Revista Cinema/1963 — 1979/1974/Cinema_1974-1666897506__pages151-200

Istoria se repetă 


Compania de filme, Paramount, 
s-a născut, după cum se ştie, în 1912, 
din inițiativa lui Adolph Zukor, 
care nu intenţiona mai mult +de- 
cit să înregistreze pe peliculă 
marile succese teatrale ale epocii. 
După șase decenii, istoria pare 
să se repete, pentru că — aflați 
în fața unor mari dificultăți fi- 
nanciare-— conducătorii de'azi ai 
companiei au trecut la producţia 
masivă de casete, menită să 
conserve şi să distribuie, pe pe- 
liculă îngustă, succesele cinemato- 
grafice ale anilor trecuți. Au fost 
copiate pină acum şi puse în co- 
mert, în cadrul colecţiei „16 
milimetri“, „;Străinul“ lui Vis- 
conti, „Romeo 'şi Julieta" de Zef- 
firelli, „Afacerea Mattei” de Rosi, 
„Waterloo” al lui Bondarciuk, 
„Atentatul“ lui Yves Boisset, 
„Le souffle au coeur" de Malle, 
„Rosemary's Baby" de Polanski, 
„Peau d'äne" de Jacques Demy, 
H Nasul" de Coppola, „Love Story" 
de Hiller. După cum se vede, 
filme pentru toate gusturile, 
virstele si “orele. Instinctul co- 
mercial nu se dezminte. 


De cealaltä parte 


Filmul cu care Orson Welles 
va fi probabil prezent la Festiva- 
lul de la Cannes din acest an va fi 
unul de dragoste, primul său film 


Un figurant celebru 
(Luis Buñuel) 
RI IDEI TALIE II I TIE 


de dragoste. Cu toate că va is- 
torisi, în acelaşi timp, moartea 
unui bătrîn regizor de la Holly- 
wood (Hannaford) si, simbolic, 
moartea Hollywoodului. In fi- 
guratie pot fi citite nume faimoa- 
se: Buñuel, Bogdanovich, Claude 
Chabrol, Jack Nicholson. Numai 
că filmările au fost întrerupte, 
o vreme, din lipsă de bani (bu- 
getul totalizind un milion de do- 
lari); ele reluindu-se in Iran, cu 
sprijinul unei societăți din această 
țară. 


În faţa aparatului 


După ce Hitchcock, Welles, 
Lang, Huston, Renoir, Von Stro- 
heim, Preminger, De Sica au 
creat precedente glorioase, ju- 
cind ca actori in filmele lor sau 
in ale altora, un nou val de regi- 
zori transformați in actori a 
cuprins platourile americane. Ca- 


44 


zul cel mai ciudat îl oferă octok 
genarul George Marshall: după ce 
a regizat o sută de filme, 's-a 
decis -să “debuteze în rölul unui 
veteran din primul război mon- 
dial care, în fotoliul său'cu'rotile, 
nu încetează să se lase invadat 
de amintiri. Ce-i drept, Marshall 
a mai avut o carieră (de figurant) 
înainte de a ajunge, în 1913, să 
regizeze westernuri mute. John 
Houseman (71 de ani), unul din 
protectorii lui Welles pină în 
pragul intrării acestuia la Hol- 
lywood, a creat un rol memora- 
bil în „Goana după diplomă“; 
în timp ce Mark Rydell şi Martin 
Scorsese au jucat în două din cele 
mai importante filme ale anului 
trecut, „Lungul rămas bun“ si 
„Străzi murdare“, 


Succes diluat 


La Paris a peapärut pe ecrane 
melodrama din 1954 a lui George 


70 de minute în plus 
(Judy Garland) 
DOREA USE PRETINS 


Cukor „S-a născut o stea“, 
cu Judy Garland şi James Mason 


în rolurile principale (remake 
după filmul din 1937 al 
lui Wiliam Wellman, care era 


interpretat de Janet Gaynor şi 
Fredric March). Versiunea co- 
mercializată durează acum 160 
minute, iar presa franceză se 
plînge de lungimea ei nejustificată. 


Piaţa sentimentelor 
Maru AEP LT Dă EIB MIE ia AI 


Ca să nu întirzie prea mult 
după lansarea cărţii lui Norman 
Mailer, companiile de la Holly- 
wood au pus la cale o rapidă 
ecranizare a ei. „Simbolul sexu- 
lui“ va fi o biografie deghizată a 
lui Marilyn Monroe, în care cei 
doi soti succesivi ai actriței, 
baseball-istul Joe Di Maggio si 
dramaturgul Arthur Miller, ca si 
senatorul Robert Kennedy (ames- 
tecat într-o presupusă afacere 
sentimentală) apar cu nume 
schimbate, dar unde toate firele 
duc la identificarea lor. Biogra- 
fie apăsat comercială, în care 
Marilyn va fi interpretată de 
cintäreata Connie Stevens, iar 
cele trei roluri masculine de de- 
butantul Bill Smith, de James 
Olson (cunoscut creator de ca- 
ractere) si de Don Murray (fost 


Best-seller pinä si post- 
mortem (M.M.) 
ÄBTI MTTL N TUTMIEI TIA ei 


partener al lui M.M. în „Staţia 
de 'autobuz“). 

Pe ecranele americane rulează 
în prezent şase filme documen- 
tare (de scurt şi mediu metraj) 
despre Marilyn Monroe. 


Nașul epigon 


Anthony Quinn este interpre- 
tul unui nou film de tipul „Nașul“, 
pe care critica nu ezită" să-l aşeze 
în prelungirea celebrului model. 
Deosebirea este că, deastă dată; 
pieirea căpeteniei mafiote se da- 
toreste atracției pe care o exer- 
cită asupra sa un cintäret. Încă 
un semn că anturajul artei nu 
este prielnic durilor... 


Un cer mai larg 


Dacă Hollywoodul este metro- 
pola filmului, New York-ul este 
metropola televiziunii. Aici, stele 
vechi ale ecranului isi găsesc un 
cer la fel de strălucitor, ba poate 
mai larg. De curînd, Katharine 
Hepburn a debutat pe micul 
ecran în rolul Amandei Wingfield 
(mama) din „Menajeria de sticlă”, 
după Tennessee Williams. Gloria 
Swanson, invadată din cap pinä-n 


picioare de albine, este protago- 


nista unui thriller, * „Albinele“. 
William Holden apare în „Poves- 
te polițistă“. În timp ce Barbara 
Stanwick si Ida Lupino se fac 
väzute säptäminä de säptäminä 
în serialul de mare popularitate 
„Valea cea mare" (Stanwick joacă 
neîntrerupt în acest serial din 
1965!) 


O nouă carieră: la TV 
(Katharine Hepburn) 


Un old-boy 


La “premiera festivă a filmului 
„Amarcord,“ care a avut loc la 
Milano, Fellini și-a mărturisit 
speranța dea adapta pentru ecran, 
în viitorul cel mai apropiat, 
celebra :poveste a lui Cassanova. 
Asistența: S-a amuzat mai ales de 
definiția dată "personajului: „Un 
play boy al anilor 1700“, 


Astri în conjunctie 
PERE T IREE PO PO EDER ERED A S 


Se pare că Elisabeth Taylor 
şi Henri Fonda alcătuiau una din 


me 7 ore 


Dragoste tirzie 
(Taylor si Fonda) 
AȚI PIPI MN SI E 

puținele „perechi inexistente“ în 

anii din urmă ai Hollywoodului. 

De curind, horoscopul le-a adus 

aştrii în conjunctie: au apărut 

împreună, si încă într-un film de 
dragoste, „Miercurea cenușie”. 

Acţiunea se petrece la Cortina 

d'Ampezzo, iar protagoniștii în- 

truchipează un cuplu de americani 
înstăriți, pornit prin stațiunile 

Europei să-și recapete fericirea 

uzată. 


Cerem scuze cititorilor 
pentru absența rubricii 


„CURIER: 
Pe numărul viitor... 


d 


| 


CINEMATECA 


= 


Farmecul discret al inceputurilor 


Cinematograful şi-a 
aclamat uneori prea 
‘zgomotos tinerețea, 
pentru a nu fi bănuit 
de complexul lipsei de 
a tradiţie. Multă vreme 
istoria filmului a trăit din speculaţiile 
construite în jurul unei propoziţii 
de perplexă ingenuitate: „o artă s-a 
născut sub ochii noştri!" Perpetuată, 
o atare stare euforică s-a substituit 
spiritului analitic. O artă se făcea 
sub privirile peste măsură extaziate 
ale contemporanilor lui. Lumiăre, 
se crea un nou limbaj, ignorat un 
timp cu superioară detaşare. Tardivă, 
revelaţia artistică a spectatorului de 
cinema e totuşi explicabilă: cine 
poate pretinde a înţelege un atare 
complex fapt artistic cum este cine- 
matograful, simultan cu însăşi geneza 
lui? 


O artă 
renaşte sub ochii noştri 


Decalajul creat între manifestarea 
fenomenului şi perceperea lui re 
lativ întîrziată a creat istoricilor de 
cinema numeroase probleme: capo- 
dopere arse, sute de filme pierdute, 
milioane de metri de peliculă. risi- 
piti prin cutiile răzlețe ale arhivelor 
de film. Paradoxală situaţie: o artă 
de nici măcar un secol vechime pre 
tinde, de pe acum, răbdătoarea 
migală a arheologilor de cinema, 
aplecati peste bucăţile de peliculă 
precum Champollion asupra hiero- 
glifelor egiptene, Dar, deşi sumară, 
recolta e uluitoare. Ivită miraculos 
din stîngăciile mărunte și din marile 
instituții ale epocii sale „arhaice“, 
o artă „renaşte sub ochii noştri”. 
Complexat de propria tinereţe, cines 
matograful își descoperă o tradiţie, 
ignorată cîndva din pricina unei 
inhibante autoadmiratii. 


Fascinatia 
cinematografului „primitiv“ 


Privit atent, așa-numitul 'cinemä- 
tograf „naiv“ solicită astăzi mai 
mult decît un simplu amuzament 
condescendent. Anul trecut, Cine- 
mateca prezenta un ciclu de filme 
„primitive“ americane, oferindu-ne 
delicii asemănătoare acelora prici- 
nuite de răsfoirea primelor abece- 
dare. Anul acesta, redevenitä in 
fine o instituţie de cultură cinemato- 
grafică, Cinemateca ține să-și dez- 
mintă din nou condiția impusă de 
o falsă prejudecată, anume aceea de 
a fi socotită o sală destinată exclu- 
siv reluărilor de filme cîndva văzute, 


oferindu-ne surpriza unei premiere 
filmelor ru-. 


absolute: programul 
sesti din perioada 1908—1918. Si 
iată că, ceea ce promitea a fi o re- 
trospectivă cu interes mai mult do- 
cumentar, se dovedește afi un adevä- 
rat eveniment cinematografic. Pen- 
tru cine mai credea că anii cinema- 
tografului rus se numără abia de la 
Eisenstein citire, vizionarea filmelor 
produse în epoca premergătoare 
Marii Revoluții a oferit dovada de 
necontestat a unor antecedente fără 
de care ar fi greu de imaginat aparl- 
tia școlii de film sovietice din deceniul 
1920—1930; Aici, în aceste filme im: 
propriu numite „primitive“, zace 


un tezaur încă insuficient evaluat, 


Cinemateca 
a făcut dintr-o retrospectivă 


cu caracter documentar 
un eveniment 


Tandrete si protocol (,,Tätucul Serghei“) 


in care strälucesc adevärate bijuterii 
de artä cinematograficä. 


Starevici si Protazanov, 
Kulesov si Bauer 


lată, bunăoară, această capodo- 
perä a filmului de animaţie, 
realizată de un pasionat ento- 
molog şi desenator, Ladislas Stare- 
vici: „Greierele şi Furnica“ (1913). 
Nimic, dar absolut nimic nu trădea- 
ză vechimea filmului, astăzi încă de 
o nealterată prospeţime. Animate 
printr-o tehnică de uimitoare mo- 
dernitate, personajele celebrei fa- 
bule — insecte adevărate — evo- 
luează grațios, cu un extraordinar 
firesc al comportamentului, împru- 


| 


mutat, desigur, de la specia umanä. 


Libatiile greierului chefliu, truda 
furnicii econoame, cortegiul” hazliu 
al gîndacilor petrecäreti sînt tot 
atîtea momente de umor spumos, 
care așază arta animației, încă din 
acele timpuri, sub semnul comicu- 
lui. De la desenele ingenioase ale 
lui Emile Cohl pînă la filmele abstrac- 
te ale lui Mc Larren, umorul înso- 
teste permanent această „a opta 
artă“, în a cărei evoluţie feeriile 
entomologice ale lui Starevici se 
înscriu cu strălucitoare vervă, 
Trecînd la lucruri mai „serioase“, 
revelatiile sînt nu mai puţin eloc- 
vente. lată, limpede, pusă în prac- 
tică, teoria „montajului paralel“ în 
filmul început de Evgheni Bauer, 
dar terminat de marele „inginer al 
cinematografului“, Lev Kulesov: 


„Proiectul inginerului ~ Prait”. Ac- 
tiune nervoasă, impecabilă tehnică 
a povestirii, alternanță rapidă a 
planurilor generale cu planuri-de- 
talii, tensiune polițistă — întreg arse- 
nalul filmului de aventuri. 

Varietatea genurilor abordate de 
un cinematograf aflat abia la începu- 
turile sale e surprinzătoare. „Dama 
de pică“ (1916) a lui lakob Protaza- 
nov introduce în cinematograful rus 
climatul -de halucinație şi delir oni- 
ric care avea să anime, cîţiva ani 
mai tîrziu, expresionismul german. 
Filmele celui mai complet regizor 
rus din epoca antebelică, Evgheni 
Bauer, demonstrează o subtilitate 
plastică rareori atinsă de, peliculele 
timpului. Compoziţia imaginilor, de 
un rafinament pictural admirabil, 
jocul luminii si al umbrelor în decor, 
atmosfera de tulbure  romantio- 
zitate a unui film precum „Moartea 
lebedei“ (1916) fac din Evgheni 
Bauer un cineast matur, deplin 
stäpin pe mijloacele deloc „primi- 
tive" ale artei sale, minuite cu 
egală virtuozitate încă în drama 
mondenă „Martori muţi” (1914). 
Alături de Bauer, un lvanov-Gai 
(„Ţarul Ivan cel Groaznic“, 1915), un 
Piotr Ceardinin (,Casa din Kolom- 
na", 1913) sau cuplul Goncearov- 
Hanjonkov („Apărarea  Sevastopo- 
lului”, 1911; „Viteazul negutätor", 
1909; „Negustorii ambulanți“ —1908), 
completează tabloul fascinant al filme- 
lor rusești prezentate la Cinematecă, 
oferind un evantai complet de ge- 
nuri şi specii cinematografice: co- 
media de moravuri, filmul de räz- 
boi, melodrama de salon, reconsti- 
tuirea istorică. 


Maiakovski 


si Tolstoi 

EC INS ZIP AFA 7398 PERLA A 

André Bazin spunea că cinemato- 
graful preia în spirit modern stră- 
vechea artă a îmbălsămării mumiilor 
egiptene. Imaginea supraviețuiește 
trupului, ființele cîndva vii își con- 
servä înfățișarea, replämäditä din 
umbrä si luminä. 


Maiakovski si Tolstoi au fost 
printre noi si emoția de a-i vedea 
inhibează, fireşte, orice demers critic. 
Deşirat, puternic, mobil, cu o figură 
de excepțională expresivitate, acto- 


rul Maiakovski s-a substituit poetu- 
lui Maiakovski pentru a deveni 
personajul vagabondului ucis de iu- 
bire în „Doamna și huliganul" (1918), 
film de un lirism delicat și tandru, 
dominat de o copleșitoare prezență. 

Din spațiul mitic al moșiei de la 
lăsnaia Poliana, patriarhul literelor 
ruse, Lev Nikolaevici Tolstoi, a 
privit cu intelegätoare detasare cutia 
cu manivelă a operatorului Drankov, 
parcă mirat că o atare mașinărie âvea 
să-i conserve chipul. Sînt 65 de ani 
de atunci (filmul e compus din docu- 
mentare turnate în 1909 şi 1910), si 


Tolstoi încă trăieşte în obscurita- 
tea sălii de Cinematecä: iată-l fă- 
cîndu-și plimbarea matinală, iată-l 
călărind, iată-l mingiindus:si ciinii, 


iată-l tăind lemne, iată-l în postură 
de mare senior, împărțind daruri 
țăranilor. Niciodată cinematograful 
nu ni s-a părut mai aproape de magie. 
E meritul Cinematecii, marele ei 
merit, de a ne fi oferit, timp de 
cîteva zile, bucuria rară a des- 

coperirilor. 
Petre RADO 


13.50 I p ar "G TI 


al 


Întoarcerea lui Magellan 


(Urmare din pag. 4) 


Cîteva accente energice ici, cîteva 
dincolo, ar fi refăcut tabloul mai exact 
al realităţii, scotind povestea de dra- 
goste mai brutal afară, în contextul 
crincen al vremii. Asa, „Magellan“ 
e un frumos film de cameră, viu, sub- 
til, sensibil, un film făcut de o femeie 
(cum preciza fără ironie un coleg) și nu 
pentru că autoarea ar fi sentimentali- 
zat conflictul, ci pentru că l-a întors 
exclusiv spre subiectiv, spre interior. 
Scenarista se simte fascinată de acel 
refugiu al. dragostei härtuite si a si 
gäsit decorul ideal — un subsol sor- 
did şi totuși pitoresc, de cinematograf, 
subsol unde răzbat risetele specta- 
torilor, fluierăturile lor, comentariile 
zornăitoare ale jurnalelor de război 
hitleriste, ecou al ecourilor lumii 
mari, din care indrägostitii vor să 
evadeze. De aceea ieșirile lor în ex- 
terioare sînt grăbite și cam sărăcă- 
cios filmate (,,Mogii" unde se întîlnesc 
eroii ultima oară, grădina profeso- 
rului). Cu toate că e evidentă capa- 
citatea regizparei de a încorpora su- 
biectiv peisajul „indiferent“, in cî- 
teva scene de stradă: Cheiul Dîmbo- 
viței, colț specific şi inedit al Bucu- 
restiului de altădată, sau -capătul li- 
niei 4, cu grădina de vară din care 
răzbate parcă mirosul de mititei... 
Dar chiar și aici ea simte nevoia să 
se întoarcă grăbită asupra „copiilor“ 
de acasă, pe drumurile cu tramva- 
iul ale lui Bucur montează vocea 
fetei. Ceea ce dă o tulburătoare di- 
mensiune filmului, o continuitate a 
intimitätii îndrăgostiţilor pe care nu-i 
mai despart nici timpul, nici spaţiul, 
claustrîndu-i însă de clocotul din jur. 
Dar asta-i chiar tema  „Întoarcerii 
lui Magellan"—veţi spune. Exact, e 
forța și totodată slăbiciunea filmului. 
Autoare completă în adevăratul în- 
teles al cuvîntului, regizoarea s-a 
exprimat prea mult pe sine, un plus 
de obiectivitate poate n-ar fi stricat, 
În accentele ironice față de prejude- 
cätile bărbatului („De ce tocmai eu 
eram mai bun ca altii?") räbufneste 
un feminism cam agresiv, alteori o 
simpatie cam färä nuante pentru Ma- 
gellan pe care o Infrumuseteazä (din 


debut 74 


Cine esti dumneata, 


Di k OT jtn ie ri inan 


ve 


oste Tung de-o clipă 
(Mihaela Marinescu și Vladimir Găitan) 


filmare) chiar cînd era nevoie, pentru 
adevărul momentului, să o facă diz- 
gratioasä (scena betiei). Dar acestea 
sînt accidente. Ne-e cunoscut cu 
cîtă grijă și-a căutat autoarea inter- 
pretii, şi nu pe criteriile de fotogenie, 
ci contînd pe expresivitate, mobili- 
tate, farmec. Cred că în mare parte 
şi Vladimir Găitan şi Mihaela Marinescu 
au reușit să transmită vibrația sin- 
ceră a Indrägostitilor, să se ridice la 
înălțimea partiturii. La înălțimea ro- 
lurilor. lor complexe, a dialogurilor 
de mare fineţe şi expresivitate, cu 
replici spontane pe care le reţii, lucru 
foarte rar în cinematograful româ- 
nesc. Sînt cîteva secvențe, cum ar 
fi venirea fetei în camera lui Bucur 


— la 
— Da. 


— Dar e foarte greu. Si nu = to 
m-am gîndit niciodată că ci- 
neva ar putea să mi-o pună 


întrebarea 
buie să răspund eu? 


asta 


sau tachinăria lor sentimentală în 
timp'ce el repară radioul si Magellan 
stä şi-l priveşte, suierindu-i; din cînd 
în cînd, cîte o provocare feminin- 
ironică; sau momentul de spaimă și 
reproş aj fetei din timpul bombarda- 
mentului, secvențe. foarte bine in- 
terpretate de tinerii interpreţi. In- 
tonatiile lor sînt sincere, foarte fi- 
reşti, reuşind să suplinească o anu- 
me răceală, o absentäa privirilor... 
Operatorul - Dinu Tănase a valorificat 
cu multă subtilitate cele cîteva deta- 


lii expresive ale interpretilor (mai 
ales în frumoasa suită de portrete 
supra impresionate, topite cald, ca 


o muzică, în materia colorată şi vi- 
brantă taptind mai mult senzaţii 
decit sentimente). Dar sînt şi scene 


tre. absolut intimplätor. 


fiine (acelea erau total de au- 
„ de la scenariu pinä la i- 
magine, scenografie, 


şi costume, totul îmi 


Dar am 
descoper issigieae primele mele 


recuzită 
aparti- 


care sä mă absoarbă cu totul, 
În această perioadă, de aproa- 
pe zece ani, am studiat intens 
teatrul antic, istoria civiliza- 
tiilor, limbile străine. 

— La film cum aţi ajuns? 

— La examenul de admitere, 


- vesan 


asa, dintr-o dată. Si nici nu nea) această minunată 
ştiu ce să răspund la ea. rie care măsc olicită total At 

— Incercati totusi. de-abia am inteles cä an 

— Sint o fată ca orica de căutări îmi cr i 
alta. Sper. Care a visat sä ditiile necesa art 
că ceva în viaţă. r vi cunoaștere meni i 
fetelor nu interesează tii, ceea ce în gene se nu 
asa? Copilăria, de asemenea,  meşte „ experie nță de viață” 
așa că să trecem și ici ea, precum si rigurozitatea, dis- 
Apoi, firește, şcoala... Muncesc  ciplina- muncii. lată de ce mi 
de la virsta de 15 ani. Am co- se reproșează uneori "și poa- 
chetat, cuvînt feminin, cu te în glumă: „Cristiana, tu 
dansul, cu artele plastice, apoi toate le iei prea în serios!" 
am fost translator tehnic — Şi? 
chiar stewardessă cu bre — Am intrat la institut în 
de zbor în toată regula. Aveam anul 1966 la clasa Mircea Mu- 
totuşi impresia că-mi irosesc  reşan si am absolvit in 1971, 
timpul.  Căutam o mest — Filme, filme agi făcut? 


— Da. Primul s-a numit 
„Cameea“, al doilea „Antica- 
mera", un studiu pe o temă 
dată si, în sfirsit, „Fapt divers", 
film de absolvire, inspirat chiar 
de un fapt divers apărut în 
„Seînteia“. 


în care, datorită stingäciei sau poate 
a unei temeri de a se exterioriza, 
povestea de dragoste nu capătă des- 
tul suflet. Ne priveşte citeodatä 
frumoasă, dar goală, fără ochi, ca o 
primejdie surdă. Stranie senzatiel 

Ceea ce m-a impresionat foarte 
tare la „Întoarcerea lui Magellan” 
a fost concepţia sonoră. De la zgomo- 
tele de ambiantä: un tren ce acoperă 
vorbele îndrăgostiților, altă dată 


vorbele lor care nu se mai aud si de= `i 


vin doar o melodie inginatä de un cor 
de femei, un ciine lătrînd (ce rar laträ 
cîinii în filmele româneşti), un difus 
zor care transmite si comentarii 
neutre, nu numai cel mai important 
comunicat al zilei, pînă la expresis 
vele voci din off ale interpretilor, 
continuîndu-şi discuţiile si cînd nu 
sînt împreună, răgaz de meditaţie şi 
înțelegere — totul vädeste o preocus 
pare atentă si sirguincioasä asupra 
dimensiunii auditive a povestirii, 
imaginea sonoră creind un dialog 
stimulativ cu imaginea vizuală. La 
un film liric de această factură, la 
un film de cameră, preponderența 
pe care o capătă uneori sunetele și 
muzica (excelentă partitura discretă 
si totodată inut: a lui Adrian 
Enescu) mi se pare esenţială. Un 
cuvint — deși merită multe — despre 
inspiratele decoruri semnate de Mara 
cel Bogos. |nsolite, dar fără ostenta4 
tie. fără calofilie. 

Un film bun şi deosebit, înscriind 
un nume de regizor cu personalitate 
si mai ales cu mare, mare dăruire pend 
tru cinematograf, 


Producţie a Casei de filme Ja 
Regia si scenariul: Cristiana Nicolae, 
dupä o idee de Radu Cosaşu. Imagi- 
nea» Dinu Tănase. Muzica: Adrian 
Enescu.  Decorurile: Marcel Bogos. 
Costumele: Nelli Grigoriu-Merola. 
Montajul: Adina Codrescu. Cu: Vla 
dimir Gäitan, Mihaela Marinescu, 
Cornelia Gheorghiu, George Motoi, 
Radu Beligan 


arm mmm a ian 


— Apoi? 

— Am trebăluit puţin în 
Buftea. Cei doi ani de stagiu 
mi-au adus o bună cunoaștere 
a procesului de producție al 
filmelor. li sînt recunoscä- 
toare iui Mircea Mureșan pen- 
tru că a continuat să fie pro- 
fesorul meu şi după absolvire 
şi pentru că mi-a încredinţat 
sarcina de regizor secund la 
filmul său „Bariera”. 

Şi „Întoarcerea lui Ma- 
gehan”? 

1 datorez lui Radu Co- 
sașu, care a acceptat ca o ne- 
cunoscută să preia ideea din 
tr-un roman al său,de asemenea 
lui Dumitru Solomon, si lui- 
Eugen Mandric, care m-au 
onorat cu încrederea lor. 

— Proiecte? 

— Toateproiectele mele sînt 
legate de Casa de filme 3, 
care mi-a prilejuit debutul: 


două filme de actualitate, .din- 
tre care unul pare a fi chiar 
o comedie, si o ecranizare du- 
pă „La hanui lui Minjoalä”. 


N. C.M. 


(Urmare din pag. 5) 
fică a fost dominat de două categorii 
de tentaţii opuse. Pe de o parte, 
tentatiile literare ale story-ului 
extrem de abundent, ale verbului de 
o rară plasticitate din romanul lui 
Fănuş Neagu. Pe de altă parte, ten- 
tatiile unui cinematograf eliptic, 
plin de sugestii abstracte și de 
metafore scontate a depăși, prin 
generalizare, timpul și locul actiu- 
nii. Între aceste solicitări opuse, 
soluțiile de compromis au fost la 
rîndul lor diferite — în prima parte 
a filmului față de a doua și, de ase- 
menea, diferite în tratarea imaginii 
şi a textului rostit. În prima parte, 
s-a procedat expeditiv, prin reductie 
şi juxtapungre. Renuntindu-se la 
toate preliminariile exodului spre 
Dobrogea, filmul începe infätisind, 
fugitiv, pe ţăranii strămutați, aflați 
deja pe drum, într-un spaţiu neiden- 
tificabil. Se punctează apoi ilustra- 
tiv momente disparate din traiecto- 
ria eroilor: Impuscarea tatălui, bil- 
ciul în care ajunge fiul maturizat, 
căutarea unor prinți înecaţi într-un 
lac ș.a.m.d. După cum vom vedea, 
fiecare din aceste momente e tratat 
de regizor, separat si diferit, ca o me- 
„tăforă de sine stătătoare, liberă de 
antecedente și în afara unor preocu- 
pări de continuitate epică. În 
schimb, autorul adaptării, scenari- 
zării şi dialogurilor (pe generic este 
indicat numele romancierului Fănuş 
Neagu ca unic autor al unui global 
scenariu) nu a renunțat să facă nici 
una din trimiterile posibile la mate- 
ria epică si la întreaga recuzită a 
romanului. Aeroplanul prințului pe 
care-l auzim zburînd pe un cer ne- 
văzut, lemnarul nebun care cară o 
cruce si care a pronunțat cîndva un 
blestem,! boierii care colindă satele în 
bandă zgomotoasă, costumati ca cir- 
cari, antecedentele biografice si ciu- 
däteniile altor personaje — in viatä 
sau decedate, inclusiv cauzele exo- 
dului, mobilul crimei si semnifica- 
tiile räzbunärii, toate se adunä, u- 
neori bizar, în abundente monolo- 
guri sau sînt lăsate în seama dialo- 
gurilor explicative si a comenta- 
riului anticipativ. f 
Mai sigurä este adaptarea cinema- 
tograficä in partea ultimä a filmului, 
unde au fost găsite soluţii scenaris- 
tice inedite și unitare care potentea- 
ză cinematografic dramaturgia. Două 
personaje se contopesc aici în unul 
singur. Purtătorul tainei primei cri- 
me — Neicu Jinga, pe care romanul 
îl lăsa să supraviețuiască — se, con- 
fundă în film cu Costică Banaurs, 
zis Îngerul, şi-i împărtășește soarta, 
înjungheat în ziua Bobotezei, la scoa- 
terea crucii din Dunăre. În această 
parte se găsește şi o soluție de con- 
tinuitate, un liant inexistent în ro- 
man: descendentul cu minţile rătă- 
cite al familiei princiare însoțește ce- 
lelalte personaje în fuga lor „dincolo 
de nisipuri”, unde se reconstituie 
elocvent imaginea crepusculară a 
vechii lumi, răsturnată de revoluție. 
Prin dezvoltarea originală a acestei 
părți a subiectului se explică și se 
justifică şi titlul filmului, diferit de 
cel al romanuului. 


Decupajul si imaginea 


Înainte de toate, regizorul este 
interesat, după cum spuneam, de 
suita metaforelor sale. Plecarea în 
Dobrogea înseamnă pentru el un 
grup de țărani în ceață, pe o cîmpie 
plată — metaforă a dezrădăcinării. Ares- 
tarea şi apoi împușcarea unuia din- 


tre strămutați sînt plasate într-un 
imens cadrilater cu gherete albicioa- 
se — metaforă a universului concen- 
trationar ș.a.m.d. Acestor metafo- 
re regizorul le sacrifică nu numai 
tensiunea si coherenta narativă, dar 
si un anumit realism al ambiantei 
gi al costumelor. Actiunea se desfä- 
soarä de obicei în planuri apropiate, 
cel mai adesea între două sau trei 
personaje, fundalul fiind estompat 
— ziua prin irizări cetoase sau prin 
culoarea artificială a decorului, noap- 
tea prin negrul mat care îneacă deta- 
liile din planul doi. Este evidentă în 
toate acestea marca unui cineast 
care își caută profilul. Radu Gabrea 
nu face parte dintre acei „regizori 
motorizați” care se mulțumește 
să speculeze mişcările de aparat, 
montările de efect şi montajul rapid. 
Linia stilistică a filmului său este în- 
să, încă, incertă, metaforele trimit 
dezordonat cînd la lancso sau Fellini, 
cînd la Wajda sau Welles. Apoi, 
brusc, ni se pare că descoperim o 
adevărată înclinaţie a regizorului 
pentru „filmul de cameră“, fiindcă 
tot ceea ce este la început reţinere 
și ariditate în pictarea mediului am- 


noi filme românești, in dezbatere 


Dincolo de nisipuri 


culorilor, reduse la cîteva dominans 
te, sever selectate. Regizorul Radu 
Gabrea si operatorul Dinu Tănase 
— “dintre acei aleși ce-și pot scrie 
profesiunea cu majusculă — au găsit 
aicl soluția plastică cea mai adecvată 
acestei povestiri dure, torturată de 
pasiuni atroce și speranțe îndepărta- 
te. Deficientele tin si în aceste mo- 
mehte de dramaturgia intimă a de- 
cupäjului, Pentru că, după ce a sacri- 


ficat în bună parte epica, fără a se 
reminiscentele, 


elibera totuşi de 
ei literare, regizorul își elaborează 
uneori metaforele într-o stare de 
precipitare şi în criză de timp. Din 
această pricină, adesea, sugestiile pe 
care mizează și pe care le vrea ine- 
fabile nu capătă acea minimă materia- 
litate capabilă să le facă concludente. 
O privire fugără, surprinsă într-un 
scurt pa fix, în racourgi, nu este 
suficientă pentru a declanşa presenti- 
mentul trădării si întreaga zba- 
tere a eroului care asistă neputin- 
cios la crima de la Dunăre. Expresi- 
vitatea momentului este incontesta- 
bilă, dar la fel este senzaţia de gratui- 
tate si simulare. Cît de freneticä, 
dar si cît de dificilă a fost încercarea 


Un foc arzind zadarnic 
(Dan Nuţu și Elena Racinede) 


biant se traduce ulterior într-o ade- 


vărată exuberantä a interioarelor. 
Grafismul studiat al camerelor tärä- 
nești este tot atît de frapant ca în 
primul episod din „Nunta de piatră”, 
iar aglomerarea barocă de okjecte 
si oglinzi în podul castelului si in 
casa de „dincolo de nisipuri" trimite 
la „Felix şi Otilia“. Structural, Radu 
Gabrea pare însă tot atit de diferit 
de Mircea Veroiu ca şi de lulian Mi- 
hu. În filmul- său, lumina valorifică 
volumele, reliefează figurile protago- 
niştilor si eroii’ capătă astfel o neaș- 
teptată monumentalitate, ca niş- 
te busturi care se vor ordona intr-o 
firidä präfuitä a istoriei sau se vor 
anima, miraculos, ieşind la lumina zi- 
lei. 

Prin excepție, unele cadre de ex- 
terior şi chiar o întreagă secvență 
— crima din ziua Bobotezei, pe malul 
Dunării — își găsesc la rîndul lor o 
rezolvare magistrală, sub raportul 
regiei si al imaginii. În această sec- 
ventä sînt de lăudat în egală măsură 
spectaculosul lapidar și dens, tenta 
subtil parodică, insolitul atent gra- 


— dat al tipologiei, brianta delicată a 


regizorului de a compensa aproxima- 
tiile scenaristice, ne-o dovedesc si 
excesele în sens contrar: dilatarea 
unor momente apăsat metaforice 
(cum e cositul nocturn al grîului 
ameninţat de vintul calicului) si 
supralicitarea altor scene strident 
mimetice (fosta ibovnică a lui Moh- 
reanu acostind fellinian marinari de 
apă dulce). 

mi 

Actorii 


În distribuirea rolurilor şi prin 
stilurile de interpretare pentru care 
a optat, RaduXGabrea a fost din nou 
în fața unei multitudini de soluţii. 
De cele mai multe ori, el s-a lăsat 
condus de ernploi-uri consacrate. 
Şi, în acest sens, intuiţia sa a func- 
tionat cu o fină precizie. Compozi- 
tiile respective au un relief plastic 
previzibil, dar de efect sigur: George 
Constantin— Caramet—traduce per- 
fect acea „vrajă a minciunilor“ de 
extracţie eminamente balcanică, Mir- 
cea Albulescu — Che Andrei—este un 
adevărat duh al dezordinii de colo- 
ratură folclorică, Constantin Raut- 


chi, lemnarul nebun, dă expresie 
consistentă unei stări stihinice, 
Emil Botta, prințul scăpătat, distis 
lează cu vervă malitia acidă a unei nos 
bleti trecute, Vasile Niţulescu, insa 
piratorul crimel, este imaginea te- 
nebroasä a uitării. Tot atît de tipici 
si funcționali sînt Gheorghe Dinică — 
maiorul deblocat, Stefan Mihäilescus 
Brăila —  închiaburitul și Ernest 
Maftei — țăranul care se încadrea= 
ză în lupta organizată a clasei muncis 
toare, raisonneur al filmului. Nos 
tele cele mai acute, în acest stil inter- 
pretativ bogat în acute, le inregiss 
trăm în partiturile Ginei Patrichi 
şi Violetei Andrei, care exterioris 
zează la maximum mijloacele lor 
de expresie si puterea lor de seduc- 
ţie. Singurul actor care nu se 
joacă pe sine este tocmai interpre- 
tul rolului principal — Dan Nuţu. 
Regizorul și actorul au.cäutat de data 
aceasta o extremă obiectivare, un joc 
alb, diametral opus celorlalte parti- 
turi — acea „față de înecat” despre 
care e vorba în textul romanului, 
ceea ce însă nu credem că presupu- 
nea neapărat o mască imobilă. E pro- 
babi! că'ea a fost preferată pentru a 
se înscrie în tendința generală de 
„dramatizare“ și  „dezeroizare“, 
care a condus realizarea filmului. În 
sfîrşit, o a treia linie stilistică o des- 
coperim la actorii  neprofesioniști, 
dintre care remarcăm pe debutanta 
Elena Racinede — o Otilie căli- 
nesciană strămutată la Bräila— si pe 
Alexandru *lerescu, de o neas- 
teptatä discreție, taciturn si retrac- 
til in rolul-cheie al lui Neicu Jinga 
zis Îngerul, 


ELECT UDMR IURI DP ADS SOLZI 
Perspectiva 


„Dincolo de nisipuri” este, fără 
îndoială, unul dintre cele mai ambi- 
tioase filme pe care le-am produs, dar 
şi unul dintre cele mai riscate. Am su- 
gerat si un aspect si celălalt din punc- 
tul de vedere al regizorului, pentru 
că, fie că e vorba de dramaturgie, de 
imagine sau de interpretarea actori- 
cească, numai el poate definitiva li- 
nia de echilibru, unitatea de stil și 
accentele de sens. Din acest punct 
de vedere, „Dincolo de nisipuri” 
nu marchează o mitică trecere a lui 
Radu Gabrea „dincolo de pragul 
marei consacrări“, cum aprecia un 
confrate, ci ni-l înfățișează pe au- 
torul filmului „Prea mic pentru un 
război atît de mare“ în plin efort 
dialectic de ieșire din mitologie, de 
clarificare a profilului său artistic, 
de autodepășire. 

V. $. 


e m — 


Producție a Casei de filme 1. 
Regia: Radu Gabrea. Scenariul: Fă- 
nuş Neagu, după romanul „Ingerul 
a strigat“. Imaginea: Dinu Tănase. 
Muzica: Tiberiu Olah. Decorurile: 
Helmuth Stürmer. Costumele: Doi- 
na Levinta. Sunetul: ing. Andrei 
Papp. Montajul: Yolanda Mäntulescu. 
Cu: Dan Nutu, George Constantin, 
Mircea Albulescu, Emil Botta, Gina 
Patrichi, Violeta Andrei, Vasile Ni- 
tulescu, Gheorghe Dinică, Ernest 
Maftei, Constantin Rautchi, Stefan 
Mihäilescu— Brăila, Elena Racinede, 
Alexandru Herescu, Stefan Radof. 
Film realizat în studiourile Centru- 
lui de producţie Cinematografică 
„București“, 


T 


47 


iii 


panoramic românesc 


Ziua soliilor 


La curțile domnești 
| din cetatea Sucevei e 
nema zi de primire a soli- 
lor. Mai întîi e lsak- 
beg, solul preamăritu- 
lui Şah al Persiei, U- 
zum Hasan, Îl primește cu mare 
kan Stefan cel Mare. 
boierii si sfetnicii säi de 
E “e față și doamna Maria 
de Mangop, pentru că Isak- beg aduce 
nu numai carte de prietenie și lea- 
ine pentru rana cea veche de 
ul  „nebiruitului“, dar si 
de la Despina Teodora, 
i şi sotia Sahului Persiei. 
Stefan spune că solia 
ji Șah va fi citită în fața 
i, dar să-i spună lui acum 
care-i scopul soliei. lar Isak-beg spune 
că e timpul să fie lovit Mohamed- 
Sultan, căci el singereazä in Asia și-și 
şi nu știe cum să-și în- 
iar oștile - imputinate si 
ncipii creștini vor înţelege 
atunci semiluna lui Mo- 
apune pentru totdeauna. Si 
tefan zice că el l-a lovit pe 
Valta înțelegerea avută si a 
ă Ţară Românească de sub 
cari i ile: ptr loop 
i prieten. Dar el știe că puterea 
amed, ostenită o clipă în Asia, 
să se întoarcă asupra 
în curînd şi Di şi 
va noastră vom fi în furtună, 
CTNS 209. LUREX TT < IAN APERE 
Daruri de la Sultan 


rostul 


hamed va 


domnu 
Fohame 


film şi literatură 


Stanbranismul 


Păstrăm, A. ncă 


mitologia alismului 
nema * de secol Pa, aikido 
ideea d: cuplu — de 
asociație — (nemotiv 


„istoric“, dar produsă 
de afinitäti mai mult sau mai putin 
elective) intre doi oameni — din cei 
mai obisnuiti (sau nu). Cuplul bana- 
lilor a răsărit spontan în mai mui 
literaturi — si cel mai cunoscut nou: 
este celebrul Lache și Mache, „amici“ 
ai Domnului lon Luca Caragiale. 
O dată cu el, şi fără să fi fost posibilă 
vreo cunoștință, Flaubert crea pe 
Bouvard» si P&cuchet — eroii unui 
roman cu același nume, roman de 
geniu, din păcate încă .netradus pe 


limba noastră. Nuvela, romanul 
teatrul rus misunä de astfel de 


pluri: cuplurile au trecut apoi ocea- 


Filmul istoric nu € o lecție 
de istorie (Mircea Drăgan) 


tatele cu vecinii săi. Si Ștefan să ia a- 
minte la „darul“ sultanului, 
se în care seaflă un pumn 
„ căci numărul akingiilor, spa: 


vet de m ăta 


în proza reali 


grandoarea şi 
antichitatea 
prin apogeul 


decadenta cuplului, de la 
lui Oreste și Pilade, 
Quijotte — Sancho Panza 


problemă de sociologie a 


performanţă: 
Unică — au 
tat afinități, s-au investit milioane — 
orice personaj 


confectiona. EI s ; Intimplätor, 


numai de prietenie? vine cä si 


Trimisul sultanului 
(Nicolae Brancomir) 


biilor şi ienicerilor săi e cu mult mai 
mare decît al gräuntelor din sac. 
Si vai de cei care nu știu a citi adevä- 
rul, căci mila sultanului e adiere de 


„Sfetnicii de taină ai domnului murmurä de atîta impärä- 
tească verisen G Beleni Toma Dimitriu si Nucu Păunescu) 


ompensatie? Firește, există comple- 
mentaritäti care fac secretul unor 
mariaje fericite (se zice). De slăbiciu- 
ni comune, de țeluri comune? Da 
și nu. Dublul acesta face un tot prin 
reverberatie, Efectul se dublează, 
capătă o întorsătură neașteptată ce 
nu se poate obţine prin Jakinin 
identicä, de la gind si pinä la gest 
a aceleiași ființe. Este deci un secret 
al uniuni S= ponte un exces de 
personalitate ce se simte apărat prin 
existența și reacția celuilalt, poate 
un minus. Poate si una si alta. 

In orice caz, la „baza“ cuplului 
Stan şi Bran stă o nemaipomenită 
bunăvoință în fața vieţii. O încredere 
naivă, o nevoie de solicitudine, de 
bunătate care, dacă nu ar fi comică, 
ar fi de fapt patetică. Ultragiul 
uimeşte, e neînțeles, ca un act 
mecanic al vieţii ce rănește buna, 
infinit buna lor intenţie. lertarea e 
atît de prezentă, încît se transformă 
în mică și rapidă catastrofă. Corec- 
tarea ei, a acesteia din urmă, naşte 
o alta. În lanț. Răutatea e frîntă, 


primăvară, iar supărarea lui volbură” 
a furtunii. Şi boierii murmură de 
atita cities și nerusinare „îm- 
părătească“, numai Stefan stä neclin- 
titit si chipul lui teamă nu arată, 
Şi spune că noi sîntem doritori de 
pace și cunoaștem puterea sultanu- 
lui, însă nu-i putem da răspunsul 
dorit, pentru că nu sintem datori 
nimănui și vom apăra pămîntul și 
neatirnarea țării. Și iute răstoarnă 


săculețul cu mei la picioarele 
solului, iar lonut Jder aduce un cos 
COȘ care € lacom gräuntele, 


spre hazul ce de față. Să ia aminte 
institul sol, zice domnul cu ascunsă 
ironie şi limpezi înțelesuri, asa pre- 
cum acest cocoș a înghițit miile de 
mii de gräunte aduse „în dar", tot 
așa Jara Moldovei va-inghiti într-o 
clipă sutele de mii de akingii, spahii 
şi ieniceri trimişi de cel care bine- 
voieste a da tihnä sau räzboi lumii. 
VAS ITI PATEE. JYO, re ee a i 


Actualitate si istorie 

PRENAS E E DESIRE PROASTE: KAR. TS 

În decupajul regizoral, primirile 
celor doi soli fac parte din secvenţa 
8, cadrele 61—84, filmate în vreo 
inci zile pe platou. Dar în economia 
viitorului film, secvenţa are o im- 
portanță covirşitoare, rezumind cum 
nu se poate mai bine intenţiile rea- 
lizatorilor. „Ştefan cel Mare” e de- 
sigur un film istoric — ne-a declarat 
Gheorghe Cozorici — dar conceput 
nu doar ca o lecţie de istorie, ci ca 
un moment de ISA pat riotism, 
cu profunde semnificații contempo- 
rane, cu ample ecouri în actualita- 
te. Voievodul semnifică nu doar un 
om, ci permanenta poporului român, 
spiritul său pacifist, constructiv, 
condamnarea forței ca mijloc de re- 
zolvare a neînțelegerilor. Am greaua 
misiune de a întruchipa o figură le- 
ră pe care toată lumeao 


comun 


te, chiar şi criticii de film 
acord cu regizorul m ducem 
pe ecran un si 


nat, 
Me JA pac 
3 fost sil i poar te 
isä Era multe din e! 
ssa întîmplat si cu Bätäliz 
lui, care constituie { 

t al filmului pe care 
Mircea Drăgan” 


nan 


; N. C. MUNTEANU 


scopul ei „machiavelic", e calcu- 
Bunătatea, dimpotrivă: e spon- 

infinită, nefinalizabilă, bravă. 
aceea vicleșugul e neputincios 


— de aceea prezenţa lor este cea 


unei inconstiente  (neindoios 


optimistă) fără limite. Lipseste de- 
lirul grandorii, lipsește nedreptatea. 
Compasiunea e atît de mare încît 
poate stirni inepuizabile cascade de 
bucurii. Stan şi Bran nu sînt nişte 
paiate: ei au o concepţie de viaţă, 
o bucurie a vieţii, o dăruire modestă 


uneori, are darul de a ne pune 
gînduri. Ineficiența lor e mai 


presus de cauză, victorie sau înfrîn- 
gere. Este, mai mult, o replică 
îmbitoare la practicismul meschin. 
Poate că cineva va scrie o carte 
despre Stanbranism, asa cum există 
una despre bovarism, alta despre 
hamletism, despre donguijottism. 

N-ar fi, de bună seamă, o carte 
întunecată, N-ar fi, de bună seamă, 
o carte care sä ponegrească o epocă. 
Ar fi, cu siguranţă, o carte duioasă, 
Sau nu? 


Gelu IONESCU 


«Niciodată 
poporul nostru 
nu a 
îngenuncheat 
și a luptat 
ori de cite ori 
a trebuit 
sä-si apere 
fiinta nationalä. 
Statuia lui 
Stefan cel Mare 
este un simbol 
al acestei lupte 
a poporului 
nostru» 


Nicolae 
CEAUȘESCU 


panoramic românesc 


tefan cel Mare 


«Sintem doritori de pace si cunoaştem puterea sultanului. 
dar tara nu va ingenunchea!» Stefan cel Mare (Gheorghe 
Cozorici) si Doamna Maria (Violeta Andrei) 


«Să intre solul! Moldova e gata să-l primească si să-i dea răspunsul cuvenit» 
(Sala tronului. Scenograf: arh. Aureliu Ionescu) 


Fișa filmului: 


„Ștefan cel Mare“ 


e Scenariul: Constantin Mitru, Valeria 
Sadoveanu şi Mircea Drăgan. După succesul 
cu «Neamul Şoimăreştilor», după așteptatul 
sperăm, succes cu «Frații Jderi», film care va 
ieși pe ecran încă în acest an, deci pentru a 
treia oară coautori, cei trei scenariști sint 
implicați în cea mai ambițioasă încercare a 
cinematografiei noastre. Bizuindu-se pe o 
bogată documentație, scenariul este conce- 
put ca o infruntare decisivă între două mari 
personalități, Mohamed ||, cuceritorul Con- 
stantinopolului, și «nebiruitul» Stefan cel 
Mare, pe fundalul unei Europe agitate si 
dezbinate, în care un popor mic şi curajos 
ține piept cuceritorilor otomani. 

e Regia: Mircea Dragan isi propune ca 
«Ștefan cel Mare» să fie, deopotrivă, film 
istoric si film de actualitate. 

e Imaginea: Mircea Mladin. O mare ex- 
perientä cistigatä în calitate de cameraman, 
Semnatarul imaginii, impreună cu Nicolae 
Mărgineanu, și la filmul «Fraţii Jderi». 

e Scenografia: Arh. Aureliu lonescu. 

e Costumele: Horia Popescu. 

o interpreții: 

o Stefan cel Mare — Gheorghe Cozorici, 
erou exceptional datoritä vremurilor excep 
tionale si tocmai de aceea dominind vremurile 

e Stanciul — Toma Dimitriu, omul de 
tainä al Voievodului, cel care conduce Sfatul 
ării. 

e Manole Pär Negru — Geo Barton, mai 
marele hergheliilor domnești. 

e lonut — Sebastian Papaiani, Jder cel 
mititei, drag inimii domnului, va îndeplini 
misiuni periculoase ca iscoadă în tabăra 
turcească. 

e Simion — lurie Darie, un Jder după 
chipul şi asemănarea părintelui său. 

e Nicodim — Emanoil Petrut, încă un Jder, 
cel care-și «căuta înțelepciunea întru mihnire 
şi cărțile sfinte», dar nu pregeta să pună 
mina pe sabie la nevoie. 

e Cristea — Florin Piersic, un Jder care 
are ceva din farmecul mamei sale, llisafta, 
altfel sol de nădejde al domnului, ajunge chiar 
pină la Roma. 

e Dămian — George Motoi, Jderul-ne- 
gustor, reprezintă interesele Domnului in 
Lehia. 

e Mohamed II — Gheorghe Dinicä, prea- 
inältatul, preadreptul si preamăritul sultan 
cuceritorul Constantinopolului, gata-gata să 
ingenuncheze Europa, dacă nu i-ar sta in cale 
Voievodul Ștefan, zis și cel Mare. 

e Maria de Mangop — Violeta Andrei 
doamna supusă a Voievodului, nutrind ambi- 
tii mari de reinviere a Bizanțului. 

o Ilisafta — Sandina Stan, soata lui Manole 
Păr-Negru și mama celor cinci Jderi. 

e Candachia — loana Drăgan, soata lui 
Cristea Jder, limbä ascutitä de care chiar si 
Stefan cel Mare se teme. 

o Marusca — Ana Szeles, frumoasa jupi- 
nitä a lui latco Hudici, la vederea cäruia 
Simion Jder a cäzut fulgerat de dragoste. 

o Sultana Mara — Dina Cocea, fiica lui 
Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei si 
văduva — slävitului Murad, părintele lui 
Mohamed ||. 

e În alte roluri: George Carabin, Nucu 
Păunescu, Aurel Rogalski, lulian Necșulescu, 
Ernest Maftei, Hans Pomorius, Puiu Căli- 
nescu, Mircea Basta și alții. 

e Producător: Casa de filme cinci. Direc- 
tor: Dumitru Fernoagă. Producător delegat: 
Mihai Opriş. Director de producție: lon Chi- 
laru. 

Film in douä serii, pe ecran lat si panoramic 
sunet stereofonic, Peliculä Eastman-color 
Metraj planificat: 4.000 m, 


panoramic românesc 


atenţie! se filmează: 


50 


Fişa filmului: 


„Filip cel bun'' 


Scenariul: Constantin Stoiciu 
Scriitor și gazetar, autor a două 
volume de proză și a mai multor 
scenarii de film. Preocupat de viața 
tineretului, atit cărțile («Dimineata» 
si «Peștele de fontă»), cit si filmele 
scrise de el («Diminetile unui bä- 
iat cuminte», «Decolarean) dez 
bat, din unghiul de vedere al 
celei mai stringente actualități, pro- 
blematica de viață a tinerei gene- 
ratii. 

Regia: Dan Pita. Autor, impre- 
ună cu Mircea Veroiu, al excelen- 
tei ecranizäri intitulatä «Nunta de 
piatră». Autor a şase episoade din 
serialul «Un August în flăcări», 
realizat de Televiziune. 

Imaginea: Florin Mihăilescu, o- 
perator tinăr și de talent, căruia 
pentru prima oară i se incredin- 
teazä in întregime imaginea unui 
lung metraj artistic. 

Scenografia: arh. Virgil Moise 

Costumele: arh. Lidia Luludis 

Eroii filmului: 

e Filip — Mircea Diaconu, in- 
trat «mănușă» în rolul pustanului 
Filip, actor excelent, capabil să re- 
dea candoarea acelei virste, între- 
bările, răspunsurile, încurcăturile 
şi complexele personajului. 

e Tatăl — Vasile Niţulescu, ac- 
tor de prestigiu, în rolul unui om 


chinuit de propriul său trecut. Cu- 
noscut si din filmele «Viaţa nu 


iartă», «Printre colinele verzi», 
«Dincolo de nisipuri» etc. 

e Mama — ica Matache, actriță 
la Teatrul Bulandra, intepretează o 
mamă pe care timpul si necazurile 
au făcut-o inteleaptä. 

e Atanasiu — Lazăr Vrabie, in- 
terpretul acelui complex personaj 
care este ofițerul de securitate 
din «Puterea şi Adevărul». 

e Lucian — George Calboreanu 
jr. într-un rol «gras», de îmbrobo 
dit şi proprietar de mobilă fină 
cumpărată în rate. A interpretat 
excelent rolul ginerelui în «Nunta 
de piatră». 

e Angela — lleana Popovici, 
într-un rol de fetișcană căreia viața 
îi ridică probleme asemănătoare 
cu ale eroului principal. Cunoscută 
publicului de cinema din filmele 
«Reconstituirea», «Pentru că se 
iubesc», «O sută de lei». 

o Bătrina — Nunuta Hodoș, ex- 
celentä in «Răscoala», «Goya» (co- 
producție RDG-URSS), «Departe 
de Tipperary». 

e Responsabila — inegalabila 
Draga Olteanu. 

e Lupu — Gheorghe Dinică, tre- 
cut, prezent si viitor cap de afiș al 
filmului românesc. 

e Tigänosul — George Mihăiţă, 
actor din generația tinără, interpre- 
tind o «mutră» simpatică de des- 
curcäret în toate. 

e Marius — Voinea Marin, ne- 
profesionist, dar actor prin vocație. 

Producător: Casa de filme nr. 3, 
director Eugen Mandric. Producă- 
tor delegat: Marcel Pärus. Director 
de productie — Vlad Nicolau. 

Peliculä Eastmancolor. 


Sint poate doi ani de cind 
tinărul prozator Constantin 
Stoiciu a adus în redacție 
un manuscris intitulat «Filip 
cel bun», si tot atitia de cind 
succesivele variante s-au de 
cantat în retortele diversilor referenti, lec 


tori, producători, interesați, cointere- 
sati, vizionari, contabili, iubitori de 
film, sceptici, optimisti, etc., etc., 
inclusiv cîțiva cascadori care — să 
nu te joci cu cascadorii! — cînd au aflat 


că-i ceva cu un... Filip, și-au oferit servi 
ciile în vederea realizării unui tip «aşa cum 
a fost, domne, mare și tare, tatăl lui Ale 
xandru Macedon, sau... dacă nu-i ăla, o fi 
regele Spaniei, brrr, ăla cu Inchiziția... 


Scrutînd actualitatea 
(Florin Mihăilescu si Dan Pita) 


sau, dacä nu-i nici äla... o fi vreun domni- 
tor fanariot şi să-l facem călare, mare si 
tare, in bătălia de la Valea Dracului, cind 
a răpit cadinele lui Suleiman Magnificul...» 
Stop! 


PEDEPSEI II iii BE 
Problema 
EET Yl a E fi: KLE BEI 3 a sri BEE 


Numai că Filip cel bun e altceva, cu totul 
altceva, un băiat din zilele noastre, rudă 
bună cu Vive din «Diminetile unui băiat 
cuminte», care are.şi el o mamă, un tată, 
o soră, un grup de prieteni şi o mutrişoară 
care-l dezavantajează în relaţiile cu fetele, 
fiindcă-i timid, încurcat în explicații, uritel 
ca atitia alţii, cind e vorba de-o bătaie o 
«ia pe coajă» fără menajamente... Si se 
intreabă, se tot intreabä băiatul ăsta pe 
ce lume trăiește, cum «devine cazul» cu 
obligaţiile, cu polul de buzunar, cu ceea ce 


Filip cel bun, 
un băiat 
care se întreabă pe ce lume trăieşte, 
care vrea să muncească, 
să-şi cîştige piinea 
şi să fie cineva 


vede acasă — soră-sa e una cam asa si 
așa, cînd nu mai poate dă divorţ și gata! — 
iar el vrea să muncească, să-și cistige 
piinea, să fie cineva. Stop! 

Apoi descoperă un fapt straniu, o veche 
fotografie de prin anii '50, unde taică-său 
si alții apar asa cum erau atunci, tineri, 
angajaţi într-un efort constructiv, undeva 
la Reșița... nimic de zis, frumos, numai că... 


numai că — și asta o află Filip cu stupoare, 


atunci, în vremea acelei glorioase foto- 
grafii, tatăl său, omul în care are o încre- 
dere oarbă, a dat dovadă de lașitate, de 
neomenie, neintervenind atunci cînd unul 
dintre prietenii săi a fost acuzat pe ne 
drept de etc., etc. Discută cu taică-său, 
vrea explicaţii, vrea să ştie, deodată isi 
dă seama că nu faptele, ci opiniile de- 
spre fapte îi tulbură pe oameni. lată 
o expresie străveche, socratică poate, 
iată problema, iată de ce pustanu! fuge 
de acasă, acolo la Reșița, să afle ce s-a 
întîmplat, să se linisteascä, să-și recapete 
poate încrederea în tată... dar miliția îl 
găsește și-l returnează frumusel şi coafat 
proaspăt la domitiliu. 

Poate că regizorul Dan Pita a exclamat 
atunci cînd i s-a oferit acest «Filip»: «lată 


mina de aur!» În tot cazul, chiar dacă lu 
crurile nu stau întocmai, talentul său ge 
neros, noblețea crezurilor lui artistice, 
l-au transformat într-un altfel de Filip, 
într-un căutător al sensurilor majore care 
trebuie exprimate în această poveste cu 
un băiat şi cu o teribilă încurcătură de 
viaţă. 


Mina de aur 
E i 


Regizorul lucrează fiecare cadru cu 
o minutie care are șansa să ajungă pro- 
verbială, explică si își explică fiecare de- 
taliu, fiecare mișcare de aparat, toate a- 
cele admirabile amănunte din care se în- 
cheagă opera durabilă. «Va fi un film plin 
de viață, ne-a declarat, contemporan, poli- 
tic, un film angajat în efortul nostru gene- 
ral spre o viață mai bună și mai frumoasă» 

Fiecare rol distribuit, de la capetele de 
afiș pinä la băieții și fetele din figuratie, e 
subsumat de Dan Pita scopului final — 
crearea acelei tensiuni dramatice capa- 
bilä sä transmitä omului din stal metafora 
tulburätoare a existentei eroilor, umbrele 
si luminile vietii de fiecare zi, fiindcä acest 


«Mi-a dat cineva o carte, «Cum se reuşeşte în viață»... 
Mi-a plăcut, da..»(lleana Popovici şi Aristide Teicä) 


è 
TUTA 3 


K 


Filip cel bun 


panoramic românesc 


«Îmi place la dumneata... E frumos. te-ai aranjat bine? 
(Draga Olteanu. Elena Sereda. Lazăr Vrabie si Aristide Teicä) 


Filip simbolic va ajunge un om adevărat, 
întrebările și răspunsurile lui chinuitoare 
se vor limpezi în descoperirea sensurilor 
majore ale drumului lui în viață. Imbogätit 
de suferință, va înțelege că nu se poate 
trăi oricum, că ceilalți nu reprezintă doar 
imprevizibilul cu care trebuie să dai piept 
(chiar dacă este vorba de propriul tată), 
ci lumea, societatea, însăși viața, rostul 
plenar al ivirii fiecăruia dintre noi. De 
aceea Filip este cel bun, fiindcă ajunge 
la înțelegere, fiindcă suferă pentru această 
înțelegere, fiindcă nu vrea ca nimic din 


telex Animafilm 


ee Comisia de preselecție 
a Festivalului de filme de 
scurt metraj de la Oberhau- 
sen — Festival ce se va 
desfășura între 22 și 27 apri- 
lie — dedicat anul acesta 
ideii: «Vecinii noștri», a ales filmul 
«Cadoul» de lon Truică. Tema filmului 
chiar şi un manechin din lemn este simti- 
tor la suferința altuia. Dar-mi-te omul... 
eee Mulţi regizori s-au hotărit ca prin 
filmele acestui an să-i ajute pe copii în 
rezolvarea unor probleme de maximă im- 
portanță. Citez doar citeva exemple: 

Liana Petrutiu ajută unui pui de gärgä- 
ritä sä-sä gäseascä bulinele pierdute (Fil- 
mul «Bulinele»); 

Isabela Petrașincu rezolvă, prin joc, 
operatii capitale, cu care începe de fapt 
istoria matematicii: 1+1 sau 1+2 ... (Filmul 
«Să ne dăm mina»); 

Badea Artin scornește jucării-doctorii 
pentru cei mai mici leneși (Filmul «Baloa- 
nele»); 


ceea ce a întunecat existenţa altora să-i 
umbrească și lui viața pe care o are în faţă. 


(63 TELA RENE J Del RE DPN ESI 
Ei nu apar niciodată în prim-plan 
TI RES) EDEA CERUTE: PE EI 


Aparatut de filmat e manevrat de opera- 
torul Florin Mihăilescu, evident unul din 
viitorii operatori-sefi ai tinerei generații 
de creatori. L-am văzut repetind de opt 
ori un cadru pentru a prinde exact sin- 
cronizarea unui pas cu ceea ce repre- 


zintă un simplu oblon de cafenea prin 
dreptul căruia trece Filip. 

Scenografia aparține lui Virgil Moise, 
cunoscut si din alte filme, dar care, in 
«Filip cel bun», vrea să-și întreacă perfor- 
mantele anterioare, beneficiind în acest 
sens de contribuţia Lidiei Luludis, autoa- 
rea costumelor, căreia straiul omului de 
pe stradă, din ziua de azi, îi ridică tot 
atitea probleme cit și toga sau peplum-ul 
cine ştie căror eroi de acum 2 000 de ani. 

Ar mai fi inginerul de sunet Bujor Suru, 
secundul Jana Dochitä, monteuza şefă 
Cristiana lonescu, si atitia altii, oameni 
de nädejde, care; pe vint si ploaie, lapovitä 
si ninsoare, isi fac datoria in slujba märiei 
sale filmul romänesc. 

Un cuvint despre Vlad Nicolau, direc- 
torul de productie al filmului: e si el un 
artist, manevrează milioanele cu vo- 


catia unui set de orchestră,- nu exagerez 
deloc dacä spun cä tärä participarea lui 
atentä, minut de minut, acest organism 
viu care se cheamä echipa de filmare ar 
functiona anapoda. 

Lucrul la «Filip cel bun» merge bine, 
cadrele trase pinä acum ne dau senzatia 
unui viitor succes cinematografic, astep- 
tärile spectatorilor nostri speräm cä vor 
fi satisfăcute in întregime. În acest sens, 
pledează calmul de lucru al echipei, ta- 
lentul lui Dan Pita si al colaboratorilor săi, 
rezolvarea operativă a tuturor neajunsu- 
rilor tehnice de către studioul de la Buftea. 
«Filip cel bun» va fi un film-dezbatere, un 
film-atitudine. i 


Marcel PÄRUS 


«Panoramiculuin de 
A. MIHAILOPOL 


Fotografiile 


«Ce vä pasă, ați venit la de-a gata! O sä vä vină si 
vouă rindul să gresiti!» (Gheorghe Dinică şi Mircea Diaconu) 


Nu subestimati biletelele... 


Nell Cobar ne dovedeste cä un zimbet 
de copil e mai puternic decit biciul: el 


poate imblinzi si un leu (Filmul «Curaj, 
Mihaela!»). 


In asteptarea premiului: «Cadoul» de Ion Truicä 


000 Ştiţi cînd a apărut durerea 
pe pămint? Pariez că nu. Nu 
a apărut nici cînd omul a căzut 
din copac, nici cînd «hrana» vie, 
un brontozaur, l-a ciupit un pic, 
scurtindu-i un picior, nici cînd 
l-a călcat pe bătătură! Avem 
și un document în sprijinul aces- 
tei teorii: serialul «Omuletul lui 
Gopo si Istoria medicinii». 

Prin Telexul revistei «Cinema» 
(nr. 2/74) i-am trimis lui Gopo un 
biletel, iar în numărul de față, 
gata: vă anunţ că părintele Omu- 
letului a și intrat în producție 
cu o suită de filme. (Vedeţi ce 
rol continuă să joace în lume 
biletelele?) 


Lucia OLTEANU 


CINE 


Sub 
zodia comediei 


O actriță, printre altele. Frumoasă, ta- 
lentată și aproape necunoscută. Roluri 
mici, secundare, adesea episodice, pe 
scenă sau în filme. Pină în ziua în care 
regizorul Leonid Gaidai, văzind-o pe sce- 


na unui teatru, și-a dat seama că e inzes- 
trată cu un remarcabil simț al comediei. 
l-a oferit rolul principal în filmul «Opera- 
tiunea Cu-cu», o satiră a indolentei, a la- 
sitätii si a nepäsärii. Si astfel spectatorii 
au descoperit-o pe actrita Natalia Selet- 
neva. Succes deplin, confirmat in urmä- 
torul film al lui Gadai, comedia «lvan Vasi- 
lievici îşi schimbă slujba», după o piesă 
de Mihail Bulgakov. De astădată, Natalia 
Seletneva si luri lakovlev alcătuiesc un 
cuplu modern. care, din cind în cind, o 
ia razna, căci își închipuie să sint tarina 
Marta si tarul Ivan cel Groaznic. 


Tarina Marfa îşi schimbă slujba 
(Natalia Seletneva) 


o poveste pe lunä 


Filmul de adio 


[110 


Mannix, 
un tatä sever 


Mike Connors, neuitatul si atit de invo- 
catul Mannix, e un sot model pentru Mary 
Lou, pe care o iubeste cu aceeasi ardoare 


ca si in urmä cu 25 de ani, cind s-au cu- 
noscut, si un tatä extrem de exigent. 
«Pustii mei, Mike (14 ani) si Jenny (13 ani), 
pot privi tot ce vor la televizor, cu exceptia 
filmelor de groazä, erotice sau pornogra- 
fice. In rest, ei trebuie sä mä asculte, pen- 
tru cä o bunä educatie inseamnä respect 
si disciplinä. E chiar in interesul copiilor 
sä dai dovadă de multă fermitate. Ştiu ce 
vorbesc, eu însumi am fost crescut foarte 
sever si asta mi-a prins foarte bine». 


Prea fericitul, prea invocatul 
şi prea severul Mannix 


Lovitura dinainte 
de premieră 


Repetitiile piesei «Simbătă, duminică, 
luni» de Eduardo de Filippo au fost între- 
rupte, incredibil, din cauza lui Sir Laurence 
Olivier, unul din cei mai corecti actori din 
citi se cunosc. Cauza? O lovitură de ka- 
rate aplicată distinsului actor de către un 
hoț care pătrunsese în apartamentul său 
din Londra. «Cind l-am văzut, povestește 
Sir Laurence, am apucat primul obiect 


> 


pä 


y 


- 
+ 


tare care mi-a cäzut sub minä si i-am stri- 
gat să stea pe loc, cu o voce in care am pus 
cele mai eroice accente din Henric al V-lea. 
Habar n-avea de teatru. Insensibil la arta 
mea, nu numai că n-a stat, dar m-a şi 
lovit; după care a fugit...» 


Mai am ceva 
de spus 


S-au înşelat cei care au considerat că 
fotografia este pentru Gina Lollobrigida 
doar un hobby, capriciu de vedetä räsfä- 


Faimosul apas al anilor 
'30 —'40, bătrinul si dis- 
tinsul domn al cinemato- 
grafului francez de astäzi, 
deci Jean Gabin, se re- 
trage. Anul acesta el va implini fru- 
n.oasa vîrstă de 70 de ani, dintre care 
aproape 50 consacrați filmului. Asa- 
dar, Jean Gabin părăsește cinematogra- 
ful. 

O dată cu el se sfirseste o epocă. 
Poate si un stil. Pentru că el e actorul 
mereu egal cu sine însuşi, infärisind 
spectatorului mereu acelasi chip, ace- 
leasi gesturi, acelasi fel de a vorbi, de 
a rosti cuvintele. Intr-o carierä prodi- 
gioasä, fără accidente, dar si fără zgo- 
motoase recunoașteri sau premii de 
interpretare, Jean Gabin s-a impus 
jucind mereu unul și același rol, adică 
pe el însuși. A rămas neschimbat de-a 
lungul deceniilor, în toate filmele, în 
toate rolurile. EI a fost diversitatea in 
unitate. 

Şi astăzi, iată-l: spune adio cinema- 
tografului. De fapt, încă în urmă cu 
doi ani, a anunţat că a obosit si cä il 


Inema 


incearcä nevoia de a profita un pic de 
viață. Pe urmă, firește, el a acceptat 
să toarne un film. Apoi al doilea, al 
treilea... Şi magnifica serie, începută în 
1926, s-a continuat triumfal. Da, dar 
acum decizia este irevocabilă. El se va 
retrage la ferma lui de la Deauville, 
va cultiva pămîntul, va crește cai, va 
sta la taclale cu familia. «Doi oameni 
în oraș», filmul cu Alain Delon, tre- 
buia să fie cintecul său de lebădă. Cri- 
ticii de film se pregăteau să scrie tra- 
ditionalele articole omagiale. Decizia 
e irevocabilă. |-re-vo-ca-bi-lä! 

Si totuși... Şi totuși, Andre Cayatte 
a reușit să-l readucă în fața camerei 
de luat vederi. De mai mulți ani, cu- 
noscutul regizor intenționa să realizeze 
un film despre viața unui președinte 
de tribunal, om îndrăgostit de meseria 
impärritorului de dreptate, decis pînă 
la capăt, chiar împotriva propriilor 
sale sentimente. Rolul era scris pentru 
Gabin, numai el putea să-l joace. 

«Nu, a spus Gabin, eu nu mai joc, 
filmul nu mai există pentru mine. De 
ce-ai venit, omule, să-mi tulburi linis- 


| 


5 


Atenţie! Un ultim motor! 
(Jean Gabin) 


tea?» «Bine, a răspuns Cayatte, dacă 
nu vrei, eu nu voi face niciodată acest 
film. Dar îl visez de ani și ani, și n-ai 
dreptul să te eschivezi.» 

Și atunci bätrinul domn s-a ridicat 
și a început să umble nervos de colo 
pină colo. Pentru ce-i care-l cunosc, 


această plimbare e semn că el e gat 
de concesii. Apoi a vrut să cunoasc 
subiectul filmului. «Bine, a mai spu 
el, dar pentru că acesta va fi cu adevă 
rat ultimul film din cariera mea, vrea 
o parteneră excepțională: Sophia Lo 
ren». 


= 
tată. Succesul albumului «ltalia mea» nu 
s-a datorat doar curiozitätii publicului 
avid să stie tot ceea ce fac vedetele. Ime 
diat după editarea in ltalia, albumul a 
apărut și în Franța, Anglia, R.F.G. şi S.U.A, 
lansarea prilejuind emisiuni de televiziune 
de mare succes și un mare show pe Broad 
way, intitulat «Gina, Italia mia». Firește 
n-au lipsit declaraţiile, uneori mai mult 
decit simple declarații publicitare. «Excep- 
tindu-l pe fiul meu, acest portret al Italiei 
— asa cum am văzut-o eu — este cel mai 
important lucru pe care l-am făcut vreo- 
dată si mă bucur că unii l-au primit ca pe 


o operă de artă. Fotografia este o pasiune 
«costisitoare» (nu-i vorba numai de bani!) 


pe care o cunosc de 17 ani. Fără regizor, 
fără scenariu, încerc să creez și să mă 
destind. Nu uitaţi, în tinerețe am vrut sä 
mă fac pictoriță! 


Si... «Mi-am consacrat 20 de ani din 
viață cinematografului, dar nu am senli 
mentul că am participat cu adevărat la 
vreo capodoperă a celei de-a șaptea arte. 
Dar nu mi-am spus încă ultimul cuvint. 
Sint convinsă că nu am dat tot ceea ce 
aş fi putut da pe ecran. Poate că aceasta 
se va întimpla în viitorul meu film, pe care-l 
pregătește regizorul Mihalkov-Koncialov- 
ski («Unchiul Vania») si pe care-l voi rea- 
liza în U.R.S.S.» 


Cel mai fotografiat... fotograf 
(Gina Lollobrigida) 


Loren, Ponti, Taylor şi Burton: 
personaje de parodie 


biți! Desigur, la prima vedere am putea 
jura că ei sint. Şi totuși aparențele înșală! 
Celebrele perechi sint, de astă dată, doar 
nişte imitații, foarte reușite, dar imitatii 
Performanta aparține actorilor italieni Lo 
retta Goggi si Alighiero Noschese, foarte 
populari la Televiziunea italiană. Cistigä 
si ei o piine, parodiind celebrităţile zilei. 
Și se pare că n-o duc rău. 


Nu sînt ce par 
a fi 


lar Sophia Loren si Carlo Ponti? lar 
Liz Taylor si Richard Burton? Nu vä grä- 


Apoi cei doi bărbați au băut vin, au 
ẹmnat un contract, au vorbit cite în 
nä si în stele si au fost foarte fericiți. 
ayatte pentru că îl avea pe generic 
e Gabin, iar el, Gabin, pentru că se 


Va reuși Omar Sharif marele slem în viață, ca si în muzica 
ușoară? 


Un iepure, 


doi iepuri, etc. 


întorcea pe platou. 

Dar, există si un dar. Cayatte n-a 
ut curajul să spună că în scenariu nu 
ista nici un rol de femeie. Ca să nu 
ai spunem cit de dificilă poate fi 
gajarea unei vedete ca Sophia Loren. 
luat legătura cu Carlo Ponti, care 
mirosit imediat afacerea. Un film cu 
an Gabin, e un film cu Jean Gabin, 
vestirie sigură. Evident, Sophia Loren 
zis si ea da, un partener ca Jean Gabin, 

intilnesti la tot pasul. 

Refacerea scenariului nu mai era o 
oblemä. A fost suprimat un personaj 
s-a adăugat altul, pentru Sophia, si 
tfel a început turnarea filmului «Ti- 
esa și elefantul». «Tigresa» este o 
arte frumoasă femeie, văduva unui 
ngster, retrasă în Elveţia. Dar fiul ei 
apucat-o pe urmele tatălui, e impli- 
t într-un delict si, adus în fața in- 
jantei, este judecat de «elefantul» 
an Gabin. Lupta dintre apriga «ti- 
esä», care vrea să-și smulgă fiul din 
earele justiției si «elefantul» senti- 
ental nu va fi lipsită, desigur, de 
cente dramatice. 

Deci, domnul Gabin e din nou pe 
atou, față în față cu partenera de 
ceprie pe care şi-a dorit-o. 
Atenţie! Motor! 


Cine fuge după doi iepuri nu prinde niciunul, iată o zicală 
valabilă pe toate meridianele comediei si pe toate paralelele 
satirei. Regizorul bulgar Eduard Zahariev, în complicitate cu 
scenaristul Ghiorghi Misev au realizat o satiră acerbă a biro 
cratiei pornind de la zicala amintită. In «Recensămintul iepuri 
lor sălbatici», un întreg sat este dat peste cap de un tip venit 
de la«centru» în problema numărării iepurilor de cimp. Cum 
urechiatii au prostul obicei să nu se lase numărați, cu mic cu 
mare, toți oamenii isi lasă baltă treburile pentru a duce la bun 
sfirsit «acțiunea». Filmul începe cu citirea unui «instructaj» 
şi stirsește cu un chef monstru. 

Desigur, în linii mari povestea e binişor exagerată, dar plină 
de amănunte cotidiene foarte precis surprinse, într-un balans 
continuu între tragic și grotesc, contrast care conferă mult 
haz filmului. 


Marele slem al 
singurătăţii 


Omar Sharif se teme de singurătate si e decis sa-şi gaseascä 
o soție pentru tot restul vieţii. «Am descoperit cu groază că 
nu am prieteni adevăraţi. Ce vreți? Muncim trei luni la turna 
rea unui film si înnodăm prietenii care sfirsesc o dată cu ulti 
mul tur de manivelă!» 

În aşteptarea fericirii, Omar Sharif s-a lansat în muzica 
uşoară cu un disc cuprinzind două melodii oarecum auto- 
biografice. Primul cintec, o bossanova, se intitulează «Cinci 
cupe pentru Giuliana» și este povestea unui mare campion 
de bridge care, tulburat de prezența unei prea frumoase fete, 
pierde partida într-un moment decisiv. În cel de al doilea cin- 
tec, un slow-tango, este vorba de un adio, după o scurtă întil- 
nire de dragoste. 


Bossanova bridge-istului 


= 
ochii si ` 
urechile 
lumii 


000 Cunoscutul scriitor 
sovietic Konstantin Simo- 
nov debuteazä ca realizator 
cu filmul documentar «Maia- 
kovski expune». Materialele 
documentare provin dintr-o ex- 
poziție pregătită și organizată 
de insusi Maiakovski, in 1930, 
si pästrate in arhivele Biblio- 
tecii «Lenin». 

000 Stanley Kubrick fil- 
meazä in Irlanda la «Norocul 
lui Barry iyndon», cu Ryan 
O'Neal (un irlandez ros de am- 
bitii) si Hardy Kröger (un aris- 
tocrat german, protector al ir- 
landezului). 

000 Peter Sellers va juca 
rolul principal în filmul «Fan- 
toma din sud». El nu va fi 
însă fantoma, ci un bucătar 
pe un vas de pirați, în care 
calitate încearcă să-și lichide- 
ze «tovarășii», pentru a pune 
mina pe o comoară. 

000 Alain Delon, actor 
şi producător, are un program 
extrem de încărcat. In filmul 


lui Pierre Granier-Deffere, «Gre- 


ezy», după un roman de Feli- 
cien Marceau, el joacă rolul 
unui politician care-şi uită fa- 
milia, iubita (Sydney Rome), 
prietena (Jeanne Moreau), de 
dragul puterii. Apoi, ca pro- 
ducător, va realiza două filme 
polițiste: o continuare a marelui 
succes «Borsalino», dar fără 
Belmondo, și un altul, elocvent 
intitulat «Flic Story». Pentru 
amindouă, producătorul Alain 
Delon și-a asigurat concursul 
celei mai bine plătite vedete 
franceze. E vorba desigur de 
Alain Delon. Banii vor trece 
dintr-un buzunar în altul, plus 
procentele aferente. 


000 În «Adevărul la lu- 
minän, regizorul bulgar Ve- 
selin Panaiotov aduce in prim 
plan problemele unor tineri 
muncitori dintr-o uzină, băieți 
de la țară, dar care n-au reușit 
să devină orășeni. Unul dintre 


ei este implicat într-un viol. 
lar judecătorul care anchetează 
cazul este chiar fratele vinova- 
tului. 


000 Operatorul polonez 
Wladyslaw  Slesicki a ter- 
minat, în calitate de autor to- 
tal (scenariu, regie, imagine), 
filmul «Prin pustiu și prin jun- 
glă». 

000 Catherine Deneuve 
a achizitionat drepturile pentru 
ecranizarea romanului politist 
«Camera de sus» de Mildred 
Davis, film pe care-l va realiza 
in calitate de producätoare si 
interpretä a rolului principal. 

000 Viitorul film al roman- 
cierului-cineast Alain Rob- 
be-Grillet se va intitula «Jocul 
cu focul», o afacere foarte com- 
plicată cu o răpire, fără a se 
şti precis dacă e reală sau ima- 
ginară. Protagoniști: Jean Louis 
Trintignant și Philippe Noiret. 

000 Admiratori ai Saritei 
Montiel, fiti linistiti, preferata 
dumneavoasträ n-a abandonat 


Catherine Deneuve: 
producätor 


filmul! Ea va juca două roluri, 
mama și fiica, în filmul «Cinci 
perne pentru o noapte», în re 
gia lui Pedro Lazaga. Și de 
data asta, evident, face film 
tot cîntind. 

000 Kirk Douglas e urmă- 
rit pentru fraude fiscale în Spa- 
nia și acuzat de zgircenie de pre- 
sa americană. La un film produs, 
regizat şi jucat de el, intreaga 
familie a figurat pe statele de 
plată: soţia ca producător, un 
fiu ca asistent, un altul ca foto- 
graf şi, în fine, ciinele preferat 
ca figurant. Spălarea rufelor 
cinematografice în familie, iată 
o metodă sigură și aproape le- 
gală de păcălire a fiscului. 

000 Mark Spitz, eroul de la 
Munchen, a abandonat natatia 
in favoarea negustoriei cu chi- 
loti de baie, rezistind eroic che- 
mărilor celei de-a șaptea arte. 


Kirk Douglas: 
încurcături cu fiscul 


A refuzat pină în prezent opt 
propuneri de film, printre care 
si o nouă versiune a aventurilor 
lui Tarzan. Producătorii speră 
incă. 

O000Pinä nu de mult, mai 
toate vedetele europene se sim- 
teau obligate și onorate sä lu- 
creze la Hollywood. Timpurile 
s-au schimbat, si iată că astăzi 
vedetele americane survolează 
oceanul pentru a se consacra 
în Europa. Cel mai nou caz, 
Katharine Ross («iaureatul», 
«Butch Cassidy si Sundance 
Kid») va fi partenera lui Yves 
Montand in filmul lui Philippe 
Labro, «Intimplarea si violența». 

000 Jean Seberg si Mylè- 
ne Demongeot sint partenere 
in filmul «Cutia de conserve», 
in regia lui Marc Simenon. 

000 Rudolf Sieber, un oa- 
recare fermier american, este 
prea fericitul posesor a peste 
5 000 de scrisori primite de la 
Marlene Dietrich. Ceea ce nu se 
stie e cä fericitul domn este 
chiar soțul «îngerului albastru», 


demult el însuşi fost regizor, me- 


serie la care a renunțat deoare- 


Sara Montiel 
mereu cintaaaaaa... 


ce n-a vrut sä devinä «domnul 
Dietrich». Ceea ce se pare cä 
i-a ajutat sä ajungä la särbä- 
torirea «nunţii de aur». 

000 Luis Buñuel din nou pe 
platouri, pentru a filma «Fan- 
tomele libertăţii». În afară de 
titlu și de numele protagonistu- 
lui, Jean Claude-Brialy, nimic 
altceva nu se știe despre acest 
film. Dar titlul spune foarte 
mult... 

000 Printre cele mai prost 
îmbrăcate femei ale anului tre- 
cut,conform unei anchete, s-au 
numărat și actrițele Raquel 
Welch și Liv Ullman. 

000 Gene Hackman («Fi- 
liera») se reintilneste cu regizo- 
rul Arthur Penn in filmul «Tur- 
nul intunecat». In urmä cu ani, 
filmul lui Penn, «Bonnie si Cly- 
den, lansa un actor pinä atunci 
aproape necunoscut numit 
Hackman. 

000 Dominique Sanda, 
Maria Schneider, Pierre Cle- 
menti şi Max von Sydow 
sint protagoniștii filmului lui 
Fred Haines, «Lupul stepelor», 
după celebrul roman al lui Her- 
man Hesse. Filmul este poves- 
tea unui intelectual inadaptat, 
în etate de 50 de ani, care întil- 
nește o fată misterioasă, toc- 
mai în momentul cind decisese 
să se sinucidă şi care-i schim- 
bă planurile. 

000 «Muntele sfint», pri- 
mul film al mimului Alexandro 
Jodorowsky, ca regizor, fost 
partener al lui Marcel Marceau, 
este povestea a șapte mari in- 
dustriasi și politicieni care vi- 
sează să devină nemuritori. 

000 America este în aseme- 
nea măsură țara tuturor surpri- 
zelor, încit de la o vreme, prac- 
tic, nici o surpriză nu mai e 
suficient de surprinzătoare! Si 
totuși... Poliţia a constatat că 
numărul spargerilor e cu mult 
mai mare decit media obisnui- 

tă, n-o să credeți, tocmai în 
preajma cinematografelor în 


care joacă filme polițiste! Oj 


doamne, nebănuite sint căile 
și puterile artei! 

000 În legătură imediată cu 
cele de mai sus, producătorul 
Bruce Keller, creatorul cele- 
brissimului «Mannix», va rea- 
liza, şi în calitate de regizor, 
un film despre viața neroman- 
tatä a doi hoți de buzunare, 
«Harry în buzunarul dumnea- 
voastră», cu James Coburn si 
Walter Pidgeon. 

000 italia e o țară plină de 
actori talentati, sustine mare- 
le Federico Fellini. Si tot ei 
adaugä: «Ce päcat cä pe ecran 


îi vedem adesea doar pe cei 
mai slabi dintre ei». 

000 Nina Companeez pre- 
gătește filmul «Tom și Julie», 
o foarte tandră poveste de dra- 
goste care se petrece pe o stra- 
dă liniștită și «provincială» din 
Paris, bulevardul Frochot. 

000 Yves Montand, Alain 
Delon, Catherine Deneuve, 
Annie Girardot si Marlöne 
Jobert sint cei mai populari 
actori francezi in Japonia. 

000 Ín ultima vreme, cu- 
noscutul regizor ceh Karel Ka- 
chyna a semnat două filme: 
«Dragoste», contrapunct dra- 
matic al felului cum e văzută, 
înțeleasă și acceptată dragos- 
tea de către două generații, și 
«larnă fierbinte», un studiu psi- 
hologic asupra unor oameni 
aflați in momente decisive ale 
insurecției naționale slovace. 


Mark Spitz: Tarzan? 
Pentru nimic în lume! 


000 Pentru prima oară, in 
Franța, va avea loc un Festi- 
val al filmelor realizate de 
femei, organizat de femeile din 
Asociația Musidora. Cine vor- 
bea de egalitatea sexelor? 

000 Un tribunal din Mila- 
no l-a condamnat la amendă 
pe criticul Morando Morandi- 
ni, de la săptăminalul «Tem- 
po», pentru că i-a sfătuit pe 
cititori să nu meargă la filmul 
«Scipio Africanul». În fine, tri- 
bunalul, iată un argument de- 
cisiv în favoarea cineaștilor. 


Rubrica «Cinerama 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


ir 
Soare: „Ce-ai făcut cu inima mea, doctore Crips?!...* 


CE AI FACUT DINU SOARE 
CU INIMA MEA, 
DOCTOR CRIPS.. 


Am fost pur şi simplu emo- 
tionat cind am văzut sub- 
titlul de «istorioară cinema- 
tografică» pe un volum re- 
cent apărut în editura Li- 
tera «lată — imi spuneam — 
deci se pot tipări și la noi scenarii (căci 
un scenariu se vrea a fi respectiva isto- 
rioară de 115 pagini), deci nu sintem chiar 
ultimii în materie». Ceea ce nu prea inte- 
legeam era de ce nu a fost publicat de o 
editură obişnuită, de ce tocmai Litera era 
cea chemată să «spargă gheața». După 
ce am citit «istorioara», m-am lămurit; 
pentru că numai la Litera se putea pu- 
blica, pe răspunderea si mai ales pe chel- 
tuiala autorului, un lucru (căci cum să-i 
spun altfel?) atit de neverosimil ilogic, o 
asemenea imperechere de viziuni abe- 
rante. Pentru orice altă editură, cartea 
ar fi fost un fiasco absolut. Un non-sens. 
De fapt, o imposibilitate. 
Ce se intimplä — sau pare sä se intimple 


e eee —— ni 


— de fapt, în acest «param-pam-pam-dr. 


Crips»? Se polemizează grosolan cu ideea 
transplantului (de inimă, în principal), în 
numele unei indestructibile și mistice 
unități inimä-suflet-creier. Într-o degrin- 
goladă de intimpläri care sint mereu ve- 
cine cu nebunia, cu transa abulică, un 
oarecare avocat Edgar Burns, răscolit de 
moartea iubitei lui, ñ denunţă lumii pe pro- 
fanatorii corpului omenesc (Dr. Crips — 
să nu ne inseläm! — este un dr. Barnard 
lipsit de orice fel de scrupule), totul într-un 
sos de coșmaruri și halucinaţii terifiante 
care sfidează orice legi ale gustului si 
echilibrului artistic. O avalanșă de simbo- 
luri, toate voit cinematografice (se ape- 
lează mereu la supraimpresiuni, pelicule 
voalate etc.) inundă cititorul (slavă dom- 
nului, sper*cä n-o să fiu niciodată specta- 
torul unui astfel de film!) cu: efigii violete, 
timple care iau culoarea abanosului, cai 
albi, inimi străpunse cu ace cu gămălia 
roșie, motani negri (în piramide, la un 


moment dat), dansatoare goale (tot neare), 
membre umane inotind în cisterne și tot 
așa, într-o acumulare psihopată, plină 
de agitație și lipsită de orice sens. «Stilul» 
scenariului este isteria, nedisimulată nici 
un moment și cultivată cu o fervoare dem- 
nä de cauze mai bune. Pină si momentele 
sentimentale au aceeași «culoare», cu 
singura deosebire că acestea sint în 
versuri. 

Lectura acestei «istorioare» este — ea 
însăși — un coșmar. La sfirsit, epuizat de 
atita nebunie, abia am mai reușit să ingin: 
«Ce-ai făcut cu inima mea, Dinu Soare?» 


Adrian TIROIU 


PRACTIC ! SPATIOS! ESTETIC! 


Temperatura realizată: —12 grade 


— Frigiderul cu compresor FRIGERO asigură păstrarea alimentelor în cele mai 
bune condiţii. 

— FRIGERO are un consum foarte redus de energie electrică de numai 0,18—0,30 
lei în 24 de ore. 

— FRIGERO are o funcționare sigură si silentioasä 

— Temperaturile din interiorul frigiderului se reglează prin termostat 


Preţul de vînzare: 


— FRIGERO 140 | model «Cabinet» — 3 610 lei 

model masä — 3 650 lei 
— FRIGERO «Super» — 180 | — 4 300 lei 
— FRIGERO «Lux» — 240| — 5 240 lei 


Frigiderul FRIGERO se poate cumpära 


si cu plata in 18 rate lunare, 
cu un avans minim de 822 lei 


Cadrele din filmele romänesti au fost realizate de: Rapu BÄNICÄ, Alexandru 
Prezentarea artisticä BILU, Mary CAT ARGIU, Stefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea graficä 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinde! CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1. Bucurest Tiparul executat la 
«ROMPRESFILATELIA» — Serviciu/ import-export presă — Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic ali 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.0.B. — Box 2001 «Casa Scinteiin — Bucureşti 


nr.3 
Anul XII (135) 


revistă lunara 


de cultură 


cineoematogratică 


Un eveniment CJ nr.4 
de maximă importanță m tă 
pentru arta noastră cinematografică: K 


întîlnirea tovarăşului Nicolae CEAUSESCU MA 


Cinematoorsfi- 


Fall Frinanetii 


Y; 


a 
E 
E 
v 
ä 


kim 


E 


Pn E < A 
aie 


KC po, 


PEDA 


Cuvintarea tovarâșului 
Nicolae Ceausescu 


Stimaţi tovarăși, 


Doresc să încep prin a felicita în mod 
călduros noua conducere a Asociaţiei ci- 
neastilor si a-i ura succes în îndeplinirea 
mandatului încredințat de conferinţă. 


Problemele dezvoltării cinematografiei 
în România ocupă un loc important în 
viața societății noastre, în preocupările 
conducerii de partid. Pornim de la rolul 
important pe care il are cinematografia în 
activitatea de ridicare a nivelului cultural 
al maselor populare, în realizarea progra- 
mului partidului de făurire — odată cu 
edificarea societății socialiste multilateral 
dezvoltate — a omului nou, în dezvoltarea 
conștiinței socialiste, care este o condiţie 
primordială a progresului general al so- 
cietätii noastre. Pornim de la preocuparea 
ca arta in general, deci si cinematografia, 
să se încadreze cit mai activ, de pe pozi- 
tii militante, în activitatea de infäptuire 
a directivelor Congresului al X-lea al 
partidului, ale Conferinţei Naţionale, ale 
plenarei Comitetului Central din noiem- 
brie 1971 care s-a ocupat special de pro- 
blemele ideologiei, culturii și educaţiei. 

Se poate spune că, într-adevăr, în ulti- 
mii ani s-au realizat paşi importanți in 
direcția îmbunătăţirii activității cinemato- 


2 


grafiei românești, a creaţiei de film. Au 
fost realizate multe filme care servesc 
mai bine scopului educării patriotice, so- 
cialiste, a maselor populare, contribuie 
mai activ la räspindirea concepției despre 
lume si viață a partidului nostru. In ca- 
drul conferinţei care s-a terminat ieri, au 
fost relevate aceste realizări. Şi presedin- 
tele Asociaţiei Cineastilor a vorbit aici 
despre rezultatele obținute. Am putea să 
ne declarăm mulțumiți cu ceea ce s-a rea 
lizat, am putea considera că, pe baza 
acestor rezultate, avem toate condiţiile ca 
în viitor să obținem filme și mai bune, cu 
un conținut și mai valoros. N-ar fi, cred, 
bine, dacă nu am menţiona totodată că, 
în acești ani, pe lingă o serie de filme 
bune, au mai văzut, totuși, lumina zilei 
și unele filme ce nu se află la înălțime 
nici din punct de vedere al conținutului, 
nici din punct de vedere al nivelului artis- 
tic. De altfel, asupra unora din acestea s-a 
mai atras atenţia în decursul acestor ani. 
Oricum, cred că putem aprecia, în ansam- 
blu, ca pozitive activitatea din ultimii ani, 
orientarea și drumul pe care se merge in 
cinematografia românească. Cu o condi- 
tie: sä nu ne declarăm mulțumiți cu ceea 
ce am realizat. Să considerăm că filmele 
bune, această orientare bună, constituie 
jalonul pe baza căruia trebuie să se ac- 
tioneze, în continuare, pentru ridicarea 


cinematografiei românești la nivelul reali- 
zărilor generale obținute de poporul român 
în dezvoltarea economico-socială, în fău- 
rirea societăţii socialiste multilateral dez- 
voltate, la nivelul exigențelor spectatori- 
lor, al cerinţelor partidului nostru. 

Avem, cred, toate conditiunile pentru a 
ne propune o dezvoltare mai accentuată a 
activității cinematografiei, atit în privin- 
ta conținutului cit si a calităţii artistice — 
deosebit de importantă pentru atractivi- 
tatea oricărui film. Dumneavoastră știți că 
şi o idee bună, dacă e prezentată într-o 
formă plictisitoare, poate avea, citeodată, 
o influență mai rea decit dacă n-ar fi 
prezentată deloc. Pe lingă conţinutul de 
idei care trebuie să stea permanent în 
atenţia noastră — este necesar să avem în 
vedere că filmul își are legile lui artistice. 
Numai în măsura în care este accesibil, 
plăcut, interesant, el poate exercita o in- 
fluentä puternică asupra spectatorilor, 
asupra maselor populare. 

Este pozitiv că am ajuns să realizăm 25 
de filme pe an. Probabil că vă ginditi sä 
nu ne oprim însă aici. Adevărat, se pro- 
duc mai mult de două filme românești pe 
lună. Cerinţele sint însă mari, problemele 
care pot fi atacate de cinematografie sînt 
multiple și variate. Se vor putea, deci, 
găsi teme corespunzătoare pentru un nu- 
măr ceva mai mare de filme. Sper că se 


va ține seama de aceasta. Probabil că va 
fi necesar să pornim cu mai mult curaj 
la realizarea de filme seriale — de cali- 
tate bună, desigur. Oricum, nu este prea 
plăcut ca la televiziune să vedem doar 
seriale străine. Serialul expirat recent a 
avut o temă bună dar, după cit cunosc, 
s-a bucurat de multe critici din partea 
telespectatorilor și de mult mai puţine 
aprecieri. Va trebui să ne gindim foarte 
serios la necesitatea realizării unor filme 
seriale pentru televiziunea românească şi, 
în măsura în care vor fi bune, pentru 
străinătate. 

Nu doresc să mă refer acum la preocu- 
pările generale ale partidului, ale po- 
porului nostru. Vă sint cunoscute direc- 
tiile in care actionäm pentru dezvoltarea 
economică si socială a țării si pentru ridi- 
carea bunăstării materiale și spirituale 
a poporului. Cunoasteti atit realizările cit 
si lipsurile existente, precum si preocu- 
pările noastre de a asigura perfecționarea 
organizării si conducerii societăţii, perfec- 
tionarea omului însuși, a conștiinței sale, 
a felului său de a gindi și trăi. Toate aces- 
tea oferă posibilități infinite de inspi- 
ratie pentru scenariști, pentru regizori, 
pentru artiști. Se cer prezentate, prin in- 
termediul filmului, opiniei publice, mase- 
lor populare din România si din sträinä- 
tate, atit realizările si defectiunile cit si 


eforturile pentru îmbunătățirea continuă 
a activității generale desfășurate în socie- 
tatea noastră. Străinii, care vin în număr 
destul de mare în România, remarcă toc- 
mai acest proces de înnoire continuă 
care are loc in societatea socialistă romä- 
nească, faptul că nu ne mulțumim cu ce 
am realizat, că actionäm continuu pen- 
tru perfecționarea tuturor laturilor activi- 
tätii economico-sociale. As dori ca si ci- 
nematografia noasträ — in general, arta 
noastră — sä fie mai sensibilă la aceste 
procese și preocupări, să se străduiască 
să le prezinte intr-o formă cit mai con- 
vingătoare, mai elocventă, atit din punct 
de vedere al conținutului, cit și al for- 
mei artistice. 

În acest an, sărbătorim a 30-a aniver- 
sare a eliberării României de sub domi- 
natia fascistă, vom avea Congresul al 
XI-lea al partidului. Probabil că cinema- 
tografia are in vedere să prezinte unele 
aspecte legate de aceste evenimente, de 
lupta de eliberare a poporului nostru. 
Trebuie spus că cinematografia noastră a 
oglindit în general slab mișcarea revolu- 
tionarä românească, incepind — dacă vreţi 
— de pe vremea Unirii și pină astăzi, de 
la crearea primului partid muncitoresc, 
în 1893, și pină în zilele noastre. Aseme- 
nea etape și momente de importanţă co- 
virsitoare ale istoriei noastre pot consti- 
tui pentru creatorii din toate genurile 
artei inclusiv din cinematografie, teme de 
inspirație pentru realizarea unor opere 
de mare valoare. Sint, de asemenea, incă 
slab oglindite perioada înfăptuirii insu- 
rectiei nationale antifasciste si antiimpe- 
rialiste, precum si participarea Romäniei 
la räzboiul antihitlerist. Consider necesar 
ca în viitor să acordăm mai multă atenţie 
acestor perioade din istoria luptei poporu- 
lui nostru, oglindirii lor corespunzătoare 
în opere cinematografice. Ştiu că sint 
prevăzute filme de acest fel și în produc- 
tia acestui an, cred însă că trebuie sä ne 
gindim la o tematică mai cuprinzătoare 
— consultind mai larg în acest scop si 
pe aceia care au participat direct la eveni- 
mentele istorice. Spun aceasta pentru că 
unele din filmele consacrate acestor pe- 
rioade şi evenimente suferă de o anumită 
lipsă de veridicitate. Nu oglindesc întot- 
deauna realitatea istorică — firește, nu 
în sensul fotografierii ei, ci al adevărului. 
Nu se prezintă într-o formă corespunză- 
toare eroismul clasei noastre muncitoare, 
al țărănimii si intelectualitätii, al revolu- 
tionarilor români. Se imaginează uneori 
episoade despre care noi, cei ce le-am 
trăit, ne întrebăm cind s-au intimplat, 
cum s-au putut intimpla — pentru că ştim 
că n-a fost si nu putea fi asa. Am atras 
atenția Consiliului Culturii si Secţiei de 
propagandă să fie antrenați in buna docu- 
mentare, si chiar la finalizarea filmelor — 
fireşte, nu din punct de vedere artistic, ci 
pentru asigurarea veridicitätii acestora — 
o serie de activiști, vechi militanti care 
să-i ajute pe creatori în înțelegerea mai 
aprofundată a diferitelor etape ale is- 
toriei luptei revoluționare. Revin din nou 
la perioada scurtă — de opt luni de zile, 
dar deosebit de eroică — a participării 
armatei române, a poporului român la 
lupta împotriva Germaniei hitleriste. Ea 
trebuie prezentată intr-o formă mult mai 
expresivă, urmărindu-se redarea contri- 
butiei deosebit de importante pe care po- 
porul român a adus-o la infringerea Ger- 
maniei hitleriste, la nimicirea fascismului. 

M-am referit la evenimentele mai re- 
cente, dar cinematografia va trebui să se 
ocupe mai mult de redarea marilor mo- 
mente ale istoriei poporului român. În 
următorii ani, se vor împlini 375 de ani 
de la realizarea — e adevărat, pentru 
scurtă durată — a primului stat unitar 
al românilor. Avem un film despre Mihai 
Viteazul, dar consider că acest moment, 
de importanță epocală al istoriei Româ- 
niei, trebuie prezentat în mod corespun- 
zător. Timpul care a rămas pină la această 
aniversare este scurt, dar probabil că 
unii scenarişti și regizori s-au gindit 
la acest lucru. Vreau numai să-l reamin- 
tesc. Vom sărbători, în 1977, 100 de ani 
de la războiul pentru independenţă. Prea 
mult timp nu mai este dacă avem în vedere 
necesitatea de a realiza opere valoroase. 
Sigur, pentru filme de ocazie poate este 
timp, dar pentru filme cu adevărat bune, 
timpul este scurt. De aceea, cred că tre- 
buie acționat de acum atit în cinemato- 
grafie, cit şi în celelalte sectoare ale artei, 
în literatură, teatru, muzică, pentru oglin- 


direa corespunzătoare a marii epopei a 
luptei poporului român pentru indepen- 
dentä. Consider că nici actul Unirii nu a 
fost redat cum se cuvine în cinematogra- 
fie, ca, de altfel, si în teatru. Nu putem fi pe 
deplin mulțumiți cu ceea ce avem.jEste, 
deci, necesar să acordăm o mai mare 
importanță prezentării luptei îndelungate 
a poporului român împotriva dominaţiei 
străine, pentru eliberarea naţională și so- 
cială, pentru dezvoltarea democratică so- 
cialistă a patriei noastre. j 

Aşa cum am menţionat la început, tre- 
puie să avem, totodată, permanent în ve- 
dere preocupările actuale ale poporului 
nostru pentru înfăptuirea programului ela- 
borat de Congresul al X-lea, asigurind 
redarea în artă, într-o formă cit mai ve- 
ridică și expresivă, a activității multila- 
terale, clocotitoare ce se desfășoară în 
toate domeniile vieții sociale. Practic, 
aici există un cimp nelimitat de inspi- 
ratie. Arta, inclusiv cinematografia, tre- 
buie să contribuie nu numai la redarea a 
ceea ce se realizează — aceasta are, 
desigur, o mare importanță — dar și la 
relevarea perspectivei, contribuind la crea- 
rea unui anumit mod de gindire si inte- 
legere a dezvoltării viitoare, a poziției 
omului in societatea pe care o edificäm. 
In această privință, cred că tematica cine- 
matografiei ar trebui să fie mai bogată, 
de mai mare perspectivă. Am discutat si 
la întilnirea din 1971 că, dacă ne mărginim 
să lucrăm de la un an la altul, e greu sä 
asigurăm filme de mare valoare. În dome- 
niul cinematografiei ar trebui să avem un 
plan cincinal, care să fie, desigur, înnoit 
în fiecare an. În permanenţă să avem în 
față un cincinal care sä le permită scena- 
riştilor să lucreze în perspectivă. Sigur, 
unii pot realiza lucruri bune şi într-o lună. 
Nu prea mulți pot crea însă opere mari 
într-un timp așa de scurt. Să nu uităm că 
artistul are nevoie de o bună cunoaștere 
a realitätiilor, a vieţii, are nevoie sä trä- 
iască un anumit timp în mijlocul acelora 
pe care vrea să-i infätiseze în film sau in 
piesă, spre a înțelege mediul, gindirea 
oamenilor şi a le exprima artistic. Filmele 
cu caracter istoric cer, după cum se ştie, o 
bună și destul de îndelungată documen- 
tare. Dar si cunoașterea istoriei pe care 
o trăim acum necesită documentare, poa- 
te chiar mai profundă decit cea din hri- 
soave. Prezentul cere artistului să studie- 
ze şi oamenii — numai astfel îi va inte- 
lege, va putea reda felul lor de a gindi. 
Sper că noua conducere a Asociaţiei ci- 
neaștilor, Consiliul Culturii şi Secţia de 
Propagandă vor acționa pentru a pune la 
baza activității cinematografice un pro- 
gram de perspectivă. Nu va fi rău dacă 
vom avea scenarii mai multe, care să as- 
tepte la rind; mai rău este dacă trebuie să 
așteptăm scenariile. 

Cred că nu mai putem spune acum că 
avem o cinematografie nouă sau tinără. 
Orice tinerețe are o limită. Cinematogra- 
fia românească a ajuns, cred la anii ma- 
turitätii. Ea nu mai poate avea scuzele 
tinereţii invocate în trecut, nu mai poate 
apela la o astfel de indulgență. Lucrul 
acesta este valabil atit pentru scenariști, 
cit și pentru regizori și actori — pentru 
toți cei ce concură la realizarea filmului. 

Cred că este necesar sä actionäm mai 
ferm pentru a asigura creșterea nivelului 
general al cadrelor — de la scenariști și 
regizori, pină la tehnicieni. Numai astfel 
se vor putea realiza filme care să cores- 
pundă în măsură tot mai mare necesită- 
tilor etapei actuale, cerințelor partidului, 
așteptărilor întregului popor. Avem cadre 
bune, dar trebuie organizat si mai te- 
meinic în acest domeniu procesul reciclă- 
rii, perfecționării și ridicării continue a 
nivelului de cunoştinţe, inclusiv de ordin 
artistic care, în cinematografie, au o im- 
portanță mare. 

Nu trebuie să uităm nici de faptul că, 
pe lingă rolul educativ, cinematografia 
trebuie să țină seama si de cerința de 
a fi cit mai eficientă din punct de vedere 
economic. Trebuie să ne preocupăm ca 
mijloacele de care dispune societatea 
noastră socialistă să fie folosite cit mai 
chibzuit pentru a obţine o eficacitate ma- 
ximă în toate sectoarele de activitate. Şi 
în cinematografie este loc pentru folosi- 
rea mai bună, cu mai mult spirit gospo- 
dăresc, a mijloacelor materiale si finan- 
ciare, pentru evitarea unor cheltuieli inu- 
tile — care se mai fac citeodată si care 
duc la ridicarea costurilor unor filme. Să 
începem chiar de la lucrurile de mică im- 


portanță, si pinä la gospodărirea pelicu- 
lei ce costă destul de scump, şi pe care 
o importăm. Printr-o mai bună pregătire, 
în prealabil, a filmelor, trebuie să se evite 
consumul mare de peliculă, căci, după 
datele pe care le avem, în comparaţie cu 
alte ţări, el este încă ridicat. 

Va trebui să luăm măsuri pentru a evita 
si elimina unele paralelisme care mai 
există astăzi în cinematografie, unificind 
şi concentrind creaţia de film într-un 
singur loc. Mă refer la ceea ce se reali- 
zează în cinematografie și la televiziune. 
Am în vedere mai cu seamă jurnalul ci- 
nematografic de actualități care, odată 
cu televiziunea, încetează practic de a 
mai fi de actualitate. E inutil să se mai 
prezinte pe ecran, în sălile de cinemato- 
graf, actualități văzute cu săptămini sau 
chiar luni în urmă la televizor. Aceasta 
nu mai prezintă pentru nimeni nici un 
interes. In afară de acest aspect, va tre- 
bui ca, în general, producția de filme să 
fie concentrată la un singur organism — 
tinindu-se seama, desigur, de cerințele 
diferitelor sectoare. Vom asigura prin 
aceasta o folosire mai eficientă a bazei 
materiale de care dispunem, a cadrelor, 
spre a realiza filme cit mai bune, atit din 
punct de vedere al conținutului, cit şi al 
nivelului artistic. 

lată citeva preocupări asupra cărora, în 
ultimul timp, am discutat cu tovarășii de 


la Comitetul Central care se ocupă de 
aceste probleme și pe care am vrut să vi 
le prezint și dumneavoastră. Am convin- 
gerea că noua conducere a Asociaţiei 
cineaștilor va acționa mai intens pentru 
ridicarea rolului cinematografiei noastre, 
pentru realizarea unor filme de toate ge- 
nurile care — asa cum am mentionat,sä 
serveascä intr-o mäsurä tot mai mare 
activitätii uriase ce se desfäsoarä in tara 
noasträ, muncii de educatie, de fäurire a 
omului nou al societätii socialiste, omu- 
lui care va avea sarcina sä asigure ridi- 
carea României pe noi treptă de civili- 
zatie, sä fäureascä societatea comunistä 
in patria noasträ. 

Cu aceste ginduri si cu aceste dorinte, 
as dori sä urez incä o datä noii condu- 
ceri a ACIN-ului, tuturor lucrätorilor din 
domeniul cinematografiei — de la scena- 
risti, regizori si artisti, pinä la lucrätorii 
din domeniul tehnic — succes in reali- 
zarea unor filme tot mai bune. Sint con- 
vins cä toti cei ce lucreazä in cinemato- 
grafie vor face totul pentru a răspunde 
cu cinste încrederii pe care le-o acordă 
partidul, aşteptărilor întregului nostru 
popor. 


Vă urez realizări cit mai mari în acti- 
vitatea dumneavoastră viitoare, multă 
sănătate si fericire! (Aplauze puternice, 
prelungite). 


A ll-a Conferinţă naţională 
a creatorilor din cinematografie 


In zilele de 18 si 19 aprilie 1974 s-au 
desfășurat lucrările celei de-a doua Con- 
ferinte nationale a creatorilor din cine- 
matografie, eveniment important al vie- 
tii noastre culturale. 

La Conferinţă a fost prezent tovarășul 
Dumitru Popescu, membru al Comite- 
tului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., 
preşedintele Consiliului Culturii şi Edu- 
catiei Socialiste. Au luat parte, ca invi- 


tati, reprezentanți ai unor instituții cen- 
trale, conducători ai uniunilor de crea- 
tie, ai unor organizaţii obşteşti, perso- 
nalitäti ale vietii culturale, precum si 
peste 200 de delegati ai cineaștilor. 

După incheierea dezbaterilor, parti- 
cipantii la Conferinţă au trimis-tovaräsu- 
lui Nicolae Ceaușescu, secretar general 
al Partidului Comunist Român, urmă- 
toarea telegramă: 


Stimate si iubite tovaräse 
Nicolae CEAUȘESCU 


A doua Conferinţă naţională a creatorilor din cinematografie a con- 


stituit un moment de importanţă și semnificație deosebită pentru cineaștii 
din tara noastră. Vă exprimăm, și cu acest prilej, sentimentul nostru de 
satisfacție şi mindrie patriotică pentru alegerea Dumneavoastră, 
pe baza voinţei intregului popor, în înalta funcție de președinte al Re- 
publicii Socialiste România Primiti, vă rugăm, ca pe o dovadă de dra- 
goste, devotament și supremă încredere, omagiul fierbinte al membrilor 
Asociaţiei Cineaștilor. Acordarea exceptionalei răspunderi pe care v-a 
Incredintat-o poporul nostru, de a-i fi conducător si călăuzitor pe drumul 
glorios al edificării socialismului și comunismului în scumpa noastră 
patrie, este pentru noi un viu și permanent imbold în munca de zi cu zi. 

Cea de a doua Conferință națională a creatorilor din cinematografie 
a dezbătut problemele legate de ridicarea artei cinematografice natio- 
nale pe o treaptă superioară, de orientarea sa către o tematică inspirată 
din viața tumultuoasă a societății noastre socialiste, din tradițiile glo- 
av de luptä ale poporului, clasei muncitoare si partidului nostru co- 
munist. 

Cäläuriti de pretioasele Dumneavoastră îndrumări si indicaţii in le- 
gäturä cu dezvoltarea si eficiența filmului românesc, animati de spirit 
partinic, de inaltä räspundere patrioticä, noi, participantii la conferintä, 
ne angajäm sä depunem toate eforturile pentru a face sä creascä rolul 
educativ al operelor noastre cinematografice, sä luptäm necontenit 
pentru afirmarea personalității filmului românesc atit pe plan national 
cît și peste hotare. 

Ne angăjăm să facem din arta noastră un puternic instrument pus în 
slujba idealurilor societății noastre socialiste, idealuri pe care Dumnea- 
voastră personal le promovați cu înțelepciune și consecvență. 

Ne angajăm, stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, să facem totul 
pentru depășirea slăbiciunilor care mai persistă în producția națională 
de filme, în activitatea Asociaţiei Cineaștilor, să perfectionäm continuu 
munca noastră, pentru ca astfel să ridicăm opera cinematografică la 
nivelul exigențelor mereu crescinde ale publicului spectator. 

Cu prilejul celei de a doua conferinţe — în anul celei de a XXX-a ani- 
versäri a eliberării patriei și al celui de al XI-lea Congres al partidului, 
noi, cineaștii, vă asigurăm încă o dată de atașamentul nostru fierbinte, 
de devotamentul și dragostea netärmuritä pe care le avem pentru partid, 
pentru conducerea sa inteleaptä, reafirmindu-ne hotärirea de a realiza 
opere cinematografice inspirate din viaţa si istoria poporului, demne de 
marile sale victorii, de strălucirea de astăzi și de miine a României 
Socialiste. 

Vă rugăm, iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, sä consi- 
derati angajamentele noastre ca pe un legämint de credință partidului, 
Dumneavoastră personal, națiunii noastre socialiste, Patriei Române. 


«M-am referit 
la evenimentele 
mai recente, 
dar 
cinematografia va trebui 


să se ocupe 


mai mult 

de redarea 
marilor momente 

ale istoriei 
poporului român» 


Nicolae CEAUȘESCU 


Un evenimeni 


de maxima importanță 


Ca toate intilnirile tovaräsu 
lui Nicolae Ceaușescu cu 
mema cele mai diverse categorii 
de concetäteni sau oaspeti, 
primirea de către secreta- 
rul general al partidului, pre- 
sedintele republicii, a membrilor noului 
consiliu al Asociaţiei cineaștilor s-a trans- 
format, firesc și elocvent, într-un nou prilej 
de meditație fecundă, de comunicare u- 
mană spontană și revelatoare, la înaltul 
voltaj al unei largi platforme de idei, de 
interes general și în același timp cu efi- 
cientä maximă pentru o întreagă zonă de 
viață si de activitate. 

Într-un moment cind cinematografia ro- 
mânească a făcut — la a doua ei conferință 
naţională — bilanţul saltului cantitativ şi 
al evoluţiilor calitative care au urmat în- 
tilnirii din 1971 a tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu cu creatorii din cinematogra- 
fie, noua intilnire fixează, pentru toți ci- 
neastii si iubitorii filmului din tara noastră, 
noi jaloane ale gindirii marxist-leniniste 
creatoare a partidului nostru, a conducă- 
torului său, ilustrată prin înțelegerea in- 
timă a legilor proprii de dezvoltare a fil- 
mului românesc, prin formularea cea mai 
concludentă a cerințelor și îndatoririlor 
lui imediate si de perspectivă. 

ntr-o organică continuitate cu orientă- 
rile date cu trei ani în urmă, dar şi în spi- 
ritul unui irezistibil efort, revoluţionar, 
patriotic, de inältare accelerată a nivelului 
nostru de viață și de gindire, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu s-a adresat pilduitor 
noii conduceri a Asociaţiei cineaștilor: 
«putem aprecia, în ansamblu, ca pozitive 
activitatea din ultimii ani, orientarea și 
drumul pe care se merge în cinematogra- 
fia românească. Cu o condiție: să nu ne 
declarăm mulțumiți cu ceea ce am reali- 
zat.» 

De cea mai mare insemnätate pentru 
deplina afirmare a unei scoli nationale de 


4 


artă cinematografică a fost accentuarea 
repetată, in cuvintarea tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu, a unității dintre conținut si 
formă, ca o condiție sine-qua-non a reali- 
zării unor opere de mare valoare, apte 
implicit să servească «mai bine scopului 
educării patriotice, socialiste, a maselor 
populare».«Pe linga conţinutul de idei- 
care trebuie să stea permanent in atentia 
noastră — este necesar să avem in veaere 
că filmul isi are legile lui artistice». În 
acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu 
a dat indicaţii de interes principial și meto 
dologic, atit pentru creatori, cit și pentru 
producători — pentru toți oamenii de artă 
— precizînd accepţia pe care o dăm realis 
mului, aria lui de cuprindere și finalitatea 
lui superioară, în ansamblul politicii cul- 
turale a Partidului Comunist Român: «Se 
cer prezentate, prin intermediul filmului, 
opiniei publice, maselor populare din 
România şi din străinătate atit realizările 
si defectiunile, cit și eforturile pentru im- 
bunätätirea continuä a activitätii generale 
desfășurate în societatea noastră». «Arta, 
inclusiv cinematografia, trebuie sä contri- 
buie nu numai la redarea a ceea ce se 
realizează — aceasta are desigur o mare 
importanţă — dar și la relevarea perspec- 
tivei, contribuind la crearea unui anumit 
mod de gindire și înțelegere a dezvoltării 
viitoare, a poziției omului în societatea 
pe care o edificăm». 

Apreciind că tocmai calitatea artistică 
este «deosebit de importantă pentru atrac- 
tivitatea oricărui film», tovarășul Nicolae 
Ceauşescu a înfățișat noblețea travaliului 
artistic autentic, străin de facilitate si in 
același timp a pus în lumină obligaţiile 
care revin organizatorilor producției, pen- 
tru a depăși ocazionalul. Arătind că pentru 
filmele dedicate insurecției naționale și 
războiului antifascist este necesară con- 
sultarea unor vechi activiști si militanti — 
«fireşte, nu din punct de vedere artistic, 


ci pentru asigurarea veridicitätiin — con- 
ducătorul partidului și statului nostru a 
subliniat că pentru toate categoriile de 
filme sint necesare o documentare pro- 
fundä, nu numai din hrisoave, dar și prin 
oameni, un timp suficient de decantare a 
datelor, de elaborare și finalizare a filme- 
lor. «Sigur, pentru filme de ocazie poate 
este timp, dar pentru filme cu adevărat 
bune timpul este scurt» a spus tovarășul 
Nicolae Ceaușescu referindu-se la dato- 
ria cinematografiei românești de a realiza 
filme ale prezentului socialist, dar și filme 
inchinate unor date memorabile din is- 
toria poporului român: 375 de ani de la 
realizarea primului stat unitar al romä- 
nilor, 100 de ani de la războiul pentru 
independenţă, 30 de ani de la victoria 
participării armatei române, a poporului 
român la lupta impotriva hitlerismului. 
Au fost cu adevărat exemplare exigenta si 
chemarea la autodepășire cuprinse în con- 
sideratiile tovarășului Nicolae Ceauşescu 
asupra filmelor pe care le-am realizat, 
asupra gradului lor de elocventä, asupra 
necesității unor realizări viitoare de per- 
formantä. 

Îndreptindu-se cu precădere către rea- 
litatea zilei de astăzi, către prefacerile 
sociale si de psihologie care au loc sub 
ochii noștri, cinematografia noastră este 
chemată «să fie mai sensibilă la aceste pro- 
cese și preocupări, să se străduiască să le 
prezinte într-o formă cit mai convingătoare, 
mai elocventă», întrucit «și o idee bună, 
dacă e prezentată într-o formă plictisi- 
toare, poate avea, citeodată, o influență 
mai rea decit dacă n-arfi prezentată 
deloc». Continuind sä se preocupe de 
crearea unor filme inchinate insurecției 
naționale antifasciste și antiimperialiste 
și războiului antifascist, cineastii noştri 
trebuie să considere cu luciditate critică 
faptul că «unele din filmele consacrate 
acestor perioade și evenimente suferă de 


o anumită lipsă de veridicitate. Nu oglin- 
desc intotdeauna realitatea istorică — 
fireşte, nu in sensul fotografierii ei, ci al 
adevărului», În sfirsit, «trebuie spus că 
cinematografia noastră a oglindit în ge- 
neral slab mișcarea revoluționară româ- 
nească, incepind — dacă vreți — de pe 
vremea Unirii și pînă astăzi». «Avem un 
film despre Mihai Viteazul, dar consider 
că acest moment, de importanță epocală, 
al istoriei României, trebuie prezentat în 
mod corespunzător», 

În anul celei de a 30-a aniversări a 
eroicului August 1944, în anul celui de al 
XI-lea Congres al partidului, anul învestirii 
tovarăşului Nicolae Ceaușescu cu însem- 
nele supreme ale demnității, prestigiului 
și autorității de stat, ca intiiul președinte 
al Romäniei, cineastii din tara noasträ 
au in fatä un program complet si armo- 
nios de teme si criterii, un climat de lucru 
pe care si l-au dorit si la fructificarea cä- 
ruia, in opere de valoare si de exceptie, 
sint chemati si hotäriti sä contribuie cu 
toatä forta si originalitatea talentului si 


vocatiei lor. 
«CINEMA» 


Consiliul Asociatiei cineastilor, 
reunindu-se in prima sa sedintä, 
a ales Biroul asociatiei. Din birou 
fac parte: presedinte — lon Po- 
pescu Gopo; vicepresedinti — Mir 
cea Mureşan si loan Grigorescu; 


secretari — Nicu Stan si Titus Me- 
saros; membri — Marcel Bogos, 
Elisabeta Bostan, Lucian Bratu, 


Dumitru Fernoagä, Manuela 
Gheorghiu, Manole Marcus, Eca- 
terina Oproiu, Dan Pita, Constan- 
tin Pivniceru, Geo Saizescu. 


noi filme românești. in dezbatere 


Porțile 


albastr 
„Orasul 


in suita producţiilor deaicate 
insurecției nationale, este in 
| cercarea de a depäsi acel 

dramatism de imprumut, acea 
tensiune exterioară care nu 
ne-au lăsat, în alte pelicule, să vedem 
nici peisajul, nici faptele, nici lumea reală 
a timpului. E o adevărată surpriză că des- 
coperim acum, în acest film eroic. senină- 
tatea cerului de vară, iinistea cimpiei, cu 
flori suave de august și tunari care, mi- 
nuindu-și teribilul instrument, par să ducă 
în continuare o viață pașnică aproape 
imperturbabilă. După «Asediul» si «Ba- 
riera», «Porţile albastre ale oraşului» apare 
astfel, în filmografia regizorului Mircea 
Mureșan, dacă nu ca un moment de auto- 
depășire, cel puţin ca unul de limpezire 
si simplificare a mijloacelor. Eroii, am- 
bianta şi acțiunea fac de data aceasta 
corp comun şi pledează pentru aceeași 
idee, uneori cu aplicaţie si adresă, in asa 
fel incit, atunci, filmul convinge si emo- 
tioneazä. 


JS Satoshi Str 00s-ga00—— E a 
Subiectul 


Story-ul oferit de Marin Preda a fost un 
punct de plecare privilegiat pentru aceastä 
tentativă de înnoire. Eroii, artileristi ai 
unei baterii anti-aeriene de la Otopeni, 
sint. în imediata vecinătate a Capitalei, 
la ei acasă, nu numai fiindcă unii, oräseni, 
locuiesc aproape, dar și tiindcă ceilalți, 
plugari, îşi fac datoria militară în mijlocul 
intinderilor familiare de griu şi porumb 
Cind nu au de-a face cu aviația inamică, 
primii pleacă, invoiti, în orașul de baştină, 
unde îşi regăsesc pasiunile sau viciile 
Supraveghind cerul torid de vară, ceilalți 


' Ceea ce aduce nou acest film, 


Un film 
despre război, 
despre eroism, 
dar, mai ales, 


un film 
despre oameni 


pleacă si ei, cu gindul, povestind camara- 
zilor întimplări sau aducind vorba despre 
o fată pe care ar fi putut-o cunoaște în 
satul din marginea aeroportului. Filmul 
lui Mircea Mureșan are astfel, de la în- 
ceput, șansa unei continuitäti (în unele 
dicționare, «continuitate» înseamnă ceea 
ce noi numim «scenariu») demnă de invi- 
diat şi, pe acest fundal de liniște şi seni- 
nătate aproape bucolice, eroismul si sa- 
crificiul vor căpăta un relief inedit, o vi 
bratie originală. 


Scenarizarea 


POLET e Se TPG KIIME £ KYLE MEP S 
Ca in toate povestirile concepute de 


Valerian SAVA 
(Continuare in pag. 6) 


comisar 
acuză 


Un film poliţist, 
dar 

şi de psihologie, 

un film politic, 


dar 
şi de «suspense» 


Nu există gen în care Ser 
giu Nicolaescu să se miște 
mai dezinvolt decit in fil 
mul de actiune. Lectia cla 
sicä e asimilatä din mers; 

z regizorul nostru jinteste mai 
departe, spre un fel de modernizare a ge- 
nului prin atenția acordată atmosferei, 
tipologiei și uneori umorului de natură să 
atenueze efectele de super-spectacol, a- 
glomerate spre finalul filmului. Cit reu- 
șește în această competiție cu el însuși 
și cu ceilalți concurenți, cite efecte de 
cascadorie regizorală si citi piloni de 
autentică susținere dramatică îi oferă 
scenariul, ar fi interesant de urmărit 
Nu știu și cît de eficient, tinind seama că 
și «Comisarul...», alături de alte producții 
de gen, se înscrie într-o arie ce nu poate 
exista decit în funcţie de efectul asupra 


spectatorului, de larga lui accesibilitate 
— imperativ poate mai puțin estetic, dar 
foarte frecvent: cit anume «prinde» peli- 
cula la public. Or, Sergiu Nicolaescu cu 
noaste știința captării publicului de la 
primele imagini. Filmul începe șocant, 
intrare insolită în acţiune printr-un su- 
net din afara cadrului, un tropăit insolent 
şi amenintätor pregătind atmosfera de 
teroare și crimă a momentului istoric în 
care se desfăşoară acţiunea. Peste chipul, 
jumătate in întuneric al lui Gheorghe 
Dinică (strălucit interpret al şefului unei 
bande de asasini legionari), în cadrul 
compus pe diagonală, tisneste un far 
ce proiectează titlul filmului: «Un comisar 
acuză!» Succint, sigur, eficace, acest start 
cinematografic. Urmează o secvență bi 
ne montată: uciderea celor 40 de deținuți 
de la Viroga, evocind un fapt istoric 
actul singeros, de provocare si intimi 
dare prin care legionarii vroiau să pună 
mina pe putere. Dar cadavrele frumos sti- 
vuite în cadrul cinematografic pun pen- 
tru citeva momente la îndoială autentici- 
tatea povestirii. Filmul își regăsește fi- 
rescul odată cu intrarea în acţiune a lui 
Amza Pellea (comunistul evadat) şi a lui 
Sergiu Nicolaescu (comisarul Moldovan, 
numit să ancheteze cazul), comisar care 
ajunge ca din unealtă (inconștientă) a lor 
— cum îl vroiau legionarii — să se tran- 
sforme in acuzator si răzbunător activ 
Ambii actori, prin calitățile lor recunoscute 
din filmele anterioare, reuşesc să creeze 
spectatorului un sentiment de siguranță 
și încredere profesional umană, simpatie 
care-i va insoti pe interpreți tot timpul 
acțiunii, chiar şi în momentele mai discu- 


Alice MĂNOIU 
(Continuare in pag. 7) 


5 


(Urmare din pag. 5) 


Marin Preda, simplitatea aparentă, de 
suprafață, rezultă dintr-o complicată tesä- 
tură intimă de sugestii și probleme — 
numeroase, expuse mai mult radial decit 
intr-o succesiune epică. Unda de atenție 
a filmului se mişcă precum raza pe un 
ecran de radar, descoperindu-ne pe rind 
acţiuni independente unele de altele: un 
tunar persecutat care isi împușcă supe- 
riorul; un fost contabil care pleacă în per- 
misie ca să-și încerce norocul la cărţi si 
să-şi descopere nevasta în braţele altuia; 
un sergent povestind cu haz isprăvi care 
puteau să-l coste viața ș.a.m.d. La fiecare 
revenire, această mișcare radială redes- 
coperă aceleași personaje în alt punct al 
aventurilor lor. Aventuri pe care le urmă- 
rim direct — cînd e vorba de orășenii ple- 
cati în permisie — sau în retrospective, 
cînd vorbesc ceilalți. Unele acțiuni pe care 
și timpul și locul le recomandau relatării 
directe sint însă prezentate și ele în 
flash-back-uri: locotenentul, care fusese 
împușcat dar scăpase cu viaţă, povestește 
superiorului ce i s-a intimplat luna trecută 
— soluţie de complezentä, care complică 
suplimentar narațiunea. Şi, totuși, această 
multitudine de situații şi de planuri con- 
verge spre un centru de atenţie în care 
toți eroii se adună, precum țăranii pe uliţă, 
în zi de repaus — ulița fiind aici adăpostul 
bateriei. Situaţia nu se vrea insă para- 
doxală si nici prilej de filozofare. De altfel 
ideea propriu-zisă a filmului rezultă dintr- 
un al treilea sau al patrulea plan al acțiunii 
cînd eroii se confruntă cu moartea. Con- 
fruntarea cu moartea inseamnă apărarea 
Capitalei impotriva fascistilor, iar Capitala 
— oraşul Insurectiei — este pentru ei, în 
clıpa decisivă, prin forța împrejurărilor — 
tara. Supravietuind, ajung astfel sä pre- 
tuiascä cu adevärat existenta sub acest 
cer albastru, numind-o fericire. 


Tui LEI AITA ATTIKAN + s 
Personajele 
(PE ha SÄKIT Pa ECE II a PERIE ME 


Omogen sub haina militară, peisajul 
uman al filmului este, în realitatea lui psi- 
hologică, foarte divers. Unii ostași vin 
din lumea «morometilor», alții din cea a 
«risipitorilor». lar filmul, fără a fi lipsit de 
acțiune, ba chiar mizind uneori cu succes 
pe suspens și tensiune, în scene de război 
sau de dragoste, aparţine de fapt unei 
specii, puţin practicate, pe care am numi-o 
filmul de conversaţie. Ostasii, diferentiati 
în orășeni și săteni, intelectuali și plugari, 
intretin un continuu dialog cu subtext 
polemic, comentind din dublu unghi aven- 
turile camarazilor, mersul războiului, ab- 
senta unei țigări, mişcările inamicului sau 
ticurile vieții cotidiene, cel mai des într-un 
spirit de toleranță reciprocă. Personajul 
principal, locotenentul Roşu, este însă 
sinteza dramatică a acestei surde contro- 
verse, fiindcă țăranul devenit ofițer e 
intolerant și e împușcat de un subaltern 
care nu-i de la coarnele plugului. Punctele 
de virf ale filmului lui Mircea Mureșan sint, 
de alttel, tocmai acelea care exprimă, mai 
elocvent și cu mai multă savoare, această 
polarizare fundamentală. Sint cele două 
personaje antitetice prin care doi actori 
de mare inteligență și de mare strălucire 
realizează revelatiile filmului: lon Cara- 
mitru (Ştefănescu, contabil in civilie si 
jucător de cărţi în permanenţă) și Dumitru 
Furdui (lonescu, sergent prin vocaţie, 
pretinzind a fi de profesie brutar). Primul — 
cu gustul frazei culte și prețioase, este un 
«risipitor» la propriu si la figurat, sacri- 
ficîndu-se în final pentru a fi consecvent 
cu sine însuși, în timp ce al doilea e un 
hitru de descendență morometeanä, ca si 
loctiitorul comandantului de baterie, foar- 
te exact surprins de Costel Constantin — 
taciturn și sfătos cu intermitențe. În alte 


6 


Porțile albastre ale 


cazuri, identitatea personajelor, mai ales 
a celor de extracție intelectuală, n-a fost 
însă intuită cu aceeași precizie și cele 
două tipuri sint reduse la unul singur 
Plăcerea secretă a junelui ofițer de a 
exprima idei severe, în fraze de efect, nu 
transpare din jocul debutantului Pop Ro- 
meo, care pune în lumină numai impulsivi- 
tatea personajului, orgoliul său rural lipsit 
de inteligenţă și deci de dramatism, Obser- 
vatia e valabilă, de asemenea, pentru 
Emilia Dobrin — singurul rol feminin al 
filmului — și în acest caz, din păcate, 
nici interiorul sofisticat, cu risipă de ta- 
blouri moderne, n-a putut smulge un 
plus de nuanțe în interpretare. Partenerul 
ei este tunarul recalcitrant care trage 
în superior și devine în final rezonerul 
filmului. Desi Dan Nuţu e «in rol», lipsa 
unei replici de joc adecvate il handica- 
pează. Erorile sint de distrioutie, dar tin si 
de linia imprimatä de regizor interpretärii 
Un actor experimentat ca Amza Pellea nu 
se simte nici el indemnat de turnura difi- 
cilă a frazelor să construiască un ofițer 
de comandament rasat și poate cu tabie- 
turi, ci imprimă personajului o duritate 
lineară stereotipă. 


Li 
Stilul 
220 ASI CPR RILE PERETE DIS 


incercarea lui Mircea Mureșan de a 
descongestiona dramatic filmul s-a sol- 
dat astfel cu două categorii de rezultate. 
Uneori aceasta a însemnat opţiune pen- 
tru simplitate și transparenţă, minutie si 
tarmec în valorarea tipurilor și situațiilor, 
alteori a intervenit ideea parazitară că 
simplu înseamnă lesnicios şi sumar — 
ceva ce se ivește în primă instanță la 
îndemină. Ultimele constatări ni le inspiră 
o parte din distribuţie (la rezervele pome- 
nite am adăuga apariţiile convenţionale 
ale lui Dumitru Rucäreanu si Aurel Cio- 
ranu, în chip de sergenti neantrenati), 
dar mai ales decorurile și amenajările de 
epocă, cu totul expediate, fără patină, fără 
personalitate, fără atmosferă. Mai fericită 
a fost colaborarea lui Mircea Mureșan cu 
Viorel Todan. Tablourile campestre, in 
fine culori pastel, sint punctele de perfor- 
mantä ale imaginii acestuia. Decupajul 
și realizarea, în compoziția cadrelor, deta- 
lii, mișcare, ritm, etc., sint la rîndul lor 
inegale: adesea riguroase și concludente, 
mai ales în exterioare, ele se precipită rigid 
în alte momente, printre care finalurile 
repetate, cu ostasii lăsați la vatră. Exce- 
lentă întreaga ilustrație muzicală a fil- 
mului, prin acea baladă modernă, atit 
de bine integrată dramaturgiei și subtil 
acordată gindului celui mai bun al regizo- 
rului, incit felicitările le merită în egală 
măsură Mircea Mureșan si compozitorul 
Doru Stănculescu. Virtutile precumpä- 
nesc şi dovada ultimă e însuşi epilogul — 
destul de stingaci realizat, si totuși emo- 
tionant prin densitatea sugestiilor curente 
de viață care trimit la istorie. 


Producţie a Casei de filme numărul 
patru. Regia: Mircea Mureșan. Scenariul: 
Marin Preda. /maginea: Gheorghe Viorel 
Todan. Muzica: Doru Stänculescu. Deco- 
ruri: arh. Liviu Popa Costume. Lidia 
Luludis. Cu: Romeo Pop, Costel Con- 
stantin, Dumitru Furdui, Amza Pellea, 
Dan Nuţu, lon Caramitru, Dumitru Ru- 
căreanu, Emilia Dobrin, Maria Alexan- 
dru. 


noi filme românești. in dezbatere 


Marin 
Preda: 


un 
entuziasm 
al realului 


În introducerea conferin- 

tei de presă prilejuite de 

premiera filmului «Por- 

tile albastre ale orasu- 

luin, scriitorul Marin Pre- 

da a făcut o declaraţie, 
apreciind rezultatele colaborării sale 
cu regizorul și producătorul, din punc- 
tul de vedere al scenaristului. Apoi 
scriitorul a răspuns la întrebările zia- 
riştilor si criticilor de film. Reprodu- 
cem citeva fragmente ale acestui dia- 
log 


— De ce aţi tăcut, după «Desfä- 
șurarea», o pauză atît de mare in 
colaborarea cu cinematografia? 


— E din vina mea. Am avut două-trei 
eșecuri ca scenarist. Am încercat să 
scriu citeva scenarii care nu mi-au 
reușit. Nu ieșeau bine. N-au plăcut 
cinematografiei și pină la urmă nu 
mi-au mai plăcut nici mie, deși iniţial 
sustinusem că pot fi realizate. Abia la 
acest film mi-am dat seama că pentru 
a face un scenariu care să poată fi 
realizat, nu trebuie să-l incarci, tre- 
buie să vii cu o istorie cit se poate 
de succintă şi simplă, pe care regizorul 
s-o poată amplifica, dindu-i viață pe 
ecran, fiindcă el are timpul şi spaţiul 
necesar să o facă. Un scenariu ireali- 
zabil — deși scenarii din acestea sint 
destule și multe devin chiar filme — 
este un scenariu în care sint inghesui- 
te prea multe intimpläri, in asa fel 
incit nu-i de mirare cä regizorii care 
se aventureazä sä realizeze imposibi- 
lul nu au cum sä-si desfäsoare talen 
tul si nu reusesc sä dea viatä pe 
pinză episoadelor, intimplärilor res 
pective 


— Faptul cä, de data aceasta, ati 
dus pinä la capät scenariul, v-a 
deschis apetitul pentru colaborarea 
cu cinematografia? 


- Oarecum, cu un entuziasm mo- 
derat. Am väzut recent un film in care 
unul dintre personaje pune pistolul in 
ceafa altuia și-l împușcă. E o scenă de 
o violenţă inutilă, excesivă. Pentru că 
n-are nici o valoare psihologică. Nici 
cele mai violente filme străine nu uzea- 
ză de asemenea scene sau, in tot cazul, 
le mai estompează. Dar, pe de altă 
parte, cind e vorba de conflicte psiho- 
logice mai dure, apar automat rezerve. 
Problema ar fi să depäsim această 
nesiguranță in judecätile noastre. În 
această perspectivă, o să incerc să 
mai scriu scenarii. 


rometilor»? 


- Da, m-am gindit si refuz categoric 
această ecranizare. Ati văzut «Don 
Quijotte», e o caricatură, deși e jucat 
de mari actori, printre care Cerkasov, 
iar filmele nu erau neapărat slabe. 
Dar personajul e totdeauna micșorat, 
fiindcă un erou de carte are un subtext 
al lui, mitologic, cu totul specific lite- 
raturii. De pildă, Moromete, în univer- 
sul lui, este un om descult. Şi cînd ar 
apare pe pinză, ieșind descult din 
curte, ideea de sărăcie ar sări prea 
mult în ochi. Si multe alte idei ies in 
evidență în film, altminteri decit în 
carte și în mod nedorit. În filmul «L'E- 
tranger» după Camus, de pildă, în loc 
să vezi un tip misterior — în orice caz, 
cu o psihologie inedită — îl vezi pe 
binecunoscutul Mastroianni care e un 
mare actor, dar care acoperă eroul. 
Sı asa mai departe 


— Dar «Marele singuratic»? 


— După «Marele singuratic», da, s-ar 
putea face film, acolo sint chiar ma: 
multe subiecte, pentru un serial, dacă 
vreți, și m-aș angaja să le scriu. Dar, 
din nou, nu va fi prea ușor, fiindcă 
episoadele sint foarte legate între ele, 
e vorba de o tehnică destul de dificilă 
a retrospectivelor... 


— În literatura dumneavoastră 
există multe lucruri trăite. E si cazul 
scenariului «Porţile albastre...»? 


— Într-o măsură, da. Subiectul mi-a 
fost inspirat de povestea reală a bate- 
riei de la Otopeni, din august 1944. 
Am auzit-o de la redactorii revistei 
«Pentru Patrie». Pe urmă, fiindcă eu 
am făcut armata exact în acei ani... 


— La ce armă? 


La grâniceri, dar armele se cunosc 
intre ele. De altfel, povestea eroului 
principal — și ea reală — s-a petrecut 
la noi în regiment. 


— Puteți să uitaţi o clipă că ati 
scris dumneavoastră scenariul si 
să apreciați filmul cu detașare? 


— Nu. Deși l-am văzut de două ori. 
Mi se pare că filmul are viață. 


Valerian SAVA 


(Urmare din pag. 5) 


tabile ca verosimilitate dramatică. larăși 
un argument extraestetic? Da, dar el 
atirnă greu în sistemul psihologic de re- 
ferinte al spectatorului, cu rezultate po- 
zitive pe care un regizor abil va ști să 
conteze întotdeauna. În cazul de faţă, 
căldura venită dinspre sală (ca într-un 
spectacol de teatru) atenuează (evident 
subiectiv) ceva din râceala unor secvenţe 
desfășurate pe ecran doar cu virtuozi- 
tate. Dacă la un alt tip de film acest cu- 
rent de simpatie, flux de credit între ecran 
și sală, nu e atit de hotăritor, la un film, 
construit pe un erou de acţiune, el de- 
vine vital. Un bun meșteșugar al genului 
trebuie să fie și un bun psiholog, să cu- 
noască şi acest tip de efecte paraeste- 
tice sau cum vreţi sä le numiţi. Şi dintre 
toți, Sergiu Nicolaescu le intuieste cel 
mai des. Un exemplu: filmul nu are per- 
sonaje feminine, deci actrițe frumoase, 
deci sărbătoare a ochiului. Ca totuși să 
ne ofere si această undă luminos-liricä, 
regizorul introduce un intermezzo poetic 
în lumea de crincenă, singeroasă de- 
* mentä: un copil si un cal, filmati indelung, 
«au ralenti». Același efect e urmărit 
si de secventa din cimitir, clipa de induio- 
sare a acestui bărbat in fața mormintului 
mamei. Cu toate că se știe pindit de asasini, 
comisarul îşi îngăduie răgazul, înaintea 
marei înfruntări, de a aprinde o luminare. 
Lecţie învățată de la «clasicii» genului și 
bine asimilată. Sergiu Nicolaescu (și co- 
laboratorii săi întru scenariu) încearcă 
să destindă acţiunea super-tensionatä 
prin citeva personaje și scene cu haz. 
Inspirată distribuirea lui Jean Constantin 
în rolul devotatului Limbă, dar actorul 
nu se mulțumește a-și schița doar fizic 
personajul, el conturează cu seriozitate 
profesională un tip ce putea deveni ușor 
caricatură. Un chip (şi un glas) admira- 
bil găsit: cascadorul Pascu în rolul le- 
gionarului Tănăsescu — paznic al comi- 
sarului. Cind regizorul simte că a întins 
prea tare coarda cu episoadele specta- 
culos-cascadoristice (vezi maşinile le- 
gionarilor stivuite cuminte în stradă după 
ce comisarul-super-man  ieșise vic- 
torios prin vitrina în flăcări, vezi excesul 


telex Buftea 


e e 9 Luni, 1 aprilie, pe pla- 

tourile de la Buftea s-a dat 

primul tur de manivelă la 

noul film istoric în culori 

«Dimitrie Cantemir» (2 

serii), scenariul Mihnea 
Gheorghiu, regia Gheorghe Vitani- 
dis. În cadrul conferinței de presă, zia- 
ristii au întrebat dacă tilmul este conceput 
a fi prezentat publicului integral sau in 
două serii distincte. Scenaristul a răspuns 
că este de preferat un singur spectacol, 
asa cum o rochie «deux-pi6ces» se poartă 
întreagă 9 e e Primele filmări interioare 
la «Dimitrie Cantemir» se petrec în de- 
corul «Complex Constantinopol» con- 
struit pe platou in concepția inspiratului 
scenograf Liviu Popa. În biblioteca dom- 
nitorului-cărturar stau la loc de cinste 
cărţi vechi de mare valoare împrumutate 
de echipă de la biblioteca Teleki-Bol- 
yai din Tg. Mureș: Thomas Morus «Uto- 
pia» (1518), Varlaam «Carte de invätä- 
tură» (1643), lansonius «Atlas mayor» 
(sec. XVII)«Biblia lui Şerbany(1688). Mul- 
tumim conducerii bibliotecii pentru inte- 
legere si bunävointä. 


de impuscäturi), el se relaxează si ne 
relaxeazä cu un fel de auto-ironie uni- 
versal-izbăvitoare. lată-l anuntindu-si pre- 
zenta urmäritorilor, ca Fanfan la Tulipe, 
pe scena teatrului, unde aprinde, ca un 


scamator, toate reflectoarele pentru a-si 
începe «marea reprezentație» (e drept, 
sub o prea mare ploaie de gloanțe). 
Neverosimilitatea situaţiei e salvată abil 
prin auto-parodie, dar procedeul nu reu- 
seste intotdeauna (vezi urmărirea de pe 
acoperișurile fabricii de ciment). Neaju- 
tat suficient de scenariu (care nu-i oferă 
bogata încărcătură de idei si situaţii ce- 
rută de o temă atit de serioasă, de o 
temă dacă nu de un gen), regizorul se 


Asasini în smoking (Gheorghe Dinică, Ion Besoiu, Emmerich 
Schäffer si Jean-Lorin Florescu) 


Un minut de adevăr: față în față. comunistul Pîrvu si 
comisarul Moldovan (Amza Pellea şi Sergiu Nicolaescu) 


N 


avintä uneori in salturi grele, färä plasä. 
Riscul artistic e mare, chiar dacä publicul 
lui Sergiu Nicolaescu (el este regizorul 
care si-a creat un public al lui, o cate- 
gorie constantă de admiratori) îi va trece 
cu vederea anumite inadvertente. Între- 
barea e cît și cum eroul creat de el, co- 
misarul (pierdut in « ..miinile curate» 
şi regăsit aicil.reusește să se impună sim- 
patiei generale pentru a se putea salva 
(cinematografic) din absolut orice încurca- 
tură. Părerea mea e că reușeste. Că acest 
«samurai» local (bine localizat in atmos- 
fera de tensiune şi crimă a anilor fascis- 
mului la noi în țară) a devenit un convin- 
gător erou de epopee polițistă. Cu toate 
datele fizice şi psihice care fac din el o 
personalitate cuceritoare. Rămine să-mi 
confrunt afirmaţia cu tot ce va urma pre- 
mierei: număr de spectatori (deci de 
adeziuni virtuale), opinii orale ori scrisori 
la «Curierul» revistei Cinema. latä cum 
cariera unui veritabil «polițist» poate con- 
tinua chiar după ce s-a lăsat cortina. 
Stirnind simpatie chiar după acea dispa- 
ritie, superb poetic-spectaculoasä, prin 
care și-a aureolat regizorul-interpret e- 
roul. 

La calitatea ridicată a spectacolului au 
contribuit: Gheorghe Dinică, Amza Pel- 
lea, Emmerich Schäffer, Marin Moraru si 
— într-o competiție care l-a stimulat si 
ambitionat fericit — Sergiu Nicolaescu 
în rolul comisarului. 

La atmosfera de poezie dinamică, spec- 
taculoasă, a contribuit  hotăritor ope- 
ratorul Alexandru David. Şi compozito- 
rul Richard Oschanitzky. Va contribui 
cu siguranță, post-factum, și publicul. 
Filmul polițist e un spectacol deschis. 


A. M. 


Productie a Studiourilor «Bucurestin. 
Casa de filme Unu. Regia: Sergiu Nico- 
laescu. Scenariul: Sergiu Nicolaescu, 
Vintilă Corbul, Eugen Burada și Mircea 
Gindilă, după o idee de Sergiu Nico- 
laescu. Imaginea: Alexandru David. Mu- 
zica: Richard Oschanitzki. Decoruri: Arh. 
Marcel Bogos. Costume: Oltea lonescu. 
Sunet: A. Salamanian. Montajul: Dragoș 
Witkovska. Cu: Amza Pellea, Gheorghe 
Dinică, lon Besoiu, Sergiu Nicolaescu, 
Jean Constantin, Emmerich Schäffer, 
Stefan Mihäilescu-Bräila. 


Pornind de la Hunedoara... 


oooConsecventä in promova- 
rea filmului de actualitate, casa 
de filme nr. 3, director Eugen 
Mandric, a lansat in productie 
un nou scenariu de dezbatere 
socialä in mediul industrial al 
Hunedoarei: «Un zimbet pentru 
mai tirziu», scenariul Mihai Caran- 
fil, regia Alexandru Boiangiu. Zim- 
biti, vä rog, cu Alexandru Boian- 
giu. 


eee in curind, pe genericele fil- 


melor românești va străluci un nou 
nume: directorul casei de filme. 
æ e e Duminică, 17 martie, Vaslui. În scena 
finală a tilmului «Stefan cel Mare», regia 


Mircea Drägan, au fost prezenti cca 30 000 
figuranti (in telexul trecut am mentionat 
doar 10000), mobilizati prin grija Comi- 
tetului Judetean PCR Vaslui. In felul 
acesta, secventa «pomenirea mortilor de 
pe cimpul de luptä si ridicarea in rang a vi- 
tejilor» devine cea mai importantă scenă 
de masă realizată de cinematografia ro- 


mânească. Facem cuvenita rectificare, re- 
afirmind întreaga noastră gratitudine. e ee 
După o «absență îndelungată» de pe 
ecran, vechea colaboratoare a studioului 
si talentata actriță a teatrului Nottara, Li- 
liana Tomescu, revine la film, interpre- 
tind un rol de tătăroaică în «Dimitrie Can- 
temir». Aplaudăm reîntoarcerea eee În 
numai trei säptämini de la premieră, filmul 
«Păcală», scenariul D.R. Popescu, regia 
Geo Saizescu, a înregistrat o jumătate 
de milion de spectatori, doborind toate 
recordurile de încasări obținute de filmul 
românesc. Regizorul este fericit, casă de 
filme nr. 5 e fericită, directorii de cinema- 
tografe sint fericiți că-și fac planul (deşi 
mulțimea le strimbă ușile și le îndoaie 
geamurile). și, în această fericire generală, 
obştea cinematografiei cîntă: La felicita, 
a, a, a @ è è La Buftea a venit primăvara si 
odată cu ea lon Popescu-Gopo tinind 
la subtioarä scenariul noului său film, 
«Pasărea Phoenix». Autorul peliculei 
«Pasi spre lună» reia firul experiențelor 
sale cosmice într-un film de anticipație 
interesant, inedit, original. Pasărea Phoe- 
nix renaşte din cenuşă și lon Popescu- 
Gopo filmează din nou,acasă eee Doi 


apreciaţi operatori, Al. Întorsureanu şi Gh. 
Fischer, «iau cuvintul» în revista «Cinema» 
din luna trecută și nu pierd ocazia de a 
face cunoscut cititorilor că sint autorii 
brevetului «Graphys color». Pozati lingă 
o cameră de luat vederi, cei doi inventatori 
vor să lase impresia că brevetura cu pri- 
cina reprezintă o nouă metodă de filmare. 
În realitate, procedeul este în primul rînd 
un tratament chimic de laborator imaginat 
si pus la punct de ing. Dumitru Morozan 
şi tehnoloaul George Palivet, coautori. 
Stimati operatori, publicati-vä poza si spu- 
neti räspicat cä brevetul apartine 60% 
colegilor din laborator si 40% dumneavoas- 
trä. Noblesse oblige e e e Salutäm apa- 
ritia primului «Dictionar cinematogra- 
fic» in editura Meridiane, autori Cornel 
Cristian si B.T. Ripeanu, «premieră edito- 
rială absolută pentru cititorii români» trim- 
bitatä în prefața volumului. Remarcäm 
omiterea unor termeni de largă circulaţie. 
Dintre aceștia, dicționarul (și nu numai 
dicționarul) șterge din inventar noțiunea 
de studio. /Şi cind văd în dicționar! Lipsă 
regretabilă/, zic si eu ca poetul, «Mä cu- 
prinde o ttistete /lremediabilă». 
Constantin PIVNICERU 


epoca. 
noastră 


Maestrul și 
margaretele 


Paul Poiret a fost un artist nebun 
un fel de regizor sublim, un fel de sce- 
nograf care a trecut prin lume drept 
croitor, cum se mai intimplä prin bas 
me. Croitor pentru femei. Înainte de 
primul război mondial, in primii ani ai 
secolului 20, el a conceput — cu un 
har incontestabil, cu o strălucire ne 
asemuită, demnă de visurile fastuoase 
ale unui sultan pașnic, căci «Sultanul» 
era și poreclit — o modă care a concu- 
rat pictura, care a inspirat artisti ai 
penelului ca Van Dongen, o modă 
exaltată, exaltantă, transformind croi- 
toria în poezie, muzică și poveste: «Cu- 
loare și iar culoare» — susținea Poiret, 
precum poetul vroia «muzică, înainte 
de orice»... Vedea femeia ca o regină 
orientală, emancipată de constringe- 
rile vestimentare, rastuoasă, arhitec 
turală — văzind-o pe Isadora Duncan 
dansind, îi vine ideea scandaloasă de a 
desființa corsetul şi apelează frenetic 
la modelul oriental, lansina o arta vest: 
mentară numai «in culoare, în mişcare 
i în veselie»... Simfonie de stofe, de lu 
mină, tăpturi ireale, siluete inalte, su- 
perb alungite, «precum carafele» — 
pină vine războiul din '914, pe care 
Poiret îl trăiește in tranșee, murdar 
neras, in noroaie, visind însă mai de 
parte la nebuniile lui. Nu moare în răz 
boi — dar războiul îi spulberă viziunile 


Cronica 


eroului 
real 


Revista«Time the Weekly News- 
magazine» face următorul portret so 
cio-psihologic, nu lipsit de incisivitate 
şi umor, cu prilejul revenirii în arenă 
a «mortalului» Elvis Presley: 

«Conform opiniei unor sociologi a- 
matori, anii '70 sint în realitate o reedi- 
tare a anilor '50 — cu un adaos de ul- 
cere si cearcăne. Cea mai bună dovadă 
o constituie reaparitia lui Elvis Pres- 
ley care, la fel ca acum 16 ani, se învir- 
teste pe călciie în ritmul de «rock» 
primitiv al unor șlagăre devenite piese 
de arhivă. 

Fetele cu pantaloni strimti si cu ca- 
pul impovärat de bigudiuri, care pe 


filmul e o lume, 


Căci femeia — trecută prin hecatom 
ba celor 4 ani — nu mai e aceeași: ea 
a văzut măcelul, morții, a fost infirmie- 
ră, telegrafistä, a muncit in uzină, ea 
refuză luxul lui Poiret și alege — în 
primii ani de după masacru, în acei 
ani numiţi «anii nebuni» — moda d-rei 
Chanel, care face din femeie nu o îm- 
părăteasă orientală, nu o cadină pen- 
tru sultani imaginari, ci o tinără spor- 
tivă, bäietoasä, bätäioasä, sfidind po- 
veștile din «O mie și una de nopţi» 
pentru zile mai realiste. Poiret se in 
furie: «Am conceput femeia frumoasă 
si arhitecturală, ca o proră de vapor 
mi-au făcut din ea o telegratista sub 


alimentată»... Se aruncă in fel de fel 
de afaceri — de la music-hall la picturä 
fosforescentä — mai creează un model 
de pantalon care-l face pe Paul Morand 
faimosul romancier, sä exclame: «E o 
bucată de primăvară». mai incearcă o 
retansare la Expozitia de artä decora 
tivä, nu, e zadarnic, femeile nu-l mai 
înțeleg, ele isi scurtează rochiile, alea'- 
gă pe terenuri de tenis, isi scurtează 
părul, Poiret e ruinat, se retrage la 
Nisa unde va fi văzut în mizerabilele 
cantine populare și moare, anonim, cu 
un ultim oftat: «Mi-au furat totul»... 
In 1974, «Paris Match» titrează apä- 
sat sub fotografia văduvei sale — fosta 


vedetă a «manechinelor» sale, mode- 
lul său, care mai trăiește la 88 de ani 

«ROCHIILE '74 SÎNT MODA BU- 
NICI» 

«Croitorii isi descoperă un maestru 
pentru primăvara '74: Paul Poiret. cate, 
in «la Belle Epoguen, a eliberat corpul 
femeii, a domnit peste Paris, a träit 
în fast și a murit ca un vagabond. O 
expoziție la muzeul Jacquemart Andre 
li redescoperă «stilul». 

Asa e in '74... Moda se mutä spre 
914... 

Şi ce va fi in '75? Înapoi spre '25? 
Spre d-ra Chanel? 

Ainsi va la vie, madame... 


Van Dongen 1911: soția lui 
«îmbrăcată» de Poiret 


Denise Poiret, manechinul-vedetă din 1910, la 88 de ani, 
în mijlocul comorii sale: rochiile concepute de «Sultan» 


timpuri îl ascultau pe Elvis, au bătut 
deja muchia lui 35 sau chiar 40, iar bä- 
ietii de acum două decenii nu mai au 


părul uns cu briantină, dacă însuşi pă- 
rul nu i-a părăsit între timp. Cu toate 
acestea, Elvis arată și cintă aproape 


«Regele rock»-ului, cîndva, 
pe vremea cînd «se bitiia mai blind ca azi»... 


la fel ca în 1957. Părul său (să fim o- 
biectivi) este ceva mai puțin străluci- 
tor, iar faimoasa «căutătură Presley», 
expresie a nareisismului său aproape 
platonic, a fost înlocuită cu un zimbet 
jovial care respiră glorie si bunăstare. 
După turnarea a 32 de filme, agonisi 
rea unui numar necunoscut de milioa- 
ne în venituri de «box office» precum 
și de pe urma vinzărilor de discuri, 
Elvis, la 37 de ani, este in multe feluri 
mai «mare» ca oricind. 

„„Pină şi Rolling Stone, revista de 
muzică «rock», a ajuns să il ridice in 
slävi, in ciuda faptului că detestă dul- 
cegăria unora din cintecele sale și 
unele aranjamente muzicale de duzină, 
bine instalate în repertoriul acestuia. 

Elvis pretinde a se fi plictisit de genul 
de filme pe care le-a turnat în trecut, 
el fiind în prezent preocupat de unele 
proiecte de «actorie adevărată», si de 
viitoare turnee în Europa și Japonia. 
Dacă reacția publicului newyorkez poa- 
te fi considerată un indiciu, evoluția 
sa va face mare succes. Care este se- 
cretul său? Cel puţin în parte, exis- 
tenta unei stări de nostalgie in rindu- 
rile publicului. Calificate pe vremuri 
drept destrăbălare, piruetele sale a- 
proape că s-ar potrivi acum cadrului 
de școală duminicală. «Eu eram blind 
în comparaţie cu ce se face astăzi», 
exclamă Elvis. «Nu făceam altceva de- 
cit mä bitiiam»... 


Cronica 
filmului 
politic 


Regizorul- 
cerşetor 


Med Hondo, regizor african, din 
Mauritania, și-a proiectat primul 


30 de ani 
pämintesti 


Revista „Filmul sovietic“ ne 
aminteşte că anul acesta s-au îm- 
plinit 30 de ani de la premiera 
celebrului „Curcubeul“ — ca- 
podopera lui Donskoi, după ro- 
manul Wandei Wasilievska, imn 
nemuritor înălțat oamenilor so- 
vietici care au luptat pe terito- 
riile invadate de hitlerişti, sim- 
bol al credinţei populare în vic- 
toria asupra cotropitorilor. 

La 24 ianuarie 1943, „Curcu- 
beul“ a văzut lumina ecranului 


Cronica 
afacerilor 


Condiţia [inlumană 
a filmului 


Din '34 Eisenstein voia să ecrani- 
zeze „Condiţia umană“ a lui Mal- 
raux, „Biblia unei întregi generaţii 
de revoluționari” — după cum apre- 
ciază Zinnemann, ultimul dintre re- 
gizorii care au încercat să facă film 
din nemuritorul roman. Eisenstein 


său film, în urmă cu 4 ani, într-una 
din cele mai mici săli de cinema din 
lume (72 de locuri), o sală din Car- 
tierul Latin al Parisului. Filmul său 
— cu cert succes la critică — se nu- 
mea „Soare O“ și era o medita- 
tie asupra unei naţiuni cu totul ori- 
ginale: poporul de muncitori afri- 
cani, emigranți în Franța; tema 
aceasta îl obsedează pe Hondo — 
cotat ca unul dintre incontestabilele 
talente ale momentului — şi ea re- 
vine în cel de al doilea film al său: 
„Negrii—vecinii voştri“, film-poem, 
film-manifest, frescă a alienării şi 
dezrădăcinării a mii si mii de nevo- 
iași, aruncaţi de destin pe melea- 
guri sträine. Hondo a urmärit cu 
aparatul său toate mitingurile, 
toate manifestatiile conationalilor săi, 
a trăit în toate „punctele fierbinţi“ 


ale existenţei lor, a arătat acestor 


în URSS, Curînd, filmul a fost 


expediat în SUA, președintelui 
Roosevelt, care a transmis lui 
Donskoi următoarea telegramă: 


„Duminică, „Curcubeul“ a fost 
proiectat la Casa Albă. L-am in- 
vitat pe profesorul Bohlen să 
mi-l traducă, dar am înţeles aproa- 
pe totul fără translator. Filmul 
va fi prezentat. poporului ameri- 
can“... În octombrie '44, „Curcu- 
beul” a apărut pe ecranele din 
New York şi Paris, iar la 3 decem- 
brie a fost vizionat de guvernul 
canadian, în prezența a 2.000 de 
spectatori, 

Imediat după război, filmul lui 
Donskoi a strălucit în numeroase 
țări, entuziasmind critica si spec- 
tatorii, Ziarul englez „Daily 
Worker” l-a numit: „un monu- 
ment înălțat spiritului invici- 
bil”; „New York Times: „o ope- 
ră puternică si räscolitoare"; 
„New York Herald Tribune": 
„unul din cele mai bune filme de 
război“, În aprilie 1945, de San- 
tis, la Roma, scria: „Tuturor 
celor care vor citi aceste rînduri, 
aș vrea să le strig: ,Gräbiti-vä 
să vedeți „Curcubeul“! E cel mai 
bun film proiectat pe ecranele 
italiene, de la eliberare încoace, 
o operă de poezie autentică, 
o capodoperă cum rareori ne 
e dat să vedem“... 


an 
H 
N 
9 
E 
wW 
K= 
L 
o 
& 
3 
v 
I 
v 
3 
3 
5 
X 
a 
O 
YV 
— 


„Condiția umană“ caută 
realizator. A se adresa 
d-lui A. Malraux...“ 


oameni tot ce a filmat, rugindu-i 
să-și exprime opiniacritică, si a re- 
fuzat „să taie“ tot ce părea distri- 
buitorului european ca „prea lung”, 
ca „necinematografic": 

„Am ales această metodă de a 
filma și a monta, căci țelul meu nu 
era să cîştig bani (cu „Soare O" 
n-am cîștigat nimic, am - continuat 
să lucrez în afara normelor cinema- 
tografului comercial, ca un cerse- 
tor al peliculei...), ci sä fac un film 
lung, lung, cît mai lung, despre is- 
toria emigranților, care este toc- 
mai o istorie foarte lungă. Dacă m-aș 
fi gîndit la „plasarea“ acestui film 
(în meandrele circuitului capitalist 
de exploatare-distributie a filmelor) 
— ceea ce ar fi fost necinstit din 
punct de vedere intelectual și po- 
litic — n-aş fi lucrat asa... Ce se 


Wajda 
si filmele lui 


Entuziasm, elogii, „presă exce- 
lentă“ la Paris pentru „Nunta“ lui 
Waida. Regizoful polonez a dat un 
amplu interviu in „L'Humanité“, 
redactorului de specialitate, Fran- 
çois Maurin. Pentru admiratorii lui 
Wajda — atît de numeroși și printre 
noi — reținem citeva linii, deși am 
fi vrut să redăm mai mult: 

F.M: Dacă vi s-ar spune, Andrzej 
Wajda, că „Nunta“ este filmul dvs. 
cel mai bun de la ,Cenusä si diamant“ 
încoace, ce părere ați avea? 


voia să creeze, vizionar, o epopee 
a maselor revoluționare — si nu 
poti să nu te gindesti, înfiorat, ce 
ar fi fost „Condiţia umană“ sub 
ochiul gigantului... 

30 de ani mai tîrziu, în '64, Mal- 
raux e solicitat de Zinnemann să-şi 
dea acordul la o nouă ecranizare, 
semnată de un scriitor francez pe 
atunci „la stînga“, azi compromis 
„la dreapta", Jean Cau, finanțarea 


întreprinderii urmînd a-i aparține 
lui Carlo Ponti în colaborare cu 
Metro Goldwyn Mayer. Scenariul 


lui Cau „cade“ în '65, după trei luni 
de lucru, „spiritul ecranizării ne- 
fiind acceptat de M.G.M".., Graham 
Greene refuză propunerea, un alt 
scriitor englez, John Mc Grath, lu- 
crează un an de zile (1967) la alt sce- 
nariu, refuzat și el, fiindcă „nu res- 
pectă atmosfera orientală“. Se ape- 
lează la o scriitoare cunoscută, Han 
Suy (tată — chinez, mamă — bel- 
gianä), talentată și bună cunoscătoa- 
re a problemelor asiatice, care dă, 
în sfîrşit, un scenariu acceptat cu 
entuziasm de M.G.M. Malraux e 
de acord cu Zinnemann ca ecrani- 


epoca 
noastră 


va întîmpla mai departe? Știu că 
nu cîntăresc prea mult în fața mo- 
nopolurilor occidentale capitaliste. 
Dar nici eu nu contez pe mijloacele 
inamicului - capitalismul cinematogra- 
fic — care-ţi înlănţuie puterea, ide- 
ile. Refuz sä fclcsesc mijlcacele ali- 
enante, mincinoase, aie cinemato- 
grafului occidental. Și lupt contra 
iluziei că un film, fie el si comic, 
poate „scăpa“ de ideologie“... 

Şi atunci cu ce bani a făcut Hondo, 
cerșetorul, filmul său? Prin subven- 
tii benevole, printr-o subvenție a 
Agentiei de cooperare culturalä si 
tehnicä. Si din banii lui, banii come- 
diantului Med Hondo care „dublea- 
ză” la radio, la cinema, cu vocea sa, 
personajele africane... Hondo a fost 
„Vocea“ unui „negru rău“ dintr-un 
recent James Bond... 


AW: Nu vreau sä formulez jude- 
cäti subiective. Nu-mi judec filmele, 
Unele dintre ele n-au fost prea bine 
primite, desi tineam foarte mult 
la ele... 

F.M: De pildă... 

AW: „Totul de vînzare"... Dacă 
nu-mi place să-mi revăd filmele pen- 
tru a le judeca, asta este pentru că 
după o vreme încep să se dezvolte 
în mintea mea alte idei asupra fe- 
luiui cum aș fi trebuit să le fac, și 
dacă descopăr atunci că, lucrîndu-le 
altfel, unele dintre ele ar fi putut ieşi 
mai bine — filmele acelea încetează 
de a mai exista. „Nunta“ e o reali- 
zare prea proaspătă ca să-mi dau sea- 
ma dac-aș fi putut să-l realizez alt- 
fel... Reacția tineretului m-a im- 
presionat cel mai adînc, Piesa lui 
Wyspianski (după care Wajda a 
„ecranizat“ „Nunta” — n.n.) era pen- 
tru tineri o operă moartă, o operă 
de învățat la şcoală. Or, ei au des- 
coperit deodată, pe ecran, personaje 
vii, discutînd probleme arzătoare, 
Filmul a revitalizat piesa, sfărîmînd 
grupul „elitar“ care se formase în ` 
jurul ei... 

F.M,: La ce lucraţi acum? 

A.W.: La un film de trei ore pre- 
ocupat de începuturile capitalismului 
în Polonia, perioada '80—'90 a se- 
colului trecut, care va pune în evi- 
dentä brutalitatea acelei epoci, 


zarea să nu fie fidelă romanului, ro- 
manul să fie doar „o bază de plecare“. 
Se stabilește si distribuţia, o distribuţie 
de clasă internaţională: Kyo, celebrul 
revoluționar, urma să fie interpretat 
de Eiji Okada (interpretul japonez din 
„Hiroshima, mon amour"), Liv Ul- 
Imann — in May, sotia lui Kyo, Da- 
vid Niven, Peter Finch — in Katow, 
revolutionarul memorabil căruia îi 
aparține scena fără de pereche a 
morții în cuptorul locomotivei. Bun — 
1969, totul e gata, actorii repetă 
de două săptămîni, decorurile sînt 
pregătite în studiourile M.G.M.-ului 
de lîngă Londra, cînd, lovitură de 
teatru, la 21 noiembrie, președintele 
J.T. Aubray anunță — „avîndu-se 
în vedere noile dispoziţii financiare 
ale <o:ietății” — abandonarea defini- 
tivă a filmărilor”, Peste trei zile tre- 
buiau să înceapă. turnările! Zinne- 
mann nu renunţă; se zbate pentru a 
găsi 6 milioane de dolari, Malraux 
face apel şi el la relațiile sale — za- 
darnic! 

Condiţia filmului? 
inumanä... 


Nu o datä — 


Cine este pentru? Cine este 


cineclub 


Gînd şi metaforă 


aventura. scenariului 


Love Story 


| > Elo asteaptä in Cadillac, a 


Ea isi lasă Fiat-ul la parcare 
| şi acceptă sa ia masa la Intercontinental 


— EI, eroul, este in- 
giner, șef de secție, 
într-o, mare uzină din 
Capitală, Ea. eroina, 
este “muncitoare cali- 
ficată în aceeași uzină, 
Ei se iubesc. 

— Foarte frumos din partea lor. 

— Acţiunea începe în uzină şi se 
continuă în alte decoruri superbe, 
Ea lucrează la o freză complet auto- 
mätizätä, iar e! supraveghează, la 
un televizor cu circuit închis, munca 
din secţie. Tot privind la televizor, 
o remarcă pe ea, care este nemaipo- 
menit de frumoasă. Gen Claudia 
Cardinale, 

— Ăsta-i genul! Uzină mare, mun- 
citoare calificată, televizor... Dal 

— Nici el nu-i de ici, de colo, E 
un bărbat bine, înalt, blond. Alain 
Delon. 

— N-ar putea fi brunet? 

— Ba da. Merge și brunet. Va să 
zică, o remarcă la televizor cu cir- 
cuit închis și, încetul cu încetul, se 
îndrăgostește de ea. 

— Dar ea nu știe... 

— Nu ştie, fiindcă ea nu are tele- 
vizor, La ieșirea din schimb, el o aş- 
teaptă cu Cadillacul la poartă. 

— Cadillacul e “proprietate perso- 
nală? 

— Fireşte. E albastru. Ea îl pri- 
veste si îi place. 

— Inginerul, bănuiesc, 

— Dar cine? EI o invită în mașină, 
Ea își lasă Fiatul la parcare și acceptă 
invitația. Fac împreună o plimbare 
prin “oraș, iau masa la Interconti- 
nental, apoi îi vedem pe Valea Pra- 
hovei... 

— Asa, deodată? 

— Prin montaj. 

— Cu Cadillacul? 


travelling-avant 


inema 


— Vă ginditi la benzină? 

— Nu mä gîndesc la nimic, 

— Se plimbä ei ce se plimbä, sen- 
timentele lor cresc în intensitate, 
apoi se întorc la București, li vedem 
în vila lui. Marmoră, covoare per- 
sane, tablouri scumpe, oglinzi vene- 
tiene, mobilă florentină.., 

— Nu-i prea mult? Cadillac, vilä, 
marmoră, mobilă florentină.:. Chiar 
pentru „un șef da secție... 

— Nu-i mult; filmul merge si in 
sträinätate. 

Sas 

— Şi pe urmă îi vedem din nou la 
uzină, din nou acasă, trec săptămîni, 
luni... 

— Bine, și ce se întîmplă? 

— Ce să se Intimple? Vine vara, 
concediile, pleacă împreună în Italia. 
Îi vedem la Roma, la Veneţia, la 
Florența, la Neapole... 

— De ce în Italia? 5 

— E frumos. Merită sä filmäm şi 
acolo... 

— Dacă se filmează în străinătate, 
scenaristul nu face deplasarea... 

— Nu, de ce? Mă rog, dacă insiss 
taţi atit, renuntäm la Italia. Îl fils 
măm pe litoral, că și litoralul nostru 
are specific cinematografic, 

— Şi? 

— Şi se întorc, si iar muncesc, dras 
gostea lor crește, colegii se bucură... 
În final, filmăm nunta, 

— Dar conflictul? ; 

— Conflictul? Dacă mä intrerupeti 
de atîtea ori, am si uitat de conflict, 
Da, ea, de fapt, e medic. A refuzat 
să se ducă la țară. 

— Şi? k 

— Adevărul învinge, 


Homo Celuloidis 


Episodul IV: Bărbosul și invadatorii 


În ziua aceea, pe care 
n-avea s-o mai uite 
niciodată, Bărbosul sim- 
ti un gust ciudat pe 
limbă. O scoase in 
fața oglinzii și constată 
cu adîncă îngrijorare cît este de 
încărcată. Aaaa... îl puse să facă doc- 
torul pe care-l consultă imediat, 
Dar n-avea nimic, după avizul prac- 


inema 


ticianului. | Şi totuși gustul acela 
ciudat, real, fizic, persista. Plus o 
durere de cap, deocamdată ușoară, 
mai mult presimtirea unei boli, 
sau a unui pericol. | se mai întîm- 
plase si altă dată, din fericire fără 
urmări grave, Intr-una din aceste 
zile, hotărise să-și lase barbă, Știa 
însă că programul stabilit dinainte 
trebuia părăsit, Se indreptä spre 


„Sarmale si trandafiri“ ? 
Stiti cine este Iosif Costinas? 


Întotdeauna am 
crezut in virtuțile 
așa-zisului "gen 
scurt", fie că e 


vorba de poezie, de 

schiță, de teatru sau 
film, întotdeauna am admirat 
şi am iubit efortul artistului 
spre concentrare și -esentializa- 
re, Si, recunosc, am aspirat, 
secret sau mărturisit, către 
această picătură de viață care ex- 
plodează de idee și de metaforă. 
Cea dintii mare dragoste a mea 
a fost Cehov, pe care și azi îl 
iubesc pentru această nebunie 
luminoasă de a vedea lumea, cu 
sentimentele, ideile, suferințele 
și credința ei, cu amănuntele 
si nuanțele ei, într-o biatä mo- 
leculă, 

De aceea, dar și pentru valoarea 
lor particulară, am văzut și re- 
văzut cu satisfacție neretinutä 
filmele unuia dintre cei mai 
buni cineaști amatori, losif Cos- 
tinaș. Calitatea fundamentală a 
acestor filme e forța lor simbo- 
listică,. densitatea lor ideatică si, 
într-o artă în care elementarul 
pare din ce în ce mai mult 
o excepție, măsura. Tînărul 
cineast a învățat arta concen- 
tratiei de la parabolă, de la 
fabulă, de la dicton, de la paradox. 
Cu un dulap si trei bărbați, el 
ne arată în cîteva minute de 
film (de film autentic, nu de 
literatură filmată) o parabolă a 
convieţuirii. Şi scurta trecere 
prin dulap a oamenilor-simbol 
dă de gîndit. Citiva bărbați pe 
o plajă, infofoliti cala Cercul po- 
lar, descoperă un „anormal“, un 
tînăr care se bucură de soare 
într-un simplu și natural costum 
de baie. Si „anormalul” este pe- 


braseria marelui hotel din apropiere. 
De fapt, mai corect ar trebui “spus 
că el locuia în apropierea acelei bra- 
serii, că mult se zbătuse, doamne, 
pentru avantajosul schimb de locuinţă. 
Găsi imediat o masă, singura liberă 
de altfel, împinse incetisor fața de 
masă așa ca să atirne în partea opusă 
celei în care se așezase și, cu vîrful 
piciorului drept, exercitînd o uşoară 
presiune asupra cälctiului stîng, se 
descălță  nonșalant în timp ce-și 
aprindea o ţigară, dintre cele mai 
lungi pe-care avusese norocul 'să le 
găsească. Destins, oftă ușurat. Pe 
jumătate, pentru că pe limbă gus- 
tul acela străin, stăruitor, se accen- 
tuase. Decise că alcoolul potrivit 
ar fi un coniac, sau chiar o vodcă. 
Asa că făcu semn chelnerului. și co- 
mandä un scotch. În contact cu li- 
chidul binefăcător, papilele sale gus- 
tative iesirä brusc din starea de toro- 
peală lincedä și pasivă cu care înre- 


depsit, în numele unui spirit gre: 


“gar răsturnat. laräsi este vorba 


de raporturile dintre oameni, 
despre cum știm sau nu știm să 
trăim alături de semenii noștri. 

Costinaș practică o filozofie 
aforistică și moralistă, condu- 
cindu-si întotdeauna filmul spre 
o concluzie etică implicată. În- 
tr-un „Love story“ pe dos, băr- 
batul își îngroapă — pur și sim- 
plu — iubita sub un maldăr de 
crizanteme, după care se înde- 
părtează senin, ca într-o îm- 
plinire. Altundeva, “doi oameni 
își dispută cu abilitate, cu furie, 
cu  încrîncenare un scaun, 
într-o sală plină de.scaune goale, 
Costinaș sancţionează în aceste 
filme-parabolä ambiția vană, or- 
goliul  meschin, egoismul, in- 
sensibilitatea, arbitrariul. 

EI face film, nu ca să exerseze, 
nu ca să incinte privirea, nu ca 
să ne satisfacă gustul pentru di- 
namica imaginii, ci pentru a ne. 
comunica gîndurile lui despre om, 
despre lume, despre morala omus 
lui în lume. Filmul lui e o meta- 
foră, iar metafora este la el un 
mijloc de resensibilizare a con- 
ştiinţei etice. Așa sînt și filmele 
pe care nu le-am amintit: „Sar- 
male şi trandafiri“, „Nuca si 
aluna", „Ah, cît de mult iubim 
vietuitoarele  pămintului!“, Sînt 
soapta insinuantă a unui riguros 
moralist, gîndul esentializat si 
vibrant al unui umanist. 

losif Costinaș nu filmează în 
culori, nu filmează pe diagonala 
cadrului, nu-și poartă personajele 
cu capul în-jos. EI filmează nor- 
mal anormalu! și, astfel, lecţia lui 
de logică a existenței ajunge la 
noi pură, 


Dumitru SOLOMON 


gistraseră pînă atunci gustul acela 
ciudat și reacționară violent, de plă- 
cere. Bărbosul știu brusc de ce avea 
limba încărcată: pericolul se apro- 
piase. 

La masa așezată lîngă el, trei ti- 
neri bizari (niciunul n-avea nici 
barbă, nici mustață) discutau despre 
film. Despre filmul pe care trebuiau 
să-l înceapă foarte curînd. Bărbosul 
deveni atent. Atent și nervos. Își 
încălță piciorul „stîng şi-l descältä 
pe dreptul. E ceva ciudat cu tinerii 
ăștia, gîndi el. Nu sînt de-ai noștri, 
li privi mai atent: sigur, el avea drep- 
tate. Cu toate că vorbeau aceeași 
limbă, n-aveau bărbi. Chiar și chel- 
nerul îl privea dezaprobator. "Nu, 
nu i se părea: dezaprobator. Şi apoi, 
după ce că n-aveau barbă, sînt și 
îngrijit rasi. De unde or fi apărut, 
dumnezeule! Bärbosul se uită si 
mai atent la vecinii săi. Oare au 
sînge ca si noi? Nu, imposibil, Uite,, 


Tosa. oai 


| Saata | 
Gastronomie 


S-a început cum se 

începe, adică dintr-o 

vorbă, reputatul regizor 

X şi-a comparat un 

film cu o prăjitură, 

apoi alt film cu o supă 
de rață (măcăitoarea e bună mai ales 
pe varză, dar e posibil casi zeama! ei 
să însemne ceva), publicul a înţeles, 
a aplaudat, a oftat, sinops-istii, scalet- 
iştii şi viitor-scenariştii s-au pus pe 
lucru, în numai cîteva luni arhiva 
sentimental-gastronomică a caselor 
de filme s-a umplut cu idei-poale-n 
brîu, rezumate-cîrnăciori oltenești, 
scenarii-ghiveci călugăresc, plus fe- 
luri de sezon, cum ar fi ciorba de lo» 
bodă, urzicile, salata, sparanghelul 
şi asa mai departe, neomitindu-se 
zaharicalele, sub formă de susan, 
minciunele,  uscățele, frişcă, go- 
goși, după tipicul cărții-de bucate, 
dar și după alt tipic, cel al inspiraţiei 
personale; că românul nu-i născut 
numai poet, ci şi sinopsist, scenarist 
şi (chiar si!)... filmist. 

Avalanşa grafic-gastronomică e în 
creștere, dulapurile si sertarele gem, 
în viitorul apropiat s-ar putea să so- 
licităm ajutorul Sandei Marin, în 
vederea întocmirii unei cărţi de bu- 
cate absolut epocale. Nu de altceva, 
dar ar fi păcat să se piardă în „neagra 
veșnicie” retetele atitor candidaţi 
la gloria ecranului, să frustrăm pu- 
blicul de acele... särmälute-n foi 
de Eastman, zi-i lelitä, zi-i (sä te 
lingi pe degete, nu alta!) 


Marcel PÄRUS 


P.S. /n luna preporatelor din peşte, 
om primit scenarii cu bibani, șalăi, 
stiuculite, heringi, cropi, rechini, etc., 
autorii fäcindu-ne si propuneri pentru 
distribuţie... 


Da! filmelor vii şi adevărate. 
Nu! filmelor cu o povestire-şablon, 
cu personaje-sablon, discutind 


Cit si cum si des- 
pre ce se poveste- 
ste in filmul nostru? 


Nu este numai o 
întrebare de ele- 
= mentar profesiona- 


lism pe care ar fi normal să 
și-o pună permanent fiecare. pro- 
ducător, fiecare scenarist, fie- 
care regizor, este şi o întrebare 
legată esenţial de raporturile artei 
cinematografice actuale (si nu 
numai la noi) cu spectatorul. 
Deocamdată cinematograful — 
datorită evident destinaţiei sale 
sociale — se păstrează. aproape 
integral în limitele descrise de 
poetica aristotelicä unde! intri- 
ga este (sau trebuie) înțeleasă 
ca un ansamblu de legături uni- 
voce între evenimente esenţiale 
pentru o rezolvare finală. S-ar 
putea totuși obiecta că, atita 
vreme cît proza și teatrul au 
încercat si mai încearcă sä 
se înnoiască, același lucru s-ar 
cuveni să se petreacă şi cu 
cinematograful, dar atunci neins 
doielnic este că aceste înnoiri vor 
trebui să țină neapărat seamă de 
caracterul filmului de artă, a marei 
sale popularitäti. Inovatii care. să 
ducă la restrîngerea sferei de cu- 
prindere si de -influentare a fil- 
mului sînt de neconceput. 

Din această perspectivă mă 
întreb cît, cum și despre ce 
se povestește în filmul nostru? 
Mai puţin sensibilizat de expe- 
rimente — deși nu au lipsit, 
îndeosebi în direcția purificärii 


după șablon, idei-sablon 


unul bea cafea si ceilalţi doi suc de 
roșii. Categoric, sînt străini. Și ce 
film vor să facă? EI nu auzea totuși 
prea bine ce-și spuneau, dar n-avea 
nici o importanţă. Trebuia să-i aver- 
tizeze imediat pe ai lui; printre ei 
se strecuraseră străini. Auzi, toc- 
mai. printre cineasti! Dar dacă se 
înşală? Şi el, înainte de a-și lăsa bar- 
bă, n-avea! Dar pe atunci era abia 
secund. Voi să se scoale de pe scaun, 
să dea un telefon soției. Dar se rea- 
sezä imediat: nu cumva si sotia sa 
este...? Azi dimineaţă, cînd a ple- 
cat, o lăsase bind suc de rosii!! 
Își goni gîndurile, decis sä amine 
pentru mai tîrziu investigaţiile con- 
jugale. Să fie mai bine atent la ce-și 
spun cei trei. De data aceasta, avu 
dovada clară că era vorba de altă 
specie: tinerii aveau de gînd să facă, 
nu, nu o comedie, nu un film istoric, 
nu un musical pentru copii, nu,NU, 
ei voiau să facă un film de actualitate! 


Bărbosul simţi că se innäbusä, gus- 
tul de pe limbă deveni insuportabil, 
simți clar că se faca galben, verde, 
alb, cei trei săriră E picioare: — 
Vă e rău, tovaräse profesor? Bärbo- 
sul deschise ochii. — Nu mă mai cu- 
noasteti? făcu unul dintre ei. — 
V-am fost student la regie. Aaa, 
mi-am ras. barba, rise el. Stiti, to- 
varășe profesor, fac un film de actua- 
litate acum. Pe aceeaşi temă pe 
care v-am propus-o pentru lucrarea 
de diplomă. Dar dumneavoastră 
mi-ati respins-o atunci... Nu ssinteti 
supărat pe mine, nu-i aşa? 

Aaaa... îl puse să facă doctorul cînd 
îl consultă iarăși. Da, aveți limba foarte 
încărcată. Aveţi vreo supărare? îl întrebă 
el în timp ce se asezä la masă pentru 
a-i prescrie o medicatie. Și renuntati 
un timp la alcool — adäugä el. Ati 
încercat vreodată sucul de roşii ? 


Radu GEORGESCU 


de. literatură si a exaltării ima- 
ginii, lucru meritoriu în ceea 
ce privește profesionalizarea, însă 
limpede sortit eșecului din punc- 
tul de vedere al spectatorului, 
punct de vedere, cum s-a cons- 
tatat, hotăritor — cinematograful 
nostru s-a străduit și se strădu- 
iește pe calea povestirii traditio- 
nale, „cu cap şi coadă“, cu intri- 
gä si personaje, a povestirii 
bine construite literar. Că nu de 
fiecare dată rezultatele au fost 
şi. sînt pe măsura acestor stră- 
duinte menite unor bune și fi- 
resti raporturi cu spectatorii, 
iată ceva care trebuie discutat 
şi iată ceva care va trebui lă- 
murit în toate compartimentele 
care concură la” realizarea unei 
opere cinematografice. 

S-a observat că unele dintre fil- 
mele noastre povestesc tenden- 
tios; să-ți vire degetul în- ochi 
(pentru a folosi o expresie care 
circulă), dar s-a uitat frecvent 
că tocmai tendentiozitatea, că 
tocmai exprimarea clară a unei 
anumite idei morale asigură ci- 
nematografului de pretutindeni 
(asemenea operelor clasice ale 
literaturii) audiență maximă în 
rîndurile spectatorilor de vîrs- 
te şi concepţii diferite. Ceea ce 


s-a observat mai rar — și aici 
reținerile criticii n-au fost si 
nu sînt întotdeauna justificate 


cam de nimic—este că sînt destui 
regizori care povestesc în general 
prost (în sensul cel mai curat al 
cuvîntului) și astfel retează cu 


imaginea 


bună sau involuntară nestiintä 
accesul spre inima și spre- mintea 
spectatorului dornic fără excep- 
ţie să: învingă binele, să triumfe 
dreptatea, să cunoască adevărul, 
dar adevărul ideologic încorporat 
artistic si» nu numai adevăruri 
principiale. Nu este numai cazul 
unor filme de actualitate. Nu 
aduc aici în discuție tematica și 
ideile filmelor noastre, generoasă 
şi generoase, constat doar că 
destul de mulți scenariști po- 
vestesc fad, că invenția lor 
artistică în privința intrigii, a 
desfășurării acțiunii și a viabili- 
tății personajelor nu depășește 
decît accidental  convenționalul 
şi superficialul, că se destramă 
baroc în notații neesentiale că, 
în- sfîrşit, poveștile. lipsite- de 
rigoarea:specificä oricărei demon- 
stratii artistice, par adeseori pärä- 
site. într-un stadiu primar de 
elaborare. 

* Ani în şir i s-a reproșat- fil- 
mului nostru, în special celui de 
actualitate, absența conflictelor 
reale, dar de prea puține ori s-a 
spus cu toată sinceritatea și cu 
toată grija şi dragostea pentru 
destinul cinematografului nostru 
că şi atunci cînd conflictele s-au 
dovedit reale, ceea ce le-a dat un 
aer inconfundabil de artificia- 
litate a fost de fapt modul stin- 
gaci, stereotip; și comod în care 
s-a desfășurat povestirea, situatiile- 
şablon în care au fost puse să ac- 
tioneze  personaje-șablon, dialo- 
gul-sablon în care au fost afir- 
mate sau respinse idei-sablon, 
etc. etc. Se consideră apoi 
cîteodată că valoarea sau actua- 
litatea presantă a unei teme este 
suficientă pentru a se urni din 
loc complicatul mecanism al rea- 
lizării unui film artistic și, furati 
rînd pe rînd de mesajul viitoarei 
opere, scenaristul şi regizorul 
îngrămădesc într-o istorioară care 
a mai fost văzută, cu eroi care au 
mai fost văzuți, întîmplări care 
au mai fost văzute exact din ace- 
lași punct de vedere și aproape 
exact cu aceleași sărace mijloace 
artistice, multumirea lor de că- 
pătîi fiind aceea că au putut 
strecura un adevăr important, desi- 
gur, a cărui rostire se impunea, dar 
care trebuia rostit — curajos, 
cinstit și direct, așa cum ne-am 
deprins să rostim adevărurile 
mari și mici ale lumii în care 
trăim. 


Constantin STOICIU 


- Culorile lui George Cornea 


Există — printre autorii 
lui „Păcală” — și unul a 
cărui muncă: merită, cred, 
j săfie semnalată o dată în 
plus: operatorul George 
Cornea. Pentru că, în ima- 
ginea compusă de el, sub= 
= zistă, fără nici un hiatus, 
aerul de basm al 


locurilor, calmul lor 
superior față de  nimicnicia omenească, 
Căci acest Păcală, atit de greu de 
explicat, de integrat unui tipar psiho- 
logic, atit de tonic şi de dezinvolt 
totodată, acest Păcală nu se putea 


naște decit „pe-o gură de rai", cu plaiuri 
blinde și sub ceruri de transparență al- 
bastră, în unduiri de poveşti și baladă. 
Aparatul lui: George Cornea a știut sä gă- 
sească — într-o natură prea des stricată de 
interferentele noastre gräbite şi improprii 


— culorile primare, nealterate ale eposu- 
lui popular, de la verdele proaspăt al cim- 
purilor la ruginiul de nestemată al toamne- 
lor. 

Nu ştiu dacă „Păcală” este o baladă sau o 
comedie, dar știu că George Cornea are 
ochii unui poet visător, ochii Poetului care 
vedea „Ceahlăul, ca un uriaș cu fruntea-n 
soare..." Şi mai știu că acest rob al expono- 
metrului și diafragmei este și un vrăjitor 
care ştie să transforme un Păcală într-o 
Păcăliță numai dintr-un joc, o „glumă” a 
camerei... dar, vorba englezului, „cît ceai 
se importă pentru o glumă bună....”. 

Da, „Păcală” a pășit cu dreptul din ma- 
sinäria cu o mie de şuruburi, de geamuri 
şi filtre a lui George Cornea. Culorile și 


contururile i s-au supus, fermecate, acestui 
meșter inspirat. 


Adrian JIROIU 


publicul 


Vilcenii 
sint cinefili 


O intilnire mai mult dec?t inte- 
resantä intre spectatori si creatori 
de film a avut loc la Rimnicu-Vilcea. 
Remarcabilä mai ales prin calitatea 
discutiilor care au urmat prezentärii 
filmului „Trecătoarele iubiri“. Un 
dialog viu, deschis, cu înfruntări și 
confruntări de puncte de vedere avi- 
zate, inteligente, un dialog de la 


0 cinematecă 
la Constanta? 


Programarea filmelor pe ecranele 
cinematografelor din Constanta lasă 
de dorit, ne scrie cititorul Emil 
lacob, constănţean și pasionat ci- 
nefil. Desigur e nefiresc că în orașul 
de pe malul mării nu au rulat filmele 
„Andrei Rubliov" şi „Clasa munci- 
toare merge în paradis“, în vreme ce 
„O floare şi doi grădinari“, „Fata 
care vinde flori“, „Alfred cel mare", 
„Fata din Istanbul" au fost progra- 


corespondenţă 


Plăcută 
rectificare 


Din partea Editurii Meridiane am 
primit următoarea scrisoare: 

„In revista dv. nr. 2/1974, la ru- 
brica „Stop-cadru“ a fost inserată o 
știre — eronată — potrivit căreia, în 
anul 1974, Editura Meridiane va 
publica o singură lucrare de cinema: 
Dicţionar cinematografic de Cornel 
Cristian și Bujor T. Ripeanu (in mo- 
mentul de față apărut). Nu cunoaștem 
sursa dv. de informaţii; fapt este că 
dacă ne-ati fi întrebat pe noi, aţi fi 
aflat următoarele: în afară de cartea 
sus-mentionatä, planul nostru de 
apariții ferme — plan aprobat de 
forurile în drept — cuprinde titlu- 
rile: 1. Cinematograful românesc 
contemporan 1949—1974 (volum am- 
plu, elaborat sub egida Institutului 
de istoria artei); 2. Armele şi 
noua muză (tema păcii și a războiului 
oglindită în filmul european) de 
Manuela Gheorghiu; 3. Arta ecra- 
nizării (Filme de neuitat, vol. M) 
de D.I. Suchianu si Constantin Po- 
pescu; 4 Expresionismul în cinema 
de Petre Rado. Avem în rezervă şi 
alte lucrări elaborate pe care, în 
funcție de posibilitățile de editare 


12 


om la om s-a înfiripat între specta- 
torii vilceni si echipa de realizatori 
a filmului, din care au făcut parte re- 
gizorul Malvina Urșianu, actorii Sil- 
via Popovici și Cornel Coman, precum 
şi operatorul Sandu Intorsureanu. 

Desigur, n-au lipsit întrebările 'si 
remarcile „decisive“ care destind 
atmosfera („de ce n-aţi băgat un 
cîntec de George  Grigoriu?“; 
„cînd o să faceţi un film şi despre 
vîlceni?"; „bine aţi făcut că l-ați pus 
pe eroul principal să fumeze Sna- 
goave de-ale noastre!"), dar au lipsit 
cu desävirsire întrebările „curioase“ 
despre actori, despre viaţa lor pu- 
blică sau particulară, 


Spectatorii vilceni s-au arătat in- 
teresati în primul rînd de film, de 
problemele lui, de ideile lui, de 


mate și răsprogramate. În fine, doma 
nia sa consideră că se face prea puţin 
pentru cultura cinematografică a 
constäntenilor, drept care se impune 
cu necesitate înfiinţarea unei cine- 
mateci, sugerîndu-se că aceasta ar 
putea - funcționa la cinematograful 
„Tineretului”, sală mică, unde de re- 
gulă rulează filme demult- uzate fizic 
si moral. Ideea, desigur, nu e rea, 
ba am zice noi, e chiar foarte bună, 
drept care o si supunem atenţiei fos 
rurilor culturale locale. 


Probleme 
și iar probleme 


Privind înapoi cu minie Ta repera 
toriul cinematografic si nu numai 


Stop-c 


calitätile lui etice si estetice si, lucru 
cu totul remarcabil, au fäcut consi- 
deratii nu lipsite de interes despre 
locul „Trecătoarelor iubiri“ in fil- 
mografia celor care l-au creat. 

Una peste alta, întîlnirea la care am 
fost martori ne-a demonstrat că 
vilcenii sînt spectateri grozavi, iar 
cineaștii n-ar trebui să-i ocolească. 
Şi un cuvînt de mulțumire pentru 
gazde și pentru excelenta organizare 
a intilnirii. 


Documentaristii 
la scoalä 


Cineastii studioului „Alexandru 
Sahia“ se arată a fi tot mai preocupați 


înapoi, și nu numai la repertoriu, ne 
scrie inginerul Emil Rädutoiu. Este 
vizată in primul rînd „România- 
film“, care ne-a promis marea cu sa- 
rea la începutul anului 1973, anun- 
tindu-ne o mulţime de filme grozave, 
dintre care multe n-au apărut pe 
ecrane nici pînă azi. Dar ne miră 
grozav că în lunga listă de filme anun- 
tate şi neprezentate, întocmită de 
tov. Rädutoiu, figureazä si filmele 
„Fapt divers în prima pagină“, 
„Clasa muncitoare merge în paradis“, 
„Trenul spre stația cerul", filme care 
au rulat totuși pe ecrane!! Sä nu fi 
sosit oare aceste pelicule şi la Timi- 
soara? Asta, desigur, e o problemă 
care ar trebui rezolvată, 

Acum, nu că am vrea să scuzăm 
„România-film“, dar trebuie sä vă 


si de difuzare, le vom include even- 

tual în planurile noastre de apariţii. 

Vă rugăm să faceţi cuvenita recti- 
ficare, 

REDACTOR ȘEF 

Modest MORARIU 


N.R.: Indeobste, stimate tovarăşe 
Modest Morariu, nu e prea plăcut 
pentru o revistă sä insereze „rectifi- 
cäri" In paginile sale. Ne bucurăm 
însă că sîntem ,nevoiti" sä o publi- 
căm pe cea trimisă de dumneavosaträ. 
Ne bucurăm mai ales în numele cine- 
fililor, pentru care, după clte se ve- 
de, Editura Meridiane face mai mult 
decît am anunţat noi. Cit despre 
„sursa noastră de informaţii“, poate 
n-o să credeţi, dar chiar dumneavoas- 
trä aţi fost. La sfirșitul anului trecut 
(în decembrie) am vorbit cu. dumnea- 
voastră la telefon, propunindu-vă sä 
ne acordati un interviu în care să ne 
vorbiti despre cărțile de film pe care 
Editura Meridiane le va tipări în 1974. 
Si ne-oti răspuns că interviul e ino- 
portun, deoarece aveţi In vedere doar 
apariţia mult aminatului „Dicţionar 
cinematografic", care într-adevăr a 
si apărut si, se pare, s-a și epuizat. 
Se vede treaba că la mijloc. a fost o 
teribilă neînțelegere. Oricum, cu alt 
prilej și pentru mai multă siguranţă, 
promitem sä fim mai  insistenţi. 
Pină atunci... 

Cu toată stima, 
N. C. MUNTEANU 


Publicăm 
numai originale 


Publicăm în această pagină, cu 
plăcere si ori de cite ori avem pri- 
lejul, scrisorile cititorilor noștri. 
Considerăm că e de datoria noastră 
să ne facem ecoul cerinţelor, sugesti- 
ilor si doleantelor celor care iubesc 
filmul. Am fi publicat, fără îndoială, 
considerînd că are dreptate în cele 
ce ne scria, şi scrisoarea tovarășului 
lon Manea din București (în esenţă, 
domnia sa susținea și argumenta 
necesitatea unor scurte și lămuritoa- 
re prezentări care să precedeze fil- 
mele mai importante sau mai difi- 
cile programate -la Telecinematecă, 
așa cum a fst cazul cu pelicula ja- 
poneză „Tronul insingerat"). Am fi 
publicat scrisoarea, desigur, dacă 
n-ar fi fost reprodusă aproape in- 
tegral în „Contemporanul“ nr. 12 
din 15 martie 1974. Verificînd lu- 
crurile, am constatat cu uimire că 
scrisoarea primită de noi nu este 
decît copia la plombaginä -a unui 
original trimis probabil la „Contem- 
poranul”, 

Dar, să știți tovaräse Manea, nu 
pentru că ne-ati trimis doar o 
„copie“ sîntem noi supăraţi! Că se 
mai întîmplă. Totul e să nu vă re- 
petati. Oricum, mai scrieti-ne. Scri- 
sorile dumneavoasträ ne plac. Dar 
numai intr-un singur exemplar, 
Dacă se poate! 


de necesitatea unui dialog nemijlo- 
cit cu publicul. În dorința de a-și 
apropia cît mai mulţi spectatori, 
mai ales în rîndurile celor tineri, 
si pentru a cunoaște opiniile acestora 
despre filmul documentar, a fost or- 
ganizatä o întîlnire cu elevii liceului 
„George Coșbuc“ din București, 
precedată de vizionarea cîtorva dintre 
cele mai noi filme documentare 
ale studioului, printre care, în avan- 
premieră, şi „larna unor pierde- 
vară" — regia lon Moscu. Proiectia a 
fost urmatä de discutii cu realiza- 
torii filmelor prezentate, 

Calde felicitări și... la cît mai 
multe asemenea initiative! 


spunem că licenţele multor filme 
sînt extrem de piperate. Cei care 
achiziţionează filme fac şi ei ce pot. 
Şi asta e o altă problemă. Pe de altă 
parte, trebuie să recunoaștem că, 
adeseori, , Romänia-film" s-a dovedit 
a fi foarte promptă în achiziţionarea 
unor filme la zi („Mafia albă“, „Asa- 
sinarea lui Mateotti", „Stare de ase- 
diu“, „Atentatul“, „Efectul razelor 
gamma..." etc). 

Problema problemelor, după cîte 
sîntem informaţi si de alţi cititori, 
e că în multe localităţi din ţară, 
printre care şi orașe mari cum e Ti- 
misoara, unele filme sosesc la multe 
luni după premiera bucureșteană 
şi fără o popularizare corespunzä- 
toare. Şi asta nu e bine. Nu e bine 
deloc! 


film--şi televiziune 


Tristele duminici 


Säptämini la rînd exigenta 
responsabililor cu duminicile 
noastre  telecinematografice 
s-a clătinat serios de tot, 
coborînd la altitudini foarte 
joase, primejdios de aproape 
de nivelul mării. După filmul 
muzical „Cabriola”, în care“ 
nimic nu se- lega decit cu 
nimic (Cabriola fiind o iapă, 
dar în film se cînta şi se dansa 
despre tauri şi corride), a ur- 
mat „Cu buzunarele goale, 
dar cu inima plină“, un elocvent 
recital de sărăcia duhului 
acoperită cu pretenții de 
critică socială, cu actori care 
trăgeau cu coada ochiului la 
camera de luat vederi, pros- 
tindu-se în engiezeşte, într-un 
dublaj: nenorocit si cu un 
ciudat „he-he“ la fiecare două 
cuvinte. În fine, „Trei pălării 
pentru Lisa" a fost dincolo de 
bine si de rău. Adică, nimic, 
Un nimic absolut și cîntat, 

Anual se fac în lume vreo 
3 000 de filme, bune și proaste. 
Si asta de vreo 15 ani. Cuatit 
mai de mirare cum, din acest 
ocean de filme, se dibuiesc la 
fix cele mai proaste si li se 
fac vînt pe post Duminica! 

Altceva, dragi colegi, altceva! 


Amza Pellea: 


„Mă iau la întrecere cu mine însumi...“ 


[<<] 
— Ce mai faceţi, stimate 
Amza Pellea? Firește, nu 
aştept de la dumneavoas- 


nema 


trä conventionalul «bine».. 


— Mä si pregäteam sä vä räspund: mä 
iau la intrecere cu mine insumi. Mä inte- 
reseazä rezultatul, vreau sä stiu pe cine 
mä pot bizui la nevoie. Dacă vreți adevărul 
(si numai adevärul!) vietii mele, aflati cä 
ea se desfășoară între rapidul Traian si 
masina pe care o las intotdeauna in garä, 
cä-mi numesc zilele nu luni, marti, miercuri, 
cum li se zice de la facerea lumii, ci zile 
oltenești și restul zilelor, iar restul zilelor 
sint nu numai bucureștene, ci și altele, 
după locul filmărilor, că respir necontenit 
aerul pur din sălile de repetiții și mirosul 
splendid al hirtiilor aduse la semnat în 
cabinetul de director, că-mi citesc rolu- 
rile în timp ce măninc și-l improvizez pe 
nea Mărin în tren, că... Dar nu mă pling, 
nu mă pling... 


— Cel mai mult și mai mult ne plac 
bărbaţii care nu se pling. Între noi, fie 
vorba, cînd v-aţi asumat riscul de a 
conduce Teatrul Naţional din Craiova, 
de a rämine și actor al Teatrului de 
Comedie și de a nu ne lipsi de intilni- 
rile cu dumneavoastră pe marele și 
pe micul ecran, ați știut ce vä așteap- 
tă... 


— Si cum vedeţi, am ajuns să joc la 
televiziune în «Cadavrul viu». Rolul titular 
Cum s-ar spune, m-au simţit bine tovară- 
sii... — mi se potriveşte rolul ca o mänusä 
Dar gata cu umorul negru... 


— „sintem gäzduiti de revista «Cine- 
ma», să vorbim deci despre filme! 


— Tocmai acum cind am hotărit sä 
suspendăm «umorul de spinzurătoare», 
cum îl numesc germanii? Adevărul e că 
în momentul acesta eu sint în primul rînd 
director de teatru... lar ca om de teatru, 
cel mai tare mă doare... nu, nu e bine spus.. 
Lupta noastră cea mai puternică — da, 
aşa e mai exact — lupta noastră cea mare 


«Treapta 


următoare 


pe care trebuie s-o atingă multe din 


filmele noastre 
e cea cu care se trece de la artizanat 
la artă» 


o ducem împotriva blazării. Împotriva func- 
tionarismului dramatic. A plictisului. A 
comoditätii. Vrem sä facem ca actorul sä 
participe total in spectacol, sä joace cu 
bucurie pe scenä. 


ja"! 
— Pofta aceasta de a juca — pe sce- 

nä ca si in film — se transmite de la 

text la regizor, iar de aici la actori, cînd 

și unul și ceilalți își iubesc și înțeleg 

toate sensurile unui text. 

„PO PRE CE E ZE OSCE E BE 


— Cu condiția să aibă si ei această 
patimă. Sint tot mai multe semne de ase: 
menea trăire, de asemenea mistuife în 
spectacolele craiovene și asta mă bucură 
cel mai mult. Paradoxal, dar perioada a- 
ceasta a mea de directorat nu mă îmbogă- 
teste atit ca experiență administrativă (în 
problemele acestea am un ajutor de nă- 
dejde in directorul adjunct, Alexandru 
Dincă), ci tot ca actor ies mai ciștigat. 
Intri pe altă ușă în zona (minată!) a sensi- 
bilitätii artistice si trebuie sä o faci cu 
multă delicateţe. Aici în teatru, ca si in 


cinematografie, orgoliile sint mai aprinse, 
vanitätile mai active, susceptibilitätile mai 
ușor de rănit, subiectivismul mai puternic. 
Nu poti ignora această materie primă a 
creatorilor de frumos — sensibilitatea — 
fără a cădea adinc in gresalä. Da, nu-i 
treabă ușoară să fii măcar si sub-sef al 
unui sector de suflete. 


LTA e DR e RUE EEE SERE 
— Apropo, cînd aţi fost uns director, 
mi-ati declarat sus și tare că nu veti 
juca pe scena craioveanä Ziceam a- 
mindoi că un director-actor poate fi 
tentat să-și croiască repertoriul pe 
talia proprie şi de aceea ati hotărit 
să vä retuzati acestor ispite. Mie mi 
s-a pärut nedrept si crud pentru craio- 
veni. Dar, mă rog, v-aţi ținut de cuvint? 
mi 


— M-am ținut. Cu o excepție: joc în 
reprezentație — în «Interesul general». 
Tot din dragoste pentru spectatorii din 
Oltenia. Nu știți că iubirile te fac să-ți 
mai calci cuvîntul? Şi pe urmă, l-am päs- 


Completare la fișa aproape personală, 


apărută in «Cinema» nr. 6 din 1971. Rolurile, mai mult sau mai puțin impor 


tante,. interpretate de Amza Pellea în filmele: «Săgeata căpitanului lon» 


«Ciprian Porumbescu», 


«Aventurile lui 


Babușcă», «Apașii» (producție 


DEFA-Berlin), «Proprietarii», «Porţile albastre ale orașului», «Un comisar 
acuză» si în serialul TV «Un August în flăcări» 


trat pentru ei si pe nea Mărin... Ati obser- 
vat că pinä la el, ori de cite ori apărea pe 
scenä un täran era fie moldovean, fie arde- 
lean? Ei bine, am avut mica mea ambitie 
sä aduc pe scenä sprinteneala si hazul 
oltenesc. 


PT aa] 
— Adevärul e cä, oricit v-ar reprosa 
si vi l-ar refuza specialiștii cu gusturi 
subțiri pe nea Mărin, el v-a scos paloșul 
din minä, cușma cu egretă din cap 
și v-a făcut sä descälecati din istorie 
aici, azi, printre noi, printre olteni. Si 
totuși, Amza Pellea, spuneti-mi sin- 
cer, nea Mărin nu a fost o momeală 
pentru cucerirea cea mai rapidă a 
ceea ce numim «marele public»? 


— Lucrurile se amestecă prea tare între 
ele ca să le mai poti pe urmă despărți. 
Adevărul e că nea Mărin mi-a dat imensa 
bucurie de a glumi pe neräsuflate, de a 
improviza — de fapt să știți că vorba lui e 
felul meu obișnuit de a vorbi, cel în care 
mă simt cel mai la indeminä, cel în care 
gindesc — dar tot el mi-a adus și mari 
necazuri. Am fost suspectat de cochetărie 
facilă cu publicul. Am fost acuzat că 
nu-mi păstrez gradele artistice. Mi s-a 
reproșat că-l compromit pe Mihai Vitea- 
zul! Mi s-a imputat că pătez obrazul ingi- 
nerului Petrescu! 


[ie SE SMS 

— Si cum toate acestea nu s-au in- 
timplat, gata, trecem la problemele 
filmului, cu voia dumneavoastră, de- 
sigur. Sau cumva nu avem despre 
ce vorbi de vreme ce tot aminäm su- 
biectul de la începutul interviului? 
An secetos pentru film, anul trecut, 
stimate Amza Pellea? 


— N-aș putea spune. Sau, mă rog, dacă 
dumneavoastră considerați că cinci filme 
e o recoltă slabă... Nu stiti cum e cu fil- 
mul? «A fost pe cînd nu s-a văzut, azi îl 
vedem si...» Vreti titlurile? Poftim, desi 
nu cred că vă vor spune prea mult: «Apa- 
şii» — producție germană; «Proprietarii», 
filmul fraților Creangă; «La porţile albas- 
tre ale oraşului» (scenariul lui Marin Pre- 
da); «August în flăcări» (scenariul lui 
Eugen Barbu) și filmul lui Sergiu Nico- 
laescu «Un comisar acuză». 


— Filmele v-au dat — toate cinci — 
satisfacţii depline? Ar fi într-adevăr 
o performanță... 


— Cu care, firește, nu mă pot lăuda. 
Nu, dacă stau și mă gindesc bine — și de 
fapt, nici nu-i nevoie să mă gindesc bine 
— trebuie să accept ideea că un singur 
rol m-a bucurat adinc: cel al comunistului 
ilegalist Pirvu din «Un comisar acuză»; 
și mă grăbesc să adaug că nu e rolul prin- 
cipal al filmului. Celelalte patru sint, ca 
de obicei, mai mult niște schițe, niște 
contururi vagi pe care trebuia să le umplem 
noi, actorii, cu viață. 


— Si atunci, iertati-mi indiscretia in- 
trebärii: de ce le-ati acceptat? 


— Din motive de antrenament. Ca sä 
nu-mi ies din minä. De vreme ce timpul 
tot trece, de vreme ce «marele rol» nu m-a 
pindit chiar dupä colt, mai bine sä joc 
decit sä lincezesc. EI, marele rol, trebuie 
sä te gäseascä intotdeauna pregätit, mä 
credeti? Si pe urmä, sä ne-ntelegem: rolu- 
rile din celelalte filme nu erau proaste, 
imi ridicau toate cite o problemä de inter- 
pretare, mai ales cä, de fapt, erau variatii 
pe aceeasi temä, pe acelasi personaj — 
si trebuie muncit pentru a se gäsi diferen- 
tierile, nuantele de la unul la altul. Ade- 
vărul e că treapta următoare pe care tre- 
buie să o atingă multe din filmele noastre 
e cea cu care se urcă de la artizanat la artă. 
Cu care se trece de la unele momente 
tulburătoare la un întreg film tulburător. 
Eu îl aştept încă. Cu incredere. Să știți, 
curind, curind îi sună lui ceasul!.. 


Sanda FAUR 
13 


ugen Mandric: 


5 E 


pateticul ,lusid** 


—— —Nucumvavre: sä stăm de 
vorbă, înainte de...? m-a in- 
nema trebat Mandric, atunci cînd 
i-am spus că aş vrea să scriu 
ceva despre el, scenaristul 
nostru nr. 1 in domeniul do- 
cumentarului 
— Ce să stăm de vorbă? De 25 de ani 
îți iau interviuri... i-am răspuns, tandru 
mirat doar pe dinăuntru că-i poate trece 
prin cap ideea unui interviu între noi doi. 
De 25 de ani ii iau interviuri lui Eugen 
Mandric, luindu-mi mie insumi interviuri 
— acesta este adevărul adevărat și mai 
departe de această frază nu mă pot obiec- 
tiviza in ceea ce-l privește. Mai departe 
nu am decit secvențele — sute si mii — ale 
unui enorm documentar trăit și turnat im- 
preună, sonorizat și tăcut impreună, mon- 
tat si mixat unul lingă altul, la acea «masă 


Scenaristul nr.1 al documentarului nostru, 
Eugen Mandric, 
a adus 
«dulşea» omenie moldovenească, 


uralele revoluției, 

ura sa față de birocratie si insensibilitate. 
A impus un stil. 
Un stil inimitabil 


Masele în plină revoluție: substanța incandescentă a documentarelor lui Mandric 


de montaj» divină si infernala numită — 
«cum dracu-i spune?... am cuvintul pe 
limbă... a, da— viaţa»... (replică din Mazilu) 
Cred că am scris și am jucat cu Mandric 
un film frumos la care — spre cinstea 
noastră — nu am găsit incă un «the end». 
Avem în el de toate, din toate: cringuri şi 
dumbrăvi minunate (din Sadoveanu), şe- 
dinte, critică, autocritică, lozinci minu- 
nate (din «Aşa s-a cälit otelul» si «Înfrin- 
gere»), versuri, duioșii, lacrimi, credință 


minunată (din Labiş: «noi nu, niciodată, 
noi nu»...), cai fără westernuri, westernuri 
fără gloanţe, pahare de vin si unele femei 
(din Camil și Creangă), porţi prin care 
trece albă regina nopții, moartă (din Emi- 
nescu), morţi, răniți, strigăte, sarje fără 
cavalerie, tăceri fără urmări, răni nebanda- 
jate (din Malraux), sănii din Esenin, risete 
homerice, cintece de chef și dor, bancuri, 
unele tancuri, sarcasme și vorbe tari (din 
Caragiale, Svejk şi Mazilu), şi peste toate, 


urmăriţi aceste documentare 


Colibaba 


Titus Mesaros a realizat de 
curind un film dedicat lutu- 
lui, metamortozei acestuia, 
devenirii lui misterioase si 
tulburătoare în ceramică. Mi- 
nunile pämintului ars ies din 
miinile mesterului olar Constantin Coli- 
baba. Este un film despre bucuria rodu- 


14 


lui, rod solar mäsurat in rotunjimi de 
strächini, ulcele si cäni. O imensä blindete 
topeste gestul olarului in apropierea rotii 
sale. Nasterile din univers se repetä la 
infinit, la infinit vasele cresc vase. Lutul 
se roteste, se mlädiazä, la o apäsare abia 
perceptibilä a miinilor olarului, naste for- 
ma, frumusetea, neostoita fragilitate a 
ulcioarelor. Vasele sint purtate cu grijä, 
ca pruncii, sint legänate pe brate, sint 
așezate cu migalä unul alături de celălalt, 
pentru a cunoaște belșugul culorii. Cu- 
loarea se adună în teasc, apoi plesneste 
şi se prelinge in linii şi cercuri pe faţa 
lutului. Culoarea peste culoare se așază 


lingă toate. ne avem pe noi, avemdin noi, 
idei, näzdrävänii, comentarii, patetisme, 
generozitäti, orgolii, o devorantă dragoste 
care ne dă dreptul la a mixa superior si cu 
ingäduintä cotidianul. În toate filmele în 
care am jucat, n-am avut partener mai po- 
trivit simtirii mele ca Eugen Mandric. Ni- 
meni — doar o femeie — nu mi-a spus mai 
täios ce crede despre mine, ca el. Nimeni 
nu m-a luat peste picior mai al naibii, ca 
el. Nimeni nu mi-a spus mai frumos: «Scrii 


spre a naşte călăreţi pe cai de poveste 
cocosi, tlori, pesti, frunze, semne cerești. 
Apoi vasele impodobite ca niște mirese 
intră-n cuptor spre a cunoaște focul ce le 
va izbăvi de moarte, imbogätindu-le cu o 
a doua naștere. Imaginea filmului, de o 
căldură și o transparenţă de chihlimbar, 
aduce prinos acestui miracol. Cadenta 
filmului este in deplină armonie cu rit- 
murile rituale ale universului, ritmurile 
stelare ale roții olarului. Un plan obsedant 
revine: este vorba de ochelarii artistului, 
așezați alături de un vas smältuit, in 
apropierea unei strächini cu vopsele. A- 
celasi timp trece prin toate si peste toate, 
däruindu-le o nouä duratä, la adäpost de 
schimbarea anotimpurilor. In casa olaru- 
lui, la masa lui pe care vasele se insirä spre 
a primi binecuvintarea bucatelor, vara 
dureazä dintotdeauna. 


semnat: 
Eugen Mandric 


g-metraje documentare 


e «Pagini de istorie» (1963) 

e «25 de ani din două milenii» 
(1969) 

e «Lumea între două războaie» 
(1970) 

e «Victorie în mai» (1970) 

o «Împotriva întunericului ver- 
de» (1971) 

e «Libertate, republică, demo- 
cratie» (1972) 


e «Conducătorul revoluționar, 


bărbatul de stat, omul» (1973) 


o «În această țară, comuniștii» 
(1971) 

e «Tärani și muncitori noi sin- 
tem» (1972) 

e «Critica societății de consum» 
(în pregătire) 


Circa 4 000 kilometri peliculă, co- 
mentată pentru jurnalele de actua- 
litäti si filmele documentare ale 
studioului «Al Sahia» — (1961— 
1973) 


Trei filme 
politice 


> Intr-o discuţie despre filmul 

de actualitate nu se poate 

noema omite funcția majoră pe care 

o are filmul documentar in 

formularea adevărurilor sim 

ple ce fac adevărul Cetăţii. 

Am văzut de curind trei filme produse de 

Studioul «Sahia». filme definitorii pentru o 
asttel de înțelegere a genului. 


timpenii»... ca Mandric. Nimeni nu m-a 
ambitionat întru anti-idilism, antirasism, 
anti-antirealism si antievazionism ca Eu- 
jen. Aläturi de Raicu — constiinta criticä 
a amindorura — Mandric a fost, sä zic si 
eu ca Edith Piaf, cäci de multe ori m-am 
supus ca o temeie vorbelor lui tari, «mon- 
homme»... Si toate astea nu in etern, ci la 
timpul potrivit. Voi mulțumi multă vreme 
sorții cind mi l-a scos în cale, exact cind 
trebuia, nu mai devreme, nu mai mult decit 
trebuia. Exact la clipa necesară, Mandric 
m-a învățat ce e aia poftă de viață, o dum- 
bravă sadoveniană, un vin bun, o privire 
scinteietoare de femeie, farmecul unei di- 
mineti incälecind o bicicletă, undeva, prin 
Ardeal, plecind ca Butch Cassidy si al său 
compars, trecind vijelios prin păduri de 
putea spune lumea, văzindu-ne: «cine-s 
băieții aceștia extraordinari?», pinä am 
căzut de pe velociped si el a inceput sä 
ridă ca un frate Jder. Precum Florin Mu- 
gur, poetul prinților — scriam pe vremuri 
cu frică de Mandric. Gura lui era bleste- 
mată și te putea poci pentru o gogoașă, 
pentru o trompetă prost plasată, că nu mai 
aveai viață pe o zi și-o noapte. El mia 
inoculat în acea perioadă alergia la min- 
ciuna, fie și benignă. ca și la cenușiul cu 
care mulți credeau că fac realism. 


Mandric scria o proză — cine-și mai a- 
mintește de ea, de nuvelele lui remarcate 
de Sadoveanu, mindru c-a mai găsit un 
fälsenean talentat, trist e că pinä si Man- 
dric parcă a uitat de ele! — o proză sănă- 
toasă, mustoasă, păstoasă, romantică, cu 
activiști de partid pätimasi si senzuali, cu 


rubricii «Viata de organizatie UTM» — 
partizanul semnificatiilor majore, unul din 
acei caracterizati de Godard cu definiția 
nemuritoare: «condamnatii la a semnifica» 
(precum Preda, Barbu, Titus, Mazilu, Tic 
— tradiție bătută în aur a literaturii noastre). 
In lumea noastră de pustani hämesiti ai 
scrisului, nuvelele si reportajele lui Man- 
dric erau evenimente ale vieții noastre 
ardente, pasionate — alături de poemele 
lui Labiş. Scrisul lui era al unui romantic 
realist, nebun după sat, după satul ade- 
vărat — nesemanatorist, antilozincara. dar 
devorat de subiimeie lozinci ale infruntării 
dintre vechi și nou. Nu mulți au trăit, au 
înțeles si au deschis ochii mari ai intele- 
gerii la această revoluționară şi fundamen- 
tală ciocnire a socialismului cu trecutul 
în realitatea noastră, pentru care Mandric 
s-a cheltuit în strigăte, articole, iluzii şi 
nopți dormite pe ziare și colțuri de mese 
redactionale, pină au apărut alți copii ai 
minunii ca Fănuş, ca D.R.-ul, post-labi- 
sienii în proză, in tata cărora Mandric n-a 
mai ris, n-a mai ridicat din umeri, n-a mai 
spus nimic mordant ci, în chipul cel mai 
enigmatic, a inceput a tace. Ruptura aceas- 
ta, falia, crăpătura — cum ar spune Scott 
Fitzgerald la care n-am reuşit să-l corup 
pe acest om carea putut o noapte intreaga 
să mă enerveze la Bistriţa Năsăudului, în 
casa de oaspeți, tinind-o una şi bună că 
«lon Creangă al meu n-are treabă cu Ca- 
mil al tău». parcă Petrescul n-ar fi fost si al 
lui — tăcerea in proză a lui Mandric după 
anii '60 nu e menirea mea s-o explic aici, 
s-o explice el, psihanalistului său, deși am 
si eu intuitiile mele... Cert este că fenome- 


ventate, în fel de tel de boscorodeli, mare 
leneș în a bate cimpii literari, Mandric s-a 
plasat — și în film — tot pe tărimul realu- 
lui, al vieţii netrucate, al politicului arza- 
tor, al adevărurilor de fiecare zi (de la jur- 
nal și la comentarea «a ceea ce se vede 
la fiecare pas») pînă la adevărurile Isto- 
riei bazate numai şi numa! pe tapte, pe 
«imagine», care orice-ai zice orice-ai face 
nu poti zice că n-a fost așa. Comentariile 
«Sahiei», ale jurnalelor lui de actualități, 
au trăit ani de zile din farmecul său, din ob- 
servatiile sale realistice, la care sala fre- 
mäta ca la westernul ce urma jurnalului. 
A existat un stil Mandric al comentariului 
de jurnal, un stil inimitabil pe care orice 
cetățean îl recunoştea nu dintr-o mie, 
căci în acest domeniu — al comentariilor 
noastre de film — nu există și nu a existat 
vreodată o varietate de stiluri. Mandric a 
adus pe un teren arid și dificil — dulsea 
omenie moldovenească, accentele sale de 
moș Virlan, hitre și patetice, uralele, dar 
si ura sa sacră față de birocratie, inumani- 
tate, insensibilitate si «porcărie»... Imagi- 
nile cele mai stas căpătau deodată un fior 
din cauza glasului său de politețe sadove- 
niană, de înțelegere fraternă, de respec- 
tare sfintă a Revoluţiei și a Chartei Dreptu- 
rilor Omului. Spiritul său deschis, demo- 
cratic fără vreun efort, «descuiat» fără 
crispare, apelurile lui cu totul normale la 
ceea ce-i normal, logic, rațional și echili- 
brat în om, au electrizat mulţimi de specta- 
tori care încetau să se mai foiască la «jur- 
nal» şi la «completare», fiindcă glasul a- 
cela era şi este omenesc, al unui om nor- 
ma! ca si noi, cu nevastă ca si a noastra, 


Individul in plină revoluție: obsesia scenaristului de non-ficțiune 


sensuri mari — mai ales cu sens. Mandric 
— şi îndrăznesc a spune — ca si noi toți 
cei care eram odată «corespondentii spe- 
ciali» ai «Scinteii Tineretului», a urit din- 
totdeauna literatura fără sens, absurdis- 
mele stupide, cuvintele legate in fraze 
absconse, a sforăit de cind il ştiu in fața 
poeziei nonsensului, l-a busit risul, risul 
lui unic, la auzul prozei scrise «adinc» pe 
marginea nimicului; el a fost — cam de pe 
vremea cind făcea procesele-verbale ale 


«ln fiecare zi», realizat de Felicia Cer 
năianu, prezintă trei destine paralele, trei 
femei care trăiesc în imediata noastră 
apropiere, reincepind zilnic munca lor, 
gesturile lor simple și veșnice, surisul 
lor, încrederea în oamenii din jur, dragos- 
tea pentru acești oameni. Întrebate despre 
viaţa lor, ele răspund cu stingăcie, cu 
modestie, cu emoție. Am găsit în acest 
film tonul simplităţii, inteligența necesa- 
ră redescoperirii lucrurilor, luciditatea de 
a ne privi în față, naturaletea faptului ne- 
trucat. O fată tinără si frumoasă vorbește 
despre băiatul ce și-l dorește de soț, 
cuvintele ei curg clar către noi, o proas- 
pătă armonie străbate intregul film si 
pentru citeva minute uităm atmostera 
falsă și contrafăcută a asa-ziselor filme de 
actualitate. In acest film, adevărurile sint 
frumoase şi inalte. Dar mai sint şi altfel 


nul a avut loc, Mandric n-a mai scris nu- 
vele și s-a aruncat — cu acea patimă ne- 
crutätoare proprie lui, cu umor, cu tarmec, 
cu «lusiditate» si panas — in filmul docu- 
mentar, in jurnalul de actualități, pe täri- 
mul umbrelor și imaginilor pilpiitoare în 
care, dintre cunostintele mele moldove- 
nești, un singur om din Tara de Sus il mai 
egalează in pasiune, directorul Arhivei 
naţionale de film — H. Dona... 
Neincrezător in «aiureli». în povesti in- 


de adevăruri 

Alexandru Boiangiu, în «Un pahar prea 
plin», şi lon Moscu, în «larna unor pierde 
vară», încearcă să descopere o altă față 
a vieţii de fiecare zi. Alături de oamenii ce 
durează viața harnică și dreaptă a Cetăţii, 
sint si alții ce stau în spitale pentru dezal- 
coolizare, bărbaţi trecuți de prima tinerete 
ce n-au cunoscut niciodată munca, tineri 
exmatriculati din școli al căror ideal este 
să devină cascadori, fete tinere arestate 
pentru prostituție. Acești oameni isi duc 
viața printre noi. Orele lor, petrecute la 
masa de joc, pe ringul de dans al barurilor, 
în subsolurile cramelor, se derulează para- 
lel cu intrarea schimbului trei din fabrici, 
cu gesturile femeilor ce pregătesc pache- 
telele de mincare ale copiilor lor, cu intra- 
rea în mină, cu începutul unei noi zile. 
Cum au ajuns aceşti oameni aici? Oare 


cu leafă ca si noi, cu exigente ca si ale 
noastre, cu pätimasa dorintä de mai bine 
care nu ne poate päräsi, oricite ni s-ar 
întimpla. 


Nimic mai relevant în publicistica filma- 
tă a lui Mandric decit acest respect suprem 
pentru demnitatea omului, pentru demni- 
tatea inteligenţei și a condiţiei sale umane, 
sentiment descins dintr-o incandescentă 
tuziune intre ceea ce ştie de la Marx si 


ceea ce iubește din Sadoveanu. EI a fost 
primul care — să numesc poate un tleac, 
dar am văzut ce corespondență a primit 
pe marginea lui — și-a permis la blocno- 
tes-ul său tv., să-și înceapă emisiunea cu: 
«Stimate telespectatoare!». Și pentru a ne 
intoarce la marile idei, la tunaamentalele 
opțiuni — de la care Mandric, trecut si el 
prin muite — nu a abdicat, sa enumar prin- 
tre calitățile incontestabile din vorba, scri- 
sul si montajele sale cinematografice (do- 
minate de un «ochi» într-adevăr poetic și 
patetic) ura, fie ea uneori stridentă, dar 
nu-i voi imputa niciodată un asemenea 
«defect» în acest domeniu, față de fascism, 
față de rasism, față de nedreptate, față 
de imbecilitate, «și ea neodihnită» (cum 
zice Don Quijotte la care Mandric ţine 
cit mine!) care mai sträbate mari zone, 
mai mult sau mai putin planetare. Aici, 
artistul din el trage bine, se luptă aprig, 
glasul i se înalță frumos și convingător — 
chiar dacă pentru urechile unora «sono- 
rul» său ar putea fi mai scăzut din p.d.v. 
estetic. Ăsta să-i fi fost tot păcatul! 


Păcatele-i însă există — și nu împotriva 
mea, celui care l-am îndurat cu credință 
sancho-panzescă, i se va zburli mustata 
de Stefänitä Vodă... O anume oboseală — 
stupid a fi negată mai ales la cei care s-au 
cheltuit atit de darnic ca el — i-a slăbit 
vigilenta față de ceea ce altădată il făcea 
să fie cu ochii în patru: facilități de ton, 
frivolitäti fără umorul lui, nehotăriri prea 
marcate între a fi sobru si a fi exploziv, 
idei de multe ori prea generale și lipsite 
de acel «amănunt gravid de universal», 
cum spunea odată Călinescu nu în legă- 
tură cu filmul documentar, desigur, dar 
formulă de frontispiciu pentru orice do- 
cumentarist. 


Ce-ar putea să spună Mandric la aceste 
imputări de — nu o ascund — mare tan- 
drete? 


Le stie. In pofida sau, mai ales, multu- 
mitä pateticelor sale simtiri, Mandric e 
un «luşid». Si de ce i le-as imputa apăsat 
sau prin viu grai — în cadrul unui interviu? 
— cind noi doi ne pricepem din ochi? Cu 
acea nouă melancolie a sa, parcă-l văd 
schimbind vorba și propunindu-mi să-i 
spun ceva nou despre criza energiei mon- 
diale si propunindu-mi să plecăm cu ma- 
sina-i bezmeticä la Mălini. 


Căci dacă există pentru mine un Man- 
dric inalterabil, incoruptibil, mai presus de 
toate micimile si oboselile vieții, dincolo 
de toate nisipurile, oazele si casele de 
oaspeți unde am pus la cale citeva galaxii, 
dincolo de filme si de noapte, e acela, 
nefilmat, aflat în afara arhivelor posteri- 
tätii, abia zărit printre lacrimi, cel care 
plingea in hohote, desfigurat de durere, 
în fața mormintului lui Labis. Cind Man- 
dric se va decide să scrie sau să filmeze 
ceva cu intensitatea acelui sentiment, cind 
Mandric va găsi puterea si inspirația să-şi 
realizeze o asemenea decizie — el, «lusi- 
dul», va putea muri liniștit. 


Radu COSASU 


urmăriţi aceste documentare 


noi n-avem nici o vină? Indiferenta noas- 
tră e inofensivă? Pentru aceste întrebări, 
pentru neliniștea ce o provoacă in noi, 


consider aceste filme angajante și poli- 
tice in cel mai înalt grad. 


Luminita IOAN 


Productii ale Studioului «Alexandru Sahian. 
«Colibaba». Regia si scenariul: Titus 
Mesaros. Imaginea:William Goldgraber. 
«in fiecare zi». Regia: Felicia Cernäianu, 
Scenariul: Andrei Cätälin Bäleanu. Ima- 
ginea: William Goldaraber. «un pahar 


plin». Regia si scenariul: Alexandru Bo- 
iangiu, Imaginea: Carol Kovacs. «arna 
unor pierde-vară». Regia: |. Moscu. Sce- 
nariul: Platon Pardäu, Imaginea Kiamil 
M. Kiamil. 


Semnat: 


O 1967 — «Gioconda fără suris» 


O 1971 — «Serata» 
O 1974 — «Trecătoarele 


iubiri» 


Malvina 


cu luciditate 


O scenaristä cu numele Mal- 

vina Ursianu? Nu cunosc, 

iatä un räspuns cu care si 

nouă, profesionistilor, ne-ar 

place să ne jucăm, să-l in- 

toarcem pe o parte și pe 
alta, dacă rigorile meseriei nu ne-ar obliga 
uneori să despicăm trunchiul de rădăcină 
sau mai rău, sä pindim mereu unde începe 
marea și unde sfirșește cerul (ba, să ară- 
tăm chiar si cu degetul), sä despärtim, 
brutal, ceea ce s-a născut ingemänat. În 
conștiința noastră, a tuturor, există o ci- 
neastă Malvina Urșianu, singura poate 
care a izbutit, în perimetrul cinematogra- 
fiei autohtone, să acopere noțiunea de 
film de autor de la inältimea seriozitätii 
și a demnităţii intelectuale pe care le im 
plică, să ne demonstreze că universul ale 
cărui porţi ni le deschide ii aparține, cum 
ar zice Orson Welles, «precum singele». 
A ţi-o imagina pe cineastă lucrind după 
ideile altora sau dindu-și scenariile pe 
miini străine, mi se pare o speculație mä- 
runtă, un exercițiu didactic chinuit. Ma- 
terialul ei literar nu este unul care asteap- 
tă, supus, avatarurile vizualizării, ci le con 
ține din însăşi clipa in care cuvintele accep- 
tă să se inläntuiascä in fraze. Scenariile 
sale tăinuiesc filme, asa cum blocul de 
marmoră adăpostește chipuri doar de 


Da. 


Există o cineastă, 


singura, poate, 
care a izbutit să acopere noțiunea de 
film de autor 


Filmul unei imposibile întoarceri 
(«Gioconda fără suris») 


carnetul documentaristului 


Nu vă pierdeţi capul! 


Filmati, cintind... 


[11] 


16 


sculptor stiute. Vorbim despre scenariile 
unui autor de filme cu conștiința că tre- 
buie incercate toate usile care duc la el. 

Intilnindu-se cu cele trei filme ale Mal- 
vinei Ursianu la distante bunicele de timp, 
cam o dată la trei ani, neavind o prea bo- 
gatä experientä a stabilirii, peste timp, a 
unor puncte de contact intre o creatie regi- 
zoralä si alta, obisnuiti mai degrabä cu 
campionii zigzagurilor printre preocupäri 
«variate», este foarte posibil ca unii spec- 
tatori sä nu mai fi sträbätut calea dintre 
filme, sä fi rämas, de fiecare datä, in cercul 
«Giocondei fără suris», al «Seratei» ori al 
«Trecătoarelor iubiri». In plus, seductia 
fiecărui film, în parte, poate avea și efectul 
paradoxal de a-l estompa pe celălalt. Luaţi 
pe nepregătite, trebuie să mărturisim că 
si noi, am simţit acest efect. Îmi ingädui 
sa repet ceea ce am mai încercat o dată 
să spun, chiar in aceste pagini, că peste 
filmele Malvinei Ursianu nu am arcuit pun- 
tile care așteptau și trebuiau să fie întinse. 

Faţă în față cu scenariile, cu nuditatea 
cuvintelor, descoperim, mai acut, senti- 
mentul că, pentru autoare, a trece de la 
fraza scrisă la cea cinematografică nu în- 
seamnă a găsi imaginile adecvate celei 
dintii, a o supune unui «joc secund», ci 
doar a trezi la viață materia verbală. Luci- 
ditatea tăioasă a cinematografului de tip 


a i 
SLA 
A 
ad 
x 


Filmul unei nopți «care a tăiat istoria în două» 
(«Serata») 


Regizorul Titus Mesaroş ne 
povesteşte cum se poate 
tace un scurt-metraj «după 
ureche»: : 

La Birca nu mai fusesem. 
Cunoșteam pictura lui 
Gheorghe Miträchitä si toc- 
mai asta mä indemnase sä-i duc cintecul 
să-l picteze. Pictorul, însă, nu era acasă. 
Plecase, in capul satului, să picteze arcul 
de triumf al comunei. As fi preferat să-i 
cint între patru ochi, dar pină să-l cheme 
careva de unde era, se strinsese în jurul 
nostru o grămadă de lume. Eram obosit de 
drum, iar soterul pierduse orice interes 
pentru munca de creație. Mă gindeam, la 
un moment dat, să-i las pictorului textul 
cintecului si să plec.... 


nema 


— Cum sä pleci?! säri amicul meu. Va 
sä zicä i-ai cintat redactorului, i-ai cintat 
grupei de creatie, directorului, contabilu- 
lui sef, soferului, tuturor si tocmai acum, 
cind se decide soarta tilmului, sä pleci? 

„Pictorul intră pe ușă cu trupul lui 
indesat, cu fața inrositä de soarele de 
vară si, pinä sä mă reculeg, mi-o și luase 
înainte: 

— Dacă vreți tablouri, uite, nu le mai 
am decit pe ele, că avui o expoziție si le 
trimisei acolo. Luai şi niscai premii, iacă, 
tipăriră tablourile in program. Ästuia-i 
zice «leri paparudele, azi motopompele». 
Am încercat să-i spun lui Nea Miträchitä 
că pentru filmul «In pădurea cea stufoasă» 

am dori sä ne picteze un cîntec. 

— «Un cintec? Am şi cîntece şi poezii 


Ur'sianu: 


despre luciditate 


«Gioconda...», «Serata», «Trecätoarele iu- 
biri» nu este un invelis dobindit, severi 
tatea nu este a formelor, ci a fondului. 
Unghiul drept, obsesie a eroinelor Malvi- 
nei Ursianu, poate fi asimilat cu insusi 
semnul metaforic sub care se bolteste 
lumea filmelor sale; este unghiul drept al 
ideilor transante, al infruntärilor färä ami- 
nare, al intilnirilor necesare, al confesiu- 
nilor innobilate de absenta oricärei ipo- 
crizii, al despärtirilor irevocabile, al exa- 
menelor petrecute nu in fata oglinzilor 
oricum indurätoare, ci a oamenilor, a isto- 
riei. Nu intimplätor, actiunea nu se deschi- 
de niciodatä intr-un moment neutru al 
existentei, ci intr-unul decisiv pentru viata 
individului sau a unei colectivitäti: «Se- 
rata» este filmul unei nopti istorice «care 
a tăiat istoria in două», cum o numeşte 
cineasta în scenariu, «Gioconda fără su- 
ris» este filmul unei imposibile întoarceri, 
«Trecătoarele iubiri», al unui sfirşit imi- 
nent. Orele filmelor (si cind spun orele 
mă gindesc chiar la ele, la timpul restrins 
si grăbit care înghite mișcările persona- 
jelor) sint întotdeauna numărate, sînt lim- 
pezi; ele bat pentru cei care nu mai pot 
da inapoi, pentru cei care au ales cindva 
un drum, o credință, un loc, un tovarăș 
si care astăzi sint confruntati cu propriile 
lor opțiuni. Dacă teoreticienii cinemato- 


grafului «feminin» vor dori vreodată să 
abdice și vor avea nevoie de probe de foc 
le vor putea găsi și in neindurarea bărbă- 
tească cu care Malvina Ursianu isi sileste 
eroii sä ia act de amploarea unui adevär 
fundamental: intr-o societate a actiunii, 
si nu a contemplärii, nu optäm niciodatä 
doar pentru noi, implicatiile da-urilor sau 
nu-urilor individuale angajeazä destinul 
semenilor. 


Intransigenta cu care urmăreşte pină in 
pinzele albe consecințele unor trecute 
angajamente, conferă creaţiilor sale, din- 
colo de orice deosebiri, dincolo de alte 
posibile structurări, calitatea de a fi filme 
politice prin esenţa lor, nu prin raporta- 
rea neapărată la un eveniment. Răspun- 
derea, sentimentul coplesitor al räspun- 
derii, infringe cu consecventä limitele ca- 
tegoriei morale pentru a se integra, cu 
orgoliu, politicului ce presupune lucidi- 
tate incordatä, previziunea unui miine, pu- 
terea de a te proiecta in viitor, constiinta 
ireparabilului. «Gioconda färä suris» si 
«Trecătoarele iubiri» (sub primul lor strat 
— amare povestiri de dragoste), filme care 
mărginesc, în timp, «Serata», conţin ar- 
gumente ce pledează pregnant pentru 
ordonarea lor in una si aceeași familie. 
Deşi dezbaterea din cele două filme — 


| 


Filmul unui tragic destin 
(«Trecätoarele iubiri») 


Si pinä sä ne lämurim, incepu sä recite. 
Vreme de vreo douä ceasuri n-am gäsit 
nici un gol in care sä mä pot strecura cu 
cintecul meu. Abia spre searä, profitind 
de o scurtä pauzä, i-am cintat si eu. 

Mos Miträchitä mi-a promis cä se apucä 
de lucru indatä ce ispräveste arcul de 
triumf, fiindcă are nevoie si el de zile mun- 
că şi cum să facă zile muncă, dacă nu 
lucrează la arcul de triumf? 

— Și aţi plecat mai departe! conchise 
amicul căruia îi povesteam aventurile mele 
din timpul turnării filmului «in pădurea 
cea stufoasă». 

— Am plecat la Pitești, la Alexandrina 
Debreczeny si apoi în satul Luncani, lingă 
Bacău, la lon Măric. Cind am ajuns la 
lon Niţă Nicodim. în Muntii Apuseni, nu 


mai aveam glas. Pictorul naiv din Brusturi 
mi l-a dres cu niște rachiu de cireşe. 
Auzind cintecul meu, și-a adus aminte 
că-l cînta cu 50 de ani în urmă în armată. 
Mi l-a cîntat el însuși, puțin schimbat, în 
vreme ce scuipa în capacele de cremă cu 
vopsele ca să le reînvie. Văzindu-l cum 
pictează, mi-am amintit nişte versuri de 
Arghezi, pe care am început să i le recit: 
«A vrut dumnezeu să scrie şi nici nu avea 
hirtie...» Cînd am ajuns la versul «Din 
puțin scuipat si tinä, face oameni și lumi- 
nä», s-a oprit si s-a întors spre mine bänui- 
tor. Väzind cit eram de serios, mi-a zis, 
iluminat: «Mare poet, Arghezi ăsta!» și a 
scuipat din nou într-un capac. 

— Dar pe urmă ai avut filmul ca-n palmă 

— Da. De fapt, cel mai greu a fost cînd 


care încadrează ca doi piloni «Serata» — 
are loc pe un teritoriu bănuit a fi sentimen 
tal, tonul lor tulburător, grav, nu datorează 
nimic sentimentalismului, ci, în mod pa- 
radoxal, tocmai înfringerii lui. Indrägosti- 
tii Malvinei Ursianu nu se reintilnesc pen- 
tru a o lua de la capät, pentru a uita trecu- 
tul, ei s-au zidit singuri in acel trecut, 
nimic nu poate fi luat de la capät, atita 
timp cit nu intimplarea a planat asupra 
unui destin sau altuia, ci propria hotärire. 
Caius Bengescu, poetul ratat din «Giocon- 
da färä suris» nu a pierdut nebulos, luat 
de valuri, ci din trufia — nemärturisitä — 
de a nu-si träda clasa socialä. Andrei, bär- 
batul condamnat din «Trecätoarele iu- 
biri», nu trăieşte doar sub apăsarea morții, 
ci si din conștiința autoinselärii. Este o 
iluzie ofensatoare să ne închipuim că ero- 
rile aparţin indivizilor precum un blazon; 
dreptul la gresalä ține de domeniul duio- 
şiei, iar duioșia este alungată cu bice din 
universul Malvinei Urşianu. Ca o dovadă 
supremă si dureroasă — rătăcirea bärba- 
tilor marchează pentru totdeauna desti- 
nul femeilor pe care le-au întilnit. Preţul 
nestiut al erorii Lui este eșecul vieții Ei 
personale. 


Insistenta cu care autoarea propune a- 
ceastă confruntare nemiloasă mi se pare, 
într-un alt plan, şi un strigăt de alarmă: 
prin nesäbuintä se räväsesc vieţi, se aten- 
teazä la ideea unitätii ancestrale, in ultimä 
instantä a armoniei, a frumosului. Poate 
nu ar fi lipsit de interes sä discutäm cind- 
va, mai pe larg, conditia femeii privitä din 
acest unghi, scrutatä curajos din interio 
rul halelor reci, refugii de beton si sticlä 
pe care le inaltä Giocondele si Lenele care 


si-au pierdut surisul. Neiertati de timp, ne- 


iertati de istorie, neiertati de viaţă, eroii 
culpabili se sting, nimeni si nimic nu le 
acordă răgazul redresării. Profesorul din 
«Serata», cel pentru care jocul politic era 
un amuzament, «șah cu figuri vii», este 
condamnat de istorie, noaptea de răs- 
cruce este noaptea propriilor sale fune 
ralii; Andrei — din timpul fatal drămuit 
Caius — poate mai cumplit, este hărăzit 
sä vietuiascä lingă o ființă cunoscută in- 
timplător. Dar soarta femeilor din filmele 
Malvinei Ursianu să fie oare legată de 
imaginea Golgotei cu zece etaje («Trecă- 
toarele iubiri») ori a alergatului după un 
tren tot mai greu de ajuns din urmă («Gio- 
condafără suris»)? Oare eroismului docto 
ritei Serafim din «Serata» — eroismul unui 
timp al luptei — nu-i corespund dirzenia 
și demnitatea eroinelor unor ani pașnici? 
O nouă invitație către o repunere in dis 
cutie a condiţiei femeii. 


Personaje ale unor drame consumate, 
bărbaţi şi femei care pentru a-și înțelege 
eșecul sau succesul sint obligați să se 
confrunte cu ei înşişi şi nu cu o altă gene- 
ratie (tinerii sint, in filmele de care ne-am 
ocupat, apariții trecătoare, imagini-sim- 
bol, nu lipsite de un anumit cinism, ale 
unui memento trist), eroii Malvinei Ursianu 
fägäduiesc din capul locului, adică din 
scenariu, o lume în care nu se poate intra 
decit cu fruntea sus. 


Magda MIHAILESCU 


a trebuit să-i cint operatorului. EI nu se 
mulțumea să-i cint odată, de două ori. 
Cintam o frază de 15—20 de ori. 

— N-avea ureche, ăsta! 

— Ba da, dar cintam întii ca să-și găsea- 
scă unghiul. Apoi cintam ca să-și aşeze 
aparatul. Cintam pe urmă ca să compună 
cadrul. Dacă nu cădeam de acord şi 
schimbam cadrul, trebuia să cint din nou. 
Pe urmă cintam să-și aşeze lumina. Apoi, 
ca să măsurăm mișcarea și lungimea 
cadrului.... 

— Ştii ceva? Acum înțeleg de ce-și 
smulgea părul din barbă și se da cu capul 
de pereți regizorul de care-ţi spuneam... 


Titus MESAROS 


„PE PE a To E EI E e CO I R DEE EET IE TI DE ES SEL ERE ZE SSA TIES 


prezenţe românești 
peste hotare 


Speranţe 
de primăvară 


Anul acesta. Festi- 
valul internațional al 
filmului de la Cannes, 
aflat la cea de 
a XXVII-a ediție, are 
loc între 9 si 24 mai. 
Dar partea cea mai pasionantä a 
ilustrei manifestări se desfășoară 
in aceastä lunä. Selectia, cäci des- 
prea ea este vorba, inseamnä, ca 
de obicei, etapa cea mai dificilä 
a festivalului. In acest an, speran 

tele noastre se leagä de filmul lui 
Radu Gabrea, «Dincolo de nisipuri», 
Dorim din toatä inima ca filmul nos- 
tru sä räminä «dincolo» de stache- 
ta impusä de comisia de selectie. 
Aläturi de filmul lui Radu Gabrea, 
«Dracula — legendä si adevär» de 
lon Bostan aspirä sä concureze in 
festivalul filmelor de scurt-metraj. 
Dupä cum se stie, in cadrul ace- 
luiasi Cannes, un loc important il 
ocupă  «Săptămina criticii» si 
«Chenzina realizatorilor». După ce 
anul trecut «Nunta de piatră» a fost 
unanim apreciată de criticii pre- 
zenti la «Săptămina», anul acesta 
«Trecătoarele iubiri» a fost desem- 
nat să-și incerce șansele (deocam- 
dată in fața comisiei de selecție, 
căci si aici există o comisie), iar 
«Capcana» lui Manole Marcus spe- 
tä să «prindă» aprecierile celor 
care hotărăsc participarea la 
«Chenzina realizatorilor». 


nema 


Babuscä» la Delhi 


«Babuscäa» şi «Scatiul» — cei do! 
buni prieteni din filmul lui Gheo! 
ghe Nagy și Geta Tarnavschi— 
au inceput sä colinde lumea. Acum 
se aflä la Delhi, in India, unde, alä 
turi de «Cătălin si Cătălina» de La 
urentiu Sirbu si «În pădure» de Bob 
Călinescu, se vor strădui ca,in ca 
drul Festivalului filmelor pentru co 
pii, să obțină o nouă consacrare 
a filmului românesc; genul «pen- 
tru cei mici». 


«a 
„Magellan la Paris 


La Paris a avut loc primul festi 
val al filmelor realizate de regi- 
zori-femei. Festivalul s-a desfășu- 
rat sub egida Muzeului de artă. Ro- 
mânia a fost prezentă in această 
manifestare inedită cu «Întoarcerea 
lui Magellan»filmul regizoarei Cris 
tiana Nicolae. 


Să le ținem pumnii 


Între 24 aprilie şi 4 mai, la Trento 
(Italia) se desfășoară Festivalul fil 
mului despre munți si exploatarea 
montană. lon Bostan și Paul Cojo- 
caru, «Pădurea scufundată» și res- 
pectiv «Lumini în întuneric», es- 
caladează versantul, cine ştie cit de 
abrupt, al acestui interesant festi- 
val de film documentar. Şi pentru 
că sintem «prin zonă», reamintim 
iubitorilor filmului scurt că, între 
22 şi 27 aprilie, are loc la Ober- 
hausen Festivalul internațional al 
filmului de scurt metraj și că «Le- 
topisetul lui Hrib» de Slavomir Po- 
povici si «Cadoul» de lon Truică 
vor concura alături de cele mai 
bune scurt-metraje din lume. Ar fi 
poate cazul să le ținem pumnii. 


lulian GEORGESCU 


17 


Ri aul 


18 


sondaj în cine-univers 


film si societate 


0 chestiune serioasă... 


Pentru cei care iubesc 

cu pasiune filmul şi-l 
mem socotesc una dintre sur- 

sele cele mai bogate de 

satisfacţii intelectuale, 

pentru cei care, iubind 
tilmul, se adună si se confruntă cu alți 
microbisti dedati acelorași fervori spi- 
rituale, pentru cei care inregistreazä 
cu satisfacție, dar si ca un fenomen 
legitim, multiplicarea studiilor si cerce- 
tärilor de esteticä cinematograficä, poa- 
te sä parä uneori curioasä si inexpli- 
cabilä tenacitatea unor prejudecäti in 
legäturä cu cea de-a saptea artä. De 
pildä, dupä aproape optzeci de ani de 
existentä, multi, foarte multi, mai con- 
siderä incä filmul drept o indeletnicire 
frivolä, drept o formă de «entertain- 
ment», un deconectant, agreabil ce-i 
drept, util deseori, dar care din punct 
de vedere formativ nu depäseste sta- 
tutul de auxiliar. Chiar unii dintre cei 
care îi recunosc valoarea educativă și 
culturală își păstrează părerea că în 
raport cu filmul, o conferință bună sau 
o broşură sănătoasă contribuie mai 
substanțial la clarificarea și orientarea 
oamenilor. 

Probabil că o asemenea stare de 
spirit care denotă — ca să ne expri- 
măm în limbaj macluhanian — o an- 
corare obstinată în galaxia Gutenberg 
și o lipsă de interes (sau de curaj) dea 
naviga spre galaxia mediilor audio- 
vizuale, explică situația în care imen- 
sul material filmic documentar aflat 
în colecțiile Arhivei Naţionale de Filme 
(şi care are, după umila mea părere, o 
valoare cel puțin egală cu cea a colec- 
tiei de filme de ficțiune) este încă 
foarte puţin cercetat de către cei care 
se ocupă cu descifrarea istoriei natio- 
nale și mondiale din ultimele patru- 
cinci decenii. Există acolo, păstrate 
pe peliculă, evenimente fundamentale 
ale acestei perioade, ca si mii si mii de 
imagini care numai ele pot recrea, 
pentru noi, palpitatia vie a unor zile 
revolute. Pentru descoperirea, iden- 
tificarea, reconditionarea si asambla- 
rea acestor documente s-a depus de 
cätre cercetätori si tehnicieni modesti 
o muncä eminentä (si uriasä). Si to- 
tusi, folosirea acestor märturii inesti- 
mabile este incä redusä, filme de 
montaj (cu exceptia absolut notabilä 
a realizärilor lui Eugen Mandric) se fac 
la noi putine, sursele principale pentru 
intelegerea epocii rämin tot cärtile, 
ziarele, memoriile, intr-un cuvint hirtiile 
(importanta lor nu trebuie, desigur, 
subapreciatä). 

Dar, pentru intelegerea epocii con- 
temporane nu numai filmele docu- 
mentare (inclusiv, bineinteles, si jur- 
nalele de actualitäti) constituie un 
material indispensabil. In aceeasi mä- 
surä sau intr-o mäsurä si mai mare 
filmele de fictiune ne oferä chei pentru 
sesizarea fluxului viu al istoriei. Si nu 
e vorba aici numai de reconstituirea 
artisticä a unor evenimente semnifica- 
cative sau numai de reconstituirea 
decorului de epocä in amänuntele sale 
atit de gräitoare, in miile de detalii de 
costumatie, obiceiuri, expresii, mode 
si hobbies-uri care dau faptelor — 
chiar imaginare — o notä de autentici- 
tate si un impact emoţional pe care 
adesea nici reprezentarea riguroasă a 
unor evenimente strict reale nu le 
pot realiza. Filmul reușește adesea să 


„care trebuie, 
totuşi, 
demonstrată! 


«Acea dulceaţă a vieții 
dinaintea perioadelor de mari 


= răsturnări istorice» 
(«Ingerul» de Lubitsch, 1937) 


lumineze straturile mai adinci ale psi- 
hologiei colective si ceea ce unii cer- 
cetätori au numit inconstientul sau 
subconştientul colectiv, zona dorințe- 
lor, prejudecätilor, sperantelor, anxie- 
tätilor si credintelor nu totdeauna lä- 
murite, zona in care se formeazä in 
bunä parte tonusul unei epoci si in 
care se plämädesc exploziile viitoare. 

Nici o operä literarä, nici un studiu 
filozofic sau sociologic apärut in pe- 
rioada 1918—1933 nu ne spune atit de 
multe si atit de exact despre magma 
in care s-a format si din care a tisnit 
cosmaru!l hitlerist ca filmele marilor 
realizatori germani din acea vreme. 
Mabuse si Dr. Caligari, Nosferatu si 
Vampirul din Dusseldorf, Metropolis 
si Nibelungii ne vorbesc despre o 
lume a psihozelor si a exaltärilor mor- 
bide, despre setea demonicä de putere 
si crimä, despre spaime colective si 
pervertirea talentelor, despre o lume 
care se opune omului si in care este 
abolită graniţa dintre bine si rău. 
Auschwitz-ul şi noaptea cutitelor lungi 
tragedia Europe! și, în primul rind, 
tragedia poporului german — ase- 
muit de Thomas Mann lui Faust care 
si-a vindut sufletul diavolului — nu pot 
fi intelese färä contactul cu operele 
premonitorii ale lui Lang, Murnau, 
Wiene, intr-o mäsurä Pabst. Pinä si 
filmele germane ale lui Lubitsch vor- 
besc, in forma lor gratioasä, despre 
nonsalanta si inconstienta unei epoci 


aflatä in preajma cataclismului. Ca sä 
reluäm o formulä celebrä a lui Talley- 
rand, care a inspirat si titlurile a douä 
capodopere ale cinematografiei ita- 
liene, filmele lui Lubitsch infätiseazä 
acea dulceatä a vietii care a caracte- 
rizat totdeauna perioadele dinainte de 
marile răsturnări istorice. 

Franța frontului popular ne apare 
astăzi, după dezastrul din 1940, după 
epopeea Rezistenței, după främintä- 
rile postbelice, ca o epocă îndepăr- 
tată din care s-au păstrat doar contu- 
rurile — nu totdeauna clare pentru 
noi — ale citorva opţiuni politice. Dar 
ea trăiește în toată specificitatea ei, în 
partumul ei caracteristic, în marile ei 
speranţe si in induiosätoarele ei naivi- 
täti, în ceea ce ea concretiza din perma- 
nentele majore ale istoriei franceze si 
în ceea ce reflecta din derizoriul unei 
perioade tulburi, nu în primul rînd 
în studiile istoricilor, ci în filmele lui 
Renoir sau ale lui Carn6, tot astfel 
după cum America rooseveltiană, din 
anii de imediat după marea depresiune, 
trăiește in comediile sofisticate, in 
musicals-urile, în dramele sociale din 
prima jumătate a anilor' 30. Nici o carte 
de istorie nu consemnează momentul 
exact în care s-a terminat luna de 
miere a «New-Dealv-ului si în care 
America s-a găsit din nou confruntatä 
cu dezabuzarea și cu spectrul eșecului. 
Dar noi, cinefilii, cunoaștem acest 
moment exact: e momentul în care 
pe ecrane a început sä se profileze 
silueta lui Humphrey Bogart. 

Filmele expresioniste germane nu 
excelau prin ceea ce se înțelege, în 
mod tradițional, drept tratare realistă. 
Reprezentarea realității curente era 
contorsionată. alienată, siluitä de ticuri 
și de exagerări. Doar fantasmele erau 
realiste, cumplit de realiste. Citiva ani 
mai tirziu, în America lui Roosevelt, 
cele cinci sau şase filme scrise, diri- 
jate (chiar dacă pe generic figurau 
alți regizori) și interpretate de Mae 
West cucereau opinia publică nu prin 
subiecte (simple pretexte), nu prin 
cadru (acţiunile se desfășurau cu 3—4 
decenii în urmă, la sfirşitul secolului a! 
XIX-lea), ci prin fulguranta aderenţa la 
actualitate a miturilor pe care le vehi 
culau. Numai mediocritäti bintuite de 
inhibitii si frustratii au putut vedea in 
filmele marei artiste doar niste isto- 
rioare mai mult sau mai putin licen- 
tioase. De fapt — si aici o anumitä 
asemänare cu filmele fratilor Marx se 
impune — e vorba de o persiflare fe- 
roce a tuturor tabi-urilor societății 
americane tradiționale, o manifestare 
savuroasă, în condițiile în care marea 
criză din 1929—1933 isi bätuse joc atit 
de amarnic de iluziile «visului ameri- 
can», al unui spirit renascentist de o 
luciditate neingräditä, adversar neim- 
păcat al ipocriziei, al unui spirit care 
pune omul și bucuriile sale în centrul 
lumii. În filmele Maei West, spectatorul 
american deslusea mai bine ce invä- 
tase de pe urma celei mai spectacu- 
loase crize din istoria națiunii. Prin 
aceste filme — și prin altele asemănă- 
toare — putem înțelege astăzi ceva din 
starea de spirit care a caracterizat 
o perioadă crucială. 

Exemplele s-ar putea multiplica. Mai 
e oare nevoie să demonstrăm că filmul 
e o treabă foarte serioasă? 

H. DONA 


un spectator temperat 


Regu 


Între timp nu apar numai 

noi modele de avioane su- 

personice, ci şi noi preju- 

decäti. Paralel cu o uriaşă 

activitate constructivă se 

naște, din motive felurite, o 
armată de prejudecăţi. Prejudecätile sint 
și ele inregimentate pe ramuri profesio- 
nale, în literatură, pictură, film, sociolo- 
gie, medicină. E o problemă de indispen- 
sabilă igienă a vedea la timp aceste pre- 
judecăţi, de a nu le lăsa să-și ia avint. 
O dată ce prejudecata capătă si «patina 
timpului», se confundă mai uşor cu ade- 
vărul, eroarea se instalează trainic, ca la 
ea acasă, si detronarea devine astfel 
dificilă. Nu ne vom lupta acum cu toate 
prejudecățile acumulate in mintea si su- 
fletul omului în ultimul deceniu, ar depăși 
cu mult fragilele noastre puteri. Ne vom 
limita numai la cele care au înflorit în 
cimpul cinematografiei. Cum fiecare for- 
mä de relief isi are propriile ei erori, noi 
ne vom ocupa numai de prejudecățile 
acumulate de filmul nostru, pe care le 
cunoaştem mai bine și în a căror elimi- 
nare sintem direct interesați. 

Lista acestor prejudecăți nu va fi, pe- 
semne, nici totală, nici în întregime exactă, 
dar această operaţie de igienă mi se pare 
obligatorie. Igiena e și ea o condiție a 
sublimului. 

Din noianul de prejudecăţi adunate, să 
scoatem acum la iveală cea pe care am 
putea-o denumi «cultul actorului». Aud 
mereu, de ani de zile, în braserii, în revis- 


film si literatură 


Actorii 


Nu știu dacă s-a scris vreo- 
dată o carte despre rolul 
INETNA actorului în înțelegerea li- 
teraturii. Pentru foarte mulți, 
pentru spectatorul obișnuit, 
identificarea personajului 
cu actorul ce-l joacă e o cutumă. Apoi, 
ani de zile, imaginea văzută, chipul și în- 
telegerea actorului influențează eventua- 
lele lecturi. Fiecare generaţie are un Ham- 
let, un Pristanda sau o lady Macbeth a ei, 
ce, printr-o interpretare de excepție, se 
imprimă si operează asupra textului insusi. 
Filmul a lărgit mult rolul actorului în 
acest sens. Nu numai că a putut oferi 
imagini ale personajelor din romane ce- 
lebre, dar a creat o literaturizare a is- 
toriei. 


Imaginea lui Welles in Falstaff sau a lui 
Amza Pellea in Mihai Viteazul determină 
lecturi si viziuni pe care publicul și le 
însușește. Sociologia filmului are în acest 
fenomen un bun prilej de meditaţie. 

Nepieritoare rămin mai cu seamă chi- 
purile actorilor — eroi din copilărie. Nu 
voi uita niciodată pe George Vraca, «lec- 
tura» sa in Oedip-Rege, in Vasca Pepel 
(din «Azilul de noapte») sau Vlaicu Vodä. 
Bunicii nu uitä pe Nottara, pe Marioara Zim- 
niceanu sau Agatha Bärsescu. Pärintii 
vorbesc de Brezeanu, de sotii Bulandra. 
«Revederea» rolurilor nu produce numai 
o nouă judecată teatrală, ci şi una literară. 
În victoria asupra unui rol dobindită de 
un actor se citește un fel de a citi textul 
clasic, azi. Forța de impunere a unei 


film si societate 


de igienă si de măreție 


Abandonarea prejudecätilor 
este o problemä de igienä. 
In fond, 
si sportivii trebuie sä se spele 

pe dinti... 


tele ilustrate, in cabinele teatrelor, in grä- 
dini de varä, la radio, cä avem mari actori 
al cäror talent urias nu este exploatat. 
Se merge pinä acolo cu adoratia, incit 
pinä si defectele actorilor sint prezentate 
ca nişte calități pe nedrept folosite. Mie, 
ca dramaturg, mi se sugera să scriu o 
comedie în care arta să tragă toate foloa- 
sele din faptul că un actor vorbeşte peltic, 
iar o actriță e atit de obezä încît este obli- 
gată să se deplaseze în etape. A scrie 
special un anume rol pentru un actor, 
chiar foarte talentat, e o frivolitate. Actorul 
trebuie să se muleze pe text, nu invers. 
Eu nu pot să inventez un conflict numai 
pentru ca nasul unui actor să încapă 
perfect acolo. Ce se va întimpla peste o 
sută de ani cînd textul va fi jucat de un 
alt actor? 

După reprezentarea unui film, mai în- 


totdeauna ies bine două categorii: actorii 
și operatorii. Ni se spune că în ciuda dia- 
logului tras de păr, cunoscuta actriță a 
tăcut o creație magistrală, iar imaginea 
este de o mare prospețime și frumusețe... 
Avem mari actori, avem foarte buni ope- 
ratori, dar n-avem regizori, n-avem sce- 
nariști. S-ar putea să fie chiar așa, numai 
că nu e același lucru talentul de actor cu 
cel de regizor sau de scenarist. Actorii 
sint mulți, sint aproape o categorie so- 
cială și e firesc ca printre ei să fie unii 
foarte talentați. Nu există o şcoală de 
unde s-ar putea scoate buni scenariști, 
pe cind una de actori există, după cite 
știu eu. De doi ani de zile mă chinuiesc 
cu prietenul meu Eugen Mandric să găsim 
un regizor pentru o comedie cinemato- 
grafică si nu-l găsim. Distributii strălucite 
şi numeroase avem chiar vreo patru. Nici 


9 bărbaţi: 


Mircea Albulescu 
Toma Caragiu 
Ion Caramitru 
George Constantin 
Octavian Cotescu 
Gheorghe Dinică 
Ion Marinescu 
Marin Moraru 
Virgil Ogăşanu 
în căutarea unui autor 


lecturi prin film este şi mai mare. Să ne 
gindim la Laurence Olivier, interpret sha- 
kespearian. 

Am amintit toate acestea pentru a 
ajunge la actorii noștri de azi. Urmărindu-i 
pe scenă si in filme, mi-am format, alături 
de mulți alții, firește, convingerea că 
există azi o generaţie de actori români ce 
pot juca în orice film, pe orice scenă din 
lume. Nu numai talent și «formă», «me- 
serie», dar chiar si un fel original şi actual 


de lectură a textelor — teatru, poezie, 
roman. Personalităţi artistice distincte, 


actori ca (citez în ordine alfabetică, pre- . 


tuirea mea pentru ei fiind egală): Mircea 
Albulescu, Toma Caragiu, lon Caramitru, 
George Constantin, Octavian Cotescu, 
Gheorghe Dinică, lon Marinescu, Marin 
Moraru, Virgil Ogășanu — pentru a separa 
mai puțin o generaţie, cit poate un «mo- 
ment» (sau poate chiar un stil, în ciuda 
diferențelor) — ar trebui reuniți o dată pe 


ideea că lumea vine la film numai ca să-l 
vadă pe X sau s-o admire pe frumoasa Y 
nu e adevărată; cite generice celebre nu 
s-au prăbuşit în neant... Cu adevărat 
ridicolă este si ideea că, dacă ai o distri- 
butie de zile mari. ai scăpat si de grija 
conflictului şi de netirescul dialogului. 
Această incredere prea mare in forța 
actorului presupune riscuri dintre cele 
mai importante, actorul poate salva, ca 
orice om puternic, o femeie de la înec, 
dar nu poate salva un film de mediocritatea 
pe care o conţine. Eu iubesc actorii şi 
toate aceste observații trebuie interpretate 
ca mărturia acestei iubiri. 

O altă prejudecată care a prins rădăcini 
este cea a «profesionalismului». E drept 
că a și avut condiții optime de dezvoltare. 
Această prejudecată s-a născut ca un fel 
de repulsie la adresa talentului. Bineinte- 
les, nu poti decit sä dispretuiesti ceea ce 
nu ai. Talentul este considerat ca ceva 
superficial, care mai mult incurcä. Atunci. 
cei respinsi de talent si-au injghebat 
această platformă convenabilă. «Regia 
de film nu e nici poezie, nici dans, nici 
muzică. E ceva mai mult. E meserie. Tre- 
buie profesionalism. Noi știm sä umblăm 
cu aparate». Nu zic, or fi ştiind ei să umble 
cu aparatul, dar n-a prea ieșit nimic din 
asta. Cunostintele tehnice sînt indispen- 
sabile, dar deloc suficiente pentru a crea o 
operă de artă. De aceea aceste producții 
sint curätele și lipsite de haz. Nu întim- 
plător cele mai bune filme ale noastre 
le-au făcut «intrușii», cei care nu-și pe- 


aceeași scenă sau in același film. Dar 
fiindcă partituri egale pentru ei nu există 
— nouă partituri egale (sau poate mai 
multe, alții mai virstnici sau mai tineri 
revendicind aceleași drepturi) — speranța 
sau dorința mea e utopică. 

Am propus odată unuia dintre ei să 
joace, în. fiecare seară, alt rol din «O scri- 
soare pierdută». Aceeași propunere se 
poate face mai multora, si alte piese pot fi 
la fel de darnice. Să nu mai vorbim de 


trecuseră copilăria la Buftea. Cunoștin- 
tele tehnice nu sint deloc suficiente pen- 
tru a deveni regizor, tot aşa cum cunoas- 
terea alfabetului n-ajută pe nimeni să scrie 
«Luceafărul». 


O altă prejudecată — ultima de care ne 
vom ocupa — este cea a psihologismului. 
E preiudecata cea mai tinără, de-abia a 
deschis ochii. Se manitestă cu precădere 
în filmele de amor contemporane, adese- 
ori stupide pină la deznădejde. lubirile isi 
creează propriul lor decor — neapărat 
subiectiv — legat de emoția și tensiunea 
sentimentelor, ori regizorii noștri prăvă- 
lesc la picioarele bietilor îndrăgostiți ace- 
leași valuri înspumate ale Mării Negre. 
Eroii nu-şi comunică sentimente. reactii, 
ci se justitică in tata publicului, de parcă 
iubirea lor ar fi o deplasare care trebuie 
decontată. Altădată vorbesc ca să justi- 
fice decorul din preajma lor, în loc să-şi 
vadă de iubirea lor, fac propagandă turis- 
tică, atrăgindu-ne atenția asupra farme- 
cului diverselor localități. Nici măcar cînd 
se imbrätiseazä nu-și pierd capul si tot 
mai scot la suprafață o maximă. Sigur, 
indrägostitii pot spune si stupiditäti — am 
spus cu totii in imprejuräri similare — dar 
ele trebuie sä fie autentice, sä apartinä 
eroilor si intimplärilor. Cind o prostie mai 
e si exterioarä conflictului, gluma se in- 
groasä. Tot analizindu-le iubirea, desco- 
peri cä regizorul si scenaristul nici n-au 
avut ce analiza, sentimentul ca atare 
neexistind. 


Sper să nu supere pe nimeni aceste 
observații. Abandonarea prejudecätilor 
este o problemă de igienă. In fond, si 
sportivii trebuie să se spele pe dinți... 


Teodor MAZILU 


filmele pe care ei le merită. Sau de reci- 
talurile de poezie, de scene... 

Poate că, totuși, o încercare se va face... 
Poate că un regizor va tace spectacolul-co 
lai cu aceşti, numai aceşti nouă bărbaţi 
ai teatrului şi filmului românesc — pe 
care lumea, dacă i-ar cunoaște mai bine, 
i-ar admira deopotrivă cu cele mai străluci- 
toare stele. 


Gelu IONESCU 
19 


ultima oră... 


„din „amurgul“ zeilor 


Debut la 66 de ani. Bette Davis va cinta pe Broadway într-un spectacol intitulat 
«Miss Moffat», un muzical de succes verificat pe marele bulevard al spectacolului 
american. Actrița vrea să arate că, deși trecută de 60 de ani, nu și-a spus ultimul 
cuvînt. Si vrea să-l spună cintind. 


Alt debut, la 69 de ani. Claudette Colbert, vedeta comediilor americane din 
anii 30 (v-o mai amintiți alături de Clark Gable în «S-a întîmplat într-o noapte»?) 
nu mai face film demult. De curind însă, s-a decis, greu, dar s-a decis, să reapară 
pe Broadway într-o comedie ușoară intitulată «Asociaţie în doi». Asta la toamnă, 
cind va sărbători împlinirea a 69 de ani. 


Perseverare Claude Autant-Lara este unul din cei mai perseverenti regizori 
din citi s-au cunoscut vreodată. A luptat, a insistat si a așteptat 9 ani, fără să-și 
piardă entuziasmul, pină a reușit să tragă primul tur de manivelă la «Roșu și negru» 
şi alți 10, pînă a izbutit să filmeze o altă capodoperă a lui Stendhal, «Lucien Leu- 
wen». Acum se pregăteşte, la fel de răbdător, pentru un remake după «Minăstirea 
din Parma». Şi e dispus să aștepte oricit. Și n-are decit 70 de ani acest monument 
al perseverentei. 


O nimica toatä. James Cagney, 75 de ani, a fost întrebat care e secretul reusi- 
telor sale in film. Cum a făcut el că niciodată n-a ratat vreun rol? «Cum, cum? 
Primul lucru pe care-l făceau actorii din generația mea, după ce acceptau sä 


joace în vreun film, era să citească scenariul cu atenţie si să creadă în el. Restul 
e rutină, muncă, talent». O, doamne, dar toate astea sînt o nimica toată! 


Ave, Ava! Producătorii și-au adus aminte de marea Ava Gardner si au distri- 
buit-o; cap de afiș, alături de Charlton Heston, in superproductia «Cutremurul». 
Vedeta de ieri isi pune mari speranţe în relansarea ei în rîndurile vedetelor de 
astăzi. 

Citeva zile mai tirziu, ce noroc: i s-a propus un alt rol, tot principal, în filmul 
«Unul nu-i deajuns», după un best-seller de Jacqueline Susann. Dar, de data asta, 
Ava a dat cu piciorul norocului. Numai pentru a citi scenariul a cerut producätoru- 
lui să-i depună în cont la bancă suma de 250.000 dolari. Fix. Şi a fost trimisă la plim- 
bare cit e ea de Ava Gardner. 


Se joacă cu focul. În ciuda virstei, Tino Rossi mai cîntă, lar cînd nu cintä, îşi 
scrie memoriile. Sinceritatea amintirilor va fi totală, el nu are nimic de ascuns. Nici 
chiar reacția unei printesecare, atunci cînd a aflat de căsătoria vedetei, a încercat 
să-i arunce în faţă cu... «vitrion englezesc momental arde tot», vorba Mitei Baston. 
Primul cititor al manuscrisului, dactilografa, evident, este de părere că «domnul 


Tino Rossi se joacă cu... focul». 


A impus 
tipul de actriță 


a cărei 
frumuseţe 
este inteligența 


„„ea este ultimul monstru 
sacru sau, cel puțin, ultimul 
din generaţia celor din anii 
30, lansați de Hollywood 
(în cazul nostru, firma «War- 
ner Bros»), care continuă să 
fie activă, să lucreze, să fie un «star», în 
ciuda celor 66 de ani ai săi, în ciuda unor 
perioade de declin — cind insera la «mica 
publicitate» cereri de angajare, și — mai 
ales — în ciuda unui chip ingrat, fără nici o 
legătură cu stass-ul frumuseții hollywoo- 
diene... «Am niște ochi de broască, un git 
de strut, părul ca spaghetele»— se descrie 
cu o superbă ironie, ea însăși. Si totuși... 

„Și totuși, în 1939, la numai opt ani de la 
debutul ei din «Sora cea rea», un sondaj 
de opinii o desemna printre primele zece 
vedete ale Americii care «aduc bani» 
(curios criteriu de apreciere a talentului, 
dar — în fine— un criteriu oricum palpabil). 
Cu un an înainte,luase al doilea «Oscar», 
pentru rolul din filmul lui William Wyler, 
«Jezabel». Pînă astăzi, a turnat mai mult 
de optzeci de filme, în marea lor majoritate 
avind rolul principal. 

„„se spune despre ea că este rea si 
egoistă, Bette Davis nu acceptă în nici 
un chip caracterizarea, se crede tandră 
și bănuieşte că, în tinerețe, avea chiar 
si sex-appeal: «zvonurile — susține ea 
— pornesc de la cei patru foști bărbaţi care 
erau — toți — meschini, lipsiți de orice 
anvergură». Mai laconic si mai evaziv, 
celebrul critic Roger Boussinot amintește 
doar cäa interpretat-o de patru ori pe regi- 
na Elisabeta a Angliei (o versiune — «Re- 
gina fecioară» — am văzut-o si noi recent 
pe micile ecrane), socotind că faptul în 
sine spune destule despre caracterul 
actriței. Actorii de azi nu-i plac, poate cu 
excepția Glendei Jackson — «singura 
care ar mai putea deveni o vedetă ca 
pe vremuri», şi a lui Dustin Hoffman 
și Marlon Brando («ce păcat că Mar- 
lon face atit de puţine tilme» — declaraţie 
tăcută în 19721). Dintre regizori, «cel mai 
bun» rămine pentru ea Wyler. Despre 
sine, spune că este «cea mai mare actriță 
dramatică pe care a cunoscut-o cinemato- 
graful». Despre Orson Welles, crede că 
este adorabil, dar e absurd cînd pretinde 
că este singurul regizor adevărat de cine- 
ma din lume. 

„„dar există, mai presus de orice con- 
tradictii, acest mare talent al actriţei si 
această incredibilă autoironie a femeii. 
Din conjugarea celor două elemente au 
ieşit cel puţin două filme excepţionale: 
«Totul despre Eva» (regia J. Mankiewicz — 
1950) şi «Ce s-a întimplat cu Baby Jane?» 
(regia Robert Aldrich — 1962). In primul, 


Bette 
Davis: 


triumful anti-starului 


vo 


Bette Davis isi auto-parodia ascensiunea 
fulgerätoare, in al doilea, bätrinetea. O 
fäcea cu o luciditate de criminalistä si cu 
mijloace surprinzätoare, «scandalizante» 
pentru sobrietatea interpretativä pe care 
a acreditat-o filmul modern. E greu de 
imaginat o altă actriță care să-și permită 
atita exaltare a tonului, atita grandiloc- 
ventä energică a gestului, fără să atingă 
ridicolul. Bette Davis depășește însă, cu 
nuanță infimă, granița, trecînd în sublim. 
Ce e riscat la altele,la ea e marcă a persona- 
litätii, însemn al puterii actorului, probă de 
virtuozitate. Pentru că Bette Davis, chiar 
și atunci cînd e debordantă, excesivă, 
spectaculoasă fără măsură, este fascinan- 
tă prin inteligență. Ea a propus Holly- 
woodului, întregii lumi a filmului,o formulă 
insolită de star, în care frumusețea este 
înlocuită de inteligenţă, candoarea — de 
voinţă. 

„„este antistarul care a fost vedeta nr. 1 
în zeci de filme în care parteneri îi erau 
star-uri «cum scrie la carte», în orice caz 
actori de prima mărime: George Arliss, 
Spencer Tracy, Gloria Swanson, James 
Cagney, Joan Crawford, William Powell, 
Henry Fonda, Errol Flynn, Glenn Ford, 
Leslie Howard, Edward G. Robinson, 
Charles Boyer, Herbert Marshall, Olivia 
de Havilland, Paul Kelly, Anne Baxter, 
Marilyn Monroe, Ernest Borgnine, 
Alberto Sordi, Horst Bucholtz. l-a 
dominat sau i-a eclipsat. A filmat în regia 
unor mari regizori: J. Mankiewicz, Robert 
Aldrich, William Wyler, Michael Curtiz 
(«20.000 de ani la Sing-Sing» — 1933), 
Archie Mayo («Pădurea impietritän — 
1936), William voice («Juarez» — 1939), 
John Huston («In această viață a noastră» 
— 1942), King Vidor («Prin pădure» — 
1949), Frank Capra («Milionară pentru o 
zi» — 1961), Luigi Comencini («Lo scopone 
scientifico» — în traducere aproximativă 
«Un popa-prostu' științific»— 1972). Pentru 
toți acești regizori, colaborarea cu Bette 
Davis a însemnat o strălucire în plus a 
carierii lor. 

„dar de ce «monstru sacru», acest 
personaj capricios, controversat, atit de 
greu de «prins» într-o formulă? — se vor 
fi intrebind unii. Poate că cel mai exact 
răspuns l-a dat chiar Bette Davis, într-o 
replică (nu tocmai abilă, din vina scenaris- 
tului, dar și a traducătorului român) ros- 
tită de Elisabeta in acel «Regina-fecioarä» 
pe care-l mai aminteam: «Bărbații m-au 
iubit pentru că am scos scintei din minţile 
lor». Ce-si poate dori mai mult un 
«monstru»? 


Dinu KIVU 


Shirley 


MacLaine: 


revanşa „actorului total“ 


Ştiu că Shirley MacLaine a 
debutat acum douăzeci de 
ani, într-un film al lui Hit- 
chcock, «Cine l-a ucis pe 
Harry?». Ştiu, şi totuşi nu 
mi-o pot închipui pe această 
femeie de o vitalitate debordantă, malitioa- 
să și tonică, care spune povești de dragos- 
te îngustindu-şi ochii ca o pisică ce se 
pregătește să toarcă, pe această femeie 
care poate dansa la fel de bine ca si Gene 
Kelly si poate fi la fel de senzualä ca si 
Brigitte Bardot; pe această actriță cu o 
mie de fețe nu mi-o pot inchipui — cu toate 
acestea — ca pe o eroină a Vrăjitorului, 
cel care stăpinește teroarea și suspensul, 
tensiunea si angoasa. Ce putea spune 
acest chip de japoneză, născută parcă 
printre bistrourile Montparnasse-ului sau 
sub cupola de circ cu acrobati si echili- 
bristi pe sirmä, ce vești de groază putea 
aduce el într-un film cu titlu de «serie 
noire»? Ce adincuri de mistere va fi găsit, 
în transparenţa ochilor ei albaștri-verzui, 
marele, inegalabilul Hitchcock? 


nema 


N-am väzut acel film, si poate cä Shirley 
MacLaine juca acolo doar un rol insigni- 
fiant, si poate cä Hitchcock nici nu bänuia 
ce bombă cu explozie imediată si formida- 
bilä lansa în «Cine l-a ucis pe Harry?». 
Insă bomba fusese lansată. Peste cinci 
ani, în 1959, lua Oscar-ul, pentru filmul lui 
Minnelli, «Unii vin în fugă». Pentru «Apar- 
tamentul» (regia Billy Wilder) lua premiul 
de interpretare feminină la Veneţia. Între 
timp — si după aceea — zeci de alte roluri, 
zeci de alte succese strălucite, elogii 
unanime si superlative: «Irma cea dulce» 
(Billy Wilder), «Cancan» (Walter Lang), 
«Doi pe un balansoar» (Robert Wise), 
«Sweet Charity» (Bob Fosse), «Ce drum 
iti alegi» (J. Lee Thompson), «De șapte 
ori femeie» (Vittorio De Sica), «Cea mai 
veche meserie din lume», «Valea prafului 
de pușcă», «Gheisa mea», «Ocolul pă- 
mintului în 80 de zile» etc. etc. Cel mai 
constant box-office al Hollywoodului. Unul 
din cele mai ridicate tarife (fixe!) pentru 
un rol principal: 800.000 de dolari. Refuză 
oferte de un milion de dolari («Casino- 
Royale»). Este actrița care cheltuieste cel 
mai mult pe «navete» și convorbiri telefo- 
nice (soţul și fiica ei locuiesc la Tokyo). 
Este o super-vedetă, fără să inceteze a îi 
— o recunosc pină și reporterii revistelor 
de scandal — «cea mai onestă ființă care 
a călcat vreodată pe Hollywood Boule- 
vard». 


Se spune despre ea cä reprezintä, in 


A dat strälucire 
«omului sters», 
liftierei, 
midinetei, 
fetei särace... 


film, tipul de actor total. În orice caz — si 
nu cred că sint subiectiv în această afirma- 
tie — Shirley MacLaine este singurul actor 
din istoria cinematografului care știe să 
fie, într-o asemenea egală măsură, un 
virtuoz în dramă ca și în comedie, dansind 
sau cintind, înfiorat de atingerea tragicu- 
lui sau delirant in sarje năucitoare de 
parodie. Sigur, frumusețea ei nu seamănă 
cu cea a Gretei Garbo, umorul ei este altul 
decit al lui Jerry Lewis, disperarea ei nu 
are patetismul Annei Magnani. Dar dacă 
nu are geniul special al celor insirati mai 
înainte — sau al altora — în schimb are 
cîte ceva din virtuozitatea tuturor, la un loc. 
«Femeia aceasta poate să facă orice» — 
spunea cineva; şi, într-adevăr, Shirley Mac- 
Laine poate să facă orice, întotdeauna 
excelent. Ea nu aparține doar unui timp, 
unei epoci a cinematografului, ci este 
însuși copilul complet, copilul-minune al 
cinematografului dintotdeauna. Amintiti- 
vă de demonstrația pe care o face în 
«Ce drum iti alegi?»: în citeva scheciuri, 
parodiază unele din virstele, genurile cla- 
sice ale filmului, integrindu-se desävirsit 
atmosferei acelor genuri (färä a micsora, 
nici o clipä, distantarea ironicä) — epoca 
«mutului», a filmelor lui Renoir si Carn6, 
comediile muzicale, marile înscenări holly- 
woodiene. 


Miraculos este că toate aceste dovezi 
de talent, de talent cu carul, Shirley Mac 
Laine le-a dat în roluri fără premize specta- 
culoase. Ea este de obicei — cel puțin 
«în start» — omul obișnuit de pe stradă. 
O liftieră în «Apartamentul», o midinetă 
în «Cancan», o fată oarecare, undeva, la 
periferia artelor, în «Doi pe un balansoar», 
fiica de măritat a unei familii sărace în 
«Ce drum iti alegi?». De la această condi- 
tie comună, diurnă, începe — de cele mai 
multe ori — miracolul rolurilor interpretate 
de Shirley MacLaine. 


Nu ştiu sä fi jucat vreodată rolul unei 
regine. Greta Garbo, Bette Davis. Elisabeth 
Taylor, Sophia Loren, Vanessa Redgrave, 
Glenda Jackson au făcut-o, de atitea ori. 
Pentru mine, însă, cea mai fascinantă 
regină — a firescului, a spontaneitätii, a 
omenescului — rămîne Shirley MacLaine, 
cea care se uita într-o seară, cu ochii 
aburiti de o lacrimă, într-o grădină lumi- 
nată de lampadaruri japoneze, la caraghio- 
sul ei print, Jack Lemmon, in «Aparta- 
mentul»..... 


Adrian TIROIU 


n 


Unul 
din chipurile 
celei 


corespondenţă din Hollywood 


Vom trăi și vom vedea 


Un contestatar rentabil. Bernardo Bertolucci a urcat cu greu pietroasa gol- 
gotäa carierei cinematografice. Ani în sira turnat filme cu bugete minuscule, juca- 
te de actori prieteni, proiectate în săli cu un public restrins, mereu în dispută cu 
cenzura, dar mereu înconjurat de stima criticii de specialitate. Succesul de public, 
marea lovitură financiară dată cu «Ultimul tango la Paris», l-a proiectat pe necon- 
formistul Bertolucci, acolo sus, în rîndul regizorilor-vedete. Producătorii ameri- 
cani şi-au dat seama că «genul Bertolucci» e cum nu se poate mai rentabil și că el, 
italianul, e în stare să lucreze cu cei mai «dificili» actori de limbă engleză: Cu 
dansul milioanelor sale, cu mirajul uriaselor sale bugete, Hollywood-ul l-a imbrä- 
tisat și-l ține strîns, acolo. 

Deocamdată e ocupat pină peste cap cu alegerea interpretilor pentru primul 
său film american, care se va chema, totuși, «Novocento», odiseea a doi bărbaţi 
care s-au născut in 1900 şi vor muri la sfirsitul acestui secol. Cu distribuţia fe- 
minină lucrurile sint lămurite, asigurindu-si concursul actritelor Dominique 
Sanda, Maria Schneider, Alida Valli, Laura Betti și Tina Aumont. 

Ca orice invitat la Hollywood, are firește şi proiecte. Filmul următor, «Recolta 
roşie», se inspiră din celebrul roman omonim al lui Dashiell Hammett, un clasic 
al genului polițist. Aşadar, la răscruce de drumuri, se pare că Bertolucci a ales 
calea care duce la succes. Ce va mai rămine din spiritul contestatar al filmelor 
de la început? Va ceda definitiv în faţa bugetelor-mamut si a condiţiilor nu în- 
totdeauna acceptabile ale producătorilor? Vom trăi și vom vedea. 


Spaima e invenţia publicului? Christopher Lee, om cu o bogată experiență 
în filmele de groază, este de părere că «scenele singeroase» nu sint de obicei 
necesare. În ceea ce-l privește, el se conduce după sfaturile lui Boris Karloff, asul 
filmelor de groază: «Lasă asemenea lucruri pe seama imaginaţiei spectatorilor. 


Dă-le numai o sugestie. În rest au ei grijă ca totul să pară mult mai îngrozitor 
decit ai putea să-ți imaginezi tu vreodată». 


Pentru un pumn de dolari.Organizatorii Festivalului filmului de la New York 
au un mod cit se poate de original de a face rost de fondurile necesare. Metoda 
este aplicată pentru a treia oară, iar rezultatele s-au dovedita fi excelente, Se or- 
ganizează în prealabil o gală dedicată unei mari personalități din lumea filmului la 
care prețul de intrare variază între minimum 10 si maximum 250 de dolari. În 1972, 
gala a fost închinată lui Charlie Chaplin. În 1973, lui Fred Astaire, iar acum i-a 
venit rindul lui Alfred Hitchcock. Gala din acest an are loc la sfîrșitul lunii aprilie 
şi se bucură de sprijinul și participarea unor celebrități care au figurat pe generi- 
cele filmelor lui Hitchcock. Grace de Monaco, Cary Grant, Paul Newman, Ingrid 
Bergman, Henry Fonda și James 'Stewart vor prezenta selecţii personale din 
scenele care au impresionat cel mai mult din toate cite le-a imaginat maestrul 
incontestabil al suspensului. 

llya EPSTEIN 


«Rio Lobo», film dato 
rat unui maestru al genu 
lui, Howard Hawks — au- 
torul celebrului «Rio Bra- 
vo», este un western cla- 

sic, un western de vremuri bune care 
reînvie mitul, legenda, dar și un crîm- 
pei din istoria Statelor Unite. De data 
aceasta filmul nu începe cu traditio- 
nalul jaf al diligentei, ci cu nu mai puțin 
tradiționalul jaf al trenului cu aur 
(sîntem cu puţine zile înainte de înce- 
tarea războiului dintre nordisti si su- 
disti). Dar cu această secvență foarte 
expresiv realizată, filmul abia a început. 
Acţiunea se mută treptat într-un tipic 
orăsel din Vest, orășel care dă titlul 
filmului. Saloon-ul zgomotos, biroul 
serifului, închisoarea, ba chiar un ele- 
ment nou, cabinetul unui dentist, găz- 
duiesc aventurile clasice. Binele și răul, 
legea si forța, se înfruntă din nou în 
cîmp deschis. 

Dar «Rio Lobo» este nu numai un 
film de acţiune ci şi unul de personaje. 
Se impune în primul rînd figura colo- 
nelului McNally, un vajnic apărător al 
dreptätii care, desi este fost colonel 
din armata yankee, isi aläturä doi ofi- 
teri din armata sudistä, cu care por- 
neste sä curete Rio Lobo de pungasi 
si de cei care uzurpau pe nedrept anu 


Un justitiar din Far-West 
(John Wayne) 


22 


Mit, 
legendä si istorie 


mite functii. Cu fiecare secventä re- 
găsim partumul aparte si aerul specific 
al Vestului. Dar poate cel mai frumos 
lucru rămîne interpretarea lui John 
Wayne. Artistul nu mai e demult la 
vremea tinereţii, dar farmecul său a 
crescut odată cu virsta. Acest «old 
man» al Vestului știe să joace cu maxi- 
mă siguranță orice personaj din acele 
vremi și de pe acele meleaguri, de 
parcă el însuși ar fi trăit pe atunci 
«Rio Lobo» este pentru spectatori o 
adevărată sărbătoare a genului. 


AI. RACOVICEANU 


Producție americană. Regia: Howard 
Hawks. Scenariul: Leigh Brackett si Bur- 
ton Wohl. /maginea: William H. Clothier. 
Cu: John Wayne, Jorge Rivero, Jack 
Elam, Jennifer O'Neill. 


Colonel cu | 
acte-n regulä 


John Wayne nu a fäcut nici o zi 
de serviciu militar, in schimb si-a 
luat revansa pe ecran unde a pur- 
tat toate gradele posibile, de la 
soldat la amiral. Azi, la 66 de ani 
dupä 250 de filme, Wayne, cow- 
boy-ul nr. 1 al Hollywoodului, pri- 
meste recompensa acestei «carie- 
re militare». La inceputul anului 
i-a fost acordată în realitate «Me- 
dalia foștilor combatanți» — şi gra- 
dul de colonel (onorific) al armatei 
americane. Şi să mai spunem că 
viața nu imită arta! 


- 


Sambizanga este cartierul 

săracilor din capitala Ango4 

inema lei. De aicia pornit,la 4 febru- 

arie 1961, acțiunea grupuri- 

/ | lor revoluționare, care a mar- 

cat declanșarea mișcării de 

eliberare nationale angoleze împotriva co- 
lonialistilor portughezi. 


Intenţia autoarei a fost, fără indoialä 
sä realizeze un film politic care sä evoce 
și figura eroului Domingos -Xavier — in- 
temnitat pentru activitatea sa revolutiona- 
rä si ucis prin torturä, in timpul detentiei, 
ca un martir, pentru cä nu a trädat cauza 
poporului. Filmärile nu se puteau desfäsu- 
ra în Angola; ele au fost găzduite de Repu- 
blica Popularä Congo, iar Brazzaville tine 
loc, in citeva cadre, de Luanda — capitala 
Angolei. 


Conflictul de o atit de stringentă actua- 
litate este însă indulcit de viziunea turisuca 
a regizoarei. Oamenii şi obiceiurile di 
Sambizanga sint privite ca o curiozitati 
exotică si sint prezentate ca atare. Femeile 
poartă rochii strident colorate iar coafurile 
lor se compun fie din zeci de codițe, fie 
din cărări geometrice, desenate direct 
cu lama; ele isi poartă copiii în cutele 
rochiilor savant drapate, bocesc în cor 
sau tot ele alungă suferința cu descintece, 
atunci cind nu fumează pipä... Stilul de 
carte poştală colorată fardează pina si 


Sambizan 


A än 


a 


Mai mult turistic 
decît politic 


mizeria, dîndu-i o nuanță de curiozitate. 
Secventele de luptă politică sînt expediate 
sumar şi ele sint racordate stîngaci cu 
panorama turistică estompind, în ciuda 
celor cîteva scene de violenţă, tragica 
realitate a dominaţiei portugheze si erois- 
mul luptătorilor dintr-unul din avanpostu- 
rile anticolonialiste ale anilor '60—'70. 


Adina DARIAN 


ARI e TMK) DER DEE De SEES LAN KITA L 

Producţie franceză. Regia: Sarah Mal- 
doror. Scenariul: Mario de Andrade, Mau- 
rice Pons, Sarah Maldoror — după nu- 
vela «Adevärata viatä a lui Domingos 
Xavier» de Luandino Vieira. /maginea: 
Claude Agostini. Cu: Domingos Olivie- 
ra, Elisa Andrade, Dino Abelino, Jean 
M'Vondo, Benoit Moutsila, Talagongo, 
Henriette Meya si grupul vocal «Les 
Ombres». 


Angola, azi 


e Situată in sud-vestul Africii, pe 
coasta Atlanticului, Angola are su- 
prafata de 1,2 milioane km. p. pe care 
trăiesc circa cinci milioane locuitori. 
e Statul angolez, format în secolele 
14—15, se numără printre victimele 
războaielor de cucerire purtate de 
portughezi, fiind transformat, la sfir- 
şitul secolului 17, în colonie a Portu- 
galiei. incepea astfel o lungă perioadă 
de asuprire colonială, dar și de acțiuni 
ale populației băștinașe, dornică sä 
înlăture stăpinirea străină. e În de- 
ceniul al treilea al secolului 20 iau 
ființă primele organizaţii politice locale 
a căror activitate se intensifică după a 
doua conflagrație mondială. e În 1955 
este creat Partidului Comunist care, 


un an mai tirziu, formează împreună cu 
o serie de grupări democratice, Misca- 
rea Populară pentru Eliberarea Ango- 
liei, organizaţie ce are rolul hotăritor 
în declanșarea, în 1961, a luptei armate 
împotriva dominaţiei coloniale, luptă 
încununată de succese însemnate. e 
În pofida prezenţei celor 60.000 soldați 
portaan! şi a serioaselor eforturi 
inanciare ale guvernului de la Lisa- 
bona, fortele patriotice din Angola 
controleazä, in prezent, 10 din cele 16 
districte ale tärii, desfäsurind actiuni 
militare pe o suprafatä ce trece de 
400 mii km. p. Concomitent, in zonele 
eliberate, unde au fost create organe 
aie puterii populare, se desfäsoarä o 
sustinutä activitate de reconstructie. 


Bărbaţi . 
făra ocupaţie 


Ne aflăm într-un orăşel in 

care «nu se întimplă nimic». 

O lentoare fără seamän ca- 

nema racterizează ritmul vieții. Co 

pleșitoarea linişte este tu! 

burată doar de cîntecele tin 

guitoare ale lui Tom Jones răzbătind 

din tranzistoare și de marșuri în rit- 

mul cărora päsesc falnic, pe uliţă, co 

cosii. Tigăile sfiriie, rufele flutură pe frin 

ghie ca pinzele unei corăbii care pleaca 

niciunde, o frizerie cu nume exotic as- 

teaptä zadarnic un client. S-ar spune cä 
stäruie un dor de schimbare. 

Si schimbärile incep sä se producä 
in urma unei echipe de betonisti. Ei re- 
pară străzile orașului, dar mai fac si alt- 
ceva, mult mai important: alungä plicti- 
seala. Bärbatii acestei echipe, obligati de 
natura meseriei lor să umble dintr-un loc 
într-altul, s-au înăsprit, au uitat să dan- 
seze, să cucerească o femeie. Venirea în 
oraș îi silește să-și amintească de toate 
acestea, iar reintrarea în viața normală 
se face cu tot felul de peripeții nu lipsite 
de farmec. 

Frizeria este asaltată, băieții puși pe 
cuceriri incep sä se ferchezuiască. Apar 
buchete de flori oferite cu timiditate si 
cu emoție. Cuceritorii au de luptat cu 
inaccesibilitatea curților păzite de dulai 
fioroși. O frumoasă văduvă se indrägos 
tește de un betonist näpädit de barbă si 
puțin brutal. Dragostea ii va schimba pe 
amindoi: ea va căpăta un aer adoles 
centin, el va deveni tandru și spilcuit 
Schimbările nu ocolesc nici vechile cu- 
pluri matrimoniale. Unul dintre betonisti, 
ursuz și sălbatic, este silit de împrejurari 
să-şi recucerească sotia, să-i facă o 
stingace curte. 


Lupta 
cu prejudecățile 


Filmul expune o galerie de portrete 
lin nuantate psihologic. Nici buni, nici 
răi, oamenii se schimbă cu ușurința, mai 
ales atunci cînd trebuie să dovedească cu 
fapte afecțiunea pentru ceilalți. Se rețin 
citeva figuri: un șef de echipă zis «Seri- 
ful» cu temperament flegmatic, straie si 
mers de westman; un ciudat flăcău chi- 
peș, talentat violonist și liric personaj. 
Filmul are o rafinată coloană sonoră, fie- 
care zgomot sau șoaptă are o semnificație 
anume. Nu lipsesc efectele de umor, 
niciodată grosiere, discretia caracterizind 
filmul. 

«Bärbati färä ocupatie» este un film 
despre lupta cu plictiseala si rutina, cu 
prejudecätile, despre sansele de a alun- 
ga tristetea duminicilor impovärate de 
slagäre. Aceste sanse stau in redescope- 
rirea acelora din jurul nostru, rämasi strä 
ini doar din pricina inditerentei noastre 


Dana DUMA 
Sera DECI PE TTS. e o OS NU AS e 


Productie a studiourilor bulgare. Regia: 
Ivan Terziev. Scenariul: Nikolai Niki- 
torov. Imaginea: Rumen Gheorghiev. Cu 
Stefan Peicev, Katia Paskaleva, Meg- 
lena Popova, Stefan Guliamdjis, Anton 
Karastoianov. 


ȘI buni, si räi, cum sintein noi oamenii 
(«Bărbaţi fără ocupație») 


Mai tari 
decît moartea 


Producţie a studiourilor albaneze. 
Regia: G. Erebara, P. Milkani. Sce- 
nariul: P. Dado, G. Erebara, P. Mil- 
kani. /maginea: S. Kokona. Cu: E. 
Kume, E. Luarasi, N. Frasheri. 


Unde am mai văzut fata aceasta la 
virsta dragostei furisindu-se, pe in 
serat, de-acasă, dar nu pentru a merge 
la o intilnire de dragoste, ci pentru a 
se duce la locul unde, spunind o paro 
lä, va primi spre a duce mai departe 
mesajul secret din partea tovaräsilor? 
Unde am mai väzut cizmele acestea 
călcind in picioare, nu doar ulițele 
satului, ci și demnitatea omenească 
şi crezul iubirii de ţară? Unde am mai 
ascultat șuieratul acestor gloanțe ce 
țintesc las în pieptul patriotilor ase- 
zati la zid? Da, le-am văzut in alte 
citeva sute de filme inchinate rezis- 
tentei antifasciste. De fiecare dată 
însă, aceeaşi și mereu altă secventä 
scrie încă o filă din istoria celui de-al 
doilea război mondial. De fiecare dată, 
aceeași și mereu alta este emoția cu 
care rememorăm acest trecut nu prea 
îndepărtat. Acum, acest dureros si 
eroic memento este realizat cu sensi 
bilitate și măsură de cineastii albanez: 


A.D. 
„Da W PA PS PONI Ra e ES RE 


Lupul 
singuratic 


Producție a studiourilor iugoslave. 
Regia: Obrad Gluscevic. Scenariul: 
Stjepan Perović, Obrad Gluscevic. 
Imaginea: Nenad Jovicic. Cu: Slavko 
Stimac, Zlejko Mataija, Ivan St: 
mac, Boro Ivanisevi6, Smiljan Cicic 


Eroul acestui film iugoslav nu-i, din 
fericire, un copil minune — nici in 
realitate si nici chiar in scenariu — e 
doar un bäiat obisnuit, dotat insä cu 
mai multä sensibilitate si ceva mai 
multä fantezie decit altii. Extraordina- 
rul — cu care orice realizator se simte 
obligat sä-si innobileze operele desti- 
nate celor mici — se intruchipeazä to- 
tusi in calitätile supranaturale ale... 
ciinelui sälbätäcit, bănuit mereu a fi 
un lup singuratic. Povestea se alcä- 
tuieste pläcut, simplu, chiar previzibil, 
reliefindu-si neincetat morala, ginditä 
in egală măsură, pentru uzul copiilor 
și pentru folosul părinților. 

Detaliile etnografice — cintece, gos- 
podării sătești, discrete sugestii des 
pre geneza folclorului din intimplärile 
cotidiene — se amestecă printre peisa- 
jele filmate cu «iscusintä», in stilul 
reclamelor turistice. Modestul «Lup 
singuratic» (imaginat de regizorul O- 
brad Gluscevi&) rämine o peliculă uti- 
lä, în repertoriul destinat copiilor. Si, 
cine ştie, dacă nu cumva dobindeste 
chiar si un rol mai important: el ar 
putea reaminti, de pildä, distribuitori- 
lor romäni cä valoroasa scoalä iugo- 
slavä de film este prea rareori prezentä 
pe ecranele noastre, cä maestrii sai 
sint încă aproape necunoscuţi publi 
cului nostru cinefil. 


loana CREANGĂ 


văzut... 


EEE ERE ES ES e 
Secretul 


lui Budha 


Productie a studiourilor Barrandov. 
Regia: Dusan Klein. Scenariul: Otto 
Zelenka, Ladislav Fuks, Dusan Klein, 
Imaginea: Jiri Stöher. Cu: Eduard Cu- 
pák, Otokar Brousek, Blanka Wa- 
leska, Jana Preissova, Milena Dvor- 
ska 


Acțiunea se petrece pe la sfirsitul 
secolului trecut într-un orășel domi- 
nat de interesele guvernantilor si de 
cele ale patronului unei fabrici de texti- 
le, pus pe cäpätuialä si pe innobilare. 
In oraș mai există și un fel de asocia- 
tie pacifistă de înfrățire, şi o bätrinä 
baroană convertită la budism și care, 
culmea misterului, este păstrătoarea 
unor documente compromiţătoare pen- 
tru patron, ascunse într-o statuetă de 
aur. Statueta bineinteles dispare, de- 
clansind un carusel de cercetări din 
partea tuturor subiecților. 

Am expus doar premizele filmului 
care, se pare, nu și-a dorit să fie numai 
un film de suspens polițist, ci și unul 
de analiză socială cu o mică poveste 
de dragoste și cu un personaj cu totul 
și cu totul pozitiv, care işi pune toată 
patima si iscusinta sa de Sherlock 
Holmes amator in scopul descoperirii 
adevărurilor cu privire la crimă, la sta- 
tueta dispărută și la încă multe altele... 

Subiectul este destul de confuz (să 
ne consolăm cu ideea că în orice 
mister există puțină incoerentä), in 
schimb, jocul actorilor este excelent, 
ca de obicei cind este vorba de un 
film cehoslovac, iar aici există și o 
mare galerie de tipuri impresionant 


realizate. losif NAGHIU 
PTS 8 IEI IE E SERE TISKIT 


Marele maestru 


Producție a studiourilor Lenfilm. Re- 
gia: Serghei Mikaelian. Scenariul Leo- 
nid Zorin. /maainea: E. Mezentev. Cı 
Andrei Miagkov, Larisa Malevnaia, 
E Vitorgan, L. Kasatkina. 

DIS 5 SERE E KITT 


Multe sint filmele inspirate din lu- 
mea sportului. Boxul in «Cineva, acolo 
sus, mă iubește» sau mai recent în 
«Paradisul», cursele de mașini în «Ma- 
rele Premiu» și acum în «Le Mans», 
rugby-ul în «Viaţă sportivă» sau «Hai, 
Franța», skiul și patinajul încă din 
«Serenada din Valea Soarelui», corri- 
da în «Minutul adevărului» și-au răs- 
plătit suporterii chiar în sala de cine- 
matograf. Exemplele pot fi multiplicate 
dar, oricit am căuta, unul dintre cele 
mai populare sporturi, cel care este 
in primul rind o gimnastică a minții 
— șahul — părea să fi fost cu desăvir- 
sire omis. «Marele maestru» remedia- 
ză această lacună. Filmul început după 
și inspirat de finala turneului mondial 
din 1972 dintre Spaski și Fisher — în 
cearcă să descifreze universul psiho- 
logic al acestor matematicieni ai turei 
si nebunului, sondează legătura dintre 
caracterul jucătorului și stilului său de 
joc — reușind în citeva momente să 
facă din turneul de șah un episod cu 
nimic mai puțin palpitant decit finala 
unui raliu. În biografia sentimentală a 
eroului, expusă cu prea multe detalii 
adesea naive, deslusim intenția auto- 
rului de a ne prezenta pe cistigätorii 
de trofee nu drept roboti obligati sä 
apere gloria clubului lor — ci ca pe 
niste semeni de-ai nostri, supusi si ei 
greselii. 

A.D. 


23 


pe ecrane 


La est de Jawa 


Cu puțină bunăvoință, pu- 
tem noi înșine să ne imagi- 
năm ce este la est de Jawa, 
în așa fel incit filmul sä 
nu ne surprindă prea mult. 
La est de Jawa sint insule 
vulcanice si, deci, şi vulcani în erupție; sînt 
întinderi nesfirsite de ape și, deci, şi vase 
scufundate, și este limpede că vasele 
scufundate ascund comori și comorile 
merită să fie căutate, folosind mijloace 
tehnice de ultimă oră, cum ar fi costume 
de scafandru și chiar un balon dirijabi! 


nema 


dar si mijloace traditionale, de pildä o. 


echipä de indigene, culegätoare de perle, 
dezechipate pinä la costumul de baie, la 
momentul oportun. Dar un balon dirijabil, 
urcindu-se în aer, poate ajunge pină în 
dreptul unui vulcan, ceea ce înseamnă că 
ne-am întors de unde am plecat, iar dacă 
vulcanii sînt în erupție, ei creează seisme 
care agita marea si provoacă valuri uriaşe 
incit în acest mod ajungem din nou pe 
fundul mării, la nava scufundată. Ş.a.m.d. 
Două aspecte ar mai fi de semnalat, în 
afară de ceea ce rezultă strict din repeta- 
rea timp de 15 acte a ciclului mai sus des- 
cris. Mai intii, o evidentă înnobilare a 
povestirii, fiindcă pe nava plecată în cău- 
tarea comorii se urcă şi o mamă care-și 
caută fiul, rătăcit pe una din insule, ceea ce 
conferă intregii expediții un sens moral 
mult mai înalt si mai induiosätor decit cel 
inspirat de comoara în cauză. Sint apoi 
imaginile spectaculoase, special pentru 
ecran panoramic, efectele pirotehnice, fil- 
mările combinate de mare anvergură, cu 
somptuoase izbucniri luminoase din apa 
mării şi alte combinații, inclusiv de mon- 


Ce caută aici 
Maximilian Schell? 


taj. De pildä, cei de pe vas privesc ingro- 
ziti inainte, apoi urmeazä un cadru cu 
marea in furtunä, apoi din nou cei de pe 
vas, la fel de ingroziti, dar cu marea per- 
fect linistitä in spatele lor. In film existä 
si metafore; un bätrin scafandru obosit, 
bintuit de cosmare, isi ia sotia in brate si 
in acel moment pistoanele din sala masi- 
nilor încep sä funcționeze cu toată forța. 
Ceea ce unifică toate elementele acestui 
film comercial, exotic și de mare montare 


este prezența lui Maximilian Schell, desi, 


de data aceasta, cunoscuta sa mobilitate 
în expresie este redusă la citeva grimase 
stereotipe, sub masca de rigoare, cu bar- 
bă de căpitan de vas şi culoare de maur 
rătăcit in cealaltă emisferă. 


Valerian SAVA 


Producție a studiourilor americane. Re- 
gia: Bernard L. Kowalski. Scenariul: Clif- 
ford Newton Gould si Bernard Gordon. 
Imaginea: Manuel Berenguer. Cu: Maxi- 
milian Schell, Diane Baker, Brian Keith, 
Barbara Werle, John Leyton, J.D. Can- 
non, Jacgui Chan, Marc Lawrence, Sal 
Mineo, Rossano Brazzi. 


„Să crezi în ceea ce facil: 


«În atacerea pe care o reprezintă un film, calitatea nu este decit foarte rar 
recompensată de cîştig. Numai cu multă trudă și multă răbdare cîțiva mari regizori 
au reuşit să-și impună ideile în filmele de problemă». Declaraţia a fost făcută de 
către regizorul Maximilian Schell pe platoul unui film produs, regizat și jucat de 
el. «Pietonul», care readuce în discuție participarea germanilor la ororile naziste. 
Probabil, făcind această declaraţie, Maximilian Schell isi amintea si de cele 
citeva roluri făcute nu numai «de dragul artei», printre care am putea să includem 


și pe acest căpitan Hanson. 


Amintim că Maximilian Schell s-a lansat ca o vedetă internațională abia cu cel 
de al zecelea film al său, «Procesul de la Niirnberg», recompensat cu Oscar-ul 
1962 pentru rolul avocatului. În «Sechestratul din Altona», filmat tot în 1962, el 
realizează cel de al doilea mare rol din cariera sa. Dacă adăugăm la aceste două 
personaje succesul obținut de «Pietonul» (Premiul criticii în S.U.A.), cel de al 
doilea film realizat de el ca regizor — nu ne rămine decit să conchidem cu nostalgie 
că de astă dată Maximilian Schell confirmă regula de el lansată. 


24 


N 


Salut si adio 


Demult n-am mai väzut un 

film atit de tonic, de recon- 

fortant, ca acest «Salut si 

adio». Dacă as incerca să-i 

povestesc doar  chenarul, 

sau desenul superficial al 
intrigii. afirmaţia mea ar fi de neinteles. 
Căci, in aparenţă, este vorba de o dramă: 
un bărbat își părăsește nevasta și copiii 
(fuge «după» — nu «cu» — o actriță de 
circ!), nevasta părăsită se îndrăgostește 
de un alt bărbat, «legitimul» — în faţa pers- 
pectivei divorțului — vrea să se reîntoarcă, 
să șteargă totul cu buretele, dar... viața 
are un curs al ei mai complicat, care nu 
prea ascultă de canoane şi precepte, iar 
împăcările nu sint întotdeauna posibile. 
Apoi fundalul acţiunii este întrucitva pro- 
zaic, la prima vedere: totul se petrece 
undeva într-un sat ucrainean (dulcea «via- 
tä de la țară»...), ea este crescătoare de 
giste, «legitimul», fugit la oraș, e munci- 
tor și membru activ în corul fabricii, noul 
iubit este plutonierul de miliție din sat, 
la cinematograful căminului cultural ru- 
lează, însoțit de hohote de plins, filmul 
indian «Vandana» s.a.m.d. Si totuși, «Sa- 
lut și adio» este cu totul altceva decit un 
film obișnuit, decit o discuţie ternă şi 
plicticoasă pe teme sentimentalo-familia- 
le, cu totul altceva decit un film parfumat 
și lăcrimos despre virtuțile sau vitregiile 
«vieții la țară». 

Este un film de un umor prețios și rar, 
descins pe undeva din romanele lui lif 
si Petrov; un film care persiflează — su- 
perior si inteligent — locurile comune. 
Locuri comune nu numai ale dramelor de 
gen, dar si ale cinematografului, in gene- 
ral. Un film care ironizeazä continuu (dar 
cu o lipsä de ostentatie admirabilä) tot ce 
e fals, preconceput in manierele traditio- 
nale de a imagina (si a transpune filmic) 
coordonatele si dilemele «vieții la țară», 
și care o face în numele încrederii în fru- 
musetea netrucată a faptului și gestului 
autentic. Aceste fapte și gesturi auten- 
tice sint — în «Salut și adio» — cel mai 
important adjuvant al regizorului Melnikov. 
Căci ele conțin și un lirism proaspăt, lip- 
sit de orice impuritate de confectie; in 
ele se ascunde și tot potențialul de umor 
al filmului. Raportate la ele, orice imagine 
conformistă, cäldutä, liniștită, euforicä, 
devine clișeu ridicol, prilej de gag sau ris 
bonom. 

lată, mi-am spus in sinea mea (si 
acum si public), un film a cărui primă (si 
deloc obișnuită) calitate este măsura, 
dozajul inspirat, care-l face deopotrivă 
să fie și autentic și inspirat, 

Filmul reușește acest tur de forță si 
datorită unor excelenți interpreţi, adevă- 


Descins 


din Ilf si Petrov 


rati echilibristi in acest «slalom cu obsta- 
cole» (dacă asa ceva există...) printre si 
peste poncife sau conventionalisme: Lud- 
mila Zaiteva, Oleg Efremov, Mihail Konov. 
O comedie memorabilä. Probabil cä este 
si cea mai bunä comedie de actualitate, 
produsä de o cinematografie socialistä, 
de la «Eva vrea să doarmă» încoace... 


Dinu KIVU 
i 


Producție a studiourilor «Lenfilm». Re- 
gia: Vitali Melnikov. Scenariul: Viktor 
Merejko. Imaginea: luri Veksler. Cu: Liud- 
mila Zaiteva, Oleg Efremov, Mihail Ko- 
nov, Natalia Gundareva, Viktor Pav- 
lov, Aleksandr Demianenko, Borislav 
Brondukov, Tania Doronina, Sașa Ve- 
dernikov, Janna Blinova. 


Hotul de piersici 


Aläturi de Ranghel Vilceanov, Vilo 
Radev este unul din cei mai reputati 
regizori bulgari, «Hoţul de piersici» 
fiind filmul care l-a consacrat (a luat 
premiul special al juriului la Festivalul 
de la Varna — 1964). Pe fundalul tragic 
al primului război mondial, într-o at- 
mosferă încărcată de «principii» si 
dusmänii absurde, inumane, iubirea 
dintre o frumoasă bulgăroaică (Neve- 
na Kokanova) si un prizonier sirb 
(Rade Marković) nu poate supraviețui. 

Vilo Radev a știut să facă din această 
poveste tristă de dragoste, un film 
plin de poezie și de adevăr. 


Ţarul Ivan isi 
schimbă profesia 


Travestit in Ivan cel Groaz- 

nic, un modern administra- 

tor de bloc rätäcit in inde- 

pärtat veac, danseazä char- 

leston cu tarina Marfa im- 

purpuratä de ireventioase 
soapte, räzboinicii aceluiasi aprig tar plea- 
ca cu pas voinic si cintec de tanchisti întru 
infruntarea dușmanului; adevăratul tar, pri- 
zonier al prezentului, hălăduie printr-un 
apartament moscovit unde fiecare cuce 
rire a confortului contemporan devine 
coşmar, de care-l consolează pină la în- 
duiosare doar un «lscio raz» lansat de 
benzile unui magnetofon. Asadar, o masi- 
nä «de cälätorit in timp» a incurcat epo- 
cile, |-a aruncat pe administrator, insotit 
de un foarte simpatic hot, acasä la Ivan, 
si pe acesta in locuinta unui ingenios 
cercetätor, om de stiintä — acelasi Surik 
inventat de Leonid Gaidai, erou perma- 
nent («Operatiunea cu-cu», «Furt cau- 
cazian»), puțin miop, agreabil, ideal per- 
sonaj pozitiv ce materializează atitudinea 
filozofică a creatorului său. Mașina de 
lansat in timp este, de fapt, aparat de 
împrăștiat gag-uri; numai că, la Gaidai, 
gag-ul n-are nimic din gratuitatea obișnui- 
tă în comedia de situații; adresa satirică 
si precizia intepäturii imbracä sotiile si 
incurcäturile cu haina seriozitätii. Ele- 
mente din arsenalul comediei burlesti 
mute, reactivate, devin arme in desfiin- 


Masina timpului 


defectä 


tarea unor obisnuinte nefaste, in atacarea 
verbiajului demagogic si arbitrariului. Gai- 
dai minuiește tipul social si uman, strict 
definit, ușor de recunoscut, orinduit în- 
tr-un amplu tablou satiric. Dar nu se mul- 
tumeste doar cu atit, ci isi extinde ironia 
spre parodierea filmului istoric și chiar a 
comediei de situaţii. Distribuind în rolul 
principal un actor, interpret de teatru cu 
precădere (luri lakovlev), inzestrat cu o 
anume grandilocventä, secondat de Leo- 
nid Kuravlev, specialist in umorul buf, 
parodia lui Gaidai sporește eficient lec- 
tura liberă a ilustrei piese omonime sem- 
nate de Mihail Bulgakov 

Florica ICHIM 


Producţie a studiourilor Mosfilm. Regia 
Leonid Gaidai. Scenariul: V. Bahnov, 
L. Gaidai — dupä piesa lui Mihail Bulga- 
kov. /maginea: Serghei Poluianov. Cu: 
luri lakovlev, Leonid Kuravlev, Alek- 
sandr Demianenko, Saveli Kramarov, 
Natalia Selezneva 


Un love-story pe baricade («Hoţul de piersici») 


$ 


Ce drum så alegi 


Pînă la un punct, ideea co- 
mediei lui J. Lee Thompson 
ne este foarte familiară: ba 
nii n-aduc fericirea, fericirea 
o aduce numai iubirea. 
Dar (și aici e poanta) prin- 
tr-o stranie fatalitate, în cazul de față in 
loc să aducă fericire, iubirea se apucă să 
aducă bani, care bani se ştie ce aduc... 
Ghinionista este o tinără fată de condiție 
modestă care devine tinără doamnă, apoi 
tinără văduvă miliardară. O dată, de două 
ori, de cinci ori. Din ce în ce mai văduvă, 
mai miliardară și mai nefericită căci în 
sinea ei tinjește, ca în adolescenţă, după 
un soț simplu, după o viaţă simplă, după 
o dragoste simplă, dar vai, cum bine ştim, 
nimic din toate astea nu se pot obține 
cu bani mulți. 

Cu Shirley Mac Laine cap de afiș, cu 
Dean Martin, Dick van Dyke, Paul New- 
man, Robert Mitchum, Bob Cummings 
si Gene Kelly pe lingä ea, filmul avea, 
oricum, succesul asigurat. Dar, dintr-o 
frumoasä ambitie de regizor, «Ce drum 
să alegi» isi depășește condiția de «film 
cu monştri sacri» şi se dovedește a fi o 
încîntătoare parodie pe picioarele sale si 
cu hazul său personal. O parodie dublă, 
un fel de parodie în parodie, care cuprinde 
in aceeași privire lumea si cinematograful, 
atingind astfel altă idee dragă nouă, după 
care lumea e un film și filmul e o lume. 
Căci, în schema lui J. Lee Thompson, 


Din ce în ce mai 
văduvă... 


viaţa e un film după caz şi împrejurări, 
mut sau romantic, superproductie holly- 
woodianä sau musical, si dacä viata e un 
film, filmului nu-i mai rämine decit sä fie 
«o felie de viață» cu happy-endul impre- 
vizibil, tot ca in viatä. Färä aceastä schemä 
care il transformä intr-un joc frenetic de-a 
cinematograful din toate timpurile, «Ce 
drum sä alegi» ar fi fost doar un film cu 
multe vedete si mai ales cu Shirley Mac 
Laine care ride, plinge, cintä, danseazä si 
joacä asa cum stie ea si cum o stim din- 
totdeauna. Ceea ce sigur nu era putin, 
dar lui J. Lee Thompson nu i-a ajuns, 
Spre cinstea lui si spre norocul nostru. 


Eva SIRBU 
TOE < v 4 


Producţie a studiourilor americane. Re- 
gia: J. Lee Thompson. Scenariul: Betty 
Comden, Adolph Green — după Gwen 
Davis. /maoinea: Leon Shamroy. Cu: 
Shirley MacLaine, Paul Newman, Ro- 
bert Mitchum, Dean Martin, Gene Kelly, 
Bob Cummings, Dick Van Dyke. 


Si lor le-a plăcut filmul... 


Dean Martin: «Doresc să-mi sfirșesc viața ca un cow-boy, să mă instalez 
la o fermă a mea, să cresc vite și să privesc răsăritul sau apusul soarelui». Pină 
să pună in practică acest final, in realitate — Dean Martin il experimentează in 


filmul de față. 


Paul Newman: «Am fost intotdeauna sedus de munca în grup si aici am 
lucrat într-o echipă extraordinară. Filmul iti dă intotdeauna satisfacția de a veni 
in contact cu mulți oameni, cu multe lucruri, cu multe idei. Şi dacă filmul e o 
comedie și te inveselește, cu atit mai bine». 


Robert Mitchum: «Cu multe scenarii te poti păcăli. Mai intii semnezi un 
contract, apoi constati că versiunea inițială s-a schimbat o dată, de două, de 
nouă ori. S-a schimbat fie după bunul plac al producătorului sau al soacrei sale 
si tu te întrebi ce cauti in combinaţia asta. Mi s-a întîmplat asta de mai multe ori. 


Dar nu la filmul acesta». 


Gene Kelly: «O comedie muzicală e menită să distreze publicul. Acesta e 
secretul reușitei in meseria noastră. Pentru a-l stäpini trebuie sä muncesti din 


greu, iar efortul să nu se lase observat». 


Dick Van Dyke: «M-am specializat în filme comice, în musicaluri, în filme- 
divertisment și,drept să spun, și mie imi place să mă distrez cind merg la cinema»: 


25 


Ce ne mai poate spune nouă, 
spectatori impätimiti ai fil- 
mului politic, cinematogra 
ful lui Ernst Lubitsch, re 
gizorul care a privit prin 
gaura cheii in saloanele si 
budoarele aristocratiei, acolo unde, de 
parte de lumea dezläntuitä, se consumau 
la nesfirsit complicate intrigi amoroase, 
relatate spumos, cu verva unei frivolitati 
picante? Ce poate sä insemne aceasta: 
inconstientä, dezinteres ori premeditatä 
detasare? Sintem indemnati sä credem 
că, în anumite condiții, evaziunea e o for 
mă benignă a protestului. «Pentru a vă 
păstra integritatea morală, spunea undeva 
George Călinescu, atunci cind cad bom 
bele, inchideti-vä în bibliotecă, luați o 
vioară si cintati Scarlatti.» Lubitsch pare 
să fi urmat acest precept călinescian. 
«Reconsiderarea» noastră nu poate să 
uite că în Europa era război, primul, şi el 
turna «Carmen», «Prinţesa stridiilor» 
«Madame Du Barry» sau «Anna Boleyn» 
America trăia zilele de coșmar ale crizei și 
domnul Lubitsch — acest «Griffith euro- 
pean»— filma «Parada dragostei», «Monte 
Carlo», «Locotenentul surizâtor», «Con 
tesa Lily», «Trei și una» sau «Văduva 
veselă». Vine războiul al doilea, Lubitsch 
perseverează: «A opta nevastă a lui Barbă 
Albastră», «Ninocika», «Paradisul poate 
să aștepte». 


nema 


«A fost un simplu făcător de filme pe 
gustul dubios al micii burghezii», spun 
detractorii lui. «Nu, a fost un cineast de 
geniu, un mare artist», afirmă partizanii lui 
şi eu cred că e mai bine să-i ascultăm pe 
aceştia din urmă, fie şi numai pentru a ne 
aminti citii datorează un Chaplin («Con- 
tesa din Hong-Kong»), un Renoir («Regula 
jocului») un Bergman («Surisul unei nopţi 
de vara»), un Hitchcock («Vaisuri viene- 
ze») pentru a nu mai pomeni de «comedia 
sofisticată», americană. Cu condiţia insă 
de a accepta — şi de ce nu? — ce spunea 
Truffaut: «Lubitsch era convins că merită 
mai degrabă să rizi într-un palat, decit să 
suspini în odäita din fundul präväliei de la 
colțul străzii». 


S-a scris mult și nu fără motiv despre 
acel specific «Lubitsch touch», acea «notă 
personală» a filmelor sale, ieșite din tradi- 
tia operetei vieneze şi a comediei de bule- 
vard frantuzesti. Spirit malitios demitiza- 
tor, de o vervä sclipitoare (minatä insä une- 
ori de o vulgaritate abia sezisabilä), abil 
constructor de pro guo tut savuroase, 
moralist în subtext, Lubitsch este regele 
neincoronat al comediei de moravuri (si 
atunci unde este «evazionismul» de care 


Asociaţia cineastilor 


Munci de 


Ştirile furnizate de ACIN despre 
activitatea asociaţiei din ultima lună 
(tipografică): 


Cinefilii pitesteni 


La 22 martie a.c., Francisc Munteanu — 
regizor, si Temistocle Popa — compozi- 
tor, s-au deplasat la Pitesti unde au avut 
loc urmätoarele actiuni: la orele 10, intil- 
nire cu pionierii si tineretul școlar. la 
Casa de culturä a sindicatelor, la orele 
15,30, intilnire cu muncitorii, tehnicienii si 
inginerii de la Uzina de autoturisme Pi- 
testi, iar la orele 19, la Casa de culturä a 
elevilor si studentilor, intilnire cu mem- 


CINEMATECA 


Un cineast surizător: 
Ernst Lubitsch 


Filmele lui 
au fost asemuite cu un 
sveiter. 
«Un sveiter 
care fiecare gaurä 
e genială» 


Poveste cu peripeții «spumoase» («Văduva veselă» 
cu J. Mac Donald şi Maurice Chevalier) 


a fost atit de des invinuit?) in itele căreia 
se descurcă cu o abilitate de nimeni atinsă 
pină astăzi. De precizat: cu abilitate 
cinematografică, pentru că aici, în do- 
meniul limbajului cinematografic, Lubitsch 
e mai mult decit un virtuoz, e un mare 
inovator. El este acela care a folosit, cu 
admirabilă intuiție a specificului filmic, 
retorica elipsei, povestind mereu nu 
prin ceea ce se vede în imagine, ci, mai 
cu seamă, prin ce rämine in afara ei. 


primăvară 


brii Cercului 
filmului. 


municipal de prieteni ai 


Filme cu delicatese 


La Uzinele «Republica» din Bucureşti 
a avut loc o intilnire a regizorului Boroş 
Haralambie și criticului lon Mihu cu mun- 
citorii uzinelor «Republica» și «23 Au- 
gust». Au fost prezentate filmele: «Afa- 
cerea Protar» şi «Politică cu delicatese». 


Pentru copii, desene animate! 


În cadrul manifestărilor organizate in 


Peste tot în filmele sale, intriga se men 
ține la nivelul aluziei subtile, niciodată 
evenimentele-cheie nu se consumă în 
tata spectatorului. Vedem numai reflexul 
lor, proiectat într-un plan aparent secund. 
care devine însă revelator tocmai prin 
încărcătura alegorică ce i se conferă. 
Cinematograful lui Lubitsch e un cinema- 
tograf «metonimic», spunea cineva, căci 
acolo partea se substituie intregului și 
intregul părții, efectul devine cauză si 


cadrul «Zilelor culturii brăilene» au fost 
prezentate următoarele filme de anima- 
ție: «Galaxie» (Sabin Bălașa), «Carna- 
valul» (lon Truică), «Prostia omenească» 
(George Sibianu), «Puiul» (Laurentiu 
Sirbu), «Duminica şerifului» (Adrian Ni- 
colau), «Gherase III» (Badea Ortin), «Tepi 
l» (Horia Ştefănescu), «Formica» (Matty 
Aslan). Din partea secției de animaţie au 
participat: George Sibianu şi lon Truică 
regizori si operatorul Constantin Iscru- 
lescu. În discuțiile purtate s-a accentuat 
necesitatea axării unei bune părți de 
filme de animaţie pe o tematică adresată 
copiilor, precum şi necesitatea unei mai 
bune difuzări a filmelor de animaţie. 


E ATTO TEE e e e R 
Între industrie si artă 
Iata DP 158 EASE KTS 


In cadrul cursului de artä cinematogra- 
ficä de la Universitatea popularä din 
Rimnicu Sărat, regizorul Alecu Croitoru 
a conferentiat despre «Industrie si artă. 
Alte mituri ale Hollywoodului». 


cauza efect. Inventivitatea lui Lubitsch nu 
ține nicidecum de improvizație, ci este 
rodul unui calcul de matematică precis. 
Fiecare plan, fiecare detaliu, mișcare de 
aparat e controlată si impusă de un gînd 
precis, mereu atent la funcţia conotativä 
a imaginii. Un film de Lubitsch e rotund 
ca o sferă, subordonat unei formidabile 
dialectici a montajului, prevestind intreg 
cinematograful lui Hitchcock, răsărit parcă 
precum un «dublu» cu valoare negativă 
din arta meșterului vienez. Descumpănit 
un timp de cinematograful sonor, Lubitsch 
asimilează imediat binefacerile dialogu- 
lui, ale muzicii și coloanei de sunete. 
imbinate într-un tot de perfectă unitate 
semnificativă, imagine și sunet devin 
«obiecte» ale unui univers filmic coerent 
căruia contrapunctul si armonia ii con- 
ferä structura unei opere de esentä muzi 
cală. De oriunde l-ai apuca, «ghemul» 


Poveste cu şampanie şi dragoste («Pasiunea 
mea» cu Marlene Dietrich si Gary Cooper) 


unei opere lubitschiene se desirä lin, färä 
poticniri, ajungind la rectitudinea limpede 
a firului narativ. Truffaut scria cä «in 
acest svaiter pe nume Lubitsch, fiecare 
gaură e genială». Şi adăuga, pentru a 
înlătura orice bănuială de ironie: «ceea 
ce nici nu se învaţă, nici nu se cumpără, 
este farmecul, este malitia, vai, acest far- 
mec malitios al lui Lubitsch. lată ceea ce 
făcea din el un adevărat prinț». 


Petre RADO 


Comisarul răspunde! 


În cadrul manifestărilor prilejuite de 
Conferința Asociației  cineaştilor din 
România s-au organizat — pentru mun- 
citori și studenţi — la sala «Casei filmu- 
lui», două spectacole în avanpremieră cu 
filmul «Un comisar acuză». Spectacolele 
au fost urmate de un interesant dialog 
între cei prezenți si regizorul Sergiu Ni- 
colaescu. 


«Pistruiatul» la Ploiești 


Tot in cinstea Conferinţei Asociaţiei 
cineaștilor a avut loc la Palatul culturii 
din Ploiești o întilnire între pionieri şi ti- 
neretul şcolar cu regizorul Francisc Mun- 
teanu, actorul Zephy Alsek și Costel 
Băloiu, protagonistul serialului tv. «Pis- 
truiatul». 


amurgul zeilor 


Cuplu pe 45 


După moda Chaplin, după moda 
Keaton, a sosit moda Stan si Bran. 
Celebrii LYH sint prezenti säptäminal 
pe posturile de televiziune din mai 
multe țări. În Franţa, inovaţia comer- 
cială despre care am mai vorbit la 
această rubrică a si fost pusă in prac- 
tică: paralel cu seria televizată (zilnic, 
cite o säptäminä din lună, pînă la sfir- 
şitul acestui an) apare în chioșcuri si 
librării o colecție de albume-discuri, 
cuprinzind benzi desenate și plăci de 
45 turatii! 


Clasici filmati 


Seriile de teatru filmat sint si ele, 
din nou, la ordinea zilei, dupä ce fuse- 
serä in urmä cu sase decenii, piatra de 
temelie a companiilor cinematogra- 
fice. Seria patronatä de American 
Film Theater cuprinde piese esen- 
tiale din dramaturgia contemporanä. 
Tom O'Horgan, autorul unor uriase 
succese comerciale ca «Hair» si «Je- 
sus Christ superstar», a ecranizat 
recent «Rinocerii» lui lonesco, sco- 
tind insä actiunea din mediul francez 
si plasind-o «oriunde in American. 
Succesul de public a fost, de astä- 
datä, relativ. 

In aceeasi serie, John Frankenhei- 
mer a mai ecranizat anul trecut «Co- 
meta omului de gheaţă», o piesă a 
lui Eugene O'Neill (cu Lee Marvin si 
Fredric March in rolurile principale). 


Actori bolnavi 


Marlene Dietrich a fost internatä la 
spitalul din Huston (Texas), unde i 
s-a aplicat — se pare — un tratament 
pentru vindecarea traumatismului su- 
ferit la sfirsitul anului trecut, cind a 
cäzut pe scenä la Londra. Oricit a 


Coborind usor... 
Marlene Dietrich 


incercat sä ascundä si sä amine acest 
deznodämint (spune un comentator), 
medicina-necrutätoare-chiar cind e 
vorba de protejatii soartei — a obli- 
gat-o pe neobosita divä la citeva säp- 
tämini de recluziune. De la începutul 
internării, însă, Îngerul albastru a de 
clarat că va reveni pe scenă de îndată 
ce-i va fi cu putință. 

Johnny Weissmuller (ajuns la 
69 de ani, după ce a trecut, în 
rolul lui Tarzan, prin arborii tutu- 
ror junglelor) a fost reţinut si el o 
lună de zile în spitalul din Nevada. 
Motivul? O fractură de șold, în cursul 
tratamentului căreia i s-a descoperit 
o insuficientă cardiacă... 


Tînărul Renoir 


ni 


La Sorbona a fost inaugurată o 
cinematecă universitară, pusă sub egi- 


da marelui Jean Renoir. Instituția lui 
Renoir este menită — prin insusi actul 
său de infiintare — «să orienteze pa- 
siunea tineretului pentru a saptea artă» 
Dacă mai e nevoie... 


Putin şi bun 


A murit, la 83 de ani, Michel Salkind, 
unul din cei mai importanţi producă- 
tori francezi. În 50 de ani el a realizat 
filme ambitioase ca «Austerlitz» de 
Gance, «La rue sans joie» (Strada 
fără bucurii) de Pabst si «Procesul» de 
Welles. 


Coincidente... 


A debutat si Lorna Luft, cea de a 
doua fiicä a lui Judy Garland (la 21 de 
ani). Interesant e cä debutul s-a pro- 
dus pe aceeasi scenä londonezä unde 
marea vedetä a cintat pentru ultima 
oară, cu cinci ani în urmă. Şi pe aceeași 
scenă unde debutase in 1966 si Liza 
Minnelli (fiica ei cea mare). 

Judy Garland ar fi fost poate feri- 
cită. Desi fiica a declarat ziariştilor: 
«Nu vai cînta niciodată niciunul din 
cîntecele mamei mele. Eu nu sint o 
altă Judy Garland»... 


Întreprinzătorii 


Cinemateca pariziană a organizat 
in iarna trecută o dublă sărbătoare: 


Din nou şi mereu: 
«Love Story» 


a societăţii Paramount (sase decenii 
de la înfiinţare) si a tondatorului ei, 
Adolph Zukor (101 ani de viatä!). Au 
fost prezentate 250 filme, incepind cu 
«Regina Elisabeth» de Louis Mercan- 
ton (cu Sarah Bernhardt in rolul prin- 
cipal), continuind cu filmele lui Cecil B. 
de Mille, comediile usoare ale anilor 
1917/1918, productiile lui Lubitsch, 
Sternberg, Stroheim, Hitchcock si 
sfirsind cu ultimele mari succese ale 
companiei: «Love Story», «Nașul» si 
«Afacerea Mattei». 


Meseria de soţ 


Cea mai «giamouroasa» apariţie din 
ultimele luni în literatura cinemato- 


Elke Sommer 


grafică a Americii este «Rătăcit în 
Hollywood», cartea de amintiri a zia- 
ristului Joe Hyams, timp de zece ani 
soțul si camaradul de petreceri al 
blondei Elke Sommer. Deși paginile 
despre căsătoria cu acest «sex-sym- 
bol» al Hollywoodului precumpănesc 
și deși neobișnuitul succes de public 
li se datorește lor, pot fi găsite si pagini 
interesante, de interes documentar 
chiar despre Humphrey Bogart, Cary 
Grant, Marilyn Monroe, Ava Gardner, 
personaje pe care autorul le cunos- 
cuse grație vieții mondene la care îl 
obligau profesia și mariajul. 


Muzeul Chevalier 


Casa lui Maurice Chevalier din Mar- 
nes la Coguette va deveni muzeu si 
nu va fi vindutä. Victorie obținută der 
mostenitoarea Odette Meslier, ai cärei 
avocaţi au descoperit că artistul po- 
seda numeroase bunuri nefolosite, în 
diferite alte țări. Prilej de a se plăti 
astfel cei 5 milioane de franci recla- 
mati de statul francez pentru succe- 
siune. 


Paranteză 


După cinci ani și jumătate, Yves 
Montand s-a întors la cîntec. A făcut-o 
in pauza dintre două filme şi numai ca 
sa nu-l refuze pe Averty, care-i pregä- 


Antract cu cîntec: 
Yves Montand 


tise un show compus din vechi suc- 
cese pentru televiziunea franceză 
(show-ul a și fost apoi comercializat 
cu repeziciune, sub formă de disc). 
Intrebat dacă va rămine pentru mai 
mult timp în mrejele music-hall-ului, 
Montand a negat, explicind că asta 
i-ar cere, odată cu virsta, un timp de 
reacomodare tot mai lung. 

Care sint ultimele sale două filme? 
«Hazard si violența» de Labro si 


«Vincent si ceilalți» de Claude Sautet, 


Primul terminat, al doilea început... 


Altă paranteză 


«L'Espace Cardin» (complexul de 
restaurante și săli de spectacol, fon- 
dat cu mai puţin de un an în urmă de 
croitorul cu apetituri culturale, Cardin, 
şi devenit pretext pentru intilnirea, aici, 


Cavalcada 
Jeannei Moreau 


a Parisului snob) este locul unde 
Jeanne Moreau s-a întors la teatru. 
Piesa pe care o joacă (Cavalcada 
pe lacul din Constance de Peter 
Handka) este propria biografie a actri- 
tei, care închide astfel o mare si 
fructuoasä parantezä. 


Rubrica «Amurgul zeilor» este alcätuitä 
de Romulus RUSAN 
Hollywood, aprilie 1974 


27 


28 


cronica unui necineast 


Trei fete și toate trei... 


— Încep cu întrebarea 
clasică. Ţi-a plăcut «În- 
toarcerea lui Magellan»? 
Mie nu numai filmul, 
dar și tot ce s-a scris 
in presă după apa- 

ritia filmului mi-a lăsat o profundă 
nedumerire. Vezi, nu mä impac cu 
ideea ca aceeasi creatie artisticä sä 
fie de unii nimbatä, iar de alţii con- 
testatä. Care este adevärul? 


— Şi vrei de la mine adevărul? Ce 
pretenție excesivă. O părere subiec- 
tivă, poate... Dar nu înțeleg de ce ti se 
pare ciudată prezenţa unor voci diso- 
nante? Scrutează, chiar în fugă, istoria 
a ceea ce a însemnat creaţie, aplea- 
că-te asupra drumului pe care l-a 
parcurs si ai să vezi că rareori calea ei 
a fost netedă. 


— Am impresia că într-un fel te-ai 
pronunțat asupra filmului. Ţi-a plăcut. 
Totuși filmul are nenumărate incon- 
secvențe. Acţiunea nu străluceşte prin 
claritate, legile conspirativitätii în lupta 
ilegală sint încălcate flagrant, perso- 
najele n-au o suficientă motivaţie psi- 
hologică, deznodămintul filmului e sur- 
prinzător și într-un fel nejustificat. 


— E adevărat tot ce spui. Dar măr- 
turisește, Magellan, fata incintätoare 
şi atit de contradictorie, nu te-a con 
vins, nu ti-a dat sentimentul acela 
cald și reconfortant de încredere în 
fondul bun al oamenilor? Ai dreptate, 
in film legile conspirativitätii sint in- 
călcate, dar legea supremă a omeniei, 
legea încrederii în cei de lingă tine, 
legea dragostei statornice, vibrante, 
dusă pină la sacrificiu, legile astea nu 
sint încălcate. 


— Uite, eu cred, și poate ai să mă 
învinuieşti de feminism, că filmul con- 
stituie, în primul rind, victoria a trei 
fete tinere. 


Se cuvine să încep cu Cristiana 
Nicolae. Cineva a numit debutul ei in 
film: «un zbor de pescärus». O adiere 
de prospețime, farmec și lumină. N-o 
cunosc, dar mi-o închipui și tenace, și 
sensibilă, si îndrăzneață, si feminină. 


Tenace, pentru că numai printr-o 
strădanie continuă, printr-o muncă 
perseverență, invingindu-si tracul si 
trecind peste faptul că e femeie și că 
e şi debutantă, a reușit să convingă pe 
toţi cei din jurul ei că poate, că știe 
să facă un film de autor. Sensibilă, 
pentru că Magellan nu putea fi zămis- 
lită fără multă simtire. Magellan a 
fost vie, a fost caldă în film, pentru că 
s-a născut din sensibilitate. Feminină, 
pentru că rezolvările pe care Cristiana 
Nicolae le dă in povestea pe carea 
tesut-o, trec prin inima ei de femeie. 
Magellan ajunge să înțeleagă pentru că 
iubeste, se transformä, pentru cä iu- 
beste, moare, pentru cä iubeste. Si, in 
sfirsit, indräzneatä, fiindcä a pus in 
film dragostea pe primul loc, a consi- 
derat cä in focul luptei pentru o lume 
mai bunä, oamenii isi pot gäsi timp 
sä si iubeascä, pot sä-si infringä sus- 
piciunea legitimă născută firesc într-o 
acțiune plină de riscuri, pot să aibă 
încredere unul în altul. Şi mai e ceva. 
Desi dragostea celor doi tineri se con- 
suma într-un subsol mizer, cu pereți 
plini de igrasie, cu galerii întunecate, 
totuşi lumina se prefira, neasemuit de 
caldă, prin cele citeva pătrate de gea- 
muri prăfuite, doi hulubi albi cu coada 


Trei femei 
şi-au propus să demonstreze 
că feminitatea 
nu e un handicap. 
Au reusit! 


«Magellan, personajul celor mai surprinzätoare contraste, färä busolä 

nici identitate, fragilä si puternicä, schimbätoare si tenace, in inter- 

pretarea Mihaelei Marinescu, este una din biruintele feminine ale 
filmului» 


«Matei, personajul care nu comite greşeli, care nu are îndoieli, cu 

infätisarea ei de premiantä de provincie sau de pedagogä nemăritată, 

este, in interpretarea Corneliei Gheorghiu, o altä biruintä femininä 
a filmului» 


rotată îndulceau peisajul sordid, ea îl 
primea în încăperea măruntă și cenu- 
sie cu farmecul si candoarea unei 
prințese din povești, iar el îi dăruia o 
piine mare, neagră si coaptä, cu gestul 
nababului ce-i pune la picioare dia- 
mantele coroanei. 


iți amintesti de secvența aceea, care 
revenea mereu în film chiar şi numai 
pentru citeva clipe: cheiul Dimbovitei. 
Dar era un chei al Dimbovitei însorit 
și verde, populat cu anticari şi picturi, 
cu o viață aparte. Nu știu dacă asa arăta 
cheiul nostru în 1940, dar ştiu că sea- 
mänä grozav cu cheiul Senei și buchi- 
nistii ei, si cu ceea ce am dori noi să fie 
un chei intr-un mare oraș lumină. 


Ai să-mi spui că aici e și mina mira- 
culoasă de «poet și pictor» a unui 
bărbat, a operatorului Dinu Tănase. 
Se poate. Dar mie mi se pare că este o 
prefigurare a realității, o poetizare a ei, 
un lirism pe care eu îl simt cu precădere 
feminin. Nu, hotărit, Cristiana Nicolae 
nu este numai o făgăduială, este o 
certitudine. 


Rătăcitoarea Magellan care n-avea 
busolă și nici identitate, dar care sim- 
tea că în viață trebuie sä mai fie si 
altceva decit petreceri ușoare, curtată 
de bărbaţi însemnați, dar îndrăgostită 
iremediabil de un necunoscut, fra- 
gilă și puternică, vaporoasă dar tenace, 
personajul celor mai surprinzătoare 
contraste este personificat de o tinără 
actritä de la Tirgu Mureș, Mihaela Ma- 
rinescu, a doua biruintä feminină a 
tilmului. Personajul i se potrivește 
Firescul interpretării ei captivează și 
convinge. 


Cea de-a treia este Matei. De fapt, 
el este ea. Potrivit legilor conspirației 
(căci n-au fost toate încălcate în film), 
nu trebuie să știm mai nimic despre ea 
decit că este devotată cauzei, nu co- 
mite greşeli, este adeseori dură, are o 
infätisare de premiantă de provincie 
sau de pedagogă nemäritatä. Parti- 
tura lui Matei este la fel de surprinzä- 
toare si de bogată ca cea a lui Magellan 
dar interpreta, actrița iesanä Cornelia 
Gheorghiu, are tact, are pondere, de- 
vine pînă la urmă caldă și umană, pen- 
tru că ea, Cornelia Gheorghiu, are 
talent. 


Desigur, n-aş fi obiectivă; dacă n-aș 
remarca și personajele masculine din 
film sau contribuția realizatorilor-băr- 
baţi la reușita filmului. Bucur, tînărul 
care știe că «existența este o datorie, 
chiar dacă viața n-ar dura decit o clipă». 
și că «nu luptă pentru a i se pune chipul 
în muzeele viitorului, ci ca să mergem 
cu toții înainte» (Vladimir Gäitan), 
ofițerul de poliție cu aplomb si pistol, 
mustață şi pretenții de rafinat (George 
Motoi) și profesorul, personaj de-abia 
conturat, fragil, liric, ce mai mult su- 
sugerează decit există, interpretat cu 
farmecul mereu proaspăt al lui Radu 
Beligan. 


Mi-a plăcut si muzica filmului 
(Adrian Enescu), mi-a plăcut și atmos- 
fera creată, fidelă intentiilor autoarei 
(scenografia Marcel Bogos), dar cel 
mai mult mi-a plăcut efortul celor trei 
fete tinere care și-au pus în minte să 
demonstreze, și au reuşit «cu brio», 
că nici feminitatea și nici tinereţea 
nu sint un handicap. Dimpotrivă. 


Sanda GHIMPU 


teleeveniment 


Liniştea si 


candoarea 


freneticului reporter 


Candid şi pătimaş, loan Grigorescu 
e convins că ne mai poate spune 


ceva frumos despre Italia eternă, 
Are dreptate 


. Din bine și distins 
populata noastră tagmă 
— a reporterilor har- 
nici şi talentați — din 
nobila noastră breaslă 
a necavalerilor, dar a 
rătăcitorilor prin real, realitate, 
smircuri, şantiere si avioane între 
cei doi poli (ai pămîntului, desigur), 
cred că doar loan Grigorescu — 
pe plan extern — si Mihai Stoian — 
pe cel intern — au avut curajul sis- 
tematic să fie consecventi cu se- 
colul nostru care cere imperios, cu 
logica sa modernă, ca reporterul 
literar să facă din stiloul său „cameră“ 
de filmat lumea. Personal — poate 
e doar o părere părelnică — am 
auzit întotdeauna o voce peste umä- 
rul meu — firește, a secolului, căci 
precum zice poetul: „O, secol al 
meu, slălbaticule, cine are îndrăz- 
neala a te privi în ochi?“ — care-mi 
şuiera täios si imputativ ori de cite 
ori mä asezam la masă, după ce-mi 
ascuteam atent creionul şi-mi cu- 
rätam guma de scame, pregätindu- 
mă. să dau samă, adică să raportez, 
adică să fac reportaj despre cele vă- 
zute și auzite, deci gindite, la Bi- 
caz, Moinești și iar Bicaz (n-am să-l 
uit toată viața pe tovarășul 
care mi-a demascat „unilateralita- 
tea“ aducind în şedinţă cotoarele 
foilor mele de drum, pe timp de 
doi ani, toate completate pe ruta 
Bucuresti-Bicaz-Bucuresti: „Doi ani, 
tovarășul acesta [adică eu!] n-a mers 
decît la Bicaz!"). Vocea aceea de 
peste umăr îmi cerea fără nuanţe 
şi teoretizări estetice: „E prea pu- 
tin, dragă mincinosule — e prea puţin 
creionul, ia aparatul de filmat, fil- 
mează, un reporter literar azi fil- 
mează!“ 
Folosindu-și 
pentru asta 


inema 


norocul — dar și 
trebuie să ai cap și 
talent — folosindu-și caracterul 
frenetic, nervos, patetic, generos, 
adică intelegindu-se, intelegind ce-i 
poate ochiul, dar și pielea (foarte 
adevărată ideea lui D.I. Suchianu la 
O „Vîrstă a peliculei“ precum că lon- 
gevitatea omului de litere ţine de 
puterea sa de a-și pricepe măsura 
si de a refuza orice megalomanie si 
falsuri in ceea ce-l privește...) — 
Grigorescu și-a extins dimensiunea! 
spectacolului său lumesc pinä la 
documentul cinematografic, arun- 
cîndu-se, cu energia și curiozitatea 
sa nesecate, în vuietul lumii, în vul- 
canele ei, filmînd, filmînd, filmînd, 
flămînd. A fost flamand, ne-a dat 
despre Belgia un documentar cu 
mari frumuseți (de neuitat acel 
Bruges-la-Morte), ne-a dat un Pa- 
ris, o Frantä pline de sugestii, ca 


acum să vină cu o Italie de certă 
fascinatie, lucrată la un nivel de pro- 
fesionalism superior. E o bucurie 
— Roma sa e privită cu acelaşi simţ 
poetic pe care i-l cunoaștem din cäre 
tile sale de globe-trotter, o poezie a 
contrastelor, a tensiunii dintre liric 
şi dramatic, dintre epic și psihologic, 
cu o intensă încordare a ideii desco- 
peritä în fiecare amănunt de viaţă 
prezentă și trecută, cu sete, cu o 
prospeţime care îl fac să ignoreze 
tradiția „cărții poștale ilustrate" 
si a clasicului „teleglob“, fără teamă 
că alții i-au filmat înainte locurile 
i ni le-au lăsat pentru vecie pe retină, 
mi place liniştea cu care acest fre- 
netic reporter — altă imagine stass 
pentru cei care coboară din Kisch — 
sfidează predecesorii säi întru 
imagine romană. El are încredere în 
aparatul său, în ochiul său, în per- 
sonalitatea sa, știe — ceea ce-i esens 
tial — că el mai are ceva de spus lu- 
mii, chiar acolo unde se pare că s-a 
spus totul. De aici forţa unor scene 
ca acelea din talciocul roman, ca in- 
cendiul pe care doar clipa eternă în 
Cetatea Eternă îl poate inventa pen- 
tru reporterul care are însă flerul 
dea fi tocmai atunci, acolo, ca urcarea 
unor trepte oarecari de un cetățean 
oarecare pe care aparatul cade cu 
voluptate sau memorabila vinätoare 
de gologani făptuită de golani în 
Fontana di Trevi... Nu eşti reporter, 
nu esti documentarist fără acest 
sentiment al virginitätii vizuale, fără 
acest orgoliu al irepetabilului, chiar 
dacă concurența se numeşte Fellini, 
Ivens sau sute de reporteri insetati 
ca și tine de originalitate. E nevoie 
de candoare — nu numai de frenezie 
— atunci cînd îndrăznești a te mișca 
prin Roma, cu aparatul de filmat, în 
anul de graţie 1973. Grigorescu o 
are și, mai ales, această candoare se 
echilibrează armonios cu interesul 
imediat și „prozaic“ pentru mulțime, 
pentru foiala umană printre colo- 
nade, pietre si vesnicii. 

N-o să ascund că deseori comenta- 
riile sale la imagini elocvente, care 
ar cere un text strîns, adică mult mai 
cinematografic, mi se par că alune- 
că și chiar cad în literatura „mapa- 
mondului“ său (rubrica sa presti- 
gioasă din ,Flacära") ceea ce este 
deseori frumos, dar nu si intotdea- 
una sănătos. loan Grigorescu ar mai 
trebui să sacrifice ceva din ceea ce-i 
este drag—din literatura sa, ca să fiu 
precis — pe altarul imaginii filma- 
te. Nici o pasiune nu se împlineşte 
fără un sacrificiu, 


BELPHEGOR 


„istoric, 


teatrul pe micul ecran 


Brâncoveanu — un nou 
fel de evocare 


Dacă am uitat cumva, 
televiziunea ne-a amintit că 
Brâncoveanu 
poate fi un mare erou de film 


Acum doi ani — 
și tot în coloanele 
acestei reviste — 
încercam să atrag 
atenţia asupra ma- 

£ rilor posibilități de 
evocare istorică, desfăşurare epică 
şi creație artistică pe care le 
oferă cineaștilor un film despre 
Constantin Brâncoveanu și epoca 
lui, Nu mä gîndisem atunci la 
ecranizarea piesei ` lui Nicolae 
lorga cu acest subiect, scrisă în 
1914. Mi se păruse că el trebuie 
tratat într-o viziune nouă, cu 
şase decenii mai tînără, Realiza- 
rea studioului Televiziunii Ro- 
mâne, care ne-a oferit de curînd 
drama istorică a lui lorga în 
regia lui George Teodorescu, 
cuprinde, cred, două invätäminte: 
primul priveşte actualitatea ope- 
rei dramatice a marelui nostru 
către care puțini îşi 
întorc luarea aminte; al doilea 
subliniază un nou fel de evocare 
a trecutului, capabil să înlăture 
un anumit manierism dominant 
încă în teatrul, filmul şi literatura 
noastră, 

Istoricul care-și făcuse un crez 
din reconstituirea trecutului ro- 
mänese nu numai cu precizia 


nema 


savantului, ci și cu măiestria 
scriitorului, avea, aşadar, îndoită 
vocație să-l infätiseze pe Brânco- 
veanu în lumea lui cu autentici- 
tate si pietate. Desi scrisă la 
numai cîţiva ani după celebra 
trilogie a lui Delavrancea, drama 
lui lorga este modernă, fără 
încărcătură retorică sau limba 
căutată, cronicărească a acestuia. 
Acum, cînd teatrul istoric la noi, 
cu rare excepţii (Horia Lovinescu, 
Paul Anghel) este încă dominat 
de tipare învechite, drama lui 
lorga a putut însemna și îndem- 
nul către un scris mai sobru, 
mai firesc, fără romantisme si 
mitologisme prăfuite. 

Au contribuit la această impresie 
de modern, în care mi se pare că 
rezidă meritul filmului, viziunea 
regizorală a lui George Teodo- 
rescu și interpretarea unei echipe 
alese, în frunte cu Ștefan lorda- 
che, Silvia Popovici, Costel Con- 
stantin, Raluca Zamfirescu, Tudo- 
rel Popa. Într-o ambiantä de 
epocă fidel reconstituită, cursul 
dramatic. a putut astfel atinge 
culmi ale artei pe măsura perso- 
najelor și evenimentelor evocate. 


Virgil CÂNDEA 


Un destin tragic, un simbo! al demnității umane 
* (Silvia Popovici si Stefan lordache) 


serial despre” Karl::Marx 


Televiziunea din R.D. Germană va realiza în coproducție cu tele- 


viziunea sovietică un serial 


în culori despre viața si opera lui 


Karl Marx. Regizorul întregului serial va fi binecunoscutul regizor 


sovietic Lev Kulidjanov. 


29 


Se spune despre „Varietăţi“ 


că „n-au 


viață“, 


Este firesc, deci, 
să nu aibă nici moarte... 


Cei care vor prin- 
de anul 2000 (alţii!) 
vor avea parte, în 
continuare, de „Va- 
rietăţi”. Este - mai 

i mult ča: sigur. `La 
televizoarele lor de buzunar sau 
de "monocicletä (dacă vor mai 
exista buzunare si dacă automo- 
bilele. de azi- vor izbuti să-și mai 
păstreze -cîte-o roată), telespec- 
tatorii anului 2000, nişte bieti 
domni Hulot- într-o lume: de 
algoritmi, îşi vor petrece tele- 
sfirsiturile de: săptămină,. cel 
puţin din cînd în cînd, la „Va- 
rietăți”. Faptul nu este. numai 
mai mult ca sigur; este mai mult 
decit firesc. „Varietăţile” acestea, 
inventate- o dată cu televiziunea, 
dacă nu cumva mult mai înainte, 
au o rațiune foarte: exactă. de a 
fi în programele micilor noastre 
ecrane. Ele au apărut din nevoia 
noastră de zimbet, si cîntec, şi 
supărare, şi plins. Ele au fost, 
sînt şi vor fi niște sublime, infai- 
libile „de toate pentru toţi“... 
Chiar dacă astăzi noi ne mai 
supărăm, naivi, că ele ne răpesc 
din cînd în cînd „filmul de 
duminică“, peste ani și ani ele 
vor avea, sigur, cistig de cauză. 

De fapt, micul nostru ecran 
are, sigur, un merit, pentru că a 
izbutit să impună în conștiința 
publicului ideea de „varietăți“. 
O vreme, această modă, de a se 
petrece tele-sfirsiturile de săptă- 
mînă la un spectacol cu „de 
toate pentru toți”, era mult mai 
frecventă decit acum. Dacă nu 
mä insel, cam din două în dovă 
săptămîni eram. invitaţi la un 
week-end cu. scenete, cuplete, 
duete, fete, sufragete şi cantonete 
cu public, cu glasuri, cu circ, cu 
tromboane, cu haz (citeodatä 
de necaz), cu portative ușoare, 
binefăcătoare, răufăcătoare, sedu- 
cătoare, visătoare, ameţitoare, 
amăgitoare sau trecătoare și cu 
„ce-i afară zugrăvit, înăuntru-i 
viu și natural”, Asta se întîmpla, 
e drept, cam de multişor, dar 
cam într-una, prilej pentru tele- 
cronicari de a-şi manifesta dorul 
de ducă, dorul de „ce-ar fi dacă 
nu s-ar povesti”, în care ,,Varietä- 
tile”, foarte la modă altfel, dar 
intrate într-o pasă — si de emisie 
dar si de recepţie cam proastă, 
au căzut, vai, în dizgrație. Cre- 
deam, chiar, în sfinta noastră nai- 
vitate, că „Varietăţile” au decedat. 
Eroare. Avem și vom avea mereu 
nevoie de „de toate pentru toți”, 
vom avea mereu nevoie de 
„varietăți”, chiar atunci cînd 
„filmul de duminică” va sta în 
rafturile propriei noastre biblio- 
teci şi cînd televizoarele noastre 


De ce toate aceste vorbe 
„âtemporale"? În primul rînd, 
pentru că primele luni ale lui '74 
au reabilitat, brusc, „Varietăţile”, 
Începînd cu mai vechiul „Unora 
le place hazul’ (nouă ne place 
și jazz-ul, dar jazz-ul e în raft), 
şi terminînd cu ceea ce tovarășii 
de la televiziune or fi avind de 
gînd sä ne prezinte. din „cireșar“ 
încolo pînă spre anul 2000; 
ideea de „Varietăți“ a fost relan- 
sată mult mai cu spor, cred, decît 
altădată. „Unora le place hazul“, 
varietățile acelea de , start" ale 
lui 1974, care-și revendică drep- 
tul si îndatoririle relansării, n-au 
însemnat ele chiar o gaură in cer 
si nici n-au revoluționat genul: 
dar au consemnat, sigur, o „bătă- 
lie cîștigată“ împotriva gustului 


Un licurici iubea o licurică 


(Rodica Mandache) 


vor fi ele însele nişte cärti- colo- 
rate; sau niște bilbochete, sau 
nişte licurici... 

ideea cu licuricii mi-a venit 
dintr-un relativ recent „album 
duminical” (sigur, televizoarele 
au toate șansele să ajungă. prin 
anul 2000; mici. ca nişte licurici, 
dar „ideea“ este: alta). Ni se 
istorisea acolo, de către Rodica 
Mandache, poate cea mai inspi- 
rată și mai degajată prezentatoare 
a „albumului“ din ultimele luni, 
o fabulă cu- licurici. "Un licurici 
oarecare s-a îndrăgostit de o 
licurică oarecare (sau nu chiar 
oarecare), și povestea lor — 
„Love Story", plus „Romeo si 
Julieta”, plus „Anonimul veneti- 
an”, plus „Un bărbat și o femeie“, 
plus toate celelalte la un loc — 
avea toate şansele să devină o 
minunată poveste de dragoste, 
numai că un mic amănunt a 
tulburat „apele”, licurica nu era 
chiar o licurică, era un muc de 
țigară. Şi licuriciul s-a ars. Ne-am 
ars și noi cu toții, nuso dată, 
cu „Varietăţile”. Aceasta este o 
„realitate obiectivă”, n-are nici 
un rost să ne ascundem după 
degete. Dar toți mannicșii din 
lume vor fi uitaţi demult, cu toate 
maşinile şi pistoalele lor minunate 
cu tot (avea multă dreptate 
Mazilu: cam prea Ite pistoale), 
cînd- noi cei din 1999! vom 
așeza frumuse! filmul de dumini- 
că, Să-i zicem „Laleaua ultraso- 
nică” sau ,Floarea de piatră”, 
în raftul său de bibliotecă, pentru 
a apăsa pe butonul licurico-vizo- 
rului- spre a privi niște oarecare 
„Varietăţi” în relief. Nevoiasnoas- 
tră de „de toate pentru toți” 
nu are moarte, i 


îndoielnic. Pentru' că, oricum, 
„varietățile“ n-au moarte, acest 
„semn merită sä fie notat cu 
plus: în cronica micului nostru 
ecran; ştiu, istoria a înregistrat 
destule pierderi de „bătălii cisti- 
gate", dar stă în puterea realiza- 
torilor TV, cred, să nu cedeze 
pozițiile: cucerite. 

Mai concret: Dem. Rădulescu 
n-a avut el la dispoziție, atunci, 
un text care „să rupă”, dar ne-a 
făcut să ridem senin si nu 
printre  măsele; satira n-a avut 
ea, atunci, chiar măsele, dar 
niște: dințişori tot a avut, si 
rîsul nostru n-a fost tocmai 
degeaba; Dumitru Furdui s-a 
plimbat cu umor prin “toate 
melodiile: care descind, fără sä 
vrea sau vrind; nu știu, din 
„Mulți ani trăiască“ sau ,tot- 
deauna, să bem vinul ca acuma“; 
melodiile n-au avut parte chiar 
de Gilbert Becaud sau de Mina 
sau de Lola Falana, dar erau pe 
acolo, şi nu fără spor și folos, 
Mihai. Constantinescu, si Corina 
Chiriac, si Marina Voica... În 
sfîrşit, printre autorii spectacolu- 
lui citat, alături de Grigore Pop 
şi Titus Mocanu, era și regizorul 
A). Bocăneţ; şi se simţea aceasta, 
chiar dacă „varietățile“ respective 
n-aveau: nimic comun cu „gala 
lunii aprilie“ de altădată. „Va- 
rietätile", iată, continuă să tră- 
iască, chiar dacă mulţi le-au re- 
proşat- nu o dată că „n-au viaţă”, 
pe cînd „galele“au murit demult... 

Sä pătrundem, așadar, optimisti 
în luna lui ciresar, să ne înfrîngem 
durerea si tristetile din iarnă, 
vine luna în care rozele inflo- 
resc, scăldate-n aurul din soare... 


Călin CALIMAN 


biblioteca t.v. 


Sub 
pecete 


Mateiu 
Caragiale 


Asa rămine — şi asa 

se' cuvine sä rămînă 

rema în esența lui — filmul 

TV al: regizorilor Stere 

Gulea și Andrei Bä- 

leanu (doi dintre au- 

torii. „Apei ca un bivol negru“), 

lucrare ambițioasă, nu prin orgoliul 

autorilor, ci prin strădania lor me- 

ritorie de a echivala prin imagine 

universul maâtein, Pentru că, la 

Mateiu Caragiale, lumea e cuvîntul 

şi cuvîntul e lumea, iar trecerea 

cuvîntului în „vizual“ cere, pe deo 

parte, interpretarea lui în profun- 

zime şi, pe de altă parte, virtutea 

artistică și profesională de a-l pro- 

iecta pe alt „canal al simţurilor 

noastre, nerăpindu-i implicaţiile. şi 
muzicalitatea. 

Poate că cea mai inspirată parte 
a filmului este chiar începutul lui, 
o deschidere somptuoasă și de an- 
vergură spre zona de splendoare 
și decrepitudine a unui crepuscul 
natural, şi uman, Dar i se adaugă 
secvențele casei locuite de duhul 
amintirii, cele ale mesei de ospăț 
funebru, luminärile. cu cascadele 
lor înghețate de ceară, drumurile 
de noapte, hora ielelor aristocra- 
tice si cimpenesti deopotrivă, cape- 
tele de expresie și rarele lor ros- 
tiri și mimici, capetele de expresie 
ale personajelor, dar și ale cailor si 
cîinilor si ale copacilor si ale ru- 
inelor — care, toate, prin spiritul 
regizoral, prin- contribuţia opera- 
torilor (Tiberiu Vătășescu si Con 
stantin  Chelba), a- scenografiei (Su- 
zana Florescu) și a actorilor (Vasile 
Niţulescu, Tamara Crețulescu, Dan 
Nuţu, Constantin Rauţchi, Mihai 
Bandac — pictor, de fapt) compun 
o sugestivă biografie a misterului; 
Şi aceasta dincolo de o „frumusete“ 
care ar fi putut fi de un estetism 
rece. 

Dacă aș reprosaceva acestui film, 
ar fi lipsa de unitate stilistică a 
benzii sonore (desi selecțiile sînt 
de bună calitate), citeva puţine 
trenante (uşoare reminiscente din 
R ) şi, poate, absenţa unei 

la un citat al autorului, 

la marginea transparentă 
care desparte visul de realitate, fă- 
cîndu-le, în fond, să se continue; 
ba chiar.să se contopească, frază care 
ar fi putut dä mai multă claritate 
acestui excelent şi prestigios poem 
cinematografic, fară să-i stingă: au- 
reola de graţie și har. 


Nine CASSIAN 


fața nevăzută a telesportului 


Zimbetul lui Cornel Penu... 


Publicul “din “Berlin nu 
va “putea uita "multă 
vreme  zimbetul lui 
Cornel Penu, cel mai 
bun portar al ultimului 
campionat mondial de 


handbal. 


Rolu! portarului în handbalul mo- 
= preponderent, comporta- 
rea sa id cu atit-mai importantă 
cu cît este ultima „redută“ a -echi- 
pei, omul care poate determina 
rezultatul unei intilniri fiindcă, în 
acest joc ui mina, “aruncările la 
poartä ajung la o precizie adesea fe- 
ioiai. EI trebuie să fie jucä- 
torul -cel “mai lucid din echipă, cel 
care salvează situațiile așa-zis dis- 
perate, care schimbă direcţia min- 
gii trase citeodată de la mai puţin 
de “doi metri. 

În ultimii 20 de ani, am 


văzut un 


număr important de portari ex- 
traordinari: -de la suedezul Roland 
Mattson, devenit “antrenor al echi- 
pei “naționale, la danezu! "Erik "Holst 
şi în specia! cehostovacul Jiri Vicha. 
Acum, "numărul “1 -mondial este ro- 
mânul “Cornel Penu 'căre, pe lîngă 
calitățile fizice “remarcabile, joacă 
ȘI cu 0 inteligenţă pe care nu am 
mai consțatat-o la nici un alt ultim 
apărător. EI a “căpătat "o adevărată 


ştiinţă a „plasării“, ceeace, în handbal, 
es:e esenţial pentru un-portar. Stilul 


său este sobru, reflexele sale sînt une- 
posibilitățile atle- 


ori miraculoase, 


tice îi permit să se miște cu ușurin- 
tăi într-o cușcă greu de apărat, deşi 


nu are decit 2 m. inältime.;si 3»m. 
lățime. 
Cornel Penu mai dispune de 


un avantaj față de ceilalți, e! are 
în faţă o apărare excepțională, or, 
în handbal, aceste element veste 
foarte important. 

În sfîrșit, inginerul "Penu 's-a-dove- 
dit superior şi pentru că nervii 
săi au fost mai tari. Portariispot fi 


judecați real numai în cadrul 
tidelor de o intensitate 
insuportabilă or, se știe bine că, 
la acest “nivel, cea mai mică gresea- 
lä poate avea citeodatä consecinţe 
dramatice. Dar în acea duminică 
de 10 martie era vorba, nici mai 
mult, nici mai puțin, de ciştigarea 
titlului - mondial. Si Cornei Penu 
zîmbea.., 


par- 
aproape 


Cristian TOPESCU 


Față în față, chipul victoriei si Chipul intringerii si o veriumk candidatură ja premiul pentru cea 
mai bună fotografie sportivă a anului. Eroi: „zimbetul“ lui Penu și „tristețea“ lui Lackenmacher, 


Cum să evităm răul ? 


Asumindu-l in taie! 


Camerele televiziunii 

- sînt aspiratoarele sta- 
inema dioanelor “de fotbal. 
Faptul, limpede anul 

trecut, "ne este con 

firmat acum, o dată cu 

deschiderea sezonului de primăvară: 
transmiterea unui meci de pe „23 
August” la TV echivalează cu goli- 
rea tribunelor. Fără a fi adepții 
spectacolelor -anti-public, ba chiar 
destul de străini acestor teorii, au- 
torii situației au reușit performanța 
— unică probabil în istoria „show“- 
ului și dătătoare de sugestii esteti- 
cienilor atenţi la montările contem- 


porane (mă gîndesc, de pildă, la un 
Gelu lonescu) = de a mobiliza 
săptămîna! în fața aparatelor cinci 
milioane de oameni asteptind cu 
înfrigurare să vadă o „cădere“ la 
public. 

Cădere, din pricina căreia, su- 
feră, ciudat, “toată lumea. Suferă 


mai întîi cluburile care se văd — 
în ciuda sumelor oferite de TV, ca 
de un ADAS al dezastrelor sportive 
— lipsite de încasările planifica 
bile.' Suferă pe urmă jucătorii, 
gradenele pustii fiind pentru Do- 
brin, Dinu sau Radu Nunweiller, 
asemeni unei săli de teatru goale 
pentru Calboreanu, pentru Beli- 
an, pentru Sanda Toma, pentru 
Vasjlica Tastaman sau pentru mine. 


Suferă, în sfîrşit, privitorii înşişi 
(şi — deci în măsura sensibili- 
tätii, televiziunea). Deoarece ima 
ginea peluzelor goale si bătute de 
vînt irită ochiul=si nimeni, cu ex- 


ceptia prietenilor, nu se bucură 
sä ume un eșec 

Dar se vor întreba ușor ener- 
vati, plus ridicind din umeri, res- 
ponsabilii răului cum ar fi cu pu- 
tintä să evităm iremediabilul? In- 
tr-un singur fel, si anume asumin- 
du-l în întregime. Dacă la ora de 


față meciurile amintite de pe marile 
stadioane au ieşit, în fapt, de sub 
egida mișcării sportive, intrînd, ia- 
răși în fapt, în repertoriul TV, dacă 
Sportul Studentesc—Jiul nu mai e 
meci, ci emisiune, 'dacă soarta tri- 
bunelor nu mai depinde nici de Fe- 
deratie, nici de C.N.E.F.S., ci de 
Cristian Topescu, atunci televiziunea 
s-ar cuveni să considere meciul 
asemeni spectacolelor «de teatru TV, 


Nimeni nu se bucură de un 
eşec mammi PS 


meselor (rotunde) sau varietätilor: 
adică să le transmită din studio... 

Nu glumesc (decit într-un fel) 
și sînt încredințat că cititorul, de- 
parte de a-mi atribui dorinţa de a-l 
vedea pe Dobrin sutind în clădi- 
rea de pe Calea Dorobanţi, a înțe- 
les că vrem, în realitate, debarcarea 
echipelor TV pe stadioanele con- 
damnate, și amenajarea terenurilor 
în „săli“, şi transformarea cuplajelor 
în spectacole. Cu toate datele și 


implicațiile acestora. 


Cu o regie semnată de Al. Bo- 
cänet sau — cînd se va apela la cola- 
boratori — de fanatici ai marilor ; 
mișcări, precum Lucian Giurchescu 
sau Horea Popescu, fericiţi măcar o 
dată în viață sä manevreze 70.000 
de figuranti. 

Cu decoruri si (pentru nocturne) 
lumini scotind stadionul din iner- 
tia plastică si făcîndu-l sä joace vi- 
zual. 

Cu texte, adică inscripţii si slo- 
ganuri și — la urma urmei — ver- 
suri, alungind: „Daţi ciocolată co- 
piilor' sau „Jucaţi la Pronosport”. 

Cu muzică + vorbe înainte de 
joc, după si mai ales în pauză, cînd 
spunînd: dăm legătura cu studioul, 
crainicul va comite” un fel de pleo- 
nasm. 


Cu tribunele populate de coruri, 


grupuri (costume sate de...) 
si Bibani puși să însoțească meciul 
cu expresii ca niște scheciuri. 

Cu în jurul comentatorului 
cinci scriitori de sport care să 
intre-n discuttune a nişte mari 
actori în „reprezentaţie“. 


AL. MIRODAN 


o 
MU 


Aveţi cuvintul, stimati operatori! 


Un pas 
in conul 
de umbra 


Între noi fie vorba, 
critica de specialitate 
inema n-a zăbovit prea mult 
asupra acestei autentice 
pasiuni, care este arta 
operatorului. Acordăm 
circumstanțe atenuante criticilor nos- 
tri: operatorii sînt umbriti de apara- 
tele care le stau în faţă, desi ei 
pictează cu umbră și lumină multitu- 
dinea de sentimente şi trăiri, în 
evenimente care se succed gradat 
pe parcursul unui film. Dar nu 
vreau să-mi transform articolul într-o 
pledoarie „pro domo“, pentru că 
toată lumea ştie că primul „cinema- 
tografist" din lume a fost, totuși, 
operatorul. 

Lucrurile s-au schimbat de atunci, 
progresul a făcut pași mari în tehnica 
filmului şi astăzi operatorul are 
doar ; menirea sä povestească in 
imagini, instrumentul său fiind apa- 
ratul de filmat. Și îmi pare rău că 
nu pot să scriu „în imagini“, ceea ce 
aș vrea să spun acum despre talen- 
taţii mei colegi si despre profesiunea 
noastră, 

Imi cunosc bine colegii și sînt 
bucuros că anul acesta, cînd se 
împlinesc 20 de ani de la absolvirea 
Institutului a primei promoții de 
operatori, bilanțul nostru, după 
kilometri şi kilometri de peliculă, 
este atit de onorabil. Nu vreau să 
fiu duios, mai ales că am început cu 
oarecare frondă, dar mi-au venit în 
minte dăruirea, perseverenta ope- 
ratorilor de la „Sahia“, acești dis- 
cipoli ai artei cinematografice care 
înscriu în istorie cotidianul eroic al 


marilor explozii de realizări si 
trăire, si am simţit nevoia să le 
mulțumesc. Pentru noi. În numele 
nostru, 

Avem operatori realmente talen- 


taţi si, în orice niciodată un 
film românesc n-a rit din cauza 
nereuşitei imaginii. Transfocatoarele 
şi obiectivele noastre nu se îndreaptă 
numai spre frumusețea naturii, a 
peisajului sau a decorului. Noi 
ne-am învățat aparatele să pătrundă 
în adincurile sufletului omenesc si 
să vibreze de sublimul semnificației. 
Alături de regizori, ne subordonăm 
întreaga gîndire sentimentelor per- 
sonajului şi facem ca mișcarea, lumina 
sau culoarea să înnobileze si să trans- 
mită aceste sentimente. 

Dar pe parcursul realizării celor 
300—400 de cadre din care se tom- 
pune în mod obișnuit un film, inter- 
vin tot felul de greutăţi, tot felul 
de neajunsuri si de probleme, nu 
neapărat de producție, ci pur și 
simplu omeneşti. O echipă de filmare 
cuprinde 50—60 de oameni și fiecare 
le are „pe ale lui“. Este de la sine 
înțeles că numai din interiorul unei 
depline armonii între noi, creatorii 
principali ai filmului, se poate susține 
efortul, uneori îndelungat, al reali- 
zării lui, se poate face față tuturor 
problemelor prevăzute sau neprevă- 
zute,| In ce mă privește, pot sä 


32 


Semnat: 
Nicolae Girardi 


Neumbrit 


de aparatul de filmat 


Absolvent al secției de opera- 
torie I.A.T.C. — 1955 


Secund la filmele: 


O „Citadela sfärimatä" 
o „Ciulinii Bărăganului“ 


Operator-sef: 


„Băieţii noştri” 

v Post-Restant" 

„Sub cupola albastră“ 
„Gaudeamus igitur" 
„Fantomele se grăbesc“ 
„Cerul începe la etajul III" 
„Şeful sectorului suflete“ 
„Gioconda fără suris" 
„Sfînta Tereza și diavolii“ 
„Serata“ 

„Drum în penumbrä" 
„Dragostea începe vineri“ 


În lucru: 


e „Dimitrie Cantemir" 
O „Muşchetarul român“ 
O „Casa de la miezul nopții" 


Să acordăm 
sau 


să nu acordăm 
circumstanţe 
atenuante 
criticii ? 


semnată de je şi ea, 
pînă la un punct, r t unei 
munci “de echipă. Pentru că, oricît 


de frumos am umbri sau am lumina 
noi, nu se poate vorbi despre imagine 
fără să ca migăloasă 
şi uneori istovi e a decoratorilor, 
a creatorilor de costume, a machiori- 
lor. Nu se poate să nu vorbeşti 
despre cameraman, despre maistrul 
de lumină, despre i i 


e inisti si elec- 
tricieni, desi, um istoria nu 
consemnează mi ostasilor de 
rind, noi uitäm adesea sä vorbim 
despre ei. 

lată, deci, din cite contribuţii se 


alcătuiește ceea ce obicei expe- 
diem scurt sub numele generic de 
„imagine“. Sîntem, acolo, în conul 
de umbră al aparatului de filmat, o 


Echilibrul luminilor și umbrelor... 
(Margareta Pogonat și Cornel Coman în „Drum în penumbră“) 


«+ dar şi echilibrul dramaturgiei și ideilor 


(Marga Barbu și Adina Popescu în 


TLI. 


spun că am lucrat alături de oameni 
cu care m-am înțeles perfect, desi 
am filmat cu mulţi regizori, fiecare 
cu stilul lui, cu modul lui de a 
povesti. N-a fost deloc uşor, mai 
ales că am trecut de la un stil la 
altul, uneori chiar în același an. Nu 
mi-e ruşine cu ceea ce am făcut, 
desi nu întotdeauna intenţiile mele 
au fost sută la sută duse la capăt. 
Dar despre mine aș vrea să vorbească 
alţii, sau cel puţin sä nu vorbesc eu. 
Cu atît mai mult cu cît subiectul 
era imaginea... 

Filmul înseamnă muncă de echipă 
— nu spun o noutate — iar imaginea 


„Dragostea începe vineri“) 


armată de oameni pasionaţi fn slujba 
imaginii de film. Fiecare pe postul 
său, Fiecare cu rolul său. Circumstan- 
tele atenuante, acordate criticii în 
ce privește necunoașterea noastră, 
sînt valabile pînă la gîndul că acel 
con în care trăim și creăm nu are 
în faţa lui nici o barieră de netrecut. 
Contactul cu noi nu presupune 
decît efortul minim al unui pas. 

Şi atunci poate că n-ar mai trebui 
să ne povestim noi înșine lumii, mai 
ales că, aşa cum spuneam, arma 
noastră nu e cuvîntul, ci, imaginea, 


Nicolae GIRARDI 


«Dimitrie Cantemir de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 300 de ani — 
care va fi sărbătorit aşa cum se cuvine de întregul popor — a demonstrat pentru prima 
dată pe bază de date istorice, de cultură, de limbă şi de obiceiuri că muntenii, moldovenii 
şi transilvănenii din cele trei principate formează un singur popor — poporul român». 


Mihnea 
Gheorghiu: 


Foto: A. Mihailopol 


Cantemir, 
contemporanul 
nostru 


-İn ce perspectivă l-ați gin- 

dit pe Dimitrie Cantemir? 

NEMA ce loc ocupă el in dra- 
A maturgia filmului? 


Comemorarea recentä a stabilit cu 
destulä exactitate coordonatele persona 
litätii lui Cantemir, pe plan national! si 
mondial. Nu cred cä este util sä ma 
revenim asupra lor. Nu pot decit sä fiu 
de acord cu aprecierea sinteticä apä 
rutä in cel mai important organ romä- 
nesc de presä care, la 25 octombrie 
1973 (adicä in ziua tricentenarului sär 
bätorit), aräta cä eroul nostru cärturar 
pe care nu demult un savant german il 
numea «Leibniz al Românilor», face parte 
din constelația spiritelor investite cu rarul 
privilegiu de a fi «actuale» în vremea lor și 
de a-și păstra această actualitate pentru 
generațiile următoare, crescind prin se- 
cole, în loc sä se piardă in depärtärile tim- 
purilor. 


Nicolae CEAUȘESCU 


două filme despre 


Filmul nostru isi propune să evoce și sa 
evidentieze, cu mijloacele specifice ale 
acelei mai noi dintre artele spectacolului, 
aceastä actualitate pluridimensionalä si 
in primul rind politicä. Este, totusi, un film 
de actiune dramaticä, un film de «capä si 
spadän, aproape un film (istoric) de aven- 
turi. De ce? Pentru cä astäzi filmele isto- 
rice nu mai pot da ochi cu publicul, dacä 
revin la conceptia perimatä de promenadä 
documentarä printre statui. Acest Can- 
temir a fost conceput ca un om viu, cu un 
destin si o dramä personalä proprie, aceea 
pe care i-o cunoastem si pe care putini, 
în trecut, au putut-o înțelege si «povesti» 
la dreapta ei valoare emoţională. 


La prima vedere, filmul se prezintă cu un 
dublu chip si de aceea își întruchipează 
intenţiile în două personaje principale: 
unul, Cantemir însuși, al doilea, scutierul 
său aventuros, Muschetarul român, ofite- 
rul moldovean care porneste prin Europa 
începutului de secol al XVIII-lea in căuta- 
rea manuscrisului pierdut al Istoriei 
Curtii Otomane. De fapt e vorba de cele 
două laturi ale sufletului însuşi al principe- 
lui nostru prea-invätat, în pieptul căruia 
zvicnea și inima unui luptător alegru și 
priceput. Cantemir ocupă deci primul loc 
în acțiunea scenariului meu, iar aparen- 
tele dinamice ale acţiunii nu fac decit sä 
imprime spectacolului ritmul filmelor ac 
tuale de succes, pentru că experiența 
oricărui cineast îl va instrui că publicul de 
azi preferă acțiunea, mișcarea și neprevă- 
zutul. Ca să mă exprim mai plastic, aș 
spune că secretele Imperiului Otoman — 
la ora cînd acesta domina interesul vieții 
politice internaţionale a veacului — nu erau 
mai puţin interesante sau «senzaţionale» 
decit formulele unei arme secrete mo- 
derne sau documentele capitale ale «cres- 
terii si descreșterii» unei mari puteri mili- 
tare din vremea noastră. Acesta ar ti 
mobilul «actual» al spectacolului nostru 
cinematografic și nu mă îndoiesc că publi- 
cul îl va aprecia ca atare. Problematica 
reală și serioasă transpare însă din pro- 
funzimea acestei acțiuni voit seducătoare. 
Acesta e, de fapt, sensul filmului, adică 
un «Cantemir, contemporanul nostru», 
reconstituit din elementele reale ale ope- 
rei culturale și politice a nefericitului prin- 
cipe al Moldovei a cărui scurtă domnie nu 
i-a îngăduit să fructifice, în interesul 
poporului său, programul de reforme pro- 
gresiste început și tezaurul de talente si 
de multiple cunostinte al căror depozitar 
era. 


— În ce context politic, umanist și 
cultural îl plasați pe Dimitrie Cante- 
mir? 

ISIC CBC N PX SEE IESE IES ESTERA: 


— Nu vreau să reintru într-o controversă 
scolastică: Cantemir umanist? Cantemir 
iluminist? Vreau totuși să subliniez faptul 
că viața si opera lui se situează la o «räs- 


— i 


a S 3 
trie Cantemir (Alexandru 
spiritelor actuale 


Doamna Casandra (loana Bulcă), 


credincioasa soție a domnitorului 


Repan), un personaj din constelația 
în toate timpurile 


Mihut Gäläteanul (Iurie Darie) 
aventurosul «muschetar» 


panoramic românesc 


Dimitrie Cantemir 


cruce de veacuri», fiindcă timpul ei începe 
atunci cînd Europa privea grăbită, dar și 
nostalgică, la apusul Regelui Soare, vreau 
să reamintesc că Montesquieu, autorul 
Spiritului legilor (care precede furtuna 
enciclopedismului), a avut ceva de învăţat 
de la Cantemir şi că la numai cîteva decenii 
după moartea prematură a cărturarului 
român, va izbucni Revoluţia Franceză, 
despre care sansonetistii timpului cintau: 
«este vina lui Voltaire, este vine lui Rous- 
seau»... 


Filmul urmăreşte de asemenea să evi- 
dentieze prestigiul internațional al lui 
Cantemir, demonstrind cît mai plastic 
posibil că gloria lui a fost timpurie și 
promptă. O dată cu raportarea eroului la 
valorile culturii europene contemporane 
cu dinsul, filmul intenționează să scoată 
în relief însușirea sa specifică de promo- 
tor «avant la lettre» al relaţiilor dintre Răsă- 
rit si Apus, ca o punte de aur între cultura 
antică greco-latină, occidentul umanist și 
iluminist și lumea feerică a Orientului 
persan, arab și turcesc, pe care acest 
diplomat și patriot luminat — militant pen- 
tru independenţa și suveranitatea patriei 
sale — o cunoștea atit de bine. 

Ambianta, ca si finalul dramatic al fil- 
mului nu vor face decit sä adevereascä 
zicerea lui Nicolae lorga despre opera 
cantemireanä care (citez): «a fost opera 
largä, variatä, plinä de o dorintä imensä 
de a sti mai mult, a unui om care a iubit 
stiinta mai mult decit acea domnie pe care. 
de douä ori soarta i-a dat-o, pentru a i-o 
räpi brusc si crud, a unui suflet care putea 
fi mindru de atitea cunostinte si de atita 
muncä, dar care nu o datä se smereste, in 
greutatea urmäririi adevärului, operä a 
unui puternic al lumii, prețuit si cerut in 
multe părți, dar care a rămas si în locuri 
atit de depărtate un om al țării sale». 


— La ce film nou lucraţi în prezent? 


EESE MMS VATT A ERE TS SSA. 

— A intrat in productie scenariul 
Hyperion, un film de actualitate, un 
film psihologic « sui-generis», despre viata 
personalä a unei femei, una dintre acele 
intelectuale dedicate stiintelor tehnice, 
cu care ne intilnim deseori în lumea noas- 
tră. Încerc aici sä realizez un fel de viziune 
introspectivă, psihanalitică, pe care am 
tradus-o filmic într-un gen «la modă»: 
un film stiintifico-fantastic, foarte dina- 
mic, asemănător acelora pe care publicul 
le urmărește, cu atita interes, în progra- 
mele de televiziune. Este și pentru mine o 
experiență nouă si sper sä nu dezamä- 
geascä pe nimeni. 


Filmul a fost incredintat regizorului 
Mircea Veroiu. Titlul filmului destäi- 
nuieste și «pretextul» său (mai bine-zis 
subtextul lui) cultural, fiindcä doresc sä 
fie un film romantic, cu o încărcătură de- 
claratä de poezie; este povestea unei 
imposibile iubiri: Hyperion va trebui sä 
fie înțeles si ca o ecranizare actuală a 
«Luceafărului» eminescian. 


Tratarea filmică, mărturisesc, nu va fi 
ușoară; regizorul va ști, desigur, sä in- 
teleagä si sä transpunä in opera lui in- 
$trumentatia visärii intr-un univers teh- 
nologic. Ca oricärui scenarist, nu-mi rä- 
mine insä decit sä astept si sä väd. 


Interviuri de 
N. C. MUNTEANU 


Fotografii de 
Nicolae GIRARDI 


Gheorghe 
Vitanidis : 


Un om 
cu dragoste 


de neam 


După «Ciprian Porum- 
bescun sinteti la al doilea 
film avînd ca protagonist 
o mare personalitate. Mai 
mult, Dimitrie Cantemir 
este o personalitate de 
excepție, nu numai a istoriei, ci și a 
culturii noastre. V-am propune, Gheor- 
ghe Vitanidis, pentru început, să deli- 
mităm coordonatele acestui film, mai 
precis genul pentru care veti opta in 
transpunerea pe peliculä a scenariului. 


Fişa filmelor: 


„Dimitrie Cantemir“ 


„„Muşchetarul român 


Scenariul: Mihnea Gheorghiu. Dra- 
maturgul unui «Tudom prestigios si 
durabil se reintoarce la filmul istoric 
cu o evocare a marelui domnitor uma 
nist Dimitrie Cantemir, subtilă osmoză 
între istorie, ficțiune și legendă. 


Regia: Gheorghe Vitanidis. După 
«Ciprian Porumbescu», regizorul își 
incearcă puterile într-o creație de mare 
respirație care reunește filmul patrio- 
tic, filmul de caracter si filmul de actiu- 
ne. 


— Intregul film va sta sub semnul tas- 
cinantei, tulburătoarei personalități a lui 
Dimitrie Cantemir. Dar nu cred că putem 
vorbi doar de un film istoric în accepţia 
curentă a cuvîntului. De asemeni, nu in- 
tentionäm realizarea unui film portret, 
o biografie mai mult sau mai puţin roman- 
tatä, transpusă pe ecran mai mult sau mai 
puțin fidel. 

Scenaristul Mihnea Gheorghiu a ales 
cele mai semnificative momente din viața 
lui Dimitrie Cantemir, înscrise între prima 
domnie, foarte scurtă, si sfirsitul celei de 
a doua, deci foarte puțin după lupta de la 
Stănilești. Este perioada cea mai zbuciu- 
mată din existența domnitorului cărturar, 
dar si o epocă extrem de agitată din viața 
Europei, cu serioase ciocniri şi înfruntări 
de interese între marile puteri ale vremii. 
Destinul politic al lui Dimitrie Cantemir 
se intersectează cu destinele altor mari 
personalități ale timpului, o generație de 
bărbaţi puternici, în jurul virstei de patru- 
zeci de ani, printre care Petru cel Mare, 
sultanul Ahmed, Carol al VI-lea al Austriei, 
Eugeniu de Savoia, etc. În fond, intentio- 
năm să aducem pe ecran o personalitate 
în toată complexitatea ei: Cantemir, po- 
litician și bărbat de stat, om și patriot, 
prieten și tată de familie, filozof, savant, 
istoric, scriitor, muzician. În acest sens 
cred că filmul istoric, filmul biografic și 
filmul de acţiune vor coexista, sperăm, 
intr-o fericită simbioză. În fond, ca să în- 
cheiem, nu genul filmului contează, un 
gen sau altul pe care ne-am propus să-l 
urmărim cu obstinatie, ci filmul. 


— Desigur, «filmul» contează. Dar, 
bănuiesc că, la această oră, dumnea- 
voastră știți cum va arăta filmul in 
cele mai mici amănunte. 


— Fără îndoială. Însă trebuie sä vă spun 
că eu fac parte din categoria regizorilor 
care nu cred că un film trebuie desenat 
în prealabil cadru cu cadru, pregătiți să 
ştie în amänuntime compoziția cadrului, 
cele mai neînsemnate unghiuri de filmare 
sau mișcări de aparat. Decupajul îl folo- 
sesc doar pentru a defini stilul viitorului 
film. În schimb, dau o mare atenție lecturii 
la masă, repetitiilor prealabile, unde cla- 
rific împreună cu interpreţii dimensiunile 
spirituale ale personajelor, datele lor 
fizice si de comportament, ambiantele 
in care vom tilma. tar in momentul în care 
se naste cadrul, in premierä mondialä, 
ca să zic asa, regizorul, operatorul si 
actorii se vor putea concentra asupra 
definirii modalității cinematografice de 
a povesti, miscarilor de aparat, unghiuri- 
lor de filmare, compoziției, reunirii .sau 
impärtirii cadrelor, astfel incit interpretul 
să-şi poată desfășura talentul, spontanei- 
tatea, evident, în slujba personajului. 


RE LE LIPIDE a A II AIR 
— Cum veti rezolva partea de «spec- 


Imaginea: Nicolae Girardi. Cola 
borator constant al regizorului. 

Decoruri: Liviu Popa. 

Costume: Hortensia Georgescu. 

Muzica: Richard Oschanitzki. 

interpreții: 

— Dimitrie Cantemir: personaj co- 
pleșitor, adevărată piatră de incercare 

46 în cariera tinărului actor Alexandru 
Repan, aflat la al doilea rol important 
in tilm. 

— Mihut Gäläteanul: lurie Darie, 
ostas, navigator, cälätor si prieten de 
tainä al lui Dimitrie Cantemir, pentru 
care va indeplini misiuni delicate la 
toate curtile Europei. 

Doamna Casandra: loana Bul- 
cä Din nou sotie, dar schimbare de 
domn, de la Mihai Viteazul la Dimitrie 
Cantemir. 

— Anca: Irina Gärdescu, rol palpi- 
tant, multä aventurä la curtile europe- 
ne aläturi de Mihut Gäläteanul. 

— Căpitanul Toader: Emanoil Pe- 
trut. Scutier credincios, însoțitor al 


tacol» sau de «spectaculos» care nu 
poate lipsi într-un astfel de film? 


— Nu, în acest film nu vor exista mari 
desfășurări de trupe, bătălii «spectacu- 
loase». Ceea ce ne interesează este Dimi- 
trie Cantemir, personalitatea acestui «om 
învățat și cu dragoste de dragoste de 
neam», care a refuzat onorurile Occiden- 
tului şi Orientului, din dragoste pentru 
oamenii acestui petec de pămint aflat la 
răscruce de impärätii şi bătut de toate 
vinturile istoriei. Partea de acțiune, nu 
de spectaculos, o vom rezolva prin adu- 
cerea alături de Dimitrie Cantemir a unui 
al doilea personaj principal, Mihut Gălă- 
teanul, prieten și slujitor credincios al 
principelui, pentru care va îndeplini multe 
misiuni dificile, pline de neprevăzut. 


— Deci se poate spune că în acest 
film vor exista două personaje prin- 
cipale. 


— De fapt, filmul va avea două părti 
intitulate «Dimitrie Cantemir» si «Musche- 
tarul roman». Cele două personaje vor 
apare în amindouă părţile, dar în prima 
ponderea mai mare o va avea domnitorul 
iar în cealaltă Mihut Gäläteanul. Aceste 
două filme vor putea rula si independent, ' 
dar ideală ar fi prezentarea lor într-un 
singur mare spectacol cinematografic. 


Petru cel Mare 


(lon Popescu Gopo), prietenul 
şi aliatul lui Cantemir 


prințului în toate călătoriile lui prin 
lume. 

— La Mare: Victor Rebengiuc. 
Aventurier si hot de manuscrise dom- 
neşti. 

— Fripp: Ilarion Ciobanu. Asasin 
in slujba lui La Mare. 

— Sultanul: Amza Pellea Nea 
Mărin trece în tabăra turcilor. 

— Mehmet: George Constantin. 
Prietenul si omul lui Dimitrie Cantemir 
la Istanbul. 

— Petru cel Mare — Incä un regi- 
zor in posturä de actor, lon Popescu, 
in Tarul Rusiei, marele prieten si aliat 
al lui Dimitrie Cantemir. 

— În alte roluri — Dina Cocea, 
George Calboreanu, Liviu Ciulei, Car- 
men Stănescu, Horea Popescu (regi- 
zorul!), Constantin Rautchi, lon Besoiu, 
Stela Popescu, Ştefan Tapalagă şi alții. 

— Producător: Casa de filme 5. 
Director: Dumitru Fernoagă. Producă- 
tor delegat: Mihai Opriș. Peliculă — 
Eastman color. 


panoramic românesc 


atenție! se filmează: 


Stejar, 


extrema urgenţă 


Aceşti 
oameni 
minunati... 


„Filmul nu se face numai 

din consensuri, la realiza- 

rea lui nu colaborează în- 

totdeauna cei mai buni, mai 

frumoși, mai cinstiți... ci și 

ceilalți. Filmul se-face cu 
sudoare, uneori cu zbucium, deseori cu 
certuri... A face film nu înseamnă numai 
«Atentiune motor!» — acest sesam regi- 
zoral devenit obsesia oricărui reporter 
catapultat pe un platou de filmare. A face 
film înseamnă — acum, pentru mine - 
prilejul unei întilniri revelatoare cu anu- 
miti oameni, artisti sau nu, pasionaţi de 
ceea ce fac sau din contra, creatori aflați 
în slujba unui crez artistic ferm, oameni 
care practică aceeași meserie, făcind fie- 
care altceva. Filmul înseamnă o aventură, 
o aventură în necunoscut alături de acești 
oameni minunati cu ocupatiunile lor fan- 
tastice... 

.„Astăzi am preluat «ostilitățile» la «Ste- 
jar, extremă urgenţă» în calitate de produ- 
cător delegat. Parametrii «operațiunii»: 
un scenariu bine închegat (o acțiune de 
spionaj desfășurată în cadrul febril al 
evenimentelor premergătoare zilei de 23 
August 1944), un grad mare de complexi- 
tate al filmărilor (multe locuri de filmare, 
figuratie amplă, filmări de noapte, etc.) 
si un termen «strîns» de predare a copiei- 
standard condiționat de prezentarea fil- 
mului în cinstea celei de a XXX-a Aniver- 
sări a Insurectiei nationale armate. O con- 
ditie care ne obligă de două ori: prin impor- 
tanta mesajului si prin ritmul susținut ce 
trebuie asigurat realizării filmului. 

Primul tur de manivelă. Secvența «Tea- 
trul Cărăbuș». — «Atenţie, vă rog o repe- 
titie» — vocea regizorului secund Alexan- 
dru Gaspar caută să domine agitația pri- 
mei zile de filmare. «Play-back, fetele, așa, 
atenţie la sincron, acum cupletul». In 
primul rînd de scaune, Dinu Cocea, impre- 
ună cu vechea sa colaboratoare monteuza 
Adina Codrescu, stabilesc ultimele amă- 
nunte la decupajul secventei. Încă o dată, 
de la început. Într-un colţ, consilierii nos- 
tri pentru realizarea acestei secvențe — 
N. Stroe, Sandu Feyer, Gelu Solomones- 
cu. Ce si-or fi zicînd? Îşi amintesc de 
vremurile cînd debutau chiar ei la «Cără- 
bus» sau îi preocupă autenticitatea noi- 
lor «cäräbusistin? Puiu Marinescu isi mai 
pune un reflector de 2000 la balconul 
sălii şi acum totul e gata. Se poate trage? 
Nu. S-a rupt pantoful unei balerine. Stin- 
geți, aşteptăm. 

Filmare la Ateneul Român. Secvența 
21. Cu vioara în mînă, atentă la play-back, 
lrina Petrescu așteaptă să «atace» ron 
do-ul din concertul de Beethoven. Totul 
e gata pentru filmare. Se trage. Stop. 
Operatorul s-a încălzit: «Încă una. Acum 
cît e caldă». Stop. Tipete si scandal. «De 
ce nu baţi clacheta în cadru?» Şi uite-asa, 
ne tot vărsăm nervii pe cite o Rodică 
(Guţu) care nu bate clacheta cum trebuie 
sau o Cornelie (Mihalache) — care s-a 
obișnuit să plătească chiar și pentru oale- 


Un film inspirat 
de Insurecția din August 1944: 
«Stejar, extremä urgentä» 


«Atentie! Vä rog o repetitie!» 
(Irina Petrescu) 


telex Animafilm 


eee Ce virstä o fi avut 

Harap-Alb? O fi fost fru- 

mos, sau doar cu 

nema vino-ncoa? Dar oare ce 

| o fi însemnind frumos, 
F cînd este vorba de chipul 
unui Făt-Frumos? Unor 

asemenea intrebări le caută răspuns 
regizorul Laurenţiu Sirbu care,in aceste 
zile, schiteazä portretele posibile ale lui 
Harap Alb (eroul unui film de lung 
metraj). Şi trebuie să recunoaștem, nu-i 
simplu, mai ales dacă ne gindim că 
«nu-i frumos ce e frumos...». eee V-aţi 
gindit vreodată la relieful dramatic al 
vocilor? Filmul de animaţie valorifică 
particularitätile sonore ale acestor stru- 


le sparte de alţii. Un şef de producţie se 
plinge că n-a obținut încă nu știu ce apro- 
bare (să văd eu directorul acela care-i 
poate refuza vreo aprobare lui Haralambie 
Apostolescu), altul, Marius Ivanciu, omul 
care vine primul și pleacă ultimul de pe 
platou, caută să tempereze excesul ver- 
bal al unuia din colegii săi. 

Filmarea continuă. Echipa merge bine 
în ciuda unui magnetofon defect sau a 
unei pisici lipsite de «vocație» cinemato- 
grafică. Se muncește mult. Toţi au o sin- 
gură preocupare: filmul. Nu cred însă că 
trebuie să uităm că cel care duce greul 
alături de noi este totuși un om. Să găsim 
timpul să-i spunem din cind în cînd si o 
vorbă bună, ba chiar un «mulţumesc» 
atunci cînd îl merită cu prisosintä. Asa 
cum vreau să fac eu acum cu cei pe care 
omitem, sistematic, să-i facem părtași la 
satisfactiile noastre: electricienii Vasile 
Moraru, lon Olteanu, Grigore Stoica, 
Gheorghe Duţu, Constantin Creteanu, Ni- 
colae Alexandru, Traian Tutunaru, Valen- 
tin Gal, maistrul de platou Paul Creşin- 
schi, maistrii Anghel Cristea, Nicolae Ma- 
vi lon Grigore. Färä ei filmul n-ar 
i fost. 


Cornel CRISTIAN 


Fisa filmului: 


Stejar, | 
extrema urgenţa 


Scenariul: Horia Lovinescu și 
Mihai Opris. O acțiune a serviciului 
de contrainformaţii desfășurată in 
zilele premergătoare insurecției de 
la 23 August 1944. 

Regia: Dinu Cocea, o mare expe- 
rientä dobinditä în filmele de actiu- 
ne, vezi tenacitatea «haiducească» 
și «Parașutiștii». 

Imaginea: lon Marinescu. 

Costumele: Hortensia Georges 
cu 

Decorurile: Arh. Radu Călinescu. 


interpreții: FI 
e Matei Udrea — Constantin Di- 
plan, actor de talent aflat la primul 
rol principal. 

e Werner von Richter — lon Ca- 
ramitru, omul care-l înfruntă pe 
Udrea. 

e Corina — lrina Petrescu, o vio- 
lonistă implicată în evenimente is- 
torice. 

e Von Keil — Vasile Cosma, un 
diplomat fascist cu gusturi artistice. 
e Toma — Amza Pellea, secreta- 
rul celulei de partid a unei mari uzi- 
ne bucureştene. 

e ing. Comşa — Mihai Pälädes- 
cu, reprezentantul PCR și unul din- 
tre organizatorii insurecției. 

e Col. Dumbrăveanu — Geo Bar- 
ton, unul din comandanții trupelor 
române din București. 

n alte roluri: Cornelia Gheor- 
ghiu, Mircea Angelescu, Constan- 
tin Bărbulescu, Constantin Guriţă 
si alții. 

Producţie a Casei de filme 5. 
Producător delegat: Cornel Cristian. 
Director de film — Gheorghe Piriu. 


Proprietarii de voci 


ne cu care ridem şi plingem, cu care 
comunicăm sau ascundem lucruri esen- 
tiale. Dar, mai mult decit sä evidentiez 
potentele vocale, in filmul de animatie 
se prelucreazä vocile, se reinventeazä, 
dilatind, contractind, realizind un fel 
de animatie sonorä. Cind este vorba, 
insä, de vocile unor personaje-copii, 
efortul il depunem pentru a rämine cit 
mai aproape de realitate, nu ne referim 
la imperfectia pronuntiei, ci la ritmul, 
la accentele pe care copilul le imprimă 
cuvintelor, la bucuria şi uimirea cu care 
el strigă pe lume obiectele. Cel mai 
adesea vocile copiilor au fost imitate 
de actori maturi, dar care,fără voie, au 
comis falseturi. Pentru asemenea ra- 


tiuni de ordin artistic, operatorii noştri 
de sunet vizitează grădinițele si impri- 
mă pe benzi de magnetofon vocile atit 
de colorate ale copiilor, neatinse încă 
de șlefuire. Cu aceste prilejuri, cei mici 
dau probe «de foc», recită versuri de 
tip «cätelus cu părul cret» «Proprie- 
tarii» vocilor alese sînt invitaţi la studio 
și familiarizați, imprieteniti cu apara- 
tele de inregistrare, aflä subiectul fil- 
melor în care vor vorbi si li se arată 
şi personajul desenat, căruia îi vor 
împrumuta vocea. Avem un singur dez- 
avantaj: acești actori «imbätrinesc» 
repede, la intervale de cel mult doi ani 
li se schimbă vocea. 

Lucia OLTEANU 


Mai ceva 
ca ele toate! 


Dacă cineva ar întreba care e cea mai 
bună actriță de revistă de pe scenele 
londoneze, la toate agențiile teatrale din 
Picadilly, ar primi unul şi acelaşi răspuns: 
cea mai bună actriță de revistă este domnul 
Danny La Rue. Oricine poate să se con 
vingă väzindu-I, cu condiția să găsească 
bilete, dar sint puţine speranţe, pentru că 
se vind cu luni înainte. 


Povestea acestui star, foarte solicitat 
şi foarte greu de abordat astăzi, e tipică 
familie săracă, apariţii în trupe de amatori, 
apoi spectacole de circ, de cabaret şi, în 
fine, marile succese pe scenele celor mai 
bune teatre de revistă londoneze. Au 
urmat, fireşte, televiziunea si filmul, care 
i-au adus celebritatea. Nu demult ați 
avut prilejul să-i admirati talentul, umorul 
şi nemaipomenitele travestiuri în filmul 
pe care televiziunea l-a prezentat sub 
titlul «Prietenul nostru Fredy». Desigur 
filmul, o parodie războinică pe muche de 
cuțit, dar si o parodie a felului de a fi al 
englezilor, mai ales al englezoaicelor şi 
mai ales cind ele dau piept cu năravurile 
lumii de pe continent, era doar un pre- 
text pentru desfășurarea talentelor lui 
Danny La Rue. Dar cit talent în această 
desfășurare și cit umor la acest actor! 


Marea «specialitate» a lui Danny este 
parodierea unor vedete celebre. Ginger 
Rogers, Liza Minnelli, Sophia Loren, Bri 
gitte Bardot, cind vin la Londra, dau fuga 
să se amuze si sä se vadă... in carne si 
oase... dar in pielea lui Danny La Rue. 
Dupä un spectacol, Ginger Rogers i-a 
trimis următorul biletel: «Dragă Danny, 
te-am văzut. Esti mai grozav decit mine! 
Blestematule....!» 


Danny La Rue, specialist 
al travestiului : 
cintäreatä sau nazist? 


O surpriză în fiecare rol 
(Valentina Titova) 


Actritä 


sutä la sutä 


Valentina Titova a fost chematä pe 
platourile de filmare de indatä ce si-a 
terminat studiile la studioul Teatrului 
Gorki din Leningrad. A jucat rolul prin- 
cipal in filmul «Viscolul» după Pușkin, 
în regia lui Vladimir Basov. Succesul a 
insemnat însă şi eticheta de «actriță li 
rică». Asa că s-a mulțumit să joace tea- 
tru. Numai că Vladimir Basov, devenit 
intre timp soțul actriței, n-a fost de acord 


și i-a oferit rolul Ninei în filmul de aven- 
turi «Scut și spadă». Din nou succes și 
o nouă fatetä a talentulu! Titovei pusă in 
evidenţă: interpretare la rece, sobră, inte- 
riorizată, cu o mare economie de mijloace. 
Două filme de televiziune, «Manejul» după 
o schiță de Cehov si «Viraj periculos» 
după Priestley şi publicul e definitiv cu 
cerit. Ambitia ei era să demonstreze câ 
poate să joace si comedie. Drept care 
Vladimir Basov i-a încredințat rolul prin- 
cipal într-un vodevil cinematografic, «Nay- 
lon sută la sută», in care Titova va juca 
rolul unei sotii de avocat, gisculitä fru 
moasă și cu pretenții artistice, în reali 
tate preocupată doar de modă și de toa 
lete. Din naylon. Sută la sută 


o poveste pe an: OSCAR 1974 


Laureaţi: 
un copil și un arhivar. 


nu se lasă! 


Agatha Christie, bătrina vrăjitoare a ro- 
manului polițist, continuă să rămină în 
centrul atenţiei publice, in general, si in 
atentia cinematografului, in special. Si 
asta la 83 de ani! Nu demult, vreo sase 
sute de invitati, tot ce are Londra mai 
bun, au venit sä-si depunä omagiile la 
picioarele «reginein Agatha. Fericitul e- 
veniment a fost prilejuit de särbätorirea 
celor 22 de ani de cind piesa ei «Cursa 
de șoareci» ține afisul unui teatru londo- 
nez, record absolut al «celei mai jucate 
piese fără întrerupere». Şi cu casa in- 
chisă, firește. 

De curind s-a anunțat ecranizarea a 
două. dintre cele mai bune cărți ale ei, 
ceea ce firește înseamnă alte drepturi 
de autor nu mai puțin grozave. O distri- 
butie ameţitoare, o adevărată constelație 
de vedete va figura pe genericul filmului 
«Crima din Orient-Express». Vă daţi sea- 
ma, dacă Jacqueline Bisset, cea mai bine 
plătită vedetă feminină la ora actuală, fi- 
gurează pe locul opt!!! Înaintea ei mai sînt 
Laureen Bacall, Ingrid Bergman, Sean 
Connery, Wendy Hiller, Anthony Perkins, 
Vanessa Redgrave, Ralph Richardson, 
Richard Widmark si Albert Finney. 

In fine, regizorul englez Peter Collin- 
son a inceput la Ispahan, in Iran, turnarea 
unui film dupä nu mai putin celebrul 
roman «Zece negri mititein. Noutatea a- 
daptärii constä in faptul cä cei zece nu 
se vor întilni pe o insulă, ci într-un straniu 
si somptuos palat oriental. Printre prota- 
gonisti se numără Charles Aznavour, 


Stephane Audran, Oliver Reed, Elke Som- 
mer, Gerd Froebe si altii... 


A innebunit o lume 
cu intrigile ei politiste! 


nat cu incä sase Oscaruri: pentru cea mai 
bunä regie (George Roy Hill), cel mai bun 
scenariu original, cel mai bun montaj, 
cel mai bun decor, cea mai bunä adaptare 


~ În numărul trecut al revistei 
noastre, Mircea Mureșan in- 
cerca să facăo «prognoză » a 
cursei pentru «Oscar»-urile 

din acest an. Dar momentul 


Æ! preselectiilor si al prono 
sticurilor a trecut, juriul traditionalelor 
«Academy Awards» (cum sint denumite 
oficial premiile) și-a făcut cunoscute op- 
tiunile — în cadrul unei festivități transmise 
prin televiziune în întreaga Americă. So- 
lemnitatea decernării premiilor s-a desfă- 
şurat, anul acesta, fără nici un «incident» 
de genul celor din anii '72 si '73, cind ac- 


torii George C. Scott și Marlon Brando 
au refuzat statuetele aurite (şi atit de mult 
dorite de altii...); în schimb, n-au lipsit 
nici de această dată surprizele, si cea mai 
mare o constituie chiar Oscarui pentru 
cel mai bun film american. Preselectia 
situase în fruntea listei filmul lui William 
Friedkin, «Exorcistul». Dar juriul, mai pu- 
tin impresionat de voga acestei pelicule 
(pe care nu a distins-o, pină la urmă, decit 
cu Oscarul pentru cea mai bună adaptare 
a unui roman), a preferat — pentru cel mai 
important premiu — «The Sting» («lm- 
punsătura»),film care a mai fost încunu- 


Primul Oscar unui copil: 
Tatum O'Neil 
(«Luna de hirtie») 


cine! an 


Un italian 


in Italia 


Alberto Sordi, la ora bilantului, a declarat cä de acum 
incolo el nu va mai face decit un singur film pe an. Ulti 
mul film, pe care l-a realizat in calitate de regizor si 
interpret, «Pulbere de stele», conține multe elemente 
autobiografice de pe vremea cind se producea cu o 
trupă de revistă in sălile de cinema. Pe atunci, din spatele 
ecranului, dubla vocea lui Bran din filmele cu Stan și 
Bran şi la fiecare inceput de spectacol era prezentat cu 
«aveţi in fața dumneavoastră, in carne și oase, vocea lui 
Oliver Hardy». Primul succes l-a obținut la radio, in 
rolul amuzant al unui «mascalzzone» din Italia meridio- 
nală. Mai tirziu, împreună cu Vittorio de Sica, reia per- 
sonajul în filmul «Mamă, ce impresie!». Eşec. Apoi e 
protagonistul filmului «Șeicul alb», în regia unui oare- 
care, pe atunci, Federico Fellini. Încă un eșec. In 1952, 
tot Fellini îi oferă rolul principal in «Vitelloni». Succes. 
Imediat încep sä curgă ofertele de roluri și Sordi nu 
refuză niciunul. Aşa se face că în 1953 realizează un 
record absolut: 11 filme intr-un an. În următorii 20 de ani 
1 turnat 140 de filme bune și mai puţin bune, ceea ce e 
monstruos de mult, dar el e mulțumit de faptul că a creat 
un anume tip de italian și un anume tip de comedie popu- 
lară, trăznită, amuzantă, uneori amăruie, specifică cine 
matografiei italiene. 

In stadiu de proiect, filmul «Pentru că există război 


în carne si oase. 


există speranţă» (titlu provizoriu). El va fi aici un mic 
om de afaceri, negustor de arme și chiar contrabandist 
afacere sigură, pentru că războaie există mereu, ici și 
colo,în toată lumea. Desigur, e vorba tot de o comedie 
dar eroul său n-o va sfirși prea bine. Ca intotdeauna 
spunem noi, optimişti. 


Un minut 


de adevăr 


Eroina noului film al lui Roman Zaluski, «Tania», este 
o femeie in virstă care a träit cu convingerea ca viata 
i-a oferit tot ceea ce credem că formează mica si trainica 
noastră fericire personală: un soț bun, o căsnicie seni- 
nä, fericită, o fată care a reușit in viață, etc. Dar iată 
că moartea subită a soţului distruge totul. Ea descoperă 
că omul de care și-a legat viața, visele si speranțele, 
omul în care a crezut, un eminent și respectabil profe- 
sor, a dus tot timpul o viață dublă, scrupulos contabili- 
zată. Uimită, umilită, femeia intreprinde o dureroasă și 
lucidă anchetă personală in propria ei viață si in tre- 
cutul bărbatului, căutind toate femeile ale căror 
nume sint trecute in agenda descoperita intimplätor 
Abia acum, şi atit de tirziu, realizează că valorile in care 
a crezut stau sub semnul indoielilor, că vinovätiile sint 
incerte, iar adevărurile relative si dispersate in aburii 
amintirilor. 

Graţie și remarcabilei interpretări a actriței Antonina 
Gordon-Gorecka, Roman Zaluski a reușit, se pare, un 
llm de o mare profunzime psihologică. 


Anchetă asupra unui trecut fericit 


vocea lui Oliver Hardy! (Alberto Sordi) 


icală şi cele mai bune costume. 


altă surpriză a fost Oscarul pentru 
mai bun rol secundar feminin. Pentru 


in istoria Oscarului — 


Primul Oscar unul critic: 
enri Langlois (directorul 
Cinematecii pariziene) 


dec 


după 46 de ani — el a fost acordat unei 
actrițe de numai 10 ani, Tatum O'Neal, 
pentru performanța ei actoricească din 
«Luna de hirtie» (în care joacă alături de 
tatăl ei, Ryan O'Neal) 

Titlul de cea mai bună actriță a anului 
a fost cistigat de Glenda Jackson, pen- 
tru rolul din comedia psihologică «A 
avea stil». Premiu cu atit mai prețios, cu 
cit a fost obținut la concurență cu Barbra 
Streisand (apreciată ca «strălucită» în 
filmul «Pe drumul pe care am fost») si 
Joanne Woodward. Tot «la mare luptă» — 
avindu-i drept contracandidati pe Dustin 
Hoffman, Marlon Brando, Steve McQueen, 
Paul Newman, Robert Redford, Al Pacino, 
George Segal, Jack Nicholson — a fost 
decernat și premiul pentru cel mai bun 
actor, lui Jack Lemmon. O alegere întru- 
citva surprinzătoare căci — deși nimeni 
nu se îndoiește de marele talent al acestui 
actor (a concurat de altfel de șase ori 
pentru Oscar, fără să-l obțină) — filmul 
pentru care a fost premiat, «Salvaţi tigrul», 
este considerat melodramatic și medio- 
Cru 

Premiul pentru cel mai bun film sträin 


(Antonina Gordon-Gorecka) 


Un serial de viață lungă (E. Montgomery 
ee cu Dick York si ...Dick Sargent) 


Ce vräji a mai fäcut 


i-a revenit «Nopţii americane», acest in- 
solit «film al filmării unui film», datorat 
regizorului francez Francois Truffaut. Fil- 
mul lui Bergman «Strigät si soaptä» 
a fost distins cu Oscarul pentru cea mai 
bunä imagine. 

O altă surpriză de proporții a ocazio- 
nat-o acordarea Oscarului de onoare. Se 
presupunea că îi va reveni veteranului 
James Cagney, ca o compensație pentru 
conul de umbră în care fusese uitat ani 
în şir. Dar ciştigătorul a fost un actor mai 
puțin uitat, Groucho Marx. Si el, însă, 
a fost nevoit să-l împartă; al doilea cişti- 
gător este un om care n-a figurat niciodată 
pe listele vreunui box-office. Este criticu 
Henri Langlois, fondatorul cinemateci 
franceze, unul din cei mai mari animatori, 
dintotdeauna, ai cinematografului mon- 
dial. Este, acesta din urmă, un Oscar de 
onoare,care onoreazä nu numai Acade- 
mia americană de film (instituţie care pa- 
tronează Oscarul), ci însăşi istoria cele 
de-a şaptea arte. 


Laura COSTIN 


Samantha 


În ciuda succesului nebun pe care l-a 
cunoscut în S.U.A., şi nu numai acolo, 
Samantha are probleme pe care nu le 
poate rezolva cît o fi ea de vrăjitoare. 
Partenerul ei, Dick York (Darrin, cel pe 
care-l vedem in episoadele difuzate de 
televiziunea noastră), n-a mai rezistat 
ritmului impus de munca dură la un serial 
si s-a retras după 170 de episoade. Pro 
ducătorii nu erau ei oamenii care să 
renunţe la o afacere atit de fertilă cum 
s-a dovedit a fi serialul «Ce vrăji a mai 
tacut nevastă-mea», iar Samantha s-a 
arătat dispusă să continue. Şi atunci au 
intrat în arenă scenariștii care au inventat 
pe loc un nou soț în persoana actorului 
Dick Sargent. Totul a mers ca pe roate si 
s-au mai turnat încă 184 de episoade. 
Abia atunci s-a constatat cu uimire că, 
în febra înlocuirii, scenariștii au uitat 
complet s-o divorțeze pe Samantha de 
Darrin. Circumstante atenuante: cu 254 de 
episoade, si asta nu e totul, serialul «Ce 
vräji a mai fäcut nevastä-mean aspirä cu 
indreptätire la titlul de cel mai lung serial 
din istoria televiziunii!