Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0044

VNIVIDSUL LIILPAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 








Ex voto spiritual 


Din ciclul „Renașterea“ 


Incerc să știu pe unde-ar îi să fie 
Cărarea 

Pe care să 'ntâlnesc răscumpărarea 

A nu ştiu ce din mine "n veșnicie, 


Mi-e sete să mă mai găsesc odată 
Departe 

Cu fiecare clipă-a mea în parte 

În toată-a ei esență distilată. 

S'o văd așa cum poate ea fusese 
Sortită, 

Şi nu cum am lrăit-o de chircită 

Pe drumurile mele ne 'nțelese. 


S'o 'ntâmpin cu o 'ncredere de-albină 
În floare 

În limpezimea ei stăpânitoare 

Şin toată strălucirea ei senină. 


Să fac din fiecare câte-o rugă 

Cu sborul 
Mai repede şi mai adânc ca dorul 
Și să le fiu cu fericire slugă. 


Și să “ngenunchi cu toată umilința 
În fața 

Icoanei lor în care dimineaţa 

iși oglindește Dumnezeu ființa, 


N. DAVIDESCU 





Note asupra 
operei de arta 


de ION BIBE)U 


Am putea stabili o opoziţie ireduotibilă între spiritele 
erudite sau didactice, judecână totdeauna realitățile 
prin mijlocirea tormule.or sau teoriilor, și spiritee care 
nemuiţumite cu rezultatele obținute până la ei şi con- 
duşi qe nevoia de emancipare de sub. tirania idelor în 
circulaţie, încearcă să vaua lucrurile cu ochi proprii, 
statornicind noi puncte de contact cu lumea. Vedem aci 
diterențierea unor structuri suietești divers contormate 
Și MU sutul ia UiUr iiaaucilțe vitiavUalt, rima Sunt, Li 
genere, spirite gregare; e. simt nevuia de a se sprijmi tot- 
deauna pe date streine, pe observații tăcute de alţii; ei 
nu tac de cât sâ reia discuţii odată incepute, să total.zeze 
concluzii, să rotungească, sarguutor şi corect, biianţuri. 
Contribuțiile tor proprii vor îi în genere limitate şi, în 
Orice caz, vor apare ca 0 pre.ungure Şi 0 incoronare a 
unor state stabuute de înaintași, Sp.rivele vii, însă, chiar 
daca li sar impune aceasta disciplină inteleciuaiă, presu- 
punand obedienţă şi inrpativa resuwansăa, nu poi siărui 
indelung pe cârari bătatorite şi, cea ce e mai demn de 
repinus, hu Se put resemna să ia ca punct de plecare al 
gândirii lor axiome stabilite de comoditatea gândirii 
curente, 

In judecarea operei de artă am putea distinge cu uşu- 
rință pe teoreticienii dominați de teorii streine, pe care 
le auscută, le Guasitică şi cârora, uneori, le dau soluţii per- 
Sonae, de scriitorii care in aiara oricarui sistem ae gân- 
dure iși aştern pe bariie rodui reilexi.loi lor asupra sru- 
MOSUui, ACCAScă in Urma CAlegOr.e UE NOLATI își dre de- 
Sigur semnilicaţia ei. in ce ne priveşte, o preţuim cu deo- 
sepire, vazand in aceste insesari de ganu marturii ale 
unor experienţe personale și aie unor comuniuni directe 
cu faptui artistic, independent de teorii estetice și con- 
suderagir erudite. Yom wmcerea deci, la rându-ne, câteva 
notari tugare, iragmente dinti'o viziune mai amânunţită 
asupra taptuiui artistic, 

Caracterul dominant al operei de artă ne apare a fi 
expresia concentrata şi Sinieucă a unei reaitayui ue viaţă, 
pe care in existenţa ue tuate zilele o intainim risipit, ne- 
coordonat şi adesea nesemnificativ. Elaborarea artistică 
extrage din acest material pe care viaţa il prezintă diiuz, 
trasăvurile lui esențiaie, exprimand in acelaz ump propria 
trăire a artistului in faţa acestei realităţi, insă potenţată 
Şi cundensata. be unae cahtaa pe care o au ataiea 
opere de artă, de a reprezenta momente de mare inten- 
state de viaţă. 


Spre deosebire ae viaţa sufletească obișnuită, care pre- 
supune o destăşurare evolutivă variabilă, de lungi peri- 
vade mocnite, vegetative, intrerupte de momente de 
criză sau de râscoluri interioare, opera de artă întâț.șează 
în deobşte un moment de iluminare sau de mare tensiune 
sufletească. Viaţa zilnică are deci momente lipsite de 
semniticaţie; arta nu înfăţişează însă decât  «esenţialul, 
euiminand datele monotone ale vieţii şi nereţinând decât 
momentele de mare râscoiire interioară. In viața noastră 
ințerioară se succed nenumărate momente în care, su- 
puşi nevoilor cotidiene și abătuţi sub povara nevoiior 
existenţei, trăim o viaţă lipsită de patetic şi adânc:me: 
opera de artă nu va răsfrânge aceste momente, lia va 
A.ege în schimb împrejurările în care, reve.ându-ne sin- 
guri. nouă înșine, printr'un fel de răsfrângere asupra 
noastră, trăim cu mare intensitate. in opera artistică se 
va răsirânge deci această precipitare de ritm care dă 
trepidanţă vieţii. Vedem prin urmare in opera artistică o 
răsfrângere nu a cotidianului incropit și tern, ci a inten- 
sităţilor răscolitoare de conştiinţă, Dar cum trăirea vege- 
tativă este nesemnificativă, desfășurându-se aidoma cu 
ea însăși, și cum numai momentele de dramă interioară 
oglindesc cu adevărat firea adâncă a personalității noa- 
stre, opera de artă va aicătui, prin răsfrângerea crizelor 
de conștiință și a iluminărilor, o sinteză de viaţă, o con- 
centrare şi o intensificare a intregei deveniri a persona- 
lităţii artistului. 

Vechii fiziognomonişti, Lavater cu deosebire, au  re- 
marcat că adâncul personalităţii unui om se reveează cu 
multă greuţate în timpul comportărilor noastre obișnuite. 
De aceia fizigmomonistul elveţian recomandă surprin- 
derea persoanei al cărui caracter urma să fie adâncit, în 
momente de deslănțuire  emotivă — furie, depresiune, 
desnădejde — care singure îngădue o observaţie amănun- 
țită şi exactă a subiectului, 





(Urmare în pag. uliimă) 


ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 
» 120 pe 6 luni 





Paul Cezanne 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezotanu 23-25 











Flori 





Războiul în literatura epică 


Nimeni nu mai crede astăzi că războiul 
este un simplu accident, o întâmplare ne- 
prevăzută, ca toate celelalte, care survine 
printr'un simplu joc al unui capriciu, Pa- 
cea este o fază de incubație a războiului, 
şi războiul este încă o condiţie de viaţă a 
omenirii : naturală, inevitabilă cași sorocul 
unei fatalităţi. Se poate amâna, se poate 
temporiza, dar nu se poate înlătura. Când 
sorții au căzut, cu pacostea unui blestem, 
războiul se trăeşte real, intens, paroxistic, 
printr'o explozie a firii, dincolo de limitele 
unei fiziologii normale. Omul în războiu 
este altfel, închipuit printr'o depăşire a 
lui însuși, exaltat, îndârjit, cu nervii ri- 
dicaţi la o tensiune maximă, cu o conştiin- 
ță care vibrează în ritmul unei tragedii. 
Războiul se trăește natural, cu izbucniri 
vulcanice aprinse de focul luptei, cu veri- 
ficări de caractere, cu eroisme anonime 


sincronizate de condiția gregară a exis-. 


tenţei. 

Războiul nu este prilejul unei ficțiuni 
artistice, ci mărturisirea unei realităţi co- 
pleşitoare.  Nedumerirea aceasta se pare 
că a avut-o odinioară și Toistoi, de vreme 
ce romanul lui „Războiu și Pace“ nu este 
o construcţie a imaginaţiei creatoare, ci. o 
operă studiată şi amănunțită, cu documen- 
te precise şi fapte adevărate, care-și găsesc 
locul potrivit în urzeala unei descrieri 
ilustrate de vigoarea unei viziuni lucide. 
Pentru a povesti bătălia dela Borodino, din 
1812, cu Napolecn, Tolstoi cu harta în 
mână, ca un ofiţer de stat major, recon- 
stitue pe teren fazele luptei, se documen- 
tează direct, culege informaţiuni orale... 





Profesorul N. 1. Herescu 
preşedinte al Societăţii 
Scriitorilor Români 


D. N. 1. HERESCU a fost ales pre- 
sedinte al „Societăţii Scriitorilor Ro- 
mâni”', Duminică, 29 Oct. a. c., în 
adunarea generală cu o majoritate 
de 106 voturi din 140 ale membri- 
lor prezenți, 

Literat, profesor universitar și în 
deosebi reprezentant al ideii de în- 
toarcere spre ciasicitatea latină, d. 
N. |. HERESCU este o personalitate 
de primul rang a culturii românești. 
Prezenţa d-sale în fruntea Societăţii 
Scriitorilor Români, fixează un mo- 
ment de noui nădejdi pentru titera- 
tură și cei ce se dedică ei, 


de NICOLAE ROȘU 


Emile Zola în „La Debâcle“ a dat icoane 
epizodice din razboiul ceia 1870, zugrawite 
cu amarâciune și polele cu un lusuru de 
naturalism șarjat. „be keu'" a lui H. Bar- 
busse cuprmae cronica pitorească a unor 
intamplari, cu un maternal uman dezamă- 
git şi aepresiv. Cartea devastată de un 
Scepucisin amar, scrisă de Louis kerdi- 
nand Celine, prezintă cetitoruiui, pe sute 
de pagini, o dizertape de diletantism tiio- 
solic. voziţia aceasta a iost anulată, de alte 
romane, mai de curând apărute. 

Dar nu o inventariere a nteraturii epice 
a războiului am nâdăjduit să desprinaem 
din aceste rânduri, ci numai se consemnăm 
iaptul că această literatură există în ca- 
drele unei viziuni naturaliste. 

Fenomenul nu s'a petrecut în aceiași 
formă şi la noi. Războiul precedent ne-a 
dat un roman al stărilor psichologice indi- 
viduale, şi un altul al consecințelor lui so- 
ciale. Deoparte drama sutietească, de alta, 
drama souală ivită după anularea vechilor 


erarhii dintre clase, după năvala arivis- . 


muiui în căutare de situaţii privilegiate, 
cu împestriţarea ideilor şi decadența va- 
lorilor morale care urmează în chip tiresc 
marilor zguduiri colective. Războiul pro- 
priu zis, epopeia eroică, mişcarea sutletu- 
lui transhgurat de condițiuni specifice, 
na intrat încă în literatură. Totuşi, su- 
biectul nu s'a perimat, dovadă actualiza- 
rea săvârşită de „Fata Moartă“ (Ed. Car- 
tea Românească) a d-lui loan Missir. Un 
scriitor cu reale posibilităţi de observa- 
țiune, cu surprinzătoare resurse narative, 
a cărui viziune naturalistă izbucneşte to- 
renţial, validată de experienţa tranșeelor, 
de însângerarea  conștiințelor orbite de 
psichoza luptei. „Fata Moartă“ este ceva 
mai mult decât un jurnal de front, şi nici. 
decum un roman construit după toată 
tehnica genului ; dar selecţionarea mate- 
rialului, cu punerea în evidenţă a semni- 
ficaţiei lui psihologice, face ca în această 
cronică să trăiască elementele esențiale 
ale războiului. 

O carte vie, cu oameni care trăesc în 
sublimul şi în ridicolul situației lor, cu 
ciudăţenii determinate de preocupări ba- 
nale și domestice, alăturea de înfruntarea 
adevărului hâd și brutal piăsmuit de fan- 
tezia ucigătoare. Războiul, aşa cum se 
desprinde din rândurile cărții d-lui loan 
Missir, este o ebrietate metafizică, un delir 
al puterilor tehnice, căruia îi corespunde 
în ordinea omenească triumful vieții asu- 
pra morţii. Faptul că această carte, ieșită 





(Urmare în pag. ultimă) 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEi 





ANUL XLVliile Nr. 44 
SAMBATA 4 Noembrie 1939 








Auto și instituţii _ Leg 300 i aere lea Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 
E — Costache Șt. Caragiale 
| i — Contribuţii pentru o mai bună 

C. cunoaștere a lui |. L. Caragiale — 


de ION DIACU 


Istoria culturii cunoaște unele cazuri nefericite în rân- 
durile celor aleși. Când și când, meticulozitatea, conștiin- 
ciozitatea — şi în oarecare măsură — şi curiozitatea unora 
sau altora, descoperă personalități ce-și binemerită re- 
cunoștința urmașilor, personalități care, prin capriciile 
unor împrejurări vitrege sunt trecute — în total sau în 
parte — în domeniul uitării. Una dintre aceste personali- 
tăți este şi Costache Șt. Caragiale. 

Mare animator al teatrului nostru în secolul trecut, cti- 
tor al teatrelor naționale din /ași, Bucureşti și Craiova, 
precursor al marelui Jon L. Caragiale — al cărui unchiu 
era — Costache Caragiale e așa de puțin cunoscut de noi, 
urmaşi cari datorăm atâta geniului său organizator, încât 
se poate spune că e necunoscut. 

„Puținele știri despre viața și activitatea sa, publicate 
ici-colo de unii cercetători improvizaţi, sunt mai toate din 
domeniul fanteziei. Total nepregătiți, cei mai mulţi din ci, 
cari au scris câte ceva despre el, au cules date doar prin... 
tradițiune verbală, metodă pe deantregul falimentară în 
cercetarea ştiinţifică. 

Studiul de față pornește, în primul rând, tocmai din 
acest îndemn de a-l pune în lumina adevărului, de a-l face 
cunoscut atât marelui public cât și celor cari se ocupă cu 
istoria culturii noastre și cari afirmă că Alecsandri este 
întemeietorul teatrului nostru, 


In al doilea rând, studiul ce am întocmit are rostul de a 
aduce la iveală o viață ce merită a fi ştiută de oricine, 
putând fi pildă de muncă și dragoste de ideal, pentru con- 
temporaneitate şi viitorime. 

In al treilea rând, cercetarea — cât de sumară — a ope- 
rei sale, se impune ca o necesitate pentru toți intelectualii 
români, ca să se ştie — odată pentru totdeauna — de unde 
îşi trage obârșia teatrul caragialesc, teatrul autorului „Nă- 
pastei“ şi „Scrisorii pierdute *. Căci ştiut trebue să fie de 
toţi că I. L. Caragiale nu este un fenomen unic, un feno- 
men de sine stătător, o întâmplare în evoluţia literaturii 
româneşti. 1. L. Caragiale a avut înaintași, așa cum spune 
și d. prof. N. Iorga într'un vechiu articol al d-sale!): 

* 

Născut în anul 1815, Costache Șt. Caragiale vede lumina 
zilei în Bucureşti, ca fiu al unei familii destul de nevoiaşă, 
și care cu vremea deveni şi destul de numeroasă: trei 
băeţi şi două fete. 

Fraţii lui Costache erau: Luca (Lucky după desmierdarea 
familiei), tatăl autorului „Scrisorii pierdute“ şi Gheorghe 
(Iorgu); iar cele două surori erau: Anastasiu şi Ecaterina, 

Tatăl lor, ștefan, fiu al unuia Vlidichio, venise din Gre- 
cia și se stabilise la noi, nu se știe când şi nici pentru cari 
motive. Costache spune într'o „Autobiografie“! a sa”), 
doar că tatăl său „pentru un singur capriț şi-a lepădat pă- 
rinţii, rudele, patria şi a rătăcit dela 12 ani“, Şi mai de- 
parte adaugă că era „un om plin de simţitate, un om cu a 
căruia viață şi-a făcut soarta abuz". 

Soţia lui Ștefan, mama copiilor, era Maria Nestor, ie- 
meie blândă, iubitoare de casa ei şi cu teamă de Dumne- 
zeu. Alături de soțul ei îndeplinea o pereche de părinți 
„d cărora toată vinovăția le era simţitatea și a cărora toate 
meritele se sfârşeuau la numirea de om“..., cum spune Coz- 
tache în aceeași autobiografie. 

Ştefan şi Maria, cu toate că nu aveau avere, cum reiese 
din chiar mărturiile lui Costache, au făcut totuşi tot ce 
le-a stat în puteri ca să le dea copiilor cultura trebuitoare. 
Fetele, cum era și moda pe atunci, n'au fost date la carte, 
ci au primit o educație „de salon“. Băeţii însă, au fost tri- 
mişi la şcoală, rând pe rând, la vremea lar. Dintre toți, cel 
care s'a distins şi care, mai ales prin inclinaţia-i pentru 
teatru, a ridicat mai târziu numele famiilei, a fost Cos- 
tache, cel mai mare. 





1) „Revista istorică“ an XX Nr. 1—9 din lulie 1934 p. 217— 
218: „O piesă a lui Costache Caragiale". 
„I. L. Caragiale n'a fost fără înaintaşi. 
chiar unchiul său Costachi“. 

2) E prefaţă la volumul „Felurite poesii de C. Caragiali.  Eși 
1841“ aflător în depozitul Academiei române: Mss. 3466 f. 1—22. 


Unul dintre ei, 





(Urmare în pag. ultimă) 


Co find 


Colpote din adânc, 

peste fântânile cu veninoase chipuri 
domoale păsări negre duc descântecele nopţii 
spre jezerul cu zile de argint. 

Cu dangătul limbilor albe, deschideţi, 
Clopote din adânc, 

isvoarele din melci şi din flăcări 

și duceţi-le glasul ne 'mpărţit departe 

sub punţile nemăsurate-ale luminii. 








Ciopote din tării 

rătăcit pe cărările lumii 

soarele stă în amiaza prea limpede-a cerului. 

Flori mistuite de jarul din aer ni-s inimi 

și gândurile pe viorile celestelor neliniști 

ne ard sub sarbedele-arcușuri ale umbrei. 

Clopote din tării, 

cu arome și rouă, chemaţi-ne marele foc spre aniury. 


Clopote de dincolo, 

trezit din vis a doua oară 

de-alungul râurilor îngheţate 

alunecă 'n vârtejul alb Dumnezeu 

Clopote de dincolo, 

goniţi-ne din staulul fără minuni 

(decând păstorii cu turmele sau înnecat în mustrarea 

pădurii) 

şim loc să intre Dumnezeu să viseze pe laviţa noastră. 

VALENTIN AL. GEORGESCU 





Ideea tradiționalistă este un moment esenţial în 
literatura românească modernă, pentru aceea că 
ea pune o foarte serioasă problemă de cultură. 
Tradiţia, dacă ne întoarcem la rădăcina cuvântu- 


lui, fînsemnează a lăsa „moştenire”, „a da în pază”. 
accepţie care 'se completează cu răspunsul la între- 
barea: Ce se lasă moştenire? Ce se dă în pa- 
ză ? Se lasă „moştenire” dela un om la altul, se „dă 
în pază”, dela o generaţie la altă generaţie, un a- 
devăr despre viaţa spirituală, pe care fiecare îl 
trece dela el mai departe cu acelaş sentiment al 
„cultului”, cu care l-a primit dela cei dinainte. 

Astfel se naşte cultura tradiționalistă în care a- 
devărul nu se găseşte, si se moşteneşte. „Găsirea” 
ar însemna pentru adevăr, că este izolat, legat de 
întâmplarea de a-l fi aflat un singur om, cu care se 
va şi pierde. Dar adevărul nu se poate pierde, este 
veşnic şi unul. Cei ce-l știu, nu l-au aflat ei, ci l-au 
moştenit, şi ca pe orice bun moștenit, îl vor lăsa, la 
vându-le, moştenire nestricată. Cum simţi că ai 
primit moştenire acest adevăr unic şi veşnic ? In- 
țelegându-l! In acest sens, Coomaraswany spune 
în articolul „The Philosophy of maedieval and 
oriental art”, publicat de d. Mircea Eliade în re- 
vista „Zalmoxis”, I, pag. 22; „Il have nothing new 
to propcund :; for such sa I am, the truth about 


art, as well as about many other things, is not a 
truth that remains to be discovered, but a truth 
that it remains for every man to understand”. 
(Nu am nimic nou să vă ofer; căci, după părerea 
mea, adevărul despre artă, ca şi despre orice alt 
lucru. nu este un adevăr care trebuie să fie des- 
coperit, ci un adevăr care trebuie să fie înţeles 
de fiecare om). 

Moştenim aşa ldar, un adevăr despre artă, pe care 
treluuie să-l înțelegem. Meritul excepţional al 
mişcării tradiţionaliste, este de a fi deslănţuit dis- 
cuţia asupra acestui adevăr despre artă, ca despre 
un adevăr al „culturii”, Se întâmplă însă că re- 
prezentanţii tradiţionalismului românesc nu sunt 
(în mod paradoxal), de acord asupra adevărului 
despre artă, deşi el este unul singur şi neschim= 
bător. Imprejurarear curioasă se explică prin 
matca de unde înţeleg să moştenească adevărul, 
„fiecare din cei doi reprezentanţi ai lui, cari sunt 
domnii Nichifor Crainic şi N. 1. Herescu. 

Isvorul fundamental pentru cultura şi arta ro- 
mâncască este ortodoxia, susține d, Nichifor Cnai- 
nic, iar d. N. I. Herescu crede acelaş lucru, despre 
clasicismul latin şi grec. Convingerile lor deosebite 
at se opun însă în întregime. In vreme ce d. Nichi- 
for Crainic recunoaşte valoarea generală a 
clasicismului pentru cultura românească, subor- 
donând însă această valoare ortodoxiei, d. N.I. 
Herescu nu acordă nici o valoare ortodoxiei; mai 
mult, o socoate primejdioasă pentru cultura româ- 
nească începătoare. 

După ce constată că este primejdios „misticis- 
mul înfrățit în vremea din urmă cu ortodoxis- 
mal”, declară : „Luând astfel poziţie făţișă şi fără 
nicio reticență împotriva valului de misticism ca- 
re ameninţă să pătrundă în literatură, în filosofie, 
în publicistică, la universitate şi aiurea, nu facem 
decât să punem datele unui proces care abia se 
deschide. El va îi lung şi aprig”. (Pentru clasicism, 
pag. 110 şi 113). 

Desiăşurarea unui proces, „lung şi aprig”, pe care 
îl prevede d. N. 1. Herescu, înzlţă în ochii citito- 
rului seriozitatea problemei pentru că şi d. Nichi- 
for Crainic are acelaş absolut al intuiţiei, când a- 
firmă : „Şi cum noi ne aflăm geografic în Orient, 





CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 





Poezia tradiționalistă 


A. Clasicism 


şi cum prin religia ortodoxă, deţinem adevărul lu- 
minii răsăritene, orientarea noastră nu poate îi de- 
cât spre Orient, adică spre noi înşine, spre ceeace 
suntem, prin moştenirea de care ne-am învredni- 
cit. Moştenim un pământ răsăritean, moştenim pă- 
rinţii creştini, soarta noastră se cuprinde în aceste 
dale geo-antropologice”. („Puncte cardinale în 
haos”, pag. 103). Adevărul pe care ni-l oferă miş- 
carea tradiționalistă este cuprins, deci sau în cla 
sicism, după convingerea d-lui Herescu, sau în or- 
todoxism, cum crede d. Nichitor Crainic. Sar pă- 
rea că, la punctul acesta de răspântie, trebuie să 
decidem: vom apuca spre unul singur din cele două 
adevăruri sau vom încerca o sinteză. Fără a anti- 
cipa, lăsăm deocamdată deoparte, atât argumentele 
d-lui N. 1. Herescu, cât şi ale d-lui Nichifor Crai- 
nic şi recurgem la ajutorul principiilor : vom mer” 
ge adică la origini, la ceeace a fost la început, la 
auroră. 


Să vedem deci ce este clasicimul şi ce este creşti- 
nismul, în sens tradițional, fără intermediul unor 
interpretări moderne, ci să-l înțelegem în însăşi 
mentalitztea aurorală a  „întemeetorilor”.  inte- 
meetorii sunt. aceia cari au primit adevărul de 
sus, care nu l-au moştenit dela oameni, semeni 
de-zi lor, ci l-au căpătat prin har. A fost pentru 
greci harul Olimpului şi a fost pentru creștini ha- 
rul Muntelui Măslinilor. La greci, harul Olimpu- 
lui, cu aproape 700 de ani a. Ch., sa exprimat 
printr'un poet, bătrânul Hesiod: 

ÎI 32 ze magitvos tori Atari, Ade Exyevaula, 
zvări, aidcir, ze dece oi "Oiupnev Exow: 

(la seama că există o fecioară, Dreptatea, fiica 
lui Zeus, cinstită şi preamărită, de zeii cari stăpâ- 
nesc Olimpul). Lucrări și ziie, vers. 256, 237. 

Dreptatea aceasta este de natura revelaţiei, pen- 
tru că ea a coborit în om, Sa luminat pentru om. 
după cum poetul instrueşte în alt loc: 

'avbgwmoiai Biăoxe iz, îi modv plazr) 
"igveraL 

(Zeus a dat oamenilor dreptatea, care este binele 
suprem). id, vers. 279—280. 

In sfârşit, spre a înţelege ce este în sine însăşi 
areptatea şi prin ce metodă o aflăm în noi: 
ci “par mană Tea &vijp hp rană TaUXwy 
1, Bă vox Bovih ră Boveuoavri naxioTn 

(Omul care gândeşte răul împotriva altuia, con- 
tra lui însuşi gândeşte răul, căci gândirea este, 
înainte de toate, rea pentru cel care o gândeşte). 
id. vers. 265—266. 

Acesta este adevărul clasicismului grecesc, de na- 
tură revelată, fiindcă este transcendent, ca şi al 
celui latin : gândirea justă — binele suprem ! Tot 
ceeace ştim despre clasicism, tot ceeace ne-a lăsat 
moștenire, este acest eveniment auroral, acesi 
principiu al gândirii juste. El străbate toate mani- 
festările spirituale ale anticilor, fiindcă pe el se 
întemeiază antropologia greacă cu Socrate, Platon 
şi cu ultimul din şirul or mare, Plotin, care încear- 
că să transforme în religie, filosofia dialectică. La 
zei este logosul; întruparea logosului în om este ra- 
ţiune; întoarcerea raţiunii la logos se face prin ju- 
decata justă, prin dialectică. „Dialectica ne ajută să 
cunoaştem binele suprem, şi contrariul său şi tot ce 
se subordonează binelui și contrariuimi său; ea 
defineşte ceeace este veşnic şi ceeace nu este veş- 


și creştinism 


* nic, folosindu-se de cunoașterea generalului, iar nu 


a particularului. Ea ne fereşte să ne rătăcim prin- 
tre datele lumii sensibile şi ne statorniceşte în in- 
teligibil (logos), unde, odată ajunşi, ea şi-a împli- 
nit misiunea, Dialectica ne apără de minciună şi 
ne hrăneşte sufletul în grădina unde nu se spune 
decât adevărul. (Ey 7â sot dimYetas meâiw) 
(Eneade, I, 3). 

Amintim că Plotin nu face decât să comenteze 
pe Platon, în efortul de a transforma filosofia dia- 
lectică în religie. Platon însuşi, în eschatologia sa, 
condamnă sufletele care n'au putut să se înalțe, ca 
să vadă unde este grădinu adevărului. (70 divihe! 
ac tăsiy nediov 0 g7!.) şi care deci nu s'au iniţiat 
în sontemplaţia rezlităţii divine. 

Reţinem iarăş un element auroral al culturii 
greceşti, dialectica, metoda pe care o oferă rațiu: 
nea, spre a stabili în om justiţia. In 'sens dialectic 
se spune despre clasicism, ică el este ordine, propor- 
ție, armonie, că omul este măsura tuturor lucruri: 
lor, că lumea este „cosmos”, sumă de legi mani- 
feste în „muzica sferelor”, în acest sens s'a format 
conceptul „homo sapiens” şi s'a postulat „fiat justi- 
tia, pereat mundus”. 

Să căutăm şi principiul auroral al ereştinismu- 
lui, care s'ar părea că este opus clasicismului. 

Ne vom (indrepta la fel ca pentru viziunea greacă, 
la ceeace s'a spus la început, că este creştinism, de 
către întemeetorii săi, aceia cari mai ales s'au con- 
vertit. Multe personalităţi ale lumii păgâne, au 
părăsit brusc concepţia de viață a antichităţii şi 
au trecut cu ardoare la creştinism. Cum se face 
că nu-i oprea în loc, ca dela o mortală greşală, 
dreapta judecată, raţiunea însăşi pe care Zeus o 
dăduse oamenilor, ca să stăpânească pământul, 
măsurându-l? Prin ce mister s'a prăbuşit un im- 
periu întemeiat pe justiţie? A fost întradevăr o 
nouă justiţie care a rămas să domnească mai 
departe pesie ruinile lumii antice? Să ne adre- 
săm 'Sfântului Augustin, ca unuia care, la înce- 
put găgân, s'a convertit ia 'creştinism, în plină 
maturitate, după ce asimilase, printr'o superioară 
instrucție, toată cultura veche. Ceeace el spune 
despre creştinism, este mărturisire „coniessiones”, 
un altfel de adevăr, ivit în spirit, după ce cunos- 








LITERARĂ 


4 Noembrie 





cucuse în întregime, celălalt adevăr al clasicismu- 
lui, Sf. Augustin porneşte tocmai dela încercarea 
filosofiei greceşti de a se constitui în religie, în 
neo-platonism. El mărturiseşte pentru ce a trebuit 
să părăsească neo-platonismul, treapta ultimă-a 
justei gândiri greceşti şi să treacă la creştinism. 
Se mărturiseşte Sf. Augustin, referindu-se la ope- 
rele filosofilor neo-platonici : „Că înainte de toate 
veşniciile şi deasupra tuturor veşniciilor, Fiul 
Tău unic rămâne neclintit, veşnic ca Tine, şi 
că sufletele spre a îi fericite, se împărtăşesc din 
„plinătatea Lui” şi că spre a fi înțelepte, sorb din 
„înţelepciunea permanentă în sine”, aceste lucruri 
se află în cărţile greceşti. Dar că a fost omorit la 
vremea hotăsită, pentru cei păcătoşi, că Tu, 
Doamne, nu ţi-ai cruțat pe Fiul Tău unic, şi că 
ni L-ai dat pe El peniru noi toţi, aceasta nicăeri nu 
este în ele. Pentrucă ai ascuns aceste lucruri în“ 
țelepţilor şi le-ai :desvăluit numai celor săraci şi 
plăpânzi, pentru ca să vie la El cei cari suferă şi cei 
cari-şi poartă povara, ca să aibă ajutor dela EI, 
pentrucă El este blând şi smerit în inima Lui; 
pentrucă EI învaţă să meargă către dreptate, pe 
cei slabi şi arată calea celor blânzi, El ne vede umi- 
linţa și durerea și ne iartă toate păcatele”. (Con- 
fessiones, VII, 14). 

Dacă autorul citat ar fi încercat să se despartă 
de elinism, pe temeiul că religia creştină oferă o 
cule superiozzră spre transcendenţă, i-ar îi fost 
greu s'o facă, din moment ce însuşi nco-platonis- 
mul oferă toi o metodă de transcendere. Aşa se 
explică pentru ce, mai târziu, în Evul mediu, de 
pildă, la o nouă întemeere a creştinismului, aduc 
foloase deopotrivă Platon, Aristotel şi Plotin, 
alături de ale Sî. Augustin și ceilalți sfinţi pă- 
tinți; pentrucă o zrmătură dialectică a creştinis- 
mului s'a făcut cu ajutorul gândirei greceşti şi la- 
tine. Elementul diferenţial al adevărului creştin 
de cel antic rămâne deocamdată în această nouă 
cale de a ajunge la dreptate: nu a raţiunei, ci a 
smereniei, a inimei blânde, căreia i se iartă pă- 
catele de către Fiul lui Dumnezeu, care este altul 
decât logosul grecesc, „quoniam mitis est et humi- 
lis 'corde”, Dar cititorul nu trebue totuşi să se gră- 
brască, socotind că poate să se decidă între cele 
două poziţii; adeptul exclusivist al clasicismului me 
va putea obiecta că umilinţa icreştină este un alt 
aspect al înfrângerii sub destin din tragedia greacă; 
că păcatul originar se coniundă cu destinul şi «că 
suferinţa însmenează purificare faţă de destin, ca 
şi 'faţă de greşala adamică. 

(Va urma) 
CONSTANTIN FANTANERU 





Posta redacţiei 


V. T. Snagov: „Incercările” trimi- 
se vădesc un robust talent în plină incereaţi. 
îormâție, căruia-i  prevedem fru- 


moase şi substanțiale creații întrun nespus că putem 
viitor apropiat. „Sbor frint” este 0 g-tale dorință: iscălitura, chiar așa 
mutilată cum e. Dealtfel, e tot ce-am 
Arghir Tonea: „Tcamna” d-tale e putut reţine din cele două pagini 


bună chezășie. 


mult prea desfrunzită ; samănă mai de manuscris. 
muit a iarnă. Şi nu putem admite 
contrafaceri. 

Mihail Ştefănescu: 
ice colaborare. Nu se poate pu- 

ien. 

Mircea Ioanid: Aşa ceva nu pu. teoria II-a: 


tituții care au organe de publicita- 
te” mai slabe de inger! 


Aurel 


Marian Beja: 


Toni ă 'T. N'ou: Suntem bucuroși intrun noian de stângăcii. 
) satisface Sara celelalte, aceleași observaţii. 


Em. Orleanu: Pentru completarea 
ciciului, am dori: şi-un „requiem” 
Cu adevărat extern”. Pe când? 

_Miwcea Macovei: TU € „LAUIS £ 
părere cu prietenii dumitale din ca- Caltăţi în arta versiticaţied, alăiruri 
„Să tot fi fost pela de o frumoasă semsibilitate. Cu mai 
tem publica. Incearcă la alte „Ins- anul una mie opt sute... 
Săvulescu- Văleni: 
Baba varba” este scris întrun ritm teptăm. 


Nepublicabil. Mai vioi din care scapără pe-alocuri ima- 


gini proaspete. Păcat că se pieră 


Pentru 


Maria Nic, Popescu: Bucăţihe tri- 
milse sunt pline ide un lirism smeer, 
însă tratanua lor este lipsită de teh- 
niză litenată și de lcomprehensiumne 
a stilului. 

Gheorghe Zaharia: Din ,„„Cânvee 
Sunt, de anseaș pmntru Cornelia“ se întrevăa alese 


multă migală şi răbdare, s'ar fi pu- 
„De-a tu: da iceva mai bun, cetate şi aş- 








Cronica ideilor 








Fragment din „Realitate și Eroare“ 


Dacă spunem că orice cercetare a rea- 
lității şi a adevărului, trebue să fie una 
metafizică, înțelezem să combatem cre- 
dința că logica omenească este capabilă 
să ne descopere certitudinea, 'că certitu- 
dinea, deci adevărul, sunt posibile omu- 
ui aici şi anume cu rațiunea aczasta, 
cum crede Hegel. O întrebare metafi- 
zică nu consideră niciodată drept su- 
premă şi ajunsă realitate datele cu- 
noașterii, cunoscutul.  Metafizica se 
ocupă cu cunoașterea realității însăși, 
dar nu cu înregistrarea logică și clasi- 
ficarea teoretică a realităţii cunoscute, 
aparente. Că realitatea este familiară și 
intim legată de cunoaştere nu de cunos- 
cutul aparent, iată o atirmațiune în sen- 
sul adevărului pe care Hegel nu a res- 
pectat-o. 

Incercând să întemeieze o filosofie a 
rațiunei pure, detaşată de cuncszutul 
care oferă elementar, atâtea surse su- 
biectiv imaginiste, Descartes mai întâi și 
Husserl în zilele noastre, au făcut meta- 
fizică veritabilă. Ei au urmat sensul cu- 
rat al metalizicei şi s'au ocupat „cu ade- 
vărat'* cu cercetarea adevărului și a 
realităţii certe. Următoarea diticultate 
intervine însă în cadrul înţim al preocu- 
părilor lor, dealtfel atât de autentice 
pentru cunvaşterea adevărului : Descar- 
tes porneşte dela geometrie, Husserl de 
la aritmetică, geci amândoi dela ade- 
vărul scos prin deducţiune, adevărul 
matematic. Acest fel de adevăruri sunt 
pontulate veritabil metafizice, evident 
nu sunt fapte din realitatea aceasta — 
nu realitatea faptică este deci postulată 
ca principiu al adevărului și al reali- 
tăţii. O atare eroare grosieră (făcută de 


de MIRCEA MATEESCU 


Hegel) metafizica husserliană o denun- 
ţă concludent. Husserl se referă la un 
postulat metafizic esențial superior re- 
alității vulgare, căruia poate să i se o- 
tere, în câmpul realităţii faptice Grept 
criteriu — în planul metafizicei (şi atât 
cât este metafizic) rămâne totuşi un 
simplu postulat, oricât ni s'ar părea de 
superior în ordine metafizică, Orice 
postulat urmează a fi depăşit de cu- 
noaștere, indiferent dacă a putut fi va- 
labil în mod quasi-absolut pentru cu- 
noscutul faptic. Ca valoare metafizică, 
în comparaţie cu acca realitate care se 
confundă cu idealul, idealitate şi reali- 
tate neînsemnând în ultima analiză a- 
ceeași supremă esenţă a adevărului, în 
acezt sens vorbind deci, — orice postu- 
lat este, până la urmă, flexibil. Valoarea 
metafizicei și imensul ei preț practic 
chiar de acolo trebuesc identificate, 
Postulând, într'o fericită evoluţie, teze 
ontologice şi rnetafizice cât mai con- 
forme cu realitatea, funcțiunea metafi- 
zicei nu încetează niciodată a se men- 
ţine întreagă, destinul ei fiind de a fun- 
damenta la nesfârşit realitatea faptică. 

Dacă acesta e:te singurul adovăr pe 
care-l socotim, cu destulă precauțiune 
însă, ca absolut, concluzia nu poate fi 
decât temopralitatea și precaritatea e- 
senţială a oricărui postulat. Husserl 
chiar dacă ar fi izbutit o descriere a e- 
senţelor din care elementul naturalist 
psihologicist (generatorul metafizic al 
eroarei şi al incertitudinei semnalat ca 
atare de Platon) să fie eliminat radical 
— încă rămâne deschisă problema ade- 
vărului şi a realităţii în sine, pentrucă 
toată cercetarea fenomenologică a iost 


întreprinsă pe temeliile aparenţei ne- 
zdruncinate ale matematicei pure și ale 
metodei deductive, deci  pornindu-se 
dela acest postulat. Suntem oare siguri 
însă despre eterna lui valabilitate? 
Apoi, o altă întrebare: sunt adevăru- 
rile deductiv matematice tocmai atât de 
obiecțive ? Intrebare care conduce la 
una mai radicală pentru aceste conciu- 
siuni: adevărul matematic obiectiv se 
poate detașa oare de subiectul care îl 
emite și care îi atribue această obiac- 
tivitate ? Revenind da tema criticismu- 
lui kantian, pe care dealtfel am împăr- 
tăşit-o în această lucrare, nu este oare 
încă de aceeași neistovită actualitate să 
ne întrebăm dacă putem cunoaște o- 
biectiv, în sensul obiectului tranzen- 
dental kantian, cu mintea aceasta a 
noastră, osândită a fi ca atare, cu con- 
ştiinţa aaceasta a noastră, contaminată 
genetic de elementul subiectiv — ima- 
ginist? Lăsând de o parte rezervele 
einsteiniene asupra vitezei, dar lucră- 
rile matematicianului Milbaud nu ma- 
nifestă oare acelaşi scepticism față de 
validitatea obiectivă şi absolută pe care, 
deobicei, o acordăm adevărului mate- 
matic?  Milbaud vorbește de raportul 
dintre „creșterea'* neîntreruptă a con- 
ştiinţei şi convenţionalismul și aproxi- 
maţia abstracțiunilor numerice, mate- 
matice. lată câteva rânduri semnifica- 
tive : „pe scurt, în această manieră de 
a interpreta semnificaţia numelor, indi.- 
ferent dacă este vorba de limbajul u- 
zual sau de acela ştiinţific, numele de- 
semnează lucrul necunoscut, sau parțial 
întrezărit, care ni se oferă: semnificaţia 
obișnuită sau definiția ştiințitică se mo- 
difică şi se corijează fără întrerupere 
pe măsură ce cunoașterea noastră creş- 
te 1)”, Amintind de rolul imaginei, deci 
al ervarei în formațiunea conștiinței, 
Milhaud consimte că „în câmpul ideilor 
senzațiuniie și imaginile care pătrund 
conştiinţa alcătuesc spiritul ca atare, în 
agregate“, ceiace duce la concluzia că 
„numele concrete sau abstracte desam- 
nează pentru el (n. a. pentru spirit) to- 


talități al căror conținut (spiritul) însuşi 
a voit să le curme“. Insistând decpo- 
trivă asupra  „evoluţiunei conștiinței“ 
care atrage după sine pe aceca a ade- 
vărului obiectiv, Fr. Paulhan scrie de- 
asemenea că numai „căutând elemen- 
teie lumii și raporturile dintre cele mai 
abstractie, fără a ține socoteală de com- 
binațiunile dintre ele putem ajunge la 
o unitate oarecare“, Insă „dacă sar pu- 
tea foarte bine ca aceiași calitate de 
elemente, ce o lege abstractă foarte 
unică să țină de fondul realității“, nu 
este mai puţin adevărat că „numai con- 
siderând-o ca atare putem dobândi o 
ideie suficientă despre lumea reală“ ”), 
Dacă legile matematice au această va- 
loare aproximativă, acelaşi lucru se poa- 
te spune despre acelca biofizice. Pre- 
iutindeni, obiectivitatea adevărului este 
legată de subiectivitatea conştiinţei, 
pretutindeni eroarea apare necesară, 
intim legată de apariţia adevărului, 
pretutindeni ipoteza dualistă kantiană 
se menţine nezdruncinată“. 
Continuând pe Husserl și încercând 
o ontologie radicală, Heidegger a înte- 
moiat existența în sine pe postulatul 
unor sentimente fundamentale, în stare 
să înfioare, stimulând-o a se produce 
existenţial, transcendența omului, adică 
transcendența exiztenţii însăși, pentrucă 
omul este singura exitență în înțeles 
heideggerian. Și acest postulat s'ar pu- 
tea să fia adevărat. Însă „anxietatea“ 
şi „teama“ producând „sentimentul fi- 
nitudinei între naştere şi moarte“, a- 
ceste postulate ale ontologiei lui Hei. 
degger, chiar dacă ar fi reale în sens 
metafizic, adică absolute, epuizează ele 
oare realitatea însăși ? Urmează să a- 
firmăm că realitatea quasi-absolută a 
aceştor postulate ne ajută să cunoaștem 
mai puţin fals, atenuând coeficientul 
eroarei însă fără să-l anuleze radical. 
Modul nostru de a raționa apare astlel 
tocmai opus întregei metafizice prekan- 
tiene, în special aceleia spinoziene. Ast- 
fel judecând, adică „more metafisico“, 


cap a E e pb e a n e CE e E CI E DE a ea E PEPE 


adevărul devine un grad al eroarei, v 
minus-eroare, iar nu eroarea un minus- 
adevăr cum afirmase răspicat Spinoza : 
credință pe care a regăsim dela Parme- 
nide până la Platon şi, aceeași, până la 
Descartes. 

Lăsând deoparte ca neconcludenţi şi 
neinițiați autorii care n'au lăcut meta- 
fizică sau nu i-au înțeles natura şi va- 
loarea practică, adică pe fenomeniști, 
considerând apoi efortul metafizic pre- 
kantian care a ţinut seamă, cu varia- 
iuni de temă fără importanţă esenţială, 
de observațiunea că eroarea este o lipsă 
a adevărului, fără să-i poată tăgădui în- 
să existenţa necesară; considerând apoi, 
pe de altă parte, efortul, tot atât de ve- 
ritabil metafizic al fenomenologieci mo- 
derne, de a „purifica“ realitatea de cle- 
mentele subiectiv naturaliste care o 
conjugau cueroarea, socotim că ipoteza 
dualistă se menţine întreagă, că adevă- 
rul şi eroarea există deopotrivă în ace- 
laș rang metafizic şi poate cu acceaşi 
funcțiune : stimularea energiilor spiri- 
tuale, pentru aflarea realității însăși. 
„Multiplicitatea  fonciară a valcrilor“ 
de care vorbeşte Eugene Duprâel într'o 
lucrare recentă ?) nu trebue înțeleasă 
în sens fenomenist, prozaic, empirist, 
așa cum pare să o înţeleagă uneori acest 
autor, Dupreel ajunge până la urmă la o 
„concepție pluralistă a valorii“ posibilă 
în ordinea realităţii faptice însă impro- 
prie în ordinea înţelesului metafizic a] 
termenului valoare. Pentrucă raportând 
înțelesul de valoare a noţiunea de ab- 
solut, proprie metafizicei, nu putem afla 
decât două valori, nu „mai multe“. Intre 
adevăr și eroare, — cei doi poli ai rea- 
lităţii absolute, — se sbate dramatic în- 
treaga existenţă și realitatea omului. 
Adevărul şi eroarea sunt cele două va- 
lențe absolute ale lumii. 


1) Lucrare apărută zilele acestea în editura 
„Universul Literar“, 

2) v. Dupreel: „Esquise d'une philosophie 
de valeurs“. Alcan, Paris, 1939 p. 103. 


1939 


—=— 4 Noembrie 





(n „Arabă 
Pa: AC, 


În lunca unde visam 

visul în cure te cunoşt::am, 
cu sabia descriind paradisul 
a sosit albastrul. trimizul. 


Rătăceam pe aprocpe de lacuri, 
zin pădurea veche de veacuri, 
numai cu vizul. Noi doi. 

Ne luase cerescul şuvoi ! 


Dar moartea văzu cum treceam 
prin şoptirea pădurii ce ascultam. 
Ea văzu. Şi aibos:rul, trimisul, 
mi-a ucis fericirea și visul. 


În lunca unde vizai mai an, 
doarme limpedele meu mă:gecam : 
prin pânza cerurilor eee, 

grea ploaie se cems! 


x 


De ţi-ar sta șoimul pe umărul drept, 
ai fi solia pe care o aştept 

cu czrul pe buze, cerul știind 

și ca îngerul ferice find. 


Solia vine prin s'reini 

trasă de lebede și pinguini | 

Solia vine prin păduri 

puriând zdrențe şi regești vechituri ! 


Ah, solie de moarte, străbuno. 
toba ta bai-o şi sun'o 

şi sun'o şi baie-o nebun, toboșare 
că frigul se lasă 'n oscioara ! 


NOTE 


Dragostea mea cu cerul se certa 


că'n străucire nu-i chip s'o întreacă, 
Grele cuvinte şi-au spus, Și grele cădeau 


cuvintele — stele în seara să-acă. 


Eu moartea conlemplam neștiind a trăi 


sau visam dus în camuri, deparie.. 
Dragostea mea și cerul se cestau 
si meditam, așleca!t peste mcarite. 


Când ia sd:obii, nu-mi dau seama: 


dar căzu cerul za u:ci:caul din mîinile unei fe:e. 


Dragostea mea era uitara și sânge, 
scădată în apele iadului, Lethe.., 


x 


Sub dulcea cătare a matusii 
ne plimbam, doi amanți. 


Am vru! s'o desmieid cu mâin'le visului 


și p'ângeam, fără să şliu dece. 





După înmormântare, viaţa îşi reluă 
cursul normal în casa Zanchirei; de 
ochii hargatelor, femeea mai simula 
uneori că plânge, dar, în curând, amin- 
tirea lui Gora se şterse ca o umbră în 
inima gospodinei ; singur Triton nu pu- 
tea şi nici nu voia să-l uite pe fostul său 
stăpân. De multe ori, noaptea, se trezea 
şi avea impresia că Gora a intrat în 
odaie şi că bâjbâie fără astâmpăr prin 
unghere. Atunci, servitorul tresărea 
şi-și făcea încet cruce, 

Liniștindu-se, încerca să adoarmă din 
nou și, cum nu reușea, gândurile înce- 
peau să-l chinuiască. Fără să ştie dece, 
Zanchira se ferea de Trifon. Il simţea 
ostil și, din cauza aceasta, îl persecuta 
oridecâteori i se oferea prilejul, însă 
nu găsea nici un pretext ca să-l conce- 
dieze, căci hargatul îi asculta întotdea- 
una, fără să crâcnească, poruncile. Lu- 
crul aceșta o exaspera pe Zanchira şi-o 
determina să se plângă mereu lui Maf- 
teiu. 

— Avem duşman în casă, omule ! Tri. 
fon acesta se preface că e supus și as- 
cultător, dar îl simt după ochi... Câte- 
ocată, mi se pare că privirea îi sticlește 
de răutate. Cred că, dacă i-ar sta în pu- 
tere, m'ar ucide, — îi spuse ea într'o 
după-amiază lui Mafteiu. 

— Dă-l naibei ! Ce ne pasă de dânsul? 
— şi, enervat, aproape că-şi ruse o 
unghie în lemnul atumat de vreme şi 
scrijelit al mesei. 

Matteiu se temea şi el de Trifon. 
Uneori, ar fi dorit să aibă o explicaţie 
definitivă cu fratele Varvarei, încă, când 
ajungea la adică, bătea în retragere şi 
se mulțumea să-l injure în gând. 

— S'au isprăvit lemnele, — spuse fe- 
meea după o lungă tăcere. — N'ai vrea 


să te duci tu la pădure, că 'n Triton 
n'am nici o încredere ? 
— Bine, m'oiu duce eu. Vremua-i 


frumoasă şi drumurile bune, că omătul 
s'a bătucit îndeajuns. 

A doua zi, Matteiu se sculă cu noaptea 
în cap şi înhămă la sanie caii. Varvara 
îi ajută să iasă din ogradă și 'nchise 
poarta după dânsul. Drumul cra într'a- 
devăngbun și sania sbura peste crusta de 
zăpadă îngheţată. Sielele licăreau prie- 
tenește pe cerul limpede şi dealurile 
odihneau liniștite. Rar când câte-un 
câne, trezit de ciinchetul clopoţeilor 
dela sanie, lătra somnores prin aerui 
curat ca o apă de munte. Mafteiu pocnea 
vesel din biciu şi sania stura tot mai 
repede. In curând, ajunse pe platou şi 
lăsă caii la pas. Cerul se lumina acum 
în partea dinspre răsărit; peste puţin, 
un șuvoiu de sânge inundă orizontul, 
scăldând câmpiile într'o gingaşă văpaie 
trandafirie. „Va [i o zi frumoasă, o zi 
senină și caldă !“* — îşi spuse fericit flă- 
căul și, îmbătat de priveliștea dimineţii, 
nu se mai gândi la Trifon. Caii scoteau 
aburi groși pe nări ; umbra lor albăstroa 
ușor zăpada. Un deal greu de urcat veni 


DEC D SI, ard 
: N es sl ata. 

RS SIR N 

ati aa N 








Nu te uzca sfântă lacrimă: 

văzut prin line tciui e încân:are, 

cum, în auz, copacul i-o elegie, 

cum, în moara, fericirea e fără hotare. 


Pe un pat de nouri vei fi cuicală, 

paseri vor cânta în colivia ce-ească 

și, în genunchi la pic:carele tale, cră.aso, 
mătile s'or pomi să coboare, să c:ească, 


+ 


Am stat ca o stună de piatră, ziua todă... 
nu se “n'âmpla nimic, n'mic, ziua toată... 
Am vrut să cuvânt ve:daţai din livede... 
Vai, eram palid ca moruul. se veda. 


Și te plimbai pe ceruri, gânditoareo... 
scete puslie : 

erai blânda lună înclinată peste noi, 
da: ce-ai ajuns pe umă ? Și apoi? 


sau pe câmpia de 


Nu mai cânta romanțe. 

Gustul pentru lucruri pu'rede 

mă omoară. Te întoa:ce! Măzoară 
timpul care începe să ardă, să doară, 


DUBITO... 


In lacuri, una câte una, 
stelele cad, se clatină luna; 
fzntoma iubirilor moarte 


UNIVERSUL LITERAR 


Să vie ai amu:gului juzi 
si paiura nopții pe ramuri 
și vid:a cu ochii cei cruzi 


Cade piatra, copacul cade, 
cad sorţile triztei Armade, 
ncpțile mele se dau afund, 
vultani ce în slânci se ascund. 


Al valurilor înger din lunire 

se ridica la ceruri ca un munte, 
Marinarii jucându-se 'n zaruri 
cădeau în adânc, în amaruri, 


A luat noianul anii mei, junii... 

şi nu-i mai văd, aducere aminte | 
Prin codri nu se zăreş!e 

a lunii palidă ginte,,. 


Doamnă Tinerețe, nu aud 

al cobuzului cântec, nici couval fermecat. 
Peste ale toamnei morminie, 

solemnele ceruri s'au tulburat, 


Uite harta, siâsia!ă-i bine : 
inima la sud, printre verbine... 
Și no:dul, vai, no:dul nu mai e! 
Fruntea-i sub cs zodie ? 








Doar setea nu vrea timp, nu vrea cară, 

sstea-mi bolnavă, fina trestioară ; 

vecia o vrea, o sorbitură dacă mai el 

Şi mari ce setea mea? Și încă mai ce? 


ROMANTICA 


O adiere peste moartele flori. 
Nevăzutule giulgiu de aer cum înfiori ! 


Se suie suilelul chiparoaselor 


în cetatea sielelor, a mincinoaselor. 


Era demonul, tmbadurul acel 


| ce călărea către îndoliaiul castel. 
* Drumule alb, cu mortuare trăsuri, 


pierde-te prin păduri | 


Unde-i îngerul ce lucejeri aprinde, 
să lumineze nopțile murinde ? 


Inflăcăra:ul înger joacă și saltă 


- într'o lume aliă. 


JURNALUL UNEI DEZAMAGIRI 


Mi-e grozav de dragă Unda, 


şi pădurea cu jucăușele-i neamuri, 


se cufundă în ssară, în soarte. 


Plecă un înger, veni o ctută, 


veni şi noaptea pe albas'ra-i piulă 
cum tremură valui azi ca şi ieri, 
cum vor să-l d>stame amarele vreri | 


Și eu vă caut cu priviri abălute, 


cau! iubirile necunozculte : 
ah, tu eşti floare, tu sânziană, 
ozi poale că tu a:giniie mreană ? 


Spre nemern:ce țărmuri mă duce 

aztă fo-mă ce a înger: aduce, 

Poaie-i voia spaimei ca îngeri creează; 
dar biciuşca lui mi-l adeverează. 


Sunt încetul, melcul, care pleacă 

spre țărmuri nemernica, sub luna bu:macă... 
Arbore ştii taina, isvorule ştii 

taina ocsan:celor cochilii, 


Și mă poartă îngenul spre lac 
unde cerurile se deztac, 
Dincolo da morţi, departe de vii, 


la întrebărila cenușii, 


x 


Matitieiu 


in faţa lor și Mafieiu sări sprinten din 
sanie ca să meargă alături de cai. 


-—— Hai, voinicilor, hai ! — îi îndomnă 
băietanul, mângâindu-le coama învo!- 
burată. — Hai, fraţilor! 


Şi răsări soarele, 

Omătul începu să ardă, nu alta ! Câm- 
piile se prefăcuseră într'un ocean de fla- 
cări, pe cari apele cerului încercau ză- 
darnic să le stingă cu imensul lor azur. 
O uşoară dâră alburie de pâclă mărea 
și mai mult iluzia că întreg pământul 
se prăpădeşte întrun incendiu uriaş 
de-apocalips. Apoi, cână soarele se 'năl- 
ță de-o suliță peste dealuri, șuvoaiele 
de sânge ale aurorei se scurseră în hău- 
rile fără de zfârşit ale zării şi-o adâncă 
pace se lăsă peste toate ale pământului. 

Revenindu-și din emoția acestui spec- 
tacol grandios, Mafteiu se scutură ca 
dintr'un vis şi dădu biciu cailor. Ajun- 
gând la pădure, flăcăul se prezintă la 
forestier și luă în primire un metru de 
lemne. Rămânând singur, Mafteiu des- 
făcu şervetul cu de mâncare din traistă 
şi-şi astâmpără foamea. O linişte desă- 
vârşită domnea în împărăţia pidurii. 
Rar se desprindea câte-un pumn de ză- 
padă din rămurișul copacilor și, atunci, 
tăcorea scotea un strigă mic, repace 
înăbuşit. In timp ce mânca, Matteu 
văzu o vulpe, care trecu ca o toamnă 
printre troiene. Flăcăul chiui la zălbătă- 
ciune, însă ea nu se 'nspăimântă, ci se 
opri şi-l privi lung, ca şi cum ar fi vrut 
să-i spună ceva. Apoi, dispăru fără nici 
o grabă în nişte tufișuri. După ce 
mâncă, Mafteiu îşi dădu cu zăpadă pe 
față şi, făcându-și cruce, se-așternu la 
lucru. Aerul proaspăt și curat, cu un 
vag iz de brad, îl îmbătă şi-i mărea 
pofta de viaţă. Băietanul avea toate mo- 
tivele să se simtă mulţumit. Zanchira îl 
trata acuma ca pe un soț legitim şi-i 
arăta cea mai deplină încredere. 

— Doamne-ajută ! — sări ca o glumă 
un glas lângă Mafteiu. 

Flăcăul rămase încremenit cu lodba 
în aer. In faţa lui sta Trifon, privindu-l 
țintă în ochi. Liniştea pădurii se făcuse 
parcă și mai mare. Cu încetul, Mafteiu 
se desmetici și cercetă cu înfrigurare 
fața lui Trifon, însă nu putu descifra 
nici un gând lămurit pe fruntea ei. 


— Mulţumesc, 'Trifcane! Da' cum 
de-ai răsărit aşa, deodată, aici, că te 
știam cu lucru pe-acasă... — şi tăcu, căci 


i se păruse că deslușeşte un zâmbet de 
batjocură pe buzele fostului său prie- 
ten. 


Nu ştiu cs caut prinire streini 
când vedenia voastră îmi as'ămpără dorul |! 
Nu știu ce caut printre oameni delicaţi și haini 


Mult iubesc luminişul agonic, 

mi-e scumpă zăpada ca musi liniștită ; 
Şi tu păduiice umilă da brazi 

și tu-mi esti iubită. 


LAUDE 


îmi place păni în valuri şi funda, 
Șireaguri verzi îi dau un aer aparte 
ce stă bine mireselor moarte | 


Unda câmd mă strigă pe dată pălesc, 


spre Undă alerg, ca sluga o slujesc: 


hoinar prin ale visului văi şi muncele, 
Undei îi culeg albăsirele |! 


Pe cât pot mă feresc de lună, 


când ea mă vede, știu, nu-i a bună! 


ca șerpii, ca pleava, ca norul ! 


SELF-DISGUST 
Vă iubeze, zi şi noapte, mi-eşti d:agă amiază, 
tu lună icoana, sfânta mea ești ! 

Adorările mele te umează 

în exiluri cerești | 





— episod — 


O creangă se scutură asupra lui Maf- 
teiu, umpilându-l de zăpadă. 

— Nu to-așteptai să mă vezi aici as- 
tăzi, ha ? — şi, deodată, schimbă tonul : 
— Ascultă, Mafteiu... Cred ca venit 
timpul să vorbim lămurit şi pe faţă... 
Suntem bărbaţi în lege, nu? 

— Ce-avem de vorbit noi doi? -- se 
răsti Mafteiu. 

— Intr'adeovăr ? 
vorpit nimic ? 

— Nu mă lua aşa, Trifoane, că nu mă 
tem de tine. Nu mă tem de nimeni. Nici 
de naiba ! 

— Nu vreau să ne sfădim. Aici e li- 
niște şi putem vorbi fără teamă că ne-ar 
putea asculta cineva. Deci nu-i nici o 
primejdie pentru tine. Mafteiu, cum 


Crezi că n'avem de 


rămâne cu vorba noastră ? 
— Care vorbă ? 
vorbă cu tine ! 


Că eu nam nici o 





Matteiu, pântecele surorii mele începe 
a se cunoaște. Doar' nu ţi-a fi luat dia- 
volul într'atâta minţile, încât s'o laşi ce 
ruşinea satului pe Varvara. 

Maiteiu îşi încreţi fruntea și se gândi 
mult. In ce:e din urmă, îi mărturisi lui 
Trifon că nu vrea s'o ia în căsătorie pe 
hargată. 


— Asta nu se poate ! — protestă Tri- 
fon. — Ai lăsat-o grea şi datoria ta îi 
să te 'nsori cu dânsa. 

— Nu! — spuse aspru Malteiu. 


Caii ronțăiau fânul din desagă. O vra- 
bie sburlită ciripea lângă fărămăturile 
de mămăligă, cari căzuseră în zăpadă, 
şi îndată veni şi-un vrăbiociu. Trifon își 
chinuia mânile. Mafteiu nu-l scăpa din 
ochi. Aştepta o isbucnire din partea 
celuilalt. 


O dragosie cum altele nu-s 
trece pin impuri, că:re apus; 
din palide astre arzând mereu, 
cad cenușele pe braţul meu. 


O foamete în mari înfricrurări, 
era stea muriioace pe mări; 
de ramul rupt desprins din cer, 
se legăna îngerul aveniurier. 


Himoteiu 


* 


de MIRCEA STREINUL 


„Oare va sări cu securea la mine?“ 
— şi-i spiona cu atenţie toate mișcările. 
„Desigur că-şi ţine sub cojoc securea. A 
venit să mă omoare...' — şi gândul 'a- 
cesta nu-l mai părăsi. Părându-i-se că 
Trifon [ace o mișcare suspectă, strigă : 

— Dă-te mai încolo! Nu te-apropia 


de mine! Nu te-apropia, că-ți sparg 
capul ! — şi-apucă o lodbă. 

Trifon îl privi cu un fel de mirare 
tristă. 


— Am trăit ca fraţii, Mafetiu, și-acum 
ridici mâna asupra mea. 

— Nu cumva ai vrea s'aștept liniștit 
până mi-i sparge tu capul, cu securea ! 

— De fapt, nar fi nici un păcat să te 
ucid ca pe-un câne, 

— Încearcă ! 

Trifon — parcă sta pe gânduri. Ochii 
i se închiseră şi buzele îi tremurau ușor, 
iar mânile, învineţite de frig, i sen- 
curcaseră sub chimirul lat de piele sta- 
cojie. 

— Da, ar trebui să te usid. 

— Dece nu 'ncerei odată ? Hai! 

— Nu, nu te pot ucide. Mafteiu, ai 
uitat întradevăr totul? Ai uitat cum 
am dormit amândoi, de mici, în acelaş 
culcuș, că am mâncat din aceeași stra- 
chină, că, dacă aveai tu doi creițari, îmi 
dădeai mie unul, că ne-am iubit drept 
şi fără "'nşelăciune ? Mafteiu ! Ce s'a în- 
târplat cu tine, că ţi sau întunecat 
minţile ? Nu mai ţii minte noaptea aceea 
cumplită, când ne-au înconjurat lupii 
pe drumul Cernăuţilor ? Vorbeşte, măi 
omule ! Vorbește ! 

Malfteiu îi răspunse și glasul lui n'a- 
vea nici o umbră de mânie şi nici măcar 
azpru ca de obiceiu nu era. 

— N'am uitat nimic din câte mi le-ai 
spus, Triloane, dar n'o pot lua de ne- 
vastă pe sora ta, — și  băietanul căzu 
într'o tăcere adâncă și încăpăţânată, 
care i se păru lui Trifon lungă de-o mie 
de ani. 

O impușcătură răsună în depărtare ; 
pădurea vui în lungi ecouri, ca și cum 
undeva s'ar fi prăbuşit o stâncă uriașă, 
huruind prin munţi; caii îşi ciuliseră 
urechile  și-ascultau  încordați.  Deo- 
dată parcă întreg văzduhul se umplu 
de-un suav miros de sânge sălbatic, ai 
cărui aburi nevăzuți șerpuiau a lene pe 
sub copaci. 

— Ferșterul trebuie să fi ucis o fiară, 
„— spuse foarte încet Trifon, 

„Poate vulpea care-a trecut adinea- 
ori ps-aici', — se gândi Matteiu. — 


Ah, lună tu, căţea bătrână, 
Unda mi-o înneci în fântână | 


PORTRETUL DIN TINEREȚE 


Tăcerea, durerea și el, tustrei, 

se mirau de moarte ce dsparieii, 
In jurul misuitorului ar, 

fețele veneticilor mai coniuze par. 


Tăcerea, durerea și el tuşirei, 

nu spuneau decât Ah! Oh! şi Eheil! 
Doar cândva, într'o nebună zi, 

cu mai adaos: Ei și ? 


Tăcerea, durerea și el tustrei, 
erau societatea de posaci mișei | 
dar când muri funebrul trio, 

a spus Vivat, în lec de Adiol 





„Doamne, cât de puţin lucru îrseamnă 
viaţa !"* — și privi tără ţintă peste dea- 
lurile albăstrui din depărtare, deasupra 
cărora începuse să se ridice o ușoară 
negură alburie. 

— Or veni iarăşi ninsori... — rosti cu 
un fel de tristeţă Trifon. 

— Or veni... — repetă ca 'ntr'un of- 
tat Matteiu. — Măi omule, de ce nu vrei 
să mă înţelegi? Mi-i drag de sora ta, 
dar mi-i lehamite de sărăcie. lată, mă 
ştii vrednic la muncă și cu mintea lim- 
pede. Cu toate acestea, nici o mie de ani 
nu mi-ar ajunge să-mi fac un rost ome- 
nesc în viață. Dacă mă 'nsor cu Varvara, 
pot pune cruce gândurilor mele de mai 
bine. Mă 'nţelegi, măi ? — și-aproape că 
plângea, însă Trifon rămânea întunecat, 
cu ochi grei și-apăsători ca nişte nouri 
nestârșiţi și posomoriţi peste-o mirişte 
de toamnă. 

inebunit de-această tăcere,  Mafteiu 
se des.ănțui ca un orcan, năpustindu-se 
cu pumni de piatră asupra lui Trifon, 
Acesta se clătină, însă îşi reveni imediat 
şi 'ncercă să-l prindă de mijloc pe celă- 
lalt, dar îmbrăcămintea prea groasă îl 
împiedica, aşa că trebui să renunţe. 
Lupta era sălbatecă, fără cruţare. Luptă 
pe viaţă şi moarte. Mafteiu îl lovea din 
răsputeri în cap. Pumnii cădeau ca o 
deslănțuire de pietre şi-l năuceau pe 
Trifon, care zădarnic încerca să-i evite. 

„Trebuie să-l ucid, trebuie să-l ucid...“ 
— se gândea Mafteiu, care lupta cu 
ochii închiși, ca să nu vadă fața îndure- 
rată a fostului său prieten. — „Dacă mă 
uit la dânsul, mă ucide! Privirea lui 
mar moleşi dintr'odată'“. 

—— Ai să mă omori, — gemu Trifon, 
însă nici o dușmănie nu se-arăta în gla- 
sul lui. 

— Da. Te voiu omori. Nu se poate 
altfel. 

Lupta era stranie în liniștea pădurii. 
Copacii se ridicau până la cer, unde-și 
muiau în lumină crengile. Dealurile din 
depărtare se făceau tot mai albastre. 

Triton privi în sus, dar nu trecea nici 
o pajură, căreia să-i poată cere un strop 
de apă vie. 

Deodată, Mafteiu încetă să-l strângă 
de gât. 

— Trifoane, dă-mi cuvântul tău că 
nu vei spune nimănui nimic şi vom fi 
iarăși ca fraţii... — şi-l imploră îndelung 
din ochi. — Dă-mi cuvântul şi-om fi ca 
îraţii, Trifoane ...Fie-ţi milă, măi omule! 
Nu mă lăsa să păcătuiesc... 

— Oare lupul care zugrumă mielul 
poate fi frate cu acesta ? 

— Atunci, nu-i încotro. Dumnezeule 
mare ! Trifoane, apără-te cum știi mai 
bine. 

Caii nu mai mâncau, ci priveau ne- 
mișcaţi la cei doi flăcăi, cari acuma se 
tăvăleau prin zăpadă, spulberând-o ca 
un vârtej. Cerul era obositor de clar, 


(Urmare în 7 Dag. 6-a) 





nuă să onoreze pereţii sălilor de ex- 
poziţie. De altfel e și tiresc ; şi munca 
lor e tot atât de legată de nevoi ca 
1 
[i 








Cronica 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


Expoziţia Elena Vavilyna, 
Sala Dalles 


In ciuda vremurilor, artiștii conti- 


oricare alta iar prezenţa tablouriler 
pe cimeză e un necezar simptom de 
sănătate. Ideea că pictura e un lux 
care nu se face decât în vremuri de 
belşug şi de prisos nu o au decât acei 
ce cred că ea este un amuzament care 
irebue înlăturat în vremuri grele, 
pentru a face loc lucrurilor „serioa- 
se“. Tot „vremurile“ vor fi pretextul 
cotidian al cumpărători.or pentru a 
tăia din prețuri, tot c.e vor fi argu- 
mentul principal al tocmeiii... Să nă- 
dăjduim totuși că publicul va răsplăti 
cum se cuvine curajul artiștilor şi va 
Qcsminţi pesimismul care-i bântue. 
D-ra Elena Vavilyna ne înfățișează 
la Dalles peste 60 de lucrări, ulei, 
aquarelă şi desen. D-sa e una dintre 
cele mai harnice artiste ; afară ce 
participările la expoziţii colective a 
tăcut numeroase expoziţii persona- 
le. Fie la Saloanele Oficiale, lic la 
cele colective, am urmărit cu deo- 
zebit interes evoluţia acestei artiste, 
atât de dăruită. Mai de mutt, acum 
10--12 ani d-sa era ispilită de im- 
presionism, un impresionism colorat. 
și consistent însă, un impresionism 
din care nu alungase nici desenul 
nici culoarea. Ne aducem aminte 
printre alte lucrări de a natură moar- 
tă cu pești, expusă la Salonul Olicial 
din 1926, lucrare în care d-sa îmbina 
admirabil experiența impresionistă 
a luminii și exigenţele tormei şi ale 
volumului. D-ra Vaviiyna a ştiut în- 
totdeauna să păstreze cu multă cu- 
mințenie linia de mijloc, un drum 
care o duce ilără sguuuiri la cele mai 
frumoase reulizări. În expoziţia tre- 
culă chiar, d-ra Vavilyna ne-a ară- 
tat inăsura posibilităților sale, peisa- 
jele expuse atunci, mai ales cele din 
V'urtucaia sunt apere care  justilică 
cea mai frumoasă carieră. De data 
peisagii din 
Corsica şi din 


aceasta d-sa ne aduce 
Sudul Franţei, din 
Paris, 

Cei ce au pictat în Sud știu ce greu 
sec poate transpune lumina de acolo, 
cale preutaţi are un pictor în taţa 
motivuuui scaldat de o lumină atât ae 
intensă. D-ra Vavilyna a desprins 
totuş, viziuni nu numai juste, dar şi 
pline de poezia de acolo. 

Corsica, Nisa sunt evocate cu muli 
sentimeat. Luunina Sudului e 0 pro- 
blemă care şi-au pus-o top marii vei- 
saguşti trancezi, acia Corot, Cezanne, 
tenor la de Segonzac, Derain, kriesz, 
ete. li au şiuuv Su iacă dcosebuiea 
întue pitorescul atâi de ispuitor a 
litoraiuiui şi al Provenţei şi intre 
lumina nu mai puţin izpititoare care 
te îndeamnă in liccare clipă la dul- 
cegării şi la excese, 'lemperamenţui, 
onesuta.ea de meşteşug a d-rei Vavi- 
lyna au terit-o şi pe u-sa de aceste 
greșeli. Peisagele  parisiene de ase- 
menta sunt interpretate cu multă în- 
ţe:egere. „Pont iveut'-ul e una din 
cele mai trumoase pânze aie autistei. 
Citez apoi un nud — spate — admira- 
bil colcrat, vibrant de viaţă, (desenul 
de asemenea). Expoziţia se comple- 
tează cu un important număr de 
aquarcle şi desenuri. Această latură 
a artei d-rei Vavilyna e cu deosebire 
interesantă. D-sa nugerează, cu alb şi 
negru nuduri, peisage cari singure ar 
justifica frumoasa reputație a artistei. 





Buletinul Imprimeriilor Statului 


Ultimele două caete (Iunie—Sep- 

tembrie, Septembrie — Decembrie 

1930) ale Buietinului Imprimeriilor 
Statului continuă tradiţia de artă i- 
naugurată la apariție. Plastica, ar- 
heoiogia, arta decorativă şi populară, 
istoria, numismatica, gralica, litera- 
tura sunt reprezentate de cele mai 
alese competenţe. Cronica plastică și 
a artelor graiice semnată de d. Henri 
Daniel constitue un deosebit de in- 
tere:at kaleidoscop a tot ce a apă- 
rut ca afiş, coperte sau vignete. Cu 
deosebire interesart este articolul 
A-lui Eugea Ballan : „Impresionism 
grafic“. D-sa ne împărtășește obser- 
vaţiile d-sale asupra înfățișării li- 
terelor şi spaţiilor, analizând cu ra- 
finament acest aspect al frumu- 
seţii cărţii. D. Ballan ne relevă co- 
respondența ce există între caracis- 
rul spiritual al operei şi arabescul ce 
imprimă disciplina grafică unui text 
care explică întrun fel antipatiile 
sau simpaliile inspirate de unele u- 
părituri. 

Repruducerile cu care sunt împo- 
Gobite cactele sunt ca întotdeauna 
excelente ca execuție și cu foarte 
mult gust alese. Icoane primitive, 
reproduceri după desenele sau pic- 
turi!e arliştilor noștri, vignete, îm- 
bogăţesc aproape fiecare pagină 
a acestei excepţionale publicațiurni. 


rr a n ta i a E, i i ———————————————— ES ——————————————————————————————  —— 











UNIVERSUL LITERAR 


Rugăciune 


Leagănă-mă noapte târzie, s'adorm; 
Opreşte învârtitul monoton 

— Cu degete jucăușe de cloroform — 
Al roților gândului treaz 


Coboară fitilul vremii tictac, 

S'aud cum orăcăie stelele'n lac, 

Cum pulberă-şi luna aurul sfânt, 
Cum dorm copacii culcați pe pământ. 








De lungi psălmuiri de amvon. 


Fâlfâe-ţi pânza de iaz 


Şi du-mă 'n adânc de cristal, 


In hamacuri de val peste 


Cădelnițează-mi vise pe obraz. 





Stinge-mi scăpăratele stele ale genelor, 


Ca în biserică mucul lumânărilor, 


val, Pe rând, cu pași în covoare pitit, 


Suiflă răcoare în pânze albe, 
Picură rugi de mătănii în salbe. 
In tactul somnului lin, 

Fă-mi cruce pe pernă. Amin. 


Când slujba s'a isprăvit. 


ANA LUCA 





Cartea străină 








Jean Giraudoux: „Pleins pouvoirs“ 


Spectacolul recentei solidarizări mo- 
rale a naţiunii iranceze într'o forţă dis- 
ciplinată, în stare să reziste metodic, 
după toate reguleie pândei organizate a 
războiului, la pericolul unei imvaziuni 
din afară este un fapt care a uimit szu 
derutat „după împrejurări și persoane, 


a - 


dar nu mai puţin un fapt de constatare 
imparţială asupra cărui suni de acord 
chiar şi aceia demărțiți prin convingeri 
politice antagoniste. Un a:tul, nu mai 
puţin adânc de semnificaţie și de va- 
loare morală este acea tresărire de con- 
știință a răspunderii care a zguduit su- 
fletul poporului francez, găsindu-și ră- 
sunetul în expresia lui permanentă și 
cea mai autorizată, aceea pe care i-o 
modelează scriitorii şi artiștii. In aju- 
nu] unui războiu care ajunsese aproape 
să fie dorit, într'atâta părea de neinlă- 
turat, şi socotit chiar de cei mai cum- 
pătaţi profesionişti ai prevestirilor si- 
nistre ca o încercare primejdioasă nu 
numai pentru ființa naţională şi poli- 
tică a kranţei dar şi pentru soarta si- 
vilizației legată de exiztenţa ei, unul 
din scriitorii cei mai reprezentativi pen- 
tru spiritul cuiturii franceze din veacul 
nostru și din totdeauna — un francez 
— publică în această ţară un rechizi- 
toriu de rară severitate împotriva sta- 
tului politic şi administrativ [rancez, 
rostit cu elocvenţa unei indignări clo- 
cotitoare de mânie reţinută şi în tira- 
rul unei proze impecabile, spunând tot 
răul ce putea fi snus de un cunoszător 
uinăuntru al păcatelor şi stărilor ce iu- 
cruri denunşae. 

Nu știu dacă, în astfel de împrejurări, 
un fapt asemănător sar putea preduze 
în altă ţară, dar cred că nu ese o sim- 
plă întâmplare că sa petrecut în Fran- 
ţa. Mai mult chiar, ei mi se pare a fi 
semnul unui echilibru sulleteze şi al 
unei sănătăți morale nezdruncinate la 
poporul irancez. A îngădui lără nici o 
restrângere critica cea mai severă adusă 
funcţiunilor esenţiale ale statului — po- 
litice şi administrative — este însă o 
dovadă de perfectă înţelegere a rapor- 
turiior de sociabilitate şi colaborare în- 
tre autoritatea constituită şi aceia pe 
care-i conduce și administrează. Inţe- 
legera dovedită de amândouă părţi:e 
conştiente de răspunderi!e lor reciproce, 
încuviințate printr'un fel de legătură 
contractuală tacită — şi care nu este cu 
putinţă decât la popoarele cu o prar- 
tică îndelungă a tradiţiilor de civiliza- 
ție și cultură. Ca, de altfel, şi camara- 
deria care nu se poate lega, fără riscul 
căderii în vulgaritate, decât între oa- 
meni civilizați, 

In această ambianță moraiă a societă- 
ţii franceze, apariţia cărţii „„Pleins pou- 
voirs“ a lui Giraudoux nu mai prezintă 
nimic paradoxal zau provocator ; lizio- 
nomia ei se lămureşte odată cu valoarea 
de exemplu edificator pentru curajul 
patriotic şi civic al autorului. Curaj nu 
numai în măsura în care rău! este ară- 
tat în toată întinderea şi gravitatea dar 





„Portret” 


Elena Vavilyna: 


( „Gallimard” — Paris, 1939 ) 


și întrucât se afirmă că e remediabil, cu 
o argumentaţie atât de bogată și de 
convingătoare încât speranţa într'o în- 
sănătoşire a organismului francez îşi 
pierde caracterul himeric de solicitare 
a unui miracol, apărând ca o îndreptă- 
țiro logică și o firească încoronare la 
capătul unor sforțări organizate. Cu 
ate cuvinte, „Pleins pouvoirs“ este o 
carte a cărei amărăciune şi indignare 
isvorăsc din miezul convingerii optimis- 
te a autorului, că virtuțile şi valorile 
permanente ale poporului și civilizaţiei 
franceze pot fi actualizate — acum și 
oricând — pentru vindecarea raciletor 
trecătoare de care suleră ţara sa. 

Ca în toate statele cu regim demo- 
cratit, în care participarea poporului la 
conducerea politică se face prin repre- 
zentare parlamentară, colaborarea lui 
în Franţa, la opera de guvernământ este 
iluzorie, iar răspunderea nulă. Legătura 
între corpul electoral francez și repre- 
zentanţii lui din Parlament fiind ca şi 
inexistentă, Giraudoux se crede în- 
dreptăţit să deosebească între „o naţiu- 
ne generală franceză“ lipsită de orice 
răspundere dar în stare să-și îndepli- 
nească mai departe misiunea ei civili- 
zatoare tradițională, şi „o naţiune po- 
litică franceză“ specializată prin însăși 
exercitarea funcţiuniior ei într'o Capi- 
tală ce se dezinteresează de nevoile a- 
devărate ale ţării pentrucă le ignoră 
sau nu vrea să le cunoască. Separând în 
acest fel partea viciată de aceea sănă- 
toasă a organismului francez, autorul 
„Deplinelor puteri“ fixează asupra „na- 
țiunii politice“ răspunderea păcatului 
de a fi abătut „națiunea generală“ dela 
îndeplinirea misiunii ei, talsificând ex- 
presia civilizației franceze şi punând în 
primejdie chiar raţiunea ei de a fi. E- 
sența și destinul acestei civilizaţii sunt 
indicate prin arătarea ei ca 0 „clvi- 
lizaţie de politeță“ care își are criteriul 
şi măsura în om și în raporturile dintre 
oameni.  Variaţiunile,  desvoltările și 
exemplele care ilustrează definiția lui 
Giraudoux acoperă paginile cele mai 
pline de miezul unei gândiri personale 
din „Pleins pouvoirs“, ce.e mai armo- 
nioase prin logica înlănţuirii lor și mai 
cuforice în expresie. In ce măsură „cl- 
vilizaţia de politeţă“ franceză este una 
da cultivare a raporturilor între oa- 
meni, de scciabilitate, reiese din rându- 
rile următoare care-i conturează cu 
toată fineţea şi precizia dorite, înten- 
țiile : „Absența oricărei ambiţii mili- 
tare, a oricărei revendicări teritoriale, 
colaborarea unui pământ şi a unui cli- 
mat în general fericite, experienţele 
unei culturi încelungate îl aduc pe ce- 
tăţeanul francez la o anumită sociabi- 
litate cu sine, o anume amiciţie cu el 
însuşi, o anume consideraţie pentru sine 
care nu se poate traduce decât prim eli- 
minarea oricărei stânjeniri sociale și 
morale... In rezumat nu e atâta o teorie 
a libartăţii cât a fericirii umane şi afa- 
bilităţii cu viața“. Dacă există vreo ten- 
dinţă imperialistă la poporul francez ea 
nu poate fi decât aceea a libertăţii 
— căreia prestigiul acestui popor şi al 
civilizaţiei ce reprezintă îi atribue va- 
loarea simbolică a unei devize, a unui 
steag de raliere pentru luptă în vederea 
unor scopuri împărtășite. Misiunea 
Franţei sau destinul ei, decurge din si- 
tuaţia ei specială în mijlocul celorlalte 
popoare conlocuitoare în Europa și în 
lume, de a nu putea trece neobservată, 
răscolind nepăsări şi provocând la re- 
acţii şi luări de atitudine. Este în na- 
tura însăşi a spiritului francez de a fi 
provocator, de-a nu putea beneficia de 
acea neutralitate care permite altor po- 
poare să-şi urmărească ceea ce cred că 
este misiunea lor proprie, lără să atrasă 
atenţia binevoitoare sau oricum altfel 
a celorlalţi, dar și fără să se intereseze 
de ceea 'ce se petrece dincolo de hota- 
rele ţării lor. „Chiar existența noastră 
— scrie Giraudoux — e provocare, prin 
sfidarea pe care-o asvirle existenţelor 
frământate şi aspre ale altor popoare“. 

ȘI asp pop 
Dar în împrejurăriie politice actuale și 


în mijlocul societăţii europene, specta- 
colul acelei  „civilisation de politesse“ 
pe care-l înfăţişează Franța, cu presti- 
giul exemplarităţii unice, apare ca un 
lux, primejdios pentrucă e jinduit de 
toţi acei cărora nu le este îngăduit. De 
toţi aceia cari participând la o civiliza- 
ție de măreție şi de orgoliu nu se pot 
liberă din frământarea dramatică în 
care-i menţine disproporția între sfor- 
ţarea lor de a trăi, cu puterile insului 
omenesc. 

Acesta e destinul Franţei : „Națiune 
de primul ordin, ea este un simbol. Are 
forța lui. In domeniul ideilor şi al ierar_ 
hiilor ideologice ea se luptă cu egalele 
ei. Națiune de al doilea ordin ea nu mai 
este decât o aţâţătoare, căutând să de- 
zerteze dela acea îndatorire a naţiuni- 
lor ce pare că nu poate fi exercitată 
decât prin  constrângerea și aservirea 
cetățenilor. Iată problema. Din ziua în 
care Franţa ajunge o naţiune de a! doi- 
lea ordin, ea este pierdută“, Primejdia 
care amenință Franţa să-și piardă, odată 
cu forța materială, şi prestigiul ei spi- 
ritual, ajungând astfel prada celor mai 
puternici, este împătrită. Ea este pri- 
cinuită şi tot mai mult accentuată prin 
împuţinarea rasei franceze, prin decă- 
derea geniului urbanistic, prim sleirea 
imaginației crzatoare care tace ca în 
domeniul lucrărilor publice și al arhi- 
tecturii monumentale Franța modernă 
să nu îşi aibă încă expresia proprie, așa 
cum o au Germania sau Italia şi însfâr- 
șit prin s.ăbirea moralului, a onestităţii 
și conștiinței naționale franceze. Criza 
pe care o străbate Franţa nu se dato- 
reşte situaţiei internaționale, ea este de 
natură internă. Deaceea și măsurile de 
combaterea ei trebue să fie de ordin 
intern, adică să se inspire dela o doc- 
trină rasială a cărei aplicare să aducă 
repopularea Franţei, dela o doctrină a 
urbanismului, a lucrărilor publice şi a 
onestităţii naţionale. Nimic nu este pier- 
dut, răul este încă remediabil câtă vre- 
me în conștiința unui popor nu s'a pro- 
dus încă dezazgregarea morală care l-ar 
putea depărţi de conducătorii lui spi- 
rituali din trecut, în aşa măsură încât 
să nu-i mai recunoască dacă s'ar afla 
în mijlocul lui. Solidaritatea franceză 
este, în acest înţeles, neştirbită : nici- 
unul din marile spirite pe care le-a pro- 
dus Franţa n'ar putea fi împiedicat as- 
tăzi, să trăiască și să se exprime liber 
în ţara lui. „Deplinele puteri“ pe care 
Giraudoux le cere pentru „națiunea ge- 
nerală franceză“ sunt acelea de a-și 
exercita liber facultăţile imaginaţiei 
creatoare în toate domeniile unde ru- 
tina trebue depășită, fiind dăunătoare. 
Citându-l pe Richelieu, Giraudoux ac- 
tualizează îndemnul acestuia de a se 
face totul, chiar imposibilul, capre a 
păstra Franţei sufletul ei epic, afirmând 
că epopeea Franţei moderne este insta- 
larea ei ca stăpână necontestată la ea 
acasă şi în lume, 


MIHAI NICULESCU 


Elena YVavilyna: „Stradă, Paris” 





4 Noembrie 1939 ===> 


Cronica 
muzicală 


de ROMEO ALEXANDEESCU 


„SUITA SĂTEASCĂ ”» 


de George Enescu 


In concertele de rară sărbătorire a 
muzicei, pe care maestrul Enescu le 
dirijează la „Filarmonica“, a fost 
pentru prima dată cântată recenta sa 
compoziție simfonică, „Suita sătea- 
scă“, 

Pentru cine sunt cunoscute, pe de- 
oparte, greutăţile și piedicile multi- 
ple pe care le așează în calea anali- 
zei imediate o primă audiție impor= 
tantă în genere, pe de altă parte com- 
plexul și adâncimile <covârşitoare 
ale personalității componistice ale lui 
George Enescu, o încercare de des- 
criere şi evocare a unei ample lu- 
crări a maestrului, după o unică 
ascultare a ei, nu poate fi privită 
decât ca o simplă schițare a unor im- 
presiuni, sfioasă prefaţă la comenta- 
rii viitoare. 

Incă dela primele sale pagini com- 
pozitoreșşti, scrise la vârsta când ma- 
rea majoritate a celar mai dotați mu- 
zicieni abia îşi dibuesc elementele 
constructive şi vocabularul, George 
Enescu își stăpânea arta cu ample 
puteri și uimitoare maturitate. Clă- 
dea în proporţii vaste şi de clasică 
armonie, avea viziunea și respiraţia 
frazei largi şi generoase, simţul 
identificării cu natura fiecăruia din 
glazurile instrumentelor în chip in- 
failibil. 

Concenţia formei muzicale, tehni- 
“a scrierii, noblețea și forța expresiei, 
îi erau, de atunci, acelea ale unui 
mare creator. Artistul dăruit cu cel 
mai mare belșug imaginabil, facultă_ 
țile muzicale cele mai minunate, se 
întâlniseră încă din acea vreme, pen- 
tru a sălăşlui necontenit laolaltă, cu 
o prematură dar uriașe știință muzi- 
cală. Geniul era constituit. 


Cu fiecare nouă compoziție, George 
| 


a i d d E E, d E n d e ra 


Enescu aducea neamului său o nouă 


glorie iar muzicei o nouă comoară. 
Rapsodii, sonate pentru vioară și 
pian, melogii, octetul, simfonia în mi 
bemol, simfonia concertantă pentru 
violoncel şi orchestră, suita pentru 
orchestră, suita pentru pian, revarsă 
toate talazuri neîntrerupte de mu- 
zică, împlinesc cu profuziune carac- 
teristică lui George Enescu, înal- 
tele idealuri din cugetul muzical al 
tânărului uriaș. 

Deşi rămânând veșnic e! însuşi, 
George Enescu își multiplică, fără 
încetare, formele de elocuțiune, gă- 
sește aspecte cu desăvârşire noui cre- 
aţiilor ce urmează celor citate. 

Fiecare nouă lucrare este o nouă 
lume, 

Sonata III pentru vioară și pian, 
sonata pentru pian, „Oedipe“, sona- 
tele pentru pian (II şi III) sau vio- 
loncel, arată fiecare în parte că ma- 
estrul are o infinitate de mijloace 
pentru a găsi expresie concretizantă 
unei gândiri muzicale nesecate. De 
aceea, fiecare nouă lucrare, i-a fost 
așteptată cu încordarea care întâm- 
pină întotdeauna  evenimente'e bo- 
gate în elemente proprii, în substan- 
ță nouă, în înfățișări neîntâlnite încă. 

„Suita sătească“ este caracterizată 
prin seva populară autentică în care 
ette scăldată întreaga inspiraţie care 
a dictat-o. Atmosfera românească se 
înfiripă cald şi pătrunzător. Tablou- 
rile sunt zugrăvite cu o intuire a co- 
loritului care respinge ideia oricărei 
apropieri de valori cunoscute, pentru 
a-şi găsi expresie vitală absolut a 
parte. Orchestra capătă grai rcînoit, 
reîmprospătat, din care evocarea e- 
mană în icoane neîntâlnite încă. 

Timbrele instrumentale imaginate 
pentru această suită sunt adesea 
extraordinare inovări, în care inven- 
tivitatea sonoră și cunoașterea meli- 
mitată a posibilităţilor de combinare 
orchestrală se asociază integral. 

Sub imboldul însuşi al maestrului 
Enescu, orchestra „Filarmonică“ a 
putut să-și intensifice forţele de re- 
alizare într'o măsură menită să ex- 
prime „Suita sătească“ în plinul fru- 
museţei ei. 

Peisagii, adiori de poezie, stârniri 
de ritmuri și accente. joc de undu- 
ioase melopee, cursul mlădiu şi în- 
florit al inspiraţiei făuritoare de mu- 
zică, mereu prezentă, și-au găsit în- 
tregul farmec în execuţia „,Filarmo- 
nicei'“* de zile mari, Filarmonicai con- 
duse de George Enescu. 


PO N RR N N O a a a dana aaa ERE anno aaa eterne eee eee... —...—.——__._”.» ._—— a a ae aaa 





| caer 4 Noembrie 


ţ 
li 





fapt credinţa lui 























— Un om caută mântuire... 


Mergeau pe aleile întunecoase învâr- 
tindu-se pe mereu aceleași cărări, pe 
sub aceiași arbori, pe lângă tot aceleași 
bănci. Parcul orășelului era pe mărimea 
lui şi a locuitorilor, Două alei mari în 
cruce şi alte trei mai mici, câteva ron- 
duri în care vara erau flori, un chișe 
pentru muzică și bănci pretutindeni, ar- 
bori modești desenând marginea aleilor 
şi câteva boschete unde suspinau scara 
servitoarele şi soldaţii. Ziua :plouase. 
Acum când stelele ciupeau puzderie în- 
tunericul pâlpâind a moarte, nisipul şi 
pietrişul scârțâiau ud sub tălpile celor 
doi prieteni care se plimbau după cină, 
măsurând de zeci de ori lungimea alei- 
lor, Leontin vorbea : 

— Lumea este posedată de rău. 

Andron ridică întunericul cu umerii, 
şi tăcerea : 

— Unii văd numai binele, alţii numai 
răul. Adevărul este la mijloc... 

Leontin scutură din cap, nărăvaş. 

— Nu! N'ai dreptate! Lumea este 
opera celui Atotpuiernic, a celui Atoate.. 
binefăcător. Ea nu poate fi decât bună. 
Dar pe dedesubt şi pe dinăuntru, ca un 
vierme mărul, o roade răul. Răul e un 
cancer care se 'ntinde în corpul lumii 
neputincioase. Satana caută să corupă 
opera desăvârșită a lui Dumnezeu, iar 
omul îl ajută. Satana se strecoară ca un 
duh puturos şi insuportabil în sânul 
Creaţiei, şi-şi lasă acolo germenul Rău- 
lui care încolțeşte, creşte, se desvoltă... 

— Eşti un romantic Leontin, îi zise 
Andron, luându-l de braț. Ceeace spui 
tu e frumos, dar nu cred în această teo- 
rie nici cu rațiunea, nici cu sufletul. 

Un moment nu-i însoți decât tăcerea 
şi scrâşnitul pietrişului stropşit de pan- 
tofi, Apoi Leontin întrebă : 

— Dar tu.. ce crezi? 

— Eu cred că lumea este un amestec 
de bine și de rău. Nimic n'a tort bun 
sau rău dela început, ci a fost existenţă. 
lar existența are două elemente: binele 
şi răul. Ele se găsesc amestecaţe şi con- 
topite şi de nedespărţii. Tu nu vezi că 
orice lucru își are partea lui bună și ve 
cea rea : cu un cuţit poţi tăia şi pâinea 
şi lemnul pentru a-i da o formă mai fru- 
moasă, dar cu el poţi să și ucizi! Cu un 
sentiment al tău dai viață unui om dar 
ucizi pe altul. Când iubești o lemeie, faci 
o faptă bună pentru tine și pentru ea, 
dar fapta ta are şi un răsunet rău în 
durerea pe care o provoci în toate fe- 
meile pe care nu le iubeşti dar ele te 
iubesc, în invidia pe care o provoci în 
altele chiar când ele nu te iubesc, sau 
în durerea bărbatului care a iubit și el 
pe femeia ta care însă nu l-a iubit. Fie- 
care medalie își are şi oa doua faţă. 
Răul este reversul inseparabil al! Bine- 
lui. Şi aici e tragedia sufletului ome- 
nesc... 

Un minut tăcerea s'a răsucit în jurul 
lor în cercuri largi ca apa care se cu- 
tează pe urma pietrii date la fund. Apoi 
Leontin vorbi însufleţit şi vibrânăd : 

— Nu Andron, nu-i adevărat ! In apa- 
renţă s'ar putea crede că amândoi cre- 
dem în acelaș lucru, căci şi tu crezi ca 
şi mine în existenţa Răului și a Binelui, 
în dualismul moral al existenței. Și to- 
tuş tu te înșeli. In credința ta Răul și 
Binele sunt prieteni şi inseparabili. In 
credința ta Binele şi Răul sunt două feţe 
ale aceleiași realităţi. In credința ta 
Binele și Răul sunt gemenii unei fatali- 
tăţi inexorabile şi scăparea din ghiarele 
Răului este imposibilă. Eu cred alteava. 

Andron dădu din cap că știe perfect 
ce crede celălalt, dar nu-l întrerupse. 

— Eu cred, Androanc, că Binele şi 
Răul sunt dușmani ireductibili. Răul se 
insinuează şi ia fețe felurite spre a ră- 
pune Binele. Dar Bineie şi Răul sunt 
două realităţi separabile din însăşi ori- 
gina lor. Unul e opera lui Dumnezeu și 
celălalt opera Diavolului! In sfârșit, 
cred că poţi scăpa din ghiarele Răului 
prin luptă și prin credință. Răul poate 
fi învins şi distrus ! Omul se poate mân- 
tui de Rău prin harul Celui de sus, prin 
credința în puterile Binelui! Cred! 
Cred în aceasta cum cred în existenţa 
mea ! 

Vocea lui Leontin devenise din ce în 
ce mai aspră şi mai convinsă. Tonul se 
ridicase şi ajunsese la strigăt. Andron 
mai avea multe de spus, vroia să-i arate 
că în sens absolut binele şi răul sunt tot 
una, că numai pentru om cle sunt se- 
parate, că în definitiv mintea omutui 
le-a socotit asiiel, dar ştia că nu e bire 
să-l contrazică în astte! de împrejurări. 
Tăcu și merseră mai departe, mult timp, 
până ce Andron crezu că Leontin sa 
domolit. Atunci, cu gias scăzut, îi spuse: 

— Se poate să ai dreptate! Noi sun- 
tem doi oameni, doi prieteni şi două cre- 
dințe deosebite. Tu crezi într'un fel, eu 
într'altul. S'ar putea să ai dreptate tu; 
s'ar putea să am eu. Adevărul nu-l pu- 
tem şti. El ec deasupra amândorura ! 

Leontin se opri şi, privindu-l în fun- 
dul ochilor pe care-i vedea sticlind sub 
lampă slabă, îi spuse energic: 

— Nu! Adevărul este cu mine. Căci 
adevărul este numai acolo unde este 
credinţa ! 

Andron vru să-i replice că şi el are o 
credință și că nu se poate ști care din 
două e cea adevărată, dar se opri la 
timp, văzând eroarea judecății sate ; de 
nu era o credinţă de 
vreme ce el insuş şi-o punea la îndoială, 
așa cum o punea pe aceea a lui Leontin, 
care nu s? îndoia dea sa. Adevărul era 
că credinţa lui era scepticismul, adică 


(Fragment din romanul cu acelaş titlu) 


punerea la îndoială a oricărei credinţe. 
Leontin avea dreptate : adevărul e, pen- 
tru fiecare, acolo unde e credința dlui. 
Acesta.e adevărul omenesc. Celălalt, 
adevărul absolut, nu ne poate interesa 
căci pe el nu-l ating, nici posedă, oa- 
menii. 

Umblau acuma iarăși. Leontin conti- 
nua, cu 0 voce în care parcă lacrimile 
se cristalizau în formă de sunete. 

— Lumea e nenorocită. Fiecare om e 
un nefericit. In fiecare se dă lupta din- 
tre Bine şi Rău şi în fiecare această 
luptă e hotărîtoare. Cu fiecare luptă se 
pune în balanţă forţa lui Dumnezeu şi 
forța Satanei. Până la urmă trebue să 
învingă Dumnezeu, cu harul lui ceresc. 
Omul e tragic și nenorocit pentnucă în 
lupta asta el nu-i decât un câmp nepu- 
tincios pe care se dezlănțue forţe supe- 
rioare şi nevăzute... Sunt însă şi oameni 
care participă activ la luptă. In ei con- 


tele sunt impermeabile și niciunul nu 
s'a putut contopi cu al altuia încă. 

— Nu! răcni Leontin şi Andron se 
sperie de câtă energie de credință era 
în glasul lui. Nu! Nu-i adevărat! Su- 
fletele se pot îmbrăţişa şi se pot strânge, 
sufletele se pătrund și se tope:c unul 
într'altul ca şi trupurile. Există un 
extaz al sufletelor în iubirea lor cea 
mai mare, când două suflete fac unul, 
există şi o iubire mistică, atunci când 
sufletul sfântului cuprinde în el toate 
sufietele omeneşti ! Nu-i adevărat că nu 
putem simţi durerea semenilor noştri. 
Cum s'ar putea să nu simțim un fapt 
sufletesc, când simţim chiar durerea fi- 
zică a altuia! N'ai observat că atunci 
când priveşti o rană sau o schilodire a 
cuiva te doare şi pe tine și încă tocmai 
acolo unde este izvorul vieţii omenești 
chiar?! Atunci cum n'am putea simți 
sufleteşte durerea altuia ?! Adevărul 





drept. Ei 
luptă şi ca oameni și ca unşi ai lui Dum- 
nezeu, împotriva drăceștilor forțe ale 


ştiinţa stă trează şi cugetul 


Răului. Acei oameni sunt adevărații 
purtători ai Binelui şi ai Mântuirii su- 
fletești. Ei răscumpără cu forța lor pă- 
coatele întregii omeniri. Aceia sunt sfinţii 
și eroii necunoscuţi, şi nebiruiți, ai su- 
fletului. Câţi sfinţi sunt şi azi, pe care 
nu-i putem apropia și şti ? Puţini desi- 
gur, dar sunt încă, ascunși în mânăs- 
tiri și uneori nici acolo, ci doar în sufie- 
tul lor curat, în sinea lor. Poate că trec 
uneori pe stradă şi-i lovim cu cotul şi 
nu-i puten: afla ! Cum am putea ști noi 
ce fapte măreţe se petrec în singurăta- 
tea sufietească a siântului ? ! 

Conştiinţa lui Andron, fără să poată 
să le aprobe, se simţea bine totuși lângă 
vorbele arzătoare de convingere ale lui 
Leontin. . 


— Lumea e dureroasă şi sfâşiată de 
puterile Răului. Un criminal, care este 
intruparea Răuiui în chip absolut, nu 
e decât un nenorocit, un posedat al 
unor puteri împotriva cărora el nare 
destulă putere proprie ca să lupte. Ar 
trebui ajutat acel om, susținut ca să 
nu cadă mereu mai jos, să nu-și piardă 
cu desăvârşire sufletul lui. Da, dar 
cum !... stârşi Leontin cu descurajare. 

Mai umblară încă prin tăcere ca îno- 
tătorii prin apa unui acuariu imens. Tot 
Leontin continuă : 

— Omul trebue mântuit de rău. Tre- 
pue ajutat să se mântuiască. Dar cum ? 
Aici e cea mai grozavă întrebare ! Lu- 
mea întreagă are nevoe de mântuire și 
de ajutor. Cum eă i le dai?! Ar trebui 
o jertfă uriașă, o faptă copleșitoare, 
strivitoare, o taptă de Christos... Da, de 
Christos ! Christos și-a luat asupra lui 
sarcina de a mântui lumea de păcat și 
a făcut-o. Dar el a fost Fiul lui Dum- 
nezeu şi niciun om nu poate face ce 
a tăcut el şi cât a făcut el! Fiecare om 
la rândul său trebue să se mântuiască 
în Christos şi prin comuniunea sutle- 
tească în Christos! Şi cum So facă 
omul, el cel mic, el cel slab, el pe care 
harul divin îl sdrobeşte, îl striveşte mai 
mult decât să-l înalțe! Cum s'o tacă, de 
vreme ce Satana stă la pândă şi lu- 
crează, combătând forțeie Binelui?! 
Oamenii trebue ajutaţi, fiecare om tre- 
bue ajutai în pare sa se mântuiască. 
Noi putem asista pe un om într'o neno- 
rocire materială a lui, atunci când îl 
bânțue un rău fizic, dece nu l-am pu- 
tea asista când îl roade un rău sulle- 
tosc ? Pe un bolnav îl salvezi cu leacuri 
materiale, pe un rănit il pansezi, pe un 
flămând îl ozpătezi şi unui însetat îi dai 
de băut. Nu se poate să ajuţi și pe un 
suflet care se sbate în ghiareie răului ? 

— Pe un bolnav îl vindeci... Câţi mor 
şi nu poţi fi lecuiţi! Pe un flămând îl 
ospătezi 1... Câţi mor totuşi de foame ?... 

— Da, dar oamenii luptă contra boa- 
lelor și până la urmă le înving. De ce 
să nu facem o storțare să găsim și leacul 
sufletului?! Câţi bolnavi cu sufletul 
se pierd lângă noi, între noi, și noi nu 
facom niciun efort ca să le ajutăm cu 
ceva ! 

— Dar pentru suflet oamenii au Bi- 
serica, Leontin ! 

— Da, însă numai pentru cei ce cred 
şi o frecventează. Dar sunt mii și mii 
pe care Biserica nu-i ajunge fiindcă ei 
fug de ea. Trebue să-i mântuim şi pe 
aceia care nu vor. Să mântuim pe om 
împotriva voinței lui ! 

— Nimeni nu se poate 
voința sa ! 

Tăcură iar un timp şi Andron reluă: 

— Leontin, cana și-a murit un frate, 
o mamă sau o femeie iubită, cine-ţi 
poate ajuta, cine poate simți măcar du- 
rerea ta, cine poate comunica cu tine, 
cine-ţi poate fi de vreun folos? Sufle- 


mânui fără 


e că nu vrem să o simțim, nu depunem 
sforțarea necesară pentru a o simți, 
pentru că suntem egoiști, nu ne place 
să ne epuizăm sufleteşte pentru altul ! 
Compătimirea noastră e falsă şi laşă. 
Când i-a murit cuiva ființa cea mai 
scumpă, noi nu depunem nici cea mai 
mică energie sufletească spre a ne apro- 
pia de durerea aceluia, de a ne con- 
funda cu ea! Ne minţim cu vorbe și-l 
mințim şi pe el. Ne mințim că nu pu- 
tem simţi, dar am vrut oare să simțim, 
am încercat cu tărie? Nu! Şi ae-am 
face acea sforțare şi am simţi ceeace 
simte acel om îndurerat, dacă sufletul 
nostru l-ar apropia şi îmbrățișa pe al 
lui, cât bine i-am face! Eu cred că în 
acelaş fel în care am putea consola, în 
acelaș fel în care putem iubi, am putea 
să şi salvăm sufletul oamenilor din Rău. 
Am putea, dar nu vrem.!... 

O nouă tăcere lungă, ritmată doar 
de ascuţitui scârţâit al pietrișului, urmă, 
apoi Andron care admirase înflăcărarea 
lui Leontin, lăsă să cadă vorba lui uşor 
suzpinată : 

— Pentru aceasta însă ar trebui să 
fim sfinți ! 

Și Leontin clătinind din cap oftă 
adânc : 

— Aşa este, ar trebui 
sfinți ! 

Andron care nu prea iubea solemni- 
tatea, râse puțin și încercă să întoarcă 
vucrurile în ironie : 

— Dacă te-ar auzi acum Ridescu, ştiu 
că nu te-ai spăla cu toată Dunărea! 


să devenim 





— Ah! Ridescu! Un imbecil! Păcat 
de toată inteligența lui, când omul e 
fanatic, e inuman. Acest comunist e un 
imbecil, Fiindcă niciun raționalism nu 
poate scuza lipsa de omenie ! Omul tro- 
bue să fie înainte de orice om, adică un 


suflet complet. Un om care-i numai ra- 
țiune e tot atât de imbecil într'un anu- 
mit sens cât şi un om lipsit de orice 
urmă de rațiune. Căci ce valoare are 
rațiunea nesustinută de suflet ? Un im- 
becil, repet. Oameni foarte inteligenţi 
pot fi imbecili şi asta nu mi se pare o 
contradicție. imbecilitatea nu e lipsă de 
inteligență numai, ci lipsă sufletească în 
gencre, e mutilare. Un om e imbecil 
când e mutilat sufletește, lipsit de orice 
parte din el, înafară de voinţă. Numai 
lipsa acesteia nu e imbecilitate, ci im- 
potenţă. Ridescu ? Un fleac cugetător, 
uu un om cugetător, 

Leontin ricana. - 

— Eşti nedrept, Leontin. 

— Nu, nu! Te rog să mă slăbeșşti cu 
acest raţionalist al burţii. Imi pare rău 
dragă Andron că l-ai adus în discuţie, 
bagatelizând un moment chiar această 
noapte solemnă. (Aici Leontin deveni 
declamator şi extatic). Căci pentru mine 
noaptea asta este solemnă, măreaţă! 
(Vorbea ca într'un vis). Iţi sunt recu- 
noscător că ai luat parte la revelația 
mea. In noaptea asta, acum, vorbind, mi 
s'au limpezit o groază de lucruri. (Își 
reveni şi vorbea firesc, din nou). Vezi 
tu, poate că tu ai uitat: odată, în tren, 
ţi-am arătat reportajul unei crime. 
Atunci eu am condamnat acea crimă, 
iar tu și Popa Neagu, care eraţi acolo, 
m'aţi contrazis, invitându-mă să ințeleg 
mai întâi și să iert. 'Tu nu te-ai mai 
gândit nici la acea discuţie, nici la cri- 
minal, nici la reportaj... Eu însă m'am 
gândit de atunci mereu la toate acestea 
şi mai ales la criminal şi am ajuns să-l 
înțeleg ! Acum ştiu bine că omul acela 
care ucide — de atunci a mai comis încă 
două crime — nu poate fi nici fericit, 
nici răspunzător, căci el este împins 
dinapoi de puteri grozave, care sunt 
ale Hăului! Că departe de a-l duce pe 
scaunul de excuțţie, ar trebui să-i scoa- 
tem sufletul din ghiarele Necuratului, 
să i-l spălăm de baiele scuipate asupră-i 
de Satana ! Poate că, socialmente vor* 
bind, lucrurile se prezintă astfel, poate 
că el trebue închis, executat, izolat, nu 
ştiu şi nu mă interesează, căci nu sunt 
nici comisar, nici procuror. Dar sufie- 
tește, omenește, dumnezeeşte, altfel se 
prezintă lucrurile, altceva e necesar: ca 
acel sullet să fie smuls de sub impe- 
riul Răului ! Nu ştiu ce fel de raporturi 
sunt între Dumnezeu și societate, dar 
știu că sutletul fiecărui om trebue să se 
ducă înaintea Creatorului său curat! 
Trebue luat om cu om, suflet de suflet 
și spălat, curăţit, mântuit. Nu eşti cri- 
mina] din plăcere, nu ucizi pentru cine 
știe ce satisfacție, ci fără voia ta, nepu- 
tincios de a rezista puterii drăcești. Tre- 
bue să te smulg de acolo... Dar cum ?.. 
Dar cum?!... 

Glasul lui Leontin, care începuse cu 
fervoare, se stinse în desnădejde ca un 


de OCTAV ŞULUŢIU 


disc la un patefon neînvârtit deajuns... 
Descurajarea îl acoperi și nu mai ştia 
ce să spună... Mergeau, fără voce acum, 
și Andron ştia că el nu mai poate a- 
dăoga nimic, că ar fi și inutil și pericu- 
los, că în Leontin se petrec mari schim- 
bări, mari turburări și-i era teamă de 
ele. Intr'un târziu Leontin îngăimă : 

— E atâta rău şi atâta nefericire în 
lume ! E nevoe de atâta devotament, de 
atâta sacrificiu ! Dece să nu fim în stare 
de el, dece să nu-l dăm ? Pentru fie- 
care suflet e nevoe de un sacrificiu. Fie- 
care om are nevoe de un altul care să-i 
fie pavăză și mântuire. Fiecare om ar 
putea fi înger păzitor al altui om mai 
slab. Dar de unde să iei atâţia îngeri, 
atâţia devotați ! 

Andron îl ajută: 

— Un singur suflet dacă ai salvat și 
este enorm de mult, dragă prietene! Un 
suflet plătește cât o împărăție de pia- 
tră! Iar Dumnezeu se bucură de în- 
toarcerea unui singur păcătos, mai mult 
decât de statornicia a o mie de cre- 
dincioși ! 

Leontin clătină din cap, iluminat : 

— Da, da, așa e! Şi un suflet mân- 
tuit, e mult! 

Apoi adăogă, din nou, dezolat; 

— Par cum să-l mântueşti, cum ?!.. 
Și totuşi toţi trebue salvați! Niciunul 
nu e permis să se piardă... 

Acum au mers mult şi au tăcut încă 
mai mult. Andron simţea frământarea 
lăuntrică a lui Leontin, lovindu-se ca 
o mare de pereţii sufietului său. Ştia 
că acesta e într'o clipă mare a vieţii lui 
şi nu-i putea ajuta cu nimic. El avea 
altfel de suflet : se ştia egoist, burghez, 
comod, raționalizt, uscat, în ciuda bu- 
nătăţii şi a înţelegerii sale. l-era deo- 
dată frică de prietenul său și de tot ce 
i Sar putea întâmpla, acum când la 
vârsta aceasta înaintată, matură, meste- 
ca în firea lui asemenea gânduri. Pre- 
simțea că i se va întâmpla o nenoro- 
cire, dar nu-și putea da seama logic 
ce fel va fi aceea ! Şi foarte târziu, când 
străbăteau pentru a suta oară aceiași 
alee principală, îi veni în minte, fără 
nicio legătură, Vava şi vorbi deodată: 

— Ascultă, Leontin, de ce nu te că- 
sătoreşti tu cu Vava ? Ce mai aștepți? 
Iartă-mă că mă amestec, iartă-mi in- 
discreţia... De ce o faci să sufere atât? 
Oare dragostea ei nu e ceva care trebue 
calvat de la desnădejde, oare sufietul 
ei nu merită să fie îmbrățișat ? 

Leontin se opri bruse şi apucându-l 
pe Andron de umeri îl scutură uşor, 
prieteneşte și cu un zâmbet straniu, cu 
o lucire nefirească în ochi, îi vorbi răs- 
picat şi convins: 

— Da, Vava e o ființă minunată, 
foarte bună. Dar sufletul ei e curat şi 
bun ! Ce i-aș putea da eu decât o sa- 
tisfacție pentru egoismul ei sentimen- 
tal. Poate că adevărata ei mântuire ar 
fi să nu mă mai iubească, pentrucă nu 
ştiu dacă aş fi în stare S'o fac fericită, 
Dar (vocea îi se crispă aici, vecină cu 
plânsul), nu crezi că poate fi altcineva 
care să aibă nevoe de ajutorul meu, 'de 
sufletul meu, nu crezi că e altcineva 
care așteaptă un om, un alt om, care 
caută mântuire ?!... 





=—=Nehotărire == 


Il întâlnise pe Mircea, prima oară. într'o 
Duminică dimineață, în Cișmigiu, pe o alee 
retrasă, privind cerul și fiuerând. O privise 
și — ca şi cum i-ar fi trecut prin minte un 
gând frumos — îi zâmbise. 

Pentrucă Puica se trezise, în diminsața a- 
ceea, cu prea mult soare în ochi şi poate 
pentrucă eră în jurul ei prea multă primă- 
vară, îi zâmbise și ea, trecând cu surâsul pa 
buze, mai departe, pe lângă el, făcându-l să 
se oprească în loc şi so privească lung din 
urmă. Plezassră, amândoi, cu fata înilorită 
d: râs, să-l poarte mai depaite, fiecare, ca 
o plasă peste gândurile dimineţii însorite, 

Atât, 

Și poate că atuaci când l-a întâlnit, peste 
câteva zile, pentru a doua oară, Puica nu s'a 
mirat că răspunde la saiutul lui, care nu 
fusese decât un zâmbet; aceiaş zâmbet ca 
şi prima oară. 

Dace i-a șopiit, prin aceiuș surâs, a treia 
cară când sau întâlnit, „Bună seama...“ 
Puica nu sa intrebat. Dar el, bărbatul cu 
fruntea albă și ochi uminoşi, i-a luat mâna 
şi i-a sărutat-o, ca și când ar fi cunoscut-o 
diototdeauna, și a tăcut apoi, așteptând să i 
se aline răgușşeala pe care şi-o ghicea în gias. 
I: sărutase mâna tot așa cum i-ar fi strârs-o 
zau cum şi-ar fi scos păăria so salute: 
maşina! si fără insistenţă; dar, sărutându-i-o0, 
rămăsese cu ea între degete și parcă ar fi 
vrut so cuprindă în palme şi să-şi culce o“ 
brajii pe ea, într'atât era de caldă şi de prie- 
tenoasă mâna fetei cu păr blond în vânt şi 
ochi ciudaţi 

Nu se cunoşteau decât din zâmbete și din 
primăvară ; şi totuşi, se cunoșteau de mult; 
şi nici Mircea nici Puica nu și-au dat seama 
că nu este așa. Erau, privindu-se, prieteni 
vechi şi și-au spus pe nume chiar din seara 
aceea, seara când se întâlniszră pentru a treia 
oară şi când și-au aflat numeie. Ni se „pre- 
zentaseră“, pentrucă nu s'a gândit niciunul 
din ei la formalitatea care ar fi dat întâl- 
nirii lor fireşti un aer de acostare sau do 


— nuvelă — 


bal popular, Și-au aflat aumela, copilărește, 
plimbându-se, de mână, pe aceeași alee pe 
care își zâmbiseră prima oară El vrusese să-i 
amintească ceru: dimineţii când se cunoscu- 
seră și nu știa cum so chema, penirucă ea 
pășea alăţuri de el cu nările înfiorațe de 
crinii din marginea aleii. Ii strânses: mâna, 
încet, ca să-i spună la ce se gândea și ea 
îi îrţelesese gândul. 

— Spune-mi Puica. 

— Puica, pe mine mă cheamă Mircea, 

Şi pentrucă, neînțeles, şi-au dat seama că, 
piniru czeace aveau să-şi spună. e d: ajuns 
să știe, fiecare, că sunt Puica și Mircea, nu 
ş.-au mai spus și celăiali nume; poate pen- 
trecă, atunci când se întâlniseră şi-ș. opri- 
seră pașii, amândoi, se cunoşteau atât de 
bine, încât erau să se întrebe: „Ce mai 
faci 7. 

Au vorbii, în seara aceea, despre Primă- 
vară şi despre ţinereţe; simplu, fără fraze 
şi fără gâ-dur: savant plănuite. Au vorbit și 
despre noapte şi despre vise ; fără confidenţe 
și fără sentimentalism: ca doi prieteni vechi, 
buni şi sinceri. care vorbesc între ei ca și 





de MUGUR MARDAN 


cum fiecare ar sta de vorbă, singuratec, cu 
el însuși. 

Sau dospărțit, pentrucă era prea târziu și 
pentrucă fiecare avea o casă unde îl aștepta 
cineva, 

— Bună seara. Mircea 

— Noapte bună, Puica, 

Ca şi cum fiecare ar fi știut câ se vor ma 
intâ:ni cât ds curând, firesc. 

*% 

Nu s'au mai întâlnit decât în pragul mie- 
zului de vară, grăbiţi amândoi, pe o stradă 
din spatele Ateneului. 

Sau oprit, o clipă, să-şi surâdă, ca întot- 
deauna, și să se întrebe, banal, „Ce mai 
fac: ?,..“ şi fără interes, „Incolro?.., Pintru= 
că se grăbsa, pentrucă nu mai era Primă- 
vară și pentrucă nici seară nu era, a între” 
bat-o, obiigat: 

— A3 vrea să mai stâm de vorbă 
te mai văd? 

— Intâmplarea... E mai sigur... 

Şi fără să-şi dea seama, poate, Puica a a- 
dăugat un gând răsărit fără voia ei, neînţaleg 

— „Și poate că e mai bine așa... 

Se despărţise, precipitat, de Mircea, con- 
știentă brusc ae sensul cuvintaor pe care 
le rostise, și-l lăsase cu capul întors înde- 
lung în urma ei. 

— Mai bine, așa... 

Zâmbise. De data aceasta, însă, lui însuși; 
ca de o bucurie. 


Când 


x 

O lună de zile mai târziu, într'o seară cu 
cer luminos de :ună. ogindit până în dapăr- 
tări de ape, pe țârmul mării, unde plecase să 
se odihnească și să o uit pe Ema, Mircza 
şi-a adus aminte da Puica. Ș: sa gândit atât 
de mult la ea, încât, a doua zi şi o săptămână 
în șir, a apărut în două-trei ziare mari anun- 
țu: cu chenar, vizibii: „PUICA.., și mai cum?.. 
Vreau să-ți scriu. Mircea“, 





(Urmare în pag. 6-a) 





i 
| 
| 
| 





—— 6 





Pădurea — cenușie şi albă; rareori 
câte-un brad al cărui vârt părea un ciu- 
dat buboiu verzuiu pe fruntea netedă a 
cerului. Mafteiu îl strânse puternic de 
mijloc pe Triion și răsuflarea aprinsă a 
acestuia se transformase într'un gâfâit 
dureros. Sforţându-se de-i plesneau vi- 
nele dela tâmplele transpirate, îl ridică 
în aer şi, cu un icnet, îl trânti de lemne. 

Se 'ntinse o tăcere cumplită, 

Mafteiu își șterse fruntea, căci su- 
doarea îi intra în ochi, orbindu-l. Apoi, 
se-apropie de Trifon, care zăcea cu 
ceata 'n zăpadă, și-l cercetă la brâu. Ui- 
mit, constată că fostul său prieten n'a- 
vea nici o armă asupra lui. ,„,Va-să-zică 
n'a venit cu gândul să mă omoare pela 
spate...“ — şi, obosit, se sprijini de sa- 
nie, așteptând ca Trifon să se trezească, 
pentru a relua lupta. Flăcăul își aprinse 
o ţigară. Trecu vre-un sfert da ceas — 
Mafteiu isprăvise de fumat ţigara, — 
însă cel doborit nu se mișcă. ,,Va trebui 
să-i frec cu omăt fața...*' — şi se-apropie 
iarăși de Trifon. Când văzu că zăpada 
începe să se 'nroşească de sânge, se-opri 
cu o sfârșeală în suflet. Totuşi, îşi în- 
vinse slăbiciunea și, apucându-l de chi- 
mir pe Trifon, îl ridică şi-l îndesă în 
așa fel de lemne, ca acela să se poată 
ținea pe picioare. 

Băietanul își deschise ochii. 

— Apără-te ! — îi spuse Mafteiu. 

— Nu... nu mai e nevoit... Mor. 

Nehotărît, Mafteiu își cobori mânile. 

„Aşa dar sa terminat... — şi-şi a- 
prinse o alță țigară; sângele din rana 
lui Trifon se prelungea ușor pe-o tâm- 
plă, unde senchega; Maiteiu nu mai 
putu răbda tăcerea și-l întrebă: 

— Nu vrei să fumezi ? 

Rănitul făcu un semn afirmativ din 
cap;  Mafteiu aprinze o ţigară și i-o 
dădu. Trifon o duse cu mare greu la 
buze și trae lacom câteva fumuri; apoi, 
ţigara căzu în zăpadă şi se stinse. 

— 'Te doare tare ? 

— Aproape deloc, 

— Aşa... 

Maliteiu încercă să pară indiferent; 
făcându-și de lucru, își ridică ochii la 
ceruri, cu un căpăstru, care lunecase 
din sanie, dar, în curând, simți că o la- 
crimă îi curge pe faţă şi veni la Trifon. 

— lartă-mă, frate ! — şi, îmbrăţișân- 
du-l, îl sărută. 

— N'am de ce să te iert, Mafteiu, căci 
lupta a fost dreaptă. Ne-am bătut des- 
chis, ca doi voinici. 

Sprijinindu-și fruntea de umărul lui 
Maiteiu, Trifon îl rugă : 

— Aşează-mă jos, căci picioarele 
parcă mi's de ceară. Ajută-mi să mor. 

Mafteiu îl lungi pe zăpadă şi'ngenun- 
chie lângă dânsul. 

— Varvara... 

— Lasă! — îl întrerupe Trifon. — 
Să nu mai vorbim de-acestea. Iţi dau 
sărutul de împăcare. Mi ss pare că vin 
nouri, frate Mafteiu. 

Când flăcăul lăsă din braţe capul lui 
Trifon, acesta era acuma mort. Ochii îi 
stieleau și fruntea se făcuse luminoasă, 
ca şi cum soarele ar fi bătut numai pe 
ea. Ridicându-se, Mafteiu isprăvi repede 
cwncărcatul  lemnelor și trecu lanțul 
peste 'ncărcătură, așa că putea să por- 
nească spre casă. Totuşi, încă nu dădu 
biciu cailor, ci se întoarse la mort şi 
căzu în genunchi ; înălță ușor capul lui 
Trifon ; ceafa acestuia, deşi căzuse în 
zăpadă, mai era caldă ; rana din creștet, 
mare cât pumnul, era acopzrită cu păr; 
Matteiu îi mângâie fruntea și, plecân- 
du-se asupra lui, îl sărută cu sărutul 
morţilor. Apoi, luă o lodbă şi-o potrivi 
astfel lângă băietan, încât oricine ar fi 
putut crede că ea a lunecat din mor- 
manul de lemne din apropierea lui, 
ucigându-l. 

— Dumnezeu să ne ierte pe-amândoi, 
Trifoane ! — rosti băietanul. 

Indemnând caii, scoase din văgăună 
sania şi, așezându-se peste 'ncărcătură, 
porni în goană către sat. 

La ieşirea din pădure, îl văzu de de- 
parte pe forestier; acesta îi făcea semne 
să oprească și flăcăul se conformă. Fo- 
restierul veni până la drum ; pe spate, 
purta hoitul unei vulpi şi Mafteiu recu- 
noscu în ea animalul pe care-l văzuse 
dispărând în tufișuri. 

— Un băietan întreba de dumneata. 
Spunea că l-a trimis stăpână-sa să-ţi 
ajute la încărcat și l-am îndrumat către 
văgăună. Nu v'aţi întâlnit ? 
 Mafteiu ticluise din timp o întreagă 
poveste, care să explice verosimil moar- 
tea lui Trifon, aşa că întrebarea fores- 
tierului nu-l surprinsese nepregătit. 

Alcătuindu-şi o faţă disperată, spuse : 

— Ba da! Vai, domnule ferşter! S'a 
întâmplat o nenorocire cumplită. Prie- 
tenul meu tocmai îmi ajuta să leg lan- 
țul poste sanie, și, deodată, o lcdbă a 
lunecat din grămada de-alături și i-a 
sdrobit capul, 

incremenit, forestierul uită să mai 
tragă din ţigară ; revenindu-şi întrebă 
cu voce stinsă: 

— A murit? 

— Da. L-am lăsat acolo, ca să-l vadă 
jandarmii. A 

— Așa trebuie. Bine-ai făcut. Mă due 
într'acolo, să nu dea vreo sălbătăciune 
peste el, că lupii 's tare lacomi iarna 
asta. Bietu' creștin... Ceasu' cel rău! 
Nimeni nu-i poate sta împotrivă... 

— Da, ceasu' cel rău... 

— Moartea vine așa, deodată. N'aş- 
teaptă s'o chemi... — și râse să-și facă 
o brumă de curaj pentru ceeace-l aş- 
tepta acolo, în văgăună. — Apoi... no- 








UNIVERSUL LITERAR 








Matiteiu Vlimoteiu 


roc bun! — și forestierul o luă printre 
fagii acoperiţi cu omăt. 


Ajungând acasă,  Malteiu se duse 
'»adreptul la Zanchira, care pregătea 
în bucătărie fiertura ue-amiază, 

— Tu, Trifon s'a furișat după mine 
și-a vrut să mă ucidă. N'am avut în- 
cotro şi i-am crăpat cu o lodbă capul. 
Bagă bine de ssamă, femee, că au să 
vie jandarmii pe-aici, ca să 'ntrebe una 
și alta. Să le spui că tu, crezând că n'oiu 
putea dovedi repede cu'ncărcatul, l-ai 
trimis după mine, să-mi ajute. 

Zanchira nu-și pierdu cumpătul, ci 
întrebă calm : 

— Dece-a vrut să te-omoare Trifon? 

Glasul femeii sunase ciudat ca o o- 
glindă care se sparge. Afară, în ogradă, 
Varvara îndemnă o vacă, iar Veronia 
lălăia cât o ţinea gura. În odaie, însă, 


totul era altfel — o liniște mocnită, 
urită, cum e liniștea de lângă un mort, 
— Credea că... 


Mafteiu sz-opri încurcat, căci nu știa 





ce să răspundă ; înfuriindu-se, strigă : 

— Ci nu mă mai întreba ! Ce-ţi pasă? 

Zanchira îl privi rece, cu o lumină 
de oţel în ochi, și ripostă: 

— Ascultă, măi băiete... Să nu strigi 
așa la mine! Cu banii mei pot găsi şi 
zece flăcăi ca tine, cari să-mi ţie de urât 
noaptea, m'ai înțeles? — și, apoi, a- 
dause cu mai puţină asprim=: — Insă, 
fiindcă nu vrei, iată că nici nu te-oi 
întreba dece-a vrut să te ucidă Trifon. 
Acuma, du-te la jandarmi şi spune-le 
povestea ta. Numai să nu spui vreo 
prostie ! 

Inainte de-a merge la jandarmerie, 
Mafteiu se-abătu pela grajd, unde Var- 


(Urmare din pag. 3-a) 


am fost ca frații. Cum să-l fi omorit? 
Ai înebunit ? Nu cumva ai de gând să 
spui astfel de prostii şi jandariior când 
or veni să 'ntrebe pe-aici ? 

Fata începu să plângă 
printre lacrimi : 

— Să n'ai nici o grijă ! Dacă l-ai ucis 
tu, va avea Dumnezeu grijă să te pe- 
depsească. 

Matteiu dădu din umeri şi trânti uşa 
grajdului după sine. 

Veronia,  care-ascultase tăcută, veni 
ia Varvara şi-i șopti : 

— Să ştii că Mafteiu l-a ucis! Cu 
toate acestea, faci bine că nu vrei să-l 
învinuiești de moartea lui Trifon. Pe 
fratele tău nu-l mai poate învia nimeni 
și nu trebuie să știe toată lumea că ta- 
tă] copilului pe care-l porți în tine e un 
ucigaș de rând. 


și 'ngăimă 


ar 


După înmormântare, jandarmii mai 
veniră odată la Zanchira. După cerce- 
tări sumare, ei ajunseră la concluzia că 
moartea lui Trifon se datorește într'a- 
devăr unui accident și comunicară fe- 
meii acest lucru. Atât ea, cât și Mafteiu, 
răsuflară ușuraţi. 

Jandarmii retrăgându-se, 
spuse : 

— Numai să nu mă omori şi pe mine 
aşa, într'o bună zi. 

Mafteiu râse silit şi-o strânse de mij- 
loc; dânsul nu observă că femeea se 
uită ciudat la mâinile lui și că ea sen- 
fioară, ca apoi, să-i strângă deasemenea 
mijlocul svelt şi totuși, puternic, 

Zanchira nu mai făcu niciodată alu- 
zie la crima lui Matteiu şi acesta n'avu 
nici o mustrare de conștiință. Pe Var- 
vara o evita și mai mult. Apoi, începu 
s'o evite şi pe Veronia, căci fata îl pri- 
vea batjocoritor de câte ori da de gân- 
su! ; ochii ei parcă spuneau: — „Hei! 
Eu știu totul!“ 

* 


O sălbatecă poftă de muncă îl cuprin- 
sese pe Mafteiu. Nu mai avea astâmpăr 
şi-abia aștepta să vină primăvara, ca să 
poată ieși cu plugul. Pământurile lui 
Gora erau acuma ca și ale sale. Deo- 
camdată se-ocupa cu treburile gospodă- 
riei, alegând semințele, aerisind ham- 
barele sau supraveghind cămările. Pe la 
mijlocul lui Ianuarie, plecă la Cernăuţi 
şi cumpără o mulţime de mărfuri pen- 
tru cârciumă ; astfel, creie noui veni- 


Zanchira 


„turi, căci oamenii veneau tot mai des 


vara adăpa caii, şi-i aduse la cunoştinţă i pe la localul în care se găseau acuma 


moartea lui Trifon. 

Fata îngălbeni. 

— Maftaiu ! Tu l-ai omorit, Mafteiu... 
— și se sprijini de halău. 

Dânsul îi spuse apăsat: 

— Nu vorbi prostii ! Trifon și cu mine 





atâtea şi-atâtea bunătăţi din cele mai 
alese. Ca să aducă lume cât mai multă 
la cârciumă, Mafteiu ceru şi obţinu dela 
jandarmi permisiunea să angajeze în 
fiecare Duminecă şi sărbătoare de frupt 
lăutari pentru petreceri cu dans. 


De a 





Zanchira aprecia hărnicia lui Mafteiu 
şi în curând dragostea femeii se uni cu 
o admiraţie din cele mai vii pentru con- 
cubinul cu mână tericită la luerut. 

Nopțile, îlăcăul dormea somn bun şi 
liniştit lângă Zanchira. De Triton, abia 
dacă-și amintea câteodată. 

In locul lui, luase alt hargat. Mai târ- 
ziu, trebui să angajeze și lucrători cu 
ziua, căci nu prididea singur cu trebu- 
rile. Varvara se ofilea, însă frumuseţea 
ei nu scădea; dimpotrivă, paliditatea 
feței o făcea și mai gingașă. Când Zan- 
chira observă, în cele din urmă, că ser- 
vitoarea e însărcinată, nu spuse nimic. 
Ghicea că Maiteiu nu se mai ocupă de 
Varvara și lucrul acesta o măguli înde- 
ajuns ca să-i ierte buclucul. 

Până în primăvară  Mafteiu nu-şi 


văzu capul de lucru. Antrenată, Zan- 
chira îl seconda din răsputeri. Numai 
“Varvara gogea. Veronia îi vorbea me- 
reu de Trifon și simțea o sălbatică plă- 
cere în a-i sgândări rana, 





Primăvara veni de timpuriu ca în 
nealți ani. Omătul se topea văzând cu 
ochii şi șuvoaiele gâlgâiau vesele pe 
uliți. Răchitele înverziră mai curând 
ca'n primăverile trecute. In Martie, era 
acum o vreme ca'n Aprilie. 

Mafteiu ieși cu Vasile, noul hargat al 
Zanchirei, la arat ; ca să nu piardă prea 
mult timp, cumpără încă un plug și ter- 
mină primul în sat cu însămânțarea. 
Seara, când se'ntorcea rupt de oboseală 
acasă, îl aștapta o masă bogată, pe ca- 
re-o înfuleca grăbit, cu poftă, și, apoi, 
se tolănea pe pat, căci, de altfel, ar fi 
adormit de-a'n picioarelea. 

Intr'o seară de Duminecă, Vasile — 
hargatul cel nou — o prinse în șură pe 
Veronia. Fata se sbătu cât se sbătv, 
însă — înebunită de primăvara care 
plesnea mugurii pomilor — se dădu 
moale în brațele băietanului. 

— Dacă m'ai lăsat grea, îţi scot ochii! 
-— îl ameninţa ea. 





Nehotarire 


Voia să-i scrie ca și când isar fi dorit zâm- 
pstu:. Nu avea timic să-i spună, îot aşa cum, 
dacă se gândea la ea, n'o vedea decât zâm= 
bind, pe o alee retrasă din Cismigiu. Nimic 
mai mult. 

Pe urmă, peste un răstimp de o săptămână, 
brusc, nu Sa mai gândit la ca. Şi a uitat-o 
gin ncu. 


%* 

Se împlineau şase luni de când n'o mai 
văzuse pe Ema şi de când se chinuia să-i 
uite trupu: şi să-și uite visurile de altădată, 
ca şi gândurile de ceas rău ce-i canoniseră 
zilele și nopţile de după despărțire. O uitase? 
Nu se întreba; p=ntrucă îi era, poate, teamă. 
In orice caz, credea, cu toată puteraa voin- 
țe! sale. că a uitat-o, că no mai iubeșie și că, 
dacă ar fi so întâlnească, ar saluta-o, în 
treacăt, fără nici o bătaie de inimă sau îm- 
purpurare a obrajitor. Era, după expresia 
lui cinică, „în convalescență“. Glumza şi 
poate că, totuşi, era mulţ adevăr în ceeace 
spune ; pentrucă, bolnav, fusese cu adzvă- 
raţ. Işi dăduse seama de lucru; aczsta, întars 
la Bucureşti, după cele două luni de vacan- 
ță, când văzuse că, întadevăr, pașii în viaţa 
d? toate ziiuie i: sunt încă zovăitor,, că gân- 
âurile î: sunt trândave şi sfioase şi că 
ochii nu și-au rccăpătat lucirea acesa, 
care îl făcea, altădată, să și-i privească, 
zâmbindu-i, în ogiindâ şi să e vadă iumra 
pe obrajii femeilor întâinite şi cu ale căror 
priviri îşi încrusta priviriie. Era iotuși. în e, 
ceva trist, ceva greu. ceva pustiu cu ecouri 
prea mari. 

Şi nu-i trecuse, totuşi, niciodată încă prin 
minte gându: că goiu. se cere implinit. D.m- 
potrivă ; era hotărit să nu mai iubească: ca 
wa copil supărat din joacă şi cu ochii încă 
umzzi în faţa hotăririi „Nu mă mai joc i 

* 

Septembrie îşi despletea sălciile sub pri- 
mele ploi de toamnă, când a zărit-o, prin 
mulțime, pe Puica aiături de o studentă pe 
care o cunoştea şi el şi cu care era chiar 
destul de intim. 

O chemase, peste două ore, la teleînn, s'o 
întrebe, printre fraze goala „de bun găsit'. 
cu cine se plimba când v zărise pe stradă și 
când își adusese aminte de existenţa ei. 
Aflase : o studentă ia Academia de Arte Fru- 
toase, pictoriţă. fată drăguță, întâlnitţă întâm- 
plător ; cum o chiamă ?... 1 se pare că Raicu.. 

Ştia destul. 


Ii aflase, apoi, adresa, printr'o stratagemă, 


(Urmare din pag. 5-a) 


deia secretariatul şcolii. Şi mai aflas= și taina 
ochilor ei adânci şi pătrunzători: pictor.ță. 

Şi când, a doua zi,în amurg, împinsese por- 
iița grădinii cu gutui în pârg și i se ridi- 
case, pe potecă, din hamacul leneș, Mircea 
simț:se, privind-o cu zâmbetul lui larg, cum i 
se umple pieptul de bătaia aproape uitată a 
inimii. înaintea îmbujorării peste firs care 
cuprinsese obrajii fatei când i-a întins mâi- 
nile în întâmpinare şi când i-a ocolit privi- 
rea iui caidă 

Nu l-a întrebat nimic. Se vedeau şi era, 
doar, firesc să se găsească unul pe celălalt, 
dază intâmplarea nu-: mai făeza să se întâi- 
nească, 

In noaptea aceea, a visat-o pentru prima 
oară. Și tot ca prima oară cândo întâlnise, 
iși zâmbiseră, în vis, și nu-și spuseszră nimic. 

A căutat-o, in nou, peste două zile, so 
vadă şi s'o asculte, Vorbea puţin, dar avea în 
glas un tremur, ca și în mâini, când o privea. 
Şi-i plăcea s'o asculte şi s'o privească, să-l! 
pronunţe nurnele şi s'o simtă 'ânsă el. 

Şi-atunci, în seara când s'au despărţit pen- 
tru a doua oară de când o regăsise, şi-a dat 
seama, cu o bucurie chinuitoare şi ncinfra- 
nată, că golul şi pustiul din el se cer împli- 
nite şi că pe Puica „trebuie“ so iubească, 
Era în gârdurile lui pentru Puica un „vreau“ 
atât de putarnic şi de apăsat, incât hotărtrea 
îi apăruse mai muit dicât ciudată; aproape 
fără sens: „voii“ să iubească, se cerea avân” 
tat din nou spre visuri și spre zorile dragos- 
tei. Işi dăduse seama, brusc, lucid, că dragos- 
tea e în el ca o undă deape vii pa care le 
stăvilise până atunci şi care c:ocoteau înăbu- 
şit şi vânios. Pentru tot ceea ce simţea că se 
chinuieşte în el de când încerca s'o uite pe 
Ema şi pentru liniștea visurilor răzlaţite în 
nopți de nesomn, „trebuia“ să iubzască din 
nou. Imperativ. Și Puica îi putea împlini 
voința cea ciudată. 

X* 

îl iubea. 

Simţea cum vine spre ea chemarea puter- 
cică şi înaltă a bărbatului şi cum se apropie, 
amsţitoare. dogoarta mărturisiri fierbinți: 
dragostea, 

„Ştia“ că iubeşte, fără să fi putut bănui — 
aşa cum firesc ar fi fost să bănuiască, ghicit, 
dragostea ; pentiucă Puica nu iubisa, încă, 
niciodată. 

Și-atunzi, în noaptea în care cl o visate şi 
când ea a simţit și-a înțeles că-l va iubi, — 
dincoio da vâriejui fierbinie şi ciudat al gân- 
durilor, i sa încuibărit, întrun ungher dure- 


ros din sufict, ntinţeicasă şi chinuitoare, o ne- 
liniște ca o teamă. 

Și teamă era... 

* 

Mircea n'a înţeles gândul care i-a îndrep- 
tat pașii spre grădiniţa cu gutui, a doua zi 
după prima întâinire, aitiel decât întâmpiă- 
toare, la care ea nu venise, înțâlnire cu pri- 
laju: căreia avusese de gând să-i spună, 
aproape convins, c'o iubeşte. Na întelss și 
totuşi l-a bucurat gândul nclămurit, d=şși ii 
recunoștea din amintirea piimelor întâlniri 
cu Ema şi deci, ar îi srebuu să-i nei.niştească 
şi să-l oprească de a-i asculta îndemnul. Mai 
ales că nici Puica, întrebată, ca şi Ema, al- 
tădată, au ştia dece o făsuse și i-o spusese, fc- 
merin ; 

— Nu ştiu... 

Și întradevăr, nu ştia dece nu se dusese 
să-; întâlnească, tot așa cum îi era necaz că 
nu-şi poate stăpâni tremurul din gias, din 
mâini și din trup şi că nuri putea infrunta 
privirea. 

Nici la a doua întâlnire nu venise. 

Și-atunci, dușmancă cu ea însăşi, în faţa 
intrebărilor lui şi a ochilor pe care nu-i pu- 
tea înfrunta, i-a spus, sfâtuită de un gând 
neinţeles, crud, aproape fără voia ei, cu glas 
pe care și t"ar fi vrut sugrumat în gât: 

— Lasă-mă |... Nu inţeiegi ?... Sau nu vrei 
să înţelegi câ sunt „ocupată“ ?.. 

Cuvântul i-a. amintit lui Mircea expresia 
femeilor de noapte: „ocupată“. Şi fără nici o 
părere de rău deslușită, i-a întins mâna și 
siau despărțit poate pentru totdeauna, fără 
nici o altă întrebare. 

Şi-a dat seama, mai târziu, în aceeași 
noapte, chinuindu-se să-şi chem= visele, că 
este neliniștit. Şi, deodată, i-a părut rău, ca 
după ceva pierdut, că nu reuşise să cheme 
dragostea şi so iubească pe Puica No 
„Putuse“ iubi ; şi-și dădea seama de lucrul 
acesta, pentrucă nu-i părea rău după ea, ci 
pentru bucuria lui din ultimile zi:e la gândul 
că va iubi din nou, bucurie pe care şi-vy rătă- 
cise fără să fi căutat cât de puţin să-i dea 
prilej de realizare și putinţă de trăinizie, 

Şi tot aşa cum fetei îi era necaz pe nesom- 
nul plin de lacrimile pe car2 nu și le iămu- 
rea și pe gândul, tot. mai apăsător, că, poate, 
îi va părea rău, cândva, — Mircea mai rc- 
greta, totuşi, sincer, un lucru: „vruscse'“ atât 
de puternic... Şi ar fi „putut“ s'o iubească, 
mu't, frumos, curat, înat şi luminos, pe 
Puica .. 


Păcat |... MUGUR MARDAN 


4 Noembrie 1939 zana 


Intr'adevăr, Vasile Combra o lăsase 
grea, însă Veronia nu-i scoase ochii 
când își simţi în pântece plodul, ci, dim- 
potrivă, începu să joace de bucurie și 
nu încetă decât când văzu cât de tristă 
o privește Varvara, 

i Leliţă, — o mângâie Veronia, — 
nu tentrista! Plozii noștri vor crește 
impreună și-om îngriji amândouă de ei, 
Amu mă duc să-i spun lui Vasâli ves- 
tea cea bună. 

Când auzi despre ce e vorba, harga- 
tul roşi ca o fată. i 

— He-hei ! — râse hargata. În loc că 
mă nroşesc eu, tenroșești tu, ca un 
curean mânios. 

— Aiasta-i din pricina soarelui, ca- 
re-mi baten față, fa hăi! — se apără 
dânsu!, roșind şi mai tare. 

— O fi! Vasâli „te bucuri? 

— Mă! Sigur că mă! 

Fără multă discuţie, Vasâli şi Vero- 
nia hotărîră Ziua nunții și în prima Du- 
minecă după Paște, părintele paroh le 
puse'n bună regulă cununiile pe cap. 
Când Varvara născu — un băiat qo- 
lofan și frumos — Veronia și Vasâli 
ii aduseră dela Cernăuţi o zestee întrea. 
gă. Zanchira se-arătă şi dânsa binevoi- 
sr a tânăra mamă nu se simii prea 
nelericită la gândul că satul o cam cle- 
veteşte și că babele îi toţ privesc pân- 
tecele cu rod de flăcău. 


După un an, Mafteiu se căsători cu 
Zanchira. Averea lor creştea mereu. Co- 
pilul Varvarei, îngrijit de stăpână, se 
făcea frumos ȘI voinic, ca și băiatui 
născut în toamnă al Veroniei. Zanchisa 
iubea cu patimă copilul lui Mafteiu, 
ceeace-l măgulea pe bărbat. 

Veni o primăvară nespus de caldă. 

Intr'o dimineaţă clară, cu un pot>p 
de soare zâmbitor, Mafteiu ieși pe câm- 
pul proaspăt arat. Acolo, dădu de Var- 
vara, care iși învăţa copilul să umble, 
ȘI-o privi ca pentru întâia oară în lu- 
mina puternică a dimineții fără sfâsşit 
din câmpia reavănă și bună. 

A Varvara, ai ieşit cu soarele, — și 
surâse. — Inţr'adevăr mânară vreme, 
Varvara, mândră ca nealtădată și soa- 
rele-i dulce ca o bucată de pâne, iar tu 
ești minunat de frumoasă... 

Apoi, ochii bărbatului trecură asupra 
copilului : 

— Voinic! Sdravăn băiat avem. 

— Nu-i așa? — şi hargata își ridică 
spre cer copilul, 

— Femee hăi!  Deseară vin la tine. 
Dar nu vin ca stăpân, ci ca rob supus 
ție. Mă'nțelegi, Varvara ? Priveşte li- 


vada, țarina şi gospodăria ! Sunt ale 
mele... Și tu eşti a mea! — Și, după o 
tăcere, adause: — Oare dece n'a vrut 


să'nţeleagă și Trifon toate acestea ? 

Grâul sămănat de cu toamnă se'ntin- 
dea ca o apă verde până sub zare, 
unde-l cotropeau azururile limpezi ale 
cerului ; tălăngi sunau clar pe dealuri; 
oamenii își îndemnau veseli caii dela 
pluguri și brazdele se revărsau ca nişte 
isvoare negre, vestind bogăţia rodului 
viitor. 

— Mafteiu, te rog să-mi spui un lu- 
cru : Lupta a fost dreaptă când l-ai ucis 
pe Trifon ? Spune-mi adevărul, numai 
adevărul! — il imploră Varvara cu 
ochii plini de lacrimi. 

Faţa bărbatului se posomori. Totuşi, 
după câtva timp de luptă lăuntrică, 
Maiteiu se'nsenină şi-o privi ţintă'n ochi 
pe mama copilului său. 

— Mă dau în mâinile tale, femee! 
Da, l-am ucis pe Trifon. Şi lupta a fost 
dreaptă. Jur pe capul copilului nostru, 
Varvara. A trebuit să-l omor pe fratele 
tău. Dar iată cum luceşte soarele în pă- 
rul băiatului. Parcă piouă cu aur asu- 
pra lui. 

Copilul luase în pumnii mici un bul- 
găre şi se juca bucuros cu el, tărămi- 
țindu-l. 

— De-acum 'nainte, să muncim pen- 
tru copilul nostru, Varvara. Planurile 
mele au ieşit bine la capăt. Sunt mul- 
țumit şi nu mă mai tem de nimic. Să 
mergem spre casă. Mai am o mulțime 
de lucru astăzi. la în braţe copilul. Să 
mi-l păzeşti ca ochii din cap, temee, că, 
de altiel, n'ai ce râde! El mi-i tot aşa 
de scump ca și pământurile mele. Hai! 
— şi, luând de mână pe Varvara, porni 
către gospodărie. 

Soarele îi scălda într'o lumină atât 
de puternică, încât păreau ființe cobho- 
rîte din altă lume şi umbra care cădea 
pe ţărna jilavă era albăstrie. 

Intrând în ogradă, Mafteiu porunci : 

— Vasâli, vâră caii în ham, să sfârşim 
încă azi cu aratul costişai ! 

Varvara îşi şterse pe furiş două la- 
crimi. 

Veronia, care-o văzuse, îi spuse: 

— Ai început să fii fericită. E bine 
așa. Destui nouri au trecut peste casa 
aceasta ! De-amu, poate că sa 'ndura 
Dumnezeu... — iar lui Mafteiu îi şopti 
între patru ochi : 

— Bucură-te cu umilință, căci bucu- 
ria ţi-ai câștigat-o prin sânge şi sângele 
nu se şterge decât foarte greu de pe 
mânile ucigașilor. 

Mafteiu dădu din umeri; soarele 
lucea atât de frumos! Acolo sus, pe 
costişă, e atât de plăcut să'nfunzi în pă- 
mânt fierul plugului şi să răstorni braz- 
dă după brazdă! Ce însemnătate au 
toate celelalte ? 

— Haide, Vasâli! *) 


::) Capitol unitar din „Drama casei Timo- 
teu“. 


MIRCEA STREINUL 


4 Noembrie 


1939 








UNIVERSUL LITERAR 











TEATRUL COMOEDIA: DOUA 
PALME, LOCALIZARE IN 
TREI ACTE DE D, SICA ALE- 
XANDRESCU. 


Montarea d-lui Sică Alexan- 
drescu nu poate decât umple de 
merit pe cel ce cu o perseverenţă 
rară depune pe tărâmul artei 
dramatice munca cea mai .pro- 
ductivă de câţiva an: încoace. 
Comedia aceasta, cu multe părţi 
duioase, adesea tragice, este o 
realizare atât de curată şi de co- 
rectă, încât cel ce îngrijeşte de 
Teatrul Comoedia, merită o caldă 
felicitare. 

„Două Palme“, sunt două pal- 
me cari pornite dntr'o absurdă 
şi  ridicolă întâmpiare, ar putea 
aduce :cele mai cumplițe nenoro- 
ciri im viaţa modestă a bătrânu- 
lui contabii Fink, dar care, prin- 
tr'o fericită întonsătură a desti- 
nului se transformă spre binele 
lui, ridicându-l din starea preca- 
ră în care era. la una mult supe” 
rioară, mulţumind astfel pe toată 
lumea. Pe bătrânul contabil ce-şi 
vede munca ide treizeci de ani la 
acelaşi biurou însfârșit răsplăti- 
tă fără măcar a fi cerut aşa ceva, 
pe bătrânul Fischer ce se poate 
căsători în voe cu fata b'ândă pe 
care-o iubeşte, — printr'o stranie 
coincidenţă, fata lui Fink, Paula, 
căreia i-se deschide un viitor mai 
bun înainte,—pe bătrânul Fischer, 
care începe să priceapă pulsul 
unei lumi ce muncește, luptă din 
grcu împotriva vieții şi vicisitu- 
dinilor ei,  meritând măcar 
respect şi a privire înțelegătoare, 
dacă nu o justă prețuire. 

Comedie puţin amară, este 
„Două paime“, cu vagi rezonanțe 
sociale, cu incursiuni într'o lume 
suferindă şi umilă, dar nu exa- 
gerat, atât cât să-i coloreze puţin 
intriga oarecum banală. 

In cecace-i priveşte substanţa 
ar fi fost bine să se termine spec- 
tacoiul dela jumătatea actului doi 
când — este greu să explicăm 
fără ca cititorii noștri să fi vă- 
zut piesa, ne adresăm mai de 
grabă celor cari 0 Cunosc, — 
când, ziceam, se împacă Fischer 
cu Fink, şi se duc la primul în 
biurou spunându-și o anecdotă. 
Pentru calitate însă şi humor, ac- 
tul “trei este indispensabil şi nu 
putem decât să reievăm e:ogios 
jocul d-iu: Timică, din acest ultim 
act, precum, fără îndoiaiă şi în 
primele două, dovedind înc'odată 
inepuizabilele-i resurse de come- 
dian şi artist de compoziție. Lân- 
gă el d-nele Silvia Dumitrescu 
vioae, spirituală şi antrenantă, 
Silvia Fulda inteligentă în ro! şi 
Fifi Harand oarecum forțat, pre- 
cum şi d-nii Romald Bulfinsky şi 
Mircea Şeptilici, recunoaştem, de 
astă dată, bine adaptat rolului, 

Comedia de o calitate fină şi 
bucurându-se de interpretarea 
excelentului ansamblu Sică Ale- 
xandrescu este un spectacol de 
plăcută d=iectare. 


ALHAMBRA--BABY 


Revistă în două acte şi 57 tablouri 
de N. VLĂDOLANU 


Dacă şi Alhambra senior, şi 
punerea în scenă a lui Tănase 
suferă nespus din cauza lungi- 
mii, Alhambra Baby, pentru a 
nu rămâne mai prejos sa si- 
tuat toţ pe aceiaș ritm intermi- 
nabii, aducând publicuiui dornic 
de distracție un număr atât de 
mare de tablouri încât reaimente 
acceptarea lor devine un chin. 


Dece oare cred organizatorii 
acestui soiu de spectacole în ne- 


cesitatea absolută a lungi:mei? 
Este o greşită interpretare. 
Fiindcă  întotăeauna un spec- 


tacol prea lurg, are pănți co- 
pioase de umplutură, Este ceeace 
putem observa ua Alhambra 
Baby. Câte tablouri n'ar fi fost 
ma: bine eliminate în folosul în- 
treguiui ansamb.u, concentrând 
rovista la scenele reuşite, ţi- 
nând publicul astfel într'o con- 
tinuă încordare, şi dând putinţa 


oricui să plece satisfăcut ela 
spectacol. 
(Intrun sat din  Basaraba, 


Ci::ţ: Mar:e-Claire, Cântecele în 
limbră străină ae Marizi Tă- 
nase, Cubana din Argeș, O nun- 
tă ca in povești, etc, câte ta- 
b:ouri inutile). 

Al doilca defect al Ahambrsi 
B:by, coste dorința do a realiza 
p> o scenă mMinusculă un teatru 
de rovistă cu aceleași concenții 
ca cel mare, însă cu mijloace re- 
duse. Efectul: oarecum meschi- 
nerie, nesiguranţă, lipsă de an- 
tren. Concapţia celor ce au adop- 
taţ scena teatrului mic, trebuia 
să se  acordeze dimensiunilor 
spațiului, realizând un sen de 
spectacol cu totul inedit, intim, 
cu spirit savuros, cu interesul 
p.ecat asupra tabiourilor artți- 
stice miniaturale, diaioguri fine, 
scenete hazlii, cântece (se cereau 
cântăreţi bun), etc. 

Din acestea Alhambra Baby a 
prezentat doar spiritua'ele crea- 
ţii ale iui Nicolaide, totdeauna 
plăcute, cântecele Elisabetei Hen- 
ţia, puţin Lungianu, puţin Da- 
cian, puțin  Virginica Popescu, 
puțin, teribii de puțin şi în 
roluri  inadequate Nutzi Pan- 
tazi. Apo mult 16 Alhambra 
baby girls, un rudiment de balet, 
cvompiect d=piasat. Totuşi bun 
dansul baioanelor. 

Prin urmate, defectul revi- 
vistei este organizarea care n'a 
ținut seamă, să spunem, de teren. 

Și esta păcat, fiindcă, multe 
părți bune se pot găsi în ea, 
care încadrate întrun tot, an- 
trenant, viciu, spiritual, mulţu- 
mită decoruri.or excelente, „vi- 
ziunilor“ d-lui Sandu Eliad, cât 
se poate de interesante, muzicii 
d-lor I. Vasilescu și Elly Roman, 
bine pusă la punct, textelor Lui 
Nicoiaide, sprijinului deja amin- 
tiţ ai d-reior Nutzi Pantazi, Vir- 


"ARO: 


ginica Popescu şi în plus Virgi- 
nica Romanowsky. i 

O reducere de tablouri la cele 
esenţiale și bune, eventua: înlo- 
cuirea unora, Un spirit mai pu= 
țin comun, şi desigur Alhambra 
Baby ar fi un spectacol mai mult 
decât reuşit. Desigur, fiindcă din 
întreg spectacolul tânjind din 
această cauză, reese vie, puter- 
nică, concepția interesantă, cali- 
tatea în mare parte bună, inter- 
pretarea superivară, muzica p.ă- 
cută, însfârşit reese starea laten- 
tă a unei reviste bune care su- 
feră ea însăşi de micile incidente 
— astfel se pot numi tablourile 
zadarnice — și totuși le învinge 
parțial, făcând spectacolul dastul 
de simpatic şi de antrenant. 


TEATRUL MUNCA ȘI VOE 
BUNA: NUNTA PE DATORIE, 


comedie în trei acte de Con- 
stantin Colonaş 


Din punct de vedere arţistic, în 
nici un caz nu putem privi come- 
Gia ţeatrului „Muncă şi voe bună“ 
a cărei premieră a avut loc 
Miercuri seară 

Observaţia aceasta o făceam în- 
cepând cu actul al doilea, şi cu 
atât mai mult odaţă ajungi la al 
treilea, cu desăvârşire deplasat. 

Pentru ce ar î: putut însemna 
această piesă, prezenţa ultimuiui 
act, cu desnodământul lui absurd, 
fără de sens dramatic şi cu lun- 
g:mi inutile, este un trist exem- 
plu de ceeace inseamnă lipsa pre- 
sătirii necesară realizărilor dra- 
matice. 

Din punct de vedere însă al 
spectacolului, fără elementul ar- 


tei, cu interesul îndreptat în pri- 
mul rând asupra efectelor sce- 
nice, piesa a fost reușită. Pentru 
autor, de o parte, care s'a dovedit 
un priceput mânuitor de dialo- 
guri, un cunoscător desăvârşit al 
vieţii de mahala și un psiholog 
nu lipsit de adâncime al vieţii 
oamenilor umili, iar pe de al:ă 
parte pentru interpreţi, cari au 
avut posibilitatea unor superbe 
realizări, 

Meritul, desigur, trebue să fie 
atribuit și d-lui Victor Ion Popa, 
inteiigent director de scenă, care 
a isbuţit să imprime un ritm atât 
de veridic şi de interesant” în- 
tregului ansamblu, 

Subiectul, nu este nevoe să-l 
povestim, fiindcă piesa, cu toate 
defectele ei, merită să fie văzută 
de orișicine, iar provincia o cu- 
noaște probabil din turneu. 

In tot cazul, putem observa fe- 
lul lipsit de logică în care se ţer- 
mină, fel ce prejudiciază nesput 
întregului spectacol. 

In distribuţie, rolul cel mai bime 
studiaț a fost acela al d-nei Maria 
Sandu. De mult nu ne-a fost dat 
să vedam o compoziție  atâţ de 
perfectă ca a d-sa.e. Secondată de 
d, Matei, la rândul său plin de 
pricepzre, precum şi de Iliada 
Munteanu, interesantă creaţie, de 
d. Virgil Vasiiescu, distins şi co- 
rect, de d-nii Gh. Damian, C. 
Sincu, Ion Manta. 

Cu toţii au dat cea mai mare 
atenţie jocului, sublini.nd cu ţact 
și dozare pricepută pasagiile co- 
mice sau tragice. 


VICTOR POPESCU 








NOAPTEA DESTINULUI 


Vom recomanda acest film ger- 
man, tuturor amatoriior de muzică 
bună, cari, pe semne, au ajuns să 
Ss exaspereze în fața prea mu:- 
telor „schiagăre“, atât autohtone, 
cât şi venite de prin străinătate. 

Acum, când nu te poți pi:mba 
două minute cu un prietca, fără 
ca acesta să fredoneze in cântec 
cu un rus și o balala:că. sau să 
f.uere o meiodie franceză cu mul- 
te aşteptări, e neapărată nevoe de 
oarecare cuitură muzicală pentru 
a putea pricepe m:nunaia muzică 
a îui Tchaikowsky. 

Toate melodiile din acest film, 
fiind perfect executate, vor îu- 
semna, repetăm, o delectare pen- 
tru toți adevărații iubitori de mu- 
zică. 

Este păcat îusă că producătorii 
s'au simțit ob.igați să brodaze o 
intrigă din ceie mai puerile, ca 
pretext pentru întreaga muzică 
din fi:m. 

Pentru interpretarea rolului lui 
Tehaikowsky, s'a recurs la ajuto- 
rul unui actor renumit pe timpul 
filmului mut, Hans Stiiwe. Acesta 
și-a dat toată silinţa să ne pre- 
ziote o făptură gegială, căreea 
nu-i lipsește nici germenui nebu- 
niei. A abuzat, poate, de unele 
gesturi prea teatrale, reminiscențe 
ale fi'mului mut, 

Zarah Leander nu are prea mult 
de făcut în acest film. Cântă — 
poseaă, de aitfel un gias câ: se 
poate da impresionant — plânge, 
groase lacrămi de glicerină şi stă 
cât mai mut în profil, fimdcă i 
se pare că așa seamână oarecum 
cu Greta Garbo. 

Ar face mai bine să-şi arate 
mai puţin mâinile, cu totul lipsite 
de feminitate și aproape :neste- 
tice. 

Marika  ROkk e înzestrată cu 
numszroase talente şi ar merita 
toate laudele dacă va căuta să mai 
slăbsască puţin. 

In rolul soţului geios a apărut 
un domn foarte amuzant. Tot 
timpul a vrut să fie „înspă'mân- 
tător“ şi m'a isbutit decât să pară 
rid.col. Saia s'a amuzat copios. 

Tebue să remarcăm aici înce- 
putul fiimului, deosebit cu mult de 





Deşi vremuri apăsător de grele, 
tubură liniștea statelor curopene. 
totuș — teatrul rămâne cu prio- 
ritate în viața spirituală a unei 
naț.uni civilizate. 

Ca orice factor primordial de 
cultură, teatrui și la noi se 
bucură de ace:aş caldă primire 
d:n partea publicului ca orice ma- 
nifestare artistică de altfel, 

Legătura sutietească ce a exis- 
tat între public și teatru, formea- 
ză pârtia marelor probleme, des- 
chisă cu greutate, în vitregia vre- 
murilor prin care a trecut ţara 
noastră, — pârtie pentru care au 
luptat cu cerbicie în trecut, atât 
precursorii scenei, cât şi dirigul- 
tarii mai marilor noştri, 

Dar  vremelnicia  tălmăceşte 
prezentului — privind retrospec- 
tiv — înfăptuiriie realizate în 
Țara Românească de HELIADE 
şi de ASAKY, în Moldova, în 
ceeace privește teatrul. prime ma- 
nifertări înnăbușite dintrun în- 
ceput de către asupritori. 

„E aproape trecut secolul de 
când pr:meie manifestări teatra- 
le românești, au început să preo- 
cupe pe elevii dea Sit. Sava din 
Bucureşti şi în casa TALPANU- 
LUI din Iaşi, — ca în urmă să 
vedem pus pe temelii tradiționale 
Teatrul cel MARE (Naţional) şi 
cel dela COPOU. 

Vremurile au format și actori 
profesioniști, actori plămădiţi în 
școala de teatru a Societăţii FI- 
LARMONICE, creată de HELIA- 
DE, ARISTIA şi CÂMPINEANU 
sau îndrumați în ale teatrului, la 


cele ale obișnuiteior filme de dra- 
goste. Idiia nu mai este speculată 
d=la înfiriparea ei, ci mult mai 
târziu, când părea, tocmai. că va 
lua sfârşit, 

SCALA : ADIO, DOMNULE 
CHIPS 


N'am ma; întâinit încă atâta se- 
riozitate 1a ușuratecii americani, 
ca la reaiizarea acestui minunat: 
„Adio, domnule Chips“ 

Și pentru a ilustra aceste spu- 
se, pot afirma, că „marete public“ 
nu sa distrat prea muit la acest 
film. 

„Prea lung“ mi-au spus unii. 
„Tot așteptam să moară domnul 
Chips!" mi-au mărturisit alţii. 

E normal ca multe din subtili- 
tățile acestui film să fi fost tre- 
cute cu vederea de mulţi dintre 
spectatori, printre cari sar pu- 
tea prea bine să fi fost şi eu. 

Ceeace mă miră este că unii 
spectatori n'au purtat cu ei, pără- 
s:nd sala cinematografului. acea 
notă de duioșic care m'a obsedat 
mult timp după ce plecasem dela 
fim. 

Repet: „Adio domnule Chips“ 
este un fim mare care ar fi pă- 
cat să nu fie văzut de către iu- 
bitorii de cinematograf, şi tot ce 
aş scrie aici despre jocul lui Ro- 
bert Donaat îmi pare a fi de uea- 
juns. 

„Fantastic“, „uluitor“ sunt ad- 
jective prea slabe pentru a-l pu- 
tea caracteriza pe acest actor pe 
care ne pare rău că, până acuma 
l-am subestimat. 


CAPITOL : ALLO JEANINE 


Cui i-au plăcut vechile filme 
vieneze, pe acela nu-l va plictisi 
pelicula prezentată de cinemato- 
graful Capitol. 

E vorba de o fată drăguță și 
de un băiat „bine“. 

Se înțeiege dela sine, vor in- 
terveni  imcurcăturile necesare 

entru ca fi:mul să ţină un ceas 
și jumătate. timp suficient pentru 
ca Marika Râkk să stepeze minu- 
nat, iar producătorii germani să 
ne arate că pol şi ei să monteze 
reviste reuşite. 


TRAIAN LALESCU 


Tinerii aproape de cer 


„Teatrul cu tineri“ nu e o mo- 
dă — o alta — care ne vine dela 
Paris. 

E o necesitate, un imperativ 
categoric. E operaţia de înnoire 
a teatrului românesc, e altoirea 
de energie nouă și vitalitate: o 
variație de ritm pentru sfântul 
nostru „ralenti“. 

Trebuia totuși, cu bătrânei tra- 
diții, — care impunea tineretului 
îndelungatul stagiu al scrisorii pe 
tavă, — să i se opună o energie 
tânără. Şi aceasta a adus-o d. 
Muşatescu, care şi-a legat defini- 
tiv numele de această realizare. 


ASCULTĂÂM PE D. AUREL 
MAICAN 


D. Aurel Maican, care pune în 
scenă extraordinar de dițicilul 
spectacol „Altitude 3200“ al lui 
vulien Luchaire la Teatrul dim 
Sărindar, urmăreşte să dăruiască 
un spectacol „de artă“. 

Tot ce se realizează aici e stră- 
bătut de un elan, de o dorință de 
împrospătare. 

De la decorurile care par că 
sunt antrenate de aceeași forță 
dinamică, de acelaș nereţinut eiun 


ce izbucnește impetuos către 
„cer“ — până la culorile costu- 
melor armonizate special... 

Va fi primul spectacol „cro- 


mat“, în care plastica nu e doar 
un accesoriu, ci unul din elemen- 
tele vii ale piesei, Culorile evo- 
luiază odată cu personagiile — 
iar costumele subliniază anumi- 
te raporturi sufletești: armoniza. 
te după „triunghiurile“ persona- 
giilor... 

Dar mai sunt câteva zile până 
la premieră (focurile rampei! 
„rivalta“ care se aprinde! reflec- 
toarele care aruncă lumini pe 
care nu le știi de unde vin)... şi 
murmurul sălii, şi respirația re- 
ținută ca spectatorilor, pe care — 
poate— ai impresia că o simţi 
dogoritoare, pe obraz...)  Deaceia 
am  hoiărit să stăm de vorbă şi 
cu „tinerii“ în cauză. 


RENUNŢAŢI O CLIPA LA SE. 
RIOZITATE 


Cu niște adevăraţi tineri — da- 
că nu sunt întâmplător doar niş- 
te butrâni prematuri — nu poți 
să fii prea serios. 

(Semnificativă e dealtfel și at- 
mosfera de pension... mizt, cure 
domnește), 

— E cea mai grea piesă pe care 
am montat-o vreodată, a spus d. 
Maican. E prima oară că mă „joc 
cu copiii. 





Pravoslavnica Sonia... (Ninetta 
Gusty) 


In fond, distribuţia nu e chiar 
exclusiv de copii ca noi, ăștia cu 
o lună de conservator. Mai sunt 
aici și actori „mari — pe lângă 
categoria: tineri cu activ de mai 
multe succese. 

Așa se explică dece în bizarul 
interview care va urma, se va 
întâlni o oarecare varietate de 
tonuri. 


Interviewul nostru debutează 
într'o pauză a repetițiilor, pe cu- 
loarul cabinelor, acolo, lângă o- 





Public și teatru 


Trei Erachi, de către ASAKY, ca 
mai târziu să-i vedem  desăvâr- 
şindu-și studiile teatrale peste 
gran:ță, cu marele 'TALMA, 
BOUFEE, LEMAITRE, GOTT, 
REGNIER,  DELAUNAY și EL- 
LEON TERRY,—învățăminte ce-au 


călăuzit pașii unui MILLO, N. 
LUCHIAN, PASCALLY, THEO- 
DOR THEODORINI. GR. MANO- 
LESCU, AR. ROMANESCU şi C. 
I. NOTTARA. 

„Dar aceşti primi mari răspân- 
ditori ai verbului românesc, ce 
şi-au adăpat cunoștințele cu ma: 
marii scenelor apusene — n'au 
uitat nicicând să se reîntoarcă 
da unde au purces, fiind de fpios 
atât nației, cât şi teatrului nostru. 

Și odată reîntorşi pe plaiurile 
lor natale, neobosiţi, au continuat 
apera începută de HELIADE şi 
ASAKY, creind un teatru şi un 
public românesc de teatru. 


Până la ei, ta drept vorbină, 
public de teatru nu aveam. Până 
ia Unirea Principatelor, de spec- 
tacolele treatrate se bucurau doar 
„fețele simandicoase“' — pe când 
marele public, — mujicii cum 
li se mai spunea, — se vedea 
„croit cu vâna de bou peste 
obraze, de către arnăuţi, de câte 
ori se îmbulzea la panorama 
Sasului BRODY“, (str. Edgar 
Quinet, colț cu Academiei). 


Aşa g.ăsuesc hrisoavele vremu- 
rilor dispărute. 

Intr'un târziu de tot abia, cână 
neastâmpăratul MILLO şi veşni- 
cul nemulțumit PASCALLY, co- 
iindau provinția sau dădeau spec- 
tacole sporadice, fie la teatrul 
VECHI (Momo!o), fie la BOSSEL, 
și apoi la DACIA, grădina GUI- 
CHARD, de pe Câmpineanu sau 
în Teatrul-cire „DERSIN“ — al 
lui PASCALLY — pe locul unde 
se găsește astăzi Palatul Poşţei, 
teatru! devine pentru marele pu- 
b.ic din acele vremuri, o curiozi- 
tate, — iar actorii erau priviţi ca 
nișe „blestemaţi“, 

Când personalitatea artistică a 
lui ȘT. IULIAN, GR. MANO- 
LESCU, AR. ROMANESCU, NOT- 
TARRA, a început să învioreze 
scena și dramaturgia românzcas- 
că, — marele public al mahaiale- 
lor pătrunde spre Podul MOGO- 
ŞOAITEI, părăsind  panoramele 
pehlivanilor şi ia primul <on- 
tact cu teatrul serios, teatrul de 
pe scema căruia se biciuia năra- 
vul, înfiera răul și se propovă- 
duia frumosul, 

Intr'o anumită măsură, a con- 
tribuit și largul sprijin acordat 
vieţei teatrale, şi apeiurile către 
public, semnate de Heliade, Ce- 
zar Boliac şi Barbu Catargiu. 


glinda în care se studiază junele 
prim și se admiră cocheta, (Tot 
acolo unde sunt şi două fotolii 
în care stau clae peste grămadă 
câte patru înşi). 

Autorul se crede grozav de pe 
urma „autenticităţii“ acestui în- 
terview; interpelaţii au fost luați 
prin surprindere, şi a transcris 
absolut tot ce s'a vorbit — chiar 
și fără încuviințări ! 

Incepe, întâmplător, (întâmpla- 
rea este uneori singurul lucru lo- 
gic) cu d-na... 

CLODY BERTOLA : „Marthe“, 
rolul pe care-l interpretez în „A- 
proape de cer'' este ce mai înte- 
resant, fiindcă=l joc eu. 

MIHAIU POPESCU (intervine): 
Nu eşti chiar așa modestă, d-na 
Bertola ?.., 

CLODY BERTOLA: Ce-are-a- 
face, școala Iancovescu: sunt un 
geniu ! 


„In fond, „Marthe“ e singura 


care își păstrează luciditatea, a- 
colo sus, unde toți, izolați de lu- 
simţul 


me îşi pierd realității. 





Căpricara (Didona Rădulescu) 


Cred însă că succesul serilor îl 


va face „Cocoloş“. (Mare efect 
de hilaritute). 
Personagiul respectiv este d. 


Tomazoglu — care, în actul Il! 
face pe omul de zăpadă. Să-l au- 
zim : 

N. TOMAZOGLU: Eu nu SPUN 
mimăe.  (Intr'adevăr,  Tomazogiu 
nu prea e vorbăreț. Obiceiul a- 
cesta l-a căpătat după ce trei ani 
la rând aq spus, în fiecare seară 
doar câte două vorbe în menumă- 
rate piese). 

A, uite pe DIDONA RĂDU- 
LESCU: — Ce să spun dragă. Să 
vezi : sunt cochetă. Ah! dacă aș 
ți şi în viață la fel, ar fi bine! 
(Honny soit...) Mă'mndrăgostesc de 
toţi şi nu iubesc pe nimeni. 

Ece, așa sunt în viaţă! Sau nu, 
mai bine scrie: Nu. sunt tot așa 
şi în viaţă. 

Prefer teatrul de proză, fiindcă 
aici am mai mult talent (catego- 
ric). 


Mai complicat a fost cu d-ra 
BEATE FREDANOYV, care s'a 
desolidarizaţ net de aceste glu- 
me pline de candoare. 


— Imi place rolul, înui place 
piesa — ne-a declarat scurt, 
Domnia Sa. 

MIHAIU POPESCU, însă, a ac- 
ceptut amuzat jocul, şi a răspuns: 

— „Victor“ e un rol pe care aş 
vrea să-l joc și în... viaţă. 

Succesul îl va face însă cama- 
rada mea de teatru și de expe- 
diţii a'pine, Clody Bertole. 

(Marele actor vorbește, ca un 
șef, și ca un sportiv: categoric, 
clar, concis. L-a... copleșit rolul) 

RADU BOBB BELIGAN  (in- 
tervenție  neprevăzulă). — Ah!! 
sunt învidios la culme și rău cât 
nu se mai poate. Uite, sunt în- 
vidios şi pe tine, Madeleine... 

MADELEINE ANDRONESCU. 
„Aici ai și de ce să fii'* (Toată 
lumea suferim aici de niște mo- 


destie N. N). „Mai bine Bobb. 
dă-mi un spirit“. 
BELIGAN „Imposibil, acum 


am o idee. Uite răspunsul meu la 
interview! Vreau să demonstrez 
că: „La valeur m'attend point le 
nombre des antes“, 

MADELEINE ANDRONESCU. 
„Joc comedie și mi-e cam frică. 
Aș vrea să nu mă vudă niciun 
„flirt'* în rolul ăsta, în care cum 
râvnesc gloria lui... Shirley 
Temple“. 

COSTIN ILIESCU. „Mă but cu 
Beligan și la scena de „jiu jitsu' 
contez pe un fulgerător succes 
printre „specialiștii“ de la bal- 
con, 

ELLA ILEANA GEORGESCU, 
Aş vrea să spun ceva amuzant, 
teribil de spiritual, dar nu-mi vi- 
ne nimic. 

NINETTA GUSTI. (Beligan în- 
tervenind iar). „Eu răspund pen- 
tru ea; scrie: „Nu-mi permit că- 
deri“, 

MADELEINE ANDRONESCU, 
Las-o, Bobb, să aibă persnalita- 
tea ei. 

Insfârşit NINETTA GUSTI: 
„Nu vreau să zice nimic“, 

(De ce o fi supărată? Să se fi 
întâmplat ceva? Se cam poate 
căci aud pe Beligan: „Hai, ar- 
dă-mi o palmă şi să terminăm o0- 
dată“). 

„„Intradevăr, să terminăm şi 
noi. Să mai răspundă „peștiul': 

AUREL TUDOR. Nu ştiu dacă 
o să fiu „grozav“ în comecie: eu 
mă văd mai „teribil“ în dramă... 

Numai celui mui jos semnat, nu 
i sa putut lua nici un interview. 

Mais ceci — vorba lui; Kipling 
și a lui Madeleine Andronescu— 
ceci est une autre histoire... 


GEORGE VOINESCU 





Figurine... 





Lulu Kiriac 


Lulu Kiriac — o actriţă pe care 
împrejurările au despărţit-o de 
scenă. 

In câţiva ani de şedere la Pa- 
ris, Lulu Kiriac a ştiut să înveţe 
taina meșteșugului ;aco:0 şi-a în- 
cărcat sufletul și mintea cu po- 
doaba luminoasă a artei. 

Revenită în țară, s'a îmbolnăvit 
yreu... 


* 


O apariţie vaporoasă, o ființă 
a cărei gingășie în mişcări, ega- 
lează fineţea trăsăturilor de penel 
a maeștrilor renașterii. 

Cochetăria untui mers arisioera- 
tic, distincția și atitudinea unei 
prințese autentice, gustul şi ele- 
ganța frumoaselor din perioadu 
fericirii nestingherite. 


a pe 


Dintre actorii cari se bucurau 
de popularitatea massei, în afară 
de C. CARAGIALLY, MILLO şi 
PASCALLY, actori ce-au atras și 
câștigat sufletul și-au desfundat 
mahaialele, au fost ȘTEFAN IU- 
LIAN şi GRIGORE MANO- 
LESCU. 

Oda'ă ce sa câși.gaț dragostea 
publivului pentru teatru, au înce- 
put și reformele, 

Oscidentalizarea teatrului ro- 
mâresc, o dațorăm marelui diri- 
guiior GHICA şi pe urmă, perso- 
nalităţii lui DAVILLA şi Pompi- 
liu ELIADE. 

Incepând cu ei, teatrul a ajuns 
pentru public hrana lui sufle- 
tească şi o necesară școală de un- 
de se puteau uşor căpăta învăţă- 
mințe, 

Cu GHICA, DAVILILA și Pom- 
piliu ELIADE, sa căutat să se 
deschidă cât mai-larg porțile tea- 
trului, creind astfel pe lângă ge- 
nerații de actori şi public  tea- 
trului. 

Evoluţia  crescânaă a mișcărei 
noastre artistice, ne îndreptățește 
să vedam astăz: în publicul ro- 
mânesc, pe marele critic, conşti- 
enţ de valoarea unui spectacol de 
artă în măsură să înţeleagă chiar 
o capodoperă. 

Să nu uităm că până să se a- 
jungă la această apropiere dintre 
public şi teatru, s'au făcut mari 
jertfe şi enorme sacrificii. 


GEORGE FRANGA 


O voce caldă, insiniantă -: 0 
privire galeșă, cuceritoare. 

Un fulg purtat de suflarea şi- 
reată a vântului în acolade şi spi- 
rale; o figurină de porțe.an dra- 
patţă în dantele de Vallenciennes 
— aceasta e amințirea pe care a 
lăsat-o Lulu Kiriac la începutul 
carierii sale. 

O fiinţă plăpândă care s'a luat 
la harță cu asprimea celei mai 
ascuţite îndeletniciri, ieşind birui- 
tă nu de oameni, şi de nesocotința 
lor, ci de implacabila  Jatalitate 
care s'a îndârjit să-i ceară din pu- 
terea fizică, lăsându-i întreaga 
sp'endoare a facultăților psihice. 

hResemnată, Lulu Kiriac aş- 
teaptă de câțiva ani prilejul să 
strice logodna cu sujerința şi să-și 
întindă din nou aripile. 

Din lunga sa călătorie, albatro- 
sul s'a oprit pe vârful catargului 
pentru a-și ridica ochii spre seni- 
nul de peste întunerecul mirii. 

Amintiri încă proaspete o aduc 
po frumoasa Lulu Kiriac în lu - 
mina rampei, în fața camarazi - 
lor ei. 

I-a iubit pe toţi cu aceiuș dra- 
goste curată. Intr'o zi s'a ascuns. 

Din jocul pe ascunselea, Lulu a 
uitat să mai alerge... 

Și jocul a pus stăpânire pe 
ființa ei plăpândă obosind-o, mui 
înainte ca ea să fi avut puterea 
şi curajul să-l strice, 

Im orgoliu! și cochetăria ei, Lulu 
Kiriac w'a ţinut seamă de replica 
fatalității și s'a lăsat amăgită de 
suferință, 

Suntţ câţiva ani de când ea tot 
așteaptă sfârșitul straniului pre- 
ludiu al actului în care totuși și 
alți artiști s'au brodit să joace. 

Tulpina unei flori în jurul că- 
reia — peste noapte — p oaia de 
petale s'u trezit înrourată. 

Vântul a bătut, dar tulpina a 
rămas iprinsă în vraja nemişcării. 

Intr'o zi, câțiva camarazi de tea- 
tru vor lua cu ei săraca lor bogă- 
ție, vor râde şi vor petrece ală- 
turi de Lulu Kiriac, în odăița ei 
dela Dămăroaia din marginea Ca- 
pitalei. 

Viața pe care Lulu a îndrăgit-o, 
0 va găsi frumoasă şi veselă ca şi 
odinioară la Paris, când în cum- 
păna nopții zbura spre Champs 
Elisces după succesele dela Mo- 
gador și Vieua Colombier... 

O actriță bună, pe care n'o 
poate supăra sprijinul camarazi- 
lor în care tot mai speră. 


GH. SOARE 











Luni 6 Noembrie „Profesorul 
Storiţin“” o dramă de amplă des- 
tășurare psihologică de Leonida 
Andreew. Este pentru prima oară 
că marele autor rus este jucat pe 


scena teatrului Naţional. 


Direcţia de scenă: d. Victor 


Bumbeşti. 
Protagonişti: G, Calboreanu şi 
Sorana Ţopa. 


x 


Se va relua în curând „Ovi- 
diu” de Alexandri. Resia: Victor 
Bumbeşti. Interpreţi principali : 
Eugenia Zaharia, Kitty  Gheor- 
ghiu, Ovid Brădescu, N, Branco- 
mir, C. Mitru, Gh. Soare, etc. 

„Casa inimilor sfărâmate” obţi- 
ne un remareabil succes; dealtfel 
Şi „Sorisoarea pierdută” în noua 
distribuţie. 


In repet. la teatrul Naţional 
„Mereu acelaşi” de d-ra Adriana 
Kiseleff, Dir. de scenă Enescu. 
Prot. Gr. Mărculescu, Pop Mar- 
țian, Lily Carandino. 


/TUDIO 


La „Studio”, „Să divorţăm” de 
Victorien Sardou : în curând pre- 
miera, In rolurile principale Ma- 
rieta Deculescu, Dina Mihalcea, 
V. Valentineanu, N. Dimitriu, Re- 
gia d. V, Enescu. 





In turneu se joacă „Vreau să 
muncesc” de Ladislau Fodor in 


interpretarea d-lor Mya Coca, 
Vivi Vlasiu și d-nii Ilie Cernea, 
Marcel Enescu, G. Iliescu, Mir- 
cea Axente etc. 

Dir. de scenă, V. IL. Popa. Pie- 
să care, după întoarcerea din 
turneu, va avea premiera bucu- 
reșteană, 

pd 


Se repetă: „Liliom” ae Mol- 
nar, „Stăruinţele duăuii Mariu- 
ca” (prelucrare tot de d. Colo- 
naș, „Inimă”, „Milioane” prelu- 
crare de d. Ştefănescu, 


pd 
Una dintre apropiatele pre- 
miere este „D-l de Pourceaug-, 
nac” de Moliere. 


x 

In curând va intra în repeti- 

ție „Domnișoara de Oțel” de d. 

Valentin Gustav, o comedie de 

atmosferă americană, în zece 

tablvuri cu „o fabrică, o patroa- 
nă, un record şi un sărut“, 


pi 


Tot în studiu: „Moţu”, o pre- 
lucrare din englezeşte, 


EA TRUL 


BN JĂ DINDAR 





D-l Tudor Muşatescu a termi- 
nai ultima sa lucrare dramatică 
„Dama cu Cameli.* dramă în 3 
acle şi 16 tablouri după romanul 
cu acelaş nume de A. Dumas- 
Fils, 

Piesa a fost scrisă special pen- 
tru echipa d= actori tinzri a Tea- 
truiui din Sărindar şi se va re- 
prezenta in a doua parte a acestei 
stagiuni „cu Beat; Fredanvv, Ma- 
nia Antonova. Clody Bertola. Ni- 
netie Gusti, Madeleine Andronzs- 
cu. Mihaj Popescu, Jules Cazaban, 
Marcz] Anghelescu, Radu Be.i- 
gan, N, Tomazoglu etc. în roiu- 
rio principale. 





ȘEZĂTOARE 


Un grup de tineri scriitori şi 
actori au luat iniţiativa organi- 
zării unei șezători artistice pen- 
tru d-ra Lulu Kiriac. 

Dau concursul d-nii:  Victur 
Popescu, Stefan Baciu, C. Bar- 
caroiu, Emil Botta, Virgil Caria- 
nopol, Radu Gyr, Traian Lales- 
cu, Gh, Soare, George Voinescu, 
etc. și doamnele: Coca Farago, 
Sorana 'Țopa, etc. 





ERRATA 


In nr. 34 al „Universului Lite- 
rar”, la pagina de teatru: 

La cronica dramatică: „Ferici- 
rca mea” citiți în loc de „profe- 


sorul” — directorul”, 
Cât despre „Externitatea su- 
râsului” — toată lumea a înţe- 


les că e vorba de „eternitate... 


———— 8 








UNIVERSUL LITERAR 


— 








4 Noembrie  19:9 


Literatura. artă,. idei... 


„POLEMICA“ 


Cei cari doresc să spună câte ceva despre croni: 
cile Universului Literar și despre autorii lor ar 
tehui cel puţin să le citească sau să știe cine 
le-a scris, şi apoi numai să-și dea părerea. Este 
o datorie de conştiinciozitate literară caro ar de- 
aota, dacă nu pricepere cel puțin demnitate. Siste- 


mul unor qiacuri isvorite din răutate sau meschine 
preocupări iără ca acei ce le fac să știe despre 
ce vorbesc, arată lipsa lor de seriozitate, ceace 
nu-i onorează de îel. [n special recentele aprecieri 
emise de revista Prepoem sunt pline de asliel de 
mistificări, Cine nu are pricepere şi nu se ocupă 
dy literatură cu pasiune dezinteresată, nu este în 
drept să-și aroge autoritatea de a face aprecieri, 
care în niciun caz nu pot avea vreun răsunet în 
pustiul unsi oi lipsite de cititori. 


lar când astfel de mistificări, nu numai că duc 
la concluzii absurde, dar caută să atace orice 
altceva decât personalitatea literară a autorului 
lor, sunt o dovadă peremtorie de indecență, care 
merită cei mai proiund dispreț. Asta e tot. 
A. 


IDEILE DESPRE CLASICISM ALE PROFESORULUI 
HERESCU 


D. profesor N. 1. Herescu a pus în primul rând, 
în circulație, ideia actualităţii clasicismului. După 
d-sa, adevăratul fundament al literaturii și culturi 
româneşti nu-l pot constitui diversele influente ale 
curentelor din apus, ci numai clasicismul, în spe- 
cial clasicismul latin din epoca lui de aur. Li- 
teraiura noasrtă se ală încă la un început dibui- 
tor: deaceea o altoire in spiritul ei, a forțelor 
latine, este încă posibilă; împrejurările înseși cer 
acest contact, el este de aclualitate. Metoda pe 
care o propune spre a da o directivă nouă literu:- 


tarii naționale, se aplică într'o dublă activitate: 
în nvățământ și în pătura intelectuală a ţării. 
D. pro. N. 1. Herescu cere clasicizarea învătămâr- 
tului pentru valoarea pedagogică a limbilor cla- 
sice. Studiul limbii latine și ai celei grecești, con- 
stând într'un exercițiu mental, este menit să des: 
volte inteligența, iar prin interpretarea valorilor 
humaniste, să formeze personalitatea etică și 
estetică. In acest sens afirmă profesorul virtu- 
tea clasicismului de a limpezi conceptele și de a 
stabili ierarhia lor în raport cu ființa noastră spi- 
rituală. In cadrul „Instituţului de studii lutine”” pe 


care l-a înființat, d. prof. Herescu dă o importantă 
deosebită, mijloacelor pentu influențarea invăţă- 
mântului, şi cu acest scop a scos și revisto 
Ausonia pentru şcolari, 

Spre a desvolta în publicul intelectual o! ţării 
deopotrivă un interes pentru clasicitate, profesorul 
Herescu a adoptat calea traducerilor, D-sa creda 
că dacă se vor tălmăci capodoperele latine și gre- 
cești, în limba română, după anumite norme, — ele 
vor plăcea și vor isbuii să formeze gustul public. 
Norma pusă in practică de profesorul Herescu este 


traducerea în versuri modeme, a poeților greci 
şi latini, Astfel d-sa a și modernizat pe Horaţiu 
şi Catul, oferind publicului în volumul „Lirica la- 
tină'* o antologie din opera celor doi poeţi tăl- 


măcită în versuri rimate şi ritm firesc limbii noastre. 
„Lirica latină” a întâmpinat aprobarea unanimă 


a crilicei şi a avut deasemeni răsunet în publicul 
mare, ceeace constitue o dovadă că metoda duce 
la izbândă. k. 


„SUFLET JAPONEZ” 


De curând au apărut în editura „Universul”' cete 
două volume alcătuitoare ale părții a doua din 
romanul „Suflet japonez”! al d-lui Gh. Băgulescu, 
conceput ca o vastă desfășurare epică. 

Virtuţile morale și războinice ale puterii de sa- 
criliciu şi eroismului, ale cinstei, dezinteresării și 
sobrietății, preţuite înaintea oricăror altele și prac- 
ticate de Japonia medievală a veacuriler 16 şi 17 
şi-au găsit în autorul romanului „Suflet japonez“, 
un înțelegător entuziast şi un interpret din cei mai 
calificaţi, așa cum reiese și din mărturiile elo- 
giouse ale diferitelor personalităţi japoneze, pe 
care d. Gh. Băqulescu le citează la începutul pri: 
mului volum al părţii a doua. 


Sub aparentele înșelătoare ale unor prefaceri 
de care capriciile modei și nevoile momentului sunt 
deopotrivă răspunzătoare, autorul, care a fost ani 
de zile reprezentantul militar al (ării noastre la 


Tokio, a descoperit, cu 0 sigură intuiție artistică 
esentialul sufletului neschimbător dela o zi la alta 
al unui popor cu nedesminţite și îndelung praz. 
ticate tradiții de cultură și viață națională. 
Persenagiile care ne sunt înfățișate în paginile 
romanului „Suflot japonez”? sunt istorice, ele au 
trăit aevea și amintirea lor s'a păstrat în analele 
poporului nipon. Autorul a cunoscut pe ultimul 


descendent în +iață, un bătrân aproape centenar 
âin spița daimiilor (nobili) Asano Nagatomo și 
Naganori, ale căror fapte sunt povestite în „Suflet 
iaponez”. 


Dar nu pe sprijinul mărturiilor istorice, discuta: 
bile, se ridică valoarea de autenticitate a cărții 
d-lui Băgulescu, ci pe  subiugătoarea putere de 


convingere u unor însuşiri între cari intensitatea 
suilului epic, atmosiera de puritate morală si 
eroism și calitaiea emotiei uno: pagini sirăbătule 
de o poezie radioasă sau melancolică, întotdeauna 
discretă, sunt cele mai remarcabile. 


„SÂNZIANA” 


Asa se intitulează poemele pe care di. |, Țolescu- 
Văleni le va publica în volum, în cursul lunei 
Noembrie, ie editura „Cugetarea''. 

„Sânziana”, prima carte a tânărului post şi cola 
borator al revistei noaştre, va fi mărturia unui ta: 
lent liric armonios, afirmat pe linia unor întăptuiri 
de-o meritorie putere de plasticizare şi purilate « 
expresiei. 


„REALITATE ȘI EROARE" 


Sâptâmâna viitoare va fi în vitrinele librăriilor 
volumul de critică filosofică intitulat „Realitate și 
eroatre'“, pe care colaboratorul nostru d. Mircea 
Mateescu îl publică în colecția „Universul Literar“. 

Poziţia autorului în dezbaterea problemelor pri- 
vitoare la adevăr și cunoaștere — probleme care 
n'au încetat să preocupe mintea omenească, de 
«ând există o gândire sistematică — e bine cu- 
noscută celor ce au urmărit interesântele cronici 
publicate săptămânal de d. Mircea Mateescu, în 
foiletonul paginei a doua a revistei noastre. 

Obiecţiunile pa care autorul volumului „.Reaii- 
tate și eroare'' le aduce în această lucrare, cri- 
feriilor şi metodelor de cercetare a adevărului fo- 
Josite de ştiinţele fenomeniste, — prin denunţarea 
amestecului logicismului şi al psihologismului, coa: 


slitue contribuția personală cea mai importantă a, 


d-sale, 
sofiel. 


în desbaterea problemelor esențiale fila 


Adoptarea criteriului valorilor, singurul pe care 
d. Mircea Mateescu îl socotește metafisic, îndrep- 
tățeşte incercarea d-sale de-a întreprinde cerce- 
tarea obiectivă a problemelor cunoașterii în raport 
cu abseluiul. 

Insușirile de expunere sistematică, de claritate 
şi disciplină riguroasă a gândirii d-lui Mateescu 
vor putea îi prețuile așa cum se cuvine de cititorii 
volumului „Realitate şi eroare“. 


„GREȘALA TINERILOR” 


Tolstoi îi spunea odată fostului său secretar Bul- 
gakov: „Apuci pe un drum greşit dacă vrei să 
vezi cu orice preț rezultatele activităţii tale. La ce 
bun. Fă ceea ce trebue, intâmplă-se ce se va 
putea ! 

Trebue să fac binele dar ce va ieşi de-aici Dum- 
nezeu poate să hotărască. Greșala tuturor oameni- 
lor, mai ales a tinerilor, e de a vrea să cunoască 
urmările practice ale activităţii lor”. 

— n - 


GEORGE LESNEA 


Post! ieşean Gaorge lLesnea este cunoscut de 
publicul larg. se pare, mai mult decât coniratii 
d-sale de aceeaș vârstă. Poate o concurenţă îi face 
numai d. Virgil Carianopol, liricul nedespărțit de 
sufletul sensibil al cititorilor numeraşi, 

Zileie acesta d. George Lesnea a tipărit Da: 
monul, poem tradus din Mihail Lermontov. Tălmă- 
cirea în versuri este făcută cu prilejul sărbătorirei 
actuale din Rusia, a 125 de ani de la nașterea 
marelui poet romaniic. Sunt cunoscule, din opera 
lui Lermon'ov, pe lângă Demanul, „Cântecul ţa: 
rului Ivan Vasilievici”, şi de toată lumea, roma 
nul „Un erou al timpului nostru“. Amintim că 
autorul acestor cărți a murit la 27 de ani, într'un 
duel. 

REVISTE 


Symposion este o revistă de cultură care 
apara la Cluj, cu grija diior Andrei Pora şi 
N. Găgescu. Numărui ultim, 4â—-5, Octombrie, 


-uprinde colabyrărila d-lor: Dumitru Isac, 
Radu Stanca, V Copilu-Cheatră, C. S. An- 
derco, Petronela Șanaru-Negoşanu George 
Sfârlea, Lilica Nacu, Horia Boltea. Cronici, 
reviste şi însemnări completează cele 
aproape o sută de pagini ale revistei. Re- 
marcăm studiul „Pe marginea realismului 
kantian” al d-lui Dumitru Isac, şi traducerile 
d-lui Horia Bottea, din Baudelaire. Iată vir- 
tuozitatea tălmăcitorului dovedită cu prima 
strofă unanim cunoscută. din „Balconul”, 


Maică de amintiri, stăpânăntre stăpâne, 
Mi-eşti toată m bucurie, întreagă în dureri; 
Iţi vei aduce-amin!e de mângăieri și mâine, 
De aţipiri la vatră în farmecul de seri, 
Maică de amintiri, stăpână "ntre stăpâne 


GRAIUL SUFLETULUI 


Gruul sufletului se numeşte un caiet cu 
compoziţii muzicale, în tonuri orientale, da” 
torit d-lui Gerahian, şi apărut de curând. 
Autorul a compus muzica lăudată de d. Șie- 
fan Popescu, prfoesor la Academia regală de 
muzică, da următoarele poezi: ale d-lui Gh. 
Murnu: „Doina”, „Frunză verde de trifoi”, 
„Ardolene”,  „Du-mă  bade”, „Vai, mân- 
druțo”. „Nu mă da uritulu:”. 


PREMIILE SOCIETAŢII SCRIITORILOR ROMÂNI 
Promiul „Socec'' penim poezie, în valoare de lei 
10.000 a fost decernat d-lui Redu Gyr. pentu vo: 
lumul do versuri „Cununi uscate. 

Premiul „Ministerului Artelor'', în valoare de lei 
25.000 a tost acordat ca să încunune, post morteum, 
opera în'reagă a lui George Mihail-Zamfirescu. 

Premiul „Costacopol'' pentru crilică, în valoare 
de lei 6000. a fost dazernat d-lui Şerban  Ciocu: 
lescu pentru ediția critică a, operelor lui |. L. Cara: 
giale 


BIBLIOGRAFIE 


kid. „Fundaţia pentru literatură şi urtă „Re- 
sele Caro! II“. 

John Farrow: Damian Leprosul, frad, dim 
limba enslază. 

Ion Minulescu : Versuri, (colecția „ediţii de- 
Enitive'). 

Ing. Nic. P. Constantinescu:  Euictoped.a 
Invenţiuniior tehnice, (Biblioteca Energia). 

Ed. „Casei şcoalelor'i: 

N. Mihiescu : Fragmente 
rară. 

Roviste : 

Ausonia, revistă de cultură olasică pentru 
şcolari şi tineret. (An. I, Nr. 32, Septembrie, 
1939). 

Al, Georgescu" Vâlcea: Douăzeci de ani deia 
intrarea oștirii româneşti în Banatul eliberat, 
(Lugoj, 1939). 


de critică lte- 


ERATĂ 


Dintr'v regretabiiă eroare de paginaţie, 
ivită în ultimul moment, poezia d-lui Rad 
Gyr „Fuga Lupului” din n-rul trecut al re- 
vistei noastre, a apărut cu una din strofe 
mutilată prin dispariţia unui vers din strofă 
şi intercatarea lui la mijlocul strofei alătu- 
rate. 

Peniru aceasta, redăm cele două| strofe 
aşa cum ar fi trebuit să apară cerând scuze, 
totdeodată, autorului şi cititorilor noştri : 


Lupul fuge. Zări îi cad în blană 
Crengile: arcane, șbilțuri, bice. 
Brazii clatină albastra lor capcană, 
din puhoae îl stropesc alice, 


Indărăt, se surpă vremea cu lung buet 
ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. 
Noaptea zornăe. Adâncurile sue. 
Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. 


O aa a a a na ap fa ana Rp ma anatema inert, 


Şezâtoarea „Universului literar“ 


Șezătoarea revistei ,,Univer- 
sul literar”, anunțată pentru 
data de 3 Decembrie a. c., ora 
4» d. a., la Ateneul Român,.se 
va desfășura după următorul 
program: 

O conferință cu subiect îiterar 
pe care o va ţine d. Șerban Cio- 
culescu, urmată de lecturi și reci- 
tări din operele proprii, tăcute de 
scriitorii: George Gregorian, Mi- 
hail Sorbul, Matei Alexandrescu, 
Ștefan Baciu, Emil Botta, Virgil 
Carianopol, Constantin Fântâ- 
neru, Traian Lalescu și Victor 
Popescu. 

Biletele vor fi puse în vân- 
zare, cu începere dela 15 Noem- 
brie crt,, la librăriile „Cartea Ro- 
mânească” şi ,,„Universul”, lar la 
3 Decembrie, la cassa Ateneului 
(intrarea din strada Franklin ) . 











Costache Șt. Caragiale 


Urmare din pag. (2 


Incă din copilărie, Costache a dat dovezi de talenţ: 
„Aveam o mure piecare''* spune el „de a imita orice ve- 
deam şi încă în şcoală fiina, profesorul nostru făcea ade- 
sea asemenea petreceri” — reprezentări de pirse dun cla- 
Sici... — „unde izbuteam foarie bine“. Acer „izbutiri“* 
erau vagi licăriri de talent, slabe scânteieri al focuuui sa- 
cru ce i se aprindeau in sutietu-i de artist. 

Dar cum pe vremea aceia nu putea să se gândească ci- 
neva să îmbrăţişeze cariera de actor, căci teatrul nu exista 
ca instituţie propriu zisă, ci era privit numai ca p“recere 
prin saloane, succesele micului „osty'' — căci așa îl des- 
muierdau ai casei — nu erau luate prea mult în seamă, 

In felul acesta, Costache creştea zi de zi, şi prin serio- 
zitatea-i ce întotdeauna l-a caracterizat, dădea nădejdii 
întemeiate părinţilor săi. Şi nu sau înșelat! 

La vârsta de 16 ani, Costache judeca prea bine cât e de 
strâmtorat tatăl său, aşa că n'a rămas mirat când bunul 
său pânnte i-a spus că a venit vremea ca singur să-şi Căș- 
tige pâinea cea de toate zilele: „N ași voi“, i-a spus bătră- 
nul, „ca tu să intri așa de timpuriu în lume, dar ce să 
fac? t'rebuinţa cere... fie!“. 

Şi tânărul vlăstar a înțeles şi s'a supus, Inţeleptul copil 
S'a pătruns de vitregia soartei unora, a celor saraci, şi-a 
strans carțile de școală „diplomele şi cununile — rodul 
unei munci de copil cuminte şi silitor — şi a pornit la 
lupta vieţii. In suliet n'avea nici umbră de părere de rău, 
ci purta în el mândria omului puternic, a celui ce e în 
stare să înfrunte neistovit greutăţile ce are de întâmpinat, 
pentru ca să dea şi el ceior ce i-au dat atâta: „Mă anflă- 
căram de mândrie sufletească. Gândeam la un viitor 
foarte plăcut. Repetam încă de acum frazele ce aveam a 
spune părintelui meu, când eu nu era să mai primesc ni- 
mica dela dânsul, ci dimpotrivă, era să-i dau tor.... 

Dar prima-i ieşire în viaţă i-a fost și prima-i înfrângere. 
Taţăl său îl dusese la un boier, puternic al zilei, sa i-l 
dea sub protecţie pentru vreo siujbă. Mare i-a fost însă 
mirarea, când boierul le-a arătat ce va avea de făcut la 
el: „„Nare să asculte pe cinece altul decât pe vătajul 
ogrăzii. Slujba îi va fi prea uşoară: îmi va da ciubuc. Va 
îngriji de straiele mele, va veni după trăsura mea câte- 
odată, şi alt nimic... 

Sărmanul părinte şi-a luat copilul de mână, pe dragul 
său Kosty şi s'au întors acasă... Sâ-şi dea feciorul slugă 7 !... 

Şi în sutletul celui ce avea, nu după muit, să însemne 
o epocă în desvoltarea artei teatrale româneşti, s'a produs 
atunci o puternică schimbare. Copil neştiutor, în inima 
căruia nu sălășluia decât o neprihânită şi nemărginită bu- 
nătate, Costache Caragiale a simţit atunci cum ceva sa 
rupt în el. Şi o ploaie de lacrimi, deasă și măruntă ca ploaia 
de voamnă, sa revărsat peste primăvara visurilor dela 16 
ani. Tânăra mlădiţă s'a îndoit, gata să se rupă sub puterea 
primei furtuni din viaţă. Luni de zile, copilul — îmbătrâ- 
nit înainte de vreme — a zăcut în urma aceştei înfrângeri... 
Ce credea el despre oameni şi ce sunt ei! Işi închipuise 
până atunci că toţi sunt ca părinţii lui, toţi buni, toţi biânzi, 
toți drepți... 

„Bursucul,.. Idolul bărbos“, cum îi spune el în „Autobio- 
grafie“ boierului cu pricina, îl jignise profund, căci el, 
Costache Caragiale simţea ceva, cât de vag, dar simțea to- 
tuși, că nu-i făcut ca să coboare slugă la un nemernic de 
boier, ci să urce cât mai sus. Nelămurita încredere ce se 
naște cu vremea în sufletul celui menit să facă ceva mai 


mult decât semenii săi, se născuse şi în el. Binecuvântata 
încredere în personalitatea sa și-a făcut loc, şi-a ieşit la 
iveală din clipa în care îl umilise boierul cel necugetat. 

O ură neimpăcată l-a prins atunci împotriva „bursucu- 
lui“*, ca și a tuturor celor deopotrivă cu el, a celor cari n'au 
nicio calitate alta decât un... blazon moştenit, și o avere 
asemenea. Este ura care-i cuprinde pe toţi cei năpăstuiţi pe 
nedrept de soartă. Este ura celui ce, odată și odată, va 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOLANU 23. 


ajunge prin meritele-i personale doar, acolo unde îi este 
menit şi de unde „idolii bărbăși“* vor să-l înlăture. Este ura 
celor săraci dar cu minte multă, ură nobilă, care cu vremea 
se preface în milă și compătimire faţă de cei bogaţi dar... 
săraci cu duhul. | ȘI 

Zi şi noapte se frământa în patu-i de suferință și-și 
muncea mintea cu gânduri de acestea... Cât de vitregă e 
soarta pentru cei aleși !... Dar tocmai prin vitregia ei, Cos- 
tache Caragiale şi-a format o mai sigură şi mai largă ve- 
dere în vieaţă, a devenit mai înţelegător şi mai îngăduitor, 
definindu-și la o prematură vârstă, un caracter ales, un 
caracter care l-a ridicat deasupra tuturor contemporanilor 
săi din lumea teatrului românesc, lumea lui, în care a 
apărut şi a vieţuit ca o unică şi nediscutată putere. 

ION DIACU 





Note asupra 
operei de artă 


(Urmare din pag. 1) 


Fără ştirea lui, artistul urmează acest principiu lava- 
terian. El surprinde viaţa în perioadele saie de criză, de 
tensiune, de uramatism. Prin aceasta el răsirânge o ima- 
gină mai cuprinzătoare a existenţei. 

Marii creatori se vor defini deci prin creaţii purtând 
pecetea unei mari deslănțuiri interioare, în care pasiu- 
nile apar fără trână, în care personagiile exprimă tipuri 
extreme, mnestăpânite, şi în care mărturia trăirii explo- 
zive şi chinwite a creatorului apare adesea cu elantate : 
Homer, Shakespeare,  Dostoiewski, Goya, Dante, Goethe 
(unde tumultul e poate mai stăpanit). i 

Formula noastră este, fără îndoială, pasibilă de obiecţii 
numeroase. Cea mai principală este aceia că ea nu ex- 
primă decât estetica și viziunea artiştilor tumultuoși, al 
căror exemplu e oferit de dramaturgii elizabethani, ne- 
glijând temperamentele artistice senine, Dacă Shakes- 
peare a înfațişat viața în mișcare şi despletirea ei nestă- 
pânită, reușind să redea pateticul omenesc prin Surprin- 
derea omului în deslănțuirile sale, alţi artişti au consa- 
crat trumosulu: contempiaţia senina, impacata, ecnul.brată. 
Un tablou de Leonardo, de Veiasquez, sau, adesea, chiar 
de Goya, înfăţişează viaţa statică, împlinirea adâncă, în 
calmui tecună al răgazurilor interioare. Alături de tem- 
peramentele artistice expiosive, va trebui să iacem  10c 
categuriei ecihilibraţilor şi apoionicilor, 

Obiecţia nu înlătură însă validitatea observaţiei noa- 
stre; ea ne obligă numai la o precizare complimentară. 

Pin seriză nu trebue să înţelegem numai decât deslân- 
țuire vizibilă şi chiar răscolire interioară grea de sufe- 
rința sau de extaz, ci numai desprinderea din cotidian, 
emanciparea de subt ritmul existenţei vegetative. Ex.stă 
alături de iluminări care cutremură gândul, trăiri de mare 
pienitudine, creşteri interioare tără dramatism aparent, In 
aceste momente, ceva din această bogăţie tâuntrică se 
răstrânge în fizionomia pe care o evocă pictorul, în atitu- 
dinea corporală surprinsă de scuptor, sau în descrierile 
operelor literare. In aceste opere nu întrevedem crize și 
drame; ele sunt totţuși sintetice, revelatoare a unui intreg 
destin. Artistul nu se ridică la cuprinderea dimensiunilor 
adânci ale vieţii numai prin tensiune, criză și desperare, dar 
şi prin iubire, contemplare şi liniște; spiritele trăind îre- 
netic au mai multe chezășii de a surprinde viaţa în ascun- 
zișurile ei, experienţele lor înmulțite și marea lor capaci- 
tate emotivă dându-le mai multe prilejuri de cunoaştere şi 
trăire; dar vagabondarea nepăsătoare, visul risipit, pără- 
sirea gândului în voia asociaţiilor și rătăcirea la întâm- 
plare pe întinderea accidentelor lumii oferă de asemeni o 
cunoaștere, dar a altor laturi, a vieţii și sufletului uman. 

Lumina egală pe care o răsfrânge o fizionomie liniștită 
surprinsă de pictor în momente de seninătate,  concen- 
trează în sine fără vrere o întreagă lume de gând, difuză, 
implicită, cu atât mai sugestivă cu cât nu este precizată 
şi clar conturaţă: ea evocă mai mult decât exprimă cu 
claritate şi lasă liber jocul prelungirilor sufleteşti. Senină- 


tatea echilibrată a formelor rubensiene. exprimă de ase- 
S-A lea 





[nai 
SID | 
2] Pi 
EN 40 Ss: 





PP CD a Ce aa e A A a a a a a 





meni o piinătate interioară, robustă și sănătoasă, fără 
criSpare insă şi făra deslânțuire, Şi aci desprindem concen- 
trarea vieţii, expresia ei sintetică și densă. 

Un poriret de mare artă — Erasm de lolbein, de pildă — 
intocmai ca o fotografie compozită, expriină în acelaş timp 
mărturia sintetică nu numâi a tuturor expresiilor variate 
ale persoanei reprezentate, dar și liniile  schematice ale 
genealogiei ei apropiate: portretul exprimă dătci succint 
un univers moral neinchipuit de bogat şi de vast. 

Vom întâlni în ţoate formele activității artistice aceiaș 
concentrare sinteţică a vieții, tie că aceasta e săvârș.tă 
după modul expiosiv și patetic, fie că e răstrântă prin con- 
tempiaţie senină și reculeasă: romanul nu înfăţișază de- 
cât o înseilare de momenţe semnificative de viață şi o 
galerie bine definită și expresivă de eroi; poezia nu sur- 
prinde decât momentele sufleţești privilegiate, de ilumi- 
nare sau extaz: teatrul, de asemeni, nu izo'ează din scur- 
gerea vieţii decât conilictele acute, opoziţiile şi evenimen- 
tele memorabile petrecute între oameni; muzica nu va ex- 
prima, în genere, decât revelaţiile și trăirile interioare de 
mare plenitudine, răscolirile emotive care ne îmbogăţese 
în răstimpuri viaţa. Şi tot asttel, în lungul operelor artis- 
tice, creatorul va evoca prin cuvânt, ides, formă plastică, 
sunet, culoare, o iume de simţire, de intensitate și calitate 
deosebite, care întâlnesc în lumea din afară corespon- 
demţe sintetice, 

In această expresie concentrată și bogată în substanţă, 
fără a fi schematică și rezumativă, ci dimpotrivă oarecum 
multiplicată şi densificată a vieţii, vedem în acelaș timp şi 
semnificația generală a faptului artiste. El ne pune față 
în față cu o trăire de intensitate meobişnuită, ne smulge 
din ritmul nostru încropit, din comoditatea de cuget în 
care ne găsim poate pentru un moment, și ne impune o 
viziune și o încărcătură interioară de viaţă care ne ridică 
deasupra trecătorului, dându-ne putinţa de a intui zonele 
cimiale ale vieţii și  esențele lumii în mijlocul căreia 


ION BIBERI 





Ana Luca 


In colecţia „Universul tite- 
rar“, va apare zilele acestea 
volumul de versuri, datorit 
d-nei Ana Luca, întitulat 
„Candela“. Numele d-nei Ana 
Luca este destul de cunos. 
cut cititorilor. Autoarea a co- 
laborat la diverse reviste lite- 
rara și versurile sale au fost 
remarcate elogios de critică, 
Volumul de poezii „Candela“ 
va fi un succes. 





Concursul 


Th. Sperantia 


Pentru a înlesni parti: 
ciparea la concursul a- 
nunțat, al scriitorului Th, 
Sperantia, și acelora cari 
ne-au cerut un nou răgaz 
pentru depunerea manus- 
criselor, îi înștiințăm că 
ultimul termen a fost fi- 
xat pentru data de 1 De- 
cembrie a. c., după care 
comisia instituită va în- 
cepe cercetarea lucrărilor 
primite, în vederea acor.- 
dării premiilor. 





Războiul în literatura epică 


(Urmare din pag. I-a) 


de sub teascurile tipografiei în primăvara 
anului 1937, a ajuns în scurtă vreme la 
cea de a doua ediție, este încă o dovadă 
nu numai că epica literară a războiului 
nu sa perimat, dar că însuși publicul ce- 
titor preţueşte astfel de scrieri. 

Pe urmele cărții d-lui loan Missir, în 
această toamnă cu presimţiri melancolice, 
a venit d. Mihail Sadoveanu cu „Mormin- 
te“ (Ed. Cartea Românească). Aici înţâl- 
nim ecourile războiului, viața de dincolo 
de moarte, evocările şi reconstituirea unor 
momente la un nivel de pașnică înţele- 
gere. In prima parte, o povestire prile- 
juită de testamentul generalului de di- 
vizie Oraţiu Demetrian, în cea de a doua, 
„Lacrimile Ieromonahului Veniamin“ de 
la Mânăstirea Râșca, rătăcite şi găsite în- 
tr'o chilie călugărească dela Sfântul Mun. 
te. Drama familială care se leagă de tes- 
tamentul pomenitului general şi-a avut 
odinioară actualitatea ei, Este una din 
acele multiple întâmplări, când un lup- 
tător din războiu mai poartă cu sine ob- 
sesia unei răscumpărări, şi o vede reali- 
zată într'o danie făcută instituţiilor ar- 
matei. La deschiderea testamentului, Moș- 
tenitorii se confruntă într'o neînțelegere 
umbrită de egoism, căreia însă îi urmează 
un final patetic într'un cadru de ceremo- 
nie sentimentală, Avem în îață un epizod 
din multele prilejuite de războiul prece- 
dent, soluționate în vremuri de pace de 


Cea de a 


zintă astăzi, 


românești, 


tarea lupii 


oameni care mai păstrează încă în sufle- 
tul lor un strop de idealism. 


doua poveste este o adevă- 


rată cronică a istoriei românilor, așa cum 
vor fi fost întradevăr multe scrise prin 
mânăstiri de călugări, și pierdute fără de 
urmă. D. Mihail Sadoveanu se dovedeşte 
și în această împrejurare un inspirat plăs- 
muitor al unui stil parfumat de răşina 
graiului cronicăresc, cu acele mijloace de 
expresie care ţin de vastitatea resurselor 
sale linguistice. 

roice din trecut, 
sabia năprasnică a războaelor, 
epocilor grandioase din istorie, portreti- 
zarea chipurilor de domnitori, pogorite de 
pe zidurile afumate ale mânăstirilor și 
proectate tutelar 
străjuesc urzeala unui glorios destin. Sunt 
pagini, pe care le-am mai citit cândva, în 
„Zodia Cancerului“, dar aşa cum se pre=- 


Insuflețirea figurilor e- 
peste care a fulgerat 
evocarea 


dealungul 


veacurilor, 


ele tind să ne întărească în 


convingerea că romanul trecutului mostru 
războiu a fertilizat adânc ogorul literilor 
Ba putem spune chiar, 
pricină de supărare, că romanul istoric a 
înscris în antologie paginile nemuritoare 
ale războaelor, ceiace înseamnă că încleș- 


fără 


dintre  noroade își justifică 


chemările epice în literatură. 


NICOLAE ROȘU 


Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-939,