Revista Cinema/1990 — 1998/4_Noul_Cinema_anul_XXXII_nr-11-1993

ја patra putere 


în urcare 
şi coborâre 


Nr. 11/1993 (368) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


атта ۱۳-۷ Е Nn Е 


.Anul ХХХІІ 


CU cititorii 


upă evenimentul The Firm 

(un Pollack pe alocuri im- 

pecabil), după Sliver (о 

rudă mai săracă a lui Ba- 

sic instinct), după Last 

Action Него (Schwarzie 
făcându-și propriul Airplane) şi în aș- 
teptarea uraganului Jurassic Park (care 
l-a speriat pe ministrul francez al cultu- 
rii), am văzut Trois couleurs: Bleu (А!- 
bastru, culoarea libertăţii). După două 
ore, am ieșit din sală fascinat. 

Ca un marțian, Kieslowski poposește 
printre superproducţii colosale made în 
USA și filmuleţe de duzină frumos po- 
leite ă la francaise şi începe să-și pună 
probleme; liberté, égalité, fraternite... 
Lumea, viața, moartea, hazardul, oame- 
nii, dragostea... Deși se află în Franța 
de mai bine de un an de zile, autorul 

se comportă de parcă ar 
filma în secret idei în Polonia comu- 
nistă. După cum era de așteptat, fanii și 
critica îl primesc cu entuziasm, dar ce 
se întâmplă cu restul, cu majoritatea 
publicului occidental adică? Ei, care 
beau apă minerală fără bule, cafea fără 
соѓеіпа, Coca Cola fără coca, care mă- 
папса unt fără grăsime, fumează țigări 
fără nicotină şi privesc reality-shows 
sperând să câștige într-o zi un Nissan 
sclipitor, vor reuși vreodată să înțeleagă 
ceea ce s-a petrecut cu adevărat în Est 
şi, mai ales, să admită și să recunoască 
civilivaţia care a răzbit acolo spectacu- 
los, sfidând orice dictatură, orice cen- 
zură? ۰ 

Fără a face deloc un discurs anti-oc- 
cidental sau patriotic („patria nu e de- 
cât un popas în deșert“, spune Cioran 
la Paris) susțin că este puțin probabil. 
Un detaliu amuzant: Kieslowski a fost 
totuși lansat de către fostul român Ma- 
rin Karmitz, acum directorul filialei Eu- 
ropa a mult hulitei (dar și invidiatei) 
case ultracomerciale Cannon. Sala la 
Albastru... era plină, dar poate și pentru 
că autorul a fost suficient de prevăzător 
să povestească culorile drapelului fran- 
០82 şi să o pună în scenă pe Juliette Bi- 
noche. În orice caz, la ieșire, o damă 
stilată decidea că eroina a avut cu sigu- 
ranta în copilărie un incident cu nişte 
şoareci, ceea ce a făcut ca 
bla-bla-bla-bla... Ѕагтап Kieslowski! Ре 
aceeași linie, un informatician a reținut 
din The Unbearable Lightness Of Being 
(insuportabila ușurință a firii după ro- 


4 + 


nu poate avea acces în... zona lui 


Nici dacă hamletizează, Arnold Schwarzenegger 
Kieslowski 


numesc această stare їп mod adorat 
Desenchantement. |n intervalul ac z 
revistei Télérama, autorul afirma ca ۴۶ 
mele sale nu au nimic politic Si nici mē- 
car social, însă пи se poate abtine să 
nu observe: „Este evident ca in acest 
domeniu (libertatea exterioarā — n.n.) 
lucrurile nu s-au schimbat. Sa luam cå- 
teva exemple stupide: cu pasaportul 
Dvs. puteţi merge in America, eu insă 
пи; cu un salariu francez poţi cumpăra 
un bilet de avion până în Polonia, in- 
vers este imposibil”. 

Dintre toate elementele civilizației oc- 
cidentale, multe prezente in Albastru..., 
unele nu sunt tocmai un câștig pentru 
Est, altele da, însă nu merita murit pen- 
tru ele. іп fine; câteva trebuiesc serios 
luate în consideraţie. De exemplu Li- 
bertatea... Albastru, culoarea libertăţii. 


Daniel PĂUNICA 

cititorul și colaboratorul 

revistei noastre chiar și când se 8 
la o specializare în Franța 


manul lui Kundera) doar porcul care 
bea bere. O pediatră care a avut buna- 
voinţa să vadă afirmă că regi- 
zorii din Est sunt atat de obsedaţi de 
ceea ce se petrece în ţările lor încât de- 
vin obositori, chiar insuportabili. Vezi şi 
Luna Park. Un dicţionar cât se poate de 
onorabil trage concluzia că Dirijorul lui 
Wajda moare la sfârșit din motive... po- 
litice. Maestrul Jean-Jacques Веіпеіх 
face o plimbare, filmează câteva orfeli- 
nate şi azile, ambalează totul sub titlul 
România și vine să se îngrijoreze în di- 
rect la TV, într-o emisiune în care mai 
era vorba și despre Etiopia. In fine, cu 
câteva săptămâni în urmă, Arte (cel mai 
cult canal TV european, dovada — au- 
dienta 2%!) difuzează o emisiune în ci- 
clul „Thema“ care-începe cu o fatuca 
nauca al cârui nume trebuie uitat, care 
citește un text patetic, după care ne 
arată „creația“ dumisale; un documen- 
tar de peste două ore, intitulat De ۰ 
Filmul e complet mut, autoarea nu e 
capabilă să comunice cu cineva. In 
plus, peste o jumătate din timp (!) fil- 
mează o staţie de autobuz, la marginea 
Moscovei... Pentru occidentali, Estul a 
pierdut războiul rece şi prin urmare nu 
e decât un conglomerat de /ooseri. 
Traind în Franța din motive econo- 
mice, Kieslowski este conștient de tot și 
asta se vede în film. Cahiers du cinema, 
Première, Studio Magazine și toate ce- 
lelalte reviste de specialitate au lăudat 
Albastru... Telerama i-a consacrat chiar 
trilogiei programată de Kieslowski (v. 
Noul Cinema nr. 10/93, pag. 16-17) un 
număr special de 100 de pagini. Tutu- 
ror le-au scăpat însă aspecte esenţiale 


— nu au nici o vină, trebuie să vii din 
Est și să urmezi paşii lui Kieslowski 
pentru a le observa. 

In primul rând, deși pretextul е fran- 
cez, peisajele sunt franceze și actorii ai- 
doma, Albastru... este o poveste despre 
Est, despre’ problemele pe care și le 
mai pune încă o civilizație sufocată în- 
cet, dar definitiv de pseudo-valorile so- 
cietății de consum. In al doilea rând, 
Albastru este o poveste despre Vest sau 
mai bine ziş despre imaginea Vestului 
în ochii unui estic. Poate involuntar, fil- 
mul e presărat de simboluri ale civiliza- 
tiei occidentale: limuzina 
haut-de-gamme, mini televizorul cu 
cristale lichide zis și watchman, viata 
cotidiană în mare viteză 一 la propriu şi 
la figurat, Parisul turistic strălucitor, 
violenţa la colt de stradă, Pigalle și me- 
reu prospera industrie a sexului, jurna- 
lismul agresiv și, nu în ultimul rând, ob- 
sesia colectivă, dar deocamdată insufi- 
cientă a Europei unite. Regizorul merge 
până la afront explicit. іп scena tribu- 
nalului, fără nici o justificare dramatur- 
gică aparentă, se aude o voce din off 
care spune in poloneză, tradusă apoi 
de către un interpret: „Numai pentru că 
nu vorbesc limba Dvs. nu vreţi să luaţi 
în considerare ceea ce spun?“ 

Kieslowski е trist și puţin dezamăgit, 
la fel ca îngerul lui Wenders plutind 

- deasupra Berlinului. in umbra lui Mihail 
Sergheievici Gorbaciov, la fel ca Almo- 
dovar şi cei din La Movida constatând 
că democraţia de tip occidental.nu e 
decât un sistem de convieţuire ca ori- 
care altul, mai bun în orice caz decât o 
dictatură de orice culoare. Francezii 


Juliette -Binoche 
o nuanţă în plus la Albastru, 
culoarea libertăţii 


Claudia Scărlătescu, București; Cornel Lazăr, Slobozia: 


GENE HACKMAN (pe numele adevărat Eugene Alden 


Hackman). Născut la 30 ianuarie 1931 la San Bernardino, Cali 
fornia. Tatăl său era gazetar la revista „Commercial News” din 
Danville, Illinois, iar mama 一 medic. „Când eram copil aveam 
două mari ambiţii: să devin proprietarul unui ziar şi să fiu ca 
Errol Flynn. Prima dorinţă nu s-a realizat niciodată. A doua, 
да" — spunea ironic Hackman într-un interviu, агаїапаџ-ѕі, rā- 
тапа, protilul împodobit cu un nas de dimensiuni respectabile. 
La 16 ani, pe când juca baschet în curtea școlii, a simţit brusc 
că trebuie să schimbe ceva în viata lui. A abandonat studiile şi 
s-a angajat in marină, „imbătrânindu-se” cu doi ani pentru a fi 
primit. In 1947 era deja în China, la Shanghai, descoperind că 
lumea е mult mai mare decât i se părea lui privită din Illinois. 
„A învăţat să-și folosească pumnii, să bea și 一 ca să nu contra- 
zică „moda literară“ a acelor ani — s-a îndrăgostit de o chine- 
zoaică. In 1952 părăsea armata cu gradul de... ex-caporal. „Ех“ 
pentru a treia oară, fiindcă mai fusese degradat de două ori 
pentru insubordonare. S-a intors acasă și a incercat să facă 
ziaristică. „Mi-au trebuit șase luni ca să-mi dau seama că nu 
sunt bun de aşa ceva“. Va fi disc jockey, desenator de planşe 
publicitare, depanator radio. „Până la urmă m-am gândit că 
n-ar fi rău dacă mi-aş încerca norocul şi їп teatru”. іп 1956, 
urca pentru prima oară pe scenă, cu un trac imens, alături de 
ZaSu Pitts, interpreta filmului lui Stroheim, Rapacitate. Succe- 
sul îl îndeamnă să plece la New York. Broadway-ul nu era pre- 
gătit încă să-l primească. Așa са este portar de noapte, cărâtor 
de mobilă, magazioner — impreună cu cei doi prieteni ai săi, 
Dustin Hoffman şi Rober Duvall, și ei în căutarea celebrității 
artistice. Aceștia reușesc sa capete câteva roluri, pe Hackman 
însă, norocul îl ocolește. Abia in 1964, își face o scurtă apariţie 
în Lilith de Robert Rossen (cu Warren Beatty). interpretează 
roluri în peste 20 de seriale tv ca Invadatorii, Incoruptibilii, 
Evadatul. In 1967, Warren Beatty, producător şi interpret prin- 
cipal al unui film în care nimeni nu credea (Bonnie şi Clyde), îi 
oferă ит rol secundar. Succesul mondial al filmului îl îmbogă- 
teste pe Beatty; Arthur Penn, regizorul, devine celebru; moda 
filmului cu gangsteri e lansată. Hackman intră în atenţia ci- 
neastilor este antrenorul lui Jean Claude Killy în Собогаге in- 
fernală, cosmonaut în Naufragiaţi in spațiu, doctor în Soții de 
medici. Cu French Connection (Filliera) — lucrurile se 
schimba. După ce acceptase rolul principal în filmul lui William 


DIN SUMAR 


BLOC NOTES: Regizorii noștri filmează: 
Mircea Veroiu; Lucian Pintilie; Dan Pita, 
Sergiu Nicolaescu; Bogdan Dumitrescu 


PE ECRANE: Cliffhanger; Formidabilul 2; 
Pedeapsă fără judecată; Lady Chatterly; 
Vârcolacii; În pat cu dușmanul 


FESTIVALURI: Veneţia (11) 

Filmul, un măr al discordiei 
San Sebastian — Donostia: 
Renăscut din propria cenușă 


PRESA, A PATRA PUTERE: Reporterul, 
un personaj pragmatic; Concurența feminina; 
Adevărul și numai adevărul; Paparazzi 


AZI, El SUNT VEDETE: 
Valeria Golino; Sylvester Stallone 


SPOT: Bursa vedetelor 


CINEGLOB;. FAN CLUB; МІРЕОСІМЕМА- 
TECA ROMÂNEASCĂ 


in acest număr semnează: 

Călin Căliman, Irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, Cristian Lăzărescu, Rolland Мап, 
Daniel Pâunică, Aura Puran, Valerian Sava, 
Dumitru Solomon, Doina Stănescu, Alex. Leo 
Șerban. 


Friedkin, actorul, 


n general, receptarea de câtre 
corespondenţii noștri a serialului 
DALLAS (០8! mai lung, deocam- 

dată, din serialele transmise de 
televiziunea română) merge de la 

extaz la acceptarea placidă și în- 
găduitoare. Rareori am primit păreri ne- 
gative. Până şi cei care-l consideră o 
prostie interminabilă îl urmăresc hipno- 
tizați “săptămână de săptămână. (În 
acestă ultimă categorie, o spun nu fără 
oarecare jenă, mă inscriu și eu). lata 
însă că de la Constanţa ne vine o sfida- 
re. MARIANA DRAGOMIR (18 ani) ne 
declară: „De mult timp nu am mai vizio- 
nat un episod din melodrama mai sus 
от ог ани юс -- 
deobicei 一 catastrofe financiare, 
IONS ş.a.m.d: (...) DALLAS-ul 
poate inira in Cartea recordurilor nu 
numai ca „intindere“, ci $1 ca numărul 
(sic!) scenariștilor, care in majoritatea 
cazurilor dau impresia că posedă o 
imaginaţie bolnavă... Se moare, se in- 


ӯ 
piscină.“ Bobby Ewing este „bun, fru- 
mos, deștept, say; drept, puternic (po- 
x 


in realitate un asemenea om 


| 
8 


undeva са insuși Patrick Duffy ura 
acest rol nea (citez): «Dacă aș fi fe- 
ar fi cum era Bobby, l-aș im- 


nu aduc fericire atunci când nu-i ai“, 

Corespondenta noastră e poate prea 
tânără ca să-și amintească filmele (şi 
cărţile, piesele, scenariile TV) româ- 
neşti în care „modelu Bobby (minus 
miliardele de dolari) era omniprezent, 


sugerând existența unui OM NOU. emi- ` 


obsedat de violenţa 


dorit să regizeze Tăcerea mieilor. „Dar 


namente pozitiv şi luminos. Ceea ce nu 
inseamnă că devenisem... americani. 


Marianei Dragomir îi place în schimb 
MIDNIGHT CALLER: „Nu am citit nimic 
acest serial in revista dumnea- 
voastră (Nu e chiar «nimic» — vezi nr. 
7/93, р. 3) şi imi'pare rău dacă nu 
E ده‎ или uneori pate- 


alert al acţiunii, umorul fin 一 uneori 
negru —, îmi plac actorii. Îmi place 
Jack 一 deşi Jack câteodată prea este 
Sfântul Jack — este insă o realitate fap- 
tul că actorii americani interpretează 
bine, chiar dacă filmul este o catastrotă 
一 ceea ce nu este cazul aici. Şi mai 
cred că editorialele си care incheie 
Jack fiecare episod sunt interesante. 
Avem sâmbăta, astfel, două editoriale 


> 
2 
$ 
а. 
0 
3 
e 
3 
© 
Ф 
m 
2 
© 
រ 
យ 
a 


se prezintă cu un „new loo 


personajului, şi crezând că nu-i va pu- 
tea interpreta, 'a cerut să fie înlocuit. 
Regizorul avea să discute cu el ore în- 
tregi, ajutându-l să-şi înțeleagă perso- 
najul şi să „compună“ un poliţist dur, 
agresiv, dar ето[іопапі de uman. Răs- 
plata nu se lasă așteptată: în 1971, Hac- 
kman primeşte Oscarul de interpre- 
tare. Rolurile „mari“ se acumulea- 
ză: Sperietoarea — (filmul său preferat) 
一 гедіаәЈеггу Schatzberg, Conversaţia 
— regia Francis Ford Coppola; Fran- 
kenstein junior — regia Mel Brooks; 
Cavaicada sălbatică 一 regia Richard 
Brooks; French Connection 2 — regia 
John Frankenheimer. Їп toaţă această 
perioadă nu a refuzat nici un rol, inter- 
pretând personaje de factură foarte di- 
ferită în filme de valoare inegală, uneori 
submediocre. „Când am acceptat rolul 
«răului» în Superman, mi s-a făcut frică. 
Sosit pe platourile de filmare de la 
Londra, l-am văzut pe Christopher Ras 
eve imbrăcat în mantie roșie și colanţi 
albaștri. L-am privit bine şi mi-am spus 
că, dacă nu mă opresc, sunt pe cale să 
mă sinucid“. Următorii patru ani nu mai 
filmează nimic. Joacă tenis la Monte- 
rey, se plimbă prin California, pictează 
pe plajă. іп 1981 cel mai bun prieten al 
său, avocatul Norman Garey se-sinu- 
сіде. Lovitura e puternică. După trei 
zile, Hackman se afla în Mexic, pe pla- 
tourile de filmare la Reds, în regia lui 
Warren Beatty. De atunci a lucrat fără 
încetare. Cele mai importante filme în 
ultimii ani: Class Action (r. Michael Ap- 
ted); Pe muchie de cuţit (regia Peter 
Hyams); Necruţătorul (regia Clint East- 
wood) — Oscarul pentru cel mai bun 
rol secundar (1992); The Firm (regia 
Sydney Pollack). Despre profesia sa, 
actorul vorbește cu detașare, ca un 
spectator. Are un singur regret: ar fi 


n-a fost să fie“, adăugă el. Nu crede ca 
este o vedetă. „Știu doar că îl vedeam 
pe Brando ca pe un actor uriaș. După 
ce am stat de vorbă cu el mi-am spus 
că aş putea și eu să fiu ca el“. Maestru 
al rolurilor violente, tensionate, Gene 
Hackman este în viata de toate zilele ti- 
mid şi sentimental. Locuieşte, impreună 
cu soţia sa, pianistă, la ferma lor din 
New Mexico, într-un peisaj pe care, 
spune el „lumina soarelui се asfințeşte 
îl pudrează cu гог“. 


PE- SCURT: 

Olivia Chirobocea, Constanţa: Inter- 
pretul tânărului Harker în Dracula (/. 
Francis Ford Coppola) este Keanu Ree- 
ves. Muzica: Wocjiech Kilar. Scenariul: 
James W. Hars. 

Dana Ene, București: e Almanahul, 
deocamdată nu; revista o puteţi cum- 
рга şi de la sediul redacţiei noastre; e 

om Cruise are 1,75 m înălțime; e des- 
pre B.B. într-un număr viitor; ១ fiul lui 
Marlon Brando, Christian, a fost con- 
damnat pentru omucidere. 

Catană Monica, București: e Este 
într-adevăr Ralph Macchio care a impli- 
nit — şi vedetele preferate îmbătrânesc 
— 36 ani; e cel mai recent rol al lui 
Gary Cole: un agent FBI antipatic în fil- 
mul lui Wolfgang Petersen, іп bătaia 
puștii; e Brad Pitt este unul din cei mai 
bine cotati actori americani. Debut în 
Thelma și Louise. S-a impus în acest an 
cu două roluri (principale) în Şi la mij- 
loc curgea un râu (regia Robert Red- 
ford) și Kalifornia (regia Dominic Se- 
na); e nu am văzut videoclipul despre 
саге vorbiţi. 


Doina STĂNESCU 


一 ştiţi bine cui aparține primul... 
parcă prea le știe pe toate Jack... пи?“ 
Numai Jack? 
in sfârşit, M.D. ne solicită filmografia 
lui Gary Cole și „o fotografie mică-mi- 
că“ (dorinţa îndeplinită cu ргіѕоѕіпіа în 
nr. 7 şi 10 d.s.), amintindu-ne că ne-a 
rugat şi să scriem „un pic“ despre Dus- 
tin Hoffman. Într-un post-scriptum se 
adresează corespondentei care, în nr. 
6/93, a scris dspre Dallas: „Și eu mesg 
dori să evadez din lumea noastră pi 
de TVA, Сһеогдһе Florică, Petromin, 
рос, inflație și... dar sunt’ realistă, 
imi dau seama că viața, lumea celor din 


DALLAS este oricum, numai idilică nu. | 
lumea noastră 


Prefer «rustică». Nu ai 
văzul ce grijă imensă banii?“ 
Ideea de lume rustică о fi venind de la 
faptul că suntem la pământ? ma întreb 
eu pe marginea polemicii dintre cele 
două cititoare. 


аа E ее су БЫА 
cititoare (В. Imola) ne in- 
formează că până acum 


n-a văzut revista în 
Târgu-Mureş. O fi vreun 
capriciu al difuzării? Se 


bucură că revista are o ru- 
brică „Fan Club“ şi ar dori să afle câte 
ceva din biografia actorilor Marcus Gil- 
bert din Hazardul inimii și O fantomă la 
Monte Carlo, precum şi Charles Dance 
din Fantoma de la operă. Eventual şi 
adresele lor. 

Presupunând că fantomele sunt aici o 
simplă coincidență, neavând la rândul 
lor nici o legătură cu absenţa revistei 
noastre din chioșcurile târgumureșene, 
vom încerca să obținem informaţiile so- 
licitate de corespondenta noastră. 


Nota redacției 

D-ra В. Imola este rugată să se adre- 
seze directoarei Centrului Rodipet din 
localitate, care comandă lunar câte 
2 000 exemplare -din revista noastră! 


DELINA POP din Focșani 
(18 ani) ne face părtaşi la 
observaţiile sale privind 
filmul american: „Ştiţi ce 
am observat de la un timp 
in filmele americane, că 
aceștia (Sic!) au revenit la sentimente 
mai calde, punând in centrul multor 
filme viața de familie, prinsă in diverse 
ipostaze: o familie cu multe rude care 


se impacă de minune (HOME ALONE) 
sau o familie in care nici măcar mem- 
brii ei nu se înțeleg = i GETI. 
MUL SAMARITEAN), o frântură 
de familie (PURUREA Ет А FORE- 
VER YOUNG а impreşionat-o ۵ 
pe A.P., indignând-o însă „cursut isto- 
riei care a acţionat negativ asupra des- 
tinului lui Daniel“. 

După valul de filme polițiste, 
cvasipolițiste, violente, ре care, normal, 
distribuitorii le cumpără ca să umple 
cât de cât sălile de cinema, tânăra A.P. 
are o revelaţie asupra „sentimentelor 
mai calde“ la care ar fi revenit america- 


nii. Da, este adevărat. Deşi ambele ca- 
tegorii de filme se produc în continu- 
are, cinematograful american încearcă 
să dreagă busuiocul violenței şi liberti- 
najului din viaţa socială reala. 


onstat са mulţi dintre citi- 

torii noştri au ales evazio- 

nismul (vezi şi unele opinii 

cu privire la realismul in- 

suportabil al unor filme 

româneşti). „Си toţii 

ne-am săturat de realitate, de lumea de 

azi și fiecare incearcă să și-o imagineze 

altfel, să evadeze din ea. Unii iși cre- 

ează o lume proprie, fie paralelă cu cea 

fie ând viitorului“, ne scrie 

AMALIA С. din București. De aceea е 
pasionată de filmele (și cărțile) ۰ 

m văzut de curând BLADE RUNNER. 

n ciuda diferențelor destul de mari in- 

tre carte și film, ambele sunt realizări 

deosebite, deși cartea mi se pare mai 

reprezentativă. Ridley Scott «s-a jucat» 

puţin cu scenariul, modelând acțiunea 

după voia lui. Nu a preluat decât ideea 

de bază, punând mai mult accentul pe 

ceea ce știe că are trecere la public. Nu 

s-a mulțumit cu atât şi a mai infiltrat pe 


atât cât să lase spectatorul niţel pe 
gânduri“. Între altele, pe A.G. a pus-o 
pe gânduri personajul Deckard, vânăto- 
rul de recompense, și se întreabă dacă 
el este android sau nu. Ar vrea să afle 
și părerea altor cititori ai revistei. 
A.G. ar dori câteva date despre acto- 
rul Ken Olandt din SUPER FORCE. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


w 


CU cititorii 


Al doilea mesager 


Studioul de creaţie „Solaris“. Regia: 
Mircea Veroiu. Scenariul: Mircea Veroiu 
și Bujor Nedelcovici după romanul „U!- 
іти! mesager“ de Bujor Nedelcovici. 
Imaginea: Gabriel Kossuth. Muzica: 
Adrian Enescu. Decorurile: Cristian Ni- 
culescu. Costumele: Maria Peici. Mon- 
tajul: Mircea Ciocâliei. Int i: Ovi- 
diu luliu Moldovan, Elena Albu, Ştefan 
Sileanu, Marcel lureş, Mircea Albu- 
Іеѕси, Nataşa Raab, Dan Condurache, 
Costel Constantin, Rodica Mandache, 
Corina Dănilă. 


plat 
— lată că filmul e în sfârșit în pro- 
ductie datorită lui Dan Pita, care admi- 
nistrează cu generozitate şi inteligență 
Studioul de film „Solaris“. Reincepând 


să lucrez constat că este 0۰ 53 
uriașă între libertatea de creație, deo- 
camdată absolută, şi lipsa acută de mij- 
loace. Am afirmat în urmă cu mai mulți 
ani, la Festivalul de la Costinești că ci- 


nematografia românească e compusă 
din bete şi din сагре. Era о perioadă de 
lux: acum n-au mai rămas decât resturi 
din betele şi cârpele acelea. 


— Şi totuși, 
tormă... 

一 Forma mea bună se datorează 
echipei excelente, un grup de entuziaști 
care teușesc си eforturi enorme să 
adune ce se mai poate aduna ca să pu- 
tem filma. Mai este şi extremul entu- 
ziasm al actorilor și sprijinul necondi- 
ționat al lui Dan Pita. Am constatat са 
la noi există, în acest moment, trei ci- 
nematografii paralele: cea mai firavă e 
cea naţională de stat, cu puţine mij- 
loace financiare; apoi există tandemul 
Lucian Pintilie (directorul Studioului 
Ministerului Culturii n.n.) — Titi Po- 
pescu, care, la firma „Filmex” reali- 
zează cu resurse bănești ceva mai mari 
(rezultate mai ales din coproducții) 
filme comandă, dar și de artă; și al trei- 
lea segment, reprezentat de Casa de 
filme „Castel“ condusă de Vlad Раи- 
nescu care execută, pentru bani, sub- 
produse culturale, din fericire ameri- 
cane. Cred că statul, chiar dacă acum 
nu mai are nevoie de propagandă, tre- 


4 


pari a te afla іп plină 


buie să susțină totuşi cinematografia 
naţională, filmul de autor. 


— Să revenim la AL DOILEA MESA- 
GER cu rugămintea de a schița pentru 
cititorii noștri, viitorii spectatori, subiec- 
tul filmului și mesajul său. 


— M-am temut în aceşti trei ani de 
așteptare că va ecraniza altcineva ro- 
manul lui Bujor Nedelcovici. Din feri- 
cire acest lucru nu s-a întâmplat și pot 
eu să încep acum filmul pe care do- 
ream de mult să-l fac despre dictatură, 
totalitarism, despre fabricarea „omului 
пои“, care nu înseamnă altceva decât 
distrugere absolută și alienare. Ar mai 
fi și o a doua temă, exilul intelectualu- 


Alte oglinzi paralele, 
Elena Albu 
şi Ovidiu -luliu Moldovan 


lui, dar și o a treia, care este raportul 
dintre intelectual și putere. Aceasta 
este structura epică a filmului. 

Sub raport estetic va fi un film con- 
ceput din planuri scurte, cu un limbaj 
mai puţin aluziv, ținând cont de consta- 
tarea că publicul de azi este exigent în 
privinţa calităţii vizuale a mesajului, ca 
un efect al culturii video clipului. Voi 
încerca să mă apropii de mijloacele cli- 
pului fără a neglija însă suportul idea- 
tic. > 

— Va exista іп acest film și sus- 
pense? Întreb asta pentru că peliculele 
semnate Mircea Veroiu mizează adesea 
pe tehnicile lui. 

— Va exista și aici, dar nu va fi un 
suspense de policier ci unul legat de 
parcursul eroului principal. Cred că Al 
doilea va interesa cu precă- 
dere publicul tânăr pentru că, reprezen- 
tând concepția şi psihologia unor oa- 
meni де 40 de апі, propune o lecţie de 
viaţă, o opţiune de viață. Deşi socot са 
în general clip-urile au făcut o bună 
educație vizuală publicului, ele au făcut 
și un таге rău, îndobitocind prin conți- 
nutul precar. N-ar fi rău să le propu- 
nem spectatorilor, din când în când, 


câte o reflecţie. 
Dana DUMA 


Salata 


Studioul de creație al Ministerului 
Culturii, MK-2 Paris, Filmex România. 
Regia: Lucian Pintilie. Scenariul: Lucian ғ 
Pintilie după Petru Dumitriu. /maginea: 2 
Călin Ghibu. Scenografia: Paul Bort- 
novschi, Călin Papură. Costumele: Mi- 
runa Boruzescu. Sunetul: Papp Ilarian. ^ 
Distribuţia: Kristin Scott Thomas, Clau- 
diu Віеопі, Răzvan Vasilescu, Tamara = 
Creţulescu, Marcel lures，George Con- 
stantin, Mihai Constantin, Olga Tudora- 
che, Dragoș Pâslaru, loan Gyury Pascu. 


О actriță ае: import, 
Kristin Scott Thomas, o 

la prima colaborare си 
regizorul Lucian Pintilie şi 


Răzvan Vasilescu 

nouă colaborare, 
cu cineastul 

după succesul Balanţei 


indcă domnul Lucian Pintilie a acceptat să se facă fotografii la fil- 

mare, dar nu a dorit să facă nici o declaraţie, ne-am adresat d-nei 

Andriana Fianu, agenta literară a scriitorului Petru Dumitriu în Româ- 

nia. De la dânsa am aflat că ideea acestei colaborări îi aparţine regi- 
zorului Lucian Pintilie: „Mi-a dat un telefon şi mi-a vorbit de două subiecte la care 
se gândise pentru a le ecraniza. După ce s-a fixat la acesta. mi-a cerut adresa lui 
Petru. Au corespondat şi s-au înțeles. Apoi producătorul francez i-a dat banii lui 
Petru și filmările au inceput. Nu știu insă nici scenariul nici distribuția. Subiectul 
de acum îi aparține lui Lucian Pintilie. 

Cinefililor interesaţi le puteți sugera deocamdată să meargă la sursă, adica să 
citească romanul «Cronică de familie», care include acest capitol, Salata. Din ediția 
recentă, apărută sub egida Funăaţiei Culturale Române, tocmai s-a lansat pe piată 
o prelungire de tiraj.“ 


Acolo 
unde ochii dor 


: Filmex-România şi Daniel 
Zuta-Film Production. 

Regia: Bogdan Dumitrescu. Scena- 
riul: loan Groșan și Bogdan Dumitrescu 
după un subiect de А. Leonviola. lma- 
ginea: Doru Mitran. Decoruri: Mihai lo- 
nescu. Costumele: Gloria Рарига, 
Bianca Ghiţă. int : copiii Alexan- 
dru Nicolae Cirstea (Fane), Alexandru 
Anghel (Pașa), Viorel Pătruţ (Mortu'), 
Paulică Cristian (Jan), Tănase Con- 
stantin (Roșu), Silvia Gheorghe 
(Anuța), Dănuț Podzo (Sisi) și actorul 
Gheorghe Visu. 


P Regizorul 
cu operatorul Doru Mitran 


nostri 


Pepe şi Fifi 


Studioul de creaţie nr. 5. Regia: Dan 
Pita. Scenariul: Dan Pita, Ioana Eliad 
Imaginea: Dan Alexandru (debut) 
Decorurile: Nicolas Drăgan. Cos- 
tumele: Liliana Cenean (debut). Su- 
netul: Sotir Сагада{а. Muzica: Adrian 
Enescu. Montajul: Cristina Іопеѕси. in- 
t i: Irina Movilă, Cristian lacob, 
Costel Constantin, Charles Maquignon, 
Bogdan Uritescu şi debutanţii Irena 
Піе, Liliana Bâclea, Emil Hoştină, Ge- 
огде Ivașcu, Mihai Călin. 


Cristian lacob 


şi lrina Movilă două personaje 
w in plină tranziție 


Pe Bogdan Dumitresau, tânărul regi- 
zor român care a studiat ia Universita- 
tea liberă de cinema din Roma, cititorii 
noștri l-au cunoscut cu ocazia premie- 
rei filmului de debut UNDE LA SOARE 
E FRIG (prezentat pe larg in Noul Ci- 
nema пг. 1/92): „Meseria mea nu este o 
meserie, este un fel de a fi. Estessenti- 
mentul că te afli mereu la început fără 
să fii sigur de nimic şi trebuind de fie- 
care dată să-ţi inventezi «strada», pro- 
pria cale“, mărturisea cititorilor noștri 
regizorul in acetași număr al revistei. 

«Strada» acestui nou film a descope- 
rit-o mai demult când işi pregătea di- 
ploma, pe lângă Ettore Scola, conducă- 
torul proiectului său, lucrând și cu Le- 
omo autorul ideii prezentului scena- 

u. 

O povestire a cărei acțiune este fixată 
intr-un decor natural — zona dobro- 
geană a Istriei — foarte asemănător cu 
cel al filmului anterior. Doar că, de astă 
dată, ochiul camerei de luat vederi 
„animat“ de directorul de imagine Doru 
Mitran nu va_mai inregistra in alb-ne- 
gru, ci color. În centrul atenţiei, un au- 


(Continuare în pag. 7) 


n sala de sport, Dan ۳۵, sur- 
prins lângă un sac de box pentru 


antrenamente, pare să rein- 
noade o poveste incepută си ani 

în urmă, PAS ÎN DOI: „Nu, nici 
vorbă, nu există nici o legătură!” 

Şi, totuși, numitorul comun ar putea 
fi vârsta personajelor: „E un film al ge- 
neraţiei tinere de acum. Pepe, care în 
decembrie '89 mai mult ca sigur striga 
«Ole, olé, Ceaușescu nu mai el», are 
cam 22 de ani, iar sora lui Fifi are cam 
un an în plus — 23—24. El e Cristian 
lacob, ea Irina Movilă, care o să арага 
cu о fizionomie inedită.“ ideea de a fi 


„un veritabil Pygmalion її surâde: „Nici 


Cristi — “așa tuns perie — nu prea mai 
seamănă cu absolventul de ieri. Am au- 
zit că sunt foarte buni în «Pescârușul» 
Cătălinei Buzoianu. Abia aștept să-i 
văd. De altfel cred că și studenţii sunt 
figuri foarte interesante, de viitor, și mă 
bucură să-i debutez. Amănunte o să 
mai afli de la loana.“ 

loana (Eliad după pseudonim, Moldo- 
van după buletin), studentă în anul ۷ 
la ATF, Facultatea comunicații audio-vi- 
deo (fosta filmologie-scenaristică), avea 
să-mi povestească insă despre cum s-a 
născut această colaborare: „Pe când 
domnul Pita era preşedinte al CNC şi 
lucra la Hotel de lux, i-am luat un inter- 
viu pentru „Opinia ۰ 
Mi-a spus, printre altele, că se gân- 
deşte la un film, mi-a spus ce intenții 
are și cam cum ar vrea să fie persona- 
jele. Mai mult într-o doară, m-am oferit 
să-i scriu un scenariu. Fiind foarte exi- 
gent, m-a pus de mai multe ori să-l res- 
criu. A fost o probă de rezistenţă din 
partea mea şi de încredere din partea 
dânsului. M-a ambiţionat să ajung la ni- 


velul pe care mi-l pretindea. Apoi a în- ; 


ceput lucrul pê variante după sistemul 
«altoirii». Unei propuneri ale mele îi răs- 
pundea cu o alta mult mai incitantă. Un 
formidabil curs concret despre cum se 
construiește о naraţiune cinemato- 


(Continuare în pag. 22) 


o 


În obiectiv: 
copilăria 
în era violenţei, 


P‏ که تن یدایز 
egizorul ne spune: „Oglin-‏ 
da este un film politic —‏ 
primul de acest gen la noi‏ 
în {ага 一 care își propune‏ 
să prezinte cu multă duri-‏ 
tate niște realităţi ale isto-‏ 

riei contemporane. Nu are o construcţie 

obișnuită. In scenariul scris de loan 


Grigorescu și completat de mine nu am 


forțat obţinerea unei dramaturgii 
anume, ci am lăsat evenimentele să se 
succeadă așa cum s-au derulat de fapt. 
Acţiunea începe în 1944 și sfârșește în 
1953 la moartea lui Pătrășcanu. intr-un 
fel, se poate spune că filmul urmăreşte 
destinele tragice ale personalităților im- 
plicate în actul de la 23 august. Unii 
cred că este un film de reabilitare a 
Mareşalului Antonescu. Este o greșeală. 
Nu mi-am propus așa ceva. 

Evenimentele sunt prezentate cu 
obiectivitate, iar personajele și replicile 
саге le/configurează respectă stenogra- 
mele autentice. 

Alături de lon Antonescu, un rol im- 
portant îl are Mihai |, tânărul rege al 
României, unul dintre puţinii supravie- 
țuitori ai acelor evenimente. Am căutat, 
lucrând cu mare minuţiozitate, să re- 
constituim scenele de importanţă isto- 
rică până la detaliu, atât cât este posibil 
astăzi. 

Există și secvențe spectaculoase. 
Luptele din București, scenele de front. 
Norocul este că le-am avut filmate ma- 
joritatea din 1984, de pe când cheiul 


+ Dâmboviţei era пеатепајаї şi când am 


avut posibilitatea să simulez bombarda- 
mentele asupra capitalei. 

Oglinda este un film pentru tineret 
îndeosebi și sper să-și atingă scopul: 
-cunoaşterea istoriei reale. 

Trăim un moment deosebit prin fap- 
tul că pentru întâia oară putem spune 
orice despre oricine. Dar în primul rând 
și ceea ce este mai important, putem 
spune Adevărul“. = 


Oglinda 


Studioul de creaţie nr. 2 Regia: Ser- 
giu Nicolaescu. Scenariul: ioan سب‎ 
rescu, Sergiu Nicolaescu. | 
colae Girardi. Sorin ا‎ 
и. Coloana sonoră Anuşavan Salama- 
тап. Decorurile: Mircea Ribinschi 
Costumele: //еапа Mirea Supervizare 
scenogratică: Radu Corciova. Montajul: 
Nita Chivulescu. | lon Siminie 
(lon Antonescu), Adrian Vilcu (Mihai 1) 
Olga Bucătaru (Regina Maria), Gheor- 
ghe Dinică (Mihai Antonescu), Monica 
Ghiuţă (Maria Antonescu), Ştefan Ra- 
dof (luliu Maniu), Cătălin Păduraru 
(Corneliu Coposu), Şerban Іопеѕси 
(Lucrețiu Pătrășcanu), Virgil Andriescu 
(Gheorghe Gheorghiu-Dej), Dorel Vi- 
şan (Petru Groza), Emil Hossu (Emilian 
Ionescu), Mircea Rusu (Mircea loani- 
tiu), -George Alexandru (Mocioni-Stir- 
cea), lon Lupu (Sănătescu), Nicu Ghe- 
orghe (Niculescu-Buzești). 


Personalităţi 
istorice: 


Mihai 1 
(Adrian Vâlcu) 
lon Antonescu, 
(lon Siminie), 

Lucrețiu 

Pătrășcanu, 
(Şerban lonescu), 


Reportaj 
00: 
Victor STROE 


a filmări, timpul pare real numai к- 

tre comenzile „Acţiune!” şi „Step 

Dar totuşi, in spațiul temporal dintre 
imregistrările propriu-zise, poți avea revelața 
unui intreg univers de oameni şi fapte 

în momentele de respiro, membrii echipei hui 
Sergiu Nicolaescu, іп majoritatea lor profesio- 
nişti care i-au fost alături la multe pelicule, des- 
pănă amintiri mai vechi (.Тіпеў minte căldura к 
durată la Călugăreni, cu sutele de figuranp جع‎ 
uaţi? Mai ceva ca viscolul de la Cota 2 000 са 
тат Noi, cei din linia întâi! 02 teribiele i 
cleştări de la Ziua Z?” — filmul de acum zece 
ani care anşenează cu cel de acum) sau impresa 
foarte noi (secvența procesului lui Antonescu. ۶ 
mată la Judecătoria de pe Ştirbei Vodă şi ces- 
fruntată mereu cu documentarul realizat de vete- 
гапи! Ovidiu Gologan; dramatica execuțe de ia 
Jilava; amuzantul episod cu felinarul de la Peleş 
etc.) 

Evocarea unor controversate pagini de isterie 
8200218 tensionează fiecare secvență, fiecare 
cadru. Dacă actorii 一 indiferent de ponderea 
partituri — sunt copleşiți de responsabilitatea 
pe care şi-o asumă intruchipând personaltăș 
reale, în schimb regizorul Sergiu Nicolaescu este 
foarte ferm asupra viziunii adoptate şi extrem de 
scrupulos față de cele mai mici amânunte 一 бе 
ele de ambianță, costum, machiaj sau tunsoare 

{а scenariu are anexate nu пита: fotografi 
din epocă, ci şi cele mai recente studii („Uiti- 
mele şapte zile din viaţa Mareşalului Antonescu” 
一 apărut în suplimentul revistei „Magazin isto- 
гіс", de exemplu). 

La repetiţii regizorul se substituie fiecărui 
erou în parte, indicând starea, intonația replici. 
ideea momentului. O interpretare excelentă! 


Reportaje realizate de IRINA COROIU 
5 


|р 


f Sylvester Stallone 
intr-o cascadă 


că altitudinga 


CLIFFHANGER 


rebuie să recunoaștem că 
un rol de salvamontist 
pare, în principiu, destul 
de anost pentru Sylvester 
Stallone, interpretul super 
dinamicilor Rocky și 
Rambo. Cucerirea înălțimilor e demnă 
de tot respectul, dar pare o miză prea 


ន оса 


аса se mai îndoieşte ci- 
neva de efectele benetice 
ale râsului, atunci să pot- 
tească la cinematogratul 
Scala să-i privească pe 
spectatori înainte... și du- 
ра Formidabilui 2. Cât durează filmul, 
au uitat și de măsele, și de stomac, au 
uitat de toate, și mai ales de necazuri 
一 şi asta se vede pe fețele lor. Înțele- 


"geţi oare cât valorează astăzi o aseme- 


nea terapie? 

Parodii cinematografice s-au mai fă- 
cut, s-au mai văzut, se vor mai. face și 
sperăm că vom mai vedea. Formidabilul 
2 este însă o performanţă în materie. 

Materia este însăși cinematograful, în 
forma sa populară, aceea саге cultivă 
aventura până la marginea neverosimi- 
lului şi eroii cu şapte vieţi în pieptul lor 
de aramă. Spre deosebire de Hot Shots! 
1, care luase „în vizor“ filmele cu neîn- 
fricaţi și iscusiți aviatori, cel de 5 
marchează un progres — fapt foarte rar 
pentru o „serie а 11-а“. 

Scenariul, scris tot de Pat Proft și re- 
gizorul Jim Abrahams, este structurat 
pe osatura filmelor Rambo (mai precis 
— printr-o acuzată reducere la schemă 
a lui Rambo 11 sau Rambo III). Filmul 2 
nu mai este deci ca primul, un montaj 
abil de citate din alte producţii, mala- 
xate inteligent cu situații comice create 
ad-hoc, сі o variaţiune pe o temă dată, 
саѓеіа îi respectă parametrii de bază. În 
asta constă progresul marcat de Formi- 
dabilul 2. 

Mai mult, aș spune că poziția lui Mel 
Brooks, de leader necontestat, până 


În atenţia abonaților: 


Incepând cu luna ianuarie 1994 
preţul unui abonament la 
revista „Noul Cinema” va fi 
de 150 lei/lună 


mică pentru- interpretul făcut parca sa 
întruchipeze eroul chemat să curețe lu- 
mea де ticăloși. Conștienți de acest 
adevăr, realizatorii superproducţiei Clit- 
fhanger au avut grijă ca destinul раѕпі- 
cului salvator montan să se intersecteze 
cu cel al unor terorişti internaţionali, 
rătăciţi în Munţii Stâncoși după ce-au 
jefuit un 'avion al trezoreriei Statelor 
Unite. 

Cinismul bandiţilor dotați cu tehnolo- 
gie de ultimă oră seamănă izbitor cu 
cel al piraţilor aerului din Bătălie 
rată 2. Cei саге tresar la această desco- 
perire її gâsesc explicaţia privind gene- 
ricul: ambele sunt semnate de regizorul 
Renny Harlin, tânărul cineast de origine 


finlandeză care a făcut o carieră fulge- 
rătoare la Hollywood. La cei 33 de ani 
ai săi, el se amuză punând în funcțiune 
mecanismul suspensului pe care-l in- 
tensifică făcând аре! la "costisitoare 
efecte speciale. Nu întâmplător Harlin 
se numără printre investitorii unuia din- 
tre cele mai mari parcuri de distracții 
din Europa, „Planet Fun Рип“ din Hel- 
sinki. 

їп Cliffhanger ca şi în Bătălie dispe- 
rată 2 el nu se zgârcește cu scenele de 
cascadorie (dintre care unele săvârșite 
de Stallone însuși) de pirotehnie și de 
lupte încleştate pe marginea prăpastiei. 
Secvența cu salvamontistul atârnat 
într-o mână de scara elicopterului din 
prima peliculă nu-și are echivalentul 
decât în сеа cu Bruce Willis catapultat 
din avion cu numai o secundă înainte 
ca acesta să explodeze, din a doua. Se- 
condat de tehnicieni excelenți, regizo- 
rul face totul ca să ne deștepte reflexe- 
le uimirii. Mai impresionantă chiar de- 
cât demonstrațiile de rezistenţă ale pro- 
tagonistului este ploaia cu bancnote de 
1000 de dolari, emisie specială a Băncii 
din Washington pentru tranzacţiile in- 
іегпа{іопаіе. Dacă nici asta nu vă im- 
presionează, vă propun un alt amănunt 
de senzaţie: filmările au fost făcute în 
mare parte pe platourile de la Cinecitta, 
iar exterioarele s-au tras în Alpii Dolo- 
т din Italia. lată cum Holilywoodul 
exploatează bătrânul nostru continent 
europeaâ. 


Dana DUMA 


Producție: SUA, 1993, Carolco. Regia: 
Renny Harlin. Scenariul: Michael 
France, Sylvester Stallone. Imaginea: 
Alex Thompson. Си: Sylvester Stal- 
lone, Janine Turner, John Lithgow, Mi- 
chael Rooker, Paul Winfield, Ralph 
Waite. 


Valeria Golino şi Charlie Sheen, 
formidabili a doua oarã 


acum, în topul autorilor de parodii inte- 
ligente, începe să se clatine. Jim Abra- 
hams readuce în Hot Shots! 2 persona- 
jele principale din. Hot Shots! 1: formi- 
dabilul Harley, frumoasa Ramada, redu- 
sul mintal Tug Benson — „acum într-o 
nouă prezentare“. Primul e folosit drept 
Rambo, psiholoaga a ajuns agent CIA 
în Irak, generalul idiot a devenit... pre- 
ședintele Statelor Unite. jndrazneala 
dramaturgică pe care Mel Brooks n-a 
avut-o niciodată. 

Ştim bine că nu 58 cade să decon- 
spiri, pentru cei ce n-au văzut încă fil- 
mul, uimitoarele, sclipitoarele, trăzni- 
toarele scene la care vor asista. Că se 
regăsesc aici situaţii celebre din wes- 
ternuri, din filmele de capă și spadă şi 
cele despre războaiele recente, din fil- 
mele de science-fiction sau din desene 
“animate — asta n-ar fi nimic. Totul este 
cum sunt sucite, răsucite, răsturnate, 
maltratate aceste situaţii preluate, cum 
se acordă ele cu întreg contextul năs- 
cocirilor de ultimă oră ale formidabilei 
echipe. Vă pot garanta însă că ne aflam 
la un adevărat 09۵81, unde ni se 
servesc toate felurile de comic vizual şi 
verbal, preparate și asezonate pentru 


toate gusturile. Şi că vă veţi aminti de 
titlul unei bune comedii văzută acum 
mulți ani: Nici un moment de plictisea- 
lă! Practic, fiecare cadru conţine un 
gag, sau o poantă, sau o bătaie de joc. 
Inclusiv primul cadru — un text în curs 
de -dactilografiere. Inclusiv ultimul. Ма 
recomand de altfel să clipiți cât mai pu- 
tin, ca să nu pierdeţi ceva. Ar fi pâcat. 
Mare păcat. 

Aura PURAN 
P.S. Sigur că la Hot Shots! 2 se dis- 
trează cel mai tare cei ce s-au dus la 
cinematograf în ultimii patru ani. Căci, 
într-un fel râzi де o simplă comicărie și 
altfel când înţelegi și aluzia. Să recu- 
noaștem, deci, că dacă n-ar fi fost Gu- 
ild Film, care să ne aducă și Rambo, și 
Basic instinct și Terminator 2 0۰ 
am fi gustat mult mai puțin acest 20-th 
Century Fox. 


Producţie: Twentieth Century Fox 1993, 
SUA. Scenariul: Jim Abrahams și Pat 
Proft. Regia: Jim Abrahams. Imaginea: 
John R. Leonetti. Cu: Charlie Sheen, 
Шоуа Bridges, Valeria Golino, Richard 
Crenna 


PEDEAPSĂ _ 
FĂRĂ JUDECATĂ 


n inflația de povești cine- 
matografice cu vampiri 
sau supermeni, un film ce 
se declară inspirat de 
fapte reale poate trece ne- 
observat, mai ales când 
principalul lui atu este autenticitatea. 

La început a fost o campanie de 
presă în „Los Angeles Times“ саге adu- 
сеа la cunoştinţa opiniei publice că, 
încă din 1965, Departamentul de poliție 
al metropolei a constituit „Special in- 
vestigation Section“ (SIS), o brigadă 
secretă formată din ofițeri de elită care 
urmăresc și anihilează pe criminalii re- 
cidivişti surprinși în flagrant delict. 

Executarea pe ioc se soldează evi- 
dent şi cu victime nevinovate. lată sâm- 
burele conflictual care i-a interesat pe 
scenariști. Temându-se însă că o docu- 
dramă nu ar avea audiența pe care gra- 
vitatea subiectului o merită, ei au re- 
curs la о gupralicitare a mizei moraliza- 
toare prin suprapunerea dilemei clasice 
datorie-onoare-iubire. 

Folosirea metodelor criminale pentru 
asanarea delincvenţei are repercusiuni 
chiar asupra celor ce acționează astfel, 
polițiștii. Unuia îi cedează nervii şi se 
sinucide. Altul (părăsit de soția care nu 
mai suporta natura muncii soțului) a 
ajuns dezechilibrat psihic: în timpul li- 
ber bea, iar în timpul serviciului, în cali- 
tatea sa de şef, comite abuz după abuz. 
Un al treilea polițist e pus în fata unei 
opțiuni dramatice: să continue să lu- 
creze în stilul bestial de reprimare a cri- 
mei prin crimă organizată sau să dea în 
vileag totul prin intermediul presei. Mai 
ales că iubita sa, reporteră foarte ac- 
tivă, demarase deja în “investigarea 
acestor dubie asasinate. 

Regizorul care s-a atașat de acest 
scenariu rupt din realitate este un vete- 
ran al filmului de acţiune, manifestând 
totdeauna o preocupare deosebită pen- 
tru configurarea social-politică a funda- 
lului și implicaţiilor. Mark L. Lester este 
licenţiat. în științe politice. 

О pură coincidenţă este insă cu sigu- 
гапа faptul că Scott Glenn-4Nashville, 
Urban Cowboy, The Right Stuff, Silve- 
rado, Personal Best, Apocalypse Now, 
The River, Miss Firecracker, The Chal- 
lenge, The Hunt for Red October, Tăce- 
rea mieilor), actorul care înterpretează 
cu remarcabilă finețe rolul şefului tira- 
піс, a fost cândva el însuși... gazetar! 

۱ Irina COROIU 


P.S. La gaia acestui film a fost prezent 
actorul american Andrew Divoff, aflat 
їп. România pentru a filma un western 
în colaborare cu Societatea romană 
„Castel“, 


— 
Producţie americană 1993 Тгітагк. 


Regia: Mark L. Lester. Scenariul: Frank 
Sacks și Robert Boris. Cu: Lou Dia- 
mond Philipps, Scott Glenn, Chelsea 
Field, Yaphet Kotto, Andrew ۵۷۵, Ri- 
chard Grove. 


Scott Glen, de nerecunoscut fatã de 
austerul din Tăcerea mieilor, dar tot şef la CIA 


n acelaşi ап (1928) în care apa- 

rea, la Florenţa, romanul lui D.H. 

Lawrence Lady Chatterley's Lo- 

ver, cinematograful era martorul 

naşterii câtorva capodopere: Pa- 

timile loanei d'Arc а! lui Dreyer, 
Câinele andaluz al lui Bunuel, Cutia 
Pandorei al lui Pabst, Vântul lui Sjos- 
trâm; cu un an înainte, Murnau făcuse 
Aurora, Eisenstein 一 Octombrie, їп 
timp ce Metropolis al lui Lang datează 
din 1926. Lawrence se afla ia sfârşitul 
carierei (avea să moară în 1930) şi аг fi 
poate interesant să ne imaginăm cum 
ar fi reacţionat la filmele deja amintite... 
În orice caz, în patria romanului, ni- 
meni nu e perfect: în pofida scandalului 
produs, Amantul doamnei Chatterley 
pare astăzi o carte „cuminte“, mai ales 
dacă o comparăm cu romanul rivalului 
său James Joyce, Ulise — apărut, și el, 
nu în Anglia, ci la Paris, în 1922. Amân- 
două au avut de suportat acuza de ob- 
scenitate: în cazul lui Lawrence, editorii 
romanului mai erau chemaţi în fața in- 
stanţei în 1960 şi, cam tot pe atunci, la 
Edinburgh, în fata librăriei unui prieten 
de-al meu, s-a petrecut un auto-da-f€... 
Deloc stupefiant, dacă înțelegem dife- 
renta de „cod“ (şi, până la urmă, de an- 
vergură literară) dintre Lawrence și 
Joyce: ultimul a „beneficiat“ de scuza 
ilizibilităţii, în timp ce primul, respec- 
tând convenţia romanului tradițional, 
şi-a permis să folosească four-letter 
words; în plus, apostol al unui păgâ- 
nism ce propovăduia reîntoarcerea la 
natură şi cultul trupului, Lawrence era 
atacabil în însuși „mesajul“ său — de 
altfel, îndeajuns de neînțeles (inclusiv 
mai târziu) chiar de cei care-i împărtă- 
şeau „filozofia“: în fond, opunând orga- 
nicul, mecanicismului (lumea primitiva 
celei civilizate; Natura, culturii), Law- 
rence se dezvăluie mult mai îndepartat 
de excesele „eliberării sexuale” decât 
pare la prima vedere. El este, şi nu 
este, un pionier al permisivitatii: deloc 


LADY CHATTERLY 


amoral, Lawrence ега un mistic. (intr-o 
scenă semnificativă din carte, Connie 
一 lady Chatterley îi replică soţului ca 
viaţa trupului, ре care el o echivalează 
cu animalitatea, are o proastă reputaţie 
abia de la Piaton, Aristotel și Isus în- 
coace...! 

Dincolo de toată poliloghia asta (des- 


tul de plicticoasă), romanul rezistă prin 
cele câteva pagini în care joaca lui 
John Thomas cu Lady Jane (în care 
apar şi termenii „obsceni“ corespunză- 
tori — vezi traducerea Antoanetei Ra- 
lian) e descrisă cu tot „glasnostul“ de 
rigoare: sunt pagini excitante (la pro- 
priu!) şi originale. 


Danielle Darrieux şi Sylvia Kristel 
alte douã interprete ale Doamnei Chatterley, 
ecranizări пи mult mai reuşite în regia 


lui Marc Allegret (1959) și Just Jaeckin (1981) 


Nimic excitant însă їп ecranizarea 
(italienească, dublată în engleza!) 
Amantului doamnei Chatterley. Deşi їп 
film apar personajele cărţii (ba chiar și 
autorul, „Herbert Lawrence“, care sea- 
mănă cu originalul precum doamna 
rate „ei cu paznicul Meliors), e de 
presupus că nu există vreo legătură, 
decât cel mult întâmplătoare, cu roma- 
nul propriu-zis — de bine ce nici măcar 
numele din titlu nu este scris corect 
(„Chatterly“?!) În versiunea aceasta, in- 
firmul lord Clifford C. este un maniac 
sexual redus la voyeurism, în al cărui 
conac se petrec plăcute perversiuni 
(plăcute pentru cei care participă, nici- 
decum pentru spectator). Totul e altfel 
decât în carte — adică alandala; dar, fi- 
ind un film „erotic“, ne aşteptam са 
măcar partea hot să fie izbutită! 

Ei bine, nu e. Timpul trece greu peste 
fiecare cadru, sau nu trece deloc: pe 
lângă acest film de (totuşi!) o oră şi 
vreo zece minute, toate episoadele Em- 
manuelle puse cap la cap sunt derulare 
rapidă... Scenele de sex par scoase din 
ungherele întunecoase ale unui muzeu 
(din pivniţă?). Faimoasele ۳ 
între John Thomas şi Lady Jane au loc, 
pesemne, în culise — nouă nu ne este 
dat să vedem decât două corpuri obo- 
site simulând extazul în pădurea tom- 
пайса, plină de copaci 2۲8001... Şi aici, 
cred stă toată diferența cu romanul lui 
Lawrence: acolo, totul e verde! 

„Oricum, Amantul doamnei Chatter- 
ley a fost, la vremea sa, „violui“ care а 
dezvirginat cititorii — așa cum. Câinele 
andaluz a dezvirginat spectatorii. Dupa 
она moment, е greu să te mai pre- 
aci... 

Alex. Leo ȘERBAN 


Producţie: /talia, Studio Union Film 1 
Pioduction. Scenariul şi regia: Law- 
rence Webber. Imaginea: Franck De Ni- 
ro. Cu: Malu, Carlo Macari, Maurice 
Pali, Carmen di Pietro. 


Alice Krige (în premieră) 
și Brian Krause 
reîntors din Laguna albastră 


VÂRCOLACII 


ârcolac: „(...) duh гаи (...), 

îndeletnicindu-se cu ata- 

carea principalilor aştri, 

pe care îi mănâncă“. Nici 

o legătură cu creaturile 

din film, nu-i aşa? Ele 
descind, mai degrabă, din oamenii-pi- 
sică (v. Cat — regia: Val Lew- 
ton, 1942; remake Paul Schrader, 1982), 
clasă de ființe încadrabilă într-unul din 
cele mai exploatate motive ale genului 
fantastic: metamorfoza. 

N-ar fi singura nedumerire iscată de 
noua ecranizare după Stephen King (a 
25-a). Scenariul lui King, conceput din 
start pentru marele ecran, prezintă nu- 
meroase hibe, de la secvențele inutile 
(Tanya dansând rock de una singură în 
holul cinematografului, relația incestu- 


oasă dintre „vârcolaci“) la situaţiile ne- 
verosimile. E greu de crezut că aseme- 
nea creaturi pot trece multă vreme ne- 
observate în lumea de azi — în definitiv, 
ele lasă în urma lor, din stat în stat, o 
nesfârșită serie de fecioare desanguini- 
zate și mumificate, nemaivorbind. de pi- 
sicile eviscerate. Astfel de gafe afec- 
tează credibilitatea filmului, deoarece, 
logic vorbind, fiinţe de acest gen ar tre- 
bui să iasă cât mai putin în evidenţă, 
dacă nu din alte cauze, măcar din in- 
stinct de conservare. Or, ele fac totul 
pentru a atrage atenţia asupra lor, cum 
se-ntâmplă în cazul urmăririi de pe șo- 
sea atunci când „vârcolacul“ mascul e 
prezentat mamei victimei sale. Chiar 
nu-și dă seama că, ulterior, va fi princi- 
paluli suspect? La fel de aiuritoare se 
dovedesc şi proprietățile de invizibili- 
tate — mă întreb de ce oare nu-și fac 


+ de cap nestingheriţi „vârcolacii“, doar 


ar fi la adăpost de orice priviri (cu ex- 
серіа pisicilor, deși, curios, acestea 
nu-i zgârie atunci când sunt invizibili — 
din asta, ce să mai înțelegi?). 

De fapt, esenţială îmi pare a fi nerea- 
lizarea personajelor. Consecința ime- 
diată e absenţa unei implicări emoftio- 
nale din partea spectatorului. Ceea ce, 
în cazul unui film horror, devine o 


eroare fatală. 
Cristian LĂZĂRESCU 


P.S. Un spectator nespecializat în 


S.F.-horror credem că poate lua filmul 
ca pe o comedie. 


Producţie Columbia Pictures, realizată 
de ION Pictures/Victor and Grais, 1992; 
Regia: Mick Garris; Scenariul: Stephen 
King, după romanul său omonim. Sce- 
nografia: John De Cuir jr.; imaginea: 
Rodney Charters; Muzica: Nicolas Pike; 
Cu: Brian- Krause, Mädchen Amick, 
Alice Krige, Jim Haynie, Cindy Pickett. 


(Urmare din pag. 5) 
tomobil! Un Jaguar abandonat in vânt, 
in praf, in soare şi in care se găsesc: о 
hartă, o valiză cu haine, un portofel си 
bani, ciocolată, gumă de mestecat, d 
şi un... pistol. k 

Eroii care se precipită in aventură nu 
au mai mult de 12 ani. 

Pentru că e mare bilitatea de 
a lucra cu atâția copii in condiții nu 
tocmai de siguranță, o doctoriță le 
poartă de grijă năzdrăvanilor care nu se 
tem nici де їпзо!а{їе, пісі de șerpi, nici 
de... regizor. 


ÎN PAT 
CU DUŞMANUL 


e mai întâmplă în viață ca 

o femeie să fie terorizată, 

bătută de soț. Cu toţii am 

auzit de situaţii de acest 

gen sau am citit prin 

ziare; anchete serioase 
demonstrează chiar că astfel de cazuri 
sunt mult mai numeroase decât am 
crede. Dacă soțul ţinut sub papuc este 
de obicei un pretext pentru comedii, 
soția maltratată e un bun subiect pen- 
tru drame, psihodrame, thriller-uri -pre- 
cum acest film. 

Nu toate femeile sunt însă destul de 
„Dărbate“ pentru a avea curajul să-și іа 
viața în propriile mâini, să-și pără- 
sească domiciliul conjugal şi să 
schimbe totul. Sara (Julia Roberts) o 
face. După ce multă vreme pregătește 
în secret un adevărat scenariu menit 
să-i creeze soțului cu figură şi compor- 
tament de killer sadea (Patrick Bergin), 
impresia că a murit într-un accident, ea 
începe о viață nouă, schimbându-și 
identitatea şi trăind în altă parte aşa 
cum dorește. Dar... lucrurile nu sunt 
chiar atât de simple. 

Detaliile se acumulează încetul cu în- 
cetul, şi ceea ce începuse atât de fru- 
mos se sfârșește cu o crimă: eroina îşi 
asasinează soțul de care nu reuşeşte să 
scape. Şi aici filmul pune o problemă 
pe care mulţi au trecut-o cu vederea: 
putem accepta crima ca soluţie ex- 
tremă? Toate datele scenariului şi ale 
filmului sunt menite a atrage simpatia 
spectatorilor pentru femeia chinuită, 
pentru care granița dintre viaţă şi coş- 
mar dispare, astfel încât în final toată 
lumea respiră ușurată: răul a fost dis- 
trus. Distrus, distrus, dar de aici până 
la justificarea crimei în numele unei 
cauze bune (chiar dacă se insinuează 
că ar fi vorba de legitimă apărare) nu 
mai e decât un pas. Dar pentru ameri- 
cani justiția pe cont propriu e un obicei 
vechi. Filmul te tine cu sufletul la gura, 
în buna tradiție americană, în care 
toate sunt la locul lor și nu mai are rost 
să insistăm asupra acestor lucruri. 

Nelalocul ei e însă muzica — deși 


semnată de un compozitor veteran în 
lumea filmului (să amintim doar Grem- 
lins, Rambo, Star Treck, Alien, China- 
town. ori Basic Instinct), Jerry Gol- 
dsmith — atât de abundentă și de siro- 
poasă încât la un moment dat devine 
insuportabilă. Probabil că ideea a fost 
că o crimă e mai ușor de înghiţit dacă 
se scaldă într-un sos muzical gros. 
Wrong! 


Rolland MAN 


Sleeping With the Enemy; Producţie: 
SUA, Twentieth Century Fox, 1990; 
Scenariul: Ronald Bass, după un roman 
de Nancy Price; Regia: Joseph Ruben; 
Imaginea: John W. Lindiey interpreţi: 
Julia Roberts, Patrick Bergin, Kevin 
Anderson. 


Sc NTA] 
dn Anderson 
-dusman 
* 


iubitul, nu ‘soțul 


тт pe a 


Julia Roberts cu Ке 


的 
75 
< 
3 
9 
យា 


ditia autumnală a Bienalei 
de cinema din Lagună a 
fost aniversară. O jumă- 
tate de secol de existență 
acordă Veneţiei titlul de 


noblețe de a fi fost gazda. 


celui dintâi festival de cinema din lume 
iar italienilor onoarea de a fi iniţiat 
acest demers concurențial се s-a dove- 
dit atât de benetic pentru destinul fil- 
mului în plan artistic şi comercial. To- 
tuşi ediţia nu a avut un aer sărbătoresc. 
Deși am văzut numeroase filme origi- 
nale în selecții (у. nr. 10/1993) şi un nu- 
măr record de staruri americane — 
Tina Turner, Angela Bassett, Sherilyn 
Fenn, Harrison Ford, Robert De Niro, 
etc., creând prin simpla lor prezenţă un 
spectacol, — Mostra a avut ceva din 
aerul ultimului bal de pe Titanic. 

Penuria în care s-a desfășurat a fost 
០ consecinţă a recesiunii economice în 
care Italia plutește alături de alte {ап 
din Europa Occidentală și a acutei crize 
politice din peninsulă în urma ope- 
raţiunii „Mâinile curate“. În acest con- 
text nici nu putea fi vorba de opulenţă. 
Mostra s-a luptat pentru supraviețuire 
în eșalonul unu al festivalurilor interna- 
tionale (din care mai fac parte Berlinul 
şi Cannesul) în condiţiile în care festi- 
valuri importante din eșalonul doi ca 
San Sebastian (vezi pag. 10—11) Lo- 
carno în Europa sau Montreal, Toronto, 
Tokio de dincolo de oceane tind să-l 
concureze printr-un mereu mai exigent 
profesionalism şi uneori sponsori mai 
siguri. 

A existat, pe lângă aceste “cauze lo- 
cale, o îngrijorare generală privind în- 
sãşi existența filmului ca artă reflectată 
în discuţiile celor 250 de oameni de ci- 
nema (regizori, scenariști, compozitori, 


critici şi personalităţi politice europene. 


cu răspunderi în cultură) participanţi la 
cel de-a! doilea Colocviu al autorilor de 
cinema. Deviza a fost: „Cinematograful 
împlineşte 100 de ani. Nu-l lăsați să 
moară!" 
ată-ne așadar în fața unui dublu 
paradox. Deși cea mai tânără 
dintre arte a trecut cu succes 
examenul longevităţii și anual se 


produc în lume peste 4 000 de ° 


filme, cineaștii constată că ope- 
rele lor sunt în pericol. Majoritatea din- 
tre ei nu dispun de dreptul тога! asu- 
pra filmelor lor (găsim aici explicaţia 
creării de către cineaștii americani cu 
cotă ខៃ box-office a propriilor case де 
producţie). Dacă în Europa acest drept 
a fost în cele din urmă câștigat, în Sta- 
teie Unite odată filmul terminat iar regi- 
zorul plătit pentru prestația sa, studiou- 
rile sau producătorii independenți devin 
proprietarii de drept. Astfel ei pot să 
dispună de filme cum doresc. Să le 
vândă ca atare împreună cu studiourile, 
să le modifice. conţinutul apelând la 
noile tehnici computerizate, să le colo- 
rizeze etc. Să nu uităm că japonezii 
prin compania Sony deţin Studioul Co- 
lumbia şi filmoteca sa. Este şi cauza 
alianţei cineaștilor americani cu cei eu- 
ropeni. despărțiți altfei de interesele 
economico-culturale divergente ale 
statelor lor care provoacă în această 
toamnă un scandal de proporţie. 
u greu ne-am fi putut in- 
chipui acum câţiva ani ca 
filmul va deveni un măr al 
discordiei în negocierea 
unui esențial tratat comer- 
- cial între Statele Unite Si 
țările Comunităţii europene (GATT), іа 
egalitate cu produsele agricole, alt su- 
biect de litigiu. Dar lumea se schimba 
vertiginos în fata ochilor noștri. Con- 
fruntarea s-a mutat Si pe terenul imagi- 
nilor. Sondaje, statistici, studii demon 
strează că prin bombardamentul audio 
vizual la care este supus cetățeanul pla- 


* 


Filmul, 


un măr al discordiei 


netei la acest sfârșit de mileniu, el de- 
vine prizonierul fluxului informational 
care îi dirijează opiniile, opțiunile şi іп 7 
ultimă instanță conştiinţa. Dacă în tre- 
cut lectura invita pe fiecare la imagini 
mentale proprii, avalanșa dirijată a au- 
diovizualului creează o imagine instru- 
mentală care determină o anume per- 
серјіе, anihilând identitatea insului în 
ciuda libertăţii de expresie, spiritul cri- 
tic fiind în bună măsură anesteziat. Sta- 
tisticile indică pentru Europa de Vest că 
„elitele“ (termen repudiat de mulţi, dar 
о realitate existentă) se supun bom- 
bardamentului audio-vizual aproximativ 
trei ore pe zi, în timp ce media generală 
este de zece ore pe zi. O cale regală 
deschisă manipulării prin imagine. De 
când e lumea, omul crede ce vede, dar 
informaţia vizuală poate fi şi ea trun- 
chiată, montată așa încât „ce vezi să fie 
doar partial adevărat”. Felul în care 
Războiul din Golf a fost mediatizat a 
pregătit reacţia opiniei publice mon- 
diale într-un anume sens. Iidem pentru 
intervenţia din Somalia în aşa fel încât 
şi-a atras denumirea de ,Show-mala” 
Sau, cum se striga la noi într-o colorata 


formulare stradală: „Aţi minţit poporul 
cu televizorul". 

Cinematograful ca parte integranta a 
audio-vizualului şi-a dovedit încă de la 
începuturi vocaţia de a crea mode, mo- 
dele, curente de gust și de opinie.'A şi 
fost folosit ca atare, poate cel mai con- 
vingător de industria filmului american 
care a transgresat practic hotarele in- 
stalându-se pe ecranele mondiale într-o 
proporție de 65% — până la 90%. 
Franța este singura {ага care printr-o 
politică concertată a filmului naţional 
mai reuşeşte să limiteze piața producții- 
lor americane la 65% . Efectele acestei 
invazii pașnice, nu mai puţin anihilantă 
pentru filmul european, a fost chestiu- 
nea arzătoare şi vitală dezbătută la Co- 
locviul autorilor de cinema din ۰ 

Fostul și actualul ministru al culturii 
din Franţa, Jack Lang şi respectiv Jac- 
ques Toubon au susținut că Franţa nu 
va semna acordul GATT dacă produ- 
sele agricole şi culturale — audio-vizu- 
ale nu vor fi exceptate, acordându-li-se 
un regim preferenţial. Lecţia străbunilor 
noștri care știau că popoarele pot fi do- 
minate cu „panem e! circenses“ este în 


А 5 
А exporta imagini înseamnă 
а exporta. un anume mod de viaţă 


Capitalul - imagine 


ătălia pentru capitalul — imagine nu se duce numai între vechiul 
şi noul continent. In fiecare {ага competiţia pentru dominaţia ,pie- 
tei publice” pe care o reprezintă televiziunea şi filmul cunoaște о 
egală încrâncenare. Un recent exemplu este edificator pentru felul 
cum vânzătorii de imagini îşi dispută piața locală așa cum până de 
curând o făceau doar marile grupuri industriale. 

Două dintre cele mai puternice rețele de televiziune americane au intrat în 
competiție pentru acapararea trustului Paramount Communication. Este vorba 
de Viacom al cărui patron este Sumner Redstone şi de Q.V.C. al cărui preșe- 
dinte este Barry Diller (vezi Noul Cinema nr. 2/91). Cei doi au urmărit să achizi- 
ționeze în favoarea propriilor canale de televiziune creaţiile cinematografice și 
serialele produse de Paramount, (în care acesta investește anual 900 milioane 
dolari), împreună cu filmoteca studioului compusă din 900 de filme, preluând 
totodată și acțiunile celebrei Edituri Simon and Schuster. Presa a făcut cunos- 
cute atuurile celor doi solicitanţi. 


Redstone (70 de ani; născut ntr-o familie de imigranţi din Germania; a stu- 


diat și absolvit Dreptul la Harvard în numai 2 ani şi jumătate), posedă două re- 
tele de televiziune: MTV (Clipuri. şi muzică) și Nickelodeon (destinată copiilor) 
cu programe recepționate în 230 milioane locuințe (mai mult decât CNN). Via- 
com deţine controlul a încă două reţele naţionale ce transmit în exclusivitate 
spectacole (Showtime) şi filme (Cable Movies). In plus Redstone ca persoană 
particulară este proprietarul a 800 de multisăli de cinema care aduc anual un 
beneficiu de un stert de miliard de dolari. Tot el a fost cel dintâi care а exploa- 
tat cinematografele în aer liber (drive-in). Acum e dispus să dea 3 dolari pentru 
o acţiune Paramount ceea ce îi ridică oferta la 8 miliarde de dolari. Are reputa- 
ţia de a fi intuitiv, pragmatic și imparabil. Puţini au uitat са їп 1987 când a fost 
sfătuit să nu investească în Viacom el a achiziționat compania cu numai 
400 000 dolari. Aceasta produce astăzi 5 miliarde de dolari. 

Diller (51 de ani; californian get-beget, a abandonat școala la 18 ani). El şi-a 
clădit reputaţia în audio-vizual relansând rețeaua TV ABC, Studioul Paramount; 
creând departamentul TV al Studioului Fox, lansând ideea teleshopping (cum- 
parati prin TV) și mai recent TV-interactivă (telespectatorii pot intra în dialog în 
orice clipă cu realizatorii emisiunii pe care o urmăresc). Este dispus să plă- 
tească 9 dolari pentru o acțiune Paramount ceea ce ar însemna 9,5 miliarde pe 
întregul pachet de acţiuni, cu 1,5 miliarde peste oferta lui Redsone. Diller are 
însă de plătit şi o veche poliţă. El a fost dat afară de la conducerea Paramount 
chiar de către actualul patron al Studioului, Martin Davis, care înclină bineinţe- 
les їп favoarea lui Redsone. Acţionarii lui Paramount Communication 5 
însă Q.V.C. întrucât doi dintre principalii acţionari dețin reţele prin cablu și re- 
tele destinate exclusiv comerțului însumând 12 milioane de abonaţi. De aseme- 
nea Q.V.C. ar putea difuza pe canalele sale meciurile celor două echipe profe- 
sioniste de baschet (New York Kuick) și hochei (New York Rangers), care apar- 
{іп lui Paramount Communication. Licitatia se anunţa са o licitaţie între J.R. și 
Wesistar cu care Dalias-ul ne-a obișnuit săptămânal. 

Între timp suspensul s-a încheiat. Martin Davis nu-a cedat. Compania Viacom 
یه خر‎ în stăpânire „muntele înstelat“ creat de legendarul Adolph Zuckor in 
1926. 

Când vom asista la asemenea licitaţii între tinerele noastre rețele de 'televi- 
ziune particulare care, deocamdată, abia se pregătesc să debuteze? 


plină actualitate. Reprezentantul State- 
lor Unite pentru acordul GATT în pri- 
vinta cinematografului, Carla Hills, a 
پیب‎ delegației franceze sosite la 
Hollywood pentru a anticipa un con- 
sens: „Voi, francezii faceţi cea mai bună 
brânză din lume și aveti nenumărate 
sorturi. Noi nu vă їтріеаісат să le vin- 
deti oriunde vi se cer. Noi, americanii, 
facem cele mai bune filme și nu vedem 
de ce să ne împiedicaţi să le vindem 
acolo unde sunt cerute.“ Este legea 
economiei de piață, dar francezii nu 
sunt câtuşi de putin dispuşi să echiva- 
leze un -film de autor, respectiv spiritul 
unei culturi cu o bucată de camembert 
sau de brie chiar dacă ele sunt deli- 
cioase. Pentru europeni cultura nu eo 
marfă. Ori la Hollywood nimeni nu vor- 
beşte de artă. Filmul este un produs in- 
dustrial ca oricare altul. Dacă se întâm- 
р!а să fie și artistic este o condiţie se- 
cundară. 

„Noi “înșine, declara la Veneţia ci- 
neastul american Sydney Pollack, am 
devenit prizonierii acestei dogme, am 
devenit un produs al succeselor noastre 
anterioare care ne obligă să facem 
filme cu buget din ce în ce mai exage- 
rat, deci implicit să ne asumăm riscuri 
din ce în ce mai mari. Singurul nostru 
capital este suma succeselor anterioare 
care îți permit câteodată să дераѕеѕіі o 
cădere, dar numai una“. 

Acest tip de succes pur comercial 
este respins în Europa unde nu se ig- 
noră dimensiunea culturală a filmului. 
Dar atâta timp cât în Statele Unite fil- 
mul este pe locul doi, după tehnica mi- 
litară, іп balanţa veniturilor provenite 
din export, este puţin probabil ca Ame- 
rica să cedeze. Semnarea tratatului 
GATT pune serioase semne «е între- 
bare. La mijlocul lunii octombrie ргеѕе- 
dintele Clinton declara că nu va ac- 
cepta un statut aparte pentru produsele 
audio vizuale inclusiv filmul. lar preşe- 
dintele Mitterrand respingea la întâlni- 
rea șefilor de state din ţările francofone 
de pe insula Mauritius 2۲092012 cu care 
singura super-putere încearcă să im- 
pună lumii produsele ei culturale. 

3 ирагагеа europenilor vine 
de la faptul са nu se între- 
vad semne de imbunata- 
tire nici măcar în privința 
unei difuzări a filmelor lor 
dincolo de ocean. Ameri- 

canii preferă să cumpere scenariile fil- 
melor europene de succes · și să facă 
propriile remake-uri (v. nr. 11/91). 0 
distribuție mai largă a producţiilor de 
pe alte continente ar putea fi asigurată 
dacă ‘americanii ar accepta dublarea 
acestora. Dar ei refuză să o facă. Astfel 
filmele europene subtitrate în engleză 
pot fi difuzate doar în cele 250—300 
săli de artă și experiment, reţeaua ame- 
ricană totalizând 25 000 de cinemato- 
grate. Între 1977 și 1990 numai câte 14 
filme franceze au fost difuzate anual în 
Statele Unite, și doar câte 2 filme spa- 
niole. In timp ce, spre a da un singur 
exemplar, Jurassic Park a fost lansat si- 
multan in 450 cinematografe din Franţa 
ceea ce presupune 25% din totalul săli- 
lor de cinema socotind centrele urbane 
cu peste 20 000 de locuitori. Rezultatul 
a fost că în primele opt zile s-au înca- 
sat 2 100 000 dolari. 

Conflictul dintre Europa Si America 
nu este doar de ordin comercial. Lupta 
se dă de fapt pentru extinderea sferelor 
de influență prin forța imaginilor care 
imprimă un anume mod de viaţă, о 
anume cultură, asigurând învingătorilor 
о nouă supremație. O tânără cineastă 
chineză Ning Ying care a dedicat filmul 
еі, De haz operei tradiționale (3 0 
partituri multiseculare) а declarat ia 

(Continuare în pag. 23) 
Adina DARIAN 


ina la 15 decembrie сапа ur- 

mează să se pună punct nego- 

cierilor şi să se semneze sau să 

nu se semneze acordul GATT, 

vom vedea cum a evoluat dis- 

puta culturală dintre Vechiul şi 
Noul Continent. Dar, indiferent de rezultat, fil- 
mul de peste ocean va continua să fie simbo- 
lul puterii şi influenței Americii şi va capta in- 
teresul publicului larg. Este ceea ce am putut 
constata și de pe ecranele celor mai exigente 
festivaluri europene. Numesc câteva din suc- 
cesele mondiale de ultimă oră: În bătaia puștii 
cu Clint Eastwood — Е.В.І. versiune C.I.A. şi 
viceversa, într-o paipitantă încercare de a îm- 
piedica un atentat la viata președintelui Ame- 
ricii, dar şi o undă de nostalgie provocată de 
pierderea „visului american“ (regia Wolfgang 
Petersen); Vârsta inocenței de Martin Scor- 
sese care a trecut de la gangsteri la înalta so- 
cietate americană din secolul trecut prezen- 
tată prin filtrul unui romantism viscontian, Evi- 
dent, Scorsese nu e Visconti. Filmele din me- 
diul interlop îi reușeau mai bine. Pfeiffer şi 
Daniel Day Lewis au însă un magnetism ire- 
zistibil. Duo-ul Woody Allen-Diane Keaton re- 
vine pe culmile din Annie Hall (1977) intr-o 
comedie filosofică despre cuplu: Miste- 
rioasa crimă din Manhattan. Gaguri noi cu 
o veche inteligenţă și citate din filmele lui 
Wilder (Double indemnity), Welles (The Lady 
From Shanghai) sau din Bergman fac o reve- 
renta istoriei centenare a cinematografului. Cu 
Poveste din Bronx descoperim un De Niro (in- 
terpret și regizor la debut) sensibil la melo- 
dramă și la morală. Şi desigur, America, azi al 
veteranului Altman, alături de Ochiul șarpelui 
al mai tânărului Abel Ferrara (v. nr. 15 а! ге- 
vistei noastre) sau Firma си Тот Cruise in re- 
gia lui Sidney Pollack, cruciați intarziati în 
lupta anti-mafia (Mafia reprezintă încă cel mai 
puternic holding internaţional), probând că 
rasa incoruptibililor nu a dispărut cu totul. 
Suspens şi romantism. Într-adevăr se constată 
o revenire ia romantism în filmul american 
chiar atufici când mediul rămâne dur. Leitmo- 
tiv regăsit și în filmul foarte tânărului Roberto 
Rodriguez, Е! Mariachi. Am îumit câteva din- 
tre cele 60 de premiere americane estivale 
(lansate între 31 mai — Memorial Day şi 6 
septembrie — Labour Day) pe care le-am vă- 
zut, şi deja noul eșalon al premierelor de 
toamnă (у. numărul viitor al revistei noastre) 
se pregăteşte să ia cu asalt ecranele lumii. 

există însă numeroase producții 

europene apte să atingă aceleași 

cote de popularitate cu deplină 

acoperire artistică şi care nu dis- 

pun însă de uriașele mecanisme 

de publicitate și difuzare ameri- 
cane (bugetul promoţional а! filmului Jurassic 
Park a fost de 50 milioane dolari aproape cât 
costul de producţie integral al filmului: 56 mi- 
lioane dolari) care elimină practic virtualii 
concurenţi. Cineaștii europeni se simt ре 


bună dreptate frustraţi, iar publicul este lipsit” 


la el acasă de întâlnirea cu propria cultură ci- 
nematografică. Recomand câteva filme care ar 
putea onora pe distribuitorii lor şi ar fi cu si- 
guranta pe placul marelui public (vezi şi suc- 
cesul filmului Indochina de Regis Wargnier, 
distribuit de Guild-Film România). 

Trăgătoarea (Dispara) de Carlos Saura — 
romănţă pasională și un viol pedepsit chiar de 
victimă, interpretat de senzuala Francesca Ne- 
ri; Un deux trois soleil (Unu doi trei la perete) 
de Bertrand Blier — un pamflet sociologic 
ilustrat tandru şi cu umor prin viața de zi cu zi 
a tinerilor încălziți де soele din sudul Fran- 
tei; Tombâs du ciel (Picati din сег) de Philippe 
Lioret 一 kafkiana birocratie contemporană 
într-o comedie -traznita care te pune pe gan- 
duri; Fenyezekeny Történet (ЅепзіЫі la lumi- 
nă) de Paul Erdoss — universul dramatic al 
tranziției şi în Ungaria; Tafelspitz (Piperul din 
bucate) de Xavier Schwarzenberger (cineast 
austriac) — о cenușăreasă contemporană 
într-o istorie naivă și senină ca o-operetă vie- 
neză; Jamon, Jamon (Frumuşică, trumușică) 
şi Huevos de Oro (Ouăle de aur) — proiectate 
cu succes și în Statele Unite — de cineastul 
Bigas Luna — discurs îndrăzneț despre sexua- 
litate, reflex al temperamentului meridional, 
dar şi o vitalitate plastică demnă de tradiţia 
picturii spaniole. Şi de ce n-am putea vedea 
ѕепга{іопаіџі Raining Stones (Ploaie cu pie- 
tre) de Ken Loach — un fals policier reflec- 
tând sarcastic și duios realitatea șomajului, de 
care nu mai suntem nici noi străini; şi chiar 
L'ombre dun doute (Îndolala) а! regizoarei 
franceze Aline Issermann, abordând incestul 
dintre taţi او‎ fiicele lor. 

Lista este departe de a se închide. Singura 
stavilă între pubiic şi aceste filme, este lipsa 
unei publicități pe măsură. lar fără reclamă nu 
e nici comert. AR 


În apărarea Europa riscă 


tradiţiilor culturale ale vechiului continent să fie colonizată 
- s-a înființat ideologic 
Uniunea autorilor de cinema de filmul american 


Sidney Pollack în ofensivă comercială: Firma 
cu Jeanne Tripplehorn şi Tom Cruise 


Actriţa italiană 
Francesca Меп în Dispara 
р al spaniolului Carlos Saura; 
ی ید میج و‎ ип film. destinat marelui public 
la ога romantică 
(Daniel Day Lewis 


și Winona Ryder) 


> 


De Niro interpret 
şi debut regizoral 
cu Poveste din Bronx 
(copilul, Francis Capra) 8 


Alan Alda 

şi Diane Keaton 
în Misterioasa crimă 

din Manhattan 

de Woody Allen 


arn 


ជ 
(0 
نسم و‎ 
аад 
م‎ 
CO 
ы 
0 


n memoriile sale Bunuel 
iși amintește: „În 1929, mă 
simțeam din ce în ce mai 
mult atras de acea formă 
de expresie iraţională pro- 
prie suprarealismului. Tot 
in acel an s-a născut Câinele andaluz 
din întâlnirea dintre două vise. Sosind 
la Figueras, unde Dali mă invitase să 
petrec câteva zile, i-am povestit câteva 
imagini pe care le visasem «un nor sub- 
tire 1212 pe din două luna şi o lamă de 
ras decupa globul unui ochi». La rândul 
lui, Dali mi-a povestit visul sau din acea 
noapte: «o mână plină de furnici». ў 
dacă am face un film pornind de 
aceste i و‎ mi-a spus Dali"... 

Numeroşi cineaşti hispanici, supuși 
probabil şi unei amprente genetice, au 
continuat să racordeze miraculoasa 
mecanică a suprarealismului cu logica 
existenţială. Nu a fost Don Quijotte cel 
dintâi personaj suprarealist și câţi din- 
tre creatorii spanioli (şi sud americani) 
nu s-au născut din pelerina lui Cervan- 
tes? 

Cronos i-ar fi plăcut și lui Bunuel. 
Scenarist și regizor, tânărul (28 ani) ci- 
neast mexican Guillermo dei Toro a 
fost, înainte de a debuta cu acest film 
în lung metrajul de ficțiune, machior, 
specialist în efecte speciale, producă- 
tor. In prezent conduce şi un departa- 
ment al televiziunii: mexicane. іп Cro- 
nos el imaginează o inspirată versiune 
proprie а vampirismului. Un Dracula 
conectat la mitul faustic. Marele Cop- 
pola аг fi putut învăța ce înseamnă sub- 
tilitate în genul horror din filmul său în- 
cununat de altfel cu Premiul Săptămă- 
nii criticii la Cannes. Un alchimist in- 
ventase în 1536 un mecanism demonic 
apt să asigure celui ce-l mânuiește 
viața eternă, cu condiţia convertirii sale 


din propria 


dictatura franchistă, — realităţi ce revin 
în multe dintre filmele sale. Portretul 
dictatorului în intimitate și franchismul 
cotidian hrănit din teamă, lașitate sau 
arivism sunt substanța -ultimului său 
film. „Un coșmar de 45 апі“ îl definește 
Regueiro, privindu-l în cheie tragi-co- 
mică așa cum apare orice dictatură 
după ce a căzut, generând întrebarea: 
Cum a fost cu putință? (Sunt nume- 
roase secvenţe care te duc cu gândul la 
Сата lui Abuladze). Acelui, pater-ma- 
lefic, cineastul îi opune ironic şi provi- 
dential mitul fecioarei-mame, al fe- 
meii-revoluționare ilustrat de chipul cel 
mai popular câtre sfârşitul anilor '40 
(timpul acţiunii) anume cel al al Ritei 
Hayworth icoană-erotică după ce Gilda 
devenise un film-cult. Requeiro preia în 
filmul său intitulat chiar M 
(Mamagilda) relaţia de dragoste-ură, 
balansul suspens-absurd din modelul 
lui King Vidor. lar dictatorul are un psi- 
hic dedublat ca Dr. Jekyl și Mr. Hyde. 
lubita-mamă din visele dictatorului 
apare într-o zi întruchipată de Gilda în 
carne și ០856, drapată în acea rochie 
purpurie și înarmată cu un pistol. Glon- 
tele este pentru Caudillio... O fatalitate 
amânată. Film lucid, ironic şi fabulos. 
n perspectiva istoriei era 
desigur încă o ironie 8 
vezi acest film pe ecranul 
Festivalului, care a luat fi- 
inta acum 41 de ani în ca- 
pitala bascilor (Donostia 
este in limba bască numele orașului) la 
inițiativa unor comercianţi cinetili, toc- 
mai spre a putea proiecta în Spania 
filme interzise de dictatura franchistă. 
ltinerariul festivalului nu а fost lipsit de 
obstacole. 
inițiat ca o întâlnire internaţională ne- 
competitivă, festivalul face un pas 


A crea şi a impune un festival cinematografic 


înseamnă a parcuri 
А reuşi este рг 


un drum plin de obstacole. 
de profesionalism а unei 


bresle şi a unei industrii cinematografice 


la vampirism. Această metamorfoză se 
petrece cu un respectabil anticar din zi- 
lele noastre ce descoperă din întam- 
plare primejdioasa „jucărie“ și virtuțile 
ei. Elemente fantastice, mereu cenzu- 
rate de un umor nuanțat, portretizează 
proaspătul degustător de sânge devenit 
un vampir ocrotitor față de cei ре care 
i-a iubit (soţia și fetița sa), dar necruţă- 
tor cu un magnat nord american ce râv- 
neşte să se elibereze de spaima morţii, 
deposedând pe anticar de mașina dătă- 
toare de viaţă. Үү? 

Cineastul madrilen Pablo ۱۱۵۲۵۵ (30 
ani) priveşte și el în Grădini suspen- 
date, o realitate banală prin „lupa“ su- 
prarealismului. Relaţiile de bună sau 
proastă vecinătate sau combinaţiile 
amoroase dintre colocatarii unui imobil 
se transformă într-un rafinat spectacol 
voyeurist încheiat cu o crimă perfectă. 

Tot de un potenţial vizual de sorginte 
suprarealistă uzează și castillianul Fran- 
cesco Regueiro, pictor și scriitor 
înainte de a fi devenit cineast la 30 de 
ani, cu 30 de ani în urmă. Asemeni ce- 
lor din generaţia sa, copilăria i-a fost 
marcată de Războiul civil, iar viața de 


înainte în 1955 când pătrunde în ierar- 
hia A a competiţiilor internaţionale ci- 
nematografice putând să acorde premii. 
Trofeele se vor numi Scoica de aur 
(marele premiu) şi Scoica de argint 
(premiile pentru regie și interpreţi). Tot 
din 1955 se organizează pentru prima 
dată „Retrospectiva filmului spanioli“. 
Abia din 1967 se cteează un comitet de 
selecție, garant al calităţii programului. 
۱۳۵۵۲۱۵۱۱۱۵162 sa se observă și din fap- 
tul că nici un film spaniol nu a figurat 
în prima sa selecție competitivă. Abia în 
1972, pentru prima dată Scoica de aur 
revine unui film spaniol: Spiritul de la 
Colmena de Victor Erice. Anul în care 
Franco a murit (1975) a fost anul unei 
participări grandioase — Bunuel, Berto- 
lucci, Bellocchio, Berlanga, Borowozyk, 
Braci Si Jose Luis Borau caruia ii revine 


marele trofeu pentru Furtivos (Pe turiș), 


dar tot la aceastā ediție se înregistrează 
și primele boicoturi basce împotriva 
festivalului. În 1977, după aproape ju- 
matate de secol de dictatură şi cenzura 
şi dupa doi ani de tranziție, apar pe 
ecranul festivalului primele filme despre 
Războiul civil şi despre franchism, con- 


Ouăle de aur, Bigas Luna pe urmele lui Cupidon 
(cu Javier Bardem și Elisa Tonati) 


"у 


1 2 


Senzaţionala aventura 
a unui film studenţesc: 
El Mariachi 
(eu Carlos Gallardo) 


cepute in libertate. În 1979? boicotul 
bascilor atinge un punct culminant. O 
bombă explodează chiar în secularul 
Teatru Victoria Eugenia, principala 
scenă a festivalului. Din 1980 Consiliul 
FIAPF (Federaţia Internaţională a Aso- 
ciaţiei Producătorilor de Film), hotă- 
răște să retrogradeze festivalul, trecân- 
du-l la categoria necompetitivă. Cinci 
ani se va acorda doar „premiul criticii 
internaţionale“. Din 1985 Donostia — 
San Sebastian redevine competitiv și se 
inaugurează programul Zbaitegi (Zona 
liberă) се dă prioritate tinerilor cineaşti 
aflați la primul sau la а! doilea film. În 
următorii ani reputația festivalului se 
deteriorează din nou și atinge punctul 
cel mai de jos în 1990—1992 când di- 
rectorul sâu a fost numit un belgian, 
Rudi Barnet, manager de cultură, dar 
lipsit complet de lamă hispanică. 
а ediția din această 
toamnă, a. 41-a, toată 
presa spaniolă era de 
acord că San Sebastian a 
renăscut din propria-i. ce- 
۲ пи$а. Cu opt luni în urmă 
direcţia sa a fost încredințată d-lui Ma- 
nuel Perez Estremera fost director al 
Radio-Televiziunii spaniole și al Comi- 
siei de aprobare a coproducțţiilor Spa- 
nia — America Latină, secondat de un 
consultant artistic Di. Diego Galan fost 
director al Festivalului din 1986-89. În 
interviul pe care di. Estremera a avut 
amabilitatea să ni-l acorde a remarcat 
cu ironie: „Ar fi fost imposibil ca festi- 
valul să fie mai prost decât cel de anul 
trecut. Nu putem restaura reputaţia fes- 
tivalului intr-un an. Ne-am asumat un 
risc de mai lungă durată. În primul rând 
urmărim să recâși credibilitatea și 


cenuşă 


Vicente Aranda 
cel mai important cineast catalan 
Fabiano Canosa 
directorul Fest. Shakespeare 
din New York. 
Edward Dmytryk 


cineastul american 
de origine canadiană 
Dieter Kosslick 
vicepreședintele 
comitetului premiilor Felix 
Gregory Nava 
cineast chicano 
Jose Maria Otero 
publicist, scenarist, producător 
Silvia Pinal 
actriță mexicană 


incă din timpul filmărilor. 

Primul nostru раз a fost să imbunătă- 
{im relaţiile cu presa națională şi inter- 
naţională. De asemenea am redetinit 
criteriile selecţiei. Am renunţat ia pro- 
gramele de documentare și inovaţii teh- 
nice inițiate de Barnet, și am pus ac- 
centul pe ficțiune. Producțiile marilor 
studiouri americane au revenit. A fost o 
eroare şi crearea unei Piețe a filmului. 
În anii trecuţi s-a investit mult și inutil, 
deoarece există deja o inflaţie а marke- 
tingului de film pe lângă festivaluri. A 
fost una din cauzele înlăturării lui Bar- 
net. Deocamdată ne vom limita in a 
crea contacte între potenţialii cumpără- 
tori și vânzători. Ne concentrăm și asu- 
рга cineaştilor chicanos, americani а 
căror origine are o filiatie cu băștinașii 
indieni ai continentului sud american. 
O secţiune specială cu 55 dê flime do- 
cumentare și de ficțiune le-a fost dedi- 
cată.“ 

pa nteresant a fost să ascul- 
tam la conferința de presă 
cum cineaștii chicanos se 
simt o minoritate nedrep- 
tatita în marea familie a 
s cineastilor americani care 
numără 9 000 de regizori; ei sunt doar 
167. Pentru a se impune, cineaștii chi- 
canos, care se simt americani prin stan- 
ding și mod de viaţă, dat al căror suflet, 
predilecti şi temperament poartă am- 
prenta originii lor indiene, urmăresc să 
organizeze un grup de presiune politică 
care să le apere identitatea culturală 
proprie. 

De asemenea pentru a câștiga publi- 
cul larg ei încearcă să-și impună vede- 
tele proprii, aşa cum au făcut-o şi ci- 
neaştii americani de culoare în ultima 
vreme. Cinematograful chicanos e con- 
siderat a fi luat naștere în 1969 cu 
scurt-metrajul Eu sunt Joaquin de Luis 
Valdez. O mostră de cine-chicano a ru- 
lat şi“pe ecranele noastre cu doi ani în 
urmă: La Bamba de același Valdez (v. 
Noul Cinema nr. 10/91). 

„Hollywoodul este o cetate dominată 
de angioamericani comentează regizoa- 
rea Susan Racho, actorii “chicani sunt 
distribuiţi prin tradiție doar in roluri de 
rataţi, prostituate, traficanţi de droguri“. 
„Noi trebuie să ne facem filmele despre 
istoria, cultura și viața noastră, о com- 
pletează producătorul Paul Espinoza. 
Cine-chicano atât cât este işi dato- 
rează existența televiziunii publice care 
are, prin lege, obligaţia să finanţeze pe- 
Нсиіеіе etniilor minoritare.“ 

Nu tocmai minoritare în California şi 
Texas. De altfel doi regizori chicani au 
devenit mondial cunoscuți cu un prim 
film de Edward James Olmos, Eu, ame- 
ricanul, lansat de Festivalul de la Can- 
nes (v. Noul Cinema nr. 7/92) şi Robert 
Rodrigues cu El Mariachi (Chitaristul), 
film care a făcut în acest an turul tutu- 
ror marilor festivaluri, după ce a obținut 
Marele premiu la Sundance. Gregory 
Nava, membru în juriu, cineast chican 
de origine mexicană şi bască, susţine: 
„Avem nevoie de festivaluri, este cea 
mai bună cale de a pătrunde їп conști- 
іта cinefililor. Dovada că existăm ca о 
entitate aparte.“ - 

Povestea filmului El Mariachi este în 
sine un story cinematografic. La 23 ani 


GILDA 
a fost difuzat 
simbătă, 
6_noiembrie 
la SOTI 


începutul şi sfârşitul de Arturo Ripstein (Mexic) 
Sar 


ul 
Premiul FIPRESCI: Madregilda de Francisco Regueiro 


Scoica de aur ex-aequo: 


a de Dariush Меһгјиі (Iran) 
(două filme importante în plan naţional) 


Scoica de argint pentru cea mai bună regie: 


Philippe Lioret cu In tranzit 


Scoica de argint pentru cel mai bun actor: 
Juan Echanove în Madregiida; cea mai bună actriță: Niki Karimi în Sara 
Premi al juriului: Ouăle de aur de Bigas Luna 


Robert Rodriguez era în ultimul an de 
studii cinematografice la Austin Univer- 
sity. intenţiona să realizeze un mediu- 
metraj pentru diplomă. Spre a-și face 
rost de bani lucrează câteva luni la la- 
boratorul unui spital mexican. Cu cei 
3.000 dolari adunaţi îşi cumpără peli- 
culă și un Ariflex de 16 mm. De idei nu 
duce lipsă. De trei ani publica deja, la 
un cotidian de mare tiraj „Daily Texan“, 
o bandă desenată „Huliganii“ inspirată 
din peripetiile numeroasei sale familii: 
zece fraţi și surori. O parte dintre ei vor 
juca în filmul său. Alţii vor fi oameni 
cuiesi de pe stradă. Alege ca ambianţe 
doar un bar, un ranch şi coridorul unei 
puşcării. Începe lucrul în calitate de 
producător, scenarist, regizor, operator, 
monteur. Trage fiecare cadru fără nici 
o dublă. Filmările durează doar două 
săptămâni. Costul peliculei de 80 de 
minute bate un record: este cel mai їеї- 
țin film din istoria americană — 7000 
dolari!. Povestea porneşte de la o idee 
pe care a avut-o și Gopo în S-a furat o 
bombă. Într-un orăşel de la frontiera 
mexicană sosesc în același timp doi 
străini. Amândoi au ca unic bagaj o cu- 
tie de chitară. Numai ca unul este cu 
adevărat cântăreț, în timp се altul, 
abia evadat din pușcărie, ascunde în 
cutie un adevărat arsenal. Clasica în- 
curcătură se produce. Din întâmplare 
cei doi vor schimba cutiile. incepe un 
gangster-story, erotico-umoristic, 
uzând intens de tehnica şi ritmul video- 
clipului. Happyend-ul e respectat: cei 
răi se extermină între ei, dar morala are 
o undă de pesimism (sau poate de rea- 


-lism): tânărului care a vrut să fie chita- 


rist, acum, împușcat în mână, şi cu iu- 
bita moartă, nu-i rămâne, trezindu-se 
moştenitorul unui câine, al unei motoci- 
clete și al unei mitraliere, decât să plece 
in aventură la drumul mare. 

Președintele Columbia Pictures, Mark 
Canton, a achiziționat numai cu 20.000 
dolari filmul spre a-l difuza pe marile 
ecrane. A câştigat milioane. Rodriguez 
a fost invitat să semneze un contract pe 
doi ani cu Columbia și i s-au dat deja 
şase milioane dolari pentru a realiza El 
Mariachi ۰ 

Acest început senzațional ne amin- 
tește de debutul lui Spielberg. Autorul 
Duelului pe autostradă avea tot 23 de 
ani când a luat Marele premiu la Avo- 
riaz. Aşadar, e posibil ca Spielbergul 
anilor '90 să fie un chicano. 

Cu Scoica de argint pentru regie a 
plecat francezul Philippe Lioret (38 ani) 
pentru Tombes du ciel (Căzuţi din cer, 
într-o traducere mai adecvată In tran- 
zit), o comedie vivace în maniera lui 
Lubitsch, dar adaptată pulsului con- 
temporan. Spuma umoristică ascunde 
un labirint kafkian care este birocraţia 
contemporană. Cu actele furate la Mon- 
treal, un profesor aterizează la aeropor- 
tul parizian Roissy, fără documente. 
Deşi soția îl așteaptă şi alte elemente 
își dovedesc respectabilitatea, el trebuie 
să petreacă câteva zile și nopți în sub- 
solurile aeroportului în zona no man's 
land, rezervată incerţilor (un băiețel ne- 
gru, o columbiană, un asiatic care vor- 
bește o limbă moartă şi nimeni nu 
poate afla care-i este {ага de origine). 
Un discurs deloc livresc; o comedie cu 
miez amar; şi o secvenţă antologică 
amintind de chaplinianul dans al chifle- 
lor: profesorul reconstituie pe o masă, 
din câteva obiecte uzuale, monumen- 
tele şi bulevardele Parisului pe care co- 
echipierii săi nu pot să-l vadă. 

O întoarcere la „suprarealism“, expri- 
mat voluptuos și teluric de cineastul ca- 
talan Bigas Luna. Spre deosebire de 
umorul negru lipsit de speranţă al lui 
Almodovar, Luna a adus în competiție 
cu Ouăle de aur un umor vital, un ero- 
tism baroc. De la sexul fără morală din 
Jamon Jamon (Frumușică, Frumușică), 
Luna încheie acum moralizator, amen- 
dând excesul. 

Di. Estremera exprima în același in- 
terviu îngrijorarea sa față de ofensiva 
fiimului american în Europa: Suntem 
alături de hotărârea luată de Franja, іп 
privința acordului GATT, dar cred că 
Europa singură nu se va putea impune, 
va trebui și sprijinul industriilor cinema- 
tografice din America de Sud, din Asia. 
Singura soluţie ar putea fi câștigarea 
unui echilibru in difuzarea filmului. To- 
nul directorului de la San Sebastian mi 
s-a părut însă marcat de un oarecare 
scepticism. Totuşi filmele lui Almodo- 
var „și Luna care au fost difuzate pe re- 
telele comerciale din Statele Unite, 
oferă industriei de cinema din Spania 
un punct de sprijin şi o speranţă. 

Adina DARIAN 


11 


C 
H 
U 
C 
K 
N 
O 
R 
R 
| 

$ 


ALELA‏ > ه ه ندا 2 > < و 


ច. | Dad i 
یت س و وات ن وپ پە‎ НИНЕ نم هط ید‎ 


? ө 


CE? e 


eea ce este azi un subiect fierbinte devine mâine 


hârtie de împachetat“, 


iată deviza reporterului ame- 


rican care accentuează trăsăturile sale tradiţionale 


de personaj dinamic, 


răzbătător, curios, neobosit. 


1 © 


ип personaj 


Faimoasa imagine a jurnalistului ca „gardian al moralei publice“ s-a transferat din viaţă pe ecran şi nu е întâmplă- 


tor că acesta a devenit pentru prima oară erou de cinema 0 


mele unui sistem democratic. 


în Statele Unite, unde presa şi libertatea ei sunt emble- 


Mândrindu-se cu neutralitatea lor, reporterii americani sunt consideraţi maeştrii consemnării „evenimentelor 
fără context“. Ei vânează în primul rând senzaţionalul din faptul divers: Aşa se comportă de obicei şi reporterul 
personaj de film, evoluţia lui în aproape un secol de cinematograf reflectând şi modificările statutului său în socie- 


tate. 


Anii 0 


Pentru са multi cineaști ai epocii de pionie- 
rat veneau din presă, subiectele unor pelicule 
ale începuturilor erau pescuite din știrile de 
pagina întâi. Melodrame, filme polițiste sau de 
spionaj se inspirau din faptele relatate în coti- 
dienele de mare tiraj. Cineastul Samuel Fuller 
declara că „orice ziarist este un potenţial ci- 
neast“, referindu-se în مره وی‎ rând la lunga sa 
activitate de reporter. In primii апі de cinema 
american o sumedenie de jurnaliști s-au dedi- 
cat artei a șaptea: Stuart Blackton, George D. 
Baker, Lois Weber, George Brackett Seitz, F. 
Richard Jones. Ei au devenit primii scenariști 
şi regizori ai studiourilor care erau adăpostite, 
la vremea aceea, în modeste barăci 

Dar legătura cinematografului american cu 
lumea presei în epoca începuturilor nu se 
concretizează numai în atragerea de colabora- 
tori din rândul ei. Primele imagini despre om- 
піргеғеп{а jurnalelor în societatea americană 
apar іп Delivering Newspapers (Distri 
ziarelor) din 1903. Redacţia de ziar ca fundal 
se remarcă într-un film al lui Chaplin, Making 
a Living (1914). Prima peliculă care vorbeşte 
însă despre presa ca a patra putere în stat se 
intitulează chiar Puterea presei (1914) Si are 
ca protagonist un reporter curajos (interpretat 
de Lionel Barrymore) care reușește să deter- 
mine returnarea unei averi furate şi să-l sal- 
veze pe cel acuzat pe nedrept că ar fi autorul. 


Anii '20 


Imaginea ziaristului care face eforturi supra- 
omeneşti pentru a pune mâna pe un subiect 
senzaţional și pentru a o lua înaintea concu- 
rentei devine mai pregnantă în acești ani. Ca- 
pacitatea lui de a provoca schimbări în socie- 
tate şi în structurile puterii inspiră din ce în ce 
mai adesea pana scenariștilor. Sunt privite cu 
interes filmele despre ri 
malversaţiuni : politice (Ce mai noapte! — 
1928) sau care contribuie la arestarea unor 
escroci Гета pasionat 一 1921 Si Ѕесге- 
tele de la miezul nopții 一 1924). 

În peliculele americane din anii '20 jurnalis- 
tul este omul care munceşte 24 de -ore din 24, 
aleargă neobosit după informaţii proaspete și 
se luptă să ajungă primul în locurile fierbinți. 
ЕІ are contacte în toate instituţiile-cheie şi în- 
cepe să fie luat în seamă de persoanele cu 
funcţii administrative sau politice importante 
conştiente са un comentariu în presă le poate 
influența cariera. 


rterii care demască. 


Humphrey Bogart — 
redactor şef curajos 
şi integru în Deadline USA 


Anii '30 


Instaurarea sonorului are un vizibil impact 
asupra filmelor cu protagoniști din lumea pre- 
sei. Replica ajută la caracterizarea mai nuan- 
tată a acestui personaj a cărui principală arma 
este cuvântul. Dialogul sclipitor, desfășurat în 
ritm stacatto, devine trăsătura dominantă а 
peliculelor despre ziariști. Capul de serie al 
unor comedii pline de vervă şi nerv inspirate 
din viaţa reporterilor este Prima pagină (1931) 


` їп regia lui Lewis Milestone, ecranizare a unei 


piese de mare succes pe Broadway scrisă de 


Ben. Hecht și Charles Mac Arthur. Peripeţiile . 


unui cuplu de jurnaliști care uzează de me- 
tode destul de cinice pentru a avea întâietate 
asupra unui subiect tare (evadarea unui con- 
damnat Іа moarte) vor face deliciul și altor 
versiuni cinematografice: Fata lui, Vineri 
(1940) de Howard Hawks, Prima pagină (1974) 
de Billy Wilder Si Interviu pe scaunul electric 
(1988) de Ted Kotcheff. 


Jane Fonda investigând un accident nuclear 
în Sindromul (cu Michael Douglas) 


Linda Kozlowski 一 ziaristă 
înzestrată cu tenacitate şig umor 
în Crocodile Dundee 


Un maestru аі umorului sofisticat ca Frank 
Capra a pourta şi el cu plăcere, їп S-a in- 
tamplat într-o noapte (1934) pe reporterul ca- 
pabil de orice pentru а decroşa un subiect de 
senzaţie. În interpretarea lui Clark Gable, zia- 
ristul care cucerește o fată de milionar fugită 
de acasă din cauza autoritarismului tatălui, 
schimbă ipostaza de ziarist amoral, ahtiat 
după o poveste „trăznet“ pentru pagina întâi, 
cu cea a îndrăgostitului sincer de „subiectul“ 
său. Tot in registru umoristic este ironizat re- 
cursul jurnalistului la mijloace prea putin 
oneste în Nimic sfânt (1937) de William Wel- 
Iman, cu Frederic March în rolul principal, 


Anii '40 


Deşi se glumește în continuare pe seama 
temperamentului intempestiv al ziaristului, аза 
ca în comedia lui George Cukor Philadelphia 
Story (1940), cu un irezistibil James Stewart 
vorbind extrem de precipitat, experienţa raz- 
boiului îşi pune pecetea asupra deceniului. Un 
film semnificativ este Povestea soldatului Joe 
(1945) de William Weliman, despre un reporter 
din linia întâi care trăiește printre tinerii re- 
crufi pentru a le putea relata faptele de vitejie 

Pelicula majoră despre „a patra putere" 
este, însă, în anii '40 Cetăţeanul Kane (1941), 
uimitorul debut al regizorului, în vârstă de nu- 
mai 25 de ani, Orson Welles. incercarea unui 
jurnalist de а descifra, suprapunând declarați- 
ile a zeci de persoane, misterul ultimului cu- 
vânt rostit înaintea morții de magnatul presei 
Charles Foster Kane devine o pasionantă po- 
veste construită după o modernă tehnică de 
tip puzzle. Singurătatea și alienarea celui care 
şi-a construit un adevărat imperiu speculând 
curiozitatea cititorilor incită la reflecţie asupra 
derizoriului reușitei sociale prin mijloace ci- 


۱ Anii 0 


Mai puțin їпсїїпаїе ۰ 56 consemneze exotis- 
mul meseriei de ziarist, filmele dedicate aces- 


pragmatic 


teia devin acum mai interesate de anumite ca- 
zuri care au făcut vâlvă (ca de pildă Phenix 
City Story — 1955, de Phil Karison) sau de 
abuzurile săvârşite de unii reporteri pentru a 
putea publica ştiri de senzaţie. Din ultima ca- 
tegorie face parte Marele carnaval (1951) de 
Billy Wilder al cărui protagonist (interpretat de 
Kirk Douglas), un jurnalist decăzut din pricina 
alcoolismului, încearcă să-și facă 0 revenire 
spectaculoasă în prima pagină a unui mare 
cotidian, exploatând un grav accident produs 
într-o mină, temporizând cu bună știință ope- 
rațiunile de salvare a supraviețuitorilor. 

Se produc acum şi filme care semnalează 
lupta unor oameni dedicați trup şi suflet pro- 
fesiunii pentru a-i păstra neștirbit prestigiul, 
ca Deadiine U.S.A. (1952) de Richard Brooks, 
cu Humphrey Bogart in rol de redactor şef in- 
tegru și curajos sau Favoritul profesoarei 
(1958) de George Seaton, o adevărată lecție 
de jurnalism ce elogiază truda asupra cuvân- 
tului. Un alt omagiu dedicat slujitorilor presei 
este Park Row (1952) în care Samuel Fuller 
descrie lupta unui reporter ingenios de a-și 
fonda un ziar modern, învingând concurența 
reprezentată de un magnat cu concepții înve- 
chite. 


Anii 0 


Printre puţinele filme care vizează tema 
noastră in această decadă au făcut oarecare 
vogă cele în care rolul reporterului este inter- 
pretat de David Janssen, celebrul interpret din 
serialul The Fugitive Man (Evadatul). іп Pan- 
tofii pescarului (1967) și Beretele verzi (1968) 
el este un corespondent „de presă destul de 
confuz, apăsat de probleme personale care 1 
împiedică să înțeleagă bine evenimentăle ре 
саге le comentează. ` 

Dif nou Samuel Fulier oferă un subiect in- 
teresant în Shock Corridor (1963) studiind ca- 
zul unui ziarist care se internează într-o casa 
de nebuni pentru a demasca un criminal as- 
cuns printre pacienţi, dar sfârșește prin a-și 
pierde și el minţile. 


(Continuare în pag. 22) 


infruntarea sau devoalarea 
perfidiilor. profesiei, cu Elizabeth Taylor 


interviu pe scaunul electric 
sau despre autentica pasiune, 
cu Kathleen Turner 


۳ ness 


> 


O femeie pentru prima paginã 
sau despre secretele gazetăriei 
cu Bette Davis 


concurentă redutabilă, pentru re- 

porterul frenetic pus pe mari 

dezvăluiri este, în cinematograful 

american, ziarista dinamică și 

plină de tupeu care pare hota- 

râtă să sfideze imaginea fragilită- 
ţii „sexului slab“. Prima ipostază a jurnalistei 
aflată în luptă cu corupția apare în Candidatul 
reformei (1911). Un cuplu format din două ga- 
2618۲116 demască o bandă de falsificatori de 
bani în Pericolele fetelor noastre reporteri 
(1916). 

Rolul femeii în presă devine din ce în ce mai 
important pe măsură ce înaintâm în timp, par- 
titurile actoricești încredințate unor mari ac- 
trite oferind pe ecran dovezi convingătoare. 
Au interpretat roluri de reporter Joan Craw- 
ford (Dance Foois 1931), Loretta 
Young (Platinum Blonde, 1931) sau Katharine 
Hepburn (О temelie se revoltă, 1936). Lista in- 
terpretelor de personaje feminine memorabile 
din lumea presei este mult mai lungă Si vă 
з nem să ne amintim câteva dintre ele. 

E DAVIS ê 

In recent programatul pe micul nostru ecran 
O femeie prima pagină (1935) ea ṣe 
află într-o competiţie crâncenă cu un jurnalist 
care-i face, curte. Refuzând cererea lui în ca- 
sătorie? eroina întruchipată de Bette Davis 
vrea să dovedească mai intâi celorlalți. (și 
sieși) că are stotă de reporter. intrecerea se 
petrece în ritm nebunesc şi fata învaţă trucu- 
rile ajutătoare pentru a ajunge prima la locul 


evenimentului, a te strecura pe unde n-ai voie, 


a stoarce o informaţie. Aparent pierdută la în- 
ceput, întrecerea ziaristei cu logodnicul ei e 
câștigată datorită unui atribut feminin: ea ştie 
să facă pe cineva să se confeseze, determi- 
nând pe adevărata criminală să se predea po- 
іеі. Este unul dintre rolurile cele mai umane 
ale lui Bette Davis, cu o mare doză de vulne- 
rabilitate. De neuitat scena când ea leşină 
după ce asistă la o execuţie pe scaunul elec- 


tric. 
DORIS DAY 

in filmul lui George Seaton Favoritul profe- 
soarei (1958), personajul interpretat de actriță 
nu are nimic din blondele sexy pe care'le in- 
terpreta de obicei în peliculele hollywoodiene. 
Ea predă la o școală de jurnalistică unde se 
strecoară printre elevi un reporter versat 
(Clark Gable). 

Dacă fata stă destul de bine cu teoria (vezi 
lecţia cu întrebările de bază. „се? de се? 
când? unde? cine? cum?"), е! excelează în 
practică, dovadă editorialul de pagina întâi pe 
care-l prezintă la curs şi-i lasă pe toți їптаг- 
muriţi. Nu e greu de ghicit happy-end-ul în 
care severa profesoară își părăsește logodni- 
cul snob pentru talentatul ei elev care o ironi- 
zează, dar o adoră. De reţinut pledoaria pen- 
tru articolul scris cu claritate, declanșator de 
emoție, aspirând la premiul Pulitzer. 
ELIZABETH TAYLOR 

Cum actriței i-au reușit în general roluril 
de femei fără scrupule, cel interpretat în În- 


а fără judecată 
sau dilema corneillană 
la timpul prezent, cu Chelsea Field 


feminină 


fruntarea in Wonderland, 1985) de 
Gus lrikonis este unul dintre vârțurile filmo- 
grafiei sale. Jucând-o pe Louella Parsons, 
cronicara mondenă a Hoilywoodului în anii 
'40—'50, Liz Taylor i-a sugerat cu brio trăsătu- 
rile care au ajutat-o în carieră: perfidia, șme- 
cheria, ipocrizia şi mai ales cruzimea. Intrând 
cu brutalitate în viața personală a unor cele- 
brităţi hollywoodiene, ea a influenţat declinul 
unor actori şi actrițe pe care i-a acuzat de vicii 
şi apucături oribile. Probabil că interpreta a 
demascat cu plăcere ticăloșia acestor jurna- 
tişti de scandal care n-au scutit-o nici ре еа 
de comentarii veninoase. 
FAYE DUNAWAY 

in Network (Reţeaua de televiziune) actrița 
interpretează о gazetăriță de Іа televiziune de 
o abjecţie încă neegalată pe ecran. Cu un en- 
tuziasm uluitor ea acceptă propunerea unui 
coleg aflat pe panta descendentă a succesului 
de a-i înlesni sinuciderea în direct într-o emi- 
siune girată de ea. Ambiţia ei nemăsurată şi 
cinismul си care exploatează nefericirea altora 
fac din acest personaj, simbolul acelor abu- 
zuri mediatice care știrbesc prestigiul presei. 


-Scena de amor între realizatoarea de emisiuni 


T.V. şi unul dintre șefii ei (William Holden) în 
care ea vorbește permanent despre planuri 
profesionale, promovare şi carieră este antolo- 
gică. + 
KATHLEEN TURNER 

Frumoasa vedetă joacă și ea in interviu pe 
scaunul electric (1988) о герогіегі{а de televi- 
ziune dedicată trup și suflet profesiunii sale. 
Mereu: în goană după subiecte fierbinţi, ea 
apelează la șmecheriile folosite de cei cu ex- 
репіеп{а în meserie pentru a-și deruta concu- 
۲۵۳ şi a obţine exclusivitatea unui interviu. 
Cu toate că metodele nu sunt cele mai oneste 
şi se abat uneori de la cadrul legal, scopul fi- 
ind nobil (demascarea unui politician corupt) 
mijloacele sunt desigur scuzate. Oricum, re- 
porterifa frenetică interpretată de Turner ră- 
mâne un personaj simpatic iar renunțarea ۵ 
căsătoria cu un industriaș milionar nu se face 
pentru menţinerea statutului ei de vedetă, ci 
din sinceră pasiune pentru profesie. 
CHELSEA FIELD 

Un subiect dificil, dar cu atât mai tentant, 
demascarea violenței nepermise a unui corp 
de elită funcţionând pe lângă Departamentul 
poliției din Los Angeles, mobilizează energia 
ziaristei din Pedeapsă fără judecată (1993) de 
Mark Lester, recent in premieră pe ecranele 
noastre. Misiunea ei e cu atât mai grea cu cât 
o pune în 1212 unei opțiuni de tip corneilian: 
аге de ales între pasiunea pentru un tânar ofi- 
ter încadrat in această brigadă specială și ra- 
опе, adică nevoia de a spune adevărul. Din 
fericire dilema protagonistei nu ia o turnură 
chiar tragică, dar este emblematică pentru 
problemele de conştiinţă și deciziile ce afec- 
tează viața personală а slujitorului presei. 


Pagini realizate de Dana DUMA 


noastre; 
un bun 
ziarist 
s-ar fi 
ruşinat 
să fie orice 
altceva. 
El a refuzat 
oferte 
de câştig 
dublu 
în alte 
domenii. 
A respins 
toate 
celelalte 
onoruri 
în afară 
de cele 
la care 
aspiră. 
El a visat 
să moară 
la datorie, 
ca o persoană 
neînsemnată, 
cu puteri 
anonime, 
dar liber. 
Jurnalistul, 
cel mai 
conştiincios 
dintre 


totuşi 

pe sine 
un singuratic, 

o fiinţă 

fără şefi 
care lucrează 

pe cont 

propriu.“ 
30 


anii 


„Marele 
reporter 
nu intră 
de obicei 
în 
controversă, 
mai mult: 
îţi interzice 
replica. 
Sarcina lui 
e să 
te copleşească, 
să te sufoce 
sub apăsarea 
unor fapte 
indiscutabile. 
Indiscutabile 


până la tiranie“: 


” Ştefan Iordache 一 
tânăr gazetar apolitic, 


subiect pentru o politizată şi sentimental în Proba 
Ediţie specială de microfon а sincerităţii 


۲ © 


16 


pectacolul presei a acaparat strada, a occidentalizat-o şi — mai 
ales — a orientalizat-o până dincolo de limita suportabilului. 
Viaţa noastră cea de toate zilele a devenit un şir nesfârşit de 
crime, de perversiuni, de atrocități, de indiscreţii, de revelații, de 

dezvăluiri, care de care mai senzaţionale şi mai paranormale. 
Spectacolul contemporan al presei, cu farmecul şi anomaliile sale, cu 
forţa şi infirmităţile sale, cu pitorescul şi vulgarităţile sale, nu a ajuns însă, 
decât tangential, în filmele româneşti. Mai este vreme, ştim.Până atunci, să 
„revedem“ câteva secvențe cinematografice din anii în care, între două tele- 


jurnale identice, citind două jurnale identice, trăiam (trăiam?) doar cu amin- 


tirea presei de scandal... 


„VOCEA PATRIOTULUI 
NAȚIONALE“ 


Istoria filmului modern românesc începea, 
în urmă cu 50 de ani, așa cum a vrut-o Cara- 
giale, așa cum a vrut-o meșterul neîntrecut al 
comediei cinematografice românești, Jean 
Georgescu: prin lectura unui ziar. Si nu a unui 
ziar oarecare. Cherestigiul Jupân Dumitrache 
și ipistatul Nae Іріпдеѕси, vrând să vadă се 
mai zice politica în zorii unei Nopți furtunoase 
şi-au unit forțele pentru a descifra tocmai „Vo- 
сеа patriotului naţionale“: ,,... situațiunea 
României nu se va putea chiarifica, ceva mai 
mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui 
progres până ce nu vom avea un sufragiu uni- 
уегѕаіе...“ Adânci cugetări, ele nu puteau fi 
decât adânci, pentru că aparțineau unuia din- 
tre primii eroi durabili ai filmului modern ro- 
mânesc, lui Rică Venturiano, ilustrul studin- 
te-n drept și publicist caragialean, preluat de 
Radu Beligan... 


UN NASTURE 
SAU ABSOLUTUL 


Secvența este emblematică: magnatul presei 
Bucșan îi smulge un nasture „umilului“ său in- 
teriocutor, profesorul Andronic din „Ultima 


ога“ a lui Mihail Sebastian, o piesă devenită 
film, Afacerea Protar, în 1956, datorită scena- 
ristei Sorana Coroamă și regizorului Haralam- 
bie Boroș. li smulge un nasture, pentru a-i de- 
monstra că puterea sa este absolută, că nu- 
mele sau figurează până și pe nasturi. Dar bu- 
tuuga mică, așa ca-n viață (vorba vine), va 
răsturna carul mare: niște nevinovate greşeli 
de tipar dintr-un articol cu subiect istoric vor 
scoate la lumină o afacere dubioasă a marelui 
bancher. Poate că piesa lui Mihail Sebastian 
merita o soartă cinematografică mai bună, dar 
replicile de ieri rămân, și rămâne farmecul 
unor actori mereu tineri, lon lancovescu, lon 
Finteşteanu, Radu Beligan, Constantin Rama- 
dan, loana Zlotescu, Maria Wauvrina. 


Gina Patrichi 一 
reporteră tv implicată 


CE 


NOSTALGII 
DE „FRONT РАСЕ“ 


ideea piesei „Călebrul 702“ — devenită şi 
filmul Celebrul 702, graţie unui „regizor uitat", 
Mihai lacob — i-a fost sugerată, probabil, lui 
Al. Mirodan, de Front Page. Unui condamnat 
la moarte dintr-o închisoare americană, 
Cheryl, i se oferă, de către un editor, șansa 
salvării, cu condiţia să devină, „printre atâţia 
scriitori-bandiţi“, „primul bandit-scriitor“, să-şi 
scrie, adică, memoriile, ceva de tipul „Sunt un 
condamnat la moarte“ sau ,Asta seară voi 
muri“. Zis și făcut, condamnatul la moarte de- 
vine celebru peste noapte, seturile de poze 
„Cheryl Sandman violând o bătrână de 75 de 
ani în Minnesota“ se epuizează instantaneu, 
reporterii de la „New York Herald Tribune“ îl 
decretează „eroul zilei“. Toate bune şi fru- 
moase (nici nu mai contează dezdonământul), 
dar din demonstraţia de „forță a presei“ 一 
aviz amatorilor! — nu lipsește, nu putea să lip- 
sească, ironia. 


UN ZIARIST DE IERI 


Acţiunea filmului Ediţie specială de Mircea 
Daneliuc (după un scenariu la care regizorul a 
colaborat cu Beno Merovici) se petrece în Bu- 


Gheorghe Visu — 
ziarist camilpetrescian, 
unul dintre Cei care 

plătesc cu viața 


cureştiul anului 1939, în ajunul izbucnirii răz- 
boiului mondial. Personajul central al intrigii 
este un tânăr gazetar, titular al rubricii de 
scandal de la un mare cotidian, Matei Olaru, 
zis şi „тоіаги"", un reporter dornic să cuce- 
rească o rapidă afirmare profesională, care se 
va dovedi, însă, dezarmat în fața mecanismu- 
lui infernal al relaţiilor politice şi va face în 
cele din urmă obiectul unei „ediţii speciale“. 
Subiectul este tributar unor „scheme“ din anii 
elaborării sale (1975). Dar fiimul lansează un 
personaj de-a dreptul palpitant (în interpreta- 
rea sclipitoare a lui Ştefan Iordache) și mai 
face o demonstraţie la care merită să medităm 
și azi: era, la sfârșitul anilor '30, un timp în 
care „apolitismul“ se plătea scump. 


„Ultima oră“, piesa lui 
Mihail Sebastian, „paginată“ pe ecran 


în Af ea Protar 
(cu Radu Beligan Si loana Zlotescu) 


IUBIRILE UNUI TELEAST 


„Proba de microfon“ — spunea Mircea Da- 
neliuc referindu-se la sensul filmului său cu 
același nume — „este proba pe care o dă fie- 
care om în momentul când are un microfon în 
față, adică o probă de sinceritate, саге nu se 
referă doar la се! intervievat, ci și la cel care 
ține microfonul în mână”. Totul porneşte de la 
០ echipă de reportaj TV care îşi propune și alt- 
ceva decât evidențierea unor cazuri de viaţă, 
își propune să se implice în analizarea âcestor 
cazuri. Prin intermediul unei povești de dra- 
goste între un băiat „la locul lui“ şi o fată „ne- 
lalocul еі“ (interpreții, Mircea Daneliuc şi, mai 
ales, Tora Vasilescu sunt „spirt“), regizorul 
enumeră câteva posibilități „simple“ de a eşua 
în viața сеа de toate zilele. Și o face си un 
adevărat cult al „cin6-verite“-ului, filmul însuși 
devenind astfel un excelent reportaj. 


РЕ: URMELE 


UNUI „FAPT DIVERS“ 


o 
Titlul filmului scris de loan Grigorescu și re- 
pa de Andrei Blaier (în 1985) spune totul: 
apt divers. Faptu! divers din acest film „de 
actualitate" era următorul: un tânăr se aruncă 
în foc să salveze doi copii necunoscuți şi apoi 
dispare fără urmă. Cam așa suna articolașul 
unui fotoreporter dintr-un ziar de mare tiraj. 
Pentru elucidarea semnelor de întrebare ale 
respectivei întâmplări de viaţă pleacă la drum 
prin ţară un tipograf. Sar peste amănuntele 
narative care ar vrea (doar ar vrea) să „aducă“ 
cu povestea efectiv dramatică din Călina roşie 
a lui Sukşin. Esenţial este faptul că tipogratul 
— interpretat de actorul „cu cinematografu-n 
sânge" Ilarion Ciobanu 一 dezleagă misterul 
faptului divers, limpezind cât de cât însăși 
existența eroului. Dar câte alte fapte diverse 

nu -rămân, pentru totdeauna, obscure? 


JOCUL IELELOR 


Іп filmul său (din 1989) Cei care plătesc cu 
viața, regizorul Șerban Marinescu a „topit“ 
scene și personaje din drama „Jocul ielelor“, 
din romanul „Patul lui Procust“, din alte 
scrieri — printre care și din nuvela care dă ti- 
tiul filmului — ale lui Camil Petrescu. Printre 
„Plătitorii cu viața“ este şi ziaristul „Dreptății 
sociale“, Gelu Ruscanu, a cărui conștiință de 
luptător rămâne teoretică, handicapată de se- 
tea sa iluzorie de absolut. Deloc întâmplător, 
eroul interpretat de Adrian Pintea este preve- 
nit din pregenericul filmului (de către confra- 
tele său gazetar, N. D. Velescu, care nu poate 
fi departe de N. D. Cocea): „absolutul dumi- 
tale e vecin cu moartea“. Deloc întâmplător, 
„sentința“ va fi rostită chiar de către coruptul 
ministru al justiţiei, Saru-Sinești, într-o sec- 
venţă antologică, „absolut“ antologică, ca tăi- 
şul lamei de cuțit, desfășurată la sediul „Drep- 
(афі sociale“. 


? 0 


Călin CALIMAN 


şi numai adevărul 


mensul succes al filmului lui Alan Pa- 

kula Toţi oamenii președintelui (1976) 

nu s-a datorat numai importanței su- 
biectului, răsunătoarea afacere Water- 

gate, ci şi noutăţii imaginii asupra me- 

diului presei pe care pelicula o impu- 

nea. O remarcabilă dorinţă de reprezentare 
realistă a faptelor, dar şi a specificului muncii 
gazetărești а insotit proiectul și realizarea, 
producătorul Robert Redford și regizorul pu- 
nându-se perfect de acord în acestă privinţă. 
Numai pericolul de a împiedica desfăşura- 
rea activităţii normale a ziarului „Washington 
Post“ i-a determinat pe realizatori să nu fil- 
meze chiar în redacţia devenită legendară. 
Ambianţa acesteia a fost reconstituită pe un 
platou a! Studiourilor Burbank cu o imensă 
grijă faţă de detaliu. S-au comandat 140 de bi- 
rouri asemănătoare cu cele ale redactorilor de 


la „Washington Post" și au fost aduse câteva: 


tone de anuare, cărți și dosare folosite în 
munca acestora. Când redactorul şef al publi- 
caţiei, Ben Bradlee, a fost invitat pe platou 
să-și spună părerea -despre calitatea reconsti- 
tuirii, el a fluierat la început admirativ, ceea ce 
n-a însemnat că n-a formulat, totuși, mici 
obiecţii. Printre cele mai amuzante: în redacția 
cunoscutului ziar nu se fumează atât de mult 
și ziariştii nu se mișcă atât de precipitat prin- 
tre birouri cum fac actorii care le joacă rolu- 
rile. 

Grija pentru autenticitate i-a făcut pe reali- 
zatori să-l angajeze pe Roy Aarons, corespon- 
dentul jurnalului pe Coasta de Vest, drept 
consilier. El i-a familiarizat pe interpreţi cu 
jargonul reportericesc şi cu tehnicile speciale 
de convorbiri telefonice, principala sursă de 
informaţie а presei moderne. 

Regizorul Alan Pakula a acordat o mai mare 
importanță scenelor în care ziariştii protago- 
nişti, Bob Woodward şi Carl Bernstein vor- 
besc la telefon şi care sunt, după părerea lui 
„esența filmului“. El mai adaugă: „În aceste 
conversații reporterii vorbesc cu nişte voci 
fără trup. Ar fi fost mai vizual să arat cu cine 
vorbesc-ei, dar am avut sentimentul că forțând 
privitorii să fie de partea acestora vom obține 
un mai mare sentiment de participare la expe- 
rienta lor şi înțelegerea frustrării și dificultății 
de a trata cu cineva care Viea mereu să in- 
chidã® in plus, regizorul a vrut ca aparatul de 
filmat să reprezinte punctul de vedere al zia- 
riștilor, evidențiind atenţia “pentru fiecare amă- 
nunt care le-a asigurat succesul. 

Urmărind cu mare interes seria de articole 
publicate în 1972 despre afacerea Watergate 
de Bob Woodward și Carl Bernstein, Robert 
Redford a avut ideea realizării unui film chiar 
înainte ca tinerii jurnaliști să publice cartea lor 
despre această unică lovitură gazetărească. El 


le-a făcut primul propunerea de ecranizare și, 
deși şi-a asociat în proiect Studiourile Warner 
Bros, poate fi considerat principalul producă- 
tor. Tot el l-a convins și pe Dustin Hoffman 8 
joace rolul lui Carl Bernstein. 

Hotărându-se să-l interpreteze ре Bob Wood- 
ward, Redford și-a petrecut multe ore în re- 
dactia ziarului „Washington Post” pentru а ob- 
serva detalii care să-l ajute în portretizarea ve- 
ridică a celebrului jurnalist. Din discuţiile 
avute cu ziariștii, actorul-producător a înțeles 
că aceștia își doreau de multă vreme un film 
în care profesiunea lor să fie reprezentată pe 
ecran altfel decât în clasicul Prima pagină și 
că a sosit timpul unei descrieri întemeiată pe 
autenticitate a muncii gazetarilor. 


„Un reporter bun nu ac- 
ceptă nimic aşa cum este, 
nu crede că lucrurile sunt 
aşa cum par, nu se ia după 
valoarea exterioară. ЕІ tre- 
buie să-și dezvolte о teh- 
nică a întrebărilor care îl 
va duce direct la ţintă-şi să 
înveţe metode de a obţine 
răspunsuri fără să pară că 
face acest lucru“. 


producător $i interpret 


Se poate spune ca realizatorii au reuşit ceea 
ce şi-au propus: Toţi oamenii președintelui a 
impresionat prin verosimilul imaginii despre 
mediul presei. Reporterii nu mai sunt zugră- 
мї, ca în atâtea filme hollywoodiene, ca niște 
supraoameni. Ei sunt nişte ordinary people, 
cu îndoieli, temeri și ezitări. Succesul celor 
doi tineri ziariști, Woodward și Bernstein s-a 
datorat în mare parte atitudinii lor lipsite de 
ostentaţie, refuzului amănuntului picant şi al 
detaliului senzaționalist. Deși dornici de afir- 
mare, cei doi şi-au reprimat pornirile intem- 
pestive și au acumulat răbdător date și гтагіџ- 
rii despre abaterile de la practicile democra- 
tice ale președintelui. Ei au izbutit să-și im- 
pună demonstraţia pentru că n-au pus dorința 
de a deveni vedete ale presei inaintea aceleia 
de a-şi informa exact cititorii. Au câștigat pen- 
tru că ei au afirmat adevărul și numai 8 
rul. Dana DUMA 


Robert Redford şi 

Dustin Hoffman au restituit 
imaginea presei 

W (Toţi oamenii preşedintelui) 


Madonna la Miami Beach sau pe Claudia Schiffer la Monaco, sar 
peste gardurile proprietăților private, și tot așa. O fotografie cu 
staruri ale filmului, muzicii, politicii, finanţelor în posturi inedite 
sau scandaloase le poate aduce glorie. Şi, nu în ultimul rând, o 
frumoasă sumă de bani. Filmul nu putea ocoli foto-reporterii, nu 
putea sa nu vorbească despre acești vânători de imagini, uneori 
amuzanţi, alteori de-a dreptul periculoși. Așa cum o ilustreaza 
Louis Malle în Viaţa particulară (1961) fiim în care personajul inter- 
pretat de Brigitte Bardot moare din pricina curiozităţii profesio- 
nale a unui fotograf cinic. 

Fellini însă (evident Fellini) a știut ca nimeni altul să aducă 
această faună umană în filmele lui (La dolce vita, 8 1/2, interviu). 
De altfel se pare că paparazzi a fost inventat de marele cineast, 
prin alăturarea a două cuvinte: „papatacci“” (teribili țânțari саге 
bântuie Italia) şi „razzi“ (lumina flash-urilor aparatelor de fotogra- 
fiat). Acum, când Fellini a dispărut, paparazzi îi hărțuiesc ре prie- 
tenii şi colaboratorii săi pentru a le surprinde reacțiile. Sunt scene 
саге. ar fi putut figura în filmele cineastului... 


Mediatizarea vedetei (Anita Ekberg) 
imortalizată în La dolce vita 


unt gata de orice pentru a 
da lovitura: sar cu para- 
şuta pentru a face câteva 
fotografii la nunta lui Liz 
Taylor, o fac pe scafandrii 
pentru a o surprinde pe 


1 din vi 
particulară 
a Brigittei 
- Bardot 


Fotoreporterul Joe Pesci se confundă cu Ochiul public 


17 


După Laurence Olivier Si Merle Oberon. 
Juliette Binoche şi Ralph Fiennes — interpreți 
principali ai noii versiuni a romanului 


„La răscruce de vânturi“ (regia Peter Kosminsky) 


LAST ACTION... 
ZERO 


Este titlul sub care circulă 
în Statele Unite după rasuna- 
torul eșec de public suferit 
filmul lui John Mc Tiernan, cu 
Schwarzenegger în rolul prin- 
cipal. Mai marii studiourilor 
Columbia Pictures, analizând 
situația, i-au găsit {арі ispasi- 
tori pe producători învinuin- 
du-i că au amestecat fictiu- 
nea cu realitatea și filmul cu 
filmul-din-film. Spectatorul 
nu reușește astfel să se iden- 
tifice cu eroii. Din cauza prea 
numeroaselor tăieturi la mon- 


taj („de teama cenzurii“ se 
dezvinovăţesc autorii) filmul a 
„devenit prea matur pentru 
copii şi prea naiv pentru 
adulți“. În cursul multiplelor 
interviuri pe care le-a dat, 
Schwarzenegger a insistat 
atât de mult pe trăsătura pa- 
rodică а personajului inter- 
pretat de el, încat interesul 
publicului pentru film a scă- 
zut. Întotdeauna trebuie pas- 
trată o undă de mister, lucru 
pe care realizatorii se pare ca 
l-au uitat. Producătorii nu au 
ținut seama de puterea 
uneori de temut a presei, 
care într-o zi poate face o pu- 


blicitate extraordinară când e 
vorba de înscrierea unui 
nume ре о rachetă aparti- 
nând NASA, iar a doua zi Sa 
producă о grămadă de neca- 
zuri divulgând „secretele fil- 
mărilor“. Toate acestea nu 
l-au prea afectat pe Schwar- 
zenegger care s-a și refăcut 
financiar cu alte două onora- 
rii: 15 şi 20 milioane dolari 
primite pentru True Lies (re- 
ia James Cameron) și Lost 
ruisades de Paul Verhoeven. 
Se înțelege acum de ce eroii 
nu obosesc niciodată. 


FOR EVER: 
TOM CRUISE 


Luna trecută o mulţime en- 
tuziastă (preponderent femi- 
піпа) îl aștepta ре Tom Cru- 
ise în faţa celebrului Chinese 
Theater. Dintr-un Cadillac in- 
terminabil (la aşa vedetă, așa 
mașină) starul. a descins la 
punct fix. Cruise avea „întâl- 
nire cu legenda“ — asemenea 
celor 179 vedete dinaintea sa, 
începând cu Mary Pickford şi 
Douglas Fairbanks. El trebuia 
să-și imprime — pentru pos- 
teritate și întru celebritate — 
urmele mâinilor și picioarelor 
în cimentul proaspăt turnat 
din fata cunoscutului teatru. 
În timp ce-și înmuia mâinile 
în materialul pastos, actorul a 
avut timp să zâmbească foto- 
grafilor şi admiratoarelor. 
Apoi, pentru amprentele рі- 
cioarelor, a rugat-o pe 2 
sa, Nicole Kidman, să-l să- 
rute, ca și cum sărutul i-ar fi 
dat mai multă greutate. De 
acum și el va fi călcat în pi- 
cioare de milioanele de turiști 
ce se plimbă pe trotuarul pa- 
vat cu stele. 


„LA DINOZAURUL 
VESEL“ 


Dacă vreți să-l vedeți pe 
Schwarzenegger in fața unei 
omlete uriașe, mergeţi la 
Santa Monica (până nu mai 
creşte dolarul) la ora micului 
dejun. După rețeaua de res- 
taurante „Planet Hollywood", 
(deschisă împreună cu priete- 
nii săi, Stallone și Bruce Wil- 
(5), Arnold şi-a deschis un alt 
restaurant (al cărui unic pro- 
prietar este) numit „Schatzi 
am Main“, profilat pe bucata- 
rie austriacă (home sweet 
home). Specialităţile casei: 
omletă „Arnold“ (gospodine 
pregătiți-vă сгеіоапеіе): car- 


4 ў А: 


John (27 de ani), 
пи 1-а cunoscut ре се- 
lebrul său tată, Clark 
Gable, decedat їп 
urma unui infarct cu 
două luni înaintea naş- 
terii fiului său. John а 
ales aceeaşi profesie. 
Ultimul său film: Bad 
Jim (aici cu fiica sa, 

Kay) 


tofi, ardei, ceapă, ciuperci, 
roșii şi brânză pentru 一 nu- 
mai 一 5,95 dolari (nu tran- 
sformaţi în lei pentru că v-aţi 
pierde pofta de mâncare!) și 
„Maria's Oriental Chicken Sa- 
tad“ pentru 8,95 dolari. De 
altfel, prin tradiţie, Los Ange- 
les abundă în restaurante cu 
proprietari celebri: Liza Min- 
nelli şi Dudley Moore sunt 
patronii lui „72, Market Stre- 
et“; mama lui Steven Spiel- 
berg este proprietara lui 
„Milky Мау"; Denzel Washin- 
gton, Eddie Mitchell și Con- 
nie Stevens au părţi egale la 
„Georgia“; James Caan are 
о... pizzerie. Și nu e totul. 
Steven Spielberg va deschide 
la sfârșitul anului restaurantul 
„La dinozaurul vesel". Se va 
mânca însă carne de animale 
mai... pașnice. Robert De 
Niro, newyorkez convins, va 
deschide şi el la L.A., anul vi- 
itor, un local de lux „Cite des 
Anges“ („Orașul îngerilor”). 
După cum se vede până și in- 
gerii stau la masă. 


O VEDETĂ 
APARTE 


Unul dintre cei mai bogaţi 
oameni de la Hollywood se 
numește Jeff Stryker, o ve- 
detă de un -tip mai aparte; 
este starul masculin al filme- 
lor porno bisexuale. Banii i-a 
câștigat nu numai cu pelicu- 
lele catalogate X ci și, dato- 
rită sexului său de proporții 
impresionante care tronează 
în mărime naturală în toate 
sex-shopurile, alături de ca- 
sete video cu „prestațiile“ lui 
care fac adevărate ravagii. Ce 
mai... un mit. Cunoscutul 
creator de modă Thierry Mu- 
gler l-a convins să-i prezinte 
colecţia de toamnă, por- 
no-starul defilând pe podium 
mutat într-un costum de 
piele. Foarte sexy, bineînte- 
les. Admiratorii ѕаі îi așteaptă 
filmele cu sufletul la gură, dar 
puţini sunt cei care se pot 
lăuda că au stat de vorbă cu 
el. Este foarte greu abordabil 
pentru că la Los Angeles 
când se amestecă sexul cu 
banii se consideră prostituție, 
chiar dacă e vorba doar de 
cinema. Și cum alții au pä- 


Familist convins: 
Kevin Costner cu 
soţia sa, Cindy 


tit-o (vezi nr. 10/93) prudenta 
e cu atât mai necesară... 


TELEGRAME... 


e Steven Seagal, eroul po- 
zitiv în filme de acţiune, este 
acuzat de revista „Spy“ că, 
protejat de atotputernicul Mi- 
chael Ovitz, patronul lui САА 
(Creative Artist Agency), a 
aranjat represalii asupra unor 
jurnalişti пеадгеа{і. In plus, 
actorul ar fi mitoman și poli- 
gam. De pe ecran direct în 
realitate, dar de partea cea- 
laltă a baricadei. e Supărată 
că tot timpul-este considerată 
fiica lui papă (este vorba de 
Jennifer Lynch), ea a primit 
următorul răspuns din partea 
celebrului tată: „Pentru viito- 
rul meu film voi scrie pe ge- 
neric: «realizat de David, tatăl 
lui Jennifer Lynch". Simpatic, 
nu? e Steven Spielberg şi-a 
bătut — cu Jurassic Park — 
în primele luni după premieră 
— propriul record atins cu 
E.T. Şi totuși regizorul nu a 
îndrăznit să arate filmul pro- 
priilor copii, din cauza scene- 
lor terifiante. e Producătorii 
lui Uite cine cu cine vorbeşte 
pregătesc seria Ili. Ei i-au 
propus lui Meryl Streep să-şi 
împrumute vocea unui caniş 
(ori canişă?) pentru că de as- 
tădată copilașii filmului vor 
avea de-a face cu doi câini, 
unul cu pedigree și, vai, un 
altul maidanez. Actriţa a refu- 
zat propunerea, dar Dany De 
Vito a acceptat să fie maida- 
nezul, așa că acum se pregă- 
teşte să... latre. e Іп fața nu- 
meroaselor plângeri şi. pre- 
siuni făcute de comunitatea 
arabă din Statele Unite, com- 
pania Disney a fost nevoită 
să moditice versiunea video a 
ultimului său desen animat, 
Aladdin. Тага eroului era des- 
crisă ca „un loc unde — dacă 
nu reușesc să-ți taie capul, îţi 
taie urechea precis“. Ameri- 
can Arab Anti-Discrimination 
este totuşi furioasă pentru că 
s-a păstrat replica: „It's bar- 
Басс, but, hey, it's home..." 
(e o sălbăticie curată, dar e la 
noi асаза...“). 


Ф Ea аге 26 ani. El, 35 Ea 
este star de cinema. EI, star 
al muzicii country. S-au întâl- 
nit şi s-au iubit, vorba cânte- 
cului. Într-un cadru restrâns 
(doar 75 invitați — ceea ce 
pentru Hollywood înseamnă 
aproape o petrecere fără invi- 
taţi), Pretty Woman — Julia 
Roberts s-a căsătorit cu Lyle 
Lovett (The Player). Prea feri- 
citul mire а fost anunțat їп 
chiar ziua căsătoriei, că vân- 
zarea ultimului său disc a 
crescut cu 150 000 exem- 
plare. Voiajul de- nuntă va 
avea loc la o dată ре саге о 
vor stabili ulterior. Oricum, 
paparazzi îi pândesc... la coti- 
tură. . 

e intr-un interviu, Bridget 
Fonda mărturisea: „De la bu- 
nicul (Henry) am moștenit 
economia de gesturi și încă- 
ра{алагеа; de la tata (Peter) 
profilul ascuţit şi fotogenia; 
de la mătușa (Jane) sângele 
rece." Adăugând că nașul de 
botez se numește Larry Hag- 
man (alias J.R.). putem spune 
că peste leagânul frumoasei 
Bridget s-au aplecat o gră- 
madă de zâne bune. 

e Michael Jackson a plătit 
videociubului de unde işi în- 
chiriază casete o amendă de 
600 dolari pentru că nu a îna- 
poiat timp de un an R 
Stelelor. Se cam adună veş- 
tile proaste pentru. Michael. 

e La fel și cu Sylvester 


Daniei 


Îngerul negru este blonda Sylvie. Vartan 
(regia Jean-Claude Brisseau) 


Bryan Brown 


1 (Pasărea spin) 
c/o Julian Belfrage, 68 St. James's Street, 


London SW 1 England 


Raquel Ward (Pasărea spin) 
c/o Susan Geller and Ass. 


335 N. Maple Drive Beverly Hills 


CA 90210 USA 


c/o Julian Belfrage, 68 


Day-Lewis (Ultimul mohican) 


Stallone care în cursul filmă- 
rilor la Cliffhanger а consta- 
tat că ghinioanele s-au ținut 
lant. În timpul unor scene pe- 
riculoase s-a tăiat la mână şi 
rana a necesitat nouă puncte 
de sutură; din birourile de la 
Roma i s-au furat 180 000 do- 
lari; a trebuit să dea din bu- 
zunarul propriu peste 2 mi- 
lioane dolari pentru a susține 
pe producători, ajunși la fun- 
dul sacului. Gurile rele spun 
că oricum avea de unde da și 
că după primele săptămâni 
de lansare pe piaţă a filmului 
(у. cronica р. 6) Stallone şi-a 


„scos banii cu vârf și îndesat. 


e Probleme de ۰ 
„inadecvat, iresponsabil, des- 
frânat“ a fost verdictul jude- 
cătorului, găsindu-l vinovat 
pe Woody Allen de a o fi mo- 
lestat pe fetița adoptată de او‎ 
şi Mia Farrow în urmă cu 
șapte ani. Actrița a câștigat 
numeroșii copii, iar Allen plă- 
teşte nu oalele sparte, ci 
cheltuielile procesului care 
nu sunt deloc neglijabile. O 
singură consolare: a rămas 
cu -Soon-Yi, fiica adoptivă, 
acum iubita sa. Triunghiul 
Woody Allen-Mia ar- 
row-Soon Yi a devenit su- 
biectul unei „Comic Tragedy 
Book“ la prețul de 3 dolari. 
Cam putin, pentru un scandal 
aşa de mare. e Un alt scandal 
s-a iscat în familia Kevin Cos- 
tner. În urmă cu zece ani, ac- 


St. James's Street 


London, SW 1 England 


torul, înveselit. de о sticlă 
(cam mare) de vin roșu, a ac- 
ceptat să filmeze câteva 
scene gol-goluţ. Acum regi- 
zorul respectiv ameninţă cu... 
negativele. Kevin i-a oferit un 
milion de dolari pe ele, dar 
producătorul nici nu vrea să 
audă. Uneori prețul propriului 
succes e greu de plătit. 

e Gata cu smokingul Si ro- 
chiile „haute couture“ la Hol- 
lywood. Johnny Depp se afi- 
șează în niște jeanși zdrenţă- 
roşi; Sean Penn poartă un 
T-shirt găurit; Julia Roberts 
are o haină de piele tocită-to- 
cită. Cu mașinile la fel. Staru- 
rile și-au ascuns în fundul ga- 
rajelor Jaguarurile metalizate 
şi Mercedesurile ultimul stri- 
да! şi se adresează companiei 
„Rent-A-Wreck“ („Închiriaţi o 
epavă“) care le furnizează 
„un gunoi pe patru roți“. Ast- 
fel, Kim Basinger se depla- 
sează într-o camionetă zdrăn- 
9501102۲6, Nicolas Roeg 
într-un vechi Dodge, Kat- 
hleen Turner şi Susan Saran- 
don în câte un Mustang mo- 
del '60, iar Joel Silver cel bo- 
gat, într-un Ford Fairlane 
care se vede de la o poștă că 
a cunoscut zile mult mai 
bune. Cu conturile lor. în 
bancă, le dă mâna să se 
joace de-a... pårliții! 


Doina STĂNESCU 


си 
la Cinecittă 


in momentul când mi s-a fixat ziua interviului cu 
Fellini la Cinecitta, mi-a fost imposibil să-mi go- 
nesc din minte imaginile filmelor sale care mă nă- 
pădeau. Orice farfurie cu spaghetti însemna pen- 
tru mine prețul plătit de Zampano pentru Gelso- 
mina. Pe cei ce schimbau o vorbă la colț de 
stradă îi luam drept autentici vitelloni povestindu-și aventurile 
sentimentale în așteptarea următorului sezon turistic. Spiridușii 
Giuliettei mă însoțeau în Piața Spaniei. Vedeam pe cerul ro- 
тап Christul de ipsos târât în ghearele elicopterului iar pe 
Mastroianni prelingându-se prin geamul maşinii și înălțându-se 
їп văzduh acompaniat de demonica simfonie а claxoanelor 一 
evadare din ambuteiajul la propriu şi al umanităţii la figurat — 
metafora de la începutul celui de-al opt și jumătatelea film al 
Maestrului. „Cum vă simţiți când vi se spune Maestre?" „Mi se 
pare natural, deși puţin jenant pentru са e solemn". 


Singurul cineast 
al cărui geniu este necontestat 


Maestrul abia terminase atunci Satyricon, un prim divorț de 
catolicism şi intoarcere în antichitatea încă 0895808. Dar tribu- 
latiile lui Encolpio și Ascilto nu păreau departe de cele ale ti- 
nerilor De? ce invadaseră pe atunci Europa. - 

„Artistul ca și opera de artă au prin ție un caracter pro- 
testatar, contrazicând însuși mediul care i-a zămisiit. Orice 
; îşi a ei lege vitală dând numai astfel 
măsura adevărului ei. Nu noi ne alegem subiectele. Ele ne aleg 
pe noi. Dar, apoi, artistul este supus tiraniei opțiunii in fiecare 
clipă pentru a selecta din noianul de impresii și căi ce i se des- 
chid pe cea mai potrivită. Este ceea ce îl obligă la luciditate”. 
Tirania şi luciditatea măsoară acum raportul dintre el, autorul, 
cu personajele, opera și colaboratorii săi. „Echipa de filmare, 
îmi spunea tot atunci, este ca o trupă de circ cu nelimitate dis- 
ponibilități față de imprevizibil, dar dublată de o disciplină 
aproape ۰ 


24 de filme, 
Palme d'or şi 5 premii Oscar 


L-am întâlnit pe Maestru la puţine zile după ce astronauții 
americani Charles Conrad si Alan Bean lăsaseră pentru a doua 
oară amprenta pașilor omului ре Lună. Раіраігііе Selenei deve- 
nite palpabile, îl fascinau: „Nu sunt puțini intelectuali indignați 
in fața acestei «monstruozități tehnologice» îmi spunea Fellini. 
„Oh! Cât й supără Luna. Luna care le pulverize. habitudinile 
materiale și mentale. Dar acest pas pe Lună va intra in bagajul 
etern al umanității, mărturie a esenței ființei umane însăși. 
Pentru că Luna inseamnă libertatea extremă atinsă de om, li- 
bertatea de care frică și care te incurcă. important este că 
omul poate face de azi aceste considerații despre libertatea din 
afara Pământului саге nu mai apare ca singura planetă indis- 
pensabilă“. Acest pas este atât de greu de înțeles, de receptat, 
de integrat dimensiunilor cunoscute, tocmai pentru că fiind 
atât de evident. nu ni se oferă de la sine, de la prima vedere. 


,Fellinian “ 
adjectivul derivat chiar din numele sau 
îi defineşte unicitatea operei 


Cu fiecare film al său — 24, dintre care multe capodopere — 
Fellini nu a făcut altceva decât încă un pas sau un salt pe pla- 
neta supremei libertăţi: creaţia. 5 : 

Mi-l amintesc. Ега jovial Si gentil, vorbindu-mi de parcă 
ne-am fi cunoscut de când lumea. Discuţia саге a durat peste 
o oră a fost de câteva ori întreruptă de telefoanele scurte și 
precipitate pe care Maestrul le dădea sub imperiul impulsului 
de a comunica, pe loc, coechipierilor săi, idei legate de urma- 
torul său proiect (Clovnii). Am aflat mai apoi că era un maniac 
al telefonului. Telefona indiferent de oră, ziua și noaptea. Pro- 
babil că ceea се l-a împiedicat atunci să ia o navetă spre Lună 
a fost lipsa telefonului. Acum pregătiți-vă să vă sune de ре Se- 
lena. 


A.D. 


...96 pregăteau să serbeze 50 de ani de căsnicie 
Federico Fellini și Giulietta Masina 


el mai bine plătit_actor nu numai de la 

Hollywood, ci din întreaga lume este 

Arnold er. Cota sa e în 

continuă creștere de la Terminator 2, 

până la Last Action Hero. Acest ultim 

film n-a avut succesul scontat, ba chiar 
s-a dovedit un răsunător eşec? N-are importanţă, ac- 
torul a negociat deja contractele pentru două come- 
dii ce vor fi regizate de Ivan Reitman şi James Ca- 
meron. 

Sprintează în urma lui alți actori care, mai puţin 
musculoși, mai puţin antrenați, obțin onorarii mai 
mici, dar au o cotă de popularitate în continuă сгеѕ- 
tere. Kevin a avut o ascensiune uimitoare 
După triumful си Dansând cu lupii (șapte premii Os- 
car), discuţiile nesfârșite în jurul lui JFK şi cele doua 
mari succese comerciale Aobin Hood: Prince of 


1 ] 
Thieves şi Bodyguard, acum joacă їп A Perfect 
World, alături de un alt mare star, Clint Eastwood, 
care şi regizează filmul. Probabil cota sa va creşte şi 
mai mult, depăşind suma de 12 miloane dolari, ono- 
rariul său actual. Cu atâția bani Costner se poate 

ândi şi la proiecte proprii: va regiza și interpreta 
att Earp, va produce un nou film al lui Kevin Rey- 
nolds. Farmecul său şi modul judicios în care îşi 
alege rolurile l-au făcut să fie adesea comparat cu 
Gary Cooper. 
Mai tânâr, Tom Cruise nu se lasă nici el. Multă 
vreme considerat doar un idol al adolescenților, el a 
dorit și a știut să depășească această etichetă. 
Regizorii îl solicită adesea şi pentru că știe să îm- 
pace capra cu varza, adică să atragă și elogiile criti- 
cii şi admiraţia spectatorilor. Eşecul cu Far and 
Away a fost rapid uitat datorită marilor succese cu A 
Few Good Men şi The Firm. Pentru interview With a 
Vampire, următorul film al regizorului Neil Jordan, se 


20 


a Hoolywood, lucrurile sunt clare: succesul, talentul şi banii merg mână în mână. Aici talentul 
unui actor se măsoară în milioane de dolari. E de ajuns ca un film să cunoască un mare succes 
pentru ca talentul vedetei care deţine rolul principal să fie „reconsiderat”, adică onorariul său să 
crească. În ciuda recesiunii şi a deciziei studiourilor de a face tot posibilul pentru a opri inflaţia, 
onorariile starurilor cresc. Capătă amploare şi tendinţa starurilor de a cere, în afara onorariilor 
propriu-zise, şi o cotă-parte din încasările filmelor, ceea ce duce uneori la sporirea veniturilor de trei-patru ori. 


Kevin Costner a procedat astfel pentru Bodyguard. 


Aceiaşi actori sunt însă gata să facă sacrificii atunci când doresc cu orice preţ un rol, într-o producţie a 
cărui buget este limitat. А! Pacino s-a mulţumit cu un milion de dolari pentru Glengarry. Glen Ross, Meryl 
Streep a acceptat să fie plătită mai puţin în Death Becomes Her. Şi alegerea lor s-a dovedit a nu fi greşită, 


prestațiile їп aceste filme le-au adus alte contracte. 


Hollywoodul ţine cont şi de „imaginea în străinătate” a vedetelor americane. Dacă Chevy Chase şi Bill 
Murray, staruri de prima mână în Statele Unite, nu sunt prea apreciaţi în Europa, în schimb Robert De Niro şi 
Meryl: Streep 一 consideraţi actori necomerciali în America — sunt extrem de bine primiţi pe Bătrânul conti- 
nent. Ceea ce duce la mărirea salariilor lor, căci industria cinematografică americană se bazează mult pe ex- 
port. Aceasta explică şi faptul că Sylvester Stallone şi Mickey Rourke au rămas pe poziţii, în ciuda succesului 
relativ de acasă, pentru că au în Europa numeroşi admiratori. (Să ne amintim că seria Rambo a fost apărată 


cu înverşunare de presa franceză). 


Să mai spunem şi că, în ciuda presiunii tot mai mari a asociaţiilor fEministe, actrițele sunt de obice: 
mai prost plătite decât actorii. Mai mult succes au cele care mizează pe erotism (Sharon Stone) sau pe talen- 
tul comic (Whoopi Goldberg). Imaginea unui Hollywood „macho” persistă şi azi. 

S-au dus timpurile când vedetele erau plătite cu un salariu anual de către Studioul care le-a angajat. As- 
tăzi fiecare încearcă să se descurce pe cont propriu. Şi să vedem cum. ង 2 


spune ca Tom Cruise va primi nu mai puţin de cin 
сізргегесе milioane de dolari. 5 

„Michael Douglas iși alege rolurile cu grijă, іпсег- 
când de fiecare dată să-și consolideze poziţia şi re- 
putaţia: Oscar pentru rolul din Wall Street; imens 
succes mondial cu Basic Instinct; un nou succes cu 
Falling- Down. О carieră pe care și-o conduce cu 
grijă: experienţa de producător ۱-۵ învăţat şi cum sā 
negocieze procente substanţiale din încasări. 

_Plasat printre cele mai bine plătite vedete îl găsim 
şi pe Macauley Culkin, care a cunoscut o ascensiune» 
fulgerătoare, de la cei 110 000 dolari pe care i-a pri- 
mit pentru Singur acasă la nu mai puţin de opt mi- 
lioane pentru viitorul său film, Getting Even With 
Daddy. intre ele se situează Singur acasă 2, un suc- 
ces Іа fel de таге. са şi prima serie şi succesul mai 
modest cu My Girl. Cariera îi este condusă cu mână 
sigură de părinţii săi, care au grijă de fiecare dată să 
ceară și procente din încasări. 

Richard Gere s-a văzut propulsat din nou pe ruta 

succesului după Pretty Woman, reluându-și rolurile 
de bărbat frumos, dar tenebros, în Analiză finală și 
Sommersby. Celebritatea recâștigată nu numai prin 
film. ci şi prin mediatizata sa căsătorie cu celebrul 
manechin Cindy Crawford și-o folosește şi pentru a 
atrage atenţia opiniei publice asupra pericolelor 
SIDA într-un telefilm multașteptat And The 0 
Plays Оп. La fel de așteptat e și remake-ul după Les 
choses de Іа vie, intitulat Intersection, în саге о va 
avea ca parteneră pe Sharon Stone. 
. De la 35 000 de dolari pentru Nașul 1 la cinci mi- 
lioane pentru Nașul 3, Al no se situează în conti- 
nuare printre vedetele cele mai bine cotate. Oscarul 
primit pentru rolul din Parfum de femeie i-a permis 
să ceară şase milioane de dolari pentru a juca în fil- 
mul lui Brian de Palma Carlito's Way. 


După eșecurile cu. Havana și Experții, cota lui Ro- 
bert Redford părea a fi în continuă scădere. A fost 
de 'ajuns însă marele succes Propunere indecenta 
pentru ca actorul să fie iarăși considerat un nume si- 
диг și să primească rolul principal în The Bridges о! 
Madison County, ecranizarea unui best-seller de Ro- 
bert James Waller în regia lui Sidney Pollack. Red- 
ford pare însă preocupat de regie: A River Runs 
Through It, ultimul film pe care l-a realizat, а cunos- 
cut un succes neașteptat la 12 ani după Oameni 
obişnuiţi, film care i-a adus un premiu Oscar pentru 
regie. 

După Necruţătorul, multi-oscarizat, Clint Eastwood 
revine la statutul de stea de primă mărime la Hbl- 
lywood, succesul extraordinar cu /п The Line of Fire 
îl plasează printre favoriţii premiului Oscar pentru in- 
terpretare masculină, iar A Perfect World, regizat de 
el și interpretat alături de Kevin Costner este aștep- 
tat cu nerăbdare. Salariul: său este în creștere, desi- 
gur,- mai ales că prin contract rămâne proprietarul a 
30% din drepturile fiecărui film pe care îl realizează 

Geena Davis a devenit una dintre actrițele cele mai 
bine plătite de la Hollywood, după Thelma și Louise 
şi A League of Their Own. Senzualitatea și forța sa 
au fost evaluate Іа trei milioane de dolari pentru Mis- 
tres of the Seas, de Paul Verhoeven, contract la care 
însă actrița a trebuit să renunţe în urma unor neinte- 
legeri cu producătorii. Este așteptat Angie I Say, film 
în care o înlocuiește pe Madonna. 

Sharon Stone, propulsată ۱۵ statutul de vedetă de 
Basic Instinct, a cunoscut însă şi un semi-eşec cu 
Sliver. Se așteaptă însă Intersection, în care zvonu- 
rile care circulă spun că ar face un rol excelent. 
Cum are deja în proiect șase filme îşi poate permite 
să anunţe că va accepta un Basic Instinct 2 numai 
dacă i se vor oferi opt milioane! 

Cu onorarii mai mici, dar cu cota în continuă creș- 
tere, vin din urmă Jodie Foster (partenera lui Ме! 
Gibson în Maverick), Nick Nolte, Michelle Pfeiffer, 
Julia Roberts (după o perioadă în care nu a mai ju- 
cat, a acceptat rolul din The Pelican Brief de Alan J. 
Pakula pentru cinci milioane dolari), Mery! Streep 
(actriță care se lansează şi în filmul de acțiune cu Ai- 
ver World); Jean Claude Van Damme (cu filme care 
nu merg extraordinar în America, dar care se vând 


foarte bine în străinătate). Daniel Day-Lewis, Laura 
Dern (singura vedetă feminină din megasuccesul Ju- 
rassic Park), Andy Garcia, Gene Hackman (veteranul 
care se vede relansat după ce a cucerit Oscarul pen- 
tru rol secundar în Necruțţătorul şi succesul cu The 
Firm. Pe afişul acestui film numele sâu nu a figurat, 
actorul preferând ca. acesta să nu apară deloc în 
urma refuzului producătorilor de a-l trece deasupra 
titlului, alături de Tom Cruise), Anthony Hopkins, Je- 
remy Irons (un mare actor care шн insa sa joace 
în producții independente), Jo Malkovich, Demi 
Moore, Meg Ryan, Chariie Sheen (după Hot Shots! 1 
şi 2, așteptat în Cei trei muşchetari). 

Şi cota tinerilor e în creştere: Robert Downey Јг., 
nominalizat la premiile Oscar pentru Chaplin (un 
film care nu a avut însă succes), Bridget Fonda pur- 
tând un nume celebru, apreciată de regizorii cu care 
a lucrat, de la Coppola la Barbet Schroeder și Came- 
ron Crowe, Holly Hunter, care a primit la Cannes 
premiul de interpretare feminină în Lecţia de pian 
(dacă premiile europene nu fac să crească automat 
cota actorilor americani, ele stârnesc cel puţin inte- 
resul regizorilor care oferă alte roluri laureaților), 
Gary Oldman (propulsat de Dracula), River Phoenix, 
Brad Pitt, Keanu Reeves, Tim Robbins. 


Ф 
6 
е 
о 
5 
ج‎ 


VEDETELOR 


Sigourney Weaver 


el Gibson și-a dorit să nu rămână pen- 

tru vecie doar eroul simpatic din filmele 

de acțiune, gen trilogia Armă mortala. 

Cu Hamlet sau Pururea tânăr, succesul 

nu a fost tot atât de mare, dar Gibson 

imparte cu Kevin Costner titlul de „cel 
mai frumos bărbat de la Hollywood”. După ce a refu- 
zat opt milioane de dolari pentru regia la Arma mor- 
tală 3 (primind în schimb zece milioane pentru rolul 
interpretat), s-a hotărât să treacă în spatele camerei 
pentru The Man Without A Face. 

Jack Nicholson râmâne, la 56 de ani, un star popu- 
lar, obținând în medie 12 milioane de dolari pentru 
un film. Cunoscând perfect regulile jocului hollywo- 
odian, își poate permite să nu ia decat cinci milioane 
pentru un film pe care însă îl şi regizează (The Two 
Jakes), obținând aceeași sumă pentru numai zece 
zile de filmare la A Few Good Men. În ciuda eșecului 
cu Hoffa, Nicholson rămâne o valoare sigură. 

Ca și Sylvester Stallone, care a cunoscut mari suc- 
cese internaționale cu seriile Rocky şi Rambo, dar în 
Oscar sau Stop or My Mom Will Shoot a dovedit că 
nu se află chiar la largul său în comedie. Cu Clif- 
îhanger revine la marile succese. A primit 15 mi- 


lioane pentru acest film și tot pe atât pentru Demoli- . 


tion- Man. Е 

Sean Connery cunoaște când succese (in căutarea 
lui Octombrie Roșu), când eşecuri (Vraciul din jun- 
glă), dar rămâne bine cotat la box-office. Se zvo- 
neşte că va relua rolul lui James Bond în curând. Un 
agent îmbătrânit însă (actorul are 63 de ani). 

Harrison Ford în schimb nu-și arată cei 51 de ani. 
Dupăctriumţul în Războiul stelelor şi Indiana Jones, 
a încercat sa interpreteze personaje cu o psihologie 
mai complicată (Regarding) Henry, un eșec; War Ga- 
mes, succes). Reluând in The Fugitive personajul se- 
rialului TV extrem de cunoscut în anii '60, el reușește 
atât un succes la box-office, cât și unul personal. 

Tom Hanks, sătul de rolurile de adolescent întâr- 
ziat (Vreau să fiu mare, văzut și pe ecranele noastre), 
a încercat un rol mai sofisticat în Rugul deșertăciu- 
nilor. Un eşec. Nu s-a'lăsat descurajat şi și-a luat re- 
vanşa cu A League of Their Own, apoi cu Sleepless 
in Seattle. surpriza acestei veri. E așteptat Philadel- 
phia de Jonathan Demme, їп care interpretează rolul 
unui avocat bolnav de SIDA. 

Dustin Hoffman (două premii Oscar), a acceptat în 
ultima vreme roluri mai mici (Dick Tracy, Hook, Billy 
Bathgate), până la Erou din întâmplare, care i-a con- 
solidat statutul de vedetă. Pentru Hook a negociat un 
salariu mai mic, în schimbul participării la beneficii. 


O mişcare bună. Deși se gândește de multă vreme să 
treacă la regie, a renunțat iarasi la această idee, 
amânând-o pe o perioadă nedeterminată. 7 

Barbra Streisand (51 ani) este un caz special. inar- 
mată cu contractul pe zece ani cu Sony, pentru ci- 
nema și discuri, ea câștigă două milioane de dolari 
pentru fiecare scenariu la care colaborează, încă trei 
milioane dacă semnează şi regia, plus cinci milioane 
dacă interpreteză și un rol. Pentru fiecare disc înca- 
sează cinci milioane în afara procentelor de încasări 
Deși Prinţul mareelor nu a fost o lovitură, statutul ei 
nu s-a schimbat, rămânând singura actriță cu un 
contract de acest tip. 

Robin Williams se bucură de simpatia publicului 
american. Іп ciuda eşecului cu Toys, el a cucerit Si 
mai mulţi admiratori după ce și-a imprumutat vocea 
pentru versiunea americană a megahitului Casei Dis- 
ney: Aladdin. Actor-cameleon va interpreta un rol de 
femeie de servici în Mrs. Doubtfire. Maleabilitatea sa, 
umorul coroziv şi eclectismul fac din el un actor 
căutat, deci bine plătit. 

Warren Beatiy a avut o carieră cu multe suișuri şi 
coborâşuri, cu un salariu între trei şi șase milioane 
de dolari. Eșecul relativ cu Dick Tracy a fost com- 
pensat de succesul lui Bugsy (cel putin în Statele 
Unite), саге: i-a adus și o nominalizare la Oscarul 
pentru cel mai bun actor. Se spune că publicul femi- 
піп a fost dezamăgit de căsătoria seducătorului cel 
mai dorit de la Hollywood, cu Annette Benning. 


Harrison Ford 


o 

Cota lui Marlon Brando se menține, deși actorul 
este ocupat mai mult cu problemele copiilor săi care 
au necazuri cu justiția. Aşa că mai acceptă câte un 
rol (plătit cu ziua de filmare!), obținând de exemplu 
cinci milioane pentru rolul (foarte scurt) lui Torque- 
mada din Cristofor Columb. 

Un actor cotat sub reputația şi talentul său, Robert 
De Niro, obţine їп medie patru milioane de dolari pe 
film, deși critica şi colegii săi nu ostenesc să-i laude 
meritele. După Cape Fear a ales numai roluri care nu 
i-au adus popularitatea scontată (Mad Dog and 
Glory, Hollywood Mistress, This Boy's Life), fiind so- 
cotit în continuare un actor necomercial. Va fi Fran- 
kenstein al lui Kenneth Branagh un magnet pentru 
publicul american? 

Cele două serii Batman i-au adus lui Michael Kea- 
ton mult râvnitul statut de star, cu un onorariu de 
cinci milioane de dolari. Așa că iși poate permite să 
ceară mai putin şi să se amuze jucând in Pacific 
Heights sau Mult zgomot pentru nimic. 

Weaver a demonstrat cu cei trei Alien 
că un film de acţiune poate avea o femeie în centrul 
său. Rolul din Dave de Ivan Reitman i-a consolidat 
statutul de vedetă populară. 

Şi cuplul Kenneth Branagh — Emma Thompson 
şi-a câștigat la Hollywood un renume după Henry V 
nominalizat la Oscar și Dead Again, mare succes de 
public. Dar Emma Thompson, cu Oscarul de inter- 
pretare feminină obținut pentru Howards End a de- 
monstrat că îşi poate construi și singură о cariera 


upă succesele fenomenale în Bătălie 

disperată 1 şi 2, Bruce Willis a refuzat 

— se spune — să turneze şi partea a 

treia pentru ca scenariul nu-i plăcea 

deși ar fi obținut 16 milioane. Scenariul 

„a fost refăcut şi... e posibil ca filmul să 
fie realizat. Intre timp însă eşecurile s-au ţinut lant 
pentru actor; Rugul deșertăciunilor, Billy Bathgate, 
Hudson Hawk, Ultimul samaritean nu au fost suc- 
cese de casă în America. Willis a acceptat să fie plă- 
tit numai cu-un procent dirr încasări pentru rolul chi- 
rurgului estetician din Death Becomes. Нег. Se aş- 
teaptă cu interes cele două filme de acţiune în care 
joacă; Color of the Night şi North. 

Nici lui Richard Dreyfuss nu-i merge prea bine, 
Rosencrantz și Guilderstern sunt morţi şi Prizonierul 
onoarei nefiind fost succese de public după cum nici 
ultimele filme ale lui Michael J. Fox nu i-au încântat 
pe cei care-l admiraseră în Back to the Future. Bette 
Midler iși datorează renumele mai mult muzicii decât 
fiimului. Nici una din peliculele în care a apărut în 
ultima vreme (Stella, For the Boys) nu a reeditat 
succesul obținut cu The Rose. 

Paul Newman apare tot mai rar pe ecran, după Mr. 
and Mrs. Bridge (1990), așa că publicul a început 
să-l uite. E așteptat în The Hudsucker Proxy al frați- 
lor Coen. 

Alec Baldwin și Kim Basinger au făcut să se vor- 
bească mult despre furtunoasa lor poveste de dra- 
goste. Despre filmele în саге apar, mai puţin. Basin- 
ger nu a știut să exploateze succesul din primul Bat- 
man, apoi afacerea Boxing Helena (vezi Noul Ci- 
пета, nr. 7/93) i-a scăzut și mai.mult popularitatea. 
lar Alec Baldwin a fost umbrit de succesul fraților 
săi. 

Tot în scădere e şi cota altor actori despre care s-a 
vorbit mult înainte: Danny DeVito (după eşecul cu 
Hoffa la care a semnat și regia considerată prea ma- 
nieristă), Sally Field, Melanie Griffith, Gol Hawn, 
William Hurt (una din căderile cele mai spectacu- 
loase, deşi a jucat în filme semnate de Wim Wenders 
一 Până la capătul lumii şi Luis Puenzo — Ciuma), 
Jessica Lange. 

Ca pretutindeni în lume, şi Іа, Hollywood gloria е 
efemeră. 


Grupaj realizat de Rolland MAN 


а 


Кіт Basinger 
şi Alec Baldwin у ۳ $ 
Newman 


Paul 


p 


SYLVESTER STALLONE: „Pentru că sunt solid, se spune despre mine că n-aș avea creier. Ca des- 
pre femeile cu sâni frumoși. În ciuda mușchilor, am scris câteva cărți şi peste două duzini de scenarii. Am 
avut ambiția să-mi diversific emploi-urile, dar am constatat că e imposibil să schimb imaginea ре саге am 
sadit-o în subconștientul publicului. Într-adevăr, rolurile de intelectual nu mi se potrivesc şi am hotărât Sa 
mă mențin în perimetrul credibilității, evitând chiar şi comedia în care n-am prea fost pe placul fanilor.” 

E salutară atâta luciditate din partea unui megastar căruia soarta i-a hărăzit să rămână cantonat în ge- 
nul filmului de acţiune care i-a adus faima cu cele două personaje devenite legendare, Rocky şi Rambo. 

Născut (6 iulie 1947) la New York într-un cartier rău famat (Hell's Kitchen), a trebuit de mic să-și ote- 
lească nu numai trupul, ci şi mintea. A început să practice fotbalul de când era elev la Philadelphia. După 
ce doi ani a fost instructor la Colegiul American din Geneva, s-a înscris la cursurile de artă dramatică ale 
Universității din Miami, începând totodată să şi scrie, scenarii în special. Adevăratul său hobby este pic- 
tura. 

În 1973, primul го! de protagonist; Rebel (r. Robert Schnitzer) 一 un student ce-și estimează viitorul. Ma- 
nifestă calități certe în comedia sentimentală The Lords ot Flatbush (1974, r. Stephen F. Verona, Martin 
Davidson) și într-un SF sportiv, Death Race 2000 (1975) unde evoluează alături de David Carradine, al са- 
rui partener este și în Cannonball (1976, ambele filme regizate de Paul Bartel). 

În 1976 își face apariţia pe ecran Rocky după scenariul scris chiar de Sly (сит i se spune), în prima se- 
пе regizată de John С. Avildsen, recompensat cu Oscarul pentru cel mai bun film şi'o nominalizare pentru 
interpret. La scurt interval, Stallone creează un personaj de cu totul altă factură, leaderul sindical din FIST 
(1978, r. Norman Jewison), poate mai pregnant decât Balboa, boxerul de... cursă lungă. 

In 1978 debutează şi ca regizor — Paradise Alley și apoi își asumă mizanscena la episoadele Rocky II 
(1979), IM (1982), IV (1985), abia la seria V (1990) cedând locul celui ce regizase primul episod. 

John Huston îl solicită pentru Victory (1981), dramatic film de război despre un тесі de fotbal organizat 
într-un lagăr nazist. În acelaşi sezon cinematografic. interpretează și rolul unui polițist detectiv în 
Nighthawks (r. Bruce Maimuth). ជ 3 

` {п 1982 First Blood (г. Ted Kotcheff) îl impune pe celălalt erou memorabil al său, John Rambo, comba- 
tantul din Vietnam ajuns un paria al societății americane căreia va trebui să-i reziste, înfruntând-o şi... fă- 
când serie: Rambo: First Blood II (1985, r. George Pan Cosmatos), Ill (1988, r. Peter Mac Donald). 

Alte roluri: cântăreț country în Rhinestone (1984, г. Bob Clark); polițist încăpățânat într-un thriller sălba- 
tec Cobra (1986, r. George Pan Cosmatos); comerciant dornic să recupereze timpul cât n-a fost alături de 
fiul şi tatăl său în Over the Top (1987, |. Menahem Golan); puscarias model în Lock Up (1989, г. John 
Flynn); detectiv autoironizat în Tango and Cash (1989, r. Andrei Koncealovky); gangster ce încearcă să 
devină cinstit în farsa remake Oscar (1991, r. John Landis); un polițist ce încearcă să supravieţuiască vizi- 
tei autoritarei sale mame în Stop! Or My Mom Will Shoot (1992, r. Roger Spottiswoode); alpinist temerar 
în Cliffhanger (1993, r. Renny Harlin, v.p.6). Cea mai recentă creație: Demolition Man! 

Că are şi simţul umorului o dovedește părerea sa despre faptul că Charlie Sheen ۱-۵ parodiat pe Rambo 
іп Hot Shots 2: „Am fost deopotrivă flatat și surprins căci ultima serie datează de acum cinci апі. Persona- 
jul se păstrează probabil în atenţia generală pentru că, fiind lansat în perioada intervenţiei americane în 


(cu Ornelia Muti) 


Stallone visează să producă un film 
despre Edgar Allan Poe și e în căutarea 
rolului vieţii („Să te declari mulţumit de 
ceea ce ai făcut înseamnă să te consi- 
deri un от mort!'), ceva în genul per- 
sonajelor lui Al Pacino: „Nu pot fi erou 
în fiecare film. Am învăţat să plonjez în 
propriul meu eu. Până acum m-am pus 
în primejdie doar fizic și niciodată emo- 
tional. Mi-aș dori o dispută pasională 
ca în Basic instinct!“ 

De când și-a părăsit soția, Sasha 
(care a rămas cu cei doi băieţi, Sage de 
17 ani și Seargeon de 11, autist), are o 
viață personală destul de agitată, popu-” 
lată de manechine dornice să devină 
„Doamna Stallone“ pentru o pensie ali- 
mentară (de miliardar!), eventual chiar 
o moştenire... 


Vietnam, 8! a devenit simbolul agresiunii şi nu întâmplător oameni politici ca Reagan, Bush sau chiar Sad- 


dam Hussein s-au referit la metodele «rambo»-iste în lupta politică!“ sa 


ROMÂNIA 
FILM 
laureată 


arele premiu interna- 

tional al calității care 

se decernează anual la 

Madrid de către Publi- 

caţiile de comerț inter- 

național S.A. (EDI- 
COIN) a fost atribuit României film 
ca- recunoaştere: a prestigiului și 
imaginii comerciale promovate în 
1993. Prilej pentru directorul general 
Decebal Mitulescu de a prezenta 
presei un proiect de activitate data- 
tor de speranţe pentru cinefiții din 
intreaga ţară. 


Pepe şi Fifi 


(Urmare din pag. 5) 


grafică. Are o capacitate excepțională 
de a povesti rotund, cu un maximum de 
sens şi un minimum de date care sunt 
dezvoltate la filmare. Dan Pita nu e un 
profesor «de catedră». Singura lecție 
autentică e cea de pe platou, când reu- 
șește să facă în așa fel încât totul раге 
să vină de la student către pedagog.“ 

„Ce prostii tot spui tu acolo?“ o ad- 
monestează sever , ocupat cu 
pregătirea ۷۰ 

Aparent, nu e o scenă grea, ba е 
chiar amuzantă — la filmare! În sala 
unde Pepe se antrenează să devină bo- 
xer profesionist, asistat de prietenul său 
Caroi, infirm in cărucior (Mihai Călin), 
intră pe rând întreținuta (Irena llie) pa- 
tronului poreclit pur și simplu Grasui 
(Charles Maquignon 一 un actor suede. 
care e incântat să lucreze în România) 
şi rivalul acestuia, Baronul (intr-o pos- 
tură insolită, Costel Constantin саге 
speră să-i poarte noroc cercelușul găsit 


ajul 
ре șinele travlingului, iar — „pentru ca 
să fie pertect“ ) са asistentul 
de imagine Constantin Apostolescu) — 
actrița și respectiv actorul tent, in 
același ritm, dar ținând їп mână о... sfo- 
ricică, astfel ca distanţa fata de obiectiv 


să se mențină egală pe parcursul depla- 


Cum la turnarea secvenţei ur- 
کیب‎ ai le un timp mort, regizo- 


22 


Radio-România 
63 


a 1 noiembrie, Ra- 
dio-România a 
aniversat 65 de 


Chiar de la inceputul anilor 
'30 au fost difuzate primele 
cronici de cinema. 


rul merge să vadă un alt loc de filmare 
— casa în care locuiește Carol. Binein- 
teles şi interpretul e dornic să-și cu- 
noască mansarda, un decor- atie. 
„Uite, in casa de alaturi am filmat Fi- 
ир, cel bun, drept lângă Seminarul teo- 
одіс.“ М 
Revenim la sală: „Am să filmez ре 
stradă, spre noapte, cu figuraţie ۰ 
Strada o să devină personaj!” ` 
Şi pentru a fi cât mai elocvent, dar 
fără să dezvăluie prea multe, regizo- 
rul-magician deschide cu un gest larg o 
ușă oarecare dincolo de care apare, de 
un pitoresc aproape ireal, vacarmul pa- 
sajului subteran al stației de metro din 
Piaţa Unirii: „lar o să se întrebe lumea: 
«Unde o fi văzut Dan Pita aşa ۳ 
а 


Reporterul, un personaj 
(Urmare din pag. 15) 


Anii 0 


işi face intrarea 
reporterul ۰ 


Deceniul este în mod evident dominat 


de Toţi oamenii președintelui (1976) de. 


Alan. Pakula, ecranizarea cărții cu ace- 
laşi. titlu scrisă de ziariștii Bob Wood- 
ward și Сап! Bernstein care, printr-o se- 
rie de articole publicate în cotidianul 
„Washington Post“ au demascat aface- 
rea Watergate și au determinat demisia 


președintelui Richard Nixon. Ca nişte 


a 


Créteil 


. a rugămintea d-nei di- 
rectoare Jackie Buet, 
апип{ат pe regizoa- 
rele interesate că Fes- 
tivalul internaţional de 

۱ Filme realizate de Fe- 
mei va avea loc între 18—27 martie 

"94; ultima dată de trimitere а сбріі- 

tor pentru înscrierea în competiţie 

fiind 10 decembrie '93 Se acceptă 

filme pe format 35 şi 16 mm. 

Adresa: Festival international de 

Films de Femmes Maison des Arts 

Piace یز بت‎ Allende 94 000 CRE- 


: 33.149. 80.38.98: Fax: . 
33.143. 99. 04.10: Telex: 231.047 
FAIRSE PARIS 


adevărați detectivi, cei doi jurnalişti au 
eliminat pistele false, au găsit probe de 
necontestat, au convins martori să vor- 
bească și au îndepărtat orice impuritate 
din adevărul susținut cu ardoare (у. 
pag. 17). 

În anii '70 a început să capete preg- 
папа pe ecran și portretul reporterului 
de televiziune. De un sarcasm ieșit din 
comun, pelicula Network (Reţeaua de 
televiziune, 1976) de Sidney Lumet sati- 
rizează lipsa de scrupule a realizatorilor 
de emisiuni capabili să transmită orice 
pentru a-și creşte cota de audienţă: 
Chiar și o sinucidere în direct. 

Tot despre puterea televiziunii vor- 
beste și Sindromul (1979) de James 


Bridges, urmărind palpitantele peripeții ` 


ale unei echipe care reușește să afle și 
să-și informeze telespectatorii despre 
un accident nuclear ţinut secret. 


Anii '80 


martor. şi. victimă 
a abuzurilor 


Un fel de modă a personajului repor- 
teralui american ca martor și victimă a 
seismelor şi abuzurilor politice fără 
sfârșit din ţările Americii de Sud este 
lansată de ng (Dat dispărut, 1982) 
de: Costa Gavras. După căutări chinui- 
toare, un tată (Jack Lemmon) plecat 
într-o asemenea {ага latino-americană 
condusă de o juntă militară să-și caute 
fiul, corespondent de presă, înțelege că 


Irina COROIU 


е 


acesta а fost eliminat pentru са а des- 
coperit probe privind implicarea ۰ 
într-o lovitură de stat. Conotaţii politice 
asemănătoare conţin și ۷ (1988) 
de Oliver Stone, cu James Woods în ro- 
lul. principal, și: „Under Fire (1983) de 
Roger Spotiswood, având ca interpreţi 
de prim plan pe Nick Nolte și Gene 
Hackman. 4 
Reporterul TV rămâne şi el în atenţia 
peliculelor americane produse în acest 
deceniu. Una dintre cele mai impor- 
tante, Ultimele ştiri (1988) de Jamps L. 
Brooks, ironizeaza metodele de mânipu- 
lare a opiniei publice şi cinismul 
unor profesioniști care contrafac reali- 
tatea. Prototipul acestui “om ‘de televi- 
ziune capabil de orice pentru axdeveni 
şi a rămâne vedetă de televiziune este 
întruchipat de personajul cu farmec 
malefic jucat de William Hurt, un carie- 
rist redutabil care îşi minte cu aceeași 
dezinvoltură prietenii și telespectatorii. 


Anii '90 


mereu măi aproape 
de detectiv 


Tot ca personaj antipatic se profi- 
lează reporterul TV şi la începutul aces- 
tui deceniu. Cel puţin aşa arată el în 
mica serie de succes Die Hard (Bătălie 
disperată) 1 și 2. interpretat de William 
Atherton, jurnalistul de la televiziune 
reușește mereu să străbată barajele po- 
еі şi să pătrundă în teatrul de acțiune 
unde este protagonist detectivul invin- 
cibil Mc Ciane, încurcându-l și ехри- 
nându-l unor pericole. La sfârșitul am- 
belor filme еі este pedepsit de beli- 
coasa nevastă a polițistului care, pentru 
neplăcerile provocate de intruziunea re- 
porterului, îl răsplătește cu un pumn în 
plină figură. 

Mult mai agreabilă este figura jurna- 
listului de la radio, аза cum apare ea în 
serialul de televiziune Telefonul de la 
miezul nopții. Deși este o vedetă a pre- 
sei vorbite, Jack Killian nu sacrifică ni- 
ciodată dramele celor care-i cer sfatul 
pentru succesul personal şi se plasează 
neobosit de partea adevărului, dreptății, 
onoarei. Experienţa lui de fost poliţist îl 
ajută să rezolve cazuri dificile, să sal- 
уеге inocenți acuzați pe nedrept sau să 
reunească familii dezbinate. Amicul său 


' de culoare din presa scrisă, Deacon, îl 


secondează cu brio şi îi preia percep- 
tele de fidelitate față de datoria civică а 
reporterului. Să încheiem cu acest por- 
tret luminos scurta incursiune în. lumea 
presei americane a cărei legendă i-a in- 
spirat, şi nu arareori polemic, pe ci- 
neaști, Е 


propuneri pentru 0 


Mircea Veroiu 
deasupra 


propriei filmografii 


volutia lui Mircea Veroiu 
se anunța de la inceput 
mai dificila decât a lui 
Dan Pita. Episoadele tur- 
nate de е! în Nunta de 
piatră Si Duhul aurului 
(respectiv Feteleaga și Mârza) fuseseră 
mai vulnerabile în faţa acuzelor de „es- 
tetism” care au întârziat cu câţiva ani 
premierele celor două opere compuse 
în tandem. Un plus de epurare hieratică 
a expresiei Si deci un accroche în mi- 
nus pentru public dezavantaja grav car- 
tea de vizită a regizorului în ochii pro- 
ducătorilor şi distribuitorilor timpului 


(în masura în care se putea vorbi de- 


atari profesiuni, uzurpate de culturnicii 
dictaturii). Ca să depășească acest 
handicap, Mircea Veroiu a adoptat alta 
strategie decât Dan Piţa şi nu numai са 
a reuşit, dar i-a și luat-o înainte cu doi 
ani fostului cleg de tandem, debutând 
cu un lung-metraj autonom — Șapte 
zile, în 1973 — față de Filip cel bun al 
lui Dan Pita, în 1975. Anvergura şi pa- 
radoxul performanţei s-au amplificat in 
timp şi în 1985, cand cursa paralelă a 
celor doi “s-a întrerupt, prin opţiunea 
pentru exil a lui Mircea Veroiu, acesta 
ега intr-un avantaj de trei lung-metraje 
realizate autonom (11) fața de cel ce va 


ترایز 


romaneasca 


rămâne in {ага (atunci doar la al 8-lea 
titlu). Dacă adăugăm apoi reversul 
acestui paradox — și anume că mai 
productivul Mircea Veroiu n-a turnat 
nici un film în Occident şi nici în țară, 
în primii patru ani după 1989, avem în 
evidenţa câtorva dintre dificultăţile unei 
opţiuni critice — pentru un film anume, 


din această filmografie, spre a fi tras pe 
casete video 

Un hiatus de nouă ani (câți se vor 
face până în 1994, când sperăm să aibă 
loc următoarea premieră a lui Mircea 
Veroiu) contează enorm în cariera unui 
cineast — și o spunem fără prezumția 
că regizorul nu şi-ar „reface mâna“, ci 
doar in sensul са nu-l putem nedrep- 
181, la această rubrică, în aprecierea fil- 
melor sale, care n-au avut cum să 
ajungă, de pildă, la vârsta parabolei sau 
la alte soluţii ale crizei. Spre a învinge 
opreliştile ce-l vizau cu deosebire, е! 
s-a simţit nevoit să forțeze șansele fil- 
mului de gen, ca și pe cele ale tematici- 
lor oportune: policier-ul sofisticat 
(Şapte zile); mitologicul ştiinţifico-fan- 
tastic (Hyperion - 1975); sociologicul 
revoltelor ţărăneşti Si al perioadelor is- 
torice. tulburi (Mânia 一 1978, Semnul 
şarpelui 一 1982); westernul românizat 
(Artista, dolarii şi ardelenii — 1980), la 
care, ce-i drept, ajunsese și Dan Pita 
înaintea lui, numai ca Mircea Veroiu a 
ашпа şi la insurectionalul convenţional 
(Așteptând un tren 一 1982) نو‎ la ilega- 
liştii comuniști (Să mori it din dra- 
goste de viață 一 1984). Placerea de a 
face cinema, sub semnul căreia își in- 
cepuse drumul de excepție tandemul 
comentat şi în precedentele numere, se 
regăsește frecvent in aceste producții, 
cu o ambiţie stilistică maximă, iar tribu- 
tul plătit epocii e incomparabil mai bine 


Adela У 
Магіпа Ргосоріе 


Valeria Seciu . 


Foto Victor STROE 


filtrat decât în marea majoritate а peli- 
culelor contemporane. Şi totuși acest 
zig-zag perpetuu n-a putut sa ۶ 
„senzaţia că, іп planul major, па{юпа 
şi universal, ne pregătim mereu sa de 
butăm“, сит încheiam cronica despre 
Așteptând un tren, filmul care mi se ра- 
ruse „timp de un deceniu, ocazia cea 
mai mare, dacă nu unică, pe care Mr- 
сеа Veroiu a avut-o de a reveni la 6 
de frunte în filmografia naţionala” (Ci- 
nema, nr. 91982). Azi ne e greu sa 
spunem daca unele puncte din aces! 
zig-zag sau mai degrabă alt filon î re- 
prezintă pe cineast — respectiv adapta- 
rile după mari scriitori — Slavici (Din- 
colo de pod 一 1976), Camil Petres 
(intre oglinzi paralele 一 1979) şi Ibra 
leanu (Adela — 1985). la care Mircea 
Veroiu s-a întors totuși târziu şi рх 
marcat de suprasolicitările product 

de gen anterioare ori intercalate prea 
spornic. 

Drama morală contemporana a incer- 
cat-o deasemenea târziu, ntr-un singur 
film, atât de tulburător intitulat Stă 
nopţii (1983), cu Mircea Diaconu în ro- 
lul unui „om al legii” şi Gheorghe Visu 
în postura culpabilului. Ca atare ne in- 
toarcem la prima categorie din care se 
evidenţiază Să mori it din dragoste 
de viaţă, cu un scenariu de Anghel 
Mora şi imaginea în alb-negru a បែ 
Doru Mitran — film „de epocă” pe tema 
prieteniei, tot atât de opus ca Duminică 
la ora șase al lui Lucian Pintilie tezis- 
mului politic presupus de schema apro- 
bată. Paradoxul dramatic al carierei lui 
Mircea Veroiu e aici іп unul dintre 
punctele lui cele mai concludente: por- 
nind de la enunţul tematic cel mai uzat 
şi lesne acceptat de autorităţi, cu alte 
cuvinte alegând proba cea mai dificila 
daca nu imposibilă pentru artist. ci- 
neastul iși descoperă inflexiuni de pro- 
funzime în planul emotiei și meditație: 
existenţiale reprimate anterior. Şi totusi 
alta e soluţia pe care o propunem de 
astă dată. Pentru o casetă video consa- 
crată lui Mircea Veroiu cel mai nimerit 
ar fi un film de montaj sau o antologie, 
cu fragmente din aproape toate filmele 
săle, cu citate mai ample din Dincolo 
៥៩ pod, Adela Si ultimele două filme 
pomenite inainte, însoţite de un сотеп 
tariu valorizator. Pentru că, prin proe- 
тіпеп{а personalității sale, Mircea ve- 
roiu face parte dintre cineaștii români 
situaţi cu certitudine deasupra proprii- 
lor lor filmografii şi dintre puţinii care 
{ага a se mai grăbi, par apți sâ-și des- 
сореге un al doilea suflu 


Valerian SAVA 


Filmul, une măr al... 


(Urmare din pag. 8) 


conferinţa ei de presă: „Această muzică 
nu mai poate fi auzită astăzi, noile ge- 
пега{іі când deschid radioul ascultă pe 
Madonna, Michael Jackson...% 

La încheierea Colocviului venețian, 
Jack Lang a făcut un patetic și lucid 
apel: „Fiecare {ага trebuie prin mijloace 
proprii să-și determine guvernele să 
susțină arta filmului care este în pericol 
să dispară. Trebuie să implicăm forurile 
naționale şi pe cele europene într-un 
plan de urgenţă. Filmul de autor nu va 
putea fi арага! într-o {ага în care cine- 
matograful moare. Nu putem asimila 
cultura cu oricare marfă? Suntem datori 
să opunem logica. artei, logicii де con- 
sum, chiar dacă ne dăm seama că sun- 
tem ariergarda.“ x 

Semnale de alarmă au apărut din 
toate punctele cardinale. Cineastul Mo- 
hamed Camara a arătat că problema ci- 
neaștilor africani este de a nu avea ип 
laborator de prelucrare a peliculei pe 
continent. „Noi nu putem vedea се fil- 
тат, decât. dacă ne-am deplasa 6 
in Europa, deci am parcurge distanțe 
de mii şi mii de kilometri“. Profund bul- 
versat de această realitate, Ettore Scola 
a comparat această situație cu cea a 
unui scriitor care nu şi-ar putea vedea 
manuscrisul decât odată cu volumul 
apărut. El a propus sesiunii să да- 
sească o soluţie. Regizorul italian Fran- 
cesco Maselli a făcut şi el o dureroasă 
гететогаге: „De 50 de ani ne luptăm 
cu guvernele pentru a le determina 
să-și asume răspunderea față de creația 
cinematografică. Tot aproape de 50 de 
ani пе râzboim cu o televiziune sãlba- 
tica ce ucide fiimul de autor difuzand 
fiime ‘de duzină, reproducând imagi- 
ni-şoc complet lipsite de idei, pro- 


liferând o mono-subcultură. Victima 
este publicul, dar și cultura“. ітргеѕіо- 
nantă a fost prezenţa cineastului ameri- 
can Fred Zinnemann (autorul celebrelor 
La amiază, De aici până-n eternitate, 
Un om eternitate, Ziua șacalului) 
care, la 84 de ani, си alură tinerească 
şi extrem de prompt, a ţinut să reamin- 
teasca اد‎ на de la Colocviul autori- 
lor de cinemă, că el, mezinul generaţiei 
lui Ford, Huston și Wyler, s-a asociat in 
urmă cu 50 de ani lui Frank Capra și 
George Stevens pentru a impune drep- 


turile autorilor de cinema în disputa cu 
Studiourile. „Și. după cum se vede, nici 
până astăzi lucrurile nu au prea avan- 
sat”. Robert Altman, de pe pozițiile unei 
opere ce contestă sistemul hollywoo- 
dian, dar саге a realizat o conjuncţie 
specială între filmul de autor şi cinema- 
tograful de consum, a declarat oarecum 
stanjenit de dimensiunea de superpu- 
tere a cinematografului pe care, totuși, 
îl reprezintă. „Mă simt extrem de jenat, 
am venit aici să ascult, să învâţ şi, даса 
pot, să ajut". 


redacțională 


Director — Redactor șef 
Adina 


Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție 
loana Statie. Publicist comentator: Irina. Coroiu. 
Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 

Fotoreporter: Victor Stroe. 


` Societatea Comercială S.R.L. Sentința 
București, 21 iulie 1992, ۵ 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 一 1200 


- Abonamentele din se face Oticiile 
و۳‎ de RODIPET ра Рат 


luni 一 1200 lei. Cititorii din 
Presei Libere пг. 1. sect. | 


civilă nr. 3087/56 Judecătoria Sect. 1 


la Oficiul Registrului Comerţului cu 


1 București, tel. 617.3871 . 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti ង 


F luni — 300 let 6 luni — 600 ខៅ 12 


зе ро! abona prin RODIPET $.А. Р.О. 
Box 33 一 57，telex 11995, 54036, نب‎ 6175554: 6185673: București, Piaţa 


în perspectiva ajutorului, la Colocviu 
s-a decis înfiinţarea Uniunii mondiale a 
autorilor de cinema în scopul de a asi- 
gura libertatea de expresie în operele 
cineaștilor şi dreptul moral asupra 
creaţiilor lor. S-a lansat deasemenea 
Carta drepturilor spectatorului pentru a 
i se asigura condiții de vizionare și de 
proiecție corespunzâtoare și accesul la 
filme de autor prin centre de cultură, 
cinecluburi, școli, universități când 
acestea nu sunt difuzate în circuitul co- 
mercial. Pentru a se căuta şi găsi solu- 
{ше adecvate s-a înființat Secretariatul 
international al autorilor din care fac 
parte regizorii: -Gillo Pontecorvo, Ro- 
bert Altman, Bertrand Tavernier, Costa 
Gavras, Ermanno Olmi, Кеп Loach, Jo- 
nathan Demme, Martin Scorsese, Wim 
Wenders, Ettore Scola, Francesco Ma- 
selli; și criticii: Derek Malcolm (prese- 
dintele FIPRESCI) și Wolf Donners. 

Între timp o nouă amenințare a apă- 
rut la orizontul Europei. Patronul CNN, 
Ted Turner (soțul lui Jane Fonda) a 
lansat о nouă rețea TV pentru Europa: 
TNT, care urmează să emită de la Lon- 
dra numai filme americane (ficțiune și 
animaţie). Franţa impune prin lege ca 
orice rețea TV străină ce emite pe teri- 
toriul naţional! sa includa 60% programe 
europene. Turner nu е de acord. Franța 
e dispusă să interzică cu totul difuzarea 


programelor TNT. Dar deocamdată, 


emisiunile TNT își fac apariția pe micile 
ecrane franceze prin programele bel- 
giene care au cale liberă. Conflictul e 
în toi. 

Cel de-al doilea colocviu în apărarea 
cinematografului ca artă s-a desfășurat 
în Marea şcoală a Sfântului loan Evan- 


- ghelistul fondată ۱۵ Veneţia în 1261. Im- 


presionanta construcţie exprimă pe 
tronsoane evoluţia arhitecturii de la 
Evul Mediu la Renaștere. Nu putem de- 
cât să ѕрегат că arta filmului va ști sa 
străbată secolele așa cum le-au strābă- 
tut vestigiile arhitecturii. 

23 


LA 
ы? 
= 
ل‎ 
< 


ө1_20<4 Orq»