Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul_VI-nr-2-1995

Nr. 2/1995 


ee | E mwan Ft 


Anul VI nr. 61 (383) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


y 
o 
cazi 
= 
O 


cu cititorii 


Shirley Temple 
vă si ne urează 
„La multi ani!“ 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII EDIȚIA A „TREIA 


e la un concurs la altul cititorii noștri. devin 

mai atașați de acest joc cinefil în care îşi veri- 

fică nu numai cunoștințele, ci și simţul obser- 

vatiei şi puterea de a se concentra. Corespon- 

denta primită cu ocazia acestei de-a treia edi- 

tii atestă faptul că mulți participanți s-au rodat 

între timp în tehnica răspunsurilor și că au idei în privința 
perfecționării formulei pentru concursurile viitoare. 

Trebuie să spunem de la bun început că respingem 

obiectia unor cititori (din fericire puțini) că una dintre între- 

bari se referea strict la conţinutul unui film și nu la intormati- 


ile din revistă. Vom susține întotdeauna părerea că întâlni- 
rea dintre cinematograf si spectator trebuie să aibă loc în 
sala de cinema, acea „stare de receptivitate specială“ fiind 
posibilă numai aici. Stim că nu toate sălile de cinema asi- 

ură condiţiile de civilizație minime dar, în speranța că 
într-o zi se vor atinge standardele europene în acest dome- 
niu, vá sfătuim să vedeţi filmele — si mai ales pe cele bune 
— pe marele ecran. Un adevărat cinefil este conștient că 
efectul unei pelicule văzute pe. micul ecran se reduce 
enorm. Recunoastem că vedem si noi anumite filme la tele- 
ee sau pe video dar numai atunci cand nu mai avem alta 
solutie. 

Ne-au incántat acele scrisori care gáseau chestionarele 
prea ușoare. Sperăm sá -i satistacem pe concurenţii dornici 


„să se confrunte cu întrebări mai dificile în competiţiile vii- 


Din sumar: 
februarie 1995 


ATENȚIE, CINEAȘTII NOŞTRI FILMEAZĂ! 


Andrei Blaier; Fănuș Neagu; Stere Gulea; 
Marius Sopterean 


EVENIMENT: Senatorul 
asasini 


melcilor; Născuţi 


PE ECRANE: Regina Margot, Râul ucigaș, 
Doi băieți, o fată, trei posibilităţi, Paradisul 
în direct 


CENZURA: Foartecele nepoetic (1) 


PORTRETUL LUNII: Dorel Vișan 


SPOT: Feminista antifeminista 


GLOBUL DE AUR | 
CINEGLOB; FAX; FAN CLUB 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea 


Alexandrescu, Irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, Constantin Grigore, Rolland 
Man, laromira Popovici, Aura Puran, Eva 
Son Dumitru Solomon, Doina Stānescu 


gov), 
Florin 


martie 1967, zodia Berbecului. 


toare. Unul dintre urmatoarele noastre concursuri din acest 
an va fi plasat, in mod firesc, sub semnul marii sărbători a 
Centenarului cinematografului. Vá' aşteptăm! 

lată acum si lista fericitilor câştigători: 

MARELE PREMIU: 100.000 lei — Şerbu Mihaiu, medic, 
Galaţi şi premiile: 1. un tricou Airheads — Mavrescu Pe- 


_tru-Gabriel inginer, Botosani 


2. un compact disc Airheads: Daniel Tomoni, student, 
Cluj-Napoca 

în pa casetă video promoțională Alrheads — Cristina Zai- 

iteşti 

gr: o sacoşă Speed: Luana-Maria Gheorgheovici, elevă, 
Mangalia 

5. un tricou Speed: Hinge Cristian, Brasov 

6. o sapcá Speed: Emil Panaitescu, operator, Sighisoara 

7. un tricou Bad Girls: Evelyn Dogaru, studenta, Bucu- 
resti 

8—9. cate un joc de carti Bad Girls: Camelia Bott eleva, 
Tg. Lapus si Daniela Lupei, inginera, Hunedoara 

10. o jartierá cu pistolet Bad Giris: Stănescu luliana, stu- 
dentá, Bucuresti. 

11—13 câte un exemplar din volumul „Marilyn, istoria 
unui asasinat“: Floruja Adina, ingineră, Arad; Leonard Că- 
tălin Curcumelis, student, Brăila; Mariana Moraru, Comă- 
nesti, jud. Bacău. 

li rugăm pe câștigători să ne confirme primirea premiilor. 


In aceasta luna 


CINEMA 


implineste 


. 


NOUL 


UN MANHATTAN 
MĂRGINAŞ 


» re (...) 


i, n-aş 
reproșez“. Nu, DANIELA POGĂCEANU 
(21 ani) din Târgu Mureș nu ne laudă 
desantat. Deşi declară că nu ar avea ce 
să ne reproseze, ne reproșează totuși 
ceva: de ce am renunțat la rubrica „Azi, 
ei sunt vedete“. (Nu am renuntat..v. Nr. 
1/1995 si 2/1995). La această rubrică, 
D.P. i-ar vedea alături pe Adrian Pintea 
și Al Pacino, pe Maia Morgenstern 
(N.p.: v. nr. 5/92, p. 5 şi 12/92, p. 16) si 
Jodie Foster sau Holiy Hunter. Ne-ar 
„înțelege“ însă dacă propunerea ei nu 
ne-ar surăde. Înainte de a-i întreba pe 
autorii de drept ai rubricii, declar pe 
răspundere proprie ca mie mi-ar su- 
râde, ceea ce nu înseamnă că Daniela 
si cu mine avem dreptate in chip abso- 
lut, căci noi suntem doar doi din câteva 


școli de coregrafie şi-a a sá devina balerina, visul 
său fiind lebedeior* 

ei exotica și insistențele mamei au convins-o sa par- 
ticipe la un concurs de frumuseţe pe care l-a casti- 
gat. Au urmat încununarea ca MISS VENEZUELA 
și ocuparea iocului trei la MISS UNIVERS. Lansarea 
in lumea „miss“-urilor o face extrem de cunoscută în 
Venezuela și Peru. Apare tot mai des la televiziune în 
diverse spoturi publicitare. De aici la cinema nu a 
fost decât un pas. L-a făcut în timpul unei fiesta or- 
ganizate la Caracas, când l-a întâlnit pe producătorul 
și managerul Haik Gazarian. A fost o dragoste la 
prima vedere. Cei doi s-au logodit și de atunci sunt 
nedespartiti, tânărul armean devenindu-i și impresar. 
Debutează în telenovela 
i-a adus apelativul familiar de niña (fetița) dupa titlul 
serialului amintit. Acum este solicitată nu numai în 


de Ceaikovski. Frumusețea 


Niăa Bonita. Succesul imens 


fara sa, dar si în Peru si Brazilia, făcându-le o con- 


Laura Bolgar, Gătaia (jud. Timiș), Timea M. (Bra- 
he Macarie (Huși, jud. Vaslui), Finaru lei: 


RUDDY RODRIGUEZ. 28 de ani. Născută la 27. 


Absolventă a unei 


curenta serioasă celorlalte două „stele“ ale telenove- 
Veronica Castro (Şi bogaţii plâng) și Lucelia 

Santos (Tânăra si , Fiicele 

lel cu activitatea artistică, Ruddy a devenit și o foarte 

apreciată cântăreață. Discul ei Espejismo s-a vândut 

în câteva. sute de mii de exemplare, tinerii fiind cei 


doctorului). În para- 


zeci de mii. Daca insa mai cápátám 
aderenti, aș înființa un partid nou: 
P.P.M.F (Partidul Pintea, Pacino, Mor- 
genstern, Foster). lar dacă devenim 
membrii virtuali ai aceluiași partid, 
ne-am mai si putea contrazice. „Un co- 
respondent de-al dumneavoastră (...) 
era nemulțumit de calitatea revistei, 
scrie D.P., după care adaugă: „Dar eu 
încă n-am văzut o revistă mai de cali- 
tate decât Noul CINEMA“. Declaraţia 
ne flateaza, dar faptul că D.P. n-a văzut 
(încă!) nu echivalează cu nu există. Și 
nici nu anulează nemulțumirile (nu știm 
care, au fost diverse...) corespondentu- 
lui misterios. „Revista dv. va fi intotde- 
auna (de asta sunt convinsä) o revistä 
de culturä (cinematograficä), cu rubrici 
pe toate gusturile, mai mult sau mai 


puțin pretentioase, mereu atrăgătoare şi 
plină de informaţii de ultima oră...“ Este 
un cec în alb pentru care mulțumim. În 
schimb, nu cred că scriind: „dacă nu-ţi 
dai cu părerea despre mai mult sau mai 
putin admiratul Tom Cruise, nu al ab- 
t nici o șansă să-ţi vezi un rändulef 
publicat în revistă“, corespondenta e şi 
convinsă de adevărul acestei afirmaţii. 
Sper că e o simplă hiperbolă. Altminteri 
aș invita-o pe D.P. să citească și cores- 
pondentele care nu se referă la Tom 
Cruise. Mácar pe cea de fata. 

Pe parcursul scrisorii, spiritul critic al 
Danielei devine mai acid. Ea considerá 
cá e strigátor la cer faptul cá toatá vara 
nu a putut vedea la cinematograf un 
film acceptabil si ca in timp ce MISTE- 
RUL CRIME! DIN MANHATTAN a rulat 
douá zile la un ,cinematograf márgi- 
naș“, „la paluli cinematograf din 
oraș se láfálau filmele de duzină, pe 
care le puteai urmări numai dacă aveai 


un indoieinic simţ al umorului, dar și- 


"atunci cu foarte multă indulgență“. E fi- 
resc sá ne consolám cu televizorul, zice 
Daniela, cáreia ii este dor de un film cu 
Gerard Depardieu sau Michelle Pfeiffer. 
Dar si televizorul... Seriale ca SANTA 


BARBARA o „infioară“, asa că preferă 
sá citeascá o carte, ,decát sá-i vád pe 
ceilalți membri ai familiei cum inghit cu 
toată seriozitatea intrigile copllaresti 
care li se vara cu tot dinadinsul pe gât“. 
Com-pătimim. Adică, pătimim cu... Da- 
niela. 


unt, pentru LAURA TA- 

CHE din Brașov: PHILA- 

DELPHIA, VÂRSTA INO- 

CEI l, MISTERUL CRI- 

MEI DIN MANHATTAN „și 

chiar“ SPEED („un film de 
acțiune excelent“). PHILADELPHIA es- 
te „o manopera(!) de foarte bună cali- 
tate, înnobilată de prezența lui Tom 
Hanks — într-o a, get 
de la BIG și NOPTI SEATTLE“. Fil- 
mul ar fi putut fi o capodopera, dar... 
»regizorul n-a exploatat suficient latura 
dramaticá, intrinsecá (!-d.s.) a persona- 
jului. Tocmai aici stă marele merit al lui 
Hanks — actorul a reușit sá evidentieze 
cu sclipiri de geniu drama najului, 
zbaterea láuntrica, i neinte- 
leasá de nimeni. Secve care 
Denzel Washington pl zguduit de 
tragismul unui destin frant este revela- 
tor pentru talentul amándurora. Dar in 
aceeasi másurá aratá cum poate fi ra- 
tată o capodoperă“. Regizorul (Jonat- 
han Demme) „nu are curajul arate 
pe deplin trăirea personajului in sec- 
venja pomenită, a monologului lui 
Hanks pe tema ariei lui Callas — sec- 
venja când vrea să împărtășească cuiva 
că totuși există ceva măreț in fiinţa lui 
ruinată de boală și marginalizată social 
(...) Nu prin efecte de filtrare a luminii 
$i exhibitli de cameră, ci prin simpia 


"Între 28 februarie si 5 martie 
Editura Noul Cinema lansează în librării 
de 
povestea unor pasiuni dezlantuite. 

Ecranizarea, în regia autorului, 
a primit patru premii Cesar 1993: 


pentru cel mai bun film, 
debut, montaj, speranță feminină. 
Nu pierdeţi volumul. 


= 


w 


Povestea lor de dragoste durează... 2 000 episoade 


(Marcy Walker si A. Martinez — Eden si Cruz 
din Santa Barbara) 


expunere atentá a pos pra pe de 
durere al bolnavului ar fi fost mai nime- 


e memorabil — o viață umană devine la 
un moment dat o simplă imagine pe o 
casetă video. Atât.“ Am lăsat (cât s-a 
utut) textul Laurei Tache să curgă, fi- 
ndcă propune câteva observaţii intere- 
sante și câteva elemente de limbaj cri- 
tic. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


mai infläcärati fani ai ei. Despre rolul din Mala Mujer spu- 
nea: „Oamenii sunt tentaţi să mă confunde cu eroina de pe 
ecran. Este o mare deosebire între mine si personajele in- 
terpretate — cele două surori gemene, Daniela și Ximena. 
Nu mă pricep la afaceri, nu-mi plac bărbaţii insurati, nu-mi 
pierd capul ușor. În plus, nu-mi plac scenele de violenţă și 
cele apăsat erotice. Din păcate ritmul în care lucrez nu-mi 
dă timp să mă mărit cum aș dori, cu rochie albă, cunună de 
lämäitä si luna de miere la Paris. Noroc că logodnicul meu 
are răbdare și mă ajută să trec peste momentele mai difi- 
cile. De la Daniel Lugo (partenerul din Mala Mujer — n.n.) 
am învăţat foarte mult și m-a uimit asemănarea lui cu Mau- 
ricio, personajul interpretat în film: este tot atât de sensibil, 
inteligent, extrem de intelegätor. Am rămas foarte buni 
prieteni“. În afară de film şi teatru, Ruddy mai are o pa- 
siune: să mănânce ce-i place, uitând uneori că trebuie să-și 
păstreze silueta. « 


Romina Pandelescu, Bucuresti; Loredana Roșculeţ, 
București: 


DANIEL LUGO. Născut în Puerto Rico, 53 de ani, zo- 
dia Capricornului. Absolvent al facultăţii de filozofie. Debu- 
tul în fata camerelor de luat vederi l-a făcut întâmplător, in 
1965, la rugămintea unui prieten, regizorul serialului Yo 
Compromesa Mujer. După succesul filmului, Daniel Lugo 
hotărăște să abandoneze catedra de filozofie a Universităţii 
din Lima şi să se dedice actoriei. Este în prezent o vedetă a 
televiziunii peruviene. Popularitatea nu l-a schimbat. Nu-i 
place să vorbească despre el si viata lui personală. „Există 
ideea că fiind actor viata ta trebuie să fie ca o vitrină la 
care toată lumea să privească si să-și dea cu părerea. Eu 
nu-mi doresc asa ceva. Viața mea îmi aparține doar mie si 
familiei mele“. Daniel Lugo este căsătorit, locuieşte la Lima 
si are două fete si un băiat. După difuzarea serialului Mala 
Mujer a primit mii de scrisori, ceea ce l-a făcut sá exclame: 
„S-ar zice că am devenit un sex simbol. Să fim serioşi, nu 


mă văd în nici un caz un Tom Cruise sau Mel Gibson. Dar 
gustul femeilor în materie de bărbați rămâne pentru mine 
un mister!" 


PE SCURT 


mul Omul in costum maro se numeste Simon Dutton. 


Damme are inca succes; e cei doi copii ai sai au rámas in 
grija fostei sale soţii, Gladys Portugues. 


ap. 8 Focşani, jud. Vrancea oferă colecţia revistei „Noul Ci- 
nema“ începând cu nr. 9/1992 la prețul de 300 lei exempla- 
rul. 


lași dorește să corespondeze cu admiratoare, dar și admi- 
ratori, ai lui Richard Chamberlain. 


ființă: Asociaţia Culturală Fan Club Corina Chiriac, Oficiul 
poștal 51, CP 96 București. Publicăm adresa la rugămintea 
membrilor fondatori ai acestei asociaţii. 


Silviei din serialul Mala Mujer este mult mai bine conturat 
iar actrița a reușit o interpretare de excepție. 


Paraschiv 


Mariana Georgescu, Vaslui: Interpretul principal din fil- 


Maria Roxana, București: e Credem că Jean Claude Van 
Camelia Stánilá, str. 1 Decembrie 1918, bloc 39 B, et. 1, 
Rodica Chistol, str. C. Negri 35, bloc A 1 et. 10, ap. 60 


După Fan Club Margareta, Pâslaru un alt fan club a luat 


Ana Maria Postaru, București: Aveţi dreptate, personajul 


Irina Carp, Călărași (Prahova): Actorul se numește Val 


Doina STĂNESCU 


a nu sunt deloc proaste, 
ne scrie din laşi ANA- 
BELLA ENACHE, absol- 
ventă a Facultăţii de limbi 
și literaturi străine (en- 
gleză), care e de acord cu 
observaţiile critice la adresa filmelor 
americane, dar, „sincer, nu credeţi că-s 
oricum cei mai buni?!“ A.E. consideră 
că se manifestă „o tendință bolnávi- 
cioasă“ de a desființa producţiile ameri- 
cane. Referitor la Steven Seagal, care a 
fost tratat în revista noastră (nr. 9/94) 
ca „ultimul repetent în materie de film“, 
corespondenta ne declară că a văzut 
TEREN MINAT de două ori; „peisajul, 
ce-i ie cated Feet ae si- 
biectul fine speci cul genului, o 
dacă vreţi, dar, din 
punctul meu de vedere, perfect plauzi- 
bil și corespunzător to the American 
system (...) Nu că ar fi el perfecţi și fără 
pácate, dar nici amatori nu s . Co- 
respondenta din lași ne oferă si alte 
exemple de filme americane tratate ex- 
cesiv de critic în publicațiile noastre 
(DOSARUL PELICAN, PE ARIPILE 
VÂNTULUI, etc.). Asa cum le acordăm 
corespondentilor posibilitatea sá-si 
spună părerea, indiferent care este ea, 
hai s-o facem si pentru critici. Prin ur- 
mare, nimeni nu vrea sa desfiinteze fil- 
mele americane (nici n-ar putea), dar 
— sa fim drepti — un film bun rezista 
oricăror obiecţii critice. 


[2.0 or See ve] 
iindcă, ne asigură MAR- 
CEL TÄTAR din Cluj-Na- 
poca, „regizorii noștri nu 
sé orientează după cere- 
rile de filme ale piefii", fi- 
indcá, mai crede acelasi, 
nu vrem ,super-erol ca Arnold, 


(Continuare in pag. 20) 


3 


CU Cititorii 


O Oana Pellea: 


„Meseria noastră, 
(v. nr 


un privilegiu“ 
8/94) 


Nu- numai timpul 


inseamnă bani 


ineri — de Bobotează — Institu- 

tul de Arhitectură, ora 1330 

Agitatie, echipa tehnicienilor 

montează aparatura, se aprind 

proiectoarele, se descarcă recu- 

zita. Frapează — evident — te- 
blourile în culori vii ale cuplului condu- 
cătorilor morţi, se retuseazá detalii, un 
geam trebuie opacizat, un panou tre- 
buie deplasat, etc., să semene cât de 
cât Ka ambianța culoarelor televiziunsi 
în '89. 


MARIUS SOPTEREAN: 


În Plouă la Vatican vorbesc despre 
sacrificiu și mântuire legate printr-o 
inedită poveste de dragoste plinä de 
noapte, neprevăzut, acţiune, erotism 
spoturi publicitare etc. Dar, de fapt pain 
acestea eu vorbesc despre Dumnezeu 
despre creștinism şi sensul acestuia asa 
cum il înțeleg eu la sfârșitul secotuly 
XX. 


BASARAB SMARANDESCU: im i 


butant, ştia foarte bine ce vroia si mai 
ales ştia să-și urmărească extrem de 
Clar scopurile. Rămâne de vize ia 
montaj. dacă se va ridica la neJ a 
ceea ce și-a propus. Eventual chiar a 
mai mult! A avut un scenariu ambitios 
structurat coerent, ceea ce mi-a ajutat 
şi mie foarte mult sämi organizez 
munca — respectiv modul de tratare zi 
fiecărei secvențe, mai ales c au fost 
majoritatea filmări de noapte care — de 
obicei — sunt mai dificie 
Protagoniştii sunt tineri foarte iziap- 
taţi: Marius Stănescu, Radu Amzulescu 
si Simona Posniak, care deşi deds- 
tanta, (Pe ecrane a apärut deja in Pars- 
disul în direct — n.r.) s-a descurcat =z- 
celent si în plan artistic si in plan >- 
nic, dovedind că posedă noti de c 


4 


HIMERA 


Regia: Stere Gulea e Scenariul: Stere Gulea si Eugen Uri- 
cariu e Imaginea: Vivi Drăgan Vasile e Scenografia: Mihnea 
Tăutu e Costumele: Svetlana Mihăilescu e Sunetul: Horea 
Murgu e Montajul: Mircea Ciocâltei Cu: Oana Peilea, Razvan 
Vasilescu, Dan Condurache, Mara Grigore. 


A tenție, 


OANA PELLEA: Pe lângă faptul că întâlnirea cu Stere Gulea si Vivi Drăgan Va- 
sile, cu echipa lor minunată, este senzationala — o adevărată bucurie, cred că ro- 


lul meu în acest film este cel mai complex din câte am făcut fiindcă personajul are 


de parcurs o gamă foarte mare de trăiri. Mi-e foarte drag și îl iubesc pentru că nu 
minte! Nu cred că va fi un film despre Revoluţie, ci despre noi toți laolaltă. Un film 
despre un destin, despre drumul unui om. 

Practic mai avem doar câteva zile de lucru; filmările s-au întrerupt pentru că nu 
ni s-a permis să intrăm în holul televiziunii. Acum se spune că ni se va permite. 
Tre: sferturi de film este deja montat, am făcut și post sincronul. Imi pare rau că se 


termină! 


Noroc ca repet la „Bulandra” cu Ducu Darie „Trei surori“ unde o joc pe Maşa. 


RĂZVAN VASILESCU: Fiimul — pe un teren si un funda! mortal al demonstra- 


tiei antiguvernamentale din decembrie '89, prin destinul a patru personaje — o 
asistenta medicală, un doctor și doi ofițeri din Ministerul de Interne — încearcă să 
reconstituie un adevăr de viata pe care cele patru personaje si l-au ales atunci. 
E vorba de o atitudine politică vrând nevrând... Dar cum politica e arta posibilu- 
jul, pana o să vedeţi filmul, ghiciţi dacă de data asta veţi afla adevărul. 
Eu sunt un tip din Securitate şi, credeţi ori nu, nimeni nu m-a văzut omorând pe 


cineva Si daca m-a văzut? 
O sá vedeţi! 


Nu trece nici jumátate de ora si entu- 
Zasmul scade: nu se ştie dacă și cand 
mai wine „armata” fara de care secvența 
nu se poate filma! 

intr-o incápere minusculá, de bine de 
rău incälzitä. regizorul Stere Gulea în- 
cearca sa-şi menţină calmul rasfoind re- 
vista 27 si recapituland discuţia sibili- 
nica avută cu O seara inainte cu un 
maior” („Dar poate nu de el de- 
pinde””). Luminiţa Gheorghiu parcurge 
pe dagonală paginile „Evenimentului“ 
si se apärä când e provocată la confe- 
siuni de creație (_A, nu, eu fac doar fi- 
Quratie aici. n-am ce să-ți spun!"). Taci- 
turn ca de obicei, Cornel Scripcaru. Nu 
tocmai în apele lui, incaruntit prematur, 
regizorul Andrei Cătălin Băleanu (Mun- 
tele ascuns) pe post de... actor. Vedeta 


incontestabilă însă care te face să mai 
uiti că vremea trece este Razvan Vasi- 
lescu, deocamdată în vervă. Mai ales ca 
primește vizita amicului său Șerban Ce- 
lea, care-i relatează cum a decurs în 
ajun, la Teatrul de Comedie, întâlnirea 


- dintre vechea si noua distribuţie a spec- 


tacolului „Troilus și Cresida“, apoi îm- 
preună improvizează pe loc un excelent 
scheci despre efectele nefaste ale alco- 
olismului asupra organismului ce face 
eforturi disperate să se apere. Inimita- 
bili — doar o cameră video le-ar fi pu- 
tut reține hazul!. 

În hoi, cu altă umoare, isi trec timpul 
scenografa Svetlana Mihäilescu, secun- 
dul Mircea Plangau, operatorul Alexan- 
dru Solomon si directorul de imagine 
Vivi Dragan Vasile. Acesta din urmá, 


PLOUA LA VATICAN 


sau Istoria uimitoare şi neoficială a ofițerului NATO 
si a frumoasei lui iubite 


Scenariul și regia: Marius Sopterean e imaginea: Basarab Smărăndescu e 
Scenograña: Lucian Nicolau e Costumele: Mihaela Ularu e Muzica: Petre 
“Ma Qreeanu ® Montajul: Cristina lonescu e Coloana sonoră: Anusavan Sala- 
mawan e Cu: Simona Posniak, Marius Stănescu, Dana Tapalagă, Radu Am- 


zulescu. Garbis Dedeian. 


nema sind să se deplaseze în platou, 
2 se acomodeze cu ritmul de filmare 
áscontinuu i 


Sci despre munca mea n-aș putea 
să má pronunt: imaginea rămâne de 
apreciat când filmul va fi gata. 


RADU AMZULESCU: Extrem de 
plécwt a fost colaborarea cu Marius 
Sopterean. N-am simţit efortul inerent 
cand lucrezi cu cineva aflat la debut 
precióm este ei. Nu este numai părerea 
mea. ci si a colegilor mei, Simona Gal- 
benusä-Posniak si Marius Stănescu. 
Soptercan are şi meritul de a fi scris 
un scenariu viu care n-are nimic din ṣa- 
"camee fimului românesc „de actuali- 
totdeauna O problemă pentru ci- 
cecsocraña noastrá. Filmul sper cá va 
nteresa. 


Joc un negativ, un rol foarte bine 
scris, nu un rau schematic, ci unul din- 
tre acei indivizi de care ne izbim mereu 
în viața de zi cu zi. Unul dintre acei pa- 
troni de spelunci sau baruri de lux care 
au toți un numitor comun si anume ca- 
rente în construcția lor umană. De la 
gainari la mafioți, pe toți îi uneşte lipsa 
de dragoste, incapacitatea de a percepe 
frumosul, lumina. 

Când v-am vorbit. despre atmosfera 
profesionistă de la filmări, am avut în 
vedere un termen de comparaţie. Înce- 
peam filmările la o săptămână după ce 
terminasem lucrul cu niște cineasti 
americani de la Compania Warner Bros 
pentru filmul Citizen X, povestea reală 
a unui criminal din fosta URSS care în 
1983 a fost hăituit si executat pentru 
maltratarea a 60 de copii. Regia îi apar- 
tine lui Chris Gerolmo (scenaristul de 
la Mississippi Burning), operator Ro- 

Lă 


cineaștii 


© Razvan Vasilescu: 
= „Intotdeauna ai nevoie 
Pde ceilalţi: (v. nr. 1/95) & 


stăpânit de un caim englezesc, rela- 
tează despre experiențele sale de lucru 
în echipe americane unde nu se ignoră 
dictonul „Time is money“ şi chiar e 
gata să parieze că el s-ar angaja direc- 
tor de producţie dacă s-ar accepta să-i 
revină 10% din economiile pe care le-ar 
realiza. iși aminteşte de profesionalis- 
mul exemplar al lui Sideriu Aurian, unul 
dintre cei mai destoinici directori de < 
producție din Buftea, apoi brusc se 
scuză si pleacă sa se intereseze ce se 
intampia cu filmarea. Oricum, lumina 
s-a dus. E ora 15.30. e 

li dau un telefon Oanei Pellea care 
asteapta acasá sa fie chematá la a, 
re... 


bert Fraisse (Amantul). Am avut pläce- 
rea și onoarea să filmez alături de Max 
von Sydow, Donald Sutherland şi irlan- 
dezul Stephen Rea. 


Reportaje realizate 
-de lrina COROIU 
si Victor STROE 


& Marius Stánescu si 
Simona Gálbenusá-Posniak. | 


FANUS NEAGU 


ne povesteste 
cum fura fete 


Terente 


ovestile, ca orice brăiiean, 
le stiu din copilarie. Ver- 
siunile populare il acredi- 
teaza pe Terente haiducul, 
dar adevărul e cu totul al- 
tui. Terente a fost unul 
din marii tâlhari ai vremii. A pătruns — 


foarte ciudat — în toate cântecele și - 


baladele ca un răzbunător al celor să- 
raci. Eu cred însă că aura lui are cu to- 


- tul alt punct de plecare şi anume acela. 


că era un bărbat foarte frumos, ferme- 
cätor si de un curaj ieşit din comun. 
Terente însă s-a lansat în atacuri din ce 
in ce mai banditesti, eulminand în cele 
din urma cu crime. 

Era lipovean din Carcaliu, un sat 
unde si azi întâlneşti mai multi lipoveni 
decât români. 

Studiindu-i viaţa mai ales din ziarele 
vremii şi mai ales cele de la Brăila, din 
care dețin peste 800 de articole, 
aproape că aş fi putut scrie un roman 
de aventuri şi poate o voi face într-o 
bună zi, dacă sănătatea îmi va permite. 

Fiu de cârciumar, nu S-a putut îm- 
păca — așa cum se întâmplă mai tutu- 
ror băieților de pe malul fluviilor — cu 
disciplina din armatá. A dezertat fiind 
bátut de un ofiter pe cand se afla im- 
barcat ca militar pe un vas la Istanbul. 
S-a intors in Romania si s-a apucat de 
prada. Si, baiat frumos fiind, s-a apucat 
sá fure si fete. 

„Terente fură fete!“ — e un cântec 
faimos și foarte adevărat. 

În scenariu am păstrat numele per- 
soanelor reale cu excepţia ziaristului 
Basil Clony, care era în realitate un 
mare domn al Brăilei si care în film se 
numeşte Basil ionescu. Celelalte perso- 
naje sunt. strict autentice, măcar ca 
onomastică, şi ele traversează — ca și 
Terente — același spațiu al legendei în- 
trucât chiar furate, răpite, toate fetele 
se îndrăgosteau de el și nu mai vroiau 
să plece. - 

Se declarase „regele bălților“ si in- 
trase in conflict direct cu Brătianu ca- 
ruia îi scrisese să nu cumva să se aven- 
tureze pe acolo că-i va sterpeli aeropia- 
nul: „Hai, hai, cu Terente nu-i de trai / 
Că i-a scris carte lui Brătianu / Că-i 
confiscă aeroplanu’ / Când l-o prinde 
prin regatul lui“. 

Isi avea ascunzișurile prin bălți si 
multi erau cei care-i tăinuiau ascunză- 
torile. Prăda de obicei în bălțile Dunării 
și rareori se lăsa spre Deltă. 

Fascinantă e povestea că la un mo- 
ment dat, ici si colo, se iveau inşi care 
se dădeau drept el; intr-atáta îl glorifi- 
case creația naiv populară încât îi 
crease epigoni care bineînțeles erau 
prinşi imediat. Unii chiar de către Te- 
rente care îi bătea măr fiindcă îi stricau 
reputaţia. 

Armata din trei județe — Cluj, Brăila 
și Constanţa plus Marina Militară au în- 
conjurat Balta Brăilei ca să-l prindă. A 
fost imposibil! 

Timp de trei ani a dispărut din istoria 
Dunării și în presa vremii sunt consem- 
nate tot felul de aiureli, reproduse cică 
de prin ziare străine: „Terente e la Bue- 
nos Aires!“, „Terente e la New York!" 

Mai aproape de adevar sunt doua 
ipoteze. Una: Terente s-a lásat in Bul- 
garia la niste pretinsi revolutionari, si ei 
de fapt tot un soi de talhari. Doi: Te- 
rente s-a scufundat in spatiul rusesc 
pentru ca la intoarcere purta un costum 
roșu si chipiu cu stea roșie. 

A ucis, a violat și a murit împușcat de 
un sergent de jandarmi de prin Dolj, 
pare-se pe nume Cernescu. aflat in fre- 


TERENTE 


e Studioul de creaţie „Solaris“ e Regia: Andrei Blaier e 
Scenariul: Fánus Neagu și Lucian Chigu e Imaginea: jon Do- 
bre e Decorurile: arh. Stefan Antonescu e Costumele: /u- 
liana Slotea e Cu: Pătru Gavril, lulia Gavril, Luminiţa Erga, 
luliana Gheorghișor, Gheorghe Dinică, Tania Popa, Liliana 
Báclea, George Motoi, Mircea Rusu, George ivașcu, Ilarion 
Ciobanu, lancu Lucian, Boris Ciornei, Boris Petrov 


Cum isi văd personajele trei dintre interpreți 


GHEORGHE DINICĂ: nu știu ce o să iasă. N-am văzut nici un cadru mă- 
car, doar câteva poze. Am filmat in necunostintá de cauză, dar mi-a promis 
Blaier că o să facă un prim montaj și atunci... Mai așteptați putin! Vreau să 
vă spun părerea mea ca actor, şi nu doar impresii de la lectura scenariului. 


ILARION CIOBANU: pentru mine Terente este o bucurie pentru că încă 
mai má .misc, că mă aflu în fața aparatului, că-l aud, aud comenzile... 

Scenariul e interesant. Cred că va fi un film cu succes la public. M-as bu- 
cura pentru că e o distribuţie tânără şi e bine cand calci cu dreptul. În orice 
profesie! 

Colaborarea mea cu Andrei durează de mult. Deci nimic nou, ne intete- 
gem fără să ne vorbim. 

Despre rolul meu? Nu e un personaj! Sunt doar un bătrân bandit înrăit... 


MIRCEA RUSU: scenariul mi s-a dezvăluit ca o iectură palpitantá, inci- 
tanta, condimentata cu acel iz de Dunăre pe care numai Fănuş Neagu ştie 
să-l redea pentru că i-a trecut prin suflet si trup. 

Când am filmat la Brăila, am auzit o mulțime de alte povești cu acest Te- 
rente despre care practic nu prea ştim nimic pentru că tegenda a păstrat 
doar o infimă parte din ceea ce făcea charisma acestui veritabil erou in care 
lumea credea, considerându-l cu adevărat un răzvrătit împotriva legiuitorilor 
vremii. 

Eu am un rol mic: sunt comisarul de poliție care-l caută pe Terente si 
care, până la urmă, va fi ucis de către Terente! incă n-am filmat'scena — se 
va produce peste câteva săptămâni. S-a așteptat:zăpada! Zăpada a venit. 
S-au mai așteptat și niște bani. Se zice că ar fi venit.și banii. De la început 
mi-am propus să-l fac pe acest comisar mai putin gomos, mai puțin rigid si 
mult mai alunecos. Într-un cuvânt: mai uman. Ceea ce nu înseamnă neapă- 
rat mai omenos! 

Domnul Blaier — care-i o minune de regizor! — a fost extrem de receptiv 
la tot ceea ce i-am propus așa că m-am simţit mai liber decât la alte colabo- 
rări cu regizori mai refractari! N-am mai avut senzaţia că nu-s decât o ma- 
rionetă mutată când într-un- colt, când în altul al cadrului. Tot ce am filmat 
mi s-a părut viu, respirând veridicitate. De altfel s-a si râs la... cadru des- 
chis. A fost un pic ca la teatru. : 

Apropo de teatru, repet acum la National impreuna cu Sandu Bindea 
,Emigrantii" de Mrozek în regia lui Mircea Diaconu. Unii se îndoiesc foarte 
mult, alții se mirá. Unii sunt surprinşi de regie, alţii de distribuţie. Pentru ca 
ne-am inversat emploi-urile! e 


@ Gheorghe Dinică 
și Liliana Bácl 


uw O, rolul titular 


by înca studentul 
ly Patru Gavril 


ni: ae 


gata care păzea vapoarele de oamenii 
lui Terente. 

Mina Minovici, care era brăilean, l-a 
întâlnit o dată și i-a luat măsurile antro- 
pologice. Terente îl întrebase pentru 
ce-i trebuiau și doctorul îi răspunsese: 
„In orice caz capul tău la mine va 
ajunge!“ 

Scenariul l-am scris împreună cu 
prietenul meu Lucian Chișu acum patru 
ani și mai bine, imediat după revoluţie, 
şi l-am predat cinematografiei care, in- 
trând în iureș revoluționari haos defi- 
nitiv, l-a încredinţat pe rand lui Costică 
Vaeni, loan Cărmăzan. Serban Mari- 
nescu, ca până ia urmă să ajungă să-l 
facă Andrei Blaier. 

A durat patru ani această istorie ne- 
plăcută, cu urmări nefericite pentru 
scenariu întrucât inflaţia ne-a silit să re- 
ducem ia jumătate numărul de pagini. 
S-au făcut tăieturi nepermis de multe. 
Dar dacă s-ar fi turnat integral, probabil 
că filmul ar fi costat aproximativ un mi- 
liard. Ori banii ăștia, nu-i mai dă nimeni 
astăzi! 

Înţelegere aveam să aflu de la Dan 
Pita, ia Casa lui de filme, un prieten de- 
săvârșit ca şi Andrei Blaier, amândoi 
oameni de toată nădejdea. 

Atât eu cât și criticul literar Lucian 
Chișu ne deciarăm mulțumiți și de 
munca lui Blaier $i de marea bătălie pe 
care a dus-o Pita pentru a impune in- 
trarea scenariului în lucru. 

Declar solemn că după atâta zbucium 
nu voi mai scrie nici o replică de fiim si 
nici n-am să mai trec pe la UCIN. Imi 
ajunge! 

Sunt ferm convins că filmul va fi un 
mare succes comercial, măcar. Andrei 
Blaier stăpânește bine această meserie, 
iar actorii sunt de primă mână, 

mi rămâne doar să vă invit la pre- 
mieră! 

a 


_ Semnat, 
FANUS NEAGU 


e 1972 Adio, dragá Nela! (cosc. 
Petre Bárbulescu), regia Cornel To- 
dea e 1973 Dincolo de nisipuri 

“ (după romanul „Ingerul a strigat“), 
regia Radu Gabrea e 1976 Casa de 
la miezul nopții, regia Gheorghe Vi- 
tanidis (după un motiv din romanul 
„Frumoșii nebuni ai marilor orașe“; 
interpret al personajului Taliverde — 
disponibilitate ludică reafirmată cu 
rolul generalului sovietic în Crucea 
de piatră, filmul realizat de Andrei 
Blaier după -scenariul lui Titus Po- 
povici) e 1980 Punga cu libelule 
(după nuvela „Moartea vine pe apă”, 
cosc. Vintilă Ornaru), regia losif De- 
mian e 1984 Lișca (cosc. Vintilă Or- 
naru), regia loan Cărmăzan e 1985 
Sosesc păsările călătoare, regia Geo 
Saizescu e 1985 Cantonul părăsit, 
regia Adrian Istrátescu-Lener e 1987 

albastră (cosc. Vintilă Or- 
naru), regia ioan Cărmăzan e 1992 
Casa din vis, regia loan Carmazan. 


(25) MORO DO DO IO IO O 


pectatorului i se propune 
un film care a cunoscut o 
lungá perioadá de elabo- 
rare, a fost lansat cu mare 
pompá, a atras in Franta 


72 
un numár impresionant de 


| spectatori dornici s-o vadä 
(5) pe Adjani intr-un look de zile mari. Ac- 


trita era la primul rol după o destul de 
lungă absenţă de pe ecrane, perioadă 
în care fusese mai mult subiect de cro- 
nică mondenă decât cinematografică. 
Distribuită în rolul când 
eroina se aflä la vârsta de 18 ani (in 
timp ce interpreta are 38), minunile na- 
turii combinate cu cele ale artei ma- 
chiajului au făcut ca acest decalaj să 
nu fie sesizabil. Această „minune“ aso- 
ciată cu cea a dramaturgiei filmului fac 
iarăși ca ea să se infäliseze asemenea 
unei perfectiuni, cum de fapt, persona- 
jul istoric nu a fost. Îmi pare singura 
Optiune idealizatoare a realizatorilor, 
stäpäniti altminteri de un remarcabil 
spirit analitic al fenomenului istoric — 
psihoza fanatică — tratată „mai liber” 
(cum era și firesc) de către romancierul 
Dumas tatăl, vestit pentru comportarea 
dezinvoltá în ce privește exactitatea 
faptelor istorice invocate, ceea. ce l-a 
determinat pe protectorul său, ducele 
de Orléans, să-i atribuie un epitet cu 
care Dumas a rămas în istoria literaturii: 


„le premier amuseur du siècle". Fran- 


cofonia noasträ proverbialä imi ingä- 
duie sä nu mai traduc caracterizarea 
aceasta incárcatá gi ea de farmec si de- 
zinvolturä. 

Filmul lui Patrice Chereau” a fost re- 
ceptat in mod diferit, potrivit asteptari- 
lor, dorintelor, exigentelor si chiar pre- 
gátirii fiecáruia. Modul acesta diferit s-a 
manifestat chiar in juriul Festivalului de 
la Cannes: iar surpriza s-a. ivit acolo 
unde nu prea se bănuia: după dezbateri 
îndelungi, juriul a conchis că marea iz- 
bândă, revelaţia filmului a fost nu per- 
sonajul care dă titlul romanului și 
acestei naratiuni cinematografice, ci 
Catherina de Medicis, adică Virna Lisi 
(actriță de care nu se mai vorbise de o 
bună bucată de vreme). in concepţia 
regizorului Patrice Chéreau și a scena- 
ristei Danielle Thompson, Catherine de 


* Regina Margot a primit premiul Juriului 


MARGOT 


Medicis este întruchiparea spiritului 
malefic ce domină. punând la cale toate 
nelegiuirile, fiind însă singurul personaj 
neatins de orbirea patimei paroxistice. 
Ea planează parcă peste toată scena 
vieţii spre a distribui — la rece — mor- 
bul care-i invenineazá pe toți ceilalți. 

Atmosfera faptului istoric superb su- 
gerată de Dumas este în mod evident 
preluată de realizatorul filmului. Mai 
departe însă, Chereau părăsește spiritul 
„amuseur“ si — după ce descrie esca- 


Născut la 2 noiembrie 1944 la Lézigné, Patrice Chereau este unul dintre 
cei mai celebri regizori ai scenei franceze. 
de Satrouille și Théátre des Amandiers din Nanterre (două instituţii pe care 
le-a condus, din 1966 pe cel dintâi și din 1982 pe al doilea) l-au 
spre notorietate și i-au consolidat reputația de artist iconoclast și riguros. 
Numeroasele spectacole de operă puse în scenă de el i-au amplificat faima. 

Atras de cinematograf, el s-a impus încă de fa prima peliculă, Carnea or- 
hideei (1974). Filmografia sa mai cuprinde: Judith 
rănit (1983) si Hótel de France (1987). Consacrarea ca 
adaptare a romanului istoric scris de 
Alexandre Dumas, peliculă premiată anul trecut la Cannes cu Premiul juriu- 
lui. Toamna trecută filmul a rulat în Statele Unite într-o versiune prescur- 


fost adusă însă de această original 


tată. 


SS eee 


Patrice Chéreau 


lele sale de la Théátre 
ropulsat 


Therpaure (1978), Omul 
izor de cinema i-a 


Patrice Chéreau cu douá dintre interpretele sale favorite: 
Mariana Nicolesco (protagonista operei ,Lucio Silla” 
montatá de regizor la Scala din Milano) si Isabelle Adjani 


pada nocturná a junei Margot, aventu- 
rile cuplului La Móle-Coconnas — se 
preocupă sá depisteze sursele și evolu- 
tile fenomenului psihozei intolerantei. 
Chereau adoptă calea shakespeariană a 
luptei pentru putere, o cale presărată 


Originală adaptare a romanului lui Dumas 


cu cadavre, dar cine stătea să le nu- 
mere când toți erau ocupați să ridice 
osanele biruitorului? Ideea și reconsti- 
tuirea măcelului din Noaptea Sfântului 
Bartolomeu regizorul a avut-o în opera 
unui gigant al filmului, Orson Welles, 
care a știut ca nimeni altul să creeze 
imaginea orbirii pasionale, brutale si 
sângeroase în redarea faimoasei bătălii 
de la Shrewsbury. În povestirea lui 
Chéreau totul prevestește un happe- 
ning morbid, sinistru, tragic. Cu toate 
că aproape nimic explicit nu trimite la 
ziua de azi, indirect totul rimează cu ea. 
Doar muzica iugoslavului Goran Brego- 
vic amintind de cântul gregorian (ce 
desemnează spaţiul geografic al lumii 
bizantine ce includea și Balcanii), suge- 
rează subtil şi tragic în însuși hieratis- 
mul ei, o lume la fel de încleștată astăzi 
în orbirea pătimașă a intolerantei șo- 
vine. 

Patrice Chéreau ne oferă un motiv de 
meditație si un model de a prelua „in 
spirit“ o operă literară, favorizând ideea 
şi nu preocuparea ilustrativistă. 


Mircea ALEXANDRESCU 


La Reine Margot e Producţie: Franța, 
1994, Renn Production e Regia: Patrice 
Chéreau e Scenariul: Danielle Thomp- 
son si Patrice Chéreau dupá romanul 
omonim de Alexandre Dumas e imagi- 
nea: Philippe Rousselot e Muzica: Go- 
ran Bregovic e Cu: Isabelle Adjani, Da- 
niel Auteuil, Vincent Pérez, Jean-Hu- 
gues Anglade, Virna Lisi e Distribuit: 
de Guild Film Romania 


Noaptea 


Sf. Bartolomeu 


e Paris. 18 august 1572. Mar- 
guerite de Valois (Margot), sora 
lui Carol al IX-lea, regele catolic 
al Frantei si fiicá a Catherinei de 
Medicis, este cásátoritá cu du- 
cele protestant Henri de Navarre, 
pentru a stinge conflictul dintre 
cele două tabere religioase. e 
La originea acestei decizii se afla 


chiar Catherine de Medicis, pen- 


tru care ratiunile politice preva- 
lează fata de sentimentele pentru 
propria-i fiică. e Carol al IX-lea 
— sovaielnic si cu nervii zdrunci- 
nati — vrea însă ca toți protes- 
tantii să fie suprimati. e În noap- 
tea de 23 spre 24 august, oameni 


ai Curţii, cărora li se alătură oa- 
menii străzilor, dezlantuie máce- 
lul în care își pierd viata peste 
6000 de protestanți. e Episodul 
cutremurător, culme a intoleran- 
tei și reprimării sângeroase a 
unor oameni a căror singură vină 
era opţiunea lor diferită pe plan 
religios — a rămas în istorie sub 
denumirea de Noaptea Sfântului 
Bartolomeu. 


ER ERR Eee 


eS 


evenımen 


Liderul nefast 


n cineast care a reușit să-și 

construiască o operă, nu nu- 

mai o filmografie, produce cu 

fiecare noua peliculă a sa 

plăcerea redescoperirilor, a 
comparatiiior pe firul unei teme enunțată 
candva,in trecut. Dupa premiera Senatorul 
melcilor, primul titlu din creaţia precedentă 
a lui Daneliuc venit pe buzele criticului es- 
te Croaziera. Personajul liderului netast în- 
truchipat acolo de Nicolae Albani revine, 
ca un exponent al moravurilor politice din 
anii '90, în varianta de halucinant cinism 
propusă de Dorel Vișan. Cei doi actori se 
întâlnesc într-o scenă din noul film, pre- 
zenta lor sugerând parcă perpetuarea de 
practici ale ștabului de tip vechi de acel al 
timpurilor noi. 

Profesorul Proca, cel care conducea un 
grup de tineri în excursia pe Dunăre din 
Croaziera, devenea tiran sub ochii noștri: 
isi începea relaţia cu grupul ca un tip bo- 
nom, dispus “chiar la mici complicitati cu 
unele bancuri, pentru a face apoi o criză 
de isterie din pricina jocului „de-a lingura“ 
care părea ca batjocoreste emisiunile de 
televiziune despre „realizările glorioase“. El 
era bunul demagog, dacă ne e permisă 
contradictia în termeni. 
fectie discursul manipulator, vorbea cu tâlc 
disimulând amenințările sub oftaturi, între- 
ținea suspiciunea și frica pretinzând că se 
sacrifică pentru a păstra disciplina de la 
înălțimea punţii de comandă. 

Senatorul Vârtosu îi seamănă în multe 
privințe, e jovial și face pe altruistul, dar 
invocă raspunderea individuală pentru a 
băga groaza în autorităţile locale. Este ob- 
sedat de ideea de a nu semăna cu activiștii 
dinainte, condamnă festivismul și limba de 
lemn, se proclamă progresist. Se vrea new 
look fiind de fapt o lichea clocotind de vi- 
talitate şi pofte. De o imoralitate mai os- 
tentativă decât conducătorul din Croaziera, 
senatorul este confruntat cu tentatia femi- 
nină oarecum asemănător: profesorul 
Proca cocheta libidinos cu blonda Cren- 
guta iar noul om politic o agreseazá sexual 
pe Cireşica. Amândoi au, la un moment 
dat, o acută criză de viscere pentru că în- 
gurgitează lucruri indigeste: primul din de- 
magogie, al doilea din snobism. 

În ambele filme mástile acestor lideri ne- 
faști cad în vecinătatea unei ape: Dunărea 
în primul, malul unui lac în cel de-al doi- 
lea. Legătura dintre devierea morală și me- 
diul acvatic, detectabilă chiar din pelicula 
lui Daneliuc de absolvire a !ATC-ului, 
Dus-intors, capătă rezonanțe mult mai 
grave în Senatorul melcilor. Secvența unde 
alesul poporului se bălăceşte hulind în la- 
cul de acumulare ce acoperă o biserică 
devine imaginea-cheie a acestei comedii 
atroce. Un moment de antologie. 


Dana DUMA 


MONA nd nn n nl n nl nn lin nl nl n ll 


MELCILOR | 


Stăpânea la per-: 


MIRCEA DANELIUC 


prezentat cineastul fonda in Larousse-Cinema 
al IATC din Bucu! 


«anilor Ceaugescu»" — astfel este 

Absolvent al Facu 
tional succes de cri 
bo a filmelor sale, con 


ii a limba și literatura franceză din lași 
i public datorat înfățișării realităţii int 5 ă directă (Cursa, 19 

originalitate confruntärilor propuse: cu <2 
1977); cu „bunele intenţii“ 


= ilia Bárbora 
si Dorel Visan 


ers și hazard 
; metodele 


ape al unor filme marcante, matul ae unor po- 


p Passek 
‘er Daneliuc debuteazä cu excep- 
5). hele ae esentiala caracteris- 
ajárii — 


le (Ediţie specială, de microfon, 1 len (y 
1980); sistemul dictatorial (Croaziera, 1981); paons dintre fascism si comunism (Glissando, 1984). pen tat 


misiunea de creator justitiar, cineastul amendeazá drasti 


ic autoritatea represiv 


represivă (lacob, 1987); intoleranta (Tusea 
conjugal (1993), a eră le 


gris, 1990); istoria și Jogon sanaa unsprezecea poruncă, 1991). Urmează: Patul 


te (1994) și Senatorul melcilor (1 


Spirit polemic și caustic, autor al Ad sale, remarcabil dialoghist, Daneliuc a interpretat ui roluri mai mici sau 
Proba de Această lehamite; în Casa dintre cám- 


mai mari in proprie filme: Cu 
puri (1979) al colegului sau 


u cinci filme — dintre care 

patru dupa scenarii proprii 

— realizate din decembrie 

'89 până azi, Mircea Dane- 

liuc se afirma drept cel 

mai prolific cineast ro- 
man. Fara a-si fi anuntat intentia unei 
trilogii, ultimele sale trei filme se con- 
stituie ca atare, alcátuind un portret di- 
namic al mentalitátilor, psihologiilor si 
al stárii de spirit generale din cincinalul 
tranziţiei. Cineastul isi reafirmă astfel 
vocația actualitatii, manifestă cu o te- 
nace virulență încă din epoca de aur a 
cenzurii. Mărturiile sale de azi sunt, ca 
si cele din Croaziera anilor '80, când 
atroce, când ironice, când deznădăjdu- 
ite. Dar dacă, în trecut, realitatea era 
redată mai degrabă prin analogii, acum 
ea este transparentă. Danieluc divulgă 
aberatiile, nonsensurile, adversitatile și 
chiar propriile noastre (și ale sale) frus- 
trări si nevroze. 

Patul conjugal (1992) făcea o incur- 
siune în mediul citadin. marginal. Ră- 
mâne antologică replica eroului său, 
responsabilul de sală de cinema: „Dacă 
aveam eu liceul, nu mai rămâneam în 
cultură”. Această lehamite ne avansa în 
mediul intelectual — respectiv medical 
— supus de asemenea precaritátii ma- 
teriale, situație din care decurg o serie 
de concesii. Medicii, prin exercitarea 
profesiei, intră firesc în contact cu tot 
felul de oameni, deci fauna care se pe- 
rindă pe ecran era cât se poate de pes- 
tritä. Același dualism al condiției so- 
ciale este expus și în Senatorul melci- 
lor. Un exponent al puterii legislative, 
presupus a avea un nivel elevat, este 
confruntat cu lumea dintr-un sat unde 
serenitatea mioritică a peisajului con- 
trastează cu tensiunile din viata localni- 
cilor. Sub impulsul micului chilipir sau 
al marii chiverniseli, comportamentele 
se egalizează însă. 

Temperament frenetic şi provocator, 
înzestrat cu un acut simț al observaţiei, 
cineastului nu-i scapă nici un detaliu. 
Însemnele înapoierii sunt sancţionate 
cu o impecabilă ironie. Cu cât situaţiile 


sunt mai dezolante, cu atât efeciele 
sunt mai ilariante. Comedia e stăpânită 
de dramă sau viceversa, astfel încât fil- 
mul poate dispune sau indispune în 
funcţie de poziția spectatorului. Regizo- 
rul sfârşeşte prin a se prezenta la capa- 
tul acestei trilogii, ca un moralist al dis- 
perării. 

În ciuda agresivitatii de atitudine si 
de limbaj, personajele sale sunt, rând 
pe rand, si vulnerabile. Împăcările se 
ivesc astfel tot atât de neașteptat ca și 
încăierările. Senatorui nu are altă reco- 
mandare de făcut decât: „Impäcati-vä!“ 
Fuga de răspundere este un leit motiv: 
„Sunteţi organe alese, trebuie să avem 
încredere in voi. Rezolvaţi şi raportați”. 
„Nu știu. De asta sunteți pe funcţii, de 
asta vă dăm lefuri, înțelegeţi-vă, gândi- 
E vá si raportafi. Eu nu vreau támbá- 
ău“. 

Conflictul dintre romi si români, la în- 
ceput mocnit, ajuns in final sângeros si 
incendiar, nu reușește să stingă un 
amor tainuit, de pildă. Reacțiile imprici- 
natilor sunt racordate la nivelul respec- 
tiv de (in) cultura si (non) educație. Ta- 
lentul de -dialoghist al regizorului spo- 
reste autenticitatea. Vechiul limbaj de 
lemn adaptat din mers noii frazeologii 
politice rezultă într-o demagogie ce şi-a 
schimbat doar semnul. Francofonia de- 
tectată de pe „un picior de plai, pe-o 
gură de rai“ dă o coloratura amuzantă a 
ia Coana Chiriţa: „Venez festiver! Ro- 
manan wisky... Tzuika, de prună. Al- 
les!“ 

A vizualiza printr-o diversitate de su- 
gestii paralele cuvinte sau situaţii ba- 
nale sau repetitive este o particularitate 
a unui nou curent în cinema. O regăsim 
si în filmul lui Daneliuc ca și in nume- 
roase filme americane ale independen- 
tilor sau din trena acestora. Mă gân- 
desc de pildă la contextul vizual ce du- 
bleaza injuraturile proliferate pe ecran 
intr-o cadenta accelerata devenita, in 
multe filme, parca motorul actiunii. Cu 
un vocabular ce nu depaseste 40—50 
de cuvinte, viata transpare in toata di- 
versitatea ei. 


aka ad Tatos și în Al patrulea stol (1979) de Timotei Ursu. 


Dorel Vișan (v. și pag. 17), cu profe- 
sionalismul și vigoarea talentului său 
reuşeşte să compună cu deplin firesc 
un personaj elocvent pentru amestecul 
dintre afișarea cu cinism a instinctelor 
primare si perfida mascare a parvenitis- 
mului, investind cu mult haz un perso- 
naj în fond respingător. In altă tonali- 
tate ex-studenta, actuală profă şi ghidă 
captează prin jocul nuanfat al Ceciliei 
Bârbora (v. portretul lunii în N.C. nr. 
10/194) deruta, deziluziile, dar şi vicle- 
nia necesară celor fără proptele spre a 
nu intra de tot „la apă“, în confuzia ge- 
nerală. Alăturând actorilor profesioniști 
o distribuție de localnici neprofesio- 
nisti, ca romii cu înzestrările lor artis- 
tice naturale, veridicitatea si impactul 
filmului sporesc. 

Intreaga echipa de creatori, semna- 
tari ai imaginii, decorului, costumelor, 
montajului si sunetului, au sustinut vi- 
ziunea regizoralá. Se ráde mult la Sena- 
torul melcilor, dar se ráde albastru. 
Arta lui Daneliuc e nelinistitoare. Este 
imposibil sá nu notez ca, inainte de 
premiera filmului, pe ecranele televi- 
zoarelor am putut urmări reportajul in- 
flamant din satul Bâcu. Replici, atitu- 
dini și case arzând ca făcliile, erau ai- 
doma cu secvenţe din filmul lui Dane- 
liuc. 

Când Picasso a fost acuzat de o 
anume parte a opiniei publice, în timpul 
războiului, că pictase „Guernica“ in 
1937, el a răspuns: „Nu eu, naziștii au 
pictat-o“. intuiţia artiștilor poate fi ade- 
sea redutabilă. 


Adina DARIAN 


e Producţie: Alpha Films Internaţional, 
1994 e Regia şi : Mircea Dane- 
liuc e Imaginea: Doru Mitran si Petre 
Petrescu e Muzica: Petre Mărgineanu e 
Decoruri: Petre Veniamin e Costumele: 
Andreea Hasnaș Cu: Cecilia Bârbora, 
Dorel Vișan, Florin Zamfirescu, Viorel 
Comănici 'e Distribuitor: România Film 


TO a 1 1 1 17 5 1 


m urmärit in repetate rän- 

duri escalada violentei pe 

ecran (v. N.C. nr. 7/91; nr. 

8,10 si 12/94), dar consta- 

tam mereu ca producțiile, 

- în special hollywoodiene, 

ne-o iau înainte. Dacă în anii trecuţi s-a 

făcut remarcat saltul produs în fictiu- 

nea cinematografică de la violența mo- 

tivată la violenta de dragul acesteia, 

pentru anii '90 este relevantă ascensiu- 

nea violenței transferată personajelor 
feminine. 

Să ne reamintim... 

Însuși codul Hays (de care ne vom 
ocupa într-un număr viitor) ingrádea 
până în anii '40 accesul la crimă ai per- 
sonajelor feminine. Acestea puteau 
ucide doar recurgând la otravă sau 
transformând un obiect casnic conton- 
dent în armă fatală dacă se aflau într-o 
situaţie limită sau într-o criză de nervi. 
Li se mai permitea să-și folosească vi- 
clenia sau puterea de seducţie asupra 
unui personaj masculin spre a-l deter- 
mina să ucidă cu o armă, în locul lor. 
Bette Devis, Lana Turner, Lauren Ba- 
call, Barbara Stanwyck, Veronika Lake 
au apărut în asemenea ipostaze... 

Odată cu anii '40 în să apară pe 
ecran şi femei ce pun mâna pe armă şi 
trag. De pildă y Cummings este 
nebună după armele de foc, după cum 
sună și titlul filmului Gun C (1949 
r. Joseph H. Lewis) în care ea își deter- 
mină partenerul s-o ia pe drumul jafului 
şi crimei. E drept că o făcea cu graţie şi 
în toalete de seară. În 1950, Gloria 
Swanson își incheia memorabila parti- 
tură din Bulevardul amurgului, condusă 
de Billy Wilder, coborând scara cu pis- 
tolul în mână și ucidea pe scenaristul 
ratat. Ferocitatea nu estompa eleganța. 
Aşadar chiar dacă sexul frumos apăsa 
pe trágaci cu graţie și eleganţă, glontul 
avea același scop ucigaș. 

Experienţa celui de-al doilea război 
mondial nu a fost străină de saltul făcut 
pe acest drum în anii '60. Atunci ecra- 
nul a lansat femeia-detectiv sau fe- 
meia-politist justificat inarmate. Dece- 
niul șapte se încheia punând un semn 
de egalitate între bărbat și femeie și în 
domeniul crimei cu Bonnie şi o 

În premieră pe micul ecran în anii '70 
douä seriale americane: Police Woman 
și Charlie's Angels sporeau audiența fe- 
meilor-detectiv înarmate, dar în 
prim-plan rămânea conștiința de a 
apăra si nu de a ucide. De altfel, în anii 
'70 ecranul înregistrează o oarecare re- 
zervă fata de instinctul ucigaș al femeii. 
În Portocala mecanică, Nașul sau 
rul de taxi Kubrick, Coppola sau - 
sese ca și Sam Peckinpah in Balada lui 
Cable Hogue, Crucea de fier, Caini de 
pale si Hoarda sálbaticá ,reabiliteazá” 
bárbatul ca suprem killer! Femeile 
poartá arme doar in navele intergalac- 
tice sau cánd se apárá dupá ce au fost 
agresate. iși vor lua însă „revanșă“ pe 
la mijlocul anilor '80. : 

În 1984 se făcea încă remarcată o oa- 
recare ezitare, când în Terminatorul 1 
regizorul James Cameron nu o punea 
pe Linda Hamilton, pământeana ame- 
ninfatá de omul-robot (Arnold Schwar- 
zenegger) sá recurgá la armá. 


$ Peggy Cummings 
in Îndrăgostită de pericol 


-Indrágostiti 
de violență ? 


1. Aveti o arma in casa? 


2. Scopul dumneavoastrá este de a vá putea apára la 
nevoie? 


3. Dacă nu aveţi o armă in casă v-aţi gândit sá vă cum- 
parati una pentru a vă apăra? 


4. Hotărârea vă este determinată de jurnalele de actua- 
litati transmise pe rețelele TV? 


5. V-a determinat această hotărâre vreun fapt din viata 
dumneavoastră personală? 


6. V-a influențat vreun film văzut pe micul sau marele 
ecran să cumpăraţi o armă? 


7. Sunteţi mai înclinat să cumpăraţi azi o armă decât 
în urmă cu cinci ani? 


8. Aţi tras vreodată cu armă de foc? 


9. Ati simţit vreodată dorinţa să trageţi cu o arma? 
10. Aţi fost determinat de un film? 


49% 51% 

(Acest procent 
rezultă din libe- 
rul acces la por- 
tul de armă în 
Statele Unite n.n.) 


Arma fatală 

Filmele cu Clint Eastwood 
Filme cu polițiști 

Alte filme de acţiune 
Ştirile transmise la TV 
Theima si Louise 
Westernurile 

Nu s-au pronuntat 


11. Ce film anume? 


12. Cum va apare pe ecran o femeie care face uz de arma? 
Înfricoşată 
Proastă 
Puternică 
Isteatá 
Sexy 


13. Ar fi America mai in siguranta daca toate femeile ar 
purta o armá? 


14. Ar fi America mai in sigurantá daca numai femeile ar 
purta arma? 


15. Ar fi America mai în siguranță dacă nimeni nu ar purta 
arme? 


16. Este recomandabil ca femeile care locuiesc singure să 
poarte o armă? 


17. Femeile care au fost agresate ar trebui să poarte o 
armă? 5 


2 e Gloria Swanson 
în Bulevardul amurgului- 


33 1933339333 


33 


Es] Glenn Close 
în Lama zimjatá 


in 1985 Glenn Close, in rolul avoca- 
tei din Lama zimfata, îl ucide cu sânge 
rece pe magnatul din iumea editorialá, 
un psihopat criminal. O face dupa ce in 
calitate de aparatoare se indragostise 
de el, spre a realiza in final cu cine are 


-de-a face. Dupa doi ani personajul in- 


terpretat de Glenn Close va fi ucis de 
blonda sotie (Anne Archer) a bárbatului 
disputat de cele două rivale (Michael 
Douglas) în A fatală (r. Adrian 
Lyne). Totuși ne aflăm încă în zona vio- 
lentei motivate, prelungită si în anii '90 
ca atare: În bătaia puștii, Rene Russo 
poartă armă ca agentă a FBI; idem Kat- 
hleen Turner in V.I. Warshawski. Fe- 
meile fac uz de arme şi cu alte motiva- 


tii: Kathy Bates in ; Julia Roberts 
— In pat cu dușmanul; Jamie Lee Curtis 
în Minciuni adevărate, rol care i-a 


adus Globul de aur '94 pentru interpre- 
tare în categoria „comedii“. (v. pag. 22) 


Dar în competiția mai mult, mai bine, 
mai repede s-au lăsat antrenați scena- 
riştii si regizorii propunând în ultimii 
ani actritelor, personaje cu instinct cri- 
minal. Trecerea de la motivaţia inițială 
la gestul criminal executat cu voluptate 
se produce chiar pe parcursul filmului 
Theima și Louise (1992), care în regia 
britanicului Ridiley Scott devine, — 
dacă se poate spune așa — o bijuterie 
a genului, la strălucirea căreia contri- 
buie .din plin ceie două interprete: Su- 
san Sarandon și Geena Davis. În anul 
următor Bridget Fonda pășea pe urmeie 
lor în Asasinul, remake în care regizo- 
rul John Badham supralicita violența 
modelului: Nikita de Luc Besson. De 
altfel, Geena Davis se pregăteşte să 
preia ștafeta în acest an în The Long 

iss Goodnight,iar Sharon Stone, după 
ce s-a convertit la crima fatisa in Spe- 
cialistul alături de Stallone, va Continua 
jocul în The Quick and the Dead — un 
fel de ,care pe care“. Punctul culmi- 
nant al plácerii de a ucide a fost insá 
atins in i asasini (v. nr. 10 si 
12/94 $i pag. 9) in care Juliette Lewis, 
cea care a debutat in chip de adoles- 
centá terorizata de un criminal (Robert 
De Niro) in Promontoriul groazei in re- 
gia iui Scorsese, ajunge acum ea 
insági sursa de groazá si moarte pentru 
cei care-i ies în cale. i 

Translatia către genul feminin a aces- 
tor partituri, initial destinate interpreti- 
lor masculini a dat naștere unui vo- 
cabular specific. Sunt numite: „Clint 
Eastwood cu sâni“; „femeia falica", sau 
pur si simplu .action-woman” prin ex- 
tensie de la „film-de-actiune". Întrebarea 
pe care și-o pun repetat sociologii, po- 
liticienii și nu numai ei, este cat de vi- 
novate se fac aceste imagini, de cres- 
tere a criminalităţii in realitate? Un re- 
cent sondaj (ce vi-l aducem la cunos- 
tință) efectuat în Statele Unite räs- 
punde întrucâtva liniștitor la această in- 
trebare fără a absolvi cu totul influența 
negativă a mass-mediei in general si a 
filmului in special. Se confirmă însă 
opinia că excesul de violenţă din socie- 
tatea modernă are și alte cauze priori- 
tare: sărăcia, drogul, șomajul. 


Adina DARIAN 


o Susan Sarandon şi Geena Davis 


alias Thelma și Louise 


` 


O declarație dintr-un recent interviu acordat de Robert 
Redford pune un diagnostic din interior intregii industrii de 
imagini a mass mediei, care intálneste exact demonstrafia 
făcută de Oliver Stone în filmul său. Redford spune: „În co- 
pilăria mea televiziunea era cu totul altceva. Exista o dife- 
rentd netă între informatie si divertisment. Azi această fron- 
tierá este difuză: informaţiile ne sunt prezentate ca divertis- 
mente iar programele de divertisment ca si cum ar fi eveni- 
mente capitale. Această mentalitate comercială s-a generali- 
zat intr-atdta încât a sfârșit prin a face suspect tot ce ve- 
dem pe ecranele televiziunii, inclusiv jurnalele de actualități. 
Acest sindrom este extrem de periculos“. 


OLIVER STONE 


iografia sa pare extrasă 

dintr-un roman sau un 

scenariu. Născut la New 

York, pe 15 septembrie 

1945, fiu unic al unui ban- 

cher american şi al unei 
frantuzoaice pe care tatăl său a întâl- 
nit-o la Paris în timpul războiului, a 
avut o copilărie liniștită și îndestulată. 
Vestea că părinţii săi au divorţat îi este 
adusă de directorul școlii al cărei elev 
eminent era pe când avea 15 ani. Cu- 
rând după aceea află că tatăl său a dat 
faliment: „M-am simţit trădat, s-au com- 
portat mizerabil. Mi-a fost greu să mai 
am încredere în adulți după aceea“. Se 
înscrie la Universitatea Yale, dar după 
un an simte chemarea aventurii: „Ade- 
vărul trebuie că se află undeva departe, 
în situaţiile limită; totul era putred, de 


la războiul din Vietnam până la Comisia_ 


Warren. Nimic din ce ni se spunea nu 
trebuia crezut“ — o declaraţie care ne 
dă o cheie de interpretare pentru toate 
filmele sale atât de controversate. 

În 1965 pleacă în Vietnamul de Sud, 
ca profesor de engleză, dar nu e o viață 
destul de aventuroasă pentru el. Se an- 
gajează în marina comercială („Am vă- 
zut o faţă necunoscută a lumii. Trăiam 
ca în, romanele lui Conrad"), apoi 
pleacă în Mexic, trăind din economii si 
incepe să scrie un roman autobiografic 
de 1400 pagini, care speră să-l facă ce- 
lebru. Nimeni nu vrea însă să-l publice, 
așa că aruncă manuscrisul în East Ri- 
ver. ,Simteam că nu am nici un rost. 
Pierdusem prea mult timp cu introspec- 
tia si cred că depășisem măsura. Tre- 
buia să mă întorc la realitate și cărțile 
lui Hemingway îmi spuneau să plec în 
război. M-am înrolat, pregătit să mă si- 
nucid în Vietnam sau să fiu omorât 
acolo. Simteam cá nu „pot fi împăcat cu 
mine până nu ştiu ce înseamnă să fii în 
război şi să omori“. Experiența îl mar- 
chează profund și îi va dedica nu mai 
puţin de trei filme: două mari succese, 
care îl aduc si două premii Oscar pen- 
tru regie — Platoon (1986) și Născut pe 
4 iulie (1989); și un dezastru financiar 
— Heaven and Earth (1993 

Este grav rânit. După ce se “insánáto- 
seste se intoarce in Statele Unite si la 
10 zile de la sosire este arestat, acuzat 
de trafic cu marijuana. Experienta in- 
chisorii îl schimbă: „Știam că e ceva în 
neregulă și mizerabil în America, dar 
nu eram încă pregătit să trag la răspun- 
dere autoritățile. Eram un cetățean oa- 
recare, nu un lider. După ce am văzut 
puscária aia în care erau înghesuiți 
peste 5000 de puști, atitudinea mea s-a 
radicalizat.“ Ceea ce se vede în filmele 
sale care deranjează autoritățile fie că e 
vorba despre frământările din America 
Centrală (Salvador, 1986), moralitatea 
lumii financiare (Wall Street, 1987) sau 
asasinarea președintelui Kennedy (JFK, 
1991). „Vreau ca filmele mele să mă 
scoată din starea de inerție. Întrebările 
pe care ele le pun sunt întrebările pe 
care mi ie pun _ Singur. in JFK spun: 
«Daca ai plecat in cautarea adevarului, 
cat de departe esti dispus sa mergi? 
Vrei să deranjezi totul si pe toți? Să-ţi 
pierzi familia?» Pentru mine filmele 
sunt jaloane. Şi un mijloc terapeutic.“ 


“barian (John Milius 1982), 


Studiază filmul la New York Univer- 
sity, printre profesorii săi aflându-se 
Martin Scorsese. „Era o atmosferă radi- 
cală. Maoism și godardism. Mi-am zis 
că ar fi bună o revoluţie. Să lăsăm de- 
monstratiile si coalitiile. Să luăm arme 
şi să mergem la Washington. Aş fi fă- 
cut-o. Eram tare aprins". 

În 1974 semnează primul film, Seizu- 
re: o cădere totală. Începe să scrie sce- 
narii pentru alţii. Cu cel de la Midnight 


+ Express (1978), regizat de Alan Parker, 


obține un Oscar. Incurajati de aceasta, 
producătorii îi mai dau o șansă, și îi în- 
credinteaza un al doilea film, The Hand 
(1981), care este un eșec comercial. 
Continuă cu scenariile: Conan the Bar- 


Pos: 


Scartace 
(Brian De Palma, 1983). Anul dragonu- 
lui (Michael Cimino, 1985), Eight Mil- 
lion Ways to Die (Hal Ashby, 1986). 

Succesul vine abia cu Salvador, pre- 
miat la San Sebastian, si Platoon. Dar 
mai aproape de suflet îi sunt eșecurile 
comerciale: Talk Radio (1988), conside- 
rat un film prea cinic de cátre critici, si 
The Doors (1991), în care-și exorci- 
zează „propriul narcisism si indisci- 
plina, asemănătoare cu cele ale lui Jim 
Morrison“. Despre Născuţi asasini 
spune: „Trebuie să creezi climatul ne- 
buniei in cultură si o fac prin asociaţii 
libere care traversează filmul. Lumea e 
violentă, si noi suntem impotmoliti în 
acest secol“. 

Concluzia la care ajunge privind în 
urmă: „M-am descurcat bine. Am reali- 
zat nouă filme în opt ani. Am tras din 
greu. Poate si pentru că am simțit ca 
s-a ivit o ocazie și trebuie să bat fierul 
cât e cald. Acum porţile se mai închid. 
Aș putea să mă retrag. Mi-aș putea 
pele numele. Nu m-ar mai găsi ni- 
meni. Și, dacă mi-aș schimba numele, 
probabil 'că fiimele mele ar fi mai bine 
primite“. 


NĂSCUŢI 


incerca să surprinzi toate 

nivelurile pe care filmul lui 

Oliver Stone operează 

este aproape imposibil. 

Aceasta pentru că nu se 

dezvăluie privirii si intele- 
gerii noastre de la prima vizionare. 
Există conexiuni care scapă și celei mai 
agere minţi, și abia la o a doua, a treia 
sau a „n“-a parcurgere a filmului ti se 
relevă. Ascunse sub avalansa de ima- 
gini care amestecă modalități artistice 
și tehnici cu o virtuozitate rar întâlnită 
şi care uneori iti taie răsuflarea, se află 
înțelesuri pe care ritmul filmului nu-ți 
lasă răgazul să le diseci. Abia ai prins 
un fir și pe ecran apare altceva, mereu 
altceva care-ţi captează interesul: filmul 
este ca un brain-storm, o „furtună în 
creier“ care te fine într-o stare de șoc si 


te obl să-ţi lași deoparte lenea inte- 
lectuală. 
Temele pe care le vehiculează sunt 


de maximă actualitate. De la limitele 
celebrului „American Dream“ la vio- 
lenţă (asupra căreia cei mai multi dintre 
comentatori s-au aplecat). Modul în 
care presa, şi mai ales televiziunea, 
caută să facă din orice fapt divers un 
spectacol, impunând nefaste, îi 
anulează responsabilitatile pe care ar 
trebui sá şi le asume. Valorile traditio- 
nale și răsturnarea lor în societatea 
contemporană; nonconformismul dus la 


absurd care ajunge in extremis să se 
confunde cu contrariul său: conformis- 
mul; graniţa fragilă care-i desparte pe 
cei buni de cei rai... Nu se pot epuiza 
toate posibilele interpretări ale unui 
film care se impune deja ca un reper. 
ee nu utilizeazä cinematograful ca 
oglindä care reflectä pur si simplu 

reali itatea. Oglinda sa e una voit defor- 
manta. Este un risc pe care si l-a asu- 
mat intotdeauna, si care a generat con- 
troverse. Este si declaratia unui crez es- 
tetic: cinematograful nu trebuie doar sa 
prezinte realitatea, ci sá o si interpre- 
teze. In Născuţi asasini acest lucru e 
mai evident ca oriunde. Totul este ex- 
pus în antiteză cu televiziunea, care ar 
trebui să reproducă evenimentul, să in- 
formeze, dar care a ajuns să-i producă 
și să-l deformeze, capatand o putere si 
o fascinatie tot mai mare asupra privi 
torului. Nu este un atac al regizorului 
de film furios că micul ecran îi fură 
spectatorii, ci o inteligentă și incisivă 
‘analiza a raporturilor pe care acest mij- 
loc de comunicare le întreține cu reali- 
tatea. Íntreg filmul face apel la tehnici 
si mijloace pe care televiziunea le-a uti- 
lizat de-a lungul existentei sale, recapi- 
tulánd intrucatva istoria acestora. Mo- 
dalitatile estetice sunt însă înnobilate 
de Stone cu o ironie care: se adaugă 


ASASINI 


sarcasmului cu care regizorul îşi tra- 
tează personajele și subiectul. 
Povestea: doi serial killers ajung 
celebri, faptele lor fiind prezentate în 
editorialele celor mai populare reviste 
si în emisiunile TV de pe toate conti- 
nentele. Ce-i împinge pe Mickey și Mal- 
lory Knox să comită crime în lant? Sin- 
gurătatea, frustrarea, plictisul cu care 
se confruntă pot explica reacţiile lor? 
Alienarea individulului, incomunicabili- 
tatea — în situaţia în care ne intere- 
sează mai mult ce se întâmplă în altă 
parte a globului decât ceea ce se pe- 
trece pe strada noastră — sunt respon- 
sabile pentru astfel de cazuri? S-a trans- 
format sloganul revoltei pașnice din 
anii '60 — „Faceţi dragoste, nu război“ 
— într-atât incât să sune astăzi „Faceţi 
dragoste şi război“? Putem reduce totul 
la o explicaţie psihanalitică, pornind ge 
la situația în care ul Mallory 
apare ca un fel de Oedip feminin, de 
care tatăl a abuzat sexual, iar ea își 
ucide părinţii? Este dragostea — care 
umanizează într-o oarecare măsură 
aceste personaje și funcţionează ca un 
motor al acţiunii — mai puternică decât 
moartea? Răspunsurile la aceste între- 
bări. şi la multe altele care ne vin în 
gând nu ne sunt date. Trebuie să le gă- 


sim singuri. Câţi spectatori, atâtea răs- 
punsuri. 

Va fi acesta viitorul cinematografului 
care, sub un aspect de puzzle gigantic, 
de videoclip ultramodern, povestește is- 
torii simple cu implicaţii dintre cele mai 
adânci? Va fi acesta viitorul? Versurile 
din cântecul lui Leonard Cohen comen- 
tează in banda sonoră: „Am văzut viito- 
ful, frate/ Este crimă“. Trăim într-o 
epocă in care ceea ce altcândva ar fi 
fost subiect de tragedie devine pretext 
pentru creșterea popularității realizato- 
rilor TV. Azi, Medeea ar fi probabil pro- 
tagonista unui proces transmis în direct 
de cele mai mari rețele de televiziune, 
și nimic mai mult. Filmul lui Stone ne 
somează să reflectam la prezentul în 
care trăim, înainte de a aborda viitorul. 


Rolland MAN 


_Natural Born Killers e Productie: /x- 


tian/New Regency Productions, in co- 
laborare cu J.D. Productions, SUA, 
1994 e Regia: Oliver Stone e Scenariul: 
David Veloz, Richard Rutowsky si Oli- 
ver Stone, dupá o idee de Quentin Ta- 
rantino e : Robert Richardson 
e Cu: Woody Harrelson, Juliette Lewis, 
Robert Downey Jr., Tommy Lee Jones 
e Distribuit de de Guild Film Románia 


“CENZURA: Foarfecele 


= 


E7 x; x s 
Ă P A ya À $ 
ze zi 7 n 
. a ih ' y 

3 


DOL 


i In mai multe orașe din SUA a fost interzisă 
reproducerea armelor de foc pe afişele cinematografelor. 
Ceea ce a rezultat se poate vedea în acest afiș 
pentru The Nut (1920) cu Douglas Fairbanks 


La un an de la apariţia 
cinematografului... 


e in 1896, cele două mari superpu- 
teri, Rusia şi Statele Unite, au și intro- 
dus cenzura. La Moscova, primul film 
interzis a fost cel realizat de Francis 
Doublier, operator ai fraților Lumiere, 
care îl prezenta pe prințul Napoleon la 
un bal dansând cu favorita sa, o bale- 
rina. Poliția rusă a confiscat și a distrus 
filmul. ; 

În Atlantic City proiecţiile publice cu 
Delorita's Passion Dance au fost sus- 
pendate de primarul localităţii. 


e Primul act oficial care introduce 
cenzura în Statele Unite este datat 4 
noiembrie 1907 și este emis de primăria 
orașului Chicago, interzicând „proiecta- 
rea filmelor obscene şi imorale“. Din 19 
noiembrie 1907 hotărârea intra în vi- 
goare, filmele care urmau să fie prezen- 
tate în oras trebuind supuse aprobări 
şefului poliției locale. Unul din filmele 
interzise a fost Macbeth (SUA, “1908; 
despre care un locotenent de poliție a 
scris în raportul său: „Shakespeare este 
artă, dar nu e potrivit pentru film 
Scena măcelului nu este importantă în 
piesă, filmul însă -face din ea atracția 
principală”. 


e Prima tara în care s-a înființat cen- 
zura de stat a fost Suedia. La 4 septem- 
brie 1911 a apărut Statens 
Toate filmele prezentate pe ecranele 
suedeze după 1 decembrie 1911 tre- 
buiau să aibă aprobarea acestei institu- 
ţii. 

e Prima tăietură operată de cenzori 
în coloana sonoră a unui film este da- 
tată 1927 si se referă la versurile unui 
cântec interpretat de Winnie Lighiner 
într-un scurtmetraj produs de Warner 
Bros. 


e Denuntátorul, filmul lui John Ford 
din 1935, deține tristul record al numa- 
rului cel mai mare de tăieturi impuse de 
cenzură. British Board of Film Censors 
a aprobat proiectarea filmului în Marea 
Britanie după ce 129 de scene au fost 
cenzurate. Au dispărut toate referirile la 
violenţă, la irlanda și la ajutorul dat re- 
belilor irlandezi, astfel încât spectatorii 
britanici nici nu şi-au dat seama in ce 
epoca este plasat filmul. 


e În Statele Unite, filmul care a su- 


10 


portat cele mai multe tăieturi este Dru- 
mul spre Est (1920), al lui D.W. Griffith. 
Povestea se referea la copilul nelegitim 
al eroinei interpretate de Lillian Gish, 
iar cenzura din Pennsylvania nu putea 
accepta o asemenea situație imorală. 
După cele 60 de tăieturi impuse, spec- 
tatorii din acest stat american nu au 
mai înțeles mare lucru din intriga filmu- 
lui 

e Anunţurile publicitare pentru Make 
Them Die Siowly (SUA, 1983) proclamă 


enzura politică intervine 
atunci când cei ce deţin 
puterea se consideră pre- 
judiciati ori ameninţaţi. Ei, 
sau doctrina lor. Neexis- 
tând uneori temeiul legal 
pentru a supune filmul unei interdicții, 
se recurge, de la caz la caz, la sicane 
administrative sau la acţiuni de supe- 
rioară viclenie. Mai concret: 

e NU IESE FUM FĂRĂ FOC — film 
francez de André Cayatte (1973), a pri- 
mit abia după lungi tergiversari viza de 
intrare în lucru, întrucât subiectul său 
sifona prestigiul partidului aflat atunci 
la putere în Franţa. În cursul turnării, 
însă, poliția îi interzice să filmeze pe 
drumurile publice... 


e CÂNTÂND SUB OCUPAȚIE — ' 


controversat film francez de André Ha- 
limi (1976), și-a văzut curmată brusc 
cariera în sala pariziană ce acceptase 
să-l găzduiască, întrucât poliția desco- 
poes în cinematograf o... bombă. 
ntr-adevăr, legea franceză spune că, în 
asemenea situații, sala să se închidă 
pentru o vreme. Dar legiuitorul n-a pre- 
vazut si varianta că poliția poate doar 
pretexta că a găsit o bombă, oprind 
astfel difuzarea unui fiim neagreat de 
guvernanti. 

e NUNTA ROSIE — film francez de 


cum 


sá cenzureze. lucirea din ochii mei... 


cu mândrie că filmul a fost interzis în 
31 de tari, ca fiind „cel mai violent film 
realizat vreodată”. Ar fi vorba de un re- 
cord în materie 

e Cele mai multe filme au fost inter 
zise in Emiratele Arabe Unite — 2800 - 


declarate obscene, anti-islamice sau — 


pro-iudaice. 


e in mod surprinzátor, prima tara in 
care a fost abolita cenzura in cinemato- 
grafie a fost Rusia in timpul guvernului 
Kerenski, in martie 1917. Desi ea a fost 
reinfiintatá oficial abia in 1922, pe- 
rioada de libertate creatoare a realiza- 
torilor a fost mult mai scurtă. În avântul 
revoluționar al momentului filmele cele 
mai îndrăznețe erau cele antitariste ba- 
zate pe faptele imoralului călugăr Ras- 
putin. 

Când Germania a abot cenzura, în 
decembrie 1918,ecranele au fost inva- 
date de producţii cu subiecte erotice, 
Adunarea națională a reintrodus cen- 
zura în mai 1920. A trecut roe o ju- 
mátate de secol pana ce o alta tara a 
desfiintat cenzura: Danemarca in 1969; 
au urmat Austria, Uruguay, Portugalia 
şi Volta Superioară in anii *70; Panama, 
Argentina, Peru, Brazilia, Ungaria și 
Uniunea Sovietică în anii '80. Belgia 
este singura țară în care nu s-a practi- 
cat niciodată cenzurarea filmelor. 


Charles Laughton 


Claude Chabrol (1973), primeşte viza 
de exploatare, ba chiar si autorizaţia de 
export, fără nici o dificultate. Dar... 
exista şi o specificaţie: cele două apro- 
bari deveneau valabile abla după pro- 
nuntarea sentinţei în procesul celor doi 
amanți criminali — din a căror poveste 
reală filmul era partial inspirat. Or, se 
ştie” că procesele răsunătoare au un 
ritm a verdictul dándu-se peste un 
an, doi... 


e Fără ca Tarkovski sá fie mäcaı 
anuntat, prima copie a filmului sau 
OGLINDA (1974) este luatá din labora- 
tor si dusá intr-o mare uziná. Portile 
acesteia se incuie, iar lucratorii ce ies 
din schimbul | sunt mánafi in sala de 
proiectie si i sá vada filmul. Un 
film dificil. Obositi, indignati de trata- 
ment, oamenii ies de acolo injuránd fu- 
riosi... Se intocmeste un referat, in care 
se aratá cá, dacá respectiva productie 
nu a fost înțeleasă de un detașament 
fruntas al clasei muncitoare, inseamná 
cá difuzarea sa este inutilá. Drept care 
filmul va fi sigilat și pus la păstrare. 
Abia după un an se permite un număr 
limitat de proiecţii în câteva oraşe mari. 


Cenzura politică devine însă un aten- 
tat la adevăr, atunci când realitățile 
descrise într-un film contravin „istoriei 


, 


enzura poate fi definitá drept actiunea intreprinsá de 
orice autoritate pentru a împiedica răspândirea unor i 
manifestări din orice domeniu sau a unor opinii consi- i 

« 


“Politică fără delicatese 


derate contrare interesului respectivei autorităţi. Ter- 
menul derivă de la cenzorii Romei antice. | 
Încă din anul 443 î. Cr. spre a scuti pe senatori de înregistra- 

rea (census) cetăţenilor şi a datoriilor acestora față de comuni- | 
tate, s-au instituit doud titluri de cenzori. De la inceput activita- 4 
tea acestora a avut şi conotatia de „putere discreţionară”. Atribu- | 
tülor initiale li s-a adäugat si imputernicirea de a veghea la mo- 
ralitatea Cetăţii. Din dispoziţia lor un senator putea fi revocat pe 
temeiuri de imoralitate. Funcţia de cenzor a fost privită cât a du- 


oficiale“. Asta s-a petrecut in toate re- 
gimurile dictatoriale, care au impus pur 
si simplu artiștilor denaturarea adeváru- 
lui. 

Aşa s-a întâmplat (e un exemplu din- 
tre sute) cu TÂNĂRA GARDĂ, film rea- | 
lizat în 1948 de Serghei Gherasimov, 


- după romanul omonim al lui Alexandr | 


Fadeev. Ambii autori căzuseră de două 
ori „în păcat“. Mai întâi, pentru că des- 
criau apariția grupurilor de rezistență 
anti-nazistă ale tineretului ucrainean | 
drept un fenomen spontan, iar nu din ' 
initiativa partidului comunist. In al doi- | 
lea rand, nu exista nicăieri „trädätorul“ | 
— fara de care, nu-i asa, nemtii cei | 
„stupizi" nu i-ar fi putut niciodată 

prinde pe tinerii patrioți. În plus, filmul 4 
(in doua serii) zugravea mult prea rea- 

list debandada in care s-au retras tru- | 
pele sovietice in prima parte a razboiu- 
lui... Rezultatul: seria | a fost refilmatá 
in intregime, iar cea de-a doua a fost 
adusa din condei, facand din unul din- 
tre personaje, miselul necesar. Conco- 
mitent, romanul iui Fadeev a fost si el 
„corectat“ si retipărit. (Abia după moar- 
tea lui Stalin textul a putut reaparea in 
versiunea sa originală, iar „trădătorul“ 
— unul din membrii „tinerei gărzi" — a 
fost reabilitat.) 

Forma „superioară“ și de maximă 
brutalitate a manifestării cenzurii poli- 
tice a fost la noi, și poate fi sub orice 
regim totalitar, documentul de 
Fie hotărâre a comitetului central, fie 
cuvântare rostită de lider, ea se abătea 
ca un trăznet asupra tuturor, ori de 
câte ori se considera că o creaţie, sau 
mai multe, constituie un exemplu con- 


o Nu l-au înţeles... 
detașamentele fruntașe: > 
Oglinda lui Tarkovski, l 
cu Margarita Terehova | 


Pe a de GREEN 


wwe WN WN“ Wh 


wns nah Whe 


rat republica emani ca o incununare supremă a carierei politice 

ngrădirile ce li se impuneau erau limitarea 
mandatului de funcționare la un an şi jumătate şi obligația ca 
orice hotărâre a unuia dintre cenzori să fie validată şi de celălalt. 
După republică, în vremea imperiului, activitatea cenzorilor a fost 
câteodată suspendată, dar niciodată abolită. Împărații Claudius, 
Vespasian, Domitian au fost singurii investiţi şi ca cenzori pe 


şi în magistratură. 


viaţă. 


Lăsăm pe seama istoriei descifrarea acestei moşteniri de la 
străbunii noştri romani, noi ne propunem să urmărim demersul 
peliculelor mai mult sau mai putin centenare în cursa cu obsta- 
cole a cenzurii, de la o ţară la alta. 


SF AR 


3 Au dat bătaie de cap cenzurii franceze: Nunta roșie 
(cu Michei Piccoli și Stephane Audran) 


RRA À 
tagios de indepartare de la regufile im- 
puse. Exemplele concrete date în 
aceste documente de indefinibilă va- 
loare nu erau decât un pretèxt. În fapt, 
se urmărea infricosarea tuturor creato- 
rilor, prevenirea oricărei abateri ulte- 
rioare de la „linie“. 

Cel mai rasunator exemplu în materie 
este hotărârea CC al PCUS intitulată 
„Cu privire la filmul VIAŢA CEA MARE“ 
— din 4 septembrie 1946. Campania în- 
cepuse, de fapt, din luna august, cu li- 
teratura si cu teatrul. Era vorba, pe 
scurt, de readucerea la ordine a naivilor 
care credeau că, odată cu războiul ce 
i-a unit pe toți cetățenii sovietici, duş- 
manul intern a disparut. Credință inad- 
misibilă, într-un stat sprijinit pe con- 
ceptul „ascufirii perpetue“ a luptei de 
clasă! 

Filmul incriminat era unul oarecare, 
prea realist însă, în descrierea peisaju- 


a ' ; 4 he 


si Nu ¡ese fum fara foc (cu Mireille Darc si Annie” Girardot) 


on 


lui social imediat post-belic. Dar docu- 
mentul in chestiune (care i-a atras au- 
torului sáu principal, Andrei Jdanov, 
membru al Biroului polític, o tristá cele- 
britate) era o rachetá cu mai multe ca- 
pete. l-au căzut victime marele Pudov- 
kin — pentru AMIRALUL NAHIMOV 
(„mai mult baluri”) și însuși Eisenstein 
— pentru IVAN CEL GROAZNIC — se- 
ria a Il-a („ignorarea faptelor istorice“, 
„portretizarea progresistei ostiri a opri- 
cinicilor precum o bandă de degenerati, 
asemănătoare cu Ku Klux Klan-ul ame- 
rican“, „Ivan cel Groaznic — un om 
slab și lipsit de voință ca Hamlet“ etc., 
etc.). Hotărârea CC al PCUS din 1946 a 
grăbit moartea — întâi ca artiști, apoi 
ca oameni — a celor doi maeștri ai ci- 
nematografului sovietic. 


(Continuare în pag. 14) 
Aura PURAN 


lin Faleze de nisip, 
i film. infierat 


4 , 
> 

e Scena in care Jackie Coogan 
sparge geamuriie in Piciul (1920) a fost 
eliminată la proiecția filmului în statul 
Illinois, considerându-se că ar fi un 
exemplu negativ pentru copii. E greu 
de crezut că puștii ar fi fost încurajați la 
acte de piraterie după vizionarea filmu- 
lui insula comorilor pe care autorităţile 
din statul Ohio au încercat să-l inter- 
zică în 1920. = 

e Comentariul cenzorilor britanici la 
interzicerea filmului suprarealist Scoica 
i preotul (1928), regizat de Germaine 

ulac, a fost următorul: „Filmul este 
atât de criptic încât aproape -că nu are 
nici un înţeles. Dacă există totuși un în- 
teles, el este, fără îndoială, unul inde- 
cent“. 

e Filmele cu Tarzan au fost interzise 
în Germania hitleristă pentru că ele 
contraziceau doctrina oficială în legă- 
tură cu ereditatea. 

e Proprietarul de cinematograf din 
Denver, Robert E. Allen, a fost condam- 
nat la 120 de zile inchisoare si o 
amendă de 1400 dolari în 1930 pentru 
că a proiectat terea unei națiuni, fil- 
mul lui D.W. Griffith din 1914. Autorită- 
tile locale au considerat că a încălcat o 
hotărâre a primăriei care interzicea pre- 
zentarea filmelor ce „pot provoca con- 
flicte rasiale sau sunt create în scopul 
de a tulbura liniștea publică“: 

e Violenta cenzorilor irlandezi este 
renumită. Totuşi . filmele cu conotaţii 
homosexuale nu au fost interzise, expli- 


cu pas 


catia fiind că în Irlanda homosexualita- 
tea este necunoscută, și cum spectato- 
rii nu înțeleg despre ce e vorba, filmele 
nu pot avea o infiuenta negativă asupra 
lor. în schimb Monkey Business (1931) 
al fratiior Marx a fost interzis pe moti- 
vui că ar putea provoca anarhie în ţară. 

e Extaz (Gustav Machaty, 1932), fii- 
mul în care Hedy Lamarr apare goală, a 
fost interzis la New York pentru că este 
„indecent, imoral si ar putea fi un aten- 
tat la moravuri, conform articolului 
1082 din legea privind educaţia“. În 
Germania nazistă, filmul s-a bucurat de 
un mare succes de public si de critica, 
până în momentul în care autoritățile 
au descoperit că Lamarr avea ascen- 
dentá evreiască. 

e Biroul Hays se ocupa nu numai de 
fiime, ci- şi de publicitatea acestora. Pe 
panourile pubiicitare din fata cinemato- 
grafelor în care rulau westernuri în care 
apăreau pieile roșii sau filme cu triburi 
de sălbatici nu puteau fi prezentate 
aceste personaje sumar îmbrăcate de- 
cât de la bust în sus. Expunerea buricu- 
lui era considerată indecentă. 

e Funcţionarii aceluiaşi birou Hays 
au insistat să le fie oferită traducerea in 
limba engieză a replicilor rostite într-un 
limbaj inventat de membrii tribului din 
filmul King Kong (Merian C. Cooper, 
Ernest Schoedsack, 1933). 


Rolland MAN 
(Continuare în pag. 14) 


® Adevărate numere de iluzionism:'o scenă din Lenin in Octombrie (Mihail 
Romm, 1937) așa cum arăta la premieră și cum a fost transformată prin ștergerea 
imaginii lui Stalin după moartea acestuia; afisul original pentru The Lady is Willing 
(1933) şi cel modificat de cenzura americană pentru a nu părea indecent — o fustă 
mai lungă și o mână mutată câţiva centimetri mai jos. 


y 
f 
$ 
1 
i 


e Hedy Lamarr, 'o actriță care a creat multă valva 
in jurul scenei in care aparea goala 


Pas cu pas 


(Urmare din pag. 11) 


e intre 1935—1937 filmul Folies Ber- 
géres, cu Josephine Baker, a pierdut 
sapte din cele opt bobine din care era 
alcátuit sub foarfecele cenzorilor din 
China. 

e Fratii Marx au fost incantati cand A 
Day at the Races (1937) a fost interzis 
în Lituania sub pretextul că ar fi „un 
film fără rost". Benito Mussolini a ordo- 
nat personal ca Supă de rață (1933) al 
acelorași fraţi Marx să nu fie proiectat 
în Italia, considerând că personajul dic- 


e O familie de sáraci 
care are totusi 
o maşină... (Fructele mâniei) 


e Scenariul filmului Zaza (1939) cu- 
prindea si o replică a eroinei în care 
aceasta striga spre personajui negativ: 
„Porcule! Porcule! Porcule! Porcule, 
Porcule!“. Angajaţii biroului Hays au 
notat pe margine: „Tăiaţi doi porci". 


e Simpatica rumegătoare, Clarabelle 
the Cow, din filmele Disney a provocat 
mânia cenzorilor pentru că apărea dez- 
brăcată. Ei au cerut ca pe viitor vacile 
din desenele animate să poarte fustă. 
Dacă o vácutá animată provoacă atâtea 
probleme, una în carne și oase poate 
aduce necazuri și mai mari. În cazul fil- 
mului Little Man (1940) cenzorul Jo- 
seph Breen i-a scris producătorului ca 
„dialogul despre muls este extrem de 
riscant“. El a insistat ca toate scenele 
în care acest proces apare să fie tăiate. 

e Fructele mâniei (John Ford, 1940) 
a putut fi proiectat în URSS pentru că 
autoritățile au considerat că imaginea 
vieții proletariatului american în timpul 
crizei economice este destul de putin 
atrăgătoare. Mai târziu acesta a fost in- 
terzis pentru că publicul fusese foarte 
impresionat de faptul că familia săracă 
din film, care ar fi trebuit să fie un sim- 
boi pentru dezmostenitii soartei din 
America, deţinea totuși un automobil. 

e institutul de film din Danemarca a 
găsit o metodă ingenioasă pentru a 
bloca proiectul. filmului lui Jens Jör- 
gens Thorsen; intoarcerea lui Isus. Se 


“primiseră plângeri că portretul lui Isus 


ar fi blasfemator, dar nedorind să pară 
că ar împiedica libertatea de creaţie, 
autorităţile “şi-au retras sprijinul mate- 


rial pretextând că scenariul încalcă le- | 


gea dreptului de autor. În discuţie in- 
trau autorii Noului Testament! 

e Going My Way / Merg pe drumul 
meu (1944) a fost interzis în mai multe 
țări latino-americane pentru că preotul 
interpretat de Bing Crosby purta un tri- 
cou şi o sapca de basebail. 


e Filmele cu Libertad Lamarque, stea _ 


a filmuiui argentinian din anii '30, au” 
fost interzise in Argentina dupa ce Pe- 
rón a preluat puterea in 1945. Motivul? 
Lamarque o pálmuise pe Eva Duarte in 
timpul unei filmări, pentru că tânăra as- 
pirantă la glorie se asezase în scaunul 


~ personal al divei. Eva Duarte s-a cäsä- 


Poveştile 
‘noastre 


entru noi, spectatorii di- 

nainte de ‘89, era de la 

sine înțeles că, odată in- 

trati în sala de cinema, fil- 

mul pe care-l vedeai pe 
ecran, fie el românesc sau străin, ţi-a 
fost anume pregătit: intuiai că versiu- 
nea oferită ochiului tău mai putea fi în- 
tregită, pe alocuri, cu secvențe de care 
era mai bine să nu știi. Legăturile 
uneori nefirești dintre scene iti inta- 
reau, chiar, aceste bănuieli. Dar ce se 
ascundea într-adevăr în spatele filmelor 
ciopartite nu puteai ști. Directorii case- 
lor de filme erau cei care, în cazul pro- 
ductiilor autohtone, se cazneau să mai 
păstreze ceva din viziunea iniţială a re- 
gizorului. După ce un scenariu era ac- 
ceptat, adică primea o viză, casa de 
filme căuta un regizor potrivit. Acesta 
din urmă făcea decupajul (împărțirea în 
cadre şi secvențe). Decupajul regizoral! 


Cenzura înseamnă a exercita un abuz cert şi imposibil de corectat 


împotriva unui abuz eventual si posibil de corectat. 


tatorului Rufus D. Firefly, interpretat de 


Grucho, ar fi o caricatură a sa. 

e Chiar dacă apariţia copiilor nelegi- 
timi era de obicei interzisă în filmele 
americane, Fata bătrână (1939), cu 
Bette Davis, a fost aprobat de biroul 
Hays, pentru că acțiunea se petrecea in 
anii 1860—1880. 


Politică fără delicatese 
(Urmare din pag. 11) 


Procedeul s-a folosit în toate ţările ła- 
gărului socialist. In 1983, cu prilejul 
„Conferinţei de la Mangalia”, trăznetele 
se abăteau asupra realizatorilor filmului 
FALEZE DE NISIP. După cinci ani de 
libertate e bine să nu uităm ce a fost. 
Citez din respectivul „document“; „Sar- 
cini importante are cinematografia. 
Avem nevoie de filme bune, revolutio- 
nare, care să prezinte märetele realizări 
ale poporului nostru, să mobilizeze și 
să infatiseze eroi care să constituie un 
mode! de muncă și de viaţă. Or, tova- 
rasi, am văzut câteva filme care nu nu- 
mai că nu prezintă modele de eroi în 
viata si în muncă, ci, dimpotrivă, pre- 
zintă niște elemente care se mai întâl- 
nesc poate undeva, la periferia societă- 


ii; dar nu pe aceștia trebuie să-i pre- 


zinte scenariștii și regizorii noștri sau 
cei care conduc si organizează produc- 
tia de filme. Trebuie să lichidam cu de- 
savarsire această stare de lucruri. Am 
văzut nu de mult un film prezentând un 
tânăr muncitor la Marea Neagră. Dar 
eroul acestui film nu are nimic cu tână- 
rul muncitor de astăzi. Cum arată şi ce 
reprezintă tânărul muncitor din. patria 
noastră? Mă întâlnesc, știți bine, per- 
manent cu milioane de tineri. Discut cu 
ei, îi cunosc. Vezi la ei dragoste fata de 
muncă, fata de partid și de patrie, fata 
de socialism; vezi hotărâre de a face to- 


` tui pentru a asigura îndeplinirea sarci- 


torit mai târziu cu Perón. Evita Perón a 
ajuns steaua întregii Argentine, iar Li- 
bertad Lamarque a fost exilată. 


Într-un număr viitor: anii 1946—1990. 


nilor de mare răspundere ce le au. lată, 
Canalul Dunăre-Marea Neagră, care va 
intra în curând în funcţie, zeci de mii 
de tineri au dat dovadă de eroism fara 
seaman. Și asemenea exemple le intal- 
nim pe sute si mii de şantiere și unităţi 
economico-sociale. Dar scenaristul și 
regizorul care au realizat filmul, precum 
şi cei care l-au aprobat nu cunosc, se 
vede, tineretul patriei noastre“. De 
atunci, FALEZE DE NISIP a stat sub 
cheie — până în 1990. 


Dictaturile sunt egal absurde, indife- 
rent de culoarea lor. in exemplul ce ur- 
meazá, o confesiune dezváluie o cenzu- 
rare de alt tip, in alt loc. Tinta ei însă, 
distrugerea tradițiilor nationale din tă- 
rile anexate, ne este, din pácate, prea 
bine cunoscutá. 

1942 — an de mari succese militare 
pentru Germania hitleristá. in Franta 
ocupatá, Christian-Jaque realizeazá 
SIMFONIA FANTASTICA, biografia ro- 
mantata a unei glorii a Frantei, compo- 
zitorul Hector Berlioz. Filmul este trimis 
pentru vizionare lui Goebbeis, ministrul 
german al propagandei, care consem- 
nează în jurnalul său, la 12 mai 1942: 

„Constat cu mânie că propriile noas- 
tre birouri de la Paris îi învaţă pe fran- 
cezi cum să realizeze filme naționaliste. 
Am dat directive clare ca francezii să 
nu producă decât filme ușoare, lipsite 
de idei și, dacă se poate, stupide. Cred 
că le este suficient“. re 


. gice a Comitetului 


Umberto’ Bobbio 


trebuia aprobat de ministerul care ras- 
pundea de cinematografie, uneori mi- 
nistrul culturii in persoaná sau ulterior 
preşedintele Comitetului culturii şi edu- 
catiei socialiste, organ de stat și de 
partid sau un adjunct de-al acestora. 

Cu timpul, lucrurile s-au înăsprit și 
mai tare prin apariţia Comisiei ideolo- 
ntral, alcătuită din 
40 de persoane si apoi cu asa-zisa Co- 
misie a cinematografiei, compusá din 
membri fárá nici O legáturá cu lumea 
filmului: muncitori fruntasi, activisti de 


partid, directori de intreprinderi. Decu- 
pajul odatá fácut si filmul terminat, se 


\ / 


| 


'de adormit... cenzura 


dul de a vorbi al personajelor, indife- 
rent de condiţia lor socială, să nu con- 
tina înjurături sau alte pete de culoare; 
să nu-i lași pe eroii-muncitori să locu- 
iască decât în case spatioase, mobilate 
stil şi cu telefoane albe; să nu apară 


organiza o vizionare la care regizorul 
nu participa, ci doar directorul casei de 
filme — împreună cu ministrul de ,spe- 
cialitate“ și oamenii acestuia. Pe urmă 
era prezentat Comisiei ideologice și, 
dacă erau probleme cu filmul, se orga- 
niza ‘si o supra-comisie specială. Fol- 
clorul caselor de filme povestește că ie- 
rarhia cenzorilor nu se oprea la mem- 
brii de rând ai C.C.: Ceaușescu însuși 
şi consoarta vedeau toate filmele la do- 
miciliu, unde aveau sală de proiecții, ea 
la un whisky, el la un vin. Sunt filme 
cărora li s-a făcut favoarea să fie modi- 
ficate chiar la -cererea intaiului critic al 
țării: la filmul lui Dan Pita, Tănase Sca- 
tiu, de exemplu, Ceausescu le-a trans- 
mis realizatorilor prin organele de stat 
şi de partid că nu-i place cum sunt re- 
zoivate „relaţiile de clasă“. Bătrânul 
-boier Murgulet, conform romanului. lui 
Duiliu Zamfirescu, ieșea „prea bine". 
Pentru a demonstra că toți boierii au 
fost corupți, s-a adăugat o scenă cu Mi- 
tică Popescu, pe post de țăran, care 
striga la boierul din film așa: „Boierule, 
ţi-am lucrat toată vara si nu mi-ai plá- 
tit!” Boierul, drept răspuns, ridica bas- 
tonul. De asemenea, au mai fost intro- 
duse câteva replici -semnificative: 
„Boieru' tot boier“ și „Corb la corb nu 
scoate ochii“, deloc în spiritul scriitoru- 
lui. Acesta nu este decât un exemplu 
din multele întâmplări tragi-comice pe 
care le-am afiat de la câţiva din directo- 
rii caselor de filme care, vrând-nevrând, 
au trebuit sá le facă față. De obicei 
analfabeți, desi pe hârtie absolvenţi de 
facultate, cenzorii se țineau scai de o 
listă de locuri comune din păienjenișul 
cărora nici un regizor român nu avea 
voie să iasă. Superficiale și ignorând di- 
ferentele, altfel bătătoare la ochi, dintre 
realitate și ficțiune, dintre etic și estetic, 
aceste interdicții sunau cam în felul ur- 
mátor: sá nu spui ceva rau despre tara; 
să nu cumva să arăţi spectatorului o 
realitate urâtă, mohorâtă, sordidă; mo- 


bărbați descheiati la cămăși; sá nu 
poarte bijuterii femeile; să nu fie vreun 
personaj cu numele de Nicu, Elena, 
Leana etc. Și n-am înșiruit decât o mică 
parte din multele porunci anti-cinema- 
tografice. 


egizorii şi producătorii au 

fost, ca atare, nevoiți să 

dezvăluie un întreg arse- 

nal de tactici împotriva 

cenzurii. Filme bune și 

„periculoase“ precum pro- 
ductiile lui Dan Pita sau Mircea Danie- 
liuc treceau, uneori, chiar intacte (mai 
ales în cazul lui Daneliuc, care nu ac- 
cepta modificări, cu riscul de a amâna 
premiera) datorită binecunoscutului 
limbaj aluziv, datorită conotatiilor. 
Atenti la „lista“ lor, insarcinatii cu cen- 
zura nu sesizau detalii mai compromita- 
toare sau se fereau să facă analogii 
inoportune. Așa se explică, de exemplu, 
faptul că, în același Tănase Scatiu, 
scena cu ministrul întâmpinat cu co- 
voare la coborârea din tren pe o zi 
ploioasă, care fine o cuvântare pe care 
nimeni nu o ascultă, a trecut neobser- 
vată. De asemenea, pe decupajul trans- 
format în scenariu literar pentru mintea 
greoaie a oficialităților, nu era precizat 
conţinutul benzii sonore. Așa te puteai 
trezi, la vizionare, cu aluzii sonore de 
care habar n-ai avut până atunci. Vina 
era a ta, ca cenzor care ţi-ai dat apro- 
barea pe scenariu. Această libertate a 
luat și ea sfârșit într-un târziu, sesizată 
chiar de Elena Ceaușescu 


Dacă mecanismul general, atât formal. 


cât si în conţinut al cenzurii e ușor de 
intuit, savuroasele povești concrete ale 
mai multor producători de dinainte de 


4 @ Violeta Andrei, o actritá strict supravegheata 
/ (în Eu, tu și Ovidiu) 
„Prea multe focuri de armă“: Ediţie specială b 


(Stefan lordache, loana Crăciunescu, Coste! Constantin) 


| Pästrat sub lacät zece ani: 
De ce trag clopotele, Mitică? (Gheorghe Dinică, 
Tora Vasilescu, Mircea Diaconu si Stefan Bänicä) 


-FP 1. în O lacrimá de tata 


‚nu trebuiau 
sä se vadä cruci 


2. Unele aluzii 
din Tănase Scatiu 
au scăpat neobservate 
de cenzură 


3. Prea cald 
pentru luna mai, 
un film din care 

au dispărut replicile ae 
despre exportul de carne sa 


'89 sânt mai putin cunoscute. Lipsa de 
cultură și gândirea de lemn a celor care 
trebuiau să dea liber unui film au pro- 
vocat, de-a lungul anilor, scene ce au 
devenit antologice prin absurdul lor. 
Unii dintre culturnicii ce ne formau 
gusturile cinematografice se impotmo- 
leau chiar din faza de lectură a scena- 
riului: așa s-a întâmplat în cazul decu- 
pajului: unuia dintre filmele lui Dane- 
liuc, când tov. prim vice preşedinte 
CCES a citit stupefiat, de mai multe ori 
în text, „Noapte americană“. Enervat, 


cenzorul taie și, la sugestia bășcălioasă 


a producătorului filmului, scrie dea- 
supra, „Noapte românească“. Ca mai 
apoi să afle, în hazul tuturor-celor im- 
plicati în realizarea filmului, că nu era 
vorba decât de un biet procedeu tehnic 
definit în toate limbile ca atare (vezi și 
titlul filmului lui Francois Truffaut 
Nonpien americană), care-ţi permitea 
ca, în timpul zilei, prin niște filtre spe- 
ciale, să faci să pară că e noapte. Toto 
gafă fără legătură cu subiectul în sine 
al filmului prezentat a făcut și o notorie 
activistă de la secția de propaganda, 
temporar însărcinată cu misiuni cultu- 
rale: filmul O lacrimă de fată, în .regia 
lui losif Demian, începea, ca orice film, 
cu O miră; doamnei în cauză mira i s-a 
părut mult prea asemănătoare cu o 
cruce, așa că a protestat împotriva ei. 

Pedalând pe aceeași incultură a ofi- 
cialilor și atingându-i la orgoliu, puteai, 
director de casă de filme fiind, să 
„Scapi“ anumite scene din filme. Îţi tre- 
buia spontaneitate și o doză de curaj. 


Tot la Tănase Scatiu, apăreau la un ` 


moment dat niște muzicanți, dintre care 
unul, mai ales, era de catran și urât. 
Cenzorii au sărit că nu le place muzica, 
dar producătorul le-a spus că-i din An- 
ton Pann, şi-atunci n-au mai îndrăznit 
să spună nimic de frică sá nu pară in- 
culți. In cazul _vizionării filmului lui 
Alexa Visarion, Înainte de tăcere, după 
nuvela lui Caragiale „În vreme de răz- 


boi", președintele de atunci al Consiliu-" 


lui Culturii, a avut o revelaţie în ceea ce 
îl priveşte pe Caragiale: „Eu credeam 
că e un om bun Caragiale ăsta!“ a ex- 
clamat cenzorul-profesor de istorie. 
Dacă cei însărcinați cu educarea în- 
clinatiilor noastre cinematografice 
aveau dificultăți de înțelegere a clasici- 
lor literaturii române, nici în privinţa 


perceperii mentalitatii neaoşe nu stă- 


teau mai bine. In filmul La porțile albas- 
tre ale orașului, în regia lui Mircea Mu- 
reşan, după o nuvelă de Marin Preda, 
era o scenă în care un soldat omora un 
neamt care trecea pe-acolo pe motoci- 
cletă. Pe urmă îl îngropa și, împreună 
cu alti camarazi, se apuca să batato- 
rească iarba de deasupra mormântului. 
Alţi nemți se arătau la orizont și roma- 
nilor le era frică să nu-i prindă. Inter- 
pretarea pe care a dat-o un viceprese- 
dinte, prezent ia vizionare, a fost alta: 
„Oricât ar fi românii de răi, nu cred că 
ar putea călca pe cineva în picioare“. 
Românii nu aveau dreptul nici la prea 
multe împușcături: violența sparge gra- 
nitele molcome ale portretului mioritic. 
De aceea, filmul lui Daneliuc, Ediţie 
specială, a trebuit să mai renunţe la câ- 
teva focuri de. armă. 

Descrierile cenușii, chiar dacă aveau 
un sens în economia filmului, și-l pier- 
deau în ochii oficialilor. Filmul de debut 
al lui Stere Gulea, larba verde de acasă, 
arăta prea mult noroi pe drumul de la 
gara spre casă al proresorului care a ales 
satul in loc de oraş. Supervizorii au ce- 
rut măcar puţin asfalt, căci, spuneau ei, 
acum s-au dus diferenţele între sat și 
oraș. Filmul a reușit să răzbată pe 
ecrane după ce s-a filmat o secvenţă cu 
asfalt. in filmul Mariei Callas Dinescu, 
Prea cald pentru luna mai, tatăl unuia 
dintre adolescentii-eroi lucra la abator, 
de unde - se precizează la un moment 
dat în film — se exporta carne. Sec- 
venta a fost scoasă, fiind considerată 
mincinoasá. Impreuná cu personajul 
protesoarei de... chimie. lacob al lui 
Daneliuc, ce vurvea de revolta mineri- 
lor, a trebuit să pună neapărat anul 
când s-a întâmplat (1928), ca să nu fie 
dubii. 

Cele mai mari probleme le-a avut fil- 
mul lui Pintilie, De ce trag clopotele, 
Mitică?, care nu le-a plăcut deloc spec- 
tatorilor săi de protocol și a fost, de alt- 
fel, interzis (l-aţi putut vedea, în pre- 
mieră, abia după revoluţie). Au vrut 
chiar să-l topească, dar, cu intervenții, 
a fost condamnat doar la păstrarea sub 
lacăt. Filmul a fost acuzat de fitile — de 
ce spune (Caragiale!) că nu s-a facut 


(Continuare în pag. 20) 
laromira POPOVICI 


nepoetic 


Fo arfecele 


- 
un 


cula melancolica 
semnata de Robert 
Redford, acest film 
contine in subteran 
mesajul ecologist „un om curat 
într-o natură curată“. Numai că 
aici rememorarea adolescenței 
nu se face pe ton nostalgic, ci 
într-o sorei « dinamică, demon- 
strând că revenirea în locurile 
copilăriei are puteri anteice. 


Meryl Streep 


UCIGAŞ 


Etectul acesta miraculos se 
face simţit asupra age 
interpretat de Meryl Streep, o fe- 
meie de ed a mijlocie aflată în 
criză conjugală, pe care excursia 
plină de pericole pe un râu tu- 
multuos o face să-și recapete în- 
crederea în sine şi energia. Re- 
găsirea armoniei familiale, temă 
de neocolit în cinematograful 
american, este pusă de regizor în 
termenii suspansului: numai 
după confruntarea cu doi tâlhari 
periculoși, soția, soțul şi fiul isi 
recapătă increderea unul în celá- 
lalt. Sună foarte cunoscut acest 
mic rezumat, parcă am mai văzut 
așa ceva în alte sute de road mo- 
vies. Rásturnárile de situaţie și 
modificările din comportamentul 
oamenilor la drum sunt rezolvate 
însă destul de abil în filmul lui 
Curtis Hanson, unul dintre acei 
buni i pen e tr care consoli- 

arantia de profesionalism 
a Pare ywoodului. Clişeele nu 
ocolesc, totuși, povestea cu sus- 
pans și cu happy end, dar sunt 
atenuate uneori de magnetismul 
unui star ca Meryl Streep. Ce-i 
drept, nu ne-am fi aș 
vedem în această i de ca- 
notoare musculoasă și obstinată 
pe interpreta unor vulnerabile 
eroine ca acelea din Sophie's 
anes sau Kramer contra Kra- 
. Fanii actriței se vor bucura 
însă. chiar și așa, s-o revadă, în 
așteptarea promitátoarei pelicule 
la care lucreazá acum in regia lui 
Clint Eastwood, Podurile din Ma- 
dison County. 


Dana DUMA 


The River Wild e Productie: 
SUA, 1994, Universal Pictures e 
Distribuitor: Media Pro e la: 
Curtis Hanson e Scenariul: 

nis O'Neil e Imaginea: Robert 
Els Wit e Cu: Mery! Streep, Ke- 
vin Bacon, David Strathairn, Jo~ 
seph Mazzelo, John C. Relly 


e 


V DOI BĂIEŢI, 
O FATĂ, 


știam deja: calculatorul nu 
este prea inteligent, dacă 
nu este ajutat de inteli- 
genta umană. Nici o mi- 
rare deci că o astfel de 
mașinărie (infernalä?) in- 
curca lucrurile si stabileste ca o per- 
soaná ce poartă numele Alex nu poate 
fi decát un bárbat. O fata pe care párin- 
tii au avut inspiratia sá o boteze astfel 
(Lara Flynn Boyle) se trezeste reparti- 
zatá intr-un dormitor la cáminul stu- 
dentesc cu doi băieţi: Stuart (Stephen 
Baldwin) si Eddy (Josh Charles). la- 
tá-ne in fata a ceea ce ar fi putut fi 
doar un pretext pentru o comedie sexy 
oarecare. Regizorul si scenaristul An- 
drew Fleming a-avut insa alte intentii 
cand a pornit la drum. Filmul sau este 
un fel de „educaţie sentimentală“. 
Stuart o iubeşte pe Alex care e indrá- 
gostită de Eddy. Dar acesta se simte 
mai degrabă atras de colegul său, Stu- 
art. Cum se descurcă personajele în 
acest triunghi amoros şi cum ajung să 
se împace cu propriile sentimente și în- 
clinaţii sunt lucruri prezentate cu dis- 
cretie și pudoare. Nu împlinirea fizică 
este cea care contează cel mai mult, ci 
sentimentele. Întrebarea la care trebuie 


TREI POSIBILITĂŢI 


să răspunzi = „Cum să iubesti?", nu 
„Cum să aju mai repede în pat cu 
persoana dori 7 Nu vom vedea, prin 
urmare, prea multe scene „toride“, se- 
xul apare ca o consecinţă logică a ‘des- 
făşurării acţiunii. 

Doi băieți, o fată... este deci mai de- 
grabă un lm romantic. Un romantism 
adus la zi. Trimiterile cinefile la cele- 
brul Jules și Jim par a spuné ca Fle- 
ming a încercat să ne dea versiunea 
proprie asupra a ceea ce s-ar putea în- 
tâmpla cu personajele lui Truffaut tran- 
sportate în mediul studențesc contem- 

oran. Un semn bun, care ne arată că 

intr-o perioadă considerată de mulți co- 
mentatori drept cinică, romantismul nu 


a pierit cu totul. 
Rolland MAN 


Threesome e Producţie: Motion Pic- 
ture Corporation of America, S.U.A., 
1994 e Scenariul şi regla: Andrew Fle- 
ming @ Imaginea: Alexander Grus- 
zynski @ Cu: Lara Flynn Boyle, Stephen 
Baldwin, Josh Charles e Distribuit de 
Guild Film Romania 


.| PARADISUL 


Alexandru Arsinel 


iN DIRECT 


Olga Balan, Tamara Buciuceanu, 


si Petre Nicolae 


u tot ce zboará se má- 
náncá... 
Nu tot ce stráluceste e 
aur... 
Nu orice imagini însăi- 
late pe o pelicula fac un 
film-de-cinema... 

Dacă un businessman are’ ambiția sá 
deviná producator de film pe banii sai e 
o chestiune yigg Dacä spectatorii 
vor sä intre la un soi de „sex-shop“ pe- 
riferic, OK. Dar dacä una dintre vede- 
tele muzicii noastre usoare ale momen- 
tului crede ca isi sporeste popularitatea 
etaländu-si sex-appealul in cäteva sec- 
vente ingrate, se insealä. Tot ce poate 
spori e doar numärul de bilete vändute. 
Tot asa cum se insealä Tamara Buciu- 
ceanu investindu-și experiența şi înzes- 
trarea de comediană într-o partitură de 
© asemenea stupiditate. lar dacă Arsi- 
nel, după excelentul show ce ni l-a ofe- 
rit în noaptea de An Nou (împreună cu 
Stela Popescu, ca $i în atâtea alte dati) 
vrea să se compromită, antrenându-și și 
juniorul, student la drept, într-un ase- 
menea fiasco — nu-l înțelegem. Cum 
nu înțelegem de ce autoarea unor re- 
marcabile reportaje-document trans- 
mise de TVR si regizoare a unor spec- 
tacole de ţinută, s-a implicat într-un 
asemenea scenariu. Care scenariu? Din 
toată această arcă, singura care se sal- 
vează de la naufragiu, făcându-și re- 
marcate ingenuitatea si fibra dramatică 


este debutanta Tania Popa, sosită din 
Moldova de dincolo de Prut, care a că- 
pătat cetățenie română la acest început 
de an. Eterna nevoie de comedie nu 
mai trebuie argumentată, dar e inutil să 
luăm acest adevăr doar ca paravan. Ne- 
rozia nu poate fi niciodată amuzantă. 
Dovadă că publicul este mai puţin nu- 
meros decât la predecesorul A doua 
cădere a Constantinopolului, în ciuda 
reclamei cu zurgălăi. 

ironia (dar nu a autorilor) este ca 
aceeași idee: afaceristi derizorii în- 
cearcă să profite în folosul buzunarului 
propriu de confuzia din ru aflate în 
tranziție — a inspirat și filmul încunu- 
nat cu premiul european Felix atribuit 
celei mai bune pelicule in 1994, anume 
L'America de Gianni Amelio. Între cele 
două filme distanța este de o sută... și 
unu ani. 


A.D. 


e Producţie: Cine Disim, Aldaco, As- 
tra 22, 1994 e Regla: Cornel Diaconu e 
Scenariul: Camelia Robe, Cornel Dia- 
conu ® imaginea: Florin Tolas e Muzi- 
ca: Marian lonescu @ Cu: Petre Nico- 
lae, Tamara Buciuceanu Botez, Lore- 
dana Groza, George Miháitá, Alexandru 
Arsinel, Simona Gálbenusá, Lucian 
Nuță, Geo Saizescu 


„Noi suntem aşa cum suntem 
şi mi-e teamă că nu ne vom 


schimba niciodată 


orei Vişan, na sl 
vreţi, asta-i situația! or 
„ați făcut „rolul Viei 
Ce credeţi, așa este 
sau avem de-a face cu 
un tic de exprimare in 
aprecierea unei mari reușite? $i, la 
urma -urmelor, câte roluri ale vieții 
poate face un actor într-o viață? 

— Ştiţi cum e? După Maiorul din O 
lacrimă de fată toată lumea a spus: În 
sfârşit! Dorel Vişan şi-a făcut rolul vie- 
tii! Asta e! Cam astea ar fi posibilitățile 
lui... Pe urmă au venit altele — cel din 
Baloane de curcubeu si, mai ales, lacob 
iar acum Senatorul... Dumnezeu știe! 
Ce cred eu... Eu cred că rolul vieții 
mele este însăşi viata mea. E un rol mai 
complex care tine de tot ce am facut şi 
fac. Rolurile jucate nu sunt decât niște 


vârfuri. Ati văzut vreodată o electrocar- - 


diogramă? Acolo sunt patru rânduri de 
semne şi fiecare are sensul lui. Vârtu- 
rile în sus, în jos, pauzele — fiecare are 
un sens. Tot așa în viata unui artist fie- 
care rol e un „semn“ care spune ceva 
despre starea lui in acel moment. Zi- 
ceam ca viata unui artist este un rol. 
` mai complex, pentru ca artistul este, 

trebuie sa fie, o ființă complexă. El ve- 
de si aude mai mult decât ceilalți. E o 
chestiune de antene. Dacă nu le are nu 
se mai poate numi artist, ci un om ca 
oricare altul... Artistul e un animal ciu- 
dat. Un animal de apă care trăiește pe 
uscat și vrea să zboare... Intr-un fel, ei 
vrea imposibilul. Cred că e cel mai fru- 
mos lucru. Pentru că dorul de imposibil 
tot de arta și artiști tine, nu? Numai că, 
aceste „evadäri“ pe care le facem 
printr-un zbor pe care uneori doar ni-l 
închipuim, alteori îl facem cu adevărat 
— cum este „zborul“ meu din Senatorul 
melcilor — nu ne eliberează niciodată 


zu 


I.L. Caragiale 


Portretul lunii 


de Eva Sirbu 


apreciez ca pe un om foarte preocupat 
de aceastá meserie — sau indeletnicire, 
ca e ceva ce depaseste stadiul de me- 
serie, pur si simplu. In indeletnicirea 
asta a noastrá nu poti sá invingi decát 
daca esti foarte preocupat. Si tot timpul 
ocupat. Fără pauze. Ca o stare de ve- 
ghe, asa... 


— Dumneavoastră o aveți, știu. Din 
interiorul el ati putea sá explicati putin 
personajul numit Senatorul? Nimeni, in 
afara regizorului, nu-l cunoaște mai 
bine. Cine este și ce vrea el, de tapt? 


— Senatorul este un om politic, nu? 
Deci implicat și răspunzător de „bunul 
mers al lucrurilor“. Numai că el nu se 
implică deloc în acea lume pe care tot 
timpul o îndeamnă: „Implicati-väl Re- 
zolvati, că sunteţi responsabili!. Aţi fost 
aleși să fiți responsabili”! Uită că cel 
mai important ales, deci primul respon- 
sabii, este chiar el... Cred că Daneliuc a 
„prins“ foarte bine starea asta care 
există în societatea noastră, azi. O so- 
cietate care nu știe ce face cu'libertatea 
ei, drept care o foloseşte adesea pe in- 
vers, o societate care nu simte coefi- 
cientul de responsabilitate ce revine fie- 
cărui membru al ei. Cu atât mai mult 
fiecărui „ales“, oricât de mare sau mic 
ar fi el, ca funcţie... 


- — Numai atât să fie? Gândiţi-vă, to- 
tusi, că toată nebunia este — 
de „pohta ce-o pohteste“ Senatorul: el 
vrea să mănânce melci. Nu sarmale, nu 
purcel de lapte, nu pui. Melci. tar con- 


Chiar dacă nici o clipă nu se vorbeşte ex- 
plicit despre toleranţă și nimeni nu este tole- 
rant în Senatorul melcilor, ideea există gi mi 
se pare foarte important că există. 


de crucea noastră pe care o avem de 
dus până la capătul zilelor. Zburăm cu 
ea și ne întoarcem cu ea în existența 
noastră de zi cu zi. in noi înșine. Deci, 
noi nu facem decât niște meandre care, 
uneori, se întâmplă să ne îngreuneze 
drumul nostru cel drept... Nici nu ştiu 
cât de drept este el, din moment ce se 
face din suisuri și coborâșuri şi din 
multe curbe câteodată -atât de strânse 
încât par să formeze un drum dr: 

Par... De fapt, drumul ăsta pe care-l fa- 
cem noi are un singur rost: deanere- 
găsi pe noi înșine. Și poate că uneori 
ne regăsim prea târziu. Eu cred în Des- 
tin. Deci cred că omul are drumul lui 
dinainte stabilit. El poate doar să facă 
ocoluri mai mici sau mai mari si, fäcän- 
du-le, să acumuleze experiență. Eu 
unul cel putin mi-am dat seama că in 
ultima vreme am acumulat extraordinar 
de mult. Pentru că am făcut destule ro- 
luri — chiar dacă unele mici — în is 
importante: Creangă in Un bulgáre de 

humă ; și Undeva, in Est, Ramanerea și 
Drumul câinelui sau Cel mai iubit din- 
tre pământeni. Și am mers pe mâna 
unor regizori buni, serioşi — Mărgi- 
neanu, Damian, Marinescu... Dar un ar- 
tist, care strânge in el cât am strâns eu 
în ultima vreme, nu se poate desfăşura 
sau ,descárca" decât pe un teren larg. 
Acolo își poate folosi el pe deplin posi- 
bilitátile. Eu, în Senatorul melcilor, 
m-am simţit ca un om care are şansa să 
se dezlănțuie, să-și descarce „sacul“ 
după o perioadă în care a văzut și a au- 
zit multe, dar le-a tăcut... Și același lu- 
cru l-am simţit și la Daneliuc — în toate 
filmele pe care le-a făcut el dupa '89, 
nu doar în Senatorul — și l-am simțit si 
la partenera mea, Cecilia Bárbora. Nu 
întâmplător am atins noi „punctul ma- 
xim“ de comunicare, acela ce nu iti 
este dat în fiece zi și cu oricine. Cred în 
Cici Bârbora cum cred în mine și o 


flictul local — latent — la „vânătoarea 
de melci“ izbucnește... 


— Multe catastrofe mari pornesc 
dintr-un asemenea fleac aruncat asa, 
fără nici o intenţie de a face rău... Sigur 
că, la ora asta la noi, există multi sena- 
tori care ar mânca melci. Pentru că, pu- 
iaren; și funcția aferentă îl schimbă pe 

Îi modifică modul de a fi. Numai 
ie ştie că „funcţia de putere" este 
ceva provizoriu, vremelnic, nu poate fi 
modificat... Cineva spunea că, dacă fie- 
care om s-ar gândi măcar trei secunde 
pe zi că este muritor, lumea ar fi cu 
mult mai buna. Din păcate, omul nu se 
gândește la „murirea“ lui decât atunci 
când dă de necaz. lar omul ajuns într-o 
funcţie înaltă — de regulă — nu se gân- 
deste că odată și odată va trebui să și 
coboare de acolo... Se crede veșnic. 
Poate că și în capul Senatorului „meu“ 
există ideea asta. Desi el este un om 
oarecare. Scos din „funcţie“, ar fi un 
om oarecare — și poate nu rău. Eu 
i-am lăsat „portifa“ asta. Nu știu daca 
se simte, dar eu i-am lăsat-o. In finai. 
Pentru mine este important dacă în 
conștiința, sau în sufletul lui, s-a mișcat 
ceva. Dacă a înțeles sau nu că poate ni- 
mic nu s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi im- 
plicat el, în loc să-i îndemne pe ceilalți 
să se implice, dacă ar fi intervenit el în 
împăcarea oamenilor, în loc să le tot 
ceară să se împace... Dar știți care-i ne- 
cazul? Noi ne-am obișnuit să învârtim 
vorbele. Noi, ca popor. Până acum 
cinci ani le învârteam într-un sens, 
acum le învârtim invers... Dar vorbele 
tot învârtite rămân... Caragiale spunea 
într-o scrisoare câtre Eminescu: „Noi 
suntem așa cum suntem si mi-e teamă 
că nu ne vom schimba niciodată”. 
Teamă mi-e si mie că avea dreptate Ca- 
ragiale. Pentru că noi suntem un popor 
la „răscruce de vânturi“ peste care 


multi au trecut, si prieteni, și dușmani 
şi de la fiecare am luat câte ceva şi nu 


întotdeauna ce era mai bun... Dar n-aş 
putea spune că ne-am depersonalizat. 
Cred, mai degrabă, că ne-am creat o 
personalitate mai complicată, așa, de 
oameni ce stau cu „crâșma-n drum“ și 
care, din pricina asta, ar trebui să 
trăiască într-o permanentă stare de ve- 
ghe. Or. aici e baiui noi nu avom o 
stare de veghe. Avem doar crásma-n 
drum și cântăm de zor in ea... Starea 
de veghe rămâne în sarcina artistului. 


Pentru ca ei este, cum spunea bătrânul 
Shakespeare, „ochii și urechile vremii 
sale“. lar daca tu, artist, nu-ţi intiparesti 
bine in vaz si in auz vremea ta, ramai 
nepregátit sa o redai, atunci cand ti se 
oferă șansa... După mine, Daneliuc este 
un artist in stare de veghe. De asta 


„poate face filmele pe care le face, asa 


cum le face... Despre Senatorul melci- 
for ne-ar trebui vreo trei interviuri ca 
să-l deslusim cum se cuvine, atât este 
de plin cu de toate. Pentru că filmul 
ăsta are și duritate, si subtilitate, și du- 
rere, are și metaforă — așa „realist“ 
cum este el — are și căldură, şi ură... 


Dar ura asta, care ne pándeste din 
toate părțile, Daneliuc o transforma 
într-un fei de indicator de drum spre 
toleranță. Chiar dacă nici o clipă nu 
vorbește explicit despre tolerantá, si ni- 
meni nu este tolerant în filmul sau, Ide- 
ea există și mi se pare foarte important 
că există. Pentru societatea noastră de 
azi toleranța este foarte importantă... 
Nimeni nu e perfect. Toţi suntem făcuţi 
din Bine si din Rău. De asta si cred eu 
că trebuie să-i lași omului o „portiță“ — 
măcar întredeschisă. Cine știe? Poate o 


apucă spre Bine. Se prea poate că el - 


nu o va folosi niciodată. Dar e bine sa 
vadă ceilalți că ea există. Eu cred că şi 
ăsta poate fi „rolui artei“: să-i arate 


omului că întotdeauna mai există o 
șansă... Totul e să n-o iroseasca... 


— Pare simplu... Dumneavoastră 
n-aţi irosit nici o sansa... 

— Cineva spunea: „Sunt mai mândru 
de lucrurile pe care nu le-am tăcut, de- 
cât de cele pe care le-am făcut...“ Cre- 
dinta mea in mine, ca artist, mi-a dat-o 
losif Demian, iar certitudinea, Mircea 
Daneliuc. Pot spune că acești doi mari 
regizori au fost sansa mea cea mare si 
cred că n-am irosit-o... Dar ştiu că în 
viața mea de artist am făcut și multe lu- 
cruri inutile, Nu ştiu de ce le-am facut. 
Sau poate știu, dar nu mai contează... 
Ne-am obișnuit să spunem: „am făcut 
ce se puies în condițiile date“. Dar ui- 
tam că acele condiții nu au fost intot- 
deauna „date“. Le-am mai creat şi noi 
câteodată... Așa că, nu prea are rost să 
ne plángem de milá. E-si prea tárziu. 
Ce-am ut, bun fácut rámáne... Mie, 
unul, imi pare rau numai ca vremea ne 
másoará si ne zoreste. Numárátoarea 
de la noi se face. Si este inversa.. 

— Pentru că atâta vá place să-i oon 
pe alții, am sá vă dau și eu un citat. Ci- 
neva, un mare actor nume Dorel Vi- 
gan, spunea că int auna trebuie să-i 
lași omului o „portifä“... Numărătoarea, 
ca numărătoarea. Dar cu „portifa“ cum 
rămâne? 2 

— Cum sä rämänä? Intredeschisä, ca 
pentru toată lumea... Intredeschisä, 
da... Cine quen Poate má mai strecor si 
eu. O vreme.. 


Nota redacției 


Dintr-o eroare regretabilá, la rubrica 
„Portretul lunii“ din nr. 1/1995 pagina 8, 
pe fotografia actorului Răzvan Vasi- 


lescu nu a apărut semnătura autorului.. 


El este Doru Mitran. 
17 


Foto: Victor STROE 


„Pentru prima oară am fost plătit 
să fac dragoste cu sofia producătorului“ 
(Bruce Willis si Jane March 

la premiera filmului Culoarea nopții) 


_P „NU AM 
PREJUDECĂȚI“ 


Culoarea este un thril- 
ler erotic care a stârnit vii co- 
mentarii după premieră. „Ni- 
ciodată nu și-a expus Bruce 
Willis anatomia în halul 
acesta!“; „Jane March, eroina 
Amantului, începe să se spe- 
cializeze în roluri hot“... Nu 
de aceeași părere este eroul 
lui Die Hard: „Pe viitoarea 
mea parteneră nu o cunos- 
team. Am văzut Amantul și 
m-am gândit că i-a trebuit 
ceva curaj să debuteze cu un 
asemenea rol. Am luat într-o 
zi masa împreună și mi-am 
dat seama că este o persoană 
foarte inimoasă. Scenele de 
dragoste dintre noi au fost 
realizate destul de ușor, pen- 
tru că eu nu am prejudecăţi, 
iar Jane — cu toate că mi-a 
mărturisit că în noaptea di- 
naintea zilei de filmare nu 
dormise deloc — a încercat 
să fie la înălțime. Sigur, la în- 
ceput, când te trezesti 


e Un serial „marca 
BBC": Casa Elliott — po- 
vestea a două surori care 
se lansează — prin anii '20 
— în lumea strălucitoare, 
dar plină de capcane a ca- 
selor de modă. Ele sunt: 
Stella Gonet (Beatrice), o 
foarte cunoscută actriță 


britanică de teatru și Lou- 
ise Lombard (Evangeline). 


gol-pusca in fata unei ec 
echipe si a aparatului de fil- 
mat, nu prea te simti in largul 
täu. Dupä prima dublä, gata, 
te-ai obisnuit! Norocul meu 
este cä, odatä trecut pragul 
casei mele, uit cä sunt actor. 
Mä simt foarte bine aläturi de 
Demi (Moore, sotia sa) si de 
cele trei fetite ale noastre. La 
Culoarea nopții mi s-a intám- 
plat ceva foarte amuzant: a 
fost pentru prima oară când 
am fost plătit să fac dragoste 
cu soţia producătorului!“ 
(Jane March este căsătorită 
cu producătorul filmului, Car- 
mine Zozzora). Bruce Willis 
uită să adauge că pe tot par- 
cursul filmărilor, soția sa a 
stat pe aproape, nescăpân- 
du-i nici o clipă din ochi. 
Nu-si dorea să se repete situ- 
atia de la Hudson Hawk cand 
din cauza „simpatiei“ propun- 
fate a lui Bruce pentru Ma- 
ruschka Detmers, Demi Mo- 
ore a obținut acordul produ- 
cătorului s-o înlocuiască 
impetuoasa Detmers cu prie- 
tena familiei, Andie McDo- 
aer Dar mai știi şi cu priete- 
nii! 


FERGIE 
ȘI BARBRA 


Cu ocazia unei gale de bi- 
nefacere de la Los Angeles la 
care au participat —. printre 
altii — Rod Stewart, Dustin 
Hoffman, Barbra Streisand, 
Jack Nicholson — si-a facut 
aparitia si Sarah Ferguson, 
prințesă de York, mult prea 
zvápáiata soție a printului An- 
drew, fiul mai mic al reginei 
Elisabeta. Ea a aparut imbra- 
cata într-o rochie neagră 
creată de Yves Saint Laurent, 
dar prea strâmtă, lăsând să i 
se vadă „pernitele“ suprapon- 
derale. Sarah nu și-a putut 
reține lacrimile când Phil Col- 
lins a interpretat melodia Se- 

rate Lives (Vieti despărțite). 

imelul a lăsat ceva dare pe 
obrajii grasuti ai. prințesei, 
ceea ce a făcut-o pe Barbra 
Streisand să remarce în stilu-i 


“caracteristic: „M-am așteptat 


să văd o tipă rasată $i cand 
colo am dat sen o gásculitá 
plángácioasá si dolofanä.“ 
Färä comentarii! 


a 


Profesor 
de filosofie 
si vedeta 

a televiziunii 
peruviene: 
Daniel Lugo 
(vezi 
Fan Club, p. 2) 


El ȘI MODA 


Ca in fiecare an, jurnalistii 
americani au intocmit o listá 
cu actorii — gi actritele — 
cele mai bine (sau mai prost) _ 
îmbrăcate. -Printre fericitii 
castigatori: Tom Hanks — se 
imbraca la Armani de dimi- 
neafa până seara; Hugh 
Grant — un. reprezentant al 
bunului gust britanic fara 
morga proverbiala; Barbra 
Streisand — nu poate fi ima- 
ginată decât luându-și micul 
dejun în rochie de seară și 
etolă asortată, Sarah Jessica 
Parker — adeptă a elegantei 
mini. Printre cei care ar tre- 
bui să mai reflecteze la cum 
se îmbracă se numără: Fer- 
gie, ducesă de York — abso- 
lut i ibilă în fustele -până 
la călcâie si pulovárele 
sleampáte; Hillary Clinton — 
obositoare în taioarele ei tur- 
coaz sau roz „bonbon“ ¡Ethan 
Hawke — puţin cam prea 
grunge; Prince — bolerouri 
dantelate și decoltate; Patri- 
cia și Rosanna Arquette. (o 
defilare de coșmar a tot ceea 
ce a inventat mai urât moda 
în ultimii 50 de ani!) 


ÎNTRE SOŢI 


Una din cele mai mari case 
de discuri din Statele Unite a 
semnat un contract de exclu- 
sivitate cu Dogstar, o forma- 
tie de muzică rock căreia ex- 
pertii îi prevăd un viitor stra- 
lucit. Interesant este că basis- 
tul şi totodată solistul vocal al 
formaţiei nu este altul decât 
Keanu Reeves. Și mai intere- 
sant este că importanta casă 
de discuri aparţine lui David 
Geffen, proaspătul „soț“ al 
actorului. care și-a aruncat 
admiratoarele într-un torent 
de lacrimi cu ocazia fericitei 
sale căsătorii cu tycoon-ul 
Geffen. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


Jean Claude Van Damme: 
expert in arte (martiale insa): 
„Picasso este un oarecare. 
Doar niște linii si culori. Nu 
mă prea omor după aşa 
ceva“ 


Mia Sara (partenera lui 
Jean Claude in Timecop): 
„Pe lângă muşchii lui, aveam 
impresia că pielea mea pur și 
simplu atârnă. În tim sce- 
nelor de dragoste, mă rugam 
cerului ca aparatul de filmat 
să se fixeze pe fesele lui și nu 
pe ale mele!“. 


e După căsătoria cu -Elvis 
barat și si o surprinzătoare 
d 


carieră de actriță (s-a bucurat 
de un mare succes cu rolul 
Jennei din serialul Dallas, a 
fost partenera traznita a lui 
Leslie Nielsen în Un polițist 
cu explozie întârziată), Pris- 
cilla Presley (48 ani) se con- 
sideră, în sfârşit, împlinită în 
viața particulară: s-a căsătorit 
cu un om de afaceri brazilian, 
are doi copii si recent s-a 
lansat în industria parfumuri- 
lor cu Moments, „adiere mă- 
tăsoasă“ cum îl descrie ea în- 
săși. 


FILM FAK 


Alien la apă. Imaginati-va ce poate face realizatorul 
lui Allen cu un subiect. gen Fălci.... După renunţarea la Crisis 
in the Hot Zone, Ridley Scott a început filmările la White 
Squall, un film care povestește aventura unui grup de copii 
care plecati pe mare la pescuit, sunt atacati de un rechin urias. 


Sharon Stone in culoarul ii. Blonda actriță și-a 
dat acordul pentru rolul din Last Dance in regia lui Bruce Be- 
resford. Ea va fi o condamnată la moarte care îl seduce pe 
avocatul care o apără (Rob Morrow). 


insula doctorului... Marion. După Don Juan De- 
Marco and the Centerfold, Marion Brando va juca într-un re- 
make după insula Moreau. Actorul le va succeda lui 
Charles Laughton (care a deținut rolul în versiunea lui Erle 
Kenton, în 1 și lui Burt Lancaster (versiunea a doua reali- 
zată de Don Taylor în 1977). Regizorul Richard Stanley a stabi- 
lit locul de fiimare în apropierea locuinței actorului, în Poline- 
zia, unde Brando este proprietarul unei... insule. 


Din nou Hugo. Roman Polanski care a terminat La 
jeune fille et la mort, cu Sigourney Weaver şi Ben Kingsley, in- 
tentioneazá sá ecranizeze prea cunoscutul roman al lui Victor 
Hugo, „Mizerabilii“. Pentru rolul Jean Valjean, Polanski l-a 
ales pe Gerard Depardieu; pentru politistul Javert, regizorul 
oscileaza inca intre Jack Nicholson si Liam Neeson. 


Revenire. Jane Birkin din nou pe platouri in compa- 
nia lui Jean Francois Stevenin și Sabine Azéma. Noir comme 
e ew este titlul filmului care va fi regizat de Jean Pierre 

y. 


Pentru cei care sunt amatori de filme X, numele Ta- 
bathei Cash le este cu siguranță cunoscut. În Rai noul film al 
regizorului Thomas Gillou ea schimbă registrul interpretativ, fi- 
ind o tânără bine crescută dintr-o suburbie a Parisului. Scena- 
riul aparţine regretatului Cyril Collard. 


Wilshire Blvd. 
Beverly Hills — CA 90212 — USA 


Cybill Shepherd 
c/o Cheryl Kagan Rogers 
and Cowan Suite 400; 10, 000 
Santa Monica — Blvd 
Los Angeles + Sa 90067 
U 


Tcheky Karyo 
c/o Artmédia 
10, Avenue George V 
75008 Paris — France 


Budapest 
Budakeszi üt 51. 


Phone: 
136 1/ 176-1922 


Fax: 
e 1176-3968 (ed 


FILM FROM VIDEO? 


Bo ge 


a "film look" from video tape 

a digital signal processing /DSP/ 
a digital frame control 

a Improved contour sharpness 
a over 700 pixels per line 


HUNGARIAN FILM LABORATORIES Ltd. 


Robert Nagy 
Export Manager 


Telephone: /36 1/ 176-3727 
Fax: /36 1/ 176-3968 


PIXELS UNLIMITED 


Ingmar Bergman — 


Lanterna magica, Ed. Meridiane, 1994, 
320 paq.. 1800 lei 


Marturisesc “ca nu má dau in vant 
dupa cartile autobiografice, nu ma inte- 
reseazá miciie indiscretii ale marilor oa- 
meni, amănunteie de culise și picanteri- 
ile care ar face fericiti pe reporterii jur- 
nalelor de scandal. Cu toate acestea 
lectura cartii lui Bergman mi-a creat o 
plácere deosebitá, in primul rand pen- 
tru că regizorul este și un foarte bun 
scriitor, care reușește să ne facă să lă- 
sam de-o parte preiudecätile privind 
autobiografiile şi să simţim cu adevărat 
plăcerea lecturii. Găsim aici accente 
proustiene, de „căutare a timpului pier= 
dut”, in care o senzație cheamă o alta. 
şi o amintire altă amintire, autorul nere- 
latând faptele. în ordine strict cronolo- 
gică, ci lăsându-se dus de fluxul memo- 
riei. 

intrebarea care ne vine în minte este 
insá: cat se spune si cat este lásat deo- 
parte? Chiar daca Bergman se pune 
adesea într-o lumină nefavorabilă, lă- 
sând impresia că dezvăluie cele mai 
neplăcute aspecte aie personalităţii 
sale, ghicim că de fapt această despu- 
iere publică ascunde multe "lucruri pe 
care nu are nici un chef să ni le aducă 
la cunoștință. Este un joc de-a sinceri- 
tatea ce ni-l aduce în minte pe Gide, 
cel care a reușit același lucru: sub apa- 


renta sinceritatii dezarmante, a expune- . 


rii aspectelor cele mai intime ale vieţii 
sale, a spus de fapt doar cât a dorit. 

Poate că pentru unii cititori descrie- 
rea în detaliu a durerilor de stomac și a 
insomniilor lui Bergman va părea prea 
lungă și neatractivă. Dar ea ne arată 
ceva: unele:Opere. se nasc și din aseme- 
nea crize fizice, există idei care îţi vin 
atunci când corpul este chinuit, și nu 
trebuie să uităm că artistui este si el 
om. Toate ni-l apropie pe regizorul sue- 
dez, ne fac să-l simţim alături, ca pe o 
ființă care are aceleaşi probleme zilnice 
cu care ne confruntam si noi, îl co- 
boară din sfera abstractiunilor — „artis- 
tul”, „autorul“ care trăiește într-un uni- 
vers paralel, inaccesibii muritorului de 
rând — în cea a cotidianului. Şi ne sim- 
tim astfel mai în largui nostru, căci ne e 
mai ușor să ne raportăm la ceva ce ne 
este cunoscut, ce am trăit și noi, decât 
la o lume străină. 

Vom recunoaşte în amintirile lui 


Cărţi primite la redacţie | 


Bergman situatii care revin si in filmele 
sale, vom regási in amänuntele biogra- 
fiei sale cáteva teme obsedante din 
opera sa cinematograficá: raportul sau 
cu religia, cu parintii, cu femeile, inco- 
municabilitatea, teama, dar si nevoia de 
singurătate. Ar fi greşit însă să. încer- 
căm să explicăm toată opera prin bio- 
gratie. Cartea ne dă doar câteva repere. 


John Elsom — 
Mai este Shakespeare 


contemporanul ‘nostru? Ed. Meridiane, 
1994, 228 pag., 1100 lei 


incă de la titlu, o carte care incită. 
Mulţi nici nu pot concepe că se poate 
pune o astfel de întrebare, siguri ca 
Shakespeare a fost, este şi va fi con- 
temporanul nostru. Si totuși, în 1988, 
s-au întâlnit la Londra mai multi regi- 
zori, critici de teatru, dramaturgi, actori, 
traducători. pentru a discuta pe această 
temă. Invitat de onoare era chiar Jan 
Kott, cel care publicase în 1961 deja 


RAFAEL 
PIVIDAL 


escoperrea: 


americii 


clasica lucrare Shakespeare contempo- 
ranul nostru, lansând o nouă cale de 
interpretare a operei shakespeariene. 

Lectura aceasta prinde, credeti-ma, 
ca un roman polițist, în care întrebările 
la care se avansează răspunsuri multi- 
ple (nimeni nu încearcă să impună o 
părere proprie ca o dogmă de necon- 
testat!) sunt: Este Shakespeare 
traductibil? Este Shakespeare sexist? 
Mai este Shakespeare prea englez? 
Versurile lui Shakespeare va adorm? 
Este Shakespeare un Ag agg feu- 
dal? Shakespeare trebuie fie ingro- 
pat sau sá se nască din nou? Poate 
unora li se vor párea neserioase aceste 
rg dar participanfilor la discu- 
ie, nu. 

Capitolul: „Scrie Shakespeare mai 
bine pentru televiziune?“ în care con- 
cluzia e ca marele Will, daca ar fi trait 
astazi, ar fi scris scenarii de soap-ope- 
ras, este poate cel ce îi va interesa cei 
mai mult pe cinefili, care vor fi incantati 
afland ca multi critici de teatru cred ca 
cele mai bune montári shakesperiene 


sunt... filme: Othello al lui Orson Welles 
si Tronul insángerat al lui Kurosawa, 


dar nu si ecranizările lui Laurence Oli-- 


vier. 

Dupa ce citesti acest volum iti poti 
pune întrebarea: oare când se vor 
aduna si cineastii pentru a pune in dis- 
cutie clasicii celei de-a saptea arte? 
Pentru că toate reperele noastre cultu- 
rale se cer reanalizate din când în când, 
dialogul cu ele trebuie să fie perma- 
nent, pentru a nu le transforma în statui 
de ceară prătuite prin fata cărora defi- 
lăm privindu-le cu un respect înghețat. 


Rafaél Pividal — 
Descoperirea Americii, Ed. Babe! 
1994, 208 pag., 1200 lei 2 


De ce ne ocupam de acest roman intr-o 
revista de cinema? Nu doar pentru ca 
scriitura sa postmodernă ne amintește 
că cinematograful este poate arta cea 
mai postmodernă, încă de la inceputu- 
rile sale, ci și pentru că în ratacirile 
personajului principal, Paul Ovni, care 
vrea să refacă parcursul lui Columb 
despre care crede că la rândul său a re- 
făcut drumul lui Ulise, se întâlneşte cu 
Cinematograful. Antologic este capitolul 
în care se povestește turnarea unui 
«film porno intelectual“ după Odiseea. 

Dintre multiplele „cugetări“ despre 


“cinema ale personajelor cărţii, care par 


luate dintr-un modern dicționar de idei 
primite de-a gata, nu ne-putem abtine 
să nu cităm câteva: 

„In afară de caracterul sacru şi tragic 
al actorilor, filmele sunt o ilustrare a 
moralei creștine şi tema lor este întot- 
deauna divină. Cinematograful este o 
poveste cu sfinţi“. 

„— Americanii ne-au dat o mare lec- 
tie de democrație alegând ca prese- 
dinte pe un actor de mâna a doua. 

— Si care, in plus, mai are și fundul 
mare. 

— Papa e și el actor. > 3 

— Romanii nu aveau televiziune, dar 
împărații ior nu erau deioc mai breji de- 
cât Reagan sau Papa". 

„Găsesc că cinematograful e mai 
haios decât viața. Cum ar putea oame- 
nii trăi fara cinema? În fiecare clipá au 
nevoie ca printr-o imagine să-și pri- 
veasca corpul, atitudinile, felul de a 
face dragoste. Fără cinema sunt pier- 
dufi“. 


Rolland MAN 


DIALOG cu cititorii 


(Urmare din pag. 3) 


Jean-Claude, Doiph etc“. imi place, de 
ce sa nu recunosc, tandretea amicala 
cu care corespondentul nostru isi apro- 
pie nu atát super-eroii, cat supervede- 
tele, spunándu-le pe numele mic, pre- 
cum Homer lui Ahile, Hector, Agamem- 
non, Ulise... De aceea filmul románesc 
„e cam anemic și fără priză la public“. 
Fiindcă nu are super-eroi. „Producând 
filme de aventură cu acțiune și sus- 
pans, cinematografia noastră ar avea de 
câștigat“. Drept care M.T. oferă cine- 
matografiei române un scenariu care 
s-o scoată din starea de anemie. Sce- 
nariul se numeşte „March Ordie — lup- 
tători fără cauză“. „Nu garantez că e 
foarte bine scris, ne mărturisește auto- 
rul scrisorii şi al scenariului, „dar i 


s-ar putea întâmpla dacă niște teroriști 
ar lua doi ostateci ni în jara noas- 
tră, iar e s-ar inter- 
vent a SRI. Bi- 


„acțiunea se desfäsoarä in anul 2020, 
cand ei vor fi pensionari. Cat despre 
scenariu, autorul nu ne dá mai multe 
amănunte, „din cauza protejării scena- 
riului“. Teribil ce se fură scenariile ro- 
pi salir et nek pal 

A con- 
tacta oricând“ Tolar str. Násáud nr. 16, 
bl. Y4, sc. II, ap. 36). Precizám noi, ori- 
q nu inseamná mai tarziu de anul 
2020. 


> 


20 


VIOLENTA 
CONTRA VIOLENTA. 
UNDE AM MAI AUZIT 


ASTA? 


n corespondent din Cálá- 

rasi care nu doreste sa-si 

divulge numele, „din mo- 

tive s “, drept care 

semneaza lonescu, ne rás- 

punde la o intrebare pe 

care nu noi i-am pus-o, ci 
el insusi (pentru ce existá filmele?): 
„Pentru a transmite „ceva“ — acest 
ceva insemnánd emoții, sentimente, 
unele doar ii — dar toate, absolut 
toate, transmit MESAJE. E adevarat, nu 
chiar toate transmit mesaje morale“. 
Care e scopul acestei definitii cam ge- 
nerale, cam stángace, dar nu aberante? 
Ca sa se aduca vorba despre artele 
martiale si, mai ales, despre filmele cu 
Steven Seagal. ,,Bineinteles, aceste 
filme nu prea au valoare artistică, insă 
transmit unele mesaje pozitive“. Unul 
din mesajele pozitive ar fi acela că Bi- 
nele învinge. Răul in filmet“). 
„Da, filmul TEREN MINAT nu are nici o 
valoare artistică (cel in pentru cri- 
tica specializată). Dar filme de azi 
au așa ceva? Cred că 0,01%“. Dacă e 
așa, e grav. Mă tem însă că autorul 
scrisorii din Călărași confundă valoarea 
artistică a filmului cu filmul de valoare, 
sau, poate, cu flimul de artă. Nu ştiu 
dacă asta reprezintă o încurajare, sau, 
dimpotrivă, o descurajare, dar după pă- 
rerea mea si un film despre artele mar- 
fiale poate sá aibä o valoare artistică. 
Corespondentul ne încredințează că în 
TEREN MINAT „există un puternic me- 


® Steven Seagal 
(cu Joan Chen) un actor 
aparat de cititorii nostri 


inainte de a se fi inventat cinematogra- 
ful, $i cei care au träit inainte de a se fi 
inventat locomotiva, $i cei care au träit 
înainte de a se fi inventat roata. Nimic 
nu mai e cum a fost odatä. 


Povestile noastre 
de adormit... 
cenzura 


© 


(Urmare din pag. 15) 


graul, de ce n-aveau baie etc. — , dar si 
de pornografie: insäsi presedinta CCES 
dupä vizionare, s-a intrebat ce fel de 
om poate fi regizorul ästa, Daneliuc, 
dacä o lasä pe nevastä-sa (Tora Vasi- 
lescu) sa fie in relatii intime cu Gheor- 
ghe Dinicá (in film, evident). Aceeasi 
confuzie realitate-fictiune a fost fäcutä, 
de asta data de alt tovarás, şi-n cazul 
comedioarei Eu, tu și Ovidiu, in regia 
lui Geo Saizescu: tovaräsul a rugat 
casa de filme sa-i mai inchidá vreo doi 
nasturi „tovaräsei Violeta Andrei" (soția 
ministrului de externe de atunci) ca nu 
cumva s-o vadă Ceausescu asa și s-o 
creadă nu ştiu cum... 

Filmul lui Pita Faleze de nisip, nu a 
fost interzis doar datorită faptului că 
eroul (Gheorge Visu) se îndrăgostește 
de-o tiganca (Oana Pellea) si care în fi- 
nal a trebuit să devină turcoaică, ci si 
pentru că Militia era prost văzută, si 
mai ales, pentru că susținea o teză re- 
volutionara: intelectualitatea (doctorul, 
interpretat de Victor Rebengiuc), 
oprima clasa muncitoare, anume pe 
muncitorul acuzat de furt (interpretat 
de Gheorghe Visu). După o săptămână, 
filmul -a fost interzis. 


Sirul exempleior de tăieturi sau inter- 
dictii absurde nu se sfârșește aici. Cre- 
dem, însă, că aceste câteva mostre vă 
pot da o oarecare imagine a obstacole- 
lor puse în calea creatorilor care aveau 
un aliat în producători. Împreună tre- 
buiau să dea dovadă de multă imagina- 
tie pentru a-și putea înfățișa filmul, si 
altor ochi decât celor de protocol 

LP. 


a ai: 


Spot 


A. n numărul trecut v-am prezentat pe larg pare- 
rile actritelor hollywoodiene despre rolurile fe- 
minine si, in general, despre imaginea femeii 
in filmul american. Ar fi potrivit să ascultăm 
ce spun şi cei din afara studiourilor. Ne-am 

oprit la Camille Paglia, profesoară de istoria artei, 
autoare a trei cărți — Sexual Personae: Art and De- 
cadence From Nefertiti to Emily Dickinson; Sex, Art 
and American Culture și Vamps and Tramps — care 
au stârnit mari discuţii. Ea nu ezită să aibă o opinie 
personală in orice privință, oricât ar irita pe alţii si 
oricäfi dușmani și-ar atrage. În ultimele două cărţi 
vorbește și despre film, apreciind că Hollywoodul și 
industria spectacolului sunt cele mai importante și 
profunde realizări ale secolului XX. Este o admira- 
toare a culturii pop. 


A admirat-o pe Madonna şi i-a lăudat „extraordi- - 


nara inteligență instinctivă“. Crede că Woody Allen 
în faza Soon-Yi (vezi Noul Cinema nr. 9/92) este 
mult mai interesant decât Woody Allen — tată de fa- 
milie. Spune că „nu există nici o femeie — Mozart 
pentru că nu există nici o femeie — Jack Spintecato- 


= Madonna, A 
„O extraordinară inteligenţă instinctivă“ 


rul. Sunt monştri care arată extremele personalității“. 
Pentru ea, Elizabeth Taylor este adevărata regină a 
Hollywoodului. E sătulă de femeile care se complac 
în postura de victimă și care se plâng că au fost 
agresate sexual.Este împotriva atitudinii politically 
correct (vezi si nr. 8/93). Le adoră pe Ava Gardner și 


pe Hita Hayworth și susține că actrițele de astazi 
sunt doar niște palide Copii ale lor. Mai crede că 
Marlon Brando, „ca si Elvis Presley, este intruchipa- 
rea supremă a sexualităţii, un simbol care ne bântuie 
visele si care a transformat modul in care privim lu- 
mea". 

Parerile ei de ultimá orá: Revine la Madonna, cea 
pe care a apárat-o in trecut: ,Cred ca e o actrita in- 
grozitoare. N-are nici o urmá de talent si asta e o 
adeváratá tragedie pentru mine. Nu stiu ce a apu- 
cat-o de vrea sá joace in filme. Oricum, videoclipu- 
rile pe care le-a facut sunt o forma artisticá de inalta 
tinuta. Si e si o dansatoare nemaipomenitá. A existat 
o perioadă în care a fost formidabilă, și asta n-o 

oate nega nimeni. Era ceva nou care uimea lumea, 
întreaga lume, era numărul 1. Si acum, după ce in- 
fluenta ei s-a făcut simțită în toate domeniile, ne de- 
barasam de ea. E adevărat însă că traversează o pe- 
rioadă ingrozitoare. De ce-o fi vrând ea să joace în 
filme? Din interviurile ei, poți vedea că este o ființă 
tristă. Inima ei plânge. Ti-e milă de ea. Dar cartea pe 
care a realizat-o — Sex — a fost lovitura de grație. E 
greu de suportat. Nu-i nimic sexy în ea“. 

Sharon Stone: „Mi-a plăcut în Basic Instinct. Sunt 
una dintre puţinele feministe care au apărat acest 
film. Nu ştiu dacă va mai găsi vreodată un rol la fel 
de mare. Sper câ n-o să-și spună: «Bun, am făcut-o 
pe Tarfa Babilon, acum trebuie să găsesc un scena- 
riu serios ca sä-mi arát si celelalte fațete.» Nu vreau 
să-i văd celelalte fatete! Vreau să rămână la acest tip 


Feminista antifeministă 


$ Marlon Brando, ş 
„un simbol care ne bântuie visele“ 


de roluri, pentru că este incandescență, o intruchi- 
pare a femeii fatale pe care dorim să o vedem mai 
des. Ador ideea de femeie fatală, pentru că orice fe- 
meie este fatală pentru un bărbat. Femeile domină 
Universul. 

Imi place orice reportaj care o prezintă pe Sharon 
Stone sosind la o recepție. Poate să stea acolo și să 
se exprime numai din priviri, știe să se miște, e stră- 
lucitoare. imi place pentru că mie îmi plac manechi- 
nele, prezentatoarele de modă.“ 

: „E o actriță care nu are prea multe 
de spus. S-a invatat să joace vorbind de fiecare dată 
cu un accent diferit pentru a ascunde faptul că în 
spatele lor nu există nimic. Incercati să vedeţi un 
film al ei dublat în hindi, de exemplu... nu mai ră- 
mâne decât o figură cabalină care-și mișcă buzele. 
Detest modul în care se plânge tot timpul că femeile 
ta Hollywood au onorarii mai mici decât bărbaţii. 
Bărbaţii sunt plătiți mai bine pentru că nu au renun- 
tat la farmecul lor! Meryl Streep este reprezentanta 
tipică a noului val de actrițe, cu o atitudine de tipul: 
«Nu le mai facem jocul celor de ia Hollywood. Sun- 
tem actori, nu actrițe.» Dar oamenii plătesc să vadă 
femei fermecătoare, nu activiste. = 

Sá nu-ma mai enerveze cu pretențiile lor la onora- 
rii mai mari, pentru ca barbatii joaca in filme de ac- 
tiune, si nu au renunţat la atributele masculinitátii si 
nici la farmecul lor. Mai poți încă găsi actori care 
joacă precum Clark Gable si Gary Cooper. Femeile 
au făcut o mare greșeală când au hotărât să renunțe 
la feminitatea lor. Sharon Stone și Whitney Houston 
mai știu încă să fie atrăgătoare, e o plăcere să le pri- 
vești. Femeile ar trebui să treacă ja treabă si să nu se 
mai smiorcăie. Când or să producă lucruri care vor 
aduce bani vor fi tratate pe picior de egalitate cu 
bărbaţii. Ati înțeles?“ 

Meg Ryan: „Mă innebuneste. N-o pot lua niciodată 
în serios. Am-vazut-o la televizor, nu voia sá vor- 
bească nici cu, nici despre mama ei. O ipocrită! Nu 
vrea să-și dezvăluie nici una din contradicţiile intime. 
Găsesc că e un fel de surogat. E insă perfectă ca 


„idol al generaţiei sale de surogate, perfectă! E fadă, 


insipidă, fără sare și piper. 

Julia Roberts: „Nu pot să o suport. Nu găsești nici 
urmă de- sensibilitate la ea. E-o fetiță obraznicä, si 
nimic mai mult. Detest obráznicia.” 

Jodie Foster: „Germaine Greer a spus că Foster 
«este una dintre acele așa-zise feministe care i-ar 
putea place numai lui Camille Paglia». Fals! Jodie 
Foster este o feministă foarte politically correct, 
exact tipul care nu-i place lui Camille Pagiia. Cred 
că este o manipulatoare, ceea ce urăsc. Se folosește 
de presă când vrea să facă reclamă ultimului film în 
care a jucat şi-apoi nu mai dă nici un interviu. Tot 
timpul predică despre faptul că bărbaţii ne asupresc 
şi împotriva patriarhatului. Să mă lase în pace cu re- 
torica asta feministă idioată. E o ipocrită. A fost 
foarte bună în Tăcerea mielilor și excelentă în The 
Accused, care e considerat în mod fals un film femi- 
nist. Depinde din ce parte îl priveşti. 


_ Cred că problema ei este că nu se poate maturiza. 
li lipsește feminitatea. O să ajungă precum Mery! 
Streep, o chestie aseptica și lipsita de relief, dotată 
cu inteligenţă și care nu face altceva decât să gân- 
dească, să gândească, să gândească. Dar cinemato- 
graful nu e teatru. Ești prinsă într-un prim-plan și nu 
vreau să te vad cum iti calculezi următoarea mis- 
care“, 

Kathleen Turner: „imi place, dar cred cä e mult su- 
praevaluatä. Toti spun că seamănă cu Carole Lom- 
bard. Vá rog, lásati-má in pace cu chestiile astea. 
Cred că ati luat-o razna.“ 

Catherine Deneuve: „E minunată în The Hunger. 
Mi, se pare o ființă extraordinară. Are prestanta. Pen-- 
tru că celelalte femei și-au pierdut simţul feminitatii, 
nu mai. vor să fie atrăgătoare.“ 

Susan Sarandon: „Îmi place foarte mult. Cred că e 
foarte inteligentă. Dar nu știe să-și aleagă rolurile. 
M-am săturat de toate dramele care se întâmplă în 
bucatarie, în care apare si in care nu își pune in evi- 
dentá farmecul.“ 

După ce vorbește despre actrițe, Paglia nu se ` 
poate abtine să nu-și expună părerile si în legătură 
cu câteva filme despre care s-a vorbit mult anul tre- 
cut. Bineînțeles că si în acest caz ceea ce spune ea 
nu prea seamănă cu ce suntem obișnuiți să auzim. 

„Nu m-am dus la Vârsta inocenţei pentru că am 
văzut la televizor o secvență cu Michelle Pfeiffer și 
mi-am zis că nu mă deplasez până la cinematograf 
să o văd în costum de epocă făcând-o pe contesa. 
Mă interesează limbajul corporal și știu că femeile 
aveau o anumită ținută în secolul XIX. Vechile filme 
hollywoodiene știau să o redea. Stiau cum se purtau 
costumele, cum se mergea pe atunci. lar în secvența 


. pe care am văzut-o, Michelle era atât de șleampătă 


că m-a scos din minți. Am văzut cândva un film TV 
după Anna Karenina, cu Jacqueline Bisset, o actriță 
pe care o apreciez. Numai că în prima secvenţă ea 
se plimba prin camera balabanindu-si brațele ca si 
când s-ar fi pregătit să joace tenis. Astfel de amă- 
nunte sunt foarte importante pentru mine, așa că nu 
m-am mai putut uita. 

Orlando a fost un rahat. Am citit atâtea cronici în 
care autorii se dădeau peste cap să demonstreze cât 
de fidei este filmul, cărții. Oricum, nici cartea nu-i 
prea bună. Virginia Woolf s-a plictisit de ea încă de 
pe când o scria. Dar, cum poți face un film atât de 
prost pornind de la acest roman? Sunt totuși multe 
lucruri interesante în el. 

Mi-a plăcut What's Love Got to Do With It, pentru 
că încerca să reproducă exact costumele, naravurile 
si moravurile epocii. Si modul în care se ajunge la 
violenţă, la explozie, era foarte bine explicat. 

N-am văzut de pian pentru că știam că l-aș ` 
fi detestat. Și nu m-am dus nici la Philadelphia pen- 
tru că tot ce era de văzut acolo era scena aceea apo- 


„teotică în care tipul boinav de Sida tine în brațe be- 


belusul si toți se emotioneaza, și exclamă «Vai, e mi- 
nunat!», și eu mă gândesc doar «În ce lume și în ce 
viata se poate întâmpla asta?»“ 

Venite din partea unui bărbat, cele mai multe din- 
tre aprecierile de mai sus ar fi fost taxate drept se- 
xiste. Din partea unei femei, și încă una care se au- 
todefinește drept o feministă antifeministă, ele pot 
părea și mai ciudate. Oricum, lui Camille Paglia nu-i 
lipsește inteligența şi nici curajul de a înfrunta orga- 
nizatiile feministe vindicative. Putem fi sau nu de 
acord cu părerile de mai sus. Vă invităm la un diaiog 
epistolar la... Dialog cu 2 


Rolland MAN 


$ Meg Ryan, 
„un surogat perfect“ 


ai) ei sunt 


e 


O avanpremieră la 


Premiile Oscar 


Nici prea fru- 
moasá, nici din cale-afará de talentatá 
si nici deosebit de inteligentá, cariera ei 
actoriceasca este in mare parte dato- 
rata. gloriei părinţilor (chiar daca ea 
neaga acest lucru). 

Născută la Los Angeles, in 1958, este 
fiica actritei Janet Leigh — o frumusete 
a anilor '50—'60 din filmografia cáreia 
ne mai amintim astázi doar Stigmatul 
răului (Orson Welles, 1958) și rolul fe- 
meii ucise sub dus din Ps (Alfred 
Hitchcock, 1960) — gi a lui Tony Curtis. 
Dupa ce parintii divorteaza, relatiile cu 
tatal ei nu sunt dintre cele mai bune. 
Se reimprieteneste cu el doar cand, ie- 
sitä din adolescenţă, începe sá se dro- 
gheze şi găseşte că cel mai bun parte- 
ner panty prizat cocaină este propriul 
tată! 

Debutează într-un film TV, Operation 
Petticoat, dupa care este distribuita de 
John Carpenter in Halloween (1978), cu 
care va lucra mai tarziu si la The Fog 
(1980), in care apare aláturi de mama 
sa, cele mai bune roluri din prima parte 
a carierei ei. Regizorii gasesc ca i se 
potrivesc partiturile de fata speriatá de 
monstri, vampiri si alte creaturi din fil- 
mele horror, deci va mai aparea in 
această ipostază in Prom Night (Paul 
Lynch, 1980), Terror Train (Roger Spot- 
tiswoode, 1980), Road Games (Richard 
Franklin, 1981) si Halloween II (Rick 
Rosenthal, 1981). Satula sa repete ace- 
lasi lucru in toate filmele, ea refuza alte 
propuneri de acest gen si apare in 1983 
in filmul TV Love Letters (Amy Jones), 
in rolul unei tinere indrágostitá de un 


22 


in seara zilei de 21 ianuarie, la Beverly Hills, Asociatia Presei Internationale din Los Angeles a decer- 
nat premiile Globul de aur,editia a 52-a e Cel mai bun film: Forrest Gump (regia Robert Zemeckis) e 


Cea mai buná comedie: The Lion King (r 


a Robert Allers si Rob Minko! 


e Cel mai bun regizor: Ro- 


Li 
bert Zemeckis (Forrest Gump) @ Cea Ay Duna actrita: Jessica Lange (Blue Sky) e Cel mai bun actor: 
Tom Hanks (Forrest Gump) e Cei mai buni actori de comedie: Jamie Lee Curtis (Minciuni adevărate) 
si Grant (Patru nunți și o înmormântare) e Cel mai bun film străin: Farinelli (regia Gerard Cor- 
biau, Belgia) e Cei mai buni actori în roluri secundare: Dianne Wiest (Bullets over Broadway) şi Martin 
Landau (Ed Wood) e Cel mai bun scenariu: Quentin Tarantino (Pulp Fiction). 


bărbat mai în vârstă. Criticii consideră 
că este excepțională aici. 

Dar ea vrea să-și continue cariera în 
cinematografie, și nu în televiziune, și 
ia o hotărâre: „Ca să nu mai fiu nevoită 
să urlu de groază, trebuia să mă dez- 
brac. Aveam de ales: ori asta, ori șoma- 
jul“. Asa că apare goală in Trading Pla- 
ces (John Landis, 1983) numai că, spe- 
culand aspectul său fizic, revistele de 
scandal vor scrie că e de fapt „un 
transsexual". Pentru a demonstra că lu- 
crurile nu stau așa, va poza pentru 
Playboy, declarând: „Am sâni mici, dar 
sunt ai mei“. Urmează o serie de filme 
fără mare răsunet: Grandview USA, The 
Adventures of Buckanoo Banzai, Per- 
fect, Dominick & Eugene, Un homme 
amoureux, Amazing Grace & Chuck, un 
film TV în care o are parteneră pe Bette 
Davis — As Summer Dies (1986) — şi 
apoi marele succes cu comedia A Fish 
Called Wanda (Charles Crichton, 1988) 
și, odată cu aceasta, celebritatea și ro- 
luri în Blue Steel (Kathryn Bigelow, 
1990), Queens Logic (Steve Rash, 
1991), Primul sărut (Howard Zieff, 
1991), Pururea tânăr (Steve Minner, 
1992). In 1992 e membră a juriului la 
Cannes. 

In 1994 joacă în Mother's Boys al ca- 
nadianului Yves Simoneau şi amuză pe 
toată lumea cu numărul de strip-tease 
comic din Minciuni adevărate, care 
pare a-i confirma propria declarație: 
„Sunt O paiatá sexy“. 


Rolland MAN 


(33 ani). in 
urmă cu un an era necunoscut marelui 
public. Astăzi, el a devenit rasfatatul 
presei cinematografice internaţionale ai 
cărei reprezentanţi la Hollywood i-au 
acordat recent mult râvnitul Glob de 
aur pentru rolul din comedia Patru 
nunţi și o înmormântare. Filmul britani- 
cului Mike Newell l-a propulsat pe 
Hugh Grant cu viteza unui meteorit pe 
firmamentul star sistemului: numele său 
este în paginile celor mai cunoscute re- 
viste de specialitate, admiratorii îl 
opresc pe stradă, în Statele Unite s-a 
înființat deja un fan club, iar producă- 
torii îl asaltează. : 

„Actorul cu ochi peruzea“ — cum i se 
mai spune — a trecut cu ușurință peste 
momentele de bruscă glorie, comen- 
tând cu umorul care îi este — spun 
prietenii săi’ — caracteristic: ,Bineinte- 
les că nu m-a lovit paranoia, ca pe Ca- 
ligula. Este plăcut să fiu asaltat oriunde 
m-aș duce de o armată de fotografi, dar 
mă tem că aceștia nu pentru mine se 
îmbulzesc, ci pentru a imortaliza toale- 
tele superbe ale logodnicei mele“. So- 
cotit — după rolurile pe care le-a inter- 
pretat până acum — personificarea 
gentlemanului britanic (costum din 
tweed, flegmatic și având mereu o 
ceaşcă de ceai în mână), Hugh Grant 
dezminte această părere: „Refuz să fiu 
identificat cu asemenea personaj. Pă- 
rintii mei au fost oameni simpli, tata 
(vânzător de covoare, n.n.) aflându-se 
la o distanță cosmică de ceea ce se 

(Continuare în pag. 23) 
Doina STANESCU 


A 


Se considerá lip- 
sitá de fler (a refuzat multe roluri in pe- 
licule ce aveau sá fie mari succese) si 
specializata in filme apreciate de cri- 
ticá, dar care nu sunt vázute de specta- 
tori. ,Cred cá publicul nu stie dacá sá 
má iubeasca sau nu! Ca sá devin ceva 
mai populara, ar trebui sa-mi schimb 
felul de viata.“ Dar ea, la cei 45 de ani 
(e născută la 20 aprilie 1950 ia Cloquet 
— Minnesota), continuă să prefere viata 
la tara (vezi filmul Country, 1984, regia 
Richard Pearce, produs de ea, unde in- 
terpreta o fermieră angajată în lupta 
împotriva exproprierilor abuzive), la 
ranch-ul ei din Virginia, unde multă 
vreme (peste zece ani!) a locuit cu dra- 
maturgul și actorul Sam Shepard (întâl- 
nit pe platouri la Frances chiar în ipos- 
taza de iubit salvator). Are trei copii, 
dintre care „o Barishnikova“ (de la ba- 
lerinul de origine rusă), cărora le-a ală- 
turat inca doi, adoptați din România! 

Cariera sa a urmat un drum destul de 
sinuos. După un scurt popas pe scena 
Operei Comice din Paris și altul în lu- 
mea. manechinelor de modă, gorila 
King Kong (1976, regia John Guiller- 
min) o propulsează pe firmamentul fil- 
mului american. Imaginea blondei sera- 
fice şi înfricoșate o urmărește o vreme, 
ambitionand-o să demonstreze că are 
totuși și talent. Ocazia i se ivește cu All 
That Jazz (1979, regia Bob Fosse) unde 
are un rol minuscul, dar memorabil: în- 
gerul alb al morţii. Notorietatea și-o do- 
bândește însă cu senzuala soție crimi- 
nală din Portarul sună totdeauna de 
două ori (1981, regia Bob Rafelson). 


> 


$. STONE Si 
5. STALLONE 


COPIERE 
IN CINEMA 


EN Y 


= 
EA 
SE 


>... DRIVER", 
FILM DE 
M SCORSESE 


OAMENII 
FILMELOR 


EPISOADE 


JAR 


Cine INTEGRAMA 


FILM CU 


CINEAST 
FRANCEZ 


ÎNȚEPENIT 


NORD soap 


Dicționar: ALAC, ATOT, SIOI, STEN. 


respectiv cu torida scená de amor pe 
masa din bucátárie (în compania lui 
jack Nicholson). În acelaşi an realizea- 
ză Frances (1982, regia Graeme Clif- 
ford), fascinată de povestea adevărată a 
actriței Frances Farmer, rebela starletä 
a anilor '30, antrenată într-o idilă cu 
dramaturgul cu vederi de stânga Clif- 
ford Odets și distrusă de malaxorul hol- 
lywoodian. Actrița se identifică până la 
nebunia alcoolemicä fatală cu acest 
personaj autentic, ce-i aduce nominali- 
zarea la Oscar, statueta căpătând-o 
însă pentru rolul secundar din Tootsie 
(1982, regia Sydney Pollack). 

Obișnuită să se gândească de două 
ori până să accepte un scenariu, a pu- 
tut fi văzută în chip de: una dintre soți- 
ile casnice ce pun la cale falimentul 
unui mare magazin (How To Beat the 
High Cost ot Living — 1980, regia Ro- 
bert Scheerer); vestita interpretă 
country Patsy Claine (Sweet Dreams — 
1985, regia Karel Reisz); una dintre su- 
rorile unui trio excentric (Crimes of the 
Me, — 1988, regia hag rei 
soţia unui închipuit at! verybody's 
All American — 1988, regia Taylor Hac- 
kford); fiică rătăcitoare (Far North — 
1988, regia Sam Shepard); avocată ino- 
centă (Music Box — 1989, regia Costa 
Gavras); văduvă cu doi copii precoci 
(Men Dont Leave — 1990, regia Paul 
Brickman); agresată soție de avocat 
(Cape Fear — 1991, regia Martin Scor- 
sese); personaj din lumea interlopă 
(Night and the City — 1992 regia Irwin 
Winkler); romantică parteneră a legen- 
darului Rob Roy (1995, regia Michael 
Caton-Jones); o senzuală eroină (Blue 
Sky — 1990, pe ecrane în 1994, regia 
Tomy Richardson). 

trina COROIU 


ULTIMELE 
LA CINEMA! 


Casa] 


*.. UCIGAS" 
CU M. STREEP 


PUNERE 
IN SCENA 
DE IDEI (pl.) 
REGIZOR 


ROMÂN 
(VICTOR). 


CULTURALIZA 


RIDICATĂ 


(Urmare din pag. 22) 


înţelege de obicei prin gentieman brıta- 
nic. Şi apoi, în viaţă nu am șarmul per- 
sonajelor interpretate“. 

Cu studii temeinice de istoria artei (la 
Oxtord), Hugh Grant a ajuns în cinema 
rugat de un prieten — regizorul Michael 


Fersen 
12 luni — 4.800. 


redacțională 


Director — Redactor get 
Adina Darian - 

Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: 
loana Statie. Publicist comentator: irina Coroiu. 
Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 

= rotoreporter: Victor Stroe. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucureşti, 21 iulie 1992, înmatriculată ia Oficiul Registrului 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 617.38.71 
a ewe | 


Hoffman — care i-a propus in 1982 un 
rolisor intr-un film cu buget redus: Pri- 
vileged. „Ideea de a deveni un star m-a 
incantat. Apoi mi-am dat seama ca sunt 
departe de ceea ce se intelege prin 
«stea» de cinema”. A continuat sa joace 
insá teatru, ,mai ales Shakespeare in 
viziune moderna, in costume a la Star 


jegistruiul Comerţului cu 


400; — 
prin RODIPET S.A. 


P.O. Box rae igre telex tie 11034; Fax 517.55.54, telefon: 222.33.32 
București, Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucuresti 


de Constantin Grigore 


Trek. Pe vremea aceea, mi se parea ca 
este o gáselnitá nemiapomenită“, co- 
mentează astăzi actorul cu ironie. 
Odată cu rolul aristocratuiui homose- 
xual din fiimul lui James Ivory, Mau- 
rice, Hugh Grant devine un actor bine 
cotat în Marea Britanie. in 1987 o cu- 
noaste — pe un platou de filmare — pe 
actrița Elizabeth Hurley cu care se lo- 
godeste. Nu se gândește la o eventuală 
casatorie pentru ca ,o voi face atunci 
cand voi avea un castel in Elvetia (bine 
că nu a spus castele in Spania) si o gu- 
vernantá ca Mary Poppins pentru cei 
sase-sapte copii pe care eu și Elizabeth 
neapárat o sa-i avem". 

Dupa Patru nunti si o inmormántare, 
actorul a fost solicitat in același an sá 
joace în site patru filme, toate producţii 
britanice. „Am fost la Hollywood si nu 
ştiu ce sa spun despre oamenii aceia. 
Ipocrizia şi minciuna sunt la loc de 
onoare. Producátori, scenaristi, impre- 
sari — dupá ce au stat de vorbá cu 
mine doar cinci minute, imi spuneau la 
plecare: „Ne lipsesti deja". Ce naiba 
poți să le răspunzi la asa ceva? Desi 
aproape toate filmele la care un actor 
visează se fac acolo, nu ştiu cât timp va 
trece pentru a mă putea obisnui cu am- 
bianta hollywoodianá. Impresarul meu 
de ia International Creative Manage-, 
ment mi-a cerut o lista cu regizorii cu 
care as vrea sa lucrez. Dorind sa-i vad 
reactia, i-am trecut pe Woody Alien, 
Scorsese, Almodovar, Louis Malle... 
Nici n-a clipit cand a citit lista. Cred 
insa ca a-facut-o doar ca sa ma impre- 
sioneze. Sunt sigur insa ca eu sunt cei 
care l-a uimit“. Ținând cont de Globul 
de aur proaspăt primit se pare că Hugh 
Grant are toate șansele să lucreze cu 
regizorii pe care şi-i doreşte. m 


23 


I 
O 
B 
A 
N 
D 
E 
R 
A 
S