Jaroslav Hašek — Peripeţiile bravului soldat Švejk — Vol.2 (1964)

 HASEK 
Peripetiiienr 
bravului soldat 


Svejk 


* 


JAROSLAV 
HASEK 


Peripetiile bravului soldat Svejk 


în războiul mondial 


* * 


1964 


BIBLIOTECA PENTRU TO 
LI 


EDITURA PENTRU LITERATUR 
À 


PE FRONT 


PERIPETIILE LUI SVEJK ÎN TREN 


Într-un compartiment de clasa adoua al accele- 
ratului Praga—Ceské Budăjovice se aflau trei per- 
soane: locotenentul-major Lukas, în fata lui un domn 
mai în vîrstă, chel de-a binelea, şi Svejk, care stătea 
sfios în picioare, lîngă uşă, spre culoar, şi se pregătea 
tocmai să primească o nouă avalanşă de ocări din 
partea locotenentului-major, care fără a ţine seama de 
prezenţa civilului chelbos, tunase şi fulgerase îm- 
potriva lui Svejk în tot lungul drumului făcîndu-l vită 
incaltata etc. 

Nu era vorba decît de un lucru märunt: de numärul 
geamantanelor pe care Svejk le avea în seama lui. 

— Auzi, ne-au furat un cufăr! îi reproşa loco- 
tenentul-major lui Svejk — şi ţie ţi se pare o nimica 
toată, nătărăule? 

— Cu regret vă raportez, domnule oberlaitnant, 
răspunse cu glas scăzut Svejk — că într-adevăr l-au 
furat. Pungaşii mişună prin gări şi parcă vad cum a 
fost: unuia din ei trebuie să-i fi plăcut mai multişor 


cufărul dumneavoastră şi, profitînd de absenţa mea, 
cînd am venit să vă raportez că bagajele sînt în regulă, 
l-a ciordit. Numai un moment prielnic i-a putut per- 
mite să fure cufărul. Ei pîndesc momentele astea. Cu 
doi ani în urmă, în Gara de Nord-Vest, i-au furat unei 
cuconite căruciorul cu fetiță cu tot, dar pungaşii au 
fost atît de cumsecade că au predat fetiţa la comisa- 
riatul de poliție de pe strada noastră, spunînd că au 
găsit-o într-un gang. Pînă la urmă, ziarele au făcut din 
sărmana cucoană o mamă denaturată. Şi Svejk declară 
cu multă convingere: La gară s-a furat de cînd e 
lumea şi se va fura şi de acum înainte. Altfel nu se 
poate. 

— Ascultă Svejk — interveni locotenentul-major, 
— eu sînt convins că o dată şi o dată o să ti se-n- 
funde! Nu-mi pot da încă seama dacă faci pe boul sau 
dacă eşti bou din născare. Ce era în cufăr? 

— Mai nimic, domnule oberlaitnant, răspunse 
Svejk, fără să piardă din ochi teasta lucioasă a ci- 
vilului care şedea în fata locotenentului şi care, după 
cît se părea, nu dădea nici o atenție scenei, citind 
nestingherit Neue Freie Presse. Nu era decît oglinda 
din odaie şi cuierul de fier din vestibul, aşa că de fapt 
noi n-am suferit nici o pagubă; şi oglinda şi cuierul 
erau ale proprietarului. 

În fata gestului amenintätor al locotenentului-ma- 
jor, Svejk continuă cu blindete: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că n-am ştiut dinainte că ne vor fura cufărul, cît des- 
pre oglindă şi cuier i-am spus domnului proprietar că 


i le vom înapoia la reîntoarcerea din război. În tara 
duşmanilor sînt destule oglinzi şi cuiere, aşa că nu-i 
vom pricinui domnului proprietar nici o pagubă. Cum 
vom cuceri un oraş... 

— Tacä-ti gura, Svejk, îi curmă vorba locotenen- 
tul-major cu glas amenintätor. Într-o bună zi am să te 
trimit in fata tribunalului militar. Trebuie să-ţi dai 
seama că eşti cel mai tîmpit dintre toţi timpitii de pe 
glob. Altul nici într-o mie de ani n-ar fi fost în stare să 
facă atitea dobitocii cîte mi-ai facut în cele cîteva 
săptămîni de cînd eşti la mine. Nădăjduiesc cä-ti dai 
seama de asta! 

— Cu respect că raportez, domnule oberlaitnant, 
că-mi dau seama. Eu am spirit de observaţie, dar îmi 
vine mai tîrziu şi totdeauna după ce s-a întîmplat ceva 
neplăcut. Sînt un ghinionist, aşa cum era unul 
Necheleba din strada Nekazanka care se ducea la 
circiuma „În cringul haimanalelor”. Voia întotdeauna 
să facă numai bine şi să înceapă de sîmbătă o viaţă 
nouă; şi de fiecare dată îl auzeai a doua zi: „Şi aşa, 
măi fraților, pe nepusă masă, m-am trezit la zdup”. 
Aşa cădea peste el întotdeauna necazul tocmai cînd se 
gîndea că se duce liniştit acasă, ca pînă la urmă să se 
dovedească ba că a dărîmat pe undeva vreun gard, ba 
că a deshămat calul unui birjar, ba că a vrut să-şi 
curețe luleaua cu pana de cocoş a vreunei patrule 
politienesti. Asta l-a dus la disperare şi de nimic nu-i 
părea mai rău decît că ghinionul ăsta îl urmărea din 
generație în generaţie. Bunicul lui a plecat odată să 
vagabond... 


— Ascultă, Svejk, slăbeşte-mă cu poveştile dumi- 
tale. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că tot ce vă spun aici e adevărul adevărat. Bunicul lui 
a plecat odată să vagabond... 

— Svejk! se înfurie locotenentul-major. Încă o dată 
iti interzic să-mi mai povesteşti ceva. Nu vreau să 
aud nimic! Cînd vom ajunge la Budéjovice, mă 
răfuiesc eu cu dumneata. Află, Svejk, că am să te bag 
la arest! 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent- 
major, că nu ştiam, spuse Svejk, liniştit. Despre una 
ca asta încă n-aţi pomenit. 

Fără voie, locotenentul-major îi scrisnira dinţii, 
oftă, scoase din manta ziarul Bohemia şi citi coloa- 
nele despre marile victorii şi despre acţiunea submari- 
nului german ,,E” in Marea Mediterană; cînd ajunse la 
ştirea despre noua invenţie germană de aruncare în 
aer a oraşelor cu ajutorul unor bombe speciale lansate 
din avioane, care explodează de trei ori la rînd, fu 
stingherit de glasul lui Svejk, care se adresa domnului 
cu chelie: 

— Îmi dati voie, stimate domn, nu binevoiti a fi 
domnul Purkrabek, reprezentantul băncii „Slavia”? 

Văzînd că domnul cu chelie nu binevoieşte să-i 
răspundă Svejk se adresă locotenentului-major: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că odată am citit în ziare că un om normal trebuie să 
aibă pe cap cam vreo şaizeci pînă la şaptezeci de mii 


de fire de păr, şi că părul negru este mai rar, după 
cum se vede în numeroase cazuri. 

Şi continuă necruţător: 

— Pe urmă, ne-a spus odată un medic la cafeneaua 
„U Spirku” că pierderea părului se datoreşte unei 
emoţii sufleteşti de şase săptămîni. 

În clipa aceea se întîmplă ceva îngrozitor. Domnul 
cu chelie sări ca ars şi zbieră la el: 

— Marsch heraus, Sie Schweinkerl!! Apoi îl îm- 
brînci pe culoar şi, întorcîndu-se în compartiment, îi 
oferi locotenentului-major o mică surpriză, prin aceea 
că 1 se prezentă. 

Se întîmplase o mică eroare. Individul cu chelie nu 
era domnul Purkrabek, reprezentantul băncii „Slavia”, 
ci nici mai mult nici mai putin decît generalul-maior 
von Schwarzburg. Generalul-maior făcea tocmai, 
îmbrăcat în civil, o călătorie de inspecție prin 
garnizoane şi se ducea să facă o surpriză la Budé- 
Jovice. 

Von Schwarzburg era cel mai fioros general din cîti 
s-au cunoscut vreodată; ori de cîte ori găsea cîte ceva 
în neregulă, conversaţia pe care obişnuia s-o aibă eu 
comandantul garnizoanei era următoarea: 

— Aveţi revolver? 

— Am. 

— Bine! În locul dumneavoastră, cu siguranță că 
aş şti ce am de făcut cu el, pentru că ceea ce văd aici 
nu-i garnizoană, ci cocină de porci. 

Şi într-adevăr, după inspecția lui, pe ici pe colo se 


i leşi afară, porcule! (Germ.) 


împuşca cîte unul, fapt pe care generalul-maior von 
Schwarzburg îl constata cu satisfacție. 

— Aşa şi trebuie! Ăla zic şi eu ostaş! 

Se părea că nu-i place cînd după inspecţie rămîne 
cineva in viata. Avea mania să transfere ofiţerii in 
locurile cele mai neplăcute. Era de ajuns să găsească 
cel mai mic chitibus pentru ca ofiţerul să-şi ia rămas 
bun de la garnizoana lui şi să pribegească pe la gra- 
nita muntenegreană sau în vreo garnizoană desperată 
şi plină de betivi, în vreun colţ murdar din Galiţia. 

— Domnule locotenent-major — întrebă el — unde 
ai făcut şcoala de cadeți? 

— La Praga. 

— Va să zică, dumneata ai făcut scoala de cädeti si 
nici nu ştii măcar că ofiţerul răspunde de inferiorul 
său. Frumos din partea dumitale. În al doilea rînd, stai 
la taifas cu ordonanța dumitale, cum ai sta cu un 
prieten intim. Îi permiti să vorbească neîntrebat. 
Asta-i şi mai frumos. În al treilea rînd, îi permiti să 
insulte superiorii dumitale. Şi asta-i cît se poate de 
frumos; toate astea duc la o singură concluzie. Cum te 
numesti, domnule locotenent-major? 

— Lukas. 

— $i din ce regiment faci parte? 

— Am fost... 

— Mulţumesc, nu-i vorba de unde ati fost. Vreau sa 
ştiu unde sinteti acum. 

— În regimentul 91 infanterie, domnule general- 
maior. M-au transferat... 

— V-au transferat? Foarte bine au făcut. N-are să 


10 


vă strice să plecaţi cît mai curînd, cu regimentul 91 
infanterie, undeva pe cîmpul de bătălie. 

— Asta s-a şi hotărît, domnule maior. 

Generalul-maior începu să-i ţină o adevărată pre- 
dică, arătînd ca în ultimii ani ofiţerii vorbesc cu in- 
feriorii lor pe ton familiar şi că în asta vede primej- 
dia răspîndirii unor principii democratice. Soldatul 
trebuie ţinut sub teroare, trebuie să tremure în faţa 
superiorului, să-i fie teamă de el. Ofițerii trebuie să 
tina trupa la distanţă de zece paşi şi să nu-i permită sa 
gindeasca independent sau, la urma urmei, să gin- 
dească măcar, căci în aceasta constă tragica eroare a 
ultimilor ani. Înainte vreme trupa se temea de ofiţeri 
ca de foc, în timp ce astăzi... 

Generalul-maior gesticula cu desperare: 

— Astăzi majoritatea ofiţerilor se bat pe burtă cu 
soldaţii. Asta am vrut să spun. 

Apoi generalul-maior luă din nou ziarul şi se cu- 
funda în lectură. Locotenentul-major Lukâs ieşi alb ca 
varul pe culoar, să se răfuiască cu Svejk. 

ÎL găsi stînd în picioare lîngă fereastră, cu o figură 
atît de blajină şi de mulţumită, cum nu o poate avea 
decît un pruncuşor de o lună, care a supt şi apoi face 
nani. 

Locotenentul-major se opri şi-i făcu semn, arătîn- 
du-i un compartiment gol. Intră după el şi închise uşa. 

— Svejkule — începu el solemn — ţi-a sunat 
ceasul să primeşti o pereche de palme cum nu s-au 
pomenit. De ce te-ai legat de domnul cu chelie? Ştii 
ca e generalul-maior von Schwarzburg? 


11 


— Raportez, domnule oberlaitnant —  îngăimă 
Svejk cu o figură de martir — că de cînd mă ştiu, nici 
prin gînd nu mi-a trecut să insult pe cineva şi că 
habar n-am de nici un fel de general-maior. Seamănă 
într-adevăr ca două picături de apă cu domnul Pur- 
krabek, reprezentantul băncii „Slavia”. Ala venea la 
circiuma de linga noi si odata, cind a adormit cu capul 
pe masa, un binevoitor i-a scris pe chelie cu creionul 
chimic: ,,Ne permitem prin aceasta, conform tarifului 
III c, aici anexat, să vă oferim economiile pentru 
zestrea şi lucrurile copiilor dumneavoastră cu ajutorul 
asigurării pe viata!” Se înţelege că toţi au plecat, 
numai eu singur am rămas cu el şi, cum am 
întotdeauna ghinion, dumnealui după ce s-a trezit şi 
s-a uitat în oglindă s-a înfuriat zicîndu-şi că eu i-am 
făcut-o; şi el a vrut să-mi dea o pereche de palme. 

Cuvintele „şi el” lunecaseră oarecum cu dojană şi 
cu atîta duioşie de pe buzele lui Svejk, încît locote- 
nentului-major îi căzu mina jos. 

Dar Svejk continuă: 

— Pentru o greşeală atît de mică, domnul acela n-ar 
fi trebuit să se înfurie: ar trebui în adevăr să aibă 
şaizeci de mii pînă la şaptezeci de mii de fire de păr, 
aşa cum scria într-un articol în care spunea tot ce 
trebuie să aibă un om normal. Mie, de cînd sînt nu 
mi-a trecut prin minte că există vreun domn general- 
maior cu chelie. Asta e, cum s-ar zice, o tragică 
eroare, care se poate întîmpla oricui, cînd dai prea 
repede crezare la tot ce auzi. Odată, cu ani în urmă, 
croitorul Hyvl ne-a povestit ce i s-a întîmplat în timp 


12 


ce se întorcea din Ştiria, unde lucrase, spre Praga, prin 
Leoben. Avea cu dînsul o şuncă pe care şi-o 
cumpărase la Maribor. Şi-aşa, cum mergea trenul, îşi 
închipuia că e singurul ceh printre pasageri, dar cînd 
la Saint Moritz începu să-şi taie din şuncă, domnul 
din fata lui începu să facă ochi dulci şuncii şi să-i 
lase gura apă. Vazind asta, croitorul Hyvl îşi spuse cu 
glas tare: „Ce-ai mai înfuleca şi tu, nătărăule”, iar 
domnul din fata îi răspunde ceheşte: „Păi, te cred ca 
aş înfuleca dacă mi-ai da”. Şi asa, pînă la Budéjovice 
au dat gata şunca. Pe domnul ăla îl chema Vojtech 
Rous. 

Locotenentul-major Luka se uită la Svejk, apoi 
intră în compartiment. De abia se aşeză pe locul lui, 
cînd în uşă se ivi figura zîmbitoare a lui Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent- 
major, că peste cinci minute sîntem în Tâbor. Trenul 
stă cinci minute. Nu ordonati să vă comand ceva de 
mîncare? Cu ani în urmă aveau aici o minunată... 

Locotenentul-major tisni furios din compartiment şi 
pe culoar îi spuse: 

— Îți mai atrag încă o dată atenţia că, cu cit te 
arăţi mai putin, cu atît sînt mai fericit. Aş fi foarte 
bucuros să nu te mai văd de loc şi fii sigur că de 
asta voi avea eu grijă. Să nu te mai arăţi in fata 
ochilor mei. Piei dinaintea mea, dobitocule, neghio- 
bule! 

— Înţeles, să trăiţi, domnule oberlaitnant. 

Svejk salută, făcu militäreste stinga-mprejur si se 
duse la capătul culoarului unde se aşeză în colt pe 


13 


scăunelul conductorului şi intră în vorbă cu insotitorul 
de tren. 

— Pot să vă întreb ceva? 

Însotitorul care nu avea chef de vorbă de loc, dădu 
slab şi apatic din cap. 

— Pe la mine — se încinse la vorbă Svejk — venea 
un om cumsecade, îi zicea Hofman, şi susţinea mereu 
că semnalele de alarmă nu-s bune de nimic şi că nu 
funcţionează cînd tragi de mîner. Pe mine drept să 
spun, nu mă prea interesează asemenea lucruri, dar, 
pentru că am acum prilejul să văd un asemenea 
aparat, aş vrea şi eu să ştiu ce am de făcut dacă, din 
întîmplare, aş avea nevoie de el. 

Svejk se ridică şi se apropie împreună cu insoti- 
torul de frina de alarmă sub care scria: În caz de 
pericol. 

Insotitorul socoti de datoria lui să-i explice cum 
funcționează aparatul. 

— Bine v-a spus, cine v-a spus, că trebuie tras de 
minerul ăsta, dar v-a minţit că nu funcţionează. Trenul 
trebuie să se oprească, frîna fund în legătură cu 
locomotiva prin toate vagoanele. Frina de alarmă 
trebuie să funcţioneze. 

În timp ce vorbeau, amindoi ţineau mina pe mine- 
rul semnalului de alarmă, şi fără să-şi dea seama 
traseră de el şi trenul se opri. 

Bineînţeles, nu se putură pune de acord asupra 
celui care a dat semnalul. 

Svejk susţinea că nu putea să fie el, că n-a făcut-o 
el, că el nu-i un derbedeu. 


14 


— Chiar m-am mirat — îi spuse blajin conducto- 
rului — cum de s-a oprit trenul aşa deodată. Merge, şi 
deodată stă. Uite, asta mă roade mai mult chiar decît 
pe dumneavoastră. 

Un domn serios se ridică în apărarea insotitorului 
de cale ferată, sustinind că auzise cum soldatul 
începuse cel dintii să vorbească despre semnalele de 
alarmă. 

Dimpotrivă, Svejk continuă să-şi apere oarecum 
cinstea lui, sustinind că el n-are nici un interes să 
întârzie trenul, întrucît pleacă la război. 

— Domnul şef de gară are să vă lămurească, hotări 
conductorul. Treaba asta o să vă coste douăzeci de 
coroane. 

În timpul acesta, călătorii săreau din vagoane, şeful 
de tren fluieră, o doamnă alerga înspăimîntată cu 
valiza peste şine, în cîmp. 

— Merită, într-adevăr, douăzeci de coroane — spuse 
Svejk cu prudenţă, pästrindu-si un calm desăvârşit — 
ba e chiar prea ieftin. Odată, cînd împăratul a venit în 
vizită la Zizkov, un oarecare Franz Snor i-a oprit 
caleaşca îngenunchind în faţa lui pe linia de tramvai, 
în mijlocul străzii. Comisarul din circumscripție 1-a 
spus domnului Snor, plîngînd, că nu trebuia s-o facă 
tocmai în circumscripția lui, că ar fi putut s-o facă cu 
o stradă mai jos care ţine de consilierul de poliție 
Kraus. Acolo ar fi trebuit să-i facă plecăciune împă- 


15 


ratului. După aceea, pe domnul acela Snor l-au 
arestat. 

Svejk se uită în juru-i. Cercul curioşilor se ingro- 
şase cu alti curiosi strînşi de gura conductorului-sef. 

— EI, şi-acum să plecăm mai departe, spuse 
Svejk. Nu-i frumos să intirzie trenul. Dacă ar fi în 
timp de pace, treacă-meargă, dar în vreme de război, 
trebuie să se ştie că în fiecare tren călătoresc militari, 
generali-maiori, oberlaitnanti, ostaşi. Orice intirziere 
de soiul ăsta e o chestie gravă. Napoleon a intirziat la 
Weterloo cu cinci minute! şi s-a dus de-a dura cu toată 
gloria lui... 

În clipa aceea, prin grupul de ascultători îşi croi 
drum locotenentul-major Lukas. Era îngrozitor de 
palid si nu izbuti să spună altceva decit ,,Svejk!” 

Svejk salută şi spuse: 

— Raportez, domnule oberlaitnant, că sînt învinuit 
că am oprit trenul. Inventarul căilor ferate are plumbi 
foarte ciudati la frinele de alarmă. Nu-i chip să se 
apropie omul de ele, că-l şi loveşte năpasta; îndată îi 
cer douăzeci de coroane, aşa cum cer de la mine 
acum. 

Şeful de tren cobori, fluieră, şi trenul porni din nou. 

Călătorii se întoarseră la locurile lor în compar- 
timente, iar locotenentul-major LukaS se aşeză la 
locul lui, fără să scoată o vorbă. 


! Întârzierea a fost, de fapt, mult mai mare, de cîteva ore. Bătălia 
de la Waterloo în loc să înceapă la ora 9 cum fixase Napoleon, a 
început la ora 12. 


16 


Nu mai rămăsese decît conductorul trenului, Svejk 
şi insotitorul. Conductorul scoase condica de procese- 
verbale şi alcătui o dare de seamă asupra întregii 
întîmplări. Insotitorul se uită cu ură la Svejk, care 
întrebă liniştit: 

— Sinteti de mult la calea ferată? 

Întrucît însoţitorul nu răspunse, Svejk declară că a 
cunoscut la Uhiinéves, lîngă Praga, pe unul Mlicek 
Frantisek care, tot aşa, trăgînd odată semnalul de 
alarmă, s-a speriat atât de tare, încît şi-a pierdut graiul 
paisprezece zile. Nu şi-a revenit decît atunci cînd s-a 
dus în vizită la grădinarul Vanék din Hostivar; acolo 
s-a luat la bătaie şi-n timpul bătăii Vanék a rupt o vînă 
de bou pe spinarea lui. 

— Asta, adăugă Svejk, s-a întîmplat în mai 
Low 

Însotitorul deschise usa closetului si se încuie în el. 

Svejk rămase singur cu conductorul care-i cerea să 
plătească amenda de douăzeci de coroane, spunînd că 
în caz de neplată va trebui să-l predea şefului de gară 
de la Tabor. 

— Foarte bine, spuse Svejk. Mie imi place sa stau 
de vorbă cu oameni învăţaţi şi o să-mi facă plăcere 
să-l văd pe şeful gării din Tabor. 

Svejk îşi scoase pipa din bluză, o aprinse şi, slo- 
bozind fumul înecăcios de tutun cazon, continuă: 

— Cu ani în urmă, la Svitava, şef de gară era 
domnul Wagner. Era un adevărat zbir cu subalternii, 
pe care-i teroriza cît putea; şi mai cu seamă se pusese 
pe capul unui acar, Jungwirt, pînă cînd sărmanul de 


17 


disperare, s-a înecat în girla. Dar înainte de a o face, 
i-a scris şefului de gară o scrisoare în care zicea că o 
să-l sperie peste noapte. Si zău, nu va mint, i-a 
făcut-o. Drägutul de şef stătea noaptea la telegraf. Se 
aud semnalele şi şeful recepționează o telegramă: „Ce 
mai faci, nătărăule? Jungwirt.” Asta a ţinut o 
săptămînă întreagă, pînă cînd şeful, înnebunit, s-a 
apucat într-o zi să trimită pe toate firele telegrame de 
serviciu, răspunzînd fantomei: „lartă-mă, Jungwirt”. 
Şi în noaptea următoare aparatul îi transmite urmă- 
torul răspuns: „Spînzură-te de semaforul de lîngă pod. 
Jungwirt”. Şi domnul şef I-a ascultat. Din pricina asta 
l-au arestat pe telegrafistul de la staţia de dincolo de 
Svitava. Vedeţi că între cer şi pămînt sînt chestiuni 
despre care noi habar n-avem. 

Trenul intra în gara Tâbor şi aşa cum se cuvine, 
înainte de a cobori din tren însoţit de conductor, Svejk 
îi raportă locotenentului-major Lukâs: 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că voi fi 
predat la domnul şef de gară. 

Locotenentul-major Lukâs nu-i răspunse nimic. Era 
cuprins de o mare supărare. În cele din urmă, îşi 
spuse că cel mai bun lucru e să nu ia nimic în 
serios. Să nu-i pese nici de Svejk, nici de chelbosul 
de general-maior din faţa lui; să şadă liniştit, să 
coboare din tren la Budéjovice, să se prezinte la 
regiment şi să plece pe front cu o companie de marş. 
Pe front să se lase eventual ucis şi să scape de lumea 


18 


asta mizerabilă, în care-şi duce traiul o dihanie ca 
Svejk. 

Cînd trenul se puse in mişcare, locotenentul-major 
Lukäÿ, uitîndu-se pe fereastră, pe peron, îl văzu pe 
Svejk încins într-o aprigă discuţie cu şeful de gară. 
Svejk era înconjurat de un grup de oameni printre 
care se zäreau şi cîţiva de la căile ferate. 

Locotenentul-major LukaS scoase un oftat. Nu era 
un oftat de regret. I se uşurase inima ştiind că Svejk 
rămăsese pe peron. În cele din urmă, pînă şi chel- 
bosul de general-maior i se părea o javrä mai supor- 
tabilă. 


Trenul gifiia de mult in drum spre Budéjovice, dar 
pe peronul gării oamenii nu se mai risipeau din jurul 
lui Svejk. 

El isi sustinea cu tarie nevinovatia $1 convinsese pe 
cei din jur pina intr-atit, incit o doamna exclama: 

— Jar au început să-i chinuie pe bietii soldaţi. 

Multimea îşi însuşi această părere, iar un domn 
declară şefului de gară că plăteşte amenda de două- 
zeci de coroane pentru Svejk, convins fiind că nu el 
era vinovatul. 

— Priviţi-l numai, urmă domnul, cucerit de expre- 
sia nevinovată a lui Svejk, care întorcîndu-se către 
mulțime, exclamă: 

— Oameni buni, sînt nevinovat. 


19 


Între timp apăru plutonierul de jandarmi care arestă 
un cetăţean din mulţime, spunîndu-i: 

— Las” că vä-nvät eu să mai îndemnați oamenii la 
răscoală! O să vă treacă pofta să mai spuneţi că dacă 
se procedează aşa cu soldaţii, nimeni nu le mai poate 
cere să cîştige războiul. 

Nefericitul cetăţean nu fu în stare să mai rostească 
nimic altceva decît că e măcelar la Stara Brana si că 
nici pe departe nu s-a gîndit la aşa ceva. 

Între timp, domnul cel cumsecade, care credea în 
nevinovăția lui Svejk, plăti pentru el amenda la biroul 
gării, şi-l conduse pe Svejk la restaurantul de clasa a 
treia unde îl cinsti cu bere. Aici aflind că toate actele 
şi foaia de drum se aflau la locotenentul-major Lukäë, 
foarte generos, îi dădu o monedă de cinci coroane 
pentru bilet şi pentru alte cheltuieli. 

Cînd plecă, îi şopti lui Svejk, confidential: 

— Aşa, soldätelule, cum iti spun, dacă ajungi pri- 
zonier în Rusia, salută-l din partea mea pe meşterul 
berar Zeman din Zdolbunov. Ţi-ai notat, nu-i aşa, 
cum mă cheamă? Fii deştept şi caută să nu stai prea 
mult pe front. 

— De asta nu aveţi nici o grijă, spuse Svejk. Nu 
strică niciodată să vezi meleaguri străine pe gratis. 

Svejk rămase singur la masă şi în vreme ce-şi bea 
liniştit moneda de cinci coroane, căpătată de la gene- 
rosul binefăcător, pe peron, oamenii care nu asistaseră 
la convorbirea lui cu şeful de gară, şi văzuseră de 
departe numai mulțimea adunată, îşi şopteau unul 
altuia că fusese prins un spion care a fotografiat gara. 


20 


Această afirmaţie fu combătută însă de o doamnă, 
care susţinea că nu era vorba de nici un spion, dar că 
a auzit că un cavaler a tăiat un ofiţer la closetul de 
doamne, pentru că dăduse buzna peste iubita lui, care 
îl condusese la gară. 

Urmarea acestor zvonuri fanteziste, obişnuite pe 
vreme de război, a fost că jandarmii evacuaseră pero- 
nul. Svejk continuă să bea liniştit, amintindu-și cu 
duioşie de locotenentul lui. Ce-o să facă oare, sărma- 
nul, cînd o ajunge la Ceské Budéjovice şi n-are să-şi 
găsească ordonanța în tot trenul! 

Înaintea sosirii trenului de persoane, restaurantul de 
clasa a treia se umplu de soldaţi şi civili. Predominau 
soldați din cele mai diferite unități şi de cele mai 
felurite naţionalităţi, pe care urgia războiului îi 
azvîrlise în spitalele militare din Tâbor şi care plecau 
acum din nou pe front pentru a se alege cu alte răni, 
ciopirteli şi dureri. Se duceau să-şi cucerească crucea 
de lemn de pe mormint, unde după ani şi ani, pe 
cîmpiile triste ale Galiției orientale, se va legäna 
bătută de vînt şi ploaie, capela militară austriacă 
spălăcită, cu „franticul”! ruginit, pe care din cînd în 
cînd se va aşeza, întristat, cîte un corb bătrîn, amin- 
tindu-şi de marea desfătare de pe vremuri, cînd găsea 
aici un îmbelşugat ospăț de gustoase cadavre omeneşti 
şi hoituri de cai, cînd sub şapca pe care stă se afla cea 
mai aleasă trufanda — ochiul de om. 

Unul din aceşti candidaţi la suferinţă, eliberat după 
operaţie din spitalul militar, îmbrăcat într-o uniformă 


! Insigna lui Franz Josef. 


21 


soioasă, pătată de sînge şi noroi, se aşeză la masa lui 
Svejk. Era chircit, tras la față, posomorit. Puse pe 
masa un pachetel, scoase din buzunar punga stricata 
ŞI începu să-şi numere banii. 

Se uită apoi la Svejk şi-l întrebă: 

— Magyar?! 

— Eu, fratioare, sînt ceh, răspunse Svejk. Nu vrei 
sa bei? 

— Nem tudom, barätom.? 

— Nu face nimic, îl îndemnă Svejk, punind halba 
plină în fata soldatului posomorit. Haide, trage-i o 
duscä zdravănă. 

Soldatul pricepu, bău şi mulţumi. 

— Készéném szivesen! Se uită iar la conţinutul 
pungii, şi în cele din urmă oftă. 

Svejk înţelese că ungurul ar fi vrut să bea o bere, 
dar că nu avea destui bani; de aceea porunci să i se 
aducă una, drept care ungurul mulţumi din nou şi 
începu să-i povestească ceva prin semne, arătîndu-i 
mina ciuruita, în vreme ce-i vorbea în limbaj 
international: „Pif, paf, puc!” 

Svejk dädu din cap compätimitor si pipernicitul 
convalescent îl mai făcu să înţeleagă, lăsîndu-şi mîna 
stîngă pînă la jumătate de metru de pămînt şi ridicînd 
apoi trei degete, că avea acasă trei copii mici. 


: Maghiar?(magh.) 
2 Nu pricep, prietene (magh.). 
4 Mulţumesc frumos (magh.). 
22 


— Nincs ham, nincs ham, continuă el, vrind să 
spună că acasă n-au ce mînca, şi-şi şterse ochii înlă- 
crimati, cu mîneca murdară a mantalei cazone, în care 
se vedea gaura de glonte care îi străbătuse trupul 
pentru gloria regelui Ungariei. 

Şi nu-i de mirare, că petrecîndu-şi timpul în acest 
fel, încetul cu încetul Svejk nu mai rămase cu nimic 
din moneda de cinci coroane şi că, încet dar sigur, se 
desprindea tot mai mult de Ceské Budéjovice, pier- 
zind cu fiecare halba de bere, cu care se cinstea pe 
sine $1 pe convalescentul ungur, posibilitatea de a-si 
cumpara bilet. 

Prin statie mai trecu un tren spre Budéjovice, dar 
Svejk continua să stea la masă si să asculte cum îi 
repeta maghiarul: ,,Pif, paf, puc! Hărom, gyermek, 
nincs ham éljen!' 

Ultimul cuvînt îl repeta ori de cîte ori ciocneau 
paharele. 

— Bea, bea, unguraşule — îi răspundea Svejk — 
trage-i! Voi nu ne-ati cinsti pe noi aşa... 

Un ostaş de la masa alăturată se amestecă în vorbă 
spunînd că, sosind la Seghedin cu regimentul 28, un- 
gurii i-au intimpinat amenintindu-i cu pumnii. 

Soldatul nu mintea, dar părea că se simte jignit de 
acest lucru care, de fapt, devenise mai tîrziu un lucru 
obişnuit pentru toţi ostaşii, cehi şi, în cele din urmă, il 
făceau chiar şi maghiarii cînd s-au săturat să se mai 
bată pentru regele Ungariei. 

Aceste spuse, soldatul se aşeză la masa lor şi po- 


1 4 ics . Al Pe ates tie 
Trei copii, $i nimic de mincare, sa traiesti! (magh.) 


23 


vesti cum i-au păruit pe unguri la Seghedin, mătu- 
rindu-i din cîteva circiumi. În acelaşi timp însă re- 
cunoscu că şi ei ştiu să se încaiere şi că s-a ales cu o 
lovitură de cuţit în sale, aşa că au trebuit să-l trimită 
în spatele frontului să se lecuiască. 

Acum însă, cînd se va întoarce la regiment, de bună 
seamă că comandantul batalionului va da ordin să fie 
băgat la arest, pentru faptul că n-a mai avut timp să-i 
plătească ungurului lovitura primită, aşa cum trebuie 
şi cum se cuvine. În felul acesta s-ar fi ales şi ungurul 
cu ceva din încăierare, iar onoarea întregului regiment 
ar fi fost salvată. 

— Ihre Dokumenten, document dumneavoastră? 
— aşa îl luă cu frumosul pe Svejk şeful patrulei mi- 
litare de control, un sergent însoţit de patru soldaţi cu 
baioneta la armă. Eu văzut sedeti, nicht fabre!, sedeti, 
baut, baut, într-una, soldat! 

— N-am, drägutule, răspunse Svejk. Domnul lo- 
cotenent-major Lukas, regiment numărul 91, le-a luat 
cu el şi eu am rămas aici, în gară. 

— Was ist das Wort’: tracutule? se adresă sergentul 
unuia din soldaţii săi, un bătrîn militian, care după 
cum se părea i le făcea toate pe dos, deoarece îi 
răspunse calm: 

— Drăguţ das ist wie: Herr Feldwebel.* 

Sergentul continuă convorbirea cu Svejk: 

— Tocument, toţi soldați far tocument închis auf 


! Că n-aţi plecat (incorect în germ.) 
2 Ce înseamnă cuvîntul (germ.) 
a Drăguţ înseamnă cam asa ceva: domnule plutonier (germ.). 


24 


Bahnhofs — Militirkommando den  lausigen 
Bursch wie einen tollen Hund.' 

Si aşa îl duserä pe Svejk la comandamentul mi- 
litar al gării, unde, în camera de gardă, stăteau oameni 
de trupă, ce arătau la fel cu bätrinul militian, care 
ştiuse să-i traducă atît de frumos în limba germană 
cuvîntul ,,dragutule” duşmanului său firesc, domnului 
sergent. 

Camera de gardă era împodobită cu litografii, pe 
care în vremea aceea ministerul de război le trimitea 
tuturor birourilor pe unde se perindau soldaţi, la fel ca 
ŞI în şcoli şi cazărmi. 

La intrare, ochii bravului soldat Svejk se opriră 
asupra unui tablou, care, după cum reieşea din textul 
explicativ, infatisa pe fruntaşul Frantisek Hamm şi pe 
caporalii Paulhart şi Bachmayer din regimentul 
chezaro-crăiesc 21 de puşcaşi, îndemnînd trupa la 
rezistenţă. Pe peretele opus atîrna un tablou cu titlul: 
„Fruntaşul Jan Danko din regimentul 5 de husari 
honvezi cercetind poziţia bateriilor inamice”. 

Pe partea dreaptă, mai jos, atîrna un afiş: „Pilde 
excepţionale de barbatie”. 

Cu asemenea afişe — ale căror texte, cu fantezis- 
tele lor pilde excepționale, erau ticluite în birourile 
ministerului de război, de către diferiţi ziarişti ger- 
mani mobilizați în armată — voia bătrîna şi neroada 
Austrie să insufleteasca soldații care nu le citeau 
niciodată, iar atunci cînd asemenea pilde de băr- 


la Comandamentul militar al gării, pe toţi nespălaţii, ca pe 
nişte cîini turbati (în limba germană, stilcit). 


25 


bâtie le erau trimise pe front, broşate în cărţi, îşi ră- 
suceau din ele țigări din tutun de pipă cînd nu le 
dădeau o folosinţă şi mai potrivită, pentru a cores- 
punde valorii şi spiritului acelor pilde excepţionale de 
curaj. 

În timp ce sergentul era dus să caute un ofiţer, 
Svejk începu să citească un afiş mare. 


Vizitiul Josef Bong 


„Soldaţii corpului sanitar transportau răniții spre 
furgoanele pregătite într-o ripă adăpostită. De in- 
dată ce fură pline, o porniră spre postul de ajutor. 
Ruşii, urmărind aceste furgoane, începură să le 
atace cu grenade. Calul furgonarului Josef Bong, 
din escadronul 3 de furgonari, a fost ucis de o 
schija de grenadă. Bong se tinguia: «Sărmanul meu 
bălan, s-a sfîrşit cu tine!» În clipa aceea fu atins de 
o schija de grenadă. Cu toate acestea, el îşi deshămă 
calul şi trase singur furgonul la adăpost sigur. Apoi 
se întoarse după harnaşamentul calului său mort. 
Ruşii nu conteneau sa tragă. «Tragefi, trageţi, nebu- 
nilor, că eu harnaşamentul... harnaşamentul tot nu 
vi-l las aici!» şi continua să-l scoată de pe cal, repe- 
tind într-una acele vorbe. În sfîrşit, fu gata şi se tri 
cu harnaşamentul înapoi spre furgon. Sanitarii în- 
cepuseră să-l injure pentru că lipsise prea mult. 
«N-am vrut să las acolo harnaşamentul, e aproape 
nou şi mi-am zis că ar fi păcat de el. Lucruri din 
astea nu avem de prisos», se scuză viteazul soldat, 
plecind spre infirmerie şi abia aici declară că e 


26 


rănit... Mai tîrziu majorul îi împodobi pieptul cu 
medalia de argint, pentru barbatie.” 


Terminînd de citit şi văzînd că sergentul nu se mai 
întoarce, Svejk se adresă milițienilor din camera de 
gardă: 

— Asta zic si eu pildă de bärbätie! În felul ăsta în 
armata noastră vor fi numai harnasamente noi. Dar 
cînd eram la Praga, am citit în ziarul Prazske uledni 
listy despre un caz şi mai frumos. Era vorba de un 
doctor, Josef Vojnov, teterist voluntar în compania a 
7-a vînători de cîmp, care se afla în Galiţia. Asta, în 
timp ce conducea un atac la baionetă, a fost lovit de 
un glonte drept în cap şi, în vreme ce-l duceau spre 
postul de prim-ajutor, zbiera că nu se lasă pansat pen- 
tru un fleac de zgirietura. Tinea mortis să pornească 
din nou la atac cu grupa lui, dar o grenadă îi reteză 
glezna piciorului. Au vrut din nou să-l ducă, dar el 
şontic-şontic, sprijinindu-se în baston, o porni spre 
linia de luptă, apărîndu-se de inamic cu bastonul; şi 
iată că-l ajunge o nouă grenadă care-i retează mîna în 
care tinea bastonul. Dar el tot nu se lăsă: îşi trecu 
bastonul în cealaltă mînă, zbierînd că asta nu le-o 
iartă el şi Dumnezeu ştie ce s-ar fi întîmplat cu dînsul 
dacă, peste o clipă, un proiectil nu l-ar fi dat gata. 
Dacă pina la urmă nu l-ar fi doborit, poate că ar fi 
căpătat şi el medalia de argint pentru bärbätie. Cînd 
proiectilul i-a retezat capul, aşa cum se rostogolea, tot 


27 


mai striga: „Mereu la datorie, grăbeşte cu credinţă, 
chiar dacă în jurul tău adie suflul morţii!” 

— Aşa scriu ei la gazetă — spuse unul dintre 
soldați — dar dacă i-ai băga în luptă i-ar apuca 
strechea cît ai zice peşte. 

Apoi militianul scuipä continuînd: 

— La noi la Caslav a fost un redactor din Viena, 
neamt. Făcea serviciul ca furier. Cu noi nici nu voia 
să vorbească ceheşte, dar cînd l-au repartizat la ba- 
talionul de marş, în care eram numai cehi, imediat a 
ştiut ceheste. 

În uşă îşi făcu apariţia sergentul, cu o mutră acră, şi 
începu să zbiere: 

— Wenn man drei Minuten este weg, da hôrt man 
nichts anderes als':ceheste, cehi. 

lesind afară, pentru a se duce, probabil, la restau- 
rant, îi spuse caporalului să-l ducă numaidecit pe 
derbedeul acela păduchios la locotenent, imediat ce 
acesta va sosi. 

— Domnul locotenent se distrează iar cu telegra- 
fista din staţie, bombăni caporalul după plecarea lui. 
Se tine de capul ei mai bine de două săptămîni şi ori 
de cîte ori vine de la telegraf e foarte furios şi spune 
despre ea: Das ist aber eine Hure, sie will nicht mit 
mir schlafen”” 

Şi de data asta era furios se vede, căci, de cum sosi, 
se auziră cărți trintite pe masă. 


1 5 a TE E é PI 

Cum lipseşti trei minute, nu mai auzi decît... (germ.). 
2 : EI 5 

Asta e o curvă, nu vrea să se culce cu mine (germ.). 


28 


— N-ai încotro, băiete, trebuie să mergi la el, îi 
spuse cu compătimire lui Svejk caporalul. Ehei, citi 
soldaţi au trecut prin mîinile lui!... Si mai bătrîni şi 
mai tineri... 

Apoi îl duse pe Svejk într-un birou unde la o masă 
cu hirtii răvăşite şedea un locotenent tînăr, grozav de 
furios. 

Cînd îl văzu pe Svejk însoţit de caporal exclamă 
foarte răspicat: „Aha!” După care urmă raportul 
caporalului: 

— Raportez supus, domnule locotenent, că omul 
acesta a fost găsit în gară, fără acte. 

Locotenentul clătină din cap, ca şi cînd ar fi vrut să 
spună că prevăzuse cu ani în urmă că în această zi şi 
la această oră Svejk va fi găsit în gară fără acte, căci 
oricine s-ar fi uitat în clipa aceea la Svejk trebuia să 
aibă impresia că este absolut cu neputinţă ca un 
bărbat cu o asemenea înfăţişare şi ţinută să poată avea 
asupra lui vreun act. În clipa aceea, Svejk arăta ca 
picat din cer, dintr-o altă planetă, şi avea aerul că 
priveşte cu mirare o lume nouă în care i se cere o 
prostie, pînă acum necunoscută lui, cum ar fi de pildă 
să aibă acte. 

Uitîndu-se la Svejk, locotenentul reflectă o clipă ce 
anume să-i spună. În sfîrşit, îl întrebă: 

— Ce făceai în gară? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent, că 
aşteptam trenul de Ceské Budéjovice, ca să pot 
ajunge la regimentul meu 91, unde sînt ordonanţă la 
domnul oberlaitnant LukaS, pe care am fost silit să-l 


29 


părăsesc, fiind dus la şeful de gară din pricina 
amenzii, bănuit că aş fi oprit acceleratul în care că- 
lătoream, cu ajutorul frînei de alarmă şi protecţie. 

— M-ai înnebunit, zbieră locotenentul. Vorbeşte 
lămurit, pe scurt, şi nu-mi înşira dobitoci. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent, că 
chiar din clipa în care m-am aşezat cu domnul 
oberlaitnant LukäS în acceleratul care trebuia să ne 
ducă cît mai repede la regimentul 91 de infanterie 
chezaro-crăiesc am avut ghinion. Mai întîi mi s-a 
pierdut un geamantan, pe urmă ca să nu ne 
încurcăm... un domn general-maior chel de tot... 

— Himmel Herrgott, oftă locotenentul. 

— Raportez supus, domnule locotenent, că trebuie 
să v-o spun pe şleau, ca să vă dati seama de toată 
tărăşenia, cum spunea întotdeauna răposatul cizmar 
Petrlik, cînd îi poruncea fiului lui să-şi scoată pan- 
talonii, înainte de a începe să-l croiască. 

Şi în vreme ce locotenentul giffia de ciudă, Svejk 
continuă: 

— Aşa s-a întîmplat că nu i-am prea plăcut dom- 
nului general-maior cu chelie şi domnul oberlaitnant 
Lukas, la care sînt ordonanţă, m-a trimis afară pe 
coridor. Pe coridor, am fost învinuit că am făcut ceea 
ce v-am spus. Pînă să se lămurească chestiunea, am 
rămas pe peron singur. Trenul plecase, şi cu el şi 
domnul oberlaitnant cu valizele şi cu toate actele lui 
şi ale mele şi eu am rămas zălog aici ca un orfan, fără 
acte. 


30 


Svejk îl privea cu o blindete atît de înduiosätoare, 
încît locotenentul nu se mai îndoi că tot ce auzea de la 
omul acesta cu înfăţişare de imbecil congenital era 
purul adevăr. 

Apoi locotenentul îi aminti toate trenurile care 
trecuseră spre Budéjovice după accelerat, întrebîndu-l 
de ce le-a pierdut. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent — 
răspunse Svejk zîmbind binevoitor — că în timp ce 
aşteptam primul tren, a dat peste mine năpasta de a fi 
băut la masă halbă după halbă. 

„Bou ca ăsta n-am mai văzut, îşi zise locotenentul. 
Recunoaste tot. Atitia mi-au trecut pe dinainte şi toţi 
negau cu înverşunare, pe cînd ăsta iti spune liniştit: 
«Am pierdut toate trenurile, fiindcă am băut halba 
după halbă!»” 

Aceste reflecții le rezumă într-o singură frază, cu 
care i se adresă lui Svejk: 

— Dumneata, omule, eşti degenerat. Ştii ce va să 
zică un degenerat? 

— $i la noi pe strada Boiătă, colt cu Kateïinskä, cu 
onoare vă raportez, domnule locotenent, a fost un om 
degenerat. Taicä-su fusese conte polonez, iar mai- 
că-sa, moaşă. El mătura strada şi, după ce se cher- 
chelea, nu dădea voie să i se spună altfel decît „dom- 
nule conte”. 

Locotenentul socoti că e momentul să pună capăt 
acestei discuţii şi spuse foarte apăsat: 

— Ascultă ce-ţi spun, dobitocule: te duci la ca- 
sierie, iti cumperi bilet şi pleci ia Budéjovice. Dacă te 


31 


mai prind pe-aici, întorc foaia şi te dau dezertor. 
Abtreten! 

Întrucît Svejk continua însă să stea nemișcat, cu 
mina la cozorocul capelei, locotenentul zbieră: 

— Marsch hinaus, n-ai auzit, abtreten?! Caporal 
Palanek du-l pe tîmpitul ăsta la casierie şi cumpără-i 
un bilet pentru Ceské Budéjovice! 

Nu trecu însă nici o clipă şi caporalul Palanek 
apăru din nou în birou. Prin uşa întredeschisă se 
zărea, în spatele lui, fata blîndă a lui Svejk. 

— Ce s-a mai întîmplat? 

— Raportez supus, domnule locotenent, şopti 
confidential caporalul Palanek, că n-are bani de drum, 
si n-am nici eu. Pe gratis nu vor să-l ducă pentru că 
nu are, cum s-ar zice, actele militare, cum că merge la 
regiment. 

Locotenentul rezolvă repede această complicată 
problemă. 

— Atunci să se ducă pe jos, hotărî el. N-au decît 
să-l bage la arest, la regiment, pentru întîrziere; n-avem 
vreme de pierdut cu el. 

— N-ai ce face, camarade, îi spuse lui Svejk 
caporalul Palanek cînd ieşi din cancelarie. Trebuie s-o 
întinzi, băiete, pe jos, pînă la Budéjovice. În camera 
de gardă avem ratia de pîine; ţi-o dăm să ai la drum. 

Şi peste o jumătate de ceas, după ce-l mai tratară pe 
Svejk cu cafea neagră şi-i mai dădură, în afară de 
pîine, un pachet de tutun cazon, ca să aibă pe drum 
pînă la regiment, Svejk ieşi din Tăbor. Întunericul 


32 


nopţii răsuna de cîntecul lui. Cînta un vechi cîntec 
soldätesc: 


» Cînd mergeam spre Jaromei 
Creadă-ne cine-o vrea...” 


Dar dracu ştie cum s-a întîmplat că bravul soldat 
Svejk, in loc s-o ia spre sud, spre Budéjovice, merse 
tot înainte, spre apus. 

Păşea pe şoseaua troienită, sub gerul aspru, în- 
făşurat în mantaua lui cazonă, ca cel din urmă sol- 
dat din garda lui Napoleon, intorcindu-se din cam- 
pania Moscovei; cu singura deosebire că Svejk cînta 
vesel: 


„Eu am ieşit la spatir 
In cringul inverzit...” 


Iar în pădurile troienite, în tăcerea nopţii, cintecul 
răsuna aşa de puternic, că stîrnea cîinii prin sate. 

Cînd i se ura de cîntat, Svejk se aşeza pe o movilă 
de pietriş, îşi aprindea luleaua şi, după ce se odihnea, 
o pornea mai departe spre noi aventuri, îndreptîndu-se, 
chipurile, spre Budéjovice. 


33 


II 


ANABASA! LUI SVEJLK SPRE BUDEJOVICE 


Anticul conducător de oști, Xenofon, a străbătut 
toată Asia Mică şi a ajuns Dumnezeu ştie unde, fără 
hartă. Vechii goți au întreprins de asemenea expe- 
ditiile lor, fără cunoştinţe topografice. Mărşăluiala în 
aceeaşi direcţie se numeşte anabasis. A răzbate prin 
meleaguri necunoscute, a fi încercuit de vrăjmaşi, 
care pîndesc prilejul cel mai potrivit ca să-ţi sucească 
gitul, asta e anabasis. Oamenii cu mintea ascuţită, aşa 
cum era Xenofon, şi toate triburile prădalnice, care au 
năvălit în Europa cine ştie de prin ce meleaguri ale 
Mării Caspice sau de Azov, fac în marş adevărate 
minuni. 

Undeva, pe lîngă Marea Nordului, unde au ajuns, 
tot fără hartă, şi legiunile romane ale lui Cezar, 
acestea s-au gîndit într-o bună zi să se înapoieze la 
Roma, dar pe altă cale, pentru a vedea şi mai multe 


: Anabasis-Expeditia in interior, titlul unei lucrări a lui Xenofon 
(430— 359), în care vorbeşte de retragerea celor 10.000. 


34 


în marşul lor. Şi au ajuns şi ele la Roma. De atunci, 
după cum se ştie, se spune că toate drumurile duc la 
Roma. 

La fel, toate drumurile duc si la Ceské Budăjovice, 
lucru de care era pe deplin convins bravul soldat 
Svejk, atunci cînd în loc de meleagurile Budéjovi- 
celor i-a răsărit în fata satul Milevsko. 

Merse însă mereu înainte, căci nu există soldat 
viteaz pe care să-l stingherească un Milevsko oare- 
care în drumu-i spre Ceské Budăjovice, unde tot 
trebuie să ajungă odată şi odată. 

Şi aşa îşi făcu Svejk apariţia la nord de Milevsko, 
la Kvétov, după ce istovise toate cîntecele cazone pe 
care le cunoştea despre marşul ostaşilor, astfel că îna- 
inte de Kvétov se văzu silit s-o ia de la început cu 
cîntecul: 


» Cînd noi mărşăluiam 
Toate fetele plingeau...” 


Pe drumul care duce de la Kvétov la Vraz — adică 
tot spre nord—o bätrinä care se întorcea de la 
biserică intră în vorbă cu Svejk, adresindu-i-se cu 
creştinească binecuvintare: 

— Bună ziua, ostaşule, încotro ţi-e drumul? 

— Ei, mäicuto, eu ma duc la Budéjovice, la re- 
giment — raspunse Svejk — la razboi. 

— Vai de mine, ostaşule, ai greşit drumul, exclamă 
speriată batrinica. În partea asta, prin Vraă, nu ajungi 
acolo; pe-aici, dac-o ţii mereu înainte, ajungi la 
Klatov. 


55 


— Eu cred — spuse Svejk abătut — că si din 
Klatov se poate merge la Budéjovice. Ce-i drept, fru- 
moasă plimbare pentru omul care se grăbeşte să 
ajungă la regiment, ca pînă la urmă să mai aibă, colac 
peste pupăză, şi necazuri pentru strădania lui de a se 
infatisa la vreme unde trebuie. 

— Şi pe la noi a fost un tîriie-brîu d-ăsta. Îi zicea 
Tonicek Maëkü, oftă bătrînica. Mi-e neam după 
nepoată. Trebuia să plece la Plzen, la armată. De dus 
s-a dus. Dar după o săptămînă l-au şi căutat jan- 
darmii, pentru că nu sosise la regimentul lui. Şi după 
altă săptămînă s-a ivit la noi, în civil, zicînd că i-au 
dat drumul acasă în conced. Şi s-a dus primarele la 
jandarm şi jandarmii l-au ridicat din conced. Acum a 
trimis carte de pe front, că e rănit, şi că şi-a pierdut un 
picior. 

Bătrînica se uită la Svejk cu compătimire: 

— Aşteaptă-mă, in pădurice, ostaşule; am să-ți 
aduc o fiertură de cartofi, să te mai încălzeşti. Cäsuta 
noastră se vede de-acolo, e tocmai în dosul păduricii, 
oleacă mai la dreapta. Prin satul nostru, Vraz, nu poţi 
trece. Jandarmii îs ca nişte diavoli. O iei pe urmă din 
padurice spre Maléin. De-acolo, ocoleste Cizovul. La 
Cizov jandarmii häituiesc dezertorii, ca hingherii. 
Mergi de-a dreptul prin pădure şi dai de Sedlec, lîngă 
Horazdovice. Acolo e un jandarm tare cumsecade şi 
dă drumul oricui prin sat. Niscaiva acte la dumneata 
ai? 

— N-am, mäicuto! 


36 


— Dacă-i aşa, nu te duce nici acolo, mergi mai 
degrabă la Radomysl, dar vezi să ajungi mai pe-n- 
serat, că seara-s toţi jandarmii la crîşmă. Acolo, caută 
pe uliţa de jos, dincolo de Florianek, o căsuţă cu 
dungă albastră, şi întreabă de moş Melichärek. Mi-e 
frate. Spune-i multă sănătate din partea mea. El o să-ţi 
arate pe unde să ajungi la Budëjovice. 

Svejk o aşteptă pe bătrînică în pădurice mai bine de 
o jumătate de ceas, şi după ce se încălzi cu zeama de 
cartofi pe care bätrinicä i-o adusese într-o oală, 
învelită într-o pernă, ca să nu se răcească, femeia 
scoase din boccea un codru de pîine şi o bucată de 
slănină, le băgă în buzunarele lui Svejk, îi făcu 
semnul crucii şi-i spuse că are „acolo” doi nepoți. 

După aceea, îi mai repetă o dată, amănunțit, satele 
prin care trebuia să treacă, şi cele pe care trebuia să le 
ocolească. La urmă, scoase din buzunarul jachetei o 
coroană, si 1-0 dădu să-şi cumpere la Malin rachiu, 
să aibă de drum, căci pînă la Radomysl e cale lungă. 

De la Cizov, Svejk a mers, după sfatul bătrânei, spre 
răsărit, spre Radomysl, socotind că oriunde s-ar afla 
pînă la urmă tot la Budéjovice avea să ajungă. 

La Malëin se întovărăşi cu un bătrîn care cînta la 
armonică si pe care Svejk îl găsise în cârciumă în timp 
ce-şi cumpăra rachiul pentru calea lungă pînă la 
Radomysl. 

Bătrînul îl luă pe Svejk drept dezertor, şi-l sfătui să 
meargă cu el la Horazdovice, unde avea o fiică 


37 


măritată, al cărui sot era şi el dezertor. Se vedea 
bine că bătrînul băuse vîrtos la Malëin. 

— Îşi tine bărbatul de două luni ascuns în grajd, i 
se destăinui el lui Svejk. Are să te ascundă şi pe tine 
şi o să ramineti acolo pînă la sfîrşitul războiului. In 
doi n-o să vi se urască. 

După refuzul cuviincios al lui Svejk, bătrînul îşi 
ieşi din fire şi o luă la stînga, peste cîmp, amenin- 
tindu-l că se duce să-l denunțe jandarmilor din Cizov. 

La Radomysăl, unde sosi către seară, Svejk îl găsi pe 
Uliţa de jos, dincolo de Florianek, pe unchiaşul 
Melichărek. Cînd îi transmise sănătate din partea 
surorii din Vraz, unchiaşul nu prea păru impresionat. 

Insista într-una pe lîngă Svejk să-i arate actele. Era 
un om cu idei preconcepute; pomenea mereu de nişte 
tilhari, bandiți, vagabonzi şi hoţi care mişună prin 
toată regiunea Pisek. 

— Fug din armată, nu le arde de oştire, umblă 
haimana prin împrejurimi şi fură pe unde pot, îl 
mustrului el pe Svejk energic şi fără înconjur. Si toţi 
arată, de parcă nici n-ar şti să numere pînă la cinci... 
Da, da, asa-i adevărul supără, adăugă el cînd Svejk se 
ridică de pe lavitä. Cînd omul are cugetul curat nu 
pregetă să-şi arate actele. Cînd nu le are... 

— Ei, ramii cu bine, unchiasule. 

— Da, da, cu bine, şi a doua oară du-te la altul mai 
prost. 

După ce se pierdu în bezna nopţii, moşul continuă 
să bombăne în urma lui: 


38 


— Se duce, zice, la Budéjovice la regimentul lui. 
De la Tabor... Şi şmecherul o ia întîi pe la Horazdo- 
vice şi-abia pe urmă la Pisek. Păi, ăsta face ocolul 
lumii... 

Svejk umblă din nou aproape toată noaptea, pînă 
cînd, deodată, în apropiere de Putim, dădu în cîmp 
peste un stog de paie. În timp ce le scormonea, auzi 
pe aproape de tot un glas: 

— De la care regiment? Încotro o iei? 

— De la 91, la Budëjovice. 

— Ce-ti veni să mergi acolo? 

— Acolo e oberlaitnantul meu. 

Din stog se auzi hohotul mai multor oameni. Cînd 
rîsul se potoli, Svejk îi întrebă de la ce regiment erau. 
Află, astfel, că doi erau de la 35, iar unul de la 
artilerie, tot din Budéjovice. Cei de la 35 ziceau că 
fugiseră de la companie, cu o lună înainte, iar artile- 
ristul zicea că e pe drumuri chiar din clipa mobilizării. 
Era de acolo, din Putim, şi stogul de paie îi aparţinea. 
Noaptea doarme întotdeauna în stog. Ieri i-a găsit pe 
ceilalți doi în pădure, aşa că i-a adus la el, în stogul 
lui. 

Cu toții trăgeau nădejde că într-o lună, două 
războiul va lua sfîrşit. Credeau că ruşii se si aflau 
dincolo de Budapesta şi în Moravia. Aşa se vorbea 
peste tot în Putim. Spre dimineaţă, înainte de a se 
crăpa de ziuă, mama artileristului avea să le aducă 
dejunul. Cei de la 35 se hotarisera să plece apoi la 
Strakonice, unde unul din ei avea o mătuşă, care la 
rîndul ei avea în munţi, dincolo de Susice, un cu- 


39 


noscut, stăpînul unor joagăre, şi acolo ci-că aveau să 
fie bine ascunşi. 

— $i tu, ăsta de la 91, dacă vrei — îl poftira pe 
Svejk — poţi să vii şi tu cu noi. Cacă-te pe oberlait- 
nantul tau. 

— Pai, lucrul nu-i chiar asa usor, raspunse Svejk si 
se viri in paie. 

Dimineaţa, cînd se trezi, ceilalți erau plecaţi şi unul 
din ei, de bună seamă artileristul, îi pusese la picioare 
o bucată de pîine să aibă la drum. 

O luă prin pădure, şi lîngă Stékno se întîlni cu un 
vagabond bătrîn, care îl întîmpină ca pe un vechi 
prieten, cu o duşcă de rachiu. 

— În astea să nu umbli, îl sfătui el. Uniforma mi- 
litară ar putea o dată să te coste al dracului de scump. 
Acum, peste tot e plin de jandarmi, şi de cersit, nu 
poţi cerşi în astea. Se înţelege că după noi astăzi nu 
mai umblă jandarmii ca altădată, acum vă caută pe 
voi. Numai pe voi vă caută, repetă el cu atîta con- 
vingere, încît Svejk găsi cu cale să nu-i spună nimic 
despre regimentul 91. N-avea decît să creadă despre 
el ce-i place. De ce să spulbere iluzia unui batrin atât 
de cumsecade? 

— Şi încotro te duci? întrebă vagabondul după un 
răstimp şi după ce amindoi, cu lulelele aprinse, 
ocoliseră satul. 

— La Budéjovice. 

— Maica ta Cristoase! se sperie vagabondul. Acolo 
te umflă cît ai zice peşte. Nici n-apuci să te încălzeşti. 
Trebuie să umbli în haine civile, zdrenturoase şi să 


40 


faci pe ologul... Da nu-ţi fie teamă. Acum mergem la 
Strakonice, Volyă, Dub, şi numai dracul ar trebui să- 
şi vîre coada ca să nu facem noi rost de haine civile. 
Prin partea Strakonicelui, mai sînt încă destui oameni 
proşti şi cinstiţi; lasă uneori noaptea deschis şi ziua nu 
închid de loc. Acum, iarna, se reped pe undeva, prin 
vecini, ca să mai schimbe o vorbă, aşa că te alegi 
numaidecit cu „civilul”. De fapt, ce-ţi trebuie? Ghete 
ai, aşa că numai de ceva pe deasupra ai nevoie. 
Mantaua militară e veche? 

— Veche. 

— Atunci păstreaz-o. La ţară merge. Ai nevoie de 
pantaloni şi haină. Cînd o să avem „civilul”, panta- 
lonii şi tunica le vindem la Herrman, ovreiul din 
Vodñany. Cumpără efecte de la stat şi pe urmă le 
vinde prin sate. 

Astăzi mergem la Strakonice, îşi dezvoltă mai 
departe planul. La patru ceasuri de aici e vechea stînă 
de la Svartzenberg. Acolo am un cunoscut cioban 
bătrîn ca şi mine: rămînem acolo peste noapte şi 
dimineaţa o întindem spre Strakonice să facem rost pe 
undeva de haine civile. 

La stînă, Svejk dădu de un bătrînel simpatic care îşi 
mai aducea aminte de cele povestite de bunicul lui 
despre războaiele franceze. Era cu vreo douăzeci de 
ani mai în vîrstă ca batrinul vagabond şi de aceea îi 
spunea acestuia, ca şi lui Svejk, „băiatule”. 

— Aşa, băieţi, începu el să povestească după ce se 
aşezară în jurul cuptorului în care fierbeau cartofii în 
coajă, pe vremea aceea bunicul meu a dezertat şi el, 


41 


ca şi ostaşul ăsta. Dar l-au inhatat la Vodăany şi l-au 
bătut aşa de rau, că i-au făcut curu” ferfenita. Şi pot să 
zic că încă a avut noroc. Feciorul lui Jareë din Razice, 
de dincolo de Protivin, bunicul bätrinului Jares, 
paznic de iaz, s-a ales, la Pisek, cu plumbi pentru că 
a-ncercat să fugă din armată. Dar, mai înainte de a-l 
împuşca în tranşeele din Pisek, a trebuit să alerge 
printre două şiruri de soldaţi şi a încasat şase sute de 
lovituri de ciomag, aşa că moartea a fost pentru el o 
uşurare şi o izbăvire. Şi întorcîndu-se către Svejk, cu 
ochii în lacrimi: Si tu cînd ai sters-0? 

— După mobilizare, cum ne-au dus la cazarmă, 
răspunse Svejk, intelegind că uniforma nu-l putea 
convinge pe batrinul cioban. 

— Ai sărit peste zid? întrebă curios ciobanul, 
avîndu-l desigur în minte pe bunicul lui cînd povestea 
cum a sărit şi el peste zidul cazărmii. 

— Altfel nu se putea, mosule. 

— ŞI straja a fost puternică, şi a tras? 

— Da, mosule. 

— Şi încotro o iei acum? 

— L-a apucat sminteala, răspunse vagabondul în 
locul lui Svejk. Tine cu tot dinadinsul să ajungă la 
Budéjovice. Ce să-i faci, aşa-s tinerii, fără minte, se 
duc singuri la pierzanie. Trebuie să-i fac putinticä 
şcoală. Facem rost de unu „civil” şi pe urmă o să 
meargă strună. Pînă la primăvară om scoate-o noi la 
capăt, şi pe urmă ne ducem undeva să muncim la 
vreun chiabur. Anul ăsta are să fie lipsă mare de oa- 
meni şi foamete, şi se spune că au să scoată toţi 


42 


vagabonzii la munca cîmpului. Aşa că mă gîndesc să 
mă duc mai bine de bunăvoie. E lipsă de oameni. Îi 
macelareste... 

— Cum adica — intreba ciobanul — crezi ca nu se 
isprăveşte anul ăsta? Da, să ştii, băiete, se poate să ai 
dreptate! Au mai fost războaie lungi. Ala al lui 
Napoleon, pe urmă din cite ni s-au 
povestit — războaiele suedeze, războiul de şapte ani... 
Osîndă dumnezeiască au fost. Că Dumnezeu nu mai 
suferă să vadă atîta păcătoşenie. Nici carnea de 
berbec nu le mai plăcea, da, da, băieţi, strimbau din 
nas. Al'dată umblau pe aici cu duiumul să le vinda 
careva pe sub mînă vreun berbec, dar în vremea din 
urmă nu ti-ar mai fi mîncat decît porc, păsări şi încă 
unse numai cu unt sau untură. Aşa că Dumnezeu s-a 
miniat pe ei pentru păcatele lor, şi n-o să-şi mai vină 
în fire decît atunci cînd or să-şi fiarbă lobodă, asa 
cum se făcea pe vremea războiului lui Napoleon. De 
altfel nici stăpînirea noastră nu mai avea astimpar, 
parcă o apucase mincarimea. Batrinul conte 
Svartzenberg, de pildă, umbla numai în trăsură, iar 
contele cel tînăr, mucosul, pute numai a automobil. 
Dar o să-i scoată Dumnezeu benzina pe nas! 

Apa de la cartofi, care fierbea pe vatră, dădu în 
clocot şi după o scurtă pauză bătrînul cioban spuse 
profetic: 

— Războiul ăsta n-are să-l cîştige împăratul nostru. 
Nu-i nici un avint războinic, fiindcă el, cum zice 
domnul învăţător din Strakonice, nu s-a lăsat 


43 


încoronat. Acum poate să ungă — cum se zice — 
buzele cui o vrea cu miere... Dacă ai făgăduit, golan 
batrin, că te laşi încoronat, trebuia să te tii de 
făgăduială. 

— S-ar putea — fu de părere vagabondul — ca 
acu” s-o mai dreagă el cumva. 

— Acum, nu-i mai pasă nimănui de asta, sări cio- 
banul intaritat. Ar trebui să fii de fata cînd se string 
vecinii Jos, la Skocice. Fieştecare are pe cîte unul în 
război, şi să-i auzi cum iti vorbesc. După războiul 
ăsta, zice că va fi libertate: n-au să mai fie nici curți 
boiereşti, nici împărați, nici baroni, şi moşiile cică se 
vor lua. Din pricina unor vorbe din astea l-au şi 
ridicat jandarmii pe unul Koïinek, cică îndeamnă 
lumea la răscoală. Da, da, astăzi jandarmii au dreptul 
s-o facă. 

— Au avut ei şi înainte, zise vagabondul. Eu îmi 
aduc aminte că la Kladno era rotmaistru de jandarmi, 
unu de-i zicea domnu Rotter. Într-o bună zi, s-a 
apucat să crească cîini poliţişti, cum le zice, din aceia 
cu fire de lup, de miroase totul, cînd sînt învăţaţi. Si 
avea plutonieru ăla din Kladno o mulțime de cîini din 
ăştia la învăţătură. Avea pentru ei o căsuţă anume 
unde trăiau cîinii lui ca baronii. Şi într-o bună zi îi dă 
prin minte să facă o încercare pe pielea noastră, a 
bietilor vagabonzi. Şi aşa dădu poruncă jandarmilor 
să cutreiere toate împrejurimile Kladno-ului ca să 
adune de zor vagabonzii şi să-i predea de-a dreptul în 
mîinile lui. Odată, am pornit-o şi eu aşa, de la Lany, şi 
mă afund adînc prin pădure, dar ce folos că n-am mai 


44 


apucat să ajung la casa pădurarului, că m-au şi 
înşfăcat şi m-au dus la domnu rotmaistru. Ce să vă 
mai spun, oameni buni; nici nu vă poate trece prin 
minte cite am pătimit eu cu cîinii lui. Mai întîi i-a pus 
pe toţi să mă miroasă pe urmă a trebuit să mă catär pe 
o scară, şi cînd am ajuns sus, au dat drumul, după 
mine, unei javre, şi jivina m-a tras jos de pe scară, a 
pus labele pe pieptul meu şi miriia, şi-mi arăta colții 
drept în faţă. După aceea, au luat javra şi au dus-o de 
acolo, şi mi-au spus să mă ascund undeva, că pot 
pleca oriunde vreau. Am luat-o aşadar spre valea 
Kaéakului, prin pădure, şi m-am pitit într-o rîpă, şi ce 
să vezi: peste o jumătate de ceas, doi lupoi din ăia se 
şi aflau lîngă mine, m-au trîntit la pămînt, şi în timp 
ce unul mă tinea de git, al doilea a dat fuga la Kladno 
şi peste un ceas a venit la mine chiar domnul 
rotmaistru Rotter cu jandarmii lui, a chemat cîinele şi 
mi-a dat cinci coroane şi adeverinţă cum că pot cerşi 
două zile la rînd prin părţile Kladno-ului. Dar mie 
nu-mi ardea de asta; am luat-o la fugă spre 
Berounsko, de parcă îmi ardea pămîntul sub picioare, 
şi a doua oară pe la Kladno nu m-am mai arătat. Îl 
ocoleau toţi vagabonzii, căci domnul plutonier făcea 
probă pe pielea lor. Iubea cfinii ăştia la nebunie. Pe la 
posturile de jandarmi se povestea că în zilele cînd 
pleca în inspecţie şi vedea pe undeva un cîine lup, 
acolo nu mai făcea nici un fel de inspecţie şi de 
bucurie trăgea la măsea toată ziulica cu şeful de post. 


45 


Şi în vreme ce ciobanul cojea cartofii şi turna în 
străchini lapte covăsit, vagabondul îşi depăna înainte 
amintirile despre drepturile jandarmilor: 

— La Lipnice era un şef de post care stătea în vale, 
sub cetate. Locuia chiar la postul de jandarmi, şi eu, 
bătrîn, cumsecade, am crezut întotdeauna că postul de 
jandarmi trebuie să fie undeva într-un loc mai răsărit, 
cum ar fi în piaţă sau, mă rog, cam aşa ceva, şi nu 
într-o uliţă dosnică. De aceea o iau frumusel pe la 
marginea tirgului şi nu mă uit la firme. lau aşa casă 
după casa, pînă cînd ajung într-o căsuţă, la catul intii: 
deschid uşa şi mă prezint: „Fie-vă milă şi pomană de 
un biet cerşetor”. Da, frätioare, şi picioarele mi-au 
înlemnit. Era postul de jandarmi. Puşti pe pereţi, 
cruce pe masă, condici pe un scrin: deasupra mesei, 
măria-sa împăratul se uita drept la mine. Şi, pînă să 
apuc să îndrug ceva, s-a năpustit asupra-mi şeful de 
post şi mi-a ars un pălmoi, acolo în uşă, de m-am dus 
de-a berbeleacul pe scara de lemn, pînă jos, şi nu 
m-am oprit decît la Kejzlice. Aşa stă treaba cu drep- 
turile jandarmilor. 


Se puseră pe mîncat şi curînd se culcară în odaia 
caldă, întinşi pe lavite. Noaptea, Svejk se îmbrăcă în 
tăcere şi ieşi afară. Luna se ivise la răsărit şi la lumina 
ei prielnică Svejk se îndreptă către soare-răsare, 
repetîndu-şi mereu în gînd: „Nu se poate să nu ajung 
eu la Budëjovice”. 

Dat fiind cä la dreapta, cînd iesi din pädure, se 
vedea un oraş, Svejk o coti mai spre nord, apoi spre 


46 


sud, unde iar se zărea un oraş (era Vodñany). ÎL ocoli 
cu băgare de seamă şi pe acesta mergînd peste cîmp, 
şi soarele de dimineaţă îl întîmpină pe povirnisurile 
întroienite de deasupra oraşului Protivin. 

„Mereu înainte, îşi spuse bravul soldat Svejk. Da- 
toria te cheamă. Trebuie să ajung la Bud&jovice.” 

Dar printr-o nefericită întîmplare, în loc să se 
îndrepte de la Protivin spre sud către Budéjovice, 
paşii lui Svejk se îndreptară spre nord, către Pisek. 

Pe la amiază, Svejk zări în faţa lui un sat. Co- 
borînd o colină mică, îşi zise în gînd: „Nu mai merge 
aşa; trebuie să întreb pe unde se ajunge la 
Bud&jovice”. 

Si, intrînd în sat, fu foarte surprins văzînd pe stil- 
pul indicator de lîngă prima căsuţă: „Comuna 
Putim”. 

— Maica ta Cristoase! oftă Svejk. Va să zică, iar 
sînt în Putim, unde am dormit în stogul de paie. 

După asta nu mai fu de loc surprins, cînd dincolo 
de iaz dintr-o căsuţă văruită în alb, pe care atîrna 
drept emblemă o găină (căreia în alte locuri i se zice 
vultur), se ivi un jandarm, ca un păianjen ce-şi 
veghează pînza. 

Jandarmul se duse de-a dreptul la Svejk şi-l luă 
scurt: „Încotro?” 

— La Budéjovice, la regimentul meu. 

Jandarmul rîse sarcastic: 

— Păi, dumneata tocmai de acolo vii. Budéjovicele 
dumitale l-ai lăsat în urmă, şi-l trase la post. 


47 


Şeful de post din Putim era vestit prin partea lo- 
cului ca un om care acţionează cu foarte mult tact şi 
totodată foarte expeditiv. El nu înjura niciodată 
detinutul sau arestatul, în schimb îl supunea unui in- 
terogatoriu atât de incilcit, încît şi un nevinovat şi-ar fi 
recunoscut o vină. 

Doi jandarmi de la post îi ţineau isonul şi incilcitul 
interogatoriu se desfăşura întotdeauna in risetele 
întregului personal jandarmeresc. 

— Criminalistica se bazează pe istetime şi ama- 
bilitate, le spunea întotdeauna şeful de post subor- 
donatilor săi. N-are nici un rost să zbieri la cineva. 
Delicventii şi suspectii trebuiesc luaţi cu binisorul, 
dar în acelaşi timp trebuie să ai grijă să se înece în 
valuri de întrebări. 

— Ei, bine ai venit, ostaşule, îl luă în primire şeful 
de post pe Svejk. Ia loc, rogu-te; de bună seamă 
că eşti obosit de drum; ei, ia povesteşte-ne, unde te 
duci. 

Svejk îi spuse şi lui că se duce la Ceské Budéjo- 
vice, la regiment. 

— Pe cîte văd, fără îndoială că ai rătăcit drumul — 
îi spuse zîmbitor şeful de post — pentru că dumneata 
vii dinspre Budéjovice, lucru de care te poţi convinge. 
Vezi deasupra capului dumitale atîrnă harta Ceho- 
slovaciei. Ia te uită, ostasule. La sud de noi, e 
Protivin. La sud de Protivin e Hluboka şi mai la sud, 
Ceské Budéjovice. Aşa că vezi, dumneata nu mergi 
spre Budéjovice, ci vii de la Budéjovice. 


48 


Şeful de post se uită binevoitor la Svejk, care spuse 
calm şi cu demnitate: 

— Şi totuşi mă duc la Budéjovice. 

Afirmația era mai tare decît a lui Galileu: „Şi totuşi 
se învîrteşte!” deoarece se pare că acesta o făcuse în 
momente de mare furie. 

— Ştii, măi băiete, i se adresă şeful de post lui 
Svejk, cu aceeaşi bunăvoință, eu caut să-ţi explic şi 
dumneata singur ai să ajungi, pînă la urmă, la con- 
vingerea că orice încercare de a tăgădui îngreunează 
mărturisirea. 

— Aici aveţi toată dreptatea, spuse Svejk. Orice 
tăgadă îngreunează mărturisirea şi dimpotrivă. 

— Vezi, flăcăule, că şi singur tot la asta ajungi. 
Spune-mi mie, cu inima deschisă, de unde ai ieşit 
cînd ai pornit-o spre Budéjovicele dumitale. Zic 
anume „al dumitale”, fiindcă de bună seamă că tre- 
buie să mai fie şi alt Budéjovice, care se află undeva 
la nord de Putim şi care pînă acum n-a fost încă trecut 
pe hartă. 

— Am ieşit din Tabor. 

— Sice faceai la Tabor? 

— Asteptam trenul de Budéjovice. 

— De ce n-ai plecat cu trenul la Budéjovice? 

— Pentru că nu aveam bilet. 

— Şi de ce dumitale, ca ostaş, nu ti-au dat foaie de 
drum gratuită? 

— Pentru că nu aveam la mine nici un act. 


49 


— Aici voiam să ajung, îi spuse victorios şeful de 
post unuia dintre jandarmi. Nu-i chiar aşa de prost pe 
cît se face; începe să se încurce bine socoteala. 

Şeful de post o luă de la capăt, ca şi cum n-ar fi 
auzit răspunsul cu actele. 

— Aşadar, dumneata ai ieşit din Tâbor. Încotro 
mergeai deci? 

— Spre Ceské Budăjovice. 

Expresia feţei şefului de post se înăspri puţin şi 
privirile-i căzură asupra hărții. 

— Poti să ne arăţi pe hartă cam pe unde ai luat-o 
spre Budéjovice? 

— Nu mai tiu minte toate locurile pe unde-am 
trecut; ştiu numai că aici, în Putim, am mai fost o 
dată. 

Slujbaşii postului de jandarmi se uitară unul la altul 
cercetător, iar şeful de post continuă: 

— Aşadar, la Tâbor ai fost în gară. Ai ceva asupra 
dumitale? Scoate tot. 

După ce-l perchezitionarä şi nu găsiră asupra lui 
nimic, decît luleaua şi chibriturile, şeful de post îl 
întrebă: 

— Spune-mi de ce n-ai nimic, absolut nimic la 
dumneata? 

— Pentru că n-am nevoie de nimic. 

— Of, Dumnezeule, oftă şeful de post, mare chin 
mai e şi cu dumneata! Dumneata ai spus că la Putim 
ai mai fost o dată. Ce ai căutat aici? 


50 


— Mergeam prin preajma Putim-ului spre Budé- 
jovice. 

— Vezi bine cum te incurci! Dumneata singur spui 
că mergeai spre Budéjovice. Pasămite acum te-ai 
convins că vii dinspre Budëjovice. 

— Se vede treaba că am făcut un ocol. 

Şeful de post schimbă din nou, cu tot personalul, o 
privire semnificativă. 

— Cu ocolurile astea ale dumitale mi se pare mie 
că hoinăreşti prin împrejurimi. Ai stat multă vreme la 
Tabor în gară? 

— Pînă la plecarea ultimului tren spre Bud&jovice. 

— Şi ce-ai facut acolo? 

— Am vorbit cu soldaţii. 

O noua privire foarte semnificativă a şefului de 
post către personal. 

— Si, de pildă, despre ce ai vorbit şi ce anume i-ai 
întrebat? 

— l-am întrebat la ce regiment sînt şi încotro 
pleacă. 

— Foarte bine. Si nu i-ai întrebat cumva ce efectiv 
are, de pildă, regimentul şi cum este împărțit? 

— Aşa ceva nu i-am întrebat, pentru că astea le ştiu 
de mult pe dinafară. 

— Care va să zică, dumneata eşti perfect informat 
despre compoziţia armatei noastre? 

— Desigur, domnule şef de post. 

Şeful de post dădu ultima lovitură, uitîndu-se vic- 
torios la jandarmii lui. 

— Ştii rusește? 


51 


— Nu ştiu. 

Şeful de post făcu un semn brigadierului şi, după ce 
trecură amîndoi în odaia alăturată, şeful, cu entu- 
ziasmul totalei sale victorii şi foarte sigur de sine, 
declară, frecindu-si mîinile: 

— L-ai auzit? Nu ştie ruseşte! Mare şmecher! A 
recunoscut totul în afară de ce-i mai important. Miine 
îl expediem la Pisek, la domnul şef de raion. Crimi- 
nalistica se bazează pe istetime şi blindete. Ati văzut 
cum l-am înecat în valul de întrebări. Cine ar fi putut 
crede despre el una ca asta? Pare aşa de tîmpit şi de 
prost... dar tocmai pe oamenii ăştia trebuie să-i iei cu 
dibăcie. Acuma îl las să şadă şi mă duc să scriu 
procesul-verbal. 

Şi chiar în după-amiaza aceea, mai bine zis spre 
seară, şeful de post scria zîmbind satisfăcut procesul- 
verbal, în care, la fiecare frază, apărea cuvîntul: 
spionageverdächtig”", 

Pe măsură ce scria, în ciudata lui nemteascä ofi- 
cială, situația se limpezea tot mai mult în mintea 
şefului de post Flanderka şi cînd încheie: „So melde 
ich geborsam, wird den feindlichen Offizier heu- 
tigen Tages, nach Bezirksgendarmeriekommando 
Pisek, iiberliefert”” mai zimbi o dată mulţumit de 
opera lui şi strigă la brigadier: 

— Aţi dat ceva de mîncare ofițerului inamic? 


L Suspectat de spionaj (germ.). 
2 Va raportez supus că ofiţerul inamic va fi înaintat astăzi către 
comandamentul de plasă Pisek (germ.). 


a 


— Conform ordinului dumneavoastră, domnule şef 
de post, asigurăm cu hrană numai pe cei care sînt 
aduşi şi interogati pînă la orele 12. 

— Acum e vorba de o mare excepţie, spuse cu 
gravitate şeful de post. Asta trebuie să fie un ofiţer 
superior, vreun grangur mare. Îţi dai seama că ruşii 
n-au să trimită pentru spionaj un caporal oarecare. 
Trimiteţi la cîrciuma „Na Kocourku”! să i se aducă 
prînzul. Dacă nu se mai găseşte nimic, să 1 se gătească 
ceva. Pe urmă, să fiarbă ceai cu rom şi toate astea să 
le trimită încoace. Să nu spuneţi pentru cine sînt. În 
general să nu pomeniti nimănui de persoana pe care o 
avem aici. E secret militar. Si acum ce face? 

— A cerut să i se dea putin tutun. Acum şade în 
camera de gardă atît de mulţumit, de parcă ar fi la el 
acasă. „E bine, cald, aici, la dumneavoastră”, zice. 
„Dar soba nu afumă? }mi place foarte mult aici la 
dumneavoastră. Dacă soba începe cumva să afume, 
trebuie să puneţi să curețe coşul. Dar asta numai 
după-amiază şi niciodată cînd soarele se află deasupra 
coşului.” 

— Ce rafinament! spuse şeful de post plin de en- 
tuziasm. Se preface, de parcă nici n-ar fi vorba de el. 
Şi cu toate astea, ştie bine c-o să fie împuşcat. Un om 
ca ăsta trebuie prețuit, chiar dacă e duşmanul nostru. 
Merge la moarte sigură. Nu ştiu dacă noi am fi în 
stare de una ca asta. Poate că am şovăi, am da înapoi. 


! La Motanul. 
53 


Pe cînd el şade liniştit şi spune: E cald, e bine la 
dumneavoastră: da soba nu afumă? Asta înseamnă 
caracter, domnule brigadier. Pentru treaba asta omul 
are nevoie de nervi de oţel, spirit de satisfacție, tărie 
şi entuziasm. Dacă ar fi în Austria un asemenea 
entuziasm... dar mai bine să nu vorbim despre asta. Şi 
la noi există entuziaşti. Ai citit în Nérodni politika 
despre oberlaitnantul de artilerie Berger care s-a 
cocotat pe un brad înalt şi şi-a încropit acolo, pe o 
cracă, Beobacbtungspunkt'? Cum ai noştri se retră- 
seseră, dacă ar fi coborit, ar fi căzut prizonier. Dar el 
s-a hotărît să aştepte pînă ce ai noştri au să izgoneasca 
vrăjmaşul. Şi două săptămîni a aşteptat. Două săptă- 
mini încheiate a stat în copac şi, ca să nu moară de 
foame, i-a rontait tot vîrful, hrănindu-se cu crengute şi 
ace de brad. La revenirea alor noştri era atît de slăbit 
încît, nemaiputindu-se tine de copac, s-a prăbuşit mort, 
la pămînt. După moarte a fost distins cu medalia de 
aur pentru merit şi vitejie. 

Şi şeful de post adăugă foarte grav: 

— Ăsta spirit de sacrificiu, domnule brigadier. Asta 
zic si eu eroism! Ei, uite cum ne-am luat iar cu vorba: 
fugi repede şi comandă prînzul, iar pe dumnealui 
trimite-l la mine. 

Brigadierul îl aduse pe Svejk. Şeful de post îi făcu 
semn, prieteneşte, să se aşeze şi începu mai întîi să-l 
întrebe dacă are părinți. 


! Post de observaţie (germ.). 
54 


— Nu am. 

Şeful de post se gîndi că e mai bine aşa, că cel 
puţin n-o să aibă nimeni a-l plînge. În acelaşi timp se 
uită la faţa blîndă a lui Svejk şi bătîndu-l deodată pe 
umăr, dintr-un imbold de bunătate, se aplecă spre el 
şi-l întrebă cu un ton părintesc: 

— Ei, şi cum vă place în Cehia? 

— Eu în Cehia mă simt peste tot bine, răspunse 
Svejk, în drumul meu am dat numai peste oameni 
foarte cumsecade. 

Şeful de post incuviinta dînd din cap: 

— La noi, oamenii sînt buni şi îndatoritori. Ei, 
cîte un furt sau o încăierare pe ici, pe colo, nu 
contează. Dar eu sînt aici de paisprezece ani, şi dacă 
stau şi socotesc, omorurile se reduc cam la trei 
sferturi pe an. 

— Vreti să spuneţi omor neizbutit? întrebă Svejk. 

— Da de unde, n-am vrut să spun asta. În cinci- 
sprezece ani am anchetat numai unsprezece omoruri. 
Dintre care cinci au fost cu furt, iar celelalte şase din 
cele obişnuite, care nu merită nici o atenţie. 

Şeful de post tăcu şi, după un răstimp, trecu din nou 
la metoda lui de interogare. 

— Şi ce-ati vrut să faceţi la Budéjovice? 

— Să intru la datorie, la regimentul 91. 

Drept care, şeful de post îl invită pe Svejk să 
poftească înapoi în camera de gardă, şi repede, ca să 
nu uite, mai adaugă în raportul său adresat coman- 
damentului de jandarmi din Pisek: „Cunoscînd la 


ss 


perfectie limba cehă, voia să încerce la Ceské 
Budăjovice să se înroleze in regimentul 91 
infanterie”. 

Şeful de post îşi frecă fericit mîinile, bucurindu-se 
de bogăţia materialului adunat şi de rezultatele pre- 
cise ale metodei lui de anchetare. Îşi aminti de pre- 
decesorul său, şeful de post Biirger, care nu vorbea de 
loc cu detinutul şi-l înainta tribunalului raional cu un 
scurt raport: „Conform relatărilor brigadierului a fost 
reținut pentru vagabondaj şi cerşetorie”. Dacă şi ăsta 
se mai cheamă interogatoriu! 

Şi, uitîndu-se peste paginile raportului său, şeful de 
post zimbi mulţumit scotind din masa lui de scris 
dosarul secret al comandamentului teritorial de jan- 
darmi din Praga cu inscripţia: „Strict confidential”, şi 
citi încă o dată: 


„Se atrage atenţia tuturor posturilor de jandarmi 
că sînt obligate să urmărească cu toată atenţia toate 
persoanele care trec prin raionul lor. Strămutarea 
trupelor noastre în ţinuturile Galiției de răsărit a 
făcut ca unele formaţiuni militare ruseşti, trecînd 
Carpaţii, să ocupe poziţii în interiorul imperiului 
nostru, fapt care a dus la strămutarea liniei fron- 
tului mai adînc spre apusul imperiului. Această 
nouă Situaţie a înlesnit spionilor ruşi, în timpul 
mişcării frontului, să pătrundă mai adinc pe teri- 
toriul Statului nostru, mai cu seamă în Silezia şi 
Moravia, de unde, după ştiri vrednice de crezare, 
numeroşi spioni ruşi au pornit-o spre Cehia. S-a 


56 


constatat că printre ei există multi cehi din Rusia, 
instruiți în şcolile militare superioare ruseşti, care, 
cunoscind la perfectie limba cehă, par să fie spioni 
din cei mai periculoşi, întrucît pot face şi cu sigu- 
ranţă că şi fac propagandă de înaltă trădare de 
patrie în rîndurile populaţiei cehe. De aceea, co- 
mandamentul teritorial ordonă reținerea tuturor 
suspectilor şi mai cu seamă sporirea vigilentei în 
locurile în apropierea cărora se află garnizoane, 
centre de instrucţie şi gări prin care trec trenuri 
militare. Cei reţinuţi să fie supuşi unei perchezitii 
imediate şi trimişi în faţa instanţelor superioare” 


Şeful de post Flanderka rîse din nou mulţumit şi 
băgă circulara secretă „„Sekretreservaten” printre 
celelalte dosare cu titlul „Dispoziţii secrete”. 

Erau multe, elaborate de Ministerul de Interne în 
colaborare cu Ministerul Apărării Teritoriale, căruia îi 
era subordonată jandarmeria. 

Comandamentul teritorial de jandarmi din Praga nu 
mai prididea să le multiplice şi să le expedieze. 

Se aflau acolo: 

Dispoziţii în legătură cu controlul stării de spirit a 
populaţiei locale. 

Instrucţiuni asupra felului în care trebuie urmă- 
rită, în convorbirile cu populaţia locală, influenţa pe 
care o au asupra spiritului acesteia ştirile venite de pe 
front. 

Chestionarul în legătură cu atitudinea populaţiei 
locale față de împrumuturile şi colectele de război. 


SI 


Chestionarul cu privire la atmosfera care domneşte 
printre recruți şi printre cei care urmează a fi re- 
crutati. 

Chestionarul în legătură cu atmosfera din rîndu- 
rile membrilor administrației locale şi ale intelec- 
tualilor. 

Dispoziţiile cu privire la constatarea neintirziata a 
simpatiilor politice ale populaţiei, precum şi a in- 
fluentei diferitelor partide politice. 

Dispoziţii cu privire la controlarea activităţii frun- 
taşilor partidelor politice locale şi a gradului de le- 
alitate a anumitor partide politice, cu influenţă în 
rîndurile populaţiei. 

Chestionarul în legătură cu ziarele, revistele şi bro- 
şurile care sosesc în raionul postului de jandarmi. 

Instrucţiuni cu privire la constatarea legăturilor pe 
care le intretin persoanele suspectate de nelealitate, şi 
în ce constă lipsa lor de lealitate. 

Instrucţiuni asupra modului în care vor fi recrutaţi 
denuntatorii şi informatorii plătiți, din rîndurile popu- 
latiei locale. 

Instrucţiuni pentru informatorii plătiţi, recrutați din 
rîndurile populaţiei locale, înregistraţi în serviciu pe 
lîngă posturile de jandarmi. 

Fiecare zi aducea noi instrucţiuni, circulări, ches- 
tionare şi dispoziţii. Inundat de această puzderie de 
inovaţii ale Ministerului de Interne, şeful de post 
Flanderka avea o grămadă de restanţe şi completa 
chestionarele stereotip, raportînd că la el totul e în 


58 


ordine şi că lealitatea în rîndurile populaţiei locale 
este de gradul I. 

Ministerul de Interne din Austria născocise pentru 
lealitatea şi ataşamentul față de puterea imperială 
următoarele grade: I. a, I. b, I. c,—IL. a, IL. b, IL. 
c, — I. a, III. b. III. c, — IV. a, IV. b, IV. c. Acest ultim 
patru roman legat de „a” însemna trădător şi streang, 
legat de „b” însemna internare, iar legat de ,,c” 
însemna: sub observaţie şi arestat. 

În biroul şefului de post se aflau tot felul de 
imprimate şi registre. Guvernul voia să ştie ce anume 
gîndeşte despre el, fiecare cetăţean. 

De cîte ori nu şi-a frînt mîinile şeful de post Flan- 
derka privind aceste tipărituri, care, o dată cu sosirea 
corespondenţei, se inmulteau necruţător. Cum zărea 
cunoscutul plic cu ştampila Portofrei-dienstlich\, 
inima începea să-i bată puternic, iar noaptea, gindin- 
du-se la toate, ajungea la convingerea că el nu va mai 
apuca sfîrşitul războiului, că comandamentul teritorial 
de jandarmi îl va face să-şi piardă ultima farima de 
minte şi că lui nu-i va fi dat să se bucure de victoria 
armelor austriece, pentru că o să aibă fie o doagă în 
plus fie una în minus. Şi comandamentul raional de 
jandarmi îl bombarda zilnic cu întrebările: de ce nu e 

72345 


completat chestionarul cu numärul d, cum a 
721a/f 
fost rezolvată instrucțiunea cu numărul 


88992 


1 Scutit de taxe poştale, oficial (germ.) 
59 


z, care sînt rezultatele practice ale circulării 
822gfch 
123456 


cu numărul v etc., etc. 
123926/r 

Cea mai mare bătaie de cap i-o dădea însă instruc- 
tiunea asupra modului de recrutare a denuntätorilor şi 
informatorilor plătiți, din rîndurile populaţiei locale. 
În cele din urmă, dîndu-si seama că-i imposibil să 
recurgă la cineva din partea locului, unde oamenii sînt 
grei de cap, se gîndi să se folosească în acest scop de 
ciobanul comunal căruia oamenii îi ziceau „Pepek, 
hop!” Era un cretin care ori de cîte ori i se striga aşa 
sărea în sus; o biată făptură, năpăstuită de natură şi 
uitată de oameni, un infirm care pentru cîțiva galbeni 
pe an şi pentru olecutä de mîncare păştea vitele 
comunei. 

Şeful de post l-a chemat şi i-a spus: 

— Ascultă, Pepek, ştii cine-i bătrînul Prochazka? 

= Bece. 

— Nu behäi şi ţine minte că aşa îi zic oamenii 
măriei sale împăratul. Ştii cine este împăratul? 

— Ăsta este domn” mpărat. 

— Bine, Pepek! Tine minte dar, că atunci cînd 
colinzi din casă în casă la vremea mesei şi auzi pe 
cineva zicînd că domnul împărat este un dobitoc sau 
altceva asemănător, să vii numaidecit la mine şi să-mi 
spui. Pentru asta ai să capeti un gologan, iar dacă ai să 
auzi pe cineva spunînd că nu cîştigăm războiul vii 
iarăşi, pricepi, la mine şi mi-l spui p-ăl de-a cutezat să 


60 


zică una ca asta, şi iar capeti un gologan. Dacă aud 
însă că tăinuieşti ceva, apoi are să fie rău de tine. Te 
ridic şi te expediez la Pisek. Şi acum, hop! 

După ce topäi, îi dădu doi gologani şi, mulțumit, 
scrise un raport către şeful comandamentului raional 
de jandarmi, aducîndu-i la cunoştinţă că a şi recrutat 
un informator. 

A doua zi veni la el preotul şi-i comunică foarte 
confidential că de dimineaţă l-a întîlnit la marginea 
satului pe ciobanul comunal Pepek-Hop, care i-ar fi 
spus: ,,Conasule, dom şef a spus ieri că dom’mparat e 
dobitoc şi că nu cîştigăm războiul. Meee. Hop!” 

După o îndelungată convorbire lămuritoare cu pre- 
otul, şeful de post ordonă ca ciobanul comunal să fie 
arestat. După cîtva timp, la Hradèany, în Praga, 
acesta fu osîndit la doisprezece ani pentru înaltă tră- 
dare. Actul de acuzare arăta că s-a făcut vinovat de 
acţiuni primejdioase şi subversive, de atîtare la răs- 
coală, de lèse-majestate şi încă alte cîteva crime şi 
infracțiuni. 

La tribunal, Pepek-Hop s-a comportat aşa cum se 
comporta la păscut sau cu vecinii. La toate întrebările 
a behäit ca o capră, iar după pronunţarea sentinţei a 
slobozit un: ,Meee, hop!” şi-a topäit. Pentru asta 1 s-a 
mai aplicat o pedeapsă disciplinară: pat tare în celulă 
şi post negru. 

De atunci şeful de post n-a mai avut informator şi a 
trebuit să se mulțumească cu născocirile unui infor- 
mator fictiv, sporindu-şi astfel venitul lunar cu cinci- 
zeci de coroane pe care le bea la circiuma „Na 


61 


Kocourku”. La al zecelea pahar îl apucau scrupulele. 
Berea i se părea din ce în ce mai amară şi de la me- 
sele vecine auzea mereu aceleaşi vorbe: „Azi şeful 
nostru de post e cam trist. Parcă n-ar fi în apele lui.” 
Facindu-i-se lehamite, pleca acasă şi după plecarea lui 
se găsea totdeauna cineva care să spună: 

— Iar au cacarisit-o ai noştri pe undeva prin Serbia, 
de-i şeful nostru aşa plouat. 

Acasă, şeful de post mai completă un chestionar: 
„Starea de spirit în rîndurile populaţiei: I. a”. 

De multe ori, nopțile şefului de post erau lungi şi 
fără somn. Aştepta mereu inspecții, anchete. Visa 
ştreanguri, visa cum e dus la spînzurătoare şi cum 
pentru ultima oară, la locul de execuţie, chiar minis- 
trul Apărării Teritoriale îl întreabă: „Wachmeister, 

1789678 
wo ist die Antwort des Zirculärs' Nr. 
29702 
AA 

Si acum! Prin toatä clädirea postului de jandarmi 
parcä ar fi räsunat din toate ungherele vechea urare 
vînătorească: ,,Vinatoare bună!” şi şeful de post 
Flanderka se şi vedea, sigur de el, cum comandantul 
raionului îl bate pe umăr şi-i spune: „Ich gratuliere 
Ihnen, Herr Wachmeister’”. 

in mintea lui se conturau de asemenea si alte 
imagini incintatoare, care incoltisera undeva, într-una 
din circumvolutiunile creierului său functionäresc: 


! Şefule, unde-i răspunsul la circulara nr. ...(germ.) 
2 Vă felicit, domnule şef de post (germ.). 


62 


decoraţii, avansare rapidă în grad, prețuirea capaci- 
tätilor sale criminalistice, care aveau să-i deschidă 
calea spre o strălucită carieră. 

Chemă brigadierul şi-l întrebă: 

— I-ai servit masa? 

—1 s-a dat costita afumată cu varză şi găluşte. 
Supă n-a mai fost. A băut un ceai şi mai vrea unul. 

— Să i se dea! incuviinta cu largheta şeful de post. 
Şi după ce va bea ceaiul, să fie adus la mine. 

— Ei, cum v-a plăcut? întrebă şeful de post cînd, 
după o jumătate de oră, brigadierul îl aduse pe Svejk 
sătul şi mulţumit ca de obicei. 

— A mers, domnule şef de post, numai că n-ar fi 
stricat ceva mai multă varză. Dar ce să-i faci, eu ştiu 
că nu erati pregătiţi pentru aşa ceva. Carnea afumată a 
fost bună; trebuie să fi fost de casă, din porc de casă. 
Şi ceaiul cu rom mi-a făcut bine. 

Şeful de post se uită la Svejk şi începu: 

— E adevărat că în Rusia se bea mult ceai? Au şi 
acolo rom? 

— Rom se găseşte în toată lumea, domnule şef de 
post. 

„Nu mai umbla cu fofirliga, îşi zise şeful de post. 
Acum e prea tirziu. Ar fi trebuit să fii de la-nceput 
mai cu băgare de seamă la ce spui!” Şi aplecîndu-se 
spre Svejk, îl întrebă confidential: 

— În Rusia sînt fete frumoase? 

— Fete frumoase sînt în toată lumea, domnule şef 
de post. 

„EI, fir-ai al naibii sa fii! îşi zise din nou şeful de 


63 


post. Acuma cauţi să ieşi basma curată.” 

Şi şeful de post scoase întrebarea numărul 42: 

— Ce-ati vrut să faceţi la regimentul 91? 

— Am vrut să plec cu el pe front. 

Şeful de post îl privi pe Svejk mulţumit şi făcu 
următoarea remarcă: 

— Foarte bine. Ăsta e cel mai bun mijloc de a 
ajunge, în Rusia... Într-adevăr, bună chibzuială, se 
lumină el, urmărind ce efect au cuvintele lui asupra 
arestatului. 

Dar ochii lui Svejk nu exprimau decît o totală 
seninătate. 

„Omul ăsta nici nu clipeste, se îngrozi în sinea lui 
şeful de post. Asta-i educaţia lor militară. Eu, unul, să 
fiu în situația lui şi să-mi spună cineva ce-i spun eu, 
mi-ar tremura genunchii...” 

— Miine dimineaţă o să vă ducem la Pisek, spuse 
el, în treacăt. Aţi fost vreodată la Pisek? 

— În 1910, la manevrele imperiale. 

După acest răspuns, surisul şefului de post deveni 
si mai binevoitor, şi mai triumfător. Simtea că s-a 
depăşit pe sine însuşi cu sistemul lui de interogare. 

— Aţi făcut toate manevrele? 

— Desigur, domnule şef de post, ca infanterist. 

Cu calmul lui imperturbabil, Svejk se uita la şeful 
de post care jubila, grăbit să introducă acest amănunt 
în raportul său. Chemă brigadierul si, dîndu-i-l pe 
Svejk în primire, completă raportul: 


64 


„Planul lui era următorul: strecurîndu-se în rin- 
durile regimentului 91 infanterie, intenţiona să ceară 
trimiterea pe front şi cu cel mai apropiat prilej să 
ajungă în Rusia, intrucit şi-a dat seama că este im- 
posibil să se reîntoarcă altfel, datorită vigilentei or- 
ganelor jandarmereşti. Că s-ar fi putut descurca de 
minune la regimentul 91 infanterie, lucrul este 
lesne de înţeles, întrucit, conform declaraţiilor sale, 
a recunoscut, după un lung şi întortocheat 
interogatoriu, că a făcut, încă în anul 1910, toate 
manevrele imperiale in împrejurimile oraşului 
Pisek, ca infanterist. Din asta se poate vedea că e 
foarte capabil în specialitatea lui. Tin să reamintesc 
că acuzaţiile adunate sînt rezultatul sistemului meu 


a) 


de interogare încrucişată. 


În uşă îşi făcu apariţia brigadierul: 

— Domnule şef, detinutul vrea să meargă la 
privată. 

— Baionet auf! hotărî şeful de post. Sau nu, adu-l 
încoace. 

— Dumneavoastră vreţi să vă duceti la closet? În- 
trebă binevoitor şeful de post. N-o fi cumva altceva la 
mijloc? şi îşi pironi privirea pe faţa lui Svejk. 

— Jur că nu-i decît treabă mare, domnule şef de 
post, răspunse Svejk. 

— Numai să nu fie altceva la mijloc, repetă 
bănuitor şeful de post, scotindu-si revolverul din toc. 
Vă însoțesc eu. Revolverul e foarte bun, îi spuse lui 
Svejk, are şapte focuri şi trage cu precizie. 


65 


Dar mai înainte de a ieşi în curte, chemă brigadierul 
Şi-i şopti confidential: 

— Dumneata pui baioneta la armă şi, cît o fi el 
înăuntru, nu mişti din spatele privatei, să nu ne facă 
cumva figura... Privata nu era decît o mică şi banală 
gheretă de lemn, aşezată în mijlocul curții, deasupra 
unei gropi în care se scurgea urina dintr-o grămadă de 
gunoaie, din apropiere. 

În această veterană construcţie îşi făcuseră nevoile 
generaţii întregi. Acum era ocupată de Svejk, care se 
ținea cu mîna de sfoara de la uşă, în vreme ce prin 
ferestruica din spate brigadierul nu-l slăbea din ochi, 
ca nu cumva să intre în pămînt. 

Asupra uşii erau atintiti ochii de şoim ai şefului de 
post, care se gîndea în care picior ar trebui să-l 
împuşte dacă ar încerca să fugă. 

Dar uşa se deschise încetişor şi Svejk ieşi mulțumit, 
adresîndu-se şefului de post: 

— N-am stat prea mult? N-am abuzat cumva? 

— O, da de unde, da de unde, răspunse şeful de 
post gîndind în sinea lui: „Ce oameni fini şi cuviin- 
cioşi! Ştie bine ce-l aşteaptă; toată cinstea pentru aşa 
oameni. Cuviincioşi pînă în ultima clipă. Unul de-al 
nostru, în locul lui, ar fi în stare de aşa ceva?” 

Şeful de post rămase în camera de gardă alături de 
Svejk, pe patul liber al jandarmului Rampa, care era 
de serviciu pînă dimineaţa, în patrulare prin sate, şi 
care între timp şedea liniştit la „Calul negru” în 


66 


Protivin şi juca stos cu nişte meşteri cizmari, 
spunîndu-le din cînd în cînd că Austria trebuie să 
învingă. 

Şeful de post îşi aprinse luleaua, îi dete şi lui Svejk 
să şi-o umple pe-a lui; brigadierul puse lemne pe foc 
şi postul de jandarmi luă înfăţişarea celui mai plăcut 
ungher de pe fata globului, un coltisor liniştit, cuib 
cald în faptul amurgului de iarnă, cînd oamenii stau 
de vorbă pe întuneric, la gura sobei. 

Dar toţi tăceau. Şeful de post îşi urmărea firul gin- 
dului şi în cele din urmă, intorcindu-se spre brigadier, 
zise: 

— După părerea mea, nu-i drept ca spionii să fie 
spinzurati. Omul care se jertfeşte pentru datorie — ca 
să zic aşa, patria lui — trebuie să fie executat onorabil, 
cu plumbi. Ce zici, domnule brigadier? 

— Hotärît, trebuie împuşcat numai şi nu spinzurat, 
incuviinta brigadierul. Să zicem că şi pe noi ne-ar 
trimite şi ne-ar spune: „Trebuie să aflaţi cîte puşti 
automate au ruşii în maschinengewerabteilungul! 
lor”. Ce-am face? Ne-am schimba hainele şi ne-am 
duce. Şi pentru asta să ne spînzure, ca pe orice ucigaş 
de rînd? 

Atit de tare se miniase brigadierul, încît strigă, 
sărind în picioare: 

— Eu cer să fiu împuşcat şi îngropat cu onoruri 
militare. 


i Compania de mitraliere (germ.) 


67 


— O fi, dar aici e un „dacă”, tinu să remarce Svejk. 
Dacă omul e deştept, nu poţi găsi nici o dovadă 
impotriva-i. 

— Ba pot! spuse apăsat şeful de post. Daca şi cei- 
lalti sînt tot atît de deştepţi şi dacă au metoda lor. De 
altfel, dumneavoastră o să vă convingeti singur de 
asta!... O să vă convingeti, repetă el apoi, pe un ton 
potolit, întovărăşit de un suris binevoitor. La noi nu 
prind tertipurile nimănui; adevărat, domnule briga- 
dier? 

Brigadierul dădu din cap în semn de aprobare, 
afirmînd că pentru unii oameni cauza e pierdută 
dinainte, că nici simularea calmului celui mai desă- 
vîrşit nu le ajută, ba dimpotrivă, şi că de multe ori cu 
cît cineva pare mai calm, cu atît se trădează mai sigur. 

— Dumneata ai scoala mea, domnule brigadier, 
declară cu mindrie şeful de post. Calmul e un balon 
de spumă, calmul artificial este corpus delicti. Şi, 
întrerupîndu-şi expunerea cu privire la teoria lui, se 
adresă brigadierului: Ce mîncăm astă-seară? 

— Dumneavoastră, domnule şef, nu vă duceti as- 
tăzi la cîrciumă? 

Întrebarea puse în faţa şefului de post o nouă si 
grea problemă, care se cerea rezolvată fără intir- 
ziere. 

Dacă, profitînd de lipsa lui peste noapte, Svejk ar 
fugi? E drept că brigadierul e un om de nădejde, 
prudent, totuşi pînă acum i-au scăpat doi vagabonzi. 
De fapt lucrurile s-au întîmplat aşa: odată, pe timp de 


68 


iarnă, fiindu-i lehamite să bată drumul cu ei prin 
zăpadă, pînă la Pisek, lîngă Razice, în cîmp, le-a dat 
drumul şi a tras, de formă, un foc în aer. 

— Trimitem baba după cină şi pe urmă cu ulciorul 
după bere, rezolvă şeful de post complicata problemă. 
Să mai alerge şi ea. 

Şi baba Pejzlerka, care îi slujea, avu într-adevăr de 
alergat. 

După cină, între postul de jandarmi şi cîrciuma „La 
Motanul”, se statornici un du-te-vino neîntrerupt. 
Numărul urmelor lăsate de ghetele mari şi grele ale 
babei Pejzlerka, pe această linie de legătură, erau o 
mărturie neştearsă că şeful de post îşi compensase din 
plin absenţa de la „Motanul”. 

Şi cînd, în cele din urmă, baba Pejzlerka îşi făcu 
apariţia în cîrciumă spunînd că domnul şef de post 
transmite închinăciuni şi că doreşte să i se trimită o 
sticlă de rachiu polonez, circtumarul nu-şi mai putu 
stăpîni curiozitatea. 

— Pe cine au? răspunse baba Pejzlerka. Un om 
suspect. Chiar înainte de a ieşi, amindoi îl ţineau de 
git şi dom’ şef de post îl mingiia pe cap şi-i spunea: 
„Scumpul meu băiat slav, spionaşul meu!” 

Mai tîrziu, mult după miezul nopţii, brigadierul 
sforăia năprasnic, întins pe somieră, îmbrăcat cum 
era, în uniformă. 

În faţa lui şedea şeful de post cu restul de rachiu 
polonez pe fundul sticlei; îl ţinea pe Svejk pe după 
git. Lacrimile îi curgeau şiroaie pe fata arsă de soare, 


69 


mustatile îi erau năclăite de lichior, şi bolborosea 
într-una: 

— Spune-mi, nu-i aşa că în Rusia nu au rachiu 
polonez aşa de bun? Hai, spune, ca să pot dormi 
liniştit. Recunoaşte bărbăteşte. 

— N-au. 

Şeful de post se lăsă greu peste Svejk. 

— Mi-ai făcut o mare bucurie, ai recunoscut. Asa 
trebuie să fie la interogatoriu. Dacă eşti vinovat, la ce 
bun să tăgăduieşti? 

Se sculă şi împleticindu-se cu sticla goală spre 
camera lui, bolborosi: 

„Dacă n-ar fi ajuns pe un drrrum gre-şit, toate s-ar 
fi pu-utut sfirsi al-ltfel”. 

Înainte de a se trinti pe pat însă, îmbrăcat în uni- 
formă, scoase din sertarul mesei de scris raportul lui 
şi încercă să-l completeze cu următorul material: 

„Ich muss noch dazu beizufügen dass die 
russische «Kontuszowka»', pe baza paragrafului 
SG 

Făcu o pata de cerneală pe care o linse rizind 
prosteşte, apoi se trînti pe pat şi adormi buştean. 

Spre ziuă, sforăitul însoţit de fluierături nazale al 
plutonierului de jandarmi, care dormea întins în patul 
de lîngă peretele de vizavi, îl trezi pe Svejk. Se sculă, 
îl scutură pe brigadier şi se duse din nou să se întindă. 
Asta s-a întîmplat la cintatori; mai tîrziu, la răsăritul 
soarelui, baba Pejzlerka, care dormise şi ea mai 


1 Bh se a E 
La acestea trebuie să adaug că Kontuszowka rusească ... 
(germ.) Kontuszowka — varietate de rachiu. 


70 


multişor după alergătura nocturnă, veni să aprindă 
focul. Găsi uşa deschisă şi pe cei trei cufundati într-un 
somn adînc. Lampa cu petrol din camera de gardă mai 
pilpiia încă. Baba Pejzlerka îi trase pe rind jos din pat. 
Brigadierului îi spuse: 

— Mă mir că nu vă e ruşine să dormiti îmbrăcat, ca 
un neruşinat, iar lui Svejk îi atrase atenţia să se 
încheie cel puţin la pantaloni cînd vede o femeie. 

În cele din urmă, îl îndemnă energic pe somnorosul 
brigadier să-l trezească şi pe domnul şef de post, 
atrăgîndu-i atenţia că nu mai e nici un fel de rînduială 
dacă mai sforäie la acel ceas. 

— În bune miini ati căzut, mormăi baba către 
Svejk, în timp ce brigadierul era plecat să-l trezească 
pe şeful de post. Unul mai betivan ca altul. Ar fi în 
stare să-şi bea şi nasul dintre ochi. Mie îmi sînt datori 
pe trei ani de serviciu şi, cînd le amintesc, şeful îmi 
spune întotdeauna: „Taci, babo, că de nu, pun să te 
aresteze; ştim noi că feciorul dumitale e braconier şi 
că ciordeşte lemne din pădurea boierească”. Si uite 
aşa mă canonesc cu ei, iacă-i al patrulea an. 

Baba oftă adînc, apoi urmă: 

— Fiţi cu băgare de seamă, mai ales în fata şefului 
de post; la chip e numai miere, da-n inimă, fiere. 
Pentru el omul nu-i bun decît de arestat. 

Şeful de post se lăsă trezit cu mare greutate. Bri- 
gadierul avu mult de furcă pînă să-l convingă că e 
dimineaţă. 

În cele din urmă, îşi dezlipi pleoapele, îşi frecă 
ochii, şi cu mintea tulbure începu să-şi reamintească 


71 


de întîmplările din ajun. Un gînd îngrozitor îi 
fulgeră prin minte şi, uitîndu-se îngrijorat la brigadier: 

— N-a fugit? 

— Da de unde, ăsta-i om cinstit. 

Brigadierul începu să umble prin odaie, se uită pe 
fereastră, se întoarse iar, rupse o bucată de hîrtie 
dintr-un ziar de pe masă şi răsuci între degete un 
cocolos mic de hîrtie. Se vedea bine că vrea să spună 
ceva. 

— Am să te ajut eu, domnule brigadier. Se vede 
treaba că ieri am făcut-o iarăşi lată de tot! 

Brigadierul se uită la superiorul său, cu un aer 
dojenitor: 

— Dacă ai şti, domnule şef, cîte ai spus ieri, ce-ai 
putut vorbi cu el! 

Şi plecîndu-se spre urechea şefului de post, îi şopti: 

— Că cehii şi ruşii sîntem cu toţii de un singe, 
slavi, că Nikolai Nikolaevici va fi săptămîna viitoare 
la PreSov, că Austria nu se mai tine şi că atunci, cînd 
va fi anchetat mai departe, să tăgăduiască şi să le 
întoarcă toate pe dos, ca să reziste pînă ce vor veni 
cazacii să-l elibereze; că nu mai poate dura mult şi 
crapă măgarul; că va fi ca după războaiele husite, că 
țăranii vor porni asupra Vienei cu furcile în miini, că 
împăratul e un moşneag ramolit şi că în curînd o să 
dea ortu popii, că împăratul Wilhelm e o vită; 1-ati 
mai spus că o să-i trimiteţi bani la închisoare, ca s-o 
ducă mai bine şi multe altele. 


72 


Brigadierul se îndepărtă de şeful de post şi 
continuă: 

— De toate astea îmi amintesc bine, pentru că la 
început eram mai puţin afumat. Pe urmă m-am turtit 
si eu, şi mai departe nu mai ştiu cum a fost. 

Şeful de post se uita la brigadier. 

— Ei, eu îmi amintesc, declară el, că dumneata ai 
spus că fata de ruşi sîntem nişte pigmei şi ai zbierat 
de faţă cu baba: „Trăiască Rusia!” 

Brigadierul începu să se plimbe nervos prin odaie. 

— Ai zbierat ca un buhai, spuse şeful de post, pe 
urmă ai căzut de-a curmezişul patului şi ai început să 
sforäi. 

Brigadierul se opri lîngă fereastră si, bătînd cu de- 
getele în geam, spuse: 

— Nici dumneata, domnule şef de post, nu ţi-ai 
ținut gura in fata babei şi îmi amintesc că i-ai spus: 
„Ţine minte babo, că împărații şi regii nu se gîndesc 
decît la buzunarul lor şi d-aia fac război, chiar cînd 
sînt babalici ca batrinul Prochazka, pe care nu-l mai 
pot lăsa să iasă din privată ca să nu le murdărească tot 
Schânbrunul'”. 

— Am zis eu asta? 

— Da, domnule şef de post, asta ati spus-o înainte 
de a ieşi în curte să vă rästiti la bocanci, şi ati mai 
spus: ,,Babo, babo, bagă-mi degetul în gît”. 

— Da şi dumneata, n-am ce zice, bine ai mai 
brodit-o, îl întrerupse şeful de post. De unde şi pînă 
unde ai ajuns la prostia asta, că Nikolai Nikolaevici o 


! Palatul imperial din Viena. 


73 


să fie regele Cehiei? 

— De asta nu-mi aduc aminte, răspunse fără con- 
vingere brigadierul. 

— Păi, cum să-ţi mai amintesti? Erai beat crita si, 
cînd ai vrut să ieşi afară, în loc de uşă ai nimerit 
soba. 

Amutirä amîndoi, pînă cînd şeful de post întrerupse 
îndelungata tăcere: 

— Eu am spus întotdeauna că alcoolul e o pacoste. 
Dumneata nu tii mult la băutură şi totuşi bei. Ce ne 
făceam dacă omul nostru fugea? Cum am fi justificat? 
Ah, Doamne, cum îmi vijiie capul! Află, domnule 
brigadier, continuă şeful de post, că chestiunea e 
absolut limpede tocmai pentru că n-a fugit. E vorba 
de un om periculos şi rafinat. Cînd o să-l ancheteze 
mai departe, o să spună că aici a fost liber toată 
noaptea, că eram beti şi că ar fi putut să fugă de o mie 
de ori dacă s-ar fi simţit vinovat. Norocul e că unui 
asemenea om nu i se dă crezare, iar dacă noi, sub 
prestare de jurămînt, o să arătăm că tot ce spune e o 
născocire şi minciună sfruntată nici Dumnezeu nu-i 
mai ajută şi pe deasupra se mai asigură de sancţiunea 
unui paragraf în plus. Oh, dacă nu mi-ar vijii capul 
aşa tare! 

Se lasă tăcere. Apoi din nou şeful de post: 

— Cheam-o pe baba noastră. 

— Ascultă, babo, îi spuse şeful Pejzlerkăi, pri- 
vind-o cu asprime în ochi, fă rost de un crucifix cu 
postament şi adu-l încoace. 

În faţa privirii nedumerite a Pejzlerkăi, şeful de 


74 


post zbieră: 

— Te-ai întors? 

Apoi şeful de post scoase din sertar două lumînări 
pe care se vedeau urme de ceară roşie de la sigilarea 
scrisorilor oficiale, şi cînd, în cele din urmă, Pejzlerka 
intră tremurînd cu crucifixul, şeful de post aşeză 
crucea între cele două luminari, la marginea mesei. 
Aprinse luminările şi spuse cu ton grav: 

— Sezi, babo. 

Încremenită, Pejzlerka căzu in fotoliu, căscînd ochii 
la şeful de post, la lumînări şi crucifix. O cuprinse 
teama si, cum ţinea mîinile pe sort, se vedea cum îi 
tremură cu genunchi cu tot. 

Şeful de post trecu grav pe lîngă dînsa şi, oprin- 
du-se pentru a doua oară în faţa ei, i se adresă 
solemn: 

— Babo, ieri seară ai fost martora unui mare 
eveniment. S-ar putea ca mintea dumitale proastă să 
nu fi priceput asta. Soldatul acela e iscoadă, spion, 
babo. 

— Maica ta Cristoase, ţipă Pejzlerka. Sfinta 
fecioară Maria!... 

— Gura, babo! Ca să aflăm ceva de la el, am fost 
nevoiţi să spunem vrute şi nevrute. N-ai auzit cumva 
ce spuneam? 

— Ba de auzit, am auzit, răspunse cu tremur în glas 
Pejzlerka. 


75 


— Dar toate vorbele astea, babo, au fost numai o 
nadă, ca să-i cîştigăm încrederea. Numai aşa am 
izbutit. Ne-a spus tot. L-am prins cu ocaua mică. 

Şeful de post tăcu o clipă, cît să potrivească mucu- 
rile lumînărilor, apoi urmă grav, uitîndu-se cu asprime 
la Pejzlerka: 

— Dumneata, babo, ai fost de fata, şi ai aflat toată 
taina. Ei bine, taina asta e oficială, aşa că să nu te puie 
dracu să sufli vreun cuvintel, că... Chiar pe patul de 
moarte, de-i pomeni de ea, n-ai mai avea drept să fii 
îngropată. 

— Maica ta Cristoase, losife — se tingui Pej- 
zlerka — cît sînt de nenorocită de cînd am intrat 
aici. 

— Nu zbiera, babo, scoală-te, apropie-te de crucifix 
si ridică în sus două degete de la mîna dreaptă. Ai să 
juri. Spune după mine! 

Pejzlerka se apropie de masă, împleticindu-se şi 
tinguindu-se într-una: „Sfîntă fecioară Maria, cine 
m-a pus să calc pe aici!” 

De pe cruce o privea chipul chinuit al lui Cristos. 
Luminarile fumegau şi totul îi părea Pejzlerkäi in- 
grozitor, năprasnic. Se pierdu toată, genunchii i se 
loveau unul de altul, mîinile îi tremurau. 

Ridică două degete în sus, şi şeful de post începu să 
rostească apăsat şi grav: 

— Jur în faţa lui Dumnezeu cel atotputernic şi a 
dumneavoastră, domnule şef de post, că despre tot ce 
am auzit şi am văzut aici nu voi sufla o vorbă pînă la 


76 


moarte, nimănui, chiar dacă s-ar întîmpla să fiu 
întrebată. Aşa să-mi ajute Dumnezeu! 

Şi acum sărută, babo, crucifixul, porunci şeful de 
post, după ce Pejzlerka, suspinînd adînc, jură şi făcu 
smerită semnul crucii. 

Aşa, şi acum du crucifixul înapoi de unde l-ai îm- 
prumutat şi spune că am avut nevoie de el pentru 
interogatoriu. 

Copleşită, Pejzlerka ieşi din odaie în vîrful picioa- 
relor cu crucifixul. Se vedea pe fereastră cum întorcea 
mereu capul spre postul de jandarmi, de parcă ar fi 
vrut să se incredinteze că n-a fost numai un vis şi că 
într-adevăr îi fusese dat să trăiască această clipă 
groaznică. 

În acest timp, şeful de post îşi transcria raportul 
completat peste noapte cu „pete de cerneală” pe care 
le linsese cu manuscris cu tot, de parcă ar fi fost 
marmeladă. 

Pe cînd îl copia în întregime, îşi aminti că mai avea 
de pus o întrebare. Puse aşadar să-l cheme pe Svejk 
şi-l întrebă: 

— Ştiţi să fotografiati? 


— Ştiu. 

— Si de ce nu purtați cu dumneavoastră un 
aparat? 

— Pentru că nu am nici unul, urmă sincer şi clar 
răspunsul. 


— Dar dacă aţi avea, aţi fotografia? întrebă şeful de 
post. 


77 


— Dacă aş avea, ar fi altceva, răspunse Svejk 
simplu, înfruntînd cu seninătate expresia interogativă 
a şefului de post care, din cauza migrenei care îi 
revenise, nu putu formula decît această întrebare: 

— E greu de fotografiat o gară? 

— Nimic mai uşor, răspunse Svejk, pentru că nu 
mişcă. Gara stă mereu pe loc şi nu e nevoie să-i spui: 
„Zîmbiţi, va rog.” 

Aşadar şeful de post putu să-şi completeze raportul: 
„Zu dem Bericht, Nr. 2172, melde ich...” 

Şi se lăsă furat de condei: 


„Printre altele, în timpul interogatoriului meu 
întortocheat, a declarat că ştie să fotografieze, de 
preferinţă gări. E drept că nu S-a găsit nici un 
aparat de fotografiat asupra lui, dar nu mai rămîne 
îndoiala că îl ascunde undeva şi că nu-l poartă la el 
pentru a nu da de bănuit, fapt confirmat de altfel şi 
de propria lui mărturisire, că ar fotografia dacă ar 
avea la el aparatul.” 


Cu capul greu după intimplarile din ajun, şeful de 
post încurca din ce în ce mai mult raportul în partea 
privitoare la fotografiat şi scria într-una: 


„Reiese cu certitudine, din propria sa declaraţie, 
că numai faptul că nu avea aparatul de fotografiat 
asupra lui l-a împiedicat să fotografieze clădirile 
gărilor, şi în general punctele de importanţă stra- 


‘in legătură cu raportul nr. ... vă aduc la cunoştinţă... (germ.). 
78 


tegică, şi este neîndoios că aşa ar fi făcut dacă ar fi 
avut asupra lui acel aparat de fotografiat, pe care l- 
a ascuns. Numai împrejurării că n-a avut la 
îndemînă aparatul de fotografiat îi putem mulțumi 
că asupra lui nu au fost găsite nici un fel de 
fotografii.” 


— Ajunge, fu de părere şeful de post şi iscăli. 

Era extrem de mulțumit de opera sa, pe care cu 
mare fală 1-o citi brigadierului. 

— A reuşit, îi spuse brigadierului. Vedeţi, aşa se 
scriu rapoartele. Trebuie să cuprindă totul. Intero- 
gatoriul, domnule, nu-i o treabă simplă. Principalul e 
să înşiri tot ce ai de spus, ca cei de sus să facă nişte 
ochi cît cepele. Adu-l încoa pe omul nostru, să ispră- 
vim o dată cu el. 

— Aşa... şi acum — i se adresă grav lui Svejk 
— domnul brigadier are să vă ducă la Pisek, la 
Bezirksgendarmeriekommando. Conform regulamen- 
tului, ar trebui să vă punem cătuşe. Dar mă gîndesc 
că, întrucît sinteti un om cumsecade, nu va mai 
punem cătuşe. Sînt convins că nici pe drum nu veţi 
încerca să fugiţi. 

Şi vizibil înduioşat de chipul plin de bunătate al lui 
Svejk, şeful de post adăugă: 

— $i la rău, nu uitaţi de mine. Ia-l, domnule bri- 
gadier, tine şi raportul. 

— Aşadar, cu bine, spuse Svejk cu blindete. Vă 
mulţumesc, domnule şef de post, pentru tot ce ati 
făcut pentru mine. Cînd s-o ivi prilejul am să vă scriu, 


79 


iar dacă voi mai avea vreodată drum pe aici, am să 
mă opresc şi pe la dumneavoastră. 

Svejk ieşi cu brigadierul în şosea. Oricine îi în- 
tilnea, aşa cum erau angajaţi într-o convorbire ami- 
cală, îi lua drept nişte vechi cunoscuţi care întîm- 
plător, au acelaşi drum, spre oraş. 

— Nu mi-aş fi închipuit niciodată — mărturisi 
Svejk — că o călătorie spre Budéjovice e legată de 
atîtea greutăţi. Asta îmi aminteşte cazul măcelarului 
Chaura din Kobylisy. Ajunsese într-o noapte la 
Morañ, lîngă statuia lui Palacky, şi toată noaptea s-a 
învârtit în jurul ei, fiindcă 1 se părea că zidul care 
înconjura statuia nu mai avea sfîrşit. Cuprinzîndu-l 
deznădejdea, spre ziuă a început să strige, istovit: 
„Patrulă”. Şi a cerut poliţiştilor veniţi în grabă să-l 
lămurească pe unde se merge la Kobylisy, pentru că el 
umblă de cinci ceasuri de-a lungul unui zid care nu se 
mai sfirseste. Poliţiştii l-au luat cu dînşii, şi 
dumnealui le-a spart totul în celulă. 

La aceasta, brigadierul nu răspunse nimic, zicîn- 
du-şi în sinea lui: „Ce-mi tot baţi capul cu poveşti? lar 
mi-ai servit o gogoaşă despre Budéjovice.” 

Trecînd pe lîngă un iaz, Svejk îl întrebă pe briga- 
dier dacă sînt mulți pescari clandestini prin partea 
locului. 

— Pe aici nu sînt decît braconieri, răspunse bri- 
gadierul. Pe fostul şef de post au vrut să-l zvirle în 
apă. Paznicul iazului de la pichet trage-n ei cu alice, 
la şezut, da de pomană. Puşlamalele îşi pun o bucată 
de tablă sub pantaloni. 


80 


Brigadierul începu să vorbească apoi despre pro- 
gres, demonstrînd că oamenii inventaseră multe lu- 
cruri şi totul, ca să se înşele între ei; apoi dezvoltă o 
nouă teorie cum că războiul este o adevărată fericire 
pentru omenire, deoarece în bătălie, pe lîngă multi 
oameni cumsecade, mor şi fel de fel de puşlamale şi 
derbedei. 

— Oricum, sînt prea multi oameni pe lume, filo- 
zofă el adînc. Au început să se înghesuie unul peste 
altul şi omenirea s-a înmulțit peste măsură. 

Se apropiau de un han. 

— Al dracului mai suflă azi, spuse brigadierul. Ma 
gîndesc că un păhărel n-are ce să ne strice. Să nu 
spuneţi nimănui că vă duc la Pisek. Asta-i secret de 
stat. 

Brigadierului îi jucau înaintea ochilor instrucţiunile 
de la centru în legătură cu suspectii şi cu îndatoririle 
fiecărui post de jandarmi: 


„Izolarea acestora de populaţia locală si 
Supravegherea strictă, ca în timpul transportului 
spre instanţele superioare să nu provoace discuţii 
inutile prin împrejurimi.” 


— Nu-i nevoie să destăinuim cine anume sinteti, 
urmă brigadierul, nu priveşte pe nimeni ce ati săvîrşit. 
Nu-i voie să se răspîndească panică... Pe vremurile 
astea de război — continuă el — panica e dăunătoare: 
scapi o vorbă, şi gata, se răspîndeşte cu iuteala 
fulgerului peste tot. Intelegeti? 


81 


— Dacă-i aşa, eu unul n-am să răspîndesc panică, 
făgădui Svejk, şi se conformă întocmai, cînd hangiul 
intră cu ei în vorbă. Svejk tinu să accentueze: 

— Uite fratele zice că într-un ceas vom fi la Pisek. 

— Fratele matale are conced? îl întrebă curios 
hangiul pe brigadier, care fără să clipească răspunse: 

— Chiar azi i se termina. 

Frumos l-am îmbrobodit — se adresă zimbind lui 
Svejk, după ce hangiul se îndepărtă — fără panică. 
Sîntem în război. 

Cînd înainte de intrarea în han, brigadierul decla- 
rase că, după părerea lui, un păhărel nu poate strica, 
fusese optimist, şi nu tinuse seama de cantitate: dar 
după ce trase pe gît douăsprezece păhărele declară cu 
hotărîre că pînă la ora trei comandantul postului 
regional de jandarmi e plecat la masă, aşa că n-are 
nici un rost să ajungă mai devreme; şi, în afară de 
asta, vremea se stricase, trăgînd a viscol. 

Dacă ajungem pînă la orele patru după-amiază la 
Pisek, e bine, slavă Domnului. Pînă la şase e destul 
timp. După cum se arăta vremea, trebuia să meargă pe 
întuneric; aşa că ori plecau imediat, ori mai tîrziu, 
totuna era. Pisek-ul nu se mută. 

— Să fim bucuroşi că stăm la căldură, fu ultimul 
său cuvînt. Pe o vreme ca asta, cei din tranşee o duc 
mai greu ca noi, ăştia de-aici, de lîngă sobă. 

Soba mare, de teracotă, dogorea şi brigadierul avu 
prilejul să constate că, de bună seamă, căldura exte- 
rioară trebuie întregită cu folos de cea interioară, cu 
ajutorul diferitelor feluri de rachiuri, dulci şi tari, cum 


82 


zic cei din Galiţia. 

Şi cu toate că hanul era izolat, jupînul avea opt 
feluri, din care bea singur, de urit, în timp ce crivățul 
şuiera prin toate ungherele. 

Brigadierul îl îndemna mereu să ţină pasul cu el, 
învinuindu-l că bea puţin, ceea ce era o învederată 
nedreptate, întrucît hangiul abia se mai ţinea pe 
picioare; tinea mortis să Joace stos şi susținea că au- 
zise noaptea salve de artilerie dinspre răsărit la care 
brigadierul răspundea într-un sughit: 

— Fără pa-pa-anică. Aşa su-sună in-instructiunile. 


Şi începu să demonstreze că instrucțiunile sînt an- 
samblul legilor în devenire. Cu acest prilej dădu în 
vileag cîteva din ordinele secrete. Hangiul nu mai in- 
telegea nimic şi nu izbuti decît să declare că războiul 
nu se cîştigă cu instrucțiuni. 

Se lăsase întunericul, cînd brigadierul hotărî s-o 
pornească cu Svejk la drum, spre Pisek. Era o ceaţă 
s-o tai cu cuțitul şi brigadierul spunea într-una: 

— Direcţia nasului, înainte marş, pînă la Pisek. 

Cînd rosti comanda pentru a treia oară, glasul nu i 
se mai auzi din şosea, ci de undeva de jos, unde 
ajunsese alunecînd pe zăpadă de pe povirnisul şoselei. 
Ajutîndu-se cu carabina, reuşi cu greu să se catere 
înapoi pe şosea. Svejk îl auzi rizind infundat: „Al 
dracului lunecuş”. Peste o clipă însă iar o porni de-a 
rostogolul pe pantă, zbierînd atît de tare, încît acoperi 
zgomotul vîntului: „Cad, panica!” 

Brigadierul părea o furnică harnicä care se 


83 


incapatina să se catere pe locul unde cădea mereu. 

De cinci ori repetă brigadierul acest exerciţiu, şi 
cînd se văzu din nou lîngă Svejk, spuse cu deznă- 
dejde: 

— Aş putea foarte bine să vă pierd. 

— N-aveti teamă, domnule şef, spuse Svejk. Bi- 
ne-ar fi dacă ne-am lega unul de altul. În felul ăsta nu 
ne putem pierde. Aveţi cătuşele la dumneavoastră? 

— Jandarmul trebuie să aibă întotdeauna cätusele 
asupra lui, spuse cu convingere brigadierul, orbecăind 
în jurul lui Svejk. Asta este pîinea noastră cea de toate 
zilele. 

— Atunci, să ne prindem, îl îndemnă, Svejk. Haide, 
încercați. 

Cu o mişcare iscusită, brigadierul prinse un ochi al 
cätusei de mîna stîngă a lui Svejk, iar cealaltă de mîna 
sa dreaptă, aşa că erau amîndoi legaţi ca doi fraţi 
gemeni, împleticindu-se pe şosea, nu se putea înde- 
părta unul de altul. Brigadierul îl trăgea pe Svejk 
peste movilele de pietriş, iar cînd cădea, îl trăgea şi pe 
Svejk după dînsul. Între timp, cätusele li se înfigeau 
în mînă, pînă cînd brigadierul hotări că aşa nu mai 
merge şi că trebuie să le desfacă iar. După o lungă şi 
zadarnică trudă de a se descotorosi pe el şi pe Svejk 
de cătuşe, brigadierul suspină: 

— Of, sîntem legaţi pentru vecii-vecilor. 

— Amin, adăugă Svejk şi îşi continuă drumul 
anevoios. 


84 


Şi cînd după aceste cumplite chinuri, seara tîrziu, 
puseră, în sfîrşit piciorul pe scările comandamentului 
jandarmeriei din Pisek, brigadierul îi spuse lui Svejk, 
coplesit de deznădejde: 

— Acum vine partea îngrozitoare: nu ne mai putem 
despărți. 

Şi într-adevăr fu îngrozitor cînd şeful de post hotări 
să trimită după comandantul Kônig. 

Primele cuvinte ale căpitanului au fost: 

— Ia, suflati spre mine! 

Ei, acu inteleg, spuse el, constatind cu mirosul 
ascuţit şi încercat faptul care nu mai lăsa nici o in- 
doială: rom, kontuSovka, anason, lichior de scoruse, 
lichior de nuci, visinata, lichior de vanilie. 

— Domnule şef de post, se adresă el subalternului 
său, aveţi in față o pildă de felul cum nu trebuie să 
arate un jandarm. Să ajungă în halul ăsta! E o ispravă 
pe care numai tribunalul militar o poate judeca. Auzi! 
Să te legi de delicvent cu cătuşele... Să vii beat, total 
besoffen'. Să intri aici ca o vită! Scoateti-le cätusele! 

Ce vrei? se răsti la brigadier, care cu mîna liberă 
saluta invers. 

— Raportez supus, domnule căpitan, că v-am adus 
un bericht’. 

—Trimitem noi bericht despre dumneata la 
tribunal, spuse tăios căpitanul. Domnule şef de post, 
inchideti-i pe amindoi; dimineaţa să mi-i aduceţi la 


! Beat mort (germ.) 
; Raport (germ.). 


85 


interogatoriu, iar berichtul ăsta din Putim studiati-l 
şi trimiteţi-mi-l acasă. 

Comandantul de jandarmi din Pisek era un bărbat 
foarte aprig şi perseverent, birocrat tipicar în urmă- 
rirea inferiorilor. 

Pe la posturile de jandarmi care ţineau de raionul 
lui, furtuna nu se potolea niciodată. Revenea cu 
fiecare act semnat de căpitan, care toată ziua trans- 
mitea tot felul de note şi avertismente pentru întregul 
raion. 


De la izbucnirea războiului, peste posturile de 
jandarmi din raionul Pisek se buluceau nori grei. 

Atmosfera era încărcată. Tunetele birocratismului 
bubuiau şi băteau în şefii de post, în brigadieri, în 
trupă şi în curieri. Pentru orice timpenie, cercetări şi 
pedepse disciplinare. 

— Dacă vrem să cîştigăm războiul — spunea el cu 
prilejul inspecțiilor făcute pe la posturile de jandarmi 

a” trebuie să fie „a”, „b”— „b”; peste tot 
trebuie să fie pus punctul pe „i”. 

Bănuia numai trădare în juru-i şi era ferm convins 
că din cauza războiului fiecare jandarm din raion îşi 
are păcatele lui, că fiecare dintre ei are în aceste 
vremuri grele cîte o neglijenţă în serviciu. 

De sus era bombardat cu hirtii în care Ministerul 
Apărării Teritoriale îi arăta că din raionul Pisek, 


86 


conform informaţiilor ministrului de război, sînt 
oameni care trec la duşman. 

Şi-l zoreau mereu să vegheze menţinerea lealitätii 
în raion. Era o situaţie îngrozitoare. Femeile din 
împrejurimi se duceau să-şi însoţească bărbaţii la 
armată şi el ştia sigur că aceşti bărbaţi făgăduiesc 
femeilor lor că nu se vor lăsa ucişi pentru măria-sa 
împăratul. 

Spălăcitele orizonturi începură să se întunece de 
norii revoluţiei. În Serbia, în Carpaţi, batalioane în- 
tregi treceau la inamic. Regimentul 28, regimentul 
11... În acestea din urmă erau soldaţi din regiunea si 
raionul Pisek. În fierberea premergătoare revoltei, 
recrutii din Vodhany soseau cu garoafe de organdi 
negru. Prin gara Pisek treceau soldați din Praga şi 
azvirleau înapoi tigaretele şi ciocolata pe care le 
ofereau, în vagoanele de porci, doamnele din înalta 
societate a Pisek-ului. 

A trecut apoi un batalion de marş şi cîţiva evrei din 
Pisek au zbierat: „Heil, nieder mit den Serben!”' şi 
s-au ales cu cîteva perechi de palme atît de zdravene, 
încît o săptămînă întreagă n-au mai putut să se arate 
pe stradă. 

Aceste întîmplări arătau limpede că acel „Doamne- 
miluieşte” intonat la orgă prin biserici nu era decît o 
poleială deşartă şi o mascaradă, aşa cum posturile de 
jandarmi răspundeau la chestionarele trimise prin 
rapoarte ă la Putim, cum că totul este în perfectă 
ordine, că nicăieri nu se mai face agitație împotriva 


1 Ura, jos cu sirbii!(Germ.) 
87 


războiului, că spiritul populaţiei este de categoria unu 
roman, A, entuziasmul, unu roman a-b. 

— Voi nu sinteti jandarmi, ci politai comunali, 
obişnuia să spună căpitanul în raidurile sale pe la 
posturile de jandarmi. În loc să vă ascuţiţi atenţia de o 
mie de ori, voi vă indobitociti de pe-o zi pe alta. 

Si, după ce făcea această descoperire zoologică, 
obişnuia să adauge: 

Acasă vă läfäiti şi vă ziceti în gînd: Mit ganzem 
Krieg kann man uns Arsch lecken'. 

Urmărea apoi, cu regularitate, toate îndatoririle 
nefericitilor de jandarmi, tinind adevărate prelegeri 
despre situația generală şi despre felul în care tre- 
buiesc luate lucrurile în mînă, pentru ca într-adevăr să 
fie aşa cum trebuie să fie. După zugrăvirea unui astfel 
de tablou luminos al perfecțiunii jandarmereşti, tin- 
zînd la întărirea puterii imperiului austriac, urmau 
amenințările, anchetele disciplinare, mutările şi înju- 
răturile. 

Căpitanul era ferm convins că e o santinelă, că 
apără ceva şi că toţi ceilalți jandarmi de la toate 
posturile jandarmereşti, de sub comanda lui, sînt o 
adunătură de puturoşi, de egoişti, de oameni josnici, 
şarlatani, care nu se pricep absolut la nimic, decît la 
rachiu, bere şi vin. Şi avînd soldă mică, ca să poată 
trage la măsea, se lasă mituiti şi astfel distrug Austria, 
încet dar sigur. Singurul om în care aveau încredere 
era şeful gărzii de la comandamentul raional, care cu 
toate acestea, ori de cite ori intra in circiuma, avea 


! Să ne pupe-n cur cu tot războiul lor (germ.). 
88 


obiceiul să spună: „Azi, iar m-am prăpădit de rîs cu 
boşorogul nostru”. 


Căpitanul studia berichtul şefului de post din 

Putim, cu privire la Svejk. În faţa lui stătea şeful de 
post Matéjka care, în gîndul lui, îşi spunea că domnul 
căpitan ar putea să-l pupe în cur cu toate ,,berichtele” 
lui, dat fiind că jos, la Otawa, era aşteptat la o partidă 
de „şnops”. 
Ascultă, Mat&jko — gläsui căpitanul — ultima 
dată v-am spus că cel mai mare idiot pe care l-am 
cunoscut vreodată e şeful de post din Protivin, dar 
după „berichtul” ăsta se vede că-l întrece şeful de 
post din Putim. Soldatul cu care a venit dihania asta, 
betivanul de brigadier, incirligati ca doi cîini, nu-i 
spion. E cu siguranță un dezertor ca toţi dezertorii. 
După neroziile pe care le-a scris, chiar şi un copil îşi 
poate da seama, de la prima privire, că şeful de post 
era beat ca un popă papistaş. 

Aduceti numaidecit soldatul, porunci el, după ce 
aruncă încă o privire peste raportul sosit din Putim. 
Nu-i destul că scrie timpeniile pe care le scrie, il mai 
trimite pe deasupra şi cu dobitocul de brigadier. 
Oamenii ăştia încă nu mă cunosc cum trebuie; eu ştiu 
să fiu şi al dracului. Dacă n-ar face de trei ori în 


89 


pantaloni, de frică, în faţa mea, ar rămîne convinşi 
că mă las călcat în picioare. 

Apoi începu să vorbească despre atitudinea refrac- 
tară a jandarmilor de astăzi fata de toate ordinele, 
spunînd că după felul cum alcătuiesc ,,berichtele” se 
poate vedea uşor că orice terchea-berchea de şef de 
post îşi bate joc de toate, numai ca să încurce lucrurile 
şi mai mult. 

Adică dacă de sus mi se atrage atenţia că nu-i 
exclusă posibilitatea ca prin ţinutul nostru să mişune 
spioni, şefii de post încep să-i fabrice cu duiumul, şi 
dacă va mai ţine războiul, în scurt timp o să iasă un 
adevărat balamuc. Treci pe la cancelarie şi spune-le să 
telegrafieze la Putim după şeful de post, să se prezinte 
mîine la Pisek. O să-i scoată ea, telegrama, din cap 
întîmplarea asta extraordinară cu care-şi începe 
raportul. 

— Tu, de la care regiment ai fugit? îl intimpina 
capitanul pe Svejk. 

— De la nici un regiment. 

Căpitanul se uită la Svejk şi surprinse pe faţa lui 
blajină atâta linişte, încît il întrebă: 

— Cum ai ajuns în uniformă? 

— Orice soldat, cînd se încorporează, primeşte o 
uniformă, răspunse Svejk cu un zîmbet naiv. Eu 
slujesc la regimentul 91. N-am fugit de la regiment, ci 
dimpotrivă. 

Cuvîntul „dimpotrivă” fusese rostit cu o astfel de 
intonatie, încît căpitanul făcu o mină disperată şi 
întrebă: 


90 


— Cum adică, dimpotrivă? 

—E cit se poate de simplu, se destäinui Svejk. Eu 
mă duc spre regimentul meu, eu îl caut, şi tot eu fug 
de el? Nu doresc nimic altceva decît să ajung cît mai 
repede la regimentul meu. Îmi ies din fire cînd mă 
gîndesc că mă aşteaptă tot regimentul, în timp ce eu 
mă îndepărtez văzînd cu ochii de Ceské Budéjovice. 
Domnul şef de post din Putim mi-a arătat pe hartă că 
Budéjovice vine la sud şi în loc să mă trimită intr-aco- 
lo, dumnealui m-a îndreptat spre miazănoapte. 

Căpitanul făcu un gest cu mîna, ca şi cînd ar fi vrut 
să spună: „Ăsta face şi alte isprăvi, mai gogonate, 
decît să îndrepte oamenii spre miazănoapte”. 

— Care va să zică dumneata nu poţi da de regi- 
mentul dumitale, şi cum s-ar spune erai în căutarea 
lui? 

Svejk îi lămuri întreaga situaţie. Îi povesti de Tabor 
Şi-i înşiră toate localităţile prin care trecuse, căutînd 
să ajungă la Budéjovice: Milevsko — Kvétov — 
Vraz— Maltin— Cizov — Sedlec— Horaïdovice — 
Radomy5l— Putim—Stékno— Strakonice—Volyn — 
Dub — Vodñany — Protivin şi iarăşi Putim. 

Cu multă insufletire zugrăvi lupta sa cu destinul, 
cum a vrut cu orice pret, netinind seama de piedici, să 
ajungă la regimentul lui 91, din Budéjovice, şi cum 
toată strădania lui rămăsese zadarnică. 

Vorbea aprins, în vreme ce căpitanul desena ma- 
şinal cu creionul, pe o bucată de hirtie, cercul închis, 


91 


din care bravul ostaş Svejk nu izbutea să iasă, în 
drum spre regimentul lui. 

— A fost o munca de Hercule, constată în sfârşit, 
după ce ascultase cu vădită plăcere povestea lui 
Svejk. Văd că eşti foarte amarit că de atâta vreme n-ai 
putut ajunge la regimentul tău. Trebuie să fi fost o 
adevărată desfătare să te vadă omul cum te invirteai 
în jurul Putim-ului. 

— Lucrurile s-ar fi putut lămuri încă de atunci 
insistă Svejk, dacă n-aş fi dat de acest domn şef de 
post în cuibul ăla nenorocit. Nu m-a întrebat nici de 
nume nici de regiment şi totul i s-a părut ciudat. Ar fi 
trebuit să ordone să fiu dus la Budéjovice, şi la 
cazarmă i s-ar fi spus cu siguranță dacă eu sînt Svejk, 
acela care-şi caută regimentul, sau un om suspect. Aş 
fi putut fi de două zile la regimentul meu şi să-mi 
îndeplinesc îndatoririle de ostaş. 

— De ce nu i-ai atras atenţia la Putim că e vorba de 
o greşeală? 

— Pentru că mi-am dat seama că degeaba vorbesc 
cu el. Bătrînul cîrciumar Rampa din Vinohrady spu- 
nea întotdeauna, atunci cînd cineva cerea pe datorie, 
că sînt momente cînd oamenii devin fuduli de 
ureche. 

Căpitanul nu stătu prea mult pe gînduri şi-şi spuse 
că drumul cu atîtea ocolisuri ale unui om care vrea să 
ajungă la regimentul lui e un semn vădit de degene- 
rare şi în consecinţă puse să se bată la maşină, respec- 
tînd toate regulile şi frumuseţea stilului oficial, urmă- 
toarele: 


92 


„Onoratului comandant al regimentului nr. 91 
infanterie 
Ceske Budejovice. 


Alăturat, vă transmit pe Josef Svejk, care, după 
cum declară, aparţine de regimentul 
dumneavoastră; numitul a fost reţinut, conform 
declaraţiei sale, la Putim, raionul Pisek, de către 
postul de jatidarmi, bănuit fiind de dezertare. 
Respectivul susţine că se îndreaptă spre sus-numitul 
regiment. Respectivul este mic de stat şi îndesat, cu 
fata şi nasul potrivite, ochii albaştri, fără semne 
particulare, în anexa b 1 se trimite decontarea 
cheltuielilor pentru hrana respectivului, spre a 
binevoi să fie trecută în contul Ministerului 
Apărării Teritoriale, cu rugămintea de a ne 
confirma primirea respectivului. În anexa C 1, se 
trimite, pentru confirmare, Situaţia efectelor pe care 
retinutul le-a avut asupra sa în momentul arestării.” 


* 


Călătoria de la Pisek la Budéjovice cu trenul se 
scurse repede si plăcut pentru Svejk. Insotitorul lui 
era un jandarm tînăr, un boboc, care nu-l scăpa din 
ochi şi se temea grozav să nu fugă. Tot drumul era 
frămîntat de o problemă grea: „Dacă ar trebui acum 
să mă duc să fac treabă mică sau treabă mare, cum aş 
face?” 

Rezolvă problema în așa fel, încît Svejk trebui să-i 


93 


fie nas. 

Tot drumul de la gară şi pînă la cazarma Marianska 
din Budéjovice, nu-l slăbi din ochi pe Svejk, şi ori de 
cîte ori se apropiau de vreun colt sau de vreo răscruce 
de drumuri, începea să-i povestească, aşa ca din 
întîmplare, cîte gloanţe adevărate primesc în fiecare 
escortă, la care Svejk răspundea că e convins că nici 
un jandarm n-ar trage după cineva pe stradă, ca nu 
cumva să provoace vreo nenorocire. 

Jandarmul îl contrazicea şi aşa, pe nesimţite, ajun- 
seră la cazarmă. 

A doua zi, de serviciu pe cazarmă era locotenen- 
tul-major Lukas. Sedea la masă, în cancelarie, liniştit, 
cînd deodată se pomeni în fata lui cu Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că sînt iar aici, salută Svejk cu o mină triumfătoare. 

La această scenă a mai asistat sergentul Kotatko, 
care mai tîrziu a povestit că, după raportul lui Svejk, 
locotenentul-major Luka§ a sărit în sus, s-a apucat cu 
mîinile de cap si a leşinat în braţele lui Kotatko, iar 
după ce l-au readus în simtire, Svejk, care în tot 
timpul acesta dăduse onorul repetase: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că sînt iar aici! 

Atunci, locotenentul-major Lukâs, galben ca ceara, 
apucase cu mîna tremurîndă hîrtiile care-l priveau pe 
Svejk, le iscălise, ceruse tuturor să iasă afară, spunînd 
jandarmului că totul e în regulă, si se închisese apoi 
cu Svejk în cancelarie. 

Aşa a luat sfîrşit anabasisul lui Svejk spre Budé- 


94 


jovice. Fără îndoială că, dacă lui Svejk i-ar fi fost 
lăsată libertatea de mişcare, ar fi ajuns şi singur la 
Budéjovice. Dacă autorităţile s-au fălit că ele l-au 
transportat pe Svejk la locul datoriei e o eroare. 
Pentru energia şi setea lui de luptă, intervenţia 
autorităților n-a fost decît plumb în aripi. 


* 


Svejk şi locotenentul-major Luka se uitau unul in 
ochii celuilalt. 

În ochii locotenentului-major era spaimă, groază şi 
deznădejde, în vreme ce Svejk îl privea cu blindete si 
calm, ca pe o iubită pierdută şi regăsită. 

În cancelarie era linişte ca în biserică. De pe culoar 
se auzeau paşi. Un teterist, voluntar conştiincios, care 
rămăsese în cazarmă din pricina guturaiului, aşa cum 
se vedea după glas, fonfăia un pasaj pe care-l învățase 
pe de rost şi anume: Cum trebuiesc intimpinati în 
fortificaţii membrii casei imperiale. De pe culoar se 
auzea clar: „Sobald die hochste Herrschaft in der 
Năhe der Festung anlangt, ist das Geschiitz auf 
allen Bastionen und Werken abzufeuern, der 
Platzmajor empfăngt dieselbe mit dem Degen in der 
Hand zu Pferde, und reitet sodann vor.” 


' Imediat ce inaltimea-sa se apropie de fortăreață, tunurile de pe 
toate bastioanele şi întăriturile trebuie să tragă salve de salut, iar 
comandantul urmează să-l întîmpine ieşindu-i înainte călare, cu 
sabia in mînă (germ.). 


95 


— Tineti-va gura, zbieră spre culoar locotenentul- 
major. Duceti-vä la dracu. Dacă aveţi temperatură, 
ramineti acasă în pat. 

Paşii zelosului teterist se auziră îndepărtîndu-se şi, 
ca un slab ecou, mai răsună din capătul culoarului 
fonfăitul: „In dem  Augenblicke, als der 
Kommandant salutiert, ist das Abfeuern des 
Gescbiitzes zu wiederholen, welches bei dem 
Absteigen der hochsten Herschaft zum drittenmale 
zu geschehen hat”. 

Şi din nou locotenentul-major şi Svejk se priviră în 
tăcere pînă cînd, în cele din urmă, locotenentul-major 
Lukäÿ spuse cu amară ironie: 

— Fii bine venit, Svejk, la Ceské Budéjovice. Se 
vede într-adevăr că lucrul rău nu piere. Mandatul de 
arestare împotriva dumitale a fost emis; mîine te 
prezinti la regimentsrapor?. Eu, unul, nu-mi mai 
amărăsc zilele cu dumneata. Am avut destule necazuri 
din pricina dumitale şi răbdarea mea a ajuns la capăt. 
Cînd mă gîndesc că am putut sta atîta vreme cu un 
idiot ca dumneata... 

Începu să umble nervos prin cancelarie: 

— Nu, e îngrozitor. Acum stau şi mă mir de ce nu 
te-am împuşcat. Ce mi se putea întîmpla? Nimic. Aş 
fi fost eliberat. Pricepi? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 


1 og E, : 

In timp ce comnadantul da onorul, tunurile vor mai trage o 
salva de salut, care va fi repetată pentru a treia oară cînd 
inaltimea-sa va descäleca (grem.) 


; Raportul pe regiment (germ.). 
96 


că pricep tot. 

— Nu începe iar, Svejkule, cu dobitociile astea ale 
dumitale, că zău îmi pierd cumpătul. În sfîrşit, iti 
venim noi de hac. Ai împins neghiobia pînă acolo, că 
a plesnit catastrofal. 

Locotenentul-major Lukâă îşi frecă mîinile. 

— S-a isprăvit cu dumneata, Svejkule. 

Se întoarse la masa lui de lucru şi scrise cîteva 
rînduri pe o bucată de hîrtie, strigă apoi santinela din 
fata cancelariei şi porunci să-l ducă pe Svejk la 
temnicer şi să-i inmineze biletul. 

Svejk păşea escortat prin curtea cazărmii şi loco- 
tenentul-major văzu cu vădită bucurie cum temnicerul 
deschide usa pe care atirna täblita galbenă cu 
inscripţia neagră: Regimentsarrest', cum Svejk 
dispare în spatele uşii şi cum, după un scurt răstimp, 
temnicerul iese singur pe aceeaşi uşă. 

— Slavă Domnului — gîndi cu glas tare locotenen- 
tul-major, în sfîrşit a intrat la răcoare. 

În spaţiul întunecos al cazărmii Marianska, Svejk 
fu primit cu căldură de-un teterist gras, tolănit pe 
saltea. Era unicul arestat şi, singur de două zile, se 
plictisea. Întrebat de Svejk, răspunse că fusese închis 
pentru un fleac. Pălmuise din greşeală, pe cînd era 
beat, un locotenent de artilerie, noaptea, pe sub nişte 
colonade din piaţă. De fapt nici nu-l pälmuise; îi 
dăduse jos doar chipiul din cap. Lucrurile se întîm- 
plaseră aşa pentru că locotenentul stătea noaptea la 
intrarea în gang şi se vede treaba că aştepta vreo 


! Arestul regimentului (germ.). 
97 


prostituată. Era întors cu spatele la el şi teteristului i 
se păruse că era un cunoscut, teterist şi el, pe numele 
lui Materna Frantisek. 

— Un prichindel, îl lămuri el pe Svejk. Şi cum 
spun, m-am apropiat frumuşel de el, pe la spate, şi 
i-am trintit chipiul strigîndu-i: „Servus, Franci!” 
Dobitocul a început să fluiere după patrulă, care m-a 
umflat şi m-a dus... 

— Se poate, nu zic ba — mărturisi teteristul — ca 
la înghesuială să-i fi scăpat şi cîteva perechi de palme, 
dar socotesc că asta nu schimbă de loc chestiunea. E 
limpede ca a fost o eroare. Chiar recunoaşte că i-am 
spus: „Servus, Franci” şi că numele lui de botez e 
Anton. Aşa că lucrul e cît se poate de clar. Pot să am 
belele, nu zic. Da numai pentru că am şters-o de la 
spital şi poate din pricina socotelii cu Krankenbuch' 
dacă iese cumva la iveală... 

Cînd am fost încorporat, continuă teteristul, mai 
întîi şi întîi am închiriat o cameră în oraş şi am 
încercat să mă asigur de un reumatism. De trei ori 
m-am pilit, aşa cum scrie la carte, şi pe urmă m-am 
dus şi m-am culcat afară din oraş, într-un şanţ, cînd 
ploua mai zdravăn, şi mi-am scos ghetele, dar fără 
rezultat. Atunci m-am apucat, în toiul iernii, să fac 
baie în fiecare noapte, timp de o săptămînă, în rîul 
Malsa; şi ce să vezi: mi-a ieşit tocmai pe dos. Dragul 
meu, m-am întărit în aşa hal, încît am putut apoi să 
zac în zăpadă o noapte întreagă, în curtea casei unde 
locuiam, şi dimineaţa, cînd ai casei m-au trezit, 


! Condică de bolnavi (germ.) 
98 


picioarele îmi erau atît de calde, de parcă aş fi purtat 
pislari. Să mă fi ales cel putin cu o anghină, da nici 
vorbă! Nici măcar cu o afurisită de blenoragie nu 
m-am putut căptuşi, în fiecare zi mă duceam la „Port 
Arthur”: unii din colegi s-au invirtit pînă şi de orhita, 
numai eu am rămas mereu imun. Inchipuie-ti, dragul 
meu, ce ghinion afurisit. Pînă cînd într-o bună zi, la 
cîrciuma „La trandafirul”, am cunoscut un invalid din 
Hlubokä. Mi-a spus să vin o dată într-o duminică, pe 
la el, şi m-a asigurat că a doua zi am să am picioarele 
umflate ca nişte butoaie. Avea acasă seringă şi ac, şi 
cei drept, abia am ajuns acasă de la Hlubokâ. Avea un 
suflet de aur, nu m-a înşelat. Şi aşa, m-am ales, în 
sfîrşit, cu mult doritul reumatism articular. Se înţelege 
că m-au trimis numaidecit la spital — şi totul mergea 
strună. După asta norocul mi-a mai suris o dată: 
cumnatul meu, doctorul Marek din Zizkov, a fost 
transferat la Budéjovice şi lui trebuie să-i mulţumesc 
că m-am putut menţine atîta vreme în spital. Ar fi 
întins-o el cu mine pînă la comisia de reformare; dar 
ce să fac dacă am făcut-o de oaie cu nenorocitul ăla 
de „krankenbuch”! Ideea a fost bună, admirabilă. 
Mi-am făcut rost de un registru mare, am lipit pe el o 
etichetă apelpisită, pe care am scris cu literă fru- 
moasă: Krankenbuch des 91 Reg. Rubricile şi toate 
celelalte erau în perfectă ordine. Am scris acolo nume 
fictive de bolnavi, temperatura, diagnosticul şi în 
fiecare după-amiază, după terminarea vizitei, ieseam 


99 


cu îndrăzneală în oraş cu registrul la subtioarä. La 
poartă făceau de gardă milițieni aşa că, şi din punctul 
ăsta de vedere, eram asigurat. Le arătam registrul şi 
mă mai si salutau. Pe urmă mă duceam la un cunoscut 
de-al meu, funcţionar la percepţie; acolo mă schim- 
bam în haine civile şi mă duceam la o cîrciumă unde, 
într-un cerc de cunoscuţi, rosteam tot felul de injurii 
la adresa imperiului nostru. Pînă la urmă, obrăznicia 
mea a mers pînă acolo, încît nici nu mă mai schim- 
bam şi umblam prin cîrciumi şi prin oraş în haină 
militară. Mă întorceam la spital abia spre dimineaţă şi 
cînd mă oprea, noaptea, pe stradă patrula, îi arătam 
krankenbuchul regimentului 91 şi nimeni nu mă mai 
întreba nimic. La poarta spitalului arătam din nou 
registrul, fără să suflu o vorbă, şi într-un fel sau altul 
reuşeam întotdeauna să mă strecor în pat. Aşa mi se 
urcase obrăznicia la cap, încît eram convins că nimeni 
nu poate să-mi vină de hac. Şi uite că a trebuit să vină 
eroarea fatală din noaptea aceea, pe sub colonadele 
din piaţă, eroare care dovedeşte limpede, dragul meu, 
că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Înfumurarea 
precede decăderea. Toată gloria s-a spulberat în vînt. 
Icar şi-a ars aripile. Omul se crede gigant — şi nu-i 
decît un căcat, dragul meu... Nu trebuie să te încrezi 
în noroc, ci mai bine să-ţi plesneşti singur dimineaţa 
şi seara mutra, ca să-ți aduci aminte că prevederea e 
mama înţelepciunii şi că ce-i prea mult strică. După 
chefuri şi orgii urmează întotdeauna mahmureala. 
Asta-i o lege a naturii, dragul meu. Cînd stau şi mă 
gîndesc că s-a dus dracului supracomisia, reformarea, 


100 


că puteam să fiu felddienstunfăhig!. Ce protecţie 
grozavă aveam! Puteam să mă invirtesc să chiulesc 
undeva într-o cancelarie pe la comandamentul părții 
sedentare, dar imprudenta mi-a retezat picioarele. 

Teteristul îşi termină spovedania cu următoarele 
cuvinte, rostite cu glas solemn: 

— Pînă şi Cartaginei i-au venit de hac! Din Ninive 
au făcut o ruină, dar capul sus, bunul meu prieten! Să 
nu-şi închipuie dumnealor că dacă mă trimit pe front, 
am să trag măcar un glonț. Regimentsraport! 
Excluderea din şcoală! Trăiască cretinismul regalo- 
imperial! Ce, altă treabă n-am decît să-mi frec coatele 
pe băncile şcolii şi să dau examene? Să devin cadet, 
plutonier, sublocotenent, locotenent. Fac ceva pe ei! 
Şcoală de ofiţeri! Behandlung jener Schüler 
derselben, welche einen Jahrgang  repetieren 
mussen!? Paralizie militară... Cum se poartă arma: pe 
umărul drept s-au pe cel sting? Cite steluțe are un 
caporal? Evidenzhaltung Militirreserveménner!... 
Himmelherrgott, n-avem ce fuma, camarade! Nu vrei 
să te învăţ cum se scuipă în plafon? Priveşte, uite cum 
se face. Te gîndeşti între timp la ceva şi dorinţa ti se 
împlineşte îndată. Dacă iti place berea, pot să-ți 
recomand apa asta minunată din cană. Dacă ţi-e 
cumva foame şi vrei să mănînci cu poftă, iti 
recomand vorba lungă... 


k Inapt pentru front (germ.) 

24 Comportarea fata de elevii care trebuie să mai repete un an 
(germ.). 

j Evidenţa rezerviştilor (germ.). 


101 


şi-ţi mai pot recomanda, pentru clipele de plicti- 
seală, să scrii versuri. Eu am compus aici o întreagă 
epopee: 


„Unde-i oare temnicerul? Doarme liniştit acasă. 
Al armatei stilp el este 

Pînă vine iară veste, 

Din Viena, că pe front e iarăşi lată. 

Atunci, împotriva duşmanului ce dă năvală 

EI din paturi face baricadă 

Dintre obuze încet se strecoară 

Dacă reuşeşte: 

— Nu va pieri împărăţia austro-ungară, 

Slava tie patrie, slavă împăratului!” 


— Vezi dar, dragul meu prieten, continuă teteristul. 
Să mai îndrăznească careva să spună că în rîndurile 
poporului dispare respectul fata de scumpa noastră 
monarhie. Un arestat, care n-are ce fuma şi pe care îl 
aşteaptă regimentsraport, dă cea mai frumoasă pildă 
de devotament față de tron. În versurile sale el 
preamăreşte patria-i nesfirsitä, ameninţată din toate 
părțile cu dezastrul. I se răpeşte libertatea, dar asta 
nu-i împiedică buzele să rostească versuri ce exprimă 
un neclintit devotament. Morituri te salutant, 
Caesar! Cei ce trag să moară te salută, împărate! Dar 
temnicerul e o puşlama! Un servitor demn de maies- 
tatea-voastră. Alaltăieri i-am dat cinci coroane să-mi 
cumpere ţigări, şi dumnealui, pezevenghiul, îmi spune 
azi dimineaţă că aici nu-i voie de fumat, că dacă mi-ar 
îngădui una ca asta, ar putea să aibă neplăceri, dar că 


102 


cele cinci coroane mi le înapoiază la soldă. Da, da, 
camarade, nu mai am încredere în nimeni! Cele mai 
frumoase principii sînt călcate în picioare. Auzi 
dumneata, să jefuiesti arestatii! Si pe deasupra, mize- 
rabilul iti mai şi cîntă toată ziua: Wo man singt, da 
leg’ dich sicher nieder, bose Leute haben keine 
Lieder!’ Nemernicul, golanul, haimanaua, trădătorul! 

Terminind cu istorisirea pataniilor sale, teteristul il 
intreba pe Svejk de ce anume era invinuit. 

— Ai umblat sa cauti regimentul? spuse el, dupa ce 
Svejk îşi termină expunerea. Ce-i drept, frumoasă 
hoinăreală! Tabor, Milevsko, Kvétov, Vraz, Malëin, 
Cizov, Sedlec, HoraZdovice, Radomyël, Putim, 
Sténko, Strakomce, Volyñ, Dub, Vodăany, Protivin, 
Putim, Pisek, Bud&jovice. Spinoasă cale! Va să zică, 
şi dumneata te prezinti mîine la regimentsraport? Ne 
întîlnim deci, frätioare, pe locul de execuţie. Mare 
bucurie pe colonelul nostru, Schréder. Nici nu-ţi poţi 
da seama în ce stări îl pun asemenea împrejurări. 
Galopează prin curtea cazărmii ca ieşit din minţi şi-i 
iese limba de un cot, ca la o gloabă de dirvala. 

Şi apoi cînd începe să trăncănească şi să te dăscă- 
lească împroaşcă ca o cămilă băloasă. Şi-n timp ce tu 
aştepţi din clipă-n clipă să se prăbuşească peste tine 
cazarma, el îi dă înainte. Eu, unul, îl ştiu bine; am mai 
fost eu odată la un asemenea regimentsraport. 

La încorporare m-am prezentat cu cizme şi cu 
cilindru pe cap; şi pentru că croitorul nu-mi terminase 


1 Unde viers auzi opreste-ti pasul 
Fără teamă. Omul rău nu cîntă! (Germ.) 


103 


la vreme uniforma, m-am dus aşa cum eram, în cizme 
şi cilindru, pe cîmpul de exerciţiu unde se aflau elevii 
şcolii de teteristi; m-am incolonat şi am mărşăluit cu 
ei, în flancul stîng. Colonelul Schréder, călare, s-a 
repezit la mine şi era cît pe ce să mă doboare la 
pămînt. „Donnerweter” — a zbierat el, şi cred că s-a 
auzit pînă la Sumava — wass machen Sie sie, Sie 
Zivilist?' l-am răspuns cuviincios că sînt teterist şi că 
iau parte la exerciţii. Ei, şi pe urmă să te ti. A trän- 
cănit el şi a tot trăncănit şi numai după jumătate de 
ceas a băgat de seamă că salut cu mîna la cilindru. În 
clipa aceea a mai strigat doar atît, că a doua zi să mă 
prezint la regimentsraport şi, de furie, a luat-o la 
sănătoasa călare, Dumnezeu ştie pînă unde, ca un ieşit 
din minţi; apoi s-a întors iar, a zbierat din nou furios, 
s-a bătut cu pumnul în piept şi a poruncit să fiu scos 
numaidecit de pe cîmpul de exerciţii şi să fiu dus la 
Houptwache. La regimentsraport m-a altoit cu 
paisprezece zile de carceră, a ordonat să fiu îmbrăcat 
în nişte zdrente imposibile de la magazie şi m-a 
ameninţat cu degradarea. 

— A fi teterist — zbieră dobitocul — e ceva înăl- 
tätor! Teteriştii sînt embrionul gloriei şi demnitätilor 
militare; eroi! Luaţi pilda teteristului Wohltat, care, 
după examenul obişnuit, a fost avansat la gradul de 
caporal; s-a prezentat voluntar pe front unde a făcut 
cincisprezece prizonieri şi în timp ce-i preda a fost 
sfirtecat de o grenadă. După cinci minute a şi sosit 
ordinul prin care teteristul Wohltat era avansat în 


! Ei drăcie! Ce cauţi aici, civilule? (Germ.) 
104 


gradul de cadet. Şi dumneavoastră vă poate fi hărăzit 
un viitor la fel de frumos; avansare, decorare şi 
numele vostru trecut în cartea de aur a regimentului. 

Teteristul scuipa scirbit: 

—Ca sa vezi, dragul meu, ce fel de animale se 
nasc sub soare. Ca şi cum eu mă sinchisesc de 
galoanele de aspirant şi de toate avantajele pe care ţi 
le conferă: „Dumneavoastră, tinere aspirant, sinteti un 
dobitoc”. Ce frumos sună: ,, Sfnteti un dobitoc”, în loc 
de vulgarul „Eşti un dobitoc”. Iar după moarte te alegi 
cu ,,signum laudis” sau cu marea medalie de argint. 
Furnizor chezaro-craiesc de cadavre cu steluțe si fara 
de steluțe. Nu-i mai fericit boul? Pe el cel putin îl taie 
la abator şi nu-l mai tamiiaza în prealabil pe cîmpul 
de exerciţii şi la feldschiessen.' 

Durduliul teterist se rostogoli pe celălalt mindir şi 
continuă: 

— Nu încape îndoială; într-o bună zi trebuie să 
crape măgarul; porcăria nu poate să ţină o vesnicie. 
Încearcă să pompezi glorie într-un porc şi ai să vezi 
că pînă la urmă explodează. Dacă m-ar trimite pe 
front, pe vagon aş scrie cam aşa: 


Din trupul nostru se va face rod în lan 
Acht Pferde oder achtundvierzig Mann? 


L Trageri de cîmp (germ.) 
À Opt cai sau patruzeci si opt de soldaţi (germ.). 


105 


În pragul uşii care se deschise apăru temnicerul, 
aducind un sfert de portie de pîine pentru amindoi şi 
apă proaspătă. 

Fără să se urnească de pe mindir, aspirantul îl 
întîmpină cu următoarele cuvinte: 

— Ce frumos, ce inaltator este să vizitezi arestatii, 
sfinta Ana a regimentului 91! Fii binevenit, înger al 
binefacerii, cu inima plină de milosîrdie! Eşti împo- 
vărat de coşul cu mîncare şi băutură, ca să ne uşurezi 
şi să ne îndulceşti suferinţa. Niciodată nu-ţi vom uita 
binele pe care ni-l faci. Luminoasă arătare, în întu- 
necimea închisorii. 

— Las’ c-o să vă piară pofta de glumă la 
regimentsraport, mormăi temnicerul. 

— Nu fi răutăcios, burtosule, ripostă aspirantul, 
lungit pe lavitä. Spune-mi mai bine, ce-ai face dacă ai 
avea de închis zece aspiranti; nu te uita aşa prosteşte, 
chelar al cazărmii Marianska. Îţi spun eu: ai închide 
douăzeci şi ai elibera zece, netotule. Maica ta 
Cristoase! Dacă aş fi ministru de război ti-as arăta eu 
ce-i aia militărie! Cunosti regula din geometrie că 
unghiul de incidenţă e egal cu unghiul de reflecţie? 
Nu? Atunci să te lămuresc. Te rog însă un lucru: 
indică-mi un punct fix în haos şi-ţi ridic întreg 
pămîntul, cu tine cu tot, haidamacule! 

Temnicerul holbă ochii mirati, se cutremură şi trînti 
repede uşa. 

— Ar trebui înfiinţată o societate de ajutor mutual 
pentru lichidarea temnicerilor, spuse aspirantul îm- 
pärtind, corect, portia de pîine în două bucăţi egale. 


106 


În conformitate cu paragraful numărul 16 din regu- 
lamentul închisorii, arestatii în cazarmă trebuie să 
primească, pînă la pronunţarea sentinţei, hrana mili- 
tară normală; dar aici domneşte legea junglei: care 
cum apucă mai repede înghite ratia arestatilor. 

Sedea alături de Svejk pe marginea lavitei, şi ron- 
täiau amindoi din pîinea cazonă. 

— Cînd te uiţi la temnicer — îşi continuă aspiran- 
tul meditatiile, iti dai imediat seama cum îl abru- 
tizează pe om războiul. Cu siguranţă că şi temnicerul 
nostru, înainte de a intra în armată, a fost un tînăr cu 
idealuri, un înger cu părul blond, duios şi atent fata de 
toţi cei din Jur, un protector al nenorocitilor, pe care îi 
apăra întotdeauna cînd se încăierau pentru vreo fată 
pe la hramurile din locul lui de baştină. Nu încape 
îndoială că atunci toţi îl pretuiau, pe cînd astăzi... Of, 
Doamne, cu ce plăcere i-aş da vreo două peste bot! 
L-aş da cu capul de perete şi l-aş azvirli în latrină. Dar 
şi asta, dragul meu, e o dovadă a abrutizării totale a 
gîndirii în meseria de militar. 

Şi aspirantul începu să cînte cu glas tare: 


„Nici de draci nu se temea 
pînă a-ntilnit tunarul...” 


— lar dacă raportăm, dragul meu, toate astea la 
scumpa noastră monarhie — îşi reluă el apoi firul 
ideii — ajungem neapărat la concluzia că nici ea nu 
stă mai bine ca unchiul lui Puşkin, despre care poetul 


107 


scria că nu mai are mult de trăit, fiindcă-i un 
cadavru viu: 


» Cînd numai pentru tine îţi duci veacul, 
Ar fi mai bine să te ieie dracul!” 


În clipa aceea se auzi din nou scirtiitul cheii in 
broască. Temnicerul aprinse lampa cu petrol de pe 
culoar. 

— O rază de lumină în întuneric! strigă aspirantul. 
Lumina pătrunde în oştire! Noapte bună, domnule 
temnicer, salută-i pe toţi gradatii din partea noastră, 
iar dumitale iti urez un vis frumos. Să visezi, să 
zicem, că mi-ai înapoiat cele cinci coroane pe care ti 
le-am dat ca să-mi cumperi ţigări şi pe care dumneata 
ai binevoit să le bei în sănătatea mea. Somn dulce, 
otravă! 

Temnicerul mormăi ceva despre ,,regimentsrapor- 
tul” de a doua zi. 

— Din nou singuri, spuse aspirantul. Ei, şi acum, 
înainte de culcare, voi închina cîteva clipe unei scurte 
expuneri despre felul în care se dezvoltă, zi de zi, 
cunoştinţele zoologice ale gradatilor şi ofiţerilor. Pen- 
tru a asigura material de război viu, proaspăt, şi carne 
de tun conştientă, ehei, pentru asta trebuiesc studiate 
bine de tot ştiinţele naturale sau cartea Izvoarele 
bunei Stări economice, apărută în editura Koëi, carte 
în care la fiecare pagină intilnesti cuvintele: vită, 
pore, scroafa. În ultima vreme vedem însă că cercurile 
noastre militare înaintate introduc noi epitete pentru 


108 


recruți: la compania a unsprezecea, caporalul Althof 
foloseşte expresia „capră de Engadin”, sergentul 
Müller, învăţător neamt din munţii Kasper, obisnu- 
ieşte să-şi gratuleze recrutii cu epitetul „putori cehe”: 
plutonierul Sondernummer preferă în special expresii 
ca broască ţestoasă, porc de York, făgăduind în 
acelaşi timp că fiecare recrut va fi împăiat. Şi toate 
astea le spune cu atîta pricepere şi lux de amănunte, 
de parcă ar descinde dintr-o familie de naturalişti care 
se ocupă cu împăiatul animalelor. Toţi galonatii ăştia 
se străduiesc să insufle dragostea de patrie folosind 
metode speciale, cum ar fi zbieretele şi dansul în jurul 
recrutilor, un dans războinic, amintind de sălbaticii 
din Africa, cînd se pregătesc să sacrifice o antilopă 
nevinovată sau să pună la frigare un misionar, prepa- 
rat pentru ospăț. Se înţelege de la sine că soldaţii 
nemți sînt scutiți de toate astea. Cînd plutonierul 
Sondernummer se referă la „Saubande” ! are el grijă 
să adauge repede şi „die tschechische” ?, pentru ca nu 
cumva, Doamne fereşte, nemţii să aibă impresia că se 
referă şi la ei şi să se simtă jigniti. În timpul acestor 
ceremonii, toți gradatii de la compania a unsprezecea 
holbează ochii furioşi, amintind de sărmanul cîine 
care din lăcomie înghite ciuperca muiată în clei, care 
îi rămîne în git şi n-o mai poate da afară. O dată, mi-a 
fost dat să ascult o conversaţie interesantă între ser- 
gentul Müller şi caporalul Althof, despre metodele 
care trebuie folosite în instruirea rezervistilor. În 


! Bandă de ticăloşi (germ.) 
2 Cehi (germ.). 
109 


această convorbire reveneau mereu, la fiecare clipă, 
cuvintele: ein Paar Ohrfeigen'. Credeam, la început, 
că se intimplase ceva între ei, că se destramă unitatea 
militară germană; dar m-am înşelat amarnic. Nu era 
vorba decît de bietii soldați. 

„Cînd un porc de ceh, îl sfătuia grav caporalul 
Althof pe sergentul Müller, nu învaţă nici după 
treizeci de «nieder»’ să stea drept ca o lumînare, apăi 
nu-i de ajuns să-i dai numai cîteva peste bot. Arde-i 
un pumn în burtă şi cu cealaltă mina trage-i capela 
peste urechi, spunîndu-i: «kehrt cuch»* şi cînd se 
întoarce îi scapi un picior în tirtita; şi să vezi pe urmă 
ce drept o să stea, şi ce-o să se mai bucure fähnrich* 
Dauerling.” 

— $i acum, scumpe prieten, trebuie să-ţi spun cite 
ceva despre Dauerling, continuă aspirantul. Recrutii 
de la compania a unsprezecea vorbesc despre el 
infricosati, cu spaima cu care ar povesti o batrinica 
părăsită undeva la o fermă în Vestul sălbatic, despre 
isprăvile unui faimos bandit mexican. Dauerling are o 
faimă de canibal din triburile de antropofagi austra- 
liene, care se mănîncă reciproc atunci cînd pică unii 
în mina altora. Drumul vieţii lui e teribil. De abia 
născut, dădaca s-a împiedicat cu el în braţe şi micuțul 
Konrad Dauerling a căzut în căpşor. I se mai vad şi 
astăzi pe cap semnele căderii. Craniul lui are, într-o 


10 pereche de palme (germ.) 
? Culcat (germ.). 

3 Stînga-mprejur (germ.) 

4 Grad în armata austriacă. 


110 


parte, o teşitură aidoma aceleia pe care ar lăsa-o o 
cometă ciocnindu-se de polul nord. Nimeni nu mai 
credea că are să iasă ceva de capul lui, chiar dacă are 
să reziste acestui şoc cerebral; numai tatăl băiatului, 
colonelul Dauerling, nu şi-a pierdut nădejdea, decla- 
rînd că toate se vor aranja, de vreme ce, cum e şi 
firesc, tînărul Dauerling, cînd va fi mare, va imbratisa 
cariera armelor. După o bătălie crîncenă cu cele patru 
clase inferioare de liceu, pe care le-a urmat în parti- 
cular, ajutat fiind de doi profesori, dintre care unul a 
incaruntit prea de timpuriu şi s-a timpit, iar al doilea, 
disperat, a vrut să se arunce din turnul bisericii Sfîntul 
Ştefan din Viena, tînărul Dauerling a ajuns la şcoala 
de cadeți din Hainsburg. Din fericire, la şcoala de 
cädeti nu se ţinea seama de educaţia anterioară, pe 
motiv că, în general, cultura nu prezintă nici un inte- 
res pentru ofiţerii activi din armata austriacă. Idealul 
militarului trebuie să fie numai jocul de-a soldaţii. 
Cultura are o înrîurire binefăcătoare asupra oame- 
nilor, le poate înnobila sufletele, şi de aşa ceva, în 
armată, nu-i nevoie. Cu cît ofiterimea e mai abruti- 
zată, cu atît mai bine pentru armată. 

Elevul Dauerling nu izbutea să ia o notă ca lumea 
nici măcar la materiile pe care, de bine de rău, ceilalți 
le stăpîneau. Chiar şi în şcoala aceea şi-au putut da 
seama cu toţii că tînărul Dauerling căzuse în cap cînd 
era mic. 

Răspunsurile sale la examen erau o dovadă eloc- 
venta a nenorocirii suferite; timpenia lor era atît de 
adîncă, încît erau privite ca modele de imbecilitate şi 


111 


aiureală, iar profesorii nu-l mai numeau decît „unser 
braver Trottel”. Prostia lui era atît de strălucită, încît 
indreptatea toate speranţele că peste cîteva decenii va 
ajunge la Academia Militară Tereziană sau la Mini- 
sterul de Război. 

Cînd a izbucnit războiul şi toţi tinerii cadeți au fost 
făcuţi „Făhnrichi”, în actele de avansare ale cadetilor 
de la Hainsburg s-a strecurat şi numele lui Konrad 
Dauerling. Şi aşa a ajuns, într-o bună zi, la regimentul 
91 infanterie. 

Aspirantul oftă, apoi continuă istorisirea: 

— În editura Ministerului de Război a apărut o 
carte intitulată Drill oder Erziehung!, în care Dauer- 
ling a citit că soldaţii trebuiesc ţinuţi sub teroare. 
Succesul instrucției depinde, cică, de gradul de te- 
roare. Şi în activitatea lui el a avut întotdeauna suc- 
ces. Soldaţii, ca să nu fie nevoiţi să-i asculte zbiere- 
tele, se prezentau cu grămada la vizita medicală. Din 
păcate însă şmecheria n-a prins. Fiecare soldat care se 
prezenta la vizită era pedepsit cu trei zile de carceră şi 
„verschărft”?. Ştii dumneata ce-i aia „verschărft”? 
Te goneşte toată ziua pe cîmpul de exerciţii şi, pe 
deasupra, noaptea te mai şi închide. Aşa se face că în 
compania lui Dauerling bolnavii au dispărut. Dauer- 
ling continuă să păstreze la exerciţii vocabularul de 
cazarmă, obişnuit, care începe cu cuvîntul porc şi se 
termină cu o ciudätenie zoologică: porc de cîine. În 
acelaşi timp, dumnealui e şi foarte liberal, lăsînd 


! Muştruială sau educaţie (germ.) 
2) : > 
Detentiune aspră (germ.). 


112 


soldaţilor libertatea de a hotărî. „Ce vrei, elefantule, 
două peste bot sau trei zile „verschărft?” Dacă alegea 
cineva „verschărft” mai primea pe deasupra şi doi 
pumni în nas, pe care Dauerling îi însoțea cu urma- 
toarea explicaţie: „Laşule, iti aperi rîtul? Ce-ai să faci 
cînd o începe să bubuie artileria grea?” 

Odată, după ce a spart ochiul unui recrut, 
dumnealui s-a explicat: „Pah, was fiir Geschichten 
mit einem Kerl, muss so wie so krepieren””. Asta a 
spus-o si feldmaresalul von Hâtzendorf?: „Die 
Soldaten miissen so wie so krepieren””. 

Metoda preferata si eficace a lui Dauerling este de 
a-1 aduna pe soldaţii cehi la conferintele sale, in care 
vorbeşte despre misiunea militară a Austriei, expri- 
mîndu-şi cu acest prilej şi principiile generale de edu- 
catie, începînd de la „manşete” şi terminînd cu 
spînzurătoarea şi împuşcarea. La începutul iernii, 
înainte de a intra în spital, aspirantii făceau instrucție 
alături de compania a unsprezecea. Într-o zi, în timpul 
repausului, Dauerling a ţinut recrutilor cehi următoa- 
rea cuvintare: 

„Știu — începu el — că sinteti nişte derbedei şi ca 
trebuie să vi se scoată din cap toate nebuniile. Cu 
ceha voastră nici la spînzurătoare n-ajungeti. 
Comandantul nostru suprem este neamt. Auziti? 


J Ei, ce atîtea poveşti pentru un soldat, oricum, tot trebuie să 
crape (germ.) 

? Konrad von Hotzendorf (1852—1925), şeful statului-major al 
armatelor austro-ungare din timpul primului razboi mondial. 

3 Soldaţii trebuie să crape oricum(germ.). 


113 


Himmellaudon, nieder!” 

Totul se rezumă la „nieder”. Şi cum stăteau aşa, 
întinşi pe burtă, Dauerling se plimbă prin faţa lor şi le 
tinu un discurs: 

— „Nieder” rămîne „nieder”, porcilor ; chiar dacă 
ar fi să vă rămînă oasele acolo în mocirlă. Aflaţi că 
„nieder” exista încă pe timpul vechii Rome. Pe atunci 
toată lumea se încorpora la 17 ani şi făcea militărie 
pînă la 60; în timp de război se stătea cîte treizeci de 
ani pe front, iar ostaşii nu se tolăneau ca porcii prin 
cazărmi. Şi pe vremea aceea exista în armată un 
comandament unic şi o limbă unică. Ce credeţi voi, că 
ofiţerii romani ar fi înghițit ca trupa să vorbească 
,etrurisch”'? Aşa că şi eu doresc ca toţi să räspundeti 
nemteste şi nu în limba voastră pocită. Vedeţi ce bine 
vă stă culcati în noroi; şi acum inchipuiti-va că unuia 
dintre voi nu i-ar mai place să zacă, şi s-ar ridica. Ce 
credeți că 1-aş face? I-as rupe gura pina la urechi, 
fiindcă asta ar însemna încălcarea ierarhiei, revoltă, 
împotrivire, contravenire la îndatorirea de bun soldat, 
încălcarea ordinii şi disciplinei, şi mai cu seamă 
dispreţ fata de regulament, ceea ce înseamnă că pe un 
asemenea om îl aşteaptă streangul şi „Verwirkung 
des Anspruches auf die Achtung der Standesge- 


nossen””. 


! Limba etruscă (germ.) 
i Aplicarea măsurilor cu privire la raporturile dintre ostaşii de 
acelaşi grad (germ.). 


114 


O clipă, aspirantul tăcu. Apoi reluă, după ce, de 
bună seamă, în această scurtă pauză îşi organizase in 
minte tema zugrăvirii atmosferei din cazarmă. 

— Povestea asta s-a întîmplat pe vremea coman- 
dantului Adamicek, un om complet apatic. Cînd era la 
biroul lui, privea de obicei undeva în gol, ca un nebun 
taciturn, iar faţa lui arăta, de parcă ar fi vrut să spună: 
„Muştelor, fiţi bune, devorati-ma”. Într-o bună zi a 
ieşit la raport un soldat din compania a unsprezecea 
pentru a se plînge că în seara anterioară fusese insul- 
tat, pe stradă, de fahnrich Dauerling, care-l făcuse 
„porc de ceh”. În civil, soldatul ăsta era legător de 
cărți şi tinea foarte mult la demnitatea națională. 

— Care va să zică, aşa stau lucrurile, începu co- 
mandantul Adamicek, cu vocea lui domoală — vor- 
bea întotdeauna încet. Aşa ţi-a spus aseară pe stradă? 
Trebuie să constatăm dacă aveai învoire să părăseşti 
cazarma. Abtreten! 

După un timp, Adamicek ordonă să fie chemat la el 
reclamantul: 

— S-a constatat, îi comunică pe acelaşi ton moale, 
că în ziua aceea ai avut învoire să lipseşti din cazarmă 
pînă la orele zece; şi de aceea nu vei fi pedepsit. 
Abtreten! 

Căpitanului ăstuia îi ieşise vorba că are simţul 
dreptăţii, dragul meu! De aceea l-au expediat pe front, 
iar în locul lui a venit maiorul Wenzel. Asta era cu 
adevărat omul satanei cînd era vorba de atitari sovine, 
aşa că într-o bună zi i-a astupat gura lui 
fähnrich 


IS 


Dauerling. Nevasta maiorului Wenzel e cehă şi se 
teme ca de dracu de certuri între diferitele 
naționalități. Cu ani în urmă, cînd era căpitan la 
Kutna Hora, s-a întîmplat odată la o beţie să injure 
chelnerul de la hotel, făcîndu-l ceh murdar. Trebuie 
să-ţi spun însă că, în societate, căpitanul Wenzel 
vorbea numai ceheşte, ca şi acasă, şi că băieţii lui 
învaţă la o şcoală cehă. Dar ce să-i faci, cuvîntul a 
căzut, gazeta locală a făcut, pe chestia asta, mare 
tărăboi, şi după cîteva zile un deputat a depus o 
interpelare în parlament, la Viena, în legătură cu 
purtarea căpitanului Wenzel fata de chelnerul de la 
hotel. Pe chestia asta, Wenzel a avut de îndurat mari 
neplăceri, pentru că tărăşenia s-a întîmplat tocmai în 
perioada cînd parlamentul discuta aprobarea 
bugetului militar, şi uite că deodată un căpitan betiv 
din Kutna Hora, pe nume Wenzel, vine sa incurce 
itele. 

Mai tîrziu Wenzel a aflat că toate necazurile i se 
trăgeau de la unul Zitko, Kadetstellvertreter' de la 
unităţile de aspiranti. El fusese cel care scrisese arti- 
colul la gazetă, pentru că el şi căpitanul Wenzel se 
duşmăneau de moarte, de cînd Zitko se apucase, într-o 
societate în care se afla şi căpitanul Wenzel, să filo- 
zofeze afirmînd că e de ajuns să cuprinzi cu ochii 
natura, să priveşti norii acoperind orizontul, să vezi 
munţii înältindu-se semet în zare, să asculti în pădure 
zgomotul cascadelor şi cîntecul păsărelelor; că este de 


1 rs ne 
Grad în armata austriacä. 


116 


ajuns să te gîndeşti la toate astea, pentru a-ți da 
seama ce înseamnă un căpitan fata de măreţia naturii. 
Un zero, ca orice Kadetstellvertreter. 

Si cum în ziua aceea domnii ofiţeri erau cu toţii 
bine afumati, căpitanul Wenzel a vrut să-l stilceasca 
în bătaie pe nenorocitul filozof Zitko. Duşmănia a 
luat proporţii din ce în ce mai mari şi căpitanul 
Wenzel nu scăpa nici un prilej să-l persecute pe Zitko, 
cu atît mai mult cu cît maxima cadetului s-a trans- 
format în zicala: „Ce e căpitanul Wenzel fata de mă- 
retia naturii?” despre care în Kutna Hora toată lumea 
ştia. 

— Am să-l fac pe netrebnicul ăsta să se sinucidă, 
spunea Wenzel. Dar Zitko părăsi cariera armelor şi-şi 
continuă studiile de filozofie. De atunci datează furia 
maiorului Wenzel împotriva tinerilor ofiţeri. Nici 
măcar locotenentii nu sînt apärati de furia lui. Aşa că 
ce să mai vorbim de cädeti şi aspiranti? 

— Îi strivesc ca pe nişte plosnite, spunea Wenzel, si 
vai de „făhnrichul” care ar scoate pe cineva la raport 
pentru te miri ce. Maiorul Wenzel ia în considerație 
numai vinile mari şi grave, cum ar fi, de pildă: să 
adormi cînd eşti de gardă lîngă poarta pulberăriei, sau 
să savirsesti ceva şi mai grav, ca, de pildă, să adormi 
sus pe zidul cazărmii Marinska cînd încerci să-l sari 
noaptea; să te laşi inhatat în timpul nopţii de patrula 
landwehrului sau a artileriei; pe scurt, cînd săvîrşeşti 
unul din păcatele care fac regimentul de ruşine. 


117 


— Pentru numele lui Cristos! l-am auzit odată 
urlînd pe sali; va să zică, pentru a treia oară l-a prins 
patrula Jandwehrului. La răcoare cu bestia, imediat! 
Dobitocul trebuie îndepărtat din cazarmă. Trimiteţi-l 
undeva la corvoadă, să care gunoi. Si nici nu s-a luat 
la bătaie cu ei! Halal ostaşi, tucälari! De mîncare 
nimic pînă poimiine; scoateti-i salteaua şi băgaţi-l la 
carceră, fără pătură, puşlamaua! 

Şi acum imagineazä-ti, scumpe prietene, că de cum 
a sosit dobitocul de Dauerling a scos la raportul 
batalionului pe un ostaş care, chipurile, nu l-ar fi 
salutat intenționat, în timp ce dumnealui, Dauerling, 
trecea prin piaţă, duminică după-amiază, în cupeu, în 
compania unei domnişoare! 

În ziua aceea, după cum povestesc subofiterii, ra- 
portul pe batalion a fost o adevărată descărcare de 
fulgere şi träsnete; furierul batalionului a rupt-o la 
fugă cu condica în mina, în timp ce maiorul Wenzel 
zbiera la Dauerling: 

— Să nu mai aud de porcării de astea, himmel- 
donnerwetter! Vă interzic! Ştii dumneata, domnule 
făhnrich, ce înseamnă raportul pe batalion? Raportul 
pe batalion nu este un schweinfest'! Cum putea să te 
vadă omul pe dumneata, cînd treceai prin piaţă in 
caleaşcă? Dumneata nu ştii că trebuie să-ți saluti 
superiorii pe care îi întîlneşti? Asta nu înseamnă de 
loc că soldatul trebuie să-şi sucească capul ca o cioară 
ca să-l descopere pe domnul făhnrich, care trece cu 
birja prin piaţă. Te rog, să taci! Raportul pe batalion 


! Festin cu prilejul tăierii porcului (germ.). 
118 


este o chestiune foarte serioasă. Dacă soldatul ţi-a 
declarat că nu te-a văzut, pentru că tocmai în clipa 
aceea mă saluta pe mine, care mă aflam pe corso, deci 
era cu fata spre mine, mă înţelegi, spre maiorul 
Wenzel, şi că nu putea deci să se uite înapoi spre 
vehiculul în care te aflai dumneata, eu cred că trebuie 
să-i dai crezare. Pe viitor, te-aş ruga să nu mă mai 
deranjezi cu asemenea fleacuri. 

— De atunci, Dauerling s-a schimbat, adăugă as- 
pirantul, căscînd. Ei şi-acum să dormim ca să fim 
odihniti pentru regimentsraport. Am vrut doar să-ţi 
arăt, în parte, cam cum se prezintă situaţia la regi- 
ment. Colonelul Schrâder nu-l înghite pe maiorul 
Wenzel. În general, colonelul e un tip ciudat. Căpita- 
nul Sagner, comandantul şcolii de aspiranti, vede în 
Schrâder adevăratul tip de ostaş, deşi nimic nu-l 
inspaiminta mai tare pe colonelul Schrôder decît gin- 
dul că ar putea fi trimis pe front. Sagner e un şmecher 
fără pereche şi, la fel cu Schrôder, nu-i înghite pe 
ofiţerii de rezervă. Obişnuieşte să-i numească civili 
puturoşi... La aspiranti se uită ca la nişte fiare sälba- 
tice, care trebuiesc transformate în maşini militare, 
pentru a li se agăța steluțe pe epoleti şi a fi expediati 
pe front spre a fi masacrați în locul ofiţerilor activi 
care trebuiesc păstraţi, cu grijă, de prăsilă. 

De altfel — continuă aspirantul, învelindu-se cu 
pătura — totul miroase în armată a putregai. Masele, 
îngrozite încă, nu şi-au revenit în fire. Acum mai 


119 


merg ele cu ochii închişi spre a fi masacrate şi, cînd 
vreunul e nimerit de un glonte, spune doar în şoaptă: 
„Mămico...” Nu există eroi dragul meu; există numai 
vite mînate la abator şi măcelari cuibäriti pe la statul- 
major. Dar pînă la urmă tot o să izbucnească revolta şi 
ce păruială frumoasă o să mai iasă... Pînă atunci, 
trăiască armata! Noapte bună! 

Aspirantul tăcu. Se suci un timp sub pătură, pînă 
ce-şi găsi locul, apoi întrebă: 

— Dormi, camarade? 

— Nu dorm — răspunse Svejk — mă gîndesc. 

— La ce te gindesti, camarade? 

— La marea medalie de argint pentru bärbätie, pe 
care a primit-o unul Mlicko, tîmplar de pe strada 
Vavrovâ, din Praga, pentru că a fost cel dintii soldat 
din regimentul lui căruia o grenadă i-a retezat 
piciorul, la începutul războiului. S-a invirtit de un 
picior de lemn, şi peste tot pe unde se ducea, începea 
să se fălească cu medalia lui, arătînd că e cel dintii 
invalid al regimentului. Într-o seară a venit şi el la 
cîrciuma ,,Apollo” din cartierul Vinohrady şi acolo 
s-a luat la ceartă cu nişte parlagii de la abator, care, 
pînă la urmă, i-au smuls piciorul de lemn şi l-au altoit 
cu el în cap. Cel care i-l smulsese nu ştia că era de 
lemn, aşa că de spaimă a leşinat. La circumscripţia de 
poliție i-au pus la loc piciorul, dar de atunci a prins 
atîta mînie pe marea medalie de argint pentru bărbă- 
tie, încît s-a dus s-o amaneteze la „Muntele de 
pietate”, unde l-au reținut cu medalie cu tot. A avut 
destule necazuri pe chestia asta. A fost judecat de un 


120 


fel de tribunal de onoare, anume făcut pentru invalizii 
de război, care l-a pedepsit cu ridicarea medaliei de 
argint, iar mai tîrziu chiar cu pierderea piciorului de 
lemn... 

— Cum aşa? 

— Foarte simplu. Într-o bună zi a venit la el acasă o 
comisie care i-a comunicat că nu e demn să poarte 
piciorul artificial, aşa că 1 l-au deşurubat şi pe aici le-a 
fost drumul, cu picior cu tot. Sau şi mai şi — continuă 
Svejk — e atunci cînd urmaşii vreunui căzut în război 
capătă pe neaşteptate o medalie, însoţită de un certifi- 
cat cu indicatia că le-a fost încredinţată că s-o agate 
undeva la loc de cinste. Pe strada Bozetech, din 
cartierul Visehrad, un părinte furios, care-şi pierduse 
băiatul pe front, crezînd că statul îşi bate joc de el, a 
agăţat medalia la privată. Un poliţist, care se folosea 
de aceeaşi privată, pe culoar, l-a denunţat pentru 
înaltă trădare, aşa că sărmanul a tras ponoasele. 

— Asta arată — replică aspirantul — că gloria e 
egală cu zero. Nu demult la Viena a apărut o carte 
intitulată Însemnările unui aspirant. În ea am dat de 
poezia asta grozavă, în traducere cehă: 


A fost odată un vajnic aspirant, 

El viata pentru patrie şi-a dat 

Si pilda sa a dat-o şi altora, bucuros, 
Cum pentru patrie să lupte curajos, 


Dar vai, iată-i trupul pe afet, 
Cu decorație, de căpitanu-i prinsă în piept, 


121 


Si rugi fierbinţi spre cer s-au înălțat 
Pentru acel ce pentru patrie viaţa şi-a dat. 


— Am impresia, spuse aspirantul după o scurtă 
întrerupere, că spiritul nostru militar e pe ducă; de 
aceea, dragă prietene, propun ca, în întunericul nopții, 
în tăcerea închisorii noastre, să cîntăm cîntecul tuna- 
rului Jaburko. Asta ridică moralul militar. Dar trebuie 
să urlăm, ca să se audă în toată cazarma Marianska. 
De aceea, aş fi de părere să ne aşezăm lîngă uşă. 

Aşa încît peste puţin timp, din arest se auziră nişte 
zbierete, că se cutremurau ferestrele pe coridor: 


91 lingă tun Stătea 

şi într-una-l încă... încă... 
şi lîngă tun statea 
şi-ntr-una-l încărca. 

Dar iată zboară un obuz 
şi-l lasă fără nici o mina, 
şi el tot calm stătea 
şi-ntr-una-l încă... încă... 
şi lîngă tun statea 
şi-ntr-una-l încărca. ” 


Din curte se auziră zgomote de paşi şi glasuri 
omeneşti. 

— Asta-i temnicierul, remarcă aspirantul — vine 
cu sublocotenentul Pelikan, care e azi de serviciu. E 
ofiţer de rezervă; mi-e bun prieten, îl cunosc de la 
asociaţia Ceska Beseda”. În civil e contabil la o 
societate de asigurări. De la ăsta ne invirtim de ţigări. 
Putem urla înainte, fără frică. 


122 


Si din nou se auzi: „Și lîngă tun stătea” etc. 

Cînd uşa se deschise, temnicerul, enervat de bună 
seamă de prezenţa ofițerului de serviciu, se rästi 
täios: 

— Hei, unde vă treziti? La menajerie?! 

— Pardon — răspunse aspirantul — aici e filiala 
orchestrei de la „Rudolfinum”, care dă un concert în 
folosul arestatilor. Tocmai s-a terminat primul număr 
din program: „Simfonia războiului”. 

— Ia lasati-va de fleacuri, interveni sublocotenen- 
tul Pelikan luînd o mină severă. Cred că stiti că 
începînd de la orele nouă trebuie să vă culcati şi să nu 
mai faceți gălăgie. Numărul dumneavoastră de con- 
cert se aude pînă în piaţă. 

— Raportez, domnule sublocotenent — replica 
aspirantul — că nu ne-am pregătit aşa cum se cuvine, 
şi dacă cumva vreo disonantä v-a... 

— Aşa face în fiecare seară, încercă temnicerul 
să-şi lovească duşmanul. Nu se poartă de loc ca un 
om inteligent! 

— Nu vă supăraţi, domnule sublocotenent, îi curmă 
vorba aspirantul, aş dori să vorbesc cu dumneavoastră 
între patru ochi. Temnicerul să iasă şi să aştepte în 
dosul uşii. 

Raminind singuri, aspirantul se adresă ofițerului pe 
un ton amical: 

— Haide, Franto, lasă-ne niscaiva ţigări. Sport? 
N-ai altele mai bune? Tu, ca sublocotenent... Pînă 


123 


una-alta, iti mulţumesc. Mai scoate şi cîteva chibri- 
turi... 

— Sport! repetă cu dispreţ aspirantul după plecarea 
ofițerului. Chiar în nenorocire omul trebuie să-şi păs- 
treze demnitatea. Tine, camarade, fumează de noapte 
bună. Miine ne aşteaptă judecata cea din urmă. 

Totuşi înainte de a adormi, aspirantul nu uită să mai 
cînte: 


„Văile şi munţii, stincile înalte, 
Mi-s prieteni dragi, 

Dar nimic pe lume nu poate să-mi dea 
Fata ce-am iubit.” 


Prezentîndu-l pe colonelul Schréder drept o bestie, 
aspirantul se înşelase, deoarece colonelul nu era cu 
totul lipsit de simţul dreptăţii care se manifesta, mai 
cu seamă după nopţile în care Schréder era satisfăcut 
de societatea în mijlocul căreia petrecuse în ajun, la 
restaurant. Şi cînd nu era satisfăcut? 

În timp ce aspirantul făcea o critică nimicitoare 
condiţiilor de viata din cazarmă, colonelul Schréder 
petrecea la cazino în compania ofiţerilor săi şi tocmai 
îl asculta pe locotenentul Kretschmann, înapoiat de 
curînd din Serbia cu o rană la picior (îl împunsese o 
vacă), povestind cum privise de la postul de stat- 
major, pe lîngă care fusese ataşat, atacul dezläntuit 
asupra poziţiilor sirbesti: 


124 


— Da... au ieşit din transee... Înaintează pe toată 
linia, pe o lungime de doi kilometri, se avîntă, trecînd 
peste rețeaua de sîrmă ghimpată, şi se năpustesc 
asupra inamicului. Grenadele de mînă la brîu, mästile, 
puştile petrecute peste umăr, gata să deschidă focul, 
gata să dea lovitura. Suiera gloantele... din toate par- 
tile. Cade un soldat, abia ieşit din transee; al doilea se 
prăbuşeşte peste o ridicătură de pămînt, un al treilea e 
doborît după cîţiva paşi, dar trupurile camarazilor se 
avîntă mereu înainte... Înainte, prin norul de praf şi 
fum. Inamicul tinteste în toate direcțiile, adăpostit în 
tranşee, în cazemate şi trage asupra noastră cu mitra- 
lierele. Şi iar cad soldaţii noştri. O grupă încearcă un 
asalt asupra postului de mitralieră inamic. E deci- 
mată... Dar camarazii atacă, mereu înainte... Uraaa! 
Cade un ofiţer. Nu se mai aud puştile infanteriei, se 
pregăteşte ceva îngrozitor. lar cade o grupă întreagă şi 
iar se aud pustile automate ale inamicului: ratatatata... 
Cade... lertaţi-mă... mai departe nu pot... sînt beat... 

Ofiţerul cu piciorul rănit de cornul vacii amuti şi 
rămase indobitocit, pe scaun. Colonelul Schréder 
zîmbi binevoitor şi se întoarse spre căpitanul Spiro, 
care lovise cu pumnul în masă, de parcă ar fi vrut să 
se certe cu cineva, şi repeta într-una vorbe fără şir, din 
care nu se putea desluşi absolut nimic. 

— Ginditi-va bine, domnilor. Avem sub arme ulani 
ai miliției austriece milițieni austrieci, armată terito- 
rială, vînători bosnieci, vînători austrieci, infanteristi 


125 


austrieci, infanterişti maghiari, puşcaşi imperiali ti- 
rolezi, infanterişti bosnieci, honvezi infanteriști, hu- 
sari unguri, miliţie călare, vînători călări, dragoni, 
ulani, artilerişti genişti, sanitari, trenuri de luptă, 
marinari. Intelegeti dumneavoastră? Şi Belgia? Prima 
şi a doua categorie formează armata operativă, a treia 
categorie este partea sedentară... 

Căpitanul Spiro lovi cu pumnul în masă: 

— Da! Armata teritorială are misiunea să asigure 
ordinea în ţară, pe timp de pace! 

În acest timp, un tînăr ofiţer se sträduia, depunind 
mult zel, să-l convingă pe colonel de severitatea sa, 
declarînd cu voce puternică vecinului său: 

— Tuberculoşii trebuiesc trimişi pe front; asta le 
face bine şi apoi e de preferat să cadă bolnavii decît 
cei sănătoşi. 

Colonelul surîse, dar deodată se întunecă la faţă şi, 
întorcîndu-se către maiorul Wenzel, spuse: 

— Am impresia că locotenentul-major Luka’ ne 
ocoleste. De cînd a sosit, nu l-am văzut niciodată în 
mijlocul nostru. 

— Dumnealui scrie poezioare, remarcă cu ironie 
căpitanul Sagner. Nici n-a sosit bine că s-a şi îndră- 
gostit de doamna inginer Schreiter, pe care a cunos- 
cut-o la teatru. 

Colonelul privi posomorit drept înainte: 

— Se spune că ştie să cînte cuplete, adevărat? 

— Încă din şcoala de cädeti ne distra cu cuplete, 
răspunse căpitanul Sagner. Şi mai ştia şi o mulțime de 
anecdote cu mult haz, de ti-era mai mare dragul să le 


126 


asculti; zău dacă-l înţeleg de ce nu mai vine printre 
noi. 

Colonelul dădu întristat din cap: 

— Da, da. Astăzi nu mai există adevărată cama- 
raderie, îmi amintesc că, înainte vreme, fiecare dintre 
noi, ofiţerii, ne străduiam să contribuim cu ceva la 
distracţia de la cazino. Îmi aduc aminte, de pildă, că 
odată un locotenent, Dankl, s-a despuiat pina la piele, 
s-a întins pe duşumea, şi-a înfipt în dos o coadă de 
scrumbie, şi ne-a prezentat „sirena mării”. Un altul, 
locotenentul Schleisner, ştia să ciulească urechile şi să 
necheze ca un armăsar, să imite la perfectie mieunatul 
pisicilor şi zumzetul bondarului. Îmi aduc aminte şi 
de căpitanul Skoday. Ori de cîte ori îi ceream, aducea 
fete la cazino; erau trei surori pe care le dresase ca pe 
nişte cîini. Le urca pe masă si ele se despuiau în fata 
noastră, dansau în ritmul muzicii. Era o melodie 
scurtă şi cinste lui: capelmaistrul era la înălțime. Ehei, 
şi să fi văzut ce făcea cu ele pe canapea!... Odată a 
poruncit să se aducă o cadă cu apă caldă în mijlocul 
salonului, iar noi, pe rînd, unul după altul, a trebuit să 
ne scăldăm cu fetiţele acelea, şi el ne fotografia. 

Şi ce pariuri făceam în cadă, continuă el plescăind 
din limbă libidinos şi agitîndu-se pe scaun. Dar azi? 
Asta-i distracție? Cupletistul nici nu vine printre noi. 
Iar tinerii ofiţeri de astăzi nici măcar să bea nu ştiu. 
Nu-s încă orele douăsprezece şi, după cum bine 
vedeţi, cinci zac sub masă, beti turtă. Au fost timpuri 
cînd stăteam în local cîte două zile, şi cu cît beam mai 


127 


ult, cu atît eram mai treji, şi turnam în noi fără 
încetare bere, vin, lichioruri. Astăzi nu mai există 
adevăratul spirit militar. Dracu ştie care o fi cauza. 
Nici o vorbă de duh; numai şi numai poveşti fără cap 
şi fără coadă. Ascultati numai, cum vorbesc cei din 
capătul mesei despre America. Fiţi atenţi. 

De la celălalt capăt al mesei se auzea o voce 
stridentă, care striga: 

— America nu poate intra în război. Americanii şi 
englezii sînt la cuțite. America nu e pregătită de 
război. 

Colonelul Schréder oftă adînc şi remarcă: 

— Asta-i pălăvrăgeala ofiţerilor de rezervă. Nu 
putea să-i ia dracul înainte de a ajunge aici? Pînă ieri, 
oamenii ăştia mai erau contopisti pe undeva la vreo 
bancă, sau făceau cornete şi vindeau mirodenii, sare 
de lămîie şi cremă de ghete, sau povesteau copiilor la 
şcoală că foamea îi goneşte pe lupi din pădure; iar 
astăzi, dumnealor ar vrea să fie pe picior de egalitate 
cu ofiţerii activi, să înţeleagă totul şi să-şi bage nasul 
în toate. Şi cînd avem ofiţeri activi cum este loco- 
tenentul-major Lukâ5, dumnealui nici nu catadicseste 
să vie printre noi. 

Colonelul plecă acasă prost dispus. A doua zi di- 
mineatä, cînd se trezi, se întunecă şi mai rău. În 
gazeta pe care o citea in pat, intilnise la ştirile de pe 
front de cîteva ori aceeaşi frază, în care se preciza că 
„oştile noastre au fost retrase pe poziţii dinainte 
pregătite”. Apuseseră zilele „de glorie” ale armatei 


128 


ustriece, care semănau ca două picături de apă cu 
zilele de la Sabace. 

Sub această impresie porni colonelul Schréder, la 
orele zece dimineaţa, spre acea faimoasă ceremonie 
pe care, poate pe bună dreptate, aspirantul o numise 
judecata din urmă. 

Svejk şi aspirantul stăteau aliniati în curtea ca- 
zărmii ŞI-l aşteptau să sosească. Erau adunaţi sub- 
ofițeri, ofiţeri de serviciu, aghiotantul regimentului, 
sergentul furier de la cancelaria regimentului, cu 
actele invinuitilor, pe care îi aştepta securea grea a 
Justiţiei — regimentsraport. 

În sfârşit, colonelul îşi făcu apariţia, posomorit, 
însoțit de căpitanul Sagner de la şcoala de aspiranti. 
Bătea nervos cu cravasa în carimbul cizmelor. 

După ce primi raportul, trecu de cîteva ori, fără să 
scoată o vorbă, prin preajma lui Svejk şi a aspi- 
rantului, care făceau „rechtsschaut”, sau „links- 
schaut” ?, după direcţia din care apărea colonelul. O 
făceau cu atîta conştiinciozitate, încît ar fi putut foarte 
bine să rămînă cu gîturile sucite, dat fiind că nervoasa 
plimbare a colonelului a durat destul de mult. 

În sfîrşit, colonelul se opri în fata aspirantului, care 
raportă: 

— Sînt aspirantul... 

— Ştiu, 1-0 reteză scurt colonelul. Capul räutätilor 
în şcoala de aspiranti... Cu ce vă ocupați în civil? 


1 Capul la dreapta (germ.). 
À Capul la stînga (germ.) 


129 


Aha! Studiati filozofia clasică? Aşadar, un inte- 
lectual depravat... 

Domnule căpitan — strigă către Sagner — adună, 
te rog, toată şcoala de aspiranti. Bineînţeles — 
continuă el apoi, adresîndu-se din nou învinuitului — 
domnişorul face parte din tagma studenţilor în fil- 
ozofie, cu care noi trebuie să ne murdărim mîinile 
aici. Kehrt euch! Nici nu mă îndoiam: faldurile 
mantalei în dezordine arată, de parcă acum ar fi venit 
de la fete, sau s-ar fi tăvălit prin bordel. Stai, 
bäietasule, că te învăţ eu... 

Elevii şcolii de aspiranti intrară în curtea regi- 
mentului. 

— În careu! ordonă colonelul, şi elevii se încolo- 
nara într-un careu strîns, in jurul impricinatilor şi al 
colonelului. 

— Ja uitati-vä la omul ăsta, începu el să zbiere, 
arătînd cu cravaşa spre aspirant. Betivul ăsta a băut 
cinstea voastră de aspiranti, în care trebuie să fie 
educate cadrele de ofiţeri fruntaşi, care să conducă 
trupele spre glorie, pe cîmpul de bătălie. Dar vă în- 
treb, unde ar fi în stare să-şi conducă oamenii acest 
betivan? Dintr-o cîrciumä în alta. Ar bea, cu nerusi- 
nare, toată ratia de rom a ostaşilor... Poţi să spui ceva 
în apărarea dumitale? Nu poţi. Uitaţi-vă la el. Nu-i în 
stare să spună ceva nici măcar pentru propria lui 
apărare, şi în civil studiază filozofia clasică. Într-ade- 
văr, ce-i drept, un caz clasic. 

Colonelul rosti ultimele cuvinte rar şi apăsat, cu 
tilc, şi după ce scuipă dispretuitor, relua: 


130 


— Un filozof clasic, care în stare de beţie se leagă 
noaptea de ofiţeri, smulgindu-le chipiul de pe cap. 
Mensch!" Norocul dumitale că n-a fost vorba decît de 
un ofițer de artilerie! 

În aceste cuvinte era concentrată toată ura pe care 
cei de la 91 infanterie o nutreau fata de regimentul de 
artilerie din Budéjovice. Vai şi amar de artileristul 
care pica noaptea în mîinile patrulei regimentului 91, 
sau viceversa. Această ură grozavă, neîmpăcată, 
transmisă din contingent în contingent, se concretiza 
prin răzbunări sîngeroase, sub formă de vendeta, fiind 
alimentată de ambele parti de traditionalele povestiri 
despre artileriştii aruncaţi în Vltava de către infan- 
terişti, şi viceversa, despre încăierările de la „Port- 
Arthur”, de la ,,Trandafirul” şi de pe alte multe 
localuri de petrecere din metropola Cehiei de miazazi. 

— Nu încape îndoială — continuă colonelul — ca 
o asemenea faptă trebuie pedepsită exemplar; omul 
ăsta trebuie eliminat din şcoala de aspiranti şi nimicit 
din punct de vedere moral. Avem, slavă Domnului, 
destui intelectuali din ăştia în armată. Furier! 

Furierul de la cancelaria regimentului se apropie 
grav, cu dosarele şi cu un creion în mînă. 

În curte domnea o tăcere care semăna cu liniştea 
mormintala care se aşterne în sala tribunalului, în 
clipa cînd preşedintele se pregăteşte să rostească: 
„Ascultaţi sentinţa!” 

Cu o astfel de voce solemnă rosti colonelul sentinţa: 

— Aspirantul Marek se condamnă la douăzeci şi 


1 Omule! (Germ.) 


131 


una de zile verschărft; iar după ispăşirea pedepsei se 
va trimite la bucătărie să curețe cartofi. 

Apoi, întorcîndu-se spre elevii şcolii de aspiranti, le 
ordonă încolonarea şi plecarea. Elevii se încolonară 
repede în rînduri de cîte patru şi o porniră în marş. 

Cu acest prilej, colonelul atrase serios atenția 
căpitanului că elevii nu băteau bine talpa, şi-i ordonă 
să facă cu ei după-amiază o jumătate de oră de marş. 

— Trebuie să zbirniie, domnule căpitan. O clipă, te 
rog, mai aveam ceva să vă spun; era cit pe ce să uit: 
întreaga şcoală rămîne consemnată în cazarmă timp 
de cinci zile, ca să nu-l uite niciodată pe fostul lor 
coleg, pe acest derbedeu care se numeşte Marek. 

În acest timp, derbedeul de Marek, care stătea 
alături de Svejk, privea drept înainte, foarte satisfăcut. 
Chilipir mai mare pentru el, nici că se putea. Hotarit, 
medita el, e de o mie de ori mai bine să cureti cartofi 
la bucătărie, să rotunjeşti găluşte şi să cureti oase, 
decît să zbieri cît te tin bojocii, sub focul vijelios al 
inamicului: Einzelanfallen! Bajonet auf! 

Terminînd convorbirea cu căpitanul Sagner, colo- 
nelul Schréder se întoarse spre Svejk, se opri în fata 
lui şi se uită la el, mult şi stăruitor. În clipa aceea, 
chipul lui Svejk se prezenta în toată splendoarea lui: 
fata-i zimbitoare, încadrată de urechile mari iesite de 
sub capela îndesată, exprima siguranță de sine şi 
totală nevinovăție. Ochii lui păreau că întreabă: „Nu 


132 


vă supăraţi, am făcut vreun rău? Sînt eu vinovat cu 
ceva?” 

Iar colonelul sintetiză toate observaţiile sale într-o 
singură întrebare pe care o adresă furierului: 

— Idiot? 

— Cu respect vä raportez, domnule oberst, idiot, 
răspunse Svejk în locul furierului. 

Colonelul Schréder făcu un semn aghiotantului şi 
se retraseră amindoi într-o parte. Apoi îl chemă pe 
furier şi cercetară împreună dosarul lui Svejk. 

— Aha, spuse în cele din urmă colonelul; care va 
să zică, ăsta e faimoasa ordonanţă a locotenentului- 
major Lukâs, pe care, după cum reiese din raportul 
lui, a pierdut-o la Tâbor. Cred că domnii ofiţeri ar 
face bine să se ocupe personal de educația ordonan- 
telor. Dacă domnul locotenent-major Luka a ştiut 
să-şi aleagă ca ordonanţă un idiot atît de notoriu, 
n-are decît să se frece pe cap cu el. Are destul timp 
liber pentru că tot nu iese nicăieri. Nu-i aşa că nici 
dumneata nu l-ai văzut vreodată în societatea noastră? 
Aşa e? Ei bine, atunci nu încape nici o îndoială ca are 
destulă vreme să-şi strunească ordonanța. 

Colonelul se apropie de Svejk şi, privindu-i o clipă 
chipul candid, îi spuse: 

— Vita incaltata! Ai să faci trei zile „verschărft” si, 
după ce ispăşeşti pedeapsa, te prezinti la locotenentul- 
major Luka’. 

Asa se făcu că Svejk se întâlni din nou cu aspirantul 
în arestul regimentului, iar locotenentul-major Lukas 


133 


avu o nespusă bucurie, cînd colonelul îl pofti la el 
spre a-i comunica următoarele: 

— Domnule locotenent-major, după cîte ştiu, cu o 
săptămînă în urmă, îndată după sosirea dumnea- 
voastră la regiment, mi-ati înaintat un raport în care 
cereati să vi se dea o ordonanţă, întrucît ordonanța pe 
care ati avut-o s-a pierdut în gara Tabor. Dat fiind că 
s-a înapoiat... 

— Domnule colonel... se auzi glasul rugător al 
locotenentului-major Lukas. 

— Am hotărît, continuă apăsat colonelul, să-l bag 
la arest trei zile, iar după aceea vi-l înapoiez... 

Copleşit, locotenentul-major. Lukâ3 părăsi cance- 
laria. 


* 


În cele trei zile petrecute în toväräsia aspirantului 
Marek, Svejk se distră de minune. În fiecare seară 
organizau manifestări patriotice. 

În fiecare noapte, din întunericul închisorii se auzea 
răsunînd imnul imperial Gott erhalte unser Kaiser!, 
cintecul Prinz Eugen, der edle Ritter’ şi o serie 
întreagă de alte cîntece ostăşeşti. Ori de cite ori venea 
temnicerul să-i astimpere, era intimpinat cu următorul 
cuplet: 


» Batrinul nostru temnicier, 
Nu are loc de veci în cer. 


! Ocroteşte-l, Doamne, pe împăratul nostru. (germ ). 
4 Prinţul Eugen, nobilul cavaler (germ.). 


134 


Stiut fiind că locul lui 

E tocma-n iadul dracului. 
Chiar necuratul îl va duce, 
Cu teleguta — să-l usuce. 
S-apoi, tăind din el surcele 
Pe draci va încălzi cu ele.” 


lar pe perete, deasupra lavitei, aspirantul desenă 
portretul temnicerului, sub care scrisese textul unui 
cîntec vechi: 


Cînd la Praga mă duceam cîrnati sa cer 
Pe şosea un măscărici am întilnit... 

Nu era el măscărici, ci temnicer; 

Mă musca, dacă la timp n-aş fi fugit.” 


Si în timp ce arestatii se distrau in fel şi chip, 
intaritind temnicerul, asa cum se intarita la Sevilla 
taurii de Andaluzia cu basmaua rosie, locotenentul- 
major LukaS aştepta cu nelinişte reîntoarcerea lui 
Svejk care să-l anunţe că reintră în serviciul lui. 


135 


III 


PATANIILE LUI SVEJK LA KIRALYHID 


Regimentul 91 infanterie a fost transferat la Most 
pe Litava-Kirâlyhid. 

După trei zile de arest, numai cu trei ore înainte de 
a fi pus în libertate, Svejk şi teteristul au fost duşi la 
postul de gardă şi de acolo transportaţi la gară, sub 
escortă. 

— De mult ştiam — îi spuse pe drum aspirantului 
— că vom fi transferați în Ungaria. Acolo se vor 
forma batalioanele de marş, soldaţii vor face exerciţii 
de tragere în cîmp, se vor părui cu maghiarii şi pe 
urmă vom pleca voioşi mai departe, în Carpaţi. Aici, 
la Budéjovice, vor trimite, în locul nostru, o garni- 
zoană ungurească, şi uite-aşa se vor amesteca rasele. 
Există de altfel o teorie care susţine că cel mai bun 
mijloc împotriva degenerării e siluirea fetelor apar- 
tinind altei naţiuni. Treaba asta au făcut-o suedezii şi 
spaniolii în timpul războiului de treizeci de ani, 
francezii, pe vremea lui Napoleon — şi acum în re- 
giunea Budéjovice o vor face maghiarii şi sînt sigur 


136 


că nici nu vor trebui să recurgă la o siluire brutală. Pe 
măsură ce trece timpul, toate se aranjează cu bi- 
nişorul. După părerea mea, nu va fi vorba decît de o 
simplă schimbare. Soldatul ceh se va culca cu fetiş- 
canele maghiare, sărmanele noastre fetiţe vor strînge 
la pieptul lor pe soldaţii honvedului maghiar, iar peste 
cîteva veacuri antropologii se vor întreba surprinşi 
cum se face că pe malurile rîului Malsa au apărut 
oameni cu pometii obrajilor proeminenți. 

— În general, remarcă Svejk, felul ăsta de im- 
perecheri e foarte interesant. La Praga, cunosc un 
chelner negru, pe nume Cristian. Tatăl lui a fost regele 
Abisiniei. Regele ăsta s-a prezentat cîndva, ca număr 
de atracţie, la un circ din Praga, la Stvanice. Aici s-a 
îndrăgostit de el o profesoară care scria poezioare 
despre ciobani şi despre piriiasele din pădure, în 
revista Lady. Dumneaei s-a dus cu el la hotel unde au 
păcătuit — cum se spune în Sfinta Scriptura — şi 
grozav s-a minunat cînd a născut un băiat cu totul şi 
cu lotul alb. Da să vezi că, după paisprezece zile, 
bäietasul a început să se bronzeze. Arămiu, arämiu, 
dar peste o lună a prins a se înnegri. Peste o jumătate 
de an s-a făcut tuciuriu ca taică-său — regele Abisi- 
niei. L-au dus la clinica dermatologică să-l decolo- 
reze, dar acolo au spus că pielea e veritabilă, neagră- 
tuciurie şi că nu-i nimic de făcut. Aşa de rău îşi pier- 
duse capul maică-sa că a început să ceară pe la toate 
revistele reţete şi sfaturi împotriva negrelei, că pînă la 
urmă au umflat-o şi au dus-o la balamucul Katerina. 
Pe micuțul negru l-au dat la orfelinat unde se distrau 


137 


de minune pe seama lui. Mai tîrziu s-a făcut chelner şi 
dansator prin cafenelele de noapte. Astăzi, de pe urma 
lui se nasc mulatri cehi cu mare succes la dame şi 
care nu mai sînt aşa de vopsiți ca el. Un student în 
medicină, care venea pe la cîrciumă „La Potirul”, ne-a 
povestit odată că socoteala nu-i chiar atît de simplă. O 
corcitură de asta plodeşte alte corcituri şi la urmă 
ajung să nu se mai deosebească de albi. Pe neaşteptate, 
însă, într-o generație oarecare apare iarăşi un negru. 
Închipuiti-vä nenorocirea. Dumneata te însori cu o 
domnişoară. Bine. Javra e albă; albă de tot; şi deo- 
dată, pe nepusă masă, naşte un negru. $i dacă 
cumva, cu nouă luni în urmă, o fi fost la „„Variete” să 
vadă întrecerile atletice la care a concurat şi vreun 
negru, de bună seamă că treaba asta te cam pune pe 
gînduri. 

— Cazul negrului dumitale Cristian, spuse aspi- 
rantul, trebuie privit şi din punctul de vedere al 
războiului. Să zicem că pe negrul ăsta îl încorpo- 
rează. Bun! E praghez şi ţine deci de regimentul 28. 
Cred că ai auzit că regimentul 28 a trecut la ruşi. Ce 
zici? Ce-ar spune ruşii dacă ar lua prizonier şi pe 
negrul Cristian? Ziarele ruseşti ar scrie, cu siguranţă, 
că Austria împinge în război trupele sale coloniale, pe 
care nu le are, şi că a ajuns să folosească rezervele de 
negri. 

— Se spunea totuşi, interveni Svejk, că Austria are 
o colonie undeva, la miazănoapte. O ţară care se 
cheamă Tara lui Franz Josef... 


138 


— Măi băieţi, lăsaţi chestiile astea, le atrase atenția 
un soldat din escortă. Nu-i cuminte să vorbeşti astăzi 
despre o ţară a împăratului Franz Josef. Nu mai 
pomeniti nici un nume... Aţi face mai bine dacă... 

— N-ai decît să te uiţi pe hartă — îi tăie vorba 
aspirantul — şi ai să vezi că într-adevăr există ţara 
celui mai milostiv monarh al nostru, ţara lui Franz 
Josef. După datele statistice nu se găsesc în ea decît 
sloiuri care sînt aduse în tara cu spărgătoarele de 
gheaţă, apartinind întreprinderilor frigorifice din 
Praga. Această industrie este foarte pretuita şi res- 
pectată pînă şi în străinătate, fiind o întreprindere 
rentabilă, dar în acelaşi timp şi primejdioasă. Pri- 
mejdia cea mai mare e atunci cînd gheaţa este trans- 
portată din ţara împăratului Franz Josef prin cercul 
polar. Vă dati seama de primejdie? 

Soldatul din escortă mormăi ceva nedesluşit, iar 
caporalul se apropie să audă mai bine expunerea 
aspirantului, care continuă cu toată seriozitatea: 

— Această singură colonie a Austriei poate apro- 
viziona cu gheaţă întreaga Europă, şi de aceea este un 
factor de mare importanță în economia naţională. 
Bineînţeles, colonizarea merge destul de încet, pentru 
că unii din colonişti nu se prezintă, iar alții mor 
inghetati. Nu-i mai putin adevărat că prin schimbarea 
condiţiilor climaterice, lucru de care sînt direct inte- 
resate Ministerul Comerţului şi Ministerul de Externe, 
sînt speranţe ca uriaşele suprafeţe de gheaţă să fie 
exploatate aşa cum se cuvine. În plus, vor fi constru- 
ite cîteva hoteluri mari, care vor atrage mulțime de 


139 


turişti. Bineînţeles că trebuiesc întreprinse lucrări de 
amenajare a drumurilor şi potecilor printre munţii de 
gheaţă, trebuiesc desenate indicatoarele turistice. Sin- 
gura piedică, care îngreunează munca organelor 
noastre locale, sînt eschimosii... Dumnealor nu vor, 
nici în ruptul capului, să înveţe limba germană, adă- 
ugă aspirantul, în timp ce caporalul era numai urechi. 

Caporalul era activ. Ca civil fusese argat. Era timpit 
şi brutal, înfuleca tot ce-i cădea sub nas şi idealul său 
în viaţă era să aibă ciorba asigurată. 

— Ministerul învăţămîntului, domnule caporal, a 
construit, pentru ei, o şcoală cu preţul unor uriaşe 
cheltuieli băneşti şi sacrificii omeneşti. Cinci arhitecţi 
au murit de frig... 

— Zidarii au scăpat, îl întrerupse Svejk. S-au în- 
cälzit cu focul din lulele. 

— Dar nu toţi, reluă teteristul. Doi din ei au avut 
ghinion şi, uitînd să mai tragă din lulea, lulelele s-au 
stins şi au trebuit să-i îngroape în gheaţă. Pînă la urmă 
însă şcoala tot a fost înălțată, din cărămizi de gheaţă 
şi beton armat, o combinaţie foarte rezistentă. Dar 
eschimoşii au făcut în jurul şcolii un foc cu lemnele 
adunate de la vapoarele comerciale naufragiate printre 
ghețari, şi şi-au atins scopul. Gheaţa pe care fusese 
construită clădirea s-a topit, şi întreaga şcoală, cu 
director cu tot şi cu reprezentantul guvernului care 
trebuia să asiste a doua zi la sfeştanie, s-a prăbuşit 
în mare. Nu s-a mai putut auzi decît strigătul re- 
prezentantului guvernului, ajuns în apă pînă la git: 


140 


„Gott strafe England”. Acuma, cu siguranță că 
vor trimite trupe care să-i pună la respect pe 
eschimoşi. Nu încape îndoială că războiul cu ei va fi 
foarte greu. Armatele noastre vor avea de furcă, mai 
ales cu ursii polari dresați de eschimosi. 

— Asta ne-ar mai lipsi acum, observă cu intelep- 
ciune caporalul. Parcă n-ar fi destule invenţii de 
război. Să luăm, spre pildă, măştile de gaze. O tragi 
pe cap şi esti gata otrăvit; aşa ne spuneau la ,, Unter- 
offizierschule””. 

— Asta-i numai aşa, ca să ne sperie, interveni 
Svejk. Soldatul nu trebuie să se teamă de nimic pe 
lumea asta. Chiar dacă, în luptă, ai cădea să zicem 
într-o latrină, te lingi frumusel cu limba şi te avinti 
mai departe la atac; iar cu gazele otrăvitoare ne-am 
obişnuit cu toţii în cazarmă cînd ni se da pîine proas- 
pătă şi mazăre cu hrişcă. Am auzit însă că ruşii au 
descoperit acum ceva grozav împotriva gradatilor. 

— Cred că e vorba de nişte curenţi electrici spe- 
ciali, completă teteristul, care se pun în legătură cu 
stelutele de pe guler făcîndu-le să explodeze pentru că 
sînt din celuloid. Asta-i o nouă nenorocire pe capul 
nostru... 

Cu toate că venea de la oi, caporalul pricepu în cele 
din urmă că cei doi îşi băteau joc de el şi plecă de 
lîngă ei în fruntea escortei. 

De altfel se apropiau de gară, unde populaţia ora- 
şului Budéjovice aştepta să-şi ia rămas bun de la 


! Dumnezeu să pedepsească Anglia (germ.). 
Ş Şcoala de subofiteri (germ.) 


141 


regimentul ei. E drept că această despărţire nu avea 
un caracter oficial, dar piaţa din faţa gării era plină de 
oamenii care aşteptau sosirea ostaşilor. 

Interesul lui Svejk se concentră asupra mulţimii. 
Şi aşa cum se întîmplă mai întotdeauna, şi de data 
asta s-a întîmplat ca bravii soldaţi să vină în urmă, iar 
cei escortati sub baionete să sosească cei dintii. Bravii 
soldaţi vor fi înghesuiți mai tîrziu în vagoanele de 
vite, în timp ce Svejk şi aspirantul vor fi instalaţi 
într-un vagon special, anume pentru arestaţi, care, la 
trenurile militare, era ataşat de obicei la vagonul 
comandantului. Într-un astfel de vagon pentru arestaţi, 
locuri cîte pofteşti. 

Svejk nu se putu stăpîni să nu strige către mulţime 
„Nazdar!”" şi să nu fluture capela. La această ieşire 
entuziastă a lui Svejk, mulţimea răspunse printr-un 
puternic ,, Nazdar” care se răspîndi mai departe, ecoul 
împrăştiindu-se în fata gării, unde cei aflaţi departe de 
locul cu pricina începură să-şi spună: „Vin! Vin!” 

Caporalul escortei se pierdu cu firea şi zbieră la 
Svejk să-şi ţină gura. Dar chemarea se răspîndea ca 
un nahlap. Jandarmii împingeau mulțimea silind-o să 
deschidă drum escortei, în timp ce oamenii nu 
conteneau să strige cit îi ţineau plămînii: „Nazdar!”, 
fluturîndu-şi sepcile şi palariile. 

Era o manifestaţie în toată puterea cuvîntului. La 
ferestrele hotelului din faţa gării, nişte femei fluturau 
din batiste şi strigau: ,,Heil!” „Nazdar-ul” se ames- 
tecă şi cu un „heil” din rîndurile mulţimii, iar un 


! Salut (ceha) 
142 


entuziast care profită de acest prilej ca să strige: 
„Nieder mit den Serben”" fu stilcit în bătaie şi călcat 
niţel în picioare, chipurile într-o busculadă nein- 
tentionata. 

Ca o scinteie electrică se raspindea mai departe 
zvonul: ,,Vin!” 

Si escorta inainta, in timp ce Svejk, dintre baionete, 
facea binevoitor din mina catre multime, iar teteristul 
saluta grav, cu mina la chipiu. 

Ajunşi în cele din urmă la gară, se indreptara spre 
trenul militar care le fusese indicat. Acolo îi aştepta 
fanfara „Asociaţiei de tir” al cărei capelmaistru, nău- 
cit de această neaşteptată manifestaţie, era gata-gata 
să intoneze Gott erhalte unser Kaiser. Din fericire, la 
momentul oportun, îşi făcu apariția, cu gambeta 
neagră pe cap, oberfeldkuratul Lacina de la divizia a 
7-a de cavalerie şi începu să facă puţină ordine. 

Apariția părintelui poate fi explicată foarte simplu. 
Oberfeldkuratul Lacina, spaima popotelor ofiteresti, 
veşnic nesătul, mîncău şi hulpav, sosise de cu seară la 
Budéjovice, din întîmplare, ca să participe la mica 
agapă de adio a ofiţerilor care plecau cu regimentul. 
Mincase şi băuse cît zece şi într-o stare de îndoielnică 
luciditate se duse la popotă să mai cerşească de la 
bucătari niscaiva resturi de mîncare. Înfulecase şi 
acolo cantităţi respectabile de găluşte cu sos, devorase 
carnea de pe oase ca o pisică sălbatică şi, în cele din 
urmă, descoperind o sticlă de rom, o trase gilgiind pe 
gît. Spre seară se întoarse să-şi ia rămas bun, aco- 


! Jos cu sirbii (germ.). 
143 


perindu-se încă o dată de glorie, printr-o nouă beţie. 
Avea în această privință o experiență bogată. La 
divizia a 7-a de cavalerie, ofiţerii trebuiau să-i plă- 
tească întotdeauna consumatia. 

Dimineaţa i se năzări că e de datoria lui să facă 
ordine, la plecarea primelor eşaloane ale regimentu- 
lui. De aceea trecu în revistă mulţimea, iar la gară 
făcu atîta zarvă, încît ofiţerii însărcinaţi cu organi- 
zarea plecării se închiseră în biroul şefului de gară, ca 
să nu dea peste ei. 

lată cum şi-a putut face apariția la momentul 
potrivit, în faţa gării, pentru a smulge bagheta din 
mina şefului de fanfară care voia să dirijeze: „Gott 
erhalte unser Kaiser”. 

— Halt, strigă el. Nu incepeti, pînă nu vă fac eu 
semn. Si acum pe loc repaus, pînă revin. 

Intră în gară şi se luă după escorta pe care o opri cu 
acelaşi: Halt! 

— Încotro? îl întrebă cu asprime pe caporal, care 
nu mai ştia ce să facă. 

În locul lui răspunse, cu voce blajină, Svejk. 

— Sîntem duşi la Bruck; dacă domnul oberfeld- 
kurat doreşte, poate merge cu noi. 

— Asta am să şi fac, declară părintele şi, întor- 
cîndu-se spre escortă, adăugă: Cine spune că nu pot să 
merg? Vorwärts! Marsch!' 

Cînd se văzu în vagonul arestatilor, preotul de 
campanie se întinse pe banchetă. Inimosul Svejk îşi 
scoase mantaua şi o puse sub capul părintelui Lacina, 


! Înainte marş! (germ.). 


144 


ceea ce făcu pe aspirant să-i şoptească la ureche 
caporalului, inspaimintat: 

— Trebuie să avem grijă de oberfeldkuraţii noştri. 

Părintele Lacina, întins comod pe bancă, începu să 
pälävrägeascä: 

— lahnia de ciuperci, domnilor, este cu atît mai 
bună, cu cît are mai multe ciuperci; dar ciupercile 
trebuiesc mai întîi prăjite cu ceapă şi abia după aceea 
se adaugă foile de dafin şi ceapa... 

— Ceapa ati binevoit s-o puneţi mai înainte, îl 
întrerupse aspirantul, sub privirile deznădăjduite ale 
caporalului, care vedea totuşi în părintele Lacina pe 
superiorul lui, cu toate că acesta era beat. 

Situaţia caporalului era într-adevăr disperată. 

— Da, sublinie Svejk. Domnul oberfeldkurat are 
toată dreptatea. Cu cît e mai multă ceapă, cu atît e mai 
bine. La Pokoméfice era un berar care băga ceapă şi 
în bere; zicea că ceapa taie setea. Ceapa este, în 
general, un lucru grozav. Ceapa coaptă se pune şi la 
buboaie... 

În acest timp, părintele Lacina vorbea cu jumătate 
de gură, ca din vis: 

— Totul depinde de condimente; ce fel de con- 
dimente se pun şi în ce cantitate. Nimic nu trebuie să 
fie prea piperat, prea ardeiat... 

Vorbea din ce în ce mai rar şi mai încet: 

— Nici prea mul-te cu-i-soare, nici lă-mi-ie, nici 
piper, nici... 

Nu apucă să termine şi adormi, şuierînd pe nas în 
clipele cînd se oprea din sforăit. 


145 


Caporalul se uita la el încremenit, în vreme ce sol- 
datii din escortă rideau pe înfundate, pe băncile lor. 

— Ăsta nu se trezeşte cu una cu două, făcu Svejk 
peste puţin timp; e beat turtă. De altfel e totuna, reluă 
el, spre disperarea caporalului, care îi făcea semne să 
tacă. N-ai ce-i face: e beat critä, după toate regulile. 
Dumnealui are rang de căpitan. Oricare dintre 
feldkurati, fie că-i mai mare sau mai mic, are acest 
dar de la Dumnezeu: că se matufeşte la orice ocazie 
chiar in fata Domnului. Eu am făcut serviciu la 
feldkuratul Katz; ăla era în stare să-şi bea şi nasul 
dintre ochi. Ce face ăsta acum, nu-i nimic faţă de ce 
făcea ăla... Am băut împreună artoforul şi potirul şi 
l-am fi băut poate chiar şi pe Dumnezeu-tatăl, dacă 
ne-ar fi dat careva ceva pe el. 

Svejk se apropie de părintele Lacina, îl întoarse cu 
faţa la perete şi spuse cu aerul unui cunoscător: 

— O să sforăie pînă la Bruck; apoi se întoarse la 
locul lui, însoțit de privirile deperate ale nefericitului 
caporal, care spuse cu şovăială în glas: 

— Poate că ar fi bine să mă duc să anunţ... 

— Lasă-te păgubaş, îl sfătui teteristul. Dumneata 
esti eskortenkomandant', n-ai voie să te depărtezi de 
noi. De asemenea, potrivit regulamentului, n-ai voie 
să laşi pe nimeni din gardă să părăsească vagonul ca 
să se ducă să anunţe, atîta timp cît n-ai pentru el un 
înlocuitor. După cum vezi, situaţia e încurcată. lar ca 
să dai de veste printr-un foc de armă, să vină cineva, 
nu merge, pentru că nu se întîmplă nimic deosebit. Pe 


! Comandantul de escortă (germ.) 
146 


de altă parte, regulamentul spune că în vagonul 
arestatilor n-are dreptul să stea nici o persoană 
străină, în afară de arestaţi şi escorta care îi însoţeşte. 
Intrarea străinilor de serviciu, strict interzisă! Să vrei 
să stergi orice urmă a încălcării regulamentului, arun- 
cîndu-l pe oberfeldkurat din tren, în timpul mersului, 
nici asta nu se poate, pentru că există aici martori, 
care au văzut cînd l-ai lăsat să intre în vagonul în care 
n-avea ce căuta. Din treaba asta, domnule caporal, te 
alegi sigur cu degradarea. 

Caporalul, uluit, tinu să atragă atenția că nu el îl 
chemase pe preotul de campanie în vagon, că venise 
de capul lui şi că, la urma urmei, îi era superior şi deci 
nu putea să-l împiedice. 

— Aici, numai dumneata eşti superior, spuse pe un 
ton sententios aspirantul, iar Svejk tinu să adauge: 

— Chiar dacă împăratul ar fi dorit să meargă cu 
noi, dumneata n-ar fi trebuit să-i îngădui. Asta-i ca 
atunci cînd vine ofiţerul de serviciu la recrutul din 
post şi-l roagă să meargă să-i cumpere țigări, şi el il 
mai şi întreabă ce fel de ţigări doreşte să-i aducă. 
Pentru treburi din astea există festung”. 

Caporalul, inspaimintat, încercă să se apere timid, 
amintind că de fapt Svejk fusese cel dintii care i-a 
spus oberfeldkuratului că poate să meargă cu ei. 

— Eu, domnule caporal, pot să-mi îngădui orice, 
răspunse prompt Svejk, pentru că sînt idiot, dar din 
partea dumitale nimeni nu s-ar fi aşteptat la una ca 
asta. 


ai ortäreatä (germ. ) 
147 


— Sinteti de mult în serviciul activ? îl întrebă pe 
caporal teteristul, cu un aer nepăsător. 

— Al treilea an, răspunse caporalul. Urmează să fiu 
avansat. 

— Acum poţi să-i pui cruce avansării, spuse cu 
cinism aspirantul. Află că din afacerea asta, te alegi 
sigur cu degradarea. 

— De fapt totuna e, reintră Svejk în discuţie, să 
cazi subofițer sau soldat prost... E drept însă că am 
auzit cum că pe degradati îi bagă în prima linie. 

În clipa aceea, preotul de campanie se mişcă pe 
banchetă. 

— Doarme dus, declară Svejk, după ce constată că 
toate erau în cea mai perfectă ordine cu feldkuratul. 
Cu siguranţă că visează ospete. Mi-e teamă numai să 
nu facă pe el. Feldkuratul meu, Otto Katz, cînd era 
beat, nu mai ştia ce face în somn. Odată... 

Şi Svejk începu să povestească, atît de captivant şi 
cu atîta lux de amănunte, pätaniile sale cu preotul de 
campanie Otto Katz, încît nici nu băgară de seamă că 
trenul pornise. 

Abia urletele din vagoanele din spate curmară firul 
vorbăriei lui Svejk. Compania a douăsprezecea, for- 
mată numai din soldaţi nemți de la Krumlovsk şi din 
munţii KaSper, cînta în cor: 

„„Wann ich kumm, wann ich kumm, 
Wann ich wieda, wieda, kumm.”! 
Iar din alt vagon, un disperat urla, luîndu-şi rămas 


1 A a À =. D: 
Cînd am să viu, cînd am să viu, 
Cînd am să mă reîntorc (germ.). 


148 


bun de la oraşul Budéjovice: 


„Und du, mein Schatz, 
bleibst hier.! 
Holario, holario, hola!” 


Scotea nişte triluri atît de înfiorătoare, încît tova- 
răşii săi se văzură nevoiţi să-l tragă cu forţa de la usa 
deschisă a vagonului de vite. 

— Mă mir, se adresă aspirantul caporalului, că la 
noi n-a venit încă inspecția. Conform regulamentului, 
dumneata trebuia chiar din gară să ne anunti 
comandantului care conduce trenul şi nu să te ocupi 
de un preot de campanie beat crita. 

Nefericitul caporal se incapatina să tacă şi privea cu 
înverşunare stîlpii de telegraf care fugeau în direcție 
opusă. 

— Cînd stau şi mă gîndesc că nu sîntem anunţaţi 
nimănui — continua implacabil aspirantul — şi că la 
prima staţie va veni, cu siguranță, comandantul 
trenului, începe să fiarbă-n mine sîngele de ostaş. 
Dacă stau şi socotesc bine, noi sîntem aici ca nişte... 

— Tigani sau vagabonzi, interveni Svejk. Parcă 
ne-ar fi teamă de lumina lui Dumnezeu şi n-am avea 
voie să mergem nicăieri, de frică să nu ne închidă. 

— În afară de asta — reluă teteristul — pe baza 
instrucțiunilor din 21 noiembrie 1879, la transportul 
deţinuţilor militari cu trenul trebuie respectate urmă- 


1 zi 
Şi tu, comoara mea, 
ramii aici... (germ.). 


149 


toarele reguli: în primul rînd: ,,Vagonul arestatilor 
trebuie să fie prevăzut cu gratii”. E limpede ca lumina 
soarelui că aşa trebuie să fie şi, precum se vede, 
dispoziţia a fost executată întocmai. Ne aflăm în 
spatele unor gratii perfecte. Asta ar fi deci în ordine. 
În al doilea rînd: „În completarea dispozitiunilor 
imperiale din 21 noiembrie 1879, în fiecare vagon de 
arestaţi trebuie să existe privată. În caz contrar, va- 
gonul trebuie prevăzut cu o găleată acoperită, pentru 
nevoile trupeşti mici şi mari ale arestatilor şi ale 
insotitorilor acestora.” De fapt, aici unde ne aflăm, nu 
poate fi vorba de un vagon de arestaţi în care să se 
poată instala un closet. Ne aflăm, pur şi simplu, într- 
un cupeu închis, izolat de lumea întreagă. Nu se vede 
nici măcar găleata... 

— Vă puteţi face nevoile pe fereastră, răspunse 
cuprins de disperare caporalul. 

— Uitaţi — replică Svejk — că nici un arestat nu 
are voie să se apropie de fereastră. 

— Pe urmă, în al treilea rînd — continuă necruţător 
teteristul — ar trebui să existe şi un vas cu apă de 
băut. Nici de vas nu v-aţi îngrijit. Apropo! Ştiţi în care 
stație se vor împărți rațiile de alimente? Nu ştiţi? 
Eram sigur că nu v-aţi interesat... 

— După cum vedeţi, domnule caporal — remarcă 
Svejk — nu-i chiar atât de uşor să transporti arestaţi. 
Trebuie să aveţi mare grijă de noi, că nu sîntem 
soldați de rînd, să ne purtăm singuri de grijă. Nouă 
trebuie să ni se aducă toate sub nas; pentru asta există 
dispoziţii şi paragrafe pe care fiecare trebuie să le 


150 


respecte, căci altfel n-ar mai fi nici o ordine. „Omul 
arestat e ca un copil în faşă”, spunea întotdeauna un 
cunoscut vagabond. „El trebuie ferit de răceală, de 
supărare, ca să fie mulțumit de soarta lui şi să simtă 
că nimeni nu-i vrea răul, sărmanul”. 

— De altfel — reluă Svejk peste o clipă, privindu-l 
prietenos pe caporal — te rog să fii bun şi să-mi spui 
cînd o să fie ceasul unsprezece. 

Caporalul se uită întrebător la Svejk. 

— Dacă nu mă înşel, domnule caporal, dumneata 
voiai sa mă întrebi de ce trebuie să-mi spui cînd va fi 
ora unsprezece. Pentru că, de la ora unsprezece, eu 
aparțin vagonului de vite, domnule caporal, spuse 
apăsat Svejk; şi continuă apoi, cu glas solemn: La 
regimentsraport am fost pedepsit cu trei zile de arest. 
Mi-am început pedeapsa la ora unsprezece şi astăzi la 
ora unsprezece trebuie să fiu eliberat. De la ora 
unsprezece nu mai am ce căuta aici. Nici un soldat nu 
poate fi închis mai mult decît i se cuvine, deoarece în 
armată trebuieşte respectată disciplina şi ordinea, 
domnule caporal. 

După această lovitură neaşteptată, nefericitul ca- 
poral nu-şi mai putu reveni atît de curînd. În cele din 


151 


urmă, obiectă că el nu primise nici un fel de hirtii 
privitoare la deţinuţi. 

— Dar, dragă domnule caporal — strigă teteristul 
— hirtiile nu vin singure la comandantul escortei. 
Dacă muntele nu vine la Mohamed, atunci coman- 
dantul escortei trebuie să se ducă el după hirtii. 
Hotarit, nu-ți este îngăduit să retii pe cineva care 
trebuie să fie pus în libertate. Pe de altă parte, potrivit 
regulamentului în vigoare, nimeni nu are voie să 
părăsească vagonul pentru arestați. Drept să-ți spun, 
nu ştiu, zău, cum o să ieşi din situaţia asta blestemată. 
Acum e zece şi jumătate. 

Teteristul băgă ceasul în buzunar, apoi reluă: 

— Sînt foarte curios, domnule caporal, să ştiu ce-ai 
să faci peste o jumătate de ceas. 

— Peste o jumătate de ceas aparţin vagonului de 
vite, repetă visător Svejk. 

Zăpăcit şi copleşit, caporalul se întoarse către el şi-i 
spuse împăciuitor: 

— Dacă nu vă deranjează, eu cred că aici e mult 
mai bine decît în vagonul de vite. Eu cred... 

Fu întrerupt de strigatul, din somn, al oberfeldku- 
ratului: 

— Mai mult sos! 

— Dormi, dormi, îi spuse cu bunătate Svejk, aşe- 
zindu-i sub cap un colt de manta care căzuse de pe 
bancă. Îşi vede mai departe de-un vis frumos cu 
mîncare bună. 


152 


Iar aspirantul începu să cinte: 


„Nani, nani, puişor, 
închide ochişorii tăi, 
Dumnezeu să te păzească, 
îngerul să te-ocrotească, 
nani, nani, puişor.” 


Nenorocitul de caporal nu mai reacționa la nimic. 
Privea indobitocit, pe fereastră, peisajul, lăsînd lucru- 
rile să se desfăşoare la voia întîmplării, într-o totală 
dezorganizare. 

În acest timp, retraşi în colţul lor, soldaţii din es- 
cortă jucau „maso” şi loviturile „la spate” răsunau 
puternic. Cînd caporalul se uită într-acolo, „dosul” 
unui infanterist era îndreptat tocmai spre el, ademe- 
nitor. Caporalul oftă întristat şi se întoarse din nou 
spre fereastră. 

Teteristul stătu pe gînduri cîteva clipe, apoi se 
adresă caporalului: 

— Dumneata ai auzit de revista Lumea animale- 
lor? 

— Revista asta — răspunse caporalul, cu vizibilă 
bucurie că discuţia lunecase pe alt făgaş — o cumpăra 
cîrciumarul de la noi din sat, fiindcă iubea la nebunie 
caprele de Angora şi, cum toate i-au pierit, căuta 
sfaturi în revistă, cum să le îngrijească. 

— Iubite prietene — începu teteristul — ceea ce 
am să-ţi spun acum are să-ţi dovedească dumitale ca 
nimeni pe lumea asta nu este ferit de greşeală! Sînt 
încredinţat, domnilor din fund, că veţi înceta de a mai 


153 


juca „maso”, fiindcă cele ce urmează să vă povestesc 
sînt lucruri foarte interesante, chiar prin aceea că 
multe expresii de specialitate nu le veţi înţelege. Am 
să vă istorisesc despre Lumea animalelor, ca să mai 
uităm de necazurile noastre de război. 

Cum am devenit redactor la Lumea animalelor, la 
revista asta interesantă, e o întrebare destul de 
complicată care m-a frămîntat multă vreme, pînă cînd 
am ajuns la concluzia că lucrul nu s-a putut întîmpla 
decît într-un moment de necugetare, furat de dra- 
gostea ce o nutream fata de vechiul meu prieten Hâ- 
jek, care pînă atunci condusese cu cinste revista; în- 
drăgostindu-se de fetița domnului Fuchs, proprietarul 
revistei, acesta l-a gonit pe dată, avînd însă grijă ca 
înainte de a pleca să-l roage a-i recomanda un redac- 
tor ca lumea. 

După cum vedeţi, pe vremea aceea relațiile de 
muncă erau foarte ciudate. 

Cînd prietenul meu Hajek m-a prezentat proprieta- 
rului revistei, acesta m-a primit cu foarte multă căl- 
dură şi m-a întrebat dacă am oarecare noţiuni despre 
animale şi părea foarte încîntat de răspunsul meu în 
care i-am declarat că întotdeauna am prețuit foarte 
mult animalele, că am văzut în ele etapele de dezvol- 
tare spre specia umană şi că, mai cu seamă în ceea ce 
priveşte ocrotirea animalelor, am respectat întot- 
deauna dorinţele şi näzuintele lor. În fond, animalele 
nu cer altceva decît să fie sacrificate, pe cît posibil 
fără durere, înainte de a fi mîncate. Crapul se naşte cu 
ideea fixă că nu-i frumos din partea bucătăresei să-i 


154 


spintece pintecele de viu, iar obiceiul unora de a suci 
gitul cocoşului este în contradicție cu principiile 
Societăţii pentru ocrotirea animalelor, care arată că 
păsările nu trebuie tăiate de miini neindeminatice. 
Aspectul închircit al mrenelor prăjite dovedeşte că 
muribundele protestează împotriva faptului că sînt 
prăjite de vii în margarină. A goni curcanul... 

Cînd să-i vorbesc despre curcan, patronul m-a în- 
trerupt şi m-a întrebat dacă mă pricep la păsări, cîini, 
iepuri de casă, albine, dacă cunosc diversitatea vieţii 
animalelor, dacă ştiu să tai din jurnale străine foto- 
grafii bune pentru a fi reproduse, să traduc articole de 
specialitate despre animale, să răsfoiesc prin lucrările 
lui Brehm’ ca să mă inspir, pentru a redacta, in 
colaborare cu el, articole de fond privitoare la viaţa 
animalelor. M-a întrebat de asemenea dacă aş putea să 
scriu despre schimbarea anotimpurilor, despre aler- 
gările de cai, despre vînătoare, despre dresarea ciini- 
lor poliţişti, despre sărbătorile nationale şi religioase, 
pe scurt — dacă aş fi în stare să am o privire gazetă- 
rească de ansamblu, pe care s-o sintetizez într-un 
scurt şi concis articolaş de fond. 

I-am declarat că ma gindisem la asta, că mă 
preocupase încă de mult ideea conducerii luminate a 
unei asemenea reviste cum este Lumea animalelor şi 


! Alfred Edmund Brehm (1828—1884), zoolog german, explo- 
rator al lumii animale din Europa, din Asia şi Africa. Este autorul 
vestitei lucrări Viaţa animalelor apărută în 6 volume (1863— 
1869); alte lucrări: Însemnări de călătorie în nord-estul Africii, 
Viaţa păsărilor. 


155 


că pot face fata, cu cinste, tuturor rubricilor, întrucît 
stăpînesc la perfectie subiectele amintite. Strădania 
mea, i-am spus eu, va fi însă de a ridica revista la un 
nivel neobişnuit de înalt, printr-o reorganizare atît din 
punct de vedere al conţinutului, cît şi al orientării; să 
introduc rubrici noi, ca de pildă: „Colţul vesel al ani- 
malelor”, „Animalele despre animale”, urmărind în 
acelaşi timp, cu grijă, situaţia politică; să furnizez citi- 
torilor surprize după surprize, pentru ca să nu aibă 
timp să-şi revie, trecînd de la un animal la altul. 
Rubrica „O zi din viaţa animalelor” trebuie să alter- 
neze cu „Noul program pentru rezolvarea problemelor 
în legătură cu creşterea animalelor domestice” şi cu 
„Mişcarea vitelor cornute”. 

M-a întrerupt din nou, declarind că proiectele mele 
îl satisfac în totul şi că, dacă voi reuşi să realizez 
numai jumătate de ceea ce îmi propun, îmi va dărui o 
pereche de porumbei Wyandot, de la ultima expoziţie 
de păsări de la Berlin, care au obţinut premiul întâi, iar 
proprietarul, medalia de aur pentru împerechere 
excepţională. 

Pot să vă spun că m-am străduit să-mi respect în 
revistă, programul de conducere, pe cît m-au ajutat 
puterile, ba încă la urmă am descoperit că articolele 
pe care le scriam depăşeau chiar cu mult competenţa 
mea. 

În dorinţa de a oferi cititorilor ceva nou, am început 
sa inventez noi animale. 

Am pornit de la principiul că, de pildă, elefantul, 
tigrul, leul, maimuța, cîrtita, calul etc. sînt de mult 


156 


creaturi prea cunoscute cititorilor revistei Lumea ani- 
malelor şi m-am gîndit că cititorul trebuie captivat cu 
ceva nou, cu noi descoperiri şi de aceea am încercat 
să le prezint o balenă cu pîntece de sulf. Acest nou tip 
de balenă nu depăşea mărimea unui batog, dar era 
prevăzută cu o băşică plină cu acid formic şi un canal 
special prin care balena mea cu pintece de sulf lansa 
prin explozie, oricînd dorea, asupra peştilor mai mici 
pe care voia să-i înghită paralizîndu-i acid otrăvitor, 
căruia, mai tîrziu, savantul englez... nu-mi amintesc 
acum ce nume i-am dat — l-a numit „acid de balenă”. 
Untura de balenă era cunoscută de toată lumea, dar 
noul acid a trezit atenţia cîtorva cititori, care au 
întrebat de firma care se ocupă cu prelucrarea acestui 
acid. 

Pot să vă asigur că, în general, cititorii Lumii 
animalelor sînt foarte curioşi. 

Curînd, după balena cu pintecele de sulf, am des- 
coperit, unele după altele, o serie întreagă de noi ani- 
male. Vă amintesc, în treacăt numai, printre altele de: 
foca-tărcată — un mamifer din neamul cangurului; 
boul suplu — un tip de vacă preistorică; infuzorul — 
sepia, înfätisat ca un tip de guzgan... Animalele mele 
se inmulteau de la o zi la alta. Mă minunam eu singur 
de succesele pe care le obtineam. Niciodată nu mi-am 
închipuit că regnul animal trebuia completat atît de 
mult şi că Brehm a putut să treacă cu vederea atîtea 
animale, în lucrarea sa Viaţa animalelor. Au ştiut 
oare Brehm şi toţi urmaşii lui despre liliacul meu de 


157 


pe insula Islanda „liliacul nordic”; despre pisica 
mea domestică de pe culmea muntelui Kilimangiaro, 
pe care am numit-o „cerbul-pachiuha”? 

Ce ştiuseră pînă atunci naturaliştii despre puricele 
inginerului Kuhn, descoperit de mine în chihlimbar; 
despre acest purice care era orb fiindcă trăia subteran 
pe spatele unei cîrtite preistorice, şi ea oarbă, pentru 
că — aşa cum am scris — străbunica lui se împere- 
chease cu un arici orb şi el, din grotele de la Adels- 
berg, care pe vremea aceea se întindeau pînă la Marea 
Baltică de azi? 

Din pricina acestui eveniment lipsit de însemnătate 
se încinse o aprigă polemică între ziarele Cas 
(Timpul) şi Cech (Cehul), deoarece Cech, organ cle- 
rical, citînd, cu lux de amănunte, în foiletonul său, 
articolul meu despre puricele orb, trase următoarea 
concluzie: „Ceea ce Dumnezeu face, este bine făcut”. 
Dimpotrivă, cum era şi firesc, Cas, revistă pur 
realistă, distruse puricele meu o dată cu preasfintitul 
ziar Cech şi din clipa aceea se părea că mă părăseşte 
steaua de inventator şi descoperitor de noi creaturi. 
Abonatii revistei Lumea animalelor începură să se 
neliniştească. 

Această neliniste a fost stîrnită de scurtele mele 
note despre apicultură şi avicultură, în care dezvoltam 
o nouă teorie personală, care a produs o adevărată 
furie, deoarece aplicînd sfaturile mele simple, cunos- 
cutul apicultor Pazourek a murit de apoplexie, în timp 
ce în regiunile Sumava şi Podkrkonoëe stupăritul a 
dispărut cu desavirsire. În păsări a dat molima si, ce 


158 


mai tura-vura, au pierit cu duiumul. Abonatii îmi scriau 
scrisori de ameninţare şi refuzau primirea revistei. 

Vazind cum stau lucrurile, am schimbat sfera de 
activitate şi m-am lansat în domeniul păsărilor săl- 
batice. Îmi amintesc şi acum de scandalul meu cu 
redactorul-sef al ziarului agricol Selskÿ Obzor', depu- 
tatul clerical Josef M. Kadléak! 

Decupasem din revista engleză Country Life? foto- 
grafia unei păsărele cocotate într-un nuc. Am botezat-o 
„nuculeană”, aşa cum, în mod logic, n-aş fi stat o 
clipă la îndoială să scriu că pasărea care sta pe o 
creangă de ienupăr se numeşte „ienuperuţ”, sau la 
nevoie „ienuperuţă”. 

Si să vedeţi ce s-a întîmplat... Domnul Kadléak a 
îndrăznit să mă atace, printr-o carte poştală obişnuită, 
în care îmi atrăgea atenţia că pasărea respectivă nu 
era o „nuculeană”, ci o gaita, pasăre căreia în tradu- 
cere germană îi spune Eichelhăher. 

I-am scris 0 scrisoare în care i-am expus în între- 
gime teoria mea despre „nuculeană”, împănîndu-mi 
expunerea cu multe înjurături şi citate inventate din 
Brehm. 

Deputatul Kadléak mi-a răspuns în Selsky Obzor 
printr-un articol de fond. 

Şeful meu, domnul Fuchs, se afla ca de obicei la 
cafenea şi citea gazetele de provincie, pentru că în 
ultima vreme începuse să urmărească cu multă atenţie 
aluziile pe care presa provincială le făcea la adresa 


! Orizontul țăranilor. 
4 Viaţa rurală. 


159 


captivantelor mele articole, apărute în Lumea ani- 
malelor. Cînd m-am dus la el, mi-a arătat ziarul cu 
pricina, Selsky Obzor, care se afla pe masă şi mi-a 
spus, aproape în şoaptă, privindu-mă cu ochii lui 
trişti, să citesc. 

Am citit articolul cu glas tare în faţa întregii 
asistente din cafenea; 


» Onorată redacţie! 

Am atras atenţia că în ultima vreme revista dum- 
neavoastră uzează de o terminologie neobişnuită şi 
neîntemeiată; că nu fine seama îndeajuns de puritatea 
limbii cehe şi că inventează diferite specii de animale. 
Am prezentat proba zdrobitoare a faimoasei gaite, 
denumire străveche, folosită şi astăzi în mod curent, 
pe care redactorul dumneavoastră şi-a permis să o pre- 
zinte drept «nuculeană». Pentru a-mi sprijini afirma- 
tia, am arătat că denumirea folosită de redactorul 
dumneavoastră ar putea avea un temei în cuvîntul 
german Eichelhäher care în traducere corectă este 
totuşi — gaita.” 


— Gaiţă! repetă disperat patronul revistei. 
Am continuat lectura, păstrîndu-mi sîngele rece: 


„Drept răspuns, am primit din partea redactorului 
dumneavoastră o scrisoare foarte nepoliticoasă, cu ca- 
racter personal şi neprincipial, în care sînt etichetat 
drept «o vită ignoranta, demnă de condamnat», fapt 
care merită o sancţiune exemplară. Între oameni cu- 


160 


viincioşi, nu se răspunde în felul acesta la 
obiectiuni concrete, de natură pur ştiinţifică. As fi 
foarte bucuros să ştiu care din noi doi anume este 
vită mai mare. Poate, ce-i drept, n-ar fi trebuit să-mi 
formulez obiectiunile printr-o simplă carte poştală, ci 
printr-o scrisoare închisă; dar fiind mult prea copleşit 
cu munca, nu mi-am dat seama de acest amănunt; 
acum însă, după ieşirea grosolană a redactorului dum- 
neavoastră, imi permit Să prezint cazul judecății 
publice, 

Redactorul dumneavoastră se înşală amarnic 
socotind că sînt o vită ignoranta, care habar nu are 
cum se numeşte cutare sau cutare pasăre. Aflaţi, 
domnilor, că mă ocup cu ornitologia de ani şi ani de 
zile, dar nu din cărţi, ci Studiind viata păsărilor în 
natură, avînd în colivii mai multe păsări decît a văzut 
vreodată redactorul dumneavoastră, de bună seamă 
un om închis în circiumile şi localurile de desfriu din 
Praga. 

Cu toate că cele ce voi spune sînt lucruri secundare, 
socotesc totuşi că n-ar strica dacă redactorul dum- 
neavoastră s-ar convinge mai întîi cui îi reproşează 
dobitocia; înainte ca invectiva să-i curgă din peniță, sa 
facă un drum pînă la Frydland în Moravia, lîngă 
Mistek, unde pina la apariţia acestui articol revista 
dumneavoastră era cumpărată. 

De altfel, nu e vorba aici de o polemică personală 
cu un om iresponsabil, ci de o problemă de ştiinţă şi de 
aceea repet încă o dată că a inventa într-o traducere 


161 


nume de păsări este un lucru nepermis, cînd avem 


A db) 


cuvîntul neaoş arhicunoscut — gaifà. 


— Da, gaitä! exclamă patronul meu cu o voce şi 
mai deznădăjduită. 

Eu însă liniştit, nu m-am lăsat întrerupt şi am citit 
mai departe: 


„Asta-i curată neobrăzare din partea unor ignoranti 
brutali. Cine a îndrăznit vreodată să-i spună gaitei 
«nuculeană»? În lucrarea Păsările noastre, la pagina 
148, veţi găsi denumirea  latinească:  Ganulus 
glandarius B. A.; aceasta este pasărea de care vă 
vorbesc — gaița. 

Nu mă îndoiesc că redactorul revistei dumnea- 
voastră va recunoaşte că îmi cunosc mai bine pasărea 
decît o poate cunoaşte un nespecialist. După profeso- 
rul doctor Bayer, pasărea de care vorbeşte dumnealui 
are denumirea latinească «mucifraga carycatectes B», 
iar acest B nu reprezintă, aşa cum mi-a Scris redac- 
torul dumneavoastră, începutul cuvîntului bou. Orni- 
tologii cehi cunosc numai gaița obişnuită şi nicidecum 
«nuculeana» dumneavoastră, pe care a inventat-o toc- 
mai acest domn căruia, după propria lui teorie, îi 
aparţine inițiala B, pe cartea de vizită. Aceasta este o 
ieşire pur personală, care nu Schimbă cu nimic 
situaţia. 

Gaiţa rămîne gaita chiar dacă redactorul de la 
Lumea animalelor s-ar întoarce cu curul în Sus, şi asta 
dovedeşte cu cîtă uşurinţă şi incompetenta ştiu să scrie 
cîteodată oamenii de teapa redactorului dumnea- 


162 


voastră, care îşi permite să-l falsifice în mod grosolan 
pe Brehm. Acest neobrăzat scrie că, după Brehm, 
gaița ar face parte din familia crocodilului, indicind 
pagina 452, unde se vorbeşte despre sprancioc (Lanius 
minor L.). Mai departe, acest ignorant, dacă îmi este 
permis să-l numesc astfel, referindu-se din nou la 
Brehm, afirmă că marele savant a clasificat gaița în 
grupa a cincisprezecea, a ciorilor, în timp ce Brehm a 
clasificat ciorile în grupa a 17-a din care fac parte 
corbul şi neamul stäncutelor. Dumnealui a mers cu 
neruşinarea pînă acolo, încît a îndrăznit să mă facă şi 
pe mine stancuta (colaeus) şi neam de cotofanà şi de 
ciori albastre, cu toate că la pagina respectivă din 
Brehm este vorba de gaitele de pădure şi de cotofene 
pestrite...” 


— Gaite de padure! suspina, apucindu-se cu miinile 
de cap editorul revistei. Dă-mi articolul! Vreau să-l 
citesc singur. 

M-am înspăimântat de vocea răguşită cu care citea: 


„Pasărea Colibri sau mierla turcească rămîne de 
asemenea în traducerea cehă Colibri, tot aşa cum 
sturzul rămîne sturz”. 


— Sturzului ar trebui să i se spună ,,ienuparut” sau 
„ienuperuţă”, domnule şef, am ţinut să subliniez eu, 
deoarece se hrăneşte cu saminta de ienupăr. 

Domnul Fuchs trînti furios ziarul pe masă şi se 
băgă sub masa de biliard, bolborosind ultimele cu- 
vinte, pe care le citise: ,, Turdus, Colibri”. 


163 


— Nici un fel de gaitä, urlă el de sub biliard. 
Nu-i adevărat, „nuculeană”! Feriti-va că musc, dom- 
nilor! 

În cele din urmă reuşiră să-l scoată de sub biliard, 
ŞI a treia zi muri de meningită, în sînul familiei. 

Ultimele cuvinte pe care le rostise în ultima clipă 
de luciditate au fost: „Nu e vorba de interesul meu 
personal, ci de binele societăţii. Din acest punct de 
vedere vă rog să primiţi părerea mea în ceea ce 
priveşte...” şi-şi dădu ultima suflare. 

Terminindu-si istorisirea, teteristul se adresă, calm, 
caporalului: 

— V-am spus toate astea ca să vă arăt că orice om 
poate ajunge uneori într-o situaţie încurcată şi să 
greşească! 

Din toată expunerea, caporalul înţelese un singur 
lucru: că a greşit. De aceea se întoarse din nou spre 
fereastră, urmărind cu tristeţe peisajul care-i defila 
prin fata. 

Un interes mai mare îi trezira cele povestite lui 
Svejk. Soldaţii din escortă se uitau prosteste unul la 
altul. 

Svejk începu: 

— Nimic pe lumea asta nu rămîne tăinuit, afirmă 
el. Totul iese la iveală, după cum prea bine ati auzit 
din cele spuse, că nici măcar tîmpita aceea de gaita nu 
e „nuculeană”. E, într-adevăr, foarte interesant cum 
unii cad în capcană în chestii din astea. Ce-i drept, să 
inventezi animale nu-i lucru uşor, dar sa infatisezi 
astfel de animale inventate e mult mai greu. Cu ani în 


164 


urmă, era la Praga unu Mestek. Acest Mestek a ,,des- 
coperit” o sirenă pe care a arătat-o odată publicului pe 
strada Havliëkova, din cartierul Vinohrady, în spatele 
unei draperii. În draperie era o gaură prin care se 
putea vedea, într-un fel de semiîntuneric, o canapea 
ordinară, pe care stătea tolănită o femeie din Zizkov. 
Picioarele îi erau înfăşurate într-o eşarfă de mătase 
verde, care, chipurile, voia să fie coada; părul îi era 
vopsit tot în verde, şi pe miini purta nişte mănuşi de 
care erau prinse aripioare de carton verde, iar pe 
spinare avea legată cu sfoară un fel de cîrmă. Copiii 
pînă la 16 ani nu aveau acces, iar ceilalți, care aveau 
peste 16 ani, plăteau intrare şi făceau mult haz de 
faptul că sirena avea o spinare lată pe care scria: La 
revedere! În ce priveşte sînii, nu era mare lucru de ei. 
Îi atîrnau pînă la buric ca nişte zdrente. La orele şapte 
seara, domnul Mestek a închis panorama, spunîndu-i 
femeii: ,,Sireno, poţi pleca acasă”. Dumneaei s-a 
schimbat şi pe la ora zece seara se plimba pe strada 
Taborska, adresindu-se discret fiecărui om pe care-l 
intilnea, cu cuvintele: „Frumosule, nu mergi cu 
mine?” Dar cum dumneaei nu avea condicutä, la o 
razie, domnul comisar Draëner a agatat-o împreună cu 
alte păsărele de noapte şi a băgat-o la răcoare. lar 
domnul Mestek a trebuit să închidă prăvălia. 

În clipa aceea preotul de campanie căzu de pe 
bancă şi continuă să doarmă dus, pe duşumea... Ca- 
poralul privi prosteşte scena, apoi, în tăcerea mor- 
mintala, îl ridică din nou pe bancă, fără să i se dea cel 


165 


mai mic concurs de către ceilalți. Era limpede că-şi 
pierduse toată autoritatea. Cînd, timid, îndrăzni să 
spună cu o voce deznădăjduită: „Aţi fi putut să-mi 
dati şi voi o mînă de ajutor”, oamenii din escortă îl 
priviră cu indiferenţă şi nu mişcară un deget. 

— Trebuia să-l laşi să sforăie acolo unde era, 
spuse Svejk. Eu asa făceam cu preotul meu. Odată 
l-am lăsat să doarmă în privată, altă dată mi-a dor- 
mit sus pe dulap, altă dată într-o albie de rufe, într-o 
casă străină şi, Dumnezeu mai ştie pe unde n-a 
dormit. 

Pe caporal îl cuprinse deodată indignarea şi, vrînd 
să demonstreze că el e stăpînul, spuse cu asprime: 

— Tacä-ti gura şi nu mai turui! Trăncăneşti, fără 
rost, ca orice tucälar. Te ţii de om, ca plosnita. 

— Asta aşa este, domnule caporal, iar dumneata 
eşti Dumnezeu — răspunse Svejk cu siguranța de sine 
a filozofului care vrea să înscăuneze pacea pe pămînt, 
dar se lansează în acelaşi timp într-o violentă pole- 
mică — dumneata eşti maica celor şapte dureri. 

— Doamne, Dumnezeule — strigă aspirantul îm- 
preunîndu-şi pios mîinile — fă ca inimile noastre să 
fie pline de dragoste pentru gradatii noştri, să nu ne 
mai uităm la ei cu scîrbă. Binecuvîntează adunarea 
noastră în această hrubă de închisoare ambulantă. 

Caporalul se făcu roş ca racul de furie şi urlă: 

— Observațiile astea tine-le pentru dumneata, te- 
terist nenorocit! 

— Dumneata n-ai nici o vină, răspunse pe un ton 
împăciuitor teteristul. Multor neamuri şi categorii de 


166 


creaturi natura le-a refuzat cu desävîrsire inteligenţa. 
Ai auzit dumneata vorbindu-se despre prostia ome- 
nească? Nu crezi că ar fi fost mult mai bine dacă te-ai 
fi născut în altă specie de mamifere şi n-ai fi purtat 
numele ăsta stupid de om şi caporal? E o mare 
greşeală că te crezi cea mai perfectă şi mai evoluată 
creatură. Dacă ti s-ar scoate stelutele, ai rămîne un 
nenorocit ca toţi nenorocitii, o nulitate, din alea care 
mor împuşcate în toate tranşeele, pe toate fronturile, 
fără să-i pese cuiva. Dacă iti mai adaugă un galon şi 
fac din dumneata un ipochimen căruia i se spune 
ciorbagiu, abia n-o să fie nimic de capul dumitale. 
Orizontul dumitale spiritual se va îngusta şi mai mult, 
iar atunci cînd iti vei lăsa undeva pe cîmpul de luptă 
oasele fii sigur că nu se va găsi nimeni în toată 
Europa care să te plinga. 

— Am să te bag la răcoare, strigă cu disperare 
caporalul. 

Teteristul rîse cu hohote. 

— Se vede treaba că dumneata vrei să mă bagi la 
răcoare, pentru că te-am insultat. Asta ar însemna însă 
să minţi, dat fiind că aparatul dumitale mintal nu e în 
stare să înregistreze nici o jignire; şi în afară de asta 
aş pune rămăşag, pe ce vrei, că n-o să-ți amintesti 
absolut nimic din toată convorbirea noastră. Dacă 
ti-as spune că eşti un embrion, sînt sigur că vei uita-o 
şi pe asta nu numai înainte de prima staţie, dar cu 
siguranță că înainte de a dispare din fata noastră 
primul stilp de telegraf. Eşti un creier atrofiat. Nu-mi 
pot de loc imagina că dumneata ai putea reda înche- 


167 


gat, vreodată, ceea ce m-ai auzit vorbind aci. De 
altfel, poți întreba pe oricare din cei de fata dacă în 
cuvintele mele a existat măcar cea mai mică aluzie la 
adresa orizontului dumitale spiritual, sau dacă te-am 
jignit cu ceva. 

— Aşa-i — întări Svejk — nimeni nu ţi-a spus vreo 
vorbulitä pe care dumneata s-o poţi răstălmăci. Întot- 
deauna iese rău, cînd cineva se simte jignit. Odată 
eram la cafeneaua de noapte „Tunelul” şi vorbeam cu 
nişte prieteni despre urangutani. Printre noi era şi un 
marinar şi povestea marinarul că pe urangutan de 
multe ori nu-l deosebeşti de un cetăţean bărbos, 
pentru că un asemenea urangutan are păr în barbă ca 
nişte smocuri. „Să zicem — spunea el — ca domnul 
ăla de la masa de alături”... 

Ne-am uitat atunci cu toţii într-acolo; bărbosul s-a 
sculat de la masă, s-a dus glonţ la marinar şi i-a ars o 
palmă; marinarul nu s-a lăsat nici el, a pus mîna pe 
sticla de bere şi dă-i cu ea în cap; domnul cu barbă de 
urangutan s-a întins pe jos, cit era de lung, şi a rămas 
în neştire. De marinar a trebuit să ne despärtim, 
pentru că şi-a luat repede tälpäsita; credea că l-a dat 
gata. 

După aceea, ne-am căznit să-l readucem în simtiri 
pe domnul acela; da rău am făcut, că dumnealui, cum 
s-a trezit, a adus patrula peste noi, care, vorba ceea, 
n-am avut cu dumnealui nici în clin nici în mînecă. Si 
aşa am ajuns cu toţii la comisariat. Acolo, el o ţinea 
într-una pe-a lui: că l-am făcut urangutan şi că n-am 
vorbit decît despre el. Şi aşa o ţinea într-una. Noi, de 


168 


colo, ziceam că nu-i adevărat, că nu-i urangutan; dar 
el, că da, că este, că a auzit cu urechile lui. Eu l-am 
rugat pe domnul comisar să-l lămurească dumnealui; 
şi dumnealui l-a lămurit cu toată bunăvoința că nu-i 
urangutan. Dar el n-a vrut să înţeleagă, şi i-a zis dom- 
nului comisar că ştie el că dumnealui, comisarul, ţine 
cu noi. Atunci, domnul comisar a pus să-l bage la 
răcoare, ca să se trezească; noi am vrut să ne ducem 
înapoi la „Tunelul”, dar nu s-a mai putut, că ne-a 
băgat şi pe noi la zdup. Aşa că vezi, domnule caporal, 
ce poate să iasă dintr-un fleac de neînțelegere, cu care 
nici nu face să-ţi prăpădeşti vremea. Tot aşa, la 
Okrouhlice, era un altul care a facut pe jignitul pentru 
că odată, la Nemecky Brod, i-a spus cineva cum că ar 
fi şarpe-tigru. Cuvinte din astea sînt slavă Domnului, 
dar pentru ele nu te poate pedepsi nimeni. De pildă, 
dacă noi ţi-am spune dumitale acum că esti un 
şobolan, ai putea dumneata să te superi pe noi pentru 
un fleac ca ăsta? 

Caporalul sări ca fript de pe bancă. Nu se poate 
spune că a zbierat. Necazul, furia, deznădejdea, toate 
se contopiseră într-o avalanşă de urlete sălbatice; 
acest interesant număr de concert era acompaniat de 
şuieratul pe nas, executat de preotul de campanie, 
care continua să sforăie. 

După această manifestare sălbatică, urmă o stare de 
depresiune totală. Caporalul se aşeză din nou pe 
bancă, şi ochii lui späläciti, lipsiţi de expresie, fixară 
depărtările, pădurile şi munţii. 


169 


— Domnule caporal, sparse tăcerea teteristul. 
Dumneata îmi aminteşti, aşa cum stai acum şi urmă- 
reşti munţii falnici şi pădurile înmiresmate, de chipul 
lui Dante. Aceeaşi fata distinsă de poet, de bărbat cu 
inimă caldă şi suflet bun, capabil de sentimente 
nobile. Ramii, te rog, în această poziţie: te prinde 
foarte bine! Cu cîtă insufletire şi uitare de sine, fără 
nici un fel de mofturi şi fandoseli, ochii dumitale 
pierduţi contemplă peisajul... Cu siguranță că te 
gindesti cît de frumos va fi la primăvară, cînd pe 
aceste meleaguri pustii se va întinde un covor cu flori 
de cîmp de toate culorile... 

— …Covorul îmbrățişează un pîriiaş — adäugä 
Svejk — şi domnul caporal stă pe o buturugä, scuipă 
în creion si scrie o poezioară pentru Micul cititor. 

Caporalul deveni complet apatic, în timp ce tete- 
ristul susținea cu hotărîre că văzuse capul caporalului 
la o expoziţie de sculptura. 

— Nu te supăra, domnule caporal, dumneata n-ai 
stat cumva ca model sculptorului Stursa? 

Caporalul îl privi trist şi răspunse: 

= NU 

Teteristul tacu, $i se lungi pe bancheta. 

Soldaţii din escortă se aşezară să joace cărți cu 
Svejk. De disperare, caporalul se apucă să chibiteze si 
îşi permise chiar să remarce că Svejk n-ar fi trebuit să 
dea din mînă asul de pică. Dacă n-ar fi greşit, ar fi 
avut un şapte la ultima mînă şi ar fi cîştigat. 


170 


— In cîrciumile noastre — îi răspunse Svejk — 
erau pe vremuri nişte afişe, foarte frumoase, pentru 
chibiti. Imi aduc aminte de unul, care zicea: 


» Chibitule, 
Dacă nu-ţi ţii gura, 
îți ating figura.” 


Trenul se opri intr-o statie, unde incepu inspectia 
vagoanelor. 

— Era de aşteptat, spuse necruţător teteristul, ui- 
tîndu-se cu înţeles la caporal. Inspecţia bate la uşă. 

Ofiţerul care inspecta trenul intră în vagon. 


* 


Comandant al trenului militar fusese numit doctorul 
Mraz, ofiţer în rezervă. 

Aceste însărcinări stupide erau întotdeauna încre- 
dinţate ofiţerilor de rezervă. Doctorul Mraz nu mai 
ştia unde îi e capul. Cu toate că în viaţa civilă era 
profesor de matematici la liceul real, nu-i ieşea la nu- 
mărătoare un vagon. Şi colac peste pupăză, efectivele 
fiecărui vagon în parte, anunţate la staţia anterioară, 
nu mai corespundeau cu cifra indicată după îmbar- 
carea în vagoane, în gara Budéjovice. Cînd consulta 
actele, se trezi deodată că i-au apărut pe hîrtie, dracu 
ştie de unde, două bucătării de campanie în plus. 
Constatind că de la plecarea din Budéjovice numărul 
cailor crescuse, fără să poată găsi vreo explicaţie, îl 
trecură fiori reci. În lista ofiţerilor, nu reuşea să 


171 


descopere doi cadeți, care îi lipseau. În biroul co- 
lonelului, instalat în vagonul din fata, se căuta cu 
disperare o maşină de scris care dispăruse. Simtea 
că-i crapă capul în haosul ăsta; luase trei buline de 
aspirină şi acum, cu cea mai dăznădăjduită mutră 
inspecta trenul. 

Cînd intră cu insotitorul în compartimentul ares- 
tatilor, se uită în hirtii şi, după ce-l ascultă pe bietul 
caporal, care îi raporta că transporta doi arestaţi, dis- 
punînd de atitia şi atitia soldaţi, mai verifică o dată în 
acte veridicitatea celor raportate, apoi aruncă o privire 
împrejur. 

— Cine-i dumnealui? întrebă apoi sever arătînd 
înspre preotul de campanie care dormea pe burtă, cu 
spatele îndreptat ireverentios spre ofiţer. 

— R... ra... portez, d-domnule locotenent — bilbii 
caporalul — că noi... asta... 

— Cum adică, noi asta — mormăi, supărat doctorul 
Mraz — ce vrei să spui? Vorbeşte clar. 

— Raportez supus, domnule locotenent — răspunse 
Svejk în locul caporalului, că domnul care doarme pe 
burtă este un domn oberfeldkurat, beat critä. 
Dumnealui s-a luat după noi şi a dat buzna în vagon; 
cum dumnealui este superiorul nostru, noi n-am putut 
să-l dăm afară, ca să nu încălcăm disciplina. De bună 
seamă că dumnealui s-a înşelat; şi-o fi zis că ăsta-i 
vagonul de stat-major. 

Doctorul Mräz oftă şi se uită în hîrtoagele lui. Nici 
pomeneală de vreun preot de campanie care trebuia să 
meargă cu acest tren, la Bruck. Începu să clipească, 


172 


nervos. La ultima staţie i s-au înmulţit, pe neaşteptate, 
caii; şi iată că acum i se naşte, din senin, un preot de 
campanie, în compartimentul arestatilor. 

Nu izbuti să găsească altă soluție decît să ordone 
caporalului să întoarcă pe adormit cu burta în sus, 
deoarece în poziţia în care se afla nu era cu putinţă să- 
i stabilească identitatea. 

Multă trudă îi trebui însă caporalului pînă să-l 
întoarcă cu faţa în sus pe oberfeldkurat. În timpul 
acestei operaţii părintele se trezi şi, zărindu-l pe ofiţer 
în faţa lui, îl salută amical: 

— Eh, servus, Fredy, was gibbt’s neues? Abendes- 
sen schon fertig?' 

Apoi inchise iar ochii, si se intoarse cu fata la 
perete. 

Doctorul Mraz isi dădu numaidecit seama că avea 
de a face cu acelaşi betiv din ajun, de la cazinoul 
ofițerilor, cu faimosul mîncător al tuturor ratilor 
ofiteresti şi oftă adînc. 

— Pentru treaba asta, se adresă apoi caporalului, 
vei ieşi mîine la raport. 

Dar cînd să plece, îl retinu Svejk: 

— Raportez supus, domnule locotenent, că eu n-am 
ce căuta aici. Eu trebuia să fiu închis numai pînă la 
unsprezece, căci tocmai astăzi mi s-a împlinit 
termenul. Am fost închis pe trei zile; acum trebuie să 
stau cu ceilalţi în vagonul de vite şi, cum ora unspre- 
zece a trecut de mult, mă rog de dumneavoastră, 
domnule locotenent, să fiu scos afară de aici, şi să fiu 


! Ce mai e nou? E gata cina? (Germ.) 
173 


dus în vagonul de vite, unde este locul meu, sau la 
domnul oberlaitnant Lukas. 

— Cum te numeşti dumneata? îl întrebă doctorul 
Mrăz, uitîndu-se din nou în hîrtoage. 

— Svejk Josef, raportez supus, domnule laitnant. 

— Aha, va să zică dumneata eşti vestitul Svejk, 
spuse doctorul Mraz. Într-adevăr, la ora unsprezece, 
dumneata trebuie să fii eliberat. Dar domnul loco- 
tenent major LukaS m-a rugat să nu-ți dau drumul 
pînă la Bruck. Zicea că e mai bine aşa. Cel puţin pe 
drum să nu faci vreo şotie. 

După plecarea locotenentului, caporalul nu-şi putu 
stăpîni o exclamatie de mulțumire: 

— Vezi bine, Svejkule, că reclamatia la superior nu 
face nici un căcat. Să fi vrut, vă dădeam în git pe 
amindoi. 

— Domnule caporal, ripostă teteristul, căcatul este 
un argument mai mult sau mai puţin valabil, dar un 
om inteligent nu trebuie să folosească astfel de 
cuvinte, indiferent dacă e nervos sau dacă vrea să 
producă uimire. Şi apoi, amenințarea dumitale 
ridicolă că puteai să ne dai în git pe amindoi!... De ce 
dracu n-ai făcut-o, cînd aveai un prilej atît de bun? 
Pesemne că numai înalta dumitale maturitate 
spirituală şi o deosebită delicatetä te-au împiedicat s-o 
faci. 

— Si-acuma, basta! M-am săturat pînă în git, se 
răsti caporalul. Dacă nu încetaţi, vă bag pe amindoi la 
răcoare! 

— Dar pentru ce motiv, porumbelule? întrebă te- 


174 


teristul cu nevinovăție. 

— Asta-i treaba mea! îşi făcu curaj caporalul. 

— Treaba dumitale? zîmbi teteristul. A dumitale şi 
a noastră. Ca la cărți: dama mea, dama ta. Eu aş 
spune, mai curînd, că te-a cam zăpăcit faptul că vei fi 
scos la raport, şi de aceea ai început să zbieri la noi. 
Bineînţeles, nu în calitate oficială. 

— Sinteti nişte nerusinati, strigă caporalul căz- 
nindu-se să pară amenintätor. 

— Eu, să vă spun una şi bună, domnule căprar, 
interveni Svejk, eu sînt soldat bătrîn, am făcut 
serviciu şi înainte de război, şi-ţi pot spune că 
înjurăturile şi sudălmile nu ajută la nimic. Cu ani în 
urmă, cînd eram militar, îmi amintesc că la noi în 
companie era un ciorbagiu; îi zicea Schreiter. Ăsta tot 
aşa, se reangajase pentru o ciorbă; putea de mult, de 
cînd era caporal, să plece acasă, dar şi el era, cum se 
zice, greu de cap. Şi tot aşa, omul stătea cît era ziulica 
de mare pe capul ostasilor; se lipea de noi ca cäcatul 
de cămaşă; cutare lucru nu-i plăcea că nu era bine, 
cutare lucru iarăşi, cică era împotriva regulamentului; 
ce să vă mai spun, ne făcea mizerie cum putea, şi cînd 
îl cătai, ne tot zicea: „Soldaţi sinteti voi? Ciobani 
sînteţi!” într-o bună zi, n-am mai putut răbda şi am 
cerut să ies la kompanienraport. 

— Ce vrei? mă întrebă căpitanul. 

— Raportez supus, domnule căpitan, că am să mă 
pling de domnul feldwebel Schreiter; noi sîntem sol- 


175 


dati împăratului, si nu ciobani. Noi slujim pe 
maiestatea-sa împăratul, noi nu sîntem păzitori de oi. 

— Sterge-o, vierme, de aici, cît mai repede, mi-a 
zis căpitanul. 

Dar nu m-am lăsat, l-am rugat frumos să mă scoată 
la batalionsraport. 

La batalionsraport, cînd i-am arătat oberstlaitnan- 
tului că noi nu sîntem ciobani, că noi sîntem soldaţi 
imperiali, dumnealui m-a atins cu două zile de car- 
ceră; dar eu nu m-am lăsat şi am cerut să mă scoată la 
regimentsraport. La regimentsraport, după ce l-am 
lămurit bine pe domnul oberst, dumnealui a zbierat la 
mine că sînt idiot, zicînd să mă ia toţi dracii. 

Eu nu m-am lăsat nici mort, şi dă-i: „Cu respect vă 
raportez, domnule oberst, vă rog să fiu scos la briga- 
deraport. Colonelul s-a speriat şi a poruncit numai- 
decît în cancelarie să fie chemat ciorbagiul nostru, 
Schreiter, şi să-l fi văzut pe dumnealui cum a trebuit 
să mă roage de iertare, fata de toți ofiţerii, pentru 
vorba aceea „cioban”. Pe urmă, a venit fuga după 
mine, în curte, şi mi-a zis că s-a isprăvit cu înjură- 
turile; dar mai zicea că o să aibă el grijă, să ajung la 
închisoarea garnizoanei. Eu am început, de atunci, să 
fiu cu băgare de seamă, dar pînă la urmă, tot m-a 
agăţat. Eram în post la magazia de muniții şi acolo 
fiecare santinelă scria întotdeauna ceva pe perete. 
Unii desenau femei în pielea goală, alţii scriau cîte o 
poezioară. Pe mine nu m-a dus capul la nimic mai 
bun, şi m-am apucat, într-un moment de plictiseală să 


176 


mă iscălesc pe perete tocmai acolo unde stătea scris 
„Ciorbagiul Schreiter e un stîrv”. Si al dracului 
pezevenghiul de ciorbagiu n-a mai stat pe gînduri şi 
m-a raportat, că se ţinea scai de mine şi mă pîndea ca 
un ciine. Şi să vezi ghinion, că pe locul acela, dea- 
supra iscăliturii mele, mai era scris ceva în versuri: 
„Noi nu mergem la răzbel, ba ne şi căcăm pe el”, şi 
asta în 1912, cînd trebuia să ne ducem în Serbia din 
pricina domnului consul Prochâzka. Aşa că n-au stat 
mult pe gînduri şi m-au trimis în doi timpi şi trei 
mişcări la Terezina, în fata Landsgerichtului!. De 
vreo cincisprezece ori au tot fotografiat peretele ma- 
gaziei cu cele scrise şi cu iscălitura mea domnii de la 
tribunalul militar. De zece ori m-au pus să scriu, ca să 
poată controla scrisul: „Noi nu mergem la răzbel, ba 
ne şi căcăm pe el”; de cincisprezece ori a trebuit să 
scriu de fata cu dumnealor: ,,Ciorbagiul Schreiter e un 
stîrv”. În cele din urmă, a venit un specialist şi ăsta 
m-a pus să scriu: „Era la 29 iulie 1897, cînd Kralovy 
Dvir? a cunoscut grozävia revărsării cumplite a 
apelor Elbei”. 

— Încă nu-i de ajuns, spuse judecătorul. Pe noi ne 
interesează cum e cu căcatul ăla. Dictati-i ceva în 
care să se repete literele, c, a, t. Si tin’te, frate, cu 
dictatul: „cal, cîrn, cîrnat, ars, ras, turnat”. Spe- 
cialistul se zăpăcise de tot şi mereu întorcea capul 
înapoi, unde stătea un soldat cu baioneta la armă. În 


! Judecători districtuală (germ.) 
2 Numele unui oraş pe Elba. 


177 


cele din urmă a hotărît ca toată socoteala să fie 
trimisă la Viena, aşa că mi-a cerut să mai scriu de trei 
ori: „Şi soarele a început să ardă, dogoarea e 
grozavă”. Au trimis tot materialul la Viena, ca pînă la 
urmă să iasă aşa: că tot ce era scris acolo nu era de 
mîna mea, în afară de iscălitură, pe care o 
mărturisisem. Pentru isprava asta mi-au dat şase 
săptămîni, fiindcă, ziceau ei, m-am iscälit cînd eram 
în post, şi în timpul cît iscăleam pe perete nu puteam 
păzi magazia. 

— Vezi — spuse caporalul cu satisfacţie — că pînă 
la, urmă tot n-ai rămas nepedepsit, că tot un criminal 
eşti. Să fi fost eu în locul Landsgerichtului, te 
atingeam cu şase ani, nu cu şase săptămîni. 

— la nu mai fă pe grozavul, interveni teteristul. 
Mai bine te-ai gîndi la sfîrşitul dumitale! Pe cît ştiu, 
nu de mult, ofiţerul inspector ţi-a spus că trebuie să te 
prezinti la raport. Pentru treaba asta n-ar strica să te 
pregăteşti foarte serios şi să meditezi asupra ultimelor 
probleme care se pun unui caporal. Ce eşti, de fapt, 
dumneata în univers, cînd te gîndeşti că astrul cel mai 
apropiat de acest tren militar este de 275.000 de ori 
mai departe decît soarele pentru ca axa lui paralelă să 
facă o curbă de o secundă. Dacă dumneata ai fi un 
astru în univers, ai fi cu siguranță mult prea mic, şi cu 
siguranță că nu te-ar putea surprinde nici cu cele mai 
perfecte aparate astronomice. Nici nu există expresie 
pentru neînsemnătatea dumitale în univers. Într-o 
jumătate de an ai face pe cer o curbă atît de mică, şi 


178 


într-un an o elipsă atît de neînsemnată, încît pentru 
exprimarea lor în cifre nici nu există măcar vreo 
noțiune. Axa paralelă a dumitale nici n-ar putea fi 
măsurată. 

— Dacă aşa stau socotelile — observă Svejk — 
atunci domnul căprar poate să fie mîndru că nimeni 
nu-l poate măsura şi, oricum o ieşi cu raportul, trebuie 
să stea liniştit şi să nu-şi facă sînge rău, căci orice 
supărare strică sănătăţii, şi acum, mai ales în timp de 
război, fiecare trebuie să-şi păzească sănătatea, căci 
necazurile războiului cer ca fiecare dintre noi să fie 
tare, şi nu un prăpădit. 

Şi chiar dacă o fi, domnule caporal, să te închidă — 
continuă Svejk surizind binevoitor — chiar dacă ti s-o 
face vreo nedreptate, nu trebuie să te pierzi cu firea; 
dumnealor n-au decît să creadă ce vor, iar dumneata 
ce vrei. Tot aşa am cunoscut odată un cărbunar care a 
stat cu mine închis, la începutul războiului la 
prefectura poliţiei din Praga; îi zice Frantisek Skvor. 
Era băgat la zdup pentru înaltă trădare şi poate că mai 
tîrziu l-or fi curăţat din cauza unei sancțiuni prag- 
matice. Omul ăsta, cînd l-au întrebat la interogatoriu 
dacă are ceva de spus împotriva procesului-verbal, a 
răspuns: 


„Fie c-a fost, cum a fost, într-un fel tot a fost. 
Inca niciodată n-a fost ca într-un fel să nu fi fost”. 


Pentru asta l-au băgat la răcoare şi două zile nu i-au 
dat nimic nici de mîncare, nici de băut, pe urmă l-au 
adus din nou la interogatoriu, dar el o ţinea într-una 


179 


pe a lui, că: 


„Fie c-a fost, cum a fost, într-un fel tot a fost. 
Inca niciodată n-a fost ca într-un fel să nu fi fost”. 


Se poate ca aşa să fi spus şi la spînzurătoare, pentru 
că, în cele din urmă, l-au trimis la tribunalul militar. 

— Am auzit că acum se spînzură şi se împuşcă pe 
capete, intră în vorbă unul dintre soldați. Nu de mult 
la ,,exertirplat” ne-au citit un befehl, că la Motol l-au 
împuşcat pe un rezervist, Kudrna, care s-a supărat pe 
căpitan pentru că l-a lovit cu sabia pe băiatul lui, care 
era în braţele nevesti-si, cînd îşi lua rămas bun de la 
el, la Benesov. Şi pe politici îi închide cu grămada. Pe 
un redactor l-au şi împuşcat, în Moravia. Si căpitanul 
nostru zicea că acum-acum le vine rîndul şi la ceilalți. 

— Toate au o margine, spuse teteristul cu dublu 
înţeles. 

— Aici aveţi dreptate, declară caporalul. Aşa ar 
trebui să se facă cu toţi redactorii. Astia nu fac decît 
să atite poporul. Cum a fost acu un an, cînd eram 
numai fruntaş. Aveam sub comanda mea un redactor, 
care nu-mi zicea decît „pacostea armatei”. Dar să-l fi 
văzut cînd îl învăţam „kleiniibung” cum mai 
curgeau pe el sudorile şi cum mai zicea: „Vă rog, 
domnule fruntaş, să respectaţi in mine omul”. l-am 
arătat eu omul, cînd făceam exerciţii de nieder şi 
curtea cazărmii era toată numai băltoace. L-am dus 
frumuşel în fata unei băltoace şi bäietasul a trebuit să 


* Instructie individuală (germ.). 
180 


se arunce în ea, şi împroşca apa, ca la bazinul de înot. 
Se înţelege că după-masă, trebuiau să strălucească 
iarăşi toate pe el; mundirul trebuia să fie curat 
oglindă. Băiatul curăța, strănuta, şi-şi vărsa amarul. A 
doua zi arăta iar ca un porc tăvălit prin noroi. Eu 
stăteam lîngă el şi-i spuneam: „Ei, ce zici, domnule 
redactor, cine e mai tare, pacostea armatei sau omul 
ăla, al dumitale?” Era un adevărat intelectual... Şi-a 
pierdut galoanele de teterist din pricina inteligenţei 
lui, pentru că a scris la gazetă despre persecutarea 
soldaților. Dar cum să nu-l persecuti, dom'le, cînd un 
om ca dînsul, învăţat, nu ştie să puie piedica la armă 
nici după ce-i arăt a zecea oară? Şi cînd îi comanzi 
„linksschaut” dumnealui îşi suceste tärtäcuta, parcă 
dinadins, la dreapta, şi cînd i-o spui, se uită la tine, ca 
o cioară speriată. La exerciţiul de prezentarea armei, 
dumnealui habar n-avea de ce capăt s-apuce mai întîi, 
de curea s-au de pat — şi se uita la mine ca vitelul la 
poarta nouă, cînd îi arătam cum trebuie să-i alunece 
mina, în jos, pe curea. Nici nu ştia pe care umăr se 
poartă arma şi saluta ca o maimuţă la orice întoarcere; 
da să-l fi văzut, Doamne, cînd învăţa să meargă în 
marş. Cînd trebuia să se întoarcă, îi era totuna pe care 
picior o făcea; top, top, top, mai făcea la întîmplare 
încă vreo şase bătăi înainte şi abia atunci se întorcea 
ca un cocoş pe stinghie, iar în timpul marsului tinea 
pasul ca un bolnav de podagră şi topäia ca o fată 
bătrînă cînd dansează la hram. 


181 


Caporalul scuipă dispretuitor, apoi reluă: 

— l-am dat, anume, o armă ruginită de tot, ca să 
înveţe să curețe. Freca la ea, cum freacă cîinele 
cäteaua, şi chiar dacă şi-ar fi cumpărat încă două chile 
de cilti, tot n-ar fi ajuns s-o curețe. Cu cît o curăța mai 
mult, cu atît ruginea mai tare, iar la raport arma lui a 
mers din mînă în mînă, şi fiecare se minuna, cum de 
era atît de ruginită. Căpitanul nostru mereu îi zicea că 
n-are să iasă soldat din el, şi că ar face mai bine să se 
spînzure, de vreme ce mănîncă pîinea cazonă de po- 
mană. lar dumnealui nu făcea nimic, decît să cli- 
pească din ochi, pe sub ochelari. Pentru el era o 
adevărată sărbătoare, cînd n-avea de făcut verschärft 
sau carceră. De obicei, atunci scria la gazetă artico- 
laşele lui despre persecutarea soldaților; pînă cînd, 
într-o bună zi, i-au făcut o perchezitie în cufăr. 
Doamne, Dumnezeule, ce de cărți avea în el! Şi 
numai din alea despre dezarmare şi despre pace între 
popoare. Pentru treaba asta l-au expediat la garni- 
zoană şi de atunci am scăpat de el... pînă cînd, 
deodată, a apărut iar; dar la cancelarie, ca să nu mai 
poată sta de vorbă cu trupa. Aşa a fost sfîrşitul 
nefericit al acestui intelectual. Ar fi putut să fie domn 
mare, dacă din prostia lui n-ar fi pierdut dreptul de 
aspirant. Putea fi locotenent. 

Caporalul oftä: 

— Nici măcar faldurile de la manta nu ştia să le 
potrivească. Şi-a comandat tocmai de la Praga tot 
felul de unsori şi ape pentru lustruit nasturii, dar 


182 


degeaba, că nasturii lui tot ca dracul de ruginiti 
erau. Da de trăncănit, ştia să trăncănească, slavă 
Domnului. Cînd l-au mutat la cancelarie, nimic nu 
mai făcea, decît să-i dea mereu zor cu filozofia. Asta 
îi plăcea lui mai demult. Era, aşa cum v-am mai spus, 
0m”, din crestet şi pînă în tălpi. Odată, tot aşa, cînd 
dumnealui se gindea nu ştiu unde, tocmai lîngă o 
băltoacă, în care a trebuit să se întindă, cînd am 
ordonat nieder, m-am dus lîngă el şi i-am spus: „Cînd 
te aud vorbind mereu despre om şi noroi, îmi aduc 
aminte că omul tot din noroi a fost făcut, şi n-a avut 
încotro; s-a mulțumit şi cu asta”. 

Acum, după ce se spovedise, caporalul era satisfă- 
cut de el însuşi, şi aştepta cu nerăbdare răspunsul 
teteristului. Spre dezamăgirea lui, auzi glasul lui 
Svejk. 

— Taman pentru niste persecutii ca astea, cu ani in 
urmă, la regimentul 35, unu Konicek l-a înjunghiat pe 
un caporal, şi pe urmă şi-a făcut seama. Am citit asta 
în Curierul. Caporalul avea vreo treizeci de răni în 
trup, din care mai bine de o duzină erau mortale. 
După aceea, soldatul s-a aşezat peste caporalul mort, 
şi s-a omorît. Alt caz s-a petrecut cu ani în urmă în 
Dalmatia. Acolo a fost tăiat un caporal şi nici pînă în 
ziua de azi nu se ştie cine i-a făcut-o. Totul a rămas 
învăluit în taină; numai atîta se ştie, că pe caporalul 
tăiat îl chema Fiala şi că era din Drabovna de lîngă 
Turnov. Şi mai ştiu încă despre un caporal din 
regimentul 75, îi zicea Reimanek... 


183 


În clipa aceea, plăcuta povestire fu întreruptă de un 
puternic stränut dinspre banca pe care dormea 
oberfeldkuratul Lacina. Grav şi demn, părintele se 
trezea în toată splendoarea lui. Deşteptarea îi era 
însoţită de aceleaşi fenomene ca şi deşteptarea de 
dimineaţă a tînărului uriaş Gargantua, atît de frumos 
descrisă de bătrînul şi veselul Rabelais. 

Oberfeldkuratul băşea şi rîgîia pe bancă, si cäsca 
zgomotos cu gura cit o şură. În sfîrşit se ridică în 
capul oaselor şi întrebă mirat: 

— O, crucifix! Unde mă aflu? 

Caporalul, văzîndu-şi superiorul treaz, răspunse 
foarte respectuos: 

— Raportez supus, domnule oberfeldkurat, că 
binevoiti a vă afla în „arestantenvagon”. 

Un fulger de mirare trecu peste fata părintelui. 
Stătu o clipă tăcut şi încercă să reconstituie împre- 
jurările. Zadarnic însă. Între cele trăite peste noapte şi 
dimineaţa, şi deşteptarea lui în vagonul cu geamuri 
zăbrelite se întindea o picla de nepătruns. 

În cele din urmă se adresa caporalului, care con- 
tinua să stea respectuos în faţa lui. 

— Si, mă rog, din ordinul cui, eu... 

— Raportez supus, domnule oberfeldkurat, fără 
NICI un ordin... 

Părintele se ridică şi începu să umble nervos printre 
bănci, mormăind pe sub nas că nu pricepe nimic. 

Se aşeză din nou şi întrebă: 

— ŞI încotro mergem, la urma urmei? 

— La Bruck, raportez supus... 


184 


— Şi de ce mergem la Bruck? 

— Raportez supus că acolo a fost mutat regimentul 
nouăzeci şi unu. 

Părintele se căzni din nou să-şi amintească ce se 
întîmplase cu el; cum de ajunsese în trenul care 
pleacă spre Bruck, tocmai cu regimentul 91 şi pe 
deasupra însoţit de escortă. 

Oricum, se limpezise oleacă din beţie, aşa că reuşi 
să-l distingă pe teterist de ceilalţi soldaţi. Întorcîndu- 
se spre el, îi spuse: 

— Dumneata eşti un om inteligent; n-ai putea să-mi 
explici, fără să-mi ascunzi nimic, cum am ajuns aici 
cu dumneavoastră? 

— Cu plăcere, răspunse pe un ton amical teteristul. 
E simplu de tot; azi de dimineaţă în gară, în timp ce 
ne duceam la tren, dumneavoastră v-aţi luat după noi. 
Erati cam făcut... 

Caporalul îi aruncă teteristului o privire aspră, plină 
de indignare. 

— V-aţi urcat în vagonul nostru — continuă calm 
teteristul — şi asta-i toată povestea. V-aţi întins pe 
bancă si Svejk, aici de faţă, v-a pus mantaua lui sub 
cap. Cînd s-a făcut controlul trenului la stația ante- 
rioară, ati fost trecut pe lista ofiţerilor aflaţi în tren. 
Aţi fost, ca să zic aşa, descoperit în mod oficial şi, din 
pricina asta, caporalul nostru va trebui să iasă la 
raport. 

— la te uită, suspină părintele. Atunci, la stația 
următoare, va trebui să trec în vagonul ofițerilor. Nu 
ştiţi dacă s-a servit prinzul? 


185 


— Încă nu, domnule feldkurat, tocmai la Viena se 
va servi, intră în vorbă caporalul. 

— Care va să zică, dumneata mi-ai pus mantaua 
sub cap? se adresă părintele lui Svejk. Iti mulţumesc 
din toată inima. 

— Nu merit nici o mulţumire, răspunse Svejk. Am 
făcut aşa cum trebuie să facă orice soldat cînd vede că 
superiorul n-are nimic sub cap şi că e puţin făcut. 
Soldatul trebuie să ştie să-şi pretuiascä superiorul, în 
orice hal ar fi el, şi în orice stare... Eu unul mă pricep 
bine să umblu cu feldkuraţii pentru că am fost 
ordonanţă la domnul feldkurat Otto Katz. Om vesel 
în felul lui, şi inimos. 

Cuprins de un acces de democratism, în urma betiei 
din ziua precedentă, oberfelkuratul scoase o ţigară şi 
i-o întinse lui Svejk. 

— Ține şi fumează! Apoi se adresă caporalului: 
Aud că din pricina mea vei fi scos la raport. N-ai nici 
o grijă, că nu ti se întîmplă nimic; te scot eu din 
beleaua asta. Iar pe tine — se întoarse din nou către 
Svejk — te iau cu mine. Ai să trăieşti la mine, ca în 
puf. 

Şi deodată, cuprins de o nouă criză de mărinimie, 
făgădui tuturor să-i ajute; teteristului îi făgădui 
ciocolată, soldaţilor din escortă rom, caporalului îi 
făgădui să-l transfere la secţia de fotografiat de pe 
lîngă statul-major al diviziei a 7-a de cavalerie. Le 
mai făgădui că-i va lăsa la vatră pe toţi şi că nu-i va 
uita niciodată. 


186 


Scoase porttigaretul şi începu să împartă ţigări 
tuturor, nu numai lui Svejk, şi declară că îngăduie 
tuturor arestatilor să fumeze, că va face tot ce-i va 
sta în putinţă ca tuturor să li se îndulcească pe- 
deapsa şi să fie cît mai repede redati vieţii normale de 
ostaş. 

— Nu vreau — spuse el — să ramineti cu o 
amintire urîtă despre mine. Am destule cunoştinţe şi 
cu mine nu vă pierdeţi voi. De altfel, îmi faceţi 
impresia unor oameni foarte de treabă, pe care 
Dumnezeu îi iubeşte. Dacă ati păcătuit, acum ispäsiti 
si, cum va văd, indurati fără să cirtiti pedeapsa cu care 
v-a miluit Domnul. 

— De ce ai fost pedepsit? se adresă el lui Svejk. 

— Dumnezeu mi-a trimis pedeapsa, răspunse cu 
pioşenie Svejk, prin bunăvoința regimentsraport-ului, 
domnule oberfeldkurat, pentru un fleac de intirziere. 

— Mila şi dreptatea Domnului sînt fără margini, 
spuse solemn oberfeldkuratul. El ştie pe cine trebuie 
să pedepsească, şi tocmai prin asta arată că nimic nu 
scapă prevederii şi atotputerniciei sale. Dar dumneata, 
teteristule, de ce eşti arestat? 

— Pentru că bunul Dumnezeu, răspunse teteristul, 
a binevoit să mă blagoslovească cu un reumatism şi 
mi s-a urcat la cap. După ispăşirea pedepsei voi fi 
trimis la bucătărie. 

— Voia Domnului e bine rînduită, exclamă pă- 
rintele entuziasmat, auzind vorbindu-se despre bu- 
cătărie. Un om cumsecade poate face şi acolo carieră. 


187 


De fapt, tocmai la bucătărie ar trebui să fie trimişi 
oameni inteligenţi; pentru combinaţii; pentru că nu-i 
totul să găteşti, ci dragostea cu care prepari şi combini 
mincarile. Să luăm de pildă, sosurile. Un om inte- 
ligent, cînd face sosul de ceapă, ia toate felurile de 
zarzavaturi şi le înăbuşă în unt, pe urmă adaugă 
încetul cu încetul mirodenii, piper, puţină foaie de 
dafin, cimbru; pe cînd un bucătar de rînd pune ceapa 
la fiert şi aruncă în ea rîntaş negru din seu. Pe dum- 
ncata aş fi într-adevăr bucuros să te văd, undeva, la o 
popotă ofitereascä. Omul, chiar fără inteligenţă, se 
poate descurca în viata, şi-n orice meserie, dar la 
bucătărie nu merge. Se simte numaidecit. Ieri seara, la 
cazinoul ofiţerilor din Budéjovice, ni s-a servit printre 
altele o mîncărică de rinichi cu sos de Madera. 
Strasnic om ăl de l-a preparat! Dumnezeu o să-i ierte 
toate păcatele, mi-am zis eu, trebuie să fie un adevărat 
intelectual; şi într-adevăr, aşa este: la bucătăria 
popotei ofiteresti de acolo lucrează un învăţător din 
Skutk. Am gustat eu o mîncare cu sos de Madera şi la 
popota regimentului 64, landwehr, dar era cu totul 
altceva. Băgaseră în ea chimion, aşa cum, la orice 
cîrciumă ordinară, se bagă piper. Si cine credeţi că l-a 
preparat? Credeţi că era bucătar în viaţa civilă? Aş! 
Crescător de vite la o moşie. 

Preotul de campanie tăcu un timp; aduse apoi 
discuţia la problema culinară în Vechiul şi Noul 
Testament, arătînd că încă de pe acele vremi se dădea 
o mare atenţie pregătirii unor mîncări gustoase după 


188 


serviciul divin şi după alte ceremonii religioase. 
După aceea îi îndemnă pe toţi să-i cînte ceva, la care 
Svejk, cu proverbiala şi nefericita sa inspiraţie, 
începu: 


„Vine Marina de la Hodonin 
Şi-n urma ei popa, c-un clondir de vin.” 


Preotul de campanie însă nu se supără: 

— M-aş mulţumi şi cu niţel rom; nu-i neapărată 
nevoie să fie un clondir cu vin, spuse el, zimbind 
prieteneşte. Cît despre Marina, s-o lăsăm şi pe ea la o 
parte, că numai în ispită ne-ar duce. 

Caporalul cotrobăi prudent în buzunarul mantalei şi 
scoase o sticlă de rom. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberfeldkurat 
— spuse el cu vocea sugrumată de emoție, tradind 
sacrificiul personal pe care-l făcea — dacă nu vă 
supăraţi... 

— Nu mă supăr de loc, bäietasule, răspunse bu- 
curos părintele. Beau în cinstea fericitei noastre călă- 
torii. 

— Maica ta Cristoase! exclamă caporalul, ca pentru 
sine, văzînd că, după o duşcă zdravănă, preotul 
dăduse pe git jumătate de sticlă. 

— Bată-te să te bată, spuse oberfeldkuratul rizind 
şi făcîndu-i cu ochiul teteristului. Mai şi blestemi pe 
deasupra. Pentru asta o să te pedepsească Dumnezeu. 

Apoi părintele mai trase o inghititura şi întinzîndu-i 
sticla lui Svejk, îi ordonă: 


189 


— Atinge-o! Pîn-la fund! 

— Războiul e război, îi spuse Svejk cu bunătate 
caporalului, în timp ce-i dădea înapoi sticla goală. 
Caporalul incuviinta printr-o străfulgerare a ochilor, 
atît de ciudată, cum numai la nebuni mai poţi 
întâlni. 

— $i acum, pînă la Viena, să-i mai trag un pui de 
somn, spuse preotul. Vă rog să mă treziti cînd om 
ajunge. lar dumneata, continuă el, adresîndu-se lui 
Svejk, dumneata te duci la bucătăria popotei noastre, 
iei tacîmuri şi-mi aduci prinzul. Să spui că este pentru 
domnul oberfeldkurat Lacina. Vezi să-ţi deie portie 
dublă. Dacă sînt cumva găluşte, ai grijă să nu-ţi taie 
de la margine, să ieşim în pagubă. Pe urmă să-mi 
aduci de la bucătărie o sticlă de vin şi nu uita să ici cu 
dumneata o ploscä, ca să-ţi toarne în ea rom. 

Părintele Lacina cotrobăi prin buzunare. 

— Ascultă, caporal, văd că n-am märuntis, îm- 
prumută-mi un florin. Aşa. Cum spuneai că te 
cheamă? Svejk? Bine, Svejkule, tine un gologan 
pentru drum! Domnule caporal, fii bun şi mai 
împrumută-mi un florin. Vezi, Svejkule, şi pe ăsta îl 
capeti, dacă faci rost de toate aşa cum am vorbit. Cată 
să-ți dea şi ţigări şi trabucuri pentru mine. Dacă se 
distribuie cumva şocolată, ai grijă să împachetezi o 
portie dublă, iar de-or fi conserve, vezi să-ţi dea limbă 
afumată sau ficat de gisca. Aşa. Da, era sa uit. Dacă 
se dă brînză emental, te rog să ai grijă să nu-ţi taie de 


190 


la margine şi cu salamul unguresc tot aşa, nici un 
colt, numai de la mijloc, ca să fie fraged şi gustos. 

Oberfeldkuratul se întinse pe bancă şi curînd 
atipi. 

— Cred — se adresă teteristul caporalului, în clipa 
în care părintele începu să sforäie — că eşti mulţumit 
de copilul nostru găsit. Se bucură de viaţă. 

O clipă, caporalul luptă cu propria lui indignare, 
apoi deodată pierdu orice sentiment de umilinţă şi 
incuviinta aspru: 

— E foarte cuminte! 

— Cu märuntisul ăsta, pe care nu-l are — intră 
în vorbă Svejk — dumnealui îmi aduce aminte de 
unul Mliëko, un zidar de la Dejvice. Ala tot aşa, 
n-a avut multă vreme märuntis, pînă ce s-a înglodat 
în datorii pînă peste git şi a fost închis pentru şar- 
latanie. 

— Înainte de război — puse un soldat din escortă 
— era la regimentul 75 un căpitan care a băut toți 
banii din casieria regimentului şi a trebuit să zboare 
din armată. Acum, că e război, e iarăşi căpitan. Am 
mai avut acolo un sergent care a şparlit de la magazie 
vreo douăzeci de baloturi de postav, şi azi e 
stabfeldwebel şi cînd te gîndeşti că în Serbia a fost, 
nu demult, împuşcat un infanterist, pentru că a mîncat 
deodată conservele pe trei zile. 

— Asta n-are nici o legătură cu ce vorbeam noi, 
declară caporalul cu glas aspru. Dar nu-i frumos să 


191 


imprumuti de la un biet caporal doi florini ca să-i 
dai bacsis. 

— Tine-ti gologanul — spuse Svejk — eu n-am 
nevoie să mă imbogatesc pe spinarea dumitale. Si 
dacă mi l-o da şi pe celălalt, ţi-l dau înapoi, ca să nu 
mai boceşti. Pe dumneata ar trebui însă să te bucure 
cînd un superior iti cere împrumut bani ca să aibă de 
cheltuială. Dar dumneata esti zgirciob. Aici e vorba 
de doi gologani nenorociti, dar tare aş vrea să te văd 
ce-ai face dacă ar fi să-ţi dai viata pentru superiorul 
dumitale, dacă el ar zace rănit, lîngă tranşeele 
dusmanului, şi dumneata ar trebui să-l salvezi şi să-l 
aduci în braţe, în timp ce duşmanul trage după voi cu 
şrapnele şi mai ştiu eu ce. 

— Dumneata ai face-n pantaloni, ciuruc nenorocit, 
ripostă caporalul. 

— Ehe cîti sînt din ăştia care fac în pantaloni la 
fiecare gefecht!' observă un soldat din escortă. 
Deunăzi, la Budéjovice, un camarad rănit ne povestea 
că s-a scăpat pe el de trei ori într-un singur atac. 
Prima oară cînd au ieşit din transee, în faţa reţelei de 
sîrmă ghimpată, pe urmă cînd au început s-o taie, şi a 
treia oară zicea că şi-a dat drumu” la un contraatac cu 
baioneta, al ruşilor, care strigau „ura”. Pe urmă a 
început să fugă înapoi în tranşee şi zicea că din grupa 
lor nu era unul care să nu fi făcut pe el. Pe marginea 
tranşeei era un mort: zăcea cu picioarele în jos; în 
timpul atacului un proiectil îi retezase jumătate de 
cap, de parcă l-ar fi tăiat cineva cu cuțitul; ăsta se 


: Luptă (germ.). 
192 


scăpase pe el în ultimul moment, în aşa hal, că din 
pantalonii lui curgea în tranşee, căcat, amestecat cu 
sînge. Şi jumătatea aceea de cap, cu creier cu tot, 
zăcea chiar sub el. Ce, parcă ştie omul ce i se poate 
întîmpla?! 

— Cîteodatä, zise Svejk, în timpul atacului i se face 
omului rău din te miri ce şi îi vine greață. Un 
convalescent, venit la Praga, de la Prémyël, ne 
povestea odată, la cîrciumă „Belvedere” de la Poho- 
felec, că într-o luptă corp la corp s-a trezit în fata cu 
un rus cît un munte. Venea spre el cu baioneta şi îi 
curgea nasul. Cînd a văzut săracu mucii, zicea că i-a 
venit deodată rău şi a trebuit să meargă la hilfsplatz’, 
unde l-au găsit bolnav de holeră. Fără să mai stea pe 
gînduri, l-au trimis în baraca holericilor, la Pesta, 
unde s-a îmbolnăvit de-a binelea. 

— Era soldat prost sau caporal? întrebă tete- 
ristul. 

— Caporal era, răspunse Svejk liniştit. 

— Asta se poate întîmpla şi oricărui teterist, replică 
prosteşte caporalul, aruncînd o privire zdrobitoare 
teteristului, ca şi cum ar fi vrut să-i spună: „Acum 
te-am înfundat, hai, ce zici?” 

Acesta însă tăcu şi se întinse pe bancă. 

Trenul se apropia de Viena. Cei care nu dormeau 
priveau de la fereastră reţeaua de sîrmă ghimpată şi 


! Post de ajutor (germ.). 
193 


fortificațiile din preajma Vienei, fapt care provoca, 
se vede, o puternică strîngere de inimă tuturor celor 
din tren. 

Dacă înainte se mai auzeau încă din vagoane stri- 
gătele nemților din munţii Kasper: ,, Wann ich kumm, 
wann, ich kumm, wan ich wieda, wieda kumm”, 
acum amutisera de-a binelea în fata privelistii neplă- 
cute a rețelei de sîrmă ghimpată cu care era împrej- 
muită Viena. 

— Totul e în ordine, spuse Svejk, privind santurile. 
Totul e în cea mai perfectă ordine, numai că vienezii 
care vin la plimbare pe aici îşi pot rupe pantalonii. 
Aici omul trebuie să umble cu băgare de seamă. 
Viena este un oraş important continuă el. Numai cîte 
animale sălbatice au, în menajeria aceea de la 
Schônbrunn. Cu ani în urmă, cînd am fost la Viena, 
îmi plăcea mai ales să mă duc să văd maimutele; dar 
cînd se plimbă pe acolo vreun om mare de la castelul 
imperial, nimeni nu poate trece peste cordon. Era cu 
mine un croitor din circumscripția a zecea şi l-au 
arestat, pentru că voia cu orice chip să vadă maimu- 
tele. 

— Ai fost şi la castel? întrebă caporalul. 

— Frumos e pe acolo, răspunse Svejk. Eu n-am 
fost, dar mi-a povestit unu care a fost. Cel mai frumos 
din toate e „Burgwache”. Cică fiecare soldat din 
gardă trebuie să aibă doi metri înălțime. După ce iese 
din serviciu, fiecare capătă un brevet de tutungerie. Şi 
prințese sînt acolo cîte vrei, ca gunoiul... 


! Garda castelului (germ.). 
194 


Trecură printr-o gară unde, în urma lor, răsună 
imnul austriac intonat de o fanfară care venise, 
pesemne dintr-o eroare, pentru că abia după o bună 
bucată de timp ajunseră într-o gară unde trenul se 
opri. Aici se distribuia hrana şi era pregătită primirea 
oficială. 

Dar solemnitätile nu mai semănau cu cele de la 
începutul războiului, cînd soldaţii, în drum spre front, 
mincau în fiecare staţie, şi erau intimpinati de 
domnişoare de onoare, îmbrăcate în rochii albe 
caraghioase, cu fete şi mai caraghioase, tinind în braţe 
nişte amärîte buchete de flori. În afară de asta mai 
ascultau şi discursul nerod al unei cucoane, al cărui 
sot e astăzi mare patriot şi republican. 

La Viena, bunele oficii de întîmpinare a trenului 
militar erau făcute de trei reprezentante ale Crucii 
Roşii din Austria, şi de două delegate ale unei aso- 
ciatii patriotice a femeilor şi tinerelor fete din Viena, 
de un reprezentant oficial al municipalităţii şi un re- 
prezentant al armatei. 

Pe feţele lor se citea o oboseală cumplită. Trenuri, 
transportînd trupe spre front, treceau zi şi noapte prin 
gara Viena şi din oră în oră soseau trenuri sanitare cu 
răniţi. În fiecare clipă vagoanele cu prizonieri erau 
trecute de pe o linie pe alta, şi la toate aceste 
operaţiuni trebuiau să fie de fata toţi aceşti delegaţi ai 
diferitelor corporaţii şi societăţi. Pe măsură ce vremea 
se scurgea, entuziasmul primelor zile se transforma în 


195 


plictiseală, oboseală şi căscat. Serviciul acesta se 
făcea cu schimbul şi toţi cei care apăreau într-una din 
gările Vienei aveau aceeaşi înfăţişare obosită ca şi cei 
care aşteptau acum trenul cu regimentul din 
Budéjovice. 

Vagoanele de vite erau ticsite de soldati, cu 
deznädejdea intiparita pe fete, ca oamenii duşi la 
spînzurătoare. 

Doamnele se apropiară de ei, împărțindu-le turtă 
dulce, împodobită cu inscripţii de zahăr de acest gen: 
„Sieg und Rache”, „Gott strafe England”, „Der 
Oesterreicher hat ein Vaterland. Er liebt's und hat 
auch Ursach fiir's Vaterland zu kämpfen””. 

Muntenii din Kasper se îndopau cu turtä, fără 
însă ca de pe feţele lor să dispară expresia de dez- 
nădejde. 

În cele din urmă primiră ordinul să se îndrepte, pe 
companii, la bucătăriile de campanie din spatele gării, 
după mîncare. 

Tot acolo era şi bucătăria ofiţerilor, unde se duse şi 
Svejk ca să execute comanda feldkuratului. În acest 
timp teteristul aştepta să fie servit, dat fiind că doi 
soldaţi din escortă plecaseră să ridice ratia pentru cei 
din vagonul arestatilor. 

Svejk execută comanda întocmai, şi în timp ce 
traversa linia ferată îl zări pe locotenentul Lukäÿ, care 
se plimba între şine şi aştepta să vadă dacă la popota 


: „Victorie si răzbunare”, „Doamne, pedepseşte Anglia”, 
„Austriacul are o patrie. El o iubeşte şi are de ce să lupte pentru 
patria sa” (germ.). 


196 


ofitereascä va mai rămîne ceva şi pentru el. 

Situaţia lui nu era de invidiat, întrucît se folosea 
deocamdată de ordonanța locotenentului Kirschner. 
Flăcăul se îngrijea însă, de fapt, numai de stapinul lui 
şi se deda la adevărate acte de sabotaj cînd era vorba 
de locotenentul-major Lukas. 

— Unde te duci cu toate astea? îl întrebă pe Svejk 
nenorocosul locotenent-major, în clipa cînd Svejk 
tocmai pusese jos grămada de bunätäti sustrase de la 
popota ofiţerilor şi înfăşurate în manta. 

Svejk îl privi o clipă zăpăcit, dar îşi reveni 
numaidecit. Fata lui îşi recăpătase expresia joviala şi 
liniştită, cînd răspunse: 

— Asta-i pentru dumneavoastră, cu respect vă ra- 
portez, domnule locotenent-major... Numai că nu ştiu 
unde aveţi cupeul, şi apoi nu ştiu dacă domnul 
comandant al trenului n-ar fi împotrivă ca eu să merg 
cu dumneavoastră. Mi se pare că dumnealui e un 
porc. 

Locotenentul-major Lukâ se uită la Svejk 
întrebător. Acesta însă continuă liniştit, pe un ton 
confidential. 

— Sä stiti, domnule locotenent-major, e un porc 
adevărat. Cînd a venit în inspecţie, la noi în vagon, 
eu i-am raportat numaidecit că e ora unsprezece şi că 
mi-am isprăvit pedeapsa, aşa că nu mai aveam ce 
căuta acolo, şi că trebuie să trec ori în vagonul de 
vite, ori la dumneavoastră, dar el m-a luat la trei 
parale ca un necioplit, şi mi-a zis să nu mă grăbesc, 
ci să rămîn unde mă aflu, ca măcar pe drum să nu vă 


197 


fac de ruşine pe dumneavoastră, domnule ober- 
laitnant. 

Si, arborind o figură de martir, Svejk adăugă: 

— Ca şi cînd eu v-as fi făcut vreodată de ruşine, 
domnule oberlaitnant. 

Locotenentul-major Lukäë oftă: 

— Eu unul — continuă Svejk — nu v-am făcut 
niciodată de ruşine. Asta-i sigur. Dacă s-a întîmplat 
uneori să fac vreuna boacănă, a fost o întîmplare; aşa 
a hotărît bunul Dumnezeu, precum bine zicea bătrînul 
Vanièek din Pelhïimov cînd îşi ispăşea a treizeci şi 
şasea pedeapsă. Niciodată însă, domnule oberlait- 
nant, n-am făcut rău cu dinadinsul; întotdeauna am 
vrut să fac ceva mai bun, mai acătării, ca să zic aşa, şi 
zău că nu-s vinovat dacă nici unul din noi n-am avut 
din asta nici un folos, ci numai necazuri şi supărare. 

— Hai, nu mai plînge, Svejkule, spuse cu o voce 
înduioşată locotenentul-major  Lukă5, cînd se 
apropiară de vagonul statului-major, aranjez eu totul 
ca să fii iarăşi cu mine. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-ma- 
jor, că nu pling. M-a apucat numai aşa, o părere de 
rău, că noi amindoi, în războiul ăsta, sîntem cei mai 
nefericiti oameni de sub soare, şi că n-avem nici o 
vină. E îngrozitor cînd stau şi mă gîndesc bine; aşa 
am fost eu, de cînd mă ştiu... 

— Linişteşte-te, Svejkule! 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că dacă n-ar fi contra disciplinei, aş spune că nu pot 


198 


de loc să mă liniştesc, dar aşa trebuie să spun, că 
am înţeles ordinul şi că m-am liniştit. 

— Bine. Şi acum, Svejkule, urcă în vagon. 

— Cu respect vă raportez că mă urc, domnule 
oberlaitnant. 


Tabăra militară din Most era cufundată în tăcerea 
nopţii. În barăcile trupei, soldaţii tremurau de frig, în 
schimb la barăcile ofiţerilor ferestrele erau deschise, 
de prea multă căldură. 

Dinspre clădirile taberei se auzeau paşii santine- 
lelor care făceau de gardă, tulburînd, cu bocănitul lor, 
somnul celor din barăci. 

Jos, în Most, pe Litava, străluceau luminile de la 
fabrica imperială de conserve care lucra, fără în- 
trerupere, zi şi noapte, la prelucrarea resturilor de 
carne. Vîntul care bătea dintr-acolo aducea un miros 
greu de zgirci, copite şi oase stricate, din care se 
fierbeau conservele de supă. 

Din pavilionul părăsit, unde cu ani în urmă, în timp 
de pace, un fotograf îi poza pe soldaţii care-şi 
petreceau tinereţea pe poligonul de tir, se vedeau jos 
în vale, pe cheiul Litavei, lampioanele roşii ale 
bordelului „La spicul porumbului”. Acest bordel 
fusese onorat cu vizita prințului Stefan, cu prilejul 
marilor manevre imperiale de la Sopron, în anul 1908. 
Aici era, în fiecare seară, locul de întîlnire al 
ofiţerilor. 


199 


Era cel mai elegant local de perditie; soldaţii de 
rînd şi teteriştii n-aveau acces acolo. 

Aceştia se duceau la „Casa trandafirilor”, a cărei 
lumină verde se vedea de asemenea din pavilionul 
fostului atelier fotografic. 

Chiar pentru aceste îndeletniciri exista cuvenita 
diferențiere; de altfel diferenţierea n-a dispărut nici 
mai tirziu, pe front, cînd monarhia n-a mai putut să 
ofere oştilor sale ceva mai bun decît faimoasele 
bordeluri ambulante, aşa-numitele „pufuri”, ataşate pe 
lîngă fiecare comandament de brigadă. 

Existau aşadar: k.k. Offizierspuff, k.k. Untero- 
Sfizierspuff, şi k.k. Mannschaftspuff. 

Oraşul Most, aflat pe partea stingă a Litavei, 
strălucea, aşa cum străluceau Kirâlyhid, Cislaitania şi 
Translaitania, de partea cealaltă a rîului. În ambele 
oraşe, şi în cel unguresc şi în cel austriac, erau tarafuri 
de ţigani, cafenelele şi restaurantele erau puternic 
luminate, se cînta, se bea. Burghezia locală şi functio- 
nărimea isi aduceau aci, în cafenele soțiile şi fiicele 
mai mari, astfel că Most pe Litava Bruck an der 
Leitha şi Kirâlyhid erau de fapt un bordel de mari 
proporții. 

În tabără, într-una din barăcile ofiţerilor, Svejk 
aştepta reîntoarcerea locotenentului-major Lukas, 
care plecase de cu seară în oraş la teatru, şi nu se 
mai întorsese încă, deşi noaptea era înaintată. Svejk 
stătea pe patul gata pregătit al locotenentului-major şi 
în fata lui, pe masă, şedea ordonanța maiorului 
Wenzel. 


200 


Maiorul Wenzel revenise la regiment în urma 
eşecului din Serbia, unde cu prilejul bătăliei de pe 
Drina îşi dovedise măsura incapacității sale militare. 
Se spunea că ar fi ordonat distrugerea unui pod- 
ponton, deşi jumătate din batalionul lui se mai afla pe 
malul celălalt al rîului. Acum era comandantul 
poligonului militar din Kirâlyhid, şi se ocupa şi de 
treburile gospodăreşti ale taberei. Printre ofiţeri se 
vorbea că maiorul Wenzel se pune acum „pe pi- 
cioare”. Camera locotenentului-major Luka§ şi cea a 
maiorului Wenzal erau pe acelaşi culoar. 

Ordonanţa maiorului Wenzel, Mikulasek, un băiat 
scund, ciupit de vărsat, bălăbănea din picioare şi 
blestema: 

— Mă întreb de ce nu vine o dată boşorogul ăsta al 
meu. Tare aş vrea să ştiu pe unde umblă haimanaua, 
toată noaptea. Dacă cel puţin mi-ar lăsa cheia de la 
odaia lui, aş trage şi eu un păhărel şi m-aş culca. Are 
acolo, păcătosul, vin cît vrei. 

— Se zice că dumnealui fură, făcu Svejk, trăgînd 
liniştit din tigärile locotenentului, întrucît acesta îi 
interzisese să mai pufăie din trabuc în odaie; tu 
trebuie să ştii de unde aveţi vin. 

— Eu mă duc unde am poruncă, răspunse Miku- 
lasek, cu glas subţire. Îmi dă o ţidulă şi cit ai clipi fug 
să iau ratia pentru spital şi o aduc acasă... 

— Dar dacă ti-ar porunci — întrebă Svejk — să 
furi casa de bani a regimentului, ai face-o? Aici, cînd 
eşti cu mine, înjuri nevoie mare, dar cînd stai în faţa 
lui tremuri ca varga. 


201 


Mikulasek clipi din ochii lui micuti şi răspunse: 

— Ei, la una ca asta, aş sta să mă mai gîndesc. 

— Ce să te mai gindesti, mucosule! îi strigă 
Svejk, dar trebui să tacă, deoarece chiar în clipa 
aceea se deschise usa şi în odaie intră locotenentul- 
major Lukâs. Se vedea cit de colo că era foarte bine 
dispus, judecînd după chipiul întors cu cozorocul la 
spate. 

Mikulasek înmărmurise de spaimă atât de tare, încît 
rămase pe masă şi salută aşa, uitînd că n-avea capela 
pe cap. 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că totul 
e în ordine, anunţă Svejk luînd poziţia cerută de 
regulamentele militare, dar uitînd să-şi scoată ţigara 
din gură. 

Locotenentul-major Lukâs nu observă însă acest 
lucru şi se duse de-a dreptul la Mikulasek care cu 
ochii holbati îi urmărea fiecare mişcare, continuînd să 
salute din poziţia în care se afla. 

— Îmi dai voie, eu sînt locotenentul-major Lukas, 
spuse apropiindu-se de Mikulasek cu paşi, nu prea 
siguri. Pe dumneata cum te cheamă? 

Mikulasek tăcea. LukaS trase un scaun aproape de 
masă. În fata lui Mikulaëek, se aşeză uitindu-se la el 
ŞI, aruncîndu-i o privire fixă, spuse: 

— Svejkule, adu-mi, te rog, din geamantan revol- 
verul de campanie. 

În timp ce Svejk căuta prin geamantan, Miku- 
laSek tacea şi se uita la locotenentul-major cu ochi 
inspaimintati, în clipa aceea îşi dădu seama că stătea 


202 


pe masă. Disperarea lui crescu şi mai mult cînd băgă 
de seamă ca virfurile bocancilor săi atingeau 
genunchii locotenentului-major, care şedea pe scaun 
în faţa lui. 

— Te întreb cum te numesti, omule? zbierä la el 
locotenentul-major. 

MikulaSek însă amutise de-a binelea. Asa cum a 
povestit mai tirziu, aparitia neasteptata a locotenen- 
tului-major îi dăduse un fel de paralizie. Voia să sara 
de pe masă şi nu putea, voia să răspundă şi limba nu i 
se mişca, voia să nu mai salute şi nu izbutea. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-ma- 
jor, interveni Svejk, că revolverul nu-i încărcat. 

— Atunci, încarcă-l Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că nu avem nici un cartuş, şi apoi ar fi greu să-l 
împuşcaţi pe masă. Eu, domnule oberlaitnant, dacă 
îmi daţi voie, îmi îngădui să spun că ăsta-i Mikulasek, 
ordonanța lui domnu” maior Wenzel. Totdeauna îi 
piere graiul cînd vede vreun domn ofițer. Aşa-i el, se 
sfieşte să vorbească. E, cum sa vă spun, un boboc fri- 
cos, un papă-lapte. Domnul maior Wenzel îl lasă în- 
totdeauna să stea pe coridor cînd se duce în oraş, şi el, 
săracu, umblă aiurit de colo pînă colo pe la toate 
ordonantele din barăci. Dacă ar avea măcar de ce să 
se sperie, dar, säräcutul de el, n-a păcătuit cu nimic. 

Svejk scuipă cu scîrbă. Tonul cu care vorbea si 
faptul că se exprima cu o indiferență totală trădau 
disprețul lui față de laşitatea ordonanţei maiorului 
Wenzel şi faţă de comportarea sa nemilitărească. 


203 


— Îngăduiţi-mi, domnule  locotenent-major — 
continuă Svejk — să-l miros. 

Svejk îi făcu vînt de pe masă lui Mikulaëek, care nu 
înceta să caşte ochii prosteşte la locotenentul-major, îl 
puse jos pe duşumea şi-l mirosi la pantaloni. 

— Încă nu — declară el — dar începe. Să-l dau 
afară. 

— Dă-l afară, Svejkule. 

Svejk îl conduse afară pe Mikulaëek, care tremura 
mereu, trase uşa în urma lor, şi pe coridor îi spuse: 

— Baga-ti in cap, neisprăvitule, că te-am scăpat de 
la moarte. Pentru asta, ai grijă. Cînd s-o întoarce 
maiorul Wenzel, fă-te încoa pe nevăzute, cu o sticlă 
de vin. Fără glumă, să ştii că te-am scăpat de la 
moarte. Cînd se-mbată oberlaitnantul meu nu-i a 
bine. Numai eu ştiu să mă descurc cu el. 

— Eu sînt... 

— O băşină, asta esti, exclamă Svejk cu dispreţ. 
Şezi colea pe prag şi aşteaptă pînă o veni maiorul tău, 
Wenzel. 

— Slavă Domnului că te-ai îndurat să mai vii, îl 
întîmpină locotenentul-major Luka’ pe Svejk, cînd 
acesta reintră în odaie. Vreau să-ţi vorbesc. Nu-i 
nevoie însă să-mi stai iarăşi drepți, ca un prost. Ia loc, 
Svejkule, şi să te laşi de acest ,,ordonati” al dumitale. 
Să-ţi tii gura şi să fii foarte atent la ce-am să-ţi spun. 
Ştii unde vine, in Kiralyhid, strada Sopronyi? Ti-am 
spus să încetezi odată cu acest: „Raportez supus, 
domnule oberlaitnant, că nu ştiu”. Dacă nu ştii, 
răspunde: nu ştiu, şi basta. Ia o bucăţică de hîrtie şi 


204 


scrie: Sopronyi-uteza, nr. 16. În clădirea asta e un 
magazin de fierărie. Ştii ce-i aia un magazin de 
fierărie? Herrgott! Nu mai spune „raportez supus”. 
Răspunde: ştiu sau nu ştiu. Va să zică, ştii ce-i aia un 
magazin de fierărie? Ştii? Bine... Magazinul ăsta e al 
unui ungur, Kâkonyi. Ştii ce-i aia ungur? Spune 
odată, himmelherrgott, ştii sau nu ştii? Ştii? Bine. 
Sus, deasupra magazinului, e primul etaj şi acolo e 
locuinţa lui... Ştii sau nu ştii? Dacă nu ştii, crucifix, 
atunci află de la mine că acolo locuieşte. Asta iti 
ajunge? Ajunge? Bine. Dacă nu ti-ajunge, pun să te 
bage la arest. Ţi-ai însemnat că omul se numeşte 
Kâkonyi? Bun. Atunci, mîine dimineaţă, cam pe la 
ora zece, cobori în oraş, găseşti casa aceea, urci sus la 
etajul întîi şi predai doamnei Kâkonyi scrisoarea asta. 

Locotenentul-major Lukâs deschise portofelul şi, 
căscînd, îi întinse lui Svejk un plic alb, fără adresă. 

— Ţine minte, Svejkule, e un lucru foarte impor- 
tant, continuă el să-l dăscălească. Prevederea este 
mama înţelepciunii, de aceea, după cum vezi, scri- 
soarea n-are adresă. Mă bizui pe dumneata că vei 
preda scrisoarea cui se cuvine. Mai noteazä-ti că 
doamna aceea se numeşte Etelka, scrie deci „doamna 
Etelka Kâkonyi”. Si-ti mai atrag atenţia că scrisoarea 
trebuie s-o inminezi, discret, doamnei Kakonyi, orice 
s-ar întîmpla, şi să aştepţi răspuns. De altfel scrie şi în 
scrisoare că trebuie să primeşti un răspuns. Mai 
doreşti ceva? 


205 


— Dar dacă dama nu-mi dă răspuns, atunci ce fac, 
domnule oberlaitnant? 

— Atunci, îi reaminteşti că trebuie neapărat să-ți 
dea, îl lămuri locotenentul-major, căscînd din nou. 
Acum e însă timpul să mă culc; astăzi sînt într-adevăr 
obosit. Am băut mult. Nimeni n-ar fi mai puţin obosit 
după o asemenea noapte. 

Adevărul e că locotenentul-major Lukâ5 n-avusese 
de gînd să intirzie. 

Părăsise spre seară tabăra, cu gîndul să vadă o 
operetă, la teatrul maghiar din Kirâlyhid, unde în 
rolurile principale jucau nişte artiste durdulii, evreice. 
I se povestise că marea lor calitate era că în timpul 
dansului aruncau picioarele în sus şi nu purtau nici 
tricouri, nici chiloti; iar pentru atracția domnilor 
ofiţeri se bărbiereau jos ca tătăroaicele, fapt care nu 
procura nici o bucurie galeriei, dar care desfăta în 
schimb cu atît mai mult ofițerii de artilerie din 
primele rînduri ale parterului, care pentru această 
privelişte nu uitau să vină la teatru cu binocluri de 
campanie. 

Pe locotenentul-major Lukâă îl lăsase însă rece 
această interesantă porcărie, deoarece binoclul îm- 
prumutat de la teatru era necromat aşa că în loc de 
pulpe nu văzuse decît nişte umbre violete, în miş- 
care. 

În pauza actului întâi, îşi îndreptă atenţia spre o 
doamnă însoţită de un bărbat între două vîrste, pe 
care-l trăgea spre garderobă, insistînd că vrea să plece 
acasă imediat, întrucît nu era dispusă să privească 


206 


astfel de spurcăciuni. Rostise toate acestea destul de 
tare, in limba germană. Bărbatul care o însoțea 
răspunse în ungureşte: 

— Ai dreptate, îngeraşul meu, sînt de acord, să 
mergem, într-adevăr, e ceva dezgustätor. 

— Es ist ekelhaft ', răspunse doamna, revoltată, în 
timp ce domnul îi ajuta să-şi puie mantoul. Ochii îi 
ardeau de indignare în faţa acestei neruşinări. Trebuie 
spus de altfel că ochii ei negri şi mari se potriveau de 
minune cu întreaga ei făptură. Aruncă o privire spre 
locotenentul-major LukaS şi repetă încă o dată, cu şi 
mai multă indignare: 

— Ekelhaft, wirklich ekelhaft!? 

Atita a fost de ajuns pentru infiriparea unei idile. 

Locotenentul-major Lukâs obtinu informaţiile ne- 
cesare de la garderobieră. Află că era vorba de soţii 
Kâkonyi şi că dumnealui e proprietarul unui magazin 
de fierărie pe strada Sopronyi nr. 16. 

— Şi locuieşte cu doamna Etelka la etajul întîi, 
adäugä garderobiera cu insistenta-1 de codoaşă bă- 
trînă. Dînsa e nemtoaicä din Sopron, iar el ungur; 
asa-1 aici, la noi, toate sînt amestecate. 

Locotenentul-major LukaS îşi luă mantaua de la 
garderobă şi se duse în oraş, la marele restaurant- 
cafenea „Arhiducele Albrecht”, unde se intilni cu 
cîțiva ofiţeri de la regimentul 91 infanterie. 

Nu-şi pierdu vremea flecărind prea mult, în schimb 
bău vîrtos, gîndindu-se mereu ce anume să-i scrie 


LE dezgustätor (germ.) 
4 Dezgustător, cu adevărat dezgustător! (germ.) 


207 


acestei frumoase şi severe doamne, plină de virtuţi, 
care, hotărît, îl captivase mai mult decît toate mai- 
mutele de pe scenă, cum le spuneau ceilalţi ofițeri. 

Bine dispus, locotenentul-major se duse apoi singur 
la cafeneaua „La crucea Sfîntului Stefan” si se retrase 
într-un mic separeu de unde izgoni o rominca, care se 
oferise să se dezbrace pînă la piele în faţa lui, şi să-l 
lase să facă cu dinsa tot ce vrea. Porunci să i se aducă 
cerneală, toc şi hîrtie, comandă o sticlă de coniac şi, 
după o profundă meditare, scrise cu grijă această 
scrisoare, care i se păru a fi cea mai frumoasă din cîte 
a scris vreodată: 


„Stimată doamnă! 

Am asistat aseară la un spectacol de teatru care 
pe dumneavoastră v-a indignat. V-am urmărit cu 
atenţie chiar de la primul act pe dumneavoastră şi 
pe soțul dumneavoastră. După cum am putut re- 
marca”... 


„Intră în el fără mila, îşi zise locotenentul-major 
LukaS. Cu ce drept a pus omul acela mina pe o femeie 
atît de încîntătoare?! Cînd te uiţi bine la el, arată ca un 
maimutoi tuns.” 

Si continuă să scrie: 


ses Soțul dumneavoastră a urmărit cu cea mai 
mare solicitudine spectacolul obscen ce se desfăşura 
pe scenă, spectacol care dumneavoastră, stimata 
doamnă, v-a provocat dezgust; aceasta nu mai e 
artă, ci un odios atentat la sentimentele cele mai 
delicate ale omului!” 


208 


„Ce sîni are femeia asta, îşi spuse locotenentul 
Lukăs. Dă-i înainte...” 
Şi scrise mai departe: 


»lertati-mi, Stimată doamnă, această explozie de 
sinceritate, deşi nu mă cunoaşteţi. Am văzut în viata 
mea multe femei, dar nici una nu mi-a făcut o astfel 
de impresie ca dumneavoastră. Îmi dau seama că 
gindirea şi concepțiile dumneavoastră despre viata 
corespund întru totul cu ale mele. Am convingerea 
că soțul dumneavoastră nu este decît un egoist care 
vă trage după el”... 

„Nu, îşi zise locotenentul-major Lukâs, nu merge! 
Sterse: ,,Schlept mit” şi scrise: 


»…Care pentru Satisfacerea plăcerilor personale 
vă ia după el, Stimată doamnă, la spectacole de 
teatru care nu corespund decît gustului său. Iubesc 
sinceritatea şi nu intentionez să mă amestec in viata 
dumneavoastră particulară; aş dori numai Să Stau 
de vorbă cu dumneavoastră despre arta pură...” 


„In hotelurile de aici n-are să se poată; va trebui s-o 
duc tocmai la Viena, îşi continuă firul gîndurilor 
locotenentul. Am să-mi iau o permisie...” 


»+..De aceea îndrăznesc, Stimată doamnă, sa va 
solicit o întîlnire pentru a avea cinstea de a vă cu- 
noaşte mai de aproape. Sînt încredinţat că veţi avea 
bunătatea de a nu refuza un om, căruia viitorul 


, Trage după (germ.) 
209 


apropiat îi oferă mizeria războiului şi care, în focul 
bătăliei, va păstra cea mai frumoasă amintire despre 
un Suflet care l-a înţeles precum şi el la rîndu-i l-a 
înțeles pe al dumneavoastră. Hotarirea dumnea- 
voastră va fi pentru mine poruncă, răspunsul dum- 
neavoastră, o clipă hotăritoare în viata.” 


Îşi puse iscălitura, trase pe gît un păhărel de co- 
niac, apoi porunci să 1 se aducă o nouă sticlă şi bău 
aşa, păhărel după păhărel, aproape la fiecare frază 
recitită, pînă cînd, la ultimele rînduri, îl podidiră la- 
crimile. 


Era ora nouă dimineaţa cînd Svejk îl trezi pe loco- 
tenentul-major Lukas: 

— Vă raportez supus, domnule oberlaitnant, că ati 
adormit, şi ati întîrziat la serviciu şi că eu trebuie să 
plec cu scrisoarea dumneavoastră, la Kirâlyhid. V-am 
mai deşteptat o dată la şapte şi jumătate, şi încă o dată 
la opt, cînd au trecut la exercițiu, dar dumneavoastră 
v-aţi întors pe cealaltă parte. Domnule oberlaitnant... 
N-auziti, domnule oberlaitnant... 

Locotenentul-major LukaS mormăi ceva şi tare ar fi 
vrut să se întoarcă şi-acum pe partea cealaltă, dar nu 
izbuti, pentru că Svejk îl scutura fără milă şi-i urla în 
ureche: 

— Domnule oberlaitnant, atunci eu mă duc cu 
scrisoarea la Kiralyhid... 


210 


Locotenentul-major căscă şi spuse buimac: 

— Ce scrisoare? A... da, cu scrisoarea mea, ai 
grijă, discreţie! Întelegi, ăsta-i un secret al nostru. 
Abtreten... 

Locotenentul-major se strînse din nou în pătură şi 
continuă să doarmă dus, în timp se Svejk o porni pe 
drum spre Kirâlyhid. 

Nu i-ar fi fost chiar atît de greu să găsească strada 
Sopronyi nr. 16, dacă întîmplarea nu 1 l-ar fi adus în 
cale pe batrinul genist Vodiëka, repartizat la 
batalionul geniştilor din Stiria, a căror cazarmă era în 
cantonamentul din vale. Cu ani în urmă Vodicka 
locuise in Praga, în Boji8te, cartierul lui Svejk. De 
aceea o astfel de întîlnire, cu un vechi prieten, nici nu 
putea să se termine altfel: intrară amîndoi la cîrciumă 
„La berbecul negru” din Bruck, unde servea vestita 
chelnarita Ruzenka, căreia toţi teteriştii cehi care au 
trecut vreodată prin cantonament 1-au rămas datori cu 
cîte ceva pentru consumatie. 

În ultima vreme genistul Vodiëéka, un încurcă-lume, 
făcea pe cavalerul ei şi ţinea evidenţa tuturor bata- 
lioanelor care plecau din cantonament, ducîndu-se la 
momentul potrivit să atragă atenţia teteriştilor cehi ca 
nu cumva să se topeasca în viltoarea războiului, fără 
să-şi plătească consumatia. 

— la spune-mi, încotro te duci? îl întrebă Vodiëka, 
ciocnind primul pahar de vin. 

— E secret — răspunse Svejk — dar tie, ca vechi 
camarad, iti spun... 


211 


După ce-i expuse totul cu lux de amănunte, 
Vodiëka declară că el, ca batrin genist, nu-şi poate 
părăsi un vechi prieten cînd are de îndeplinit o 
misiune atît de importantă, aşa că va merge cu el să 
predea împreună scrisoarea. 

Petrecură de minune, amintindu-și de vremurile de 
altădată şi cînd, pe la orele douăsprezece, ieşiră de la 
„Berbecul negru”, toate pe lume li se păreau fireşti şi 
uşor de învins. 

În afară de asta, purtau în inimile lor credinţa fermă 
că nimeni nu putea să-i înfricoşeze. Tot drumul pînă 
la Sopronyi-uteza nr. 16, Vodicka îşi exprimă ura 
neîmpăcată pe care o nutrea fata de maghiari, şi 
povestea într-una cum peste tot se încingea cu ei la 
bătaie, unde şi cînd s-a încăierat, şi ce anume l-a 
împiedicat uneori, în anumite locuri, să nu se ia la 
bătaie cu ei. 

— Odată, la Pausdorf, unde ne-am dus si noi, 
geniştii, la un pähärut de vin, îi băgasem unui băiat 
din ăsta unguraş mîna în ceafă, şi cînd eram gata să-i 
Croiesc tirtita cu iibersvungul!, numai ce-l aud că 
strigă: 

— Tondo, nu da, eu sînt Purkrabek de la 16 land- 
wehr! 

— Din pricina întunericului — cä noi, cum a 
început să se îngroaşe gluma, am dat cu sticlele în 
lămpi — era gata-gata să iasă o încurcătură. Pentru 
asta le-am plătit-o noi maimutoilor, cu vîrf şi îndesat, 
la lacul Nezider, unde am fost acum vreo trei săptă- 


! Uberschwung — centiron (germ.) 
212 


mini. Acolo, într-un sat din apropiere, e cantonat un 
detaşament de puşcaşi honvezi şi nu ştiu cum s-a 
făcut că noi am intrat cu toţii tocmai în cîrciumă în 
care ei jucau de zor, ca ieşiţi din minţi, ceardaşul lor 
şi zbierau cit îi tinea gura: „Uram, uram, biro 
uram”, sau Lânyok, lânyok, lânyok a faluba?. Noi 
ne-am aşezat linistiti în apropierea lor; ne-am scos 
doar übersvungurile şi le-am pus pe masă, ca să le 
avem la indemina. ,,Stati, ne ziceam, vă arătăm noi 
vouă lânyok”, şi unul din noi, Mejstiik, care avea o 
labă cit Bilă Hora? a hotărît să-i umfle fata unui 
maghiar, din horă. Fetele, n-am ce zice, erau a dra- 
cului de frumoase; erau, cum să-ţi spun, de tot felul; 
înalte şi late în cur, zvelte şi ochioase; şi cum se înde- 
sau în ele grăsanii de unguri, se vedea că fetişcanele 
aveau nişte tite pline şi tari ca nişte jumătăţi de mingi 
şi că le plăcea grozav la înghesuială. Şi cum îţi spun, 
Mejstiik al nostru intră repede în horă şi vrea să ia pe 
cea mai mindra dintre fete de la un honved care 
începuse să bolborosească ceva; fără să mai stea pe 
gînduri, Mejstiik 1-a scăpat una şi honvedul s-a întins 
cît era de lung; noi am apucat numaidecit iiber- 
svungurile, le-am răsucit în jurul mfnii ca să nu ne 
zboare baionetele, şi în timp ce intram în ei, am 
strigat: „Vinovat, nevinovat, luati-i la rînd!” Pe urmă 
a mers ca-n pilaf. Au început să sară pe ferestre, dar 
noi îi apucam de picioare şi-i trăgeam înapoi în sală. 


i Domnule, domnule, domnule primar (magh.) 
2 Fetele, fetele, fetele din sat (magh.). 
3 Muntele Alb (cehă). 


213 


Care nu era de-al nostru, încasa. Nu ştiu cum s-a făcut 
că s-au amestecat şi primarul şi jandarmul; aşa că 
le-am dat şi lor de cheltuială. După asta l-am atins 
zdravăn şi pe cîrciumar, care începuse să ne înjure, pe 
nemteste că i-am stricat mustăria. Pe urmă, în sat, i-am 
agăţat pe cei care voiau să se ascundă de noi. Frumos 
a fost cu un sergent de-al lor; l-am găsit într-o capita 
de fin, pe cîmp, tocmai devale, afară din sat; ni-l tră- 
dase fata lui, pentru că dansase cu alta... Se prinsese 
de Mejstiik al nostru şi s-a dus pe urmă cu el, în sus, 
pe drumul ce duce spre Kirâlyhid, acolo unde la mar- 
ginea pădurii sînt nişte uscătorii de fin. L-a băgat într-o 
uscătorie şi pe urmă 1-a cerut cinci coroane; da el i-a 
dat vreo două peste bot. Ne-a ajuns din urmă tocmai 
sus, aproape de cantonament; zicea că întotdeauna 
şi-a închipuit că unguroaicele sînt focoase, dar că 
scroafa aceea zăcea ca un buştean şi vorbea ana- 
poda... 

Ce mai tura-vura, îşi încheie povestirea batrinul 
genist Vodicka: ungurii sînt nişte derbedei. 

La care Svejk tinu să facă următoarea observaţie: 

— Se găseşte cîte-un ungur care nu-i ungur din 
vina lui. 

— Ce vorba-i asta? se înfurie Vodiëka. Asta-i o 
prostie, toți sînt vinovaţi. Aş vrea să te văd, să te 
prindă pe tine o dată într-o „paradă” de aceea, cum mi 
s-a întîmplat mie, cînd am venit aici în prima zi, la 
cursuri. Chiar în aceeaşi zi, după-amiază, ne-au minat 
la şcoală, ca pe-o cireadă de vite, şi acolo un dobitoc 
s-a apucat să ne deseneze şi să ne înveţe ce sînt alea 


214 


cazematele, cum se sapă fundaţiile, cum se măsoară, 
şi pe urmă ne-a spus că cine n-o să aibă dimineaţa 
desenul gata, aşa cum ne-a arătat el, va fi închis şi 
legat. „Ei, drăcie! mi-am zis eu. De aia m-am înfipt 
eu la cursurile astea, ca să mizgălesc seara cu creio- 
naşul în nişte caietele, ca şcolarii, sau ca să trag 
chiulul de pe front?” M-a cuprins o furie, că nu-mi 
găseam astîmpăr; nici nu mai puteam să mă uit la 
idiotul care ne vorbea. Îmi venea să dau cu toate de 
pămînt, aşa de furios eram. Nici n-am mai stat la 
cafea şi am întins-o din baracă; am luat-o spre 
Kirälyhid şi în drum nu-mi era gîndul la nimic altceva 
decît să găsesc undeva o bojdeucă liniştită, unde să 
mă fac turtă şi să fac tărăboi, să-l ating pe unu peste 
bot şi pe urmă să mă întorc acasă răcorit. Dar una 
gîndeşte omul şi alta hotărăşte Domnul. În vale, lîngă 
rîu, între grădini, am dat, într-adevăr, de un local pe 
placul meu; linişte, ca în biserică; parcă era anume 
făcut pentru scandal. Erau numai doi musterii şi 
vorbeau între ei ungureşte. Asta mi-a turnat gaz peste 
foc şi, cum eram cu capsa pusă, m-am îmbătat mai 
repede şi mai tare decît voiam, aşa că nici n-am băgat 
de seamă că alături mai era un local de unde, în timp 
ce eu mă făceam, au intrat vreo opt husari, care, cum 
i-am atins pe cei doi muşterii peste bot, au täbärît pe 
mine. Si m-au snopit bestiile alea de husari în bătaie 
şi m-au fugărit prin grădini în aşa hal, că n-am mai 
putut nimeri acasă decît spre ziuă, şi a trebuit să merg 
de-a dreptul la infirmerie unde am minţit că am căzut 
într-o cărămidărie; toată săptămîna m-au ţinut înfă- 


215 


şurat în cearşafuri ude ca să nu mi se cojească spi- 
narea. Aş vrea să te văd cäzind pe mîinile unor 
derbedei din ăştia. Astia nu-s oameni, sînt vite. 

— Ce tie nu-ţi place, altuia nu face, filozofă Svejk. 
Eu unul nu mă mir că s-au înfuriat, dacă au trebuit 
să-şi lase tot vinul pe masă, ca să te fugărească pe tine 
prin grădini, noaptea, pe întuneric. Ar fi trebuit să se 
răfuiască cu tine pe loc, în local, şi pe urmă să te 
zvîrle afară. Ar fi fost mai bine şi pentru ei şi pentru 
tine dacă te judecau acolo, la masă. Tot aşa, am cu- 
noscut eu un circiumar din Libeñ, unu Paroubek. 
Odată s-a îmbătat la el cu rachiu de ienupăr un meşter 
de capcane şi grătare, care a început să înjure zicînd 
că rachiul era apă chioară; zicea că dacă ar munci o 
sută de ani de-acum încolo şi şi-ar cumpăra din tot 
cîştigul numai rachiu de ienupăr, de la Paroubek, şi 
dacă l-ar bea dintr-o singură inghititura, tot ar mai 
putea să umble pe sirma, cu Paroubek în braţe... I-a 
mai zis pe urmă cä-i un ciine rîios şi o jivină. Vazind 
că nu-şi mai tine gura, Paroubek l-a înşfăcat de ceafă 
si i-a dat în cap cu capcana de sobolani şi cu sîrmele 
lui şi l-a azvirlit în stradă unde a prins să-l ciomä- 
geasca cu cirligul de tras obloanele, şi l-a ţinut aşa 
pînă jos, în Piaţa Invalizilor; de furios ce era, a 
început să-l fugărească mai departe, prin Piaţa 
Invalizilor la Karlin, tocmai pînă sus la Zizkov; de 
aici prin cartierul evreiesc pînă la Malesice, unde, 
pînă la urmă, a rupt cîrligul pe spinarea lui, aşa că a 


216 


trebuit să se întoarcă înapoi la Liben. Da, numai că 
de minie a uitat că lăsase prăvălia plină de muşterii, 
care în lipsa lui puteau să-şi facă de cap. Cînd s-a 
înapoiat in cîrciumă, s-a convins că într-adevăr aşa s-a 
întîmplat. Oblonul era tras pe jumătate; în fata 
prăvăliei stăteau doi politai care se afumaseră şi ei 
curätel în timp ce făceau ordine, înăuntru. În 
cîrciumă, totul era băut; în stradă un butoi de rom, 
gol; sub tejghea zăceau, beti turtă, doi oameni care 
scăpaseră de ochii poliţiştilor. Cînd 1-a scos de acolo, 
dumnealor au vrut să-i plătească cîte doi creitari de 
căciulă, că de atîta băuseră chipurile secărică. Ca să 
vezi, cum e pedepsită lipsa de cumpătare. Aşa-i şi în 
război. Mai întîi batem duşmanul, pe urmă ne ţinem 
mereu, mereu, după el, ca pînă la urmă să nu ştim 
cum să fugim mai repede. 

— Eu nu i-am uitat, spuse Vodiëka. Numai să-mi 
pice în mînă unul din husarii ăia, că ştiu eu cum să mă 
răfuiesc cu el. Noi, geniştii, cînd e la o adică, sîntem 
dati dracului. Noi nu sîntem ca mustele de fier (aşa îi 
numesc geniștii pe milițieni). Cînd eram pe front, la 
Premysl, era cu noi un căpitan Jetzbacher. Un porc 
fără pereche. Ne făcea aşa mizerii, încît unul, 
Bitterlich, din compania noastră, s-a împuşcat din 
pricina lui. Bitterlich ăsta era neamt, dar era om tare 
cumsecade. Ce ne-am zis noi? Cînd o începe să şuiere 
din partea rusească, s-a isprăvit şi cu căpitanul nostru 
Jetzbacher... Şi chiar aşa a fost. Cum au început ruşii 
să tragă, am tras şi noi in el cinci „şusuri”; dar ce să 


2117 


vezi? Javra ciracului mai era încă viu, ca o pisică. A 
trebuit să-l dăm gata cu încă două cartuşe, ca să nu 
iasă vreo încurcătură; şi parcă tot mai voia să zică 
ceva, dar era tare caraghios... 

Vodiëka rise, apoi urmă: 

— Din astea se întîmplă pe front în fiecare zi. Îmi 
povestea, mai deunăzi, un camarad de-al meu, care 
acum e şi el aici, că pe cînd era infanterist, la Belgrad, 
tot aşa, la un atac, cei din compania lui l-au achitat pe 
căpitanul lor. Era un ciine, împuşcase cu mina lui doi 
soldaţi, care nu mai puteau märsälui. În timp ce-şi 
dădea sufletul, a început deodată să fluiere semnalul 
de retragere. S-au tavalit băieţii de ris. 

Si mergind aşa, prinşi in această discuţie captivantă 
şi instructivă, Svejk şi Vodiéka ajunseră în fata 
magazinului de fierărie din strada Sopronyi nr. 16, 
proprietatea domnului Kăkonyi. 

— Cred totuşi că ar fi mai bine să aştepţi aici, îi 
spuse Svejk lui Vodi&ka înainte de a intra in gangul 
casei. Eu mă reped pina la etajul întîi, predau 
scrisoarea, aştept răspunsul, şi cît ai zice peşte, sînt 
înapoi. 

— Cum? Să te las? făcu mirat Vodi¢ka. Cînd iti 
spun că tu nu-i cunoşti pe maghiari! Aici trebuie să 
fim cu mare bagare de seamă... Să vezi cum ţi-l 
umflu... 

— Ascultă, Vodiéka, spuse Svejk cu seriozitate. 
Aici nu-i vorba de maghiar, e vorba de nevastă-sa... 
Nu ţi-am povestit totul, cînd stăteam cu chelnerita 


218 


aceea a noastră, că-i duc o scrisoare de la oberlait- 
nantul meu, şi că-i mare secret? Oberlaitnantul mi-a 
spus să-mi intre în cap că nimeni, absolut nimeni nu 
trebuie să afle ceva de treaba asta; pînă şi chelnerita a 
spus că aşa se cuvine, că ăsta-i un lucru discret, şi că 
nu-i îngăduit nimănui să ştie că domnul oberlaitnant 
scrie unei femei măritate. Chiar şi tu ai dat din cap şi 
ai incuviintat. V-am lămurit doar, de-a fir-a-păr, că eu 
execut întocmai ordinul oberlaitnantului meu, şi pe 
tine te apucă deodată pofta să mergi cu mine sus. 

— Se vede, Svejkule, că nu mă cunoşti încă, răs- 
punse tot atît de serios batrinul genist Vodicka. Eu, 
dacă ţi-am spus o data că nu te las singur, tine minte, 
că vorba mea e vorbă... Cînd merg doi, e totdeauna 
mai sigur... 

— Am să-ți dovedesc, Vodicka, că n-ai dreptate. 
Ştii unde vine, la ViSehrad, strada Neklanova? Bine... 
Acolo îşi avea atelierul läcätusul Vobornik. Era un om 
drept şi cumsecade. Într-o bună zi, întorcîndu-se de la 
chef, a venit acasă cu un prieten de petrecere, ca să 
doarmă la el. După asta, a zăcut multă vreme, şi în 
fiecare zi, pansîndu-i rana de la cap, nevasta îi spu- 
nea: „Vezi, Tonièku, dacă n-aţi fi venit doi, nu-ţi 
făceam nimic decît că te boscorodeam, dar nu ti-as fi 
dat cu decimalul în cap”. După aceea, cînd 1-a revenit 
graiul, omul i-a spus: „Ai dreptate, scumpo, a doua 
oară cînd m-oi duce undeva, nu mai trag pe nimeni 
după mine”. 


2119 


— Asta ne-ar mai lipsi — strigă Vodi¢ka minios — 
să ne arunce ungurul cu ceva în cap. Ti-l apuc de git 
si mi ţi-l azvirl pe scară, de la etaj, de-o să zboare ca 
şrapnelul. Pe unguraşii ăştia trebuie să-i iei repede, 
fără codeală... 

— Ascultă, Vodicka, doar n-ai băut chiar aşa de 
mult. Eu am băut două sferturi mai mult decît tine. 
Stai şi te gîndeşte că n-avem voie să facem nici un 
scandal. Eu răspund de asta. E vorba doar de o 
femeie... 

— O ating şi pe ea, Svejkule, mie mi-e totuna. 
Habar n-ai încă cine-i batrinul Vodicka. Odată eram în 
circiuma „Ostrovul trandafirilor”, la Zâbehlice; şi era 
acolo o maimuţă care n-a vrut să danseze cu mine, 
pentru că, zicea, aveam gura umflată. Ce-i drept, 
mi-era gura umflată, că tocmai venisem de la o 
petrecere cu dans, de la Hostivai; dar gîndeşte-te ce 
jignire din partea tirfei... „Atunci, zic eu, tine şi 
dumneata una, preacinstită domnişoară, ca să nu-ţi 
pară rău!!” Şi cînd i-am împuşcat o scatoalcă, a dă- 
rîmat masa la care stătea cu taică-su, cu mă-sa şi cu 
doi fraţi, cu toate sticlele şi paharele. Nu-mi era mie 
frică de întreg „Ostrovul trandafirilor”, că se aflau 
acolo nişte prieteni de la VrSovice, şi mi-au sărit în 
ajutor. Am făcut praf vreo cinci familii cu copii cu tot. 
Cred că zbieretele lor s-au auzit pînă la Michle. Ehei, 
şi pe urmă s-a scris şi la gazete despre serbarea din 
grădină, dată de o societate de binefacere, nu ştiu din 
care oraş. D-aia zic: aşa cum şi pe mine m-au ajutat 
alţii, şi eu sînt bucuros să sar la nevoie în ajutorul 


220 


prietenilor. Eu nu mă mişc de lîngă tine, în ruptul 
capului. Tu nu-i cunoşti pe unguri, nici nu ştii ce le 
poate pielea... Şi pe urmă, nu poţi să-mi faci mie una 
ca asta, să mă alungi de lîngă tine, după ce nu ne-am 
văzut atîta amar de vreme, şi pe deasupra într-o 
situaţie ca asta. 

— Bine, atunci, hai cu mine — hotărî Svejk — 
dar să fim cu băgare de seamă, să nu dăm de vreo 
belea. 

— Nici o grijă, camarade, spuse încet Vodi¢ka cînd 
ajunseră la scară. Cînd mi ti l-oi umfla... Şi adăugă 
apoi, aproape în şoaptă: Ai să vezi tu că unguraşul n-o 
să ne dea de loc de furcă... 

Dacă în gang ar fi fost cineva care să priceapă ceha, 
ar fi putut auzi pe scară, rostită de data aceasta cu glas 
mai tare, vorba lui Vodicka: „Tu nu-i cunoşti pe 
unguri...” La această concluzie ajunsese el în liniştitul 
local de pe malul Litavei, aflat între grădinile 
vestitului oraş Kirâlyhid, înconjurat de colinele pe 
care soldaţii le vor blestema de-a pururi, amintindu-și 
de toate acele iibunguri la care au luat parte înainte 
de război şi în timpul războiului, cursuri la care s-au 
instruit teoretic pentru masacre şi măceluri reale. 


Svejk si Vodiéka stăteau in fata uşii domnului 
Kâkonyi. Inainte de a apăsa pe butonul soneriei, 
Svejk întrebă: 


221 


— Ascultă, Vodièka, tu ai auzit vreodată că 
prevederea este mama înţelepciunii? 

— De asta mie putin îmi pasă, răspunse Vodiëka. 
Dumnealui nici nu trebuie să aibă cînd deschide gura... 

— Păi, eu nu am de vorbit cu nimeni, Vodièka! 

Svejk sună si Vodiéka spuse cu glas tare: 

— Ain, tvai şi zboară pe scară... 

Uşa se deschise şi apăru o servitoare care îi întrebă 
pe ungureşte ce doresc. 

— Nem tudom', răspunse dispretuitor Vodiëka. 
învaţă, fetito, ceheste. 

— Verstehen Sie deutsch? o întrebă Svejk. 

— A pischen. 

— Also, sagen Sie der Frau, ich will die Frau 
sprechen, sagen Sie, dass ein Brief ist von einem 
Herr, draussen in Kong.? 

— Mă mir de tine — spuse Vodicka intrind după 
Svejk în hol — că stai de vorbă cu o putoare ca asta. 

Rămaseră să aştepte. După ce închise uşa de la 
antreu, Svejk remarcă: 

— Stau bine dumnealor aici, ia te uită, două 
umbrele în cuier, şi nici chipul ăla al domnului Isus 
nu-i rău. 

Dintr-una din odăi, din care se auzea zgomot de 
linguri şi farfurii, apăru din nou servitoarea şi 1 se 
adresă lui Svejk: 


Nu înţeleg. (magh.) 

= Întelegeti nemteste?... — Putin. — Atunci, spune-i doamnei că 
vreau să-i vorbesc, spune-i că are o scrisoare de la un domn 
(germ.). 


222, 


— Frau ist gesagt, dass sie hat ka Zeit, wenn was 
ist, dass mir geben und sagen.! 

— Also — spuse solemn Svejk — der Frau ein 
Brief, aber balten Kiischen’, şi scoase scrisoarea 
locotenentului Lukas. 

— Ich — spuse apoi arătînd cu degetul către sine 
— Antwort warten hier in die Vorzimmer’. 

— De ce nu sezi? îl întrebă Vodiëka, care se şi 
instalase pe un scaun lîngă perete. Uite colo un scaun. 
De ce stai în picioare ca un cerşetor? Nu te lăsa umilit 
de ungur. O să vezi c-o să avem de furcă cu el, dar am 
să ţi-l umflu... Ascultă — spuse după cîteva clipe — 
de unde ai învăţat nemteste? 

— De la sine, răspunse Svejk. Şi din nou se făcu 
tăcere. 

Apoi, deodată, din odaia în care intrase servitoarea 
cu scrisoarea, se auziră tipete şi zgomote puternice. 
Cineva trîntise de podea un obiect greu, apoi se 
desluşiră limpede sunete de pahare sparte şi de 
farfurii făcute zob, şi peste toate acestea răsunau 
vociferări inteligibile: „Baszom az anyät, baszom az 
istenet, baszom a Krisztus Marjat, baszom at 
atyâdot, baszom a vilägot!”* 


! Doamna a spus că nu are timp, că dacă e ceva să-mi spuneți 
mie (in limba germană, stilcit). 

À Atunci, dă-i doamnei scrisoarea, dar tine-ti gura (in limba 
germană, incorect). 

$ Eu aştept răspunsul aici, în antreu (in limba germană, incorect) 
ă Înjurătură ungurească. 


223 


Uşa se deschise şi în hol dădu buzna un bărbat în 
floarea vîrstei, cu şervetul la git, fluturînd scrisoarea 
predată de Svejk, cu cîteva minute mai înainte. 

Mai aproape de uşă şedea bătrînul genist Vodicka 
ŞI, cum era şi firesc, lui i se adresă în primul rînd 
furiosul domn. 

— Wass soll dass heissen, wo ist der verfluchter 
Kerl, welcher dieses Brief gebracbt hat?! 

— Uşurel, îi spuse Vodicka, ridicîndu-se de pe 
scaun, prea mult să nu zbieri, dacă vrei să nu zbori; şi 
dacă vrei să ştii cine a adus scrisoarea, atunci 
întreabă-l pe camaradul de colo. Dar să vorbeşti 
frumos cu el, că altfel ieşi pe uşă cît ai spune peşte... 

Acum îi veni rîndul lui Svejk să se convingă de 
bogatul debit verbal al furiosului domn cu şervetul 
înnodat în jurul gitului, care începuse să-i toarne vrute 
şi nevrute ca pînă la urmă s-o întoarcă că tocmai 
şedea la masă. 

— Noi am auzit că luaţi masa, incuviinté Svejk 
într-o nemteasca silabisită, adăugînd apoi ceheşte: E 
drept că ar fi trebuit să ne dea prin minte să nu vă 
ridicăm, fără rost, de la masă. 

— Nu te umili, interveni Vodicka. 

Furiosul domn, căruia după gesticulatiile violente 
şervetul abia i se mai tinea într-un colt, continuă să 
explice că la început crezuse că în scrisoare era vorba 


1 A Sg à nu 5 
Ce înseamnă asta, unde-i ticälosul care a adus scrisoarea? 
(Germ.) 


224 


de rechizitionarea unor încăperi pentru armată în 
această casă, care este proprietatea soţiei lui. 

— E drept că aici ar mai încăpea încă destui 
soldaţi, fu de părere Svejk, dar nu despre asta era 
vorba în scrisoare, precum de bună seamă v-aţi 
încredinţat. 

Stăpînul casei se apucă cu mîinile de cap. Şi în 
timp ce se ţinea aşa, debită o serie de înjurături, tinu 
să spuie că şi el e locotenent în rezervă, că ar dori 
să-şi facă datoria, dar că nu poate, fiind bolnav de 
rinichi. Pe vremea lui însă ofiterimea nu era desträ- 
bălată în asa hal, încît să tulbure liniştea cäsniciilor. În 
sfîrşit, tinu să atragă atenţia că va trimite scrisoarea la 
regiment, la Ministerul de Război, şi o va publica şi în 
ziare. 

— Domnule — îi spuse Svejk cu multă demnitate 
— scrisoarea asta am scris-o eu. Ich geschrieben, 
kein Oberleutnant. Iscălitura e numai aşa, de florile 
mărului, e falsă: Unterschrift, Name, falsch. Mie îmi 
place foarte mult soţia dumneavoastră. Ich liebe Ihre 
Frau. Eu sînt îndrăgostit lulea de soția dumneavoas- 
tra, după cum spune Vrchlicky!. Kapitales Frau. 

Înfuriat peste măsură, stăpînul casei dădu să se 
năpustească asupra lui Svejk, care stătea în faţa lui, 
calm şi mulțumit de sine. Dar bătrînul genist Vodièka, 
urmărindu-i fiecare mişcare, îi puse piedică, îi smulse 
din mina scrisoarea pe care o scutura într-una şi o 
băgă în buzunar; iar cînd domnul Kâkonyi se 
dezmetici, Vodicka îl apucă de guler, se îndreptă cu el 


! Scriitor clasic ceh. 
225 


spre ieşire, deschise cu o mînă uşa, şi peste o clipă se 
auzea cum se rostogoleşte ceva pe scară. 

Toate acestea se petrecură cu iuteala cu care în 
basmele populare e descrisă răpirea cuiva de către 
Scaraotchi. 

În urma înfuriatului domn nu rămase decît servetul. 
Svejk îl ridică, bătu cuviincios la usa ce dădea spre 
odaia din care cu cinci minute înainte ieşise domnul 
Kâkonyi, şi de unde se mai auzea un plinset de 
femeie. 

— V-am adus servetul, se adresă Svejk cu voce 
blajină doamnei care bocea pe canapea. Ar fi putut 
să-l calce cineva. Respectele mele. 

Batu din călcîie, salută şi ieşi în coridor. Pe scară 
însă nu zări nici o urmă vizibilă de bătălie. Aici, po- 
trivit prevederilor lui Voditka, totul se desfäsurase 
fără nici un fel de dificultate. Abia in gang, lîngă 
poartă, găsi Svejk un guler scrobit, rupt. Se pare că 
aici se jucase ultimul act al acestei tragedii, în mo- 
mentul cînd domnul Kâkonyi se agätase cu disperare 
de poartă ca să nu zboare în stradă. 

În schimb în stradă era animaţie. Domnul Kakonyi 
fusese transportat în gangul de peste drum, unde îl 
stropeau cu apă, iar în mijlocul străzii, bătrînul genist 
Voditka se bătea ca un leu cu un grup de honvezi şi 
husari, care se ridicaseră în apărarea compatriotului 
lor. Făcea ravagii în jurul lui, invirtind cu măiestrie 
centironul de care atirna baioneta. Si nu era singur. 


226 


Luptau alături de el cîțiva soldaţi cehi de pe la 
diferite regimente, care tocmai treceau pe stradă. 

Svejk, după cum a declarat el însuşi mai tîrziu, ha- 
bar n-avea cum s-a trezit în mijlocul combatantilor; şi 
cum n-avea asupra lui baioneta, s-a mirat şi el cum i-a 
picat în mînă bastonul unui spectator inspaimintat. 

Lupta a durat o bună bucată de vreme, dar tot ce-i 
frumos are şi un sfîrşit. Patrula, care din întîmplare 
trecea pe-acolo, îi ridică pe toţi. 

Aşa se face că Svejk păşea acum alături de Vo- 
dicka, cu bastonul despre care comandantul patrulei 
zicea că ar fi corpus delicti. 

Mergea mulțumit tinind bastonul pe umăr, ca o 
puşcă. 

În schimb, bătrînul genist Voditka păstră tăcerea în 
tot timpul drumului, cu incapatinare. Abia cînd intrara 
la , hauptwache”" îi spuse lui Svejk cu tristeţe: 
— Nu-ţi spuneam eu că nu-i cunoşti pe unguri? 


L Corpul de gardă (germ.). 
227 


IV 


NOI SUFERINȚE 


Colonelul Schréder privea cu multă satisfacție fata 
palidă, cu cearcăne mari sub ochi, a locotenentului- 
major Lukâs, care, încurcat, evita cu grijă să-l pri- 
vească şi, cu coada ochiului, ca şi cînd ar fi studiat 
ceva, se uita la planul de dislocare a trupei în tabără, 
care de altfel era singura ornamentatie din biroul 
colonelului. 

Pe masă, în fata colonelului Schréder, se aflau 
cîteva ziare cu nişte articole subliniate cu creion 
albastru, pe care colonelul îşi mai aruncă o dată ochii 
în treacăt, spunînd apoi către locotenentul-major 
Lukas: 

— Aşadar, dumneata ştii că sluga dumitale Svejk, e 
arestat, şi că probabil va fi înaintat tribunalului militar 
al diviziei? 

— Da, domnule colonel. 

— Dar cu asta, bineînţeles — adăugă apăsat co- 
lonelul, plimbîndu-şi privirea pe fata palidă a ofite- 
rului — nu e lichidată întreaga chestiune. Un lucru e 


228 


sigur: că opinia publică locală a fost răscolită de cazul 
slugii dumitale, Svejk, şi că în toată afacerea asta e 
amestecat şi numele dumitale, domnule locotenent- 
major. De altfel ne-au parvenit şi cîteva documente de 
la comandantul diviziei. Avem in fata cîteva gazete 
care se ocupă de acest caz. Dacă vreţi, puteţi să-mi 
citiți cu glas tare. 

Întinse locotenentului-major Lukas unul din ziarele 
cu articolele subliniate şi acesta începu să citească cu 
glas monoton, de parcă ar fi citit într-un manual de 
şcoală primară fraza: „Mierea este mult mai hrănitoa- 
re şi mai uşoară de digerat decît zahărul”. 


„Unde este garanţia viitorului?” 


— Ăsta-i Pester Lloyd, nu-i aşa? întrebă colo- 
nelul. 

— Da, domnule colonel, răspunse locotenentul- 
major Lukâ5, continuînd lectura: 


»Dirijarea războiului spre victorie necesită cola- 
borarea tuturor păturilor populaţiei din imperiul 
austro-ungar. Dacă vrem sa asigurăm securitatea sta- 
tului, toate naţiunile noastre trebuie să se ajute re- 
ciproc; garanţia viitorului nostru se află tocmai în 
acel respect spontan pe care o naţiune îl are faţă de 
cealaltă. Marile sacrificii de pe front ale bravilor 
nostri ostaşi, care nu contenesc Să înainteze, nu ar 
fi posibile dacă spatele frontului — artera politică şi 
de aprovizionare a  glorioaselor noastre 


229 


armate — nu ar fi unit, dacă în spatele armatei 
noastre s-ar ivi elemente care să zdruncine unitatea 
Statului şi care prin agitaţie şi rea-credinţă i-ar 
submina autoritatea şi ar provoca haos în rîndurile 
popoarelor înfrăţite ale imperiului. În aceste clipe 
istorice, nu putem trece sub tăcere atitudinea unui 
manunchi de oameni care, din motive nationale 
locale, încearcă să tulbure unitatea noastră şi lupta 
dusă de toate popoarele acestui imperiu pentru justa 
pedepsire a acelor mizerabili care, fără pricină, au 
atacat imperiul nostru pentru a-l lipsi de toate 
bunurile culturale şi ale civilizaţiei. Nu putem trece 
sub tăcere aceste josnice manifestări atitatoare ale 
unor spirite bolnăvicioase care nu doresc decit 
fringerea unităţii de gîndire în inimile popoarelor 
noastre. Am mai avut, pînă acum, de citeva ori 
prilejul să atragem atenţia, în acest ziar, asupra 
faptului că autorităţile militare se văd silite să 
intervină cu toată severitatea împotriva acelor 
elemente izolate, din regimentele cehe, care, călcînd 
în picioare glorioasa tradiţie a regimentului din care 
fac parte, seamănă prin atitudinea lor nesăbuită, în 
oraşele noastre maghiare, ura împotriva întregului 
popor ceh, care, luat în ansamblu, nu este vinovat 
cu nimic, şi care a Stat totdeauna ferm alături de 
interesele acestui imperiu, fapt dovedit de o serie 
întreagă de conducători de oşti, de origină cehă, 
dintre care amintim cu drag de glorioasa figură a 
mareşalului Radecky şi a altor apărători ai impe- 
riului austro-ungar. Împotriva acestor pilde luminoa- 


230 


se se ridică cîţiva derbedei cehi, depravati care, profi- 
tind de izbucnirea războiului mondial, s-au prezen- 
tat ca voluntari în armată, de unde încearcă să pro- 
voace haos, pentru a destrăma unitatea popoarelor 
din monarhia noastră. Am mai atras o dată atenţia 
asupra comportării regimentului nr..., la Debrețin. 
Parlamentul de la Budapesta a înfierat fărădelegile 
acestui regiment al cărui drapel, mai tirziu, pe front, 
a fost... — cenzurat — Cine are vina acestor fără- 
delegi? — cenzurat — Cine i-a împins pe soldaţii 
cehi... — cenzurat, 

De ceea ce îşi permit Străinii în patria noastră un- 
gureasca ne poate convinge mai ales incidentul re- 
cent de la Kiralyhid, oraş unguresc pe malul Litavei. 
De ce naţionalitate erau soldaţii din tabăra militară 
din apropierea oraşului Brucke, care l-au atacat şi de- 
făimat pe domnul Gyula Kakonyi, negustor onorabil 
din localitate? Este de datoria autorităţilor să facă 
cercetări în legătură cu această crimă şi sa întrebe 
comandamentul militar care fără îndoială că se 
ocupă de această afacere ce rol joacă în această 
afitare, fără precedent, împotriva cetăţenilor rega- 
tului maghiar, locotenentul-major Lukas, al cărui 
nume este rostit prin oraş în legătură cu 
evenimentele din ultimele zile, după cum ne-a relatat 
corespondentul nostru local, care a şi adunat un 
bogat material cu privire la întreaga afacere, în 
vremurile grave de astăzi este într-adevăr 
strigätoare la cer. Cititorii ziarului Pester Lloyd vor 
urmări, fără îndoială, cu interes desfăşurarea 


231 


cercetărilor, şi putem să-i asigurăm că-i vom ţine la 
curent, îndeaproape, cu mersul acestei afaceri de o 
covîrşitoare însemnătate. În acelaşi timp însă 
aşteptăm şi un comunicat oficial în legătură cu 
crima savirsita împotriva populaţiei maghiare la 
Kirälyhid. Că de această chestiune se va ocupa 
parlamentul de la Budapesta e limpede ca ziua; 
trebuie să se lămurească odată pentru totdeauna că 
soldaţilor cehi care trec spre front prin regatul 
maghiar nu le este îngăduit să considere ţara 
coroanei Sfîntului Ștefan ca fiind la cheremul lor. 
Dacă unele elemente apartinind acestei naţiuni, 
care la Kirälyhid au reprezentat in chip atit «de 
minunat» fräfia popoarelor noastre, nu înţeleg si- 
tuatia de azi, atunci n-au decit să-şi pună cenuşă în 
cap, pentru că în timp de război, glontul, ştreangul, 
puşcăria şi baioneta îi învaţă pe oamenii de acest soi 
sa asculte şi să se supună intereselor celor mai 
înalte ale patriei noastre comune.” 


— Cine semnează acest articol, domnule locotene- 
nt- major? 

— Bela Barabas, redactor şi deputat, domnule 
colonel. 

— E o bestie cunoscută, domnule locotenent-major. 
Dar mai înainte de a apare în Pester Lloyd acest 
articol a fost publicat în Pesti Hirlap. Fii, te rog, bun 
si citeşte-mi acum traducerea oficială din limba ma- 
ghiară a articolului apărut în ziarul Sopronyi Na- 
plo. 


232, 


Locotenentul-major Lukâă citi cu glas tare un ar- 
ticol în care se vedea strădania neobişnuită a redac- 
torului respectiv de a introduce fraze incilcite, cu 
următorul conţinut: 


»Imperativul raţiunii de stat — ordinea de stat — 
demnitatea şi sentimentele umane călcate în 
picioare — sărbătoarea canibalilor — masacrarea 
societăţii omeneşti — bandă de mameluci — îi veţi 
recunoaşte între culise”. Şi articolul continua tot aşa, 
lăsînd limpede impresia că, în propria lor ţară, 
maghiarii erau poporul cel mai persecutat; se părea că 
soldaţii cehi s-ar fi năpustit asupra redactorului 
călcîndu-l în picioare şi că în timp ce el zbiera de 
durere un martor ocular a stenografiat zbieretele lui. 


Despre unele chestiuni, de cea mai mare impor- 
tanta — se plingea ziarul Sopronyi Naplé — nu se 
spune şi nu se scrie nimic. Știm cu toţii, foarte bine, 
la ce fărădelegi se dedau cehii, ce se petrece în 
rîndurile cehilor şi cine anume provoacă aceste 
dezordini. Se înţelege de la sine că vigilenta autori- 
tätilor este prinsă în alte chestiuni importante, ea 
trebuie să fie însă neapărat legată de acţiunea de su- 
praveghere în ansamblu, pentru a nu se mai întîmpla 
ceea ce s-a putut întîmpla zilele acestea la Kirälyhid. 
Articolul nostru de ieri a fost cenzurat în cin- 
cisprezece locuri. De aceea nu ne rămîne altceva 
mai bun de făcut decît să declaram că nici azi nu 
avem posibilitatea, din motive tehnice, să ne ocupăm 


285 


pe larg de evenimentele de la Kirälyhid. Trimisul 
nostru special a constatat la fata locului că 
autorităţile dovedesc într-adevăr mult zel in 
lămurirea întregii afaceri, cercetind de zor. Ni se 
pare totuşi ciudat că unii participanţi la masacrul 
general se mai află în libertate. Aceasta se referă 
mai cu seama la o anumită persoană, care potrivit 
informaţiilor noastre continuă Să rămînă 
nepedepsită în cantonamentul militar, purtind mai 
departe insignele regimentului său de papagali. 
Numele său a fost amintit alaltăieri în Pester Lloyd 
şi în Pesti Napl6. Este vorba de cunoscutul şovinist 
ceh Lukas, despre ale cărui isprăvi deputatul nostru 
Savanyu Geza, reprezentantul districtului Kiralyhid, 
va face o interpelare în parlament.” 


— În acelaşi stil fermecător, domnule locotenent- 
major — spuse colonelul — scriu despre dumneata 
revista saptaminala din Kirâlyhid şi ziarele din 
Presburg. Cred însă că pe dumneata asta nu te mai 
poate interesa, toate fiind pe acelaşi calapod. Din 
punct de vedere politic se mai poate găsi o explicaţie, 
pentru că noi, austriecii, fie că sîntem nemți sau cehi, 
sîntem încă destul de porniţi împotriva maghiarilor... 
Mă înţelegi ce vreau să spun, domnule locotenent. 
Există în toată socoteala asta o anumită tendinţă. 
Poate însă că te-ar interesa mai curînd articolul din 
Komärenskÿ Vecernik, în care se afirmă despre 
dumneata că ai încercat să o violezi pe doamna 
Kâkonyi chiar în sufragerie, în timp ce lua prinzul 


234 


alături de soţul ei pe care l-ai ameninţat cu sabia, 
pentru a-l sili să înfunde gura soției cu servetul, ca să 
nu tipe. Asta e ultima ştire în legătură cu dumneata, 
domnule locotenent. 

Colonelul zîmbi şi continuă: 

— Autorităţile nu şi-au făcut datoria. Cenzura 
preventivă a ziarelor locale se află tot în miinile 
maghiarilor. Fac din noi ce vor. Ofițerii noştri nu sînt 
destul de protejaţi împotriva defăimării de către un 
asemenea porc de redactor civil, şi abia în urma unei 
intervenţii energice, respectiv primirea telegramei din 
partea consiliului de război al diviziei noastre, 
procuratura de stat din Pesta a luat măsurile necesare 
pentru efectuarea unor arestări în toate redactiile 
amintite. Cele mai mari ponoase o să le tragă 
redactorul de la Komărensky Vecernik, care n-are să 
uite de Vecernikul lui, cît o trăi. Consiliul de război al 
diviziei m-a însărcinat pe mine, în calitate de superior 
al dumitale, să te interoghez, trimitindu-mi întregul 
dosar referitor la cercetări. Toate s-ar fi sfîrşit cu bine, 
dacă n-ar fi fost la mijloc păgubosul ăla de Svejk al 
dumitale. O dată cu el a fost arestat un genist, pe 
nume Vodiëka, la care s-a găsit după încăierare, cînd 
l-au dus la ,,Hauptwache”, scrisoarea adresată de 
dumneata doamnei Kăkonyi. Svejk ăsta al dumitale a 
susţinut la cercetări că n-ar fi fost scrisoarea dumitale 
şi că ar fi scris-o el; cînd i-au pus scrisoarea în fata şi 
l-au invitat s-o copieze, ca să fie confruntată cu 
scrisul lui, a înghițit scrisoarea. De la cancelaria 
regimentului au fost trimise apoi la consiliul de război 


235 


al diviziei rapoartele dumitale pentru a fi comparate 


cu manuscrisul lui Svejk, şi dacă doriţi, puteţi 
vedea rezultatul. 

Colonelul răsfoi prin dosar şi-i arătă locotenentului- 
major Luka’ următorul aliniat: „Acuzatul Svejk a 
refuzat să scrie fraza dictată, invocînd motivul că 
peste noapte a uitat să scrie”. 

— În general, domnule locotenent-major, eu nu iau 
de loc în consideraţie cele declarate la consiliul de 
război al diviziei de Svejk al dumitale sau de genist. 
Svejk şi genistul susţin că a fost vorba de o mică 
farsă, rău înţeleasă, şi că de fapt ei au fost atacați de 
civili, fiind nevoiţi să se apere ca să salveze onoarea 
militară. Ancheta a constatat că Svejk ăsta al dumitale 
este, în general, o poamă bună. De pildă, după cum 
reiese din procesul-verbal, la întrebarea de ce nu 
mărturiseşte, a răspuns: „Eu mă aflu acum taman în 
aceeaşi situație în care s-a trezit odată, din pricina 
unui tablou al fecioarei Maria, servitorul pictorului 
academician Panusek. Acela, tot aşa, cînd era vorba 
de vreun tablou pe care trebuia să-l tăinuiască, nu 
putea răspunde decît: «Ce vreţi, să scuip singe?» 
Bineînţeles — continuă colonelul — că în calitate de 
comandant al regimentului am avut grijă să fac 
demersurile necesare ca, în numele consiliului de 
război al diviziei, să se dea cuvenitele rectificări la 
articolele apărute în ziarele locale. Astăzi vor fi 
expediate şi sper că am făcut totul, ca să repar ceea ce 
s-a întîmplat din pricina comportării potlogăreşti a 
acestor lichele de jurnalişti civili maghiari. 


237 


Nădăjduiesc că am redactat bine; ascultați: 


» Consiliul de război al diviziei nr. N şi comanda- 
mentul regimentului nr. N declară că articolul pu- 
blicat în gazeta locală, cu privire la nişte închipuite 
isprăvi ale ostaşilor regimentului nr. N nu este 
întemeiată pe adevăr, din nici un punct de vedere, că 
de la primul pînă la ultimul rînd articolul este 
născocit şi că ancheta întreprinsă împotriva acestei 
gazete va hotărî aspra pedepsire a vinovaţilor.” 


În nota sa — continuă colonelul — adresată co- 
mandamentului regimentului nostru, consiliul de 
război al diviziei e de părere că, de fapt, e vorba de o 
atitare împotriva unităţilor militare care trec din 
Cislaitania în Translaitania. Dar comparati, vă rog, 
cîtă oştire a plecat pe front de la noi, şi cîtă de la ei. 
Vă spun sincer că mie ostaşul ceh mi-e de-o sută de 
ori mai drag decît canaliile astea de unguri. Îmi aduc 
aminte că în apropierea Belgradului ungurii au 
deschis focul asupra batalionului nostru de marş nr. 2. 
Ai noştri, văzînd că ungurii trag în ei, au început să 
tragă în aripa dreaptă unde se aflau deutschmaistrii; 
deutschmaiştrii, la rîndul lor, s-au zăpăcit şi ei şi au 
deschis focul asupra regimentului de bosnieci, care se 
afla alături. Inchipuiti-va ce situaţie! Eu luam tocmai 
masa de prînz, la statul-major al brigăzii; în ajun a 
trebuit să luăm o masă frugală; puţină şuncă şi supă 
conservată, iar în ziua aceea ni se pregătise o supă 
bună de pasăre, fileuri cu orez şi prăjitură cu frişcă; 


238 


cu o seară înainte, spinzurasem un circiumar sirb din 
orăşel şi bucătarii noştri găsiseră în pivnita lui treizeci 
de sticle de vin vechi. Vă puteţi închipui cu cîtă bu- 
curie aşteptam cu toții prinzul. Ni se servise supa, şi 
ne pregăteam să intrăm în găină, cînd deodată auzim 
o salvă, apoi un tir în toată regula; artileria noastră, 
neştiind că unităţile noastre trag una în alta, a deschis 
focul spre noi şi un obuz a căzut foarte aproape de 
statul-major al brigăzii. Sîrbii credeau probabil că a 
izbucnit răscoala, aşa că au început să ne lovească din 
toate direcțiile şi să pornească împotrivă-ne peste rîu. 
Generalul de brigadă a fost chemat la telefon şi 
generalul de divizie l-a luat la zor, întrebîndu-l ce 
înseamnă porcăria din sectorul brigăzii sale, tocmai în 
momentul în care primise ordin de la statul-major al 
armatei ca la orele 2 şi 35 de minute noaptea să 
înceapă, pe aripa stîngă, atacul asupra poziţiilor sîr- 
beşti. Zicea că noi sîntem rezerva şi să încetăm 
numaidecit focul. Dar într-o situaţie ca asta mai poţi 
ordona: „Feuer einstellen!”' Centrala telefonică a 
brigăzii anunţa că nu poate lua contact cu nici o 
unitate şi ne comunică doar că statul-major al regi- 
mentului 75 face cunoscut că, în clipa aceea, a primit 
de la divizia vecină ordinul: „ausharen”?; că nu se 
poate înţelege cu divizia noastră, că sîrbii au ocupat 
cotele 212, 226 şi 327, şi cere trimiterea unui batalion 
de legătură şi stabilirea legăturii telefonice cu divizia 


! Încetaţi focul! (germ.) 
4 Rezistati (germ.). 


239 


noastră. Am trecut firul diviziei, dar ce folos: 
legătura fusese întreruptă pentru că sîrbii ajunseseră 
între timp în spatele nostru din ambele parti şi secerau 
centrul dintr-un triunghi în care, pînă la urmă, au 
capturat tot: infanteria, artileria, cu toată coloana de 
automobile, magaziile şi spitalul de campanie. Două 
zile în şir, am gonit fără să descalec; generalul de 
divizie a căzut prizonier împreună cu generalul 
brigăzii noastre. Şi toate astea din pricina ungurilor 
care-au deschis focul asupra batalionului nostru de 
marş nr. 2. Se înţelege că pînă la urmă au dat vina pe 
regimentul nostru. 

Colonelul scuipä: 

— De altfel, dumneata, domnule locotenent-major, 
ţi-ai dat singur seama cum au ştiut să speculeze 
pätaniile dumitale de la Kirälyhid. 

Locotenentul-major Lukäë tusi încurcat. 

— Domnule locotenent-major — i se adresă 
colonelul pe un ton familiar — spune drept, cu mîna 
pe inimă: de cîte ori te-ai culcat cu doamna Kâ- 
konyi? 

Colonelul Schréder era într-o dispoziţie foarte 
bună: 

— Nu-mi spune mie, domnule locotenent-major, că 
abia ai început corespondenţa. Eu, cînd eram de virsta 
dumitale, am fost trimis în Ungaria, la Jagr, la cursuri 
de topografie, care au durat trei săptămîni; şi să mă fi 
văzut dumneata cum în aceste trei săptămîni n-am 
făcut nimic altceva decît să mă culc cu unguroaice. În 
fiecare zi, alta. Fetişcane, domnisoare mai virstnice, 


240 


văduve, care cum le vedeam, le şi agätam, aşa că 
atunci cînd mă întorceam la regiment abia mă mai 
țineau picioarele. Cel mai mult m-a aprins soţia unui 
avocat. Aia mi-a arătat de ce sînt în stare ungu- 
roaicele. În focul dragostei mă muşca de nas si toată 
noaptea nu mă lăsa să închid ochii. 

Am început corespondenţa... cunoaştem noi, con- 
tinuă colonelul, bătîndu-l prieteneşte pe umăr. Nu-i 
nevoie să-mi spui nimic, eu mi-am format părerea 
despre întreaga daraveră. Te-ai încurcat cu ea, soţul a 
aflat, dobitocul dumitale de Svejk... 

Dar ştii, domnule locotenent-major, că Svejk ăsta e 
totuşi un om de caracter, dacă a făcut ceea ce a făcut 
cu scrisoarea dumitale. Un astfel de om e într-adevăr 
păcat să-l pierzi. Eu cred că asta e o chestiune de 
educaţie. Mie unul mi-a plăcut foarte mult compor- 
tarea lui, şi tinind seama de asta, sînt hotărît să opresc 
cercetările. Pe dumneata, domnule locotenent-major, 
te-au defăimat în gazete. Prezenţa dumitale aici este 
inoportună. În cursul săptămînii va fi expediat un 
batalion pe frontul rusesc. Dumneata eşti cel mai 
vechi ofițer al companiei a 11-a; vei pleca cu ea in 
calitate de kompanienkomandant. La brigadă, totul e 
aranjat. Spune plutonierului contabil să-ți găsească 
altă ordonanţă. 

Locotenentul-major Lukâ5 aruncă o privire plină de 
recunoştinţă spre colonel, şi acesta continuă: 

— Pe Svejk îl trimit la dumneata, în calitate de 
kompanienordonanz. 


241 


Colonelul se ridică în picioare şi, întinzînd mîna 
locotenentului-major care pälise, îi spuse: 

— Şi cu asta, totul e în perfectă ordine. Îţi urez 
mult noroc şi să te distingi pe front. Şi dacă cumva 
ne-om mai vedea vreodată, atunci să vii printre noi şi 
să nu ne mai ocoleşti ca la Bud&jovice... 

Tot timpul drumului pînă acasă, locotenentul-major 
Luka§ repetă în gînd: „Kompanienkomandant, Kom- 
panienordonanz”. 

Şi în faţă îi apărea radioasă figura lui Svejk, în 
toată splendoarea ei. 

Cînd locotenentul-major Lukăs porunci plutonie- 
rului de administrație Vanék să-i caute altă ordonanţă 
în locul lui Svejk, Vanëk spuse uimit: 

— Eu credeam, domnule oberlaitnant, ca sinteti 
mulţumit de Svejk. 

Auzind însă că Svejk fusese numit de colonel ordo- 
nanta companiei a ll-a, exclamă: „Ajută-ne, 
Doamne!” 


La consiliul de război al diviziei, în baraca pre- 
văzută cu zăbrele la ferestre, deşteptarea se făcea, 
potrivit regulamentului, la orele şapte dimineaţa, cînd 
începea rinduirea saltelelor întinse pe duşumele, in 
praf. Paturi de scîndură nu erau. Într-o despärtiturä a 
barăcii, într-o sală lungă, deţinuţii potriveau, conform 
regulamentului, păturile pe saltele, iar cei care 
isprăveau această treabă stăteau pe băncile înşirate 


242 


de-a lungul peretelui; cei veniţi proaspăt de pe front 
se căutau de păduchi. Ceilalţi îşi treceau timpul 
spunînd snoave. 

Svejk şi bătrînul genist Vodiéka stăteau pe banca de 
lîngă uşă cu încă cîțiva ostaşi, de pe la diferite 
regimente şi unități. 

— la uitati-vä, fraților — glăsui Vodiëka — la 
bäietasul acela ungurean de lîngă fereastră; priviti-l 
cum se închina, scîrba, ca să scape cu bine. Spuneţi 
drept, nu 1-ati rupe gura de la o ureche la cealaltă? 

— E un om de treabă, interveni Svejk. A ajuns aici 
pentru că n-a vrut să recruteze. E împotriva 
războiului, e adventist, şi a fost închis pentru că nu 
vrea să ucidă pe nimeni. El păzeşte porunca Domnu- 
lui, dar dumnealor i-au scos-o pe nas. Înainte de 
război, tot aşa, trăia în Moravia un domn cu numele 
Nemrava; nici ăla n-a vrut să ia flinta pe umăr, cînd a 
fost încorporat; zicea că e împotriva principiilor lui să 
poarte flintă. Pentru asta l-au ţinut arestat pînă l-a luat 
dracul, şi pe urmă l-au dus din nou la jurămînt. Dar el 
de acolo, nu, că nu jură, că, zice, asta-i împotriva 
„prinţipurilor” lui, şi aşa a tinut-o mereu. 

— Un prost, mormäi bătrînul genist Vodiëka. 
Putea, foarte frumos, sä jure si în acelasi timp sä se 
cace pe toate şi pe juramint. 

— Eu unul am jurat pînă acum de trei ori, intră în 
vorbă un infanterist. Sînt aici a treia oară pentru 
dezertare; şi dacă n-aş avea certificat medical că acum 
cincisprezece ani mi-am omorît mătuşa, din nebunie, 


243 


poate că aş fi fost împuşcat a treia oară pe front. Pe 
cînd aşa, răposata mătuşă-mea mă ajută, fără să vrea, 
să ies din încurcătură şi poate că, pînă la urmă, o să 
ies cu bine din războiul ăsta. 

— Şi de ce, mă rog, ţi-ai omorît matale mătuşica? 
întrebă Svejk. 

— De ce se omoară oamenii? răspunse ostaşul. E la 
mintea cocoşului: pentru bani. Baba avea cinci 
carnete de economii şi tocmai primise dobinzile, cînd 
am venit în vizită la ea, ostenit şi jerpelit. În afară de 
dînsa nu mai aveam pe nimeni în lumea asta. Aşa că 
m-am dus la ea s-o rog să mă infieze, dar dinsa, 
afurisita, zicea să mă duc să muncesc, că sînt, pasă- 
mite, om tînăr, voinic şi sănătos. Şi-aşa, din vorbă în 
vorbă, ne-am luat la ceartă, pînă ce i-am altoit vreo 
două peste cap cu vătraiul şi i-am aranjat toată mutra 
în aşa fel, că nu mai ştiam nici eu dacă era sau nu 
mătuşica. Şi m-am aşezat aşa, lîngă ea, pe podea şi-i 
ziceam într-una: „E mătuşica sau nu-i mătuşica?” şi 
aşa m-au găsit a doua zi, şezînd lîngă dînsa, vecinii. 
După aceea am fost la balamucul din Slupy, şi mai 
tîrziu, înainte de război, cînd m-au trimis în faţa 
comisiei militare la Bohnice, am fost declarat 
vindecat şi a trebuit să mă prezint din nou la militărie 
ca să slujesc pentru anii pe care i-am pierdut la 
balamuc. 

Prin preajma lor trecu un soldat înalt, uscätiv, 
chinuit la înfăţişare, cu un măturoi în mînă. 

— Asta-i un învăţător din ultimul nostru batalion 
de mars, le spuse un vînător care şedea alături de 


244 


Svejk. Acum se duce să măture unde a dormit. E un 
om foarte ordonat. L-au adus aci din pricina unei 
poezioare pe care a scris-o. 

— Hei, invatatorule, ia vino incoa! strigă el către 
bărbatul cu măturoiul in mînă. 

Învățătorul se apropie de banca lor, cu un aer foarte 
grav. 

— Haide, spune-ne şi nouă cum e cîntecul cu pă- 
duchii. 

Soldatul cu maturoiul tusi, apoi începu: 


» Totul e plin de păduchi, frontul întreg se scarpină, 
Păduchele mare umblă pe noi. 

Domnul general se tolăneşte în pat 

şi în fiece zi îşi schimbă hainele. 

Păduchii în oştire o duc foarte bine, 

şi pe gradati au început să se obişnuiască, 

bătrînul păduchios austriac 

se şi împerechează cu păduchele prusac.” 


Amärîtul ostas-invatator se aşeză şi el pe lavita şi 
suspină: 

— Asta-i tot; şi pentru asta am fost pînă acum 
interogat de patru ori de domnul judecător de la tri- 
bunalul militar. 

— La drept vorbind, treaba asta nu merită atîta 
osteneală, spuse cu înţelepciune Svejk. Totul depinde 
numai de părerea domnilor de la consiliul de război 
asupra batrinului austriac păduchios. E bine că ati 
pomenit de împreunarea aceea; asta o să-i încurce şi o 
să le tulbure mintea. N-aveti decît să lämuriti că 
păduchiosul este păduchele mascul şi că pe păduchele 


245 


femelă nu poate să se urce decît păduchele mascul. 
Altfel nu vă descurcati din afacerea asta. Desigur că 
n-aţi scris poezioara cu gîndul să jigniti pe cineva, 
asta e limpede. N-aveti decît să-i spuneţi domnului 
judecător că aţi scris-o aşa, de plăcere, şi că după cum 
masculului scroafei i se spune vier, tot aşa la păduche 
masculul se numeşte — păduchios. 

Învățătorul oftă: 

— Da, dar ce mă fac dacă domnul judecător nu ştie 
bine limba cehă? Cam în felul ăsta i-am explicat şi eu, 
dar el s-a răstit la mine că păduchelui mascul i se 
spune in limba cehă ,veëak”!. „Ce vorbă-i asta 
văivak? mi-a spus domnul judecător. Veÿak! 
Femininum, sie gebildeter Kerl, ist «ten fes» also 
masculinum ist «ta fesak». Wir kennen unsre 
Pappenheimer.” 

— Ce mai tura-vura, spuse cu hotărîre Svejk. Cu 
dumneavoastra e rau de tot, dar nu trebuie sa va 
pierdeţi nădejdea, cum spunea şi tiganul Janecek din 
Plzen, ca lucrurile se mai pot indrepta, cind, in anul 
1879, i-au pus ştreangul de git din pricina unui dublu 
asasinat şi furt. Şi a nimerit-o: chiar in ultima clipă 
l-au dat jos din spinzuratoare neputind să-l spînzure în 
ziua de naştere a împăratului, care cădea tocmai 
atunci cînd urma să fie spînzurat tiganul. Aşa că l-au 
spînzurat abia a doua zi, după ziua împăratului; şi 
unde mai pui ce baftă a avut pe urmă! A treia zi a fost 
grațiat, urmînd să înceapă noi cercetări, dat fiind ca se 


Leg păduche ; vesak — cuier ; văivak — păduchios. 
2 Lasă că vă ştim noi(fig.) (germ.) 
246 


dovedise pînă la urmă că isprava o săvîrşise un alt 
Janecek. Aşa că au trebuit să-l dezgroape din cimitirul 
condamnaților şi să-l reabiliteze la cimitirul catolic 
din Plzeñ, ca abia după aceea să se afle că era evan- 
ghelic, aşa că l-au transportat la cimitirul evanghelic 
şi pe urmă... 

— Pe urmă încasezi o pereche de palme, se înfurie 
bătrînul genist Vodicka. Ia te uită ce poate născoci 
băiatul ăsta!... Omul are necazuri cu consiliul de 
război al diviziei şi el nătărăul, a început ieri, în 
vreme ce ne duceam la interogator, să-mi povestească 
cum e trandafirul de Jericho. 

— Nu erau vorbele mele, se apără Svejk. Asta a 
povestit-o servitorul pictorului PanuSek, Matei, unei 
babe care I-a întrebat cum arată trandafirul de Jericho. 
Şi el i-a spus aşa: „Luaţi baligă uscată de vacă şi 
puneti-o în farfurie; stropiti-o cu apă şi o să se 
înverzească aşa de frumos... ăsta-i trandafirul de 
Jericho”. Prostia asta n-am născocit-o eu; dar despre 
ceva tot trebuia să vorbim oricum, pînă la 
interogatoriu. Eu n-am vrut decît să te încurajez, 
Vodicka... 

— Halal încurajare! făcu Voditka, scuipînd cu 
dispreţ. Omul nu ştie pe unde să scoată capul ca să 
scape din încurcătură, ca o dată scăpat să se răfuiască 
cu unguraşii, şi el îl îmbărbătează cu baligă de vacă. 
Si cum pot eu să le-o plătesc bäietasilor ungureni, 
cînd stau închis şi pe deasupra mai trebuie să fac pe 
prostul şi să-i spun judecătorului că nu le port 
unguraşilor nici un fel de pică? Eh, Doamne, asta-i 


247 


adevărată viata de ciine. Dar cînd oi pune odată eu 
gheara pe un bäietas din ăştia ungureni, apoi îl 
sugrum ca pe o javră de cîine; le dau eu ,,isten ald 
meg a magyart”; ma răfuiesc eu cu ei, aoleu... 
despre mine o să se mai vorbească încă... 

— Nici o grijă, spuse Svejk, că toate se îndreaptă. 
Principalul e să nu spui niciodată, la tribunal, 
adevărul. Cel care se lasă momit şi recunoaşte, e 
totdeauna pierdut. Din unul ca ăsta n-are să iasă 
niciodată ceva ca lumea. Odată, cînd lucram la 
Moravska Ostrava, s-a întîmplat că un miner l-a tă- 
băcit pe un inginer, între patru ochi, aşa că nimeni n-a 
văzut; şi avocatul care îl apăra 1-a spus să tăgăduiască, 
că nu 1 se poate întîmpla nimic. Preşedintele tribuna- 
lului îi spunea mereu că mărturisirea înseamnă 
circumstanţe atenuante, dar el o ţinea într-una pe a lui, 
că n-are ce mărturisi, aşa că a fost eliberat pentru că 
şi-a dovedit alibiul: în aceeaşi zi fusese la Brno... 

— Maica ta Cristoase, izbucni furios Vodiéka. Nu 
mai pot. Nu pricep de ce se spun toate astea. leri a 
fost cu noi la interogatoriu un om taman ca el. Cînd 
l-a întrebat judecătorul cu ce se ocupă în civilitate a 
spus: „Robotesc cu ziua la Cruce”. Şi a trebuit să 
treacă peste o jumătate de oră pînă să-l lămurească pe 
judecător că e cărător de muşchi la fierarul Kïiz 
(Cruce); şi pe urmă, cînd l-au întrebat: „Care va să 
zică, în civil, dumneata eşti muncitor auxiliar?” El 


1 si . i 
Dumnezeu să-i ocrotească pe unguri (magh.) 


248 


le-a răspuns: „Da de unde! Paznic la stăvilar e 
Franta HybSü”. 

De pe coridor se auzi un zgomot de paşi şi 
strigătele santinelei: ,,Zuwachs”'. 

— Jar ne inmultim, spuse cu bucurie Svejk. Poate 
c-or fi ascuns vreun... 

Uşa se deschise, şi santinelele îl îmbrînciră înăuntru 
pe teteristul care stătuse cu Svejk în arestul regimen- 
tului, la Budéjovice, şi care fusese repartizat la bu- 
cătăria companiei de marş. 

— Lăudat fie Domnul nostru Isus Cristos, spuse el 
intrînd, la care Svejk răspunse, în numele tuturor: 

— Acum şi în vecii vecilor, amin! 

Teteristul se uită cu mulțumire la Svejk, lăsă pe 
duşumea pătura pe care o adusese cu sine şi se aşeză 
pe bancă lîngă colonia cehă. Acolo îşi desfăcu jam- 
bierele, scoase tigärile, dosite cu măiestrie printre în- 
cretituri, şi le împărţi tuturor, apoi scoase din bocanci 
cîteva bete de chibrit cu capetele artistic tăiate în două 
şi o bucăţică de scäpärätoare. Frecä chibritul, îşi 
aprinse ţigara cu băgare de seamă şi, după ce oferi foc 
şi celorlalți, spuse nepăsător: 

— Sînt învinuit de răzvrătire. 

— O nimica toată! i se adresă Svejk ca să-l li- 
niştească. Asta-i un fleac. 

— Bineînţeles, spuse teteristul; dacă vrem să cîs- 
tigăm războiul, cu ajutorul tribunalelor. Dacă tin cu 
tot dinadinsul să se judece cu mine, n-au decît! Ju- 
dece-se! La urma urmei, un proces nu schimbă cu 


k Spor (germ.) 
249 


nimic situaţia. 

— Şi cum te-ai răzvrătit? îl întrebă batrinul genist 
Vodièka, privindu-l cu simpatie. 

— N-am vrut să curät closetele la Hauptzvache — 
răspunse teteristul — aşa că m-au dus pînă la colonel. 
Ce porc de cfine! A început să zbiere la mine zicînd 
că sînt arestat pe baza regimentsraportului, aşa că 
sînt un arestat ca oricare altul şi că se miră că mă mai 
tine pămîntul şi nu încetează să se invirteasca de 
ruşine, că în armată s-a ivit un om cu calitatea de 
teterist, avînd dreptul la grad de ofiţer, care însă prin 
comportarea lui nu poate trezi decît scîrba şi disprețul 
superiorilor. Eu i-am răspuns că rotația globului 
pămîntesc nu poate fi întreruptă prin apariția unui 
teterist de teapa mea, că legile naturii sînt mai presus 
decît galoanele teteriştilor şi că aş dori să ştiu cine mă 
poate sili să curät un closet pe care nu l-am murdärit, 
cu toate că aş fi avut dreptul să-l murdăresc după 
porcăria de mîncare de la regiment, după varza 
stricată şi carnea de berbec imputita ce ni s-a dat. 
I-am mai spus că nedumerirea lui în ceea ce priveşte 
faptul că mă mai ţine pămîntul mi se pare ciudată, şi 
că din pricina mea nu e cazul să se stîrnească un 
cutremur. În tot timpul discursului meu, domnul 
oberst n-a făcut decît să scrigneasca din dinţi ca o iapă 
cînd mestecă sfeclă îngheţată şi-i răceşte limba. Cînd 
am terminat a început să urle la mine: 

— Cureti sau nu cureti closetul? 


250 


— Cu respect vă raportez că nu curät nici un 
closet. 

— Ba dumneata ai să cureti, Sie Einjăhriger!! 

— Cu respect vă raportez că n-am să curät. 

— Krucitiirken, ai să cureti dumneata, nu unul, ci o 
sută de closete. 

— Raportez supus că n-am să curät nici un closet, 
şi cu atît mai puţin o sută! 

Si aşa a mers într-una: ,,Ai să cureti?” — „N-am sa 
curät!” Zburau closetele în dreapta şi-n stînga, ca într-o 
zicătoare pentru copii din Pavel Înțeleptul. Colonelul 
alerga prin cancelarie ca ieşit din minţi; în cele din 
urmă, s-a aşezat şi mi-a spus: ,,Gindeste-te bine, că de 
nu, te înaintez consiliului de război al diviziei, pentru 
răzvrătire. Să nu-ţi închipui că dumneata ai să fii 
primul teterist împuşcat în acest război. În Serbia am 
spînzurat doi teterişti de la compania a zecea, iar pe 
unul de la compania a noua l-am împuşcat ca pe un 
mieluşel. Si de ce? Pentru nerespectarea ordinelor. 
Cei doi care au fost spinzurati s-au codit undeva lîngă 
Sabac să înjunghie femeia şi băiatul unui ciujak, iar 
teteristul de la compania a noua a fost împuşcat 
pentru că a refuzat să meargă mai departe, motivînd 
că are picioarele umflate din cauză de platfus. Şi 
acum spune, ce ai de gînd: cureti sau nu cureti 
closetul? 

— Raportez supus că nu curat. 


! Teteristule (germ.) 
251 


După asta m-au ridicat şi mi-au adus la cunoştinţă 
că sînt învinuit de răzvrătire. 

— N-ar strica, spuse — Svejk — dacă ai face-o pe 
prostul. Tot aşa, cînd am fost închis în arestul gar- 
nizoanei era cu noi un om deştept, învăţat, profesor la 
o şcoală comercială. Dezertase de pe front şi trebuia 
să 1 se intenteze un proces cu tămbălău mare, cu 
condamnare şi spînzurătoare, ca să le treacă şi altora 
pofta de-a mai spăla putina; dar acuzatul a izbutit 
foarte simplu să iasă basma curată din toată 
încurcătura. S-a apucat s-o facă pe nebunul din năs- 
care, şi cînd l-a cercetat medicul-sef, a început să spuie 
că el n-a dezertat, că lui de mic îi place să călăto- 
rească şi că întotdeauna i se năzare să dispară undeva, 
departe; că odată s-a trezit la Hamburg, altă dată la 
Londra şi că habar n-avea cum a ajuns acolo. l-a mai 
spus că taică-su era alcoolic şi că şi-a făcut seama 
înainte de naşterea lui, că mama era prostituată şi 
betiva şi că a murit de delirium tremens; că sora cea 
mai mică i s-a înecat, iar cea mare s-a aruncat înaintea 
trenului, că fratele a sărit de pe podul de cale ferată de 
la VySehrad, că bunicul şi-a omorît nevasta şi pe urmă 
s-a stropit cu gaz şi şi-a dat foc, că a doua bunică a 
hoinărit cu ţiganii şi s-a otrăvit în închisoare, cu chi- 
brituri; că unul din veri, condamnat de două ori că a 
dat foc unor case, şi-a tăiat vinele de la git cu un ciob 
de sticlă, în închisoare la Kartouzy; că o verişoară din 
partea lui taică-su s-a aruncat de la etajul şase, la 
Viena, şi că el însuşi e un om fără educaţie şi că pînă 
la zece ani nici nu ştia să vorbească, fiindcă la vîrsta 


252 


de şase luni, cînd ai lui l-au legat de masă şi l-au lăsat 
singur, pisica l-a tras jos şi a căzut în cap. l-a mai zis 
că are des migrene cumplite şi că, în momentele de 
migrenă, habar n-are ce face; că într-o asemenea stare 
a plecat de pe front la Praga, şi că nu şi-a revenit decît 
atunci cînd l-a arestat poliția militară la circiuma ,,U 
Fleku”. Şi să fi văzut dumneata ce bucuroşi au fost 
să-l scoată cît mai repede din armată. Cu el în cameră 
mai erau vreo cinci gealati care, pentru orice 
eventualitate, şi-au însemnat pe hîrtie după cum 
urmează: 


Tata alcoolic, mama prostituată, 

I soră (înecată) 

II soră (tren) 

Frate (de pe pod) 

Bunicul + nevasta (gaz, foc) 

II bunică (ţigani, chibrituri) + ş.a.m.d. 


Unul din ei, cînd a început să-i băsnească medicu- 
lui-sef, n-a apucat să treacă de văru-su, că doctorul, 
fiind la al treilea caz, i-a spus: „Ştiu fläcäule: 
verişoara ta din partea lui tat-tu s-a aruncat, la Viena, 
de la etajul şase, iar tu ai fost un copil needucat, lăsat 
în voia soartei, aşa că ai să te indrepti la corecție”. Si 
aşa l-au dus la corecție, l-au legat burduf pe capră, şi 
cît ai zice văleu 1-a pierit pofta şi de lipsă de educaţie, 
şi de tată alcoolic, şi de mamă prostituată; şi-a fost 
mai bucuros să se prezinte voluntar pe front. 


255 


— Astăzi — spuse teteristul — nu mai crede 
nimeni în armată în ticneala ereditară. Altfel ar trebui 
să închidă la balamuc toate statele majore. 

În broasca uşii ferecate se auzi scârțiitul cheii, apoi 
intră gardianul-sef. 

— Infanteristul Svejk şi genistul Vodièka la domnul 
judecător. 

Cei doi se ridicară de pe banca. Voditka i se adresă 
lui Svejk: 

— Îi vezi, nătărăii? Toată ziua ne birîie cu inte- 
rogatoriul, fără nici un rezultat. Himmelherrgott! Mai 
bine ne-ar condamna odată şi nu ne-ar mai purta de 
colo pînă colo. Aşa stăm aici cît îi ziulica de mare şi 
ungurasii foiesc în jurul nostru... 

În drum spre birourile consiliului de război al 
Vodiéka şi Svejk se întrebau între ei cînd vor fi trimişi 
în faţa unui tribunal ca lumea. 

— Pe unde te uiţi, numai interogatoriu, se aprinse 
Vodicka. Si dacă ar ieşi măcar ceva din asta. Strica 
teancuri întregi de hîrtie şi nu mai ajunge omul să se 
judece. Stă şi putrezeşte după gratii. Spune drept, tu 
poţi înghiţi ciorba asta? Dar varza imputita cu cartofi 
degerati? Crucea ei de treabă! De cînd m-a făcut 
mama n-am văzut un război mondial aşa de timpit. Eu 
mi l-am închipuit cu totul altfel. 

— Eu unul, drept să spun, sînt foarte mulțumit, 
spuse Svejk. Cu ani în urmă încă, pe vremea cînd 
făceam serviciul activ, ciorbagiul nostru, Solpera, ne 
spunea că în militărie fiecare trebuie să fie conştient 


254 


de datoriile sale. Şi după ce spunea asta, iti atingea 
una peste bot, să n-o uiţi cîte zilişoare îi mai fi avînd. 
Dar răposatul oberlaitnant Kvaiser! De cîte ori venea 
sa inspecteze armele, ne spunea că soldatul trebuie să 
dea dovadă că e un dobitoc, pentru că soldaţii nu sînt 
decît nişte vite pe care statul le îngrijeşte, le nutreşte, 
le dă cafea, le bagă tutun în pipă, şi pentru asta ei 
trebuie să tragă la jug ca boii. 

Genistul Vodièka reflectă o clipă, apoi spuse: 

— Ascultă, Svejkule, cînd ai să te afli în faţa 
judecătorului, ai grijă să nu te încurci şi ce ai spus 
înainte să repeti şi acum, ca nu cumva să mă bagi în 
vreun bucluc. Va să zică, principalul e că ai văzut cum 
ne-au atacat vläjganii aceia de unguri. Le-am făcut 
doar toate împreună, dar pe cont propriu. 

— Nici o grijă, Vodièka, îl linişti Svejk. Fii calm şi 
nu te enerva; ce-i, mare scofală să te afli în faţa unui 
consiliu de război ca ăsta, al diviziei, să fi văzut, cu 
ani în urmă, cum se lichida, raz, dva, o judecată. Era 
la noi, în serviciu activ, un învăţător: îi zicea Heral. 
Ne-a povestit el odată, pe cînd eram închişi, că la 
muzeul din Praga e o carte cu documentele unui 
tribunal militar de pe vremea Mariei Tereza. Fiecare 
regiment îşi avea călăul lui, care executa soldaţii, 
bucată cu bucată; un taler terezian de cap de om. Si, 
după cum reiesea din documente, călăul cîştiga 
citeodata pînă la cinci taleri pe zi... 

— Se înţelege — adăugă Svejk cu seriozitate — că 
pe vremea aceea regimentele erau puternice şi le 
completau mereu cu ţărani. 


255 


— Cînd am fost în Serbia — continuă Vodiëka — 
în brigada noastră, cei care spinzurau ,,ciujacii” erau 
răsplătiți cu ţigări. Cine spînzura un bărbat căpăta 
zece ţigări Sport; pentru femei şi copii cîte cinci. 
Făcea atunci cu mine serviciu un țigan; multă vreme 
n-am ştiut ce-i poate pielea ţiganului. Ni s-a părut, 
ce-i drept, ciudat că era mereu chemat la cancelarie în 
timpul nopţii. Eram cantonati la Drina; şi într-o 
noapte, cînd era plecat, unul din noi se apucă să 
cotrobăiască prin boarfele lui; şi ce să vezi: javra 
dracului avea în ranita trei cutii întregi a cîte o sută de 
Sport. Cînd s-a întors, spre dimineaţă, în şopronul 
nostru, judecata n-a ţinut mult. Am dat cu el de 
pămînt şi unu, Beloun, l-a sugrumat cu centironul. 
Avea javra naibii viaţă în el ca o pisică. 

Bătrînul genist Vodicka scuipä: 

— Nu-si dädea sufletul si pace! Se scäpase pe el, 
ochii îi iesiserä ca cepele, da tot viu era, ca un cocos 
tăiat fără indeminare. Băieţii, dac-au văzut că nu se 
mai ispräveste, au început să-l sfisie ca pe o mîtä. Doi 
de cap, doi de picioare şi i-au sucit gîtul. După aceea 
l-am virit în rucsacul lui, cu ţigări cu tot, şi l-am 
azvirlit binişor în Drina. Care dracu ar mai fi fumat 
tigärile acelea. Dimineaţa l-au căutat de zor. 

— Trebuia să anunţaţi că a dezertat — accentuă cu 
înțelepciune Svejk — şi să spuneţi că de mult se 
pregătea s-o facă şi că în fiecare zi scăpa o vorbă că 
de-abia aşteaptă să spele putina. 

— Cine mai avea vreme de pierdut cu socoteli de 
astea, răspunse Vodiëka. Noi ne-am făcut treaba, fara 


256 


să ne mai sinchisim de rest. Acolo era foarte uşor. În 
fiecare zi se mistuia cîte unul şi nici dracu nu-i mai 
dibuia urma. Cite un särman ,,ciujak” plutea frumuşel 
pe Drina alături de vreun soldat jerpelit din 
landwehrul nostru, pînă la Dunăre. Unii, neincercati, 
care vedeau pentru prima dată aşa ceva, făceau puţină 
temperatură. 

— Trebuia să le dea chinină, spuse Svejk. 

Ajunşi la baraca în care erau instalate birourile 
consiliului de război al diviziei, patrula îi duse în 
cancelaria nr. 8, unde, la o masă lungă cu maldăre de 
hîrtii pe ea, şedea judecătorul Ruller. 

În faţa lui zăcea un volum din Codul militar, pe 
care odihnea un pahar de ceai, băut pe jumătate. Pe 
masă, în dreapta, se afla un crucifix din imitație de 
fildeş. De sub lintoliul de praf, Mîntuitorul se uita 
disperat la postamentul crucii sale, plin de scrum şi 
mucuri de ţigări. 

Judecătorul Ruller scutura tocmai, spre marea părere 
de rău a Domnului răstignit, o ţigară proaspăt aprinsă, 
pe postamentul crucifixului, iar cu cealaltă mînă ridi- 
ca paharul cu ceai care se lipise de Codul militar. 

După ce eliberă paharul din robia Codului, continuă 
să răsfoiască în cartea pe care o împrumutase de la 
cazinoul militar. 

Era o carte de Fr. S. Kraus, cu un titlu foarte 
promiţător: Forschungen zur Entwicklungsges- 
chichte der geschlechtlichen Moral. 

Era atît de captivat de reproducerile naive ale 


1 hs sey: Nh oi À 
Cercetări asupra istoriei dezvoltării moralei sexelor (germ.). 


25} 


desenelor de bărbaţi şi femei în costumul lui Adam şi 
Eva, la care erau adăugate versurile corespunzătoare, 
descoperite de savantul Fr. S. Kraus pe pereţii close- 
telor Gării de Vest din Berlin, încît nu-i băgă în seamă 
pe cei care intrară. 

Se smulse din contemplarea reproducerilor, abia 
cînd Vodicka tuşi intenţionat. 

— Was geht los?" întrebă el, răsfoind mai departe 
şi căutînd continuarea puerilelor schiţe. 

— Raportez supus, domnule judecător — răspunse 
Svejk — că camaradul Vodiëka a răcit şi acuma 
tuşeşte. 

Abia atunci îşi ridică ochii judecătorul Ruller şi se 
uită la Svejk şi Vodiéka. 

Se căznea să-şi compună o mină severă. 

— Slavă Domnului că ati venit odată, spuse 
cotrobăind prin vrafurile de hîrtoage de pe masă. Am 
dat ordin să vă cheme pentru ora nouă şi acum e 
aproape unsprezece. 

— Cum stai, boule? îl întrebă pe Vodiëka, care îşi 
îngăduise să ia pe loc repaus. Cînd oi comanda „rut”, 
atunci poţi face cu cotonoagele tale ce pofteşti. 

— Cu respect vă raportez domnule judecător — se 
auzi Svejk — dînsu e bolnav de reumatism. 

— Tu ai face mai bine, să-ţi tii clanta, îi spuse 
judecătorul Ruller. Răspunde numai cînd te-oi întreba. 
De trei ori ai fost la mine, la interogatoriu, şi ţi-a 
mers gura ca o moară stricată. Ce dracu nu le mai 
găsesc odată? Luav-ar dracu, că mult îmi dati de 


"Ce se întîmplă? (germ.) 
258 


lucru. Dar să ştiţi că nu va merge să ne stingheriti de 
pomană... 

la uitati-vä aici, nătărăilor, continuă judecătorul, 
după ce scoase din grămada de acte un dosar 
voluminos pe care scria: 


Schwejk & Woditschka 


Să vă iasă din minte că o să mai trindäviti la 
divisionsgericht pentru o încăierare prostească, şi că 
în felul ăsta o să scäpati de front pentru o bucată de 
vreme. Din pricina voastră a trebuit să chem la telefon 
consiliul de război al armatei, derbedeilor. 

Oftă, apoi continua: 

— Nu fă o muträ aşa de gravă, Svejkule: pe front 
are să-ţi piară pofta să te mai păruieşti cu honvezii; 
ancheta voastră se suspendă şi fiecare pleacă la 
unitatea lui, unde veţi primi pedeapsa cuvenită, la 
raport, şi după aceea veţi pleca cu batalionul de marş, 
pe front. Dar dacă îmi mai picati vreodată în mînă, 
derbedeilor, întorc eu foaia, că n-o să ştiţi pe unde sa 
mai scoateţi cămaşa. Tineti foile de eliberare şi vedeţi 
de vă purtaţi cum trebuie. Duceti-i la nr. 2. 

— Cu respect vă raportez, domnule judecător — 
spuse Svejk — că amîndoi vom pune vorbele dum- 
neavoastră la inimă şi că vă mulţumim foarte mult 
pentru bunătatea dumneavoastră. Dacă am fi civili, 
mi-aş îngădui să spun ca sinteti un om de aur. Si în 
acelaşi timp vă rugăm să ne iertati că a trebuit să vă 
pierdeţi atîta vreme cu noi. Noi, într-adevăr, n-am 


259 


meritat-o. 

— Hai, plecati dracului odata! zbiera judecatorul la 
Svejk. Noroc de domnul oberst Schréder, că a pus o 
vorbă bună pentru voi. Altfel, zău, nu ştiu ce s-ar fi 
întîmplat. 

Vodiëka se simţi din nou în apele lui, pe coridor, 
în timp ce santinela îi conducea spre cancelaria 
nr. 

Soldatul care îi insotea se temea să nu ajungă tirziu 
la masa de prînz şi de aceea li se adresă: 

— Hai, băieţi, intindeti-o niţel; va miscati ca pă- 
duchii. 

Vodiëka îl sfătui să-şi mai tie gura, spunindu-i că 
are noroc că e ceh; dacă ar fi ungur l-ar rupe în două 
ca pe o scrumbie. 

Contopistii militari din cancelaria nr. 2 fiind plecaţi 
după mîncare, ostaşul care îi însoțea se văzu silit să-i 
conducă deocamdată înapoi la închisoarea consiliului 
de război al diviziei, fapt peste care nu a putut trece 
fără cuvenitele blesteme, adresate rasei nesuferite a 
contopistilor militari. 

— lar o să-mi scoată camarazii grăsimea din 
ciorba — se tingui el cu o mutră tragică — şi in loc 
de carne au să-mi lase numai zgirci. eri, tot aşa, am 
escortat doi pînă la tabără şi cineva mi-a halit 
jumătate din ratia de pîine, pe care a ridicat-o în locul 
meu. 


260 


— Cum văd eu, voi ăştia, de la consiliul de război 
al diviziei, nu va ginditi decît la burtă, spuse Vodiëka, 
care îşi revenise de-a binelea. 

Cînd îi povestiră teteristului cum s-a desfăşurat 
interogatoriul, acesta exclamă: 

— Aşadar, „marska”, prieteni dragi! Asta-i ca în 
revista turiştilor cehi: „Vînt bun!” Pregătirile de drum 
sînt gata, de toate s-a îngrijit glorioasa noastră admi- 
nistratie militară. Şi voi sinteti gata, la comandă, să 
participaţi la excursia în Galiţia. Porniti voioşi la 
drum, cu inima uşoară şi veselă. Să nutriti o dragoste 
netarmurita pentru meleagurile unde va vor fi 
prezentate transeele. E tare frumos acolo si mai cu 
seamă interesant. O să va simtiti în străinătatea 
îndepărtată ca la voi acasă, ca într-o ţară înrudită, ba 
aproape chiar ca în scumpele locuri natale. Cu 
sentimentele cele mai înältätoare, porniţi la drum spre 
coclaurile despre care bătrînul Humboldt a zis: „Pe 
tot cuprinsul pămîntului n-am văzut ceva mai măreț 
ca această stupidă Galitie”. Bogata şi pretioasa 
experiență pe care glorioasa noastră armată şi-a 
însuşit-o în timpul retragerii din Galiţia, cu prilejul 
primei călătorii, va constitui cu siguranţa, pentru noile 
noastre expediţii războinice, un binevenit îndrumar 
întru alcătuirea programului celei de a doua călătorii. 
Mereu înainte, drept înainte, după direcția nasului, 
spre Rusia, şi de bucurie să descärcati în aer toate 
cartuşele. 

Înaintea plecării lui Svejk si Vodiéka, dupa-prinz, 
se apropie de ei, în cancelarie, nefericitul învăţător — 


261 


cel care scrisese poezia despre păduchi — şi le spuse 
în taină, trăgîndu-i pe amindoi deoparte: 

— Nu uitaţi, cînd veţi fi dincolo, să le spuneţi 
ruşilor, de cum îi vedeţi: ,,Zdravstvuite, ruskije 
bratja, my bratja Cechy, my niet Avstrijci” 

Cînd ieşiră din baracă, Vodiëka, vrînd să-şi exprime 
demonstrativ ura sa fata de maghiari şi să dovedească 
cum ca arestul nu i-a infrint şi nu i-a slăbit 
convingerile, îl călcă pe picior pe ungurul care nu 
voise să facă armată şi zbieră la el: 

— Încalţă-te, puturosule! 

— Păcat că nu mi-a răspuns nimic, îi declară apoi 
lui Svejk, nesatisfăcut, genistul Vodi&ka. Să fi scos 
numai o vorbulita, aşa ca să-i fi întins mestecătoarea 
ungurească de la o ureche la cealaltă. Cînd colo, 
prostălăul tace şi se lasă călcat pe bătătură. Hergot, 
Svejkule, nici nu-ţi dai seama cit sînt de furios că nu 
m-au condamnat. La drept vorbind, situaţia arată ca şi 
cînd şi-ar fi bătut joc de noi; ca şi cînd toată afacerea 
cu ungurii ăia nici nu merită să fie luată în seamă. Si 
cu toate astea, noi ne-am bătut ca leii. Tu eşti de vină 
că nu ne-au condamnat şi că ne-au dat un certificat 
care parcă vrea să spună că nici n-am şti să ne batem 
ca lumea. Ce-or fi crezînd de fapt despre noi? La 
urma urmei, a fost o încăierare destul de serioasă. 


1 a rae A À Le Pa FA 4 À 
Să trăiţi, fraților ruşi, noi sîntem fraţii cehi, nu sîntem 
austrieci. 


262 


— Dragă băiete — spuse Svejk cu bunătate — eu 
nu prea pot să înţeleg cum se face că nu te bucuri că 
divisionsgerichtul ne-a recunoscut în mod oficial 
drept nişte oameni foarte cumsecade, împotriva că- 
rora nu poate avea nimic. E drept că eu, la intero- 
gatoriu, am scăldat-o cît am putut; asta şi trebuie, e o 
datorie să minţi, cum spune avocatul Bass clienţilor 
lui. Cînd domnul judecător m-a întrebat de ce am dat 
buzna în locuinţa domnului Kăkonyi, eu i-am răspuns 
simplu: „Eu am socotit că cel mai bun mijloc de a-l 
cunoaşte pe domnul Kâkonyi este să-i facem o 
vizită”. După asta, domnul judecător nu mi-a mai pus 
nici o întrebare; şi-a dat el numaidecit seama despre 
ce e vorba... 

Tine minte un lucru — îşi urmă Svejk meditaţia — 
că în faţa tribunalelor militare nimeni n-are voie să 
mărturisească. Cînd am fost închis la garnisonsge- 
richt, un soldat din camera vecină a mărturisit totul şi 
cum au aflat ce-a făcut, ceilalți 1-au pus pătura în cap 
ŞI i-au poruncit să-şi retragă mărturisirea. 

— Dacă aş fi făcut ceva neonorabil nici eu n-aş fi 
mărturisit, spuse batrinul genist Vodicka. Dar cînd 
broscoiul ăla de judecător m-a întrebat de-a dreptul: 
„Te-ai bătut?” ce era să-i spun? „Da, m-am bătut”. 
„Lai dat gata pe vreunul?” „Păi, cred şi eu, domnule 
judecător”. „Dar de rănit, ai rănit pe careva?” „Cum 
să nu, domnule judecător!” Să ştie şi el cu cine stă de 
vorbă. Şi tocmai aicea-i toată ruşinea, că ne-au 


263 


eliberat. Asta-i ca şi cînd nimeni n-ar vrea să creadă 
că mi-am rupt iibersvungul pe spinarea unguraşilor, 
că am făcut din ei täitei, cucuie şi vinatai. Ai fost doar 
de fata, şi ai văzut cum la un moment dat aveam 
împotrivă-mi trei ungurasi şi cum într-o clipă toți erau 
la pămînt şi eu călcam pe ei. Şi după toate astea, un 
mucos de judecător opreşte ancheta. Asta-i ca şi cînd 
mi-ar fi spus: ,,Dumneata, şi bătaie, căcăciosule!” 
Cînd s-o isprăvi războiul şi o să fiu iar civil, dau eu de 
el pe undeva şi îi arăt atunci dacă ştiu sau nu să mă 
bat. Pe urmă vin aici, la Kirâlyhid, şi fac un tărăboi 
cum n-a văzut lumea. Or să se ascundă oamenii prin 
pivnițe cînd or afla că am venit să-i văd pe şmecherii 
de la Kirälyhid, pe haimanalele astea, pe derbedeii 
ăştia... 


La cancelarie, formalitätile se terminara foarte 
repede. Un contopist, cu gura încă unsuroasă de la 
prînz, intinzindu-le hirtiile, cu un aer grav, nu lăsă 
să-i scape prilejul de a le ţine o cuvîntare în care făcea 
apel la spiritul lor militar, amestecînd frazele, ca un 
„wasserpolak” ce era, cu diferite expresii frumoase 


din dialectul lui, cum ar fi „marekvium”, ,,glupi 


rolmopsie”, „krajcova sedmina”, ,,svinia porypana” 


şi „dum vam bane na mjesjnuckovy vasi gzichty”. 


Locuitori din regiunea Sileziei. 


264 


La despărțire, întrucît fiecare era dus la unitatea lui, 
Svejk îi spuse lui Vodi&ka: 

— Cînd s-o isprăvi cu războiul ăsta, nu uita să vii 
să mă vezi. Mă găseşti în fiecare seară, la ora şase, în 
circiuma „La Potirul” de la Boji8te. 

— Să ştii c-am să vin, răspunse Vodièka. Se petrece 
bine pe-acolo? 

— În fiecare zi se întîmplă cîte ceva — îl asigură 
Svejk — şi dacă o fi cumva prea multă linişte, avem 
noi grijă s-o tulburăm... 

Se despärtirä, şi cînd se îndepărtară binişor unul de 
altul, bătrînul genist Vodièka strigă după Svejk: 

— Atunci ai grijă să fie petrecere cînd am să vin. 

La care Svejk răspunse tot cu glas tare: 

— Dar să vii sigur, cum s-o isprăvi războiul. 

Apoi se îndepărtară, iar după un răstimp mai 
îndelungat se auzi din nou, de după colt, din spatele 
celuilalt şir de barăci, glasul lui Vadicka: 

— Svejkule, Svejkule, ce fel de bere au „La 
Potirul”? 

Şi ca un ecou se auzi răspunsul lui Svejk: 

— De Velkopopovice! 

— Eu credeam că de Smichov, strigă de departe 
genistul Vodiëka. 

— Au si fete! strigă Svejk. 

— Atunci, după război, la ora şase, se auzi, de 
undeva din vale, glasul lui Vodiëka. 


265 


— Vino mai bine la şase şi jumătate, poate că mai 
întîrzii pe undeva, răspunse Svejk. 

După asta se mai auzi de departe de tot glasul lui 
Vodiëka: 

— La ora sase nu poti sä vii? 

— Bine, viu la ora şase, auzi Vodièka răspunsul 
prietenului care se îndepărta. 

Şi aşa se desparti bravul soldat Svejk de bätrinul 
genist Vodicka. „Wenn die Lente auseinander 


»1 


gehen, da sagen sie auf Wiedersehen”. 


! Cînd oamenii se despart îşi spun „la revedere” (germ.). 
266 


V 


DE LA MOST PE LITAVA SPRE SOKAL 


Locotenentul-major Lukä$ umbla nervos prin can- 
celaria companiei a 11-a de marş, o hrubă întunecoasă 
în baraca companiei, despărțită de coridor printr-un 
perete de scînduri. O masă, două scaune, o lampă cu 
petrol şi un pat de campanie. 

În faţa locotenentului-major stătea plutonierul Va- 
nék, care îşi alcătuia aici listele de plată a soldelor şi 
ținea contabilitatea bucătăriei pentru trupă; el era 
ministrul de finanţe al întregii companii; zăcea aici cît 
era ziua de mare, şi tot aici dormea. 

Lîngă uşă stătea un infanterist gras, cu o barbă 
lungă şi stufoasă ca un uriaş din basme. Era Baloun, 
noua ordonanţă a locotenentului-major, în civilie mo- 
rar pe undeva prin împrejurimile oraşului Cesky 
Krumlov. 

— N-am ce zice, mi-ai ales într-adevăr un tucälar 
exceptional, îi spunea locotenentul-major Luka’ plu- 
tonierului contabil. Iti mulţumesc din toată inima pen- 
tru surpriza asta plăcută. Din prima zi, cînd l-am 


267 


trimis să-mi aducă prinzul de la popotă, dumnealui mi 
l-a înghiţit pe jumătate. 

— L-am vărsat, vă rog, spuse grăsunul uriaş. 

— Bine, l-ai vărsat. Dar de vărsat, puteai să verşi 
numai supa sau sosul, nu şi friptura. Bucätica pe care 
mi-ai adus-o încăpea sub unghie. Dar cu ştrudelul, 
ce-ai făcut? 

a Eur atit 

— Nu tagadui... l-ai mîncat! 

Locotenentul-major Lukâs rosti ultimele cuvinte cu 
atîta gravitate şi cu un glas atît de aspru, încît Baloun, 
fără să vrea, făcu doi paşi înapoi. 

— Eu m-am informat la bucătărie ce am avut azi la 
prînz. A fost supă cu perişoare de ficat. Ce ai făcut cu 
perişoarele? Le-ai scos pe drum, asta ai făcut. Pe 
urmă a fost mîncare de carne de vită cu castraveți. 
Ce-ai făcut cu ea? Şi asta ai înfulecat-o. Două felii de 
friptură de Frankfurt; nu mi-ai adus decît o jumătate 
de felie. Ce zici de asta, hai? Două bucăţi de ştrudel! 
Unde le-ai pus? Te-ai îndopat cu ele, ca un porc, 
mizerabile! Hai, spune, unde ai pus ştrudelul? Cum? 
Ţi-a căzut în noroi? Bestie! Poti să-mi arăţi şi mie 
locul unde zace în noroi? Aha! A venit, în grabă, un 
cîine, ca la comandă, a inhatat strudelul şi a fugit?! 
Doamne, Dumnezeule, am să-ţi dau peste bot, pînă ti 
s-o umfla capul cît o banitä! Pe deasupra, mai şi 
tăgăduieşte, porcul! Ştii cine te-a văzut? Uite, ca să 
ştii: rechnungsfeldwebelul Vanék. El a venit la mine 
si mi-a spus: „Cu respect vă raportez, domnule 
oberlaitnant, că porcul dumneavoastră, Baloun, vă 


268 


înghite prînzul”. Mă uit pe fereastră şi ce să văd: 
dumnealui se îndopa de parcă n-ar fi mîncat de-o săp- 
tamina întreagă. 

Ascultă, Sie Rechnungsfeldwebel, într-adevăr nu 
puteai sä-mi gäsesti alt dobitoc, afarä de nätäräul 
ästa? 

— Cu respect vä raportez supus, domnule 
oberlaitnant, că Baloun părea cel mai cumsecade om 
din toată compania noastră de marş. E aşa de bleg, că 
nu ştie nici ce-i un kvergriff ! şi, dacă i-am da arma în 
mînă, cine ştie ce nenorocire ar face! La ultimul 
exerciţiu cu blindpatronen? era gata-gata să-şi îm- 
puşte vecinul în ochi. Credeam că cel puţin într-o 
slujbă ca asta o s-o poată scoate la capăt. 

— $i sa înghită de fiecare dată mincarea stăpînului 
— interveni Lukâă — ca şi cînd nu i-ar ajunge portia 
lui. Nu cumva ţi-o fi foame? 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că mie 
mi-e foame mereu. Dacă îi rămîne cuiva o bucată de 
pîine, eu o cumpăr pe ţigări, şi tot nu-mi ajunge. Aşa 
sînt eu de la natură. Mereu îmi zic că s-a făcut, m-am 
săturat, şi cînd colo, nimic. Peste puţin timp, iarăşi la 
fel ca şi înainte de a mînca, încep să-mi ghioräie 
matele în burtă, şi gata, dumneaei iarăşi cere să-i dau. 
Uneori mă gîndesc că m-am săturat cu adevărat, că nu 
mai poate încăpea ceva în mine, dar aş, de unde! Văd 
pe cineva mincind, sau simt numai mirosul de min- 
care, şi iar: în burtă la mine e ca după măturat. Îndată 


! Mînuirea armei (germ.) 
E Gloante oarbe (germ.). 


269 


începe stomacul să-şi ceară dreptul lui că-mi vine să 
înghit şi cuie. Cu respect vă raportez, domnule 
oberlaitnant, că eu am mai cerut o dată să capăt 
portie dublă; pentru asta, la Budéjovice, am fost la 
domnul ,,regimentsarzt” şi dumnealui, în loc de 
portie dublă, mi-a dat trei zile de infirmerie şi mi-a 
prescris numai o cană de ciorbă pe zi. ,, Te învăţ eu, 
canalie, să-ţi fie foame, zicea dumnealui. Mai vino o 
dată pe aici, şi să vezi cum ai să pleci de la noi, ca un 
harac de hamei!” Eu, domnule oberlaitnant, nu-i 
nevoie să văd numai lucruri bune; chiar şi cele 
obişnuite încep să mă atîte şi-mi lasă gura apă. Cu 
respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că vă rog 
cu respect, să-mi fie aprobată portie dublă. Cînd nu e 
carne, măcar din celelalte, cartofi, găluşte, nitelus 
sos... din astea rămîn întotdeauna... 

— Bine, Baloune, ţi-am ascultat necuviintele, răs- 
punse locotenentul-major Lukas. Sie Rechnungsfeld- 
webel, spune dumneata, ai auzit vreodată, înainte 
vreme, ca după toate, soldatul să mai fie şi atît de 
obraznic cum e flăcăul ăsta? Îmi înghite prinzul si 
mai are neobrăzarea să ceară să-i aprob portie dublă. 
Iti arăt eu tie, Baloune, să-ţi treacă pofta. Sie Rech- 
nungsfeldwebel, se adresă el lui Vanék. Du-l la ca- 
poralul Weidenhofer şi spune-i să-l ţie legat în curte, 
lîngă bucătărie, două ceasuri, seara cînd s-o împărți 
gulasul. Să-l lege frumuşel şi sus, aşa ca să se poată 
tine numai în virfurile picioarelor şi să vadă cum 
fierbe gulaşul în cazan. Şi să ai grijă ca javra să fie 
legată cînd se va împărţi gulaşul, să-i curgă balele din 


270 


gură ca la o cätea flămîndă care adulmecă la usa 
mezelăriei. Si spune bucătarului să împartă şi portia 
lui. 

— La ordin, domnule oberlaitnant, răspunse Va- 
nék. Hai, Baloune! 

În timp ce plecau, locotenentul îi opri lîngă usa si, 
uitîndu-se la chipul înspăimîntat al lui Baloun, strigă 
victorios: 

— Te-ai invirtit, ce zici, Baloune! Iti doresc poftă 
bună! Şi dacă se mai întîmplă încă o dată, să ştii că te 
trimit fără de milă în faţa consiliului de război. 

Cînd Vanék se întoarse şi-i aduse la cunoştinţă că 
Baloun e legat cobzä, locotenentul-major Lukas 
spuse: 

— Dumneata, Vanék, mă cunoşti, şi ştii că lucrurile 
astea nu le fac cu plăcere, dar n-am încotro. În primul 
rînd trebuie să recunoşti că atunci cînd îi iei cîinelui 
osul din gură, cîinele miriie. Eu nu vreau să am în 
preajma mea un om josnic; şi în al doilea rînd, însuşi 
faptul că Baloun e legat, are o mare importanţă 
morală şi psihologică pentru întreaga trupă. În ultima 
vreme, de cînd sînt în compania de marş, şi ştiu că 
miine-poimiine vor pleca pe front, băietanii ăştia fac 
ce vor. 

Locotenentul-major Lukăs arăta foarte amărit şi 
continuă cu glas scăzut: 

— Alaltăieri, în timpul „nachtsiibungului” după 
cum ştii şi dumneata, trebuia să facem manevra îm- 


: Exercitiu de noapte (germ.). 
27M 


potriva Einjährigfreiwilligenschule' în spatele fabri- 
cii de zahăr. Prima grupă, vorhu?, a mers destul de 
liniştită pe şosea, pentru că pe asta am condus-o chiar 
eu, dar a doua, care trebuia s-o ia la stînga şi să 
trimită vorpatrulen* în apropierea fabricii de zahăr, 
s-a comportat, de parcă s-ar fi întors dintr-o excursie. 
Aşa cîntau şi tropăiau, că sînt sigur că s-a auzit pînă 
în cantonament. Pe urmă, în flancul drept, a pornit să 
tatoneze terenul a treia grupă, pe liziera pădurii; era 
distantatä de noi cu zece minute bune, şi totuşi, chiar 
de la depărtarea asta, se puteau vedea numai puncte 
aprinse în întuneric: derbedeii fumau. A patra grupă, 
care trebuia să facă pe ariergarda, dracu ştie cum s-a 
întîmplat că a apărut deodată în fata avangărzii 
noastre, încît a fost luată drept duşman şi m-am văzut 
silit să mă retrag în fata propriei mele avangărzi, care 
înainta împotriva mea. Aşa se prezintă compania a 
unsprezecea de marş, pe care am moştenit-o. Mă 
întreb, ce pot să scot din oamenii ăştia? Cum o să se 
comporte într-un gefecht adevărat? 

Locotenentul-major Lukâă tinea in acest timp 
mîinile împreunate, avea un aer de martir şi părea că 
vîrful nasului i se lungea. 

— N-are nici un rost, domnule locotenent-major, să 
vă necăjiţi pentru asta, se străduia să-l liniştească 
plutonierul de até Vank. Nu vă mai framintati pentru 


. Şcoala de teterişti (germ.) 
& Avangarda (germ.). 
3 Patrule de recunoaştere (germ ). 


272 


atîta lucru. Eu am mai fost, pînă acum, la trei 
companii de marş, şi fiecare din ele a fost făcută 
harcea-parcea, cu batalion cu tot; şi de fiecare dată 
ne-am întors înapoi să ne refacem. Şi toate compa- 
niile de marş au fost la fel, una ca cealaltă; nici una 
n-a fost cu nimic mai bună ca a dumneavoastră, dom- 
nule oberlaitnant. Cea mai rea a fost a noua. Asta a 
tras dupa dinsa, în prizonierat, pe toţi gradatii si pe 
kompanienkomandant. Eu am scăpat numai multu- 
mită faptului că eram plecat la trenul regimentar ca să 
ridic nişte rom şi vin pentru companie, aşa că s-au 
cărat fără mine. 

Dar dumneavoastră nu  stiati, domnule 
oberlaitnant, că la ultimul „nachtiibung” de care ati 
vorbit, Einjăhrigfreiwillingenschule, care trebuia să 
împresoare compania noastră, a ajuns tocmai la lacul 
Nezidery? A mărşăluit mereu înainte, pînă dimineaţa, 
iar avanposturile au ajuns pînă la mlaştină. $i a fost 
condusă chiar de domnul căpitan Sagner. Ar fi mers 
poate pînă la Soprony, dacă nu s-ar fi crăpat de ziuă, 
continuă cu glas scăzut plutonierul de ata, care se 
complăcea grozav în asemenea situaţii şi tinea în 
evidență toate evenimentele de acest fel. Si ştiţi, 
domnule oberlaitnant — spuse, făcîndu-i familiar cu 
coada ochiului — că domnul căpitan Sagner va fi 
comandantul marşbatalionului nostru? Mai întîi, cum 
zicea plutonierul-major Hegner, s-a crezut că 
dumneavoastră veţi fi batalionskomandant, fiindcă 
dumneavoastră sinteti cel mai vechi ofiţer al nostru, 
dar pe 


275 


urmă a venit cică la brigadă ordin de la divizie, că a 
fost numit domnul căpitan Sagner. 

Locotenentul-major Lukâă îşi muşcă buza şi aprinse 
o ţigară. Aflase şi el, şi era încredinţat că i se face o 
nedreptate. Sagner îl întrecuse pînă acum de două ori 
la avansare; cu toate acestea nu spuse nimic altceva 
decît: 

— Mda, căpitanul Sagner... 

— Eu, unul, nu prea mă bucur de asta, rosti con- 
fidential plutonierul de administraţie. Povestea stabs- 
feldwebelul Hegner, că la începutul războiului, în 
Serbia, undeva în munţi, prin Muntenegru, domnul 
căpitan Sagner, dorind să se distingă, a aruncat fără 
nici un rost toate companiile batalionului său asupra 
poziţiilor sîrbeşti, deşi era limpede că numai artileria 
ar fi putut să-i scoată pe sîrbi dintre stîncile după care 
se adăposteau. N-au mai rămas, din tot batalionul, 
decît optzeci de oameni; chiar şi domnul căpitan 
Sagner s-a ales cu un handschus! şi mai tîrziu, în 
spital, cu o dezinterie; pe urmă a apărut din nou la 
regiment, la Budéjovice; şi ieri seara, la cazino, cică 
ar fi spus că se bucură grozav de plecarea pe front, şi 
că va lăsa acolo tot marşbatalionul, dar că va arăta el 
ce-i în stare să facă şi va primi ,,signum laudis”. În 
Serbia, zicea, a scrintit-o, dar acum, ori cade cu tot 
marsbatalionul, ori va fi numit oberstlaitnan? şi că 
batalionul va trebui să zbirniie. Eu unul, domnule 


| Împuşcătură în mînă (germ.) 
? Locotenent-colonel (germ.) 
274 


oberlaitnant, socot că riscul ăsta ne priveşte şi pe 
noi. Povestea nu demult stabsfeldwebelul Hegner ca 
nu prea vă aveţi bine cu domnul căpitan Sagner şi că 
dumnealui tocmai de aceea va trimite mai întîi com- 
pania noastră la gefecht, în poziţiile cele mai expuse. 
Plutonierul suspină: 

— Eu aş fi de părere că într-un război cu ăsta, cum 
avem atîta oştire şi un front atît de lung, s-ar putea 
obţine mult mai mult printr-o manevră ca lumea, decît 
prin atacuri disperate. Asta am văzut-o cu ochii mei la 
Dukla', cu compania a zecea de mars. Atunci, totul s- 
a lichidat foarte uşor; a venit ordin „nicht schiessen ”, 
aşa că nu s-a tras şi s-a aşteptat pînă ce ruşii s-au 
apropiat de noi. l-am fi luat prizonieri, fără nici o 
împuşcătură, numai că atunci am avut lîngă noi, în 
flancul stîng, „muştele de fire”; timpitii din ,,lands- 
wehr” s-au speriat aşa de tare la apropierea ruşilor, 
încît au început să-şi dea drumul la vale pe povirnis, 
alunecînd pe zăpadă, ca la săniuş; iar noi am primit 
ordin să căutăm să ajungem cît mai repede la brigadă, 
pentru că ruşii stapinesc tot flancul stîng. Eu mă 
aflam la brigadă, ca să dau la aprobat kompanie- 
verpflegungsbuch’, căci nu putusem da de trenul 
nostru regimentar, cînd deodată încep să sosească 
primii oameni din compania a zecea. Pînă seara au 
sosit o sută douăzeci; ceilalți, chipurile, au alunecat 
pe zăpadă, la vale, nimerind în retragere, drept în 
poziţiile ruseşti, de parcă ar fi fost pe tobogan. A fost 


! Trecătoare în Carpaţi, important punct strategic. 


2 A st A 
Registrul de aprovizionare a companiei (germ.) 


275 


teribil, domnule oberlaitnant; ruşii aveau în Carpaţi 
poziţii, şi sus şi jos. Şi pe urmă, domnule ober- 
laitnant, domnul căpitan Sagner... 

— Ja mai lasă-mă în pace cu domnul căpitan Sag- 
ner, se înfurie locotenentul-major Lukas. Toate astea 
le ştiu eu, şi să nu-ţi închipui dumneata că atunci cînd 
o fi vreun sturm' sau vreun gefecht, dumneata ai să te 
afli iarăşi, din întîmplare, undeva pe la „regiments- 
train” ca să ridici rom şi vin. Mi s-a atras atenţia că 
dumneata obişnuieşti să tragi vîrtos la mäsea, şi e 
destul să-ţi vadă cineva roseata nasului, ca să-şi dea 
îndată seama cu cine are de-a face. 

— Din Carpaţi ni se trage, domnule oberlaitnant. 
N-aveam ce face; sus, unde ne aflam, mincarea 
ajungea rece, tranşeele erau săpate în zăpadă, foc nu 
era voie să facem, aşa că numai romul ne-a ţinut în 
picioare. Şi dacă nu eram eu, s-ar fi întîmplat şi cu noi 
ca la alte companii, unde, neavînd rom, au îngheţat 
oamenii. La noi, toţi erau cu nasul ros, dar astea ne-a 
adus şi un neajuns: batalionul a dat ordin ca numai 
ostaşii cu nasul roş să fie trimişi în patrulare. 

— Acum, iarna a trecut, bătu şaua locotenentul- 
major. 

— Pe front, domnule locotenent-major, romul e un 
lucru absolut necesar în orice anotimp al anului; vinul 
la fel. Produce, ca să zic aşa, buna dispoziţie. Pentru o 
jumătate ploscă de vin şi pentru a litră de rom, 


! Atac (germ.) 
276 


oamenii se bat cu oricine... Care-i dobitocul care 
bate iar în uşă, de parcă n-ar şti să citească: Nicht 
klopfen!? Herein!' 

Locotenentul-major Luka8, care şedea pe scaun, se 
întoarse spre uşă şi văzu cum se deschide încet şi fără 
zgomot. Şi tot atît de discret intră în cancelaria com- 
paniei a unsprezecea de marş bravul soldat Svejk, 
salutînd din prag, ba pare-se chiar din momentul în 
care începuse să bată, în timp ce privea inscripția 
„Nicht klopfen”. 

Salutul lui era ca o completare sonoră a expresiei 
sale fericite şi lipsite de griji. Arăta ca zeul grec al 
furtului, îmbrăcat în uniforma sobră a infanteristului 
austriac. 

Locotenentul-major Lukâs închise pentru o clipă, 
pe jumătate, ochii în fata apariţiei bravului soldat 
Svejk, care cu privirea lui îl imbratisa si îl săruta. 

Cu aceeaşi plăcere se va fi uitat, de bună seamă, şi 
fiul risipitor — pierdut şi apoi regăsit — la tatăl său, 
în timp ce acesta invirtea, spre a lui cinstire, vitelul 
cel gras la frigare. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că iar sînt aici, se auzi din uşă glasul lui Svejk, cu 
atîta sinceritate şi firesc, încît locotenentul-major 
Lukas îşi reveni brusc in fire. 

Din clipa în care colonelul Schréder îi adusese la 
cunoştinţă că i-l trimite din nou pe cap, locotenentul- 
major Lukâ5 încerca în sinea lui, zi de zi, să indepar- 
teze cît mai mult această revedere. În fiecare dimi- 


Nu bateti! Intră! (germ.) 
277 


neatä îşi spunea: 

„Astăzi nu cred să vie; trebuie să fi făcut el pe-acolo 
vreo boroboata şi cu siguranţă că-l mai rețin”. 

Prin intrarea lui simpatică şi simplă, bravul soldat 
Svejk reduse însă la adevărata lor valoare aceste te- 
meri. 

Svejk se uită la plutonierul de administraţie Vanék 
si, intorcindu-se spre el, îi întinse, zimbind binevoitor, 
nişte hîrtii pe care le scosese din buzunarul mantalei. 

— Cu respect vă raportez, domnule rechnungsfeld- 
webel, că trebuie să vă predau hirtiile astea, pe care ni 
le-au scris la ,regimentskanzelei”. Sint pentru 
„lohnung”" şi pentru înscrierea în ,, Verpflegung”. 

Svejk se mişca atît de degajat prin cancelaria com- 
paniei nr. 11 de mars, de parcă ar fi fost de cînd lumea 
în cele mai strînse relaţii de prietenie cu Vanék. La 
această comportare plutonierul de administraţie 
reactionä foarte simplu, cu cuvintele: 

— Pune-le pe masă. 

— Ai face bine, Sie Rechnungsfeldwebel, dacă m-ai 
lăsa singur cu Svejk, spuse oftînd locotenentul-major 
Lukas. 

Vanék ieşi din cancelarie şi rămase in spatele uşii, 
ca să asculte ce-şi vor spune cei doi. 

La început nu auzi nimic, pentru că şi unul şi altul 
tăceau. Amindoi se priviră îndelung, măsurîndu-se. 
Lukäë se uită la Svejk, ca si cum ar fi vrut să-l hip- 
notizeze: ca un cocoş în fata găinii înainte de a se 


! Soldă (germ.). 
4 Subzistentä (germ ) 


278 


năpusti asupra-1. 

Svejk, ca întotdeauna, se uita cu privirea lui blajină 
şi inocentă de parc-ar fi vrut să spună: „Din nou 
împreună, sufletelule. De-acum încolo nu ne mai des- 
parte nimeni, porumbita mea.” 

Şi după îndelungata tăcere a locotenentului-major, 
ochii lui Svejk vorbeau cu o îngăduitoare compăti- 
mire: „Haide, spune ceva, îngeraşul meu, vorbeşte!” 

Locotenentul-major Lukâs curma apäsätoarea ta- 
cere prin aceste cuvinte, în care îşi dădu silinta să 
pună o mare doză de ironie: 

— Fii binevenit, Svejkule. Iti mulţumesc pentru vi- 
zită! Aşa oaspeţi, mai zic şi eu! 

Nu se putea totuşi stăpîni şi-şi vărsă supärarea din 
ultimele zile, izbind cît putu cu pumnul în masă. 
Călimara sări în sus, împroşcînd cu cerneală 
lohnungs-listele. 

În acelasi timp säri ca ars si, oprindu-se aproape de 
tot de Svejk, zbieră la el: 

— Dumneata... dobitocule! 

Atât, şi începu să se învîrtească nervos in spaţiul 
îngust al cancelariei, scuipînd cu scîrbă, de fiecare 
dată cînd ajungea în faţa lui Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant — 
spuse Svejk văzînd că locotenentul-major Luka’ nu 
mai înceta să se framinte şi să arunce într-un colt al 
cancelariei cocoloaşele de hîrtie pe care le lua de pe 
masă — scrisoarea am predat-o cui se cuvine. Am gă- 
sit-o cu bine pe doamna Kâkonyi şi pot spune că eo 
femeie tare frumoasă, cu toate că n-am văzut-o decît 


279 


plîngînd... 

Locotenentul-major Lukâs se aşeză pe patul de 
campanie al subofiterului contabil şi strigă cu vocea 
sugrumată: 

— Când se vor sfirsi odată toate astea, Svejkule? 

Svejk răspunse, ca şi cînd n-ar fi auzit: 

— Am avut, ce-i drept, o mică neplăcere, dar am 
luat totul asupra mea. Dumnealor n-au vrut să creadă 
că eu corespondez cu dama, aşa că am socotit mai cu 
folos să înghit scrisoarea la interogatoriu, înlăturînd 
astfel orice dovadă. Pe urmă, printr-o curată intim- 
plare, pentru că altă explicaţie nu găsesc, m-am în- 
curcat într-o mică încăierare, fără nici o importanţă. 
Şi din asta am ieşit cu bine, şi dumnealor au trebuit 
să-mi recunoască nevinovăția. Aşa că m-au trimis la 
regimentsraport şi au oprit toată ancheta, la consiliul 
de război al diviziei. La ,,regimentskanzelei” am stat 
cîteva minute, pînă ce a venit domnul oberst; m-a 
înjurat şi el o leacă, pe urmă mi-a zis să mă prezint 
imediat la dumneavoastră, domnule oberlaitnant, ca 
ordonanţă şi mi-a poruncit să vă spun că vă roagă să 
veniți neapărat la dumnealui să vă spună ceva in 
legătură cu marskumpacka. A trecut de atunci mai 
mult de o jumătate de ceas, dar domnul colonel n-a- 
vea de unde să ştie că o să mai fiu dus pe la regi- 
mentskanzelei şi că acolo o să mai stau încă vreun 
sfert de ceas, pentru că, tot timpul ăsta, mi s-a reţinut 
solda şi trebuia s-o primesc de la regiment şi nu de la 
companie, pentru că am fost trecut la regimentsarest. 
În general, acolo toate-s brambura şi incilcite, de-i 


280 


vine omului să-şi ia cimpii. 

Locotenentul-major Lukâs, auzind că de o jumătate 
de ceas trebuia să fie la colonelul Schréder, se imbraca 
în grabă şi spuse: 

— Dumneata, Svejkule, iar mi-ai făcut un serviciu. 

Rostise aceasta cu atîta deznădejde în glas, încît 
Svejk se simţi dator să-l liniştească cu o vorbă bună. 
De aceea, în clipa în care Lukâs ieşea val virtej pe 
uşă, strigă: 

— Nu vă necăjiţi, că aşteaptă el, domnul oberst. 
Oricum, tot n-are ce tace. 

Îndată după plecarea locotenentului-major, în can- 
celarie intră plutonierul de administraţie Vanëk. 

Svejk şedea pe scaun şi băga pe foc, în mica sobă 
de fier, bucățele de cărbune prin portita deschisă. So- 
bita fumega, răspîndind un miros înecăcios. Svejk 
continua să se distreze, fără să-l bage în seamă pe 
Vanék, care îl urmări o clipă, apoi, lovind cu piciorul 
în portita sobei, îi spuse s-o şteargă. 

— Domnule rechnungsfeldwebel, i se adresă Svejk 
cu demnitate, îmi îngădui să vă declar că nu pot să mă 
supun ordinului dumneavoastră, oricîtă bunăvoință as 
avea. Nu pot s-o şterg chiar de tot din tabără, pentru 
că trebuie să mă supun unor ordine superioare. Eu 
sînt, dacă vreţi să ştiţi, „ordonanz”, adăugă el cu 
mindrie; domnu” oberst Schréder m-a repartizat aici, 
la compania a 11-a de marş, la domnul oberlaitnant 
Lukas, la care am fost tucälar, dar acum, datorită 


281 


inteligenței mele naturale, am fost avansat 
„ordonanz”. Eu şi domnul oberlaitnant sîntem 
cunoştinţe vechi. Dumneavoastră ce sinteti în civil, 
domnule rechnungsfeldwebel? 

Plutonierul de administraţie Vanék fu atît de sur- 
prins de tonul familiar al bravului soldat Svejk, încât 
lăsînd la o parte demnitatea, pe care îi plăcea s-o arate 
fata de ostaşii din companie, răspunse, ca şi cînd ar fi 
fost inferiorul lui Svejk: 

— Eu sînt droghistul Vanék din Kralupy. 

— $i eu am fost ucenic la o drogherie — spuse 
Svejk — la un domn Kokoëka de la Perstyn, din 
Praga. Era un om foarte ciudat; o data, pe motiv ca 
am dat foc din greşeală în pivniţă unui butoi, m-a dat 
afară. Din cauza asta n-am mai fost primit nicăieri, 
aşa că de la sărăcia de butoi mi se trage că nu mi-am 
putut isprăvi ucenicia. Dumneavoastră preparati şi 
leacuri pentru vaci? 

Vank dădu din cap în semn că nu. 

— La noi se făceau leacuri pentru vaci, cu poze 
sfintite. Şeful nostru, domnul Kokoëka, era un om 
foarte credincios. Citise undeva că sfintul Pelegrinus 
uşura dezumflarea vitelor. A comandat, aşadar, la 
Smichov poze cu chipul sfîntului Pelegrinus, pe care 
le-a dus să le sfinteascä la mînăstirea Emaus, pentru 
două sute de galbeni. După ce le-a sfințit, am băgat 
pozele în pachetele cu leacuri pentru vaci. Leacul ăsta 
se amesteca cu apă caldă şi se dădea vacii să-l bea din 
ciubär, în timp ce 1 se citea rugăciunea închinată sfîn- 


282 


tului Pelegrinus, pe care o scrisese domnul Tauchen, 
primul nostru vînzător. Cînd pozele cu chipul sfintului 
Pelegrinus au fost gata tipărite, s-a mai imprimat pe 
verso o scurtă rugăciune, Aşa se face că batrinul 
Kokoëka, chemîndu-l seara pe domnul Tauchen, i-a 
spus să scrie pînă dimineaţa o rugăciune mică pentru 
poză şi pentru leac. Cică să fie gata pînă la ceasurile 
zece, cînd vine dumnealui la prăvălie, ca s-o poată 
trimite la tipar, pentru că vacile aşteaptă de mult 
rugăciunea aia. Şi una din două: ori o scrie frumos, şi 
s-a invirtit de un galben pesin, ori de nu, în paispre- 
zece zile poate să-şi ia tälpäsita. Domnul Tauchen a 
năduşit toată noaptea şi dimineaţa, cînd a venit să 
deschidă prăvălia, frînt de nesomn, n-avea scris nici 
un rînd. Uitase şi cum îl cheamă pe sfintul ăla din 
leacul pentru vaci. Servitorul nostru Ferdinand l-a 
scos din impas. Ăsta toate le ştia. Cînd uscam în pod 
ceai de romanitä, el se urca sus la noi, se descälta de 
ghete şi ne învăţa cum să nu mai asudăm la picioare. 
Ştia să prindă, în pod, porumbei, se pricepea să 
deschidă sertarul de la tejgheaua cu parale, şi ne-a 
mai învăţat şi alte şmecherii, cu mărfurile. Eu, ca 
băiat, aveam acasă o farmacie cu articole aduse de la 
prăvălia noastră, cum n-aveau nici la „Inimile 
caritabile”. Si, cum spuneam, Ferdinand ăsta l-a ajutat 
şi pe domnul Tauchen; i-a spus doar atît: ,,Dati-o 
încoace, domnule Tauchen să mă uit şi cu la ca”. 
Domnul Tauchen a trimis numaidecit să-i aducă o 
bere. Şi pînă să-i aducă berea, servitorul nostru Ferdi- 
nand era gata pe jumătate şi ne citea: 


283 


» Din cer pogorit-am şi iată-mă sînt, 
Venit să fac bine la boi pe pamint. 
Bou, vacă, vițel ori neleapcă' de-i fi, 
De leacul lui Kokoska nu te feri. 
Încearcă-l o dată şi cit de putin 

Si vezi că te scapă de boală şi chin.’ 


9 


Pe urmă, după ce trase berea pe git, treaba 1-a mers 
mai repede şi a isprăvit rugăciunea într-o clipă, foarte 
frumos: 


Adu, Pelegrine, tu sfint între Sfinţi, 

În punga-ne goală doi galbeni cu zimti, 
Înlătură vitelor noastre calvarul, 
Fereşte cireada de orişice racile 

Şi-n veci te-o slavi gospodarul! 
Păzeşte-ne boii şi vacile!” 


Pe urmă, cînd a venit domnu Kokoska, domnu Tau- 
chen s-a dus cu el în birou, şi cînd a ieşit afară, ne-a 
arătat doi galbeni, nu unul, cum îi făgăduise, voind 
să-i împartă pe din două cu domnul Ferdinand. Dar pe 
Ferdinand rîndaşul, cînd a văzut cei doi galbeni, l-au 
apucat pandaliile. Ori tot, ori nimic, zicea. Atunci 
domnul Tauchen nu i-a mai dat nimic şi şi-a oprit 
pentru dumnealui amîndoi galbenii; pe mine m-a dus 
alături, în magazie, mi-a cîrpit vreo două scatoalce şi 
mi-a spus că-mi mai trage o sută dacă voi cuteza 
vreodată să spun că nu el a scris rugăciunea şi chiar 


1 zu 7 
Juncana cu vitel. 


284 


dacă Ferdinand s-ar duce să se plinga batrinului, eu 
trebuie să spun că Ferdinand e un mincinos. A trebuit 
să-i jur in fata unui flacon cu oţet de tarhon. De atunci, 
servitorul nostru a început să se răzbune pe leacurile 
pentru vaci. Leacurile astea, noi le amestecam în pod, 
în nişte lăzi mari, şi de fiecare dată el aduna cu 
mătura, de pe unde putea, scîrnă de şoareci, o aducea 
sus, şi o arunca în leacuri. Pe urmă se apuca să strîngă 
pe stradă baligă de cal, o usca acasă, o pisa în vasele 
de medicamente, şi pe urmă o arunca şi pe asta în 
leacurile pentru vaci, cu poza sfintului Pelegrinus. 
Dar nu se mulțumea numai cu atât. Îşi făcea toate 
nevoile, şi cele mici şi cele mari, în lăzi, pe urmă le 
amesteca cu leacurile de arătau ca un terci de tärîte. 

Sună telefonul. Plutonierul se repezi, ridică recep- 
torul şi după o clipă îl aruncă necăjit: 

— Trebuie să mă duc la regimentskanzelei. Nu-mi 
miroase a bine, aşa deodată. 

Svejk rămase din nou singur. 

Peste o clipă sună iar telefonul. 

Svejk începu să parlamenteze: 

—Vanék? Nu-i aici. S-a dus la regimentskanzelei. 
Cine e la telefon? Ordonanţa de la compania a 11-a de 
marş. Da acolo cine e? Ordonanţa de la compania a 
12-a? Servus colega! Cum mă numesc eu? Svejk! Dar 
tu? Braun! Nu eşti cumva rudă cu unul Braun de pe 
strada Pobiezni de la Karlin, de meserie pălărier? Nu 
eşti şi nu-l cunoşti?... Nici eu nu-l cunosc; am trecut 
numai pe acolo, o dată, cu tramvaiul şi firma asta mi- 
a sărit în ochi. Ce noutăţi ştiu? Nu ştiu nimic. Cînd 


285 


plecăm? Nici asta nu ştiu; nu, n-am vorbit cu nimeni 
încă despre plecare. Unde trebuie să plecăm? 

— Desteptule, cu ,,marska”, pe front... 

— Despre aşa ceva nici n-am auzit. 

— Halal ordonanţă. Nu ştii dacă laitnantul tău... 

— Al meu e oberlaitnant... 

— Tot un drac; atunci, nu ştii dacă oberlaitnantul 
tău s-a dus la „besprechung”, la oberst? 

— Ba da, dumnealui l-a poftit la el. 

— Păi, vezi? Şi al nostru s-a dus, şi cel de la 
compania a 13-a; chiar acum am vorbit cu ordonanța 
lui, la telefon. Mie, drept să-ți spun, nu-mi place 
graba asta. Nici tu nu ştii nimic dacă se împache- 
tează... 

— Eu nu ştiu nimic. 

— Ia nu mai fă pe boul. Nu-i aşa că rechnungsfeld- 
webelul vostru a primit „wagonenaviso”? Cita trupă 
aveţi? 

— Habar n-am. 

— Ascultă, blegule, ce, ţi-e teamă că te mănînc? Se 
auzi cum interlocutorul lui Svejk vorbeşte într-o 
parte, adresîndu-se unui coleg: „Franto, ia celălalt 
receptor, ca să vezi şi tu ce ordonanţă timpita au la 
compania a 11-a”. Alo, ce faci acolo, dormi sau ce? 
Atunci răspunde cînd te întreabă un camarad. Va să 
zică, nu ştii încă nimic? Nu te ascunde! N-a zis nimic 
rechnungsfeldwebelul vostru, că veţi împărţi con- 
serve? Cum? N-ai vorbit cu el asemenea lucruri? 
Timpitule... Tie nu-ţi pasă de astea? (Se aud hohote 
de rîs.) Mi se pare mie că eşti cam lovit cu leuca. 


286 


Ascultă, dacă afli ceva, telefonează-ne şi nouă la 
»marskumpania” a 12-a, prostănacule, ingerasule! 
De unde eşti? 

— Din Praga. 

— Ar trebui să fii mai deştept... Dar, ia spune, cînd 
s-a dus rechnungsfeldwebelul vostru la cancelarie? 

— Chiar acuşica l-au chemat. 

— Poftim! Şi asta n-o puteai spune mai înainte? Si 
al nostru, tot acuşica s-a dus; să ştii că se coace ceva. 
N-ai vorbit cu aprovizionarea? 

— N-am vorbit. 

— Maica ta, Cristoase. Şi mai spui că eşti din 
Praga. Tie de nimic nu-ți pasă. Pe unde hoinăreşti 
de-atîta vreme? 

— Am sosit abia de-un ceas de la consiliul de 
război al diviziei. 

— Ei, atunci e altă mîncare de peste, camarade; să 
ştii că chiar astăzi vin să te văd. Sună de două ori. 

Svejk voia să-şi aprindă luleaua, cînd telefonul 
sună din nou. 

„Lua-v-ar dracu cu telefonu vostru — isi zise Svejk 
— altă treabă n-am decît să-mi pierd vremea cu voi!” 

Telefonul zbîrnia înainte necruţător, făcîndu-l pe 
Svejk să-şi piardă răbdarea şi să urle în receptor: 

— Alo, cine-i acolo? Aici e Svejk, ordonanța com- 
paniei a 11-a de mars. 

Svejk recunoscu glasul locotenentului-major Luka’: 

— Ce faceti cu totii acolo? Unde-i Vanék. Cheama- 
| numaidecit pe Vanék la telefon. 


287 


— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că nu de 
mult a sunat telefonul. 

— Ascultă, Svejk, eu n-am vreme de pierdut cu 
dumneata. În armată, nu stai la taifas la telefon, ca 
atunci cînd inviti pe cineva la masă. Convorbirile 
telefonice trebuie să fie clare şi scurte. În convorbirile 
telefonice se lasă la o parte şi acest „cu respect vă 
raportez, domnule oberlaitnant”. Aşadar Svejkule, te 
întreb: ştii unde-i Vanék? Să vie numaidecit la telefon. 

— Nu-l am la indemina, cu respect va raportez, 
domnule oberlaitnant. A fost chemat mai înainte la 
cancelaria regimentului; nu-i nici un sfert de oră de 
atunci. 

— La reîntoarcere mă răfuiesc eu cu dumneata, 
Svejkule. Nu poţi să te exprimi scurt? Şi acum, fii cu 
multă băgare de seamă la ce-ţi spun, ca nu cumva să 
mi te scuzi pe urmă, că telefonul hiriia şi n-ai înţeles... 
Imediat, cum atîrni receptorul... 

Pauză. Un nou zbirniit. Ridicînd receptorul Svejk 
fu inundat de o avalanşă de înjurături. 

— Dobitocule, haimana ce eşti, puşlama... Ce în- 
semnează asta. De ce întrerupi convorbirea? 

— Dumneavoastră, vă rog, ati spus să agat recep- 
torul. 

— Peste un ceas sînt acasă, şi atunci să te tii, Svej- 
kule... Deocamdată, te duci imediat la baracă şi cauţi 
un sergent, să zicem pe Fuchs; îi spui să ia numaidecit 
zece oameni şi să meargă cu ei la magazie să ridice 
conserve. Repetă ce are de făcut. 


288 


— Să meargă cu zece oameni la magazie să ridice 
conserve pentru companie. 

— În sfîrşit, deocamdată nu te-ai prostit. În timpul 
ăsta, eu am să-i telefonez lui Vanék, la regimentskan- 
zelei, să vină şi el la magazie, să le ia în primire. Dacă 
vine între timp la baracă, spune-i să lase toate şi să 
alerge laufgrit', la magazie. Şi acum agaţă receptorul. 

Svejk a trebuit să alerge multă vreme zadarnic, cău- 
tîndu-l pe sergentul Fuchs şi pe ceilalți gradati. Erau 
cu toţii la bucătărie, unde alegeau carnea de pe oase şi 
se bucurau grozav, uitîndu-se la Baloun, care, deşi 
legat, se sprijinea acum solid, cu picioarele de pămînt, 
căci li se făcuse milă de el; le oferea doar un spectacol 
interesant. Unul din bucătari îi aduse o coastă cu carne 
ŞI 1-0 băgă în gură; legat, uriaşul Baloun, neputind sa 
mişte mîinile, mişca cu băgare de seamă osul în gură, 
plimbîndu-l cu ajutorul dinților şi al gingiilor şi 
rontäind în acelaşi timp carnea cu o expresie de 
urangutan. 

— Care din voi e sergentul Fuchs? întrebă Svejk, 
cînd în sfîrşit le dete de urmă. 

Vazind că întrebarea e pusă de un infanterist 
oarecare, sergentul Fuchs nu găsi cu cale să răspundă. 

— Se aude? repetă energic Svejk. Cit o să mai 
întreb? Unde-i sergentul Fuchs? 

Sergentul Fuchs se infatisa şi, plin de demnitate, 
începu să înjure în fel şi chip, că el nu-i nici un ser- 
gent, ci domnul sergent şi că nu se spune aşa: „Unde-i 
sergentul”, ci: „Cu respect vă întreb, nu ştiţi unde se 


| Fuga mars, pas alergător (germ.). 
289 


află domnul sergent?” În grupa lui, zicea el, dacă 
vreunul nu spune frumos; „Ich melde gehorsam”, se 
alege numaidecit cu una peste bot. 

— Usurel, îl luă Svejk cu binişorul. Dumneata ai să 
mergi imediat la baracă, ai să iei de acolo zece 
oameni şi laufşrit cu ei la magazie să ridicaţi con- 
serve. 

Sergentul Fuchs rămase atît de uluit, încît nu putu 
decît să rostească: 

— Cum? 

— Nici un cum, îi răspunse Svejk. Eu sînt ordo- 
nanta marşcumpaniei a 11-a şi chiar acusica am vorbit 
la telefon cu domnul oberlaitnant Lukas. Si dumnea- 
lui a spus: „Laufşrit, cu zece oameni la magazie”. Si 
dacă nu vă duceti, domnule sergent Fuchs, atunci eu 
mă duc imediat înapoi la telefon. Domnul 
oberlaitnant doreşte, în mod special, să vă duceti 
dumneavoastră, şi n-are nici un rost să mai vobirm 
despre asta. ,,Convorbirea telefonică — spune domnul 
locotenent LukaS — trebuie să fie scurtă şi clară. 
Dacă se spune: «merge sergentul Fuchs», atunci el 
merge. Faţă de un asemenea ordin, nu stai la taifas la 
telefon, ca atunci cînd pofteşti pe cineva la masă. În 
militărie, şi mai cu seamă în vreme de război, orice 
intirziere e crimă. Dacă sergentul Fuchs nu se duce 
imediat, telefonează-mi numaidecît, că de rest am eu 
grijă. Din sergentul Fuchs n-are să mai rămînă decît 
amintirea.” Ehei, voi nu-l cunoaşteţi pe domnul 
oberlaitnant. 

Svejk se uită cu un aer triumfător la toţi gradatii, 


290 


care se arătau într-adevăr surprinşi şi deprimati, în 
urma apariției lui. 

Sergentul Fuchs bolborosi ceva şi cu pas grăbit 
dădu să plece. În urma lui, Svejk strigă: 

— Atunci, pot să-i  telefonez domnului 
oberlaitnant că totul e în ordine? 

— Am să fiu numaidecit cu zece oameni la maga- 
zie, se auzi de lîngă baracă glasul sergentului Fuchs; 
iar Svejk, fără să mai scoată o vorbă, părăsi grupul 
gradatilor, care erau la fel de uluiti ca sergentul Fuchs. 

— E groasă, îşi dădu cu părerea micuțul caporal 
Blazek. Ne strîngem catrafusele. 


Nici de data aceasta, după ce se înapoie la cance- 
laria companiei a 11-a, Svejk n-avu răgaz să-şi 
aprindă luleaua, din cauza telefonului care zbirnii din 
nou. La celălalt capăt al firului era iar locotenentul- 
major Lukäë. 

— Pe unde umbli, Svejkule? Sun pentru a treia oară 
$i nu-mi răspunde nimeni. 

— Am fost în căutare, domnule oberlaitnant. 

— Care va să zică, s-au dus? 

— Se-ntelege că s-au dus, dar nu ştiu încă dac-or fi 
sosit. Vreti să mă reped pînă acolo, încă o dată? 

— Aşadar, l-ai găsit pe sergentul Fuchs? 

— Găsit, domnule oberlaitnant. Mai întîi mi-a zis: 


291 


„Cum?” şi numai după ce l-am lămurit că convorbi- 
rile telefonice trebuie să fie scurte şi clare... 

— Jar începi, Svejkule... Vanăk s-a întors? 

— Nu s-a întors, domnule oberlaitnant. 

— Nu zbiera aşa tare la telefon. Nu ştii unde-ar 
putea să fie blestematul ăsta de Vanék? 

— Nu ştiu, domnule oberlaitnant, unde ar putea să 
fie blestematul ăsta de Vanëk. 

— A fost pe la cancelaria regimentului şi de-acolo 
a plecat undeva. Cred că o fi la cantină. Du-te pînă 
acolo, Svejkule, şi spune-i să se ducă imediat la ma- 
gazie. Pe urmă, caută-l pe caporalul Blazek şi spune-i 
să-l dezlege imediat pe Baloun, iar pe Baloun trimite-l 
la mine. Agatä receptorul! 

Svejk începu într-adevăr să se agite. Cînd îl găsi pe 
caporalul Blazek şi-i comunică ordinul locotenen- 
tului-major cu privire la dezlegarea lui Baloun, ca- 
poralul Blazek mormäi: 

— Le e teamă, acum cînd iau apă la galosi. 

Svejk se duse să vadă cum îl dezleagă pe Baloun si 
cum merg în aceeaşi direcţie, spre cantină, unde 
trebuia să-l găsească pe plutonierul contabil Vanék; il 
însoţi o bucată de drum. 

Baloun se uită la Svejk ca la izbăvitorul lui şi 
făgădui să împartă cu el toate pachetele pe care le va 
primi de acasă. 

— Acum, la noi — spunea melancolic Baloun — 
trebuie să fi tăiat porcul. Cum iti place toba, cu singe 
sau fără? Tu spune-mi numai, că astă-seară scriu 


292 


acasă. Porcul meu trebuie să aibă cam vreo sută 
cincizeci de chile. Are capul ca de buldog; ăştia-s 
porcii cei mai buni. Din porcii ăştia nu ies pierituri. E 
o rasă bună, care ţine la tăvăleală. Trebuie să aibă pe 
el o slănină, de opt degete. Cînd eram acasă, făceam 
eu singur cirnatii şi îmi umflam burta să plesneasca. 
Porcul de anul trecut a avut o sută şaizeci de chile. 
Dar era un porc şi jumătate, continuă el cu insufletire, 
stringind puternic mina lui Svejk, la despărţire. L-am 
ținut numai cu cartofi şi mă minunam eu singur cîtă 
osînză prindea. Suncile le-am pus la sărat. Tii, ce 
bunătate e o bucăţică, din asta, prăjită, cu găluşte de 
cartofi, cu garnitură de jumări şi varză cälitä; te unge 
la inimă, nu glumă. Pe urmă bei bere şi te simţi 
grozav de bine! Şi toate astea ni le-a luat războiul... 

Bărbosul Baloun oftă adînc şi o porni spre cancela- 
ria regimentului, iar Svejk se îndreptă spre cantină 
prin bătrîna alee de tei înalți. 

În acest timp, plutonierul de administraţie Vanëk 
stătea liniştit la cantină şi-i povestea unui cunoscut, 
plutonier-major, cît se putea cîştiga înainte de război 
cu vopselele şi cu praful de piatră. 

Plutonierul-major era critä. De dimineaţă sosise de 
la Pardubice un fermier, care avea un fecior în tabără. 
Fermierul îl mituise după obicei, şi toată dimineaţa se 
cinstiseră, Jos, în oraş. 

Acum şedea deznădăjduit, spunînd că nu mai are 
poftă de nimic, îndruga vrute şi nevrute, fără să-şi dea 
seama ce spune, iar conversaţia despre vopsele nici 
n-o băgă în seamă. 


293 


Era preocupat de propriile lui vedenii şi bolborosea 
în neştire că trenul local ar trebui să meargă de la 
Treboi la Pelhrimov şi înapoi. 

Cînd intră Svejk, plutonierul Vanëk se căznea toc- 
mai să-i explice plutonierului-major, în cifre, cît se 
cîştiga la un kilogram de praf de piatră pentru case, la 
care majorul, aflat în plină călătorie, îi răspunse: 

— La înapoiere a murit în tren şi n-a lăsat decît 
Scrisori... 

Zărindu-l pe Svejk, îl confundă pesemne cu vreun 
om care îi era antipatic şi începu să-l înjure şi să-i 
spună că e ventrilog. 

Svejk se apropie de Vanék, care era si el in mare 
forma, dar in acelasi timp foarte amabil si binevoitor: 

—Domnule rechnungsfeldwebel — ii raporta 
Svejk, trebuie să vă duceti imediat la magazie; vă 
aşteaptă acolo sergentul Fuchs cu zece băieţi ca să ri- 
dicati conserve. Trebuie să va duceti „laufşrit”, 
Domnul oberlaitnant a telefonat de două ori. 

Vanék izbucni în hohote de ris: 

— Ar trebui să fiu nebun, drägutule. Făcînd una ca 
asta, ar însemna să mă insult singur, îngeraşul meu. 
Avem destulă vreme pentru toate, copilaşule. Cînd o 
să însoțească şi domnul oberlaitnant Lukas atîtea 
„marşcumpanii” cîte am însoţit eu, are să poată şi 
dumnealui să vorbească şi n-o să mai stingherească pe 
nimeni fără rost cu „laufşritul” lui. Ordinul ăsta cu 
plecatu mîine, cu strînsul catrafuselor şi cu ridicarea 
imediată a conservelor pentru drum l-am mai primit 


294 


eu de la regimentskanzelei. Şi vezi ce-am făcut: am 
venit frumuşel la un sfert de vin, şi cum mă simt 
foarte bine aici, le las toate în voia soartei. Conservele 
rămîn conserve, rațiile ratii. Eu cunosc magazia mai 
bine decît domnul oberlaitnant şi ştiu, tot aşa de bine, 
cam ce se vorbeşte la un besprechung din ăsta cu 
domnii ofițeri, în birou la domnul oberst. Numai 
domnul oberst îşi închipuie, în fantezia lui, că la ma- 
gazie există conserve. Magazia regimentului nostru 
n-a avut de cînd există conserve în depozit şi le-a 
căpătat numai de la caz la caz de la brigadă, cînd nu 
le împrumuta de pe la alte regimente, cu care venea în 
contact. Numai regimentului din BeneSov îi sîntem 
datori peste trei sute de cutii de conserve. He, he... 
Dumnealor n-au decît să spună ce vor la 
besprechung; nu-i nici o grabă. De altfel, cînd or 
ajunge acolo, magazionerul o să le spună el singur că 
au înnebunit. Nici o „marşcă” n-a căpătat conserve la 
drum. 

Asa-i, barabulă bătrînă? se adresă el plutonie- 
rului-major. 

Acesta însă, fie că tocmai atipea, fie că-l apucase 
un fel de delir, răspunse: 

— $i în timp ce mergea, tinea deasupra ei umbrela 
deschisă. 

— Cel mai bine aţi face — continuă plutonierul de 
ata Vanék — dacă le-aţi lăsa toate baltă. Dacă s-a spus 
astăzi, la regimentskanzelei, că se pleacă mîine, apoi 
asta nu trebuie s-o creadă nici un copil de tita. Putem 
pleca fără vagoane? Chiar în fata mea s-a telefonat la 


295 


gară. N-au nici un vagon liber. Aşa a fost şi cu ultima 
„marşcă”. Am stat atunci în gară două zile, şi-am 
aşteptat pînă s-a îndurat nu ştiu cine de noi şi ne-a 
trimis un tren. Nu ştiam încotro plecăm. Nici oberstul 
nu ştia; am cutreierat toată Ungaria şi tot aşa, nimeni 
n-avea habar dacă mergem spre Serbia sau spre 
Rusia. În fiecare staţie se vorbea direct cu statul- 
major al diviziei. Şi noi eram ca un petic fără sac. Ne- 
au cusut, în cele din urmă, la Dukla: acolo ne-au făcut 
ferfenitä şi am venit înapoi pentru refacere. Aşa ca 
nici o grabă. Cu timpul totul se lămureşte, nu-i nevoie 
să ne pripim. Jawohl, nochamol'. Astăzi au aici un 
vin exceptional, continuă Vanék, fără să-l ia în seamă 
pe plutonierul-major care bolborosea ceva ca pentru 
sine: 

— Glauben Sie mir, ich habe bisher wenig von 
meinem Leben gehabt. Ich wundere mich iiber diese 
Frage’. 

— De ce să-ţi faci griji de pomană cu plecarea 
marşbatalionului? Dacă vrei să ştii, în prima „marşcă” 
cu care am plecat eu pe front, toate s-au aranjat în cea 
mai perfectă ordine, în două ceasuri. La celelalte 
companii ale marşbatalionului nostru, de atunci, pre- 
gătirile au început cu două zile înainte. Dar la noi era 
kumpanienkomandant laitnantul Pyenosil, un băiat 
ferches care ne-a spus: „Nu va grăbiţi, băieţi” — şi 
toate au mers ca pe roate. Cu două ceasuri înainte de 


! Da, încă o dată (germ. incorect) 
2 Vă rog să mă credeţi, am avut parte de puţine lucruri în viaţa 
mea pînă acum. Mă mir de întrebarea asta (germ.). 


296 


plecarea trenului, am început abia să ne strîngem 
calabalicul. Eu cred că ai face bine să iei loc. 

— Nu pot, refuză, înfrîngîndu-şi tentatia, bravul 
soldat Svejk. Trebuie să mă înapoiez la cancelarie; ce 
mă fac dacă telefonează cineva? 

— Bine, atunci du-te, puişorule, dar ţine minte pen- 
tru altădată că nu-i frumos din partea dumitale să 
refuzi şi că o adevărată ordonanţă nu trebuie să fie 
niciodată acolo unde-i nevoie de el. Nu trebuie să te 
omori atîta cu serviciul. Zău, sufletelule, nimic nu-i 
mai urît pe lumea asta decît o ordonanţă speriată, care 
vrea să înghită dintr-o dată toată milităria. 

Dar Svejk o zbughise pe usa şi zorea spre cancela- 
ria companiei sale. 

Vanék rămase părăsit, întrucît, fără îndoială, nu se 
putea spune că plutonierul-major îi tinea cu adevărat 
toväräsie. 

Acesta se turtise bine de tot si, mingiind sfertul de 
vin, bolborosea jumătate în cehă, jumătate în ger- 
mană, ca pentru sine, nişte lucruri foarte ciudate, fără 
nici un fel de sens şi legătură între ele: 

— De multe ori am trecut prin satul ăsta şi nici nu 
bănuiam că există pe lume. In einem halben Jahre 
habe ich meine Staatsprüfung hinter mir und 
meinen Doktor gemacht. Am devenit un infirm 
batrin, iti mulțumesc, Lucia. Erscheinen sie in schôn 


! Într-o jumătate de an îmi dau examenul de stat şi-mi iau titlul 
de doctor (germ.) 


297 


ausgestatteten Banden’ „ poate că este printre dum- 
neavoasträ cineva care-şi aminteşte de asta... 

Ca să-i treacă de urit, plutonierul contabil bătea cu 
degetele tactul unui marş; plictiseala lui nu dură însă 
prea mult, deoarece uşa se deschise şi în cantină îşi 
făcu apariția bucătarul popotei ofiteresti, Jurajda, care 
se lipi de un scaun. 

— Noi — începu el împleticindu-i-se limba — am 
primit astăzi ordin să mergem şi să ridicäm ratia de 
coniac pentru drum. Şi cum damigeana de rom nu era 
goală, a trebuit s-o golim. Asta ne-a dat de furcă. 
Băieţii de la bucătărie s-au făcut praf. Eu am greşit la 
socoteală cu cîteva porţii; domnul oberst a venit tîrziu 
şi pentru el n-a mai rămas nimic de mîncare. Acuma îi 
prepară omletă... E veselie mare... 

— Astai o aventură frumoasă, remarcă Venek, 
căruia întotdeauna la un pahar de vin îi plăceau 
cuvintele alese. 

Bucătarul Jurajda începu să filozofeze, ceea ce, de 
fapt, trăda fosta lui ocupaţie. Înainte de a fi militar, el 
scosese o revista ocultistă şi colecția „Misterele vieţii 
şi ale morţii”. 

În armată izbutise să se strecoare la popota ofite- 
rilor şi de multe ori se întîmpla să ardă cîte o friptură, 
atunci cînd se cufunda în lectura traducerii 
străvechiului tom indian Suter pragin — Paramita 
(Înţelepciunea revelată). 

Colonelul Schrôder tinea la el ca la o raritate a re- 
gimentului. Nici o altă popotă ofitereascä nu se putea 


4 Apäreti vă rog în volume frumos prezentate (germ.) 


298 


mîndri cu un bucătar ocultist, care, după ce pătrunsese 
misterele vieţii şi ale morţii, se pricepea atît de bine 
să-ţi ia văzul cu biftecuri cu smîntînă şi cu tocanele 
lui, încît în bătălia de la Komarov locotenentul Dufek, 
rănit de moarte, striga într-una numele lui Jurajda. 

— Da, spuse ca din senin Jurajda, care abia se mai 
tinea pe scaun şi duhnea a rom de la zece poste. As- 
tăzi, cînd n-a mai rămas nimic pentru domnul oberst 
şi cînd a văzut numai cartofi goi, fără altceva, dum- 
nealui a căzut în starea gaki. Ştii dumneata ce-i aia 
gaki? Asta-i starea spiritelor flămînde. Atunci eu i-am 
spus: „Aveţi, domnule oberst, destulă putere să biruiti 
voinţa destinului, care a hotărît ca pentru dumnea- 
voastră să nu ajungă rinichiul de vițel? Scrie în 
zodiac, domnule oberst, că dumneavoastră trebuie să 
mincati asta-seara, la cină, o omletă minunată cu 
ficätel de vițel, tocat şi înăbuşit.” 

Scumpe prietene, se adresă el după o scurtă tăcere 
si, făcînd o mişcare bruscă, răsturnă toate paharele de 
pe masă. 

Asta-i lipsa de coeziune a tuturor fenomenelor, 
formelor si lucrurilor, continuă posomorit dupa 
această ispravă bucătarul ocultist. Forma este lipsa de 
coeziune şi lipsa de coeziune este forma. Lipsa de 
coeziune nu se deosebeşte de formă, forma nu se 
deosebeşte de coeziune. Tot ce-i fără coeziune e 
formă, tot ce-i formă e lipsă de coeziune... 

După aceste lămuriri sumare, bucătarul ocultist se 
cufundă într-o adîncă tăcere, sprijinindu-şi capul în 
mini şi privind, pierdut, masa pe care o inundase cu 


299 


vin. 

Plutonierul-major bolborosea din nou ceva fără cap 
şi coadă: 

— Grînele au dispărut de pe cîmp, au dispărut... in 
dieser Stimmung erhielt er Einlandung un ging zu 
ihr...’ Rusaliile sînt în primăvară... 

Plutonierul de ata Van&k începu iar să bată toba în 
masă, sorbind din pahar şi amintindu-și din cînd în 
cînd că era aşteptat la magazie de un sergent şi zece 
ostaşi. Si ori de cite ori îşi amintea de asta, ridea şi 
făcea un gest cu mîna. 

Noaptea tîrziu, cînd se întoarse la cancelaria com- 
paniei a 11-a de mars, îl găsi pe Svejk lîngă telefon. 

— Forma e lipsă de coeziune şi lipsa de coeziune e 
formă, biigui disperat, apoi se trînti îmbrăcat, aşa cum 
era, pe canapea şi adormi pe loc. 

Svejk nu se mișca de lîngă telefon, deoarece cu 
două ceasuri în urmă cînd îl chemase locotenentul 
Lukäÿ, care-i spusese că se află încă în conferinţă la 
domnul colonel, uitase să-i spună că poate să plece de 
la telefon. Fusese chemat şi de sergentul Fuchs care 
pînă atunci aşteptase cu cei zece soldaţi sosirea 
plutonierului Vank, ca pînă la urmă să bage de seamă 
că magazia era închisă. În fine se făcu şi el nevăzut, 
iar cei zece ostaşi se întoarseră pe rînd, unul cîte unul, 
la baraca lor. 

Din cînd în cînd Svejk se amuza ridicînd receptorul 
şi ascultînd. Noul sistem de telefon, introdus în armată, 
prezenta avantajul că se puteau auzi destul de limpede 


1 În această stare a obţinut invitaţia şi s-a dus la ea (germ.). 


300 


şi de desluşit convorbirile telefonice, pe toată linia. 

Cei de la aprovizionare se înjurau cu cei de la 
artilerie, geniştii amenințau poşta militară, poligonul 
de tragere lătra la compania de mitraliere. 

Şi Svejk continua să rămînă nemişcat lîngă telefon. 

În acest timp, în biroul colonelului şedinţa se pre- 
lungea. Colonelul Schréder dezvolta cea mai nouă 
teorie în legătură cu orientarea pe cîmpul de bătălie şi 
mai cu seamă punea accentul pe folosirea aruncă- 
toarelor de mine. 

Vorbea de toate, despre situația frontului cu două 
luni în urmă, în sud şi în răsărit, despre importanţa 
strînsei legături dintre diferitele unităţi, despre gazele 
otrăvitoare, despre tirul asupra aeroplanelor inamice, 
despre aprovizionarea trupei pe cîmpul de bătălie; în 
cele din urmă trecu la situaţia internă în rîndurile 
armatei. 

Fură luate în discuţie relaţiile dintre ofiţeri şi trupă, 
dintre trupă şi gradati, despre dezertarea la duşmani, 
despre evenimentele politice şi în sfîrşit despre faptul 
că cincizeci la sută dintre soldații cehi sînt ,,politisch 
Verdăchtig” . 

— Jawohl, meine Herren, der Kramarsch, Schei- 
ner und Klofatsch.? 


! Suspect din punct de vedere politic (germ.) 
2 Da domnii mei... (germ). 


301 


În acest timp, cei mai mulţi dintre ofiţeri se între- 
bau cînd o să înceteze bătrînul să trăncănească, dar, 
parcă dinadins, colonelul Schrôder continua să pala- 
vrăgească despre sarcinile noilor batalioane de marş, 
despre ofiţerii regimentului căzuţi pe front, despre 
zeppeline, despre cäläretii spanioli, despre juramint. 

La această ultimă chestiune, locotenentul Lukâs îşi 
aduse aminte că în clipa în care întreg batalionul 
depusese jurământul, bravul soldat Svejk nu fusese de 
fata, deoarece se afla la consiliul de război al diviziei. 
Şi tot gîndindu-se la asta, fu cuprins deodată de un rîs 
isteric de care se molipsiră cîțiva ofiţeri în mijlocul 
cărora stătea, fapt ce atrase atenţia colonelului care 
tocmai trecuse la expunerea experienţei cîştigate cu 
prilejul retragerii armatelor germane în Ardeni. 

Colonelul le încurcă pe toate şi încheie cu urmă- 
toarele cuvinte: 

— Domnilor, asta nu-i de ris. 

După aceea o porniră cu toții spre cazinoul 
ofiţerilor, colonelul Schrâder fiind chemat la telefon 
de către statul-major al brigăzii. 

Svejk motäia pe scaun, lîngă telefon, cînd îl trezi 
un nou zbirniit: 

— Alo, aici e cancelaria regimentului, auzi, el. 

— Alo — răspunse Svejk — aici e cancelaria com- 
paniei a 11-a de marş. 

— Nu mă tine de vorbă! Ia repede creionul şi scrie 
telefonograma pe care ţi-o dictez: „Compania a 11-a 
de marş...” 


302 


După aceasta urmară una peste alta cîteva fraze 
care se amestecau într-un haos ciudat, pentru că pe 
acelaşi fir vorbeau concomitent companiile a 12-a şi a 
13-a, aşa că telefonograma se pierdu complet în 
această învălmăşeală de sunete. Svejk nu desluşea 
nici o iotă. În cele din urmă totul se linişti şi Svejk 
receptiona: 

— Alo, alo, acum citeste-mi ce ai scris şi nu mă 
mai tine de vorbă... 

— Ce sa citesc? 

— Cum ce să citeşti? Boule! Telefonograma! 

— Care telefonograma? 

— Tii, crucea ta, ce dracu, eşti surd? Telegrama pe 
care ţi-am dictat-o, idiotule! 

— Eu n-am auzit nimic, cineva s-a amestecat pe 
fir... 

— Fir-ai tu să fii de maimutoi; ce-ţi închipui, ca 
mie-mi arde de joacă numai cu tine? Spune: primeşti 
sau nu primeşti telefonograma? Ai creion şi hîrtie? 
Cum? Nu ai? Vită ce eşti! Cum? Să aştept pînă ce 
găseşti? Halal ostaş! Ei, gata! Eşti pregătit? Slavă 
Domnului că în sfîrşit te-ai descurcat. Nu cumva ţi-ai 
schimbat si hainele? Si acum fii atent: 11-te 
Marschkumpanie! Repetă! 

— 11-te Marschkumpanie... 

— Kumpanienkommandant, ai scris? Repetă. 

— Kumpanienkommandant!... 

— Zur Besprechung morgen... Eşti gata! repetă. 

— Zur Besprechung morgen... 


303 


— Um neun Uhr — Unterschrift Ştiu ce-i aia 
Unterschrift, maimutoiule? Asta-i semnătură. Repetä! 

— Um neun Uhr— Unterschrift. Ştii ce-i aia 
Unterschrift maimutoiule — asta-i semnătura. 

— Fir-ai al dracului de dobitoc... Aşadar, semnă- 
tura: Oberst Schrâder, vită... Ai scris? Repetă! 

— Oberst Schroder, vită... 

— Bine, boule. Cine a primit telefonograma? 

= sul 

— Himmelherrgott, cine-i ăsta eu? 

— Svejk. Mai ai ceva? 

— Slava Domnului, am terminat. Dar ar trebui sa te 
numesti Vaca... Ce se mai aude pe la voi? 

— Nimic. Toate vechi. 

— Si-ti pare bine, nu-i aşa? E adevărat că la voi a 
fost astăzi unu” legat la stilp? 

— Nimic deosebit, era tucälarul locotenentului-ma- 
jor, i-a halit prinzul... Nu ştii cînd plecăm? 

— Ce întrebare?! Asta n-o ştie nici bătrinul 
(colonelul). Noapte bună. Ascultă, aveţi pe acolo 
purici? 

Svejk agăţă receptorul si se duse să-l trezească pe 
plutonierul de administraţie Vanëk care se apăra fu- 
rios, şi cînd Svejk începu să-l scuture, Vanëk îl lovi cu 
pumnul peste nas, apoi se întoarse pe burtă şi începu 
să azvirle din picioare, în dreapta şi-n stînga. 

În cele din urmă, Svejk izbuti totuşi să-l trezească 
pe Vanëk care, frecîndu-se la ochi, se întoarse cu faţa 
în sus întrebînd ce s-a întîmplat. 


304 


— Nimic grav, răspunse Svejk. Vreau numai să mă 
sfătuiesc cu dumneata. Chiar acum am primit o 
telefonogramă în care se spune că mîine la orele noua 
domnul oberlaitnant Luka’ trebuie să meargă la 
besprechung, la domnul oberst. Nu ştiu ce să fac. Să 
mă duc să-i spun chiar acum, sau s-o las pe dimi- 
neatä? Am stat mult şi m-am tot gîndit dacă să vă 
scol, cînd sforäiati atît de frumos; dar pînă la urmă 
mi-am zis că tot mai bine e cînd te sfătuieşti... 

— Pentru Dumnezeu, te rog, lasă-mă să dorm — se 
văicări Vanék, căscînd cu gura mare — du-te 
dimineaţa şi nu mă mai trezi! 

Se întoarse pe o parte şi adormi din nou. 

Svejk se duse înapoi lîngă telefon şi începu iar să 
motäie cu capul pe masă. Curînd însă, îl trezi un nou 
zbirniit... 

— Alo, marskumpania 11... 

— Da, marskumpania a 11-a. Cine-i acolo? 

— Aici e marşka 13. Alo. Cit e ceasul la voi? Eu 
nu pot să prind centrala şi îmi pare că trebuia să fiu de 
mult schimbat. 

— Ceasul nostru a stat. 

— Atunci stati şi voi, ca şi noi. Da ia spune, nu ştii 
cînd plecăm? N-ai vorbit cu regimentskanzelei? 

— Las” că şi căcăcioşii ăia ştiu mai mult de-o gră- 
madă, ca şi noi. 

— Nu fi, domnişoară, prost crescută... Voi ati ri- 
dicat conservele? Ai noştri, cum s-au dus, aşa s-au 
întors. Magazia era închisă. 


305 


— Şi ai noştri s-au întors cu mîna goală. 

— Toată panica asta e de pomană. Unde crezi că 
plecăm? 

— În Rusia. 

— Eu cred că mai degrabă în Serbia. Om vedea noi 
cînd vom ajunge la Budapesta. Dacă o luăm la 
dreapta, atunci ne aşteaptă Serbia, la stînga, Rusia. 
Voi a-ți primit ranitele? Se zice că acum ne urcă 
lehnungul? Ai auzit ceva? Da, ia spune, ştii să joci 
friesckeviere? Ştii? Atunci vino mîine aici. Noi jucăm 
în fiecare seară. Cîţi sînteti acolo, la telefon? Cum? 
Singur? Las-o baltă şi du-te şi te culcă. Frumoasă 
ordine mai e şi la voi. Ce zici? Că ai picat acolo ca 
musca în lapte? În sfîrşit, slavă Domnului, au venit să 
mă schimbe. Somn dulce. 

Urmîndu-i sfatul, Svejk se cufundă într-un somn 
dulce, uitînd să mai agate receptorul în furcă, astfel că 
nimeni nu-l tulbură din visare. În acest timp, 
telefonistul de la cancelaria regimentului tuna şi ful- 
gera că nu poate transmite marşcompaniei a 11-a o 
nouă telefonogramă prin care se cerea ca pînă a doua 
zi la orele douăsprezece să se comunice cancelariei 
numărul ostaşilor care n-au fost inoculati împotriva 
tifosului. 

În vremea aceasta, locotenentul-major Luka’ se 
mai afla inca la cazinoul ofiterilor in compania me- 
dicului-militar Sancler, care, călare pe un scaun, batea 
la intervale egale cu tacul de biliard in podea 
pronuntind totodată, într-o succesiune arbitrară, fra- 


306 


zele care urmează: 

„Sultanul din Saracen, Salah-Edin, a fost cel dintii 
care a recunoscut neutralitatea corpului sanitar. 

Ränitii ambelor tabere trebuiesc îngrijiţi. 

Medicamentele şi tratamentul trebuie să li se ad- 
ministreze pe socoteala părții adverse. 

Trebuie să se permită să li se trimită medici şi... 
asistenţi cu trese de generali. 

De asemenea prizonierii răniţi trebuie trimişi înapoi 
sau schimbaţi sub ocrotirea şi garanția generalilor... 
Dar, după aceea, pot sluji mai departe... 

Bolnavii de ambele parti nu trebuie făcuţi prizo- 
nieri, nici ucisi, ci transportaţi la loc sigur, la spital, cu 
bună pază, care împreună cu bolnavii trebuie să se 
înapoieze... Şi... tresele de general. Tot aşa şi cu 
preoții militari, medicii chirurgi, farmacistii, infir- 
mierii care îngrijesc bolnavii, cu toate persoanele in- 
sărcinate să dea asistenţă bolnavilor, care de ase- 
menea nu trebuie reţinute, ci trimise înapoi la fel cu 
bolnavii.” 

Deşi stricase pînă atunci două tacuri de biliard, 
doctorul Sancler tot nu-şi isprăvise ciudata expunere 
cu privire la ocrotirea, răniților de război, îndrugînd 
mereu printre fraze ceva nedesluşit cu privire la nişte 
trese de general. 

Plictisit, locotenentul-major Lukas îşi bau cafeaua 
si se duse acasă unde-l găsi pe uriaşul barbos Baloun, 
ocupat cu prăjitul unei bucăţi de salam într-o ceascä 
de tablă, pe lampa de spirt a locotenentului. 

— Am... îndrăznit — îngăimă Baloun la vederea 


307 


lui Lukas — mi-am îngăduit... raportez supus... 

Luka îl privi cu blindete. În clipa aceea îşi dădu 
seama că acest om nu era decît un copil mare, o 
creatură naivă, şi deodată îl cuprinse părerea de rău că 
poruncise să fie legat la stilp din pricina foamei lui, 
veşnic nepotolită. 

— Präjeste-ti mai departe, Baloune îi spuse loco- 
tenentul-major descingîndu-şi sabia. Miine am să pun 
să te treacă cu încă o portie de pîine. 

Apoi se aşeză la masă. Trecea printr-o criză de 
melancolie, care-l determină să scrie o scrisoare 
sentimentală mătuşii sale. 


Dragă mătuşică, 

Am primit ordin Să fiu gata de plecare cu marş- 
kumpania mea, pe front. S-ar putea ca această scri- 
soare să fie ultima pe care o mai primeşti de la 
mine, deoarece pretutindeni se dau lupte crîncene şi 
pierderile noastre sînt mari. De aceea îmi vine greu 
să închei această scrisoare spunîndu-ţi: la revedere! 
Cred că ar fi mai nimerit Să-ţi transmit un ultim 
adio!” 


„O termin mîine dimineaţă”, îşi zise LukaS în sinea 
lui şi se duse să se culce. 

Văzîndu-l dormind adînc, Baloun începu din nou să 
umble şi să cotrobăiască prin odaie ca gîndacii 
noaptea. Deschise geamantanul locotenentului si 
muşcă o tabletă de ciocolată; se sperie însă cînd 
Lukä$ se mişcă în somn, băgă repede la loc ciocolata 


308 


si se linişti. 

Apoi se duse tiptil, tiptil să vadă ce a scris loco- 
tenentul-major. 

Citi şi fu atît de copleşit, mai cu seamă de acest 
„ultim adio!”, încît se retrase în grabă pe salteaua lui 
de paie, de lîngă uşă, cu gîndul acasă şi la porcul tăiat. 

Se vedea intepind matul ca să iasă aerul şi să nu 
plesnească la fiert. 

Şi amintindu-şi că odată vecinilor le plesnise tot 
„specvurstul”, amestecîndu-se în oală, se cufundă 
într-un somn foarte agitat. 

Visă că a chemat un măcelar nepriceput oare i-a 
spart toate matele de porc in timp ce umplea cîrnatii. 
Nepriceputul măcelar uitase de asemenea să facă 
blutwurştul, pierduse osînza de la ceafă şi nu mai 
avea cu ce să umple cirnatii. I se mai păru apoi în vis 
că e chemat de consiliul de război, pentru că fusese 
prins în timp ce căra o halcă de carne de la bucătăria 
de campanie. În cele din urmă se văzu spînzurat de 
craca unui tei de pe aleea cantonamentului militar din 
Bruck pe Leita. 


A doua zi cînd se trezi, în revărsatul zorilor, care se 
iviră o dată cu mirosul cafelei care fierbea în toate 
bucătăriile companiilor, Svejk  agăţă mecanic 
receptorul în furcă, ca şi cînd tocmai atunci ar fi 
terminat o convorbire telefonică şi făcu o mică plim- 
bare de înviorare prin cancelaria companiei. Intonă 


309 


totodată un vesel cîntec ostăşesc, al cărui text îl 
începu de la mijloc, de la partea în care era vorba de 
un ostaş travestit în fată care se duce la moară la 
iubita lui, unde morarul, înainte de a-l pofti în 
culcuşul fetei, strigă către morăreasă: 


Morärito, ada cina 
Să se ospăteze Lina. 


După ce josnicul ostaş e ospătat copios de moră- 
reasă, urmează tragedia familiară. 


Au găsit pe uşă scris: 

Morari, treziti-va din vis: 
«Fiica voastră de la moară 
Nu-i nici Sfîntă, nici fecioara.»” 


Svejk depuse atîta patos în acest final, încît îl trezi 
pe plutonierul de ata Vanék, care întrebă cît e ceasul. 

— Chiar acusica a sunat deşteptarea. 

— Bine, eu mă scol după cafea, hotărî Vanék, care 
nu se grăbea niciodată: oricum o să înceapă iar să ne 
sictie cu graba lor, scotind sufletul din om, ca ieri cu 
conservele alea... 

Vanék căscă, apoi îl întrebă pe Svejk dacă n-a 
trăncănit cumva prea mult aseară, cînd s-a întors 
acasă. 

— Numai aşa, olecutä, ce-a mai rămas de pe drum, 
răspunse Svejk. Îi dädeati într-una cu nişte forme care 
nu-s forme, că forma nu e formă şi că ce nu-i formă e 


310 


formă, şi că forma asta pînă la urmă tot nu-i formă. 
Dar v-a trecut repede si ati început să sforäiti, de 
parcă aţi dus porcii la jir. 

Svejk tăcu, făcu cîţiva paşi spre uşă, apoi se 
întoarse lîngă patul plutonierului, se opri şi continua: 

— În ceea ce mă priveşte pe mine, domnule rech- 
nungsfeldwebel, cînd am auzit ce spuneati despre 
formele alea, mi-am adus aminte de unu Zâtka; lucra 
la uzina de gaz de pe Letna. Treaba lui era să aprindă 
şi să stingă felinarele. Era un om luminat şi umbla 
prin toate cîrciumile de pe Letna pentru că între 
aprinsul şi stinsul felinarelor avea destul timp liber; 
spre dimineaţă, cînd se întorcea la uzină, îndruga şi el 
vorbe din astea ca şi dumneavoastră, numai că el le 
zicea altfel: „cubul, zicea el, are colţuri, de aceea e 
colturos”. Asta am auzit-o eu cu urechile mele, cînd 
îmi făceam odată nevoile pe stradă şi un polițist 
afumat, în loc să mă ducă la postul de poliție, m-a dus 
la uzina de gaz. 

Pînă la urmă — continuă Svejk cu glas scăzut — 
Zatka a patit-o rău de tot. Se înscrisese în congregația 
sfintei Maria şi se ducea ca un zevzec la predicile 
părintelui Jemelka de la biserica Sfîntul Ignat din 
Piaţa Carol. Într-o bună zi, cînd au venit în piaţă 
misionarii, Zatka a uitat să mai stingă felinarele din 
raionul lui, aşa că gazul a ars trei zile şi trei nopţi, fără 
întrerupere. 

Nu-i lucru curat — urmă Svejk — cînd aşa, din 
senin, îl apucă pe om bizdicul să-şi bage nasul în 
filozofie; pute a delirum tremens. Cu ani în urmă, a 


311 


fost mutat la noi un maior de la regimentul 75; îi 
zicea Bliiher. Avea obiceiul să ne adune o dată pe 
lună, să ne alinieze în careu, şi să filozofeze cu noi 
despre disciplina militară. Nu punea în gură decît 
slibovitä — nimic altceva. ,,Tineti minte ce vă spun, 
ostaşi — începea el să ne boscorodească în curtea 
cazărmii — ofiţerul este, de la sine, cea mai perfectă 
fiinţă şi are de o sută de ori mai multă minte decît voi 
toţi, la un loc. Dacă ati sta, ostaşi, şi v-aţi gîndi toată 
viata voastră, tot n-aţi putea găsi ceva mai desavirsit 
ca ofiţerul. Orice ofiţer este o ființă necesară, in timp 
ce voi, ostaşi, nu sinteti decît nişte creaturi 
întîmplătoare; existența voastră e posibilă, dar nu 
obligatorie. Dacă s-ar întîmpla, ostaşi, să înceapă 
războiul şi voi aţi cădea pentru maiestatea sa împă- 
ratul, bine; situația nu s-ar schimba prea mult; dar 
dacă înaintea voastră ar cădea ofițerul care v-ar 
conduce, ati vedea atunci cît de mult depindeti de el şi 
ce pierdere ati suferit. Ofiţerul trebuie să existe, şi 
existenţa voastră se datoreşte de fapt domnilor ofițeri; 
voi de la ei purcedeti, fără ofiţeri ati fi dezorientati, 
fără superiorii voştri nici o băşină n-aţi şti să trageţi. 
Pentru voi, ostaşi, ofițerul este un exemplu de 
moralitate, fie că vă daţi sau nu seama de asta; şi 
fiindcă fiecare lege trebuie să-şi aibă legiuitorul ei, 
apăi aflaţi, ostaşi, de la mine că numai ofițerul este 
omul fata de care vă simtiti, şi trebuie să vă simtiti 
indatorati şi să indepliniti, fără nici o excepţie, orice 
poruncă a lui, chiar dacă ea nu v-ar conveni.” 


312 


Odată, după ce şi-a terminat cuvintarea, a in- 
ceput să umble în jurul careului şi să ne întrebe pe 
fiecare, la rînd: „Ce simţi cînd te înapoiezi tîrziu la 
cazarmă?” 

Soldaţii s-au zăpăcit de tot şi au dat nişte 
răspunsuri, care mai de care mai chisnovate. Unii s-au 
îndemnat a spune că n-au intirziat niciodată, alţii că 
de fiecare dată cînd întârzie îi ia cu sictir prin pintec, 
alții că simt carcera, şi aşa mai departe. Pe ăştia 
maiorul Bliiher i-a scos pe loc din front şi a ordonat 
să fie puşi după-amiază să facă klenkübung în curte, 
drept pedeapsă că nu sînt în stare să spună ce simt. 
Pînă să-mi vină şi mie rîndul, mi-am adus aminte de 
ce ne spusese el, ultima oară, cînd a stat de vorbă cu 
noi. Cînd s-a oprit în faţa mea, eu i-am spus foarte 
liniştit: 

— Raportez supus, domnule maior, că atunci cînd 
intirzii simt în mine un fel de nelinişte, frică şi 
mustrări de cuget. Dacă mă invirtesc însă de un bilet 
de voie, mă întorc la timp şi în ordine la cazarmă, şi 
atunci mă cuprinde un fel de linişte fericită şi simt o 
mulţumire launtrica... 

Toţi cei din jurul meu s-au pornit pe rîs şi maiorul 
Bluher a zbierat la mine ca ieşit din minţi: 

— Lua-te-ar dracu, mizerabile, pe tine nici plos- 
nitele nu se îndură să urce cînd sforăi, şi-ţi mai arde 
să faci glume? 

Şi m-a băgat frumusel în fiare, de mai mare dragul. 


313 


— În armată nici nu se poate altfel, răspunse 
plutonierul de ata, întinzîndu-se alene pe pat; poţi sa 
răspunzi orice-ai răspunde, să faci orice-ai face, norii 
tot s-adună deasupra-ti şi trasnetul bubuie. Fără asta 
nu poate să existe disciplină. 

— Foarte bine zis, încuviintä Svejk. N-am să uit, 
cît oi trăi, cum l-au închis pe recrutul Pech. Laitnan- 
tul companiei era unu” Moc. Adunase odată recrutii şi 
a început să-i întrebe, pe rînd, de unde erau. 

— Boboci nenorociti — li s-a adresat el — trebuie 
să vă învăţaţi să räspundeti limpede, precis şi repede 
ca dintr-o pocnitură de bici. Aşadar, să începem. 
Dumneata, Pech, de unde eşti? Pech, care era un om 
învăţat, i-a răspuns: 

— Dolny Bousov, Unter Bautzen, nr. 267, 1936 de 
locuitori cehi, departamentul Jicin, districtul Sobotka, 
fostul domeniu Kost, biserica parohială Sfîntă Ca- 
terina din secolul al XIV-lea, renovată de contele 
Vaclav Vratislav Netolicky, şcoală, poştă, telegraf, 
fabrică de zahăr, moară cu fierăstraie, conacul Valcha, 
şase bilciuri tradiţionale... Deodată laitnantul Moc s- 
a năpustit asupra lui, a început să-i care la pumni 
peste gură şi să urle: tine, un tîrg traditional, al doilea 
tîrg tradiţional, al treilea, al patrulea, al cincilea, al 
şaselea. 

Pech, cu toate că nu era decît recrut, a cerut să fie 
scos la batalionsraport. Pe vremea aceea, la can- 
celaria regimentului era o bandă veselă şi unul din 
bandă a scris că recrutul nostru cere să fie scos la 
batalionsraport din pricina bilciurilor tradiționale de 


314 


la Dolnÿ Bousov. Batalionskommandant era maiorul 
Rohell. „Also, was gibt%?”" l-a întrebat el pe Pech, si 
Pech i-a dat drumu”: „Cu respect vă raportez, 
domnule maior, că la Dolny Bousov sînt şase bilciuri 
anuale”. Mai mult n-a apucat să spună; maiorul 
Rohell a început să zbiere şi a poruncit să fie dus 
numaidecit la ospiciul spitalului militar; de atunci 
bietul Pech a fost cel mai năpăstuit soldat şi a dus-o 
din pedeapsă în pedeapsă. 

— E greu să educi pe soldaţi, răspunse plutonierul 
Vanék căscînd. În militărie soldatul, care n-a avut 
parte de pedeapsă, nu-i soldat. În timp de pace, mă 
rog, mergea poate teoria că soldatul care se elibera 
fără nici o pedeapsă avea pe urmă intiietate în 
serviciul civil. Astăzi însă tocmai acei ostaşi care 
înainte, în timp de pace, nici n-apucau să mai iasă din 
arest, sînt cei mai buni pe front. Îmi aduc aminte de 
infanteristul Sylvanus de la compania a 8-a. Înainte 
de război, o ţinea numai într-o pedeapsă; şi ce 
pedepse... Nu se sfia să fure ultimul gologan camara- 
zilor de arme; în schimb, cînd s-a pornit la atac, el a 
fost primul care a tăiat drahthindernisse’, a capturat 
trei soldaţi inamici şi pe unul l-a achitat pe drum, 
spunînd că nu avea încredere în el. Pentru isprava asta 
a căpătat medalia mare de argint, i-au cusut două 
steluțe şi, dacă nu l-ar fi spinzurat mai tîrziu la Dukla, 
ar fi de mult sergent. Dar de spînzurat au trebuit să-l 
spînzure, pentru că odată după un atac, a cerut să fie 


L Aşadar, ce se aude? (germ.). 
* Reţea de sîrmă ghimpată (germ.). 
AS 


trimis în recunoaştere şi o altă patrulă de la regiment 
l-a prins pe cînd buzunărea morţii. Au găsit la el vreo 
opt ceasuri şi o grămadă de inele... Aşa că l-au 
spînzurat la statul-major al brigăzii. 

— Se vede din asta — remarcă Svejk cu intelep- 
ciune — că fiecare soldat trebuie să-şi cucerească 
singur poziţia lui în armată. 

Telefonul zbirnii. Plutonierul de ata ridică recep- 
torul şi recunoscu glasul locotenentului-major Lukas, 
care îl întrebă ce se aude cu conservele, făcîndu-i apoi 
cîteva reproşuri. 

— Într-adevăr, nu sînt, domnule oberlaitnant! 
striga la telefon Vanék. De unde să fie dacă ele nu 
există decît in închipuirea celor de sus, de la inten- 
denta! N-avea nici un rost sa trimitem acolo oamenii, 
de pomana. Eu am vrut sa va telefonez. Ce spuneti? 
Ca am fost la cantina? Aşa v-a spus bucătarul ocultist 
de la popota ofitereascä? Da, e adevărat, mi-am 
îngăduit să mă duc. Dumneavoastră ştiţi, domnule 
locotenent, cum a numit ocultistul zarva asta cu 
conservele? „Teroarea inexistentei”. Da de unde, 
domnule locotenent-major, sînt perfect treaz. Ce face 
Svejk? E aici lîngă mine! Să vi-l chem la telefon? 

— Svejk, la telefon, strigă Vanék, apoi adăugă cu 
glas foarte scăzut: şi dacă te întreabă cumva în ce 
stare am venit, ai grijă să-i spui că am venit în stare 
normală. 

Svejk luă receptorul: 


316 


— Aici e Svejk, raportez supus, domnule ober- 
laitnant. 

— Asculta, Svejkule, ce se aude cu conservele? S-a 
aranjat? 

— Nu sînt, domnule oberlaitnant! Nici urmă de 
conserve... 

— Aş dori, Svejkule, ca atîta vreme cît mai 
rămînem în cantonament, să te prezinti în fiecare 
dimineaţă la mine. De altfel, ai să ramii tot timpul pe 
lîngă mine, după ce vom pleca. Ce ai făcut astă- 
noapte? 

— Am stat toată noaptea la telefon. 

— A fost ceva nou? 

— A fost, domnule oberlaitnant. 

— Svejkule, nu începe iar cu prostiile. S-a comu- 
nicat de undeva ceva important? 

— S-a anunţat, domnule oberlaitnant, dar abia 
pentru ora nouă. N-am vrut să vă neliniştesc, domnule 
oberlaitnant, că era destulă vreme. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi o data: 
ce este atît de important pentru ora nouă? 

— O telefonogramă, domnule oberlaitnant. 

— Nu te înţeleg, Svejkule. 

— Stati c-o am scrisă, domnule oberlaitnant: „Pri- 
miti telefonograma. Cine e la telefon? Ai scris? 
Atunci citeşte”, sau cam aşa ceva... 

— Ei drăcie! Svejkule, cu dumneata poate să-şi 
iasă omul din minţi... Spune-mi repede conţinutul că 
de nu, mă reped acolo şi vai de oasele dumitale. Hai, 
spune, ce s-a întîmplat? 


317 


— Iarăşi un fel de besprechung, domnule ober- 
laitnant. Astăzi la ora nouă, la domnu oberst. Am 
vrut să vă trezesc astă-noapte, dar pe urmă m-am 
razgindit. 

— Asta ti-ar mai fi lipsit, să îndrăzneşti să mă scoli 
din somn, pentru orice prostie, cînd era destul timp 
pentru asta şi dimineaţa. Wieder eine Besprechung, 
der Teufel soll das alles buserieren!' Lasă receptorul 
şi cheamă-l la telefon pe Vanék! 

— Plutonierul contabil Vanëk la telefon! 

— Rechnungsfeldwebel Vanék, Herr Oberlaitnant. 

— Ascultă, Vanék, găseşte-mi, te rog, numaidecit o 
altă ordonanţă. Derbedeul ăsta de Baloun mi-a mîncat 
pînă dimineaţa toată ciocolata. Cum spui? Să-l 
legăm? Nu, îl dăm la echipele de sanitari. E voinic cît 
un munte şi o să poată căra răniții căzuţi la atac. Il 
trimit chiar acum la dumneata. Aranjează asta la 
regimentskanzelei şi înapoiază-te imediat la com- 
panie. Ce crezi, plecăm curînd? 

— Nu-i nici o grabă, domnule oberlaitnant. Cînd a 
fost să plecăm cu marşcompania a 9-a, ne-au dus de 
nas, tot aşa, patru zile la rind. Cu a 8-a a fost şi mai 
rău. Numai cu a 10-a a fost mai bine. Făceam atunci 
felddienstfleck ?, la amiază ne-a venit ordinul şi seara 
am plecat! În schimb, pentru asta, ne-au purtat prin 
toată Ungaria şi dumnealor singuri nu ştiau ce gaură, 
şi de pe care front, s-o astupe mai întîi cu noi. 


1 ë é 
Iar o convorbire, dracu s-o ia! (germ.). 

2 : Nous : 
Felddienst — serviciu militar de campanie. 


318 


De cînd devenise comandant al companiei a 11-a de 
marş, locotenentul-major Lukăs se afla într-o stare 
care în termeni filozofici se numeşte sincretism; 
înţelegem prin asta că el îşi dădea toată osteneala să 
atenueze conflictele prin soluţii care duceau ades la 
compromis. 

De aceea, se vede, i-a şi răspuns lui Vanék în felul 
următor: 

— Mda, s-ar putea, de fapt cam aşa este. Aşadar, 
dumneata socoteşti că nu plecăm astăzi? La ora nouă 
avem besprechung cu domnul oberst... Apropo, 
dumneata ştii că ai fost numit dienstfiihrender!?... Te 
întreb numai aşa. Te rog să-mi intocmesti... Stai, de ce 
aveam nevoie să-mi intocmesti?... Ah, da... o situaţie 
a tuturor gradatilor, cu menţiunea de cînd slujesc în 
armată... Pe urmă o situaţie cu rezervele de hrană ale 
companiei... Cum? Nationalitatea? Da, da şi asta... 
Dar mai cu seamă nu uita să-mi trimiti altă 
ordonanţă... Cum? Ce să facă astăzi făhnrich 
Pleschner cu trupa? Vorbereitung zum Abmarsch?? 
Socotelile? Vin să le semnez după-masă. Nu lăsaţi pe 
nimeni să iasă în oraş. La cantina taberei? După- 
masă, pentru un ceas... Dă-mi-l, te rog, pe Svejk!... 
Ascultă, Svejk, dumneata rămiîi deocamdată la 
telefon... 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, 
că încă n-am băut cafeaua. 


! Locţiitor provizoriu al comandantului de companie (germ.). 
* Exerciţii în vederea plecării (germ.). 


Si) 


— Atunci adä-ti cafeaua şi nu pleca din cancelarie 
pînă nu te chem. Dumneata ştii ce-i aia ordonanţă? 

— Da, domnule oberlaitnant, e unu care aleargă 
mereu... 

— Aşadar, să fii la post cînd te-oi chema. Mai 
spune-i o dată lui Vanék să-mi caute un tucälar. Alo! 
Svejkule, unde eşti? 

— Aici, domnule oberlaitnant, chiar acum au venit 
cu cafeaua. 

— Alo, Svejkule! 

— Vă ascult, domnule oberlaitnant, cafeaua e rece 
de tot. 

— Dumneata, Svejkule, ştii acum foarte bine ce va 
să zică un tucälar. Te rog să-l vezi şi dumneata şi pe 
urmă să-mi raportezi dacă e ceva de capul lui. Şi 
acum agaţă receptorul. 

Vanék, sorbind zgomotos din cafeaua neagră, in 
care îşi turnase rom din sticla camuflată cu eticheta 
„ Tinte”"(pentru orice eventualitate), se uită la Svejk 
si spuse: 

— Nu ştiu ce are oberlaitnantul ăsta al nostru, ca 
urlă la telefon. Am auzit tot ce ţi-a spus. Dumneata, 
Svejkule, trebuie să fii o bună cunoştinţă a domnului 
oberlaitnant. 

— Cred şi eu. Noi sîntem ca o singură mina, ras- 
punse Svejk. Vorba ceea, o mînă spală pe alta. Prin 
cîte n-am trecut noi doi, împreună. De cîte ori n-au 
vrut să ne despartă unul de altul, dar pînă la urmă tot 
ne-am regăsit. Dumnealui s-a bizuit întotdeauna pe 


! Cerneală (germ.). 


320 


mine, în toate, de mă mir, chiar şi eu, de multe ori. Ai 
auzit dumneata chiar acum cum m-a rugat să-ţi mai 
amintesc o dată că trebuie să-i găseşti un alt tucälar şi 
că trebuie să-l văd şi eu ca să dau despre el referințe. 
Ehei, dumnealui nu se mulţumeşte cu orice tucälar. 


Colonelul Schréder convocase cu mare plăcere, 
pentru a doua oară, pe toți ofițerii batalionului de 
marş, dat fiind că avea o deosebită pasiune pentru 
flecăreală. În afară de asta, mai trebuiau luate unele 
măsuri urgente în chestiunea teteristului Marek, care 
refuzase să curețe latrinele, fapt pentru care fusese 
trimis de colonelul Schréder la consiliul de război al 
diviziei, pentru răzvrătire. 

Marek fusese adus înapoi în cursul nopţii de la 
consiliul de război al diviziei şi acum se afla reţinut 
sub pază la „Hauprwache”. O dată cu el, cancelaria 
regimentului primi un raport, foarte încurcat, trimis 
de consiliul de război al diviziei, în care se arăta că, în 
cazul lui Marek, nu poate fi vorba de răzvrătire, tete- 
riştii nefiind obligaţi să curețe latrinele, aşa că nu 
poate fi vorba decît de „Subordinationsverletzung!, 
delict care poate fi trecut cu vederea în cazul unei 
comportării exemplare pe front. Din aceste motive, se 
spunea în raport, inculpatul Marek este trimis înapoi 
la regimentul de care tine, ancheta cu privire la 
încălcarea disciplinei fiind oprită pînă la sfîrşitul 


1 Neexecutare de ordin (germ.) 
321 


războiului, ea putînd fi totuşi redeschisă la prima 
abatere pe care o va savirsi teteristul Marek. 

Pe ordinea de zi mai era de asemenea înscris şi un 
alt caz: o dată cu teteristul Marek, consiliul de război 
al diviziei trimisese la Hauprwache pe falsul sergent 
Teveles, care nu demult îşi făcuse apariţia la 
regiment, trimis de spitalul militar din Zagreb. Purta 
pe piept marea medalie de argint pentru vitejie şi îşi 
cususe la tunică trese de teterist şi trei steluțe. Vorbea 
vrute şi nevrute despre actele de eroism ale companiei 
a 6-a de mars, sustinind că era singurul supravieţuitor 
al acestei companii. În urma cercetărilor făcute s-a 
putut stabili că, la începutul războiului, plecase într-ade- 
văr, cu compania a 6-a de marş, un oarecare Teveles, 
care nu avea însă dreptul la tresa de teterist. Cerindu-se 
informaţii din partea brigăzii în subordinele căreia se 
afla compania a 6-a, în momentul în care, la 2 decem- 
brie 1914, armatele austro-ungare se retrăgeau din 
Belgrad, s-a putut afla că pe listele celor propuşi sau 
distinşi cu medalia de argint nu figura nici un soldat 
cu numele de Teveles. Nu s-a putut însă constata, sub 
nici o formă, dacă în lupta de la Belgrad, soldatul in- 
fanterist Teveles fusese avansat la gradul de sergent, 
deoarece întreaga companie a 6-a de marş dispăruse 
fără urmă, cu ofiţeri cu tot, în preajma bisericii Sfîntul 
Sava din Belgrad. În faţa consiliului de război al 
diviziei, Teveles s-a apărat argumentind că într-ade- 


văr îi fusese făgăduită marea medalie de argint pentru 
vitejie, şi că aceasta l-a determinat să şi-o cumpere la 


322 


spital, de la un bosniac. În ceea ce priveşte tresele de 
teterist, Teveles susţine că şi le-a cusut fiind în stare 
de ebrietate, şi că a continuat să le poarte fiind mereu 
beat şi avînd organismul slăbit de pe urma dezinteriei. 

La deschiderea „besprechungului”, înainte de a se 
trece la discutarea acestor două cazuri, colonelul 
Schréder îşi exprimă părerea că, dat fiind că plecarea 
pe front poate interveni din moment în moment, este 
absolut necesar ca reuniuni de acest fel să aibă loc cît 
mai des. De la comandamentul brigăzii i se comuni- 
case că se aşteaptă ordine de la divizie. În consecinţă, 
trupa trebuie ţinută în stare de alarmă, iar comandanții 
de companie trebuie să fie cu băgare de seamă ca 
nimeni să nu lipsească. După această scurtă comuni- 
care, colonelul începu să repete tot ceea ce spusese cu 
o zi înainte. Prezentă din nou situația evenimentelor şi 
insistă asupra faptului că nimic nu trebuie să 
ştirbească curajul şi inițiativa în luptă. 

În faţa lui, pe masă, se afla prinsă în ace cu gămălie 
harta cîmpului de bătălie, pe care nişte stegulete 
înfipte cu bolduri marcau linia fronturilor; de data 
asta însă steguletele erau răvăşite si fronturile 
deplasate. O parte din stegulete zăceau chiar sub 
masă. 

Toată harta fusese devastată de motanul con- 
topistilor de la cancelaria regimentului, care, peste 


323 


noapte, după ce-şi făcuse nevoile pe cîmpul de bătălie 
austro-ungar vrînd să-şi acopere isprava împrăştiase 
steguletele, murdărind toate poziţiile şi necinstind 
toate corpurile de armată. 

Colonelul Schréder era foarte miop. 

Ofițerii batalionului de marş urmăreau cu mult 
interes degetul colonelului Schréder, care se apropia 
de grămezile respective. 

— De aici, domnilor, spre Sokal pe Bug... spuse 
colonelul, atotştiutor, deplasindu-si spre Carpaţi 
degetul arătător, care se împotmoli însă într-una din 
grămăjoarele cu care motanul avusese grijă să dea 
hartei un relief. 

— Was ist das, meine Herren? întrebă colonelul 
mirat, în clipa în care simţi ceva lipindu-i-se de 
deget. 

— Wahrscheinlich Katzendreck, Herr Oberst’, îi 
răspunse foarte politicos, în numele tuturor, căpitanul 
Sagner. 

Colonelul porni vijelios spre cancelaria vecină de 
unde, curînd, se putu auzi un vacarm infernal, din 
care se desluşeau blesteme şi înjurături însoţite de 
ameninţarea îngrozitoare de a-i pune pe cei vinovaţi 
să lingă în urma cotoiului. 

Interogatoriul fu scurt. Colonelul află că motanul 
fusese adus la cancelarie, cu paisprezece zile în urmă, 
de cel mai tînăr dintre contopisti, Zwieblfisch. În 
urma acestei constatări, Zwieblfisch îşi adună ca- 


! Probabil murdărie de pisică, domnule colonel (germ.) 
324 


trafusele, după care un contopist mai virstnic îl 
conduse la Hauptwache, unde urma să ramiie pînă la 
noi ordine ale domnului colonel. 

Cu aceasta şedinţa luă sfîrşit. Înapoindu-se con- 
gestionat în biroul său, unde era aşteptat de corpul 
ofițeresc, colonelul Schrâder uită că mai avea de ho- 
tărît asupra soartei teteristului Marek şi a falsului 
sergent Teveles. De aceea rosti laconic: 

— Rog pe domnii ofiţeri să fie gata pregătiţi şi să 
aştepte ordinele şi instrucţiunile mele. 

Aşa se face că teteristul Marek şi sergentul Teveles 
rămăseseră mai departe, sub pază, la Hauptwache, şi 
mai tîrziu, cînd în mijlocul lor îşi făcu apariția 
Zwieblfisch, putură să joace ,,marias”, iar după 
„mariaş” să-l necăjească pe paznic, cerîndu-i să vină 
să le prindă puricii care-şi făceau de cap pe salteaua 
de paie. 

Putin mai tîrziu, cercul lor se mări o dată cu sosirea 
fruntaşului Peroutka de la compania a 13-a de marş, 
care, cu o zi înainte, cînd se răspîndise vestea plecării 
pe front, dispăruse din cantonament, fiind descoperit, 
a doua zi, de patrula militară la cîrciumă „Trandafirul 
alb” din Bruck. Văzîndu-se în încurcătură, Peroutka 
încercase să se dezvinoväteascä, spunînd că voise, 
înainte de plecare, să vadă cunoscuta seră a contelui 
Harrach din Bruck, şi că la înapoiere rătăcise drumul 
si că abia spre dimineaţă, frînt de oboseală, nimerise 
la „Trandafirul alb”. (În timpul ăsta, de fapt, se desfă- 


tase în patul Ruzenei de la acelaşi „Trandafir alb”.) 
* 


325 


Situaţia continua să fie tulbure. Domnea o totală 
nesiguranţă: pleacă regimentul, nu pleacă? La tele- 
fonul din cancelaria companiei a 11-a de mars, Svejk 
asculta cu o răbdare imperturbabilă tot felul de păreri, 
care pesimiste, care optimiste. Telefonistul companiei 
a 12-a de marş spunea că auzise de la cineva în 
cancelaria regimentului că mai întîi se vor face 
exerciţii de tragere cu manechine mobile şi că ple- 
carea va avea loc abia după feldmăssigschiessiibun- 
gen!. Părerea aceasta optimistă nu era însă împărtăşită 
de cel de la marşcompania a 13-a, care transmitea că 
tocmai se înapoiase caporalul Havlik din oraş, unde 
aflase, de la un muncitor de la calea ferată, că 
vagoanele erau trase în gară. 

Vanăk îi smulse lui Svejk receptorul din mînă şi 
strigă furios la telefon că cei de la calea ferată habar 
n-au pe ce lume trăiesc şi că el, Vanëk, abia s-a întors 
de la cancelaria regimentului, unde nu se ştia încă 
nimic precis. 

Svejk se instalä cu încăpăținare lîngă telefon si 
tuturor celor care întrebau: „ce se mai aude”, le 
răspundea, foarte binevoitor, că nu ştie încă nimic 
precis. 

Tot aşa îi răspunse şi locotenentului-major Lukăs, 
cînd acesta întrebă: 


— Ce se mai aude pe la voi? 
— Nu se ştie încă nimic precis, domnule ober- 


: Exerciţii de tragere în cîmp (germ.) 


326 


laitnant, răspunse el stereotip. 

— Agata receptorul, boule! 

După aceea urmară cîteva telefonograme, pe care 
Svejk le receptionä după multă tevatură. Mai întâi 
înregistră telefonograma referitoare la vaccinati şi 
nevaccinati, care n-a putut fi dictată în cursul nopţii, 
întrucît Svejk adormise uitînd să pună receptorul in 
furcă. 

Primi apoi o telefonogramă intirziata, cu privire la 
conserve, chestiune care fusese lămurită cu o zi 
înainte. 

Ceva mai tîrziu veni la rînd o telefonogramă adre- 
sată tuturor batalioanelor, companiilor şi unităţilor 
regimentelor, care suna astfel: 


»Copia telefonogramei pe brigadă, nr. 75692 
Ordinul de brigadă nr. 172. În rapoartele (situaţiile) 
referitoare la gospodărirea şi administrarea bucătă- 
riilor de campanie va fi respectată următoarea 
ordine în specificarea produselor de consum: 1) 
carne, 2) conserve, 3) zarzavaturi proaspete, 4) 
zarzavaturi uscate, 5) orez, 6) macaroane, 7) crupe 
de hrişcă şi făină de hrişcă, 8) cartofi; în loc de 4) 
zarzavaturi uscate, 5) zarzavaturi proaspete. ” 


Cînd Svejk citi acest mesaj plutonierului de ata, 
Vanék declară solemn că astfel de telefonograme se 
aruncă din oficiu în latrină. 

— Timpenia asta a născocit-o vreun dobitoc de pe 
la statul-major al armatei şi acum circulă pe la toate 


327 


diviziile, brigăzile şi regimentele. 

În sfîrşit, Svejk mai receptionä o telefonogramä, 
dictată însă într-o asemenea viteză, încît abia reuşi să 
prindă următoarele cuvinte ce aduceau cu un mesaj 
cifrat: 


„In der Folge genauer erlaubt gewesen oder das 
selbst einem hingegen immerhin eingebolt werden.” 


— Aiureli! declară Vanék, cînd Svejk îşi exprimă 
contrariat nedumerirea, după ce reciti de trei ori cu 
glas tare ceea ce scrisese. Numai prostii, deşi dracu 
ştie dacă n-o fi ceva cifrat; dar pentru aşa ceva noi nu 
sîntem pregătiți. Şi asta se poate arunca... 

— Eu cred — spuse Svejk — că dacă m-aş duce la 
domnu ob’laitnant şi i-as zice că trebuie in der Folge 
genauer erlaubt gewesen oder das selbst einem 
hingegen immerhin eingeholt werden s-ar putea 
supara... 

Unii oameni sînt aşa de supărăcioşi, că te apucă şi 
groaza, continuă Svejk, purtat din nou de valul 
amintirilor. Într-o zi mergeam cu tramvaiul de la 
Vysoëany la Praga. În staţia Libeh s-a urcat un domn, 
Novotny. Cum l-am recunoscut, m-am dus lîngă el pe 
platformă şi am intrat în vorbă, zicîndu-i că amîndoi 
eram din DraZov. El însă s-a răstit la mine, furios, şi 
zicea să-l las în pace, că nu mă cunoaşte. Atunci am 
încercat să-l lămuresc, rugîndu-l să-şi amintească de 
mine care încă de mic copil veneam pe la dumnealui 


fe ae a : SI eo = A i pa 
Insiruire de cuvinte fără legătură între ele şi fără de nici un 
înţeles. 


328 


cu mama mea, pe care o chema Antonia, că pe tata îl 
chema Prokop şi era vechil. Dar nici după asta n-a 
vrut să mărturisească că ne cunoaştem. Atunci i-am 
dat şi alte amănunte, doar-doar l-oi face să-şi amin- 
tească... l-am spus că la DraZov erau doi Novotny, pe 
unul îl chema Tonda, iar pe celălalt Iosef, că el e cu 
siguranţă Iosef, cel despre care mi-au scris cunoscutii 
din Drazov că şi-a împuşcat nevasta, care îi făcea zile 
amare din pricina betiei lui... Şi ce să vezi: cînd a 
auzit vorbele astea, dumnealui s-a stropşit deodată şi 
a dat să mă lovească... eu însă m-am ferit şi dumnea- 
lui a spart geamul de la platforma din fata... ăla mare 
din fata manipulantului. Ei, şi pe urmă ne-au dat jos 
pe amîndoi şi ne-au dus la comisariat, şi aici s-a 
dovedit că dumnealui îi sărise tandära pentru că nu-l 
chema losef Novotny, ci Eduard Doubrava şi era din 
Montgomery, din America, venit la Praga să-şi vadă 
rubedeniile. 

Telefonul întrerupse povestirea lui Svejk şi o voce 
hîrîită de la compania de mitraliere întrebă din nou 
dacă vor pleca sau nu. Zicea că a doua zi de dimineaţă 
va fi iar un besprechung la domnul oberst. 

În uşă apăru, palid de tot, cadetul Biegler, cel mai 
mare idiot din întreaga companie, care la şcoala de 
teteristi se străduise să se evidentieze cu cunoştinţele 
sale. Îi făcu semn lui Vanék să iasă după el pe coridor, 
unde avură o convorbire îndelungată. 


329 


Reintrînd, Vanék zimbea dispretuitor. 

— Mare bou mai e şi Asta, îi spuse lui Svejk. Avem 
aici, in compania noastra, exemplare de lux, nu 
glumă! A fost şi el la besprechung şi, la despărţire, 
domnul oberlaitnant a ordonat ca toti zugko- 
mandantii' să facă „kvervisite” şi să fie foarte 
drastici. Si acum, boul vine să mă întrebe dacă ar fi 
cazul să lege la stîlp pe Zlabek, pentru că şi-a curăţat 
puşca cu gaz. 

Vanék se înfurie. 

— Uite ce timpenie mă întreabă, idiotul, cînd ştie 
bine că azi-miine plecăm pe front. Ai văzut doar că 
domnul oberlaitnant s-a răzgîndit, nu fără rost, cu 
legatul ordonanţei lui. Da, lasă, că i-am zis-o eu 
puştiului ca să-i iasă din cap că o să facă din ,,man- 
schaft”? nişte vite. 

— Fiindcă tot veni vorba de tucälarul ăla — in- 
terveni Svejk — aţi făcut rost de unul ca lumea pentru 
domnul oberlaitnant? 

— Ai răbdare, răspunse Vanék. E destulă vreme 
pentru toate; şi pe urmă, stau şi mă gîndesc că domnul 
oberlaitnant o să se obişnuiască si cu Baloun; ei, o 
să-i mai halească pe ici pe colo cîte ceva şi pe urmă, 
oricum, o să-i treacă, cînd om fi pe front. Acolo de 
multe ori n-o să aibă nici unul ce mînca. Cînd zic eu: 
Baloun rămîne, s-a isprävit, n-ai ce-i face. Asta mă 
priveşte pe mine şi domnul oberlaitnant n-are de ce 


! Comandanții de plutoane (germ.) 
; Trupa (germ.) 
330 


să se amestece în treburile mele. Cum îţi zic: nici o 
grabă. 

Vanék se întinse pe canapeaua lui şi apoi reluă: 

— Svejkule, eu aş zice mai bine să-mi povestesti o 
anecdotă din viaţa militară. 

— Ar fi ceva — răspunse Svejk — dar mă tem că 
iar O să ne sune careva. 

— N-ai decît să inchizi, Svejkule; deşurubează 
legătura sau scoate receptorul din furcă. 

— Bine — consimti Svejk scotind receptorul — am 
să vă povestesc una care se potriveşte grozav cu 
situaţia de acum, numai că pe vremea aceea în loc de 
război adevărat nu erau decît manevre, dar panică era 
tot aşa, ca şi astăzi, fiindcă nu se ştia cînd o luăm din 
loc, din cazarmă. Era cu mine acolo unul Sic din 
Poïice, om cumsecade, dar evlavios şi tare fricos. Îşi 
închipuia că manevrele sînt ceva îngrozitor, că în 
timpul lor oamenii mor de sete şi că sanitarii îi adună 
de pe drum în timpul marşului. De aceea a început să 
bea zdravăn, să aibă de rezervă, şi cînd am luat-o din 
loc si am ajuns pe aproape de Mnisek, ne-a zis: „Măi, 
băieţi, eu unul nu mai pot, pe mine numai Domnul 
mai poate să mă scape”. Pe urmă am ajuns la 
Hotovice şi aici am avut două zile ,rast”!, fiindcă se 
întîmplase o încurcătură şi noi mersesem atît de 
repede înainte, încît era gata-gata ca împreună cu 
celelalte regimente, care erau în flancul nostru, să 
luăm prizonier tot statul-major al inamicului. Asta ar 
fi fost o mare ruşine, corpul nostru de armată urmînd 


" Repaus (germ.). 
331 


s-o cacarisească şi duşmanul să cîştige partida, fiindcă 
acolo la ei comandant era un amärît de arhiduce. Ei, şi 
să vedeţi ce s-a apucat să facă Sic al nostru. A părăsit 
cantonamentul, ducîndu-se să-şi cumpere nu mai ştiu 
ce într-un sat, dincolo de Hoiovice. Către amiază a 
pornit înapoi spre tabără. Zăpuşeală mare, el încins, 
cum îi şade omului mai bine. Deodată vede în drum o 
troiță cu o statuie mică de tot a sfintului Jan 
Nepomuk. S-a închinat în faţa sfintului Jan şi 1-a spus: 
„Irebuie că mori de căldură; dacă ai avea măcar 
niticä băutură. Stai aici în bătaia soarelui, de bună 
seamă că năduşeşti într-una.” Zicînd aceasta, deşu- 
rubä bidonul, trase o duşcă zdravănă şi spuse: „[i-am 
lăsat şi tie o inghititura, sfinte Jane din Nepomuk”. 
Dar nu ştiu cum se făcu, de spaimă poate, dar a tras 
totul pe git, nemailăsînd nimic pentru sfintul Jan. 
„Maica ta Cristoase — oftă el necäjit — Sfinte Jane 
din Nepomuk, iartă-mă rogu-te; am să-mi răscumpăr 
greşeala asta. Te iau cu mine în cantonament şi-ţi dau 
să bei pînă n-ai să mai poţi sta în picioare.” Si 
drägutul de Sic, de mila sfintului Jan din Nepomuk, a 
spart geamul, a scos statuia sfintului, a băgat-o sub 
bluză şi a adus-o în tabără. De-atunci, se culca cu 
sfintul Jan Nepomuk în paie, şi-l purta în timpul 
marşurilor în ranita, fiindcă îi aducea mare noroc la 
cărți. Peste tot unde am fost cantonati, a cîştigat, dar 
ajungînd în regiunea Prachen ne-au cantonat la 
Drahenice. Aici, netam-nesam, Sic pierdu totul. 
Dimineaţa, cînd ne încolonam de plecare, l-am văzut 
pe sfîntul Jan Nepomuk spînzurat în părul de lîngă 


332 


drum. Asta-i toată povestea, şi acum mă duc să agat la 
loc receptorul. 

Şi telefonul aduse iarăşi înfrigurarea vieţii noi, 
trepidante, care începuse din clipa în care vechea 
armonie a liniştii din tabără fusese întreruptă. 

În acest timp, locotenent-major Luka’ studia in 
odaia lui o scrisoare sosita chiar atunci pentru el, de la 
regiment, în care i se dădeau instrucțiuni cu privire la 
desluşirea cifrurilor. în acelaşi timp, i se înmînă un 
ordin secret, cifrat, în legătură cu direcţia în care va 
porni marşbatalionul spre granița Galiției (prima 
etapă): 


7127 — 1238 — 457 — 2121 — 35 = Moson 

8922 — 375 — 7282 — Rab 

4432 — 1238 — 7217 — 35 — 8922 — 35 = Komarom 

7282 — 9299 — 310 — 375 — 7881, 298, 475 — 7979 
= Budapesta. 


Desluşind cifrul, locotenentul-major Lukäë oftă: 
— Der Teufel soll das buserieren.! 


1 Dracu să-l pieptene (germ.). 
333 


CUPRINS 


PE FRONT 


I Peripetiile lui Svejk în tren 

II Anabasa lui Svejk spre Budăjovice 
III Pätaniile lui Svejk la Kiralyhid 

IV Noi suferinţe 

V De la Most pe Litava spre Sokal 


334 


„Cartea lui Jaroslav HaSek prezintă pri- 
mul război mondial dintr-un unghi de 
vedere cu totul nou, așa cum nimeni altul 
n-a mai făcut-o pină la el. Nu există altă 
carte în care tragismul, timpenia și cru- 
zimea războiului imperialist să fie demas- 
cate cu o astfel de forță nimicitoare. Toţi 
cei care, pînă la Haÿek, au scris despre 
marele măcel au trebuit să facă un uriaș 
efort de voință pentru a se smulge din 
clisa morală în care îi aruncase această 
catastrofă. 

Jaroslav Hasek n-a avut nevoie să în- 
vingä mai întii războiul în sufletul său. El 
a fost chiar de la început deasupra lui. 
Și-a bătut joc de el în totalitatea lui și 
în fiecare amănunt, ca si cum ar fi fost 
vorba «de o simplă încăierare între betivi 
la o circiumä din Zizkov»." 


IVAN OLBRACHT 


Vol. I—II—III lei 15