Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
PROPRIETAR: SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 ABONAMENTE : DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU luscrisă sub Nr, 163 Trib. Ilfov. Lei 220 pe 1 an 120 pe 6 luni TELEFON: 3.30.10 VAI VEDSUL LIIIPAL APARE SĂPTĂMÂNAL PREȚUL 5 LEI SAMBATA 30 ANUL XLVIL e Nr. 24 IULIE 1938 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU Romanul românesc Munca, prelucrarea lucidă a ma- terialului, constitue unul dintre ele- mentele de bază ale realizării romanu- lui. Nu e mai puţin adevărat însă că în- spiraţia, poate dintre toate cel mai im- portant, nu trebue supusă nici-unei constrângeri, nici unei directive, fiindcă asttel se ajunge la o construcţie arti- ficială, inexistentă ca valoare literară. Dacă însă această cerinţă, libertatea inspiraţiei, este absolut necesară peniru o cat mai bună reușită a romanului, ea este o armă cu douaă tăișuri care se poa- te transtorma toemai în germenul pro- ducător al slăbiciunilor romanului. Lăci din nedibăcia unor creatori, se va da naștere unei imensităţi de subiecte, unei supraabundenţe de motive de inspira- ție. Acesta este un deiect important al literaturii de azi. Orice nimic, orice fapt cât de inutil, cât de searbâd, este luat drept subieci, al unui roman, al unei opere atat de complexe, cu rezonanţe atat de adânci. şi, cel puţin, daca nararea ar îi perieciă! Avem atatea nuvele de Brătescu Voi- neşti, Agarbiceanu, etc., cu acțiuni sim- ple dar povestite cu mâăestrie; cu o ast- iei de maestrie, incat ele sunt perle ale literaturii romaneşti. Se poate spune că nu-i nimerită o comparație între romanele proaste şi nuvelele bune. Dar tiindcă nu găsesc romane demne de exempiu, am tăcut această comparație, numai spre a do- vedi cum un subiect banal, bine poves- tit, poate da naştere unei opere de ca- litate. Din nenorocire însă, subiectele sim- ple, tiind alese în special de „mici“ ta- lente duc tocmai unde nimeni nu vrea să se ajungă: La o operă fără valoare. Pentru a putea scrie şi închega o acţiune simplă se cere „mare“ talent. Nu oricine poate umple cu elluviile sulietului sau, paginile aibe ce vor al- cătui un roman. „Bunul gust, nu ţine loc de talent în literatură” a spus candva Madame de Staăl. Şi aceasta afirmație conţine ma- rele adevăr asupra alegerii subiectelor romanelor. Nu după o alegere subiez- tivă, după o inspiraţie momentană, a «uiva care are, vadit, bun gust, se poate stabili un subiect, de asemenea natură încăt să producă o operă bună. Trebue gândit, ailat, răscoiit, înche- gat tot ceea ce experienţa ne arată cu tot ceea ce sutletul poate simţi şi co- munica. După aceasta numai, subiectul viito- rului roman a ajuns în faza de elabora- re şi autorul devine capabil să-i expioa- teze. După multe prefaceri, cumpăniri, retuşeri, este peste putință ca su- biectul să întreacă puterile înfăptuito- rului lui. Acest din urmă fapt, este una dintre condiţiile esenţiale ale ro- manului bun. Dar, pe de altă partie, este esenţial ca subiectul ales să nu fie mai prejos decât posibilităţile seriitoru- lui. VICTOR POPESCU Mă să pe-a. Mă sui pe-aici, pe unde altădată "Mi-eşau cu palmele întinse înainte-alunii Pe unde pomii se'nfoiau de păsări Și muntele era iubitul lunii. ka Odată, umbra-mi tânără şi sveltă Era o căprioară peste stânci Imi săruta atuncea cerul fruntea Și glesnele ; prăpăstiile-adânci. Mă sui pe-aici. Ce irist să-ţicauţi viața Pe drumuri lungi, de vise şi de munte... Să îţi desiaci trecutul ca un cort pe vârfuri Să-ţi pue luna cozoroc la îrunte ! M'o auzi ecoul anilor de-atunci ? M'or recunoaşte apele prea line? Ce trişti trec vânătorii printre sălcii ! Ce greu trag plumburile vremii după mine ! VIRGII. CARIANOPOL = Marius Bunezcu Individualism ș Prin preocupările sale, cu deosebire filosofice, d. Constantin Noica este un singuratec. Un izolai în sânul unei ge- neraţii înclinată mai mult spre pragma- tism şi spre încadrare ideologică, decât spre dizertaţia liberă a intelectului. Po- ziția d-lui Constantin Noica beneficiază așadar de privilegiul unci autonomii spirituale, care-i îngădue să privească lumca și viața de sus, de undeva, din- tr'o bibliotecă, fără ca prin aceasta să rămâe un adversar al criteriilor imper- sonale. Trăind în preajma filosofilor pe care îi citeşte în original, îi traduce şi îi co- mentează, scriitorul parvine să-și trans- forme obiecţiunile critice întrun sis- tem personal, devenind el însuşi filo- sof. D. Constantin Noica nu este totuşi un filosof de prima intenţie, ci un me- ditativ, un comentator, care pe margi- nea altor filosofii ajunge la una perso- nală. Oare se reduce prin aceasta per- spectiva de înţelegere a vicții, şi con- turul gândirii autentice se șterge ? Gine ar putea spune dintre filosofii raţiona- lişti contemporani că l-a depășit pe Des- cartes sau Kant ? Nu i-au depășit nici în puterea cu- getării nici în dimensiunile ei. Filosofia rămâne însă mai presus de orice, o problemă de viaţă, de trăire pe marginea cunoașterii. Către această a- titudine speculativă tinde ori ce filosof, fie că aduce o contribuţie cu totul per- sonală, fie că disertează critic şi tilo- sofic în limita altor sisteme de gândire. D. Constantin Noica nu trăește sub teroarea marilor probleme, nu arde de nerăbdarea de a spune ceva cu totul nou, nu se lasă copleșit de sentimentul catastrofic al veacului, așteptând să se petreacă un miracol sau o prăbușire. Destinul omului, în concepția tânărului filosof, este mult mai simplu, este în funcție de el însuşi, de necesitatea mo- rală a unor condiţii de viaţă. Individua- lismul modern, care a triumfat odată cu anumite teorii sociale și politice, a co- borît pe Dumnezeu în om, fără să ridi- ce omul la puritatea evanghelică. Indi- vidualismul modern și-a însuşit orgo- liul şi îndrăsneala, nu și puterea pro- meteică. Aruncând o privire de ansamblu a- supra sistemelor filosofice care aveau de scop crearea omului în sine, d. Coa- slantin Noica rămâne încă departe de credința în progres a filosofiei ştiinţifi- ce. Dacă omul de ştiinţă cucerește na- tura, filosoful nu are prin aceasta o po- ziţie privilegiată în fața teoriei cunoa- șterii. N'are o metodă, iar criteriile lui sunt de aici, de pe pământ, nu din cer şi nici din înţelepciunea lui Dumnezeu. El trăeşte „întrun clopot“, sub cupola cerului, fără a fi cel puţin stăpânul atot- puternic al naturii, Omul care cunoaște cu adevărat ji- nia de evoluţie a spiritului științific, pe bună dreptate se poate întreba: știin- țele de azi sunţ superioare faţă de sele de odinioară, și nu sunt erezii față de cele de mâine? Intrebarea aceasta este mai oportună astăzi decât oricând. S'a impus convin- gerea că modernitatea a creiat ideia de progres indcfinit. Progresul «r fi o cucerire a ştiinţei şi a tehnicci. Din a- ceastă pricină nu se poate contesta de nimeni că spiritul (cultura) este în re- gres, — iar civilizaţia (tehnica și şiiin- ţa) domină lumea prin planul materiai Dr. N. Roşu al vieţii. Dacă există un conflic: între cele două categorii de valori, nu civili- zaţia este de vină, ci dezechilibrul su- fletesc și moral al omului modern. Cu- ceririle științei sunt aşa dar problemz- ticc, iar cunoașterea lucrurilor și teoria cunoașterii rămâne tot în stadiul de problemă. In carapacea gcocentrismului şi a antropocentrismului, d. Constantin Noi- ca înfige sulițe de carton. Căci intr'ade- văr, d-sa pleacă dela o eroare iniţială. Condiţiile cunoaşterii, adică mediul ce- rebral prielnic, nu poate fi sonfundat cu conformismul firii omenești care se adaptează la o obiectivitate medie. Ple- când dela faimosul „de omnibus dubi- tandum“, — căutătorii de ad>: sunt şi „aflători de adevăruri:, — ci „aflători de certitudini“. Spurând acea- sta, d. Constantin Noica se îndzpăstea- ză de firea omenească, pentru a se ri- Totomafia Târgovişte i spirit critic de NICOLAE ROŞU Gica la un idealism suprauman. Fisura acestei teorii începe săi se arate însă din clipa în care suntzm ncvoiţi a con- stata că certitudinile omenești sunt sau imanente, sau finaliste, sau revelate, pe câtă vreme cunoașterea tilosotică este o desțeluire a spiritului în vederea u- nui sistem de probleme. Pentru a cuceri aceast punct culmi- nani, d. Constantin Noica cere tiloso- fului (poate chiar și omului ?) să se des- prindă din „tirania puterilor anonime", rămânând în lumea zândurilor sale. Dar care sunt aceste puteri arwnume ? Să le luăm pe rând. 1. „Contemplarea din ce în ce mai uimită a lumilor asiro- nomice“. Omul vede astronomia ca o lume gata făcută, — din valori abso- lute. lar raportul cantitativ cu astrono- mia îl pune în stare de inferioritate. De aici decurge reacţiunea relativismu- lui modern, care după interpretarea einsteiniană reduce astronomia la fizi- că, iar biologia la legile fizico-chimice. In locul unei puteri anonime se ridică tirania unei teorii care distruge noţiu- nea de timp şi de spaţiu, prăbuşind o- mul în neagra inchiziție a cifrelor. Cu toate acestea, cerul rămâne pentru ori- ce creer filosofic, lumea de dincolo, — bolta armuniilor eterne, luceferi: in- spiraţiei poetice, calea lacice a visu- rilor, 2. „Puterea anonimă a istoriei încear- că să intimideze conștiința individua- lă““. La aceasta răspundem : nu istoria în sine este de vină, ci faptul că nu gândim critic şi filosofic această isto- rie. De aici decurg fără îndoiată o sea- mă de erori; dar a voi să te desprinzi din istorie, înseamnă a tăiă toate firele de legătură cu trecutul, a distruge în- săși noţiunea de timp şi de valoare, fixând ca punct de plecare existenţa în- dividuală. Trecutul nu perimează con- ştiinţa, ci o clarifică şi o întăreşta. Nu- mai împotriva istoriei ca ştiinţă pozitivă își are rost atitudinea d-lui (Constantin Noica. Sunt filosofi bunăoară, care vor- besc de o istorie a trecutului şi “le una a viitorului. Benedetto Croce este unul dintre aceștia. EI crede că istoria nu este aliceva decât o „istorie a libertă- ţii. Sunt momente în care trebue „să pri- vim istoria către viitor, spre a nu risca să fim doar obiecte ale — dar a- ceasta nu poate însemna o anulare a întregului trecut, — ci numai o DrOMO- vare a creaţiei şi a acţiunii, cu nădej- dea de a pune în relief valoarea ome- mească. (Urmare în pag. 2-a) Marius Bunescu Inființat acum vreo doisprezece ani, premiul național pentru arte plastice a încununat trei sau patru tictori în- cenând cu maestrul G. Petraşcu şi un singur sculptor, pe D. Paciurea, pe rând era încă în viaţă. După aceea laurul oficial s'a uscat pentru o bună bucată de vreme. Aceasta nu din pri- cină că arta plastică n'ar fi mai avut fiunţi pentru cununi, ci din prozatce motive de economie bugetară. E meritul d-lui Victor Iamandi că, în vremea când era titular al ministe- rutui Cultelor şi Artelor, a reînviat acest premiu, întoemindu-i un regu- lament şi alcătuindu-i o comisie de decernare, A prezidat întâia convo- care anuală şi voturile au mers atunci spontan către Theodorescu Sion, pe care îl arăta cu deosebire vrednic con- siderabila-i operă de până acum. Anut acesta, sub preşedinţia Prea Sfinţitului Nicolae Colan, comisia a distins pe pictorul Marius Bunescu. Să remarcăm cu acest prilej că, pe când premiile naţionale de literatură pricinuesc uneori mari nedumeriri în public, cele de pictură, aşa cum sau dat şi anul trecul şi acum, găsesc a- probarea unanimă în conştimţa cunos- Cătorilor de artă românească. „ Dacă am avea un, sistem cât de cât organizat în vederea educaţiei artistice a publicului mai larg, firesc ar fi să se pregătească monograţii asupra picto- rilor şi sculptorilor premiaţi, însoțite de reproduceri numeroase de pe ope- rele lor, pentruca, sub prestigiul pre- maului naţional, ele să se dajuzeze şi să contribue la formarea şi supţiarea gustului plastic, Cum nu avem însă lceva orgamzat în acest sens și cum reproducerile întâmplătoare şi aprozi- mative din câteva reviste suu ziare dau v foarte palidă imagine despre operele plastice, suntem nevoiţi să vorbim, cititorilor despre pictorii şi sculptorii noştri ca despre nişte ub- stracţiuni. Ca să le înfăpşăm în aceste condiţii arta lui Marius Bunescu, ar trebui cel puţin să jacem, prim descrip- ție, o transformare hterară a tablouri- ilor sale principale, lucru care ar cera pPToporţiiie une, adevărate monogrujti. Să ne mulțumim deci cu afirmația că Marius Bunescu e peisagist de frunte dintr'o generaţie de pictori a cărei giorie e preamărirea în colori a pământului românesc atât de bogat şi ue variat în aspectele lui plastice. Când Marius Bunescu, pentru a-și reînnoi experiențele tehnice ale paletei, nu se refugiază la Veneţia sau pe țărmurile Scandinaviei, pensula sa întârzie de preferinţă în fața Dunării la Vălcov sau în faţa Mării Dobrogene. Peisagiile sale cântă atunci contrastele puternice dintre bolovănoasele ţărmuri brune şi înținitul lichid al apelor albastre-verzi, sau efectele așezărilor pescăreşti o- glindite în dulcile valuri ale Fluviului. im alegerea motivelor e un gust arisio- cratic, care respinge, ceea ce s'u canali- zai şi preferă dificultăţile ce le oferă aspectele inedite. Aceeaşi predilecție se observă când pictorul atacă subiecte din viața ur- bană. Nimeni parcă dintre artiştii noştri nu iubeşte Capitala ţării cu pa- siunea lui Marius Bunescu. Iarnă bu- cureșteană cu copaci răsleți, pe jumă- tate vătuiţi de zăpadă, cu ziduri şi case sub glugă de hermină albă-albăstrie, cu perspective de străzi învăluite în ceață cenușie, acoperă o bună parte din viguroasele pânze ale acestui artist care e prin excelenţă creatorul peisa- (giului urban în pictura noastră con- tamporană. Sânt numai câteva aspecte din opera lui foarte variată, ce merge dela portret până la natura moartă, dar ele sunt deajuns, prin fineţea şi distincția artistică a executării, să-l ridice pe autorul lor la rangul de maes- tru consacrat de premiul naţional. NatititUa CRAINIC II TI ) 4 Trudind lumina, forma să răsară, Din adâncimi binevestite, clar, Sculpta artistul lumea lui barbară. Din anii stinși sub gândul milenar Crescu un trup senin de primăvară Cu simetrie și profil solar. Dar lucida viaţă se stingea . In viscolul de zodii şi de norme. Pe chipul mort se linişti o stea. Artistul şi cu palidul ortac, Pe când zidirea lumii începea Ieşcau din amintire și din veac. TULIAN VESPER UNIVERSUL LITERAR 30 lulie 1938 . de CONSTANTIN FANTANERU CAMIL PETRESCU: Modalitatea estetică a teatrului Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol Il“ Prezentarea unei cărţi noui a d-lui Camil Petrescu ar trebui să constitue o plăcere destul de rară a cronicarului li- terar, fie că aceasta ar fi o operă de creaţie beletristică, fie o compunere cri- ică asupra conceptelor artei. Plăcerea ar isvori din faptul că, ori care ar fi direcţia discuţiei, spre afirmaţie sau ne- gaţie, ea sar desfășura. neapărat pe o reaptă înaltă, cea mai înaltă a literatu- rii contemporane, nu numai românești, dar şi universale, în măsura în care problemele mari ale acesteia sunt ac- uale la noi. Precizăm de altminteri că d. Cami! Petrescu nu ține seamă dacă sunt, sau nu actuale la noi problemele desbătute astăzi în literatura universa- ă. ci procedează ca şi când confrații d-sale ar fi toți în curent cu preocupări, concepte şi metode critice și ca și când activitatea d-sale s'ar desvolta întrun mediu omogen pe o întindere aprecia- bilă. ăi Se va vedea mai târziu însă în ce ra- port a stat scriitorul cu epoca sa, Noi ne mulţumim să remarcăm că opera sa nu se poate discuta decât ridicând-o pe acest plan de activitate universală, con- diție care, am spus, dă satisfacţie cro- nicarului dar, vom adăoga, îl și întris- tează. Pentrucă d. Camil Petrescu este singurul scriitor român care și-a pus problema metodei, în creație. D-sa deo- sibește cu stăruință metoda de creație. Aceasta din urmă l-ar preocupa pârcă în al doilea rând. In ori ce caz, metoda este pentru spirit, o funcţiune impor- tantă ca însăși creația, fiindcă ea o ga- rantează pe aceasta, în cuprinsul ştiin- țelor neologice. Grija metodologică fa- ce dealtfel din d. Camil Petrescu un autor lucid, fără încredere în alte forțe spirituale decât ale inteligenţei critice care diferențiază, abstrage şi iintueşte esențele. Pentru misticismul revărsat abundent în literatura românească a ultimelor decenii, pentru romantismul inspiraţiei ca şi pentru orice litanie mo- rala sau euforică, d-sa a arătat că nu are nici o aderenţă și că socotește aceste trepte depășite. D. Camil Petrescu a mers direct,- de la începutul carierei d-sale literare, spre discipiina care con- centrează în slujba ei, de mii de ani, toate puterile minţii omenești, ca să-i lumineze domeniu! şi s'o facă leagăn de adevăr ultim şi mântuitor : spre ineta- fizică, Increderea în metafizică a d-lui Camil Petrescu dovedește pe deoparte în ce măsură d-sa este un autor re- dern, — fiindcă ea pornește din setea neliniştită după adevărul ultim, — ar pe de altă parte subliniază aceeaș grijă pentru metodologie, ca una ce unga- jează forțele clare, diseriminative ue spiritului şi duce cât de cât spre adevă- rul pe care mintea este intocmită să-l cuprindă pe cale logică. Avem de afa- ce prin urmare nu atât cu o creaţie în metafizică, cât cu o dragoste de metafi- zică, cu o încredere şi o preocupare sta- tornică. Și nu este vorba de metafizi- ca îngrădită în istoria filozofiei, de sis- teme și școli filosofice ci de putinţa în sine a disciplinei, ca treaptă ultimă a ştiinţei sufletului. Autorul nu se Opre- şte la afirmațiile cele mai noi şi cele mai autoritare, din istoria filosofiei, ci se apropie de metafizica de totdeauna, „ntrucât ea este totalitatea de concepte, mexeu esenţiale și inwucât implică și o metodă cu un spor nou în spirit. Fi- Josoful german Husseri, cu filosofia sa fenomenologică i-a înlesnit d-lui Camil Petrescu drumul metodologic spre ade- vărurile pe care d-sa le doreşte temei- nic înfipte la rădăcina operei, ca stâlpi ai ei de susținere în înfrumusețarea po- sterităţii. Ceea ce alții urmăresc să op- ţie de la cunoașterea mistică, de pildă, q. Camil Petrescu are credința că va găsi prin cercetarea fenomenologică, în mod cu mult mai riguros, şi va realiza mult mai adecuat cunoaşterea. Arta ca produs de creaţie a spiritului, răsfrân- ge cunoaşterea şi este ea însâși cunea- şterea omenească în hotarele limitate ale acesteia. Deaceea arta se sprijină pe metafizică, în măsura în care au în uj- timă analiză, acelaş obiect, şi în Măsu- ra în care metafizica îi dă exempiul u- nei siguranțe de metodă. Iată motivul pentru care d. Camil Petrescu spiici în creaţiile literare și cu atât mai în- dreptăţit îm compunerile critice mij- jeacele analizei fenomenolcgice, bine înţeles fără să-și altereze în vreun iel originalitatea și fără să pară că aduce în scrisul românesc o influenţă străină. Fenomenologia lui Husserl nu este o influenţă în opera autorului român. Ea constitue un sprijin, ca un împru- mut de unealtă ; cine găseşte că unealta unui vecin e cea mai potrivită pentru o muncă oarecare, are chiar datoria s'o adopte, știind sigur că produsul reali- zat. aparține numai lui, ca proprietate și calitate, In cultură acest împrumut de unelte nu are nici un sens să fie discu- tat, ca neingăduit. Ce este altceva mo- ştenirea clasicismului greco-roman de- cât un măreț testament de unelte ? Nu se păstrează acolo tiparele spiritului o- menesc veșnic și neschimbător? Ce putem face noi mai mult decât să um- plem aceste tipare cu sufletul nostru atât cât putem să-l aflăm veşnic și ne- schimbător ? i Introducerea aceasta, disproporţiona- tă faţă de spaţiul ce ne mai rămâne aici, pentru prezentarea operei „Modalitatea estetică a teatrului“ am găsit-o abso- Camil Petrescu lut necesară, altfel fiindu-ne foarte greu a vorbi cititorilor despre o carte care ţâșnește peremptoriu din miezul unui sistem de gândire, și asupra că- reia este o impietate să se facă o sim- plă recenzie, tie chiar rezumativă. De altminteri, autorul a trecut de mult de stadiul când mai poate fi prezentat ci- titorilor prin cronici şi foiletoane. O sim- plă carte a d-lui Camil Petrescu ar justi- fica un studiu de proporții întinse. D-sa este dintre autorii români de azi, indi- caţi să se întocmească studii asupra lor. Dintr'un anume punct de vedere, poate cel mai indicat, fiindcă o cercetare a operei sale, ar actualiza, după cum am spus mai sus, o sumă de probleme acute în domeniul universal al artei. Moda- litatea estetică a teatrului cuprinde „Principalele concepte despre repreen- tația dramatică și rritica lor“, după cum însuși autorul precizează în subtitlu, A- vem deaface deci cu o analiză fenome- nologică, iar câmpul acestei analize este reprezentația dramatică. „Nu este o istorie a teatrului, — atrage luarea aminte d. Camil Petrescu — ci o tipo- logie a conceptelor istorice privind nu- mai reprezentația dramatică și numei în esenţialitatea ei, aceasta hotărînd de altfel ordinea materialului, nu cronolo- sia faptelor“. Materialul lucrării este așadar consi- derat în spirit, adică acolo unde sau produs judecăţile de valoare asupra re- prezentaţiei teatrale. Caracterul operei nu este totuși acela al unei cercetări empirice, fiindcă nu se mărginește la o înșiruire istorică descriptivă, ci, devre- me ce obiectul ei se află în cuprinsul viu al spiritului, „nu va urmări decât modalitatea axiologică a teatrului, fiindcă aceasta este preocuparea con- stantă a vieţii culturale“. In altă parte, mai clar, d. Camil Petrescu lămurește : „Ni s'a părut deci firesc ca nu numai să nu ignorăm preocupările anterioare despre conceptul de teatru, ci să le ur- mărim anume, sistematic și să scoatem din ele toată lumina care ar putea în- lesni orientarea și ducerea la bun sfâr- șit a studiului pe care ni l-am propus, Am căutat deci să urmărim conceptul de teatru în cât mai multe formulări anterioare, să le desluşim structura şi semnificația, iar când acest concept nu era formulat într'o lucrare anume, să-l izolăm din alte expuneri teoretice şi să-l interpretăm ca să-i putem deduce sensul delimitativ. Dacă însă ne-am fi mărginit numai la compunerile siste- matizatoare, ni se pare că am fi lipsit studiul nostru de ce contribuție esenția- lă, reprezentată prin tot ceea ce s'ar pu- tea abstrage din cercetarea istoricului însuși, Nu poate fi vorba aici, fireşte, de o metodă empirică, fiindcă înainte de toate nu urmărim să ne însușim a- ceste abstracții şi să le generalizăm a- poi «ca fiind soluţia căutată. Procedeul e mai curând inspirat de metoda fenome- nologică, deoarece aceasta, deși impune deslușirea esenței într'o intuiție pură, recomandă, în estetică măcar, (folosim aci opinia lui M. Geiger) și un examen istoric, anume ca un exerciţiu, ca o pregătire teoretică, prin stăpânirea da- telor documentare şi mai ales ca o ve- rificare ulterioară a discriminării intui- tive“, Vom continua în numărul viitor prezentarea importantei lucrări a d-lui Camil Petrescu. Individualism şi spirit critic (Urmare din pag. I-a) 3, „O a treia putere obscură, cea a maselor, vine să înfrângă nu numai lru- fia conștiinței individuale, ceea ce ar fi un bine, dar încrederea ei în sine, — ceeace nu poate fi un bine“. în faţa maselor se ridică elita, ceea ce este se- lecţionat şi nobil, — virtuțile intelecțu- lui, voinţa celor apți de a conduce. Pe planul istoric sau filosofic, sau pe cel ealitativ spiritual, masele nau lost nici odată creatoare. Privilegiul acesta nu l-au avut decât elitele. Concepţia acea- sta am desvoltat-o pe larg în una din lucrările noastre, — deci nimic nu ne împiedică să fim de acord cu d. Con- stantin Noica. Dar nu trebuie să uităm că masele populare există, că societatea a căpătat o seamă de libertăți poiitice, economice şi culturale, aşa încât „omul maselor“ poate avea un sens pejorati”, dar și un sens dinamic şi constructiv, Când masele sunt organizate de sus în jos, singura organizare posibilă, — ele nu mai reprezintă o putere obscură Dar mai este încă un fapt răstălmăcit după Unamuno: „creștinismul irdivi- dual şi incomunicabil“, ca fiind singura existență compatibilă cu această "ouă tenrie a cunoaşterii. Dar tot în „Agonia creştinismului“, cartea lui Unamune pomenită de d. Constantin, Noica, ce- tim: „mijlocul locomoţiei individua- liste, este de a merge singur, cu picioa- vale goale, şi acolo unde nu sunt dru- muri. Inseamnă a trăi singur, zol, în- 'run deșert“, Nu aceasta este ţinta spre care se în- dreaptă tânărul filosof, ci spre un in- dividualism creator, al elitei, degajat de sub tirania puterilor anonime, ars de setea cunoaşterii, căutător al omului din lăuntru. Cu 400 de ani în urmă, Francis Bacon (1561—1626) se lupta cu tirania acelo- raşi idoli. a) ldola tribus, sunt prejude- cățile omului, din care decurge antro- pomorfismul și finalitatea: b) Idola spe- cus, — sunt tendinţele obzcure ale peș- terii ascunse în subiectivismul sufletesc și moral; c) Idolu fori, este omul social, al târgului, al mulţimii, acela așa dar care ascultă de societate ; d) Idola thea- tri, — presupune cultul istoriei şi al tre- cutului. Idolii lui Francis Bacon, sau cel puţin cei doi din urmă, nu sunt aceiași despre care vorbeşte d. Constantin Noica ? Apropierea este prea lucidă. deși concluziile filusofice sunt separate. Studiul d-lui Constantin Noica mâr- turisește nevoia trăită, aproape chinui- toare, a unei orientări în teoria cunoa- şterii. Deocamdată a descoperit metoda, și aceasta este mult, dar nu încă suti- cient penvru a vorbi de o teorie pro- prie. Ce titlu minunat pentru o aseme- nea carte: „De coelo”.., NICOLAE ROȘU CRONICA MĂRUNTA PE MARGINEA UNEI REVISTE DE ERUDIȚIE Străduințele de după războiul mon- dial, de a da preocupărilor ştiinţitice cadrul necesar unei firești desvoltări, nu au putut duce la o integrală fixare, la o expansiune naturală a tuturor dis- ciplinelor. Iar în acest sens, preocupă- rile filologice, prin caracterul lor eru- dit şi prin ariditatea științifică aleato- rie, au avut mai ales de suferit, Recent, şi pe acest plan, cultura ro- mânească s'a îmbogăţit prin apariţia valoroasei publicaţii : „Revue des Etu- des Indo-Europâennes“ condusă de d, profi. univ. Vlad Bănăţeanu, dela Cer- năuţi, Dela B. P. Hașdeu, nimeni nu sa încercat a da o publicaţie în acest gen, care se simte necesară, cum spune precuvântarea, prin marele număr de studii savante ale învăţaților români, obligaţi. ai lipsa unui atare periodic autohton, să recurgă la ospitalitatea u- nor reviste de specialitate, străine. De aci, prima anomalie că mulți din- tre învățații noștri, sunt mai bine cu- noscuţi şi mai preţuiţi peste hotare, de- cât la nvi. Apoi, în revistele străine, nu întotdeauna și oricând se putea găsi Joc, pentiuca cercetătorii români să și poată publica studiile. Considetând nevoia imperioasă de apariție a unei atari reviste, d. prof univ, Vlad Bănăţeanu, ajutat de gene- roasă înțelegere particulară, își propu- ne să încorporeze în această revistă, trimestrial, lucrări atingând studii de singuistică generală, de gramatică com- parată sau de filolugie latină, greacă, slavonă, germanică, etc. Numărul întâi a apărut conform pro- gramului, cu o critică serioasă și com- petentă a lucrărilor străine și române, dând o deosebită importanţă studiilor indo-europene. Studiile cari apar în această revistă ne fac cinste, atât pentru valoarea lor cât şi pentru prețuirea și încrederea de care noua revistă românească se bucu- ră în cercurile cele mai erudite de peste hotare. D. prof. Vlad Bănăţeanu a reușit ast- fel să grupeze în coloanele revistei, co- laborări consacrate, dintre cele mai a: lese ca: J. Vendryes, membru al Institutului, profesor la Sorbona (La 3-e personne du singulier du pertectum latin); A. Cuny, prof. la univ. din Bordeaux (La place du ton et lapophonie indo-euro- peenne E. - O. - Zero); Maurice Leroy, (Un nouveau fragmeni de la traduction armenienne d'Euclidey ; M. Dillon prof. la univ. din Wisconsin U. S. A. (The Verbal System of Câithreim Cellaig) ; Sever Pop (Problemes de gâographie linguistique) ; Dr. W. Couvreur (Les derives verbaux en-ske 'o du hittite et du tocharien); Dr. Vlad Bănăţeanu, (Termes de culture grecs, d'origine Ggco-asiatique). Subliniem, alături de contribuţia re- cunoscutelor personalități occidentale, aportul crudit și de o mare importanţă filologică al celor doi savanţi români, d-nii prof. Vlad Bănăţeanu și Sever Pop. Revue des &tudes indo-europâennes, deschide în mișcarea noastră filologică un drum nou și luminos, bizuit pe a- profundate studii comparative, în care erudiţia se îmbină cu expunerea clară cu discernământul analitic şi cu deose- bita importanţă a contribuţiilor, Iniţiativa luată de d. prof. universi- tar Vlad Bănăţeanu, impune în cultura românească o înviorare ştiinţifică, ridi- cându-ne în consideraţia Occidentului pe un înalt plan de activitate știinţifi- că-filologică. DAN SMANTÂNESCU |. L. Caragiale.— Opere, vol. V Editura Fundaţiei „Regele Carol |“ Activitatea editurii Fundațiilor Re- gale se menţine întrun ritm și la un nivel care ar face cinste oricărei mari edituri din apus, Antru totul remarcabilă este edita- rea de către d. Şerban Cioculescu a ce- lor două volume (IV și V) din opera lui Caragiale. Lespre cel de al IV-lea volum am scris o notă în numărul 22 al revistei noastre. Vom face astăzi același Jucru pentru volumul al V-lea, în care d. Cioculescu a adunat articolele politice şi cronicile dramatice ale lui Ion Luca Caragiale. Cetitorul dornic de a cunoaște înce- puturile lui literare, poate constata, -— după cum observă d. Cioculescu — „cum din absolut prima încercare în proză a lui Caragiale, începe a se desluși for- mula ironică a spiritului său critic”. Și trebue reținut faptul că la vârsta începuturilor sale, Caragiale avea de în- fruntat mari greutăţi materiale. Era în acelaş timp sufler, copist la teatru, corector la două ziare și medi- tator. In timpul liber făcea literatură şi încă literatură bună. Puţini au scăpat de condeiul său șfi- chiuitor. Maiorescu, a cărui autoritate domina generația lui Caragiale şi care mai târziu îi va fi patron literar este și el obiectul ironiei caragialeşti : „Aici este mai mare peste toți Man- darinul Ti—Li (Tit—Liviu, n. n.) mare învăţat, care odinioară a fost trimis prin institute cu însărcinarea exclusivă d'a strâmba picioarele chinezilor de mici, pentru a le face să se bucure mai târziu de rachitism, calitate ce trece în mare consideraţie la chinezi”. Bietul Macedonski, întotdeauna rău inspirat în acţiunile sale, a fost însă a- desea bun inspirator. El a prilejuit și lui Caragiale un foarte reușit articol, din care spicuim : „Era pe atunci, în Francia, un poet, nici prea-prea nici foarte-foarte, anu- me Lamartine, care voia cu orice preț să treacă de geniu. El moare după ce dotează literatura ţării lui cu nenumă- rate volume. Patria îl glorifică. Pentru nenorocirea lui, însă, iată că cetatea Bucureştii geloasă pe gloria francezu- lui, scoate la lumină pe Aamsky, un geniu cu picioarele strâmbe, vorbind pe nas întrun dialect cât se poate mai curat românesc, și d'o dulceaţă de ca- Pi racter extremă”. D. Cioculescu reproduce acest citat spre a pune în evidenţă tehnica ironiei: simularea elogiului sau a atitudinei a- probative. Și observă că elementul ca- ricatural „picioarele strâmbe” este o lipsă întrucât strică unitatea și o do- vadă de inexperienţă, O caracteristică dintre cele mai în- teresante a începuturilor lui Caragiale, pusă în evidenţă de harnicul editor al aperelor sale este că, spre deosebire de cele mai multe debuturi literare, şovă- elnice, şi needificatoare, debutul lui Ca- ragiale este sigur. „Inteligența lui nu primește nicio impresiune tără contro- lul judecății, care e spontană și ageră”, Gustul său este format, sigur, ca și spiritul critic. O faţetă interesantă a spiritului său critic o constitue pledoaria în favoarea moralei, dintr'un articol împotriva re- pertoriului lui Pascali. D. Cioculescu suspectează întrucâtva obiectivitatea a- cestui articol, întemeiat pe rivalitatea dintre Caragialești şi Pascali, director de scenă a! „Societăţii dramatice naţio- nale”. Fragmentul reprodus de d. Ciocules- cu vădește însă — și lucrul îl constată chiar d-sa — observaţie obiectivă : „Schilozii, beţivii, pungaşii, desirâ- naţii, spânzuraţii, nemermcii, prosti- vuatele, tuberculoșii şi toate spurcăciu- nile şi lăturile parisiene, înscenate de industria teatrală franceză, apoi tradu- se și localizate în românește de oameni, ce nu se pricep nici la românească, nici la franțuzească, ce nu știu nici cee Ro- mânul, nici ce e Franțuzul — ni se dă ca producţii literare și artistice pe scena întâiului teatru din țară, menit, cum se zice, a fi „Inaltă școală națio- nală de estetică și morală” pentru pu- blicul român”, i Am însemnat aci câteva din aspec- tele operei lui Caragiale. In cadrul u- nui articol vom căuta să desprindem personalitatea lui Caragiale, așa cum a- pare după publicarea acestor două pre- țioase volume, de către editura Funda- țiilor „Regele Carol II”. T. st. 30 lulie 1938 omnișoara Nuţa u plecat. A fugit, şoptesc cei cari cu- nosc mai bine drama petre- culă în familia d-lui şef din gara Cozianca. Domnul șef doamna şe- îuleasa firește că nu vor să măr- turisească asta. Domnișoara Nuţa ar fi plecată la Bucureşti la nea- muri — spune domnul șef, la scoli la învățătură — spune șefuleasa. Dar cu învăţătura o ispăvise de mult domnişoara Nuţa. De când cu întâmplarea cu niste scrisorele schimbate între Nuţa, bursieră în- tra cincea și un elev repetent ia comerț. i Scrisori cc dovedeau cunoștinte: prea amănunțite asupra unei ştiinți ce nu se predă în ş:vală Protesorii sau arăt zi si-a pierdut bursa pentru care co ef răstu Seul, ca să ata transporta spornic şi eftin re rți I. » ii Ea cae studiile domnișoarei Nuţa, care nu urmărea nu- maidecât o carieră, împovărau prea mult venitul domnului șef — blagoslovit şi de alte numeroase odrasle, Ş Și domnişoara Nuţa a fost adusă acasă. ara ae Acasă însemna cele două odăi — una cu ferestrele spre di nu! gării şi una cu bucătărie şi cămară, cu vederea dealungu :sae selei. ce străbate — cordică cenușie — şesul prăfuit spre Dunăre. Şi de o parte şi de alta — vedere săracă. Terenul umbrit de câţi-va roșcovi, drumul plin de colb-şi hăârtoape, căpătau viaţă iu mai vara după treer, când șir de căruţe veneau să descarce grâu. Atunci doar cuprinsul gării se umplea de vorbărie și tocmeală. Era un fel de sezon al Coziencei. Răstimpul celălalt sunt călători puţini şi trenuri rare. Se pot plimba agale printre şini, bobocii și curcănașii șefulesei. Acarul are grijă să-i alunge, când trece ra- pidul sau vine trenul personai cu vagoane mai mult de a treia. - Trenurile rapide, nu opresc nici odată în gara asta mititică. Abia dacă, în treacăt, încetinindu-și puţin goana — catadixesc să-i arunce un biet salut fluerat în fugă. Apoi vedenia comparii- mentejor luxoase, luminate, dispare. _ dci Gara își reia liniștea tihnită. Domnul şef E după ce dă liber vreunui tren de marfă — se duce în cancelarie unde, descheiat la tunică, picoteşte lângă o cafea și o pasenţă. Ra Iar pasagerii pentru personalul de seară, veniţi de cu noapte, prânzesc sub roşcovi din legăturică, şi răzimați frătește umăr „de umăr, se lasă în voia unei dulci aromeli de somn, până ce speriaţi de huetul și cutremurul de un minut al rapidului, sar exprimân- du-și şi spaima și admiraţia printr'un scuipat și o sudalmă: ma- mei lui ! Cum se mai duce !“. A / i ) Apoi aţipesc iar lângă desagii ori coşurile din care ies pliscuri lătăreţe de boboci de rață. Plocon de dus la târg, E Mai arar, un docăraș cu cai mărunți, o brișcă cu leagăn aduce în gară pe pretorul plășii, ori pe părintele de peste linie. Dumnea- lor freşte că nu așteaptă pe banca de sub roşcovi, personalul. Trec la domnul șet, aprind o ţigară şi vorbesc de plai, de păpuşoaie, de schimbarea de guvern. Se încinge discuţie crancenă. Domnul șef care e din partidul istalant, ajuns la capătul argumentelor, putăie numai mânios ca o locometivă sub presiune. Noroc că-i cea- sul rapidului și toată lumea în uară cată să fie reglementar la post. at judecători crânceni. Domnișoara Nuţa mnul şef răsturnase toate legile colta unui șef Un clopot bălăngăne. In odăiţă alături, o mașinuţă păcăne mă- runţe! pe o cordică de hârtie. Nişte sârme zbârnâie strămutate, Un steag pendulează ritmic. Domnul șef își ia corect o poziţie de pa- vadă. Peronul se sgudue a cutremur. O clipă dc tăcere, întreruptă numai de glasul spăimântat al șetulesei care își strigă rătăciții pui “de curcă: „Biii mamii, biii, biii Ultimul „biii“ a pierit acoperit de huruitul năpraznic al ro- ților. Rapidul eo vedenie scurtă. Steagul roșu și-a oprit pendula- rea. Sârmele sbârnâie din nou. Domnul șef se descheie iar comod la tunică. Pentru un tren de marfă şi personalul de opt chiar, atâta ceremonie ! Sub roşcov pasagerii se trag cu desagele după umbră. Somnul le e fărămiţat acum în aţipiri scurte. Trece agale o locomotivă ce trage pufuind răguşită lung şir de cisterne. Apoi pe peron vin gră- bite, întrecându-se în chemări de glasuri subțirele: învăţătoarea din Prundu cu fetele. Bagajul lor face o piramidă de pacheţele și cutii Jegate cu sfoară de Manilla. Domnul șef libersază umabil bilete de a doua cu reducere. In sfârșit, personalul, cu o minimă întârziere sosește în gari și aşteaptă răbdător să-şi astâmpere călătorii setea la pompa cu cănuţă prinsă cu lanț. Apoi locomcliva se smuceşte în ham odată de două ori şi trenul hurducat își ia drumul înainte. Umbra de sub roșcovi nu mai foloseşte decât unui câine roş- caţ, care sc purică. Trei pasageri scoborâţi din personal au luat-o agale pe potecă. Nu-i satul de cât la o jumătate de poştă. Şi cu aceasta activitatea gării mici pe o zi e terminată. Dom- nul șef închide casa de bilete şi se pregăteşte să urce în odaie sus, unde are să poată dormi întins pe pat, creştinește, până ce or cânta cocoşii. Alt iren până atunci nu mai vine, iar gospodăria toată e în seama şefulesei. Domnişoara Nuţa nu prea o ajută. Dânsa îşi trece mai toată vremea cu câte o cusătură la fercastră. Cusătura e pretext numai. Domnişoata Nuţa împunge în neştire, visând că un tren rapid a stopat brusc în fața peronului cu roșcovi. Din el a coborit... Aici vedenia e contusă, Pasagerul scoborit din rapidul domnișoa- rei Nuţa e un amestec hibrid de graţii masculine. Parcă ar aduce la chip şi cu un as de cinema și cu un profesor de istorie și cu un elev de la comerț. Dar dulcca vedenie dispare alungată de glasul șetulesei, care o chiamă aspru să jumulească un pui sau să legene pe Prâslea. Domnișoara Nuţa tresare speriată. Pare că nici nu înţelege o clipă în ce lume se află. E ca un pasager scoborit din greşală la o staţie străină. Se uită mirată în jur şi așteaptă doar să vină tre- nul dumneaei, ca să plece. Și adevărat că domnișoara Nuţa își trece ceasurile şi zilele într'o lungă, repeiată așteptare, In gara asta mică, unde o nemi- loasă soartă a aruncat-o, nu-i nimeni de potriva dânsei, ca să poată să-şi alăture sufletul ei însetat de o iubitoare înţelegere. Dar cine s'o înţeleagă aicea? Peste gloata călătorilor obișnuiți domnișoara Nuţa nici nu-și aruncă privirea, de sus, de la fereastra cu cele trei muşcate. Spre cine ar putea să-și coboare iluziile şi ochii? Feciorul cârciumarului 'de peste pod, or părintele nehiroto- nosit incă? Domnișoara Nuţa a spus odată șefului și șefulesei : —- Dacă îmi mai pomeniţi de dânşii, mă arunc sub roţile ra- pidului. Roţile rapidului firește, Poate că ar opri atunci. Ar opri ra- pidul în ţara asta mică, Sar scobori pasageri eleganți ca să vadă cum din pricina unor părinţi barbari..... Dar părinţii barbari, cutremuraţi de vorbele fetei, n'au mai stăruit de atunci. S'au temut. Oameni cuminţi. Au văzut multe, Domnul șef povestește de o întâmplare, când din amor o fată.. Dar e mult de atunci, Domnul șef își aduce mai bine aminte de nenorocirea cealalţă: — Ciocnire, domnule! care să vezi dumneata... Se încălecaseră vagoanele! Ș'apoi morţi și țipete! Și păcură aprinsă peste oameni! Iad. domnule! Grozăvie! Imi aduc aminte şi acuma.. Şi-i vreme Era domnișoara Nuţa mititică atunci. Dânsa nu-și aduce a- minte, Dar iadul ăsta atâta de pomenit, atât de povestit de domnul şef, pe dânsa n'o mai impresionează. Mai grozav iad îi pare uneori liniştea gării mici, torturată numai de uruitul roțlor rapide ce trec fără oprire. UNIVERSUL LITERAR : Căci acelea singure sunt pentru domnișoara Nuţa trenuri. Ce- lelalte şiruri de harabale încărcate cu țărani, și ici colo surtucari soioşi cu buzunările umflate de probe de grâu și rapiţă. Domnișoara Nuţa cere totdeauna un „rezervat“ când călăto- rește de câteva ori pe an cu şeluleasa, ca să-și cumpere de la oraş rochic, or să-și refacă „permanentul“. Şi nu iese din „rezervati şi nici nu vrea să se gândească că și personal ar putea întâlni... Nu. Domnișoara Nuţa are temeinica şi mândra hotărîre să nu aștepte de cât de la trenul rapid în care nu s'a urcat încă, ur- sita dumisale și norocul. Și de aceea la fie ce rapid de seară ori de dimineaţă, domni- șoara Nuţa, sus la fereastră, între mușcate, zâmbește gales fere- strelor ce se succed luminate, aruncă priviri ucipător rugătoare călătorilor, mişcă batiste dantelate, cu dornic gest de oprire. Și trenul, înstrunit din frâne parcă ar șovăi să se oprească. Dar vraia a fost scurtă. Gara cu o fereastră unde au rumenit su- râsuri și mușcate a rămas în urmă. Rapidul îşi ia goana nebună iar. Domnişoara Nuţa lasă în jos mâna cu batista roz molotolită, pleoapele pe ochii verzi umeziti. Surâsul buzelor carminate s'a în- chis ca o floare pălită de brumă. Dar mâine la trecerea rapidului are să înflorească iar, proas- pete, și surâsul și nădejdea. Domnișoara Nuţa nu s'a descurajat încă. Dacă ziua de azi nu i-a adus nimica, poate că ziua de mâine... Azi, mâine, azi, mâine... Au trecut patru ani de când cu în- tâmplarea cu scrisorile. Domnișoara Nuţa începe să ajungă la ca- pătul răbdării. Iși priveşte în oglindă sprincenile prelungite, o-hii smaraldii, gura rumenă și arcuită, părul bogat și lucios de bri- antină. Toate darurile întâiei tinercţi îngrijite, înfrumusețate şi menite totuşi să se ofilească fără rost într'o gară păcătoasă. Domnișoara Nuţa nutrește gânduri crude: deraieri, nimitiri, catastrofe. Dorește aprig acuma ca groaznica ciocnire povestită de domnul șef 'să se repete și'n gara asta între două rapide. Chiar de ar îi să se piardă jumătate din pasageri, Cealaltă jumătate — tineri eleganți şi chipeşi să coboare aici pe peronul umbrit de roşcovi şi să vadă cum sus la odăile de l- “uit ale şefului „o fată cu ochi verzi și galeşi aşteapţă dela o cioc- nire norocul. Apriga dorinţă a unei fete poate magnetiza oare oțelu! unei mașini? Ciocnire n'a fost, Dar o locomotivă Pacific — ca şi o suără- vaşe gloabă s'a pus de o dată în proptă și n'a mai vrut să tragă. Cu îndemnuri și momele, abia de au cârmit-o pe o linie laterală a gării cu o fată cu ochi verzi între glastre de mușcata. Apoi a scoborît un mecanic. Telegraful a păcănit mărunt, tri- miţând pe fir poruncă or rugăminte să vină alt Pacific în locu gloabei, care parcă prinsă de cârcei, nu se mai întinde în ham să tragă. Pasagerii din rapid au scoborit. Să vadă cei trei roșcovi de aproape sau ochii verzi și galeși cari priveau de sus? Dar cu ce ar fi putut călătorii tineri să-și piardă vremea? Până să vină locomotiva odihnită au trecut mai mult de două cea- suri. Napoleon în atâta răstimp de vreme câştiga o bătăhe, cu- cerea o ţară. Un pasager șăgalnic — plictisit de așteptare — a pus rămășag cu altul că o cucereşte pe fată. O fată care aștepta însetat să fie cucerita. Nu s'au schimbat focuri decât din ochi în ochi. Cetatea s'a predat cu cheile porţilor toate. A sângerat sub paşii învingătoru- lui doar o floare de mușcată. Apoi a fost pe peron lanmă, porunci, semnale. Domnul şei primea cum se cuvine Pacificul sosit în goană. Dar când a plecat rapidul spre capitală, o călătoare nouă s'a strecurat întrun compartiment de a întâia. O călătoare fără bilet. Dar nici nu putea să aibă. Domnul şef al gării Cozianca n'ar fi putut libera bilet de rapid pentru stația Cythera. Domnişoara Nuţa a plătit o amendă. i Nimeni nu o ştie. Nici vești n'au mai venit îndelungată vreme. Şi dispariţia ei ar fi rămas o nelămurită taină, dacă acarul f'ar fi spus şelulesci, precum că domnişoara Nuţa şi un pasager de la rapid... Şefulcasa l-a dat cu ocări afară. Nu putea să creadă că dacă un tren de lux s'a oprit dintr'un accident în gara aceea mică; accidentul a fost sortit de cel de sus spre pierzania or împlinirea dorinţei unei fete, căreia două vorbe i-au fost deajuns s'o facă să părăsească pentru totdeauna fereastra cu mușşcate și casa pă- rintească; să plece în lume cu un pasager mândru de o aşa ispravă. Mândrie nu prea întemeiată. Domnișoara Nuţa fugise, nu cu el ci cu rapidul. Rapidul a cărui oprire, nu putea nădăjdui să se mai întâmple odată. Plecarea ei a fost grăbită și ușoară. Ca şi înţeleapia fecioară biblică, domnişoara Nuţa aștepta pregătită la orice rapid cu can- dela aprinsă și rochia cea bună. Valiză n'a luat. Avea doar în po- UCRETIA PETRESCU 3 == şetă rujul, pudra şi două batiste. Dacă ar fi întârziat să facă un cât de mic bagaj, poate că rapitoru! se lăsa bucuros să piardă ramășagul. Dar domnișoara Nuţa pentru că- lătoria asta lungă îşi trăsese doar pe o mână o mânușă. Cealaltă mâ- nă a lăsat-o goală, albă, cu unghii carminate, la vederea şi sărutstul tovarăşului de tren şi de viaţă. Nu-i ştia încă numele ; iar pe al ei Nuţa l-a schimbat repede în Nutzi. 1 s'a părut mai distins, Şi fereastra cu mușcată a rămas din seara aceea închisă, lipsită de farmecul fetei cu ochi verzi, ga- leşi. Căci surorile mai miti ale dom- nişoarei Nuţa n'o pot înlocui încă. Sunt codane fără visuri şi fără năzuinţi. Nu-şi așteaptă dela un accident de tren norocul. Scriu încă pe lăblițe slove ce nu se împerechează primejdios în cuvân- tul : dragoste. De mult, pe când nu umblau trenuri, unui căpitan de poștă i s'a răpit de către un ofițer — fata. Puşkin face din răpirea „sta o duioasă dramă. Domnul şef. nu-i erou de-ai lui Pușkin. L-a durut fireşte ca şi pe șefuleasă. Dar aveau spre consolare fetele mai mici, băieții şi Prâslea care poartă încă rochiţe și păr lung. Aveau apoi mândria să nu se afle cumva că fata lor... Şi domnişoara Nuţa a rămas că e plecată în București la neamuri, spune şeful : la şcoli, la învăţătură, spune șefuleasa. Dar în sufle- tul lor o socotesc moartă şi nu i-ar îngădui — ce-ar zice în jur trei sate şi trei staţii? — să învieze și să se întoarcă cu rușine acasă. Așa a hotărit Brutusul din Cozianca. Dar rânduiala lucru- rilor a fost până la sfârșit mai blândă. Domnișoara Nuţa nu s'a întors cu rușine şi cu trenul personal acasă. Dânsa n'a dezamăgit tovarășul de drum ajuns cu dânsa în dragoste până în staţia ter- minus. Poate că a trebuit el uneori să frâneze juvenilei eleve ela- nuri prea bogate. Și-și mărturisea încântat că a descoperii o co- moară. Dar şi comorilor le trebue un plasament astăzi. Răpitorul era băiat plin de altruism și înțelegere. Nu se putea gândi să păstreze încuiată în safe numai pentru el comoara. Și cum avea legături cu oameni de teatru... teatru ușor, unde femei cu glas şi trup trumos..... Domnișoara Nuţa avea un trup de o turburătoare armonie. Şi întovărășită astfel, orice romanţă insipidă devine un imn pă- gân lui Eros. Cei .mai îndărjiţi melomani au dat — aplaudând — mulțumire. Domnișoara Nuţa a avut îndată succes, angajamente și pro- puneri de dragoste. - Dar adusese fata dela Cozianca principii. A refuzat o vreme propunerile oricât de strălucite. Până la urmă, totuși, a trebuit să se convingă că pasagerul) din rapid nu poate fi în viața ei Qecât un prim pasager. Şi a făcut un salt bucuros în lumea bursei. Dar un sfat ori in- tuiție a învăţat-o, că, pentru oamenii de bursă, femeile de teatru au îndoit farmec. Și artista a căutat să-și păstreze mereu în tormă trupul şi a cântat înainte. Cântec ce necesuta în fiecare seară rochii cu atât mai costisitoare cu cât erau mai reduse. Domnișoara Nuţa are cu ce le plăti de acum. Și în fotografia ce u trimis după vre-o doi an: şetulesei, poartă la gât vulpi argintii şi perle japoneze Șefuleasa bine înțeles a plâns puţin pe poză. De iertat nici n'a mai fost vorbă. Ce ai mai avea de iertat unei fete, care a ajuns atâta de bine? Chiar Brutus, măgulit, a plimbat poza Nuţei cu drezina la toate haltele din jur. Apoi i-a pălit pe părinți un dor nespus s'o vadă. A scris scri- soare șeful. A isprăvit-o duios şefuleasa : „Nuţica mamei, ne topim de dorul tău. Dacă nu poţi veni tu aicea, atunci își ia tată-tău conced pe vre-o trei zile și venim noi la tine“, Nuţica mamei a citit scrisoarea pe când era în baie. Faian- țele azurii i-au adus în minte feredeul de tinichea vopsită, în care se scăldau ea şi surorile. Domnișoara Nuţa a arcuit un zâmbet de dispreţ trecutului. Dar sunt totuși rădăcini ce nu se smulg lesne. Și contagios un dor de cei de acasă a pălit-o și pe dânsa. Dor înfrânat multă vreme. Dar în apartamentul ei — tren de plăcere cu sleeping — precum l-a poreclit un amorez poznaş — musafirii din Cozianea ur îi cam de prisos. lar ca să ia dânsa per- sonalul până acolo... Domnișoara Nuţa are însușirile de Brutus ale tatălui ei, Scrie convingător șelulesei, amânând plăcerea revederei. Alăturat o cu- tie de bomboane pentru Prâslea, a mai îndulcit amânarea. Șefuleasa e înduioșată: — Fată bună Nuţica. I-a dat Dum- nezeu noroc! I-a dat noroc fireşte. Un Mecena descoperitor de stele îi oferă un drum la Paris pentru a-și complecta studiile. Artista nu prea ştie ce-ar mai avea de complectat acuma. Dar Parisul! Ochii domnișoarei Nuţa lucesc smaraldin, iar gândul ei se şi plimbă în castele, unde o Nuță Pompadour, alt-dată.... Dar ce păcat că nu mai sunt astăzi regi în Franţa! Totuși, chiar republican, Parisul are să știe să aprecieze o ope- ră de artă vie. Chiar dacă a fost semnată în gara Cozianca. Și, cu încredere, domnișoara Nuţa așteaptă dela Paris minuni. Fericirea ei nu mai are seamăn decât cu a şefulesei, Căci după o lungă tăcere, un răvaş satinat i-a adus vestea fericită : „.„S'ar putea să lipsesc mult timp din ţară. Am pentru Pa- ris proecte serioase, Dar aș vrea să vă văd pe toți măcar o zi. Am să vin Joi cu personalul de zece“... Şi a fost în adevăr crâncen dorul de acasă pentru ca domni- şoara Nuţa să risce să întâlnească în trenul de persoane cuno- ștințe pe care azi nu le-ar mai putea cunoaște. Dar nu avea altă soluție. Mașina lui Mecena?... Dar e mult mai elegant șoteurul decât e domnul şef la tre- cerea rapidului. Rapidul care și-a împlinit menirea și nu mai opreşte în Cozianca a doua oară. Rapidul îl va lua mecena. Se vor întâlni apoi pe drum, afară din ţară. Afară din ţară! Parisul! Cum de a putut trăi în Cozianca atâ- ta vreme? Revede odăile spoite cu var, patul împărţit cu surorile, Prâs- lea care se cere legănat mereu. De ce ochii domnişoarei Nuţa s'au umezit deodată? Și a sosit şi ziua revederii. Singură în compartimentul de a întâia domnișoara Nuţa nu-și mai află astâmpăr. A împrăștiat peste tot cartoane şi cutii, surprize şi cadouri, şi-a schimbat de câteva ori locul ,a deschis trei cărți din care a cetit trei rânduri. N'a avut mai multă vreme. Un călător i-a cerut voie să aprindă o țigare. Ce bun pretext ţigara, ca să faci cunoștințe în tren! Cunoştinţe! Domnişoara Nuţa! Un călător din trenul sonal?! Dar are şi personalul excepții. O fi vreun rătăcit tot ca şi dân- sa, călătorul distins, şăgalnic, care o face să regrete ca în vremuri a aşteptat atâta vreme rapidul. Dar se merge destul de repede și cu personalul de zece! Prea repede chiar. Nici n'a băgat de seamă domnișoara Nuţa când a ajuns în preajma Coziencei. Trebue să-şi adune pachetele din jur. Trenul și-a încetinit goana. Un fluerat a şi anunţat-o. Pe peron probabil că o așteaptă cu toţii. per- (Urmare în pag. 6-4) —— 4 Scrisoare Nu ţi-am mai scris nici o scrisoare ; poate Au adormit la umbra ta lăstunii, Şi în apele tăcerilor curate, S'a scufundat de tot sicriul lunii. Şi azi mai trec aceleași stoluri rând... — Lungi tăvăluguri vinete şi mici, Ce-au dus în pieptul nopţii tremurând, - 'Fristeţile ce-au mai rămas aici. In secera amurgului tăioasă Nu-şi mai retează gâtul nici un soare, Şi lângă lunca umedă şi joasă, N'a mai venit sobor de căprioare, Nici un cotor nu mai vâsleşte încă Prin stăncile 'ngheţate lângă nori, Și nici o stea din liniştea adâncă, Nu-mi mai sărută sufletul în zori. Sfios am încercat să te găsesc Printre arama crengilor uscate, Să-ţi spun că-s încă tânăr şi iubesc, Peste meleaguri de singurătate... Si că din când în când tot te mai chem Cu trunzele ce se lipesc de zid, Și-adorm tăcut, cu gândurile ghem, Când porţile cătunului se 'nchid... CONSTANTIN SALCIA UNIVERSUL LITERAR 30 tulie 1938 Evoluţia și rolul bibliotecilor Biblioteca în sensul filologic —— adi- că locul unde sunt păstrate un număr oarecare de cărți — a fost creiată cu mult înainte de era creştină. Asemenea biblioteci în vechime au existat mai întâiu pe lângă templele zeilor — cum a fost biblioteca sanctua- rului zeiței Fath din Mermfis, cea “din Suza la Perşi sau aceea a templului din lerusalim, refăcută de către Esdias și Nehemis după captivitate, sau însiârşii, biblioteca asiriană din Ninive, care cu- prindea numeroase opere săpate pe plăci de pământ ars, Mai apoi, progresul schimba înfăți- șarea acestor biblioteci, înlocuind plă- cile de pământ ars prin suluri de pa- pirus sau pergament, suluri ce se păs- trau în teci speciale și aranjate după a- numite norme, Cu timpul au început să se înființuze biblioteci şi pe lângă unele cetăți sau orașe. Primii creatori ai acestui gen de bi- blioteci au fost Grecii, care din îndem- nul lui Pisistrate au pus bazele biblio- tecii din Atena, căreia i-a urmat biblio- teca întemeiată de Emene II] și Atale II] la Pergam și cea din Alexandria fonda- tă de către Ptolomeu Soter și încredin- ţată spre pază oamenilor de litere din acea epocă, „ARTA ȘI TEHNICA GRAFICA. Incep cronica de față citând câteva din cuvintele cu care d. Al. Bunescu, directorul general al Imprimeriilor sunt sugrumate de practic, de meu- cantilism, - Revista „Arta și tehnica grafică: Statului prefațează primul caet al „Buletinului“: „Noi vrem ca revista să se adreseze nu numai tipografu- lui, ci și celorlalți producători ai cărţii : artistului și scriitorului, pre- cum și consumatorului ei: cititorului; noi vrem să intelectualizăm această propagandă și în conținutul ei şi în înfățișarea revistei; noi vrem să se- parăm arta şi tehnica grafică, să le identificăm, să le analizăm pe fie- care în parte cu metode ştiinţifice, pentru ca pe urmă să le sintetizăm practic și armonios în adevăratul ti- par“... Mai departe : „.„artistic, vom ridicu doar praful care se adună de 400 de ani pe frumoasele tipărituri românești“... lată cuvinte grele de conţinut, pline de făgăduinţe. Cercetând azi colecţia „Buletinu- lui“, care e la al treilea caet, îţi dai seama nu numai că entuziasmul înce. putului nu a scăzut dar fiecare caet e dovada unui permanent efort. fie- care număr insemnează un progres, » victorie, Avem astfel azi. o revistă de grafică dintre cele mai frumoase din câte se cunosc, o tipăritură care poate sta alături de cele mai preten- țioase reviste străine în ce priveșie tehnica şi conţinutul literar. Dacă străinii — americanii de pil-. da — au realizări fără asemănare în ce priveşte partea pur tehnică, inte- resul artistic al tipăriturilor lor este minim dacă nu lipseşte cu desăvâr- șire. Ei nu pot trece, în ciuda mij- loacelor extraordinare de care dis- pun. de frontiera unde începe spiri- tualitatea și bunul gust. Chiar acele nemţești (Gebrauchs- aruphik) sau franceze (publicite, etc). este o mărturie vie, excepțională a ce se poate face în cadrul adminis- trației când în fruntea ei se găsesc nameni de gust şi de iniţiativă, E una din puţinele pilde în cari statul, oficialitatea a întrecut, a inovat chiar, depășind tot ce sa făcut până acum pe acest drum. Imbucurător și semnificativ, acest, reflex al nouilor stări de spirit ne umple inima de nădejde pentru vii- torul tiparului nostru, fiindcă până azi preocuparea celor mai mulţi din- tre cei ce tipăreau ţinea mai mult de negoț decât de frumos, prea puțini RUE RÂUL e CTURI, Ap BA HELISAZARNA = AEAABA- HI a au fost aceia cari în mijlocul desmă- ului, al ofensivei prostului gust au încercat să reînvie tiparul, să-i redea frumuseţea de altă dată. Noi avem o tradiţie din cele mai frumoase — isvoare de o rară bogăţie, isvoare pe care ni le-ar invidia popoare mari, și pe care nu le poate înlocui nici-o perfecțiune mecanică din lume. Gră- biţi să ne „asimilăm“ ne-am perver- tit gustul cu tot ce era mijlociu, fără caracter și fără autenticitate. Astfel, cartea a devenit un fel de ediție spe- cială de gazetă, tipărită iute, pe hâr- de PAUI, MIRACOVICI tie proastă „de aruncat după între- buințare“. Nici-o grijă penuu tru- mos, pentru simplicitate, nimic atră- gător, ca să te îmbie so mângâi, sn păstrezi. Chiar atunci când s'a încer- cat să se schimbe ceva, a învins prostul gust, Astfel sau născut sti- tul (?) „încoronare“, ă la Brumăre- scu și acel fals stil românesc. dios, cu care se spurcă gustul publicului de atâţia ani. Acum când apare „Arta și teh- nica grafică“ nu va mai fi îngăduit să se atenteze la tiparul românesc care e o față a nivelului nostru cul- tural și spiritual. Nădăjduim că sti- mulentul ce va determina ţinuta a- cestei reviste va fi cât se poate de roditor. Să se inspire din ea sau să colaboreze la ea toţi acei cari au a- proape de inimă tiparul nostru. Zi- pogralul, editorul, scriitorul ca şi ci- titorul îndrăgostit de carte, de o poză frumoasă, vor găsi în cuprinsul ci învățătură și delectare. Artiști, în numele cărora scriu aceste rânduri, trebue să lie cu deosebire recunoscă- tori înițiatorilor și conducătorilor re- vistei; s'a sfârşit cu mutilările bar- bare ale operelor rețroduse, unde munca artistului era prostituată în scopuri exclusiv mercantile, batjoco- rită sub cuvânt că „la noi“ nu se poa- te face mai bine. Iată cromohniile „Iarna“ de Andreescu, o „Miniatură“ de Gheorghe Zograf, „Viţeii* de N. Grigorescu, „Zi ae sărbătoare" de Al. Baltazar apoi splendide miniaturi şi icoane reproduse nu numai cu exac- titate ci şi cu acea grije a caracle- rului, a atmosferei proprii fiecărui tablou, fiecărei miniaturi. Pentru partea literară, pentru text, grija de o excepțională prezentare a făcut pe conducătorii revistei să se adreseze celor mai luminate şi mai indicate prisonalități din cuiiura ro- mâncască. E destul să citez câteva nume ca să completez cu aceasta îndemnul să completez cu aceasta îndemnul pe care-l adresez tuturor intelectualilor lor Statului“: Prof. N. losga, Frof. Gusti, Rădulescu Mot:u, Em Bucu- ţa, Adrian Maniu, T. Arghezi etc. Cu astfel de colaboratori, cu interesul a- tât de vigilent cu care e condusă, re- vista „Arta și tehnica grafică“ con- stitue d. pe acum un îndrepta” care va ajuta şi îndruma pe toţi cai ce vor realiza ceva în grafica românească. Despre biblioteca din Pergam se spu- ne că ar fi avut peste 200 mii de volu- me, iar uceea din Alexandria ar fi ajuns să numere aproape '700.000. Intinderea stăpânirii romane peste vechea Eladă, a avut printre alte ur- mări și transportarea la Roma, a bi- bliotecii greceşti. Astfel se afirmă că Paulus Emilius a adus biblioteca regilor Macedonici, Syla pe cea din Apclicon iar Luculus pe a regilor din Pont, Dar toate aceste biblioteci nu aveau un caracter public. Iniţiativa creerii primelor biblioteci publice se datorește lui Augustus, care a încredințat lui Varon misiunea de a reuni elementele necesare înființării unei biblioteci. In urma acestei iniţiative se deschid cele dintâi bibhoteci publice ; prima la poarta Octavia iar alta, la Palatin, Odată puse aceste baze, încep să apa- ră, rând pe rând, alte noui biblioteci : la Palătul lui Tibru, la biserica Ulpia, bi- biioteca lui Traian, ajungându-se în se- colul al IV-lea ca Roma să aibă două- zeci și opt de biblioteci, Dintre statele moderne, Franța stă în frunte prin vechimea bibliotecilor ei întrucât în timpul lui Carol al V-lea S'a creiat Biblioteca Naţională care astăzi numără aproape 5.000.000 de cărţi şi cam 150.000 de manuscripte, în afară de hărţi, stampe, monede și alte diverse colecţii, Austria ocupă locul al doilea în coea- ce priveşte vechimea bibliotecilor, Vie- na fiind dotată cu o bibliotecă în anul 1480 de către Impăratul Maximilian. Biblioteca ex-imperială numără astă- zi peste un milion de opere, 270.000 de papirusuri și alte importante colecţii. Și astfel, rând pe rând, sunt creiate biblioteci în Germania : la Berlin, Dres- da. Minchen și Stuttgart, în Anglia: la Lonara, British Museum în 1753 la Oxford şi Cambridge, în Italia, Spa- nia, Ungaria, Danemarca, Cehoslovacia, pentru a se ajunge astăzi, în țările îna- intate culturaliceşte, să găsim biblioteci sătești, până în cele mai îndepărtate a- şezări omeneşti, unde bibliotetile au rn- lul de a risipi analfabetismul. La noi, cele dintâi biblioteci au luat ființă pe lângă mânăstiri, acestora le-au urmat bibliotecile particulare şi târziu de tot sau pus bazele bibhotecilor pu- blice. Preludiu de AL: JORDAN Astăzi, cea mai mare și cea mai bine organizată bibliotecă din țară este a Academiei Române, datând din anul 1867. Despre acest tezaur al culturii naţio- nale, mă voiu ocupa într'un articol spe- cial, căci importanţa sa trebuie subli- niată în mod deosebit, Dar biblioteca nu este numai ceea ce o arată etimologia sa —- un depozit de cărţi. Ea este o colecție alcătuită fă- ră nici o preocupare comertvială, a cărei menire este de a servi la desvoltarea culturii, a cercetărilor particulare sau la culturalizarea cetățenilor de toate cla- sele sociale. Biblioteca publică este sursa de do- cumentare a tuturor cercetărilor, şi acest fapt se dovedește mai ales acum când criza financiară nu mai dă posi- bilitatea oamenilor de știință să-și procure lucrările de specialitate ne cesare documentării şi punerii la punct a cercetărilor ce întreprind în cadrui preocupărilor lor. Pe lângă aceasta, bibliotecilor de spe. cialitate le revine sarcina de a culege toate lucrările dintr'o anumită rarrură de activitate, așa încât cercetătorul să poată găsi grupate laolaltă operele n cesare documentării studiilor sale. Iată deci cum biblioteca în decursul vremii a evoluat dela ceea ce era odini- oară, un depozit unde se păstrau cărţi, la o colaborare cu cercetătorul. Lucrul acesta a fost observat şi evi- dențiat la noi, pentru prima vară, de către Nerva Hodoș care, în anul 19]2 scria : „Nu există om cult în adevăratui înţeles al cuvântului care să nu-și dea seama de însemnătatea pe care o au bibliotecile publice, nu numai pentru progresul ştiinţilic în genere, ci şi pen- tru educaţiunea morală şi intelectuală în special“. Iar în 1911 Academia Română inain- tând guvernului un memoriu, sublinia- ză importanţa bibliotecilor ustfei : „Una din piedicile mari cari stânjenesc în ţa» ra noastră desvoltarea studiilor ştiinţi- fice şi răspândirea cunoştinţelor în toa- te direcţiunile, este lipsa de biblioteci“. Dar pentruca o bibliotecă să-şi poată îndeplini această misiune, e nezesar ca ea să (ie un instrument viu, iar această sarcină îi revine conducătorului ei, că- ruia i se cere pregătire temeinică, pen” tru a ști să transforme cartea, întrun element comunicativ. rc i, at Hai cu mine — la noapte — prietene drag din oraşul natal. Ştii care eşti. Trebue să deschidem porţile grădinilor albe, In faţa cărora, cu tristeţile tale şi ale altora ades te 'ntâlneşti. Stiu locul. Trecem de unde păzesc via tatălui tău, salcâmii £ tiți de zi mare, cireşii, prunii, Undc,... cu capul plecat de nu ştiu câţi ani, dealurile își privesc înmuiaţi sânii O să mergem alături, n'o să vorbim. Mâine nu ne va spune nimeni nimic, în faţa mulțimii de la noi, ă de aiurea, de va trebui să ieşim. Voiu închide ca pe o carte ce nu mai trebue cetită, umbrele serii din ochi-mi care vin, care pleacă Tu o s'ăştepți până ce părul strâns în arcuşuri, al surorei tale dragi, Respirația grea, capricios pe coardele subţiri ale frunțţii i-l joacă, N'o să ştie nimeni, nici cei de-acasă. La urma urmei mi-ai spus că ţi-e dragă ocara. Plecăm doar “aducem înapoi, la orașe, la sate, fuioarele aruncate de curcubce, vara. Peste creștetul plopilor a căror frunte și-o'nalţă cu anii, so sărute buza cerului, udă de promoroacă... ..., sunt spovețanii cari 'n noaptea aceasta — faţă cu tine — pământul şi cerul ţin neapărat să le facă, O să mergem alături, n'o să vorbim, o să lăsăm sufletul s'as- culte, ochii să privească. Mâine vor şti şi alții cum să ude altoiul inimii lor, în răsadul zorilor umede să poată să crească Fetele cerului, în dimineaţa aceea vor lăsa din poală sub fereşti, îlori strânse de un ramur de soare. In clipa în care vom îi deșteptaţi de ecoul rugii bunilor cuprinși în tăcerea care-i sfințește a doua oară'n altare. Atunci; prietene drag, în pofida zilelor lungi care ţi-au uscat obrajii cu arşiţa verii, O să lași cerului treaba — în fiece dimineaţă nouă — să-și răcorească faţa cu apa stătută, a tăcerii. DUMITRU MARIA TOADER 30 lulie 1938 E iii iii a UNIVeRSUL LITERAR 5 => VIZITĂ LA IRENE Victor înainta șovăind. Așa dar o va cunoaşte pe Irene în casa ei, în odaia ei, în acea intimitate care contribuise ca miracolul din ea să devie accesibil, viu, Starea aceea de îndoială, de febră între real și ireal îl stăpânea încă din seara când o cunoscuse. Visul acesta, care căpătase bruse forma vieţii zilnice, îl deruta încă, Cum de avusese ea cu- rajul să-l cheme, să-l iniţieze în exis- tența ei banală, pământească ! Șovăia și totuşi o curiozitate rea, as- cunsă ca un spiriduș, îl grăbea. Era în Starea lui Toma Necredinciosul înainte de a pipăi rănile Domnului, Un ames- tec de teamă și de cinism... Li plăcea, pe de o parte, nesiguranța şi-i era frică să atingi rana — cu certitudinea că va suferi marea deziluzie. Totuşi trebuia! Transpus pe un alt plan de existenţă, de când o întâlnise pe Irene, Victor pă- rea că trăește două vieți: una cotidiană, „materială“ simbolizată prin Toma Ne- credinciosul și Sancho Panza — viaţa celuia ce nu crede până nu pipăe, via- ţa vulgară, comună —, și cealaltă, via- ţa lui Don Quijote, — care căpăta un timbru din ce în ce mai adânc, mai straniu, Toma Necredinciosul din el sta mereu la pândă, să surprindă șubrezenia miracolului reprezentat prin Irâne. Era ca și cum nu s'ar fi putut învăţa cu nici un chip cu realitațea ei; ca şi cum i-ar îi tost necesară o nouă educaţie a între- gului fel de a privi lumea, o transfigu- rare care întâmpina însă rezistenţa des- perată a simţurilor, a tot ceea ce în existenţa lui de până atunci era aplicat spre concret, spre natură. Tot acel scep- ticism în privința „lucrurilor nobile“ din om devenea acum un fel de iarbă rea, o bălărie care înăbușise. floarea rară și tandră a „idealului“. 1 se părea că înțelege alttel omul și realităţile sale, Din perspectiva „„materialistă“ toate sunt abjecțiuni. Şi nici o libertate, nici o mântuire nu e posibilă printr'o astfel de perspectivă. Fiecare — cât de umil şi de mărginit — poartă în sine, mai stinsă sau mai a- prinsă acea flăcărue transpusă astăzi în noţiuni de râs, ridicole printr'o anu- mită viziune. Flăcăruia s'a tot subțiat, în unii s'a stins de tot şi iat-o la un mo- ment dat ceva „de rușine“. Victoria ab- jecţiunilor şi a cinismului! Nu, acel rest de candoare, de naivitate, care luptă to- tuşi în noi până la moarte cu monștrii lumii exterioare, acel gram sfios de conștiință a unei lumi pierdute, este real, este adevărata noastră realitate! Unii sunt hărăziţi să învie, în întreaga ei plenitudine, flăcăruia.... prefăcând-o în flacără atot-mistuitoare, —— și acesta părea a fi sensul întâlnirii lui cu Ir&- ne, Ea era bagheta magică ce răstoarnă tărâmurile lăuntrice și reinstaurează într'o clipă visul pierdut de milenii. A- şa gândea Victor Don Quijote. Dar ce te faci cu Victor Sancho Panza, care nega toată frumuseţea lăuntrică a Ir&- nei printr'un simplu și grosolan hohot. de râs și chiar cu unele sugestii ob- scene?! Victor lupta între amândoi din greu „ameţit, și la un moment dat se ri- dică în el, biruitoare, senzaţia ridicolu- lui: Nu e o femee rafinată? De unde a- tâta virtute? Povestea trecutului ei tic- luită după o oră de cunoștință, pe stra- dă „avea două feţe tot atât de newvero- simile. Blestemat Ianus al îndoelii! Nu e o voluntară care l-a simţit că e pre- dispus la „idealisme“? Dar atunci... cum de l-a invitat aca- să? O femee ca acestea, care are atâtea de ascuns, nu riscă să-și aducă „victi- ma“ în culcușul ei, unde i sar putea Viaţa din case descoperi minciunile. Să fie o încercare de acaparare ? Se afla exact în situaţia omului care, pus în fața unei întâmplări extraorai- nare, caută cu o mentalitate meschină, „realistă“, şarlatania miracolului. De pe bulevard coti la dreapta. Cu cât se. apropia de casa Irenei cu atât i se părea că e mai ridicul, ca un om „serios“ care e gata să facă o copilărie. Avea senzaţia că plecând, de acasă şi venind aici, se îndepărtase ca de un te- ren stabil pentru a se hazarda înspre unul nesigur, expus la cutremure. Iată numărul 42. O casă scundă, dreptunghiulară, lungindu-se într'un fund de curte îngustă. Cartierul era li- niștit, boeresc, și dacă nu sar fi ridicat prea multe „blok-uri“ ar fi predominat atmosfera patriarhală a unui București de altădată. Căsuţa Irenei părea izolată, strivită, între cele două clădiri cubice, care păreau a privi de sus, cu dispreț. Modestia casei îi plăcu. In această mică insulă a străzii crescuse şi suferise Ire- ne. Totul cadra cu portretul ei sufle- tesc — cel închipuit de Don Quijote, bine înțeles, nu cel urât pe care-l mâs- gâlia grosolan Sancho Panza. Intrând în curte şi apăsând pe sone- rie, rămase concentrat, în așteptarea Irenei. Această concentrare deveni însă numaidecât nervozitate. Ce ar fi dacă ar “apărea în ușă cineva strein şi i-ar răspunde: D-ra Irene? N'am auzit. Ba nu: nici nu există! Prin absurd, îndoe- lile s'ar spulbera, și ar putea răsufla u- șurat? Deci, atât de repede ar putea re- nunța la... la ce?... a, da: la „ideal“! Se auzi un târșit de papuci dincolo. Victor se încordă, cheia se răsuci și... Irene apăru în prag! — Insfârşit. De când aștept, dom- nule. El nu răspunse nimic, nici nu zâmbi: O privea. Era într'o pijama păroasă, bo- gată, 'care o îngrășa puţin. —- Nu poftești? Trebui să intre. Odată cu uşa închi- să, în antreu, semi-obscurilatea aceea de casă liniștită îi recuprinse fața. Mai ales în această penumbră o regăsea pe Irene. Ochii mari deveneau mai vii ast- tel. Nesiguranţa de pe faţa ei nu se îm- păca prea mult cu Jumina brutală. Ges- turile ei de o cochetărie copilărească — deşi uneori păreau copilărești până la... rafinament — se aveau bine cu impre- ciziunea, cu vagul, cu toată acea atmos- feră de lene, călduță. — Asta e odaia mea... scânci aproape Irene, cu un semi-ton de rușine pentru „sărăcia“ interiorului. Victor păşi în cameră cu aceeași senzație de mister, care-l irita și-l încânta în acelaş timp. In faţa ei toate îndoelile căzuseră frân- te, anihilate ca de o prezență magică. „Sunt, pe semne „prada unui fel de vră- jitorie — dar asta se explică tot prin mine : duc o viaţă prea banală“ — îşi zicea Victor, rușinat de propriile sale păreri, „de o naivitate nepermisă“. Fra ca un sălbafec scos dintr'o vizuină. De aceea contactul cu Irene era primej- dios. Totul! se exagera. se umfla, deve- nea ridicol de „semnificativ“... Lucidi- tatea lupta în el cu încăpățânare să-i menţie „demnitatea interioară“, Dar, în ciuda acestei lucidităţi, de cum pășşise în odaia Irenei simţise o adâncă nece- sitate de a deveni copil, de a se tăvăli imediat pe perine, de a se juca nepă- sător cu toate obiectele, cu toate bibe- Jourile odăii... de a rupe de pe sine ca un înveliş costisitor şi de a se destăta într'o naivitate complectă pănă la ui- tare... Ca și cum i-ar fi citit limpede starea, Irene hohoti mărunt şi se trânti pe ca- napea, poftindu-l să stea pe taburetul din faţă. Odaia, nu prea mare, era pri- mitoare şi proaspătă. Iutrun colț un pian mare îl atrase numaidecât pe Victor. Cerceta totul avid, în tăcere. Mirosea parcă, să surprindă tainele din aer, nepăsător la invitația ei. — „De ce taci?“* repetase Irene de câteva ori, con- sternată de a-l vedea preocupat mai mult de interior de cât de ea. El desco- perise clapele pianului și apăsa stân- gaci: notele răsunară distonant în odae, ca într'un pustiu, așa că tresări, speriat în atenţia lui interioară. — „Cânţi?“, se întoarse spre ea interogativ. — „Pu- țin... se strâmbă Irene plictisită. Lă- sând pianul, trecu la măsuța de alături. Lustruită, ornată cu capete de lei, era sa mutat Viaţa din case s'a mutat La margini de sat, Sub ierburi, sub pietre, EI De dorul părăsitei vetre Când de trei ori prin somn cântă cocoşii Sângeră'n inimi strămoşii. Clopotele 'n tum când mai bat E semn că cei rămaşi nu i-au uitat ; Şi se'ntorc cu sufletul spre ei. Când se sting luminile, de vrei, Rămâi aici şi-aseultă puțin Somnul stămoşitor, lin. i GEORGE PUTNEANU o mobilă veche totuși îi plăcea. Ames- tecul de modern şi de vechi constituia însuși farmeul odăii. Un bust al Ve- nerei contrasta, în colțul de la capul canapelei, cu draperia de imitație per- sană. Covoarele de pe pereți păreau să ascundă firide. Dintre tablouri, unul era rupt şi lipit la mijloc. Și apoi, flori peste tot — prea multe! „Originalita- tea“ odăii culmina în chaise-longue-ul mare, întins fără nici un rost între pian și şifonier. Caşicum deabea acum l-ar Îi văzut, Victor îl mișcă din loc, intri- gat: „Asta ce mai e?“ — Stau întinsă în el când sunt obo- sită, primitivule! îi strigă ea amuzată Apoi: -- Văd că-mi fac inspecție. Spune-mi ce cauţi, să te ajut și eu, Victor se opri, zâmbind cu o privire plușată. — Caut... caut neverosimilul. Totul mi se pare neadevărat aici... împreună cu tine! Mi-e frică de surprize, din ori ce parte..., --- Lasă acum, mai ai timp să cauţi şi altă dată... şezi aici, în faţa mea, nu fii rău crescut! Mormăind ca un urs supărat, el tre- bni să stea jos. Irene îi prinse mâinile şcolăreşte. — Va să zică, de aceea nu te ocupi de mine, ţi se pare că.... nu exist? Se cunoșteau numai de trei zile dar ea avea un fel de a fi intimă care-l des- arma. Chiar tutuirea, după a doua în- tâlnire, i se păruse excesivă. Irene pose- da parcă o artă subtilă de a nivela toate asperităţile eurilor cași acelea ale pol.- teţei — Ba nu, ba da... Ea avu o mișcare violentă și pijamaua se dădu puţin la o parte de pe ge- nunchi. Acoperindu-se, Irene nu făcu nici un gest exagerat, ca să arate cât de pudică era — ci zâmbi firesc, — Va veni timpul când nu te va mai mira nimic, Din păcat, „misterul“ ține prea puţin la bărbaţi... Victor înţelese aluzia și deschise o- chii mari. Hotărît Sancho Panza avea dreptate! Cu femeea aceasta nu putea fi lucru curat. Și din acest punct de ve- dere, îşi simțea prezența inutilă aici: pentru o astfel de femee era prea obo sit, nu-l interesa. Totul va ţine cel mult două-trei zile. Avea dreptate ea, cât de repede se destramă „misterele“. Voi să spue ceva dar se auzi o bătae în ușă. Iși făcu apariţia o femee mică, zâmbitoare, plină de moliciuni — o bă- trânică palidă și blândă, pe care Irene sări numaidecât s'o recomande, îmbră- țișând-o şi sămtând-o alintat: — Mama mea! — Dumhnealui e Victor, prietenul de care ţi-am vorbit chihoti apoi. El su- feri un şoc de neplăcere: îi spusese ma- mei! Parcă era o fetiță naivă și cuminte care împărtășește mamei secretele sale „amoroase“. Se simţi ridicol și sărută mâna moale a bătrânei, stângaci. Ea se așeză pe canapea, alături de fiică, și vorbiră astfel lucruri neînsemnate, pen- tru ca la un moment dat Irene să isbuc- nească din nou: — Ştii, mamă, că Victor mă iubeşte?! Jenat, Victor zâmbi o glumă, cloco- tind în fond. — Ce copilă ești, Irene, o mângâie mama pe păr. Apoi inspre Victor: — Nu știu ce să mai fac cu ea. am răsfăţat-o prea mult.... de aceea n'a avut noroc. Domnule Victor, e cu totul lipsită de simțul realităţii, te rog pe dumneata să-i mau faci puţină educaţie — suspi- nă. „Și toate astea la prima vizită, după ce abia o cunoscuse pe Irene, pe mama.. se sbătea Victor. Privi în jur înfrico- șat: în ce casă intrase?! Toţi pretind aici că sunt de o naivitate îngerească. dar cine ştie ce curse ascund pentru a-l acapara ! Desigur, mama avea grijă ce reclama fiicei ; lar Irene voia să-și „re- facă“ viaţa cu oricine, cu primul venit.. cu el, adevăratul naiv! — Dar eu am treabă, vă las — se ri- dică bătrâna tot atât de molcom pe cât venise. — Nu te deranja.... adaogă, când Victor voi să se ridice. „Acum ne lasă singuri, ca să aibe grijă fata de mine!“ își zise. In- tr'adevăr, abia trecu femeea de prag că Irene i se şi aruncă de gât. — Cât de fericită sunt Victor.... De atâţia ani nu m'am mai simţit atât de bine, parcă abia acum m'am născut ! Il săruta și el răspundea neconvins. Fa făcea aluzie la „celălalt“, la între- gul ei trecut penibil. Acest trecut era el însuși plin de impreciziuni. Povestea Irenei părea un vis urât înjghebat toc- mai pentru a scoate mai în evidenţă „curăţenia“ ei de suflet. La 17 ani fusese măritată cu un bă- trân, prieten al casei, din dorința ma- mei care, fără ajutor, o rugase să nu-i amărască bătrâneţele. Ea, Irene, nu cu- noștea lumea, crescută în puf ca o pă- pușă, și primi „jertfa“ cu entuziasm. Dar după doi ani apăruse casa lor un avocat tânăr prieten al soțului. Irene cunoscu dragostea dar... nu putu să con- tinue „echivocul“. Plecă din casă ime- diat, devenind „întreţinuta“ avocatului, în așteptarea căsătoriei. „Imi plac situa- țiile clare“ zicea ea cu mândrie. Sase ani amantul amână căsătoria, apoi dis- păru și auzi că se însurase cu o femee de lume, bogată. De atunci rămăsese bolnavă cu sufletul mort.. De trei ani, de când înţelesese lumea, nimic nu mai exista pentru ea. Nici măcar ura pentru înșelător. Revenise lângă mama, unde îl regăsise pe fostul soţ! (de care între timp divorțase). Bătrânul, după descri- erea ei, era un bărbat fără seamăn: pri- eten credincios, n'o părăsise pe mama ei şi acum o reprimea ca pe un copil po- căit... Reluaseră viaţa împreună, îi lega pe toţi trei prietenia cea mai pură, cea mai nobilă; erau trei ființe care aveau nevoge unul de celălalt, care se izolase- ră de lume și.... apariţia lui, de acum trei zile, răsturnase totul pentru ea. Victor lega firele povestirii de alte înţelesuri. Totul devenea monstruos prin prisma cealaltă. Cum putea crede în basmele astea! Intuiţia lui, în care altă dată avea atâta siguranţă, nu pu- tea prinde nimic din mobilitatea Ircnei, a acestei fiinţe care te lăcea să crezi că minte tocmai pentrucă părea atât de sinceră. Povestise trecutul atât de de- gajat încât din prea marea claritate a situaţiilor năștea îndoiala, Bărbatul, a- mantul, mama, fiica... și acum el, care mai lipsea din casa asta ciudată! — Când voi fi cu totul a ta, vei cre- de, mă vei înţelege — zicea Irene, atâr- nată de grumazul lui. De ce atâta gra- bă? tresărea Victor. Şi dece atâta sigu- ranţă... care devine mai curând neru- şinare! . Mai târziu, pe o măsuţă scundă ea înjghebă o cină frugală. Am impresia că suntem amândoi de când lumea şopti Irene, așezându-se și privind încântată aranjamentul. Vă- zând că nu răspunde, expresia ei se schimbă, se prăbuşi brusc întrun hău de tristeţe, cearcănele mari se ac- centuară, ochii imenșşi şi tragici se abu- riră şi rămase așa, încremenită, cu fe- lia de pâine într'o mână și cu cuțitul în cealaltă, — Victor... mi-e frică... dacă și tu, şi tu! mi-ai înșela bucuria de acum... acum când redevin cea dela 17 an.... Nu, ru se poate, nu e aşa Victor că nu se poate, că pot fi sigură? Răspunde, de ce nu răspunzi! Trecerea ei neașteptată la un astfel de accent îl derută. Se simţi prins tar în iluzia dulce, simţi întregul miracol al întâlnirilor — şi bâigui: — Dece vor- bești așa, Irene... ştii bine că din mo- ment ce ne-am găsit totul e ridicol, chiar vorbele astea n'au nici un rost... Mâncară în linişte. In gesturile, în mișcările ei, Irene părea că devine din ce în ce mai vie, mai proaspătă. Se ridica din somnul trecutului renăseu- tă. Li urmărea învierea minunat, cu mândrie şi teamă paternă. Era atât de şubredă! Dar nu trecu mult şi o nouă în- tâmplare veni să-i turbure euforia. Se auzi soneria şi Irene sări depe canapea. O auzi deschizând ușa din hall şi sco- țând o exclamaţie de bucurie. Apoi, un mormăit, o voce bărbătească obosită, guturală, îl sili să se ridice şi să se uite pe geam. In aceeaș clipă simți cum i se urcă sângele în cap și fu cât p'aci să deschidă ușa, să iasă şi să fugă cu un blestem de indignare. In sală intrase o matahală de bărbat, burtos, cu mustăţi înalte, ţinând câteva pachete pe braţe. Irene tocmai se ridi- ca în vârful picioarelor, îl cuprindea cu braţele de gât și-l săruta zgomotos pe amândoi obrajii. Victor se stăpâni, cu pumnul pe clanță. Recunoscuse pe „fostul“ ei soț, după descriere. Până să revie ea, se plimbă agitat prin odae, lu- ând şi pălăria ca să fie gata de plecare. Irene intră trântind ușa, răsuflând adânc. — lartă-mă că am întârziat, dar... — Nu e nimic, dar te rog să mă ierți şi tu... mi-am adus aminte de o întâl- nire, am întârziat, cum de am uitat, trebue să mă grăbesc... adio! Dar ea se repezi în ușă, acoperind-o cu spatele. — Ce e „ce sa întâmplat, dece ești supărat! Victor, nu te pot lăsa. Victor se opri enervat. — Dar n'am nimic, dece nu înţelegi, trebue să plec! — Nu e adevărat, e altceva altceva! Nu te las... dacă pleci așa, Victor, voi muri! Lui, scena i se păru de un ridicol in- suportabil. Era atât de desgustat încât nu mai putea nici reacţiona. In acel2ș timp o admira: cât de bine îşi joacă ro- lul ! Deodată isbucni: — Mă desguști! de DAN PETRAȘINCU — Dar Victor, nu înţeleg, de ce... — Te admir cât de bine te prefaci. Ții neapărat să-ți spun eu „dece“?! Aici mă săruţi pe mine, în odaia cealaltă pe altul, cine ştie unde iar așa... Irene îl privi întâi nedumerit apoi isbueni întrun hohot nervos, de despe- rare şi veselie tot odată, căzând dea- lungul canapelei. — Pentru asta! E prea puţin? o pri- vi încordat. Şi pentrucă îl umilea râsul ei, pentru că o considera pierdută „descoperită, se apropie și zise cât mai cinic, cât mai vulgar, ca să poată pătrunde prin scoar- ţa ei de femeie pierdută. — 'Te morfolește, nu-i așa?! Irene se ridică dintr'un singur efort. — Victor... Scâncise aproape. E] o privi cu acea jumătate de zâm- bet al dispreţului total, care striveşte, ucide. Rătăcită, înspâimântată, Irene rămase câteva clipe fără grai. Şi numai decât isbucni într'un plâns învins, re- căzând dealungul canapelei. Dar el nu se clinti din loc, nici ru clipi. Satisfăcut, o privea ca pe un duş- mam lovit și doborit. Acum putea ple- ca! Când făcu un pas, Irene își opri plânsul și pronunţă repede. — Va să zică nu crezi, nu vei crede niciodată? Atunci e mai bine să pleci, e mai bine... Dar acesta e un simplu obiceiu al nostru ,de familie, obișnuit la francezi, de a săruta pe obraji când e proaspăt bărbierit.... Victor tresări, îndârjit. — Chiar când „cel din familie“ e tostul tău bărbat? — Da, chiar! Tu nu vei înțelege asta niciodată. Vezi în toate numai lucruri necurate, meschine, Du-te, mai bine, du-te.... deși ești ridicol, Victor... nu în- țelegi că mi-e ca un părinte, că între aoi nu mai poate fi nimic? —— Nici amintirea?! — Lasă-mă, lasă-mă, mă îngrozeşii! In Victor se producea din nou subtila” confuzie lăuntrică. Incepea să se clati- ne, s'o vadă ca prin ceaţă. In definitiv se putea să aibe Greptate: un obiceiu al lor, pe care el, barbarul, nu-l putea înţelege. Ar fi monstruos s'v acuz de astfel de lucruri, fără ca ele să fie adevărate! Iși dădea seamă cât de meschin era el însuşi, bănuindu-le? Se speria singur de perspectiva deschisă. Mai bine să suporte el deziluzia dei să riște a răni atât de vulgar un suflet atât de pur ca al Irenei — admițând că el corespundea imaginei „ideale'”. Se așeză lângă ea, blând. — Irene, iartă-mă, nu mam putut stăpâni „sunt un necioplit, mai am mul- te de învăţat de la tine, Tu ești însă de vină... nu mă pot obişnui deloc cu realitatea ta... îngerească! Mai târziu, când mă voi adapta, nu se vor mai în- tâmpla... Tot ce spui şi tot ce faci plu- teşte întrun vag pentru moment —- și de aceea te văd când întrun fel, când într'altul. Este insuficiența mea aici, a- ceea de a nu te putea cuprinde între: Eşi ca o minune de care nu sunt încă vrednic.. tot fondul meu normal, de om, se răsvrăteşte, nevrând să te acceple. Cum să cred aşa, dintr'odată, numai după trei zile de când ne cunoaștem? Minunea e înfășurată de tot felul de „mistere“ numai pentru aceia care n'o văd cu ochii demni de ea... Ea-l sărută scurt și apăsat: — Ca să simţi că sunt reală! Plecând, Victor fu isbit de aerul rece al serii şi reveni la realitate cu un salt interior care-i destinse nervii. lesea a dintr'o hrubă la lumină... deparle, v imagine fumurie — o Irene a amintirii — ezita între real şi ireal. Voi reveni? gândea înfrigurat. Nu, hotărît, nu pot reveni! N'o pot suporta. Acest chin al îndoelii care mă cuprin- de imediat ce mă depărtez de ea, e prea obositor pentnu biata mea ființă ome- nească... şi prea semnificativ, Adiu, Irene. Să las vagul să te acopere. Nu ştiu dacă ești o rafinată genială sau un înger. Dar n'aș putea rezista prea mult la nici una din aceste aspecte ale tale. „Toi ce e îngeresc e îngrozitor” spune un poet. Şi de-ar îi o rafinată, n'ar fi tot atâ! de îngrozitoare?! UNIVERSUL LITERAR CARTEA FRANCEZA OCTAVE AUBRY: Le Second Empire ANTOINE BOURDELLE: „La sculpture et Rodin” Se obișnueşte a se pretinde istoricu- lui, ca o primă şi esenţială condiţie, aşa numita „obiectivitate“, — care odată satisfăcută serveşte drept criteriu, im- preună cu numeroase alte impondera- bile împrejurări sau condițiuni minore, la măsurarea valorii ştiinţifice a lucrării respective. Scriem „așa-numita“, pen- trucă nu cunoaştem încă o definiţie precisă a obiectivităţii cerută aceluia care se îndeletniceşte cu cercetarea tre- cutului popoarelor. Şi pricina socotim că este absurditatea încercărilor de fe- lul acesta, deci neputința de a se ajuu- ge la o detiniţie, în vederea scorului mai sus arătat. Dimpotrivă, demne de atenţie ni se par acele imponderabile amintite, care Octave Aubry nelăsându-se prinse în cleştele vreunei măsurători, nu sunt mai puțin semnifi- cative şi necesare pentru formarea unei judecăţi întemeiate despre punctul de vedere şi maniera istoricului. Iată un exemplu edificator pentru ilustrarea acestei discuţiuni: d. Octave Aubry e un cercetător neostenit al. is- toriei Franţei bonapartiste. .Studjile d-sale napoleoniene fac, cum se spune, autoritate în materie, fiind citate ca modele de imparțialitate istorică: Bo- naparte et Josephine, Le coup d'âtat de Brumaire, Marie Walewska, Le roi de Rome, Sainte-Hâlâne, etc. Deasemenea despre al doilea Imperiu francez și de- spre al treilea Napoleon — „cel mic“ — căruia i-a consacrat nu de mult o monografie specială, ca şi împărătesei Eugenia. Nu înseamnă această orientare exelu- sivă asupra unei perioade anumite din istoria Franţei „indicarea unei preterin- țe personale, apariţia unw prim accent subiectiv de care se vor resimţi toate cercetările întreprinse în acest dome- niu? Fără îndoială probitataa științifică a metodei istoricului este evidentă, dar pentru cine-i aten! la nuanțe nu poate trece neobservat coloritu! special, care-i altceva decât coloarea aparentă, anume reverberaţie lăuntrică, timbru unic în care se topesc laolaltă, întrun aliaj subtil, elemente de stil, amplitudine a ritmului și temperatură, Insăşi preocu- parea de obiectivitate, prin râvna şi ne- astâmpărul ei, poate fi o pasiune, ca şi ambiția de a face dreptate, de a resta- bili „adevărul istorie“. “Toate aceste însușiri le aflăm și în cărțile d-lui Octave Aubry, constituind, datorită umor astfel de însușiri, şi o lec- tură literară. Concepția sau punctul de vedere din care au isvorit este al omu- lui pe care-l interesează tot ce este o- menesc şi știe să-l descopere colo unde el se află, să-l] pună în valoare pentru folosul tuturor. Fiindcă scopul unei cărţi, ca instrument de cultură, trebue să fie acela de a spori conștiința omului despre sine, informându-l și intere- sându-l asupra semenilor săi. O carte care nu este pătrunsă de căldura aces- tui interes, e o carte inertă, material inform sau sistematizai, dar material anonim,putând sluji tot atât de bine pentru uzul seleniţilor sau al martiena- lor dacă vor fi fost cândva Contrariul unor astfel de scrieri este Le second Empire și de aceea locul ei ni se pare potrivit la această rubrică informativă de literatură franceză ge- nerală. Procedând la „repararea“ unei ne- dreptăţi istorice prea mult întârziată, d. Octave Aubry încearcă și izbuteşte să pună în lumină rolul important al aces- tui suveran — ultimul „mare european“ —— care a fost Napoleon III, penttu în- (Ed. Emile Pauţ) tocmirea unei Europe moderne în struc- tura ei politică, el însuşi dând exem- plul unui imperiu liberal, pe baza unor îndrăzneţe reforme experimentate pe planul economic și social. Inţelegerea largă şi nepăriinitoare a- rătată operei pozitive a !ui Napoleon III îi îngădue istoricului să nu-l cruţe de asprimea judecăților, — dintre care, probabil cele mai multe vor rămâne de- finitive — cu privire la mulțimea gra- velor greșeli făptuite, a contrazicerilor de atitudine și lipsei de hotărîre, mai ales în politica relaţiilor din afară ale Imperiului: „In politica externă ca și în acea din- năvntru, eroarea lui esenţială este de a nu fi știut să aleagă la timp. Diploma- ţia lui ezită între concepțiuni disparate. Prea multe idei, adesea generoase, dar cu neputinţă de a fi împăcate între ele, în practică, se ciocnesc în capul lui. Na- poleon al treilea este omul antinomii- lor. El se proclamă moștenitor al Revo- luţiei, dar şi fiul Bisericii; își spune mandatarul Poporului dar și deţinător al Autorităţii. Vrea să redea Yranţei frontierele ei naturale, dar făgăduește pacea. Atunci ocolește, amână, câștigă timp. Părăseşte una după alta părerile dela început. Sacrifică Papalitatea uni- tății italienilor. Descurajează prietenia engleză... Fără principii toate regimu- rile mor“. Prea covârșitoare era amintirea ptri- mului împărat al francezilor și prea a- propiată încă, pentruca Napoleon I]l să nu cedeze ispitei de a se măsura cu ea, de a vroi să „reînceapă“ pe Bonaparte — cum scrie d. Octave Aubry. Dacă sfârşitul imperiului francez a fost acela pe care-l cunoaştem e datori- tă nu numai incapacității politice perso- nale a conducătorului dar și mediocrită- ţii acelora din imediata lui apropiere, pe care credea că se poate sprijini la nevoe. In locul lui Talleyrand, Morny și în acela al strălucitei falange de ma- reșali crescuţi pe câmpurile de bătălie ale primului imperiu: Murat, Ney, Lan- nes, Davout, Berthier, Massena, abia câţiva îndemânateci curteni cari nu pu- teau suporta comparaţia cu cei numiţi mai înainte, Și cei mai destoin:ci dintre ei erau socotiți Saint-Arnaud, Canro- bert, Niel, Mac-Mahon... Antoine Bourdelle, discipol și conti- nuator al lui Rodin nu a fost numai u- nul din cei mai mari sculptori francezi, alături de maestrul său, de un Car- peaux, Rude şi Barye, dar şi un artist liric remarcabil, prețuit şi încurajat de poeți ca Tailhade, Claudel. Francis Jammes sau de un critic de artă ca Elie Faure, Ceea ce numea el cu modestie „încer- cările“ lui, au fost de curând reunite în- trun elegant volum, prin îngrijirea d-lui Claude Aveline, prieten statornic de zile grele, care evoacă în emoţionan- tele pagini de jurnal introductive, figu- ra şi mediul familiar al artistului: „Il revăd în vestmintele-i de lucru, mărunt, îndesat cu imensa-i frunte des- golită, barbă stufoasă de marinar, cu lu- ciri albastre, nas puternic, buze cărnoa- se, privirea blajină, îmbietoare, apoi deodată străpungătoare şi aspră. Când vorbea despre munca lui, trăsăturile chipului se adânceau, dându-i o înfăți- șare tragică. Dar cu mâna-i puţin cam grasă, cu degetele care mergeau sub- ţiindu-se, îşi potolea faţa, redându-i ar- monia”. Paginile întitulate La sculpture et Rodin cuprind fragmente de întinderi variabile şi de o însemnătate inegală. Primul, şi cel mai important: „Lart &ternel“ e o lungă confesiune lirică și expunerea unei profesiuni de credință artistică, lucidă şi vehementă. Impotriva poncifului „inconștienței“ şi a „divinei inocenţe a geniului artis- tic“, indignarea lui Bourdelie găsește accente de o ironie și un umor pe care cititorul le va gusta. Iar împotriva părerii „conducătorilor consacraţi de turme behăitoare'' — ați înțeles că e vorba de speța criticilor de artă — Bourdelle a crezut întotdeauna că eşti mai bine înarmat cu cât știi mai mult. „Gândeam chiar — o, profanare! — că numai comparând, găseşti propor- ţiile şi dreptele măsuri... Ajungeam în- sfârșit la cea din urmă sfruntare, soco- tind că artistul ca și savantul nu înain- tează temeinic decât cu ajutorul dove- zilor pe îndelete cunoscute și bine cum- pănite în conștiința sa“. MIHAI NICULESCU DOMNIȘOARA NUŢA (Urmare din pag 3-a) Domnișoara Nuţa n'a vorbit nimic despre familia din gara Cozianca. Ar vrea acum să coboare discret, Dar un râs voios al domnului cu ţigara a o0- prit-o. Râs nestăpânit, pricinuit pare-se de o priveliște comică. Și-i arată și dân- sei cu un gest grupul: — „Ca la foto- graf la Moși.“ Domnișoara Nuţa trebue fireşte să zâmbească. Dar se trage îndărăt de la fereastră. Pe peronul împodobit cu brad stau alăturat șetul, șefuleasa, fetele, băeţii, toţi cu buchete în mâini. Până și Prâs- lea. Prâslea care scâncea ca să-l legene, acum e transformat în marinar minus- cul. Domnişoara Nuţa simte cum se zbate dureros ceva sub sân, în stânga. Apucă hotărît pachetele. Dar la fereastră nesuferitul de călă- tor explică : „Așteaptă vreo nuntă pro- babi!. Sunt buni de pozat. Aș vrea să văd și mireasa. De o fi ca și familia”. Domnișoara Nuţa s'a aşezat pe cana- pea iar. Pachetele stau teanc alături Cuprinsă parcă de frig deodată, și-a ri- dicat cât mai sus gulerul de vulpe roş- cată, a tras pe ochi tichiuța. Trenul aşteaptă un semn parcă. O codană s'a desprins din grup, a cer- cetat vagonul în fugă a scoborit în- tristată. Domnișoara Nuţa a auzit glas stri- gând celor de pe peron : „Nu-i nici aici tăticule!“ Trenul a întârziat un minut mai mult în gară. Apoi a pornit totuși. Fluerase trist un șef de gară. Câteva buchete s'au lăsat în jos pleo- jtite. O şefuleasă gătită ca de nuntă își ştergea ochii. Iar la fereastră sus mușcatele aveau toate florile rupte. In compartiment, domnul cu ţigara S'a întors spre domnișoara Nuţa: — Curios! N'a scoborit mireasa aștep tată. Au rămas bieții oameni caraghioși cu buchetele. Domnişoara Nuţa n'a răspuns nimic. Cu puful de pudră își ștergea obrazul. Il ştergea stăruitor spre colțul ochilor, unde pudra se aduna mereu în coco- loașe mici, umede. Şi până sa coborit, n'a înțeles că- lătorul de ce nici glumele nici compli- mentele lui nu mai au nici o trecere. LUCRETIA PETRESCU 30 lulie 1938 CIVILIZAŢIE ȘI Pe când ieşeam din vila acelui ins înstărit, o vilă luxos mobilată, cu foto- lii grele spre a fi odihnitoare, iar ală- turi, în sufragerie ,cu bufete mai încăr- cate decât niște vitrine, probabil spre a deschide pofta pentru ospeţe, — am zărit între geamuri ceva lamiliar, ceva care părea în același timp să nu se ar- monizeze cu restul. Erau două ceşti cu iaurt, două simple cești din acelea pe care oriunde în altă parte nu le-ai fi recunoscut, atâta sunt de bine cunos- cute. Dar nu e, aproape, înduioșetor? Să în- tâlnești o atât de impresionantă desfă- şurare de forţe; să bănuești servicii spe- ciale, argintării orbitoare, porţelanuri fără cusur, să închipui un fecior servit, care să se prezinte civilizat, la ora cinci şi să spună: Masa e servită! lar toate acestea să culmineze in consumarea u- nui simplu și higienic iaurt... E, parcă, o glumă asupra omului civilizat de azi, sau mai de grabă un portret al civiliza- tiei însăși. tăci într'adevăr, civilizația a repre- zentat în primul rând o uluitoare spori- ce de puteri. In ce scop? Lucrul n'a fost întotdeauna prea limpede. Sau mai de grabă: meritau scopurile ce se slu- Jeau o dăruire deplină, aşa cum le-a în- chinat timpul din urmă? Nici aceasta n'a fost întotdeauna limpede. Modernii și-au amintit, numai, că un Pascal ori un Leibniz visau și ei mașini aritme- tice sau vehicule mai mult sau mai pu- țin sburătoare, și atunci şi-au zis că pot privi cu orgoliu îndărăt, fără să se ne- liniștească prea mult pentru cele ce se proectează înainte. Dar faptul că sau cultivat cu precă- dere aşa numitele valori-mijloc, repre- zintă, cu privire la civilizaţia noastră, un aspect asupra căruia nu ma. e ne- voie să se întârzie. Este de toată lumea resimțită întâietatea mijloacelor faţă de idealuri; şi sunt câteva spirite dinuc cele mai alese cari au ironizat cum tre- bue faptul că extraordinara destăşurare de puteri, care înseamnă civilizația mo- dernă, slujeşte această mediocrilate de voinţă şi imaginație, care este omul rno- dern. Ceea ce nu se pune în lumină, de cele mai multe ori, este împrejurarea că a- paratura contemporanilor, departe dn a umple nevoi, creiază efectiv unele nouă. Ne închipuim de obiceiu că toate in- venţiunile, adesea oarbe de finalitate, pe care le înregistrează timpu! nostru, tot ce e instrument, tot ce e valoare= mijloc, toate puterile pe care le-am că- pătat prin faptul tehnicizării vieții, sunt cel mult excesive. Ne spunem că nimic nu ne silește să folosim uscât pe cele care ne sunt cu adevărat necesare, iar acela care ar vroi să se lepede de unzle sau altele dintre ele, este neincetat li- ber s'o facă. E adevărat ,spunem noi, civilizaţia n'a umplut întotdeauna un gol. Dar cine ne cere să ne-o însușim pe de-a'ntregul? Numai că ea nu se lasă acceptată pe alese. Dacă nu a umplut un gol, in schimb creiază necontenit goluri, iar a- ceasta o face să fie resimţită în întregul ei, chiar dacă nu e acceptată decât în parte. Obiectul e creiator de goluri, iată primejdia întâlnirii cu el. Nu poţi lăsa de o parte ceea ce nu-ţi trebue. Fiindcă virtutea acestor lucruri pe cari vrei să le laşi de o parte este tocmai de a semăna nemulțumiri, atunci când nu pot da satisfacţii. | Că obiectul e creiator de goluri, a- ceasta sună destul de curios. Revine la acelaș lucru cu a spune: punând un o- biect oarecare, ai mai multe lipsuri de- cât dacă nu-l pui de fel; sau, îmbogă- ţindu-te nu faci, într'un anumit înţeles, decât să te sărăcești. Are rost să spunem că o acțiune pozitivă e purtătoare de negaţii ? Şi în ce câmp de lucruri s'ar putea găsi ceva care să se asemene și să ne facă sensibil paradoxul acesta ? De câtăva vreme filosofii ocolesc gra- matica: Și cu toate acestea ea e dintre materiile pe cari gânditorul ar trebui să le privească drept privilegiate pen- tru studiul său, Iată cazul acestei teorii GOLURI de CONSTANTIN NOICA a golurilor, pe care ne gândim să vu a- plicăm civilizaţiei moderne, Unde e ea mai limpede rostită decât în gramatică? Ne-o înfățișa un distins filolog român, acum câtăva vreme, și nu avem ni- mic mai nimerit de făcut decât să-i a- mintim vederile în această privință. Este vorba de studiul „Gândirea lin- guistică şi gândirea filosofică“, publi- cat de d. Sextil Pușcariu în n-rul 4 al Revistei Fundațiilor de pe anui de faţă. Incercând să explice, in termeni mai puţin şcolărești și poate chiar ceva mai adânci decât aceștia, faptul vorbirii, autorul arată cum sar pulea da soco- teală de gândirea noastră rostită, con- siderând-o ca o închegare în jurul ver- bului. Scheletul unei comunicări, spune autorul articolului citat, îl formează în mod normal verbul; însă verbele au de obicei în jurul lor anumite goluri, care trebuesc completate ; ca urmare, toate celelalte părți ale unei fraze, in- clusiv subiectul, ar putea fi socotite un fel de complemente, şi atâta tot, ale verbului. De pildă „speaker-ul dela ra- div nu poate anunţa numai va cânta, ci trebue să spună şi cine va cânta și ce va cânta acel cineva“. Și la fel se întâmplă cu cele mai multe dintre ver- be : simplul fapt că ele sunt afirmate, creiază o serie de goluri cari se cer um- plute, complinite. E drept că unele din- tre verbe, cele intransitive, au mai pu- ține goluri de umplut decât celelalte, Dar complinirile unui verb nu sunt nu- mai cele în directă legătură cu acțiunea alirmată de el, ci se recrutează de ase- menea dintre toate cele ce răspund la „pronumele și adverbele întrebătoare“. Unde ? şi când? pentru ce? al cui? cât ? cum ? sunt tot atâtea zone de ne- linişte, creiate în jurul unui verb prin simplul fapt al punerii lui. Astfel încât, în actul pozitiv al oricărei aserțiuni, stau implicate nenumărate momente negati- ve, alcătuind o centură de goluri pe cari vorbirea nu e întotdeauna datoare să le umple, dar mintea e datoare să nu Je ignoreze, Ar putea fi cumva transplantată o asemenea teorie a golurilor în ordinea civilizaţiei ? Nu întocmai, negreșit. In definitiv golurile creiate în sânul gân- dirii sunt cele ce o fac să înainteze; în ordinea ceastălaltă, e de aşteptat, şi în fapt ele chiar isbutesc, să compromită. Gândirea se desfășoară neîncetat prin propria ei punere ,, civilizația se anu- lează, astfel, ori sfârșește prin a o face. Dar și într'una şi în cealaltă se întâl- nește un act de afirmare, de creaţie, de punere, care se însoțește de zonele sale negative. Toate instrumentele, toate mecanis- mele, întreagă această tehnică, deschid către ceva. Dar către ce? Și cine e dis- pus să meargă până la capăt? Un au- tomobil, câte goluri nu pune el, pentru cineva care-l posedă. O casă contorta- bilă, câte subtile insatisfacţii ! Nimic nu e mai greu de îndurat decât sentimen- tul de izolare în care te vâră obiectul pe care-l ai în stăpânire și care, până la urmă, te are el în stăpânire, cu întreaga sa reţea de goluri. E vorbă prea cunos- oută, dar care nu poate fi ocolită aci: a poseda un lucru înseamnă a fi posedat de el. Ceea ce trebue regretat în civilizaţia noastră este mai ales faptul că a desvol- tat într'o mare măsură gustul acesta de talsă avuţie. Toate clasele sociale sunt astăzi ca- tegorii cumpărătoare, Inainte exislau comunităţi închise, ca un organism, (ce cald le descrie Ortega y Gasset în car- tea sa tradusă sub titlul de „Essais es- pagnols'"), unde viața indivizilor era n funcție de întreg, nu de interesele și sa- tisfacţiile individuale. Liberalismul eco- nomic, de bună seamă, e cel care a des- voltat în fiecare gustul şi deci şi fa- cultatea de a fi un animal de achiz Dar vrice forme de organizare economi- că ar veni, e puţin probabil că se va ex- tirpa din suflete dorinţa aceasta de a a- vea bunuri, pe care nimeni nu le-a mai combătut în ele însele, ci doar în „proa- sta lor distribuire“. Poate că, de aceza nu ar fi lipsită de rost o regândire prin gramatică a con- dițiilor noastre de viaţă. Acţiunea cea mai. caracteristică modernilor este una exprimată prin verbul, mai purtător de goluri decât oricare altul, „cumpăr“. E atât de multă transitivitate în verbul acesta, încât ar trebui să ne simţim, în sfârşit, osteniți de toate golurile aduse de el. Ce-ar fi să ne întoarcem mai de grabă spre verbele intransitive ? Suv, şi mai bine, spre cele reflexive : cum ar fi, de pildă, acest cu totul lipsit de go- luri (nici măcar cui? nu-ți vine să !e întrebi) „mă închin“ ? Dar, mă tem că oricare modern ar pre- fera reflexivul: „mă plictisesc“. Și ar avea dreptate. Căci deși e un verb fără de goluri, reprezintă ceva adânc: golul cel mare a! civilizaţiei însăşi. 30 lulie 1938 UNIVERSUL LITERAR Nânara lirica hasarabeana Mediul social i-a sdruncinat, i-a rupt de natură, le-a alterat ultima nădejue a revemru la conștiința lor primară Lupta ausă contra orașelor tentacula- re, contra mecanicismului și activismu- lui citadin, este expresa cea mai lide- lă a poeziei basarabene. Niciunul din ei nu poate recunoaște civiizapa ca un motor disolvant de iluzii şi credinţe, niciunul nu poate accepta unitormul mers al vieților burgheze. Deaceea ei vor o retragere colectivă spre natură, spre Dumnezeu. Acolo mediul social se tarâmă şi ei rămân liberi, liberi. Neu- rastema, produsă de trivoiul și sgomo- tele orașelor, rezolvă în ei o cerinţă imediată de primitivism natural, Cât privește tradiția culturală, se pot observa multe lacune, In toată Ba- sarabia n'a existat decât o singură re- vistă literară: „Viaţa Basarabiei. Câ- teva periodice simulare, ca „Bugeacul“, „Pagini Basarabene'“, „Cuvântul Mol- dovenesc“, „Flamuri“, fie că s'au eschi- vat dela marea problemă şi necesitate a provinciei, fie că nau avut posibili- tăi de apariţie — au dispărut. Cena- clul creiat de „Viaţa Basarabiei“, prea de timpuriu, n'a avut ocazia să-și rele- ve și impună valorile. Și totuși, spiritul postbelic a căutat forme noui, aceleași torme ca şi spiritul românesc în gene re. Nimic exagerat, nimic falsiticat. Cu anul 1918, Basarabia a rupt desti: cca te ai tii ta ua iu al CAPITOL : Sally, Irene și Mary Suntem dintre acai ce consideră că la cinematograf trei categorii de filme merită să iie văzute. Prima, cea mai greu de întâlnit, aceea a filmelor cu a- devărat „bune'“, în care jocul artiștilor, subiectul, montarea, contribue toate la realizarea unui spectacol perfect. Dar acestea, sunt ceea ce se chiamă filmele epocale care pot fi numărate pe degete şi încă pe degetele unei singure mâini. Sunt apoi tiimele de aventuri, demne de văzut pentru peripeţiile lor, care te țin — dacă filmele au toate calitățile genului — încondat asupra destășurări acţiunii. Ă Accentul cade aci pe subiect şi pe montare, interpretarea fiind un element secundar. E destul ca actorii să nu fie ridiculi în rolurile lor. In fine, a treia categorie de filme care ne interesează şi, să fim sinceri, prima in ordinea preferințelor (pentrucă suco- tim snobismul drept cel mai nefericit cusur al speciei umane, putem face fără teamă sccastă destăinuire) este comedia. E un gen greu, fără îndoială. Preten- țios chiar. Dar dacă genul este pret n- țios, e bine ca spectatorul să tie ma: puţin. Numai astfel va putea râde la multe spectacole, al căror element cumuic, nu de prima calitate, va lăsa indiferenți sau va indispune chiar pe cei veniți cu guler tare la comedie, dispuși să zâm- bească doar la un spirit cu adevărat în. Poţi să râzi cu hohote când doi „ar- tiști“ de comedie americană își aruncă pe rând în față, o tremă care se lipește şi se întinde şi poţi să te scoli indispus de un asemenea nerod duel. Principalul este așadar la un spectacol comic ni ca- litatea comediei ci dispoziția sufletea- scă a spectatorului. Ceea ce nu înseam- nă că nu sunt comedii cari, într'adevăr, reprezintă adevărate orori. Nu dintre acestea face parte specta- colul dela „Capitol“. Trei fete, două nostime şi una de o lipsă de graţie care-i constitue farme- cul comic, pornesc în viaţă cu gândul de a deveni artiste. Au talent — în intenţia autorului scenariului — și reu- șesc, după multe peripeții. Elementul central e perechea Sâily - Tomy, adică „amorul“. Pentru realizarea sfârşitului fericit, atât de caracteristic, concurea- ză un' impresar, Gabriel Green (Fred Alen, care-şi şarjează rolul; baronul Zorka din Stravonia (!?) Gregory Ra- toff) fără voia lui; Joyce Taylor, mul- timilionară îndrăgostită de Tomy şi în- şelată în dragostea ei și, ...întâmplarea. Baronul din Stravonia se înfierbântă la vederea oricărei femei și mai mult la vederea Sally-ei. Până şi disgrațioasa I- rene îl tentează. [i face propunerea, o- bicinuită, de a-i duce bagajele la el acasă. Dar la un moment dat se întrea- bă : „eşti frumoasă, sau sunt beat“. (De nctat că amorosul baron consumă la scurte şi dese intervale băuturi pe care le presupunem tari). Spectatorul nu are nicio îndoială asupra adevărului. Dar Irene îl face să râdă şi-i iartă că e aşa de puțin femee. Tipul impresarului cu inițiativă este bine realizat de Fred Allen. In general un spectacol amuzant, pe care nu re- gretați de a-l fi văzut (nu vizionat cum spun confrații de rubrică, într'un elan înnoitor care le face cinste dar stâlcește dulcea limbă românească). INTERIM nul în două şi nu s'a supus decât înţe- legerii sale istorice, Natural că despre rusticismul slav nu se poate vorbi decât în proporția în care el a lăsat urme, Şi hecare posm se reculege în această beatitudine de realizare mistică. Fanatismul ortodox a împlinit una din misiunile sale cele mai grele: a poetizat sufletele și le-a eternizat. Dar, pentru explicarea definitivă și sigură a modalităţii creatoare în Basa- rabia, vom reda acest concludent pasaj dintr'un esseu, semnat de tânărul poet Vasile Luţean: „Literatura dintre Prut şi Nistru va avea un caracter exotic, a- mestecat cu aburii imenşi ai primitivi- tăţii. Viaţa noastră provincială o să zu- grăvească în literatură chinul traiului redus la limite, marea luptă pentru mămăligă, nevoile agriculturii, epopeea muncii rurale, susținută de turmele a- nalfabeţilor blânzi, O împletire de bra- țe ciolănoase, cu melodiile sentimenta- lității slave, cu tipul veșnicului rural neîncrezut, încăpățânat, dar bun şi de o religiozitate minunată. Mediul este arhaic, infect, decăzut, unde parcă to- tul puroiază, sângerează. Un sânge al- coolic inundă viaţa de aci: un sânge colcăitor trebue să curgă pe paginile scrierilor viitoare. Avem hoţi, avem potcovari, avem oameni mulți. Noi tre- bue să ne întoarcem privirile în jos, în mediu! sfântului cetățean sălbatec, bol- nav, incult. Vom clădi icoana sbuciu- mată a unei epoci, veşnicile patimi, ma- rile dureri şi bucurii, frânte în efer- vescenţa luptei pentru viaţă“. Numai după înțelegerea acestei triste realităţi, numai după îngenunchiata re- culegere lângă sufletul lor cețuros, nu- mai după pătrunderea acestui desa- greabil şi luciferic moment istoric, ce- titorul să'nceapă poemul, să se limpe- zească, să se împlinească în el. Basara- bia este o umanitate întreagă, este ul- tima moastră performanţă şi nu ne va înşela niciodată, Nu se poate preciza care dintre tine- rii amintiţi raai înainte este cel mai ta- lentat, cel mai realizat. Unul are mai mult decât celălalt, Unul aduce ceva mai nou decât celălalt, Vom începe cu N. F. Costenco, pentrucă noi îl consi- derăm ca pe singurul care a luptat pen- tru Basarabia, a avut multe întrângeri, a apărat întotdeauna misiunea lor tine rească, a vorbit în numele celorlalţi și bun prieten, drag colaborator, dincolo de orice ispită şi egoism, i-a adunat pe toţi în jurul revistei „Viaţa Basarabiei“, unde și acum este redactorul ei prin- cipal. Poezia lui N. F. Costenco, e plină de lumini și seninătăți. O muzicalitate de heruv călătorește n fiecare cuvânt; fiecare vers e o senzație, Cunoaște mi- munat de bine meșteșugul poemului pur. De o sensibilitate durută, el în ritm găsește jocul sbuciumat, nebuloa- sa vieţii sale interioare. lată, de pildă, acest poem 'cald, trist, muzical şi-atât de sensual, prin el explicându-se toate tendinţele poeziei basarabene : Dormiţi trudite degete, dormiţi Pe aşternuturi roze de mătasă, Ca nişte nuferi blonzi, uitaţi în plasă, Când ploaia amintirilor w'apasă. Dormiţi trudite degete, dormiţi Voi care-aţi ostenit pe sânuri goale, Ca trâmbele de ceață, jos în vale Și aţi slujit iubitelor domoale. Dormi palida mea mână, dormi... În umbra sărutată de'nserare, Mișcarea unghiilor tale pare Aripa unei păsări care moare Dormi palida mea mână, dormi... Volumul său „Poezii“ e cunoscut destul de bine printre intelectualii ba- sarabiei. Talentul său e verificat prin aceste admirabile creionări lirice. Tem- perament susținut numai de sugestii și intuiţii, visător plin de farmecele și vră- jile poemului adevărat, N. F. Costenco este reprezentantul cel mai fidel al Ba- sarabiei aristocrate, al Basarabiei prin- să în caleidoscop de gală. Versul său aşa ne-o desvălue: elegantă, senină, în toată integritatea ei. Dar poezia basarabeană prezintă în- că multe variate aspecte. Unul din cele mai interesante și mai elocvente e ca- zul poetului Vasile Luţcan, unul din cei mai triști şi mai ascunși visători pe care i-am -cnuoscut. El nu recunoaște nimic, nu acceptă nimic, renegă totul. Pentru el nu există decât Dumnezeu și Basarabia. Intre aceste două extreme talentul său devine halucinat, posedat de cele mai cețoase alegorii lirice. Poe- zia lui ascunde tenebrele unui vaga- bondaj essenian, ţăran crescut lângă pământ, venit între obscuritățile ora- șului. E un chinuit, poemul lui o vâl- toare, un blestem şi-o resemnare : Hai biriarule, hai Prin cartierele de jos. Tu m'ai simţit niciodată Mizeria felinarelor opace, Purtând în poala nopților o fată. In cartierele cufundate în pace, Hai birjarule, hai! (urmare din n-rul trecut) Bea ! In seara asta eşti prietenul meu Şi prietenul viitorului, -Nu te uita că nu vine parfumul teilor Să gâdite haramul tău pe bot. Im cer când sânii sielelor, Hai, şueră pe gât paharul tot! Expresia cea mai virulentă a sufle- tului slav. S'a vorbit întotdeauna de intluenţa lui Taras Șevcenco, Serghei Essenin, Alexanaru Blok, Nu exista de- cât o afinitate. Sensibilităţile lor sunt comune, tristeţile și groazele lor aido- ma. Căci, aspectele poeziei basarabene numără tot atâtea morbide disperări şi macerări. Vasile Luţean n'a cunoscut marea re- semnare; el este un revoltat, poemele sale desvăluind un peisaj interior tor- turat și plin de înaoieli. Sentimentele aici au o formaţie neconvenţională, pli- nă de dramatismul zărilor inchise. Car- ea sa „Poemele stepei“, care așteaptă editor, va însemna pentru lirica româ- nească una din caracteristicele sale su- letești. Până atunci Vasile Luţcan ră- mine bunul prieten al visului, cel mai influent sensitiv pentru ceilalți începă- ori, Nu știu dece, mai ales la noi, nu se apreciază până la amănunt însuflețrea unui tânăr și realizările sale. Mă gân- desc la rezervele sub care a tost privit ânărul laureat al Fundațiilor Regale, la originalul poet Vladimir Cavarnali. Cartea sa era așa de simplă și de bună, talentul său așa de omenesc şi de cu- rat | Vladimir Cavarnali a surprins pe toţi, pentrucă poezia lui era busarabea- nă, Şi'n ciuda oricărei alte maniere, el a înţeles și s'a retras, undeva în Bugeac. Totuşi ne rămâne cartea lui. Atâta gin- gășie, atâta subtilitate amestecată cu duritatea și svârcolirea sufletului său, duioșie, sensibilitate pură, cântăreţul marilor cântări, poetul optimist al ti- nerelor greve spirituale — acesta era Vladimir Cavarnali : Patria mea nouă, pământul românesc, M'a îmbrățișat ca un copil uimit. Im cartea ei am învăţat să cetesc, Iar cu ţărani plugari m'am înfrățit. Isprăvi din trecut în cărți am adus, Ce au mânăstirile mai tainic și sfânt; Câte visuri bune nu mi-au spus Să le 'măbuş și să le urunc în vânt! Pe sufletul meu slav, oţelul e călit. Nedumerirea mea. e ceva exotic pe aici... lar adevărul nostru mare, proorocit IL știu şi-l prețuesc numai câţiva calici. -a E aceeaşi lună albă *m infinit, Plânge însă sufletul pe altă strună Mi-e greu în umbra unde am trăit, Ia bătăile de înimă numai sună, Cine să ridice draperia grea? Vreau să ştie oamenii de ce mă spo- vedesc. Simt cum moare ziua mea intr'o doiniă. pe pământul românesc. Nu este aceasta cauțiunea cea mai si- gură că Basarabia sa integrat toată în românism ? Formele sale de viaţă, con- ceplele sale spirituale sunt acum alte- le. Fenomenul românesc totalizează cu fiecare zi orizonturi inedite şi fluxuri proaspete de viaţă. In complexul mi- nunatelor sale cristalizări caută să pu- rifice într'o înfrățire bună și caldă, toa- te aspectele diferite ale spiritului româ- nesc. Vladimir Cavarnali, mai mult. de- cât alții, a bănuit aceste condiţii uma- niste, și le-a însușit, accentuând pentru noul mediu social și istoric — o nouă atitudine sinceră şi naturală, Dealtfel, întreaga sa poetică este desbătută de acest proces de filiație. Atunci, cu atât mai mult, nu va trebui să discutăm „re- gionalismul“ literaturii de peste Prut. Prezentarea ei trufașă, demnă, con- știentă de valorile pe care le dăruie ţării, trebue primită numai în acest sens. Faptul, însă, capătă subiectivități şi din alt punct de vedere. Din acela cum înţelegem să judecăm grupul celălalt de tineri poeţi : Magda Isanos, Bogdan Istru, Teodor Nencev, iacob Slavov, Sergiu Matei Nica. Desigur că nu tre- bue să le contestăm talentele ; nu le re- vendicăm cu atât mai mult nici produc- ţiile viitoare. Dar, grupul acesta nu poa- te fi specificat salutar ; nu numai că m'a precizat până acum nici o atitudine, dar în realitatea lor imediat-creatoare, nu denunţă prea mult — poeţii salva- tori ai expresionismului basarabean. E greu, prea greu, totuşi să nu le comen- tăm inspiraţiile, când cunoaștem ce tri- stă şi crudă le este devenirea poetică. Se găsesc la răscruce. Viaţa a însemnat de-atâtea ori cel mai greu obstacol! Il știam odată pe Teodor Nencev, cel maj sensibil și mai ciudat dintre ei, lucrând undeva obscur, în anonimatul unei fa- brici din București. S'a întors în Bu- geac, s'a resemnat, ori luptă ascuns pen- tru autenticitatea lui singulară? Activi- tatea tuturora pare îndreptățită să pro- ducă o extraordinară impresie. Teodor Nencev și Iacob Slavov semnează bu- căţi care-ar face cinste oricărei antolo- * Credinţa noastră in gii severe. Toţi laolaltă împlinesc o mi- siune pentru curentul basarabean. Dar dece mugaa lsanos a râmas limitată la „Insemnări leşene'“ ? Dece Serg.u Wave Naca și Boguan Istru nu cauta o poartă de aesertare, dece nu-şi traaea- ză minora lor moaaiitate de creape ? Lupia, cat mai muuta iuptă şi orice ceta- te Iterară cedează. Integrare totală în românism, colaborare cirectă cu teno- menul romanesc. și atunci, peniru Magda lsanos, Bogaan Istru, 'Leodor Nencev, dacob Slavov, Sergiu Matei Nica — promisiunile vor deveni rean- tău indesrrucnbile, Valori de neaniocuat, ei e prea mare, pentzu ca lupta lor cu cingătonile talen- tului să nu întreacă toate aşteptările, Căci, noi așteptăm deia ei basarabia intreaga, veșiuc prezentă, tânără, pună de romania ei. Nam putea încheia studiul acesta restrâns, tără să amintim prezenţa în” tre noi a celui mai iermeniat, realizat, poet tânar. 'lipul misticului, sensibil, inchis în el, nicuodată neputând, res irange în el v anumită icoană sau ilu- zie. in măsura in care a rupL cu Basa- raba tragiponalistă, de nenumărate ori pe atâta e. sa incuus moaermsmului poetic, E George Meniuc. Activitatea dela „Viaţa basarabiei“ n'a insemnat pentru el o detinire. in chpa, însă, în care a acceptat preocupările intelectua- le ale poetice pure, hrsmul său a că- pătat carate în plus. Ceea ce ni se pare mai originai la tăeorge Memuc, ceea ce e ma. adevărat basarabean în el, e gândirea ortodoxismului său primar. Dacă nu crede în nimic, totuși nebă- nuit, instinctiv se formează, pe bazele unei religii generale. Intreaga atmosie- ră a poeziei sale denotă această stare de profundă contemplaţie interioară. Mai mult decât în cenalț, îl vedem pe George Meniuc, devenina cel mai mare poet basarabean. Expresia să nu mire, să nu pară exagerată. E reală. Căci mai bine decât ceilalţi, el a împrumutat tematica poeziei romaneşti curente șin actualitatea sa, a adus sufletul său — ciudat amestec de speranţe și crispări, de disperări și resemnări, Noaptea nu-i aceea ce-o vedem. E alta. Sălcuile despletite lângă râu Sunt năframa vântului neogoit Care vine și plânge cu sughiţuri, în ele, Satul e numai urma celor plecaţi de-aici. Au fost oameni ce-au trăit şi-au murit, Viața lor sa destrămat în văzduh, ca fumul, Rămânând căsuţele albe şi goale. Cerul nesfârșit e doar oglinda Cemfăţișează tainele pământului, Sunt osemintele Sciţilor — stelele, E comoara lui Dromichete — luna. Buzele tale sunt altele. Sunt vii. Jarul lor mă sufocă dureros. Îmbrăţişarea asta nu-i patimă, nu-i iubire; Ea germinează tot viitorul omenirii. (Geneză). Acest iluzionism poetic sau reîntru- parea lucrurilor în vieţi, care n'au existat sau care vor fi — este forma cea mai afirmativă a talentului Geor- ge Meniuc. Lirismul său nu este fardat ca la mulţi alţii, ci apare brut, ca un munte de aur în soare. Istoriceşte, poe- tica sa va fi o reabilitare a Basarabiei. Cultural — va fi o împlinire de destin. Și totuşi nu ştim până la ce punct area- stă poezie va putea fi înțeleasă. Posi- mismul său înăscut poate deveni o uni- tate de înțelegere. Dar nu ne mai gân- dim și la procedeele cu care critica și cetitorii doresc să afirme. Peste toate, George Meniuc va închide lacătele, chiar dacă Basarabia ar mai refuza prin el să se renege pentru a nu știu câta . oară. Ne amintim, însă, de o poezie n tiis- tului Teodor Nencev, o poezie care pen- tru noi înseamnă un clopot de alarmă, înseamnă un cer deschis spre alte reli- gii, spre alt destin: Dar sufletul acesta beat de senin Sufletul acesta cât o ţară Cum o să rămână afară ? Cime-o să-l strige, o să-l sărute Când gurile noastre vor fi mute? Cine să mai îndure mizeria şi igrasia Când peste noi s'o aşterne Basarabia? -Dar, poate, din lutul dospit ca o pâine S'or îvi titanii de mâine, Visurile noastre-s solie Pentru proorocul care vine din câmpie. Și de bună seamă că la un răsărit O să-l auzim negreşit. Aici se oprește procesul nostru de recreație lângă tânăra lirică basara- beană. Am adus exemple alese, pentru- Ca neîncrezătorii să judece dreptatea a- firmaţiilor noastre. Există o conştiinţă superioară care dă drept de cauză Ba- sarabiei, să-și revendice loc principal în cultura românească. Lucru cert: Basarabia, copleșită de de LAURENȚIU FULGA acele steme regale ale românismului, a intrat într'o misiune de vrăji și proble- mauce înalte. Nw mai putem recunoa- Șie Istoria decât sub semnul acestei noui adopţii legale. Independenţa ei de până acum sa salvat in regasirea romanească, Un buchet de nouă tineri a început o luptă, Inceputul e titanic, Sfârșitul va îi incununat cu lauri. Și consaeraţiile noastre au avut o tendinţă în psiholo- gia relatării lor: ceilalți să înyeleagă, să iubească și să admire noua bisericu- ță lirică de dincolo de Prut. Nu este nici o deosebire între ceilalți și aceştia. Aceeaşi credință, aceeași tinalitate, a- celaş instrument. Nouă tineri necunos- cuţi detilează prin taţa celorlalţi con- iraţi: N. F. Costenco, Vasile Luţean, Vladimir Cavarnali, Magda Isanos, Hog- dan Istru, Teodor Nencev, Sergiu Ma- tei Nica, lacob Slavov, George Meniuc. Ei vor însemna peste câţiva ani, când regionalismul și provincia vor sucomba, una din cele mai furtunatece, obsedan- te, dar prea frumoase poziţii în poetica noastră. Lângă poem ar trebui întotdeauna să se pună un crin sau o stea. Dacă nu era poemul, Basarabia ră- mânea o stepă săracă, putredă. Prin poem, €a și-a căpătat identita- tea, a intrat în legendă. Poşia redacţiei A. Cerahle. — Reproducem, cu ortogra- fia originală, și încă ce originală, ultimele versuri, din Sonet: S'a dus cea fost. Și văd că viața-i moartă, lar moarte-ai viață alături de mormânt Im care suntem duși de-aceiaș soa'tă. Nici nu mai cuget (se vede n. n.). Afară as- pru-l vânt și-acum mi-l poartă Imi smulge gândul mort(!!) ” Printre mâile de veacuri, din pământ(!?)). Aţi insistat să vă răspundem la poşta re- daației. De aceea o facem, Cumpăraţi de urgenţă un manual de Limba Română clasa I-a, pentru învăţarea ortogra- fiei, Pe urmă citiţi şi lecturile din partea primă a manualului. Luaţi treptat astfel ma- aualele dela clasa I-a până la a 8-a. După ce le veţi citi bine, puteţi trece la lecturi parti- culare și poate la compoziții proprii în proză şi chiar în versuri. Până atunci... Iar când veţi scrie, fiți mai puţin pesimist. De ce atâta moarte şi noapte şi ploaie şi vânt şi jale? Mai este în lumea asta și viață şi zi și soare şi bucurie. Gheorghe Codru. — Versurile d-voastră au toate calitățile necesare pentru a rămâne ne- muritoare... pe un album: Bate vântul, codrul plânge Apan vad nu curge a bună (!?) Filomelele nu cântă Totu-i trist azi în natură. Rimele: plânge cu cântă și bună cu na- tură (17), In principiu suntem împotriva poe- siilor ocazionale. Nici cei mai mari poeți n'au reușit, decât foarte arareori, în acest dificil gen. Nu se scrie pentru un eveniment oare- care ci pentrucă ai — şi dacă ai — inspiraţie. Ispas Const. — Partea doua din răspunsul precedent vă interesează şi pe d-voastră. Prima strotă este serios influențată de rit- mul eminescian. Celelaite sunt personale... dar nu se pot publica. Lucia Seche. — Ne rugaţi să vă indicăm de ce anume beteşug literar suferă versurile d-voastră. Ştiţi că şi medicului îi e greu uneori să pună diagnosticul. Pot să vă spun că n'au niciun beteşug. Rimează, ritmul e perfect. Sunt ca un rumân zdravăn și rumen in obraji dar care intră cu căciula în cap și tropăind din cisme într'o sală de concert, Poate să spună doctorul că e bolnav? Are insă el ce căuta acolo? Dragoş Vicol. — Mai trimiteţi. Poesiile pri- mite au frumoase calităţi, Le lipseşte puţin spre a fi publicate, lancu Popa. — Nu ai de ce ne rămâne în- datorat pentru timpul „pierdut“ cu d-ta, Poeziile ne-au plăcut. Mai trimite. In cu- rând te vei putea număra printre colabora- torii noștri. Nicolae Sobaru. — Ne-aţi trimis multe versuri. Dacă: ne puteţi trimite şi poezie e publicăm, Iulian Petrescu. — Același răspuns. Alex. Ionescu-Băilești.—,Producţiile d-voas- tră de încercare“ nu pot fi publicate, Vreţi să știți părerea noastră în privința calităţi- lor şi defectelor, Le găsiţi sintetizate in strofa lui Eminescu: „E Ușor a scrie versuri... “Că lucrul este cu totul adevărat o dovedese versuri ca aceştea: Imtr'o noupte când abisul se pierdea în în- tunerec Și când fantezia minţii luneca pe-un drum feeric. Iară stelele de aur luminau gândirea sumbră, Şi castelele din basme răsăreau din umbră'n umbră(?!) Adrian cântând din liră pe vu margine de râu A privit ochii iubitei strâns legată de-al său brâu. Şin adâncul lor iubirea ca o stea pierdută'm zare Scânteta lumini de aur și tristeţi bănuitoare De sunat sună bine din coadă, dar numai în urechi, sufletul rămâne surd la aceste su- nete. Dă versurilor dumitale puterea de a suna și în sufletul nostru și le vei vedea pu- blicate, Olimpia Bădăluță. — Nu publicăm poezii ocazionale. Cu atât mai mult, cu cât și pri- lejul a trecut, Trimiteţi altceva. Bogdan Maria Iovu. — Manuscrisul J-am primit. După ce îl vom citi, îţi vom răspunde Ai răbdare mai multă, Abundenţa de mate- rial venit prin poștă ne pune în imposibili- tate de a răspunde imediat. Știi și dumneata că românul e născut poet. p. st, —— 8 UNIVERSUL LITERAR 30 lulie 1938 “BLAJ, ORASUL LUMINII Reportaj cu preoţi și corifei Blajul. fascinează pE vizitator prin trecutul atât.de întreg păstrat şi prin prezentul specific lui. Din fuga trăsurii mare şi dăulată ca o babă, trăsură tip „Blaj“, — nu pot spune decât că, înain- te cu câteva zeci de leaturi, aci a răsărit mărul culturii românești din Ardeal, care și-a întins ramurile pline de îlori peste înăspritele ținuturi ; astăzi, Bla- jul, e un nod de cale ferată... în plus, mai este ceva... Un om invizibil ,sus pe dealul Ouașu- lui ce-l ai în faţă la intrarea în oraş, ia Școala normală de învățători cu donița flacără din soare și-o asvârle peste case,,. Lau sunt numai spume, un- urui care-i hayueșie trage adanc din pipa, în timp ce un nor de pral ab cae peraea, ne separă de tot ce ramane în ArMă... ORAȘUL PREOȚILOR Mă duc la prefectură. Vreau neapă- rat să cunosc pe gospodarul județuui, mai ales că un svon mi-a adus la ure- che că e tare harnic. Localul nu e prea mare și nici nu scrie pe trontispieiu ca an alte parți „Palatul administrativ. Căpuva preou, cu haine negre până în pămant, proaspăt bărbieriţi, ca niște ar- viști de cinematograf, discută aprins pe un coridor... Wretectul, spre dezolarea mea, nu € la serviciu. La primărie, un preot stă în fotoliu și citeşte hteratură, we lingă si, pe alte scaune, un consiliu de preoți, „traaue Bibna”. Primarul nu primeşte la ora a- ceasta ; sunt în deliberare probizme ur- gente. Prima cârciumă cu o grădină de vară frumuşică, —- desigur aci vine toată e iita biajuiui pană la ora 9 seara, — e înțesată de preoți. Unii beau, alţii dis- cută, alţii rad, alţii citese ziare. Şi pretutindeni: in băcănii, în mă- celării, în cele 2 librării, in cele 4 tu- tungerii, în judecătoria de pace, în can celariile şcolilor şi la fabrica de bere, mișună preoții... Doamne, Doamne, ce de preoţi are Blajul !... O ȘEZĂTOARE CAN RURITANIA Atișe mari, format 10, anunţă o șe- zătoare literară a grupării revistei de cultură „Blajul'. Cu această ocazie tre- buie să menţionez faptul că șezătorile literare sunt o tradiţie aci, singuluri: zând. Blajul de toate celelalte orașe de potriva lui. Când profesorii, mulți şi bi- ne pregătiţi, nu activează destul de viu, atunci elevii organizează asemenza şe- dinţe „adevărate răcoriri sufletești. Blăjenii sunt ahtiaţi să asculte pe oa- menii cari le fac fală şi numărul lor im- punător, populând până la ultimul loc sala de gimnastică a liceului de văieți „Si. Vasile“, te tace să te înteebi unde stau ascunși, Căci dacă ai privi Blajul din avion, casele sunt ca niște tărtăcu- ţe pe un vrej, lujerii fiind străzile scur- te, în afară de cea care vine dela gară, şi căreia blăjenii îi spun cu mult ifos „bulevard“. Punctul atracțios însă, întotdeauna, după câte mă informează cineva, îl con- stitue numele lui Culai Lupu, profesor la Academia teologică. In stânga și în dreapta circulă din gură în gură elogii anticipate la adresa preotului care nu s'a arătat, cu toate că mai sunt puţine minute până la începerea şedinţei. Un oarecare mă satisface deplin, spunân- du-mi că preotul neîntrecut în brașoave și glume, este nu numai un cucornic slu- jitor al Cristos, ci în aceeaş măsură și al lui Bachus. Culai Lupu, un Creangă al Ardealu- "ui, merge apăsat. E roșşcovan la față, poartă ochelari şi are o barbă castanie. Ochii iuți ca de vulpe, Reverenda e la o palmă dela pământ. Aplauze. Preotul își netezeşte barba. Strânge mâni doamnelor din primele rânduri. Lupul e tot lup!... Culai Lupu are un „Onu Tăpălagă, cu care a călătorit mult în străinătate: Paris, Viena, Berlin, etc... Un fel de Niţă Pityaac, Câte nu i-a pus in cârcă bietului om de pe Târnave! Acum ci- teşte o parodie „Plecat-am nouă dela Blaj Și cu Ghizdavu zece... pe-o lună ca o coajă de dovleac ce nu-i de nici o treabă !... Delir. Scântei de râs şi tropote, Ghiz- davu e fostul prefect, om cu înaltă cul- tură latină, cu mare prestigiu şi cu mai mare pântec, — E călit ? întreabă unul. — De loc!... Cuiai Lupu citește, citește, iar acea- stă șezătoare, unică în Ruritania, bine- ar fi să nu se mai termine... ACI TRĂIA CIPARIU... In faţă se întinde un parc atât de mare, încât îl ocoleşti într'o fugă fără să simţi vreo oboseală. i”lori multe şi pomi tineri, plantați de un an doi, sunt zestrea acestei ogrăzi a culorilor, în care nu se recreează nimeni în afară de elevi... Peste ărum e „Biblioteca cen- trală“. Alături, o casă mică, având tere- stre înguste, acoperită cu tablă, — Vedaţi casa ceea ? Acolo o stat Ci- pariu... Știţi cine-o fost Cipariu ? Imi vine să râd de întrebarea elevu- lui. Mă fac că mă gândesc puţiu şi apoi, ca să văd, ce spune el, îi zic în dorul lelii : — Am uitat... — O fost un mare filolog... S'o dus în Turcia, în Tbei și-o adus ci2 acolo cărţi într'o desagă... Oiu !... Oiu!... ce fişior o fost Cipariu !. — De unde ştiţi toate astea ? — Cărțile?,. Le-am chipăit la „Biblio- teca centrală“, Ne-o dus dom profesor Niculae Comșa, Ce interesant să vezi o carte pe care-o citit Cipariu!... — Ei cum? — Hahaha '.... Are atâtea sublinieri că te sparii... 'Ţi se oblojesc ochii când te uiţi la ele... Privesc la eiev, la palatul „,Gubho- tecii centrale” unde şi-a dai duhul, în- tre cărți şi stampe, cărturarul de rasă Al. Lupeanu Meim, privesc atent casa în care a scris și stuaiat nopți nestârşi- te Cipariu şi parcă trăesc o stare su- fletească specială, Cărţile lui Cipariu și altele multe sunt închise în dulapurile „bibliotecii“ acesteia, despre care Gh. bogdan Dui- că spunea că închide o mare comoară de documente referitoare la mișcarea deia 1848, E bine, câte odată, să scoţi din cazanul timpului consumat, una câte una, re- licvele scumpe „să le întorci şi pe o par- te și pe alta și vei simţi desigur cel mai puternic simţământ de respect, de prea- mărire... In Blaj, totul te asvărie în a- semenea stări... „Aci a locuit Cipariu, spirit encielo- pedic, mare între mari... îngân şi ev. BISERICA ORTODOXĂ Lupta ce a dus-o preotul Vasile Po- pa, un eminent pedagog, un intmos ro- mân și abil mânuitor ae condeiu, pentru ridicarea, la Blaj, a unei biserici orto- doxe, este asemănătoare celei din Popa Tanda. Câte piedici, câte neînţelegeri, câte calomnii! Toate ţintind un singur lu- cru: punerea în imposibilitate a preo- tului apostol de a da enoriașilor bise- Trica lor. Astăzi, vis ă vis de „Institutul Recu- noștinței“, e ridicată de roșu, pe solizi piloni de ciment, casa de îrchinare a românilor ortodocși din Blaj. A FOST ODATĂ UN EMINESCU... Blajul, cu casele lui ca niște cești de cafea, este printre puţinele vraşe care sau bucurat de atențiunea marelui l- minescu. Aci trăiseră viaţă de martiri ai cărţii, ai visului neâmplinit, corifeii școalei ardelene, cunoscută ca promotoare și pecetluitoare în conştiinţa nea- mului a originii noastre 'atine; aci se tipăriseră cărți în limba românească, limba căreia poetul dela Ipotești, avea să-i dea cea mai prețioasă haină, Ni- meni până astăzi n'a cusut rubine mai strălucitoare pe rochia ei, ca el. Aci era o interesantă mișcare culturală care o- piea ochii tuturor, Era imposibi, ca el, Eminescu, cel mai mare coriteu al neamului românest, să nu treacă pe aci, să nu cunoască viaţa Blajului. Camera în care a stat e scundă, ră- coroasă şi astăzi serveşte ca depozit de cărţi și reviste, un accesoriu al „,„Piblio- tecii liceului de băeţi Sf. Vasile“. Un miros greu de muced te isbeşte în nas. Caut pe pereţi vreo poză de-a marelui stihuitor și nu găsesc niciuna Tânărul de lângă mine îmi spune că înîricatul călugăr care a îngrijit de Eminescu, slab şi neţinând seama de sănătatea lui, vorbea cu multă candoare în glas de eminentele calităţi sufleteşti ale geniu- lui român, Imi reamintesc fulgerător toată viaţa de necontenit sbucium, fluxul și re- fluxul acestui suflei particular și în acelaș timp încă bine nedescifrat, cu toate storţările ce scriitori de nediscu- tabil talent, ca d. Cezar Petrescu au pus pentru îngrămădirea în paginile u- TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BU CUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 nui volum sau două a unei vieţi ge- niale. Blajui, prin viaţa lui de un patriarha- lism caracteristic, atunci şi acum, cu toată melodia ce se degajă din liniștea stelară a unei pitoreşti așezări la în- cheetură de ape, — ce mult i-au plăcut apele străvezii, cu cântec alb marelui poet! — poate că a scuturat nuferii unei odihniri peste tensiunea sufletea- scă a postului, prea încordată !.., Lui Eminescu îi plăcea mult să co- Jinqe pe „hulă“, un deal prelung, astăzi împânzit de case luminoase, curate, noui... Aci sta de vorbă cu ţăranii, cu fetele și cu flăcăii, le asculta „focul dela inimă“, cânta cu ei seara, se bucurau împreună, ca apoi el să, strângă zi cu zi tot mai multe suferinţe... Dar cine a mai tost ca el şi cine va mai fi?!... O TIGVĂ DE POET Muzeul liceului deține un loc demn de invidiat prin numeroasele piese ce conţine. Cel de științe naturale, n'aș e- xagera dacă aş spune că e primul prin felul cum își conservă animalele, - pietrele, etc. Profesorul Ioan Pop Câm- peanu și Gh. Velici sunt emeriţi, Ascuns întrun dulap dintr'o mică în- căpere se află capul marelui poet un- gur, Al. Petofi. liste interesant drumul pe care l-a făcut craniul acestui înfier- pântat luptător pentru a ajunge la Blaj. In timpul războiului mondial, ungu- rii, au reuşit să sustragă prin manopere această tigvă. Nu pot insa protita ae a- ceastă posesiune necinstită, căci proto- popul bomșa pune mana, na știu cum, pe craniu. intervenții peste mervenții. blajul însă n'a cedat. Ce par da ma- gmarii să-l aibă!... ŞI UN BRÂU Dincolo, în muzeul de istorie, ceva curios te isbeşte. Agăţat, stă un brău împletit din sârmă, cu şepi. Este al lui Pevu Pavel Aron, iunaatorul şcolilor românești din Blaj, care-l purta cu ţe- pile spre stomac, Arme din toate timpurile, gloanţe, vase, statuete, monede, ete., suut ingri- jite părintește de d. dr. Coriolan Suciu, un apreciat istoric... O ANECDOTĂ CU PAVEL DAN Răposatul nuvelist Pavel Dan, unul dintre cele mai talentate exemplare pe care le-a avut Ardealul în ultimul timp, a fost personagiul pe seama căruia Sau creiat cele mai multe anecdute, Nu este vorba că, în zilele lui bune, soorase, rare de altfel, la cursuri sau în socie- tatea prietenilor, Pavel Dan era spiri- tual, caustic și nou. Se terminase examenul de capacitate. Blajui, care luase parte la această în- cercare de puteri cu mai toți tinerii săi profesori, cam 20 la număr, îi primea, cu dragoste. Veniseră toţi. Unii radioși, în- cântaţi că înţelepciunea lor n'a fost stoarsă în zadar; alții, bombănind, în- jurând comisiunea pentru nedreptăţile vădite pe cari le făcuse, Unul lipsea: Pavel Dan. La plecare, spunea cineva, adunase toate dicționarele, toate gramaticile la- tine din oraș, umplând cu ele un gea- „mandan. Deabia le-a dus până la gară... — A venit Dan! — Când ? — L-a văzut careva ? Eu nu c.ed... (o discuţie reprodusă exact). — A venit prin dos, pe lângă calea fe- rată, Era nebărbierii, cu pălăria cu fun- da înainte, blojată, plouat. Ci-că l-a în- trebat unul ce-a făcut. — Ce-au făcut tulcii la Plevnal... (Pavel Dan vorbea peltic). — Cum se poate, o capacitațe ca Dv. ?!.. Un mare seriitor să cadă! — De, măi flate... Ce să-i faci? Am buttat, am buftat ... P — Ei, şi cum sa întâmplat? Se poa- te?!..,. — Măi ţetăţene, (vorba arhiobicinuită a scriitorului) — eu am știut de zece și ei mi-au dat... tlei. Intr'o zi, această întâmplare a ocolit de nenumărate ori hotarele orășelului, Pavel Dan fiind subiect de discuţie al tuturor. Peste vreo două zile veni și scriito- rul. Se oprise la Turda să aranjeze ceva pe acolo. Luase examenul în mod siră- lucit, Prima noutate ce-o aude, e acea- sta. Poetul ascultă cu atenţie, zâmbeşie și conchide : — Vorba dulce, mult aduce !.. cea rea, mai mult decât ea... dar LA CRUCEA LUI AVRAM IANCU Urc spre crucea lui Avram Iancu, în- fiptă în creasta dealului ce străjuzște o- raşul înspre miazănoapte. Urcuşul e o- bositor, poteca lunecoasă și arșița de ne- suferit. POE N N N N O a a a a Sa a ete Am ajuns sus. Lângă bucăţile de pia- tră, așezate una peste alta, cioplita, ior- mând o cruce, simbolul nemuririi. Pun mâna pe lespedea de munte şi parcă se mișcă, Ridicată în amintirea lui Iancu, Regele Munţilor, baiducul Moților. Cu două sute de metri deasupra Câmpiei Li_ bertăţii, unde românii veniseră să-și rc- vendice drepturile. Din »țaliri de secole se născuse îmbărbătarea lor, căci vitra- giile mușcau cu dinți tot mai ascuţiţi din carnea, din sufletul, din credinţa lor, Răbdările depăşiseră matca. Apele sufletelor se învolburau, creșteau, în- cercau să se reverse. Trebuiau șefi. Figura lui Iancu se ri- dică, umple sufletele, înflorește speran- țele. El este... Poartă căciulă mare, chebă pe umeri și umblă călare... Adu- nări, îndemnuri, lupte. Se apropie nea- mul de victorie. Lupta nu reușește. Tri- bunii sunt învinși. Sunt trădaţi... Iancu înnebunește... pleacă prin munţi să-și găsească alinare turburării, să uite, să recapete credinţa în victorie... Umblă hoinar... Toate acestea îmi vin avalanșă în minte, Fiorii încing cugetul şi aminti- rea cărții mă domină.... lancu pluteşte în văzauh, comandă, îmbărbătează.., Numai Lucian Blaga, in magistrala lui dramă cu acelaș nume, a reușit să croiască din ștota vorbei o haină pe mă- sura eroului. Decor, vorbă, gest, Toate păsările dorm Numai una n'are soma Cată să se tacă om,.. Acolo am văzut cum se întrupează o- rul în idee și ideea în om. Scraşnirea era groasnică, tunetul iute, dar virtu- tea credunţii şi destinul, mai ales el, au condus pe om şi l-au pirdut. Singura dată când se întâmplă ca o credinţă să te piardă, Flăcările ei te ard, te consu- mă, Pentru asta îl iubesc aşa de mult pe Blaga. Vânturile, ploile şi căldurile canicu- lare n'au desprins nici o aşchie din înalta cruce care ţine trează amintirea unei figuri de mit, a unei lupte şi-a u- nui sacriticiu, Statuile și pietrele îunerare au fost sculptate pentru prima vară, poate, de- un erou, Cele rimcata persoanelor cari W'au făcut acte de eroism în viaţa lor, parcă nu grăiesc îndeajuns de mișcă- tor, parcă sunt străine, iar vorbele Jor ascunse, simţite doar prin antenele su- fietului, sunt reci, prea reci... Lângă crucea lui Iancu, te cutremuri din toate mădularele, auzi răbulmri de glasuri din pământ... O, ce înfiorare !.., CORIFEI DE IERI ŞI DE AZI Blajul nu e propice poeziei, ca Bra- şovul, ca Sighișoara sau ca alta orașe. El nu se desemnează după numele şi numărul poeţilor, Până acum nici un mare stihuitor n'a răsărit de aci. In schimb, ca o recompensare, aci a fost leagănul filologilor și al istoricilor: cărturarii, haini pentru o carte scum= pă, dibaci în secretele limbii, Ca să trăeşti înţelesul unor sensuri cari ţi se ridică în faţă în oraşul acesta mic, patriarhal, este interesant să-i vi- zitezi cele două cimitire unde dorm, în odihnirea de veci a pământul, cele mai mari personalităţi ale lui. Petru Pavel Aron, episcopul de-o se- veritate barbară chias cu el însuși — ducea un trai din cele mai austere posi- bile — de al cărui brâu vorhirăm mai sus, ctitorul şcolilor, zace aci. Pagini mari, de o frumuseţe iară sar putea scrie despre viața acestui dârz vlădică. Episcopul Bob, vajnic luptător, o stân- că de nedistrus în calea tuturor tenta- țiunilor ce veneau așa de meșteșugit din afară, dela dușmanul apropiat. Dela vlădicii Mihaly şi până la marela Vasile Suciu, mort acum patru ani — toți a- mitesc de misiunea vlădiceasuă. Simeon Bărnuţiu, întlăcăratul vorbi- tor dela 1848 depe mândra Câmpie a Libertăţii. Aci poţi vorbi cu Samuel Micu cl care știa atâtea ; aci îl întâlneșii pe Șin- cai cu „Hronicul“ povestindu-ţi lucruri cari ți se par fantastice, dela Traian; şi tot aci te caută Petru Maior. Un mă- nunchiu, trei crengi ale unui crăcan de busuioc afirmând o luptă, cimentând un adevăr, mânuind spada scrisului şi do- cumentului cu rară abilitate. Câte splendide pagini, câte nestemate şi mai ales câte mari adevăruri n'au scris ei! Pasiunea care conduce oriunde, stră- bate orice, câștigă orice încercare, — i-a devorat pe toţi! Migala şi răbdarea sunt virtuţi astăzi ; atunci erau necesi- tăți ! Ei plecau la Roma, la „de propa- ganda Fide“ sau la Viena şi acolo, din cărți cunoscute și necunoscute, din bi- blioteci mari și mici culegeau date, pă- reri asupra neamului lor. Apoi se întor- ceau în țară ca să afirme puritatea noa- stră și a limbii noastre, latine. Alte statui impunătoare amintesc alte figuri de îndârjiţi luptători. de CONST. ENE An de an, Blajui a dat țării serii de studenţi, astăzi străluciți profesori. Nu amintim decât pe: dr. Emil Țeposu, Augustin Maior, Alex Borza, Boilă... Iar corifeii de astăzi, ţin flacăra cu a- ceeaș onoare pe care le-au transmis-o înaintașşii. Invăţatul profesor Ștefan Manciulea a dat la iveală nu de mult o carte „Granița de Vest" care a schimbat complet cele stabilite până acum, rela- tiv la proprietatea noastră asupra Câm- piei Tisei... CRAMELE MITROPOLIEI Vizitatorului, oricât de grăbit, din Ca- pitală sau din alt colţ de provincie, ve- nit aci să cunoască documente, istorie şi încordări de lupte, nu trebue să-i scape cramele mitropoliei. Mitropolia Blajului are întinse pla- iuri de vii, din care recoltează anual mii de vedre. Elevii, teologii și popii din Blaj, la cules fac mare petrecere. Intreg dealul se umple de chiote, de soare. Palatul mitropoliei, sobru şi cuprin- zător se află pe strada cu acelaş nume, în spatele poştei. La ferestre nu apare nimeni. Atunci te întrebi : Cine bea vi- nul ăsta atât de mult și atât de bun? Butoaie aranjate cu grijă, numerota- te, pe serii și ani, stau intr'o ordine ne- clinută. O răcoare mangăietoare te în- deamnă la chef. Cramele acestea, de câte ori mau tost obiectul imaginapunii beţivilor !,.. lar cronicarii Blajului, de nenumăra- te ori au înălțat osanale lui Bachus, cel vesel şi ghiauş. S'au făcut aci reienele cari-au ramas de pomină, că de! — „să nu te pui cu popa și cu omul spân! W- nul bea de usucă, iar altul minte de se strâmbă lemnele! — zice rumânul. 18438 Era în anul acela de extraordinare prefaceri sociale, politice şi spirituale, care sguduise intreaga kuropă ca 0 Miș- care semică. 184%! Suiletele încunse de vâlvoarea gândurilor de mai bine, chinuite de nesațiul desrobirii care nu mai puteau suporta sub niciun mo- tiv starea aflătoare, apăsate de impi- ări cu scopuri desnaponalizatoare, se ridicase furtună. Focul isbucnise în apus. În scurt timp se transmisese la noi și toată su- flarea românească era cuprinsă de el. In Muntenia şi Moldova, din cauza unei lipse de tact și mai ales datorită diver- gențelor iscate, revoluţia nu reușește, Ea se manifestă din plin în Ardeal, Blajul tiind geograiiceşte aproape cen- tru, şi pentru că aci iși aveau sediul cei mai mari luptători pentru interesele românilor, îu ales ca loc de adunare. Biserica joacă un rol enorm în pregăti- rea acestei revoluţii. Prin preoț se pu- ne în mişcare poporul, „Rasunetui“ Jui Mureşeanu clocotește în pieptun. Ce- tele de țărani îmbrăcaţi în strae sibe cu tricolorul pornesc spre Blaj. Ungurii în unele locuri încearcă să-i oprească. Bo- mânii vin cu preoții în frunte. Și în ziua de 3/15 Mai, 1848 — 40.000 de oa- meni din toate unghiurile Ardealului subjugat, asuprit şi ținut sub cismă, umplură mândra vale a Târnavei Mari. CÂMPIA LIBERTĂȚII Bărnuţiu ţine fulminantul discurs; -— insângerează sufletele cu imbărbăta- rea. Un protest din 40.000 de piepturi românești umple zările. Un cântec de redeşteptare din 40.000 de glasuri, gata să moară la orice atac! Inchipuirea nu poate să cuprindă marginile entusias- mului de atunci. S'au cerut drepturi... Se ştie ce-a w- mat... Fraţii de dincoace au luat și ei parte. Alecu Russo și Bălcescu, cel mai aprins dintre toţi luptătorii, au fost de faţă, Institutul Recunoștimţei De atunci, locul acesta pe care primă- vara îl înundă câte odată Târnava- Mare, poartă numele de „Câmpia liber- tăţii“, şi în fiecare an la 15 Mai, mari festivității au loc. O piatră arată locul. Se spune că sub ea sunt îngropa- te registre de-ale comitetului... Verdeaţa te îmbie, florile te cheamă şi. te pierzi cu pasul la susurul râului neobosit. Ajungi în crângul Mișca, unde un stejar gros cu o coroană impunătoa- re tinde mereu spre cer, îţi oprește v- chii. Sub el sa odihnit împăratul Iosif... Așa se spune... Taxa poștală plătită! în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908 -938