Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI-nr-3-1992

Nr. 3/1992 (348) 


Anul XXXI 


za | Mm E = M1 FS] 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


--- 00 3£0 © 


d 
e 
v 
e 
n 
i 


Moromeţii si lacob 
la Paris 


“00204 9:9 


PREMIILE UNIUNII CINEASTILOR 


1990 


Mitică? de Lucian Pintilie 


— Premiul pentru regie: 
Nicolae it — Sezonul 
pescārusīor 


trag clopotele. Mitică? 


— Premiul pentru cos-. 


tume: Liana Manjoc — Marea 


sfidare 
— Premiul pentru imagine 
fiim T.V.: ex-aequo Edwiga 


Adelman — Vocea umană şi 
Alioșa Stoian — Peregrinatio 


— Premiul pentru coloana 
sonoră: Andrei Papp — Sezo- 
nul pescärusilor 


— Premiul pentru muzică 
originală: Adrian Enescu — 
Faleze de nisip 


— Premiul” pentru montaj: 
Cristina lonescu — Faleze de 
nisip 


— Premiul pentru machiaj: 
Violeta Marinescu — Sezonul 
pescärusilor 


— Premiul pentru rol prin- 
cipal feminin: Mariana Mihut 
în De ce trag clopotele, Mi- 
tică? ? 


— Premiul pentru rol prin- 
cipal masculin: Dan Condu- 
rache in Sezonul pescärusi- 
lor 


— Premiul pentru rol se- 
cundar feminin: Ana Ciontea 
în Sezonul pescăruşilor 


— Premiul pentru rol se- 

masculin: Mircea Dia- 

conu în De ce trag clopotele, 
Mitică? 


fică: Adina Darian pentru vo- 
lumul „Lumea indiana si fil- 
mele ei“ 


— Premiul pentru intreaga 
activitate: monteuzei Lucia 
Anton 


Film documentar şi de 


— Marele Premiu: Lauren- 
fu Damian pentru Maria Tä- 
nase 


— Premiul pentru regie, ex 
aequo: Copel Moscu-Va veni 
o zi şi Viorel Branea — Apo- 
calips '90 


— Premiul special al juriu- 
lui: Panc de Sabina Pop 


Cuvintul de deschidere al 
Preşedintelui Uniunii Cineas- 
tilor, prof. dr. Mihnea Gheor- 
ghiu, președinte al Secţiei de 
artă, arhitectură, și audiovi- 
zual a Academiei Române. la 
festivitatea de premiere care 
a avut loc la 6 martie a.c. 


Distinşi membri 
ai Corpului Diplomatic, 
Doamnelor şi domnilor 


Stimaţi premianti, 


Vă mulțumesc că sinteti cu 
noi în această după-amiază 
de martie. 

Festivitatea de azi vrea să 
pună în valoare un loc nou si 


| un timp nou. Locul e aceasta 


nouă Sală de expozii ce- 
remonii a „Casei Filmului“; 
iar timpul vă reamintește ca 
Uniunea Cineaștilor din Ro- . 
mânia împlineşte astăzi doi 
ani. Ea numără 1200 membri 
si s-a constituit la 5—6 martie 
1990 prin adeziunea colegială 
a 13 (azi 14) Asociaţii de pro- 
tesionisti din creaţia și pro- 
ductia de film si televiziune 
de toate genurile cinemato- 
grafice. Deci: LA MULTI ANI! 

in fine, avem și prilejul 
festiv de a trece in revista 
realizările filmului românesc 
de după Revoluţie! Din apro- 
ximativ 25 filme artistice de 
lung metraj și 200 scurt me- 
traje documentare, de anima- 
tie si altele, produse in 1990 
şi 1991, cele patru Jurii (cite 
două pentru fiecare an), alese 
de. Consiliul Uniunii, vă vor 
împărtăși, în minutele ce ur- 
mează, rezultatele deliberări- 
lor lor, presupun impartiale: 

Preşedinţii juriilor au fost: 
d-na Malvina Ursianu, di. Mi- 
hai Stoian, di. Alexa: Visarion 
si di. Gabriel Kosuth. 


— Premiul — scena- 
riu: Alexandra irimia — Buni- 
cul meu, scriitorul 


— Premiul pentru imagine: 
Doru Segal — Cota zero 

— Premiul pentru coloana 
sonoră: Radu Zamfirescu — 
Va veni o zi şi După gratii 


— Premiul pentru 
Livia lonescu — Eu mi-am 
imaginat paradisul şi Pane 


— Premiul pentru opera 
prima: Cătălina Fernoagă și 
Corne! Mihalache pentru De 
Crăciun ne-am luat 'ratia de 
libertate 


piilor: Că lui Pin Pin 


La o barieră 
— Premiul pentru — 


in filmul de an 
Petrutiu — Planeta tricostor 


Ea Premiul pentru intreaga 
activitate: regizorului Alexan- 
dru Boiangiu 


1991 


Film de ficțiune 


Marele Premiu filmului A 
unsprezecea de 
Mircea Daneliuc 

Premiul pentru regie; Lau- 


rentiu Damian pentru Ră 
minerea 


Premiul pentru imagine, 
ex aequo: Doru Mitran — 
Unde la soare e frig şi 
Gabriel Kosuth — Un- 


deva, in est 


Premiul pentru imagine 
T.V., ex aequo: George 
Grigorescu — Neintelege- 
rea si Ovidiu Drugä — Ba- 


tet '91 


Premiul pentru scenariu: 
Augustin Buzura și Nico- 
lae Mărgineanu — Un- 
deva, în est 


Premiul pentru decoruri: 
Daniel Răduță — Rämine- 
rea i 
Premiul pentru costume: 
Maria Peici — Undeva, în 
est 5 


Premiul pentru coloana 
sonoră: Anușavan Sala- 
manian — A unsprezecea- 
poruncă 


Premio pentru muzică 
ă: Anton $uteu — 
ri e lanii roșii ~ 


Premiul pentru montaj: 
Adina Georgescu-Obro- 
cea — Unde la soare e 
frig 


Premiul pentru opera pri- 
ma: regizorului Jon Gos- 


- tin pentru Înnebunesc 


şi-mi pare rău 


Premiul pentru rol princi- 
pal feminin: Oana Stefa- 
nescu — innebunesc și-mi 
pare rău 


Dinulescu — ‘A unspreze- 
cea porunca 


Premiul pentru rol secun- 
dar feminin: Tora Vasi- 
lescu — Șobolanii roșii 


Premiul pentru rol secun- 
dar masculin: Gheorghe 
Visu — innebunesc şi-mi 
pare rău 


Premiul special de inter- 
pretare: Valentin Uritescu 
pentru rolurile din Mo- 
mentul adevărului, A un- 
sprezecea poruncă, Rämi- 
nerea si Sobolanii roșii 


Diplomă 
lui: Izabela Moldovan pen- 
tru rolul din Campioana 


Premiul pentru critică: Ju- 
lieta pentru emisiu- 
nile sale de radio dedicate 
filmului 


Premiul pentru întreaga 
activitate: operatorului 
Alexandru Întorsureanu 


Film documentar şi de 
animaţie l 


— Marele Premiu: 
trajul Piaţa 
România de Stere Gulea. 
Vivi Drăgan Vasile şi 
Sorin tliesiu și scurt me- 
trajul Să facem totul de 
Ştefan Gladin 


lung me- 


— Premiul special al juriului: 
Memorialul durerii de Lu- 
cia Hossu Longin 


— Premiul pentru regie, 
film documentar: 
rs muţi de Anita Gir- 
a 


— Premiul pentru regie, film " 
de animaţie: lon Truică 
pentru Don Juan 


— Premiul opera prima: Ale- 


xandru Doru Spătaru pen- 
tru Drumul trilogiei 


— Premiul pentru reportaj 
social: Ada Pistiner — Un * 
an ceva mai lung 


— Premiul pentru film por- 


tret: Noica, lumina umbrei 
de Şerban Comănescu 


— Premiul pentru film eseu: 
larba pentru caii liberi de 
Nicolae Cabel 


= 


— Premiul pentru imagine 


film documentar: Ovidiu 
Miculescu — intristari 


— Premiul pentru animaţie: 
Marcel Mihai — Golanii şi 
Mircea Toia — Spiridușul 
grădinii 4 

— Premiul pentru decor in 
film de animatie: Geno- 
veva Georgescu — Piro- 
manii 

— Premiul pentru scenariu: 
Cornel Mihalache: — In- 
tristări 

— Premiul pentru coloana 
sonoră: Horea Murgu — 
Piaţa pes goe pată tă 

“nia şi Andrei Bi — In- 
tristäri + 

— Premiul pentru montaj: 
Nita — Piaţa 
Universitätii-Romänia şi 
Elisabeta Zam pen- 
tru: Să facem totul și 
Noica 

— Premiul pentru intreaga 
activitate: regizorului, Titus 


- de onoare: Stu- 
„Moldova film“, co- 
laboratorilor filmului larba 
pentru caii liberi (imagi- 
nea; Gheorghe Gheor- 
ghita; montajul: Zinovia 
Marchitan; coloana so- 
nora: Petre Chetrean. si 
Viad Burlea) 

— Diplomă pentru plastică în 
filmul de animaţie: Adela 
Crăciunoiu (Şi plantele se 
apără) 4 

— Mentiune de onoare pen- . 
tru realizatorii filmului Pe. 
aici nu se trece (Dumitru 


Seceleanu si Gabriel 
Sima) 
— Men de onoare pen- 


: Florin 
=... pentru rn eroi- 


Michele Placido si una din numeroasele lui 
cuceriri: cintareata italiană Gianna Nannini 
(v. Fan Club nr. 4/92) 


nul din corespondentii seriosi ai 

revistei, căruia am avut prilejul 

plăcut de a-i publica aprecieri 

mature, aplicate, responsabile 
asuprancinematografului — îl nu- 

mesc pe loan- Azap din 

Ticvaniul Mic — ne comunicăne- 

mulțumirea sa decisă referitoare la unele 
filme româneşti apărute după decembrie 
2 vu, tars taie te plan arte es 
a filmului ire in plan artistic (sau, 
dacă preferaţi, o vulcanizare a politicului în / 
prin film); o suficienfä de sine a autorilor (re- 
gizorului) care, uneori, frizeazä ridicolul (...): 
res vulgarizare, de la dialoguri la imagine, care 
ri convertita in fapt estetic, dar e de- 

pay de așa Ceva; credința că sexul, servit în 
pregeneric. în cuprinsul si în finalul filmului, 
poate salva o peliculă ș.a.m.d. Toate acestea 
pe fondul unei condescendente „gingașe fata 
de spectatorul român, considerat — in cel 
mai bun caz — ca un proaspăt alfabetizat. De 
unde, astfel, dorinţa de a traduce o carte, 
slabă, in imagine filmicä, avind aerul că un 
clasic in viata s-a coborit pina la a ne explica 
modul în care putem construi castele de ni- 
sip (innebunesc şi-mi rău)? Și mai triste 
sint impresiile de la cu o singură bre- 
tea. La un moment dat cred că regizorul a 
vrut să ne spună că preotul (nu sint sigur: 
numai cel din film sau întreaga castă?) e de- 
Borie valorilor spirituale ale omenirii EN 

Sau era vorba de gr gropar, de șarpe, de 


Oma Sirbu? (...) Si totuși domnul Mihu a 


semnat si Viaţa nu iartă, Felix şi Otilia, Lu- 
mina palidă a durerii... Ce ni s-a mai oferit? 
Şobolanii roşii. Primul film particular din Ro- 
mânia anilor '90 e făcut după o rețetă nu 
prea originală. Şi care se și amestecă: pre- 
fentia de obiectivitate („orice asemănare cu 
P persoane reale e întimplătoare“), dar ni se 
ace semn cu ochiul, degetul, urechea (calu- 
lui), sexul (figurantelor că hm! deh!Yasä ca 
ştim noi...; racordarea la problemele zilei, un 
secretar de partid (e vorba de partidul comu- 
nist) libidinos, cu o soţie si o fiică nimfo- 
mane; un turnâtor; o Cintäreatä prostituata 
un de securitate (neapărat) timpit; doi 
tineri i bine și becheri); o fată curată, 
pură; un procuror criminal; un regizor vîndut 
regimului; citiva pionieri; citeva ințurătuţi, un un 
final tragic-moralizator (care a 
chiar la final); un titlu kitsch... Se uit: (mi 
vine să cred că detiberat) un singur lucru: ca 
să se obțină un film, la toate acestea trebuie 
adăugat și putin talent... Sper că domnul Co- 
dre și-a recuperat banii şi, pe „viitor, va avea 
curajul să producă și un film.“ Firește, ceea 
ce am citit mai sus nu constituie analize, ci 
sentințe deduse din simple impresii de spec- 
tator. Prin motivațiile chiar sumar invocate, 
se exprimă însă o reacţie în general corectă 
la defectele cinematografiei posttotalitare. 
Unele din caractoristicile insirate ta inceput 
există in mod obiectiv. chiar daca.!-P.A. le-a 


Ba met 
loan-Pavel Azap- „Trist an (si soida-i mica 


mică) cu astfel de filme. Să le considerăm o. 


cură necesară atît spectatorilor cit si cineasti- 
lor noștri. Putem într-o redresare a ci- 
namaograties românești, si mă gindesc la A 
poruncă, filmul lui eliuc. Un 
film asupra neat nu ne putem (sau nu pot 
eu) inca pron unta în mod categoric, un film 
asupra căruia se va reveni, un film care pe 
unii i-a iritat, pe alţii i-a descumpänit, peer 
-a încintat... Îl asociez cu 8 1/2 al lui 
„şi nu ostentativ. Ca şi Fellini. Daneliuc se 
supune, în A unsprezecea poruncă, unei au- 
toanalize lucide (nici într-un caz, nici în altul 
nu e vorba de o autobiografie), ca si cum ar 
filma într-o oglindă. E un film în care Regizo- 
rul caută să se î $i să se autoexplice, 
sint aici zbuciumul și întrebările unei conşti- 
infe tragice, mereu în căutarea adevărului ar- 
tei — adevărul omului, care poate fi altul de- 
cit al naturii — un film care nu lasă, nu vrea 
să lase spectatorul in pace, un film care se 
opune comoditatii noastre intelectuale... 
Concluzia ar fi că anul cinematografic româ- 
nesc 1991 este (și) anul a trei premiere de- 
concertante, pe care ni le-am fi dorit măcar 
fa nivelul lui Undeva in Est (...) un film onest 
în fond, cuminte, care are meritul de a-şi 
asuma riscul caducitatii, amenintindu-ne ca, 
uneori, artistul (sau chiar artizanul, mestesu- 
garul) este obligat să se rezume la a fi simplu 
„reporter“ al timpurilor sale. E, în ultimă in- 
stantä, un film de comandă socială, o co- 
mandă care nu mai pornește de la supras- 
tructură, ci de la opinia publică ca să zic așa. 
Ca si o comandă socială poate fi convertită 
în act estetic autentic (și n-as aminti aici de- 
cît d& superbul Să mori rănit din dragoste de 
viaţă) e o altă poveste..." 
in afară de we ret. pe care le-am 
reprodus aproape întregime, dat fiind ca- 
loan-Pavel 


ns lor lucid și obiectiv, Azap 
ne o 
Be 


duce într-unul din numerele noastre viitoare. 


le ne vin din partea coresponden- 
tei noastre Gavriliţă din 

aţi, care ne tri- 
, dar speră ca 


prezentate 

trunchiat , deşi m-am abătut pu- 

in (părerea noastră e că s-a abă- 

tut mult — d.s.) de la tema supusă dezbate- 

vii“. ideile pa vom re i ee ge 

pare rau, şește atea n e 

reproducere. ideile deci: „n-avem o iale 
adecvată în domeniul cinematografiei. 

aceea acest domeniu ine con rn 

zat.“ Numai că, peste tot in lume, inainte de a 

exista „legislații adecvate“ au existat filme, si 

încă bune. Nu legislația face filmele, ci, pe 

se poate spune așa, invers. Nici în teatru nu 

avem o „legislaţie adecvată”, dar avem spec- 

tacole foarte bune. „Ne trebuie, proclamă co- 

denta noastră, un alei viguros a 

caracteristici noi: suplete, prof 

lar in domeniul cinematografiei 

cienta, m măsoară prin calitatea ear 

ce domeniu se măsoară altfel? „De- 

cupajele interzise şi scenatiile de sertar nu 

s-au materializat in filme.“ Ba da:’A unspre- 


Tano Carridi din serialul tv Caracatita, 
pe numele lui adevărat Remo Girone: 45 ani; 
în timpul liber, pasionat bucatar 


cauza asta? „Pe lingă problemele de ordin 
ideatic (?!) şi organizator, cinematografia ro- 
mână se mai confruntă şi cu serioase pro- 
bleme de factură economică“. Ca toată lu- 
mea. „Fără subvenție de la stat va fi foarte 
greu să se facă filme”. lată însă si rezolvarea: 
„Soluţia ar fi ca să se realizeze filme de mare 
succes care (...) ar aduce şi niște beneficii 
necesare finanţării altor filme“. Corect, dar 
nu inedit. „Ar mai exista şi alte cai: sponsori- 
zarea şi privatizarea“. Bineînţeles. Corespon- 
denta acuză „Jipsa de informaţii corecte des- 
pre activitatea instituțiilor create: CNC-ul și 
studiourile de creaţie (..) Deci e nevoie de 
mai multă transparent, i (Nr. vezi nr 4, 9, 
10/90; 3, 10, 12/91). Mai : „Cum e ci- 
nematografia română, așa e și critica de 
film.“ Peste tot (în cotidiene, säptäminale, ra- 
dio, tv) intilnim „cam aceiaşi oameni care de 
ani de zile au scris articole omagiale si cro- 
nici elogioase la filme proaste, iar acum s-au 
convertit în critici de film exigenti.“ Situatia 
este asemănătoare şi în restul criticii. Întrucît 
„un critic de film nu poate fi fabricat nici mă- 
car într-o instituție de invätämint superior“, el 
find „dupä pärerea mea, un om de mare su- 
prafatä culturală“, ce-i de facut? Nu aflam 
Aflăm. în schimb, că în Noul Cinema se ga- 
sesc „mai multe materiale informative decit 
analize serioase asupra fenomenului cinema- 
tografic românesc și universal.“ Părerile sint 
impartite (chiar foarte), căci unii corespon- 
denti ne reproșează (vezi si nr. 1/92) caracte- 
rul „elevat“ al criticii, inaccesibil majorităţii 
spectatorilor de cinema. M.G. e de părere că 
publicăm prea multe fotografii, pini că publi- 
cam prea puține. Mai departe, M.G. se abate, 
vorba sa, de la temă, din ce in ce mai hotărî. 
De exemplu că D. Solomon o invită pe cores- 
pondenta Laura Popa să devină critic de ug 
O invitaţie (care, in paranteză fie spus, 
tine redacţiei și nu lui D.5) este o almı eng 
vitatie şi nu o consacrare. Dacă lui M.G. nu-i 
place cum scrie L.P. e o chestiune care o pri- 
veste personal pe M.G. Dacă D.S. vinează 
greseli de le ortografie sau punctua- 
ye ale unor corespondenți e o chestiune care 
îl privește pe D.S.; dacă greșelile sînt reale îi 
priveşte si pe cei in cauză. Dacă M.G. vrea să 
povestească in revista noastră serialul Singe 
on orhidee (nr. 8/90), chestiunea ii priveste pe 
cititori şi e de datoria noastră să-i apărăm de 
rezumatele lui M.G. Comparatia cu D.I. Su- 
chianu e jignitoare pentru memoria lui D.1.S., 


- întrucît acesta nu făcea rezumate șoolăreșt. 


povestind biografia unei crainice de 
la Tv, pass a de Veran Chestiunea 
ai ep cit se poate de putin revista 


Am expus ideile ei noastre 
fara să le trunchiem. În ceea ce privește nou- 
tatea şi inteligenţa lor, vor judeca, firește, ci- 
titorii. 


SRG. 
părere. Să-i ascultăm 


argu- 
mentele. Mai intii despre interpretă: „Spre 
surpriza mea, actrița m-a incintat. Pe lingă fi- 
zic, dispune şi de talent. Vocea, dictia, ținuta, 
rafinamentul reuşesc să implice actrița 
intr-un Ps x pai cu pe de mister wie sie 

vi 


spiritual, eroticul fiind, pentru lumea din care 
vine, o cale de matii. După cîteva con- 
sideratii asupra filmului, o asociere surprin- 
zătoare: „Ultima imagine a lui Hari mi-a 
amintit de ultima imagine a Annei Karenina. 
Poate pentru că sinuciderile lor sint, oare- 
cum, organic de aceeași cauză. Poate 
pentru că imaginile lor finale au fost acope- 
rite de fum, simbolizindu-se. astfel trecerea 
lor într-o lume de umbre și tăcere. Poate 
pentru chipurile lor liniștite, putin triste, aṣ- 
teptind sfîrșitul. Poate pentru că destinul am- 


~ belor a fost legat de ofițeri“. Si, in sfirsit, o 


reflecţie: „Viaţa noastră, ce-ar fi ea fără iu- 
bire? Ar fi ceea ce ar fi și fără muzică: «o 
eroare», cum spunea cineva celebru“. 

Fără să ne convingă de valoarea filosotica 
a filmului, comentariile corespondentei noas- 
tre sint totuși demne de a fi luate în seama. . 


ornelia Giurgea din Bucuresti a 
văzut filmul Zanzibar, după care 
scrie: „Această lume care abundă 
în compromisuri și care foarte rar 
este salvată, a putut fi purificată 
prin eapsă. Existenţa actriței 
se află pe marginea prăpastiei 
decăderii fizice şi morale, ea 
avind sentimente contrare, sentimente ce par 
la suprafață superficiale. Superficialitatea sa 
era de fapt o armă cu care se putea apăra de 
intransigenfa oamenilor (...) Atunci cînd totul 
era gindit cu creierul (sic! - d.s.), nimic nu-i 
oferea siguranţă, iar atunci cînd filmul a in- 
tervenit şi cind viața sa a fost tratată in mod 
artistic (! - d.s.), ea s-a putut relansa. Deve- 
nind spectatorul propriei vieţi, ea a reușit să 
scape de durerile vieţii. Dacă toți vom crea 
numai în scop vindicativ, cred foarte rar 
vom apela la compromis“. (I! - d.s.). Dar iatä 
si explicaţia rindurilor de mai sus: „V-am 
scris despre acest film pentru că in mine a 


provocat un haos“. Aşa este. 
in altă „ordine“ de idei, corespondenta ne 


am să 

onal de vorbii ian 
tran: re si nu 
una literară. Alte hibe au traducerile la Tele- 
viziune... 


i 


oste realizată de Burma SOLOMON 


us 


x Christophe: Lambert - -— 
a fost behav si arma eta 


cu PORT: 


AVă 


ilme „dinainte de Revoluţie” au fost astfel 
programate de „Latina“. Şapte filme care, 
in ciuda unor similitudini evidente 'dato- 
rate contingengelor politice (au în comun 
faptul de a fi fost interzise sau cenzurate 


O La famile Meremete de Mere Gains 
> Découverte de quelques films 
roumains en état de résistance 
et une révélation : La Famille 
Moromete de Stere Gulea. 


Două 
confirmări 


rimul festival de filme românești 

> Organizat in octombrie la Paris 
dintr-o fericită iniţiativă a „Lati- 

nei“ şi „Entrepöt-ului (v.. Noul 
Cinema nr. 12, p. 15) ne-a îngă- 

duit să aflăm ceva mai mult des- 

e un cinematograf necunoscut. Sapte 


Din sumar: 


Premiantii noștri 

Dialog cu cititorii 

Bloc Notes: Moromeţii şi lacob 
in atenţia criticilor francezi 


vatul, Robocop, Sanda 
Aniversare: Centrul Cultural 
American 

Hollywood '92: Topul cinefililor 
americani 

Azi, ei sint vedete: Jodie Foster, 
Billy Crystal 

Cum poți să devii cascador? De 
vorbă cu doi cavaleri ai riscului; 


Revansa saltimbancilor; Filmele 
ce le-au fost dedicate 


Spiritul vremii: Italienii, aripa ti- 
nară; Ex-sovieticii. aripa tinără 


Video — un miracol? 


Zilele fiimului grec: Färä Acro- 
pole si fără sirtaki 

Am mai văzut pentru dumnea- 
voastră: Karate Kid Il, Cei Sapte 
„magnifici“ kung-fu, Cascara, 
Vanessa 


Fanclub Cineglob 


In acest numär semneazä: Mircea 
Alexandrescu, Ray Arco, Bogdan 
Burlleanu, Irina Corolu, Adina Da- 
rian, Dana Duma, Lucian Geor- 
gescu, Rolland Man, Irina-Marga- 
reta Nistor, Dumitru Solomon, 
Doina Stanescu. 


Avem bucuria 
de a putea publica 
o analiză tonică 
sa unor filme româneşti 
lacoh şi Moromeţii 
(Familia Moromete este titlul 
sub care a rulat in Franţa) 
aprecieri făcute 
în numărul din ianuarie 


de publicaţia teoretică franceză 
de prestigiu mondial 


„Cahiers du Cinéma 
lată acest text 
în integralitatea lui 


sub Ceauşescu) dezvoltă tematici şi stiluri 
destul de deosebite. Dacă cele mai multe 
päcätuiesc fără doar şi poate din punct de 
vedere al rigorii, două surprize sint totuşi 
demne de semnalat. 

Mai întîi lacob de Mircea Daneliuc, rea- 
lizat în 1987. Construit din unghiul a doi 
poli narativi distincgi (latura prozaică pro- 
priu-zisă domină prima parte care se în- 
scrie într-un raport de durată, apoi facto- 
rul nedeterminat şi drama ce-i urmează), 
filmul descrie truda cotidiană a unui miner 
roman prin anii '30. in prima jumătate a 
filmului, Daneliuc trasează o imagine aspră 


şi sumbră a muncii, dar în locul unui mize- 


rabilism, el preferă o impecabilă reținere. 
(lacob, minerul, nu dezvăluie nici o clipă 
chipul nefericirii sale). Realizatorul îşi ur- 
măreşte personajul propunindu-şi să dez- 
văluie etapele succesive ale unui proces de 
alienare. Ritmul filmului se autoreglează 
pornind de la repetarea agasantă de ges- 
turi, de mişcări rectilinii (verticale pentru 
coborirea în adincuri, orizontale pentru is- 
tovitorul drum spre casă). Coborirea 
abruptă şi năucitoare în mină cu ajutorul 
transportorului de vagoneţi trezeşte de 
altfel, printr-o secvenţă consternantă, o 
impresie de prăbuşire în vid. De aici 
înainte spaţiul îşi pierde realitatea; nu mai 
rămîne decit personajul, relaţia fizică pe 
care o întreţine el cu lumea, incapaginarea 
lui de a înainta cu orice preţ, iar ca o fata- 
litate contrapunctică, o oboseală grea, im- 
placabilă. 

Filmul basculează cu desăvirșire atunci 


cînd lacob vrind să ajungă cit mai repede . 


acasă în noaptea de Crăciun se urcă în fu- 
nicularul ce traversează muntele. Numai că 
acesta se opreşte din mers, brusc. lacob se 
trezeşte izolat de lume, prizonier al geru- 
lui. O formidabilă tensiune se instalează 
atunci dominată de sentimentul că din acea 
clipă orice se poate întîmpla. Timpul ca şi 
acțiunea atirna de acest cablu capricios. 
Această intimplare deschide calea incon- 
trolabilului cu tot cortegiul lui de stări 
psihice: panică, speranţă, deznădejde, re- 


semnare. Parabolă conjugată a hazardului 
şi nedreptăţii acest episod tăcut concen- 
trează în sine extrema izolare a unui om 
care n-a cunoscut deéit adincurile pamin- 
tului şi care, culmea ironiei, se vede mu- 
rind în înaltul cerului. Strigătul final, ca o 
adevărată descätusare, cade ca o secure lă- 
sindu-ne gustul amar al patetismului. 

Cea de a doua surpriză a acestui festival 
ne-o oferă un film semnat de Stere Gulea 
şi intitulat Familia Moromete în privința 
căruia am putea spune că este vorba deo 
realizare dintre cele mai uluitoare ce ne-au 
parvenit în anii din urmă din est. Un film 
de o factură tulburătoare şi de o mare 
măiestrie. Acţiunea se petrece într-un sat 
din cîmpia dunăreană, cu cîţiva ani înaintea 
celui de-al doilea război mondial. Adaptare 
a unui roman de Marin Preda, Familia 
Moromete, se înfăţişează ca o cronică de 
familie, de familie ţărănească. Aici se şi află 
tot nervul acestui film: dezvăluirea temeiu- 
rilor acelor raporturi umane din sînul unei 
celule familiale, parte integrantă a unui an- 
samblu cu mult mai larg dar la fel de vul- 
nerabil pindit de disensiuni — satul însuși. 
Angajarea este de proporţii şi dacă filmul 
ne captivează pină într-atit este datorită 
faptului că într-o anume măsură el izbu- 
teste să ne facă să uităm scopul pe care și 
l-a propus prin introducerea unei dimen- 
siuni poetice. Aşadar, nici urmă de realism 
arid şi demonstrativ ci mai curind de o in- 
serare de situaţii pe cit de banale, pe atit 
de insolite în cursul cărora personajele se 
confruntă, se destăinuie, se regăsesc, totul 
dominat de Iie Moromete (Victor Reben- 
gue vedetă a cinematografului românesc), 
igură patriarhală şi socratică. 

Gulea isi filmează personajele (şi nu sint 


puţine) cu generozitate. Îşi îngăduie să se _ 


oprească asupra fiecăruia dintre ele, asupra 
rijilor, sperangelor şi dezamăgirilor lor. 

e la mama cu ochii pe copilul plin de 
neastimpăr şi „inteligent“, mai preocupat 
de şcoală decit de munca la cimp, Familia 
Moromete ne oferă o galerie de individu- 
alităţi în luptă cu structura coercitivă a fa- 
miliei. Este o lume fără personaje obișnu- 
ite, dar cu drumuri care se despart (unele 
dintre personaje pleacă la oraș) o lume mi- 
nată de neînţelegeri, pe care llie şi-o 
asumă cit îl ţin pe-el puterile. cu naivitate, 
dar şi cu cinste. 

Extraordinara calitate a imaginii ne pune 
sub ochi secvențe superbe închinate cosi- 
tului şi muncii la clacă. incepind cu acest 
alb-negru de un contrast puternic în care 
sînt exploatate toate sursele de lumină (fo- 
cul - din vatră, soarele), filmul uimeşte 
printr-un rafinament extrem ca şi printr-o 
grijă de a recrea acel caracter de teatrali- 
tate pe care îl îmbracă viaţa familială. Fa- 
milia Moromete este o operă splendidă şi 
atasanta, care izbutește de asemenea să ne 
transmită prin acest microcosm rural o 
anume idee despre poporul român. Cu dis- 
cregie şi piogenie. 


Jacques MAURICE 
Cahiers du Cinéma, nr. 451, ianuarie 199? 


INEDIT 


Cioran, 


în mansarda lumii 


ă-l faci pe Cioran să ab- 
dice de la „principiul 
marginalităţii lui” (cind 
se alintă îi mai spune şi 
„parazitism”) atit de 
scump lui; să-l faci pe 
Cioran care, tot din principiu, respinge 
asaltul mass mediei (este pentru 
aceasta un obiectiv pe care timpul îl 
doyedise inexpugnabil); să-l faci pe 
Cioran să se lase filmat, intervievat, 
surprins în intimitatea gindului lui, în» 
deriva memoriei afective, să-l vezi şi 
să-l auzi pe Cioran confesindu-se (folo- 
sesc neologismul pentru că noţiunea de 
„spovedanie“ ar presupune un fel de ri- 
tualizare a mărturisirii contrară spiri- 
tului cioranian). În sfirşit, să ai în fata 
ortretul viu al acestui Pascal al timpu- 
ui nostru este si o cutezanţă,şi un pri- 
vilegiu, dar şi, cum ar spune francezii 
„un bel exploit“ adică o ispravă fără 
seamăn. Nu ştiu cine altul decit Gabriel 
Liiceanu ar fi putut-o făptui, Liiceanu 
ginditor el însuşi — şi de ce dimen- 
siune! — iar cum poți ușor constata, 
mare admirator” al -„scepticului de ser- 
viciu”. Liiceanu a fost însoțit de un ci- 
neast, Constantin Chelba, care a pus 
înaintea artei sale, emoția vibrantă de a 
se afla în faţa unui gest probabil nere- 
petabil: un film cu și despre Cioran 
(Exercitiu de admiraţie, prezentat in 
serial la televiziune). 

Stäpinit de emoția ineditului si pen- 
tru el, surprins în flagrant delict de 
emoție la propriile-i aduceri aminte, 
Cioran apare înainte de toate ca un om 
de un imens farmec la care cutezanţa 
ideilor, căldura sentimentelor (da, cäl- 
dura sentimentelor la acest sarcastic si 
refractar oricărui joc de establishment) 
departe de a-l inhiba pe cel ce-l! ascultă 
şi-l vede, nu face decit să i-l apropie 
irezistibil. Cu o candoare, as spune an- 
gelică, dacă invocarea îngerilor în con- 
text cioranian n-ar declanșa pe loc un 
zimbet maliţios, Cioran are un dar 
poate doar la el intilnit, acela de a nu 
dramatiza, de a evita spectacolul şi 
spectaculosul. Pare uneori un maestru 
al deriziunii, dispus a nu se lua în se- 
rios, pina într-atit afirmaţii grave, ver- 
tiginoase, sint rostite pe un ton de ba 
dinerie. Din Räsinarii copilăriei pina în 
Cartierul Latin al maturității şi senec- 
tugii sale, Cioran „scepticul de servi- 
ciu" cum i-a spus Petre Ţuţea, n-a făcut 
decit să Caute, să Caute si iarăși să 
Caute drumul spre adevăr, ştiind, în 
sinea lui, că nimănui nu-i este dat să-l 
afle. „Niciodată n-am vrut să fiu mai 
mult de un ginditor bulevardier si pe- 
simist” — spunea el cu citeva decenii 
în urmă dintr-un Paris „unde totul se 
savurează, pină si Dumnezeu”. Adevä- 
rat Sisif al gîndirii, Cioran isi impune şi 
respectă un legämint, niciodată mărtu- 
risit, dar niciodată părăsit, acela de a 
nu se abate de pe această Golgotă a 
gindirii care este Căutarea. intr-o 
vreme ce pare dominată „de o sete de 
dezastru“ şi cînd ideile n-ar fi altceva 
decit ornamente pentru istorie, Cioran 
— cu zimbetul mereu pe buze, sub chi- | 
pul mereu încruntat — ne zdruncină o 
dogmă invesmintata în înţelepciune (o 
dogmă născută poate dintr-o aplecare 
spre pasivitate) care de la cronicari în- 
coace vrea să ne convingă, dar ce spun 
eu să ne convingă, să reia chiar drep- 
tul la replică, anume că omul nu poate 
nimic împotriva vremii lui,: că el s-ar 
afla întotdeauna sub ea. Nu, Cioran nu 
acceptă un astfel de postulat. Pentru el 
a fi sub vremi este sinonim cu a fi io- 
bag al lor. $i fără libertatea vieţii, o li- 
bertate deplină, de nimic limitată — o 
spune tot el — viata n-ar merita să fie 
trăită. = 


Mircea ALEXANDRESCU. 


in premiera 


CASA 
DIN VIS 


upa Tapinarii (1983), Lişca 
(1985) şi Sania albastră 
(1987) regizorul loan Carma- 
zan are curajul de a re-naste 
azi prin acest ciudat și 
foarte interesant Casa din 
vis. De fapt, a spune „azi“ este ceva rela- 
tiv, căci scenariul — descinzind, ca şi 
Lisca, din proza absolut specială a lui Fă- 
nuş Neagu — a fost conceput încă din 
prima parte a anului 1989, aprobat si in- 
trat în producţie cam tot pe atunci. 

E greu de spus (nu şi de bănuit) cum ar 
fi arătat filmul sau ce ar mai fi rămas din el 
în caz că nu s-ar fi-intimplat ce s-a intim- 
plat de atunci încoace. Oricum, ceea ce ve- 
dem şi judecăm acum reprezintă, după pă- 
rerea mea, un_act artistic deopotrivă de 
matur şi de necesar. Atit pentru autorii lui 
cît, mai ales, pentu contextul moral şi so- 
cial în care filmul a ajuns să fie receptat. 

Publicul nu se înghesule la casă. Doar o 
anumită parte a lui a demonstrat pină 
acum temeritatea de a trece peste preju- 
decăţi şi eventuale deziluzii anterioare, 
peste mizeria actuală. a sălilor şi formula 
nefericită de publicitate. Odată depășite 
aceste obstacole, puţinii spectatori in- 
cearcă, însă, o senzaţie ciudată. Ceva între 
-surpriză și satisfacția (fie şi tardivă) lucru- 
lui îndelung aşteptat: intre derută și lim- 
pezire, stupoare și incintare. Căci viziunea 
asupra existenței noastre care o pro- 
pune această Casă din vis nu este nici 
nouă, nici inedită: ea vine doar să confirme 

„— şi o face într-un mod convingător — 
senzaţia de maculare umană quasi—gene- 
rală, de furdatura morală fara remediu, 
atita timp cit tradiţia balcanică, cu tot ce 
are mai rău in ea (comoditate, lașitate, 
şmecherie, indolenzä) obturează ferm orice 
tentativă de improspätare, de deschidere 
şi înţelegere lucidă a resorturilor ce 
poartă vina eșecului, a neputinței şi dispe- 
răril. 
"Pînă de curind, proza lui Fănuş Neagu 
era privită prin prisma inconfundabilă a 
unui limbaj colorat şi expresiv. mai puţin 
“însă prin caracterul frust, împins spre li- 
© mita ce separă realismul de fantastic, deta- 
liul existenţial de metaforă. 
Universul prin care ne poartă Rimul tui 


a 


= Maia Morgenstern, Gheorghe Dinicä si Dan Bädäräu, 


trei interpreți ai prozei lui Fănuş Neagu, 
în regia lui loan Cărmăzan v 


Cărmăzan are marea calitate (dar şi defec- 
tul) de a fi cumplit de adevărat. O lume 
gregară s-a înstăpinit şi a distrus cu sirg 
tot ce constituise odată, de mult, frumuse- 
yea şi puritatea satului românesc. 

Astăzi, locul este murdar şi sterp. Urit 
şi caraghios, dezolant si inert. A fost sufi- 
cientă doar o jumătate de veac (de singu- 
rătate?) pentru ca oamenii să (de)cadă în 
neputinţă şi tembelism, devenind propriile 
lor caricaturi. 

Generaţia lui Chivu Căpălău (rol mare, 
pe măsura personalităţii excepționale a lui 
Gheorghe Dinică) a născut — nici nu se 
putea altfel! — monştri. Babalete (un Ho- 
ratiu Mălăele regăsit, în sfirsit, la dimen- 
siunea adevăratei sale valori) devihe nu un 
accident întimplător, ci un blestem emble- 
matic. Lîngă el, copiii mor, copacii se 
usucă, balta seacă iar noroiul devine o 


stare primordială. Drumul unic și incert 
nu duce nicăieri şi poate de aceea tot ce 
trece pe acolo se contopeşte într-un unic 
aspect dezolant, fie că este nuntă, botez 
sau înmormîntare. 

Nu mai există veselie, ci doar trăire — 
arareori și doar parţial satisfăcută. Dragos- 
tea dispare si ea, sufocată între interesul 
meschin, curiozitate tembelă şi instinctul 
sexual_primitiv. : 

Vica (primind toată forţa, expresivitatea 
şi frumuseţea stranie a Maiei Morgenstern) 
nu vine, ci este adusă în sat spre a fi „dată 
de probă” degeneratului fiu al lui Căpălău, 
care trebuie (?!) si el să se bucure și să se 
înmulțească. 

Păcatul ei (copilul din flori, rod al unei 
bizare intimpläri de dragoste şi moarte) 
nu are nici o importanţă şi nici şansă de 
existenţă acolo unde nu mai există lege, ci 


doar pofte. Mindria şi înverşunarea cu care 
victima reuşeşte să se opună „violuiui” co- 


"lectiv întărită, dar şi descumpaneste parti- 


cipanţii. Răspopitul nu mai e în stare să 
spovedească (nici n-ar avea pe cine) și 
atunci trage cu ochiul sau cu urechea, 
după care toarnă din vocaţie şi obisnuinga. 
SR se imbatä şi vrea să-i crape norä-si 
capul pentru că aceasta şi-a permis să-i iasă 
din vorbă și să-l iubească pe imberbul 
Onicä — cel care, chiar dacă nu-i cine ştie 
ce de capul lui, e măcar normal. Adică me- 
diocru, fricos, apatic, dezorientat... 

Dumnezeu pare să-şi fi întors fața de la 
aceste creaturi care, la rindul lor, par în- 
cîntate „să-i fi plătit poliça părăsind bise- 
rica, acum lăsată în paragină. Aceasta să fie 
„casa din vis?“ Posibil. Dar de visat nu mai 
visează decit Pavel, copilul! 

Fuga pare să reprezinte unicul (şi inuti- 
lul) remediu pentru cine înțelege ce se în- 
timplă şi mai are puterea să se opună. Vica 
va reuşi să se smulgă pentru a doua oară 
trăgindu-l, ca pe un obiect, si pe Onica, 
dar traseul este şi el pe cit de stereotip, 
‘pe atit de limitat. Refugiul-ideal înseamnă 
o cămăruţă sordidă de la marginea oraşului 
industrial (asta da casă... pe măsura visu- 
lui!), la umbra insalubră dar „generoasă“ a 
şantierului, acolo unde cumnatul Vasile îi 
promite urmagului încă nenăscut un fel de 
tinereţe fără bätrinege, dar şi fără nimic 
altceva. 

Anii trec degeaba. Generaţiile se 
schimbă, tinerii imbătrinesc; (totusi!...) 
dar nu se ingeleptesc. Totul pare de ne- 
schimbat. Chermeza rämine ritualul pri- 
mordial şi unificator al acestei lumi perpe- 
tue, pendulind jalnic între coşmar și mah- 
mureală. 

Vica a imbätrinit şi ea, a obosit. Nu mai 
are pentru ce să lupte, şi nici cu cine. A 
înțeles că totul e zadarnic. $i totuși... 
există întotdeauna un rău şi mai mare. Al 
doilea său copil, dispare fără urmă, în indi- 
ferenta generală. Ei, şi? — par să spună 
chefliii prabusigi pe sub mese. 

Iminenga nenorocirii o poartă pe eroină 
spre biserica de care au uitat cu toții. Din 
ea n-au mai rămas decit zidurile ruinate şi 
găurile ferestrelor, altfel străjuite de gra- 
tii! Altarul a devenit staul de vite. Doar 
acolo se mai poate afla mintuirea ori se 
poate naşte un nou prunc. Aceasta să fie 
singura speranță? 

igur, filmul tulbură. El isi poate des- 
curaja sau inspaiminta privitorii. E bun sau 
e rau acest efect pe care autorii par a fi 
scontat din pornire? 

Spaţiul nu-mi permite să insist asupra 
micilor inabilităţi şi defecte (comentariul 
muzical, în primul rind, dar şi unele negli- 
jente stilistice si exprimări confuze care 
s-ar fi putut evita). În raport cu impor- 
tanga şi soliditatea demersului artistic, ele 
sim insignifiante, chiar dacă regretabile. 

importantă rămîne însă autenticitatea 
operei, plus o anumită rezonanţă cu uni- 
versul lui Kusturica, dar şi al lui Tarkovski 
sau Pintilie, impresie la care contribuie de- 
cisiv plastica impecabilă şi deosebit de ex- 
presivă a imaginiii realizate de Cristian Co- 
meagă. 

Poate că acest film să fi sosit cu o oare- 
care intirziere în contextul culturii noas- 
tre, a nevoii acute de limpezire şi reevalu- 
are de sine. Era însă de preferat să nu fi 
apărut niciodată? 


Bogdan BURILEANU 


Producţie: 1991. Regia: loan 
Cărmăzan. Scenariul: Fănuş Neagu, loan 
Cărmăzan. imaginea: Cristian Comeaga. 


Aranjamentul muzical: Radu Zamfirescu. De- 


corurile: Marcel Bogos, Maria Miu. Cu 
Gheorghe Dinică, Maia Morgenstern, Dan 
Bădărău, Horaţiu Mălăele, Sofia Vicoveanca. 


Avanpremieră 


Sperăm să vedem în curînd pe ecranele noastre filmul Păcatul (produs la Chişinău) 


regizat de tinărul Mihai Mihăescu. Condusă cu mină sigură, pelicu 
„ după nuvela „Păcat boieresc“ de Mihail Sadoveanu şi include în distribuție actori cu- 


este o ecranizare 


noscufi precum Remus Mărgineanu și Ovidiu Ghinifä. Muzica este semnată de Harry 
Maiorovici, unul dintre compozitorii noştri cei mai apreciaţi, care a scris muzică la 
peste 100 de filme de scurt şi lung metraj. Folosim acest prilej pentru a consemna un 
amănunt putin cunoscut din biografia artistică a lui Harry Maiorovici: el a debutat in 
cinema in 1937. compunind partitura muzicală pentru Emigrantii de Michael Patron. 


& Protagoniștii unui promiţător film de debut 
4 realizat la Chişinău, Păcatul de Mihai Mihăescu: 
"Nicoleta Todoroi si Dorian Boguta 


11] premiera 
B 


u o filmografie restrinsă (de 
numai 5 titluri) Alexa Visarion 
a reușit să-şi impună un profil 
de autor. Nimeni nu-i poate 
contesta acest statut, dobindit 
de cineasti care au „teme fami- 
liare, fantasme, o rețea organizată de obse- 
sii”, după frumoasa definiţie a lui Gilles Ja- 
cob. Caz rar de consecvență în peisajul 
nostru cinematografic, regizorul pare că 
glosează, film după film, pe aceeași temă, a 
vinovăţiei, pornind mereu de la aceeași si- 
tuație: „o fericire construită pe nefericirea 
altcuiva“. Acestea sint coordonatele uni- 
versului tor descris de Înainte de 
tăcere, mg pat de săbii, Năpasta, 
Punct şi la capăt, dar și de recentul 
Vinovatul. O lume aflată într-un moment 
de criză în care judecătorii şi vinovagii isi 
intersectează vi destinele. 

Dacă înclinația de a medita asupra culpa- 
bilității nu este nouă, mi se pare o noutate 
că reflexia sa poartă în acest ultim film o 
puternică pecete a nelinistilor și interoga- 
țiilor prezentului. Alexa Visarion a simțit 
nevoia să intervină în obsedanta discuție 
despre vinovăţie 4 societăţii post-decem- 
briste, în care retorica victimelor a fost 
adesea confiscată de vinovaţi, în care ade- 
vărurile se separă cu greu de minciună în 
vacarmul de voci. El a at o aducere la 
zi a piesei „lertarea” de lon Baiesu, plasind 
eroii în acest context unde autovictimiza- 
rea tă uneori accente grotești. justifi- 
carea lasitagilor „dinainte” nu scapă nici ea 
privirii sarcastice a regizorului, mai incli- 
nat ca oricind să demonstreze cum tragicul 
gliseazä inspre derizoriu. 

Hotăritoarea discuţie dintre vinovat (cel 
care şi-a ucis un prieten, în urmă cu 20 de 
ani) şi judecătorul său (iubita victimei) are 
loc într-o cameră de bloc în care zgomo- 


Un dialog patetic între victimă și vinovat: 
» Carmen Galin și Ștefan lordache 


Expresivitatea planului doi: 
Dana Dogaru și Dan Condurache 


tele de ţevi, > game vulgare ale vecinilor 
şi cîntecele petrecere subminează per- 
manent solemnitatea şi gravitatea confesio- 
nii. Construit în afara textului dramatic cu 
numai doi 1, planul doi alcătu 
din mireasa şi prietenii eroului intervine şi 
el brutal în procesul ad-hoc, impiedicind 
clarificările, amplificind senzația de gro 
tesc. Cele două paliere ale imobilului unde 
este localizată drama devin două „paliere” 
ale naraţiunii: unul trivial, al petrecerii de 
nuntă cu invitați alcoolici si scandalagii si 
altul „pur“ al camerei de celibatarä, unde 
se caută patetic adevărul, derizoriul pri- 
mului cotropindu-l în final și pe cel de-al 
doilea. Ca şi în Năpasta, un ţel profund 
moral, pedepsirea vinovatului. este maltra- 
tat, terfelit, vulgarizat. 

„Dacă de frică n-am putut trai ca un 
erou, măcar să trălesc acum ca victimă”, 
clamează la un moment dat protagonistul 
„vinovat“, făcindu-ne să simțim că această 
replică poartă principalul înțeles al filmu- 
lui. Dacă femeia se lasă convinsă de pledoa- 
ria în apărare, dacă acuzatul apare ca „un 
om sub vremi“, el însuşi distrus de un me- 
canism al teroarei, iertarea nu este totuși 
© şansă de supravieţuire. Sinuciderea din 
final hâtărăşte profilul de farsă tragică al 
Vinovatului. Dacă filmul debutează cu o 
petrecere în care vitalitatea se dezlänguie 
mitocăneşte, semnele avertizante că totul 
va sfirşi prost sint presărate încă de la în- 
ceput. Glumele „timpite“ ale animatorului 
chefliu, cea cu jocul de-a „ce ţi-am făcut eu 
fie, fă-mi şi tu mie“ sau sinuciderea însce- 
nată cu bulion prevestesc întorsătura nefe- 
ricită a Zaiafetului. 

Ca în toate peliculele sale, Alexa Visarion 
se arata mai interesat de idee me. S 
me mijloacelor cinemat 
„Eu n-aş şti să fac film fără ființa vie a acto? 
rului”, mărturisea el într-un interviu şi Vi- 
novatul atestă o dată în plus acest $ 
El a mizat mult de această dată pe inter- 
pret ca „eliberator de sensuri“, pe capaci- 
tatea acestuia de a sugera ambiguitatea re- 
lagiei victimă-călău, nuanțele ei de maso- 
chism şi impostură. În roluri pe măsura ta- 
lentului lor, Ștefan lordache si Carmen Ga- 
lin au vibrat la propunerea regizorala, con- 
turind cu inteligenţă aceste destine cărora 
tragicul le este . În rolurile secun- 
dare, Dana Dogaru. Mircea Diaconu, 
Condurache, Rodica Negrea, Eusebiu Ştefă- 
nescu creionează cu precizie portrete cre- 
dibile, cu accente savuroase; Actorii poartă 
pe umerii lor dificila răspundere a unui 
mesaj pe care unii nu sint dispuşi azi să-l 
primească: discuția despre vinovăţie s-a di- 
zolvat, în ultimul timp, în marea trăncă- 
neală. Pentru un regizor” pasionat de ana- 
liza raporturilor umane sub specie aeterni- 
tatis această preocupare pentru stricta ac- 
tualitate reprezintă poate un moment de 
turnură. În orice caz, un film necesar. 


Dana DUMA 


Vinovatul. Producție: Solaris-Film, 1991. Re- 
gia: Alexa Visarion. Scenariul: jon Băieșu, 
Alexa Visarion. imaginea: Basarab Smărân- 
descu. Muzica: Virgil Popescu. Decorurile: 
arh. Cristian Niculescu. Cu: Stefan lordache, 
Carmen Galin, Dana aru, Mircea Dia- 
conu, Dan Condurache, dica Negrea. 


n prim plan, eroina vorbește ca 
pentru sine, desi se adresează unor 
comeseni, rude şi prieteni: chestio- 
nată în bătaie de joc dacă se consi- 
deră fraierä, ea mărturiseşte că nu 
şi-a pus niciodată această întrebare 
şi, intuind direcţia atacului, adaugă că nu 


trebuie neapărat să fii + ca să-i „furi” > 


pe alţii. Axul narațiunii filmului aici se află 
ne că, de fapt, eroina este ceea ce cei- 
alçi (majoritatea, care „se descurcă” în lu- 
mea compromisurilor mari şi mici de teri, 
dar şi de azi) numesc „fraier“. E munci- 
„toare într-o fabrică de mase plastice, şi-a 
abandonat studiile pentru o căsnicie ce se 
dovedeşte anostă: împovărată de grija ce- 
lor trei copii, copleșită de greutăţile me- 
najului, e lijenta, se neglijează și îşi ne- 
glijează soţul căruia îi sticlesc ochii după 
cumnata nostimă, soră medicală fără 
scrupule. Fiindcă si el se îndirjeşte să par- 
vină: se înscrie la „fără frecvenţă” şi în par- 
tid (aproape nu mai contează care!) şi, 
dacă soţia se scoală să se ducă după lapte, 
puţin îi pasă lui că ea mai visează încă la 
idila cenușie cu un medic, doar aparent de 


6 


altă condiţie şi factură sufletească, dar a 
cărui comportare e cu atit mai lamenta- 
bilă. Profitä de garsoniera unei prietene 
care a emigrat, se preteaz: <a fie ic 
de o seară, se complace într-o relație pe 
care o abandonează de la primul impas ce 
utea avea un deznodămint tragic. alt- 
el, interpretul Marian Rilea, izbutind o 
altă performanță de efasare a unui perso- 
naj care se revelă în toată meschinăria sa 
abia cînd dispare din viata eroinei si din 
cadru, pune diagnosticul societății de ieri 
(diagnostic care nu poate să nu aibă reper- 


cusiuni şi în prezent): degradarea umană. 
Boală gravă pe care mulţi actori s-au grä- 
bit să o amendeze prin stridenge intentio- 
nate sau nu, un mod declarativ ce amplifică 
— desigur — carenţele structurii enungia- 
tive a peliculei saturată de replici tautolo- 
aice care sufocă imaginea, la rindu-i îm- 

icsitä de aglomerata trecere în revistă 
(ambiția exhaustivă, veche meteahnă a fil- 
mului românesc!) a tuturor „aspectelor“ 
legate de „problematica“ abordată de astă 
dată „condiția femeii“ din România în ul- 
tima decadă a mileniului doi, demonstrind 


Si în dragoste, totul e relativ! 


ae E: 


(Florentina Mocanu şi Marian Rilea în 


Sanda) 


= 


incapacitate de selecţie și ignorarea princi- 

piului estetic „i pro toto", 
Debutează în forță Florentina Mocanu, 
cu o maturitate artistică surprinzătoare: 
pentru tinära actriță a Teatrului de Come- 
die, absolventă a Institutului de teatru din 
Tirgu Mureş, Sanda e un rol apr de 
compoziţie căruia îi conferă nuanțe 7 te 
tice aparte mai ales prin tăceri şi priviri. 
Emilia Popescu o secondează eficace după 
ce renunţă la masca de veleitară cochetă şi 
reintră în firescul şi farmecul bunei cama- 
rade căreia | se poate încredința confesiu- 
nea cea mai intimă: fericirea în clipele de 
„tandră iubire. Efemeră. O scenă ce amin- 
teste că în cinemat românească 
există încă din 1973 un excelent film pe 
temă a avortului: Ilustrate cu flori 


de cimp. 
Irina COROIU 


corurile: k 
dreea Hasnaș. Adina Petrescu. Muzica: 
fon Cristinoiu. Sunetul: Florin Andreescu. Cu: Flo- 
rentina Mocanu, Marian Rilea, Emilia Popescu, Ju- 
lieta Strimbeanu-Vegel, Andrei Zaharescu, Ana Cion- 
tea, Livia Gingulescu, larina Demian, Valentin Po- 
pescu, Laurenţiu Lazăr, Virginia Mirea, Violeta Ber- 
biuc. + 


Vannes? 


m premiera 


Sane tf 


juns pe ecranele noastre însoţit 

în fine!) de reclama cuvenită. 

îşi confirmă succesul 

de public er alte meri- 

diane şi paralele, fäcindu-ne să 

medităm asupra regetei acelor 

pelicule science-fiction care captează subit 

interesul spectatorilor. Explicaţia pare 

simplă: el se alătură acelor filme S.F. care 

folosesc pretextul anticipării viitorului 

pentru a discuta problemele prezentului. 

Subiectul {a zi: proliferarea violenţei și co- 

rupgiei. Un subiect la care vibrează nu nu- 

mai sălile americane de cinema ci, iată, şi 

ale noastre. Cu atît mai mult cu cit se pro- 

pune şi o soluție pentru stirpirea acestor 

rele: polițistul de oţel sub a cărui carcasă 

de robot bate o inimă de justigiar. Chiar 

dacă utopică, imaginea salvatorului compu- 

terizat dă speranţe unor oameni din ce în 

ce mai ingrozizi de dezlănţuirea cotidiană a 
instinctelor violente, 

Pentru regizorul Paul Verhoeven, vio- 
lența este o temă obsedantă. El meditează 
sarcastic: „Genetic sintem probabil un trib 
foarte violent de maimuțe. Violenţa face 
parte din umanitate. E o parte din noi în- 
sine. Eu mă mulțumesc s-o arăt”. O face 
într-adevăr cu o brutalitate vizuală fra- 
ge În viziunea sa, oraşul Detroit arată 
a începutul secolului -al XXI-lea ca o 
imensă mahala dominată de ră, unde ja- 
furile şi omorurile se succed fulgerător. 
Depäsifi de evenimente şi de superiorita- 
tea dotării delincvengilor, poliţiştii intră în 
grevă. Apreciind ironia celor. care au ima- 
ginat o astfel de, situaţie, ca şi ideea unei 
poligii privatizate, nu putem respinge ipo- 
teza punerii roboților in slujba organelor 
de ordine. Dumnezeu ştie ce ne mai re- 
zervă viitorul! 
© Oricum, fantezia autorului lucrează inge- 
nios în dezvoltarea unei teme de căpătii a 
genului, revolta maşinilor, „o temă a fic- 
ţiunii ştiinţifice arhaice in care apare ambi- 


valența invenţiei ce poate fi lucrul cel mai . 


bun sau cel mai rău“, după părerea lui jac- 
ques Goimard.. Într-adevăr, Robocop, ro- 
botul „grefat“ pe cadavrul. unui poliţist 
mort la datorie este în acelaşi timp „bun“, 
reuşind să înfrunte fără teamă ‚gloangele 
răufăcătorilor, neutralizindu-i instantaneu. 


și „rău“, refuzind la un: moment dat să as-: 


culte. comenzile electronice, regăsindu-şi 
brusc, sentimentele omeneşti. Umanizarea 
ordinatorului a înflăcărat i nația mul- 
tor cineasti îndrăgostiţi de science-fiction. 
Aş aminti numai scena dialogului dintre as- 
tronaut şi perfidul computer care încearcă 
să-l omoare, din Odiseea spaţiului — 
2001, una dintre cele mai emogionante sec- 
vente ale acestui S.F. meditativ și elevat. 
Chiar dacă nu atit de sfisietoare ca în peli- 
cula lui Stanley Kubrick, dedublarea om- 
— mașină descrisă de Paul Verhoeven are 
fior omenesc şi detalii relevante. Gestul 
şmecheresc al răsucirii pistolului pe deget, 
rămăşiţă a vieţii „dinainte“ a-lui Robocop, 
este un amănunt care sporește atașamentul 
față de insolitul și însinguratul poliţist. 


Ceea ce particularizează tonul filmului 
este umorul său special, care strecoară to- 
tuşi o rază de speranţă în terifianta antici- 
pare a viitorului. Secvența neutralizării fo- 
botului greoi comandat de coruptul șef ai 
serviciului de securitate are un haz ce 
aminteşte de distorsiunile comice din de- 
senele animate. Chiar şi în scenele de mare 
violență se insinuează replica umoristică. 
Vezi momentul în care, constatind că par- 
tenera lui de patrulă este rănită, impasibi- 
lul robot o încurajează spunindu-i: „Nu-ţi 
fă griji, te repară ei“. 


Ar mai fi de s@mnalat, desigur, perfec- 
fiunea tehnică a peliculei, cu efecte spe- 
ciale de zile mari. Interesant mi se pare că 
un olandez ca Paul Verhoeven a reușit să 
facă un film prin excelenţă american, cu o 
extraordinară eficiență narativă, cu un su- 
pererou ingenuu şi brutal în acelaşi timp, 
juptind solitar pentru victoria binelui. Re- 
gizorul a asimilat lecţia maniheismului tra- 
diţional ingrogind portretele negativilor şi 
pedepsindu-i exemplar pe cei rai. El a re- 
curs însă şi la soluţii de fineţe care aduc 
—— necesare pentru evitarea clisee- 
lor. În afara umorului inteligent, Verhoe- 
ven mai introduce un argument ce ne face 
să privim dincolo de ciocnirile dintre ro- 
boi: o tonică încredere în victoria umanu- 
lui asupra tehnologicului. Poate fi şi acesta 
unul dintre secretele succesului neobișnuit 


înregistrat de Robocop in Europa şi in 
America. 


Dana DUMA 


Robocop. Producţie: SUA (Orion Pictu- 
res, international inc. Columbia), 1987. 
Regia: Paul Verhoeven. Scenariul: Ed- 
ward Neumeier, Michael Miner. 

: Jost -Vacano. Muzica: Basil 
Poledouris. Cu: Peter Weller, Nancy Al- 
len, Daniel O'Herling, Ronny Cox. 


reunit în cor laudele publicului si ale 
criticilor, cei din urmă apreclindu-l ca mai 
puțin reuşit decit 1. Verhoeven 
nu-şi iese însă din ritm si abordează, in 
1990, un alt project ce vizează ascensiunea 
rapidă în box-office: instinct elementar, 
„un Hitchcock sen Rol a părerea regizo- 
rului, cu Michael glas în rolul princi- 


pal. 
Nume de referință al ci 


atît de şocant şi brutal ca Robo- 
ar este de matematică 
| şi fizică. Dacă ne gindim bine nu 
| e chiar un paradox cä umom cu 
o astfel de pregătire face pelicule 
de box-office care isi ează succesul 
eficienței construcţiei și unei exemplare ri- 
ri. ne ol: Paul Verhoeven 
(nascut în 19 ) a debutat cu scurt metraje 
pentru televiziune, semnind primul lu 
metraj de ficţiune în 1970 (Afacerile sine 
. După ce in 1973 este nominalizat 
pentru premiul „Oscar“ cu Pläceri orien- 
tale, regizorul devine un adevărat räsfägat 
al competiţiilor cinematografice. Cu Sol- 
datul portocaliu (1977) este nominalizat 
pentru „Globul de cristal”, iar cu Al pa- 
trulea bărbat obţine premiul criticii la 
Toronto (1984) si premiul juriului la Avo- 


riaz (1986). 
In plinä glorie, Paul Verhoeven pleacä la 
Hollywood unde devine regizorul unora 
| dintre cele. mai scumpe filme din Istoria ci- 
nematografului. El are însă rara capacitate Rassen (1987) este un titlu de referință 
de a transforma tot ceea ce atinge într-un al genului science-fiction, pe care sequel 
blockbuster, adică un succes încasări -ul său, Robocop 2 (1989) regizat de Irvin 
care aduce un profit instantaneu şi uriaș. Kershner nu l-a egalat în inventivitate și 


} 
| are bizar, dar regizorul unui film 
| 


PaulVerhoeven: 


spectaculos. Beneficiind de ber unei 


vedete de talia lui Arnold Schwarzenegger 
urmätorul säu triumf hollywoodian, Total 
Recall (Amintire totalä, 1989) n-a mai 


I E. EEE TEEN TEE TEE TREE 


La vremuri 
grele, 
măsuri 
disperate 


u, nu facem o aluzie, declarația 
aparține unui purtător de cuvint 
al industriei cinematografiei hol- 
Iywoodiene, Magie Murphy. 
În ciuda superproductiilor pe 
care marile companii le lansează 
în sezonul estival (anul trecut The Fisher 
King a adus peste 30 milioane de dolari) 
vara '91 a înregistrat cel mai scăzut număr de 
spectatori din ultimii 20 de ani. Acest inco- 
mod record l-a deținut pina acum vara lui '90 
Se credea atunci că mai rău nu se poate. lată 
ca s-a putut. 
Măsurile „disperate“ se referă la decizia 


Nimeni 
nu e scutit de faliment 


Dupa ce Giancarlo Paretti (v. Noul Ci- 
nema nr. 7/1990) a reușit să cumpere 
Studiourile Metro Goldwyn Mayer in 
1990, susținut financiar de Credit Lyon- 
nais, societatea bancară franceză s-a po- 
menit la începutul acestui an singurul pa- 
tron al Leului hollywoodian, în urma 
arestării partenerului de afaceri italian 
pentru fraude fiscale. Crédit Lyonnais nu 
este însă în măsură de a-și savura victo- 
ria deoarece, în ciuda eforturilor făcute 
de preşedintele sáu, Jean Yves Haberer, 
beneficiile studiourilor înregistrează o 
curbă descendentă. Se apreciază că cea 
de a treia tentativă a bâncii franceze de a 
se lansa în mass-media eșuează. Prece- 
dentele două eșecuri au fost asocierea cu 
ex-magnatul presei Robert Maxwell, de- 
cedat in conditii misterioase, si cu fali- 
mentul retelei de televiziune franceze „La 
Cing”. $alvatä, in ultima clipă de regeie 
mass-mediei italiene, Silvio Berlusconi 

Zarurile nu au fost încă aruncate. 


Cel mai buni, 


Julia Roberts 
Jodie Foster 
Demi Moore 


Kevin Costner 
Mel Gibson 
Robert De Niro 


Cele mai bune cupluri 


Richard Gere — Julia Roberts 
Patrick Swayze — Demi Moore 
Johnny Depp — Winona Rydner 


Cele mai proaste cupluri 


Warren Beatty — Madonna 

Johnny Depp — Winona Ryder 
(după cum vedeți 
Gerard Depardieu — Andie MacDowell 


Cei mai proști 


Madonna 
Sotia Coppola 
Roseanne Barr 


Johnny Depp 
Sylvester Stallone - 
Andrew Dice Clay 


părerile sint împărțite la paritate) 


marilor rețele de dituzare de a stimula prin 
mijloace necinematografice apetitul spectato- 
rilor. Şi pentru că de „apetit este vorba, patro- 
nii sălilor au inclus în prețul biletelor de ci- 
nema și o băutură răcoritoare. Reţeaua AMC 
a mers mai departe, eliberind în schimbul a 
cinci bilete de cinema consumate un. tichet 
care dă posesorului dreptul să achiziționeze 

obiecte de uz casnic, ceea ce i-a ridicat nu- 
marul de spectatori cu 40% tată de alte rețele 
de difuzare. La un singur lucru nu s-a cedat: 
prețul biletului. Dacă spectatorii vor să vadă 
neapărat un film, spun ei, o pot face ia 
proiecţiile de după amiază devreme, cind 
costul e ceva mai mic. 

După opinia criticului acreditat al revistei 
„US Entertainment“, Lawrence Frascella. nu 


Ra 


costul biletului poartă vina, ci numărul mare 
de filme proaste: „Cind publicul continua sa 
scadă, iar filmele dau din ce in ce mai rär sa- 
tisfactie criticilor, este cazul să ne întrebam 
de ce nu mai poate Hollywoodul să răspundă 
așteptărilor noastre?" 

Rind pe rind sint făcute vinovate; conduce- 


rile studiourilor (unde am d auzit asta HR 


clipele preluate la nesfirsit din succesele p 

cedente. Se apreciază că acestea au Er pa 
formarea unui public „ready made", adita 
fara pretenţii, care nu mai stimulează cineas- 
tii. Noi putem adăuga că rețete bune, pentru 
toate gusturile nu mai există, în special intr-o 
Americă despre care sociologii notează ca 
după un deceniu de reagan-ism şi după doi 
ani de recesiune, fiecare s-a retras în colțul 


Un fost copil precoce (regizoarea ode Foster) despre 


un copil. superdotat (Adam Hann-Byrd). 
Partenerä — Dianne Wiest in Micutul Tate 


său: albii, negrii (vezi și curentul rap), bărba- 
tü, femeile, pederaștii, liberalii. conservatori! 

etc., fiecare cautind să-și definească propria 
identitate culturală ca expresie a libertății su- 
preme. La Hollywood acest lucru este ilustrat 
de ofensiva cineastilor americani de culoare 
care au produs un adevărat reviriment prin 
filmele lui Duke Singleton, Spike Lee (vezi 
Nout Cinema nr. 91): Acesta din urmă 
afirmá: „Pentru noi visul american a fost și a 
rămas un coşmar“. Fără să ne erijäm în ar- 
bitri trebuie să constatăm că excelentul sau 
film Jungle Fever nu a fost inclus nici măcar 


pe lista nominatilor de la Golden Globe '91 şi: 
nici pe cea a Oscarurilor. La rindul său, Bar- 
ton Fink, marele cistigator la Cannes '91. nu‘. 
a figurat nici mäcar printre candidații la Gol- 


În vara '91 nici un mare studio 

əf american nu a înregistrat mai mult 

de un succes demn de luat în 
seamă: 

Columbia—TriStar: — Terminator 

2; Disney: — Ce ştii despre Bob? 

Paramount: — Arma pur si simplu 2 

1/2, 20 th Century Fox: — Barton 

Fink (se spune ca numai datorită 


premiului de la Cannes); Universal: 
— Febra junglei, Warner Bross: — 
Robin Hood, prințul hotilor. 


den Globe, deoarece autorii, fraţii Coen, pro- 
veniți din mediul marii finanțe newyorkeze, 
sint socotiți de marea familie de seltmade 
men-i a Hollywoodului, niște intruși. 

„Deşi managerii hollywoodieni iși ascund 


panica — spune Frascella, aceasta se infil- ø 


trează în filmele lor. Pină şi în comedii se 
simte stress-ul. Cineaștii trebuie să învețe din 
nou să-şi respecte publicul”. 

Conciuzia o cunoaştem și noi, căci nimeni 
nu poate aan spectatorul sä vinä la cinema 
in afarä de filme. - 

s 


= Studiourile Columbia se orienteazä cätre publicul matur. Criza ae la-40 de ani 


în compania lui Billy Crystal — 


— Bruno Kirby și Carrie Fischer 


(Cind Harry a intiinit-o pe Sally) 


Un top al cinefililor americani 


Cei mai buni 


Noi veniţi 


Julia Roberts 
Winona Ryder 
Andie MacDowell 


Cei mai proști 


Macaulay Culkin 


Andy Garcia 
Will Smith 


Filme 


Cel ce dansează cu lupii 
Pretty Woman 
Fantoma (Ghost) 


Cei mai bine îmbrăcați 
Richard Gere 

Tom Cruise 

Kevin Costner 


Cele mai bine imbräcate 
Julia Roberts 

Michelle Pfeiffer 
Candice Bergen 


Dick Tracy 

Edward Scissorhands — 
Uite cu cine vorbeşte . _ 
(Look Who's Talking Too) 


Cei mai prost îmbrăcaţi 
Johnny Depp 

Kiefer Sutherland 
Bruce Willis 


Cele mai prost imbräcate 
Roseanne Barr : 
Cher 

Julia Roberts 


Cei mai bine coafati 


Julia Roberts 
Demi Moore 
Vanilla Ice 


Cei mai prost coafati 


Sinead O'Connor 
Johnny Depp 
Julia Roberts 


Pe cine doriți să vedeți mai des pe ecran? _ 


Mei Gibson 
Kevin Costner 
Richard Gere 


Cele mai dezamăgitoare filme 
- Dick Tracy ? 
Nașul îi 
Zilele tunetului 


e 


Foes Dl Bes DI II ee ee es ee a 


Se poartă 


entrul Cultural American din Bucu- 

resti şi-a sărbătorit două dece- 

nii de activitate si printr-un mi- 

ni-festival la Sala Palatului. Spec- 

tatorii bucureșteni au avut posi- 

bilitatea să vadă trei producţii 
hollywoodiene recente, iar criticii să con- 
frunte drasticele analize ale confratilor ameri- 
cani (vezi articolul alăturat) cu propriile opi- 
nu. 

Oricum ar sta lucrurile este evident că Hol- 
Iywoodul rămîne profund ancorat în tradiţiile 
sale, iar publicul reprezintă suprema sa țintă. 
Genurile predilecte apar tot cele consacrate: 
comedia romantică — Cind Harry a intiinit-o 
pe Sally de Rob Reiner — 1989 sau melo- 
drama romantică in recuzită western — Neis- 

de Ron Underwood — 1990. Deși am- 
bele filme furnizează numeroase argumente 
criticilor americani ce susțin că Holywoodul 
trăieşte numai din propriile clişee, ele indică: 
si flexibilitatea cineastilor de peste ocean în a 
capta si reda sindromurile psiho-sociale la zi. 
Notăm-prin temele alese și o reorientare ca- 
tre publicul mai „virstnic“, ceea”ce în Statele 
Unite inseamnă cel intre 30—40 de ani 

Pe Sally (Meg Ryan) si Harry (Billy Crystal, 
v. pag.17) îi cunoaștem ca tineri absolvenţi de 
colegiu, cind cälätoresc impreunä spre New 
York (start de road-movie). Idila lor se amina 
insa cu 12 ani, cind dupä alte cäsätorii si di- 
vorturi, isi dau in sfirșit seama că prietenia ce 
i-a legat în acest răstimp este de fapt dra- 
goste. Așadar, viața poate începe și după 30 
de ani! 

Cei trei orăşeni din Neisprävitü (un:fel de 
vitelloni din Lumea Nouă) se apropie si ei de 
pragul critic: 40 de ani! Deşi căsătoriți (mai 
mult sau mai putin fericit), cu joburi (mai 
mult sau mai putin convenabile) si cu sau 
fara copii, ei nu-și mai află locul în propria 
existenţă. Spre a se regăsi, hotărăsc să pe- 
treacă o vacanţă, ca baietii,intr-o escapada in 
stil western propusă de o companie turistică. 
Se simte nostalgia genului ce a făcut gloria 
cinematografului american și prin imaginea 


al Oscarului are deep din Cel ce dan- 
sează cu Fără ecologiste, din ce 
în ce mai filme recomandă natura ca un 
panaceu la stressul citadin. Într-adevăr, cei trei 
crai de la apus recistiga, după acest inter- 
mezzo, fiecare în felul său, pofta de viaţă. 

Totuşi vremurile s-au mai schimbat. Peste 
aceste filme — agreabile, deși modeste („Nu 
sintem într-un film de Bergman“ se preci- 
zează într-o replică), cu vedete strălucitoare 
si cu dialog spiritual, dar anchilozate în vechi 
structuri dramatice — plutește, chiar dacă de 
la distanţă, umbra lui Woody Allen. Newyor- 
kezul care a adus pe ecranul american nevro- 
zele intelectualului și mai ales spaima imi- 
nentului-sfirgit de care nu contenesti să te 
apropii de indatä ce te-ai näscut: „Dupä ce 
că viața e proastă, mai e şi scurtă“, spune în 
fel si chip parsonni Woody. Sex, minciuni și 
video era titlul filmului mai tinärului său 
emul, Steven Soderbergh, laureat al Palme 
d'or la Cannes 1989. Pornite de la filmul inte- 
lectualist, psihozele lui Woody Allen au cu- 
prins, după cite am văzut acum, si filmul co- 
mercial american, dindu-i o dimensiune me 
tafizica. 

Revelatia acestui mini-festival aniversar a 
fost însă debutul regizoral al actriței Jodie 
Foster cu Micutul Tate. S-a nascut un regi- 
zor“, titra, după premiera filmului, în oc- 
tombrie trecut, revista „Time“. Filmul, laureat 
cu Globul de aur in luna ianuarie pentru in- 
terpretarea lui Jodie Foster. se află acum și în 
cursa Oscarului '91. 


Jodie Foster preia o altă tradiție, cea a fil 
mului psihologizant. America e doar țara psi 
hanalizei. De la Dr. Jekyli $i Mr. Hyde la Fas- 
cinație, Hollywoodul s-a specializat in dra- 
mele psihicului, ca si in studiite de caz: ma- 
nia sinucigaşă, obsesii sexuale, dubla perso- 
nalitate, arieratii etc. etc. Acum, se poartă ca- 
zurile de superdotati. Gravitind pe o orbită 

ună cu Rain Man, Littie Man Tate tra- 
tează cazul unui băiețel (interpretat de Adam 


Hann-Byrd, un miracol de concentrare și in- 
genuitate la acest școlar newyorkez), care la 
trei ani citeşte, la cinci pictează și cintä la 
pian ca... un Mozart, la șapte ani rezolvă pro- 
bleme matematice de nivelul absolvenţilor de 
colegiu. Însingurarea acestui out-sider, difi- 
cultatea mamei sale, o femeie oarecare, de a 
dialoga cu propriul ei fiu altfel decit prin sen- 
timent, intruziunea în acest cuplu a femeii 
psiholog, avansind ideea că rațiunea poate 
înlocui afecțiunea, sint cazuri de studiu ce 
capătă prin firescul şi siguranţa regizoarei-in- 
terprete, profunzime si emotionalitate. Un pa- 
riu cistigat-cu brio de actrița care, la 28 de 
ani, are 25 de ani de experienţă cinematogra- 
fică. Premiera pariziană de la inceput de an a 
fost urmată de cronici dintre cele mai elo- 
gioase, iar actrița a început să primească mai 
multe oferte ca regizoare decit ca interpretă. 
„Asta, deoarece retributia mea ca regizor es- 
te mult inferioară celei de actriță”, comen- 
tează cu ironie Jodie Foster. Chiar și cine nu 
cunoaște admiraţia declarată a lui Jodie Fos- 
ter pentru Truffaut si Louis Malle, e ușor de 
detectat că filmul ei stă sub aripa inspirată a 
celor doi mari cineasti francezi. Totuşi, filmul 
rămîne, nu doar prin temă, american pur 
singe. Şi nu în ultimul rînd prin încrederea ca 
cinematograful poate schimba lumea. incre- 
dere care nu s-a pierdut la Hollywood ca în 
răsăritul Europei. 

In registre estetice diferite, cu originalitate 
sau pe căi bătătorite, cineaştii americani con- 
tinuă să facă ceea ce se numeşte „morality 
plays“. Dezastrele pe care Hollywoodul le-a 
provocat de-a lungul anilor in viata personaia 
a celor ce l-au slujit, nu au anihilat crezul 
moral al self made manului: să fii simplu. sa 
fii onest, să fii îndrăzneț. Atita timp cit Hol- 
lywoodul va continua să facă astfel de filme, 
America poate fi în recesiune, dar nu în criză. 


Adina DARIAN 


le Kidman 


Tom Cruise cu Nic 


În atenţia Hollywoodului, 
și a noastră: 


UA ROBZRIE 


Se numeşte Cseh Szabolcs (Soby, 
cum ñ alintă prietenii şi spectatorii). 
Binecunoscut spectatorilor sub numele 
Buză de lepure, prietenul lui Mărgelatu, 
din seria de westernuri autohtone. 

La aproape 50 de ani, cascadorul, 
actorul, realizatorul de secvențe de ac- 
fiune, conferenfiarul de specialitate de 
la Academia de teatru şi film, co-fon- 
datorul unei case de film particulare 
— „Gladiator— Film” — priveşte ina- 
poi aproape färä minie (acolo unde ea 
existä, este domolitä de rostirea cum- 
pätatä, tipic ardeleneascä), la sfertul de 
veac petrecut pe platouri, fäcind un bi- 
lant dar şi planuri de viitor. 

10 


Cavalerii 


proape nimeni nu ştia pe vře 

mea cind eram copil ce in- 

seamnă meseria de cascador. Pe 

cînd aveam vreo 14 ani mi-a pi- 

cat in mina o revistă de cinema 

în care, criticindu-se cinemato- 
grafia din ţările capitaliste, erau descrise 
Servitutile celor ce-şi riscau viata în nu- 
mele vedetelor care, vezi Doamne, nuzu- 
reau umplindu-se de bani prin exploatarea 
cascadorilor. Bineinţeies, puţini se gindeau 
că şi aceasta este o meserie ca oricare alta, 
in care există şi specialişti, $i ageamii 
Atunci 'm-am gindit pentru prima oară la 
această îndeletnicire în care riscul devine o 
obisnuingä, eu fiind de mic atras de aven- 
tură, de spectaculos și de pericol. 

După o perioadă mai grea de viață in 
care am muncit şi am făcut liceul la seral 
am intrat la IEFS (ICEF, în acea vreme). As 
putea spune că eram cel mai înalt gimnast 
din fara; in general, aceştia sin mici de 
înălțime, au in jur de 1 metru 60—65, iar 
eu aveam 1 metru 83, practicam toate 
sporturile, eram bun laorice, dar formida- 
bil eram la gimnastică; din păcate însă, 
aparatele nu erau concepute pentru Oa- 
meni înalți. Eu puteam lucra foarte bine 
doar la inele, unde nu atingeam pămintul 
cu picioarele. Deci nu acolo mi-era locul. 
La solicitarea unui oarecare Stroici, de la 
facultate, m-am dus ca trapezist la... Circ, 
in trupa Ganea. Într-o lună şi jumătate in- 
vätasem deja tot ce ştiau el, reg aa aveam 
din Institut o şcoală a mişcării. În curînd, 
m-am simțit. şi acolo nemulțumit, fiindcă 
era un ciclu de mişcări limitat: ajungeai la 
triplu salt, triplu salt şi jumătate prins de 
picioare şi asta era tot, plus talaşul care 
mirosea a urină de cal şi fetele nemăritate 
care se uitau la tine si spuneau: uite ce 
băiat solid, frumos si cu şcoală! 

Atunci a apărut Sergiu Nicolaescu care 
tocmai intenţiona să facă Dacii. În acea pe- 
rioadă nu se putea vorbi la noi de cascado- 
rie şi nici de cascadori, lar Nicolaescu ve- 
nise să-şi recruteze oameni din Circ. Pină 


riscului 


atunci fuseseră folosiți doar cîțiva tipi de 
pe la nişte cluburi, rugbysti vechi care-și 
lăsaseră bărbi mari şi erau utilizaţi în sco- 
puri mai mult fotogenice, un soi de actori 
de plan doi care încrucişau săbiile, dar ci- 
neva trebuia să cadă şi de pe cal si de pe 
zidurile cetăţii. Sergiu fusese în America și 
ştia dè- acolo că este nevoie de specialişti 
pentru așa ceva. Altfel, pot muri degeaba 
mulți din cei folosiți. Deci, am început să 
cadem de pe zidurile cetăţii, pe nişte paie 
sau cutii de carton puse într-o groapă, in- 
cit nu mai vorbeai o jumătate de oră după 
aceea. Nicolaescu a spus: „dom ‘le, ästa-i 
cel mai bun” şi astfel am rămas. S-a înche- 
gat o echipă, printre care Stavru şi Gru- 
sevschi, cei doi cascadori de excepţie care, 
din păcate, au murit. 


După terminarea Institutului, ar fi tre- 
buit să plec la Braşov ca profesor de edu- 
caţie fizică, dar Mircea Sintimbreanu, care 
era la acea dată la conducerea cinemato- 
grafiei, a facut un efort extraordinar, ce- 
rind Ministerului Muncii introducerea în 
nomenclator a acestei noi meserii: consi- 
lier de lupte în cadrul cinematografiei, 

est îndrăzneț în acea perioadă. După 7—8 
uni în care am cam făcut foamea, au reuşit 
şi m-au angajat la Buftea, unde am rămas 
15 ani. Primul film de după studenție a 
fost Mihai Viteazul. De atunci am lucrat 
la vreo 105 filme in ţară şi la circa 40 în 
străinătate. Exista atunci la Buftea o foarte 
bună bază materială: maşini, 40 de cai, te- 
ren cu obstacole de nivel internațional. 
Aveam 5 băieți formidabili, 10 buni si res- 
tul figurangi. Acesta a fost începutul pe- 
rioadei minunate a... cascadorlei noastre; 
eram nişte copii foarte sănătoși fizic şi psi- 
hic, ne creasem o lume a noastră şi nu ac- 
ceptam nici un fel de indicație de nicăieri. 
Acesta ar fi unul din motivele care m-au 
făcut să optez pentru această meserie: 
exista un grad ridicat de libertate, căci 
dacă activistul se amesteca în munca regi- 
zorului, el nu reuşea acelaşi lucru și în ca- 


zul nostru. (Citeva exemple le puteţi găsi 
în Şobolanii roșii, filmul lui Florin Codre) 


Şcoala noastră de cascadorie a fost mai 
apoi recunoscută în toată lumea. Cind am 
inceput să lucrez în străinătate — iniţial 
cu Niki Dide, iar mai apoi impreună cu alti 
patru-cinci cascadori — am fost prost plă- 
titi. După primul contract însă, ăla au vă- 
zut cit facem şi au început să scoată banii 
ca lumea, desi lucrau şi cu italienii şi cu 
francezii şi cu sirbii — care erau foarte 
tari în domeniu. În cai eram dumnezei, de- 
oarece realizasem multe filme istorice, dar 
am făcut şi filme moderne foarte „teh- 
nice", cu explozii, cascade cu maşini $i mo- 
tociclete — la ei nu contează atit cit costă, 
ci ce treabă faci, şi asta este una din cheile 
profesionalismului. Am fost cel mai bine 
plătit cascador din -Europa, primind şi 
20 000 de mărci pe o zi de filmare. Consi- 
der că eram singurul sector cu adevărat 
zompetitiv din cinematografia noastră şi 


Frica, 


o calitate esenţială 


unul din puţinele nefalimentare. Nemţii au 
spus despre mine că sînt spaima financia- 
rilor: lor, dar eu nu ceream acești bani 
doar pentru.ceea ce făceam. Ştiam că ei în- 
vaţă nişte lucruri şi nu ne vor mai chema: 
era un soi de patent vindut de la un film la 
altul. 

Din '79 nu am mai fost angajat la Buftea. 
Situaţia studioului începuse de atunci să se 
inräutäfeascä şi eu consider că fiecare om 
cinstit stă într-un loc atita timp cit poate 
face ceva acolo. În același an am început să 
predau la IATC, catedra numindu-se pe 
atunci, „de scrimă”. Practic, catedra pe 
care astăzi o conduc se ocupă de lupte sce- 
nice, însă teama de schimbare care persistă 
a făcut ca în continuare ea să se numească 
„de scrimă şi lupte scenice“, un nume ciu- 
dat, dacă ne gindim că scrima este parte 
componentă a luptelor scenice. Trebuie să 
spun că la Institut am avut şi am studenţi 
extraordinari la actorie. Din păcate, calitä- 
tile lor deosebite în ceea ce priveşte un 
anumit tip de mişcare scenică, folosită în 
Occident în cadrul așa-numitului „teatru 
total”, nu prea sint exploatate; aş aminti, 


Ab 


oS 


| 2 


a 


totuşi, o piesă pusă de Dragos Galgogiu, in 


urmă cu mai mulţi ani la Ploieşti — „Jocul 
dragostei şi al întimplării” se numea — in 
distribuţie figurind şi studenţi de-ai mei, 
printre care Marian Rilea şi Bogdan Sta- 
noievici. Avem deci oameni dar nu-i folo- 
sim in teatru, iar cinematograful nostru 
este un anticinematograf. Poate să pară pa- 
radoxal, dar acesta-i adevărul: avem o 
şcoală de “cascadorie, fără a avea o școală 
de cinema! 


In ceea ce priveşte calităţile unui casca- 
dor, acestea trebuie să fie intotdeauna du- 
blate și de defecte, iar dintre ele cel mai 
necesar ar fi frica. Cascadorul ideal este 
acela care se teme, dar, în același timp, vă- 
deste o bună cunoaştere a propriilor forte 
si o pregătire fizică extraordinară. La 
aceste din urmă calităţi trebuie să adău- 
gam necesitatea unei bune condiţii psihice 
gi a unei permanente dorinţe de autodepä- 
sire. O altă calitate indispensabilă ar fi ma- 
xima eficacitate motrică, in minimum de 
timp, la realizarea ei contribuind şi buna cu- 
noaştere şi alegere a mijloacelor cu care te 
deplasezi, sari, zbori etc., toate acestea du- 
blate de atribute pur sportive: detentä, vi- 
teză, indeminare, rezistenţă. 


Nu în ultimul rînd, unui cascador îi sint 
necesare inteligența şi simţul estetic ine- 
rente oricărui creator căci, oricip ar părea 
de paradoxal unora, şi cascadorul, ca şi re- 
gizorul, scenaristul. operatorul, actorul, 
este un creator. El creează suspens-ul, 
emoția acţiunii. Un cascador nu e un măs- 
cărici care cade in cap, nu este doar tipul 


care împarte sau încasează pumni, el urmä-. 


reste un scop estetic si trebuie să-l aibă: 
bine definit în mintea sa înainte de filmare, 
ca orice actor. Un cascador este şi el un 
cineast, se implică in opera numită film şi 
ca orice cineast trebuie să fie un bun spe- 
cialist în domeniul său, dar să aibă si o vi- 
ziune de ansamblu şi cunoștințe generale 
despre celelalte a here de creaţie 
filmică. Acest lucru îl cerem şi noi de la 
regizori: sä cunoască specificul muncii 
noastre. Cel puţin în Occident , o aseme- 
nea Înţelegere există, chiar statutul casca- 
dorului fiind altul. În Franţa. de exemplu, 
dacă te straduiesti puţin reusesti să-i iei un 
interviu lui Delon, dar celui mai bun casca- 
dor al lor, niciodată. 


A consemnat Lucian GEORGESCU 


Revanşa 


saltimbancilor 


„Cascadorii au preluat marea tradiţie a circului care a fost 
leagănul descoperirilor cinematografice unde nimic nu e lăsat 
la voia întâmplării, unde totul e studiat, chibzuit şi in fine ho- 
tärit, căci trebuie «gîndit în acţiune». Aceşti oameni lucrează 
în deplină cunoştinţă a posibilităților fizice si — aş adăuga — 
morale, căci trebuie să ai o forță sufletească puţin obişnuită 


pentru a şti să treci dincolo de această mică marjă de risc, de 


vis fără îndoială, care poate face din ei dumnezei inaripafi sau 


propria lor fatalitate.“ 


a începuturile sale, cinematograful 
nu şi-a inventat un limbaj gestual 
propriu. Cea mai mare parte din re- 
pertoriul conventional de grimase, 
gesturi si mişcări a imprumutat-o 
de ia mima albă, reinviata in filmul 
mut. Din raţiuni tehnice condamnat 
inițial la mutism, cinematogratul a apelat din 
plin ta acest limbaj silențios. Dispretul în care 
au fost ţinuţi actorii de cinema multă” vreme 
este asemeni aceluia care-i stigmatiza și pe 
actorii de bilci, condamnaţi să nu vorbească 
printr-un vechi edict regal care urmărea să 
favorizeze teatrul de curte. Aceşti actori câ- 
rora li se interzisese gloria în teatru aveau 
să-şi încerce norocul in cinema. Paralel cu 
tradiția mimei albe franceze a acţionat și tra- 
ditia mimei engleze, acrobatia, care avea să 
fie şcoala lui Chaplin, Stan Laurel, a echipei 
lui Mack Sennett, creînd comicul tartelor cu 
frişcă şi al piruetelor. Astfel, prin aport ges- 
tual, ca element comic sau scenic, a pătruns 
în cinema influenţa circului şi a mugic-hall-u- 
lui, la care se va adăuga si contribuția mari- 
lor vedete de teatru 'ce au furnizat gestica 
proprie. 


O dublă apartenenţă 


Dar ceea ce caracterizează in mod special 
cinematograful, ceea ce face delirul publicu- 
lui este acțiunea, aventura, încăierările — fri- 
sonul fizic care se transmite mușchilor spec- 
tatorului dindu-i senzaţia că participă efectiv 


Christian Jaque 


la viata cvasi-divină a celor de pe ecran. Asa 
s-a ajuns să se apeleze FA la sportivi, pentru 
că trucajele văduvesc efectul emotional. 

În timp s-au format două genuri distincte: 
filmul comic și filmul de aventuri, circul re- 
prezentind multă vreme placa turnantă, căci 
înainte de a deveni eroi de film, cowboy 
și-au etalat arta de a minui lassoul şi abilita- 
tea de a dresa caii în arenă. 

Se spune că un anume gazetar Buntline 
avusese ideea să povestească despre vinäto- 
rile de bizoni și meseriile colaterale. Guralivul 
William Coby, supranumit Buffalo Bill, care-i 
furniza subiecte, era bărbat bine făcut şi a 
vrut să se producă şi pe scenă. Deși s-a do- 
vedit actor slab, a fost aplaudat pentru calita- 
tea sa de om al preeriei, căci a imaginat d 
mare pantomimă, povestind atacul unei dili- 
gone. canavaua viitoarelor western-uri. Buf- 
alo Bill a traversat de două ori Atlanticul re- 
purtind mari succese la Londra în 1887 si la 
Paris în 1889 Exemplul i-a fost repede urmat, 
cowboy-ul ca personaj fiind preluat de nume- 
roasele circuri ce străbăteau statele uniunii. 
Celebru era cel al colonelului Selig care l-a 
avut angajat pe Tom Mix însuși care, după 
strălucitoarea sa carieră în cinema (atlet 
complet, nu admitea să fie dublat deci în 
scene extrem de periculoase de către Dick 
Grace sau Clarence Sauver), avea să-şi fon- 
deze propriul circ. Precursor al managerului 
cascador, Selig angaja și dresori pentru „hor- 
se-operas“, el a produs primele filme de cow- 
boy în SUA, filmind aventurile lui Brenco Bill. 
Din 1903 cind Edwin S. Porter realizează Ma- 


o Urban, cascador specializat in „torte umane“ 


rele jaf al trenului, se turnează filme de gan- 
gsteri si filme cu cowboy, dar fără veritabile 
cascade. Asa se explică cum, in 1916, Geor- 
ges Kleine, un mare distribuitor din Chicago, 
cumpăra din Franța westernuri (care concu- 
rau producţiile americane!), opera lui Joe 
Hamman care, după ce trăise o vreme in 
America şi descoperise direct „poezia vestu- 
lui”, a aclimatizat-o în Franța unde a găsit 
decoruri naturale adecvate. Pentru firma en- 
gleză „Safety Bioscop“ filmează Aventurile lui 
Buffalo Bill — şase episoade realizate in im- 
prejurimite Parisului cu indieni figuranti şi o 
trupă de vechi acrobati, izbutind adevărate 
cavalcade pe acoperișul vagoanelor, sărind 
cu cal cu tot din trenul in mers. Tocmai se 
pregătea să plece în America pentru un serial 
cu Nick Carter cind a fost mobilizat. Primul 
război mondial avea să întrerupă cariera 
acestui pionier al filmelor de aventuri și crea- 
tor de cascade cinematografice, iar Franța 
avea să-şi piardă supele în gen, căci 
Hollywoodul, după primele filme cu Maciste 
și Ben Hur, începe să cucerească piața mon- 
diala. Primele filme polițiste despre gangsterii 
din Chicago vor aduce în prim plan maşina şi 
cascadorii ei, iar avionul, contemporan cu ci- 
nematograful, îi va atrage pe platouri pe te- 
merarii piloți demobilizati. 


Contra  Star-sistemului 


Cu un numar considerabi! de filme între 
1915—1935 (Robin Hood, din Bagdad, 
Fiul lui Zorro, Masca de fier, trei mugche- 
tari), las Fairbanks a fost printre primii 
actori polisportivi (inot, rodeo, scrimă, box, 
gimnastică, paralele, trambulină, de unde fai- 
moasa impresie de zbor a săriturilor sale) 
care, din dorința de autenticitate, nu ocolea 
pericolele fizice. Vila sa era nu doar loc de 
intilnire a campionilor, ci și loc de practicare 
a sportului care intrase în codul bunelor ma- 
niere locale. Temeritatea sportivă devenind o 
exigentä mondenă, multe vedete hollywoo-. 
diene iși riscau integritatea corporală în nu- 
mele gloriei. Rudolph Valentino vina pume si 
coyoti, poseda un ranch unde cälärea, inota, 
schia, patina, practica bobul cu virtuozitate, 
se antrena cu un boxer profesionist. Kid 
MacCoy, si a invatat chiar şi tauromachia pen- 
tru Arenele insingerate. 

Star-sistemul însă avea să se opună aces- 
tor ambiţii ale actorilor pentru că riscul vede- 
telor costa prea scump. 

interdicţia a impus dublura, dind naştere 
profesiunii de cascador dintr-o necesitate 
economică, nu estetică. Odată starul devenit 
idol, produs industrial de mare valoare, pro- 
ductia se organizează în jurul său în vreme 
ce presa ii comentează faptele și gesturile. 
gusturile, cumpărăturile, maniile, scandalu- 
rile. Lucrindu-se pe bandă, i se scriu scenarii 
speciale. Filmul e planificat ca un program 
economic, iar sumele investite permit pregă- 
tirea oricărei cascade şi efectele speciale se 
înmulțesc. Se descoperă (intimplätor!) teh- 
nica marilor căzături: o uzină de carton din 
New York ia foc, angajaţii se aruncă pe geam 
şi cad pe mormanele de cutii depozitate prin 
preajmă, constatindu-se că aerul din cutii 
joacă roi de... amortizor elastic. 

Meseria de cascador devine mai putin ris- 
cantă pentru că la toate nivelele se iau pre- 
cautiuni. Spre a evita actidentele, Hollywo- 
od-ul construiește scäri de cauciuc şi gea- 
muri de zahăr. Apar sindicatele și cluburi de 
profil. Angajati cu anul, cascadorii formează 
echipe şi se antrenează în mod susţinut. Din- 
tre leaderi: Paul Strader care i-a dublat pe: 
Eroll Flynn, Rock Hudson, Cary Grant, Ray 
(Continuare in pag. 23 ) pi 


Irina COROIU 
11 


KEVIN COSTNER 


AT OI III i, a oa n” 


loan Albu.. Unul dintre primii şi cei 
mai importanţi cascadori profesionişti 
din cinematografia românească. 25 de 
ami de activitate. Aproape 100 de 
filme. Actualmente, profesor la Univer- 
sitatea „Titu Maiorescu” 


pentru 
un 


ind şi în ce condiţii ati ajuns 


— in 1968. Terminasem cu 
gimnastica de performanţă, 
unde făceam acrobatică la sol. 
Un prieten care cocheta cu cas- 

cadoria m-a luat, într-o zi, la Buftea, unde 
i-am cunoscut la lucru pe primii nostri cas- 
cadori: Stavru, Gruşevschi, Cseh şi ceilalţi. 
Mi-am spus: „Cum adică, eu nu pot să fac 


ce fac ei?“. Pe urmă, cînd am încercat. am, 


văzut că, de fapt. e cu totul altceva decit 
în sală, unde aparatele sim fixe, ai costu- 
mul de gimnastică $i toate celelalte. Pe 
cind platoul te obligă să faci față unor con- 
dişii mai dificile, mereu altele... 


— Pai, calul e adevărat, nu de lemn. Cu 
o mină fii dirlogii, cu alta sabia, mai e şi 
un steag sau un scut. Apoi armura, care 
nu-i niciodată pe măsura ta. După ce intri 


în ea, trebuie să te descurci cum poţi. Nu-i . 


ea din oţel, doar din tabla, dar cînd cazi, 
toată tinicheaua se strimbă. Nu mai poţi 
nici să mişti, darămite să ieși din ea. De 
„multe ori vine şi ţi-o taie cu foarfeca, te 
scoate ca din conservă. 

că 


— Se poate spune şi aşa, dar numai pen- 
„tru început. Am înţeles imediat că meseria 
asta trebuie învățată temeinic şi nu pe 
` „apucate. Stavru, Dumnezeu să-l ierte, m-a 
ajutat enorm. - i 
_— Care a fost, de fapt, cauza 
lui Stavru, atunci, cutremurul 
1977 Vă întreb, s-au multe. 
oe a dar neadevărate. Bin nenoro- 
cire, vru a murit, cum se spune, pe 
mina lui. Pentru ce se întimpla acolo, la 
ruinele blocului Nestor, nu putea fi nici 
pregătit, nici asigurat. EI s-a agăţat de un 
zid, pe la înălţimea etajului perpe care 
n-a rezistat şi s-a prăbuşit. Tot şi cu 
Grugevschi, care a fost făcut praf pe o ṣo- 
sea. Aşa-i viața. Aşa-i şi moartea — cu to- 


14 


cascador? 


e 


Ss Ber | i OS nui 


“Cum poţi deveni 


tul altceva chiar decit cea mai periculoasă 
cascadă. 

— Ce calităţi trebuie să întrunească 
un 

— In primul rind, trebuie să-i fie frică! 
Nu e un paradox, să ştiţi! Apoi, să se cu- 
noască bine pe sine însuşi. Să fie echilibrat, 
inteligent, să albă reflexe rapide, intuiţie si 
inventivitate. 

— Dar curajul? 
*— La el ajungi mai tirziu, cind dobin- 
desti experiență. Curajul se cultivă. A fi 
curajos fără acoperire înseamnă. incon- 
stienga. Meseria de cascador este una din- 
tre inele în care pilele n-au nici o va- 
loare. Ele se întorc ca un bumerang împo- 
triva „fericitului beneficiar”, căci dacă-i pui 
unuia o pila şi el nu ştie să facă respectiva 
cascadă, işi rupe gitul la propriu. 

— Cit din cascadorie 
tinuitate şi cit inventivitate? 

— Depinde. De exemplu, la lupta cu sa- 
bia, există două stiluri distincte: cel euro- 
pean, de proveniență franceză, în care lovi- 
turile sînt frinte, după fiecare dintre ele 
survenind un Epos qar > Mie anu zace 
acestora lungind lu n stilu 
lupta e artă. caci lovieurile para al 
torii, cursive. Eu am realizat un hibrid în- 
tre cele două stiluri, mai spectaculos, chiar 
dacă imi solicită un efort mai mare. Pentru 
că nu se mişcă numai o mină, ci tot corpul, 
producind © armonie aparte a mişcării. 


con 


— Ce trebuie să ştie, mai intii de 
toate, un cascador? 

— Să ştie cînd să spună nu! În această 

ofesie e esențial să fii prudent și realist. 

iscurile inutile nu înseamnă curaj, ci 
prostie. Mai importantă decit execuţia 
este, fără îndoială, pregătirea. Asta cere 
deopotrivă timp, răbdare, imaginaţie. Tre- 
buie să per singur recuzita ajutătoare, 
care să dea în final efectul scontat, amplifi- 
cînd şi valorificind prestaţia cascadorului, 
completind ceea ce este peste puterile lui. 
Îţi trebuie multă fantezie. Ca să trişezi 
convingător, trebuie să-ți meargă, întîi de 
toate, mintea. Asta dacă vrei să scapi în- 
treg 

— Dumneavoastră cum ati învăţat 
meseria? 

— Cu răbdare. Am ştiut cum și unde să 
mă uit. Singur! Pe vremea aceea nu era vi- 
deo şi atunci luam cite un film american 


` şi-l studiam la masa de montaj, fotogramă 


cu fotogramă. Numai asa descoperi ele- 
mentele care contribuie la reuşita cascadei: 
omul, materialul, pregătirea, toate trucu- 


rile, ajutătoare. 

= este importanța parteneru- 
lui într-o cascadă? 

— Este enormă. Uneori depășește pe 
aceea a centurii de siguranţă. Partenerul 
meu trebuie să fie cel putin la fel de bun 
ca şi mine, să mă pot sprijini cu încredere 
pe el în cascada pe care o facem. Dacă ei 


dă chix. mă termină şi pe mine. Clar? Este 
necesar ca doi cascadori ce cooperează 


` intr-o cascadă, chiar adversari. fiind pe 


ecran, sa fie în relaţii personale cit mai 
bane. n caz contrar, acest lucru se va ve- 
lea, iar cascada va ieşi, cu siguranță, prost. 

— Care sint relaţiile & ne ar ie 
cu orii? . 

— Diferă de la caz la caz, dar in genere 
bune. Un regizor profesionist ştie ce im- 
portanță are prestaţia mea în ansamblul 


Este important 


să ştii să spui nu 


filmului său şi atunci e obligat să o trateze 
cu toată atenția. O colaborare perfectă am 
avut-o la un film de scurt metraj, cînd re- 
ze Adrian Sîrbu mi-a spus: „Vreau să 
un film despre un accident de circula- 
gie“. $i, care-i subiectul? l-am întrebat. 
„Păi, subiectul îl alcătuiesc după ce faci 
cascada, pornind de la ea“. 
-= cu actorii pe care-i dublaţi? 
— In marea lor majoritate, excelente. 


_Nu încape noţiunea de concurenţă, fiindcă 


fiecare dintre noi îşi face meseria lui, care 


este net diferită de a celuilalt. Cu domnul 
Cozorici, spre exemplu, pe care l-am du- 
blat mult în spectacolul Naţionalului „Ge- 
neroasa fundație” si la nişte filme, sint 
foarte bun prieten. Ca să vă daţi seama ce 
inseamnă relaţia dintre un actor și un cas- 
cador, imi re că, odată, ma ear 
laşi spectacol la Paris, pe o scenă mult ma 
mich, Eu cädeam de În înălţimea etajului 
trei, peste nişte cutii de carton dar care, 
fuseseră aranjate altfel, încit prezentau ris- 
cul de a se împrăștia sub șocul căzăturii. Ei 
bine, l-am văzut atunci. pe domnul Mircea 
Albulescu, care nu era în scenă, cum s-a 
reîntors apropiindu-se de maldärul cu cutii 
şi sprijinindu-l cu propriul său corp, pen- 
tru a-mi proteja căderea peste. ele! 

— Pot fi actorii propriii lor casca- 
dori? j 


tet şi față. De 
ps Este din bumbac, absorbind toata 
transpiratia care, altfel, mi-ar cădea in 
ochi, slăbindu-mi vederea sau obligindu-mă 
să fac gesturi în plus pentru a scăpa de ea. 
Este doar unul dintre amănuntele care nu® 
se văd, dar rämin importante, ca de altfel 
toată munca noastră. 
— Se ştie că soţia dumneavoastră vă 


_ ssistä la orice cascadă. E pe post de 


tor de noroc? 

— Nu. Explicaţia e mult mai simplă și 
mai... omenească. li este frică pentru mine. 
N-ar putea, după cum. mi-a mărturisit, să 
stea acasă, perpelindu-se de grijă şi astep- 
tînd telefonul meu care, uneori, ar putea 
întîrzia ore întregi. Şi, atunci, vine cu 
mine, stă acolo, bsg ey les cit pot s re- 
pede (sau mă ridic, fac ceva, mă misc) pen- 
e piper noa iei E ae eae 

— Nu sinteti asigurat în caz de... 
Doamne te? 

— Nu. Pentru că un coleg de-al nostru, 
fon Polizache, după ce şi-a ars miinile in 
timpul unei la filmul Mihai Vitea- 
zul, neputind să mai muncească după aia 
mai bine de jumătate de an, a primit de la 
asigurări nemaipomenita sumă de... 700 
leii Sigur, mai există si alte companii de 
asigurări în afară de ADAS, poate mai acce- 
sibile nouă astăzi, dar să nu uităm că şi 
acestea sint orientate spre profit. Ori, noi 
avem o meserie în care riscul fiind foarte 
mare, pierderile lor pot fi ge muri: Aşa 
încît, cine e gata să sară în pentru... un 
cascador? 


Interviu realizat de 
Bogdan BURILEANU 


Foto: Victor STROE 


Ce condiţii trebuie să îndeplinească 
cei ce ar dori să se specializeze 
în profesia de cascador? 


In primul rînd, să fie oameni echilibrati, cu un comportament social civili- 
zat. Trebuie să aibă cel putin studii medii și stagiul militar satisfăcut. Din 
punct de vedere psiho-fizic, candidatul la cascadorie are nevoie de o foarte 
bună putere de receptare, capacitate ridicată de muncă în regim de efort 


prelungit și intens, ambiţie, abilitate fizică, stăpinire de sine și... multe altele. 
Cei ce consideră că îndeplinesc aceste condiţii preliminare se pot adresa 
Asociaţiei Cascadorilor de Film din cadrul Uniunii Cineaștilor (str. Mende- 
leev nr. 37), ea asigurînd, odată cu pregătirea, si exercitarea meseriei si 


drepturile sociale elementare 


rijirea- sănătăţii odihnă, pensie). 


La Asociaţia cascadorilor profesionisti cu sediul în Piaţa Amzei nr. 13, et. 
de cascadori 


li, funcționează o 
spune că se vor 


condusă de Cseh care ne 


a selecţii mai ales în medii sportive: „Încercăm să evi- 


oper: 
> tam in acest mod situaţii penibile, cum s-a întîmplat cu ani în urmă cînd, la 
anunţarea unor cursuri de pregătire pentru cascadori, au năvălit mii de de- 
lincventi încît îi căuta poliția pe la Buftea. Vom avea, deci, in vedere în pri- 

mul rind calitatea umană. Meseria se învață ulterior.“ 
Și o adresă pentru cei ce doresc să se adreseze direct la Hollywood: 


Stuntmen's, Association 4810 Whitsett Ave., North Hollywood, CA 91607. 


CASCADOR Of 


; şi restul - - 


eam obișnuit să admirăm la 
cinematograf urmäririle, sal- 
turile, rasturnarile și rostogo- 
lirile unor masini care, sub 
ochii noștri, se fac praf si 
pulbere. Dar oamenii? Din- 
colo de spectaculosul situa- 


UN BĂRBAT ŞI O FEMEIE 


theron sei Franța, 1968 Regia: Claude Le- — 
"touch; Cu: Anouk Aimée, Jean Louis Trintig- . 
nant, Valerie Lagrange x 
Desi secundar, personajul cascadorului 
apare in acest film într-o lumină favorabilă. 


Un personaj 


bn. t 


‚Evocat cu afecțiune in amintirile soției care 
îşi revine cu greu după accidentul sâu mor- 
tal, el este o prezenţă puternică şi atașantă, 
contrazicind prejudecățile despre profesio- 
nistii „dezechilibrati si bezmetici” ai riscului. 


ANIMALUL 


Era imposibil ca un personaj atît de exotic să fie ignorat de 
cinematograf. Cascadorul nu poate lipsi atunci cînd filmul îşi 


exotic 


tiei și. eventual, de funcționalitatea aces- 
teia în ansamblul acţiunii filmului, puţini 
dintre noi mai au răgazul să-și pună în- 
trebarea cum se face o asemenea cas- 
cadă? Cît durează pregătirea ei? În ce 
constă dificultatea, care este gradul de 
risc si cum este el preintimpinat de către 
cei ce o realizează? Să încercăm a răs- 
punde la aceste citeva întrebări. 
Filmele americane deţin, indiscutabii, 


dezvăluie propriile culise. El este deținătorul multora dintre se- 


Producţie: Franța, 1977; Regia: Claude Zid;  cretele „de fabricaţie“ ale spectaculosului care înfierbîntă ima- datorită ponderii şi importanței 
Di Si ee ginafia er Condesa însă la pate dublurii, | 1g; in Sale Unite ful ato 
O” spiritugla comedie care, alegindu-si ca . > mobil“. Industria cinematografică, folo- 


itual e e d . . oe + ii € 
protagonist un cascador ghinionist si simpa-  CAScadorul are prea puţine satisfacţii față de vedeta pentru Sna aone re gaii sta pre. 


We, gloseazi, a anan contacteion, Care îşi riscă viața. Incercind să restituie (pe ecran) unele din | eicients maximă si iscuri minime. Prag- 
instabilitatea vieţii de familie, accidentele. 7 ji ipsi iată j= , M un TOO 
ee vH ti Be re prd drepturile de care personajul este lipsit (în viaţă), filmele dedi dată 58 repete de mai mule ori 0 cas- 


supremaţia absolută în materie. Poate și 


este încredințată lui Jean Paul Belmondo, 
unul dintre puţinii actori care execută singur 


cascadele, acesta isi exprimă, prin rolul jucat, - 


simpatia si respectul fata de cei care își riscă 
viața dublind vedetele. 


CASCADORI 


ee SUA, 1977; Regia: Mark Lester; 
Cu: Ro! Foster, Fiona Lewis, Joanna Cas- 


2 intrigă polițistă pornind de la moartea 
unui cascador în timpul turnării unei scene 
periculoase. Banuind că nu este vorba des- 
pre un accident, ci despre o crimă, fratele 
său se angajează să-i preia rolul. Dincolo de 
suspens, filmul propune remarcabile cascade 
cu helicoptere și mașini. 


CASCADORUL HOOPER 


Producţie: SUA, 1978 Regia: Hal Needham; 
Cu: Burt ids, Jean Michel Vincent, 
Salty Field 


Portretul unui cascador aflat la apusul ca- 
rierei prilejuieste descrierea unui mediu pito- 
resc, din care nu lipsesc dramele, invidia, 
conflictul dintre generaţii. Amănunte senza- 
tionale despre progresele tehnice ale casca- 
delor și ingeniozitatea neobosită acelor care 
le creează intensifică interesul acestui oma- 
giu dedicat unei profesiuni fără de care cine 
matogratul modern de acţiune n-ar fi posibil. 


CEI 7 FANTASTICI 


Producţie: SUA, 1979, Regia: John Peyser; 
Cu: ristopher Connely, Bob Seagren, 
Brian Brodsky, Elke Sommer A 

Asemänarea dintre titlul acestui film și Cei 
7 m nu este întimplătoare. Șapte cas- 
cadori formează un comando Care isi asumă 
o dificilă misiune: salvarea unei actrițe räpitä 
în timpul unei filmări de o bandă urmărind o 
recompensă uriașă. Incursiunea în „culisele“ 
cinematografului face farmecul peliculei care 
dezvăluie secrete ale numerelor de cascado- 
rie. 


CASCADORI ‘FARA LIMITĂ 
A 


Producţie: SUA, 1980 a: Hal Needham; 
Spr Sina ne Iri Dane DA So" 


nes 

Un fost agent CIA recrutează trei cascadori 
pentru a-l ajuta să recupereze o armä-laser 
furată. Prilej pentru inserarea unor detalii pa- 
sionante despre trucurile meseriei. 


CASCADORUL 
Pr a: SUA, 1982 Cu: Peter O'Toole, 
Steve Barbara Hershey a 


Policier avind ca protagonist un cascador 
care, evadat din închisoare, se jează ia o 
echipă de filmare sub un nume fals: Cunos- 
cindu-i adevărata identitate, regizorul îl san- 
tajează ¢erindu-i mereu să ,pluseze” si să 
execute cascade din ce în ce mai pericu- 
loase. O reflecţie ere avatarurilor acestor 
profesionisti care isi riscă viata pentru succe- 
sul altora. 


STICK 


Producţie: SUA, 1985 Regia: Burt Reynolds; 
Cu: Burt Reynolds, Candice Bergen, George 


Film polițist cu iz de melodramă în care 
cascadorul are partitura flatantä. De reținut 
pentru ingeniozitatea trucurilor folosite in 
elaborarea cascadelor. 


cate lui isi măresc numărul. 


% Jean Paul Belmondo nu acceptă dubluri, 
mai ales cînd filmează în compania unei Raquel Welch 
(Animalul de Claude Zidi) 


Jean-Paul Belmondo se înscrie in 
foarte restrinsa categorie a actorilor ca- 
re-si execută singuri cascadele. Este inte- 
resant de știut că „Bebel“ a beneficiat, pe 
la începutul anilor '70, de serviciile unui 
cascador profesionist foarte bine dotat 
profesional și care, în plus, îi seamănă 
perfect, de parca ar fi fost frați gemeni. 
Cascadorul se numea Luca Dragostin și 
era român! După ce a lucrat citiva ani in 
Buftea, a fugit din tara trecind Dunărea 
înot, pina în Iugoslavia; de-acblo a ajuns 
la Paris, unde și-a valorificat. pentru un 
timp, asemănarea cu marele actor. Ulte- 
rior, însă, colaborarea a încetat pe motive 
strict particulare. Belmondo fiind un bun 
sportiv, isi mai face şi acum unele cas- 
cade cu un coeficient scăzut de risc. Dar 
pentru asta el apelează în prealabil tot la 
serviciile unui cascador profesionist, care 
studiază și pregătește cum se cuvine te- 
renul, apoi îl învață mișcările necesare si 
il antrenează corespunzător. a 


ŞOBOLANII ROŞII 


Producție: România, 1991; Regia: Florin Co- 
dre; Cu: Lucian Nuță, Bogdan Vodă, Tora Va- 
silescu, Dragoș Pislaru, Serban lonescu 

O privire dinăuntru asupra profesiunii de 
cascador, cu pitorești descrieri de mediu și 
de „întimplări de la filmare“. Portretizat pe 
fundalul unui sarcastic tablou de moravuri, 
protagonistul care cumulează calităţile de cä- 
pătii cerute de meserie (curaj, altruism, fair- 
play) este un personaj insetat de autenticitate 
şi adevăr. 


Dana DUMA 


gind pină atunci citeva mașini şi reluind 
tot de atitea ori dubla cu pricina. 

Dincolo de profesionalismul cascadori- 
lor, intră în scenă tehnica cea mai sofisti- 
cată. Calculatorul primește toate datele 
problemei, le analizează și oferă soluția 
optimă pentru fiecare dintre ele. Se are în 
vedere greutatea şi forma mașinii, încli- 
narea pantei. lungimea saltului și conditi- 
ile de aterizare, punctele sau zonele mai 
vulnerabile din structura mașinii. Pină și 
direcția. sau viteza vintului sint luate în 
calcul, rezultatul fiind respectat cu sfinte- 
nie. 

La noi, operaţiunile sint cam aceleași. 
Doar mijloacele folosite diferă, uneori, 
destul de mult. 

Astfel, cascadorul este cel care stu- 
diază personal terenul si celelalte condiții 
ale locului, conexindu-le cu cerințele sce- 
nariului şi dorinţele regizorului. Apoi se 
apleacă asupra mașinii cu care va lucra. 
li studiază caracteristicile, face calcule, 
caută soluții. „Obiectul muncii“ trebuie 
mai totdeauna echilibrat, ranforsat prin 
interior si pe dedesubt. Trebuie să tina si, 
mai ales, să nu se vadă. Urmează testă- 
rile, corectille, alte repetiții... firește, toate 
pină la un punct. Acela dincolo de care 
nu se poate trece decit o singură dată, 
cind mașina se răstoarnă, sau ia foc, sau 
cade în apă. Altfel spus, punctul pe i se 
pune o singură dată. Cu imprevizibilul si 
cu riscurile de rigoare, pe care cascado- 
rul și le asumă integral. Ce mai înseamnă 
unul în plus? A 

Aceasta este una dintre fețele nevăzute 
ale unei profesii la fel de... nevăzute. Si, 
poate tocmai de aceea, cu atit mai impor-. 
tante. 


o Odată cu Dacii- 
debutul lui Sergiu Nicolaescu în filmul de fictiune- 
s-a format la noi și prima echipă de cascadori 


Fără Acropole si fără sirtaki 


imţul comun ne îndeamnă. 

atunci cind spunem „Grecia”, 

să ne gindim la vestigii arhe- 

ologice, la peisaje solare, la 

sirtaki. Nimic din aceste in- 
grediente de reclamă turistică în fil- 
mele semnate de Theo Angelopoulos, 
Nikos Koundouros și Nikos Panaioto- 
poulos incluse în „Retrospectiva filmu- 
lui grec“ prezentată la cinematograful 
„Eforie“. 

Refuzind facilul, regizorii amintiți 
utilizează un suplu şi subtil limbaj cine- 
matografic cu interesante mişcări de 
aparat, cu o mizanscenă în profunzime, 
totul contribuind la o fluiditate a ima- 
ginii cu totul remarcabilă. Ei scriu cu 
aparatul de filmat asa cum scrie scriito- 
rul cu stiloul, după cum prevedea Ale- 
xandre Astruc încă din 1948, atunci 
cind anunța „Naşterea unei noi avan- 
gărzi: camera-stilou“. 

Cel mai aşteptat autor din această 
retrospectivă a fost, desigur, Angelo- 


cei doi copii din Peisaj în ceață 
(1988), în căutarea unui tată pe care nu 
l-au cunoscut niciodată. Un subiect 
care ar fi putut conduce un regizor 
mai puţin abil la realizarea unei dramo- 
lete lacrimogene este tratat remarcabil 
de Angelopoulos, cu pudoare, cu dis- 
creţie. Lucrurile nu se spun intotde- 
auna direct, ci numai se sugerează, iar 
aparatul capătă autonomie de mişcare, 
se deplasează pe lungi parcursuri sinu- 
oase, descoperind mereu noi fragmente 
de realitate, completind permanent 
imaginile” anterioare. 

Zile din "36, realizat in 1972, în plină 
dictatură a coloneilor, evocă instaura- 
rea unei alte dictaturi — în Grecia lui 
1936. A vorbi despre o realitate prin 
intermediul alteia, iată o modalitate de 
politizare a discursului cinematografic 
bine. cunoscută şi nouă, căci mulţi ci- 
neaști români au recurs la ea. Dar dis- 
cursul politizat e în acelaşi timp şi poe- 


- tizat, frumusețea fluidelor mişcări de 


relicve triste ale unui trecut glorios ce 
nu se va întoarce niciodată! L-am aș- 
teptat pe Adonis, dar Adonis e mort“ 
repetă unul dintre personaje). Să no- 
tăm şi aici imaginea de o remarcabilă 
fluiditate, montajul în cadru şi — în 
altă ordine de idei — fineţea cu care 
sint conturate psihologiile personaje: 
lor. 

Departe de grija pentru adincirea: 
analizei psihologice şi de preocupările 
formale s-au situat celelalte două filme 
din retrospectivă: Seducătorul (1963) 
de Manolis Skouloudis pare a fi un bla- 
jin strămoș al comediilor sexy, iar Li- 
sistrata (1972) de Giorgios Zervoula- 
kos — adaptare liberă după piesa lui 
Aristofan — cu toate trimiterile, cît se 
poate de explicite, la mişcarea hippie 
(de la rostirea celebrului „Make love, 
not war“ pina la însemnele de pe lenje- 
ria intimă a interpretelor) rămîne ex- 
terior subiectului, de un comic grosier 
şi cu o muzică potrivită mai degrabă 


Grecii nu-şi vind tara dacă cel mai important regizor al lor, 


Theo Angelopoulos, face 


ilm cu Jeanne Moreau și Marcello Mastroianni: 


Pasul suspendat al berzei — premiera la Cannes '91 


poulos, cineast cu un bine consolidat 
renume international, dar ale cărui 
filme sînt practic necunoscute specta- 
torului român. Cele trei filme reţinute 
ne-au convins că avem de-a face cu un 
pe ag original şi profund, care din- 
colo de „story“ propune meditații asu- 

ra unor teme contemporane. lar acest 
ucru este detectabil încă de la debutul 
său cu Reconstituirea (1970) — inclus 
in selecție — film de o frumuseţe so- 
bră, în alb şi negru. Pretextul drama- 
turgic este tripla reconstituire a unei 
crime pasionale de către poliţie, de că- 
tre o echipă de ziarişti şi de către regi- 
zor, ceea ce dă naștere unui joc textual 
in care cele trei versiuni se intersec- 
tează şi se completează reciproc. Dar 
dincolo de aceasta ni se prezintă viata 
tristă dintr-un sat grec, întreaga dramă 
fiind o consecință a masivei emigrări în 
Occident, mai ales în Germania. văzută 
de către săracii Greciei ca un Pămînt al 
n. ragen 

ot spre Germania se îndreaptă şi 
16 


aparat insogind permanent o intrigá 
pseudopoliţistă. 

Pe un fond muzical constituit de arii 
din operele (melodramele) lui Verdi şi 
Puccini se desfăşoară povestea de dra- 

te niciodată dusă pină la capăt din 
ilmul lui Nikos Panaiot los, Melo- 
dramä? (1980), amintind oarecum de 
scenariile unei Marguerite Duras. De 
altfel filmul realizat în alb şi negru, în- 
chis între două coperţi color şi .. 
sub semnul unui citat din Andre Bazin 
(„Cinematograful este o fereasträ des- 
chisă spre lume“) are un aer „nouvelle 
vague“, părind un omagiu adus acestui 
curent ce a înnoit limbajul cinemato- 
grafic. 

Muzica lui Verdi este prezentă si in 
Bordelul (1985) de Nikos Koundouros, 
povestea unor prostituate din Marsilia 
ce sosesc în Creta sfirşitului de secol 
XIX în timp ce partizanii cretani luptă 
pentru eliberarea insulei de sub domi- 
natia turcă. Atmosfera este nu numai 
de sfirşit de lume. („O, Grecie plină de 


unui local sau unei nunți de mahala de- 
cit unui film cu tematică pacifistă. 
Am putea crede că cinematograful 
grec este mai dotat pentru dramă decit 
pentru comedie, dar ar fi o concluzie 
pita. după se am vizionat numai 
şapte filme din producția ioadei 
1963—1988. Dar m sine meter că 
Grecia nu duce lipsă de personalități 
cinematografice bine conturate care, 
alături deja celebrul Cacoyannis, 
oferă opere ce pot bucura cinefilul. Re- 
gretăm că spectatorii — care se pling 


adesea de mediocritatea filmelor aflate ` 


in rețea — nu prea s-au înghesuit să 
vadă această interesantă retrospectivă. 
E drept că nici condițiile meteorolo- 
gice nu au fost din cele mai favorabile, 
iar lipsa unei püblicitäfi adecvate s-a fă- 
cut simțită. j 


Rolland MAN 


Vă răspunde: 


Ana Hagiescu, laşi: lon Bejenaru, Vaslui; Cazacu 
Rodica, Rimnicu Vilcea: 

@ Steve McQueen (născut la 24 martie 1930) 
a fost interpretul ideal al eroilor-antieroi, insin- 
guratul dur cu inima tandră, pe care de cele mai 
multe ori. societatea îl respinge. Cu aventura şi 
nebunia riscului în singe îşi juca propria viaţă în 
cascade periculoase, într-un pariu cu moartea pe 
care — obligatoriu — trebuia să-l ciştige. Nu a 
avut niciodată profilul unui june prim. Nici nu a 
jucat vreodată un asemenea rol. După un debut 
nesemnificativ în 1956, explodează în filmul lui 


Isha Sturges Cei şapte magnifici (realizat în 
). 


S-a spus despre el că va imbätrini ca John 
Wayne. cow-boy al timpurilor moderne. N-a fost 
să fie așa. A ars etapele, trăind cu 200 km/h, vi- 
teză la care ajungea gonind pe circuitele de for- 
mula unu. De altfel, colecționa cu pasiune mașini 
de curse, camioane, motociclete. Refuzind să fie 
dublat în scenele periculoase, producătorii 
aproape înnebuneau cind se gindeau la sumele pe 
care le cereau companiile de asigurări. Oricind , 
putea să se zdrobească de un copac sau de o 
stincä şi să fie dus — bucăţi — la spital. Cînd a 
spus producătorului filmului Marea evadare că 
are de gind să sară cu motocicleta peste un gard 
din sirmă ghim de peste 2 metri, acesta a cre- 
zut că face infarct. Steve şi-a pregătit cu minugie 
cascada, cronometrind, neuitind nici un amănunt. 
Şi... a sărit. Por'fi oare uitate virajele in ac de păr 
pe care le lua cu bolidul pe patru roţi pe circuitul 
de la Le Mans (Marele — 1967, r. John 
Frankenheimer)? Sau urmărirea dementă cu mași- 
nile pe străzile din San Francisco... (Bullitt — r. 
Peter Yates — 1968). A încercat — pină în ultimă 
clipă — să lupte cu boala nemiloasă care începuse 
— din 1977 — să-l macine şi care s-a datorat — 
susțin unii — combinezoanelor cu fibre de oțel, 
pe care le purta direct pe piele, cind filma scenele 
periculoase. Nu i-a plăcut niciodată meseria pe 
care o făcea. „Să fii actor, asta nu e meserie de 
bărbat” — obişnuia el să spună. Viaţa personală a 
fost şi ea o continuă goană, sete de a fi iubit şi în- 
teles. După o primă căsătorie, din care a rezultat 
fiul său Chad, astăzi în virstă de 26 de ani, s-a reca- 
satorit cu Ali McGraw, eroina acelui neuitat Love 
Story. O dragoste coup de foudre care repede s-a 
stins, ca orice foc ce arde cu flacără prea mare. 
Cu puţin înainte de sfirşit, Steve spunea: „Uräsc 
toată acea ipocrizie și bla-bla-urile care însoțesc, 
aici la Hollywood, ceremoniile funebre“. S-a stins 
din viaţă la 7 noiembrie 1980 si — la dorinţa lui 
— cenușa i-a fost imprăştiată deasupra apelor al- 
bastre ale Pacificului, într-un ultim salt spre abis. 
De data asta, fără întoarcere. 

Alte filme: Papillon, 1973 (r. Franklin Schaf- 
fner); Un dușman al Poporul, 1977 (r. George 
Schaeffer); Vinätorul, 1 (r. B. Kulik). 


Doina STĂNESCU 


o 


— 


PE ~ = 


Austriecii au 


lee 


celor 

două exprimări argotice 

din formula de mai sus 

(Metro-Spetit-Soilit), scrise 

pe zidurile Parisului de ca- 
» tre tinerii revoltați din mai 
"68, li s-a adăugat în ultimul deceniu una la 
fel de obsedantă: video, ajuns un element 
esențial în viaţa celor ce poe „satul 
planetar” al lui McLuhan. implicaţiile aces- 
tui slogan au devenit obiect de studiu şi 
cercetare. Un seminar pe această temă s-a 
desfăşurat în orașul impregnat de muzica 
lui Mozart: Salzburg. Am participat, prin- 
tre cursanţii veniţi din cele cinci conti 
nente, timp de două săptămini la un minu- 


etro-Boulot-Dodo”... 


| FYM, ei sînt 


JODIE FOSTER Premianta „Globului 
o de aur“ pe 1992, a apărut pentru prima 
oară pe ecran în chip de copil-minune. La 
numai doisprezece ani juca rolu! unei cin- 
tarete de bar în savuroasa comedie Bugsy 
Malone (1975) de Alan Parker. A im 
sionat apoi prezenţa ei în Taxi Driver 
(1976) de Martin Scorsese, unde întruchipa 
o prostituată minoră. Deşi perfect inter- 
pretate, primele ei personaje nu preves- 
teau evoluția talentatei Jodie Foster, consi- 
o derată la ora actuală una dintre actrițele 
cele mai inteligente de la Holiywood. 
Licenţiată în litere, ea vorbeşte perfect 
franpuzeste şi are i oculturale 
demne de toată stima. Îşi elaborează cu 
minugiozitate partiturile, căutind intotde- 
auna motivațiile psihologice ale eroinelor 
sale. Forța de convingere a portretului pe 
care îl face ea în Acuzaţii (1989 regia Jo- 
nathan Kaplan) unei femei traumatizate de 
un viol i-a adus un „Oscar“. Tot pentrus 
acest premiu ea candidează în 1992 cu ro- 
lul din Liniştea mieilor tru care i s-a 
atribuit si mult rivnitul „ de aur”. Re 
gizorul jonathan Demme, care a intengio- 
nat inițial să incredingeze partitura fru- 
moasei Michelle Pfeiffer, a fost ut im- 
presionat de modestia şi umilința dovedite 
de Jodie Foster cînd i-a solicitat să întru- 
_chipeze ea personajul agentei F.B.l. fasci- 
© mată de cazul unui criminal psihopat. El a 
fost surprins să constate că ea „se ataşase 
de film înainte de a începe lucrul la 
acesta”. 
Actriţă inteligentă şi sensibilă, Jody Fos- 
ter a făcut admiratorilor ei o surpriză re- 
gizind: singură Micuţul Tate, pelicula de 


putut vedea Sunetul muzicii de A 
pe video, difuzarea filmului american fiind interzisă” deoarece 
versiune autohtonă a poveștii adevărate a Mariei Von Trapp! 


e 


nat surghiun în castelul numit „Sunetul 
muzicii” şi care a dat titlul filmului cunos- 
cut de noi toți. 

Castelul a aparținut mai întîi prinţului 
Leopold de Bavaria şi apoi marelui regizor 
austriac de teatru şi cinema Mar at 
hardt. El a creat aici festivalul de teatru 
devenit una dintre dimensiunile culturale 
ale Salzburgului. Maestrul, rămas în istoria 
Hollywoodului prin filmul său Visul unei 

de vară, concepuse în interiorul 
castelului un sistem de iluminare cu sfeș- 
nice adăpostite de cadrane de ceas fără 
limbi, totul creind o atmosferă romantică 
şi efecte spectaculoase. Lumina timidă a lu- 
minărilor ne întorcea cu gindul la începu- 


rară delicateţe şi graţie. interpretind rolul 
unei mame celibatare cu un copil superdo- 
tat ea a dovedit o excepţională capacitate 
de metamorfoză și nebănuite resurse de 
umor. 

Prezenţă aparte în peisajul hollywoo- 
dian, Jodie Foster este o actriță care mai 
are multe de spus. Impresia ne este inta- 
rită de o declaraţie a lui Ted Tally, scena- 
ristul de la Liniştea mieilor: „După ce ai 
petrecut un an alături de Jodie Foster, nu 
te poți împiedica să ţi-o imaginezi în toate 
personajele feminine pe care le întilneşti”. 


Dana DUMA 


ert Wise numai Î 


-un miracol? 


turile cinematografului şi chiar mai 
înainte, cind umbrele chinezești reprezen- 
tau o unică formă de imagine mişcătoare. 
Mărturisesc că în această ambianfä era mai 
firesc să te laşi atras de studiul în biblio- 
tecă decit de videotecă. Şi totuși discuţiile 
au marcat un pas în plus pe drumul imagi- 
nii. Am notat pentru dumneavoastră citeva 
din ideile susținute de iluștrii- participanţi. 

La întrebarea: video este sau nu un con- 
curent nefast pentru cultură?, Peter Brook 
susținea că ar fi folositor numai în studiile 
despre teatru si cinema. Regizorul Alan J. 
Pakula (cunoscut videofililor de la noi ca 
autor al filmelor Toţi oamenii presedin- 
telui, Alegerea Sophiei) afirma că pentru 


BILLY CRYSTAL partenerul tui Danny 


De Vito in Arunc-o pe mame din tren) și-a 
petrecut copilăria într-un mediu artistic (în 
Long island-ul natal familia inea marele 
magazin de articole muzicale „Commodore“ 
de care se leagă ascensiunea multor vedete 
ale jazzului) și acest lucru a fost benefic pen- 
tru debutul sâu timpuriu în industria specta- 
colelor de divertisment unde se remarcă prin 
talentul pentru parodie si imitație (un memo- 
rabil Sammy Davis jr.!): Tranzitia de pe scena 
barurilor de noapte pe micul ecran este fi- 
rească, serialul de mare popularitate. Satur- 
day Night Live (Simbătă noaptea in direct) 
oferindu-i ocazia sä creeze mai multe perso- 
naje dintre care „Fernando“ cucerește inimile 


_ procese nesfirsite, ci 


un cineast, video-ul este un miracol, cäci 
prelungește viaţa filmului şi dä posibilita- 
tea ca el să fie văzut şi revăzut la nesfirsit. 
Tinerii pot studia creatorii pe care fi ad- 
miră şi astfel casetele au inceput să ia jo- 
cul. alături de cărţi, în rafturile bibliateci- 
lor noastre. Pentru profesorul polonez ja- 
kubovicz video-ul a fost un fel de a supra- 
viegui in anii comunismului, o posibilitate 
vitală de a transmite informaţiile interzise 
şi mesajele Solidarităţii. Ziaristul american 
R.W. Apple (New York Times) preferă presa 
scrisă afirmind că a renunţat chiar să cola- 
boreze cu televiziunea, ruda cea mai 
aproapiată a tehnicii video — căci numai 
într-un ziar poți analiza pe indelete ceea 
ce își propui fără să depinzi de blestematul 
de. minutaj. Profesorul Wedeli de la Insti- 
tutul European pentru Mass-Media ne li- 
nisteste pe cei din Est, vorbindu-ne despre 
pirateria video care se va rezolva nu prin 
rintr-un timbru de.. 
casetă (o sumă în plus pe caseta virgină 
care va reveni producătorilor si creatori 
lor). Deci videofili, sintem salvați! 


De. la preşedintele Asociaţiei ziariştilor 
din Singapore, Leslie et A am aflat că în 
fara sa sînt interzise prin lege antenele pa- 
rabolice, fiind considerate o ameninţare 
pentru televiziunea națională. În acelaşi 


-dialog, profesorul american Ornstein, care 


a fost observator la alegerile din 20 mai 
din România, s-a arătat uluit de numărul 
surprinzător de mare de antene foe 
de la noi. jeff Greenfield de la ABC Televi- 
sion News a remarcat că, din pricina proli- 
ferärli video-ulul, publicul american nu mai 
are răbdare nici măcar să urmărească ști- 
rile fulger cu imagini de fracțiuni de se- 
cundă, ca la BBC, preferind să le înregis- 
treze pe casete video spre a le putea ur- 
mări apoi pe „repede-inainte“. Tot in Sta- 
tele Unite, dar acum şi în unele ţări din 
Europ ai posibilitatea să vezi pe un canal, 
simultan, pe ecranul împărțit în mici pă- 
trate, tot ceea ce se emite în acea clipă,în 
asa fel încît te poți fixa instantaneu pe 
programul dorit. În noianul celor citeva 
zeci de canale, telespectatorul îşi cere in- 
dependenţa opțiunii şi se întoarce către vi- 
deo asupra căruia se simte stäpin. Pentru 
videoteles; or este incontestabil o po- 
sibilitate de selecţie, dar o selecție ce se 
dovedeşte adesea nu mai puţin tiranică. 
Mulţi ajung să cunoască viața numai prin 
intermediul ecranului. 


“Bucurindu-ne de acest privilegiu, să ne 
ferim totuşi de a deveni incurabil subjugagi 
de invazia imaginii. 


Irina-Margareta NISTOR 


spectatorilor cu o simplă exclamatie rostită 
într-un fel anume: „You Look Mah-velous!" 
(„Aräti mih-nunat!“). lrumpe apoi si pe ma- 


~ rele ecran odată cu Running Scared (Fugind 


inspälmintat), Throw Momma From The Train 


Taro pe mama din iren), The Princess 


tesa mireasă), Memories of Me 


Met Sally (Cind Harry a intiinit-o pe Sally) 
care i-a adus nominalizarea pentru Globul de 
aur si City Stickers Sen pe: 
Reputația de „good guy” (băiat bun) și-a 
consolidai-o dedicindu-se apărării drepturilor 
omului în cadrul manifestărilor „Comic Re- 
lief“ („Defulare comică”) împreună cu 
Whoopi Goldberg si Robin Williams obtinind 
beneficii de milioane de dolari pentru mii de 
cetățeni neajutorati. Cu această ocazie a că- 
latorit în fosta URSS unde a filmat Midnight 
Train to Moscow (Trenul de ia miezul nopți 


pentru Moscova). 4 = 
Billy Crystal a fost de două ori amfitrion la 
decernarea Oscarurilor si de trei ori la 
Grammy, fapt pentru care a cistigat e! insusi 
un premiu Emmy; de asemenea a fost de 12 
ori nominalizat pentru Ace Awards, dobin- 
dind trei astfel de trofee. S-a încumetat să si 
scrie publicind scurte povestiri în „Playboy 
Magazine“, „New York Times” și o „Semi-au- 
tobiografie“. Se pregătește să debuteze ca 
regizor (după ce a fost si producător la Me- 
mories... și When Harry...) cu Mr. Saturday 
— 48 de ore din viata unui artist care 
se autodistruge, „ceva în maniera 


‚Bull (Taurul furios)“ al lui Scorsese; va inter- 


preta rolul principal, dar nu va sconta prea 
mult pe elemente autobiografice (rămine de 
văzut!). 

Date personale: are 43 de ani, este căsăto- 
rit de 21 de ani cu Janice, au două fiice — 
Jenny de 18 ani şi Lindsay de 13 — locuiesc 
în California într-un ranch cu vedere spre Pa- 
lisadele Pacificului, dar se gindesc să se 
mute la Santa Fe fiindcă au nevoie de mai 
mult spațiu pentru noul membru al familiei, 
Beechnut, calutul din City Stickers. Ca orice 
vedeta care se respecta, este imbracat de 
Giorgio Armani, stilistul preferat si de Tom 
Cruise, Mickey Rourke si Alec Baldwin. 


trina COROIU 


17 


Pe vremea 
Revoltei de pe Bounty: 
Marlon Brando 


Partenerul 
lui Sylvester Stallone 
in ultimul Rocky 
nu este altul 
decit fiul sau, Sage 


La insistența cititorilor, 


Virginia Madsen an nou Dată 


în rolul unei vampe 
de temut în Hot Spot 


18 


NIKITA 
SE SPOVEDEȘTE 


intr-un interviu acordat 
saptaminalului „L'Evenement 
du Jeudi" Nikita Mihalkov (a 
cărui face acum incon- 
jurul lumii după laurii primiţi 
la Veneţia 1991) a ţinut să 
facă o precizare care spune 
toarte multe: „Nu m-am simțit 
niciodată un om sovietic. Am 
fost și am rămas întotdeauna 
un rus. Asta a și fost tăria 
mea. Sovieticii au crezut ca 
pot distruge biserica orto- 
doxă şi mentalitatea unui în- 


treg popor, dar dacă'au reuşit 
ceva a fost doar de suprafață. 


„Sub învelișul comunist a ră- 


mas ceva care pilpiie ca o 
inimă, Niciodată nu mi-a fă- 
cut plăcere să mă detinesc în 
mod negativ, nici înainte. si 
nici după perestroika. Să faci 
filme care denunţă, care arată 
momentele grele ale cotidia- 
nului nu m-a proonupar defel. 
Prefer să rămin la ceea ce iu- 


besc eu cel mai mult: Cehov, 
Goncearov. Si sper că spec- 
tatorii vor înțelege ca dacă-i 
iubesc atit de mult pe Cehov, 
nu-l pot iubi pe Lenin“. 


Almodovar și-a pus... Tocuri inalte (cu 
Victoria-Abril, Marisa Paredes si Miguel Bose) 


A patra. ecranizare Colt Alb’ de Randal Kleiser 
(cu Ethan Hawke) 


uf 
r 


e Actorii americani s-ar lăsa 
taiati în bucăţi decit să facă publi- 
citate diverselor produse alimen- 
tare, cosmetice, tehnice în S.U.A. 
Asta strică la cota de populari- 
tate, obişnuiesc ei să spună. Si 
totuși aceiași actori americani se 
înghesuie să laude calităţile pro- 
duselor nipone, la ele acasă, 
adică în Japonia. Arnold Schwar- 
zenegger, Sigourney Weaver, Ke- 
vin Costner, sint citiva dintre cei 
ce fac publicitate unor produse 
ca Alinamin V, o bautura energe- 
tica, Suntory Malt si Nippon 
Steel. Publicitatea le ajută pe sta- 
rurile americane să-și promoveze 
filmele” în Tara Soarelui Rasare. 
De exemplu Mickey Rourke care 
nu mai e cam de multisor un ac- 
tor foarte popular în America, 
este unul dintre cei mai îndrăgiţi 
în Japonia, pentru că figura lui 

. apare des la televiziune ridicind in 
slavi calitățile băuturii X si a auto- 
mobilului Y. Filmul Hudson Hawk, 
un adevârat fiasco în SUA, la To- 
kio face rețete-record pentru ca 
protagonistul, vechea noastră cu- 


nostinta tv, Bruce Willis, a ajuns o: 


celebritate läudind ,,look"-ul masi- 


ad 
yer 


nilor Subaru. Michael J. Fox este 
„tegat“ (dar cu lanțuri de... aur) 
de firma Honda și atunci ultimul 
sau film Doc este pro- 
pulsat in topul nipon. O parte a. 
succesului lui Woman se 
datorează și faptului că Richard 
Gere laudă cit poate comoditätile 
lui Japan Airlines. Şi, în sfirsit, 
Chalie Sheen care este 
adorat pur si simplu de tinerele 
japoneze, face publicitate pentru 
Tokyo Gas — și, surpriză! — pen- 
tru incältämintea feminină. Fiţi li- 
nistiti, nu poartă superbii pantofi 
cu toc înalt, îi foloseşte doar ca 
poite-bonheur(!). „Reclama sufle- 
tului comerţului“ (și a filmului) 
este mai tare ca oricind. 

e Si pentru că tot vorbim de 
bani (care nu aduc fericirea zicem 
noi, pentru că nu-i prea avem), sa 
amintim de noul clip al lui Mi- 
chael Jackson, Black or White 
(Negru sau alb) care a costat, ți- 
neti-va bine; 7.1 milioane dolari. 
Cele 14 minute de extravaganta 
vizuală au fost realizate de John 
Landis care, cu un salariu de 
250.000 dolari, se numără printre 
regizorii de video-clipuri cei mai 


COLT, ALB 


Binecunoscutul roman al 
„sălbăticiei de gheaţă“ „Colt 
Alb“ de Jack London a deve- 
nit pentru a patra oară film in 
regia lui Randal Kleiser. Fil- 
mul a fost produs de studiou- 
rile. hollywoodiene „Para- 
mount“ iar în principalele ro- 
luri apar Klaus-Maria Branda- 
uer şi Ethan Hawke. Un co- 
mentator american tine să 
precizeze: „lată o adaptare 
demnă de -acest nume pentru 
deja clasicul Jack London. 
Este un film care a fost turnat 
chiar pe locurile unde.se pe- 
trece acţiunea romanului“. 

Colt Alb este precum se 
ştie povestea extraordinară a 
relaţiilor de prietenie și com- 
plicitate dintre un lup ciudat 
si mindru („rol“ în care apare 
un senzaţional interpret, un 
cîine lup care are acum un 
box-office), un tinăr cäutätor 
de’ aur, interpretat de Ethan 
Hawke (actorul care s-a im- 
pus printr-un rol de neuitat în 
filmul australian de acum trei 
ani Cercul poeţilor dispăruţi) 
și un om aspru și taciturn, 
Klaus-Maria Brandauer. 


ŞI IARĂȘI 
DRACULA 


Coppola este aproape pe 
Sfirsite cu filmările la-o noua 
adaptare după „Dracula“ de 
Bram Stocker. „Versiunea 
mea — spune realizatorul ita- 
lo-american —'se va deosebi 
de celelalte pentru că am ți- 
nut să-i dau o tentă erotica" 
Pâi cum altfel, în 1992? 


ÎNTRE CIOCAN 
ȘI NICOVALĂ 


Ultimul film al lui Pedro Al- 
modovar Tocuri» inalte (cu 
Victoria Abril, Marisa Paredes 
si Miguel Bose) a provocat 
mari. discuţii. Fanii lui Almo- 
dovar s-au împărţit în două 
tabere pe care le portreti- 
zează foarte succint comen- 
tatorul american Richard 
Corliss în „Time“ „Un grup ar 
vrea ca noile filme ale lui Al- 
modövar să fie cu totul alt- 
ceva decit cele mai vechi. Un 
alt grup. ar dori ca ele să fie, 
dimpotrivă, la fel de atractive 
asa cum s-au obişnuit ei la 
Almodovar. intre aceste două 
grupuri realizatorul spaniol 
caută să-și croiască propria 
cale, să spună povești, sâ-și 
păstreze propria viziune fara 
să ia în seamă clicile și trăn- 
câneala”. 


Bia -Ti-me-0e 


bine plătiți de la Hollywood. Cos- 
tul efectelor speciale: modesta 
sumă de 42.000 dolari. După cum 
se vede, nu de bani duc ei lipsă! 

e Vine, vine primăvara si nu 
vine cu mîinile goale: Warren 
Beatty si Annette Bening sint feri- 
citii „posesori“ ai unui copil (fe- 
tita) “ mic-micut, nou-nout; Jack 
Nicholson, la 59 de ani, a aflat in 
sfirşit (mai bine mai tirziu decit...) 
ce bine e să fii tată, şi drept ur- 
mare, este în așteptarea celui 
de-al doilea copil. Speră 'ca micu- 
ful să fie băiat. e Si, două sur- 
prize: Catherine Deneuve (47 ani) 
trăiește o dulce romantä cu mai 
tinărul John Wayne jr. (29 ani) 
(unde am mai auzit noi numele 
acesta?) e Gurile rele ale Hol- 
lywoodului (și sint destule) cleve- 
tesc că Robert Redford va divorța 
(în sfirsit, spun ele) de soția sa 
(după o căsătorie de aproape 30 
de ani) pentru a se uni (la bine și 
la rau) cu o tinärä de 35 de ani, 
cabinieră, pe numele ei Kathy, 
pur şi simplu. Actorul n-a confir- 
mat ştirea, dar nu iese fum fara 


foc. 
Doina STĂNESCU 


Într-o pauză de filmare 


n sfirşit „i-am prins“ ta mt i acorde un interviu. 

într-o pauză la, filmările Old Gringo („gringo“ fiind 
porecla pe care mexicanii au dat-o americanilor). Su- 
biectul este inspirat de viata ziaristului american Am- 
brose Bierce care a fost tratată în amănunt de romanul 
„Gringo Viejo“ de Carlos Fuentes. Cind spun că „i-am 

prins“ mă refer la Jane Fonda si la Gregory Peck. Filmul la 
care ei colaborează este produs de compania „Jane Fonda 
„Norocul meu e că Jane m-a angajat — imi spune Gre- 

gory Peck — pentru că în ziua de azi nu prea există roluri de 
bătrîni ca mine, de peste 70 de ani“. „Ei, da — sare Jane 
Fonda — privilegiata sînt eu pentru ca Gregory a vrut să joace 
alături de mine!'. Jimmy Smith interpretează in acest film rolul 
lui Thomas Arroyo, unul din generalii mexicani ai marelui re- 
volutionar Pancho Villa. lată și o părere a lui: „Asta aşa e! — 
spune Smith. Nici mie nu-mi vine a crede că joc alături de 


miul Oscar), Dick, 
rone etc. iar recent B 


la Hollywood. Mincarea este foarte picantă si totul e să ştii să 
nu te atingi de ardeii care-ţi ard gura. Producätoarei Jane 


pe Luis Puenzo ca realizator. 


Jane Fonda, producätoare si interpretä 
Gringo 


a filmului Old 


Beverly Hills California 90212 
USA 


/o Spanky Tayl 

c/o Span or 
Fan-Handle In A 

120 S Meton u 04 
Burbank, CA 91502 USA 


Al Pacino c/o Creative Artists Agency inc. 
Suite 1400, 1888 Century Park East 
Los Angeles, California 90048 SUA 


Globul de aur 


AA i A 


MOREE PoE 
VARDS 


Ci OBE 


VAR 


Cistigätorii Globului de aur 1992 pentru interpretare: 


Jod 


ie Foster si Nick Nolte 


Premiul „Cecil B. DeMille“ a fost înminat lui Robert Mitchum 
de către ei Huston si sila Caine 


nut acesta atmo- 
sfera in care au fost 
decernate primele 
distincţii importante 


a cele- 

ee > uri de 

“Aur“, a fost diferita 

de aceea din trecut. Adică 

peste tot şi toate planează o 

îngrijorare ru soarta ci- 

nematografului din cauza 

problemelor financiare, a 

costurilor ridicate ale filmelor 

cu corolarul lor imediat prețul 
biletelor de intrare în sală. 

Una din cauze este provocată 

de. cheltuielile impuse de 


plata vedetelor, cheltuială 


care a atins cote aberante. 
Publicul vine însă ca să-și 
vadă actorii lui preferaţi iar 
point Di ştiu să se au- 
pores oo şi asta înseamnă 
ioane de dolari. Şi mai în- 


seamnă a şti să te impui la 

box office. Atmosfera de la 
e ai banchet ținut la ho- 
tel „Beverly Hilton“ n-a mai 
strălucit nici ea, ca în alti ani, 
n-a mai fost la fel de antre- 
nantä deși nu s-a făcut eco- 
nomie la bugetul ce-i fusese 
afectat. Dim =, si asta era 


ca să mențină le- 
genda Hollywoodului. Ori- 
Cum, majoritatea. le ehnicilor 
folosite pe ¡platouri este de 


fabricaţie niponă că de 
ce n-ar fi achizi ri uzina 


cmc tă aprige 


Nolte (ei sînt cei mai buni ac- 


tori în acest an) sau Mi-, 


dier și Robin Williams (ei sint 
cel mai buni actori comici) 
premiile n-au surprins pe ni- 
meni. Ceea ce a provocat 
însă o mare tensiune a fost 
decernarea „Globului de Aur“ 
realizatorului Oliver Stone 
pentru filmul J.F.K., o trans- 
punere dramatizată a asasi- 
nării fostului președinte John 
Fitzgerald Kennedy. Acest 
film a stîmit din prima zi dis- 
un si ele nu se vor termina 

În definitiv digcutiile 
fac și ele parte 
din lansarea unui film, nu-i 
așa? 


Texte și fotografii de 
„ Ray ARCO 


19 


ae» 


nara 


ti 


S 
4 
` 
= 
S 


Ital 


ntr-un timp al rilor mediatice, cuvin- 
tul criză este dintre cele mai frecvente, 
dar adesea si cu cea mai mică acoperire. 
Cu ani în urmă italienii se arătau îngrijo- 
ragi că, în ce-i priveşte pe urmaşii lui Fel- 
lini, Antonioni, Scola, Bertolucci şi ceilalţi 
„mari“ ai filmului peninsular, nu se între- 
vedea nici o speranţă. Cineasti, cinefili, profesori 
şi critici constatau cu tristeţe că „cinematograful 
italian moare“ (v. Noul Cinema nr. 1/1991), că în- 
tre cei ce l-au impus ca o dimensiune a artei a 
şaptea în lume şi succesorii lor s-ar fi produs o 
ruptură. N-au lipsit inițiativele salvatoare (dar 
poţi da talent acolo unde natura nu l-a dat?). 


Festivalul de la Veneţia care este mai mult decit 
o întîlnire anuală, este o academie de film, un 
centru de activitate ce funcţionează de-a lungul 
întregului an, şi nu numai în cele două săptămini 
din septembrie, a luat chiar iniţiativa de a crea o 
secțiune a întilnirii, patronată de Bienală, o sec- 
fiune care să poarte titulatura „Veneţia tinerilor“ 
şi a selecționat şi programat vreo zece filme. 
Treaba se petrecea acum citiva ani şi derularea 
povestirilor părea să confirme aprehensiunea „bă- 
trinilor“ (şi nu numai a lor). Era, mi-aduc bine 
aminte, o paradă de relatări imagistice care nu-şi 
aflaseră o identitate. O bună parte din filmele de- 
butangilor dacă ar fi fost văzute pe alte meridiane 
şi dublate în alte limbi, cu greu ar fi sugerat că 
erau italienesti, că lumea acestor filme venea din 
aceeaşi lume a neorealistilor care o făcuseră ves- 
tită pretutindeni. Se încerca, se „căuta“ o altă 
imagine, un alt chip al unei umanităţi care nu se 
lepădase de sine, nu-și schimbase nici fizionomia, 
nici cultura, nici civilizaţia, obiceiurile, tempera- 
mentul etc., 'dar le incredingase pe toate acestea 
urmașilor să le găsească o expresie nouă în filmele 
lor. lar ei, precum avea să se vadă, nu se cunds- 
teau nici pe ei înşişi. Evident, nu vreau să cad în 
păcatul generalizării, poate cel mai greu păcat în 
indire cum spunea Alain (dacă această afirmaţie a 
lozofului n-ar fi şi ea tot o generalizare). 
Iniţiativa deci, n-a avut succes şi în anul urmă- 


tor „secțiunea tineret” a Veneţiei s-a desfiinţat iar . 


întristarea spiritelor de veghe s-a adincit. „Rup- 
tură între generaţii” avea să fie, un timp, convin- 
gerea cvasiunanimă. 

Altă încercare de a descoperi o eventuală tinără 
eneratie de cineasti a scos la iveală un alt aspect. 
sta se petrecea mai recent: epatarea în faţa teh- 

nicii. Noile aparate, electronica în serviciul cineas- 
tului, mobilitatea camerei de luat vederi, univer- 
sul de posibilități oferit de computer, seductia 
gadget-urilor iată tot atitea modalităţi de a fura 
gindul de la ceea ce ar avea de spus cineastul, 
preocuparea de a fi „original“ deviindu-i de la as- 
pectul cel mai important: ce anume ar avea de 
spus. Am reţinut un film care imi pare elocvent in 
această privinţă: Poliedrul lui Leonard (programat 
în cadrul secțiunii „Evenimente speciale“ impre- 
ună cu Decalogul lui Krszystof Kieslowski). Polie- 
drul... este semnat nu de un realizator, ci de doi: 
Vittorio Giacci şi m. Miletto, primul näscut in 
1943. al doilea in 1 5. primul preocupat de ci- 
nema şi muzică, cel de-al doilea de „computer 
graphics” şi de imagine de sinteză. Filmul trebuie 
povestit pe scurt tru a putea vedea unde ar 
„bate“ electronica în intimplarea cu pricina. Deci: 
într-o sală de cinema din Napoli (acţiunea se pe- 
trece în plin_război, 1942) se proiectează filmul 
Alpha-Tau de Francesco De Robertis. În sală un că- 
pitan de submarin cu soţia. Pe ecran scenele de 
război trezesc emoţii diverse. Pentru comandan- 
tul de submersibil, un decor eroic, pentru soția 
acestuia, o presimţire macabrä. Obscuritatea sălii 
răspunde obscurităţii de afară, în oraşul cufundat 
în bezna camuflajului, sfişiat doar de exploziile de 
bombe. Filonul afectiv, dragostea, se pierd în 
meandrele războiului iar marinarul nu mai are în 
cap şi suflet decit ţinta pe care trebuie s-o dis- 
trugă. Explozia unei mine face însă ca submarinul 
să eşueze. Comandantul pare singurul supraviegui- 
tor care visleste herculean pe o bărcuţă de sal- 
vare. Visleste, visleste spre un alt vas imaginar ce 
pare a străbate spaţii siderale ale amintirii şi ale 
viitorului, spre o „structură perfectă şi miste- 
rioasă: „poliedrul lui Leonard“ (imagie de com- 
puter, un fel de extaz electronic n.) poate un 
miracol al păcii, poate al iubirii, poate doar o ilu- 
zie ca și viața sau ca și filmul” spune un insert 


- care ţine loc de final. Filmul este de fapt un colaj 


de romangios şi electronic, fiecare AY rela 
identitatea şi structura şi nedizolvindu-se într-o 
altă expresie. Două contribuţii care-şi mențineau 
traiectoriile. În alte filme joaca de-a electronica in 
cinema pierdea orice intenţii de narativitate în 
convingerea, probabil, că o nouă modalitate nara- 
tivă în imagine computerizată aşa ar trebui să 
arate. 

Nu resping ideea că se va putea ajunge și la aşa 
ceva, dar faptul presupune deocamdată aşteptarea 
unei alte receptivitäti a spectatorului ca și apariţia 
unei narativitäti capabilă să-l atragă și sa se lase 


Ji Ne € 
Cazul ello 


2 


(Să vrei luna de pe cer 
de Giuseppe Piccioni 
cu Daniela Giordano) 


înţeleasă in noutatea ei. Aceasta este însă, as 
crede, o fază de trecere, nu numai de lao era- 
tie la alta de cineasti, dar şi de condiţie tehnică a 
cinematografului spre revoluţia ştiinţifică ce s-a 
produs în lume. lar căutările, care deocamdată au 
aerul mai degrabă al unor rătăciri, nu sînt altceva 
decit aspecte intime ale unui proces (cine ar pu: 
tea spune cit de lung?) de adaptare a artistului la 
condiţia unei lumi ce se simte flatată atunci cind | 
se spune că este mediatizată, ascunzindu-i-se 
printr-un miraj vizual că, de fapt, este manipulatä. 


Să vrei. să zbori 


După un număr apreciabii de filme (circa 20), - 


din ultimii doi ani, pot avansa, cred, fără riscuri 
prea mari de a greşi, o părere. Mai intli o consta- 
tare: această „şcoală“ de film nu pregăteşte disci- 
poli. Să ne înțelegem: tinerii cineaști îşi cunosc 
atit de bine predecesorii, îi preţuiesc atit de 
mult, incit au învăţat de la ei că arta adevărată nu 


admite imitagia si că artistul autentic se exprimă 
doar pe sine. Aşa încît in patria.unora dintre cele 
mai sonore nume ale maeștrilor ecranului, dupa 
un moment de inhibigie sau un respiro mai lung, 
tînărul cineast italian al anilor '90 isi caută şi ur- 
mează, stăruitor drumul său. Altfel — cum spu- 
nea cu zeci şi zeci de ani în urmă Brâncuși ajuns 
ca tînăr învățăcel la Paris, „la umbra copacilor fal- 
nici nu creşte fir de iarbă“ — (iar copacul cel 
mare sub care ajunsese el se numea Rodin) —, 
altfel, deci, nu exişti. 

Multe dintre aceste noi traiectorii italiene în- 
cep, îmi pare, să se desluşească. lată de pildă un 
film care se intitulează Gara regizat de Sergio 
Rubini (de fapt realizator şi interpret). Pe scurt: 
într-o gară mică din provincia Italiana, într-o 
seară ploioasă se refugiază în biroul amploaiatului 
de la mişcare o tinără frumoasă, distinsă, îmbră- 
cata luxos si ceremonios (evident fusese la o sin- 
drofie în lumea bună). Aştepta un tren şi părea 
îngrijorată ca nu cumva să fie descoperită. Cind 
amenințarea devine reală, căci se aude motorul 
unei mașini din care coboară un domn în smo- 
king. înțelegem că frumoasa tinără nu mai vroia 
să ştie de nimic și de nimeni și dorea să räminä 
singură in aşteptarea unui tren care să o ducă un- 
deva. Feroviarul fără nimic deosebit, dar plin de 
sensibilitate şi înțelegere umană își dă seama de 
angoasa tinerei vizitatoare şi blochează ferestrele 
şi uşile gării pe care o „asalteazä“ domnul din 
Mercedes. În această furtună care este şi afară și 
în sufletul ei, tinära descoperă o umanitate de 
care de fapt fusese străină, în timp ce domnul fă- 
cea tändäri fereastră după fereastră. Dacă această 
scurtă relatare vă sugerează pe Mihail Sebastian, 
nu gresigi. 


Arhetipuri universale 


Există în acest. film o duloşie. o simplitate şi o 
undă de romantism pe care totul le favorizează 
aici. Ar putea părea chiar anacronică încercarea 
de a surprinde puritatea unor sentimente într-o 
lume atit de departe de idealurile.romantice. Fil- 


„mată cu discreţie şi poezie, fără teribilisme si fără 


modernisme, povestea lui Rubini îl scoate 
spectator din cotidian, plasindu-l în eternul, dar 
atit de des uitatul uman. Rubini avea să spună re- 
cent la New York unde şi-a prezentat filmul: 
„Succesul Gării aici. la New York se datorează ar- 
hetipurilor universale ale acestei povestiri numai 
aparent locale”. > 

O altä cale care ne duce cu gindul la impactul 
avut cindva de neorealism este Zidul de gumă al 


lui Marco Risi (născut în 1951. Sul isi Dino Ris? 
A studiat mai întii filosofia. dar s-a îmorepra re 
pede ei platoul de filmare Ultima lui realizare. 
din cele șase de pina acum. este © anchetă com 
dusă pe urmele unui gazetar care isi propune să 
spargă zidul de tăcere aşternut peste un accident 
de aviație petrecut cu zece ani în urmă. Eroul lui 
Risi luptă cu o tehnică a tăcerii, practicată pentru 
a diminua vinovăţiile şi a da uitări; chiar faptul în- 
suşi al accidentului. Stilul filmului este cel impus 
de demersul ziaristului, adică un reportaj impe- 
tuos, nervos, neliniștit, adesea agresiv cind eroul 
simte că tradiții administrative în asemenea cazuri 
sint adesea de nedislocat. Nu se elucidează prea 
multe lucruri, dar această poveste se organizează 
cu sagacitate, avind ca ţintă zidul acesta, al unei 
tăceri vinovate. Şi a5 vrea să mă refer acum la un 
film realizat de Claudio Sestieri (născut în 1948) 
un film care a fost realizat în 1991, după ce auto- 
rul publicase studii despre film, realizase docu- 
mentare, filme de televiziune. Noul film se intitu- 
lează Barocco, şi este o altă poveste de dragoste, 
dar mai complicată, mai neașteptată, discursul ci- 
neastului. urmărind parcă înseși meandrele poves- 
tirii, capriciile ei, dindu-gi chiar sentimentul că ig- 
noră rigoarea expunerii. parcă spre a ilustra un 
concept al lui Roland Barthes după care incoe- 
renga este uneori de preferat unei ordini care de- 
formează. in citeva cuvinte: Luca, eroul filmului, 
este realizatorul unei emisiuni muzicale de 
noapte. În calitatea aceasta el primeşte telefoane 
de la ascultători, care nu se rezumă la simple con- 
sultaţii muzicale, ci si sufleteşti. Un anume apel 
telefonic revine obsesiv şi Luca pare că este chiar 
iritat de insistenţă. Este apelul Valeriei, prietena 
lui, care vrea să-i comunice în tolul nopţii (noap- 
tea este uneori nu numai sfetnic, ci si instigator) 
că il părăseşte” pentru că vrea să-și afle propria ei 
autonomie existenţială. Valeria pleacă şi dupa un 
timp intiineste un arhitect care-i trezește dorinţa 
de a duce o viaţă normală, o viaţă de familie. Ceea 
ce se şi realizează... pina într-o altă noapte cind 
Valeria redescoperă emisiunea radiofonică şi îşi dă 
seama şi ea şi noi, că natura umană isi urmează 
implacabil unele căi ale ei, adesea atit de bizare. Și 
larăși ar vrea să-și părăsească echilibrul ce päruse 
atit de stabil dar se dovedește a fi precar. 

Nu sint singurele filme la care m-aș putea referi 
pentru a arăta diversitatea de unghiuri și de mo- 
dalităţi stilistice, de direcţii ale căutărilor noilor 
cineasti italieni, dar cred că ele exprimă într-o 
măsură convingătoare principalele filoane ale unui 
cinematograf a cărui dimensiune a fost şi a rămas 
inconfundabilă în lume. $i ca o confirmare, parcă, 
într-un exemplar din „Giornalle dello Spettacolo“ 
din decembrie 1991, aveam să descopăr o cores- 
pondentă.din New York, semnată de Duccio Fag- 
gella care spune între altele: „Noul cinema italian 
a debarcat în forță la New York ocupind două po- 
zigli strategice (italienii sînt întotdeauna foarte 
eroici cind e vorba de metafore!) pe harta cultu- 
rală a oraşului — multi-sala „Angelika Film Cen- 
ter“ si sala „Lincoln Center“. A rulat astfel si fil- 
mul lui Rubini, Gara despre care comentatorul 
spune: „Publicul l-a primit cu mare căldură iar un 
spectator entuziast declara că o asemenea poveste 
de dragoste este întotdeauna binevenită“. Au mai 
rulat Vitto şi ceilalţi al lui Antonio Capuano 
(care primise şi un premiu. la Veneţia în 1991) in- 
cursiune în lumea copiilor delincventi de undeva 
din sudul taliei. S-a prezentat filmul lui.Mau- 
rizio Nichetti Să vrei să zbori. Ca şi filmul Fran- 
cescăi Archiburggi (o revelaţie a noului val ita- 
lian) intitulat Spre seară, ca si uitimul Bel- 
locchio, judecată şi încă altele. Nu as vrea să in- 
chei cu o „concluzie doctă”, evident bazată doar 
pe date parțiale. dar aş vrea să avansez convinge- 
rea că nimic din ceea ce se petrece în alte cinema- 
tografii n-ar trebui să ne fie străin nici nouă, că 
tînărul nostru cineast are acces la aceleaşi „arheti- 
puri universale” invocate de Rubini şi că povesti- 
rile sale în imagini pot fi şi ele doar aparent lo- 
cale. 


Mircea ALEXANDRESCU 


® „în timpul proiectiei nu 

m-am gindit decit la Mihail Sebastian 
(Gara de Sergio Rubini.cu ` 

Margherita Buy şi Sergio Rubini) 


"A 
in 
ae; 


t 


& Luna Park 
de Pavel Lunghin 
(v. Noul Cinema nr. 11/1991) — 
a anticipat puciul 
de la Moscova 


Cineastii 


ex-sovietici, 
aripa tinără 


iimul sovietic a fost după 1985 un port-drapel al 

glasnostului şi al perestroikäi. Actuala configu- 

ratie politică a fostei Uniuni Sovietice găsește 

cinematograful în plină efervescenţă. Anul tre- 

cut s-au produs 450 de filme, au apărut zeci de 

studiouri particulare relativ bine dotate, s-au ți- 
nut citeva zeci de festivaluri dintre care multe au debu- 
tat in 1991. 

Totuși, la ultimul, festival din an, ținut. în decembrie la 
Zarecinii în Ural, toată lumea vorbea de criză. Alexis Ba- 
labanov (Zile trecute — Marele premiu la festivalul nu- 
mit) și Valeri Todorovski (Gavrilov si Catafalc) — repre- 
zentanti de frunte ai „aripii tinere“ — susțin că toate 
acestea se datorează mafiei care, apărută odată cu pe- 
restroika, spre a-și „curăți” banii murdari, a investit 
foarte mult în cinema. . i 

Dintre sutele de filme produse,doar cîteva ajung să fie 
proiectate în săli, restul zac în cutii nedesfäcute pe raf- 


turi. Rețelele de difuzare — peste 20 — pe cale de priva- 


tizare, preferă să-și asigure cistigul programind filme 
comerciale americane de care spectatorul ex-sovietic a 
fost vreme îndelungată lipsit. Filmul trancez ocupă un 
confortabil loc doi ceea ce îi asigură — la scara conti- 
nentului rus — de la 20 la 40 milioane de spectatori. Cu 
alte fea un public mult mai numeros decit la el 
acasă. 

Regizorul Igor Maslennikov, copreședinte al Uniunii 
Cineaștilor, este îngrijorat: „Cultura a fost aruncată pe 
piață. Fără o susţinere de la stat ea va muri pur si sim- 
plu.“ La festivalul amintit, mai multi cineasti au protestat 


public fata de lipsa subvenţiilor si de absenţa unei poli-- 


tici de difuzare protectioniste pentru filmul autohton. 

În comentariul său, cronicarul de la Pravda, cotidian 
considerat a fi cel mai conservator în urma atitudinii 
adoptată fata de puciul din august trecut, aprecia că ci- 
neaștii emit pretenții dictatoriale în numele unei Uniuni 


a cineaștilor și așa pe cale de dispariţie. Nici criticii cu 
vederi liberale nu susțin demersul cineaștilor, apreciind 
ca filmele pe care ei le fac nu le justifică pretențiile. 


„Sint filme de duzină axate pe sex, violență sau imitații 


z 


de policier dominate de morbiditate si lipsite de profe- 
sionalism“, scrie criticul Alina Silkaşvili. „Sint filme de 
gunoi, pentru un public derizoriu . Din 45 de filme vä- 
zute in ultimele iuni, doar două erau bune si trei accep- 
tabile. 

Fosta organizatoare a Festivalului de la Moscova, Irina 
Kurdina, nu o contrazice cind adaugă: „Este de neinte- - 
les că în ciuda concesiilor făcute de cineaştii noștri, fil- 
mele nu mâi ajung la inima spectatorului.“ 

Pentru a supraviețui, cineastii s-au regrupat în jurul 
Caselor de publicitate. Filmele de reclamă le aduc bani, 
dar nu si glorie. Ei așteaptă ca fostele studiouri, acum 
divizate în mici unități de producție, să fie cumpărate de 
americani, care se arată interesaţi să investească aici, în 
timp ce studiourile hollywoodiene sint cumpărate de ja- 
ponezi, italieni, francezi... (v. Noul Cinema nr. 3/1991) 
Legea pietii a antrenat și sfirsitul studiourilor georgiene 
şi estoniene care au impus o cinematografie originală, 
dar acum sint lipsite de resurse financiare si chiar de 
spectatori. 

„Filmele noastre şi-au pierdut caracterul. umanist. Au 
devenit din ce în ce mai schizofrenice”, scrie criticul 
Alexandr Kissiler. Dificultăţile cotidiene concrete își g 
sesc astfel reflectarea în filme triste, pesimiste, sumbre 
care nu atrag publicul. Ca şi pe alte meridiane, cineastii 
cărora nu le este indiferentă audiența publicului, răs- 
pund la tenebrele realităţii, cu ironie. A fost și cazul fil- 
mului lui Abai Karpikov al cărui titlu îl evocă pe Truf- 
faut, Sărutări furate, film care a cucerit și pe critici şi pe 
spectatori prin fiorul liric si o-tandrä incisivitate. 


Adina DARIAN 
21 


PE ECRANE 


KARATE KID Il 


Producţie a studiourilor americane „Co 
iumbia“ - „Tristar“, 1986. Regia: John Avild- 
sen. Scenariul: Robert Mark Kamen. Imagi- 
nea: James Crabe. Cu: Ralph Macchio, Nori- 
yuki „Pat“ Morita, Nobu Mc. Carthy, Danny 
Kamekona. 


Mereu atenţi la pulsul pietii (nu doar cine- 
matografice, ci si pur economice!), cineaștii 
americani au sesizat „deschiderea spre... Ja- 
ponia“ si iatăA pe John Avildsen, regizorul 
celebrului Rocky — seriile | şi V (demarat in 
1979 cînd a fost încununat cu trei Oscaruri — 
pentru film, regie, montaj si devenit în timp 
„emblema vitaminizantă a SUA“, „încarnarea 
moralei optimiste“, „exemplu de vis ameri- 
can“ etc.) virind-o în 1984 spre... karate. Pen- 
tru ca rețeta să fie cît mai sigură, apelează la 
Ralph Macchio — un tinăr remarcat în filmul 
lui Francis Coppola Outsiders (1983), ce a 
lansat generaţia Tom Cruise — si cu un sce- 
nariu solid obține un alt film „energetic“, care 
va face „serie“ istorisind peripetiile unui puşti 
texan, Daniel Larusso: stabilit in California si 
ajuns bătaia de joc a durilor săi colegi de 
şcoală, se hotărăște să invete karate ca să-i 
înfrunte. Mentor îi este un vecin, batrin şi in- 

lept japonez care-l va initia în tainele arte- 
lor marţiale, după un sever principiu: „vio- 
lenja este totdeauna ultima soluţie“. Aceleași 
ireprosabile reguli de comportament umani- 
tar (adolescenţii — dar nu numai ei — de pe 
orice meridian merită să-și ia notițe!) calau- 

zesc şi aventurile părții a doua, care-și mută 
locul de acțiune în Okinawa, pretext de eta- 
lare a pitorescului ambianţei (alese cîndva și 
pentru faimoasa bază militară americană!) 

De asemenea abila familiarizare cu proble- 
matica complexă a raporturilor americano-ja- 
poneze. Bineînţeles la nivel banal si nu 
printr-o atacare frontală (și genială!) asa cum 
este cea operată din sens invers de Akira Ku- 
rosawa cu al său Rapsodie in august (1991). 

O paranteză: la această parte a doua, rein- 
troducerea în atmosfera filmului, Bill Conti. 
semnatarul muzicii, a găsit de cuviinţă să o 
faca prin intermediul naiului (pe generic nu 
se specificä dacă este chiar al lui Gheorghe 
Zamfirt). 


% 
x 


CASCARA 


Producţie a studiourilor engleze, 1985 Re- 
gia: Dick Clement. Scenariul: Dick Clement, 
Jan La Prenais, Bill Persky. Cu: Michael 
Caine, Vaierie Perrine, Brenda Vaccaro, Leo- 
nard Rossiter, Billy Connelly. 

Un film antrenant — parodie (cu incredibile 
similitudini în experienţa recentă a spectato- 


rului român!) a tribulațiilor revoluţionare de 
simultană eliberare de sub orice dominație 
(lie ea şi britanică, respectiv monarhistă) și 
aventurare în economia de piaţă (nu neapărat 
europeană, ci transoceanică). Deliciul comi- 
cului de situaţii îl fac emisiunile de radio — 
care imprimă ritm muzical existenței de zi cu 
zi a bâștinașilor și colonizatorilor (acţiunea 
se petrece undeva în Caraibe), a rebelilor lo- 
cali și a susținătorilor lor cubanezi (cu inalte 
studii la Moscova!), a trupelor de asalt diri- 
jate de la Casa Albă — cit şi transmisiunile tv 
„în direct“ — care sincronizează concertul 
ifist de la Naţiunile Unite (!) cu aruncarea 
aer a sondei de pe insulă. Miza formidabi- 
ior or MUMAN de forte mai mult sau mai pu- 
țin armate este... apa chioară. Abia 
happy-end-ul aduce — ca răsplată parca 
pentru umorul (nu neapărat englezesc!) de- 
gajat cu generozitate — și mult sperata erup- 
tie de petrol!!! 


Karate Kid Il: maestrul si elevul 
(Noriyuki „Pat“ Morita şi Ralph Macchio) 


ntr-o perioadă în care popularitatea se- 
rialului scăzuse în sondajele americane, 
Larry Hagman declara că face orice 
pentru ca Dallas-ul să continue și chiar 

„incepuse să revadă și să rescrie scene, 

să regizeze el însuşi anumite episoade. 

Prezent atît in fata cit și în spatele ca- 
merei de luat vederi ca un general în fruntea 
trupelor, i-a adunat pe toți actorii serialului si 
le-a spus cu ton categoric: „E o bătălie pe 
care noi am angajat-o şi trebuie să o cisti- 
gam impreună. Trebuie să avem grijă ca per- 
sonajul J.R. să fie si mai cinic și mai rau, fe- 
meile să aibă tot mai mult farmec și dina- 
mism si să fie din ce in ce mai atrăgătoare. 
Scenaristii au väduvit de savoare 


ty an nu märturisea 

era faptul cä pentru ei miza bätäliei purta un 
nume: Charlene Tilton a cärei revenire in se- 
rial o ceruse in mod-expres. Toată lumea știa 
că Larry avusese totdeauna o slăbiciune pen- 
tru această mignonă de 1,50 pe care o alinta 
„Ştrengărița”. E adevărat că ea n-avea decit 
19 ani cînd a venit în echipa serialului pentru 
a o interpreta pe Lucy. Interpretul răului J.R. 
a luat-o imediat sub aripa sa ocrotitoare pe 
regra Charlene, şi chiar cind a abandonat 
-ul, el a menținut legătura cu ea. Cind 

în 1983 era însărcinată cu micuța Cherisch, a 
fost printre primii care au felicitat-o. l-a fost 
alături si cînd a divorțat de cintäretul Johnny 
Lee. Prieten cu toți actorii in particular, Larry 
a devenit singurul confident al Charlenei. Da- 
torită lui a reuşit să scape de depresiunea 


ani, o feti! 

„Ea e in 
rial, avind farmecul A senzualitatea care toc- 
mai lipsesc Dallas-ului' — declara Hagman, 
g" era aceasta singura (și adevărata) uns 


e ale gars lui? sano ne [i 
ment mai de dragoste gr 
paternă sau jenie? 


~ sute de ani) de bonzii templului, 


CEI ȘAPTE „MAGNIFICI“ 
KUNG-FU eè © 


Producție Hong Kong. Regia: Chiu Chun 
Kwok. Scenariul: Yu Hing. Cu: Cynthia Lis- 


pr Philip Kao, Wong Chung Yu, Lee Chung 


eineasti din Hong Kong in expansiune 
(cel puţin pe ecranele româneşti!) abordeaza 
re tipic american al filmului de gangsteri 
ara complexe, ba mai mult, cu o scăpără- 
toare ironie. Chiar dacă aparent ar părea câ 
este vorba doar de un film cu şi pentru copii, 
practic sint inventariate şi persiflate cu un 
inedit umor chinezo-occidental. (nu întimplă- 
tor leaderul celor şapte pitici maeştri ai tehni- 
cilor Kung-Fu e poreclit loco Rocky și in 
SUA, unde locuiește, Rambo!) toate cliseeie 
și poncifele incepind cu urmăriri și deghizări 
si terminînd cu — evident — cafturile în stii 
mare, chit că protagonişti (și învingătorii!) 
n-au mai mult de zece ani. Un excelent film 
deconectant pentru toate virstele. 


înd așa-numitul film de acţiune a 

început să dea semne de obo- 

seală, el și-a „improspätat“ for- 

tele aducind din indepärtata si — 

pentru multi — misterioasa Asie 

pe „maeștrii kung fu". Spectato- 

rii. mai ales cei foarte tineri, au 

fost pur si simplu fascinati de ciudatul dar si 

temutul balet practicat de Bruce Lee, Jackie 

Chan si, mai recent de americanii Chuck 

Norris, Arnold Schwarzenegger, Jean Claude 
Van Damme. 

initial folosiți ca dubluri în scenele pericu- 

loase, acești inversunati practicanți ai artelor 

marţiale si culturismului, au devenit cu timpul 

adevărații protagonişti ai filmelor „cu kung 

fu“, concurînd cu succes celebrul judo japo- 


nez. 

Locul de origine al gong fu-ului tradițional 
chinez se află, bineinfeles în China, la tem- 
plul din Shaolin. EI este practicat (de multe 
adevăraţi 
performeri ai unor — să le zicem cascade? 
care pe un platou de filmare nu ar putea fi 
realizate decît cu ajutorul trucajelor: gituri ce 
rezistă impunsäturilor sulitelor, copaci dobo- 
riti cu muchea palmei, ziduri sträpunse cu 
degetele, särituri de la zeci de metri, care-ti 
taie räsuflarea... Deviza luptätorilor kung fu 
este: „Trupul moale ca bumbacul, usor ca 
rindunica și puternic ca oţelul“. Istoria feno- 
menului gong fu își are începuturile în seco- 
lul al-Vi-lea, în timpul dinastiei Tang. În anul 
527 e.n. se stabilea la Shaolin bonzul indian 
Bodhidharma. Venea in China după o lungă 
şi obositoare călătorie pe mare ca să räspin- 
dească religia Mahayana Chanzong —- scoala 


„budistă care corespundea spiritului chinez. 


Bodhidharma „a inventat“ gong fu-ul (kung 
fu) ca un produs secundar al pregătirii spiri- 
tuale a acestei religii. El a devenit nu după 
mult timp o adevărată artă şi filosofie. O filo- 
sofie care ar trebui cunoscută și insusitä de 
cei care nu văd în filmele cu arte marţiale de- 
cit violența — ai cărei adepți devin, din pă- 
cate, în viața de zi cu zi. Gong fu-ul are ca 
prim scop cultivarea spiritului, apoi întărirea 
organismului și, atenţie! în ultimul rind autoa- 
pärarea. Intelegind sensul vieții, educind întii 
spiritul, respingind instinctele primare, ca 
violența, cruzimea, bonzii practicanți ai gong 
fu-ului au ajuns la invidiatul echilibru dintre 
suflet şi trup. Inciuzind tehnici de luptă dife- 
rite, arta gong fu cuprinde şi seturi complete 
de mișcări, acel „balet“ al miinilor si picioare- 
lor. de o iufealä uluitoare si absolut imprevi- 
zibile. Ceea ce nu ştiu neinitiatii este că toate 
aceste mișcări reflectă anumite precepte: „in- 
vinge-ti adversarul cu propriile-i forțe; mas- 
chează retragerea în atac și atacul în retra- 
gere...“ 

După un drum lung presărat cu obstacole, 
kung fu, vedetă a marelui ecran în acest zbu- 
ciumat final de secol XX trebuie (si este) in- 
teles de majoritatea celor care îl practică nu 
ca un mijloc de luptă. ci ca o filosofie a vieţii 


Doina STĂNESCU 


VANESSA o 


Producție Germania - Lisa Film Munchen 
Regia: Hubert Frank. Scenariul: Joes De Rid- 
der. Imaginea: Franz X. Lederle. Cu: Olivia 
Pascal, Anthony Diffring, Uschi Zech, Gün- 
ther Clemens, Eva Eden, Eva Leuze, Tom 
Garven. 

Aproape un remake dupä celebra Emma- 
nuelle. Predomină indecente (sau voluptati? 
— rämine la latitudinea „consumatorului“! 


dibonderie. Spre deosebire de originalul „cla- 
sic“ francez in care la final se confi 
anume filosofie a iniţierii în practicii 
muit sau mai putin perverse ale amorului.. 


Irina COROIU 


i 


| 


| 


Bd, 


all-reex 


s s.r.l. 
x! ELECTRONICS, COMPUTERS, 
INFORMATIONS, PUBLISHING, PRINTING 
vă oferă: 
r 
MICROCALCULATOARE, 


COMPONENTE DE DEZVOLTARE, 
MATERIALE $i ACCESORII SPECIFICE 


MAGIX VOLSK-PC 


COMPUTER PRODUCTS, U.S.A. ANT, ITALIA 


| 

COMPONENTE $i MATERIALE DE REALIZARE 
A REȚELELOR LOCALE 
| 

i 

| 


SMC, XIRCOM, THOMAS-CONRAD, 
NOVEL-EAGLE, RACAL-INTERLAN, 
EXOS, 3COM, CODENOLL, RETIX 


PERIFERICE, ACCESORII ȘI MATERIALE CONSUMABILE 
HEWLETT-PACKARD, FUJITSU 


ÎN a DE GARANTIE NEGOCIABILE 
NĂ LA 36 DE LUNI 


TEL.: 11.41.51, FAX: 12.12.58 


REVANSA SALTIMBANCILOR 
(Urmare din pag. 11) 


Milland; soţia lui Strader, Marylin, formată l!a 
școala sa, dubla vedetele feminine; Larry Du- 
ran care-dubla cäderile de pe cal ale lui Mar- 
lon Brando şi înota sub apa pentru el în Re- 
volta de-pe Bounty; Roy Sickner care-l dubia 
pe Yul Brynner în Cei șapte magnifici si In- 
toarcerea celor șapte. Tarifele se stabileau in 
funcţie de risc: într-un western 40% din buget 
mergea la vedete și actori, și peste 25% pri 
meau cascadorii. 


Asigurările sociale si nemurirea 


Cascadorii trebuiau să se asigure singuri 

Cariera cascadorului nu poate dura mu!t 
ani. La 40 de ani corpul nu mai are supletea 
și rapiditatea necesară, astfel că unui casca- 
dor îi rămin doar citeva șanse: să devină ac 
tor ca Gerard Barray care a început ca scri- 
meur, dublură a lui Jean Marais la Acvila cu 
două sau consilier tehnic (meserie 
practicată în America din 1920 iar în Franța 
din 1957) pentru scenele periculoase, fäcind 
coregrafii de cascade pe cal, avion, tren, ma- 


Echipa 


sinä, lupte. dueluri; mai rar să devină regizori 
ca Raoul Walsh si Claude Carliez sau sa for- 
meze tineri. Puţini cascadori cunosc notorie- 
tatea precum Gil Delamare, pionier al casca- 
delor cu parașuta, virtuoz al carambolajelor, 
derapajelor, săriturilor din maşini si helicop- 
tere. Abandonind studiile de drept, s-a anga- 
jat trapezist la circ, apoi a venit in cinema de- 
venind un veritabil erou modern, rasat și sim- 
patic. Profesiunea sa de credinţă rămine 
exemplară: „Orgoliul este ce! care constituie, 
intr-o măsură de nouă zecimi, explicaţia gus- 
tului pentru risc!... Dar, totuşi — din fericire! 
— există şi alte mici explicaţii, cum ar fi, de 
pildă, gustul pentru actul gratuit, care ar fi de 
ajuns să mă îndemne să mă cafär cit mai sus. 
Căci, pentru mine actul gratuit este unul din- 
tre gesturile cele mai importante ale omului. 
Sach gratuitatea sa nu este decit aparență, 
pentru că el iti permite să te depasesti pe 
tine însuţi, să te confunzi cu tine însuţi: este 
un fel de deznădejde victorioasă, de sinuti- 
dere reinnoită care iti permite să sfidezi des- 
tinul, acest destin care face din noi, în mod 
inexorabil, niște condamnaţi la moartel..” 


redacțională 


Redactor-sef — Adina Darian 


ioana Statie, Dana Duma, Irina Corolu, Doina Stănescu, 
Bogdan Burileanu, Lucian Georgescu, Rolland Man. Victor Stroe 


Tiparul executat la Regia Autonoma a imprimeriilor — 


imprimeria CORESI” Bucuresti 


` -Piața Presei Libere nr. 1, Bucuresti — 41917, tel. 17.38.71. rara 
Abonamentele pentru străinatate se realizeaza prir ORION-SRL telefon: 17 34 07; 
Splaiul independenţei nr. 202 A, sectorul 6. Bucuresti FAX (400) — 42 41