Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-6-1998

Nr. 6/1998 


D IMNE MAEN 


. Anul IX Nr. 101 Y REVISTĂ DE CULTURĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


profiluri p» 


Festivaluri m 

CANNES . 

Aplauze, lacrimi " 

si contestări la ediţia 51 = 
| Sta 


Un nou război de o sută de ani 


PARMALAT 
prezintă 
noua producție de succes semnată 


Cu: LAMAIE și PIERSIC, PORTOCALA și MARACUJA, MANGO și PORTOCALA (în alte roluri, 
pulpă și suc natural de fructe, vitamine, etc) DECORURI: ANBALAJ ASEPTIC, SUNET: O-NE-BU-NI-E! 
MULICA: ÎN FIECARE ZI, SCENARIUL ȘI REGIA: SAITAL, O PRODUCTIE PANAIA, 


S T m z Y ECHIPA REDACTIONALÁ 
Director-redactor sef 


Adina Darian 

iunie 1998 Redactor sef adjunct 
Dana Duma 

2 BLOC NOTES; : Secretar general de redactie 
loana Stati 

PE MICUL ECRAN: Lunga cálátorie cu trenul T 

3-5 DIALOG CU CITITORII: Un poem despre lumină; | . Publiciști comentatori 
Irina Coroiu 


Privirea unei alte generatii; Marea dezamágire... 
6 ECRANUL DE ACASA: Loach și teoria conspiratiilor 
732 PE ECRANE: Welcome to Sarajevo; Jocuri periculoase; 


Rolland Man 


Redactor sef de rubricá 
| Doina Stánescu 
16-17 O viatá mai putin obisnuitá; Tribul din fundul grádinii; 

Director economic 


31 Demonii printre noi; Furtuna de foc; Mortal Kombat. i 
Aurelia Ivănuş 


8-11 FESTIVALURI: 
CANNES '98: Aplauze, lacrimi și contestări la ediția 51. 
14-15 PROFILURI: Ethan Hawke; Helen Hunt 


Secretariat 
Fănica Lupu, Ivanca Rîpă 


18-19 FAN CLUB: Will Smith Manager difuzor 
: Adrian Constantinescu 
CONCURS CU PREMII 
20-21 POSTER: Jack Nicholson COLABORATORI PERMANENȚI: 
22-25 UN NOU RAZBOI DE 0 SUTA DE ANI e agita o bei îl ia 
Mircea Diaconu, loana Eliad, 
CARTEA DE FILM Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, 
A En : Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 
26-90D0S AN TEMATIC: Crime Bi ponepeo Dan Predescu, Eva Sárbu, Dumitru Solomon, 
31 SOUNDTRACK E Victor Stroe 


32,36; CINEGLOB 

34-35 CINE CE FILMEAZA 
39 BAZARUL INIMILOR SFARÁMATE 
40 TELENOVELA 


Adresa redacţiei: 
Piaţa Presei Libere 1 
„Sector 1, 71341 București 
tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. Ill 


Pentru 1998 vá puteți abona si direct la redacția noastră: 
3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 
prin mandat poștal pe adresa redacţiei: Noul Cinema, 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București, 
pentru DI. Adrian Constantinescu. Completaţi citet numele 
și adresa dumneavoastră. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poștal prin ramburs 
și poate fi cumpărată direct din redacție. 


E Wh lox EE m A 
în [ERSTE 


Societatea comercialá S.R.L. Sentinta civilá nr. 3087/SC Sect. 1, 


București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere, tehnoredactare 
și procesare imagini A a aphic 


Tipar: ART) Prinţ Strada Vulturilor nr. 12-14 București FOTOGRAFII PROMOȚIONALE: 
asbsaayor| arteroue Tel: 323 50 93; 323 50 94 . € Cannes release 6 Buena Vista International 
-— (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures Company, 
ERE tnl o "rcx Presă 1998, Peacock Films) - Romániafilm € Columbia TriStar, 20th 
itat de zitia 4070. ` 8 d 4 : 
Cititorii din străinătate se pot abona ÎL RODIPET S.A. P.O.Box 33-57, Century Fox - Guild Film România 6 UIP - Media Pictures 
telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 International 6 Warner Bros. - Ecran XXI e Arhiva revistei 


Piata Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 Bucuresti Noul Cinema 


RĂMÂNE CU NOI 


espre un excelent ziarist și critic de 
[^ precum MIRCEA ALEXAN- 
DRESCU vorbesc cel mai bine arti- 

colele si cronicile sale ce vertebreazá pe 
zeci de ani sumarele revistei Cinema / Noul 
Cinema din staff-ul cáreia a fácut parte 
mereu. Totdeauna prompt, cu o idee spec- 
taculoasá, cu o opinie caustică sau un sfat 
competent ori un eseu consistent pe tema 
preferatá, ,Spiritul vremii^. Captat fie acasá, 
fie în călătoriile sale imaginare sau reale, 


mai rare sau mai frecvente, la Festivalul de 
la Venelia ori de la Oberhausen. 

Fin analist si erudit diagnostician al feno- 
moenului cinematografic (cândva si al celui 
teatral!) racordat la mersul societăţii, putea 
oricând să dăruiască clipe de delectare in- 
loloctuală așa cum numai rafinatii degus- 
tàtori al Cărţii o pot face. 

A trecut Styx-ul cu o carte în mână („Micul 
Print" la care revenea adesea), amintindu-mi 
Că 9i la o altă întâlnire cu Moartea, care i-a 
răpit-o prematur pe Edith, partenera sa de 
viață, spunea cu nobilă disperare: „Cioran 
mă rezolvă!" 

De acolo, de sus, îl simt că-mi urmărește 
pixul gata să strige: ,Opreste-te, nu e nevo- 
io!" Si-si trece palma peste părul dalb, mai 
nervos sau - cine stie? - mai calm decât de 
obicoi, Pentru că MIRCEA era cel mai însin- 
gurat om din lume, care accepta cu greu 
banalitatea relaţiilor mondene normale, adi- 
că superficiale, având oroare de orice fel de 
indiscretie sau complezenţă. A purtat cu sine 
toată viața aura omului din alte timpuri, când 
eleganța nu se rezuma doar la vestimen- 
taţie, ci era în primul rând atribut al simtirii. 

Continui să scriu pentru că mă simt 
datoare, eu, cea pe care el a introdus-o nu 
numai la faimosul Cerc al vizionărilor cu cir- 
cuit închis de la Cinema Studio, ci si în elita 
redacţiei unde aveam să devin ceea ce sunt. 
ȘI mă mai simt datoare pentru că la ultimul 
telefon, ca niciodată, eu eram grăbită, iar el 
avea timp de taclale ... 

Nu cred că am apucat să-i spun că tru- 
desc de zor la un prozaic dosar despre... 
îngeri. Cinematografici, desigur. Si pentru cá 
vreau neapărat să-i smulg un zâmbet și nu o 
dojană, am să-i declar că pentru mine de 
acum face parte dintre ei. 


Irina COROIU 


[B] oc-N OTES 


W Regizorul Lucian Bratu (Secretul cifrului, 
1959; Tudor, 1962; Sărutul, 1964; Un film cu o 
fată fermecătoare, 1966; Drum în penumbră, 
1972; Orașul văzut de sus, 1975; Mireasa din 
tren, 1979; Angela merge mai departe, 1981; 
Acordaţi . circumstanțe atenuante?, 1984; 
Orele unsprezece, 1985) și-a întrerupt defini- 
tiv drumul spre artă, drum pe care a călăuzit 
pașii multor cineamatori, cineasti și cinefili 
care îi aduc omagiul lor. 

EI Cinemateca Română în colaborare cu 
Ambasada Republicii Moldova a organizat 
Zilele tinerilor cineaști din Republica Moldova 
(filme de ficțiune și documentare semnate de 
Sergiu Prodan, Viorica Meșina, Nistru Chiriac, 
Viaceslav Rusu, Dumitru Grosse, Igor Isac, 
Sergiu Plămădeală, Mihai Mihăiescu), și o 
Serată aniversară consacrată reputatului sce- 
narist şi regizor Valeriu Gagiu cu ocazia 
împlinirii vârstei de 60 de ani. 

I UARF și ARCUB l-au sărbătorit pe Andrei 
Blaier la 65 de ani și peste 4 decenii de creaţie 
cinematografică în care și-a consolidat o 
bogată și diversă filmografie. La mulţi ani! 


(cu Aurora Leonte şi, 


= 
- 
= 
p 
t) 
B 


LUNGA CĂLĂTORIE 


RA AVIS, filmul românesc - fie el și de T.V. 
dovedeşte încă o dată că poate să mobi- 
| 


izeze și profesionişti excelenți, și spectatori 


i pe măsură. Siniga Dragin (38 de ani, născut în fosta 


Iugoslavie, licenţiat in economie si regie) s-a remar- 
cat cu primul său film, documentarul Tristetea Aurului 
Negru (despre jalnica piraterie a petrolului, surprinsă 
pe viu, cu un teribil simt al sordidului tragi-comic) 
direct într-o competiție internaţională precum 
Oberhausen. Scurt-metrajul de ficțiune Ploaia (laure- 
at la Costinești) îi demonstra cineastului și neaștep- 
tate virtuţi de poet delicat al stărilor sufletești. Debutul 
în lung metrajul de ficțiune Dragin și-l face într-un 
mod mai special: găzduit de ospitalierul Institut 
francez în chiar seara deschiderii Festivalului de la 
Cannes și deținând deja Marele premiu european 
pentru scenariu T.V. (Geneva 1997). Inspirată de un 
fapt real, povestea tânărului care a hotărât să-și 
vândă un rinichi ca să înceapă o nouă viaţă este 
depănată inteligent pe un fir narativ (pe alocuri-prea 
îmbâcsit) și pe un fir liric (cu „influențe“ nu totdeauna 
total asimilate). Mai multe biografii bine schitate din 


"Debut promițător 
CU TRENUL 


scriitură, dar și prin distribuție se intersectează confi- 
gurând simptomele unei maladii ce nu-i doar autohto- 
nă: comunicarea umană defectuoasă. Insinuată dis- 
cret, metafora goamului vitrină se subsumează lait- 
motivului zborului frânt, al evaziunii imposibile. 
Singurátátile ajung să-şi răspundă într-o dodecafonie 
susținută de coloana sonoră mixată după dizarmoniile 
cotidianului cosmaresc. Fără să-şi fi propus, filmul es- 
te un recviem pentru actrița protagonistă Daniela Său- 
leac, care s-a sinucis, În umbra creaţiei ei - vibrantă 
prin capacitatea de a impune noblețea generozitátii în 
suferință - și ceilalti interpreti propagă unda emotiei. În 
primul rând, Cosmin Cretu - un debut promiţător. 


Irina COROIU 

Producţie: Studioul de film al TVR, 1997 € Regia și scenariul: Sinisa 
Dragin e Imaginea: Doru Mitran, Mihal Truicá e Muzica: Michael 
Goodman, Goran Mrdja e Sunet: Gina Munteanu, Victor Guzum e Cu: 
Cosmin Cretu, lonul Pohariu, Daniela Săuloac, Tania Popa, Natalia Călin, 
Radu Justinian, Vlad Rădescu, Zoltan Butuc, Maria Junghietu e Producţia: 
Cezarina Hărăbor, Octav Lungu 4 Producător delegat: Nicoleta lablonski 


UN POEM | 
DESPRE LUMINĂ 


RISTIAN VLAD CIORAN din lași 
eos să ne împărtășească 
gânduri despre LUMINA DE 

GAZ: „un film special, foarte bogat, foarte 
distins“. Mai întâi, o remarcă de ordin filo- 
logic: „dintr-o stângăcie de traducere se 
obţine o sintagmă foarte poetică“, întrucât, 
în engleză, Gaslight (titlul original) 
înseamnă felinar, lampă cu gaz aerian. „E 
privilegiul filmului lui Cukor de a fi un 
poem despre lumină, ceață, sănătate, 
noapte (...) un poem capricios și subtil, 
nostalgic și poesc“. O remarcabilă carac- 
terizare a interpretării: „Ingrid Bergman 
susține si dă atâta viaţă rolului, până la 
acea ușor manieristă, dar în fond delec- 
tabilă tiradă din final, când i se adresează 
personajului Bauer; tiradă care ni s-ar 
putea părea supărătoare prin teatralism și 
declamațţie stridentá, dar care, o știm, 
aparține tocmai fiindcă Ingrid Bergman e 
cea care vorbește atunci, unei arte de cea 
mai bună calitate, față de care trecerea 
timpului ne va face pe cât se pare, tot mai 
nostalgici. Dar mai ales Charles Boyer 
este aici marele artist: o interpretare de 
asemenea rafinament, finețe și eleganță 
este miraculoasă pentru orice epocă“. 
Câteva consideraţii interesante pe mar- 
ginea simbolisticii filmului-poem: „Fru- 
moasele peisaje nocturne londoneze sunt 
dominate de ceaţă; iar primul cadru din 
film e tocmai aprinderea unui felinar, deci 
a unui «gaslight». De la cuvântul acesta 
bogat vom începe, fiindcă în însăși sonori- 
tatea lui e ceva evocând o lumină tulbure, 
grea. Lumina de gaz, «lumina obscură» 
va fi în final înlocuită de lumina naturală si 


= 


spiritul tragediei însăși 


e Ingrid Bergman și Chats Boyer 
stárnesc si azi admiratia cinefililor 


proaspătă a zorilor. Dar felinarul acesta e 
mai mult un fel de complice al cetii și va 
prilejui, împreună cu acesta, momente de 
tensiune extraordinară (întâlnirea cu 


polițistul, de exemplu (...). E o ceaţă pe 


care o cunoaștem, ceaţă în care dispărea 
domnul Hyde. Si în acest timp, lumina de 
gaz scade...Lămpile își micșorează lumi- 
na și, continuând să vorbească de lumina 
aceasta amorțită, nefirească, filmul 
începe o a doua relatare: cea despre 
teroare. Constiinta scade odată cu lumina 
de gaz...“ Observațiile continuă într-un soi 
de parafrază poetică până la un citat din 
Mircea Eliade: „și am continuat să scriu 
până noaptea târziu, la o lampă de gaz“, 
ca pentru a sublinia tonul poetic al filmului. 
Mi-a făcut o reală plăcere să reproduc 
aceste câteva impresii ale coresponden- 
tului ieșean. Îi mulțumim. 


7 


- 


TU 


B 
dd 
Q2 
Q 
= 
Q 


PRIVIREA UNEI 
ALTE GENERAȚII 


na dintre cele mai serioase 
[U respondente ale „Noului 
Cinema“, SZASZ ROZALIA, 
ne scrie din Cluj-Napoca, multumin- 
du-ne cá am acceptat să ne scrie „la 
fiecare sfârșit de lună câte o istorie a 
cinematografiei dintr-o țară“. Mă tem 
cá nu ne-a înţeles sau nu ne-am făcut înțeleși. 
l-am explicat Rozaliei că revista se ocupă în 
special de ACTUALITATEA cinematografică 
și nu de ISTORIA unei cinematografii sau 
alteia, iar când o face, în acest din urmă caz, 
își circumscrie articolele pornind de la un film, 
de la un regizor, de la un actor etc. Nu putem 
acorda spaţiu enciclopedic unei cinematografii 
naţionale. O invitam, e adevărat, să ne comu- 
nice studiul final, un excelent exercițiu pentru 
orice cinefil. 

În altă ordine de idei, R. ne sugerează să 
publicăm cât mai mult material informativ des- 
pre premiile Oscar, între care si istoria acesto- 
ra. Îi recomandăm cartea „Mirajul statuetei de 
aur“, apărută la Editura Meridiane în 1985. 
Rozalia a văzut „în sfârșit“, „cu bucurie“ ZOR- 
BA GRECUL. Pe Anthony Quinn îl mai văzuse 
în alte filme, dar pe Irene Papas a văzut-o abia 
acum în toată splendoarea talentului ei, 
„izvorât din cultura greacă“. Transmitánd filmul 
ZORBA GRECUL, TVR i-a oferit coresponden- 
tei noastre prilejul de a vedea ,imagini zgu- 
duitoare" amintindu-i de tragediile lui Sofocle. 
„În scena în care «văduva» este ucisă parcă 
văd scena din Biblie. (...) Totuși imaginea cea 
mai tulburătoare este dansul în doi...“ Mai 
departe: „Un alt splendid film a fost TRAHIR, în 
care Maia Morgenstern a interpretat cel mai 
bun rol secundar din cariera ei“, crede S.R. 
Corespondenta clujeană a revăzut „povestea 
lui Romeo + Juliet“: „m-au fermecat perso- 
najele, m-a fermecat muzica și umorul negru“. 


LOG 


e 
d 


23) 


"B 


ha: 
= 
Q 
às 
a 
$ wa] 
Q 
= 
Q 
[do] 
o 
- 
e 
ma 


MAREA DEZAMĂGIRE 


e la Brașov, un semnal mai mult 

patetic decât grav: „Mare 

dezamăgire pe frontul cine- 
matografic. Sunt la ora nemulțumirilor, 
nimeni nu este obligat să-mi citească episto- 
la, eu una nu mă supăr dacă o aruncaţi pur 
și simplu la coș“. (AURELIA MARUCZ) 

Mai întâi că orice redacţie serioasă e 
obligată să citească toate epistolele care-i 
vin de la cititorii revistei, de unde decurge că 
nici o epistolă nu poate fi „aruncată pur si 
simplu la coș“. Apoi, citind din obligaţie pro- 
fesională epistola lui A.M., am constatat că 
este chiar interesantă și s-ar fi comis o 
eroare impardonabilă dacă ar fi ajuns la coș. 
Dar ce o nemultumeste si o dezamăgește 
pe corespondenta noastrá? ,Toate filmele 
care ajung la noi pe ecran sunt în marea 
majoritate (aici nemulțumirea semnatarei a 
căpătat o alură ambiguă: ori toate, ori marea 
majoritate - d.s.) filme americane, dar filme 
. americane proaste, f. proaste, si nu din cele 
bune. Desi sunt nominalizate la diverse pre- 
mii, au cotă ridicată în box-office, ele sunt de 
fapt támpitele, previzibil, lipsite de original- 
itate (nu are sens să dau titluri). Singurul film 
de remarcat este L.A. CONFIDENTIAL, iar 
ce am văzut pe video - rețeaua pirat (deși 
am văzut MAD CITY, SACALUL, RED 
CORNER, remarcabil a fost filmul canadian- 
ului Cronenberg, CRASH. Vorba unui pri- 
eten: «demential». 

Aurelia M. nu cred cá are motive atát de 
serioase de supárare. Filmele cu adevárat 


eJuliette Binoche - oscarizată pentru infirmiera 


exceptionale apar foar- 
le rar, iar vasta pro- 
ductie cinematografică 
americaná nu poate o- 
feri doar capodopere. În 
fond, e o contradicţie 
naturală între serialis- 
mul industrial și artă ca 
unicitate (contradictia 
nu are nici o legătură cu 
materialismul dialectic 
marxist). În ceea ce pri- 
vește cinematografia 
europeană, A.M. consi- 
deră că ea „este echiva- 
lentă (de ce?) cu cine- 
matografia franceză“. 
Corespondenta brașo- 
veancă se grábeste să 
adauge: „Nu am nimic 
cu filmul francez, dar ce 
se aude cu filmele din 
restul ţărilor europene 
despre care doar citim? 
Ce să mai spun de 
filmele din Asia! Până 
când o să vedem, de 
exemplu, ADIO, CON- 
CUBINA MEA pe ma- 
rele ecran va mai trece 
foarte mult timp. Pur și 
simplu, la un moment 
dat, te saturi să tot citești despre filme care 
au făcut impresie - datorită imaginii, jocului 
actorilor, scenariului etc. - la diverse festiva- 
luri (fericiţi sunteţi voi, cei care reusiti să le 
vedeţi), dar noi, în cel mai bun caz, dacă 
reușim să vedem o secvenţă, care nu face 
decât să ne sporească foamea de a vedea 
filmul“. Observațiile Aureliei Marucz sunt nu 
doar indreptátite, ci și împărtășite de noi, 
criticii - de atâtea ori am deplâns această 
situaţie în paginile revistei noastre. Este de 
altfel foarte greu să faci o revistă de cinema 
la zi, iar cititorii fideli să nu poată fi interlocu- 
tori pe măsură deoarece nu au cum să vadă 
multe dintre filmele de ultimă oră. 

Ezitarea companiilor de distribuţie în ceea 
ce privește filmul european sau asiatic, de- 
terminată probabil de teama de a nu pierde 
bani, pare exagerată. Este adevărat că moti- 
valia exclusivismului distribuitorilor e intuită 
corect de cátre corespondentá: ,Constat cu 
furie cá cererea este de filme de acțiune“. Si 
o concluzie drasticá: ,La capitolul culturá 
cinematografică - nota 4 (cu indulgență). 
Majoritatea striveste minoritatea". Pentru cá, 
luată ca tot, minoritatea e săracă... A.M. 
remarcă faptul că, totuși, „acolo sus“, cineva 
îi iubește pe cinefili, care pot vedea la TVR 
ZORBA sau KOLEA, iar la ProTV „culorile 
lui Kieslowski“. Se sugerează reluarea la 
TVR a DECALOGULUI acestuia din urmă. 
„Ar fi un lucru memorabil“. 

Dezamăgirea are însă si o limită: 
„Excelent noul «look» al revistei, îi dă un aer 
cochet, elegant“. Thank You. 


Pacientului englez 


STALLONE, TARANTINO 
ȘI ALŢI PREFERAȚI 


upă un „colecţionar înrăit“ al revistei 

„Noul Cinema“, iată și un „colec- 

tionar irecuperabil", cum se autoca- 
racterizeazá FLORIN UNGUR din Cluj-Na- 
poca. Acesta ne asigurá: ,Munca dumnea- 
voastrá dá roade (...) revista (mai ales 
acum, în varianta îmbunătățită) este astep- 
tatá cu nerábdare de cátre devoratorii de 
cinema din Románia, printre care má numár 
și eu“. Preferintele corespondentului din 
Cluj: Robert De Niro, Anthony Quinn, Chris- 
topher Walken, Jeremy Irons, Tim Roth, Al 
Pacino, Nicolas Cage etc. Dar si, subliniazá 
el, Sylvester Stallone, „considerat de foarte 
mulți critici si cinefili un actor fără valoare, 
care are doar mușchi și e prost ca noaptea“. 
„Dar, zice Florin Ungur, poate aceia nu știu 
(sau nu vor să știe) câte scenarii a scris, 
câte filme a regizat și nu știu că, de bine de 
rău, a absolvit o universitate de artă drama- 
tică, spre deosebire de mulți alții“. E rândul 
regizorilor preferati: „Dintre regizorii, în afară 


e Odată cu Pulp Fiction, Quentin a impus 
stilul ,tarantinesc", iar Sylvester Stallone de la 
Rocky n-a mai părăsit galeria vedetelor. 


de cei clasici, îl admir foarte mult pe Tarantino“. Florin Ungur 
ar dori în acest sens informaţii despre filmul lui Tarantino 
Jackie Brown (deocamdată s-a proiectat numai la Berlinală - 
v. corespondentele). 

Ni se spune, în încheiere, că „filmele apar pe marile ecrane 
cu întârziere, chiar si față de Ungaria, să zicem, iar altele nu 
apar deloc“. Din păcate așa este: cele americane cu întârzie- 
re; cele europene mai deloc. Probabil că numai după ce vom 


le românești de distribuţie a filmelor să intre în rând cu lumea. 
DRAGA SIMONA 


(fără îndoială) jună corespondentă, care semnează 

SIMONA HELENA (Ploiești), mi se adresează cu 

„Dragă Dumitre“. Ea mulțumește pentru răspuns și 
pentru poza cu Osvaldo Rios. După care..., dar mai bine s-o 
las pe Simona să se exprime cu vorbele ei: „Te rog mult să te 
interesezi poate afli ceva mai multe lucruri despre familia lui 
Osvaldo Rios (are fraţi, surori? despre tatăl lui ce se aude?), 
pentru că s-au scris multe despre mama sa, dar nimic despre 
restul familiei“. Și încheie scurt: „Asta e tot ce am vrut să-ți 
spun. Pe curând!“ Declar - cu profundă rușine - că nu știu 
nimic despre tatăl și fraţii lui O.R. Dar dacă colegii află ceva, 
ne vom grăbi să nu ţinem secret. Mulțumită, dragă Simona? 


MOTIVE DE MIRARE 


redeam, nu ştiu de ce, că telenovelele sunt urmă- 
rite cu preponderență de doamnele de vârsta a 
doua și mai ales a treia. Fiind filme ușoare, cu ac- 
tiune, după opt ore de serviciu și după stresul de zi cu zi, 
probabil că o oră de telenovelă relaxează“. Așa își începe 
scrisoarea ELENA DÁNET din Brașov. Nu mică i-a fost însă 
mirarea... „Dar citesc cu stupoare în revista dumneavoastră 
și a noastră că puștimea urmărește în draci, cum se spune, 
aceste filme, care, de cele mai multe ori, nu le sunt destinate. 
Mă întreb și eu, în naivitatea mea: dacă o fetiță de 13 ani 
(acum) a urmărit cu unul-doi ani în urmă CORAZON SALVA- 
JE și KASSANDRA, filme pentru care lasă se se înțeleagă că 
a făcut o adevărată pasiune din moment ce-și susține cu 
atâta ardoare părerile despre interpreți, cât știe (ea) din poe- 
ziile lui Eminescu, dacă l-a citit pe Jules Verne, dacă o fi vă- 
zut filmul MAMA, cu Ludmila Gurcenko, sau MARIA MIRA- 
BELA?“ Eu cred că nici precocitatea copiilor, nici forța de ira- 
diere a telenovelelor nu ar trebui să ne mire. Într-o eră „tele“, 
anticipată chiar de Jules Verne (dacă nu mă-nșel, în „Castelul 
din Carpaţi“), presupun că și fetușii sunt conectaţi la canalele 
de televiziune, în aceeași măsură în care sunt conectaţi la 
cordonul ombilical. 
Elena Dánet mai declară că i-a plăcut foarte mult „Metisajul 
- O revoluţie liniștită“ (nr. 3/1998), mai ales că a văzut la tim- 
pul respectiv GHICI, CINE VINE LA CINĂ, LANȚUL, UN 
CARTOF, DOI CARTOFI, ÎN ARSITA NOPȚII, ÎN CALEA 
TRĂZNETULUI... „Filme foarte bune, care rămân în memo- 
rie", scrie E.D. În sfârșit, una dintre cele mai active corespon- 
dente ale noastre ne roagă să scriem, la rubrica „Profiluri“, 
despre „talentatul actor Marcel lureș“ („când se va putea“). 
Promitem. 


SCURT 


CRISTINA SECUIU din Constanţa îi scrie revistei: „Îţi șade 
bine cu noua hârtie“. Despre concurs: „Îmi este dor să mai 
particip“. Răspuns la prima propoziție: mulțumim. La a doua: 
te așteptăm. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ este realizată 
de Dumitru SOLOMON 


n continuare 
„cel bun, cel tânăr, cel frumos“ 
din serialul TV Beverly Hills 90210 


ECRANUC DE ACASA 


Loach si teoria conspiratiilor 


^n timp ce toate comentari- 

i ile despre competiția de la 
Cannes aminteau despre 
impresia de neșters lăsată de 
Numele meu este Joe de Ken 
Loach (vezi p. 8-11), publicul 
nostru putea vedea (datorită 
televiziunii Antena 1) un alt 
film al regizorului britanic, Jur- 
nalul secret, premiat la același 
prestigios festival în 1990. A 
fost un mic eveniment în ma- 
terie de cinema pe micul 
ecran, pentru că Loach este 
unul dintre cei mai importanţi 
cineaști europeni ai anilor '90. 
Născut în 1936 la Nuneaton, 
el a studiat dreptul la Oxford și 
a devenit sufletul echipei de 
teatru a faimoasei universităţi. 
Așa se face că, în locul unei 
cariere juridice, el s-a dedicat 
uneia artistice în care a debu- 
tat ca actor. În anii '60 el a 
început să realizeze o serie de 
documentare pentru televiz- 
iune, alegánd formula docu- 
dramei. Somajul, accidentele 
de muncá, nesiguranta vielii 
de zi cu zi, mizeria cartierelor 
márginase sunt temele prefe- 
rate ale scurt-metrajelor si 
metrajelor medii semnate de 
Loach care, pentru radicalis- 
mul criticii sale sociale, a intrat 
in conflict cu puterea. Înce- 
pând să regizeze lung-metraje 
de ficțiune (primul fiind Biata 
vacă, 1967) el a continuat să- 
și aleagă personajele din cate- 
goriile defavorizate și să învi- 
nováteascá excesele politicii 
liberale pentru soarta acesto- 
ra. Povestea unui șomer care 
fură un berbec pentru a-i pu- 
tea cumpăra fetiţei sale rochie 
pentru prima comuniune din 
Ploaie cu pietre (1993) sau 
cea a femeii căreia Asistenţa 
Socială îi răpește abuziv drep- 
tul de custodie asupra copiilor 
ei din Ladybird, ladybird 
(1994) i-au adus alte premii 


internaţionale, la Cannes și 
rospoctiv la Berlin. 

Dar Loach nu este numai 
demascatorul injustitiilor 
sociale, ci și al crimelor 
politice. Jurnalul secret se 


„Când lumea 


de ordine britanice protejate 
de guvernul lui Margareth 
Thatcher. Concluzia este 
exprimată cât se poate de 
tranșant, ceea ce a stârnit o 
polemică acerbă în Marea 


pare că se nănuie în junul tău, 
e important să continui 
să te respecţi pe tine însuţi”. 


Ken Loach 


e Brian Cox si Frances McDormand 


inscrie in categoria peliculelor 
care glosează pe tema „teoriei 
cospiratiilor" si pornește de la 
uciderea unui cetátean ameri- 
can, apărător al libertăţii civile, 
în Irlanda de Nord. Conceput 
în forma unei anchete, filmul 
acuză de acest omor forțele 


Britanie. 

Povestea realizării și lansării 
peliculei e la fel de palpitantă 
ca și ficţiunea pe care o 
conţine. Regizorul și-a dorit 
întotdeauna să facă un film 
despre Irlanda, dar șansa i s-a 
ivit numai când celebrul pro- 


ducător David Puttnam a 
devenit conducătorul  stu- 
dioului american „Columbia“. 
Acesta a considerat că subiec- 
tul ar putea interesa și în Sta- 
tele Unite. Desi Puttnam a fost 
silit să demisioneze (în 1990) 
după numai câteva luni, de la 
cârma studioului hollywoodi- 
an, o altă casă producătoare 
„Hemdale“ a preluat proiectul. 
Nu întâmplător este aceeași 
care a produs dramele politice 
ale lui Oliver Stone. Povestea 
lui John Stalker, un șef al 
poliției din Manchester dat 
afară în urma anchetei sale 
care stabilea că forțele de 
securitate din Ulster ucid cu 
bună știință, este relatată în 
stil reportericesc. Regizorul nu 
se mulțumește să constate, el 
cercetează în profunzime ca- 
uzele. „Pentru că altfel ar fi 
imposibil de făcut distincţie 
între istoria importantă și inci- 
dentul tragic“, precizează el. 

Deși filmul nu susţine me- 
todele teroriste ale IRA, cine- 
astul a fost acuzat de a se fi fă- 
cut purtătorul de cuvânt al 
acesteia, atât de către politi- 
cieni, cât și de ziariști de la jur- 
nalele de dreapta. În timpul 
festivalului de la Cannes unii 
dintre aceștia au provocat un 
adevărat scandal și au cerut 
ca Jurnal secret să nu fie luat 
in consideraţie pentru pal- 
mares. Ranchiunoasa cam- 
panie a avut exact efectul con- 
trar, filmul obținând Premiul 
special al juriului. Deși dis- 
tributia peliculei în Marea Bri- 
tanie a fost obstructionatàá, pu- 
blicul a aflat că cineastul Ken 
Loach este unul dintre cei mai 
radicali și mai curajoși ai ultim- 
ului deceniu și au început să îl 
privească mai atent și mai 
respectuos. 


Dana DUMA 


x 


EHHNEHNHNENHNHENHEHNEHNENEEN 
Contrapuncte printre ruine 


WELCOME 


ázusem nu demult, fil- 
V» lui Theo Ange- 
lopoulos Privirea lui 

Ulise: personajul titular, in le- 
gendara-i cálátorie initiaticá, 
pornitá din Atena, trecutá prin 
vechiul Tomis, ajungea în Sa- 
rajevo, printre ruinele unui 
oraș falnic altădată, răni des- 
chise, tragice, ale unui sfârșit 
de veac războinic, minat de 
absurde și neverosimile lupte 
fratricide. Regizorul Michael 
Winterbottom ne spune, la 
rându-i, înfricoșat de conse- 
cintele posibile ale „vizitei“ 
noastre printre ruinele încă 
fumegânde, „bun venit la Sa- 
rajevo“. Filmul său încearcă, 
înainte de toate, să arate lumii 
- uneori prin imagini documen- 


m Bosna 1993, Franţa 


regia: Radim Spacek 


regia: Bernard Henri Levi 

m Înainte de ploaie 1994, 

coproducție Marea Britanie/Franta/Macedonia 
regia: Milcho Manchevski 

W Privirea lui Ulise 1995, Grecia 

regia: Theo Angelopoulos 

m Tineri descoperind lumea 1995, Cehia 


TO SARAJEVO 


tare, autentice, alteori în sec- 
vente cu iz documentar - gro- 
zăviile si consecințele tragi- 
celor înfruntări care au condus 
la infarctul unui oraș. Pe fon- 
dul dramei colective, pe care 
autorii filmului o înfățișează 
fără ostentatii și fără accente 
moralizatoare, ca un contra- 
punct - să-i spunem - al sper- 
antei, sunt proiectate, alte mici 
„istorii adevărate“ o poveste 
semnificativă petrecută aie- 
vea, aceea a unei fetițe de 
zece ani, scoasă din infernul 
războinic, și adăpostită de 
către un ziarist englez în fami- 
lia sa londoneză. Povestea 
adevărată este a ziaristului 
Michael Nicholson - numit în 


film Michael Henderson si 
interpretat de Stephen Dillane 
-, care a salvat-o din iad pe 
tánára Natasa (numitá in film 
Emira. si interpretatá de o 
fetiță din Sarajevo, Emira 
Nusevic). Actiunea se petrece 
intre anii 1992-1995, faptele 
relatate nu sunt lipsite de sus- 
pans - operaţiunea iniţiată de 
ziaristul englez este pe cale 
de a fi compromisá din felurite 
motive -, dar până la urmă 
semnul speranţei învinge. 
Sigur, o copilărie salvată, față 
de atâtea și atâtea copilării 
distruse în absurda înfruntare 
fratricidă, este doar o picătură 
într-un ocean. Dar povestea 
cea frumoasă petrecută în 


e Stephen Dillane, Woody Harrelson 


decoruri sumbre are un pro- 
nuntat accent simbolic. Si este 
singurul contrapunct menit să 
evidentieze, prin contrast, 
tragedia unui oras si a locuito- 
rilor săi: Bobby McFerrin 
cântă „Dont Worry, Be 
Happy“, Rolling Stone sunt 
prezenţi în banda auditivă cu 
„Waiting on a Friend“. Re- 
gizorul știe să speculeze 
efectele emoţionale factorul 
documentar conferă peliculei 
o credibilitate sporită. Michael 
Winterbottom, un regizor încă 
tânăr (născut în 1961) are - 
încă de la debutul său, petre- 
cut în 1988 - o predilecție 
aparte pentru filmul documen- 
tar, primele sale două pelicule 
fiind consacrate regizorului 
Ingmar Bergman (Lanterna 
magică și Regizorul), un 
portret cinematografic durabil, 
premiat la diferite confruntări 
internaţionale. Nu-și dezice 
aceste preocupări nici în Wel- 
come to Sarajevo, distribuția 
filmului (cu o excepție, Woody 
Harrelson, în rolul ziaristului 
american) nu încearcă să 
impună „individualităţi“ ci să 
deseneze un viguros portret 
colectiv: oameni obișnuiți in 
situaţii excepționale. 


Călin CĂLIMAN 


Welcome to Sarajevo 6 
Producţie: Miramax, 1997 e 
Regia: Michael Winterbottom e 
Scenariul: Frank Cottrell Boyce e 
Cu: Stephen Dillane, Woody 
Harrelson, Goran Visnic, Marisa 
Tomei, Emira Nusevic 6 Distribuit 
de: Ecran XXI 


Alte filme despre războiul din fosta Iugoslavie 


mi Cum să-l ucizi pe Grig la Sarajevo Bosnia 1996, 
m Cercul perfect 1997, Bosnia/Franta 


regia: Ademir Kenovic 

Wi ll carmiere 1997, Italia 
regia: Maurizio Zaccaro 

m Pacificatorul 1997, SUA 
regia: Mimi Leder 


m Teritoriul comans 1997, Spania 


regia: Gerardo Herrero 


Festival International 
du Film 


Cipar: 


è Poom despre viată 


dragoste, moarte 
Palme d'or 
Eternitate si încă o zi 
ge Theo Angelopoulos 


Aplauze, lacrimi 


ngelopoulos cástigá, 
Ae triumfá - a fost 
concluzia care s-a 

impus, inversând ierarhia unui 
palmares în bună măsură 
deconcertant în logica cine- 
matogralică, nu însă și în cea 
a intereselor de sistem pe care 
nici un juriu nu le mai poate 
ignora. Nedumerirea se naște 
firesc și din pricina declaraţiei 
președintelui juriului - Martin 
Scorsese - care afirma la 
prima întâlnire cu presa: „Voi 
prefera filmele care propun un 
nou fel de a povesti și care îmi 
vor provoca reacţii emoţionale 
și psihologice pe căi noi“. 
Dacă un film a corespuns 
acestor cerinţe, a fost cu sigu- 
rantá La Vita e bella de Ro- 
berto Benigni, care a primit al 
doilea premiu ca importanţă - 
Marele Premiu al juriului. 
Faptul că marele premiu La 


Palme dor a fost acordat lui 
Theo Angelopoulos a dat loc la 
numeroase interpretări, nu 
pentru că Eternitate și încă o zi 
nu ar fi un film de o impu- 
nătoare monumentalitate si de 
profunzime, sau cá marele 
cineast grec nu ar fi meritat in 
palmaresul sáu personal tro- 
feul suprem, dar filmul se 
inscrie pe linia celor prece- 
dente cu o repetitivă obsti- 
natie. Alegerea juriului a gen- 
erat un comentariu comun, 
„premiul de consolare“, știin- 
du-se că în 1995, când Ange- 
lopoulos a pierdut La Palme 
d'or în favoarea lui Kusturica, 
laureat pentru Underground, 
nu și-a putut reține reproșul 
adresat atunci cu ostentatie pe 
marea scená a Auditoriumului 
Lumiere, lui Jeanne Moreau, 
presedinta juriului si prietena 
sa „trădătoare“. 


la 


Lăsând la o parte inerentele 
tensiuni, să recunoaștem di- 
mensiunea testamentará si 
poetica rafinată a rememo- 
rárilor de care uzeazá autorul, 
in fata unei morti anuntate de 
o maladie. Eroul reevaluárilor 
este un poet la vársta cre- 
atorului sáu. Ín drum spre spi- 
lal, el se lasá sedus de privirea 
blândă si părul blond al unui 


Palme d'or- L'éternitó etun jour Logis si incá o zi) de 


„Theo Angelopoulos . 


Marele Premiu Cannes 1998: La Vita e bella (Viata e fru- 


moasá) de Roberto Benigni 


Premiul de interpretare femininá - ex-aequo: Élodie 
Bouchez si Natacha Regnier în La vie révóe des anges 
(Visul ingerilor) de Ferick Zonca 

Premiul de interpretare masculină: Peter Mullan în My 
Name is Joe (Mă numesc Joe) de Ken Loach 

Premiul pentru regie: John Boorman pentru The General 


(Generalul) 


Premiul pentru scenariu: Hal Hartley pentru Henry Fool 
Premiul juriului ex-aequo: La classe de neige (Tabăra de 
iarnă) de Claude Miller și Festen (Sărbătoare în familie) de 


Thomas Vinterberg 


Premiul pentru cea mai bună contribuţie artistică: Velvet 


Goldime de Todd Haynes 


Marele premiu al tehnicii: Vittorio Storaro pentru Tango de 


Carlos Saura 


ȘI contestări 
ediția 51 


micut spălător de parbrize - un 
albanez imigrant - pe care îl ia 
în mașina sa pentru a-l scăpa 
de polițiști. În dialogul angajat 
între copilărie și senectute, 
cineastul reia temele univer- 
sale: viața, dragostea, moar- 
tea, intersectate „fără anes- 
tezie“ de necrutátoarea istorie: 
războiul de independenţă față 
de Imperiul Otoman, ultima 
conflagrație mondială, puciul 
coloneilor. Fapte, stări, senti- 
mente, decizii, erori se or- 
chestrează într-o amplă sim- 
fonie. Un film care se adre- 
sează însă fidelilor cineastului. 

Cronicarul cotidianului Le 
Monde îl numea pe Ange- 
lopulos „arhetipul cineastului 
european“. Mă tem însă că, în 
această acceptiune, am priva 
cinema-ul european de 
emoție, lăsându-l „pradă“ doar 
raţiunii. Complimentul ce i-a 


fost adresat de cronicarul 
francez nu face decât să justi- 
fice valul de admiraţie cu care 
a fost asaltat Benigni și La Vita 
e bella , numai emoție și gen- 
erozitate. Paradoxal, există un 
paralelism tematic între cele 
două filme atât de diferite ca 
modalitate de expresie. Si aici 
copilul - promisiunea viitorului - 
e în dialog cu lumea strâmbă a 


e Numai dragostea și generozitate 


a pot învinge răul 


- La Vita e bella de și cu Roberto Benigni 


maturilor pe care nu o 
înțelege, dar un tată creator de 
vise îl învață cá numai 
dragostea și sacrificiul pot 
transforma Răul în Bine. Si 
cineastul italian așează des- 
tinele la cheremul tragediilor 
istoriei: acum, holocaustul. 
Benigni a avut însă curajul 
artistic să abordeze exter- 
minarea în masă in spiritul 
unui comic frenetic. De aici 
comparatia cu Chaplin. Desi 
esenta este chaplinianá, per- 
sonajul, interpretat de el 
insusi, descinde din Comme- 


Kx 


männä cu o o condamnare : 
lor l 


dia delarte. NE o > inventivitate 
bufonă, își face apariția în fața 
celei de care s-a îndrăgostit la 
prima vedere (admirabila 
Nicoletta Braschi - soția sa și 
în realitate). Personajul său îți 
lasă la început impresia că 
este doar un mascalzone, însă 
pe măsură ce istoria îi ia în 
captivitate, bufonada devine o 
cale de salvare a fiului său, 


prin puterea imaginației. 
Publicul a aplaudat filmul 20 
de minute, iar la ceremonia de 
premiere (cred că mulţi dintre 
cititorii noștri au urmărit-o pe 
micile ecrane) asistența atât 
de selectă s-a lăsat electrizată 
de explozia de bucurie a lui 
Benigni, care striga cât îl ţinea 
gura: „Sunt nebun de fericire“. 
Urcat pe scenă el a luat-o mai 
întâi în brațe pe Isabelle 
Huppert, apoi a sărutat pe toti 
membrii juriului și a sfârșit prin 
a se arunca la picioarele lui 
Scorsese care, contaminat de 
emoție, a început să plângă. 
Malitia nu l-a părăsit nici atun- 
ci, căci Benigni - cu diploma în 
mână - striga: „Am luat Palme 
d'or“, provocând deruta între 
cei prezenţi care nu știau dacă 
nu cumva se înșelase. Nu însă 
printre italieni care cunoscân- 
du-l mi-au spus: „Așa este 
Roberto, niciodată nu poli sti 
când e serios si când 
glumeste!" 

Show-ul sáu improvizat a 
fost singurul moment de exu- 
berantá într-o ceremonie de o 
sobrietate ternă, fiind lipsită și 
de căldura și spiritul lui Jeanne 
Moreau, înlocuită de lucidi- 
tatea glacialá a  Isabellei 
Huppert. 

Dincolo de divergente, cele 
douá premii importante acor- 
date de juriu, au gásit totusi un 
echilibru intre rásplata ratiunii 
si rásplata inimii. 

== z 


10 


e Un nou portret al violenței semnat Boorman: Generalul 


De consensul criticii nu s-a 
bucurat nici premiul de regie 
revenit lui John Boorman pen- 
tru Generalul; același trofeu 
fusese primit de cineastul ir- 
landez cu 28 de ani în urmă, 
ceea ce i-a prilejuit comenta- 
riul: ,Cannes-ul e lipsit de ori- 
ginalitate, nimic nu s-a schim- 
bat de 28 de ani!“ Același lucru 
se poate spune însă si de fil- 
mul său dedicat unui gangster 
din anii '30 care a terorizat Du- 
blinul. Interesant este accentul 
pe violenţa încifrată parcă în 
temperamentul irlandez, dez- 
lántuitá în deceniile ulterioare 
în conflictul fratricid dintre 
catolici si protestanți. Boorman 
a avut însă șansa să dedice 
premiul obținut poporului irlan- 
dez care, cu două zile în urmă 
își dăduse cu o imensă majori- 
tate votul pentru pace. 

Și în acest caz premiul a fost 
pus pe seama colaborării și 
prieteniei îndelungate dintre 
Scorsese și Boorman. 

Presa a apreciat că s-ar fi 
putut găsi candidaţi mai po- 
triviti pentru premiul de regie. 
De pildă Ken Loach pentru Mă 
numesc Joe - impecabil, emo- 
tionant si de o percutantă ac- 
tualitate: în mediul muncito- 
resc din Glasgow destinele 
sunt la cheremul mafiei dro- 
gurilor, al hotilor de masini si al 
somajului, avánd ca antidot 
negativ - alcoolismul - si pozi- 


liv - echipele de fotbal. Loach 
a rămas fidel temelor sociale 
$i şi-a păstrat proaspătă încre- 
derea in dragoste și prietenie. 
Prin premiul de interpretare 
acordat scoțianului Peter Mul- 
lan (Joe), filmul lui Loach și-a 
găsit totuși un loc în palmares. 

De consensul general s-a 
bucurat si premiul pentru inter- 
pretare feminină, acordat ex- 


aequo lui Elodie Bouchez și. 


Natacha Regnier în filmul de 
debut al lui Erick Zonca, Visul 
îngerilor. Visul, dar si cosma- 
rurile tinerei generaţii ilustrate 
prin două fațete, două atitudini 
opuse, 

Tot un ex-aequo a fost și 
premiul juriului, acordat parcă 
în dorința de a recompensa 


e Un auto-portret în care ne putem 


recunoaste: Nanni Moretti - Aprilie 


unul dintre cele patru filme 
franceze în competiţie: La 
classe de neige/ Tabăra de 
iarnă de Claude Miller (56 ani). 


` O analiză nuanţată a relaţiei 


párinti-copii, dar fără o 
amprentă aparte. În con- 
trapartidă, un film de avan- 
gardá din ,noul val" danez for- 
mat in trena lui Lars von Trier. 
Cu Festen / Aniversare in fam- 
ilie, tânărul Thomas Vinterberg 
(29 ani) cu un chip de înger, a 
avut ocazia să tragă alte „400 
de lovituri“ împotriva educației 
burgheze. 

În sfârșit, scenariul premiat, 
semnat de Hal Hartley (39 ani) 
totodatá si regizorul filmului 
Henry Fool, nu s-a distins atât 
prin virtuţi narative, cât prin 


€ America oamenilor obișnuiți: Henry Fool de Hal Hartley 


Martin Scorsese 
(presedinte) 
Chiara Mastroianni 
(actritá - Franta) 
Lena Olin 
(actriță - Suedia) 
Sigourney Weaver 
(actriță - SUA) 
Winona Ryder 
(actriță - SUA) 
Zoe Valdes 
(scriitoare - Cuba) 
Chen Kaige 
(regizor - China) 
Alain Corneau 
(regizor - Franţa) 
MC Solaar 
(rapper - Franţa) 
Michael Winterbottom 

(regizor - Marea Britanie) 


meritul de a fi readus în pei- 
sajul filmului american univer- 
sul „oamenilor simpli“ (titlul 
unui film anterior al cineastu- 
lui) amintind de literatura lui 
John Steinbeck si Faulkner. 

Un palmares acceptabil, dar 
nu memorabil, apreciat de Le 
Monde drept ,cáldut", de Le 
Figaro si de Nice-Martin drept 
o „târzie recompensă pentru 
Angelopoulos“. Eu îl numesc 
un palmares „conjunctural“ în 
cadrul unor ingerinte obiective 
și totuși greu de înlocuit cu un 
altul. 


lectualului la acest sfârșit de 
mileniu. Fermecátor, inteli- 
gent, sentimental, ironic si 
auto-ironic. Un Woody Allen 
european. 

Laureat cu un Oscar, Vittorio 
Storaro a creat acum imaginea 
la sublimul Tango semnat de 
Carlos Saura, folosind un nou 
sistem — UNIVISION care 
anuleazá diferentele dintre 
camera TV si camera pentru 
35 mm, sistem pentru care 
Storaro a primit Marele premiu 
al tehnicii. 

Principalul colaborator la 


Bentivoglio. Numele lui 
Giorgio Silvagni se regăsește 
de asemena pe generic. Mario 
Martone (41 ani) liderul noii 
școli napolitane care s-a afir- 
mat în ultimii ani a fost prezent 
cu Teatro di guerra. Confratele 
sáu, Mimo Calopresti este, 
dupá La seconda volta, pentru 
a doua oará, dupá doi ani, la 
Cannes cu Parola amore siste. 

E Generaţia autorilor ce se 
apropie de crepuscul face tes- 
tamente spirituale spre a 
transmite crezul lor uman și 
artistic generaţiilor viitoare. 


e Când muzica e vedetă - Blues Brothers 2000 de John Landis și Velvet Goldmine de Todd Haynes 


Știm însă că la Cannes au 
loc mai multe „festivaluri“ 
paralele: în Competiţie - 22 
filme plus 2 filme de deschi- 
dere și închidere; 7 repre- 
zentatii aparte; 25 la 0 anume 
privire; 7 in Săptămâna crl- 
ticii; 16 în Chenzina realizato- 
rilor... important este să 
detectăm care au fost sem- 
nalele cineaștilor lumii. 

W Cine nu stia încă, putea 
afla că italienii sunt născuţi 
pentru a face cinema. 

Pe lângă Benigni, a strălucit 
și captivat Nanni Moretti cu un 
nou capitol autobiografic după 
Caro diario, intitulat Aprilie; 
totodată și un portret al inte- 


scenariu si pentru dialog la fil- 
mul lui Angelopoulos a fost tot 
un italian, cunoscutul Tonino 
Guerra; iar unul dintre inter- 
pretii principali este Fabrizio 


Angelopoulos (63 ani) este in 
bună companie: Ingmar 
Bergman (80 ani) în Dialog cu 
un clovn; Manoel de Oliveira 
(90 ani) în Neliniște; Shohei 


Imamura (72 ani) în Kanzo 
Sensei. 

B Ofensiva  cineastilor 
danezi, grupati la apelul lui 
Lars von Trier pentru a sustine 
cele 10 puncte ale Dogmei. 

m Reaparitia în grup a 
cineastilor ruși și cazaci din 
diferite generaţii: Alexei 
Gherman (60 ani), Alexei 
Balabanov (39 ani), Darejan 
Omirbaev (40 ani). 

BI Teme recurente: 

1) handicapatii - pe primul 
loc 

2) destrámarea familie 

3) muzica - de la blues la 
rock si pop (Blues Brothers 
2000 de John Landis; Velvet 
Goldmine de Todd Haynes; 
Tango de Carlos Saura). 

B Vocea cineastilor din 
Orientul Mijlociu si Extremul 
Orient a devenit o constantă și 
mereu surprinzătoare pre- 
zentà. 

mi Nivelul debuturilor este 
din ce in ce mai elevat. Íntre 
cei 28 de cineasti debutanţi 
s-a aflat și cea mai tânără 
cineastă care a participat vreo- 
dată la un mare festival: ira- 
niana Samira Makhmalbaf - la 
18 ani abia impliniti. Premiul 
Camera de Aur a fost câștigat 
de americanul Marc Levin 
pentru Slam. 

Despre toate acestea ca și 
despre Premiul FIPRESCI în 
numărul viitor. 


Adina DARIAN 


e Credo testamentar: Nelinigte de Manoel de Oliveira 


Ceolat: 


tablete masticabile 


Nu làsati balonarile 
sa và strice 
buna dispoziție !/ 


* 


| ^ 
E pi 


X | 


Eficace in tulburările digestive 


Acest produs este un medicament. Se poate cumpăra si fără prescriptie medicală. 
In caz cà tulburările persistă, adresati-và medicului sau farmacistului. 


Producător: EGIS Pharmaceuticals Ltd. Ungaria 


JOCURI 


specială voință de a evita 

cliseele i-a animat pe realiza- 

torii acestui thriller construit pe 

schema sex-manipulare-crimá. A nu 

lása sá se ghiceascá din primul sfert de 

orá cine este ,capul ráutátilor" a fost 

principalul tel al regizorului John 

McNaughton, autor al unui film de gen 

de mare succes, Henry, portretul unui 
ucigaș în serie (1992). 

Ín Jocuri periculoase nu va fi vorba de 

un asasin serial. Încercând să nu vă 

stricăm plăcerea descoperirii ucigașului 


e Matt Dillon 


in sala de cinema, và vom spune doar 
cá asasinatele se tin lant in aceastá 
poveste care începe cu un delict de 
corupere de minore si sfârșește cu un 
iaht plin de cadavre. Ce l-ar particulariza 
printre sutele de filme despre crime 
„motivate“ erotic? Poate cá desele 
schimbări de pistă în relaţia „cine pe cine 
manipulează“. Personajele care par lip- 
site de voinţă și de importanță se 
dovedesc dintr-o dată capabile de 
malversatiuni diabolice. Sigur că s-a mai 
văzut și asta pe ecran și unul dintre 
exemplele cele mai recente și cele mai 
strălucite ar fi Suspecţi de serviciu. Deși 
nu profund originală, alternanţa celor din 
prim plan cu cei din planul secund ne 
menține atenţia trează. E drept că firele 
naraţiunii ne par uneori răsucite prea 


PERICULOASE 


brusc, dar logica investigaţiei detective 
nu e ambiția principală a filmului. Miza e 
pusă asupra fragilitátii relaţiei dintre per- 
sonajele de o cupiditate care exclude 
orice scrupul. O distribuţie de bună cali- 
tate vine să accentueze ideea 
omniprezentei și diversității corupției: 
Matt Dillon e un perfid profesor de liceu, 
Kevin Bacon un polițist supus tentatiilor, 
Theresa Russel o mamă milionară si 
trădată de propria fiică. Două tinere 


e Kevin Bacon 


actrițe la modă completează galeria tipo- 
logică dominată de culori sumbre: 
Denise Richards (văzută de curând în 
Starship Troopers) și Neve Campbell, 
remarcată in Scream si mai ales în 
Clubul vrăjitoarelor. Aceasta din urmă 
promite să devină una dintre „nega- 
tivele“ cele mai convingătoare ale 
Hollywoodului, 


Dana DUMA 


Wild Things € Producţia: SUA, 1998, 
Mandalay Entertainment e Regia: John 
McNaughton ® Scenariul: Stephen Peters e 
Imaginea: Jeffrey L. Kimball e Cu: Kevin 
Bacon, Matt Dillon, Neve Campbell, Theresa 
Russell, Denise Richards, Daphne Rubin- 
Vega, Robert Wagner e Distribuit de: Guild 
Film România, 


D 
JS 
[sn] 
= 
.9 
CC 
o 
7, 
E 
o 
a 
LI 


Ticáloase si perverse 


„Niciodată nu sunt atât de bună 
ca atunci când joc ticăloase“, spu- 
nea Mae West, vedeta anilor '30 
specializată în roluri negative. Când 
personajele feminine sunt ticăloase, 
când mai adaugă caracterului lor 
perversitate, ele sunt mult mai per- 
iculoase decât bărbaţii din aceeași 


categorie. tipologică. Având de obi- ua 


cei o înfățișare angelică cerând par- 

că, din priviri, protecţie, ele își „devore- 
ază“ apoi protectorii cu abilitate de fe- 
melă-păianjen. Privind duplicitatea ero- 
inelor din Joc periculos ne-au revenit pe 
retină imagini din mai vechi filme în care 
actrițe celebre străluceau în roluri de 
ticăloase € MARLENE DIETRICH îl dis- 
trugea sistematic și îl făcea să-și piardă 
minţile pe bietul profesor Rath în Îngerul 
albastru 6 RITA HAYWORTH făcea un 
pervers joc dublu în Doamna din Shan- 
ghai e JESSICA LANGE își împingea 
amantul la crimă în Poștașul sună întot- 
deauna de două ori 6 KATHLEEN 
TURNER îl manipula erotic pe William 
Hurt în Febra trupului e LINDA FIO- 
RENTINO își jefuia soțul si își punea 
amantul să-l ucidă în Ultima seducţie e 
SHARON STONE îl corupea sexual pe 
polițistul care o ancheta ca suspectă de 
crimă în Instinct primar. [i 


e Neve Campbell 


13 


ETHAN 


esi îl enervează cá i 

D se spune „regele gen- 
eratiei X“, el este 

totusi idolul tinerilor americani 
aparținând acestei generații 
de adolescenti care se 
îmbracă în haine lălâi si dis- 
pretuiesc reusita socialá (vezi 
dosarul tematic din nr. 
5/1994). Cu baschetii săi 
práfuiti, cu blugii rupti si cu T- 
Shirt-urile sale  decolorate, 
Hawke se înfățișează în viața 
publică asemeni eroului din 
Reality Bites (Realitatea 
muşcă - 1994) de Ben Stiller, 
filmul care l-a impus definitiv. 
Cam așa arăta și în Before 
Sunrise (Înainte de răsărit, 
1994) comedia romantică a lui 
Richard Linklater care s-a 
putut vedea pe micile noastre 


ecrane la ProTV. 


Biografia actorului se 
potriveşte foarte bine cu per- 
sonajele nonconformiste inter- 
pretate de preferință. S-a 
născut în 1972 într-o familie 
foarte tânără, cu un tată de 18 
ani și o mamă de 17, părinţii lui 
despărțindu-se imediat după 
nașterea sa. Alături de mama 
lui a dus o existenţă foarte 
boemă, mutându-se din oraș 
în oras. Abia la vârsta de 13 
ani s-au fixat într-un loc, la 
New Jersey, unde s-a înscris 
imediat într-o trupă de teatru. 
Datorită acestei experiențe a 
primit un rol într-un film de Joe 
Dante (Explorers, 1985), unde 
apărea alături de un alt idol al 
generaţiei X, prematur 
dispărutul River Phoenix. 


| 
| 
1 
[| 


Dupá absolvirea liceului a 
început imediat să studieze 
teatrul. A ales Universitatea 
Carnegie-Mellon din Pittsburg 
iar in timp ce studia aici a dat 
o probă pentru Dead Poet's 
Society (Cercul poetilor dis- 
páruti), 1989, fiind ales de re- 
gizorul Peter Weir. A fost o în- 
tálnire fundamentalá pentru el, 
o mare șansă pentru că l-a 
admirat atât pe regizor cât și 
pe partenerul sáu Robin Wil- 
liams, despre amândoi spu- 
nând că „m-au făcut să simt că 
cinematograful e un minunat 
mod de a-ţi petrece viața“. 

Rolul băiatului timid interpre- 
tat cu succes în filmul lui Weir 
i-a deschis drum spre alte per- 
sonaje din aceeași familie. Cu 
el seamănă și tinerii interpre- 
tati în Realitatea mușcă sau 
Înainte de răsărit, niște anti- 
eroi în căutarea propriei iden- 
titáti. Cu toții moștenesc ceva 
din neliniștea lui James Dean 
sau a unui Marlon Brando la 
începuturile carierei. Deși 
peliculele sale n-au fost în 
fruntea box-office-ului, numele 
lui Ethan Hawke a intrat pe 
lista celor mai solicitati juni 
actori de la Hollywood, aláturi 
de Brad Pitt, Johnny Depp, 
Keanu Reeves sau Christian 
Slater. Acest lucru îl sperie 
puţin pentru că „există riscul 
să ti se ofere roluri de către 
regizori care nu vor, de fapt, 
să lucreze cu tine, ci numai să 
obțină o finanţare“. ÎI oripilează 
și vânătoarea după detalii din 
viaţa lui privată, asa cum i s-a 
întâmplat în cazul scurtei idile 
cu Julia Roberts. 

Ultima sa poveste de amor 
pare o relaţie foarte serioasă, 
A cunoscut-o pe Uma Thur- 
man în timp ce lucrau impre- 
ună la stilizatul S.F. Gatacca 
(de Andrew Niccol, 1996). 
S-au înamorat subit și vor a- 
vea un copil în această vară. 
Cota lui a crescut și datorită 


E 


„Nu má cred un 
sex-symbol. 

Nici nu-mi pot 
închipui cá cineva 
mă consideră astfel“. 


rolului din moderna variantă a 
Marilor speranţe, văzută și pe 
ecranele noastre. În vârstă de 
26 de ani, Ethan Hawke ră- 
mâne un perpetuu adolescent, 
după cum singur mărturisește: 
„Incă imi vine să cred cá sunt 
un băiat de 13 ani care nu 
prea stie cum să devină adult. 
E ca și cum aș face o repetiţie 
în costume pentru o piesă 
jucată în liceu“. El 


robabil că multi s-au 


Dess ca singura can- 
didată americancă la 


premiul Oscar să le învingă pe 
cele patru englezoaice rivale la 
categoria rol principal. Mai 
sceptici, cei care au văzut-o pe 
Helen Hunt în Twister, nu-i 
dădeau totuși mari șanse. 
Spectatorii noștri se vor lăsa 
însă convinși de talentul ei după 
ce o vor fi văzut în Mai bine nu 
se poate unde, ca parteneră a 
lui Jack Nicholson, izbutește să 
treacă admirabil de spontan de 
la registrul tragic la cel comic. 
Cum a reușit această blondă nu 
prea strălucitoare să ajungă 
brusc în topul celor mai bine 
cotate actrițe de la Hollywood? 
Principalul ei atu este aparte- 


nenta la o familie cu legături în ` 


lumea filmului. Náscutá la 15 
iunie 1963 la Culver City (statul 
California), ea este fiica lui 
Gordon Hunt, regizor de televi- 
ziune si a lui Jane Hunt, foto- 
grafá. Desi părinţii s-au des- 
pártit pe cánd ea avea numai 


HELEN HUNT 


opt ani, tatăl a ajutat-o să-și 
facă relaţii cinematografice. A 
debutat în cinema în 1973 în 
Pioneer Woman și, în același an 
la televiziune, în The Mary Tyler 
Moore Show. În teatru a început 
să joace în 1989, prima apariţie 
fiind în „Orașul nostru“ de 
Thornton Wilder. 

Cariera ei cinematograficá a 
demarat destul de greu şi nu 
părea să promită prea mult. A 
fost una dintre ,fetele Bond" în 
Octopussy (1986), iar Proiectul 
X (1987) nu i-a adus succesul, 
ci primul logodnic, Matthew Bro- 
derick. Ea își aminteşte despre 
acesta: „Am muncit mult si eram 
convinși că va fi un mare suces. 
N-a fost asa si am învăţat să nu- 
mi fac iluzii prea mari". 

Despre rolisorul din Peggy 
Sue se mărită (1986) iși amin- 
teste doar emoliile provocate de 
colaborarea cu un regizor de ta- 
lia lui Francis Ford Coppola. | 
s-au incredintat partituri mai 
consistente in Sărutul morții 
(1995), unde juca alături de Da- 


vid Caruso și în Twister (1996), 
unde înfrunta cu mare curaj tor- 
nada ucigasá. 

Helen Hunt isi datoreazá insá 
celebritatea serialului TV Nebun 
dupá tine, al cárui succes i-a 
fácut pe producátori sá-i pre- 
lungeascá viata pe o duratá de 
sase ani. Desi actrita nu stia, 
acum trei luni, dacá va continua 
sá lucreze la episoadele acestu- 
ia si spunea cá nici partenerul 
ei, Paul Reiser, nu s-a decis în 
acest sens, dupá ce a obtinut 
premiul Oscar, a mai semnat cu 
rețeaua N.B.C. un contract de 
22 de milioane de dolari pentru 
22 de episoade. O cifrá ameti- 
toare dacă ne gândim că pentru 
rolul din superproductia Titanic, 
rivala ei, Kate Winslet a fost 
plătită cu 3 milioane de dolari. 

Modelul profesional pentru 
Helen Hunt este Meryl Streep. 


După ce a văzut-o pe scenă în 
„Îmblânzirea ^ scorpiei^ de 
William Shakespeare si-a zis: 
„Doamne, de-aș putea face într- 
o bună zi ceea ce face ea“! Cât 
despre Jack Nicholson, par- 
tenerul ei din Mai bine nu se 
poate, ea spune: „Jack este un 
print. Aveam același mod de a 
înțelege aspectele practice ale 
profesiei“. Dintre actori îl mai 
admiră mult pe Tim Robbins, iar 
dintre regizori pe James L. 
Brooks, cel care i-a asigurat 
premiul Oscar. Ar face orice 
pentru a mai lucra o dată cu el, 
căci au ajuns la o relaţie profe- 
sională „incredibil de intimă“. 
Perechea ei în acest moment 
este actorul Hank Azaria, pe 
care spectatorii noștri l-au putut 
vedea în rolul logodnicului lui 
Gwyneth Paltrow în Marile sper- 


„Problema este 

să nu confunzi 
imaginea ta în ochii 
publicului 

cu propria ta 
identitate“. 


ante. L-a cunoscut în timp ce 
filma un episod al serialului 
Nebun după tine și s-a distrat, 
împreună cu el, împrumutându- 
și amândoi vocile unor person- 
aje din seria de desene animate 
Simpson-ii. 

Prea putin provocatoare in fe- 
lul de a se imbráca, Helen Hunt 
preferá albul si negrul, un fel e 
,uniformá pentru toatá ziua". 
Dintre stiliști îi agreează pe 
Armani și Calvin Klein. În zilele 
libere preferă să rămână acasă 
și să stea tot timpul în pijama. 
Pentru a o cunoaște mai bine, 
merită să aflăm ce-a răspuns ea 
la întrebarea „Pe cine ati invita 
la ciná?". lată persoanele alese: 
„Rilke, Placido Domingo Si 
James Taylor, pe ultimii doi pen- 
tru a-i convinge să cânte impre- 
ună“. Un răspuns care do- 
vedeste cá norocoasa câș- 
tigătoare a Oscarului are umor. 


Pagini realizate de 
Dana DUMA 


15 


P 


O VIAȚĂ MAI 


chipa care a făcut Trainspotting, 

poate cel mai exploziv film des- 

pre tinerii anilor '90, ne oferă 
acum A Life Less Ordinary, o comedie 
romantică asezonată cu elemente supra- 
naturale, plină de excentricitate și de 
umor negru. 

Doi îngeri (Holly Hunter și Delroy 
Lindo) din forțele de poliţie ale raiului 
sunt însărcinaţi să coboare pe Pământ, 
de unde să se întoarcă numai cu dovada 
că iubirea romantică nu a dispărut cu 
totul în anii '90. Între timp, Robert (Ewan 
McGregor - vezi profilul din nr. 10/1997), 
un tânăr scoțian care trăiește în America, 
unde spală dușumelele din clădirea unei 
mari corporaţii, află că a fost concediat și 
că în locul lui va fi folosit un robot; dis- 
perat, el o răpește pe Celine (Cameron 
Diaz), fiica patronului, și între cei doi, sub 
oblăduirea îngerilor, incolteste un senti- 
ment frumos. 

E clar cá regizorul Danny Boyle si sce- 
naristul John Hodge au energia necesară 
pentru o comedie crazy ca aceasta. Ca si 
colaborárile lor precedente (Shallow 
Grave si Trainspotting), filmul clocoteste 
de temperament si de nonconformism. 
Dar spre deosebire de ele, este confuz si 


TRIBUL 


morul si ritmul frenetic sunt car- 
acteristicile acestei comedii 
care beneficiază în plus de 


PUȚIN OBIȘNUITĂ 


scăpat de sub control. Realizatorii nu 
reușesc să armonizeze toate elementele 
de fantezie și de umor și multe idei par 
îngrămădite laolaltă, fără să fi fost dez- 
voltate. De exemplu, comportamentul 
violent al îngerilor e inexplicabil: el pare 
un gangster dur, iar ea pare o variantă 
feminină a Terminatorului. Și după modul 
lor de a opera, e greu de spus dacă în- 
cearcă să încurajeze dragostea sau să-i 
omoare pe îndrăgostiți. Personajele se- 
cundare sunt nedefinite, astfel încât sunt 
bizare fără a fi și amuzante: în rolul tată- 
lui-magnat, lan Holm încearcă să creeze 
un personaj numai din ticuri nervoase. 
Totuși, filmul nu poate fi judecat cate- 
goric. Merită văzut pentru licăririle de 
inspiraţie ale lui Danny Boyle (un mo- 
ment muzical, o secvenţă de animaţie) și 
pentru farmecul pervers al lui Cameron 
Diaz în rolul fetei bogate și blazate, care 
e încântată de faptul că a fost răpită și se 
amuză copios trimitándu-i tatălui ei 
mesaje sinistre stropite cu sânge. 
Probabil că Danny Boyle și colabora- 
torii săi nu au reușit să depășească pre- 


DIN FUNDUL 
GRĂDINII 


prezenţa lui Richard Dreyfuss, câș- 
tigătorul unui Oscar pentru filmul Adio, 
dar rămân cu tine. 

Aici Dreyfuss joacă rolul lui Krip- 
pendorf, un antropolog văduv, tată a trei 
copii și șarlatan de nevoie. Lipsit de mij- 
loace financiare, Krippendorf a cheltuit 
toti banii obținuți de la o fundaţie și des- 
tinati cercetărilor antropologice pentru 


a-și crește cei trei copii. Obligat însă 
să-și prezinte proiectul, el susţine că a 
descoperit un nou trib în Noua Guinee 
ale căror obiceiuri seamănă cu viața 
unui tată american solitar. 

Și cum fundaţia nu se mulțumește cu 
vorbe, Krippendorf prezintă pe o 
peliculă de 16 mm, un film despre viața 
și obiceiurile misteriosului trib ,Shelmi- 

vo kedmu“. El nu are 
altceva de făcut decât 
să arate sponsorilor 
unde s-au dus banii: a- 
dică în cei trei copii ai 
săi pe care îi convinge 
să devină cei mai 
trázniti sălbatici din lu- 
me. Pusi în fata unei 
asemenea situatii, 
pustii imagineazá cu 
haz un „Mondo cane“: 
se vácsuiesc si joacá 
cu o poftă nebună, 


siunea mai multor factori: America, buge- 
tul hollywoodian și mai ales așteptările 
tuturor, după triumful lui Trainspotting. 
Filmul trădează această presiune, după 
cum trădează deciziile luate la repezeală 
și soluţiile disperate (Boyle a sperat până 
în ultimul moment că Sean Connery va 
accepta să facă o aparitie-surprizá în 
rolul lui Dumnezeu, și refuzul definitiv al 
lui Connery l-a silit să schimbe în grabă 
finalul filmului). Dar chiar dacă ansamblul 
nu funcţionează, A Life Less Ordinary 
rămâne filmul unor oameni talentaţi. 
Andrei GORZO 
A Life Less Ordinary e Producţie: SUA 
1998;Regia: Danny Boyle E Scenariul: John 
Hodge 6 Imaginea: Brian Tufano 6 Cu: Ewan 
McGregor, Cameron Diaz, lan Holm, Holly 


Hunter, Delroy Lindo 6 Distribuit de: Guild 
Film Románia. 


scene „din junglă“ in fata camerei de fil- 
mat. Motiv pentru a ironiza anumite 
obisnuinte, tabuuri si ipocrizii ale omului 
modern. 

Destinul lui Krippendorf se complicá 
odatá cu aparitia unei prea fervente ad- 
miratoare care se erijeazá, spre disper- 
area acestuia, in agentul lui de publicita- 
te. Nu e greu insá de ghicit cà totul se 
sfârșește cu bine, fiind vorba de o come- 
die. 

Desi scenariul e schematic, fárá mari 
pretenții, si în ciuda unui umor ușor 
grosolan, pofta de joc a copiilor actori, 
reconstituirile minutioase ale unui sat de 
sălbatici într-o casă cât se poate de 
modernă și filmările combinate care 
creează iluzia vieţii tribale sunt tot 
atâtea motive de a vedea acest film. 


Cătălina CAZACU 


Krippendorf's Tribe e Producţie: SUA, 
1997, Mora-Brezner-Steinberg Tanenbaum/ 
Dreyfuss-James e Regia: Todd Holland e 
Scenariul: Charlie Peters după cartea lui 
Frank Parkin e Imaginea: Dean Cundey e 
Cu: Richard Dreyfuss, Jenna Elfman, Na- 
tasha Lyonne, Gregory Smith, Carl Michael, 
Stephen Roth € Distribuit de: BVI și 
Romániafilm 


E EEELRELEBRELEBGZSESNIEZEEEEEEELELEILIEIBELBNL 


= DEMONII du NOI 
„ Justiţia n 


n film straniu care din primul 
U la ultimul cadru induce o 

stare ciudată, spectatorului 
adresându-i-se mereu o voce a cuiva ca- 
re nu va apărea niciodată în imagine, de- 
și s-ar părea că totuși trece prin fata apa- 
ratului de filmat, ce descrie mereu o miș- 
care de survol, dar pelicula e incapabilă 
să reţină vreun contur. Treptat, devine 
tot mai clar cá cel ce-l hártuieste pe erou 
- un polițist expert care anchetează o 
serie de crime identice, inlántuite in mod 
misterios - este de fapt o fiintá supranat- 
uralá. Tenace, protagonistul va desco- 
peri cá o succesiune similará de asasi- 
nate s-a produs cu ani in urmá iar coleg- 
ul care se ocupase de investigatii se sin- 
ucisese intr-o cabaná izolatá din pádure. 
Acolo se aflá si pretioase indicii, acolo va 
avea loc si marea înfruntare finală. 
Personajul principal, nu întâmplător 


" interpretat de Denzel Washington, una 
E intre vedetele de culoare ale cinema- 
g tografului american, care nu demult a 


apărut pe ecrane în chip de înger păzitor 
(v. Dragoste de înger nr. 3/97), se va lup- 
ta cu însuși Azazel - unul dintre îngerii 
căzuţi din cer si din drepturi pentru că s-a 
răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind 
să-i ia locul. 

În goana lor după senzaţii și dis- 
punând de tot mai sofisticate efecte spe- 
ciale, cineastii americani apelează tot 
mai des la ilustrarea unor fenomene ce 
tin de miracolul credinţei, subsumându-le 
unei eventuale direcții... ,mistically cor- 
rect'. Dacá - de exemplu - Seven era o 
foarte pretentioasá lectie moralizatoare 
datá oamenilor justitiei de un psihopat, 
de astá datá s-a mers mai departe, si in 
distribuţie a fost „invitat“ însuși cel care, 
conform Genezei ar putea fi identificat cu 
Diavolul. Deși există și o eroină special- 
istă în angelologie, resorturile intrigii 
rămân tot strict polițiste. Pentru că acest 
„thriller supranatural“ n-are suficientă 
forță nici să cutremure, nici să amuze, 
scenariștii înșiși fiind indeciși nu atât în 
urmărirea indiciilor malefice, cât a modei 
pildelor biblice (vezi și Pact cu diavolul 
nr. 3/98). Rămâne de tot hazul scena în 
care Denzel Washington, într-un auto- 
buz, află de la o călugăriță sensul origi- 
nal grecesc al cuvântului Apocalipsă, și 
anume „revelaţie“. Atrocitátile etalate în 
prima parte a filmului sunt totuși prea 


comune pentru a anunţa spectacolul 
escatologic ce se va încheia cu Judecata 
de Apoi... 

Irina COROIU 


Fallen e Producție: SUA, 1998 Turner 
Pictures e Regia: Gregory Hoblit 6 Scenariul: 
Nicholas Kazan e Cu: Denzel Washington, 
John Goodman, Donald Sutherland, Embeth 
Davitz e Distribuit de: Guild Film România 


atastrofele nu încetează să ali- 
-— inspiratia scenaristilor 
de la Hollywood: dupá tornade 
(Twister), erupții vulcanice (Dante's 
Peak, Vulcanul) sau inundaţii (The 
Flood) iată acum și un incendiu uriaș 
devenit „materie“ narativă. 

Cum scenaristul n-a fost sigur că-ope- 
ratiunile de stingere a flăcărilor asigură 
destul dramatism, el face să irumpă în 
poveste și un deţinut periculos care 
foloseşte ocazia pentru a evada. Ca 
întodeauna în filmele de asemena fac- 
tură, efectele speciale ocupă o bună par- 


E FOC 


te din timp și ele satisfac pe spectatorul 
interesat de spectacolul terifiant al dis- 
trugerii. „Factorul uman“ capătă preg- 


nantá prin personajul șefului echipei de | 


intervenţie, un erou american în toată 
puterea cuvântului. Faptul că el este 
interpretat de Howie Long, o fostă ve- 
detă a fotbalului profesionist și actual 
star T.V. al emisiunilor sportive, îi spo- 
rește capitalul de simpatie. Frumoasa 
ornitoloagă salvată de specialistul nostru 
atât din ghearele ocnașului cât si din fur- 
tuna de flăcări este întruchipată de Suzy 
Amis, cea care era în Titanic nepoata su- 
pravietuitoarei centenare. Văzând cum 
se perpetuează specia supravietuitorilor 
pe ecran vom avea un motiv de optimism 
în plus. În rest, parcă imaginile din jur- 
nalele de actualități cu hectare de păduri 
pârjolite ne impresionează mai mult. 


Dana DUMA 


Firestorm e Producția: SUA, 1998, 
Lob/Weisman Production e Regia: Dean 
Semler E Scenariul: Chris Soth e Imaginea: 
Stephen F. Windon e Cu: Howie Long, Scott 
Glenn, William Forsythe, Suzy Amis, 
Christianne Hirt 6 Distribuit de: Ecran XXI 


KARTEX TRADING L.T.D. 
VORTEX 


LUBRIFIANTI 


ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


X uw 


GOODfYEAR 


Bld. Libertăţii, Nr. 18, Sc. A, Bloc 104, 
Sect, 5, Cod Postal 70542, Bucuresti - ROMANIA 


TEL/FAX: +40-1-336 57 80; 
337 05 15; 


336 57 90 
337 04 20 


18 


„Sunt un tip deștept, frumos, bogat și am 
lumea la picioarele mele. Există o grămadă 
de oameni care mă invidiazá pentru succe- 
sul meu si care-și zic: «Al naibii negrotei»". 

Pentru WILL SMITH, rasismul este una 
dintre cele mai grave probleme cu care se 
confruntă America. În cei 28 de ani pe care 
îi are, actorul s-a confruntat de câteva ori cu 
ceea ce el numește „cea mai mare porcărie 
inventată de omul alb: ura pentru cei de-o 
altă culoare decât a lui“. „Primii opt ani de 
școală - spune mai departe Will - i-am făcut 
la Our Lady of Lourdes - o școală catolică în 
Philadelphia. Faptul că am avut și colegi albi 
m-a ajutat enorm să pot găsi o punte de co- 
municare și să pot să-i înțeleg pe cei numiţi 
de noi, generic, comunitatea albă“. 

Părinţii lui (tatăl electrician-frigotehnist, 
mama - secretară la un gimnaziu) i-au cres- 
cut pe Willard, fratele lui și cele două surori 
cu frica de Dumnezeu, de lege și credința că 
în fata Lui - „toți suntem egali, indiferent de 
culoarea pielii“. „Că nu era chiar așa m-am 
convins pentru prima oară când aveam vreo 
12 ani si am participat la o serbare școlară. 
Era o căldură ucigătoare și copiii albi, la un 
moment dat s-au strâns grupuri-grupuri și 
au început să cânte, privindu-mă pe mine: 
«Prindeti un negru/ Ucideti un negru/Si ploa- 
ia va veni...» Am ajuns acasă plângând si 
atunci am înţeles cuvintele bunicii mele 
care-mi spunea: «Să nu-ţi párásesti nicio- 
dată comunitatea. Faci parte din ea și dacă 
treci „dincolo“ vei fi un paria. Și pentru albi, 
și pentru negri». Mai târziu, adolescent fiind, 
am trecut printr-o experienţă asemănătoare 
care m-a făcut să cred mult timp după 
aceea că polițiștii umblă pe străzi doar pen- 
tru a prinde negri și a-i lua la bătaie. Eram la 
volanul mașinii și am fost oprit de un agent 
de circulaţie. La întrebarea mea de ce m-a 
oprit, a rânjit și mi-a spus: «Pentru că ești un 
imputit de negrotei» și a scuipat pe geamul 
mașinii. M-am înfuriat, m-am dat jos și i-am 
tras un pumn. M-au dus la poliție, m-au 
acuzat de agresiune, am căpătat 50 de zile 
de muncă în folosul comunităţii, dar și în 


e Pentru un rol primește 20 milioane dolari 


ziua de azi sunt convins că de fapt eram ne- 
vinovat... După ce-am ajuns un star, am 
constatat - asta e o teorie personală - că pe 
lângă foarte multe lucruri care-i deosebesc 
pe albi de negri, mai este unul, foarte impor- 
tant. Râdem diferit, ne distrăm diferit. Ne- 
grilor le place să râdă de lume așa cum este 
ea, în timp ce albii găsesc că o comedie e 
reuşită dacă le arată lumea așa cum ar dori 
ei să fie". 

«Prinţul din Bel Air», cum i se mai spune 
lui Smith are și alte preocupări despre care 
vorbește cu plăcere, dar și cu luciditate 

Prima lui pasiune - muzica rap - l-a con- 
sacrat, aducându-i câteva nominalizări la 
premiile Grammy și imprimarea unor discuri 
cu faimosul Quincy Jones. Același Jones l-a 
propus de altfel și pentru rolul principal din 
Prințul din Bel Air și astfel cariera 


actoricească a lui Will Smith a demarat ful- 
gerător. 

„Mi-a plăcut enorm rolul, dar nu m-am 
identificat cu personajul adolescentului 
trăznit și puţin zurbagiu, ajuns în străluci- 
torul Bel Air. De altfel eu îmi construiesc 
personajele bazându-mă pe inspiraţie, pe 
Muza mea care mă cáláuzeste. Închid ochii, 
mă relaxez și încet, încet, simt cum trebuie 
să abordez rolul. Mă credeți sau nu, muza 
îmi vorbește!“ 

Se pare că tot Muza i-a scos-o în cale pe 
Sheree Zampino, cu care s-a căsătorit la 
nici 19 ani, împotriva voinţei părinţilor lui. 
„Din păcate au avut dreptate. Lipsa de 
experienţă, de maturitate și-a spus cuvântul 
și după numai patru ani am divorțat. Am 
avut însă timp să creăm cel mai minunat 
lucru din lume: băieţelul nostru, Trey“ (aces- 


ta are 6 ani, și-și petrece timpul când la 
mama, când la tata, locuind în vecinătate, la 
vreo 10 minute distanță de reședința lui 
Will). 

Ín 1992 Smith interpreteazá primul rol pe 
marele ecran într-un film obscur, When the 
Day Takes You și este remarcat apoi în 
Made in America unde îi are parteneri pe 
Whoopi Goldberg si Ten Danson. Frumușel, 
cam guraliv și clovn incorigibil, mai toată 
critica de film vede în el un demn succesor 
al lui Eddie Murphy. Dar Will Smith sur- 
prinde din nou cu rolul unui homosexual ce 
se dă drept fiul lui Sidney Poitier în Six 
Degrees of Separation. Personajul este 
extrem de dificil și diferit de ceea ce făcuse 
până atunci. Cei apropiaţi lui cred și acum 
că este cel mai bun rol al său. Dovedindu-și 
talentul, Will Smith poate lua cu asalt 
Hollywood-ul. Bad Boys, Independence Day 
(notabil succes de box-office în 1995), și, 
mai ales, Men în Black (mega-succes 1997) 
îl propulsează printre starurile cele mai bine 
plătite și devine actorul de culoare cu cea 
mai mare cotă la box-office. 

Mult dorita fame/celebritate nu l-a schim- 
bat însă pe Will. Este în continuare preocu- 
pat de problemele importante ale planetei - 
poluare, foamete, război, rasism. Este con- 
vins (ca Mel Gibson în Teoria conspirației) 
că toate flagelurile acestui secol au fost in- 


de 


în colaborare cu 


TALON 


Concurs cu premii organizat 
NOUL CINEMA 
GUILD FILM ROMÂNIA 


ventate și „aruncate“ în lume de către forțe 
interesate în păstrarea supremaţiei politice 
și economice asupra Planetei. „Cred că și 
SIDA a fost creată în laboratoare și răspân- 
dită în comunităţile de homosexuali. CIA es- 
te, cred, vinovatul nr. 1 și pentru introduce- 
rea drogurilor si armelor în sânul comunității 
de culoare din South Central Los Angeles. 
«Dezbină și domnește», iată deviza după 
care se călăuzesc ei“ spune Will Smith. 


„Rasismul — o realitate 


ȘI O povară“. 


După ce-şi expune teoriile personale, Will 
Smith nu uită să spună: „Dar vă rog, nu mă 
luaţi în seamă, eu sunt un pic paranoic“. 

În afară de „conspirații“ Will Smith mai are 
o pasiune; dinozaurii. Le știe numele și 
erele în care au trăit, (favoritul său fiind ste- 
gozaurul) şi ore întregi poate vorbi despre 
felul lor de viaţă si despre cum au dispărut 
de pe suprafata Pământului. Îi place ca cei 
din jurul lui să fie tot atât de fericiţi ca si el. 
Sora lui, Ellen se ocupă cu problemele de 
public relations, în cadrul companiei lui de 
producție, fratele Harry îi este contabil, iar 
Pam, mezina - conduce afacerile lui Will din 


poştei), pe adresa revistei: 
NOUL CINEMA 


71341 - București, 


cu menţiunea „pentru concurs“. 

Pentru ca un plic să intre în concurs, el trebuie să conţină, pe lângă răspunsuri 
la întrebările din ambele etape, cele două taloane decupate din revistă. Nu e 
novole să decupati sau să copiaţi chestionarul. 


TELEFONUL.......... 


Etapa întâi 


1. Această actriță americană, remarcată în 1983 într-un film din seria James 
Bond - Never Say Never Again, și devenită apoi una dintre marile vedete ale anilor 
'80, şi-a relansat cariera, după o perioadă de umbră cu un film care i-a adus 
Oscarul pentru cel mai bun rol secundar din 1997. Despre ce actriță este vorba și 


care este titlul filmului? 


2. Dramaturgul David Mamet, căruia îi aparține scenariul filmului Înfruntarea 
(prezent acum pe ecranele noastre, cu Anthony Hopkins și Alec Baldwin în rolurile 
principale), a scris și scenariul unui film premiat anul acesta la festivalul de la 
Berlin. Despre ce film este vorba si cine l-a realizat? 


3. Robert Carlyle, protagonistul comediei britanice Gol pușcă, a interpretat un 
rol de o cu totul altă factură într-un alt film britanic (văzut și la noi în 1997) - tot un 
imens succes de public și de critică. Care este titlul filmului si cine l-a realizat? 


Ediţia a treisprezecea a concursului nostru se va desfășura în două etape. 
Plicurile cu răspunsurile dumneavoastră trebuie trimise până la 1 august (data 


Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1 


Philadelphia - o fabrică de îngheţată și o 
fundaţie caritabilă. 

Actorul locuiește într-o superbă „hacien- 
da“ în nordul Los Angeles-ului. Are patru 
câini, două pisici și pe Jada Pinckett, cu 
care s-a căsătorit în Noaptea Anului Nou, 
„ca să ţinem minte toată viața“ (Will va 
deveni tată pentru a doua oară în vara 
aceasta). Domeniul lui mai cuprinde un stu- 
dio de înregistrări, două piscine, un teren de 
tenis și unul de golf, patru mașini (printre 
care un Porsche și un Mercedes), două 
motociclete Harley Davidson. 

Contrar aparentelor, Will Smith recunoas- 
te cá este un sentimental. Definitiv si incori- 
gibil. „Am să plâng întotdeauna când voi 
vedea Casablanca sau Love Story“. O mică 
întâmplare e edificatoare: „Acum vreo șase 
luni, fiul meu se dusese la culcare si ca de 
obicei își spunea mica lui rugăciune: «Și 
acum voi adormi/Si te rog Doamne să-mi iei 
în pază sufletul/Si dacă voi muri în somn, Te 
rog Doamne să-mi duci sufletul acolo sus, în 
preajma ta». Îmi priveam fiul si dintr-odatá 
mi l-am închipuit fără suflare și lacrimile au 
început să-mi curgă pe obraji. În noaptea 
aceea am dormit cu el și am avut grijă ca 
lumina veiozei să nu cadă pe chipul meu 
înlăcrimat. Fiul nu trebuie să-și vadă nicio- 
dată tatăl plângând“. 

Doina STĂNESCU 


22 


Un nou război 
de o sută de ani 


„America trebuie să cucerească piaţa internaţională prin forta imaginilor 
cinematografice creatoare de modele. Acestea vor deschide drumul 
expansiunii comerciale si economice“. 


^n loc de 125 de filme vom fi obligati 
|: producem doar 25 pe an" afirma 
producătorul francez Charles 
Gassot la o conferință de presă, definind 
spectrul înfricoșător al cinematografiei 
franceze în perspectiva ratificării acordului 
AMI (Agreement Multilateral Investment) 
propus de Statele Unite celor mai bogate 
țări din lume... Astfel, pacea cinematogra- 
fică Americano-Europeană ce părea insta- 
lată pentru multă vreme la sfârșitul anului 
1993, riscă acum să se spulbere. 
ar să ne întoarcem la negocierile 
Dar Prelungitele negocieri dintre 
Statele Unite și țările vest europene 
pentru semnarea acordului GATT (General 
Agreement Trade and Taxes), începute încă 
din 1986 cu așa numita Runda Uruguay, se 
apropiau de sfârșit în anul 1993. Mărul dis- 
cordiei pe tot parcursul discuțiilor fusese în 
afara produselor agrare, producţia audio-vi- 
zualá in general și filmul în special. Partea 
americană a încercat să impună filmul ca 
produs industrial în vreme ce toate tările 
europene susțineau condiţia de „excepție 
culturală“ a actului de creație cinematografic 
(v. și nr. 11/93). Ca atare filmul și respectiv 
cinematografiile naţionale urmau să se bu- 
cure de un regim protectionist. Bătălia pen- 
tru capitalul-imagine ascundea de fapt dis- 
puta dintre două moduri de viață: american 
și european - fundamental diferite prin tre- 
cutul istoric și prin tradiţii în ciuda globalizării 
economice a planetei - în vederea extinderii 
influenţei, ştiut fiind că modul de viaţă deter- 
mină și comportamentele economice. 

În septembrie 1993 aceasta a fost și tema 
Colocviului autorilor de cinema, găzduit de 
Mostra de artă cinematografică de la Vene- 
tia, la care am avut privilegiul să particip. Nu 
puţini dintre cineaștii americani importanţi 
s-au aflat atunci alături de colegii lor euro- 
peni. „Noi înșine“ - declara Sidney Pollack - 
„am ajuns prizonierii acestei dogme, deve- 


nind produsul succeselor noastre anterioa- 
re, care ne obligă să facem filme cu un bu- 
get din ce în ce mai exagerat, deci implicit 
să ne asumăm riscuri din ce în ce mai mari“. 

Teama exprimată atunci de Pollack a fost 
confirmată de evoluţia spre gigantism a pro- 
ducțiilor hollywoodiene, culminând (deo- 
camdată) cu recentul Titanic. 

Franța a condus atunci contra-ofensiva la 
presiunile exercitate de Hollywood via 


În această primăvară 
lumea cinematografică 
europeană 
a fost cuprinsă de 
o stare de panică 
și 
de revoltă 
față de propunerea 
Acordului multilateral 
de investiții 
care ar include 
filmul printre produsele 
industriale, 
anulându-i calitatea de 
excepție culturală. 


Administraţia americană, și Europa a avut 
câștig de cauză. Acordul GATT semnat în 
decembrie 1993 la Geneva consfințea statu- 
tul de „excepţie culturală“, pentru producţiile 
cinematografice. Statele Unite - ca o super- 
putere ce este - nu a considerat partida 
încheiată. O primă replică dată atunci 
Franţei, a fost acceptarea de către MPAA 
(Motion Pictures Association of America) 
condusă cu o mână forte de Jack Valenti de 
peste 40 de ani, a restrângerii difuzării 


HERBERT HOOVER 
Președintele Statelor Unite 
(1928-1932) 


filmelor americane în Spania, asigurând o 
cotă confortabilă filmului hispanic (două 
filme spaniole la unul american). Rezultatul 
a fost benefic pentru producția autohtonă 
care a înregistrat o creștere semnificativă. 
(Sistemul protectionist al cotelor a fost pen- 
tru prima dată introdus de britanici când, în 
1927, prin Film Act proprietarii de săli de 
cinema au fost obligaţi să prezinte un minim 
de 5% filme britanice). Franţa însă, cu poli- 
tica sa culturală coerentă încă din vremea 
Regelui Soare, s-a menținut pe primul loc în 
Europa în privința producţiei cinematogra- 
fice și a exportului de filme. În anii următori 
s-au înregistrat treptat multiple acte de re- 
conciliere. Vedete franceze au fost invitate 
să joace în filme americane (Depardieu, 
Juliette Binoche) și vedete americane au 
acceptat să joace sub bagheta regizorilor 
francezi (Bruce Willis în regia lui Luc 
Besson - Al cincilea element). De asemenea 
Oscarurile acordate actorilor francezi si 
Cesarurile ce au onorat actori americani, - 
pe lângă o justificată apreciere a artei lor 
interpretative - au reprezentat și semnale 
publice ale unei reînnoite dorințe de colabo- 
rare. Armele păreau îngropate. 
i totuși, în ultimile luni un nou pericol 
S= ivit în forma Acordului multilate- 
ral asupra investițiilor (AMI)* care 
urma să fie semnat la sfârşitul lunii trecute 
de către tările cele mai dezvoltate. Acordul - 
după cum preciza și revista Le Nouvel Ob- 
servateur - în numele liberei circulații a măr- 
furilor ar urma să mondializeze investițiile în 
toate domeniile, antrenând în trena pro- 
duselor comerciale și producţiile culturale, 
anulând privilegiul acestora de a fi conside- 
rate „excepţii culturale“. Cum spunea un 
ziarist francez: „Se va pune semnul egalităţii 
între hidrocarburi și cultură“. 
Programele de televiziune naţionale ar fi 


* Datorită opoziţiei Franţei AMI 
nu a fost încă semnat. 


primele frustrate, întrucât statisticile indică 
preferința telespectatorilor europeni pentru 


filme si seriale nationale. Or, prin libe- 
ralizarea absolută a investiţiilor, investitorii 
străini vor putea beneficia de aceleași sub- 
ventii, ajutoare, privilegii ca și investitorii 
naționali. Identitatea culturală - blazonul 
vechiului continent - s-ar vedea astfel anihi- 
lată de invazia pop-culturii proliferată sim- 
plist de filmul american. În calea omoge- 
nizării mondiale, cultura apare ca o ultimă 
citadelă. O perspectivă semnalată și de 
istoricul britanic Huntington care afirmă 
explicit: „În mileniul viitor șansa societăţilor 
de a se defini va fi exclusiv în termeni cul- 
turali“. Un grup de cineaști francezi printre 
care Bertrand Tavernier, Costa Gavras, 
Claude Miller, Jean Jacques Beineix au lan- 
sat un protest public (citit de Brigitte Fossey 
și în seara decernării Cesarurilor), spre a 
face cunoscut pericolul pierderii identității 
culturale specifice fiecărei ţări. Lor li s-au 


o 
I 
g 
(99) 
[- 
[=] 
I 
(0 
i 
o 
LJ 


Pentru 
Hollywood 
„Vedetariatul“ 
a fost 
de la început 


o instituție 


alăturat 
oameni do 


cineasti Si 
cultură 
italieni, spanioli, por 
tughezi, danezi, aus: 


tralieni, neozoeelan 


M 


AN 7 e Mary Pickford 


dezi, canadieni 
isputa dintre Noul și Vechiul conti- 

[reni pe tărâmul filmului - industria 

coa mai influentă - își are rădăcinile 
incă de la inceputurile cinematografului. 

In prefata volumului său „Războiul nede- 
clarat' (Harper and Collins, 1997), David 
Putinam, singurul cineast european care a 
ajuns să conducă unul dintre Majors 
(Studioul Columbia, către sfârșitul anilor 
'80), mărturiseşte că semnarea acordului 
GATT in decembrie 1993 l-a determinat să 
cercetoze rădăcinile acestui război care a 
început cu un secol în urmă. Rememorând 
drumul de la inceputuri când Louis Lumiere 
prezicea că invenția sa „nu va avea nici un 
viitor comercial", până azi când industria 
cinematogralică americană ocupă locul doi 
după industria aeronautică între sursele 
venitului naţional al SUA - David Puttnam 
oferá date cât se poate de relevante. 

Predictia lui Lumière a fost repede infir- 
mată chiar de către compatriotul său 
Charles Pathé care a sesizat cá noua ,mi- 
nune" poate deveni o sursá de cástig. 
Exemplul său a fost urmat si de opticianul 
Lóon Gaumont - fiul unui sofer de taxi - de- 
venit unul dintre fondatorii industriei cine- 
matogralice a Franţei. 

Doe cealaltă parte a oceanului producătorii 
americani ad-hoc de la începutul secolului 


au început să achiziționeze filmuletele rea- 
lizate de alţii spre a le închiria sau vinde 
difuzorilor ocazionali. Acesta a fost înce- 
putul pieţei de desfacere a filmului. În 1907 
se apreciază că existau deja 4-5000 de 
nickelodeons - cum erau numite sălile de 
proiecţie improvizate atunci în Statele Unite, 
unde pentru un nickel - cinci centi - popu- 
latia urbaná sáracá - extrem de numeroasá 
in acea vreme - putea avea acces la cea 
mai populará distractie. (Astázi in Statele 
Unite sunt 25.000 de sáli de cinema). 

Pirateria a inceput tot atunci. Se poves- 
teste cá in 1902, un proaspát producátor- 
negustor a oferit spre vánzare un top de 
filme, lui Méliès. În întunericul proiecției s-a 
auzit deodată strigătul indignat al cineastului 
francez: „Cum adică, vreţi să-mi vindeti mie 
filmul acesta, nu stiti cá eu l-am făcut?“ Era 
vorba de Călătorie în lună (filmul realizat 
chiar în anul respectiv). 

Anecdota nu face decât să confirme acer- 
ba competiţie care a guvernat încă de la 
începuturi, filmul în economia de piaţă pe 
atunci încă neîngrădită de legi care să 
apere drepturile creatorilor, lăsând comer- 
cializarea filmelor la cheremul capitalismului 


sălbatic. 
Adina DARIAN 


> 


23 


| 


1 


á de an 


de o sut 


1 


izbo 


nou răz 


24 


e De o parte rnagiajilmélor europene 4 
Moarte la Venețtă-de Luchino Visconti 


creat noi oportunităţi industriei cine- 

matografice americane - care nu a 
fost nevoită să-și întrerupă producția, ca 
țările europene dintre care multe deve- 
niseră teatrul marii conflagrații. Mai mult 
europenii au pierdut atunci și pieţele pe 
care le controlau, făcându-le disponibile 
pentru America. Charles Pathe, primul 
mare industriaș francez al filmului (în 
1903 el produsese deja 500 de filmuleţe) 
reprezentând o concurență serioasă 
pentru producătorii americani chiar la ei 
acasă, a fost nevoit să se retragă în Eu- 
ropa, lăsând piața americană exclusiv la 
dispoziția comercianților autohtoni. În 
anii ‘20, când Europa abia își regásea 
suflul postbelic, la Los Angeles un 
proaspăt îmbogăţit, Sid Graumon con- 
struia sălile Egipteană și Chineză, a- 
ceasta din urmă câștigând o faimă mon- 
dială după ce trotuarul din fata sa a de- 
venit „muzeul“ stradal al amprentelor 
mâinilor si picioarelor celebrităților ecra- 
nului. 


T* spre deosebire de ţările 


ocara primului război mondial a 


europene, Administrația ameri- 

cană a început încă înainte de 
apariţia sonorului să se intereseze de 
industria cinematografică. Acest fapt s-a 
datorat mai ales lui Herbert Hoover. 
Numit în 1919 secretar pentru comert, el 
a fost încredințat că statul trebuie să 
favorizeze expansiunea în țară și 
străinătate a oricărei industrii. Deci si a 
filmului. În 1921 el se adresa Asociaţiei 
industriei filmului american (AMPI - 
Associalion of Motion Picture Industry) 


spre a le aduce la cunostintá cá Admi- 
nistratia intenționează să înființeze o 
secție care să se dedice studiului ex- 
portului și importului de filme. Ales pre- 
ședinte în 1928, Herbert Hoover a fixat 
politica comercială a Americii într-un fai- 
mos discurs intitulat The Road to the Fu- 
ture (Drumul spre viitor). În acel context 
el a definit rolul filmului ca deschizător 
de drum pentru implantarea modului de 
viață american, care va atrage după sine 
interesul față de produsele americane. 
Analizele realizate de serviciul său au 
constatat într-adevăr că în ţările unde 
erau difuzate filme americane vânzarea 
automobilelor, a fonografelor, sepcilor 
americane etc. se dubla. Este ceea ce 
se întâmplă și azi cu T-shirturile sau 
dinozaurii-gadget. Altfel spus western- 
urile au sfârșit nu doar prin a face cunos- 
cute valorile americane, dar au asigurat 
și vânzarea blugilor, adoptați azi ca 
modă universală. Mai târziu alte filme au 
deschis drumul produselor McDonald's 
și Coca Cola. Procedeul continuă căci 
ce altceva reprezintă lanțul mondial al 
restaurantelor Planet Hollywood decât 
un mijloc de a folosi popularitatea cine- 
matografului american pentru a impune 
bunăstarea americană etc., etc. De alt- 
fel, scriitorul britanic William Stead pu- 
blica încă din 1901 un volum intitulat 
„Americanizarea lumii. 

Cineaștii europeni au luat întotdeauna 
o distanţă față de mercantilismul ameri- 
can. Pentru Fellini, Bergman, Bunuel, 
Godard, Truffaut, Fassbinder, Tarkovski 
și câţi alții, filmul a rămas cel mai fidel 
martor al himerelor lor creatoare, al 


micilor emoții sau al marilor cauze. 
Comunicarea propriilor idei a rămas pri- 
oritară câștigului. 

Nu pot să nu-mi amintesc șocul pe 
care eu însămi l-am avut cu ani în urmă 
în popasul meu documentar la Holly- 
wood. Aveam să aflu chiar de la vice- 
președintele de atunci al Studioului 
Warner Bros, Marc Rosenberg, că: 
„Suntem angajaţi într-o industrie produ- 
cătoare de bani. Meseria noastră este 
câștigul“. lar Joe Coller - directorul de- 
partamentului de publicitate al Studio- 
urilor 20th Century Fox mi-a spus direct: 
„Un moment e bun când se fac filme 
care aduc foarte multi bani". ,Scopul in- 
dustriei de film american nu este arta, ci 
câștigul - îmi făcea cunoscut cu același 
aplomb, John Pavlik - directorul executiv 
al Academiei de Arte și ştiinţe ale 
Filmului, ai cărei membri votează premi- 
ile Oscar! Dacă se întâmplă ca un film 
să aibă și un rezultat artistic, continuase 
John Pavlik, cu atât mai bine. Dar pentru 
noi a face bani este deajuns!“. 

Dacá nu as fi auzit cu urechile mele 
aceste declaratii venite din partea unor 
executivi de prim rang ai industriei filmu- 
lui american, aș fi zis că este o exage- 
rare. 

Bineinteles, cinematografia este un 
fenomen viu si in ambele tabere existá 
excepții. Dar deosebirea fundamentală 
de concepție asupra a ceea ce este un 
film — dincolo de valoarea sau nonval- 
oarea fiecáruia — va așeza încă multă 
vreme pe poziții divergente America de 
restul lumii cinematografice. 

lată și diagnosticul lui David Puttnam 
în acest sens: „Este ușor de observat de 
ce filmele hollywoodiene au atras un 
asemenea oprobiu. Ele simbolizau tot 
ceea ce burghezia europeană considera 
a fi extrem de nociv. Ele apelau la osten- 
tatia strălucitoare si la tehnici publicitare 
pentru a atrage un public cát mai 
numeros, cáci valoarea banilor este 
deasupra valorilor culturale. Marele ráz- 
boi din 1914-1918 a distrus multe dintre 
preceptele societátii europene si discre- 
pantele de clasă care le însoțeau. Oa- 
menii simpli, somerii, luau cu asalt sălile 
de cinema si erau foarte receptivi la 
mesajele subminimale lansate de o 
Americă unde oricine - indiferent de 
nașterea sa sau de nivelul social - putea 
avea șansa să cucerească glorie și 
avere". În anul izbucnirii marii crize - 
1929 - populaţia frecventa sălile de ci- 
nema în proporţie de 75% - în vreme ce 
în același an, în Europa frecvenţa era de 
7%. Totuși în 1932 și guvernul francez 
își exprimă interesul față de cinema care 
reflectă standardul economic, intelectu- 
al, moral și estetic al întregii naţiunii 
democratice a Franţei. 

Dar decalajul dintre interesul purtat de 


statul American și Francez era 
deja considerabil. Totuși, după 
al. doilea război mondial, când 
Franţa se afla într-o situaţie pre- 
cară, Statele Unite au fost dis- 
puse să-i acorde un substanţial 
sprijin financiar. Discuţiile care 
au avut atunci loc între șeful 
guvernului provizoriu, Léon 
Blum și secretarul de stat ameri- 
can, James Byrnes - s-au blocat 
și atunci din aceeași pricină: 
obligația Franţei de a importa 
filme americane si Coca Cola - 
produse emblematice ale modu- 
lui de viatá american. Avansul 
Americii este insá greu - dacá 
nu imposibil - de depásit. Tot 
Puttnam remarcă: „Asemenea 
elevate aspirații ignorau reali- 
tatea comercială. În Franța ca si 
în celelalte țări europene, natura 
fragmentată a industriei filmului 
indică nu numai lipsa de mijloa- 
ce, ci și o dorinţă efectivă de a 
crea un studio-sistem și un star- 
sistem, cât despre marketing nu 
exista nici un interes. În schimb, 
agresivitatea marketingului în 
privința filmului era în America la 
fel de mare ca pentru orice pro- 
dus comercial“. 
ificultatea adaptării ci- 
BS europe- 
an la dimensiunea co- 
mercialá este egală cu dificulta- 
tea filmului american de a se co- 
necta la dimensiunea culturală. 

Preocupat de viitorul cine- 
matografului, Puttnam vede so- 
lutia in conlucrarea celor douá 
modalitáti. Fatá de realismul 
analizei sale, concluzia imi pare 
a fi mai degrabá a wishful think- 
ing, adicá el isi ia dorinta drept 
realitate. 

Uitándu-ne mai indeaproape 
la etapele acestui rázboi nede- 
clarat dar continuu, nu putem sá 
nu ne recunoaștem filiatia cu vi- 
ziunea europeaná asupa cine- 
matografului. Dar in lipsa unui 
sistem eficient de funcţionare, în 
anii '90 producţia noastră natio- 
nală a ajuns la cea mai de jos 
cotă în comparaţie cu toate tă- 
rile din zona noastră geografică. 
Și chiar cu noi înșine. Întrebarea 
este când va fi pregătită cine- 
matografia noastră să intre în 
această cursă - din ce în ce mai 
dificilă chiar pentru cinemato- 
grafiile puternice. Deocamdată, 
putem semnala un prim pas prin 
diligentele nou înfiinţatului Oficiu 
Naţional al Cinematografiei. 

A.D 


^DINA 


KIRK DOUGLAS 


MARINA _ LADY 


HENRI COLPI 


DE SICA 


TIMICA 


SILVIA 


NATHALIE DELON 
PHILIPPE 0r 
MACHA ERIL 
GODARD 

MICHEL COURNOT 
LINDSAY ANDERSON 


DARIAN 


BILLY WILDER 

ALEC CUINNESS 
ROGER MOORE 
CARTIER BRESSON 
LA CARDINALE 
FELLINI 

FILIPPO 

UGO PIRRO — 
HITCHCOCK — — 
SATYAJIT RAY ——— 
MRINAL SEN — 
ROBERT — ^  — 
AVID. EMMINGS 
NORD — — 
JEAN RENOIR —— 


de 


ne, dintr-o răsuflare. Im- 
portante personalități ale 


^nta ni: 1 


e ucaoa e 


Cartea  Adinei Darian, 
apărută recent la Editura 
„Silex“, este un omagiu de 
suflet adus unor nume de 
rezonanţă ale cinomatogra- 
fului mondial, ale culturii din 
diferite țări ale lumii. Pe dru- 
murile vieții, pe drumurile fil- 
mului, autoarea a întâlnit 
uneori cu mulli ani in urmă, 
alteori mai aproape do proe: 
zent - mari cineasti ai lumii: 
dialogurile neconvenționale 
purtate în ambianța unor tes- 
tivaluri internaționale sau pe 
platourile unor filme celebre 
au lăsat semne durabile pe 
răbojul unel  necontonite 
iubiri de film. Hospoctivele 
întâlniri seducătoare au fost 
puse în pagini realmente 
seducătoare, într-un volum 
care se citeşte, cum 80 spu- 


cinematografului mondi- 
al au trecut prin 
România, autoarea i-a 
întâlnit în timpul unor 
asemenea vizite pe Kirk 
Douglas, Henri Colpi, Marina 
Vlady, Claude Rich, Vittorio 
De Sica, Peter Gilmore, Alan 
J. Pakula, Lidia Fedoseeva 
Sukșina. La Londra, cu di- 
ferite prilejuri, Adina Darian a 
stat de vorbă cu Lindsay An- 
derson, Billy Wilder, Alec 
Guiness, Roger Moore, Dia- 
na Rigg, Alfred Hitchcock, 
Samuel Fuller, Ingrind Berg- 
man, Robert Redford, David 
Hemmings. La Paris, de ase- 
menea, autoarea a avut pri- 
lejul să discute cu person- 
alitáti de prim rang ale culturii 
universale, Jacques Prévert, 
Jean Luc Godard, Henri 
Cartier-Bresson, Jean Re- 
noir, și cu tineri actori - la 
data întâlnirilor - precum Na- 
thalie Delon, Philippe Avron, 


Macha Méril. În Italia, inter- 
locutori - la rândul lor - de 
marcă: Federico Fellini, Edu- 
ardo de Filippo, Claudia Car- 
dinale, Ugo Pirro. În India, 
doi mari regizori: Satyajit Ray 
și Mrinal Sen. Nu lipsesc din 
volum nici reprezentanţi ai 
scenei și ecranului româ- 
nesc, un exemplu emblemat- 
ic fiind acela al actriței Silvia 
Dumitrescu Timică, la împli- 
nirea frumoasei vârste de 80 
de ani, Adunate între coper- 
tile unei singure cărţi - după 
ce, de-a lungul anilor, majori- 
tatea convorbirilor au apărut 
în diferite reviste de cultură, 
„Contemporanul“, „Cinema“, 
„România literară“ - gânduri 
despre film și viaţă ale inter- 
locutorilor reprezintă un dar 
de pret pentru cinefilii din 
România. Opiniile celor pe 
care autoarea i-a întâlnit în 
călătoriile ei cinematografice 
- unele venind din anii '60, 
‘70, '80 - n-au îmbătrânit cu 
trecerea anilor, au o actuali- 
tate perenă. Este, acesta, cel 
mai convingător „certificat de 
calitate“, de garanţie, al unui 
volum esenţial, care se ada- 
ugă altor cărţi de bază ale 
Adinei Darian: Free-cinema 
(1970), Mirajul statuetei de 
aur (1985) și Lumea indiană 
și filmele ei (1990). 

Călin CĂLIMAN 


€ Goorgota Munteanu, directoarea Librăriei „Mihail Sadoveanu“, 
Teodor Popescu, directorul Editurii Silex, 
Adina Darlan, directoarea revistei „Noul Cinema“ și autoarea volumului de interviuri 
„Întâlniri seducătoare", actrița Irina Petrescu și criticul Magda Mihăilescu la lansarea cărţii 


Q1. "y. 


25 


statul American și Francez era 
deja considerabil. Totuși, după 
al. doilea război mondial, când 
Franţa se afla într-o situaţie pre- 
cară, Statele Unite au fost dis- 
puse să-i acorde un substanţial 
sprijin financiar. Discuţiile care 
au avut atunci loc între șeful 
guvernului provizoriu, Leon 
Blum si secretarul de stat ameri- 
can, James Byrnes - s-au blocat 
și atunci din aceeași pricină: 
obligația Franţei de a importa 
filme americane si Coca Cola - 
produse emblematice ale modu- 
lui de viatá american. Avansul 
Americii este însă greu - dacă 
nu imposibil - de depășit. Tot 
Puttnam remarcă: „Asemenea 
elevate aspirații ignorau reali- 
tatea comercială. În Franţa ca si 
în celelalte țări europene, natura 
fragmentată a industriei filmului 
indică nu numai lipsa de mijloa- 
ce, ci și o dorință efectivă de a 
crea un studio-sistem și un star- 
sistem, cât despre marketing nu 
exista nici un interes. În schimb, 
agresivitatea marketingului în 
privința filmului era în America la 
fel de mare ca pentru orice pro- 
dus comercial“. 
ificultatea adaptării ci- 
BS europe- 
an la dimensiunea co- 
mercialá este egală cu dificulta- 
tea filmului american de a se co- 
necta la dimensiunea culturală. 

Preocupat de viitorul cine- 
matografului, Puttnam vede so- 
lutia in conlucrarea celor douá 
modalitáti. Fatá de realismul 
analizei sale, concluzia imi pare 
a fi mai degrabá a wishful think- 
ing, adică el isi ia dorința drept 
realitate. 

Uitându-ne mai îndeaproape 
la etapele acestui război nede- 
clarat dar continuu, nu putem să 
nu ne recunoaștem filiatia cu vi- 
ziunea europeană asupa cine- 
matografului. Dar în lipsa unui 
sistem eficient de funcţionare, în 
anii '90 producţia noastră natio- 
nală a ajuns la cea mai de jos 
cotă în comparaţie cu toate tá- 
rile din zona noastră geografică. 
Și chiar cu noi înșine. Întrebarea 
este când va fi pregătită cine- 
matografia noastră să intre în 
această cursă - din ce în ce mai 
dificilă chiar pentru cinemato- 
grafiile puternice. Deocamdată, 
putem semnala un prim pas prin 
diligentele nou înfiinţatului Oficiu 
Naţional al Cinematografiei. 

A.D 


"DINA ARIAN 


KIRK DOUGLAS 


MARINA _ LADY 


HENRI COLPI 


DE SICA 


SILVIA D. TIMICA 


ALAN . PAKULA 


SUKSINA 
PREVERT 


NATHALIE DELON 


PHILIPPE 
MACHA MERIL 


“ILLY WILDER 
ALEC CUINNESS 
ROGER MOORE 
CARTIER BRESSON 
FELLINI 
FILIPPO 


HITCHCOCK 
SATYAJIT 


MNAL SEN 
ROBERT 7 


de 


GODARD 
MICHEL COURNOT 
LINDSAY ANDE RCON 


^nta nl: 1 


"AVID. EMMINGS 
NORD — 


-e ucaoa e 


Cartea  Adinei Darian, 
apărută recent la Editura 
„Silex“, este un omagiu de 
suflet adus unor nume de 
rezonanță ale cinomatogra- 
fului mondial, ale culturii din 
diferite tări ale lumii. Po dru- 
murile vieţii, pe drumurile fil- 
mului, autoarea a întâlnit 
uneori cu mulli ani în urmă, 
alteori mai aproape do pro- 
zent - mari cineasti ai lumii: 
dialogurile neconvenționale 
purtate în ambianța unor fos- 
tivaluri internaționale sau pe 
platourile unor filme celebre 
au lăsat semne durabile pe 
răbojul unei  necontonite 
iubiri de film. Respoectivele 
întâlniri seducătoare au fost 
puse în pagini realmente 
seducătoare, intr-un volum 
care se citeşte, cum 80 spu- 


JEAN RENOIR —( 


ne, dintr-o rásuflare. Im- 
portante personalităţi ale 
cinematografului mondi- 
al au trecut prin 
România, autoarea i-a 
întâlnit în timpul unor 
asemenea vizite pe Kirk 
Douglas, Henri Colpi, Marina 
Vlady, Claude Rich, Vittorio 
De Sica, Peter Gilmore, Alan 
J. Pakula, Lidia Fedoseeva 
Suksina. La Londra, cu di- 
ferite prilejuri, Adina Darian a 
stat de vorbá cu Lindsay An- 
derson, Billy Wilder, Alec 
Guiness, Roger Moore, Dia- 
na Rigg, Alfred Hitchcock, 
Samuel Fuller, Ingrind Berg- 
man, Robert Redford, David 
Hemmings. La Paris, de ase- 
menea, autoarea a avut pri- 
lejul sá discute cu person- 
alitáti de prim rang ale culturii 
universale, Jacques Prévert, 
Jean Luc Godard, Henri 
Cartier-Bresson, Jean Re- 
noir, şi cu tineri actori - la 
data întâlnirilor - precum Na- 
thalie Delon, Philippe Avron, 


Macha Méril. În Italia, inter- 
locutori - la rândul lor - de 
marcă: Federico Fellini, Edu- 
ardo de Filippo, Claudia Car- 
dinale, Ugo Pirro. În India, 
doi mari regizori: Satyajit Ray 
și Mrinal Sen. Nu lipsesc din 
volum nici reprezentanţi ai 
scenei și ecranului româ- 
nesc, un exemplu emblemat- 
ic fiind acela al actriței Silvia 
Dumitrescu Timică, la împli- 
nirea frumoasei vârste de 80 
de ani, Adunate între coper- 
tile unei singure cărţi - după 
ce, de-a lungul anilor, majori- 
tatea convorbirilor au apărut 
în diferite reviste de cultură, 
„Contemporanul“, „Cinema“, 
„România literară“ - gânduri 
despre film și viaţă ale inter- 
locutorilor reprezintă un dar 
de pret pentru cinefilii din 
România. Opiniile celor pe 
care autoarea i-a întâlnit în 
călătoriile ei cinematografice 
- unele venind din anii '60, 
‘70, '80 - n-au îmbătrânit cu 
trecerea anilor, au o actuali- 
tate perenă. Este, acesta, cel 
mai convingător „certificat de 
calitate“, de garanţie, al unui 
volum esenţial, care se ada- 
ugă altor cărţi de bază ale 
Adinei Darian: Free-cinema 
(1970), Mirajul statuetei de 
aur (1985) și Lumea indiană 
și filmele ei (1990). 

Călin CĂLIMAN 


€ Goorgota Munteanu, directoarea Librăriei „Mihail Sadoveanu“, 
Teodor Popescu, directorul Editurii Silex, 
Adina Darlan, directoarea revistei „Noul Cinema" și autoarea volumului de interviuri 
„Întâlniri seducătoare”, actrița Irina Petrescu și criticul Magda Mihăilescu la lansarea cărţii 


Q1. "Y. 


25 


26 


e Sylvester Stallone După gratii 


de acţiune în care nişte deţinuţi per- 

iculoși evadează (Con Air) sau sunt 
eliberaţi (Promontoriul groazei) și încep să 
distrugă și să terorizeze. Nu mai puţine sunt 
filmele în care eroul e victima unei erori judi- 
ciare (Evadatul) sau a unei înscenări (Face 
Off) și trebuie să evadeze, ca să-l caute pe 
adevăratul vinovat. Multe filme cu gangsteri 
se sfârșesc într-o celulă de pe faimosul „co- 
ridor al morții“ (death row), unde gangsterul 
își așteaptă execuţia. E suficient să ni-l 


S nenumárate filmele americane 


$ 


n Flynn - 1989) 


amintim pe James Cagney la sfârșitul filmu- 
lui - azi clasic - al lui Michael Curtiz, Íngeri 
cu fete murdare (1938). Închisoarea apare 
în permanență în filmul de acţiune, si în fil- 
mul negru american. Întâlnim ambianța ce- 
lulei aproape la fel de frecvent cum întâlnim 
biroul detectivului particular, barul dubios de 
pe o stradă lăturalnică, ceainăria unde se 
fumează opiu, sau camera sordidă de hotel. 

Pentru a restrânge aria, în grupajul de fa- 
tá ne propunem să ne ocupăm doar de fil- 
mele americane în care spaţiul concentra- 


tionar e principala ambiantá, deţinuţii si gar- 
dienii lor sunt personajele, iar tema este lip- 
sa libertăţii. Selecţia noastră nu intră și pe 
teritoriul filmelor de război, nici pe cel al fil- 
mului politic, așa cá nu veți găsi filme (chiar 
esenţiale) despre detenţie, supraviețuire și 
setea de libertate, ca Iluzia cea mare (de 
Jean Renoir, 1937), Un condamnat la moar- 
te a evadat (de Robert Bresson, 1956), Ma- 
rea evadare (de John Sturges, 1963), sau 
Sărutul femeii păianjen (de Hector Babenco, 
1985). 


„Nu știu dacă legile sunt bune sau rele. Știu însă cá pentru noi cei ce suntem după gratii, 
zidurile sunt groase și fiecare zi este cât un an. Un an ale cărui zile sunt lungi“. 


Vitalitatea acestui gen - „filmul de închi- 
soare“ (prison movie) - dovedește interesul 
permanent al publicului american faţă de sis- 
temul penitenciar, la fel cum popularitatea 
filmelor cu procese și tribunale dovedește 
preocuparea americanilor pentru sistemul ju- 
diciar, dar și locul pe care acest binom pro- 
cese-criminali îl ocupă în realitatea de azi. 

Atitudinea cineaștilor față de viața de- 
tinutilor variază de la o epocă la alta, uneori 
chiar de la un film la altul. Uneori, aceste 
variaţii de registru sunt fascinante: de la o 
condamnare vehementă a erorilor și a ne- 
dreptátilor (Sunt un evadat, 1932), până la 
un divertisment muzical cu Elvis Presley 
(Jailhouse Rock, 1957). De la o farsá (Up 
the River, 1930) in care simpaticii detinuti 
(printre care Humphrey Bogart si Spencer 
Tracy) flirteazá cu frumoasele detinute, eva- 
deazá dupá pofta inimii si se intorc pentru 
meciul de baseball al închisorii, până la 
Luke Máná Rece (1967), o dramá despre un 
detinut antisocial si autodestructiv, care nu 
suportă compromisurile. De la Îngeri cu fete 
murdare, în care moartea rușinoasă a gang- 
sterului, pe scaunul electric, e prezentată ca 
un triumf al valorilor morale și ca o pildă, 
până la Ultimul dans (1955), în care exe- 
cutia criminalei apare ca o monstruozitate, e 
menită să stârnească indignarea. 


Nedreptatea celor care 
împart dreptatea 


Unele prison movies îşi a- 
sumă un rol social încercând 
să ne deschidă ochii asupra 
neglijentei, nedreptátii si lip- 
Sei de omenie care perver- 
tesc uneori menirea justitiei. | 
Exemplul clasic e | Am a | 
Fugitive from a Chain Gang / 
Sunt un evadat (regia Mervyn 
LeRoy, 1932). Filmul spune 
povestea adevărată a lui Ro- 
bert Elliot Burns, arestat în 
1920 si condamnat la muncă 
silnică într-un penitenciar din 
statul Georgia, pentru vina de 
a fi furat cinci dolari și 
douăzeci și nouă de centi, ca 
să-și cumpere de mâncare. 
Doi ani mai târziu, Burns a 
evadat, dar nu mai era hoţul 
inofensiv și vrednic de milă 
care fusese închis. Továrásia 


adeváralilor criminali, brutalitatea gardie- 
nilor, resentimentele adunate în anii de de- 
tentie, îl transformaserá într-un ucigaș pornit 
la război împotriva societăţii. Deși astăzi și-a 
mai pierdut din impact, Sunt un evadat a 
fost, în 1932, ca o bombă detonată în fortă- 
reata aparatului legal american. A fost inter- 
zis in Georgia si mai târziu statul a încercat 
să dea în judecată compania Warner Bro- 
thers, care finantase filmul. Rămâne remar- 
cabil prin interpretarea lui Paul Muni în rolul 
principal - suferință si frustrare transformate 
în inversunarea oarbă - si prin faptul că prin 
mesajul social a reușit să atingă un punct 
nevralgic, să provoace o reacţie: a contribuit 
la reforma din sistomul penal american. 

În filmele cu închisori care i-au urmat în 
anii '30 - anii Marii crize economice -, regá- 
sim aceeași temă: cât de injustă poate fi 
justiția! În You Only Live Once / Nu tráiesti 


decât o dată (rogia Fritz Lang, 1937), Henry . 


Fonda - atunci exponent al tánárului ameri- 
can din anii Crize! - joacă rolul unui págubos 
care odată in viața sa a călcat strâmb si a 


ajuns la inchisoare, Eliberat, el încearcă să- 
și câştige un trai cinstit, ca să se însoare cu 
fata pe care o iubeste; dar societatea refuză 
să ii acorde o sansá omului stigmatizat. În 


loc să-l indrepte 9i să-l călăuzească pe tâ- 
nărul debusolat, dar însetat de iubire si de o 


viață onorabilă, sistemul îl tratează ca pe un 
câine bănuit de turbare, Tânărul e arestat 
din nou, pentru o crimă pe care n-a comis-o, 
și condamnat la moarte. lar atunci când el 


ix 


E — 


e Paul Muni într-un grup de detinuti in Sunt un evadat 


(Morvyn LeRoy, 1932) 


Oscar Wilde (1898) 


evadeazá si ucide intr-adevár pe cineva, 
sistemul triumfá: cáinele a muscat, dove- 
dind cá e turbat. El poate fi incoltit si omorát, 
pentru pacea comunitátii. Judecátorii care 
au distrus o viatá, gardienii care au mutilat 
un suflet, societatea lipsită de compasiune - 
toti vor dormi liniștiți: pericolul a fost 
inláturat. 

Protestul social se face auzit si el intr-un 
prison movie notabil mai ales prin titlul lui - 
Each Dawn | Die / În fiecare dimineață mor 
(regia William Keighley, 1939). Detinutii 
care au văzut filmul (altfel, banal) spuneau 
că titlul exprimă exact disperarea lor din 
fiecare dimineaţă, când se trezesc în celulă, 
își amintesc unde se află, văzând cerul prin- 
tre gratii, și se gândesc la orele lungi ce vor 
veni - plimbările prin curte, sala de mese, 
programul de muncă și de recreere - rutina 
implacabilă a vieţii de închisoare. 

Protestul e încă și mai vehement în 
filmele recente, ca The Last Dance / Ultimul 
dans (regia Bruce Beresford, 1995 - vezi 
cronica din nr. 8/1995), care a putut fi văzut 
și pe ecranele noastre. Spre deosebire de 
precursorii din anii ‘30, filmul nu simplifică 
problema - în acest caz problema pedepsei 
capitale -, punând în centrul dezbaterii 
morale un condamnat nevinovat. În anii '30, 
era obligatoriu ca eroul să ajungă la închi- 
soare din cauza unei erori judiciare sau a 
unei alte nedreptăţi. O cereau cenzura și 
moralitatea publicului. Un film care să atace 
condiţiile grele din penitenciar, dar în care 
eroul să fie totuși un cri- 
minal adevărat, ar fi scan- 
dalizat. Eroina din Ultimul 
dans (interpretată de 
Sharon Stone) e cu ade- 
vărat vinovată, dar execu- 
tia ei rămâne un lucru inu- 
| man: când pedepsesti un 
om, există șansa ca el să 
se îndrepte, dar atunci 
când îl omori - spune filmul 
-, il lipsesti de orice șansă. 
l-ai luat tot ce avea, i-ai 
luat singurul lucru de care 
n-aveai dreptul să te atingi, 
pentru că era numai al lui. 
Ceea ce dublează oroarea 
e faptul că femeia execu- 
tată nu mai e cea care a 
ucis; de-a lungul săptă- 
mânilor și lunilor în care 
decizia a fost amânată, ea 


35-27 


s-a căit, s-a împăcat cu sine, s-a schimbat, 
și ar vrea să trăiască. Și după gratii, dar să 
trăiască. 

Subiectul în sine e extraordinar. Se 
bazează pe cazul real al Karlei Faye Tucker, 


e Cóndamnati la moarte: 

Sharon Stone în Ultimul dans 
(Bruge Beresford, 1995) 

și Sean Penn în Dead Man Walking 
(Tim Robbins, 1995) 


condamnată la moarte pentru asasinarea a 
doi oameni în 1983. Când filmul a fost 
lansat, în 1995, ea încă mai aștepta, într-o 
închisoare din Texas, să i se hotărască 
soarta. Trei ani mai târziu, în pofida recur- 
surilor şi a campaniilor de protest, sentinţa a 
fost executată, la 3 februarie 1998. Ultimul 
dans ar fi putut să fie un film minunat, dacă 
scenariul n-ar fi prezentat atât de schemat- 
ic progresul eroinei, și dacă Sharon Stone n- 
ar fi compus personajul atât de calculat și de 
artificial. Nu s-a bucurat decât de o atenţie 
moderată, fiind eclipsat de splendidul film 
realizat de Tim Robbins, tot în 1995 și tot 
despre tragedia pedepsei capitale, Dead 
Man Walking. Chiar titlul exprimă foarte 
sugestiv condiția condamnatului la moarte: 
28 


un „mort viu“. El 
poate să umble, să 
vadă, să audă și 
să simtă, poate să 
comunice și să 


devină un om mai bun, dar 
ce rost mai are, când e 
deja mort? De fapt, are 
rost, și filmul ne arată cum 
într-un criminal (Sean Penn, un actor cura- 
jos, care nu forțează compasiunea specta- 
torului) se naște o conștiință. E un miracol și 
în același timp o tragedie, căci acest om va 
muri oricum. Din păcate, filmul lui Tim 
Robbins (bazat tot pe un caz real) nu a 
ajuns, încă, pe ecranele noastre. 


Firește, nu în toate filmele cu închisori 
vom găsi un comentariu social, sau o preo- 
cupare pentru regenerarea sufletească a 
condamnatului. Spaţiul concentrationar 
poate fi tot atât de bine și teritoriul filmului de 
acțiune. 

Așa cum se poate vedea încă dintr-un 


prison movie din 1947 - Brute Force (regia 
Jules Dassin), închisoarea e un loc dur, un- 
de doar cei mai puternici supraviețuiesc legi- 
lor nescrise ale deținuților, sadismului gardi- 
enilor sau tiraniei directorului. Eroul din Brute 
Force e Burt Lancaster, a cărui prezență 
fizică sugerează o forţă liniștită, o rezervă de 
energie. Lancaster e exact genul de prota- 
gonist pe care îl cere un astfel de film. 
Văzându-l, spectatorul are certitudinea re- 
confortantă că va reuși să supravieţuiască. 

În ultimii ani, am avut ocazia să îi vedem 
pe Jean-Claude Van Damme asumându-și 
identitatea unui deţinut ca să investigheze 
într-o închisoare, în Death Warrant (1991), 
și pe Sylvester Stallone După gratii (1989 - 
vezi cronica nr. 7/1993), încercând să-i țină 
piept sinistrului director al penitenciarului 
(Donald Sutherland). 

Clasicul genului rămâne Escape from 
Alcatraz / Evadare din Alcatraz (regia Don 


„Închisorile erau adevăratele anale ale unui ținut, ale unei comunități, pentru că nu numai 
inițialele misterioase, uitate, cuvintele, chiar și strigătele, frazele de sfidare și de osândă 
zgâriate pe pereţii lor, ci chiar și cărămizile și pietrele țineau, nu contopite, ci doar ameste- 
cate... sfâșierile și rușinile și suferinţele care au torturat și Ls au zdrobit inimi ce uot multá 


vreme sunt [áráná uitată“. 


Siegel, 1979), bazat pe o intámplare realá 
din istoria faimoasei inchisori. Se stie cá in 
cei 29 de ani cát a functionat Alcatrazul, 39 
de oameni au încercat să evadeze. Dintre 
ei, 36 au fost opriţi - uciși sau capturați. 
Despre ceilalţi trei, evadați la 11 iunie 1962, 
nu se știe decât un singur lucru: cadavrele 
lor nu au fost găsite în golful San Francisco, 
deci e posibil ca ei să fi reușit. Filmul lui 
Siegel e povestea lor, spusă cu precizie și 
economie de mijloace. Ceea ce deosebește 
Evadare din Alcatraz de orice alt film cu 
evadări e acea eleganţă rece a realizatorilor, 
care refuză să complice materialul cu infor- 
matii despre trecutul eroilor, despre faptele 
care i-au dus la închisoare, despre motivele 
lor. Singurul motiv care contează - dorința 
de libertate - e atât de simplu încât nu cere 
explicaţii. Tot ceea ce ne interesează 
despre personalităţile eroilor - răbdarea și 
tenacitatea lor - se desprinde din acțiune. 
Acţiunea e totul, și e atât de bine condusă, 
atât de pasionantă, încât e suficientă. 
Evadare din Alcatraz e o raritate - un prison 
movie purificat de melodramă. În rolul princi- 
pal - detinutul taciturn si misterios - e dis- 
tribuit actorul ideal - Clint Eastwood. 

Ín 1996 a fost adus si pe ecranele noastre 
un film de actiune de mare succes - The 
Rock / Fortăreaţa (regia Michael Bay), care 
are o particularitate amuzantă: eroii nu 
încearcă să evadeze, ci să pătrundă în 
închisoare. Un comando terorist a ocupat 
Alcatrazul, astăzi dezafectat, niște turiști au 
fost luaţi ostateci; serviciile secrete ape- 
lează la singurul om care reuşise să eva- 
deze din Alcatraz, și îi oferă gratierea dacă 
acceptă să călăuzească trupele de inter- 
ventie prin labirintul închisorii. În rolul 
detinutului - Sean Connery. Un prieten al 
meu îmi spunea: „Bine, dar dacă Sean 
Connery e singurul om care a evadat din 
Alcatraz, cum rămâne cu Clint Eastwood?“ 


Outsider-ul absolut 


Cool Hand Luke / Luke Mână Rece (regia 
Stuart Rosenberg, 1967) e unul dintre cele 
mai originale „filme de închisoare“ realizate 
în Statele Unite. E un film care se folosește 
de convențiile genului nu pentru a face un 


protest, ci pentru a impune un personaj 
emblematic pentru America anilor ‘60: 
rebelul absolut, lipsit nu numai de cauză, de 
rădăcini și de direcţie, ci de orice altceva în 
afara unui individualism încăpățânat, absurd 
și totuși magnific. Paul Newman (în cel mai 
mare rol al sáu) e Luke, detinutul condamnat 
la doi de muncă silnică pentru distrugerea 
unor parcometre, 

Donn Pearce, care a scris scenariul 
(împreună cu Frank. R. Pierson), adaptân- 
du-și propriul roman, fusese el însuși deţinut 
într-un lagăr de muncă din Sud, deci 
cunoștea „dinăuntru“ lumea pe care o 
descrie, Atmosfera si detaliile filmului sunt 
frapante si autentice; munca epuizantă, de 
dimineață până soara, soarele dogoritor, 
praful şi sudoarea; paznicii impasibili, cu 
ochii ascunși în spatele ochelarilor de soare; 


ziua de sâmbătă, aducând singura 
„distracție“ permisă - meciurile de box între 
deţinuţi, organizate pentru desfătarea 


căpitanului, Toate astea sunt impresionante, 
dar adevürata putere a filmului stă in com- 
plexitatea personajului principal. 

Arogant cu autorităţile închisorii, incorigibil 
în tentativele lui de evadare, Luke devine 
eroul celorlalţi deținuți, Dar chiar și asta, el o 
resimte ca pe o constrângere, asa că îi aver- 


e (in! Eastw 
Evadare din Alcatraz 


ET 


ood plânuieste o 


a 


tizează: „Nu vá mai agátati de mine!“ 
Adevărul tulburător despre Luke este nu atât 
că refuză să se adaptaze la sistem, ci că nu 
poate comunica nici măcar cu ceilalți 
deţinuţi - victime ale sistemului ca și el. E 
complet izolat în hotărârea lui de a nu 
accepta nici o constrângere, de a nu 
recunoaște nici o autoritate mai presus de 
propria voinţă. Luke e foarte diferit de eroul 
tipic dintr-un prison movie - omul prins în 
capcana nedreptátii. El s-ar simţi captiv ori- 
unde s-ar duce, și recunoaște asta: „Peste 
tot e ca la închisoare. Peste tot numai reguli, 
și regulamente, și șefi“. 

Secvența în care Luke clachează în fata 
gardienilor și se târăște la picioarele lor, 
cerându-le îndurare, e nespus de șocantă și 
de deprimantă, și nu numai pentru că vedem 
eficiența hidoasă a sistemului în zdrobirea 
unei voințe. Ca și deţinuţii care l-au venerat, 
simțim prăbușirea lui Luke ca pe o trădare. 
El nu avea dreptul să cedeze. Dar tocmai 
aceasta e unicitatea personajului: el refuză 
să devină „eroul nostru“, campionul cauzei 
deţinuţilor. Nu e un lider, ci un outsider, un 
antierou care își rezervă dreptul de a fi si 
puternic si las si slab. 

Filmul contine o replicá de neuitat, apar- 
tinándu-i directorului închisorii (Strother 
Martin): ,Ceea ce avem noi aici e un esec in 
comunicare." E o replicá splendidá prin iron- 
ica ei ambivalentá. Pe de o parte, exprimă 
întreaga opacitate pompoasá a autorităţii, 
care se spală pe mâini de Luke, mulțumită 
că și-a dat toată silinta să îl reformeze. Pe 
de altă parte și fără să-și dea seama, acest 
tiran meschin are dreptate: Luke e un caz 
irecuperabil. 

La 13 ani după Luke Mână Rece, regi- 
zorul Stuart Rosenberg avea să revină, cu o 
altă perspectivă, în ambianța apăsătoare a 
închisorilor din Sud. Luke era povestea unui 
alienat și doar implicit o condamnare a abu- 
zurilor comise la adăpostul legii. Brubaker 
(1980) denunţă fățiș aceste abuzuri: indife- 
renta criminală a administraţiei închisorii, 
care îi folosește pe unii deținuți ca paznici 
înarmaţi peste ceilalţi, încurajând cruzimile 
și răfuielile; lipsa de scrupule a directorului, 
care câștigă bani de la fermieri furnizându-le 
deținuți ca mână de lucru fără plată. Detalle 


29 


filmului sunt inspirate dintr-o 
serie de reportaje și anchete 
din anii 1967-1969, care au a- 
tras atenţia opiniei publice 
americane asupra închisorilor 
din statul Arkansas. Protago- 
nistul e Robert Redford în rolul 
noului director - un idealist 
care vrea să pună capăt co- 
ruptiei și să ușureze viața de- 
tinutilor. E foarte interesantă 
diferenţa de atitudine dintre 
cele două filme ale lui Rosen- 
berg: pe de o parte, patosul 
inadaptabilităţii, frumusețea in- 
dividualismului în Luke Mână 
Rece; de cealaltă parte, 
încrederea în altruism și senti- 
mentele nobile din Brubaker. 
Ambele filme au acea ca- 
pacitate a cinematografului 
american de a surprinde tonul 
unei epoci. 


-er 
e Fortăr 
u Sean 


Izbăvire 


The Birdman of Alcatraz / „Păsărarul“ din 
Alcatraz (regia John Frankenheimer, 1963) 
e povestea adevărată a celor 40 de ani 
petrecuţi de ucigașul Robert Stroud într-o 
celulă izolată, îngrijind păsările. Stroud a 
devenit o autoritate în domeniu și a scris o 
carte de ornitologie. The Birdman of Alca- 
traz reprezintă cel mai delicat tip de „film de 
închisoare“: lipsit de retorică, lipsit de 
acţiune (în sensul obișnuit), e un film despre 
penitentá, despre găsirea seninátátii, des- 
pre reînvierea unui om. Burt Lancaster îl in- 
terpreteazá pe Stroud cu acea compasiune 
si luminozitate interioará care nu o datá i-au 
surprins pe criticii sái. Transformarea trep- 
tatá a ucigasului isi pástreazá páná la sfársit 
un element de mister, care te subjugá. E 
misterul iluminării, sau ceea ce Graham 
Greene numea într-un roman „taina înspă- 
imántátoare a mizericordiei divine". 

Trebuie amintit aici si filmul lui Jim 


e Paul Newman este Luke Mână Rece 
(r. Stuart Rosenberg) 


Sheridan In the Name of the Father / În 
numele tatălui (1993 - v. cronica în nr. 6/94), 
deși e din multe puncte de vedere un film 
politic, despre persecuțiile din Irlanda de 
Nord, și nu un prison movie american. Tema 
lui rămâne totuși izbăvirea, și puţine filme cu 
închisori au explorat-o la fel de emotionant. 
Cu trecerea anilor, sufletul tànárului (Daniel 
Day-Lewis) inchis pe nedrept se curátá de 
venin. Asta nu inseamná cá devine apatic. 
El își păstrează setea de libertate, dar fără 
răzvrătirea aceea tinerească, oarbă si inu- 
tilă. Împărţind celula cu tatăl său (Pete Post- 
lethwaite), care moare în închisoare, tânărul 
învaţă să îi respecte valorile, pe care până 
atunci le dispretuise: credința lui in Dum- 
nezeu, curtoazia lui de modá veche, lipsa 
de resentimente, toleranta lui fárá limite. 
Íntr-o secventá rávásitoare, tatál bolnav pri- 
veste printre gratii la fiul sáu care se joacá in 
zăpada din curtea închisorii, iar fiul, bucuros 
ca un copil, ia în mâini zăpadă, ca să i-o 
arate. În astfel de momente, „filmul de închi- 
soare“ poate comunica ceva chiar mai im- 
portant decât protestul social sau politic. iti 
poate revela adevăruri general umane: cât 
de importante sunt bucuriile simple - zăpada 
și soarele; cât de importantă e apropierea 
de un tată bătrân. 

Aceleași calităţi - înțelegere și iluminare - 
le regăsim într-unul din cele mai bune filme 
americane din ultimii ani - The Shawshank 
Redemption/ Închisoarea îngerilor (regia 
Frank Darabont, 1994 - v. cronica în nr. 
4/1997). Într-un moment liric, sfásietor de 
trist, spectatorul părăsește închisoarea, 
alături de un bătrân eliberat și urmărește po- 
vestea acestui om care s-a pomenit aruncat 
într-o lume necunoscută: orașul zgomotos, 
străzile aglomerate, feţele străine, singu- 
rătatea odăii, peretele pe care își scrijeleste 
numele înainte de a se spânzura. Tragedia 
care ne e înfățișată aici, în numai câteva 
minute, e tragedia libertăţii dobândite prea 
târziu, când nu mai folosește la nimic. Pen- 
tru omul care şi-a trăit toată viața de adult in 
spatele gratiilor, eliberarea nu mai e o 
izbăvire, ci un exil crud, într-un pustiu unde 
toate îi sunt străine. 

Ca încheiere, o imagine din A Man for All 
Seasons/ Un om pentru eternitate (regia 
Fred Zinnemann, 1966) - o dramă istorică și 
nu un „film de închisoare“. Dar la un mo- 
ment dat ne aflăm într-o temniţă din secolul 
al XVI-lea, alături de Sir Thomas Morus, și 
printre gratii vedem ce vede el: un copac pe 
o câmpie, schimbându-și înfățișarea de la 
un anotimp la altul. Un an de detenţie se 
scurge astfel în câteva clipe, și pentru câte- 
va clipe filmul e vorbit, la fel de sugestiv ca 
oricare altul, despre grozăvia și amă- 
răciunea detenţiei. 


Dosar tematic realizat de 
Andrei GORZO 


SDAN DT PACHA 


Primăvara s-a sfârșit, dar a adus filme bune 
și nume de care vom mai auzi 


După ce am așteptat atât a apărut, în 
sfârșit, și la noi multipremiatul Titanic. Ca 
orice român normal și curios, m-am dus în 
sală să văd catastrofa (a doua oară, 
recunosc). Nu voi vorbi acum despre film, 
fiindcă au făcut-o alţii care se pricep mai 
bine, o să vă spun ce mi s-a întâmplat. 

După ce am stat aproape 200 de minute 
nemișcată și foarte atentă, încercând zadar- 
nic, să găsesc o hibă cât de mică, la sfâșitul 
filmului o doamnă cu greutate și la propriu și 
la figurat s-a întrebat indignată: „dom'le, da 
Selin Dion cântă în filmul ăsta?“. Recunosc 
că sunt destule persoane care au vrut să 
vadă Titanic doar pentru diCaprio și sunt de 
acord cu ei, alţii au vrut să se convingă de 
faptul că pelicula merită sau nu 11 Oscaruri, 
dar cum poate oare cineva să se ducă la 
cinema ca să asculte un cântec care s-a 
cântat pe toate stațiile de radio și televiziune 
de sute, dacă nu de mii de ori, care se putea 
auzi, e drept cam hársit, și în piaţă, la ta- 
rabagii, și în holul parlamentului. Nu contest 
faptul că doamna Céline Dion are partea ei 
de merit, dar oare Titanicul n-ar fi fost la fel 
de vizionat si comentat fárá...? Dacă 
aceeasi piesá ar fi fost compusá de Horner 
si Jennings pentru Great Expectations, de 
exemplu, ar mai fost ea disc de platină în 
atâtea țări? O să ziceti cá am ceva cu „mân- 
dria Québec-ului^ Doamne fereste! Dar eu 
zic cá doamna cu pricina a fost cea favo- 
rizatá in afacerea asta. De altfel, se spune 
cá insusi Cameron ar fi sugerat-o, fiind si el 


85] MORTAL 


Înainte de a fi un film, Mortal 
Kombat a fost un joc video, care se 
desfásura sub forma unui campionat 
de arte martiale intre cei mai redutabili 
rázboinici ai universului. Fiecare ráz- 
boinic are, pe lángá o infátisare fio- 
roasá si un nume exotic, propriile sale 
puteri magice, arme speciale sau lovi- 
turi secrete, pe care, dupá mult antre- 
nament, jucátorii impátimiti ajung sá 
le cunoascá la perfectie. Bucuria de 
a-și regăsi pe ecran luptătorii preferaţi 
a adus în sălile de cinema destui copii 
și adolescenți pentru ca primul Mortal 


canadian şi admirator în același timp. 

Și fiindcă vorbeam de Great Expectations 
- Marile Speranţe, filmul e din ce în ce mai 
mult asemănat cu Romeo & Juliet; eu zic cá 
n-au nici o legătură, în afară de faptul că 
amândouă sunt ecranizări modernizate du- 
pă clasici britanici și că amândouă au 
coloane sonore excepționale. Oricum, filmul 
trebuie văzut chiar şi din simplă curiozitate, 
iar dacă întâmplător găsiți pe undeva 
coloana sonoră, pe orice suport - CD, disc 
sau casetă nu vă uitaţi la bani. 


La final vă propun un nou concurs: pe 
soundtrack-ul de la Great Expectations - 
Marile Speranţe se află, si o s-o recu- 
noasteti imediat, piesa britanicilor Mono - 
Life in Mono. Întrebarea este simplă: cum se 
numește albumul celor de la Mono ce 
conţine această piesă și în ce an a apărut? 
Premiul va fi trimis prin poștă câștigătorului 
și constă într-un CD cu muzica acestui film. 
Succes și vă aștept scrisorile pe adresa: 
Noului Cinema... 


Aceeași Liana STANCIU 


e Loonardo DiCaprio si Kate Winslet Titanic 


Numai pentru fani 


KOMBAT 2 


Kombat sä realizeze încasări mulțumi- 


toare, Tot fanilor jocului video li se adre- 
sează $i Mortal Kombat 2, în care - asa 
cum ne anunță un slogan publicitar - miza 
bátàliei o incă şi mai gravă decât era in fil- 
mul precedent: „Data trecută luptau pentru 
viețile lor; acum luptă pentru a ta!“ Ráz- 
boinici veniţi dintr-o altă lume si înzestrați 
cu puteri monstruoase vor să ne distrugă 
planeta. Apărătorii omenirii nu sunt atât de 
puternici, dar obláduiti de un maestru cu 
plete albe (deci foarte înțelept), știu ce în- 
soamnă spiritul de echipă, încrederea în 


line innuţi 9i forța minţii. Filmul se rezumă 


Mortal Kombat 2 - Annihilation e Producție: 


la un șir interminabil de bătălii slab core- 
grafiate și la un bombardament de efecte 
speciale mediocre. 

Dacă aveţi mai mult de 12 ani și dacă 
puteți trăi fără să jucaţi în fiecare zi MOR- 
TAL KOMBAT, nu v-am sfătui să vedeți fil- 
mul neapărat. Dacă vă plac filmele cu arte 
marţiale, dar si aventura și umorul, mergeţi 
mai bine să vedeți splendida comedie de 
acțiune - Prima lovitură a lui Jackie Chan, 
un regal de acrobatii îndrăznețe si de ga- 


guri inventive. Andrei GORZO 


SUA 1998, New Line Cinema e Regia: John R. 
Leonetti 6 Scenariul: Brent V. Friedman şi 
Bryce Zabel 6 Imaginea: Matthew F. Leonetti & 
Cu: Robin Shou, Talisa Soto, Brian Thomson e 
Distribuit de: Vision P.M. 


SDAN DT PACHA 


Primăvara s-a sfârșit, dar a adus filme bune 
și nume de care vom mai auzi 


După ce am așteptat atât a apărut, în 
sfârșit, și la noi multipremiatul Titanic. Ca 
orice român normal și curios, m-am dus în 
sală să văd catastrofa (a doua oară, 
recunosc). Nu voi vorbi acum despre film, 
fiindcă au făcut-o alţii care se pricep mai 
bine, o să vă spun ce mi s-a întâmplat. 

După ce am stat aproape 200 de minute 
nemișcată și foarte atentă, încercând zadar- 
nic, să găsesc o hibă cât de mică, la sfâșitul 
filmului o doamnă cu greutate și la propriu și 
la figurat s-a întrebat indignată: „dom'le, da 
Selin Dion cântă în filmul ăsta?“. Recunosc 
că sunt destule persoane care au vrut să 
vadă Titanic doar pentru diCaprio și sunt de 
acord cu ei, alţii au vrut să se convingă de 
faptul că pelicula merită sau nu 11 Oscaruri, 
dar cum poate oare cineva să se ducă la 
cinema ca să asculte un cântec care s-a 
cântat pe toate staţiile de radio și televiziune 
de sute, dacă nu de mii de ori, care se putea 
auzi, e drept cam hârșit, si în piaţă, la ta- 
rabagii, și în holul parlamentului. Nu contest 
faptul că doamna Celine Dion are partea ei 
de merit, dar oare Titanicul n-ar fi fost la fel 
de vizionat si comentat fără...? Dacă 
aceeași piesă ar fi fost compusă de Horner 
și Jennings pentru Great Expectations, de 
exemplu, ar mai fost ea disc de platină în 
atâtea țări? O să ziceti cá am ceva cu „mân- 
dria Quebec-ului“ Doamne fereşte! Dar eu 
zic că doamna cu pricina a fost cea favo- 
rizată în afacerea asta. De altfel, se spune 
că însuși Cameron ar fi sugerat-o, fiind și el 


Înainte de a fi un film, Mortal 
Kombat a fost un joc video, care se 
desfășura sub forma unui campionat 
de arte marţiale între cei mai redutabili 
războinici ai universului. Fiecare răz- 
boinic are, pe lângă o înfățișare fio- 
roasă și un nume exotic, propriile sale 
puteri magice, arme speciale sau lovi- 
turi secrete, pe care, după mult antre- 
nament, jucătorii impátimiti ajung să 
le cunoască la perfectie. Bucuria de 
a-și regăsi pe ecran luptătorii preferaţi 
a adus în sălile de cinema destui copii 
și adolescenti pentru ca primul Mortal 


canadian și admirator în același timp. 

Și fiindcă vorbeam de Great Expectations 
- Marile Speranțe, filmul e din ce în ce mai 
mult asemănat cu Romeo & Juliet; eu zic că 
n-au nici o legătură, în afară de faptul că 
amândouă sunt ecranizări modernizate du- 
pă clasici britanici şi că amândouă au 
coloane sonore excepționale. Oricum, filmul 
trebuie văzut chiar si din simplă curiozitate, 
iar dacă întâmplător găsiți pe undeva 
coloana sonoră, pe orice suport - CD, disc 
sau casetă nu vă uitaţi la bani. 


La final vă propun un nou concurs: pe 
soundtrack-ul de la Great Expectations - 
Marile Speranţe se află, și o s-o recu- 
noasteti imediat, piesa britanicilor Mono - 
Life in Mono. Întrebarea este simplă: cum se 
numește albumul celor de la Mono ce 
conţine această piesă și în ce an a apărut? 
Premiul va fi trimis prin poștă câștigătorului 
și constă într-un CD cu muzica acestui film. 
Succes și vă aștept scrisorile pe adresa: 
Noului Cinema... 


Aceeași Liana STANCIU 


e Loonardo DiCaprio si Kate Winslet=— Titanic 


Numai pentru fani 


KOMBAT 2 


Kombat sä realizeze încasări mulțumi- 
toare., Tot fanilor jocului video li se adre- 
sează și Mortal Kombat 2, în care - așa 
cum ne anunță un slogan publicitar - miza 
bătăliei o incă 9i mai gravă decât era în fil- 
mul precedent: „Data trecută luptau pentru 
vietile lor; acum luptă pentru a ta!“ Ráz- 
boinici veniţi dintr-o altă lume și înzestrați 
cu puteri monstruoase vor să ne distrugă 
planata, Apărătorii omenirii nu sunt atât de 
puternici, dar oblăduiți de un maestru cu 
plete albe (deci foarte înțelept), știu ce în- 
soamnă spiritul de echipă, încrederea în 


tino inaull 9i forta minţii. Filmul se rezumă 


Mortal Kombat 2 - Annihilation e Producţie: 


la un șir interminabil de bătălii slab core- 
grafiate și la un bombardament de efecte 
speciale mediocre. 

Dacă aveţi mai mult de 12 ani și dacă 
puteţi trăi fără să jucaţi în fiecare zi MOR- 
TAL KOMBAT, nu v-am sfătui să vedeti fil- 
mul neapărat. Dacă vă plac filmele cu arte 
marţiale, dar si aventura și umorul, mergeţi 
mai bine să vedeţi splendida comedie de 
acțiune - Prima lovitură a lui Jackie Chan, 
un regal de acrobatii îndrăznețe si de ga- 


guri inventive. Andrei GORZO 


SUA 1998, New Line Cinema e Regia: John R. 
Leonetti 6 Scenariul: Brent V. Friedman și 
Bryce Zabel 6 Imaginea: Matthew F. Leonetti & 
Cu: Robin Shou, Talisa Soto, Brian Thomson e 
Distribuit de: Vision P.M. 


32 


FĂRĂ CONNERY 


Regina Elisabeta a Il-a a 
Marii Britanii a refuzat să 
treacă numele lui Sean Con- 
nery pe lista personalităţilor 
propuse pentru înnobilare. 
Actorul a declarat că decizia 
este „pur politică“ și se dato- 
rează în cea mai mare parte 
guvernului lui Tony Blair, care 
nu-i iartă „agentului 007“ sim- 
patia pentru asociaţia Miș- 
carea de independenţă a Sco- 
tiei. Alte surse au lăsat însă să 
se înţeleagă că actorul a fost 
respins datorită opiniilor sale 
anti-feministe. În 1965, într-un 
interviu acordat revistei 


capul listei, urmat de Harrison 
Ford, Mel Gibson, Tom Hanks. 
Prima actriță este Jodie Fos- 
ter, urmată de Julia Roberts. 
Dintre actorii străini care lu- 
crează la Hollywood, pe cel 
mai bun loc se află Gérard De- 
pardieu, la egalitate însă cu 
Kenneth Branagh și Hugh 
Grant. 


PE BROADWAY 
CU TARANTINO 


Quentin Tarantino 
prezintă pe Broadway, înce- 
pând cu 5 aprilie piesa Wait 
Until Dark (Aşteaptă până se 
întunecă - ecranizată în 1967 


din rolurile principale în recen- 
tul său film Miezul nopții în 
grădina binelui și răului doar 
după ce aceasta a dat nu mai 
puţin de trei probe pentru rolul 
respectiv. Fostă manechin, 
Alison a reușit să atragă 
atenţia criticii de specialitate 
cu personajul interpretat în fil- 
mul celebrului ei tată. „Numele 
de familie n-a fost niciodată 
pentru mine un handicap. Dar 
poate fi de acum încolo. Spec- 
tatorii îmi rețin numele și dacă 
joc prost își vor aduce aminte 
cu siguranţă de mine. Așa că 
nu prea am dreptul să gre- 
şesc. În plus, nu vreau să-l 
dezamăgesc pe tata. N-o va 
spune, dar o privire va fi dea- 


e Președintele și actorii săi: Bill Clinton alături de Tom Cruise și Edward James Olmos 
la recepţia organizată de cotidianul Time cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înființare 


Playboy, Connery declarase 
că, uneori, este cazul să 
lovesti o femeie. Afirmația nu i- 
a fost iertată, cu toate că 
actorul a dezmintit-o ori de 
cáte ori a avut ocazia. 


IAR BOX-OFFICE 


O anchetă a revistei 
Hollywood Reporter efectuată 
în cadrul marilor studiouri cu 
privire la „greutatea“ vedetelor 
la box-office-ul mondial, îl 
plasează pe Tom Cruise în 


de Terence Young cu Audrey 
Hepburn în rolul tinerei oarbe). 
De astădată cel care o teror- 
izează pe frumoasa nevă- 
zătoare (interpretată de 
Marisa Tomei) nu este altul 
decât X Tarantino însuşi. 
Biletele s-au vândut cu două 
săptămâni înainte de pre- 
mieră, ca pâinea caldă. 


MISS EASTWOOD 


Clint Eastwood i-a oferit 
fiicei sale, Alison (25 ani) unul 


juns. Când eram adolescentă, 
mi-am făcut câteva tatuaje pe 
corp. Părinţii meu erau deja 
despărțiți pe vremea aceea, 
dar rămăseseră în relaţii exce- 
lente. Mama a făcut o criză de 
nervi când m-a văzut. Tata, în 
schimb, mi-a aruncat o privire 
gen „Dirty Harry" și am simțit 
că mă fac mică-mică. Pentru 
ei doi tatuajele erau asociate 
cu gangsterii și marinarii de 
cursă lungă. Adică persoane 
cât se poate de rău famate...“ 


e Rachel Welch nu renunţă 
la bijuterii. 
Și are destule 


, 


An American Original since 1871. 


Tutunul dăunează grav sânătă 


AMERICAN ORIGENALTNCAADIN 0871 


34 


CINE CE FILMEAZA! 


> Los Angeles Without a Map este adaptarea unui roman 
de Richard Rayner în care eroul pleacă dintr-un pașnic orășel 
din Anglia tocmai la Hollywood, în căutarea unei tinere actrițe de 
care este îndrăgostit. Povestea plină de umor îi dă ocazia regi- 
zorului finlandez Mika Kaurismăki (fratele lui Aki) să ofere spec- 
tatorilor o viziune absolut originală asupra Hollywoodului și a 
mult comentatului „vis american“. În rolurile principale: David 
Tennant, Vinessa Shaw, Julie Delpy, Vincent Gallo. 

> Robert Loggia este interpretul unui producátor-realiza- 
tor de filme porno care însă nu este de acord ca propria-i fiică 
(Mena Suvari) să joace într-un spectacol erotic. Regizorul Jean 
Pierre Marois declară că filmul său Live Virgin este „o privire eu- 
ropeană asupra ipocriziei societăţii americane care este îngro- 


e Godzila se întoarce 
(Maria Pitilo și Matthew Broderick 
în filmul lui Rolland Emmerich) 


zitor de permisivă și în același timp face dovada unui puritanism 
de fațadă“. Alături de Loggia: Bob Hoskins, Sally Kellerman, 
Gabriel Mann. 

J3- Succesul lui Full Monthy se pare cá a convins compa- 
nia Disney sá achizitioneze drepturile de ecranizare a unei cárti 
in curs de aparitie despre viata lui Steve Banerjee. Sosit la Los 
Angeles din India natală, el a făcut avere cu înfiinţarea unor ben- 
zinárii-service, apoi a deschis câteva cluburi de noapte lansând 
pe faimosii membri ai grupului de striptease masculin The 
Chippendales. Legáturile lui cu Mafia si mai ales dependenta de 
droguri l-au dus ín inchisoare unde s-a spánzurat. Compania 
Disney i-a incredintat proiectul lui Barry Sonnenfeld. 

>> Tot Disney a hotărât ca urmarea la Toy Story să fie 
prezentatá in premierá la sfársitul anului 1999 pentru a-i lása 
rágaz desenatorului Pixar de a-si perfectiona personajele anima- 
te. Vocile lui Woody si Buzz vor fi tot ale lui Tom Hanks si Tim 
Allen, iar asistentii Ash Brannon si Colin Brady au fost promovati 
regizori sub conducerea lui John Lasseter, producátorul execu- 
tiv. În același timp, compania mizează foarte mult pe studioul de 
animaţie al lui Steve Jobs care în scurt timp va lansa premiera 
cu A Bug's Life, povestea animată a unui război între furnici şi 
lăcuste, filmul beneficiind - printre alţii - de aportul vocal al lui 
Kevin Spacey. 


> Deși învingător dintr-o competiţie care i-a opus pe 
Edward Norton, John Cusack, Kevin Spacey și Nicolas Cage, 
Jim Carrey va juca rolul lui Andy Kaufman, comic american mort 
de cancer la vârsta de 33 de ani. Titlul: Man on the Moon e 
Regia: Milos Forman. Danny DeVito, care a fost partenerul lui 
Kaufman în serialul tv Taxi va juca rolul impresarului. Între timp, 
Carrey lucrează - este eroul lui The Incredibile Mr. Limpet (r. 
Steve Oedekerk - Ace Ventura), care amestecă imagini reale cu 
imagini animate într-o poveste despre un tip care se transformă 
peste noapte... într-un pește răpitor. 

> MGM i-a propus lui Robert Carlyle (Full Monthy) rolul 
personajului negativ din viitorul James Bond. Actorul nu și-a dat 
încă acceptul pentru că este ocupat cu problemele de la filmările 
cu Revenous. La Praga, regizorul Milcho Manchevski a fost con- 
cediat dupá numai 15 zile de turnári, platoul a fost inchis mai 
mult de o săptămână timp în care producătorii au vrut să 
incredinteze realizarea filmului lui Raja Gosnell. Carlyle a inter- 
venit vehement și în cele din urmă a fost acceptată Antonia Bird. 
Subiectul: câţiva soldati americani rátáciti într-o regiune 
muntoasă cad victime unui canibal. Partenerul lui Carlyle: Guy 
Pearce (L.A. Confidential). 

> În Shakespeare in Love de John Madden, Gwyneth 
Paltrow joacă rolul muzei marelui Will, interpretat de Joseph 
Fiennes, fratele lui Ralph. Judie Dench, care este regina Victoria 
în Mrs. Brown, poartă acum coroana reginei Elisabeta |. Pe 
generic se mai află Ben Afflek. Scenariul filmului s-a aflat „în 
pregătire“ vreo șase ani, trecând prin mâinile lui Ed Swick, 
Daniel Day Lewis și ale Juliei Roberts. În vară, Gwyneth Paltrow 
va pleca în Italia pentru The Talented Mr. Ripley, după romanul 
Patriciei Highsmith, adaptat deja în 1960 de Rene Clement 
(Plein Soleil cu Alain Delon). Regia este semnată acum de 
Anthony Minghella. Partenerul lui Gwyneth: Matt Damon. 

>> După uniforma de muschetar al regelui în Omul cu 
masca de fier, Gabriel Byrne va îmbrăca sutana preoțească pen- 
tru Toby's Story: un preot este trimis de Vatican la Boston pen- 
tru a se întâlni cu o femeie care are viziuni mistice. Ea este inter- 
pretată de Patricia Arquette. Regia: Rupert Wainwright. 

>» Mai activ ca niciodată, Paul Newman începe în iulie 
filmările la Where the Money Is de Marek Kanievska, cu Linda 
Fiorentino. El va fi un fost spărgător de bănci care își reia activi- 


ă 


li 


(aici în Emma de Douglas McGarth) 


e Gwyneth Paltrow nu renun 
la rolurile de epocă 


| tote pape cerea ati — 


e Un film despre „visul american": L.A. Without A Map 
(r. Mika Kaurismăki, cu Vincent Gallo, Julie Delpy, David Tenant, Vinessa Shaw) 


tatea alături de o functionará de la casa de pensii, Holul a fost 
propus initial lui Sean Connery care l-a refuza! pentru că ora de- 
ja ocupat cu The Entrapment (r. Jon Amiel) cu subioect aso- 
mánátor. 


> Povestea unei nopți de vară a lui Shakespeare va fi 
adaptată de Michael Hoffman și se petrece de astă dată la 
începutul secolului nostru în Toscana. Interpreti do trei stala: 
Michelle Pfeiffer, Sophie Marceau, Kevin Kline, Rupert E vorett, 
Stanley Tucci. 

>> The Mad Squad de Scott Silver este adaptarea unul sor 
ial tv în mare vogă prin anii '60: aventurile unor tinere 
delincvente recrutate de poliție pentru operaţiuni speciale. In 
rolul principal: Claire Danes. 


la cererea dumneavoastrá 


KATE WINSLET: 

c/o WMA, 1325, Avonue of tho 
America, New York, NY 10019-4701, 
USA 

JAMES CAMERON: 

c/o Gregg Brilliant, 5555, Molrono 
Ave., MOB Building 3211, Hollywood, 
CA 90038 USA 

LEONARDO DICAPRIO: 

c/o Addis-Weschler & Associates, 955 
South, Carrillo Dr., Suite 300, 
Angeles, CA 90048, USA 


adrese 


Los 


J> În cel de-al doilea film 
al său, Pascal Bonitzer i-a 
încredințat rolul principal lui 
Fabrice Luchini. Titlul: Rien sur 
Robert. Partenere: Sandrine 
| Kiberlain si Valentina Cervi. 

> După ce a sărbătorit 
Oscarul luat de Kim Basinger, 
soțul Alec Baldwin a început 
lucrul. El va fi un hot de 
buzunare hotárát sá se rázbune 
| pe fostul lui patron care l-a 
| înșelat în „afaceri“. Regia: Scott 
Sanders. Partenere: Rebecca 
de Mornay și Janeane Garofalo. 
| Titlul: Thick As Thieves. 
| 3» Ce rămâne din priete- 
nia a două femei când copilul 
uneia dintre ele se îneacă în 
timp ce celălalt trebuia să-l 
supravegheze? Este tema fil- 
mului semnat de Steven Elliot 
| cu Andie MacDowell și Frances 
McDormand în rolurile princi- 
pale: Titlul: A Map of the World. 
3» Filmul de debut - deo- 
| camdată fără titlu - al lui 
| Philippe de Chauveron (scenar- 
ist la Truffes) beneficiazá de 
colaborarea lui Oulage Abour 
care este totodatá si actor princi- 
pal. Aláturi de el: Elie Semoun, 
Atmen Kelif, Estelle Skornik si 
Lionel Abelanski. 

> Steve Martin si Goldie 
Hawn sunt protagonistii filmului 
Out-of-Towners (adicá cei-care- 
sunt-în-alt-oraș-decât-al-lor), 
comedie pe un scenariu scris 
de Neil Simon și ecranizat pen- 
tru prima oară în 1970, cu Jack 
Lemmon și Sandy Dennis în 
regia lui Arhur Hill. Versiunea 
'98 este realizată de Sam 
Weisman (George). 

> După Bar des rails si 
Trop de bonheur, regizorul 
Cédrik Kahn este în pline turnări 
cu L'Ennui (titlu provizoriu), 
inspirat din romanul lui Alberto 
Moravia. Interpreti: Charles Ber- 
ling, Sophie Guillemin, Arielle 
Dombasle. 

> Catherine Corsini se află cu La Nouvelle Eve, la al 
treilea film al sáu în calitate de realizatoare. Karin Viard inter- 
preteazá o tánárá indrágostitá, gata sá accepte orice compromis 
pentru a-și împlini scopul: să se mărite cu cel pe care-l iubește. 
Alesul ei: Pierre-Loup Rajot. 

> Johnathon Schaech poate fi văzut în această vară în 
două filme: un thriller în care joacă rolul victimei (Hush) și în The 
Road to Graceland de David Winkler alături de Harvey Keitel. 


^ 
Ld 
€ Sean Connery, 


spărgător de bănci în 
The Entrapment (r. Jon Amiel) 


35 


36 


D'ALE JUSTIȚIEI 


€ Bărbatul care a ameninţat că-l va 
ucide pe Steven Spielberg a fost găsit 
vinovat de către un tribunal din Los 
Angeles. El riscă o pedeapsă de 25 de 
ani, având o condamnare anterioară pen- 
tru lovituri și rănire voluntară. Avocatul lui, 
ales din oficiu, a încercat să conteste ver- 
dictul motivând că acuzatul este bolnav 
psihic și că în momentul când dădea târ- 
coale casei lui Spielberg, acesta se afla în 
Irlanda turnând Saving Private Ryan. 

€ Mare amator de nuduri artistice, 
Leonardo DiCaprio nu le apreciază atunci 
când el însuși servește drept model. 
Actorul a dat în judecată revista Playgirl 
care avea intenția să publice câteva 


fotografii infátisándu-I pe eroul din Titanic 
într-o ținută mai mult decât sumară. Anul 
trecut, Brad Pitt a pátit ceva asemănător 
dar nu a reușit să împiedice publicarea 
fotografiilor. Leonardo, avertizat se pare 
de un redactor al sus-numitei reviste, a 
obținut însă interzicerea publicării lor. 

e Christian Slater a fost eliberat (pentru 
bună purtare) după ce a ispășit în spatele 
gratiilor 59 de zile din cele trei luni la care 
a fost condamnat pentru port ilegal de 
armă și conducere în stare de ebrietate. 

e Larry Flynt se află din nou în război 
cu ligile americane de apărare a moralei. 
Revista lui, Hustler, după Cincinnati, a fost 
interzisă printr-o hotărâre judecătorească 
și în Mississippi. Regele porno-ului a dis- 
tribuit gratuit sute de exemplare ale publi- 
catiei sale care bine înţeles s-au smuls 
pur și simplu din mâini. „Dacă ar avea 
ceva mai multă minte, m-ar lăsa în pace“ 
a declarat Larry Flynt. 

€ În cel mai recent roman al său, 
Frame, Michel Crichton lasá sá se 
înțeleagă că întreţinerea avioanelor com- 
paniei TAP (aparţinând Portugaliei) lasă 
de dorit. În ciuda unor scuze formale trim- 
ise prin fax de scriitor, compania l-a dat în 
judecată anul trecut. Recent prin hotărâre 
judecătorească, Crichton trebuie să-și 
prezinte public scuzele și la următorul tiraj 
al cărţii să insereze o notitá explicativă. 

0 Justitia italiană a dat câștig de cauză 
scafandrului Enzo Majorca în procesul 
intentat de el regizorului Luc Besson. 
Majorca obținuse în 1990 chiar interzi- 
cerea difuzării Marelui albastru, consid- 
erând că personajul interpretat de Jean 
Reno „era un atentat la propria imagine“. 
Opt ani mai târziu se poate spune că nota 
de plată este cam piperată. Luc Besson a 
trebuit să-i plătească lui Majorca drept 
daune morale 240.000 de franci... 


NUMAI PENTRU COLECȚIONARI 


@ În luna mai a avut loc la Hollywood, la 
Pacific Design Center o licitatie in benefi- 
ciul copiilor bolnavi de SIDA. Printre 
,exponatele" achizitionate la preturi deloc 
neglijabile se aflá: un costum de baie pur- 
tat de Pamela Anderson in Baywatch - 
Echipa de interventie: 2000 dolari; sce- 
nariul unui episod din acelasi serial: 300 
dolari; o schiță de scenariu la Citizen 
Kane: 4000 dolari; ghearele unui veloci- 
raptor din Jurassic Park: 7.500 dolari; 
vesta din piele purtată de Arnold 


Schwarzenegger în 
Terminator 2: 
12.000 dolari și, mai 
ales scenariul la Pe 
aripile vântului: 
50.000 dolari! Si 
pentru colectionarii 
inráiti: sosetele lui 
Cecil B. DeMille cu 
200 dolari. Cum s- 
ar spune cánd pasi- 
unea e prea mare, 
banii nu mai con- 
teazá! 

e Bătălia dusă de 
Jean-Dominique 
Bauby, autor al unui 
roman surprinzátor 
,Le Scaphandrier et 
la papillon" si fost 
redactor şef al 
revistei Elle, atins 
de o boală foarte 
rară numită /ocked- 
in syndrom , este 
binecunoscută. În 
Europa nici un pro- 
ducător n-a avut 
curajul să încerce 
să realizeze un film 
având la bază po- 
vestea vieții lui. lată 
însă că americanii - 
mai precis Dream- 
Works și Sony încearcă de mai bine de un 
an să cumpere drepturile de autor asupra 
memoriilor lui Bauby, care, paralizat, și-a 
dictat cartea comunicând doar cu ajutorul 
pleoapei stângi. Scott Hicks (Oscar pentru 
interpretare în Shine) își dorește deja 
rolul. Deocamdată, producătorii americani 
n-au primit nici un răspuns. Nu întotdeau- 
na oamenii sunt dispuși să facă bani din 
propriile nenorociri. 

e Heidi Landgraf a schimbat profesia 
de „gospodină“ cu cea de agent secret și 
polonicul de supă cu un Magnum 357. 
Alături de soţul ei, Heidi a trimis în spatele 
gratiilor peste 192 de traficanţi de droguri, 
lucrând de cele mai multe ori „sub 
acoperire“. Pe capul ei, lumea interlopă a 
pus o recompensă de 20 milioane de fran- 
ci. Aventurile ei vor fi strânse într-un 
volum autobiografic intitulat Ice Queen, 
ale cárui drepturi de ecranizare-au fost 
cumpáráte deja de Fox. Cea care o va 
interpreta de Heidi Ladgraf va fi Michelle 
Pfeiffer. 


cineglo 


— — 
» 


t 
|| 
E 
Ea } 


emus LH 


e i" 
ara 


E Pa: i LN 
SE 25V 


CASA vm CONOMII Uu: CORR a 
Bancă de tradiție și de încredere 


va acorda 


Credite agenţilor economici mici si mijlocii 


Unul din obiectivele pe care Casa de Economii pi Consemnatiuni dorește să-l realizeze în anul 1998, este fructificarea 
disponibilitátilor sale si prin acordarea de credite agenților economici mici și mijlocii, venind astfel în sprijinul consolidării 


și dezvoltării activităţii acestora. 
Având în vedere modificarea si perfectionarea cadrului legislativ al Casei de Economii și Consemnatiuni, se urmărește 


lărgirea gamei de produse și servicii oferite clionților, Inclusiv agenţilor economici, instituţiilor publice, etc. 


În condiţiile acestea pot beneficia de credito 
- agenţii economici mici și mijlocii cu capital privat, ou capital de stat sau mixt (privat si de stat), care au mai puţin 


de 250 de angajaţi și desfășoară activități independento; 
- asociaţiile familiale și persoanele fizico autorizata nă desfásoare activităţi independente, constituite și definite 


potrivit legislaţiei în vigoare. 

Casa de Economii si Consemnaliuni va Acorda următoarele categorii de credite (lei și valută): 

- credite pe termen scurt a căror durată de creditare nu depăşeşte 12 luni, inclusiv perioada de gratie; 

- credite pe termen mediu a căror durată de ereditare este cuprinsă intre 1 si 5 ani, inclusiv perioada de gratie; 
- credite pe termen lung a căror durată de creditare este mai mare de 5 ani, inclusiv perioada de gratie. 


Calea Victoriei nr. 13, sector 3, Bucuresti, România. Telefon: 312.44.96; Fax: 312.54.25 


| 
| 
| 
| 


e Robert De Niro sponsorizează și cluburile de jazz 
(in Oamenii presedintelui, aláturi de Anna Heche si Dustin Hoffman) 


» CEI PUTERNICI 

@ Revista Premiere US a 
publicat clasamentul celor mai 
puternici oameni de la Holly- 
wood. Primii trei sunt aceiasi 
de anul trecut: Michael Eisner 
(Disney), Rupert Murdoch 
(patronul Fox), Sumner Red- 
sone (Viacom). Dintre regizori 
se aflá pe locul patru Steven 
Spielberg, iar primul actor - 
Tom Cruise - pe locul sase. 
Cát despre actrite, ele apar de 
la locul 40 (Jodie Foster) 
incolo. James Cameron - aflat 


- pe locul 30 în 1997, a urcat 


acum pe locul 9, iar Leonardo 
DiCaprio intrá in clasament 
direct pe locul 25. 


>> SMOKING/ 
NO SMOKING 
e Liga anti-tabac americană 
a decernat Premiul cel mare 
filmului Twister „în care nu se 
trage nici un fum de ţigară“. 
Voturi de blam au primit Inde- 
pendence Day ,pentru trabu- 
curile pufáite de Will Smith si 
Jeff Goldblum“ si Marvin's 
Room ín care Meryl Streep nu 
numai „că fumează până si în 
camera de spital dar îi și dă 
voie fiului să tragă un fum pe 
ascuns“. 


» SALVAŢI 
ANIMALELE 
Brigitte Bardot (desigur), dar 


38 și Gerard Depardieu, Juliette 


Binoche si Romane Bohringer 
i-au scris printului Rainier de 
Monaco pentru a-i cere sá 
desfiinteze numerele cu ani- 
male din Festivalul de Circ 
care are loc la Monte Carlo. 


3» CONTESTAŢIE 

Faptul cá Sophia Loren a 
fost numitá Cavaler al Re- 
publicii a stárnit nemultumiri in 
rándul unor italieni care n-au 
uitat cá in 1982 actrita a petre- 
cut un scurt sejur in inchisoare 
pentru sustragerea de la plata 
impozitului, si tot din acelasi 
motiv a párásit peninsula, sta- 
bilindu-se in Elvetia. 


» „AD. 
- GUSTUL FRANŢEI“ 

Societatea franceză Seita 
s-a asociat cu o fabrică de 
tutun din Cambodgia pentru a 
lansa pe piaţă tigárile numite 
„Alain Delon“. A urmat o 
intensă campanie publicitară, 
spoturi televizate și distribuţie 
gratuită (la concertul Patriciei 
Kaas cumpărarea unui bilet de 
intrare dădea dreptul și la 
primirea a două pachete de 
țigări A.D). Dar orice are un 
sfârșit. Alain Delon, considerat 
actor naţional în Franţa, a oprit 
campania de publicitate, 
nemulțumit că numele său ar 
putea fi asociat într-o tară cu 
marca unui pachet de ţigări. 


>> CAMPANIE 

PENTRU PACE 
Printre cele 83 de voci femi- 
nine din tot atâtea tări care au 
fost înregistrate pe un CD inti- 
tulat Femei legendare, se află 
și Claudia Cardinale. 


Catherine Deneuve a prezen- 
tat acest eveniment - aflat sub 
egida UNESCO și a semnat 
documentul „Contribuţia fe- 
meilor la o cultură a păcii“ cu 
stiloul care a aparţinut cândva 
lui Sarah Bernhardt. Tot în 
favoarea păcii, de astă dată 
sub emblema Crucii Roșii, fiica 
lui Deneuve, Chiara Mas- 
troianni (aflată în juriul festival- 
ului de la Cannes) a fost invita- 
ta de onoare a unei mani- 
festări la care au participat 
tineri veniţi din 25 de ţări. 


>> PREMII, PREMII 

e Filmul lui Hayao Miyazaki, 
Prinţesa Mononake a fost ales 
cel mai bun film al anului 1997, 
la decernarea premiilor na- 
tionale japoneze, echivalente 
ale Cesar-ului. Este pentru 
prima oară când un desen ani- 
mat primește o asemenea 
consacrare. 

€ Festivalul filmului de 
aventuri de la Valenciennes 
(Franța) a acordat Marele pre- 
miu lui Knock' Knocking on 
Heaven's Door al germanului 
Thomas Jahn. 


Rubricá Cineglob este realizatá de 


Doina STÁNESCU 


e Pijama de mătase si vizon pe bi 
Sharon Stone 


Sia dia a mai (e 


Vânzări, 
cumpărări ș.a. 


e Dacă sunteţi fani ai grupu- 
lui Nirvana, aveţi 3 milioane 
dolari și ţineţi cu dinadinsul să- 
i cheltuiţi, casa de la Seattle a 
lui Kurt Cobain (sinucis în 
1994) este de vânzare. Exas- 
perată de curioșii ce dau târ- 
coale reședinței, Courtney 
Love (fosta soţie a lui Cobain) 
a hotărât să părăsească 
orașul și să se mute la Los 
Angeles. lar când se plicti- 
sește de „orașul îngerilor“ 
poate da o fugă până la New 
York, unde are un superb 
apartament în Manhattan. 


@ Jodie Foster a hotărât si 
ea să se mute. Fratele ei, 
Buddy cu care actrița nu se 
află în cei mai cordiali termeni 
(vezi nr. 5/98) a declarat re- 
cent: „Sora mea face ade- 
vărate crize de isterie când 
vede o persoană străină în 
apropierea casei. Pentru ea 
frica de teroriști, răpitori, șan- 
tajiști a căpătat proporţii para- 
noice“. Nu știm dacă este 
chiar așa, dar este adevărat 
că Jodie s-a mutat de curând 
într-un adevărat bunker: sis- 
tem de securitate extrem de 
sofisticat, gard conectat la 
rețeaua electrică și detectoare 
laser. Cam tot ce se poate 
cumpăra în materie de securi- 
tate. Cu asemenea mijloace, 
actrița nu se mai teme că ar 
putea primi vizita vreunui 
Hannibal Lecter... 


€ Mare amator de modele 
de masini vechi, Nicolas Cage 
Si-à cumpárat de curánd un 
Lamborghini Miura. Bolidul a 
aparținut fostului Şah al Ira- 
nului și din modelul respectiv 
n-au fost construite decât pa- 
tru exemplare. Preţul achi- 


zitiei: 1 milion dolari pentru 
doar... patru kilometru la bord. 
Altfel spus: 250.000 dolari per 
kilometru. Obrazul subțire... 


e Sophie Marceau, solia 
regizorului polonez Andrzej 
Zulawski, îndrăgostită de me- 
leagurile poloneze şi-a mai 
cumpărat o casă, de astădată 
la 6 kilometri de Varsovia, 
dorind sá fie mai aproape de 
sediul comitetului de onoare al 
asociaţiei Poland lor Europe 
care are ca scop promovarea - 
prin cultură - a integrării Po- 
loniei în Uniunea Europeană, 


e Pe aeroportul din Los 
Angeles, Sharon Stone a fost 
văzută pe când cumpăra ,Rüz- 
bunarea lui Lucky",un volum 
de Jakie Collins (sora lul 
Joan), pentru a-l citi in avion, 
actrița făcând destul de des 
drumul L.A. - San Francisco 


ac ar putea sá le afle adresa si 
să le-o răpească pe micuța 
Ireland, cuplul Alec Baldwin - 
Kim Basinger au párásit Holly- 
wood-ul, cumpárándu-si o vilá 
pe Coasta de Est, mai precis 
in Long Island, aproape de 
New York. 


€ Tot la New York, in inima 
Harlem-ului, pe strada 118, 
colț cu bulevardul nr. 7 se află 
clubul de jazz Minton's Play- 
house unde au cântat printre 
alții Charlie Parker, Dizzy 
Gillespie, Thelonius Monk... 
Clădirea aflată în paragină și 
pe cale să se dărâme a stârnit 
interesul lui Robert De Niro' 
care a obtinut aproape trei mil- 
ioane de dolari - din buzunarul 
propriu si din sponsorizári -, a 
reconsolidat si renovat clá- 
direa, astfel cá în prezent 
clubul a prins din nou viaţă. 


e Un alt incoput in dragoste pentru Barbra Streisand: 
actorul James Brolin 


pentru a se întâlni cu soțul oi, 
redactor sef la San Franelsco 
Examiner. Coon o6 bA sur 
prins pe cei allati pe Interna 
tional Airport a (ont inaá ținuta 


actriței: pijama - ente adevárat, 
de mătase 
neglijent in jurul mijlocului și 
un vizon ținut 8i mal neglijent 
pe brat. 


, pulover inodat 


e De toamă cà vreun mani 


€ Picioarele pe care le-ati 
vüzut pe genericul celebrului 
Pretty Woman aparțineau, 
după cum se știe, nu Juliei 
Roberts, ci dublurii ei, Shelley 
Michelle. Aceasta le-a mai du- 
blat in ,scene fierbinti^ si pe 
Demi Moore, Kim Basinger, 
Ellen Barkin. De curând, 
Michelle și-a asigurat picioa- 
rele pentru un milion de dolari. 


e Picioarele de un milion de dolari 
ale lui Shelley Michelle 
Înaintea ei au mai făcut-o și 
Marlene Dietrich, Capucine, 
Cyd Charisse... 


€ Logodită de curând cu 
actorul James Brolin (Hotel), 
Barbra Streisand a hotărât să 
mai facă o schimbare în viața 
ei, punând în vânzare casa din 
Malibu (unde a locuit peste 18 
ani), la prețul de 8 milioane 
dolari. Nici vorbă ca cei dornici 
s-o viziteze s-o poată face. 
Porţile se vor deschide doar 
pentru cei care vor depune la 
intrare un cec în valoare de 
50.000 dolari. 


Consultaţie gratuită 


Aflat la Casa Albă, la un 
dineu oficial oferit de Bill 
Clinton, actorul George Clo- 
oney s-a văzut pus în postura 
de a da... sfaturi .medicale. 
Președintele Statelor Unite l-a 
găsit pe Clooney interlocutorul 
ideal pentru a-i povesti despre 
operația lui la genunchi. 
„Clinton a uitat un mic detaliu“, 
a spus Clooney. „În serialul 
Spitalul de urgenţă, eu joc 
rolul unui pediatru, și nu al 
unui chirurg ortoped“. 


D.S. 


39 


N E i 


TELENOVELA 


BAZAR CU PARFUM 
DE TELENOVELĂ 


6 L-ati văzut în două seriale 
extrem de bine primite de tele- 
spectatoarele din România: lu- 
biri amăgitoare și Kassandra. 


: Ambele roluri erau de băiat 


40 


„bun, fără lipsuri, umăr sigur pe 


care puteau ofta protagonis- 
tele serialelor respective. Ad- 
miratoarele lui Miguel de Leon 
au fost extrem de curioase să- 
i afle starea civilă și au fost 
dezamăgite: era căsătorit. În 
1995 „bunul“ Miguel se în- 
drágostea lulea de frumoasa 
Gabriela Spanic, actriță si ea. 


După divorțul lui si o lungă 
perioadă de logodnă, cei doi 
au hotărât să se căsătorească, 
dar nu oricum, ci într-o nuntă 
demnă de O mie și una de 
nopți. Sampanie, focuri de arti- 
ficii, sute de invitati, clar de 
luná, muzicá din care n-au lip- 
sit faimoasele tangouri argen- 
tiniene. Mireasa a încântat 
privirile cu o superbă rochie 
din organdi, brodată cu sute 
de perle. Clubul bărbaţilor că- 
sátoriti a mai primit astfel un 
membru. 

e Un alt eveniment fericit 
așteaptă şi Lola Forner 
(Rebecca din lubiri amági- 
toare). Cásátoritá cu un om de 
afaceri si deja mamá a unui 
báietel de doi ani, actrita as- 
teaptă în această vară venirea 
pe lume a unei fetițe. 

€ Si Nohely Arteaga (Cele 


douá Diane) este mama unui 
pusti pe nume Hernan Elias, 
de doar 6 luni. Nohely mai are 
un copil, Oscar, care este ,sin- 
gura amintire plăcută a primu- 
lui meu mariaj". 

€ Cea mai mare pasiune a 
lui Arturo Peniche (Maria 
José), in afara familiei bine- 
inteles, este automobilismul. 
El a anunţat că spre sfârșitul 
acestui an și-ar dori să par- 
ticipe la o cursă de formula 
unu, declarând că tare îi mai 
invidiază pe Wesley Snipes și 
Chad Allen (Dr. Quinn) care 
sunt deja obișnuiți ai circuitelor 
de formula unu. Până una, 
alta, Peniche și-a cumpărat - 
un Porsche și un BMW pe 
care le-a instalat în garajul 
ultramodern, alături de Merce- 
des-ul „vechi“ de doi ani. Zica- 
la preferată a actorului: „Obra- 
zul subţire cu cheltuială se 
tine". 


PENTRU CEI MAI 
STATORNICI FANI: 


ARIADNA SODI MIRANDA 
(nici nu se putea un nume mai 
exotic pentru tánárá mexi- 
caná) s-a náscut la 26 august 
1971, la Ciudat de Mexico. 
Párintii ei mai avea patru fete, 
asa încât capul familiei avea în 
subordine „o mică armată“ 
compusă din șase femei! Co- 
pilăria fără griji a micutei Aria- 
dna a luat sfârșit la șase ani, 
când tatăl ei - pe care-l adora - 
a murit. Profund marcată, 
fetița n-a mai pronunţat nici un 
cuvânt mai mult de un an, 
toate încercările medicilor si 
familiei de-a o ajuta rămânând 
zadarnice. „În realitate, avea 
să-și amintească actrița cu 
ocazia unui interviu - eu în- 
sămi hotărâsem să nu mai vor- 
besc. Durerea era copleșitoa- 
re și vorbele ar fi fost inutile, 
nu mi-ar fi adus nici o alinare“. 

Viaţa a mers înainte însă, si 
la 16 ani, Ariadna - frumoasa 
adolescentă - hotărăște ce va 
face în viaţă: va fi o vedetă, un 
star ca la Hollywood. Foarte 
ambițioasă, ea reușește să 
obțină două roluri importante 
în telenovelele Sărmana dom- 


nișoară Limantour și Lumină și 
întuneric. În același timp își 
începe și cariera muzială, 
obținând de la început, con- 
sacrarea. Primul ei disc, se 
vinde rapid și-i aduce și schim- 
barea numelui în THALIA, de 
la titlul unei melodii interpre- 
tate de ea. Alte două piese 
cuprinse pe disc sunt însă 
cenzurate în Mexic fiind taxate 
drept „indecente“. Optimistă, 
Thalia își spune că până și 
Madonna a iscat astfel de 
scandaluri și hotărăște să 
meargă mai departe. 

Pe micul ecran lucrurile 
evoluează mai bine. Cele trei 
Marii interpretate de ea în 
Maria Mercedez, Marimar și 
Maria, la del Barrio o fixează 
într-un tipar interpretativ - fata 
simplutá, dar frumușică, de la 
țară care se îndrăgostește de 
tânărul, chipeșul și bogatul fer- 
mier din partea locului. Spre 
surprinderea multora, toate 
cele trei telenovele sunt prim- 
ite cu entuziasm de public nu 
numai în Mexic, dar și în 
Europa și în Tailanda, Japo- 
nia, Egipt. A continuat să 
înregistreze discuri (En Ex- 
tasis, Amor a la Mexicana), 
colaborarea cu Emilio Estefan, 


“soțul Gloriei Estefan, fiind 


benefică pentru ea. De ase- 
menea, la concertele Thaliei, 
tinerii se dezlántuie, spectaco- 
lele transformándu-se de fie- 
care dată în adevărate ,fieste". 

Considerată o cântăreaţă și 
actriță extrem de tempera- 
mentală,  Thaliei îi place să 
scandalizeze prin ţinute cât 
mai provocatoare. „Mă distrez 
grozav când reușesc să-i las 
cu gura căscată pe toti acei 
mici burghezi infatuati si limi- 
tati, multi imbogátiti peste 
noapte, cárora putin le pasá cá 
sub nasul lor, la cáteva sute 
de metri de ferestrele impo- 
zantelor lor vile se aflá o lume 
săracă, dar plină de viaţă si 
cinstită“. Thalia este o „abon- 
atá" a galelor de binefacere si 
de multe ori poate fi văzută 
cutreieránd cartierele nevoia- 
se ale capitalei Mexicului, în- 
cercând să-i ajute pe oamenii 
de acolo. 


Vulcanica Thalia, alias Marim 


Viaţa ei sentimentală nu a 
fost ocolită de drame. În 1994 
logodnicul ei, Alfredo Diaz 
Ordaz a murit cu puțin timp 
înainte de căsătoria lor. Thalia 
și-a revenit cu greu, iar 
scurtele ei idile cu parteneri de 
serial (Eduardo Capetillo - 
Marimar) sau colegi (Fernan- 
do Colunga - Alondra) n-au 
ajutat-o deloc să-l uite pe 
Alfredo. Cea mai mare dorință 
a ei? „Să găsesc pe cel care- 
mi va spune: «Vreau să-mi 
petrec viaţa toată alături de 
tine». Sună ca într-o telenov- 
elă dar și viaţa fiecăruia dintre 
noi poate deveni subiect de 
melodramă tv“. 

D. S. 


S 
ie 
> 
[s 
e 
c 
j 
a 
VU) 
CD 
E 
Xd 
a 


(Margarita Rosa de Francisco) 


? AAAA 


ac s 


CHEIA SUCCESULUI SE POTRIVEŞTE LA O SINGURĂ UŞĂ ! 


k X 
D GIUM 


s.c. num 2 s. 
SOCIETATE GRUP NUSC 


PARE Aa pap, lea . ] — 
| RE PRODU 
m d. 
i a 
. ^ 


Cu o experienţă de 30 de ani în sistemul bancar internațional 
în domeniul finanţării și decontării tranzacţiilor 
şi cu o rețea de peste 2000 de bănci corespondente, 
BANCA ROMANA DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 
este cea mai bună bancă comercială românească, partenerul ideal al 
oamenilor de afaceri din ţară și străinătate. 


l-i PRAGUL ÎMPREUNĂ 


EN. 


Calea Victoriei 15, 70012 BUCUREȘTI - ROMÂNIA, Tel.: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU, e-mail bancorexG kappa.ro