Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI-nr-10-1992

m © > 
— | 


— 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


x x x nuy 


DIALOG cu cititorii 


DESPRE ŞI DUPĂ 
COSTINEȘTI 


e la Marian Rădulescu din Ti- 
mișoara primim o lunga scri- 
soare în calitatea sa de spec- 
tator al Festivalului nostru de 
pe malul mării, din care re- 
producem; 

. „M-am întors de, la Costi- 
nești (patria vacantelor mele atunci cînd gaz- 
duies te Festivalul filmului) cu un sentiment 
ușor confuz. Mai intii n-am avut ocazia sa 
vad Unde la soare e frig — film care nici pina 
acum, la aproape un an de la difuzare, nu a 
ajuns la Timișoara. În concurs. lipsa acestui 
— se pare — interesant film, a fost compen- 
sata (ca să spun așa) de un izbutit debut in 
lung metraj: Polul Sud a! lui Radu Nicoară — 
pé care l-am ,descoperit" mai ales dupa a 
doua vizionare. Cred că, deși neobservat 
(cum ştiţi, probabil, filmul n-a primit nici o 
distincţie in festival), debutul „furiosului“ 
Radu Nicoară este, de la distanţă cel mai in- 
teresant film de lung metraj propus în com- 
petiție, anul acesta. ; 

Am văzut aproape toate filmele și, cu citeva 
excepții ( O zl — filmul de animaţie de Radu 
Igaszag, citeva filme studențești), nivelul fes- 
tivalului mi s-a părut mult sub cota izbutită 
acum şapte sau zece ani, de exemplu. De 
aceea poate, avanpremiera Balanţei a lui Lu- 
cian Pintilie am luat-o ca o involuntară scuză 
a organizatorilor care, acum, ca și anul tre- 
cut, ne-au oferit producții ce pur și simplu 
nu-și găseau locul în singurul festival de film 
autohton. Dacă în urmă 8 cițiva ani ecranul 
festivalului găzduia producţii (astăzi de- 

= alutiri de la A Ng 


functe) precum: 8 


neges te 
băieţi grozavi, O vară cu Mara, Un studio in 
căutarea unei vedete și mult prea multe al- 
tele, este (aproape) de neinteles de ce acum, 
cind, — ne place s-o credem —, promovam s 
incurajám valorile, nivelul artistic (dar și co- 
mercial) al filmelor românești lasă mult de 
dorit. 

Desigur. pretextul „tranziției“ poate fi o jus- 
tificare, dar 97 așteptările cinefililor, filme 
ca Telefonul, Liceenii rock'n roll, Divorţ din 

, Vinovatul au oferit prea putin în ul- 
timii doi ani. Asta la prima vedere. Privită în 
profunzime, problema nu e nici pe departe 
doar un simplu accident. Bunăoară, ca sim- 
plu spectator, interesat totuși de fenomenul 
cinematografic, aștept încă filmele tinerei ge- 
neraţii care (spun un truism) — are ceva de 
spus. Destui absolvenţi ai A.T.F.-ului stau de- 


Din sumar: 
Nr. 10/92 


Dialog cu cititorii 


Eveniment: Hotel de lux 


de Dan Pita 


Venezia '92: 


O internațională a artei 
și imaginației 


Spiritul vrem 
europeană 


Dimensiunea 


Cel mai frecventat cinematograf: 


Micul ecran 
John Le Care — 


Graham Greene — un 
engiez neliniștit; lan Fleming — ro- 
manui, surogat al vieții; Cine ești 
dumneata, domnule Sorge? Agente 
secrete ieri, azi, miine; Spionajul 
periculos, hazos, duios; Cele trel 
viste ale lui James Bond. 


Pe ecrane: Instinct primar, Termi- 
nator 2, Alien, Tratament pentru 
doctori, Mina de oțel 


Azi, ei sint vedete: Sharon Stone 


Hollywood, nu numai de altădată 


Fan Club, Videoghid 
Cineglob, Film-fax 


În acest număr semnează: Mircea 


Alexandrescu, Romulus  Căpiescu, 
Irina Coroiu, Adina Darian, H. Dona, 
Dana Duma, Lucian Georgescu, 
Rolland Man, Dumitru . 
Doina Stanescu, Bogdan Burileanu 


Balanța 


să O premieră mult așteptată 
de Lucian Pintilie (cu Răzvan Vasilescu și Maia Morgenstern) 


parte. nebagati de nimeni în seama, iar „vete- 
raniji“, mai mult sau mai putin incompetenti 
isi umplu buzunarele proprii (vezi filmele ci- 
tate) realizind... imagini mișcate (căci filme 
nu pot fi numite!) care nu interesează pe ni- 
meni, nici o categorie de cinefili. Excepție 
face, deocamdată, filmul lui Corjos, cel cu li- 
ceeni, care inca adună un anumit public. Sá 
vedem însă cum vor aprecia munca distinsu- 
lui regizor generaţiile următoare de tineri 
Oricum, nu pare să fi fost în intenția realiza- 
torilor filmelor românești amintite mai sus 
transmiterea unui mesaj artistic 'peste gene- 
rati. Dar să nu exagerăm. Un Cornel Dia- 
conu, un Nicolae Corjos, un Al. G. Croitoru 
și atitia alții nu formează o excepție. Ei ilus- 
trează expresiv tipul de sistem care i-a creat, 
un sistem care promova principiul: „Dacă faci 
ceva extraordinar, nu se intimpla nimic, daca 
faci ceva prost nu se intimpla nimic, dacă nu 
faci nimic, nu se intimplà nimic“. (Cum bine 
observa actrița Carmen Galin într-un interviu 


revista Cinema 


luat de Eva Sirbu în 
nr.1/1982). 

Care mai e atunci condiţia regizorului ro- 
mân care vrea să-și facă meseria aici? Greu 
de spus. Reducerea subvenţiilor de către stat 
acordate caselor de filme ar fi o soluție. 
Atunci poate nu vom indrazni să mai dăm pe 
piață nici Telefonul, nici Vinovatul — e vorbă, 
desigur, de „piața interna“, căci e putin pro- 
babil ca alţii să fie dispuși să investească in 
astfel de filme." 

Despre filmele bune ale anilor trecuţi M.R. 
crede că sint acum marginalizate: 


„Există o zonă în cinematograful românesc 
pe care pina acum, cel putin, n-am «exploa- 
tat-o» cum se cuvine. Citeva filme de Mircea 
Daneliuc (Proba de microfon, C a — 
de pildá), unele filme ale lui Andrei Blaier, 
Alexandru Tatos, dar mai ales R 
si De ce trag „ Mitică ale iui Lucian 
Pintilie constituie, într-un fel, o , familie" voit 


Vă răspunde: 


Daniela 
Octav A meta Cluj: 


Brăila; Carolina Vilcu, Focșani; 


SYLVESTER STALLONE. nascut 


la 16 iulie 1946 în cartierul supranumit „Hell's 
Kitchen" (Bucătăria infernului), unul din cele 


mai sărace şi mai rău famate suburbii ale- 


New York-ului. Paralizia mușchilor feţei și un 
defect de vorbire vor face din micul Sylvester 
calul de bătaie ai colegilor. Anii petrecuţi la 
şcoala din cartier (părinţii fiind foarte săraci 
nu-şi puteau permite inscrierea lui la o 
şcoală specială aşa cum cereau sănătatea 
precară $i problemele logopedice ale copilu- 
lui) ‘au constituit o experienţă dură pentru vii- 
torul actor. Cu o voinţă ieșită din comun, 
Sylvester practică in acea perioadă boxul, 
culturismul (idolul său era Steve Reeves, 
unul din interpreții superproducliitor italiene 
la modă pe atunci, supranumite ,peplum") si 
chiuleste din ce in ce mai des de la scoala, 
atrăgindu-și porecla de „Sly“ adică ,Smeche- 
rul”. Părinţii reușesc, în fine, să stringă banii 
necesari operației și Sylvester își recapătă 
mobilitatea feței. În 1968 pleacă la Hol- 
lywood, sperind — ca atitia alții — să devină 
un superstar. Își ciștigă existența fiind pe 
rind, vinzator de pizza si de pesti exotici, por- 


tar de noapte într-un cinematograf,.om de 
serviciu într-o grădină zoologică. Se prezintă 
ja sute de probe, încercînd să ,acroseze" un 
cit de mic rol și scrie tone de scenarii (toate 
refuzate însă). În 1975, destinul, în sfirsit, îi 
suride. Sylvester asistă la un meci de box în- 
tre Muhamniad Ali (alias Cassius Clay) si un 
oarecare Chuck Wepner. Contrar tuturor ds- 
teptărilor Chuck îl trimite la podea pe multi- 
piui campon, 


Inspirindu-se din acest meci, Stallone serie” 


— 1n cinci zile — scenariul la . Rocky. Pro- 
ducatorul Irwing Winkler este dispus sa riste 
citeva milioane de dolari $i Sly devine peste 
noapte Sylvester Stallone, noul star al zilei. 
Din 1976 el va fi de cinci ori Rocky și de trei 
ori Rambo, două pérsonaje devenite celebre 
in cinematograful contemporan. După ce in- 
terpretează același gen de personaj „du- 
rul-dur", Stallone este tentat să incerce și alt- 
ceva: comedia (Oscar în regia lui John Lan- 
dis, remake după pelicula franceză cu Louis 
de Funès) $i, sub conducerea lui Andrei Mi^ 
halkov-Koncealovski, Stallone devine un poli- 
tist stilat si spiritual (Tango and Cash). Suc- 
cesul nu mai este același, ceea ce il face sa 
se întoarcă la personajul care i se potrivește 
(ultimul său rol in acest sens fiind Cliffhan- 
ger, r. Renny Harlin). Despre filmele de ac- 
tiune- Stallone vorbește în cunoștință de 
cauză: „În ultimul timp ele au devenit mai de- 
grabă niște comedii. În Arma fatală spre 
exemplu, vedem un tip sărind de la etajul 15 
și aterizind — ca o mimoză — intr-o piscina 
de unde iese proaspăt și pus pe acţiune; sau 
Bruce Willis în Capcana de cristal, aflat în tot 
felul de situații care mai de care mai pericu- 
loasă, are timp să spună o grămadă de ches- 
tii spirituale. Am încercat $i eu să fac pe glu- 
metul în filmele mele, dar nu mi-a mers 
Le-am apărut spectatorilor fie arogant, fie sa- 
rac cu duhul, adică timpit. Asa ca încerc sà 
fiu pur și simplu sincer şi cit mai putin sofis- 
ticat. Comedia nu e genul meu". 

Viața particulară a lui Sylvester Stallone 
este tot atit de agitatà ca $i cariera sa. In 
1985 (după mai multe aventuri extraconju- 
gale). divorțează de soția sa, Sasha (pe care 
© cunoscuse in perioada cind era un „ni- 
meni") si se căsătorește cu Brigitte Nielsen 


marginalizată Aproape un subiect tabu, pen- 
tru că, nici unde altundeva lichelismui politic, 
extremismul periculos al omului simplu, cel 
lipsit de cultură și bun simt, dar oricind gata 
så strige că „Românul e un om blind!" nu au 
fost exploatate cu mai multă măiestrie. 

a, ultimul film al lui Lucian Pintilie, 
este. din acest punct de vedere, cei mai ex- 
presiv. Este, dacă vreţi, un răspuns, o replică 
artistică dată acelora care găsesc nemuncii 
noastre, perfidiei noastre, ipocriziei noastre, 
primitivismului nostru, scuza amintită mai 
sus. Nu cred ca vreun alt film românesc 
să-mi fi lăsat un gust mai amar — filmul lui 
Pintilie a fost ca un dus rece. El va stirni, de- 
sigur, vii polemici. Demascarea corupției, in- 
competenţei noastre nicicind n-a fost mai 
acidă. Balanța, in complexitatea satirei lui, vi- 
zează mai toate instituțiile de frunte ale țării. 
Ştim care sint ele. Mukti dintre noi, insă, edu- 
caţi in buna tradiție a istoriei noastre glo- 
rioase multimilenare, nu le-am contestat nici 
© clipă valoarea pina acum... Cred că avem 
nevoie de mai multe Balanţe, iar lecţia iui 
Pintilie se cuvine. reînnoită, încă si încă o 
data? pină cind vom înţelege că sintem și noi 
un popor ca atitea altele. Filmele lui Lucian 
Pintilie par să oglindească cuvintele atit de 
actuale astăzi, ale lui Alecu Russo: „De mult 
ce ne vom lauda, de mult ce ne vom huli ce- 
Aelalte neamuri, românii vor socoti cà sint 
buni și mari din născare și se vor cufunda ia- 
râşi în somnul lor cel adinc". In sfirsit, ceva 
despre premii Este nedemn pentru cei care 
au facut parte din juriul de la Costineşti '92 
să închidă ochii in fata unui debut remarcabil! 
ca cel al lui Radu Nicoară. in schimb, pre- 
miul de debut i-a revenit filmului 
roșii, cu bătăi și înjurături (ca-n viaţă, nu-i 
așa?), cu lume care-şi pune poalele-n cap 
cum n-am mai văzut în vreun film românesc. 
Publicul (numeros), se distrează și pleacă 
aproape mulțumit. Dar premiul nu l-a dat pu- 
blicul! Filmul merita eventual un premiu de 
popularitate. Aici se vede că, din rațiuni 
(încă) oculte, filmul lui Radu Nicoară a trecut 
prin festival neobservat, deloc intimplator. 
Oare cui a facut jocul, (și) de data aceasta, 
juriul? Celor care se laudă că nu stăpinesc 
„gramatica“ realizării unui film, că viabilitatea 
unui film se socotește după numărul de bile- 
te rupte la intrare? Oricum, Polul Sud va ra- 
mine in istoria filmului nostru. Puţine filme 
(autohtone) s-au inspirat din cenușiul exis- 
tentei noastre de zi cu zi și au adus-o pe 
ecran cu tot absurdul! și sublimul ei. Am re- 
marcat, între altele, citeva „citate“ discrete 
din Nikita Mihalkov și Andrei Tarkovski — în 
special Pianina mecanică și Călăuza — care 
contribuie $i mai mult la definirea personali- 
täții lui Radu Nicoară. 

Astfel, din tot festivalul, am plecat cu doar 
n titluri (ce figure în concurs): Polul 
Ema, O zi, El au ales libertatea, filme 
care, păstrind proporțiile, nu s-au trădat pe 
sine și divulgă (mà refer la primele trei titluri) 
personalități creatoare care ne rezervă mari 
surprize pe viitor. Binenteles, dacă se incapa- 
|inează să continue să muncească sisific 


aici.” 
e . 


— 1,80 cm, cu 6 cm mai inaltă decit el, Ma- 
riajul se dovedește a fi o greșeală, Brigitte 
dorind (dupa cum declară sy) mai mult banii 
și o lansare artistică sigura. După doi ani, cu- 
plul se desparte (doamna Stallone primind o 
pensie confortabilă, asemenea Sashei care se 
alesese cu 2 milioane dolari și o superbă re- 
ședință la Beverly Hills). Sly jură să nu se 
mai căsătorească. De citva timp este nedes- 
părțit ge o frumoasă tinără de 26 de ani, Jen- 
nifer Flavin, care însă, spre fericirea lui, nu 
vrea să devină a treia doamnă Stallone. Acto- 
rul are doi băieţi (din prima căsătorie). Sage 
— 14 ani (care îi este partener în Rocky V) si 
Seargeoh — 11 ani, handicapat, închis într-o 
lume a tăcerii din care tatăl sâu speră sa-l 
poată smulge într-o zi. 


Antonia Cripij, Bucureștt Kate O'Mara va 
apare incepind cu unul din episoadele viF 
toare ale serialului Destinul familiei Howard 
în rolui Laurei, o femeie de afaceri, sigură pe 
ea și fără scrupule. 

Florin Dragan, Alba lulla: Actorul din Ter- 
minator 2 (de curind pe ecranele noastre) se 
numește Robert Patrick, iar regizorul filmului 
este James Cameron (vezi p. 23); Nu, Paul 
Newman nu joacă în Aveţi dreptate. 
Peter Weller este interpretul lui Robocop. 
Pentru Jodie Foster consultați nr. 5/92. 

Păuna Lágofátu, Focșani. Mary Stuart a 
fost într-adevăr soția lui Francisc II si nu a lui 
Henri tl. Vă multumim. 

Valentin Bodea, Bucurestt Actorul care a 
interpretat rolul tatălui din serialul TV Familia 
c se numeste Robert Preston si nu 
sui Owen. 

milia Viad, Tulcea Isabella Rossellini, di- 
vorțată de regizorul Martin Scorsese, a fost 
prietena regizorului David Lynch de care s-a 
despărțit nu demult, 

Ramona-Viviana Finţescu, GalaţtAm primit 
scrisorile dumneavoastră şi vă mulţumim 
pentru datele trimise. Ne-au fost de un rea 
folos. În limita timpului disponibil, mai trim- 
teti 


Doina STANESCU 


— 


— — 


i - 3 


int una din miile de eleve care 
asteapta cu nerabdare sfirsitul 
lunii pentru a alerga la chios- 
cul de ziare si a-şi cumpăra 
revista Noul Cinema", ne 
scrie Elena-Adela Croitoru, 
eleva la liceul „Mihai Emi- 
nescu, din Bucuresti. „În primul rind as vrea 
sa adresez felicitările mele redacţiei acestei 
minunate reviste pentru modul in care este 
concepută, pentru informaţiile (foarte pre- 
tioase pentru noi) despre actori (preferați 
sau... nepreferati), pentru adresele actorilor şi 
mult doritele fotografii si postere“. Mulţumim 
Corespondenta ne roagă sa publicam cit mai 
multe informatii despre filmele de televiziune, 
motivind că mulți dintre cei care locuiesc la 
țară nu au posibilitatea de a vedea filme decit 
la televizor. Apreciem gindul altruist și îi dăm 
dreptate. E.A.C. ne solicita fotografii şi date 
privindu-i pe interpreții din Prințul deșertului, 


„film ce m-a impresionat profund“. (vezi co- 


perta IV-nr. 8/92). 


La 13 ani, Raluca Niţă din Pogoanele, jud. 
Buzău, este de părere că „filmele violente nu 
trebuie analizate numai din punctul (de ve- 
dere al d.s.) violenţei, intrucit multe din ele 
transmit mesaje generoase (Terminator 2, cu 
Arnold Schwarzenegger, Absent nemotivat, 
cu Jean Claude van Damme etc.). Doreste 
fotografii cu Alex Fong, Tom Cruise, Julia 
Roberts, Arnold Schwarzenegger. 


Loredana Meleca (tot 13 ani) din Tg. Jiue 
impotriva celor care decupează poze din re- 
vista Noul Cinema. Ea colectioneaza revista 
și nu fotografiile din revistă, pe care nu vrea 
s-o ,descompleteze". Loredana are două pre- 
ferinte: Ralph Macchio din Karate Kid ii (vrea 
date despre interpret) si filmul indian (vrea să 
piece in India, vrea să invete limba hindi si 
viea totografii ale actorilor indieni). 

Despre Ralph Macchio ne cer date (plus 
poster) si Simona Mariana Bodnar din Baia 
Mare și Emanuela Roxana Raevschi din Bo- 
toșani. 

Alina Bujor (14 ani) și Carmen R. (16 ani) 
din București, vor să devină actrițe. Prima are 
1,70 m, ochi căprui, par castaniu și doreşte 
sa Corespondeze cu copii din toata iumea pe 


Sylvester Stallone 


u mà numar pfintre fanii tui Mi 
chael Jackson, dar concertul lui 
de la București a fost un fel de 
„Întilnire de gradul trei“ 
in așteptarea „cometei Jack- 
son", adolescenţii (masati cu miile 
pe gazonul bine protejat insă al 
stadionului) au cintat, au dansat, facindu-si 
incalzirea pentru unica intilnire. Citiva au le- 
Sinat, cu mult inainte de apariția superstaru- 
lui. Emotia se impletea fascinant cu delirul 
In tribune, alte mii de fani dar și oameni tre- 
cui de prima tinerețe. veniţi sa inteleaga „ce 
e cu Michael Jackson asta?“ in dreapta mea, 
un grup de poli(sti care asigurau paza tribu- 
nei, nu pareau incintati că trebuiau să stea 
pe bancile de lemn at tine concertul 
Talazurile sonore s-au dezlantuit din prima 
parte a spectacoluiui in ritm de rap-SNAP și 


Pinà cind 
ne vom revedea 
(Hugh Grant, 
Bruce Boxleitner 
si Courteney Cox) 


aproape o oră junii şi junele ,raperite" s-au 
zdruncinat întocmai copacilor batuti de 
crival 

Pauză... cu Beatles. Entuziasm general 
Let it be"... Observ in tribună pe Oana Sirbu 
„Liceana rock'n roll" acordă autograte... pe 
spatele fotografiilor cu Michael Jackson! 
Unul din poliiștii din apropiere, mare admi- 


„rator al Oanei Sirbu, nefiind posesor de „foto 


Michael Jackson” si nici de vreo cit de mica 
bucăţică de hirtie, recurge la o soluție ex- 
tremă. Scoate cascheta, desface cartonu! din 
interior și obține mult doritul autograf pe 
care grijuliu îl montează la loc. Să mai spuna 
cineva ca nu avem și noi idolii noștri. 

Brusc. se stinge lumina. Muzica inceteaza 
O liniște ca inaintea furtunii se aşterne pe 
stadion. Fanii sint în așteptare. Aproape ca li 
se aude respiraţia. Deodată. ca dintr-o cutie 
cu surprize, tisneste impins de un resort, 
intr-un nor de fum și scintei, el, Michael Jac- 
kson. Taifunu! pune stapinire pe toti. Pe cele 
douá ecrane enorme montate in lateralele 
scenei se vâd in prim plan figuri de adoles- 
cente cu lacrimile siroind pe obraji, cu ochii 
fixati pe obiectul adoratiei lor şi soptind ca 
pe o litanie, sau strigind numele visului lor 
„Michael! Michael“ 

Timp de două ore „fenomenul Michael" a 
fost cu noi si er facut să uitam unde sin- 
tem, cine sintem. Într-un magic joc de lumini 
laser, explozii; fum. clipuri, într-o simfonie 
tehnică ce ne-a amintit și noua, pentru citeva 
clipe, ca, totuși, mileniul doi nu e departe, 
megastarul — schimbindu-si costumele ului- 
tor de r — a dntat, a dansat pina ia 
epuizare. Am văzut oameni. în toată firea cu 
lacrimi de fericire în ochi, murmurind „Heal 
the World". Am vazut pe vecinii mei, polițiștii, 
uitindu-și rezerva impusă de uniforme si le- 
ganindu-se în ritmul lui „Black or White". Am 
vázut, mai ales, adolescentii cu fetele inun- 
date de o fericire pe care nu stiu cine sau ce 
'e-ar mai putea-o dărui. Am vazut flacaruile 
pilpiinde ale brichetelor aprinse ca niște torte 
in miniatură, soptindu-i parcă starului: Sin- 
tem aici, te iubim”. Star şi copil, Peter Pan 
contemporan. amestec de fragilitate și un 
uluitor profesionalism. Michael Jackson ne-a 
ajutat să ne refugiem — impreuna cu el 
intr-o lume unde nu există decit muzica, lu- 
mina si fericire. 

Dar vraja s-a destramat si Michael si-a luat 
zborul — la propriu — într-un enorm nor alb 
Visul s-a prelungit putin, ca sa nu fim tristi 
de tot, cind, pe cerul innorat din miez de 
noapte. au izbucnit imense corole de foc, or- 
hidee albe ce se prelingeau peste capetele 
noastre. palmieri ruginii, steluțe roșii şi verzi 

un superb joc de artificii care ne-a ținut cu 
ochii pe cer si cu un oh” prelungit pe buze 
minute intregi. 

Michael Jackson. venit (si bine a facut 
orice ar spune unii), ne-a fermecat si a ple- 
cat. Ne-a lasat insă un vis pe care ar trebui 
să-l păstrăm. Acela de a fi mai buni, mai fru- 
mosi, mai inţelepţi 


Doina S. 


teme de sport. muzică, literatură, actorie etc 
ine dă şi adresa Aleea Titus nr. 6. sector 4) 

ea de-a doua e bruneta, are par lung, ochi 
negri, 1,66 m şi 49 kg. pasiuni: franceza și 
spaniola, dansul. muzica ușoară si, in gene- 
ral, arta. Accepta în film „orice fel de rol, cit 
de mic, dar sa fie”. Pentru studii de actorie le 
statuim sa se adreseze fie Academiei de Tea- 
tru si Film, fie uneia din Universitățile parti- 
culare care au și facultăți de arta 


lonel Balica din Gataia, jud Tim consi- 
dera ca poate deveni scenarist. Ne trimite un 
fragment de scenariu. Îl rugăm sa se adre- 
seze unei case de filme. 


Anca lordache din com. 23 August, jud 
Constanta ne roaga sa publicam date biofil- 
mografice ale lui Michele Placido (vezi nr 
4/92) si mă roaga. personal, să raspund „mai 
cu tandrete" scrisorilor. Ma voi strădui 


Nicoleta Tancău din Adjud (str. Siret nr 
24, sc.A. ap 4 jud. Vrancea) vrea sa cores- 
pondeze cu copii din tara pe teme de S.F 
poezie, literatură cinematografica (ne trimite 
şi o povestire a carei acţiune se petrece la 
New York) şi vrea adresa lui Michele Placido 

M.C. din Focșani dorește un poster cu 
Francis Huster „Aş vrea sa pun si o condiţie, 
dacă se poate: să i se vada clar ochii”. Con- 
ditia nu mi se pare atit de socanta cum crede 
corespondenta. Mai şocanta mi s-a parut 
condiţia pusa de o altă corespondenta, ca in 
poze, actriței preferate să i se vada clar im- 
brăcâmintea. Şi mai şocantă ar fi dorința ca 
actorului sau actriței preferate să i se vada 
clar cine stie ce alunita din cine stie ce parte 
a trupului... 


Cristina din Suceava ne roagă să publicam 
fotografii ale polițiștilor tineri din Caracatia. 


Lăcrămioara-Elena Hriscu din Deleni. jud 
lași: „Admir această frumoasă si interesanta 
revista.” E vorba desigur de Noy! Cinema. Ne 
solicită o fotografie cu Udo Kier din Joseph 
Balsamo. 


Liliana Florea din Calarasi e indragostita 
de filmul indian, drept care ne solicità un 
poster care să-i cuprinda pe toți cei șase pro- 
tagonisti din filmul Amar, Akbar, Anthony. Si, 
eventual, citeva date despre acești actori 


Nicolae Fagadan din Cluj ne roagă sa pu- 
blicam o fotografie (clara) cu Jodie Foster 
(Tăcerea mieilor) (vezi coperta | - nr. 5/92) 
si adresa actriţei 


e 


Mai mulli cititori ne întreabă de almanah 
Nu, nu a apărut. 

Deocamdată sint dificultăţi în ceea ce pri- 
veste condiţiile financiare. Costul hirtiei, ma- 
noperei tipografice şi difuzării crescind nein- 
cetat, preţul almanahului ni se pare deocam- 
datà inacceptabil si inaccesibil pentru tinerii 
nostri cititori. Và vom tine la curent! 


Întrucit in cele de mai sus e vorba in gene- 
ra! de cei mai tineri cititori ai revistei (13 - 16 
ani), vom încerca sa le satisfacem doleantele 
Stim cà la virsta asta nu e bine sà le produci 
dezamagiri. Vor fi, probabil, destule mai tir 


zu 


Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


c/o EPIC RECORDS 
51, West 52 Nd Street 
New York, NY 10019 USA 


w 


CU cititorii 


Filmografie comentatd 


Dan Pia declară câ mereu face același 


Film, dar vorbeşte totdeauna despre altceva, ' 


intr-o altă stilistică dictată de natura naratiu- 
nii, prin imaginar tinzind să reveleze Realita- 
tea " 

e Apa ca un bivol negru, filmul generaţiei 
70. grupul de cineasti care a înfruntat stihiile 
naturii — inundaţiile, oferă dovada capacităţii 

* de a ridica evenimentul la puterea semnifica- 
isi, metamortozind suferinţa in speranță. 
` © Viaţa în roz (1970), scurt metraju! de ab- 
solventa, prefigurbazà aspirația permanentă 
de conștientizare a individului angajat pe tra- 
seul existenței şi indică tendința de conec- 
tare la parabolă a banalului accident-incident 
vita! e La o nuntă (1973) tentează evadarea 
în fantastic, dincolo de traiul anost de fiecare 
zi e Lada (1974) izbutește o pildă tragi-co- 
mică despre lăcomie @ Filip cel bun (1975) 
conjugă la timpul prezent refuzul coabitării în 
mediocritate, in meschinărie € Tâpase Scatiu 
(1976) relevă actualitatea și peste veac a unui 
flagel nu doar economic, ci și etic. parvenitis- 
mul € Profetul, aurul și ardelenii (1978) si 
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) lansează 
în peisajul cinematografiei românești wester- 
nui autohton e B loanide (1980) cinema- 
tografiază disoluția unei societăţi din pleava 
căreia se coaguleazá o alta e Concurs 
(1982), operă de „mesianism laic" rezultată 
din acumularea propriilor experienţe consu- 
mate in contemporaneitate, intatiseaza gene- 
ric tipologii sociale ale cáror vicii morale sus- 
țin sistemul la a cărui dinamitare lucrează 
obscure forte aseptice € Faleze de nisip 
(1983), în ordinea aceleiași demonstrații de 
natură alegorică, e o simbolică pledoarie ce 
facilitează diagnosticarea unei grave maladii 
cu forme de manifestare acută: suficiența 
care, atingind centrul cerebral al societății — 
intelectualul, generează intoleranta, incon- 
stienta, aberatia e Dreptate in lanțuri (1984), 
apelind ia legendă, circumscrie in aeternitas 
condiția revoltatului față de ordinea arbitrar 
constituită € Pas in doi (1985) calchiazá in 
cotidian relatia e ap dintre Cain și Abel 
N , ultimul bal (1989), în perspec- 
tiva istoriei recente, este încărcat de virtuţi 
premonitorii: abandanul in mocirla, sacrificiul 
întru purificare e Rochia albă de dantelă 
(1989) reprezintă o reflecţie profundă in fata 
morţii ce pune la încercare caracterul și forța 
umană eH de lux (1992) cristalizează 
într-o structură de apolog modern o insolita 
viziune retrospectivă asupra societății totali- 
tare. te 


orta stilului Pita se degajă 

din atmosfera hipnotică ce 

iradiază din obiectele, per- 

sonajele, ideile alese de 

regizor să fie instrumen- 

tele sale de lucru. Această 
expresie proprie îl așează pe Dan Pita 
în categoria cineaștilor a căror scriitură 
cinematografică este recognoscibilă 
dintr-o- singură secvenţă. Scriitură in- 
vestită cu brio în Hotel de lux. ideea 
atotstăpinitoare — și ea o constantă în 
filmele sale (Concurs, Faleze de nisip, 
spre a numi doar două) este puterea to- 
talitară, mecanismele şi efectele aces- 
teia. 

Tensiunea acumulată în film ne apare 
astfel ca un strigat-anatema la despărți- 
rea de un trecut istoric damnat de dic- 
tatura în care si regizorul a trait. De aici 
forța acută a Hotelului de lux care, iată, 
a convins juriul Mostrei Internaţionale 
Cinematografice de la Veneţia să-i 
acorde importantul trofeu, într-un festi- 
val care și-a propus, in acest an, și mai 
mult decit la ediţiile precedente, să in- 
cununeze filmul de autor. 

In ultima jumătate de secol, am asis- 
tat la numeroase prăbușiri ale sisteme- 
lor dictatoriale din America de Sud și 
Africa, pina in Europa centrală și rasa- 
riteana... Se cunosc cu precizie cauzele 
ce au determinat colapsul și momentul 
acestuia. Perspectiva temporală permite 
istoricilor să analizeze fenomenul în 
desfășurarea sa. Dar nici analiștii, nic: 
politicienii contemporani la începutul! 
instaurării respectivelor dictaturi nu 
le-au putut prevedea exact amploarea 
și consecințele. Mai mult, neidentifi- 
cîndu-le precis startul, le-au putut 
fi (la noi ca şi in atitea alte părţi) „tova- 
rasi de drum".* 4 

Cineastul român a găsit o admirabilă 
expresie concretă pentru a defini di- 
mensiunea absurdă a mecanismelor 
dictaturii. Pe scurt: un tinar chelner, 
proaspăt numit șef de sală într-un hotel 
de lux, e dornic să inoveze. Spre a crea 
o ambianta mai plăcută, propune să se 


* Un cineast a avut pe acest teren intu- 
itie genială. Chaplin a început să prega- 
tească Dictatorul (premiera a avut loc 
la 15 octombrie 1940) de la începutul 
anului 1938. De atunci el și l-a imaginat 
pe Hitler jucindu-se cu globul pămin- 
tesc. previziune pe care, la începutul 
anului 1938, puțini oameni de stat sau 
storici au avut-o. 


E 


t 


evenimen 


deschidà usile si ferestrele elegantelor 
saloane, ca lumina și aerul să pátrundà 
nestingherite. Încuviințarea trebuie insă 
dată de șeful suprem al hotelului. In 
nerăbdarea sa tinerească spre mai bine, 
tinarui şef de sală isi pune în practică 
ideea. înainte de a fi primit aprobarea. 
Saloanele capătă o altă înfățișare, clien- 
tii sunt mai destinși, mai mulţumiţi. Dar 
delatiunea se pune în funcție. Tinărul 
șef este trimis la „munca de jos“, la ma- 
gazia din subsolurile hotelului. Seful 
suprem invocind argumentul confortu- 
lui „tradiţional“ al clienţilor (grija pen- 
tru om!), dă dispoziţie ca ușile și feres- 
trele să fie din nou ferecate. Hotelul 
este la scară redusă un concludent mo- 
del pentru un posibil macro cosmos: o 
țară, un continent. EI trebuie să ráminà 
un univers inchis, de fapt un univers 
concentrationar, după cum va desco- 
peri tinărul șef de sală expulzat din ca- 
tegoria „privilegiată“ care trăiește la 
etaj, devenind, în această cădere 
initiatica în infern, si cáláuza spectato- 
rilor. Pătrundem în compania sa în stră- 
fundurile hotelului, acolo unde sînt cei 
care au îndrăznit. Au îndrăznit ce, în 
fond? Să gindească, să creadă că și alt- 


ceva, există, că altfel ar fi mai bine! În 
tot acest hatis de simboluri, Pita este 
extrem de precis. Se vede lim că și 
categoria „privilegiată“ (Doamna cu 
voaletă, Generalul etc., etc) este supusă 
constringerilor de tot felul. Hrana, căi- 
dura și lumina sunt rationalizate, dis- 
cutiile se fac cu teamă de a nu fi ascul- 
tate, căci în acest hotel toți „sunt vino- 
vai": Vinovati că trăiesc si de aceea 
trebuie ținuți în lanțuri... 

Totuși, și în acest univers concentra- 
tionar viata merge mai departe. Oame- 
nii muncesc, iubesc pătimaș sau fac din 
dragoste o pasageră evadare din infern. 
Unii o fac cu violenţă, alții cu deznă- 
dejde, alții cu voluptate. Mamele își iu- 
besc în tăcere fiii, acceptind umilinte 


“pentru a-i salva, o fac pină la sacrificiul 


suprem. În acest rol, Irina Petrescu da 
din nou măsura inteligenței talentului 


ei. Cu chipul chinuit de efort si renu- ` 


‚tare, mama interpretată de ea transmite 


prin doar intensitatea privirii noblețea și 
flacăra 'unei icoane. 

Pita şi-a orchestrat filmul ca o simfo- 
nie. O simfonie halucinantá si atroce. 


.Invelisurile teroarei se dezghioaca teri- 


fiant sub ochii noștri. Un lift ne urcă in 
spaţiul elegant sau ne coboară in cer- 
curile dantești. Sigur, această parabolă 
@ totalitarismului e apăsătoare, pro- 
voacă si irită, dar cum altfel ar putea fi? 

Ideea regizorului de a filma coșmarul 
chiar în palatul ridicat după indicaţiile 
dictatorului spre a-și consfinti sceptrul 
și gloria, palat care urma — culmea 
grotescului tragic — să poarte numele 
de Casa Poporului, asigură un suport 
scenografic ideal pentru a ilustra luxul 
clădit pe mizeria umană. Absurdul ima- 
gistic este pe măsura absurdului siste- 
muluj'pe care cineastul îl devoaleaza. 
Sunt numeroase secvențele cărora nu li 
te poti sustrage vizual si emotional. As 
semnala doar travlingul — aparent neu- 
tru, dar cit de elocvent — de-a lungul 
plafoanelor încărcate de stucaturi și 
lustre, astfel filmate încit ai senzația 
unor stalactite moi gata să se prăbu- 
șească asupra-ti spre a te strivi. O ima- 

ine magistrală realizată de Călin 

hibu, colaborator constant al regizo- 
rului, amplifică valenţele metaforice și 
alegorice ale parabolei, alternind subti- 
litatea cu pregnanta. 

De altfel, la Venetia, Dan Pita nu a 
omis nici un prilej spre a menţiona co- 
munitatea creatoare cu echipa sa (mu- 
zica: Adrian Enescu, scenografia: Nico- 


lae Ularu, montajul: Cristina lonescu, 
imaginea și camera: Călin Ghibu, sune- 
tul: Sotir Caragata, costumele: Catalina 
Ghibu). 9 

Chiar dacă nu ar fi făcut-o, osmoza 
dintre toate compartimentele apare evi- 
dentá. Hotel de lux este perceput ca un 
rezultat omogen, fiind și din acest 
punct de vedere un film de tură in- 
ternationala. 

Finalul filmului care reiterează posibi- 
litatea succesiunii dictatoriale, a iscat 
numeroase discuţii la Veneţia. În ceea 
ce mă privește, cred că sensul sfirsitu- 
lui e dublu. Da, o dictatură poate inlo- 
cui o alta, dar totodată fapta tinărului 
șef de sală (nu vreau să anulez suspen- 
sul) sugerează și posibilitatea că o dic- 
tatură poate fi răsturnată cind există 
voinţa și curajul. Sau dacă disperarea le 
întrece pe amindouă. ; 

Semnele metaforice și simbolice s-au 
lăsat mai ușor descifrate de către cei ce 
au trăit o asemenea experienţă. Este 
ceea ce a reieșit chiar din discuţiile 
purtate cu o parte din membrii juriului de 
la Mostra venețiană. Cel mai important 
cineast sud-american, Fernando: Sola- 
nas, autorul filmului Călătoria, prezent 
în competiţie la Cannes în această pri- 
măvară (v. Noul Cinema nr. 6/92) a fost 
pur şi simplu fascinat de Hotel de lux. 
Printre admiratorii filmului s-a aflat încă 
un cineast argentinian Luiz Puenzo 
(Oscar 1985 pentru istoria oficială). De 
asemeni cineastul ceh Jiri Menzel (lau- 
reatul Oscar-ului pentru Trenuri strict 

) nu putea să nu înțeleagă me- 
sajul acestui hotel strict păzit. Surpriza 
a venit desigur de la președintele juriu- 
lui, actorul american Dennis Hopper 
care, fără să fi cunoscut dictatura, ne-a 
declarat, după ce a văzut filmul lui Dan 
Pita de două ori, că el a susținut Hotel 
de lux pentru Leui de aur. instructiv mi 
se pare că deși presa italiană a fost îm- 
pon între pro și contra Hotelului de 

cineaștii prezenți s-au aflat în con- 
sens prin admiraţia lor fata de film. 

Leu! de argint cucerit de Dan Pita la 
Venetia și-a extins astfel aureola asupra 
întregii cinematografii care, după 27 de 
ani, reintră în palmaresul marilor com- 
petiții internaţionale. 


Adina DARIAN 


Producție Solaris Film" - Bucuresti în coope- 
rare œ Parmasse Production" - Paris. 


——ũ— 2 — — a 


Petrescu 


w 
= 


«Hotel de lux» 


speciale per la miglior sce- 

neggiatura a Un coeur en hi- 

ver di Claude Sautet. 

Ai Palazzo dei Cinema la 
na é top secret, ma il 

tam- tam dei corridoi lascia. 


Stefan lordache si Valentin Popescu 


segnare il Leone d'oro al film 
rumeno Hotei de lux e che... 


Protagonist: 
privirea 


nferpretii nu au avut a se con- 

frunta cu niște personaje tradi- 

tionale, ei au fost constrinși să 

figureze idei — conceptii — fe- 

nomene. O fac într-o manieră 

extraordinară, de maxima filmici- 
tate și majoră simplitate. Angrenati 
într-o aventură dantescă, eroii legat: 
printr-o simbolică relație de rudenie co- 
există într-un regim de constringere 
obedientă si vinovăţie complice, inver- 
Vind pei rolurile de victimă și că- 
lău. Totul într-o dinamică a cercului vi- 
cios ce implică deopotrivă mărirea şi 
decăderea, asumarea si renegarea, ade- 
vărul și minciuna. 

Planul general grandios edificat res- 
piră prin intermediul prim planului la- 
borios orchestrat. O distribuţie vastă 
este armonizată de strategia captarii 
privirilor. nuartat tensionate. 

Copie horia personalitate malefica, 
versatilă, ubicuá (Stefan lo ), eri- 
jindu-se in moralist asanator si debitind 
principii relative, ajunge să-și „disti- 
leze" privirea superioară în voce dicta- 
torială, convertind prezența autoritară 
în absență pseudo-divinatorie. 

La antipod, la baza piramidei sociale 
figurate alegoric, umilința întru demni- 
tatea (Irina Petrescu) trudeste .cind la 
spălătoria-tăbăcărie, cînd la bibliote- 
ca-refectoriu arhivistic cu inima im- 
pietrità, cu obrazul brázdat de sufe- 
riftà, cu privirea întunecată de amară 
resemnare, scandind premonitoriu o 
gravă imprecatie, ` 

Blestemul Mamei se îngină cu spove- 
dania Fiului (Valentin Popescu), care, 
conştient de propria condiţie de unealtă 
a crimei într-un univers al manipulării si 
maculării, se supune Destinului arbri- 
tar, parcurgind pină la capăt eterna ex 
perientá hamletianá a asumării lasitatii 

In contratimp cu hărţuirea prin inves- 


tire şi discreditare, acţionează si ele- 
ganta ispitire ce se dovedește discretă 
instigare, perversă provocare (Lamia 
B ). Amorul profesionist, disimu- 
lindu-se si in amicitie, gliseazá cu non- 
salantá de la frivolitate la austeritate, de 
la senzualitate la frigiditate (Irina Movi- 
là). Asa cum fronda juvenilă (Ileana Po- 
pescu) operează rapid saltul de la in- 
transigentá la compromis, de la intole- 
rantà la delatiune. 

Dacă noblețea (Simona Bondoc) e 
programată să eșueze in penibil, iar 
distincția să alunece în ridicol, volupta- 
tea perorării (Alfred Demetriu) pune de 
acord esența cu aparența. Revolta cu- 
noaște, în schimb, atit riscurile dema- 
gogiei protestatare, cit si martirajul in- 
genuncherii dizidentei (Marius Stă- 
nescu). 

Între autenticii handicapati — rebu- 
turi ale naturii umane — și victimele 
politicii concentrationare perpetuate ia 
infinit nu mai există nici o graniță. 
Speranţa trebuie să vină însă tot de la o 


George Custurá 


privire. De la privirea conștientă a spec- 
tatorului, privire ce se intersectează cu 
privirea personajelor propulsate in prim 
plan pentru a spori verosimilitatea de- 
monstratiei metaforice. Trio-ul chelneri- 
lor (Valeriu D: za, Constantin Co- 
timanis. Adrian Răţoi) — lachei servili 
și, simultan, delatori zeloşi — figu- 
rează terifiantul joc al obscurelor inte- 
rese. Mignona presen androgina 
(Clara Popescu) capata fulgurant nimb 
tragic odată cu înglobarea în lapidar-e- 


nuntatul masacru al inocenților. Straful- 
venia de ,vigilentá în exces“ (George 
usturá) i se asociazá un obsesiv suris 
evaziv, ambiguu (Cornelia Pavlovici). 
In. era monitoarelor orwelliene, isi 
păstrează valabilitatea, dar se încarcă 
de reverberatiile duplicitatii morale im- 
puse tocmai de această reflectare mul- 
tiplu mediată, asertiunea lui Michelan- 
gelo: „ochii, oglinda sufletului“... 


Irina COROIU 


„La Repubblica“ 


ouă zile după ce am asistat la coborirea în infern evocată de 

românul Dan Pita in Hotel de lux, care se incheia cu un sen- 

timent de neîncredere în viitor, sugerind că istoria se poate 

repeta, a fost proiectat Cluma — ecranizarea romanului lui 

Camus de către cineastul argentinian Luiz Puenzo. Acesta 

» comunica aceeași stare de deziluzie exprimată prin interme- 

diui metaforelor. Se poate spune cá metafora este discursul 

favorit al multora dintre cineaștii prezenţi în competiția Mostrei venețiene“. 

Am citat din articolul corespondentei cotidianului „La Repubblica“, Natalia 

Aspesi, spre a vedea că nu numai cineaștii noștri uzează de limbajul metafo- 

relor, simbolurilor, alegoriei. Asemănarea dintre cele două filme numite de- 
curge, probabil și din trăirea unor experienţe istorice comune. 

lată ce spune cineastul argentinian Luiz Puenzo ziarului „Corriere della 

Sera: „Imediat după căderea dictaturii in Argentina (la inceputul anilor '80), 

eram la modă. Toţi se ocupâu de noi, ne compătimeau, ne susțineau. Acum 

rar se mai scrie despre noi, nu mai suntem interesanti. iată-ne încercuiți de 

zidul indiferentei ca si cum nu am exista, ca si cum astăzi disponibilitatea 

de a sti, de a înțelege, de a face s-a spulberat. Este motivul care m-a deter- 

minat sã ecranizez romanul „Ciuma“, ce ilustrează de fapt oboseala fata de 

tragediile altora. Astăzi aș spune fata de tragediile iugosiavilor, ale africani- 
lor, ale sud-americanilor şi, într-un fel, si ale Europei de Est". 

O definiţie cit se poate de exactă a direcţiei preocupărilor cineastilor lumii 

așa cum se reflecta ea în filmele Mostrei venețiene, dar și definiția unei stări 


de fapt istorice contemporane. 


A. D. 


ostră internaţională de ci- 

nema de la Veneţia pare să fi 

ajuns ultimul liman al filmu- 

iui de autor (v. dosarul de- 

dicat acestei teme in Noul 

Cinema nr. 10/1991). A fost 
preocuparea, strigátul chiar al cineastilor 
prezenţi la ediţia autumnală a Festivalului 
din Lagună. A fost tema Colocviului au- 
torilor de cinema inaugurat în acest sep- 
tembrie, urmînd să aibă loc anual, pentru 
afirmarea dreptului la creaţie şi la autono- 
mie al cineaştilor. Gazduit în faimosul Hó- 
tel des Bains, ambianța eroilor lui Thomas 
Mann din „Moarte la Veneţia” şi locul unde 
Visconti a realizat ecranizarea romanului, 
Colocviul s-a desfăşurat chiar în sala ce 
poartă numele marelui cineast. Dezbaterea 
autorilor de cinema a devenit coloana ver- 
tebrală ideatică a Mostrei. Din orice punct 
geografic ar fi venit, şi uneori chiar cu ar- 
gumente contradictorii, strigătul cineasti- 
lor era unul singur: „Salvaţi filmul de au- 
tor“! 

Această stare de panică exprimată pe 
mai multe voci sau prin scrisori de cineas- 
til americani şi vest-europeni a redus la 
perplexitate pe cineaştii est-europeni care, 
fără eufemisme, declarau că libertatea nou 
ciştigată în ţările lor i-a dezorientat, iar 
lipsa unui suport material stabil le-a limi- 
tat posibilitatea de a debuta şi a impuginat 
numărul de fiime produse: Lamento-ul lor 
era la rindul său de neînțeles pentru ziaris- 
tli şi cineaştii occidentali prezenţi, venind 
mai ales din partea unor tineri realizatori. 
Dar o realitate netrăită nu poate fi perce- 
puta in toată complexitatea. Noile genera- 
fii cred, probabil, că bătăliile ideologice cu 
cenzura din trecut se ciştigau mai uşor de- 
cit bătălia pentru finanţarea filmelor azi, 
de altfel comună industriei filmului de pre- 
tutindeni. 

Un accident de parcurs a venit să con- 
firme teama creatorilor mereu priponiti 
de buzunarul producătorilor. Iniţial, direc- 
torul Festivalului, regizorul Gillo Ponte- 
corvo .desemnase ca preşedinte al juriului 
pe Peter Bogdanovici (Ultimul spectacol, 
Ce se intimplá, doctore?, Luna de hir- 
tie, Texas Ville sint doar citeva dintre fil- 
mele care i-au adus o celebritate mon- 
dialá). Cineastul american a fost însă obli- 
gat să renunţe la onoarea ce i se făcea. 
Motivul l-am aflat din scrisoarea adresată 
chiar lui Pontecorvo, data ulterior publici- 
tăţii: „Dragă Gillo, joi 27 august, Para- 
mount mi-a dat să citesc un scenariu. 
Vineri toată ziua s-au purtat discuţiile 
şi la sfirşit mi s-a propus să-l realizez. 
Filmările urmind să înceapă la 5 oc- 


tombrie, pregătirea era programată de- 


la 31 august. Cum poti să-ţi închipui, 
bagajele mele şi ale soţiei erau gata și 
amindoi visam să ajungem la Veneţia. 
Am încercat să obţin o aminare, dar a 
fost imposibil, intrucit pind si data lan- 
sării filmului era fixată pentru aprilie 
viitor. Asta este industria spectacolu- 
lui! Cum nu sunt decit un artist-munci- 
tor nu am ut pune nici o condiţie si 
cu atit mai putin să refuz, căci scena- 
riul mi se pare foarte bun şi cred că ar 
putea ieși un film interesant si emotio- 
nant. Sunt dezolat şi regret din toată 
inima inconvenientele pe care ti le 
creez. Nădăjduiesc insă că vei la la 
serviciile mele intr-o ediţie viitoare“ 
etc., etc. 

Nu puțini dintre cineaştii est-europeni 
obișnuiți pina acum, măcar din acest punct 
de vedere, cu libertăţi mai mari, au fost 
surprinşi de această condiţie subalternă a 
creatorului fata de patronii studiourilor 

Colocviul filmului de autor a fost onorat 
cu prezenţa a şapte laureați ai premiului 
Oscar, șase incununati cu Leul de aur, trei 


6 


laureați ai Palme d'or si un scriitor (scena- 
rist citeodată) deţinător al Premiului No- 
bel, anume Gabriel Garcia Marquez. În dis- 


cupli s-au facut însă auzite si temeri cate” 


depășesc ecuaţia bani-cinema, fiind anco- 
rate chiar în neliniştile şi marasmele aces- 
tui sfîrșit de mileniu. 

Pontecorvo, autorul acelui de neuitat 
Bătălia pentru Alger, nu doar mărturie a 


vigorii artei cinematografice, ci şi un zgu- 
duitor document al destinului naţiunilor şi 
al oamenilor în convulsiile istoriei secolu- 
lui nostru, a expus situaţia în termeni 
drastici: „Am stat de i 


un an la altul în ultimii 40 de ani. 
Înainte ne bucuram de o libertate 
e ad ce Sa miono p a acria: 
rilor. Desigur, ştim cu toţii că produc- 
fia cinematografică, fapt de înţeles, 
tinde să fie în proporţie de 90% diver- 
tisment și să asigure o comunicare de 
masă. Dar este absolut criminal să se 
închidă acele coridoare care au dat po- 
sibilitatea patrimoniului culturii să se 
îmbogăţească cu opere ca Umberto D., 
Hoti de biciclete 5i Paisa datorită cà- 
rora alte re au fost use, 
de pildă Pather Panchalli, sufle- 
tul la gură, ivan cel groaznic. Situaţia 
prezentă nu este dezastruoasă doar în 
plan economic şi organizatoric, cauzele 
răului sunt cu mult mai wien Spiritul 
infringerii si al renuntàri 
pe mingile noastre. Probabil, daca 


ple care imi sunt mai familiare) ar re- 
veni printre noi astazi, nu s-ar gindi ni- 
ciodată să ina, nici măcar n-ar 
mai visa la filme ca Roma oraş deschis 


internaţională 
a artei şi imaginaţiei 


sau Hoţi de biciclete. Este obligatoriu 
să ne unim pentru ca filmul de autor 
să nu moară. Propun să lansăm la 
această Mostră un Manifest în apăra- 
rea n prima vital al Artei filmului.“ 
Apelul este pătetic, dar ofensiva standar- 
dizării filmului de divertisment este perce- 
pută în occident ca un pericol real pentru 
„opera cinematografică”. Desigur, la noi, 
ca şi în alte ţări ce au stat aproape o jumá- 
tate de secol după „Cortina de fier”, vitre- 
gite de marile succese comerciale ce domi- 
nau ecranul mondial, nu se poate percepe 
in toată amplitudinea gravitatea situaţiei. 
Faptul însă cá atigia mari cineaşti ameri- 
cani, crescuţi in doctrina prototipurilor ci- 
nematografice, se alătură acestei cruciade, 
măsoară consecinţele omogenizirii prin 
audiovizual a „satului nostru universal” 
Neputind fi prezent la întilnirea autori- 
lor de la Mostra venețiană, Martin Scor- 


sese a trimis adeziunea sa: sprijin intru 


totul chemarea lui Gillo de a un 
Manifest în apărarea artei filmului, Am 
observat că, ori de cite ori o mulțime 
de oameni se adună în sprijinul unei 
idei, vocile lor se fac auzite. Manifestul 
lansat de Pontecorvo ar putea scutura 
praful de pe mentalitatile americane si 
trezi pe cei ce nu au aflat pina acum ca 
filmul este o artă. Mă gindesc la toti 
oamenii din industria filmului, la 
producători, la unii dintre regizori și 
chiar la Trebuie să le amintim 
că noi facem filme din dorinţa de a 
spune ceva si că vrem să ne folosim de 
imagini tot așa cum un scriitor se folo- 
sește de cuvintele scrise cu stiloul“. Ro- 
bert Altman s-a numărat şi el printre ab- 
senţii prezenţi: „Regret că nu am 

veni la Veneţia, dar filmez în California 
şi trebuie să termin pina in octombrie 
(...) Desigur, arta şi comerțul au fost 
de multă vreme parteneri, dar cred că 
prea multi oameni lacomi au intrat pe 
teritoriul filmului şi ei sunt mai intere- 


Orlando de Sally Potter 
a fost filmul cel mai 
apreciat de critici. 
Totuși a rămas 
în afara palmaresului 


sati de cistiguri decit de ceea ce fac. 
Lucrul acesta ne-a contaminat și pe 
multi dintre noi care nu văd că servesc 
pe stăpinul care nu trebuie. Există și 
calea de a-i servi pe amindoi”. (Vom 
avea posibilitatea să constatăm că spusele 
lui Altman au acoperire întrucit Guild Film 
România va distribui în curind ultimul său 
film: oes n.n.). George Lucas şi Ste- 
ven Spielberg s-au raliat şi ei cu vehe- 
menţă iniţiativei lui Pontecorvo, cerind sa 
se facă apel la „Comisia pentru drepturi 
morale” de la Berna. Explicaţia este intere- 
santa. 

În 1989, Statele Unite au semnat respec- 
tivul tratat, excluzind însă de la protecţia 
drepturilor morale pe acei artişti care-şi 
„inchiriază” munca. 

Intrucit regizorii şi scenariștii americani 
lucrează pe contract, ei nu au nici un 
drept asupra operei lor, aceasta, aparti- 
nind impreuná cu drepturile morale ce de- 
curg din calitatea de proprietar, celui ce 
i-au inchiriat, respectiv studioului sau unui 
producátor independent. Astfel, autor nu 
este socotit creatorul filmului, ci cel in a 
cărui proprietate se află filmul, ca şi cum 
acesta ar fi o mobila! Spun asta gindin- 
du-mă la vechea lege franceză, azi accep- 
tată juridic de multe alte ţări, prin care ti- 
tlul de proprietar asupra mobilei revine 
celui ce o are în posesie. 


schimba personajele dintr-un film intr-altu! 
% Noul Cinema nr. 1/1992). Spielberg: 


cut ca autorul filmului său, indepen- 
dent de drepturile financiare ce-i revin 
şi chiar după încasarea acestora si deci 
să poată interzice orice modificare ce 
i-ar putea deteriora opera sau prejudi- 
cia reputaţia sa ca artist“. 

De pe poziţiile unei ţări cu o legislaţie 
neegalată de nici una în privința apărării 
dreptului creatorului asupra operei sale, 
Jack Lang, ministrul culturii în Franţa, oas- 
pete de onoare la acest Colocviu al autori- 
lor de cinema, a spus: „Lupta pentru in- 
tegritatea artei si pentru drepturile 
creatorilor reprezintă în fapt angaja- 
mentul nostru fata de libertatea artei. 
Avem nevoie de o Internaţională a ar- 
tei si imaginației“, a conchis ministrul 
francez în aplauzele adunării. 

ostra de artă cinematogra- 
fica de la Veneria a creat ast- 
fel, mai mult decit oricind,o 
ambianţă propice aprecierii 
filmelor de autor in ingele- 
sul cel mai elevat al acestei 
sintagme. Cu atit mai onorant a fost 
într-un atare context, Leul de argint atri- 
buit filmului românesc Hotel de lux de 
Dan Pita, premiu ce a revenit la paritate 
unui film francez si unui film spaniol 

După lumea picturii văzută de Rivette in 
Frumoasa (v. Noul Cinema 
nr. 6/91), şi de Pialat in Van Gogh şi 
după reactualizarea cu atita graţie a muzi- 
cii baroce franceze de acum două sute de 
ani de către Corneau in Dimineţile muzi- 
cii, Claude Sautet duce mai departe această 
elevată ştafetă a cineaştilor francezi care 
fac din cea mai tinără dintre arte vestala 
mai. virstnicelor surate. Regăsim áceeaji 
irezistibilă atracţie către universul intelec- 
tualilor ce-și capitonează existenţa cu so- 
nate şi lecturi. inimă tă ne pare 
un act secund, depolitizat, la et jim, 
inter t acum de Daniel Auteuil şi An- 
dré Dussollier (un actor care i-a furat pri- 
virea lui Truffaut). Catalizatorul sen- 
timentelor celor doi este acum o violo- 
nistă, o Emmanuelle Béart iradiind o femi- 
nitate de sorginte japoneză. Discurs des- 
pre solitudine, despre afecte si imposibili- 
tatea acestora de a-și afla un echilibru în 
trei. Cuplul, cu toate imperfecţiunile, pare 
soluția ideală. Sau singura. Temă, să recu- 
noaştem, in care psihologia franceză exce- 
lează. Intimitatea, seducția, îndrăgostirea 
sub semnul melodic al lui Ravel, devin pal- 
pabile. Emoţiile sunt disecate livresc fără a 
deveni prin aceasta mai puţin devasta- 
toare. are cuvintul final, fără 
drept la apel si pentru o „inimă în iarnă“, 

u atit mai mult d se desple- 
teste sub cerul infierbintat al Catalaniei. 
Aflăm de la zorul s Luna (46 ani) 
că in Spania o fată frumoasă se 
spune că este „ca o şuncă“. Filmul său ja- 
mon, Jamon, mai propriu tradus pentru 
noi, Frumușică, frumugicá, este o ver- 
siune ibericá la filmul americanului Soder- 
bergh, Sex, minciuni i benzi video. Pa- 
rafrazind titlul, am putea numi filmul spa- 
niol Sex, minciuni zi usturoi. Alternind 
ironia tandră cu umorul obiectivant, Bigas 
Luna face prin filmul său o şarjă satirică la 
adresa feminităţii vitale hispanice: o mamă 
prostituată şi o prostituată mamă ajung ri- 
vale prin amorul lor cu potenţialii gineri. 


Lamia Beligan 


Leul de aur, Povestea lui Qiu Ju de 


Zhang Yimou 


Leul de argint, Hotel de lux de Dan 
argint, inimă înghețată de 


Pita 
Leui de 
Claude Sautet 


Leul de argint, Frumușică, frumugicá 


de Juan Jose Bigas Luna 


Cupa Volpi pentru cea mai bună in 
terpretare feminină Gong Li în Poves 
tea iui Qui Ju de Zhang Yimou 

Cupa Volpi pentru cea mai bună in- 
terpretare masculină Jack Lemmon in 
Glengarry Hien Ross de James Foley 

Jack Lemmon în filmul Glengarry 
Hien Ross de James Foley 


Imbroglio in tradiţia teatrului clasic cu 
două actriţe de maximă frumuseţe şi tem- 
perament ardent (Penelope Cruz şi Anna 
Galienna) cărora li s-a alăturat la unison 
italianca Stefania Sandrelli. 

in Tripleta de argint deci, un film grav, 


unul intimist şi un altul exuberant-satiric. 


La Cina e vicina (China e ) îşi 
intitula Bellocchio, în 1967, un film ja vre- 
mea cind intelectualitatea italiană de stinga 


se lisa sedusă de doctrina mao-istă. De 
atunci, Bertolucci ne-a arátat cà nici de el 
China nu este departe (Ultimul impárat). 

Leul de aur din acest an, acordat regizo- 
rului Zhang Yimou pentru Povestea lui Qui 
ju după ce anu! trecut cineastul obținuse 

eul de argint pentru Soții și concubine), 
ne face să credem că si de Mostra vene- 
fianá, China este aproape... 

Cum altfel ar fi putut fi cînd Yimou a 


si Irina Movilă în Hotel de lux 


Frumuşică, frumușică 
de Bigas Luna (cu Anna Galienna) 


` 


Emmanuelle Béart, violonistă 


in inimă înghețată de Claude Sautet 


realist. Ţăranii dintr-un sat din nordul Chi- 
nei, locul unde se petrece acțiunea, au de- 
venit pentru camera ascunsă a cineastului 
chinez interpreţii povestirii sale. Este is- 
toria unei sătence (doar ea interpretată de 
o actriţă, Gong Li, recunoscută ca superve- 
deti a Chinei și a Asiel de Sud-Est — 
simte că o dreaptă judecată poate 
mai degrabă cu sufletul decit prin lege. O 
experienţă geamănă în plan existenţial cu 
cea a mamei din piesa tiană „Cercul 
de cretă caucazian”, prevalindu-se de pre- 
cizia viziunii realiste a autorului ne con- 
duce pina în sufletul Chinei însăşi. Tensiu- 
nea narativă reverberează prin simplitate. 
Un Leu de aur necontestat de presa ita- 
liana. Poate si pentru că acest film de au: 
tor era apt să convingă că, revenigi printre 
noi, Rossellini sau De Sica dacă nu ar mai 
afla loc pentru filmele lor în Italia le-ar pu- 
tea face în China. 


adus în E nde neorealismului un film neo- 


Adina DARIAN 


P.S. Am putut ajunge la timp la Mostra, 
datorită solicitudinii companiei TAROM. Mul- 
fumiri. 


7 


Cel mai frecven 


imul reprezintă, dupa emisiu- 

nile informative, cea mai im- 

portantă componentă din pro- 

ramu! saptaminal al TVR: 

5%. Audienta sa întrece insă 

cu mult această pondere. 

Daca serialul Dallas, de exem- 

plu, întrunește constant cam 80-85% din inte- 

resul telespectatorilor iar Destinul familiei 

Howard intre 78 si 84%, filmul de simbata si, 

mai ales, de duminica seara ajunge să mobi- 

lizeze interesul privitorilor pină la 90%, pro- 

cent record care se înregistrează și la Twin 

Peaks. Micul ecran ramine, indiscutabil, cine- 

matogratul frecventat cu asiduitate și consec- 
venta de către abonaţii sai. 

Pornind de la această constatare, revista 
noastră și-a propus o incursiune în „culisele“ 
a ceea ce este o obisnuinjá cotidiană: filmul 
de la televizor. 


Ceea ce nu se vede 


Selecţia, achiziția și programarea acestuia 
înseamnă o activitate susținută, implicind im- 
portante eforturi culturale, financiare si de 
negociere. 

le două departamente care se ocupă 
preponderent de soarta filmului („Import-ex- 
portul“ si ,Programe") isi bat realmente capu! 
cum sa se descurce, nu atit cu oferta de ti- 
tluri cit, mai ales, cu hățișul de condiții, pir- 
ghii economice sau juridice, modalitati de 
onorare a tuturor criteriilor pentru ca un film 
-să ajungă a fi prezentat lega! pe micul ecran. 

Imediat dupa revoluţie s-au alocat 300.000 
dolari pentru cumpărare de filme. Bizuin- 
du-se pe aceștia, cei de la import-export s-au 
grăbit să achiziționeze o serie de titluri, pe 
care ulterior s-au trezit insă că nu au cu ce 
să le mai plătească integral. Fondurile fuse- 


Jessica Lange 
în All that Jazz, 
filmul-testament 
al lui Bob Fosse, 4 Oscar '79 


sera date cu o mină și luate cu cealaltă, in 
ideea ca filme se gasesc pe toate drumurile, 
satelitul e darnic iar, acolo unde nu se poate 
altfel, ne descurcam noi pe gratis. 
Consecințele unei asemenea. atitudini nu 
au întirziat să apară: obligaţiile de plată asu- 
mate nefiind onorate, | familiel Ho- 
ward s-a oprit pentru telespectatorii români, 
ia jumătate. Familia G — așișderea. 
Din ce se înregistrează de pe Canal France 
international si de pe Super Channel, doar o 
infimă parte ajunge in prezent pe post. 
Motivul? „Nu s-au obținut drepturile de ditu- 
zare pentru România” — menționează fax-ui 
care sosește, de regulă, după citeva zile de ia 
transmiterea primelor episoade. Partenerii au 
aflat, între timp, că România are 23 milioane 
locuitori, iar Televiziunea națională aproape 4 
milioane de abonaţi. Cum să nu fii bun de 
plată? In plus, restantele la acest capitol au 
sifonat serios prestigiul importatorului cărula 
acum i se cer banii inainte. De unde ga- ia? 


Jack Nicholson si Karen Black, două „piese grele“ 


în Cinci piese ușoare (1970) de Bob Rafelson 


Între Arhiva de Filme 
şi reclama de ţigări 


În condiţiile unor prețuri strict determinate 
de nivelul partenerilor, un film de ficțiune oa- 
recare costă între 600 şi 1 dolari. Dacă e 
vorba de un titlu important ( de 
exemplu, aflat în cataloagele marilor compa- 
nii ca Warner Bros sau United Artists), li- 
cenja urcă spre 4-5000 dolari! Cit despre se- 
riale, în bani ele înseamnă 600 dolari per epi- 
sod (la Dallas s-au plătit cite 300 dolari pri- 


pre deosebire de alte se- 

riale oferite de TVR. în 

^. care violenta era vedetă, 

Dallas-ui ne apare familia! 

„şi familiar, conflictele mu- 

tindu-se din stradă în case 

(e drept, nu orice fel de case) iar eroii 

fiind alintati de fanii lor: „scumpa de 

Pam", „dulcele de Bobby“, „nesuferitul 
de J.R". 

Serialul,care povestește cu lux de 
amănunte pe o perioadă de 13 ani! 
(1978—1991) aventurile rocambolesti 
ale familiei «Ewing, a înregistrat in Sta- 
tele Unite la data premierei — aprilie 
1978! — peste 40 milioane de spectatori 
într-o săptămină. El a spulberat recor- 
dul de audiență — deținut de Muppet 
Show si pe cel de vinzare în străinătate 
deținut de, cunoscutul si la noi, Colum- 
bo. Dallas a stirnit însă vii controverse. 
pe alte meridiane, cum ar fi în Turcia. 
Un deputat indignat a propus chiar o 
lege pentru interzicerea difuzări 
lului „care, atragind toate privirile, pune 
în „primejdie tradiția turcă”. „Familia 
Ewing" se poate mindri și cu un fapt de 
excepție. La sfirsitul episodului 50, cînd 


„aul“ J.R. este împușcat, două dintre 


cele mai mari canale de televiziune 
americane au difuzat scena respectivă 
în cadrul emisiunii de actualități cu ur- 
mătorul comentariu: „Am fost anunțați 
că un atentat a fost comis în Dallas. 
Grav rănit de două gloanțe de revolver, 
J.R. Ewing a fost imediat transportat la 


Memorial Hospital...” Din ficțiune, di- 


rect în realitate. 

Cind părea că nebunia Dallas s-a mai 
potolit (noul serial, Dinastia, devenise 
un rival de temut), la 8 aprilie 1990 ex- 
ploda „fenomenul Twin Peaks". În 1989, 
canalul de televiziune A.B.C. — după 
ce primise un maldăr de scrisori în care 
telespectatorii cereau ceva foarte nou 
— incredintase realizarea- unui serial 
(pentru difuzarea lui la o oră de ma- 
ximă audienţă) regizorului David Lynch. 
Conștienți de riscuri, responsabilii rete- 
lei au comandat pentru început un epi- 
sod pilot de 90 minute. O lună mai tir- 
ziu. cheltuind 4 milioane de dolari, 


mele 70 episoade, ca fiind în reluare, urma- 
toarele mergind la preţul pieței, adică dublu), 
iar desenele ajung între 300 și 450 dolari ora. 
Bani, nu glumă... 

Ajutorul care s-ar putea obține prin progra- 
marea la TV a unor titluri existente în Arhiva 
Naţională de Filme este mai mult decit iluzo- 
riu. În primul rind, problema nu este să ai fil- 
mul, ci dreptul legal de difuzare, adică li- 
centa. Altfel, risti sa fii prins in flagrant de pi- 
raterie și să plătești insutit. Deci, povestea cu 
„descurcatul“ isi are limitele ei. 

În a! doilea rind, datorită condiţiilor de de: 


pozitare improprii, Arhiva oferă unele copii 


De la Dallas la Twin Peaks 


Lynch si scenaristul Mark Frost erau 


gata. Criticii au fost invitaţi la o proiec- 


tie-test. „Genial! Capodoperă! In sfirsit, 
un suflu proaspăt într-un gen práfuit" 
— s-a auzit după vizionare. Sint reali- 
zate alte șapte episoade. Odată lansat, 
serialul este urmărit de peste 33% din 
telespectatorii americani. Cincizeci mi- 
lioane de fani, autointitulati ,peakies" 
organizează un club care editează „The 
Twin Peaks Gazette“. Virsta lor: între 18 
și 35 de ani. De o factură cu totul spe- 
cială, amestec delirant de elemente 
rock, benzi desenate, violenţă, teroare, 


OZN-uri, gosa toate ducîind-inevitabil, 


la kitsch, Twin Peaks nu poate fi privit 

jucind table sau punind masa: El actio- 

neazá ca un drog. O anchetă făcută 
printre telespectatorii din Statele Unite 

releva că serialul a schimbat tabieturile 

'multora. Numeroase familii renuntau la 
invitatiile de simbátá seară deoarece” 
fiecare dorea să vadă serialul în intimi- . 
tatea căminului personal, iar gospodi- 

nele aminau ora cinei cu mult după- 
zece seara. Micii întreprinzători vindeau - 
la prețuri pipărate casete pirat celor 

care pierduseră unul sau mai multe epi- 

soade. A fost instalat chiar un post te- 

lefonic special numit „Twin Peaks She- 
rift's hot line", unde, contra sumei de 2 
dolari, telespectatorului interesat -i se 
ofereau — pe îndelete — orice explica- 

tii pe marginea unui episod mai greu de 

înțeles. La noi, din cauza intrigii foarte 

complicate, mulţi telespectatori renunță 

să mai urmărească Twin Peaks, ametiti 

de ritmul infernal a! loviturilor de teatru 

puse la cale de Lynch. Ei se întorc ast. 
fel la serialul obișnuit, la Dallas cel de 
toate duminicile, acolo unde bunul este 

bun, răul este rau și intriga este pe in- 

telesul tuturor. 

Cu toate acestea, Twin Peaks nu 
riscă să rămină fără telespectatori, iar 
televiziunii trebuie să-i acordăm o bilă 
albă pentru că ne întreține apetitul pen- 
tru seriale. Apetit de care nu ne vom 
vindeca prea repede. Si, la urma urmei, 
nici nu vrem! 


at cinematograf 


deteriorate. Un singur exemplu este edifica- 
tor: din Dragostea unei nde, reper de 
marca in filmografia lui Milos Forman, erau 
de nefolosit din punct de vedere tehnic 16 
minute! 

Oricit de agasati ar fi unii de frecvenţa re- 
clamelor pe postul TV, ele constituie balonul 
de oxigen care poate asigura supraviețuirea. 

in momentul de fata există contracte publi- 
citare cu citeva firme specializate. Fildas, Ca- 
nal B, Graffiti, majoritatea fiind intermediate 
de către o altă firma, Clip Production. Atace- 
rea este simplă, și pină una-alta avantajoasă: 
partenerii obțin din Occident, de ia firma pro- 
ducateare, contractul publicitar pentru marfa 
respectivă — Kent, L.M., Mariboro sau Bas- 
tos. Din banii incasati de la beneficiari, se 
achită licenţele de difuzare a filmelor. lata de 
ce filmele străine au, totuși, prioritate in pro- 
gramare. Pentru că televiziunea nu le plătește 
cash, ci prin spaţii publicitare. Ba. mai ră- 
mine uneori cite ceva numerar disponibil. 


« 


Cel mai scump: 
filmul românesc 


Ce se intimpla, atunci, cu filmele din pro- 
ductia nationala?- Ele trebuie plătite efectiv, 
chiar daca in lei. Asta inseamna 800.000 pen- 
tru un titlu în premiera la TV si (doar) 
400.000 in cazul unei reluari. Deci, între 1,000 
şi 2.000 dolari! Numai pentru Moromeţii s-au 
piatit „Românieitilm” după indelungi tratative, 
700.000 lei. De ce asa mult? Pentru ca si 
aceasta instituție se lovește. la rindul ei, de 
prețurile extrem de ridicate pe care le pre- 
tinde TVR pentru reclamele facute filmelor 
lansate in rețeaua de difuzare (aproximativ 
400.000 lei minutul). Şi atunci, se ajunge la 
formula: ce iei pe mere. dai pe pere... În atari 
condiţii, ne intrebàm, n-ar f mai echitabil un 
sistem compensatoriu. care sa asigure și o 
reclamă eficientă premieretor românești, dar 
$i o prezență consistentă pe micul ecran a 
acelor titluri din producția nationala care aṣ- 
teaptă, în Arhivă, sa fie luate în seama? 

În eventualitatea ca se va ange a o for- 


muiă reciproc avantajoasă. urmeaza să ve- 


dem, în viitorul apropiat. Dincolo de pod a! 
lui Mircea Veroiu (in reluare). Proba de mi- 
crofon şi Glissando (Mircea Daneliuc), Ochi 
de urs (Stere Gulea). Concurs si Dreptate in 
lanţuri (Dan Pita) — toate in premieră la TV, 
precum si cite un titlu. inca neprecizat, din 


. filmografiile lui Alexa Visarion si Dinu Ta- 


nase. 


Nu ne vindem tata! 
Doar Televiziunea... 


Stocul de filme străine este in momentul de 
fata extrem de subțire sub raport cantitativ. 
Sponsorii fiind interesați mai ales de seriale 
(frecvența de difuzare multiplică spaţiile pu- 
blicitare), se dau ca certe. deocamdată, o 
N BBC in patru episoade Destin 
Ginger Tree), pe un scenariu de Christopher 
Hampton (deținătorul Oscarului pentru Legă- 
turi ), cu Samantha Bond si Dai- 
suke Ryu; filmul australian În umbra visului 
cu John Lone (cunoscut publicului româ- 
nesc din Anul ) precum şi un alt 
serial, Mamma Lucia, după un roman al lui 
Mario Puzzo, cu Sophia Loren în rolul princi- 
pal (apărut deja pe micul ecran) 

Deosebit de atragatoare, prin prisma ofer- 
tei serioase și consistente, sint tratativele 
desfășurate cu două companii de distribuție 
care nu mai au nevoie de prezentări. Disney 
şi Columbia Pictures. 

„Prima urmează să furnizeze TVR un pachet 
saptaminal de cite 2 ore, continind un seriai 
(incă nenominalizat) şi două seturi a 30 mi- 
nute de desene animate (unul cu Donald, ce- 
jalalt cu Chip si Dale), capitol la care sărăcia 
noastră este, in momentul de fata, lucie. 
Acest program este destinat să ocupe un 
spaţiu fix, duminica între orele 18-20, situație 
în care Dallas-ul ar fi impins seara, după Ac- 
tualitati 

La rindul sau, renumita Columbia (actual- 
mente cumparata de firma japoneza Sony) 


propune TVR contracte de publicitate pe ter- . 


men lung si — în baza lor — o listă de licenţe 
care ar acoperi spațiul cinematografic al zilei 
de simbata timp de 5 ani! Dintre titlurile 
cunoscute se află pe această lista: All that 
jazz (de Bob Fosse), Ishtar (cu Isabelle Ad- 
jani), Lawrence of Arabia (cu Peter O'Toole) 
Shampoon (cu Warren Beatty), Tootsie (cu 
Dustin Hoffman), Doctor Strangelove (cu Pe- 
ter Sellers), Kramer contra Kramer (cu Dustin 
Hoffman si Meryl Streep), Robert $i Marion 
(cu Sean Connery şi Audrey Hepburn), Cinci 
piese ușoare (cu Jack Nicholson), Cei mai 
frumoși ani (cu Barbra Streisand si Robert 
Redford), i albe (cu Mihail Barishnikov). 
Sindromul (cu Jack Lemmon s! 
lane Fonda), Omul care dorea sà devinà re- 
ge (tot cu Sean Connery), Dosarul Odessa 


“(cu James Coburn). 


Toate bune si frumoase in această per- 
spectivà, daca... n-ar exista un mic impedi- 
ment. El pune, deocamdată, sub un mare 


" 289 * 


e După ce a fost debutatá 
de Peter Bogdanovich in 1971 
(Uttimul : de cinema) 
și a te cu George Lu 
( Graffiti, 1973), 
Cybill Shepherd a fost distrib 
de Martin 2 


în Sofer de taxi (197 E. 


e Telespectatorii adoră Twin Peaks... 
J (cu Madchen Amick, Dana Ashbrook si Joan 


Chen) 


we 


.. dar nu ignoră serialul Dallas 
(cu Susan Howard, Steve Kanaly si Linda Gray) — 


Robert Redford şi Barbra Streisand 
Dustin Hoffman, un tata într-un love-story politic: 
„cu probleme" in Kramer contra w Cei mai frumoși ani (1973) de Sydney Pollack 
Kramer (Oscar 1979) pe pm — 


semn de intrebare toată afacerea, oricit de 
eficienta și atragătoare ar parea. e 

Acesta nu tine nici de bani, nici de Sursele 
de finantare, nici de disponibilitatea partene- 
rilor de a concretiza proiectul care, pentru 
noi, ar putea fi mană cerească. 

Toate demersurile se împiedică de dreptu- 
rile pentru reclamă. Acestea au fost cedate, 
cu o ușurință incalificabilă, viitorilor proprie- 
tari ai postului privat care va fi viitorul Canal 
2! Prin contract, acestia au dreptul exclusiv 
de control asupra tuturor ofertelor publicitare 
din România ce urmează a fi difuzate prin in- 
termediu! Televiziunii. Greu de înțeles ce ra- 
tiuni au stat la baza unei atari decizii, care 
privează Televiziunea Naţională de singura 
sursă de venit in valută, acordind monopolul 
în materie unui post particular. Și mai greu 
este, insă. de ocolit sau de anulat aceasta 
concesiune care leagă TVR de miini, con- 
damnind-o la dispariţie in materie de import 
filme. Nu ne ramine decit să (dijsperam cu 
gindul la o soluție miraculoasă, care sa sai- 
veze ce mai poate fi salvat pentru cel mai 
frecventat cinematograf din tara: micul ecran 

" 


c 


„Serviciile secrete, deşi au fost foarte importante 
în cel de-al doilea război mondial, 
nu au avut rolul hotăritor. 


În schimb, după război, ele au căpătat în întreaga lume, 
o dimensiune universală şi ne-au condamnat pe toi la spionomanie“. 


. „Atita timp cît oamenii de stat vor continua să mintă, 
cit statele vor continua sd se concureze, 
cit neîncrederea va domni, spionajul va continua“. 


„Tot ceea ce urez este ca valorile umane să supraviețuiască instituțiilor, | 
codurilor de conduită şi sistemelor de gindire“. 


Autor total 


nul trecut, in 1991, cînd apărea ediția 
franceză a ultimului roman al britani- 
cului John Le Carré The Secret Pil- 
grim sub titlul Le voyageur secret 
(Pelerinul misterios) in colecția Best 
Seiler a editurii Robert Laffont, edi- 
toarele ei Henriette Joil și Isabelle 
Lattont il recomandau pe a: ; marele romancier al 
Războiului rece se afirmă á carte si drept 
primul romancier de după război. 

Este o definiție — elogiu care-l onorează pe John 
Le Carré ajuns la 60 de ani într-o glorie si o solidi- 
tate a reputației sale inexpugnabile. John Le Carre a 
ales drept domeniu al predilectiei sale literare, în anii 
Războiului rece, nucleul sáu cel mai secret: lumea 
spionajului. 

Pe acest teren și-a imaginat (sau a trait) el con- 
fruntarea dintre totalitarismul comunist și lumea li- 
beră, reprezentată prin democraţia britanică și Esta- 
blishmentul ei. Ajuns acum la mult rivnita Indian 
Summer, John Le Carré (pe adevăratul său nume 
David Cornwell) privește cu un calm tipic englezesc 
propriul traseu de viață: educat la Berna si Oxford, 
serviciul diplomatic și serviciul secret, carieră univer- 
sitară, literatură, cinematografie. Este într-un fel și 
drumul altor scriitori britanici de marcă Somerset 
Maugham și Graham Greene, chiar dacă traiectoriile 
lor au fost mai intortocheate. 

Le Carré se defineste in primul rind ca un autor 
care descrie cu luciditate societatea britanică din 
vremea noastră. „Spionajul face parte din tradiţiile 
clasei mijlocii britanice“ — spune el cu tonul cel mai 
natural. S-ar putea crede că succesul national și uni- 
versal al literaturii lui John Le Carré se datorează nu 


` Goar talentului și subiectului, ci și mindriei cu care 


nu numai clasa mijlocie, ci întreaga societate en- 
glezá isi înconjoară spionii. Există statistici care 
afirmă cá in Marea Britanie au izbucnit, după cel 
de-al doilea război mondial, cele mai multe scanda- 
luri de spionaj, iar în secolul XX, cu ale sale războaie 
mondiale și locale, calde și reci, cel mai mare număr. 
de universitari britanici au fost un timp; mai scurt 
sau mai lung, oamenii serviciilor de informaţii brita- 
nice M.i. 5 (contraspionajul britanic) sau M.t. 6. 


ariera literară a lui John Le Carré a 

început in 1961 cu romanul Call for 

the Dead, dar a atins brusc celebrita- 

tea doi ani mai tirziu cînd i-a apărut 

The Spy Who Came in From the 

Cold. De atunci, din 1961, scriitorul a 

publicat 14 cărți, toate best-sellers. 

Personajele cheie ale romanelor sale de spionaj 
10 din totalul de 14) sunt George Smiley, veteran ai 
icillor secrete engleze, antinazist si anticomu- 
nist, cinic si blazat de trădările femeilor și ale propri- 
ilor colegi, angajat într-o luptă fara crutare si fără 
odihnă cu adversarul sáu, Karla, marele si temutul 


“şef al Serviciilor speciale din Estul Europei, in care 


multi exegeti avizaţi ai operei lui John Le Carré au 
intuit o simbioză între figura lui luri Andropov (atot- 
puternicul stăpin al K.G.B.-ului) și cea a lui Marcus 


"Wolf, patronul malefic al spionajului- est-german. 


Opunind valorile: filosofiei democratiilor occiden- 
tale, totalitarismuiui de tip fascist sau stalinist, John Le 
Carre tace procesul oricărei dictaturi. Oricit de mis- 
terioase, oricit de palpitante, oricit de umane, oricit 
de inventive, oricit de realiste, oricit de tehnice, ro- 
manele sale de spionaj nu au nimic idilic. Nu numdi 
lumea agenților şi agentelor lui Karla, dar nici medi- 
ite. intelligence Service-ului,  CIA-ului sau ale altor 
servicii secrete occidentale nu inspiră citusi de putin 
incredere și simpatie. Chiar dacă în cărțile lui John 


Le Carré democrația este incontestabil singura care - 


poate garanta valorile umane, drepturile cetățeanului 

respectul persoanei. lar dictatura compromite 
orice valoare socială sau individuală. „Văd în ceea ce 
scriu; — mărturisea de curind David Cornwell alias 
John Le Carr6 — un progres constant spre valorile 
individuale și o furie din ce in ce mai mare contra 
nedreptății“. 


Literatura sa pasionantă și-a continuat în cinema- 
tografie celebritatea, populată de eroi neobositi si de 
dueluri dintre cele mai uloase între spionii bi- 


nelui şi cei ai răului, jucind fără plasă la mare altitu- . 


John Le Carré 


dine. Filmografia lui John Le Carré, aproape identică 

cu opera sa, numără 10 filme. Cea dintii ecranizare a 

apărut la trei ani de la editarea respectivului volum, 
Să considerăm dedicatia lui John Le Carré de pe 

pagina de gardă de la The Secret Pilgrim „Lui Alec 
u 


nness — cu afecțiunea si muitumirile mele", 
drept un certificat al dr. tei autorului total (care 
nu vrea să apară la t iune, care nu citește ro- 


mane de spionaj și care acordă extrem de greu inter- 
viuri) pentru slujitorii celei de a șaptea arte, dintre 
care multi, foarte multi au jucat în filmele sale, dupa 
cum vedem din filmografia de mai jos. 


Adina DARIAN 


Ecranizări 


după John Le Carre 


1966 — The Spy Who Came in from the Cold 
(Spionul care venea din frig) (Marea Britanie). R: 
Martin Ritt. Sc: Paul Dehn, Guy Trosper. după roma- 
nul lui J.L.C. Im: Oswald Morris (alb/negru) M: Sol 
Kaplan. Prod: Salem Films. D: 112 min. Cu: Richard 
Burton, Claire Bloom. Oskar Werner, Peter van Eyck, 
Cyril Cusack. 

— Dare | Weep, Dare | Mourn (Să pling, să jelesc) 
(TV — Marea Britanie) D: 50 min. Cu: James Mason 


1967 — The Deadly Affair (Afacerea ucigașă) (Ma- 
rea Britanie). R: Sidney Lumet, Sc: Paul Dehn, dupa 
J.L.C. Im: Frederick Young (color). M: Quincy Jones, 
Prod: Sidney Lumet Film Productions. D: 106 min. 
Cu: James Mason, Simone Signoret, Maximilian 
Schell, Harriet Andersson, Lynn Redgrave. 


1970 — The Looking Glass War (Războiul din 
oglindă) (Marea Britanie). R si Sc: Frank R. Pierson. 
dupa J.L.C. Im: Augustin Dempster (color); Prod 
Frankovich Prod. D: 108 min. Cu:-Christopher Jones. 
Pia Degermark, Ralph Richardson, Anthony Hopkins 
Paul Rogers, Susan George. : 

— The End of the Line (La capátul drumului) (TV — 
Marea Britanie) Prod: Thames-Timber, Cu: lan Holm 
si Robert Harris. 


1979 — Tinker, Tailor, Soldier, Spy (Ala, bala... egt 
spion) (TV — Marea Britanie) Prod: BBC/Paramount. 
7 episoade de 50 min. R: John Irving. Sc: Arthur 
Hopcraft, după J.L.C., Im: Tony Pearce — Roberts. 
Cu: Alec Guinness, Alexander Knox, lan Bannen, lan 
Richardson. 


1982 — Smiley's People (Oamenii lui Smiley) — 
TV — Marea Britanie). Prod: BBC, 6 episoade de 60 
min. R: Simon Langdon Sc: John Le Carré și John 
Hopkins, dupa JL. C. Cu: Alec Guinness, Patrick Ste- 
wart, Curd Jurgens, Eileen Atkins: 


1984 — The Little Drummer Giri (Fetiţa cu toba) 
(USA) R: George Roy Hill. Sc: Loring Mandel, dupa 
J.L.C. Im: Wolfgang Treu (color). Prod: Robert L 
Crawford/Pan Arts. D: 130 min. Cu Diane Keaton, 
Yorgo Voyagis, Klaus Kinski, Sami Frey. 


1987 — A Perfect Spy (Un spion perfect) (TV — 
Marea Britanie) Prod: BBC. R: Peter Smith, Sc: Art- 
hur Hopcraft, după J.L.C. Cu: Peter Egan, Ray McA- 
nally, Jane Booker, Alan Howard, poopy Ashcroft. 

1990 — The Russia House (Casa Rusia) (USA) R: 
Fred Schepisi, Sc: Tom Stoppard, după J.L.C. Im: 
lan Baker (color), Prod: Pathé Entertainment. D: 123 
min. Cu: Sean Connery, Michelle Pfeiffer, Roy Schei- 
der, James Fox, Klaus Maria Brandauer. Ken Russell. 


1991 — A Murder of Quality (O crimă pe cinste) 
(TV — Marea Britanie) Prod: Portobello Productions 
Ltd. si Thames Television..R: Gavin Millar. Sc: John 
Le Carré. Cu: Denholm Elliott, Joss Ackland, Glenda 
Jackson. 8 


Alec Guinness 


Simone Signoret 


e Personajele lui Le Carré 
au avut intotdeauna sansa 
unor mari interpreți: 


Diane Keaton 


Graham Greene 


Un englez nelinistit 


mericanul liniştit“ este, după cum 

se ştie, titlul unuia dintre faimoa- 

sele romane ale lui Graham Greene 

şi, în acelaşi timp, şi titlul filmului, 

nu mai puţin cunoscut, pe care, în 
» 1958. Joseph Mankiewicz l-a realizat 
pe baza aceluiași roman. Daca, fără îndoială, califi- 
cativul aplicat eroului (din roman şi film) e ironic, 
a-l defini pe autorul cărţii drept un neliniştit e o 
evidenţă care se impune tuturor celor care i-au 
parcurs opera literară și filmografică. 

Graham Greene este unul dintre cei mai proe- 
minengi scriitori britanici ai epocii noastre si, to- 
todată, unul a cărui operă a fost cel mai des ecra- 
nizată (peste 15 filme realizate, printre alții, de 
regizori. de primă mină cum ar fi John Ford, Fritz 
Lang, Joseph Mankiewicz, Edward Dmytryk, Carol 

eed, Peter Glenville, filme care s-au bucurat de 
pon unor mari actori ca Orson Welles, 

aurence Olivier, Richard Burton, Alec Guinness, 

Elizabeth Taylor, Deborah Kerr, Ray Milland, 
Henry Fonda, Dolores Del Rio, Pedro Armendariz 
şi mulți, mulți alţii). 

Despre opera literară a lui Greene — obiectul 
unor ample şi pertinente exegeze pe toate meri- 
dianele globului — nu e nici locul, nici cazul să 
vorbim aici. Mai degrabă ne-ar interesa răspunsul 
la întrebarea mai apropiată de tematica paginilor 
de față de ce Graham Greene a fost atît de insis- 
tent atras de tema e soy şi a spionilor, care 
a stat si la baza multor filme inspirate din litera- 
tura sa? 

Un factor determinant in manifestarea acestei 
inclinagii îl constituie, fără îndoială, si unele date 
„personale ale autorului. Fiu de intelectual, direc- 
tor de școală , publica“ (adică, in Anglia, particu- 
lară), Greene a urmat cursurile prestigioasei Uni- 
versitagi din Oxford şi a intrat la scurt tim "id 
terminarea studiilor in redacţia ziarului „The Ti- 
mes" (care, se ştie, nu e doar un ziar, ci o institu- 
ţie emblematică a Establishment-ului. britanic). Ca 
mulți alţi intelectuali englezi eminengi din acele 
decenii, Greene a intrat în rîndurile celebrului 
serviciu de spionaj britanic (Intelligence Service) 
pentru care a îndeplinit diverse misiuni în Africa, 
Asia şi America Latină. Greene a cunoscut astfel 
spionajul dinăuntru, nu numai în latura sa aven- 
turoasă, ci mai ales sub aspectele lui „banale“ cu 
tot ce acestea implică, în proporţii covirsitoare, 
ca mizerii şi servitugi, ca dramatism al unei activi- 
tài ascunse care nu s-a bucurat si nu se va bucura 
niciodată de considerare socială. La Greene a exis- 
tat dintotdeauna o preocupare pentru ceea ce el a 
numit „Omul dinăuntru” (vezi şi filmul cu acelaşi 
titlu din 1946), expresie a convingerii că oamenii 
nu sint odată pentru totdeauna curajoşi sau laşi, 
- ci. se schimbă sub presiunea inexorabilă a vieţii. 

Un alt element care à acţionat asupra inclinagiei 
sale spre obscura lume a spionajului este — nu în- 
cape îndoială — catolicismul său. Graham Greene 
s-a convertit la catolicism în 1926 şi deși a refuzat 
cu inversunare epitetul de „scriitor catolic” (in 
sensul de militant pentru dogmele bisericii ro- 
mane), aproape întreaga sa operă este dominată 
de o viziune catolică asupra lumii. transpusă în 
datele fundamentale ale universului greene-ian: 
obsesia păcatului, trăirea intensivă a culpabilitagii 
inerente fiinţei omenești, sentimentul de singula- 
rizare determinat, poate, de condiţia de membru 
al unei minorităţi (catolicii sînt minoritari în An- 
glia si în imaginarul popular persistă urme ale 
respingerii violente a .papistagilor"). E poate in- 
teresant de amintit că unii din cei mai strálucigi 
reprezentanţi. ai genului poliţist (inclusiv ai temei 
spionilor) din Anglia (patria romanului polițist!) 
au fost catolici; e de ajuns să-i amintim pe G.K. 
Chesterton, creatorul vestitului detectiv amator 
(şi preot catolic!), Father Brown sau pe Hitchcock 
care pentru cinefili nu mai are nevoie de nici o 
prezentare. 


În fine, epoca în care a tráit şi-a pus şi ea, apă- 
sat, amprenta asupra înclinațiilor lui Greene; o 
epocă de războaie, revoluții şi sîngeroase conflicte 
sociale şi politice. Greene a fost angajat ferm în 
lupta antifascistă (a vrut chiar să plece ca voluntar 
în Spania republicană) şi a urmărit cu ochi necru- 
țători descompunerea - imperiilor coloniale si a 
dictaturilor oligarhice, fără a face însă vreodată 
„concesii totalitarismelor de sens opus. În această 
- lume bulversată şi nesigură, spionajul a cunoscut 


o mare înflorire. Literatura şi filmul, inclusiv lite- - 


ratura si filmele lui Greene, s-au înscris in această 
tendini 

De la o privire mai atentă, am putea ob- 
serva că spionajul nu este o temă majoră a ayto- 
rului nostru, ci doar cadrul, deseori preferat. în 


care se înscriu dramele condiţiei umane, ale lumii 


- apăsate de păcat, ale „omului hărțuit“ (cum au ca- 


racterizat mulţi critici personajul tipic gree- 
ne- lan). Nimic din aura cînd melodramatică, cind 
eroică ce intovaraseste personagiile din clasicele 
filme de spionaj. de la Mata Hari la James Bond. 
Mai mult; în filmele inspirate din cărţile lui Gre- 


“ene se estompează şi graniţa dintre spionajul să-i 


zicem institugionalizat şi lumea viermuitoare a in- 
divizilor suspecți, fără identitate clară, a diferite- 
lor „trupuri malefice“, întruchipări ale diavolului 
(ca să folosim terminologia catolică a autorului). 

În Al treilea om (1949, r. Carol Reed) persona- 
jul principal este, fapt, Viena anilor imediat 
post-belici, încă netrezită din coșmarui războiului 
şi al nazismului, în care mişună agenţii şi clienţii 
celor patru puteri ocupante si in care indivizi du- 
biogi răsar pentru o clipă din umbră pentru a se 
cufunda apoi din nou în ea. În Ministerul groazei 
(1944, r. Fritz Lang) găsim, zugrăvită în tonuri 


„Eu cred că majoritatea scriitorilor, 
fie că sunt spioni sau nu, trăiesc 
într-o stare de alienare. Ei fac parte 
din societate, dar sunt separați de ea. 
Ei înşeală oamenii de care depind. Ei 
trebuie să păstreze încrederea antura- 
jului lor, dar, în acelaşi timp, trebuie 
să rămină distanţi spre a putea scrie 
despre aceasta. Un scriitor englez 
spunea: „Nu mă lăsa niciodată singur 
în biroul tău, deoarece cu siguranţă 
am să-ţi citesc corespondenţa“. Ceea 
ce -Graham Greene definea drept pri- 
virea din oglindă din sufletul scriitoru- 
lui, am putea-o foarte bine numi 
«Spionul din tine însuţi»”. 


John Le Carré 


e Parafraze la biografia exoticá a lui Greene 
(Elizabeth Taylor si Richard Burton în Comediantii) 


expresioniste, lumea malefică a spionilor nazişti 
colcaind prin Londra sumbră ce înfruntă bombele 
hitleriste. În Americanul liniştit (1958, r. Joseph 
Mankiewicz) sintem cufundaţi în atmosfera delic- 
vescentă a Vietnamului de sud, trăind prăbușirea 
imperiului colonial. În Omul nostru din Havana 
(1959, r. Carol Reed) spionii autentici și cei imagi- 
nari se amestecă într-o sarabandă, grotescă desi- 

ur, dar si singeroasă. În Cond (1967, r. 
eter Glenville) scena intrigii este Haiti-ul sub- 
dezvoltat, pradă dictaturii duvalieriste și traficuri- 
lor de tot felul. 

Vedem, deci, că intriga de spionaj se dovedeşte 
un mod de expresie favorit pentru tragismul vie- 
ii contemporane. Vedem, deci, cită dreptate avea 

alraux care încă acum 55 ani scria „Romanul 
polipi este forma modernă a tragediei antice”. 

r, romanul (filmul) de spionaj s-a dezvoltat ca o 
subspecie a romanului (filmului) polițist. Acestei 
trăsături moderne i se subordonează si tendinţa. 
atit de evidentă la Greene, de dezeroizare a per- 
sonagiilor. Tendinţă care avea să fie continuatà,de 
un John Le Carré, de pildă. și care corespunde si 


unei tendinţe asemănătoare apărute, chiar ceva 
mai Înainte, în romanele (filmele) unor (după) 
Dashiell Hammett şi Raymond Chandler in care 
„eroii“ (de ex. Philip Marlowe sau Sam Spade) sint 
de fapt nişte meseriași ia ke care-și fac cu indir- 
jire meseria, conștienți că lumea e urită şi că nu 
poate, fi schimbată. 

Avem de-a face, am putea spune, prin arta lui 
Greene și a altora cu atingerea unui virf prin care 
filmul de spionaj (ca şi cel poliţist) intră pe drept 
în sfera artei cinematografice, dar (cum e şi firesc 
după momentele de virf) asistăm totodată 5 la un 


început de declin; „genul spionaj” îşi pierde unele - 
specificitagi (adesea convenţionale) şi se topește în . 


lumea atotcuprinzătoare a filmelor despre condi- 
dia tragică a omului. Apogeu sau declin, şi în acest 
caz, vor rămine în panteonul artei cinematogra- 
fice doar filmele care au realizat un înalt grad de 
transpunere artistică. Multe din filmele inspirate 
de Graham Greene fac parte din această catego- 
rie. e 


H. DONA 


onilor, 


i 


. 


i şi a sp 


ului 


ionaju 


G 
Ww 
© 
— 
2 
© 
$a 
Q 
oon 
E 
2 
(O 
s- 
Q 
2 
S 
— 
+ 
O 
oa 
E 
$ 
S 
S 
[7] 
© 
2 
© 
O 
xd 
E 
Q 
~ 


Graham Greene a fost atras insistent de tema sp 


DISTRIBUIT ? K 


BATMAN REVINE [5 8 


fm^ 


E u pale. Michael Keaton, 
| -— 4 ſer si Danny De Vit 
| FILM ROMANIA 


DISTRIBUIT 
ŞI 
DIFUZAT DE 


£2) 


ROMÁNIAFILM 


Regizorul Ivan Reitman 
aduce in anii '80 in topu! 
box-office-ului o comedie 

horror cu Bill Murra 5 
Dan Aykroyd, Sigourney Weaver 


o Spioana enigmatică: fatală (Marlene Dietrich) 


acă pentru spionul-barbat aspectul 
fizic este un lucru secundar el ne 
trebuind să fie neapărat un Făt-Fru- 
mos, pentru femeia-spion frumuse- 
fea se pare că este o condiție nece- 
sară şi — citeodată — chiar sufi- 
clentă. Căci, dat fiind că secretele importante se 
află în posesia bărbaților, e nevoie ca aceștia să fie 
total subjugati de farmecul spioanei pentru a-şi 
pierde capul şi a se lăsa trasi de limbă. Cel puţin 
aceasta ar fi ideea pe care ne-o facem urmărind 
multe produse ale genului, citeodată simple insai- 


"Mri de fapte neverosimile cu unicul scop de a 


scoate în evidenţă farmecul fizic al unei protago- 
niste mai mult sau mai putin obscure sau vedetă a 
momentului. 

Cine îşi mai aduce astăzi aminte de exemplu, de 
o Vera Hruba Ralston, care in Furtună la Lisa- 
bona (George Sherman, 1944) dansa aţiţător, 
adormind pina si vigilenga unui Erich von Stro- 
heim, fiorosu! agent inamic? lar cînd, în final, ros- 
tea şi citeva fraze patriotice menite să mențină 
moralul trupelor americane, efectul propagandis- 
tic era mai sigur decit în cazul a zeci de discursuri 
ale politicienilor. 

Pentru multi însă imaginea spioanei rămîne le- 
gată de Marlene Dietrich în Dezonorata (Joseph 
von —Q 1931), film in care enigmatica ac- 
triță este la fel de atrăgătoare îmbrăcată în dan- 
tele scumpe sau deghizată în simplă cameristă. Ce 
mai contează că regizorul nu respectă nici un fel 
de adevăr istoric atunci cînd în scena finală 
într-un gest de supremă cochetărie o vedem refă- 
cindu-si machiajul în lama unei săbii lustruite în 
faţa plutonului de execuție? (scenă pe care Mircea 
Veroiu o citează. în al său Să mori rănit din dra- 

oste de viaţă). Pentru cá, o vreme, aceasta a 
ost soarta hărăzită de cineaşti frumoaselor 
agente secrete. Ele vor ajunge în faţa plutonu- 
lui de execuţie fiindcă — fatalitate! — se vor 
indragosti de cine nu trebuie. Adică de inamic. 
Asa se întimplă si cu faimoasa Mata Hari care, în 
trei versiuni cinematografice va fi încarnată de 
trei frumuseți diferite corespunzind fiecare canoa- 
nelor epocii. De la erotismul privirii Gretei Gar- 
bo (Mata Hari, George Fitzmaurice, 1931) la 
erotismul pur și simplu al Sylviei Kristel (Mata 
Hari, Curtis Harrington, 1985) drumul e lung și 


Agente secrete: 
ieri, azi, miine 


trece prin interpretarea ambiguă pe care o dă 
eanne Moreau în Mata Hari, agent X 27 (JL. 
ichard, 1965). Pentru că fiecare epocă isi are 
^ gne canoane si propriile bariere si ceea ce in 
931 abia dacă era sugerat, in 1985 poate fi pre- 
zentat direct, astfel că cea mai recentă versiune e 
mai degrabă un film erotic decit un film de spio- 


naj. 

2 însă că în zilele noastre serviciile secrete 
nu mai fac apel la frumuseţea unei agente, cit la 
calităţile sale de trăgător de elită, așa cum se în- 
timplă în Nikita (Luc Besson, 1990), unde Anne 
Parillaud întruchipează o agentă secretă cu un 
„look“ punk. Nici o mirare deci că actrițele vi- 
sează mai degrabă la un rol romantic într-un film 
cu aer „retro“, ca Melanie Griffith care, în Shi- 
ning Through (David Seltzer, 1992), interpre 
tează rolul unei secretare devenită spioană în 
Germania nazistă pentru a-şi epata şeful insensibil 


la frumusețea ei, şef de care ea este îndrăgostită. - 


Nici o mirare că pină şi un homosexual visează în 

închisoare la o frumoasă spioană nazistă (unul din 

cele trei roluri care le joacă magistral Sonia 

Braga în filmul lui Hector Babenco Sărutul fe- 
păianjen — 1984). 

Pina şi într-o parodie ca Indiana Jones şi ul- 
tima cruciadá (Steven Spielberg, 1989), o fru- 
moasă nazistă încearcă să-i smulgă protagonistului 
secretul Sfintului Graal făcind uz de farmecele sale 
personale. 

Dar dacă spioanele prezentului sînt mai degrabă 
eficace decit frumoase ne putem linişti privind fil- 
mele stiingifico-fantastice. Căci iată — ne asigură 
cineastii — în viitor serviciile secrete vor recurge 
larág! la femei frumoase. Chiar dacă Jean-Louis 
Trintignant nu va ceda farmecelor lui Carole Bou- 
quet (Bunker Palace Hotel, Enki Bilal, 1989) iar 
Arnold Schwarzenneger o va omori pe Sharon 
Stone (o scurtă apariție in Total Recall, Pau! 
Verhoeven, 1990), asta nu înseamnă decit că în vi- 
itor rolul cel rau este al bărbatului: 


Dacă prezentul ne propune spioana-robot, vij- n. 


torul ne oferă bărbatul insensibil. Ceea ce nu este 
foarte măgulitor pentru noi. Dar asta este altă 
poveste... . 


in variantá punk (Anne Parrilaud) 


y 


Cazul Leslie Howard 


ici pina azi, împrejurările morții mare- 
lui actor britanic Leslie Howard n-au 
fost pe deplin elucidate. Se ştie doar 
că „cel mai englez dintre actorii en- 
glezi^, cum a fost denumit (desi era 
evreu maghiar, şi-l chema Steiner 
Laszlo) lucra, inca din anii dinainte 
x de rázboi, pentru Intelligence Service. 
In 1943 se afla „in misiune” ín Gibraltar. Tot acolo, 
se afla in acele zile si primul ministru Winston Chur- 
chill, reintors dintr-o inspecţie militară și de la o întil- 
nire cu președintele Roosevelt. in ultimul moment, 
Mae Service-ul a aflat ca Abwehr-ul nazist 
era informat asupra datei și orei plecării lui Churchill 
din Gibraltar spre Londra, asupra tipului de avion cu 
care acesta urma să călătorească și asupra rutei 
exacte a acestui avion. S-au luat măsuri urgente; în 
timp ce Churchill decola cu un alt avion, pe o rută 
schimbată și la o altă oră, avionul initial prevăzut şi 
în care nu se mai afla, bineinteles, Churchill, ci doar 
un grup de ofițeri și de „onorabili corespondenţi“ ai 
1.S.-ului (printre care și Leslie Howard) a decolat la 
ora şi pe ruta ştiută de germani. Ceea ce trebuia să 
se întimple s-a întimplat: avionul a fost detectat, in- 
terceptat deasupra golfului Biscaya și după o scurtă 
luptă, doborit. Toti cei aflaţi la bord au pierit. Timp 
de 24 de. ore hitleriștii au crezut că l-au lichidat pe 
Churchill. 

Aceasta este una din versiunile cele mai raspindite 
si mai plauzibile cu privire la moartea lui Leslie Ho- 
ward, victimă oarecum a instituţiei pe care o servea 
și, mai ales, a legilor implacabile și nemiloase ale 
razboiului. 

Ramine ca eventuale cercetări viitoare (dupa 1993, 
cind arhivele anului 1943 vor fi deschise) sa aducă 
completări şi. poate, lumină deplină asupra acestei 
tragedii. a 


o Cel mai. spion dintre actorii 
britanici: Leslie Howard, aici cu 
Vivien Leigh in Pe aripile vintului 


— Ė 


P Cine eşti dumneata, domnule — 


atá încă un caz cind titlul unui film intră in 
circuitul limbajului cotidian, pierzindu-si, pe 
drum, conotatia cinematografica. Probabil, 
puțini mai sunt, astăzi, cei ce fac o legătură 
între întrebarea devenită obsesivă în presa 
- noastră post-revolutionara și titiu! unei peli- 
cule de succes de acum mai bine de trei decenii, 
Cine ești dumneata, domnule Sorge? (Qui àtes-vous, 
Monsieur Sorge?), care, de altfel, a rulat şi pe ecra- 
nele noastfe. i 
Desigur, realizatorul francez Yves Ciampi (venit pe 
platourile de turnare din amfiteatrele... facultăţii de 
medicină, unde a facut studii stralucite) nu avea cum 
să știe ca formula sa interogativă atit de fericită va 
tace o asemenea Carieră. Întrebarea era justificata 
pentru cà, la vremea respectiva (1960), viata „dom- 
nului” amintit, cunoscută serviciilor secrete, consti- 
tuia pentru -publicul larg o enigmă- pe care Ciampi 
și-a propus sa o dezlege, măcar in parte. 
Așadar, cine a fost domnul Sorge? Socotit astăzi 
unul din cei mai mari agenti de spionaj, dacă nu 
chiar cel mai mare, din perioada celui de-al doilea 
război mondial, Richard Sorge era un german de pe 
Volga, antihitlerist convins, care infiltrat cu multi ani 
înainte de jzbucnirea războiului în Germania, a reușit 
să fie numit corespondent de presă la Tokio, unde 
nu i-a fost greu să ciştige, sub masca devotiunii fata 
de Fuhrer, increderea conducerii ambasadei și să-și 
croiască drum spre telegramele secrete schimbate 
cu "Berlinul, sursă de informaţii de uriașă valoare 
pentru centrala de la Moscova. X 
Et a izbutit, astfel, sa afle secretul cel mai bine pá- 
zit din toate timpurile, data stabilitá de Hitler pentru 
invazia U.R.S.S. (22 iunie 1941), comunicată imediat 
„Centralei, prin rețeaua japoneză pe care el și-o 
crease. Stalin: nu a dat însă crezare informației pri- 
mite, după cum nu a dat crezare nici semnalelor din 
“zona de frontieră, care indicau o concentrare puter- 
nică de forțe militare germane, păstrindu-și, pină în 
ultimul moment, încrederea in cuvintul Führer-ului, 
împreună cu care încheiase, cu doi ani în urmă, pac- 
tui de împărțire a Europei. Eroare plătită scump pen- 
tru că, dacă ar fi dat atenție comunicării lui Sorge, 
șocul initial al formidabilei mașini de război hitleriste 
‘ar fi fost, măcar în parte, atenuat. Cit despre Sorge, 
dupa nu prea mult timp, rețeaua sa locală'a fost des- 
coperită de contraspionajul nipon, el însuși fiind apoi 
arestat de autorităţile japoneze, condamnat la moarte 
şi executat. 3 
Cit timp a tràit Stalin, despre Sorge nu s-a pomenit 
nimic in U.R.S.S., poate și datorită maniei „secretivi- 
tăţii”, poate si pentru cà tiranului nu-i făcea plăcere 
să-șf'amintească de greșeala savirsita. Treptat, însa, 
adevărul a început să iasă la iveală, Sorge fiind soco- 
tit astăzi un erou, căruia i s-au adus post-mortem 
cele mai înalte onoruri. Pe lista luptătorilor de pe 


‘fronturile din umbră" ale marii conflagrații mon- 


diale, Sorge figurează la loc de frunte, alaturi de fai- 
mosul spion al Abwehr-ului german, Cicero, infiltrat, 
printr-o simetrie aproape perfectă, in ambasada bri- 
tanică din Turcia, unde devenise valetul și, într-un 


“Spionajul 


iunile de spionaj întreprinse de ser- 
viciile secrete aliate împotriva țărilor 
Axei (şi în special a Germaniei na- 
ziste) au constituit o hrană imbelsu- 
gată şi consistentă pentru cinemato- 


e 


graful de gen. Firesc. daca ne gindim 


că. filmele astfel realizate obțineau 
scenariile prin preluarea si adaptarea altor scenarii 
— autentice, celebre, victorioase. 

Tentaţia cineaștilor de a ridica valu! ce acoperise 
mari (sau mai mărunte) episoade ale războiului se- 
cret a coincis perfect cu enorma si legitima curiozi- 
tate a publicului. De aici si pina la tratarea romantata 
a acelor istorii era mai puţin de un pas, pe care cine- 


matograful l-a facut cu promptitudine. Astfel, figura 


spionului isi dobindea o aureola publică, plasindu-l 
“pe acesta, rapid și eficient, direct in legenda. 

Majoritatea filmelor au speculat avantajos (pentru 
ele, mai mult decit pentru adevărul istoric) o anumită 
„rețetă“ conform cáreia eroul.era înzestrat cu toate 
însuşirile de excepție —armec, curaj. sansa, intuiţie, 
performante fizice dincolo de limita verosimilului, 
etc. — în timp ce partea adversă — adică nemţii, bo- 
sii sau fritii cum li se mai spunea — erau deliberat și 
artificial încadraţi în tiparele cliseelor ridicol-nega- 
tive: rigiditate, brutalitate, prostie. Astfel a fost posi- 
bilă acreditarea încă unei imagini fictive, pe care pu- 
blicul și-a insusit-o cu deliciu şi entuziasm: aceea ca 
germanii, care terorizaseră -și îfspâimintaseră cu 
forța lor militară o lume întreagă, nu ar fi fost în rea- 
litate (o realitate cinematografică desigur) decit niște 
automate caraghioase, lipsite de inteligență, numai 
bune de tras pe sfoară prin intermediul agenților fru- 
mosi si destepli — într-un cuvint irezistibili. 

E drept, strategii serviciilor secrete engieze și ame- 
ricane elaboraseră, la vremea respectivă, adică in 
timpul războiului, o serie de acţiuni de-a dreptul for- 
midabile, în care îndrăzneala ficţiunii se dovedea fara 
limite: furtul mașinilor de codificat germane și japo- 
neze, răpirea savantului atomist Niels Bohr din mii- 
nile naziștilor, pregătirea bătăliilor pentru Tobruk sau 
a debarcării din Sicilia, ca să nu mai vorbim de toată 
suita de simulări și diversiuni ce au premers opera- 
tiunii Overlord (debarcarea aliată din Normandia). 
Ele au devenit, după război, tot atitea scenarii de 
film: 


Mi se pare interesantă, în contextul respectiv, op- 
tica de abordare si tratare a acestor subiecte. 

Maniera riguros documentară a- avut prioritate, 
„căci nu cerea decit efortul minim al transpunerii pen- 
tru ecran a unor povești abundent înzestrate inca din 
start cu suspens, autenticitate, neprevăzut. Pornin- 


fel, confidentul ambasadorului. Spre deosebire de 
Sorge, pe Cicero nu l-au interesat, însă, decit avan- 
tajele materiale în schimbul! informaţiilor transmise 
ves Ciampi are meritul de a fi purces, sub inriuri- 
rea ciné-verité-ului, la reconstituirea vieţii unei per- 
sonalitati fascinante a. istoriei contemporane și, asa 
după cum scrie istoricul de film Roger Boussinot, 
dacă ar fi perseverat pe această cale, s-ar fi numarat 
printre figurile cele mai proeminente ale unui gen ci- 
' nematografic inspirat din realitatea imediată, în care 
avea să se ilustreze cu brio un Francesco Rosi, de 
pildă, cu Cazul Mattei. 
De notat că şi Cicero, care, spre deosebire de 


i] Celebrul spion sovietic, Sorge, interpretat de un necunoscut: 
Thomas Holtz Mann, împreună cu Kuyko Kishi — japoneză 
care după acest rol s-a căsătorit cu regizorul filmului, Yves Ciampi 


Sorge, a reușit să scape cu viața, dar a râmas cu bu- 
zele umflate, pentru că s-a dovedit cá banii primiţi de 
la nemți erau falsi, a avut parte, cu un deceniu 
înainte de filmul dedicat lui Sorge, de o reușită ecra- 
nizare, Cinci degete (1952), semnată Joseph Mankie- 
wicz. N-ar fi rau dacă, într-un ciclu anume, Cinema: 


teca bucureșteană s-ar gindi să ofere publicului ci-. 


nefil tînăr prilejul unor intiiniri de gradul trei cu ase- 
menea mari anonimi, care, fie pentru o idee (Sorge), 
fie pentru bani (Cicero), sint capabili de cele: mai ex- 
traordinare performanțe. 


Romulus CĂPLESCU 


periculos, hazos, duios 


du-se de la ele, publicul a putut vedea ce a insemnat 
Orchestra roșie a lui Leopold Trepper, organizație 
care actionase impecabil în Europa ocupată de 
nemți, sau Spionaj in desert (al lui Billy Wilder, cu 
un Gary Cooper fermecător), relatind tensionat si 
captivant un episod crucial al războiului din nordul 
Africii. : 

Una dintre inclestárile cele mai dramatice petre- 
cute. pe frontul secret al conflagrației — posesiunea 
apei grele, element esential pentru fabricarea bombei 
atomice — este dezvoitată, in cheie diferită, prin 
două filme: un documentar (Bătălia pentru apa grea, 
făcut in 1947 de către Franţa în colaborare cu Norve- 
gia, regia: T. Vibe-Muler şi J. Dreville) şi unul în ma- 
niera clasică a ficţiunii de gen (Un comando pentru 
apa grea, SUA, 1983. cu Michael York si David Ni- 
ven) după cartea memorialistică a lui William Steven- 
son „A Man Called Intrepid": J 

Odată cu trecerea- anilor apare, însă, detașarea 
emoțională. Cineaștilor ie vine inima la loc, publicu- 
lui îi revine pofta de ris. În special francezii, după o 
rezistență glorioasă, recunoscută ca atare de câtre 
istorie, cedează în mod fericit ispitei de a trata su- 
biectul luptei duse împotriva ocupantului german în 
cheie comică. Astfel, Babette pleacă la război (reali- 
zat în 1959 de Christian Jaques, cap de serie intr-o 
suită savuroasă) acreditează imaginea unei altfel de 
„pisici“ — o Brigitte Bardot tinara, frumoasă și noro- 
coasă, jucindu-se mai mult sau mai putin inocent cu 
tigari-pocnitoare, spulberind astfel . grațios fiorosui 
Gestapo și luindu-și apoi zborul de la locul faptei cu 


zimbetul pe buze și cu traista doldora de documente 
secrete! 

In fine, latura sentimentală, duioasă a istoriilor de 
spionaj s-a dovedit a fi un atu de nădejde în mina ci- 
neaștilor. lubirile pátimase sau înălțătoare, puse la 
grea încercare sau chiar curmate de simţul datoriei 
ori de vicisitudinile momentului istoric au făcut deli- 
ciul publicului sensibil, ce! care consideră batista 
drept accesoriu al biletului de cinema. 

Inca din Casablanca, sentimentul deznadejdii tem- 
perate se asorta de minune la condiția morală a eroi- 
lor, cu atit mai mult cu cit era susținut de farmecul 
lui Humphrey Bogart si de distincția unei vedete fe- 
minine ca Ingrid Bergman. 

Patruzeci de ani mai tirziu, aceeași schemă epică 
isi verifică odată in plus (si cu același succes) pe 
ialul, într-o melodrama impecabilă precum Strada. 

anovra (1979, Peter Hyams). Cuplu! de spioni pa- 
rașutat în misiune (interpreți fiind faimosii și frumoșii 


Christopher Plummer si Harrison Ford) nu numai ca 
isi atinge scopul propus, ajutindu-se cu ce! mai de- 


savirsit altruism cavaleresc în momentele grele, dar 
cei doi vor ramine prieteni în pofida faptului că, fara 


a sti initial, sint în situaţia să-și împartă dragostea -> 


aceleiași femei. 

Fie că relatează în mod grav, gales sau ghidus is- 
pravile spionilor-vedete. cinematograful a dovedit si 
prin aceasta că rămine același generos ofertant de 
povești... neapărat frumoase. palpitante, dar și mora- 
lizatoare. 


Bogdan BUR EAN 


$ Cind anii trec, zimbetul reapare 


(Brigitte Bardot și Jacques Charriére în Babette ple 


acá la rüzboi) 


i ci se sc 


las 


ii. ) 


josi sau 


imbă 


0 
3 
oO 
(X 
z 
F 
2 ; 
O 
Me 
= 
Q 
2. 
E 
* 
O 
M 
E 
Y uo =; 
3 
S. 
E 
E 
Ó 


t 


i 


sub presiunea inexorabilă a v 


S 
P 
i 
O 
n 
O 
m 
a 
n 
i 
a 


17 filme, 800 de milioane de dolari încasări numai pe teritoriul 
american, aproape 2 miliarde de spectatori pe tot globul, 2 filme în 
topul celor mai mari succese de public ale tuturor timpurilor (Thunder- 
ball si Goldfinger, locurile 7 şi, respectiv 9, neţinînd seama de rata in- 
flagei), acesta este bilanţul existenţei cinematografice a celebrului su- 
per-spion James Bond, agentul 007. Fiind înainte de toate un mare 
succes de librărie, facindu-se cunoscut celor peste 100 de milioane de 
cititori ai romanelor britanicului lan Fleming, ca tipul agentului ideal, 
neînfricat şi imbatabil, Bond a devenit în scurt timp un adevărat mit. 


lan Fleming 


ipa aproape 30 de ani de la moartea 

lui lan Fleming. parintele agentului 

007, şi tot atitia de la botezul cinema 

tografic al personajului literar (Dr. No 

— 1962), englezii realizează în 1989 

Goldeneye, biogratia cinematogra- 

fiată a unui autor care și-a cucerit ce- 

lebritatea fara a beneficia de prea multe atuuri este- 

tice. Filmul, regizat de Don Boyd si interpretat de 

Reg Dance, are o principală (si unica, probabil) cali- 

tate: aceea de a se inspira direct din existența inso- 

lita a lui Fleming, subiect generos pentru un film de 
acțiune 

Descendent at unei familii scoțiene foarte bogate. 


lan Lancaster Fleming 1908—1964) isi petrece viata 
intr-un dolce farniente care ar lăsa gura apa orica- 
rui muritor de rind, Cele citeva interludii (războiul si 
unele misiun siujba Foreign Office-ului) sint me- 


nite doar sa-i risipească monotonia existențială 
In adolescenţa, lui Fleming nu prea pare sa-i 
priasca șederea într-un singur loc, cum de aitfei se 


va intimpla şi cu alter ego-ul sau literar James 
Bond. Tinarul lan studiază la Eton, fara sa se 
omoare cu invajatura. Ca si lui Bond mai tirziu, lui 


Fleming ii plac foarte mult fetele, cutitele, masinile. 
ginul şi tutunul, fiind destul de repede elimina! din 
scoala. Mai tirziu, in Trăiești doar de două ori, Fle- 
ming va spune despre Bond, cu o mișcătoare since- 
ritate: „Cariera la Eton i-a fost scurtă si fara stralu- 
cire". lan este inscris apoi la Snadhurst, celebrul Co- 
legiu Militar Regal, considerindu-se, probabil, ca o 
Cariera militară este singura soluție pentru acest ca- 
racter rebel. Cum insa regulamentul de ordine inte- 
rioara nu permitea accesul fetelor si nici măcar plim- 
barea cu mașina personală in cazarmă, el renunță 
după un an, la gloria de a-o sluji pe Majestatea Sa 

Fleming trece cu ușurință și fara regrete Canalul 
Minecii, pentru a studia, la Kitzbuhel, în colegiul so- 
tilor Forbes Dennis, adepti ai metodelor pedagogice 
ale celebrului doctor Alfred Adler din Viena, cîndva 
coleg cu Freud. Se pare însa ca psihanaliza nu-i va 
ajuta prea mult în creaţia literară ulterioară, Bond 
neavind timp de a se analiza pe sine şi partenerele 
pe care le consuma precum floricelele, între doua ti 
puri de Beretta 25. Cinic ca și proiecția sa cinemato- 
grafica, Fleming va declara. Ceea ce se intimplá in 
cazul poveștilor de amor este asemanator cu dro- 
juriie. de fiecare data simți nevoia unei doze mai pu- 
ternice, iar femeile nu sint decit femei. A avea o fe- 
meie înseamna a le avea pe toate. Nu poti dubla 
doza 

Devenind reporter a! agenţiei Reuter, Fleming, bun 
cunoscator al limbii ruse (ii citea pe Lermontov și 
Turgheniev in original) participă în 1933 la procesul 
ordonat de Stalin impotriva a şase ingineri ai firmei 
britanice: Metropolitan — Vickers Electronical Com- 
pany, acuzaţi de spionaj impotriva Uniunii Sovietice 
Este primul contact a! lui Fleming cu comunismul. Al 
doilea va fi in 1939,-cind este trimis de Foreign Of 
fice care începe să-i pretuiasca aptitudinile — initial 
fusese respins la testul... de engleză —, sa sondeze 
moralul sovieticilor și sa le aprecieze potențialul miii 
tar. Impresiile acumulate cu aceste prilejuri le va fo 
losi mai tirziu in Din Rusia, cu dragoste. 

In timpul războiului, Fleming, ajuns mina dreaptă a 
amiralului Godfrey, comandantul NID — Naval intel- 
ligence Division — este un Bond avant /a lettre. 
Poarta in permanenţă cu el un cuţit de comando si 
un stilou incárcat cu gaz lacrimogen, dă soluții stra- 
tegice pe care, auzindu-le, insuși 007 ar fi ramas cu 
gura cascata: provocarea inamicului la luptă prin 
transmiterea, cu ajutoru! unui emiţător de mare pu- 
tere instalat la bordul unui crucisator, a unor injurii 
adresate flotei germane din Normandia; cedarea in- 
sulei Wight francezilor, pe perioada razboiului, pen- 
tru ca astfe! amiralu! Darlan să renunțe la scrupule şi 
sa ordone salvarea flotei franceze; scufundarea in 
apele Canalului Minecii a unui imens bloc de stincă 
din care cu aii ! perisccapelor, englezii sa supra- 
vegheze miscartie flotei germane etc, etc 


n 


Lasat la vatra, bogat şi încă plin de energie. Fle- 


ming înce | marea cu degetul. brodind aventuri li- 
lerare pe canavaua propriei experienţe de viata 
9 a proprietatea sa Goldeneye din amaica 


1 va inspira actiunea mai multor romane, pre- 
Dr. No", „Doar pentru ochii tai" etc.) sc 

roman „Casino Royale". In același an ii 
o prefata lui W.S. Maugham, pe care scriitorul octo- 
genar o refuza, argumentind cà n-ar fi facut-o „nici 


Cu Michelle Pfeiffer 
in Casa Rusia 


pentru autoru! Cártii Genezei": Raymond Chandler 
parintele personajului literar Philip Marlowe. detectiv 
deja celebru in epocă, acceptă să scrie citeva rinduri 
pentru cel de-al doilea roman al lui Fleming: 
„Trăiește și lasă să moară”, fara a fi însă excesiv de 
elogios. De altfel, Fleming însuși este conștient de li- 
mitele produselor sale literare. atunci cind îi scrie lui 
Chandler: „Probabil că vina mea este aceea ca nu 
prea imi iau cărțile în serios /.../ În vreme ce tu scri! 
romane de suspans — dacă nu chiar studii sociolo 
gice cărțile mele sint fantezii pe tema pop-poc 
t {oc è 

Tocmai această abordare a „bang-bang. 
kiss-k variety” avea sa aduca ceiebritatea. Fleming 
propune o naraţiune simplă (plată de multe ori). a 
carei sare şi piper sint acțiunea, violența și sexul, ter- 
meni care trebuie definiti în funcţie de mentalitatea 
anilor '60, cînd ieșirea unei fete din apa, cu costumul 
ud mulat pe corp (v. Ursula Andress in Dr. No) re- 
prezenta o culme a indráznelii erotice. În pofida 
acestor ingrediente, operele lui Fleming nu reușesc 
să iasă dintr-un model epic monoton. Comparind 
biografia scriitorului (The Life of lan Fleming, Crea- 
tor of James Bond by John Pearson, London 1967) 
cu evoluția eroului din romanele sale, constați ca 
realitatea depaseste ficțiunea iar aceasta a ratat intil 


nirea cu literatura Lucian GEORGESCU 


Cu Carey Lowell 
in Permis pentru a ucide 


Cele 
trei virste 
ale lui Bond 


nitial, primu! James Bond trebuia sa fie ecra- 
nizat de un oarecare Kevin Mc Clory. Se ros- 
teste. numele lui Hitchcock, iar pentru 007 
sint făcute trei propuneri: James Stewart, Ri- 
chard Burton și James Mason. Hitchcock re- 
fuza şi producătorii renunţă la ideea de a dis- 
tribui în rolul lui Bond o vedetă, deoarece 
i-ar fi costat prea mult. Dr. No (1962) primul film din 
serie, va fi regizat pină la urma de Terence Young. 
iar rolul principal va fi interpretat de un actor scoțian 
care debutase in teatru și jucase în filme doar roluri 
minore: Sean Connery. s 

Acesta dáruie personajului din calitàtile-i proprii, 
salvindu-l — pe cit posibil — de la stereotipia hara- 
zità de primii scenaristi si regizori. Intotdeauna 
foarte. calm, James Bond al lui Connery are ceva 
uman in el, atenuind din doza de prefabricat a perso- 
najului. Umorul, ironia lui Connery sint veritabile, la 
acestea adaugindu-se si o nuanţă autoironică. Con- 
nery pare intotdeauna gata să-i facă spectatorului cu 
ochiul, pentru a-i semnala convenţia sau pentru a 
ride de ea atunci cind aceasta este ridicol de ingro- 
sata. Filmele in care Bond este interpretat de Con- 
nery păstrează si astazi un parfum, desuet e adeva- 
rat, ca brosurile cu „Aventurile submarinului Dox“, 
descoperite de noi in podul bunicii. 

Tocmai acest farmec este distrus definitiv de cel 
de-al doilea interpret pe ecran ai personajului lui FI 
ming: Roger Moore. (Existase si un intermezzo: — in 
serviciul secret al Malestăţii Sale — in care rolul 
agentului fusese interpretat de un actor australiar 
minor. George Lazenby). 

Zimbetul, arma indispensabilă in arsenalul sarmu- 
lui bondian, placut si chiar cuceritor uneori la Con 
nery, ne pare astazi lipit cu banda adeziva de figura 
acestui actor care-si datora celebritatea in epoca 
producţiilor TV Ivanhoe și Sfintul. Nemaiavind de ca- 
larit prin nici o pădure, Moore apare ca un spion 
destul de stingaci, în pofida succeselor in misiune, 
garantate de scenariștii de serviciu. Aceștia. sporind 
calitativ si cantitativ gadget-urile folosite de Bond, 
transforma personajul într-un manechin fara sare şi 
piper. ? ‘ 

La- Sfirgitul’ anilor '80 super-spionul părea sortit 
unei disparitii putin glorioase. El se confrunta si cu o 
profundă schimbare de mentalitate pe care o putem 
lesne sesiza, facind o comparaţie „la nivel inalt": 
daca în anii '60, Bond era eroul preferat al presedin- 
telui Kennedy, în deceniul nouă. cel al președintelui 
SUA en-titre, Reagan, era Rambo. 

Şi totuși, se pare că eroului lui Fleming îi este dat 
să trăiască o a doua tinerețe. Jucind în trecut în ro- 
Juri. secundare, alături de mari actori (Peter O'Toole 
‘si Katharine. Hepburn in Leul în iamă, 1966, r. An- 
thony Harvey; Alec Guinness și Richard Harris în 
Cromwell, 1970, r. Ken Hughes), Timothy Dalton 
preia ștafeta de la Moore, facind să curgă un nou 
singe în venele viaguitului Bond. 

ai ponderat decit predecesorul său, Dalton îl 
amintește pe Connery, iar lipsa farmecului acestuia o 
compensează printr-un aer flegmatic care nu mai 
este contrafácut, ca la Moore. Cu Daiton, Bond se 
re-umanizeazá, umorul negru isi păstrează ponderea 
lui inițială, trucurile ieftine sau ridicol super-sofisti- 
cate sint eliminate. În Permis pentru a ucide (1989), 
schimbările sint evidente si la nivelul scenariului: o 
vină documentaristă este prezentă, iar trimiterile la 
evenimentele din Panama sint ușor de remarcat. 
Bond pare a se indeparta de artificialu! steril, cautin- 
du-si noi resurse pentru a supravieţui, poate pentru 

un deceniu, poate pentru mai multe 
LG. 


Filmografie James Bond 


1962 Dr. No (cu Sean Connery, r. Terence Young) 

1963 From Russia with Love (Din Rusia cu dragoste — Sean 
Connery, r. Terence Young) 

1964 Goldfinger (Sean Connery, r. Guy Hamilton) 

1965 Thunderball (Operaţiunea Fulger — Sean Connery, r. Te 
tence Young) A, 

1967 You Only Live Twice (Nu trăieşti decit de două ori, 
Sean Connery, r. Lewis Gilbert) 

1969 On her Majesty's Secret Service tin serviciul secret al 
Maiestitii Sale — George Lazenby, r. Peter Hunt) 

1971 Diamonds Are Forever (Diamantele sint veşnice —- Sean 
Connery. . Guy Hamilton) 

1973 Live and Let Die (Trăieşte şi lasă să moară -— Roger 
Moore, r. Guy Hamilton) 

1974 The Man with the Golden Gun (Omul cu pistolul de aur — 
Roger Moore. r Guy Hamilton) 

1977 The Spy who Loved Me (Spionul care ma iubea — Roger 
Moore, r. Lewis Gilbert) 

1979 Moonraker (Roger Moore, r. Lewis Gilbert) 
1981 For Your Eyes Only (Doar pentru ochii tăi 

1. John Glen) 

1983 Never Say Never Again (Să nu mai spui nu, niciodată — 
Sean Connery, r. Irvin. Kershner) ‘ 

1983 Octopussy (Roger Moore. r. John Glen! 

1985 A View to a Kill (Privire spre o crimă — Roger Moore, s 
John Glen) 

1987 The Living Daylights (Eternele aurore — Timothy Dalton. + 
John Glen) 

1989 Licence to Kill (Permis pentru a ucide — Timothy Dalton 
r. John Glen) " 

Cu ocana împlinirii a 30 de ani (chiar pe 6 octombrie!) de la de 
| serie: Warner Home Video a produs o autologie: video Ja- 
Bond. cuprinzind 16 titluri (lipseşte doar fimul di 1969) 


Roger Moore. 


a Anne Archer si Harrison Ford 


în cel” mai recent film de spionaj american 
Jocuri patriotice (r. Phillip Noyce) care s-ar fi putut intitula 
pentru edificarea spectatorilor: „C. l. A., dragostea mea" 


ond este soluția situaţiilor-imita: el 
intervine în cazuri disperate, in care 
soarta umi om, a unei tari si chiar a 
omenirii întregi sint amenințate şi ni- 
meni nu mai poate face nimic. Odata 
007 apărut, spectatorii pot rasufla li- 
nis ti. totul se va termina cu bine 
lata de ce, duşmanii sái il cunosc prea bine şi in- 
cearcă sa-l anihileze utilizind cele mai abominabile 
metode. Frunzarind dosarul Angliski Spion (in roma- 
nul ,Din Rusia, cu dragoste") generalul G. de la 
KGB aflà cà „Bond are o fata bronzata, trasaturi 
ferme, exprimind o vointa de ofel, o cicatrice de 7 
cm. sub pometele drept, pàr negru. ochi albastri, 
înalțime 1,83 m. greutate 76 kg, urme de chirurgie 
reparatorie pe mina dreaptă. Este un atlet complet: 
excelează în tirul cu pistolul, este un foarte bun bo- 
xer, nu utilizează niciodată deghizări. Limbi străine; 
franceza și germană. Vicii: tutunul, femeile, bautura, 
dar nu în exces (sic!). Acest om este intotdeauna 
înarmat cu un pistol Beretta automatic pe care-l 
poartă fixat sub braţul sting şi un cuțit pe același 
brat; foloses te pantofi cu virfuri de oțel. Cunoaste 
tehnicile judo, fiind un luptător viguros și foarte re- 
zistent la durere. Este un spion profesionist de te- 
mut. Lucrează pentru Serviciul Secret Britanic din 
1938, fiind inregistrat cu nr. 007. Acest dublu zero 
desemnează un agent care a ucis și care este insar- 
cinat să ucidă în serviciul activ”. 

După ce citeşti o asemenea caracterizare nu poți 
decit să sfatuiesti rudele potrivnicilor lui Bond sa se 
îngrijească de cele trebuincioase ultimului drum 
Personajele negative din filmele inspirate de proza 
lui Fleming sint, in general, doar niște caricaturi, prin 
exagerarea datelor malefice ale personalitatii lor. ei 
sint reprezentanții răului universal, membrii ai unor 
asociaţii subversive care-și propun fie să-i invraj 
beasca pe americani şi sovietici pentru a obține ast 
fel supremația mondială, fie să nimicească întreaga 
civilizație păminteană. Utilizează cele mai sofisticate 


Adevăruri interzise 


Scriitorul Somerset Maugham, Care a lucrat 
pentru serviciile secrete britanice în timpul pri- 
mului război mondial, a reinventat cu adevarat 
scoala realista in acest domeniu. In nuvelele sale 
era vorba despre brutalitatile morale şi spirituale, 
despre dezumanizare. Churchill (care era atunci 
prim lord a! Amiralității) şi Serviciile britanice 
s-au plins cà au fost defaimate de către scriitor si 
i-au reproșat chiar de a fi violat noțiunea secre- 
tului de stat. Maugham s-a hotarit atunci să ardă 
14 dintre nuvelele sale. El a așteptat 10 ani pina 
cind. in 1928, a publicat ultimele sale nuvele. 

De asemenea, cind Graham Greene, care a lu- 
crat si el pentru serviciile de informatii, a povestit 
în cartea sa Omul nostru din Havana relaţiile din- 
tre un sef de antenă la o ambasadă și un agent, 
englezii au fost foarte șocați. Si alii in afara de 
Maugham şi Greene au folosit universul secretu 
lu: pentru a descrie un aspect al societați: en 
gleze. Cu cit scriitorul este mai talentat. cu atit 
trădarea sa este socotită mai mare 


OO un portret robot 


metode și mijloace de distrugere, bombe atomice 
bacteriologice, declansind cutremure și inundaţii. 

De cele mai multe ori, criminali: -teroriști-psihopaţi 
din seria James Bond sint europeni: (Goldimnger, 
Francisco Scaramanga, Hugo Drax, Max Zorn). mat 
rar asiatici (Dr. No) sau africani (Dr. Kananga), de- 
seori ruși sau chiar cehoslovaci (Eternele aurore). 
Pentru orgoliu! nostru national să amintim și mentio- 
narea românilor în Casino Royale: „cu ochelari de 
soare negri si stilouri cu cerneală simpatica" — ma- 
gulitor, nu-i așa? 

Nu doar confruntarea cu aceste personaje negative 
şi abundența de gadget-uri folosite definesc. perso- 
naju! Bond, ci si relațiile erotice ale agentului 007, un 
tip veşnic dispus să sărute apăsat pe gură; în orice 
situație, chiar și atunci cind în jur se trage cu kalash- 
nikov-ul, mortiera sau bazooka. Orice se. poate 
spune despre Bond, doar ca nu are nervii tari, nu! 
Palmaresul lui este impresionant: fie ca-i sint prie- 
tene sau dusmance- declarate, toate personajele fe- 
minine (pina in 30 de ani) ajung mai devreme sau 
mai tirziu în braţele erotomanului Bond. De exemplu. 
în pregenericul din Privire asupra unei crime, i! ve- 
dem pe acesta urmărit pe întinderile polare de un 
pluton întreg de ruși pe care reușește să-i elimine, 
pentru ca apoi să pătrundă într-un submarin ancorat 
la farm, unde îl așteaptă o blondă apetisanta; fara sa 
stea pe ginduri. agentul trece la a doua acţiune din 
acea. zi. 

Agentul 007 în variantă. cinematografica nu este 
insă decit un succedaneu a! personajului literar, 
care, la rindul său, este o palida umbra a modelului 
real; așadar, o copie de grad III! Daca eroul literar. 
mai este intrucitva credibil, ce! filmic, supradimen- 
sionat, provoaca de multe ori fisul, mai ales în Va~ 
rianta Roger Moore. Mitul lu; Bond fiind constituit 
insa dinainte de botezul sau cinematografic, îi cerem 
uneori agentului mai mult decit poate da. 


Lucian GEORGESCU 


4 


KGB: scenarii. 
pentru Hollywood 


Ce mai fac astăzi foștii agenti KGB? lesitr la 
pensie isi cresc nepoții, isi scriu memoriile, se 
uită la televizor sau... intră în producţia de filme. 

lată-! de exemplu pe Igor Prelin, fost adjunct al 
şefului rețelei KGB din Angola. Astazi el este 
agent literar, pune in legatura pe foștii sai colegi 
care vor să-şi publice memoriile cu editurile oc- 
cidentale și produce seriale de spionaj pentru te- 
leviziune, inspirate din aventurile prin care a-tre- 
cut. „Am atita materie încit nici nu ştiu ce să fac 
cu ea. Nu-mi fac griji pentru viitorul meu: vor 
besc mai multe limbi străine si ştiu să ma des- 
curc în lumea capitalista”. 

Colonelul Nesiporenko l-a intilnit pe Harvey 
Oswald, prezumtivul asasin al preşedintelui. Ken- 
nedy, la ambasada sovietică din Mexico cu citeva 
sâptămini înainte de atentat. Au stat de vorbă 
mai mult de două ore. Ce și-au spus? Il in- 
treabă azi reporterii. Răspunsul său: ,Scuzati-ma 
nu vă pot spune nimic: am fost contactat de un 
mare producator de la Hollywood. A cerut cea 
mai mare discreție” " 


James Bond a fost un personaj emblematic pentru anii „războiului rece“ 


CINE GLOB 


Doi 


LA ORA 
VIDEO-CASETEI 


În Statele ite vide duce un 
venit mult mai mare decit rețeaua 
de sali, exportul de filme și chiar 
decit televiziunea. „Video ex- 
pica un comentator, Claude 
Soude este un sector liber 


inde consumatorul alege ce vrea 
in proporție de 80%, e! alege 
filmele americane." 


SEARĂ DE GALĂ 


nul cu acest titlu, avindu 
le principale, pe Gena Row 
lands şi Ben Gazzara a fost reali- 
zat de John Cassavetes în 1978 
Desi a fost si este considerat un 
film de excepţie. el nu s-a bucurat 
de cuvenita circulatie mondiala 
Pe cind filma acum citeva luni 
in Statele Unite, Gérard Depar 
dieu a avut ocazia sa-l vada și a 
ținut morţiș să aranjeze aducerea 
lui pe ecranele tranceze în stagiu- 
nea acestei toamne. Chiar de la 


e Anjelica Huston s-a casatorii 
«Gu sculptorul Robert Graham 
* Superman Christopher Re 
eve, desparit de Gail Exxon, s-a 
căsătorit cu Dana Morosini si es 
fatal unui ,superkid", pe numele 
lui Owen 
® Mickey Rourke și Carre Otis 
ale caror scene de dragoste din 
Orhideea sălbatică au facut ceva 
Miva, au hotarit tocmai de aceea 
să se casatoreasca in cea mai 
stricta intimitate 
è Eddie Murphy (ultimul sau 
film Boomerang; parteneră vul- 
canica Robin Givens) este ferici- 
tul tata al unui. baiat 
e Ralph Macchio (admiratoa- 
ele lui Karate Kid vor fi fericite — 
peram!) este tatal unei superbe 
fetite care se numeşte Julia, pen- 
ca s-a nascut in luna iulie 
e Cum dragostea e oarba și 
rsta nu contează cind inima ra- 
nine tinara, Rod Steiger (66 ani) 
in arsita nopţii, lisus a 

inuntat ca soția sa, cintareata 
Paula Ellis (30 de ani), asteapta un 
opil 

e Julia Roberts si Jason Patric 
au trait (s! ei) un eveniment feri- 
cit Nu, nu s-au casatorit si nici 
nu așteaptă un copil. Ei au hotarit 
că trebuie sa aibă un suflet linga 
ci şi atunci au adoptat... un p 
cetus chinezesc! 

e in micul orasel Herbiers, d:r 
Franța, a rulat in sfirsit in- 


prima proiecție el a fost un eveni- 
ment despre care presa scrie cu 
incintare. De exemplu: in filmul 
sau Seară de gală — afirmă criti 
ul Michel Pascal John Cassa 
etes aduce o noua si emotio 
nantá reflecţie despre legăturile 

sterioase existente intre un ar 

t si creația sa. El ne ofera tot 
data unul dintre cele mai fr 
moase portrete pe care le-a putut 
imagina cinematograful datorita 
admirabilei şi grandioasei Gena 
Rowlands“ 


PAŞAPORT PEN- 
TRU ETERNITAT 


ul a avut initiativa de a 
inchina o emisiune marelui scrii- 
tor John Galsworthy și povești 
lui de dragoste cu Ada, aceea 
care avea sa-i devina soție. Totul 
incepe pe un peron de gară la Pa 
ris, cam pe la începutul secolului 
© tinara se oprește din mers si i 
se adresează pe un ton de spma 
tie insotitorului ei: „De ce nu scrii 
asta? Ai fi omul cel mai potrivit 
s-o faci." Această somatie-indemn 


stinct primar. Filmul fusese retras 
de pe ecran în luna iunie de catre 
doamna primar Jeanne Briar 

are şi-a motivat hotărirea spu 
nind că scenele de dragoste 
film sint mai aproape de pornc 
grafie decit de arta. Şi cind 

jindești ca era vorba de verstu 
nea cenzurată Ce-ar fi z 


doamna primar de versiunea inte 


j 4 prezentata pe ecranele 
ioastre! (Bineinteles locuitorii din 
Herbiers puteau viziona versiunea 
integrala în oricare oraș din 
Frama) 

e Pentru a tāia elanul tuturor 
amatorilor de știri de senzaţie 
prinse din zbor, Olivia New 
ton-John (partenera lui John Tra 
volta în Grease) a anunțat, in 
cursu! unei conferințe de presa 
ca este bolnava de cancer, dar ca 
nu-şi pierde speranța. Ea este cà- 
satorita cu actorul Matt Lattanzi si 
are o fiica, in virsta de 10 ani 
Chloé. li dorim multă sanatate 

e Chelnerii unui restaurant din 
Los Angeles unde Arnold 
Schwarzenegger obișnuiește sa ia 
masa, nu prea se inghesuie să-l 
servească. Motivul? Domnul 
Sport, cum este numit actorul 
este cam zgircit cu bacsisurile. 

e Sylvester Stallone a reusit sa 
e pună rau cu membrii partidului 

ologist italian. Aceștia sint f 

osi pe echipa filmului Cliffhan- 
ger pentru cà au lăsat muntele 


a Adei câtre tinărul Galsworthy 
avea să-l duca pina la „Premiul 
Nobel" pentru. literatura. In viața 
de zi cu zi el era un om foarte 
discret și rezervat. In cele peste 
30 de piese, romane si nuvele ale 
sale, Galsworthy avea să aduca 
multe aspecte și intimplari din 
propria lui viata. Recunostea de 
pildă cà „The Forsyte Saga" a in 
semnat pentru el un pasaport 
pentru o prețuire nesfirsità a citi 
torilor săi. Serialul produs tot de 
B.B.C. candidează la rindul sàu la 
gloria celor mai bune seriale de 
televiziune din lume, mereu invo- 
cat ca reper, mereu și mereu cu o 
nostalgică aducere aminte 


ANTONIONI — 80 


Lumea cinefiia a sarbatorii asa 
cum se cuvine a 80-a aniversare a 
regizorului Michelangelo Anto- 
nioni (născut la 29 septembrie 
1912). „Cineastul vieţii interioare 
cum îl numește scriitorul Claude 
Mauriac, a fost subiectul unor pa- 
sionante colocvii şi retrospective 
în Italia și Franța. La Paris a putut 


din imprejurimile Cortinei d'Am- 
pezzo (unde s-au turnat exterioa 
rele) intr-o stare deplorabila 
sintem revoltați. Domnul Sta! 
ne trebuia să filmeze în Colo- 
fado, dar nu a obținut permisiu- 
nea autorităţilor. Şi atunci au venit 
aici și ne-au desfigurat munții”, 
Nu intotdeauna cind vin america 
| e bucurie mare! 


Doina STĂNESCU 


Olivia Newton-John, 
cintáreatá, actriță 


și, de curind, scriitoare 


tineri furioși la interval de 30 ani: James Dean și Rob Lowe 


fi vizionată in luna septembrie 
„integrala Antonioni” in salile 
Europa Panthéon” si „Louvre 
Auditorium". Sub titlul „Anii Anto 
moni“ prestigioasa revistă Ca- 
hiers du cinéma" dedică 20 de 
pagini, în numărul pe septembrie 
celui care a'adus pe ecran trage 
dia incomunicabilitatii trăită la pa 
roxism de omul contemporan 


Carre Otis 
s-a căsătorit, in sfirsit, 
cu Mickey Rourke 


PREMONITIE 


se serie foarte mult despre re 
luarea unui fiim: datorat unui alt 
important cineast al lumii, germa- 
nui Wim Wenders: Cerul Berlinu- 
lui (film care in 1987 primea pre- 
miul de regie la Cannes). Relua 
rea aceasta își are desigur tilcul ei 
asa cum se va vedea mai jos 
Pentru această mare meditație 
berlinezá. — spune un comenta 
tor în „Le Nouvel Observateur 

sastu! german a dat aripi ca 
merei de luat vederi care Y 


reste destinul a doi îngeri si a 
unei trapeziste. Trecind de la 
alb-negru la color și coborind din 
cer pe pămint, Wenders a vrut sa 
imprime pe peliculă durerea pen- 
tru o sfisiere istorică: aceea care 
tăia Berlinul în două. Astăzi și in- 
semnele de pe zid și singele, si zi- 
dul au disparut cu totul. Au ramas 
insă cicatricele și un film frumos 
care se încheie cu un... va urma 
Premonitoriu?" ~- 


COPILUL 
PARADISULUI 


Jacques Prévert s-a stins acum 
un deceniu si jumatate nu insa si 
amintirea acestui poet al Parisu- 
lui, al străzilor lui, al omului de pe 
stradă, al copiilor, al cotidianului 
şi al vieţii. Gloria a cunoscut-o 
prin populara „Ediţie de buzunar” 
de la Gallimard, „Paroles“, volu- 
mul lui de poezie cel mai citit 
(vindut in această colecție in 
peste două milioane de exem- 
plare). În clipa in care cinemato- 
grafui a început să vorbească, po- 
etul Parisului avea să fie cel dintii 
care să-l adopte ba chiar să cre- 
eze ceea ce s-a numit „realismul 
său poetic“. De ajuns să amintim 

Paradisului realizat în 1945 
de Marcel Carne. 

Cu ocazia apariţiei întregii sale 
opere in ,Pléiade", o seamă de 
personalități culturale au ținut 
sá-si márturiseascá emoția 
Claude Sautet, recent laureat la 
Venetia, mărturisește: „Am fost 
atit de marcat de personalitatea 
lui Prévert încit, pe cind aveam 20 
de ani, exemplul lui ma bloca 
Problema care se punea, dupa 
parerea mea, era cum sa scapi de 
sub stăpinirea acestei muzici, 
acestei poezii.. Ca si mine, Truf- 
faut îl adora. Limbajul poetic al 
lui Prévert a avut un efect dezas- 
truos asupra scenariștilor ce i-au 
urmat. Probabil că acesta este și 
motivul pentru care „Noul Val" l-a 
ocolit...“ 

Jean-Pierre Jeunet spune: 
„Lectura scenariului pe care el l-a 
scris pentru Quai des brumes 
(Suflete in ceață) este ceva nea- 
semuit. Vezi în el tot filmul. Într-o 
seară lucram iar în camera alatu- 
rată mergea televizorul. Auzeam 
textul fara să vad ecranul si 
mi-am dat seama de imensa cali- 
tate a dialogurilor" 


e Casanova, 
Alain 
insurat cu 


Delon 


Rosalie 


Noul tip de june prim este un asiatic 
(Tony Leung in Amantul de Jean Jacques Annaud) 


Ralph Macchio (Karate Kid) 
c/o S. Sporkin, 2648 Tremont Street 
Philadelphia Pennsylvania 19152, USA 


Charlene Tilton 

c/o The IRV Schechter Company 
9300 Wilshire Bidv. Suite 410 
Beverly Hills, CA 90212 — USA 


Hugh Grant (Pină cind ne vom revedea) 
c/o Duncan Heath Associates Ltd., 
Paramount House 162—170 Wardour Street 
London W 1 V 3 AT, England 


N.R. Nu raspundem de o eventualá schimbare a adreselor, 


ILM FAK 


Un documentar de lung metraj despre Francis Ford Cop- 
pola, dupa un spenariu scris de Max Bahr și filmat de Eleanor Coppola 
trezește un imens interes pe ecranele americane. filmul intitulindu-se 

unui realizator. Se pare. un prodigios spectacol al unui ci- 
neast care traiește și moare cu fiecare film de-al sau 


Foarte cunoscutul realizator francez. Jean Christophe 
Averty a fost invitat de televiziunea franceză sa faca-o emisiune", „Tou- 
louse Lautrec", pictorul despre care el spune ca: „avea un ochi de ade- 
varat cineast. De la înalțimea celor 152 centimetri ai lui, el deforma si 


caricaturiza tot ce picta" 


Casa „Columbia“ i-a oferit 15 milioane dolari lui Arnold 
i rolul din Ultimul erou, in regia lui John McTier- 
i 


nan ( 


Imarile au inceput luna aceasta. Subiectul: povestea 


unui adolescent, pasionat de cinema, care evadează din lumea reală in 
ficțiune pentru a-şi intilni idolul cinematografic 


Cer T pámint se intitulează noul film al lui Oliver Stone 
Regizorul lui J.F.K. şi-a anunţat deasemenea intenţia de a ecraniza car- 
tea lui George Orwell despre razboiul civil din Spania „Omagiu Catalo- 


niei" 


idolu! adolescenților in Cry Baby, Johnny Depp, va fi per 
sonajul principal al filmului semnat de Lase Hollstrom, Ce mănincă Gil- 


bert Grape? 


Catherine Deneuve va filma din nou sub bagheta lui André 
T&chine dupa Hotel „America“ și Locul crimei. De data aceasta ea va fi 
cumnata lui Daniel Auteuil. Cu e! va trai un adevărat roman de dra- 
goste. Titlul filmului nu este inca hotarit. 


Alain Robbe-Grillet, romancierul-realizator care n-a ma: fil- 
mai din 1982 (Frumoasa captivă) trece din nou în spatele camerei Fst 
mul sáu va fi turnat in Vietnam și îl va avea ca protagonist pe Jean 
Louis Trintignant. 


Suna frumos: „European touch” 
adică tusa sau dimensiunea euro- 
peana pe care par sa și-o apropne 
unii dintre cei mai personali, mai 
problematizanti, mai framintati 
dintre cineastii americani de as- 
tăzi. Sa-] pomenim de la bun in- 
ceput pe insusi Woody Allen, apoi 
sa-i pomenim pe frații Coen (fil- 
mul lor Barton Fink a fost o reve- 
latie, o mare surprizà la Cannes. 
Surpriza provenea nu atit din vi- 
goarea dramatica — dupá cum 
afirmă unii critici — ‘cit, mai ales, 
din atmosfera stranie, din sursa 
de influenţă care duce direct la 
Kafka). David Cronenberg (v. 
Noul Cinema 9/92,) este și el unul 
din numele care circulă foarte des 
în incursiunile analitice ce-şi pro- 
pun să surprindă tendinţele care 
apar $i devin semnificative în lu- 
mea pentru care Hollywood-ul 
este, desigur, o legendă. O le- 
genda, dar mai putin sigur și o 
realitate aptă să mai influențeze 
determinant și exclusiv sensurile 
și direcţiile cinematografului ame 
rican. Cronenberg a propus un 
film pe care comentatorii nu se 
sfiesc să-l categorisească drept 
„O ciudatenie”, dar una care nu 
poate fi ignorată. Ciudat este în- 
susi titlul acestui film: Dejunul gol 
(nici o legătură. evident, cu „De- 
junul pe iarbă“ al lui Manet, unde 
există și personaje goale partici- 
pind la festin în sinul unei naturi 
paradisiace). Cronenberg por- 


neste de la un alt scriitor, Bur- 


roughs, ca să creeze o atmosferă 
a pierderii simțului realității, un 
univers paranoic care este fără 
nici o îndoială kafkian. „Ca si în 
Metamorfoza" — se spune 
intr-un studiu dedicat lui Cronen- 
berg — şi aici omul sfirseste prin 
a fi zdrobit de propriul lui mediu, 
de propria-i familie". Orson Wel- 
les spunea odată: „Cred cà toata 
lumea i! vede pe Kafka asemenea 
unui mic Woody Allen“. Acesta se 
apără totuși de vreo filiatie kaf- 
kiana dar a făcut Umbre și ceață 
în care personajul central, un 
anume Kleinman (numele ar su- 
gera ,omuletul") luptă cu o justi- 
tie care-i cere să se disculpe de o 
crimă pe care n-a faptuit-o. „Pro- 
cesul" lui Kafka să fie oare prea 
departe? 

Între Allen, frații Coen si mine 
exista mai multe asemănări - 


SPIRITUL VREMII 


spune cu franchete Steven Soder- 
bergh — chiar dacă nu ne comu- 
nicam proiectele. Este ceva care 
plutește in aerul acestui timp 
Cind rostesti astăzi numele lui 
Kafka nu te gindesti la cineva, ci 
la un sentiment ce semnifica pa- 
ranoia". Soderbergh a realizat un 
film care se intituleazà chiar Kaf- 
ka fara să fie însă vorba de vreo 
biografie a acestuia, ci de o teme- 
rară călătorie in universul operei 
lui. Ce îi determină așadar pe unii 
dintre cei mai buni și mai puţin 
hollywoodieni dintre cineastii 
americani să facă un pelerinaj 
prin Mitteleuropa? — se intreaba 
Anne Andreu in studiu ei amplu 
și plin de exemplificari din „L'Eve- 
nement du Jeudi" z 

Cu decenii în urmă, la Hol- 
lywood poposiseră unii dintre cei 
mai iluștri reprezentanţi ai expre- 
sionismului german în film. Între 
aceștia Lubitsch si Lang. Mai toți 
au dispărut de atunci iar de Billy 
Wilder. care traieste încă la Los 
Angeles, nu se mai pomeneste ni- 
mic. Ei şi-au lăsat marca lor artis- 
tică, dar cred ca nu muita lume a 
sesizat pe atunci că expresionis- 
mul german nu fusese o modă, ci 
un semna! de alarmă. Comenta- 
toarea mai sus pomenită este de 
părere cà „dind o raită prin Eu- 
ropa anilor '30, marii cineaști 
americani de astăzi nu își afirma 
numai libertatea de creaţie fata de 
un sistem de producție; Ei vor sa 
scuture o Americă adormită și au- 
to-muſtumita , 

As înclina să cred că ar putea fi 
vorba şi de insuși spiritul vremii, 
de acel ceva care plutește in aer, 
poate chiar de o influenţă tardiva 
a romanului America“ in care 
Kafka evocă macerantul raport 
dintre omul singur si un mediu 
opresiv. După cum ar mai putea fi 
vorba şi de o vitala necesitate re 
simțită de cineast de a conecta 
filmu! nu numai la opera unui vi- 
zionar al maleficului ce pindeste 
umanitatea, dar si de a iesi din 
propriul sáu automatism de gin- 
dire si de exprimare. Nu stiu ce 
ecou va fi avind in America 
această tendință si mă întreb 
dacă ea nu este percepută mai 
acut tot în Europa. 


Mircea ALEXANDRESCU 


* 


19 


Lu 
2 
< 
cc 
O 
W 
W 
A. 


Comercializarea 
filmului de autor 


nstinct primar nu deţine doar un re- 
cord de spectatori, ci si cel al atenției 
acordate de presa noastra cotidiana 
și săptăminală unui film strain. În Bu- 
curești, duminică 27 septembrie era 
coadă la Instinct primar si la secțiile 
de vot. Cind scriu aceste rinduri, ma 
gindesc că la „turul doi" va fi coadă si la Ter- 
minator 2. Contind pe cititorii nostri avizaţi, 
propun sá ne oprim asupra cauzelor succe- 
sului şi interesului stirnit de filmul lui Verhoe- 
ven la noi ca si in Statele Unite sau in vestul 
Europei. 

Ideea senzationala a fost alăturarea a două 
genuri cu atuuri verificate: erotismul și thril- 
lerul. Orgasmul şi crima asociate şi justificate 
psihologic cu ajutorul pulberei de cocaină! 
Deși latura sexy a stirnit cele mai numeroase 
comentarii, mirari, indignări, cred că regizo- 
rul a mizat pe eros doar cit să determine an- 
corarea spectatorului în suspensul poliţist. 
Provocarea s-a dovedit eficace fata de spec- 
tatori, de (unii) critici, dar și faţă de cenzura 
americană pe care regizorul a transformat-o 
a treia oară (v. Noul Cinema nr. 7/ 92, pag. 7) 
în qune publicitar, Cele 45 de secunde la 
care Verhoeven a fost obligat să renunțe (noi 
am vázut versiunea integralá), nu au stirbit 
cea mai lungă secvenţă de dragoste înfățișată 
(pina acum) pe ecran; patru minute. Reductia 
a avut așadar un rezultat publicitar de care 
filmu! a beneficiat. 

Noutatea se află insă în perimetrul poli- 
cierului. Se infirmă chiar mobilul genului nu- 
mit, tocmai din această pricină, şi ,whodo- 
nit", adică „cine-i faptasu!". Criminalul rami- 
nind acum, nedovedit. Chiar dacă Verhoeven 
ne asigură intr-un interviu că la o a doua vi- 
zionare, un amánunt este edificator, să nu-l 
credeți. Vom şti doar că este o femeie. Dar 
care? Cele două obiecte din final. oferind o 
posibilă mărturie: peruca blondă și mantaua 
neagră de ploaie (citate din recuzita hitch- 
cock-iană) ar fi putut fi purtate de oricare 
dintre cele trei posibile criminale. lar cheile 
pe care-fosta prietenă (Janne Tripplehorn) a 
politistului (Michaei Douglas) ie avea in mina 
ținută în buzunarul hainei sale, tăcîndu-l să 
creadă ca ascunde un pistol și în consecință 
să tragă, nu o scot nici pe ea din cauză. Ori- 
cum se moare mult, „altfel (cum sună o re- 
plică emblematic-explicativa din fiim) nu mai 
interesează pe nimeni”. — 

Un alt element de noutate este inversarea 
raportului de forță între barbat-femeie. EI" 
devine obiectul jocurilor „Ei“, dominatoarea 
fiind înzestrată cu toate atributele clasice ale 
afirmării masculine: forţă fizică, succes finan- 
ciar și profesional, dreptul ce si-! arogá la o 
viata intimă libertina, sfidind convențiile mo- 
ale. Avem de-a face, in fond, cu o „superwo- 
man" in arta seducţiei si in uneltiri criminalel 

În pofida unei indelungate tradiții pe ecra 
nul american, impunind femeia ca personaj 
benefic, eroinele lui Bette Davis şi mai recent 
cele create de Glenn Close sau Anjelica Huston, 
spre a ne opri doar la trei exempiiticări, au 
mers în contra curentului. Acum, partitura lui 
Sharon Stone înaintează mult mai departe 
Verhoeven face din personajul interpretat de 
ea, principiul răului însuși, apt să-și extindă 
damnatiunea, printr-un farmec irezistibil. Dia- 
volul ademenitor, iată o doctrină indeajuns 
de bigotă. 

inainte de a deveni cineast, Verhoeven a 
avut două pasiuni: filmele lui Hitchcock și 
matematica (dealtfel specialitatea sa universi- 
tara). Ambele i-au antrenat capacitatea de a-și 
calcula .miscáriie pe ecran și in propriul par- 
curs. După ce a realizat patru filme in Olanda 
natală care l-au impus ca un autor de ci- 
nema, Verhoeven a aterizat cu cinci ani in 
urmă, la Hollywood. „M-am orientat mai in 
tii", declară el într-un interviu, „către filmele 
cu un dialog redus și cu o intrigă lineara, 
adică spre filmul sci-fi, gen in care puteam 
manevra cu succes doar prin efecte tehnice 
vizuale sau sonore”. Rezultatele au fost-Ro- 
bocop si Total Recall, filme ce i-au asigurat 
acea cotă la box-office, necesară pentru a i 
se incredinta un scenariu ieșit din comun, cu 
subtilitati de dialog si situaţii psihologice 
complexe, dindu-i posibilitatea de a se atirma 
ca un autentic autor de cinema, dar râminind 
totodată in perimetrul filmului. comercial. Cu 
această mutare, s-a plasat în topul curentului 
câtre care tinde astăzi cinematograful: co- 
mercializarea filmului de autor. demon- 
strează in ultima vreme multi dintre marii ci- 
neaști americani: Scorsese (Promontoriui 
Nes d Demme (Tăcerea mieilor), Lynch 
Twin Peaks) care au fost, de fapt. precedati 
de Coppola $i urmaţi de Bogdanovici, Brian 
De Palma si alţii. Filmul comerciai a fost in- 
vestit astfel cu mai multă creativitate iar cota 
sa profesională a crescut. instinct primar este 
un exemplu strălucit, ceea ce explică selecta- 
rea sa pentru seara inaugurală a Festivalului 
de la Cannes din această primăvară, directo- 
rul competiției de pe Croazeta, di. Gilles Ja- 
cob venind in intimpinarea creatorilor care 
au hotărit să combată pe terenul filmului co- 
mercial. 

Urmărind precizia cu care şi-a programat 
traseul succesului Verhoeven, esti tentat sa 
tragi următoarea concluzie: vrei să devii ci 
neast, studiază matematica! 


Adina DARIAN 
20 


Instinct primar 


P.S. Prima scrisoare, invitindu-ne la o discu- 
tie despre Instinct primar şi cu un comen- 
tariu privind emisiunea T.V. la care filmul a 
fost prezentat, ne-a sosit de la Dana lonescu din 
Timisoara. Desi tînăra noastră corespondentă 
se arată dezgustată de film (de fapt de poves- 
tea filmului) şi cred că este o stare perfect 
justificabilă, în privinţa argumentelor nu mi 
se pare că suntem în divergență. Da, Verhoe- 


SHARON STONE. Ex-manechin, 


33 de ani. Pina de curind ia Hollywood, prin- 
tre atitea altele, o blondă oarecare venită din 
Pennsylvania (unde cișiigase concursuri si 
ce frumusețe si de literatură), cu roluri într-o 
mulțime de filme auto-taxate drept minore: 
Diferențe ireconciliabile cu Ryan O'Neal si 
Selly Long, Bolero, Minele regelui Solomon 
și Alan Quatermain și orașul pierdut al au- 
ului (ambele cu Richard Chamberlain), Ac- 
lunes Jackson, Mai presus de lege, A! 
personală, Scissors, Unde zac ciinii care 
dorm, Lacrimi in ploaie. ú 

După prima șansă numita Woody Allen 
{care a debutat-o în Stardus Memories — 
1980), a doua ‘sansa a fost Paul Verhoeven, 
care dupa Amintire totală o va alege si pen- 
tru Instinct primar. 

Este recunoscută pentru francheţea. sa și 
pentru formulările ei sarcastice, așa că inso- 


lenta personajului controversat al scriitoarei” 


+a convenit de minune. Adevărul este că ac- 
tria s-a exersat în roluri de factură similară, 
subiectul „plutind“ in mediul hollywoodian, 


in Amintire. totală, policier psihologie si de 


anticipație, consacrat mistificárii personatita- 
ti, interpretează o blondă nostimă agasata de. 
ala brunetă din visul obsesiv al soțului care 
nu-i mai oferă decit o dragoste inghetata. In 
Anul armei (regia John Frankenheimer), pe 
fundalul atacerii Aldc Moro, un american 
scrie o carte de ficțiune politică, iar Sharon 
Stone se impiică într-un conflict intre blonde 


ven şi-a calculat efectele chiar în acest sens. 
Faptul că „autorul nu. “recunoaşte şi prezența 
binelui“ (aga cum ne scrii) intra tot în calcu- 
lul de a transmite un „mesaj“ prin metoda re- 
ducerii la absurd. Ne bucură că tinerii noştri 
ny acceptă ideea că „binele lipseşte cu desă- 
virşire”. Nici noi. Deci, să luăm filmul ca un 
studiu de caz, exacerbat de intrebuingarea 
drogurilor, cum se precizează şi în cronică 

La 


şi brune. Ca de altfel si in Hit Man (regia Ray 
London) unde apariția ei era menită sa sat 
veze ce se mai putea dintr-o intrigă tot crimi 


, nalisticá. 


Asemeni eroinei sale din Instinct primar, 
Sharon Stone dovedeste inteligentá $i lipsa 
de modestie. Actrița declară: „Dacă as avea o 
minte mediocră ar fi OK, eu însă „sint teribi! 
de deşteaptă ceea ce pentru multi e agasant 
Femeile nu vor fi niciodată acceptate pe de- 
plin în lumea asta. Dar trebuie să ne atingem 
scopul cu demnitate. Daca as fi micuța, 
brună sau de altă rasă, atunci comportamen- 
tul meu ar putea fi acceplat. Dar papusilor 
Barbie nu li se permite nic: să acţioneze, nic) 
să aibă sentimente, cu atit mai puţin idei 
Pretizind un cnorariu de șapte milioane de 
dolari, Sharon Stone a semnat recent con- 
tractul pentru un inevitabil Instinct primar 2. 


Cum Michael Douglas nu mai e interesat: 


să-și reia personajul, iar Paul Verhoeven è 
antrenat in alte proiecte, lucrează doar ea cu 
scenaristul Joe Eszterhas, căruia i-a furnizat 
multe sugestii; demonstrind fantezie si talent 
Prelungind biografia personajuiui nimfoma- 
nei  bisexuate :cu temperament frenetic 3. 
minte diabolicá, uzind de un malefic farmec 
$i o caustică replica; de ambiguitatea priviru 
şi ebscuritatea gestului, punind semnul echi 
valentei intre-orice-fel de manipulare, psiho- 
logica sau politică. Sharon Stone continua să 
provoace: 


isina coro HU 


A muri putin 


acă a pieca inseamnă a muri 
putin, a face dragoste in- 
seamnă a muri ceva mai mult 
aceasta ar putea fi morala fil- 
mului Instinct primar. Mai ales 
dacă această dragoste fizică 
este în afara căminului conju- 
gal. : 

Ideea nu e nouă. Erosul este | de multă 
vreme de pedeapsă, de moarte. în fiecare 
epocă există argumente în această privinţă, 
de la teama de a divină la teama de 
sifilis sau, astăzi, teama de SIDA (care a in- 
ceput să bintuie și la noi). Nici o mirare, deci, 
că filmul va ilustra această idee în diverse 
forme si variante potrivit canoanelor fiecărei 
epoci. Văd în acest instinct primar o intoar- 
cere la morala ânilor '50—'60, dar ilustrată in 
maniera anilor 90. 

Un exemplu. În 1959 Joseph L. Mankiewicz 
realiza Deodată, vara trecută, după piesa lui 
Tennessee Williams. Eroul filmului se folo- 
seste de mama si de verișoara sa pentru a-și 
atrage prada, tineri săraci, care în final îl vor 
linga, în timp ce baba reper normală (dintre 
Elizabeth Taylor și Montgomery Clift) va 
triumfa. Comisia de cenzură a cerut suprima- 
rea mai multor scene si a autorizat proiecția 
filmului cu următorul verdict: „Poate fi consi- 
derat moral în tema sa, chiar dacă vorbește 
. sexuală“, 

în tema sa ar fi deci și filmul lui Ver- 
hoeven. Căci nu are nici o importanță ca 
eroina este bisexuală (la urma urmei poate 
că hu e vorba decit de o găseiniţă dramatur- 
gică pentru a spori atractivitatea), important 
este că pedeapsa va cădea asupra celor care 
au o viață amoroasă dezordonată, avertizind 
mai bine ca orice afiș publicitar anti-SIDA. 

Nici o mirare, deci, că intr-o Americă pe 
care noi o credem extrem de permisivă, dar 
pe care analiştii ne-o prezintă atinsă de un 
nou val de puritanism, apare un astfel de film 
cu scene erotice fierbinţi, atit timp cit în final 
morala e salvată, jui este transmis. Căci, 
pentru a-și vinde maria, producători: recurg 
la un ambalaj cit mai atractiv 

Rolland MAN 


Hollywood via Haga 


certă vocaţie a provocări! l-a 
determinat pe olandezul Paul 
Verhoeven să se transforme 
dintr-un autor european 
într-un regizor hollywoodian. 
Aproape sincronă cu magile 
capitale ale lumii, premiera 
bucureşteană a instinctului primar ni-l rea- 
duce în atenție pe acest interesant cineast 
ale cărui pelicule Robocop și Al patrulea băr- 
bat, prezentate nu cu mult timp în urmă pe 
ecranele noastre, au făcut să curgă multă 
cerneală. Cele două filme au frapat prin sigu- 
rama stăpinirii efectelor și prin brutalitatea 
stilului vizual. 

Pe aceste însușiri ale sale au mizat produ- 
catorii de la Hollywood atunci cind i-au in- 
credintat regia thriller-ului erotic Instinct pri- 
mar lansat cu o publicitate zgomotoasă in 
Statele Unite, intensificata de protestele co-- 
munitatii homosexualilor. Daca aceasta mi- 
noritate a protestat pentru ca ucigasii din 
film îi aparțineau, majoritatea a avut destule 
motive să conteste (și a şi făcut-o) amoralita- 
tea deconcertantă a tuturor personajelor. 
Fără să provoace atita scandal, pelicula sa 
din perioada olandeză, Al patrulea bărbat 
(1984) conținea toate ingredientele care au 
produs vilvă în cazul instinctului primar. Sa 
fie oare mentalitatea europeană mai permi- 
sivă decit cea americană? Răspunsul ar im- 
pune o comparaţie, foarte tentantă pentru 
orice cinefil. 

Ca şi in Al patrulea bărbat, în Instinct pri- 
mar avem de-a face cu un ucigaș psihopat cu 
deviații de comportament sexual. Ca și in pri- 
mul, intilnim în al doilea un personaj de pro- 
fesie scriitor, de data aceasta o femeie, cu- 
rioasă să parcurgă toate experienţele, să afie 
amanunte ale biografiei celor din preajmă și 
dispusă chiar să intervină în schimbarea unor 
destine. Dacă jocul fanteziei romancierului 
făcea deliciul peliculei olandeze, in cea 
americană elanurile regizorului de a medita 
asupra profesiunii scrisutui sint temperate. În 
instinct primar predomină acţiunea asupra 
reflexiei, evenimentele asupra comentariului 
tor. Locul rafinateior trimiteri culturale din Al 
patrulea bărbat este luat de urmáririle cu ma- 
şini printre. colinele din San Francisco în 
buna tradiție a Locotenentului 

Si totuși. citatele din opere de cinematecă 
nu lipsesc nici în ultimul film al lui Paul Ver- 
hoeven. Daca supletea conexiunilor cinefile 
era punctul tare in patrulea bărbat, in In- 
stinct primar miza principală a fost pusă 
asupra eficienței narative. Voluptatea regizo- 
rului de a şoca a trebuit-să se manifeste in 
cadru! retetei hollywoodiene: numai proporția 
ingredientelor a putut fi schimbată. In plus, i 
s-a îngăduit lui Verhoeven sa aducă din pe- 
rioada sa europeană o anume ambiguitate a 
relațiilor dintre persobaje, ale cărei accente 
patologice au putut fi îngroșate de dragul in- 
'trigii. Regretăm că regizorul nu a putut intro- 
duce. în ecuaţie și umorul său atit de special — 
din Al patrulea bărbat, ironia lucida care deli- 
mita cu claritate citatul din succesele genului 
de pastisa. In absenţa stilului personal din 
perioada europeană (regretat de autorul in- 
suši în unele interviuri — vezi si nr. 3/1992) 


„satisfacția mega-succesului de public pe 


toate. meridianele ofera probabil o solida 
compensație. 
m Oana DUMA 


J 


 —————MX MÀ e i OE 


rye 


-g 


numai 


de altădată 


CAPRICI | 


ot vázind în ultimii ani filme 
asezonate cu sumedenie de 
cadavre, torturi și „lupte“ in 
stil asiatic, unii spectatori au 
fost. tentaţi să exclame: „Dar 
unde sint filmele de altă- 
datá?", „glamuroase“ și se- 
nine, cind eroii se iubeau, și dacă, Doamne 
ferește! se certau și ei putin, repede-repede 
se împăcau si vinovatul era tras de urechi. 
Regizorii, actorii, operatorii din „vechea 
garda” a „uzinei de vise" își amintesc însă și 
partea nevăzută a acelor producții: geloziile, 
ura, inamicitia ce măcinau pur și simplu pe 
un actori in continua lor goaná spre celebri- 
le. 

Bette Davis, actriță devoratá de pasiunea 
pentru cinema, era celebră si pentru caracte- 
rul ei dificil. În 1939, cind a fost aleasă să in- 
terpreteze pe regina Elisabeta a Angliei si a 
afiat că partenerul ei va fi Errol Flynn, nepu- 
tind să şi-l închipuie pe interpretul unor 
aventurieri simpatici în rolul dramatic al mar- 
chizului Essex, l-a implorat pe Jack Warner 
să-l înlocuiască pe Flynn cu Laurence Oli- 
vier. Warner a refuzat categoric. Ofensată, 
Bette Davis l-a tratat pe Erroll Flynn cu un 
dispreț fără margini și, in . unei repeti- 
fii, în locul unor palme „de cinema", i-a tras 
Cu sete citeva care semánau mai degrabă a 
pumni. 

Joan Crawford suporta si ea dificil colabo- 
rarea cu alte actrițe avind o personalitate pu- 
ternicá. Astfel la Johnny Guitare (1954), Mar- 
cedes McCambridge — care juca rolul Em- 
pret aug anca de moarte a Viennei (Joan 
Crawford) — și-a interpretat scena atit de 
bine incit a smuls aplauzele întregii echipe 
de filmare, ca la teatru. „Joan — își aduce 
aminte regizorul Nicholas Ray — a pus mina, 
în cabină, pe veșmintele rivalei și le-a facut 
bucățele, într-un acces de furie isterică“. 

Joseph von Sternberg, Gary Cooper, John 
Wayne, James Stewart, Jean Gabin, George 
Raft, Edward G. Robinson (ultimii doi au fost 
eroi ai unei neuitate partide pugilistice pentru 
a-i ciștiga inima) sint doar citiva dintre cei 
“care au căzut în mfejele Marlenei Dietrich. 
Ray Milland a fost (pentru Marlene) o jigni- 
toare excepție. În 1947 cind Milland a afiat că 
© va avea ca parteneră în inelul de aur, a 
ameninţat studioul Paramount că se retrage; 
motivind că la 41 de ani nu dorea cu nici un 
chip să joace pe iubitul unei „bătrine de 46". 
Din acel moment Marlene și-a pregătit cu 
grijă răzbunarea: Într-o zi, după o scenă de 


dragoste jucată impreună; Marlene şi-a băgat - 


degetul pe git și a vomitat sub ochii ihgroziti 
ai lui Milland care a fost improscat tot, 
inainte de a fi apucat si el de greață. 
Montgomery Clift (unu! dintre. actorii cei 
mai solicitati ai | atiei sale) a fost in 1957 
victima unui t de r'asiná, care i-a lasă 
urme serioase pe față. Din această cauză va 
deveni drogat, alcoolic și un adevărat coșmar 


pentru regizori. Întirzia mereu la filmări si era 


veşnic cu textul neinvájat. Cind turna Deo- 
dată, vara trecută, era considerat „oaia nea- 
gră” a regizorului Joseph Mankiewicz, Bol- 
nav, pierdut, tratat fără cel mai mic res 


— *el a atras totuși simpatia Elizabethei Taylor și 


a Katharinei Hepburn, partenerele sale. Cu 
cit Mankiewicz era mai exigent și mai nervos 
cu Montgomery, -cu atit cele două vedete il 
»dorlotau", ceea ce a dus la crearea unei ten- 
siuni absolut insuportabile pe platou. În ul. 
tima zi a filmărilor, Mankiewicz a mulțumit 
fiecăruia în parte pentru contribuţia adusă la 
realizarea filmului. Ín: momentul ciocnirii pa- 
harelor cu șampanie, Katharine Hepburn l-a 
luat deoparte pe regizor și l-a întrebat dacă o 
sigur că nu mai are nevoie de ea sau de 
Monthy. Mankiewicz a răspuns să nu fie în- 
grijorată că totul s-a terminat. Atunci, linis- 
tita, Katharine i-a zimbit și... l-a scuipat drept 
în fata! 

Cam în aceeași perioadă, milionarul Harry 
Karl, îndrăgostit lulea de cintareata Marie 
Mac Donald (supranumită „The Body" — 
„Trupul“), o conducea de trei ori (!) la altar. 
Despartirile lor furtunoase, impacarile pasio- 
nale l-au făcut pe cunoscutul scenarist Neil 
Simon să propună studiourilor „Disney“ (in 
1990) un scenariu avindu-i drept protagoniști 
pe cei doi îndrăgostiți cu năbădăi. 

A esie mirin in producta cu filmul 
Marrying (Bărbatul insurat) mai ma- 
rii studioului habar n-aveau că dragostele cu 
hachije- ale milionarului si cîntăreței sale igi 
vor găsi paralela pe platoul de filmare. Inter- 
pretii principali Alec Baldwin si Kim Basinger 
au dat atita bătaie de cap echipei de filmare 
incit multi dintre ei nu au uitat niciodată acea 
perioadă. Regizorul Jerry Rees,, , un începă- 
tor” în domeniul „bizdicurilor vedetiste", nu 
pa pnr domina cu nici un chip interpreții. 
nimeni n-a fost uimit de comportamen- 
tul pun spus dificil al tui Kim Basinger, Alec 
Baldwin, cunoscut ca un superprofesionist, 
politicos şi inteligent, a surprins pe toată lu- 
mea. Cu o furie greu explicabilă, el trintea 
aparatele telefonice de pămint și arunca 
scaunele în eee —€— cl ; . 
repetate pe platou, cap! sfirși 
(le-a venit chef, la un moment dat, să-și pe- 
treacă week-end-ul în ze eri pretenția lor 
de a avea controlul întregului film, concediin- 
du-i pe operatorul lan Baker pe motiv cá nu 
stie să scoată în evidență frumusețea lui Kim, 
apoi eliminarea scenaristului (Neil Simon în- 
suşi), toate acestea - au îmbolnăvit și l-au ba- 
at pur și simplu în spital pe regizorul Rees. 
2 terminat fiimul după un „sejur“ de o sáptá- 
miná intr-o clinicá psihiatricá. Aventura tur- 
nàrii Bărbatului însurat a subliniat încă o 
dată cà Hollywoodul rămine orașul in care iz- 
bucnirile ego-ului sint foarte violente atunci 
cind starurile sint atinse de megalomanie, dar 
și cà viaja lor este supusă unui stress conti- 
nuu. : 

O altă spaimă a regizorilor şi producátori- 
lor este Barbra Streisand. ! se stie pur și sim- 
plu de frică. La Hello, Dolly! (1969) purtarea 
ei imposibilă l-a exasperat pe partenerul ei, 
Walther Matthau, adus pe punctul să lase to- 


On s-ar spune că s-au certat pe 
platou (Bette Davis si Errol Flynn 


in Elisabeth și Essex) 


& Joan Crawford era 
intr-un razboi permanent 
cu partenerele sale 
(în Posesiune) 


* 


tu! baltă. Un tehnician -a auzit spunindu-i 
Barbrei (Matthau era cunoscut totuşi pentru 
tactui său în discuţiile cu ziariștii și colegii): 


„Într-un singur deget de-al meu e mai mult 
talent decit in tot corpul tau. & mai taci dra- 
cului din gură”. Cind, nemulțumită să fie 
doar actriță și cintăreață, Barbra s-a propul- 
sat producător delegat al filmului S-a născut 
o stea (1976), platoul a devenit un adevărat 
cimp de bătaie unde se infruntau zilnic iubi- 
tul ei, Jon Peters, regizorul Frank Pierson si, 
bineinteles, ea, Barbra... Kris Krisstoferson, 
partenerul ei, martor ai acestor scandaluri in- 
terminabile, o ura 4 și n-a putut ter- 
mina filmul decit imbătindu-se de dimineaţă 
pină seară. $ 
Certurile dintre Dustin Hoffman, producă- 
„torul David Puttnam și regizorui Sydney Pol- 
lack, cu prilejul turnării lui Tootsie (se inju- 
.rau pur si simplu în curtea studiourilor Bur- 
bank), au fost mult timp subiect de birfá ta 


Noua generaţie de 
capricioși: Kim Basinger 

şi Alec Baldwin la premiera 

^. filmului Bărbatul insurat 


& Katharinei Hepburn 

mulli regizori îi stiau de frică 
(cu Cary Grant 

în Leopardul Suzanei) 


Hollywood. La fel, ani de zile, s-a comentat 
declaraţia lui Ken Wahl tăcută presei apropo 
de filmările la Animatoarea, unde a avut-o 
parteneră pe Bette Midler: „Cind fiimam vreo 
scenă în care trebuia să fiu tandru cu ea, mă 
gindeam intotdeauna la cîinele meu". 
Toate acestea ar merita poate o carte în- 
treagă, în care ura ar putea fi analizată pe in- 
delete. O carte în care Roseanne Barr și 
Sean Penn, Eddie Murphy și Spike Lee ar 
ocupa și. ei un loc aparte. O carte mereu. 
ită pentru că la Hollywood în fiecare zi 
noi rivalități se creează, provocind scanda- 
luri, gelozii și ură. Într-un mediu în care glo- 
ria şi banul sint un veritabil magnet, unde ca- 
rierele se fac și se desfac fără preaviz, dind 
impresia că lumea se sărută pentru a se pu- 
tea sugruma mai bine, este poate un compor- 
tament... firesc. 


Doina STĂNESCU 


* 


DIN NOU MORT: 


Tul sh ag Dead Again. Pro- 
ductie S.U.A. 1990; Durata 1h 
45°. Regia: Kenneth Branagh; 
Scenariut Scott Frank; N I 
Matthest F. Leonetti; Muzica: Pa- 
trick Doyle; Cu Kenneth Bra- 
nagh, Andy Garcia; Derek Jacobi, 


Hanna Schygulla, Emma Thomp- - 


son, Wayne Knight. 


Subiectuk Un. detectiv particular 


(Kenneth Branagh) angajat sà 
descopere trecutul unei femei 


amnezice (Emma Thompson) este 
Kenneth Branagh si Emma Thompson 
mort) 


(Din nou 


șocat să constate că el însuşi este 


- implicat în acest trecut. 


Ca si în Angel Heart (Inimă de 
înger) de Alan Parker, filmul este 
un policier ce-și confrunta prota- 
gonistii cu viata lor anterioară. În 
ciuda unei intrigi cu fapte para- 
normale, Din nou mort este un 
thriller captivant. 

Autorul: Născut la 12 aprilie 1960 
în Irlanda, Kenneth Branagh este 
un actor impetuos și fermecător, 
ale cărui succese în teatru şi ci- 
nema i-au adus renumele de 
„noul Laurence Olivier“. Urmind 
exemplul strălucitorului sáu 
inaintas, a izat și el un Henric 
al V-lea (1989), debutul lui în re- 
gia de film fiind apreciat de cri- 


Victoria Abril 
(Tocuri inalte) 


tica si de public. Din nou mort 
este a doua peliculă semnată de 
et. 


BUGSY 


Titlu! original: Bugsy, Producţie: 
S.U.A. 1991; Durata: 2h 15; Re- 
gia: Barry Levinson; Scenariut 
James Tobàck; Imaginea Allan 
Davian; Muzica: Ennio Morricone; 
Cu: Warren Beatty, Annette Be- 
ning, Harvey Keitel, Ben King- 
siey, Elliott Gould, Joe Man- 
tegna. 

Subiectul: Un episod romantic din 
biografia celebrului gangster 
Bugsy Siegel. Indrágostit de fru- 
moasa Virginia Hill (Annette Be- 
ning), întreprinzătorul Bugsy 
(Warren Beatty) face un gest me- 
nit să-i cucerească un loc in isto- 
rie; fondează orașul Las Vegas, 
capitala jocurilor de noroc. 
Autorul: Născut la 6 aprilie 1942, 
Barry Levinson este cunoscut mai 
ales datorită multipremiatului cu 


Oscar Rain Man. A mai regizat: 
Diner (1982), Omul de tinichea 
(1987), Bună 


dimineața, Vietnam 
Heer Rain Man (1988), Avalon 


TOCURI ÎNALTE 


Titiu! original: Tacones Lajanos 
Producţie: Spania—Franta 1991 
Durata 1h 53; Regia: Pedro A 
modovar; Imaginea: Alfredo Ma- 
yo; Muzica Ryuichi Sakamoto; 
Cu: Victoria Abril, Marisa Pare- 
des, Miguel Bosé, Feodor Atkine. 
Pedro Diez Del Corral. 

Subiectul: Ciudata relație dintre o 


‘mama, faimoasă cintáreatà (Ma- 
risa Paredes), şi fiica sa, prezen- 
tatoare !a televiziune (Victoria 
Abril) pare să intre în norma! 
după 15 ani de criză. Situaţia cu- 
noaste o nouă bulversare cînd 
protagonistele se vad implicate 
intr-o crimă, Suspense, psihana- 
liză și umor negru, 

Autorul: Copil. teribil ai cinemato- 
gralului spaniol, Pedro Almodo- 
var are o carieră internațională de 
invidiat. Titlurile cele mai impor- 
tante ale filmografiei sale sint 
Labirintul pasiunii (1982), În tene- 
bre (1983). Matador (1985), Legea 


' dorinței (1986), Femei in pragul 


unei crize de nervi (1987) Lea- 
gâ-mă (1989) 


N. 


Titlu original: JFK, Pee 
SUA. 1991; Durata: 3h 10 e- 
gia: Oliver Stone: Scenariut / 


ver Stone si Zachary Sklar dupà 
cărțile „De la procesul  asasinu- 
lui" și „Crosslire, complotul care 
ka ucis pe Kennedy" de Jim 
Mars; imaginea: Robert Richard- 
son; Muzica: John Williams; Cu: 
Kevin Costner, Sissy Spacek, 
Tommy Lee Jones, Laurie Met- 
calf, Gary Oldman, Michael Roo- 
ker, Walter Matthau, Joe Pesci. 
Subiectut: Reluarea anchetei in 
cazul asasinării președintelui 
Kennedy, sub conducerea procu- 
rorului Jim Garrison (Kevin Cost- 
ner) aduce noi argumente în spri- 
jinul ipotezei de crimă politică. 
Teoria complotului orchestrat din 
sfere înalte este susținută cu pa- 
tos contestatar. 

Autorul: Născut în 1946, Oliver 
Stone are o prodigioasă carieră 
de scenarist și regizor hollywoo- 
dian. Deși a contestat neobosit 
sistemul a fost premiat de citeva 
ori cu premiul Oscar. Vezi filmo- 
gratia în nr. 7/1992. 


D e 


ultimă 


oră 


* Chicago Joe și dansatoarea (Chicago Joe and Showgirl) de Ber- 
nard Rose: Povestea unui soldat american debarcat în Anglia in timpu! 
razboiului. Pentru a cuceri o dansatoare, el isi inventează un trecut de 
gangster. În rolurile prncipee: Kiefer Southerland si Emily Lloyd 


* O colecție Robin 


lood ce cuprinde pelicule inspirate de aventurile 


faimosului haiduc, regizate de Michael Curtiz, Walt Disney, John Irvin, 


Kevin Reynolds. 


* Epidemic de Lars von Trier: talentatul regizor al filmului Europa 
semnează si această poveste despre doi scenariști aflați in pană de in- 


spiratie. 


© Thelma și Louise de Ridley Scott, un road-movie avind ca protago- 
niste doua femei care decid să-și trăiască viața pe cont propriu, cu 
orice pret. În rolurile principale: Geena Davis și Susan Sarandon, formi- 


dabile 


21 


exchange house 


A 4 4 


BUCUREŞTI Cotroceni 18 tel: 377 522 
Kogalniceanu 41 tel: 149 093 
Piaţa Presei Libere 1 (Pavilion Ti 
George Coşbuc 1 tel: 120 052 
lon Cimpineanu 17 tel: 148 061 
Smirdan 29 tel 148 576 
Linariei 82 
Piaţa Lahovary BA tel 595 175 
Cringasi 8—10 


ALEXANDRIA Hote! Teleormanul 
ARAD Revoluție: 55 tel 966 21960 
BAIA MARE Gh. Şincai 14 
BAILE FELIX: Bazar 16 
BACĂU Mihai Viteazu 1 
BRĂILA Piaţa Traian 1 
BRAŞOV Eroilor 27 tel. 92/142 067 
Piaţa Sfatului 27 tel: 92/151 251 

CLUJ Doja 5 tel: 95/11 60 93 
CONSTANŢA Carpaţi 5 

Sat vacanţa 

Tomis 18 

Tomis 218 


BUCHAREST 


A — 


CRAIOVA Restaurant Select 


DROBETA TR. SEVERIN Numa Pompiliu 34 tel: 978 ‘26076 


GALAŢI Brăilei bl. BR 1C tel: 934/13 255 
Portului 19—21 
IASI Costache Negri 62 
Cuza Voda 2 
NEPTUN Hotel Caraiman 
Hotel Transilvania 


ORADEA Patriotilor 4 tel. 99/136 477 
PITEŞTI Victoriei 5 

RADAUTI Piaţa Unirii 67 

SIBIU Parcul Tineretului Bl. 20 

Piaţa Mare 8 


GHIŞOARA Herman Oberth 1 tel: 950/75 450 
LATINA Casa Tineretului 

UCEAVA Ştetan cel Mare 48 

RGU MUREŞ Primăriei 2 tel: 954/25 747 
MISOARA Bocsei 3 

ULCEA Portului 2 tel: 915/14 089 


— A An A e] 


9 b b 5 


O AMBIANTA DISTINCTĂ, UȘOR DE RECUNOSCUT 


TERMINATOR 2 


ei mai costisitor film din isto- 
ria cinematografului nu inre- 
gistreazá recorduri numai in 
plan financiar (uriașele cifre 
ale cheltuielilor si încasărilor 
sint menţionate în nr. 5/1992), 
ci și în zona spectacolului ci- 
nematografic; efectele sale speciale sint de o 
ingeniozitate fără egal. Rara capacitate a re- 
gizorului James Cameron de a crea suspens 
tehnologic este mobilizată în ideea de a face 
din Terminator 2 un science-fiction fără pere- 
che. Ceea ce, in mare măsură, s-a și reușit. 

Deși este un sequel, reluind personaje din 
Terminator 1 (1984), noua peliculă se pla- 
sează în afara seriei printr-o stranie icula- 
ritate: formidabila brutalitate a confruntărilor 
om — maşină și om — om este în contradic- 
tie cu optimismul finalului. Se poate prein- 
timpina pină și sfirșitul lumii, ne încurajează 
realizatorii la sfirșitul unor incrincenate lupte 
ce demonstrează că specia umană își infringe 
instinctul autodistrugerii. 

Ce-i drept, salvarea vine de la un robot tri- 
mis din viitor, masivul Terminator cu alură de 
culturist, ale cărui porniri belicoase sint tem- 
perate de un băiat de zece ani. Povestea 
prieteniei lor, pentru care uriașul T-800 se 
sacrifică, mai atenuează din duritatea ciocni- 
rilor dintre mașini și din didacticismul mesa- 
jului. Pledoaria pacifistă, cit se poate de ex- 
plicită, este oarecum exterioară evenimente- 


E O aventură spațială cu tentă 


horror: Alien de Ridiey Scott 
(cu lan Holm) 


ALIEN 
evo 


Producție: S. CU. A., 1979; Regia: Ridley 
Scott; Scenariul: Dan O'Bannon după o po- 
veste de Dan O'Bannon si Ronald Shusett, 
Imaginea: Derek Vanlint; Muzica: Jerry Gold- 
smith; Cu: Tom Skeritt, Sigourney Weaver, 
ose Cart Wright, Harry Stanton, John 

urt. 


Aventura în spaţiul interplanetar. Odiseea... 
lui- Kubrick — ca loc al acţiunii — este o refe- 
rintà inevitabilă. În rest, totul le ră. Ku- 
brick igi conduce povestea spre o filozofie a 
aventurii, pornind de la cutezantele gindirii 
științifice și reversul lor. Rydley Scott, ex- 
ploatind în exclusivitate efecte speciale si 
tehnici de filmare suprasofisticate — nu reu- 
geste decit o fantasmagorie. Ceea ce știința 
susține, cu dovezi experimentale, că fara 
anume condiţii, nicăieri nu ar fi posibilă vreo 
formă de viaţă, infirmă eroii lui Scott care 
dau peste o planetă nespus de ostilă pe care 
descoperă chiar și viaţă, intruchipata de un 
fel de caracatitá teribilă ce preia, ca o vedetă 
cursul evenimentelor naraţiunii. Povestea lui 
Scott se autodefineste S.F. ceea ce ar fi obli- 
gat la respectarea unor premise credibile în 
elanu! fictional. Inovind, dar și ignorind 
S.F.-ul însuși, totul alunecă într-un comic in 
voluntar (in afară de cel voluntar care este 
cam infantil). Cind publicul ride fără ca auto 
rul să fi intenţionat aceasta, nu publicul e de 


lor de o extremă violenţă și exprimată prin 
fraze de ul: „Nu există fatalitate, ci doar 
ceea ce facem noi înșine”. O nouă formă a 
lozincii, atit de tipic americană, „Do it your- 
self, menită să ne vindece de nevroza raz- 
bolului nuclear. 

Dar pelicula lui James Cameron nu exorci- 
zeazü numai spaima Apocalipsului declanșat 
de tehnologie, ci si un alt rău al acestui sfirșit 
de mileniu, muit discutat în mediile intelec- 
tuale occidentale: pierderea masculinitatii. 
Reciștigarea identităţii masculine profunde 
este o cauză care l-a facut pe poetul ameri- 
can Robert Bly să fondeze Men's Movement, 
o reacție firească ia excesele atinse de femi- 
nistele din Women's Lib. Mișcarea nu mili- 
tează pentru ciștigarea unor drepturi pentru 
bărbaţi, ci pentru redobindirea unei atitudini 
virile, liderul său considerind că „în fiecare 
Adam modern se află o creatură primitivă“. 
Soluţia pentru deșteptarea instinctelor nor- 
male pentru „sexul tare“ este, deocamdată 
organizarea unor week-end-uri războinice in- 
tre bărbați. Dacă aceasta ar fi cheia misteru- 
lui masculin și metoda combaterii moliciunii 
bărbatului contemporan, filmul iui James Ca- 
meron ar putea oferi, dincolo de frumusețea 
spectacolului optic, o terapie. În orice caz, 
copiii noștri se vor juca multă vreme „de-a 
Terminatorul”. 


- Dana DUMA 


sau misterul masculin 


— 2 — original: reines 
2 igment Day; Producția: S.U.A., 
1991; Regia: James Cameron; Scenariul: Ja- 
mes Cameron si William Wisher; ure pic 
Adam. Greenberg; Muzica: Brad Fiedel: Cu: 
Arnold Schwarzenegger, Linda Hamilton, Ed- 
ward Furlong, Robert Patrick, Ear! Boen. 


o i Povestea unui exterminator 
robotizat: Mina de 
(de Martin Dolman) cu Daniel Greene 


redacțională 


Director — Redactor ge! 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct: Dana Duma. Secretar general de 
Statie. Pu 


: loana 


redacție: 
biiciști comentatori: Irina Corolu, Bogdan Burileanu. Redactor 
rubrică: Doina Stănescu. Redactori: Lucian Georgescu, Rolland Man. 


Fotoreporter: Victor Stroe. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 Bucuresti, tel. 17.38 71 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti 


Abonamentele din țară se pot face prin Oticille 
pot abona prin 


jia 257. Cititorii din străinătate se 


poștale, Catalog Presă pozi- 
RODIPET S.A. P.O. Box 


33—57, telex 11995, 11034; FAX 17.55.54; 18.56.73. București, Plaja Presei 
Bucuresti. 


Libere nr. 1 sect. |, 


E Terminator 2, 

o lecție de barbatie 
ce implicá mamá, fiu 
si robot: Linda Hamilton, 
Edward Furlong 
și Arnold Schwarzenegger 


vină. Allen a beneficiat pe piața mondială de 
o lansare dintre cele mai orchestrate si mai 
costisitoare. Mult zgomot... 


TRATAMENT PENTRU 
DOCTORI 
^T? 
Pro le: Canada, 
Smithel; Michel Chouquette, Mi- 
chael Paseornek; Hector A. Figue- 
roa; Muzica: Robert Falk; Cu: Parker Steven- 


son, Geoffrey Lewis, Brian Tochi, Sidney 
Lassick. 


1985; Regia: Alan 


În fata cinematografului, coadă la bilete. 
Sala, plină ochi. Public nerăbdător. E lim- 
pede că Tratament... şi-a făcut deja o presă. 
Și așteptările sint satisfăcute căci realizatorul 
canadian Alan Smithel n-a iertat nimic: bufo- 
nada, gluma groasă, licentioasá cit cuprinde. 
Totul învăluit însă într-un ritm și o atmosferă 
dominată de dorinţa de a alimenta fără motiv 
cascada de gaguri. Spectatorul vrea să ridă și 
ride, nu-l șochează nimic din această come- 
dioară decoltatà, plasată in lumea studenților 
la medicină, lume care-și are tradiţiile ei in 
materie de „farse medicale”. Cineva spunea 
la ieșire: „Canadienii ăștia nu și-au pierdut 
gustul pentru comedie”. Aproape exact. Un 
singur cuvint este cam pretentios: gustul. 


MINA DE OȚEL 


Producție: S.U.A. Regia: Martin Dolman; 
Cu: Daniel Greene, Janet Agren, Claudio 
Cassineili, George Eastman, Robert Ben. 


Păcat cá ni se spune abia la sfirsit că o 
asemenea intimplare s-ar putea petrece 
cindva în viitor. Am fi aminat mersul la ci- 
nema și am fi așteptat răbdători acele timpuri 
cind un fel de discipol al lui Rambo — Stal- 
lone este „tratat“ in chip criminal, de o orga- 
nizatie de tip mafiot, spre a deveni in propor- 
tie de 70 la sută robot. Transformat „bionic“ 
cum se spune in film (or fi stiind realizatorii 
cum. vine treaba asta!), acest trei sferturi de 
robot și restul Tarzan este folosit în misiune 
de exterminare, trece prin cite si mai cite 
pină să-și ultima zonă (30 la sută 
de umanitate ne-robotizată: sufletul și afecti- 
vitatea; love-story-ul rămăsese dintr-o alta 


Inventarul, recuzita, folosite în acest film ar 
face deliciul unor copii descoperindu-le sub 
pomul de Crăciun. Ei, copiii, le-ar prelua feri- 
citi, dar de jucat cu ele s-ar juca, sigur, mult 
mai inteligent. È 


Post . Întrebarea mea este: de ce 
trebuie recenzate asemenea filme? Răspun- 
sul îl dau tot eu: presa nu își face decit dato- 
ria. 


Mircea ALEXANDRESCU 
23