Jaroslav Hašek — Peripeţiile bravului soldat Švejk (1935)

EDITUREMCULTURALA DO ADI» 
BUCUREȘII, 1298 


Jaroslav Hasek 


Peripetiile bravului soldat Svejk 


Traducerea Gafita Buga 


Le 


A CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


> i 
Jaroslav Ha&ek - Peripetiile bravului soldat vă . 


EDITURA CULTURALĂ „DOI BAN” - BUCUREŞTI, 1935 


CARTEA ÎNTÎI 


ÎN SPATELE FRONTULUII 


I- Intervenţia bravului soldat Svejk în războiul mondial 


N 
Care va să zică, ni l-au ucis pe Ferdinand!, i se adresă menajera dom- 


nului Svejk care — după ce părăsise cu ani în urmă serviciul militar, fiind 
declarat timpit iremediabil de către comisia medicală militară — trăia acum 
din negotul de cîini, nişte pocitanii de cotarle vagabonde, cărora le ticluia 
pedigriuri false. 

| In afarä de aceasta ocupatie, suferea de reumatism si tocmai isi ungea 
genunchii cu alifie camforata. 

— Pe care Ferdinand, doamnä Mullerova? intreba Svejk continuind sa- 
si maseze genunchiul. Eu cunosc doi. Unul, servitor la droghistul Prusa, ca- 
re a băut o data, din greşeală, o sticlă cu ulei de păr, celălalt, Ferdinand 
Kokoska, care adună cäcätei de ciine. Nu-i nici o pagubă, nici de unul, nici 
de altul. 

— Dar, conaşule, e vorba de domnul Ferdinand, arhiducele de la 
Konopiste, ăla gras şi cucernic! 

— Maica ta Cristoase, strigă Svejk, asta-i bună! Şi unde i s-a întîmplat 
asta, mă rog, domnului arhiduce? 

— La Sarajevo, conasule, ştiţi, cu revolverul: Trecea pe acolo cu arhi- 
ducesa lui, în automobil. 

— Ia te uită, doamnă Mullerova, în automobil! Păi, te cred, un domn 
ca el îşi poate îngădui asta şi nici prin minte nu-i trece cit de tragic se poate 
sfirşi o plimbare cu automobilul. Şi încă la Sarajevo; in Bosnia, care va sa 
zică, doamnă Mullerova. O fi isprava turcilor. Da, da, n-ar fi trebuit să le lu- 
ăm Bosnia şi Herţegovina. Să ştii că asta e, doamnă Mullerova... Care va să 
zică, domnul arhiduce e acum în împărăţia cerului. S-a chinuit mult? 

— Domnul arhiduce şi-a dat duhul numaidecit, conasule. Cu revolve- 
rul nu-i glumă. Nu demult, la noi la Nusle, un domn s-a jucat cu revolverul; 
şi-a împuşcat toată familia şi pe deasupra şi portarul care se dusese să vadă 
cine trage la etajul trei. 

— Unele revolvere, doamnă Mullerova, nu iau foc, nici în ruptul capu- 
lui. Sint de felurite feluri. Ei, dar pentru domnul arhiduce şi-au cumpărat, 
desigur, ceva mai bun şi m-aş prinde că omul care i-a făcut-o s-a îmbrăcat 
frumos pentru treaba asta. Gindeşte-te numai: să tragi în domnul arhiduce e 
lucru mare. Nu merge să-l împuşti ca braconierul pe pădurar. Intii si-ntii, 

a == 
1 Franz Ferdinand (1863— 1914 2 arhiduce, nepotul lui Franz Josef. Uciderea lui la Sarajevo la 28 iunie 1914 a constituit 
Pretext pentru declansarea primului razboi mondial. 


| 
HOME. e 
e = 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


cum te infätisezi înainte-i? Pentru că nu-i îngăduit să te apropii in zdrente 
de un domn ca dinsul. Trebuie să ai tilindru, dacă vrei să nu-ți puie politis- 
tul mîna-n guler. 

— Cică ar fi fost mai multi, conasule. 

— Păi, cred şi eu, doamnă Mullerova, spuse Svejk, isprăvind cu masa- 
jul; dacă dumneata ai vrea să-l impusti pe arhiduce sau pe împărat, de buna 
seamă că te-ai sfătui mai întii cu cineva. Unde-s mulți, şi minte-i mai multă: 
unul zice una, altul, alta, şi aşa se face treaba, cum spune şi imnul nostru. 
Principalul e să pindesti momentul cînd iti trece pe dinainte un asemenea 
domn. Aşa s-a întîmplat, dacă iti mai amintesti, cu domnul cela, Lucheni, 
care a înjunghiat-o pe răposata noastră Elisabeta cu stiletul... în timp ce se 
plimbau împreună. Te mai poţi încrede în cineva? De-atunci nici o impara- 
teasă nu mai iese la plimbare! Ei, dar soarta asta îi aşteaptă si pe alţii. Si-o 
să vezi, doamnă Mullerova, or să ajungă şi la tar, şi la țarină, şi poate că, 
ferească Dumnezeu, chiar la împărat, dacă de pe acu au început-o cu 
nepotu-su. Batrinul are multi duşmani. Chiar mai multi decit Ferdinand. 
Cum spunea mai deunăzi un domn, la cîrciumă: are să vie vremea cînd îm- 
paratii or să pice unul după altul, şi nici procurorul-general n-o să-i scape. 
Pe urmă, neavînd cu ce plăti consumatia, cîrciumarul s-a văzut silit să-l dea 
pe mina poliției. Doar domnul i-a ars cîrciumarului o palmă şi politaiului 
două. L-au ridicat cu duba şi l-au dus să se trezească. Da, doamnă 
Mullerova, multe se mai întîmplă în ziua de azi! Asta-i o pierdere grea pentru 
Austria. Cînd eram militar, un infanterist l-a împuşcat pe căpitan. Şi-a în- 
cărcat flinta şi s-a dus la cancelarie. I-a spus că n-are ce căuta acolo, dar el 
îi dădea într-una că trebuie să-i vorbească domnului căpitan. Căpitanul a 
ieşit afară si cit ai zice peşte i-a ars două perechi de palme. El a pus mina pe 
flintă şi l-a găurit drept în inimă. Glontul a ieşit prin spinarea domnului că- 
pitan şi-a mai făcut şi paguba în cancelarie; a spart o sticlă cu cerneală şi s- 
au pătat actele oficiale. 

— Şi ce s-a întîmplat cu soldatul ? întrebă după un răstimp doamna 
Mullerova, în vreme ce Svejk se îmbrăca. 

— S-a spinzurat cu cozondracii, spuse Svejk, periindu-si pălăria tare. 
Şi, cînd stai Să te gindesti, nici nu erau cozondracii lui. Îi ceruse împrumut 
de la un gardian — cică-i cad pantalonii. De ce? Să aştepte pina l-or impus- 
ca? Ştii, doamnă Mullerova, în situaţii d-astea toți îşi pierd capul. Pe gardian 
l-au degradat şi i-au mai dat şase luni de închisoare. Dar nu le-a făcut pe 
toate. A şters-o în Elveţia şi azi face pe predicatorul în nu ştiu ce biserică. 
Azi, doamnă Mullerova, nu sînt mulți oameni cinstiți pe lume. Eu cred că şi 
domnul arhiduce Ferdinand s-a înşelat în privința omului care l-a împuşcat 
la Sarajevo. A văzut şi el un domn acolo şi şi-o fi zis că e un om cumsecade 
dacă strigă ura. Şi cînd colo, domnul acela l-a doborit. Cite gloanţe i-a tras, 
unul sau mai multe? 

— Gazetele scriu, conaşule, că domnul arhiduce era ciuruit. A descăr- 
cat în el toate gloantele. 

. — Da, treaba asta se face foarte repede, doamna Mullerova, grozav de 
repede. Eu, pentru o treaba ca asta, mi-as cumpara un browning. Pare o ju- 
„cărie, dar poti impusca cu el, in doua minute, douäzeci de arhiduci, slabi 
sau graşi, la alegere. Cu toate că, între noi fie vorba, doamnă Mullerova, într- 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


un arhiduce gras nimereşti mai uşor decit intr-unui slab. Iti aduci aminte, 
cînd şi-au împuşcat regele în Portugalia? Şi acela era un bondoc. Cred şi cu: 
unde s-a mai văzut rege slab?... Ei, acu eu mă duc la cîrciuma „U Kalicha” 2 
şi, dacă o veni careva după foxterierul pentru care am luat arvună, spune-i 
că e la crescătoria mea de la tara, că i-am tăiat de curind urechile şi că nu 
poate fi transportat pin-ce nu i s-or vindeca; nu de alta, da să nu răcească. 
Cheia las-o la portăreasă. 

În cîrciuma „U Kalicha” nu era decit un singur musteriu: agentul se- 
cret Bretschneider, de la Siguranţă. Circiumarul Palivec spăla farfurioarele, 
în timp ce Bretschneider încerca zadarnic să-l tragă de limbă. 

Palivec era cunoscut ca spurcat la gură ; expresiile cur E căcat îi reve- 
neau pe limbă la fiecare două vorbe. în acelaşi timp era însă şi un om citit şi 
nu pierdea prilejul să recomande tuturor pasajul în care Victor Hugo pome- 
neşte de ultimul cuvînt adresat englezilor de comandantul vechii gărzi a lui 
Napoleon, în bătălia de la Waterloo. 

— Frumoasă vară, nu-i aşa? începu vorba Bretschneider. 

— Ca un căcat, răspunse Palivec, aranjind farfurioarele în galantar. 

— Mare bine ne-au făcut ăia, la Sarajevo, reluă Bretschneider fără să 
pară convins. 

— Care Sarajevo? întrebă Palivec. Vinăria din Nusle? Acolo, în fiecare 
zi e cite o încăierare; aşa-i la Nusle. 

— La Sarajevo, în Bosnia, domnule circiumar! Acolo l-au împuşcat pe 
arhiducele Ferdinand. Ce ai de zis? 

— Eu unul nu mă bag în daravelile astea; n-au decît să mă pupe-n cur 
cu toţii, răspunse cuviincios domnul Palivec aprinzindu-si luleaua. Într-o 
treabă belalie ca asta, nu-i greu să-ţi fringi gîtul. Eu sînt negustor; dacă vine 
cineva şi cere bere, îi dau bere. Sarajevo, politică, arhiduce răposat... nu-s de 
nasul nostru; asta nu poate duce decit la Pankrac 3. 

Bretschneider amuti şi, dezamăgit, îşi roti privirile prin circiumă. 

— Aici atirna pe vremuri portretul împăratului, reîncepu el după un 
răstimp. Chiar acolo unde e oglinda. 

— Da, aveţi dreptate, răspunse domnul Palivec, atirna acolo, dar s-au 
căcât mustelé pe el, aşa că l-am suit în pod. Ştiţi cum se-ntimplä : se găseşte 
un deştept să spuie o prostie şi, cit ai bate din palme, încep să curgă neplă- 
cerile girla. Asta-mi lipseşte? 

— Trebuie să fi fost urit de tot la Sarajevo, ce zici domnule cîrciumar? 
a La aceasta intrebare directa si vicleana, domnul Palivec räspunse cu 
multa prudenta : 

— Pe vremea asta, in Bosnia si Hertegovina e ingrozitor de cald... Cind 
faceam acolo armata, locotenentul nostru isi punea gheata la cap. 

— La ce regiment ati slujit, domnule cîrciumar ? 

— Nu tin minte toate fleacurile , niciodata nu m-am interesat de 
cacatisuri de astea si niciodata n-am fost curios sa le stiu, raspunse domnul 
Palivec. Prea multa curiozitate strica. 


7 


— — 
0” 


2 „La Potirul”. 
3 Numele unei închisori din Praga. 


fă. 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Agentul secret Bretschneider amuti de-a binelea si fata lui posomorita 
se mai inviora abia la sosirea lui Svejk care, intrind in cîrciuma, comanda o 
bere neagră, făcînd următoarea observaţie: „Şi la Viena e astăzi zi de doliu”. 

Ochii lui Bretschneider începură să lucească plini de speranţă şi spu- 
se scurt: 

— La Konopiste sînt arborate zece drapele negre. 

— Ar trebui să fie douăsprezece, fu de părere Svejk, după ce trase o 
duşcă. 

— De ce douăsprezece? întrebă Bretschneider. 

— Ca să fie număr rotund ; cu duzina socoteala se face mai uşor şi 
apoi revine şi mai ieftin, răspunse Svejk. ‘ 

Se asternu o täcere pe care tot Svejk o intrerupse oftind: 

— Care va să zică, acum e în împărăţia cerurilor, deie-i Domnul vesni- 
că slavă. Nici n-a apucat sărmanul să ajungă împărat. Pe vremea cînd fă- 
ceam eu militărie, un general a căzut de pe cal şi, foarte liniştit, şi-a dat du- 
hul. Cind au vrut să-l ajute să se suie iar pe cal, au băgat de seamă că era 
mort de-a binelea. Şi cînd te gindesti că trebuia să fie avansat feldmaresal. 
Asta s-a întîmplat la o paradă militară. Parăzile astea sînt lucru dracului. Şi 
la Sarajevo, tot o paradă trebuie să fi fost. Îmi aduc aminte că o dată, la o 
astfel de paradă, îmi lipseau douăzeci de nasturi la mundir şi pentru asta 
mi-au dat paisprezece zile de carceră, din care două le-am făcut ca Lazăr, 
legat fedeleş. Dar în armată fără disciplină se duce dracului totul. Locote- 
nentul nostru Makovec ne spunea mereu: „Dacă n-ar fi disciplina, mă, 
timpitilor, v-aţi catara ca maimutele în copaci; militaria vă face oameni, idio- 
tilor, neispravitilor!” Şi n-avea dreptate? Închipuiti-vä un parc, să zicem la 
Karlak+ şi acolo în fiecare copac cite un soldat fără disciplină. Vedeţi, de asta 
m-am temut eu întotdeauna. 

— Sarajevo, reluă Bretschneider discuţia, e isprava sirbilor. 

— Vă inselati, răspunse Svejk, asta au făcut-o turcii din pricina Bos- 
niei şi Herțegovinei. Şi Svejk îşi expuse opiniile sale în legătură cu politica 
externă a Austriei în Balcani. Turcii au pierdut în 1912 războiul cu Serbia, 
Bulgaria şi Grecia. Ei ar fi vrut ca Austria să le sară în ajutor şi, pentru că n- 
a făcut-o, l-ati împuşcat pe Ferdinand. 

- — Ti-s dragi turcii? se adresă Svejk cîrciumarului Palivec. Ti-s dragi 
ciinii ăştia pägini? Nu ti-s dragi, nu-i aşa? 

— Musteriu-i musteriu, zise Palivec, fie el si turc. Noi, negustorii, nu 
ţinem socoteală de politică. Pläteste-ti berea şi şezi în cîrciuma şi träncänes- 
te ce pofteşti. Asta-i principiul meu. Mi-e totuna dacă cel care i-a făcut sea- 
ma lui Ferdinand al nostru e sirb, turc, catolic sau mahomedan, anarhist 
sau ,mladoceh”s. 

—Bine, domnule circiumar, gläsui Bretschneider care începuse să tra- 
gă din nou nădejde că din cei doi unul tot se va prinde în horă, dar trebuie 
să recunoasteti că asta-i o pierdere mare pentru Austria. 

În locul cîrciumarului răspunse Svejk : 

” — Pierdere este, nu se poate tägädui. Ingrozitoare pierdere. Ferdinand 
nu poate fi înlocuit cu orice dobitoc. N-ar fi stricat insa sa fie ceva mai gras. 


— = 
: .… 

4 Parc in Preaga. 
5 Membru al partidului national liberal. 


+ 


7 | 1... 
LA 


ee 


: 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Ce vreţi să spuneţi? se inviora Bretschneider. 

4 — Ce vreau să spun? răspunse liniştit Svejk. Uite, foarte simplu. Dacă 
ar fi fost mai gras, nu mai încape îndoială că l-ar fi lovit damblaua înainte, 
cînd alerga la Konopiste după babele care adunau vreascuri şi ciuperci pe 
moşia lui, şi n-ar mai fi pierit de o moarte aşa de ruşinoasă. Stau şi mă 
gindesc: nepotul împăratului... şi dumnealor... îl impusca. E o ruşine, vuiesc 
gazetele. La noi, la Budejovice, cu ani în urmă, într-o mică ceartă, în piață, a 
fost înjunghiat un negustor de vite, un oarecare Bretislav Ludvik. Negustorul 
avea un fiu, Bohuslav, şi oriunde s-ar fi dus să vinda porci, nimeni nu cum- 
păra nimic de la el şi fiecare zicea: „Ăsta e băiatul înjunghiatului, o fi şi el un 
hotoman ca tat-su”. Pina la urmă a fost silit să se arunce în Vltava de pe po- 
dul de la Krumlov; a trebuit să-l pescuiască, să-l învie, să pompeze apa din 
el, ca să-şi dea ultima suflare în braţele medicului în timp cesi făcea o injec- 
tie. 

— Ciudate comparatii mai aveti dumneavoastra, spuse Bretschneider 
cu tilc. Incepeti cu Ferdinand şi ispräviti cu un negustor de vite. 

— Da de unde, se apärä Svejk, Doamne fereste! Eu sä fac asemenea 
apropiere? Domnul circiumar ma cunoaste. Spune si dumneata: am facut eu 
vreodata comparatii intre oameni? Dar, la drept vorbind, eu n-as vrea sa fiu 
în pielea văduvei arhiducelui. Ce-o să facă acum? Copiii au rămas orfani, 
moşia de la Konopiste fără stapin. Să se mărite din nou cu un alt arhiduce? 
La ce bun? Pleacă din nou la Sarajevo şi are să fie văduvă pentru a doua oa- 
ră. Tot aşa, cu ani în urmă, era la Zliv, lingă Hluboka, un pădurar; avea un 
nume tare urit. L-au împuşcat braconierii; după el a rămas o văduvă cu doi 
copii, care peste un an s-a măritat cu alt pădurar; cu unul Pepik al lui 
Savlovic din Mydlovary. I l-au împuşcat şi pe ăsta. Pe urmă s-a măritat pen- 
tru a treia oară, tot cu un pădurar, zicînd: „Să fie cu noroc a treia oară. Dacă 
nici acum n-o ieşi bine, apoi nu mai ştiu ce să fac.” Se înțelege că i l-au im- 
puscat si pe ăsta, şi a rămas sărmana, de pe urma pädurarilor, cu şase copii 
grămadă. S-a dus pînă la cancelaria ducelui de la Hluboka şi s-a plins că 
numai necazuri are cu pădurarii. Acolo au povatuit-o să-l ia pe Jares, paznic 
la iazurile din Razice. Ce să vă mai spun: i l-au înecat în timp ce prindea 
peşte în iaz şi a rămas şi de la ăsta cu doi copii. Pe urmă a luat un jugănar 
din Vodnany, care i-a crăpat într-o noapte capul cu securea şi s-a dus să se 
predea de bună-voie. Înainte de a-l spînzura, în faţa tribunalului regional din 
Pisek, a muşcat preotul de nas, spunînd că nu-i pare rău de nimic şi 
adaugind ceva tare urit despre măria-sa împăratul. 

— Dar nu ştiţi ce-a zis? întrebă Bretschneider, trăgînd speranţe să mai 
afle ceva. 

— Nu v-aş putea spune, pentru că nimeni nu s-a încumetat s-o repete. 
Se zice că a fost ceva atît de inspaimintator şi de fioros, încît un consilier de 
tribunal, care se afla de fata, a înnebunit, şi nici pina în ziua de azi nu i-au 
dat drumul de la popreală, ca să nu dea lucrurile în vileag. N-a fost vorba 
numai de-o insultă obişnuită la adresa împăratului, din acelea care se spun 
la beţie. 

— Da ce fel de insulte se aduc împăratului, la beţie? întrebă 

„ Bretschneider. 
+ 4 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


— Domnilor, eu v-aş ruga sa intoarceti foaia, interveni circiumarul 
Palivec. Mie nu-mi plac socotelile astea. Se trăncăneşte ce se trăncăneşte şi 
pe urmă dă omul de bucluc. 

— Ce fel de insulte se aduc împăratului la beţie? repetă Svejk. Tot fe- 
lul! Îmbătaţi-vă numai, puneţi să vi se cînte imnul austriac şi veţi vedea ce 
urmează. Veţi auzi atitea despre împărat, că numai pe jumătate de-ar fi ade- 
vărate, ar fi destul să fie făcut de ris, pe toată viața. Dar el, bătrinul, zău că 
n-o merită, săracul. Soţia, Elisabeta, i-a fost injunghiata, pe urmă i s-a pră- 
pădit Jan Orth; frate-su, împăratul Mexicului, a fost împuşcat într-o fortă- 
reata, la zid. Si acum, la batrinete, i-au mai împuşcat şi nepotul. Ar trebui 
să aibă omul nervi de oțel. Pe lingă asta il mai înjură si betivii. Dacă ar iz- 
bucni astăzi ceva eu unul m-aş duce voluntar să-l apăr, chiar dacă m-ar face 
harcea-parcea. ‘ 

Svejk dädu peste cap o duscä zdravänä, apoi urma : 

— Şi dumneavoastră credeți că împăratul o să lase treaba asta, cu una 
cu două? Se vede că nu-l cunoaşteţi. Să se facă război cu turcii! Mi-ati ucis 
nepotul? Acum, păzea! Războiul e sigur. Serbia şi Rusia ne ajută. O să intre 
în ei ca-n brînză. 

| În aceasta clipă profetică, Svejk era măreț. Fata lui deschisă, 
surizătoare ca o lună plină, strălucea de avint. Pentru el totul era limpede. 

— Se poate întîmpla, continuă el să prorocească viitorul Austriei, ca în 
caz de război cu Turcia, nemţii să ne atace, pentru că nemții şi turcii tin in- 
tre ei. Sint nişte javre fără pereche. Ne putem însă alia cu Franţa care, încă 
din 71, are o răfuială cu Germania. Ăsta-i începutul. Are să fie un război pe 
cinste, atita pot să vă spun. 

Bretschneider se ridică, adresindu-li-se solemn : 

— Mai mult nici nu e nevoie să spuneţi, veniți cu mine pe coridor si 
acolo am să vă spun şi eu ceva. 

Svejk ieşi pe coridor, după agentul secret; acolo îl aştepta o mică sur- 
priză. Vecinul de masă îi arătă vulturul şi-i declară că îl arestează şi că-l va 
duce imediat la direcția poliției. 

Svejk încercă să explice că trebuie să fie o greşeală, că el e absolut ne- 
vinovat, că nt rostise nici o vorbă care ar fi putut jigni pe cineva. 

- Bretschneider îi comunică însă că se făcuse vinovat de crime penale, 
printre care un rol important îl avea înalta trădare. 

Apoi se întoarseră în cîrciumă şi Svejk se adresă domnului Palivec : 

# — Eu am cinci halbe, o chifla si niste crenvursti. Acum, mai dati-mi o 
slibovita, pentru ca sint arestat si trebuie sa plec. 

retschneider ii arata si domnului Palivec vulturul; se uita o clipa la 
el, apoi il intreba: 

— Sinteti insurat ? 

— Sint. 

— $i soția dumneavoastră poate să conducă prăvălia cînd lipsiți? 

— Poate. 

” —Atunci totul e în ordine, domnule circiumar, spuse vesel 
Bretschneider. Chemati-o pe soția dumneavoastră şi predati-i prăvălia. Di- 
„seară venim să oe 


» 7 ’ "2 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
va 
— Nu-ţi face sînge rău, il mingiie Svejk, eu nu mă duc decit pentru 
înaltă trădare. 
_ — Dar eu? Pentru ce? se tingui domnul Palivec. Eu care am fost atit de 
prevăzător! 
Bretschneider zimbi triumfător: 
— Pentru că ati spus că s-au cäcat mustele pe împărat. Acolo o să vi-l 
scoată pe nas pe împăratul ăsta. 
Şi Svejk părăsi cîrciuma „La Potirul” însoţit de agentul secret, pe care, 
privindu-l drept în fata cu zimbetul său blajin, îl întrebă la ieşirea în stradă: 
— Trebuie să cobor de pe trotuar? f 
— Cum adica? ny 
— Păi, socoteam ca dacă sînt arestat n-am dreptul să merg pe trotuar. 
Cînd intrară pe poarta Direcţiei poliţiei, Svejk întrebă: ~ 
— Bine am petrecut! Veniti des pe la ,Potirul”? 
Şi în timp ce Svejk era dus la biroul pe primiri, domnul Palivec preda 
„circiuma soţiei în lacrimi, mingiind-o în felul lui: 
— Nu plinge, nu zbiera, ce pot să-mi facă pentru tabloul ăla căcat, al 
măriei-sale împăratul? 

Aşa şi-a făcut intrarea bravul soldat Svejk în războiul mondial, după 
felul lui sucit de a fi. Pentru istorici e interesant prin aceea că a întrezărit 
viitorul. Dacă mai tirziu situația s-a desfăşurat totuşi altfel decit a expus-o el 
la „Potirul”, trebuie să ținem seama de faptul că nu avea pregătirea diploma- 
tică necesară. 


II - Bravul soldat Svejk la Direcţia poliţiei 


Atentatul de la Sarajevo umpluse cancelaria prefecturii de poliție cu 
acuzați. Oamenii erau aduşi pe rind, şi bätrinul inspector le zicea cu 
blindete: - 

— O să vă iasă Ferdinand pe nas! 

În una din numeroasele celule de la etajul întîi, în care a fost condus, 
Svejk găsi o Societate de şase inşi. Cinci şedeau în jurul mesei, iar într-un 
ungher, pe pat, stătea retras un bărbat între două vîrste, vrind parcă să se 
izoleze de ceilalți. 

Svejk îi întrebă pe fiecare de ce sînt arestaţi. 

” Cei cinci din jurul mesei i-au raspuns aproape la fel: ,Pentru Saraje- 
vo”; „din pricina lui Ferdinand”; „din cauza asasinării arhiducelui”; „pentru 
Ferdinand”; „pentru că l-au executat pe arhiduce la Sarajevo”. 

Al şaselea, care se tinea deoparte, răspunse că el n-are nici in clin, nici 
în mineca cu ceilalți, şi nu vrea să fie bănuit, el aflindu-se acolo numai pen- 
tru tentativă de omor şi jefuirea unui batrin din Holice. 

Svejk se aşeză la masă în grupul conspiratorilor, care îşi povesteau, 
pentru a zecea oară, cum au intrat în dandana. 

. Năpasta ii lovise pe toți, în afară de unul, fie la circiumä, fie la vinärie, 
fie la cafenea. Exceptie facea numai un domn din cale-afarä de gras, cu 
"ochelari şi cu ochii plinsi. Fusese arestat la el acasă, deoarece cu două zile 
înainte de atentatul din Sarajevo plătise la restaurantul „U Brejsky” consu- 


* « | "en 


‘ L 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


matia la doi studenți sirbi de la politehnica şi fusese văzut apoi de detectivul 
Brix, beat, în tovărăşia lor la „Montmartre” în strada Retez, unde de asemeni 
plătise pentru ei, după cum a confirmat sub proprie semnătură, în procesul- 
verbal. 

La toate întrebările puse la comisariatul de poliție cu prilejul anchetei 
preliminare, el răspunse stereotip, văicărindu-se: 

— Eu tin o papetărie ! 

La care primea acelaşi răspuns stereotip: 

— Asta nu vă dezvinoväteste. 

Domnul cel scund, profesor de istorie, dăduse de belea într-o vinărie, 
în vreme ce expunea proprietarului vinăriei istoricul diferitelor atentate. Fu- 
sese arestat tocmai în clipa cînd rezuma analiza psihologică a fiecărui aten- 
tat prin cuvintele: ‘ 

— Ideea atentatului e simpla ca oul lui Columb. 

— Tot atit de simplă, precum ai să înfunzi dumneata Pankracul, îl 
„completă comisarul, la interogatoriu. 

Al treilea conspirator era preşedintele societăţii de binefacere 
»Dobromil” din Hodkovicky. În ziua in care se săvirşise atentatul, 
„Dobromil”-ul organizase o serbare urmată de un concert, în grădină. În 
timpul serbării s-au pomenit deodată cu un sergent de jandarmi, care îi so- 
ma pe participanţi să se imprastie, amintindu-le că Austria e în doliu, la care 
preşedintele ,Dobromil”-ului îi răspunse blajin: 

— Aveţi numai o clipă răbdare, pînă se termină de cîntat Hei, Slovane®. 

Acum stătea cu capul în miini şi se tinguia: 

— În august avem alegerea noului prezidiu. Dacă nu sînt acasă pînă 
atunci, te pomeneşti că nu mă mai aleg. Am fost de zece ori preşedinte. Aş 
muri dac-as pati o ruşine ca asta. 

Ciudată festa mai jucase răposatul Ferdinand celui de-al patrulea 
arestat, un om aşezat, de o lealitate ireproşabila. 

Două zile încheiate evitase orice discuţie în legătură cu Ferdinand, 
pina cînd într-o seară, la cafenea, la o partidă de cărți, tăind riga de ghindă 
cu atuul, un şapte de tobă, strigase: 

* — Şapte gloanţe, ca la Sarajevo. 

„Cel de-al cincilea, arestat — după propria-i mărturisire — tot din pri- 

cina asasinării domnului arhiduce la Sarajevo, avea şi acum părul şi barba 
zbirlite de spaimă, ceea ce îl făcea să semene cu un grifon. 
@ În restaurantul unde fusese agätat nu numai că nu scosese o vorbă, 
dar nu citise nici măcar ziarele, care relatau despre asasinarea lui Ferdi- 
nand. Sedea la masa singur-singurel, cind un domn oarecare se apropie, lua 
loc in fata lui si incepu sa-l intrebe repezit : 

— Ati citit? 

— N-am citit. 

— Ştiţi ceva despre asta? 

— Nu stiu. 

— Dar stiti despre ce e vorba? 

— Nu stiu, nu ma intereseaza. 

— Totusi ar trebui sa va intereseze. 

ne 


6 Cintec al panslavistilor cehi. 


C2 LT 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Nu ştiu ce ar trebui să mă intereseze! Eu îmi fumez trabucul, beau 
cîteva halbe, mănînc şi nu citesc ziarele. Ziarele mint. La ce bun să-mi fac 
singe rău? 

— Aşadar, nici asasinatul de la Sarajevo nu vă interesează? 

— Pe mine nu mă interesează nici un fel de asasinat, fie el la Praga, la 
Viena, la Sarajevo sau la Londra. Pentru asta există autorităţi, tribunale şi 
poliție. Dacă se întîmplă citeodata, pe undeva, să fie ucis careva, aşa-i trebu- 
ie; de ce-i atît de bleg şi imprudent să se lase omorît? 

Acestea au fost ultimele lui cuvinte, în mentionata convorbire. De 
atunci nu face decit să repete cu voce tare, din cinci în cinci minute: 

— Sint nevinovat, sînt nevinovat. | 

Aceste vorbe le strigase si in poarta prefecturii de politie, le va repeta si 
in drum spre tribunalul din Praga, si tot cu ele va intra si in temnita. 

După ce ascultă toate aceste teribile povestiri de comploturi, Svejk so- 
coti ca n-ar strica sa-i lamureasca pe toti, asupra situatiei lor desperate. 

— Da, e rau de noi, începu el cu vorbe blajine, si va inselati cînd spu- 
neti că vouă, nouă tuturor, nu ni se poate întîmpla nimic. Pentru ce, mă rog, 
avem poliție, dacă nu ca să ne pedepsească pentru gurile noastre sparte? 
Cînd trăim vremuri atit de primejdioase, încît se impusca arhiducii apoi ni- 
meni nu trebuie să se mai mire că e dus la poliție. Toate astea se fac de ochii 
lumii, ca să se facă vilvă în jurul inmormintarii lui Ferdinand. Cu cit vom fi 
mai multi, cu atît mai bine şi mai frumos. Cînd eram ostaş, ne pomeneam 
uneori cu jumătate din companie la arest. Si citi nevinovaţi n-au fost 
osinditi; şi nu numai în armată, ci si la tribunalele civile. Îmi amintesc cum 
odată a fost osindita o femeie, pentru că îşi gituise gemenii abia născuți. Cu 
toate că s-a jurat ea că nu putea să sugrume gemenii, pe motiv că nu născu- 
se decit o fetiță pe care a gituit-o fără să-i pricinuiască nici o durere, tot pen- 
tru dublu asasinat a fost osindita. Tot aşa, cu un ţigan din Zabehlice, si el 
nevinovat. Se furişase în noaptea de Crăciun în dugheana unui băcan. A ju- 
rat că voia numai să se-ncălzească; dar nu i-a folosit la nimic. O dată încă- 
put pe mîna tribunalului, s-a terminat, e rău. Dar răul e necesar. S-ar putea 
să nu fie toți oamenii chiar atît de puslamale pe cit s-ar crede; dar cum sa 
deosebeşti astăzi pe cel bun de o haimana, mai ales pe vremurile astea, cînd 
l-au făcut zob pe Ferdinand? Cind eram eu ostaş, la noi la Budejovice a fost 
împuşcat în pădure, în spatele cimpului de exerciţii, cîinele domnului capi- 
tan. Cum a aflat căpitanul de isprava asta, ne-a chemat pe toţi, ne-a aliniat 
şi a ordonat să ne numărăm din zece în zece, iar al zecelea să iasă din front. 
Se-ntelege că şi eu eram printre cei näpästuiti, că eram al zecelea, da am 
stat smirnă, fara să clipim măcar. Căpitanul a trecut de cîteva ori prin fata 
noastră şi numai ce-l auzim: „Haimanalelor, potlogarilor, hiene tărcate ce 
sinteti! Imi vine să vă snopesc în bătaie pentru cîinele ăsta, să vă tai în bu- 
catele, să va fac taitei, să vă împuşc şi să vă fac saramură. Dar, pentru ca 
sint om bun, vă dau la toţi zece zile de arest.” Vedeţi? Şi-atunci era vorba de 
un căţel, pe cînd acum e vorba de însuşi domnul arhiduce! Uite pentru ce e 
necesară teroarea. Doliul ăsta îşi are şi el rostul lui. 

— Eu sînt nevinovat, sînt nevinovat, o tinea într-una bărbatul cu părul 


„vilvoi. . 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Si Isus Cristos a fost nevinovat, zise Svejk, si tot l-au rästignit. De 
cind e lumea lume, nu s-a sinchisit nimeni de-un om nevinovat. ,Maul 
halten und weiter dienen”’ cum ni se spunea nouă la militärie. Aşa e cel mai 
bine si cel -mai frumos. 

Svejk se întinse pe lavita si adormi liniştit. 

Între timp mai fură aduşi încă doi arestaţi. Unul din ei era bosniac. 
Umbla agitat prin celulă, scrişnea din dinți, si la fiecare două vorbe zicea : 
„Jebem ti...” îl chinuia gindul ca nu cumva la Direcţia poliției să i se piardă 
coropca cu care făcea negot ambulant. 

Al doilea oaspe era circiumarul Palivec, care, zărindu-l pe prietenul 
său Svejk, îl trezi din somn, adresîndu-i-se cu un glas jalnic: 

— Uite-mă şi pe mine aici. 

Svejk îi scutură mîna cu afecțiune, räspunzindu-i: ‘ 

— Asta intr-adevar ma bucura! Stiam eu ca domnul acela o sa se tina 
de cuvînt, cînd a spus ca are să vină să vă ridice. Punctualitatea e mare lu- 

eer U1. 

Domnul Palivec tinu însă să precizeze că asemenea punctualitäti nu 
fac nici cit un căcat, intrebindu-l apoi în şoaptă dacă ceilalți domni arestați 
nu sînt cumva pungaşi, ceea ce pe el, ca negustor, l-ar putea compromite. 
Svejk îl lămuri că, în afară de unul, care încercase să ucidă şi să jefuiască 
un batrin din Holice, restul oamenilor se afla acolo din pricina arhiducelui. 

Domnul Palivec se simți jignit, sustinind că el nu e arestat din pricina 
unui fleac de arhiduce, ci pentru însăşi maiestatea-sa împăratul. Afirmația 
stirnind interesul societăţii, Palivec povesti cum l-au murdărit muştele pe 
împărat. 

— Mi l-au necinstit, bestiile, îşi încheie el povestirea, si la urmă m-au 
băgat şi pe mine în criminal! Asta nu le-o iert eu mustelor, încheie el ame- 
nintator. 

Svejk se duse din nou să se culce, dar n-apucă să doarmă mult, pen- 
tru ca venira sa-l ia la interogatoriu. 

Si astfel Svejk, urcind scara spre secţia a III-a, îşi ducea crucea spre 
virful Golgotei, fără să-şi dea seama de martiriul său. 

"Citind Sinscriptia care lămurea că scuipatul pe jos e oprit, ceru voie 
gardianului să-i permită să folosească scuipătoarea şi, bucuros în naivitatea 
lui, îşi făcu intrarea în cancelarie, cu vorbele: 

— Bună seara la toată lumea, domnilor! 

# In loc de räspuns, cineva ii dädu un ghiont sub coaste si-l impinse in 
fata unei mese, la care şedea un domn, o mutră nepăsătoare de funcționar 
cu trăsături de o cruzime atît de bestială, încît părea un evadat din cartea lui 
Lombroso Tipuri de criminali. 

Se uită la Svejk cu o ferocitate care trăda setea de sînge şi-i spuse : 

— Nu face pe timpitul. 

— N-am de ce să mă fac, răspunse Svejk cu gravitate. Eu am fost re- 
format din armată pentru timpenie şi declarat idiot în mod oficial de o comi- 
sie specială. Sint un idiot oficial. 

Domnul cu mutra de criminal scrişni din dinți. 

~ 


7 Tine-ti gura si fati slujba mai departe. (germ.) 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


— Crima de care esti acuzat si cele de care te-ai facut vinovat dovedesc 
ca esti in toate mintile. 

„Şi-i înşiră un pomelnic lung de diferite crime, incepind de la înalta 
trădare si sfirşind cu insultarea maiestatii-sale şi a membrilor casei imperia- 
le. În centrul acestui noian de învinuiri cel mai greu trăgea aprobarea asasi- 
nării arhiducelui Ferdinand, de unde răsărea o altă ramură cu noi crime, 
printre care strălucea aceea de instigare la revoltă, întrucit toate se 
întimplaseră într-un local public. 

— Ei, ce ai de zis ? întrebă triumfător domnul cu înfăţişarea feroce. 

— Slavă Domnului, e destul, răspunse Svejk cu candoare. Ce e prea 
mult strică. * 

— Ei, vezi ca recunosti? 

— Eu recunosc tot. Disciplina-i disciplină; fără disciplină nu faci nici o 
isprava. Cind eram eu ostas, tot asa... 

— Vorba! se rasti la el inspectorul de politie. Si sa nu deschizi gura 
decit atunci cind te-oi intreba eu! Inteles? 

— Pai, cum să nu înţeleg? zise Svejk. Raportez supus precum că inte- 
leg şi că, în tot ce veţi binevoi să-mi spuneți, ştiu să mă orientez. 

| — Cu cine ai legäturi? 

— Cu menajera mea, stimate domn. 

— Si în cercurile politice locale nu ai nici o cunostinta? 

— Am, onorate domn; imi cumpär zilnic editia de dupa-masa a ziaru- 
lui Narodni politika, ,Cätelusa” cum i se spune. 

— leşi afară! racni la el domnul cu mutra de fiară. 

In timp ce era scos din birou, Svejk apucă să-i mai spună: 

— Noapte bună, stimate domn! 

Înapoindu-se în celulă, Svejk aduse la cunoştinţa arestatilor că intero- 
gatoriul e un moft. „Se rätoieste putin la tine şi te dă afară.” 

— Pe vremuri, povesti Svejk, era mai rău. Am citit odată într-o carte 
cum că acuzații erau puşi să umble pe tablă înroşită şi să bea plumb topit, 
ca să vadă dacă erau sau nu vinovați. Alteori le zdrobeau picioarele in bu- 
tuci, ori îi întindeau pe o scară, dacă nu voiau să mărturisească, şi le ardeau 
şoldurile cu forța de pompier, aşa cum i-au făcut sfintului Jan Nepomuk. Se 
zice ca zbiera sfintul, de parcă l-ar fi tras în ţeapă, şi n-a încetat să zbiere 
decit atunci cînd l-au aruncat in apa de pe podul Eliska, într-un sac imper- 
meabil. De multe ori omul era sfirtecat în patru, sau țintuit la stilp în fata 
muzeului. Al de stătea doar închis în camera de tortură se simţea ca un nou- 
născut.” 

— În ziua de azi, reluă Svejk cu satisfacţie, arestul e floare la ureche. 
Nici tu spintecare, nici tu butuci, pat avem, masă avem, lavite avem, nu ne 
înghesuim ca sardelele, ciorbă ni se dă, pîine ni se dă, ulciorul cu apă ni se 
aduce, latrina o avem colea, sub nas. În toate se vede progresul. E drept că-i 
cam departe pina la interogator: treci prin trei coridoare şi urci şi un etaj; în 
schimb, pe culoar e curat şi animaţie. Unul vine, altul pleacă, unu-i tînăr, 
altul batrin, bărbaţi, femei de-a valma. Iti pare bine că cel putin nu eşti sin- 
gur. Fiecare îşi vede mulțumit de drumul lui şi nu are a se teme că la birou o 

„să i se spună : „Aşadar, am chibzuit şi am hotărit ca miine să fii sfişiat în 
patru sau ars pe rug, la alegere”. Era desigur neplăcut să alegi şi sînt incre- 


* « | "en 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vail ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


dintat, domnilor, ca multi dintre noi, intr-un astfel de moment, am fi stat la 
cumpana. Ei, dar astazi, spre binele nostru, lucrurile s-au schimbat. 

„ Tocmai isi sfirsea pledoaria întru apărarea tratamentului modern apli- 
cat cetățeanului în închisori, cînd paznicul deschise usa, strigind : 

— Svejk, îmbracă-te; eşti chemat la interogator. 

— De-mbrăcat mä-mbrac eu, răspunse Svejk, n-am nimic împotrivă; 
dar cred că e o greşeală la mijloc, pentru că eu am mai fost dat afară de la 
interogator. Ş-apoi, teamă mi-e că ceilalți domni, aci prezenți, se vor supăra 
pe mine, văzînd că mă duc de două ori la interogator, pe cîtă vreme dumnea- 
lor n-au fost încă niciodată în seara asta. Ar avea motive să de geloşi pe mi- 
ne. 

— Haide, ieşi odată şi nu mai trăncăni, răspunse gardianul acestei 
întîmpinări de gentleman. ‘ 

Si astfel Svejk se pomeni din nou in fata domnului cu mutra de crimi- 
nal, care, luîndu-l iute, îl întrebă răstit şi categoric: 

— Recunosti totul? 

Svejk isi atinti ochii albastri si blajini pe chipul necrutator al omului 
din fata si zise cu blindete: 

— Dacă doriți să recunosc, recunosc, onorate domn. lar daca mi-ati 
spune: Svejk, să nu recunosti nimic, aş tăgădui pînă în pînzele albe, măcar 
să ştiu că as fi facut bucatele-bucatele. 

Asprul domn însemnă ceva în acte şi, întinzîndu-i lui Svejk condeiul, îl 
pofti să semneze. 

Şi Svejk iscäli denuntul lui Bretschneider, la care erau adăugate ur- 
mătoarele : 


„Toate învinuirile, mai sus-mentionate, împotriva mea sînt întemeiate. 

Josef Svejk” 

După ce semnă, se adresă asprului funcționar : 

— Mai am ceva de iscälit? Ori să mai vin mîine dimineață? 

— Miine dimineaţă ai să fii dus la tribunal, fu răspunsul. 

— La ce oră, domnule? Nu de alta, dar nu care cumva, Doamne fereş- 
te, să adormă 

” — leşi afară! zbieră domnul pentru a doua oară în acea zi la Svejk, de 

la celălalt capăt ai mesei. În timp ce se întorcea la noul său cămin zăbrelit, 
Svejk îi zise gardianului care-l însoțea : Toate merg ca pe roate ! îndată ce 
uşa se închise în urma lui, tovarăşii de arest îl năpădiră cu tot felul de între- 
bari, la care Svejk răspunse hotărit : 

— Am mărturisit, dupa cit se pare, că l-am ucis pe arhiducele Ferdi- 
nand. 


Ingroziti, cei şase bărbaţi se ghemuiră sub păturile päduchioase ; doar 
bosniacul exclamă : Dobro dosli8 Intinzindu-se pe partea lui de prici, Svejk 
mai spuse: 

— Ce păcat că n-avem un ceas deşteptător. A doua zi de dimineaţă fu 
însă trezit fără deşteptător şi, la orele şase fix, era dus cu duba spre tribuna- 
lul teritorial. A 


LE 
zac M 


8 Bine-ati venit (srb.). 


C2 7 Na. 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


— Cine se scoala de dimineatä departe ajunge, le zise Svejk tovaräsilor 
lui de calatorie, in timp ce duba iesea pe poarta Directiei politiei. 


III - Svejk in fata medicilor legisti 


ODAITELE CONFORTABILE SI CURATE ALE TRIBUNALULUI, PEREȚII VARUITI, ZĂ- 
BRELELE DATE CU LAC NEGRU, PRECUM ŞI ROTOFEIUL DOMN DEMARTINI, PAZNICUL-SEF 
AL ARESTULUI PREVENTIV, CU REVERURI VIOLETE ŞI GALON DE ACEEAŞI CULOARE LA 
CHIPIU, ÎI FĂCURĂ CEA MAI BUNĂ IMPRESIE LUI SVEJK. CULOAREA VIOLETA NU E DE RI- 
GOARE NUMAI ACI, CI ŞI LA CEREMONIILE RELIGIOASE, DE MIERCUREA MORȚILOR ŞI VI- 
NEREA MARE. | 

Se repeta glorioasa istorie a stapinirii lerusalimului de către romani. 
Arestatii erau scoşi si infatisati Pilatilor anului 1914, jos, la parter. Judeca- 
torii de instructie, Pilati ai vremurilor moderne, in loc sä-si spele miinile cu 
ostentatie, trimit sa li se aduca de la restaurantul Teissig papricas si bere de 
-Plzen inaintind procuraturii, unul dupa altul, actele de acuzare. 

Aici, în majoritatea cazurilor, logica dispare: paragraful cutare achită, 
paragraful cutare te spinzura, paragraful cutare spune timpenii, paragraful 
cutare îşi ride de tine, paragraful cutare ucide şi nu iartă. 

Excepţie făceau cîțiva domni (întocmai ca la Direcţia poliției) care nu 
prea luau legile în serios, căci pretutindeni se mai găseşte şi griu printre ne- 
ghină. 

În fata unuia din aceştia fu adus Svejk. Era un domn mai în vârstă, cu 
înfăţişare blindä, care, interogindu-l pe vremuri pe faimosul ucigaş Vales, nu 
uitase niciodată să-i spună : „Poftim, luaţi loc, domnule Vales, uitaţi, un 
scaun liber”. 

Cînd Svejk fu adus în fata lui, îl pofti, cu înnăscuta-i amabilitate, să ia 
loc, adresindu-i-se: 

— Care va să zică, dumneavoastră sînteti domnul Svejk ? 

— Dacă socot bine sînt chiar el, replică Svejk, dat fiind că şi tata a fost 
Svejk, iar mama doamna Svejkova. Nu pot să-i fac de ruşine tăgăduindu-mi 
numele. 

Un zimbet prietenos flutura pe buzele judecätorului de instructie. 

— Vad ca dumneata ai facut ispravi, nu gluma! Ai multe pe constiinta! 

— Eu am întotdeauna multe pe conştiinţă, zise Svejk zimbind si mai 
amabil decit domnul consilier de tribunal, poate chiar mai multe decit dum- 
neavoastra, domnule judecator. 

— Asta se vede din procesul-verbal pe care l-ai iscalit, zise judecătorul 
de instrucție, cu un ton nu mai putin amabil; nu s-a exercitat nici o presiu- 
ne asupra dumitale la poliție? 

— Da de unde, onorate domn! Chiar eu i-am întrebat dacă trebuie să 
iscălesc şi, cînd mi-au spus să iscălesc, am iscălit. Că doar nu era să mă bat 
cu ei, din pricina propriei mele iscălituri! La ce mi-ar fi folosit? O rinduiala 
trebuie să existe. 

* — Te simţi deplin sănătos, domnule Svejk? 
— Deplin, n-aş putea zice, domnule judecător. Am reumatism şi mă 
"ung cu alifie camforata. Batrinul funcționar zimbi iarăşi cu bunătate. 
— Ce-ai zice, dacă am pune să te examineze medicii legişti? 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— De, eu zic că nu-s chiar aşa rău bolnav şi-i păcat să-şi piardă dom- 
nii vremea cu mine fără rost. M-a examinat şi doctorul de la Direcţia poliţiei, 
care voia să constate dacă nu cumva am blenoragie. 

— Ştii ce, domnule Svejk? Să încercăm totuşi şi cu medicii legişti. O să 
întocmim o comisie: pe dumneata te trimitem, pina una-alta, la arestul pre- 
ventiv. În vremea asta te mai odihnesti putin. Deocamdată, încă o întrebare: 
din procesul-verbal reiese că dumneata ai fi declarat, ba ai şi răspîndit zvo- 
nul că în curînd o să izbucnească războiul. 

— Războiul, domnule judecător, o să izbucnească foarte curind. 

— Nu te apucă aşa, din cînd în cînd, un fel de crize ?... - 

— Asta, mă rog, nu: doar o dată era să mă apuce roata unui automobil 
în Piața Carol, dar de atunci au trecut ani multi. 

Cu aceasta interogatoriul luă sfîrşit. Svejk îi întinse mina judecatoru- 
lui de instrucție şi, întorcîndu-se în odäita lui, se adresă vecinilor : 

— Va să zică, din pricina asasinării arhiducelui Ferdinand, voi fi exa- 
minat de medicii legişti. 

— Şi eu am fost examinat o dată de medicii legişti, zise un tînăr. Asta 
s-a întimplat cînd am ajuns în fata curții cu juri pentru nişte covoare. M-au 
declarat slab la minte. Acum am şterpelit o treierătoare cu aburi şi nu pot 
să-mi facă nimic. Avocatul meu mi-a spus ieri că, o dată declarat nebun, 
trebuie să trag foloase toată viata. 

— Eu unul n-am nici o încredere în medicii legişti, interveni un bărbat 
cu înfăţişare inteligentă. O dată, după ce falsificasem nişte polite, am asistat, 
pentru orice eventualitate, la prelegerile doctorului Heveroch şi, după ce m- 
au prins, am făcut pe paraliticul, aşa cum l-a descris el. Am muşcat de pi- 
cior un medic legist din comisie, am băut cerneală din călimară şi, să mă 
iertati, mi-am făcut nevoile într-un colț, în fața întregii comisii. Dar pentru 
că am muşcat pe unul de pulpă m-au declarat perfect sănătos şi asta m-a 
pierdut. 

— Mie nu mi-e frică de domnii ăştia, zise Svejk. Cînd eram ostaş, m-a 
examinat un medic veterinar şi am ieşit bine la examen. 

— Medicii legişti sînt nişte ticăloşi, glăsui un pipernicit. Mai deunăzi 
am ‘dezgropat din întîmplare în livada mea un schelet si medicii legisti au 
spus că e vorba de un om asasinat cu patruzeci de ani în urmă, lovit în cap 
cu un obiect neascutit. Eu n-am decit treizeci şi opt de ani şi totuşi m-au 
închis, cu toate că le-am arătat actul de botez, extrasul de naştere şi actele 
de identitate în regulă. 

— Eu cred, interveni Svejk, că ar fi bine să privim lucrurile cu mai 
multă îngăduință. Oricine poate şi trebuie greşească, în măsura în care se 
gîndeşte mai mult la un lucru. Medicii legişti sînt şi ei oameni şi oamenii au 
cusururile lor. Să vedeți ce s-a întîmplat o data la Nusle, lingă podul de pes- 
te Botici: într-o noapte, pe cînd ma întorceam acasă de la circiuma „U 
Banzetu”, s-a apropiat de mine un domn şi m-a plesnit în cap cu o vină de 
bou; cînd m-a văzut lungit la pămînt, a îndreptat lanterna asupra-mi si a 
zis: „M-am înşelat, nu e ăsta”. Şi s-a înfuriat aşa de rău că greşise, încît mi-a 
mai croit una peste spinare. E în firea omului să greşească, pină la moarte. 

„Aşa a fost şi cu domnul acela care, într-o noapte, a dat peste un cîine turbat, 
pe jumătate înghețat şi l-a luat acasă la el, virindu-l în patul nevestei. Cum 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


, 


s-a încălzit şi şi-a venit in fire, cîinele a muşcat toată familia, iar pe copilasul 
din leagăn l-a sfişiat şi l-a mincat. Şi să vă mai spun şi o pätanie de la noi, 
cu un strungar care a deschis cu o cheie biserica de la Podoly; crezind că e 
la el acasă, s-a descältat în sacristie, încredințat că e bucătăria lui, s-a cul- 
cat în altar, convins că e în patul lui, şi s-a învelit cu nişte odăjdii cu inscrip- 
tii sfinte, punindu-si Evanghelia şi alte cărți sfinte sub cap, ca să i-l tina 
sus, în loc de pernă. Dimineaţa, a dat peste el paracliserul. Cînd şi-a venit în 
fire, bietul om s-a scuzat zimbind că a nimerit greşit. „Frumoasă greşeală, n- 
am ce zice, i-a răspuns paracliserul; pentru o greşeală ca asta trebuie să 
tirnosim din nou biserica.” Strungarul a fost dus apoi în fata medicilor legisti 
care au dovedit că era perfect lucid şi treaz, căci — după spusele lor — dacă 
ar fi fost beat n-ar fi nimerit cu cheia în broasca bisericii. Urmarea a fost că 
strungarul a murit la Pankrac. N 

— Să vă mai spun una şi anume cum s-a înşelat la Kladno un ciine 
polițist —ctine lup — al cunoscutului reitmaistru Rotter. Reitmaistrul Rotter 
dresa cîini din ăştia cu care făcea experiență pe pielea vagabonzilor, pina 
cind toti vagabonzii au inceput sa ocoleasca districtul Kladno. Vazind cum 
stau lucrurile, reitmaistrul a ordonat jandarmilor sa-i aduca cu orice pret un 
om suspect. Si asa, i-au adus intr-o buna zi un om destul de bine intolit, pe 
care l-au gäsit sezind pe-o buturuga, in pädurea de la Lany. A pus 
numaidecit să i se taie o bucată din poala hainei, pe care a dat-o cîinilor po- 
litisti să o miroasă. După asta l-au dus pe omul cu pricina undeva afară din 
oraş, într-o cărămidărie, şi-au pus pe urmele lui ciinii dresați, care l-au găsit 
şi l-au adus înapoi. După asta omul nostru a trebuit să se suie pe o scară în 
pod, să sară peste un zid, să se arunce într-un eleşteu, cu cîinii după el. În 
cele din urmă s-a dovedit că omul era un deputat radical ceh, care, facindu- 
i-se lehamite de Parlament, plecase într-o excursie în pădurile le lingă Lany. 
De aceea spun eu că oamenii sînt supuşi greşelilor, fie ei învățați sau timpiti 
şi fără carte. Chiar şi miniştrii greşesc. 


* — 


> 


Comisi& de medici legisti care avea sA hotärascä daca orizontul spiri- 
tual al lui Svejk este sau nu pe mäsura crimelor de care fusese acuzat era 
alcatuita din trei domni foarte seriosi. Parerile lor erau diametral opuse. 

Se infruntau trei scoli stiintifice si trei conceptii psihiatrice diferite. 
P Daca in cazul lui Svejk s-a ajuns totusi la o perfectä intelegere intre 
aceste tabere stiintifice opuse, lucrul se poate explica numai prin impresia 
de-a dreptul uluitoare pe care Svejk a facut-o asupra intregii comisii cind, 
intrind în camera unde urma să i se examineze starea psihică si zarind pe 
perete portretul monarhului austriac, a strigat: „Domnilor, trăiască împăra- 
tul Franz Josef !” 
Afacerea era limpede ca lumina zilei. Prin manifestarea spontana a lui 
Svejk cădeau o serie întreagă de întrebări raminind in picioare numai cîteva 
din cele mai importante. Din răspunsuri urma să fie confirmată prima im- 
presie despre Svejk, pe baza sistemului doctorului în psihiatrie Kellerson, a 
„ doctorului Heveroch şi a englezului Weiking. 
— Radiul e mai greu ca plumbul? 


* « | "en 


‘ LA 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Eu nu l-am cintarit, mă rog, răspunse Svejk cu zimbetul lui binevoi- 


~ — Dumneata crezi in sfirşitul lumii? 

— Mai intii ar trebui sa-l apuc, dar asta n-o mai cred. 

— Ai putea socoti diametrul pamintului? 

— Nu, va rog, n-as fi in stare, raspunse Svejk. Dar v-as spune si eu, 
domnilor, o ghicitoare : Avem o casa cu trei caturi; in casa aceasta la fiecare 
etaj sînt cîte opt ferestre. Pe acoperiş sînt două creste şi două coşuri. În fie- 
care cat sint doi chiriaşi. Şi acum, spuneti-mi, domnilor, în ce an a murit 
bunica portarului? 

Medicii legişti se priviră semnificativ. Cu toate acestea, unul din ei mai 
puse o întrebare: 

| — Nu cumva ştii care e adîncimea cea mai mare în Oceanul Pacific? 

— Nu, nu ştiu, mă rog, sună răspunsul; dar socot că trebuie să fie mai 
mare decît aceea de sub stinca Vysehrad, în Vltava. 

Preşedintele comisiei întrebă scurt: 

— Ajunge? 

Dar unul din membri mai puse următoarea întrebare: 

— Cit face 12.897 înmulțit cu 13.863 ? 

— 729, răspunse Svejk fără să clipească. 

— Cred că ajunge, zise preşedintele comisiei. Puteţi duce acuzatul la 
locul lui. 

— Vă mulţumesc, domnilor, zise Svejk respectuos, şi mie mi-e de 
ajuns. 

După plecarea lui, consiliul celor trei se opri la concluzia că Svejk este 
un timpit si un idiot învederat, dupa toate legile naturii descoperite de sa- 
vantii psihiatri. 

Referatul transmis judecătorului de instrucție cuprindea printre altele: 


„Subsemnaţii medici legisti au ajuns la concluzia ca individul Josef 
Svejk, trimis spre cercetare în fata sus-numitei comisii, suferă de timpenie tota- 
la şi cretinism congenital, exprimindu-se prin cuvinte ca: «Trăiască împăratul 
Franz Josef I, manifestare care ajunge cu prisosintä pentru a lămuri că Josef 
Svejk este un idiot manifest. De aceea, sub semnata comisie propune: 

I. Stingerea acţiunii împotriva lui Josef Svejk. 

II. Transportarea şi internarea lui Josef Svejk, spre supraveghere, într-o 
clinică de psihiatrie, pentru a se constata în ce măsură starea lui mintală este 
primejdioasă pentru cei din jurul său.” 


În timp ce se redacta acest referat, Svejk le povestea colegilor săi de 
arest: 

— L-au dat uitării pe Ferdinand şi s-au distrat cu mine, spunînd 
timpenii şi mai mari. în cele din urmă, ne-am zis că ne ajunge cite ne-am 
povestit şi ne-am despărțit. 

. — Eu nu mai am incredere in nimeni, zise pipernicitul, in a carui liva- 
da fusese dezgropat din intimplare un schelet. Toti sint pungasi. 
” = i pungasii ăştia îşi au rostul lor, observă Svejk, intinzindu-se pe sal- 
teaua de paie. Dacă toți oamenii ar voi numai binele celorlalți, curînd ar ajunge 
să se omoare între ei. 


st Ia. 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svéjk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


IV - Svejk e dat afară din balamuc 


MAI TÎRZIU, SVEJK NU GĂSEA DESTULE CUVINTE DE LAUDĂ, VORBIND DE VIAȚA 
DIN BALAMUC: 

— Zău dacă înțeleg de ce se supără nebunii, cînd îi opreşte acolo. Aco- 
lo poate omul să se tăvălească în pielea goală pe podea, să urle ca un şacal, 
să se înfurie şi să muşte. Dacă ar face una ca asta pe promenadă, s-ar cruci 
lumea ; acolo însă e un lucru firesc! Libertate cum n-au visat-o nicicind so- 
cialiştii. Omul se poate da drept Dumnezeu ori Maica Domnului, drept regele 
Angliei, ori papa de la Roma, sau drept împăratul Austriei, sau sfintul Va- 
clav, cu toate că ăsta a fost întotdeauna legat şi despuiat şi a zăcut într-o 
chilie uitată. Era acolo unul care striga în gura mare că e arhiepiscop; şi ce 
credeți că făcea? Se ghiftuia! Şi mai ceva, ceva prea-prea, nu-mi vine să 
spun, că-i de ruşine, dar nimeni nu se ruşina. Unul a mers pina acolo că se 
dădea drept sfinții Ciril şi Metodiu, ca să i se dea portie dublă. Nu lipsea nici 
domnul însărcinat care ne poftea pe toți la botez. Mai erau închişi acolo o 
droaie de şahişti, politicieni, pescari şi cercetaşi, colecționari de mărci, foto- 
grafi amatori. Era şi un colecţionar de ulcele vechi pe care le numea scrumi- 
ere. Unul stătea mereu în cămaşă de forță, ca să nu poată socoti cînd o să 
fie sfirsitul lumii. M-am mai întîlnit acolo cu nişte profesori. Unul din ei s-a 
ținut tot timpul dupa mine şi mi-a spus că leagănul țiganilor a fost în munții 
Krkonose, iar altul m-a încredinţat că înăuntrul globului pamintesc mai este 
un glob mult mai mare ca cel de deasupra. 

Fiecare spunea ce-i place şi tot ce îi venea la gură, întocmai ca în Par- 
lament. Uneori îşi spuneau basme şi, dacă se întimpla ca prințesa din poves- 
te s-o sfirşească rău, se încăierau. Cel mai furios era un domn, care se dă- 
dea drept al 16-lea volum al dicționarului ştiinţific al lui Otto şi ruga pe toți 
să-l deschidă şi să găsească expresia „cusătoare de cartonaje”, pentru că alt- 
fel — zicea el — e pierdut. Se liniştea abia după ce îl băgau în cămaşa de for- 
ta. Atunci se bucura că a intrat în presa legätorului de cărți si se ruga să-l 
taie modern. Ce să vă mai spun, trăiam ca-n sînul lui Avraam. Poti să răc- 
neşti, să urlă să cinti, să plingi, să behăi, să munceşti, să topäi, să te în- 
chini, să te dai de-a berbeleacul, să umbli în patru labe, să sari într-un pi- 
cior, să alergi roată împrejur, să joci, să te zbengui, să stai toată ziua pe vi- 
ne, ori să te catari pe pereți. Nimeni nu vine să-ți spună: ,N-aveti voie să fa- 
ceti una ca asta, nu-i frumos, domnule, ar trebui să vă fie ruşine; şi mai zi- 
ceti că Sinteti om cult”. E adevărat că sînt şi nebuni linistiti de tot. Aşa era 
un inventator, care se scobea într-una în nas şi numai o dată pe zi zicea: 
„Uite, chiar acum am inventat electricitatea!” Cum vă spun, era foarte fru- 
mos pe acolo şi cele cîteva zile, pe care le-am petrecut în balamuc, au fost 
clipele cele mai fericite din viața mea. 

Şi într-adevăr, chiar primirea ce i s-a făcut lui Svejk la balamuc, unde 
a fost dus de la tribunalul teritorial ca să fie pus sub observaţie, a întrecut 
toate aşteptările lui. Mai întîi, l-au dezbrăcat în pielea goală, i-au pus un fel 
de halat şi l-au condus la baie, luîndu-l discret de subsuori, în vreme ce 

"unul dintre ingrijitori îi tinea de urit povestindu-i anecdote despre evrei. La 
baie l-au băgat într-o cadă cu apă caldă, apoi l-au scos şi l-au pus sub un 


* Dă ’ M 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


duş rece. Aşa i-au făcut de trei ori la rind, intrebindu-l dacă îi place. Svejk 
răspunse că e mai bine decît în baia de lingă podul Carol şi ca lui personal îi 
place grozav să facă baie. „Dacă mi-ati tăia şi unghiile şi m-ati tunde, atunci 
nu mi-ar mai lipsi nimic pentru a fi cu totul fericit”, adăugă el zimbind bine- 
voitor. 

Şi această dorinţă îi fu îndeplinită. După ce l-au frecat bine cu burete- 
le, l-au înfăşurat într-un cearsaf şi l-au dus la secția întîi, unde l-au întins 
în pat, l-au acoperit cu plăpumi şi l-au rugat să doarmă. 

Şi azi vorbeşte Svejk cu multă plăcere despre clipele acelea. „Închipu- 
iti-va că m-au dus pe braţe. Pot spune: eram pe deplin fericit.” 

Şi într-adevăr, adormi fericit. Apoi îl treziră ca să-i dea o cană cu lapte 
şi o chiflă. Chifla era gata tăiată în bucățele mici şi, în vreme ce unul din în- 
grijitori îl tinea de amindoua miinile, celălalt muia bucätelele de chiflă în lap- 
te şi-l indopa cu ele, cum îndopi gisca cu boturi de mămăligă. După ce l-au 
hrănit, l-au luat frumuşel de subsuori şi l-au dus la closet, unde l-au rugat 
să-şi facă nevoile, atît cea mare cit şi cea mica. 

Şi despre această frumoasă clipă povesteşte Svejk cu plăcere şi, desi- 
gur, nu e nevoie să reproduc propriile lui cuvinte prin care mărturisea ce au 
făcut pe urmă cu el. Tin să amintesc doar una din mărturisirile lui Svejk : 

— În timpul ăsta, unul din ei mă ţinea în braţe. 

După ce l-au adus înapoi, l-au culcat iar în pat şi l-au rugat din nou 
să doarmă. După ce adormi, îl treziră şi-l duseră în camera de consultații, 
unde Svejk, stind gol puşcă in fata a doi medici, îşi aminti de glorioasa vre- 
me a recrutării sale. Fără voie, de pe buze îi scăpă cuvîntul : 

— Tauglich ?. 

— Ce-ai zis ? întrebă unul din medici. Fă cinci paşi înainte şi cinci în- 
apoi. 

Svejk făcu zece. 

— Nu ţi-am spus să faci cinci? zise medicul. 

— La mine nu contează cîțiva paşi în plus, răspunse Svejk. 

După aceea medicii îl poftiră să se aşeze pe scaun şi unul îi ciocăni 
genunchii. Apoi, adresindu-se celuilalt, spuse că reflexele sînt cu totul nor- 
male, la care drept răspuns, celălalt medic clătină din cap si se apucă si el 
să ciocănească genunchii lui Svejk, în timp ce primul îi ridica pleoapele şi-i 
cerceta pupilele. Apoi plecară la masă şi schimbară cîteva expresii latineşti. 

— Ascultă, ştii să cinti? îl întrebă unul din ei. N-ai putea să ne cinti 
ceva? 

— Cum să nu, domnilor? răspunse Svejk. E drept că nu prea am voce 
şi nici ureche muzicală, dar o să încerc să va fac pe plac, dacă vreţi să va 
distrati. 

Si Svejk se porni : 

Visind in jiltul monahal, 

Călugăr mic, în seara calmă, 

De ce iti cade fruntea-n palmă 

Şi-o lacrimă pe chipul pal ? 


— Mai departe nu mai ştiu, continuă Svejk, dar dacă doriți vă cint : 


? Apt (germ.). 


oh > > 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail La 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Mi-e tristă inima şi grea 
at Dar gîndul zhoară-n depărtări, 
„Acolo, în albastre zări, 
Acolo e nădejdea mea. 


— Nici ăsta nu-l ştiu tot, oftă Svejk. Mai ştiu strofa întîi din Kde domov 
muj, apoi Generalul Windischgratz10 şi ceilalți comandanţi au început razbo- 
iul în zorii zilei şi vreo două cîntece nationale ca Ocroteşte-l Doamne şi Cînd 
mergem spre Jaromer, apoi Te slăvim de mii de ori... 

Medicii se uitară unul la altul şi unul din ei înltrebă : 

— A mai fost cercetată vreodată starea dumitale mintală? 

— În armată, răspunse Svejk solemn şi mîndru. Am fost declarat în 
mod oficial timpit invederat de către domnii medici militari. # 

— Mie mi se pare că eşti un simulant, se răsti la el un al doilea medic. 

— Eu, domnilor, se apără Svejk, nu sînt de ioc simulant, eu sînt un 
idiot adevărat, puteţi să vă informați la cancelaria Regimentului 91, din 
Ceske Budejovice, ori la comandamentul militar de la Karlin. 

Cel mai virstnic dintre medici făcu un semn de deznădejde şi zise in- 
grijitorilor, arătînd spre Svejk: 

— Dati-i hainele înapoi si duceti-l la clasa a treia, pe primul coridor; 
pe urmă unul din voi să-i ducă la cancelarie toate actele. Şi spuneti-le să se 
grăbească, să nu-l mai tie mult pe capul nostru. 

Medicii aruncară încă o privire zdrobitoare lui Svejk, care, reverentios 
se retrăgea de-a-ndaratelea spre uşă, ploconindu-se ca un om binecrescut. 
La întrebarea unuia dintre paznici de ce se tine de prostii, el răspunse: 

— Fiindcă nu sînt îmbrăcat, sînt gol şi nu vreau să le arăt dosul dom- 
nilor ăstora, ca să nu creadă că sînt prost crescut sau obraznic. 

Din clipa în care primiseră ordinul să-i înapoieze hainele, paznicii nu-i 
mai dădură nici o atenţie. îi porunciră să se îmbrace şi unul din ei îl duse la 
clasa a treia unde, în cele cîteva zile cit a stat pina i s-au făcut formele de 
dare afară, a avut prilejul să-şi exprime frumoasele lui impresii. Medicii dez- 
amagiti il proclamară „simulant cu mintea redusă” şi, cum îi dădură drumul 
înainte de măsă, Svejk le făcu o mică scenă. 

- Le spuse că, dacă il dau afară din balamuc, nu se cade să-l alunge fă- 
ră să-i dea mai întîi de mîncare. 

Conflictul fu curmat de sergentul chemat de portar, care îl conduse la 
comisariatul de poliție din strada Salmova. 


i 


7 


V - Svejk la comisariatul din strada Salmova 


DUPA FRUMOASELE ZILE INSORITE, PETRECUTE IN BALAMUC, URMARA PENTRU 
SVEJK CEASURI DE ADEVARATA PERSECUTIE. INSPECTORUL DE POLITIE BRAUN ARANJA 
SCENA ÎNTÎLNIRII CU SVEJK CU O CRUZIME DEMNA DE CĂLĂII ROMANI DE PE VREMEA 
DRĂGĂLAŞULUI ÎMPĂRAT NERO. ASPRU, CA PE ATUNCI CÎND SE ZICEA: ,ARUNCATI-L PE 
TILHARUL ĂSTA DE CREŞTIN ÎN GURA LEILOR”, INSPECTORUL BRAUN ORDONĂ: ,BAGATI-L 
LA ZDUP!” | 


- 
a 


1 General austriac, care în 1848 a înăbuşit mişcările revoluționare din Praga şi Viena. 


fă. 


* = | Ca 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripeţiile bravului soldat vail ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Nici o vorbulita mai mult sau mai putin. Numai ochii domnului in- 

spector Braun luceau în acest timp cu o perversă voluptate. 
_ Svejk făcu o temenea şi rosti mîndru: 

— Sint gata domnilor. Cred că „zdup” înseamnă celulă, ceea ce nu e 
tocmai aşa de rău. 

— Aici să nu faci pe nebunul, îi răspunse politaiul. La care Svejk repli- 
că: 

— Eu n-am pretenții şi vă sint cit se poate de recunoscător pentru tot 
ce faceți pentru mine. 

În celulă, pe lavitä, şedea un om abătut. Părea nepăsător, si infatisa- 
rea lui trăda limpede că scirtiitul cheii în broască nu-i trezea speranța ca 
uşa i se va deschide spre libertate. 

— Am onoarea, i se adresă Svejk, asezindu-se lingă el, pe lavita. Cit o 
fi ceasul? 

— De ceas imi arde mie? răspunse omul. 

— Nu-i chiar aşa de rău aici, urmă Svejk. Laviţa e făcută din scinduri 
date la rindea. 

Bărbatul cel grav nu-i dădu nici un răspuns; se sculă şi începu să mă- 
soare cu paşi repezi micul spaţiu dintre uşă şi lavitä, de parcă s-ar fi grăbit 
să salveze ceva. 

Între timp Svejk se uita cu interes la mizgăliturile de pe pereţi. Văzu o 
inscripție, în care un arestat necunoscut jura poliției ură pe viata si pe 
moarte. Textul suna aşa: „Vă vin eu de hac !” Alt arestat scrisese : Pupati-ma 
în c.., curcanilor!” Altul făcea pur şi simplu constatarea: „Am stat aici de la 5 
iunie 1913 şi s-au purtat frumos cu mine. Josef Marecek, negustor din 
Vrsovice.” Mai era şi o inscripţie, care te înduioşa prin profunzimea ei: „În- 
durare, Dumnezeule mare...” şi sub ea: ,Pupati-ma în c..” Litera ,c” era însă 
tăiată şi pe margine era scris cu litere mari : „pulpană”. Alături, un suflet 
poetic scrisese versurile : 


Soarele apune, iată, 

Dar privirea-mi luneca 

Spre cdlina luminată, 
Unde şade mindra mea. 


Bărbatul care alerga între usa şi lavita, de parcă ar fi vrut să cistige 
cursa maratonului, se opri deodată obosit şi, aşezindu-se din nou la locul 
lui, îşi sprijini capul in miini şi izbucni: 

— Dati-mi drumul! Nu, nu-mi dau drumul! rosti apoi ca pentru sine. 
Nu-mi dau drumul, nu şi nu. Sînt aici de la şase dimineaţa. Îi venise chef de 
vorbă. Se îndreptă din şale şi îl întrebă pe Svejk: 

— N-ai cumva o curea la dumneata, ca s-o isprăvesc odată? 

— Ba vă pot servi, cu cea mai mare plăcere, răspunse Svejk, 
desfacindu-si cureaua. Eu n-am văzut niciodată cum se spinzura oamenii cu 
cureaua în celulă. Partea proastă e, reluă Svejk, rotindu-si ochii împrejur, că 
nu se vede nici un cirlig pe aci. Ivărul de la fereastră n-are să vă tie. Doar sa 

„vă spinzurati in genunchi, de lavita, cum a facut un călugăr de la mănăsti- 
” 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


, 


rea Emausy; s-a spinzurat de crucifix pentru o tinara evreica. Eu unul ma 
prapadesc dupa sinucigasi, asa ca nu te sfii, da-i drumu. 

Amăriîtul, căruia Svejk îi strecură în mînă cureaua, se uită la ea, o 
zvirli într-un colt şi se porni apoi pe plins, stergindu-si lacrimile, cu miinile-i 
negre, în vreme ce se tinguia: 

— Am copilaşi, m-au adus aici pentru beţie şi viata imorală, oh, Dum- 
nezeule, sărmana nevastă-mea! Ce o să zică de mine la birou? Am copilaşi, 
m-au arestat pentru beţie şi viata imorală — şi tot aşa mereu. 

În cele din urmă se mai linişti puţin, se duse spre uşă şi începu să ba- 
tă în ea cu picioarele şi cu pumnii. De afară se auziră paşi și un glas tună: 
pCa vrei?” 

— Dati-mi drumul! spuse domnul cu un glas jalnic, de parca ar fi dis- 
părut si ultima picătură de viata din el. ” 

— Unde vrei sa mergi? fu intrebat din partea cealalta. 

— La slujbă! răspunse nefericitul părinte, sot, slujbas, betiv si 
desfrinat. 

Un hohot de ris, de ris diabolic, răsună în tăcerea coridorului, şi paşii 
se depărtară iar. 

— Pare-mi-se că domnul ăla vă urăşte, dacă ride aşa de dumneavoas- 
tră, zise Svejk, în timp ce bărbatul desperat îşi reluă locul de lîngă el. Cînd 
un gardian are necaz pe careva, e în stare de orice. Şezi mata liniştit, dacă 
tot nu vrei să te spinzuri, şi aşteaptă să vezi cum se vor desfăşura lucrurile. 
Dacă eşti slujbaş, însurat şi cu copii, trebuie să ţi-o spun, e rău de dumnea- 
ta. Dacă nu mă insel, te aştepţi sa te dea afară din slujbă. 

— Asta n-aş putea spune, oftă omul, pentru că nici eu nu-mi amintesc 
ce-am facut; ştiu doar atît că m-au dat afară de undeva, pe cînd voiam să 
intru iar, ca să-mi aprind trabucul. Şi începusem aşa de frumos! Şeful bi- 
roului nostru îşi sărbătorea onomastica şi ne-a poftit la vinărie; de-acolo ne- 
am dus la alta, in a treia, în a patra, în a cincea, în a şaptea, în a opta, ina 
noua.. 

— Doriţi poate să vă ajut la numărat? zise Svejk. Eu mă pricep la 
treaba asta; am fost într-o noapte în douăzeci si opt de localuri. Dar, iti spun 
pe cinste, în ici unul n-am băut mai mult de trei halbe. 

_— Ce să-ți mai spun continuă nefericitul subaltern al şefului care îşi 
serbase cu atîta tămbălău onomastica. După ce am colindat cam o duzină de 
circiumi, am băgat de seamă că şeful se rătăcise — măcar că-l legasem cu o 
sfoară şi-l duceam după noi, ca un cätelus. Şi aşa am pornit să-l căutăm 
peste tot, si pînă la urmă ne-am pierdut unul de altul, pînă ce m-am pome- 
nit singur, singurel, într-o cafenea de noapte de pe Vinohrady, un local foar- 
te serios, unde am băut lichior de-a dreptul din sticlă. Pe urmă, nu mai tiu 
minte ce-am făcut; atita ştiu că aci la comisariat, cînd m-au adus, cei doi 
domni gardieni au dat declarații că m-am îmbătat şi că m-am purtat necuvi- 
incios, că am bătut o damă, că am tăiat cu briceagul o pălărie străină pe ca- 
re o luasem din cuier, că am gonit apoi capela de dame, că am învinuit în 
fata lumii pe oberchelner că mi-a furat o hirtie de douăzeci de coroane, că 
am spart placa de marmură de la masa la care am stat şi am scuipat inten- 

„ționat în cafeaua neagră a unui domn necunoscut de la o masă alăturată. 
Mai mult n-am făcut, cel putin nu-mi pot aduce aminte să mai fi săvirşit şi 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


altceva. Si, crede-ma, sint un om cumsecade, inteligent si care nu se 
gindeste decit la familia lui. Ce spui de toate astea? Eu nu-s circotas de felul 
meu. 

— Te-ai căznit mult pînă ai spart placa de marmură? întrebă Svejk cu 
interes, în loc să-i răspundă. Ori ai spart-o dintr-o lovitură? 

— Dintr-o lovitură, răspunse domnul inteligent. 

— Atunci eşti pierdut, zise Svejk ingindurat. Au să-ți dovedească că ai 
făcut exerciții anume pentru treaba asta. Dar cafeaua domnului necunoscut 
în care ai scuipat era cu sau fără rom? Şi, fără să aştepte răspunsul, se 
simţi dator să dea cîteva explicaţii: Dacă era cu rom, are să fie mai rău, pen- 
tru că e mai scumpă. La tribunal se adună toate ca să iasă la socoteală cel 
puţin o crimă. 

— La tribunal... murmură descurajat constiinciosul tată de familie şi, 
lăsîndu-şi capul în piept, căzu în starea aceea neplăcută, în care te mănîncă 
remuscarile!!. 

— Si ştiu cei de-acasă, întrebă Svejk, că eşti închis, ori trebuie să as- 
tepte pina va scrie la gazetă? 

— Crezi dumneata că va scrie la gazetă? întrebă cu naivitate victima 
zilei onomastice a superiorului său. 

— Mai mult ca sigur, veni răspunsul sincer, pentru că nu era în obice- 
iul lui Svejk să-şi ascundă gîndurile în fața aproapelui. Să ştii că pätania 
dumitale are să placă grozav cititorilor. Şi mie îmi place să citesc rubrica de- 
spre betivi şi isprăvile lor. Deunăzi, la „Potirul”, un musteriu şi-a spart sin- 
gur capul cu o halbă. A aruncat-o în sus şi-a aşteptat să-i cadă în cap. L-au 
scos din local şi a doua zi am şi citit cazul în gazete. Tot aşa la Bendlovka, 
cînd i-am cirpit o palmă unuia de la pompele funebre si el mi-a dat-o înapoi. 
Ca să ne împăcăm a trebuit să ne închidă pe amindoi, şi gata, a şi apărut în 
gazetele de după-amiază! Şi pe domnul consilier care a spart la cafeneaua 
„La cadavrul” două farfurioare crezi că l-au iertat? Chiar a doua zi a apărut 
la gazetă. Dumneata cel mult poți trimite din închisoare o rectificare gazete- 
lor, cum că ştirea publicată nu te priveşte şi că dumneata nu eşti nici rudă, 
nici tovaras cu purtătorul acestui nume, iar acasă poți cere printr-o scrisoa- 
re să taie rettificarea din gazetă şi să o păstreze pentru a o putea citi şi 
dumneata, după ce-ţi vei fi ispăşit osinda. Nu ţi-e frig? întrebă Svejk compa- 
timitor, vazind că domnului inteligent îi cläntänesc dinţii. Anul ăsta avem un 
sfirşit de vară cam răcoros. 

# — Sint nenorocit, se tingui colegul lui Svejk; adio avansare! 

— Asta aşa-i! incuviinta Svejk, binevoitor. Daca, după ce-ţi vei fi ispra- 
vit osînda, nu te vor primi înapoi la slujbă, nu ştiu zău dacă vei găsi la repe- 
zeală un alt post, pentru că pina şi la ecarisaj dacă ai voi să intri, tot iti vor 
cere un certificat de bună purtare. De, clipa asta de plăcere pe care ţi-ai în- 
găduit-o costă cam scump! Dar nevasta şi copiii dumitale au cu ce trăi cit vei 
fi închis? Ori o să fie silită să cerşească şi să-şi împingă copiii la tot felul de 
păcate? 

: Se auzi un hohot. 
— Bietii mei copii, biata mea nevasta! 


= + 


z 
11 Unii scriitori întrebuințează expresia „îl rod remuşcările”. Nu mi se pare expresia cea mai nimerita. Si tigrul mănîncă oame- 
nii şi nu-i roade (n.a.). 


LA 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Nesăbuitul păcătos se sculă şi începu să vorbească de copiii lui. Avea 
cinci, din care cel mai mare, de doisprezece ani, era cercetaş. Nu bea decit 
apă şi ar fi trebuit să fie o pildă pentru părintele lui care pentru prima dată 
în viață căzuse în acest păcat. 

— E cercetaş? strigă Svejk. Îmi place să aud vorbindu-se de cercetaşi. 
O dată, la Midlovary, lingă Zlive, în districtul Hluboka, regiunea Budejovice, 
pe vremea cînd noi, cei din Regimentul 91, făceam manevre, ţăranii au por- 
nit la o vinătoare de cercetasi care se cam inmultisera în pădurea comunală. 
Au pus mina pe trei dintr-înşii. Cel mai mic, în timp ce-l legau fedeleş, atit s- 
a văicărit şi a plins säräcutul, încît noi, soldaţi încercaţi, n-am putut îndura 
şi ne-am retras. În timp ce-i legau, cei trei cercetaşi au muşcat opt ţărani. 
După aceea, la primărie, bătuți cu bastonul, au mărturisit că n-a fost pajiste 
prin împrejurimi pe care să nu se fi tăvălit cînd se încălzeau la soare şi că 
lanul de secară, de lîngă iazul de la Razice, a fost mistuit de foc în preajma 
secerişului din curată intimplare, în vreme ce ei frigeau în secară o caprioa- 
ră, pe care o uciseseră cu cuțitul în pădurea comunală. In birlogul lor din 
pădure s-a găsit peste o jumătate chintal de resturi de oase de vinat cu pene 
şi păr, o cantitate uriaşă de simburi de cireşe, o grămadă de cotoare de mere 
verzi şi alte bunatati. 

Nefericitul tată de cercetas era însă de neconsolat. 

— Ce-am făcut, ce-am făcut! se văita el. Mi-am distrus reputaţia. 

— Asta aşa-i, întări Svejk, cu sinceritatea lui naivă. După cele 
întimplate, ţi-ai făcut o reputaţie proastă pentru toată viata, pentru ca, pe 
lingă ceea ce o să citească la gazetă, cunoscutii dumitale au să mai adauge 
şi ei cite ceva. Aşa se întimplă întotdeauna, dar să nu-ţi pese de asta. Oame- 
nii cu reputație proastă sau ştirbită sînt cel putin de zece ori mai numeroşi 
decit cei cu reputație bună. Asta-i o nimica toată. 

Pe coridor se auziră paşi greoi; cheia scirtii în broască, uşa se deschise 
şi un poliţist strigă numele lui Svejk. 

— Jertati-mä, vă rog, răspunse Svejk cavalereste, eu n-am fost adus 
aici decât de la prînz, pe cînd domnul de-alături aşteaptă de la şase diminea- 
ta. Eu nu-s grăbit. 

* Drept făspuns, mina vînjoasă a politistului îl trase pe coridor şi îl duse 
în tăcere la etajul intii. 

La masa din a doua odaie şedea comisarul, un domn gras, cu o figură 
binevoitoare, care îi zise: 
ig — Care va să zică, dumneata esti Svejk ăla? Si cum de-ai ajuns aici? 

— Foarte simplu, răspunse Svejk, am venit însoţit de un domn poliţist, 
fiindcă nu am înțeles să fiu dat afară din balamuc, înainte de a mi se fi servit 
prinzul, ca si cum aş fi fost o lepădătură de fată din alea, de pe stradă. 

— Ştii ce, Svejk, zise cu blindete domnul comisar, la ce bun să ne mai 
amarim cu dumneata în strada Salmova? N-ar fi mai nimerit să te trimitem 
la Direcţia poliției? 

— Dumneavoastră sinteti, ca să zic aşa, stăpîn pe situaţie, zise Svejk, 
mulțumit. Drumul spre Direcția poliției, acum pe seară, e o mică plimbare 
foarte plăcută. à 

. it pare bine ca ne-am înţeles, zise comisarul vesel. Nu-i aşa că e 
mai bine cînd ne înţelegem? Ce zici, Svejk? 


* « | "en 


‘ L 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Si eu mă străduiesc să mă înţeleg cu toată lumea, răspunse Svejk, 
şi credeti-mä, domnule comisar, n-am sa uit niciodata bunatatea dumnea- 
voastra! 

Inclinindu-se respectuos, plecä cu politistul jos in camera de garda si, 
peste un sfert de ceas, Svejk putea fi väzut pe strada Jecna, colt cu Piata Ca- 
rol, insotit de un politist, care avea la subsuoara un registru mare, cu titlul : 
Arrestantenbuch !2. 

La colțul străzii Spalena, Svejk si insotitorul său dădură peste o mul- 
time de oameni care se ingramadeau in jurul unui afis. 

— E manifestul maiestatii-sale împăratul, privitor la declarația de răz- 
boi, zise polițistul către Svejk. ay 

— Eu am prezis-o, raspunse el, dar la balamuc nu se stie inca nimic, 
desi puteau sa o afle de la prima mina. ‘ 

— Cum aga? il intreba politistul. 

— Pentru că acolo sînt închişi multi domni ofiţeri, lămuri Svejk si, 
apropiindu-se de un alt grup, care se îmbulzea în fata manifestului, strigă: 
Trăiască împăratul Franz Josef ! Războiul ăsta îl cîştigăm! Cineva din mul- 
time îi tufli pălăria peste urechi şi aşa, înghesuit de oameni, bunul soldat 
Svejk păşi din nou pe poarta Direcţiei poliţiei. 

— Războiul ăsta îl cîştigăm cu siguranţă, v-o repet, domnilor! cu aces- 
te cuvinte se despărți Svejk de mulţimea care îl însoțea. 

Şi undeva, din zările îndepărtate ale istoriei, se pogori peste Europa 
adevărul că ziua de mîine va răsturna socotelile de azi. 


VI - Svejk se întoarce acasă 


Peste direcția poliției pogorise duhul autorităţii străine, care urma să 
constate pina unde merge entuziasmul cu care populaţia intimpinase vestea 
războiului, bineînţeles cu excepţia celor care nu tăgăduiau a fi copiii unei 
naţiuni obligate să sîngereze pentru interese cu totul străine ei. Direcţia poli- 
tiei reprezenta cel mai frumos grup de scorpii birocratice, care nu cunoşteau 
în afară de temniţă şi spinzuratoare nici un alt mijloc pentru apărarea exis- 
tentei unor paragrafe întortocheate. 

Cu toate acestea isi tratau victimele cu o perfidă indulgență, 
cumpănindu-şi dinainte fiecare vorbă. 

— Îmi pare foarte rău, făcu una din aceste scorpii vărgate în negru şi 
galben, cînd i-l aduseră pe Svejk, că ai picat iar în mîinile noastre. Noi cre- 
deam că ai să te faci om cumsecade, dar ne-am înşelat. 

Svejk dădu din cap tăcut şi făcu o figură atît de nevinovata, incit fiara 
negru-galbenă îl privi cu nedumerire, rostind apoi apăsat : 

. — Nu face pe timpitul! 
Trecu însă numaidecit la tonul prietenos şi continua: 
a i pă 


12 Registru de arestaţi (germ.). 


-\ ? Min 
Lie 


» i | k À | A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


— Pentru noi, e foarte neplăcut să te ținem închis şi te pot asigura că, 
după părerea mea, vina dumitale nu este aşa de mare, întrucit cu slaba du- 
mitale inteligență nu încape nici o îndoială că ai fost îndemnat de cineva. 
Spune-mi, domnule Svejk, cine te îndeamnă să faci astfel de prostii? 

După ce tusi, Svejk răspunse: 

— Eu, mă rog, n-am cunoştinţă de nici un fel de prostii! 

— Nu? Adică dumneata socoteşti că nu-i o prostie, domnule Svejk, zise 
polițistul cu un prefăcut ton părintesc, să faci agitație în fața unui manifest 
privitor la război, lipit la un colt de stradă şi să atiti poporul cu strigăte ca: 
„Trăiască împăratul Franz Josef ! Războiul e cîştigat” ? Aşa reiese din rapor- 
tul politistului care te-a adus aici. ‘ 

— Nu puteam sta nepäsätor, declarä Svejk, atintindu-si ochii blajini in 
privirea inchizitorului. Mi-am ieşit din fire cînd i-am văzut pe toţi cum citesc 
manifestul fără nici un semn de bucurie. Nici un strigăt de slavă, nici un 
ura, absolut nimic, domnule consilier; s-ar fi zis că nu pe ei îi privea. Atunci 
eu, vechi soldat din Regimentul 91, n-am mai putut răbda şi am strigat vor- 
bele cu pricina şi socot că, în locul meu, dumneavoastră ati fi făcut la fel. 
Dacă e război, trebuie să-l cîştigăm şi musai să strigăm: slavă împăratului! 
Asta nu poate să mi-o scoată nimeni din cap. 

Învinsă si imblinzita, scorpia negru-galbenă nu putu să îndure privirea 
mieluselului Svejk; isi plecă ochii pe acte şi zise: 

— M-aş asocia în totul avintului dumitale dacă el s-ar fi manifestat în 
alte împrejurări. Ştii însă foarte bine că erai însoțit de un polițist, aşa că o 
astfel de manifestare patriotică putea şi trebuie să fi avut un efect mai mult 
comic decit serios asupra publicului. 

— Cînd un om circulă însoţit de un poliţist, răspunse Svejk, înseamnă 
că se află într-un moment greu din viata. Si dacă nici într-un asemenea 
moment nu uită ceea ce se cuvine să facă, cum e în cazul ăsta, eu socot că 
nu e un om de disprețuit. 

Scorpia tărcată negru şi galben îl mai privi o data în ochi şi mirii. 

Svejk răspunse cu obişnuita, nevinovata, modesta şi blajina căldură a 
privirii sale. 

* O clip# cei doi se priviră fără să clipească. 

- — Lua-te-ar dracu, Svejk, zise în cele din urmă contopistul. Dacă te 
mai prind o dată pe-aci, nu te mai întreb nimic, ci te expediez de-a dreptul la 
tribunalul militar, la Hradcany. M-ai înțeles? 

# Pînă să se dumireasca, Svejk se apropie de el, îi sărută mina şi spuse: 

— Dumnezeu să vă răsplătească pentru toate. Dacä-ti avea vreodată 
nevoie de un cätelus de rasa pura, — binevoiti să poftiti la mine. Eu fac ne- 
got cu clini. 

Şi astfel, Svejk se văzu iar liber şi în drum spre casă. Stătea la cum- 
pănă dacă să facă sau nu un popas la „Potirul”. În cele din urmă, se hotări 
să deschidă uşa localului din care nu demult ieşise întovărăşit de detectivul 
Bretschneider. 

” In circiumă domnea o linişte mormintala. La mese sedeau cîțiva mus- 

terii, printre care şi paracliserul de la biserica Sfintului Apolinar. Erau po- 

„ somoriti. La tejghea, circiumareasa Palivcova se uita pierduta la halbele de 
bere. ” 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— După cum vedeţi, m-am şi întors, zise Svejk vesel. Dati-mi o halbă 
de bere. Dar pe unde-i domnul Palivec, s-a întors şi el acasă? 

. Drept răspuns, Palivcova se porni pe plins şi, schimbind tonul la fieca- 
re cuvint, izbucni printre suspine: 

— L-au... dat... zece... ani... acum... o săptămînă... 

— Ia te uită, zise Svejk, a şi făcut şapte zile. 

— El, care era atît de prevăzător, continuă să bocească Palivcova, cum 
spunea chiar dinsul! 

Musteriii tăceau cu cerbicie, de parcă duhul rătăcitor al lui Palivec i-ar 
fi îndemnat la şi mai multă luare-aminte. | 

— Prevederea este mama înţelepciunii, zise Svejk asezindu-se la masă, 
cu halba de bere, al cărei guler de spumă era ciuruit de lacrimile doamnei 
Palivcova, scurse în vreme ce i-o aducea la masă. Vremurile de azi impun 
omului mare băgare de seamă. 

— leri am avut două inmormintari, zise paracliserul de la Sfintul 
Apolinar, ca să schimbe vorba. 

— O fi murit cineva, zise al doilea muşteriu, la care al treilea adăugă: 

— Au fost inmormintari cu catafalc? 

— Tare aş, vrea să ştiu, interveni Svejk, cum or să fie înmormîntările 
militare acum, pe timp de război. 

Auzindu-l, musteriii se sculară, plătiră şi plecară täcuti. Svejk rămase 
singur cu doamna Palivcova. 

— Asta n-aş fi crezut-o, zise el, să condamne la zece ani un om nevi- 
novat. Că au condamnat cîte un nevinovat la cinci ani, am mai auzit, dar la 
zece ani, mi se pare cam mult! 

— Dacă omul meu a mărturisit! se bocea Palivcova. Tot ce a spus aici 
despre mustele acelea şi despre portret a repetat şi la Direcţia poliției şi la 
tribunal. Am fost la proces să depun mărturie, dar ce puteam eu dovedi, 
cînd mi-au spus că legătura de rudenie cu bărbatul mă opreşte să depun ca 
martoră. M-am speriat aşa de tare de legătura asta de rudenie, încît m-am 
lăsat păgubaşă de mărturii, de frică să nu iasă cumva alt bucluc; el, sărma- 
nul, s-a uitat aşa, nu ştiu cum, la mine, că n-am să uit cite zile oi avea ochii 
lui. Şi apoi, după sentinţă, cînd l-au luat, le-a strigat pe coridor: „Trăiască 
libertatea de gindire !” Aşa de rău se prostise. 

— Da domnul Bretschneider n-a mai dat pe aici? întrebă Svejk. 

— A fost în vreo două rînduri, răspunse cîrciumăreasa, a băut cîte o 
bere sau două, m-a întrebat cine mai vine si a stat să asculte musteriii cum 
vorbeau despre fotbal. Ori de cite ori îl zăresc încep să vorbească de fotbal. 
lar dumnealui nu-şi găsea locul, de parc-ar fi fost gata să turbeze, dintr-o 
clipă într-alta. În toată vremea asta n-a reuşit să inhate decît un tapiter din 
strada Pricna. 

— Asta atîrnă de priceperea lui, remarcă Svejk. Tapiţerul acela e un 
om prost? 

— Cam ca bărbatul meu, răspunse ea plingind. L-a întrebat daca ar 
trage în sîrbi. El i-a răspuns că nu ştie să tragă cu pusca, dar că a fost o da- 
tă la tir şi a „impuşcat” de o coroană fără să nimerească. După aceea l-am 

„auzit cu toții pe domnul Bretschneider zicînd, în vreme ce-şi scotea carnetul 
.… 


4 


* « | "en 


‘ L 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: „la te uită, încă o frumoasă crimă de înaltă trădare!” si a plecat cu tapiterul 
din strada Pricna, care de atunci nu s-a mai întors. 
„ — De întors, multi n-au să se mai întoarcă, zise Svejk. Dă-mi un rom. 

Tocmai cînd cerea Svejk al doilea rom, intră în circiumă agentul secret 
Bretschneider. După ce îşi roti grăbit privirile prin localul gol, se aşeză lingă 
Svejk şi, comandind o bere, aşteptă să-l audă ce mai spune. 

Svejk luă o gazetă la întîmplare şi, privind anunţurile din ultima pagi- 
nă, izbucni: 

— la te uită, Cimpera din Straskov 5, poşta Racineves, vinde gospoda- 
ria cu 13 pogoane de pămînt, şcoală şi gară în localitate! Î 

Bretschneider batea nervos toba pe masa cu degetele si, intorcindu-se 
catre Svejk, zise: 

— Stau si ma mir de ce te intereseazä gospodaria aceea, domnule 
Svejk. 

— A, dumneata erai, facu Svejk, intinzindu-i mina, nu te-am mai re- 
„cunoscut, am o memorie foarte slabă. Daca nu mă insel, ultima oară ne-am 
văzut în biroul de primire al Direcţiei poliției. Ce-ati mai făcut de atunci, ve- 
niti des pe aici? 

, — Azi am venit pentru dumneata, zise Bretschneider. La Direcţia poli- 
tiei mi s-a spus că vinzi cîini. Aş avea nevoie de un şoricar frumos, ori de un 
spit, sau ceva asemănător. 

— Vă pot face rost de orice, răspunse Svejk. Doriţi un animal de rasă, 
ori un vagabond ? 

— Cred, răspunse Bretschneider, că am să mă hotărăsc pentru unul 
de rasă. 

— Dar ce-ati zice de un cîine polițist? întrebă Svejk. Te duce după mi- 
ros pe urma crimei. Ştiu un măcelar din Vrsovice care are unul; îi trage că- 
ruciorul ; ăsta însă s-a îndepărtat de profesiunea lui, ca să zic aşa. 

— Eu aş dori un spit, zise Bretschneider, cu prefăcută nepăsare. Un 
spit care să nu muşte. 

— Doriţi un spit ştirb? întrebă Svejk. Ştiu eu unul, la un circiumar din 
Dejvice. 

* — Atufici mai bine un şoricar, îngăimă încurcat Bretschneider, ale că- 
rui cunoştinţe chinologice erau încă foarte elementare şi, dacă n-ar fi primit 
ordin de la Direcţia poliției, ar fi fost desigur cu totul nule. 

Ordinul suna însă precis, clar şi aspru. Să-l cerceteze cît mai de 
aproape pe Svejk, în ceea ce priveşte negotul de cîini, în care scop avea drep- 
tul să-şi aleagă ajutoare şi să dispună de sumele necesare pentru cumpăra- 
rea cîinilor. 

— Şoricarii îs fie mai mari, fie mai mici, zise Svejk. Eu am cunoştinţă 
de doi mai mici şi de trei mai mari. Îi puteţi tine în braţe pe toţi cinci. Vi-i 
recomand cu toată căldura. 

— Aşa ceva mi-ar conveni, declară Bretschneider. Cam cit ar costa 
unul? 

” — Dupä märime, räspunse Svejk. Depinde de märime. Soricarul nu-i 
ca vitelul; la soricar e tocmai dimpotrivä, cu cit e mai mic, cu atit e mai 

„scump. 


- + 
+ 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vals 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Eu mă gîndesc la cîțiva mai măricei, ca să stea de pază, răspunse 
Bretschneider, care se temea să nu încarce prea mult fondurile secrete ale 
poliției statului. 

— Bine, zise Svejk, din cei mai măricei vă pot da cu cincizeci de coroa- 
ne, din cei şi mai mari cu patruzeci şi cinci de coroane ; dar am uitat un lu- 
cru. Cum să fie? Pui, mai bătrîni, cîini sau cätele? 

— Mi-e totuna, răspunse Bretschneider, căruia i se puneau probleme 
de care nu se mai lovise înainte. Procură-mi-i şi mîine seară, la ora şapte, 
viu la dumneata să-i iau. O să-i am? 

— Poftiti, o să-i aveţi, răspunse prompt Svejk, dar în cazul ăsta sînt si- 
lit să vă cer o arvună de treizeci de coroane. | 

— Cum nu, zise Bretschneider, numărînd banii. Sh acum sa ne aduca 
cite un sfert de vin, platesc eu. ‘ 

Dupa ce ru Svejk mai dădu si el un sfert. Apoi iarăşi 
Bretschneider, indemnindu-l pe Svejk să nu se teamă de el, pentru că nu e 
de serviciu şi deci pot discuta politică. 

Svejk răspunse că el nu vorbeşte niciodată politică la cîrciumă şi că 
politica e pentru copiii mici. 

Bretschneider, dimpotrivă, avea păreri mai revoluționare, sustinind că 
statele slabe sînt sortite pieirii şi ceru în această privință părerea lui Svejk. 

Svejk declară că el n-a avut niciodată de a face cu statul, dar că a avut 
odată în îngrijire un pui slab, de St. Bernard, pe care l-a hrănit cu posmagi 
cazoni, şi că pînă la urmă tot a pierit. 

După ce băură fiecare al cincilea sfert, Bretschneider se declară anar- 
hist şi-l întrebă pe Svejk în ce organizaţie ar fi bine să se înscrie. 

Svejk îi răspunse că un anarhist cumpărase pe vremuri de la el un 
ciine Leonberg, cu o sută de coroane, şi că i-a rămas dator pina azi cu ulti- 
ma rată. 

La al şaselea sfert, Bretschneider vorbi despre revoluţie şi împotriva 
mobilizării. Svejk se plecă spre el şi îi şopti la ureche: 

— Chiar acum a venit în local un muşteriu, să nu vă audă, ati putea 
avea neplăceri. Vedeţi, cîrciumăreasa a şi început să bocească. 

* Într-adevăr, doamna Palivcova plingea pe scaunul ei de după tejghea. 

” — De ce plingi, cucoană cîrciumäreasä? întrebă Bretschneider. În trei 
luni cîştigăm războiul, vine amnistia, bărbatul dumitale se înapoiază şi fa- 
cem aici un chef la toartă. Sau poate crezi că nu cîştigăm războiul? se adresă 
lui Svejk. 

— Ce rost are să tot pălăvrăgim despre asta? zise Svejk. De cîştigat 
trebuie să-l cîştigăm, şi basta. Ei, dar acum trebuie să mă duc acasă. 

Svejk plăti consumatia si se inapoie la batrina lui menajeră, madam 
Mullerova, care se sperie strasnic cind vazu ca barbatul care invirte cheia in 
usa e Svejk. 

— Eu, conasule, socoteam ca o sa va intoarceti abia peste vreo citiva 
ani, zise ea, cu obisnuita-i sinceritate. De aceea mi-am facut pomana cu un 
biet portar de la o cafenea de noapte si l-am luat in gazda. La noi a fost in 
trei rinduri perchezitie de domitiliu si negäsind nimic au spus ca sinteti 

„pierdut, fiindcă sinteti viclean. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Svejk se convinse repede că necunoscutul se instalase foarte comod. 
Dormea în patul lui, ba fusese chiar aşa de altruist, încît se multumise nu- 
mai cu jumătate din pat, cealaltă jumătate cedind-o unei creaturi cu par 
lung, care din recunoştinţă dormea cu mina după gitul lui, în vreme ce în 
jurul patului zăceau aruncate de-a valma tot felul de veşminte de damă şi 
bărbăteşti. Din haosul acesta se vedea bine că portarul de la cafeneaua de 
noapte se întorsese foarte bine dispus, cu dama lui. 

— Domnule, zise Svejk, scuturîndu-l pe intrus, vezi să nu scapi masa 
de prinz! Mi-ar părea grozav de rău să spui despre mine că te- -am dat afară 
cînd nu mai puteai găsi nimic de mîncare. 

Portarul de la cafeneaua de noapte era foarte somnoros şi i-a trebuit 
multă vreme pina să se dezmeticeasca şi să înțeleagă că stapinul patului se 
înapoiase şi-şi reclama drepturile. ‘ 

Dupa obiceiul tuturor portarilor de la cafenelele de noapte, si acest 
domn ameninţă că va snopi în bătaie pe oricine ar indrazni să-l trezească si 
încercă să-şi continue somnul. 

Svejk îi adună între timp calabalicul, i-l aduse lîngă pat şi, 
scuturindu-l puternic, îi zise : 

— Dacă nu te îmbraci, te arunc în stradă, aşa cum esti. E în interesul 
dumitale însă să zbori de-aci îmbrăcat. 

— Voiam să dorm pina la opt seara, zise portarul sfios, tragindu-si 
pantalonii. Eu plătesc acestei doamne două coroane pe zi pentru pat şi am 
dreptul să-mi aduc fete de la cafenea. Mareno, scoală! 

După ce îşi puse gulerul şi-şi înodă cravata, se dezmetici intr-atit, încât 
îl putu asigura pe Svejk că „Mimoza” e unul din cele mai cumsecade localuri 
de noapte, unde au acces numai dame cu condicuta în perfectă regulă, şi-l 
invită călduros să binevoiască a o vizita. 

Tovarăşa lui, dimpotrivă, nu părea de loc mulțumită de Svejk şi-şi ex- 
primă această nemulțumire prin cîteva cuvinte bine simţite, dintre care cele 
mai cuviincioase erau: vită incaltata. 

După plecarea nepoftitilor, Svejk simți nevoia să se răfuiască cu ma- 
dam Mullerova, dar ia-o de unde nu-i. Cu caligrafia ei labartata doamna 
Mullerova mgälise cu creionul o explicaţie puerilă cu privire la închirierea 
patului lui Svejk : 

,lertati-ma, conasule, n-am să vă mai vad, mă arunc pe fereastră.” 

„Minte”, îşi zise Svejk şi aşteptă. 
ig Nu trecu o jumätate de ceas si nefericita madam Mullerova se furisa in 
bucätärie. Dupä expresia ei nenorocitä, se vedea bine cä astepta de la Svejk 
cuvinté de miîngiiere. 

— Dacă vrei neapărat să te-arunci pe fereastră, îi zise Svejk, du-te in 
odaie: fereastra e deschisă. Nu te-aş sfătui să sari pe fereastra bucătăriei, 
pentru că ai cădea peste trandafirii din grădină, i-ai strivi şi ar trebui să-i 
plăteşti. Pe fereastra odăii zbori frumusel pe trotuar şi, dacă ai noroc, iti 
fringi gitul. Dar daca ai ghinion, nu-ţi rupi decît coastele, mîinile si picioare- 
le, aşa că o să mai ai de plătit şi spitalul. 

Madam Mullerova izbucni în plins, intră tăcută în odaie, închise fe- 

„reastra şi inapoindu-se, zise : „Trage si nu e bine pentru reumatismul cona- 
sului !” .. 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


Se duse apoi sa aranjeze patul, rindui toate cu multa grija si, 
inapoindu-se la Svejk, in bucatarie, ii zise cu ochii inlacramati: 

— Cei doi catelusi, conasule, pe care-i aveam in curte, au pierit si St. 
Bernard-ul a fugit, cind au venit sa faca perchezitie. 

— Maica ta, Cristoasel strigä Svejk. O sä dau de bucluc; acuma cu si- 
guranta c-o sa ma caute politia. 

— Sa vedeti, a muscat pe un domn comisar cind l-a scos de sub pat, 
in timpul perchezitiei, continua madam Mullerova. Unul din domnii aceia a 
zis Ca e cineva sub pat, asa ca, in numele legii, au somat St. Bernard-ul sa 
iasa si, cum el nu voia, l-au tras cu de-a sila. Ciinele sa-i inghita, nu alta, 
apoi a zbughit-o pe usa si dus a fost. Pe mine m-au luat la întrebări: cine 
vine pe la noi, daca nu primim cumva niscaiva bani din strainatate, si pe 
urmă m-au făcut proastă cînd le-am spus că din străinătate vin bani foarte 
rar, ultima dată de la domnul director din Brno, arvuna de şaizeci de coroa- 
ne, pentru pisica de Angora, pe care ati anuntat-o în Narodni politika şi în 
locul căreia i-ati trimis puiul acela chior de foxterier, într-o lada de curmale. 
Pe urmă au vorbit cu mine foarte cuviincios şi mi-au recomandat pe portarul 
de la cafeneaua de noapte, ca să nu-mi fie frică singură în casă, chiar acela 
pe care l-aţi dat afară. 

— Mare ghinion am eu cu autoritățile, madam Mullerova! Să vezi 
acuma Citi au să vie la mine, să cumpere cîini, oftă Svejk. 

Nu ştiu dacă domnii care au cercetat arhiva după terminarea războiu- 
lui, au descifrat registrul fondului secret al poliției de stat, unde era scris : 
B... 40 K, F... 50 K, L... 80 K s.a.m.d., dar cu siguranţă că s-au înşelat, 
închipuindu-şi că B.F.L. erau inițialele domnilor care pentru 40, 50, 80 etc. 
coroane vindeau națiunea cehă vulturului negru-galben. 

„B” înseamnă St. Bernard, „F” — foxterier, „L” — leonberghez. Pe toţi 
cîinii ăştia i-a luat Bretschneider de la Svejk, ducîndu-i la Direcţia poliţiei. 
Erau nişte javre scirboase, care n-aveau nici în clin nici în mineca cu vreuna 
din rasele pure, drept care le dăduse Svejk. 

St.Bernard-ul era o amestecătură de pudel, corcit cu cine ştie ce dulău 
de stradă, foxterierul avea urechi de dog, era de mărimea unui ciine de ma- 
celărie şi cu®picioarele scălimbe, de parcă ar fi fost rahitic. Leonberghezul 
avea un cap care aducea cu botul păros al unui grifon, coada retezată, înăl- 
timea unui dog şi spatele gol, ca la faimoasele cateluse chelboase americane. 

Detectivul Kalous a venit şi el să cumpere un cîine, dar s-a întors cu o 
javra holbata si vărgată ca o hienă, cu coamă de cîine ciobănesc scoțian; şi 
astfel, în registrul fondului secret, a apărut un nou: D... 90 K. 

ceastă jigodie juca rolul de dog. 

Dar nici lui Kalous nu i-a fost dat să scoată ceva de la Svejk. S-a 
întîmplat cu el ca si cu Bretschneider. Svejk întorcea pînă şi cele mai abile 
convorbiri politice în aşa fel, încît aducea vorba de lecuitul jegului la cîini şi 
căţei, şi orice capcană, cit de iscusită, pe care i-o întindea, se termina prin 
aceea că detectivul pleca de la Svejk cu o nouă corcitură de javră. Asta a fost 
si sfirşitul celebrului agent Bretschneider. După ce a adunat vreo şapte di- 
hănii din astea, s-a închis cu ele în odaia de clin dos şi, nedindu-le de 

” mincare, intr-o buna zi javrele l-au devorat. 


> P 
Jaroslav Ha&ek - Peripetiile bravului soldat VA) . 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


Probitatea lui a mers pina acolo, incit a scutit statul de cheltuielile de 
inmormintare. 

_ în dosarul sau de serviciu, la Direcţia poliţiei, la rubrica: „comportare 
în serviciu” au fost trecute următoarele cuvinte pline de dramatism: ,Mincat 
de propriii lui cîini”. 

Aflind mai tîrziu de această tragică întîmplare, Svejk exclamase: 
— Îmi frămînt mereu capul să ştiu: cum dracu au să-l reîntregească la 
judecata de apoi ? 


| ÎN TIMP CE ÎN GALIȚIA CODRII DE PE MALUL RÎULUI ERAU MARTORI AI FUGII ARMA- 
TEI AUSTRIECE PESTE RAB, IAR LA SUD, ÎN SERBIA, DIVIZIILE EI ÎŞI MÎNCAU BINEMERITA- 
TA PAPARĂ, CU GÎNDUL LA SCOATEREA MONARHIEI DIN IMPAS, MINISTRUL DE RĂZBOI ÎŞI 
AMINTEA DE SVEJK. 

Cînd i se aduse ordinul de chemare cu menţiunea ca în termen de o 
săptămînă să se prezinte la Strelecky Ostrov, pentru control medical, Svejk 
zăcea în pat, chinuit de reumatism. 

Madam Mullerova îi făcea cafeaua la bucătărie. 

— Madam Mullerova, se auzi, din odaie, glasul slab al lui Svejk, ma- 
dam Mullerova, poftim putin încoa... 

Cînd menajera veni la patul lui, Svejk i se adresă cu acelaşi glas stins : 

— Sezi, madam Mullerova. 

Glasul lui avea ceva tainic si solemn. 

Dupä ce madam Mullerova se asezä, Svejk o anunta ridicindu-se in 
capul oaselor: 

— Plec la razboi! 

— Maică Precistă! strigă madam Mulerova. Ce să faceți dumneavoastră 
acolo? 

— Să lupt, răspunse Svejk cu o voce ca din mormint. Nu-i a bună cu 
Austria. La nord duşmanii se năpustesc asupra Cracoviei, iar aci în sud îna- 
intează spre Ungaria. Ne bat de ne sting peste tot, şi de aceea mă cheamă la 
armată. Am Citit chiar ieri în gazetă că nori grei amenință scumpa noastră 
patrie. 

— Da dumneavoastră nici nu vă puteți mişca! 

— N-are-a face, madam Mullerova! Am să mă prezint în cărucior. Îl ştii 
pe cofetarul din colț? El are unul. Cu ani în urmă îl scotea la aer pe afurisi- 
tul cela de bunică-su, ologul. Ai să mă duci dumneata, cu căruciorul ăsta, la 
militărie, madam Mullerova. 

Madam Mullerova se porni pe plins. 

— N-ar fi bine, conaşule, să mă reped după doctor? 

— Nu te repezi nicăieri, madam Mullerova, că eu, lăsînd la o parte pi- 
cioarele astea, sînt o carne de tun clasa una, iar acum, cînd Austria stă aşa 
de prost, orice infirm trebuie să fie la locul lui. Du-te şi vezi-ti liniştită de ca- 
fea. 


VII - Svejk pleacă la oaste 


Şi în vreme ce madam Mullerova, plinsä şi zguduită de emoție, strecu- 
‘ra cafeaua, bravul soldat Svejk cînta în pat : 
a 


AT 
’ orally \y. 
jee, LE Ph... à Sveik 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk » 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


„Generalul Windischgratz cu ai lui comandanți 
"În zorii zilei războiul au început. 

Hop, hop, hop ! 

Războiul l-au început şi aşa strigau : 

«Ajută-ne, Cristoase şi Sfintă Născătoare», 

Hop, hop, hop !” 


Înspăimîntată, madam Mullerova, sub impresia înfiorătorului cîntec 
războinic, uită de cafea şi, tremurind toată, asculta îngrozită cum bravul 
soldat Svejk cînta mai departe, în pat: f 


Cu Sfînta Născătoare si cele patru poduri 
ridicați, Piemonte, avanposturi mai puternice, à 
hop, hop, hop ! 

Ce mai bătălie a fost la Solferino, 

a curs acolo singe pind la genunchi, 

hop, hop, hop ! 

Pînă la genunchi şi carne cu furgonul, 

se măcelărea doar Regimentul 18, 

hop, hop, hop ! 

Regiment 18, nu-ți fie teamă de nevoi 

că pentru tine se cară bani cu carul, 

hop, hop, hop ! 


— Pentru Dumnezeu, conaşule, se auzi un glas plingäret din bucătă- 
rie, dar Svejk tinu să sfirşească războinicul său cîntec: 


Banii în furgoane şi hrana în căruțe, 
care regiment mai e în stare s-o facă, 
hop, hop, hop ! 

4 


Madam Mullerova o zbughi pe usa si alergä dupa doctor. Se intoarse 

peste un ceas, în vreme ce Svejk trăgea un pui de somn. 
- Fu trezit de un domn plinut, care, după ce-i tinu un timp mina pe 
frunte, zise: 
— Nu-ţi fie teamă, eu sint doctorul Pavek, din Vinohrady... da mina 
„încoace... şi baga-ti termometrul la subsuoară... Aşa... scoate limba... mai 
mult... tine-o aşa... de ce boală au murit tatăl şi mama dumitale? 

Şi astfel, în timp ce la Viena se aştepta ca toate națiunile austro- 
ungare să dea cele mai frumoase pilde de credință şi devotament, doctorul 
Pavek îi prescrise lui Svejk, împotriva elanului său patriotic, bromură, 
recomandindu-i bravului si neînfricatului soldat să-şi ia gîndul de la armată. 

— Stai lungit şi nu te agita; miine vin iar. 

A doua zi, cînd veni, o întrebă în bucătărie pe madam Mullerova cum îi 
mai merge pacientului. 

— I-e mai rău, domnule doctor, răspunse ea, sincer îngrijorată. Noap- 

„tea, cînd Là apucat reumatismul, a început să cînte imnul, scuzati, austriac. 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


La această nouă manifestare de lealitate a pacientului, doctorul Pavek 
se văzu silit să reacționeze cu o doză mai mare de bromură. 

A treia zi, madam Mullerova îi raportă că starea lui Svejk se agravase 
şi mai mult. 

— După-amiază, domnule doctor, m-a trimis să-i aduc o hartă a 
cimpului de luptă şi noaptea l-au apucat vedeniile: zicea că Austria va învin- 
ge. 

— Dar prafurile le ia exact după prescripţie? 

— Nici n-a trimis încă după ele, domnule doctor. 

Doctorul Pavek, după ce-i trase lui Svejk un perdaf, plecă declarind că 
în viața lui nu mai vine să trateze un bolnav care nesocoteşte ajutorul lui 
medical, refuzind bromură. 

Mai rămăseseră încă două zile pînă la data cînd Svejk trebuia să se 
prezinte in fata comisiei de recrutare. 

În vremea asta el îşi făcu o sumedenie de pregătiri importante. Înainte 
de toate, o trimise pe madam Mullerova să-i cumpere un chipiu militar; du- 
pă aceea trimise să împrumute de la cofetarul din colt cäruciorul cu care pe 
vremuri dumnealui îşi plimba la aer bunicul paralitic şi morocănos. Apoi îşi 
aduse aminte că avea nevoie de cirje. Din fericire, cofetarul păstrase ca o 
amintire de familie şi cirjele bunicului. 

Nu-i mai lipsea decît floarea de recrut. Si de aceasta îi făcu rost ma- 
dam Mullerova, care în ultimul timp slăbise vizibil şi pe unde umbla numai 
într-un plins o tinea. 

Şi astfel, în acea zi memorabilă, străzile oraşului Praga putură vedea o 
pildă emoţionantă de lealitate. 

O femeie batrina, impingind un cărucior în care şedea un bărbat cu 
chipiu ostăşesc şi cocardă lustruită, făcînd semne din cirje. La butonieră ii 
strălucea tipätor buchetelul de recrut. 

Si omul acesta care agita intr-una cirjele, striga pe strazile Pragai: 

— La Belgrad ! La Belgrad !... 

In urma lui mergea un grup de oameni care se adunase in fata casei 
din care pornise Svejk la război. Grupul de oameni nu contenea să crească. 

* Svejk donstată că poliţiştii postați la încrucişările străzilor îl salutau. 
"În piaţa Vaclav cortegiul din jurul lui Svejk spori cu câteva sute de ca- 
pete, iar la capătul străzii Cracovia, un tînăr cu şapcă de student avu neferi- 
cirea să fie snopit în bătaie pentru că strigase : Heil! Nieder mit den Serben!!3 
# La coltul strazii Vodickova, politia cälare interveni in aceasta harmala- 
ie, imprastiind multimea. 
ind Svejk îi arătă inspectorului de circumscriptie, negru pe alb, ca 
trebuie să se prezinte în fața comisiei de recrutare, inspectorul fu oarecum 
dezamăgit; pentru a preintimpina noi incidente hotari ca doi poliţişti calari 
să insotesca căruciorul in care se afla Svejk, pînă la Strelecky Ostrov. 

Despre această întîmplare apăru următorul articol în Prazske uredni 
noviny : 

” „Patriotismul unui infirm. leri după-amiază, trecătorii de pe străzile 

principale ale oraşului Praga au fost martorii unei scene care constituie o 

„minunată, ovadă că în aceste vremuri mari şi de grea cumpănă, şi fiii nati- 
+, 


15 Träiasca! Jos sirbii! (germ.) 


ot 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


unii noastre pot da pilda cea mai frumoasa de credinta si devotament fata de 
tronul venerabilului nostru monarh. S-ar parea ca retraim glorioasele vre- 
muri ale grecilor si romanilor, in care un Mucius Scaevola a poruncit sa fie 
dus la batalie netinind seama de mina lui arsa. Cele mai sacre sentimente si 
interese au fost demonstrate ieri, in chip stralucit, de un invalid in cirje, pe 
care o batrinica il impingea intr-un carucior pentru infirmi. Acest fiu al nati- 
unii cehe, fara sa tie seama de infirmitatea lui, a cerut sa fie transportat spre 
a-şi jertfi viata pentru împăratul sau. lar dacă strigătul lui: «La Belgrad ! a 
găsit un răsunet atît de puternic pe străzile Pragăi, aceasta este o mărturie 
că praghezii dau o pildă inaltatoare de dragoste pentru tara şi dinastie”. 

În acelaşi sens s-a exprimat şi ziarul Prager Tagblatt, care în încheie- 
rea articolului amintea că infirmul voluntar era însoţit de o ceată de nemți, 
care l-au apărat cu piepturile lor, ca să nu fie linşat de agenţii cehi ai antan- 
tei celor patru mari puteri. 

Publicind această ştire, ziarul Bohemia propuse răsplătirea patriotului 
infirm anuntind că darurile din partea cetățenilor germani, pentru acest ne- 
cunoscut, se primesc la administraţia ziarului. 

Dar dacă după părerea acestor trei ziare, tara cehă n-a putut da un 
cetățean mai nobil decît Svejk, domnii din comisia de recrutare erau de altă 
părere. 

Îndeosebi medicul militar şef Bautze, un bărbat neînduplecat, care ve- 
dea în toate pur şi simplu o încercare de a chiuli de la armată, de a scăpa de 
front, de gloanţe şi de şrapnele. 

Expresia lui : „Das ganze tschechische Volk ist eine 
Simulantenbande”1+ a rămas de pomina. 

În cele zece săptămîni de activitate la comisie, el a reperat din 11.000 
de civili, 10.999 de simulanti şi l-ar fi scos la iveală şi pe cel de-al 11.000- 
lea, dacă pe acest om norocos nu l-ar fi lovit damblaua, chiar în clipa cînd 
zbierase la el: „Kehrt euch !”15 

— Ridicati simulantul! ceruse Bautze, după ce constatase că omul îşi 
dăduse sufletul. 

Şi în fata lui, în acea zi memorabilă, stătea Svejk gol puşcă, ca toţi cei- 
lalti, acoperifidu-si pudic goliciunea cu cârjele în care se sprijinea. 

„_— Das ist wirklich ein besonderes Feigenblatt!€, zise Bautze. Asemenea 
frunze de smochin n-au fost nici în rai. 

— Reformat pentru timpenie, citi sergentul-major, uitindu-se în dosar. 
a — Sice te mai doare? intreba Bautze. 

— Raportez supus ca sint reumatic, dar ca voi sluji maiestatii-sale im- 
paratului pina m-or face harcea-parcea, zise Svejk cu modestie. Mi-s genun- 
chii umflati. 

Bautze aruncă bravului soldat o privire înfiorătoare si zbieră : 

— Sie sind ein Simulant!!7 Si întorcîndu-se către subofițer, şopti foarte 
calm : Der Kerl sogleich einsperren!18 


= 
14 Întregul popor ceh este o bandă de simulanti (germ.). 
15 Stînga împrejur ! (germ.) 
16 Într-adevăr, ofiginala free smochin (germ.). 
17 Esti : ! Că 
Eşti un simulant ! (germ.) 
18 La arest cu ticälosul ăsta, imediat! (germ.) 


fă. 


* « | "en 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Doi soldati cu baioneta la arma il duserä pe Svejk la arestul comendu- 


irik’ 
n. În timp ce mergea sprijinit in cirje, Svejk băgă de seamă cu groază că 
reumatismul începe să-l lase. 

Madam Mullerova, care îl aştepta cu caruciorul sus, pe pod, vazindu-l 
între baionete, se porni pe plins şi părăsi căruciorul pentru totdeauna. 

lar bravul soldat Svejk päsea sfios, însoţit de apărătorii înarmaţi ai 
statului. 

Baionetele sclipeau în bătaia soarelui; la Mala Strana, în fața monu- 
mentului lui Radecky!9, Svejk se întoarse spre mulțimea ceru urma : 

— La Belgrad! La Belgrad! 

Şi mareşalul Radecky privi visător, din înălțimea monumentului său, 
în urma bravului soldat Svejk, care se depărta cu buchetul de recrut la bu- 
tonieră, schiopatind în cirjele vechi, în vreme ce un domn grav făcea cunos- 
cut oamenilor de primprejur că era vorba de un „dizertor”. 


VIII - Svejk simulant 


ÎN ACESTE ZILE INALTATOARE, MEDICII MILITARI ÎŞI DĂDEAU TOATĂ OSTENEALA SA 
ALUNGE DEMONUL ÎNŞELĂCIUNII DIN SUFLETUL SIMULANTILOR, PENTRU A-I READUCE ÎN 
SÎNUL OSTIRII. 

Fură introduse cîteva noi mijloace de torturare a simulantilor şi a celor 
bänuiti că simulează ca, de pildă ofticosii, reumaticii, bolnavii de hernie, ri- 
nichi, tifos, diabet, congestie pulmonară şi de alte maladii. 

Tortura la care erau supuşi simulantii era sistematizată, iar gradele de 
torturare erau următoarele: 

Dietă absolută: dimineaţa şi seara cite o ceaşcă de ceai, timp de trei zi- 
le, administrindu-li-se totodată tuturora, indiferent de boala de care se 
plingeau, o doză de aspirină pentru sudatie. 

Pentru a nu-şi închipui că în armată se linge miere, li se aplică aşa- 
numitul tratament: „linsul chininei”, care consta dintr-o serioasă doză de 
chinină în prăfuri. 

Spălături stomacale de două ori pe zi, cu un litru de apă caldă. 

Clistir cu apă săpunită şi glicerină. 

Împachetaj în cearsafuri muiate în apă rece. 

E S-au găsit oameni curajoşi, care au suportat cele cinci grade de tortu- 
ră, după care au fost transportaţi într-un simplu coşciug, la cimitirul militar. 
Au fost însă şi din cei slabi, care ajunşi la clistir declarară că se simt bine şi 
că nu doresc altceva decit să plece în transee, cu cel dintii batalion de mars. 

Pe Svejk îl virira la restul diviziei, în baraca bolnavilor, printre simu- 
lantii slabi de înger. 

— Nu mai pot răbda, îi spuse vecinul de pat, pe care îl aduseseră de la 
infirmerie, unde îi făcuseră a doua spălătură stomacală. 

. Omul simula miopia. 


= 
à == 
19 Josef Vaclav Radecky (1766 —1858), feldmareşalul austriac de origine cehă, învingătorul lui Carol Albert în bătălia de la Novara 
(1849). 


à 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Miine ma duc la regiment, hotari al doilea vecin, din stinga, caruia 
tocmai i se facuse clistirul. Acesta simula ca e surd ca un butuc. 

În patul de lîngă uşă, zăcea un ofticos, înfăşurat într-un cearsaf muiat 
în apă rece. 

— Asta e al treilea în săptămîna asta, îi atrase atenţia vecinul din 
dreapta. Dar tie ce-ţi lipseşte? 

— Eu am reumatism, răspunse Svejk, stârnind un sincer hohot de ris 
în toată asistența. Ridea pina şi muribundul, care simula tuberculoza. 

— Cu reumatismul nu te băga între noi, îi atrase cu seriozitate atenția 
un bărbat gras. Reumatismul nu-i socotit aici mai mult decit o batatura; eu 
sint anemic, îmi lipsesc o jumătate de stomac şi cinci coaste şi nimeni nu 
mă crede. A fost aici şi un surdomut; paisprezece zile în şir, la fiecare jumă- 
tate de ceas, l-au împachetat într-un cearşaf muiat în apă rece şi în fiecare zi 
i-au făcut clistir şi i-au pompat stomacul. Sanitarii erau gata să creadă că a 
izbutit şi că va pleca acasă, cînd uite că doctorul îi prescrie un vomitiv. Să-şi 
verse matele pe gură, nu altceva, şi deodată şi-a pierdut tăria. „Nu mai pot s- 
o fac pe surdomutul, ne zice el, mi-a revenit graiul şi auzul.” Bolnavii l-au 
îmbărbătat cu toţii, încercînd să-l convingă să nu se prosteasca, dar el o ti- 
nea mortis că aude şi vorbeşte la fel ca toată lumea. Şi aşa a şi declarat a 
doua zi la vizită. 

— S-a ţinut el bine destul timp, îşi dădu părerea un om, care susținea 
că are un picior mai scurt cu un decimetru întreg. Nu ca ăla care s-a prefă- 
cut că l-a lovit damblaua şi după trei chinine, un clistir şi o zi de post s-a 
lăsat păgubaş. A mărturisit tot, şi pînă să ajungă să-i pompeze stomacul, n- 
a mai rămas nici pomeneală de dambla. Cel mai bine s-a ţinut un muşcat de 
un ciine turbat. A muşcat şi el, a lătrat şi, ce-i drept, se pricepea s-o facă de 
minune, numai spume la gură nu putea face. L-am ajutat şi noi cît am pu- 
tut. De cite ori nu l-am gidilat ceasuri întregi înainte de vizită, de-l apucau 
circeii şi se făcea vinăt, dar zadarnic, spumă la gură tot nu-i venea. Era în- 
grozitor. Ne-a părut rău, tare rău de el cînd într-o bună zi, la vizită, s-a dat 
bătut. S-a sculat deodată in fata patului, drept ca o lumînare, a salutat şi a 
zis: „Raportez supus, domnule doctor-sef, că probabil cîinele care m-a mus- 
cat n-a fost turbat”. Medicul-şef l-a privit atît de ciudat, încît săracul a ince- 
put să tremure din tot corpul şi a continuat: „Raportez supus, domnule doc- 
tor-şef, că nu m-a muşcat nici un cîine, eu singur m-am muşcat de mina”. 
După această mărturisire, l-au judecat pentru automutilare, fiindcă şi-a 
muşcat mîna ca să nu plece pe front. 

— Bolile astea la care e nevoie de spumă la gură, interveni simulantul 
gras, e greu să le imiti. Aşa, de pildă, boala copiilor. A fost si pe aici unul cu 
boala copiilor, care ne spunea că la el nu are importanţă o criză în plus, aşa 
că făcea uneori şi cîte zece pe zi. Se zvircolea în spasme, stringea pumnii, 
holba ochii, de-i ieşeau ca cepele, se lovea, scotea limba, ce să vă mai spun, 
epilepsie curată, calitatea întîi! Dar uite că într-o bună zi se trezeşte cu nişte 
buboaie, două pe git şi două pe spate, şi s-a ispravit cu spasmele şi 
zvârcolelile pe duşumea, că nu mai putea să mişte capul, nici să şază, nici să 
stea culcat. A făcut febră şi la vizită, în delir, a dat totul în vileag. Ce-am mai 

„pătimit si noi cu buboaiele lui, fiindcă a trebuit din pricina lor să mai zacă 
aici trei zile şi i-au dat dieta a doua; dimineaţa cafea cu chifle, la prînz supa 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


şi găluşte cu sos, seara ,puree” sau supa, in timp ce noi eram siliți să privim 
flaminzi, cu stomacurile pompate si cu dieta totala, cum dumnealui infuleca, 
plescäia si rigiia, de satul ce era. Trei insi s-au înmuiat din pricina lui şi s-au 
dat de gol. Astia zäceau de o boală de inimă. 

— Cel mai usor se poate simula nebunia, fu de parere, unul din simu- 
lanti. In odaia de aläturi sint doi din corpul nostru didactic. Unul din ei tipa 
intr-una, zi si noapte: ,Rugul lui Giordano Bruno fumega inca, reluati proce- 
sul lui Galileu!”, iar al doilea latra, intii de trei ori, rar : ham... ham... ham... 
apoi repede de cinci ori in sir ham, ham, ham, ham, ham, apoi iaräsi rar si 
aşa o tine mereu. Rezistă aşa, de mai bine de trei săptămîni. De fapt si eu 
am vrut, la început să fac pe nebunul, pe fanaticul religios şi să predic infai- 
libilitatea papei, dar pina la urmă mi-am făcut rost de un cancer la stomac 
de la un frizer din Mala Strana, pentru cincisprezece coroane... 

— Eu cunosc un coşar de la Brevnov, intră în vorbă un alt pacient, ca- 
re pentru zece coroane iti aranjează o temperatura, de-ti vine să sari pe fe- 
reastră. 

— Asta nu-i nimic, spuse altul, la Vrsovice e o moaşă care pentru do- 
uăzeci de coroane iti scrinteşte aşa de binişor piciorul, că rămii schilod pe 
toată viața. 

— Eu am piciorul scrintit numai pe cinci coroane, se auzi un glas din 
rindul de paturi de lingă fereastră. Pe cinci coroane şi trei halbe de bere. 

— Pe mine boala asta a mea mă costă pina acum peste două sutare, 
zise vecinul său, uscat ca un bat. Nu-i otravă pe lume pe care să n-o fi folo- 
sit. Sint un depozit ambulant de otrăvuri. Am băut sublimat, am aspirat 
aburi de argint viu, am mestecat arsenic, am fumat opiu, am băut tinctură 
de opiu, mi-am presărat morfină pe piine, am înghițit stricnina, am băut so- 
lutie de fosfor dizolvat în acid sulfuric şi acid picric. Mi-am distrus ficatul, 
plaminii, rinichii, fierea, creierii, inima, matele. Şi nimeni nu ştie ce boală 
am. 


— Cel mai bine, susținea unul de lîngă uşă, e să-ți faci injecții subcu- 

= . ER . = v . . oe 

tanate cu gaz. Varul meu a avut norocul sa-i taie bratul pina la cot si azi nici 
nu-i pasa de razboi. 


— Toate astea, zise Svejk, trebuie să le îndurăm pentru împăratul nos- 
tru. Şi pompatul stomacului şi clistirul. Cu ani în urmă, pe vremea cînd slu- 
jeam la regimentul meu, era şi mai rău. Pe atunci bolnavii erau legați cobza 
şi aruncaţi la zdup să se tamaduiasca. De paturi, ca aici, ori de scuipatori, 
nici pomeneală. Bolnavii zăceau pe scinduri goale. O dată, unul avea un tifos 
adevărat, iar altul, alături de el, vărsat negru. Amindoi au fost legați cobza, 
în timp ce medicul regimentului îi buşea cu piciorul în burtă, zicînd că-s si- 
mulanti. După ce au murit amindoi, chestia a ajuns în parlament şi a apărut 
şi în gazete. Pe noi ne-au oprit sa citim gazetele şi ne-au făcut şi control prin 
lăzi, să vadă cine are. Şi cum sînt eu ghinionist, din tot regimentul numai la 
mine s-au găsit ziare. M-au scos la raport şi colonelul nostru, un bou, Dum- 
nezeu să-l ierte, a început să zbiere la mine, să stau drepți şi să spun cine a 
scris povestea aia la gazetă, că dacă nu, îmi întinde gura pina la urechi si 
mă ţine la închisoare, pină mi-or putrezi ciolanele. Pe urmă a venit medicul 

„regimentului, mi-a tot vinturat pumnul pe sub nas, si a răcnit : „Sie 

.… 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


verfluchter Hund, sie schabiges Wesen, sie ungluckliches Mistvieh 2°, haimana 
socialistă!” Eu mă uit ţintă in ochii lor, nu clipesc, si tac chitic, cu mina 
dreapta la chipiu si cu stinga pe vipusca pantalonilor. Dumnealor mi-au dat 
mereu tircoale, au tot hămăit la mine ca ciinii, dar eu... nimic. Tac si dau 
onorul, cu mina stinga pe vipusca pantalonilor. Dupa ce au turbat asa, cam 
vreo jumatate de ceas, colonelul se repede la mine si racneste: ,Esti timpit, 
ori nu esti!” ,Cu tot respectul, raportez supus, domnule colonel, ca sint 
timpit.” „Douăzeci şi una de zile carcera pentru timpenie, două zile de post | 
pe săptămînă, o lună închisoare, patruzeci si opt de ore în fiare. Inchideti-l, 
puneti-l la post negru şi legati-l, ca să se înveţe minte că statul n-are nevoie 
de timpiti. Iti scoatem noi din cap gazetele, nătărăule !” Asa a hotărît domnul 
colonel după o astfel de letargie. În timp ce zăceam la închisoare, la cazarmă 
s-au întîmplat minuni. Colonelul nostru a interzis cu desăvârşire cititul. Pînă 
şi gazeta Prazske uredni noviny era interzisă; la cantină n-aveau voie să îm- 
pacheteze în ziare nici cirnati, nici brinză. De atunci soldații au început să 
citească, şi regimentul nostru a devenit cel mai cult. Citeam toate gazetele şi 
în fiecare companie se scriau poezioare şi cîntecele împotriva domnului colo- 
nel. Şi, cînd se întimpla cîte ceva la regiment, se găsea întotdeauna în trupă 
cite un binevoitor care să scrie la gazetă, sub titlul Teroare în armată. Dar nu 
se multumeau numai cu atît. Au scris deputaților la Viena să le ia apărarea 
şi domnii s-au pus pe interpelări, una după alta, spunînd că domnul colonel 
al nostru este o bestie şi aşa mai departe. Nu ştiu care ministru a trimis o 
comisie să facă cercetări, şi unu, Franta Henclu, din Hluboka, a căpătat doi 
ani de închisoare, fiindcă el a fost acela care trimisese jalba deputaților la 
Viena, pentru palma care i-a ars-o domnului colonel pe cimpul de exercițiu. 
După plecarea comisiei, domnul colonel a ordonat să se alinieze tot regimen- 
tul şi ne-a spus că soldatul e soldat, că trebuie să-şi tie fleanca şi să-şi facă 
„datoria şi că, dacă ceva nu-i place, asta înseamnă nesupunere. „Care va să 
zică, tilharilor, ati crezut că comisia o să vă dea dreptate, hai? zicea domnul 4 
colonel. V-a dat un rahat. Si acum, fiecare companie sa defileze in fata mea 
şi să repete tare ce am spus eu!” Si asa am defilat, companie după compa- 
nie, ,pentru onor la dreapta”, unde sta domnul colonel, cu mina pe cureaua 
flintei şi am făcnit la el: „Aşa ne-am închipuit noi, tilharii, că comisia o să ne 
de-a dreptate, un rahat ne-a dat!” Domnul colonel a ris ţinîndu-se de burtă, 
pină ce a început să defileze compania a unsprezecea. Aceasta mărşăluieşte, 
bate talpa, şi cînd ajunge în dreptul domnului colonel, nimic, tăcere, nici pis. | 
Colonelul s-a facut roşu ca un rac, a trimis compania înapoi, să mai repete o ‘ 
dată. Şi iar defilează, şi iar tace şi fiecare şir se uită obraznic în ochii dom- 
nului colonel. „Stai zice domnul colonel, pe loc repaus!” Şi începe să se plim- 
be de colo pina colo, prin curtea regimentului, îşi plezneşte cizma cu crava- 
şa, scuipă, apoi deodată se opreşte şi zbiara : , Abtreten!”2!, îşi incaleca gloa- 
ba şi pe-aci ţi-e drumul. Am aşteptat să vedem ce o să se intimple cu com- 
pania a unsprezecea, şi cînd colo, nimic. Aşteptăm o zi, aşteptăm două, o 
„săptămînă încheiată, şi tot nimic. Domnul colonel nici nu s-a mai arătat pe 
L la cazarma; trupa, gradatii si ofiterii nu mai puteau de bucurie. Pe urma ne- 
a venit alt colonel, iar despre cel vechi se spunea ca era undeva intr-un sa- 


"A 


= - a 


20 Cine blestemat, făptură Scîrboasă, vită nefericită (germ.). | 
21 Rupeti rîndurile ! (Germ.) L 


: 


4 7 i nd 


Jaroslai Haëek - Peripetiile bravului Soldat vă 
EDITURA CUL URALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
« 
va 


‘ 


natoriu, pentru ca scrisese cu mina lui imparatului ca Compania a unspre- 


dr à s-a räzvrätit 

_ Se apropia vremea vizitei de după-amiază. Medicul militar, Grunstein, 
trecea de la pat la pat: în urma lui un subofițer sanitar, cu condica de proce- 
se-verbale. 

— Macuna? 

— Prezent! 

— Clistir şi aspirină! Pokorny? 

— Prezent! 

— Spălătură stomacală şi chinină! Kovarik? 

— Prezent! 

— Clistir si aspirină ! Kotatko!?? 

— Prezent! 

— Spalatura stomacala si chinina! 

Si aşa trecea, de la unul la altul, fără mila, masinal, täios. 

— Svejk?! 

— Prezent! 

Doctorul Grunstein se uita la noul pacient. 

— Ce te doare? 

— Am onoarea sa va raportez ca am reumatism! 

In cursul carierei sale de practician, doctorul Grunstein se obisnuise 
sa vorbeasca cu o ironie fina, care avea un efect cu mult mai mare decit 
zbieretele. 

— Aha, reumatism, ii zise el lui Svejk. Grea boală, foarte grea. Ce 
intimplare, sa te apuce reumatismul tocmai in toiul razboiului, cind omul 
trebuie să plece la luptă. Nu mă îndoiesc ca esti foarte mihnit din pricina 
asta. 

— Am onoarea să raportez că sînt foarte mihnit. 

— Inchipuiti-va, e mîhnit! Frumos din partea dumitale că reumatismul 
te-a făcut să-ți amintesti de noi. In timp de pace nevolnicii umblă lela în 
haimalic, dar cum izbucneste războiul, îi şi apucă reumatismul, şi gata, nu-i 
mai tin picioarele. Nu te dor cumva genunchii? 

* — Mă Gor, să trăiţi! 

_— Si nopţi întregi nu poţi dormi, nu-i aşa? Reumatismul e o boală 
foarte primejdioasă, dureroasă şi grea. Avem noi leac pentru reumatism. Mai 
întii dietă absolută. Celelalte metode de tratament au dat rezultate excelente. 
Aici ai să te vindeci mai repede decit la Piestany22 si ai să mărşăluieşti spre 
front, de au să-ți sfiriie călciiele. 

Intorcindu-se spre ofiterul sanitar, zise: 

— Scrie: Svejk, dieta absoluta, de doua ori pe zi spalaturi stomacale, o 
data pe zi clistir si, pentru rest, vom vedea. Duceti-l deocamdata la infirme- 
rie, faceti-i spălătură stomacala si, pina şi-o veni in fire, trageti-i şi o clisma, 
da una zdravana, pina ce o chema toți sfinții să-i sperie reumatismul şi s-o 
ia la sănătoasa. 

+ Adresîndu-se apoi tuturor celor ce zăceau în paturi, le tinu un discurs 
plin de frumoase şi înțelepte sentinţe: 


SE 


2 Oraş în Cehoslovacia, renumită stațiune balneo-climatică 


USER 


Laas 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vals 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Să nu vă inchipuiti că aveţi în fata voastră un bou care se lasă dus 
de nas. Pe mine purtarea voastră nu mă scoate de loc din sărite. Ştiu că 
sinteti simulanti şi că vreţi să scäpati de armată. De aceea vă tratez ca atare. 
Ostaşi ca voi mi-au trecut pe dinainte cu sutele. În paturile astea au zăcut 
multi, multi oameni, cărora nu le lipsea nimic în afară de spiritul militar. 
Credeau dumnealor că, în timp ce camarazii lor luptau pe cîmpul de bătălie, 
ei au să stea tolaniti în paturi, au să capete mîncare ca bolnavii şi c-o să le 
meargă aşa pină la sfirşitul războiului. S-au înşelat amarnic însă, aşa cum 
va inselati si voi. Şi peste douăzeci de ani o să tipati şi-n somn, cînd veţi visa 
cum v-aţi lecuit aici. | 

— Am onoarea să raportez, domnule oberarzt, se auzi | Beal slaba, de 
la patul de lingă fereastră, că m-am făcut bine. Am băgat de seamă in noap- 
tea asta că nu mă mai sufoc. ‘ 

— Cum te cheama ? 

— Kovarik, sa traiti; spuneati adineauri sa mi se faca clistir. 

— Foarte bine, clistirul o sa ti-l mai faca o data de plecare, hotari doc- 
torul Grunstein, ca sa nu te plingi cumva ca n-ai fost ingrijit cum trebuie. 
Asa! Si acum toti bolnavii pe care i-am citit sa se alinieze in urma subofite- 
rului, pentru ca fiecare sa primeasca ce i se cuvine. 

Şi fiecare isi căpătă portia cinstită, aşa cum îi fusese prescrisă. Dar pe 
cind unii se străduiau să influențeze pe executorii ordinelor medicale, fie 
prin rugaminti, fie amenintindu-i că vor ajunge şi dinşii să fie trecuţi la ser- 
viciul sanitar şi că s-ar putea să le pice şi ei o dată în mînă, Svejk avu o ti- 
nută bărbătească. 

— Nu mă cruța, îl îndemna el pe călăul care îi administra clistirul. 
Gindeste-te la jurämintul tău. Chiar dacă in locu-mi ar fi taică-tu sau fratele 
tău bun, tu trebuie să-i aplici clistirul fără şovăială. Gindeste-te ca de clisti- 
rele astea depinde soarta Austriei şi că izbinda e a noastră ! 

A doua zi, la vizită, doctorul Grunstein îl întrebă pe Svejk cum îi place 
la spitalul militar. 

Svejk răspunse că este o instituţie dreaptă care urmăreşte o ţintă înăl- 
tätoare. Drept răsplată primi acelaşi tratament, completat cu o aspirină şi 
trei prafuri dé chinină, pe care i le-au dizolvat într-un pahar cu apă ca să le 
ia numaidecit. 

Nici Socrate nu şi-a sorbit cupa cu otravă cu atita seninătate cum şi-a 
băut chinina bravul soldat Svejk, asupra căruia doctorul Grunstein încerca- 
se toate gradele de tortură. 

Cînd, în prezenţa doctorului, Svejk fu împachetat într-un cearşaf ud, 
la întrebarea cum i se pare, el răspunse: 

— Cu respect vă raportez supus, domnule oberarzt, că mă simt ca într- 
un bazin de înot ori ca la baile de mare. 

— Tot mai ai reumatism ? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberarzt, că nu vrea de loc să mă 
lase ! 

: Svejk fu supus la o noua tortura. 
Pe vremea aceea, vaduva unui general de infanterie, baroneasa de 
” Botzenheim, se caznea sa descopere soldatul despre care ziarul Bohemia pu- 
blicase nu demult un articol descriind cum acest infirm, in timp ce era 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


transportat intr-un cärucior pentru bolnavi, striga: ,La Belgrad !”, manifesta- 
tie patriotica in urma careia redactia Bohemiei a luat initiativa sa adreseze 
cititorilor săi un apel pentru o colectă întru ajutorarea lealului erou-invalid. 

În sfirşit, în urma investigaţiilor făcute la Direcţia poliţiei, s-a putut 
afla că era vorba de Svejk; restul n-a mai fost greu de urmărit. Baroneasa de 
Botzenheim, însoţită de dama de companie şi de cameristul ei, cu un coş în- 
cărcat, o porni spre Hradcany. 

Biata baroneasă habar n-avea ce înseamnă să zacă cineva în spitalul 
militar din arestul garnizoanei. Cartea de vizită îi deschise uşa închisorii, iar 
în cancelarie toți se purtară cu ea extrem de amabili şi în cinci minute află 
că „der brave Soldat Svejk”, de care se interesa, zăcea în baraca a treia, patul 
nr. 17. O însoţi doctorul Grunstein, în persoană, năucit de aceasta 
întîmplare. ‘ 

Svejk şedea pe pat, după obişnuita cură zilnică, prescrisä de doctorul 
Grunstein, înconjurat de un grup de simulanti sfrijiti şi hämesiti, care nu se 
dăduseră încă bătuți si se luptau dirji cu doctorul Grunstein, pe frontul die- 
tei absolute. 

Oricine ar fi stat să-i asculte ar fi avut impresia că a nimerit într-o so- 
cietate gastronomică, într-o şcoală superioară de bucătari sau la nişte cur- 
suri de menaj. 

— Chiar şi jumările cele mai rele, făcute cu seu de vacă, se pot minca, 
spunea unul care zăcea de „gastrită învechită”, numai calde să fie. După ce 
se topeşte, seul se scurge pină se usucă, se sărează, se pipărează, şi pe cin- 
stea mea că nu le dau nici pe jumările de giscă. 

— Las-o mai uşor cu jumările de giscă, făcu cel cu „cancer la stomac”, 
peste jumările de giscă nu există nimic mai bun. Ce sînt pe lingă ele jumările 
de porc? Bineînţeles că trebuie să le prăjeşti pina se rumenesc, aşa cum fac 
evreii. Ei iau o giscă grasă, îi scot untura cu piele cu tot şi apoi o topesc. 

— Ştii că te inseli în privința jumärilor de porc? observă vecinul lui 
Svejk. Se înţelege de la sine că vorbesc de jumările făcute din untură topită 
în casă, după cum li se şi spune: jumări de casă. Să nu fie nici prea rumeni- 
te, dar nici galbene. Trebuie să fie ceva între aceste două nuanțe. Jumările 
astea nu treBuie să fie nici prea moi, nici prea tari. Nu trebuie să le rontäi, 
pentru că atunci sînt arse. Trebuie să se topească în gură, şi în aceiaşi timp 
să nu-ţi curgă untura pe bărbie. 

— Care din voi a mincat jumări din untură de cal? se auzi glasul cui- 
va. Nimeni nu răspunse însă, căci în clipa aceea intră ca o furtună subofite- 
rul sanitar. 

7 É 8 : J pă 4 

—Toata lumea în pat, soseşte o arhiducesă; nu cumva să-şi scoată ca- 
reva picioarele murdare de sub pătură! 

Nici o arhiducesă autentică n-ar fi intrat cu mai multă prestantä şi se- 
riozitate ca baroneasa von Botzenheim. În urma ei se îmbulzea o escortă în- 
treagă, din care nu lipsea nici sergentul contabil al spitalului, care în toată 
socoteala asta vedea mina tainică a inspecției ce avea să-l ia de lingă vaca 
grasă din spatele frontului, ca să-l azvirle în bătaia şrapnelelor, undeva pe 
sub sirmele ghimpate. ~ 

. Era palid la față, dar şi mai palid era doctorul Grunstein. Cartea de vi- 
zită a bătrinei baronese, cu titlul „văduvă de general”, îi juca pe dinaintea 


, * . | CE | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


ochilor, impreuna cu tot ce putea fi in legäturä cu micul carton dreptunghiu- 
lar, adică protectie, plingere, transferare pe front si alte grozavii de acest fel. 

_ — Ăsta e, zise el, cu un calm prefăcut, conducind pe baroneasa spre 
patul lui Svejk. E un bäiat cu multa räbdare. 

Baroneasa von Botzenheim se asezä pe scaunul oferit linga patul lui 
Svejk si incepu: 

— Cesky zoldat, pine zoldat, zoldat infalit, la mine place cesky austri- 
ac. 

Il mingiie pe Svejk pe obrajii dolofani, apoi continua: 

— Eu tot citit la gazeta, eu aducem la tumneata papic, fumat, bom- 
bon, cesky zoldat, pine zoldat. Johann, kommen Sie her! ‘ 

Valetul, care cu barba lui stufoasa aducea cu banditul Babinsky, trase 
un coşcogeamite cos lingă patul lui Svejk, în vreme ce dama de companie a 
batrinei baronese, o femeie înaltă, cu fata plinsă, se aşeză pe patul lui şi-i 
îndreptă la spate perna de paie, convinsă fiind că aşa se cuvine să se poarte 
cu bolnavii eroi. 

Între timp, baroneasa scotea darurile din coş. O duzină de pui fripti 
infasurati în foiţă de mătase roz şi legaţi cu panglică negru-galbenă, două 
sticle cu un fel de lichior de război, cu eticheta: Gott strafe England PS Pe 
partea cealaltă a etichetei: Franz Josef ţinîndu-se de mina cu Wilhelm, de 
parcă ar fi vrut să se joace de-a „lepuraşu-n groapa sa stă singurel. Sărmane 
iepuras, ce te doare de nu poţi zburda?” 

Mai scoase apoi trei sticle de vin pentru convalescenti şi două cutii de 
țigări. Le înşiră toate cu eleganţă pe patul gol de lingă Svejk, adăugînd şi o 
carte frumos legată : Intimplari din viata monarhului nostru, scrisă de emi- 
nentul redactor şef al actualului organ oficial Ceskoslovenska republica care 
era un mare admirator şi cunoscător al lui Franz. Apoi mai apărură pe pat 
* pachete cu ciocolată cu aceeaşi inscripţie: „Gott strafe England”, şi cu chipu- 

rile împăraților Austriei şi Germaniei. Pe ciocolată însă împărații nu se mai 
țineau de mînă, ci fiecare îşi vedea de ale lui, întorcîndu-şi reciproc spatele. 
Nostimă era peria de dinți dublă, cu inscripţia: , Viribus unitis”+, pentru ca 
cel ce-şi va curăța măselele cu ea să-şi aducă aminte de Austria. Un dar ele- 
gant şi foart potrivit pentru front şi tranşee era serviciul de manichiură. Pe 
capacul cutiei era o poză care înfățişa un srapnel făcînd explozie şi un soldat 
cu cască, care înainta cu baioneta la armă. Sub poză sta scris: „Fur Gott, 
Kaiser und Vaterland!”? Pachetul de pesmeti n-avea nici o poză, avea în 
schimb o inscripție în versuri: 

Osterreich, du edles Haus, 

steck deine Fahne aus, 

lass sie im Winde wehn, 

Osterreich muss ewig stehn! 

cu traducerea cehă de partea cealaltă : 

Austrie, cămin drag, 

Inaltd sus al tău steag. 

În vînt flamura să-ţi filfiie, 


=e 


— 
23 Dumnezeu ag ee “ (Germ.) 
2 Cu forte unite (lat.). n 
% Pentru Dumnezeu, împărat şi patrie! (Germ.) 


“st > > 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


în veci vei trăi, Austrie ! 


Ultimul dar era un ghiveci cu o zambilă albă. Cînd toate darurile des- 
pachetate fură insirate pe pat, baroneasa nu-şi putu stapini lacrimile de 
emoție. Câtorva simulanti hamesiti le curgeau balele. Doamna de companie 
a baronesei îl sprijinea pe Svejk, care şedea în capul oaselor, si plingea si ea. 
În tăcerea ca de biserică, Svejk, impreunindu-si mîinile pentru rugăciune, 
începu: 

— Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinteascä-se numele tău, vie îm- 
pärätia ta... pardon, conitä, nu aşa, voiam să zic : Tatăl nostru, părinte ce- 
resc, blagosloveşte aceste daruri, de care, din mila ta, ne vom bucura. Amin! 

După ce rosti aceste cuvinte, luă un pui de pe pat şi începu să înfule- 
ce, urmărit de privirile îngrozite ale doctorului Grunstein. ‘ 

— Cu ce poftă mănîncă soldatul, îi sopti entuziasmata batrina baro- 
neasă doctorului Grunstein. Cu siguranţă că s-a făcut bine şi poate pleca pe 
front. Sint atit de mulțumită că darurile astea i-au venit la timp. 

Trecu apoi de la un pat la altul, împărți ţigări şi bomboane de ciocolată 
şi, revenind iar la Svejk, îi mingiie părul, adresindu-i-se : „Behut euch 
Gott!”26 şi ieşi pe usa cu întreaga suită. 

Pina să se înapoieze doctorul Grunstein de jos, unde o insotise pe ba- 
roneasa, Svejk impärtise puii, pe care bolnavii îi devoraseră cu atita grabă, 
încît doctorul Grunstein în loc de pui nu găsi decît o grămadă de oase atît de 
curate, de parcă puisorii ar fi căzut de vii într-un cuib de vulturi, iar schele- 
tele lor ar fi stat luni în şir în bătaia soarelui. Se evaporase şi sticla de lichior 
şi cele trei sticle de vin. Şi pachetele de ciocolată şi pesmetii dispăruseră în 
burtile pacienţilor. Unul băuse pina şi sticla cu lac de unghii, care se afla în 
serviciul de manichiura şi muscase şi din pasta de dinţi anexată la perie. 

La întoarcere, doctorul Grunstein îşi reluă poza belicoasă şi tinu un 
lung discurs. Parcă i se luase o piatră de pe inimă după plecarea vizitatori- 
lor. Mormanul de oase roase îi întări convingerea că toți pacienţii erau inco- 
rigibili. 

— Soldati, începu el, dacă ati fi avut numai un pic de minte, nu v-aţi fi 
atins de nimi şi v-aţi fi zis că, dacă inghititi tot, domnul oberarzt n-are să vă 
creadă că sinteti bolnavi. Prin fapta voastră însă, ati dovedit că nu ştiţi să 
pretuiti bunătatea mea. Eu vă pompez stomacul, vă fac clistire, mă cäznesc 
să vă tin la dietă absolută şi voi vă umflati burtile. Vreti să vă alegeţi cu un 
ulcer la stomac? Vă inselati însă amarnic, pentru că înainte ca stomacul 
vostru să le mistuie, am să vi-l curat aşa de bine, încît o să vă aduceți amin- 
te pina la moarte si o sa va povestiti si copiilor vostri cum v-ati ghiftuit odata 
cu pui fripti si cu tot felul de alte bunatati, care, cu toate astea, n-au apucat 
să vă ramina nici un sfert de ceas in pintec, pentru că v-au fost pompate 
afara, calde inca. Ei, si acum, in rind cite unul dupa mine, ca sa va amintiti 
că nu sînt bou ca voi, ci nitelus mai deştept decit toți la un loc. In afară de 
asta, vă mai aduc la cunoştinţă că miine trimit pe capul vostru o comisie, ca 
prea trindaviti aci de atita vreme fără să aveţi nici pe dracu, de vreme ce în 
cinci minute ati putut să va umpleti burtile, aşa cum ati dovedit-o adineauri. 

. RON LUN oi 


2% Dumnezeu să te ocroteasca ! (Germ.) 
„> 


UT 
"+ 


* « | "en 


‘ LA 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Cind ii veni rindul lui Svejk, doctorul Grunstein il privi lung si aminti- 
rea ciudatei vizite îl făcu să-l întrebe: „Dumneata o cunoşti pe doamna baro- 
neasa?” 

— Mi-e mamă vitregă, răspunse Svejk. În vîrstă fragedă m-a lepădat si 
acum m-a regăsit... 

Doctorul Grunstein zise scurt: 

— Dacă-i aşa, mai faceti-i un clistir lui Svejk. 

Seara, în saloane era jale mare. Cu cîteva ceasuri înainte avuseseră cu 
toţii tot felul de bunätäti în burtă şi acum n-aveau decit ceaiul slab şi o felie 
de piine. f 

Numarul 21, de linga fereastra, zise: | 

— Mă credeti, camarazi? Mie îmi place mai mult puiul pane decit fript! 

Cineva bombäni : ,,Aruncati-i pătura in cap”, dar toţi erau atît de slă- 
biti după acel ospăț neizbutit, încît nimeni nu se mişcă. 

Doctorul Grunstein s-a ţinut de cuvînt. Dimineața sosiră cîțiva medici 
„militari din faimoasa comisie. 

Trecură gravi printre şirurile de paturi, oprindu-se la fiecare şi porun- 
cind invariabil: „Arată limba!” 

, Svejk scoase asa de tare limba, incit fata i se schimonosi intr-o 
strimbatura timpita si ochii i se inchisera. 

— Cu respect va raportez, domnule stabartz, ca limba mai lunga nu 
am. 


- = 
Urmă apoi o convorbire interesantă între Svejk şi comisie. Svejk susti- 
nea că raportase aceasta de teamă ca nu cumva dumnealor să creadă că el 


îşi ascunde limba de ei. 

Din această pricină aprecierile membrilor comisiei cu privire la Svejk 
erau foarte împărțite. 

Jumătate susținea că Svejk este „Ein bloder Kerl”27 , în vreme ce cea- 
laltă jumătate afirma că e un potlogar care vrea să-şi bată joc de armată. 

— Doar dracul să-şi bage coada, răcni la Svejk preşedintele comisiei, 
ca să nu te dibuim noi! 

Svejk privi întreaga comisie cu candoarea divină a unui copil nevino- 
vat.” . 

- Medicul militar şef se apropie de el: 

— Aş vrea să ştiu, porc de cîine, ce gîndeşti tu acum? 

— Raportez supus că eu nu gîndesc de fel. 

# — Himmeldonnerwetter!?8 urlă unul din membrii comisiei zornäind din 
sabie. Auziti, dumnealui nu gîndeşte de fel. De ce, elefant siamez, de ce nu 
gindesti? 

— Cu respect raportez ca eu nu gindesc, pentru ca in armata soldatu- 
lui îi este interzis să gindeasca. Cînd, cu ani in urmă, eram la Regimentul 
91, domnul căpitan ne zicea întotdeauna: „Soldatul n-are voie să gindeasca 
singur. Pentru el gindesc superiorii. Cum începe soldatul să gindeasca, nu 
mai e soldat, ci un nespălat de civil. Gindirea nu duce la...” 

+ — Vorba, îl întrerupse mînios preşedintele comisiei, despre dumneata 
mai avem „noi informații. Der Kerl meint: man wird glauben, er sei ein 


> => 
27 Un bleg (germ.). né 
28 Ei, drăcie! (germ.) 


“st 7 Na. 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


wirklicher Idiot29... Dumneata nu esti de loc idiot, Svejk, eşti deştept, esti 
smecher, un lump, esti o haimana, pricepi...? 
_ — Raportez supus ca pricep. 

— Ti-am mai spus să-ți tii fleanca, n-ai auzit? 

— Raportez supus că am auzit să-mi tin fleanca. 

— Himmelherrgott*0, taca-ti gura; cînd ţi-am poruncit să taci, taci! 

— Raportez supus că ştiu că trebuie să tac. 

Domnii ofițeri se uitară unii la alții, apoi chemara sergentul-major: 

— Pe omul ăsta, zise medicul-sef al comisiei, arätind spre Svejk, du- 
ceti-l la cancelarie şi aşteptaţi acolo raportul nostru. O să-l lecuiască ea, 
garnizoana, de pălăvrăgeala asta. E sănătos tun, se preface mizerabilul şi pe 
deasupra mai şi träncäneste, batindu-si joc de superiorii săi. Îşi închipuie că 
am venit aici pentru distracţia lui şi că războiul e o glumă, o aiureală. Tine 
minte, Svejkule, că la garnizoană o să-ţi arate ei că armata nu-i o jucărie 
cum crezi. 

Svejk plecă la cancelarie cu sergentul-major. Pe drum, în curte, fredo- 


nă: 
„C-un ordin de chemare 
Nu-şi pierde nimeni firea, 
Cînd crede că oştirea 
E-o glumă oarecare.” 


Şi în timp ce în cancelarie ofițerul de serviciu zbiera la Svejk, căutînd 
să demonstreze că oamenii de teapa lui trebuiesc împuşcaţi, sus, în sălile 
spitalului, comisia dădea iama prin simulanti. Din şaptezeci de pacienți n-au 
scăpat decit doi. Unul cu un picior sfirtecat de grenadă şi al doilea cu o carie 
a oaselor. 

Au fost singurii care n-au auzit cuvintul: tauglich; toţi ceilalți, inclusiv 
cei trei muribunzi tuberculosi, au fost declarați apți pentru front, cu care 
ocazie medicul-sef nu lăsă să-i scape prilejul de a rosti o cuvintare. 

Cuvintarea lui a fost pigmentata cu cele mai variate înjurături şi foarte 
succintă în deea ce priveşte conținutul: „Toţi sînt nişte vite şi lepădături şi 
numai dacă vor lupta vitejeşte pentru maiestatea-sa împăratul, vor putea 
reveni în rîndul oamenilor, iar după război li se va ierta păcatul că au voit sa 
scape de militărie prin simulare”. După care, el personal îşi exprimă convin- 
gerea ca acest lucru nu se va intimpla şi ca pe toți îi aşteaptă streangul. 

Un tinăr medic militar, suflet bun şi neprihănit încă, îl rugă pe medi- 
cul-sef” să-i îngăduie să vorbească si el. Cuvintarea lui, rostită în limba ger- 
mană, se deosebi de aceea a superiorului său prin optimism şi naivitate. 

Vorbi multă vreme, aratind că fiecare din cei care părăsesc spitalul, 
pentru a se întoarce la regimentele lor, pe front, trebuie să fie un cavaler şi 
un învingător. El era convins că vor minui cu indeminare armele, pe cîmpul 
de bătaie, şi că vor avea o comportare onorabilă in orice situaţie, fie militară, 
fie particulară. Că vor fi războinici invincibili, care vor aminti de gloria lui 
Radecky şi a prințului Eugeniu de Savoia. Că vor face să rodeasca cu sîngele 


— > 
2 Nespalatul îşi închipuie că o să-l luăm drept idiot sadea ... (germ.) 
30 Cerescule Doamne! (germ.) 


# 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


lor cimpiile întinse şi glorioase ale imperiului şi că se vor achita în mod vic- 
torios de menirea pe care le-a harăzit-o istoria. Neinfricosati, dispretuindu-si 
viata, să se avinte tot înainte sub steagurile ciuruite ale regimentelor lor, 
spre noi lauri, spre noi izbinzi. 

Mai tîrziu, pe coridor, medicul militar şef îi spuse naivului tînăr: 

— Domnule coleg, crede-mă că toate astea sînt de prisos. Din pusla- 
malele astea nici Radecky, nici prințul dumitale Eugeniu de Savoia n-ar fi 
scos soldaţi de ispravă. Poţi să le vorbeşti şi dumnezeieşte şi drăceşte, că 
pentru ei totuna e. Asta-i o banda de derbedei! 


IX - Svejk la garnizoana 


‘ 


Supremul refugiu al celor care nu voiau să meargă la război era garni- 
zoana. Am cunoscut un profesor suplinitor de matematici, care nu voia să 
facă serviciul la artilerie. În acest scop, şi ca să ajungă în arestul garnizoa- 
nei, a furat ceasornicul unui locotenent. A comis fapta, după o matură chib- 
zuinta. Războiul nu-i inspira respect şi nu-l incinta. I se părea o dobitocie să 
tragă în inamic şi să ucidă de partea cealaltă, cu şrapnele şi granate, nişte 
bieti suplinitori, matematicieni ca şi el. 

„Nu vreau să-mi atrag antipatii prin violența mea”, îşi zise, şi cu singe 
rece fură ceasornicul. I-au cercetat mai întîi starea psihică, iar după ce de- 
clară că voise să se îmbogăţească, îl duseră în arestul garnizoanei. De altfel 
au fost multi cei arestați pentru furturi şi înşelăciuni. Idealisti şi neidealisti. 
Oameni care considerau războiul drept un izvor de venituri, diverşi subofiteri 
de administraţie din spatele frontului, sau de pe front, care săvirşiseră tot 
felul de matrapazlicuri cu rațiile şi cu soldele, şi hoți mărunți, de o mie de 
ori mai cinstiți decât cei care îi trimiseseră acolo. În arestul garnizoanei mai 
erau închişi soldați, pentru tot felul de alte infracțiuni cu caracter pur mili- 
tar, ca încălcarea disciplinei, tentativă de revoltă, dezertare. Un tip special de 
arestați îl alcătuiau „politicii”, din care optzeci la sută erau cu totul nevino- 
vati, iar din aceştia nouăzeci şi nouă la sută erau condamnați. 

| Aparat anchetatorilor militari era grandios. Un astfel de aparat jude- 
cătoresc precede în orice stat totala decădere politică, economică şi morală. 
Strălucirea puterii şi a gloriei trecute conservă judecătoriile, poliția, jandar- 
meria şi banda de delatori venali. 
‘ In fiecare unitate militarä Austria avea agenti provocatori, care isi de- 
nunțau camarazii cu care dormeau într-un pat şi îşi împărțeau piinea in 
timpul marsurilor. 

Se înțelege că şi poliția statului furniza material arestului garnizoanei, 
prin domnii Klima, Slavicek et Co. Cenzura militară trimitea aici pe autorii 
corespondenței dintre cei de pe front şi cei rămaşi acasă pradă disperării. Tot 
aici îi aduceau jandarmii şi pe batrinii care trăiau de pe urma copiilor şi care 
trimiteau scrisori pe front. Tribunalul militar le dădea cîte doisprezece ani 
pentru cuvintele lor de mîngiiere şi pentru descrierea mizeriei de acasă. 

De la închisoarea garnizoanei, de pe Hradcany, era un drum care du- 

"cea prin Brevnov, spre cîmpul de exerciții de la Motol. Pe acest drum se pu- 
tea vedea adeseori trecînd cite un om cu cätuse la mini, însoțit de santinele, 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


iar în urma lui căruța care transporta cosciugul. Pe cîmpul de exerciții de la 
Motol se auzea ordinul scurt: „An Feuer B!Şi apoi pe la toate regimentele si 
batalioanele se mai citea un ordin de zi despre împuşcarea unui răzvrătit, 
care se prezentase la cazarmă şi domnul căpitan îi croise cu sabia nevasta 
care nu se putea despărți de el. 

La închisoarea garnizoanei, triumviratul compus din gardianul-sef 
Slavik, căpitanul Linhart şi sergentul Repa, poreclit şi „gidele”, îşi îndeplinea 
cu zel misiunea. Citi deținuți n-au fost ucişi în bătaie în celule! Nu-i exclus 
ca domnul căpitan Linhart să fie şi astăzi căpitan sub regimul republican. Aş 
dori să i se socotească şi anii de serviciu la închisoarea garnizoanei. În ce-i 
priveşte pe Slavicek şi Klima, lor le sînt socotiți aceşti ani de către poliția sta- 
tutului. Repa a ieşit din armată şi îşi vede de meseria lui de meşter zidar. Se 
prea poate să fie membru în vreo societate patriotică din republică. 

Gardianul-şef Slavik şi-a ales, în republică, meseria de hot şi acum stă 
la răcoare. Sărmanul, n-a ştiut să se strecoare, aşa cum au ştiut s-o facă alți 
„militari de teapa lui. 


* 


Se înţelege că, luindu-l în primire pe Svejk, gardianul-sef Slavik ii 
arunca o privire plina de reprosuri: 

— Aha, care va sa zica si tu ai o faima proasta, daca ai ajuns pina 
aici? Las' pe noi, bäiatule, ca-ti indulcim noi viata, ca la toți cei care ne-au 
picat in mina, si să ştii, flăcăule, că miinile noastre nu-s minusite de damă. 

Apoi, ca să dea si mai multă greutate privirii sale, isi viri pumnul 
vînjos sub nasul lui Svejk şi spuse: 

— Ja miroase, tilharule! 

Svejk mirosi şi remarcă : 

— Nu prea am chef să-l simt pe la nas, că miroase a cimitir. 

Vorba aceasta liniştită şi cumpănită avu darul să placă gardianului- 
şef. _ 

— Ehei, zise el, aplicîndu-i lui Svejk un pumn în burtă, stai drept. Ce- 
ai prin buzufiare? Dacă ai ţigări, poţi să le păstrezi, banii însă dă-i încoace, 
ca să nu ti-i fure. Numai atita ai? Zău? Nu minţi, minciuna se pedepseşte! 

— Unde-l bägäm? întrebă sergentul Repa. 

— Să-l bagam la număra saispe, hotări gardianul-sef printre cei în iz- 
mene; ce dracu, nu vedeţi ce scrie domnul căpitan Linhart: „Streng behuten, 
beobachten Pe À 

— Da, da, se adresa el solemn lui Svejk. Pe netrebnici ii tratäm ca pe 
netrebnici. Daca se revolta careva, il ducem la secret, ii rupem toate coastele 
şi-l lăsăm să zacă pina crapă. Avem dreptul s-o facem. Cum am facut cu 
măcelarul, nu-i aşa, Repa? 

— Da, ne-a dat de furcă, domnule şef! răspunse visător sergentul 
Repa. Ala trup, nu glumă! L-am călcat mai bine de cinci minute pina să-i 
pirtie coastele şi să-i dea sîngele pe bot. Şi a mai trăit încă zece zile. Ca pia- 
tra, nu alta! A 


> > 
ë .. 
31 La ochi! Foc! (Germ.) 
% Sa fie păzit şi ținut cu străşnicie sub observaţie! (Germ.) 


# 


7 


* 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Asa ca vezi, tilharule, cum merge la noi, daca cineva se rascoala sau 
incearca sa evadeze, isi incheie pedagogica-i expunere gardianul-sef Slavik. 
Asta insemneaza de fapt sinucidere, care la noi se si pedepseste ca atare. 
Sau să te păzească Dumnezeu, neisprăvitule, să te plingi de ceva, la vreo in- 
spectie. Cînd o veni inspecția şi te-o întreba: „Ai vreo reclamaţie?” tine minte, 
putoare, că trebuie să stai drepți, să saluti şi să răspunzi: „Raportez supus 
că n-am nici o reclamaţie, sint foarte mulțumit”. Ce-ai să spui, imputitule? 
la repetă ! 

— Raportez supus că n-am nici o reclamaţie, sint foarte mulțumit, re- 
petă Svejk, cu o figură atât de blajină, încît gardianul-şef se! înşelă, luînd-o 
drept o dovadă de cinste şi sinceritate. | 

— Ei, şi-acum dezbracä-te pina la izmene şi treci la numäru saispe, îi 
spuse binevoitor, fără să mai adauge neisprăvitule, ori imputitule, sau pu- 
toare, cum îi era obiceiul. 

La numărul şaisprezece, Svejk se intilni cu nouăsprezece oameni fără 
pantaloni. Erau cei pe actele cărora fusese înscrisă observaţia: „Streng 
behuten, beobachten!” şi care erau supravegheați ca nu cumva să fugă. 

Dacă izmenele lor ar fi fost curate şi dacă n-ar fi fost zăbrele la feres- 
tre, ai fi putut crede, la prima vedere, că te afli în vestiarul unei băi. 

De” la sergentul Repa, Svejk fu luat în primire de 
zimmerkommandants5, un individ barbos, cu cămaşa desfăcută la piept. 
Acesta îi trecu numele pe o bucată de hirtie care atirna pe perete şi îi zise : 

— Miine avem teatru. Ne duce la capelă să ascultăm predica. Noi, ăştia 
în izmene, stăm sub amvon. Să vezi ce bazaconie are să fie! 

Ca la toate închisorile şi aresturile preventive şi la închisoarea garni- 
zoanei capela se bucura de o mare popularitate. Se înțelege de la sine că 
frecventarea silită a capelei nu întărea întru credință vizitatorii şi nici nu le 
sporea moralitatea. Nici nu putea fi vorba de aşa ceva. 

Serviciul divin şi predicile erau însă o plăcută evadare din plictiseala 
închisorii. Oamenii nu se gindeau de loc să se apropie de Dumnezeu, dar 
nădăjduiau că pe coridoare sau prin curte vor găsi vreun muc de ţigară sau 
de trabuc aruncat. Dumnezeu era uitat cu desavirsire în fata unui chistoc 
care zăcea stingher prin scuipătoare sau undeva pe pămînt, în praf. Acest 
ciuruc puturos era mai presus de Dumnezeu şi de mîntuirea sufletului. 

Ei, şi pe urmă predica, ce minunat prilej de petrecere, ce comedie! 
Preotul de campanie, Otto Katz, era un om foarte simpatic. Predicile sale, atît 
de atrăgătoare şi de distractive, aduceau o înviorare în plictiseala garnizoa- 
nei. Se pricepea să pălăvrăgească atit de frumos despre nemărginita bunăta- 
te a domnului şi să ridice moralul arestatilor desfrinati si necinstiti! Se pri- 
cepea atit de bine să înjure de pe amvon şi de la altar! Şi ce minunat ştia să 
racneasca „ite missa est” 34, să oficieze serviciul divin într-un fel atît de ori- 
ginal şi să încurce toată rinduiala sfintei slujbe, iar cînd era bine cherchelit, 
să scornească rugăciuni noi şi o nouă sfintă slujbă, un rit al său, ceva ne- 
maiauzit pe aceste meleaguri! 

. Si ce spectacol era cînd se intimpla citeodata să alunece şi să cadă cu 
potirul, cu sfintele taine, ori cu Evanghelia, învinuindu-l cu glas tare pe mi- 


— — 
33 Şeful de camera (germ.). 
54 Iată, slujba s-a terminat (lat.), formula de încheiere a liturghiei catolice. 


Li 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


nistrantul de la compania arestatilor că i-a pus piedică intenţionat, şi luînd 
mäsuri pe loc, in fata sfintelor taine, trimitindu-l la carceră şi bagindu-l in 
fiare. 

Năpăstuitul era bucuros căci treaba asta făcea parte din reprezentatia 
de la capela deţinuţilor. Juca doar un rol mare în piesă şi era cinstit cum se 
cuvine. 

Preotul de campanie Otto Katz, cel mai desavirsit preot militar, era 
evreu. Lucrul nu trebuie de altfel să ne surprindă. Arhiepiscopul Kohn a fost 
şi el evreu şi pe deasupra prietenul lui Machar. 

Preotul de campanie Katz avea un trecut şi mai pitoresc decit vestitul 
arhiepiscop Kohn. | 

Absolvise Academia comercialä si facuse armata cu termen redus. Se 
pricepea atit de bine in codul comercial si la tranzactiile de bursa, incit intr- 
un singur an a dus firma Katz et Co. la un filament atit de glorios si de reu- 
sit, ca batrinul Katz a plecat in America de Nord, dupa ce a pus la cale un fel 
de lichidare cu creditorii sai, fara stirea acestora si a tovarasului sau care 
plecase in Argentina. 

Asadar, dupa ce a pricopsit, in mod dezinteresat, America de Nord si 
de Sud cu firma Katz et Co., tinarul Otto Katz se vazu in situatia unui om 
fără speranță în vreo moştenire, fără adăpost, silit deci de împrejurări sa re- 
intre în cadrele active ale armatei. 

Dar mai înainte de a-şi realiza proiectul, voluntarul Otto Katz avu o 
idee genială. Se boteză. Se converti întru Cristos, pentru ca acesta să-l spri- 
jine în carieră. Se converti cu credința fermă că fapta lui nu-i decît o tranz- 
actie comercială între el şi fiul Domnului. 

Fu botezat cu mare solemnitate la mănăstirea Emaus. Însuşi părintele 
Alban îl cufundase în cristelnita. A fost o privelişte minunată, la care au ti- 
nut să fie de față un maior pios de la regimentul unde făcea armata Otto 
Katz, o domnişoară bătrină, de la institutul de domnişoare nobile de la 
Hradcany şi un reprezentant al consistoriului, cu fata turtită, care îi fu nas. 

Termină cu bine examenul de ofițer, şi noul creştin Otto Katz rămase 
în armată. La început i se păru că toate merg bine, ba avusese chiar de gînd 
să urmeze cursurile pentru ofițerii de stat-major. 

"Într-o bună zi însă se chercheli şi se duse la mănăstire, îşi descinse 
sabia şi îmbrăcă rasa. Fusese pe la arhiepiscopul de la Hradcany de unde 
ajunse la seminarul teologic. Înainte de hirotonisire, se îmbătă crita într-un 
local faimos unde serveau femei, pe o stradă dincolo de Vejvodovice, şi astfel, 
din brațele voluptätii şi ale petrecerii, trecu de-a dreptul la hirotonie. După 
hirotonie se duse la regimentul lui căutindu-şi un protector şi, după ce fu 
numit preot militar, îşi cumpără cai, se plimbă prin Praga şi luă parte la toa- 
te chiolhanurile ofițerilor din regimentul său. 

Pe coridorul locuinței sale răsunau adesea înjurăturile creditorilor 
nemulțumiți. Aducea în casă şi fete de stradă, sau trimitea ordonanța să i le 
aducă. Îi plăcea grozav să joace ferbel şi existau anumite bănuieli că trişa, 
dar nimeni nu l-a prins tinind asul ascuns in mineca largă a sutanei: în 
cercurile ofiteresti i se spunea „sfintul părinte”. 

Nu-şi pregătea niciodată predica deosebindu-se astfel de predecesorul 
său, care vizitase şi el arestul garnizoanei. Acesta suferise de ideea fixă că 


* = | CA 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vail ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


ostasii aflati in arestul garnizoanei puteau fi adusi pe calea cea buna de pe 
amyon. În momentele lui de exaltare religioasä venerabilul prelat dädea ochii 
peste cap, căutînd să convingă deţinuţii că se impune o reformă a prostituti- 
ei, o reformă a protecției mamelor nemăritate, vorbindu-le totodată şi despre 
educarea copiilor din flori. Predicile sale cu caracter abstract erau inactua- 
le,şi plicticoase. 

Dimpotrivă, preotul de campanie Otto Katz tinea predici pe care toţi le 
aşteptau cu bucurie. 

Erau clipe de adevărată sărbătoare cînd erau duşi la capelă cei de la 
„numărul şaisprezece”, în izmene. Îmbräcati, ar fi putut evada mai uşor. 

Cei douăzeci de deținuți, în izmene albe, ca toţi atîtia îngeri nevinovați, 
erau postați sub amvon. Unii din ei, cărora le zimbise norocul, ascundeau în 
gură cîte un muc de ţigară, găsit pe drum, pentru că — fireşte — neavînd 
buzunare, n-aveau alt loc unde să-l ascundă. 

În jurul lor stăteau ceilalți deţinuţi ai închisorii, care făceau haz de ce- 
le douăzeci de perechi de izmene de sub amvonul pe care urca pastorul, zor- 
năind din pinteni. 

— Habhacht!55 striga slujitorul Domnului. Pentru rugăciune, toți după 
mine! Si tu de colo din fund, tilharule, nu-ţi sufla nasul cu degetele, că esti 
în lăcaşul Domnului, şi-acu te bag la răcoare! Ia să vedem, păcătoşilor, dacă 
n-aţi uitat Tatăl nostru ? Haide, să încercăm!... Poftim. Ştiam eu că n-o să 
meargă! De Tatăl nostru vă arde vouă? Vă umflati cu cite două porții de car- 
ne cu salată de fasole şi vă toläniti cu burta în jos pe lavitä, vă scobiti în nas, 
da la Dumnezeu nu va mai ginditi... Am, sau n-am dreptate? 

Se uita de pe amvon în jos, spre cei douăzeci de heruvimi în izmene 
albe, care se veseleau de minune, ca toți ceilalți, în vremea asta, în fund se 
juca „maso”36. 

— E grozav aici, îi şopti Svejk vecinului său, bănuit că ar fi retezat 
unui camarad, în schimbul sumei de trei coroane, toate degetele de la mînă, 
ca să scape de armată. 

— Stai că mai este, sosi imediat răspunsul celuilalt. Azi e iarăşi bine 
făcut şi are să pălăvrăgească despre căile pierzaniei. 

Şi întrăadevăr, preotul de campanie era într-o dispoziţie de zile mari. 
Nici el nu ştia de ce, dar se apleca mereu peste amvon, încît la un moment 
dat era cit pe ce să-şi piardă echilibrul şi să se dea de-a berbeleacul. 

— la cintati ceva, băieţi, strigă el de sus, ori vreți să vă învăţ eu un 
cintecel nou? Ei, atunci cintati dupa mine: 

| 4 

„Dintre toate cea mai dragă 

Mie iubita mea, 

Singur nu mă duc la ea. 

Se mai duc şi alții, 

Se mai duc cu miile, 

De-i pupă cälcüle. 

Cine-i cea mai dragă oare ?... 

E preasfinta născătoare...” 


+ = 
35 il ae 
Drepti! (Germ.) 
36 Joc cu briceagul, obişnuit în închisori. 


C2 LT 


: 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


„ — Voi n-o să-l învățați niciodată, trintorilor, continuă preotul de cam- 
panie. După mine ar trebui să vă impuste pe toţi, pricepeti? Da, da, v-o spun 
asta din înălțimea acestui loc sfint, netrebnicilor, pentru că Dumnezeu este 
ceva care nu se teme de voi şi care o să vă întoarcă pe dos pina v-o nauci de 
cap, căci voi soväiti să vă apropiaţi de Cristos şi mergeţi mai bucuros pe ca- 
lea spinoasă a păcatului. 

— Asta voiam, îi şopti vecinul lui Svejk cu satisfacţie. E beat turtă. 

— Calea spinoasă a păcatului, timpitilor, e calea luptei cu metehnele. 
Sinteti fiii rataciti, care preferaţi să trindäviti în celulă decit să vă intoarceti 
fata către tatăl nostru din ceruri. Ridicati-va ochii sus, in slăvi; vă veţi 
mintui, şi liniştea va pogori în sufletele voastre, derbedeilor. Aş dori să înce- 
taţi cu nechezatul acolo in fund, că doar nu sinteti armăsari şi nu vă treziti 
în grajd, ci în lăcaşul Domnului. Tineti minte asta, dragii mei. Aşadar... unde 
m-am oprit ? Ah, ja, uber den Seelenfrieden, sehr gut.*7 Ginditi-va, vitelor, că 
nu sinteti decit oameni, că trebuie să priviți şi prin intunecimea norilor cit 
mai departe, la orizont, şi să ştiţi că aici, pe lumea asta, toate trecătoare sînt 
şi că veşnic e numai Dumnezeu. Sehr gut, nicht wahr, meine Herren??® Ar 
trebui să mă rog ziua şi noaptea pentru voi, pentru ca bunul Dumnezeu, 
timpitilor, să-şi pogoare duhul în inimile voastre de gheaţă, să vă spele păca- 
tele cu sfintul său har, ca să fiți pe veci ai lui, lichelelor, şi în vecii vecilor sa 
vă iubească. Dar vä-nselati. Eu unul nu vă bag în rai. Preotul de campanie 
sughita. Nu si nu, repetă el cu înverşunare, nu fac nimic pentru voi, nici 
prin gind nu-mi trece, pentru că sinteti nişte netrebnici, fără putință de- 
ndreptare. Pe căile pe care le bateti, milosirdia cerească nu vă ajunge; nici 
suflarea dragostei divine nu vă binecuvinta, căci bunului Dumnezeu nici 
prin gînd nu-i trece să se osteneasca cu nişte tilhari ca voi. 

— Hei, ăia de jos, în izmene, mă auziti? 

Cele douăzeci de izmene se uitară în sus şi răspunseră într-un glas: 

— Cu respect vă raportăm că auzim! 

— Nu-i destul să auziti, urmă preotul de campanie. Trebuie să simtiti 
norul întunecat al vieţii în care zimbetul lui Dumnezeu nu vă izbăveşte de 
durere, timpitilor, căci şi bunătatea Domnului are margini; iar tu, catirule de 
colo din fund, nu te rinji, că te bag la zdup, pina te-o lua dracu. Si voi, de 
colo de jos, să nu vă inchipuiti că sinteti la circtuma. Dumnezeu e cel mai 
milostiv, dar numai cu oamenii cumsecade, nu şi cu drojdia societății ome- 
neşti, care nu respectă legile şi nici măcar „dienstreglama'39. Asta am vrut 
să vă spun. De rugat nu ştiţi să vă rugați şi vă inchipuiti că la biserică se 
vine de florile mărului, că aici e teatru sau cinematograf. Vă scot eu trăsnăile 
astea din cap, ca să nu credeți cumva că am venit aici să vă distrez şi să vă 
fac viata plăcută. O să vă bag pe toţi la carceră, asta am să fac, derbedeilor. 
Îmi pierd vremea cu voi şi văd că tot ce fac e de pomană. Nici feldmaresalul 
ori arhiepiscopul n-ar fi în stare să vă îndrepte şi să vă aducă pe calea cea 
bună. Şi totuşi o să vă amintiți odată de mine, că v-am vrut binele. 


L Ah, da, la liniştea sufletaescă, foarte bine (germ.) 
38 Foarte bine, nu-i asa, domnii mei? (germ.) 
% Regulamentul interior (in limba germană, stilcit). 


+ 


r w ** 


"à A fi 


ee 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


Printre cele douăzeci de izmene se auzi un hohot. Svejk izbucnise în 
plins. 

Preotul se uită în jos. Svejk îşi ştergea ochii cu palmele. Feţele vesele 
ale celor dimprejur exprimau aprobarea. 

Preotul de campanie continuă, arătînd spre Svejk. 

— Luaţi cu toţii pildă de la omul ăsta. Ce face? Plinge. Să nu plingi, iti 
spun, să nu plingi! Vrei să te indrepti? Asta, flăcăule, nu-i aşa uşor, cum 
crezi. Acuma plingi, dar înainte chiar de a te înapoia la locul tău, ai să fii iar 
derbedeul de mai înainte. Ehei, trebuie să mai cugeti mult asupra milei si 
bunatatii nemărginite a lui Dumnezeu, să te framinti mult, ca sufletul tău să 
poată găsi drumul drept pe care trebuie să păşească. Vedem cu toţii cum a 
bocit un om care vrea să se întoarcă pe calea cea bună, dar voi, ceilalți, ce 
faceţi? Nimic! Absolut nimic! Ala de colo mozoleste ceva în gură, de parca s- 
ar trage din rumegători, iar ceilalți, dincolo, îşi caută păduchii pe cămaşă, în 
lăcaşul Domnului. Ce dracu! Nu puteţi să vă scärpinati acasă, trebuie să aş- 
teptati pentru asta slujba bisericească? Şi dumneata, domnule gardian-şef, 
nu observi nimic? Sinteti doar cu toții soldați, si nu civili timpiti. S-ar cuveni 
deci sa vă purtați soldäteste, măcar cit vă aflați în biserică. Porniti odată, 
crucea mamei voastre, în căutarea Domnului, iar păduchii sa vi-i căutați 
acasă. Şi cu asta am isprävit, golanilor, şi vă cer ca la slujbă să vă purtaţi 
cuviincios, să nu se mai întîmple ca ultima oară cînd cei din fund au vindut 
rufăria statului pe pîine şi au crăpat-o pe cînd ieşeam cu sfintele daruri. 

Preotul cobori din amvon şi intră în sacristie, urmat de gardianul-şef. 
Peste puţin, acesta se întoarse şi se duse întins la Svejk, îl scoase din grupul 
celor douăzeci de izmenari şi-l duse în sacristie. 

Preotul stătea foarte comod pe masă şi isi răsucea o țigară. 

Cînd intră Svejk, îi spuse: 

— Care va să zică, eşti aici. M-am gîndit la toate şi cred că te-am dibu- 
it cum se cuvine, ma-ntelegi, dragutule? E prima oară cînd imi boceste cine- 
va în capelă. 

Sări de pe masă si, zgilțiindu-l pe Svejk de umeri, strigă sub chipul 
melancolic al sfintului Francisc de Sales : 

* — Rectinoaste, derbedeule, că ai plins numai aşa, de florile märului. 
Din icoana lui, sfintul Francisc din Sales se uita, nedumerit, la Svejk. 
Din altă icoană, de pe peretele opus, se uita la el, cu ochi mirati, un martir 
în al cărui şezut erau infipti dinţii unui ferăstrău, cu care îl tăiaseră nişte 
mercenari romani. Fata martirului nu arăta nici suferință, nici bucurie, nici 
iluminarea mucenicului. Chipul lui nedumerit voia să spună parcă: „Ce o 
mai fi şi asta, ce v-aţi apucat să faceţi cu mine, domnilor?” 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, răspunse Svejk, cu seri- 
ozitate, mizind totul pe o singură carte, că mărturisesc atotputernicului 
Dumnezeu şi domniei-voastre, preacinstite părinte, care sinteti loctiitorul lui, 
că într-adevăr am plins numai aşa, de florile mărului. Am văzut că la predica 
dumneavoastră lipsea un păcătos pocäit, pe care în zadar l-aţi fi căutat în 
timpul predicii. Aşa că am vrut într-adins să vă fac o bucurie, ca să nu cre- 
deti că nu se mai găsesc şi oameni cinstiți şi am vrut să mă mai înveselesc şi 

„eu, ca să-r -mi mai „uşurez inima. 


[i 


40 Francois de Sales (1567 — 1622), episcop de Geneva, predicator şi scriitor. 
C2 


a 
"+ 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


' 


Preotul de campanie privi cu atenţie fata sinceră a lui Svejk. O rază de 
soare juca pe icoana întunecată a sfintului Francisc, luminînd chipul marti- 
rului cu ochi mirati de pe peretele opus. 

— Dumneata începi să-mi placi, făcu preotul de campanie, aşezindu- 
se din nou pe masă. Din ce regiment faci parte? Şi începu să sughita. 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, că fac şi nu fac parte din 
Regimentul 91, că la drept vorbind nici nu ştiu bine care e situația mea mili- 
tară. 

— $i de ce eşti închis aici? întrebă preotul, continuând să sughita. 

Din capelă răsunau sunetele armonium-ului care tinea loc de orga. 
Muzicantul, un învățător închis pentru dezertare, scotea din armonium cele 
mai jalnice melodii bisericeşti. Sunetele acestea se îmbinau cu sughitul preo- 
tului într-o nouă gamă dorică. ‘ 

— Cu respect va raportez, domnule feldkurat, ca nu stiu de ce stau in- 
chis aici si ca nu ma pling ca sint inchis. Am avut ghinion, si atita tot. Eu 
vreau intotdeauna numai binele si cind colo toate imi ies anapoda, intocmai 
ca mucenicului din icoana de colo. 

Preotul de campanie se uită la icoană, il pufni risul şi spuse: 

— Ştii că-mi placi cu adevărat? Trebuie să mă interesez de dumneata 
la domnul judecător, dar acum nu mai avem vreme. Să isprăvesc odată cu 
sfinta slujbă. Kehrt euch! Abtreten! 

Cînd se întoarse la grupul izmenelor, sub amvon, şi ceilalți îl întrebară 
ce voise preotul de la el în sacristie, Svejk răspunse scurt şi răspicat : 

— E beat. 

Noua performanţă a preotului de campanie, sfinta liturghie, fu urmări- 
tă de toți cu mare atenție şi cu simpatie fățişă. Unul din cei aflați sub amvon 
făcu chiar prinsoare că preotului o să-i scape chivotul din mînă. Puse rămă- 
sag pe toată ratia lui de pîine, contra două palme, şi cîştigă. 

Dar ceea ce umplea inimile tuturor de bucurie, în timp ce oficia preo- 
tul de campanie, nu era de loc misticismul credincioşilor sau evlavia adevă- 
ratilor catolici. Detinutii încercau acelaşi sentiment ca la teatru, atunci cînd 
nu cunoşti subiectul piesei. Acţiunea se încurcă şi aştepţi cu nerăbdare să 
vezi cum se Ya desfăşura mai departe. Arestatii se cufundau în spectacolul 
pe care li-l oferea, cu mare sacrificiu, preotul de campanie de lingă altar. 

Se lăsară pradă desfătării estetice pe care le-o prilejuiau odăjdiile îm- 
brăcate de-a-ndoaselea, şi cu o caldă înțelegere şi afecțiune înflăcărată ur- 
măreau tot ce se petrecea în altar. Ministrantul cu păr roşu, un dezertor al 
bisericii, specializat în mici pungăşii la Regimentul 28, se străduia să încro- 
pească pe de rost tot ritualul: tehnica şi textul sfintei liturghii. Era în acelaşi 
timp şi ministrant şi suflerul oficiantului, care cu o totala indiferenţă încur- 
ca fraze întregi şi în locul slujbei obişnuite ajungea pină la rugăciunile din 
postul Crăciunului pe care începea să le cînte, spre satisfacția generală a 
publicului. 

N-avea nici glas, nici ureche muzicală şi sub bolta capelei răsuna un 
fel de guitat şi de grohăială, ca într-o cocină. 

— Astăzi e beat tun, nu glumă, spuneau cu bucurie şi deplină multu- 

„mire cei din fata altarului. E crita! lar a făcut-o lată. De bună seamă că s-a 
îmbătat la niscaiva muieri. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Si pentru a treia oară poate, se auzi dinspre altar cintarea 
feldkuratului: „Ite, missa est!” care răsuna ca un strigăt de război al pieilor 
rosii, de se cutremurau ferestrele. 

Părintele se mai uită o dată in potir să vadă dacă nu cumva mai rama- 
sese vreo picătură de vin, făcu un gest plictisit şi se adresă auditoriului: 

— Şi acum puteţi pleca acasă, derbedeilor, slujba s-a isprăvit. Am ba- 
gat de seamă că nu arätati adevărată smerenie, cum s-ar cuveni, cînd vă 
aflați în biserică, in fata sfintelor taine, golani ce sinteti. In fata Domnului 
Dumnezeul vostru, nu vă sfiiti sa rideti în gura mare, să tusiti şi sa va hliziti, 
să vă tirsiiti picioarele, chiar in fata mea, care tin aci locul Fecioarei Maria, 
al lui Isus Cristos si al lui Dumnezeu tatal, timpitilor. Daca pe viitor se mai 
intimpla una ca asta, apoi întorc foaia, aşa cum meritati, ca să ştiţi că nu 
există numai un singur iad, acela despre care v-am vorbit nu demult, ci încă 
unul, pe pămînt, şi chiar dacă v-aţi putea izbăvi de cel dintii, de cel din ur- 
mă nu scapati. Abtreten! 

Preotul de campanie, care in exercițiul functiunii ştia să-şi indepli- 
neasca atit de frumos aceasta veche indatorire fata de arestati, se duse in 
sacristie, îşi schimbă hainele, îşi turna in cupă vin sfințit din damigeana şi-l 
dete pe git, apoi, cu ajutorul ministrantului roşcovan, incaleca pe calul pri- 
ponit în curte. Dar, aducîndu-şi aminte de Svejk, descălecă şi o porni spre 
biroul judecătorului militar Bernis. 

Judecătorul Bernis era un om de lume, dansator de prima mina, cu 
moralitate dubioasă, care se plictisea grozav şi scria versuri în limba germa- 
na pentru albume de amintiri, ca să aibă întotdeauna o rezervă la indemina. 
El era elementul cel mai important al întregului corp judecătoresc, căci po- 
seda o cantitate atit de mare de restante şi de acte incurcate, încît impunea 
respect întregului Consiliu de război de la Hradcany. Obişnuia să piardă ac- 
tele de acuzare şi trebuia să născocească altele noi. Încurca numele, pierdea 
firele acuzării şi ticluia altele, cum îi trăsnea prin cap. Condamna dezertorii 
pentru hotie şi hoţii pentru dezertare. Încurca pînă şi procesele politice, pe 
care le născocea. Făcea cele mai variate scamatorii juridice, spre a-i convinge 
pe inculpati că au sävirsit crime pe care nici nu le-au visat vreodată. Inventa 
acte de lezmăjestate şi atribuia expresiile incriminate născocite celor ale că- 
ror acte de acuzare sau de denunt se pierduseră în haosul de acte oficiale si 
dosare. 

— Servus, i se adresă preotul de campanie, intinzindu-i mina. Cum 
merge? 

— Potrivit, răspunse judecătorul Bernis. lar mi-au încurcat materialul, 
de nu-l mai descurcă nici dracu. Ieri am trimis sus dosarul, gata lucrat, în 
legătură cu un vlăjgan acuzat de răzvrătire şi mi l-au înapoiat cu mențiunea 
că, în cazul de fata, nu e vorba de răzvrătire, ci de un furt de conserve. Şi pe 
deasupra mai pusesem şi un număr aiurea; cum de i-au dat curs, Dumne- 
zeu ştie. 

Judecătorul de instrucție scuipa scirbit. 

»  — Mai joci cărți? îl întrebă preotul. 
— Am pierdut tot; ultima dată am jucat maca cu colonelul ăla chel şi 
m-a curățat. Cunosc în schimb o fetişcană nostimă. Dar tu ce mai faci, 
preasfinte: ” 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


—Am nevoie de o ordonanta, zise preotul. In ultima vreme am avut un 
contabil batrin, fara studii academice, dar o vita clasa una. Toata ziua bocea 
şi se ruga să-l aibă Dumnezeu în pază, aşa că l-am trimis cu batalionul de 
marş pe front. Se spune că batalionul a fost făcut harcea-parcea. Pe urmă 
mi-au trimis un flăcău care toată ziua-mi şedea prin cîrciumi şi bea pe soco- 
teala mea. Asta era mai suportabil, dar îi transpirau picioarele. Aşa că l-am 
expediat şi pe el cu batalionul de marş. Azi, la predică, am găsit un peze- 
venghi care aşa, de florile mărului, a început să plingä. Aşa unul mi-ar tre- 
bui mie. Îl cheamă Svejk, şi e închis la numărul şaişpe. Aş vrea să ştiu de ce 
l-au arestat şi dacă nu s-ar putea aranja cumva ca să-l iau de aci? 

Judecătorul de instrucție scotoci prin dosare, căutind actele în legătu- 
ră cu Svejk, dar, ca de obicei, nu găsi nimic. 

— Trebuie să fie la căpitanul Linhart, conchise el după o îndelungă 
căutare. Dracu ştie unde mi se pierd toate actele! Se vede că le-am trimis lui 
Linhart. Stai că-l chem chiar acum... Alo! Aci locotenentul judecător Bernis, 
domnule capitan. V-aş ruga să-mi spuneți dacă n-aveţi cumva pe acolo acte- 
le referitoare la unul Svejk... Cum? Svejk trebuie să fie la mine? Mă mir... 
Cum? Le-am luat în primire de la dumneavoastră? Mă mir... E la numărul 
saispe... Da, ştiu, domnule căpitan, că numărul şaişpe depinde de mine. 
Credeam însă că actele lui Svejk zac pe undeva pe-acolo, pe la dumneavoas- 
tra... Cum ati spus? Nu-mi permiteti să vorbesc aşa cu dumneavoastra?... La 
dumneavoastră nu zace nimic?... Alo, alol... 

Judecătorul Bernis se propti de masă şi începu să condamne furios 
dezordinea care domnea în conducerea anchetelor. Între el şi căpitanul 
Linhart exista de mult o duşmănie, în care amindoi erau foarte consecventi. 
Dacă se întimpla ca vreun act de al lui Linhart să cada în miinile lui Bernis, 
acesta îl dosea, aşa că nimeni nu-i mai dădea de urmă. Linhart făcea acelaşi 
lucru cu actele ce-i aparțineau lui Bernis. Îşi pierdeau reciproc anexele acte- 
lor #1. 

(Actele referitoare la Svejk au fost găsite abia după război, în arhiva 
tribunalului militar, cu următorul referat : ,Intentiona să arunce masca pre- 
făcătoriei şi să acţioneze public împotriva persoanei împăratului şi a statului 
nostru”. Actele lui erau rătăcite printre hirtiile privitoare la un oarecare Josef 
Koudela. Pe coperta dosarului era o cruce şi dedesubt scria : „Rezolvat” şi 
data.) 

— Uite cum l-am pierdut pe Svejk, zise judecătorul Bernis. Am să pun 
să-l cheme aici şi, dacă nu mărturiseşte nimic, îi dau drumul şi-l trimit la 
tine; restul aranjezi tu la regiment. 

upă plecarea feldkurat-ului, judecătorul Bernis trimise după Svejk, 
dar îl lăsă să aştepte la uşă, deoarece tocmai primise o telefonogramă de la 
Direcţia poliției cum că la biroul nr.1 s-a primit materialul cerut pentru ac- 
tul de acuzare nr. 7267 cu privire la infanteristul Maixner, cu semnătura 
căpitanului Linhart. 

În acest timp, Svejk cercetă biroul judecătorului de instrucție. 

. Nu s-ar putea spune că încăperea şi mai ales fotografiile de pe pereți îi 
făcură o impresie prea bună. Erau fotografii de la diferite execuţii, făcute de 


— — 
îi Treizeci la sută din oamenii închişi în arestul garnizoanei au rămas acolo tot timpul războiului fără să fi fost măcar o dată 
interogati (n.a.). 


= 


J + 


„| 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


armata in Galitia si in Serbia. Fotografii artistice cu bordeie incendiate si 
pomi, ale caror craci se aplecau sub povara celor spinzurati. Foarte reusita 
era fotografia unei familii spinzurate din Serbia: un baietandru, tatal si ma- 
ma. Doi soldati cu baioneta la arma pazeau pomul de care atirnau cei execu- 
tati; un ofiter statea victorios pe primul plan, fumind o tigara. De partea cea- 
lalta, in fund, se vedea bucätäria de campanie, in plina activitate. 

— Aşadar, cum e cu dumneata, Svejkule? întrebă judecătorul Bernis, 
după ce clasă telefonograma la dosar. Ce-ai comis? Vrei să mărturiseşti, ori 
vrei să aştepţi pina va fi întocmit actul de acuzare împotriva dumitale? Asa 
nu mai poate să meargă. Să nu crezi că te afli în fața unei judecătorii civile, 
unde te anchetează nişte civili timpiti. La noi e tribunal militar, K.u.K. 
Militargericht“?. Singura dumitale scăpare de la o pedeapsă severă şi dreaptă 
este să märturisesti. ‘ 

Judecatorul de instructie Bernis avea o metoda aparte, cind pierdea 
materialul împotriva acuzatului. După cum vedeţi însă nu era nimic deosebit 
şi nici nu trebuie să vă prindă mirarea că rezultatele unei astfel de anchete 
şi ale unui astfel de interogatoriu erau, în toate cazurile, egale cu zero. 

În schimb, judecătorul de instrucție Bernis se credea grozav de perspi- 
cace pentru că fără material împotriva acuzatului, fără să ştie ce vină are, de 
ce e la închisoarea garnizoanei, reuşea numai prin cercetarea comportării şi 
a fizionomiei celui adus la interogator să inventeze motivele pentru care fu- 
sese arestat. 

Perspicacitatea şi capacitatea lui de a cunoaşte oamenii erau atit de 
mari, încît o data a invinovatit de crimă politică pe un ţigan, trimis de regi- 
mentul său la comenduire, pentru că furase cîteva duzini de rufărie — (fuse- 
se ajutor de magaziner!) — sustinind că ar fi vorbit undeva, într-o circiuma 
oarecare, fata de nişte soldați, despre înființarea unui stat national indepen- 
dent compus din ţările Coroanei, Boemia şi Slovacia, în frunte cu un rege 
slav. „Avem dovezi, îi spusese nenorocitului de țigan, aşa că nu-ți rămîne 
decît să marturisesti în care circiuma ai spus asta, din ce regiment erau sol- 
datii care te ascultau şi cînd s-a întîmplat faptul.” Nefericitul ţigan născoci şi 
data şi circiuma şi regimentul de unde erau ascultătorii lui imaginari şi, ie- 
şind de la interogator, evadă pentru totdeauna de la comenduire. 

_— Văd că dumneata nu vrei să mărturiseşti nimic, zise judecătorul de 
instrucție Bernis, constatind că Svejk tăcea chitic. Va să zică, nu vrei să spui 
de ce eşti aici, de ce te-au închis? Mie însă ai putea să-mi spui, înainte de a- 
ti spune eu. Iti atrag atenţia încă o dată să märturisesti. Va fi mai bine pen- 
tru dumneata, pentru că mărturia înlesneşte ancheta şi uşurează pedeapsa, 
ca la judecatile civile. 

— Cu onoare va raportez supus, se auzi glasul blajin al lui Svejk, ca 
eu ma aflu aci, la comenduire, ca un prunc gasit. 

— Ce vrei sa zici cu asta? 

— Cu onoare va raportez supus ca va pot lamuri, foarte simplu. Pe 
strada noastra era un carbunar care avea un bäietas de doi ani, absolut ne- 
vinovat. Bäietasul a ajuns o data pe jos, de la Vinohrady pina la Liben, unde 
un polițist l-a găsit sezind pe trotuar. L-a dus la comisariat şi l-a închis. Pre- 

„cum vedeți, bäietasul nu avea absolut nici o vină şi cu toate astea a fost 
A 


* Koniglich und Kaiserlich Militargericht — Tribunalul militar chezaro-crăiesc (germ.). 


Li 


J + 


„| 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


arestat. Chiar daca ar fi stiut sa vorbeasca si daca l-ar fi intrebat cineva de 
ce a fost inchis, tot n-ar fi stiut. Cam la fel e si cu mine. Si eu sint un copil 
gasit. 

Privirea scrutatoare a judecatorului de instructie il masura de jos pina 
sus. Surprinzind pe chipul lui Svejk atita nepäsare si nevinovätie, iradiind 
din intreaga lui fiinta, Bernia incepu sa se plimbe nervos prin cancelarie si, 
daca nu i l-ar fi făgăduit preotului de campanie, dracu ştie ce s-ar fi ales de 
el. 

În cele din urmă însă se opri din nou la masa lui de lucru. 

— Ascultă, se adresă el lui Svejk, care privea drept înainte, indiferent, 
dacă te mai întilnesc o data, ai să ma pomenesti! Luati-l de aci! 

După ce Svejk fu condus înapoi la numărul şaisprezece, judecătorul 
de instrucţie Bernis trimise să-l cheme pe gardianul-şef Slavik. 

— Pînă la noi ordine, se răsti el scurt, Svejk va fi pus la dispoziţia pă- 
rintelui Katz. Să se întocmească hirtiile de punere în libertate. Doi oameni 
să-l ducă la domnul preot. 

— Să-l punem în fiare, domnule locotenent? 

Judecătorul bătu cu pumnul în masă: 

— Esti un bou! Ti-am spus doar deslusit: să se întocmească hirtiile de 
punere în libertate! 

Şi tot ce se adunase în cursul zilei în sufletul judecătorului de instruc- 
tie — căpitanul Linhart si Svejk — se revărsă acum asupra gardianului-sef 
ca un torent, terminîndu-se cu vorbele: 

— Ei, acum înţelegi că eşti un bou încoronat? 


E drept că aşa ceva s-ar cuveni să se spună numai regilor şi impärati- 
lor, dar nici gardianul-sef, om simplu, cap neincoronat, nu se declară mul- 
tumit cu asta. Plecind de la judecătorul de instrucție, Slavik îl lovi cu picio- 
rul pe arestatul de corvoadă care făcea curăţenie pe coridor. 

În ce-l priveşte pe Svejk, gardianul-şef fu de părere că trebuia să mai 
doarmă o noapte la comenduire aşa, ca supliment. 


* 
: | 
Nopțile petrecute în arestul comenduirii se numără, pe drept cuvint, 
printre amintirile cele mai plăcute. 

Lingă „numărul şaisprezece” era carcera, o hrubă întunecoasă de unde 
şi în noaptea aceea se auzeau gemetele unui soldat arestat, căruia sergentul- 
major Repa, din ordinul gardianului-şef Slavik, îi rupsese coastele pentru un 
act de indisciplină. 

După ce se potoliră gemetele, la numărul şaisprezece se auzea cum 
pocneau păduchii între unghiile arestatilor. 

Deasupra uşii, într-o spărtură în zid, se zărea o lampă cu petrol, pre- 
văzută cu o sită protectoare, care arunca o lumină slabă şi pilpiitoare. Miro- 
sul de petrol se amesteca cu emanatiile fireşti ale trupurilor omeneşti nespă- 
late şi cu duhoarea hirdaului, al cărui conținut se tulbura de cite ori era fo- 
losit, trimitind un nou val de putoare la „numărul şaisprezece”. 


- Pe 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripeţiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Mincarea proasta ingreuna tuturor digestia si cea mai mare parte din- 
tre ei sufereau de gaze, cärora le dädeau drumul in täcerea noptii. Cu astfel 
de semnale isi raspundeau unii altora, la tot soiul de glume. 

Pe coridoare räsunau pasii mäsurati ai santinelei. Din cind in cind se 
deschidea ferestruica de la usa, prin care se uita gardianul. 

Dinspre patul din mijloc se auzea un glas povestind in şoaptă: 

— Înainte de a fi încercat să spăl putina şi pînă să mă bage printre voi 
eram la numărul doişpe. Acolo, cum s-ar zice, sînt cei cu pricini mai uşoare. i 
Într-o zi, au adus un om de la tara. Vai de capul lui! I-au dat paişpe zile, 
pentru că tinuse nişte soldați să doarmă la el. La început s-a crezut că era 
vorba de un complot, mai tirziu s-a lămurit însă că o făcuse pentru bani. S- 
ar fi cuvenit să-l închidă printre cei cu vinile cele mai uşoare; acolo fiind in- 
să plin, a ajuns la noi. Cite nu şi-a adus de acasă cu el şi ce i-au mai trimis 
pe urmă, pentru că îi dăduseră voie să-şi aducă singur hrana ca să-şi mai 
îndulcească traiul. Si de fumat avea voie. Avea două şunci, două piini cit 
toate zilele, ouă, unt, țigări, tutun, ce să vă mai spun? Avea în două tagirte 
tot ce-i trebuie. Şi dumnealui socotea că toate îi erau sortite numai lui. Am 
încercat noi să batem şaua, dar am văzut că iapa nu pricepe c-ar trebui să 
împartă cu noi, aşa cum făceau şi alții cînd căpătau cite ceva. Zgirie-brinza 
ăsta îi dădea într-una că va sta închis paişpe zile şi că şi-ar strica stomacul 
cu varza şi cu cartofii mucegäiti care ni se dădeau. Zicea că ne cedează toată 
ratia lui de mîncare şi portia de piine, că tot nu-s de el şi că noi putem să le 
impartim sau să le luăm pe rind, de fiecare dată altul. Trebuie să va mai 
spun că dumnealui era o persoană atit de distinsă, încât nici pe hirdau nu-i 
dădea mina să se aşeze şi aştepta pina a doua zi, la plimbare, să-şi facă ne- 
voile la latrina din curte. Era atit de rasfatat, că-şi adusese pina şi hirtie igi- 
enică. Noi i-am răspuns că nu ne interesează portia lui şi am răbdat aşa o zi, 
„două, trei. Păcătosul înfuleca şunca, îşi ungea piinea cu unt, îşi cojea ouăle, 

ce mai tura-vura, trăia ca în rai. 4 
Fuma tigara dupa tigara si nu dadea nimanui un fum, de leac. Spunea 
că noi n-avem voie să fumăm si că, dacă l-ar vedea gardianul că ne dă un 
fum, l-ar închide. Si cum vă spun, am räbdat noi pret de trei zile. Dar în 
noaptea celei de-a patra, i-am făcut-o! Se scoală dumnealui de dimineață — 
am uitat să vă spun că totdeauna, dimineața, la prinz şi seara, înainte de a 
începe să se îndoape, dumnealui se închina, se închina mult — şi înainte de 
a se închina, îşi căuta tagirtele sub lavita. Tagirtele erau la locul lor, dar în- | 
chircite si crete, ca nişte prune uscate. Incepu să tipe că a fost jefuit si că nu 4 
i-au lăsat decit hîrtia de closet. Pe urmă a rămas vreo cinci minute pe 
gînduri, zicindu-si că ne tineam de glume şi că i-am ascuns bunätätile pe 
undeva. Apoi ne-a spus vesel: „Vă cunosc eu, hotomanilor, ştiu că o să-mi 
dati totul înapoi, dar ce-i drept, gluma v-a reuşit”. Era între noi unul de la 
Liben, care i-a zis: „Ştiţi ce, acoperiti-va cu pătura şi numărați pina la zece. 
După asta uitati-va iar în tägîrtele dumneavoastră.” S-a acoperit omul ca un 
„copil cuminte şi a prins a număra : un, doi, trei... Dar cel de la Liben îi spu- 
L ne din nou: „Nu aşa repede, trebuie să numărați foarte încet”. Şi dumnealui 
| sub pătură a-nceput a număra rar, în răstimpuri: un, doi, trei... Cum a zis 
„zece, a sărit repede de pe lavitä şi s-a uitat în tägirte. „Maica ta Cristoase, s- 
a apucat să tipe, tot goale sînt!” Vazindu-i mutra timpita, ne-am tăvălit de 


"A 


} ; 
et st 
| — 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


> 


ris. Şi numai ce-l auzim pe cel de la Liben spunînd : „Mai încercaţi o data!” 
Si credeti-ma că, de prost ce era, a încercat şi a doua oară şi cînd a văzut iar 
că nu era nimic în tagirte, afară de hirtia de closet, a început să lovească cu 
pumnii în uşă şi să tipe: „M-au furat, m-au furat, ajutor, deschideţi, pentru 
Dumnezeu, deschideţi!” Gardienii au dat numaidecit năvală, chemind pe şe- 
ful lor Slavik şi pe caporalul Repa. Noi, toți ca unul, ziceam că a înnebunit, 
că înainte cu o zi se ghiftuise pina noaptea tirziu şi că înfulecase tot. Dum- 
nealui bocea şi spunea într-una: „Trebuie să se mai găsească pe undeva, 
măcar farimituri”. Puteau sa le caute mult şi bine, că atit de deştepţi am fost 
şi noi. Ce n-am putut hali, am expediat cu o sfoară la etajul doi. Nu ne-au 
putut dovedi cu nimic, măcar că netotul o tinea într-una cu „trebuie să mai 
fie pe undeva nişte farimituri!” În ziua aceea n-a pus nimic în gură, pindind 
dacă nu cumva vreunul dintre noi mănîncă ceva sau fumează. Nici a doua zi 
la prinz nu s-a atins de mincarea de la cazan ; seara însă cartofii mucegaiti 
şi varza stricată au început să-i priască, numai că acum nu s-a mai închinat 
ca atunci cînd se desfăta cu şuncă şi ouă. Pe urmă unul dintre noi a căpătat 
de afară ceva ţigări şi atunci dumnealui a început iar să ne vorbească, 
rugindu-ne să-i dăm şi lui un fum. Dar nu i-am dat nimic. 

— Mie îmi era teamă să nu-i fi dat careva să tragă şi el un fum, obser- 
vă Svejk. Nu de alta, dar ar fi stricat toată povestea. Asemenea mărinimie nu 
se găseşte decit în romane, dar la comenduire şi în astfel de împrejurări ar fi 
o timpenie. 

— Dar pătura i-ati pus-o în cap, sau nu? se auzi un glas. 

— Asta am uitat s-o facem. 

Urmă o discuţie în şoaptă, dacă ar fi trebuit ori nu să-i tragă o chelfă- 
neală cu pătura în cap. Majoritatea era pentru. Discutia amuti pe nesimţite. 
Scărpinîndu-se la subsuori, pe piept, şi pe burtă, unde se string mai mult 
păduchii în rufărie, şi trăgîndu-şi peste cap păturile pline si ele de păduchi, 
ca să nu-i supere lumina lămpii cu petrol, adormiră... 

Dimineaţa, la orele opt, Svejk fu poftit la cancelarie. 

— În partea stingă, lingă uşa cancelariei, e o scuipătoare în care se 
aruncă mucuri de ţigări, îl informă pe Svejk unul dintre arestaţi. La etajul 
întîi, mai treêi pe lingă una. Coridoarele se mătură abia pe la nouă, aşa că 
mai poţi găsi ceva. 

Svejk însă îl dezamăgi. Nu se mai înapoie la numărul şaisprezece. Cele 
nouăsprezece izmene făcură tot felul de presupuneri, gindindu-se la ce i s-ar 
fi putut întîmpla. 

Un soldat pistruiat de la apărarea teritorială, înzestrat cu multă fante- 
zie, lansă zvonul că Svejk îşi împuşcase căpitanul şi că l-au dus să-l execute 
pe cimpul de exerciții de la Motol. 


X - Svejk ordonanţă la preotul de campanie 


Odiseea lui Svejk îşi relua firul, sub privegherea a doi soldați cu baio- 


"neta la ă, însărcinaţi să-l însoțească pînă la preotul de campanie. 
2 " pi 5 7 
+ 


% . | Re. 
E q + 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl . 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


Insotitorii lui erau doi bărbaţi, care se întregeau bine. Unul era lung si 
deşirat, celălalt scund şi gras. Lungul şchiopăta de piciorul drept, scundul, 
de piciorul stîng. Amindoi slujeau în spatele frontului pe temeiul că, înainte 
de război, fuseseră reformați. 

Mergeau grav pe lingă trotuar, tragind din cînd în cînd cu coada 
ochiului la Svejk, care păşea în mijloc şi saluta în dreapta şi în stinga pe ci- 
ne îi ieşea în cale. Hainele lui civile se pierduseră în magazia comenduirii, o 
dată cu capela militară, cu care plecase la încorporare. La ieşirea din arest, îi 
dădură o tunică cazonă veche, care aparținuse unui burtos, cu un cap mai 
înalt decît el. 4 

În pantalonii pe care îi purta ar fi încăput încă trei ca Svejk. Faldurile 
nesfirsite de la cälctie la piept, pînă unde îi ajungeau pantalonii, stirneau 
involuntar ilaritatea şi mirarea trecătorilor. Bluza imensă, peticită în coate, 
murdară şi soioasă, filfiia pe el, ca haina de pe sperietorile de păsări. Panta- 
lonii îi atîrnau ca la clovnii de circ. Capela militară, pe care de asemenea i-o 
schimbaseră la comenduire, îi cădea peste urechi. 

La zimbetele trecătorilor, Svejk răspundea cu blajinu-i suris prietenesc 
şi cu blindetea privirii sale naive. 

Şi aşa se îndreptau spre cartierul Karlin, unde era locuința preotului 
de campanie. 

Cel dintii care i se adresă lui Svejk fu insotitorul cel scund si gras. 
Treceau tocmai pe sub arcadele de jos, din Mala Strana. 

— De unde eşti de fel? întrebă grăsunul. 

— Din Praga. 

— Şi n-ai să dai bir cu fugiţii? 

Lunganul se amestecă şi el în vorbă. E un fenomen ciudat: oamenii 
mărunți şi graşi sînt de obicei optimişti, pe cînd cei lungi şi uscați sint, dim- 
potrivă, sceptici. 

De aceea lunganul îi spuse märuntelului: 

— Ce-ar mai lua-o el la sănătoasa, dac-ar putea! 

— Dar de ce s-o ia? grăi burtosul. Acum e ca şi liber, a scăpat de co- 
menduire. Uite în plicul ăsta scrie tot. 

* — Şi că zice, mă rog, în plicul pe care-l duci părintelui? întrebă lunga- 
nul. 

— Asta n-o ştiu. 

— Păi vezi, nu ştii nimic, da de trăncănit träncänesti. 

a Trecura podul Carol intr-o tacere desävirsitä. In strada Carol, gräsu- 
nul se adresă iar lui Svejk: 

— Nu stii cumva de ce te ducem la parinte? 

— La spovedanie, răspunse Svejk într-o doară. Miine au să mă 
spinzure. Aşa se face întotdeauna şi asta se numeşte mingiiere duhovniceas- 
că. 

— Şi, mă rog, de ce vor să te... cum zici... întrebă cu prudenţă lunga- 
nul, în vreme ce grăsunul se uita cu compătimire la Svejk. 

. Amindoi erau mestesugari de la tara si capi de familie. 
— Nu ştiu, răspunse Svejk, zimbind blajin. Nu ştiu nimic. Se vede că 
„aşa mi-a fost a. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Pesemne că te-ai născut într-o zodie nenorocită, observă märunte- 
lul,, compătimindu-l cu un aer de cunoscător. La noi, la Jasenna, lingă 
Josefov, tot aşa l-au spinzurat pe unul pe vremea războiului cu Prusia. L-au 
ridicat şi, fără să-i spună o vorbă, l-au spînzurat. 

— Eu socot, observă sceptic lunganul, că nu se spinzurä omul numai 
aşa, de florile marului; trebuie să fie totdeauna ceva la mijloc, ca să se poată 
întemeia pedeapsa. 

— Pedepsele nu se motivează decit în timp de pace; în război nu se 
mai tine seama de viata omului. Ce mi-e dacă moare pe front, ori îl spinzura 
acasă? Ori pe jos, ori în urma carutei, tot aia-i... 

— la ascultă, nu cumva esti din ăia politici? întrebă lunganul. După 
tonul întrebării sale, se vedea că începuse să-l îndrăgească pe Svejk. 

— Politic? Sint, şi încă ce politic! rise Svejk. : 

— Nu cumva esti socialist-national? 

Burtosul incepuse la rindu-i sa fie prudent. Se amesteca in vorba: 

— Ce ne pasa noua de asta! zise el. Uite, ne vede lumea. Cel putin dac- 
am putea intra în vreun gang, să scoatem baionetele, să nu mai bată la ochi. 
Nu-i aşa că n-ai să-ți iei cimpii? Am avea necazuri din pricina asta. Nu-i asa, 
Tonik? se întoarse el către lungan, care zise încet: 

—Baionetele le-am putea scoate. E doar de-ai noştri. 

Încetă să mai fie sceptic şi sufletul i se umplu de milă pentru Svejk. 
Căutară aşadar un gang, unde-şi scoaseră baionetele, şi grăsunul îi îngădui 
lui Svejk să meargă alături de el. 

—Ai fuma o ţigară, nu? întrebă el. Numai dacă ti-ar.... Ar fi vrut să zi- 
că: „Numai dacă ti-ar da să fumezi înainte de a te spinzură”, nu isprăvi însă 
fraza, reprosindu-si că ar însemna o lipsă de delicateţe. 

Fumau cîteştrei, şi însoțitorii lui Svejk începură să-i vorbească de fa- 
miliile lor, de la Hradec Kralove, de neveste, de copii, de peticul de pămînt, 
de singura vacă. 

— Mi-e sete, făcu deodată Svejk. 

Lunganul şi scundul se uitară unul la altul. 

— Şi noi am merge la o bere, răspunse märuntelul, simțind incuviinta- 
rea lunganulti, dar undeva unde să nu bată la ochi. 

” — Să mergem la „Kuklik”, propuse Svejk. Armele puteţi să le lăsaţi la 
bucătărie; circiumarul Serabona e sokol, nu trebuie să vă temeti de el. Acolo 
se cîntă din vioară şi din armonică, continuă Svejk, şi apoi vin şi fete de 
stradă şi fel de fel de oameni din lumea bună, care nu au voie să pună picio- 
rul prin'localurile de lux. 

unganul şi maruntelul schimbară o privire, apoi lunganul zise: 

— Atunci, să mergem acolo; pînă la Karlin e cale lungă. 

Pe drum, Svejk le povesti tot felul de snoave, astfel că intrară bine dis- 
puşi la „Kuklik” şi făcură aşa cum îi sfătuise Svejk. Carabinele le ascunseră 
în bucătărie şi intrară în local, unde vioara şi armonica umpleau încăperea, 
cu sunetele cîntecului la modă: „La Pankrac, sus pe deal, sînt alei frumoa- 
se...” 

O fată, care şedea în braţele unui tinăr blazat, cu părul lins pieptanat 

„cu cărare, cinta « cu glas răguşit: „Vorbeam şi eu cu o fetiță şi altul merge- 
acum cu ea”. ” 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


La o masă dormea, beat, un negustor de sardele. Din cînd în cînd se 
trezea, lovea cu pumnul în masă şi bolborosea : „Nu se poate” şi iar ador- 
mea. În dosul biliardului, sub oglindă, şedeau alte trei fete, care strigau unui 
conductor de la calea ferată: „Tinere, fă-ne şi nouă cinste cu un vermut”. 
Linga muzică doi inşi nu se învoiau dacă o oarecare Mafka a fost sau nu ri- 
dicată de patrulă. Unul susținea că o văzuse cu ochii lui, iar celălalt pretin- 
dea că s-a dus să se culce cu un soldat, la hotelul „Vales”. 

Linga uşă un soldat povestea unor civili cum a fost rănit in Serbia. 
Avea mina bandajata şi buzunarele pline cu ţigări, pe care le căpătase de la 
dinsii. Zicea că nu mai poate să bea, iar unul dintre ei, un batrinel chelbos, 
îl îmbia mereu: „Bea, bea, ostaşule, cine ştie dacă ne-om mai intilni vreoda- 
tă. Să poruncesc să-ţi cînte ceva? Iti place Orfanul >” 

Era cîntecul preferat al batrinelului cu chelie şi într-adevăr, după 
scurt timp, vioara şi armonica începură să sune, în vreme ce bătrinelul, cu 
lacrimi în ochi, cînta cu glas tremurat: „Cînd prinse a îngăima, pe mama o 
chema, pe mama o chema”... 

De la masa vecină se auzi: „la mai slăbeşte-ne cu asta! Du-te şi te cul- 
că. Spinzura-te de cuiul de colo. Cară-te cu orfanul dumitale!” 

Şi, ca o ultimă lovitură, cei de la masa vrăjmaşă incepura să cinte: 
„Despărțirea, vai, despărțirea inima mi-o fringe, inima mi-o fringe...” 

— Franto! îl strigară pe ostaşul rănit, după ce reuşiră să-i astupe gura 
Orfanului. Lasă-i în plata Domnului, şi vino să stai cu noi. Dă-i dracului şi 
trimite încoa tigärile. Altă treabă n-ai, decit să-i distrezi pe bobocii ăia? 

Svejk şi însoțitorii săi priveau cu interes tot ce se petrecea în jurul lor. 

Pe Svejk îl năpădiră amintirile, din vremea cînd adeseori, înainte de 
război, venea şi el pe acolo. Îşi aminti cum trecea în inspecţie comisarul de 
poliție Drasner şi cum prostituatele, care se temeau de el, îi făcuseră un 
cîntec, cu textul schimbat; cum într-un rind, cîntau cu toatele în cor: 

Cu Drasner fu să fie 

Ce n-a fost niciodată : 

Ciupindu-se, o fată 

Îi tot scuipa-n chelie. 

În clipă aceea, ca la comandă, intrase Drasner cu suita lui, vinät de 
minie şi fioros. Parcă ar fi tras cineva într-un stol de potirnichi. Agenţii se- 
creti îi strînseră pe toţi grămadă. Si el, Svejk, era în gloata aceea, dar ghinio- 
nist cum e, îndrăznise să-i spună comisarului, pe cînd acesta il soma să se 
legitimeze: „Aveţi autorizaţia Direcţiei poliției?” Svejk isi mai aduse aminte de 
un poet care şedea întotdeauna acolo, sub oglindă, şi în hărmălaia aceea ge- 
nerală de la „Kuklik”, în sunetele de armonică, scria versuri şi le citea prosti- 
tuatelor. 

Insotitorii lui Svejk n-aveau astfel de amintiri. Pentru ei totul era nou. 
Le plăcea şi începură să se simtă bine. Cel dintii care îşi găsi multumirea 
deplină fu grăsunul, pentru că oamenii ca el, în afara optimismului, mai au 
şi o mare înclinație spre epicureism. Lunganul luptă un răstimp cu sine în- 
suşi. Dar o dată cu scepticismul, îşi pierdu încetul cu încetul şi cumpătarea, 
precum şi restul de judecată ce-i mai rămăsese. 


> 


* sd 
.…. 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


— Eu mă duc să dansez, zise el, după a cincea bere, cînd văzu pere- 
chile dansind slapak3. 

- Grasunul se lăsă cu totul pradă plăcerilor şi-i jucau ochii în cap. Linga 
el o femeie spunea anecdote pornografice. 

Svejk bea. Lunganul dansă, apoi se înapoie cu dansatoarea la masă. 
După care cintara, dansară şi băură fără încetare, giugiulindu-si tovaräsele 
de petrecere. Şi în această atmosferă de dragoste venală, de nicotină şi alcool 
părea că pluteşte vechea zicală : „După noi, potopul!” 

Pe la amiază luă loc la masa lor un soldat care se oferi, pentru o băn- 
cuta, să le facă rost de un flegmon şi o infecţie a singelui. Zicea că are serin- 
ga la el şi că le injectează în picior sau în mină o doză de sol lampant*+. 
Asta i-ar face să zacă cel putin două luni la spital, iar daca ar alimenta bine 
rana cu scuipat poate chiar şi jumătate de an, aşa că cei în drept vor fi siliți 
să-i scutească cu totul de militărie. 

Lunganul, care îşi pierduse cu desavirsire echilibrul sufletesc, se duse 
cu soldatul la latrină, unde lăsă să-i administreze în picior, sub piele, o in- 
jectie cu petrol. 

În amurg, Svejk propuse să-şi urmeze drumul spre locuinţa preotului 
de campanie. Grăsunul, căruia i se împleticea limba în gură, îl ademenea să 
mai stea... Lunganul fu şi el de aceeaşi părere, zicînd că părintele putea să 
mai aştepte. Lui Svejk însă nu-i mai plăcea la „Kuklik” şi de aceea îi amenin- 
ta că pleacă singur. 

Numai aşa porniră la drum, dar Svejk fu silit să le făgăduiască că vor 
mai face un popas undeva. 

Se opriră dincolo de strada Florenţa, într-o mică cafenea, unde grăsu- 
nul îşi vindu ceasornicul de argint, ca să se poată veseli în continuare. 

De acolo, Svejk trebui să-i ducă de subsuori. Noua misiune îi dădu se- 
rios de furcă. Li se muiau mereu genunchii şi mereu voiau să mai intre un- 
deva, într-un local. Grăsunul era cît pe ce să piardă plicul destinat preotului 
de campanie, aşa că Svejk fu silit sä-1 ducă el. 

Svejk trebuia să le atragă mereu atenţia cînd prin preajma lor trecea 
vreun ofițer ori vreun gradat. După eforturi şi strădanii supraomenesti, reuşi 
să-i tirască pina la casa din strada Kralovska, unde locuia preotul de cam- 
panie. 

Le puse baionetele la carabină şi-i sili, dîndu-le cîteva ghionturi în 
coaste, să-l escorteze ei pe el şi nu invers. La etajul întîi, la uşa apartamen- 
tului pe care se afla o carte de vizită : Otto Katz, Feldkurat, veni să le deschi- 
dă un soldat. Din odaie se auzeau glasuri şi clinchete de pahare şi sticle. 

—- Wir... melden... gehorsam... Herr... Feldkurat... abia reuşi să în- 
gaime lunganul, salutind pe soldat, ein... Paket... und ein Mann gebracht ! # 

— Intraţi, îi pofti soldatul. Unde v-aţi aranjat aşa de bine? Şi domnul 
feldkurat e... Scuipa cu scirba. 


+ 
43 Dans popular ceh. 
44 Acesta era un mijloc destul de verificat de a ajunge la spital. Mirosul de petrol, care rămîne însă în umflatura, trădează, benzi- 
na e mai bună pentru că se volatilizează mai repede. Mai tîrziu, amatorii îşi injectau eter cu benzină, iar în ultima vreme au 
descoperit alte mijloace mai perfecționate. (n.a.) 
4 Cu respect... vă raportăm... domnule... feldkurat, am adus un... plic... şi un ostaş! (Germ.) 


À 7 n 
a* - 4. 


A 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Soldatul dispäru cu plicul. Asteptara mult pe coridor, pina se deschise 
usa, pe unde apäru, nu päsind, ci zburind, preotul de campanie. Era numai 
in vesta si cu un trabuc in mina. 

— Va să zică, ai si sosit? se adresă el lui Svejk. Aha, ai venit însoţit? 
li... n-ai un chibrit? 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, că nu am. 

— li... şi de ce n-ai chibrituri? Orice soldat trebuie să aibă chibrituri, 
ca să poată să-şi aprindă ţigara. Soldatul care n-are chibrituri este... Ce es- 
te? 

— Este, raportez cu respect, fara chibrituri, räspunse Svejk. 

— Foarte bine, este fara chibrituri si nu poate da nimanui un foc. Asa- 
dar, asta ar fi una la mina, si acum s-o vedem si pe cealalta. Nu-ti put cum- 
va picioarele, Svejkule? ‘ 

— Cu respect va raportez ca nu-mi put. 

— Asta ar fi deci a doua chestiune. Si acum a treia. Bei rachiu? 

— Cu respect va raportez supus ca rachiu nu beau, numai rom. 

— Bine! Uită-te la soldatul ăsta. Pe ăsta l-am împrumutat pentru o zi 
de la locotenentul Feldhuber; e ordonanța lui. Da nu bea nimic, e ab... ab... 
ab...stinent şi de aceea are să plece cu batalionul de marş pe front. Pen... 
pentru că eu n-am ce face cu un astfel de om. Asta nu e ordonanţă, e o vacă. 
Şi vaca bea numai apă şi rage ca un bou. Eşti abstinent, se adresă el solda- 
tului. Mă... mă... mmm-mir că n-nu... ţi-e ruşine, netotule. Meriti o pereche 
de palme. 

Preotul de campanie îşi indrepta apoi atenţia asupra celor care îl adu- 
seseră pe Svejk şi care, tot căznindu-se să stea drepţi, se clătinau, 
sprijinindu-se zadarnic în carabinele lor. 

— Voi v-aţi îm... îmbătat, zise părintele. V-aţi îmbătat, în exercițiul 
functiunii, şi de aceea am să pu... pun să vă în... închidă. Svejkule, ia-le 
pustile şi du-i în bucătărie, si păzeşte-i, pina vine patrula, ca să-i ducă. Am 
să tele... telefonez îndată la ca... ca...cazarmă. 

Şi astfel cuvintele lui Napoleon: „În război situația se schimbă în fieca- 
re clipă”, îşi găsiră şi aci cea mai deplină confirmare. 

* De dinfineata, cei doi îl escortaseră cu baioneta la armă temindu-se să 
nu le scape, pentru ca pe urmă el să fie acela care-i condusese, trebuind pe 
deasupra să-i şi păzească. 

La început, nu-şi dădură prea bine seama de această schimbare, dar 
după ce stătură la bucătărie şi-l văzură pe Svejk la uşă, cu baioneta la armă, 
se dumeriră. 

— Aş bea ceva, oftă micuțul optimist, în vreme ce lunganul fu din nou 
cuprins de o criză de scepticism şi spuse că totul e o trădare mizerabilă. Apoi 
începu să-l acuze în gura mare pe Svejk că i-a băgat în încurcătura asta şi-i 
reproşă că le făgăduise, chipurile, că miine va fi spinzurat, şi că acum se ve- 
de că totul n-a fost decît bătaie de joc, şi cu spoveditul, şi cu spinzuratoarea. 

Svejk tăcea şi se plimba pe dinaintea uşii. 

— Ce boi am fost! strigă lunganul. 

În cele din urmă, după ce ascultă toate învinuirile, Svejk declară: 

— Acum vedeţi si voi că militaria nu e jucărie. Eu imi fac datoria. Şi eu 
am intrat în beleaua asta ca şi voi, dar, vorba ăluia, mie mi-a suris norocul. 


: 


4 4 ' 7 a 


Jaroslai Haëek - Peripetiile bravului Soldat SV 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


— Aş bea ceva, repeta desperat optimistul. 
à: Lunganul se scula si porni spre usa, impleticindu-se. 
_ — Hai, lasä-ne să plecăm acasă, prietene, se rugă el de Svejk. Nu fă pe 
nebunu cu noi! 

— Pleacă de lîngă mine, răspunse Svejk. Trebuie să va păzesc. Acuma 
nu ne cunoaştem. 

În uşă se ivi chipul preotului de campanie: 

— Nu ştiu cum se face, dar nu pot prinde legătura cu cazarma, aşa că 
duceti-va acasă si ti... ţineţi minte că în timpul serviciului nu e voie sa be... 
beti. Mars! 

Spre cinstea preotului de campanie, trebuie să spunem că nici nu tele- 

_fonase la cazarmă, neavînd telefon in casă, şi ca vorbise într-un picior de 
lampă. ‘ 


25% 


De trei zile Svejk era ordonanta la preotul de campanie Otto Katz si in 
acest rastimp nu-l vazuse decit o singura data. A treia zi, veni ordonanta lo- 
cotenentului Helmich, să-i comunice lui Svejk că trebuie să vie să-l ia pe pa- 
rinte acasă. 

Pe drum îi povesti că preotul de campanie se certase cu locotenentul, 
că sparsese pianina, că e beat-crita şi nu vrea să plece. Că locotenentul e şi 
el beat şi l-a zvirlit pe popă pe coridor: zace lingă uşă pe podea si motaie. 

Sosind la fata locului, Svejk il zgiltii pe preot, iar cînd acesta începu să 
bolborosească şi deschise ochii, Svejk salută şi zise: 

— Cu respect vă raportez supus, domnule feldkurat, că sint aici... 

— Si Ce... ea... cauți'aici? 

— Cu respect vă raportez supus că am venit să vă iau, domnule 
feldkurat. 

* — Durâneata ai venit să mă iei... şi unde mergem? 
- — Acasă la dumneavoastră, domnule feldkurat. 

— Şi de ce să mă duc acasă la mine? Ce, aici nu sînt la mine acasă? 

— Cu respect vă raportez supus, domnule feldkurat, că vă aflați pe co- 
ridor, într-o casă străină. 

Si cum... cum... am... ajuns aci? 

— Cu respect vă raportez că ati fost în vizită. 

— În... în... vizită n-am... fost. Du... dumneata te... in... şeli... 

Svejk îl ridică în picioare şi-l propti de perete. Preotul de campanie se 
bäläbänea cînd într-o parte, cînd într-alta, cînd venea peste el, şi în acest 
timp bolborosea: „Eu... cad”. 

— Cad, repetă el încă o dată, rizind prosteste. În sfîrşit, Svejk reuşi să- 
1 lipească de perete, poziție în care începu iar să motäie. 

Svejk îl trezi. a 

— Ce doriţi? zise părintele, încercînd zadarnic să lunece pe perete în 
jos, ca să se aa dusumea. Cine sinteti, la urma urmei? 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Cu respect vă raportez, răspunse Svejk, proptindu-l din nou de pe- 
rete, că sînt ordonanța dumneavoastră, domnule feldkurat. 

— N-am nici o ordonanţă, spuse cu greu preotul de campanie, făcînd o 
nouă încercare de a se agăța de Svejk. Eu nu sînt feldkurat. Sint un porc, 
adauga el, cu sinceritatea betivului. Dă-mi drumul, domnule, nu te cunosc. 

Mica bătălie se sfirşi cu victoria absolută a lui Svejk, care folosi biruin- 
ta spre a-şi tiri stapinul pe scări pina în gang, unde preotul opuse rezistență 
spre a nu fi scos în stradă. 

— Nu te cunosc, domnule, îi spunea într-una lui Svejk privindu-l 
drept în ochi, în timpul luptei. Îl cunoşti pe Otto Katz? Eu sînt. Eu am fost la 
episcop, zbieră el, agätindu-se de poarta gangului. Vaticanul se interesează 
de mine, pricepi? 

Svejk lăsă la o parte conventionalul „cu respect vă raportez” şi vorbi cu 
preotul de campanie pe un ton mai familiar: 

— Dă drumul la uşă, că de nu, te ating peste bot. Mergem acasă, şi 
basta! Gura! 

Preotul îşi descleştă mîinile de pe uşă şi se prăbuşi în braţele lui Svejk. 

— Bine, să mergem undeva, dar la „Suhu” nu merg, acolo sînt dator. 

Svejk îl imbrinci şi-l scoase din gang, tirindu-l apoi cu el pe trotuar, 
spre casă. 

— Cine-i domnul ăsta? întrebă unul din trecători. 

— Frate-meu, răspunse Svejk. A căpătat concediu şi a venit să mă va- 
dă şi de bucurie s-a îmbătat: credea că am murit. 

Preotul, care în acest timp mormăia o arie dintr-o operetă pe care ni- 
meni n-ar fi recunoscut-o, auzind ultimele cuvinte rostite de Svejk, se în- 
dreptă din şale, adresîndu-se trecătorilor: 

— Care din voi e mort să se prezinte în termen de trei zile la coman- 
damentul corpului, pentru ca trupul lui să poată fi prohodit. 

Apoi amuti de-a binelea, dînd mereu să cadă cu nasul în trotuar, în 
vreme ce Svejk, ţinîndu-l de subsuori, îl trăgea spre casă. 

Cu capul înainte şi picioarele înapoi, incurcindu-se în ele ca o pisică 
deşelată, preotul mormăia în surdină: „Dominus vobiscum... et cum spiritu 
tuo. Dominustvobiscum “46 

"La staţia de trăsuri, Svejk propti părintele lingă un perete şi se duse să 
tocmească o birjă. 

Unul din birjari spuse că-l cunoaşte foarte bine pe domnul acesta, că 
l-a dus o dată şi-i ajunge. 

— Mi-a borît în trăsură, spuse el, fără ocol, şi nici cursa nu mi-a plă- 
tit-o. L-am plimbat mai bine de două ceasuri, pina să-şi găsească locuința. 
Abia peste o săptămînă, după ce am fost pe la el de vreo trei ori, mi-a dat 
cinci coroane pentru tot pocinogul pe care mi l-a făcut. 

După lungi tratative, unul din birjari se hotări să-i ducă acasă. 

Svejk se înapoie la preotul de campanie care dormea. Pălăria neagră, 
tare (pentru că de obicei umbla în civil) i-o luase cineva din cap şi plecase cu 
ea. 

Svejk îl trezi şi cu ajutorul birjarului îl urcă în trăsură, unde părintele 

„căzu într-o stare de apatie totală. Îl confundă pe Svejk cu colonelul Just, de 
e 


4 „Domnul fie cu voi... şi cu duhul tău” (lat.). 


C2" 


. 


> P 
Jarosla Hasek - Peripetiile bravului Soldats val . 
EDITURA CULTURALA »DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


la Regimentul 75 infanterie, si repeta de citeva ori la rind: ,Nu te supara, 
camarade, ca te tutuiesc. Sint un porc.” 

La un moment dat, părea că hurducaturile birjei il vor face să-şi vină 
în fire. Se indrepta din sale şi începu să cinte un crimpei dintr-un cîntec ne- 
cunoscut. S-ar putea să fi fost numai o fantezie a lui. 


V-aţi dus, frumoase vremi ferice! 

Eram de soartă rasfatat, 

Iubit şi domiciliat 

La Merklin lîngă Domazlice. f 


Curind însă căzu din nou într-o stare de apatie totală si, intorcindu-se 


catre Svejk, ii zise, facindu-i cu ochiul: A 


— Ei, cum o mai duceti astăzi, stimată doamnă? Plecati undeva în vi- 
legiatură? întrebă din nou, după o scurtă pauză; şi, văzînd toate dublu, în- 

treba: Aveţi un băiat aşa de mare? şi-l arată cu degetul pe Svejk. 

— Stai jos! se rästi la el Svejk, cînd părintele voi să se catere pe capră. 
Te-nvat eu să fii om de treabă! 

Preotul amuti, privind în juru-i cu ochişori de godac, fără să-şi dea 
seama ce-i cu el. 

De altfel, nu-şi mai dădea seama de nimic şi, adresîndu-se lui Svejk, îi 
spuse nelinistit: 

— Doamnă, dati-mi vă rog clasa întîi. Apoi încercă să-şi lase pantalonii 
în jos. 

— Încheie-te imediat, porcule! zbieră la el Svejk. Toţi birjarii te cunosc! 
Nu-i destul c-ai borît o dată, ce mai vrei să faci? Crezi că iar ai să rămii dator 
ca data trecută? 

Preotul îşi sprijini melancolic capul în palme şi începu să cînte : „Nu 
mă mai iubeşte nimeni...” Lăsă baltă însă cintecul şi începu : „Entschuldigen 
Sie, lieber Kamerad, Sie sind ein Trottel, ich kann singen was ich will” #7. 

Voia de bună seamă să fredoneze ceva, dar, in loc de fluierat, din gura 
lui izbucni un „prrr” atit de puternic, că opri trăsura în loc. 

* Cînd, là îndemnul lui Svejk, porniră din nou la drum, preotul încercă 
să-şi aprindă tigareta. 

— Nu arde, constată el disperat, după ce stricase o cutie de chibrituri, 
dumneata îmi sufli în chibrit. 
@ Îşi pierdu însă pe moment firul gindurilor şi începu să rîdă cu hohote: 

> Asta-i bună, sîntem singuri în tramvai, nu-i aşa domnule coleg? şi 
începu să se scotocească prin buzunare. Mi-am pierdut biletul, ţipă el. 
Opriti, trebuie găsit biletul. 

Resemnat, făcu un semn cu mina: 

— N-au decit, să meargă mai departe... 

După asta bolborosi: „În cazurile cele mai frecvente... Da, e în ordine... 
În toate cazurile... Dumneata te înşeli... Etajul al doilea?... Asta-i o scuză... 
Nu e vorba de mine, ci de dumneavoastră, stimată doamnă... Socoteala... Am 
de plată o cafea neagră...” 

a E.” 


47 Scuză-mă, scumpe camarad, eşti un tîmpit, şi pot să cînt ce mă taie capul (germ.). 


a 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Incepu ca prin vis sä se certe cu un dusman imaginar, care ii contesta 
dreptul de a sta in restaurant linga fereastra. Apoi confunda birja cu trenul 
si, plecîndu-se in afară, strigă în stradă în germană si în cehă: ,Nimburg, 
schimbaţi trenul!” 

Svejk îl trase spre el, şi părintele uită de tren şi începu să imite tot fe- 
lul de glasuri de animale. Se opri mai mult la cocoş şi cucurigul lui răsună 
din birjă ca un semnal al victoriei. 

O bună parte din timp fu foarte activ, agitat, şi încercă să sară din tră- 
sură, adresindu-se oamenilor care treceau prin preajmă cu epitetul „haima- 
na”. Apoi aruncă batista în stradă şi ţipă la birjar să oprească trăsura, că şi- 
a pierdut bagajele. După aceea începu să istorisească: „La Budejovice a fost 
odată un toboşar... S-a însurat... Peste un an a murit... Se porni pe ris. 
Frumoasă anecdotă, nu-i aşa?” ‘ 

În tot timpul ăsta, Svejk avu o atitudine foarte severă fata de el. 

La nenumăratele încercări ale părintelui de a face cite o boroboata ca, 
de pildă, să se arunce din trăsură, ori să rupă scaunul, Svejk îi îndesă cîțiva 
ghionti sub coaste, pe care părintele îi încasă cu mult calm. 

O singură dată încercă să se răzvrătească şi să sară din trăsură, zicînd 
că nu vrea să meargă mai departe, că ştie el că în loc de Budejovice călăto- 
resc spre Podmokly. Dar într-o clipă Svejk potoli această revoltă şi-l sili pe 
preot să revină în poziția inițială, pe scaun, avind totodată grija ca nu cumva 
să adoarmă. Dintre expresiile pe care le folosea, cea mai aleasă era: „Nu 
dormi, scirnavie!” 

Apoi preotul fu cuprins subit de o criză de melancolie, îl podidiră la- 
crimile şi-l întrebă pe Svejk dacă avea mamă. 

— Eu, oameni buni, sînt singur pe lumea asta, ţipă el din trăsură. Fie- 
vă milă de mine! 

— Nu mă face de ruşine, îi atrase atenţia Svejk. Potoleşte-te; o să spu- 
nă toată lumea că te-ai cherchelit. 

— Eu n-am băut nimic, camarade, răspunse părintele. Nu-s beat, sînt 
treaz... . 

Deodată însă se ridică in picioare şi salută: Ich melde gehorsam, Herr 
Oberst, ich bin besoffen48. 

. — Sint un porc, repetă el de zece ori în şir, cu sinceră deznădejde. 

Şi, adresîndu-se lui Svejk, se rugă şi se milogi cu încăpăţinare: 

— Aruncă-mă din automobil. De ce mă duci cu dumneata? 

Se aşeză din nou şi mormăi: 

— În jurul lunii se formează cercuri... Dumneata, domnule căpitan, 
crezi în nemurirea sufletului? Un cal poate ajunge în cer? 

Izbucni apoi într-un ris zgomotos, dar peste putin timp se întristă şi, 
privindu-l pe Svejk, zise apatic: 

— Nu vă supăraţi, domnule, parcă v-am mai văzut eu pe undeva! N-ati 
fost cumva la Viena? Mi-aduc aminte de dumneavoastră, de la seminar. 

Un timp se amuză, declamând versuri latineşti : „Aurea prima sata est, 
aetas, quae vindice nullo”... 4 


= 
=> = 
48 Cu respect raportez, domnule colonel, ca sint beat. (germ.) 
49 Mai întîi a fost epoca de aur, care, neavînd nevoie de judecător... (primul vers sin Metamorfoyele lui Ovidiu) 


# 


* « | "en 


Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat văl . 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


te 

— Mai departe nu stiu, zise el. Aruncati-ma, va rog! De ce nu vreti sa 
mă aruncați? Nu mi se întîmplă nimic. Vreau să cad in nas, declară el cu 
hotarire. Domnule, continuă el cu glas rugător, scumpe prietene, trage-mi o 
palmă. 

— Una sau mai multe? întrebă Svejk. 

— Două. 

— Poftim... 

Preotul de campanie numără cu glas tare palmele pe care le căpătă, 
făcînd în acelaşi timp o mutră fericită. 

— Asta face foarte bine la stomac, zise el. Ajută digestia. Mai trage-mi 
una şi peste bot. Mulţumesc din inimă, strigă el, după ce Svejk îi satisfăcuse 
foarte prompt dorința, sint mulțumit. Rupeti-mi, vă rog, vesta. 

Manifesta dorinţele cele mai diferite. Îl rugă pe Svejk să-i răsucească 
un picior, să-l sugrume o clipă, să-i taie unghiile, să-i scoată dinţii din fata. 

Avea dorințe de martir, cerind lui Svejk să-i taie capul, să-l bage intr- 
“un sac şi să-l arunce în Vltava. 

— Mie mi-ar sta de minune stelutele în jurul capului, spuse el cu en- 
tuziasm. Mi-ar trebui vreo zece. 

Începu apoi să vorbească despre concursurile hipice de la care trecu 
repede la balet, fără să insiste însă prea mult. 

— Dansezi ceardas? îl întrebă pe Svejk. Cunosti dansul ursului? Uite 
aşa... i 
Vru să sară în sus şi căzu peste Svejk, care începu să-l boxeze, 
aşezindu-l înapoi pe canapea. 

— Vreau ceva, strigă preotul de campanie, dar nici eu nu ştiu ce. 
Dumneata nu ştii ce vreau? şi lăsă capul în jos, într-o resemnare totală. 

— Ce-mi pasă mie ce vreau, zise grav. Si nici dumitale, domnule, n-are 
ce să-ți pese. Nu te cunosc. Cum îndrăzneşti să mă fixezi? Ştii sa lupti cu 
spada? 

O clipă se arătă mai agresiv şi încercă să-l doboare pe Svejk de pe 
scaun. . 

Apoi, după ce Svejk il linişti, facindu-l, fără sfială, să-i cunoască supe- 
rioritatea fizi6ă, preotul întrebă: 

— În ce zi sîntem astăzi, luni sau vineri? 

Era curios să mai afle dacă erau în decembrie sau în iunie şi vădi un 
deosebit talent de a pune întrebările cele mai variate: 

# — Sinteti căsătorit? Vă place sa mincati gorgonzola? Ati avut plosnite 
acasă? P duceti bine? Ciinele dumitale a avut rapan? 

Mai tirziu deveni si mai comunicativ, marturisind ca a ramas dator 
pentru cizmele de călărie, pentru cravasa si pentru sa, că în urmă cu trei ani 
a avut blenoragie si s-a tratat cu hipermanganat. 

— Pentru altceva nu era vreme, nici vorbä, zise el rigiind. S-ar putea 
să vi se para destul de amar. Dar spune şi dumneata, ce să fac, îi? Trebuie 
să mă ierti şi dumneata. Autoterme, continuă el, uitind despre ce vorbise cu 
o,clipa înainte, se numesc vasele care mențin băuturile şi mincärurile la 
temperatura inițială. Ce părere ai, domnule coleg, care joc e mai cinstit: 

„ferbel sau, douăzeci şi unu? 
a 


. 


‘ Li ‘ # 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vă) . 
EDITURA CULTURALA »DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


_ — Zäu, te-am mai văzut eu undeva, strigă, încercînd să-l imbratiseze 
pe Svejk şi să-l sărute cu buzele pline de bale. Am învățat la aceeaşi scoala! 
Bunul meu prieten, rosti duios, mingiindu-si piciorul, ce mare te-ai făcut de 
cînd nu te-am văzut! Bucuria ca te văd răscumpără orice suferință. 

Deveni poetic şi începu să vorbească despre reîntoarcerea la lumina 
soarelui a fetelor fericite si a inimilor fierbinți. 

Apoi ingenunche, începu să cînte Ave Maria, iar după aceea sa rida în 
gura mare. 

Cind ajunseră în fata locuinţei lui, nu izbutiră să-l dea jos din trasu- 
ră. 

— N-am ajuns încă la destinație! striga el. Ajutor! Vor să mă răpească! 
Eu vreau să călătoresc mai departe! 

Fu smuls din trăsură, în adevăratul înțeles al cuvîntului, ca o midie 
fiartă din scoica ei. În primul moment, părea că-l vor rupe în două, aşa îşi 
agatase picioarele de dosul scaunului. 

Rise însă cu hohote, declarind că i-a păcălit: 

— Mă rupeti, domnilor! 

Fu tirit apoi prin gang, pe scară în sus, spre locuinţa lui si acolo 
azvirlit pe canapea, ca un balot. Declară că el nu plăteşte cursa de automobil 
pe care nu o comandase şi trecu mai bine de un sfert de ceas pina să se lă- 
murească că era vorba de o birjă. 

Dar de acord nu se declară în nici un chip, pretinzind că el nu călăto- 
reşte decît cu cupeul. 

— Vreti să mă inselati, continuă să se apere preotul, făcînd cu înțeles 


din ochi lui Svejk şi birjarului. Noi am venit pe jos. 

Şi deodată, într-un acces de mărinimie, aruncă birjarului punga: 

— Ia tot. Ich kann bezahlen.50 La mine nu contează creitarii. 

Mai corect ar fi fost însă să spună că la el nu contează treizeci şi şase 
de creitari, adică exact citi avea în pungă. Noroc ca birjarul îl supuse unei 
perchezitii amänuntite, amintindu-i in acelasi timp de cîteva perechi de pal- 
me. 


— N-ai decit să mi le tragi, răspunse părintele. Ce, crezi că nu le-as 
suporta? Suport şi cinci de la unu ca tine! 

"În vesta preotului birjarul găsi o piesă de cinci coroane. Plecă, 
blestemindu-si soarta şi pe preot, că l-a făcut să-şi piardă o groază de timp 
şi i-a stricat socotelile. 

# Otto Katz adormi greu, framintat de tot soiul de planuri. Voia sa intre- 
prindă cîte şi mai cite, să cinte la pian, să ia lecţii de dans şi să-şi prajeasca 
peşte. 

După asta i-o făgădui lui Svejk pe soră-sa, pe care n-o avea. Îsşi ex- 
primă de asemenea dorința de a fi transportat în pat şi, în cele din urmă, 
atipi declarind că nu-i decît un porc. 


5 Eu pot să plătesc (germ.). 


Și ? 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


A doua zi dimineața, cînd Svejk intră în odaia preotului, îl găsi lungit 
pe divan, framintindu-si creierul să desluşească cine şi cum l-a udat în ase- 
menea hal, încît să i se lipească pantalonii de canapeaua de piele. 

— Cu respect raportez, domnule feldkurat, zise Svejk, că azi noapte v- 
ati... 

In cîteva cuvinte îl lămuri că se înşală dacă îşi închipuie că a fost 
udat. Preotul îşi simțea capul greu, ca de plumb, şi era prost dispus. 

— Nu-mi amintesc, zise el, cum de am ajuns din pat pe canapea. 

Nici n-aţi fost in pat; cum am sosit v-am aşezat pe canapea ; de acolo 
nu v-am mai putut clinti. | 

— Şi ce boroboate am făcut, dac-am făcut? Nu care cumva m-am îm- 
bätat? 

— Critä, răspunse Svejk. Beat turtă, domnule feldkurat. aiurati. Socot 
ca v-ar face bine daca v-ati primeni si v-ati spala. 

— Ma simt ca dupa o chelfaneala zdravana, se vaita preotul, si mi-e 
sete. Nu cumva m-am batut ieri? 

— N-ati ajuns pina acolo, domnule feldkurat. Setea de azi urmeaza pe 
cea de ieri. De asta nu scapä omul asa de usor. Eu am cunoscut un timplar 
care s-a îmbătat pentru intiia oară in 1910, în seara de Anul Nou, si a doua 
zi, la întîi ianuarie, i-a fost aşa de sete si atit de rau, incit şi-a cumpărat o 
scrumbie şi s-a pus din nou pe băut şi aşa o ţine într-una, de patru ani, în 
fiecare zi, fără ca nimeni să-l poată ajuta, căci de cu simbata îşi cumpără o 
scrumbie pentru toată săptămîna. Asta-i aşa, ca un fel de morişcă, cum zi- 
cea un batrin sergent-major din regimentul 91. 

Preotul era mahmur şi deprimat. Dacă cineva ar fi stat să-l asculte ar 
fi putut fără doar şi poate să creadă că se află la conferințele doctorului Ale- 
xandr Batek: „Să declarăm război, pe viata şi pe moarte, demonului alcoolu- 
lui, care ne ucide cei mai buni bărbați” şi că este un cititor al lucrării O sută 
de scintei etice. 

E drept că le mai modifica el, pe ici pe colo. 

— Dacă omul ar bea cel puţin nişte băuturi mai acătării, zicea el, cum 
sînt: aracul, maraschino, coniacul; da eu am băut borovicka*1. Ma mir că pot 
bea aşa ceva? Are un gust scîrbos. Dacă ar fi fost cel putin griotka5?. Oame- 
nii nascocesc fel de fel de porcării şi le beau ca apa. Borovicka asta nu e nici 
măcar gustoasă, n-are nici culoare si te arde pe git. Şi dacă ar fi măcar veri- 
tabilă, ienupăr distilat, cum am băut eu odată în Moravia. Dar poşirca de 
aseară era făcută dintr-un fel de spirt de surcele şi ulei. Uite cum am răgu- 
şit. Ce mai tura-vura, rachiul e otravă, hotări el. Altceva-i o băutură natura- 
1a. Nu făcută la fabricä, negustoreste, de ovrei. Asa-i si cu romul. Rar gä- 
sesti rom bun. Daca as avea acum un rachiu de nuci veritabil, oftä el dupa o 
scurta pauza, mi-ar drege stomacul. Cum are cäpitanul Snabl, la Bruska. 

Incepu să scotocească prin buzunare şi să caute prin pungă. 

Toată averea mea e de treizeci şi şase de creitari. Ce-ar fi dacă aş vinde 
canapeaua — hai, ce zici? Crezi c-ar cumpăra-o cineva? Proprietarului îi 
spun că am împrumutat-o, sau că ne-a furat-o cineva. Nu, canapeaua o păs- 
treaăle trimit mai bine la domnul capitan Snabl, să-ți împrumute o sută de 


+ 
51 Rachiu de ienupär. 
5 Visinata. 


.… 


+ 


7 | 1... 
LA 


ee 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


coroane. A cistigat alaltäieri la carti. Daca nu faci nimic acolo, te duci la 
Vrsovice, la cazarmä, si incerci cu locotenentul Mahler. Daca nu izbutesti 
nici acolo, te duci la Hradcany, la căpitanul Fiser. Astuia îi spui că am băut 
banii cu care trebuia să plătesc nutretul calului. Şi dacă nici acolo n-o nime- 
reşti, amanetăm pianul, fie ce-o fi. Am să-ți scriu pentru fiecare citeva 
rînduri. Să nu te dai bătut. Spune-le că am nevoie, că sint pe drojdie.. Scor- 
neste ce te taie capul, dar să nu te întorci cu mîinile goale, că te trimit pe 
front. Întreabă-l pe căpitanul Snabl de unde ia rachiul acela de nuci şi cum- 
pără-mi două sticle. 

Svejk îşi îndeplini de minune misiunea. Sinceritatea naivă şi figura lui 
cinstită avură darul să inspire încredere, lăsînd impresia că ceea ce spune el 
e numai adevărul adevărat, aşa că toți il crezură pe cuvînt. 

Svejk găsi că e mai nimerit să nu vorbească nici căpitanului Snabl, 
nici căpitanului Fiser şi nici locotenentului Mahler despre plata nutretului 
pentru cal, ci să-şi întemeieze rugămintea, declarind că preotul de campanie 
era obligat să plătească o pensie alimentară. Şi aşa căpătă bani peste tot. 

Se întoarse din expediţie, acoperit de glorie si fluturind cele trei sute 
de coroane primite. Preotul de campanie, care între timp se spălase şi se 
schimbase, rămase uimit foarte. 

— L-am luat o dată, lămuri Svejk, ca să nu fim siliți, mîine, poimiine, 
să alergăm iar după bani. A mers destul de uşor, numai în fata căpitanului 
Snabl a trebuit să cad în genunchi. Ăsta-i mare javră. Cum i-am spus că 
avem de plătit pensie alimentară... 

— Pensie alimentară? repetă părintele îngrozit. 

— Da, pensie alimentară, domnule feldkurat, despăgubire fetelor. Mi- 
ati spus să scornesc ce m-o tăia capul şi altceva nu mi-a trecut prin scăfirlie. 
La noi acasă, un cizmar a plătit pensie alimentară la cinci fete o dată şi era 
disperat saracu; s-a împrumutat cu bani pentru asta şi toată lumea l-a cre- 
zut. Era într-o situaţie îngrozitoare. M-au întrebat de ce fel de fată e vorba, şi 
eu le-am spus că e foarte frumoasă, că n-are nici cincisprezece ani. Mi-au 
cerut şi adresa ei. 

— Ti, ce pocinog mi-ai făcut, Svejkule! oftă preotul, invirtindu-se ner- 
vos prin odaie. Altă boroboata! urmă el, apucindu-se cu mîinile de cap. Ah, 
şi cum mă doare capul! 

— Le-am dat adresa unei baba surde de pe strada noastră, îl lămuri 
Svejk. Voiam să execut întocmai ordinul, pentru că ordinul e ordin. Nu m- 
am dat bătut... trebuia să scornesc ceva. Şi voiam să vă mai spun că pe co- 
ridor aşteaptă oamenii pentru pian. l-am chemat să-l ducă la casa de ama- 
net, domnule feldkurat. Nu-i nici o pagubă dacă scoatem pianul din casă. O 
să fie mai mult loc şi o să avem mai multi bani puşi deoparte. O s-avem li- 
nişte cîteva zile. Şi dacă o întreba domnul proprietar ce vrem să facem cu 
pianul, îi spun eu că s-au rupt sirmele şi l-am trimis la fabrică, să-l dreaga. 
Portăresei i-am şi spus-o, ca să nu se mire cînd l-om încărca. Am găsit şi un 
cumpărător pentru canapea. E un cunoscut de-al meu, negustor de mobilă 
veche. Mi-a spus că vine dupä-prinz. Astăzi canapelele de piele se plătesc 
bine. a 


— Altă boroboatä n-ai mai făcut, Svejk? întrebă preotul ţinîndu-se me- 
reu cu miinile de cap şi luînd o înfăţişare de om ajuns la disperare. 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Cu respect va raportez, domnule feldkurat, că am adus in loc de 
două sticle cu rachiu de nuci, din cel care cumpără domnul capitan Snabl, 
cinci sticle, ca să fie nitica provizie şi să avem ce bea. Pot să mă duc cu pia- 
nul ăsta înainte de a închide casa de amanet? 

Preotul făcu un gest disperat cu mina, şi peste putin, pianul fu urcat 
în camion. 

Cînd se întoarse de la casa de amanet, Svejk îl găsi pe preot aşezat în 
fata unei sticle desfundate de rachiu de nuci şi blestemind că la prinz i se 
servise un snitel care nu era destul de bine prăjit. 

Părintele se îmbătase iar. Îi declară lui Svejk că de a doua zi va începe 
o viata noua. ne 

Bautorul de alcool, zicea el, e un materialist vulgar, dar omul trebuie 
să ducă mai ales o viata spirituală. ‘ 

Filozofa cam vreo jumătate de ceas. Cind desfunda a treia sticlă, veni 
negustorul de mobilă veche şi preotul îi vindu canapeaua pe o nimica toată, 
poftindu-l să ia loc să mai schimbe o vorbă. Se făcu foc cînd negustorul se 
scuză ca se duce să mai cumpere şi o masuta de noapte. 

— Păcat că n-am eu una, se tingui preotul, dar de, omul nu se 
gîndeşte la toate. 

După plecarea negustorului de mobilă veche, preotul se aşeză la tacla- 
le cu Svejk, cu care mai goli o sticlă. O bună parte a convorbirii lor fu consa- 
crată părerilor personale ale părintelui despre femei şi jocul de cărți. 

Stătură de vorbă multă vreme. Amurgul îl surprinse în aceeaşi conver- 
satie amicală. 

Noaptea însă lucrurile luară altă întorsătură. Preotul reveni la starea 
în care se aflase în ajun, îl confundă pe Svejk cu altcineva şi-i zicea: „Te rog, 
nu se poate, nu pleca, iti mai aduci aminte de cadetul ăla cu părul roşu?” 

Această idilă dură pînă în momentul în care Svejk îl luă scurt: 

— Gata, m-am săturat. Acu, bagă-te în pat si dormi! Ai înțeles? 

— Mă bag, dragutule, mă bag... se poate?... cum să nu mă bag! biigui 
preotul. Iti amintesti cînd mergeam împreună, in clasa a cincea, şi-ţi făceam 
temele la limba greacă? Aveţi o vilă la Zbraslav. Şi puteţi să cälätoriti cu va- 
porul pe Vltava. Ştiţi ce e aia Vltava? 

” Svejk îl sili să-şi scoată cizmele şi să se dezbrace. Preotul se supuse, 
protestind, în fața unor persoane imaginare. 

— Vedeţi, domnilor, se adresa el dulapului şi ficusului, cum se poartă 
cu mine rudele mele? Nu vreau să ştiu de rude, hotări el deodată, 
intinzindu-se în pat. Nu vreau să ştiu de ele, chiar dacă s-ar uni cerul şi 
pămîntul împotriva mea! 

În curînd odaia răsună de sforăitul sfintiei-sale. 


4 


Între timp Svejk făcu o vizită la el acasă, la batrina lui îngrijitoare ma- 
dam Mullerova. Din păcate nu o găsi acasă decît pe vara doamnei Mullerova, 
care îl instiinta plingind că madam Mullerova fusese arestată chiar în seara 

„în care plecase el la militărie. Batrina fusese judecată de tribunalele militare 
” 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


şi, neputindu-se dovedi nimic împotriva ei, fusese internată în lagărul de 
concentrare de la Steinhof, de unde trimisese chiar o carte poştală. 

Svejk luă această relicvă de familie şi citi: 

„Dragă Aninka! O ducem foarte bine aci, sintem cu toţii sănătoşi. Ve- 
cina mea de pat mine, are. Încolo toate bune. Mincare avem destulă, si 
stringem cartofi pentru supă. Am auzit că domnul Svejk a murit, cată dar de 
află unde zace, ca după război să-i putem împrejmui mormîntul. Am uitat 
să-ți spun că în pod, în colțul întunecos, într-o ladita, era un cätelus mic, un 
pui de soricar. Au trecut însă atîtea săptămîni de cînd nu i s-a dat nimic de 
mîncare, de atunci de cînd au venit să mă ridice pentru. Cred ca acum e 
prea tirziu si ca bietul catelus o fi si el in Domnului.” a 

Si peste intreaga scrisoare stampila trandafirie : ,Zensuriert K.u.K. 
Konzentrationslager Steinbof”.53 ‘ 

— Într-adevăr, cätelusul era mort, glăsui printre sughituri verişoara 
doamnei Mullerova. Şi casa dumitale e de nerecunoscut. Am chiriaşe nişte 
croitorese. Şi-au făcut salon de croitorie în odaia dumitale. Unde te-ntorci, 
numai jurnalle de modă pe pereți şi flori la ferestre. 

Verişoara doamnei Mullerova era neliniştită. 

Printre sughituri şi văicăreli îşi mărturisi în cele din urmă teama că 
Svejk fugise din armată şi vrea s-o amărască, nenorocind-o şi pe ea. Pînă la 
urmă, ajunse să-i vorbească ca unui aventurier. 

— Bună glumă, n-am ce zice, făcu Svejk. Ei bine, află, madam 
Kejrova, că ai toată dreptatea, am dezertat. Ca să scap a trebuit să ucid 
cincisprezece vagmiştri şi plutonieri majori. Dar nu cumva să spuneți cui- 
va... 

Şi Svejk îşi părăsi inospitaliera-i locuinţă, adăugînd: 

— Madam Kejrova, am cîteva gulere şi plastroane la spălătorie, scoate- 
mi-le ca să am cu ce mă îmbrăca civil cînd m-oi întoarce din armată. Mai 
aveți grijă să nu-mi manince moliile hainele din dulap. lar domnisoarele care 
dorm în patul meu prezintă-le complimente din parte-mi. 

După asta, Svejk se duse la ,Potirul”. Cînd îl văzu, doamna Palivcova 
declară că nu-i dă de băut, încredințată fiind că fugise din armată. 

* — BarBatul meu, începu ea vechea poveste, era atit de prevăzător şi cu 
toate astea l-au arestat şi stă închis, fără nici o vină. Şi oameni ca ăştia um- 
bla slobozi prin lume, fug din armată... Noi sîntem mai cu bagare de seamă 
decit dumneata, îşi încheie ea disertatia, şi cu toate astea suferim. Nu orici- 
ne are norocul dumitale. 

La această convorbire asistă si un om în virsta, un lăcătuş de la 
Smichov, care se apropie de Svejk spunindu-i : 

— Domnule, fii te rog bun si asteapta-ma afară; trebuie să vorbesc cu 
dumneata. 

În stradă se înțelese cu Svejk, pe care şi el, după cîte auzise de la 
cîrciumăreasa Palivcova, îl credea dezertor. 

Îi destăinui că are un fecior, care a fugit din armată şi se află la buni- 
că-sa, la Jasenna, lingă Josefov. 

Fără să ţină seama de faptul că Svejk îl asigura că nu e dezertor, ii 

” strecură în mina o monedă de zece coroane. 
… 


53 Cenzurat Lagarul de concentrare chezaro-cräiesc Steinhof (germ.). 


+t 


* Dă ’ M 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Ăsta-i un prim-ajutor, zise el, trăgîndu-l la vinăria după colt. Eu te 
înțeleg, de mine nu trebuie să-ți fie teamă! 
„ Svejk reveni noaptea tîrziu la preotul de campanie, care nu se întoarse 
încă acasă. 
Sfintia-sa sosi abia spre ziuă, îl trezi pe Svejk şi-i spuse: 
— Miine mergem să ținem sfinta slujbă la garnizoană. Fă cafea cu 
rom. Sau mai bine fierbe un grog. 


XI - Svejk se duce cu feldkuratul Otto Katz să oficieze slujba religioasă de campanie 


j 


1 h = 


PREGĂTIRILE DE MASACRARE A OAMENILOR S-AU FĂCUT TOTDEAUNA ÎN NUMELE 
LUI DUMNEZEU, SAU AL UNEI FIINŢE PRESUPUSE SUPERIOARE, PE CARE A SCORNIT-O 
OMENIREA ÎN FANTEZIA EI CREATOARE. 

Vechii fenicieni oficiau un serviciu divin înainte de a tăia gitul unui 
prizonier, cu aceeaşi solemnitate cu care generaţiile mai noi, cu cîteva mii de 
ani mai tîrziu, aveau să-l oficieze înainte de a porni la război, pentru a-şi tre- 
ce duşmanul prin foc şi sabie. 

Canibalii din Guineea şi Polinezia, înainte de a-şi mînca într-un cadru 
solemn prizonierii, sau oamenii nefolositori, cum sînt misionarii, călătorii, 
agenţii diferitelor firme comerciale, sau simplii curioşi, aduc mai întîi jertfe 
zeilor lor, oficiind cele mai variate ritualuri religioase. Dat fiind însă că la ei 
n-a pătruns încă portul odăjdiilor, îşi impodobesc şoldurile cu cununi con- 
fectionate din penele pestrite ale păsărilor pădurii. 

Sfinta inchizitie, înainte de a-şi arde victimele, oficia cea mai solemnă 
slujbă religioasă, sfinta liturghie, cu cîntări. 

La execuțiile răufăcătorilor nu lipsesc niciodată preoţii, stingherind de- 
licventii cu prezența lor. 

În prusia, sărmanul condamnat era condus la secure de pastor, în 
Austria preotul catolic îl însoțea la ştreang, în Franţa la ghilotină, în America 
tot preotul îl aşază pe scaunul electric, în Spania pe fotoliul pe care era su- 
grumat cu un aparat ingenios, iar în Rusia, revoluționarii erau duşi la moar- 
te de un popă bărbos s.a.m.d. 

Şi peste tot aveau fata de cel năpăstuit o atitudine, de parcă ar fi voit 
să spună: ,Tie iti taie numai capul, te spinzură, te sugrumă, ori bagă in tine 
15 000 volti, dar cit am eu de suferit!” 

arele măcel al războiului mondial nu putea nici el să înceapă fără o 
binecuvintare bisericească. Preoţii militari, din toate armatele, se rugau şi 
oficiau slujbe pentru victoria părții a cărei piine o mincau. 

La execuțiile soldaților răzvrătiți preotul era totdeauna prezent. La 
execuțiile legionarilor cehi5+ de asemeni preotul n-a lipsit niciodată. 

Nimic nu s-a schimbat din vremea cînd tilharul Vojtech poreclit 
„sfintul”, a pornit, cu palosul într-o mina şi cu crucea în cealaltă, să nimi- 
cească pe slavii din Baltica. 

În întreaga Europă oamenii mergeau ca vitele la abator, spre care, în 

"afara Fa ‘Le regi, preşedinţi si alti potentati şi voievozi, erau 


54 Membri ai legiunilor cehe care au luptat împotriva austriecilor. 


oh 2 


> * . A un 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


conduşi şi de preoţii de toate credinţele care le dădeau binecuvintarea şi îi 
puneau să jure fals că vor lupta pe uscat, în aer şi pe mare etc. 

„ Slujbele religioase din armată se oficiau de două ori: prima data inain- 
tea plecării detaşamentelor spre a-şi ocupa poziţiile pe front şi a doua oară 
în imediata apropiere a frontului, în preajma dezläntuirii măcelurilor. 

Îmi amintesc cum o dată, în timpul unei astfel de slujbe, un aeroplan 
inamic a aruncat asupra noastră o bombă, care a căzut chiar pe altarul de 
campanie, nemailasind din preotul militar decît nişte zdrente singerinde. 

După această întimplare, ziarele au scris despre el ca despre un mar- 
tir, în vreme ce avioanele noastre îi făcură o manifestaţie asemănătoare preo- 
tului din tabăra adversă. pi 

Noi am făcut mare haz pe chestia asta şi pe crucea provizorie, sub care 
erau îngropate rămăşiţele preotului de campanie, apăru peste noapte urmă- 
toarea inscripție funerară : 

„Ce m-aştepta pe mine, 

Te-ajunse şi pe tine. 

Cerul, ce l-ai făgăduit mereu, 

Căzu acum pe capul tău. 

Si unde-ai cîntat osanale, 

Zac ciolanele tale.” 


2 | 
Svejk prepara un grog teribil, care intrecea chiar si grogurile vechilor 
mateloti. Pina si piratii din secolul al optsprezecelea ar fi fost multumiti bind 


din acest grog. 

Preotul de campanie Otto Katz era entuziasmat. 

— Unde ai învățat să faci minunatia asta? întrebă el. 

— Cu ani in urmä, pe cind hoinäream prin lume, räspunse Svejk, la 
Bremen, de la un marinar depravat, care spunea ca grogul trebuie sa fie asa 
de tare, încît cel ce l-a băut, de cade cumva in mare, să poată trece înot Ca- 
nalul Mînecii. După un grog slab te-neci ca un cätelus. 

— După grogul ăsta, Svejkule, o să meargă slujba strună, fu de părere 
preotul, şi mă gîndesc să rostesc şi cîteva cuvinte de rămas bun. Slujba, în 
fața întregii trupe, nu e glumă, ca slujba de la arestul comenduirii sau ca 
predica pentru derbedeii de acolo. Aici trebuie să fii într-adevăr cu mintea 
trează. Altar de campanie avem. E demontabil, ediție de buzunar. Maica ta 
Cristoase, Svejkule! strigă el deodată, apucîndu-se de cap. Ce dobitoci 
sîntem! Ştii unde am ascuns altarul demontabil? În canapeaua pe care am 
vindut-o. 

— Nenorocire, domnule feldkurat, zise Svejk. Îl cunosc eu pe negusto- 
rul de mobila veche, ce-i drept, dar alaltäieri m-am intilnit cu nevasta lui: e 
arestat din pricina unui dulap de furat, iar canapeaua noastra e la un inva- 
tator de la Vrsovice. Mare dandana cu altarul asta! Cel mai bine ar fi sa bem 
grogul şi să pornim în căutarea lui, pentru că, dacă nu ma insel, fara altar 
de campanie nu se poate tine slujba. 

— Adevărat, numai altarul ne mai lipseşte, zise preotul ingindurat, în- 

„colo totul, e pregătit pe cîmpul de exerciții. Timplarii au şi construit podiu- 
… 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


’ 


mul. Chivotul ni-l împrumută de la Brevnov. Potirul... ar trebui să-l am pe al 
meu, dar unde o fi... 

Căzu pe ginduri: „Să zicem ca l-am pierdut... Luăm cupa locotenentu- 
lui Wittinger, de la regimentul 75. Cîndva, cu ani în urmă, a alergat la un 
concurs şi a cistigat-o pentru clubul «Sport-Favorit»! E un bun alergätor. A 
făcut patruzeci kilometri, Viena-Modling, într-o oră şi patruzeci şi opt de mi- 
nute, cel putin aşa se laudă mereu. M-am înțeles încă de ieri cu el. Ce dobi- 
toc sînt că las toate pina în ultimul moment! De ce, blegul de mine, nu m-am 
uitat în canapea?” 

Sub influenţa grogului preparat după rețeta marinarului depravat din 
Bremen, începu să se ocărască singur, aplicindu-si cele mai variate nume de 
animale. 

— E timpul să mergem să căutăm altarul de campanie, îl îndemnă 
Svejk, că s-a luminat de ziuă. Să-mi pun numai uniforma şi să mai beau un 
grog. 

În sfîrşit, porniră. In drum spre nevasta negustorului de mobilă veche, 
preotul de campanie îi spuse lui Svejk că în ajun cistigase multi bani la 
„binecuvîntarea Domnului” şi că, dacă va ieşi bine şi cu slujba din ziua ace- 
ea, va putea să răscumpere pianul de la casa de amanet. 

Era ceva asemănător cu făgăduielile de jertfă ale paginilor. 

De la nevasta negustorului, trezită din somn, aflară adresa invatatoru- 
lui de la Vrsovice, noul proprietar al canapelei. Preotul de campanie fu foarte 
galant. O ciupi de obraji şi o gidila sub bărbie. 

O porniră spre Vrsovice pe jos, sfintia-sa simțind nevoia să se plimbe 
la aer curat, ca să-şi mai primenească gindurile. 

La Vrsovice, în casa învățătorului — un domn în virsta şi evlavios — îi 
aşteptă o surpriză neplăcută. Găsind altarul de campanie în canapea, 
bätrinul, încredințat că întimplarea era un semn dumnezeiesc, îl dăruise bi- 
sericii din Vrsovice, pentru sacristie, luindu-si libertatea de a scrie pe dosul 
altarului următoarele „Dăruit întru cinstirea şi lauda Domnului, de domnul 
Karalik, învăţător pensionar, în anul Domnului 1914”. Surprins în izmene, 
învățătorul se simțea foarte stingherit. 

* Din cohvorbirea avută cu el, reieşea că atribuise descoperirii sale in- 
semnătatea unei minuni şi porunci dumnezeieşti. Cînd cumpărase canapea- 
ua, un glas lăuntric i-ar fi spus: „Uită-te şi vezi ce e în lada acestui divan”. 
Mai văzuse, zicea, în vis un înger, care i-a poruncit ritos: „Deschide lada ca- 
napelei!” Şi el a ascultat porunca. 

Cînd a văzut înăuntru altarul în miniatură, demontabil-pliant, cu un 
loc anume pentru tabernacol, a înghenuncheat în fața canapelei şi s-a rugat 
fierbinte, aducînd laudă Domnului, a socotit apoi drept o poruncă cerească 
să împodobească cu el biserica de la Vrsovice. 

— Păi, nu prea ati făcut bine, zise preotul de campanie. De vreme ce 
obiectul nu vă aparținea, trebuia să-l predati poliției, nu unei afurisite de 
sacristii. 

. — Minunea asta va poate crea neplaceri, interveni si Svejk. Dumneata 

ai cumparat o canapea si nu un altar, care e trecut in inventarul armatei. 
+ Porunca sta cerească poate să vă coste scump. Nu trebuia să dati nimic 
îngerilor. Un ţăran de la Zhor a dezgropat şi el cu plugul pe ogorul lui un po- 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


tir, provenit din jefuirea unei sfinte biserici, şi ascuns acolo, pentru vremuri 
mai bune, cînd furtul va fi dat uitării. Si el a crezut că e vorba de o poruncă 
cerească, şi în loc să topească potirul s-a dus cu el la preot, zicînd că vrea 
să-l dăruiască bisericii. Domnul părinte şi-a zis că ţăranul avea mustrări de 
cuget şi trimise după primar. Primarul a chemat jandarmii, iar țăranul nevi- 
novat a fost osindit pentru furt de obiecte sfinte, deoarece indruga mereu 
ceva despre o minune. Încercînd să se apere, a început să vorbească de un 
înger, ba a mai amestecat-o în daravera asta şi pe Maica Domnului, şi pînă 
la urmă s-a ales cu zece ani de puşcărie. Cel mai bine aţi face să mergeţi cu 
noi la preot, ca să ne dea înapoi bunul armatei. Altarul de campanie nu-i o 
pisică sau o pereche de ciorapi, pe care le puteţi dărui cui poftiti. 

Batrinul tremura din tot trupul şi, in timp ce se îmbrăca, îi clantaneau 
dinții. ‘ 

— Credeti-ma ca eu n-am avut si n-am urmärit nici un gind rau. Am 
socotit ca in urma acestei porunci ceresti, pot sa impodobesc bisericuta 
noastra saraca de la Vrsovice. 

— Pe socoteala armatei, se intelege, zise Svejk, aspru si apäsat. Mul- 
tumesc lui Dumnezeu de asa porunca. Tot asa s-a intimplat si cu unul 
Pivonka, din Chotebor, care, cind i s-a incurcat mina pe funia unei vaci stra- 
ine, tot porunca dumnezeiasca credea ca e. 

Aşa de mult se zăpăcise bietul batrin de toată vorbaria asta, încât nici 
nu mai încercă să se dezvinovateasca. Se căznea să se îmbrace cit mai repe- 
de si sa descurce incurcatura. 

Preotul de la Vrsovice dormea inca. Trezit de larma de afara, incepu sa 
bombăne, crezind, in mahmureala lui, că era chemat la vreo împărtăşanie. 

— Să mă mai slăbească cu ultima împărtăşanie, mormăi el furios, în 
timp ce se îmbrăca fără nici un chef. Ce oameni! Îşi amintesc de moarte 
tocmai cînd ţi-e somnul mai dulce, ca pina la urmă să te mai ciorovăieşti cu 
ei pentru bani! 

Se întilniră în tindă, el, reprezentantul lui Dumnezeu printre catolicii 
civili de la Vrsovice, şi celălalt, reprezentantul pe pămînt al lui Dumnezeu, 
ataşat pe lingă armată. 

* La urna urmei era vorba de o contestaţie între un civil si un militar. 
„Dacă preotul din Vrsovice susținea că altarul de campanie n-avea ce 
căuta în canapea, preotul militar fu de părere că, în nici un caz, nu îşi avea 
locul în sacristia unei biserici unde vin numai civili. 
a Svejk interveni în discuţie arätind că e uşor să îmbogätesti o biserică 
săracă, pe spinarea armatei. Cuvintul „săracă” îl rosti între ghilimele. 

În cele din urmă, intrară în sacristia bisericii şi preotul le eliberă alta- 
rul de campanie, în schimbul următoarei adeverinte: 

„Am primit altarul de campanie, care printr-o întîmplare a ajuns în bi- 
serica din Vrsovice. 

Preot milita : OttoKatz.” 

Faimosul altar era produsul unei firme evreieşti, „Moritz Mahler” din 
Viena, care fabrica tot felul de obiecte şi odoare bisericeşti, ca mătănii, icoa- 
ne etc. i 

Altarul se compunea din trei parti, cu o poleială de aur, vizibil falsă, ca 
şi gloria Întei biserici. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Fără puţină fantezie ar fi fost greu să desluşeşti ce anume voiau să re- 
prezinte icoanele zugrăvite în cele trei parti. Un lucru însă era sigur, că era 
un altar pe care la fel de bine l-ar fi putut folosi paginii de pe Zambezi, sau 
şamanii buriatilor şi ai mongolilor. 

Zugravit în culori tipätoare, arăta de departe ca o tăblie multicolora, 
din acelea pentru examinarea daltoniştilor de la calea ferată. 

O singură figură atrăgea luarea-aminte: un fel de om despuiat, purtind 
aureolă de sfint, cu trupul verzui ca tirtita unei gişte care pute, în prima fază 
de descompunere. 

Nimeni nu-i făcea nici un rău acestui sfint. Dimpotrivă, era străjuit de 
ambele parti de două făpturi înaripate, care trebuiau să închipuie îngerii. 
Spectatorul avea însă impresia că sfintul acela despuiat urla, îngrozit de so- 
cietatea în mijlocul căreia se află. Îngerii păreau nişte dihănii din basme, ce- 
va între o pisică sălbatică, cu aripi, şi un monstru apocaliptic. 

În fata lui era o icoană, care voia să infatiseze sfinta treime. În ceea ce 
priveşte porumbita, luată în linii mari, pictorul nu prea a avut ce să-i strice. 
Pictase o pasăre oarecare, ce putea fi la fel de bine si porumbita şi găinuşă 
de rasă albă. 

În schimb, Dumnezeu-tatäl arăta ca un bandit din vestul sălbatic, aşa 
cum e înfățişat publicului in pasionantele filme de aventuri. 

Fiul Domnului, dimpotrivă, era un bărbat tînăr, vesel, cu o burtă res- 
pectabilă, acoperită cu ceva ce semăna a chiloti de baie. Luat în întregime, 
făcea impresia unui sportsman. Crucea, pe care-o avea în mină, o tinea cu 
eleganța cu care se tine o rachetă de tenis. 

De departe totul se confunda într-o pată, care făcea impresia unui tren 
ce intră în gară. În ceea ce priveşte a treia icoană, era greu de ghicit ce anu- 
me voia să reprezinte. 

Soldaţii se certau întotdeauna, încercînd să dezlege şarada. Unul din 
ei recunoscu în ea un peisaj din regiunea Sazava. 

Sub icoană se afla însă următoarea inscripție : „Heilige Maria, Mutter 
Gottes, erbarme unser” 55. 

În sfirşit, Svejk reuşi să încarce cu bine altarul în trăsură, apoi se urcă 
pe capră, lingă birjar; în spatele lui, preotul îşi întinse comod picioarele peste 
sfinta treime. 

Svejk tăifăsuia cu birjarul despre război. 

Birjarul era răzvrătit. Facea tot felul de reflecții cu privire la victoriile 
armatelor austriece, ca de pildă: „Aţi turtit fesul în Serbia” şi altele asemănă- 
toare. Cînd ajunseră la bariera oraşului, vameşul îi întrebă ce anume trans- 
portă. 

Svejk răspunse: 

— Sfinta treime, Sfinta fecioară şi feldkuratul. 

În acest timp, pe cîmpul de exerciţii, companiile, gata de marş, aştep- 
tau cu nerăbdare. Mai avură însă de aşteptat, pentru că Svejk şi feldkuratul 
trebuiră să treacă şi pe la locotenentul Wittinger, după cupa sportivă, apoi la 
mănăstirea Brevnov, după chivot, artofor şi altele trebuincioase sfintei sluj- 
be, inclusiv o sticlă de vin pentru împărtăşanie. Se vede cît de colo că nu e 

„aşa de simplu să oficiezi slujba religioasă în armată. 
+” 


55 Sfînta fecioară Maria, Maica Domnului, îndură-te de noi (germ.). 


+ 


~~ + 
E ae 


se 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Toate le facem de mintuiala, zise Svejk birjarului. 

a Si avea dreptate, cäci ajungind pe cimpul de exercitii, linga podiumul 
cu peretii laterali de scindura si cu o masa, pe care trebuia instalat altarul 
de campanie, preotul isi aminti ca uitase de ministrant. 

Oficiul de ministrant i-l făcea întotdeauna un infanterist, care prefera- 
se insa sa fie mutat la telefon si acum era plecat pe front. 

— Nu face nimic, domnule feldkurat, zise Svejk, pot si eu sa-i tiu locul. 

— Dar te pricepi? 

— N-am făcut-o niciodată, recunoscu Svejk, dar de ce na-ş încerca? 
Acum e război şi în război oamenii fac treburi la care nici n-ar fi visat altăda- 
tă. Un fleac de „et cum spirtu tuo”, la „dominus vobiscum” al dumneavoastră, 
oi fi eu în stare să-i trag. Şi apoi socot că nu e aşa de mare scofală să mă 
invirtesc în jurul dumneavoastră cum se invirte pisica în jurul mămăligii 
fierbinţi. Si să vă spal miinile şi să vă torn vinişor din canite... 

— Bine, incuviinta feldkuratul, dar mie să nu-mi torni apă. Mai bine 
toarnă de pe acum vin şi în celelalte căni. De altfel, o să-ți dau eu de veste la 
timp, cînd să treci la stînga, cînd la dreapta. Dacă fluier încet, o dată, în- 
seamnă la dreapta, de două ori, la stînga. Şi nici cu cartea de rugăciuni nu-i 
nevoie să te oboseşti prea mult. Restu-i o jucărie. Nu cumva ai trac? 

— Mie nu mi-e frică de nimic, domnule feldkurat, nici să fac pe minis- 
trantul. 

Şi într-adevăr, preotul a avut dreptate cînd a spus că ,,restu-i o jucă- 
rie”. 

Lucrurile au mers struna. 

Cuvintarea feldkuratului a fost scurta: 

— Soldati! Ne-am adunat aci, ca inainte de a porni pe cimpul de lupta 
să ne inaltam inimile către Dumnezeu, ca să ne dăruiască izbinda şi să ne 
tie sănătoşi. Nu vreau să vă tin mult cu vorba. Vă doresc numai bine. 

— Ruht!56 strigă batrinul colonel, din aripa stingă a coloanei. 

Slujbei religioase de campanie i se zice „de campanie” pentru că e su- 
pusă aceloraşi legi, ca şi tactica pe cîmpul de bătălie. În timpul manevrelor 
îndelungate de pe vremea războiului de treizeci de ani, slujbele religioase de 
campanie erdu şi ele nespus de lungi. 

" În acord cu tactica modernă, cînd mişcările de trupe se fac cu repezi- 
ciune şi operativitate, slujba religioasă de campanie trebuie să se supună 
aceluiaşi ritm. 

P Slujba din acea zi a tinut exact zece minute si cei care au stat in 
preajma preotului s-au mirat grozav auzindu-l fluierind în timpul slujbei. 

vejk răspundea cu precizie la semnale. Trecea cînd în dreapta altaru- 
lui, cînd în stînga şi nu spunea altceva decit: „Et cum spiritu tuo”. 

Toată ceremonia evoca un dans indian în jurul pietrei de sacrificiu, 
avind darul binefăcător de a risipi monotonia cimpului de exercițiu, searbad 
şi prăfuit, cu aleea de pruni la orizont şi cu latrinele al căror miros înlocuia 
mirozna mistică a cädelnitelor din bisericile gotice. 

: Petreceau cu toții de minune. Ofițerii, în jurul colonelului, îşi poves- 
teau anecdote şi astfel totul se desfăşură în cea mai perfectă ordine. Ici-colo 

„se auzea printre soldați: „Dă-mi şi mie un fum”. 
Li 


se Pe loc repaus ! (Germ.) 


+ 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Si norişorii albaştri ai fumului de tutun se inaltau încetişor spre cer ca 
fumul jertfei. Fumau cu toţii de la mic la mare, văzînd că şi domnul colonel 
îşi aprinsese ţigara. 

In sfirşit se auzi comanda: Zum Gebet 157 Cit ai bate din palme, se 
stirni un virtej de pulbere şi caierul de uniforme cenusii ingenunche în fata 
cupei locotenentului Wittinger cucerită pentru apărarea culorilor clubului 
„Favorit Sport”, în cursa Viena-Modling. 

Cupa era plină şi aprecierea unanima a celor prezenți la manipulatiile 
preotului de campanie, care începuse să circule printre şirurile de ostaşi, fu 
exprimată prin cuvintele: „Da bine mai ştie să sugă!” | 

Această operaţie fu repetată de două ori. Apoi se auzi încă o dată: 
„Pentru rugăciune”. Fanfara intonă grav: „Ocroteşte-l, Doamne”5®, dupa care 
urmă încolonarea şi plecarea. ‘ 

— Stringe catrafusele astea, ii porunci preotul de campanie lui Svejk, 
arătind spre altarul de campanie, să le putem duce înapoi, de unde le-am 
luat! 

Porniră din nou cu birjarul lor şi restituiră toate, cinstit, afară de sticla 
cu vin sfințit. 

| Ajungind în sfirşit acasă, după ce-l trimiseră pe nenorocitul de birjar 
la comandament, ca să-şi încaseze drepturile ce i se cuveneau pentru diver- 
sele curse, Svejk se adresă preotului de campanie: 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkura: nu vă supăraţi că va în- 
treb: ministrantul trebuie să fie numaidecit de aceeaşi religie cu cel care ofi- 
ciază? 

— Fireşte, răspunse preotul, altminteri slujba nu e valabilă. 

— Atunci să ştiţi, domnule feldkurat, că s-a făcut o mare greşeală, zise 
Svejk. Eu n-am religie. Mare ghinionist mai sînt! 

Feldkuratul se uită la Svejk, tăcu un timp, îl bătu apoi pe umăr şi zise: 

— Bea vinul sfințit care a mai rămas în sticlă şi inchipuieste-ti că te-ai 
întors în sînul bisericii. 


XII - Controversă religioasă 


Se întîmpla ca Svejk să nu-l vadă zile întregi pe duhovnicul sufletelor 
militare. Preotul de campanie îşi împărțea timpul între datorie şi desfriu si 
pe acasă dădea foarte rar, murdar, nespălat, ca un cotoi în călduri, care-şi 
face explorările amoroase pe acoperişuri. 

Cînd venea pe acasă şi avea chef de vorbă, obişnuia, înainte de a 
adormi, să stea la taifas cu Svejk despre tot soiul de idealuri înältätoare, de- 
spre avint, despre plăcerile spirituale. 

Uneori încerca să se exprime în versuri, citind din Heine. 

Svejk avu cinstea să mai oficieze o dată cu preotul de campanie slujba 
religioasă la un detaşament de pionieri săpători, unde din greşeală mai fuse- 
se invitat un preot militar, un fost catihet, om cu mare frică de Dumnezeu, 
care a rămas perplex cînd colegul său îi oferi o duşcă de coniac, din bidonul 


: - a 
57 Pentru rugăciune ! (Gem 
58 Imnul austriac. 


* 


4 : 


ie OR A | 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


lui Svejk, pe care acesta obişnuia să-l poarte totdeauna cu el la astfel de so- 
lemnitäti. 

. —E o marcă bună, îl îndemnă feldkuratul Otto Katz. Bea oleaca si du- 
te acasa. De rest am eu grija, simt nevoia sa stau sub cerul liber, ma cam 
doare capul azi. 

Preacuviosul preot militar plecă, clätinind din cap, iar Katz se achită, 
ca totdeauna, in mod stralucit, de misiunea lui. 

De data aceasta singele Domnului se transforma în sprit si predica fu 
mai lungă, dat fiind că din trei în trei cuvinte adăuga cite un : „şi aşa mai 
departe” sau „de bună seamă”. | 

— Ostaşi, astăzi veţi pleca pe front, şi aşa mai departe. Indreptati-va 
acum gîndurile spre Dumnezeu şi aşa mai departe, de bună seamă. Nu pu- 
teti şti, de bună seamă, ce se va întîmpla cu voi şi aşa mai departe... 

Şi tot aşa tuna într-una de la altar: „Şi aşa mai departe” şi „de bună 
seamă”, alternând cu Dumnezeu si cu toți sfinții. 

În înflăcărarea şi avintul său oratoric, feldkuratul îl evocă şi pe prințul 
Eugen de Savoia ca pe un sfint care-i va ocroti în vreme ce ei vor construi 
poduri peste riuri. Slujba religioasă se sfirşi, fără nici un incident, plăcută şi 
distractivă. Săpătorii se desfătaseră de minune. 

La înapoiere, conductorul nu voi să-i lase în tramvai cu altarul demon- 
tabil. 

— Cînd ti-oi trage una în cap cu sfintul ăsta! îl ameninţă Svejk pe 
conductor. 

Ajungind in sfirşit cu bine acasă, constatară că pierduseră undeva, pe 
drum, tabernacolul. 

— Nu face nimic, observă Svejk. Primii creştini au slujit sfinta liturghie 
şi fără tabernacol. Dacă am da şfară în ţară, cinstitul aducător ar cere de 
bună seamă răsplată. Să fi fost bani, poate că nu s-ar fi găsit nici un aducă- 
tor cinstit, cu toate că oameni din ăştia mai sînt. La noi, la Budejovice, a fost 
la regiment un soldat, un dobitoc cumsecade, care într-o zi a găsit pe stradă 
şase sute de coroane pe care le-a predat la poliție. În gazete s-a scris despre 
el că e om cinstit. Şi aşa a ajuns de batjocura lumii. Nimeni nu mai sta de 
vorbă cu el, foti îi ziceau: „Timpitule, cum ai putut să faci o prostie ca asta? 
Dacă mai ai un pic de onoare în tine, ar trebui să te usture pînă la moarte!” 
Era în vorbă cu o fată şi ea n-a mai vrut să ştie de el. Cînd a venit acasă, în 
concediu, şi s-a dus să asculte muzică, prietenii l-au dat afară din cîrciumă. 
Sărmanul de el, a pus-o la inimă, s-a îmbolnăvit de inimă rea şi pina la ur- 
mă s-a aruncat înaintea trenului. Altă dată, tot aşa, un croitor de pe strada 
noastră a găsit un inel de aur. Oamenii l-au sfătuit de bine, să nu-l ducă la 
poliție, el însă, incapatinat, nu i-a ascultat. L-au primit cuviincios, aşa cum 
nu se obişnuieşte la poliție, mai ales că, ziceau, fusese anunțată pierderea 
unui inel de aur cu briliant; pe urmă însă, uitindu-se la piatră, i-au spus: 
„D-apoi bine, omule, asta-i sticlă, nu briliant. Cat ti s-a dat pentru briliant? 
Am mai văzut noi cinstiți de ăştia, de felul dumitale”. Pina la urmă s-au lă- 
murit că mai pierduse unul un inel de aur, cu un briliant fals, o amintire de 
familie, zicea, dar croitorul a stat închis trei zile, pentru că, în enervarea lui, 

„şi-a permis să insulte gardianul. A căpătat răsplata legală de zece la sută, o 
coroană şi douăzeci heleri, ciurucul găsit valorind douăsprezece coroane. A 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


aruncat recompensa legala in fata pägubasului care l-a dat in judecata pen- 
tru atentat la onoare si croitorul s-a mai ales si cu zece coroane amenda. 
După asta, spunea cui voia să asculte că omul cinstit nu merită decit doua- 
zeci şi cinci la spate, că trebuie bătut la singe şi tăiat în bucățele în piața 
publică, ca să fie pildă şi să nu mai facă şi alții ca el. Eu cred că tabernaco- 
lul nostru nu ni-l mai aduce nimeni înapoi, măcar că are pe dos ştampila 
regimentului, pentru că nimeni nu vrea să aibă de-a face cu efecte militare. 
Decit să intre cumva în bucluc, mai bine îl arunca-n girla. leri, la cîrciuma 
„La cununa de aur”, am stat de vorbă cu unul de la tara, un om de cincizeci 
şi şase de ani, care se ducea la prefectură, la Nova Paka, să întrebe de ce i- 
au rechizitionat căruța. La întoarcere, după ce l-au luat la goană, s-a oprit 
să caste gura la un convoi militar, care stationa în piață. Un tinăr l-a rugat 
să vadă niţel de cai că vine numaidecit. Zicea că duce provizii de conserve 
pentru armată. Şi dus a fost. Cînd s-a urnit convoiul, l-au silit să meargă cu 
ei si a ajuns tocmai în Ungaria, unde a rugat si el pe cineva să-i vadă de că- 
ruta şi numai aşa a scăpat, altfel îl tirau pina în Serbia. S-a întors hututui 
de tot şi zicea că nu mai vrea să aibă de-a face cu cele militare cite zilişoare o 
mai avea. © 

Seara, primiră vizita preacuviosului preot de campanie, care dimineața 
voise să oficieze împreună cu ei slujba religioasă pentru detaşamentul de 
pionieri-săpători. Era un fanatic, care îşi băgase-n cap să-i aducă pe toți pe 
căile Domnului. Pe vremea cînd fusese catihet, insufla copiilor sentimentul 
religios folosind ca argument suprem bătaia, şi dînd astfel prilej diferitelor 
gazete să publice din cînd în cînd despre el scurte note intitulate : Catihetul 
brută, un catihet bătăuş etc. Era încredințat că pentru copii nuiaua e scula 
cea mai de pret întru invatul catehismului. 

Rämäsese schiop de un picior, in urma unei vizite facute de tatal unui 
elev, pe care preacuviosul il cirpise zdravan pentru ca isi manifestase anumi- 
te îndoieli în ceea ce priveşte sfinta treime. îi trăsese trei palme: în numele 
tatălui, prima, a fiului, a doua, şi a sfintului duh, a treia. 

Acum venea să-l readucă pe calea cea dreaptă pe colegul său Katz, să- 
i deschidă sufletul. Începu făcînd următoarea observaţie: 

* — Sinffmirat că la dumneata nu văd nici un crucifix. Mă întreb unde- 
ti citeşti breviarul? Nici o icoană de sfinți nu impodobeste pereții odaii dumi- 
tale. Ce-ai acolo, deasupra patului? 

Katz zimbi: 

# — Asta-i Suzana în baie, iar femeia goală, de sub ea, o veche cunostin- 
ta a ma In dreapta, e o stampa japonezä, reprezentind impreunarea dintre 
O gheişă şi un batrin samurai. Un lucru foarte original nu? Breviarul îl tin în 
bucătărie. Svejkule, adu-l încoace şi deschide-l la pagina a treia. 

Svejk ieşi; din bucătărie se auziră una după alta trei pocnituri. 

Preacuviosul părinte rămase încremenit: pe masă îşi făcură apariția 
trei sticle de vin destupate. 

— E un vin uşor, de liturghie, domnule coleg, zise Katz, de calitate 
foarte bună, riesling. Aduce la gust cu vinul de Moselle. 

— Nu beau, răspunse cu dirzenie preacuviosul, eu am venit la dum- 

„neata să- ti “vorbesc din inimă, să-ți deschid sufletul. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Tocmai de aceea o să ti se usuce gitlejul, domnule coleg, zise Katz. 
Bea, că eu te ascult. Sint un om foarte răbdător şi ştiu să ascult părerile al- 
tora. 

Evlaviosul preot bău putin şi holbă ochii. 

— Bun vin, al dracului, nu-i aşa, domnule coleg? 

Fanaticul răspunse aspru: 

— Bag de seamă că dumneata dräcuiesti. 

— Obisnuinta, răspunse Katz. Uneori mi se întimplă să blestem. 
Svejk, mai toarnă-i un pahar domnului părinte. Te pot asigura că înjur şi de 
dumnezei, de văzduh şi de grijanie. Sînt convins că, după ce vei sluji cît mi- 
ne în armată, ai să începi şi dumneata să sudui. Nu e chiar atît de greu, şi 
noua, duhovnicilor, ne sînt foarte, foarte familiare cuvintele: cer, Dumnezeu, 
cruce şi preasfinti. Sună aşa de frumos, şi cine altul le rosteşte mai bine ca 
noi, specialiştii? Hai, bea, colega!... 

Maşinal fostul catihet mai trase o inghititura. Se vedea că vrea sa 
spună ceva, dar nu izbutea. Îşi adună gîndurile. 

— Capul sus, domnule colega, continuă Katz, nu sta aşa plouat, de 
parc-ar fi să te spinzure peste cinci minute. Am auzit despre dumneata că o 
dată, într-o vineri, ai mîncat din greşeală, la restaurant, cotlet de porc, 
crezind că era joi, şi că la closet ţi-ai băgat degetul in git ca să-l dai afară, 
încredinţat fiind că Dumnezeu te va pedepsi. Eu mănînc carne fără frică în 
timpul postului, şi iadul nu ma-nspaiminta. Pardon, beti, vă rog. Aşa-i ca 
acum te simți mai bine? Sau poate că dumneata ai o concepție înaintată de- 
spre iad şi mergi cu spiritul vremii şi cu reformistii? Adică, în locul cazanelor 
obişnuite cu pucioasă pentru bietii păcătoşi, vezi vase papiniane, cazane cu 
mare presiune? Păcătoşii sînt prajiti în margarină, fripti pe grătare cu curent 
electric, milioane de ani în şir trec peste ei maşini de bătătorit şoselele, iar de 
scirtiitul dinților se îngrijesc dentiştii cu instrumente speciale; gemetele sint 
înregistrate pe plăci de gramofon, iar discurile se trimit apoi în rai spre a-i 
înveseli pe cei drepți. În rai funcţionează pulverizatoare cu apă de Colonia, 
iar filarmonica execută numai Brahms, de ti se urăşte, aşa că pina la urmă 
ajungi să preferi iadul sau purgatoriul. Îngerii au în bucile şezutului elice de 
aeroplan, catsă nu-şi obosească prea mult aripioarele. Hai, bea, domnule 
coleg; Svejkule, toarnă-i coniac, am impresia că domnul părinte nu se simte 
bine. 

După ce-şi veni în fire, cuviosul prelat murmură: 

# — Religia e o chestiune de rationament. Cine nu crede in existenta 
sfintei treimi... 

A Svejkule, îl întrerupse Katz, mai toarnă un coniac domnului 
feldkurat, ca să-şi vie în fire. Şi spune-i şi dumneata ceva... Svejk... 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, începu Svejk, că nu de- 
mult, la Vlasim, a fost un paroh care, după ce i-a fugit bătrina menajeră, 
luîndu-i averea şi băiatul, avea o servitoare cu ziua. Parohul ăsta s-a apucat 
la bätrinete să-l studieze pe sfintul Augustin despre care se zice ca stă prin- 
tre sfinții părinţi, şi acolo a citit că cel ce crede în antipozi va fi blestemat. Si- 
a chemat slujnica şi i-a spus: „Ascultă, dumneata mi-ai spus odată că ai un 

„fecior lăcătuş, Si că-i plecat in Australia. Asta înseamnă ca se află la anti- 
pozi, şi sfintul Augustin porunceste ca toți acei care cred în antipozi sa fie 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


blestemati.” ,Sfintia-ta, se tingui femeia, feciorul meu îmi trimite din Austra- 
lia scrisori şi bani”. „Astea-s năluciri diavoleşti, îi răspunse domnul paroh; 
după sfintul Augustin, nu există nici o Australie, asta-i ispita anticristului.” 
În duminica următoare o afurisi în biserică şi strigă în gura mare că nu exis- 
tă nici o Australie. Din biserică l-au dus de-a dreptul la balamuc. Sînt ei mai 
multi care şi-ar avea locul acolo. La mănăstirea Ursulinelor se află o sticluta 
cu lapte din care sfinta fecioară l-a alăptat pe Isus, iar la orfelinatul de la 
Benesov, cînd li s-a dat să bea apă de la Lourdes, bietii orfani s-au ales cu o 
cufureală cum nu s-a mai pomenit. 

Preacredinciosului preot de campanie i se făcu negru înaintea ochilor 
şi nu-şi veni în fire decît după ce mai trase o duşcă de coniac, care i se sui la 
cap. 

Clipind din ochi, îl întrebă pe Katz: ‘ 

— Dumneata nu crezi in cinstea fara de prihana a preasfintei nasca- 
toare Maria? Nu crezi că degetul sfintului loan Botezătorul, care se păstrează 
la călugării piarişti, e autentic? Şi în general, dumneata nu crezi în Dumne- 
zeu? Dacă nu crezi, de ce eşti preot militar? 

— Domnule coleg, răspunse Katz, bătindu-l familiar pe spate, atâta 
vreme cit statul va găsi de cuviință că soldații care pleacă să moară pe 
cimpul de bătălie au nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, profesia de 
preot militar este o profesie onorabilă şi care nu cere multă osteneală. În ce- 
ea ce mă priveşte, am preferat-o alergării pe cîmpul de instrucție şi manevre- 
lor. Pe vremea aceea primeam ordine de la superior, pe cînd azi fac ce vreau. 
Reprezint pe cineva care nu există, şi eu însumi joc rolul lui Dumnezeu. Da- 
că nu vreau să-i iert cuiva păcatele, nu i le iert, chiar dacă mă roagă în ge- 
nunchi. De altfel, timpiti de ăştia nici nu se prea găsesc. 

— Eu îl iubesc pe Dumnezeu, interveni preacredinciosul preot de 
campanie, care începuse să sughita, grozav de mult îl iubesc. Dati-mi putin 
vin. Eu îl preţuiesc pe Dumnezeu, continuă el apoi. Îl preţuiesc şi-l cinstesc. 
Pe nimeni nu preţuiesc mai presus de dinsul. 

Lovi cu pumnul în masă, de săriră sticlele în sus: 

— Dumnezeu este o ființă inaltatoare, ceva suprapämintesc. El este 
cinstit în lucfärile sale. E o apariţie strălucitoare, ca lumina soarelui, nu, nu, 
asta nu mi-o poate scoate nimeni din cap. Si pe sfintul Iosif îl preţuiesc, pe 
toți sfinții îi preţuiesc în afară de sfintul Serapion. Urit nume are! 

— Ar trebui să ceară schimbarea numelui, observă Svejk. 

# — Mi-e draga sfinta Ludmila; si sfintul Bernard, continua fostul cati- 
het, care a mintuit multi pelerini la Sf. Gotthard. Poarta atirnata de git o sti- 
clă de €oniac şi-i caută pe cei inzäpeziti. 

Discutia luă apoi altă întorsătură. Preacuviosul preot de campanie în- 
cepu să vorbească aiurea: 

— Eu îi cinstesc pe inocenți. Sărbătoarea lor este la 28 decembrie; pe 
Irod îl urăsc... Cînd găina doarme, nu poți avea ouă proaspete... 

Se porni pe ris cu hohote şi începu sa cinte: „Sfinte Dumnezeule, sfin- 
te tare...” 

Se întrerupse repede însă şi, adresîndu-se lui Katz, îl întrebă tăios : 

— Nu ştii că la 15 august este înălțarea Maicii Domnului? 

… 


* « | "en 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


Petrecerea era în toi. Se iviră şi alte sticle şi din cînd în cînd se auzea 
glasul lui Katz: 

„ — Spune-mi că nu crezi în Dumnezeu, dacă nu, nu-ți mai torn. 

S-ar fi putut crede că se reintorsesera vremurile de persecuție ale pri- 
milor creştini. Fostul catihet cinta un cîntec pe care odinioară il cintau mar- 
tirii din arenele romane şi urla: 

— Cred în Dumnezeu, nu mă lepăd de el. Tine-ti vinul tău! Pot si eu 
trimite să-mi aducă. 

În cele din urmă, îl culcară în pat. Înainte de a adormi, mai declară 
ridicind dreapta în semn de jurämint: 

— Cred în Dumnezeu-tatăl, în fiul şi în sfintul duh. Aduceti-mi brevia- 
rul. 

Svejk îi puse în mînă o carte aflată pe masa de noapte, şi aşa se făcu 
că preacuviosul preot de campanie adormi cu Decameronul lui Boccaccio în 
mina. 


XIV - Svejk se duce să miruiască 


Preotul de campanie Otto Katz şedea dus pe gînduri, aplecat asupra 
circularei cu care se întorsese de la cazarmă. Era o decizie a Ministerului de 
Război: 


„Ministerul de Război suspendă pe tot timpul războiului dispozițiile în 
vigoare cu privire la administrarea ultimei miruiri a ostaşilor şi stabileşte 
următoarele reguli pentru duhovnicii militari : 

1. Pe front, ultima miruire se suspendă. 

2. Se interzice bolnavilor în stare gravă şi răniților să plece în spatele 
frontului, pentru ultima miruire. Preoții militari au datoria să predea imediat 
astfel de oameni tribunalelor militare respective pentru a fi urmăriți mai de- 
parte. 

3. În spitalele militare din interior, ultima miruire poate fi oficiată în 
masă, pe baba avizului medicilor militari, in masura in care aceasta nu va 
stingheri buna functionare a institutiei militare respective. 

4. In cazuri exceptionale, comandamentul spitalelor militare din inte- 
rior poate autoriza anumite persoane sa primeasca individual ultima ungere 
cu sfintul mir. 

>. Preoţii militari sint datori, la invitația comandamentului spitalelor 
militare, să acorde ultima miruire celor propuşi de comandament.” 

Feldkuratul mai citi încă o dată ordinul prin care i se făcea cunoscut că, 
a doua zi, trebuia să se ducă la spitalul militar din Piața Carol spre a adminis- 
tra celor grav răniţi sfintele taine. 

— Ascultă, Svejk, striga feldkuratul, asta-i curată porcărie, ce zici? 
Parcă eu aş fi singurul preot militar din toată Praga! De ce nu-l trimit acolo 
pe părintele ăla credincios, care a dormit deunăzi la noi? Cică să mergem să 
administrăm sfintele taine în Piața Carol. Am şi uitat cum se face. 

— Koarte simplu, domnule feldkurat. Să cumparam un catehism; tre- 
buie să scrie acolo, zice Svejk. Ştiţi, ăsta e pentru pastorii duhovniceşti ca şi 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati să jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


o calauza pentru straini. La manastirea din Emausy era un ajutor de gradi- 
nar, Care, vrind să intre in cinul monahicesc şi rivnind sutana pentru a-şi 
mai cruța vesmintele, a trebuit să cumpere un catehism de unde aflat-a el 
cum se face sfinta cruce, cine a fost singur-feritul de păcatul strămoşesc, ce 
va să zică să ai cugetul curat si alte alea. După care, vinzind el pe furis, din 
grădina mănăstirii, jumătate din recolta de castraveți, a fost silit să pără- 
sească sfintul lăcaş, ruşinat foarte. Cînd l-am întîlnit mi-a spus: ,Castraveti 
mă tăia capul să vind şi fără catehism”. 

Cînd Svejk aduse catehismul, preotul de campanie exclamă: 

— Ia te uită, miruirea cea mai de pe urmă poate fi administrată numai 
de preot şi numai cu untdelemn sfințit de un episcop. Aşa că să ştii, 
Svejkule, dumneata nu poţi da ultima miruire. Ia citeşte-mi cum se dă! 

Svejk se apucă să citească: ‘ 

— Preotul unge cu ulei sfintit bolnavul si diferitele organe ale simturi- 
lor, rostind în acelaşi timp următoarea rugăciune: „Fie ca prin aceasta sfintă 
miruire şi prin îndurarea lui, să-ți ierte Dumnezeu tot ce ai păcătuit cu vă- 
zul, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu graiul, cu pipăitul şi cu umbletul”. 

— Mult aş da să ştiu, Svejkule, îl întrerupse părintele, cum poate pă- 
cătui bietul om cu pipăitul, că nu pricep; poţi să mă lămureşti? 

— Păi, se poate, domnule feldkurat! De pildă, cînd pipăie prin buzuna- 
rul altuia, sau la bal, cînd dansează... ştiţi bine şi dumneavoastră cum e pe 
acolo! _ 

Dar cu umbletul, Svejk? 

— Cind face pe schiopul anume, ca sa li se faca oamenilor mila de el. 

— Dar cu mirosul? 

— Cind nu-i place vreun miros urit. 

— Dar cu gustul, Svejk? 

— Cind are pofta de... cineva. 

— Dar cu graiul? 

— Graiul merge mina in mina cu auzul, domnule feldkurat. Cind unul 
bate cimpii prea mult si altul il asculta. 

Dupa aceste consideratiuni filozofice, preotul de campanie inceta cu 
întrebările silzise: 

- — Ne trebuie, deci, untdelemn sfințit de episcop. Tine zece coroane si 
du-te de cumpără o sticlă. La intendenta militară cu siguranță că nu se află 
aşa ceva. 

a Asadar, Svejk porni la drum in cautarea uleiului sfintit de episcop si 
se incredinta că e o treabă mai anevoiasă chiar decit ar fi fost să caute apa 
vie din basmele Bozenei Nemcova. 

Intrase în citeva drogherii, dar nu apuca să spună: ,Dati-mi, vă rog, o 
sticluta cu ulei sfințit de episcop”, că cei de fata ori izbucneau în hohote de 
ris, ori se ascundeau înspăimîntaţi sub tejghea, în vreme ce Svejk îşi lua o 
înfăţişare cit se poate de gravă. 

Se gîndi, în cele din urmă, să-şi încerce norocul la farmacii. La prima 
farmacie au pus laborantul să-l dea afară. La a doua au vrut să telefoneze la 
postul de prim-ajutor, iar la a treia dirigintele îi spuse că firma Polak, din 

„strada Lungă, o „prăvălie cu lacuri şi uleiuri, are, fără îndoială, în depozit, 
uleiul cerut. a 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Firma Polak, din strada Lungă, era într-adevăr o firmă dibace. Nu lăsa 
nici un musteriu să plece neservit conştiincios. Dacă cerea balsam de 
Copaiva, îi umplea sticla cu terebentină şi omul pleca mulțumit. 

Cînd intră Svejk să ceară de zece coroane ulei sfinţit de episcop, 
stapinul se adresă vinzätorului. 

— Fii bun, domnule Tauchen, şi toarnă un litru de ulei de cinepa, 
numărul 3. 

Şi vinzätorul, înfăşurînd sticla în hîrtie, îi zise lui Svejk pe un ton 
scrict profesional: 

— E de prima calitate; dacă aveţi nevoie de pensule, lac, vopsele, pof- 
titi la noi. O sa fiti bine servit. ry 

In acest timp, preotul de campanie repeta din catehism ceea ce nu ba- 
gase in cap, pe vremuri, la seminar. Îi plăcea grozav anumite fraze întru to- 
tul desfătătoare, la citirea cărora ridea cu poftă: „Numele de «ultimă miruire» 
vine de acolo că aceasta este de obicei cea din urmă din toate sfintele ungeri 
pe care biserica le dă omului”. 

Sau: „Ultima miruire o poate primi orice creştin catolic, care s-a 
înbolnăvit, grav, dar şi-a revenit”. 

„Bolnavul trebuie să fie miruit, dacă se poate, înainte de a-şi pierde cu- 
nostinta.” 

Apoi sosi o ordonanta care aduse o scrisoare prin care i se facea cu- 
noscut feldkuratului că a doua zi, la oficierea miruirii la spital, vor asista şi 
citeva reprezentante ale „Uniunii doamnelor din nobilime pentru educaţia 
religioasă a soldaților”. 

Această „Uniune” era alcătuită din babe isterice, care împărțeau solda- 
tilor, prin spitale, icoane sfintite şi poveşti despre soldatul catolic care-şi dă 
viața pentru maiestatea-sa împăratul. Poveştile acestea erau ilustrate cu o 
fotografie în culori, infätisind cimpul de bătălie. Peste tot zac cadavre şi hoi- 
turi de cai, care de muniții răsturnate şi tunuri cu afetul în sus. La orizont 
arde un sat, explodează şrapnele şi în primul plan se vede un soldat murind, 
cu un picior retezat. Un înger se apleacă asupra-i şi îi întinde o cunună, cu 
următoarea inscripţie pe panglică : „Chiar astăzi te voi duce în rai”. Şi muri- 
bundul zimbéste fericit, de parcă i ar fi adus înghețată. 

După ce citi cuprinsul scrisorii, Otto Katz scuipă scirbit si îşi zise în 
sinea lui: „Miine iar mă aşteaptă o zi grea!”. 

Cunoştea el bine clica asta — cum îi zicea el — de la biserica Sf. Ignat, 
unde cu ani în urmă tinuse predici pentru ostaşi. Pe vremea aceea îşi dădea 
încă multă osteneală cu predicile sale, iar reprezentantele „Uniunii” şedeau 
de obicei în spatele colonelului. Erau două femei înalte şi uscätive, îmbrăca- 
te în negru, cu mătănii la gât. Într-o zi, după predică s-au agăţat de el si 
vreme de două ceasuri i-au vorbit despre educația religioasă a soldaților si 
nu l-au slăbit pina cînd, scos din fire, nu le-a spus: ,Scuzati vă rog, doamne- 
lor, dar mă aşteaptă domnul căpitan la o partidă de ferbel”. 

— Care va să zică, ulei avem, spuse Svejk, solemn, cînd se întoarse de 
la firma Polak. Ulei de cînepă numărul 3, calitatea întîi, putem să ungem cu 
el un batalion întreg. E o firmă solidă. Vinde şi vopsele, lacuri şi pensule. Ne- 

„ar mai trebui un clopoțel. 
— De ce ai nevoie de clopoțel, Svejk? 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


— Trebuie să sunäm tot drumul, domnule feldkurat, ca oamenii să-şi 
scoată pălăriile cînd trecem cu sfintul duh, adică cu uleiul ăsta numărul 3. 
Aşa se obişnuieşte, si eu ştiu multi care au intrat la puşcărie pentru că nu s- 
au descoperit. La Zizkov o dată un preot a snopit în bătăi pe un orb care la 
un asemenea prilej nu şi-a scos pălăria, şi pe deasupra l-a şi închis, pentru 
că la judecătorie i s-a dovedit că nu era surdo-mut, ci numai orb şi că a au- 
zit sunetul clopotelului, şi a mai tulburat şi liniştea publică în toiul nopții. 
Asta e ca la Joia Verde. Altădată oamenii nici nu ne-ar fi luat în seamă, iar 
acum au să-şi scoată pălăriile în fata noastră. Aşadar, daca nu aveţi nimic 
împotrivă, domnule feldkurat, îl aduc numaidecit. 

Primind încuviințarea, după o jumătate de ceas, Svejk se întoarse cu 
clopotelul. 

— E de la poarta circiumii din gang, „La cruciulita”, spuse el. M-a cos- 
tat cinci minute de frică, dar a trebuit să aştept cam multişor, pentru că 
oamenii forfoteau tot timpul. 

— Eu mă duc la cafenea, Svejkule. Dacă vine cineva, să aştepte. 

După vreun ceas, sosi un domn mai în vîrstă, cărunt, tantos şi cu pri- 
virea incruntata. 

Din toată înfăţişarea lui se vedea bine că era tare furios. După privire 
părea că ursita l-a trimis anume ca să distrugă mizerabila noastră planetă şi 
să-i piardă urmele în haos. Vorba-i era aspră, scurtă şi tăioasă. „Acasă? S-a 
dus la cafenea? Să aştept? Bine, aştept pina dimineaţa. Pentru cafenea are, 
dar să-şi plătească datoriile, nu! Popa, ptiu!” 

Scuipă în bucătărie. 

— Nu scuipati aici, domnule, îi spuse Svejk uitindu-se cu interes la 
domnul străin. 

— Ba am să scuip încă o dată, uite, na! replică domnul, cu 
incapatinare, scuipind pentru a doua oară pe podea. Să-i fie ruşine. Preot 
militar, ruşine! 

— Dacă sinteti om cu carte, îi atrase atenţia Svejk, atunci läsati-vä de 
obiceiul de a scuipa în casă străină. Sau credeţi că dacă e război mondial vă 
puteţi permite orice? Trebuie să vă purtaţi cuviincios, domnule, şi nu ca un 
derbedeu. Să vă purtaţi ca un om binecrescut, să vorbiti frumos, nu ca un 
necioplit, civil timpit ce sinteti! 

Intepatul domn sari de pe scaun, incepu sä tremure de minie si räcni: 

— Cum îndrăzneşti... eu nu sînt om cumsecade? Ce sînt atunci, hai 
spune?... 

— Un prost crescut! răspunse Svejk, privindu-l ţintă în ochi. Scuipati 
pe jos, parcă ati fi în tramvai, în tren sau undeva într-un local public. Mă 
miram eu mereu de ce se atirnă afişe că nu-i voie de scuipat pe jos; acum 
îmi dau seama: din pricina dumitale erau. Trebuie să vă cunoască lumea, 
peste tot. 

Domnul intepat începu să se facă fete-fete si se silea să răspundă 
printr-o avalanşă de înjurături la adresa lui Svejk şi a preotului de campa- 
nie. 


— Aţi isprăvit cu pălăvrăgeala? îl întrebă Svejk liniştit, după ce auzi 
„ultima ocară. (,Sinteti amîndoi nişte derbedei; cum îi turcu si pistolu”.) Ori 
doriți să mai adăugați ceva înainte de a zbura pe scară? 


> 
Jarosla Haëek - Peripetiile bravului Soldats ve jk 2 
EDITURA CU URALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Intrucit domnul intepat obosise aga de rau, incit nu mai gäsea nici o 
înjurătură inedită şi amutise, Svejk socoti că in zadar ar mai aştepta urma- 
rea. 

Deschise deci uşa, îl răsuci pe domnul intepat cu fata spre coridor si îi 
trase un şut, de care nu s-ar fi ruşinat nici cel mai bun jucător internațional 
de fotbal. 

În urma severului domn, se auzi, pe scară, glasul lui Svejk : 

— Altă dată, cînd vă veţi duce undeva în vizită, printre oameni cumse- 
cade, aveţi grijă să vă purtaţi cuviincios. 

Intepatul domn se plimbă multă vreme prin fata caste în aşteptarea 
preotului de campanie. 

Svejk deschisese fereastra şi-l urmărea. 

În cele din urmă sosi şi părintele, care-şi conduse musafirul în odaie 
şi-l pofti să sada pe un scaun, în fata lui. 

Fără să scoată o vorbă, Svejk aduse o scuipătoare şi o puse înaintea 
musañfirului. 

— Ce mai e şi asta, Svejk? 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, că am avut adineauri cu 
dumnealui o mică neplăcere din pricina scuipatului pe jos. 

— Lasă-ne, Svejk, avem de lămurit o chestiune. 

Svejk salută: 

— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, că vă las. 

Se duse în bucătărie şi în acest timp în odaie se încinse o conversaţie 
foarte animată. 

— Dumneata ai venit să-ți încasezi banii pentru polita aia, daca nu 
ma-nsel? se adresă duhovnicul militar musafirului. 

— Da, si sper ca... 

Preotul ofta: 

— Omul ajunge uneori în asemenea hal, că nu-i mai rămîne decît spe- 
ranta. Ce frumos sună vorbulita „a spera” din acea trinitate care înalță omul 
deasupra haosului vieţii: „credință, speranţă, dragoste”. 

— Sper, domnule feldkurat, că suma... 

— Desigur, stimate domn, îl întrerupse preotul de campanie, pot să-ţi 
repet, încă o dată, că cuvintul „a spera” întăreşte omul în lupta cu viata. Nu- 
ti pierde speranța. Ce frumos e să ai un ideal, să fii o ființă curată, nepriha- 
nită, care împrumută bani pe poliţă şi speră că va fi achitată la timp. Spera, 
speră mereu, că iti voi achita o mie două sute de coroane, cînd eu n-am nici 
o sută în buzunar. 

— Va să zică, dumneata..., bilbii musafirul. 

— Da, va să zică eu... răspunse preotul de campanie. 

Chipul musafirului luă din nou o expresie aspră. 

— Asta-i escrocherie, domnule! izbucni el ridicindu-se. 

— Linişteşte-te, stimate domn... 

— Escrocherie curată! repetă musafirul cu înverşunare. Ai abuzat de 
încrederea mea! 

— Domnule, replică preotul de campanie. Sint convins că schimbarea 
„aerului v-ar face bine. Aci e zăduf prea mare. Svejk, strigă el spre bucătărie, 
domnul vrea să iasă la aer curat. 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat, se auzi din bucătărie, că 
pe domnul ăsta l-am mai dat o dată afară. 

— Se repetă! sună ordinul, care fu executat prompt şi cu hotărire. 

— Bine că am isprăvit cu el, domnule feldkurat, înainte de a începe să 
facă scandal aci, zise Svejk înapoindu-se din coridor. Era la Malesice un 
circiumar, ahtiat după Biblie, care pentru orice avea cite un citat din Sfinta 
scriptură, şi cînd altoia pe cîte unul, cu vina de bou, nu uita să zică: „Cel 
care cruta nuiaua, îşi urăşte feciorul; iar cel care îl iubeşte, la timp îl pedep- 
seşte; iti arăt eu tie, să te baţi la mine în cîrciumă”. 

— Vezi, Svejkule, ce pateste omul care nu respectă preoțimea? se ve- 
seli preotul. Bine zicea sfintul loan Gură de Aur: „Cine pe preot îl cinsteşte, 
pre Cristos cinsteşte, cine îl umileşte, pre Cristos umileşte, şi preotul e al 
său vicar”. Pentru miine trebuie să ne pregătim, după cuviință. Fă nişte ju- 
mări de ou cu şuncă; pregăteşte şi un punci Bordeaux şi pe urmă să ne re- 
culegem pentru că aşa spune în rugăciunea de seară: „Fereşte, Doamne, cu 
mila ta, această casă, de gindurile rele ale duşmanului!” 

Există pe lumea asta oameni de o rezistență cumplită; printre aceştia 
se număra şi bărbatul dat de două ori afară din casa preotului. Tocmai în 
momentul cînd cina era gata, sună cineva. Svejk se duse să deschidă, dar 
după o clipă se înapoie şi raportă: 

— lar a venit, domnule feldkurat. L-am închis deocamdată în baie, ca 
să putem lua masa în linişte. 

— Nu faci bine ce faci, Svejk, îl mustră părintele. Nu ştii că „o dată cu 
oaspetele iti intră şi Dumnezeu în casă?” În timpurile mai vechi, la ospete, 
mesenii erau inveseliti de bufoni. Adu-l încoace, să ne tie de urit. 

Svejk se înapoie repede, cu îndărătnicul musafir, care se uita încrun- 
tat drept înainte. 

— Luaţi loc, îl pofti binevoitor duhovnicul militar. Tocmai terminam 
cina. Am avut homari şi acum mai avem jumări cu şuncă. Da, nu trăieşti 
rău cînd oamenii iti împrumută bani. 

— Sper că n-am venit la dumneata ca să-ți baţi joc de mine, zise omul 
cu fața întunecată. Mă aflu astăzi aici pentru a treia oară. Sper că acum o să 
se lămurească totul... 

” — Raportez supus, domnule feldkurat, observă Svejk, că dumnealui e 
tare de cap. Asta îmi aminteşte de unul Bousek, din Liben; de optsprezece 
ori l-au dat afară într-o seară, de la „Exner”, şi de fiecare dată s-a întors în 
local, pe motivul că şi-ar fi uitat luleaua. Intra pe fereastră, pe uşă, prin bu- 
cătărie, prin zid, prin pivniță şi cu siguranţă că şi-ar fi dat drumul şi pe 
horn, dacă nu l-ar fi dat jos pompierii de pe acoperiş. Era aşa de incapatinat, 
că ar fi putut ajunge ministru sau deputat. Au făcut pentru el ce au putut. 

Rezistentul domn, ca şi cînd n-ar fi ascultat ce se vorbea, repetă cu 
incapatinate: „Eu tin să fiu lămurit, vreau să fiu ascultat!” 

— Asta se aprobă, răspunse preotul. Vorbeşte, stimate domn. Vorbeşte 
cît pofteşti, iar noi, între timp, vom continua ospätul. Sper că nu te stinghe- 
reşte. Svejk, adă la masă! 

— După cum ştiţi, zise incapatinatul, războiul e în toi. Suma am im- 

. prumutat-o inainte de razboi, si daca n-ar fi razboi n-ag insista atit sa-mi 
platiti. Am insa o trista experienta. 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Scoase din buzunar un carnetel si urma: 

… — Totul e însemnat. Locotenentul-major Janata îmi datora 700 de co- 
roane si a avut indrazneala sä cada pe Drina. Locotenentul Prasek a cazut 
prizonier pe frontul rus si imi datoreaza vreo 2000 de coroane. Capitanul 
Wichterle, care-mi datorează aceeaşi sumă, s-a lăsat ucis la Ruska Rava de 
propriii lui soldați. Locotenentul-major Machek, prizonier în Serbia, mi-e da- 
tor 1500 coroane. Am multi din ăştia în catastif. Unul cade în Carpaţi, cu 
polita mea neplătită, altul e luat prizonier în Ungaria, altul se îneacă în Ser- 
bia, înţelegi acum îngrijorarea mea! Războiul ăsta are să mă ruineze, dacă n- 
am să fiu energic şi neînduplecat. Dumneata poţi să-mi răspunzi, că pe 
dumneata nu te ameninţă nici o primejdie... Priveşte însă aici... Şi-i puse 
preotului carnetelul sub nas: Vedeţi ? Preotul militar Matyas, din Brno, a 
murit acum o săptămînă la spitalul de contagioşi. Îmi vine să-mi smulg pă- 
rul. Nu mi-a plătit datoria de 1800 de coroane şi dumnealui intră în baraca 
holericilor, ca să dea sfintele taine unui oarecine, cu care nu avea nici în 
clin, nici în mînecă. 

— Era de datoria lui s-o facă, dragă domnule, interveni duhovnicul. Şi 
eu mă duc miine să miruiesc. 

— Si tot în baraca holericilor, observă Svejk. Puteţi să veniţi cu noi, ca 
să vedeți ce va să zică să te jertfesti. 

— Domnule preot, continuă îndărătnicul bărbat, crede-mă, sînt într-o 
situație desperată. Războiul ăsta se duce ca să-i radă de pe suprafața 
pămîntului pe toţi datornicii mei? 

— Pînă te-or încorpora şi pe dumneata şi te-or trimite pe front, obser- 
vă Svejk. Şi atunci eu cu domnul feldkurat o să facem o sfinta slujbă, poate 
dă Dumnezeu din cer ca prima grenadă să te sfirtece. 

— Domnule, asta-i o chestiune serioasă, se adresă incapatinatul domn 
prelatului. Vă cer ca ordonanța dumneavoastră să nu se amestece în trebu- 
rile noastre, ca să putem ajunge odată la o înţelegere. 

— Imi dati voie, domnule feldkurat, interveni Svejk. Binevoiti a-mi po- 
runci cu adevărat să nu mă amestec în afacerile dumneavoastră, pentru că 
altfel vă voi apăra mai departe interesele aşa cum şade bine şi cum se cuvine 
din partea udui ostaş adevărat. Domnul are toată dreptatea, dumnealui vrea 
să plece singur de aci. Şi nici mie nu-mi place să mă dau în spectacol, eu 
sint un om de societate. 

— Ştii, Svejkule, toată povestea asta a început să mă plictisească, zise 
preotul, ca si cum nici n-ar fi ținut seama de prezența musafirului. Credeam 
că omul ăsta are să ne distreze, că o să ne spună niscaiva anecdote şi cînd 
colo, dumnealui îmi cere să- ti ordon să nu te amesteci în vorbă, cu toate că 
pînă acum ai avut de două ori de furcă cu el. În ajunul zilei în care mă aflu 
în fața unui act religios atit de important, cînd trebuie să-mi îndrept toate 
gîndurile spre Dumnezeu, dumnealui mă pisează cu o poveste timpită, pen- 
tru nişte nenorocite de o mie două sute de coroane nu mă lasă să mă recu- 
leg, mă îndepărtează de Dumnezeu şi vrea să-i mai spun încă o dată că 
acum nu-i dau nici un ban. Nu vreau să mai stau de vorbă cu el, ca să nu- 
mi strice această seară sfintä. Spune-i tu, Svejk: „Domnul feldkurat nu-ți dă 

nimic!” 

Svejk execută ordinul, zbierindu-i musafirului la ureche. 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Încäpätinatul musafir continua însă să sada în fotoliu. 
> Svejk, îl îndemnă preotul de campanie, întreabă-l cit mai are de 

gind sa caste gura la noi? 

— Nu ma misc de aci, pina ce nu primesc banii, insist cu sträsnicie 
incapatinatul. 

Duhovnicul militar se sculă, se indrepta spre fereastră ş zise: 

— In acest caz ţi-l dau pe seama dumitale, Svejk. Fă cu el ce vrei... 

— Poftiti vă rog, domnule, zise Svejk, apucînd antipaticul musafir de 
umăr. Un lucru bun trebuie încercat de trei ori. 

Şi pentru a treia oară îşi repetă rolul său, repede şi elegant, în vreme 
ce preotul de campanie bătea cu degetele geam ritmul unui marş funebru. 

Seara aceea, închinată reculegerii, avu mai multe faze. Feldkuratul se 
apropie de Dumnezeu cu atita ardoare şi cuvioşie, încît pe la miezul nopții 
mai răsuna încă din apartamentul său cîntecul: 


„Pe cînd noi mărşăluiam, 
Toate fetele plingeau...” 


+ 


iar bravul soldat Svejk îi tinea isonul. 


* 


La spitalul militar erau doi oameni care doreau sa primeasca sfintele 
taine: un maior batrin si un functionar de banca, ofiter de rezerva. Amindoi 
se alesesera in Carpati cu cite un glont in burta si zäceau unul linga altul. 
Ofițerul de rezervă socoti de datoria lui să ceară sa fie miruit, pentru a-şi 
imita superiorul, considerind că, dacă n-ar proceda la el, ar fi dat dovadă de 
nesupunere. Evlaviosul maior o făcea din superstiție, sperind că rugăciunea 
preotului îi va reda sănătatea. Dar în aceeaşi noapte, înainte de ultima miru- 
ire, amindoi îşi dădură sufletul şi a doua zi de dimineață, cînd duhovnicul 
militar şi Svejk sosiră la spital, cei doi zăceau cu fețele pämintii, ca toţi cei ce 
mor sufocati. 

* — Ce thai paradă am făcut, domnule feldkurat, şi cînd colo, uite cum 
ne stricară totul, se supără Svejk, aflind la cancelarie că cei doi bolnavi nu 
mai au nevoie de nimic. 

Şi ce-i drept, paradă au făcut, nu glumă. Au venit cu trăsura, Svejk 
suna din clopoțel, iar preotul tinea in mina, înfăşurată într-un şervet, sticlu- 
ta cu ulei, cu care, solemn şi grav, binecuvinta pe trecătorii care îşi scoteau 
pălăria. E drept că prea mulţi n-au fost, cu toate că Svejk se silea să facă 
larmă mare, cu clopotelul lui. În urma trăsurii alergau cîțiva copii nevino- 
vati; unul din ei se cocota in spate, pe arcuri, în vreme ce tovarăşii lui stri- 
gau cît puteau: „Atinge-l, că s-a agăţat de trăsură!” Svejk suna din clopoțel, 
birjarul lovea cu biciul înapoi, iar în strada Vodickova, o portăreasă, membră 
în congregația sfintei Maria, alergind într-un suflet dupa trăsura care gonea 
şi ajungind-o, primi binecuvintarea din mers, după care îşi făcu cruce, scui- 
pă şi zise: „Aleargă cu sfintul duh, ca toţi dracii, să te-apuce oftica, nu altce- 

„va” Şi se în oarse gifiind la locul ei. 
+ 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Sunetul clopotelului o irita însă cel mai mult pe iapa birjarului. Se ve- 
de că îi stîrnea vechi amintiri, pentru că mereu se uita înapoi şi din cînd în 
cînd încerca să danseze pe asfalt. 

Asta a fost marea paradă de care vorbea Svejk. Preotul de campanie se 
dusese între timp la cancelarie, să aranjeze partea financiară a ultimei miru- 
iri. Din socoteala înfăţişată sergentului contabil, reieşea că visteria ostirii îi 
datora o sută cincizeci de coroane, pentru untdelemnul sfinţit şi cheltuielile 
de drum. 

Urmă apoi între comandantul spitalului şi omul bisericii o ceartă, în 
timpul căreia feldkuratul izbi de cîteva ori cu pumnul în masă, zbierind: 

— Să nu vă inchipuiti, domnule capitan, că ultima miruire e gratuita. 
Cind un ofițer de cavalerie este transferat la herghelie, i se plăteşte indemni- 
zatie. Îmi pare nespus de rău că cei doi n-au apucat să primească ultima 
miruire. Ar fi costat cu cincizeci de coroane mai mult. 

Svejk aştepta în acest timp jos, în camera de gardă, cu sticluta de 
untdelemn sfințit, care stirni un mare interes în rîndurile soldaților. 

Unul era de părere că untdelemnul acela ar fi foarte bun pentru cură- 
tat pusca şi baioneta. 

Un soldat mai tinerel, din Ceskom oravskâ vysocina, care mai credea 
încă în Dumnezeu, îşi imploră camarazii să nu mai vorbească despre astfel 
de lucruri şi să nu se lege de sfintele taine. „Ca buni creştini ce sintem, tre- 
buie să nădăjduim.” 

Un bătrîn rezervist îi aruncă „bobocului” o privire dispretuitoare şi 
spuse: 

— Frumoasă speranţă, ca un proiectil să-ți reteze scăfirlia. Ne-au im- 
puiat capul cu minciuni. Odată, în sat la noi, a venit un deputat din partidul 
catolic şi ne-a vorbit despre o cerească pace care pogoară deasupra 
pămîntului. S-a apucat să ne spună că Dumnezeu nu vrea război, că doreşte 
ca toți oamenii să trăiască in pace şi să se aibă ca frații. Bună glumă! Dobi- 
tocul! De cînd a izbucnit războiul, în toate bisericile se fac rugăciuni pentru 
„succesul armelor”, iar despre Dumnezeu ni se vorbeşte ca despre un co- 
mandant de stat-major, care conduce operaţiile militare. Cite inmormintari 
n-am văzut du din spitalul ăsta, şi cite picioare si miini retezate nu-s scoase 
de aici, cu carul! 

— Şi pe soldați îi îngroapă goi, zise un altul, iar uniformele lor sînt da- 
te altora, vii, şi tot aşa mai departe. 
ig — Pînă vom cîştiga războiul, se amestecă Svejk. 

> Hodorogule! Uite cine vrea să cîştige războiul, interveni dintr-un colt 
un caporal. Pe front cu voi, în tranşee! Ce v-aş mai goni eu spre baionetele 
inamicului, înainte, prin sîrme ghimpate, peste mine, în bătaia mitralierelor. 
Să chiuleasca în spatele frontului, asta poate oricine; cine e bucuros să cada 
pe front? 

— Eu unul socotesc că e foarte frumos să te laşi înjunghiat cu baione- 
ta, zise Svejk, şi nici un glonţ în burtă nu e rău, dar şi mai frumos e cînd te 
sfirtecă grenada. Te uiţi cum iti zboară picioarele, cu burtă cu tot si ti se pa- 
re atit de ciudat că mori din aşa ceva, înainte ca vreunul să te lămurească 

„cum deviné Far 
«+ 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Tînărul soldat oftă din inimă. Îşi căina viata tînără şi-i părea rău că se 
născuse într-un veac atît de păcătos, ca să fie dus la tăiere, ca vitele la zal- 
hana. Pentru ce toate acestea? 

Un soldat, învățător de profesie, care parcă i-ar fi citit gîndurile, spuse: 

— Unii învățați explică războaiele ca o urmare a apariției petelor pe 
soare. Cum se iveşte o asemenea pată, spun ei, se întimplă întotdeauna o 
grozăvie. Cucerirea Cartaginei... 

— la mai slăbeşte-ne cu învățătura, îl întrerupse caporalul, şi du-te 
mai bine de mătură odaia, că azi e rîndul dumitale. Ce ne pasă nouă de nişte 
săracii de pete pe soare? Din partea mea, pot să fie şi douăzeci, că nu-mi tin 
nici de cald, nici de rece. ț 

— Petele alea din soare au cu adevărat o mare însemnătate, se ames- 
tecă în vorbă Svejk. Odată s-a ivit o pată din astea şi eu chiar în ziua aceea 
am fost bătut măr în circiuma „La Banzetu” din Nusle. De atunci, de cîte ori 
mă duceam undeva, mă uitam totdeauna în gazetă, să văd dacă nu cumva s- 
a mai ivit vreo pată. Şi cum se arăta, adio mamă, nu mă mai duceam nică- 
ieri, şi numai aşa am scăpat teafăr. Ba, cînd vulcanul cela, Mont-Pelee a dis- 
trus toată insula Martinica, un profesor a scris în Narodni politika că el de 
mult atrăsese atenția cititorilor asupra unei mari pete pe soare. Si a dracului 
Narodni politika, nesosind la timp în Martinica, toți de pe insulă s-au ars. 

În acest timp, duhovnicul militar se intilni sus, în cancelarie, cu o 
doamnă de la „Uniunea doamnelor din nobilime pentru educarea religioasă a 
ostaşilor”, o matahală bătrină şi hidoasă, care o pornise de dimineață prin 
spital, împărțind în dreapta şi-n stinga iconiţe sfintite, pe care soldații răniți 
sau bolnavi le aruncau în scuipătoare. 

Îi scotea pe toţi din sărite cu palavrele ei neroade; îndemna ostaşii să 
se căiască pentru păcatele săvirşite, şi să se îndrepte cu adevărat, pentru ca 
Dumnezeu, după moartea lor, să le acorde veşnica mintuire. 

Îngălbenise de minie, in timp ce vorbea cu duhovnicul militar. Susti- 
nea că războiul, în loc să-i înnobileze pe ostaşi, îi transformă în fiare. Jos, în 
saloane, bolnavii scoaseră limba la ea, făcînd-o hirca şi talpa iadului. „Das 
ist wirklich schrecklich, Herr Feldkurat, das Volk ist verdorben”°° 

Şi-i explică apoi cum îşi închipuie ea educaţia religioasă a soldatului. 
Numai cînd soldatul crede în Dumnezeu şi este pătruns de credință, numai 
atunci luptă el vitejeşte pentru împăratul său, şi nu se teme de moarte, pen- 
tru că ştie că-l aşteaptă raiul. 

# Mai trăncăni cîteva nerozii asemănătoare din care se vedea bine că era 
ferm hotărită să nu-l scape din mină pe duhovnic, care se despărți însă de 
ea într-un chip foarte putin galant. 

— Să mergem acasă, Svejk, strigă el în camera de gardă. 

La întoarcere, nu mai făcură nici o paradă. 

— Pe viitor ducă-se cine-o vrea să împărtăşească, zise cuvioşia sa. As- 
ta-i bună! Să mă ciorovăiesc cu ei la plată pentru fiecare suflet pe care vor 
să-l mintuiasca! Nu-ntilnesti decît contabili şi lichele! 

” Zărind în miinile lui Svejk sticluta cu „untdelemn sfințit”, se întunecă 
la fata: 

— Ascultă, | Svejk, cel mai bine ar fi să ne ungem cu el cizmele. 

+, 


59 E într-adevăr îngrozitor, domnule feldkurat, poporul e destrăbălat (germ.). 


+ 


a” PF, *., 
as 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 
— O să încerc să ung broasca, adăugă Svejk, că scirtiie grozav cînd 


veniți noaptea acasă. 
Aga lua sfirşit ultima miruire care nu a avut loc. 


XIV - Svejk ordonanţă la locotenentul-major Lukăs 


Norocul lui Svejk nu tinu mult. Soarta nemiloasă curmă legăturile pri- 
eteneşti dintre el şi preotul militar. Dacă pina la intimplarea de mai jos, 
feldkuratul fusese o figură simpatică, isprava savirsita acum a avut însă da- 
rul să-l demaşte. L 

Otto Katz îl vindu pe Svejk locotenentului-major Lukâs, mai bine zis îl 
pierdu la cărţi. Aşa se vindeau pe vremuri, in Rusia, robii. Accidentul s-a 
întimplat aşa, pe neaşteptate. La locotenentul-major Lukâs, într-o societate 
aleasă, se juca „douăzeci şi unu”. 

Feldkuratul pierduse tot şi, în cele din urmă, întrebă: 

— Cit imi imprumutati pe ordonanța mea? Un tembel foarte simpatic, 
un tip interesant, ceva non plus ultra 5. Ordonanţă ca el n-aţi avut nici unul, 
de cînd sinteti. 

— Iti împrumut o sută de coroane, se oferi locotenentul-major Lukas. 
Daca pina poimiine nu mi-i restitui, imi trimiti aici această pasăre rară. Al 
meu e un păcătos. Oftează într-una, scrie scrisori acasă şi fură; fură de stin- 
ge, tot ce-i cade sub mina. Îi mai trag eu cite o chelfăneală, dar degeaba. I- 
am scos şi cîțiva dinţi din fata, dar ticălosul tot nu s-a îndreptat. 

— Atunci ne-am înţeles, se învoi cu uşurinţă preotul. Pe poimiine: ori 
suta de coroane, ori Svejk. 

Pierdu şi această sută de coroane şi plecă acasă întristat. Ştia bine, fă- 
ră umbră de îndoială, că nu va face rost de o sută de coroane şi că de fapt il 
vinduse pe Svejk, pe o nimica toată, ca un mizerabil. 

„Puteam să cer şi două sute de coroane”, îşi zise el cu ciudă şi, urcînd 
în tramvaiul care avea să-l ducă acasă, fu cuprins de remuşcări şi duioşie. 

2 „Nu-i ffumos din partea mea, isi spuse, sunind la usa locuintei sale. 
Cum o să mă mai uit eu acum în ochii lui tembeli şi inocenți?” 

— Svejk dragă, zise el, după ce intră în casă, astăzi s-a întîmplat ceva 
nemaipomenit. Am avut un ghinion grozav la cărți. Am mizat totul şi aveam 
în mînă un as, pe urmă mi-a picat un zece. Bancherul, cu un valet la mînă, 
a tras şi a făcut şi el douăzeci şi unul. Şi aşa am tras de cîteva ori cînd la as, 
cînd la decar, şi de fiecare dată am avut aceeaşi carte cu bancherul. Am 
pierdut toţi banii. 

Tăcu. 

— Pina la urmă, te-am pierdut şi pe dumneata. Am împrumutat pe 
dumneata o sută de coroane si dacă pina poimiine nu le înapoiez, nu mai 
eşti al meu, ci al locotenentului-major Lukas. Mie imi pare foarte rau, zau... 

. — O suta de coroane mai am eu, zise Svejk. Pot să vă împrumut. 
— Dă-le incoace, se învioră feldkuratul. Îi duc numaidecit lui Lukas. 
"Zău, mi-ar părdiipespus de rău să mă despart de dumneata. 


60 Mai presus de orice (lat.) 


* 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Lukas fu foarte surprins, pomenindu-se din nou cu Katz. 

A — Vin să-ţi restitui datoria, zise preotul, privind triumfător în jurul 
său. Dati-mi şi mie o carte. 

— Banco, se auzi glasul părintelui, cînd îi veni rîndul. Cu un ochisor 
numai, strigă el, am tras mai mult. 

— Banco să fie, spuse el la al doilea tur, banco blind... 

— Douăzeci şi unu, anunţă bancherul. 

— Eu am numai nouăsprezece, zise preotul cu jumătate de gură, 
mizînd ultimele patruzeci de coroane, din cele o sută împrumutate de Svejk, 
ca să se răscumpere din noua robie. | 

În drum spre casă, feldkuratul ajunse la convingerea că totul s-a 
sfîrşit, că nimic nu-l mai putea scăpa pe Svejk, că aşa i-a fost scris: să-l slu- 
jească pe locotenentul-major Lukas. ‘ 

Cind Svejk ii deschise usa, spuse: 

— Totul e in zadar, Svejk. Impotriva fatalitatii nimeni nu poate lupta. 
Te-am pierdut si pe dumneata si cele o suta de coroane ale dumitale. Am 
facut tot ce mi-a stat in putinta, dar destinul e mai tare decit mine. Te-a 
aruncat in ghearele locotenentului-major Lukâs si se apropie vremea cînd va 
trebui să ne despärtim. 

— Şi era mult în bancă? întrebă Svejk liniştit. Dumneavoastră v-a ve- 
nit rar carte? Cind nu pică carte e foarte rău, dar uneori şi cînd cade prea 
bine e nenorocire. Pe strada Na Zderaze trăia un tinichigiu. Îi zicea Vejvoda; 
juca întotdeauna „marias” ©! într-o cîrciumă din dosul „Cafenelei secolului”. 
Într-o zi, îl pune dracu să zică: „Ce-ar fi dacă am juca douăzeci şi unu, la 
cinci banuti?” Am jucat douăzeci şi unu pe cinci banuti si el tinea banca. La 
primul tur au pasat toți şi aşa a crescut miza la zece banuti. Batrinul 
Vejvoda le dorea tuturor să cîştige şi zicea într-una: „Cine o trage pe aia mică 
a cîştigat!” Nu vă puteți închipui ce ghinion a avut. Cartea mica nu voia să 
pice nici în ruptul capului şi banca crescu, se adunaseră o sută de coroane. 
Dintre jucători nici unul nu avea atitia bani ca să acopere banca. Pe Vejvoda 
îl treceau näduselilé. Nu se mai auzea decit: „Aia mică”. Pontau cu toții nu- 
mai cîte un cinci şi de fiecare dată se curätau. Un meşter hornar s-a înfuriat. 
Pe masă se ădunaseră vreo două sute. S-a dus acasă după bani şi a facut 
„banco”. Vejvoda voia să se descotorosească de bancă, şi după cum a poves- 
tit mai tirziu, ar fi vrut să tragă pina la treizeci, numai să nu cîştige, şi cînd 
colo, i-au picat doi aşi. S-a prefăcut că nu are nimic şi a strigat dinadins: 
„Şaisprezece cîştigă”. Dar meşterul hornar avea numai cincisprezece. Nu-i 
ăsta ghinion? Bătrinul Vejvoda se făcuse galben ca ceara şi era grozav de 
nenorocit; în jurul lui lumea începuse să înjure şi să mormăie că umblă cu 
fofirliga, că mai mincase el o dată bătaie pentru că ar fi măsluit cărțile, deşi 
era jucătorul cel mai cinstit. Dar nu s-au lăsat şi au continuat să ponteze 
coroană după coroană. Se strinsesera cinci sute de coroane. Pe cîrciumar nu 
l-a răbdat inima. Tocmai adunase banii de bere să-i ducă la fabrică. I-a scos, 
s-a aşezat la masă şi a pontat mai întîi cîte două sute; pe urmă a închis 
ochii, a întors scaunul ca să-i aducă noroc şi a zis că ţine tot ce e în bancă. 
„Să jucăm, a zis el, cu cărțile pe fata”. Batrinul Vejvoda ar fi dat nu ştiu ce 

„numai să piardă. S-au mirat cu toţii cînd a întors cărțile şi s-a văzut un şap- 
… 


61 Joc de cărți. 


ot 


7 | 4... 
LA 


ee 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


, 


te pe care l-a păstrat. Circiumarul ridea pe sub mustata fiindcă avea doua- 
zeci şi unu. Batrinului Vejvoda i-a mai picat un şapte şi l-a păstrat şi pe ăs- 
ta. „Acum vine un as sau un decar, a cobit cîrciumarul cu răutate. Îmi pun 
gitul, domnule Vejvoda, că v-aţi curățat.” S-a aşternut apoi o tăcere 
mormintala. Vejvoda trage, întoarce cartea şi iese un al treilea şapte. 
Circiumarul s-a făcut alb ca varul; erau ultimii lui bani. S-a dus în bucătărie 
şi peste putin timp se pomenesc cu băiatul de prăvălie tipind să vină să-l 
scape, căci se spinzurase de cerceveaua ferestrei. I-au tăiat fringhia, l-au re- i 
adus în simtiri, şi s-a jucat mai departe. Nimeni nu mai avea o letcaie in bu- 
zunar, toți banii erau în banca, în fata lui Vejvoda, care zicea într-una: „Aia 
mică, a luat-o” si ar fi vrut cu orice pret să se curețe; dar fiindcă era silit să 
dea cartea pe fata şi să o pună pe masă, nu putea să facă nici o şmecherie si 
să tragă dinadins mai mult. Cei de fata erau uluiti de bafta lui şi s-au înţeles 
să ponteze pe datorie, cu bonuri iscălite, că bani nu mai aveau. Meşterul 
hornar ajunsese să fie dator peste un milion şi jumătate, cărbunarul de la 
Na Zderaze aproape un milion, portarul de la „Cafeneaua secolului” opt sute 
de mii de coroane, un student în medicină peste două milioane. Numai ca- 
niotă erau peste trei sute de mii de coroane, în bonuri, se înțelege. Bätrinul 
Vejvoda încerca în fel şi chip să scape de bancă. Se ducea mereu la closet şi 
dădea altuia să-i tina locul, dar cînd se înapoia, îl anunțau că tot el a câsti- 
gat şi că i-ar fi picat douăzeci şi unu. Au trimis să cumpere alte cărți, dar ce 
folos? Se oprea Vejvoda la cincisprezece, celălalt avea paisprezece. Toţi se 
uitau furiosi la el şi mai abitir decît ceilalți trăncănea un pavator, care inves- 
tise cu totul, mari şi late, opt coroane. Striga în gura mare că un om ca 
Vejvoda n-are ce căuta pe lumea asta, că ar trebui ciomăgit şi înecat ca un 
pui de catea. Nu vă puteți închipui deznadejdea batrinului Vejvoda. Pina la 
urmă, să vedeți ce-i trasneste prin minte: „Eu mă duc la closet, îi zise el 
hornarului. Joacă dumneata în locul meu meştere.” Şi aşa cum era, fără pă- 
lărie, a ieşit în stradă şi-a fugit într-un suflet pina în strada Myslikova sa 4 
cheme poliția. A dat de o patrulă şi a denunţat că în cutare circiuma se joacă 
jocuri de noroc. Poliţiştii l-au poftit să se ducă înainte, că ei vin numaidecit 
după el. S-a înapoiat, care va să zică, la cîrciumă, unde i-au spus că între 
timp studentul medicinist pierduse peste două milioane, iar portarul, peste 
trei milioane si că in caniota au pus cinci bonuri de cite o sută de mii de co- 
roane. N-a trecut mult şi-au dat năvală poliţiştii în cîrciumă. Pavatorul, cînd 
i-a văzut, s-a apucat să strige: ,Salvati-va, care cum puteţi”, dar era prea : 
tirziu. Au sechestrat banca si i-au dus pe toti la politie. Carbunarul de pe Na ‘ 
Zderaze’s-a împotrivit, aşa că l-au dus cu duba. În bancă era peste o juma- 
tate de miliard în bonuri şi o mie cinci sute bani gheață. Inspectorul de poli- 
tie, cînd i-au arătat ditai mormanul de bănet, a rămas trăsnit şi-a exclamat: 
„N-am mai pomenit una ca asta! Mai rău ca la Monte Carlo!” 

Au rămas cu toţii acolo, în afară de batrinul Vejvoda, pina dimineața. 
Lui Vejvoda, ca denuntätor, i-au dat drumul şi i-au făgăduit că va căpăta 

„ drept răsplată treimea legală din banca sechestrată, vreo şaizeci de milioane, 
L dar pina dimineata a innebunit si umbla prin Praga comandindu-si cu duzi- 
nele case de bani incapatoare. Asta zic si eu noroc la carti. 


"A 


- pe 


i : 


ie OR A | 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


i 


Terminindu-si povestea, Svejk se duse să prepare grog şi-şi văzură de 
„Luc: a”. Noaptea tirziu, după ce Svejk izbutise cu chiu, cu vai să-l aşeze in 
pat, preotul lăcrima, spunînd printre sughituri: 

— Te-am vindut, camarade, te-am vindut ruşinos. Afuriseşte-mă, bate- 
mă cît vrei. Te-am aruncat în voia soartei. Nu pot să mă uit în ochii tăi. 
Zgirie-ma, muşcă-mă, ucide-mă. Nu merit altceva. Ştii ce sint eu? Si, 
cufundindu-si fața în pernă, preotul gemu încet, cu glas blajin: Sint un tică- 
los, lipsit de caracter, asta sînt, şi adormi buştean. 

A doua zi, ocolind privirile lui Svejk, plecă devreme de tot de acasă şi 
nu se înapoie decit noaptea, aducind cu sine un infanterist voinic si gras. 

— Arată-i, zise el, ferindu-se iar de privirile lui Svejk, cum merg lucru- 
rile pe aici, ca să fie orientat şi învață-l cum se face grog. Miine dimineaţă te 
prezinti la locotenentul- major Lukâs. ‘ 

Svejk şi succesorul său petrecură o noapte plăcută cu prepararea gro- 
gului. Spre ziuă, infanteristul abia se mai tinea pe picioare şi mormăia un 
potpuriu ciudat din diferite cîntece populare, pe care le amesteca între ele: 
„Pe lingă Hodov curge un piräu, draga mea iti toarnă bere roşie. Munte, 
munte, înalt mai eşti, trei fetițe trec pe şosea, pe Muntele Alb ară un țăran.” 

— Nu mi-e ruşine cu tine, fratioare, zise Svejk. Cu însuşirile tale faci 
casă bună cu feldkuratul. 

Şi aşa se face că în dimineața aceea locotenentul-major Lukas văzu 
pentru prima oară fata cinstită şi jovială a bravului soldat Svejk, care îi ra- 
portă: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că eu sînt Svejk, ăla 
pierdut de domnul feldkurat la cărți. 


2 


Instituția ordonantelor ofiteresti datează din vremuri străvechi. Se pa- 
re că Alexandru Macedon a avut şi el tucälarul lui. Un lucru e cert că pe 
vremea feudalismului acest rol îl jucau mercenarii cavalerilor. Ce era Sancho 
Panca al lui Don Quijote? Mă mir că pină acum n-a fost scrisă încă istoria 
ordônantelorofiteresti. Am afla din ea că în timpul asediului cetății Toledo, 
ducele de Almavira şi-a mîncat ordonanța fără sare, fapt pe care ni-l poves- 
teste ducele însuşi, în memoriile sale, arătind că ordonanța lui avea carnea 
fragedă şi moale, asemänindu-se la gust cu ceva între carnea de găină şi cea 
de măgar. 

Într-o veche carte bavareză despre arta militară, găsim şi instrucțiuni 
cu privire la ordonantele militare. După această carte, cel care era sortit 
acestei cariere trebuia să fie: evlavios, plin de virtuţi, să nu mintă, să fie mo- 
dest, curajos, cinstit şi harnic. Într-un cuvînt, ordonanța trebuia să fie un 
model. Timpurile noi au modificat modelul. De obicei ,tucälarul” modern nu- 
i nici evlavios, nici virtuos, nici cinstit. Minte, îşi înşală stapinul şi adeseori îi 
transformă viața într-un adevărat infern. E un sclav şiret, care scorneşte tot 
felul de tertipuri, ca să amărască viața stăpînului. În această nouă generaţie 
de tucälari nu găseşti ființe care să meargă cu devotamentul pină a se lăsa 

„să fie consumate fără sare de stapinii lor, ca marinimosul Fernando, al duce- 
lui de Almavira. Pe de altă parte, vedem că stapinii care luptă pe viata si pe 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


moarte cu ordonantele lor moderne folosesc spre a-si mentine autoritatea, 
cele mai variate metode, caracteristice unui regim de teroare. În anul 1912, 
la Graz, in Stiria, s-a judecat un proces in care rolul principal il juca un ca- 
pitan care-si ucisese ordonanta, calcind-o in picioare. A fost achitat, pe te- 
meiul c& era numai la al doilea caz. In conceptia domnilor judecätori, viata 
,tucalarului” n-are nici o valoare. El nu este decît un obiect si in multe ca- 
zuri un manechin pentru antrenamentele stapinilor, un rob, o fata la toate. 

De aceea nu trebuie sa ne prinda mirarea ca o astfel de situatie impu- 
ne sclavului sa fie siret si potlogar. Pozitia lui pe planeta noastra nu poate fi 
comparata decit cu suferintele picolilor din vremurile stravechi, educati in 
credinta ca träiesc pentru a fi palmuiti si torturati. | 

Există însă şi cazuri in care tucälarul ajunge favoritul stapinului, şi 
atunci devine spaima companiei, a batalionului. Toate gradele caută să-l co- 
rupă. El hotărăşte concediile, el e în măsură să pună o vorbă bună, ca tre- 
burile să iasă bine la raport. 

În timp de război, aceşti favoriți erau răsplătiți cu medalii de argint, 
mici şi mari, pentru ,bärbätie şi credință”. 

La regimentul 91 am cunoscut cîteva cazuri. Un tucälar a căpătat ma- 
rea medalie de argint pentru că se pricepea de minune să frigă gîstele pe ca- 
re le fura. Altul s-a ales cu medalia mică de argint, pentru că primea de aca- 
să pachete cu tot felul de bunätäti, aşa încît chiar pe vremea lipsurilor celor 
mai cumplite stapinul său se ghiftuia pina nu mai putea să se miste. 

Propunerea de decorare a fost redactată de stăpinul său astfel: 


„Pentru meritul de a fi dat dovadă de bärbätie şi vitejie deosebită în 
luptă, dispretuindu-si propria lui viata şi nepărăsind nici o clipă pe ofițerul 
său, sub focul puternic al duşmanului care înainta”. 


În vremea asta, pe undeva, în spatele frontului, el ciordea găinile din 
curțile oamenilor. Războiul a schimbat poziția ordonanţei fata de stapinul 
său şi a făcut din el ființa cea mai hulită de trupă. Ordonanţa primeşte tot- 
deauna o cutie întreagă de conserve, în timp ce restul trupei numai o cutie 
la cinci oaméni. Bidonul ei e veşnic plin cu rom sau coniac. Toată ziua ron- 
taie ciocolată şi mestecă pesmeti dulci, ofiteresti, fumează tigarile stapinului, 
stă acasă, se găteşte ceasuri întregi şi poartă veston de mare ţinută. 

Ordonanţa e întotdeauna în relaţiile cele mai bune cu furierul, pe care 
îl aprovizionează din belşug cu resturile care pică de la masa lui. Sus- 
numiții, împreună cu sergentul-contabil, alcătuiesc un adevărat triumvirat, 
care, trăind în imediata apropiere a ofițerului, cunoaşte toate operațiunile şi 
planurile de război. 

Grupa cea mai bine informată e întotdeauna aceea al cărei caporal se 
are bine cu ordonanța ofițerului. 

Cind acesta zice: „La două şi treizeci şi cinci de minute spălăm puti- 
na”, la două şi treizeci şi cinci de minute fix soldații austrieci încep „să se 
detaşeze” de inamic. 

Ordonanţa e în relaţiile cele mai strînse cu bucătăria de campanie, îi 

„place să ea tircoale cazanului şi porunceşte, de parcă s-ar trezi la restau- 
rant cu lista de bucate in fata. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Vreau o costita, zice el bucatarului. Ieri mi-ai trimis o bucata de 
coada. Să-mi pui şi o bucată de ficat în supă; ştii bine că splină nu mănînc. 

Marea măiestrie a tucälarului se vădeşte atunci cînd seamănă panică. 
Cînd poziţia în care se află începe să fie bombardată, inima îi cade în panta- 
loni. În acest timp el se află în adăpostul cel mai sigur, cu bagajele sale şi ale 
stäpinului, îşi bagă capul sub pătură, ca să nu-l nimerească vreo grenadă, şi 
nu are altă dorință decit să-şi vadă stäpinul rănit, ca astfel să ajungă cu el 
cit mai departe de front, în interiorul țării. 

Ştie să întrețină panica sistematic, învăluind totul în mister: „Mi se 
pare că ridică telefoanele”, comunica el confidential trupei. ȘI e fericit cînd 
poate să spună: „Le-au şi strins”. 

Nimeni nu porneşte în retragere atit de bucuros ca el. În clipa aceea 
nu mai tine seama că deasupra capului îi şuieră grenadele şi şrapnelele, isi 
croieşte neobosit drum cu bagajele spre statul-major, unde stationeaza tre- 
nul de luptă, îi place trenul armatei austriece şi are o predilecție pentru 
plimbările în vehicul. La nevoie, în cazurile cele mai grave, se urcă şi în carul 
sanitar, cu două roate. Cind nu are încotro şi e silit să meargă pe jos, are 
înfăţişarea unui om lovit de cea mai mare nenorocire. În asemenea cazuri 
lasă bagajele stapinului în transee şi nu cară decît propriile lui bunuri. 

Dacă se întimplă ca ofițerul să scape de captivitate prin fugă, iar el să 
cadă prizonier, nu uită niciodată să ia cu sine în captivitate bagajele 
stapinului. Ele trec atunci în proprietatea lui şi le păzeşte ca ochii din cap. 

Am văzut un asemenea prizonier în Rusia. A mers pe jos cu ceilalți de 
la Dubno pina la Darnin, dincolo de Kiev. Ducea cu el în afară de ranita pro- 
prie şi a ofițerului său, care avusese norocul să fugă, încă cinci valize de 
mina, de diferite mărimi, două pături, o pernă şi o legătură pe care o purta 
pe cap. Se plingea că două cufere îi furaseră cazacii. 

N-am să-l uit niciodată pe omul acela, care s-a chinuit aşa, cu povara, 
prin toată Ucraina. Era o maşină de transport vie, şi nu pot să înțeleg cum 
de a putut parcurge cu tot calabalicul ăsta atitea sute de kilometri pe jos, ca 
să plece apoi cu trenul pina la Taşkent, să-şi păzească averea şi pina la ur- 
mă să moară întins pe geamantanul lui, răpus de tifos exantematic, în lagă- 
rul de prizonieri. 

Astăzi aceste ordonante sînt imprastiate prin întreaga noastră republi- 
că şi pălăvrăgesc despre actele lor de vitejie. Ei au luat cu asalt oraşele 
Sokal, Dubno, Nis, Piave. Fiecare din ei este un Napoleon. „l-am spus colo- 
nelului nostru să telefoneze la statul-major, că se poate porni la asalt”. 

Cei mai multi dintre ei erau reactionari şi trupa îi ura. Unii din ei erau 
şi denuntatori şi nu mai puteau de bucurie cînd vedeau pe careva legat. 

Cu timpul au devenit o adevărată castă. Egoismul lor nu cunoştea 
margini. 


3 


. Locotenentul-major Lukas era prototipul ofiterului activ din putreda 
monarhie austriaca. Scoala de cadeti facuse din el o fiinta cu doua fete, un 
„fel de amfibie. În societate vorbea nemteste, scria nemteste, dar citea cărți 
cehe, iar pe vremea cînd funcționa ca profesor la şcoala de teterişti, în exclu- 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


sivitate cehi, le soptea confidential: „Să fim cehi, dar să n-o ştie nimeni. Si eu 
sînt ceh.” 

Privea ,cehismul” ca un fel de organizaţie secretă, de care era mai bine 
să te fereşti, de la distanță. 

Altfel, era om cumsecade, nu se temea de superiori, la manevre avea 
grijă de compania lui, aşa cum se cuvine şi este drept să fie. Ştia întotdeau- 
na să-i rostuiască o cartiruire bună, prin şure, şi adeseori îşi cinstea ostaşii, 
din modesta lui soldă, cu cîte un butoi de bere. 

Îi plăcea să-i audă pe soldaţi cîntînd in mars. Trebuiau să cinte şi cînd 
se duceau şi cînd se întorceau de la exerciții. Şi, mergind alături de ostaşi, 
cînta cu ei: i 


„Cînd se apropie miezul nopții, 
ovazul din saci îl iau hoţii, 
tumtarara bum !” 


Era foarte iubit de soldati, pentru ca era drept si nu teroriza pe ni- 
meni. Je 

Gradatii tremurau in fata lui, si intr-o luna de zile facea din cea mai 
mare bruta de sergent-major un adevarat mielusel. 

Ştia, ce-i drept, să zbiere, dar de înjurat nu injura niciodată. Folosea 
cuvinte şi fraze alese: „Uite ce este, măi băiete, zicea el, mie nu-mi face plă- 
cere să te pedepsesc; dar n-am ce face, pentru că în disciplină valoarea şi 
vitejia armatei şi fără disciplină armata este ca trestia legănată în bătaia 
vintului. Dacă dumneata nu-ţi tii uniforma in regulă si nasturii sînt rău cu- 
suti sau lipsesc e o dovadă că uiti de îndatoririle pe care le ai fata de oştire. 
Poate să ti se pară de neînțeles ca pentru un lucru de nimic, căruia ca civil 
nu i-ai da nici o importanță, cum ar fi, de pildă, un nasture de la bluză găsit 
lipsă la inspecţie, să te trezeşti la arest. Dar vezi că în armată o astfel de ne- 
glijenta a exteriorului dumitale trebuie să fie pedepsită exemplar. De ce? Nu 
pentru faptul că dumitale iti lipseşte un nasture eşti pedepsit, ci ca să te de- 
prinzi cu ordinea. Azi nu-ţi coşi nasturele şi începi să te laşi pe tinjalä. Miine 
are să-ți pară greu să-ţi desfaci arma şi s-o cureti, poimiine o să-ţi uiţi baio- 
neta în cine ştie ce circiuma şi, pina la urmă, ai să adormi in post, pentru ca 
ai început, cu nenorocitul ăsta de nasture, să duci o viata dezordonată. As- 
ta-i băiete, şi dacă te pedepsesc acum, e ca să te feresc de o pedeapsă şi mai 
grea, pentru eventualele abateri pe care le-ai putea săvirşi, uitînd încetul cu 
încetul de îndatoririle dumitale. Iti dau cinci zile de arest si aş dori ca atunci 
cînd vei primi piine şi apă sa te gindesti că pedeapsa nu e răzbunare, ci un 
mijloc de educație, urmărind îndreptarea ostaşului pedepsit.” 

Ar fi trebuit de mult să fie căpitan, dar prudenta lui în chestiunea na- 
tionalitatii nu i-a folosit la nimic, deoarece fata de superiori avea o atitudine 
într-adevăr sinceră în relaţiile de serviciu, lingusirile fiindu-i cu totul străine. 

Păstrase această trăsătură proprie caracterului ţăranului din Cehia de 
sud, unde se născuse, într-un sat împrejmuit de codri deşi şi heleştee. 

Cu toate că fata de soldați era drept şi nu-i chinuia, avea totuşi o latu- 

„ră ciudată. Îşi ura ordonantele, căci totdeauna se brodise să i se trimită 
tucälarii cei mai neghiobi şi mai nesuferiti din tot regimentul. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Îi lovea peste gură, îi pălmuia, se străduia să le facă educaţia prin vor- 
bă şi faptă, uitînd că-s soldaţi. Ani de zile la rînd zadarnic s-a luptat cu ei. Ii 
schimba mereu, ca pina la urmă să ofteze: „lar m-am ales cu o vita incalta- 
tă!” Îşi considera ordonantele ca animale de cea mai inferioară specie. 

Îi plăceau foarte mult animalele. Avea un canar de Harz, o pisică de 
Angora şi un grifon. Nici una din ordonantele pe care le-a schimbat nu s-a 
purtat însă mai prost cu aceste dobitoace decît locotenentul-major Lukas cu 
ordonantele, cînd îi făceau vreo boroboata. 

Pe canar îl chinuiau cu foamea; una din ordonanțe i-a scos un ochi pi- 
sicii de Angora; grifonul era lovit ori de cîte ori le ieşea în cale şi, în sfirşit, 
unul din predecesorii lui Svejk l-a înşfăcat şi l-a dus la hingherul de la 
Pankrac ca să-l ucidă, fără să-i pară rău de cele zece coroane plătite din bu- 
zunarul lui. Raportă apoi locotenentului-major foarte simplu că fugise în 
vreme ce-l plimba. A doua zi ordonanța mărşăluia cu compania pe cîmpul de 
instrucție. 

Cînd Svejk veni să-i raporteze lui Lukâs că intră în serviciul lui, acesta 
îl duse în odaie şi îi zise: 

— Pe dumneata mi te-a recomandat preotul Katz şi nădăjduiesc că n- 
ai să-l faci de ruşine. Am avut pina acum o duzină de ordonanțe, dar nici 
una din ele n-a făcut purici la mine. Îţi atrag atenţia că sînt foarte sever şi 
pedepsesc aspru orice josnicie şi orice minciună. Doresc să-mi spui întot- 
deauna adevărul şi să executi fără să cricneşti toate ordinele mele. Dacă zic: 
„Sari în foc”, trebuie să sari în foc, chiar dacă nu-ţi convine. Unde te tot uiti? 

Svejk se uita cu interes într-o parte, de peretele unde atîrna colivia ca- 
narului, dar indreptindu-si ochii blajini spre locotenentul-major răspunse cu 
glas blind: 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că aveţi acolo un 
canar de Harz. 

Şi curmîndu-i astfel locotenentului-major şirul vorbii, Svejk sta pe loc, 
smirna, fără să clipească, privind ţintă în ochii superiorului său. 

Locotenentul-major ar fi vrut să-l mustre, dar remarcînd expresia ne- 
vinovată a feţei lui Svejk spuse numai: 

* — Donfnul feldkurat mi te-a recomandat drept un mare timpit şi mi se 
pare că nu s-a înşelat. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că, într-adevăr, 
domnul feldkurat nu s-a înşelat de fel. Cînd eram militar activ am fost re- 
format pentru timpenie, şi pe deasupra, vădită. Din pricina asta am fost dat 
afară din Regimentul doi: eu şi încă unul, un domn căpitan din Kaunitz. 
Acela, domnule locotenent- major, să-mi fie cu iertare, cînd mergea pe stradă, 
se scobea în acelaşi timp cu un deget de la mina stingă în nara stingă, şi cu 
cealaltă mina în nara dreaptă şi cînd mergea cu noi la instrucție, ne înşira 
întotdeauna ca pentru defilare şi zicea: „Soldaţi, i, ţineţi minte, 1, că azi e 
miercuri, i, fiindcă mîine va fi joi, 1” 

Locotenentul-major dădu din umeri, ca un om care nu-şi găseşte cu- 
vintele pentru a spune ce vrea. 

Trecu prin fata lui Svejk, plimbindu-se nervos între uşă şi ferestre, în 

„vreme ce Svejk, cu mutra cea mai nevinovata, facea ,capul la dreapta”, ori 
,capul la stinga”, dupa locul unde se afla locotenentul-major, pina cind aces- 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


ta plecă ochii si, privind covorul, mormăi ceva, care n-avea nici o legătură cu 
observaţiile lui Svejk despre căpitanul tîmpit: 

— Mda, care va să zică ţin la ordine, la curățenie, şi nu uita că la mine 
nu se minte. lubesc cinstea. Urăsc minciuna şi o pedepsesc fără milă, mă 
înţelegi? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că înțeleg. E tare 
rău cînd omul minte. Cum începe să se încurce, s-a curăţat. Într-un sat, 
dincolo de Pelhrimov, era un învățător, îi zicea Marek; umbla după fata pă- 
durarului Spara, care i-a trimis vorbă că dacă se mai intilneste cu fata lui în 
pădure, cînd i-o ieşi în cale îl impusca în şezut cu două cartuşe umplute cu 
sare. Învățătorul i-a răspuns că nu e adevărat, că el nu umblă după fata, dar 
într-o zi, cînd trebuiau iar să se întilnească, pădurarul l-a dibuit şi era gata, 
gata să-i facă operaţia făgăduită, dar învățătorul se dezvinoväti, zicînd că 
venise să culeagă flori; altă dată iar, cică voia să prindă cäräbusi, şi aşa s-a 
încurcat din ce în ce, pina cînd într-o zi, cuprins de spaimă cum era, a înce- 
put să jure că venise să pună nişte capcane pentru iepuri. Atunci pădurarul 
l-a legat fedeleş şi l-a dus la postul de jandarmi. De acolo a ajuns la judecă- 
torie şi domnul învățător era gata-gata să intre la răcoare. Daca ar fi spus 
adevărul adevărat, s-ar fi ales numai cu alicele cu sare. Eu unul mi-am zis 
întotdeauna că cel mai bine este să mărturiseşti fatis şi, dacă fac vreo boro- 
boata, să vin si să spun: „Cu respect vă raportez ca am făcut cutare şi cuta- 
re”. Cit despre cinste, ăsta-i un lucru tare frumos, căci cu ea omul ajunge 
întotdeauna cel mai departe. Asta-i ca la întrecerile de marş. Cum începe 
unul să umble cu fofirlica şi să fugă, gata, e descalificat. Asa a patit-o un var 
al meu. Omul cinstit e stimat şi prețuit de toată lumea, e mulțumit de sine 
însuşi şi se simte ca un nou-născut cînd se duce la culcare şi poate să-şi 
zică: „Şi azi am fost cinstit.” 

Înainte ca Svejk să-şi termine expunerea, locotenentul- major Lukas 
se aşezase pe scaun şi, privind cizmele ordonanţei, făcu următoarea reflecţie: 
„Doamne, cînd mă gîndesc că şi eu îndrug adesea prăpăstii de astea şi că 
singura deosebire e forma în care le spun”. 

Cu toate acestea, nevrind să-şi piardă autoritatea, aşteptă ca Svejk să 
isprăvească şi zise: 

_— La mine trebuie să-ți lustruiesti cizmele, să ai uniforma curată, nas- 
turii bine cusuti, să faci impresia unui soldat, si nu a unui derbedeu de civil. 
Ciudat că nici unul din voi nu are ținută militărească. Numai una din toate 
ordonantele pe care le-am avut avea o ținută marțială. Dar pina la urmă mi- 
a furat uniforma de paradă şi a vindut-o în cartierul evreiesc. 

Tăcu o clipă, apoi continuă insirindu-i lui Svejk toate îndatoririle, fără 
să uite bineînțeles să accentueze in mod special că trebuie să fie credincios, 
discret, să nu vorbească nicăieri de ceea ce se întimplă acasă. 

— La mine vin în vizita cucoane, tinu să sublinieze, şi uneori, cîte una 
rămîne şi peste noapte, cînd nu sînt de serviciu a doua zi de dimineață. În 
asemenea cazuri ne aduci cafeaua la pat, cînd sun, înţelegi? 

. — Cu respect va raportez, domnule locotenent-major, ca inteleg; daca 
as da aşa, buzna, la pat, pe neaşteptate, s-ar putea ca doamnei să nu-i pla- 
„că. Eu mi-am adus o dată acasă o domnişoară şi tocmai cînd ne simțeam 
mai bine servitoarea a venit cu cafeaua la pat. Toanta s-a speriat şi mi-a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


vărsat cafeaua in spinare si a mai zis şi „Bună dimineaţa, conasule!” Eu ştiu 
ce se cade şi ce trebuie făcut, cînd doarme o cucoană. 

— Bine, Svejk, cu cucoanele trebuie să ne purtăm întotdeauna cu bă- 
gare de seamă, zise locotenentul-major, care începuse să se mai lumineze 
discutind despre subiectul care îi umplea timpul liber, între cazarmă, cîmpul 
de instrucție şi cărțile de joc. 

Femeile erau sufletul casei sale. Ele îi aranjau căminul. Avea vreo 
cîteva duzini şi multe din ele se străduiau, în timpul cit şedeau la el, să-i 
împodobească locuinţa cu tot felul de zorzoane. 

Una din ele, nevasta unui proprietar de cafenea, care rămăsese la el 
două săptămîni încheiate, pina cînd venise bărbatul să o ia acasă, i-a brodat 
o fata de masă frumoasă, i-a făcut monograme la toată rufăria de corp şi ar 
fi terminat poate şi covorul de perete, dacă bărbatul ei nu ar fi pus capăt 
acestei idile. 

O domnişoară, pe care după trei săptămîni au venit să o ia părinții, 
voia să-i transforme dormitorul în budoar, şi-i înşirase peste tot fel de fel de 
marafeturi, vaze, iar deasupra patului îi atirnase icoana îngerului păzitor. 

În toate colțurile dormitorului şi ale sufrageriei se simțea mîna femeii, 
care pătrunsese pînă şi în bucătărie, unde se puteau vedea cele mai diferite 
vase şi obiecte de gătit, primite în dar din partea unei generoase soţii de fa- 
bricant, amorezată, care pe lîngă dragoste îi adusese şi un aparat special de 
tăiat varză şi tot felul de zarzavaturi, o maşină de tăiat pesmeti, una de tocat 
carne, castroane, crätiti, tigăi, oale şi Dumnezeu mai ştie ce. 

Plecă însă după o săptămînă, neputindu-se împăca cu gîndul că pe 
lingă ea locotenentul-major mai avea încă vreo douăzeci de iubite, fapt care 
inriurea în mod nefast randamentul nobilului mascul în uniformă. 

Locotenentul-major Lukâs întreținea de asemenea o vastă corespon- 
dentä, avea un album cu fotografiile amantelor şi o colecţie de diferite relic- 
ve, manifestind în ultimii doi ani o înclinare spre fetişism. Avea în colecţie tot 
soiul de jartiere de damă, patru perechi de chiloti apelpisiti, cu danteluta, 
trei combinezoane fine, străvezii, bäsmälute de linon, ba chiar si un corset si 
citeva perechi de ciorapi. 

* — Azi Sînt de serviciu, zise el. Mă întorc abia la noapte, ai grijă de toa- 
te şi deretică prin casă. Ultima mea ordonanţă a plecat azi pe front, cu bata- 
lionul de marş, pentru puturoşenia lui. 

După ce mai dădu cîteva ordine, cu privire la canar şi la pisica de An- 
gora, plecă, neuitind să mai arunce, din pragul uşii, cîteva adagii despre cin- 
ste şi ordine. 

upă plecarea lui Lukas, Svejk deretică cu grijă întreaga gospodărie, 
aşa că noaptea tirziu, cînd locotenentul-major se întoarse acasă, îi putu ra- 
porta : 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că totul e în re- 
gulă, numai pisica n-a avut de lucru şi a mîncat canarul. 

— Cum? tuna locotenentul-major. 

” — Cu respect va raportez, domnule locotenent-major, cum s-a 
intimplat: stiam ca pisicile nu iubesc canarii si ca nu le vor binele. Asa ca 
„mi-am zis, i le fac cunoştinţă, să-i imprietenesc, şi daca bestia s-ar incume- 
ta cumva să-i facă vreun rău, aveam de gînd să-i scutur blana, să tina minte 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


cite zile o avea cum trebuie să se poarte cu un canar, pentru că mie tare mi- 
Ss dragi animalele. La noi, in casa în care stau, locuieşte un pălărier care şi-a 
dresat aşa de bine pisica, că de unde mai înainte i-a mîncat trei canari, 
acum nu mai mănîncă nici unul, iar canarul poate sa se aşeze pe spinarea 
ei. Am vrut şi eu să încerc şi am scos canarul din colivie şi i l-am dat bestiei 
să-l miroasă. Pina să mă dezmeticesc, maimuța i-a inhatat capul. Nu m-aş fi 
aşteptat, zău, din partea ei la atita neobrăzare. Dacă ar fi fost, domnule 
oberlaitnant, o vrabie, n-aş fi avut nimic de zis, dar un canar aşa de frumos, 
de Harz! Si cu cîtă poftă l-a înghiţit, cu pene cu tot, şi cum miriia de plăcere! 
Pisicile nu au cultură muzicală si nu pot suferi să audă canarul cintind, 
pentru că bestiile nu pricep ce e aia. Am ocărit eu pisica, dar altceva nu i-am 
făcut. Doamne păzeşte! Am aşteptat să hotariti dumneavoastră cum s-o pe- 
depsim pentru isprava ei. N 

In vreme ce povestea intimplarea, Svejk se uita in ochii locotenentului- 
major cu atita sinceritate, incit acesta, desi se indreptase spre el cu intentii 
agresive, se retrase, se aşeză pe scaun şi-l întrebă: 

— Ascultă, Svejk, să fii oare, într-adevăr, atît de dobitoc? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, răspunse Svejk 
solemn, sînt! Încă din copilărie mă paşte ghinionul. Întotdeauna vreau să 
îndrept cite ceva, să fac bine, şi cînd colo, mereu se iveşte cite o neplacere 
pentru mine si cei din jurul meu. Eu n-am vrut decît să-i apropii, ca să se 
împrietenească şi să se înțeleagă, şi zău că n-am nici o vină că l-a înghițit. 
Cu ani în urmă, într-o casă, la Stupart, o pisică a mîncat chiar un papagal, 
pentru că şi-a bătut joc de ea, imitindu-i mieunatul. Pisicile au însă şapte 
vieți în ele. Dacă porunciti, domnule locotenent-major, s-o execut, va trebui 
s-o strivesc cu uşa, altfel nu crapă. 

Cu mutra cea mai nevinovată şi cu zimbetul său blajin, Svejk îi expuse 
locotenentului-major cum se execută pisicile. Dacă cei de la societatea pen- 
tru protecţia animalelor i-ar fi auzit solilocul, l-ar fi trimis, fără doar şi poate, 
la balamuc. 

Cu prilejul acesta dovedi atita pricepere în acest domeniu, încât locote- 
nentul-major, uitînd de supărare, îl întrebă: 

* — Durneata te pricepi la animale? Ti-s dragi dobitoacele? 

— Da. Cel mai mult imi plac câinii, mărturisi Svejk, pentru că sînt o 
afacere rentabilă pentru cine ştie să-i vindă. Mie nu mi-a mers, pentru că am 
fost totdeauna cinstit; cu toate astea, tot s-au găsit unii care să vină şi să 
mă ia la rost zicînd că le-am vindut o lepădătură în locul unui cîine de rasă, 
sănătos, ca si cum toţi ciinii ar trebui să fie de rasă şi sănătoşi. Si fiecare 
voia să-i dau pe loc arborele genealogic, aşa că am fost silit să dau la tipărit 
fel de fel de certificate şi să fac dintr-un dulău oarecare, născut într-o cără- 
midărie, un cîine nobil, de rasa cea mai pură, provenit din crescätoria de 
cîini Arnim von Barheim, din Bavaria. Şi zău că oamenii erau bucuroşi că au 
dat lovitura, că au pus mîna pe un animal de rasă pură, iar eu puteam să le 
ofer, de pildă, un spit de la Vrsovice, drept un dax; şi dumnealor se mirau 
numai de ce un cîine aşa de rar, adus tocmai din Germania, era atit de pa- 
ros şi n-avea picioarele strimbe. Aşa se face la toate crescătoriile, si ati 

„rămîne uluit, domnule locotenent-major, dacă ati şti potlogäriile care se fac 
cu certificatele la marile crescătorii de ciini. Ciini, care să zică singuri despre 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


ei: „Eu sînt rasă pura”, nu prea există. Ori mă-sa, ori bunică-sa a greşit cu 
vreo javră, ori a avut mai multi taţi, moştenind de la fiecare cite ceva. De la 
unul urechile, de la altul coada, de la celălalt părul de pe bot, de la al treilea 
nasul, de la al patrulea picioarele crăcănate, de la al cincilea mărimea, şi da- 
că o fi avut doisprezece taţi din ăştia, vă puteţi da seama, domnule locote- 
nent-major, cam cum poate să arate un asemenea cline. Eu am cumpărat 
un ciine din ăştia; îi zicea Balaban; de la toți taţii citi îi va fi avut mostenise 
atita uritenie, că toți cîinii îl ocoleau; l-am cumpărat de mila. Era atit de pa- | 
rasit! Acasă stătea tot timpul într-un colt si era aşa de trist, că m-am văzut 
nevoit să-l vind drept un grifon. Cea mai mare bătaie de cap am avut-o cu 
vopsitul. Trebuia să aibă culoarea piperului şi a sării. Şi aşa a ajuns cu 
stäpinul său pînă în Moravia şi de atunci nu l-am mai văzut. 

Expunerea aceasta chinologică avu darul să-l intereseze foarte mult pe 
locotenentul-major, aşa că Svejk putu continua în tihnă: 

— Ciinii nu-şi pot vopsi singuri părul, cum fac cucoanele; de asta tre- 
buie să aibă grijă cel care vrea să-i vindă. Dacă aveţi un cîine bätrin, albit 
de-a binelea, şi vreți să vindeti ramolitul dindu-l drept un cätelus de un an, 
sau chiar drept un pui de nouă luni, atunci cumpăraţi pulbere de argint, 
topiti-o în apă, vopsiti-l negru şi vedeți cum arată. Ca să prindă putere, îl 
indopati cu arsenic, ca pe cai, iar dinții îi frecati cu smirghel, din acela cu 
care se curăță cutitele ruginite. Înainte de a-l duce la vînzare, îi turnati pe git 
slibovita să se imbete niţel şi pe loc se înviorează, e vesel, latră de bucurie si 
se împrieteneşte cu oricine, ca un consilier beat. Dar principalul, domnule 
locotenent-major, este să le vorbeşti oamenilor, să-i toci la cap pina se nau- 
ceşte musteriul. Dacă cineva vrea să cumpere de la dumneavoastră un şori- 
car şi n-aveţi în casă decit un ciine de vinătoare, atunci trebuie să va price- 
peti să-l convingeti ca în loc de şoricar să plece de la dumneavoastră cu 
„cîinele de vinatoare, iar dacă se nimereşte să n-aveţi acasă decit un soricar 

şi careva doreşte să cumpere un dog nemtesc din aceia răi, păzitori, puteţi 4 
să-l prostiti pina într-atita ca pina la urmă, în loc de dog, să plece cu sorica- 
rul in buzunar. Pe vremuri, cind faceam negot de animale, mä pomenesc o 
dată că-mi vine o cucoană, care-mi zice că i-a zburat papagalul in grădină, şi 
că nişte băieți care se jucau în fata vilei de-a pieile roşii i-au prins papagalul, 
i-au smuls toate penele din coadă şi s-au impopotonat cu ele, ca poliţiştii. Si, 
de ruşine că a rămas fără coadă, papagalul s-a îmbolnăvit şi veterinarul l-a " 
dat gata cu nişte prafuri, aşa că doreşte să cumpere alt papagal, da unul bi- | 
necrescut, nu din ăia obraznici care nu ştiu decit să injure. Şi ce era să fac ‘ 
EL, dacă n-aveam acasă nici un papagal şi nici nu ştiam de vreunul ? Nu 
aveam decît un buldog, rău al dracului şi chior de-a binelea. Ce să vă mai 
spun, domnule locotenent- major, că de la patru după-amiază şi pina la sap- 
te seara a trebuit să-mi umble gura, pînă ce am făcut-o să cumpere, în loc 
de papagal, buldogul acela chior. A fost mai greu decît într-o încurcătură di- 
plomatică şi la plecare i-am zis: Să mai poftească acum băieții să-i smulgă si 
„_ăstuia coada; mai mult n-am mai apucat să-i spun acelei doamne, care a 
L trebuit să se mute din Praga dupa ce buldogul îi muscase pe toti locatarii 
| blocului. Credeti-ma, domnule locotenent- major, că e foarte greu să pui 


„mîna pe un animal ca lumea. 
pe 


"A 


* = | Ca 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vail ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


— Mie mi-s tare dragi cîinii, spuse locotenentul-major. Citiva dintre 
camarazii mei, care sînt acuma pe front, au ciinii cu dinsii şi mi-au scris că, 
în tovărăşia unui animal atît de credincios şi de devotat, războiul li se pare 
mai uşor. Aşadar, dumneata cunoşti bine toate rasele de cîini şi nădăjduiesc 
că, dacă aş avea un ciine, l-ai îngriji cum trebuie. Care rasă e cea mai buna, 
după părerea dumitale? Mă gindesc la un cîine de campanie. Am avut o dată 
un grifon, dar nu ştiu... 

— După părerea mea, domnule oberlaitnant, grifonul e un căţel foarte 
drăguţ. E drept că nu oricui îi place, fiindcă are părul tepos şi barbă aspră 
pe bot, ca un puşcăriaş pus în libertate. Mie îmi pare frumos tocmai pentru 
că-i urit, ş-apoi e şi deştept. Nici nu se compară cu un timpit de St. Bernard. 
E mai deştept chiar decît foxterierul. Am cunoscut eu unul... 

Locotenentul-major Luka’ se uită la ceas şi întrerupse expunerea lui 
Svejk: 

— E tirziu, trebuie să mă culc. Miine sînt iar de serviciu, aşa că ai toa- 
tă ziua la dispoziție să găseşti un grifon. 

Se duse la culcare, iar Svejk se întinse pe canapea în bucătărie şi în- 
cepu să citească gazetele pe care le adusese locotenentul-major de la cazar- 
mă. 


„Ia te uită făcu Svejk pentru el, urmărind cu interes ultimele informații, 
sultanul l-a decorat pe împăratul Wilhelm cu medalia de război şi eu nici mă- 
car cu cea mică, de argint, nu m-am pricopsit încă.” 

Căzu pe gînduri, apoi deodată sări în sus, exclamind : „Era cit pe ce să 


22 


Cit an 

Se duse in odaia locotenentului-major care dormea bustean si-l trezi: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că n-am primit nici 
un ordin în ce priveşte pisica. 

Locotenentul-major, buimăcit de somn, se întoarse pe partea cealaltă 
şi mormăi: „Trei zile de carceră” şi adormi din nou. 

Svejk ieşi tiptil din odaie, scoase nenorocita de pisică de sub canapea 
şi-l spuse: . 

— Ai trei zile de carcera! Abtreten! Mars! 

” Si pisida de Angora se furişă iar sub canapea. 

” 


4 


a Svejk se pregătea să plece în căutarea unui grifon cînd se pomeni cu o 
tinără doamna care dorea să vorbească cu locotenentul-major Lukâs. Văzu 
lingă ea două valize grele, de voiaj, şi pe scară şapca hamalului, care cobora. 

— Nu-i acasă, spuse Svejk răstit, dar tinära doamnă se şi furişase în 
vestibul, poruncindu-i aspru: 

— Du cuferele în odaie. 

— Fără încuviințarea domnului locotenent-major nu se poate, răspun- 
se Svejk. Domnul locotenent-major mi-a ordonat să nu fac niciodată nimic 
fără ordinul dumnealui. 

— Dumneata eşti nebun? strigă tinăra doamnă. Am venit în vizită la 

„domnul Igcotenent-maj or. 
” 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati să jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Eu nu stiu nimic, räspunse Svejk neinduplecat. Domnul locotenent- 
major e de serviciu, se intoarce abia la noapte, si mi-a dat ordin sa fac rost 
de un grifon. Nu stiu nimic, de nici un fel de cufere si de nici 0 cucoana. 
Acum trebuie sa incui casa, aşa că v-aş ruga frumos să fiți bună si sa ple- 
cati. N-am primit nici un ordin, şi nu pot lăsa în casă o persoană pe care n-o 
cunosc. S-a mai întîmplat o dată pe strada noastră, la cofetarul Belcicky, 
care a lăsat pe unu să intre în casă şi dumnealui, nepoftitu, i-a deschis du- 
lapul cu haine şi pe-aci i-a fost drumul. Nu vreau să zic cu asta nimic rău 
despre dumneavoastră, urmă Svejk, văzînd că tînăra doamnă face o mutră 
desperată şi că o podidiseră lacrimile; dar, hotărît, aici nu puteţi rămîne; de 
asta trebuie să vă dati şi dumneavoastră seama, pentru că toată casa mi-a 
fost încredințată mie şi sint răspunzător de cel mai mic lucru. De aceea va 
rog inc-o dată, foarte frumos, să nu vă mai obosiţi degeaba. Pînă nu primesc 
ordin de la domnul locotenent-major, nu-l cunosc nici pe frate-meu. Îmi pare 
rău, zău, că trebuie să vă vorbesc aşa, dar la militărie trebuie să fie ordine. 
Între timp, tînăra doamnă îşi mai venise în fire. Scoase din poşetă o 
carte de vizită, scrise pe ea citeva rinduri cu creionul, o băgă într-un plicusor 
şi zise cu obidă: 

— Du scrisoarea asta domnului locotenent-major; eu aştept aici răs- 
punsul. Na, tine şi cinci coroane pentru drum. 

— Cu mine nu merge-aşa, cucoană, răspunse Svejk jignit de îndărăt- 
nicia nepoftitului oaspe. Pastrati-va coroanele, le las aici pe scaun şi, dacă 
vreți, poftiti cu mine la cazarmă, şi aşteptaţi acolo; eu am să predau scrisori- 
ca dumneavoastră domnului locotenent-major şi vă aduc şi răspuns. Dar ca 
să ramineti aici, de asta, hotarit, nici nu încape vorbă... 

După această lămurire, Svejk scoase valizele în vestibul şi făcînd să 
zornăie legătura de chei, ca un paznic de castel, zise cu hotarire, din usa: 

— Închidem! 

Tînăra doamnă ieşi descurajată pe coridor. Svejk incuie uşa şi o luă 
înainte. Vizitatoarea, tiptil-tiptil, ca un catelus, se luă după dinsul, si nu re- 
uşi să-l ajungă decit la tutungerie, unde Svejk intrase să-şi cumpere tutun. 

Acum mergea alături de el, straduindu-se să lege o conversaţie: 

— I-o dai negresit? 

— Dacă am spus c-o dau, o dau. 

— Şi o să-l găseşti pe domnul locotenent-major? 

— Asta n-o mai ştiu. 

# Mersera apoi täcuti, unul linga altul, si abia dupa un rästimp mai in- 
delungat, tovaräsa de drum incepu din nou: 

— Va sa zica, crezi ca ai sa-1 gasesti pe domnul locotenent-major? 

— Eu nu cred nimic. 

— Da unde socoti dumneata c-ar putea sa fie? 

— Nu stiu. 

Cu aceasta, conversatia fu intrerupta pentru mai mult timp, pina ce 
tinara doamna o relua intrebind: 

a — N-ai pierdut scrisoarea? 

— Pin-acum, n-am pierdut-o. 

a Atunci, o dai sigur domnului locotenent-major? 

=~ Da. ” 


4 


* ; . A | | L i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Si ai să-l găseşti? 

_ — V-am mai spus o dată că nu ştiu, replică Svejk. Stau şi mă mir: 
cum pot fi pe lume oameni atît de ciudati, să te întrebe mereu acelaşi lucru. 
Asta-i ca şi cum aş opri pe fiecare trecător şi l-aş întreba, hodoronc-tronc, în 
cîte sîntem azi. 

Răspunsul acesta puse capăt oricărei încercări de a întreţine o conver- 
satie cu Svejk, aşa că restul drumului, pînă la cazarmă, se scurse într-o tă- 
cere desävirsitä. De abia în fata porţii, Svejk o pofti pe tînăra doamnă să as- 
tepte si se asternu pe taifas cu soldații de la poartă, vorbindu-le despre raz- 
boi, ceea ce trebuie s-o fi bucurat nespus pe tinăra doamnă, care se plimba 
nervoasă pe trotuar, luînd o înfăţişare foarte nenorocită la vederea lui Svejk 
care îşi continuă expozeul, cu o mutră atît de tembelă, încît amintea pe ace- 
ea reprodusă recent în Cronica războiului mondial: „Prinţul moştenitor al tro- 
nului, intretinindu-se cu doi aviatori care au doborit un aeroplan rusesc”. 

Svejk se aşezase pe banca din fata porții şi începuse să explice soldati- 
lor că pe frontul de luptă din Carpaţi, atacurile oştilor austriece au eşuat, în 
schimb de partea cealaltă, comandantul oraşului Przemysl, generalul 
Kusmanek, a ajuns la Kiev şi că, în urma noastră, în Serbia au rămas un- 
sprezece puncte de sprijin si că sirbii n-or să mai reziste multă vreme, 
alergînd după trupele noastre. 

Acestea zise, începu să critice diferitele bătălii cunoscute şi cu acest 
prilej descoperi un nou ou al lui Columb şi anume că un batalion împresurat 
din toate părțile trebuie să se predea. 

După ce se sătura de vorbă, găsi de cuviinţă să iasă în drum şi să 
spună desperatei doamne să nu plece nicăieri, pentru că el se întoarce 
numaidecit; se duse apoi sus în cancelarie, unde-l găsi pe locotenentul- 
major Lukâs, care tocmai explica unui locotenent o schemă de transee, 
reprosindu-i că nu ştie să deseneze şi că habar n-are de geometrie. 

— Vedeţi, aşa se desenează asta! Dacă ai de trasat pe o linie orizontală 
dată o linie verticală, trebuie s-o desenezi în aşa fel, ca să formeze cu ea un 
unghi drept. Ai înțeles? Procedind astfel, vei executa transeele cum trebuie si 
nu le vei îndrepta spre duşman. Vei rămîne la şase sute de metri distanță de 
el. Dar, aşa €um ai desenat dumneata, împingi poziția noastră în linia ina- 
micului şi stai cu tranşeele dumitale perpendicular pe inamic, în timp ce 
dumneata ai nevoie de un unghi obtuz. E doar atit de simplu, nu? 

Locotenentul rezervist, casier de bancă în civilitate, care sta deznădăj- 
duit în fața acestor planuri, fără să priceapă o boabă, răsuflă uşurat cînd 
Svejk se apropie de locotenent: 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că o cucoană vă 
trimite scrisoarea asta şi aşteaptă răspuns. Şi în acest timp îi făcu din ochi, 
cu înțeles şi confidential. 

Locotenentul-major nu părea bine impresionat de cele ce citea: 


„Lieber Heinrich! Mein Mann verfolgt mich. Ich muss unbedingt bei Dir 
ein paar Tage gestieren. Der Bursch ist ein grosses Mistvieh. Ich bin 
unglucklich. i 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Deine Katy.”62 
__ Locotenentul-major Lukas oftă; îl conduse pe Svejk in cancelaria de 
alaturi, care era goala, incuie usa si incepu sa se plimbe nervos printre biro- 
uri. Oprindu-se in cele din urma in fata lui, zise: 

— Doamna asta îmi scrie că esti un dobitoc. Ce i-ai facut? 

— Eu nu i-am făcut nimic! Cu respect vă raportez domnule 
oberlaitnant, că m-am purtat foarte cuviincios, dar dumneaei a vrut 
numaidecit să se instaleze în casă. Şi fiindcă nu aveam nici un ordin de la 
dumneavoastră, n-am lăsat-o. Pe deasupra a mai venit şi cu fi cufere, ca 
si cum ar fi fost la dumneaei acasa. 

Locotenentul-major mai ofta o data adinc si Svejk il imită. 

— Cum? strigă locotenentul-major amenintätor. : 

— Cu respect va raportez, domnule locotenent- major, ca asta-i un caz 
grav. Acum doi ani, un tapiter din strada Vojtesska s-a pomenit cu o domni- 
Soarà pe care n-a mai putut-o urni din casa. Nemaiavind încotro, a trebuit 
sa se otraveasca si a otravit-o si pe ea, cu gaz aerian, si numai asa s-a ispra- 
vit patarania. Cu femeile nu-i de glumit! Eu unul le cunoscl... 

— Caz grav, repetä locotenentul-major dupa Svejk, si niciodatä nu 
spusese un adevar mai adevarat. Scumpul Heinrich se afla, fara indoiala, 
într-o situaţie tare incurcata. O soție urmărită de sot vine in vizită la el pen- 
tru citeva zile, tocmai cind urmeaza sa soseasca doamna Mickova, din 
Trebon, pentru ca dupa trei zile să repete ceea ce-i oferă cu regularitate, de 
patru ori pe an, cînd vine la Praga pentru cumpărături. În afară de asta pes- 
te două zile urma să vie la el o domnişoară care i-a făgăduit să-i cedeze, du- 
pă ce se codise o săptămînă încheiată, urmînd ca peste o lună să se mărite 
cu un inginer. 

Locotenentul-major se rezemă de un birou, cu capul plecat. Tăcea şi 
se framinta cum s-o descurce. Pentru moment însă nu găsi altă soluție decit 
să se aşeze, să ia un plic şi o hîrtie, şi să scrie: 


„Dragă Katy! Sînt de serviciu pină la nouă seara. Vin la zece. Te rog să 
te simţi ca laltine acasă. În ceea ce îl priveşte pe Svejk, ordonanța mea, i-am si 
dat ordin să-ți satisfacă toate dorințele. 

Al tău, Heinrich.” 


a — Scrisoarea asta s-o dai cuconitei, zise locotenentul-major. Iti porun- 
cesc să te porți fata de ea respectuos si cu tact şi să-i implinesti toate dorin- 
tele, câre pentru dumneata trebuie sa fie ordine. Trebuie sa te porti cu ea 
galant si s-o servesti constiincios. Tine o suta de coroane, de care ai sa-mi 
dai socoteala, pentru cazul ca te va trimite sa-i cumperi ceva. Te duci sa-i 
comanzi cina şi aşa mai departe. Apoi, să cumperi trei sticle de vin şi o cutie 
de țigări Memphis. Aşa. Asta-i tot deocamdată. Poti pleca şi-ţi repet încă o 
dată, să-ți intre-n cap: trebuie să-i indeplinesti orice dorință pe care i-ai citit- 
o în ochi. 


, 
+ = 
® Dragă Heinrich! Bărbatul meu mă urmăreşte. Trebuie neapărat să rămîn cîteva zile la tine. Ordonanţa ta e un mare dobitoc. 
Sînt nenorocită. A ta, Katy (germ.). 


à 


4 


* ; . A | | L i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Tînăra doamnă pierduse orice speranţă de a-l mai revedea pe Svejk; de 
aceea fu foarte surprinsă cînd îl zări ieşind din cazarmă şi indreptindu-se 
spre ea, cu o scrisoare în mina. 

Salutind milităreşte, îi întinse scrisoarea şi raportă: 

— Conform ordinului domnului oberlaitnant, trebuie să mă port fata 
de dumneavoastră, stimată doamnă, respectuos şi cu tact, să vă servesc 
conştiincios şi să vă împlinesc toate dorinţele pe care o să vi le citesc în ochi. 
Am ordin să vă hrănesc şi să vă cumpăr tot ce veți dori. Am căpătat pentru 
asta de la domnul oberlaitnant o sută de coroane, dar din astea trebuie să 
cumpăr şi trei sticle de vin şi-o cutie de țigări Memphis. | 

După ce citi scrisoarea tinăra doamnă îşi recăpătă mt eră II) sine; 
pe care şi-o manifestă poruncindu-i lui Svejk să-i aducă o birjă ; iar cînd do- 
rinta îi fu împlinită, îi porunci să se urce pe capră, lingă birjar. 

Porniră spre casă. Ajungind la domiciliu, tinära doamnă juca de mi- 
nune rolul de stăpînă a casei. Svejk trebui să care valizele în dormitor si să 
bată covoarele în curte în timp ce doamna se făcuse foc şi pară dind de-o 
pinza de păianjen după oglindă. 

Această activitate febrilă îi trăda intenţia de a se întări pentru mai 
multă vreme pe această poziție, cucerită cu atita trudă. 

Pe Svejk îl treceau toate näduselile. După ce bătu covoarele, cucoana 
îşi aduse aminte că trebuiau date jos şi scuturate şi perdelele. Apoi primi 
ordin să spele geamurile şi la bucătărie. După asta se apucă să mute mobila 
dindu-si cu acest prilej friu liber nervilor si, pe cînd Svejk se spetea cărînd 
mobila dintr-un colț într-altul, conita, neplăcîndu-i aranjamentul, făcea me- 
reu alte combinaţii, născocind altă rinduiala. 

După ce a întors toată casa cu susul în jos, încetul cu încetul elanul ei 
întru aranjarea cuibului începu să scadă şi în cele din urmă se potoli. 

Mai scoase aşternut curat din dulapul de rufe, infata singură puisorii 
şi pernele, şi se vedea bine că operația aceasta o făcea din dragoste şi vene- 
ratie pentru, pat, obiect care îi stirnea în trup o puternică vibrație senzuala. 

Îl trimise apoi pe Svejk după mîncare şi după vin. Pina să se întoarcă, 
se schimbă într-o străvezie haină de interior, care o prindea tulburător de 
bine. . 

“În timpul mesei bau o sticlă de vin, fumă o mulţime de ţigări, apoi se 
întinse în pat, în timp ce Svejk se ospăta la bucătărie, cu pîinea de la manu- 
tanta pe care o muia într-un pahar cu un fel de rachiu dulce. 

a — Svejk! se auzi deodata din dormitor. Svejk! 

Svejk deschise usa si o zäri pe tînăra conita întinsă peste perne, într-o 
pozitie foarte ademenitoare. 

— Vino mai aproape! 

Svejk se apropie de pat, in timp ce cuconita, cu un zimbet ciudat, ii 
masura umerii lati si pulpele groase. 

Dind la o parte tesätura subtire care-i acoperea si ascundea totul, ros- 
ti poruncitor: 

. — Scoate-ti cizmele si pantalonii, ia sa vedem... 
Si asa se intimpla ca, la inapoierea locotenentului-major de la cazar- 
„mă, bravul soldat Svejk putu să-i raporteze: 
” 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Cu respect raportez, domnule oberlaitnant, că am împlinit toate do- 
rintele cucoanei şi că am servit-o conştiincios, aşa cum mi-ati ordonat. 

— Iti mulțumesc, Svejk, zise locotenentul-major, a avut multe dorințe? 

— Circa şase, răspunse Svejk. Acum doarme dusă şi ostenita de atita 
călătorie. Eu i-am făcut tot ce i-am citit în ochi. 


5 


În vreme ce mulţimi de ostaşi înfundate în pădurile de pe Dunajec şi 
de pe Raab stăteau sub ploaia de grenade, şi tunurile de calibru greu nimi- 
ceau companii întregi ingropindu-le în masivul Carpaţilor, iar orizonturile 
tuturor cimpurilor de luptă erau roşii de vilvătaia oraşelor şi satelor incendi- 
ate, locotenentul-major Lukâă şi Svejk trăiau neplăcuta idilă cu doamna care 
fugise de la bărbatul ei şi făcea acum pe stapina casei. 

Locotenentul-major Lukâs profită de plecarea cucoanei la plimbare, 
pentru a ţine cu Svejk un consiliu de război, hotărînd cum să se descotoro- 
sească de ea. 

— Cel mai bun lucru ar fi, domnule oberlaitnant, zise Svejk, dacă băr- 
batul ei, de la care a fugit şi care o caută, după cum spuneati că zice în scri- 
soarea pe care v-am adus-o, ar şti unde se află dumneaei, ca să vie după 
dinsa. Să-i trimitem telegramă, că se află la dumneavoastră şi că poate veni 
să şi-o ridice. În Vsenory, anul trecut, s-a întîmplat un caz, la fel, într-o vilă. 
Dar atunci telegrama a trimis-o chiar femeia şi bărbat-su a venit după ea şi 
i-a cirpit pe amindoi. Şi unul şi altul erau civili. În cazul nostru, fata de un 
ofițer, n-o să indrazneasca... La urma urmei dumneavoastră n-aveţi nici o 
vină ca doar n-aţi poftit pe nimenea şi dacă dumneaei a fugit, a făcut-o de 
capul ei! O să vedeţi dumneavoastră că o telegramă ca asta e de mare folos. 
Chiar dacă or ieşi cîteva perechi de palme... 

— Dumnealui e un om foarte inteligent, îl intrerupse locotenentul- 
major. Îl cunosc, face comerț de hamei, en gros. Hotarit, trebuie să-i vorbesc. 
Telegrama se trimite. 

Telegrama pe care o expedie era foarte scurtă şi concisă, în spirit co- 
mercial: „Adresa actuală a soției dumneavoastră este...” şi urma adresa loco- 
tenentului-major Lukâs. 

Şi aşa se face că tinăra doamnă Katy fu foarte neplăcut surprinsă cînd 
se pomeni cu negustorul de hamei, dind buzna pe uşă. Părea tare cumseca- 
de şi grijuliu. Doamna Katy, fără să-şi piardă o clipă cumpătul, făcu prezen- 
tările de rigoare: „Bărbatul meu, domnul locotenent-major Lukas”. Altceva 
nu-i mai veni în minte. 

— Luaţi loc vă rog, domnule Wendler, îl pofti politicos locotenentul- 
major Lukâs, scotind tabachera din buzunar. Fumati? 

Inteligentul negustor luă cuviincios o ţigară şi, slobozind fumul din 
gură, zise cu mult calm: 

— Plecati în curînd pe front, domnule locotenent-major? 

» — Am cerut mutarea la Regimentul 91 din Budejovice unde voi pleca 
probabil, imediat ce termin cu şcoala de tineri cu termen redus. Avem nevoie 
„de o sume enie de ofițeri şi e trist că tinerii, care au dreptul la termenul re- 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


i 


dus, nu se prezintă. Preferă să rămînă infanteristi de rînd, decît să se stra- 
duiască să devină cadeți. 

— Războiul a dăunat serios negotului cu hamei, dar cred că nu poate 
să mai dureze mult, afirmă negustorul, uitindu-se cînd la nevastă-sa, cînd la 
locotenentul-major. 

— Situaţia noastră e excelentă, replică locotenentul-major Lukâs. As- 
tăzi, nimeni nu se mai îndoieşte că războiul se va sfirşi cu izbinda puterilor 
centrale. Franța, Anglia şi Rusia sînt prea slabe pentru a se putea împotrivi 
granitului austro-turco-german. E drept că pe unele fronturi am suferit mici 
infringeri; cum spargem însă frontul rusesc, între masivul Carpaţilor şi 
Dunajecul mijlociu, nu mai încape nici cea mai mică îndoială că vine sfirşitul 
războiului. Francezii sînt şi ei amenințați cu pierderea întregii Frante răsări- 
tene în cel mai scurt timp şi cu intrarea armatelor germane în Paris, lucru 
absolut sigur. în afară de asta, manevrele noastre în Serbia progresează de 
asemeni cu succes; retragerea trupelor noastre, care de fapt nu înseamnă 
decît o mişcare strategică, e interpretată de multi in mod cu totul greşit, in 
contradicție cu prezența de spirit şi sîngele rece absolut necesare în timp de 
război. Vom vedea foarte curînd că manevrele noastre, pe cimpul de operații 
de la miazăzi, bine calculate, îşi vor da roadele. Priviţi, vă rog... 

Locotenentul-major Lukâs îl apucă uşor de umăr pe negustorul de 
hamei şi-l conduse spre harta cîmpului de luptă oare atirna pe perete si, 
aratindu-i diferite puncte, îi dădea lămuriri: 

— Beskyzii orientali, ca şi sectoarele de pe frontul Carpaţilor, constitu- 
ie pentru noi un excelent punct de sprijin. O lovitură puternică pe această 
linie şi nu ne oprim decit la Moscova. Războiul va lua sfirsit mai curind decât 
bănuim. 

— Dar Turcia? întrebă negustorul de hamei, chibzuind în sinea lui 
cum să procedeze, spre a ajunge la miezul chestiunii pentru care venise. 

— Turcii se tin bine, răspunse locotenentul-major, conducindu-l din 
nou la masă: Hali Bey, preşedintele parlamentului turc, şi Ali Bey au sosit la 
Viena, Feldmareşalul Liman de Sanders a fost numit comandant suprem al 
armatelor turceşti din Dardanele. Goltz Paşa a venit de la Țarigrad la Berlin, 
iar Enver Pasa, viceamiralul Usedom Paşa şi generalul Djevad Paşa au fost 
decorați de împăratul nostru, în definitiv, cam multe decorații într-un inter- 
val atît de scurt. 

Statură apoi un timp fata în fata, fără să-şi spună nimic, pina ce loco- 
tenentul-major găsi cu cale să pună capăt penibilei situații cu următoarea 
întrebare: 

— Cînd ati sosit, domnule Wendler ? 

— Azi-dimineata. 

— Imi pare foarte bine cA m-ati găsit acasă, pentru că după-amiază 
mă duc întotdeauna la cazarmă si fac serviciu de noapte. Întrucît locuinţa 
este liberă toată ziua, am putut oferi ospitalitate conitei. Aici n-o deranjează 
nimeni în timpul şederii la Praga. Ca veche cunoştinţă... 

. Negustorul de hamei tusi: 
— Katy este fara indoiala o femeie ciudata, domnule locotenent-major; 
„vă rog sa rimiti multumirile mele cele mai calduroase pentru tot ce ati facut 
pentru ea. I se nazare asa din senin sa plece la Praga, chipurile ca sa-si tra- 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


teze nervii; eu eram plecat in călătorie de afaceri si, cînd ma inapoiez, casa 
vraiste, si Katy ia-o de unde nu-i. 

Straduindu-se sa facä o mina cit mai sincera, o ameninta cu degetul 
si, schitind un zimbet fortat, o intreba: 

— Credeai, se vede, ca daca eu sint plecat poti pleca si tu? Bineinteles 
că nu te-ai gindit însă... 

Vazind că discuția era pe cale să ia o întorsătură neplăcută, locotenen- 
tul-major Lukâs îl conduse din nou pe inteligentul negustor de hamei în fața 
hărții strategice si, arătindu-i localităţile subliniate, zise: 

— Uitasem să vă atrag atenţia asupra unei împrejurări interesante. E 
vorba de acest arc mare, îndreptat spre sud-vest, unde masivul muntos for- 
mează un mare cap de pod. În această direcţie este îndreptată ofensiva alia- 
tilor. Închizând această cale, care leagă capul de pod de cea mai importantă 
linie de apărare a inamicului, se taie comunicațiile între aripa dreaptă şi ar- 
mata de nord, de pe Vistula. Acum e clar? 

Negustorul de hamei răspunse morocănos că totul e foarte limpede, 
dar temindu-se, în delicatetea lui, ca această replică să nu fie interpretată 
drept o aluzie, făcu următoarea remarcă, înapoindu-se la locul lui: 

— Din cauza războiului, hameiul nostru şi-a pierdut debuşeul în stră- 
inătate. Astăzi, sînt pierdute pentru export Franța, Anglia, Rusia şi țările 
balcanice. Doar în Italia mai trimitem hamei, dar mi-e teamă că şi Italia se 
va amesteca în această conflagrație. Pe urmă însă, după ce vom ciştiga raz- 
boiul, o să dictăm noi preţurile mărfurilor. 

— Italia rămîne in strictă neutralitate, încercă să-l mingiie locotenen- 
tul-major. Asta-i... 

— De ce nu recunoaşte că e legată prin tratatul tripartit cu Austro- 
Ungaria şi Germania? răbufni negustorul de hamei căruia i se îngrămădiseră 
toate în cap, deodată: hameiul, nevasta şi războiul. Mă aşteptam ca Italia să 
pornească împotriva Franţei şi Serbiei. În felul ăsta războiul de mult s-ar fi 
sfirşit. Mie-mi putrezeşte hameiul în magazii, tranzacțiile în tara sînt slabe, 
exportul este egal cu zero, şi Italia îşi păstrează neutralitatea. De ce a mai 
reînnoit atunci, în 1912, tripla alianță cu noi? Unde-i ministrul de externe 
italian, marchizul di San Giuliano? Ce face dumnealui? Doarme, sau ce? Ştii 
dumneata ce dever am avut eu pina la război si ce am azi? Să nu credeți ca 
nu urmăresc evenimentele, urmă el, uitindu-se furios la locotenentul-major. 
Acesta trăgea liniştit din țigară, scotind rotocoale de fum, care se înşiruiau 
unul după altul şi se spărgeau, operație urmărită cu mult interes de doamna 
Katy. De ce s-au retras nemţii înapoi la graniță, dacă erau aproape de Paris? 
De ce se dau lupte îndârjite de artilerie între Meuse şi Moselle? Ştiţi că la 
Combres şi Woewre pe Marche au ars trei fabrici de bere, unde trimiteam 
anual peste 500 de baloturi de hamei? Ca a ars şi fabrica de bere 
Hartmansweiler din Munţii Vosgi, că la Niederaspach, lingă Mulhouse, fabri- 
ca de bere a fost făcută una cu pămîntul? Asta înseamnă o pierdere de 1200 
baloturi de hamei pe an, pentru firma mea. De şase ori s-au bătut nemții cu 
belgienii, pentru fabrica de bere Klosterhoeck — asta-i iar o pierdere de 350 
de baloturi de hamei anual. 

De atita enervare nu mai putu continua, se ridică, se apropie de ne- 
vastă-sa şi-i spuse cu ton poruncitor: 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


— Katy, pleci imediat cu mine acasă. Îmbracă-te! Evenimentele astea 
mă enervează teribil, se scuză apoi. Înainte vreme eram foarte calm. 

Şi-n timp ce nevastă-sa se duse să se îmbrace, i se adresă în şoaptă 
locotenentului-major. 

— Asta nu mi-o face pentru intiia oară. Anul trecut a fugit cu un su- 
pleant şi am găsit-o tocmai la Zagreb. Am încheiat atunci cu fabrica de bere 
de acolo o tranzacţie pentru 600 de baloturi de hamei. Ehei, sudul era într- 
adevăr o mina de aur! Hameiul nostru mergea pina la Țarigrad. Astăzi 
sintem pe jumătate ruinati. Dacă guvernul limitează şi la noi în tara produc- 
tia de bere, ne dă lovitura de grație. | 

Şi aprinzindu-si ţigara, oferită de gazdă, izbucni pee À 

— Varşovia singură cumpăra înainte de război 2370 de baloturi de 
hamei. Fabrica Augustin este cea mai mare fabrică de bere din Varşovia. Re- 
prezentantul ei venea să mă viziteze în fiecare an. Iti spun drept, am ajuns la 
desperare! Noroc că n-am copii. 

Această încheiere logică, trasă drept concluzie a vizitei anuale făcute 
de reprezentantul fabricii de bere Augustin, din Varşovia, stirni pe buzele 
locotenentului-major un zimbet discret, surprins de negustorul de hamei, 
care îşi continuă expunerea: 

— Fabricile ungureşti din Sopron şi Nagykanizsa cumpărau anual de 
la mine circa o mie de baloturi de hamei, pentru berea de export pe care o 
trimiteau pina la Alexandria. Astăzi refuză orice comandă din cauza bloca- 
dei. Le ofer hameiul cu 30 la sută mai ieftin şi nu comandă nici un balot! 
Peste tot stagnare, ruină, mizerie, şi colac peste pupăză, necazuri conjugale. 

Negustorul de hamei amuti, iar tăcerea fu întreruptă de doamna Katy, 
pregătită de plecare: 

— Cum facem cu valizele mele? 

— O să vină un hamal să le ia, Katy, zise negustorul de hamei multu- 
mit, bucurindu-se că pina la urmă totul se sfirşise fără ieşiri violente şi sce- 
ne penibile. Dacă mai ai de făcut cumpărături e cazul să mergem. Trenul 
pleacă la două şi douăzeci. 

Amindoi îşi luară prieteneşte rămas bun de la locotenentul-major şi 
negustorul dé hamei fu atît de bucuros că scăpase de buclucul ăsta încât la 
despărțire, în antreu, îi zise locotenentului-major: 

— Dacă, ferească Dumnezeu, vei fi rănit în război, vino să-ți faci con- 
valescenta la noi. O să te ingrijim cum nu se poate mai bine. 

a Intorcindu-se in dormitor, unde doamna Katy se imbracase de voiaj, 
locotenentul-major gasi pe lavoar patru sute coroane si un biletel cu urmäto- 
rul continut: 


»Domnule locotenent-major! Nu mi-ati luat apdrarea in fata maimutoiului 
de barbatu-meu, un idiot fără pereche. I-ati permis să mă ridice, ca pe un ob- 
iect oarecare pe care l-a uitat in casă. În acelaşi timp v-aţi permis chiar să 
amintiți că mi-ati oferit ospitalitate. Sper că nu v-am pricinuit cheltuieli mai 
mari decît alăturata sumă de patru sute de coroane, pe care vă rog să binevo- 
iți a le împărți cu ordonanța dumneavoastră.” 


a. 
* 1 


\ 


Jarosla Haëek - Peripeţiile bravului Soldats ve kee 4 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI - BUCUREŞTI, 1935 


LA 4 


Locotenentul-major Lukas rämase o clipä tacut, cu biletul in mina, 
apoi il rupse încetişor. Se uită zimbind la banii de pe lavoar si observind 
pieptenele pe care, în tulburarea ei, cucoana Katy îl uitase pe toaletă, în 
timp ce îşi aranja coafura în fața oglinzii, îl luă şi-l depuse în colecţia de feti- 
şuri. 

— Svejk se înapoie dupa-prinz. Fusese plecat în căutarea grifonului. 

— Svejk, zise locotenentul-major, ai, noroc. Cucoana care a locuit la 
mine, a plecat. A venit soțul ei şi a luat-o. Şi pentru toate serviciile pe care i 
le-ai adus, ţi-a lăsat patru sute de coroane, pe lavoar. Trebuie să-i multu- 
meşti frumos, respectiv soțului ei, pentru ca de fapt sînt banii lui, pe care 
dumneaei şi-i luase la drum. Să-ţi dictez scrisoarea. 

Şi-i dictă următoarele : | 

4 

„Mult stimate domn, vă rog să binevoiti a transmite doamnei multumirile 
mele cordiale, pentru cele patru sute de coroane pe care mi le-a dăruit pentru 
„serviciile ce i le-am adus, cu prilejul vizitei dumisale la Praga. Tot ce am făcut 
pentru domnia-sa am făcut cu plăcere şi de aceea nu pot primi această sumă 
şi v-o trimit...” 


— Ei, ce s-a întîmplat, Svejk, hai, scrie mai departe?, ce te tot suceşti? 
Unde am rămas? 

— Şi v-o trimit... zise Svejk cu glas tremurind, plin de tragism. 

— Aşa, bine: 


»...Şi v-0 trimit înapoi, cu asigurarea profundului meu respect. Sărutări 
de müni respectuoase conitei. Josef Svejk, ordonanţă la domnul locotenent- 
major Lukas.” 


— Gata ? 
— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant că mai lipseşte data. 
— 20 decembrie 1914. Aşa. Şi acum scrie adresa pe plic. Ia cele patru 
sute coroane, du-le la poştă şi trimite-le la aceeaşi adresă. 
* Si locotenentul-major Lukas începu să fluiere vesel o arie din opereta 
Divorțul. 
— Voiam să te mai întreb ceva, Svejk, strigă locotenentul-major după 
Svejk care se pregătea să plece la poştă; ce se aude cu cîinele pe care te-ai 
„dus să-l cauţi? 
— Am pus ochii pe unul, domnule oberlaitnant, un animal clasa întîi. 
Dar o să fie greu să punem mina pe el. Miine, nădăjduiesc totuşi să-l aduc. 
Musca. 


6 


Ultimele cuvinte, locotenentul-major Lukas nu le mai auzise, deşi erau 
foarte importante. „Muşcă al dracului, javra”, ar fi vrut să mai adauge Svejk, 
dar pina la urmă se razgindi: „La o adică ce-i pasă locotenentului-major? 

„Vrea ciine, ciine va avea!” 


> 


fă. 


Mi 


„7 
4 
. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


De buna seama ca-i foarte usor sa spui: ,Adu-mi un ciine!” Proprietarii 
de ciini au mare grijă de cîinii lor, chiar cînd nu sînt de rasă pura. Pina si 
javra care nu-i bună decit să încălzească picioarele vreunei babe e îndrăgită 
de stäpinu-säu, care nu îngăduie să i se facă vreun rău. 

În afară de asta, chiar cîinele simte instinctiv, mai cu seamă dacă-i un 
animal de rasă, că într-o bună zi va fi înstrăinat. Trăieşte în permanenţă cu 
teama că va fi furat, că trebuie să fie furat, în mod inevitabil. Cind iese, de 
pildă, la plimbare si se îndepărtează de stapinul lui, la început e vesel, zbur- 
dalnic. Se joacă cu ceilalți cîini, se urcă pe ei, necuviincios, miroase pietrele, 
ridică piciorusul la fiecare colt, chiar şi peste coşul cu cartofi al zarzavagiu- 
lui, într-un cuvînt, se bucură atît de mult de viata, că lumea i se pare, cu 
siguranță, tot atit de frumoasă ca unui tinăr care şi-a trecut cu bine bacala- 
ureatul. ‘ 

Deodată însă veți observa că veselia lui începe să dispară, sa pălească. 
Îl cuprinde neliniştea. Aleargă speriat pe stradă, adulmecă nervos, scheau- 
nă, şi în culmea desperării îşi bagă coada între picioare, urechile i se pleoş- 
tesc şi o ia razna prin mijlocul străzii, fără nici o ţintă. 

Dacă ar putea să vorbească, fără îndoială că ar striga: Dumnezeule, 
Doamne, simt că mă fură cineva! 

Ati vizitat vreodată o crescătorie de cîini? Ati văzut spaima animalelor? 

Ei bine, toți ciinii de-acolo sînt de furat. Metropola a educat un anumit soi 
de pungasi care trăiesc exclusiv din furtul de cîini. Există o rasă de căţei 
mici de salon, şoricari pitici, micuti, ca o manusa, care încap în buzunarul 
pardesiului sau în manşonul conitei care-i duce la plimbare. Pînă şi de-acolo 
se pricep pungaşii să-l sustragă. Dogul nemtesc, tărcat, renumit pentru rău- 
tatea lui, care păzeşte furios vila stapinului de la marginea oraşului, ţi-l fură 
noaptea. Ciinele polițist îl fură ziua-n amiaza mare de sub nasul detectivu- 
lui. Puteţi merge cu cîinele legat de curea. V-o taie şi dispare cu el, cit ai zice 
peşte, iar dumneata stai pe loc şi te uiţi prosteste, la cureaua care ţi-a rămas 
in mina. Cincizeci la sută din cîinii pe care-i intilniti pe stradă şi-au schim- 
bat de câteva ori stăpînii, şi adeseori se întîmplă să cumpăraţi, după ani de 
zile, propriul dumneavoastră ciine, care v-a fost furat cînd era pui, în timp ce 
mergeati cu 61 la plimbare. Primejdia cea mai mare ca un cîine să fie furat e 
atunci cînd este scos să-şi facă treaba mică sau mare. Mai cu seamă în tim- 
pul ultimului act se pierd cei mai mulți. De aceea, în această împrejurare, 
orice ciine se uită cu băgare de seamă în jurul lui. 
# Exista mai multe sisteme de furat ciini. Fie direct, dupa metoda furtu- 
lui de buzunar, fie prin ademenirea nenorocitului animal. Ciinele e o fiinta 
credincioasă, dar numai în cartea de citire sau de ştiinţe naturale. Dati-i ce- 
lui mai credincios cîine să miroasă salam fript, de cal, şi e pierdut. 

Uită de stapinul alături de care merge, face cale întoarsă si se ia dupa 
dumneavoastră; în acest timp îi curg bale din gură şi, presimtind marea bu- 
curie pe care i-o va prilejui salamul, dă prieteneste din coadă şi nările îi vi- 
brează, ca celui mai sălbatic armăsar, cînd este dus la prăsilă. 


- 
* 


À : 


. iy 7 i , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


La Mala Strana, lingă treptele care duc la castel, se află o 
cîreiumioară. Într-o zi, sedeau acolo la o masă, într-un colt mai întunecat doi 
bărbaţi, un militar si un civil. Aplecati unul spre celălalt îşi şopteau, în tai- 
nă. Arătau ca nişte conspiratori de pe vremea republicii venețiene. 

— În fiece zi, la ora opt, îi şopti civilul ostaşului, trece cu el servitoarea 
prin colțul pieţei Havlicek, spre parc. Dar bestia muşcă al dracului. Nu se 
lasă mingiiat. 

Şi, aplecîndu-se şi mai mult spre ostaş, îi şopti la ureche: „Nici cren- 
vurşti nu mănîncă”. 

— Nici fierti? întrebă soldatul. 

— Nici fierti. 

Scuipară amindoi. 

— Dar ce crapă javra asta a dracului? ‘ 

— Dumnezeu ştie. Sint unii cîini rasfatati si razgiiati ca un arhiepis- 
cop. 

Soldatul si civilul ciocnira, apoi civilul continua să şoptească: 

— O data, tot asa, un spit negru, de care aveam nevoie pentru cresca- 
toria de la Klamovka, nu voia sä manince crenvursti de la mine. Trei zile m- 
am tinut scai de el, pina ce n-a mai putut rabda si am intrebat-o de-a drep- 
tul pe cucoana care-l ducea la plimbare cu ce anume hrăneşte cîinele, că-i 
aşa de frumos? Cucoana s-a simțit foarte magulita şi mi-a spus numaidecit 
că cel mai mult îi plac cotletele. Eu i-am cumpărat un snitel. Ziceam că-i mai 
bun. Şi ce să vezi, jigodia nici nu l-a mirosit, că era de vițel şi dumnealui era 
învățat cu carne de porc. A trebuit să-i cumpăr un cotlet. I-l dau să-l miroa- 
să şi o iau la fugă; cîinele după mine. Cucoana tipa cit o tinea gura: „Puntik! 
Puntik!” Dar ţi-ai găsit: dragutul de Puntik nici n-o auzea. A fugit după mi- 
ne, pina după colt, unde i-am pus frumusel läntisorul de git şi a doua zi era 
în crescătoria de la Klamovka. Sub gît avea un smoc de fire albe, dar le-au 
vopsit frumos în negru aşa de bine, că nu l-a mai recunoscut nici dracu. Cei- 
lalti cîini însă, pe care i-am aranjat, şi slavă Domnului c-au fost destui, s-au 
prins toţi la salamul de cal prăjit. Eu cred că şi tu ai face cel mai bine dacă 
ai întreba ce-i place mai mult cîinelui; tu, vorba aceea, soldat eşti, chipeş 
eşti, tie o säfti-o spuie mai degrabă. Eu am mai întrebat-o, dar s-a uitat la 
mine cu nişte ochi, să mă împungă, nu alta, şi mi-a spus: „Ce te priveşte pe 
dumneata?” Prea frumoasă nu-i dumneaei, e o maimuţă, dar cu un soldat o 
să stea de vorbă. 

P — Dar spune drept, e grifon veritabil? De altceva nici nu vrea să audă 
oberlaitnantul meu. 

— O frumuseţe de grifon! Pe cinstea mea: piper şi sare, rasă pură, aşa 
cum tu te numeşti Svejk şi eu Blahnik. Pe mine mă interesează numai să 
ştiu ce mănîncă să ti-laduc. 

Cei doi prieteni ciocniră din nou. Încă de pe vremea cînd Svejk trăia 
din negotul de cîini, înainte de război, Blahnik era furnizorul lui. Era om cu 
experiență şi se spunea despre el că obişnuia să cumpere de la hingherie, pe 
sub mina, cîini suspecți, banuiti de turbare, pe care îi revindea. O data a fost 
chiar muşcat de un cîine turbat, şi la institutul Pasteur din Viena era ca la el 

„acasă. Acum socotea de datoria lui să dea soldatului Svejk o mînă de ajutor, 
în mod dezinteresat. Ştia toţi cîinii din Praga si din împrejurimi şi de aceea 


% . | Re. 
Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


va 
vorbea î în şoaptă, ca să nu se dea de gol fata de circiumar, căci îi ciordise in 
ă cu şase luni din prăvălie un pui de basset căruia îi dăduse să sugă 
lapte dintr-un biberon în aşa fel încît prostutul, închipuindu-şi pesemne că 
suge la mamă-sa, nici n-a mişcat sub manta. 

Din principiu, fura numai cîini de rasă pură şi ar fi putut ocupa cu 
cinste funcția de expert juridic în materie.. Era furnizorul tuturor crescătorii- 
lor, dar livra şi persoanelor particulare. Cind trecea pe stradă, ciinii, pe care 
îi furase cîndva, miriiau la el, iar cînd se oprea în fata unei vitrine, adeseori 
cite un cîine răzbunător ridica piciorul la spatele lui şi-i stropea pantalonii. 


* 


A doua zi, la orele opt dimineaţa, bravul soldat Svejk putea fi văzut 
plimbindu-se între piaţa Havlicek şi parc. Aştepta servitoarea cu grifonul. In 
sfirşit, aşteptarea se dovedi rodnică, şi în preajma lui aparu alergind un cîine 
bărbos, ciufulit, cu păr aspru şi ochi negri, inteligenţi. Era vesel, ca toți câinii 
dupa ce şi-au făcut nevoile, şi se repezea la vrabiile care se ospatau pe uliţă 
cu băligar de cal. 

Apoi trecu pe lingă Svejk şi insotitoarea ciinelui. Era o fată cam trecu- 
tă, cu cositele împletite cunună in jurul capului. Fluieră după ciine, rasu- 
cind läntisorul şi cravaşa elegantă. 

Svejk o acosta: 

— Nu vă supăraţi, domnişoară, pe unde se poate ajunge la Zizkov? 

Servitoarea se opri şi-l privi cu bănuială, vrind să se incredinteze că 
vorbeşte serios; chipul blajin al lui Svejk o incredinta că soldatul avea intr- 
adevăr de gînd să meargă la Zizkov. Expresia feței i se indulci şi-i explică cu 
bunăvoință pe unde s-o ia pentru a ajunge la Zizkov. 

— Nu-s de mult în Praga, zise Svejk. Eu nu-s de aici, îs de la ţară. Nici 
dumneata nu eşti din Praga? 

— Eu îs din Vodnany. 

— Ja te uită! înseamnă că nu sîntem departe unul de altul, replică 
Svejk. Eu îs din Protivin. 

* Cunosfintele geografice despre sudul Cehiei, însuşite pe vremuri de 
Svejk cu prilejul manevrelor în această regiune, avură darul să umple inima 
fetei de nostalgia locurilor natale. 

— Atunci trebuie să-l cunoşti în Protivin pe măcelarul Pejhar, care are 
prăvălie în piaţă! 

— Cum să nu-l cunosc! sări Svejk. E chiar frate-meu. Toţi oamenii de 
la noi îl iubesc. E tare cumsecade, serveşte frumos, are carne bună şi nu în- 
şală la cîntar. 

— Nu cumva dumneata esti al lui Jares? întrebă fata, începînd să-i 
placă soldatul necunoscut. 

— Ba da. 

— A lui care Jares, cel din Krce, lingă Protivin, sau cel din Razie? 

— A celui din Razie. 

— Mai cară şi acum bere? 

— Mereu. Nu se lasă. 

ar trebuie să fi trecut mult de şaizeci de ani! 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


> 


— Saizeci si opt a împlinit în primăvară, răspunse calm Svejk. Acum 
si-a facut rost de un cline şi treaba merge struna. Ciinele şade in căruţă. 
Taman asa unul, ca cel de colo, care fugareste vrabiile. Frumos ciine, tare 
frumos. 

— Asta e al nostru, îl lămuri noua cunoştinţă. Eu slujesc la domnu co- 
lonel. Matale-l ştii pe domnul colonel al nostru? 

— Cum să nu-l ştiu? răspunse Svejk. E un om cumsecade şi deştept: 
şi la noi la Budejovice a fost un colonel aşa. 

— Stapinul nostru e rău; mai deunăzi, cînd se vorbea ca în Serbia am 
mîncat bătaie, a venit acasă supărat foc şi toate farfuriile din bucătărie le-a 
dat de pămînt, iar pe mine a vrut să mă dea afară. Oy 

— Va să zică, cätelusul e al dumneavoastră? o intrerupse Svejk. Ce 
păcat că oberlaitnantul meu nu poate să sufere nici un ciine, că mie tare mi- 
s dragi. Tacu o clipa, apoi izbucni deodata: Partea proasta-i ca nu fiecare 
cline maninca ce-i dai! 

— Fox al nostru e foarte mofturos; a fost o vreme cînd nu voia de loc 
să manince carne, dar acu iar a început. 

— Şi ce-i place mai mult? 

— Ficat, ficat fiert. 

— De vițel sau de porc? 

— Totuna, rise ,conjudeteanca” lui Svejk, luînd ultima întrebare drept 
o glumă nereusita. 

Se mai plimbară puţin, apoi li se alătură grifonul care mergea legat în 
lant. Se arătă foarte prietenos fata de Svejk: încerca să-i apuce prin botnita 
pantalonii, sărea pe el, şi deodată, ca şi cînd i-ar fi presimtit gindurile, încetă 
să zburde şi o porni înainte, trist şi abătut, uitindu-se înapoi, chioris, de 
parcă ar fi vrut să spună: va să zică, mi-a sunat şi mie ceasul. 

Servitoarea îl mai informă pe Svejk că în fiecare seară, la orele şase, 
iese la plimbare cu cîinele, că ea nu are încredere în nici un bărbat din Pra- 
ga, o dată dăduse un anunţ la gazetă şi i s-a prezentat un lacatus, s-o ia de 
nevastă, dar după ce a stors de la ea opt sute de coroane, chipurile pentru o 
invenție, s-a făcut nevăzut. Hotărit, la tara oamenii îs mai cinstiți. Dacă ar fi 
să se mărite numai unul de la tara ar lua, dar asta după război. Căsătoriile 
în timp de război, după ea, sînt o prostie, pentru ca de obicei femeia rămîne 
văduvă. 

Svejk îi dădu multe speranţe că va mai veni la ora şase şi plecă să-i 
comunice prietenului său Blahnik că Fox mănîncă orice fel de ficat. 

— Am să-l cinstesc cu ficat de vacă, hotări Blahnik, Tot cu ficat de va- 
că l-am umflat şi pe St. Bernard-ul fabricantului Vydra, un cîine foarte cre- 
dincios. Miine iti aduc cîinele fără greş. 

Blahnik se tinu de cuvînt. A doua zi, abia isprävise Svejk de dereticat 
prin casă, cînd auzi la uşă un lătrat de cîine, după care Blahnik intră iute în 
vestibul, tirind dupa el incapatinatul grifon, mai zbirlit decit îi fusese dat să 
fie. Rotea ochii sălbatic, iar privirea-i fioroasă amintea pe aceea a unui tigru 
flămînd închis în cusca la grădina zoologică. Clămpănea din dinți si miriia, 
vrind să spuie parcă: „Vă sfişii, vă-nghit!” 

Legară cîinele în bucătărie, de piciorul mesei, apoi Blahnik îi povesti 
lui Svejk cum au decurs peripetiile răpirii. 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


> 


— Am trecut inadins pe linga el cu ficatul fiert impachetat in hirtie. A 
inceput să adulmece si să sară la mine. Nu i-am dat nimic, vazindu-mi de 
drum. Ciinele dupa mine. In dreptul parcului, am cotit-o pe ulita Bredovska, 
unde i-am dat prima bucatica. A inghitit-o din mers si nu ma slabea din 
ochi. Am luat-o apoi pe strada Jindriska, unde i-am dat înc-o portie. Pe ur- 
ma, dupa ce s-a ghiftuit, i-am pus läntisorul si l-am tirit prin Piata Vaclav 
spre Vinohrady, pina la Vrsovice. Nu ma intreba ce mi-a facut pe drum: cind 
treceam linia de tramvai, dumnealui s-a lungit pe sine si nu era chip sa-l 
urnesc din loc. Voia poate să-l calce tramvaiul. Am adus cu mine şi un certi- 
ficat; l-am cumpărat de la papetarul Fuchs. Îl completezi tu, Svejkule, ca la 
asta, slavă Domnului, te pricepi tu! yy 

— Trebuie să fie scris de mina ta. Scrie că provine de la crescătoria 
Bulow, din Lipsca. Tatal, Arheim von Kahlsberg, mama, Emma von 
Trautensdorf, fiica lui Siegfrid von Busenthal. Tatal a luat premiul intii la 
expoziția de grifoni din 1912, la Berlin. Mama, decorată cu medalia de aur a 
„Asociaţiei pentru creşterea cîinilor de rasă” din Nurenberg. Ce virsta zici ca 
are? 

— Dupa dinti, doi ani. 

— Serie ca are un an şi jumătate. 

— N-a fost bine retezat, Svejkule; ia te uită la urechile lui. 

— Se poate aranja. I le retezäm dac-o fi nevoie, după ce s-o obişnui cu 
noi. Acuma s-ar înrăi şi mai mult. 

Ciinele miriia furios, se agita gifiind, dar in cele din urmă se culcă cu 
limba scoasă, ostenit, asteptindu-si soarta. 

Încetul cu încetul se mai potoli. Doar din cînd în cînd mai scheuna a 
jale. 

Svejk îi întinse restul de ficat pe care i-l lăsase Blahnik. Dar grifonul 
nici nu-l băgă în seamă. Îi aruncă o privire dispretuitoare şi se uită la cei doi 
prieteni, de parcă ar fi vrut să spună: „M-am păcălit eu o dată, acum mincati-l 


>» 


VOL’. 


= oa 3 = - a 
Zacea resemnat pe podea, prefacindu-se ca doarme. Dar deodata, in 
urma nu se stie carui gind, se scula si incepu sa faca frumos. Se predase. 


Această scenă duioasă nu avu darul să-l impresioneze pe Svejk. 


- — Cus! strigă el nenorocitului, care se culcă din nou, scheunind. 

— Ce nume să-i trec în pedigriu? întrebă Blahnik. Îl chema Fox, să gă- 
sim ceva asemănător, ca să-l priceapă repede. 

g — Hai sa-l botezam, sa zicem, Max; ia te uita, Blahnik, cum ciuleste 
urechile. Scoala, Max! 

armanul grifon instrainat de cämin si de nume, se ridica in patru la- 
be, asteptind alte porunci. 

— Eu zic să-l dezlegăm, hotari Svejk, să vedem ce face. 

Cum îl sloboziră însă, cîinele se repezi la uşă, unde lătră scurt, de trei 
ori, la clantä, nădăjduind probabil în generozitatea acestor oameni haini. 
Dar văzînd că cei doi nu manifestă nici o înțelegere pentru dorința sa arza- 
toare de a ieşi afară, făcu o băltoacă la uşă, încredințat că acum va da cu el 
de-a berbeleacul, aşa cum i se întimplase cîndva, cînd era mic şi colonelul îl 

„educase cu asprime, ca la militările, să fie „zimmerrein”. 
… 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


În loc de asta, Svejk se mulțumi să constate: „Mare pişicher e dum- 
nealui”, apoi îl croi cu cureaua şi-i băgă botul în băltoacă, încît nu mai pri- 
didea bietul animal să se lingă. 

Umilit, Max începu să schelălăiască şi să alerge prin bucătărie, miro- 
sind cu disperare propriile urme; pe urmă netam-nesam se apropie de masă, 
minca tot restul de ficat rămas pe jos, se ghemui lingă sobă şi adormi, obosit 
de această aventură. 

— Cât iti datorez? îl întrebă Svejk pe Blahnik la despărţire. 

— Las-o încurcată, Svejkule, făcu Blahnik duios. Ce nu fac eu pentru 
un vechi prieten, mai cu seamă cînd e şi ostaş. Cu bine, băiete, şi ai grijă, 
nu care cumva să-l plimbi vreodată prin Piața Havlicek; să nu se intimple 
vreo nenorocire. Dacă mai ai nevoie de un ciine, ştii unde stau. 

Svejk îl lăsă pe Max să doarmă şi între timp cumpără de la măcelărie 
un sfert de kilogram de ficat, îl puse la fiert şi, dacă văzu că javra nu se tre- 
zeste, îi viri sub nas o bucată caldă. 

Max începu să se lingă în somn, apoi se întinse leneş, mirosi ficatul şi- 
l înfulecă. După care se duse la uşă şi repetă încercarea cu clanta. 

— Max! îl strigă Svejk. Vino aici! 

Ciinele se apropie neîncrezător, Svejk îl luă în braţe, îl mingiie, si pen- 
tru prima dată, Max dădu prietenos din coada-i bearcă, prinse uşor între 
dinți mina lui Svejk şi se uită la el cu ochii-i inteligenţi ca şi cum ar fi vrut 
să spună: „Văd că n-am încotro, ştiu c-am pierdut partida!” 

Svejk continuă să-l mingiie şi începu să-i povestească cu glas blajin: 

— A fost odată un colonel, care avea un cätelus, pe care-l chema Fox. 
Servitoarea îl ducea la plimbare, şi a venit un domn şi l-a furat pe Fox. Fox a 
ajuns apoi în armată, la un locotenent şi acolo l-au botezat Max. Max, dă 
labuta! Ei vezi, javră, că o să fim prieteni buni, dacă o să fii cuminte şi ascul- 
tător? Că de nu, coboară milităria din pod! 

Max sări din braţele lui Svejk şi începu să se gudure vesel în juru-i. 
Seara, cînd se întoarse locotenentul-major de la cazarmă Svejk şi Max erau 
prieteni la cataramă. 

Uitîndu-se la Max, Svejk făcu următoarea reflecţie filozofică: „La drept 
vorbind, soldătul e si el un om furat de la căminul lui”. 

- Locotenentul-major Lukas fu foarte plăcut impresionat cînd îl văzu pe 
Max, care manifestă şi el o bucurie deosebită că vede din nou un bărbat cu 
sabia la cingătoare. 

# Intrebat de unde e ciinele si cit costa, Svejk räspunse cu un calm 
desăvirşit că i l-a dăruit un vechi camarad, care pleca la oaste. 

— Bine, Svejk, observă locotenentul-major, jucindu-se cu Max. La zi 
întîi capeti de la mine cincizeci de coroane pentru cîinele ăsta. 

— Nu pot să primesc, domnule oberlaitnant... 

— Svejk, i-o tăie scurt locotenentul-major, cînd ai intrat la mine in 
serviciu, ţi-am atras atenţia că trebuie să asculti fără să cricnesti. Daca iti 
spun că ai să capeti cincizeci de coroane, trebuie să le iei şi să le bei. Ce-ai 
să faci cu cele cincizeci de coroane, Svejk? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că am să le 

„beau, aşa cum mi-ati ordonat. 
- pă ‘ 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


— Si dacă s-ar intimpla să uit, Svejk, iti ordon să-mi amintesti că am 
sa-ti dau cincizeci de coroane, pentru ciine. Ai inteles? N-are purici? Mai bi- 
ne fa-i o baie si piaptana-l. Miine sint de serviciu, dar poimaine ma duc cu el 
la plimbare. 

In timp ce Svejk il scälda pe Max, colonelul, fostul lui stäpân, zbiera la 
el acasa si ameninta ca, daca pune mina pe cel care i-a furat ciinele, il trimi- 
te in fata curtii martiale, il impusca, il spinzura, il inchide pe douäzeci de ani 
si-l taie in bucatele. 

,, Der Teufel soll den Kerl buserieren, răsuna prin casa colonelului, de 
se cutremurau ferestrele, mit solchen Meuchelmorden werde ich bald 
fertig”6s. Oy 

Peste capul lui Svejk si al locotenentului-major Lukas plutea o primej- 
die catastrofala. ‘ 


XV - Catastrofa 


Colonelul Frederik Kraus, supranumit si von Zillergut, dupa un sat 
oarecare de lîngă Salzburg, pe care strămoşii săi il păpaseră încă în secolul 
al optsprezecelea, era un idiot solemn. Cînd deschidea gura nu articula decit 
truisme, întrebind în acelaşi timp dacă toată lumea înțelegea expresiile cele 
mai obişnuite: „Aşadar fereastra, domnilor da. Ştiţi dumneavoastră ce e o 
fereastră?” 

Sau: „Drumul la marginile căruia se află de o parte şi de alta şanţuri 
se numeşte şosea. Da, domnilor. Ştiţi dumneavoastră ce-i un sant? Un sant 
e o deschizătură în pămînt, la care lucrează mai multi oameni. Este o 
adincitura. Da. Se lucrează cu cazmalele. Ştiţi ce-i o cazma?” 

Suferea de mania explicatului şi o făcea cu pasiunea inventatorului 
care vorbeşte de invențiile lui. 

„Cartea, domnilor, este un manunchi de mai multe coli de hirtie, tăiate 
în diferite formate, care sînt tipărite şi adunate la un loc, legate şi încleiate. 
Da. Ştiţi dumneavoastră, domnilor, ce este cleiul? Cleiul este lipici.” 

_ Era atit de timpit, incit ofiterii il ocoleau de la distanta, ca sa nu fie 
obligati sa auda explicatii ca: ,trotuarul nu tine de partea carosabila a stra- 
zii; el este o fişie mai ridicată, asfaltată, de-a lungul caselor; fațada este acea 
parte a clădirii pe care o vedem din stradă, sau de pe trotuar; spatele casei 
nu-l putem vedea de pe trotuar, lucru de care ne putem convinge uşor, 
mergînd prin mijlocul străzii.” 

Oricind era dispus să demonstreze această interesantă descoperire. 
Din fericire însă, într-o bună zi, fu călcat de o maşină. De atunci se timpi şi 
mai rău. Oprea ofițerii şi-i otrăvea cu teorii nesfirşite despre omletă, soare, 
termometre, iepe, ferestre şi mărci poştale. 

Te prindea într-adevăr mirarea că acest sinistru dobitoc reuşise într- 
un timp relativ destul de scurt să avanseze şi să fie susținut de oameni cu 
mare influență ca, de pildă, un general comandant de armată, care-l proteja, 
cu toată incontestabila sa incapacitate militară. 


e - 


LE 
D | 


6 fnghiti-l-ar dracu. Cu criminalii ăştia, o termin eu repede (germ.). 


# 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


La manevre făcea adevărate minuni cu regimentul său. Niciodată nu 
sosea la timp unde trebuia, ducea regimentul încolonat împotriva puştilor 
automate, iar odată, cu ani în urmă, la manevrele imperiale din Cehia, de 
sud, i s-a întimplat să dispară de-a binelea cu regiment cu tot, şi să ajungă 
cu el tocmai în Moravia, unde se mai invirti cîteva zile, dupa ce manevrele se 
terminasera şi soldații se aflau prin cazărmi. Cei mari însă au închis ochii şi 
la această ispravă. 

Relaţiile sale de prietenie cu generalul comandant şi cu alti cîțiva înalți 
demnitari ai vechii Austrii, tot atit de timpiti ca şi el, i-au adus diferite deco- 
ratii şi ordine cu care se mindrea grozav, considerindu-se cel mai bun soldat 
sub soare şi cel mai mare specialist în ale strategiei şi în celelalte discipline 
militare. 

În cursul inspecțiilor la regiment, obişnuia să intre în vorbă cu solda- 
tii, intrebindu-i mereu acelaşi lucru: 

— De ce pustile introduse în armată se numesc Manlicher? 

La regiment era poreclit „Manlichertrottel”. Era teribil de răzbunător şi 
capabil să nenorocească pe ofițerii în subordine dacă nu-i erau pe plac; cînd 
voiau să se însoare, anexa la cererile lor, adresate organelor superioare, refe- 
rate foarte proaste. 

Îi lipsea jumătate din urechea stîngă, pe care i-o retezase în tinereţe 
un adversar la un duel cauzat de simpla constatare că Frederik Kraus von 
Zillergut e un timpit fără pereche. 

Dacă am face aşadar o analiză a facultăților lui mintale, am ajunge la 
convingerea că nu erau cu nimic prejos celor care îi aduseseră caraghiosului 
Habsburg, Franz Josef, faima de idiot notoriu. 

Acelaşi debit verbal, acelaşi bagaj de enorme naivitati. O data, la un 
banchet oferit la cazinoul ofițerilor, cînd venise vorba de Schiller, colonelul 
Kraus von Zillergut se amestecă netam-nesam în vorbă: „Am văzut ieri, 
domnilor, un plug cu aburi tras de o locomotivă. inchipuiti-va, domnilor, de 
o locomotivă; dar nu numai de una, de două locomotive! Zăresc fum, mă duc 
mai aproape şi ce să vezi: o locomotivă, iar de partea cealaltă a doua. Spu- 
neti şi dumneavoastră, domnilor, dacă nu e caraghios ? Două locomotive, ca 
şi cum una rar ajunge.” 

“Tăcu, şi după o clipă de gîndire, urmă: „Dacă se isprăveşte benzina, 
automobilul trebuie să se oprească. Şi asta am văzut-o ieri. Şi se pălăvrăgeş- 
te despre virtutea inertiei, domnilor. Nu merge, stă locului, nu se mişcă, n- 
are benzină. Nu vi se pare ridicol?” 

În timpenia lui, era şi foarte evlavios. Avea în apartament un mic altar 
de casă. Se ducea foarte des să se spovedească şi să se împărtăşească la bi- 
serica Sfintului Ignatiu, iar de la izbucnirea războiului, se ruga pentru 
izbinda oştilor austriece şi nemtesti. Amesteca creştinismul cu visurile sale 
despre hegemonia germană. După credința lui, Dumnezeu trebuia să ajute 
imperiului să prade bogăţiile şi să cotropească teritoriile celor învinşi. 

Se înfuria cumplit cînd citea în gazete că un nou transport de prizoni- 
eri a fost adus în țară. 

— Ce rost are să transporti prizonieri? obişnuia el să spună în aseme- 

„nea prilejuri. Trebuiesc împuşcaţi toți fără milă. Să jucăm pe cadavre. Toţi 
civilii din Serbia să fie arşi pină la unul. Copiii să fie spintecati cu baionetele! 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 
Era aşadar la fel de fioros ca „poetul” german Vierordt, care în timpul 


Joiului a publicat versuri propovăduind ideea ca Germania să urasca si 
să ucidă cu inimă de fier milioanele de diavoli francezi: 


„Spre înaltul cerului, 

peste culmile munților 

să se înalțe mormane de oase omeneşti 
şi carne fumeginda.” 


* 

24 

Terminind cursurile cu teteristii, locotenentul-major Lukas iesi la 
plimbare cu Max. ‘ 

— Îmi permit să vă atrag atenţia, domnule oberlaitnant, zise Svejk, gri- 
juliu, că trebuie să fiți foarte atent cu cîinele ăsta, să nu fugă. S-ar putea să 
i se facă dor de fostul lui cămin şi s-o ia razna dacă i-ati da drumul din cu- 
rea. Şi v-aş mai sfătui să nu treceţi cu el prin Piaţa Havlicek, pentru ca pe 
acolo hoinăreşte dulăul măcelarului de la „Mariansky obraz”, care e foarte 
rău şi muşcă al dracului. Cum zăreşte ciine străin prin raionul lui, se burzu- 
luieşte, bănuindu-l că vrea să-i fure mincarea. E ca cersetorul de la biserica 
Sfintul Hastal. 

Max zburda vesel prin casă, se încurca printre picioarele locotenentu- 
lui-major, răsucea cureluşa în jurul săbiei şi se arăta grozav de bucuros, 
presimtind plimbarea. 

leşind în stradă, locotenentul-major Lukâs se indrepta cu cîinele spre 
Prikopy. În colţul străzii Panska trebuia să se întâlnească cu o doamnă. În 
acelaşi timp însă se gindea şi la ale lui. Despre ce să vorbească el a doua zi 
elevilor? Cum determinăm înălțimea unei coline? De ce indicăm întotdeauna 
înălțimea pornind de la nivelul mării? Cum se calculează înălțimea simplă a 
unei coline a cărei înălțime a fost stabilită în raport cu nivelul mării? Ei, dră- 
cia dracului, ce i-a venit Ministerului de Război să introducă asemenea lu- 
cruri în programul şcolii? Astea-s pentru artilerie. Şi pe urmă, nu sînt hărțile 
statului-majér? Cînd duşmanul e la cota 312, ce rost mai are să stai să te 
gindeşti de ce înălțimea acestui deal a fost stabilită de la nivelul mării, sau 
să calculezi ce înălțime are dealul respectiv? Te uiţi pe hartă, şi basta! 

Firul acestor gînduri îi fu curmat de un „halt” autoritar, tocmai cînd se 
apropia de strada Panska. 

La auzul acestui strigăt, cîinele încercă să se smulgă cu lant cu tot, şi 
lătrînd de bucurie se năpusti asupra celui care rostise autoritarul „halt”. 

În fata locotenentului-major se afla colonelul Kraus von Zillergut. Lo- 
cotenentul-major Lukas salută şi luă poziţia de drepţi în fata superiorului, 
cerindu-şi scuze că nu-l văzuse. 

Colonelul Kraus era vestit printre ofițeri pentru mania lui de a opri 
lumea pe stradă. El considera salutul drept un element de care depindea 
izbinda în război si pe care se întemeiază toată forța armatei. 

— În salut, soldatul trebuie să pună tot sufletul, declara el cu o con- 
„vingere oarbă, de | caporal. 


* L w | k À | 1 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Avea grijă ca cel care dă onorul să execute salutul conform regulamen- 
tului pînă în cele mai mici amănunte, corect şi cu demnitate. 

Îi pindea pe toţi cei care treceau prin fata lui, de la soldat pina la loco- 
tenent-colonel. Soldaţii care salutau într-o doară, atingind doar cozorocul 
capelei, ca şi cum ar fi vrut să spună „noroc bun”, erau duşi chiar de el de-a 
dreptul la cazarmă, pentru a fi pedepsiţi. 

Scuza: „N-am văzut” nu era valabilă. 

— Soldatul, obişnuia el să spună, trebuie să-şi caute superiorul prin 
mulțime şi să nu se gindeasca decit la îndeplinirea îndatoririlor sale, prescri- 
se în regulamentul serviciului interior. Cind cade pe cîmpul de luptă, înainte 
de-şi dă sufletul, e dator să salute. Cel care nu ştie să salute, sau se face că 
nu vede, sau salută de mintuiala, în ochii mei nu mai e om, e o bestie. 

— Domnule locotenent-major, începu colonelul Kraus pe un ton as- 
pru, gradele inferioare sînt datoare să dea onorul gradelor superioare. Obice- 
iul ăsta n-a fost încă desființat. Asta ar fi una. Şi-n al doilea rînd: de cînd au 
luat obiceiul domnii ofițeri să iasă pe promenadă cu cîini furati? Da, cu cîini 
furati. Un ciine care aparține altuia e un ciine furat. 

— Ciinele ăsta, domnule colonel... replică locotenentul- major Lukas. 

— E al meu, domnule locotenent-major, îl întrerupse răstit superiorul. 
E Fox al meu. 

Si Fox, alias Max, îşi aminti de fostul stapin, stergind cu totul din ini- 
mă pe noul său protector: se smuci cu lant cu tot si se năpusti asupra colo- 
nelului, manifestând bucuria pe care o simte liceanul de clasa a şasea în cli- 
pa cînd se vede înţeles de ființa iubită. 

— Plimbatul cu cîini furati domnule locotenent-major, nu cadreaza cu 
demnitatea de ofițer. N-ati ştiut? Un ofițer nu poate cumpăra un cîine înain- 
te de a fi încredințat că-l poate cumpăra fără urmări nefaste, tuna mai de- 
parte colonelul Kraus, mingiindu-l pe Fox-Max, care, din ticăloşie, începu sa 
miriie la locotenentul-major, arătindu-şi colții, de parcă l-ar fi asmutit colo- 
nelul: „şo, pe el!” 

— Domnule locotenent-major, urmă colonelul, dumneata socoti că e 
drept să călăreşti pe un cal furat? N-ai citit anunțul din Bohemia si din 
Tageblatt, cătmi s-a pierdut grifonul? N-ai citit anunţul pe care l-a dat la ga- 
zetă superiorul dumitale? 

Colonelul îşi fringea mîinile. 

— Într-adevăr, frumos, ofițeri tineri! Unde-i disciplina? Colonelul pu- 
blica anunţuri şi locotenentul-major nu le citeşte. 

„Ah, daca ti-as putea cirpi cîteva perechi de palme bosorogule”, isi 
spunea în acelaşi timp locotenentul-major Lukas, uitindu-se la favoriţii colo- 
nelului, care-i aminteau de părul urangutanului. 

— Vino cu mine o clipă, îl rugă colonelul. Şi merseră împreună, 
intretinindu-se foarte plăcut: Pe front, domnule locotenent-major, nu ti se 
mai poate întîmpla una ca asta. De bună seamă că e foarte neplăcut să te 
plimbi în spatele frontului cu cîini furati. Da! Să te plimbi cu cîinele superio- 
rului, într-o vreme în care pierdem zilnic sute de ofițeri pe cimpul de bătălie, 
şi anunţurile nu se citesc. Aş putea publica o sută de ani că mi s-a pierdut 

gciinele: D uă sute de ani, trei sute de ani! 

Colonelul isi suflă nasul zgomotos, semn că-i särise zdravän tandara: 


, * . | CE | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


— Iti poţi continua plimbarea, se întoarse deodată brusc şi-şi văzu de 
drum, plesnindu-şi furios cu cravaşa pulpanele mantalei. 

- Locotenentul-major Lukas trecu pe celălalt trotuar, de unde auzi din 
nou: „Halt!” Colonelul oprise un nenorocit le rezervist care se gindea probabil 
acasă, poate la mama lui, şi nu-l băgase în seamă. 

Colonelul îl tîrî personal la cazarmă, pentru a-i administra pedeapsa 
cuvenită, tratindu-l pe drum cu tot felul de insulte. 

„Ce să fac eu cu Svejk? se gîndi locotenentul-major. Îi mut fălcile; nu, 
atita nu-i ajunge. Chiar dacă l-aş jupui de viu, tot e prea puţin pentru un 
nătărău ca el!” Şi, fără să nai ţină seama că trebuia să se întilnească cu o 
cucoană, o luă spre casă cu-o falcă-n cer şi una-n pămînt. — 

„Îl ucid, ticălosul !” îşi zise, urcindu-se în tramvai. 


* 


In acest timp, bravul soldat Svejk incinsese o discutie cu ordonanta de 
la cazarma. Soldatul adusese niste hirtii locotenentului, sa le iscaleasca, si il 
astepta. — 

Svejk îl cinsti cu o cafea. Stind la taifas, îşi împărtăşiră unul altuia pa- 
rerea că Austria va pierde războiul. 

Vorbeau despre asta cu atita siguranţă, ca şi cînd lucrul ar fi fost de la 
sine înţeles. În nesfirşita lor convorbire, fiecare cuvînt ar fi fost considerat, 
fără îndoială, la tribunal drept o crimă de înaltă trădare şi amândoi ar fi 
ajuns la spânzurătoare. 

— Împăratul trebuie să se fi timpit de-a binelea din toată afacerea as- 
ta, declară Svejk. Las' că prea deştept n-a fost el niciodată, dar războiul ăsta 
cu siguranță că-i pune capac. 

— E timpit, întări sententios soldatul. E timpit de dă în gropi. Poate că 
el, săracul, nici nu ştie că-i război. Le-o fi fost, poate, ruşine să i-o spună. 
Ce, crezi că s-a iscălit chiar el pe manifestul ăla către popoarele lui? Aş! As- 
ta-i curată şarlatanie! L-au tipărit fără ştirea lui, că el nu mai e în stare să 
judece. 

* — S-a Sfirşit cu el, adăugă Svejk, cu siguranța cunoscătorului. Se sca- 
pă-n pantaloni şi trebuie să-l hrănească ca pe un copilaş. Deunăzi ne-a po- 
vestit un domn la cîrciumă că are două doici şi că împăratul suge tita de trei 
ori pe zi. 

# — De s-ar sfirsi odată, ofta soldatul de la cazarmă, să mîncăm o bătaie 
zdravănă şi să fie iarăşi linişte în Austria. 

i discuţia continuă pe această pantă, pînă cînd Svejk dădu Austriei 
sentința definitivă: o monarhie aşa de tâmpită nici n-are ce căuta pe lumea 
asta, la care celălalt, pentru a da oarecum o confirmare practică acestei 
aprecieri, adăugă: Cum ajung pe front, spăl putina! 

Apoi, după ce amindoi exprimară părerea poporului ceh cu privire la 
război, soldatul de la cazarmă repetă ceea ce auzise în ziua aceea prin Praga: 
că la Nachod se aud bubuituri de tun şi că țarul Rusiei va sosi foarte curînd 
în Cracovia. a 

După care îşi manifestaseră indignarea că griul din Cehia este cărat în 
Germania şi că soldații nemți capătă țigări şi ciocolată. 


128 


-.. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Îşi amintiră apoi de războaiele din trecut şi Svejk argumentă cu serio- 
zitate că nici pe vremea cînd în cetățile asediate se aruncau bombe puturoa- 
se nu era o fericire să lupti. Citise el că undeva o cetate fusese încercuită trei 
ani de zile şi duşmanul nu făcea altceva decît să se distreze în felul ăsta cu 
cei încercuiți. 

Fără îndoială c-ar mai fi avut de spus multe lucruri interesante şi in- 
structive, dacă convorbirea nu le-ar fi fost întreruptă de întoarcerea locote- 
nentului-major Lukas. 

Locotenentul-major semnă hirtiile, oprindu-si din cînd în cînd privirile 
nimicitoare asupra lui Svejk. După plecarea soldatului, îi poruncii să-l ur- 
meze în odaie. ry 

Ochii locotenentului-major aruncau fulgere inspaimantatoare. Se ase- 
ză pe scaun si, uitindu-se la Svejk, chibzuia cum să înceapă masacrul. 

„Mai întîi îi ard cîteva peste bot, îşi zise locotenentul- major, apoi ii 
zdrobesc nasul şi-i rup urechile, pe urmă văd eu ce-i mai fac.” 

Svejk se opri în faţa lui şi, privindu-l cu ochii lui blajini şi nevinovaţi, 
se încumetă să tulbure tăcerea premergătoare furtunii, cu următoarele cu- 
vinte :, #4 

— Cu respect va raportez, domnule locotenent-major, ca vi s-a prapa- 
dit pisica. A înghițit crema de ghete şi-a binevoit să crape. Am aruncat-o in 
pivniță, dar în a vecinului. O pisică de Angora, aşa de cuminte şi de frumoa- 
să, nu mai găsiți... 

„Dumnezeule, ce mă fac cu el? îi săgetă prin minte locotenentului- 
major. Are o mutra aşa de timpita!” 

Ochii blajini şi nevinovați straluceau cu aceeaşi netulburată blandete 
şi bunătate, îmbinate cu un desăvirşit echilibru sufletesc, care vădea că to- 
tul e în perfectă ordine, că nu s-a întîmplat nimic, şi chiar dacă se va fi 
întîmplat ceva, tot e bine, din moment ce se întâmplă ceva. Locotenentul- 
major Lukâs sări in sus, dar nu-l lovi pe Svejk, aşa cum îşi pusese în gînd să 
facă de la bun , început. Îi viri doar pumnul sub nas şi zbieră: 

— Svejkule, ai furat cîinele! 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că nu ştiu să se fi 
întîmplat unfasemenea caz in ultima vreme şi îmi îngădui să vă mai amin- 
tesc, domnule oberlaitnant, că pe Max l-aţi luat după-masă la plimbare, aşa 
că eu nu l-am putut fura. Mi-am zis eu, de cum v-am văzut venind fără 
cline, că ceva trebuie să se fi întâmplat. Asta îmi aminteşte o întîmplare: pe 
strada Spalena este un curelar, pe nume Kunes. Curelarul nu era chip să 
iasă cu cîinele: ori îl lăsa pe undeva, prin vreo cîrciumă, ori i-l fura, ori i-l 
lua careva cu împrumut şi uita să i-l mai aducă înapoi... 

— Svejk, dobitocule, himmellaudon, tacä-ti gura! Dumneata ori esti un 
ticălos rafinat, ori eşti o vită şi un timpit fără pereche. Tot timpul mă omori 
cu exemplele, dar tine minte, cu mine nu te joci! De unde ai adus cîinele? 
Cum ai ajuns la el? Ştiai că e al colonelului nostru care şi l-a luat înapoi 
cînd ne-am întîlnit din întîmplare? Ştii că asta-i o ruşine nemaipomenită? 
Haide, spune adevărul, l-ai furat ori nu l-ai furat? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu l-am fu- 

gr at. 


MERE - se 
— Stiai că e un ciine furat? 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Cu respect va raportez, domnule oberlaitnant, stiam ca e un ciine de 


furat. 


— Svejk, pentru numele lui Dumnezeu, te impusc, vita ce esti, dobito- 
cule, boule, magarule, scarnavie. Esti chiar atit de timpit? 

— Chiar aşa, cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant. 

— De ce mi-ai adus un ciine furat, de ce mi-ai băgat in casă bestia 
aia? De ce? 

— Ca să vă fac o bucurie, domnule oberlaitnant! 

Şi ochii lui Svejk priveau cu seninătate si blindete chipul locotenentu- 
lui-major, care se aşeză pe scaun suspinind: f 

— De ce ma pedepseste Dumnezeu cu vita asta? ' 

Sedea pe scaun, intr-o resemnare tacuta; se simtea neputincios nu 
numai să-i cirpeasca lui Svejk o pereche de palme dar fie şi să-şi rasuceasca 
o țigară; nici nu-şi dădu seama de ce-l trimise pe Svejk să cumpere Bohemia 
şi Tageblatt şi de ce-l puse să citească şi el anunţul domnului colonel, cu 
privire la cîinele furat. 

Svejk se înapoie cu ziarele deschise la mica publicitate. Era radios şi 
raportă vesel: 

— Este, domnule oberlaitnant Si ce frumos descrie domnul oberst gri- 
fonul furat! Ti-e mai mare dragul, şi-i mai da şi o sută de coroane răsplată 
celui care i-l aduce înapoi. Asta-i recompensă, clasa-ntii! De obicei nu se dă 
decît cincizeci de coroane. Era la Kosire unul, Bozetech, care numai din asta 
trăia. Fura cite un cîine, apoi căuta în ziare la mica publicitate şi, cum dădea 
de anunț, se şi înființa. O dată a furat un spit negru, de toată frumusețea, şi 
fiindcă stapinul nu dădea nici o veste a dat el singur anunț la gazetă. L-a 
costat cinci coroane, atitea anunţuri a dat, pina ce s-a prezentat un domn, 
care pretindea că el pierduse cîinele, dar că-şi zisese că ar fi zadarnic să-l 
mai caute, fiindcă nu mai credea în cinstea oamenilor. Acum, zicea el, vede 
că tot se mai găsesc oameni cinstiți pe lume şi asta îl bucură. Zicea că în 
principiu nu e pentru răsplătirea cinstei, dar că-i dăruieşte ca amintire o 
carte a lui, despre creşterea floriilor în casă şi-n grădină. Drägutul de 
Bozetech a înşfăcat spitul negru de labele dinapoi şi dă-i cu el în capul 
stäpinului şikde atunci s-a jurat că nu mai dă anunţuri la ziare. Zicea că mai 
bine vinde cîinele la crescătorie, dacă nu dă nimeni anunţ. 

— Du-te de te culcă, Svejk, îi porunci locotenentul-major. Ai fi în stare 

să-mi îndrugi la prăpăstii pina dimineaţă. 
P Apoi se duse si el la culcare si toatä noaptea il visä numai pe Svejk: ca 
furase şi calul prințului moştenitor, pe care i-l adusese lui, şi că prințul 
moştenitor l-a recunoscut în timpul parăzii, pe cînd el, nenorocosul locote- 
nent-major Lukâs, trecea călare în fruntea companiei. 

Dimineaţa, locotenentul-major se simțea ca după o noapte de chef, 
urmată de o bătaie zdravănă. O mare greutate îi apăsa sufletul. Spre dimi- 
neata, istovit de visul îngrozitor, adormi din nou si nu se trezi decit cînd auzi 
nişte bătăi în uşă. În crăpătura ei se ivi chipul plin de bunătate al lui Svejk, 
care întrebă cînd să-l trezească pe domnul locotenent-major. 

Locotenentul-major gemu în pat: 

— Afară, dobitocule. Of, e îngrozitor! 

… 


a = | CA 
Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


In timp ce Svejk ii aducea gustarea de dimineata, locotenentul-major 
se pomeni surprins de o noua intrebare: 

. — Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, n-aţi dori să va 
fac rost de un catelus? 

— Cum te-as mai trimite, Svejkule in fata tribunalului militar! ofta 
adînc locotenentul-major. Dar ştiu că asta n-ar schimba nimic. Domniile lor 
te-ar achita, fără-ndoială, fiindcă asemenea timpit n-au mai văzut de cînd s- 
au născut. Priveşte-te în oglindă! Cînd iti zăreşti mutra asta de dobitoc, nu-ţi 
vine rău? Eşti cea mai proastă glumă a naturii. Hai, spune drept Svejk, 
dumneata te placi? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu mă plac; 
nu ştiu cum, dar în oglinda asta arăt cam spanchiu sau cam aşa ceva. Asta-i 
oglindă neşlefuită. Băcanul Stanek, ăl de vinde ceai chinezesc, a avut odată 
în fața prăvăliei o oglindă bulbucată, şi oricine se privea în ea, îi venea să 
borască. Iti făcea gura mare, capul cât o banitä, burta ca de popă bine băut; 
„ce mai tura-vura, erai altul. O data a trecut pe acolo domnul prefect, s-a pri- 
vit şi el şi pe loc a poruncit să se scoată oglinda. 

Locotenentul-major îi întoarse spatele, suspină adânc şi găsi cu cale 
că ar fi mai nimerit să se ocupe de cafeaua cu lapte decât de Svejk. 

Svejk se şi apucase să deretice prin bucătărie. Locotenentul-major 
Lukas îl auzi cintind: 

„Grenevil mărşăluieşte pe sub poarta Prasna. 
Sabia îi străluceşte şi-i plînge frumoasa”. 


După un răstimp, din bucătărie se auzi din nou: 


„Noi, ostaşii, sîntem domni, 
Ne iubesc fetele toate, 
Bani avem şi peste tot noi o ducem bine”. 


„Cred şi eu că tie iti merge bine, nătărăule”, îşi spuse locotenentul- 
major scuipiăd scirbit. 

“În uşă se ivi capul lui Svejk : 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că a venit după 
dumneavoastră de la cazarmă; trebuie să vă duceti numaidecit la domnu 
colonel; ordonanța e aici. 

Şi pe un ton confidential, adăugă: 

— O fi poate din pricina catelului... 

— Am auzit, se adresă locotenentul-major în vestibul ordonanţei care 
tocmai se pregătea să-i raporteze. 

Rostise aceasta cu un glas sugrumat şi plecă, aruncîndu-i lui Svejk o 
privire nimicitoare. 

Nici vorbă de raport: pe locotenentul-major îl aştepta ceva mai rău. 
Cînd intră în cancelarie, colonelul şedea în fotoliu şi era foarte întunecat: 

— Acum doi ani, domnule locotenent-major, începu colonelul, v-aţi 

„manifestat dorinţa de a fi transferat la regimentul 91 din Budejovice. Dum- 
neavoastră ştiţi unde se află Budejovice? Pe Vltava, da, pe Vltava; acolo se 


à 


. - 


: 


4 : : 2 d'à 


Jaroslai Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


varsă în ea Egerul, sau cam aşa ceva. Oraşul e mare, aş zice, plăcut, şi dacă 
nu mă insel are şi cheiuri. Ştiţi ce este un chei? E un zid, ridicat deasupra 
apei. Da... De altfel, asta n-are nici o legătură cu chestiunea. Am făcut pe- 
acolo nişte manevre. 

Colonelul tacu si, uitindu-se stăruitor în călimară, trecu repede la altă 
temă: 

— Ştiţi, cîinele meu s-a stricat la dumneavoastră. Nu vrea să mai 
manince nimic. la te uită, în călimară e o muscă! Ce ciudat să cadă iarna 
muşte în călimară! Ce dezordine! 

„Hai, dă drumul odată la ce ai de spus, hodorogule”, frise locotenen- 
tul-major. 

Colonelul se ridică si începu să se plimbe prin cancelarie. 

— Am stat şi-am chibzuit mult, domnule locotenent-major, cum să fac 
ca să nu se mai repete ceea ce s-a întîmplat, şi mi-am adus aminte că ati 
dorit să fiți transferat la regimentul 91. Comandantul suprem ne-a comuni- 
„cat nu de mult că la regimentul 91 din Budejovice se simte o mare lipsă de 
~ ofiţeri, pentru că sirbii i-au ucis pe toți. Vă asigur, pe cuvînt de onoare, că 
pina în trei zile veţi fi la regimentul 91, la Budejovice, unde se formează 
cîteva batalioane de marş. Nu trebuie să-mi mulțumiți. Armata are nevoie de 
ofițeri care... 

Si nestiind ce să mai zică, se uită la ceas şi spuse: 

— E zece şi jumătate! E timpul să plec la raportul pe regiment. 

Cu asta, plăcuta convorbire luă sfârşit. Locotenentul-major se simți 
foarte uşurat cînd ieşi din cancelarie. Se duse la şcoala de teterişti unde 
anunţă că în zilele ce urmează pleacă pe front, şi că organizează cu acest 
prilej o petrecere de adio la Nekazanka. 

Cînd sosi acasă, îl întrebă pe Svejk, cu tilc: 

— Ascultă, Svejk, dumneata ştii ce este un „marşbatalion”? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că „marşbatalionul” este 
un „marşbatiac” şi că „marşca” este o „marşcompanie”. Aşa le prescurtăm noi. 

— Ei află atunci, Svejkule, urmă locotenentul-major cu glas ceremoni- 
os, că pleci cu mine, cu „marşbatiacul”, dacă iti place aşa de mult prescurta- 
rea. Dar să nu-ţi închipui că pe front o să te poţi tine de parascovenii ca aici. 
Ei, ce zici, te bucuri? 

— Cu respect raportez, domnule oberlaitnant, că mă bucur mult, răs- 
punse bravul soldat Svejk. Ce bine are să fie cînd vom cădea împreună pen- 
tru maiestatea-sa împăratul şi pentru familia lui! 

a 


y 


% . | Re. 
Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


CARTEA A DOUA 
PE FRONT 


I - Peripetiile lui Svejk în tren 


N 

Într-un compartiment de clasa adoua al acceleratului Praga—Ceske 
Budejovice se aflau trei persoane: locotenentul-major Lukas, în fata lui un 
domn mai în vârstă, chel de-a binelea, şi Svejk, care stătea sfios în picioare, 
lingă uşă, spre culoar, şi se pregătea tocmai să primească o nouă avalanşă 
de ocări din partea locotenentului-major, care fără a tine seama de prezența 
civilului chelbos, tunase şi fulgerase împotriva lui Svejk în tot lungul drumu- 
lui făcindu-l vită incaltata etc. 

Nu era vorba decît de un lucru mărunt: de numărul geamantanelor pe 
care Svejk le avea in seama lui. 

— Auzi, ne-au furat un cufăr! îi reproşa locotenentul-major lui Svejk. 
Si tie ti se pare o nimica toată, nătărăule? 

— Cu regret vă raportez, domnule oberlaitnant, răspunse cu glas scă- 
zut Svejk, că într-adevăr l-au furat. Pungaşii mişună prin gări şi parcă văd 
cum a fost: unuia din ei trebuie să-i fi plăcut mai multişor cufărul dumnea- 
voastră şi, profitind de absența mea, cînd am venit să vă raportez că bagajele 
sint în regulă, l-a ciordit. Numai un moment prielnic i-a putut permite să 
fure cufărul. Ei pindesc momentele astea. Cu doi ani în urmă, în Gara de 
Nord-Vest, i-au furat unei cuconite căruciorul cu fetiță cu tot, dar pungasii 
au fost atit de cumsecade că au predat fetița la comisariatul de poliție de pe 
strada noastga, spunînd că au găsit-o într-un gang. Pina la urmă, ziarele au 
făcut din sărmana cucoană o mamă denaturată. Şi Svejk declară cu multă 
convingere: La gară s-a furat de cînd e lumea şi se va fura şi de acum înain- 
te. Altfel nu se poate. 

— Ascultă Svejk, interveni locotenentul-major, eu sînt convins că o da- 
tă şi o dată o să ti se-nfunde! Nu-mi pot da încă seama dacă faci pe boul sau 
dacă eşti bou din născare. Ce era în cufăr? 

— Mai nimic, domnule oberlaitnant, răspunse Svejk, fără să piardă din 
ochi teasta lucioasă a civilului care şedea în fața locotenentului si care, după 
cit se părea, nu dădea nici o atenţie scenei, citind nestingherit Neue Freie 
Presse. Nu era decit oglinda din odaie şi cuierul de fier din vestibul, aşa ca 
de fapt noi n-am suferit nici o pagubă; şi oglinda şi cuierul erau ale proprie- 

lui. 

În fata gestului amenintätor al locotenentului-major, Svejk continuă 
„cu blindete: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că n-am ştiut dinain- 
te că ne vor fura cufărul, cît despre oglindă şi cuier i-am spus domnului 


oh >» 


. - 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


proprietar că i le vom înapoia la reîntoarcerea din război. In tara duşmanilor 
sînt destule oglinzi şi cuiere, aşa că nu-i vom pricinui domnului proprietar 
nici o pagubă. Cum vom cuceri un oraş... 

— Tacä-ti gura, Svejk, îi curmă vorba locotenentul-major cu glas ame- 
nintätor. Într-o bună zi am să te trimit în faţa tribunalului militar. Trebuie 
să-ți dai seama că esti cel mai timpit dintre toţi timpitii de pe glob. Altul nici 
într-o mie de ani n-ar fi fost în stare să facă atitea dobitocii cite mi-ai facut 
in cele cîteva săptămîni de cînd eşti la mine. Nădăjduiesc ca-ti dai seama de 
asta! 

— Cu respect că raportez, domnule oberlaitnant, că-mi dau seama. Eu 
am spirit de observație, dar îmi vine mai tirziu şi totdeauna dupa ce s-a 
întîmplat ceva neplăcut. Sînt un ghinionist, aşa cum era unul Necheleba din 
strada Nekazanka care se ducea la cîrciuma „în crîngul haimanalelor”. Voia 
întotdeauna să facă numai bine şi să înceapă de sîmbătă o viata noua; şi de 
fiecare dată îl auzeai a doua zi: „Şi aşa, măi fraţilor, pe nepusă masă, m-am 
trezit la zdup”. Aşa cădea peste el întotdeauna necazul tocmai cînd se gindea 
că se duce liniştit acasă, ca pînă la urmă să se dovedească ba că a darimat 
pe undeva vreun gard, ba că a deshămat calul unui birjar, ba că a vrut să-şi 
curețe luleaua cu pana de cocos a vreunei patrule politienesti. Asta l-a dus 
la disperare şi de nimic nu-i părea mai rău decît că ghinionul ăsta il urmă- 
rea din generaţie în generație. Bunicul lui a plecat odată să vagabond... 

— Ascultă, Svejk, slăbeşte-mă cu poveştile dumitale. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că tot ce vă spun aici 
e adevărul adevărat. Bunicul lui a plecat odată să vagabond... 

— Svejk! se înfurie locotenentul-major. Încă o dată iti interzic să-mi 
mai povesteşti ceva. Nu vreau să aud nimic! Cind vom ajunge la Budejovice, 
mă răfuiesc eu cu dumneata. Află, Svejk, că am să te bag la arest! 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu ştiam, 
spuse Svejk, liniştit. Despre una ca asta încă n-aţi pomenit. 

Fără voie, locotenentul-major scrişni din dinţi, oftă, scoase din manta 
ziarul Bohemia şi citi coloanele despre marile victorii şi despre acțiunea 
submarinului german „E” în Marea Mediterană; cînd ajunse la ştirea despre 
noua inventié germană de aruncare în aer a oraşelor cu ajutorul unor bombe 
speciale lansate din avioane, care explodează de trei ori la rind, fu stingherit 
de glasul lui Svejk, care se adresa domnului cu chelie: 

— îmi dati voie, stimate domn, nu binevoiti a fi domnul Purkrabek, re- 
prezentantul băncii „Slavia”? 

Väzind că domnul cu chelie nu binevoieşte să-i răspundă Svejk se 
adresă locotenentului-major: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că odată am citit în 
ziare că un om normal trebuie să aibă pe cap cam vreo şaizeci pina la sapte- 
zeci de mii de fire de păr, şi că părul negru este mai rar, după cum se vede 
în numeroase cazuri. 

Şi continuă necruţător: 

. — Pe urmă, ne-a spus odată un medic la cafeneaua „U Spirku” ca 
pierderea părului se datoreşte unei emoţii sufleteşti de şase saptamini. 
. În clipa aceea se întimplă ceva îngrozitor. Domnul cu chelie sări ca ars 
şi zbieră la el: © 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


— Marsch heraus, Sie Schweinkerl!®* Apoi il imbrinci pe culoar şi, 
intorcindu-se in compartiment, ii oferi locotenentului-major o mica surpriza, 
prin aceea ca i se prezenta. 

Se intimplase o mica eroare. Individul cu chelie nu era domnul 
Purkrabek, reprezentantul bancii ,Slavia”, ci nici mai mult nici mai putin 
decit generalul-maior von Schwarzburg. Generalul-maior facea tocmai, im- 
bracat in civil, o calatorie de inspectie prin garnizoane si se ducea sa faca o 
surpriza la Budejovice. 

Von Schwarzburg era cel mai fioros general din citi s-au cunoscut 
vreodata; ori de cite ori gäsea cite ceva in neregula, conversatia pe care obis- 
nuia s-o aibă eu comandantul garnizoanei era următoarea:  ~ 

— Aveţi revolver? 

— Am. ‘ 

— Bine! În locul dumneavoastră, cu siguranță că aş sti ce am de facut 
cu el, pentru că ceea ce văd aici nu-i garnizoană, ci cocină de porci. 

Şi într-adevăr, după inspecția lui, pe ici pe colo se impusca cite unul, 
fapt pe care generalul-maior von Schwarzburg îl constata cu satisfacție. 

— Aşa şi trebuie! Ala zic si eu ostaş! 

Se părea că nu-i place cînd după inspecție rămîne cineva in viata. 
Avea mania să transfere ofițerii în locurile cele mai neplăcute. Era de ajuns 
să găsească cel mai mic chitibus pentru ca ofițerul să-şi ia rămas bun de la 
garnizoana lui şi să pribegească pe la granița muntenegreană sau în vreo 
garnizoană prăpădită şi plină de betivi, în vreun colț murdar din Galiţia. 

— Domnule locotenent-major, întrebă el, unde ai făcut şcoala de ca- 
deti? 

— La Praga. 

— Va să zică, dumneata ai făcut scoala de cadeti şi nici nu ştii măcar 
că ofițerul răspunde de inferiorul său. Frumos din partea dumitale. În al doi- 
lea rind, stai la taifas cu ordonanța dumitale, cum ai sta cu un prieten in- 
tim. Îi permiti să vorbească neîntrebat. Asta-i şi mai frumos. În al treilea 
rînd, îi permiti să insulte superiorii dumitale. Şi asta-i cît se poate de fru- 
mos; toate astea duc la o singură concluzie. Cum te numesti, domnule loco- 
tenént-major? 

- — Lukas. 

— Si din ce regiment faci parte? 

— Am fost... 

a — Multumesc, nu-i vorba de unde ati fost. Vreau sa stiu unde sinteti 


acum. ~— 
‘A 


In regimentul 91 infanterie, domnule general-maior. M-au transfe- 


rat... 

— V-au transferat? Foarte bine au facut. N-are sa va strice sa plecati 
cit mai curind, cu regimentul 91 infanterie, undeva pe cimpul de bätälie. 

— Asta s-a si hotarit, domnule maior. 

Generalul-maior incepu sa-i tina o adevarata predica, aratind ca in ul- 
timii ani ofițerii vorbesc cu inferiorii lor pe ton familiar si că în asta vede 
primejdia raspindirii unor principii democratice. Soldatul trebuie tinut sub 

„teroare, tre uie să tremure în fata superiorului, să-i fie teamă de el. Ofițerii 


64 leşi afară, porcule! (Germ.) 


fă. 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


trebuie să tina trupa la distanță de zece paşi şi să nu-i permită sa gindeasca 
independent sau, la urma urmei, să gindeasca măcar, căci în aceasta constă 
tragica eroare a ultimilor ani. Înainte vreme trupa se temea de ofițeri ca de 
foc, în timp ce astăzi... 

Generalul-maior gesticula cu desperare: 

— Astăzi majoritatea ofițerilor se bat pe burtă cu soldaţii. Asta am vrut 
să spun. 

Apoi generalul-maior luă din nou ziarul şi se cufundă în lectură. Loco- 
tenentul-major Lukas ieşi alb ca varul pe culoar, să se răfuiască cu Svejk. 

Il găsi stind în picioare lingă fereastră, cu o figură atit de blajină şi de 
mulțumită, cum nu o poate avea decît un pruncusor de o lună, care a supt 
şi apoi face nani. 

Locotenentul-major se opri şi-i făcu semn, arătîndu-i un compartiment 
gol. Intră după el şi închise uşa. 

— Svejkule, începu el solemn, ţi-a sunat ceasul să primeşti o pereche 
de palme cum nu s-au pomenit. De ce te-ai legat de domnul cu chelie? Ştii 
ca e generalul-maior von Schwarzburg? 

— Raportez, domnule oberlaitnant, îngăimă Svejk cu o figură de mar- 
tir, că de cînd mă ştiu, nici prin gînd nu mi-a trecut să insult pe cineva şi că 
habar n-am de nici un fel de general-maior. Seamănă într-adevăr ca două 
picături de apă cu domnul Purkrabek, reprezentantul băncii „Slavia”. Ăla 
venea la circiuma de lîngă noi şi odată, cînd a adormit cu capul pe masă, un 
binevoitor i-a scris pe chelie cu creionul chimic: „Ne permitem prin aceasta, 
conform tarifului III c, aici anexat, sa va oferim economiile pentru zestrea şi 
lucrurile copiilor dumneavoastră cu ajutorul asigurării pe viata!” Se înțelege 
că toți au plecat, numai eu singur am rămas cu el şi, cum am întotdeauna 
ghinion, dumnealui după ce s-a trezit şi s-a uitat în oglindă s-a înfuriat 
zicindu-si că eu i-am făcut-o; şi el a vrut să-mi dea o pereche de palme. 

Cuvintele „şi el” lunecaseră oarecum cu dojană şi cu atita duioşie de 
pe buzele lui Svejk, încât locotenentului-major îi căzu mîna jos. 

Dar Svejk continuă: 

— Pentru o greşeală atît de mică, domnul acela n-ar fi trebuit să se în- 
furie: ar trebui în adevăr să aibă şaizeci de mii pina la şaptezeci de mii de 
fire de păr, aşa cum scria într-un articol în care spunea tot ce trebuie să ai- 
ba un om normal. Mie, de cînd sînt nu mi-a trecut prin minte că există vre- 
un domn general-maior cu chelie. Asta e, cum s-ar zice, o tragică eroare, ca- 
re se poate întîmpla oricui, cînd dai prea repede crezare la tot ce auzi. Odată, 
cu ani în urmă, croitorul Hyvl ne-a povestit ce i s-a intimplat in timp ce se 
întorcea din Ştiria, unde lucrase, spre Praga, prin Leoben. Avea cu dinsul o 
şuncă pe care şi-o cumpărase la Maribor. Şi-aşa, cum mergea trenul, îşi în- 
chipuia că e singurul ceh printre pasageri, dar cînd la Saint Moritz începu 
să-şi taie din şuncă, domnul din fata lui începu să facă ochi dulci suncii şi 
să-i lase gura apă. Vazind asta, croitorul Hyvl îşi spuse cu glas tare: „Ce-ai 
mai înfuleca şi tu, nătărăule”, iar domnul din fata îi răspunde ceheste: „Păi, 
te cred că aş înfuleca dacă mi-ai da”. Şi aşa, pină la Budejovice au dat gata 
şunca. Pe domnul ăla îl chema Vojtech Rous. 

Locotenentul- -major Lukâs se uită la Svejk, apoi intră în compartiment. 
De abia se aşeză pe locul lui, cind in usä se ivi figura zimbitoare a lui Svejk. 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


— Cu respect va raportez, domnule locotenent-major, ca peste cinci 
minute sintem in Tabor. Trenul sta cinci minute. Nu ordonati sa va comand 
ceva de mîncare? Cu ani în urmă aveau aici o minunată... 

Locotenentul-major tisni furios din compartiment şi pe culoar îi spuse: 

— Iti mai atrag încă o dată atenţia că, cu cit te arăţi mai putin, cu atît 
sint mai fericit. As fi foarte bucuros să nu te mai văd de loc şi fii sigur că de 
asta voi avea eu grijă. Să nu te mai arăţi în fata ochilor mei. Piei dinaintea 
mea, dobitocule, neghiobule! 

— Inteles, să trăiţi, domnule oberlaitnant. 

Svejk salută, făcu milităreşte stinga-mprejur şi se duse la capătul cu- 
loarului unde se aşeză in colt pe scăunelul conductorului şi intră în vorbă cu 
insotitorul de tren. 

— Pot să vă întreb ceva? ‘ 

Insotitorul care nu avea chef de vorbă de loc, dădu slab si apatic din 

cap. 
— Pe la mine, se incinse la vorbä Svejk, venea un om cumsecade, ii zi- 
cea Hofman, si sustinea mereu ca semnalele de alarma nu-s bune de nimic 
şi că nu funcționează cînd tragi de miner. Pe mine drept să spun, nu mă 
prea interesează asemenea lucruri, dar, pentru că am acum prilejul să văd 
un asemenea aparat, aş vrea şi eu să ştiu ce am de făcut dacă, din 
întimplare, aş avea nevoie de el. 

Svejk se ridică şi se apropie împreună cu insotitorul de frîna de alarmă 
sub care scria : În caz de pericol. 

Insotitorul socoti de datoria lui să-i explice cum funcționează aparatul. 

— Bine v-a spus, cine v-a spus, că trebuie tras de minerul asta, dar v- 
a minţit că nu funcționează. Trenul trebuie să se oprească, frina fiind în le- 
gătură cu locomotiva prin toate vagoanele. Frîna de alarmă trebuie să func- 
tioneze. 

In timp ce vorbeau, amindoi tineau mina pe minerul semnalului de 
alarmă, si fără să-şi dea seama trasera de el şi trenul se opri. 

Bineînțeles, nu se putură pune de acord asupra celui care a dat sem- 
nalul. 

* Svejk Susținea că nu putea să fie el, că n-a făcut-o el, că el nu-i un 
derbedeu. 

— Chiar m-am mirat, îi spuse blajin conductorului, cum de s-a oprit 
trenul aşa deodată. Merge, şi deodată stă. Uite, asta mă roade mai mult 
chiar decît pe dumneavoastră. 

Un domn serios se ridică în apărarea insotitorului de cale ferată, 
sustinind că auzise cum soldatul începuse cel dintii să vorbească despre 
semnalele de alarmă. 

Dimpotrivă, Svejk continuă să-şi apere oarecum cinstea lui, sustinind 
că el n-are nici un interes să intirzie trenul, întrucît pleacă la război. 

— Domnul şef de gară are să vă lămurească, hotări conductorul. Trea- 
ba asta o să vă coste douăzeci de coroane. 

” În timpul acesta, cälätorii säreau din vagoane, seful de tren fluierä, o 
doamnă alerga inspaimintata cu valiza peste sine, in cîmp. 

— Merita, într-adevăr, douăzeci de coroane, spuse Svejk cu prudenţă, 
pästrindu-si un calm desävirsit, ba e chiar prea ieftin. Odată, cînd împăratul 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


a venit în vizită la Zizkov, un oarecare Franz Snor i-a oprit caleaşca înge- 
nunchind în fața lui pe linia de tramvai, în mijlocul străzii. Comisarul din 
circumscripție i-a spus domnului Snor, plingind, că nu trebuia s-o facă toc- 
mai în circumscripţia lui, că ar fi putut s-o facă cu o stradă mai jos care tine 
de consilierul de poliție Kraus. Acolo ar fi trebuit să-i facă plecăciune împă- 
ratului. După aceea, pe domnul acela Snor l-au arestat. 

Svejk se uită în juru-i. Cercul curioşilor se îngroşase cu alti curiosi 
strinşi de gura conductorului-sef. 

— Ei, şi-acum să plecăm mai departe, spuse Svejk. Nu-i frumos să 
intirzie trenul. Dacă ar fi in timp de pace, treacă-meargă, dar în vreme de 
război, trebuie să se ştie că în fiecare tren călătoresc militari, generali- 
maiori, oberlaitnanti, ostaşi. Orice intirziere de soiul ăsta e o chestie gravă. 
Napoleon a întîrziat la Weterloo cu cinci minute © şi s-a dus de-a dura cu 
toată gloria lui... 

În clipa aceea, prin grupul de ascultători îşi croi drum locotenentul- 
major Lukâs. Era îngrozitor de palid şi nu izbuti să spună altceva decit 
„Svejk!” 

Svejk salută şi spuse: 

— Raportez, domnule oberlaitnant, că sînt învinuit că am oprit trenul. 
Inventarul căilor ferate are plumbi foarte ciudati la frinele de alarmă. Nu-i 
chip să se apropie omul de ele, că-l şi loveşte năpasta; îndată îi cer douăzeci 
de coroane, aşa cum cer de la mine acum. 

Şeful de tren cobori, fluieră, şi trenul porni din nou. 

Călătorii se întoarseră la locurile lor în compartimente, iar locotenen- 
tul-major Lukâs se aşeză la locul lui, fără să scoată o vorbă. 

Nu mai rămăsese decît conductorul trenului, Svejk şi insotitorul. Con- 
ductorul scoase condica de procese-verbale şi alcătui o dare de seamă asu- 
pra întregii întîmplări. Insotitorul se uită cu ură la Svejk, care întrebă liniştit 

— Sinteti de mult la calea ferată? 

Întrucît insotitorul nu răspunse, Svejk declară că a cunoscut la 
Uhrineves, lingă Praga, pe unul Mlicek Frantisek care, tot asa, trăgînd odată 
semnalul de alarmă, s-a speriat atit de tare, încât şi-a pierdut graiul paispre- 
zece zile. Nu şi-a revenit decât atunci cînd s-a dus în vizită la grădinarul 
Vanek din Hostivar; acolo s-a luat la bătaie şi-n timpul bătăii Vanek a rupt o 
vină de bou pe spinarea lui. 

— Asta, adăugă Svejk, s-a întîmplat în mai 1912. 

Insotitorul deschise usa closetului şi se incuie în el. 

Svejk rămase singur cu conductorul care-i cerea să plătească amenda 
de douăzeci de coroane, spunînd că în caz de neplată va trebui să-l predea 
şefului de gară de la Tabor. 

— Foarte bine, spuse Svejk. Mie îmi place să stau de vorbă cu oameni 
învățați şi o să-mi facă plăcere să-l văd pe şeful gării din Tabor. 

Svejk îşi scoase pipa din bluză, o aprinse şi, slobozind fumul înecăcios 
de tutun cazon, continuă: 

” — Cu ani în urmă, la Svitava, şef de gară era domnul Wagner. Era un 

adevărat zbir cu subalternii, pe care-i teroriza cît putea; şi mai cu seamă se 

„ pusese pe capul unui acar, Jungwirt, pînă cînd sărmanul de disperare, s-a 
e 


65 Întârzierea a fost, de fapt, mult mai mare, de cîteva ore. 


+ 


+ = 
4, 


se 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldatSvé jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


înecat in girla. Dar înainte de a o face, i-a scris şefului de gară o scrisoare in 
care zicea că o să-l sperie peste noapte. Şi zău, nu vă mint, i-a făcut-o. Dră- 
gutul de şef stătea noaptea la telegraf. Se aud semnalele şi şeful receptionea- 
ză o telegramă: „Ce mai faci, nătărăule? Jungwirt.” Asta a ţinut o săptămînă 
întreagă, pina cînd şeful, înnebunit, s-a apucat într-o zi să trimită pe toate 
firele telegrame de serviciu, raspunzind fantomei: „lartă-mă, Jungwirt”. Şi în 
noaptea următoare aparatul îi transmite următorul răspuns: „Spinzură-te de 
semaforul de lingă pod. Jungwirt”. Şi domnul şef l-a ascultat. Din pricina 
asta l-au arestat pe telegrafistul de la stația de dincolo de Svitava. Vedeţi că 
între cer şi pămînt sînt chestiuni despre care noi habar n-avem. 

Trenul intra în gara Tabor şi aşa cum se cuvine, înainte de a cobori 
din tren însoţit de conductor, Svejk îi raportă locotenentului-major Lukas: 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că voi fi predat la domnul şef 
de gară. 

Locotenentul-major Lukâs nu-i răspunse nimic. Era stapinit de o mare 
supărare. În cele din urmă, îşi spuse că cel mai bun lucru e să nu ia nimic 
în serios. Să nu-i pese nici de Svejk, nici de chelbosul de general-maior din 
fata lui; să sada liniştit, să coboare din tren la Budejovice, să se prezinte la 
regiment şi să plece pe front cu o companie de marş. Pe front să se lase 
eventual ucis şi să scape de lumea asta mizerabilă, în care-şi duce traiul o 
dihanie ca Svejk. 

Cînd trenul se puse în mişcare, locotenentul-major Lukâs, uitindu-se 
pe fereastră, pe peron, îl văzu pe Svejk încins într-o aprigă discuţie cu şeful 
de gară. Svejk era înconjurat de un grup de oameni printre care se zăreau şi 
citiva de la căile ferate. 

Locotenentul-major Lukâs scoase un oftat. Nu era un oftat de regret. I 
se uşurase inima ştiind că Svejk rămăsese pe peron. În cele din urmă, pînă 
şi chelbosul de general-maior i se părea o javră mai suportabilă. 


* 


Trenul gifiia de mult in drum spre Budejovice, dar pe peronul gării 
oamenii nu St mai risipeau din jurul lui Svejk. 
EI îşi susținea cu tărie nevinovatia si convinsese pe cei din jur pina 
într-atit, încît o doamnă exclamă: 
— lar au început să-i chinuie pe bietii soldați. 
# Mulțimea îşi însuşi această părere, iar un domn declară şefului de ga- 
ră că plăteşte amenda de douăzeci de coroane pentru Svejk, convins fiind că 
nu el era vinovatul. 
— Priviti-l numai, urmă domnul, cucerit de expresia nevinovata a lui 
Svejk, care întorcîndu-se către mulțime, exclamă: 
— Oameni buni, sînt nevinovat. 
Între timp apăru plutonierul de jandarmi care arestă un cetăţean din 
mulțime, spunindu-i: 
+  — Las că va-nvat eu să mai îndemnați oamenii la răscoală! O sa va 
treacă pofta să mai spuneți că dacă se procedează aşa cu soldații, nimeni nu 
„le mai poate cere să cîştige războiul. 
+ 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


, 


Nefericitul cetățean nu fu în stare să mai rostească nimic altceva decit 
că e măcelar la Stara Brana şi că nici pe departe nu s-a gîndit la aşa ceva. 

Între timp, domnul cel cumsecade, care credea în nevinovăția lui 
Svejk, plăti pentru el amenda la biroul gării, si-1 conduse pe Svejk la restau- 
rantul de clasa a treia unde îl cinsti cu bere. Aici aflind că toate actele şi foa- 
ia de drum se aflau la locotenentul-major Lukâs, foarte generos, îi dădu o 
monedă de cinci coroane pentru bilet şi pentru alte cheltuieli. 

Cînd plecă, îi sopti lui Svejk, confidential: 

— Aşa, soldätelule, cum iti spun, dacă ajungi prizonier în Rusia, salu- 
tă-l din partea mea pe meşterul berar Zeman din Zdolbunov. Ţi-ai notat, nu-i 
aşa, cum mă cheamă? Fii deştept şi caută să nu stai prea mult pe front. 

— De asta nu aveţi nici o grijă, spuse Svejk. Nu strică niciodată să vezi 
meleaguri străine pe gratis. ‘ 

Svejk rămase singur la masă si in vreme ce-şi bea liniştit moneda de 
cinci coroane, căpătată de la generosul binefăcător, pe peron, oamenii care 
nu asistaseră la convorbirea lui cu şeful de gară, şi văzuseră de departe nu- 
mai mulțimea adunată, îşi şopteau unul altuia că fusese prins un spion care 
a fotografiat gara. Această afirmaţie fu combătută însă de o doamnă, care 
susținea că nu era vorba de nici un spion, dar că a auzit că un cavaler a tă- 
iat un ofițer la closetul de doamne, pentru că dăduse buzna peste iubita lui, 
care îl condusese la gară. 

Urmarea acestor zvonuri fanteziste, obişnuite pe vreme de război, a 
fost că jandarmii evacuaseră peronul. Svejk: continuă să bea liniştit, 
amintindu-și cu duioşie de locotenentul lui. Ce-o să facă oare, sărmanul, 
cînd o ajunge la Ceske Budejovice şi n-are să-şi găsească ordonanța in tot 
trenul! 

Înaintea sosirii trenului de persoane, restaurantul de clasa a treia se 
umplu de soldați şi civili. Predominau soldați din cele mai diferite unități şi 
de cele mai felurite naționalități, pe care urgia războiului îi azvirlise în spita- 
lele militare din Tabor şi care plecau acum din nou pe front pentru a se alege 
cu alte răni, ciopirteli şi dureri. Se duceau să-şi cucerească crucea de lemn 
de pe mormint, unde după ani şi ani, pe cimpiile triste ale Galiției orientale, 
se va legăna bătută de vint şi ploaie, capela militară austriacă spălăcită, cu 
„franticul” 66 ruginit, pe care din cînd în cînd se va aseza, întristat, cîte un 
corb batrin, amintindu-şi de marea desfätare de pe vremuri, cînd găsea aici 
un îmbelşugat ospăț de gustoase cadavre omeneşti şi hoituri de cai, cînd sub 
şapca pe care stă se afla cea mai aleasă trufanda — ochiul de om. 

Unul din aceşti candidaţi la suferință, eliberat după operație din spita- 
lul militar, îmbrăcat într-o uniformă soioasă, pătată de sînge şi noroi, se aşe- 
ză la masa lui Svejk. Era chircit, tras la fata, posomorit. Puse pe masă un 
pachetel, scoase din buzunar punga stricată şi începu să-şi numere banii. 

Se uită apoi la Svejk şi-l întrebă: 

— Magyar ? 

— Eu, fratioare, sînt ceh, răspunse Svejk. Nu vrei să bei? 

— Nem tudom, buratom. €7 


. 
à LL 
6 Insigna lui Franz Josef. 
% Nu pricep, prietene (magh.). 


ot 


= 
D! 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Nu face nimic, îl îndemnă Svejk, punînd halba plină în fata soldatu- 

lui posomorit. Haide, trage-i o dusca zdravana. 
Soldatul pricepu, bau şi mulțumi. 

— Koszonom szivesen! 68 Se uită iar la conţinutul pungii, şi în cele din 
urmă oftă. 

Svejk înţelese că ungurul ar fi vrut să bea o bere, dar că nu avea des- 
tui bani; de aceea porunci să i se aducă una, drept care ungurul mulțumi 
din nou şi începu să-i povestească ceva prin semne, aratindu-i mina ciurui- 
tă, în vreme ce-i vorbea în limbaj international : „Pif, paf, puc!” 

Svejk dădu din cap compătimitor şi pipernicitul convalescent îl mai fă- 
cu să înțeleagă, lasindu-si mina stingă pina la jumătate de metru de pămînt 
şi ridicînd apoi trei degete, că avea acasă trei copii mici. 

— Nincs ham, nincs ham, continuă el, vrînd să spună că acasă n-au ce 
mînca, şi-şi şterse ochii inlacrimati, cu mineca murdară a mantalei cazone, 
în care se vedea gaura de glonte care îi străbătuse trupul pentru gloria rege- 
lui Ungariei. 

Şi nu-i de mirare, că petrecindu-si timpul în acest fel, încetul cu înce- 
tul Svejk nu mai rămase cu nimic din moneda de cinci coroane şi că, încet 
dar sigur, se desprindea tot mai mult de Ceske Budejovice, pierzind cu fieca- 
re halbă de bere, cu care se cinstea pe sine şi pe convalescentul ungur, posi- 
bilitatea de a-şi cumpăra bilet. 

Prin stație mai trecu un tren spre Budejovice, dar Svejk continua să 
stea la masă şi să asculte cum îi repeta maghiarul: ,Pif, paf, puc! Harom, 
gyermek, nincs ham eljen!©9 

Ultimul cuvînt îl repeta ori de cite ori ciocneau paharele. 

— Bea, bea, ungurasule, îi răspundea Svejk, trage-i! Voi nu ne-ati cin- 
sti pe noi aşa... 

Un ostaş de la masa alăturată se amestecă în vorbă spunînd că, so- 
sind la Seghedin cu regimentul 28, ungurii i-au intimpinat amenintindu-i cu 
pumnii. 

Soldatul nu mintea, dar părea că se simte jignit de acest lucru care, de 
fapt, devenise mai tirziu un lucru obişnuit pentru toți ostaşii, cehi şi, în cele 
din urmă, îl făceau chiar şi maghiarii cînd s-au săturat să se mai bată pen- 
tru regele Ungariei. 

Aceste spuse, soldatul se aşeză la masa lor şi povesti cum i-au păruit 
pe unguri la Seghedin, maturindu-i din cîteva cârciumi. În acelaşi timp însă 
recunoscu că şi ei ştiu să se încaiere şi că s-a ales cu o lovitură de cuţit in 
şale, aşa că au trebuit să-l trimită în spatele frontului să se lecuiască. 

cum însă, cînd se va întoarce la regiment, de bună seamă că coman- 
dantul batalionului va da ordin să fie băgat la arest, pentru faptul că n-a 
mai avut timp să-i plătească ungurului lovitura primită, aşa cum trebuie si 
cum se cuvine. În felul acesta s-ar fi ales şi ungurul cu ceva din încăierare, 
iar onoarea întregului regiment ar fi fost salvată. 

— Ihre Dokumenten, document dumneavoastră? Aşa îl luă cu frumosul 
pe Svejk şeful patrulei militare de control, un sergent însoţit de patru soldați 


= 
> — 
8 Mulţumesc frumos (magh). 
% Trei copii, şi nimic de mîncare, să träoesti! (magh.) 


2 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Sve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L è 
e cu baioneta la arma. Eu văzut sedeti, nicht fabre70, sedeti, baut, baut, într- 
una, soldat! 
„. — N-am, drägutule, răspunse Svejk. Domnul locotenent-major Lukas, 
regiment numărul 91, le-a luat cu el şi eu am rămas aici, în gară. 

— Was ist das Wort”! tracutule? se adresă sergentul unuia din soldații 
săi, un batrin militian, care după cum se părea i le făcea toate pe dos, deoa- 
rece îi răspunse calm: 

— Drăguţ das ist wie : Herr Feldwebel.72 

Sergentul continua convorbirea cu Svejk : 

— Tocument, toți soldați far tocument închis Vi Bahnhofs 
Militarkommando den lausigen Bursch Wie einen tollen Hund. 

Si asa il duserä pe Svejk la comandamentul militar al garii, unde, in 
camera de garda, stäteau oameni de trupa, ce arätau la fel cu batrinul mili- 
tian, care ştiuse să-i traducă atît de frumos in limba germană cuvintul „dră- 
gutule” duşmanului său firesc, domnului sergent. 

Camera de gardă era împodobită cu litografii, pe care în vremea aceea 

ministerul de război le trimitea tuturor birourilor pe unde se perindau sol- 
dati, la fel ca şi în şcoli şi cazărmi. 

La intrare, ochii bravului soldat Svejk se opriră asupra unui tablou, 
care, dupa cum reieşea din textul explicativ, infatisa pe fruntaşul Frantisek 
Hamm şi pe caporalii Paulhart şi Bachmayer din regimentul chezaro-crăiesc 
21 de puscasi, indemnind trupa la rezistență. Pe peretele opus atirna un ta- 
blou cu titlul: „Fruntaşul Jan Danko din regimentul 5 de husari honvezi 
cercetind poziția bateriilor inamice”. 

Pe partea dreaptă, mai jos, atirna un afiş: „Pilde excepționale de bărbă- 
ție”. 

Cu asemenea afişe — ale căror texte, cu fantezistele lor pilde exceptio- 

* nale, erau ticluite în birourile ministerului de război, de către diferiți ziarişti 
germani mobilizați în armată — voia batrina şi neroada Austrie să insufle- 
teasca soldaţii care nu le citeau niciodată, iar atunci cînd asemenea pilde de 
bärbätie le erau trimise pe front, broşate în cărți, îşi răsuceau din ele ţigări 
din tutun de pipă cînd nu le dădeau o folosință şi mai potrivită, pentru a co- 
respunde valbrii şi spiritului acelor pilde excepționale de curaj. 

" In timp ce sergentul era dus să caute un ofițer, Svejk începu să citeas- 
că un afiş mare. 


Vizitiul Josef Bong 

„Soldaţii corpului sanitar transportau răniții spre furgoanele pregătite 
într-o ripă adăpostită. De îndată ce fură pline, o porniră spre postul de ajutor. 
Ruşii, urmărind aceste furgoane, începură să le atace cu grenade. Calul furgo- 
narului Josef Bong, din escadronul 3 de furgonari, a fost ucis de o schyă de 
grenadă. Bong se tinguia: «Sărmanul meu bălan, s-a sfirşit cu tine!» în clipa 
aceea fu atins de o schyă de grenadă. Cu toate acestea, el isi deshămă calul 


70 Că n-aţi plecat (incorect în germ.) 

71 Ce înseamnă Cuvîntul (germ. 

72 Drăguţ înseamnă cam aşa ceva: domnule plutonier (germ.). 

73 ...la Comandamentul militar al gării, pe toți nespälatii, ca pe nişte cîini turbati (incorect în germ.). 


? . 


op 
le > 


142 


4 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


şi trase singur furgonul la adăpost sigur. Apoi se întoarse după harnasamen- 
tul calului său mort. Ruşii nu conteneau să tragă. «Trageti, trageţi, nebunilor, 
ca eu harnaşamentul... harnasamentul tot nu vi-l las aici!» şi continua să-l 
scoată de pe cal, repetind într-una acele vorbe. În sfirsit, fu gata si se tiri cu 
harnaşamentul înapoi spre furgon. Sanitarii începuseră să-l înjure pentru că 
lipsise prea mult. «N-am vrut să las acolo harnaşamentul, e aproape nou şi mi- 
am zis că ar fi păcat de el. Lucruri din astea nu avem de prisos», se scuză vi- 
teazul soldat, plecind spre infirmerie şi abia aici declară că e rănit... Mai tirziu 
majorul îi împodobi pieptul cu medalia de argint, pentru bärbätie.” 


Terminind de citit şi văzînd că sergentul nu se mai întoarce, Svejk se 
adresă milițienilor din camera de gardă: 

— Asta zic şi eu pildă de barbatie! În felul ăsta în armata noastră vor fi 
numai harnaşamente noi. Dar cînd eram la Praga, am citit în ziarul Prazske 
uredni listy despre un caz şi mai frumos. Era vorba de un doctor, Josef 
Vojnov, teterist voluntar în compania a 7-a vinätori de cîmp, care se afla în 
Galiția. Asta, in timp ce conducea un atac la baionetă, a fost lovit de un 
glonte drept în cap şi, în vreme ce-l duceau spre postul de prim-ajutor, zbie- 
ra că nu se lasă pansat pentru un fleac de zgirietură. Tinea mortis să por- 
nească din nou la atac cu grupa lui, dar o grenadă îi reteză glezna piciorului. 
Au vrut din nou să-l ducă, dar el şontic-şontic, sprijinindu-se în baston, o 
porni spre linia de luptă, aparindu-se de inamic cu bastonul; şi iată că-l 
ajunge o nouă grenadă care-i retează mina în care tinea bastonul. Dar el tot 
nu se lăsă: îşi trecu bastonul în cealaltă mina, zbierind că asta nu le-o iartă 
el şi Dumnezeu ştie ce s-ar fi întîmplat cu dînsul dacă, peste o clipă, un pro- 
iectil nu l-ar fi dat gata. Dacă pina la urmă nu l-ar fi doborit, poate că ar fi 
căpătat şi el medalia de argint pentru bärbätie. Cind proiectilul i-a retezat 
capul, aşa cum se rostogolea, tot mai striga: „Mereu la datorie, grăbeşte cu 
credință, chiar dacă în jurul tău adie suflul morții!” 

— Aşa scriu ei la gazetă, spuse unul dintre soldați, dar dacă i-ai băga 
în luptă i-ar apuca strechea cit ai zice peste. 

Apoi militianul scuipa continuind: 

* — La roi la Caslav a fost un redactor din Viena, neamt. Făcea serviciul 
ca furier. Cu noi nici nu voia să vorbească ceheste, dar cînd l-au repartizat 
la batalionul de marş, în care eram numai cehi, imediat a ştiut ceheste. 

În uşă îşi făcu apariţia sergentul, cu o mutră acră, şi începu să zbiere: 
a — Wenn man drei Minuten este weg, da hort man nichts anderes als”: 
ceheşte, cehi. 

leşind afară, pentru a se duce, probabil, la restaurant, îi spuse capo- 
ralului să-l ducă numaidecât pe derbedeul acela păduchios la locotenent, 
imediat ce acesta va sosi. 

— Domnul locotenent se distrează iar cu telegrafista din stație, bom- 
băni caporalul după plecarea lui. Se ţine de capul ei mai bine de două 
săptămîni şi ori de cite ori vine de la telegraf e foarte furios şi spune despre 
ea : Das ist aber eine Hure, sie will nicht mit mir schlafen”75 


= 
= dm. 
; Ja Re oe. be. 
7 Cum lipsesti trei minute, nu mai auzi decît... (germ.). 
75 Asta e o curva, nu vrea sa se culce cu mine (germ.). 


+ 


- 


aa | 1... 
At oe 


À + 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Şi de data asta era furios se vede, căci, de cum sosi, se auziră cărți 
trintite pe masa. 

_ — N-ai încotro, băiete, trebuie să mergi la el, îi spuse cu compatimire 
lui Svejk caporalul. Ehei, citi soldaţi au trecut prin miinile lui!... Si mai 
batrini si mai tineri... 

Apoi îl duse pe Svejk într-un birou unde la o masă cu hirtii răvăşite 
şedea un locotenent tinăr, grozav de furios. 

Cînd îl văzu pe Svejk însoţit de caporal exclamă foarte răspicat: „Aha !” 
După care urmă raportul caporalului: 

— Raportez supus, domnule locotenent, că omul accel a fost gasit in 
gara, fara acte. 

Locotenentul clatina din cap, ca şi cînd ar fi vrut să spună ca prevazu- 
se cu ani în urmă că în aceasta zi si la această oră Svejk va fi găsit în gară 
fără acte, căci oricine s-ar fi uitat în clipa aceea la Svejk trebuia să aibă im- 
presia ca este absolut cu neputinţă ca un bărbat cu o asemenea înfăţişare si 


ţinută să poată avea asupra lui vreun act. În clipa aceea, Svejk arăta ca pi- 


cat din cer, dintr-o altă planetă, şi avea aerul că priveşte cu mirare o lume 
nouă în care i se cere o prostie, pină acum necunoscută lui, cum ar fi de pil- 
dă să aibă acte. 

Uitîndu-se la Svejk, locotenentul reflectă o clipă ce anume să-i spună. 
În sfirşit, îl întrebă: 

— Ce făceai în gară? 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent, că aşteptam trenul de 
Ceske Budejovice, ca să pot ajunge la regimentul meu 91, unde sînt ordo- 
nanta la domnul oberlaitnant Lukas, pe care am fost silit să-l părăsesc, fiind 
dus la şeful de gară din pricina amenzii, bănuit că aş fi oprit acceleratul în 
care calatoream, cu ajutorul frinei de alarmă şi protecție. 

— M-ai înnebunit, zbieră locotenentul. Vorbeşte lămurit, pe scurt, si 
nu-mi înşira dobitocii. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent, că chiar din clipa în 
care m-am aşezat cu domnul oberlaitnant Lukâs în acceleratul care trebuia 
să ne ducă cît mai repede la regimentul 91 de infanterie chezaro-crăiesc am 
avut ghinion? Mai întîi mi s-a pierdut un geamantan, pe urmă ca să nu ne 
încurcăm... un domn general-maior chel de tot... 

— Himmel Herrgott, oftă locotenentul. 

— Raportez supus, domnule locotenent, că trebuie să v-o spun pe 
şleau, ca să vă dati seama de toată täräsenia, cum spunea întotdeauna ră- 
posatul cizmar Petrlik, cînd îi poruncea fiului lui să-şi scoată pantalonii, îna- 
inte dea începe să-l croiască. 

Şi în vreme ce locotenentul gifiia de ciudă, Svejk continuă: 

— Aşa s-a întimplat că nu i-am prea plăcut domnului general-maior 
cu chelie şi domnul oberlaitnant Lukas, la care sînt ordonanţă, m-a trimis 
afară pe coridor. Pe coridor, am fost învinuit că am făcut ceea ce v-am spus. 
Pina să se lămurească chestiunea, am rămas pe peron singur. Trenul pleca- 
se, şi cu el şi domnul oberlaitnant cu valizele şi cu toate actele lui şi ale mele 
şi eu am rămas zălog aici ca un orfan, fără acte. 


LE 
i 


, * . | CE | 
Jaroslav HaSek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Svejk îl privea cu o blindete atît de înduioşătoare, încât locotenentul nu 
se mai îndoi că tot ce auzea de la omul acesta cu înfăţişare de imbecil con- 
genital era purul adevăr. 

Apoi locotenentul îi aminti toate trenurile care trecuseră spre 
Budejovice după accelerat, întrebîndu-l de ce le-a pierdut. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent răspunse Svejk zimbind 
binevoitor, că în timp ce aşteptam primul tren, a dat peste mine năpasta de 
a fi băut la masă halbă după halbă. 

„Bou ca ăsta n-am mai văzut, îşi zise locotenentul. Recunoaste tot. 
Atitia mi-au trecut pe dinainte şi toți negau cu înverşunare, pe cînd ăsta iti 
spune liniştit: «(Am pierdut toate trenurile, fiindcă am băut halbă după halbă 
IP? 

Aceste reflecții le rezumă într-o singură frază, cu care i se adresă lui 
Svejk: 

— Dumneata, omule, eşti degenerat. Ştii ce va să zică un degenerat? 

— Şi la noi pe strada Boiste, colț cu Katerinska, cu onoare vă raportez, 
domnule locotenent, a fost un om degenerat. Taică-su fusese conte polonez, 
iar maică-sa, moaşă. El mătura strada şi, după ce se cherchelea, nu dădea 
voie să i se spună altfel decît „domnule conte”. 

Locotenentul socoti că e momentul să pună capăt acestei discuţii şi 
spuse foarte apăsat: 

— Ascultă ce-ţi spun, dobitocule: te duci la casierie, iti cumperi bilet şi 
pleci ia Budejovice. Dacă te mai prind pe-aici, întorc foaia şi te dau dezertor. 
Abtreten! 

Întrucît Svejk continua însă să stea nemişcat, cu mîna la cozorocul 
capelei, locotenentul zbieră : 

— Marsch hinaus, n-ai auzit, abtreten?! Caporal Palanek du-l pe 
timpitul ăsta la casierie şi cumpără-i un bilet pentru Ceske Budejovice! 

Nu trecu însă nici o clipă şi caporalul Palanek apăru din nou în birou. 
Prin uşa întredeschisă se zărea, în spatele lui, faţa blîndă a lui Svejk. 

— Ce s-a mai întîmplat? 

— Raportez supus, domnule locotenent, sopti confidential caporalul 
Palanek, că A-are bani de drum, şi n-am nici eu. Pe gratis nu vor să-l ducă 
pentru că nu are, cum s-ar zice, actele militare, cum că merge la regiment. 

Locotenentul rezolvă repede această complicată problemă. 

— Atunci să se ducă pe jos, hotări el. N-au decit să-l bage la arest, la 
regiment, pentru întârziere; n-avem vreme de pierdut cu el. 

— N-ai ce face, camarade, îi spuse lui Svejk caporalul Palanek cînd 
ieşi din cancelarie. Trebuie s-o întinzi, băiete, pe jos, pînă la Budejovice. În 
camera de gardă avem ratia de piine; ţi-o dăm să ai la drum. 

Şi peste o jumătate de ceas, după ce-l mai tratară pe Svejk cu cafea 
neagră şi-i mai dădură, în afară de piine, un pachet de tutun cazon, ca să 
aibă pe drum pînă la regiment, Svejk ieşi din Tabor. Întunericul nopții răsu- 
na de cîntecul lui. Cînta un vechi cîntec soldätesc: 

= 
„Cînd mergeam spre Jaromer 
Creadă-ne cine-o vrea...” 
- pd 


* « | "en 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Dar dracu ştie cum s-a întîmplat că bravul soldat Svejk, în loc s-o ia 
spre sud, spre Budejovice, merse tot înainte, spre apus. 
. Păşea pe şoseaua troienită, sub gerul aspru, înfăşurat în mantaua lui 
cazonă, ca cel din urmă soldat din garda lui Napoleon, intorcindu-se din 
campania Moscovei; cu singura deosebire că Svejk cînta vesel: 

„Eu am ieşit la spatir 

In cringul inverzit...” 


lar în pădurile troienite, în tăcerea nopţii, cîntecul răsuna aşa de pu- 
ternic, că stirnea ciinii prin sate. Î 

Cînd i se ura de cîntat, Svejk se aseza pe o movilă de pietris, isi aprin- 
dea luleaua si, dupa ce se odihnea, o pornea mai departe spre noi aventuri, 
indreptindu-se, chipurile, spre Budejovice. ‘ 


II - Anabasa76 lui Svejlk spre Budejovice 


Anticul conducător de osti, Xenofon, a străbătut toată Asia Mica si a 
ajuns Dumnezeu stie unde, fara harta. Vechii goti au intreprins de asemenea 
expeditiile lor, fara cunostinte topografice. Märsäluiala in aceeasi directie se 
numeste anabasis. A razbate prin meleaguri necunoscute, a fi incercuit de 
vrajmasi, care pindesc prilejul cel mai potrivit ca sa-ti suceasca gitul, asta e 
anabasis. Oamenii cu mintea ascutita, asa cum era Xenofon, si toate triburi- 
le pradalnice, care au navalit in Europa cine stie de prin ce meleaguri ale 
Märii Caspice sau de Azov, fac in mars adevarate minuni. 

Undeva, pe lingă Marea Nordului, unde au ajuns, tot fără hartă, si le- 
giunile romane ale lui Cezar, acestea s-au gîndit într-o bună zi să se înapoie- 
ze la Roma, dar pe altă cale, pentru a vedea şi mai multe în marşul lor. Şi au 
ajuns şi ele la Roma. De atunci, după cum se ştie, se spune că toate drumu- 
rile duc la Roma. 

La fel, toate drumurile duc şi la Ceske Budejovice, lucru de care era pe 
deplin convins bravul soldat Svejk, atunci cînd în loc de meleagurile 
Budejovicelof i-a rasarit in fata satul Milevsko. 

Merse însă mereu înainte, căci nu există soldat viteaz pe care să-l 
stingherească un Milevsko oarecare în drumu-i spre Ceske Budejovice, unde 
tot trebuie să ajungă odată şi odată. 

: Si aşa îşi făcu Svejk apariţia la nord de Milevsko, la Kvetov, după ce is- 
tovise toate cintecele cazone pe care le cunostea despre marsul ostasilor, ast- 
fel că înainte de Kvetov se văzu silit s-o ia de la început cu cintecul: 


„Cînd noi mărşăluiam 
Toate fetele plingeau...” 


Pe drumul care duce de la Kvetov la Vraz — adică tot spre nord — o 
bătrână care se întorcea de la biserică intră în vorbă cu Svejk, adresindu-i- 
se cu creştinească binecuvântare: 

— Bună Ziua, ostaşule, încotro ţi-e drumul? 


76 Anabasis-Expeditia în interior, titlul unei lucrări a lui Xenofon (430— 359), în care vorbeşte de retragerea celor 10.000. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


— Ei, mäicuto, eu ma duc la Budejovice, la regiment, räspunse Svejk, 
la räzboi. 

. — Vai de mine, ostasule, ai greşit drumul, exclamă speriată batrinica. 
In partea asta, prin Vraz, nu ajungi acolo; pe-aici, dac-o tii mereu inainte, 
ajungi la Klatov. 

— Eu cred, spuse Svejk abătut, că si din Klatov se poate merge la 
Budejovice. Ce-i drept, frumoasa plimbare pentru omul care se grabeste sa 
ajungă la regiment, ca pina la urmă să mai aibă, colac peste pupaza, si ne- 
cazuri pentru strădania lui de a se infatisa la vreme unde trebuie. 

— Si pe la noi a fost un tiriie-briu d-ăsta. Îi zicea Tonicek Masku, oftă 
batrinica. Mi-e neam dupa nepoata. Trebuia sa plece la Plzen, la armata. De 
dus s-a dus. Dar după o săptămână l-au şi căutat jandarmii, pentru ca nu 
sosise la regimentul lui. Şi după altă săptămână s-a ivit la noi, în civil, zicînd 
că i-au dat drumul acasă în conced. Şi s-a dus primarele la jandarm şi jan- 
darmii l-au ridicat din conced. Acum a trimis carte de pe front, că e rănit, şi 
că şi-a pierdut un picior. 

Batrinica se uită la Svejk cu compătimire: 

— Aşteaptă-mă, în padurice, ostasule; am să-ţi aduc o fiertură de car- 
tofi, să te mai încălzeşti. Cäsuta noastră se vede de-acolo, e tocmai în dosul 
păduricii, oleacă mai la dreapta. Prin satul nostru, Vraz, nu poţi trece. Jan- 
darmii îs ca nişte diavoli. O iei pe urmă din pădurice spre Malcin. De-acolo, 
ocoleşte Cizovul. La Cizov jandarmii hăituiesc dezertorii, ca hingherii. Mergi 
de-a dreptul prin pădure şi dai de Sedlec, lingă Horazclovice. Acolo e un jan- 
darm tare cumsecade şi dă drumul oricui prin sat. Niscaiva acte la dumnea- 
ta ai? 

— N-am, mäicuto! 

— Dacă-i aşa, nu te duce nici acolo, mergi mai degrabă la Radomysl, 
dar vezi să ajungi mai pe-n-serat, că seara-s toți jandarmii la crişmă. Acolo, 
caută pe ulița de jos, dincolo de Florianek, o căsuţă cu dungă albastră, si 
întreabă de moş Melicharek. Mi-e frate. Spune-i multă sănătate din partea 
mea. El o să-ţi arate pe unde să ajungi la Budejovice. 

Svejk o aşteptă pe bătrînică în pädurice mai bine de o jumătate de 

ceas, şi după ce se încălzi cu zeama de cartofi pe care bătrinică i-o adusese 
într-o oală, învelită într-o pernă, ca să nu se răcească, femeia scoase din 
boccea un codru de piine şi o bucată de slănină, le băgă în buzunarele lui 
Svejk, îi făcu semnul crucii şi-i spuse că are „acolo” doi nepoți. 
# Dupa aceea, ii mai repeta o data, amänuntit, satele prin care trebuia 
să treacă, şi cele pe care trebuia să le ocolească. La urmă, scoase din buzu- 
narul jachetei o coroană, şi i-o dădu să-şi cumpere la Malcin rachiu, să aibă 
de drum, căci pînă la Radomysl e cale lungă. 

De la Cizov, Svejk a mers, după sfatul batrinei, spre răsărit, spre 
Radomysl, socotind că oriunde s-ar afla pînă la urmă tot la Budejovice avea 
să ajungă. 

La Malcin se întovărăşi cu un batrin care cînta la armonică şi pe care 
Svejk îl găsise în cîrciumă in timp ce-şi cumpăra rachiul pentru calea lungă 
pină la Radomysl. i 


LE 
on .. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


Batrinul îl luă pe Svejk drept dezertor, şi-l sfătui să meargă cu el la 
Horazdovice, unde avea o fiică măritată, al cărui sot era şi el dezertor. Se ve- 
dea bine că bătrinul bause vîrtos la Malcin. 

— Îşi ţine bărbatul de două luni ascuns în grajd, i se destăinui el lui 
Svejk. Are să te ascundă si pe tine şi o să ramineti acolo pina la sfîrşitul răz- 
boiului. În doi n-o să vi se urască. 

După refuzul cuviincios al lui Svejk, batrinul isi ieşi din fire şi o luă la 
stinga, peste cîmp, amenintindu-l că se duce să-l denunțe jandarmilor din 
Cizov. 

La Radomysl, unde sosi către seară, Svejk îl găsi pe Uliţa de jos, dinco- 
lo de Florianek, pe unchiaşul Melicharek. Cînd îi transmise sănătate din par- 
tea surorii din Vraz, unchiaşul nu prea păru impresionat. 

Insista într-una pe lingă Svejk să-i arate actele. Era un om cu idei pre- 
concepute; pomenea mereu de nişte tilhari, bandiți, vagabonzi şi hoţi care 
mişună prin toată regiunea Pisek. 

— Fug din armată, nu le arde de oştire, umblă haimana prin împreju- 
rimi şi fură pe unde pot, îl mustrului el pe Svejk energic şi fără înconjur. Si 
toți arată, de parcă nici n-ar şti să numere pina la cinci... Da, da, aşa-i ade- 
vărul supără, adăugă el cînd Svejk se ridică de pe lavitä. Cînd omul are cu- 
getul curat nu pregetă să-şi arate actele. Cînd nu le are... 

— Ei, rămii cu bine, unchiaşule. 

— Da, da, cu bine, şi a doua oară du-te la altul mai prost. 

După ce se pierdu în bezna nopţii, moşul continuă să bombăne în ur- 
ma lui: 

— Se duce, zice, la Budejovice la regimentul lui. De la Tabor... Şi şme- 
cherul o ia întîi pe la Horazdovice şi-abia pe urmă la Pisek. Păi, ăsta face 
ocolul lumii... 

Svejk umblă din nou aproape toată noaptea, pînă cînd, deodată, în 
apropiere de Putim, dădu în cîmp peste un stog de paie. În timp ce le scor- 
monea, auzi pe aproape de tot un glas: 

— De la care regiment? Încotro o iei? 

— De la 91, la Budejovice. 

* — Ce-fi veni să mergi acolo? 
__— Acolo e oberlaitnantul meu. 

Din stog se auzi hohotul mai multor oameni. Cînd rîsul se potoli, Svejk 
îi întrebă de la ce regiment erau. Află, astfel, că doi erau de la 35, iar unul de 
la artilerie, tot din Budejovice. Cei de la 35 ziceau că fugiseră de la compa- 
nie, cu o lună înainte, iar artileristul zicea că e pe drumuri chiar din clipa 
mobilizării. Era de acolo, din Putim, şi stogul de paie îi aparținea. Noaptea 
doarme întotdeauna în stog. leri i-a găsit pe ceilalți doi în pădure, aşa că i-a 
adus la el, în stogul lui. 

Cu toții trăgeau nădejde că într-o lună, două războiul va lua sfirşit. 
Credeau că ruşii se şi află dincolo de Budapesta şi în Moravia. Aşa se vorbea 
peste tot în Putim. Spre dimineaţă, înainte de a se crăpa de ziuă, mama arti- 
leristului avea să le aducă dejunul. Cei de la 35 se hotăriseră să plece apoi la 
Strakonice, unde unul din ei avea o mătuşă, care la rindul ei avea în munți, 

„dincolo de Susice, un cunoscut, stäpinul unor joagäre, şi acolo cică aveau să 
fie bine ascunsi. - 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Si tu, ăsta de la 91, dacă vrei, il poftirä pe Svejk, poţi să vii şi tu cu 
noi, Caca- te pe oberlaitnantul tau. 

— Păi, lucrul nu-i chiar aşa uşor, răspunse Svejk si se viri in paie. 

Dimineaţa, cînd se trezi, ceilalți erau plecaţi şi unul din ei, de bună 
seamă artileristul, îi pusese la picioare o bucată de piine să aibă la drum. 

O luă prin pădure, şi lingă Stekno se întilni cu un vagabond bătrin, 
care il intimpina ca pe un vechi prieten, cu o dusca de rachiu. 

— În astea să nu umbli, îl sfătui el. Uniforma militară ar putea o dată 
să te coste al dracului de scump. Acum, peste tot e plin de jandarmi, şi de 
cerşit, nu poţi cerşi în astea. Se înțelege că după noi astăzi nu mai umblă 
jandarmii ca altădată, acum vă caută pe voi. Numai pe voi vă caută, repetă 
el cu atîta convingere, încît Svejk găsi cu cale să nu-i spună nimic despre 
regimentul 91. N-avea decit să creadă despre el ce-i place. De ce să spulbere 
iluzia unui batrin atît de cumsecade? 

— Şi încotro te duci? întrebă vagabondul după un răstimp şi după ce 
amindoi, cu lulelele aprinse, ocoliseră satul. 

— La Budejovice. 

— Maica ta Cristoase! se sperie vagabondul. Acolo te umflă cît ai zice 
peşte. Nici n-apuci să te încălzeşti. Trebuie să umbli în haine civile, zdrentu- 
roase şi să faci pe ologul... Da nu-ţi fie teamă. Acum mergem la Strakonice, 
Volyn, Dub, şi numai dracul ar trebui să-şi vire coada ca să nu facem noi 
rost de haine civile. Prin partea Strakonicelui, mai sînt încă destui oameni 
proşti şi cinstiți; lasă uneori noaptea deschis şi ziua nu închid de loc. Acum, 
iarna, se reped pe undeva, prin vecini, ca să mai schimbe o vorbă, aşa că te 
alegi numaidecit cu „civilul”. De fapt, ce-ţi trebuie? Ghete ai, aşa că numai 
de ceva pe deasupra ai nevoie. Mantaua militară e veche? 

— Veche. 

— Atunci păstreaz-o. La tara merge. Ai nevoie de pantaloni şi haină. 
Cînd o să avem „civilul”, pantalonii şi tunica le vindem la Herrman, ovreiul 
din Vodnany. Cumpără efecte de la stat şi pe urmă le vinde prin sate. Astăzi 
mergem la Strakonice, îşi dezvoltă mai departe planul. La patru ceasuri de 
aici e vechea stină de la Schwartzenberg. Acolo am un cunoscut cioban 
batrin ca si fhine: raminem acolo peste noapte şi dimineaţa o intindem spre 
Strakonice să facem rost pe undeva de haine civile. 

La stînă, Svejk dădu de un bătrînel simpatic care îşi mai aducea amin- 
te de cele povestite de bunicul lui despre războaiele franceze. Era cu vreo 
douăzeci de ani mai în virstă ca bătrinul vagabond şi de aceea îi spunea 
acestuia, ca şi lui Svejk, „băiatule”. 

— Aşa, băieţi, începu el să povestească după ce se aşezară în jurul 
cuptorului în care fierbeau cartofii în coajă, pe vremea aceea bunicul meu a 
dezertat şi el, ca şi ostaşul ăsta. Dar l-au inhatat la Vodnany şi l-au bătut 
aşa de rău, că i-au făcut curu ferfenita. Şi pot să zic că încă a avut noroc. 
Feciorul lui Jares din Razice, de dincolo de Protivin, bunicul batrinului 
Jares, paznic de iaz, s-a ales, la Pisek, cu plumbi pentru că a-ncercat să fu- 
ga din armată. Dar, mai înainte de a-l impusca în tranşeele din Pisek, a tre- 
buit să alerge printre două şiruri de soldați şi a încasat şase sute de lovituri 

„de ciomag, aşa că moartea a fost pentru el o usurare şi o izbăvire. Si 
intorcindu-se către Svejk, cu ochii în lacrimi: Si tu cînd ai sters-o? 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


— După mobilizare, cum ne-au dus la cazarmă, răspunse Svejk, 
intelegind că uniforma nu-l putea convinge pe bătrinul cioban. 

— Ai sărit peste zid? întrebă curios ciobanul, avindu-l desigur în minte 
pe bunicul lui cînd povestea cum a sărit şi el peste zidul cazărmii. 

— Altfel nu se putea, moşule. 

— Şi straja a fost puternică, şi a tras? 

— Da, mosule. 

— ŞI încotro o iei acum? 

— L-a apucat sminteala, răspunse vagabondul în locui lui Svejk. Tine 
cu tot dinadinsul să ajungă la Budejovice. Ce să-i faci, aşa-s tinerii, fără 
minte, se duc singuri la pierzanie. Trebuie să-i fac putintica şcoală. Facem 
rost de unu „civil” şi pe urmă o să meargă strună. Pina la primăvară om 
scoate-o noi la capăt, şi pe urmă ne ducem undeva să muncim la vreun 
chiabur. Anul ăsta are să fie lipsă mare de oameni şi foamete, şi se spune că 
au să scoată toți vagabonzii la munca cimpului. Aşa că mă gindesc să mă 
duc mai bine de bunăvoie. E lipsă de oameni. Îi măcelăreşte... 

— Cum adică, întrebă ciobanul, crezi că nu se isprăveşte anul ăsta? 
Da, să ştii, băiete, se poate să ai dreptate! Au mai fost războaie lungi. Ala al 
lui Napoleon, pe urmă din cîte ni s-au povestit — războaiele suedeze, războ- 
iul de şapte ani... Osinda dumnezeiască au fost. Că Dumnezeu nu mai sufe- 
ră să vadă atita păcătoşenie. Nici carnea de berbec nu le mai plăcea, da, da, 
băieți, strimbau din nas. Aldată umblau pe aici cu duiumul să le vinda ca- 
reva pe sub mina vreun berbec, dar în vremea din urmă nu ti-ar mai fi 
mîncat decît porc, păsări şi încă unse numai cu unt sau untură. Aşa că 
Dumnezeu s-a miniat pe ei pentru păcatele lor, şi n-o să-şi mai vină in fire 
decît atunci cînd or să-şi fiarbă lobodă, aşa cum se făcea pe vremea razboiu- 
lui lui Napoleon. De altfel nici stăpînirea noastră nu mai avea astimpăr, par- 
că o apucase mincarimea. Bätrinul conte Schwartzenberg, de pildă, umbla 
numai în trăsură, iar contele cel tînăr, mucosul, pute numai a automobil. 
Dar o să-i scoată Dumnezeu benzina pe nas! 

Apa de la cartofi, care fierbea pe vatră, dădu în clocot şi după o scurtă 
pauză bătrinul cioban spuse profetic: 

* — RăzBoiul ăsta n-are să-l cîştige împăratul nostru. Nu-i nici un avint 
războinic, fiindcă el, cum zice domnul învățător din Strakonice, nu s-a lăsat 
încoronat. Acum poate să ungă — cum se zice — buzele cui o vrea cu mie- 
re... Dacă ai făgăduit, golan bătrin, că te laşi încoronat, trebuia să te tii de 
făgăduială. 

— S-ar putea, fu de părere vagabondul, ca acu s-o mai dreagă el cum- 
va. d 

— Acum, nu-i mai pasă nimănui de asta, sări ciobanul intaritat. Ar 
trebui să fii de fata cînd se string vecinii jos, la Skocice. Fieştecare are pe cite 
unul în război, şi să-i auzi cum iti vorbesc. După războiul ăsta, zice că va fi 
libertate: n-au sa mai fie nici curţi boiereşti, nici împărați, nici baroni, şi 
moşiile cică se vor lua. Din pricina unor vorbe din astea l-au şi ridicat jan- 
darmii pe unul Korinek, cică îndeamnă lumea la răscoală. Da, da, astăzi 
jandarmii au dreptul s-o facă. 

. — Au avut ei şi înainte, zise vagabondul. Eu îmi aduc aminte ca la 
Kladno era plutonier de jandarmi unu de-i zicea domnu Rotter. Într-o bună 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


zi, s-a apucat să crească cîini politisti, cum le zice, din aceia cu fire de lup, 
de miroase totul, cînd sînt învățați. Şi avea plutonieru ăla din Kladno o mul- 
time de cîini din ăştia la învățătură. Avea pentru ei o căsuță anume unde 
trăiau ciinii lui ca baronii. Şi într-o bună zi îi dă prin minte să facă o încer- 
care pe pielea noastră, a bietilor vagabonzi. Şi aşa dădu poruncă jandarmilor 
să cutreiere toate împrejurimile Kladno-ului ca să adune de zor vagabonzii şi 
să-i predea de-a dreptul în mîinile lui. Odată, am pornit-o şi eu aşa, de la 
Lany, şi mă afund adînc prin pădure, dar ce folos că n-am mai apucat să | 
ajung la casa pădurarului, că m-au si înşfăcat şi m-au dus la domnu pluto- 
nier. Ce să vă mai spun, oameni buni; nici nu vă poate trece prin minte cite 
am pătimit eu cu ciinii lui. Mai întîi i-a pus pe toţi să mă miroasă pe urmă a 
trebuit să mă catär pe o scară, şi cînd am ajuns sus, au dat drumul, după 
mine, unei javre, şi jivina m-a tras jos de pe scară, a pus labele pe pieptul 
meu şi miriia, şi-mi arăta colții drept în fata. După aceea, au luat javra şi au 
dus-o de acolo, şi mi-au spus să mă ascund undeva, că pot pleca oriunde 
vreau. Am luat-o aşadar spre valea Kacakului, prin pădure, şi m-am pitit 
într-o ripa, şi ce să vezi: peste o jumătate de ceas, doi lupoi din ăia se şi 
aflau lingă mine, m-au trintit la pămînt, şi în timp ce unul mă tinea de git, al 
doilea a dat fuga la Kladno şi peste un ceas a venit la mine chiar domnul 
plutonier Rotter cu jandarmii lui, a chemat cîinele şi mi-a dat cinci coroane 
şi adeverinţă cum că pot cerşi două zile la rînd prin părțile Kladno-ului. Dar 
mie nu-mi ardea de asta; am luat-o la fugă spre Berounsko, de parcă îmi ar- 
dea pămîntul sub picioare, şi a doua oară pe la Kladno nu m-am mai arătat. 
Îl ocoleau toți vagabonzii, căci domnul plutonier făcea probă pe pielea lor. 
Iubea cîinii ăştia la nebunie. Pe la posturile de jandarmi se povestea că în 
zilele cînd pleca în inspecţie şi vedea pe undeva un ciine lup, acolo nu mai 
făcea nici un fel de inspecție şi de bucurie trăgea la măsea toată ziulica cu 
şeful de post. 
Şi în vreme ce ciobanul cojea cartofii şi turna în străchini lapte covă- "4 
sit, vagabondul îşi depăna înainte amintirile despre drepturile jandarmilor: 
— La Lipnice era un şef de post care stătea în vale, sub cetate. Locuia 

chiar la postul de jandarmi, şi eu, bătrin, cumsecade, am crezut întotdeauna 

că postul de fandarmi trebuie să fie undeva într-un loc mai răsărit, cum ar fi 

în piață sau, mă rog, cam aşa ceva, şi nu într-o uliţă dosnică. De aceea o iau 

frumusel pe la marginea tirgului şi nu mă uit la firme. lau aşa casă după 

casă, pină cînd ajung într-o căsuţă, la catul întîi: deschid uşa şi mă prezint: | 

„Fie-vă milă şi pomană de un biet cerşetor”. Da, frätioare, şi picioarele mi-au ‘ 

inlemnit. Era postul de jandarmi. Pusti pe pereti, cruce pe masa, condici pe 

un scrin: deasupra mesei, măria-sa împăratul se uita drept la mine. Si, pina 

să apuc să îndrug ceva, s-a năpustit asupra-mi şeful de post şi mi-a ars un 

palmoi, acolo în uşă, de m-am dus de-a berbeleacul pe scara de lemn, pina 

jos, şi nu m-am oprit decit la Kejzlice. Aşa stă treaba cu drepturile jandarmi- 

lor. 


"A 


L ” Se pusera pe mincat si curind se culcara in odaia calda, intinsi pe lavi- 
| te. Noaptea, Svejk se îmbrăcă în tăcere şi ieşi afară. Luna se ivise la răsărit 
„şi la lumina ei prielnică Svejk se îndreptă către soare-răsare, repetindu-si 
mereu în gînd: „Nu se poate să nu ajung eu la Budejovice”. 


} ; 
ot a 
| — 


> * . A un 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


Dat fiind că la dreapta, cînd ieşi din pădure, se vedea un oraş, Svejk o 
coti mai spre nord, apoi spre sud, unde iar se zărea un oraş (era Vodnany). Îl 
ocoli cu băgare de seamă şi pe acesta mergind peste cîmp, şi soarele de di- 
mineata îl intimpina pe povârnisurile întroienite de deasupra oraşului 
Protivin. 

„Mereu înainte, îşi spuse bravul soldat Svejk. Datoria te cheamă. Trebu- 
ie să ajung la Budejovice.” 

Dar printr-o nefericită întîmplare, în loc să se îndrepte de la Protivin 
spre sud către Budejovice, paşii lui Svejk se îndreptară spre nord, către 
Pisek. 

Pe la amiază, Svejk zări în faţa lui un sat. Coborînd o colină mică, îşi 
zise în gind: „Nu mai merge aga; trebuie să întreb pe unde se ajunge la 
Budejovice”. ‘ 

Si, intrind in sat, fu foarte surprins vazind pe stilpul indicator de linga 
prima casuta: ,Comuna Putim”. 

— Maica ta Cristoase! oftă Svejk. Va să zică, iar sînt in Putim, unde 
am dormit în stogul de paie. 

După asta nu mai fu de loc surprins, cînd dincolo de iaz dintr-o căsu- 
ta varuita în alb, pe care atirna drept emblemă o găină (căreia în alte locuri i 
se zice vultur), se ivi un jandarm, ca un păianjen ce-şi veghează pinza. 

Jandarmul se duse de-a dreptul la Svejk şi-l luă scurt: „Încotro?” 

— La Budejovice, la regimentul meu. 

Jandarmul rise sarcastic: 

— Păi, dumneata tocmai de acolo vii. Budejovicele dumitale l-ai lăsat 
în urmă, şi-l trase la post. 

Şeful de post din Putim era vestit prin partea locului ca un om care 
acționează cu foarte mult tact şi totodată foarte expeditiv. El nu înjura nicio- 
dată detinutul sau arestatul, în schimb îl supunea unui interogatoriu atît de 
incilcit, încît şi un nevinovat şi-ar fi recunoscut o vină. 

Doi jandarmi de la post îi ţineau isonul şi încilcitul interogatoriu se 
desfăşura întotdeauna în risetele întregului personal jandarmeresc. 

— Criminalistica se bazează pe istetime şi amabilitate, le spunea în- 
totdeauna şeful de post subordonatilor săi. N-are nici un rost să zbieri la ci- 
neva. Delicventii si suspectii 

Trebuiesc luaţi cu binisorul, dar in acelaşi timp trebuie să ai grijă sa 
se înece în valuri de întrebări. 

 — Ei, bine ai venit, ostasule! îl luă în primire şeful de post pe Svejk. Ia 
loc, rogu-te; de bună seamă că eşti obosit de drum; ei, ia povesteşte-ne, un- 
de te duci. 

Svejk îi spuse şi lui că se duce la Ceske Budejovice, la regiment. 

— Pe cîte văd, fără îndoială că ai rătăcit drumul, îi spuse zimbitor şe- 
ful de post, pentru că dumneata vii dinspre Budejovice, lucru de care te poți 
convinge. Vezi deasupra capului dumitale atirna harta Cehoslovaciei. Ia te 
uită, ostaşule. La sud de noi, e Protivin. La sud de Protivin e Hluboka şi mai 
la, sud, Ceske Budejovice. Aşa că vezi, dumneata nu mergi spre Budejovice, 
ci vii de la Budejovice. 

” Seful de post se uită binevoitor la Svejk, care spuse calm si cu demni- 
tate: 


à 


. - 


> P 
Jaroslav Ha&ek - Peripetiile bravului Soldats val . ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


— Şi totuşi mă duc la Budejovice. | 
_ Afirmația era mai tare decit a lui Galileu: „Şi totuşi se invirteste!” de- 
oarece se pare că acesta o făcuse în momente de mare furie. 

— Ştii, măi băiete, i se adresă şeful de post lui Svejk, cu aceeaşi bună- 
voință, eu caut să-ți explic şi dumneata singur ai să ajungi, pina la urmă, la 
convingerea că orice încercare de a tăgădui îngreunează mărturisirea. 

— Aici aveţi toată dreptatea, spuse Svejk. Orice tăgadă îngreunează 
mărturisirea şi dimpotrivă. 

— Vezi, flăcăule, că şi singur tot la asta ajungi. Spune-mi mie, cu ini- 
ma deschisă, de unde ai ieşit cînd ai pornit-o spre Budejovicele dumitale. Zic 
anume „al dumitale”, fiindcă de bună seamă că trebuie să mai fie şi alt 
Budejovice, care se află undeva la nord de Putim şi care pînă acum n-a fost 

"încă trecut pe hartă. ‘ 

— Am iesit din Tabor. 

— Si ce faceai la Tabor? 

— Asteptam trenul de Budejovice. 

— De ce n-ai plecat cu trenul la Budejovice? 

— Pentru ca nu aveam bilet. 

— Si de ce dumitale, ca ostas, nu ti-au dat foaie de drum gratuita? 

— Pentru ca nu aveam la mine nici un act. 

— Aici voiam să ajung, îi spuse victorios şeful de post unuia dintre 
jandarmi. Nu-i chiar aşa de prost pe cit se face; începe să se incurce bine 
socoteala. 

Şeful de post o luă de la capăt, ca şi cum n-ar fi auzit răspunsul cu 
actele. 

— Aşadar, dumneata ai ieşit din Tabor. Încotro mergeai deci? 

— Spre Ceske Budejovice. 

Expresia feței şefului de post se înăspri putin şi privirile-i căzură asu- 
pra hărții. 

— Poti să ne arăţi pe hartă cam pe unde ai luat-o spre Budejovice? 

— Nu mai tiu minte toate locurile pe unde-am trecut; ştiu numai că 
aici, în Putim, am mai fost o dată. 

* Slujba$ii postului de jandarmi se uitară unul la altul cercetător, iar şe- 
ful de post continuă: 

— Aşadar, la Tabor ai fost în gară. Ai ceva asupra dumitale? Scoate 
tot. 

@ După ce-l perchezitionara si nu găsiră asupra lui nimic, decît luleaua 
şi chibriturile, şeful de post îl întrebă: 

— Spune-mi de ce n-ai nimic, absolut nimic la dumneata? 

— Pentru că n-am nevoie de nimic. 

— Of, Dumnezeule, oftă şeful de post, mare chin mai e şi cu dumnea- 
ta! Dumneata ai spus că la Putim ai mai fost o dată. Ce ai căutat aici? 

— Mergeam prin preajma Putim-ului spre Budejovice. 

— Vezi bine cum te încurci! Dumneata singur spui că mergeai spre 
Budejovice. Pasămite acum te-ai convins că vii dinspre Budejovice. 

— Se vede treaba că am făcut un ocol. 

Şeful de post schimbă din nou, cu tot personalul, o privire semnificati- 

.. 


À + 


* « | "en 


Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat văl 1 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


be 

— Cu ocolurile astea ale dumitale mi se pare mie ca hoinaresti prin 

imprejurimi. Ai stat multa vreme la Tabor in garä? 
_ — Pina la plecarea ultimului tren spre Budejovice. 

— Si ce-ai facut acolo? 

— Am vorbit cu soldatii. 

O noua privire foarte semnificativa a sefului de post catre personal. 

— Si, de pilda, despre ce ai vorbit si ce anume i-ai intrebat? 

— l-am întrebat la ce regiment sînt şi încotro pleacă. 

— Foarte bine. Şi nu i-ai întrebat cumva ce efectiv are, de pildă, regi- 
mentul şi cum este împărțit? 

— Aşa ceva nu i-am întrebat, pentru că astea le ştiu de mult pe dina- 
fară. 

— Care va să zică, dumneata eşti perfect informat despre compoziția 
armatei noastre? 

— Desigur, domnule şef de post. 

Şeful de post dădu ultima lovitură, uitindu-se victorios la jandarmii 


lui. 


— Ştii ruseste? 

— Nu stiu. 

Seful de post facu un semn brigadierului si, dupa ce trecura amindoi 
in odaia alaturata, seful, cu entuziasmul totalei sale victorii si foarte sigur de 
sine, declara, frecindu-si miinile: 

— L-ai auzit? Nu stie ruseste! Mare smecher! A recunoscut totul in 
afara de ce-i mai important. Miine il expediem la Pisek, la domnul sef de ra- 
ion. Criminalistica se bazeaza pe istetime si blindete. Ati vazut cum l-am 
inecat in valul de intrebari. Cine ar fi putut crede despre el una ca asta? Pa- 
re aşa de timpit si de prost... dar tocmai pe oamenii ăştia trebuie să-i iei cu 
dibăcie. Acuma îl las să şadă şi mă duc să scriu procesul-verbal. 

Şi chiar în după-amiaza aceea, mai bine zis spre seară, şeful de post 
scria zimbind satisfăcut procesul-verbal, în care, la fiecare frază, apărea 
cuvîntul : spionageverdachtig”77. 

Pe măsură ce scria, în ciudata lui nemteasca oficială, situația se lim- 
pezea tot maf mult în mintea şefului de post Flanderka şi cînd încheie : „So 
melde ich geborsam, wird den feindlichen Offizier heutigen Tages, nach 
Bezirksgen- darmeriekommando Pisek, uberliefert”’® mai zimbi o data mul- 
tumit de opera lui si striga la brigadier: 

@ — Ati dat ceva de mincare ofiterului inamic? 

— Conform ordinului dumneavoastra, domnule sef de post, asiguram 
cu hrană numai pe cei care sint aduşi şi interogati pina la orele 12. 

— Acum e vorba de o mare excepţie, spuse cu gravitate şeful de post. 
Asta trebuie să fie un ofițer superior, vreun grangur mare. Iti dai seama că 
ruşii n-au să trimită pentru spionaj un caporal oarecare. Trimiteţi la 
circiuma „Na Kocourku” 79 să i se aducă prinzul. Dacă nu se mai găseşte 
nimic, să i se gătească ceva. Pe urmă, să fiarbă ceai cu rom şi toate astea să 


= 


"7 Suspectat de Spionaj (germ:) 


7% Vă raportez supus că ofițerul inamic va fi înaintat astăzi către comandamentul de plasă Pisek (germ.). 
7 La Motanul. 


PR 3 7 Na. 
Lie 


[# 


il a 


TS. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


le trimitä incoace. SA nu spuneti pentru cine sint. In general sä nu pomeniti 
nimänui de persoana pe care o avem aici. E secret militar. Si acum ce face? 
— À cerut sai se dea putin tutun. Acum sade in camera de garda atit 
de multumit, de parca ar fi la el acasa. ,E bine, cald, aici, la dumneavoas- 
tra”, zice. „Dar soba nu afumă? îmi place foarte mult aici la dumneavoastră. 
Daca soba începe cumva să afume, trebuie să puneţi să curețe coşul. Dar 
asta numai după-amiază şi niciodată cînd soarele se află deasupra coşului.” 
— Ce rafinament! spuse şeful de post plin de entuziasm. Se preface, de 
parcă nici n-ar fi vorba de el. Şi cu toate astea, ştie bine c-o să fie împuşcat. 

Un om ca ăsta trebuie prețuit, chiar dacă e duşmanul nostru. Merge la 

moarte sigură. Nu ştiu dacă noi am fi în stare de una ca asta. Poate că am 

şovăi, am da înapoi. Pe cînd el şade liniştit şi spune: E cald, e bine la dum- 
neavoastră: da soba nu afumă? Asta înseamnă caracter, domnule brigadier. 

Pentru treaba asta omul are nevoie de nervi de oțel, spirit de satisfacție, tărie 

şi entuziasm. Dacă ar fi în Austria un asemenea entuziasm... dar mai bine 

să nu vorbim despre asta. Şi la noi există entuziaşti. Ai citit în Narodni 
politika despre oberlaitnantul de artilerie Berger care s-a cocotat pe un brad 
înalt şi şi-a încropit acolo, pe o craca, beobacbtungs- punkt30? Cum ai noştri 
se retrăseseră, dacă ar fi coborit, ar fi căzut prizonier. Dar el s-a hotărit să 

aştepte pina ce ai noştri au să izgonească vräjmasul. Şi două săptămîni a 

aşteptat. Două săptămîni încheiate a stat în copac si, ca să nu moară de 

foame, i-a rontäit tot virful, hrănindu-se cu crengute şi ace de brad. La reve- 

nirea alor nostri era atit de slăbit încît, nemaiputindu-se tine de copac, s-a 

prăbuşit mort, la pămînt. După moarte a fost distins cu medalia de aur pen- 

tru merit şi vitejie. 
Şi şeful de post adăugă foarte grav: 
— Ăsta spirit de sacrificiu, domnule brigadier. Asta zic şi eu eroism! 

Ei, uite cum ne-am luat iar cu vorba: fugi repede şi comandă prinzul, iar pe 

dumnealui trimite-l la mine. 

Brigadierul îl aduse pe Svejk. Şeful de post îi făcu semn, prieteneşte, 
să se aşeze şi începu mai întîi să-l întrebe dacă are părinţi. 

— Nu am. 

Şeful de post se gîndi că e mai bine aşa, că cel putin n-o să aibă ni- 
meni a-l plînge. În acelaşi timp se uită la fata blindă a lui Svejk şi batindu-l 
deodată pe umăr, dintr-un imbold de bunătate, se aplecă spre el şi-l întrebă 
cu un ton părintesc: 

# — Ei, si cum va place in Cehia? 

— Eu în Cehia mă simt peste tot bine, răspunse Svejk, in drumul meu 
am dat numai peste oameni foarte cumsecade. 

Şeful de post incuviinta dînd din cap: 

— Lai noi, oamenii sînt buni şi îndatoritori. Ei, cîte un furt sau o încă- 
ierare pe ici, pe colo, nu contează. Dar eu sînt aici de paisprezece ani, şi da- 
că stau şi socotesc, omorurile se reduc cam la trei sferturi pe an. 

— Vreti să spuneţi omor neizbutit? întrebă Svejk. 

. — Da de unde, n-am vrut să spun asta. În cincisprezece ani am an- 
chetat numai unsprezece omoruri. Dintre care cinci au fost cu furt, iar cele- 

„lalte şase c din cele obişnuite, care nu merită nici o atenţie. 

+, 


> 


80 Post de observatie (germ.). 


à 4, - 


7 ANS A 
LA 


ee 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Şeful de post tăcu şi, după un răstimp, trecu din nou la metoda lui de 
interogare. 

— Şi ce-ati vrut să faceţi la Budejovice? 

— Să intru la datorie, la regimentul 91. 

Drept care, şeful de post îl invită pe Svejk să poftească înapoi în came- 
ra de gardă, şi repede, ca să nu uite, mai adaugă în raportul său adresat 
comandamentului de jandarmi din Pisek: ,Cunoscind la perfectie limba ce- 
ha, voia sa incerce la Ceske Budejovice sa se inroleze in regimentul 91 infan- 
fence”. 

Seful de post isi freca fericit miinile, bucurindu-se de bogatia materia- 
lului adunat si de rezultatele precise ale metodei lui de anchetare. Îşi aminti 
de predecesorul său, şeful de post Burger, care nu vorbea de loc cu detinutul 
şi-l înainta tribunalului raional cu un scurt raport: „Conform relatărilor bri- 
gadierului a fost reținut pentru vagabondaj şi cerşetorie”. Dacă şi ăsta se 
mai cheamă interogatoriu! 

Şi, uitindu-se peste paginile raportului său, şeful de post zimbi mul- 
tumit scotind din masa lui de scris dosarul secret al comandamentului teri- 
torial de jandarmi din Praga cu inscripţia: „Strict confidential”, şi citi încă o 
dată: 


„Se atrage atenția tuturor posturilor de jandarmi că sînt obligate să ur- 
mărească cu toată atenția toate persoanele care trec prin raionul lor. Strămu- 
tarea trupelor noastre în ținuturile Galiției de răsărit a făcut ca unele formati- 
uni militare ruseşti, trecînd Carpaţii, să ocupe poziţii în interiorul imperiului 
nostru, fapt care a dus la strămutarea liniei frontului mai adînc spre apusul 
imperiului. Această nouă situație a înlesnit spionilor ruşi, în timpul mişcării 
frontului, să pătrundă mai adinc pe teritoriul statului nostru, mai cu seamă in 
Silezia şi Moravia, de unde, după ştiri vrednice de crezare, numeroşi spioni 
ruşi au pornit-o spre Cehia. S-a constatat că printre ei există multi cehi din Ru- 
sia, instruiți în şcolile militare superioare ruseşti, care, cunoscind la perfectie 
limba cehă, par să fie spioni din cei mai periculoşi, întrucît pot face şi cu sigu- 
ranță că şi fac propagandă de înaltă trădare de patrie în rîndurile populației 
cehe. De aceta, comandamentul teritorial ordonă reținerea tuturor suspectilor 
şi mai cu seamă sporirea vigilentei in locurile în apropierea cărora se află gar- 
nizoane, centre de instrucție şi gări prin care trec trenuri militare. Cei reținuți 
să fie supuşi unei perchezitii imediate şi trimişi în fata instanțelor superioare” 
Ea 

Şeful de post Flanderka rise din nou mulțumit şi băgă circulara secre- 
tă „Sekretreservaten” printre celelalte dosare cu titlul „Dispoziţii secrete”. 

Erau multe, elaborate de Ministerul de Interne în colaborare cu Minis- 
terul Apărării Teritoriale, căruia îi era subordonată jandarmeria. 

Comandamentul teritorial de jandarmi din Praga nu mai prididea să le 
multiplice şi să le expedieze. 

Se aflau acolo: 

: Dispoziţii în legătură cu controlul stării de spirit a populaţiei locale. 

Instrucţiuni asupra felului în care trebuie urmărită, în convorbirile cu 

„populaţia locală, influența pe care o au asupra spiritului acesteia ştirile veni- 
te de pe front. © 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Chestionarul in legatura cu atitudinea populatiei locale fata de im- 
prumuturile si colectele de razboi. 

Chestionarul cu privire la atmosfera care domneste printre recruti si 
printre cei care urmeaza a fi recrutati. 

Chestionarul în legătură cu atmosfera din rindurile membrilor admi- 
nistratiei locale şi ale intelectualilor. 

Dispoziţiile cu privire la constatarea neintirziata a simpatiilor politice 
ale populației, precum şi a influenței diferitelor partide politice. 

Dispoziţii cu privire la controlarea activităţii fruntaşilor partidelor poli- 
tice locale şi a gradului de lealitate a anumitor partide PRÈS cu influenta 
in rindurile populatiei. 

Chestionarul in legatura cu ziarele, revistele si bros care sosesc in 
raionul postului de jandarmi. ‘ 

Instructiuni cu privire la constatarea legaturilor pe care le intretin per- 
soanele suspectate de nelealitate, si in ce consta lipsa lor de lealitate. 

Instructiuni asupra modului in care vor fi recrutati denuntatorii si in- 

. formatorii plătiţi, din rîndurile populaţiei locale. 

Instructiuni pentru informatorii platiti, recrutati din rindurile popula- 
tiei locale, inregistrati in serviciu pe linga posturile de jandarmi. 

Fiecare zi aducea noi instructiuni, circulari, chestionare si dispozitii. 
Inundat de aceasta puzderie de inovatii ale Ministerului de Interne, seful de 
post Flanderka avea o gramada de restante si completa chestionarele stereo- 
tip, raportind că la el totul e în ordine şi ca lealitatea în rîndurile populaţiei 
locale este de gradul I. 

Ministerul de Interne din Austria născocise pentru lealitatea şi ataşa- 
mentul fata de puterea imperială următoarele grade: I. a, I. b, I. c, — II. a, II. 
b, Il. c, — III. a, I. b. III. c, — IV. a, IV. b, IV. c. Acest ultim patru roman 
legat de „a” însemna trădător si streang, legat de „b” însemna internare, iar 
legat de „c” însemna: sub observație şi arestat. 

În biroul şefului de post se aflau tot felul de imprimate şi registre. Gu- 
vernul voia să ştie ce anume gîndeşte despre el, fiecare cetățean. 

De cite ori nu şi-a frint mîinile şeful de post Flanderka privind aceste 
tipărituri, cafe, o dată cu sosirea corespondenţei, se inmulteau necruţător. 
Cum zărea cunoscutul plic cu ştampila Portofrei-dienstlich®!, inima începea 
să-i bată puternic, iar noaptea, gindindu-se la toate, ajungea la convingerea 
că el nu va mai apuca sfirşitul războiului, că comandamentul teritorial de 
jandarmi îl va face să-şi piardă ultima fărimă de minte şi că lui nu-i va fi dat 
să se bucure de victoria armelor austriece, pentru că o să aibă fie o doagă în 
plus fie una în minus. Şi comandamentul raional de jandarmi îl bombarda 
zilnic cu întrebările : de ce nu e completat chestionarul cu numărul 
72345/721a/f d, cum a fost rezolvată instrucțiunea cu numărul 
88992 /822gfch z, care sint rezultatele practice ale circularii cu numărul 
123456/123926/r v etc., etc. 

Cea mai mare bătaie de cap i-o dădea însă instrucțiunea asupra mo- 
dului de recrutare a denuntätorilor şi informatorilor plătiți, din rîndurile po- 
pulatiei locale. În cele din urmă, dindu-si seama că-i imposibil să recurgă la 

„cineva din in partea locului, unde oamenii sînt grei de cap, se gîndi să se folo- 
ui 


51 Scutit de taxe poştale, oficial (germ.) 
Pai 7» 
- ~ 


oy 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


sească in acest scop de ciobanul comunal căruia oamenii îi ziceau ,Pepek, 
hop!” Era un cretin care ori de cite ori i se striga asa särea in sus; o biata 
faptura, napastuita de natura si uitata de oameni, un infirm care pentru 
citiva galbeni pe an si pentru olecuta de mincare pastea vitele comunei. 

Seful de post l-a chemat si i-a spus: 

— Asculta, Pepek, stii cine-i batrinul Prochazka? 

— Beee. 

— Nu behäi si tine minte că aşa îi zic oamenii măriei-sale împăratul. 
Ştii cine este împăratul? 

— Ăsta este domn' mpărat. 

— Bine, Pepek! Tine minte dar: atunci cînd colinzi din casă în casa la 
vremea mesei şi auzi pe cineva zicînd că domnul împărat este un dobitoc sau 
altceva asemănător, să vii numaidecît la mine şi să-mi spui. Pentru asta ai 
să capeti un gologan, iar dacă ai să auzi pe cineva spunînd că nu cîştigăm 
războiul vii iarăşi, pricepi, la mine şi mi-l spui p-ăl de-a cutezat să zică una 
ca asta, şi iar capeti un gologan. Dacă aud însă că täinuiesti ceva, apoi are 
să fie rău de tine. Te ridic şi te expediez la Pisek. Şi acum, hop! 

După ce topai, îi dădu doi gologani şi, mulțumit, scrise un raport către 
şeful comandamentului raional de jandarmi, aducindu-i la cunoştinţă că a şi 
recrutat un informator. 

A doua zi veni la el preotul şi-i comunică foarte confidential că de di- 
mineata l-a întîlnit la marginea satului pe ciobanul comunal Pepek-Hop, ca- 
re i-ar fi spus: ,Conasule, dom şef a spus ieri că dom 'mpărat e dobitoc şi că 
nu cîştigăm războiul. Meee. Hop!” 

După o îndelungată convorbire lămuritoare cu preotul, şeful de post 
ordonă ca ciobanul comunal să fie arestat. 

După cîtva timp, la Hradcany, în Praga, acesta fu osîndit la doispreze- 
ce ani pentru înaltă trădare. Actul de acuzare arăta că s-a făcut vinovat de 
acțiuni primejdioase şi subversive, de atitare la răscoală, de lezmajestate şi 
încă alte cîteva crime şi infracțiuni. 

La tribunal, Pepek-Hop s-a comportat aşa cum se comporta la păscut 
sau cu vecinii. La toate întrebările a behăit ca o capră, iar după pronunțarea 
sentinței a slébozit un: ,Meee, hop ! şi-a topäit. Pentru asta i s-a mai aplicat 
o pedeapsă disciplinară: pat tare în celulă şi post negru. 

De atunci şeful de post n-a mai avut informator şi a trebuit să se mul- 
tumeasca cu născocirile unui informator fictiv, sporindu-si astfel venitul lu- 
mar cu cincizeci de coroane pe care le bea la circiuma „Na Kocourku”. La al 
zecelea pahar îl apucau scrupulele. Berea i se părea din ce în ce mai amară 
şi de la mesele vecine auzea mereu aceleaşi vorbe: „Azi şeful nostru de post e 
cam trist. Parcă n-ar fi în apele lui.” Facindu-i-se lehamite, pleca acasă şi 
după plecarea lui se găsea totdeauna cineva care să spună: 

— Iar au cacarisit-o ai noştri pe undeva prin Serbia, de-i şeful nostru 
aşa plouat. 

Acasă, şeful de post mai completă un chestionar: „Starea de spirit în 
rîndurile populației: I. a”. 

De multe ori, nopţile şefului de post erau lungi şi fără somn. Aştepta 

„mereu ins ectii, anchete. Visa streanguri, visa cum e dus la spinzuratoare si 
cum pentru ultima oară, la locul de execuţie, chiar ministrul Apărării Terito- 


% n ) CA 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
| 
riale il intreaba: ,Wachmeister, wo ist die Antwort des Zirculars Nr. 
1789678 /23792 X.Y.Z. ?”82 
„ Şi acum! Prin toată clădirea postului de jandarmi parca ar fi räsunat 
din toate ungherele vechea urare vinatoreasca: „Vinătoare bună!” şi şeful de 
post Flanderka se şi vedea, sigur de el, cum comandantul raionului îl bate 
pe umăr şi-i spune: „Ich gratuliere Ihnen, Herr Wachmeister” 85. 

În mintea lui se conturau de asemenea şi alte imagini încântătoare, 
care incoltisera undeva, într-una din circumvolutiunile creierului sau functi- 
onăresc: decoraţii, avansare rapidă in grad, prețuirea capacităţilor sale cri- 
minalistice, care aveau să-i deschidă calea spre o strălucită carieră. 

Chemă brigadierul şi-l întrebă: yg 

— l-ai servit masa? 

— 1 s-a dat costita afumată cu varză şi găluşte. Supă n-a mai fost. A 
băut un ceai şi mai vrea unul. 

— Să i se dea! incuviinta cu largheta şeful de post. Şi dupa ce va bea 
„ceaiul, să fie adus la mine. 

— Ei, cum v-a plăcut? întrebă şeful de post cînd, după o jumătate de 
oră, brigadierul îl aduse pe Svejk sătul şi mulțumit ca de obicei. 

, — A mers, domnule şef de post, numai că n-ar fi stricat ceva mai mul- 
tă varză. Dar ce să-i faci, eu ştiu că nu erati pregătiți pentru aşa ceva. Car- 
nea afumată a fost buna; trebuie să fi fost de casă, din porc de casa. Si cea- 
iul cu rom mi-a făcut bine. 

Şeful de post se uită la Svejk şi începu: 

— E adevărat că în Rusia se bea mult ceai? Au şi acolo rom? 

— Rom se găseşte în toată lumea, domnule şef de post. 

„Nu mai umbla cu fofirliga, îşi zise şeful de post. Acum e prea tirziu. Ar 
fi trebuit să fii de la-nceput mai cu bägare de seamă la ce spui!” Si 
aplecîndu-se spre Svejk, îl întrebă confidential: 

— În Rusia sînt fete frumoase? 

— Fete frumoase sînt în toată lumea, domnule şef de post. 

„Ei, fir-ai al naibii să fii ! îşi zise din nou şeful de post. Acuma cauţi să 
ieşi basma curată.” 

* Si şeful de post scoase întrebarea numărul 42: 
- — Ce-ati vrut să faceţi la regimentul 91? 

— Am vrut să plec cu el pe front. 

Şeful de post îl privi pe Svejk mulțumit şi făcu următoarea remarcă: 

a — Foarte bine. Asta e cel mai bun mijloc de a ajunge, in Rusia... Intr- 
adevăr, bună chibzuială, se lumină el, urmărind ce efect au cuvintele lui 
asupra arestatului. 

Dar ochii lui Svejk nu exprimau decit o totală seninătate. 

„Omul ăsta nici nu clipeşte, se îngrozi în sinea lui şeful de post. Asta-i 
educația lor militară. Eu, unul, să fiu în situaţia lui şi să-mi spună cineva 
ce-i spun eu, mi-ar tremura genunchii...” 

— Miine dimineaţă o să vă ducem la Pisek, spuse el, în treacăt. Ati fost 
vreodată la Pisek? 

— În 19 10, la manevrele imperiale. 

: 


> = 
& Sefule, unde-i răspunsul ar Nr. ...(germ.) 
85 Va felicit, domnule şef de post (germ.). 


Și 7» 


i 
7 . - 


. Ta 


“y 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


li 


După acest răspuns, surisul şefului de post deveni şi mai binevoitor, 
şi mai triumfător. Simtea că s-a depăşit pe sine însuşi cu sistemul lui de in- 
terogare. 

— Aţi făcut toate manevrele? 

— Desigur, domnule şef de post, ca infanterist. 

Cu calmul lui imperturbabil, Svejk se uita la şeful de post care jubila, 
grăbit să introducă acest amănunt în raportul său. Chemă brigadierul şi, 
dindu-i-l pe Svejk în primire, completă raportul: 

„Planul lui era următorul: strecurindu-se în rîndurile regimentului 91 
infanterie, intenţiona sa ceară trimiterea pe front şi cu cel mai apropiat prilej 
să ajungă în Rusia, întrucît şi-a dat seama că este imposibil să se reîntoarcă 
altfel, datorită vigilentei organelor jandarmereşti. Că s-ar fi putut descurca 
de minune la regimentul 91 infanterie, lucrul este lesne de înțeles, întrucât, 
conform declarațiilor sale, a recunoscut, după un lung şi întortocheat inte- 
rogatoriu, că a făcut, încă în anul 1910, toate manevrele imperiale în împre- 
jurimile oraşului Pisek, ca infanterist. Din asta se poate vedea că e foarte 
capabil în specialitatea lui. Tin să reamintesc că acuzaţiile adunate sint re- 
zultatul sistemului meu de interogare încrucişată.” 

În uşă isi făcu apariția brigadierul: 

— Domnule şef, detinutul vrea să meargă la privată. 

— Baionet auf! hotări şeful de post. Sau nu, adu-l încoace. 

— Dumneavoastră vreţi să va duceti la closet? întrebă binevoitor şeful 
de post. N-o fi cumva altceva la mijloc? şi îşi pironi privirea pe fata lui Svejk. 

— Jur că nu-i decît treabă mare, domnule şef de post, răspunse Svejk. 

— Numai să nu fie altceva la mijloc, repetă banuitor şeful de post, 
scotindu-si revolverul din toc. Vă însoțesc eu. Revolverul e foarte bun, îi 
spuse lui Svejk, are şapte focuri şi trage cu precizie. 

Dar mai înainte de a ieşi în curte, chemă brigadierul şi-i şopti confi- 
dential: 

— Dumneata pui baioneta la arma si, cit o fi el înăuntru, nu mişti din 
spatele privatei, să nu ne facă cumva figura... Privata nu era decât o mică si 
banală gheretă de lemn, aşezată în mijlocul curţii, deasupra unei gropi în 
care se scurgea urina dintr-o grămadă de gunoaie, din apropiere. 

"În această veterană construcție îşi făcuseră nevoile generaţii întregi. 
Acum era ocupată de Svejk, care se tinea cu mina de sfoara de la uşă, în 
vreme ce prin ferestruica din spate brigadierul nu-l slăbea din ochi, ca nu 
cumva să intre în pămînt. 

Asupra uşii erau atintiti ochii de soim ai şefului de post, care se 
gindea în care picior ar trebui să-l împuşte dacă ar încerca să fugă. 

Dar uşa se deschise încetişor şi Svejk ieşi mulțumit, adresîndu-se şe- 
fului de post: 

— N-am stat prea mult? N-am abuzat cumva? 

— O, da de unde, da de unde, răspunse şeful de post gindind în sinea 
lui: „Ce oameni fini şi cuviincioşi! Ştie bine ce-l aşteaptă; toată cinstea pen- 
tru aşa oameni. Cuviinciosi pina in ultima clipă. Unul de-al nostru, în locul 
lui, ar fi în es de asa ceva?” 

de post ramase in camera de garda alaturi de Svejk, pe patul li- 
ber al Sai e ape Rampa, care era de serviciu pina dimineața, în patrulare 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


prin sate, si care intre timp sedea linistit la ,Calul negru” in Protivin si juca 
stos cu niste mesteri cizmari, spunindu-le din cind in cind ca Austria trebuie 
sa invinga. 

Şeful de post isi aprinse luleaua, ii dete şi lui Svejk să şi-o umple pe-a 
lui; brigadierul puse lemne pe foc şi postul de jandarmi luă înfăţişarea celui 
mai plăcut ungher de pe fata globului, un coltisor liniştit, cuib cald în faptul 
amurgului de iarnă, cînd oamenii stau de vorbă pe întuneric, la gura sobei. 

Dar toți taceau. Şeful de post îşi urmărea firul gindului şi în cele din 
urmă, întorcîndu-se spre brigadier, zise: 

— După părerea mea, nu-i drept ca spionii să fie spinzurati. Omul ca- 
re se jertfeşte pentru datorie — ca să zic aşa, patria lui — trebuie să fie exe- 
cutat onorabil, cu plumbi. Ce zici, domnule brigadier? 

— Hotarit, trebuie împuşcat numai si nu spinzurat, incuviinta brigadi- 
erul. Să zicem că şi pe noi ne-ar trimite şi ne-ar spune: „Trebuie să aflaţi cite 
puşti automate au ruşii în maschinengewerabteilungul8+ lor”. Ce-am face? 
Ne-am schimba hainele şi ne-am duce. Si pentru asta să ne spinzure, ca pe 
orice ucigaş de rînd? 

Atât de tare se miniase brigadierul, încît strigă, sărind în picioare: 

— Eu cer să fiu împuşcat şi îngropat cu onoruri militare. 

— O fi, dar aici e un „dacă”, tinu să remarce Svejk. Dacă omul e deş- 
tept, nu poţi găsi nici o dovadă împotrivă-i. 

— Ba pot! spuse apăsat şeful de post. Dacă şi ceilalți sînt tot atît de 
deştepţi şi dacă au metoda lor. De altfel, dumneavoastră o să vă convingeti 
singur de asta!... O să vă convingeti, repetă el apoi, pe un ton potolit, intova- 
răşit de un suris binevoitor. La noi nu prind tertipurile nimănui; adevărat, 
domnule brigadier? 

Brigadierul dădu din cap în semn de aprobare, afirmînd că pentru unii 
oameni cauza e pierdută dinainte, că nici simularea calmului celui mai 
desăvirşit nu le ajută, ba dimpotrivă, şi că de multe ori cu cit cineva pare 
mai calm, cu atit se trădează mai sigur. 

— Dumneata ai scoala mea, domnule brigadier, declară cu mindrie şe- 
ful de post. Calmul e un balon de spumă, calmul artificial este corpus delicti. 
Şi, intrerupifidu-si expunerea cu privire la teoria lui, se adresă brigadierului: 
Ce mincäm astă-seară? 

— Dumneavoastră, domnule şef, nu vă duceti astăzi la circiuma? 

Întrebarea puse în faţa şefului de post o nouă şi grea problemă, care 
se cerea rezolvată fără intirziere. 

Dacă, profitind de lipsa lui peste noapte, Svejk ar fugi? E drept că bri- 
gadierul e un om de nădejde, prudent, totuşi pînă acum i-au scăpat doi va- 
gabonzi. De fapt lucrurile s-au întîmplat aşa: odată, pe timp de iarnă, fiindu- 
i lehamite să bată drumul cu ei prin zăpadă, pina la Pisek, lingă Razice, în 
cimp, le-a dat drumul şi a tras, de formă, un foc în aer. 

— Trimitem baba după cină si pe urmă cu ulciorul după bere, rezolvă 
şeful de post complicata problemă. Să mai alerge şi ea. 

: Si baba Pejzlerka, care ii slujea, avu intr-adevar de alergat. 
După cină, între postul de jandarmi si circiuma „La Motanul”, se sta- 
„tornici un du-te-vino neîntrerupt. Numărul urmelor lăsate de ghetele mari şi 
+ 


# Compania de mitraliere (germ.) 


+ 


- 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vals 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


grele ale babei Pejzlerka, pe această linie de legătură, erau o mărturie ne- 
ştearsă că şeful de post îşi compensase din plin absenţa de la ,Motanul”. 

„Şi cînd, în cele din urmă, baba Pejzlerka îşi făcu apariţia în cîrciumă 
spunînd că domnul şef de post transmite închinăciuni şi că doreşte să i se 
trimită o sticlă de rachiu polonez, cîrciumarul nu-şi mai putu stapini curio- 
zitatea. 

— Pe cine au? răspunse baba Pejzlerka. Un om suspect. Chiar înainte 
de a ieşi, amindoi îl țineau de git şi dom' şef de post îl mingiia pe cap şi-i 
spunea: „Scumpul meu băiat slav, spionaşul meu!” 

Mai tirziu, mult după miezul nopţii, brigadierul sforaia naprasnic, in- 
tins pe somiera, imbracat cum era, in uniforma. ry 

In fata lui sedea seful de post cu restul de rachiu polonez pe fundul 
sticlei; il tinea pe Svejk pe dupa git. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata arsä 
de soare, mustatile îi erau năclăite de lichior, si bolborosea într-una: 

— Spune-mi, nu-i aşa că în Rusia nu au rachiu polonez aşa de bun? 
Hai, spune, ca să pot dormi liniştit. Recunoaste bärbäteste. 

— N-au. 

Şeful de post se lăsă greu peste Svejk. 

— Mi-ai făcut o mare bucurie, ai recunoscut. Aşa trebuie să fie la inte- 
rogatoriu. Dacă eşti vinovat, la ce bun să tägäduiesti? 

Se sculă şi împleticindu-se cu sticla goală spre camera lui, bolborosi: 

„Dacă n-ar fi ajuns pe un drrrum gre-şit, toate s-ar fi pu-utut sfirşi al- 
Itfel”. 

Înainte de a se trinti pe pat însă, îmbrăcat în uniformă, scoase din ser- 
tarul mesei de scris raportul lui şi încercă să-l completeze cu următorul ma- 
terial : 

„Ich muss noch dazu beizufugen dass die russische «Kontuszowka»ss, 
pe baza paragrafului 56...” 

Făcu o pată de cerneală pe care o linse rîzind prosteşte, apoi se trinti 
pe pat şi adormi bustean. 

Spre ziuă, sforăitul însoțit de fluierături nazale al plutonierului de jan- 
darmi, care dormea întins în patul de lingă peretele de vizavi, îl trezi pe 
Svejk. Se sculä, il scutură pe brigadier si se duse din nou să se întindă. Asta 
s-a intimplat la cîntători; mai tîrziu, la răsăritul soarelui, baba Pejzlerka, ca- 
re dormise şi ea mai multişor după alergătura nocturnă, veni să aprindă fo- 
cul. Găsi uşa deschisă si pe cei trei cufundati într-un somn adînc. Lampa cu 
petrol din camera de garda mai pilpiia încă. Baba Pejzlerka îi trase pe rind 
jos din pat. Brigadierului îi spuse: 

— Mă mir că nu vă e ruşine să dormiti îmbrăcat, ca un nerusinat, iar 
lui Svejk îi atrase atenţia să se încheie cel puţin la pantaloni cînd vede o fe- 
meie. 

În cele din urmă, îl îndemnă energic pe somnorosul brigadier să-l tre- 
zească şi pe domnul şef de post, atrăgindu-i atenţia că nu mai e nici un fel 
de rinduialä dacă mai sforăie la acel ceas. 

. — În bune mini ati căzut, mormăi baba către Svejk, in timp ce briga- 

dierul era plecat să-l trezească pe şeful de post. Unul mai betivan ca altul. Ar 

„fi în stare să-şi bea şi nasul dintre ochi. Mie îmi sînt datori pe trei ani de 
+9. 


85 La acestea trebuie să adaug că Kontuszowka rusească ... (germ.) Kontuszowka - varietate de rachiu. 


C2" 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


serviciu şi, cînd le amintesc, şeful îmi spune întotdeauna: „Taci, babo, că de 
nu, pun să te aresteze; ştim noi că feciorul dumitale e braconier şi că cior- 
deşte lemne din pădurea boierească”. Şi uite aşa mă canonesc cu ei, iacă-i al 
patrulea an. 

Baba oftă adînc, apoi urmă: 

— Fiţi cu băgare de seamă, mai ales în fata şefului de post; la chip e 
numai miere, da-n inimă, fiere. Pentru el omul nu-i bun decît de arestat. 

Şeful de post se lăsă trezit cu mare greutate. Brigadierul avu mult de 
furcă pina să-l convingă că e dimineaţă. 

În cele din urmă, îşi dezlipi pleoapele, îşi frecă ochii, şi cu mintea tul- 
bure începu să-şi reamintească de întimplările din ajun. Un gind îngrozitor îi 
fulgeră prin minte şi, uitindu-se îngrijorat la brigadier, întrebă: 

— N-a fugit? ‘ 

— Da de unde, ästa-i om cinstit. 

Brigadierul începu să umble prin odaie, se uită pe fereastră, se intoar- 
se iar, rupse o bucată de hîrtie dintr-un ziar de pe masă şi răsuci între dege- 
te un cocoloş mic de hirtie. Se vedea bine că vrea să spună ceva. 

— Am să te ajut eu, domnule brigadier. Se vede treaba că ieri am fă- 
cut-o iarăşi lată de tot! 

Brigadierul se uită la superiorul său, cu un aer dojenitor: 

— Dacă ai şti, domnule şef, cîte ai spus ieri, ce-ai putut vorbi cu el! 

Şi plecîndu-se spre urechea şefului de post, îi şopti: 

— Că cehii şi ruşii sîntem cu toţii de un singe, slavi, că Nikolai Nikola- 
evici va fi săptămina viitoare la Presov, că Austria nu se mai tine şi că 
atunci, cînd va fi anchetat mai departe, să tăgăduiască şi să le întoarcă toate 
pe dos, ca să reziste pină ce vor veni cazacii să-l elibereze; că nu mai poate 
dura mult şi crapă măgarul; că va fi ca după războaiele husite, că ţăranii vor 
porni asupra Vienei cu furcile in miini, că împăratul e un moşneag ramolit şi 
că în curind o să dea ortu popii, că împăratul Wilhelm e o vită ; i-ati mai 
spus că o să-i trimiteţi bani la închisoare, ca s-o ducă mai bine şi multe alte- 
le. 

Brigadierul se îndepărtă de şeful de post şi continuă: 

* — De toate astea îmi amintesc bine, pentru că la început eram mai 
puţin afumat. Pe urmă m-am turtit şi eu, şi mai departe nu mai ştiu cum a 
fost. 

Şeful de post se uita la brigadier. 
ig — Ei, eu îmi amintesc, declară el, că dumneata ai spus că fata de ruşi 
sintem nişte pigmei şi ai zbierat de fata cu baba: „Trăiască Rusia!” 

rigadierul începu să se plimbe nervos prin odaie. 

— Ai zbierat ca un buhai, spuse şeful de post, pe urmă ai căzut de-a 
curmezişul patului şi ai început să sforăi. 

Brigadierul se opri lingă fereastră şi, batind cu degetele în geam, spu- 
se: 


— Nici dumneata, domnule şef de post, nu ţi-ai ținut gura în fata ba- 
bei şi îmi amintesc că i-ai spus: „Ține minte babo, că împărații şi regii nu se 
gindesc decît la buzunarul lor şi d-aia fac război, chiar cînd sînt babalici ca 

„bătrinul Prochazka, pe care nu-l mai pot lăsa să iasă din privată ca să nu le 
murdareasca tot Schonbrunul”. 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Am zis eu asta? , 
vă — Da, domnule şef de post, asta ati spus-o înainte de a ieşi în curte să 
vă rastiti la bocanci, şi ati mai spus: „Babo, babo, baga-mi degetul în git”. 

— Da şi dumneata, n-am ce zice, bine ai mai brodit-o, îl întrerupse şe- 
ful de post. De unde si pina unde ai ajuns la prostia asta, că Nikolai Nikola- 
evici o să fie regele Cehiei? 

— De asta nu-mi aduc aminte, răspunse fără convingere brigadierul. 

— Păi, cum să-ți mai amintesti? Erai beat crita şi, cînd ai vrut să ieşi 
afară, în loc de uşă ai nimerit soba. 

Amutira amindoi, pina cînd şeful de post intrerupse îndelungata tăce- 
re: Oy 
— Eu am spus intotdeauna ca alcoolul e o pacoste. Dumneata nu tii 
mult la băutură si totuşi bei. Ce ne făceam dacă omul nostru fugea? Cum 
am fi justificat? Ah, Doamne, cum îmi vijiie capul! Află, domnule brigadier, 
continuă şeful de post, că chestiunea e absolut limpede tocmai pentru că n-a 
fugit. E vorba de un om periculos şi rafinat. Cînd o să-l ancheteze mai de- 
parte, o să spună că aici a fost liber toată noaptea, că eram beti şi că ar fi 
putut să fugă de o mie de ori dacă s-ar fi simţit vinovat. Norocul e că unui 
asemenea om nu i se dă crezare, iar dacă noi, sub prestare de jurämint, o să 
arătăm că tot ce spune e o născocire şi minciună sfruntată nici Dumnezeu 
nu-i mai ajută şi pe deasupra se mai asigură de sancţiunea unui paragraf in 
plus. Oh, dacă nu mi-ar vijii capul aşa tare! 

Se lasă tăcere. Apoi din nou şeful de post: 

— Cheam-o pe baba noastră. 

— Ascultă, babo, îi spuse şeful Jejzlerkăi, privind-o cu asprime în 
ochi, fă rost de un crucifix cu postament şi adu-l încoace. 

În faţa privirii nedumerite a Pejzlerkăi, şeful de post zbieră: 

— Te-ai întors? 

Apoi şeful de post scoase din sertar două lumînări pe care se vedeau 
urme de ceară roşie de la sigilarea scrisorilor oficiale, şi cînd, în cele din ur- 
mă, Pejzlerka intră tremurind cu crucifixul, şeful de post aşeză crucea între 
cele două luminări, la marginea mesei. Aprinse luminările şi spuse cu ton 
grav: . 

- — Sezi, babo. 

Încremenită, Pejzlerka căzu în fotoliu, căscînd ochii la şeful de post, la 
luminari şi crucifix. O cuprinse teama si, cum tinea mîinile pe sort, se vedea 
cum îi tremură cu genunchi cu tot. 

Şeful de post trecu grav pe lingă dînsa şi, oprindu-se pentru a doua 
oară în fata ei, i se adresă solemn: 

— Babo, ieri seară ai fost martora unui mare eveniment. S-ar putea ca 
mintea dumitale proastă să nu fi priceput asta. Soldatul acela e iscoadă, 
spion, babo. 

— Maica ta Cristoase, ţipă Pejzlerka. Sfintă fecioară Maria!... 

— Gura, babo! Ca să aflăm ceva de la el, am fost nevoiţi să spunem 
v£ute şi nevrute. N-ai auzit cumva ce spuneam? 

— Ba de auzit, am auzit, răspunse cu tremur în glas Pejzlerka. 


LE 
i 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


— Dar toate vorbele astea, babo, au fost numai o nada, ca sa-i 
cîştigăm încrederea. Numai aşa am izbutit. Ne-a spus tot. L-am prins cu 
ocaua mică. 

Şeful de post tăcu o clipă, cit să potrivească mucurile luminärilor, apoi 
urmă grav, uitindu-se cu asprime la Pejzlerka: 

— Dumneata, babo, ai fost de fata, si ai aflat toată taina. Ei bine, taina 
asta e oficială, aşa că să nu te puie dracu să sufli vreun cuvintel, că... Chiar 
pe patul de moarte, de-i pomeni de ea, n-ai mai avea drept să fii îngropată. 

— Maica ta Cristoase, losife, se tingui Pejzlerka, cit sînt de nenorocită 
de cînd am intrat aici. 

— Nu zbiera, babo, scoală-te, apropie-te de crucifix şi ridică în sus do- 
uă degete de la mina dreaptă. Ai să juri. Spune după mine! 

Pejzlerka se apropie de masă, impleticindu-se şi tinguindu-se într-una: 
„Sfintă fecioară Maria, cine m-a pus să calc pe aici!” 

De pe cruce o privea chipul chinuit al lui Cristos. Luminarile fumegau 
şi totul îi părea Pejzlerkai îngrozitor, năprasnic. Se pierdu toată, genunchii i 
se loveau unul de altul, mîinile îi tremurau. 

Ridică două degete în sus, şi şeful de post începu să rostească apăsat 
şi grav: 

— Jur în fața lui Dumnezeu cel atotputernic şi a dumneavoastră, 
domnule şef de post, că despre tot ce am auzit şi am văzut aici nu voi sufla o 
vorbă pina la moarte, nimănui, chiar dacă s-ar întîmpla să fiu intrebata. Asa 
să-mi ajute Dumnezeu! Şi acum sărută, babo, crucifixul, porunci şeful de 
post, după ce Pejzlerka, suspinind adînc, jură şi făcu smerită semnul crucii. 

— Aşa, şi acum du crucifixul înapoi de unde l-ai împrumutat şi spune 
că am avut nevoie de el pentru interogatoriu. 

Copleşită, Pejzlerka ieşi din odaie în virful picioarelor cu crucifixul. Se 
vedea pe fereastră cum întorcea mereu capul spre postul de jandarmi, de 
parcă ar fi vrut să se incredinteze că n-a fost numai un vis şi că într-adevăr 
îi fusese dat să trăiască această clipă groaznică. 

În acest timp, şeful de post îşi transcria raportul! completat peste 
noapte cu „pete de cerneală” pe care le linsese cu manuscris cu tot, de parcă 
ar fi fost marmelada. 

- Pe cînd îl copia în întregime, îşi aminti că mai avea de pus o întrebare. 
Puse aşadar să-l cheme pe Svejk si-1 întrebă: 

— Ştiţi să fotografiati? 

— Ştiu. 

— Şi de ce nu purtaţi cu dumneavoastră un aparat? 

+ Pentru că nu am nici unul, urmă sincer şi clar răspunsul. 

— Dar dacă ati avea, ati fotografia? întrebă şeful de post. 

— Dacă aş avea, ar fi altceva, răspunse Svejk simplu, înfruntînd cu 
seninătate expresia interogativă a şefului de post care, din cauza migrenei 
care îi revenise, nu putu formula decît această întrebare: 

— E greu de fotografiat o gară? 

. — Nimic mai uşor, răspunse Svejk, pentru că nu mişcă. Gara stă me- 
reu pe loc si nu e nevoie să-i spui: „Zimbiţi, va rog.” 

Aşad ar şeful de post putu să-şi completeze raportul: 

+ 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


„Zu dem Bericht, Nr. 2172, melde ich...” 86 
„ Si se lăsă furat de condei: 


„Printre altele, în timpul interogatoriului meu întortocheat, a declarat 
că ştie să fotografieze, de preferință gări. E drept că nu s-a găsit nici un apa- 
rat de fotografiat asupra lui, dar nu mai rămîne îndoiala că îl ascunde unde- 
va şi că nu-l poartă la el pentru a nu da de bănuit, fapt confirmat de altfel şi 
de propria lui mărturisire, că ar fotografia dacă ar avea la el aparatul.” 


Cu capul greu după întâmplările din ajun, şeful de post încurca din ce 
în ce mai mult raportul în partea privitoare la fotografiat şi scria într-una : 


„Reiese cu certitudine, din propria sa declaraţie, că numai faptul că nu 
avea aparatul de fotografiat asupra lui l-a împiedicat să fotografieze clădirile 
gărilor, si in general punctele de importanță strategică, şi este neindoios că 
aşa ar fi făcut dacă ar fi avut asupra lui acel aparat de fotografiat, pe care l-a 
ascuns. Numai împrejurării că n-a avut la indemina aparatul de fotografiat îi 
putem mulțumi că asupra lui nu au fost găsite nici un fel de fotografi.” 


— Ajunge, fu de părere şeful de post şi iscăli. 

Era extrem de mulțumit de opera sa, pe care cu mare fală i-o citi bri- 
gadierului. 

— A reuşit, îi spuse brigadierului. Vedeţi, aşa se scriu rapoartele. Tre- 
buie să cuprindă totul. Interogatoriul, domnule, nu-i o treabă simplă. Prin- 
cipalul e să înşiri tot ce ai de spus, ca cei de sus să facă nişte ochi cit cepele. 
Adu-l încoa pe omul nostru, să isprăvim o dată cu el. 

— Aşa... şi acum, i se adresă grav lui Svejk, domnul brigadier are să 
vă ducă la Pisek, la Bezirksgendarmeriekommando. Conform regulamentului, 
ar trebui să vă punem cătuşe. Dar mă gîndesc că, întrucît sinteti un om 
cumsecade, nu vă mai punem cătuşe. Sint convins că nici pe drum nu veți 
încerca să fugiți. 

Şi vizibil înduioşat de chipul plin de bunătate al lui Svejk, şeful de 
post adäugä:# 

- — Si la rău, nu uitaţi de mine. Ia-l, domnule brigadier, tine si raportul. 

— Asadar, cu bine, spuse Svejk cu blindete. VA multumesc, domnule 
sef de post, pentru tot ce ati facut pentru mine. Cind s-o ivi prilejul am sa va 
scriu, iar dacă voi mai avea vreodată drum pe aici, am să mă opresc si pe la 
dumneavoastra. 

vejk ieşi cu brigadierul în şosea. Oricine ii intilnea, aşa cum erau an- 
gajati într-o convorbire amicală, îi lua drept nişte vechi cunoscuți care 
intimplator, au acelaşi drum, spre oraş, sau chiar spre biserică. 

— Nu mi-aş fi închipuit niciodată — mărturisi Svejk ca o călătorie spre 
Budejovice e legată de atitea greutăţi. Asta îmi aminteşte cazul măcelarului 
Chaura din Kobylisy. Ajunsese într-o noapte la Moran, lingă statuia lui 
Palacky, şi toată noaptea s-a invirtit in jurul ei, fiindcă i se părea că zidul 
care înconjura statuia nu mai avea sfirsit. Cuprinzindu-l deznadejdea, spre 

„ziuă a început să strige, istovit: „Patrulă”. Şi a cerut poliţiştilor veniţi în gra- 
i 


86 Tn legătură cu raportul nr. ... vă aduc la cunoştinţă... (germ.). 


+t 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


ba să-l lămurească pe unde se merge la Kobylisy, pentru că el umblă de 
cinci ceasuri de-a lungul unui zid care nu se mai sfirseste. Poliţiştii l-au luat 
cu dinsii, şi dumnealui le-a spart totul în celulă. 

La aceasta, brigadierul nu răspunse nimic, zicindu-si în sinea lui: „Ce- 
mi tot baţi capul cu poveşti? lar mi-ai servit o gogoaşă despre Budejovice.” 

Trecînd pe lingă un iaz, Svejk îl întrebă pe brigadier dacă sînt multi 
pescari clandestini prin partea locului. 

— Pe aici nu sînt decit braconieri, răspunse brigadierul. Pe fostul şef 
de post au vrut să-l zvirle în apă. Paznicul iazului de la pichet trage-n ei cu 
alice, la şezut, da de pomană. Puşlamalele îşi pun o imi | de tablă sub 
pantaloni. 

Brigadierul începu să vorbească apoi despre progres, demonstrind că 
oamenii inventaseră multe lucruri şi totul, ca să se înşele între ei; apoi dez- 
voltă o nouă teorie cum că războiul este o adevărată fericire pentru omenire, 
deoarece în bătălie, pe lingă multi oameni cumsecade, mor şi fel de fel de 
puşlamale şi derbedei. 

— Oricum, sînt prea multi oameni pe lume, filozofă el adînc. Au înce- 
put să se înghesuie unul peste altul şi omenirea s-a înmulțit peste măsură. 

Se apropiau de un han. 

— Al dracului mai suflă azi, spuse brigadierul. Mă gîndesc că un pă- 
hărel n-are ce să ne strice. Să nu spuneți nimănui ca va duc la Pisek. Asta-i 
secret de stat. 

Brigadierului îi jucau înaintea ochilor instrucţiunile de la centru în le- 
gătură cu suspectii şi cu îndatoririle fiecărui post de jandarmi: 


„Izolarea acestora de populaţia locala şi supravegherea strictă, ca în 
timpul transportului spre instanţele superioare să nu provoace discuţii inutile 
prin împrejurimi. ” 


— Nu-i nevoie să destăinuim cine anume sinteti, urmă brigadierul, nu 
priveşte pe nimeni Ce ati săvirşit. Nu-i voie să se räspindeascä panică... Pe 
vremurile astea de război continuă el, panica e dăunătoare: scapi o vorbă, şi 
gata, se răspîndeşte cu iuteala fulgerului peste tot. Intelegeti? 

' — Dacä-i aşa, eu unul n-am să raspindesc panică, făgădui Svejk, si se 
conforma intocmai, cînd hangiul intra cu ei in vorba. Svejk tinu sä accentue- 
Te. 

# — Uite fratele zice că într-un ceas vom fi la Pisek. 

— Fratele matale are conced? îl întrebă curios hangiul pe brigadier, 
care fără să clipească răspunse: 

— Chiar azi i se termină. 

— Frumos l-am imbrobodit se adresă zimbind lui Svejk, după ce han- 
giul se îndepărtă, fără panică. Sintem în război. 

Cînd înainte de intrarea în han, brigadierul declarase că, după părerea 
lui, un pähärel nu poate strica, fusese optimist, şi nu tinuse seama de canti- 
tate: dar dupa ce trase pe git douăsprezece păhărele declară cu hotărire ca 
pină la ora trei comandantul postului regional de jandarmi e plecat la masă, 

„aşa că n-are nici un rost să ajungă mai devreme; şi, în afară de asta, vremea 
se stricase, tragind a viscol. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


— Daca ajungem pina la orele patru dupa-amiaza la Pisek, e bine, sla- 
va Domnului. Pina la gase e destul timp. 

După cum se arăta vremea, trebuia să meargă pe intuneric; aşa că ori 
plecau imediat, ori mai tirziu, totuna era. Pisek-ul nu se mută. 

— Să fim bucuroşi că stăm la căldură, fu ultimul său cuvînt. Pe o 
vreme ca asta, cei din transee o duc mai greu ca noi, ăştia de-aici, de lingă 
sobă. 

Soba mare, de teracotă, dogorea şi brigadierul avu prilejul să constate 
că, de bună seamă, căldura exterioară trebuie întregită cu folos de cea inte- 
rioară, cu ajutorul diferitelor feluri de rachiuri, dulci şi tari, cum zic cei din 
Galiția. j 

Si cu toate ca hanul era izolat, jupinul avea opt feluri, din care bea 
singur, de urit, in timp ce crivățul şuiera prin toate unghereles 

Brigadierul îl îndemna mereu sa tina pasul cu el, învinuindu-l că bea 
putin, ceea ce era o invederata nedreptate, intrucit hangiul abia se mai tinea 
pe picioare; tinea mortis să joace stos si susținea că auzise noaptea salve de 
artilerie dinspre răsărit la care brigadierul răspundea într-un sughit: 

— Fără pa-pa-anică. Aşa su-sună in-instructiunile. 

Şi începu să demonstreze că instrucţiunile sînt ansamblul legilor în 
devenire. Cu acest prilej dădu în vileag cîteva din ordinele secrete. Hangiul 
nu mai înțelegea nimic şi nu izbuti decit să declare că războiul nu se cîştigă 
cu instrucțiuni. 

Se lăsase întunericul, cînd brigadierul hotărî s-o pornească cu Svejk la 
drum, spre Pisek. Era o ceaţă s-o tai cu cuțitul şi brigadierul spunea într- 
una: 


— Direcţia nasului, înainte mars, pina la Pisek. 

Cînd rosti comanda pentru a treia oară, glasul nu i se mai auzi din şo- 
sea, ci de undeva de jos, unde ajunsese alunecind pe zăpadă de pe 
povirnisul şoselei. Ajutindu-se cu carabina, reuşi cu greu să se catere înapoi 
pe şosea. Svejk îl auzi rizind infundat: „Al dracului lunecuş”. Peste o clipă 
însă iar o porni de-a rostogolul pe pantă, zbierind atit de tare, încît acoperi 
zgomotul vintului: „Cad, panica!” 


* Brigadierul părea o furnică harnică care se încăpăţina să se catere pe 


locul unde cădea mereu. 

De cinci ori repetă brigadierul acest exercițiu, şi cînd se văzu din nou 
lîngă Svejk, spuse cu deznădejde: 

a — Aş putea foarte bine să vă pierd. 

— N-aveţi teamă, domnule şef, spuse Svejk. Bine-ar fi dacă ne-am lega 
unul de altul. În felul ăsta nu ne putem pierde. Aveţi cătuşele la dumnea- 
voastră? 

— Jandarmul trebuie să aibă întotdeauna cătuşele asupra lui, spuse 
cu convingere brigadierul, orbecăind in jurul lui Svejk. Asta este pîinea 
noastră cea de toate zilele. 

— Atunci, să ne prindem, îl îndemnă, Svejk. Haide, încercaţi. 

. Cu o miscare iscusita, brigadierul prinse un ochi al catusei de mina 
stingă a lui Svejk, iar cealaltă de mina sa dreaptă, aşa că erau amindoi legaţi 
„ca doi fraţi gemeni, impleticindu-se pe şosea, nu se putea îndepărta unul de 
altul. Brigadierul îl trăgea pe Svejk peste movilele de pietriş, iar cînd cădea, îl 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


trăgea si pe Svejk dupa dinsul. Între timp, cätusele li se înfigeau in mînă, 
pind cînd brigadierul hotări că aşa nu mai merge si că trebuie să le desfaca 
iar. După o lungă şi zadarnică trudă de a se descotorosi pe el şi pe Svejk de 
catuse, brigadierul suspină: 

— Of, sîntem legați pentru vecii-vecilor. 

— Amin, adăugă Svejk şi îşi continuă drumul anevoios. 

Şi cînd după aceste cumplite chinuri, seara tirziu, puseră, în sfirşit pi- 
ciorul pe scările comandamentului jandarmeriei din Pisek, brigadierul îi 
spuse lui Svejk, copleşit de deznădejde: 

— Acum vine partea îngrozitoare: nu ne mai putem despărți. 

Şi într-adevăr fu îngrozitor cînd şeful de post hotări să trimită dupa 
comandantul Konig. 

Primele cuvinte ale căpitanului au fost: ‘ 

— la, suflati spre mine! Ei, acu inteleg, spuse el, constatind cu mirosul 
ascutit si incercat faptul care nu mai läsa nici o indoiala: rom, kontusovka, 
-anason, lichior de scoruse, lichior de nuci, vişinată, lichior de vanilie. 

— Domnule şef de post, se adresă el subalternului său, aveţi în fata o 
pildă de felul cum nu trebuie să arate un jandarm. Să ajungă în halul ăsta! 
E o ispravă pe care numai tribunalul militar o poate judeca. Auzi! Să te legi 
de delicvent cu catusele... Să vii beat, total besoffen®’. Să intri aici ca o vita! 
Scoateti-le catusele! Ce vrei? se rästi la brigadier, care cu mina liberă saluta 
invers. 


Trimitem noi bericht despre dumneata la tribunal, spuse tăios căpita- 


nul. Domnule şef de post, inchideti-i pe amindoi; dimineața să mi-i aduceţi 
la interogatoriu, iar berichtul Asta din Putim studiati-l şi trimiteti-mi-l acasă. 
Comandantul de jandarmi din Pisek era un bărbat foarte aprig şi per- 
severent, birocrat tipicar în urmărirea inferiorilor. 
Pe la posturile de jandarmi care ţineau de raionul lui, furtuna nu se 
potolea niciodată. Revenea cu fiecare act semnat de căpitan, care toată ziua 
transmitea tot felul de note şi avertismente pentru întregul raion. 


. + . 
” 

De la izbucnirea razboiului, peste posturile de jandarmi din raionul 
Pisek se buluceau nori grei. 

# Atmosfera era incarcata. Tunetele birocratismului bubuiau si bateau 
in sefii de post, in brigadieri, in trupa si in curieri. Pentru orice timpenie, 
cercetari si pedepse disciplinare. 

— Dacă vrem să cistigam războiul, spunea el cu prilejul inspectiilor fa- 
cute pe la posturile de jandarmi, „a” trebuie să fie „a”, ,b” — ,b” ; peste tot 
trebuie să fie pus punctul pe ,i”. 

Banuia numai tradare in juru-i si era ferm convins ca din cauza razbo- 
iului fiecare jandarm din raion isi are pacatele lui, ca fiecare dintre ei are in 
aceste vremuri grele cite o neglijenta in serviciu. 


= 
> 


#7 Beat mort (germ.) 
88 Raport (germ.). 


2 29 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


De sus era bombardat cu hirtii in care Ministerul Apararii Teritoriale ii 
arata ca din raionul Pisek, conform informatiilor ministrului de razboi, sint 
oameni care trec la dusman. 

Şi-l zoreau mereu să vegheze menținerea lealitatii in raion. Era o situ- 
atie îngrozitoare. Femeile din împrejurimi se duceau să-şi însoțească bărbații 
la armată si el ştia sigur că aceşti bărbaţi făgăduiesc femeilor lor că nu se 
vor lăsa ucişi pentru măria-sa împăratul. 

Spălăcitele orizonturi începură să se întunece de norii revoluţiei. În 
Serbia, în Carpaţi, batalioane întregi treceau la inamic. Regimentul 28, regi- 
mentul 11... În acestea din urmă erau soldați din regiunea şi raionul Pisek. 
În fierberea premergătoare revoltei, recrutii din Vodnany soseau cu garoafe 
de organdi negru. Prin gara Pisek treceau soldați din Praga şi azvirleau îna- 
poi tigaretele şi ciocolata pe care le ofereau, în vagoanele de porci, doamnele 
din înalta societate a Pisek-ului. 

A trecut apoi un batalion de marş şi cîțiva evrei din Pisek au zbierat: 
„Heil, nieder mit den Serben !” şi s-au ales cu cîteva perechi de palme atît de 
zdravene, încît o săptămînă întreagă n-au mai putut să se arate pe stradă. 

Aceste întimplări arătau limpede că acel „Doamne-miluieşte” intonat la 
orgă prin biserici nu era decit o poleială deşartă şi o mascaradă, aşa cum 
posturile de jandarmi răspundeau la chestionarele trimise prin rapoarte a la 
Putim, cum că totul este în perfectă ordine, că nicăieri nu se mai face agita- 
tie împotriva războiului, că spiritul populaţiei este de categoria unu roman 
A, entuziasmul, unu roman a-b. 

— Voi nu sinteti jandarmi, ci politai comunali, obişnuia să spună capi- 
tanul în raidurile sale pe la posturile de jandarmi. În loc să vă ascuţiţi aten- 
tia de o mie de ori, voi va indobitociti de pe-o zi pe alta. 

Şi, după ce făcea această descoperire zoologică, obişnuia să adauge: 

Acasă vă lăfăiți şi vă ziceti în gind : Mit ganzem Krieg Kann man uns 
Arsch lecken 89. 

Urmărea apoi, cu regularitate, toate îndatoririle nefericitilor de jandarmi, 
tinind adevărate prelegeri despre situaţia generală şi despre felul în care tre- 
buiesc luate lucrurile în mînă, pentru ca într-adevăr să fie aşa cum trebuie să 
fie. După zuÿrävirea unui astfel de tablou luminos al perfecțiunii jandarme- 
resti, tinzind la întărirea puterii imperiului austriac, urmau amenințările, an- 
chetele disciplinare, mutările şi înjurăturile. 

Căpitanul era ferm convins că e o santinela, că apără ceva şi că toți 
ceilalți jandarmi de la toate posturile jandarmereşti, de sub comanda lui, 
sint o adunătură de puturoşi, de egoişti, de oameni josnici, şarlatani, care 
nu se pricep absolut la nimic, decit la rachiu, bere şi vin. Şi avînd soldă mi- 
că, ca să poată trage la măsea, se lasă mituiti şi astfel distrug Austria, încet 
dar sigur. Singurul om în care aveau încredere era şeful gărzii de la coman- 
damentul raional, care cu toate acestea, ori de cite ori intra în cîrciumă, avea 
obiceiul să spună: „Azi, iar m-am prăpădit de ris cu bosorogul nostru”. 


* 


= > 


8 Să ne pupe-n cur cu tot războiul lor (germ.). 


+ 


Dă a 
‘as 


ee 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Capitanul studia berichtul sefului de post din Putim, cu privire la 
Svejk. In fata lui stätea seful de post Matejka care, in gindul lui, isi spunea 
că domnul căpitan ar putea să-l pupe în cur cu toate ,berichtele” lui, dat fi- 
ind că jos, la Otawa, era aşteptat la o partidă de ,snops”. 

— Ascultă, Matejko, glăsui căpitanul, ultima dată v-am spus că cel 
mai mare idiot pe care l-am cunoscut vreodată e şeful de post din Protivin, 
dar după „berichtul” ăsta se vede că-l întrece şeful de post din Putim. Solda- 
tul cu care a venit dihania asta, betivanul de brigadier, incirligati ca doi cîini, 
nu-i spion. E cu siguranță un dezertor ca toţi dezertorii. După neroziile pe 
care le-a scris, chiar şi un copil îşi poate da seama, de la prima privire, că 
şeful de post era beat cu un popă papistas. Aduceti numaidecit soldatul, po- 
runci el, după ce aruncă încă o privire peste raportul sosit din Putim. Nu-i 
destul că scrie timpeniile pe care le scrie, îl mai trimite pe deasupra si cu 
dobitocul de brigadier. Oamenii ăştia încă nu mă cunosc cum trebuie; eu 
ştiu să fiu şi al dracului. Dacă n-ar face de trei ori în pantaloni, de frică, în 
fata mea, ar ramine convinşi că mă las călcat în picioare. 

Apoi începu să vorbească despre atitudinea refractară a jandarmilor de 
astăzi față de toate ordinele, spunind că după felul cum alcătuiesc 
»berichtele” se poate vedea uşor că orice terchea-berchea de şef de post îşi 
bate joc de toate, numai ca să încurce lucrurile şi mai mult. 

— Adică dacă de sus mi se atrage atenţia că nu-i exclusă posibilitatea 
ca prin ținutul nostru să mişune spioni, şefii de post încep să-i fabrice cu 
duiumul, şi dacă va mai tine războiul, în scurt timp o să iasă un adevărat 
balamuc. Treci pe la cancelarie şi spune-le să telegrafieze la Putim după şe- 
ful de post, să se prezinte miine la Pisek. O să-i scoată ea, telegrama, din cap 
întîmplarea asta extraordinară cu care-şi începe raportul. 

— Tu, de la care regiment ai fugit? îl intimpina capitanul pe Svejk. 

— De la nici un regiment. 

Căpitanul se uită la Svejk şi surprinse pe fata iui blajină atita linişte, 
încît îl întrebă: 

— Cum ai ajuns în uniformă? 

— Orice soldat, cînd se încorporează, primeşte o uniformă, răspunse 
Svejk cu un Fimbet naiv. Eu slujesc la regimentul 91. N-am fugit de la regi- 
ment, ci dimpotrivă. 

Cuvintul „dimpotrivă” fusese rostit cu o astfel de intonatie, încît capi- 
tanul făcu o mină disperată şi întrebă: 

p — Cum adică, dimpotrivă? 

— E cit se poate de simplu, se destăinui Svejk. Eu mă duc spre regi- 
mentul meu, eu îl caut, şi tot eu fug de el? Nu doresc nimic altceva decit să 
ajung cît mai repede la regimentul meu. Îmi ies din fire cînd mă gîndesc că 
mă aşteaptă tot regimentul, în timp ce eu mă îndepărtez văzînd cu ochii de 
Ceske Budejovice. Domnul şef de post din Putim mi-a arătat pe hartă că 
Budejovice vine la sud şi în loc să mă trimită într-acolo, dumnealui m-a în- 
dreptat spre miazănoapte. 

. Căpitanul făcu un gest cu mina, ca si cînd ar fi vrut să spună: „Ăsta 
face şi alte isprăvi, mai gogonate, decît să îndrepte oamenii spre miazănoap- 
„te”. 


j 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Care va să zică dumneata nu poţi da de regimentul dumitale, si 
cum s-ar spune erai în căutarea lui? 

Svejk îi lămuri întreaga situaţie. Îi povesti de Tabor şi-i înşiră toate lo- 
calitățile prin care trecuse, căutind să ajungă la Budejovice : Milevsko — 
Kvetov — Vraz — Malcin — Cizov — Sedlec — Horazdovice — Radomysl — 
Putim — Stekno — Strakonice — Volyn — Dub- Vodnany — Protivin şi iarăşi 
Putim. 

Cu multă insufletire zugrăvi lupta sa cu destinul, cum a vrut cu orice 
pret, netinind seama de piedici, să ajungă la regimentul lui 91, din 
Budejovice, şi cum toată strădania lui rămăsese zadarnică. 4 

Vorbea aprins, în vreme ce căpitanul desena maşinal 4 creionul, pe o 
bucata de hîrtie, cercul inchis, din care bravul ostas Svejk nu izbutea sa ia- 
sa, in drum spre regimentul lui. ‘ 

— A fost o munca de Hercule, constată în sfirsit, după ce ascultase cu 
vădită plăcere povestea lui Svejk. Vad că esti foarte amarit că de atîta vreme 
n-ai putut ajunge ia regimentul tău. Trebuie să fi fost o adevărată desfătare 
să te vadă omul cum te invirteai în jurul Putim-ului. 

— Lucrurile s-ar fi putut lămuri încă de atunci insistă Svejk, dacă n- 
aş fi dat de acest domn şef de post în cuibul ăla nenorocit. Nu m-a întrebat 
nici de nume nici de regiment şi totul i s-a părut ciudat. Ar fi trebuit să or- 
done să fiu dus la Budejovice, şi la cazarmă i s-ar fi spus cu siguranță dacă 
eu sînt Svejk, acela care-şi caută regimentul, sau un om suspect. Aş fi putut 
fi de două zile la regimentul meu şi să-mi îndeplinesc îndatoririle de ostaş. 

— De ce nu i-ai atras atenţia la Putim că e vorba de o greşeală? 

— Pentru că mi-am dat seama că degeaba vorbesc cu el. Batrinul 
cîrciumar Rampa din Vinohrady spunea întotdeauna, atunci cînd cineva ce- 
rea pe datorie, că sînt momente cînd oamenii devin fuduli de ureche. 

Căpitanul nu stătu prea mult pe gînduri şi-şi spuse că drumul cu 
atitea ocolişuri ale unui om care vrea să ajungă la regimentul lui e un semn 
vădit de degenerare şi în consecință puse să se bată la maşină, respectind 
toate regulile şi frumusețea stilului oficial, următoarele : 

* „Onordtului comandant al regimentului nr. 91 infanterie 
_ Ceske Budejovice. 

Alăturat, vă transmit pe Josef Svejk, care, după cum declară, aparține 
de regimentul dumneavoastră; numitul a fost reținut, conform declaraţiei sale, 
la Putim, raionul Pisek, de către postul de jatidarmi, bănuit fiind de dezertare. 
Respectivul susține că se îndreaptă spre sus-numitul regiment. Respectivul 
este mic de stat şi îndesat, cu fata şi nasul potrivite, ochii albaştri, fără semne 
particulare, în anexa b 1 se trimite decontarea cheltuielilor pentru hrana res- 
pectivului, spre a binevoi să fie trecută în contul Ministerului Apărării Teritoria- 
le, cu rugămintea de a ne confirma primirea respectivului. În anexa C I se tri- 
mite, pentru confirmare, situația efectelor pe care retinutul le-a avut asupra sa 
în momentul arestării. ” 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


Calatoria de la Pisek la Budejovice cu trenul se scurse repede si placut 
pentru Svejk. Insotitorul lui era un jandarm tînăr, un boboc, care nu-l scăpa 
din ochi şi se temea grozav să nu fugă. Tot drumul era framintat de o pro- 
blemă grea: „Dacă ar trebui acum să mă duc să fac treabă mică sau treabă 
mare, cum aş face?” 

Rezolvă problema în aşa fel, încît Svejk trebui să-i fie nas. 

Tot drumul de la gară şi pînă la cazarma Marianska din Budejovice, 
nu-l slăbi din ochi pe Svejk, şi ori de câte ori se apropiau de vreun colt sau 
de vreo răscruce de drumuri, începea să-i povestească, aşa ca din 
întîmplare, cîte gloanţe adevărate primesc în fiecare escortă, la care Svejk 
răspundea că e convins că nici un jandarm n-ar trage după cineva pe stradă, 
ca nu cumva să provoace vreo nenorocire. 

Jandarmul îl contrazicea şi aşa, pe nesimţite, ajunseră la cazarmă. 

A doua zi, de serviciu pe cazarmă era locotenentul-major Lukâs. Şedea 
la masă, în cancelarie, liniştit, cînd deodată se pomeni în fata lui cu Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că sînt iar aici, salută 
Svejk cu o mină triumfătoare. 

La această scenă a mai asistat sergentul Kotatko, care mai tirziu a po- 
vestit că, după raportul lui Svejk, locotenentul-major Lukâs a sărit in sus, s- 
a apucat cu mîinile de cap şi a leşinat în braţele lui Kotatko, iar dupa ce l-au 
readus în simtire, Svejk, care în tot timpul acesta dăduse onorul repetase: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că sînt iar aici! 

Atunci, locotenentul-major Lukâs, galben ca ceara, apucase cu mina 
tremurîndă hîrtiile care-l priveau pe Svejk, le iscălise, ceruse tuturor să iasă 


afară, spunînd jandarmului că totul e în regulă, şi se închisese apoi cu Svejk 
în cancelarie. 

Aşa a luat sfirşit anabasisul lui Svejk spre Budejovice. Fără îndoială 
că, dacă lui Svejk i-ar fi fost lăsată libertatea de mişcare, ar fi ajuns şi singur 
la Budejovice. Dacă autorităţile s-au fălit că ele l-au transportat pe Svejk la 
locul datoriei e o eroare. Pentru energia şi setea lui de luptă, intervenţia au- 
toritätilor n-a fost decât plumb în aripi. 


. * . 

Svejk si locotenentul-major Lukâs se uitau unui în ochii celuilalt. 

În ochii locotenentului-major era spaimă, groază şi deznădejde, în 
vreme ce Svejk îl privea cu blindete şi calm, ca pe o iubită pierdută şi regăsi- 
tă. f 

În cancelarie era linişte ca în biserică. De pe culoar se auzeau paşi. Un 
teterist, voluntar conştiincios, care rămăsese în cazarmă din pricina gutura- 
iului, aşa cum se vedea după glas, fonfăia un pasaj pe care-l învățase pe de 
rost şi anume: cum trebuiesc intimpinati în fortificații membrii casei imperi- 
ale. De pe culoar se auzea clar: „Sobald die hochste Herrschaft in der Nahe 
der Festung anlangt, ist das Geschutz auf allen Bastionen und Werken 
abzufeuern, der Platzmajor empfangt dieselbe mit dem Degen in der Hand zu 
Pferde, und reitet sodann vor. ”9% 


— == 
% Imediat ce inaltimea-sa se apropie de fortăreață, tunurile de pe toate bastioanele şi întăriturile trebuie să tragă salve de salut, 
iar comandantul urmează să-l intimpine ieşindu-i înainte călare, cu sabia in mînă (germ.). 


+t 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


— Tineti-va gura, zbieră spre culoar locotenentul-major. Duceti-va la 
dracu. Daca aveti temperatura, ramineti acasa in pat. 

Pasü zelosului teterist se auziră indepartindu-se şi, ca un slab ecou, mai 
răsună din capătul culoarului fonfăitul : „In dem Augenblicke, als der 
Kommandant salutiert, ist das Abfeuern des Gescbutzes zu wiederholen, 
welches bei dem Absteigen der hochsten Herschaft zum drittenmale zu 
geschehen hat” 91. 

Şi din nou locotenentul-major şi Svejk se priviră în tăcere pînă cînd, în 
cele din urmă, locotenentul-major Lukâs spuse cu amară ironie: 

— Fii bine venit, Svejk, la Ceske Budejovice. Se vede x) ace ja că lu- 
crul rău nu piere. Mandatul de arestare împotriva dumitale a fost emis; 
mine te prezinti la regimentsraport 97. Eu, unul, nu-mi mai amărăsc zilele cu 
dumneata. Am avut destule necazuri din pricina dumitale şi răbdarea mea a 
ajuns la capăt. Cînd mă gindesc că am putut sta atita vreme cu un idiot ca 
dumneata... 

Începu să umble nervos prin cancelarie: 

— Nu, e îngrozitor. Acum stau şi mă mir de ce nu te-am împuşcat. Ce 
mi se putea intimpla? Nimic. Aş fi fost eliberat. Pricepi? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că pricep tot. 

— Nu începe iar, Svejkule, cu dobitociile astea ale dumitale, că zău îmi 
pierd cumpătul. În sfîrşit, iti venim noi de hac. Ai împins neghiobia pînă aco- 
lo, că a plesnit catastrofal. Locotenentul-major Lukâs îşi frecă mîinile. S-a 
isprăvit cu dumneata, Svejkule. 

Se întoarse la masa lui de lucru şi scrise cîteva rînduri pe o bucată de 
hîrtie, strigă apoi santinela din fata cancelariei şi porunci să-l ducă pe Svejk 
la temnicer şi să-i inmineze biletul. 

Svejk păşea escortat prin curtea cazărmii şi locotenentul- major văzu 
cu vădită bucurie cum temnicerul deschide uşa pe care atirna tablita galbe- 
na cu inscripția neagră : Regimentsarrest??, cum Svejk dispare în spatele uşii 
şi cum, după un scurt răstimp, temnicerul iese singur pe aceeaşi uşă. 

Slava Domnului, gîndi cu glas tare locotenentul-major, în sfîrşit a in- 
trat la răcoare. 

* În spațiul întunecos al cazărmii Marianska, Svejk fu primit cu căldură 
de-un teterist gras, tolănit pe saltea. Era unicul arestat şi, singur de două 
zile, se plictisea. Întrebat de Svejk, răspunse că fusese închis pentru un 
fleac. Pălmuise din greşeală, pe cînd era beat, un locotenent de artilerie, 
noaptea, pe sub nişte colonade din piață. De fapt nici nu-l palmuise; îi da- 
duse jos doar chipiul din cap. Lucrurile se intimplasera aşa pentru că loco- 
tenentul stătea noaptea la intrarea în gang şi se vede treaba că aştepta vreo 
prostituată. Era întors cu spatele la el şi teteristului i se păruse că era un 
cunoscut, teterist şi el, pe numele lui Materna Frantisek. 

— Un puşti, îl lămuri el pe Svejk. Si cum spun, m-am apropiat frumu- 
sel de el, pe la spate, şi i-am trintit chipiul strigîndu-i: „Servus, Franci!” Do- 
bitocul a început să fluiere după patrulă, care m-a umflat şi m-a dus... 


9! În timp ce comnadantul dă onorul, tunurile vor mai trage o salva de salut, care va fi repetatp pentru a treia oară cînd înälti- 
mea-sa va deseăleca (grem.) — 

* Raportul pe regiment (ge i). 

% Arestul regimentului (germ.). 


+ 
- 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


— Se poate, nu zic ba, mărturisi teteristul, ca la inghesuiala să-i fi 
scapat si citeva perechi de palme, dar socotesc ca asta nu schimba de loc 
chestiunea. E limpede ca a fost o eroare. Chiar recunoaste ca i-am spus: 
„Servus, Franci” si că numele lui de botez e Anton. Asa că lucrul e cit se poa- 
te de clar. Pot să am belele, nu zic. Da numai pentru că am şters-o de la spi- 
tal şi poate din pricina socotelii cu krankenbuch”* dacă iese cumva la ivea- 
là 4 

— Cînd am fost încorporat, continua teteristul, mai întîi si întîi am in- | 
chiriat o camera in oras si am incercat sä ma asigur de un reumatism. De 
trei ori m-am pilit, aşa cum scrie la carte, si pe urmă m-am dus şi m-am 
culcat afară din oraş, într-un sant, cînd ploua mai zdravăn, şi mi-am scos 
ghetele, dar fără rezultat. Atunci m-am apucat, în toiul iernii, să fac baie în 
fiecare noapte, timp de o săptămînă, în riul Malsa; si ce să vezi: mi-a ieşit 
tocmai pe dos. Dragul meu, m-am întărit în aşa hal, încît am putut apoi să 
zac în zăpadă o noapte întreagă, în curtea casei unde locuiam, şi dimineața, 
cînd ai casei m-au trezit, picioarele îmi erau atît de calde, de parcă as fi pur- 
tat pislari. Să mă fi ales cel puţin cu o anghină, da nici vorbă! Nici măcar cu 
o afurisită de blenoragie nu m-am putut cäptusi, în fiecare zi mă duceam la 
„Port Arthur”: unii din colegi s-au invirtit pina si de orbită, numai eu am ră- 
mas mereu imun. Inchipuie-ti, dragul meu, ce ghinion afurisit. Pina cînd 
într-o bună zi, la cîrciumă „La trandafirul”, am cunoscut un invalid din 
Hluboka. Mi-a spus să vin o dată într-o duminică, pe la el, şi m-a asigurat că 
a doua zi am să am picioarele umflate ca nişte butoaie. Avea acasă seringă şi 
ac, şi cei drept, abia am ajuns acasă de la Hluboka. Avea un suflet de aur, 
nu m-a înşelat. Şi aşa, m-am ales, în sfirşit, cu mult doritul reumatism arti- 
cular. Se înțelege că m-au trimis numaidecit la spital — şi totul mergea 
strună. După asta norocul mi-a mai suris o dată: cumnatul meu, doctorul 
Marek din Zizkov, a fost transferat la Budejovice şi lui trebuie să-i multu- 
mesc că m-am putut menţine atîta vreme în spital. Ar fi întins-o el cu mine 4 
pina la comisia de reformare; dar ce sa fac daca am facut-o de oaie cu neno- 
rocitul ăla de „krankenbuch” Ideea a fost bună, admirabilă. Mi-am facut rost 
de un registru mare, am lipit pe el o etichetă apelpisită, pe care am scris cu 
literă frumoată : Krankenbuch des 91 Reg. Rubricile şi toate celelalte erau in 
perfectă ordine. Am scris acolo nume fictive de bolnavi, temperatura, dia- 
gnosticul şi în fiecare după-amiază, după terminarea vizitei, ieseam cu în- " 
drăzneală în oraş cu registrul la subtioara. La poartă făceau de garda militi- | 
eni asa ca, si din punctul asta de vedere, eram asigurat. Le arätam registrul ‘ 
$i ma mai si salutau. Pe urma ma duceam la un cunoscut de-al meu, functi- 
onar la perceptie; acolo ma schimbam in haine civile si ma duceam la o 
circiuma unde, intr-un cerc de cunoscuti, rosteam tot felul de injurii la adre- 
sa imperiului nostru. Pina la urma, obraznicia mea a mers pina acolo, incit 
nici nu mă mai schimbam şi umblam prin circiumi si prin oraş în haină mi- 
litară. Mă întorceam la spital abia spre dimineaţă şi cînd mă oprea, noaptea, 

„pe stradă patrula, îi arătam krankenbuchul regimentului 91 şi nimeni nu mă 
L mai întreba nimic. La poarta spitalului arätam din nou registrul, fără să su- 
| flu o vorbă, şi într-un fel sau altul reuşeam întotdeauna să mă strecor în 
„pat. Aşa „mi se urcase obrăznicia la cap, încît eram convins că nimeni nu 


+ 


"A 


% Condică de bolnai (germ.) 


Li 


D" 
"4 


PAN 


À + 


= 


i 


% . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldatsve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


poate să-mi vină de hac. Şi uite că a trebuit să vină eroarea fatală din noap- 
tea aceea, pe sub colonadele din piaţă, eroare care dovedeşte limpede, dragul 
meu, că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Înfumurarea precede decăde- 
rea. Toată gloria s-a spulberat în vînt. Icar şi-a ars aripile. Omul se crede 
gigant — şi nu-i decit un căcat, dragul meu... Nu trebuie să te încrezi in no- 
roc, ci mai bine să-ți plesneşti singur dimineaţa şi seara mutra, ca să-ți 
aduci aminte că prevederea e mama înțelepciunii şi că ce-i prea mult strică. 
După cheiuri şi orgii urmează întotdeauna mahmureala. Asta-i o lege a na- 
turii, dragul meu. Cînd stau şi mă gîndesc că s-a dus dracului supracomisia, 
reformarea, că puteam să fiu felddienstunfahig®5 . Ce protecţie grozavă 
aveam! Puteam să mă învirtesc să chiulesc undeva într-o cancelarie pe la 
comandamentul părții sedentare, dar imprudenta mi-a retezat picioarele. 

Teteristul îşi termină spovedania cu următoarele cuvinte, rostite cu 
glas solemn : 

— Pina şi Cartaginei i-au venit de hac! Din Ninive au făcut o ruină, dar 
capul sus, bunul meu prieten! Să nu-şi închipuie dumnealor că dacă mă 


"trimit pe front, am să trag măcar un glonț. Regimentsraport! Excluderea din 


şcoală! Trăiască cretinismul regalo-imperial! Ce, altă treabă n-am decit să-mi 
frec coatele pe băncile şcolii şi să dau examene? Să devin cadet, plutonier, 
sublocotenent, locotenent. Fac ceva pe ei! Şcoală de ofițeri! Behandlung jener 
Schuler derselben, welche einen Jahrgang repetieren mussen!% Paralizie mili- 
tară... Cum se poartă arma: pe umărul drept s-au pe cel sting? Cite steluțe 
are un caporal? Evidenzhaltung Militarreservemanner! 9’ Himmelherrgott, n- 
avem ce fuma, camarade! Nu vrei să te învăţ cum se scuipă în plafon? Pri- 
veste, uite cum se face. Te gindesti între timp la ceva şi dorința ti se împli- 
neste îndată. Dacă iti place berea, pot să-ţi recomand apa asta minunată din 
cană. Dacă ţi-e cumva foame şi vrei să maninci cu poftă, iti recomand vorba 
lungă... şi-ţi mai pot recomanda, pentru clipele de plictiseală, să scrii ver- 
suri. Eu am compus aici o întreagă epopee : 


„Unde-i oare temnicerul? Doarme liniştit acasă. 
Al armatei stilp el este 

Pînă vihe iară veste, 

Din Viena, că pe front e iarăşi lată. 

Atunci, împotriva dusmanului ce dă năvală 

El din paturi face baricada 

Dintre obuze încet se strecoară 

Dacă reuşeşte: 

— Nu va pieri împărăția austro-ungară, 

Slavă tie patrie, slavă împăratului!” 


— Vezi dar, dragul meu prieten, continuă teteristul. Să mai indraz- 
nească careva să spună ca în rîndurile poporului dispare respectul fata de 
scumpa noastră monarhie. Un arestat, care n-are ce fuma şi pe care îl aş- 
teaptă regimentsraport, dă cea mai frumoasă pildă de devotament față de 


= 


5 Inapt pentru fitont (germ.) — 
% Comportarea fata de clevitte trebuie să mai repete un an (germ.). 
7 Evidenţa rezervistilor (germ.). 


fă. 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


tron. În versurile sale el preamăreşte patria-i nesfirşită, ameninţată din toate 
partile cu dezastrul. I se räpeste libertatea, dar asta nu-i impiedica buzele sa 
rosteasca versuri ce exprima un neclintit devotament. Morituri te salutant, 
Caesar! Cei ce trag să moară te salută, împărate! Dar temnicerul e o pusla- 
ma! Un servitor demn de maiestatea-voastră. Alaltăieri i-am dat cinci coroa- 
ne să-mi cumpere ţigări, şi dumnealui, pezevenghiul, îmi spune azi diminea- 
ta că aici nu-i voie de fumat, că dacă mi-ar îngădui una ca asta, ar putea să 
aibă neplăceri, dar că cele cinci coroane mi le înapoiază la soldă. Da, da, 
camarade, nu mai am încredere în nimeni! Cele mai frumoase principii sînt 
călcate în picioare. Auzi dumneata, să jefuieşti arestatiil Si pe deasupra, mi- 
zerabilul iti mai şi cîntă toată ziua : Wo man singt, da leg dich sicher nieder, 
bose Leute haben keine Lieder!98 Nemernicul, golanul, haimanaua, trădăto- 
rul! à 

Terminand cu istorisirea pätaniilor sale, teteristul îl întrebă pe Svejk 
de ce anume era invinuit. 

— Ai umblat să cauţi regimentul? spuse el, după ce Svejk isi termina 
expunerea. Ce-i drept, frumoasă hoinăreală! Tabor, Milevsko, Kvetov, Vraz, 
Malcin, Cizov, Sedlec, Horazdovice, Radomysl, Putim, Stenko, Strakomce, 
Volyn, Dub, Vodnany, Protivin, Putim, Pisek, Budejovice. Spinoasă cale! Va 
să zică, şi dumneata te prezinti miine la regimentsraport? Ne intilnim deci, 
fratioare, pe locul de execuţie. Mare bucurie pe colonelul nostru, Schroder. 
Nici nu-ți poţi da seama în ce stări îl pun asemenea împrejurări. Galopeaza 
prin curtea cazărmii ca ieşit din minţi şi-i iese limba de un cot, ca la o gloabă 
de dirvala. Şi apoi cînd începe să trăncănească şi să te dăscălească împroaş- 
că ca o cămilă băloasă. Şi-n timp ce tu aştepţi din clipă-n clipă să se prăbu- 
şească peste tine cazarma, el îi dă înainte. Eu, unul, îl ştiu bine; am mai fost 
eu odată la un asemenea regimentsraport. 

La încorporare m-am prezentat cu cizme şi cu cilindru pe cap; şi pen- 
tru că croitorul nu-mi terminase la vreme uniforma, m-am dus aşa cum 
eram, în cizme şi cilindru, pe cîmpul de exercițiu unde se aflau elevii şcolii 
de teterişti; m-am încolonat şi am mărşăluit cu ei, în flancul stîng. Colonelul 
Schroder, călare, s-a repezit la mine şi era cit pe ce să mă doboare la pămînt. 
„Donnerwetă, a zbierat el, şi cred că s-a auzit pind la Sumava, wass 
machen Sie, Sie Zivilist ?%9 l-am răspuns cuviincios că sînt teterist şi că iau 
parte la exerciții. Ei, şi pe urmă să te tii. A trancanit el şi a tot trancanit şi 
numai după jumătate de ceas a băgat de seamă că salut cu mina la cilindru. 
În clipa aceea a mai strigat doar atit, că a doua zi să mă prezint la 
regimentsraport şi, de furie, a luat-o la sănătoasa călare, Dumnezeu ştie pînă 
unde, ca un ieşit din minţi; apoi s-a întors iar, a zbierat din nou furios, s-a 
bătut cu pumnul în piept şi a poruncit să fiu scos numaidecit de pe cîmpul 
de exerciții şi să fiu dus la houptwache. La regimentsraport m-a altoit cu pai- 
sprezece zile de carceră, a ordonat să fiu îmbrăcat în nişte zdrente imposibile 
de la magazie şi m-a amenințat cu degradarea. 

— A fi teterist, zbieră dobitocul, e ceva inaltator! Teteriştii sînt embrio- 
nul gloriei şi demnitätilor militare; eroi! Luaţi pilda teteristului Wohltat, care, 


= 
% Unde viers auzi opreste-ti pasul 
Fără teamă. Omul rău nu cîntă! (Germ.) 
% Ei drăcie ! Ce cauţi aici, civilule ? (Germ.) 


Li 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


- 


după examenul obişnuit, a fost avansat la gradul de caporal; s-a prezentat 
voluntar pe front unde a făcut cincisprezece prizonieri şi în timp ce-i preda a 
fost sfirtecat de o grenadă. După cinci minute a şi sosit ordinul prin care te- 
teristul Wohltat era avansat în gradul de cadet. Şi dumneavoastră vă poate fi 
hărăzit un viitor la fel de frumos; avansare, decorare şi numele vostru trecut 
în cartea de aur a regimentului. 

Teteristul scuipa scirbit: 

— Ca sa vezi, dragul meu, ce fel de animale se nasc sub soare. Ca si 
cum eu ma sinchisesc de galoanele de aspirant si de toate avantajele pe care 
ti le conferă: „Dumneavoastră, tinere aspirant, sinteti un dobitoc”. Ce frumos 
sună: ,Sinteti un dobitoc”, în loc de vulgarul „Eşti un dobitoc”. lar dupa 
moarte te alegi cu „signum laudis” sau cu marea medalie de argint. Furnizor 
chezaro-cräiesc de cadavre cu steluțe şi fără de steluțe. Nu-i mai fericit boul? 
Pe el cel putin îl taie la abator şi nu-l mai tămiiază în prealabil pe cimpul de 
exerciţii şi la feldschiessen 100. 

Durduliul teterist se rostogoli pe celălalt mindir şi continuă : 

— Nu încape îndoială; într-o bună zi trebuie să crape măgarul; porcă- 
ria nu poate să tina o veşnicie. Încearcă să pompezi glorie într-un porc si ai 
să vezi că pina la urmă explodează. Dacă m-ar trimite pe front, pe vagon aş 
scrie cam aşa: 


Din trupul nostru se va face rod în lan 
Acht Pferde oder achtundvierzig Mann. 191 


În pragul uşii care se deschise apăru temnicerul, aducînd un sfert de 
portie de piine pentru amindoi şi apă proaspătă. 

Fără să se urnească de pe mindir, aspirantul îl intimpina cu următoa- 
rele cuvinte: 

— Ce frumos, ce inaltator este să vizitezi arestatii, sfinta Ana a regi- 
mentului 91! Fii binevenit, înger al binefacerii, cu inima plină de milosirdie! 
Eşti impovärat de coşul cu mîncare şi băutură, ca să ne uşurezi şi să ne în- 
dulceşti suferința. Niciodată nu-ţi vom uita binele pe care ni-l faci. Luminoa- 
să arătare, ir? întunecimea închisorii. 

_— Las' c-o să vă piară pofta de glumă la regimentsraport, mormăi tem- 
nicerul. 

— Nu fi răutăcios, burtosule, ripostă aspirantul, lungit pe lavita. Spu- 
ne-mi mai bine, ce-ai face dacă ai avea de închis zece aspiranti; nu te uita 
aşa prosteşte, chelar al cazărmii Marianska. Iti spun eu: ai închide douăzeci 
şi ai elibera zece, netotule. Maica ta Cristoase! Dacă aş fi ministru de război 
ti-as arăta eu ce-i aia militărie! Cunoşti regula din geometrie că unghiul de 
incidenţă e egal cu unghiul de reflecţie? Nu? Atunci să te lamuresc. Te rog 
însă un lucru: indică-mi un punct fix în haos şi-ţi ridic întreg pămîntul, cu 
tine cu tot, haidamacule! 

Temnicerul holbă ochii mirati, se cutremură şi trinti repede usa. 

+ — Ar trebui înființată o societate de ajutor mutual pentru lichidarea 
temnicerilor, spuse aspirantul împărțind, corect, portia de piine în două bu- 


* = = 
100 Trageri de cimp (germ.) né 
101 Opt cai sau patruzeci si opt de soldati (germ.). 


C2" 


~~ | 1, 
E ve 


ee 


* La | ’ , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


' 


cati egale. In conformitate cu paragraful numărul 16 din regulamentul închi- 
sorii, arestatii în cazarmă trebuie să primească, pina la pronunțarea sentin- 
tei, hrana militară normală; dar aici domneşte legea junglei: care cum apucă 
mai repede înghite ratia arestatilor. 

Şedea alături de Svejk pe marginea lavitei, si rontäiau amindoi din 
pîinea cazonă. 

— Cind te uiţi la temnicer, îşi continuă aspirantul meditatiile, iti dai 
imediat seama cum îl abrutizează pe om războiul. Cu siguranţă că şi temni- 
cerul nostru, înainte de a intra în armată, a fost un tînăr cu idealuri, un în- 
ger cu părul blond, duios şi atent fata de toţi cei din jur, un protector al ne- 
norocitilor, pe care îi apăra întotdeauna cînd se încăierau pentru vreo fată pe 
la hramurile din locul lui de baştină. Nu încape îndoială că atunci toţi îl pre- 
tuiau, pe cînd astăzi... Of, Doamne, cu ce plăcere i-aş da vreo două peste 
bot! L-aş da cu capul de perete şi l-aş azvirli în latrină. Dar şi asta, dragul 
meu, e o dovadă a abrutizării totale a gîndirii în meseria de militar. 

Şi aspirantul începu să cînte cu glas tare : 


Nici de draci nu se temea 
pina a-ntilnit tunarul... 


— lar dacă raportăm, dragul meu, toate astea la scumpa noastră mo- 
narhie, îşi reluă el apoi firul gindului, ajungem neapărat la concluzia că nici 
ea nu stă mai bine ca unchiul lui Puşkin, despre care poetul scria că nu mai 
are mult de trăit, fiindcă-i un cadavru viu : 


Cînd numai pentru tine iti duci veacul, 
Ar fi mai bine să te ieie dracul! 


În clipa aceea se auzi din nou scirtiitul cheii în broască. Temnicerul 
aprinse lampa cu petrol de pe culoar. 

— O rază de lumină în întuneric! strigă aspirantul. Lumina pătrunde 
în oştire! Noapte bună, domnule temnicer, saluta-i pe toţi gradatii din partea 
noastră, iar dumitale iti urez un vis frumos. Să visezi, să zicem, că mi-ai în- 
apoiat cele cinci coroane pe care ti le-am dat ca să-mi cumperi țigări si pe 
care dumneata ai binevoit să le bei în sănătatea mea. Somn dulce, otravă! 

Temnicerul mormăi ceva despre „regimentsraportul” de a doua zi. 

# — Din nou singuri, spuse aspirantul. Ei, si acum, inainte de culcare, 
voi inchina citeva clipe unei scurte expuneri despre felul in care se dezvolta, 
zi de Zi, cunostintele zoologice ale gradatilor si ofiterilor. Pentru a asigura 
material de razboi viu, proaspat, si carne de tun constienta, ehei, pentru as- 
ta trebuiesc studiate bine de tot stiintele naturale sau cartea Izvoarele bunei 
stări economice, apărută în editura Koci, carte în care la fiecare pagină 
intilnesti cuvintele: vită, porc, scroafa. In ultima vreme vedem însă că cercu- 
rile noastre militare înaintate introduc noi epitete pentru recruți: la compa- 
nia a unsprezecea, caporalul Althof foloseşte expresia „capră de Engadin”, 
sergentul Muller, învățător neamt din munţii Kasper, obişnuieşte să-şi gra- 
gtuleze recrutii cu epitetul ,putori cehe”: plutonierul Sondernummer prefera 
in special expresii ca „broască ţestoasă”, „porc de York”, fagaduind în acelaşi 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


timp că fiecare recrut va fi împăiat. Si toate astea le spune cu atita pricepere 
şi lux de amănunte, de parcă ar descinde dintr-o familie de naturalişti care 
se ocupă cu împăiatul animalelor. Toţi galonatii ăştia se străduiesc să insu- 
fle dragostea de patrie folosind metode speciale, cum ar fi zbieretele şi dan- 
sul în jurul recrutilor, un dans războinic, amintind de sălbaticii din Africa, 
cînd se pregătesc să sacrifice o antilopă nevinovată sau să pună la frigare un 
misionar, preparat pentru ospăț. Se înţelege de la sine că soldații nemți sînt 
scutiți de toate astea. Cind plutonierul Sondernummer se referă la 
„saubande”102 are el grijă să adauge repede şi „die tschechische” 193, pentru 
ca nu cumva, Doamne fereşte, nemții să aibă impresia că se referă şi la ei si 
să se simtă jigniti. În timpul acestor ceremonii, toți gradatii de la compania a 
unsprezecea holbează ochii furioşi, amintind de sărmanul ciine care din lă- 
comie înghite ciuperca muiată în clei, care îi rămîne în gât şi n-o mai poate 
da afară. O dată, mi-a fost dat să ascult o conversaţie interesantă între ser- 
gentul Muller şi caporalul Althof, despre metodele care trebuie folosite în in- 
struirea rezerviştilor. În această convorbire reveneau mereu, la fiecare clipă, 
cuvintele : ein Paar Ohrfeigen!%. Credeam, la început, ca se întimplase ceva 
între ei, că se destramă unitatea militară germană; dar m-am înşelat amar- 
nic. Nu era vorba decit de bietii soldați. 

„Cînd un porc de ceh, îl sfătuia grav caporalul Althof pe sergentul Mul- 
ler, nu învaţă nici după treizeci de mieder» 195 să stea drept ca o luminare, 
apăi nu-i de ajuns să-i dai numai citeva peste bot. Arde-i un pumn în burtă 
şi cu cealaltă mina trage-i capela peste urechi, spunindu-i: «Kehrt cuch» 196 şi 
cînd se întoarce îi scapi un picior in tirtita; şi să vezi pe urmă ce drept o sa 
stea, şi ce-o să se mai bucure fahnrich 107 Dauerling.” 

— Si acum, scumpe prieten, trebuie să-ți spun cite ceva despre 
Dauerling, continuă aspirantul. Recrutii de la compania a unsprezecea vor- 
besc despre el infricosati, cu spaima cu care ar povesti o bătrinică părăsită 
undeva la o fermă în Vestul sălbatic despre isprăvile unui faimos bandit me- 
xican. Dauerling are o faimă de canibal din triburile de antropofagi australi- 
ene, care se mănîncă reciproc atunci cînd pică unii în mîna altora. Drumul 
vieţii lui e teribil. De abia născut, dădaca s-a împiedicat cu el în braţe si mi- 
cutül Konrad Dauerling a căzut în cäpsor. I se mai văd şi astăzi pe cap sem- 
nele căderii. Craniul lui are, într-o parte, o teşitură aidoma aceleia pe care ar 
lăsa-o o cometă ciocnindu-se de polul nord. Nimeni nu mai credea că are să 
iasă ceva de capul lui, chiar dacă are să reziste acestui şoc cerebral; numai 
tatăl băiatului, colonelul Dauerling, nu şi-a pierdut nădejdea, declarind că 
toate se'vor aranja, de vreme ce, cum e şi firesc, tinărul Dauerling, cînd va fi 
mare, va imbratisa cariera armelor. După o bătălie crincena cu cele patru 
clase inferioare de liceu, pe care le-a urmat în particular, ajutat fiind de doi 
profesori, dintre care unul a incaruntit prea de timpuriu şi s-a timpit, iar al 
doilea, disperat, a vrut să se arunce din turnul bisericii Sfintul Ştefan din 
Viena, tinărul Dauerling a ajuns la şcoala de cädeti din Hainsburg. Din feri- 


10 Bandă de ticälosi (germ.) 

103 Cehi (germ.). 

104 O pereche de palme (germ.) 
105 Culcat (germ), ee 
106 Stinga-mprejur (germ.) 

107 Stegar (germ.). 


Li 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


cire, la şcoala de cadeti nu se tinea seama de educatia anterioară, pe motiv 
ca, in general, cultura nu prezinta nici un interes pentru ofiterii activi din 
armata austriaca. Idealul militarului trebuie sa fie numai jocul de-a soldatii. 
Cultura are o inriurire binefăcătoare asupra oamenilor, le poate innobila su- 
fletele, si de asa ceva, in armata, nu-i nevoie. Cu cit ofiterimea e mai abruti- 
zata, cu atit mai bine pentru armata. 

Elevul Dauerling nu izbutea sa ia o nota ca lumea nici macar la mate- 
riile pe care, de bine de rau, ceilalti le stapineau. Chiar si in scoala aceea si- 
au putut da seama cu toţii că tinărul Dauerling căzuse in cap cînd era mic. 

Răspunsurile sale la examen erau o dovadă elocventă a nenorocirii su- 
ferite; timpenia lor era atît de adinca, încît erau privite ca modele de imbeci- 
litate şi aiureală, iar profesorii nu-l mai numeau decît „unser braver Trottel”. 
Prostia lui era atît de strălucită, încît indreptatea toate speranţele că peste 
citeva decenii va ajunge la Academia Militară Tereziană sau la Ministerul de 
Război. 

Cind a izbucnit războiul şi toți tinerii cadeți au fost făcuţi fahnrichf, în 
actele de avansare ale cadetilor de la Hainsburg s-a strecurat şi numele lui 
Konrad Dauerling. Şi aşa a ajuns, într-o bună zi, la regimentul 91 infanterie. 

Aspirantul oftă, apoi continuă istorisirea: 

— În editura Ministerului de Război a apărut o carte intitulată Drill 
oder Erziehung!98, în care Dauerling a citit că soldaţii trebuiesc ținuți sub 
teroare. Succesul instrucției depinde, cică, de gradul de teroare. Şi în activi- 
tatea lui el a avut întotdeauna succes. Soldaţii, ca să nu fie nevoiți să-i as- 
culte zbieretele, se prezentau cu grămada la vizita medicală. Din păcate însă 
şmecheria n-a prins. Fiecare soldat care se prezenta la vizită era pedepsit cu 
trei zile de carcera şi verscharft 10%. Ştii dumneata ce-i aia verscharft? Te go- 
neşte toată ziua pe cîmpul de exerciţii şi, pe deasupra, noaptea te mai şi în- 
chide. Aşa se face că în compania lui Dauerling bolnavii au dispărut. 
Dauerling continuă să păstreze la exerciţii vocabularul de cazarmă, obişnuit, 
care începe cu cuvintul porc şi se termină cu o ciudätenie zoologică: porc de 
cîine. În acelaşi timp, dumnealui e şi foarte liberal, lăsînd soldaţilor liberta- 
tea de a hotărî. „Ce vrei, elefantule, două peste bot sau trei zile verscharft?” 
Dacă alegea tineva verscharft mai primea pe deasupra si doi pumni in nas, 
pe care Dauerling îi însoțea cu următoarea explicaţie: ,Lasule, iti aperi ritul? 
Ce-ai să faci cînd o începe să bubuie artileria grea?” 

Odată, după ce a spart ochiul unui recrut, dumnealui s-a explicat : 
»Pah, was fur Geschichten mit einem Kerl, muss so wie so krepieren”110. Asta 
a spus-o şi feldmaresalul von Hotzendorf : „Die Soldaten mussen so wie so 
krepieren”. 

Metoda preferată şi eficace a lui Dauerling este de a-i aduna pe soldații 
cehi la conferințele sale, în care vorbeşte despre misiunea militară a Austriei, 
exprimindu-si cu acest prilej şi principiile generale de educaţie, incepind de 
la ,mansete” şi terminînd cu spinzuratoarea si impuscarea. La începutul ier- 
nii, înainte de a intra în spital, aspirantii făceau instrucție alături de compa- 


= 


Nos Mustruiala său educație Em) 


109 Detentiune aspra (germ.). 
110 Fi, ce atîtea poveşti pentru un soldat, oricum, tot trebuie să crape (germ.) 


ot 


ad 4 | 181 
LA | L 


ee 


4 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


nia a unsprezecea. Intr-o zi, in timpul repausului, Dauerling a tinut recruti- 
lor cehi urmatoarea cuvintare: 

„Ştiu, începu el, ca sinteti nişte derbedei si că trebuie să vi se scoată 
din cap toate nebuniile. Cu ceha voastra nici la spinzuratoare n-ajungeti. 
Comandantul nostru suprem este neamt. Auziti? Himmellaudon, nieder!” 

Totul se rezumă la „nieder”. Si cum stăteau aşa, intinsi pe burtă, 
Dauerling se plimbă prin fata lor şi le tinu un discurs: 

— „Nieder” rămîne „nieder”, porcilor ; chiar dacă ar fi să vă rămînă oa- 
sele acolo în mocirlă. Aflaţi că „nieder” exista încă pe timpul vechii Rome. Pe 
atunci toată lumea se încorpora la 17 ani şi făcea militärier pina la 60; in 
timp de razboi se statea cite treizeci de ani pe front, iar ostasii nu se tola- 
neau ca porcii prin cazarmi. Si pe vremea aceea exista in armata un coman- 
dament unic şi o limba unica. Ce credeţi voi, că ofițerii romani ar fi înghiţit 
ca trupa să vorbească etrurisch!!!? Aşa că şi eu doresc ca toți să raspundeti 
nemteste şi nu în limba voastră pocită. Vedeţi ce bine vă sta culcati în noroi; 
şi acum inchipuiti-va că unuia dintre voi nu i-ar mai place să zacă, şi s-ar 
ridica. Ce credeți că i-aş face? I-as rupe gura pina la urechi, fiindcă asta ar 
însemna încălcarea ierarhiei, revoltă, împotrivire, contravenire la îndatorirea 
de bun soldat, încălcarea ordinii şi disciplinei, şi mai cu seamă dispreț fata 
de regulament, ceea ce înseamnă că pe un asemenea om îl aşteaptă ştrean- 
gul si , Verwirkung des Anspruches auf die Achtung der Standesgenossen” 112. 

O clipă, aspirantul tăcu. Apoi reluă, după ce, de bună seamă, în 
această scurtă pauză îşi organizase în minte tema zugrăvirii atmosferei din 
cazarmă. 

— Povestea asta s-a întîmplat pe vremea comandantului Adamicek, un 
om complet apatic. Cînd era la biroul lui, privea de obicei undeva in gol, ca 
un nebun taciturn, iar fata lui arăta, de parca ar fi vrut să spună: ,Mustelor, 
fiți bune, devorati-ma”. Într-o bună zi a ieşit la raport un soldat din compa- 
nia a unsprezecea pentru a se plinge că în seara anterioară fusese insultat, 
pe stradă, de fahnrich Dauerling, care-l făcuse „porc de ceh”. În civil, solda- 
tul ăsta era legător de cărți şi tinea foarte mult la demnitatea națională. 

— Care va să zică, aşa stau lucrurile, începu comandantul Adamicek, 
cu vocea luifdomoalä — vorbea întotdeauna încet. Aşa ţi-a spus aseară pe 
stradă ? Trebuie să constatăm dacă aveai învoire să părăseşti cazarma. 
Abtreten! 

După un timp, Adamicek ordonă să fie chemat la el reclamantul: 
> — S-a constatat, îi comunică pe acelaşi ton moale, că în ziua aceea ai 
avut învoire să lipseşti din cazarmă pînă la orele zece; şi de aceea nu vei fi 
pedepsit. Abtreten! 

Capitanului ăstuia îi ieşise vorba că are simțul dreptății, dragul meu! 
De aceea l-au expediat pe front, iar în locul lui a venit maiorul Wenzel. Ăsta 
era cu adevărat omul satanei cînd era vorba de atitari sovine, aşa că într-o 
bună zi i-a astupat gura lui fahnrich Dauerling. Nevasta maiorului Wenzel e 
cehă şi se teme ca de dracu de certuri între diferitele naționalități. Cu ani în 
urmă, cînd era căpitan la Kutna Hora, s-a întîmplat odată la o beţie să înjure 
chelnerul de la hotel, făcîndu-l ceh murdar. Trebuie să-ți spun însă că, în 


— = 
111 Limba etruscă (germ.) \ 
12 Aplicarea măsurilor cu privire la raporturile dintre ostaşii de acelaşi grad (germ.). 


Li 


J + 


„| 


[+ 5 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


societate, capitanul Wenzel vorbea numai ceheste, ca si acasa, si ca baietii 
lui invata la o scoala ceha. Dar ce sa-i faci, cuvintul a cazut, gazeta locala a 
facut, pe chestia asta, mare taraboi, si dupa citeva zile un deputat a depus o 
interpelare in parlament, la Viena, in legäturä cu purtarea capitanului 
Wenzel fata de chelnerul de la hotel. Pe chestia asta, Wenzel a avut de indu- 
rat mari neplaceri, pentru ca täräsenia s-a intimplat tocmai in perioada cind 
parlamentul discuta aprobarea bugetului militar, si uite ca deodata un cäpi- 
tan betiv din Kutna Hora, pe nume Wenzel, vine sa incurce itele. i 

Mai tîrziu Wenzel a aflat că toate necazurile i se trăgeau de la unul 
Zitko, Kadetstellvertreter de la unităţile de aspiranti. El fusese cel care scri- 
sese articolul la gazetă, pentru că el şi căpitanul Wenzel se duşmăneau de 
moarte, de cînd Zitko se apucase, într-o societate în care se afla şi căpitanul 
Wenzel, să filozofeze afirmând că e de ajuns să cuprinzi cu ochii natura, să 
priveşti norii acoperind orizontul, să vezi munții inaltindu-se semet în zare, 
să asculti în pădure zgomotul cascadelor şi cintecul păsărelelor; că este de 
ajuns să te gindesti la toate astea, pentru a-ți da seama ce înseamnă un că- 
pitan fata de măreţia naturii. Un zero, ca orice Kadetstellvertreter. 

Şi cum în ziua aceea domnii ofițeri erau cu toţii bine afumati, cäpita- 
nul Wenzel a vrut să-l stilcească în bătaie pe nenorocitul filozof Zitko. Duş- 
mănia a luat proporţii din ce în ce mai mari şi căpitanul Wenzel nu scăpa 
nici un prilej să-l persecute pe Zitko, cu atit mai mult cu cît maxima cadetu- 
lui s-a transformat în zicala: „Ce e căpitanul Wenzel față de măreţia naturii?” 
despre care în Kutna Hora toată lumea ştia. 

— Am să-l fac pe netrebnicul ăsta să se sinucidă, spunea Wenzel. Dar 
Zitko părăsi cariera armelor şi-şi continuă studiile de filozofie. De atunci da- 
tează furia maiorului Wenzel împotriva tinerilor ofițeri. Nici măcar locotenen- 
tii nu sînt aparati de furia lui. Aşa că ce să mai vorbim de cädeti şi aspi- 
ranti? 

— Îi strivesc ca pe nişte plosnite, spunea Wenzel, şi vai de „fahnrichul” 4 
care ar scoate pe cineva la raport pentru te miri ce. Maiorul Wenzel ia in 
consideratie numai vinile mari si grave, cum ar fi, de pildä: sä adormi cind 
esti de garda lingă poarta pulberăriei, sau să savirsesti ceva si mai grav, ca, 
de pildă, să fadormi sus pe zidul cazărmii Marinska cînd încerci să-l sari 
noaptea; să te laşi inhatat în timpul nopţii de patrula landwehrului sau a 
artileriei; pe scurt, cînd săvirşeşti unul din păcatele care fac regimentul de 
ruşine. : 
# — Pentru numele lui Cristos! l-am auzit odata urlind pe sali; va sa zi- ‘ 
ca, pentru a treia oara l-a prins patrula landwehrului. La racoare cu bestia, 
imediat! Dobitocul trebuie indepartat din cazarma. Trimiteti-l undeva la cor- 
voadă, să care gunoi. Si nici nu s-a luat la bătaie cu ei! Halal ostaşi, tucalari! 
De mâncare nimic pina poimiine; scoateti-i salteaua şi bägati-l la carceră, 
fără pătură, puşlamaua! 

Şi acum imagineazä-ti, scumpe prietene, că de cum a sosit dobitocul 

„ de Dauerling a scos la raportul batalionului pe un ostaş care, chipurile, nu 1- 
L ar fi salutat intenţionat, in timp ce dumnealui, Dauerling, trecea prin piață, 
| duminică după-amiază, în cupeu, în compania unei domnişoare! 

. În ziua aceea, dupa cum povestesc subofiterii, raportul pe batalion a 
fost o adevărată descărcare de fulgere şi trăsnete; furierul batalionului a 


"A 


: 


4 


} ; 
ot a 
A = 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


rupt-o la fuga cu condica in mina, in timp ce maiorul Wenzel zbiera la 
Dauerling: 

— Să nu mai aud de porcarii de astea, himmeldonnerwetter! Va inter- 
zic! Ştii dumneata, domnule fahnrich, ce înseamnă raportul pe batalion? Ra- 
portul pe batalion nu este un schweinfesti13 ! Cum putea să te vadă omul pe 
dumneata, cînd treceai prin piață în caleaşcă? Dumneata nu ştii că trebuie 
să-ți saluti superiorii pe care îi intilnesti? Asta nu înseamnă de loc că solda- 
tul trebuie să-şi sucească capul ca o cioară ca să-l descopere pe domnul 
fahnrich, care trece cu birja prin piaţă. Te rog, să taci! Raportul pe batalion 
este o chestiune foarte serioasă. Dacă soldatul ţi-a declarat că nu te-a văzut, 
pentru că tocmai în clipa aceea mă saluta pe mine, care mă aflam pe corso, 
deci era cu fața spre mine, mă înţelegi, spre maiorul Wenzel, şi că nu putea 
deci să se uite înapoi spre vehiculul în care te aflai dumneata, eu cred că 
trebuie să-i dai crezare. Pe viitor, te-aş ruga să nu mă mai deranjezi cu ase- 
menea fleacuri. 

— De atunci, Dauerling s-a schimbat, adăugă aspirantul, cascind. Ei 
şi-acum să dormim ca să fim odihniti pentru regimentsraport. Am vrut doar 
să-ți arăt, in parte, cam cum se prezintă situația la regiment. Colonelul 
Schroder nu-l înghite pe maiorul Wenzel. În general, colonelul e un tip ciu- 
dat. Căpitanul Sagner, comandantul şcolii de aspiranti, vede în Schroder 
adevăratul tip de ostaş, deşi nimic nu-l inspaiminta mai tare pe colonelul 
Schroder decit gindul că ar putea fi trimis pe front. Sagner e un şmecher fă- 
ră pereche si, la fel cu Schroder, nu-i înghite pe ofițerii de rezervă. Obişnu- 
ieşte să-i numească civili puturosi... La aspiranti se uită ca la nişte fiare săl- 
batice, care trebuiesc transformate în maşini militare, pentru a li se agăța 
steluțe pe epoleti si a fi expediati pe front spre a fi masacrați în locul ofiteri- 
lor activi care trebuiesc păstraţi, cu grijă, de prăsilă. 

De altfel, continuă aspirantul, învelindu-se cu pătura, totul miroase în 
armată a putregai. Masele, îngrozite încă, nu şi-au revenit în fire. Acum mai 
merg ele cu ochii închişi spre a fi masacrate şi, cînd vreunul e nimerit de un 
glonte, spune doar în şoaptă: „Mămica...” Nu există eroi dragul meu; există 
numai vite minate la abator şi măcelari cuibäriti pe la statul-major. Dar pina 
la urmă tot să izbucnească revolta şi ce păruială frumoasă o să mai iasă... 
Pina atunci, trăiască armata! Noapte buna! 

Aspirantul tăcu. Se suci un timp sub pătură, pina ce-şi găsi locul, apoi 
întrebă: 

3 — Dormi, camarade? 

77 Nu dorm, răspunse Svejk, mă gîndesc. 

— La ce te gindesti, camarade? 

— La marea medalie de argint pentru bärbätie, pe care a primit-o unul 
Mlicko, timplar de pe strada Vavrova, din Praga, pentru că a fost cel dintii 
soldat din regimentul lui căruia o grenadă i-a retezat piciorul, la începutul 
războiului. S-a invirtit de un picior de lemn, şi peste tot pe unde se ducea, 
începea să se fălească cu medalia lui, aratind că e cel dintii invalid al regi- 
mentului. Într-o seară a venit si el la cîrciuma „Apollo” din cartierul 
Vinohrady şi acolo s-a luat la ceartă cu nişte parlagii de la abator, care, pînă 

„la urmă, i-au smuls piciorul de lemn şi l-au altoit cu el în cap. Cel care i-l 


[i 


115 Festin cu prilejul tăierii porcului (germ.). 


Li 


J + 


„| 
. 


a Li ‘ # 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldats val . 
EDITURA CULTURALA »DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


ba 

smulsese nu stia ca era de lemn, aga ca de spaima a lesinat. La circumscrip- 
tia de politie i-au pus la loc piciorul, dar de atunci a prins atita minie pe ma- 
rea medalie de argint pentru bärbätie, incit s-a dus s-o amaneteze la ,Mun- 
tele de pietate”, unde l-au reținut cu medalie cu tot. A avut destule necazuri 
pe chestia asta. A fost judecat de un fel de tribunal de onoare, anume făcut 
pentru invalizii de război, care l-a pedepsit cu ridicarea medaliei de argint, 
iar mai tirziu chiar cu pierderea piciorului de lemn... 

— Cum aşa? 

— Foarte simplu. Într-o bună zi a venit la el acasă o comisie care i-a 
comunicat că nu e demn să poarte piciorul artificial, aşa că i l-au deşurubat 
şi pe aici le-a fost drumul, cu picior cu tot. Sau şi mai şi, continuă Svejk, e 
atunci cînd urmaşii vreunui căzut în război capătă pe neaşteptate o medalie, 

"însoţită de un certificat cu indicatia că le-a fost încredințată că s-o agate un- 
deva la loc de cinste. Pe strada Bozetech, din cartierul Visehrad, un părinte 
furios, care-şi pierduse băiatul pe front, crezind că statul îşi bate joc de el, a 

agăţat medalia la privată. Un polițist, care se folosea de aceeaşi privată, pe 
culoar, l-a denunțat pentru înaltă trădare, aşa că sărmanul a tras ponoasele. 

— Asta arată, replică aspirantul, că gloria e egală cu zero. Nu demult 

la Viena a apărut o carte intitulată Însemnările unui aspirant. În ea am dat 
de poezia asta grozavă, în traducere cehă: 


A fost odată un vajnic aspirant, 

El viata pentru patrie şi-a dat 

Şi pilda sa a dat-o şi altora, bucuros, 
Cum pentru patrie să lupte curajos, 


Dar vai, iată-i trupul pe afet, 

Cu decorație, de căpitanu-i prinsă în piept, 
Şi rugi fierbinți spre cer s-au înălțat 
Pentru acel ce pentru patrie viata şi-a dat. 


— Am impresia, spuse aspirantul după o scurtă întrerupere, că spiri- 
tul nostru militar e pe ducă; de aceea, dragă prietene, propun ca, în întune- 
ricul nopții, în tăcerea închisorii noastre, să cîntăm cintecul tunarului 
Jaburko. Asta ridică moralul militar. Dar trebuie să urlăm, ca să se audă în 
toată cazarma Marianska. De aceea, aş fi de părere să ne aşezăm lingă uşă. 

@ Asa incit peste putin timp, din arest se auzira niste zbierete, ca se cu- 
tremurau ferestrele pe coridor: 


„„.Şi lingă tun stătea 

şi într-una-l încă... încă... 
şi lîngă tun stătea 
şi-ntr-una-l încărca. 

Dar iată zboară un obuz 
şi-l lasă fără nici o mina, 
şi el tot calm stătea 
şi-ntr-una-l încă... încă... 
şi lingă tun stătea 


* = | CA 
E q + 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva pi 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


şi-ntr-una-l încărca. 


„ Din curte se auziră zgomote de paşi şi glasuri omeneşti. 

— Asta-i temnicierul, remarcă aspirantul, vine cu sublocotenentul 
Pelikan, care e azi de serviciu. E ofițer de rezervă; mi-e bun prieten, îl cunosc 
de la asociaţia „Ceska Beseda”. În civil e contabil la o societate de asigurări. 
De la ăsta ne invirtim de țigări. Putem urla înainte, fără frică. 

Şi din nou se auzi: „Şi lingă tun stătea” etc. 

Cînd usa se deschise, temnicerul, enervat de bună seamă de prezența 
ofițerului de serviciu, se răsti tăios: f 

— Hei, unde vă treziti? La menajerie?! 

— Pardon, raspunse aspirantul — aici e filiala orchestrei de la 
„Rudolfinum”, care dă un concert în folosul arestatilor. Tocmai s-a terminat 
primul număr din program: „Simfonia războiului”. 

— la lasati-va de fleacuri, interveni sublocotenentul Pelikan luînd o 
mina severă. Cred că ştiţi că începînd de la orele nouă trebuie să vă culcati 
şi să nu mai faceți gălăgie. Numărul dumneavoastră de concert se aude pina 
în piață. 

— Raportez, domnule sublocotenent, replică aspirantul, că nu ne-am 
pregătit aşa cum se cuvine, şi dacă cumva vreo disonanta v-a... 

— Aşa face în fiecare seară, încercă temnicerul să-şi lovească duşma- 
nul. Nu se poartă de loc ca un om inteligent! 

— Nu vă supăraţi, domnule sublocotenent, îi curmă vorba aspirantul, 
aş dori să vorbesc cu dumneavoastră între patru ochi. Temnicerul să iasă şi 
să aştepte în dosul uşii. 

Raminind singuri, aspirantul se adresă ofițerului pe un ton amical: 

— Haide, Franto, lasă-ne niscaiva ţigări. Sport? N-ai altele mai bune? 
Tu, ca sublocotenent... Pina una-alta, iti mulțumesc. Mai scoate şi cîteva 
chibrituri... 

— Sport! repetă cu dispreț aspirantul după plecarea ofițerului. Chiar 
în nenorocire omul trebuie să-şi păstreze demnitatea. Tine, camarade, fu- 
mează de noapte bună. Miine ne aşteaptă judecata cea din urmă. 

* Totuşi Înainte de a adormi, aspirantul nu uită să mai cinte : 
” 

Vaile si munții, stincile înalte, 

Mi-s prieteni dragi, 

Dar nimic pe lume nu poate să-mi dea 

Fata ce-am iubit. 


* 


Prezentindu-l pe colonelul Schroder drept o bestie, aspirantul se inse- 
lase, deoarece colonelul nu era cu totul lipsit de simtul dreptatii care se ma- 
nifesta, mai cu seama dupa noptile in care Schroder era satisfacut de socie- 
tatea in mijlocul careia petrecuse in ajun, la restaurant. Si cind nu era satis- 
facut? a 

În imp ce aspirantul făcea o critică nimicitoare condițiilor de viata din 
cazarmă, colonelul Schroder petrecea la cazino în compania ofițerilor săi şi 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


tocmai îl asculta pe locotenentul Kretschmann, înapoiat de curînd din Serbia 
cu © rană la picior (îl împunsese o vacă), povestind cum privise de la postul 
de stat-major, pe lingă care fusese ataşat, atacul dezläntuit asupra poziţiilor 
sirbesti: 

— Da... au iesit din transee... inainteaza pe toata linia, pe o lungime 
de doi kilometri, se avinta, trecind peste reteaua de sirma ghimpata, si se 
năpustesc asupra inamicului. Grenadele de mina la briu, mastile, pustile 
petrecute peste umăr, gata să deschidă focul, gata să dea lovitura. Suiera 
gloantele... din toate părţile. Cade un soldat, abia ieşit din transee; al doilea 
se prabuseste peste o ridicătură de pamint, un al treilea e i a dupa cati- 
va paşi, dar trupurile camarazilor se avinta mereu înainte... înainte, prin no- 
rul de praf şi fum. Inamicul tinteste în toate direcţiile, adăpostit în transee, 
în cazemate şi trage asupra noastră cu mitralierele. Şi iar cad soldații nostri. 
O grupă încearcă un asalt asupra postului de mitralieră inamic. E decima- 
tă... Dar camarazii atacă, mereu înainte... Uraaa! Cade un ofițer. Nu se mai 
aud pustile infanteriei, se pregăteşte ceva îngrozitor. lar cade o grupă întrea- 
ga şi iar se aud pustile automate ale inamicului: ratatatata... Cade... lertati- 
mă... mai departe nu pot... sînt beat... 

Ofițerul cu piciorul rănit de cornul vacii amuti şi rămase indobitocit, 
pe scaun. Colonelul Schroder zimbi binevoitor şi se întoarse spre căpitanul 
Spiro, care lovise cu pumnul în masă, de parcă ar fi vrut să se certe cu cine- 
va, şi repeta într-una vorbe fără şir, din care nu se putea desluşi absolut 
nimic. 

— Ginditi-va bine, domnilor. Avem sub arme ulani ai militiei austriece 
militieni austrieci, armata teritoriala, vinatori bosnieci, vinatori austrieci, 
infanteristi austrieci, infanteristi maghiari, puscasi imperiali tirolezi, infante- 
risti bosnieci, honvezi infanteristi, husari unguri, militie cälare, vinatori cala- 
ri, dragoni, ulani, artileristi genisti, sanitari, trenuri de lupta, marinari. inte- 
legeti dumneavoastră? Şi Belgia? Prima şi a doua categorie formează armata 
operativă, a treia categorie este partea sedentară... 

Căpitanul Spiro lovi cu pumnul în masă: 

— Da! Armata teritorială are misiunea să asigure ordinea in tara, pe 
timp de pacet 

In acest timp, un tînăr ofițer se străduia, depunind mult zel, să-l con- 
vingă pe colonel de severitatea sa, declarind cu voce puternică vecinului său: 

— Tuberculoşii trebuiesc trimişi pe front; asta le face bine şi apoi e de 
preferat să cadă bolnavii decit cei sănătoşi. 

Colonelul surise, dar deodată se intuneca la fata si, intorcindu-se că- 
tre maiorul Wenzel, spuse: 

— Am impresia că locotenentul-major Lukâs ne ocoleşte. De cind a so- 
sit, nu l-am văzut niciodată în mijlocul nostru. 

— Dumnealui scrie poezioare, remarcă cu ironie căpitanul Sagner. Nici 
n-a sosit bine că s-a şi îndrăgostit de doamna inginer Schreiter, pe care a 
cunoscut-o la teatru. 

. Colonelul privi posomorit drept inainte: 
— Se spune că ştie să cînte cuplete, adevărat? 


a. 
* i 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Încă din şcoala de cädeti ne distra cu cuplete, răspunse căpitanul 
Sagner. Şi mai ştia şi o mulțime de anecdote cu mult haz, de ti-era mai mare 
dragul să le asculti; zău dacă-l înțeleg de ce nu mai vine printre noi. 

Colonelul dădu întristat din cap: 

— Da, da. Astăzi nu mai există adevărată camaraderie, îmi amintesc 
că, înainte vreme, fiecare dintre noi, ofițerii, ne străduiam să contribuim cu 
ceva la distracţia de la cazino. Îmi aduc aminte, de pildă, că odată un locote- 
nent, Dankl, s-a despuiat pina la piele, s-a întins pe dusumea, şi-a înfipt în 
dos o coadă de scrumbie, şi ne-a prezentat „sirena mării”. Un altul, locote- 
nentul Schleisner, ştia să ciulească urechile şi să necheze ca un armăsar, să 
imite la perfectie mieunatul pisicilor şi zumzetul bondarului. Imi aduc amin- 
te si de căpitanul Skoday. Ori de cite ori îi ceream, aducea fete la cazino; 
erau trei surori pe care le dresase ca pe nişte cîini. Le urca pe masă şi ele se 
despuiau în fața noastră, dansau în ritmul muzicii. Era o melodie scurtă şi 
cinste lui: capelmaistrul era la înălțime. Ehei, şi să fi văzut ce făcea cu ele pe 
canapea!... Odată a poruncit să se aducă o cadă cu apă caldă în mijlocul sa- 
lonului, iar noi, pe rînd, unul după altul, a trebuit să ne scăldăm cu fetiţele 
acelea, şi el ne fotografia. 

Amintindu-şi de toate acestea, colonelul Schroder zimbi fericit. 

— Şi ce pariuri făceam în cadă, continuă el plescăind din limbă libidi- 
nos şi agitindu-se pe scaun. Dar azi? Asta-i distracție? Cupletistul nici nu 
vine printre noi. lar tinerii ofițeri de astăzi nici măcar să bea nu ştiu. Nu-s 
încă orele douăsprezece şi, după cum bine vedeţi, cinci zac sub masa, beti 
turtă. Au fost timpuri cînd stăteam în local cîte două zile, şi cu cit beam mai 
mult, cu atît eram mai treji, şi turnam în noi fără încetare bere, vin, lichio- 
ruri. Astăzi nu mai există adevăratul spirit militar. Dracu ştie care o fi cauza. 
Nici o vorbă de duh; numai şi numai poveşti fără cap şi fără coadă. Ascultati 
cum vorbesc cei din capătul mesei despre America. Fiți atenți. 

De la celălalt capăt al mesei se auzea o voce stridentă, care striga: 

— America nu poate intra în război. Americanii şi englezii sînt la cuti- 
te. America nu e pregătită de război. 

Colonelul Schroder oftă adînc şi remarcă: 

— Astdi pălăvrăgeala ofițerilor de rezervă. Nu putea să-i ia dracul ina- 
inte de a ajunge aici? Pina ieri, oamenii ăştia mai erau contopisti pe undeva 
la vreo bancă, sau făceau cornete şi vindeau mirodenii, sare de lămiie şi 
cremă de ghete, sau povesteau copiilor la şcoală că foamea îi goneşte pe lupi 
din pădure; iar astăzi, dumnealor ar vrea să fie pe picior de egalitate cu ofite- 
rii activi, să înțeleagă totul şi să-şi bage nasul în toate. Şi cînd avem ofițeri 
activi cum este locotenentul-major Lukâs, dumnealui nici nu catadicseşte să 
vie printre noi. 

Colonelul plecă acasă prost dispus. A doua zi dimineaţă, cînd se trezi, 
se întunecă şi mai rău. În gazeta pe care o citea în pat, intilnise la ştirile de 
pe front de cîteva ori aceeaşi frază, în care se preciza că „oştile noastre au 
fost retrase pe poziții dinainte pregătite”. Apuseseră zilele „de glorie” ale ar- 
matei austriece, care semănau ca două picături de apă cu zilele de la 
Sabace. a 


> 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Sub aceasta impresie porni colonelul Schroder, la orele zece diminea- 
ta, spre acea faimoasă ceremonie pe care, poate pe buna dreptate, aspirantul 
o numise judecata din urma. 

Svejk si aspirantul stăteau aliniati în curtea cazărmii şi-l aşteptau să 
sosească. Erau adunaţi subofiteri, ofițeri de serviciu, aghiotantul regimentu- 
lui, sergentul furier de la cancelaria regimentului, cu actele invinuitilor, pe 
care îi aştepta securea grea a justiției — regimentsraport. 

În sfirşit, colonelul îşi făcu apariția, posomorit, însoţit de căpitanul 
Sagner de la şcoala de aspiranti. Bătea nervos cu cravaşa în carâmbul ciz- 
melor. | 
După ce primi raportul, trecu de citeva ori, fără să soe o vorba, prin 
preajma lui Svejk şi a aspirantului, care făceau rechtsschaut!!+, sau 
linksschaut!!5, dupa direcţia din care apărea colonelul. O făceau cu atita 
conştiinciozitate, încît ar fi putut foarte bine să rămînă cu giturile sucite, dat 
fiind că nervoasa plimbare a colonelului a durat destul de mult. 

În sfîrşit, colonelul se opri in fata aspirantului, care raportä: 

— Sint aspirantul... 

— Ştiu, i-o reteză scurt colonelul. Capul räutätilor in scoala de aspi- 
ranti... Cu ce va ocupati in civil? Aha! Studiati filozofia clasicä? Asadar, un 
intelectual depravat... 

— Domnule capitan, striga cätre Sagner aduna, te rog, toata scoala de 
aspiranti. Bineinteles, continua el apoi, adresindu-se din nou invinuitului, 
domnisorul face parte din tagma studentilor in filozofie, cu care noi trebuie 
să ne murdărim miinile aici. Kehrt euch! Nici nu mă indoiam: faldurile man- 
talei in dezordine arata, de parca acum ar fi venit de la fete, sau s-ar fi tava- 
lit prin bordel. Stai, bäietasule, ca te invat eu... 

Elevii scolii de aspiranti intrara in curtea regimentului. 

— În careu! ordonă colonelul, si elevii se încolonară într-un careu 
strîns, în jurul impricinatilor şi al colonelului. 

— la uitati-va la omul ăsta, începu el să zbiere, aratind cu cravaşa 
spre aspirant. Betivül ăsta a băut cinstea voastră de aspiranti, în care trebu- 
ie să fie educate cadrele de ofițeri fruntaşi, care să conducă trupele spre glo- 
rie, pe cimpWl de bătălie. Dar vă întreb, unde ar fi în stare să-şi conducă 
oamenii acest betivan? Dintr-o cîrciumă în alta. Ar bea, cu nerusinare, toată 
ratia de rom a ostasilor... Poti să spui ceva în apărarea dumitale? Nu poți. 
Uitaţi-vă la el. Nu-i în stare să spună ceva nici măcar pentru propria lui apa- 
rare, şi în civil studiază filozofia clasică. Într-adevăr, ce-i drept, un caz clasic. 

Colonelul rosti ultimele cuvinte rar şi apăsat, cu tilc, şi după ce scuipa 
dispretuitor, relua: 

— Un filozof clasic, care in stare de betie se leagä noaptea de ofiteri, 
smulgindu-le chipiul de pe cap. Mensch!!1© Norocul dumitale că n-a fost vor- 
ba decit de un ofiter de artilerie! 

In aceste cuvinte era concentrata toata ura pe care cei de la 91 infan- 
terie o nutreau fata de regimentul de artilerie din Budejovice. Vai si amar de 
attileristul care pica noaptea in miinile patrulei regimentului 91, sau vice- 


= 
Liu Capul la dreapta (germ.). — 
15 Capul la stînga (germ.) 
16 Omule ! (Germ.) 


+ 


~~ | 1, 
E ve 


ee 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


versa. Această ură grozavă, neimpăcată, transmisă din contingent în contin- 
gent, se concretiza prin răzbunări sîngeroase, sub formă de vendeta, fiind 
alimentată de ambele parti de traditionalele povestiri despre artileristii arun- 
cati în Vltava de către infanteriști, şi viceversa, despre încăierările de la 
„Port-Arthur”, de la ,Trandafirul” şi de pe alte multe localuri de petrecere din 
metropola Cehiei de miazăzi. 

— Nu încape îndoială, continuă colonelul, că o asemenea faptă trebuie 
pedepsită exemplar; omul ăsta trebuie eliminat din şcoala de aspiranti şi 
nimicit din punct de vedere moral. Avem, slavă Domnului, destui intelectuali 
din ăştia în armată. Furier! | 

Furierul de la cancelaria regimentului se apropie grav, cu dosarele şi 
cu un creion in mina. 

În curte domnea o tăcere care semăna cu liniştea mormintalä care se 
aşterne în sala tribunalului, în clipa cînd preşedintele se pregăteşte să ros- 
tească: ,Ascultati sentința!” 

Cu o astfel de voce solemnă rosti colonelul sentința: 

— Aspirantul Marek se condamnă la douăzeci si una de zile verscharft; 
iar dupa ispăşirea pedepsei se va trimite la bucătărie să curețe cartofi. 

Apoi, întorcîndu-se spre elevii şcolii de aspiranti, le ordonă încolonarea 
şi plecarea. Elevii se incolonara repede în rînduri de cite patru şi o pornira in 
marş. 

Cu acest prilej, colonelul atrase serios atenția căpitanului că elevii nu 
băteau bine talpa, şi-i ordonă să facă cu ei după-amiază o jumătate de ora 
de marş. 

— Trebuie să zbirniie, domnule căpitan. O clipă, te rog, mai aveam ce- 
va să vă spun; era cit pe ce să uit: întreaga şcoală rămîne consemnată in 
cazarmă timp de cinci zile, ca să nu-l uite niciodată pe fostul lor coleg, pe 
acest derbedeu care se numeşte Marek. 

În acest timp, derbedeul de Marek, care stătea alături de Svejk, privea 
drept înainte, foarte satisfăcut. Chilipir mai mare pentru el, nici că se putea. 
Hotärît, medita el, e de o mie de ori mai bine să cureti cartofi la bucătărie, să 
rotunjeşti găluşte şi să cureti oase, decit să zbieri cât te tin bojocii, sub focul 
vijelios al inamicului: Einzelanfallen! Bajonettauf! 

. Terminind convorbirea cu căpitanul Sagner, colonelul Schroder se în- 
toarse spre Svejk, se opri in fata lui si se uită la el, mult si stäruitor. In clipa 
aceea, chipul lui Svejk se prezenta in toatä splendoarea lui: fata-i zimbitoare, 
incadrata de urechile mari iesite de sub capela indesata, exprima siguranta 
de sine şi totală nevinovatie. Ochii lui păreau ca întreabă: „Nu va supăraţi, 
am făcut vreun rău? Sint eu vinovat cu ceva?” 

Iar colonelul sintetiză toate observaţiile sale într-o singură întrebare pe 
care o adresă furierului: 

— Idiot? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberst, idiot, răspunse Svejk în lo- 
cul furierului. 

” Colonelul Schroder făcu un semn aghiotantului si se retrasera 
amindoi intr-o parte. Apoi il chema pe furier si cercetara impreuna dosarul 

„lui Svejk. " " 
LL 


: 


4 d i nd 


Jarosla Haëek - Peripetiile bravului Soldat své k_ 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI - BUCUREŞTI, 1935 
« 
ve 


— Aha, spuse în cele din urmă colonelul; care va să zică, ăsta e fai- 
moasa ordonanţă a locotenentului Lukâs, pe care, după cum reiese din ra- 
portul lui, a pierdut-o la Tabor. Cred că domnii ofițeri ar face bine să se ocu- 
pe personal de educaţia ordonantelor. Dacă domnul locotenent-major Lukâs 
a ştiut să-şi aleagă ca ordonanţă un idiot atit de notoriu, n-are decit să se 
frece pe cap cu el. Are destul timp liber pentru că tot nu iese nicăieri. Nu-i 
aşa că nici dumneata nu l-ai văzut vreodată în societatea noastră? Aşa e? Ei 
bine, atunci nu încape nici o îndoială că are destulă vreme să-şi strunească 
ordonanța. 

Colonelul se apropie de Svejk şi, privindu-i o clipă pu candid, ti 
spuse: 

— Vita incaltata! Ai sa faci trei zile verscharft si, dupa ce ispasesti pe- 
deapsa, te prezinti la locotenentul-major Lukas. ‘ 

Asa se făcu că Svejk se intilni din nou cu aspirantul în arestul regi- 
mentului, iar locotenentul-major Lukâs avu o nespusă bucurie, cînd colone- 
lul îl pofti la el spre a-i comunica următoarele: 

— Domnule locotenent-major, după cite ştiu, cu o saptamina în urmă, 
îndată după sosirea dumneavoastră la regiment, mi-ati înaintat un raport în 
care cereati să vi se dea o ordonanţă, întrucît ordonanța pe care ati avut-o s- 
a pierdut în gara Tabor. Dat fiind că s-a înapoiat... 

— Domnule colonel... se auzi glasul rugător al locotenentului-major 
Lukas. | 

— Am hotärît, continuă apăsat colonelul, să-l bag la arest trei zile, iar 
după aceea vi-l înapoiez... 

Copleşit, locotenentul-major. Lukâs părăsi cancelaria. 


* 


In cele trei zile petrecute in toväräsia aspirantului Marek, Svejk se dis- 
tra de minune. In fiecare searä organizau manifestari patriotice. 

În fiecare noapte, din întunericul închisorii se auzea răsunind imnul 
imperial Gott erhalte unser Kaiser 117, cintecul Prinz Eugen, der edle Ritter! 18 
şi o serie întfeagă de alte cîntece ostăşeşti. Ori de cîte ori venea temnicerul 
să-i astimpere, era întimpinat cu următorul cuplet : 


Batrinul nostru temnicier, 
Nu are loc de veci in cer. 
Stiut fiind că locul lui 
tocma-n iadul dracului. 
Chiar necuratul îl va duce, 
Cu teleguta — să-l usuce. 
S-apoi, tăind din el surcele 
Pe draci va încălzi cu ele. 


lar pe perete, deasupra lavitei, aspirantul desenă portretul temniceru- 
lui, sub care scrisese textul unui cîntec vechi: 


= PE à. 
17 Ocroteste-l, Doamne, pe împăratul nostru. (germ ). 
118 Prinţul Eugen, nobilul cavaler (germ.). 


ob [a 


nr” 


4 


= La | ’ , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


… Cind la Praga mă duceam cirnati să cer 
Pe sosea un mascarici am intilnit... 
Nu era el măscărici, ci temnicer; 
Ma musca, daca la timp n-as fi fugit. 


Si in timp ce arestatii se distrau in fel si chip, intaritind temnicerul, 
asa cum se intarita la Sevilla taurii de Andaluzia cu basmaua rosie, locote- 
nentul-major Lukas aştepta cu neliniste reîntoarcerea lui Svejk care să-l 
anunte ca reintra in serviciul lui. j 


= 


III - Pätaniile lui Svejk la Kiralyhid 


Regimentul 91 infanterie a fost transferat la Most pe Litava-Kiralyhid. 

Dupa trei zile de arest, numai cu trei ore inainte de a fi pus in liberta- 
te, Svejk si teteristul au fost dusi la postul de gardä si de acolo transportati 
la gara, sub escorta. 

— De mult ştiam, îi spuse pe drum aspirantului, că vom fi transferați 
in Ungaria. Acolo se vor forma batalioanele de mars, soldatii vor face exercitii 
de tragere in cimp, se vor părui cu maghiarii şi pe urmă vom pleca voiosi mai 
departe, în Carpaţi. Aici, la Budejovice, vor trimite, în locul nostru, o garni- 
zoană ungurească, şi uite-aşa se vor amesteca rasele. Există de altfel o teorie 
care susține că cel mai bun mijloc împotriva degenerării e siluirea fetelor 
apartinind altei naţiuni. Treaba asta au făcut-o suedezii şi spaniolii în tim- 
pul războiului de treizeci de ani, francezii, pe vremea lui Napoleon — şi acum 
în regiunea Budejovice o vor face maghiarii şi sînt sigur ca nici nu vor trebui 
să recurgă la o siluire brutală. Pe măsură ce trece timpul, toate se aranjează 
cu binişorul. După părerea mea, nu va fi vorba decît de o simplă schimbare. 
Soldatul ceh se va culca cu fetişcanele maghiare, sărmanele noastre fetițe 
vor strînge la pieptul lor pe soldaţii honvedului maghiar, iar peste cîteva vea- 
curi antropologii se vor întreba surprinşi cum se face că pe malurile riului 
Malsa au apărut oameni cu pometii obrajilor proeminenți. 

— în general, remarcă Svejk, felul ăsta de împerecheri e foarte intere- 
sant. La Praga, cunosc un chelner negru, pe nume Cristian. Tatăl lui a fost 
regele Abisiniei. Regele ăsta s-a prezentat cîndva, ca număr de atracție, la un 
circ din Praga, la Stvanice. Aici s-a îndrăgostit de el o profesoară care scria 
poezioare despre ciobani şi despre piriiaşele din pădure, în revista Lady. 
Dumneaei s-a dus cu el la hotel unde au päcätuit — cum se spune în Sfinta 
Scriptură — şi grozav s-a minunat cînd a născut un băiat cu totul şi cu lotul 
alb. Da să vezi că, după paisprezece zile, bäietasul a început să se bronzeze. 
Arămiu, arămiu, dar peste o lună a prins a se înnegri. Peste o jumătate de 
an s-a făcut tuciuriu ca taică-său — regele Abisiniei. L-au dus la clinica 
dermatologică să-l decoloreze, dar acolo au spus că pielea e veritabilă, nea- 
gră-tuciurie şi că nu-i nimic de făcut. Aşa de rău îşi pierduse capul maică-sa 
că a început să ceară pe la toate revistele rețete şi sfaturi împotriva negrelei, 

„că pina | urma au umflat-o si au dus-o la balamucul Katerina. Pe micutul 
negru l-au dat la orfelinat unde se distrau de minune pe seama lui. Mai 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


tirziu s-a facut chelner si dansator prin cafenelele de noapte. Astazi, de pe 
urma lui se nasc mulatri cehi cu mare succes la dame si care nu mai sint 
asa de vopsiti ca el. Un student in medicina, care venea pe la circiuma ,La 
Potirul”, ne-a povestit odată că socoteala nu-i chiar atît de simplă. O corcitu- 
ră de asta plodeşte alte corcituri şi la urmă ajung să nu se mai deosebească 
de albi. Pe neaşteptate însă într-o generaţie oarecare apare iarăşi un negru. 
Închipuiţi-vă nenorocirea. Dumneata te insori cu o domnişoară. Bine. Javra 
e albă; albă de tot; şi deodată, pe nepusă masă, naşte un negru. Şi dacă 
cumva, cu nouă luni în urmă, o fi fost la „Variete” să vadă întrecerile atletice 
la care a concurat şi vreun negru, de bună seamă că treaba asta te cam pu- 
ne pe ginduri. | 

— Cazul negrului dumitale Cristian, spuse aspirantul, trebuie privit si 
din punctul de vedere al războiului. Să zicem că pe negrul ăsta il incorporea- 
ză. Bun! E praghez şi tine deci de regimentul 28. Cred ca ai auzit ca regi- 
mentul 28 a trecut la ruşi. Ce zici? Ce-ar spune ruşii dacă ar lua prizonier şi 
pe negrul Cristian? Ziarele ruseşti ar scrie, cu siguranţă, că Austria împinge 
în război trupele sale coloniale, pe care nu le are, şi că a ajuns să folosească 
rezervele de negri. 

— Se spunea totuşi, interveni Svejk, că Austria are o colonie undeva, 
la miazănoapte. O ţară care se cheamă Tara lui Franz Josef... 

— Măi băieți, lăsați chestiile astea, le atrase atenţia un soldat din es- 
cortă. Nu-i cuminte să vorbeşti astăzi despre o tara a împăratului Franz Jo- 
sef. Nu mai pomeniti nici un nume... Ati face mai bine dacă... 

— N-ai decit să te uiţi pe hartă, îi tăie vorba aspirantul, şi ai să vezi ca 
într-adevăr există tara celui mai milostiv monarh al nostru, tara lui Franz 
Josef. După datele statistice nu se găsesc în ea decît sloiuri care sînt aduse 
în tara cu spargatoarele de gheață, apartinind întreprinderilor frigorifice din 
Praga. Această industrie este foarte pretuita şi respectată pina si în străină- 
tate, fiind o întreprindere rentabilă, dar în acelaşi timp şi primejdioasă. Pri- 
mejdia cea mai mare e atunci cînd gheața este transportată din tara împăra- 
tului Franz Josef prin cercul polar. Vă dati seama de primejdie ? 

Soldatul din escortă mormăi ceva nedeslusit, iar caporalul se apropie 
să audă mai®bine expunerea aspirantului, care continuă cu toată seriozita- 
tea” 

— Aceasta singura colonie a Austriei poate aproviziona cu gheata in- 
treaga Europa, si de aceea este un factor de mare importanta in economia 
nationala. Bineinteles, colonizarea merge destul de incet, pentru ca unii din 
colonisti nu se prezinta, iar altii mor inghetati. Nu-i mai putin adevarat ca 
prin schimbarea conditiilor climaterice, lucru de care sint direct interesate 
Ministerul Comertului si Ministerul de Externe, sint sperante ca uriasele su- 
prafete de gheaţă să fie exploatate aşa cum se cuvine. În plus, vor fi constru- 
ite citeva hoteluri mari, care vor atrage multime de turisti. Bineinteles ca 
trebuiesc intreprinse lucräri de amenajare a drumurilor si potecilor printre 
muntii de gheata, trebuiesc desenate indicatoarele turistice. Singura piedica, 
care îngreunează munca organelor noastre locale, sint eschimosii... Dum- 
nealor nu vor, nici în ruptul capului, să învețe limba germană, adauga aspi- 

„rantul, în timp ce caporalul era numai urechi. 
.. 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Caporalul era activ. Ca civil fusese argat. Era timpit si brutal, infuleca 
tot ce-i cădea sub nas şi idealul său in viata era să aibă ciorba asigurată. 

— Ministerul învățămîntului, domnule caporal, a construit, pentru ei, 
o şcoală cu prețul unor uriaşe cheltuieli băneşti şi sacrificii omeneşti. Cinci 
arhitecți au murit de irig... 

— Zidarii au scăpat, îl întrerupse Svejk. S-au încălzit cu focul din lule- 
le. 

— Dar nu toți, reluă teteristul. Doi din ei au avut ghinion şi, uitind să 
mai tragă din lulea, lulelele s-au stins şi au trebuit să-i îngroape în gheaţă. 
Pina la urmă însă şcoala tot a fost înălțată, din cărămizi de gheaţă şi beton 
armat, o combinaţie foarte rezistentă. Dar eschimosii au făcut în jurul şcolii 
un foc cu lemnele adunate de la vapoarele comerciale naufragiate printre 
ghețari, şi şi-au atins scopul. Gheaţa pe care fusese construită clădirea s-a 
topit, şi întreaga şcoală, cu director cu tot şi cu reprezentantul guvernului 
care trebuia să asiste a doua zi la sfeştanie, s-a prăbuşit în mare. Nu s-a mai 
putut auzi decit strigătul reprezentantului guvernului, ajuns in apă pina la 
git: „Gott strafe England”. Acuma, cu siguranţă că vor trimite trupe care să-i 
pună la respect pe eschimoşi. Nu încape îndoială că războiul cu ei va fi foar- 
te greu. Armatele noastre vor avea de furcă, mai ales cu urşii polari dresați 
de eschimoşi. 

— Asta ne-ar mai lipsi acum, observă cu înțelepciune caporalul. Parcă 
n-ar fi destule invenţii de război. Să luăm, spre pildă, mastile de gaze. O 
tragi pe cap şi esti gata otrăvit; aşa ne spuneau la „Unteroffizierschule”119. 

— Asta-i numai aşa, ca să ne sperie, interveni Svejk. Soldatul nu tre- 
buie să se teamă de nimic pe lumea asta. Chiar dacă, în luptă, ai cădea să 
zicem într-o latrină, te lingi frumusel cu limba şi te avinti mai departe la 
atac; iar cu gazele otrăvitoare ne-am obişnuit cu toţii în cazarmă cînd ni se 
da pîine proaspătă şi mazăre cu hrişcă. Am auzit însă că ruşii au descoperit 
acum ceva grozav împotriva gradatilor. 

— Cred că e vorba de nişte curenţi electrici speciali, completa teteris- 
tul, care se pun în legătură cu stelutele de pe guler facindu-le să explodeze 
pentru că sint din celuloid. Asta-i o nouă nenorocire pe capul nostru... 

* Cu toate că venea de la oi, caporalul pricepu în cele din urmă că cei 
doi îşi băteau joc de el şi plecă de lîngă ei în fruntea escortei. 

De altfel se apropiau de gară, unde populația oraşului Budejovice as- 
tepta să-şi ia rămas bun de la regimentul ei. E drept că această despărțire 
nu avea un caracter oficial, dar piaţa din fata gării era plină de oamenii care 
aşteptau sosirea ostaşilor. 

Interesul lui Svejk se concentră asupra mulțimii. Şi aşa cum se 
întîmplă mai întotdeauna, şi de data asta s-a întîmplat ca bravii soldați sa 
vină în urmă, iar cei escortati sub baionete să sosească cei dintii. Bravii sol- 
dati vor fi înghesuiți mai tîrziu în vagoanele de vite, în timp ce Svejk şi aspi- 
rantul vor fi instalați într-un vagon special, anume pentru arestaţi, care, la 
trenurile militare, era ataşat de obicei la vagonul comandantului. Într-un 
astfel de vagon pentru arestați, locuri cite poftesti. 

Svejk nu se putu stăpîni să nu strige către mulțime ,Nazdar!”120 şi să 

„nu fluture capela. La această ieşire entuziastă a lui Svejk, mulţimea răspun- 


[i 


119 Scoala de subofiteri (germ.) 
ot > 
: - aay 


oy 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


5 


se printr-un puternic „Nazdar” care se raspindi mai departe, ecoul 
împrăştiindu-se în fața gării, unde cei aflați departe de locul cu pricina înce- 
pură să-şi spună: „Vin! Vin!” 

Caporalul escortei se pierdu cu firea şi zbieră la Svejk să-şi țină gura. 
Dar chemarea se räspindea ca un nahlap. Jandarmii împingeau mulțimea 
silind-o să deschidă drum escortei, în timp ce oamenii nu conteneau să stri- 
ge cit îi țineau plaminii: „Nazdar!”, fluturindu-si şepcile si palariile. 

Era o manifestaţie în toată puterea cuvintului. La ferestrele hotelului 
din fata gării, nişte femei fluturau din batiste şi strigau: „Heil !” „Nazdar-ul” 
se amestecă şi cu un ,heil” din rîndurile mulțimii, iar un entuziast care pro- 
fită de acest prilej ca să strige: „Nieder mit den Serben” fu stilcit în bătaie şi 
călcat niţel în picioare, chipurile într-o busculada neintentionata. 

Ca o scînteie electrică se raspindea mai departe zvonul: „Vin!” 

Şi escorta înainta, în timp ce Svejk, dintre baionete, făcea binevoitor 
din mina către mulțime, iar teteristul saluta grav, cu mina la chipiu. 

Ajunşi în cele din urmă la gară, se îndreptară spre trenul militar care 
le fusese indicat. Acolo îi aştepta fanfara „Asociaţiei de tir” al cărei capel- 
maistru, năucit de această neaşteptată manifestaţie, era gata-gata să intone- 
ze Gott erhalte unser Kaiser. Din fericire, la momentul oportun, îşi făcu apa- 
ritia, cu gambeta neagră pe cap, oberfeldkuratul Lacina de la divizia a 7-a de 
cavalerie şi începu să facă puţină ordine. 

Apariția părintelui poate fi explicată foarte simplu. Oberfeldkuratul 
Lacina, spaima popotelor ofiteresti, veşnic nesătul, mincau şi hulpav, sosise 
de cu seară la Budejovice, din întîmplare, ca să participe la mica agapă de 
adio a ofițerilor care plecau cu regimentul. Mincase şi băuse cit zece şi într-o 
stare de îndoielnică luciditate se duse la popotă să mai cerşească de la bucă- 
tari niscaiva resturi de mîncare. Înfulecase şi acolo cantităţi respectabile de 
găluşte cu sos, devorase carnea de pe oase ca o pisică sălbatică şi, în cele 
din urmă, descoperind o sticlă de rom, o trase gîlgtind pe git. Spre seară se 
întoarse să-şi ia rămas bun, acoperindu-se încă o dată de glorie, printr-o 
nouă beţie. Avea în această privință o experiență bogată. La divizia a 7-a de 
cavalerie, ofițerii trebuiau să-i plătească întotdeauna consumatia. 

” Diminéata i se năzări că e de datoria lui să facă ordine, la plecarea 
primelor eşaloane ale regimentului. De aceea trecu în revistă mulțimea, iar 
la gară făcu atita zarvă, încît ofițerii însărcinați cu organizarea plecării se 
închiseră în biroul şefului de gară, ca să nu dea peste ei. 

a lată cum şi-a putut face apariția la momentul potrivit, în fata gării, 
pentru a smulge bagheta din mina şefului de fanfară care voia să dirijeze: 
„Gott erhalte unser Kaiser”. 

— Halt, striga el. Nu incepeti, pina nu va fac eu semn. Si acum pe loc 
repaus, pina revin. 

Intra in gara si se lua dupa escorta pe care o opri cu acelasi: Halt! 

— Incotro? il intrebä cu asprime pe caporal, care nu mai stia ce sa fa- 


În locul lui răspunse, cu voce blajinä, Svejk. 
— Sintem dusi la Bruck; daca domnul oberfeldkurat doreste, poate 
„ merge cu 1 noi. " 


120 Salut (ceha) 


+ 


a” PF, *., 
as 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


> 


— Asta am să si fac, declară părintele si, intorcindu-se spre escortă, 
adauga: Cine spune ca nu pot sa merg? Vorwarts! Marsch! 

. Cind se văzu în vagonul arestatilor, preotul de campanie se întinse pe 
banchetă. Inimosul Svejk îşi scoase mantaua şi o puse sub capul părintelui 
Lacina, ceea ce făcu pe aspirant să-i şoptească la ureche caporalului, 
inspaimintat: 

— Trebuie să avem grijă de oberfeldkuratii nostri. 

Parintele Lacina, intins comod pe banca, incepu sa palavrageasca: 

— lahnia de ciuperci, domnilor, este cu atit mai bună, cu cit are mai 
multe ciuperci; dar ciupercile trebuiesc mai întîi prăjite cu ceapă şi abia du- 
pă aceea se adaugă foile de dafin şi ceapa... ER, 

— Ceapa ati binevoit s-o puneti mai inainte, il intrerupse aspirantul, 
sub privirile deznădăjduite ale caporalului, care vedea totuşi in părintele 
Lacina pe superiorul lui, cu toate că acesta era beat. 

Situaţia caporalului era într-adevăr disperată. 

— Da, sublinie Svejk. Domnul oberfeldkurat are toată dreptatea. Cu cît 
e mai multă ceapă, cu atît e mai bine. La Pokomerice era un berar care băga 
ceapă şi în bere; zicea că ceapa taie setea. Ceapa este, în general, un lucru 
grozav. Ceapa coaptă se pune şi la buboaie... 

În acest timp, părintele Lacina vorbea cu jumătate de gură, ca din vis: 

— Totul depinde de condimente; ce fel de condimente se pun şi în ce 
cantitate. Nimic nu trebuie să fie prea piperat, prea ardeiat... 

Vorbea din ce în ce mai rar şi mai încet: 

— Nici prea mul-te cu-i-şoare, nici la-mi-ie, nici piper, nici... 

Nu apucă să termine şi adormi, suierind pe nas în clipele cînd se 
oprea din sforăit. 

Caporalul se uita la el încremenit, în vreme ce soldații din escortă 
rideau pe înfundate, pe băncile lor. 

— Ăsta nu se trezeşte cu una cu două, făcu Svejk peste puţin timp; e 
beat turtă. De altfel e totuna, reluă el, spre disperarea caporalului, care îi 
făcea semne să tacă. N-ai ce-i face: e beat crita, după toate regulile. Dum- 
nealui are rang de căpitan. Oricare dintre feldkurati, fie că-i mai mare sau 
mai mic, are acest dar de la Dumnezeu: că se matufeste la orice ocazie chiar 
în fața Domnului. Eu am făcut serviciu la feldkuratul Katz; ăla era în stare 
să-şi bea şi nasul dintre ochi. Ce face ăsta acum, nu-i nimic fata de ce făcea 
ăla... Am băut împreună artoforul şi potirul şi l-am fi băut poate chiar şi pe 
Dumnezeu-tatăl, clacă ne-ar fi dat careva ceva pe el. 

Svejk se apropie de părintele Lacina, îl întoarse cu fața la perete şi 
spuse cu aerul unui cunoscător: 

— O să sforăie pina la Bruck; apoi se întoarse la locul lui, însoțit de 
privirile deznădăjduite ale nefericitului caporal, care spuse cu şovăială în 
glas : 

— Poate ca ar fi bine să mă duc să anunţ... 

— Lasa-te pägubas, îl sfătui  teteristul.  Dumneata eşti 
eskortenkomandant!2!, n-ai voie să te departezi de noi. De asemenea, potrivit 
regulamentului, n-ai voie să laşi pe nimeni din gardă să părăsească vagonul 

„ca să se „ducă să anunțe, atita timp cit n-ai pentru el un înlocuitor. După 
2 


21 Comandantul de escortă (germ.) 


+t 


~~ | 1, 
E ve 


ee 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


cum vezi, situaţia e incurcata. lar ca să dai de veste printr-un foc de arma, 
să vină cineva, nu merge, pentru că nu se întîmplă nimic deosebit. Pe de altă 
parte, regulamentul spune că în vagonul arestatilor n-are dreptul să stea 
nici o persoană străină, în afară de arestaţi şi escorta care îi însoţeşte. Intra- 
rea străinilor de serviciu, strict interzisă! Să vrei să ştergi orice urmă a încăl- 
cării regulamentului, aruncîndu-l pe oberfeldkurat din tren, în timpul mer- 
sului, nici asta nu se poate, pentru că există aici martori, care au văzut cînd 
l-ai lăsat să intre în vagonul în care n-avea ce căuta. Din treaba asta, dom- 
nule caporal, te alegi sigur cu degradarea. 

Caporalul, uluit, tinu să atragă atenţia că nu el îl chemase pe preotul 
de campanie în vagon, că venise de capul lui şi că, la urma urmei, îi era su- 
perior şi deci nu putea să-l împiedice. 

— Aici, numai dumneata eşti superior, spuse pe un ton sententios as- 
pirantul, iar Svejk tinu să adauge: 

— Chiar dacă împăratul ar fi dorit să meargă cu noi, dumneata n-ar fi 
trebuit să-i îngădui. Asta-i ca atunci cînd vine ofițerul de serviciu la recrutul 
din post şi-l roagă să meargă să-i cumpere țigări, şi el îl mai şi întreabă ce fel 
de țigări doreşte să-i aducă. Pentru treburi din astea există festung!22. 

Caporalul, înspăimântat, încercă să se apere timid, amintind că de 
fapt Svejk fusese cel dinti care i-a spus oberfeldkuratului că poate să meargă 
CUG : 

— Eu, domnule caporal, pot să-mi îngădui orice, răspunse prompt 
Svejk, pentru că sînt idiot, dar din partea dumitale nimeni nu s-ar fi aşteptat 
la una ca asta. 

— Sinteti de mult în serviciul activ? îl întrebă pe caporal teteristul, cu 
un aer nepăsător. 

— Al treilea an, răspunse caporalul. Urmează să fiu avansat. 

— Acum poţi să-i pui cruce avansării, spuse cu cinism aspirantul. Află 
că din afacerea asta, te alegi sigur cu degradarea. 

— De fapt totuna e, reintră Svejk în discuţie, să cazi subofițer sau sol- 
dat prost... E drept însă că am auzit cum că pe degradati îi bagă în prima 
linie. 

“În clipă aceea, preotul de campanie se mişcă pe banchetă. 

"— Doarme dus, declară Svejk, după ce constată că toate erau în cea 
mai perfectă ordine cu feldkuratul. Cu siguranţă că visează ospete. Mi-e tea- 
mă numai să nu facă pe el. Feldkuratul meu, Otto Katz, cînd era beat, nu 
mai ştia ce face în somn. Odată... 

ŞI Svejk începu să povestească, atît de captivant şi cu atîta lux de 
amănunte, pätaniile sale cu preotul de campanie Otto Katz, incit nici nu ba- 
gară de seamă că trenul pornise. 

Abia urletele din vagoanele din spate curmară firul vorbăriei lui Svejk. 
Compania a douăsprezecea, formată numai din soldați nemți de la 
Krumlovsk şi din munții Kasper, cînta în cor: 


Wann ich kumm, wann ich kumm, 
Wann ich wieda, wieda, kumm. 123 
i nn. 
12 Fortareata (germ.) né 
23 Cînd am să viu, cînd am să viu, 


à 


* = | CA 
4 LA 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


_ Jar din alt vagon, un disperat urla, luîndu-şi rămas bun de la oraşul 
Budevojice: 


Und du, mein Schatz, 
bleibst hier. 124 
Holario, holario, hola ! 


Scotea niste triluri atit de infioratoare, incit tovaräsii sai se vazura ne- 
voiti să-l tragă cu forța de la uşa deschisa a vagonului de vite.” 

— Mă mir, se adresă aspirantul caporalului, că la not n-a venit inca 
inspectia. Conform regulamentului, dumneata trebuia chiar din gara sa ne 
anunti comandantului care conduce trenul si nu sä te ocupi de un preot de 
campanie beat crita. 

Nefericitul caporal se incapatina sa taca si privea cu inversunare stilpii 
de telegraf care fugeau in direcţie opusă. 

— Cind stau şi mă gîndesc că nu sîntem anunțați nimănui, continuă 
implacabil aspirantul, şi că la prima staţie va veni, cu siguranță, comandan- 
tul trenului, începe să fiarbă-n mine sîngele de ostaş. Dacă stau şi socotesc 
bine, noi sîntem aici ca nişte... 

— Tigani sau vagabonzi, interveni Svejk. Parcă ne-ar fi teamă de lumi- 
na lui Dumnezeu şi n-am avea voie să mergem nicăieri, de frică să nu ne în- 
chidă. 

— În afară de asta, reluă teteristul, pe baza instrucțiunilor din 21 no- 
iembrie 1879, la transportul deținuților militari cu trenul trebuie respectate 
următoarele reguli: în primul rînd: „Vagonul arestatilor trebuie să fie prevă- 
zut cu gratii”. E limpede ca lumina soarelui că aşa trebuie să fie şi, precum 
se vede, dispoziția a fost executată întocmai. Ne aflăm în spatele unor gratii 
perfecte. Asta ar fi deci în ordine. În al doilea rînd: „În completarea dispoziti- 
unilor imperiale din 21 noiembrie 1879, în fiecare vagon de arestați trebuie 
să existe privată. În caz contrar, vagonul trebuie prevăzut cu o găleată aco- 
perită, pentru nevoile trupesti mici şi mari ale arestatilor şi ale insotitorilor 
acestora.” Dé fapt, aici unde ne aflăm, nu poate fi vorba de un vagon de 
arestaţi în care să se poată instala un closet. Ne aflăm, pur şi simplu, într- 
un cupeu închis, izolat de lumea întreagă. Nu se vede nici măcar găleata... 

— Vă puteți face nevoile pe fereastră, răspunse cuprins de disperare 
caporalul. 

— Uitaţi, replică Svejk, că nici un arestat nu are voie să se apropie de 
fereastră. 

— Pe urmă, în al treilea rînd, continuă necruţător teteristul, ar trebui 
să existe şi un vas cu apă de băut. Nici de vas nu v-aţi îngrijit. Apropo! Ştiţi 
în care stație se vor împărți rațiile de alimente? Nu ştiţi? Eram sigur că nu v- 
ati interesat... 

— După cum vedeţi, domnule caporal, remarcă Svejk, nu-i chiar atât 
de uşor să transporti arestați. Trebuie să aveți mare grijă de noi, ca nu 


= 
Cînd am să mă reîntorc En) 
124 Si tu, comoara mea, 
ramii aici... (germ.). 


aa 7 Pin. 


* = | CA 
E q + 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


sintem soldaţi de rind, să ne purtăm singuri de grijă. Nouă trebuie sa ni se 
aducă toate sub nas; pentru asta există dispoziții şi paragrafe pe care fiecare 
trebuie să le respecte, căci altfel n-ar mai fi nici o ordine. „Omul arestat e ca 
un copil în faşă”, spunea întotdeauna un cunoscut vagabond. „El trebuie 
ferit de răceală, de supărare, ca să fie mulțumit de soarta lui şi să simtă că 
nimeni nu-i vrea răul, sărmanul”. 

— De altfel, reluă Svejk peste o clipă, privindu-l prietenos pe caporal, 
te rog să fii bun şi să-mi spui cînd o să fie ceasul unsprezece. 

Caporalul se uită întrebător la Svejk. 

— Dacă nu mă înşel, domnule caporal, dumneata voiai sa mă întrebi 
de ce trebuie să-mi spui cînd va fi ora unsprezece. Pentru că, de la ora un- 
sprezece, eu aparțin vagonului de vite, domnule caporal, spuse apăsat Svejk; 
şi continuă apoi, cu glas solemn: La regimentsraport am fost pedepsit cu trei 
zile de arest. Mi-am început pedeapsa la ora unsprezece şi astăzi la ora un- 
sprezece trebuie să fiu eliberat. De la ora unsprezece nu mai am ce căuta 
aici. Nici un soldat nu poate fi închis mai mult decît i se cuvine, deoarece în 
armată trebuieşte respectată disciplina şi ordinea, domnule caporal. 

După această lovitură neasteptatä, nefericitul caporal nu-şi mai putu 
reveni atît de curînd. În cele din urmă, obiectă că el nu primise nici un fel de 
hirtii privitoare la deținuți. 

— Dar, dragă domnule caporal, strigă teteristul, hîrtiile nu vin singure 
la comandantul escortei. Dacă muntele nu vine la Mohamed, atunci coman- 
dantul escortei trebuie să se ducă el după hirtii. Hotarit, nu-ţi este îngăduit 
să retii pe cineva care trebuie să fie pus în libertate. Pe de altă parte, potrivit 
regulamentului în vigoare, nimeni nu are voie să părăsească vagonul pentru 
arestați. Drept să-ți spun, nu ştiu, zău, cum o să ieşi din situația asta bles- 
temată. Acum e zece şi jumătate. 

Teteristul băgă ceasul în buzunar, apoi reluă: 

— Sint foarte curios, domnule caporal, să ştiu ce-ai să faci peste o ju- 
mătate de ceas. 

— Peste o jumătate de ceas aparțin vagonului de vite, repetă visător 
Svejk. 

* Zăpăcit si coplesit, caporalul se întoarse către el şi-i spuse împăciui- 
e e 

— Dacă nu vă deranjează, eu cred că aici e mult mai bine decit în va- 
gonul de vite. Eu cred... 

a Fu intrerupt de strigatul, din somn, al oberfeldkuratulut: 

— Mai mult sos! 

A Dormi, dormi, îi spuse cu bunătate Svejk, asezindu-i sub cap un 
colț de manta care căzuse de pe bancă, îşi vede mai departe de-un vis fru- 
mos cu mincare bună. 

Iar aspirantul începu să cînte : 


Nani, nani, puisor, 

închide ochişorii tăi, 
Dumnezeu să te păzească, 
in erul să te-ocrotească, 
nani, nani, puişor. 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


« Nenorocitul de caporal nu mai reacționa la nimic. Privea indobitocit, 
pe fereastră, peisajul, lăsînd lucrurile să se desfăşoare la voia întimplării, 
într-o totală dezorganizare. 

În acest timp, retrasi în colţul lor, soldaţii din escortă jucau „maso” si 
loviturile „la spate” răsunau puternic. Cînd caporalul se uită într-acolo, „do- 
sul” unui infanterist era îndreptat tocmai spre el, ademenitor. Caporalul oftă 
întristat şi se întoarse din nou spre fereastră. 

Teteristul stătu pe gînduri cîteva clipe, apoi se adresă caporalului: 

— Dumneata ai auzit de revista Lumea animalelor? 

— Revista asta, răspunse caporalul, cu vizibilă bucurie că discuţia lu- 
necase pe alt făgaş, o cumpăra cîrciumarul de la noi din sat, fiindcă iubea la 
nebunie caprele de Angora şi, cum toate i-au pierit, căuta sfaturi în revistă, 
cum să le îngrijească. 

— Iubite prietene, începu teteristul, ceea ce am să-ți spun acum are 
să-ți dovedească dumitale că nimeni pe lumea asta nu este ferit de greşeală! 
Sint încredințat, domnilor din fund, că veți înceta de a mai juca „maso”, fi- 
indcă cele ce urmează să vă povestesc sînt lucruri foarte interesante, chiar 
prin aceea că multe expresii de specialitate nu le veţi înțelege. Am să vă isto- 
risesc despre Lumea animalelor, ca să mai uităm de necazurile noastre de 
război. 

Cum am devenit redactor la Lumea animalelor, la revista asta intere- 
santă, e o întrebare destul de complicată care m-a frămîntat multă vreme, 
pina cind am ajuns la concluzia că lucrul nu s-a putut întîmpla decît într-un 


moment de necugetare, furat de dragostea ce o nutream fata de vechiul meu 
prieten Hajek, care pina atunci condusese cu cinste revista; indragostindu- 
se de fetița domnului Fuchs, proprietarul revistei, acesta l-a gonit pe dată, 
avînd însă grija ca înainte de a pleca să-l roage a-i recomanda un redactor ca 
lumea. 

După cum vedeți, pe vremea aceea relaţiile de muncă erau foarte ciu- 
date. 


Cînd prietenul meu Hajek m-a prezentat proprietarului revistei, acesta 
m-a primit că foarte multă căldură şi m-a întrebat dacă am oarecare noțiuni 
despre animale şi părea foarte incintat de răspunsul meu în care i-am decla- 
rat că întotdeauna am prețuit foarte mult animalele, că am văzut în ele eta- 
pele de dezvoltare spre specia umană şi că, mai cu seamă în ceea ce priveşte 
ocrotirea animalelor, am respectat întotdeauna dorinţele si näzuintele lor. In 
fond, animalele nu cer altceva decit să fie sacrificate, pe cît posibil fără dure- 
că înainte de a fi mincate. Crapul se naşte cu ideea fixă că nu-i frumos din 
partea bucătăresei să-i spintece pintecele de viu, iar obiceiul unora de a suci 
gitul cocoşului este în contradicție cu principiile Societăţii pentru ocrotirea 
animalelor, care arată că păsările nu trebuie tăiate de miini neindeminatice. 
Aspectul închircit al mrenelor prăjite dovedeşte că muribundele protestează 
împotriva faptului că sînt prăjite de vii în margarina. A goni curcanul... 
” Cind sa-i vorbesc despre curcan, patronul m-a intrerupt si m-a intre- 
bat daca mă pricep la păsări, cîini, iepuri de casa, albine, daca cunosc diver- 
„sitatea vi tii animalelor, daca ştiu sa tai din jurnale străine fotografii bune 
pentru ah reproduse, sa traduc articole de specialitate despre animale, sa 


7 


* 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


rasfoiesc prin lucrările lui Brehm ca să mă inspir, pentru a redacta, in cola- 
borare cu el, articole de fond privitoare la viata animalelor. M-a intrebat de 
asemenea daca as putea sa scriu despre schimbarea anotimpurilor, despre 
alergările de cai, despre vinătoare, despre dresarea ciinilor politisti, despre 
sărbătorile nationale şi religioase, pe scurt — daca aş fi în stare să am o pri- 
vire gazetărească de ansamblu, pe care s-o sintetizez într-un scurt şi concis 
articolaş de fond. 

I-am declarat că mă gîndisem la asta, că mă preocupase încă de mult 
ideea conducerii luminate a unei asemenea reviste cum este Lumea animale- 
lor şi că pot face fata, cu cinste, tuturor rubricilor, întrucît stapinesc la per- 
fectie subiectele amintite. Strădania mea, i-am spus eu, va fi însă de a ridica 
revista la un nivel neobişnuit de înalt, printr-o reorganizare atit din punct de 
vedere al conţinutului, cât şi al orientării; să introduc rubrici noi, ca de pildă: 
„Colţul vesel al animalelor”, „Animalele despre animale”, urmărind în acelaşi 
timp, cu grijă, situația politică; să furnizez cititorilor surprize după surprize, 
pentru ca să nu aibă timp să-şi revie, trecînd de la un animal la altul. Rubri- 
ca „O zi din viața animalelor” trebuie să alterneze cu „Noul program pentru 
rezolvarea problemelor în legătură cu creşterea animalelor domestice” şi cu 
„Mişcarea vitelor cornute”. 

M-a întrerupt din nou, declarind că proiectele mele îl satisfac în totul 
şi că, dacă voi reuşi să realizez numai jumătate de ceea ce îmi propun, îmi 
va dărui o pereche de porumbei Wyandot, de la ultima expoziție de păsări de 
la Berlin, care au obținut premiul întîi, iar proprietarul, medalia de aur pen- 
tru împerechere excepțională. 

Pot să vă spun că m-am străduit să-mi respect în revistă, programul 
de conducere, pe cît m-au ajutat puterile, ba încă la urmă am descoperit că 
articolele pe care le scriam depaseau chiar cu mult competența mea. 

În dorinţa de a oferi cititorilor ceva nou, am început sa inventez noi 
animale. 

Am pornit de la principiul ca, de pildă, elefantul, tigrul, leul, maimuța, 
cirtita, calul etc. sînt de mult creaturi prea cunoscute cititorilor revistei Lu- 
mea animalelor şi m-am gîndit că cititorul trebuie captivat cu ceva nou, cu 
noi descoperiri şi de aceea am încercat să le prezint o balenă cu pintece de 
sulf. Acest nou tip de balenă nu depăşea mărimea unui batog, dar era prevă- 
zută cu o băşică plină cu acid formic şi un canal special prin care balena 
mea cu pintece de sulf lansa prin explozie, oricînd dorea, asupra peştilor mai 
mici pe care voia să-i înghită paralizindu-i acid otrăvitor, căruia, mai tîrziu, 
savantul englez... nu-mi amintesc acum ce nume i-am dat — l-a numit „acid 
de balenă”. Untura de balenă era cunoscută de toată lumea, dar noul acid a 
trezit atenția cîtorva cititori, care au întrebat de firma care se ocupă cu pre- 
lucrarea acestui acid. 

Pot să vă asigur că, în general, cititorii Lumii animalelor sînt foarte cu- 
riosi. 

Curind, dupa balena cu pintecele de sulf, am descoperit, unele dupa 
altele, o serie intreaga de noi animale. Va amintesc, in treacat numai, printre 
altele de: foca- tarcata — un mamifer din neamul cangurului; boul suplu — 

„un tip de vaca preistorica; infuzorul-sepia, înfätisat ca un tip de guzgan.. 
Animalele mele se inmulteau de la o zi la alta. Mă minunam eu singur de 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


succesele pe care le obtineam. Niciodata nu mi-am inchipuit ca regnul ani- 
mal trebuia completat atit de mult şi că Brehm a putut să treacă cu vederea 
atitea animale, în lucrarea sa Viața animalelor. Au ştiut oare Brehm şi toţi 
urmaşii lui despre liliacul meu de pe insula Islanda „liliacul nordic”; despre 
pisica mea domestică de pe culmea muntelui Kilimangiaro, pe care am nu- 
mit-o „cerbul-pachiuha”? 

Ce ştiuseră pînă atunci naturaliştii despre puricele inginerului Kuhn, 
descoperit de mine în chihlimbar; despre acest purice care era orb fiindcă 
trăia subteran pe spatele unei cirtite preistorice, şi ea oarbă, pentru că — 
aşa cum am scris — străbunica lui se împerechease cu un arici orb şi el, 
din grotele de la Adelsberg, care pe vremea aceea se întindeau pînă la Marea 
Baltică de azi? 

Din pricina acestui eveniment lipsit de însemnătate se încinse o aprigă 
polemică între ziarele Cas (Timpul) şi Cech (Cehul), deoarece Cech, organ cle- 
rical, citînd, cu lux de amănunte, în foiletonul său, articolul meu despre pu- 
ricele orb, trase următoarea concluzie: „Ceea ce Dumnezeu face, este bine 
făcut”. Dimpotrivă, cum era şi firesc, Cas, revistă pur realistă, distruse puri- 
cele meu o dată cu preasfintitul ziar Cech şi din clipa aceea se părea că mă 
părăseşte steaua de inventator şi descoperitor de noi creaturi. 

Abonatii revistei Lumea animalelor începură să se neliniştească. 

Această nelinişte a fost stirnita de scurtele mele note despre apicultura 
şi avicultură, în care dezvoltam o nouă teorie personală, care a produs o 
adevărată furie, deoarece aplicind sfaturile mele simple, cunoscutul apicul- 
tor Pazourek a murit de apoplexie, în timp ce în regiunile Sumava şi 
Podkrkonose stupăritul a dispărut cu desăvirşire. În păsări a dat molima şi, 
ce mai tura-vura, au pierit cu duiumul. Abonatii îmi scriau scrisori de ame- 
nintare şi refuzau primirea revistei. 

Vazind cum stau lucrurile, am schimbat sfera de activitate şi m-am 
lansat în domeniul păsărilor sălbatice. Îmi amintesc şi acum de scandalul 
meu cu redactorul-sef al ziarului agricol Selsky Obzor!25, deputatul clerical 
Josef M. Kadlcak! 

Decupasem din revista engleză Country Life!26 fotografia unei păsărele 
cocôtate intrfun nuc. Am botezat-o „nuculeană”, aşa cum, în mod logic, n-aş 
fi stat o clipă la îndoială să scriu că pasărea care sta pe o creangă de ienupăr 
se numeşte ,ienuperut”, sau la nevoie ,ienuperuta”. 

Şi să vedeţi ce s-a întîmplat... Domnul Kadlcak a îndrăznit să ma ata- 
ce, printr-o carte poştală obişnuită, in care imi atrăgea atenţia că pasărea 
respectivă nu era o „nuculeană”, ci o gaita, pasăre căreia în traducere ger- 
mană îi spune Eichelhaher. 

I-am scris o scrisoare în care i-am expus în întregime teoria mea de- 
spre „nuculeană”, împănîndu-mi expunerea cu multe înjurături şi citate in- 
ventate din Brehm. 

Deputatul Kadlcak mi-a răspuns în Selsky Obzor printr-un articol de 
fond. 

” Seful meu, domnul Fuchs, se afla ca de obicei la cafenea si citea gaze- 
tele de provincie, pentru că în ultima vreme începuse să urmărească cu mul- 


. dé. 
— ue 


25 Orizontul țăranilor. 
126 Viaţa rurală. 


+ 


a” PF, *., 
as 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


ta atentie aluziile pe care presa provinciala le facea la adresa captivantelor 
mele articole, aparute in Lumea animalelor. Cind m-am dus la el, mi-a arätat 
ziarul cu pricina, Selsky Obzor, care se afla pe masa si mi-a spus, aproape in 
soapta, privindu-ma cu ochii lui trişti, să citesc. 

Am citit articolul cu glas tare în fata întregii asistente din cafenea: 


„Onorată redacţie ! 

Am atras atenția că în ultima vreme revista dumneavoastră uzează de o 
terminologie neobişnuită şi neîntemeiată; că nu tine seama îndeajuns de puri- 
tatea limbii cehe şi că inventează diferite specii de animale. Am prezentat pro- 
ba zdrobitoare a faimoasei gaite, denumire străveche, folosită şi astăzi în mod 
curent, pe care redactorul dumneavoastră şi-a permis să o prezinte drept 
«uculeand». Pentru a-mi sprijini afirmaţia, am arătat că denumirea folosită de 
redactorul dumneavoastră ar putea avea un temei în cuvintul german 


Eichelhaher care în traducere corectă este totuşi gaità.” 


— Gaiţă! repetă disperat patronul revistei. 
Am continuat lectura, păstrindu-mi sîngele rece: 


„Drept răspuns, am primit din partea redactorului dumneavoastră o 
scrisoare foarte nepoliticoasă, cu caracter personal şi neprincipial, în care 
sînt etichetat drept «o vită ignoranta, demnă de condamnat», fapt care merită 
o sancțiune exemplară. Între oameni cuviincioşi, nu se răspunde în felul 
acesta la obiectiuni concrete, de natură pur ştiinţifică. Aş fi foarte bucuros 
să ştiu care din noi doi anume este vită mai mare. Poate, ce-i drept, n-ar fi 
trebuit să-mi formulez obiectiunile printr-o simplă carte poştală, ci printr-o 
scrisoare închisă; dar fiind mult prea copleşit cu munca, nu mi-am dat sea- 
ma de acest amănunt; acum însă, după ieşirea grosolană a redactorului 
dumneavoastră, îmi permit să prezint cazul judecății publice. 

Redactorul dumneavoastră se înşală amarnic socotind că sînt o vită 
ignorantă, care habar nu are cum se numeşte cutare sau cutare pasăre. 
Aflaţi, domnilor, că mă ocup cu ornitologia de ani şi ani de zile, dar nu din 
cărți, ci studiind viata păsărilor în natură, avînd in colivii mai multe păsări 
decît a văzut vreodată redactorul dumneavoastră, de bună seamă un om în- 
chis în circiumile şi localurile de desfriu din Praga. 

Cu toate că cele ce voi spune sînt lucruri secundare, socotesc totuşi că 
n-ar strica dacă redactorul dumneavoastră s-ar convinge mai întîi cui îi re- 
proşează dobitocia; înainte ca invectiva să-i curgă din peniță, să facă un 
drum pina la Frydland in Moravia, lingă Mistek, unde pina la apariția aces- 
tui articol revista dumneavoastra era cumparata. 

De altfel, nu e vorba aici de o polemica personala cu un om iresponsa- 
bil, ci de o problema de stiinta si de aceea repet inca o data ca a inventa intr- 
o traducere nume de păsări este un lucru nepermis, cînd avem cuvîntul 
neaoş arhicunoscut gaita.” 

= 
— Da, gaita! exclamă patronul meu cu o voce şi mai deznadajduita. 
Eu însă liniştit, nu m-am lăsat întrerupt şi am citit mai departe: 
… 


4 


‘4 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


„Asta-i curată neobrăzare din partea unor ignoranti brutali. Cine a în- 
drăznit vreodată să-i spună gaitei «nuculeană»? În lucrarea Păsările noastre, 
la pagina 148, veţi găsi denumirea latinească: Ganulus glandarius B. A.; 
aceasta este pasărea de care vă vorbesc — gaița. 

Nu mă îndoiesc că redactorul revistei dumneavoastră va recunoaşte că 
îmi cunosc mai bine pasărea decit o poate cunoaşte un nespecialist. După pro- 
fesorul doctor Bayer, pasărea de care vorbeşte dumnealui are denumirea lati- 
nească «mucifraga carycatectes B», iar acest B nu reprezintă, asa cum mi-a 
scris redactorul dumneavoastră, începutul cuvîntului bou. Ornitologii cehi cu- 
nosc numai gaița obişnuită şi nicidecum «nuculeana» dumneavoastră, pe care 
a inventat-o tocmai acest domn căruia, după propria lui teorie, îi aparține initi- 
ala B, pe cartea de vizită. Aceasta este o ieşire pur personală, care nu schim- 
bă cu nimic situația. ‘ 

Gaita rămine gaita chiar dacă redactorul de la Lumea animalelor s-ar 
întoarce cu curul în sus, şi asta dovedeşte cu cîtă uşurinţă şi incompetenta ştiu 
să scrie citeodată oamenii de teapa redactorului dumneavoastră, care îşi per- 
mite să-l falsifice în mod grosolan pe Brehm. Acest neobrăzat scrie că, după 
Brehm, gaița ar face parte din familia crocodilului, indicind pagina 452, unde 
se vorbeşte despre sprancioc (Lanius minor L.). Mai departe, acest ignorant, 
dacă îmi este permis să-l numesc astfel, referindu-se din nou la Brehm, afirmă 
că marele savant a clasificat gaița în grupa a cincisprezecea, a ciorilor, în timp 
ce Brehm a clasificat ciorile în grupa a 17-a din care fac parte corbul şi neamul 
stancutelor. Dumnealui a mers cu nerusinarea pina acolo, incit a îndrăznit să 
mă facă şi pe mine stäncutà (colaeus) şi neam de coțofană si de ciori albastre, 


cu toate că la pagina respectivă din Brehm este vorba de gaitele de pădure şi 
de cotofene pestrite...” 


— Gaite de padure! suspina, apucindu-se cu miinile de cap editorul 
revistei. Dă-mi articolul! Vreau să-l citesc singur. 
M-am inspäimintat de vocea răguşită cu care citea: 
. 


„Pasărea Colibri sau mierla turcească rămîne de asemenea în traduce- 
rea cehă Colibri, tot aşa cum sturzul rămîne sturz”. 

— Sturzului ar trebui să i se spună ,ienuparut” sau ,ienuperutàä”, 
domnule şef, am ţinut să subliniez eu, deoarece se hrăneşte cu saminta de 
ienupăr. 

Domnul Fuchs trînti furios ziarul pe masă şi se băgă sub masa de bili- 
ard, bolborosind ultimele cuvinte, pe care le citise: „Turdus, Colibri”. 

— Nici un fel de gaitä, urlă el de sub biliard. Nu-i adevărat, 
„nuculeană”! Feriti-va că musc, domnilor! 

În cele din urmă reuşiră să-l scoată de sub biliard, şi a treia zi muri de 
meningită, în sînul familiei. 

Ultimele cuvinte pe care le rostise în ultima clipă de luciditate au fost: 
„Nu e vorba de interesul meu personal, ci de binele societăţii. Din acest 
punct de vedere vă rog să primiți părerea mea în ceea ce priveşte...” şi-şi da- 

„du ultima suflare. 
Terminindussi istorisirea, teteristul se adresă, calm, caporalului: 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— V-am spus toate astea ca sa vă arăt ca orice om poate ajunge uneori 
într-o situație încurcată şi să greşească! 

Din toată expunerea, caporalul înțelese un singur lucru: că a greşit. 
De aceea se întoarse din nou spre fereastră, urmărind cu tristețe peisajul 
care-i defila prin fata. 

Un interes mai mare ii treziră cele povestite lui Svejk. Soldaţii din es- 
cortă se uitau prosteşte unul la altul. 

Svejk începu: 

— Nimic pe lumea asta nu rămîne tăinuit, afirmă el. Totul iese la ivea- 
lă, după cum prea bine ati auzit din cele spuse, că nici măcar timpita aceea 
de gaita nu e „nuculeană”. E, într-adevăr, foarte interesant cum unii cad in 
capcană în chestii din astea. Ce-i drept, să inventezi animale nu-i lucru 
uşor, dar să infatisezi astfel de animale inventate e mult mai. greu. Cu ani în 
urmă, era la Praga unu Mestek. Acest Mestek a „descoperit” o sirenă pe care 
a arătat-o odată publicului pe strada Havlickova, din cartierul Vinohrady, în 
spatele unei draperii. În draperie era o gaură prin care se putea vedea, într- 
un fel de semiintuneric, o canapea ordinară, pe care stătea tolănită o femeie 
din Zizkov. Picioarele îi erau înfăşurate într-o eşarfă de mătase verde, care, 
chipurile, voia să fie coada; părul îi era vopsit tot în verde, si pe miini purta 
nişte mănuşi de care erau prinse aripioare de carton verde, iar pe spinare 
avea legată cu sfoară un fel de cîrmă. Copiii pînă la 16 ani nu aveau acces, 
iar ceilalți, care aveau peste 16 ani, plăteau intrare şi făceau mult haz de 
faptul că sirena avea o spinare lată pe care scria : La revedere! În ce priveşte 
sînii, nu era mare lucru de ei. Îi atirnau pina la buric ca nişte zdrente. La 
orele şapte seara, domnul Mestek a închis panorama, spunîndu-i femeii: „Si- 
reno, poţi pleca acasă”. Dumneaei s-a schimbat şi pe la ora zece seara se 
plimba pe strada Taborska, adresindu-se discret fiecărui om pe care-l 
intilnea, cu cuvintele: „Frumosule, nu mergi cu mine?” Dar cum dumneaei 
nu avea condicuta, la o razie, domnul comisar Drasner a agatat-o împreună 
cu alte păsărele de noapte şi a băgat-o la răcoare. lar domnul Mestek a tre- 
buit să închidă prăvălia. 

În clipa aceea preotul de campanie căzu de pe banca şi continuă să 
doarmă dus,*pe dusumea... Caporalul privi prosteşte scena, apoi, în tăcerea 
mormintala, îl ridică din nou pe banca, fără să i se dea cel mai mic concurs 
de către ceilalți. Era limpede că-şi pierduse toată autoritatea. Cind, timid, 
îndrăzni să spună cu o voce deznădăjduită: „Aţi fi putut să-mi dati şi voi o 
mina de ajutor”, oamenii din escortă îl priviră cu indiferență şi nu mişcară 
un deget. . 

— Trebuia să-l laşi să sforăie acolo unde era, spuse Svejk. Eu aşa fa- 
ceam cu preotul meu. O dată l-am lăsat să doarmă în privată, altă dată mi-a 
dormit sus pe dulap, altă dată într-o albie de rufe, într-o casă străină şi, 
Dumnezeu mai ştie pe unde n-a dormit. 

Pe caporal îl cuprinse deodată indignarea şi, vrind să demonstreze că 
el e stapinul, spuse cu asprime: 

+  — Tacă-ţi gura si nu mai turui! Trăncăneşti, fără rost, ca orice tucälar. 
Te tii de om, ca plosnita. 

. — Asta aşa este, domnule caporal, iar dumneata eşti Dumnezeu, răs- 

punse Svejk cu siguranța de sine a filozofului care vrea să înscăuneze pacea 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


pe pămînt, dar se lansează în acelaşi timp într-o violentă polemică, dumnea- 
ta eşti maica celor şapte dureri. 

— Doamne, Dumnezeule, strigă aspirantul impreunindu-si pios 
miinile, fă ca inimile noastre să fie pline de dragoste pentru gradatii noştri, 
să nu ne mai uităm la ei cu scirba. Binecuvinteaza adunarea noastră in 
această hrubă de închisoare ambulantă. 

Caporalul se făcu roş ca racul de furie şi urlă: 

— Observațiile astea tine-le pentru dumneata, teterist nenorocit! 

— Dumneata n-ai nici o vină, răspunse pe un ton impaciuitor teteris- 
tul. Multor neamuri şi categorii de creaturi natura le-a refuzat cu desävirsire 
inteligența. Ai auzit dumneata vorbindu-se despre prostia omenească? Nu 
crezi că ar fi fost mult mai bine dacă te-ai fi născut în altă specie de mamife- 
re şi n-ai fi purtat numele ăsta stupid de om şi caporal? E o mare greşeală că 
te crezi cea mai perfectă şi mai evoluată creatură. Dacă ti s-ar scoate stelute- 
le, ai ramine un nenorocit ca toţi nenorocitii, o nulitate, din alea care mor 
impuscate în toate transeele, pe toate fronturile, fără să-i pese cuiva. Dacă iti 
mai adaugă un galon şi fac din dumneata un ipochimen căruia i se spune 
ciorbagiu, abia n-o să fie nimic de capul dumitale. Orizontul dumitale spiri- 
tual se va îngusta şi mai mult, iar atunci cînd iti vei lăsa undeva pe cîmpul 
de luptă oasele fii sigur că nu se va găsi nimeni în toată Europa care să te 
plingä. 

— Am sa te bag la räcoare, strigä cu disperare caporalul. 

Teteristul rise cu hohote. 

— Se vede treaba că dumneata vrei să mă bagi la răcoare, pentru ca 
te-am insultat. Asta ar însemna însă să minți, dat fiind că aparatul dumitale 
mintal nu e în stare să înregistreze nici o jignire; şi în afară de asta aş pune 
rămăşag, pe ce vrei, că n-o să-ți aminteşti absolut nimic din toată convorbi- 
rea noastră. Dacă ti-as spune că esti un embrion, sînt sigur că vei uita-o şi 
pe asta nu numai înainte de prima staţie, dar cu siguranţă că înainte de a 
dispare din fata noastră primul stilp de telegraf. Eşti un creier atrofiat. Nu- 
mi pot de loc imagina că dumneata ai putea reda închegat, vreodată, ceea ce 
m-ai auzit vorbind aci. De altfel, poţi întreba pe oricare din cei de fata dacă 
în cuvintele înele a existat măcar cea mai mică aluzie la adresa orizontului 
dumitale spiritual, sau dacă te-am jignit cu ceva. 

— Asa-i, întări Svejk, nimeni nu ţi-a spus vreo vorbulitä pe care dum- 
neata s-o poţi răstălmăci. Întotdeauna iese rău, cînd cineva se simte jignit. 
Odată eram la cafeneaua de noapte ,Tunelul” şi vorbeam cu nişte prieteni 
despre urangutani. Printre noi era şi un marinar şi povestea marinarul că pe 
urangutan de multe ori nu-l deosebesti de un cetățean bărbos, pentru că un 
asemenea urangutan are păr în barbă ca nişte smocuri. „Să zicem, spunea 
el, ca domnul ăla de la masa de alături”... 

Ne-am uitat atunci cu toţii într-acolo; bărbosul s-a sculat de la masă, 
s-a dus glonț la marinar şi i-a ars o palmă; marinarul nu s-a lăsat nici el, a 
pus mina pe sticla de bere şi dă-i cu ea în cap; domnul cu barbă de urangu- 
tan s-a întins pe jos, cît era de lung, şi a rămas în neştire. De marinar a tre- 
buit să ne despärtim, pentru că şi-a luat repede tälpäsita; credea că l-a dat 


„gata. ™ 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


4 


După aceea, ne-am căznit să-l readucem în simtiri pe domnul acela; 
da rău am făcut, că dumnealui, cum s-a trezit, a adus patrula peste noi, ca- 
re, vorba ceea, n-am avut cu dumnealui nici în clin nici în mineca. Si aşa am 
ajuns cu toţii la comisariat. Acolo, el o tinea într-una pe-a lui: că l-am facut 
urangutan şi că n-am vorbit decît despre el. Şi aşa o ţinea într-una. Noi, de 
colo, ziceam că nu-i adevărat, că nu-i urangutan; dar el, că da, că este, cä a 
auzit cu urechile lui. Eu l-am rugat pe domnul comisar să-l lămurească 
dumnealui; şi dumnealui l-a lămurit cu toată bunăvoința că nu-i urangutan. 
Dar el n-a vrut să înțeleagă, şi i-a zis domnului comisar că ştie el că dum- 
nealui, comisarul, ţine cu noi. Atunci, domnul comisar a pus să-l bage la 
răcoare, ca să se trezească; noi am vrut să ne ducem înapoi la ,Tunelul”, dar 
nu s-a mai putut, că ne-a băgat şi pe noi la zdup. Aşa că vezi, domnule ca- 
poral, ce poate să iasă dintr-un fleac de neînțelegere, cu care nici nu face să- 
ti prăpădeşti vremea. Tot aşa, la Okrouhlice, era un altul care a facut pe jig- 
nitul pentru că odată, la Nemecky Brod, i-a spus cineva cum că ar fi şarpe- 
tigru. Cuvinte din astea sînt, slavă Domnului, dar pentru ele nu te poate pe- 
depsi nimeni. De pildă, dacă noi ţi-am spune dumitale acum ca eşti un şobo- 
lan, ai putea dumneata să te superi pe noi pentru un fleac ca ăsta? 

Caporalul sări ca fript de pe bancă. Nu se poate spune că a zbierat. 
Necazul, furia, deznădejdea, toate se contopiseră într-o avalanşă de urlete 
sălbatice; acest interesant număr de concert era acompaniat de şuieratul pe 
nas, executat de preotul de campanie, care continua să sforăie. 

După această manifestare sălbatică, urmă o stare de depresiune tota- 
lă. Caporalul se aşeză din nou pe bancă, şi ochii lui späläciti, lipsiţi de ex- 
presie, fixară depărtările, pădurile şi munții. 

— Domnule caporal, sparse tăcerea teteristul. Dumneata îmi amin- 
testi, aşa cum stai acum şi urmăreşti munții falnici şi pădurile înmiresmate, 
de chipul lui Dante. Aceeaşi fata distinsă de poet, de bărbat cu inimă caldă 
şi suflet bun, capabil de sentimente nobile. Rămii, te rog, în această poziţie: 
te prinde foarte bine! Cu cîtă insufletire şi uitare de sine, fără nici un fel de 
mofturi şi fandoseli, ochii dumitale pierduţi contemplă peisajul... Cu sigu- 
ranta că te gindesti cit de frumos va fi la primăvară, cînd pe aceste meleaguri 
pustii se va ifttinde un covor cu flori de cîmp de toate culorile... 

| ..Covorul imbrätiseazä un piriias, adăugă Svejk, şi domnul caporal 
stă pe o buturugă, scuipă în creion şi scrie o poezioară pentru Micul cititor. 

Caporalul deveni complet apatic, în timp ce teteristul susținea cu 
hotarire că văzuse capul caporalului la o expoziție de sculptura. 

— Nu te supăra, domnule caporal, dumneata n-ai stat cumva ca mo- 
del sculptorului Stursa? 

Caporalul îl privi trist şi răspunse: 

— Nu. 

Teteristul tăcu, şi se lungi pe banchetă. 

Soldaţii din escortă se aşezară să joace cărți cu Svejk. De disperare, 
caporalul se apucă să chibiteze şi îşi permise chiar să remarce că Svejk n-ar 
fi,trebuit să dea din mina asul de pică. Dacă n-ar fi greşit, ar fi avut un şapte 
la ultima mina si ar fi cîştigat. 

— În cîrciumile noastre, îi răspunse Svejk, erau pe vremuri nişte afişe, 
foarte frumoase, pentru chibiti. Îmi aduc aminte de unul, care zicea : 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


\ Chibitule, 
„ Dacă nu-ți tii gura, 
iti ating figura. 


Trenul se opri într-o stație, unde începu inspecția vagoanelor. 

— Era de aşteptat, spuse necruţător teteristul, uitindu-se cu înțeles la 
caporal. Inspecţia bate la uşă. 

Ofițerul care inspecta trenul intră în vagon. 

Comandant al trenului militar fusese numit doctorul Mraz, ofițer în re- 
zervă. L 

Aceste însărcinări stupide erau întotdeauna încredințate ofițerilor de 
rezervă. Doctorul Mraz nu mai ştia unde îi e capul. Cu toate că in viata civilă 
era profesor de matematici la liceul real, nu-i ieşea la numărătoare un va- 
gon. Şi colac peste pupăză, efectivele fiecărui vagon în parte, anunțate la sta- 
tia anterioară, nu mai corespundeau cu cifra indicată după îmbarcarea în 
vagoane, în gara Budejovice. Cînd consultă actele, se trezi deodată că i-au 
apărut pe hirtie, dracu ştie de unde, două bucătării de campanie în plus. 
Constatind că de la plecarea din Budejovice numărul cailor crescuse, fără să 
poată găsi vreo explicaţie, îl trecură fiori reci. În lista ofițerilor, nu reuşea să 
descopere doi cadeți, care îi lipseau. În biroul colonelului, instalat în vagonul 
din fata, se căuta cu disperare o maşină de scris care dispăruse. Simtea că-i 
crapă capul în haosul ăsta; luase trei buline de aspirină şi acum, cu cea mai 
dăznădăjduită mutră inspecta trenul. 


Cînd intră cu insotitorul în compartimentul arestatilor, se uită în hirtii 
şi, după ce-l ascultă pe bietul caporal, care îi raporta că transporta doi ares- 
taţi, dispunind de atitia şi atitia soldați, mai verifică o data în acte veridicita- 
tea celor raportate, apoi aruncă o privire împrejur. 

— Cine-i dumnealui? întrebă apoi sever arätind înspre preotul de 
campanie care dormea pe burtă, cu spatele îndreptat ireverentios spre ofițer. 

— R... ra... portez, d-domnule locotenent, bilbii caporalul; că noi... as- 


ta... 
* — Cum adică, noi asta, mormăi, supărat doctorul Mraz, ce vrei să 
spui? Vorbeşte clar. 

— Raportez supus, domnule locotenent, răspunse Svejk în locul capo- 
ralului, că domnul care doarme pe burtă este un domn oberfeldkurat, beat 
criță. Dumnealui s-a luat dupa noi si a dat buzna în vagon; cum dumnealui 
este superiorul nostru, noi n-am putut să-l dăm afară, ca să nu încălcăm 
disciplina. De bună seamă că dumnealui s-a înşelat; şi-o fi zis că ăsta-i va- 
gonul de stat-major. 

Doctorul Mraz oftă şi se uită în hîrtoagele lui. Nici pomeneală de vreun 
preot de campanie care trebuia să meargă cu acest tren, la Bruck. Începu să 
clipească, nervos. La ultima staţie i s-au înmulțit, pe neaşteptate, caii; şi iată 
că acum i se naşte, din senin, un preot de campanie, în compartimentul 
arestatilor. 

Nu izbuti să găsească alta solutie decit să ordone caporalului sa în- 

„toarcă pe adormit cu burta in sus, deoarece in pozitia in care se afla nu era 
cu putinta sa-i stabileasca identitatea. 


= La | ’ , | À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Multă trudă îi trebui însă caporalului pînă să-l întoarcă cu fața în sus 
pe oberfeldkurat. În timpul acestei operaţii părintele se trezi şi, zărindu-l pe 
ofițer în fata lui, îl salută amical: 

— Eh, servus, Fredy, was gibbt's neues? Abendessen schon fertig? 127 

Apoi închise iar ochii, şi se întoarse cu fata la perete. 

Doctorul Mraz îşi dădu numaidecit seama că avea de a face cu acelaşi 
betiv din ajun, de la cazinoul ofițerilor, cu faimosul mincator al tuturor ratii- 
lor ofiteresti şi oftă adînc. 

— Pentru treaba asta, se adresă apoi caporalului, vei ieşi miine la ra- 
port. a 

Dar cind sa plece, il retinu Svejk: ‘ 

— Raportez supus, domnule locotenent, că eu n-am ce căuta aici. Eu 
trebuia să fiu închis numai pînă la unsprezece, căci tocmai astăzi mi s-a îm- 
plinit termenul. Am fost închis pe trei zile; acum trebuie să stau cu ceilalți în 
vagonul de vite şi, cum ora unsprezece a trecut de mult, mă rog de dumnea- 
voastră, domnule locotenent, să fiu scos afară de aici, şi să fiu dus în vago- 
nul de vite, unde este locul meu, sau la domnul oberlaitnant Lukas. 

— Cum te numesti dumneata? îl întrebă doctorul Mraz, uitindu-se din 
nou în hirtoage. 

— Svejk Josef, raportez supus, domnule laitnant. 

— Aha, va să zică dumneata eşti vestitul Svejk, spuse doctorul Mraz. 
Într-adevăr, la ora unsprezece, dumneata trebuie să fii eliberat. Dar domnul 
locotenent major Lukâs m-a rugat să nu-ți dau drumul pina la Bruck. Zicea 
că e mai bine aşa. Cel putin pe drum să nu faci vreo şotie. 

După plecarea locotenentului, caporalul nu-şi putu stapini o exclama- 
tie de mulțumire: 

— Vezi bine, Svejkule, că reclamatia la superior nu face nici un căcat. 
Să fi vrut, vă dădeam în git pe amindoi. 

— Domnule caporal, ripostă teteristul, căcatul este un argument mai 
mult sau mai putin valabil, dar un om inteligent nu trebuie să folosească 
astfel de cuvinte, indiferent dacă e nervos sau dacă vrea să producă uimire. 
Şi apoi, amenințarea dumitale ridicolă că puteai să ne dai in git pe 
amîndoi!... DE ce dracu n-ai făcut-o, cînd aveai un prilej atît de bun? Pesem- 
ne că numai înalta dumitale maturitate spirituală şi o deosebită delicateta 
te-au împiedicat s-o faci. 

— Si-acuma, basta! M-am săturat pina în git, se răsti caporalul. Dacă 
nu încetaţi, vă bag pe amindoi la răcoare! 

— Dar pentru ce motiv, porumbelule? întrebă teteristul cu nevinovăție. 

— Asta-i treaba mea! îşi făcu curaj caporalul. 

— Treaba dumitale? zimbi teteristul. A dumitale şi a noastră. Ca la 
cărți: dama mea, dama ta. Eu aş spune, mai curind, că te-a cam zăpăcit fap- 
tul că vei fi scos la raport, şi de aceea ai început să zbieri la noi. Bineînţeles, 
nu în calitate oficială. 

— Sinteti nişte nerusinati, strigă caporalul căznindu-se să pară ame- 
nintator. 

— Eu, să vă spun una şi bună, domnule cäprar, interveni Svejk, eu 

„sînt soldat. bătrin, am făcut serviciu şi înainte de război, şi-ţi pot spune ca 
é n 


127 Ce mai e nou? E gata cina? (Germ.) 


tage de SR 


+ i -, 7 
4, 


ee 


A 


[+ 5 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


injuraturile si sudalmile nu ajuta la nimic. Cu ani in urmä, cind eram mili- 
tar, imi amintesc ca la noi in companie era un ciorbagiu; ii zicea Schreiter. 
Asta tot asa, se reangajase pentru o ciorbä; putea de mult, de cind era capo- 
ral, să plece acasă, dar şi el era, cum se zice, greu de cap. Si tot asa, omul 
statea cit era ziulica de mare pe capul ostasilor; se lipea de noi ca cäcatul de 
cămaşă; cutare lucru nu-i plăcea că nu era bine, cutare lucru iarăşi, cică era 
împotriva regulamentului; ce să vă mai spun, ne făcea mizerie cum putea, şi 
cînd îl cătai, ne tot zicea: „Soldaţi sinteti voi? Ciobani sinteti!” într-o buna zi, | 
n-am mai putut rabda si am cerut sa ies la kompanienraport. 

— Ce vrei? ma intreba capitanul. 

— Raportez supus, domnule capitan, ca am sa ma i de domnul 
feldwebel Schreiter; noi sintem soldatii imparatului, si nu ciobani. Noi slujim 
pe maiestatea-sa impäratul, noi nu sintem päzitori de oi. ‘ 

— Sterge-o, vierme, de aici, cit mai repede, mi-a zis cäpitanul. 

Dar nu m-am lăsat, l-am rugat frumos să mă scoată la batalionsraport. 

La batalionsraport, cînd i-am arătat oberstlaitnantului că noi nu sîntem 
ciobani, că noi sîntem soldați imperiali, dumnealui m-a atins cu două zile de 
carceră; dar eu nu m-am lăsat şi am cerut să mă scoată la regimentsrapor., 
La regimentsraport, după ce l-am lămurit bine pe domnul oberst, dumnealui 
a zbierat la mine că sînt idiot, zicînd să mă ia toți dracii. 

Eu nu m-am lăsat nici mort, şi dă-i: „Cu respect vă raportez, domnule 
oberst, vă rog să fiu scos la brigaderaport. Colonelul s-a speriat şi a poruncit 
numaidecit în cancelarie să fie chemat ciorbagiul nostru, Schreiter, şi să-l fi 
văzut pe dumnealui cum a trebuit să mă roage de iertare, fata de toți ofițerii, 
pentru vorba aceea „cioban”. Pe urmă, a venit fuga după mine, în curte, şi 
mi-a zis că s-a isprăvit cu înjurăturile; dar mai zicea că o să aibă el grijă, să 
ajung la închisoarea garnizoanei. Eu am început, de atunci, să fiu cu băgare 
de seamă, dar pina la urmă, tot m-a agăţat. Eram în post la magazia de mu- 
nitii şi acolo fiecare santinelă scria întotdeauna ceva pe perete. Unii desenau 4 
femei in pielea goală, altiii scriau cite o poezioara. Pe mine nu m-a dus capul 
la nimic mai bun, şi m-am apucat, într-un moment de plictiseală să mă iscă- 
lesc pe perete tocmai acolo unde stătea scris „Ciorbagiul Schreiter e un 
stirv”. Si al dfacului pezevenghiul de ciorbagiu n-a mai stat pe gînduri si m-a 
raportat, că se tinea scai de mine şi mă pîndea ca un cîine. Şi să vezi ghini- 
on, că pe locul acela, deasupra iscăliturii mele, mai era scris ceva în versuri : 

„Noi nu mergem la răzbel, ba ne şi căcăm pe el”, şi asta în 1912, cînd trebuia | 
sa ne ducem in Serbia din pricina domnului consul Prochazka. Asa ca n-au ‘ 
stat mult pe ginduri si m-au trimis in doi timpi si trei miscäri la Terezina, in 
fata Ldndsgerichtului!28. De vreo cincisprezece ori au tot fotografiat peretele 
magaziei cu cele scrise si cu iscalitura mea domnii de la tribunalul militar. 
De zece ori m-au pus să scriu, ca să poată controla scrisul: „Noi nu mergem 
la răzbel, ba ne şi căcăm pe el”; de cincisprezece ori a trebuit să scriu de fata 
cu dumnealor: „Ciorbagiul Schreiter e un stirv”. În cele din urmă, a venit un 

„specialist şi ăsta m-a pus să scriu: „Era la 29 iulie 1897, cînd Kralovy Dvur a 
L cunoscut grozăvia revärsärii cumplite a apelor Elbei”. 
| — Încă nu-i de ajuns, spuse judecătorul. Pe noi ne interesează cum e 
„cu căcatul ăla. Dictati-i ceva in care să se repete literele, c, a, t. Şi tin-te, fra- 


= 


"A 


28 Judecatorie districtuala (germ.) 
„> 


D" 
"4 


PAN 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


. 


te, cu dictatul: „cal, cîrn, cîrnat, ars, ras, turnat”. Specialistul se zăpăcise de 
tot şi mereu întorcea capul înapoi, unde stătea un soldat cu baioneta la ar- 
mă. În cele din urmă a hotărît ca toată socoteala să fie trimisă la Viena, aşa 
că mi-a cerut să mai scriu de trei ori: „Şi soarele a început să ardă, dogoarea 
e grozavă”. Au trimis tot materialul la Viena, ca pina la urmă să iasă aşa: că 
tot ce era scris acolo nu era de mina mea, în afară de iscălitură, pe care o 
mărturisisem. Pentru isprava asta mi-au dat şase säptämini, fiindcă, ziceau 
ei, m-am iscălit cînd eram în post, şi în timpul cit iscăleam pe perete nu pu- 
team păzi magazia. 

— Vezi, spuse caporalul cu satisfacţie, că pina la, urmă tot n-ai rămas 
nepedepsit, că tot un criminal eşti. Să fi fost eu în locul Landsgerichtului, te 
atingeam cu şase ani, nu cu şase săptămîni. 

— la nu mai fă pe grozavul, interveni teteristul. Mai bine te-ai gîndi la 
sfirşitul dumitale! Pe cit ştiu, nu de mult, ofițerul inspector ţi-a spus ca tre- 
buie să te prezinti la raport. Pentru treaba asta n-ar strica să te pregăteşti 
foarte serios şi să meditezi asupra ultimelor probleme care se pun unui ca- 
poral. Ce esti, de fapt, dumneata in univers, cînd te gindesti că astrul cel 
mai apropiat de acest tren militar este de 275 000 de ori mai departe decit 
soarele pentru ca axa lui paralelă să facă o curbă de o secundă. Dacă dum- 
neata ai fi un astru în univers, ai fi cu siguranță mult prea mic, şi cu sigu- 
ranta ca nu te-ar putea surprinde nici cu cele mai perfecte aparate astrono- 
mice. Nici nu există expresie pentru neînsemnătatea dumitale în univers. 
Într-o jumătate de an ai face pe cer o curbă atît de mică, şi într-un an o elip- 
să atit de neînsemnată, încît pentru exprimarea lor în cifre nici nu există 
măcar vreo noțiune. Axa paralelă a dumitale nici n-ar putea fi măsurată. 

— Dacă aşa stau socotelile, observă Svejk, atunci domnul căprar poate 
să fie mindru că nimeni nu-l poate măsura şi, oricum o ieşi cu raportul, tre- 
buie să stea liniştit şi să nu-şi facă sînge rău, căci orice supărare strică să- 
natatii, şi acum, mai ales în timp de război, fiecare trebuie să-şi păzească 
sănătatea, căci necazurile războiului cer ca fiecare dintre noi să fie tare, şi 
nu un prăpădit. Şi chiar dacă o fi, domnule caporal, să te închidă, continuă 
Svejk surizind binevoitor, chiar dacă ti s-o face vreo nedreptate, nu trebuie 
să te pierzi că firea; dumnealor n-au decît să creadă ce vor, iar dumneata ce 
vrei. Tot aşa am cunoscut odată un cărbunar care a stat cu mine închis, la 
începutul războiului la prefectura poliției din Praga; îi zice Frantisek Skvor. 
Era băgat la zdup pentru înaltă trădare şi poate că mai tirziu l-or fi curățat 
din cauza unei sancțiuni pragmatice. Omul ăsta, cînd l-au întrebat la intero- 
gatoriu dacă are ceva de spus împotriva procesului-verbal, a răspuns : 


Fie c-a fost, cum a fost, într-un fel tot a fost. 
Încă niciodată n-a fost ca într-un fel să nu fi fost. 


Pentru asta l-au băgat la răcoare şi două zile nu i-au dat nimic nici de 
mîncare, nici de băut, pe urmă l-au adus din nou la interogatoriu, dar el o 
ținea într-una pe a lui: 


Fie c-a fost, cum a fost, într-un fel tot a fost. 
Încă niciodată n-a fost ca într-un fel să nu fi fost. 


7 


* 


Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


at Se poate ca asa sa fi spus si la spinzurätoare, pentru ca, in cele din 
urma, l-au trimis la tribunalul militar. 

— Am auzit ca acum se spinzura si se impusca pe capete, intra in vor- 
ba unul dintre soldati. Nu de mult la ,exertirplat” ne-au citit un befehl, ca la 
Motol l-au împuşcat pe un rezervist, Kudrna, care s-a supărat pe capitan 
pentru ca l-a lovit cu sabia pe bäiatul lui, care era in bratele nevesti-si, cind 
îşi lua rămas bun de la el, la Benesov. Si pe politici îi închide cu gramada. Pe 
un redactor l-au si impuscat, in Moravia. Si cäpitanul nostru zicea ca acum- 
acum le vine rindul si la ceilalti. | 

— Toate au o margine, spuse teteristul cu dublu înţeles. 

— Aici aveți dreptate, declară caporalul. Aşa ar trebui să se facă cu toți 
redactorii. Astia nu fac decît să atîte poporul. Cum a fost acu un an, cînd 
eram numai fruntaş. Aveam sub comanda mea un redactor, care nu-mi zicea 
decit „pacostea armatei”. Dar să-l fi văzut cînd îl invatam kleinubung129, cum 
mai curgeau pe el sudorile şi cum mai zicea: „Vă rog, domnule fruntaş, să 


respectaţi in mine omul”. l-am arătat eu omul, cînd făceam exerciţii de 


nieder şi curtea cazărmii era toată numai băltoace. L-am dus frumuşel în 
fața unei băltoace şi bäietasul a trebuit să se arunce în ea, şi împroşca apa, 
ca la bazinul de înot. Se înțelege că după-masă, trebuiau să strălucească 
iarăşi toate pe el; mundirul trebuia să fie curat oglindă. Băiatul curăța, stra- 
nuta, şi-şi vărsa amarul. A doua zi arăta iar ca un porc tăvălit prin noroi. Eu 
stăteam lingă el şi-i spuneam: „Ei, ce zici, domnule redactor, cine e mai tare, 
pacostea armatei sau omul ăla, al dumitale?” Era un adevărat intelectual... 
Caporalul îl privi triumfător pe teterist şi continuă: Şi-a pierdut galoanele de 
teterist din pricina inteligenţei lui, pentru că a scris la gazetă despre perse- 
cutarea soldaților. Dar cum să nu-l persecuti, dom'le, cînd un om ca dinsul, 
învățat, nu ştie să puie piedica la armă nici după ce-i arăt a zecea oară? Si 
cînd îi comanzi linksschaut dumnealui îşi suceşte tärtäcuta, parcă dinadins, 
la dreapta, şi cînd i-o spui, se uită la tine, ca o cioară speriată. La exercițiul 
de prezentarea armei, dumnealui habar n-avea de ce capăt s-apuce mai intii, 
de curea s-au de cartusierä — şi se uita la mine ca vitelul la poarta nouă, 
cînd îi aratafh cum trebuie să-i alunece mina, in jos, pe curea. Nici nu ştia 
pe care umăr se poartă arma şi saluta ca o maimuţă la orice întoarcere; da 
să-l fi văzut, Doamne, cînd învăța să meargă în marş. Cînd trebuia să se în- 
toarcă, îi era totuna pe care picior o făcea; top, top, top, mai făcea la 
întimplare încă vreo şase bătăi înainte şi abia atunci se întorcea ca un cocoş 
pe stinghie, iar în timpul marşului ţinea pasul ca un bolnav de podagră şi 
topäia ca o fată bătrină cînd dansează la hram. 

Caporalul scuipă dispretuitor, apoi reluă: 

— l-am dat, anume, o armă ruginita de tot, ca să înveţe să curețe. Fre- 
ca la ea, cum freacă cîinele cäteaua, şi chiar dacă şi-ar fi cumpărat încă do- 
ua chile de cilti, tot n-ar fi ajuns s-o curețe. Cu cit o curăța mai mult, cu atât 
ruginea mai tare, iar la raport arma lui a mers din mina in mina, şi fiecare 
se minuna, cum de era atît de ruginită. Căpitanul nostru mereu îi zicea că n- 
are să iasă soldat din el, si că ar face mai bine să se spinzure, de vreme ce 


es 


129 Instructie individuala (germ.). 


" ' 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


maninca pîinea cazona de pomană. lar dumnealui nu făcea nimic, decit să 
clipească din ochi, pe sub ochelari. Pentru el era o adevărată sărbătoare, 
cînd n-avea de făcut verscharft sau carceră. De obicei, atunci scria la gazetă 
articolaşele lui despre persecutarea soldaților; pina cînd, într-o buna zi, i-au 
făcut o perchezitie în cufăr. Doamne, Dumnezeule, ce de cărți avea in el! Si 
numai din alea despre dezarmare şi despre pace între popoare. Pentru trea- 
ba asta l-au expediat la garnizoană şi de atunci am scăpat de el... pina cînd, 
deodată, a apărut iar; dar la cancelarie, ca să nu mai poată sta de vorbă cu 
trupa. Aşa a fost sfirşitul nefericit al acestui intelectual. Ar fi putut să fie 
domn mare, dacă din prostia lui n-ar fi pierdut dreptul de îti Hit Putea fi 
locotenent. 

Caporalul oftă: 

— Nici măcar faldurile de la manta nu ştia să le potrivească. Şi-a co- 
mandat tocmai de la Praga tot felul de unsori si ape pentru lustruit nasturii, 
dar degeaba, că nasturii lui tot ca dracul de ruginiti erau. Da de trăncănit, 
ştia să trăncănească, slavă Domnului. Cînd l-au mutat la cancelarie, nimic 
nu mai făcea, decit să-i dea mereu zor cu filozofia. Asta îi plăcea lui mai de- 
mult. Era, aşa cum v-am mai spus, „om”, din creştet şi pînă în tălpi. Odată, 
tot aşa, cind dumnealui se gindea nu ştiu unde, tocmai lingă o băltoacă, în 
care a trebuit să se întindă, cînd am ordonat nieder, m-am dus lingă el şi i- 
am spus: „Cînd te aud vorbind mereu despre om şi noroi, îmi aduc aminte că 
omul tot din noroi a fost făcut, şi n-a avut încotro; s-a mulțumit şi cu asta”. 

Acum, după ce se spovedise, caporalul era satisfăcut de el însuşi, şi 
aştepta cu nerăbdare răspunsul teteristului. Spre dezamăgirea lui, auzi gla- 
sul lui Svejk. 

— Taman pentru nişte persecuții ca astea, cu ani în urmă, la regimen- 
tul 35, unu Konicek l-a înjunghiat pe un caporal, şi pe urmă şi-a făcut sea- 
ma. Am citit asta în Curierul. Caporalul avea vreo treizeci de răni în trup, din 
care mai bine de o duzină erau mortale. După aceea, soldatul s-a aşezat pes- 
te caporalul mort, şi s-a omorît. Alt caz s-a petrecut cu ani în urmă in Dal- 
matia. Acolo a fost tăiat un caporal şi nici pînă în ziua de azi nu se ştie cine 
i-a făcut-o. Totul a rămas învăluit în taină; numai atîta se ştie, că pe capora- 
lul tăiat îl cHema Fiala şi că era din Drabovna de lingă Turnov. Şi mai ştiu 
încă despre un caporal din regimentul 75, îi zicea Reimanek... 

În clipa aceea, plăcuta povestire fu întreruptă de un puternic strănut 
dinspre banca pe care dormea oberfeldkuratul Lacina. Grav şi demn, părinte- 
le se trezea în toată splendoarea lui. Deşteptarea ii era însoțită de aceleaşi 
fenomene ca şi deşteptarea de dimineaţă a tinärului uriaş Gargantua, atît de 
frumos descrisă de bätrinul şi veselul Rabelais. 

Oberfeldkuratul băşea şi rigiia pe bancă, şi căsca zgomotos cu gura cit 
o şură. În sfirşit se ridică în capul oase lor şi întrebă mirat: 

— O, crucifix! Unde mă aflu? 

Caporalul, văzindu-şi superiorul treaz, răspunse foarte respectuos: 

— Raportez supus, domnule oberfeldkurat, că binevoiti a vă afla în 
„arestantenvagon”. 

Un fulger de mirare trecu peste fața părintelui. Stătu o clipă tăcut şi 

„încercă să "reconstituie împrejurările. Zadarnic însă. Între cele trăite peste 
— 


* Dă ’ M 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


noapte şi dimineața, şi deşteptarea lui în vagonul cu geamuri zăbrelite se 
întindea o piclă de nepătruns. 

„ În cele din urmă se adresa caporalului, care continua să stea respec- 
tuos în fata lui. 

— Şi, mă rog, din ordinul cui, eu... 

— Raportez supus, domnule oberfeldkurat, fără nici un ordin... 

Părintele se ridică şi începu să umble nervos printre bănci, mormăind 
pe sub nas că nu pricepe nimic. 

Se aşeză din nou şi întrebă: 

— Şi încotro mergem, la urma urmei? 

— La Bruck, raportez supus... 

— Şi de ce mergem la Bruck? 

— Raportez supus că acolo a fost mutat regimentul 91. > 

Părintele se căzni din nou să-şi amintească ce se intimplase cu el; cum 
de ajunsese în trenul care pleacă spre Bruck, tocmai cu regimentul 91 şi pe 
„deasupra însoțit de escortă. 

Oricum, se limpezise oleaca din beție, aşa că reuşi să-l distingă pe te- 
terist de ceilalți soldaţi. Întorcîndu-se spre el, îi spuse: 

; — Dumneata esti un om inteligent; n-ai putea sa-mi explici, fara sa-mi 
ascunzi nimic, cum am ajuns aici cu dumneavoastra? 

— Cu placere, raspunse pe un ton amical teteristul. E simplu de tot; 
azi de dimineata in gara, in timp ce ne duceam la tren, dumneavoastra v-ati 
luat dupa noi. Erati cam facut... 

Caporalul ii arunca teteristului o privire aspra, plina de indignare. 

— V-ati urcat in vagonul nostru, continua calm teteristul, si asta-i toa- 
tă povestea. V-aţi întins pe banca si Svejk, aici de fata, v-a pus mantaua lui 
sub cap. Cînd s-a făcut controlul trenului la stația anterioară, ati fost trecut 
pe lista ofițerilor aflați în tren. Ati fost, ca să zic aşa, descoperit în mod oficial 
şi, din pricina asta, caporalul nostru va trebui să iasă la raport. 

— la te uită, suspină părintele. Atunci, la stația următoare, va trebui 
să trec în vagonul ofițerilor. Nu ştiţi dacă s-a servit prinzul? 

— Încă nu, domnule feldkurat, tocmai la Viena se va servi, intră în 
vorbă caporaful. 

_— Care va să zică, dumneata mi-ai pus mantaua sub cap? se adresă 
părintele lui Svejk. Iti mulțumesc din toată inima. 

— Nu merit nici o mulțumire, răspunse Svejk. Am făcut aşa cum tre- 
buie să facă orice soldat cînd vede că superiorul n-are nimic sub cap şi că e 
putin făcut. Soldatul trebuie să ştie să-şi pretuiasca superiorul, în orice hal 
ar fi el, şi în orice stare... Eu unul mă pricep bine să umblu cu feldkuratii 
pentru că am fost ordonanţă la domnul feldkurat Otto Katz. Om vesel în felul 
lui, şi inimos. 

Cuprins de un acces de democratism, în urma betiei din ziua prece- 
denta, oberfelkuratul scoase o ţigară şi i-o întinse lui Svejk. 

— Tine şi fumează! Apoi se adresă caporalului: Aud că din pricina mea 
vei fi scos la raport. N-ai nici o grijă, că nu ti se întimplă nimic; te scot eu 
din beleaua asta. Iar pe tine, se întoarse din nou către Svejk, te iau cu mine. 

„Aisă trăieşti la mine, ca în puf. 
- 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


Si deodata, cuprins de o noua crizä de märinimie, fagadui tuturor sa-i 
ajute; teteristului ii fägädui ciocolata, soldatilor din escortä rom, caporalului 
îi făgădui să-l transfere la secția de fotografiat de pe lingă statul-major al 
diviziei a 7-a de cavalerie. Le mai făgădui că-i va lăsa la vatră pe toți şi că 
nu-i va uita niciodată. 

Scoase porttigaretul şi începu să împartă ţigări tuturor, nu numai lui 
Svejk, şi declară că îngăduie tuturor arestatilor să fumeze, că va face tot ce-i 
va sta în putință ca tuturor să li se îndulcească pedeapsa şi să fie cit mai 
repede redati vieţii normale de ostaş. 

— Nu vreau, spuse el, să ramineti cu o amintire urita despre mine. Am 
destule cunoştinţe si cu mine nu vă pierdeţi voi. De altfel, îmi faceți impresia 
unor oameni foarte de treabă, pe care Dumnezeu îi iubeşte. Dacă ati păcătu- 
it, acum ispäsiti si, cum vă văd, indurati fără să cirtiti pedeapsa cu care v-a 
miluit Domnul. 

— De ce ai fost pedepsit? se adresă el lui Svejk. 

— Dumnezeu mi-a trimis pedeapsa, răspunse cu pioşenie Svejk, prin 
bunăvoința regimentsraport-ului, domnule oberfeldkurat, pentru un fleac de 
intirziere. 

— Mila şi dreptatea Domnului sînt fără margini, spuse solemn 
oberfeldkuratul. El ştie pe cine trebuie să pedepsească, şi tocmai prin asta 
arată că nimic nu scapă prevederii şi atotputerniciei sale. Dar dumneata, 
teteristule, de ce eşti arestat? 

— Pentru că bunul Dumnezeu, răspunse teteristul, a binevoit să mă 
blagoslovească cu un reumatism şi mi s-a urcat la cap. După ispăşirea pe- 
depsei voi fi trimis la bucătărie. 

— Voia Domnului e bine rinduita, exclamă părintele entuziasmat, au- 
zind vorbindu-se despre bucătărie. Un om cumsecade poate face şi acolo ca- 
rieră. De fapt, tocmai la bucătărie ar trebui să fie trimişi oameni inteligenți; 
pentru combinații; pentru că nu-i totul să gätesti, ci dragostea cu care pre- 
pari şi combini mincarile. Să luăm de pildă, sosurile. Un om inteligent, cînd 
face sosul de ceapă, ia toate felurile de zarzavaturi şi le înăbuşă în unt, pe 
urmă adaugă încetul cu încetul mirodenii, piper, puţină foaie de dafin, cim- 
bru; pe cîndfun bucătar de rind pune ceapa la fiert şi aruncă in ea rintas 
negru din seu. Pe dumneata aş fi într-adevăr bucuros să te văd, undeva, la o 
popotă ofitereasca. Omul, chiar fără inteligență, se poate descurca in viata, 
şi-n orice meserie, dar la bucătărie nu merge. Se simte numaidecit. Ieri sea- 
ra, la cazinoul ofițerilor din Budejovice, ni s-a servit printre altele o 
mincarica de rinichi cu sos de Madera. Straşnic om ăl de l-a preparat! Dum- 
nezeu. 0 să-i ierte toate păcatele, mi-am zis eu, trebuie să fie un adevărat in- 
telectual; şi într-adevăr, aşa este: la bucătăria popotei ofiteresti de acolo lu- 
crează un învăţător din Skutk. Am gustat eu o mîncare cu sos de Madera şi 
la popota regimentului 64, landwehr, dar era cu totul altceva. Băgaseră în ea 
chimion, aşa cum, la orice cîrciumă ordinară, se bagă piper. Şi cine credeţi 
că l-a preparat? Credeţi că era bucătar în viața civilă? Aş! Crescător de vite 
la. o moşie. 

Preotul de campanie tacu un timp; aduse apoi discuţia la problema 

„culinară în Vechiul şi Noul Testament, aratind că încă de pe acele vremi se 
dădea o mare atenţie pregătirii unor mincari gustoase după serviciul divin şi 


* Li ’ M 


Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Sve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


dupa alte ceremonii religioase. După aceea îi îndemnă pe toți să-i cînte ceva, 
la care Svejk, cu proverbiala şi nefericita sa inspiraţie, începu: 

Vine Marina de la Hodonin 

Şi-n urma ei popa, c-un clondir de vin. 


— Preotul de campanie însă nu se supără: 

— M-aş mulțumi şi cu niţel rom; nu-i neapărată nevoie să fie un clon- 
dir cu vin, spuse el, zimbind prieteneşte. Cît despre Marina, s-o lăsăm şi pe 
ea la o parte, că numai în ispită ne-ar duce. | 

Caporalul cotrobăi prudent în buzunarul mantalei şi Be o sticla de 


rom. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberfeldkurat, spuse el cu vocea 
sugrumată de emoție, trădind sacrificiul personal pe care-l făcea, dacă nu vă 
supăraţi... 

— Nu mă supăr de loc, bäietasule, răspunse bucuros părintele. Beau 
în cinstea fericitei noastre călătorii. 

— Maica ta Cristoase! exclamă caporalul, ca pentru sine, văzînd că, 
după o duşcă zdravănă, preotul dăduse pe gât jumătate de sticlă. 

— Bată-te să te bată, spuse oberfeldkuratul rizind si facindu-i cu 
ochiul teteristului. Mai si blestemi pe deasupra. Pentru asta o sa te pedep- 
seasca Dumnezeu. 

Apoi parintele mai trase o inghititura si intinzindu-i sticla lui Svejk, ii 
ordona: 

— Atinge-o! Pin-la fund! 

— Războiul e război, îi spuse Svejk cu bunătate caporalului, in timp 
ce-i dadea inapoi sticla goala. Caporalul incuviinta printr-o strafulgerare a 
ochilor, atit de ciudatä, cum numai la nebuni mai poti intilni. 

— Si acum, pina la Viena, sa-i mai trag un pui de somn, spuse preo- 
tul. Vă rog să ma treziti cind om ajunge. lar dumneata, continua el, 
adresindu-se lui Svejk, dumneata te duci la bucătăria popotei noastre, iei 
tacimuri şi-mi aduci prinzul. Să spui că este pentru domnul oberfeldkurat 
Lacina. Vezi Să-ţi deie portie dublă. Dacă sînt cumva găluşte, ai grijă să nu-ţi 
taie de la margine, să ieşim în pagubă. Pe urmă să-mi aduci de la bucătărie 
o sticlă de vin si nu uita să iei cu dumneata o ploscă, ca să-ți toarne în ea 
rom. 

a Parintele Lacina cotrobai prin buzunare. 

— Ascultă, caporal, vad că n-am maruntis, imprumuta-mi un florin. 
Aşa. Cum spuneai că te cheamă? Svejk? Bine, Svejkule, tine un gologan pen- 
tru drum! Domnule caporal, fii bun şi mai împrumută-mi un florin. Vezi, 
Svejkule, şi pe ăsta îl capeti, dacă faci rost de toate aşa cum am vorbit. Cată 
să-ți dea şi țigări şi trabucuri pentru mine. Daca se distribuie cumva socola- 
tă, ai grijă să impachetezi o portie dublă, iar de-or fi conserve, vezi să-ți dea 
limbă afumată sau ficat de giscă. Asa. Da, era să uit. Dacă se dă brînză 
emental, te rog să ai grijă să nu-ţi taie de la margine şi cu salamul unguresc 
tot aşa, nici un colt, numai de la mijloc, ca să fie fraged şi gustos. 

Oberfeldkuratul se întinse pe bancă şi curind atipi. 

- 


[# 


alt 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Cred, se adresă teteristul caporalului, în clipa în care părintele în- 
cepu să sforăie, că eşti mulțumit de copilul nostru găsit. Se bucură de viata. 

O clipă, caporalul luptă cu propria lui indignare, apoi deodată pierdu 
orice sentiment de umilință şi incuviinta aspru: 

— E foarte cuminte! 

— Cu märuntisul ăsta, pe care nu-l are, intră în vorbă Svejk, dumnea- 
lui îmi aduce aminte de unul Mlicko, un zidar de la Dejvice. Ăla tot aşa, n-a 
avut multă vreme märuntis, pina ce s-a inglodat în datorii pina peste git şi a 
fost închis pentru şarlatanie. 

— Înainte de război, puse un soldat din escortă, era la regimentul 75 
un căpitan care a băut toți banii din casieria regimentului şi a trebuit să 
zboare din armată. Acum, că e război, e iarăşi căpitan. Am mai avut acolo un 
sergent care a sparlit de la magazie vreo douăzeci de baloturi de postav, si 
azi e stabfeldwebel şi cînd te gindesti că în Serbia a fost, nu demult, impus- 
cat un infanterist, pentru că a mîncat deodată conservele pe trei zile. 

— Asta n-are nici o legătură cu ce vorbeam noi, declară caporalul cu 
glas aspru. Dar nu-i frumos să imprumuti de la un biet caporal doi florini ca 
să-i dai bacşiş. 

— Tine-ti gologanul, spuse Svejk, eu n-am nevoie să mă imbogätesc pe 
spinarea dumitale. Şi dacă mi l-o da şi pe celălalt, ţi-l dau înapoi, ca să nu 
mai boceşti. Pe dumneata ar trebui însă să te bucure cînd un superior iti 
cere împrumut bani ca să aibă de cheltuială. Dar dumneata esti zgirciob. 
Aici e vorba de doi gologani nenorociti, dar tare aş vrea să te văd ce-ai face 
dacă ar fi să-ți dai viata pentru superiorul dumitale, dacă el ar zace rănit, 
lingă tranşeele duşmanului, şi dumneata ar trebui să-l salvezi şi să-l aduci 
în braţe, în timp ce duşmanul trage după voi cu şrapnele şi mai ştiu eu ce. 

— Dumneata ai face-n pantaloni, ciuruc nenorocit, ripostă caporalul. 

— Ehe citi sînt din ăştia care fac în pantaloni la fiecare gefecht150! ob- 
servă un soldat din escortă. Deunăzi, la Budejovice, un camarad rănit ne 
povestea că s-a scăpat pe el de trei ori într-un singur atac. Prima oară cînd 
au ieşit clin tranşee, in fata rețelei de sîrmă ghimpată, pe urmă cînd au în- 
ceput s-o taie, şi a treia oară zicea că şi-a dat drumu la un contraatac cu 
baioneta, al fuşilor, care strigau „ura”. Pe urmă a început să fugă înapoi în 
tranşee şi zicea că din grupa lor nu era unul care să nu fi făcut pe el. Pe 
marginea transeei era un mort: zăcea cu picioarele în jos; în timpul atacului 
un proiectil îi retezase jumătate de cap, de parcă l-ar fi tăiat cineva cu cuti- 
tul; ăsta se scăpase pe el în ultimul moment, în aşa hal, că din pantalonii lui 
curgea în tranşee, căcat, amestecat cu sînge. Şi jumătatea aceea de cap, cu 
creier cu tot, zăcea chiar sub el. Ce, parcă ştie omul ce i se poate întîmpla?! 

— Câteodată, zise Svejk, în timpul atacului i se face omului rău din te 
miri ce şi îi vine greață. Un convalescent, venit la Praga, de la Premysl, ne 
povestea odată, la cîrciumă „Belvedere” de la Pohorelec, că într-o luptă corp 
la corp s-a trezit în fata cu un rus cit un munte. Venea spre el cu baioneta si 
îi curgea nasul. Cînd a văzut săracu mucii, zicea că i-a venit deodată rău şi a 
trebuit să meargă la hilfsplatz!s!, unde l-au găsit bolnav de holeră. Fără să 


— 
150 Luptă (germ.). 
151 Post de ajutor (germ.). 


+ 


7 | 1... 
AT sh 


ee 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


- 


mai stea pe ginduri, l-au trimis in baraca holericilor, la Pesta, unde s-a im- 
bolnavit de-a binelea. 

— Era soldat prost sau caporal? intreba teteristul. 

— Caporal era, räspunse Svejk linistit. 

— Asta se poate intimpla si oricarui teterist, replica prosteste capora- 
lul, aruncind o privire zdrobitoare teteristului, ca si cum ar fi vrut sa-i spu- 
na: „Acum te-am infundat, hai, ce zici?” 

Acesta însă tăcu şi se întinse pe bancă. 

Trenul se apropia de Viena. Cei care nu dormeau priveau de la fereas- 
tra reţeaua de sirma ghimpată şi fortificațiile din preajma Vienei, fapt care 
provoca, se vede, o puternică stringere de inimă tuturor celor din tren. 

Dacă înainte se mai auzeau încă din vagoane strigătele nemților din 
munţii Kasper: „Wann ich kumm, wann, ich kumm, wan ich wieda, wieda 
kumm”, acum amutisera de-a binelea în fata priveliştii neplăcute a rețelei de 
sirmă ghimpată cu care era împrejmuită Viena. 

— Totul e în ordine, spuse Svejk, privind santurile. Totul e în cea mai 
perfectă ordine, numai că vienezii care vin la plimbare pe aici îşi pot rupe 
pantalonii. Aici omul trebuie să umble cu băgare de seamă. Viena este un 
oraş important continuă el. Numai cîte animale sălbatice au, în menajeria 
aceea de la Schonbrunn. Cu ani în urmă, cînd am fost la Viena, îmi plăcea 
mai ales să mă duc să văd maimutele; dar cînd se plimbă pe acolo vreun om 
mare de la castelul imperial, nimeni nu poate trece peste cordon. Era cu mi- 
ne un croitor din circumscripţia a zecea şi l-au arestat, pentru că voia cu 
orice chip să vada maimutele. 

— Ai fost şi la castel? întrebă caporalul. 

— Frumos e pe acolo, răspunse Svejk. Eu n-am fost, dar mi-a povestit 
unu care a fost. Cel mai frumos din toate e burgwache 152. Cică fiecare soldat 
din gardă trebuie să aibă doi metri înălțime. După ce iese din serviciu, fieca- 
re capătă un brevet de tutungerie. Şi prințese sint acolo cite vrei, ca guno- 
iul... 

Trecură printr-o gară unde, în urma lor, răsună imnul austriac into- 
nat de o fanfară care venise, pesemne dintr-o eroare, pentru că abia după o 
bună bucatalde timp ajunseră într-o gară unde trenul se opri. Aici se distri- 
buia hrana şi era pregătită primirea oficială. 

Dar solemnitätile nu mai semănau cu cele de la începutul războiului, 
cînd soldații, în drum spre front, mincau în fiecare staţie, şi erau intimpinati 
de domnişoare de onoare, îmbrăcate în rochii albe caraghioase, cu fete şi mai 
caraghioase, tinind în braţe nişte amärîte buchete de flori. În afară de asta 
mai ascultau şi discursul nerod al unei cucoane, al cărui soț e astăzi mare 
patriot şi republican. 

La Viena, bunele oficii de intimpinare a trenului militar erau făcute de 
trei reprezentante ale Crucii Roşii din Austria, şi de două delegate ale unei 
asociaţii patriotice a femeilor şi tinerelor fete din Viena, de un reprezentant 
oficial al municipalității şi un reprezentant al armatei. 

” Pe fetele lor se citea o oboseala cumplita. Trenuri, transportind trupe 
spre front, treceau zi si noapte prin gara Viena si din ora in ora soseau tre- 
„nuri sanite re cu raniti. In fiecare clipä vagoanele cu prizonieri erau trecute 
… 
15 Garda castelului (germ.). 
pv | 


- 


m. 


rr F2 Pi ac F2 


M'A A w te 


ee 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


de pe o linie pe alta, si la toate aceste operatiuni trebuiau sa fie de fata toti 
acesti delegati ai diferitelor corporatii si societati. Pe masura ce vremea se 
scurgea, entuziasmul primelor zile se transforma in plictiseala, oboseala si 
cascat. Serviciul acesta se facea cu schimbul si toti cei care apareau intr- 
una din gările Vienei aveau aceeaşi înfăţişare obosită ca şi cei care aşteptau 
acum trenul cu regimentul din Budejovice. 

Vagoanele de vite erau ticsite de soldați, cu deznadejdea întipărită pe 
fete, ca oamenii duşi la spinzuratoare. 

Doamnele se apropiară de ei, împărțindu-le turtă dulce, împodobită cu 
inscripții de zahăr de acest gen: „Sieg und Rache”, „Gott strafe England”, 
„Der Oesterreicher hat ein Vaterland. Er liebt's und hat auch Ursach fur's 
Vaterland zu kampfen” 133, 

Muntenii din Kasper se indopau cu turtă, fără însă ca de pe fețele lor 
să dispară expresia de deznădejde. 

În cele din urmă primiră ordinul să se îndrepte, pe companii, la bucă- 
tăriile de campanie din spatele gării, după mîncare. 

Tot acolo era şi bucătăria ofițerilor, unde se duse şi Svejk ca să execu- 
te comanda feldkuratului. În acest timp teteristul aştepta să fie servit, dat 
fiind ca doi soldați din escortă plecaseră să ridice ratia pentru cei din vago- 
nul arestatilor. 

Svejk execută comanda întocmai, şi în timp ce traversa linia ferată îl 
zări pe locotenentul Lukâs, care se plimba între şine şi aştepta să vadă dacă 
la popota ofitereascä va mai rămîne ceva şi pentru el. 

Situaţia lui nu era de invidiat, întrucît se folosea deocamdată de ordo- 
nanta locotenentului Kirschner. Flăcăul se îngrijea însă, de fapt, numai de 
stăpinul lui şi se deda la adevărate acte de sabotaj cînd era vorba de locote- 
nentul- major Lukas. 

— Unde te duci cu toate astea? îl întrebă pe Svejk nenorocosul locote- 
nent-major, in clipa cind Svejk tocmai pusese jos gramada de bunätäti sus- 
trase de la popota ofițerilor şi înfăşurate in manta. 

Svejk il privi o clipä zäpäcit, dar isi reveni numaidecat. Fata lui isi re- 
capatase expresia joviala si linistita, cind raspunse: 

* — Astdi pentru dumneavoastră, cu respect vă raportez, domnule loco- 
tenent-major... Numai ca nu stiu unde aveti cupeul, si apoi nu stiu daca 
domnul comandant al trenului n-ar fi împotrivă ca eu să merg cu dumnea- 
voastră. Mi se pare că dumnealui e un porc. 

@ Locotenentul-major LukaS se uită la Svejk întrebător. Acesta însă con- 
tinua liniştit, pe un ton confidential. 

— Să ştiţi, domnule locotenent-major, e un porc adevărat. Cînd a venit 
în inspecție, la noi în vagon, eu i-am raportat numaidecat că e ora unspreze- 
ce şi că mi-am isprăvit pedeapsa, aşa că nu mai aveam ce căuta acolo, şi că 
trebuie să trec ori în vagonul de vite, ori la dumneavoastră, dar el m-a luat la 
trei parale ca un necioplit, şi mi-a zis să nu mă grăbesc; ci să rămîn unde 
mă aflu, ca măcar pe drum să nu vă fac de ruşine pe dumneavoastră, dom- 
nule oberlaitnant. 

Si, arborind o figură de martir, Svejk adăugă: 


e - _ 
15 „Victorie şi răzbunare”, „Doamne, pedepseşte Anglia”, „Austriacul are o patrie. El o iubeşte si are de ce să lupte pentru 
patria sa” (germ.). 


ot 


a. PF, *., 
WAS, 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Ca şi cînd eu v-as fi făcut vreodată de ruşine, domnule oberlaitnant. 
4  Locotenentul-major Lukas oftă: 

. — Eu unul, continuă Svejk nu v-am facut niciodată de ruşine. Asta-i 
sigur. Dacă s-a întimplat uneori să fac vreuna boacănă, a fost o întimplare; 
aşa a hotărit bunul Dumnezeu, precum bine zicea batrinul Vanicek din 
Pelhrimov cînd îşi ispăşea a treizeci şi şasea pedeapsă. Niciodată însă, dom- 
nule oberlaitnant, n-am făcut rău cu dinadinsul; întotdeauna am vrut să fac 
ceva mai bun, mai acătării, ca să zic aşa, şi zău că nu-s vinovat dacă nici 
unul din noi n-am avut din asta nici un folos, ci numai necazuri şi supărare. 

— Hai, nu mai plinge, Svejkule, spuse cu o voce înduioşată locotenen- 
tul-major Lukâs, cînd se apropiară de vagonul statului-major, aranjez eu 
totul ca să fii iarăşi cu mine. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu pling. M-a 
apucat numai aşa, o părere de rau, că noi amindoi, în războiul ăsta, sintem 
cei mai nefericiti oameni de sub soare, şi că n-avem nici o vină. E îngrozitor 
cînd stau şi mă gîndesc bine; aşa am fost eu, de cînd mă ştiu... 

— Linişteşte-te, Svejkule! 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că dacă n-ar fi contra 
disciplinei, aş spune că nu pot de loc să mă liniştesc, dar aşa trebuie să 
spun, că am înțeles ordinul şi că m-am liniştit. 

— Bine. Şi acum, Svejkule, urcă în vagon. 

— Cu respect vă raportez că mă urc, domnule oberlaitnant. 


* 


Tabăra militară din Most era cufundată în tăcerea nopţii. In baräcile 
trupei, soldații tremurau de frig, în schimb la barăcile ofițerilor ferestrele 
erau deschise, de prea multă căldură. 

Dinspre clădirile taberei se auzeau paşii santinelelor care făceau de 
garda, tulburind, cu bocănitul lor, somnul celor din barăci. 

Jos, în Most, pe Litava, străluceau luminile de la fabrica imperială de 
conserve care lucra, fără îndoială, zi şi noapte, la prelucrarea resturilor de 
carne. Vintulcare bătea dintr-acolo aducea un miros greu de zgirci, copite si 
oase stricate, din care se fierbeau conservele de supă. 

Din pavilionul părăsit, unde cu ani în urmă, în timp de pace, un foto- 
graf îi poza pe soldaţii care-şi petreceau tinerețea pe poligonul de tir, se ve- 
deau jos în vale, pe cheiul Litavei, lampioanele roşii ale bordelului „La spicul 
porumbului”. Acest bordel fusese onorat cu vizita prințului Ştefan, cu prile- 
jul marilor manevre imperiale de la Sopron, în anul 1908. Aici era, în fiecare 
seară, locul de întîlnire al ofițerilor. 

Era cel mai elegant local de perditie; soldații de rind si teteristii n- 
aveau acces acolo. 

Aceştia se duceau la „Casa trandafirilor”, a cărei lumină verde se ve- 
dea de asemenea din pavilionul fostului atelier fotografic. 

. Chiar pentru aceste indeletniciri exista cuvenita diferentiere; de altfel 

diferentierea n-a disparut nici mai tirziu, pe front, cind monarhia n-a mai 

„putut sa fere ostilor sale ceva mai bun decit faimoasele bordeluri ambulan- 
te, aşa-numitele „pufuri”, ataşate pe lingă fiecare comandament de brigadă. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Existau aşadar: k.k. Offizierspuff, k.k. Unteroffizierspuff, şi k.k. 
Mannschaftspuff. 

Oraşul Most, aflat pe partea stingă a Litavei, strălucea, aşa cum stra- 
luceau Kiralyhid, Cislaitania şi Translaitania, de partea cealaltă a riului. În 
ambele oraşe, şi în cel unguresc şi in cel austriac, erau tarafuri de ţigani, 
cafenelele şi restaurantele erau puternic luminate, se cînta, se bea. Burghe- 
zia locală şi functionarimea îşi aduceau aci, în cafenele soțiile şi fiicele mai 
mari, astfel că Most pe Litava Bruck an der Leitha şi Kiralyhid erau de fapt 
un bordel de mari proporții. 

În tabără, într-una din barăcile ofițerilor, Svejk aştepta reîntoarcerea 
locotenentului-major Lukâs, care plecase de cu seară în oraş la teatru, şi nu 
se mai întorsese încă, deşi noaptea era înaintată. Svejk stătea pe patul gata 
pregătit al locotenentului-major şi în fata lui, pe masă, şedea ordonanța ma- 
iorului Wenzel. 

Maiorul Wenzel revenise la regiment în urma eşecului din Serbia, unde 
cu prilejul bătăliei de pe Drina îşi dovedise măsura incapacității sale milita- 
re. Se spunea că ar fi ordonat distrugerea unui pod-ponton, deşi jumătate 
din batalionul lui se mai afla pe malul celălalt al rîului. Acum era coman- 
dantul poligonului militar din Kiralyhid, şi se ocupa şi de treburile gospodă- 
reşti ale taberei. Printre ofițeri se vorbea că maiorul Wenzel se pune acum 
„pe picioare”. Camera locotenentului-major Lukâs şi cea a maiorului Wenzal 
erau pe acelaşi culoar. 

Ordonanța maiorului Wenzel, Mikulasek, un băiat scund, ciupit de 
vărsat, bălăbănea din picioare şi blestema: 

— Mă întreb de ce nu vine o dată boşorogul ăsta al meu. Tare aş vrea 
să ştiu pe unde umblă haimanaua, toată noaptea. Dacă cel putin mi-ar lăsa 
cheia de la odaia lui, aş trage şi eu un păhărel şi m-aş culca. Are acolo, pă- 
catosul, vin cit vrei. 

— Se zice că dumnealui fură, făcu Svejk, trăgînd liniştit din tigärile lo- 
cotenentului, întrucît acesta îi interzisese să mai pufăie din trabuc în odaie; 
tu trebuie să ştii de unde aveţi vin. 

— Eu mă duc unde am poruncă, răspunse Mikulasek, cu glas subţire. 
Imi dă o tidul şi cit ai clipi fug să iau ratia pentru spital şi o aduc acasă... 

' — Dar dacă ti-ar porunci, întrebă Svejk, să furi casa de bani a regi- 
mentului, ai face-o? Aici, cînd eşti cu mine, înjuri nevoie mare, dar cînd stai 
în fata lui tremuri ca varga. 

a Mikulasek clipi din ochii lui micuti si raspunse: 

— Ei, la una ca asta, as sta să mă mai gîndesc. 

— Ce să te mai gindesti, mucosule! îi strigă Svejk, dar trebui să tacă, 
deoarece chiar in clipa aceea se deschise usa si in odaie intra locotenentul- 
major Lukas. Se vedea cit de colo ca era foarte bine dispus, judecind dupa 
chipiul intors cu cozorocul la spate. 

Mikulasek inmarmurise de spaima atit de tare, incit ramase pe masa 
si saluta asa, uitind ca n-avea capela pe cap. 

+ — Raportez supus, domnule oberlaitnant, că totul e in ordine, anunţă 
Svejk luînd poziţia cerută de regulamentele militare, dar uitînd să-şi scoată 
„ţigara din gură. 


LE 
.. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Locotenentul-major Lukas nu observă însă acest lucru şi se duse de-a 
dreptul la Mikulasek care cu ochii holbati îi urmărea fiecare mişcare, 
continuind să salute din poziţia in care se afla. 

— Îmi dai voie, eu sînt locotenentul-major Lukas, spuse apropiindu-se 
de Mikulasek cu paşi, nu prea siguri. Pe dumneata cum te cheamă? 

Mikulasek tăcea. Lukas trase un scaun aproape de masă. În fata lui 
Mikulasek, se aşeză uitindu-se la el şi, aruncindu-i o privire fixă, spuse: 

— Svejkule, adu-mi, te rog, din geamantan revolverul de campanie. 

În timp ce Svejk căuta prin geamantan, Mikulasek tăcea şi se uita la 
locotenentul-major cu ochi înspăimântați, în clipa aceea îşi dădu seama că 
stătea pe masă. Disperarea lui crescu şi mai mult cînd băgă de seamă că 
virfurile bocancilor săi atingeau genunchii locotenentului-major, care şedea 
pe scaun în fata lui. ‘ 

— Te întreb cum te numesti, omule? zbieră la el locotenentul-major. 

Mikulasek însă amutise de-a binelea. Asa cum a povestit mai tirziu, 
apariția neaşteptată a locotenentului-major îi dăduse un fel de paralizie. Vo- 
ia să sară de pe masă şi nu putea, voia să răspundă şi limba nu i se mişca, 
voia să nu mai salute şi nu izbutea. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, interveni Svejk, 
că revolverul nu-i încărcat. 

— Atunci, încarcă-l Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că nu avem nici un 
cartuş, şi apoi ar fi greu să-l împuşcaţi pe masă. Eu, domnule oberlaitnant, 
dacă imi dati voie, îmi îngădui să spun ca ästa-i Mikulasek, ordonanța lui 
domnu maior Wenzel. Totdeauna îi piere graiul cînd vede vreun domn ofițer. 
Aşa-i el, se sfieşte să vorbească. E, cum sa vă spun, un boboc fricos, un pa- 
pă-lapte. Domnul maior Wenzel îl lasă întotdeauna să stea pe coridor cînd se 
duce în oraş, şi el, săracu, umblă aiurit de colo pînă colo pe la toate ordo- 
nantele din barăci. Dacă ar avea măcar de ce să se sperie, dar, säräcutul de 
el, n-a păcătuit cu nimic. 

Svejk scuipă cu scîrbă. Tonul cu care vorbea şi faptul că se exprima 
cu o indiferenţă totală trădau disprețul lui fata de laşitatea ordonanţei maio- 
rului Wenzelki față de comportarea sa nemilitărească. 

” — Ingaduiti-mi, domnule locotenent-major, continuă Svejk, să-l miros. 

Svejk îi făcu vînt de pe masă lui Mikulasek, care nu înceta să caşte 
ochii prosteşte la locotenentul-major, îl puse jos pe duşumea şi-l mirosi la 
pantaloni. 

— Inca nu, declară el, dar începe. Să-l dau afară. 

— Dă-l afară, Svejkule. 

Svejk îl conduse afară pe Mikulasek, care tremura mereu, trase uşa în 
urma lor, şi pe coridor îi spuse: 

— Bagä-ti în cap, neisprăvitule, că te-am scăpat de la moarte. Pentru 
asta, ai grijă. Cînd s-o întoarce maiorul Wenzel, fă-te încoa pe nevăzute, cu o 
sticlă de vin. Fără glumă, să ştii că te-am scăpat de la moarte. Cînd se- 
mbată oberlaitnantul meu nu-i a bine. Numai eu ştiu să mă descurc cu el. 

— Eu sint... a 

— O băşină, asta esti, exclamă Svejk cu dispreţ. Şezi colea pe prag şi 
aşteaptă pină o veni maiorul tău, Wenzel. 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Slava Domnului că te-ai îndurat să mai vii, il întîmpină locotenen- 
tul-major Lukâs pe Svejk, cînd acesta reintră în odaie. Vreau să-ţi vorbesc. 
Nu-i nevoie însă să-mi stai iarăşi drepți, ca un prost. Ia loc, Svejkule, şi să te 
laşi de acest ,ordonati” al dumitale. Să-ţi tii gura şi să fii foarte atent la ce- 
am să-ţi spun. Ştii unde vine, în Kiralyhid, strada Sopronyi? Ti-am spus sa 
încetezi odată cu acest: „Raportez supus, domnule oberlaitnant, că nu ştiu”. 
Dacă nu ştii, răspunde: nu ştiu, şi basta. la o bucăţică de hirtie şi scrie: 
Sopronyi-utcza, nr. 16. în clădirea asta e un magazin de fierărie. Ştii ce-i aia 
un magazin de fierărie? Herrgott! Nu mai spune „raportez supus”. Răspunde: 
ştiu sau nu ştiu. Va să zică, ştii ce-i aia un magazin de SR Sti? Bine... 
Magazinul asta e al unui ungur, Kakonyi. Stii ce-i aia ungur? Spune odata, 
himmelherrgott, ştii sau nu ştii? Ştii? Bine. Sus, deasupra magazinului, e 
primul etaj şi acolo e locuința lui... Ştii sau nu ştii? Dacă nu ştii, crucifix, 
atunci află de la mine că acolo locuieşte. Asta iti ajunge? Ajunge? Bine. Dacă 
nu ti-ajunge, pun să te bage la arest. Ţi-ai însemnat că omul se numeşte 
Kakonyi? Bun. Atunci, miine dimineaţă, cam pe la ora zece, cobori în oraş, 
găseşti casa aceea, urci sus la etajul întîi şi predai doamnei Kakonyi scrisoa- 
rea asta. — 

Locotenentul-major Lukas deschise portofelul şi, cascind, îi întinse lui 
Svejk un plic alb, fără adresă. 

— Tine minte, Svejkule, e un lucru foarte important, continuă el să-l 
dăscălească. Prevederea este mama înțelepciunii, de aceea, după cum vezi, 
scrisoarea n-are adresă. Mă bizui pe dumneata că vei preda scrisoarea cui se 
cuvine. Mai noteazä-ti că doamna aceea se numeşte Etelka, scrie deci 
„doamna Etelka Kakonyi”. Si-ti mai atrag atenţia că scrisoarea trebuie s-o 
inminezi, discret, doamnei Kakonyi, orice s-ar întîmpla, şi să aştepţi răs- 
puns. De altfel scrie şi în scrisoare că trebuie să primeşti un răspuns. Mai 
doreşti ceva? 

— Dar dacă dama nu-mi dă răspuns, atunci ce fac, domnule 
oberlaitnant? 

— Atunci, îi réamintesti că trebuie neapărat să-ţi dea, îl lămuri locote- 
nentul-major, cascind din nou. Acum e însă timpul să mă culc; astăzi sînt 
într-adevăr dbosit. Am băut mult. Nimeni n-ar fi mai putin obosit după o 
asemenea noapte. 

Adevărul e că locotenentul-major Lukâs n-avusese de gînd să intirzie. 

Părăsise spre seară tabăra, cu gindul să vadă o operetă, la teatrul ma- 
ghiar clin Kiralyhid, unde în rolurile principale jucau nişte artiste durdulii, 
evreice. 1 se povestise că marea lor calitate era că în timpul dansului arun- 
cau picioarele în sus şi nu purtau nici tricouri, nici chiloti; iar pentru atrac- 
tia domnilor ofițeri se bărbiereau jos ca tătăroaicele, fapt care nu procura 
nici o bucurie galeriei, dar care desfăta în schimb cu atît mai mult ofițerii de 
artilerie din primele rînduri ale parterului, care pentru această privelişte nu 
uitau să vină la teatru cu binocluri de campanie. 

Pe locotenentul-major Lukâs îl lăsase însă rece această interesantă 
porcărie, deoarece binoclul împrumutat de la teatru era necromat aşa că în 
loc de pulpe nu văzuse decît nişte umbre violete, în mişcare. 

” In pauza actului intii, igi indrepta atentia spre o doamna insotita de 
un bărbat între două vîrste, pe care-l trăgea spre garderobă, insistind ca 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Sve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


vrea sa plece acasă imediat, întrucît nu era dispusă să privească astfel de 
spurcăciuni. Rostise toate acestea destul de tare, în limba germană. Bărba- 
tul care o însoțea răspunse în ungureşte: 

— Ai dreptate, îngeraşul meu, sînt de acord, să mergem, într-adevăr, e 
ceva dezgustător. 

— Es ist ekelhaft!3*, răspunse doamna, revoltată, în timp ce domnul îi 
ajuta să-şi puie mantoul. Ochii îi ardeau de indignare în fata acestei nerusi- 
nări. Trebuie spus de altfel că ochii ei negri şi mari se potriveau de minune 
cu întreaga ei făptură. Aruncă o privire spre locotenentul-major Lukâs şi re- 
petă încă o dată, cu şi mai multă indignare: f 

— Ekelhaft, wirklich ekelhaft!135 yy 

Atita a fost de ajuns pentru infiriparea unei idile. 

Locotenentul-major Lukas obtinu informatiile necesare de la gardero- 
biera. Afla ca era vorba de sotii Kakonyi si ca dumnealui e proprietarul unui 
magazin de fierarie pe strada Sopronyi nr. 16. 

— Şi locuieşte cu doamna Etelka la etajul întîi, adauga garderobiera 
cu insistenta-i de codoaşă bătrină. Dinsa e nemtoaica din Sopron, iar el un- 
gur; aşa-i aici, la noi, toate sînt amestecate. 

Locotenentul-major Lukâs îşi luă mantaua de la garderobă şi se duse 
în oraş, la marele restaurant-cafenea „Arhiducele Albrecht”, unde se întilni 
cu cîțiva ofițeri de la regimentul 91 infanterie. 

Nu-şi pierdu vremea flecărind prea mult, în schimb bau vîrtos, 
gindindu-se mereu ce anume să-i scrie acestei frumoase şi severe doamne, 
plină de virtuţi, care, hotărît, îl captivase mai mult decît toate maimutele de 
pe scenă, cum le spuneau ceilalți ofițeri. 

Bine dispus, locotenentul-major se duse apoi singur la cafeneaua „La 
crucea Sfintului Ştefan” şi se retrase într-un mic separeu de unde izgoni o 
româncă, care se oferise să se dezbrace pina la piele în fata lui, şi să-l lase să 
facă cu dinsa tot ce vrea. Porunci să i se aducă cerneală, toc şi hirtie, co- 
mandă o sticlă de coniac şi, după o profundă meditare, scrise cu grijă aceas- 
tă scrisoare, care i se păru a fi cea mai frumoasă din cîte a scris vreodată: 


| 


, Stimata doamnă! 
"Am asistat aseară la un spectacol de teatru care pe dumneavoastră v-a 
indignat. V-am urmărit cu atenţie chiar de la primul act pe dumneavoastră şi 
pe soțul dumneavoastră. După cum am putut remarca”... 


| 
„Intră in el fara milă, îşi zise locotenentul-major Lukas. Cu ce drept a 


pus omul acela mina pe o femeie atit de încîntătoare?! Cînd te uiţi bine la el, 
arată ca un maimutoi tuns.” 
Şi continuă să scrie: 


„..„.soțul dumneavoastră a urmărit cu cea mai mare solicitudine specta- 
colul obscen ce se desfăşura pe scenă, spectacol care dumneavoastră, stimată 
doamnă, v-a provocat dezgust; aceasta nu mai e artă, ci un odios atentat la 
sentimentele cele mai delicate ale omului!” 


> —-= 
154 E dezgustator (germ.) né 
15 Dezgustätor, cu adevărat dezgustator! (germ.) 


à 


* = | CA 
{ fi L + 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


vă „Ce sini are femeia asta, îşi spuse locotenentul Lukăs. Dă-i înainte...” 
Si scrise mai departe: 


,lertati-mi, stimată doamnă, această explozie de sinceritate, deşi nu mă 
cunoaşteţi. Am văzut în viata mea multe femei, dar nici una nu mi-a făcut o 
astfel de impresie ca dumneavoastră. Îmi dau seama că gîndirea şi concepțiile 
dumneavoastră despre viata corespund întru totul cu ale mele. Am convinge- 
rea că soțul dumneavoastră nu este decit un egoist care vă trage după el”... 


„Nu, îşi zise locotenentul-major Lukas, nu merge!” D. : ,Schlept 

mit”136 şi scrise: 
i 

»--care pentru satisfacerea plăcerilor personale vă ia după el, stimată 
doamnă, la spectacole de teatru care nu corespund decit gustului său. Iubesc 
„sinceritatea şi nu intentionez să mă amestec în viața dumneavoastră particu- 
lara; aş dori numai să stau de vorbă cu dumneavoastră despre arta pură...” 

= . 


„În hotelurile de aici n-are să se poată; va trebui s-o duc tocmai la Vie- 
na, îşi continuă firul gîndurilor locotenentul. Am să-mi iau o permisie...” 


„„..De aceea îndrăznesc, stimată doamnă, să vă solicit o întilnire pentru 
a avea cinstea de a vă cunoaşte mai de aproape. Sint încredințat că veți avea 
bunătatea de a nu refuza un om, căruia viitorul apropiat îi oferă mizeria razbo- 
iului şi care, în focul bătăliei, va păstra cea mai frumoasă amintire despre un 
suflet care l-a înțeles precum şi el la rindu-i l-a înțeles pe al dumneavoastră. 
Hotărtrea dumneavoastră va fi pentru mine poruncă, răspunsul dumneavoas- 
tra, o clipă hotăritoare în viață. ” 


Îşi puse iscălitura, trase pe gît un păhărel de coniac, apoi porunci să i 
se aducă o nouă stielă şi bău aşa, păhărel după păhărel, aproape la fiecare 
frază recitită, pînă cînd, la ultimele rînduri, il podidiră lacrimile. 

” Era ofa nouă dimineața cînd Svejk îl trezi pe locotenentul-major 
Lukâs: 

— Vă raportez supus, domnule oberlaitnant, că ati adormit, si ati 
intirziat la serviciu şi că eu trebuie să plec cu scrisoarea dumneavoastră, la 
Kiralyhid. V-am mai deşteptat o dată la şapte şi jumătate, şi încă o dată la 
opt, cînd au trecut la exercițiu, dar dumneavoastră v-aţi întors pe cealaltă 
parte. Domnule oberlaitnant... N-auziti, domnule oberlaitnant... 

Locotenentul-major Lukâs mormăi ceva şi tare ar fi vrut să se întoarcă 
şi-acum pe partea cealaltă, dar nu izbuti, pentru că Svejk îl scutura fără mi- 
lă şi-i urla în ureche: 

— Domnule oberlaitnant, atunci eu mă duc cu scrisoarea la 
Kiralyhid... 

. Locotenentul-major casca si spuse buimac: 
— Ce scrisoare? A... da, cu scrisoarea mea, ai grijà, discretie! Intelegi, 
„ăsta-i un secret al nostru. Abtreten... 
zac +9. 


15 Trage după (germ.) 


-\ LT 
Lie 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


li 


Locotenentul-major se strinse din nou în pătură şi continuă să doar- 
mă dus, în timp se Svejk o porni pe drum spre Kiralyhid. 

Nu i-ar fi fost chiar atît de greu să găsească strada Sopronyi nr. 16, 
dacă întimplarea nu i l-ar fi adus în cale pe bătrinul genist Vodicka, reparti- 
zat la batalionul geniştilor din Stiria, a căror cazarmă era în cantonamentul 
din vale. Cu ani în urmă Vodicka locuise în Praga, în Bojiste, cartierul lui 
Svejk. De aceea o astfel de întâlnire, cu un vechi prieten, nici nu putea să se 
termine altfel: intrară amindoi la cîrciumă „La berbecul negru” din Bruck, 
unde servea vestita chelnarita Ruzenka, căreia toți teteristii cehi care au tre- 
cut vreodată prin cantonament i-au rămas datori cu cîte ceva pentru con- 
sumatie. ț 

În ultima vreme genistul Vodicka, un bătrîn încurcă-lume, făcea pe 
cavalerul ei şi tinea evidenţa tuturor batalioanelor care plecau din cantona- 
ment, ducindu-se la momentul potrivit să atragă atenţia teteriştilor cehi ca 
nu cumva să se topească în viltoarea războiului, fără să-şi plătească consu- 
matia. 

— la spune-mi, încotro te duci? îl întrebă Vodicka, ciocnind primul 
pahar de vin. 

— E secret, răspunse Svejk, dar tie, ca vechi camarad, iti spun... 

După ce-i expuse totul cu lux de amănunte, Vodicka declară că el, ca 
batrin genist, nu-şi poate părăsi un vechi prieten cînd are de îndeplinit o mi- 
siune atit de importantă, aşa că va merge cu el să predea împreună scrisoa- 
rea. 

Petrecură de minune, amintindu-şi de vremurile de altădată şi cînd, pe 
la orele douăsprezece, ieşiră de la „Berbecul negru”, toate pe lume li se pă- 
reau fireşti şi uşor de învins. 

În afară de asta, purtau în inimile lor credinţa fermă că nimeni nu pu- 
tea să-i înfricoşeze. Tot drumul pină la Sopronyi-uteza nr. 16, Vodicka îşi 
exprimă ura neimpacata pe care o nutrea fata de maghiari, şi povestea într- 
una cum peste tot se încingea cu ei la bătaie, unde şi cînd s-a încăierat, şi ce 
anume l-a împiedicat uneori, în anumite locuri, să nu se ia la bătaie cu ei. 

— Odată, la Pausdorf, unde ne-am dus şi noi, geniştii, la un paharut 
de vin, îi băgasem unui băiat din Asta unguraş mina în ceafă, şi cînd eram 
gata să-i Croiesc tirtita cu ubersvungul!37, numai ce-l aud că strigă: 

— Tondo, nu da, eu sînt Purkrabek de la 16 landwehr! 

— Din pricina întunericului — că noi, cum a început să se îngroaşe 
gluma, am dat cu sticlele în lămpi — era gata-gata să iasă o încurcătură. 
Pentru asta le-am plătit-o noi maimutoilor, cu virf şi îndesat, la lacul 
Nezidef, unde am fost acum vreo trei săptămîni. Acolo, într-un sat din apro- 
piere, e cantonat un detasament de puscasi honvezi si nu stiu cum s-a facut 
că noi am intrat cu toții tocmai in circiuma in care ei jucau de zor, ca ieşiţi 
din minti, ceardasul lor si zbierau cit ii tinea gura: ,Uram, uram, biro 
uram”!38, sau Lanyok, lanyok, lanyok a faluba!?9. Noi ne-am aşezat linistiti 
in apropierea lor; ne-am scos doar ubersvungurile si le-am pus pe masa, ca 
să le avem la indemina. ,Stati, ne ziceam, vă arătăm noi vouă lanyok”, şi 


= 
Li Uberschwungy— me erm.) 


15 Domnule, domnule, domnule primar (magh.) 
1% Fetele, fetele, fetele din sat (magh.). 


+ 


7 | 4... 
LA 


ee 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


unul din noi, Mejstrik, care avea o laba cit Bila Hora!4° a hotărît să-i umfle 
fata unui maghiar, din hora. Fetele, n-am ce zice, erau a dracului de fru- 
moase; erau, cum să-ți spun, de tot felul; înalte si late in cur, zvelte si 
ochioase; si cum se indesau in ele gräsanii de unguri, se vedea ca fetiscanele 
aveau niste tite pline si tari ca niste jumatati de mingi si ca le placea grozav 
la inghesuiala. Si cum iti spun, Mejstrik al nostru intra repede in hora si 
vrea sa ia pe cea mai mindra dintre fete de la un honved care incepuse sa 
bolborosească ceva; fără să mai stea pe ginduri, Mejstrik i-a scăpat una si | 
honvedul s-a intins cit era de lung; noi am apucat numaidecit 
ubersvungurile, le-am răsucit în jurul miinii ca să nu ne zboare baionetele, şi 
în timp ce intram în ei, am strigat: „Vinovat, nevinovat, luati-i la rind!” Pe 
urmă a mers ca-n pilaf. Au început să sară pe ferestre, dar noi îi apucam de 
picioare şi-i trăgeam înapoi în sală. Care nu era de-al nostru, încasa. Nu ştiu 
cum s-a făcut că s-au amestecat şi primarul şi jandarmul; aşa că le-am dat 
şi lor de cheltuială. După asta l-am atins zdravan si pe circiumar, care înce- 
puse să ne injure, pe nemteste că i-am stricat mustăria. Pe urmă, în sat, i- 
am agăţat pe cei care voiau să se ascundă de noi. Frumos a fost cu un ser- 
gent de-al lor; l-am găsit într-o capita de fin, pe cîmp, tocmai devale, afară 
din sat; ni-l trădase fata lui, pentru că dansase cu alta... Se prinsese de 
Mejstrik al nostru şi s-a dus pe urmă cu el, în sus, pe drumul ce duce spre 
Kiralyhid, acolo unde la marginea pădurii sînt nişte uscătorii de fin. L-a bă- 
gat într-o uscătorie şi pe urmă i-a cerut cinci coroane; da el i-a dat vreo două 
peste bot. Ne-a ajuns din urmă tocmai sus, aproape de cantonament; zicea 
că întotdeauna şi-a închipuit că unguroaicele sînt focoase, dar că scroafa 
aceea zăcea ca un bustean şi vorbea anapoda... Ce mai tura-vura, îşi încheie 
povestirea batrinul genist Vodicka: ungurii sînt nişte derbedei. 

La care Svejk tinu să facă următoarea observaţie: 

— Se găseşte cite-un ungur care nu-i ungur din vina lui. 

— Ce vorba-i asta? se înfurie Vodicka. Asta-i o prostie, toți sint vino- "4 
vati. Aş vrea să te văd, să te prindă pe tine o dată într-o „paradă” de aceea, 
cum mi s-a întîmplat mie, cînd am venit aici în prima zi, la cursuri. Chiar în 
aceeaşi zi, după-amiază, ne-au minat la şcoală, ca pe-o cireadă de vite, şi 
acolo un dobitoc s-a apucat să ne deseneze şi să ne înveţe ce sînt alea caze- 
matele, cum se sapă fundațiile, cum se măsoară, şi pe urmă ne-a spus că 
cine n-o să aibă dimineața desenul gata, aşa cum ne-a arătat el, va fi închis 
şi legat. „Ei, drăcie! mi-am zis eu. De aia m-am înfipt eu la cursurile astea, | 
ca sa mizgalesc seara cu creionasul in niste caietele, ca scolarii, sau ca sa 4 
trag chiulul de pe front?” M-a cuprins o furie, că nu-mi gaseam astimpar; 
nici nu mai puteam să mă uit la idiotul care ne vorbea. Îmi venea să dau cu 
toate de pămînt, aşa de furios eram. Nici n-am mai stat la cafea si am întins- 
o din baracă; am luat-o spre Kiralyhid şi in drum nu-mi era gîndul la nimic 
altceva decit să găsesc undeva o bojdeucă liniştită, unde să mă fac turtă şi 
să fac tărăboi, să-l ating pe unu peste bot şi pe urmă să mă întorc acasă ră- 

* corit. Dar una gîndeşte omul si alta hotărăşte Domnul. În vale, lîngă rîu, în- 
L tre gradini, am dat, intr-adevar, de un local pe placul meu; liniste, ca in bi- 
| serică; parcă era anume făcut pentru scandal. Erau numai doi musterii şi 
„vorbeau între ei ungureşte. Asta mi-a turnat gaz peste foc şi, cum eram cu 


"A 


+ 


140 Muntele Alb (cehă). ’ 
„> 


În Aa 
"A 


EN 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


capsa pusă, m-am îmbătat mai repede şi mai tare decit voiam, aşa ca nici n- 
am băgat de seamă că alături mai era un local de unde, în timp ce eu mă 
făceam, au intrat vreo opt husari, care, cum i-am atins pe cei doi musterii 
peste bot, au tăbărit pe mine. Şi m-au snopit bestiile alea de husari în bătaie 
şi m-au fugărit prin grădini în aşa hal, că n-am mai putut nimeri acasă decit 
spre ziuă, şi a trebuit să merg de-a dreptul la infirmerie unde am minţit că 
am căzut într-o cărămidărie; toată saptamina m-au ținut înfăşurat in cear- 
şafuri ude ca să nu mi se cojească spinarea. Aş vrea să te văd cäzind pe | 
miinile unor derbedei din ästia. Astia nu-s oameni, sint vite. 

— Ce tie nu-ti place, altuia nu face, filozofä Svejk. Eu unul nu ma mir 
că s-au înfuriat, dacă au trebuit să-şi lase tot vinul pe masă, ca să te fugä- 
rească pe tine prin grădini, noaptea, pe întuneric. Ar fi trebuit să se răfuias- 
că cu tine pe loc, în local, şi pe urmă să te zvîrle afară. Ar fi fost mai bine şi 
pentru ei şi pentru tine dacă te judecau acolo, la masă. Tot aşa, am cunos- 
cut eu un cîrciumar din Liben, unu Paroubek. Odată s-a îmbătat la el cu ra- 
chiu de ienupăr un meşter de capcane şi grătare, care a început să înjure 
zicînd că rachiul era apă chioară; zicea că dacă ar munci o sută de ani de- 
acum încolo şi şi-ar cumpăra din tot cîştigul numai rachiu de ienupăr, de la 
Paroubek, şi dacă l-ar bea dintr-o singură inghititura, tot ar mai putea să 
umble pe sirma, cu Paroubek în brațe... l-a mai zis pe urmă că-i un cline 
riios şi o jivină. Vazind că nu-şi mai tine gura, Paroubek l-a înşfăcat de ceafă 
şi i-a dat în cap cu capcana de şobolani si cu sîrmele lui şi l-a azvirlit în 
stradă unde a prins să-l ciomăgească cu cirligul de tras obloanele, şi l-a ti- 
nut aşa pina jos, în Piața Invalizilor; de furios ce era, a început să-l fugă- 
rească mai departe, prin Piaţa Invalizilor la Karlin, tocmai pina sus la Zizkov; 
de aici prin cartierul evreiesc pina la Malesice, unde, pina la urmă, a rupt 
cirligul pe spinarea lui, aşa că a trebuit să se întoarcă înapoi la Liben. Da, 
numai că de minie a uitat că lăsase prăvălia plină de musterii, care în lipsa 
lui puteau să-şi facă de cap. Cînd s-a înapoiat în cîrciumă, s-a convins că 4 
într-adevăr aşa s-a intimplat. Oblonul era tras pe jumătate; în fata präväliei 
stăteau doi politai care se afumaseră şi ei curätel în timp ce făceau ordine, 
înăuntru. În cârciumă, totul era băut; în stradă un butoi de rom, gol; sub 
tejghea zäceAu, beti turtă, doi oameni care scăpaseră de ochii poliţiştilor. 

Cind i-a scos de acolo, dumnealor au vrut să-i plătească cite doi creitari de 

căciulă, că de atita băuseră chipurile secărică. Ca să vezi, cum e pedepsită r 
lipsa de cumpätare. Asa-i si in razboi. Mai intii batem dusmanul, pe urma ne | 
ţinem mereu, mereu, după el, ca pina la urmă să nu stim cum să fugim mai ‘ 
repede.# 

% : A 1 het eh - gl 

— Eu nu i-am uitat, spuse Vodicka. Numai să-mi pice in mina unul 
din husarii ăia, că ştiu eu cum să mă răfuiesc cu el. Noi, geniştii, cînd e la o 
adică, sîntem dati dracului. Noi nu sintem ca mustele de fier (aşa îi numesc 
geniştii pe milițieni). Cînd eram pe front, la Premysl, era cu noi un căpitan 
Jetzbacher. Un porc fără pereche. Ne făcea aşa mizerii, încît unul, Bitterlich, 

„ din compania noastră, s-a împuşcat din pricina lui. Bitterlich ăsta era 
L neamt, dar era om tare cumsecade. Ce ne-am zis noi? Cind o incepe sa suie- 
| re din partea rusească, s-a isprăvit şi cu căpitanul nostru Jetzbacher... Şi 
„chiar aşa à fost. Cum au început ruşii sa tragă, am tras şi noi in el cinci 
»Susuri”; dar ce să vezi? Javra ciracului mai era încă viu, ca o pisică. A tre- 


"A 


} ; 
et st 
| — 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


buit să-l dam gata cu încă două cartuşe, ca să nu iasă vreo incurcatura; şi 
parcă tot mai voia să zică ceva, dar era tare caraghios... 

Vodicka rise, apoi urmă: 

— Din astea se întîmplă pe front în fiecare zi. Îmi povestea, mai deu- 
năzi, un camarad de-al meu, care acum e şi el aici, că pe cînd era infante- 
rist, la Belgrad, tot aşa, la un atac, cei din compania lui l-au achitat pe căpi- 
tanul lor. Era un ciine, împuşcase cu mina lui doi soldaţi, care nu mai pu- 
teau mărşălui. În timp ce-şi dădea sufletul, a început deodată să fluiere 
semnalul de retragere. S-au tăvălit băieţii de ris. 

7 Si mergind asa, prinsi in aceasta discutie captivantă! şi instructivă, 
Svejk şi Vodicka ajunseră în fața magazinului de fierărie din strada Sopronyi 
nr. 16, proprietatea domnului Kakonyi. 

— Cred totuşi că ar fi mai bine să aştepţi aici, îi spuse Svejk lui 
Vodicka înainte de a intra în gangul casei. Eu mă reped pina la etajul întîi, 
predau scrisoarea, aştept răspunsul, şi cit ai zice peşte, sînt înapoi. 

— Cum? Să te las? făcu mirat Vodicka. Cînd iti spun că tu nu-i cu- 
noşti pe maghiari! Aici trebuie să fim cu mare băgare de seamă... Să vezi 
cum ţi-l umflu... 

— Ascultă, Vodicka, spuse Svejk cu seriozitate. Aici nu-i vorba de ma- 
ghiar, e vorba de nevastă-sa... Nu ţi-am povestit totul, cînd stăteam cu chel- 
nerita aceea a noastră, că-i duc o scrisoare de la oberlaitnantul meu, şi că-i 
mare secret? Oberlaitnantul mi-a spus să-mi intre în cap că nimeni, absolut 
nimeni nu trebuie să afle ceva de treaba asta; pînă şi chelnerita a spus că 
aşa se cuvine, că ăsta-i un lucru discret, şi că nu-i îngăduit nimănui să ştie 
că domnul oberlaitnant scrie unei femei măritate. Chiar şi tu ai dat din cap şi 
ai incuviintat. V-am lămurit doar, de-a fir-a-păr, că eu execut întocmai ordi- 
nul oberlaitnantului meu, şi pe tine te apucă deodată pofta să mergi cu mine 
sus. 

— Se vede, Svejkule, că nu mă cunoşti încă, răspunse tot atît de serios 
batrinul genist Vodicka. Eu, dacă ţi-am spus o dată că nu te las singur, tine 
minte, că vorba mea e vorbă... Cînd merg doi, e totdeauna mai sigur... 

— Am să-ți dovedesc, Vodicka, că n-ai dreptate. Ştii unde vine, la 
Viséhrad, sttada Neklanova? Bine... Acolo îşi avea atelierul lăcătuşul 
Vobornik. Era un om drept şi cumsecade. Într-o bună zi, întorcîndu-se de la 
chef, a venit acasă cu un prieten de petrecere, ca să doarmă la el. După asta, 
a zăcut multă vreme, şi în fiecare zi, pansindu-i rana de la cap, nevasta îi 
spunea: „Vezi, Tonicku, dacă n-aţi fi venit doi, nu-ţi făceam nimic decit ca te 
boscorodeam, dar nu ti-as fi dat cu decimalul în cap”. După aceea, cînd i-a 
revenit graiul, omul i-a spus: „Ai dreptate, scumpo, a doua oară cînd m-oi 
duce undeva, nu mai trag pe nimeni după mine”. 

— Asta ne-ar mai lipsi, strigă Vodicka minios, să ne arunce ungurul 
cu ceva in cap. Ti-l apuc de git si mi ţi-l azvirl pe scară, de la etaj, de-o sa 
zboare ca şrapnelul. Pe unguraşii ăştia trebuie să-i iei repede, fără codeală... 

— Ascultă, Vodicka, doar n-ai băut chiar aşa de mult. Eu am băut do- 
uă sferturi mai mult decît tine. Stai şi te gîndeşte că n-avem voie să facem 
nici un scandal. Eu răspund de asta. E vorba doar de o femeie... 

sai O ating şi pe ea, Svejkule, mie mi-e totuna. Habar n-ai încă cine-i 
pătrinul Vodickas Odată eram in circiuma ,Ostrovul trandafirilor”, la 


* . | CA 
{ fy L + 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Zabehlice; si era acolo o maimuta care n-a vrut sa danseze cu mine, pentru 
ca, zicea, aveam gura umflata. Ce-i drept, mi-era gura umflata, cA tocmai 
venisem de la o petrecere cu dans, de la Hostivar; dar gindeste-te ce jignire 
din partea tirfei... ,Atunci, zic eu, tine si dumneata una, preacinstita domni- 
şoară, ca să nu-ţi para rau!!” Şi cînd i-am împuşcat o scatoalca, a darimat 
masa la care stătea cu taica-su, cu mă-sa şi cu doi fraţi, cu toate sticlele şi 
paharele. Nu-mi era mie frică de întreg „Ostrovul trandafirilor”, că se aflau 
acolo nişte prieteni de la Vrsovice, şi mi-au sărit în ajutor. Am făcut praf vreo 
cinci familii cu copii cu tot. Cred că zbieretele lor s-au auzit pină la Michle. 
Ehei, şi pe urmă s-a scris şi la gazete despre serbarea din grădină, dată de o 
societate de binefacere, nu ştiu din care oraş. D-aia zic: aşa cum şi pe mine 
m-au ajutat alții, şi eu sînt bucuros să sar la nevoie în ajutorul prietenilor. 
Eu nu mă misc de lingă tine, în ruptul capului. Tu nu-i cunoşti pe unguri, 
nici nu ştii ce le poate pielea... Şi pe urmă, nu poţi să-mi faci mie una ca as- 
ta, să mă alungi de lîngă tine, după ce nu ne-am văzut atita amar de vreme, 
„şi pe deasupra într-o situație ca asta. 

— Bine, atunci, hai cu mine, hotărî Svejk, dar să fim cu băgare de 

seamă, să nu dăm de vreo belea. 

| — Nici o grijă, camarade, spuse încet Vodicka cînd ajunseră la scară. 
Cînd mi ti l-oi umfla... Şi adăugă apoi, aproape în şoaptă: Ai să vezi tu că 
unguraşul n-o să ne dea de loc de furcă... 

Dacă în gang ar fi fost cineva care să priceapă ceha, ar fi putut auzi pe 
scară, rostită de data aceasta cu glas mai tare, vorba lui Vodicka: „Tu nu-i 
cunoşti pe unguri...” La această concluzie ajunsese el în liniştitul local de pe 
malul Litavei, aflat între grădinile vestitului oraş Kiralyhid, înconjurat de co- 
linele pe care soldaţii le vor blestema de-a pururi, amintindu-şi de toate ace- 
le ubunguri la care au luat parte înainte de război şi în timpul războiului, 
cursuri la care s-au instruit teoretic pentru masacre şi măceluri reale. 


* 


Svejk si Vodicka stăteau în fata uşii domnului Kakonyi. Înainte de a 
apäsa pe butbnul soneriei, Svejk intreba: 
- — Ascultă, Vodicka, tu ai auzit vreodată că prevederea este mama în- 
telepciunii? 
— De asta mie putin imi pasa, raspunse Vodicka. Dumnealui nici nu 
trebuie sa aiba cind deschide gura... 
— Pai, eu nu am de vorbit cu nimeni, Vodicka! 
Svejk suna si Vodicka spuse cu glas tare: 
— Ain, tvai si zboara pe scara... 
Usa se deschise si apäru o servitoare care îi întrebă pe ungureşte ce 
doresc. 
— Nem tudom'*!, răspunse dispretuitor Vodicka. învaţă, fetito, cehes- 
ge: 
+ — Verstehen Sie deutsch ? o întrebă Svejk. 
— A pischen. 
M 
141 Nu inteleg. (magh.) 


C2 LT 


* « | "en 


‘ L 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Also, sagen Sie der Frau, ich will die Frau sprechen, sagen Sie, dass 
ein Brief ist von einem Herr draussen in Kong. 142 
_ — Mă mir de tine, spuse Vodicka intrind dupa Svejk în hol, că stai de 
vorbă cu o putoare ca asta. 
Rămaseră să aştepte. După ce închise uşa de la antreu, Svejk remar- 


— Stau bine dumnealor aici, ia te uită, două umbrele în cuier, şi nici 
chipul ăla al domnului Isus nu-i rău. 

Dintr-una din odăi, din care se auzea zgomot de linguri şi farfurii, apa- 
ru din nou servitoarea şi i se adresă lui Svejk: 

— Frau ist gesagt, dass sie hat ka Zeit, wenn was ist, dass mir geben 
und sagen. 1% 

— Also, spuse solemn Svejk, der Frau ein Brief, aber balten Kuschen 
144, si scoase scrisoarea locotenentului Lukas. 

— Ich, spuse apoi arătînd cu degetul către sine, Antwort warten hier in 
die Vorzimmer 145. 

— De ce nu şezi? îl întrebă Vodicka, care se si instalase pe un scaun 
lingă perete. Uite colo un scaun. De ce stai în picioare ca un cerşetor? Nu te 
lăsa umilit de ungur. O să vezi c-o să avem de furcă cu el, dar am să ţi-l um- 
flu... Ascultă, spuse după cîteva clipe, de unde ai învățat nemteste? 

— De la sine, răspunse Svejk. Şi din nou se făcu tăcere. 

Apoi, deodată, din odaia în care intrase servitoarea cu scrisoarea, se 
auziră tipete şi zgomote puternice. Cineva trîntise de podea un obiect greu, 
apoi se desluşiră limpede sunete de pahare sparte şi de farfurii făcute zob, şi 
peste toate acestea răsunau vociferări inteligibile : ,Baszom az anyat, 
baszom az istenet, baszom a Krisztus Marjat, baszom at atyadot, baszom a 
vilagot!”146 

Usa se deschise si in hol dädu buzna un barbat in floarea virstei, cu 
servetul la git, fluturind scrisoarea predata de Svejk, cu citeva minute mai 
inainte. 

Mai aproape de usa sedea bätrinul genist Vodicka si, cum era si fi- 
resc, lui i se adresă în primul rînd furiosul domn. 

* — Wags soll dass heissen, wo ist der verfluchter Kerl, welcher dieses 
Brief gebracbt hat?147 

— Usurel, îi spuse Vodicka, ridicîndu-se de pe scaun, prea mult să nu 
zbieri, dacă vrei să nu zbori; şi dacă vrei să ştii cine a adus scrisoarea, 
atunci întreabă-l pe camaradul de colo. Dar să vorbeşti frumos cu el, că alt- 
fel ieşi pe uşă cit ai spune peşte... 

cum îi veni rîndul lui Svejk să se convingă de bogatul debit verbal al 
furiosului domn cu şervetul innodat în jurul gitului, care începuse să-i toar- 
ne vrute si nevrute ca pina la urmă s-o întoarcă că tocmai şedea la masă. 


we 


tes intelegeti nemteste?... — Putin. — Atunci, spune-i doamnei că vreau să-i vorbesc, spune-i că are o scrisoare de la un domn 
(germ.). . 

143 Doamna a spus.ca nu are timp, că dacă e ceva să-mi spuneţi mie (incorect in germ.). 

144 Atunci, dă-i doamnei scrisoarea, dar tine-ti gura (incorect în germ.). 

145 Eu aştept răspunsul aici, în antreu (incorect în germ.) 

146 Înjurătură ungurească. 

147 Ce înseamnă asta, unde-i ticălosul care a adus scrisoarea? (Germ.) 


C2 LT 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Noi am auzit că luaţi masa, încuviintä Svejk într-o nemteasca sila- 
bisită, adaugind apoi ceheste: E drept ca ar fi trebuit să ne dea prin minte să 
nu vă ridicăm, fără rost, de la masă. 

— Nu te umili, interveni Vodicka. 

Furiosul domn, căruia după gesticulatiile violente şervetul abia i se 
mai tinea într-un colt, continuă să explice că la început crezuse că in scri- 
soare era vorba de rechizitionarea unor încăperi pentru armată în această 
casa, care este proprietatea soției lui. 

— E drept că aici ar mai încăpea încă destui soldați, fu de părere 
Svejk, dar nu despre asta era vorba în scrisoare, precum de pană seamă v- 
ati încredințat. 

Stapinul casei se apucă cu mîinile de cap. Şi in timp ce se tinea aşa, 
debită o serie de înjurături, tinu să spuie că şi el e locotenent în rezervă, că 
ar dori să-şi facă datoria, dar că nu poate, fiind bolnav de rinichi. Pe vremea 
lui însă ofiterimea nu era destrabalata in aşa hal, încît să tulbure liniştea 
căsniciilor. În sfîrşit, tinu să atragă atenţia că va trimite scrisoarea la regi- 
ment, la Ministerul de Război, şi o va publica şi în ziare. 

— Domnule, îi spuse Svejk cu multă demnitate, scrisoarea asta am 
scris-o eu. Ich geschrieben, kein Oberleutnant. Iscălitura e numai aşa, de flo- 
rile mărului, e falsă: Unterschrift, Name, falsch. Mie îmi place foarte mult so- 
tia dumneavoastră. Ich liebe Ihre Frau. Eu sînt îndrăgostit lulea de soția 
dumneavoastră, după cum spune Vrchlicky14%8. Kapitales Frau. 

Înfuriat peste măsură, stäpinul casei dădu să se năpustească asupra 
lui Svejk, care stătea în fata lui, calm şi mulțumit de sine. Dar bătrînul ge- 
nist Vodicka, urmărindu-i fiecare mişcare, îi puse piedică, îi smulse din 
mina scrisoarea pe care o scutura într-una şi o băgă în buzunar; iar cînd 
domnul Kakonyi se dezmetici, Vodicka îl apucă de guler, se îndreptă cu el 
spre ieşire, deschise cu o mină uşa, şi peste o clipă se auzea cum se rostogo- 
leşte ceva pe scară. 

Toate acestea se petrecură cu iuteala cu care în basmele populare e 
descrisă răpirea cuiva de către Scaraotchi. 

În urma înfuriatului domn nu rămase decît şervetul. Svejk îl ridică, 
bătu cuviincios la uşa ce dădea spre odaia din care cu cinci minute înainte 
ieşise domnul Kakonyi, şi de unde se mai auzea un plinset de femeie. 

— V-am adus şervetul, se adresă Svejk cu voce blajină doamnei care 

bocea pe canapea. Ar fi putut să-l calce cineva. Respectele mele. 
# Batu din calciie, salută si ieşi în coridor. Pe scară însă nu zări nici o 
urmă vizibilă de bătălie. Aici, potrivit prevederilor lui Vodicka, totul se desfă- 
şurase “fără nici un fel de dificultate. Abia în gang, lingă poartă, găsi Svejk 
un guler scrobit, rupt. Se pare că aici se jucase ultimul act al acestei trage- 
dii, în momentul cînd domnul Kakonyi se agätase cu disperare de poartă ca 
să nu zboare în stradă. 

În schimb în stradă era animaţie. Domnul Kakonyi fusese transportat 
în gangul de peste drum, unde îl stropeau cu apă, iar în mijlocul străzii, 
bätrinul genist Vodicka se bătea ca un leu cu un grup de honvezi şi husari, 
care se ridicaseră în apărarea compatriotului lor. Făcea ravagii în jurul lui, 

„învirtind cu maiestrie centironul de care atirna baioneta. Si nu era singur. 
A 
148 Scriitor clasic ceh (1853—1912). 


+ 


= 
a 


, * . | CE | 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Luptau alaturi de el citiva soldati cehi de pe la diferite regimente, care toc- 
mai treceau pe strada. 

_ Svejk, după cum a declarat el însuşi mai tîrziu, habar n-avea cum s-a 
trezit în mijlocul combatantilor; şi cum n-avea asupra lui baioneta, s-a mirat 
şi el cum i-a picat în mînă bastonul unui spectator inspaimintat. 

Lupta a durat o bună bucată de vreme, dar tot ce-i frumos are şi un 
sfirşit. Patrula, care din întîmplare trecea pe-acolo, îi ridică pe toţi. 

Aşa se face că Svejk păşea acum alături de Vodicka, cu bastonul de- 
spre care comandantul patrulei zicea că ar fi corpus delicti. 

Mergea mulțumit tinind bastonul pe umăr, ca o puşcă, în schimb, 
bätrinul genist Vodicka păstră tăcerea in tot timpul drumului, cu 
incäpätinare. Abia cînd intrară la hauptwache îi spuse lui Svejk cu tristeţe: 

— Nu-ţi spuneam eu că nu-i cunoşti pe unguri? ‘ 


IV - Noi suferinte 


Colonelul Schroder privea cu multa satisfactie fata palida, cu cearcane 
mari sub ochi, a locotenentului-major Lukas, care, incurcat, evita cu grija 
să-l privească si, cu coada ochiului, ca şi cînd ar fi studiat ceva, se iuta la 
planul de dislocare a trupei în tabără, care de altfel era singura ornamenta- 
tie din biroul colonelului. 

Pe masă, în fata colonelului Schroder, se aflau cîteva ziare cu nişte ar- 
ticole subliniate cu creion albastru, pe care colonelul îşi mai aruncă o dată 
ochii în treacăt, spunînd apoi către locotenentul-major Lukâs: 

— Aşadar, dumneata ştii că sluga dumitale Svejk, e arestat, şi că pro- 
babil va fi înaintat tribunalului militar al diviziei? 

— Da, domnule colonel. 

— Dar cu asta, bineînţeles, adăugă apăsat colonelul, plimbindu-si pri- 
virea pe fata palidă a ofițerului, nu e lichidată întreaga chestiune. Un lucru e 
sigur: că opinia publică locală a fost răscolită de cazul slugii dumitale, Svejk, 
şi că în toată afacerea asta e amestecat şi numele dumitale, domnule locote- 
nent-major. De altfel ne-au parvenit şi cîteva documente de la comandantul 
diviziei. Avem în fata cîteva gazete care se ocupă de acest caz. Dacă vreți, pu- 
teti să-mi citiți cu glas tare. Întinse locotenentului-major Lukas unul din zia- 
rele cu articolele subliniate şi acesta începu să citească cu glas monoton, de 
parcă ar fi citit într-un manual de şcoală primară fraza: „Mierea este mult 
mai hrănitoare şi mai uşoară de digerat decît zahärul”. 


„Unde este garanția viitorului?” 


— Ăsta-i Pester Lloyd, nu-i aşa? întrebă colonelul. 
— Da, domnule colonel, răspunse locotenentul-major Lukas, 
continuind lectura: 
- 
„Dirijarea războiului spre victorie necesită colaborarea tuturor păturilor 
» populației, din imperiul austro-ungar. Dacă vrem să asigurăm securitatea sta- 
tului, toate naţiunile noastre trebuie să se ajute reciproc; garanţia viitorului 


233 


4 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


nostru se afla tocmai in acel respect spontan pe care o natiune il are fata de 
cealaltă. Marile sacrificii de pe front ale bravilor noştri ostaşi, care nu conte- 
nesc să înainteze, nu ar fi posibile dacă spatele frontului — artera politică şi 
de aprovizionare a glorioaselor noastre armate — nu ar fi unit, dacă în spatele 
armatei noastre s-ar ivi elemente care să zdruncine unitatea statului şi care 
prin agitație şi rea-credintà i-ar submina autoritatea şi ar provoca haos în 
rîndurile popoarelor înfrăţite ale imperiului. În aceste clipe istorice, nu putem 
trece sub tăcere atitudinea unui mănunchi de oameni care, din motive nationa- | 
le locale, încearcă să tulbure unitatea noastră şi lupta dusă de toate popoarele 
acestui imperiu pentru justa pedepsire a acelor mizerabili care, fără pricină, 
au atacat imperiul nostru pentru a-l lipsi de toate bunurile culturale şi ale civi- 
lizatiei. Nu putem trece sub tăcere aceste josnice manifestări atitätoare ale 
unor spirite bolnăvicioase care nu doresc decit fringerea unităţii de gîndire in 
inimile popoarelor noastre. Am mai avut, pind acum, de citeva ori prilejul să 
atragem atenţia, in acest ziar, asupra faptului că autorităţile militare se vad 
silite să intervină cu toată severitatea împotriva acelor elemente izolate, din 
regimentele cehe, care, călcînd în picioare glorioasa tradiţie a regimentului din 
care fac parte, seamănă prin atitudinea lor nesăbuită, în oraşele noastre ma- 
ghiare, ura împotriva întregului popor ceh, care, luat în ansamblu, nu este vi- 
novat cu nimic, şi care a stat totdeauna ferm alături de interesele acestui im- 
periu, fapt dovedit de o serie întreagă de conducători de oşti, de origină cehă, 
dintre care amintim cu drag de glorioasa figură a mareşalului Radecky şi a 
altor apărători ai imperiului austro-ungar. Împotriva acestor pilde luminoase se 
ridică citiva derbedei cehi, depravati care, profitind de izbucnirea războiului 
mondial, s-au prezentat ca voluntari în armată, de unde încearcă să provoace 
haos, pentru a destrăma unitatea popoarelor din monarhia noastră. Am mai 
atras o dată atenția asupra comportării regimentului nr..., la Debrețin. Parla- 
"mentul de la Budapesta a înfierat fărădelegile acestui regiment al cărui dra- 
pel, mai tirziu, pe front, a fost... — cenzurat — Cine are vina acestor fărăde- 4 
legi? — Cenzurat — Cine i-a împins pe soldaţii cehi... — cenzurat. 
De ceea ce îşi permit străinii în patria noastră ungurească ne poate con- 
vinge mai ales incidentul recent de la Kiralyhid, oraş unguresc pe malul 
Litavei. De ce naţionalitate erau soldaţii din tabăra militară din apropierea 
oraşului Brucke, care l-au atacat si defäimat pe domnul Gyula Kakonyi, ne- 
gustor onorabil din localitate? Este de datoria autorităților să facă cercetări în r 
legătură cu această crimă si să întrebe comandamentul militar care fără indo- | 
ială că se ocupă de această afacere ce rol joacă in aceasta atitare, fără prece- ‘ 
dent, împotriva cetățenilor regatului maghiar, locotenentul-major Lukds, al că- 
rui nume este rostit prin oraş în legătură cu evenimentele din ultimele zile, du- 
pă cum ne-a relatat corespondentul nostru local, care a şi adunat un bogat 
material cu privire la întreaga afacere, în vremurile grave de astăzi într-adevăr 
strigătoare la cer. Cititorii ziarului Pester Lloyd vor urmări, fără îndoială, cu 
interes desfăşurarea cercetărilor, şi putem să-i asigurăm că-i vom tine la cu- 
„rent, îndeaproape, cu mersul acestei afaceri de o covirşitoare însemnătate. În 
L acelaşi timp însă aşteptăm si un comunicat oficial in legătură cu crima 
| savirsita împotriva populaţiei maghiare la Kiralyhid. Că de această chestiune 
„se va ocupa parlamentul de la Budapesta e limpede ca ziua; trebuie să se la- 
murească odată pentru totdeauna că soldaților cehi care trec spre front prin 


"A 


} ; 
ot a 
A = 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


regatul maghiar nu le este îngăduit să considere tara coroanei sfintului Stefan 
ca fiind la cheremul lor. Dacă unele elemente apartinind acestei națiuni, care 
la Kiralyhid au reprezentat în chip atit «de minunat» frätia popoarelor noastre, 
nu înțeleg situația de azi, atunci n-au decit să-şi pună cenuşă in cap, pentru 
că în timp de război, glontul, streangul, puşcăria şi baioneta îi învață pe oa- 
menu de acest soi să asculte si să se supună intereselor celor mai înalte ale 
patriei noastre comune.” 


— Cine semnează acest articol, domnule locotenent- major? 

— Bela Barabas, redactor şi deputat, domnule colonel.. 

— E o bestie cunoscută, domnule locotenent-major. Dar mai înainte 
de a apare în Pester Lloyd acest articol a fost publicat în Pesti Hirlap. Fii, te 
rog, bun şi citeşte-mi acum traducerea oficială din limba maghiară a artico- 
lului apărut în ziarul Sopronyi Naplo. 

Locotenentul-major Lukâs citi cu glas tare un articol în care se vedea 
strădania neobişnuită a redactorului respectiv de a introduce fraze încilcite, 

cu următorul conţinut: 

„Imperativul rațiunii de stat — ordinea de stat — demnitatea şi senti- 
mentele umane călcate în picioare — sărbătoarea canibalilor — masacrarea 
societății omeneşti — bandă de mameluci — îi veţi recunoaşte între culise”. Şi 
articolul continua tot aşa, lăsînd limpede impresia că, în propria lor tara, 
maghiarii erau poporul cel mai persecutat; se părea că soldaţii cehi s-ar fi 
năpustit asupra redactorului calcindu-l în picioare şi că în timp ce el zbiera 
de durere un martor ocular a stenografiat zbieretele lui. 


„Despre unele chestiuni, de cea mai mare importanță — se plingea zia- 
rul Sopronyi Naplo — nu se spune şi nu se scrie nimic. Stim cu toții, foarte bi- 
ne, la ce fărădelegi se dedau cehii, ce se petrece în rîndurile cehilor si cine 
anume provoacă aceste dezordini. Se înțelege de la sine că vigilenta autoritäti- 
lor este prinsă în alte chestiuni importante, ea trebuie să fie însă neapărat le- 
gată de acţiunea de supraveghere în ansamblu, pentru a nu se mai întîmpla 
ceea ce s-a putut întîmpla zilele acestea la Kiralyhid. Articolul nostru de ieri a 
fost cenzurat în cincisprezece locuri. De aceea nu ne rămîne altceva mai bun 
de făcut decit să declarăm că nici azi nu avem posibilitatea, din motive tehni- 
ce, să ne ocupăm pe larg de evenimentele de la Kiralyhid. Trimisul nostru spe- 
cial a constatat la fata locului că autorităţile dovedesc într-adevăr mult zel în 
lämurirea întregii afaceri, cercetind de zor. Ni se pare totuşi ciudat că unii par- 
ticipanti la masacrul general se mai află în libertate. Aceasta se referă mai cu 
seamă la o anumită persoană, care potrivit informațiilor noastre continuă să 
rămînă nepedepsită în cantonamentul militar, purtind mai departe insignele 
regimentului său de papagali. Numele său a fost amintit alaltăieri în Pester 
Lloyd şi în Pesti Naplo. Este vorba de cunoscutul şovinist ceh Lukds, despre 
ale cărui isprăvi deputatul nostru Savanyu Geza, reprezentantul districtului 
Kiralyhid, va face o interpelare în parlament.” 


— În acelaşi stil fermecător, domnule locotenent-major, spuse colone- 
„Iul, scriu despre dumneata revista saptaminala din Kiralyhid şi ziarele din 
Presburg. Cred însă că pe dumneata asta nu te mai poate interesa, toate fi- 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


ind pe acelasi calapod. Din punct de vedere politic se mai poate gäsi o expli- 
catie, pentru ca noi, austriecii, fie ca sintem nemti sau cehi, sintem inca des- 
tul de porniti împotriva maghiarilor... Mă înţelegi ce vreau să spun, domnule 
locotenent. Există în toată socoteala asta o anumită tendinţă. Poate însă că 
te-ar interesa mai curînd articolul din Komarensky Vecernik, în care se afir- 
mă despre dumneata că ai încercat să o violezi pe doamna Kakonyi chiar în 
sufragerie, în timp ce lua prinzul alături de soțul ei pe care l-ai amenințat cu 
sabia, pentru a-l sili să infunde gura soției cu şervetul, ca să nu tipe. Asta e | 
ultima stire în legäturä cu dumneata, domnule locotenent. 

Colonelul zimbi si continua: 

— Autoritatile nu si-au facut datoria. Cenzura preventiva a ziarelor lo- 
cale se află tot în mîinile maghiarilor. Fac din noi ce vor. Ofițerii nostri nu 
sînt destul de protejaţi împotriva defäimärii de către un asemenea porc de 
redactor civil, si abia in urma unei interventii energice, respectiv primirea 
telegramei din partea consiliului de razboi al diviziei noastre, procuratura de 
stat din Pesta a luat mäsurile necesare pentru efectuarea unor arestari in 
toate redactiile amintite. Cele mai mari ponoase o sa le traga redactorul de la 
Komarensky Vecernik, care n-are să uite de Vecernikul lui, cit o trai. Consi- 
liul de război al diviziei m-a însărcinat pe mine, în calitate de superior al 
dumitale, să te interoghez, trimitindu-mi întregul dosar referitor la cercetări. 
Toate s-ar fi sfîrşit cu bine, dacă n-ar fi fost la mijloc păgubosul ăla de Svejk 
al dumitale. O dată cu el a fost arestat un genist, pe nume Vodicka, la care 
s-a găsit după încăierare, cînd l-au dus la hauptwache, scrisoarea adresată 
de dumneata doamnei Kakonyi. Svejk ăsta al dumitale a susţinut la cercetări 
că n-ar fi fost scrisoarea dumitale şi că ar fi scris-o el; cînd i-au pus scrisoa- 
rea în fata şi l-au invitat s-o copieze, ca să fie confruntată cu scrisul lui, a 
înghițit scrisoarea. De la cancelaria regimentului au fost trimise apoi la con- 
siliul de război al diviziei rapoartele dumitale pentru a fi comparate cu ma- 
nuscrisul lui Svejk, şi dacă doriţi, puteţi vedea rezultatul. 4 

Colonelul rasfoi prin dosar si-i arata locotenentului- major Lukas ur- 
mătorul aliniat: ,Acuzatul Svejk a refuzat să scrie fraza dictată, invocind mo- 
tivul că peste noapte a uitat să scrie”. 

* — În general, domnule locotenent-major, eu nu iau de loc în conside- 

ratie cele declarate la consiliul de război al diviziei de Svejk al dumitale sau 

de genist. Svejk şi genistul susțin că a fost vorba de o mică farsă, rău inte- 
leasă, şi că de fapt ei au fost atacați de civili, fiind nevoiți să se apere ca să | 
salveze onoarea militară. Ancheta a constatat că Svejk ăsta al dumitale este, ‘ 
in general, o poama buna. De pilda, dupa cum reiese din procesul-verbal, la 
intrebarea de ce nu märturiseste, a räspuns: ,Eu ma aflu acum taman in 
aceeasi situatie in care s-a trezit odata, din pricina unui tablou al fecioarei 
Maria, servitorul pictorului academician Panusek. Acela, tot asa, cind era 
vorba de vreun tablou pe care trebuia să-l tăinuiască, nu putea răspunde 
decit: «Ce vreți, să scuip singe?», Bineînţeles, continuă colonelul, că în calita- 
„te de comandant al regimentului am avut grijă să fac demersurile necesare 
L ca, în numele consiliului de război al diviziei, să se dea cuvenitele rectificari 
| la articolele apărute în ziarele locale. Astăzi vor fi expediate şi sper că am fă- 
„cut totul, ca sa repar ceea ce s-a intimplat din pricina comportarii potloga- 

.… 


"A 


[# 


il a 


i : 


e ‘ON 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


reşti a acestor lichele de jurnalişti civili maghiari. Nădăjduiesc că am redac- 
tat bine; ascultați: 


„Consiliul de război al diviziei nr. N şi comandamentul regimentului nr. 
N declară că articolul publicat în gazeta locală, cu privire la nişte închipuite 
isprăvi ale ostaşilor regimentului nr. N nu este întemeiată pe adevăr, din nici 
un punct de vedere, că de la primul pînă la ultimul rînd articolul este născocit 
şi că ancheta întreprinsă împotriva acestei gazete va hotări aspra pedepsire a 
vinovaţilor. ” 


În nota sa, continuă colonelul, adresată comandamentului regimentului 
nostru, consiliul de război al diviziei e de părere că, de fapt, e vorba de o atitare 
împotriva unităților militare care trec din Cislaitania în Translaitania. Dar compa- 
rati, vă rog, cîtă oştire a plecat pe front de la noi, şi cîtă de la ei. Vă spun sincer că 
mie ostasul ceh mi-e de-o sută de ori mai drag decît canaliile astea de unguri. Îmi 
aduc aminte că în apropierea Belgradului ungurii au deschis focul asupra batali- 
onului nostru de marş nr. 2. Ai nostri, văzînd că ungurii trag în ei, au început sa 
tragă în aripa dreaptă unde se aflau deutschmaistrii; deutschmaistrii, la rîndul 
lor, s-au zăpăcit şi ei şi au deschis focul asupra regimentului de bosnieci, care se 
afla alături. Închipuiţi-vă ce situaţie! Eu luam tocmai masa de prînz, la statul- 
major al brigăzii; în ajun a trebuit să luăm o masă frugala; puțină şuncă şi supa 
conservată, iar în ziua aceea ni se pregătise o supă bună de pasăre, fileuri cu 
orez şi prăjitură cu frişcă; cu o seară înainte, spinzurasem un circiumar sirb din 
orăşel şi bucătarii noştri găsiseră în pivnita lui un vin vechi de treizeci de ani. Va 
puteți închipui cu cîtă bucurie aşteptam cu toții prinzul. Ni se servise supa, şi ne 
pregăteam să intrăm în găină, cînd deodată auzim o salvă, apoi un tir în toată 
regula; artileria noastră, neştiind că unităţile noastre trag una în alta, a deschis 
focul spre noi şi un obuz a căzut foarte aproape de statul-major al brigăzii. Sirbii 
credeau probabil că a izbucnit răscoala, aşa că au început să ne lovească din toa- 
te direcţiile şi să pornească împotrivă-ne peste riu. Generalul de brigadă a fost 
chemat la telefon şi generalul de divizie l-a luat la zor, intrebindu-l ce înseamnă 
porcăria din sectorul brigăzii sale, tocmai în momentul în care primise ordin de la 
statul-major al armatei ca la orele 2 şi 35 de minute noaptea să înceapă, pe aripa 
stîngă, atacul' asupra pozițiilor sirbesti. Zicea că noi sîntem rezerva şi să incetam 
numaidecit focul. Dar într-o situație ca asta mai poți ordona: „Feuer 
einstellen!”1+9 Centrala telefonică a brigăzii anunța că nu poate lua contact cu 
nici o unitate şi ne comunică doar că statul-major al regimentului 75 face cu- 
noscut că, în clipa aceea, a primit de la divizia vecină ordinul: „ausharen” 150; 
că nu se poate înțelege cu divizia noastră, că strbü au ocupat cotele 212, 226 
şi 327, şi cere trimiterea unui batalion de legătură şi stabilirea legăturii telefo- 
nice cu divizia noastră. Am trecut firul diviziei, dar ce folos: legătura fusese 
întreruptă pentru că sirbii ajunseseră între timp în spatele nostru din ambele 
parti şi secerau centrul dintr-un triunghi în care, pind la urmă, au capturat tot: 
infanteria, artileria, cu toată coloana de automobile, magaziile şi spitalul de 
campanie. Două zile în şir, am gonit fără să descalec; generalul de divizie a 
căzut prizonier împreună cu generalul brigăzii noastre. Şi toate astea din prici- 


= 
= = 
2 . J 
149 Incetati focul! (germ.) 
150 Rezistati (germ.). 


ot 


7 | 1... 
LA 


ee 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


na ungurilor care-au deschis focul asupra batalionului nostru de marş nr. 2. 
Se înțelege că pind la urmă au dat vina pe regimentul nostru. 

Colonelul scuipă: 

— De altfel, dumneata, domnule locotenent-major, ţi-ai dat singur 
seama cum au ştiut să speculeze pätaniile dumitale de la Kiralyhid. 

Locotenentul-major Lukâs tuşi încurcat. 

— Domnule locotenent-major, i se adresă colonelul pe un ton familiar, 
spune drept, cu mîna pe inimă: de cîte ori te-ai culcat cu doamna Kakonyi? 

Colonelul Schroder era într-o dispoziţie foarte bună: 

— Nu-mi spune mie, domnule locotenent-major, că abia ai început co- 
respondenta. Eu, cînd eram de virsta dumitale, am fost trimis în Ungaria, la 
Jagr, la cursuri de topografie, care au durat trei săptămîni; şi să mă fi văzut 
dumneata cum în aceste trei săptămîni n-am făcut nimic altceva decit să mă 
cule cu unguroaice. În fiecare zi, alta. Fetiscane, domnişoare mai vîrstnice, 
văduve, care cum le vedeam, le şi agätam, aşa că atunci cînd mă întorceam 
la regiment abia mă mai ţineau picioarele. Cel mai mult m-a aprins soția 
unui avocat. Aia mi-a arătat de ce sînt în stare unguroaicele. În focul dragos- 
tei mă musca de nas şi toată noaptea nu mă lăsa să închid ochii. Am înce- 
put corespondența... cunoaştem noi, continuă colonelul, bătindu-l prieteneş- 
te pe umăr. Nu-i nevoie să-mi spui nimic, eu mi-am format părerea despre 
întreaga daraveră. Te-ai încurcat cu ea, soțul a aflat, dobitocul dumitale de 
Svejk... Dar ştii, domnule locotenent-major, că Svejk ăsta e totuşi un om de 
caracter, dacă a făcut ceea ce a făcut cu scrisoarea dumitale. Un astfel de 
om e într-adevăr păcat să-l pierzi. Eu cred ca asta e o chestiune de educație. 
Mie unul mi-a plăcut foarte mult comportarea lui, si tinind seama de asta, 
sint hotărît să opresc cercetările. Pe dumneata, domnule locotenent-major, 
te-au defăimat în gazete. Prezenţa dumitale aici este inoportună. În cursul 
săptămînii va fi expediat un batalion pe frontul rusesc. Dumneata esti cel 
mai vechi ofițer al companiei a 11-a; vei pleca cu ea în calitate de 
kompanienkomandant. La brigadă, totul e aranjat. Spune plutonierului con- 
tabil să-ți găsească altă ordonanță. 

Locotenentul-major Lukâs aruncă o privire plină de recunoştinţă spre 
colonel, şi acesta continua: 

„— Pe Svejk îl trimit la dumneata, în calitate de kompanienordonanz. 

Colonelul se ridică în picioare si, intinzind mina locotenentului-major 
care pălise, îi spuse: 

a — Si cu asta, totul e in perfectă ordine. Iti urez mult noroc şi să te dis- 
tingi pe front. Şi dacă cumva ne-om mai vedea vreodată, atunci să vii printre 
noi şi să nu ne mai ocoleşti ca la Budejovice... 

Tot timpul drumului pina acasă, locotenentul-major Lukas repetă în 
gind: , Kompanienkomandant, Kompanienordonanz”. 

Si în fata îi apărea radioasă figura lui Svejk, în toată splendoarea ei. 

Cînd locotenentul-major Lukas porunci plutonierului de administraţie 
Vanek să-i caute altă ordonanţă în locul lui Svejk, Vanek spuse uimit: 

+ — Eu credeam, domnule oberlaitnant, că sinteti mulțumit de Svejk. 

Auzind însă că Svejk fusese numit de colonel ordonanța companiei a 

„1l-a, exclamă: „Ajută-ne, Doamne!” 
- A 


: 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


La consiliul de război al diviziei, în baraca prevăzută cu zăbrele la fe- 
restre, deşteptarea se făcea, potrivit regulamentului, la orele şapte diminea- 
ta, cînd începea rinduirea saltelelor întinse pe duşumele, în praf. Paturi de 
scîndură nu erau. Într-o despärtiturä a barăcii, într-o sală lungă, deţinuţii 
potriveau, conform regulamentului, păturile pe saltele, iar cei care isprăveau 
această treabă stăteau pe băncile înşirate de-a lungul peretelui; cei veniți 
proaspăt de pe front se căutau de păduchi. Ceilalţi îşi treceau timpul 
spunînd snoave. | 

Svejk şi bätrinul genist Vodicka stăteau pe banca de lingă uşă cu încă 
citiva ostaşi, de pe la diferite regimente şi unități. 

— Ia uitati-va, fraţilor, gläsui Vodicka, la bäietasul acela ungurean de 
lingă fereastră; priviti-l cum se închina, scirba, ca să scape cu bine. Spuneţi 
drept, nu i-ati rupe gura de la o ureche la cealaltă? 

— E un om de treabă, interveni Svejk. A ajuns aici pentru că n-a vrut 
să recruteze. E împotriva războiului, e adventist, şi a fost închis pentru că 
nu vrea să ucidă pe nimeni. El păzeşte porunca Domnului, dar dumnealor i- 
au scos-o pe nas. Înainte de război, tot aşa, trăia în Moravia un domn cu 
numele Nemrava; nici ăla n-a vrut să ia flinta pe umăr, cînd a fost încorpo- 
rat; zicea că e împotriva principiilor lui să poarte flintă. Pentru asta l-au ti- 
nut arestat pina l-a luat dracul, si pe urmă l-au dus din nou la jurământ. 
Dar el de acolo, nu, că nu jură, că, zice, asta-i împotriva ,printipurilor” lui, şi 
aşa a tinut-o mereu. 

— Un prost, mormăi bätrinul genist Vodicka. Putea, foarte frumos, să 
jure şi în acelaşi timp să se cace pe toate şi pe jurämint. 

— Eu unul am jurat pina acum de trei ori, intră în vorbă un infante- 
rist. Sint aici a treia oară pentru dezertare; şi dacă n-aş avea certificat medi- 
cal că acum cincisprezece ani mi-am omorit mătuşa, din nebunie, poate ca 
aş fi fost împuşcat a treia oară pe front. Pe cînd aşa, răposata mătuşă-mea 
mă ajută, fără să vrea, să ies din încurcătură şi poate că, pînă la urmă, o să 
ies cu bine din războiul ăsta. 

 — Şi dé ce, mă rog, ţi-ai omorît matale mătuşica? întrebă Svejk. 

__ — De ce se omoară oamenii? răspunse ostaşul. E la mintea cocosului: 
pentru bani. Baba avea cinci carnete de economii şi tocmai primise 
dobinzile, cînd am venit în vizită la ea, ostenit şi jerpelit. În afară de dinsa nu 
mai aveam pe nimeni în lumea asta. Aşa că m-am dus la ea s-o rog să ma 
înfieze, dar dinsa, afurisita, zicea să mă duc să muncesc, că sînt, pasămite, 
om tînăr, voinic şi sănătos. Şi-aşa, din vorbă în vorbă, ne-am luat la ceartă, 
pină ce i-am altoit vreo două peste cap cu vătraiul şi i-am aranjat toată mu- 
tra în aşa fel, că nu mai ştiam nici eu dacă era sau nu mătuşica. Şi m-am 
aşezat aşa, lingă ea, pe podea şi-i ziceam într-una: „E mătuşica sau nu-i mă- 
tusica?” şi aşa m-au găsit a doua zi, sezind lîngă dinsa, vecinii. După aceea 
am fost la balamucul din Slupy, şi mai tîrziu, înainte de război, cînd m-au 
trimis în fata comisiei militare la Bohnice, am fost declarat vindecat şi a tre- 
buit să mă prezint din nou la militărie ca să slujesc pentru anii pe care i-am 

„pierdut frame 
à 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Prin preajma lor trecu un soldat înalt, uscätiv, chinuit la înfăţişare, cu 
un maturoi in mina. 

_ —Asta-iun învățător din ultimul nostru batalion de mars, le spuse un 
vînător care şedea alături de Svejk. Acum se duce să măture unde a dormit. 
E un om foarte ordonat. L-au adus aci din pricina unei poezioare pe care a 
scris-o. Hei, invatatorule, ia vino încoa! strigă el către bărbatul cu măturoiul 
în mina. 

Învățătorul se apropie de banca lor, cu un aer foarte grav. 

— Haide, spune-ne şi nouă cum e cintecul cu paduchii. 

Soldatul cu măturoiul tusi, apoi începu: f 
= 

Totul e plin de păduchi, frontul întreg se scarpină, 

Păduchele mare umblă pe noi. 

Domnul general se toläneste în pat 

şi în fiece zi îşi schimbă hainele. 

Păduchii în oştire o duc foarte bine, 

şi pe gradati au început să se obişnuiască, 

batrinul păduchios austriac 

se şi împerechează cu păduchele prusac. 


Amăritul ostas-invatator se aşeză si el pe lavita şi suspina: 

— Asta-i tot; şi pentru asta am fost pînă acum interogat de patru ori 
de domnul judecător de la tribunalul militar. 

— La drept vorbind, treaba asta nu merită atita osteneală, spuse cu 
înțelepciune Svejk. Totul depinde numai de părerea domnilor de la consiliul 
de război asupra bătrinului austriac păduchios. E bine că ati pomenit de 
împreunarea aceea; asta o să-i încurce şi o să le tulbure mintea. N-aveti 
decit să lamuriti că păduchiosul este paduchele mascul şi că pe paduchele 
femelă nu poate să se urce decît păduchele mascul. Altfel nu vă descurcati 
din afacerea asta. Desigur că n-aţi scris poezioara cu gîndul să jigniti pe ci- 
neva, asta e limpede. N-aveti decît să-i spuneţi domnului judecător că ati 
scris-o aşa, de plăcere, şi că după cum masculului scroafei i se spune vier, 
tot asa la păduche masculul se numeşte păduchios. 

" Învățătorul oftä: 

— Da, dar ce mă fac dacă domnul judecător nu ştie bine limba cehă? 
Cam în felul ăsta i-am explicat şi eu, dar el s-a răstit la mine că păduchelui 
mascul i se spune in limba cehă ,,vesak”!5!. „Ce vorbă-i asta vsivak? mi-a spus 
domnul judecător. Vesak! Femininum, sie gebildeter Keri, ist «ten fes» also 
masculinum ist «ta fesak». Wir kennen unsre Pappenheimer. 152” 

— Ce mai tura-vura, spuse cu hotärîre Svejk. Cu dumneavoastră e rau 
de tot, dar nu trebuie să vă pierdeţi nădejdea, cum spunea şi tiganul 
Janecek din Plzen, că lucrurile se mai pot îndrepta, cînd, în anul 1879, i-au 
pus streangul de git din pricina unui dublu asasinat şi furt. Si a nimerit-o: 
chiar în ultima clipă l-au dat jos din spinzuratoare neputind să-l spinzure în 
ziua de naştere a împăratului, care cădea tocmai atunci cînd urma să fie 
spinzurat nul Asa că l-au spinzurat abia a doua zi, după ziua împăratu- 


— > 
151 Ves — päduche ; vesak — cuier ; vsivak — paduchios. 
12 Femininul, golan cu carte de esti, este ten fes prin urmare masculinul este ta fesak. Ne cunoastem noi marfa! (germ.) 


à 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


lui; şi unde mai pui ce bafta a avut pe urmă! A treia zi a fost gratiat, urmînd 
să înceapă noi cercetări, dat fiind că se dovedise pina la urmă că isprava o 
săvirşise un alt Janecek. Aşa că au trebuit să-l dezgroape din cimitirul con- 
damnatilor şi să-l reabiliteze la cimitirul catolic din Plzen, ca abia după ace- 
ea să se afle că era evanghelic, aşa că l-au transportat la cimitirul evanghelic 
şi pe urmă... 

— Pe urmă încasezi o pereche de palme, se înfurie batrinul genist 
Vodicka. Ia te uită ce poate născoci băiatul ăsta!... Omul are necazuri cu 
consiliul de război al diviziei şi el nătărăul, a început ieri, în vreme ce ne du- 
ceam la interogator, să-mi povestească cum e trandafirul de Jericho. 

— Nu erau vorbele mele, se apără Svejk. Asta a povestit-o servitorul 
pictorului Panusek, Matei, unei babe care l-a întrebat cum arată trandafirul 
de Jericho. Si el i-a spus aşa: „Luaţi baligă uscată de vacă şi puneti-o în far- 
furie; stropiti-o cu apă şi o să se inverzeasca aşa de frumos... ăsta-i trandafi- 
rul de Jericho”. Prostia asta n-am născocit-o eu; dar despre ceva tot trebuia 
să vorbim oricum, pina la interogatoriu. Eu n-am vrut decit să te încurajez, 
Vodicka... 

— Halal încurajare! făcu Vodicka, scuipind cu dispreț. Omul nu ştie pe 
unde să scoată capul ca să scape din încurcătură, ca o dată scăpat să se ră- 
fuiască cu ungurasii, şi el îl îmbărbătează cu baligă de vacă. Si cum pot eu 
să le-o plătesc bäietasilor ungureni, cînd stau închis şi pe deasupra mai tre- 
buie să fac pe prostul şi să-i spun judecătorului că nu le port ungurasilor 
nici un fel de pică? Eh, Doamne, asta-i adevărată viata de cîine. Dar cînd oi 
pune odată eu gheara pe un bäietas din ăştia ungureni, apoi îl sugrum ca pe 
o javra de ciine; le dau eu ,isten ald meg a magyart”!>*; mă răfuiesc eu cu ei, 
aoleu... despre mine o să se mai vorbească încă... 

— Nici o grijă, spuse Svejk, că toate se îndreaptă. Principalul e să nu 
spui niciodată, la tribunal, adevărul. Cel care se lasă momit şi recunoaşte, e 
totdeauna pierdut. Din unul ca ăsta n-are să iasă niciodată ceva ca lumea. 
Odată, cînd lucram la Moravska Ostrava, s-a întîmplat că un miner l-a tăbă- 
cit pe un inginer, între patru ochi, aşa că nimeni n-a văzut; şi avocatul care 
îl apăra i-a spus să tăgăduiască, că nu i se poate întîmpla nimic. Preşedinte- 
le tribunalulăi îi spunea mereu că mărturisirea înseamnă circumstanţe ate- 
nuante, dar el o tinea într-una pe a lui, că n-are ce mărturisi, aşa ca a fost 
eliberat pentru că şi-a dovedit alibiul: în aceeaşi zi fusese la Brno... 

— Maica ta Cristoase, izbucni furios Vodicka. Nu mai pot. Nu pricep 
de ce se spun toate astea. Ieri a fost cu noi la interogatoriu un om taman ca 
el. Cind'l-a întrebat judecătorul cu ce se ocupă în civilitate a spus: „Robotesc 
cu ziuă la Cruce”. Şi a trebuit să treacă peste o jumătate de ora pina să-l 
lămurească pe judecător că e carator de muşchi la fierarul Kriz (Cruce); si pe 
urmă, cînd l-au întrebat : „Care va să zică, în civil, dumneata eşti muncitor 
auxiliar?” El le-a răspuns: „Da de unde! Paznic de noapte e Franta Hybsu”. 

De pe coridor se auzi un zgomot de paşi şi strigătele santinelei: 
»Zuwachs”!54, 

+ — Iar ne inmultim, spuse cu bucurie Svejk. Poate c-or fi ascuns vre- 


un... 
. 
Ş = + 
15 Dumneyeu să-i ocrotească pe unguri (magh.) 
154 Spor (germ.) 


+ 


7 | 4... 
LA 


ee 


. 
i 
. 


wa 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


Usa se deschise, si santinelele il imbrincira înăuntru pe teteristul care 
statuse cu Svejk in arestul regimentului, la Budejovice, si care fusese repar- 
tizat la bucataria companiei de mars. 

— Laudat fie Domnul nostru Isus Cristos, spuse el intrind, la care 
Svejk răspunse, în numele tuturor: 

— Acum şi în vecii vecilor, amin! 

Teteristul se uită cu mulțumire la Svejk, lăsă pe duşumea pătura pe 
care o adusese cu sine şi se aşeză pe bancă lingă colonia cehă. Acolo îşi des- 
făcu jambierele, scoase tigärile, dosite cu măiestrie printre incretituri, si le 
împărți tuturor, apoi scoase din bocanci cîteva bete de chibrit cu capetele 
artistic tăiate în două şi o bucăţică de scăpărătoare. Freca chibritul, isi 
aprinse ţigara cu bagare de seamă şi, dupa ce oferi foc şi celorlalți, spuse 
nepăsător: ‘ 

— Sint invinuit de räzvrätire. 

— O nimica toată! i se adresă Svejk ca să-l liniştească. Asta-i un fleac. 

— Bineînţeles, spuse teteristul; dacă vrem să cîştigăm războiul, cu 
ajutorul tribunalelor. Dacă tin cu tot dinadinsul să se judece cu mine, n-au 
decît! Judece-se! La urma urmei, un proces nu schimbă cu nimic situația. 

— Si cum te-ai răzvrătit? îl întrebă batrinul genist Vodicka, privindu-l 
cu simpatie. 

— N-am vrut să curät closetele la Hauptzvache, răspunse teteristul, 
aşa că m-au dus pina la colonel. Ce porc de ciine! A început să zbiere la mi- 
ne zicind că sînt arestat pe baza regimentsraportului, aşa că sînt un arestat 
ca oricare altul şi că se miră că mă mai tine pămîntul si nu încetează să se 
invirteasca de ruşine, că în armată s-a ivit un om cu calitatea de teterist, 
avînd dreptul la grad de ofițer, care însă prin comportarea lui nu poate trezi 
decit scirba şi disprețul superiorilor. Eu i-am răspuns că rotația globului 
pämintesc nu poate fi întreruptă prin apariția unui teterist de teapa mea, că 
legile naturii sînt mai presus decit galoanele teteriştilor şi că aş dori să ştiu 
cine mă poate sili să curät un closet pe care nu l-am murdărit, cu toate că 
aş fi avut dreptul să-l murdăresc după porcăria de mîncare de la regiment, 
după varza stricată şi carnea de berbec imputita ce ni s-a dat. l-am mai spus 
că nedumerifea lui în ceea ce priveşte faptul că mă mai tine pămîntul mi se 
pare ciudată, şi că din pricina mea nu e cazul să se stirnească un cutremur. 
In tot timpul discursului meu, domnul oberst n-a făcut decit să scriîşnească 
din dinți ca o iapă cînd mesteca sfeclă înghețată şi-i răceşte limba. Cînd am 
terminat a început să urle la mine: 

— Cureti sau nu cureti closetul? 

7 Cu respect vă raportez că nu curät nici un closet. 

— Ba dumneata ai să cureti, Sie Einjahriger!55! 

— Cu respect vă raportez că n-am să curat. 

— Kruciturken, ai să cureti dumneata, nu unul, ci o sută de closete. 

— Raportez supus că n-am să curät nici un closet, şi cu atît mai putin 
o sută! 

” Şi aşa a mers într-una: „Ai sa cureti?” „N-am să curat!” Zburau close- 

tele in dreapta şi-n stinga, ca într-o zicătoare pentru copii din Pavel intelep- 

„tul. Colonelul alerga prin cancelarie ca ieşit din minți; în cele din urmă, s-a 
28 


155 Teteristule (germ.) 


2 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


aşezat si mi-a spus: ,Gindeste-te bine, că de nu, te inaintez consiliului de 
razboi al diviziei, pentru răzvrătire. Să nu-ți închipui că dumneata ai să fii 
primul teterist împuşcat în acest război. În Serbia am spînzurat doi teterişti 
de la compania a zecea, iar pe unul de la compania a noua l-am împuşcat ca 
pe un mieluşel. Şi de ce? Pentru nerespectarea ordinelor. Cei doi care au fost 
spinzurati s-au codit undeva lingă Sabac să înjunghie femeia şi băiatul unui 
ciujak, iar teteristul de la compania a noua a fost împuşcat pentru că a refu- 
zat să meargă mai departe, motivind că are picioarele umflate din cauză de 
platfus. Şi acum spune, ce ai de gînd: cureti sau nu cureti closetul?” ,Rapor- 
tez supus că nu curät.” Colonelul se uită la mine şi zise: „Ascultă, nu cumva 
eşti panslavist?” „Raportez supus că nu sînt.” După asta m-au ridicat şi mi- 
au adus la cunoştinţă că sînt învinuit de răzvrătire. 

— N-ar strica, spuse, Svejk, dacă ai face-o pe prostul. Tot aşa, cînd am 
fost închis în arestul garnizoanei era cu noi un om deştept, învățat, profesor 
la o şcoală comercială. Dezertase de pe front şi trebuia să i se intenteze un 
proces cu tămbălău mare, cu condamnare şi spinzurätoare, ca să le treacă şi 
altora pofta de-a mai spăla putina; dar acuzatul a izbutit foarte simplu să 
iasă basma curată din toată încurcătura. S-a apucat s-o facă pe nebunul din 
născare, şi cind l-a cercetat medicul-sef, a început să spuie că el n-a dezer- 
tat, că lui de mic îi place să călătorească şi că întotdeauna i se năzare să 
dispară undeva, departe; că odată s-a trezit la Hamburg, altă dată la Londra 
şi că habar n-avea cum a ajuns acolo. l-a mai spus că taică-su era alcoolic şi 
că şi-a făcut seama înainte de naşterea lui, că mama era prostituată şi beti- 
vă şi că a murit de delirium tremens; ca sora cea mai mică i s-a înecat, iar 
cea mare s-a aruncat înaintea trenului, că fratele a sărit de pe podul de cale 
ferată de la Vysehrad, că bunicul şi-a omorît nevasta şi pe urmă s-a stropit 
cu gaz şi şi-a dat foc, că a doua bunică a hoinărit cu ţiganii şi s-a otrăvit în 
închisoare, cu chibrituri; că unul din veri, condamnat de două ori că a dat 
foc unor case, şi-a tăiat vinele de la git cu un ciob de sticlă, în închisoare la 
Kartouzy; că o verişoară din partea lui taică-su s-a aruncat de la etajul şase, 
la Viena, şi că el însuşi e un om fără educaţie şi că pînă la zece ani nici nu 
ştia să vorbească, fiindcă la vîrsta de şase luni, cînd ai lui l-au legat de masa 
şi l-au lăsat Singur, pisica l-a tras jos si a căzut în cap. I-a mai zis că are des 
migrene cumplite şi că, în momentele de migrenă, habar n-are ce face; că 
într-o asemenea stare a plecat de pe front la Praga, şi că nu şi-a revenit decât 
atunci cînd l-a arestat poliția militară la circiuma „U Fleku”. Şi să fi văzut 
dumneata ce bucuroşi au fost să-l scoată cit mai repede din armată. Cu el în 
cameră mai erau vreo cinci gealati care, pentru orice eventualitate, şi-au în- 
semnat pe hîrtie după cum urmează: 

Tata alcoolic, mama prostituată, 

soră (înecată) 

soră (tren) 

Frate (de pe pod) 

Bunicul + nevasta (gaz, foc) 

: II bunică (țigani, chibrituri) + ş.a.m.d. 
Unul din ei, cînd a început să-i băsnească medicului-şef, n-a apucat 
„să treacă € de văru-su, că doctorul, fiind la al treilea caz, i-a spus: „Ştiu flăcă- 
ule: verişoara ta din partea lui tat-tu s-a aruncat, la Viena, de la etajul şase, 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


iar tu ai fost un copil needucat, lasat in voia soartei, asa ca ai sa te indrepti 
la corecție”. Si aşa l-au dus la corecție, l-au legat burduf pe capră, şi cit ai 
zice văleu i-a pierit pofta şi de lipsă de educaţie, şi de tată alcoolic, şi de 
mamă prostituată; şi-a fost mai bucuros să se prezinte voluntar pe front. 

— Astăzi, spuse teteristul, nu mai crede nimeni în armată în ticneala 
ereditară. Altfel ar trebui să închidă la balamuc toate statele-majore. 

În broasca uşii ferecate se auzi scirtiitul cheii, apoi intră gardianul-sef. 

— Infanteristul Svejk şi genistul Vodicka la domnul judecător. 

Cei doi se ridicară de pe bancă. Vodicka i se adresă lui Svejk : 

— Îi vezi, nătărăii? Toată ziua ne biriie cu interogatoriul, fara nici un 
rezultat. Himmelherrgott! Mai bine ne-ar condamna odată şi nu ne-ar mai 
purta de colo pina colo. Aşa stăm aici cit îi ziulica de mare şi ungurasii foiesc 
în jurul nostru... ‘ 


drum, in alta baraca, genistul Vodicka si Svejk se intrebau intre ei cind vor fi 
trimisi in fata unui tribunal ca lumea. 

— Pe unde te uiti, numai interogatoriu, se aprinse Vodicka. Si daca ar 
ieşi măcar ceva din asta. Strică teancuri întregi de hirtie şi nu mai ajunge 
omul să se judece. Stă şi putrezeste după gratii. Spune drept, tu poţi înghiți 
ciorba asta? Dar varza imputita cu cartofi degerati? Crucea ei de treabă! De 
cind m-a făcut mama n-am văzut un război mondial aşa de timpit. Eu mi I- 
am închipuit cu totul altfel. 

— Eu unul, drept să spun, sînt foarte mulțumit, spuse Svejk. Cu ani 
în urmă încă, pe vremea cînd făceam serviciul activ, ciorbagiul nostru, 
Solpera, ne spunea că în militărie fiecare trebuie să fie conştient de datoriile 
sale. Şi după ce spunea asta, iti atingea una peste bot, să n-o uiţi cite zili- 
soare îi mai fi avind. Dar răposatul oberlaitnant Kvaiser! De cite ori venea sa 
inspecteze armele, ne spunea că soldatul trebuie să dea dovadă că e un do- 
bitoc, pentru că soldații nu sînt decit nişte vite pe care statul le îngrijeşte, le 
nutreşte, le dă cafea, le bagă tutun în pipă, şi pentru asta ei trebuie să tragă 
la jug ca boii. 

Genistul Vodicka reflectă o clipă, apoi spuse: 

— Ascăltă, Svejkule, cînd ai să te afli în fata judecătorului, ai grijă să 
nu te încurci si ce ai spus înainte să repeti şi acum, ca nu cumva să mă bagi 
în vreun bucluc. Va să zică, principalul e că ai văzut cum ne-au atacat vlăj- 
ganii aceia de unguri. Le-am făcut doar toate împreună, dar pe cont propriu. 
# — Nici o grijă, Vodicka, îl linişti Svejk. Fii calm şi nu te enerva; ce-i, 
mare scofală să te afli în fața unui consiliu de război ca ăsta, al diviziei, să fi 
văzut, cu ani în urmă, cum se lichida, raz, dva, o judecată. Era la noi, în 
serviciu activ, un învățător: îi zicea Heral. Ne-a povestit el odată, pe cînd 
eram închişi, că la muzeul din Praga e o carte cu documentele unui tribunal 
militar de pe vremea Mariei Tereza. Fiecare regiment îşi avea călăul lui, care 
executa soldaţii, bucată cu bucată; un taler terezian de cap de om. Si, după 
cum reieşea din documente, călăul cîştiga citeodata pina la cinci taleri pe 
Zi... Se înțelege, adăugă Svejk cu seriozitate, că pe vremea aceea regimentele 
erau puternice şi le completau mereu cu țărani. 

— Cind am fost în Serbia, continuă Vodicka, în brigada noastră, cei 
care spinzurau „ciujacii” erau răsplătiți cu ţigări. Cine spinzura un bărbat 


> 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


căpăta zece ţigări Sport; pentru femei şi copii cite cinci. După aceea, inten- 
denta a început să facă ecomomii, şi oamenii erau împuşcaţi cu gramada. 
Făcea atunci cu mine serviciu un ţigan; multă vreme n-am ştiut ce-i poate 
pielea. Ni s-a părut, ce-i drept, ciudat că era mereu chemat la cancelarie în 
timpul nopţii. Eram cantonati la Drina; şi într-o noapte, cînd era plecat, 
unul din noi se apucă să cotrobăiască prin boarfele lui; şi ce să vezi: javra 
dracului avea în ranita trei cutii întregi a cite o sută de Sport. Cînd s-a în- 
tors, spre dimineaţă, în şopronul nostru, judecata n-a ţinut mult. Am dat cu 
el de pămînt şi unu, Beloun, l-a sugrumat cu centironul. Avea javra naibii 
viata in el ca o pisică. f 

Batrinul genist Vodicka scuipa: | 

— Nu-si dădea sufletul şi pace! Se scăpase pe el, ochii îi ieşiseră ca 
cepele, da tot viu era, ca un cocos tăiat fără indeminare. Băieţii, dac-au va- 
zut că nu se mai ispraveste, au început să-l sfişie ca pe o mita. Doi de cap, 
doi de picioare si i-au sucit gitul. Dupa aceea l-am virit in rucsacul lui, cu 
tigari cu tot, si l-am azvirlit binisor in Drina. Care dracu ar mai fi fumat tiga- 
rile acelea. Dimineata l-au cautat de zor. 

— Trebuia să anunţaţi că a dezertat, accentuă cu înţelepciune Svejk, 
şi să spuneți că de mult se pregătea s-o facă şi că în fiecare zi scăpa o vorbă 
că de-abia aşteaptă să spele putina. 

— Cine mai avea vreme de pierdut cu socoteli de astea, răspunse 
Vodicka. Noi ne-am făcut treaba, fără să ne mai sinchisim de rest. Acolo era 
foarte uşor. În fiecare zi se mistuia cîte unul şi nici dracu nu-i mai dibuia 
urma. Cite un sarman „ciujak” plutea frumusel pe Drina alături de vreun 
soldat jerpelit din landwehrul nostru, pina la Dunăre. Unii, neincercati, care 
vedeau pentru prima dată aşa ceva, făceau puţină temperatura. 

— Trebuia să le dea chinină, spuse Svejk. 

Ajunşi la baraca în care erau instalate birourile consiliului de război al 
diviziei, patrula îi duse în cancelaria nr. 8, unde, la o masă lungă cu maldăre 
de hirtii pe ea, şedea judecătorul Ruller. 

În fata lui zăcea un volum din Codul militar, pe care odihnea un pahar 
de ceai, băut pe jumătate. Pe masă, în dreapta, se afla un crucifix din imita- 
tie de fildeş. IDe sub lintoliul de praf, Mintuitorul se uita disperat la posta- 
mentul crucii sale, plin de scrum şi mucuri de țigări. 

Judecătorul Ruller scutura tocmai, spre marea părere de rău a Dom- 
nului răstignit, o țigară proaspăt aprinsă, pe postamentul crucifixului, iar cu 
cealaltă mină ridica paharul cu ceai care se lipise de Codul militar. 

După ce eliberă paharul din robia Codului, continuă să răsfoiască în 
cartea pe care o împrumutase de la cazinoul militar. 

Era o carte de Fr. S. Kraus, cu un titlu foarte promițător: Forschungen 
zur Entwicklungsgeschichte der geschlechtlichen Moral156. 

Era atit de captivat de reproducerile naive ale desenelor de bărbaţi şi 
femei în costumul lui Adam şi Eva, la care erau adăugate versurile cores- 
punzătoare, descoperite de savantul Fr. S. Kraus pe pereţii closetelor Gării 
de Vest din Berlin, încît nu-i băgă în seamă pe cei care intrară. 

Se smulse din contemplarea reproducerilor, abia cînd Vodicka tusi in- 

. tentionat, © " 
49 


156 Cercetări asupra istoriei dezvoltării moralei sexelor (germ.). 


+ 


7 | 1... 
LA 


ee 


% . | Re. 
Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


be 


— Was geht los ?157 întrebă el, răsfoind mai departe si cautind conti- 
nuarea puerilelor schite. 

. — Raportez supus, domnule judecător, răspunse Svejk, că camaradul 
Vodicka a răcit şi acuma tuşeşte. 

Abia atunci îşi ridică ochii judecătorul Ruller şi se uită la Svejk şi 
Vodicka. 

Se căznea să-şi compună o mină severă. 

— Slavă Domnului că ati venit odată, spuse cotrobăind prin vrafurile 
de hirtoage de pe masă. Am dat ordin să vă cheme pentru ora noua şi acum 
e aproape unsprezece. i 

— Cum stai, boule? il intreba pe Vodicka, care isi ingaduise sa ia pe 
loc repaus. Cind oi comanda ,rut”, atunci poti face cu cotonoagele tale ce 
poftesti. ‘ 

— Cu respect vă raportez, domnule judecător, se auzi Svejk, dinsu e 
bolnav de reumatism. 

— Tu ai face mai bine, să-ţi tii clanta, îi spuse judecătorul Ruller. Ras- 
punde numai cînd te-oi întreba. De trei ori ai fost la mine, la interogatoriu, şi 
ţi-a mers gura ca o moară stricată. Ce dracu nu le mai găsesc odată? Luav- 
ar dracu, că mult imi dati de lucru. Dar să ştiţi că nu va merge să ne stin- 
gheriti de pomană... la uitati-va aici, nătărăilor, continuă judecătorul, dupa 
ce scoase din grămada de acte un dosar voluminos pe care scria: 


Schwejk & Woditschka 


— Să vă iasă din minte că o să mai trindäviti la divisionsgericht pentru 
o încăierare prostească, şi că în felul ăsta o să scäpati de front pentru o bu- 
cată de vreme. Din pricina voastră a trebuit să chem la telefon consiliul de 
război al armatei, derbedeilor. 

Oftă, apoi continuă: 

— Nu fă o mutră aşa de gravă, Svejkule: pe front are să-ţi piară pofta 

să te mai păruieşti cu honvezii; ancheta voastră se suspendă şi fiecare plea- 
că la unitatea lui, unde veţi primi pedeapsa cuvenită, la raport, şi după ace- 
ea veţi pleca tu batalionul de mars, pe front. Dar dacă imi mai picati vreoda- 
tă in mina, derbedeilor, întorc eu foaia, că n-o să ştiţi pe unde să mai scoa- 
teti cămaşa. Tineti foile de eliberare şi vedeţi de vă purtaţi cum trebuie. Du- 
ceti-i la nr. 2. 
# — Cu respect va raportez, domnule judecätor, spuse Svejk, cA amindoi 
vom pune vorbele dumneavoastră la inimă şi că vă mulțumim foarte mult 
pentru bunătatea dumneavoastră. Dacă am fi civili, mi-aş îngădui să spun 
că sinteti un om de aur. Si în acelaşi timp vă rugăm să ne iertati că a trebuit 
să vă pierdeţi atita vreme cu noi. Noi, într-adevăr, n-am meritat-o. 

— Hai, plecaţi dracului odată! zbieră judecătorul la Svejk. Noroc de 
domnul oberst Schroder, că a pus o vorbă bună pentru voi. Altfel, zău, nu 
ştiu ce s-ar fi întîmplat. 

. Vodicka se simți din nou în apele lui, pe coridor, în timp ce santinela îi 
conducea spre cancelaria nr. 2. 
zac 0 


157 Ce se întîmplă ? (germ.) 


Ș. 7 Pin. 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Soldatul care îi însoțea se temea să nu ajungă tirziu la masa de prînz 
şi de aceea li se adresă: 

— Hai, băieți, intindeti-o niţel; vă miscati ca păduchii. 

Vodicka îl sfătui să-şi mai tie gura, spunindu-i că are noroc că e ceh; 
dacă ar fi ungur l-ar rupe în două ca pe o scrumbie. 

Contopistii militari din cancelaria nr. 2 fiind plecați după mîncare, os- 
taşul care îi însoțea se văzu silit să-i conducă deocamdată înapoi la închi- 
soarea consiliului de război al diviziei, fapt peste care nu a putut trece fără 
cuvenitele blesteme, adresate rasei nesuferite a contopistilor militari. 

— lar o să-mi scoată camarazii grăsimea din ciorbă, se tingui el cu o 
mutră tragică, şi în loc de carne au să-mi lase numai zgirci. leri, tot aşa, am 
escortat doi pina la tabără şi cineva mi-a halit jumătate din ratia de piine, pe 
care a ridicat-o în locul meu. ‘ 

— Cum vad eu, voi astia, de la consiliul de razboi al diviziei, nu va 
ginditi decit la burtă, spuse Vodicka, care îşi revenise de-a binelea. 

Cind îi povestiră teteristului cum s-a desfăşurat interogatoriul, acesta 
exclamă: 

— Aşadar, „marska”, prieteni dragi! Asta-i ca în revista turiştilor cehi: 
»Vint bun!” Pregătirile de drum sînt gata, de toate s-a îngrijit glorioasa noas- 
tra administrație militară. Si voi sinteti gata, la comandă, să participaţi la 
excursia în Galiția. Porniti voiosi la drum, cu inima uşoară şi veselă. Sa nu- 
triti o dragoste netarmurita pentru meleagurile unde vă vor fi prezentate 
transeele. E tare frumos acolo şi mai cu seamă interesant. O să vă simtiti în 
străinătatea îndepărtată ca la voi acasă, ca într-o tara înrudită, ba aproape 
chiar ca in scumpele locuri natale. Cu sentimentele cele mai inaltatoare, 
porniţi la drum spre coclaurile despre care batrinul Humboldt a zis: ,,Pe tot 
cuprinsul pământului n-am văzut ceva mai măreț ca această stupida Gali- 
tie”. Bogata şi pretioasa experiență pe care glorioasa noastră armată şi-a în- 
suşit-o în timpul retragerii din Galiţia, cu prilejul primei călătorii, va consti- 
tui cu siguranța, pentru noile noastre expediții războinice, un binevenit în- 
drumar întru alcătuirea programului celei de a doua călătorii. Mereu înainte, 
drept înainte, după direcţia nasului, spre Rusia, şi de bucurie să descärcati 
în aer toate cartusele. 

"Înaintea plecării lui Svejk si Vodicka, după-prînz, se apropie de ei, in 
cancelarie, nefericitul învățător — cel care scrisese poezia despre păduchi — 
şi le spuse în taină, tragindu-i pe amindoi deoparte: 

P — Nu uitaţi, cînd veți fi dincolo, să le spuneţi ruşilor, de cum îi vedeţi: 
„Zdravstvuite, ruskie bratia, mi bratia cehi, mi niet avstriiți” 158 

Cînd ieşiră din baracă, Vodicka, vrind să-şi exprime demonstrativ ura 
sa fata de maghiari şi să dovedească cum că arestul nu i-a infrint si nu i-a 
slăbit convingerile, îl călcă pe picior pe ungurul care nu voise să facă armată 
si zbieră la el: ,Incalta-te, puturosule!” 

— Păcat că nu mi-a răspuns nimic, îi declară apoi lui Svejk, nesatisfă- 
cut, genistul Vodicka. Să fi scos numai o vorbulitä, aşa ca să-i fi întins mes- 
tecătoarea ungurească de la o ureche la cealaltă. Cînd colo, prostălăul tace 
şi se lasă călcat pe bătătură. Hergot, Svejkule, nici nu-ţi dai seama cit sînt 

„de furios că nu m-au condamnat. La drept vorbind, situația arată ca şi cind 


[i 


158 Să trăiţi, fraților ruşi, noi sîntem fraţii cehi, nu sîntem austrieci (rus.) 
„> 


a 
"+ 


[# 


il a 


CA 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


, 


si-ar fi batut joc de noi; ca si cind toata afacerea cu ungurii aia nici nu meri- 
tă să fie luată în seamă. Şi cu toate astea, noi ne-am bătut ca leii. Tu eşti de 
vină că nu ne-au condamnat şi că ne-au dat un certificat care parcă vrea să 
spună că nici n-am şti să ne batem ca lumea. Ce-or fi crezind de fapt despre 
noi? La urma urmei, a fost o încăierare destul de serioasă. 

— Dragă băiete, spuse Svejk cu bunătate, eu nu prea pot să înțeleg 
cum se face că nu te bucuri că divisionsgerichtul ne-a recunoscut în mod ofi- 
cial drept nişte oameni foarte cumsecade, împotriva cărora nu poate avea 
nimic. E drept că eu, la interogatoriu, am scăldat-o cît am putut; asta şi tre- 
buie, e o datorie să minţi, cum spune avocatul Bass clienţilor lui. Cînd dom- 
nul judecător m-a întrebat de ce am dat buzna în locuința domnului 
Kakonyi, eu i-am răspuns simplu: „Eu am socotit că cel mai bun mijloc de a- 
1 cunoaşte pe domnul Kakonyi este să-i facem o vizită”. După asta, domnul 
judecător nu mi-a mai pus nici o întrebare; şi-a dat el numaidecit seama de- 
spre ce e vorba... Tine minte un lucru, îşi urmă Svejk meditaţia, că în fata 
tribunalelor militare nimeni n-are voie să mărturisească. Cînd am fost închis 
la garnisonsgericht, un soldat din camera vecină a mărturisit totul şi cum au 
aflat ce-a făcut, ceilalți i-au pus pătura în cap şi i-au poruncit să-şi retragă 
mărturisirea. 

— Dacă as fi făcut ceva neonorabil nici eu n-aş fi mărturisit, spuse 
bätrinul genist Vodicka. Dar cînd broscoiul ăla de judecător m-a întrebat de- 
a dreptul: „Te-ai bätut?” ce era să-i spun? „Da, m-am bătut”. „L-ai dat gata 
pe vreunul?” „Păi, cred si eu, domnule judecător”. „Dar de rănit, ai rănit pe 
careva?” „Cum să nu, domnule judecător !” Să ştie şi el cu cine stă de vorbă. 
Şi tocmai aicea-i toată ruşinea, că ne-au eliberat. Asta-i ca şi cînd nimeni n- 
ar vrea să creadă că mi-am rupt ubersvungul pe spinarea ungurasilor, că am 
făcut din ei täitei, cucuie şi vinatai. Ai fost doar de fata, şi ai văzut cum la un 
moment dat aveam împotrivă-mi trei şi cum într-o clipă toți erau la pămînt 
şi eu călcam pe ei. Şi după toate astea, un mucos de judecător opreşte an- 
cheta. Asta-i ca şi cînd mi-ar fi spus: „Dumneata, şi bătaie, căcăciosule!” 
Cînd s-o isprăvi războiul şi o să fiu iar civil, dau eu de el pe undeva şi îi arăt 
atunci dacă ştiu sau nu să mă bat. Pe urmă vin aici, la Kiralyhid, şi fac un 
tărăboi cum h-a văzut lumea. Or să se ascundă oamenii prin pivnițe cînd or 
afla că am venit să-i văd pe şmecherii de la Kiralyhid, pe haimanalele astea, 
pe derbedeii ăştia... 


* 
° 


La cancelarie, formalitatile se terminara foarte repede. Un contopist, 
cu gura inca unsuroasa de la prinz, intinzindu-le hirtiile, cu un aer grav, nu 
lasa sa-i scape prilejul de a le tine o cuvintare in care facea apel la spiritul 
lor militar, amestecind frazele, ca un „wasserpolak” 159 ce era, cu diferite ex- 
presii frumoase din dialectul lui, cum ar fi „marekvium”, ,,glupi rolmopsie”, 
„krajcova sedmina”, ,svinia porypana” şi „dum vam bane na mjesjnuckovy 
vasi gzichty”. 

La despärtire, intrucit fiecare era dus la unitatea lui, Svejk ii spuse lui 

+ Vodicka: 
a 4 


15 Locuitori din regiunea Sileziei. 


"i. 
7 ANS J 
LA 


ee 


- 


% . | Re. 
Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


— Cind s-o isprävi cu razboiul asta, nu uita sa vii sa ma vezi. Ma ga- 

sesti in fiecare seara, la ora sase, in circiuma ,La Potirul” de la Bojiste. 
_ — Să ştii c-am sa vin, răspunse Vodicka. Se petrece bine pe-acolo? 
— În fiecare zi se întinuglă cîte ceva, îl asigură Svejk, şi dacă o fi cumva 

prea multă linişte, avem noi grijă s-o tulburăm... 

Se despartira, şi cînd se indepartara binişor unul de altul, batrinul ge- 
nist Vodicka strigă după Svejk: 

— Atunci ai grijă să fie petrecere cînd am să vin. 

La care Svejk răspunse tot cu glas tare: 

— Dar să vii sigur, cum s-o isprăvi războiul. 

Apoi se îndepărtară, iar după un răstimp mai îndelungat se auzi din 
nou, de după colț, din spatele celuilalt şir de barăci, glasul lui Vadicka: 

— Svejkule, Svejkule, ce fel de bere au „La Potirul”? ‘ 

Si ca un ecou se auzi räspunsul lui Svejk: 

— De Velkopopovice! 

— Eu credeam că de Smichov, strigă de departe genistul Vodicka. 

— Au si fete! strigä Svejk. 

— Atunci, dupa razboi, la ora sase, se auzi, de undeva din vale, glasul 
lui Vodicka. 

— Vino mai bine la şase şi jumătate, poate că mai intirzii pe undeva, 
răspunse Svejk. 

După asta se mai auzi de departe de tot glasul lui Vodicka: 

— La ora şase nu poţi să vii? 

— Bine, viu la ora şase, auzi Vodicka răspunsul prietenului care se 
îndepărta. 

Şi aşa se desparti bravul soldat Svejk de bätrinul genist Vodicka. 
„Wenn die Lente auseinander gehen, da sagen sie auf Wiederseben”. 160 


V - De la Most pe Litava spre Sokal 


Locotenentul-major Lukâs umbla nervos prin cancelaria companiei a 
11- -a de mar§, o hruba intunecoasa in baraca companiei, despartita de cori- 
dor printr- un perete de scinduri. O masă, două scaune, o lampă cu petrol si 
un pat de campanie. 

În fata locotenentului-major stătea plutonierul Vanek, care îşi alcătuia 
aici listele de plata a soldelor si tinea contabilitatea bucătăriei pentru trupă; 
el era ministrul de finanţe al întregii companii; zăcea aici cit era ziua de ma- 
re, şi tot aici dormea. 

Linga uşă stătea un infanterist gras, cu o barbă lungă şi stufoasă ca 
un uriaş din basme. Era Baloun, noua ordonanţă a locotenentului-major, în 
civilie morar pe undeva prin împrejurimile oraşului Cesky Krumlov. 

— N-am ce zice, mi-ai ales într-adevăr un tucälar exceptional, îi spu- 
nea locotenentul-major Lukâs plutonierului contabil. Iti mulțumesc din toată 
inima pentru surpriza asta plăcută. Din prima zi, cînd l-am trimis să-mi 
aducă prinzul de la popotă, dumnealui mi l-a înghițit pe jumătate. 

— Lam Văpat, vă rog, spuse grăsunul uriaş. 


160 Cînd oamenii se despart îşi spun mi revedere” (germ.). 


C2 >» 


. - 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


— Bine, l-ai vărsat. Dar de vărsat, puteai să verşi numai supa sau so- 
sul, nu şi friptura. Bucätica pe care mi-ai adus-o încăpea sub unghie. Dar 
cu ştrudelul, ce-ai făcut? 

— Eu... am... 

— Nu tagadui... l-ai mincat! 

Locotenentul-major Lukas rosti ultimele cuvinte cu atita gravitate si 
cu un glas atît de aspru, încît Baloun, fără să vrea, făcu doi paşi înapoi. 

— Eu m-am informat la bucătărie ce am avut azi la prînz. A fost supă 
cu perişoare de ficat. Ce ai făcut cu perişoarele? Le-ai scos pe drum, asta ai 
făcut. Pe urmă a fost mincare de carne de vită cu castraveți. Ce-ai făcut cu 
ea? Şi asta ai înfulecat-o. Două felii de friptură de Frankfurt; nu mi-ai adus 
decit o jumătate de felie. Ce zici de asta, hai? Două bucăţi de strudel! Unde 
le-ai pus? Te-ai îndopat cu ele, ca un porc, mizerabile! Hai, spune, unde ai 
pus ştrudelul? Cum? Ţi-a căzut în noroi? Bestie! Poti să-mi arăţi si mie locul 
unde zace în noroi? Aha! A venit, în grabă, un cîine, ca la comandă, a inhatat 
strudelul şi a fugit?! Doamne, Dumnezeule, am să-ți dau peste bot, pina ti s- 
o umfla capul cît o banitä! Pe deasupra, mai şi tăgăduieşte, porcul! Ştii cine 
te-a văzut» Uite, ca să ştii: rechnungsfeldwebelul Vanek. El a venit la mine şi 
mi-a spus : „Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că porcul dum- 
neavoastră, Baloun, vă înghite prinzul”. Mă uit pe fereastră şi ce să văd: 
dumnealui se indopa de parcă n-ar fi mîncat de-o săptămînă întreagă. As- 
cultă, Sie Rechnungsfeldwebel, într-adevăr nu puteai să-mi găseşti alt dobi- 
toc, afară de nătărăul ăsta? 

— Cu respect vă raportez supus, domnule oberlaitnant, că Baloun pă- 
rea cel mai cumsecade om din toată compania noastră de marş. E aşa de 
bleg, că nu ştie nici ce-i un kvergriff !61 şi, dacă i-am da arma în mina, cine 
ştie ce nenorocire ar face! La ultimul exercițiu cu blindpatronen162 era gata- 
gata să-şi împuşte vecinul în ochi. Credeam că cel putin într-o slujbă ca asta 
o s-o poată scoate la capăt. 

— Si să inghita de fiecare dată mincarea stapinului, interveni Lukas, 
ca şi cînd nu i-ar ajunge portia lui. Nu cumva ţi-o fi foame? 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că mie mi-e foame mereu. 
Dacă îi ramifie cuiva o bucată de piine, eu o cumpăr pe ţigări, si tot nu-mi 
ajunge. Aşa sînt eu de la natură. Mereu îmi zic că s-a făcut, m-am săturat, şi 
cind colo, nimic. Peste putin timp, iarăşi la fel ca şi înainte de a mînca, încep 
să-mi ghiorăie matele în burtă, şi gata, dumneaei iarăşi cere să-i dau. Uneori 
mă gindesc că m-am săturat cu adevărat, că nu mai poate încăpea ceva în 
mine, dar as, de unde! Văd pe cineva mincind, sau simt numai mirosul de 
mîncare, şi iar: în burtă la mine e ca după măturat. Indatä începe stomacul 
să-şi ceară dreptul lui că-mi vine să înghit şi cuie. Cu respect vă raportez, 
domnule oberlaitnant, că eu am mai cerut o dată să capăt portie dublă; pen- 
tru asta, la Budejovice, am fost la domnul „regimentsarzt” şi dumnealui, în 
loc de portie dublă, mi-a dat trei zile de infirmerie şi mi-a prescris numai o 
cana de ciorbă pe zi. „Le învăţ eu, canalie, să-ţi fie foame, zicea dumnealui. 
Mai vino o dată pe aici, şi să vezi cum ai să pleci de la noi, ca un harac de 
hamei !” Eu, domnule oberlaitnant, nu-i nevoie să văd numai lucruri bune; 


=> — 
161 Minuirea armei (germ.) 
162 Gloante oarbe (germ.). 


Li 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


chiar şi cele obişnuite încep să mă atite şi-mi lasă gura apa. Cu respect va 
raportez, domnule oberlaitnant, că vă rog cu respect, să-mi fie aprobată por- 
tie dublă. Cînd nu e carne, măcar din celelalte, cartofi, găluşte, nitelus sos... 
din astea rămîn întotdeauna... 

— Bine, Baloune, ţi-am ascultat necuviintele, răspunse locotenentul- 
major Lukâs. Sie Rechnungsfeldwebel, spune dumneata, ai auzit vreodată, 
înainte vreme, ca după toate soldatul să mai fie şi atît de obraznic cum e flă- 
căul ăsta? Îmi înghite prinzul si mai are neobrăzarea să ceară să-i aprob por- 
tie dublă. Iti arăt eu tie, Baloune, să-ţi treacă pofta. Sie Rechnungsfeldwebel, 
se adresă el lui Vanek. Du-l la caporalul Weidenhofer şi spune-i să-l tie legat 
în curte, lingă bucătărie, două ceasuri, seara cînd s-o împărţi gulaşul. Să-l 
lege frumusel şi sus, aşa ca să se poată tine numai în virfurile picioarelor şi 
să vadă cum fierbe gulaşul în cazan. Şi să ai grijă ca javra să fie legată cînd 
se va împărți gulaşul, să-i curgă balele din gură ca la o cätea flămindă care 
adulmecă la uşa mezelăriei. Şi spune bucătarului să împartă şi portia lui. 

La ordin, domnule oberlaitnant, răspunse Vanek. Hai, Baloune! 

In timp ce plecau, locotenentul îi opri lingă uşă si, uitindu-se la chipul 
înspăimintat al lui Baloun, strigă victorios: 

— Te-ai învârtit, ce zici, Baloune! Iti doresc poftă bună! Si dacă se mai 
întimplă încă o dată, să ştii că te trimit fără de milă în fata consiliului de 
război. 

Cînd Vanek se întoarse şi-i aduse la cunoştinţă că Baloun e legat cob- 
ză, locotenentul-major Lukâs spuse: 

— Dumneata, Vanek, mă cunoşti, şi ştii că lucrurile astea nu le fac cu 
plăcere, dar n-am încotro. În primul rînd trebuie să recunosti că atunci cînd 
îi iei ciinelui osul din gură, cîinele miriie. Eu nu vreau să am în preajma mea 
un om josnic; şi în al doilea rind, însuşi faptul că Baloun e legat, are o mare 
importanță morală şi psihologică pentru întreaga trupă. În ultima vreme, de 
cînd sînt în compania de marş, şi ştiu că miine-poimiine vor pleca pe front, 
bäietanii ăştia fac ce vor. 

Locotenentul-major Lukas arăta foarte amărit şi continuă cu glas sca- 
zut: 

* — Aljalfäieri, în timpul nachtsubungului!6 după cum ştii şi dumneata, 
trebuia să facem manevra împotriva einjahrigfreiwilligenschule!s+ în spatele fa- 
bricii de zahăr. Prima grupă, vorbut!®5, a mers destul de liniştită pe şosea, 
pentru că pe asta am condus-o chiar eu, dar a doua, care trebuia s-o ia la 
stinga şi să trimită vorpatrulen!66 în apropierea fabricii de zahăr, s-a compor- 
tat, de parcă s-ar fi întors dintr-o excursie. Aşa cintau si tropăiau, că sînt 
sigur că s-a auzit pina în cantonament. Pe urmă, în flancul drept, a pornit 
să tatoneze terenul a treia grupă, pe liziera pădurii; era distantatä de noi cu 
zece minute bune, şi totuşi, chiar de la depărtarea asta, se puteau vedea 
numai puncte aprinse în întuneric: derbedeii fumau. A patra grupă, care 
trebuia să facă pe ariergarda, dracu ştie cum s-a întîmplat că a apărut deo- 
dată în fata avangarzii noastre, încît a fost luată drept duşman şi m-am vă- 


18 Exercitiu de noapte (germ.). 

164 Scoala de tetezişti (germ.) — 

165 Avangarda (germ.). né 

166 Patrule de recunoastere (germ ). 


+ 


av | 1... 
At oe 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


zut silit să mă retrag în fata propriei mele avangarzi, care înainta împotriva 
mea. Aşa se prezintă compania a unsprezecea de marş, pe care am mostenit- 
o. Mă întreb, ce pot să scot din oamenii ăştia? Cum o să se comporte într-un 
gefecht adevărat? 

Locotenentul-major Lukâs tinea în acest timp mîinile împreunate, avea 
un aer de martir şi părea că virful nasului i se lungea. 

— N-are nici un rost, domnule locotenent-major, să vă necăjiţi pentru 
asta, se străduia să-l liniştească plutonierul de ata Vanek. Nu va mai 
framintati pentru atita lucru. Eu am mai fost, pina acum, la trei companii de 
marş, şi fiecare din ele a fost făcută harcea-parcea, cu batalion cu tot; şi de 
fiecare dată ne-am întors înapoi să ne refacem. Şi toate companiile de marş 
au fost la fel, una ca cealaltă; nici una n-a fost cu nimic mai buna ca a 
dumneavoastră, domnule oberlaitnant. Cea mai rea a fost a noua. Asta a 
tras dupa dinsa, în prizonierat, pe toți gradatii si pe kompanienkomandant. 
Eu am scăpat numai mulțumită faptului că eram plecat la trenul regimentar 
ca să ridic nişte rom şi vin pentru companie, aşa că s-au cărat fără mine. 

Dar dumneavoastră nu stiati, domnule oberlaitnant, că la ultimul 
„nachtubung” de care ati vorbit, Einjahrigfreiwillingenschule, care trebuia să 
împresoare compania noastră, a ajuns tocmai la lacul Nezidery? A marsaluit 
mereu înainte, pina dimineața, iar avanposturile au ajuns pina la mlaştină. 
Şi a fost condusă chiar de domnul căpitan Sagner. Ar fi mers poate pina la 
Soprony, dacă nu s-ar fi crăpat de ziuă, continuă cu glas scăzut plutonierul 
de ata, care se complăcea grozav în asemenea situații şi tinea în evidență 
toate evenimentele de acest fel. Şi ştiţi, domnule oberlaitnant, spuse, 
facindu-i familiar cu coada ochiului, că domnul căpitan Sagner va fi coman- 
dantul marşbatalionului nostru? Mai întîi, cum zicea plutonierul-major 
Hegner, s-a crezut că dumneavoastră veți fi batalionskomandant, fiindcă 
dumneavoastră sinteti cel mai vechi ofițer al nostru, dar pe urmă a venit cică 
la brigadă ordin de la divizie, că a fost numit domnul căpitan Sagner. 

Locotenentul-major Lukâs îşi muşcă buza şi aprinse o ţigară. Aflase şi 
el, şi era încredințat că i se face o nedreptate. Sagner îl întrecuse pînă acum 
de două ori la avansare, cu toate acestea nu spuse nimic altceva decit: 

* — Mdd căpitanul Sagner... 

- — Eu, unul, nu prea mă bucur de asta, rosti confidential plutonierul 
de administrație. Povestea stabsfeldwebelul Hegner că la începutul războiu- 
lui, în Serbia, undeva în munți, prin Muntenegru, domnul căpitan Sagner, 
dorind să se distingă, a aruncat fără nici un rost toate companiile batalionu- 
lui său asupra pozițiilor sirbesti, deşi era limpede că numai artileria ar fi pu- 
tut să-i scoată pe sirbi dintre stincile după care se adăposteau. N-au mai 
rămas, din tot batalionul, decît optzeci de oameni; chiar şi domnul căpitan 
Sagner s-a ales cu un Handschus167 şi mai tirziu, în spital, cu o dezinterie; 
pe urmă a apărut din nou la regiment, la Budejovice; şi ieri seara, la cazino, 
cică ar fi spus că se bucură grozav de plecarea pe front, şi că va lăsa acolo 
tot marşbatalionul, dar că va arăta el ce-i în stare să facă şi va primi 
„signum laudis”: în Serbia, zicea, a scrintit-o, dar acum, ori cade cu tot 
marşbatalionul, ori va fi numit oberstlaitnant!$8 şi că batalionul va trebui să 


— Es 
167 Impuscatura in mînă (germ) 
168 Locotenent-colonel (germ.) 


Li 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


‘ 


zbirniie. Eu unul, domnule oberlaitnant, socot ca riscul asta ne priveste si pe 
noi, Povestea nu demult stabsfeldwebelul Hegner ca nu prea va aveti bine cu 
domnul căpitan Sagner si că dumnealui tocmai de aceea va trimite mai intii 
compania noastră la gefecht, în poziţiile cele mai expuse. Plutonierul suspi- 
na: 

— Eu as fi de parere ca intr-un razboi cu asta, cum avem atita ostire 
si un front atit de lung, s-ar putea obtine mult mai mult printr-o manevra ca 
lumea, decit prin atacuri disperate. Asta am vazut-o cu ochii mei la Dukla, 
cu compania a zecea de mars. Atunci, totul s-a lichidat foarte usor; a venit 
ordin „nicht schiessen”, aşa că nu s-a tras şi s-a aşteptat pina ce ruşii s-au 
apropiat de noi. l-am fi luat prizonieri, fără nici o împuşcătură, numai ca 
atunci am avut lingă noi, în flancul sting, ,mustele de fire”; timpitii din 
„landswehr” s-au speriat aşa de tare la apropierea ruşilor, încît au început 
să-şi dea drumul la vale pe povirnis, alunecind pe zăpadă, ca la sanius; iar 
noi am primit ordin să căutăm să ajungem cît mai repede la brigadă, pentru 
că ruşii stapinesc tot flancul sting. Eu mă aflam la brigadă, ca să dau la 
aprobat kompanieverpflegungsbuch!69, căci nu putusem da de trenul nostru 
regimentar, cînd deodată încep să sosească primii oameni din compania a 
zecea. Pină seara au sosit o sută douăzeci; ceilalți, chipurile, au alunecat pe 
zăpadă, la vale, nimerind în retragere, drept în pozițiile ruseşti, de parcă ar fi 
fost pe tobogan. A fost teribil, domnule oberlaitnant, ruşii aveau în Carpaţi 
poziţii, şi sus şi jos. Si pe urmă, domnule oberlaitnant, domnul căpitan 
Sagner... 

— la mai lasă-mă în pace cu domnul căpitan Sagner, se înfurie locote- 
nentul-major Lukas. Toate astea le ştiu eu, şi să nu-ţi închipui dumneata că 
atunci cînd o fi vreun sturm!70 sau vreun gefecht, dumneata ai să te afli ia- 
răşi, din întîmplare, undeva pe la trenul regimentar ca să ridici rom şi vin. 
Mi s-a atras atenţia că dumneata obişnuieşti să tragi virtos la măsea, şi e 
destul să-ți vadă cineva roseata nasului, ca să-şi dea îndată seama cu cine 
are de-a face. 

— Din Carpaţi ni se trage, domnule oberlaitnant. N-aveam ce face; sus, 
unde ne aflam, mîncarea ajungea rece, tranşeele erau săpate în zăpadă, foc 
nu éra voie să facem, aşa că numai romul ne-a ţinut în picioare. Si dacă nu 
eram eu, s-ar fi intimplat şi cu noi ca la alte companii, unde, neavînd rom, 
au înghețat oamenii. La noi, toți erau cu nasul ros, dar astea ne-a adus şi 
un neajuns: batalionul a dat ordin ca numai ostaşii cu nasul roş să fie tri- 
mişi în patrulare. 

— Acum, iarna a trecut, bătu şaua locotenentul-major. 

— Pe front, domnule locotenent-major, romul e un lucru absolut nece- 
sar în orice anotimp al anului; vinul la fel. Produce, ca să zic aşa, buna dis- 
poziție. Pentru o jumătate ploscă de vin şi pentru a litră de rom, oamenii se 
bat cu oricine... Care-i dobitocul care bate iar în uşă, de parcă n-ar şti să 
citească : Nicht klopfen!? Herein!\71 

Locotenentul-major Lukâs, care şedea pe scaun, se întoarse spre uşă 
şi, văzu cum se deschide încet şi fără zgomot. Si tot atît de discret intra în 


= 


* 16 Registrul de@provizionare a companiei (germ. 
8 a Pp 8 


170 Atac (germ.) > 


171 Nu bateti! Intra! (germ.) 
C2 
r À "as » % 


wy" A he 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


cancelaria companiei a unsprezecea de mars bravul soldat Svejk, salutind 
din prag, ba pare-se chiar din momentul in care incepuse sa bata, in timp ce 
privea inscripţia ,, Nicht klopfen”. 

Salutul lui era ca o completare sonora a expresiei sale fericite si lipsite 
de griji. Arata ca zeul grec al furtului, imbracat in uniforma sobra a infante- 
ristului austriac. 

Locotenentul-major Lukas închise pentru o clipă, pe jumătate, ochii in 
fata apariţiei bravului soldat Svejk, care cu privirea lui îl îmbrăţişa si îl säru- 
ta. 

Cu aceeaşi plăcere se va fi uitat, de bună seamă, şi fiul risipitor — 
pierdut şi apoi regăsit — la tatăl său, in timp ce acesta învirtea, spre a lui 
cinstire, vitelul cel gras la frigare. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că iar sînt aici, se 
auzi din uşă glasul lui Svejk, cu atîta sinceritate şi firesc, încât locotenentul- 
major Lukâs îşi reveni brusc în fire. 

Din clipa în care colonelul Schroder îi adusese la cunoştinţă că i-l tri- 
mite din nou pe cap, locotenentul-major Lukâs încerca în sinea lui, zi de zi, 
să îndepărteze cit mai mult această revedere. În fiecare dimineaţă îşi spunea: 

„Astăzi nu cred să vie; trebuie să fi făcut el pe acolo vreo boroboata şi 
cu siguranţă că-l mai retin”. 

Prin intrarea lui simpatică şi simplă, bravul soldat Svejk reduse însă 
la adevărata lor valoare aceste temeri. 

Svejk se uită la plutonierul de administraţie Vanek şi, întorcîndu-se 
spre el, îi întinse, zimbind binevoitor, nişte hirtii pe care le scosese din bu- 
zunarul mantalei. 

— Cu respect vă raportez, domnule rechnungsfeldwebel, că trebuie să 
vă predau hirtiile astea, pe care ni le-au scris la regimentskanzelei. Sint pen- 
tru lohnung 172 şi pentru înscrierea în verpflegung 173. 

Svejk se mişca atît de degajat prin cancelaria companiei nr. 11 de 
mars, de parcă ar fi fost de cînd lumea in cele mai strinse relații de prietenie 
cu Vanek. La această comportare plutonierul de administraţie reactionä 
foarte simplu, cu cuvintele: 

* — Punê-le pe masă. 
_ — Ai face bine, Sie Rechnungsfeldwebel, dacă m-ai lăsa singur cu 
Svejk, spuse oftind locotenentul-major Lukas. 

Vanek iesi din cancelarie si ramase in spatele usii, ca sä asculte ce-si 
vor spune cei doi. 

La inceput nu auzi nimic, pentru ca si unul si altul taceau. Amindoi se 
priviră îndelung, masurindu-se. Lukas se uită la Svejk, ca sl cum ar fi vrut 
să-l hipnotizeze: ca un cocoş in fata găinii înainte de a se napusti asupra-i. 

Svejk, ca intotdeauna, se uita cu privirea lui blajinä si inocenta de 
parc-ar fi vrut să spună: „Din nou împreună, sufletelule. De-acum încolo nu 
ne mai desparte nimeni, porumbita mea.” 

Şi după îndelungata tăcere a locotenentului-major, ochii lui Svejk vor- 
beau cu o îngăduitoare compătimire: „Haide, spune ceva, îngeraşul meu, 
vorbeşte!” i A 


— 
1? Soldă (germ.). 
175 Subzistenta (germ ) 


à 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Locotenentul-major Lukâs curmă apăsătoarea tăcere prin aceste cu- 
vinte, in care îşi dădu silinta să pună o mare doză de ironie: 

. — Fii binevenit, Svejkule. Iti mulțumesc pentru vizită! Aşa oaspeţi, mai 
ZIC şi eu! 

Nu se putea totuşi stäpini şi-şi vărsă supărarea din ultimele zile, iz- 
bind cit putu cu pumnul în masă. Calimara sări in sus, improscind cu cer- 
neală lohnungs-listele. 

În acelaşi timp sări ca ars şi, oprindu-se aproape de tot de Svejk, zbie- 
ră la el: 

— Dumneata... dobitocule! 

Atit, şi începu să se invirteasca nervos în spațiul ee al cancelariei, 
scuipind cu scîrbă, de fiecare dată cînd ajungea in fata lui Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, spuse Svejk văzînd ca 
locotenentul-major Lukâs nu mai înceta să se framinte si să arunce într-un 
colț al cancelariei cocoloasele de hîrtie pe care le lua de pe masă, scrisoarea 
am predat-o cui se cuvine. Am găsit-o cu bine pe doamna Kakonyi şi pot 
spune că e o femeie tare frumoasă, cu toate că n-am văzut-o decît plingind... 

Locotenentul-major Lukâs se aşeză pe patul de campanie al subofite- 
rului contabil şi strigă cu vocea sugrumată: 

— Cînd se vor sfirşi odată toate astea, Svejkule? 

Svejk răspunse, ca şi cînd n-ar fi auzit: 

— Am avut, ce-i drept, o mică neplăcere, dar am luat totul asupra 
mea. Dumnealor n-au vrut să creadă că eu corespondez cu dama, aşa că am 
socotit mai cu folos să înghit scrisoarea la interogatoriu, inlaturind astfel 
orice dovadă. Pe urmă, printr-o curată întîmplare, pentru că altă explicație 
nu găsesc, m-am încurcat într-o mică încăierare, fără nici o importanţă. Si 
din asta am ieşit cu bine, şi dumnealor au trebuit să-mi recunoască nevino- 
vatia. Aşa că m-au trimis la regimentsraport şi au oprit toată ancheta, la 
consiliul de război al diviziei. La regimentskanzelei am stat cîteva minute, 
pina ce a venit domnul oberst; m-a înjurat şi el o leaca, pe urmă mi-a zis să 
mă prezint imediat la dumneavoastră, domnule oberlaitnant, ca ordonanţă si 
mi-a poruncit să vă spun că vă roagă să veniți neapărat la dumnealui să vă 
spună ceva ih legătură cu marskumpacka. A trecut de atunci mai mult de o 
jumătate de ceas, dar domnul colonel n-avea de unde să ştie că o să mai fiu 
dus pe la regimentskanzelei şi că acolo o să mai stau încă vreun sfert de 
ceas, pentru că, tot timpul ăsta, mi s-a reținut solda şi trebuia s-o primesc 
de la regiment şi nu de la companie, pentru că am fost trecut la 
regimentsarest. În general, acolo toate-s brambura şi incilcite, de-i vine omu- 
lui să-şi ia cimpii. 

Locotenentul-major Lukâs, auzind că de o jumătate de ceas trebuia să 
fie la colonelul Schroder, se îmbrăcă în grabă şi spuse: 

— Dumneata, Svejkule, iar mi-ai făcut un serviciu. 

Rostise aceasta cu atîta deznădejde în glas, încît Svejk se simţi dator 
să-l liniştească cu o vorbă bună. De aceea, în clipa în care Lukâs ieşea val 
virtej pe uşă, strigă: 

— Nu vă necăjiţi, că aşteaptă el, domnul oberst. Oricum, tot n-are ce 

tace. 


r 


LE 
on .. 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Îndată după plecarea locotenentului-major, în cancelarie intră pluto- 
nierul de administrație Vanek. 

Svejk şedea pe scaun şi băga pe foc, în mica sobă de fier, bucățele de 
cărbune prin portita deschisă. Sobita fumega, räspindind un miros înecă- 
cios. Svejk continua să se distreze, fără să-l bage în seamă pe Vanek, care îl 
urmări o clipă, apoi, lovind cu piciorul în portita sobei, îi spuse s-o şteargă. 

— Domnule rechnungsfeldwebel, i se adresă Svejk cu demnitate, îmi 
îngădui să vă declar că nu pot să mă supun ordinului dumneavoastră, 
oricită bunăvoință aş avea. Nu pot s-o şterg chiar de tot din tabără, pentru 
că trebuie să mă supun unor ordine superioare. Eu sint, dacă vreţi să ştiţi, 
ordonanz, adăugă el cu mindrie; domnu oberst Schroder m-a repartizat aici, 
la compania a 11-a de marş, la domnul oberlaitnant Lukâs, la care am fost 
tucälar, dar acum, datorită inteligenței mele naturale, am fost avansat 
ordonanz. Eu şi domnul oberlaitnant sintem cunoştinţe vechi. Dumneavoas- 
tra ce sinteti în Civil, domnule rechnungsfeldwebel? 

Plutonierul de administrație Vanek fu atit de surprins de tonul famili- 
ar al bravului soldat Svejk, încît lăsînd la o parte demnitatea, pe care îi plă- 
cea s-o arate față de ostaşii din companie, răspunse, ca şi cînd ar fi fost infe- 
riorul lui Svejk: 

— Eu sint droghistul Vanek din Kralupy. 

— Şi eu am fost ucenic la o drogherie, spuse Svejk, la un domn 
Kokoska de la Perstyn, din Praga. Era un om foarte ciudat; o dată, pe motiv 
că am dat foc din greşeală în pivniță unui butoi, m-a dat afară. Din cauza 
asta n-am mai fost primit nicăieri, aşa că de la sărăcia de butoi mi se trage 
că nu mi-am putut isprăvi ucenicia. Dumneavoastră preparati şi leacuri 
pentru vaci? 

Vanek dădu din cap în semn că nu. 

— La noi se făceau leacuri pentru vaci, cu poze sfintite. Şeful nostru, 
domnul Kokoska, era un om foarte credincios. Citise undeva că sfintul 
Pelegrinus uşura dezumflarea vitelor. A comandat, aşadar, la Smichov poze 
cu chipul sfintului Pelegrinus, pe care le-a dus să le sfinteascä la mînăstirea 
Emaus, pentru două sute de galbeni. După ce le-a sfințit, am băgat pozele în 
pachetele cu“leacuri pentru vaci. Leacul ăsta se amesteca cu apă caldă si se 
dădea vacii să-l bea din ciubăr, în timp ce i se citea rugăciunea închinată 
sfintului Pelegrinus, pe care o scrisese domnul Tauchen, primul nostru 
vinzätor. Cînd pozele cu chipul sfintului Pelegrinus au fost gata tipărite, s-a 
mai imprimat pe verso o scurtă rugăciune, Aşa se face că bătrinul Kokoska, 
chemindu-l seara pe domnul Tauchen, i-a spus să scrie pina dimineața o 
rugăciune mica pentru poză şi pentru leac. Cică să fie gata pina la ceasurile 
zece, cînd vine dumnealui la prăvălie, ca s-o poată trimite la tipar, pentru că 
vacile aşteaptă de mult rugăciunea aia. Şi una din două: ori o scrie frumos, 
şi s-a invirtit de un galben peşin, ori de nu, în paisprezece zile poate să-şi ia 
talpasita. Domnul Tauchen a năduşit toată noaptea şi dimineaţa, cînd a ve- 
nit să deschidă prăvălia, frint de nesomn, n-avea scris nici un rînd. Uitase şi 
cum îl cheamă pe sfintul ăla din leacul pentru vaci. Servitorul nostru Ferdi- 
nand l-a scos din impas. Ăsta toate le ştia. Cind uscam în pod ceai de roma- 

„niță, el se urca sus la noi, se descälta de ghete şi ne învăța cum să nu mai 
asudăm la picioare. Ştia să prindă, în pod, porumbei, se pricepea să deschi- 


* . | CA 
E f A 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vail à 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


dă sertarul de la tejgheaua cu parale, şi ne-a mai învăţat şi alte smecherii, 
cu mărfurile. Eu, ca băiat, aveam acasă o farmacie cu articole aduse de la 
prăvălia noastră, cum n-aveau nici la „Inimile caritabile”. Şi, cum spuneam, 
Ferdinand ăsta l-a ajutat şi pe domnul Tauchen; i-a spus doar atît: Dati-o 
încoace, domnule Tauchen să mă uit şi eu la ea”. Domnul Tauchen a trimis 
numaidecit să-i aducă o bere. Şi pina să-i aducă berea, servitorul nostru 
Ferdinand era gata pe jumătate şi ne citea: 


Din cer pogorit-am şi iată-mă sînt, 
Venit să fac bine la boi pe pămînt 
Bou, vacă, vițel ori neleapcă de-i fi, 
De leacul lui Kokoska nu te feri. 
Încearcă-l o dată şi cît de putin 

Si vezi că te scapă de boală şi chin. 


Pa Pe urma, dupa ce trase berea pe git, treaba i-a mers mai repede si a 
… isprăvit rugăciunea într-o clipă, foarte frumos: 
Adu, Pelegrine, tu sfint între sfinți, 
În punga-ne goală doi galbeni cu zimti, 
Înläturà vitelor noastre calvarul, 
Fereste cireada de orisice racile 
Si-n veci te-o slävi gospodarul! 
Pazeste-ne boii şi vacile ! 


Pe urmă, cînd a venit domnu Kokoska, domnu Tauchen s-a dus cu el 
în birou, şi cînd a ieşit afară, ne-a arătat doi galbeni, nu unul, cum îi făgă- 
duise, voind să-i împartă pe din două cu domnul Ferdinand. Dar pe Ferdi- 
nand rîndaşul, cînd a văzut cei doi galbeni, l-au apucat pandaliile. Ori tot, 
ori nimic, zicea. Atunci domnul Tauchen nu i-a mai dat nimic şi şi-a oprit 
pentru dumnealui amindoi galbenii; pe mine m-a dus alături, în magazie, 
mi-a cîrpit vreo două scatoalce şi mi-a spus că-mi mai trage o sută dacă voi 
cuteza vreodâtă să spun că nu el a scris rugăciunea şi, chiar dacă Ferdinand 
s-ar duce să se plingă batrinului, eu trebuie să spun că Ferdinand e un 
mincinos. A trebuit să-i jur in fata unui flacon cu oţet de tarhon. De atunci, 
servitorul nostru a început să se răzbune pe leacurile pentru vaci. Leacurile 
astea, noi le amestecam în pod, în nişte lăzi mari, şi de fiecare dată el aduna 
cu mătura, de pe unde putea, scirna de şoareci, o aducea sus, şi o arunca în 
leacuri. Pe urmă se apuca să stringă pe stradă baligă de cal, o usca acasă, o 
pisa în vasele de medicamente, şi pe urmă o arunca şi pe asta în leacurile 
pentru vaci, cu poza sfintului Pelegrinus. Dar nu se mulțumea numai cu 
atit. Îşi făcea toate nevoile, şi cele mici şi cele mari, în lăzi, pe urmă le ames- 
teca cu leacurile de arătau ca un terci de tarite. 

Sună telefonul. Plutonierul se repezi, ridică receptorul şi după o clipă 
ilarunca necäjit: 

— Trebuie să mă duc la regimentskanzelei. Nu-mi miroase a bine, aşa 

„deodată. 
= = SR" . ‘ 
Svejk rămase din nou singur. 


a = | CA 
E q + 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Peste o clipă sună iar telefonul. 
… Svejk începu să parlamenteze: 

„ —Vanek? Nu-i aici. S-a dus la regimentskanzelei. Cine e la telefon? 
Ordonanţa de la compania a 11-a de marş. Da acolo cine e? Ordonanţa de la 
compania a 12-a? Servus colega! Cum mă numesc eu? Svejk! Dar tu? Braun! 
Nu eşti cumva rudă cu unul Braun de pe strada Pobrezni de la Karlin, de 
meserie pălărier? Nu eşti şi nu-l cunoşti?... Nici eu nu-l cunosc; am trecut 
numai pe acolo, o dată, cu tramvaiul şi firma asta mi-a sărit în ochi. Ce nou- 
tati ştiu? Nu ştiu nimic. Cînd plecăm? Nici asta nu ştiu; nu, n-am vorbit cu 
nimeni încă despre plecare. Unde trebuie să plecăm? 

— Desteptule, cu „marska”, pe front... 

— Despre aşa ceva nici n-am auzit. 

— Halal ordonanţă. Nu ştii dacă laitnantul tău... ‘ 

— Al meu e oberlaitnant... 

— Tot un drac; atunci, nu stii daca oberlaitnantul tau s-a dus la 
_besprechung, la oberst? 

— Ba da, dumnealui l-a poftit la el. 

— Pai, vezi? Si al nostru s-a dus, si cel de la compania a 13-a; chiar 
acum am vorbit cu ordonanta lui, la telefon. Mie, drept sä-ti spun, nu-mi 
place graba asta. Nici tu nu stii nimic daca se impacheteaza... 

— Eu nu stiu nimic. 

— la nu mai fa pe boul. Nu-i aşa ca rechnungsfeldwebelul vostru a 
primit wagonenaviso? Cita trupa aveti? 

— Habar n-am. 

— Asculta, blegule, ce, ti-e teama ca te maninc? Se auzi cum interlo- 
cutorul lui Svejk vorbeste intr-o parte, adresindu-se unui coleg: ,Franto, ia 
celălalt receptor, ca să vezi şi tu ce ordonanţă timpita au la compania a 11- 
a”. Alo, ce faci acolo, dormi sau ce? Atunci raspunde cind te intreaba un ca- 
marad. Va sa zica, nu stii inca nimic? Nu te ascunde! N-a zis nimic 
rechnungsfeldwebelul vostru, ca veti imparti conserve? Cum? N-ai vorbit cu 
el asemenea lucruri? Timpitule... Tie nu-ţi pasă de astea? (Se aud hohote de 
ris.) Mi se pare mie că eşti cam lovit cu leuca. Ascultă, dacă afli ceva, telefo- 
nează-ne şi Mouă la marskumpania a 12-a, prostănacule, îngeraşule! De un- 
de eşti? 

— Din Praga. 

— Ar trebui să fii mai deştept... Dar, ia spune, cînd s-a dus 
rechnungsfeldwebelul vostru la cancelarie? 

> Chiar acusica l-au chemat. 

— Poftim! Şi asta n-o puteai spune mai înainte? Şi al nostru, tot acu- 
şica s-a dus; să ştii că se coace ceva. N-ai vorbit cu aprovizionarea? 

— N-am vorbit. 

— Maica ta, Cristoase. Şi mai spui că esti din Praga. Tie de nimic nu-ţi 
pasă. Pe unde hoinăreşti de-atita vreme? 

— Am sosit abia de-un ceas de la consiliul de război al diviziei. 

” — Ei, atunci e alta mincare de peste, camarade; sa stii ca chiar astazi 
vin sa te vad. Suna de doua ori. 

Svejl voia să-şi aprindă luleaua, cînd telefonul sună din nou. 

.. 


* Li ’ M 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Sve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


„Lua-v-ar dracu cu telefonu vostru, îşi zise Svejk, altă treabă n-am 
decât să-mi pierd vremea cu voi!” 

„ Telefonul zbîrnia înainte necruţător, făcîndu-l pe Svejk să-şi piardă 
răbdarea şi să urle în receptor: 

— Alo, cine-i acolo? Aici e Svejk, ordonanța companiei a 11-a de mars. 

Svejk recunoscu glasul locotenentului-major Lukâs: 

— Ce faceți cu toții acolo? Unde-i Vanek. Cheamă-l numaidecit pe 
Vanek la telefon. 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, că nu de mult a sunat tele- 
fonul. 

— Ascultă, Svejk, eu n-am vreme de pierdut cu dumneata. În armată, 
nu stai la taifas la telefon, ca atunci cînd inviti pe cineva la masă. Convorbi- 
rile telefonice trebuie să fie clare şi scurte. În convorbirile telefonice se lasă 
la o parte şi acest „cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant”. Aşadar 
Svejkule, te întreb: ştii unde-i Vanek? Să vie numaidecit la telefon. 

— Nu-l am la indemina, cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant. 
A fost chemat mai înainte la cancelaria regimentului; nu-i nici un sfert de 
oră de atunci. 

— La reîntoarcere mă răfuiesc eu cu dumneata, Svejkule. Nu poţi să te 
exprimi scurt? Şi acum, fii cu multă bagare de seamă la ce-ţi spun, ca nu 
cumva să mi te scuzi pe urmă, că telefonul hiriia şi n-ai înțeles... Imediat, 
cum atirni receptorul... 

Pauză. Un nou zbirniit. Ridicînd receptorul Svejk fu inundat de o ava- 
lanşă de înjurături. 

— Dobitocule, haimana ce eşti, puşlama... Ce însemnează asta. De ce 
întrerupi convorbirea? 

— Dumneavoastră, vă rog, ati spus să agät receptorul. 

— Peste un ceas sînt acasă, şi atunci să te ţii, Svejkule... Deocamdată, 
te duci imediat la baracă şi cauţi un sergent, să zicem pe Fuchs; îi spui să ia 
numaidecit zece oameni şi să meargă cu ei la magazie să ridice conserve. 
Repetă ce are de făcut. 

— Să meargă cu zece oameni la magazie să ridice conserve pentru 
companie. # 

” — În sfîrşit, deocamdată nu te-ai prostit. În timpul ăsta, eu am să-i te- 
lefonez lui Vanek, la regimentskanzelei, să- vină şi el la magazie, să le ia în 
primire. Dacă vine între timp la baracă, spune-i să lase toate şi să alerge 
laufsrit! “la magazie. Si acum agaţă receptorul. 

Svejk a trebuit să alerge multă vreme zadarnic, căutindu-l pe sergen- 
tul Fuchs şi pe ceilalți gradati. Erau cu toţii la bucătărie, unde alegeau car- 
nea de pe oase şi se bucurau grozav, uitîndu-se la Baloun, care, deşi legat, 
se sprijinea acum solid, cu picioarele de pămînt, căci li se făcuse mila de el; 
le oferea doar un spectacol interesant. Unul din bucătari îi aduse o coastă cu 
carne şi i-o băgă în gură; legat, uriasul Baloun, neputind să mişte mîinile, 
mişca cu băgare de seamă osul în gură, plimbindu-l cu ajutorul dinților şi al 
gingiilor şi rontäind în acelaşi timp carnea cu o expresie de urangutan. 

— Care din voi e sergentul Fuchs? întrebă Svejk, cînd în sfirşit le dete 

„de urma. " 
a 


174 Fuga mars, pas alergator (germ.). 


à 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Vazind ca intrebarea e pusa de un infanterist oarecare, sergentul 
Fuchs nu găsi cu cale să răspundă. 

. — Se aude? repetă energic Svejk. Cit o să mai întreb? Unde-i sergentul 
Fuchs? 

Sergentul Fuchs se înfățişă şi, plin de demnitate, începu sa injure în 
fel şi chip, că el nu-i nici un sergent, ci domnul sergent şi că nu se spune 
aşa: „Unde-i sergentul”, ci: „Cu respect vă întreb, nu ştiţi unde se află dom- 
nul sergent?” în grupa lui, zicea el, dacă vreunul nu spune frumos; „Ich 
melde gehorsam”, se alege numaidecit cu una peste bot. 

— Usurel, îl luă Svejk cu binişorul. Dumneata ai să mergi imediat la 
baracă, ai să iei de acolo zece oameni şi laufşrit cu ei la magazie să ridicați 
conserve. 

Sergentul Fuchs rămase atît de uluit, încît nu putu decît să rostească: 

= Cum? 

— Nici un cum, ii räspunse Svejk. Eu sint ordonanta marscumpaniei a 
l-a şi chiar acusica am vorbit la telefon cu domnul oberlaitnant Lukas. Si 
dumnealui a spus: ,Laufsrit, cu zece oameni la magazie”. Si daca nu va du- 
ceti, domnule sergent Fuchs, atunci eu ma duc imediat inapoi la telefon. 
Domnul oberlaitnant doreşte, in mod special, să va duceti dumneavoastră, şi 
n-are nici un rost să mai vobirm despre asta. „Convorbirea telefonică — 
spune domnul locotenent Lukâs — trebuie să fie scurtă şi clară. Dacă se 
spune: «merge sergentul Fuchs», atunci el merge. Fata de un asemenea or- 
din, nu stai la taifas la telefon, ca atunci cînd pofteşti pe cineva la masă. În 
militărie, şi mai cu seamă în vreme de război, orice intirziere e crimă. Daca 
sergentul Fuchs nu se duce imediat, telefoneaza-mi numaidecit, ca de rest 
am eu grijă. Din sergentul Fuchs n-are să mai ramina decit amintirea.” Ehei, 
voi nu-l cunoaşteţi pe domnul oberlaitnant. 

Svejk se uită cu un aer triumfător la toţi gradatii, care se arătau într- 
adevăr surprinşi şi deprimati, în urma apariţiei lui. 

Sergentul Fuchs bolborosi ceva şi cu pas grăbit dădu să plece. în urma 
lui, Svejk strigă: 

—Atunci, pot să-i telefonez domnului oberlaitnant că totul e în ordine? 
— Am k&ă fiu numaidecit cu zece oameni la magazie, se auzi de lingă 
baracă glasul sergentului Fuchs; iar Svejk, fără să mai scoată o vorbă, pără- 
si grupul gradatilor, care erau la fel de uluiti ca sergentul. 

— E groasă, îşi dădu cu părerea micuțul caporal Blazek. Ne stringem 
catrafusele. 


i 


# 


| 


Nici de data aceasta, dupa ce se inapoie la cancelaria companiei a 11- 
a, Svejk n-avu răgaz să-şi aprindă luleaua, din cauza telefonului care zbirnii 
din nou. La celălalt capăt al firului era iar locotenentul-major Lukas. 

— Pe unde umbli, Svejkule? Sun pentru a treia oară şi nu-mi răspun- 
de nimeni. 

— Am fost în căutare, domnule oberlaitnant. 

— Care va sa zică, s-au dus? 

+ 


» k # k , i À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Se-ntelege ca s-au dus, dar nu stiu inca dac-or fi sosit. Vreti sa ma 
reped pina acolo, inca o data? 

— Asadar, l-ai gäsit pe sergentul Fuchs? 

— Găsit, domnule oberlaitnant. Mai întîi mi-a zis: ,Cum?” si numai 
după ce l-am lămurit că convorbirile telefonice trebuie să fie scurte si clare... 

— Iar începi, Svejkule... Vanek s-a întors? 

— Nu s-a întors, domnule oberlaitnant. 

— Nu zbiera aşa tare la telefon. Nu ştii unde-ar putea să fie blestema- 
tul ăsta de Vanek? 

— Nu ştiu, domnule oberlaitnant, unde ar putea să fie blestematul ăs- 
ta de Vanek. | 

— À fost pe la cancelaria regimentului si de-acolo a plecat undeva. 
Cred ca o fi la cantina. Du-te pina acolo, Svejkule, si spune-i sä se duca 
imediat la magazie. Pe urma, cauta-l pe caporalul Blazek si spune-i sa-l dez- 
lege imediat pe Baloun, iar pe Baloun trimite-l la mine. Agata receptorul! 

Svejk începu într-adevăr să se agite. Cînd il găsi pe caporalul Blazek 
şi-i comunică ordinul locotenentului-major cu privire la dezlegarea lui 
Baloun, caporalul Blazek mormăi: 

— Le e teamă, acum cînd iau apă la galosi. 

Svejk se duse să vadă cum îl dezleagă pe Baloun şi cum merg în ace- 
easi direcţie, spre cantină, unde trebuia să-l găsească pe plutonierul contabil 
Vanek; îl însoţi o bucată de drum. 

Baloun se uită la Svejk ca la izbăvitorul lui şi făgădui să împartă cu el 
toate pachetele pe care le va primi de acasă. 

— Acum, la noi, spunea melancolic Baloun, trebuie să fi tăiat porcul. 
Cum iti place toba, cu singe sau fără? Tu spune-mi numai, că astă-seară 
scriu acasă. Porcul meu trebuie să aibă cam vreo sută cincizeci de chile. Are 
capul ca de buldog; ăştia-s porcii cei mai buni. Din porcii ăştia nu ies pieri- 
turi. E o rasa bună, care tine la tăvăleală. Trebuie să aibă pe el o slănină, de 
opt degete. Cînd eram acasă, făceam eu singur cirnatii şi îmi umflam burta 
să plesnească. Porcul de anul trecut a avut o sută şaizeci de chile. Dar era 
un porc şi jumătate, continuă el cu insufletire, stringind puternic mina lui 
Svejk, la despărțire. L-am ţinut numai cu cartofi şi mă minunam eu singur 
cîtă osinza prindea. Şuncile le-am pus la sărat. Tii, ce bunătate e o bucăţică, 
din asta, prăjită, cu găluşte de cartofi, cu garnitură de jumări şi varză călită; 
te unge la inimă, nu glumă. Pe urmă bei bere şi te simţi grozav de bine! Şi 
toate astea ni le-a luat războiul... 

Barbosul Baloun ofta adinc şi o porni spre cancelaria regimentului, iar 
Svejk se îndrepta spre cantină prin bătrina alee de tei înalți. 

În acest timp, plutonierul de administraţie Vanek stătea liniştit la can- 
tină şi-i povestea unui cunoscut, plutonier-major, cît se putea cîştiga înainte 
de război cu vopselele şi cu praful de piatră. 

Plutonierul-major era critä. De dimineaţă sosise de la Pardubice un 
fermier, care avea un fecior în tabără. Fermierul îl mituise după obicei, şi 
toată dimineața se cinstiseră, jos, în oraş. 

Acum şedea deznădăjduit, spunînd că nu mai are poftă de nimic, în- 

„ druga vrute şi nevrute, fără să-şi dea seama ce spune, iar conversaţia despre 
vopsele nici n-o băgă în seamă. 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Era preocupat de propriile lui vedenii si bolborosea in nestire ca trenul 
local ar trebui sa mearga de la Trebon la Pelhrimov si inapoi. 

Cînd intră Svejk, plutonierul Vanek se cäznea tocmai să-i explice plu- 
tonierului-major, in cifre, cit se cistiga la un kilogram de praf de piatra pen- 
tru case, la care majorul, aflat în plină călătorie, îi răspunse: 

— La înapoiere a murit în tren şi n-a lăsat decit scrisori... 

Zărindu-l pe Svejk, îl confundă pesemne cu vreun om care îi era anti- 
patic şi începu să-l înjure şi să-i spună că e ventrilog. 

Svejk se apropie de Vanek, care era şi el în mare formă, dar în acelaşi 
timp foarte amabil şi binevoitor: | 

— Domnule rechnungsfeldwebel, ii raportă Svejk, trebuie să vă duceti 
imediat la magazie; va asteapta acolo sergentul Fuchs cu zece bäieti ca sa 
ridicaţi conserve. Trebuie să vă duceti ,,laufsrit”. Domnul oberlaitnant a tele- 
fonat de doua ori. 

Vanek izbucni in hohote de ris: 

— Ar trebui sa fiu nebun, dragutule. Facind una ca asta, ar insemna 
să ma insult singur, îngeraşul meu. Avem destulă vreme pentru toate, copi- 
laşule. Cind o să însoțească şi domnul oberlaitnant Lukas atitea 
„marşcumpanii” cite am însoțit eu, are să poată şi dumnealui să vorbească 
şi n-o să mai stingherească pe nimeni fără rost cu „laufşritul” lui. Ordinul 
ăsta cu plecatu miine, cu strinsul catrafuselor si cu ridicarea imediată a 
conservelor pentru drum l-am mai primit eu de la regimentskanzelei. Şi vezi 
ce-am făcut: am venit frumusel la un sfert de vin, şi cum mă simt foarte bine 
aici, le las toate în voia soartei. Conservele rămîn conserve, rațiile ratii. Eu 
cunosc magazia mai bine decît domnul oberlaitnant şi ştiu, tot aşa de bine, 
cam ce se vorbeşte la un besprechung din ăsta cu domnii ofițeri, în birou la 
domnul oberst. Numai domnul oberst îşi închipuie, în fantezia lui, că la ma- 
gazie există conserve. Magazia regimentului nostru n-a avut de cînd există 
conserve în depozit şi le-a căpătat numai de la caz la caz de la brigadă, cînd 
nu le împrumuta de pe la alte regimente, cu care venea în contact. Numai 
regimentului din Benesov îi sîntem datori peste trei sute de cutii de conser- 
ve. He, he... Dumnealor n-au decît să spună ce vor la besprechung; nu-i nici 
o grabă. De ditfel, cînd or ajunge acolo, magazionerul o să le spună el singur 
că au înnebunit. Nici o „marşcă” n-a căpătat conserve la drum. Aşa-i, bara- 
bulă bătrină? se adresă el plutonierului-major. 

Acesta însă răspunse fie că tocmai atipea, fie că-l apucase un fel de 
delir: 

— Şi în timp ce mergea, tinea deasupra ei umbrela deschisă. 

— Cel mai bine ati face, continuă plutonierul de ata Vanek, dacă le-aţi 
lăsa toate baltă. Dacă s-a spus astăzi, la regimentskanzelei, că se pleacă 
miine, apoi asta nu trebuie s-o creadă nici un copil de tita. Putem pleca fara 
vagoane? Chiar în fața mea s-a telefonat la gară. N-au nici un vagon liber. 
Aşa a fost şi cu ultima „marşcă”. Am stat atunci în gară două zile, şi-am aş- 
teptat pină s-a îndurat nu ştiu cine de noi şi ne-a trimis un tren. Nu ştiam 
încotro plecăm. Nici oberstul nu ştia; am cutreierat toată Ungaria şi tot aşa, 
nimeni n-avea habar dacă mergem spre Serbia sau spre Rusia. În fiecare 

„staţie se vorbea direct cu statul-major al diviziei. Şi noi eram ca un petic fără 
sac. Ne-au cusut, în cele din urmă, la Dukla: acolo ne-au facut ferfenita şi 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


am venit inapoi pentru refacere. Asa ca nici o graba. Cu timpul totul se 1a- 
mureste, nu-i nevoie să ne pripim. Jawohl, nochamol!75. Astăzi au aici un vin 
excepțional, continuă Vanek, fără să-l ia în seamă pe plutonierul-major care 
bolborosea ceva ca pentru sine: 

— Glauben Sie mir, ich habe bisher wenig von meinem Leben gehabt. 
Ich wundere mich uber diese Frage 176. 

— De ce să-ți faci griji de pomană cu plecarea marşbatalionului? Daca 
vrei să ştii, în prima „marşcă” cu care am plecat eu pe front, toate s-au aran- 
jat în cea mai perfectă ordine, în două ceasuri. La celelalte companii ale 
marşbatalionului nostru, de atunci, pregătirile au început cu două zile înain- 
te. Dar la noi era kumpanienkomandant laitnantul Prenosil, un băiat fercheş 
care ne-a spus: „Nu vă grăbiţi, băieți” — şi toate au mers ca pe roate. Cu do- 
ua ceasuri înainte de plecarea trenului, am început abia să ne stringem 
calabalicul. Eu cred că ai face bine să iei loc. 

— Nu pot, refuză, infringindu-si tentatia, bravul soldat Svejk. Trebuie 
să mă înapoiez la cancelarie; ce mă fac dacă telefonează cineva? 

— Bine, atunci du-te, puişorule, dar tine minte pentru altădată că nu-i 
frumos din partea dumitale să refuzi şi că o adevărată ordonanţă nu trebuie 
să fie niciodată acolo unde-i nevoie de el. Nu trebuie să te omori atita cu ser- 
viciul. Zău, sufletelule, nimic nu-i mai urît pe lumea asta decit o ordonanță 
speriată, care vrea să înghită dintr-o dată toată milităria. 

Dar Svejk o zbughise pe uşă spre cancelaria companiei sale. 

Vanek rămase părăsit, întrucit, fără îndoială, nu se putea spune că 
plutonierul-major îi tinea cu adevărat tovarasie. 

Acesta se turtise bine de tot şi, mingiind sfertul de vin, bolborosea ju- 
mătate în cehă, jumătate în germană, ca pentru sine, nişte lucruri foarte 
ciudate, fără nici un fel de sens şi legătură între ele: 

— De multe ori am trecut prin satul ăsta şi nici nu bănuiam că există 
pe lume. In einem halben Jahre habe ich meine Staatsprufung hinter mir und 
meinen Doktor gemacht!77. Am devenit un infirm bätrin, iti mulțumesc, Lu- 
cia. Erscheinen sie in schon ausgestatteten Banden!78 , poate că este printre 
dumneavoastra cineva care-si aminteste de asta... 

* Ca săd treacă de urit, plutonierul contabil bătea cu degetele tactul 

unui mars; plictiseala lui nu dură însă prea mult, deoarece usa se deschise 
şi în cantină îşi făcu apariția bucătarul popotei ofiteresti, Jurajda, care se 
lipi de un scaun. 
@ — Noi, incepu el impleticindu-i-se limba, am primit astazi ordin sa 
mergem si să ridicäm ratia de coniac pentru drum. Şi cum damigeana de 
rom nu era goala, a trebuit s-o golim. Asta ne-a dat de furca. Baietii de la 
bucatarie s-au facut praf. Eu am gresit la socoteala cu citeva portii; domnul 
oberst a venit tirziu şi pentru el n-a mai rămas nimic de mîncare. Acuma îi 
prepară omletă... E veselie mare... 

— Astai o aventură frumoasă, remarcă Venek, căruia întotdeauna la 
un pahar de vin îi plăceau cuvintele alese. 


175 Da, încă o dată (germ. incorect) 

176 Vă rog să maleredeti, am avut parte de puţine lucruri in viata mea pînă acum. Mă mir de întrebarea asta (germ.). 
177 Într-o jumătate de an îmi dau examenul de stat şi-mi iau titlul de doctor (germ.) 

175 Apareti vă rog in volume frumos prezentate (germ.) 


+ 


a” PF, *., 
as 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Bucătarul Jurajda începu să filozofeze, ceea ce, de fapt, trăda fosta lui 
ocupație. Înainte de a fi militar, el scosese o revistă ocultista şi colecția „Mis- 
terele vieţii şi ale morții”. 

În armată izbutise să se strecoare la popota ofițerilor şi de multe ori se 
întîmpla să ardă cîte o friptură, atunci cînd se cufunda în lectura traducerii 
străvechiului tom indian Suter pragin — Paramita (înțelepciunea revelată). 

Colonelul Schroder tinea la el ca la o raritate a regimentului. Nici o al- 
tă popota ofitereasca nu se putea mîndri cu un bucătar ocultist, care, după 
ce patrunsese misterele vieții şi ale morții, se pricepea atît de bine să-ți ia 
văzul cu biftecuri cu smintina si cu tocanele lui, încît în bătălia de la 
Komarov locotenentul Dufek, rănit de moarte, striga într-una numele lui 
Jurajda. 

— Da, spuse ca din senin Jurajda, care abia se mai tinea pe scaun si 
duhnea a rom de la zece poşte. Astăzi, cînd n-a mai rămas nimic pentru 
domnul oberst şi cînd a văzut numai cartofi goi, fără altceva, dumnealui a 
căzut în starea gaki. Ştii dumneata ce-i aia gaki? Asta-i starea spiritelor 
flaminde. Atunci eu i-am spus: „Aveţi, domnule oberst, destulă putere să bi- 
ruiti voința destinului, care a hotarit ca pentru dumneavoastră să nu ajungă 
rinichiul de vițel? Scrie în zodiac, domnule oberst, că dumneavoastră trebuie 
să mincati asta-seara, la cină, o omletă minunată cu ficätel de vițel, tocat si 
înăbuşit.” 

— Scumpe prietene, se adresă el după o scurtă tăcere plutonierului 
contabil şi, făcind o mişcare bruscă, răsturnă toate paharele de pe masă. 
Asta-i lipsa de coeziune a tuturor fenomenelor, formelor şi lucrurilor, conti- 
nua posomorit dupa această ispravă bucătarul ocultist. Forma este lipsa de 
coeziune şi lipsa de coeziune este forma. Lipsa de coeziune nu se deosebeşte 
de formă, forma nu se deosebeşte de coeziune. Tot ce-i fără coeziune e for- 
mă, tot ce-i formă e lipsă de coeziune... 

După aceste lămuriri sumare, bucătarul ocultist se cufundă într-o 
adinca tăcere, sprijinindu-şi capul în miini şi privind, pierdut, masa pe care 
o inundase cu vin. - 

Plutonierul-major bolborosea din nou ceva fără cap şi coadă: 

* — Gridele au dispărut de pe cîmp, au dispărut... in dieser Stimmung 
erhielt er Einlandung un ging zu thr... 179 Rusaliile sînt în primăvară... 

Plutonierul de ata Vanek începu iar să bată toba in masă, sorbind din 
pahar şi amintindu-şi din cînd în cînd că era aşteptat la magazie de un ser- 
gent şi zece ostaşi. Şi ori de cite ori îşi amintea de asta, ridea şi făcea un gest 
cu mina. 

Noaptea tirziu, cînd se întoarse la cancelaria companiei a 11-a de 
marş, îl găsi pe Svejk lingă telefon. 

— Forma e lipsă de coeziune şi lipsa de coeziune e forma, biigui dispe- 
rat, apoi se trinti îmbrăcat, aşa cum era, pe canapea şi adormi pe loc. 

Svejk nu se mişca de lingă telefon, deoarece cu două ceasuri în urmă 
cînd îl chemase locotenentul Lukâs, care-i spusese că se află încă în confe- 
rinta la domnul colonel, uitase să-i spună că poate să plece de la telefon. 
Fusese chemat şi de sergentul Fuchs care pină atunci aşteptase cu cei zece 

„soldaţi sosirea plutonierului Vanek, ca pina la urmă să bage de seamă că 


+ 


17 În această stare a obţinut invitaţia şi s-a dus la ea (germ.). 


ot 


7 | 1... 
LA 


ee 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


magazia era inchisa. In fine se facu si el neväzut, iar cei zece ostasi se in- 
toarsera pe rind, unul cite unul, la baraca lor. 

Din cind in cind Svejk se amuza ridicind receptorul si ascultind. Noul 
sistem de telefon, introdus in armata, prezenta avantajul ca se puteau auzi 
destul de limpede si de deslusit convorbirile telefonice, pe toata linia. 

Cei de la aprovizionare se injurau cu cei de la artilerie, genistii ame- 
nintau posta militara, poligonul de tragere latra la compania de mitraliere. 

Şi Svejk continua să rămînă nemiscat lîngă telefon. 

În acest timp, în biroul colonelului şedinţa se prelungea. Colonelul 
Schroder dezvolta cea mai nouă teorie în legătură cu orientarea pe cimpul de 
bătălie şi mai cu seamă punea accentul pe folosirea aruncătoarelor de mine. 

Vorbea de toate, despre situația frontului cu două luni în urmă, în sud 
şi în răsărit, despre importanţa strinsei legături dintre diferitele unități, de- 
spre gazele otrăvitoare, despre tirul asupra aeroplanelor inamice, despre 
aprovizionarea trupei pe cîmpul de bătălie; în cele din urmă trecu la situația 
internă în rîndurile armatei. 

Fura luate în discuţie relaţiile dintre ofițeri şi trupă, dintre trupă si 
gradati, despre dezertarea la duşmani, despre evenimentele politice şi în 
sfirşit despre faptul că cincizeci la sută dintre soldații cehi sînt „politisch 
Verdachtig”!®° . 

— Jawohl, meine Herren, der Kramarsch, Scheiner und Klofatsch. 

În acest timp, cei mai mulţi dintre ofiţeri se întrebau cînd o să înceteze 
batrinul să trăncănească, dar, parca dinadins, colonelul Schroder continua 
să pălăvrăgească despre sarcinile noilor batalioane de marş, despre ofițerii 
regimentului căzuți pe front, despre zeppeline, despre calaretii spanioli, de- 
spre jurământ. 

La această ultimă chestiune, locotenentul Lukâs îşi aduse aminte că 
în clipa în care întreg batalionul depusese jurămîntul, bravul soldat Svejk nu 
fusese de fata, deoarece se afla la consiliul de război al diviziei. Si tot 
gindindu-se la asta, fu cuprins deodată de un ris isteric de care se molipsiră 
cîțiva ofițeri în mijlocul cărora stătea, fapt ce atrase atenţia colonelului care 
tocmai trecuse la expunerea experienței cistigate cu prilejul retragerii arma- 
telor germană în Ardeni. 

~ Colonelul le încurcă pe toate şi încheie cu următoarele cuvinte: 

— Domnilor, asta nu-i de ris. 

După aceea o porniră cu toții spre cazinoul ofițerilor, colonelul 
Schroder fiind chemat la telefon de către statul-major al brigăzii. 

Svejk motäia pe scaun, lingă telefon, cînd îl trezi un nou zbirniit: 

— Alo, aici e cancelaria regimentului, auzi, el. 

— Alo, răspunse Svejk, aici e cancelaria companiei a 11-a de marş. 

— Nu mă ţine de vorbă! la repede creionul şi scrie telefonograma pe 
care ţi-o dictez : „Compania a 11-a de mars...” 

După aceasta urmară una peste alta citeva fraze care se amestecau 
într-un haos ciudat, pentru că pe acelaşi fir vorbeau concomitent companiile 
a,12-a şi a 13-a, aşa că telefonograma se pierdu complet în această învălmă- 
şeală de sunete. Svejk nu desluşea nici o iotă. În cele din urmă totul se li- 

„nişti şi Svejk receptiona: 
49 
180 Suspect din punct de vedere politic (germ.) 
t 


- 


- 


> 
Jarosla Haëek - Peripetiile bravului Soldats ve jk 2 
EDITURA CU URALA , „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


be 
— Alo, alo, acum citeste-mi ce ai scris si nu ma mai tine de vorba... 
tă — Ce să citesc? 
„_ — Cum ce să citeşti? Boule! Telefonograma! 

— Care telefonograma? 

— Tii, crucea ta, ce dracu, eşti surd? Telegrama pe care ţi-am dictat-o, 
idiotule! 

— Eu n-am auzit nimic, cineva s-a amestecat pe fir... 

— Fir-ai tu să fii de maimutoi; ce-ţi închipui, că mie-mi arde de joacă 
numai cu tine? Spune: primeşti sau nu primeşti telefonograma? Ai creion şi 
hîrtie? Cum? Nu ai? Vita ce eşti! Cum? Să aştept pina ce papestiP Halal os- 
tas! Ei, gata! Esti pregatit? Slava Domnului ca in sfirsit te-ai descurcat. Nu 
cumva ti-ai schimbat si hainele? Si acum fii atent: 11-te Marschkumpanie! 

 Repetä ! ‘ 

— 11-te Marschkumpanie... 

— Kumpanienkommandant, ai scris ? Repetă. 

— Kumpanienkommandant!... 

— Zur Besprechung morgen... Esti gata |! repetă. 

— Zur Besprechung morgen... 

— Um neun Uhr — Unterschrift. Stii ce-i aia Unter- schrift, maimutoiu- 
le? Asta-i semnătură. Repeta! 

— Um neun Uhr — Unterschrift. Ştii ce-i aia Unterschrift maimutoiule 
— asta-i semnătura. 

— Fir-ai al dracului de dobitoc... Aşadar, semnătura: Oberst Schroder, 
vită... Ai scris? Repetă! 

— Oberst Schroder, vită... 

— Bine, boule. Cine a primit telefonograma? 

— Eu. 

— Himmelherrgott, cine-i ăsta eu? 

— Svejk. Mai ai ceva? 

— Slava Domnului, am terminat. Dar ar trebui să te numesti Vaca... 
Ce se mai aude pe la voi? 

— Nimic. Toate vechi. 

* — Şi-ţilpare bine, nu-i aşa? E adevărat că la voi a fost astăzi unu legat 
la stilp? 

— Nimic deosebit, era tucälarul locotenentului-major, i-a halit 
prinzul... Nu ştii cînd plecăm? 

p — Ce întrebare?! Asta n-o ştie nici bätrinul (colonelul). Noapte bună. 
Ascultă, aveţi pe acolo purici? 

Svejk agata receptorul şi se duse să-l trezească pe plutonierul de ad- 
ministratie Vanek care se apăra furios, şi cînd Svejk începu să-l scuture, 
Vanek îl lovi cu pumnul peste nas, apoi se întoarse pe burtă şi începu să 
azvirle din picioare, în dreapta şi-n stinga. 

În cele din urmă, Svejk izbuti totuşi să-l trezească pe Vanek care, 
frecindu-se la ochi, se întoarse cu fata în sus intrebind ce s-a întîmplat. 

+ — Nimic grav, răspunse Svejk. Vreau numai să mă sfătuiesc cu dum- 
neata. Chiar acum am primit o telefonogramă în care se spune că miine la 
„orele nouă domnul oberlaitnant Lukâă trebuie să meargă la besprechung, la 
domnul oberst. Nu ştiu ce să fac. Să mă duc să-i spun chiar acum, sau s-o 


n 


> » 


* Dă ’ M 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


las pe dimineață? Am stat mult si m-am tot gindit daca să vă scol, cînd sfo- 
räiati atît de frumos; dar pina la urmă mi-am zis că tot mai bine e cînd te 
sfatuiesti... 

— Pentru Dumnezeu, te rog, lasă-mă să dorm, se vaicari Vanek, 
cascind cu gura mare, du-te dimineata si nu ma mai trezi! 

Se intoarse pe o parte si adormi din nou. 

Svejk se duse înapoi lingă telefon şi începu iar să motäie cu capul pe 
masa. Curind însă, îl trezi un nou zbirniit... 

— Alo, marşkumpania 11... 

— Da, marskumpania a 11-a. Cine-i acolo? ; 

— Aici e marska 13. Alo. Cit e ceasul la voi? Eu nu pot să prind cen- 
trala şi îmi pare că trebuia să fiu de mult schimbat. 

— Ceasul nostru a stat. ‘ 

— Atunci stati si voi, ca si noi. Da ia spune, nu stii cind plecam? N-ai 
vorbit cu regimentskanzelei? 

— Las' ca şi căcăcioşii ăia ştiu mai mult de-o grămadă, ca si noi. 

— Nu fi, domnisoara, prost crescuta... Voi ati ridicat conservele? Ai 
nostri, cum s-au dus, asa s-au intors. Magazia era inchisa. 

— Si ai nostri s-au intors cu mina goala. 

— Toata panica asta e de pomana. Unde crezi ca plecam? 

— In Rusia. 

— Eu cred ca mai degraba in Serbia. Om vedea noi cind vom ajunge la 
Budapesta. Daca o luäm la dreapta, atunci ne asteapta Serbia, la stinga, 
Rusia. Voi a-ți primit ranitele? Se zice că acum ne urcă lehnungul? Ai auzit 
ceva? Da, ia spune, ştii să joci friesckeviere? Ştii? Atunci vino miine aici. Noi 
jucăm în fiecare seară. Citi sinteti acolo, la telefon? Cum? Singur? Las-o bal- 
tă şi du-te si te culcă. Frumoasă ordine mai e şi la voi. Ce zici? Că ai picat 
acolo ca musca în lapte? În sfirşit, slavă Domnului, au venit să mă schimbe. 
Somn dulce. 

Urmindu-i sfatul, Svejk se cufundă într-un somn dulce, uitînd să mai 
agate receptorul în furcă, astfel că nimeni nu-l tulbură din visare. În acest 
timp, telefonistul de la cancelaria regimentului tuna şi fulgera că nu poate 
transmite mărşcompaniei a 11-a o nouă telefonogramă prin care se cerea ca 
pina a doua zi la orele douăsprezece să se comunice cancelariei numărul os- 
taşilor care n-au fost inoculati împotriva tifosului. 

În vremea aceasta, locotenentul-major Lukas se mai afla încă la cazi- 
noul ofițerilor în compania medicului-militar Sancler, care, călare pe un 
scaun, bătea la intervale egale cu tacul de biliard în podea pronuntind toto- 
dată, într-o succesiune arbitrară, frazele care urmează : 

— Sultanul din Saracen, Salah-Edin, a fost cel dintii care a recunoscut 
neutralitatea corpului sanitar. 

Rani-tii ambelor tabere trebuiesc îngrijiţi. 

Medicamentele şi tratamentul trebuie să li se administreze pe socotea- 
la părții adverse. 

+  Trebuie să se permită să li se trimită medici şi asistenţi cu trese de ge- 
nerali. a 

De asemenea prizonierii răniți trebuie trimişi înapoi sau schimbaţi sub 

ocrotirea şi garanția generalilor... Dar, după aceea, pot sluji mai departe... 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Bolnavii de ambele parti nu trebuie făcuți prizonieri, nici ucişi, ci 
transportați la loc sigur, la spital, cu bună pază, care împreună cu bolnavii 
trebuie să se înapoieze... Si... tresele de general. Tot aşa si cu preoții militari, 
medicii chirurgi, farmaciştii, infirmierii care îngrijesc bolnavii, cu toate per- 
soanele însărcinate să dea asistență bolnavilor, care de asemenea nu trebuie 
reținute, ci trimise înapoi la fel cu bolnavii. 

Desi stricase pina atunci două tacuri de biliard, doctorul Sancler tot 
nu-şi isprăvise ciudata expunere cu privire la ocrotirea, răniților de război, 
îndrugînd mereu printre fraze ceva nedeslusit cu privire la nişte trese de ge- 
neral. | 

Plictisit, locotenentul-major Lukâs îşi bău cafeaua şi se duse acasă 
unde-l găsi pe uriaşul barbos Baloun, ocupat cu prăjitul unei bucăţi de sa- 
lam într-o ceaşcă de tablă, pe lampa de spirt a locotenentului. 

— Am... îndrăznit, îngăimă Baloun la vederea lui Lukâs, mi-am îngă- 
duit... raportez supus... 

Luka îl privi cu blindete. În clipa aceea îşi dădu seama că acest om 
nu era decit un copil mare, o creatură naivă, şi deodată îl cuprinse părerea 
de rău că poruncise să fie legat la stilp din pricina foamei lui, veşnic nepoto- 
lită. 

— Prajeste-ti mai departe, Baloune îi spuse locotenentul-major 
descingindu-si sabia. Miine am să pun să te treacă cu încă o portie de piine. 

Apoi se aşeză la masă. Trecea printr-o criză de melancolie, care-l de- 
termină să scrie o scrisoare sentimentală mătuşii sale. 


Dragă mătuşica, 

Am primit ordin să fiu gata de plecare cu marşkumpania mea, pe front. 
S-ar putea ca această scrisoare să fie ultima pe care o mai primeşti de la mine, 
deoarece pretutindeni se dau lupte crincene şi pierderile noastre sînt mari. De 
aceea îmi vine greu să închei această scrisoare spunindu-ti: la revedere! Cred 
că ar fi mai nimerit să-ți transmit un ultim adio!” 


„O termin mîine dimineaţă”, îşi zise Lukâs în sinea lui si se duse să se 
culce. . 

. Vazindu-l1 dormind adînc, Baloun începu să umble din nou şi sa co- 
trobăiască prin odaie ca gindacii noaptea. Deschise geamantanul locotenen- 
tului şi muşcă o tabletă de ciocolată; se sperie însă cînd Lukas se mişcă în 
somn, băgă repede la loc ciocolata şi se linişti. 

Apoi se duse tiptil, tiptil să vadă ce a scris locotenentul-major. 
iti şi fu atit de copleşit, mai cu seamă de acest „ultim adio!”, încât se 
retrase în grabă pe salteaua lui de paie, de lingă uşă, cu gîndul acasă şi la 
porcul tăiat. 
Se vedea intepind matul ca să iasă aerul şi să nu plesneasca la fiert. 
Şi amintindu-şi că odată vecinilor le plesnise tot „specvurstul”, 
amestecindu-se în oală, se cufundă într-un somn foarte agitat. 
” Visa că a chemat un măcelar nepriceput oare i-a spart toate matele de 
porc în timp ce umplea cirnatii. Nepriceputul măcelar uitase de asemenea să 
„facă blutwurstul, pierduse osinza de la ceafă şi nu mai avea cu ce să umple 
cirnatii. | se mai păru apoi în vis că e chemat de consiliul de război, pentru 


> P 
Jaroslav Ha&ek - Peripetiile bravului soldat eva . 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI!” - BUCURESTI, 1935 


că fusese prins în timp ce căra o halcă de carne de la bucătăria de campa- 
nie. În cele din urmă se văzu spinzurat de craca unui tei de pe aleea canto- 
namentului militar din Bruck pe Leita. 


* 


A doua zi cind se trezi, in revarsatul zorilor, care se ivira o data cu mi- 
rosul cafelei care fierbea in toate bucătăriile companiilor, Svejk agätä meca- 
nic receptorul în furcă, ca şi cînd tocmai atunci ar fi terminat o convorbire 
telefonică şi făcu o mică plimbare de înviorare prin Cancelaria companiei. 
Intonă totodată un vesel cîntec ostăşesc, al cărui text îl începu de la mijloc, 
de la partea în care era vorba de un ostaş travestit în fată care se duce la 

“moară la iubita lui, unde morarul, înainte de a-l pofti în culcuşul fetei, strigă 
către morăreasă: 


Morarito, ada cina 
Sa se ospăteze Lina. 
+ + 
După ce josnicul ostaş e ospătat copios de morăreasă, urmează trage- 
dia familiară. 


Au găsit pe uşă scris: 
Morari, treziti-vä din vis: 
Fiica voastră de la moară 
Nu-i nici sfinta, nici fecioară. 


Svejk depuse atita patos în acest final, încît îl trezi pe plutonierul de 
ata Vanek, care întrebă cit e ceasul. 

— Chiar acuşica a sunat deşteptarea. 

— Bine, eu mă scol după cafea, hotări Vanek, care nu se grăbea nicio- 
dată: oricum o să înceapă iar să ne siciie cu graba lor, scotind sufletul din 
om, ca ieri cu conservele alea... 

” Vanekcăscă, apoi îl întrebă pe Svejk dacă n-a trăncănit cumva prea 
mult aseară, cînd s-a întors acasă. 

— Numai aşa, olecutä, ce-a mai rămas de pe drum, răspunse Svejk. Îi 
dädeati într-una cu nişte forme care nu-s forme, că forma nu e formă şi că 
ce nu-i formă e formă, şi că forma asta pînă la urmă tot nu-i formă. Dar v-a 
trecut repede şi ati început să sforäiti, de parcă ati dus porcii ia jir. 

Svejk tacu, facu citiva pasi spre usa, apoi se intoarse linga patul plu- 
tonierului, se opri si continua: 

— In ceea ce ma priveste pe mine, domnule rechnungsfeldwebel, cind 
am auzit ce spuneati despre formele alea, mi-am adus aminte de unu Zatka; 
lucra la uzina de gaz de pe Letna. Treaba lui era să aprindă si să stingă feli- 
narele. Era un om luminat şi umbla prin toate cîrciumile de pe Letna pentru 
că între aprinsul şi stinsul felinarelor avea destul timp liber; spre dimineaţă, 
cînd se întorcea la uzină, indruga si el vorbe din astea ca şi dumneavoastră, 

„numai că él le zicea altfel: „cubul, zicea el, are colțuri, de aceea e colturos”. 
Asta am auzit-o E cu urechile mele, cînd îmi făceam odată nevoile pe stradă 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


si un polițist afumat, în loc să mă ducă la postul de poliție, m-a dus la uzina 
de gaz. Pină la urmă, continuă Svejk cu glas scăzut, Zatka a patit-o rău de 
tot. Se înscrisese în congregația sfintei Maria şi se ducea ca un zevzec la 
predicile părintelui Jemelka de la biserica Sfintul Ignat din Piaţa Carol. Într- 
o bună zi, cînd au venit în piață misionarii, Zatka a uitat să mai stingă feli- 
narele din raionul lui, aşa că gazul a ars trei zile şi trei nopți, fără intrerupe- 
re. Nu-i lucru curat, urmă Svejk, cînd aşa, din senin, îl apucă pe om bizdicul 
să-şi bage nasul în filozofie; pute a delirum tremens. Cu ani în urmă, a fost 
mutat la noi un maior de la regimentul 75; îi zicea Bluher. Avea obiceiul să 
ne adune o dată pe lună, să ne alinieze în careu, şi să filozofeze cu noi de- 
spre disciplina militară. Nu punea în gură decit slibovita — nimic altceva. 
»lineti minte ce vă spun, ostaşi, începea el să ne boscorodească în curtea 
cazărmii, ofițerul este, de la sine, cea mai perfectă fiinţă si are de o sută de 
ori mai multă minte decit voi toți, la un loc. Daca ati sta, ostaşi, şi v-aţi gîndi 
toată viata voastră, tot n-aţi putea găsi ceva mai desavirsit ca ofițerul. Orice 
ofițer este o ființă necesară, în timp ce voi, ostaşi, nu sinteti decit nişte crea- 
turi intimplatoare; existența voastră e posibilă, dar nu obligatorie. Dacă s-ar 
întimpla, ostaşi, să înceapă războiul şi voi ati cădea pentru maiestatea-sa 
împăratul, bine; situația nu s-ar schimba prea mult; dar dacă înaintea voas- 
tra ar cădea ofițerul care v-ar conduce, ati vedea atunci cît de mult depindeti 
de el şi ce pierdere ati suferit. Ofiţerul trebuie să existe, şi existența voastră 
se datoreşte de fapt domnilor ofițeri; voi de la ei purcedeti, fără ofițeri ati fi 
dezorientati, fără superiorii voştri nici o băşină n-aţi sti să trageţi. Pentru 
voi, ostaşi, ofițerul este un exemplu de moralitate, fie că vă dati sau nu sea- 
ma de asta; şi fiindcă fiecare lege trebuie să-şi aibă legiuitorul ei, apăi aflați, 
ostaşi, de la mine că numai ofițerul este omul fata de care vă simtiti, si tre- 
buie să va simtiti indatorati şi să indepliniti, fără nici o excepţie, orice po- 
runcă a lui, chiar dacă ea nu v-ar conveni.” 

Odată, după ce şi-a terminat cuvântarea, a început să umble în jurul 
careului şi să ne întrebe pe fiecare, la rînd: „Ce simţi cînd te înapoiezi tirziu 
la cazarmă?” - 

Soldatii s-au zapacit de tot si au dat niste raspunsuri, care mai de ca- 
re mai chisnbvate. Unii s-au îndemnat a spune că n-au intirziat niciodată, 
alții că de fiecare dată cînd intirzie îi ia cu sictir prin pîntec, alții că simt car- 
cera, şi aşa mai departe. Pe ăştia maiorul Bluher i-a scos pe loc din front şi a 
ordonat să fie puşi după-amiază să facă klenkubung în curte, drept pedeapsă 
că nu sînt în stare să spună ce simt. Pina să-mi vină şi mie rîndul, mi-am 
adus aminte de ce ne spusese el, ultima oară, cînd a stat de vorbă cu noi. 
Cînd s-a oprit în fata mea, eu i-am spus foarte liniştit: 

— Raportez supus, domnule maior, că atunci cînd întîrzii simt in mine 
un fel de nelinişte, frică şi mustrări de cuget. Dacă mă învârtesc însă de un 
bilet de voie, mă întorc la timp şi în ordine la cazarmă, şi atunci mă cuprinde 
un fel de linişte fericită şi simt o mulțumire lăuntrică... 

Toţi cei din jurul meu s-au pornit pe ris şi maiorul Bluher a zbierat la 
mine ca ieşit din minți: 

— Lua-te-ar dracu, mizerabile, pe tine nici plosnitele nu se îndură să 

„urce cînd sforăi, şi-ţi mai arde să faci glume? 
Şi m-a băgat frumusel în fiare, de mai mare dragul. 


» i | k À | A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— În armată nici nu se poate altfel, răspunse plutonierul de ata, 
întinzîndu-se alene pe pat; poți să răspunzi orice-ai răspunde, să faci orice- 
ai face, norii tot s-adună deasupra-ti şi träsnetul bubuie. Fără asta nu poate 
să existe disciplină. 

— Foarte bine zis, incuviintä Svejk. N-am să uit, cit oi trăi, cum l-au 
închis pe recrutul Pech. Laitnantul companiei era unu Moc. Adunase odată 
recrutii şi a început să-i întrebe, pe rind, de unde erau. 

— Boboci nenorociti, li s-a adresat el, trebuie să vă învățați să ras- 
pundeti limpede, precis şi repede ca dintr-o pocnitură de bici. Aşadar, să în- 
cepem. Dumneata, Pech, de unde eşti? Pech, care era un om învățat, i-a 
răspuns: ‘ 

— Dolny Bousov, Unter Bautzen, nr. 267, 1936 de locuitori cehi, de- 
partamentul Jicin, districtul Sobotka, fostul domeniu Kost, biserica parohia- 
la Sfintă Caterina din secolul al XIV-lea, renovată de contele Vaclav Vratislav 
Netolicky, şcoală, poştă, telegraf, fabrică de zahăr, moară cu fierăstraie, co- 
nacul Valcha, şase bilciuri tradiționale... Deodată laitnantul Moc s-a năpustit 
asupra lui, a început să-i care la pumni peste gură şi să urle: „Ține, un tirg 
tradițional, al doilea tîrg tradițional, al treilea, al patrulea, al cincilea, al şa- 
selea”. 

Pech, cu toate că nu era decît recrut, a cerut să fie scos la 
batalionsraport. Pe vremea aceea, la cancelaria regimentului era o bandă ve- 
selă şi unul din bandă a scris că recrutul nostru cere să fie scos la 
batalionsraport din pricina bilciurilor tradiționale de la Dolny Bousov. 
Batalionskommandant era maiorul Rohell. „Aho, was gibt's ?”181 l-a întrebat 
el pe Pech, şi Pech i-a dat drumu : „Cu respect vă raportez, domnule maior, 
că la Dolny Bousov sînt şase bilciuri anuale”. Mai mult n-a apucat să spună; 
maiorul Rohell a început să zbiere şi a poruncit să fie dus numaidecit la os- 
piciul spitalului militar; de atunci bietul Pech a fost cel mai năpăstuit soldat 
şi a dus-o din pedeapsă în pedeapsă. 

— E greu să educi pe soldaţi, răspunse plutonierul Vanek căscînd. În 
militărie soldatul, care n-a avut parte de pedeapsă, nu-i soldat. În timp de 
pace, mă rog, mergea poate teoria că soldatul care se elibera fără nici o pe- 
deapsă avea pe urmă intiietate în serviciul civil. Astăzi însă tocmai acei os- 
taşi care înainte, în timp de pace, nici n-apucau să mai iasă din arest, sînt 
cei mai buni pe front. Îmi aduc aminte de infanteristul Sylvanus de la com- 
pania a 8-a. Înainte de război, o ţinea numai într-o pedeapsă; şi ce pedep- 
se... Nu se sfia să fure ultimul gologan camarazilor de arme; în schimb, cînd 
s-a pornit la atac, el a fost primul care a tăiat drahthindernisse!82, a capturat 
trei soldați inamici şi pe unul l-a achitat pe drum, spunînd că nu avea în- 
credere în el. Pentru isprava asta a căpătat medalia mare de argint, i-au cu- 
sut două steluțe şi, dacă nu l-ar fi spinzurat mai tirziu la Dukla, ar fi de 
mult sergent. Dar de spinzurat au trebuit să-l spânzure, pentru că odată 
după un atac, a cerut să fie trimis în recunoaştere şi o altă patrulă de la re- 
giment l-a prins pe cînd buzunărea morții. Au găsit la el vreo opt ceasuri şi o 
grămadă de inele... Aşa că l-au spinzurat la statul-major al brigăzii. 


a 


181 Aşadar, ce se aude ? (germ). 
182 Retea de sirma ghimpata (germ.). 


+ 


- 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Se vede din asta, remarcä Svejk cu intelepciune, ca fiecare soldat 
trebuie să-şi cucerească singur poziția lui în armată. 

„ Telefonul zbirnii. Plutonierul de ata ridică receptorul şi recunoscu gla- 
sul locotenentului-major Lukâs, care îl întrebă ce se aude cu conservele, 
facindu-i apoi cîteva reprosuri. 

— Într-adevăr, nu sînt, domnule oberlaitnant! striga la telefon Vanek. 
De unde să fie dacă ele nu există decît în închipuirea celor de sus, de la in- 
tendenta! N-avea nici un rost să trimitem acolo oamenii, de pomană. Eu am 
vrut să vă telefonez. Ce spuneţi? Ca am fost la cantina? Aşa v-a spus bucă- 
tarul ocultist de la popota ofitereascä? Da, e adevărat, mi-am îngăduit să mă 
duc. Dumneavoastră ştiţi, domnule locotenent, cum a numit ocultistul zarva 
asta cu conservele? „Teroarea inexistentei”. Da de unde, domnule locote- 
nent-major, sînt perfect treaz. Ce face Svejk? E aici lingă mine! Să vi-l chem 
la telefon? 

— Svejk, la telefon, strigă Vanek, apoi adăugă cu glas foarte scăzut: şi 
dacă te întreabă cumva în ce stare am venit, ai grijă să-i spui că am venit în 
stare normală. 

Svejk luă receptorul : 

— Aici e Svejk, raportez supus, domnule oberlaitnant. 

— Ascultă, Svejkule, ce se aude cu conservele? S-a aranjat? 

— Nu sînt, domnule oberlaitnant! Nici urmă de conserve... 

— Aş dori, Svejkule, ca atîta vreme cît mai rămînem în cantonament, 
să te prezinti în fiecare dimineaţă la mine. De altfel, ai să rămii tot timpul pe 
lingă mine, după ce vom pleca. Ce ai făcut asta-noapte? 

— Am stat toată noaptea la telefon. 

— A fost ceva nou? 

— A fost, domnule oberlaitnant. 

— Svejkule, nu începe iar cu prostiile. S-a comunicat de undeva ceva 
important? 

— S-a anunţat, domnule oberlaitnant, dar abia pentru ora nouă. N-am 
vrut să vă nelinistese, domnule oberlaitnant, că era destulă vreme. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi odată: ce este atît de im- 
portant pent#u ora nouă? 

_— O telefonogramă, domnule oberlaitnant. 

— Nu te înţeleg, Svejkule. 

— Stati c-o am scrisă, domnule oberlaitnant: ,Primiti telefonograma. 
Cine e la telefon? Ai scris? Atunci citeşte”, sau cam aşa ceva... 

— Ei drăcie! Svejkule, cu dumneata poate să-şi iasă omul din minți... 
Spune-mi repede conţinutul că de nu, mă reped acolo şi vai de oasele dumi- 
tale. Hai, spune, ce s-a întîmplat? 

— larăşi un fel de besprechung, domnule oberlaitnant. Astăzi la ora 
nouă, la domnu oberst. Am vrut să vă trezesc astă-noapte, dar pe urmă m- 
am razgindit. 

— Asta ti-ar mai fi lipsit, să indraznesti să mă scoli din somn, pentru 
orice prostie, cînd era destul timp pentru asta şi dimineața. Wieder eine 
Besprechung, der Teufel soll das alles buserieren!!83 Lasă receptorul şi chea- 

„mă-l la telefon pe Vanek! 
e 


183 [ar o convorbire, dracu s-o ia ! (germ.). 


Ș. 7 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Plutonierul contabil Vanek la telefon! 

4: _— Rechnungsfeldwebel Vanek, Herr Oberlaitnant. 

_  — Ascultă, Vanek, găseşte-mi, te rog, numaidecit o altă ordonanţă. 
Derbedeul ăsta de Baloun mi-a mîncat pina dimineața toată ciocolata. Cum 
spui? Să-l legăm? Nu, îl dăm la echipele de sanitari. E voinic cît un munte şi 
o să poată căra răniții căzuţi la atac. Il trimit chiar acum la dumneata. Aran- 
jează asta la regimentskanzelei şi înapoiază-te imediat la companie. Ce crezi, 
plecăm curind? 

— Nu-i nici o grabă, domnule oberlaitnant. Cînd a fost să plecăm cu 
marşcompania a 9-a, ne-au dus de nas, tot aşa, patru zile la | Cu a 8-aa 
fost si mai rau. Numai cu a 10-a a fost mai bine. Faceam atunci 
felddienstflec'®4, la amiază ne-a venit ordinul şi seara am plecat! În schimb, 
pentru asta, ne-au purtat prin toată Ungaria şi dumnealor singuri nu ştiau 
ce gaură, şi de pe care front, s-o astupe mai intii cu noi. 

De cînd devenise comandant al companiei a 11-a de marş, locotenen- 
tul-major Lukâs se afla într-o stare care în termeni filozofici se numeşte sin- 
cretism; înțelegem prin asta că el îşi dădea toată osteneala să atenueze con- 
flictele prin soluţii care duceau ades la compromis. 

De aceea, se vede, i-a şi răspuns lui Vanek în felul următor: 

— Mda, s-ar putea, de fapt cam aşa este. Aşadar, dumneata socoteşti 
că nu plecăm astăzi? La ora nouă avem besprechung cu domnul oberst... 
Apropo, dumneata ştii că ai fost numit dienstfuhrender!85?... Te întreb numai 
aşa. Te rog să-mi întocmeşti... Stai, de ce aveam nevoie să-mi întocmeşti?” 
Ah, da... o situaţie a tuturor gradatilor, cu menţiunea de cînd slujesc în ar- 


mată... Pe urmă o situație cu rezervele de hrană ale companiei... Cum? Nati- 
onalitatea? Da, da şi asta... Dar mai cu seamă nu uita să-mi trimiti altă or- 
donanta... Cum? Ce să facă astăzi fahnrich Pleschner cu trupa? Vorbereitung 
zum Abmarsch ?186 Socotelile? Vin să le semnez dupa-masa. Nu lăsați pe ni- 
meni să iasă în oraş. La cantina taberei? După-masă, pentru un ceas... Dă- 
mi-l, te rog, pe Svejk!... Ascultă, Svejk, dumneata ramii deocamdată la tele- 
fon... 


— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că încă n-am băut ca- 

feaua. . 
- — Atunci ada-ti cafeaua şi nu pleca din cancelarie pina nu te chem. 

Dumneata ştii ce-i aia ordonanţă? 

— Da, domnule oberlaitnant, e unu care aleargă mereu... 
a — Asadar, sa fii la post cind te-oi chema. Mai spune-i odata lui Vanek 
să-mi caute un tucälar. Alo! Svejkule, unde esti? 

A Aici, domnule oberlaititant, chiar acum au venit cu cafeaua. 

— Alo, Svejkule! 

— Vă ascult, domnule oberlaitnant, cafeaua e rece de tot. 

— Dumneata, Svejkule, ştii acum foarte bine ce va să zică un tucälar. 
Te rog să-l vezi şi dumneata şi pe urmă să-mi raportezi dacă e ceva de capul 
lui. Şi acum agaţă receptorul. 

- 
. 

184 Felddienst — Serviciu militar de campanie. 


185 Locţiitor provizoriu al comandantului de companie (germ.). 
186 Exerciţii în vederea plecării (germ.). 


à 


: 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


Vanek, sorbind zgomotos din cafeaua neagră, în care îşi turnase rom 
din sticla camuflată cu eticheta , Tinte”187(pentru orice eventualitate), se uită 
la Svejk şi spuse: 

— Nu ştiu ce are oberlaitnantul ăsta al nostru, că urlă la telefon. Am 
auzit tot ce ţi-a spus. Dumneata, Svejkule, trebuie să fii o bună cunoştinţă a 
domnului oberlaitnant. 

— Cred şi eu. Noi sîntem ca o singură mînă, răspunse Svejk. Vorba 
ceea, o mina spală pe alta. Prin cîte n-am trecut noi doi, împreună. De cite 
ori n-au vrut să ne despartă unul de altul, dar pînă la urmă tot ne-am regă- 
sit. Dumnealui s-a bizuit întotdeauna pe mine, în toate, de mă mir, chiar şi 
eu, de multe ori. Ai auzit dumneata chiar acum cum m-a rugat să-ți mai 
amintesc o dată că trebuie să-i găseşti un alt tucälar şi că trebuie să-l văd şi 
eu ca să dau despre el referinţe. Ehei, dumnealui nu se mulţumeşte cu orice 
tucälar. 


* 


Colonelul Schroder convocase cu mare placere, pentru a doua oara, pe 
toti ofiterii batalionului de mars, dat fiind ca avea o deosebita pasiune pen- 
tru flecăreală. In afară de asta, mai trebuiau luate unele măsuri urgente in 
chestiunea teteristului Marek, care refuzase să curețe latrinele, fapt pentru 
care fusese trimis de colonelul Schroder la consiliul de război al diviziei, pen- 
tru răzvrătire. 

Marek fusese adus înapoi în cursul nopţii de la consiliul de război al 
diviziei şi acum se afla reținut sub pază la hauptwache. O dată cu el, cance- 
laria regimentului primi un raport, foarte încurcat, trimis de consiliul de 
război al diviziei, în care se arăta că, în cazul lui Marek, nu poate fi vorba de 
răzvrătire, teteriştii nefiind obligaţi să curețe latrinele, aşa că nu poate fi 
vorba decit de subordinationsverletzung'#8, delict care poate fi trecut cu vede- 
rea în cazul unei comportări exemplare pe front. Din aceste motive, se spu- 
nea în raport, inculpatul Marek este trimis înapoi la regimentul de care ţine, 
ancheta cu privire la încălcarea disciplinei fiind oprită pina la sfirşitul razbo- 
iului, ea putihd fi totuşi redeschisă la prima abatere pe care o va săvirşi tete- 
ristul Marek. 

Pe ordinea de zi mai era de asemenea înscris şi un alt caz: o dată cu 
teteristul Marek, consiliul de război al diviziei trimisese la hauptwache pe 
falsul sergent Teveles, care nu demult îşi făcuse apariţia la regiment, trimis 
de spitalul militar din Zagreb. Purta pe piept marea medalie de argint pentru 
vitejie şi îşi cususe la tunică trese de teterist şi trei steluțe. Vorbea vrute şi 
nevrute despre actele de eroism ale companiei a 6-a de mars, sustinind ca 
era singurul supravieţuitor al acestei companii. În urma cercetărilor făcute 
s-a putut stabili că, la începutul războiului, plecase într-adevăr, cu compa- 
nia a 6-a de marş, un oarecare Teveles, care nu avea însă dreptul la tresa de 
teterist. Cerindu-se informaţii din partea brigăzii în subordinele căreia se 
afla compania a 6-a, în momentul în care, la 2 decembrie 1914, armatele 
austro-ungare se retrăgeau din Belgrad, s-a putut afla că pe listele celor 


* — 
187 Cerneala (germ.). né 
188 Neexecutare de ordin (germ.) 


+ 


+ 7 ae 
££ 


ee 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


propusi sau distinsi cu medalia de argint nu figura nici un soldat cu numele 
de Teveles. Nu s-a putut însă constata, sub nici o forma, dacă în lupta de la 
Belgrad, soldatul infanterist Teveles fusese avansat la gradul de sergent, de- 
oarece întreaga companie a 6-a de marş dispăruse fără urmă, cu ofițeri cu 
tot, în preajma bisericii Sfintul Sava din Belgrad. În fata consiliului de război 
al diviziei, Teveles s-a apărat argumentind că într-adevăr îi fusese făgăduită 
marea medalie de argint pentru vitejie, şi că aceasta l-a determinat să şi-o 
cumpere la spital, de la un bosniac. În ceea ce priveşte tresele de teterist, 
Teveles susține că şi le-a cusut fiind în stare de ebrietate, şi că a continuat 
să le poarte fiind mereu beat şi avind organismul slăbit de pe urma 
dezinteriei. | 

La deschiderea besprechungului, inainte de a se trece la discutarea 
acestor două cazuri, colonelul Schroder îşi exprimă părerea că, dat fiind că 
plecarea pe front poate interveni din moment în moment, este absolut nece- 
sar ca reuniuni de acest fel să aibă loc cit mai des. De la comandamentul 
brigăzii i se comunicase că se aşteaptă ordine de la divizie. În consecinţă, 
trupa trebuie ținută în stare de alarmă, iar comandanții de companie trebuie 
să fie cu băgare de seamă ca nimeni să nu lipsească. După această scurtă 
comunicare, colonelul începu să repete tot ceea ce spusese cu o zi înainte. 
Prezentă din nou situația evenimentelor şi insistă asupra faptului că nimic 
nu trebuie să ştirbească curajul şi inițiativa în luptă. 

În fata lui, pe masă, se afla prinsă in ace cu gămălie harta cimpului de 
bätälie, pe care nişte stegulete înfipte cu bolduri marcau linia fronturilor; de 
data asta însă steguletele erau ravasite şi fronturile deplasate. O parte din 
stegulete zăceau chiar sub masă. 

Toată harta fusese devastată de motanul contopistilor de la cancelaria 
regimentului, care, peste noapte, după ce-şi făcuse nevoile pe cimpul de bă- 
tălie austro-ungar vrind să-şi acopere isprava împrăştiase steguletele, mur- 
dărind toate poziţiile şi necinstind toate corpurile de armată. 

Colonelul Schroder era foarte miop. 

Ofițerii batalionului de marş urmăreau cu mult interes degetul colone- 
lului Schroder, care se apropia de grămezile respective. 

* — De dici, domnilor, spre Sokal pe Bug... spuse colonelul, atotstiutor, 
deplasindu-si spre Carpaţi degetul arătător, care se împotmoli însă într-una 
din grămăjoarele cu care motanul avusese grijă să dea hartei un relief. 

— Was ist das, meine Herren? întrebă colonelul mirat, în clipa în care 
simți ceva lipindu-i-se de deget. 

— Wahrscheinlich Katzendreck, Herr Oberst'®°, îi răspunse foarte poli- 
ticos, în numele tuturor, căpitanul Sagner. 

Colonelul porni vijelios spre cancelaria vecină de unde, curînd, se putu 
auzi un vacarm infernal, din care se desluşeau blesteme şi înjurături însoțite 
de amenințarea îngrozitoare de a-i pune pe cei vinovaţi să lingă în urma co- 
toiului. 

Interogatoriul fu scurt. Colonelul află că motanul fusese adus la can- 
celarie, cu paisprezece zile în urmă, de cel mai tinăr dintre contopisti, 
Zwieblfisch. În urma acestei constatări, Zwieblfisch îşi adună catrafusele, 

a + 


189 Probabil murdarie de pisica, domnule colonel (germ.) 


Li 


J + 


„| 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


dupa care un contopist mai virstnic il conduse la hauptwache, unde urma sa 
ramiie pina la noi ordine ale domnului colonel. 

Cu aceasta sedinta lua sfirsit. Inapoindu-se congestionat in biroul 
sau, unde era asteptat de corpul ofiteresc, colonelul Schroder uita ca mai 
avea de hotarit asupra soartei teteristului Marek si a falsului sergent 
Teveles. De aceea rosti laconic: 

— Rog pe domnii ofiteri sa fie gata pregatiti si sa astepte ordinele si in- 
structiunile mele. 

Aşa se face ca teteristul Marek si sergentul Teveles rămăseseră mai 
departe, sub paza, la hauptwache, si mai tirziu, cind in mijlocul lor isi facu 
apariția Zwieblfisch, putură să joace ,marias”, iar dupa ,marias” să-l neca- 
jească pe paznic, cerîndu-i să vină să le prindă puricii care-şi făceau de cap 
pe salteaua de paie. ‘ 

Putin mai tirziu, cercul lor se mari o data cu sosirea fruntasului 
Peroutka de la compania a 13-a de mars, care, cu o zi inainte, cind se 
raspindise vestea plecarii pe front, disparuse din cantonament, fiind desco- 
perit, a doua zi, de patrula militara la circiuma ,Trandafirul alb” din Bruck. 
Vazindu-se in incurcatura, Peroutka incercase sa se dezvinovateasca, 
spunînd ca voise, înainte de plecare, să vadă cunoscuta sera a contelui 
Harrach din Bruck, şi că la înapoiere rătăcise drumul şi că abia spre dimi- 
neata, frint de oboseală, nimerise la „Trandafirul alb”. (În timpul ăsta, de 
fapt, se desfătase în patul Ruzenei de la acelaşi „Trandafir alb”.) 

Situaţia continua să fie tulbure. Domnea o totală nesiguranţă: pleacă 
regimentul, nu pleacă? La telefonul din cancelaria companiei a 11-a de 
marş, Svejk asculta cu o răbdare imperturbabilă tot felul de păreri, care pe- 
simiste, care optimiste. Telefonistul companiei a 12-a de marş spunea că au- 
zise de la cineva în cancelaria regimentului ca mai întîi se vor face exerciții 
de tragere cu manechine mobile şi că plecarea va avea loc abia după 
feldmassigschiess- ubungen!9. Părerea aceasta optimistă nu era însă împăr- 
tăşită de cel de la marşcompania a 13-a, care transmitea că tocmai se inapo- 
iase caporalul Havlik din oraş, unde aflase, de la un muncitor de la calea 
ferată, că vagoanele erau trase în gară. 

* Vanek fi smulse lui Svejk receptorul din mînă şi strigă furios la telefon 
că cei de la calea ferată habar n-au pe ce lume trăiesc şi că el, Vanek, abia s- 
a întors de la cancelaria regimentului, unde nu se ştia încă nimic precis. 

Svejk se instală cu incäpätinare lingă telefon şi tuturor celor care în- 
trebau: „ce se mai aude”, le răspundea, foarte binevoitor, că nu ştie încă ni- 
mic precis. 

ot aşa îi răspunse şi locotenentului-major Lukâs, cînd acesta întrebă: 

— Ce se mai aude pe la voi ? 

— Nu se ştie încă nimic precis, domnule oberlaitnant, răspunse el ste- 
reotip. 

— Agata receptorul, boule! 

După aceea urmară cîteva telefonograme, pe care Svejk le receptiona 
după multă tevatură. Mai întîi înregistră telefonograma referitoare la vacci- 
nati şi nevaccinati, care n-a putut fi dictatä in cursul noptii, intrucit Svejk 

” adormise uitind și să pună receptorul în furcă. 


[i 


19 Exerciţii de tragere în cîmp (germ.) 


+ 


= 
D! 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


Primi apoi o telefonogramă intirziata, cu privire la conserve, chestiune 
care fusese lămurită cu o zi înainte. 

Ceva mai tirziu veni la rind o telefonogramă adresată tuturor batalioa- 
nelor, companiilor şi unităţilor regimentelor, care suna astfel : 


„Copia telefonogramei pe brigadă, nr. 75692 Ordinul de brigadă nr. 
172. În rapoartele (situaţiile) referitoare la gospodărirea şi administrarea bu- 
cătăriilor de campanie va fi respectată următoarea ordine în specificarea 
produselor de consum : 1) carne, 2) conserve, 3) zarzavaturi proaspete, 4) 
zarzavaturi uscate, 5) orez, 6) macaroane, 7) crupe de hrişcă şi făină de hriş- 
că, 8) cartofi; în loc de 4) zarzavaturi uscate, 5) zarzavaturi proaspete.” 


Cînd Svejk citi acest mesaj plutonierului de ata, Vanek declară solemn 
că astfel de telefonograme se aruncă din oficiu în latrină. 

— Timpenia asta a născocit-o vreun dobitoc de pe la statul-major al 
armatei şi acum circulă pe la toate diviziile, brigăzile şi regimentele. 

În sfîrşit, Svejk mai receptionä o telefonogramă, dictată însă într-o 
asemenea viteză, încît abia reuşi să prindă următoarele cuvinte ce aduceau 
cu un mesaj cifrat : 

„In der Folge genauer erlaubt gewesen oder das selbst einem hingegen 
immerhin eingebolt werden.”191 

— Aiureli! declară Vanek, cînd Svejk îşi exprimă contrariat nedumeri- 
rea, după ce reciti de trei ori cu glas tare ceea ce scrisese. Numai prostii, desi 
dracu ştie dacă n-o fi ceva cifrat, dar pentru asa ceva noi nu sîntem prega- 
titi. Şi asta se poate arunca... 

— Eu cred, spuse Svejk, că dacă m-aş duce la domnu ob'laitnant şi i- 
aş zice că trebuie in der Folge genauer erlaubt gewesen oder das selbst einem 
hingegen immerhin eingeholt werden s-ar putea supăra... Unii oameni sînt 
aşa de supărăcioşi, că te apucă şi groaza, continuă Svejk, purtat din nou de 
valul amintirilor. Într-o zi mergeam cu tramvaiul de la Vysocany la Praga. În 
stația Liben s-a urcat un domn, Novotny. Cum l-am recunoscut, m-am dus 
lingă el pe platformă si am intrat în vorbă, zicindu-i că amindoi eram din 
Drazov. El in&A s-a răstit la mine, furios, şi zicea să-l las in pace, că nu mă 
cunoaşte. Atunci am încercat să-l lămuresc, rugindu-l să-şi amintească de 
mine care încă de mic copil veneam pe la dumnealui cu mama mea, pe care 
o chema Antonia, că pe tata îl chema Prokop şi era vechil. Dar nici după asta 
n-a vrut să mărturisească că ne cunoaştem. Atunci i-am dat şi alte amănun- 
te, doar-doar l-oi face să-şi amintească... l-am spus că la Drazov erau doi 
Novotny, pe unul îl chema Tonda, iar pe celălalt Iosef, că el e cu siguranță 
losef, cel despre care mi-au scris cunoscutii din Drazov că şi-a împuşcat ne- 
vasta, care îi făcea zile amare din pricina betiei lui... Şi ce să vezi: cînd a au- 
zit vorbele astea, dumnealui s-a stropşit deodată şi a dat să mă lovească... 
eu însă m-am ferit şi dumnealui a spart geamul de la platforma din fata... 
ăla mare din fata manipulantului. Ei, şi pe urmă ne-au dat jos pe amindoi si 
ne-au dus la comisariat, şi aici s-a dovedit că dumnealui îi sărise tandära 
pentru că nu-l chema Iosef Novotny, ci Eduard Doubrava şi era din Montgo- 

„mery, din America, venit la Praga să-şi vadă rubedeniile. 
3 


11 Insiruire de cuvinte fără legătură între ele şi fără de nici un înţeles. 


+ 


7 | 4... 
LA 


ee 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Telefonul întrerupse povestirea lui Svejk şi o voce hiriita de la compa- 
nia de mitraliere întrebă din nou dacă vor pleca sau nu. Zicea că a doua zi 
de dimineaţă va fi iar un besprechung la domnul oberst. 

În uşă apăru, palid de tot, cadetul Biegler, cel mai mare idiot din în- 
treaga companie, care la şcoala de teterişti se străduise să se evidentieze cu 
cunoştinţele sale. Îi făcu semn lui Vanek să iasă după el pe coridor, unde 
avură o convorbire îndelungată. 

Reintrind, Vanek zimbea dispretuitor. 

— Mare bou mai e şi ăsta, îi spuse lui Svejk. Avem aici, în compania 
noastră, exemplare de lux, nu glumă! A fost şi el la besprechung şi, la des- 
pärtire, domnul oberlaitnant a ordonat ca toți zugkomandantii!92 să facă 
kvervisite şi să fie foarte drastici. Şi acum, boul vine să mă întrebe dacă ar fi 
cazul să lege la stilp pe Zlabek, pentru că şi-a curăţat puşca cu gaz. 

Vanek se înfurie. 

— Uite ce timpenie mă întreabă, idiotul, cînd ştie bine că azi-miine 
plecăm pe front. Ai văzut doar că domnul oberlaitnant s-a razgindit, nu fara 
rost, cu legatul ordonanţei lui. Da, lasă, că i-am zis-o eu puştiului ca să-i 
iasă din cap că o să facă din manschaft!® nişte vite. 

— Fiindcă tot veni vorba de tucälarul ăla, interveni Svejk, ati făcut rost 
de unul ca lumea pentru domnul oberlaitnant? 

— Ai răbdare, răspunse Vanek. E destulă vreme pentru toate; şi pe 
urmă, stau şi mă gîndesc că domnul oberlaitnant o să se obişnuiască şi cu 
Baloun; ei, o să-i mai halească pe ici pe colo cite ceva şi pe urmă, oricum, o 
să-i treacă, cînd om fi pe front. Acolo de multe ori n-o să aibă nici unul ce 
mînca. Cînd zic eu: Baloun rămîne, s-a isprăvit, n-ai ce-i face. Asta mă pri- 
veşte pe mine şi domnul oberlaitnant n-are de ce să se amestece în treburile 
mele. Cum iti zic: nici o grabă. 

Vanek se întinse pe canapeaua lui şi apoi reluă: 

— Svejkule, eu aş zice mai bine să-mi povesteşti o anecdotă din viata 
militară. 

— Ar fi ceva, răspunse Svejk, dar mă tem că iar o să ne sune careva. 

— N-ai decît să închizi, Svejkule; deşurubează legătura sau scoate re- 
ceptorul din furcă. 

” — Bine, consimti Svejk scotind receptorul, am să vă povestesc una ca- 
re se potriveşte grozav cu situația de acum, numai că pe vremea aceea în loc 
de război adevărat nu erau decit manevre, dar panică era tot aşa, ca şi as- 
tăzi, fiindcă nu se ştia cînd o luăm din loc, din cazarmă. Era cu mine acolo 
unul Sic din Porice, om cumsecade, dar evlavios şi tare fricos. Îşi închipuia 
că manevrele sînt ceva îngrozitor, că în timpul lor oamenii mor de sete şi că 
sanitarii îi adună de pe drum în timpul marşului. De aceea a început să bea 
zdravăn, să aibă de rezervă, şi cînd am luat-o din loc si am ajuns pe aproape 
de Mnisek, ne-a zis: „Măi, băieţi, eu unul nu mai pot, pe mine numai Dom- 
nul mai poate să mă scape”. Pe urmă am ajuns la Horovice şi aici am avut 
două zile rastl%, fiindcă se intimplase o încurcătură si noi mersesem atit de 
repede înainte, încît era gata-gata ca împreună cu celelalte regimente, care 


= 
as Comnadantiitide Qi ‘à 
1% Trupă (germ.) ‘ 
14 Repaus (germ.). 


C2" 


* 7 ’ Ca 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail ' 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
SR 

erau în flancul nostru, să luăm prizonier tot statul-major al inamicului. Asta 
ar fi fost o mare ruşine, corpul nostru de armată urmînd s-o cacarisească şi 
duşmanul să cîştige partida, fiindcă acolo la ei comandant era un amărit de 
arhiduce. Ei, şi să vedeţi ce s-a apucat să facă Sic al nostru. A părăsit can- 
tonamentul, ducîndu-se să-şi cumpere nu mai ştiu ce într-un sat, dincolo de 
Horovice. Către amiază a pornit înapoi spre tabără. Zäpusealä mare, el în- 
cins, cum îi şade omului mai bine. Deodată vede în drum o troiță cu o statu- 
ie mică de tot a sfintului Jan Nepomuk. S-a închinat în fața sfintului Jan şi 
i-a spus: „Trebuie că mori de căldură; dacă ai avea măcar nitica băutură. 
Stai aici în bătaia soarelui, de bună seamă că nädusesti într-una.” Zicind 
aceasta, deşurubă bidonul, trase o dusca zdravana şi spuse: „Ii-am lăsat si 
tie o inghititura, sfinte Jane din Nepomuk”. Dar nu ştiu cum se făcu, de 
spaimă poate, dar a tras totul pe git, nemailăsînd nimic pentru sfintul Jan. 
„Maica ta Cristoase, oftă el necăjit, Sfinte Jane din Nepomuk, iartă-mă rogu- 
te; am să-mi răscumpăr greşeala asta. Te iau cu mine în cantonament şi-ţi 
dau să bei pina n-ai să mai poți sta în picioare.” Şi dragutul de Sic, de mila 
sfintului Jan din Nepomuk, a spart geamul, a scos statuia sfintului, a băgat- 
o sub bluză şi a adus-o în tabără. De-atunci, se culca cu sfintul Jan 
Nepomuk în paie, şi-l purta în timpul marsurilor în ranita, fiindcă îi aducea 
mare noroc la cărți. Peste tot unde am fost cantonati, a cîştigat, dar ajungind 
în regiunea Prachen ne-au cantonat la Drahenice. Aici, netam-nesam, Sic 
pierdu totul. Dimineața, cînd ne încolonam de plecare, l-am văzut pe sfintul 
Jan Nepomuk spinzurat în părul de lingă drum. Asta-i toată povestea, şi 
acum mă duc să agat la loc receptorul. 

Şi telefonul aduse iarăşi înfrigurarea vieţii noi, trepidante, care înce- 
puse din clipa în care vechea armonie a liniştii din tabără fusese întreruptă. 

În acest timp, locotenent-major Lukas studia în odaia lui o scrisoare 
sosită chiar atunci pentru el, de la regiment, în care i se dădeau instrucțiuni 
cu privire la deslusirea cifrurilor. în acelaşi timp, i se inmina un ordin secret, 
cifrat, în legătură cu direcţia în care va porni marşbatalionul spre granița 
Galiției (prima etapă) : 

7127 — 1238 — 457 — 2121 — 35 = Moson 

8920 375 — 7282 — Rab 
44382 — 1238 — 7217 — 35 — 8922 — 35 = Komarom 
7282 — 9299 — 310 — 375 — 7881, 298, 475 — 7979 = Budapesta. 
Deslusind cifrul, locotenentul-major Lukâs oftă : — Der Teufel soll das 


buserieren. 195 
| 4 


7 


= 
- 


ud 
=. 
195 Dracu să-l pieptene (germ.). 


st 7 


. - 


? 
7 


. Ta 


“y 


* « | "en 


Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


CARTEA A TREIA 
GLORIOSUL DEZASTRU 


I - Traversind Ungaria 


În sfirsit, veni şi clipa cînd fură inghesuiti în vagoane; cite patruzeci şi 
doi de oameni la opt cai. Dat fiind că puteau să doarmă în picioare, caii călă- 
toreau, desigur, mai comod decît trupa. Dar ăsta era un amănunt de care nu 
se sinchisea nimeni!... Trenul militar ducea un nou transport de oameni spre 


abatoarele din Galiția. 


Şi totuşi, ființele acestea simtira parcă o oarecare uşurare în clipa cînd 
trenul se puse în mişcare; era cel putin un lucru sigur, în timp ce înainte 
vreme fuseseră chinuite de nesiguranță, de panică, intrebindu-se mereu da- 
că plecarea se va întimpla chiar în ziua aceea, a doua zi sau abia a treia zi. 
Unii încercaseră sentimentul condamnaților la moarte care aşteaptă înfrico- 
sati venirea călăului spre a-i duce la locul de execuție. Apoi se lăsase o liniş- 
te, ca după un greu impas. 

De aceea, la plecarea trenului, un ostaş strigase din vagon ca ieşit din 
minți: 

— Plecăm, plecăm! 

Din care se vede că plutonierul de administraţie Vanek avusese drep- 
tate cînd îi spusese lui Svejk că nu-i nici o grabă. 

Pina să se vadă imbarcati în vagoane, mai trecuseră, într-adevăr, cite 
va zile în care timp nu se vorbise decit de conserve, ceea ce-l făcuse pe încer- 
catul Vanek să declare ritos că asta-i vorbărie goală: „De unde şi pînă unde 
conserve? Mai degrabă o liturghie cum s-a făcut la compania de marş dina- 
intea noastră. Dacă se dau conserve, nu se mai face slujbă. Şi viceversa, 
slujba înlocuieşte conservele.” 

Aşa se face că în locul conservelor de gulaş îşi făcu apariția 
oberfeldkuratul Ibl, care răpuse trei iepuri dintr-un foc, oficiind simultan 
pentru trei companii. Două primiră binecuvintarea pentru Serbia şi una 
pentru Rusia. 

Cu acest prilej, sfintia-sa rosti o cuvintare plină de insufletire, pe care 
o şterpelise din calendarele militare. Cuvintarea fusese atit de mişcătoare, 
încît la intrarea trenului în Moson, Svejk, care se afla împreună cu Vanek în 
vagonul unde fusese improvizată cancelaria companiei, îşi aminti de ea şi-i 
spuse plutonierului de fata: 

— O să fie o adevărată plăcere, vorba feldkuratului, să auzi pe cimpul 
de bătălie, atunci cînd ziua se va ingemana cu noaptea, iar soarele cu razele- 
i aurii va scăpăta în spatele munţilor — cum spunea el — ultima suflare a 
muribunzilor, nechezatul cailor în agonie, gemetele răniților şi blestemele 


[+ 2 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


populatiei vazindu-si casele in flacari. Grozav imi place mie cind oamenii se 
prostesc la patrat. 

Vanek incuviinta, dind din cap: 

— A fost teribil de miscätor. 

— Frumos si instructiv, reluä Svejk. Am bägat si eu de seama si, daca 
m-oi intoarce din razboi, am s-o povestesc la ,Potirul”. In timp ce ne vorbea, 
domnul feldkurat se rascracarase asa de frumos, ca mi-era teama sa nu-i 
alunece turloiul şi să nu se prăbuşească cumva peste altarul de campanie, | 
să-şi spargă scăfirlia de artofor. Ne dădea pilde atit de inaltatoare din istoria 
armatei noastre, de pe vremea lui Radecky; rumeneala amurgului se împre- 
ună cu flăcările care se ridicau din hambarele aprinse pe cimpul de bătălie; 
vorbea, de parcă fusese pe acolo şi văzuse cu ochii lui. 

În aceeaşi zi, oberfeldkuratul Ibl se şi afla la Viena, unde povestea altui 
batalion de marş aceeaşi istorie înduioşătoare, de care amintise Svejk şi care 
îi placuse atît de mult, încît o numise prostie la pătrat. 

— lubiti ostaşi, spunea feldkuratul Ibl, luaţi aminte, tnchipuiti-va ca 
sintem la paşopt cînd, la Custozza, după o luptă crincena care a durat zece 
ani, regele Italiei, Albert, a trebuit să părăsească cimpul insingerat în fata 
părintelui ostaşilor noştri, mareşalul Radecky, care la optzeci şi patru de ani 
a cucerit o victorie atit de măreață. Ginditi-va, dragi ostaşi! Pe o înălțime din 
fata Custozzei cucerite s-a oprit venerabilul conducător de oşti, înconjurat de 
credincioşii lui comandanți... Toţi cei din juru-i sînt pätrunsi de măreţia cli- 
pei, căci, dragi ostaşi, nu departe, în fata feldmaresalului, un ostaş se luptă 
cu moartea. Cu miinile şi picioarele semanate pe cîmpul de onoare, stegarul 
regimentului Hrt, rănit fiind, simte atintite asupră-i privirile mareşalului 
Radecky. Rănit de moarte, chinuit de durere, bravul ostaş mai strînge cu 
entuziasm în mina dreaptă, aproape incremenita, medalia de aur. Vazind 
chipul inaltator al mareşalului, inima îi zvicneste cu putere, în trupu-i inte- 
penit reînvie ultimele rămăşiţe de vlagă şi printr-o sfortare supraomeneasca 4 
muribundul încearcă să se tirascä întru intimpinarea mareşalului: „Pe loc 
repaus, bravul meu ostaş”, i se adresează mareşalul care, descălecînd, îi în- 
tinde mina. ,lertati-ma, domnule mareşal, spune muribundul, mi-am pier- 
dut amîndouă mîinile. Dar v-aş ruga un singur lucru : spuneti-mi adevărul 
adevărat, am cîştigat bătălia?” „Am cîştigat, camarade, îi răspunde cu buna- 
voință feldmareşalul. Păcat că bucuria ţi-e tulburată de durerea rănilor.” r 
„Ce-i drept, inaltimea-ta, cu mine s-a sfirşit”, Incuviinteaza cu glasul stins : 
ostasul, zimbind mägulit. ,Ti-e sete?” il intreaba Radecky. ,A fost o zi ‘ 
dogoritoare, domnule maresal, peste treizeci de grade.” Auzind asta, Radecky 
ia bidônul de la aghiotant si-l intinde muribundului, care trage o dusca 
zdravana. ,Bogdaproste, de o mie de ori”, striga el incercind din räsputeri sa 
sarute mina comandantului sau. „De cînd esti în armată?” îl întreabă mare- 
şalul. „De mai bine de patruzeci de ani, domnule mareşal! La Aspern am cu- 
J cerit medalia de aur. Am fost si la Lipsca; am cäpätat si crucea de razboi; de 

„cinci ori am fost rănit de moarte; da acum s-a isprävit cu mine. E o mare 
L cinste si fericire ca am apucat ziua de azi! Nu-mi pasa de moarte, daca am 
| cucerit o victorie atit de strălucită şi împăratul şi-a redobindit pămînturile.” 
„În clipa sta, dragi ostaşi, din tabără se aud inaltatoarele cuvinte ale imnu- 
lui nostru „la-ne, Doamne, sub paza ta!” Ele acoperă puternic şi plin de mă- 


"A 


d 
i ai ‘ y li 
| = 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vals 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


retie cimpul de bataie. Ostasul cazut, care isi ia ramas bun de la viata, mai 
încearcă o data să se ridice. „Trăiască Austria! strigă el cu insufletire. Slava 
ei! Cintati mereu acest cintec minunat! Slava comandantului nostru! Träias- 
ca armata!” Muribundul se mai apleacä o data spre dreapta maresalului, pe 
care o sărută, apoi se lasă uşor la pamint si, în tăcere, nobilul său suflet se 
înalță la cer. Conducătorul de oşti stă cu capul descoperit în fata trupului 
neînsuflețit al unuia din cei mai viteji ostaşi. „Un sfirşit minunat, în adevăr 
de invidiat”, spune mişcat maresalul, cuprinzindu-şi fata în palme. Dragi 
ostaşi, vă doresc tuturora să aveți parte de un sfirşit atît de frumos. 

Aşa încît, aducîndu-şi aminte de această cuvintare a oberfeldkuratului 
Ibl, Svejk era într-adevăr îndreptăţit să-l numească vită incaltata, fără a-l 
ponegri cîtuşi de putin. 

După asta, Svejk începu să sporovăiască despre faimoasele ordine care 
le fuseseră citite înainte de imbarcare: un ordin pe armată semnat de Franz 
Josef şi un al doilea iscălit de arhiducele Ferdinand Josef, comandantul su- 
prem al armatelor de pe frontul răsăritean. în amîndouă era vorba de eveni- 

… mentele petrecute în ziua de 3 aprilie 1915, la trecătoarea Dukla, cînd două 
batalioane din regimentul 28, cu ofițeri cu tot, au trecut de partea ruşilor în 
sunetele fanfarei regimentului. 

Amindoua fuseseră citite cu glasul tremurind şi sunau aşa: 


„Ordin pe armată din 17 aprilie 1915: 
Adinc îndurerat ordon ca, pentru laşitate şi trădare în fața inamicului, 
regimentul de infanterie chezaro-crăiesc nr. 28 să fie şters din controalele 


armatei. Drapelul regimentului va fi luat şi predat Muzeului Militar. Începînd 
de astăzi, acest regiment care, cu moralul otrăvit încă din patrie, a plecat pe 
front pentru a săvirşi actul de înaltă trădare încetează să mai existe. 


Franz Josef I” 
Ordinul pe armată al arhiducelui Ferdinand Josef : 


” „Trupele cehe n-au fost la înălțime în timpul campaniei, şi mai ales in 
ultimele lupte. Trebuind să apere poziții bine întărite şi pe care se aflau sta- 
bilite de mai multă vreme, ele au fost mai prejos de orice aşteptări, fapt de 
care inamicul a profitat pentru a restabili relaţii şi legături cu elemente jos- 
nice din rîndurile acestor trupe. 

După care duşmanul, sprijinit de aceşti trădători, şi-a îndreptat atacu- 
rile împotriva poziţiilor ocupate de aceste trupe. 

De mai multe ori duşmanul a izbutit să ia prin surprindere unităţile 
noastre şi, aproape fără să intimpine rezistență, a pătruns în liniile noastre 
şi a capturat un mare număr de apărători. 

Ruşine, de o mie de ori ruşine şi dispreț acestor mizerabili fără onoare 
care s-au făcut vinovaţi de trădarea împăratului şi a imperiului, pătind astfel 
nu numai onoarea drapelelor glorioasei noastre armate, ci şi pe aceea a na- 
tiunii căreia îi aparțin. 

: Mais devreme sau mai tirziu, glontul sau streangul cäläului ii va ajun- 
” 


: 


Le | # k , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


è 
Datoria oricarui soldat ceh care si-a pästrat simtul onoarei este sa di- 


vulge comandantului său pe ticälosii atitatori şi trădători care se află printre 
Ci 


Cel care nu va proceda asa se va dovedi el insusi un trädätor si un ti- 
cälos. 
Prezentul ordin va fi citit în fata tuturor soldatilor din regimentele ce- 


he: 

Prin decizia monarhului nostru, regimentul chezaro-crăiesc nr. 28 se 
şterge din controalele armatei, iar toți prizonierii, fugari din regiment, vor 
plăti cu sînge crima gravă de care s-au făcut vinovați. f 

Arhiduce Josef Ferdinand” ‘ 


— Ni l-au citit cam tirzior, îi spuse Svejk lui Vanek. Mă mir că ni l-au 
citit abia acum, ca doar majestatea-sa imparatul a dat ,befelul” inca la 17 
aprilie. S-ar părea că au avut motive să nu dea să ni-l citească imediat. Daca 
eu aş fi împărat, n-aş îngădui, Doamne fereşte, asemenea aminari. Daca dau 
„befelul” la 17 aprilie, apoi, tune-fulgere-trăsnească, musai să fie citit tot la 
şaptesprezece aprilie în toate regimentele. 

De partea cealaltă a vagonului, în fața lui Vanek, stătea bucătarul 
oculist de la popota ofitereascä şi scria ceva. În spatele lui erau ordonanța 
locotenentului Lukâs, bărbosul uriaş Baloun, şi telefonistul ataşat pe lingă 
compania a 11-a de mars, Chodounsky. Baloun mesteca un coltuc de piine 
cazonă şi-i spunea inspaimintat telefonistului Chodounsky că el n-are nici o 
vină că în învălmăşeala îmbarcării nu izbutise să răzbească pina la vagonul 
comandamentului, unde se afla locotenentul lui. 

Chodounsky căuta să-l sperie şi mai tare, spunindu-i că o făcuse lată 
rău şi că s-ar putea alege cu plutonul de execuție. 

— Of, de s-ar sfirşi o dată cu chinul ăsta, se tinguia Baloun. Am mai 
pätit-o eu o dată în timpul manevrelor de la Votice, cînd era cît pe ce să mă 
curät. Eram aşa de înfometați şi morți de sete, că nu mai puteam şi, cînd a 
venit la noi aghiotantul batalionului, am strigat: ,Dati-ne apă şi piine!” 
Dumnealui a întors calul către mine şi mi-a spus că dacă lucrul s-ar fi 
întîmplat in fimp de război, ar fi trebuit să fiu scos din rînduri şi împuşcat: 
„Da acum, zicea el, ai să faci cunoştinţă cu arestul comenduirii; am avut în- 
să noroc pentru că în timp ce călărea spre comandament, unde se ducea să 
anunțe cazul, calul s-a speriat, dumnealui a căzut şi, cu ajutorul lui Dum- 
nezeu, şi-a rupt gâtul”. 

Baloun oftă din greu si se înecă tot înfulecînd la pîine; cînd îşi reveni, 
se uită cu jind la cei doi saci ai locotenentului Lukâs, pe care îi avea în pază. 

— Ehei, ce de-a mai conserve de ficat si salam unguresc au ridicat 
domnii ofițeri, urmă el cu obidă. Uite aşa o bucată! 

Şi sorbea din ochi pachetele locotenentului, ca un cîine hămesit la uşa 
unei mezelării. 

— N-ar strica, spuse Chodounsky, dacă ne-ar aştepta barem o masă 
bună. La începutul războiului, cînd ne îndreptam spre Serbia, peste tot eram 
ospätati şi crăpăm pina nu mai puteam. Tăiam din pulpişoarele de gisca bu- 

„ catelele cele mai bune şi jucam cu ele tintar pe tablete de şocolată. La Osek, 
în Croaţia, doi domni ne-au adus în vagon un cazan mare cu fripturi de ie- 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


pure, ca din partea veteranilor; dar, ghiftuiti cum eram, ni s-a facut greata si 
le-am rasturnat cazanul in cap. Tot drumul am borit. Caporalul Matejka, din 
vagonul nostru, se indopase aşa de rău ca, pina nu i-am aşezat o scindura 
pe burtă şi n-am topäit pe el ca la crama, nu s-a usurat; tignea din el şi pe 
sus si pe jos. Cind am trecut prin Ungaria, la fiecare statie ni se aruncau in 
vagoane gaini fripte. Dar nu mincam din ele decit creierii. La Kaposfalva, un- 
gurii ne-au bombardat cu hälci intregi de porc fript. Un camarad s-a ales cu 
un cap de porc in scäfirlie si s-a miniat asa de rau, că a început să goneasca | 
donatorul peste sine, cu centironul in mina. In schimb, in Bosnia nici macar 
apa n-am capatat. Dar pina in Bosnia, cu toate ca era interzis, am avut tot 
felul de rachiuri, dupa pofta inimii. Cit despre vin, curgea girla. Mi-aduc 
aminte ca intr-o statie, un cird de cuconite si domnisoare a venit sa ne cin- 
stească cu bere şi noi ne-am pisat in ea! Să le fi văzut cum fugeau! Cit a ti- 
nut drumul, toti am fost afumati; eu nu mai stiam barem nici care-i asul de 
pica. Dar cind ni-era lumea mai draga, hodoronc-tronc, pe nepusa masa, ne 
ajunge un ordin; ne-apucasem sa ispravim jocul de carti si a trebuit sa 
coborim cu totii din vagoane. Un nenorocit de caporal, am si uitat cum ii zi- 
ce, zbiera la oameni sa cinte: ,Und die Serben mussen sehen, dass wir 
Osterreicher Sieger, Sieger sind” 1%. Dar careva din spate i-a altoit un picior 
că s-a prăvălit pe sine. Apoi a zbierat să aşezăm armele în piramidă si imedi- 
at trenul, golit, a făcut cale întoarsă în direcția din care venise; şi cum era de 
aşteptat, în zăpăceala aceea, a plecat cu hrana noastră pe două zile. Şi cum 
să-ți spun, la o distanţă cit de-aici pina la copacii de colo, au şi început sa 
şuiere şrapnelele. Comandantul batalionului a venit în grabă şi a adunat pe 
toți ofițerii la o consfatuire, după care a apărut locotenentul Macek, ceh get- 
beget, dar care nu vorbea decit nemteste. Era alb ca varul şi ne-a spus că 
mai departe nu putem pleca, pentru că linia fusese aruncată în aer de sirbi 
care, peste noapte, trecuseră riul şi acum se aflau în flancul nostru sting. 
Sînt încă destul de departe de noi, zicea; dar cum ne sosesc întăririle, îi fa- 4 
cem harcea-parcea. Ne sfătuia să nu ne predam, Doamne fereşte, dacă cum- 
va o fi să ne batem, fiindcă sirbii se poartă, cică, sălbatic cu prizonierii, le 
taie urechile, nasul şi le scot ochii. De şrapnelele care explodau la cîțiva paşi 
de noi zicea $4 nu ne fie nici o teamă. Era, pare-se, tirul artileriei noastre. 
Deodată însă, de undeva, din spatele colinei, s-a auzit o rafală, 
tatatatatatatata. Astea, zicea, sînt mitralierele noastre. După care, din 
stinga, a răsunat o canonadă puternică; noi am auzit-o cel dintii şi ne-am | 
trintit pe burta; pe deasupra au zburat cîteva grenade si in spatele nostru ‘ 
garaa inceput să ardă. În aceeaşi clipă, peste capetele noastre au început să 
şuiere gloanţe din flancul drept, iar din depărtări venea un zgomot surd de 
salve şi zăngănit de arme. Oberlaitnantul Macek ne-a dat ordin să desfacem 
piramidele şi să încărcăm armele. Dienstfuhrenderul s-a apropiat şi el şi i-a 
spus că ordinul nu putea fi executat din cauză că nu aveam la noi nici un fel 
de muniții, că ştii doar şi dumneata foarte bine, zicea, că munitiile trebuia să 
„le ridicäm la etapa următoare, înainte de a ajunge pe poziţii. I-a mai spus ca 
L inaintea noastra plecase un tren cu munitii, dar ca, de buna seama, acum 
| era în miinile sirbilor. Oberlaitnantul Macek a rămas o clipă înlemnit, apoi, 


"A 


de … 


1% Şi sirbii să înțeleagă ca noi, austriecii, sîntem învingători, învingător (germ.). ? 
„> 


În Aa 
"A 


2 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


9 


fără să stea mult pe gînduri, a ordonat : , Bajonett auf” 19’. De ce ? Nici el nu 
stia, dar in desperarea aceea trebuia, cit de cit, sa facem ceva. Ne-a tinut 
aşa, in stare de alarmă, pina cînd a trebuit să ne ascundem din nou in san- 
turi, pentru că apăruse un aeroplan ; gradatii zbierau cit îi tinea gura 
„Alles decken, decken!”198 Pe urmă s-a aflat că avionul era de-al nostru şi ca 
din greşeală a fost doborit de artileria noastră. Şi iarăşi ne-am sculat în pozi- 
tie de drepți, da nimeni, nu ne-a ordonat „Ruht!” Stateam aşa, cînd deodată 
am văzut venind în galop mare spre noi un cavalerist. Încă de departe se au- 
zea cum striga : „Wo ist das Batalionskommando?” 199 Comandantul batalio- 
nului i-a ieşit în intimpinare, cavaleristul i-a dat o hirtie şi, fără să mai as- 
tepte, a gonit înainte spre flancul drept. Comandantul batalionului a citit 
ordinul din mers şi deodată parcă şi-a ieşit din minți. A scos sabia din teacă 
şi a început să alerge nebuneşte spre noi: „Alles zuruck, alles zuruck!”2 
zbiera către ofițeri. „Direktion Mulde, einzeln abfallen!”201 Şi a început juca- 
ria. Ca şi cum ar fi aşteptat această clipă, au prins să tragă în noi din toate 
părţile. În stinga noastră era un lan de porumb. Parcă intrase dracu în toți; 

"am lepădat ranitele în plata Domnului, în santurile acelea afurisite, şi ne-am 
tirit în patru labe pina în vale. Oberlaitnantul Macek s-a ales cu un plumb în 
teasta şi n-a mai apucat să spună nici Doamne-ajută: pina să ajungem în 
vale, cimpul se umpluse de morți şi răniți. l-am lăsat să zacă acolo şi am fu- 
git ca nebunii pina seara. Lanurile din fata noastră erau făcute una cu 
pămîntul de ostaşii care trecuseră înainte, calcind totul în picioare. N-am 
întîlnit decît un tren de luptă jefuit. In cele din urmă am ajuns la stația de 
cale ferată, unde sosiseră noi ordine: îmbarcarea şi întoarcerea la comanda- 
ment. N-am putut executa însă ordinul dat, fiindcă întregul comandament 
căzuse prizonier cu o zi mai înainte, lucru pe care l-am aflat abia dimineața. 
Aşa se face că am rămas ca nişte orfani de care nimeni nu voia să ştie, ca 
pina la urmă să fim atasati pe lingă regimentul 73, pentru a ne retrage cu el, 
ceea ce am şi făcut cu dragă inimă, dar mai întîi a trebuit să mărşăluim o zi 
întreagă pînă să-i dăm de urmă. După aceea am... 

Nu-l mai asculta nimeni; Svejk şi Vanek jucau tabinet, bucătarul ocu- 
list de la popota ofitereasca continua să-i scrie soţiei, care în lipsa lui ince- 
puse să scoată o nouă revistă teozofică. Baloun motäia pe bancă. Aşa că te- 
lefonistului Chodounsky nu-i mai rămăsese altceva de făcut decit să repete: 

— Da, da, n-am să uit cât oi trăi... 

Apoi se ridică şi se duse să chibiteze la partida de tabinet. 

# — Tot faci tu pe chibitul, aprinde-mi mäcar luleaua, il ruga prieteneste 
Svejk. Tabinetul e o treabä mai delicata decit razboiul si decit toate aventuri- 
le de la granita sirbeasca. Of, ce prostie am facut, imi vine sa-mi trag palme! 
Nu puteam să mai aştept cu riga? Uite, mi-a picat valetul. Mare dobitoc mai 
sint! 


Între timp, bucătarul ocultist îşi terminase scrisoarea şi de bună sea- 
mă că, recitind-o, era satisfăcut de felul cum o adusese din condei pentru ca 
să nu aibă dificultăți cu cenzura militară. 


— 
197 Baioneta la armă (germ.) 
198 Adäpostiti-và toți, adäpostiti-vä! (germ.). 
19 Unde-i postulcle comandă al batalionului? (germ.) 
200 Înapoi, înapoi cu toții! (germ.) 
201 Direcţia Mulda, unul cite unul, retragerea! (germ.) 


Li 


UT 
"+ 


: 


°F k ‘ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


 „Scumpa mea soție, 

Cînd ai să primeşti aceste rînduri, eu am să fiu de cîteva zile în tren, 
deoarece plecăm pe front. Nu mă bucur prea mult, pentru că în tren trebuie 
să lincezesc si nu pot să fiu folositor. In tren nu există bucătărie pentru ofi- 
teri, iar aprovizionarea cu alimente se face în gările unde ne oprim. Aş fi fost 
tare bucuros ca, în trecere prin Ungaria, să pot prepara domnilor ofițeri un 
gulaş de Seghedin; dar n-a fost chip. Poate însă că atunci cînd om ajunge în 
Galiția am să le pot găti o mîncare galitiana adevărată: «solet» — gisca înă- 
busita în crupe sau orez. Crede-mă, dragă Helenko, că fac tot ce pot ca să 
mai îndulcesc domnilor ofițeri viața plină de griji şi necazuri. Am fost trecut 
de la regiment la batalionul de marş, aşa că am să-mi pot înfăptui dorința 
mea cea mai fierbinte, aceea de a avea prilejul, chiar cu puţinele noastre mij- 
loace de aici, să pun pe roate bucătăria ofitereascä de campanie. Iti amin- 
teşti, draga Helenko, că la încorporare mi-ai urat să am parte de superiori 
cumsecade. Dorinţa ti s-a împlinit şi nu numai că nu pot să mă pling, dar 
“pot spune chiar că domnii ofițeri sînt adevăraţi prieteni ai noştri şi mai cu 
seamă cu mine se poartă părinteşte. Cit de curind am să-ţi trimit numărul 
oficiului nostru poştal...” 


Împrejurările îi dictaseră bucătarului această scrisoare, după ce-şi 
mincase lefteria fata de colonelul Schroder, care pind atunci il protejase. Lu- 
crurile se petrecuseră cam aşa: la masa de adio a ofițerilor batalionului de 
marş, dintr-o regretabilă inadvertenta, colonelul Schroder rămăsese din nou 
fără omletă cu rinichi de vițel şi, drept pedeapsă, bucătarul ocultist a fost tri- 
mis pe front cu batalionul de marş, iar bucătăria popotei ofiteresti a fost încre- 
dintata unui nefericit de învățător de la Institutul de orbi din Klarov. 

Bucătarul mai reciti o dată scrisoarea şi conţinutul ei i se păru foarte 
diplomatic; important era să se menţină cît mai depărtişor de cimpul de lup- 
tă, fiindcă, orice s-ar zice, „omul vrednic şi pe front se-nvirteste”. E drept ca 
în civilie scrisese, în calitate de redactor şi proprietar al unei reviste ocultis- 
te, un studiu cuprinzător în care afirmase că nimeni nu trebuie să se teamă 
de moarte şi in studiu despre metempsihoza... 

" Terminînd de citit, se aşeză si el să facă pe chibitul lîngă Svejk şi 
Vanek. În clipa aceea între cei doi jucători se ştersese orice deosebire de 
grad. Pe de altă parte nici nu mai jucau în doi: Chodounsky intrase şi el în 
partida de tabinet. 

Ordonanţa companiei, Svejk, îl lua peste picior fără nici o sfială pe 
plutonierul de administrație Vanek: 

— Stau şi mă întreb cum dracu joci aşa de prost. Vezi doar că el joacă, 
eu n-am nici un as, şi dumneata nu întorci optul şi arunci, ca cel mai nătîng 
dintre dobitoace, valetul de treflă şi golanul ăsta cîştigă. 

— Ce zbieri atîta pentru un valet pierdut, i-o întoarse politicos plutoni- 
erul, dumneata nu joci ca un idiot? Şi de unde vrei să scot un opt de treflă, 
cind n-am nici umbră de treflă? N-aveam decit un as de pică şi unul de tobă, 
nătărăule. a 

— Păi dacă-i aşa, trebuia să joc atuul, nene, spuse zimbind Svejk. As- 
ta îmi aminteşte de o întîmplare care se aseamănă. O dată, la restaurantul 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


„La Valsu”, era tot aşa un neisprăvit care avea atuul, dar nu-l juca si amina 
într-una pe cele mai mici. Şi ce carte îi cădea! Din toate culorile, cele mai 
mari. Aşa cum nu m-aş alege cu nimic acum dacă dumneata ai juca atu, la 
fel şi atunci nici eu, nici ceilalți n-am făcut nici o ispravă; oricît am fi jucat, 
tot am fi pierdut. Pînă la urmă tot eu i-am spus-o: „Ascultă, domnule Herold, 
fi te rog aşa ele bun, joacă atuul şi nu mai face pe prostul”. Dar dumnealui 
s-a răstit la mine zicînd că are dreptul să joace ce-i place şi să ne ținem gu- 
ra, că dumnealui a făcut universitatea. Ei, asta l-a costat cam scump. | 
Circiumarul era de-ai nostri, chelnerita si ea intima, chiar foarte, cu noi, asa 
ca patrula militarä a fost lamurita cum se cuvine: in primul rind, ca este o 
neobrazare sa tulburi linistea noptii chemind patrula, cind cazi in fata 
circiumii pe gheaţă şi-ţi turteşti nasul. Apoi, că nici nu ne-am atins de el 
cînd a măsluit cărţile, dar cînd a fost prins, a intins-o aşa de iute că s-a îm- 
piedicat si a căzut. Circiumarul şi chelnerita au arătat şi ei că într-adevăr 
ne-am purtat fata de dinsul ca nişte gentlemeni, mai frumos chiar decît s-ar 
fi cuvenit. La drept vorbind, nici nu merita altă soartă. Stătea în circiumă de 
la şapte seara pina la miezul nopţii, consuma o bere şi un sifon şi făcea pe 
boierul, zicînd că-i profesor universitar; şi se pricepea la jocul de cărți ca pi- 
sica la algebră... Cine împarte? 

— Hai să jucăm jocker, propuse bucătarul ocultist. Şase şi doi. 

— Mai bine povesteşte-ne despre metempsihoză, cum i-ai povestit 
domnişoarei de la bufet, cînd ţi-ai rupt nasul, spuse plutonierul de adminis- 
tratie Vanek. 

— Despre metempsihozä asta am auzit si eu, interveni Svejk. Cu ani în 
urmă îmi închipuiam că am să mă, pardon, autoinstruiesc, ca să nu rămîn 
de căruță. Aşa că mă duceam la biblioteca publică a „Societăţii Industriale” 
din Praga; dar, cum eram jerpelit şi cu găuri la pantaloni, şi-au închipuit că 
veneam să fur paltoane şi nu m-au lăsat să intru, aşa că nu m-am putut in- 
strui. Vazind cum stau lucrurile, mi-am pus hainele de sărbătoare şi m-am "4 
dus la biblioteca unui muzeu, de unde am împrumutat, împreună cu un pri- 
eten, o carte în care era vorba despre imigrarea sufletelor şi am citit acolo că 
un împărat indian, după ce a murit, s-a prefăcut în porc şi cînd porcul a fost 
înjunghiat, sta prefăcut în maimuţă, din maimuţă a devenit bursuc şi din 
bursuc, ministru. Mai tirziu, în militărie, mi-am dat seama că un pic de ade- 
văr tot trebuie să fie în povestea asta, pentru că orice necioplit care avea o " 
steluta ii numea pe ostaşi ba porci de cîine, ba alt soi de dobitoace | 
necuvintatoare; judecind dupa asta, mi-am zis că s-ar putea ca în urmă cu 4 
mii de ani aceşti ostaşi de rind să fi fost cumva vestiți conducători de osti. 
Dar în ‘timp de razboi stramutarea asta a sufletelor e o mare prostie. Dracu 
ştie prin cite prefaceri trebuie să treacă omul pina să ajungă, să zicem, tele- 
fonist, bucătar sau simplu infanterist şi apoi deodată să-l sfirtece o grenadă 
şi sufletul să-i intre într-un cal de artilerie, ca pe urmă o nouă grenadă să 
explodeze peste întreaga baterie, în timp ce ocupă o cotă, să ucidă calul în 

» care s-a reîncarnat răposatul şi sufletul lui să intre într-o vacă de la aprovi- 
L zionare, din care se face gulas pentru trupä, si din vacä sä se mute din nou 
într-un telefonist şi din telefonist iarăşi... 
” — Nu inteleg, spuse jignit telefonistul Chodounsky, de ce tocmai eu 
trebuie sa fiu tinta acestor bancuri timpite. 


"A 


* ui : : a - taf 
oF k | A RE 4 

Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Nu te supăra; nu cumva eşti rudă cu Chodounsky, ăla cu biroul 
particular de detectivi, care are un ochi ce aduce cu Sfinta Treime? îl întrebă 
cu un aer de nevinovăție Svejk. Grozav îmi plac mie detectivii particulari. Cu 
ani în urmă am făcut serviciul militar împreună cu un detectiv particular: îi 
zicea Stendler. Avea un cap aşa de lunguiet, încît feldwebelul nostru întot- 
deauna îi spunea că în cei doisprezece ani de cînd era în militărie mai văzuse 
el multe capete lunguiete, dar că o asemenea tartacuta nici prin minte nu-i 
trecuse că ar putea să existe. „Ascultă, Stendlere, îi zicea, dacă anu ăsta n- 
ar fi manevre, capul dumitale lunguiet n-ar avea ce căuta in militărie; asa 
însă tartacuta dumitale va putea fi folosită pentru orientarea tirului de arti- 
lerie, în lipsă de alt punct de reper.” Si cite alte n-a îndurat sărmanul! Une- 
ori, în timpul marşului, era trimis la cinci sute de metri înainte şi după ace- 
ea feldwebelul ordona: „Direktion tărtăcuță!” Dar domnul ăsta, Stendler, a 
avut mare ghinion si ca detectiv particular. Cite nu ne povestea la cantină 
despre necazurile lui. Avea misiunea, de pildă, să urmărească dacă nevasta 
vreunui client nu se aduna cu altul şi dacă se aduna, cu cine se aduna, un- 
de şi cum se aduna. Sau invers. Cite o femeie geloasă voia să ştie cu cine 
umblă bărbatul ei, ca să poată face acasă şi mai mare tărăboi. Stendler era 
un om învățat, vorbea numai în cuvinte alese despre încălcarea fidelității 
conjugale şi aproape că-i dădeau lacrimile cînd ne povestea cum fiecare cli- 
ent voia ca soțul sau soția să fie surprinşi în flagrant delict. Altul poate ca s- 
ar bucura dacă ar da peste o pereche în flagrant delict şi ar holba ochii, dar 
domnul ăsta Stendler, după cum zicea, se pierdea cu firea. Ba spunea chiar 
că nici nu-i venea să se uite la asemenea spurcăciuni. Nouă însă ne lăsa gu- 
ra apă, aşa cum lasă bale cîinele cînd adulmecă mirosul de şuncă fiartă, ori 
de cite ori dumnealui ne povestea despre feluritele poziţii în care găsea pere- 
chile. De fiecare dată cînd eram consemnați în cazarmă, ne povestea amă- 
_ nuntit: „Uitaţi-vă, zicea el, aşa am văzut-o pe doamna cutare cu domnul cu- 
tare...” Pina şi adresele ni le spunea. Si era, sărmanul, aşa de trist. „Cite 
palme n-am căpătat, zicea, şi dintr-o parte şi din cealaltă; dar mai mult mă 
durea că pe deasupra primeam şi bacşiş. De un bacşiş din astea n-am să uit 
pina la moarte. El gol, ea goală; la hotel; şi, inchipuiti-va, idiotii, nu incuie 
uşa! Nu încăpuseră pe divan amindoi, fiindcă erau graşi, aşa că preacurveau 
pe covor, ca pisicile. Covorul era gros, plin de praf şi de mucuri de țigară. 
Cînd am intrat, au sărit amindoi ca fripti: dumnealui s-a proptit în fata mea, 
acoperindu-şi ruşinea cu o mină pe care o tinea ca pe o frunză de smochin; 
dumneaei s-a întors cu spatele la mine; pe piele i se vedea imprimat modelul 
covorului, ca nişte zăbrele, iar pe şira spinării i se lipise un muc de țigară. 
«Scuzati, va rog, domnule Zemek, eu sint detectivul particular Stendler, de la 
casa Chodounsky si am avut misiunea oficiala sa va prind in flagrant delict, 
pe baza instiintarii primite din partea sotiei dumneavoastra. Doamna cu care 
intretineti aici relații nepermise este doamna Grotova» De cînd mă ştiu n-am 

, we văzut om aşa de calm. «Dati-mi voie, mi-a răspuns cu un aer foarte firesc, să 
„mă îmbrac. De vină e numai soția mea, care cu gelozia ei neîntemeiată m-a 
+ impins spre asemenea relatii nepermise; minata de simple banuieli isi jignes- 
te soțul, urmărindu-l peste tot si arătindu-i o neîncredere ruşinoasă. Acum 

: „însă ruşinea nu mai poate fi tăinuită... Unde îmi sint indispensabilii?» ma 
. mai întrebă el, foarte liniştit. «Pe pat», îi răspund eu. Şi în timp ce-şi trăgea 


>: 7 7 t 
i LEA d | 288 à TRY V1 
a | x) +. A, | — 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


indispensabilii, continua sa vorbeasca: «Asa ca daca rusinea nu mai poate fi 
tainuita, nu-mi ramine altceva decit divortul. Dar cu asta rusinea tot nu 
poate fi ascunsă. In general, divorțul e o treabă serioasă, continuă el 
imbracindu-se. Cel mai bine e atunci cînd, inarmindu-se cu răbdare, soția 
nu dă ocazia de scandal public. În ceea ce vă priveşte, faceţi ce vreţi; eu vă 
las aici singur cu doamna.» Între timp, doamna Grotova se băgase în pat; 
domnul Zemek mi-a strîns mina şi a plecat.” Nu-mi mai aduc bine aminte ce 
ne-a mai povestit pe urmă domnul Stendler, fapt e că dumnealui a avut cu 
doamna, în pat, o discuţie foarte spirituală; i-a spus ca de fapt căsătoria nu 
a fost instituită spre a duce pe fiecare de-a dreptul la fericire, că datoria fie- 
căruia în căsătorie este să-şi potolească poftele şi să-şi purifice trupul. „In 
timp ce discutam aşa, ne-a spus domnul Stendler, am început pe nesimţite 
să mă dezbrac şi cînd eram gata despuiat, zăpăcit de tot şi sălbatic cum e 
cerbul în poiană, deodată intră în odaie bunul meu prieten Stach, şi el de- 
tectiv particular la firma Stern, concurenta noastră, la care se adresase 
domnul Grot, în chestiunea legăturii amoroase a soției dumisale. «Aha, care 
va să zică, domnul Stendler e în flagrant delict cu doamna Grotovo! Felicită- 
rile mele!» Atît a apucat să spună domnul Stach. A închis discret usa si a 
plecat. «(Acum e totuna, a fost de părere doamna Grotova, nu trebuie să va 
grăbiţi cu îmbrăcatul; aveţi loc destul lîngă mine.» «Într-adevăr, stimata 
doamnă, tocmai la problema locului mă gîndesc», i-am răspuns eu zăpăcit, 
nemaiştiind ce vorbesc. Atit doar îmi amintesc că i-am spus că neînțelegerile 
dintre soți au urmări nefaste asupra educației copiilor.” Ne-a mai povestit pe 
urmă cît de repede s-a îmbrăcat, cum şi-a luat picioarele la spinare cu 
gindul să-i spună totul şefului, domnului Chodounsky; dar că mai întîi s-a 
dus să prindă niţel curaj şi cînd a ajuns, a ajuns ca ciupercile după ploaie. 
Între timp fusese pe acolo domnul Stach, care, primind dispoziţiile de la 
domnul Stern, şeful lui, să lovească în domnul Chodounsky, îi spusese aces- 
tuia ce fel de subaltern are în biroul lui de detectivi particulari. La rindul 
său, domnul Chodounsky n-a găsit altceva mai bun de făcut decît să trimită 
repede după soția domnului Stendler, ca să se răfuiască ea cu el şi să-l înve- 
te minte ce înseamnă să fie trimis undeva în misiune oficială şi dumnealui 
să fie găsit if flagrant delict de concurenţă. „De atunci, ne-a spus domnul 
Stendler, fiindcă veni vorba, am capul si mai lunguiet...” 

— Ei, jucăm pe cinci sau pe zece? Şi reluară jocul. 

Trenul opri în gara Moson. Era seară şi nimeni n-avea voie să coboare 
din vagoane. 

Cînd trenul se puse din nou în mişcare, dintr-un vagon răsună un 
glas puternic ce voia să acopere parcă duduitul roţilor. În atmosfera duioasă 
a înserării, un ostaş din munții Kasper intona cu zbierete înfricoşătoare un 
imn de laudă nopții liniştite care se apropia de pusta ungară: 


Gute Nacht! Gute Nacht! 
Allen Muden sei's gebracht. 
Neigt der Tag stille zur Ende, 
ruhen alle fleiss'gen Hande, 


bis der Morgen ist erwacht. 
ne a 


* = | CA 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


Gute Nacht! Gute Nach 1202 


a 
* — Halt Maul, du Elender!?°° il întrerupse cineva pe sentimentalul 
cintaret, care amuti. 

Dupa care fu smuls de la fereastra. 

Vrednicele miini nu se odihnira insa pina in zori. La fel ca pretutindeni 
în tren, la lumina slabă a luminärilor, şi aci, la lumina unei lampite cu gaz, 
atirnata in perete, se juca jocker si, ori de cite ori intra mesa cite unul cind 
se dädeau cärtile, Svejk declara cA acesta este cel mai cinstit dintre jocuri, 
deoarece fiecare poate sa schimbe cite carti pofteste. 

— La jocker, susținea Svejk, trebuie să ridici numai asul si septarul, 
pe urmă poți să renunti. Nu mai eşti obligat să iei alte cărți. Dacă vrei s-o 
faci, o faci pe riscul tău. ‘ 

— Hai sa tragem o dusca, propuse Vanek, in aprobarea tuturor. 

— Sapte rosu, anuntä Svejk, täind cartea. Cite un banut fiecare si cite 
patru cărți. Faceţi jocul, sa ne alegem cu ceva. 

Şi pe fețele tuturora se citea atita mulțumire, de parcă nici n-ar fi fost 
vorba de război, iar ei s-ar fi aflat nu într-un tren care-i ducea pe front, spre 
mari bătălii si masacre singeroase, ci undeva într-o cafenea din Praga, la 
masa de joc. 

— Nu mi-aş fi închipuit, observă Svejk după încheierea unei partide, 
că jucînd la intimplare şi schimbind toate cărțile o să-mi pice asul. Credeati 
că mă daţi gata cu riga? Ehei, cu asul meu fac harcea-parcea orice rege. 

Şi în timp ce în vagon regele era tăiat cu asul, departe pe front, regii se 
tăiau între ei cu ajutorul supuşilor. 

În vagonul comandamentului, unde se aflau ofițerii batalionului de 
marş, domnea de la începutul călătoriei o tăcere ciudată. Cei mai multi ofi- 
teri erau cufundati în lectura unei cartulii legate în pinza şi avînd titlul: Die 
Sunden der Vater?°+ roman de Ludwig Ganghofer, cu toții ţineau deschisă 
cartea la pagina 161. Căpitanul Sagner, comandantul batalionului, stătea în 
picioare lingă fereastră şi avea în mînă aceeaşi cărticică, deschisă tot la pa- 
gina 161. 

 Privea beisajul şi se gindea cum să expună cit mai pe înţeles, ce anu- 
me trebuiau să facă ofițerii cu această carte. De altfel acesta era un lucru 
strict secret. 

Între timp, ofiţerii îşi spuneau în gînd că colonelul Schroder înnebuni- 
se de-a binelea. 

Esdrept, cam într-o ureche era el de mai multă vreme; dar nimeni nu 
se aştepta ca scrinteala să izbucnească deodată. Înainte de plecarea trenului 
îi chemase la ultimul besprechung. Cu acest prilej le adusese la cunoştinţă 
că urmau să capete cu toţii cîte un exemplar din cartea Die Sunden der Vater 


202 Noapte bună! Noapte buna! 
Pe la case se adună 
‘Lin se apropie ziua de asfintit, 
Miinile vrednice truda au sfîrşit. 
Pînă zorii se răzbună, 
Nopate bunăkNopate buna! (germ.) 
203 Taca-ti fleanca, nefericitule ! (germ.) 
204 Pacatele parintilor (germ.). 


C2 7 in. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


à 


de Ludwig Ganghofer si că volumele fuseseră trimise la cancelaria batalionu- 


lui. 
. —Domnilor, le spusese colonelul, cu un aer foarte misterios, să nu ui- 
tati niciodata de pagina 161! 

Dar cu toata lectura atenta a acestei pagini, ofiterii nu reusira sa traga 
nici o concluzie. Era vorba de o oarecare Marta, care se apropia de o masa de 
scris, scotea din sertar textul unui rol dintr-o piesă şi filozofa cu glas tare 
cum că publicul trebuie să participe la durerea eroului. Pe urmă, tot la ace- 
easi pagină, apărea un oarecare Albert, care încerca mereu să fie spiritual, 
glumet... Toate acestea, rupte de acțiunea necunoscută care preceda, păreau 
atit de lipsite de sens încît, de furie, locotenentul Lukas a sfarima intre 
dinti tigaretul. 

— A innebunit bosorogul, isi ziceau cu totii. S-a ispravit cu el. Acum e 
sigur ca are sa fie transferat la Ministerul de Razboi. 

Capitanul Sagner se intoarse de la fereastra, dupa ce se gindise bine la 
ce voia să spună. Nu avea prea mult talent pedagogic, din care pricină ii şi 
trebuise atita vreme ca să-şi alcătuiască în minte planul expunerii despre 
însemnătatea paginii una sută şaizeci şi una. 

Înainte de a-şi începe expunerea, li se adresă cu „Meine Herren”, cum 
făcea şi batrinul colonel, desi de obicei, şi chiar înainte de îmbarcarea in 
tren, le spusese „Kameraden”. 

, „meine Herren”, repetă el şi începu să le spună că înainte 
cu o seară primise din partea colonelului instrucțiuni referitoare la pagina 
161 din Sunden der Vater de Ludwig Ganghofer. 

— Also, meine Herren, continuă el cu glas solemn, informatiuni strict 
confidentiale, în legătură cu noul sistem de cifrare a telegramelor pe front. 

Cadetul Biegler scoase carnetul de note şi creionul şi declară cu un zel 
neobişnuit: 

— Sint gata, domnule căpitan. 

Se uitara cu toții la acest imbecil, al cărui zel, cunoscut încă de la 
şcoala de gradati, se învecina cu timpenia. Intrase voluntar în armată si, cu 
cel dintii prilej, după ce se pusese la curent cu originea elevilor, povestise 
comandantului şcolii de gradati cum că strămoşii lui se iscăleau de fapt 
Biegler von Leuthold şi că aveau pe blazon o aripă de cocostirc cu coadă de 
peşte. 

De atunci — elevii îl porecliseră, după blazonul lui, şi „Aripa de 
cocostire cu coadă de peşte” — începuse să fie crunt persecutat, devenind 
brusc antipatic, deoarece palavrele lui nu prea se potriveau cu negotul cin- 
stit cu piei de iepuri al tatălui său; acest romantic entuziast îşi dădea silinta 
să înghită toată ştiinţa militară, se remarca prin sirguinta şi prin cunoaste- 
rea nu numai a tot ce-l obliga programul de învățămînt, dar şi prin aceea că- 
şi impuia capul, clin proprie inițiativă, cu studierea pătimaşă a lucrărilor de 
strategie şi istoria războaielor, despre care îi plăcea să vorbească, şi nu re- 
nunta pînă cînd nu era doborit şi nimicit. În cercurile ofiteresti se socotea cel 
putin egal ca valoare cu gradele superioare. 

— Sie, Kadett, i se adresă căpitanul Sagner, cit timp nu-ţi dau voie sa 

„vorbeşti, e rog să taci, fiindcă nimeni nu te-a întrebat nimic. De altfel, n-am 
ce spune, eşti un ‘militar grozav de deştept. Eu iti aduc la cunoştinţă infor- 


» » | > 1 
Jaroslav Ha5ek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


matii strict secrete si dumneata găseşti cu cale sa le notezi în carnetul de 
însemnări. Dacă pierzi carnetul, consiliul de război te maninca. 

Dar cadetul Biegler mai avea şi prostul obicei de a căuta să convingă 
pe oricine, prin tot felul de scuze, că e bine intenţionat. 

— Cu respect vă raportez, domnule căpitan, răspunse el, că în cazul 
unei eventuale pierderi a carnetelului nimeni n-ar desluşi ce-am scris, deoa- 
rece stenografiez, şi nimeni n-ar putea înțelege prescurtările mele. Folosesc 
stenografia engleză. 

Cu toţii îi aruncară nişte căutături dispretuitoare; căpitanul Sagner 
dădu din mînă plictisit şi-şi continuă expunerea. | 

— Am amintit, aşadar, de noua metodă de cifrare a Feat NE pe 
front; dacă cumva nu sinteti lämuriti pentru ce anume v-a fost recomandat 
din romanul lui Ludwig Ganghofer Die Sunden der Vater tocmai pagina 161, 
atunci aflați, domnilor, că aici se află cheia pentru noua metodă de descifra- 
re care intră în vigoare pe baza noii decizii a comandamentului corpului de 
armată, pe lingă care sintem atasati. După cum ştiţi, pe front există mai 
multe metode de descifrare a comunicărilor importante. Cea mai nouă, pe 
care o folosim noi, este metoda prin completare. O dată cu intrarea în vigoa- 
re a acestei metode, se anulează din oficiu cifrurile şi instrucţiunile privitoa- 
re la descifrarea lor, primite săptămîna trecută de la comandamentul regi- 
mentului. 

— Erzherzog-Albrecht-System, bolborosi pentru sine zelosul cadet 
Biegler. 8922—R, preluat din metoda lui Gronfeld. 

— Noul sistem este foarte simplu, răsună în tot vagonul glasul căpita- 
nului. Am primit personal de la domnul colonel volumul doi şi informațiile 
corespunzătoare. 

— Dacă, de pildă, am avea de primit ordinul : „Auf Kote 228, 
Maschinengewehrfeuer links richten”, ni se va trimite, domnilor, următorul 
mesaj cifrat: „Sache - mit - uns - wir - auf - sehen - in - die - versprachen- die- 
Martha - wir - den - wir - Dank - wohl - Regiekollegium - Ende - wir 
versprachen - wir - gebessert - versprechen - wirklich denke - Idee - ganz - 
herrscht - Stimme - letzten”. Asadar, foarte simplu, fara nici o complicatie in- 
utilä. De la éomandament, prin telefon la batalion; de la batalion, tot prin 
telefon, la companie. Imediat ce primeste acest mesaj, comandantul il desci- 
freaza in modul urmätor: ia volumul Die Sunden der Vater, deschide la pagi- 
na 161 şi începe să caute la pagina 160, de sus în jos, cuvintul , Sache”. Pof- 
titi, domnilor, cuvintul , Sache” apare pentru prima oara la pagina 160 unde 
este al 52-lea cuvint ; asadar se cauta in pagina vecina, 161, a 52-a litera, 
citind de sus. Observati ca este litera ,A”. Cuvintul urmätor in mesaj este 
„mit”. La pagina 160, in rîndul al şaptelea, există cuvîntul care la pagina 161 
corespunde literei „u”. Apoi urmează in mesaj ,uns” ; asta înseamnă, fiți 
atenți, vă rog, al 88-lea cuvînt care corespunde cu a 88-a literă din pagina 
vecină 161, care este ,f”. Am descifrat deci cuvintul „auf”. Şi aşa mai departe 
pina cînd descifrăm ordinul: „Asupra cotei 228, dirijati focul mitralierelor 
spre stinga”. După cum vedeţi, domnilor, foarte ingenios, simplu şi imposibil 
de descifrat fără cheia care este: pagina 161 din cartea lui Ludwig 

” Ganghofer, Die Sunden der Vater. 
.… 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Ofiterii priveau tacuti nefericitele pagini si pareau vadit contrariati. 
Dupa un moment de liniste, tacerea fu deodata intrerupta de strigatul dez- 
nadajduit al cadetului Biegler: 

— Herr Hauptman, ich melde gehorsam: Jesus Maria! Es stimmt nicht 
1205 

Si, intr-adevär, lucrurile erau foarte misterioase. Oricit s-ar fi trudit, 
nimeni in afara de cäpitanul Sagner nu gäsea la pagina 160 cuvintele si lite- 
rele cu care incepea cheia la pagina 161. 

— Meine Herren, biigui capitanul Sagner, dupa ce se convinse ca stri- 
gatul desperat al cadetului Biegler exprima un adevar incontestabil. Ce s-a 
intimplat? In exemplarul meu din Die Sunden der Vater al lui Ganghofer 
există şi în ale dumneavoastră nu există ? 

— Îmi daţi voie, domnule căpitan? se auzi din nou glasul cadetului 
Biegler; îmi permit să atrag atenţia că romanul lui Ludwig Ganghofer are 
două volume. Binevoiti să vă uitaţi pe copertă : „Roman in zwei, Banden”... 
Noi avem volumul I şi dumneavoastră aveţi volumul II, continua metodicul 
cadet Biegler; de aceea e limpede ca lumina zilei că paginile 160 şi 161 de la 
noi nu pot să corespundă cu paginile 160 şi 161 de la dumneavoastră. La 
noi e cu totul altceva. Primul cuvînt al mesajului descifrat, trebuie să fie la 
dumneavoastră „Auf”, iar nouă ne-a ieşit: , Heu!” 

Ceea ce îi făcu pe toți să-şi spună că Biegler nu era în definitiv chiar 
aşa de timpit. 

— Eu am primit volumul II de la statul-major al brigăzii, spuse căpita- 
nul Sagner. Trebuie să fie o eroare la mijloc. Domnul colonel a comandat 
pentru dumneavoastră volumul I. După toate aparențele, continuă el, ca si 
cum lucrurile ar fi fost clare şi sigure şi el le-ar fi cunoscut mai de mult, îna- 
inte chiar de a fi ţinut expunerea despre metoda foarte simplă de descifrare, 
lucrurile s-au încurcat la statul-major al brigăzii. Au uitat să comunice la 
regiment că e vorba de volumul II, asta-i tot. 

În acest timp, cadetul Biegler îi privea pe toţi cu un aer de triumf, iar 
locotenentul Dub îi şoptea locotenentului-major Lukâă că „Aripa de cocostirc 
cu coadă de peşte” i-a dat peste nas cum se cuvine căpitanului Sagner. 

* — Un az foarte ciudat, domnilor, reluă căpitanul Sagner, dorind să 
reia discuţia, deoarece tăcerea care se aşternuse era cam penibilă. Cei de la 
cancelaria brigăzii sînt nişte imbecili. 

— Îmi permit să observ, se auzi din nou glasul neobositului cadet 
Biegler, care voia să-şi mai etaleze o dată cunoştinţele, că astfel de chestiuni, 
cu caracter secret, strict secret, nu ar trebui să plece de la divizie prin cance- 
laria brigăzii. O chestiune care priveşte cele mai confidentiale probleme ale 
corpului de armată ar putea fi transmisă, printr-o circulară strict confidenti- 
ală, numai comandanților de divizii, brigăzi sau regimente. Cunosc un sis- 
tem de cifru care a fost folosit în războaiele pentru cucerirea Sardiniei şi 
Savoiei, în campania anglo-franceză din Crimeea şi Sevastopol, în timpul 
răscoalei boxerilor din China şi în ultimul război ruso-japonez. Acest sistem 
a fost dus mai departe... 

— Putin ne pasa nouă de toate astea, cadet Biegler, îi curmă vorba cu 


„un ton dispretuitor si dezgustat cäpitanul Sagner. Un lucru e sigur: siste- 
.. 


205 Domnule capitan, cu respect va raportez, Doamne Isuse si Maica Precista! Nu se potriveste de loc! (germ.). 
- L > 4 
: ? | 


a 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


mul, despre care v-am vorbit eu, este nu numai unul dintre cele mai bune, 
dar putem spune chiar ca este imbatabil. Toate serviciile de contraspionaj 
ale dusmanilor nostri se vor dovedi neputincioase. Chiar daca si-ar pune 
gheata la cap, tot n-ar putea deslusi mesajele noastre cifrate. E un sistem cu 
totul nou. Aceste cifruri n-au precedent. 

Zelosul cadet Biegler tusi cu subinteles. 

— Îmi îngădui, domnule căpitan, să vă atrag atenţia asupra cărții lui 
Kerickhoff, despre codurile cifrate militare. Oricine îşi poate comanda cartea 
la Editura Dicţionarului Stiintific-Militar. Acolo, domnule căpitan, puteți găsi 
descrisă foarte bine metoda despre care ne-ati vorbit. Inventatorul ei este 
colonelul Kircher, care a slujit pe vremea lui Napoleon I în armata saxonă. 
Metoda cuvintelor cifrate de Kircher, domnule căpitan. Fiecare cuvint din me- 
saj este explicat în pagina vecină, cu ajutorul cheii. Această metodă a fost 
perfecționată de locotenentul-major Fleissner în cartea Handbuch der 
militarischen Kryptographie, pe care oricine şi-o poate procura de la Editura 
Academiei Militare din Wiener-Neustadt. Poftiti, domnule căpitan. 

Cadetul Biegler cotrobăi puţin în servietă, scoase cartea despre care 
amintise şi continuă: 

— Fleissner dă acelaşi exemplu, fiți, vă rog, amabili şi vă convingeti cu 
toții. Acelaşi exemplu pe care l-am auzit. 

Mesajul : „Auf Kote 228 Maschinengewehrfeuer links richten”. 

Cheie : „Ludwig Ganghofer, Die Sunden der Vater. Zweiter Band.” 

Şi citiți, vă rog, mai departe. Cifrul : „Sache - mit - uns das - wir - auf - 
seben - in - die - versprachen - die - Martha...” şi aşa mai departe. Exact ce- 
am auzit acum o clipă. 

Unei dovezi atit de zdrobitoare nu i se mai putea aduce nici un fel de 
contraargument. Mucosul de „Aripă de cocostirc cu coadă de peşte” avea 
dreptate. 

Vreun domn general de la statul-major al armatei îşi uşurase, proba- 
bil, misiunea. Descoperise, se vede, cartea lui Heissner despre codurile cifra- 
te militare şi de aici tot pocinogul. 

În tot acest timp se putea vedea că locotenentul-major Luka’ e pradă 
unui mare zBucium sufletesc. Îşi muşcă buzele, voi să zică ceva, dar pina la 
urmă se razgindi şi spuse cu totul altceva decît avusese de gind. 

— Nu trebuie să facem din asta chiar aşa o tragedie, observă el încur- 
cat. Cit am stat în cantonament la Bruck, pe Litava, s-au schimbat mai mul- 
te sisteme de descifrare a mesajelor. Pina să ajungem pe front, se vor găsi, 
puteți să fiți siguri de asta, alte sisteme noi, dar, după părerea mea, pe 
cimpul de luptă nu-i vreme pentru dezlegarea unor asemenea criptograme. 
Pină să descifrezi mesajul, ia de unde nu-i compania, batalionul, chiar bri- 
gada. Fleacurile astea n-au nici un folos practic! 

Căpitanul Sagner incuviinta din cap cu vădită nemulțumire. 

— În practică, spuse el, cel puţin din propria mea experienţă de pe 
frontul sirbesc, vă pot confirma că nimeni n-a avut vreme să descifreze me- 
saje. Nu vreau să spun că cifrul n-ar avea însemnătate în cazul unei perioa- 
de de şedere mai îndelungată in transee, cînd ne-am îngropat în pămînt şi 

„trebuie să aşteptăm. Dar că sistemele se schimbă e iarăşi adevărat. 

Căpitanul Sagner bătea în retragere pe toată linia. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— O mare parte din vină pentru faptul că statele-majore folosesc as- 
tăzi în tot mai mică măsură mesajele cifrate pe front o poartă telefoanele de 
campanie, care nu sînt precise şi nu reproduc limpede fiecare silabă în par- 
te, mai ales în timpul tirului de artilerie. Nu se aude nimic şi din cauza asta 
se creează un haos. 

O clipă amuti. 

— Zăpăceala, domnilor, este tot ce poate fi mai rău pe front, adăugă 
apoi, cu un aer profetic şi iar tăcu. 

— Dintr-o clipă în alta, meine Herren, reluă după un răstimp, privind 
pe fereastră, ajungem la Raab. Trupa primeşte cite o sută cincizeci de grame 
de salam unguresc de cap şi jumătate de oră repaus! ‘ 

Se uita pe itinerar: 

— La orele 4,12 plecarea. La 3,58 toata lumea in vagoane. Asadar, se 
coboara pe companii. Mai intii a unsprezecea, si asa mai departe. Zugsweise, 
Direktion Verpflegsmagazin nr. 6 2%. De serviciu in timpul distribuirii, cadet 
Biegler! 

Se uitară cu toții la cadetul Biegler cu o privire din care se citea: „Ehei, 
pustiule, nu te vedem bine: militärie ti-a trebuit!” 

Dar zelosul cadet Biegler scoase numaidecit din servieta o coala de 
hîrtie si rigla şi începu să linieze. Imparti coala pe companii de mars şi ceru 
fiecărui comandant în parte să-i comunice efectivul companiilor respective. 
Nici unul nu cunoştea însă situația pe dinafară şi nu izbuti să dea cadetului 
Biegler decît nişte cifre destul de vagi, după datele aproximative din carnete- 
le lor de însemnări. 

În desperare de cauză, căpitanul Sagner începuse să răsfoiască între 
timp Păcatele părinților şi, în clipa cînd trenul se opri în gara Raab, închise 
cartea cu zgomot şi făcu remarca: 

— Nu scrie rău Ludwig Ganghofer ăsta! Locotenentul-major Lukâs o 
zbughi cel dintii din vagonul comandamentului şi se îndreptă grăbit spre va- 
gonul în care se afla Svejk. 


* 
: + 

” Svejk şi ceilalți încetaseră de mult jocul, iar Baloun, ordonanța locote- 
nentului Lukas, suferea din nou atit de crunt de foame, încît începuse să 
uite de disciplina militară şi să spună că ştie el prea bine cu ce se îndoapă 
domnii ofițeri. E mai rău ca pe vremea robotei, zicea. Înainte vreme, în mili- 
tărie nu era aşa. După cum ştia de la bunicu-său, în războiul din şaizeci şi 
şase ofițerii au împărțit cu ostasii găina şi piinea. Văicărelile şi blestemele lui 
nu mai conteniră, pînă cînd, în cele din urmă, Svejk găsi cu cale să laude 
situația din armată, în războiul actual: 

— Ei, da tînăr mai trebuie să fie bunicul tău, observă el foarte priete- 
nos, cînd intrară în Raab. Aşa de tînăr, că nu poate să-şi aducă aminte decât 
de războiul din '66. Da, cunosc eu pe unu, Ronovsky, avea un bunic care a 
fost în Italia încă pe timpul robotei, a făcut acolo doisprezece ani de militărie 
şi s-a întors acasă caporal. Nu avea unde munci şi bunicul de care vă spun 

„l-a luat pe taică-său să muncească la el. Într-un rînd s-au dus la clacă să 
A 


206 Pe companii, spre magazia de aprovizionare nr. 6 (germ.). 


+ 


Ta 1", 
4, 


ee 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


încarce buşteni şi un bustean — după cum povestea bunicul, care făcea 
slujbă la taică-său — era aşa de greu că nu puteau nici măcar să-l mişte 
din loc... cînd a văzut şi a văzut şi-a zis : „Să-l lăsăm dracului aici, doar n-o 
să ne rupem şalele de dragul lui”. Pădurarul, care era pe aproape şi a auzit, 
a început să zbiere la ei şi să-i amenințe cu bätul, ca musai să încarce bus- 
teanul. Bunicul lui Ronovsky i-a răspuns doar atît: „Ascultă mă, mardeiaşu- 
le, eu sînt om cu militaria făcută...” Si ce să vezi: peste o săptămînă a căpă- 
tat ordin de chemare şi a trebuit să plece din nou în Italia, unde a mai stat 
zece ani şi de unde scria mereu acasă că la înapoiere are să-l pocnească pe 
pădurar cu securea în cap. Ghinionul lui că, între timp, pădurarul a murit. 

În uşa vagonului se ivi locotenentul-major Lukâs: . ; 

— Ia vino incoa', Svejk, spuse el, lasă balivernele dumitale şi vino să 
mă lămureşti într-o chestiune. N 

— La ordin, sa träiti, domnule oberlaitnant! 

Locotenentul-major Lukas îl trase pe Svejk într-o parte si privirile cu 
care-l săgeta erau foarte bänuitoare. 

În timpul expunerii căpitanului Sagner, care se terminase cu binecu- 
noscutul fiasco, locotenentul-major Lukâs ajunsese la anumite concluzii de 
detectiv, care nu-i dăduseră de altfel prea mult de furcă, deoarece, cu o zi 
înainte de plecare, Svejk îi raportase : „Domnule oberlaitnant, la batalion sînt 
nişte cărți pentru domnii laitnanti. Le-am adus de la regimentskanzlei.” 

De aceea, cînd trecură peste linia a doua şi ajunseră în spatele unei 
locomotive neîncălzite, care aştepta de o săptămină un tren cu muniții, loco- 
tenentul-major Lukâs îl întrebă direct, fără ocolişuri: 

— Ascultă, Svejkule, cum a fost cu cărțile? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că e o poveste cam 
lungă, şi dumneavoastră binevoiti întotdeauna să vă pierdeţi răbdarea cînd 
vi le spun toate cu de-amănuntul. Ca atunci, de pildă, cînd ati vrut să-mi 
dati o palma, pentru că ati rupt hirtia în care era vorba de împrumutul de 
război, şi eu v-am spus că am citit o dată într-o carte că înainte vreme, în 
timp de război, oamenii trebuiau să plătească impozit pe ferestre: cite două- 
zeci de bänuti de fiecare fereastră; şi pe gişte... 

* — Apof asa, Svejkule, nu mai isprăvim niciodată, i-o reteză locotenen- 
tul-major continuînd interogatoriul şi fiind foarte atent să nu scape o vorbă 
despre lucrurile strict confidentiale pe care le auzise, pentru ca nătărăul de 
Svejk să nu-i facă iar vreo boroboata. Îl cunoşti pe Ganghofer? 

a — Ce meserie are? intreba Svejk plin de interes. 

— E un scriitor german, timpitule, raspunse locotenentul-major 
Lukas.” 

— Va jur pe legea mea, domnule oberlaitnant, spuse Svejk cu o expre- 
sie de martir, că nu cunosc nici un scriitor german, personal. Personal n-am 
cunoscut decît o singură data un scriitor ceh; îi zicea Ladislav Hajek si era 
din Domazlice. Era redactor la Lumea animalelor şi i-am vîndut odată o 
spurcăciune de cotarlă, pe care i-am dat-o drept rasă pură. Era un om tare 
vesel şi cumsecade. Venea mereu la o cîrciumă unde-mi citea poveşti triste, 
de care ne tăvăleam de ris; numai el plingea şi ne cinstea pe urmă pe toți, şi 

„noi trebuia să cintäm : ,Pridvorul din Domazlice, e frumos-frumos vopsit ; 


[+ 5 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


cel care-l vopsi —- se zice — multe fete a iubit... Din păcate nu mai este, l-a- 
nghitit de mult pamintul.” 

— Unde te trezesti, Svejkule, la teatru? Zbieri ca un cintaret de operă, 
îl întrerupse speriat locotenentul-major Lukas, in timp ce Svejk intona ulti- 
mele cuvinte: „Din păcate nu mai este, l-a-nghitit de mult pămîntul”. Nu asta 
te-am intrebat. Am vrut numai sa stiu daca ai bagat de seama ca erau de 
Ganghofer cartile despre care mi-ai amintit. Si acu raspunde-mi, ce s-a 
intimplat cu ele, ai inteles? izbucni furios locotenentul-major. i 

— Ca care? Cu alea pe care le-am adus la batalion de la 
regimentskanzlei? întrebă Svejk. Să trăiţi, domnule oberlaitnant, chiar de ăla 
erau scrise de care m-ati întrebat dacă-l cunosc. Ştiţi, am primit atunci o 
telefonograma, direct de la regimentskanzlei. Voiau de fapt să trimită cărțile 
la batalionskanzlei, dar acolo nu era nimeni, nici măcar dienstfuhrenderuP””, 
se vede că erau cu toții la cantină, fiindcă se pleca pe front şi nimeni nu pu- 
tea să ştie dacă are să mai aibă vreodată prilejul să meargă la cantină. Şi 
aşa cum vă spuneam, domnule oberlaitnant, dumnealor şedeau acolo, şe- 
deau si beau şi telefonul zbirniia pe la toate companiile şi nimeni nu răs- 
pundea nicăieri! Dat fiind că dumneavoastră mi-ati ordonat să rămîn de 
planton la telefon, pina o să fie repartizat pentru treaba asta telefonistul 
Chodounsky, am rămas acolo şi am aşteptat pînă mi-a venit şi mie rîndul. 
Cei de la regimentkanzlei înjurau că nu răspunde nimeni la telefon şi că ei 
au de transmis o telefonogramă in care se spune ca marsbatalionskanzlei 
trebuie să ridice de la regimentskanzlei nişte cărți pentru domnii ofițeri de la 
marşbatalion. Si cum ştiu, domnule oberlaitnant, că în armată trebuie să se 
lucreze repede, am telefonat numaidecit la regimentskanzlei că mă duc per- 
sonal să ridic cărţile, ca să le duc la batalionskanzlei. Acolo, mi-au dat o ra- 
nita mare, pe care cu chiu cu vai am cărat-o pina la noi, la kompaniekanzlei, 
unde m-am uitat şi eu prin cărți. Si să vedeţi ce mi-am zis. 
Regimentsfeldwebelul de la regimentkanzlei mi-a spus că cei de la batalion 4 
stiu din telefonograma ce au de facut cu cärtile si care volum anume trebuia 
ales. Ştiţi, cărțile erau în două volume. Primul volum separat, al doilea sepa- 
rat. De cînd mă ştiu n-am ris cu atita poftă, că doar în viata mea am citit 
destule cărții dar niciodată n-am început să citesc ceva de la volumul doi. Si 
dumnealui îmi şi repeta: „Uite, zicea, aici ai volumul întîi, aici volumul doi. 

Ştiu ei, domnii ofițeri, care din ele trebuie să-l citească.” Mi-am zis în gînd că 
s-au îmbătat cu toţii, pentru că eu ştiu una şi bună: că atunci cînd ai de ci- | 
tit o carte, un roman ca acela pe care l-am adus, Sunden der Vater, ca ştiu si ‘ 
eu nemteste, apoi trebuie sa incepi cu primul volum, ca doar nu sintem ovrei 
ca să citim de-a-ndoaselea. De aceea v-am şi întrebat pe dumneavoastră, 
domnule oberlaitnant, la telefon, atunci cînd v-aţi întors de la cazinou si v- 
am raportat despre cărţile acelea, dacă nu cumva, în armată, s-a schimbat 
socoteala şi cărţile se citesc în altă ordine, mai întîi volumul doi, şi pe urmă 
volumul întîi. Şi dumneavoastră mi-ati spus că trebuie să fiu beat ca un 
„- porc, dacă nu ştiu nici măcar că la rugăciune se spune întîi „Tatăl nostru” si 
L pe urma ,amin”. Ce s-a intimplat, nu va simtiti bine, domnule oberlaitnant? 
| întrebă Svejk mirat, văzînd că locotenentul Lukas se face alb ca varul şi se 
„sprijină pe tamponul locomotivei. 
.…. 


"A 


207 Caporalul de serviciu (germ.). 
C2 


D" 
"A 


PAN 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Obrazul palid al locotenentului nu trada nici urma de rautate. Era mai 
degraba expresia unei mari deznadejdi. 

— Spune... spune mai departe, Svejkule... acum e totuna, mi-e bine... 

— Si cum vă spuneam, răsună dulce glasul lui Svejk, în spatele loco- 
motivei părăsite, eu eram de aceeaşi părere. Într-o zi am cumpărat o carte de 
aventuri despre banditul Rozsa Savan din pădurea Bakony, din care tot aşa 
lipsea prima parte, pe care a trebuit s-o ghicesc şi pot să vă spun că nici 
într-o carte cu bandiți nu te poţi descurca fără volumul întîi. Aşa că am inte- | 
les repede ca nu se poate ca domnii ofiteri sa inceapa a citi volumul doi si pe 
urmă volumul unu, şi m-am gîndit că m-aş face de ris dacă aş comunica la 
regimentskanzlei că ştiu ei, domnii ofițeri, care volum trebuie să citească. De 
altfel, domnule oberlaitnant, toată povestea asta cu cărțile mi s-a părut cam 
deocheată şi încurcată. Eu unu ştiam că, în general, domnii ofițeri nu prea 
citesc şi mai cu seamă in timp de război cînd e... 

— Timpeniile astea păstrează-le pentru dumneata, Svejkule, oftă loco- 
tenentul-major Lukas. 

— De altfel, domnule oberlaitnant, dumneavoastră ştiţi că eu v-am în- 
trebat numaidecit, la telefon, dacă doriți amindoua volumele deodată şi 
dumneavoastră mi-ati răspuns, ca şi acum, să păstrez timpeniile astea pen- 
tru mine, că doar n-o să ne apucăm să mai cărăm şi cărți după noi. Atunci, 
mi-am zis că dacă asta e părerea dumneavoastră, cu siguranţă că şi ceilalți 
domni ofițeri socotesc la fel. L-am întrebat, ca să fiu mai sigur, şi pe Vanek 
al nostru, că ştiu că are destulă experienţă de front şi el mi-a spus că la în- 
ceput domnii ofițeri credeau că războiul e o jucărie şi şi-au luat cu dinsii pe 
front toată biblioteca, cum se obişnuieşte în vilegiatură. Unii au căpătat 
chiar în dar, de la doamnele arhiducese, operele complete ale multor poeti, 
aşa că tucälarii se cocoşau sub povara lor şi blestemau ziua cînd s-au năs- 
cut. Dar Vanek mi-a spus că, de fapt, cărțile n-au fost de nici un folos pen- 
tru fumători, deoarece hîrtia, deşi era foarte frumoasă, era prea groasă, aşa 4 
ca la privata omul isi nenorocea, sa-mi fie cu iertare, tot curul cu acele poe- 
zii. De citit n-aveau vreme, fiindcă trebuiau să fugă, mereu, asa că le 
azvirleau cit colo: pe urmă s-a şi impamintenit obiceiul ca, de îndată ce se 
auzea un bombardament, tucälarul să se descotorosească urgent de toate 
cărțile distractive. Aşa că, după toate astea, am vrut să aflu şi părerea dum- 
neavoastră, domnule oberlaitnant, şi cînd v-am întrebat la telefon ce să fac 
cu cărțile, dumneavoastră mi-ati răspuns că mie cînd îmi intră ceva în | 
capatina, nu ma las pina nu ma aleg cu una peste bot. Vazind, care va sa ‘ 
zică, cum stau lucrurile, domnule oberlaitnant, am dus la batalionskanzlei 
numai primul volum din roman, iar volumul al doilea l-am lăsat provizoriu la 
noi la kompaniekanzlei. Eu voiam numai binele, domnule oberlaitnant: mi- 
am zis că după ce domnii ofițeri vor citi volumul întîi, li se va împărți şi vo- 
lumul al doilea, ca la bibliotecă, dar deodată, pe neaşteptate, a venit ordinul 
de plecare şi o telefonogramă pe întregul batalion cum că tot ce este de pri- 

» sos trebuie predat numaidecit la regimentsmagazin. Atunci l-am întrebat şi 
L pe domnul Vanek daca nu socoteste ca lucru de prisos volumul al doilea din 
roman si mi-a spus ca, de cind cu experienta trista din Serbia, din Galitia si 
„din Ungaria, nici un fel de cărți distractive nu se mai cară pe front şi ca nu- 
mai cutiile acele de prin oraşe în care se adună ziarele vechi pentru ostaşi 


"A 


} ; 
ot a 
| — 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


sint de folos, fiindcă în ziare se poate răsuci bine tutunul sau finul uscat pe 
care-l fumează ostasii în tranşee. Volumul întîi din roman a fost împărțit 
domnilor ofițeri, la batalion, iar volumul doi l-am dus la magazie. 

Şi, după ce tăcu o clipă, continuă: 

— Acolo în magazie, domnule oberlaitnant, sînt tot felul de lucruri: 
chiar şi cilindrul cu care s-a încorporat capelmaistru din Budejovice. 

— Ascultă, Svejkule, am să-ți spun ceva, oftă din rarunchi locotenen- 
tul-major Lukas. Dumneata nici nu-ți dai seama de gravitatea ispravii dumi- 
tale. Mie, unul, mi s-a urit să te mai fac prost. Nici nu există calificative pen- 
tru timpenia dumitale. Cind iti spun ,timpit”, înseamnă că sint foarte bun. 
Ai savirsit un lucru îngrozitor, atît de îngrozitor, încît cele mai înfiorătoare 
crime pe care le-ai savirsit, de cînd te cunosc, sînt un fleac, o adevărată floa- 
re la ureche pe lîngă această ultimă ispravă... Oh, Svejkule, dacă ai şti ce ai 
făcut... Dar dumneata n-ai s-o ştii niciodată... Şi dacă cumva ar veni vorba 
vreodată de cărţile acelea, să nu îndrăzneşti să träncänesti că eu ti-as fi 
spus la telefon ca volumul doi să-l... Auzi, dacă se întîmplă vreodată să vie 
vorba cum a fost cu volumul unu şi cu volumul doi, dumneata te faci că nu 
auzi. Nu ştii nimic, n-ai habar de nimic, nu-ți amintesti de nimic. Nu cumva 
să-ți treacă prin minte să mă viri în vreo incurcatura, păcăto... 

Glasul locotenentului-major Lukâs era stins, ca al unui om bolnav 
scuturat de friguri. Svejk folosi clipa de tăcere care se aşternuse, pentru a 
pune o întrebare nevinovată: 

— Mă iertati, vă rog cu respect, domnule oberlaitnant, dar de ce, mă 
rog, n-am să aflu niciodată de grozăvia pe care am săvirşit-o? Eu, domnule 
oberlaitnant, numai de aceea am îndrăznit să vă întreb, pentru ca pe viitor să 
ştiu să mă feresc de astfel de lucruri că, nu-i aşa, se spune că omul din gre- 
şeală învaţă, ca turnătorul Adamec, de la fabrica Danek, care din greşeală a 
băut acid clorhidric... 

N-apucă însă să termine, că locotenentul-major Lukâs îi reteză pilda 
cu aceste cuvinte: 

— Nu-ţi explic nimic, nătărăule! Mars la vagon şi spune-i lui Baloun 
ca pina om ajunge la Budapesta să-mi aducă la comandament o chiflă si pa- 
teul de ficat din valiză, împachetat în staniol. Pe urmă să-i spui lui Vanek că 
e un imbecil. De trei ori i-am cerut să-mi dea efectivul exact al trupei şi as- 
tăzi, cind mi-a trebuit, n-am avut la indemina decit vechea situație, de 
saptamina trecută. 

# — Zu Befehl, Herr Oberlaitnant208, urlă Svejk si se îndreptă agale spre 
vagonul lui. 

Plimbîndu-se printre sine, locotenentul-major Lukâs îşi spunea: „la ui- 
te, în loc să-i fi dat cîteva perechi de palme, am stat şi am vorbit cu el, cum 
aş fi făcut-o cu un vechi prieten”. 

Svejk urcă în vagonul lui cu un aer grav. Simtea un respect deosebit 
față de propria-i persoană. Doar nu se întimplă în fiecare zi să săvirşeşti o 
ispravă aşa de înfricoşătoare, încît nici să n-ai voie măcar să afli ce-ai faptu- 
its 


+9 


208 La ordin, domnule locotenent-major (germ.). 


+ 


" ' 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


~ —Domnule rechnungsfeldwebel, spuse Svejk dupa ce se aşeză la locul 
lui, domnul oberlaitnant Lukâs pare a fi astăzi într-o dispoziție grozav de bu- 
nă. Mi-a spus să vă transmit că sînteti un imbecil, fiindcă de trei ori v-a ce- 
rut pînă acum să-i dati situația adevărată a trupei. 

— Herrgott! sări ars Vanek. Le arăt eu sergentilor... Eu sînt vinovat ca 
derbedeii ăştia îşi fac de cap şi nu-mi trimit situația exactă a grupelor? De 
unde să scot eu situaţia, din burtă? N-am ce zice, bine mai merg lucrurile în 
compania noastră! Asa ceva nu se poate întîmpla decît la marscompania a 
unsprezecea. Am ştiut eu, am fost sigur. Nu m-am îndoit o clipă că la noi 
trebuie să fie debandadă. Într-o zi lipsesc la bucătărie patru porţii, a doua zi 
apar trei în plus. Barem dacă nătărăii ne-ar anunţa, să ştiu şi eu cînd intră 
vreunul în spital. Chiar luna trecută l-am dus pe unu Nikodem la spital şi 
abia la soldă am aflat că dumnealui a murit la Budejovice, de ftizie galopan- 
tă. Dar rațiile lui s-au ridicat în continuare. Am ridicat şi o tunica, dar 
Dumnezeu mai ştie pe unde o fi... Ca pina la urmă tot mie să-mi mai facă 
mustrări domnul oberlaitnant că sint un imbecil cînd, vezi bine, nu-i în stare 
să puie ordine în compania lui. 

Plutonierul contabil Vanek umbla nervos, de colo pina colo, prin va- 
gon: 


— Să fiu eu kompaniekommandant, toate ar zbirnii! Aş şti ce face fieca- 
re ostaş! Gradatii ar trebui să-mi înainteze de două ori pe zi efectivul trupei. 
Dar gradatii nu fac nici cît o ceapă degerată! Şi cel mai afurisit e sergentul 
Zyka. Numai glumele şi snoavele-s de capul lui, dar cînd îi atrag atenția ca 


Kolarik a fost detaşat la aprovizionare, dumnealui îmi raportează a doua zi 
acelaşi efectiv, ca şi cînd Kolarik ar trindävi mai departe la companie, în 
grupa lui. Si asta se întîmplă în fiecare zi... da de spus despre mine se spune 
că sînt un imbecil... Păi, aşa nu-şi poate cîştiga prieteni domnul oberlaitnant. 
Rechnungsfeldwebelul companiei nu-i un fruntaş oarecare, cu care oricine 
poate să-şi şteargă... 

Baloun, care ascultase cu gura căscată, completă în locul lui Vanek 
frumosul cuvînt pe care acesta nu apucase să-l rostească, încercînd, proba- 
bil, pe această cale să intre şi el în vorbă. 

_— Dumneata să-ţi tii gura, i-o reteză scurt plutonierul de ata. 

— Ascultă, Baloun, se auzi Svejk. Tie am a-ţi transmite din partea 
domnului oberlaitnant să-i aduci... cînd om ajunge la Budapesta, o chiflă şi 
pateul de ficat pe care îl are jos, în valiză, învelit în staniol. 

Uriaşul Baloun lăsă să-i atirne, lipsite de vlagă, mîinile lungi ca de 
cimpanzeu, îşi plecă grumazul şi rămase aşa, o bucată de vreme. 

— Nu-l mai am, îngăimă el cu glasul sugrumat de deznădejde, privind 
țintă duşumeaua murdară a vagonului. Nu-l mai am... repeta el, in rastim- 
puri, eu... eu am crezut... înainte de plecare l-am despachetat... L-am miro- 
sit... să văd dacă nu s-a stricat... L-am gustat, strigă deodată deznădăjduit, 
şi cu atita sinceritate, încît toți intelesera ce se întimplase. 

+  — L-ai înghițit cu staniol cu tot, se opri în fata lui plutonierul de ad- 
ministratie Vanek, incintat că nu mai trebuie să-şi apere punctul de vedere, 
„după care el n-ar fi singurul imbecil, aşa cum îi trimisese vorbă locotenen- 
tul-major, şi că pricina instabilității efectivului îşi are rădăcini mai adinci in 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


alti imbecili; era fericit ca discutia intrase acum pe alt fagas, invirtindu-se in 
jurul vesnic nemincatului Baloun, in jurul noului si tragicului eveniment. 
Vanek avea o pofta grozava sa-i spuna lui Baloun citeva cuvinte usturatoare 
si bine tintite, dar fu impiedicat de bucätarul ocultist Jurajda care lasind 
deoparte cartea lui preferata, traducerea stravechiului tom indian Pragna — 
Paramită, se întoarse spre nefericitul Baloun, nimicit cu totul sub povara 
destinului. 

— Baloun, ar trebui să veghezi singur asupra dumitale, ca să nu-ţi 
pierzi încrederea în propria-ti persoană si în soartă. N-ar trebui să-ți insu- 
şeşti ceea ce se cuvine altora. Ori de cite ori te afli în fata unei probleme 
asemănătoare, pe care ai înfulecat-o, pune-ti întrebarea: „In ce raport se află 
fata de mine pateul de ficat?” 

Svejk socoti, cu cale să întregească această meditaţie eu un exemplu 
practic: 

— Tii minte, Baloun, nu de mult chiar tu mi-ai spus că la voi acasă au 
să taie porcul, au să facă afumături şi că imediat ce-om ajunge la destinație 
şi ai să ştii numărul poştei militare, ai tai au să-ți trimită o şuncă întreagă. 
Inchipuie-ti acum că cei de la feldpost ar trimite sunca la companie; şi că 
fiecare dintre noi, împreună cu domnul rechnungsfeldwebel, am tăia la înce- 
put cite o bucăţică, aşa de gustare, şi că ne-ar place şi apoi am tăia altă bu- 
catica şi pe urmă încă o bucăţică, pina ce din şunca ta s-ar alege ce s-a ales 
dintr-un cunoscut de-al meu, Kozel, care era factor postal. I se măcinau oa- 
sele, aşa că mai întîi i-au tăiat piciorul de la fluier, pe urmă de la genunchi, 
pe urmă coapsa, şi dacă n-ar fi murit la vreme, l-ar fi tăiat tot în bucățele, 
cum se întîmplă cînd ascuti un creion cu mina ruptă. Inchipuie-ti, care va să 
zică, Baloun, că noi ţi-am înghiți toată şunca, aşa cum ai înghițit tu pateul 
de ficat al domnului oberlaitnant. 

Uriaşul Baloun îi privea pe toţi, cu o nespusa durere. 

— Numai datorită mie, se adresă plutonierul de ata lui Baloun, ai ra- 
mas ordonanţă la domnul oberlaitnant. Trebuia să fii transferat la sanitari şi 
să cari răniții după gefecht. La trecătoarea Dukla, sanitarii noştri s-au dus 
de trei ori după un fahnrich rănit, care se alesese cu un bauchschuss?°? lingă 
sirma ghimpâtă, şi au rămas cu toţii acolo, cu cite un kopfschuss210. Abia a 
patra echipă a reuşit să-l aducă, da, pina să ajungă cu el la hilfsplatz?!', 
fahnrich-ul s-a curățat. 

Baloun nu se mai putu stapini şi izbucni într-un plins disperat, cu 
sughituri. 

> Ma mir că nu ţi-e ruşine, îi spuse Svejk cu dispreţ. Soldat eşti tu?... 

— Ce să fac, eu nu-s făcut pentru armată, se tinguia Baloun. Aşa sînt 
eu, un hămesit, un nemincat, fiindcă nu duc o viata tihnită. Aşa-i tot nea- 
mul nostru. Răposatul tata a pus o dată rămăşag într-o circiumă la Protivin 
că maninca la botul calului cincizeci de cirnati şi două piini mari, şi a 
cîştigat ramasagul. O dată, tot la un rămăşag, eu am mîncat patru giste si 
două cratiti cu găluşte cu varză. Cînd sînt acasă, după masa de prînz, mi se 
năzare întotdeauna să mai gust ceva. Intru în cămară, tai o bucată de carne, 


= 
Vu Glonte în burtă (germ.) 
210 Glonte în cap (germ.) > 
211 Post de prim ajutor (germ.) 


+ 


7 | 4... 
LA 


ee 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


trimit dupa un ulcior cu bere si inghit doua chile de carne afumatä. Aveam 
acasa un argat batrin, îi zicea Womela; totdeauna imi spunea să fiu cu baga- 
re de seama, sa nu infulec atita si sa nu ma indop, ca el isi aminteste ca bu- 
nicu-sau i-a povestit o data ce-a patit un nesatul ca mine, cind a venit raz- 
boiul si nu s-au facut opt ani de zile nici un fel de bucate si piinea se cocea 
din paie si era sărbătoare mare cînd puteau să amestece in lapte cîteva 
farime de brînză, în lipsă de piine. Si bietul gospodar, de care vă spuneam, a 
murit la o săptămînă după ce a dat foametea, fiindcă pintecele lui nu era in- 
vatat c-o lipsă ca aceea... 

Baloun isi inalta privirea deznadajduita. 

— Dar eu cred că Dumnezeu pedepseşte numai, da nu părăseşte 
omul. 

— Dumnezeu a adus fläminzii pe lume si tot el are grijă de ei, observa 
Svejk. Legat ai fost o data, acum ai merita să fii trimis in prima linie; cînd 
eram eu ordonanţă la domnul oberlaitnant, apăi putea să se bizuie pe mine 
în toate şi nici nu i-ar fi trecut prin minte că i-aş putea ciordi din ratie. De 
cite ori se distribuia ceva mai deosebit, dumnealui îmi spunea: „Păstrează 
asta pentru dumneata, Svejkule”, sau : „Asta nu prea îmi place; dă-mi şi mie 
o bucăţică şi cu restul fă ce vrei”. Cînd eram la Praga şi mă trimitea dupa 
mîncare la restaurant, pentru ca dumnealui să nu-şi închipuie că portia e 
prea mică din cauză că eu i-as fi mîncat jumătate pe drum, mai cumpăram o 
portie din bänutii mei dacă nu mi se părea de ajuns, numai să se sature 
domnul oberlaitnant şi să nu creadă despre mine cine ştie ce. Într-o zi însă 
m-a dibuit şi de-atunci îi aduceam întotdeauna lista de bucate de la restau- 
rant şi dumnealui îşi alegea. Şi aşa, într-o bună zi, şi-a ales o friptură de po- 
rumbel umplut. Cînd mă uit mai bine, văd că-mi dă numai jumătate de po- 
rumbel. Ce-mi zic? Domnul oberlaitnant are să creadă că cealaltă jumătate 
am mincat-o eu, aşa că am mai cumpărat o portie din banii mei şi i-am adus 
o fripturică frumoasă, de a mîncat din ea şi domnul oberlaitnant Seba, care 
în ziua aceea n-avea de mîncare acasă şi picase în vizită la oberlaitnantul 
meu, tocmai la vremea prinzului. Dar în timp ce mînca, numai ce-l aud că 
spune: Svejk, să nu-mi spui mie că aici e o singură portie. Nicăieri nu se dă 
un porumbelMintreg la un meniu. Baga de seamă, dacă fac rost de bani, chiar 
azi trimit să-mi aducă un prînz de la restaurantul tău! Hai, spune drept, 
aşa-i că-i portie dublă? Şi m-a pus domnul oberlaitnant să mărturisesc aco- 
lo, in fata lui, că mi-a dat bani numai pentru o portie, neştiind că are să aibă 
musafir. Am răspuns că am primit bani pentru un prînz obişnuit. „Vezi? i-a 
spus oaspetelui oberlaitnantul meu. Şi asta nu-i nimic. Zilele trecute, Svejk 
mi-a sosit la prinz cu două pulpe de giscă. Vezi şi tu: supa cu täitei, carne de 
vacă cu sos de sardele, două pulpe de giscă, găluşte cu varză la discreţie si 
clătite!” 

— ...tui maica mă-sii! plescäi Baloun. 

Svejk continuă: 

— Asta mi-a pus capacul. A doua zi chiar, domnul oberlaitnant Seba 
şi-a trimis tucalarul să-i aducă prinzul de la restaurantul nostru si neferici- 
tul a venit cu o moviliţă de pilaf de pasăre, cam cit caca în pelinci un prunc 

„de şase säptämini; să tot fi fost două lingurite. Domnu oberlaitnant Seba l-a 
luat îndată in tarbaca, pentru că i-ar fi mîncat, cică, jumătate din portie. Dar 


* = | Ca 


‘ A 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat val ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


tucälarul o tinea într-una că-i nevinovat. Pina la urmă, domnul oberlaitnant 
l-a atins bine peste bot şi m-a dat exemplu pe mine, arätind că eu aduc por- 
tia întreagă domnului oberlaitnant Lukas. Si aşa se face că a doua zi, cînd s- 
a dus să ia prinzul la restaurant, ostaşul s-a interesat cum devine cazul şi 
pe urmă i-a spus lui stăpinu-său, care la rindul lui a povestit tărăşenia 
oberlaitnantului meu. Şi cum stăteam seara liniştit şi citeam în ziar comuni- 
catele comandamentelor duşmane, mă trezesc deodată cu oberlaitnantul 
meu, galben ca ceara, şi numai ce-l aud că se răsteşte la mine, ca să-i spun 
— zice — cite porţii duble am plătit la restaurant, ca el ştie tot, că oricit aş 
încerca să tăgăduiesc, tot nu-mi ajută, că de prost mă ştia el post, dar că aş 
fi şi nebun, la asta nu se gindise. L-am făcut de ruşine in aşa hal zicea, încât 
îi venea să mă impuste mai întîi pe mine şi pe urmă şi pe el. „Domnule 
oberlaitnant i-am zis eu, vă aduceţi aminte că în prima zi, cînd am venit la 
dumneavoastră, mi-ati spus că toți tucälarii sînt hoți şi puşlamale. Ce pu- 
team să fac dacă la restaurant dădeau cu adevărat porții asa de mici, că 
dumneavoastră ati fi putut să credeți că şi eu sint o lichea, că v-am 
mîncat...” 

— Ah, Dumnezeule din ceruri! şopti Baloun şi, aplecindu-se după vali- 
za locotenentului Lukâs, se retrase în fundul vagonului. 

— Ei, şi după aceea, urmă Svejk, locotenentul Lukâs a început să se 
scotocească prin toate buzunarele; dar după ce a văzut că n-ajunge la nici 
un rezultat, a băgat mina în buzunarul vestei şi mi-a întins ceasul lui de ar- 
gint. Era mişcat pina la lacrimi. „Ascultă, Svejkule, mi-a zis. La soldă să-mi 
faci, te rog, o listă cu cit iti datorez... Ceasornicul ăsta păstrează-l, pe deasu- 
pra. Şi pe viitor să nu te mai ţii de prostii.” Pe urmă, într-o bună zi, ne-a 
ajuns pe-amindoi o sărăcie, că a trebuit să mă duc cu ceasul la casa de 
amanet. 

— la ascultă, ce tot faci acolo în fund? îl întrebă în clipa aceea pe 
Baloun plutonierul de administraţie Vanek. 

În loc de răspuns, nefericitul Baloun sughitä. Deschisese între timp 
valiza locotenentului-major Lukas si înfuleca ultima chiflă... 


. + . 


Prin gară trecu, fără să oprească, un tren încărcat de sus pina jos cu 
un detasament de deutschmaistri, trimisi pe frontul sirbesc. 
P Încä nu-si reveniserä din entuziasmul despärtirii si de la Viena pina 
aici o ținuseră într-un răcnet: 


Prinz Eugenius, der edle Ritter, 
Wollt' dem Kaiser wiedrum kriegen 
Stadt und Festung Belegrad. 

Er liess schlagen einen Brucken, 
Dass man kunnt' hinuberrucken 

Mit der Armee wohl fur die Stadt.212' 


s 
ET Print Eugen, nobil cavaler, 
Vru-mpăratului din nou Su 
Oraş-cetatea-i Băligrad. 


C2 LT 


= wv : Le 
E 4 onal 
“Aube: ET a e A Sveik 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk — 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


4 


. + 
_ Un caporal cu mustata în furculitä, aplecîndu-se, sprijinit cu coatele 
de ostaşii care îşi bălăbăneau picioarele afară din vagon, bătea tactul şi urla 
cit îl tinea gura: 


Als die Bruken war geschlagen, 

Dass man kunnt' mit Stuck und Wagen 

Frei passier'n den Donaufluss, 

Bei Semlin schlug man das | 
Lager Alle Serben zu varjagen...2153 f 


Deodata insa isi pierdu echilibrul, zbura din vagon si nimeri cu burta 
drept in pirghia de la ace, unde ramase agatat ca intr-o teapa; trenul nu za- 
bovi insa nici o clipa si din vagoanele din spate se auzea un cintec nou: 


Graf Radecky, edler Degen, 

Schwur's des Kaisers Feind zu fegen 
Aus der falschen Lombardei. 

In Verona langes Hoffen 

Als mehr Trupepn eingetroffen 

Fuhlt und ruhrt der Held sich frei...21+ 


7 | Al 


“4 @ 
Înfipt în pîrghia neroadă de la ace, vajnicul caporal îşi dăduse sufletul. 
Nu dură mult şi un tînăr ostaş de la comandamentul gării fu postat de gardă 
lingă el, cu baioneta la armă şi, luindu-si misiunea în serios, stătea în pozi- 
tie de drepți lingă ace, cu un aer atit de victorios, de parcă accidentul capo- 
ralului ar fi fost opera lui. 
Era maghiar şi striga de-a lungul sinelor, cit îl tinea gura, către cei din 
eşalonul regimentului 91 care veneau pe acolo să vadă ce se intimplase: 
— Nem szabad! Nem szabad! Komission Militar nem szabad!215 
— Ăsta a scăpat, fu de părere bravul soldat Svejk care era şi el printre 
: curiosi. S-a invirtit el de o bucata de fier in burta, dar are cel putin avantajul 
A că toată lumta ştie unde e îngropat. E chiar lîngă linia ferată, aşa că ai lui 
L aT 1 au să ştie unde să-l găsească. E foarte aproape de gară si deci nu trebuie 
„ să-lcaute pe toate cimpurile de luptă. S-a intepat atit cit e nevoie, mai ob- 
Le s 


= 


Porunci dadu un pod s-aruce 
Peste care sa irumpa 
Cu armata in oras (germ.) 
213 Tar cind podul fu durat, 
Pe data s-a si terminat 
A Dunärii trecere 
Tabara la Semlin fu-asezata 
Pe toi sirbii ca sa-i bata... (germ.). 
214 Graf Radeckz, palos ce nu se fringe, 
Jura împăratului pe vrajmas a-l strînge 
Din Lombardia felonă. a 
Şi cînd în cea Veronă 
Multe trupetée adunară 
Se simți stăpîn pe tara. (germ ). 
215 Nu e voie! Nu e voie! Comisia militară nu e voie! (magh.). 


» i | k À | A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


serva ei cu un aer de cunoscator, dind tircoale in jurul caporalului, matele s- 
au lăsat in pantaloni. 

„— Nem szabad! Nem szabad! striga mereu tînărul ostaş maghiar. 
Komission Militar Bahnhof! Nem szabad! 

În spatele lui Svejk se auzi un glas aspru: 

— Ce faceți aici? 

Cînd se întoarse, dădu cu ochii de cadetul Biegler. Svejk salută: 

— Cu respect vă raportez, domnule cadet, ne uităm la răposatul... 

— Ce căutați aici? Cine-a stirnit toată agitația asta? 

F — Cu respect va raportez, domnule cadet, raspunse calm si demn 
Svejk, că în viata mea n-am stirnit nici un fel de agitație... << 

In spatele cadetului Biegler, citiva ostasi pufnira in ris, iar din fata se 
apropie de cadet plutonierul de administratie Vanek: ‘ 

— Domnule cadet, i se adresă el. Domnul oberlaitnant şi-a trimis aici 
ordonanța, pe Svejk, ca să vadă ce s-a întîmplat şi să-i raporteze. Eu vin 
chiar acum de la vagonul comandamentului şi ştiu că ordonanța batalionu- 
lui, Matusic, vă caută de urgenţă din partea domnului batalionskomandant. 
Trebuie să vă prezentați numaidecit la domnul căpitan Sagner. 

Se îndreptau cu toții spre vagoanele lor, cînd deodată se auzi semnalul 
de îmbarcare. 

Mergând alături de Svejk, Vanek îi spuse: 

— Cînd eşti între oameni, Svejkule, fă bine şi mai lasä-te de întelep- 
ciunea dumitale... S-ar putea să-ţi iasă o data pe nas. Caporalul ăla e de la 
deutschmaiştri şi s-ar putea spune că te-ai bucurat de moartea lui. Biegler 
ăsta mănîncă cehi cu pîine. 

— Bine, da n-am spus nimic, răspunse cu candoare Svejk. Am spus 
numai ca s-a intepat foarte bine şi că i-au căzut matele în nădragi... Ar fi pu- 
VU. 

— Termină o dată, Svejkule! şi plutonierul de ata scuipă scirbit. 

— De fapt, observă Svejk, pentru maiestatea-sa împăratul e totuna 
dacă matele îi atirna aici sau în altă parte. Oricum, se cheamă că omul şi-a 
făcut datoria... Ar fi putut la fel de bine... 

* — Ja te uită, Svejkule, îl întrerupse Vanek. Ia te uită cum goneste 
batalionsordonanz Matusic spre vagonul comandamentului. Stau şi mă mi- 
nunez cum nu s-a împiedicat încă de şine. 

Cu putin timp înainte, între căpitanul Sagner şi zelosul cadet Biegler 
avusese loc un schimb de cuvinte foarte tăios. 

— Am fost foarte mirat, cadet Biegler, spusese căpitanul Sagner, că n- 
ai venit să-mi comunici imediat că nu se mai distribuie cele o sută cincizeci 
de grame salam unguresc de cap. A trebuit să ies eu din vagon ca să aflu de 
ce se întoarce trupa de la magazie. La fel şi domnii ofițeri, ca şi cînd ordinul 
n-ar fi ordin. Am spus limpede doar: „La magazie zugsweise, companie după 
companie”. Asta înseamnă că dacă la magazie n-am primit nimic, întoarce- 
rea în vagoane trebuia să se facă tot zugsweise, companie după companie. 
Dumitale, cadet Biegler, ţi-am dat ordinul să vezi de ordine, dar dumneata ai 
lăsat totul baltă. Te-ai bucurat că n-a mai trebuit să te îngrijeşti de numără- 

„toarea portiilor de salam si te-ai dus foarte calm, dupa cum am putut vedea 
pe fereastra, sa te uiti la caporalul mort de la deutschmaistri. Asta, ca pe 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldatsve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


urma, cind te chem, sa nu gasesti nimic mai bun de facut decit sä-mi tran- 
cänesti, cu fantezia dumitale de cadet, ca te-ai dus acolo sa te convingi daca 
in jurul räposatului caporal nu se face vreo agitatie... 

— Am onoarea să vă raportez că ordonanța companiei a 11-a, Svejk... 

— Lasă-l in pace pe Svejk, strigă căpitanul Sagner. Să nu-ţi închipui, 
cadet Biegler, că o să-ți reuşească vreo intrigă împotriva locotenentului- 
major Lukas. Noi l-am trimis pe Svejk... Văd că te uiţi la mine cu aerul că m- 
aş fi pus pe capul dumitale... Ei bine, da, m-am pus, cadet Biegler... Dacă 
nu ştii să-ți respecţi superiorul şi te incumeti să-l infrunti, apoi tine minte, 
cadet Biegler, că eu te pot face să nu uiţi stația Raab cite zile îi avea... Te în- 
vat eu minte să faci pe grozavul cu cunoştinţele dumitale teoretice... Ai rab- 
dare numai, pina ajungem pe front... Cînd ti-oi da ordin să mergi in 
offizierpatrule in fata gardului de sirma ghimpată... Unde ţi-e raportul? Nici 
măcar raportul nu mi l-ai dat cînd ai venit... Nici măcar teoretic nu eşti în 
stare, cadet Biegler, să... 
— Cu respect vă raportez, domnule capitan?!©, că in loc de o sută 
cincizeci de grame de salam unguresc, s-au dat trupei cîte două cărți poştale 
ilustrate, de cap. Poftiti, domnule căpitan... 

Şi cadetul Biegler întinse comandantului de batalion două cărți posta- 
le ilustrate, editate de Direcţia arhivei militare de război din Viena, aflată sub 
conducerea generalului de infanterie Woinowich. Pe una din cele două cărți 
poştale se putea vedea caricatura unui soldat rus, a unui mujic cu barbă 
mare, pe care îl îmbrăţişează un schelet. Sub caricatură, un text : 


„Der Tag, an dem das perfide Russland krepieren wird, wird ein Tag 
der Erlosung fur ganze unsere Monarchie sei.,”217 


A doua ilustrată provenea din Reichul german. Era un dar german 
pentru ostasii austro-ungari. 

Sus se putea citi inscriptia Viribus Unitis sub care se vedea o 
spinzurätoare, de al cărui streang atirna sir Edward Grey218; jos, sub el, sa- 
lutau vesel doi ostasi: un austriac si un german. 

Versurile care însoțeau poza erau culese din cartea lui Greinz: Pumnul 
de fier, un volum de epigrame la adresa inamicilor noştri, despre care ziarele 
germane scriau că sint adevărate sfichiuituri de bici, fiind totodată pătrunse 
de un nestăvilit umor şi de un spirit neîntrecut. 

# lată cum sună, în traducere, textul de sub spinzuratoare : 
A 

„Grey, 

Orice pedeapsă-şi are ceasul ei, 

Si iată a sunat şi ceasu-n care 

Să te înalțe în spînzurătoare, 

Aşa cum se cuvine, Edward Grey. 

Însă pe lumea asta nu-i stejar 

Pe-un falnic ram să te-ospitaliteze, 


= 
ET Toate convorbirile între ofițeri au loc, bineînţeles, in limba germană (n.a.) 
27 Ziua cînd perfida Rusie se va prabusi, va fi o zi salvatoare pentru monarhia noastră (germ.) 
218 Om de stat englez (1862-1933), ministru al afacerilor externe între 1905 şi 1916. 


à 


4 


306 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


De-aceea va să spinzuri de-un arțar, 
4: Spre gloria republicii franceze.” 


Abia apucase capitanul Sagner sa termine lectura acestor versuri pline 
„de nestăvilit umor si de un spirit neîntrecut”, cînd pe usa vagonului de stat- 
major intra grabit Matusic, ordonanta batalionului. 

Fusese trimis de Sagner la centrala telegrafica de la comandamentul 
militar al garii, pentru a afla daca nu veniserä cumva noi ordine. Avea in 
mina o telegrama de la brigada. Telegrama era necifrata si suna simplu: 
»Rasch abkochen, dann Vormarscb nach Sokal”. Capitanul Sagner dädu din 
cap ingindurat. i 

— Cu respect vă raportez, domnule căpitan, spuse Matusic, că co- 
mandantul gării vă roagă să poftiti pînă la dumnealui. Zicea că mai are o te- 
legramă. 

Drept care, între comandantul gării şi căpitanul Sagner a avut loc o 
convorbire cu caracter strict confidential. 

Prima telegramă fusese inminata deşi, după cum am văzut, avea un 
cuprins foarte ciudat, tinind seama de faptul că batalionul se afla în stația 
Raab : 

»Pregatiti repede mincarea, şi direcția Sokal”. 

Telegrama era necifrată şi adresată batalionului de marş al regimentu- 
lui 91, cu o copie pentru batalionul de marş al regimentului 75, care se afla 
în urmă-i. Iscălitura era autentică: Comandantul brigăzii Ritter von Herbert. 

— Foarte confidential, domnule căpitan, şopti misterios comandantul 
militar al gării. O telegramă secretă de la divizia dumneavoastră. Comandan- 
tul brigăzii dumneavoastră a înnebunit. A fost transportat la Viena după ce a 
transmis de la brigadă citeva duzini de telegrame asemănătoare, în toate 
părţile. La Budapesta veți găsi o nouă telegramă. Telegramele lui s-ar cuveni 
de fapt să fie anulate, dar pina acum n-am primit nici o dispoziție în acest 
sens. Am doar un ordin de la divizie în care se spune ca telegramele necifrate 
să nu fie luate în consideraţie. De inminat însă trebuie să le inminez, deoa- 
rece referitor la acest lucru n-am primit încă răspuns de la instanțele mele 
superioare. Brin intermediul instanțelor mele, m-am informat la comanda- 
mentul corpului de armată, care a deschis o anchetă... Am fost ofițer activ, 
genist bătrin, adăugă el, am participat la construirea liniei noastre strategice 
din Galiţia... Domnule căpitan, urmă el cu tristețe după o clipă de tăcere. Pe 
ăştia, bătrinii, ne trimit pe front! Dar Ministerul de Război pute de ingineri 
civili dela calea ferată, care n-au decit examenul de teterişti... De altfel, pes- 
te un Sfert de ceas puteți pleca mai departe... Îmi amintesc că o dată, la 
şcoala de cädeti din Praga, te-am ajutat să te salti la bara fixă, ca unul ce 
eram din cursul superior. În ziua aceea eram amindoi consemnați. Dumnea- 
ta te bătuseşi cu colegii germani din clasă. Era cu dumneata acolo şi unul 
Lukâs. Erati cei mai buni prieteni. Cînd am primit telegrama cu tabelul ofite- 
rilor care trec prin stație cu marşbatalionul, mi-am adus aminte... Ei, dar de 
atunci au trecut cîțiva anişori... Pe vremea aceea, cadetul Lukâs mi-era foar- 
te simpatic... a 

Convorbirea avu darul să-l întristeze pe căpitanul Sagner. Îl cunoştea 
foarte bine pe cel cu care vorbea. La şcoala de cädeti fusese conducătorul 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


opozitiei antiaustriece, dar cu timpul gindul la avansare il facuse sa renunte 
la aceasta idee. Cel mai mult il întristară însă cuvintele referitoare la locote- 
nentul-major Lukas, din care reiesea ca, indiferent din ce motive, acesta fu- 
sese indepartat de pretutindeni. 

— Locotenentul LukaS, spuse el apasat, este un ofiter foarte bun. Cind 
pleaca trenul? 

Comandantul gării se uită la ceas: 

— Peste şase minute. 

— Am plecat, spuse Sagner. 

— Credeam că ai să-mi mai spui ceva, Sagner. 

— Also, Nazdar ! răspunse Sagner şi ieşi. 


* 


Intorcindu-se in vagonul comandamentului, cäpitanul Sagner ii gäsi 
pe toți ofițerii la locurile lor. Jucau pe grupe „Frische Viere”. Singurul care 
nu juca era cadetul Biegler. 

Rasfoia un vraf de manuscrise, in care incepuse sa descrie scene de 
război, deoarece dorea să se remarce nu numai pe cîmpul de luptă, ci si ca 
fenomen literar, în calitate de cronicar al evenimentelor de război. Omul „cu 
coadă de peşte” năzuia să devină un mare scriitor de război. Încercările sale 
literare începeau cu titluri foarte promițătoare, în care se oglindea spiritul 
militar al vremii, dar care nu erau încă terminate, aşa încît pe hîrtie nu erau 
trecute decit titlurile lucrărilor care urmau să ia naştere. 

„Caracterele luptătorilor din marele război — Cine a început războiul 
— Politica Austro-Ungariei şi originea războiului mondial — Însemnări de 
război — Austro-Ungaria şi războiul mondial — Foloasele războiului — Con- 
ferinta populară despre izbucnirea războiului — Consideraţii politice şi mili- 
tare — O zi glorioasă a Austro-Ungariei — Imperialismul slav şi războiul 
mondial — Documente din războiul mondial — Contribuţii la istoria războiu- 
lui mondial — Însemnări zilnice din războiul mondial — Primul război mon- 
dial — Dinastia noastră în războiul mondial — Naţiunile imperiului austro- 
ungar sub arme — Lupta mondială pentru putere — Cronica campaniei mele 
— Cum luptă duşmanii Austro-Ungariei — A cui va fi victoria? — Ofițerii şi 
ostaşii noştri — Faptele märete ale soldaților mei — Din vremea marelui răz- 
boi — În toiul luptei — Cartea eroilor austro-ungari — Brigada de fier — Cu- 
legere din scrierile mele de război — Eroii marş-batalionului nostru — Ma- 
nual de front pentru ostaşi — Zile de luptă şi de victorie — Ce am văzut şi ce 
am învăţat pe front — În tranşee — Povesteşte un ofițer... — Cu fiii Austro- 
Ungariei, înainte! — Aeroplanele inamice şi infanteria noastră — După luptă 
— Artileristii nostri, fii credincioşi ai patriei — De-ar fi să vină toți dracii pes- 
te noi... — Războiul defensiv şi ofensiv — Singe şi fier — Victorie sau moarte 
— Eroii noştri în prizonierat.” 

Apropiindu-se de cadetul Biegler şi citind titlurile, căpitanul Sagner nu 
se putu stapini şi-l întrebă de ce scrisese toate acestea şi ce anume urmărea. 

Foarte bucuros, cadetul Biegler răspunse că fiecare titlu arăta una din 

„cărțile pe care voia sa le scrie. Cite titluri atitea carti. 
” 


% 7 ) CA 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
x 

— Dorinţa mea, domnule căpitan, este să las o amintire după mine, în 
caz că voi cădea în luptă. Modelul meu este profesorul german Udo Kraft. S- 
a născut în anul 1870, s-a prezentat voluntar în război şi a căzut în ziua de 
22 august 1914, la Anloy. Înainte de a muri a publicat cartea : Cum să înveţi 
a muri pentru împărat. 219 

Căpitanul Sagner îl pofti pe Biegler lingă fereastră. 

— Arată-mi cadet Biegler, tot ce mai ai; mă interesează grozav activita- 
tea dumitale, îl îndemnă ironic căpitanul Sagner. Ia să văd caietul pe care 1- 
ai ascuns sub bluză... 

— Încă nu-i nimic, domnule căpitan, răspunse cadetul Biegler roşind 
ca un copil. Poftiti să vă convingeti. A 

Caietelul avea înscris pe copertă, următorul titlu: 

‘ 

Schitele celor mai importante si mai celebre batalii ale ostilor austro- 
ungare, alcatuite dupa studii istorice de ofiterul imperial si regal (K.u.K.) 
„Adolf Biegler. 

Cu observatii si explicatii de ofiterul (K.u.K.) Adolf Biegler. 

Osatura lucrarii era foarte simpla. Aceasta incepea cu batalia de la 
Nordlingen din 6 septembrie 1634 si continua cu bătălia de la Zenta din 11 
septembrie 1697, bätälia de la Caldiera din 31 octombrie 1805, Aspern — 22 
mai 1809, batalia popoarelor de la Lipsca — 1813, dupa care veneau la rind 
bătăliile de la Santa Lucia — mai 1848 si Trautenau 27 iunie 1866 şi in 
sfirsit cucerirea Sarajevo-ului, la 9 august 1878. Schemele si desenele pla- 
nurilor semanau intre ele ca doua picaturi de apa. Cadetul Biegler desenase 
peste tot niste dreptunghiuri: de o parte goale, reprezentind fortele austro- 
ungare, de alta hasurate: duşmanii. În ambele tabere exista o aripă stingă, 
un centru şi o aripă dreaptă, în spatele dreptunghiurilor erau desenate re- 
zervele şi peste tot se vedeau săgeți. Bătălia de la Nordlingen, ca şi cea de la 
Sarajevo, arătau ca un teren de fotbal înaintea începerii jocului, iar săgețile 
indicau parcă direcția în care trebuia bătută mingea. 

De altfel şi căpitanului Sagner îi veni numaidecit în minte acest lucru 
şi întrebă: # 

__— Cadet Biegler, dumneata joci fotbal? 

Biegler roşi şi mai mult şi începu să clipească nervos; părea că are ve- 
denii. 

# Căpitanul Sagner continuă sa răsfoiască zimbitor caietul şi se opri la 
însemnările care însoțeau schema bătăliei de la Trautenau, în timpul războ- 
iului pruso-austriac. 

Cadetul Biegler scrisese următoarele: 


„Bătălia de la Trautenau n-ar fi trebuit să aibă loc, deoarece terenul mun- 
tos nu îngăduia desfăşurarea diviziilor de sub comanda generalului Mazzucheli, 
amenințate de puternicele coloane prusace aflate pe colinele din jurul aripii 
stingi a diviziilor noastre”. 


+ 
* “Sa 


29 Udo Kraft: Selbsterziehung zum Tod fur Kaiser, C.F. Amelang's Verlag, Leipzig (n.a.). 


st >» 


. - 


? 
7 


. Ta 


“y 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


— Care va să zică, după părerea dumitale, cadet Biegler, îi spuse căpi- 
tanul Sagner, cu acelaşi zîmbet batjocoritor, întinzîndu-i caietul, bătălia ar fi 
trebuit să aibă loc numai dacă Trautenau ar fi fost aşezat în cîmpie. E foarte 
frumos din partea dumitale, cadet Biegler, că în scurtul răstimp de cînd te afli 
în armată, te-ai străduit să te remarci ca strateg, numai că strategia dumitale 
e aidoma cu a copiilor care se joacă de-a soldații şi se cred generali. De altfel, 
cum văd, dumneata te-ai avansat singur, de mai mare dragul. la te uită: 
K.u.K. Offizier Adolf Biegler! Pind la Budapesta ajungi cu siguranță. feldmare- 
şal. Alaltăieri, mai cîntăreai încă, la tăticu acasă, piele de vaci, K.u.K. 
Leutnant Adolf Biegler!... Ascultă, omule, deocamdată dumneata nu eşti ofițer. 
Esti un simplu cadet, care atîrnă în aer între fahnrich şi subofițer. Esti inca 
departe de a te putea numi ofițer; comportarea dumitale seamănă cu aceea a 
unui caporal care ar porunci cîrciumarului să-i spună „domnule sergent- 
major”. Şi adresindu-se locotenentului-major: Ascultă, LukäS, cadetul Biegler 
tine de compania ta; vezi de-l iuteste. Dumnealui se dă drept ofițer, ajută-l să- 
şi cucerească acest drept în luptă. Cînd o să înceapă trommelfeuer-ul220 şi 
vom trece la atac, să-l trimiti cu grupa lui să taie Drahthindernisse, der gute 
Junge221... Apropo, Zikan, iti transmit salutări de la comandantul gării din 
Raab. 

r 

Cadetul Biegler îşi dădu seama că convorbirea cu el se terminase, sa- 
lută şi, roşu ca un rac, străbătu vagonul pînă la capătul lui, pe culoar. 

Deschise ca un lunatic uşa closetului şi, privind inscripţia, în germană 
şi maghiară : „A se folosi numai în timpul mersului”, scinci, sughita şi se por- 
ni pe un plins înfundat. Apoi îşi lăsă în jos pantalonii... Pe urmă se scremu 
stergindu-si lacrimile şi, in sfirşit, găsi o folosință potrivită caietului cu in- 
scriptia : Schemele celor mai importante şi mai celebre bătălii ale ostilor 
austro-ungare, alcătuite de K.u.K. Ofizier Adolf Biegler. Pingarite, foile dispa- 
reau în gura closetului şi se împrăştiau, în cădere, printre şinele peste care 
gonea trenul militar. 

Cadetul Biegler isi spălă la robinet ochii inrositi de plins, apoi ieşi pe 
culoar, spunindu-si în gînd că trebuie să se tina tare, al dracului de tare. De 
dimineață îl dureau şi capul şi burta. 

_Trecu pe lîngă ultimul compartiment în care ordonanța batalionului, 
Matusic, juca „şnops”222 cu Batzer, ordonanța comandantului. 

Aruncind o privire în compartiment, prin usa intredeschisa, Biegler 
tuşi. Cei dinăuntru îi întoarseră spatele şi-şi continuara jocul. 

— Nu ştiţi ce trebuie să faceţi? întrebă cadetul Biegler. 

— Ştiu, dar nu putut, răspunse ordonanța căpitanului Sagner, în în- 
grozitorul dialect nemtesc din munţii Kasper: Miisd Trump! ausganga... 

— S-ar fi cuvenit, domnule cadet, să joci treflă, urmă el, după o scurtă 
pauză. Treflele mari şi imediat să pun riga de tobă... Asta ar fi trebuit să 
fac... 

Cadetul Biegler nu mai suflă nici o vorbă şi plecă cu coada între pi- 
cioare, să se aşeze în colțul lui. Ceva mai tirziu, venind să-l cinsteasca cu 


a. 
220 Focul de artilerie (germ Ja 
21 Sirma ghimpată, bunătatea asta de băiat (germ.). 
222 Sau „şaizeci şi şase”, joc de cărți vienez. 


ot 


- 


* = | Ca 


Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat eva . 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


coniac din sticla pe care o cistigase la cärti, fanhrich Peschner se minuna de 
zorul cu care Biegler citea din cartea profesorului Udo Kraft : Cum sa inveti a 
muri pentru împărat. 

Pină să ajungă la Budapesta, cadetul Biegler se îmbătă în aşa hal, 
încât, aplecindu-se pe fereastră, striga cit il tinea gura, în pustiu: 

— Frisch drauf! Im Gottes Namen, frisch drauf!223... 

Din ordinul căpitanului Sagner, ordonanța batalionului, Matusic, îl 
trase înapoi în compartiment, unde, împreună cu Batzer, ordonanța căpita- 
nului, îl întinseră pe canapea. Şi în timp ce dormea, cadetul Biegler avu ur- 
mătorul vis: f 


Visul cadetului Biegler inainte de Budapesta 
‘ 

Se făcea că avea „signum laudis”, crucea de fier, era maior şi se ducea 
să inspecteze unităţile din brigada care îi fusese încredințată. Nu se dumirea 
de ce, avind sub comanda lui o brigadă întreagă, continua totuşi să rămînă 
numai maior. Bănuia că fusese numit general-maior, dar că gradul de „gene- 
ral” se pierduse undeva în debandada care domnea la poşta militară. 

Îi venea să rida amintindu-si că în timp ce călătoreau spre front, căpi- 
tanul Sagner îl amenintase că-l va trimite să taie gardurile de sirma ghimpa- 
tă. De altfel, dind ascultare propunerii lui, comandamentul diviziei îl mutase 
pe căpitanul Sagner la alt regiment împreună cu locotenentul- major Lukas. 
La altă divizie chiar, care ţinea de alt corp de armată. 

Cineva îi şi povestise că amindoi se inecasera undeva într-o mlaştină, 
în timp ce fugeau. 

Se îndrepta cu automobilul spre front ca să inspecteze unităţile din 
brigada lui şi deodată situația i se limpezi. Era trimis de cartierul general al 
armatei. 

Foarte aproape de el treceau soldați, cintind o melodie al cărui text îl 
citise în culegerea de cîntece militare austriece, Es gilt: 


„Halt euch brav, thr tapf'ren Bruder, 
* werft den Feind nur herzhaft nieder, 
- lasst des Kaisers Fahne weh'n...”224 


Peisajul semana cu tablourile reproduse in Wiener Illustrierte Zeitung. 
a În dreapta, lingă un sopron, se vedea o baterie de artilerie care deschi- 
sese focul asupra tranşeelor duşmane, aflate în apropierea şoselei pe care 
trecea €l cu automobilul. În stingă, era o casă din care se trăgea cu arma, în 
timp ce duşmanul încerca să forțeze uşa cu patul carabinelor. Aproape de 
şosea, ardea un aeroplan inamic. La orizont se zăreau unități de cavalerie şi 
sate în flăcări. Apoi transeele unui batalion de marş şi o mică înălțime de pe 
care mitralierele trăgeau în duşman. Ceva mai departe, de-a lungul şoselei, 


23 Pe ei! În numele Domnului, pe ei! (germ.). 
224 Fiţi viteji, voilfrati eroi, 

Daţi duşmanul înapoi, 

Filfiie steagul împăratului... (germ.). 


A LT 


= La | ’ , | À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


se întindeau transeele inamicului. Si şoferul gonea mereu pe şosea, 
apropiindu-l tot mai mult de dușman. 

Strigă prin pilnie către şofer: 

— Încotro mergem? Nu vezi că dăm peste duşman? 

Şoferul îi răspunse: 

— Domnule general, ăsta-i singurul drum ca lumea. Şoseaua e în sta- 
re bună. Pe drumurile lăturalnice nu m-ar tine cauciucurile. 

Pe măsura ce se apropia de duşman, focul devenea tot mai puternic. 
Grenadele explodau de jur împrejurul tranşeelor, de amindoua părțile ale 
aleii de pruni. f 

Foarte calm, şoferul îi spunea însă: ‘ 

— Grozava soseaua asta, domnule general, aline ca pe unt. Dacä 
am coti in cimp s-ar duce dracului cauciucurile. Uitati-vä, domnule general, 
zbiera deodata in pilnie soferul. Soseaua asta e asa de bine construita ca nici 
obuzele de treizeci de centimetri nu ne fac vreun rau. E neteda, ca-n palma; 
pe drumurile pietruite de cimp cauciucurile ar exploda numaidecit; si de alt- 
fel, oricum, nu ne putem intoarce, domnule general! 

„Bzz-Bum!” auzi deodată Biegler şi automobilul făcu un salt uriaş. 

— Nu v-am spus eu, domnule general, strigă şoferul în pilnie, că şo- 
seaua e al dracului de bine construită? Acum a explodat în fața noastră unul 
de treizeci şi opt. Dar precum vedeţi nici o gaură; şoseaua e ca în palmă. Da- 
că am lua-o însă peste cimp, gata cauciucurile. Acum trag asupra noastră de 
la patru kilometri. 

— Dar încotro mergem? 

— Vedem noi, răspunse şoferul. Cit tine aşa şoseaua, garantez. 

Un zbor, un zbor uriaş şi automobilul se opri. 

— Domnule general, strigă şoferul, nu aveţi la dumneavoastră o hartă 
de campanie? 

Generalul Biegler aprinse lanterna şi observă că are o hartă de cam- 
panie pe genunchi. Dar ce folos: era o hartă marină din 1864, a tärmurilor 
Helgolandului, de pe vremea războiului purtat de Austria şi Prusia împotriva 
Danemarcii, pentru Schleswig. 

* — Am &juns la o raspintie, îi spuse şoferul. Amîndouă drumurile duc 
spre pozițiile duşmanului. Aş vrea să ştiu care-i mai bun, ca să nu sufere 
cauciucurile, domnule general... Eu răspund de automobilul comandamen- 
tului... 

a In clipa aceea se auzi o bubuitură, o bubuitură asurzitoare si deodată 
apărură nişte stele mari cît roata. Calea Laptelui era ca smintina. 

iegler se inalta în haos alături de şofer, pe perna din fata. Restul au- 
tomobilului fusese retezat parcă cu foarfecele, aşa încît din vehicul nu rămă- 
sese decit partea din fata, în plin elan ofensiv. 

— Noroc că v-aţi aplecat să-mi arätati harta, îi spuse şoferul. Ati zbu- 
rat lingă mine... Restul s-a dus pe apa simbetei. Era unu de patruzeci si 
doi... Mi-am dat eu seama că, o dată ajunşi la răscruce, şoseaua nu mai face 
două parale. După ala de treizeci şi opt, nu putea să vină decit unu de pa- 
truzeci şi doi. Altceva pînă acum nici nu există, domnule general. 

— Incotro o iei? 

L 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Zburam spre cer, domnule general, şi trebuie să ocolim cometele. 
Astea-s mai afurisite decit obuzul de patruzeci si doi. Vedeti, sub noi se afla 
acum Marte, continua iar soferul dupa o lunga pauza. 

Biegler isi recapatase linistea si siguranta de sine. 

— Dumneata, cunosti istoria bataliei popoarelor de la Lipsca? se adre- 
sa el soferului. Cum a pornit spre Liebertkovice, la 14 octombrie 1813, feld- 
mareşalul duce de Schwarzenberg şi cum la 16 octombrie s-a dat bătălia 
pentru Lindenau, bätälie condusa de generalul Merweldt, cum armatele aus- 
triece se aflau la Wachau, şi cum la 19 octombrie a căzut Lipsca?... 

— Domnule general, il intrerupse soferul, am ajuns la poarta raiului; 
coboriti, domnule general. Nu putem trece pe poarta raiului din cauza aglo- 
meratiei. E plin de ostasi. 

— Treci peste unul din ei, se rästi Biegler la şofer. Ai să vezi cum se 
dau pe urma la o parte. 

Si, aplecîndu-se afară din automobil, strigă cit il tinea gura: 

— Achtung, sie Schweinebande!?25 Dobitocii, vad un general si nu ca- 
tadicsesc să facă rechtsschaut 226. 

Foarte calm, şoferul îl linişti: 

— Greu, domnule general, cei mai multi dintre ei au capul retezat. 

Abia acum băgă de seamă generalul Biegler că cei care se înghesuiau 
la poarta raiului erau invalizi de tot felul, care-şi pierduseră în război anumi- 
te parti ale corpului pe care le aduceau însă cu ei în ranita: capete, miini, 
picioare. 

Un artilerist cumsecade, care se îmbulzea la poarta raiului, îmbrăcat 
într-o manta zdrentaroasa, îşi ducea in ranita burta sfirtecată, dimpreună 
cu membrele inferioare. 

În altă ranitä, apartinind unui vrednic ostaş din landwehr, generalul 
Biegler văzu o bucă pe care bravul ostaş o pierduse în bătălia de lingă Lvov. 

— Ştiţi, asta-i pentru buna regulă, i se adresă din nou şoferul, 
despicind mulțimea. De bună seamă pentru supracomisia cerească. 

Nu puteai trece prin poarta raiului decât pe baza unui cuvînt de ordi- 
ne, de care generalul Biegler îşi aduse numaidecit aminte: „Fur Gott und 
Kaiser”. 227 Automobilul intră în rai. 

- — Domnule general, il intimpina un ofiter-inger cu aripioare cînd tre- 
cură prin fata unei cazărmi cu recruti-ingeri, trebuie să vă prezentaţi la car- 
tierul general. 

a Apoi ocolira un cimp de exercitii, unde un furnicar de ingeri-recruti in- 
vatau să strige: „Aleluia”. 

recură pe lingă o grupă de ostaşi în care un caporal-inger, roscovan, 
luase în tărbacă pe un tont de recrut-inger; îi căra orbeşte pumni în burtă 
şi-i striga: 

— Cască ritul mai tare, mă, porc de Betleem. Aşa se strigă „Aleluia”? 
Parcă ai avea găluşte în gură. Grozav aş vrea să ştiu care a fost boul de ţi-a 
dat drumul în rai, dobitocule! Hai, mai încearcă o dată... Cum, mă, 


— 
Vas Drepti, adunătură de porci! (germ.). 
226 Pentru onor la dreapta (germ.). 
27 Pentru Dumnezeu gi Kaiser (germ.) 


à 


a Li ‘ # 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vă . 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


= 


Hhahlehluia? Iti arăt eu tie, bestie, să-mi fornăi mie aici, în Rai... încă o da- 
tă, cedru de Liban... 

_ Si în timp ce se îndepărtau, în urma lor mai răsunară multă vreme 
zbieretele sinistre ale îngerului-recrut cu voce ragusita: „Hhahle-hluia!” şi 
urletele îngerului-caporal: „A-le-lu-ia, a-le-lu-ia, vacă de Iordania!” 

Se treziră deodată în fata unei lumini puternice, care strălucea deasu- 
pra unei clădiri ce aducea cu cazarma Marianska din Ceske Budejovice; pe 
acoperiş erau două aeroplane, unul în partea stingă, celălalt în dreapta, iar 
la mijloc, între ele, era întinsă o pinza uriaşă pe care se vedea o inscripție cu 
litere gigantice: f 


K. U. K. GOTTESHAUPTQUAKTIER 
N 

Generalul Biegler fu coborit din automobil de doi îngeri în uniformă de 
jandarmi, care îl apucară de guler şi-l dusera în clădire, la etajul întîi. 

j — Să fiți cuviincios cu Dumnezeu, îi recomandară îngerii în dreptul 
uşii, facindu-i apoi vînt înăuntru. 

În mijlocul odăii, pe pereţii căreia atîrnau tablourile lui Franz-Josef şi 
Wilhelm, al lui Karl Franz-Josef, moştenitorul tronului, al generalului Viktor 
Dankl, al arhiducelui Frederic şi al şefului cartierului general, Konrad von 
Hotzendorf, stătea Dumnezeu. 

— Cadet Biegler, i se adresă Dumnezeu, apăsînd pe fiecare cuvint. Nu 
mă cunoşti? Eu sînt fostul dumitale căpitan Sagner, de la compania a un- 
sprezecea de marş. 

Biegler înlemni. 

— Cadet Biegler, se auzi din nou glasul Domnului. Cu ce drept ţi-ai 
însuşit titlul de general-maior? Cu ce drept ai trecut, cadet Biegler, cu auto- 
mobilul statului-major prin pozițiile duşmanului? 

— Am onoarea să vă raportez... 

— Gura, cadet Biegler, cînd iti vorbeşte Dumnezeu. 

— Am onoarea să vă... biigui din nou Biegler. 

— Bine, care va să zică dumneata n-ai de gind să-ți tii gura? se rasti la 
el Dumnezeu Bine... Deschise usa şi strigă: „Să vie doi îngeri!” 

“În sală intrară doi îngeri cu carabinele petrecute peste aripa stingă. 
Biegler îi recunoscu pe Matusic şi Batzer. 

Din gura Domnului răsunară sonor cuvintele: 

— Zvirliti-1 în privată! 

SF cadetul Biegler se pravali intr-o duhoare ingrozitoare. 


* 


Pe banca din fata celui pe care dormea cadetul Biegler, Matusic si 
Batzer, ordonanta personala a cäpitanului Sagner, jucau inainte ,saizeci si 
sase”. 

+ — Stink awer d'Kerl wie a'Stockfisch, exclamă Batzer care urmărea 
cum se framinta în somn cadetul Biegler. Muss d'Hosen voll ha'n...228 
: 
PF le 


28 Pute ca o alta aia... trebuie să aibă pantalonii plini (germ.). 


a 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


— Se poate intimpla oricui, răspunse filozofind Matusic. Lasă-l in pla- 
ta Domnului, că n-ai ce-i face. Doar n-ai de gînd să-l primeneşti. Mai bine 
împarte cărțile. 

Începeau să se vadă luminile Budapestei. Deasupra Dunării săltau ju- 
căuş razele unui reflector. 

Cadetul Biegler începuse de bună seamă să viseze altceva; vorbea prin 
somn: 

— Sagen Sie meiner tapferen Armee, dass Sie sich in meinen Herzen 
ein unvergangliches Denkmal der Liebe und Dankbarkeit errichtet hat?29. 

Cum, in timp ce rostea aceste cuvinte, incepu din nou sa se suceasca, 
Batzer simtea acum mai bine mirosul, ceea ce il facu sa scuipe si sa faca 
urmatoarea remarca : 

— Stink wie a'Haislputza, wie a'bescheissena Haislputza. 

Iar cadetul Biegler se zvircolea din ce in ce mai tare in noul si fantasti- 
cul lui vis. 

Se făcea că era apărătorul oraşului Linz in războiul pentru moştenirea 
Austriei. Vedea redutele, retranşamentele şi palisadele din jurul oraşului. 
Cortul lui fusese transformat într-un spital uriaş. Pretutindeni în preajmă-i 
zăceau bolnavi care se țineau de burtă. Sub palisadele oraşului Linz treceau 
cavaleriştii francezi ai lui Napoleon I. 

Deasupra mulțimii, ţinîndu-se şi el de burtă, comandantul oraşului 
striga unui parlamentar francez: 

,Comunicati împăratului dumneavoastră că nu mă predau...” 

Apoi, pe neaşteptate, durerea de burtă părînd a-l fi lăsat, porni cu ba- 
talionul la asalt şi trecînd peste palisade ieşi din oraş pe drumul glorios al 
victoriei; îl văzu pe locotenentul-major Lukâs acoperind cu pieptul lovitura 
de paloş a unui cavalerist francez care îl amenința pe el: comandantul 
Biegler, apărătorul Linz-ului încercuit. 

După cîteva clipe, locotenentul-major Lukâs îşi dădu ultima suflare la 
picioarele lui, rostind aceste vorbe : 

— Ein Mann wie Sie, Herr Oberst, ist notiger ales ein nicbtsnutziger 
Oberleutnant! 250 

* Adinc mişcat, apărătorul oraşului Linz se întoarse spre muribund, 
cînd deodată o schijă il nimeri drept în muşchii sezutului. 

Biegler îşi duse instinctiv mina la spate, îşi pipăi pantalonii şi simţi ce- 
va umed, lipicios. Strigă: 

# — Sanitat! Sanitat?3! şi se prabusi de pe cal... 

Batzer si Matusic il ridicarä de pe duşumea şi-l asezarä din nou pe 
banca, la locul lui. 

După care, Matusic se duse sa raporteze căpitanului Sagner ciudäte- 
niile care se petrec cu cadetul Biegler. 

— Eu nu cred ca din coniac i se trage, opina el. Mai degraba ar putea 
sa fie holera. Domnul cadet Biegler a baut apa in toate statiile. 

— Matusic, i-o täie cäpitanul, holera nu vine asa cu una, cu doua. 
Spune-i doctorului, e în compartimentul vecin, să se ducă să-l vada... 


= 
ln Spuneţi vitez@i mele armate că şi-a înălțat în sufletul meu un nepieritor monument de dragoste si recunostinta (germ.). 
230 Un bărbat ca démned PORN domnule colonel, e mai folositor decît un netrebnic de locotenent-major (germ.) 
%1 Sanitar! Sanitar (germ.) 


à 


4 


315 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Pe linga batalion fusese atasat medicul militar Welfer, un doctor batrin 
si mare smecher. Bea bine si lovea rau, dar stia carte. Trecuse prin mai mul- 
te facultati de medicina ale imperiului austro-ungar si facuse practica in tot 
felul de spitale; cu toate astea, Welfer nu-si luase doctoratul din cauza ca un 
unchi al lui avusese grijă să amintească in testamentul pe care il lăsase 
moştenitorilor că studentul în medicină Friederich Welfer va căpăta o bursă 
anuală pînă în ziua cînd îşi va lua diploma de doctor în medicină. 

Bursa era cam de patru ori mai mare decît salariul unui medic de spi- 
tal, aşa încît M.U.C. Friederich Welfer îşi dădea, pe bună dreptate, silinta să 
studieze mai departe. | 

Moştenitorii turbau de furie. Îl declarară idiot, încercară să-l încurce 
cu o nevastă bogată, numai să scape de el. 

Dinspre partea lui însă, pentru a-i intarita şi mai mult, M.U.C. Welfer, 
membru activ în vreo douăsprezece asociații studenţeşti, publică cîteva cule- 
geri de poezii foarte nevinovate, la Viena, Lipsca şi Berlin. Scria la revista 
Simplicissimus şi-şi vedea liniştit de studii, ca şi cum nimic nu s-ar fi 
întîmplat. 

Izbucnirea războiului a însemnat o ruşinoasă lovitură pe la spate dată 
lui M.U.C. Friederich Welfer... 

Autorul volumelor de poezii Lachende Lieder, Krug und Wissenschajt, 
Marchen und Parabeln 232 fu luat cu japca în armată, iar unul dintre moste- 
nitori, funcționar la Ministerul de Război, avu grijă ca hîtrul bun de glume 
Friederich Welfer să-şi ia „doctoratul de război”. Examenul l-a dat în scris. I 
s-a dat un chestionar cu o serie de întrebări, la care Welfer a răspuns stereo- 
tip : „Lecken Sie mir Arsch!” Peste trei zile, colonelul îi aduse la cunoştinţă 
că-şi luase diploma de doctor în medicină generală şi-i mai spuse că, de fapt, 
de mult era copt pentru doctorat, că medicul şef îl repartizase la un spital de 
refacere şi că avansarea lui viitoare va depinde numai de purtarea pe care o 
va avea: la care mai adaugă că se ştia totul despre el, despre duelurile avute 
cu ofițerii în diferite oraşe universitare, dar că acum, în timp de război, ele 
vor fi date uitării. 

Autorul volumului de poezii Ulciorul şi ştiinţa îşi muşcă buzele şi plecă 
să-şi facă datoria. 

După constatarea cîtorva cazuri în care dăduse dovadă de prea multă 
bunăvoință fata de pacienţii militari, prelungindu-le cît putu mai mult sede- 
rea în spital, tocmai în perioada cînd stăpinirea lansase cuvintul de ordine: 
»Decit să zacă în spitale, mai bine să piară în transee; de ce să piară în spita- 
le şi nu în linia întîi” — doctorul Welfer fu trimis pe front cu batalionul 11 de 
marş. 

Ofițerii activi ai batalionului îl considerau un om de nimic. Dar nici re- 
zerviştii nu-i dădeau prea mare atenţie, refuzindu-i prietenia, pentru ca să 
nu lărgească şi mai mult prăpastia care exista între ei şi ofițerii activi. 

Cum era şi firesc, căpitanul Sagner se considera mult superior față de 
fostul M.U.C., care în cursul îndelungatei sale studenții spintecase atitia ofi- 
teri. În clipa cînd „medicul militar” Welfer trecu pe lingă el, se făcu a nu-l 
observa şi continuă să pălăvrăgească cu locotenentul-major Lukâs despre tot 

„felul de fleacuri, spunindu-i, de pildă, că la Budapesta se cultivă dovleci. La 


[i 


282 Ris şi cîntec, Ulciorul şi ştiinţa, Basme şi parabole (germ.). 


Li w 


oy 


* Dă ’ M 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldatsve jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


aceasta afirmaţie locotenentul-major LukaS îi răspunse că, pe vremea cînd 
À elev in anul trei al scolii de cädeti, facuse, impreuna cu cîtiva prieteni 
,Civili”, o vizită in Slovacia, la un preot evanghelic, care, zicea el, le servise ca 
garnitura la friptura de porc varzä cu dovleac, si turnindu-le in pahare, le 
spusese : 


Porcului cu dovleac 
Să-i venim de hac. 


Lucru de care el, Lukâs, se simtise foarte jignit.25$ 

— N-o să vedem prea mult din Budapesta, constată À PR Sagner. 
Cum văd, o ocolim. După itinerar, ar trebui să raminem aici două ore. 

— Cred că manevrează, răspunse locotenentul-major Lukas. Ne duce 
la triaj, la Transport-Militar-Bahnhof. 

Tocmai atunci se apropie de ei medicul militar Welfer. 

— N-are nimic, li se adresă el rizind. Domnii care vor să devină ofițeri 
în armata noastră şi care la Cazinoul din Bruck se mai făleau încă cu cunoş- 
tintele lor în ale strategiei şi istoriei ar trebui avertizați că e primejdios să 
înfulece dintr-o dată tot pachetul cu dulciuri trimis de mămica, pe front. De 
cind am părăsit Bruck-ul, cadetul Biegler a mincat treizeci de rulade cu 
cremă, aşa cum singur a recunoscut, şi a băut în toate gările numai apă 
fiartă; asta îmi aminteşte, domnule căpitan, de un vers al lui Schiller : ... Wer 
sagt von... 

— Ascultă, doctore, îl întrerupse căpitanul Sagner, aici nu-i vorba de 
Schiller; pe mine mă interesează ce se întîmplă cu cadetul Biegler. 

Medicul militar Welfer zimbi. 

— Aspirantul la gradul de ofițer, cadetul dumneavoastră Biegler, s-a 
cacat pe el... Nu-i vorba nici de holeră, nici de dizenterie, ci pur şi simplu de 
cufureală. Domnul aspirant la gradul de ofițer a băut niţel mai mult coniac si 
s-a căcat pe el... Asta-i tot... De altfel, am impresia că s-ar fi scăpat şi fără 
coniacul dumneavoastră. A înghiţit atitea rulade cu cremă, primite de aca- 
să... E un copil... La cazino, pe cît ştiu, nu bea niciodată mai mult de un 
sfert. Abstindnt. 

Şi doctorul Welfer scuipă cu dispreț. Apoi urmă: 

— Îşi cumpără întotdeauna rulade de Linz... 

— Care va să zică, nu-i nimic grav? interveni căpitanul Sagner. Cu 
toate astea... dacă povestea s-ar afla... 

Locotenentul-major Lukas se ridică în picioare şi-i spuse lui Sagner, 
plictisit: 

— Halal comandant de grupă!... 

— Eu l-am pus niţel pe picioare, observa Welfer, continuind sa 
zimbească. Mai departe rămîne să hotărască domnul comandant de batali- 
on... Aş putea să-l predau pe cadetul Biegler spitalului din localitate... 
eliberindu-i un certificat că suferă de dizenterie. Un caz grav de dizenterie, 
izolare urgentă... şi cadetul Biegler ar fi internat în baraca contagioşilor... 
Cred că aşa ar fi mult mai bine, urmă Welfer cu acelaşi zimbet nesuferit. 

„ Aveţi de ales între un cadet căcăcios şi unul atins de dizenterie... 
a 


233 Convorbirea între căpitanul Sagner şi locotenentul-major Lukas avea loc în limba cehă (n.a.). 


“+ 29 
i 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Căpitanul Sagner se adresă prietenului Lukâs pe un ton foarte oficial: 
xy -— Domnule locotenent-major, cadetul Biegler din compania dumnea- 
voastra s-a imbolnavit de dizenterie si va ramine la Budapesta pentru ingriji- 
re medicala... 

Căpitanul Sagner avu impresia că Welfer ridea foarte sfidător, dar, 
uitindu-se la medicul militar, constată că avea o mină foarte indiferentă. 

— Aşadar, e-n regulă, domnule căpitan, i se adresă Welfer foarte calm. 
Aspirantul la gradul de ofițer... în definitiv, continuă el dind plictisit din 
mina, orice bolnav de dizenterie se scapă în pantaloni... 

Aşa se face că bravul cadet Biegler fu transportat la spitalul militar de 
izolare din Uj Buda. Pantalonii săi cufuriti se pierdură în viltoarea războiului 
mondial. Iar visurile cadetului Biegler despre marile victorii fură închise între 
pereţii uneia din barăcile spitalului de izolare. ‘ 

Cind afla ca are dizenterie, cadetul Biegler se simti nespus de bucuros. 

La urma urmei, ii era indiferent daca, in timp ce-si facea datoria, fuse- 
se ranit sau se imbolnavise pentru maiestatea-sa imparatul. 

Se intimpla însă o mică încurcătură. Din cauză ca toate locurile pen- 
tru bolnavii de dizenterie erau ocupate, cadetul Biegler fu transportat în ba- 
raca holericilor. 

În timp ce-i făceau baia şi-i puneau termometrul sub braţ, veni să-l 
vadă un medic maghiar. Privind termometrul, dădu din cap ingindurat şi 
exclamă: 

— Treizeci şi şapte de grade! 

La bolnavii de holeră, scăderea bruscă a temperaturii era simptomul 


cel mai grav. În această stare bolnavul devine apatic. 

Şi într-adevăr, cadetul Biegler nu dădea de loc semne de enervare. Era 
foarte calm şi-şi repeta mereu în gînd că, orice-ar fi, el pentru împărat sufe- 
ră. 


Drept care, medicul porunci să i se introducă termometrul în rect. 

— Ultimul stadiu al holerei, îşi spuse el. Semnul sfirşitului; bolnavul 
slăbeşte la maximum, pierde simțul mediului înconjurător, nu-şi mai dă 
seama ce face decit aşa, ca prin vis... Ride în spasmele agoniei. 

” Si, ca Să fim drepţi, cadetul Biegler zimbi ca un martir, se purtă eroic 
cînd i se introduse termometrul în rect. Nici nu se clinti. 

— Da, da, îşi urmă gîndul medicul militar, astea-s semnele care la ho- 
leră duc încetul cu încetul la moarte sigură: o apatie totală... 

# Il mai întrebă pe subofiterul sanitar dacă Biegler vomitase sau avusese 
scaune diareice in cada. 

rimind un raspuns negativ, se uita lung la Biegler. Daca in timpul 
holerei încetează diareea si värsäturile, ăsta-i încă un semn care arată, pe 
lingă cele dinainte, ce se întimplă cu bolnavul în ultimele ceasuri, înainte de 
moarte. 

Scos din baia caldă şi întins pe pat gol puşcă, Biegler începu să tre- 
mure de frig. Dintii îi clantaneau si tot corpul i se increti ca pielea de găină. 

. — Vedeti, spuse in limba maghiara medicul militar. Frisoane puterni- 
ce, membrele reci... Sfirsitul. 

Aplecîndu-se asupra cadetului Biegler, îl întrebă pe nemteste: 

” 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Also, wie geht'?234 
| — S-ssse-hr gu-gu-tt, cläntäni din dinţi Biegler : ...Ei-ne De-deck- 
eso 

— Cunostinta în parte pierdută, în parte păstrată, spuse pe ungureşte 
medicul, trupul foarte slăbit. Ar trebui să aibă buzele şi unghiile negre... Da, 
da, ăsta-i al treilea caz cînd îmi moare unul de holeră fără să i se-nnegreasca 
unghiile şi buzele... 

Aplecîndu-se din nou asupra lui Biegler, continuă pe ungureşte: 

— A doua bătaie a inimii a încetat... 

— Ei-ei-ne-ne De-de-de-de decke, ke-ke, cläntänea cadetul Biegler. 

— Astea-s ultimele lui cuvinte, se adresä medicul subofiterului sani- 
tar. Miine îl îngropăm împreună cu maiorul Koch. Nu mai are mult şi-şi 
pierde cunoştinţa. Hirtiile-i sînt, la cancelarie? ‘ 

— Acolo trebuie sa fie, raspunse calm subofiterul sanitar. 

— Ei-ne-ne-ne De-de-de-decke-ke-ke, clantani desperat cadetul Biegler 
în urma celor ce se departau. 

Din cele şaisprezece paturi cite erau în încăpere, numai cinci erau 
ocupate. Unul dintre bolnavi dăduse ortul popii. Murise cu două ore mai 
înainte şi acum era acoperit cu un cearşaf, mortul purta numele descoperi- 
torului bacililor holerei. Era maiorul Koch, despre care medicul militar spu- 
sese că va fi înmormîntat a doua zi, împreună cu cadetul Biegler. 

Cadetul Biegler se ridică în capul oaselor şi pentru prima oară avu pri- 
lejul să vadă cum se moare de holeră pentru împărat, căci din cei patru bol- 
navi rămaşi în viata doi erau în agonie; se sufocau şi se invineteau, scotind 
în acelaşi timp nişte sunete într-un soi de limbă necunoscută, mai degrabă 
un fel de horcăieli de glas sugrumat. 

Ceilalți doi, cu vădite semne de însănătoşire, aminteau de bolnavii de 
tifos în plin delir. Strigau vorbe fără şir şi scoteau de sub pături nişte picioa- 
re slăbănoage. Deasupra lor stătea aplecat un sanitar cu mustață, care in- 
cerca să-i mingiie, vorbindu-le într-un dialect german din Stiria, dupa cum 
putu să-şi dea seama Biegler. 

— Şi eu am avut holeră, drăgălaşii mei, dar n-am zvirlit cu picioarele. 
Acum e binefde voi. O să primiţi concediu pina... Nu te mai zbengui atîta, 
strigă el la unul care lovise pătura cu piciorul şi o întorsese pe dos. Aici nu-i 
voie să faci aşa ceva. Fii bucuros că ai călduri şi că n-au să te scoată de aici 
cu muzică militară. Ati scăpat amindoi. 

p După care îşi roti privirea prin odaie, şi urmă: 

> Vedeți, ceilalți s-au şi curățat. Ne-am aşteptat la asta, adăugă el bi- 
nevoitor. Fiti bucurosi ca ati scapat. Fiti cuminti, trebuie sa ma duc dupa 
cearsafuri. 

Se inapoie numaidecit. Îi înveli in cearsafuri pe cei doi care muriseră, 
cu buzele negre ca taciunele; le scoase miinile cu unghii negre, cu care, in 
ultimele clipe ale agoniei, isi acoperiseră cu înverşunare ruşinea, se căzni sa 
le bage limba in gura, apoi ingenunche si incepu sa se inchine: 

. — Heilige Marie, Mutter Gottes... 


= 
— = 
AM, „. 
254 Cum te simți? (germ.) 
235 Foarte bine. O pătură ... (germ.) 


2 


\ 


Jarosla Haëek - Peripeţiile bravului Soldat své kee 4 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI - BUCUREŞTI, 1935 


LA 4 


Si in timp ce se ruga, batrinul sanitar, originar din Stiria, se uita la 
pacienții săi porniti pe însănătoşire, al căror delir însemna drumul spre o 
viata noua. 

— Heilige Marie, Mutter Gottes, relua sanitarul rugaciunea, cind deoda- 
ta un barbat in pielea goala il batu pe umar. 

Era cadetul Biegler. 

— Asculta, eu... am fa-facut baie... Adica... de fapt, mi-au fa-fa-cut b- 
baie... imi trebuie o patura... Mi-e frig... 

— Dumneata esti un caz aparte, îi spuse cu o jumătate de ora mai 
tirziu cadetului Biegler, care acum se odihnea sub pătură, acelaşi medic mi- 
litar care-l declarase pierdut. Dumneata, domnule cadet, eşti reconvalescent; 
miine te trimitem la spitalul de rezervă din Tarnov. Eşti purtător de bacili 

" holerici... Am ajuns aşa de departe cu ştiinţa, că acum stim toate... Dum- 
neata eşti din regimentul 91... 

— Batalionul 13 de marş, răspunse în locul cadetului Biegler subofite- 
rul sanitar, compania a unsprezecea... 

— Scrie! i se adresă medicul: 

| 

„Cadetul Biegler, batalionul 13 de marş, compania 11-a de mars, re- 
gimentul 91, se trimite spre supraveghere la spitalul de holerici din Tarnov. 
Purtator de bacili holerici...” 


Si in felul acesta, cadetul Biegler, entuziast luptätor pentru cauza im- 
paratului, deveni un primejdios purtator de bacili holerici. 


II - La Budapesta 


In gara militarä din Budapesta, Matusic aduse cäpitanului Sagner o 
telegrama de la comandament, semnata de nefericitul general care nu de 
mult fusese transportat la balamuc. Avea acelasi cuprins ca si telegrama 
primita in Stata precedenta. 


- ,,Gatitt repede mincarea şi apoi spre Sokal.” 


La care mai era adaugat: 
" 
„Trenul regimentar intra in subzistenta grupului de răsărit. Recunoaste- 
rea se suspenda. Batalionul treisprezece de mars construieste un pod peste 
Bug. Amănunte în ziare.” 


Căpitanul Sagner porni numaidecit spre comandamentul gării, unde 
fu salutat de un ofițer scund şi gras, care-i zimbi prieteneste. 

— Generalul ăsta al vostru a făcut numai boroboate, il intimpinä aces- 
ta, rizind în hohote, dar de transmis, a trebuit să vă transmit eu tîmpenia 
asta, intrucit pina acum n-am primit nici o dispoziție de la divizie în care să 

"se spună, că telegramele nu trebuiesc predate adresantilor. Ieri a trecut prin 
gară batalionul 14 de marş din regimentul 75. Comandantul batalionului 


# 


N 


LE 
4 
. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


avea aici o telegramă în care i se făcea cunoscut că toți ostaşii trebuie să 
primească cite şase coroane drept recompensă specială pentru Przemysl şi în 
acelaşi timp că din cele şase coroane fiecare oraş e obligat să depună aici la 
cancelarie cîte două coroane pentru împrumutul de război... După informații 
din surse demne de crezare, generalul dumneavoastră de brigadă suferă de 
paralizie cerebrală... 

— Domnule maior, se adresă căpitanul Sagner comandantului gării 
militare, conform ordinului primit de la regiment şi conform itinerariului, 
batalionul nostru se îndreaptă spre Godolo. Trupa urmează să primească 
aici o sută cincizeci de grame de brinză Emental, de cap. La ultima haltă 
trebuia să primească cite o sută cincizeci de grame de salam unguresc. Dar 
n-a primit nimic. 

— Mi se pare că şi aici are să se intimple la fel, răspunse maiorul, 
continuind să suridă binevoitor. Nu ştim nimic despre un asemenea ordin 
pentru regimentele din Cehia. De altfel, asta e o chestiune care nu mă priveş- 
te; adresati-va Biroului de aprovizionare. 

— Cînd urmează să plecăm, domnule maior? 

— Înaintea dumneavoastră e un tren cu artilerie grea pentru Galiţia. Îi 
dăm drumul peste un ceas. Pe linia a treia e un tren sanitar, care pleacă la 
douăzeci şi cinci de minute după artilerie. Pe linia a douăsprezecea avem un 
tren cu muniții. Pleacă la zece minute după trenul sanitar, iar peste doua- 
zeci de minute pleacă şi trenul dumneavoastră. Bineînţeles, dacă între timp 
nu intervine vreo schimbare, adăugă el cu acelaşi zâmbet, care îl făcu să-şi 
piardă orice simpatie în ochii căpitanului Sagner. 

— Îmi ingäduiti, domnule maior, îl întrebă Sagner, să vă cer lămuriri 
în legătură cu faptul că nu ştiţi nimic în privința ordinului referitor la distri- 
buirea a o sută cincizeci de grame de brinză Emental pentru regimentele din 
Cehia? 

— E un secret, îi răspunse cu acelaşi zimbet comandantul gării milita- 
re din Budapesta. 

— Am făcut-o de oaie, se mustra în gînd căpitanul Sagner, ieşind din 
clădirea comandamentului. Cine dracu m-a pus să-i spun lui Lukâs să adu- 
ne toți comafidantii şi trupa de care au nevoie şi să plece cu ei la magazie să 
ridice cele o sută cincizeci de grame de brînză Emental de cap? 

Dar înainte ca locotenentul-major Lukâs, comandantul campaniei a 
11-a, să fi dispus trimiterea trupei la magazie pentru cele o sută cincizeci de 
grame de brînză Emental, aşa cum ordonase căpitanul Sagner, în fata lui îşi 
făcură apariția Svejk şi nefericitul Baloun. 

cesta tremura ca varga. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, i se adresă Svejk cu 
obişnuita-i candoare, că chestiunea de care vreau să vă vorbesc este foarte 
importantă. V-aş ruga, de aceea, domnule oberlaitnant, dacă s-ar putea să 
rezolvăm această chestiune undeva mai la o parte, cum zicea şi bunul meu 
prieten Spatina din Zhora, cînd — fiind martor la o cununie — l-au apucat 
deodată nevoile în biserică. 

— Hai, Svejkule, spune o dată, ce s-a întîmplat? îl întrerupse locote- 

„nentul-major Lukâs, căruia de altfel i se făcuse dor de Svejk, la fel ca şi 
acestuia de locotenent. Să mergem ceva mai încolo! 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


Baloun îi urma, mai mult mort decît viu. Matahala asta de om isi pier- 
duse cu desavarsire echilibrul sufletesc si-si balabanea miinile intr-o dezna- 
dejde cumplita. 

— Ce s-a intimplat, Svejkule, il intrebä locotenentul-major cind se de- 
partara. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că e mai bine sa măr- 
turisesti fapta inainte de a iesi la iveala. Dumneavoastra ati ordonat, domnu- 
le oberlaitnant, ca o data ajunsi la Budapesta, Baloun sa va aduca pateul de 
ficat şi-o chiflă. Ai primit ordinul sau nu? se întoarse Svejk către Baloun. 

Baloun începu să-şi agite si mai mult mîinile, ca si cind ar fi vrut să se 
apere împotriva amenințării unui duşman nevăzut. pt 3 

— Din păcate, urmă Svejk, ordinul n-a putut fi executat, domnule 
oberlaitnant. Eu am înghițit pateul dumneavoastră de ficat... Da, lam 
mîncat, spuse Svejk, înghiontindu-l pe desperatul Baloun, pentru că... ştiam 
că pateul de ficat se poate strica. Am citit de multe ori în gazete că familii 
întregi s-au otrăvit cu pateu de ficat. O dată, la Zderaz, altă dată la Beroun, 
pe urmă la Tabor, la Mlada 

Boleslav, la Pnbram... Toţi otravitii au murit. Ştiţi, pateul de ficat e cea 
mai primejdioasă conservă... 

Tremurind din tot corpul, Baloun se întoarse într-o parte, îşi băgă de- 
getul pe git şi începu să verse cu scurte icneli. 

— Ce-i cu dumneata, Baloun? 

— Bo-bo-răsc e, e, do-do-mnu-le obr... e, e, oberlaitnant, e, e, ober-lait- 
nant e, e! striga nefericitul Baloun în clipele de răgaz. Eu-eu l-am min-ee-cat, 
e, €, eu-ee-singur, ie... 

Din nefericitul Baloun tisneau pe gură pina şi bucăţile de staniol în 
care fusese înfăşurat pateul. 

— După cum vedeţi, domnule oberlaitnant, interveni Svejk, fără să-şi 
piardă citusi de putin sîngele rece, orice pateu înghițit pe furiş iese la supra- 
fata ca untdelemnul deasupra apei. Eu am vrut să iau totul asupra mea, dar 
dumnealui se dă de gol ca un timpit. De altfel să ştiţi că e un om cumsecade, 
numai că înghite tot ce i se încredințează. Am mai cunoscut o dată un om ca 
ăsta. Era sefwitor la o bancă. Putea să-i dea pe mină, cu toată încrederea, 
mii şi mii de coroane. O dată, chiar a ridicat nişte bani de la o altă bancă, 
unde i-au dat din greşeală cu o mie de coroane mai mult, dar el, cinstit, i-a 
dat pe loc înapoi; să-l fi trimis în schimb să-ți cumpere de cin'sprezece crei- 
tari o bucată de carne era sigur că jumătate o înfulecă pe drum. Era aşa de 
hulpav, că dacă funcționarii îl trimiteau dupa cirnati el îi cresta pe drum cu 
briceagul şi, după ce gusta din ei, lipea găurile cu englişflaster, care la cinci 
cirnati îl costa mai mult decît un cîrnat întreg. 

Locotenentul-major Lukas oftă adînc şi se depărtă. 

— Binevoiti a-mi transmite vreun ordin, domnule oberlaitnant? strigă 
Svejk în urma lui, în timp ce nefericitul Baloun continua să-şi vire degetele 
în git. 

: Lukas dädu plictisit din mina si o porni spre magazia cu provizii. Pe 
drum ii veni in gind ciudata idee ca, atita timp cit ostasii infuleca pateul de 
„ficat al ofiterilor, Austria nu poate cistiga razboiul. 
” 


4 A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Intre timp, Svejk il träsese pe Baloun in dosul gärii militare si incerca 
sa-l linisteascä, spunindu-i că se vor duce împreună in oraş de unde ii vor 
aduce locotenentului-major cirnati de Debretin. In mintea lui Svejk notiunea 
acestei specialitati se imbina in chip firesc cu imaginea capitalei regatului 
ungar. 

— Mi-e să nu scăpăm trenul, se tingui Baloun, care, pe lingă ca era 
vesnic nesätul, mai era si lacom. 

— Cînd pleci pe front, declară cu convingere Svejky află de la mine că 
nu scapi niciodată nimic, pentru că orice tren care merge spre front îşi are 
rostul lui şi are grijă să nu ajungă la stația de destinație cu jumatate de esa- 
lon. De altfel, dragă Baloun, te-am ghicit: esti un zgirie-brinza. 

Nici n-ar mai fi avut însă cînd să plece, căci se dăduse semnalul de 
îmbarcare. Ostaşii care se înapoiau de la magazie urcau din nou în vagoane 
cu mîinile goale. În locul ratiilor de o sută cincizeci de grame de brînză 
Emental de cap, care trebuia să fie distribuită aci, căpătase fiecare cite o cu- 
tie de chibrituri şi o carte poştală ilustrată, editată de Comitetul pentru 
mormintele de război din Austria, Viena XIX, Canisiusgasse 4. În loc de o 
sută cincizeci de grame de brinză, ţineau cu toții în mină cimitirul militar din 
Sedlisk cu monumentul nefericitilor ostaşi din landwehr, confecționat la iu- 
teala de un sculptor chiulangiu, sergentul teterist Scholtz. 

Şi vagonul comandamentului domnea o frămîntare neobişnuită. Ofite- 
rii batalionului de marş erau adunați în jurul căpitanului Sagner, care le po- 
vestea ceva foarte enervat. Venise chiar atunci de la comandamentul gării şi 
ținea în mînă o telegramă, de data aceasta reală şi foarte confidențială, sosi- 
tă de la statul-major al brigăzii. Era foarte lungă, cuprinzind instrucțiuni şi 
ordine legate de noua situaţie in care se afla Austria, incepind de la 23 mai 
915; 

Brigada telegrafia că Italia declarase război Austro-Ungariei. 

Încă de pe vremea cînd se aflaseră la Bruck, pe Litava, ofiţerii vorbeau 
în gura mare la cazino, în timpul prinzului sau al cinei, despre atitudinea 
ciudată a Italiei, dar, la drept vorbind, nimeni n-ar fi crezut că se vor împlini 
cuvintele profetice ale cadetului Biegler, ale acestui idiot, care într-o seară, la 
cină, dädusefdeoparte farfuria cu macaroane, declarind: 

__— Astea am să le mănînc sub porţile Veronei. 

După ce studie instrucțiunile primite de la brigadă, căpitanul Sagner 
ordonă să se sune alarma. 
ig Imediat ce se adună, trupa batalionului de mars fu aşezată în careu, 
iar căpitanul Sagner citi ostaşilor, foarte grav, ordinul telegrafic pe care-l 
primise de la brigadă: 


»Minat de o laşitate fără seaman, regele Italiei a uitat de legăturile fră- 
testi şi de îndatoririle sale de aliat al imperiului nostru. De la izbucnirea razbo- 
iului, in care ar fi trebuit să fie alături de bravii noştri ostaşi, regele Italiei s-a 
comportat ca un criminal mascat care loveşte pe la spate, avind o atitudine de 
duplicitate şi ducind tratative secrete cu duşmanii noştri. Această acțiune tră- 
dătoare a culminat în noaptea de 22 spre 23 mai, cînd Italia a declarat război 

„imperiului nostru. Comandantul nostru suprem este convins că glorioasele şi 
curajoasele sale oştiri vor răspunde la josnica trădare a inamicului necredin- 


: 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


cios printr-o asemenea lovitură, incit trădătorul să-şi dea seama că, incepind 
războiul în mod ruşinos şi trădător, el şi-a hotărit propria-i pieire. Sîntem ferm 
incredintati că, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu va trece mult şi cimpüle Italiei vor 
vedea din nou pe învingătorii de la Santa Lucia, Vicenza, Navarra, Custozza. 
Vrem să învingem, trebuie să învingem şi cu siguranță vom învinge!” 


Apoi urmă obişnuitul „dreimal hoch” şi ostaşii fură din nou imbarcati 
în vagoane, de data asta putin descumpäniti, în locul celor o sută cincizeci 
de grame de brinză Emental se aleseseră cu războiul împotriva Italiei. 

i i 

În vagonul în care se afla Svejk, plutonierul de administraţie Vanek, 
telefonistul Chodounsky, Baloun şi bucătarul Jurajda, se încinse o discuție 
aprinsă în legătură cu intrarea Italiei în război. 

— La fel s-a întîmplat la Praga, în strada Taboroska, începu Svejk. Lo- 
cuia acolo un negustor, Horejsi; ceva mai încolo, de partea cealaltă a străzii, 
îşi avea prăvălia negustorul Posmourny; şi între ei era băcanul Havlasa. Într- 
o bună zi, lui Horejsi îi vine în minte o idee grozavă: să se intovaraseasca cu 
bacanul Havlasa împotriva lui Posmourny. Zis şi făcut. Imediat a intrat în 
vorbă cu el, gindind să-şi unească prăvăliile sub o singură firma: „Horejsi si 
Havlasa”. Dar băcanul Havlasa, un şmecher şi jumătate, s-a dus pe ascuns 
la negustorul Posmourny şi i-a spus că Horejsi îi dă o mie două sute pe bă- 
cănia lui şi pe deasupra mai vrea să intre cu el în tovărăşie. Dar că dacă el, 
Posmourny, îi dă o mie opt sute, ar fi mai bucuros să meargă în tovărăşie cu 
el contra lui Horejsi. Aşa se şi invoira şi Havlasa s-a invirtit un timp mieros 
în jurul lui Horejsi, pe care-l trădase, prefacindu-se că-i cel mai bun prieten 
al lui. Cînd venea vorba de tovărăşia primită îi spunea: „Nici o grijă, nu mai e 
mult. După băi.” Şi într-adevăr, cînd se întoarseră de la băi, totul era în or- 
dine, aşa cum îi făgăduise mereu lui Horejsi. Într-o dimineaţă, în timp ce se 
ducea să deschidă prăvălia, Horejsi văzu o firmă nouă deasupra prăvăliei 
concurentului său, o firmă cit toate zilele: „Posmourny şi Havlasa”. 

* — Si 1A noi, interveni prosteste Baloun, a fost un caz dintr-ăsta: am 
vrut să cumpăr un juncan din satul vecin, mă invoisem şi, cind să-l iau, mi 
l-a umflat de sub nas măcelarul din Votice. 

— Acum, reluă Svejk netulburat, cînd avem pe cap încă un război, 
cînd mai avem un duşman si un front nou, are să trebuiască să facem eco- 
nomie de muniții. „Cînd ai mai multi copii, iti trebuie mai multe nuiele”, 
spunea mos Chovanec din Motol, care-i croia pe copiii din vecinatate, treaba 
pentru care primea un ban de buzunar. 

— Mie mi-e teamă numai ca din pricina Italiei o să ne dea porţii mai 
mici, spuse Baloun tremurind din tot corpul. 

Plutonierul de administrație căzu pe ginduri şi apoi răspunse cu toată 
seriozitatea: 

. — N-ar fi de mirare, pentru ca acum victoria noastra o sa mai intirzie 
nitelus. 

e — Ehei, acum am avea nevoie de un nou Radecky, fu de pärere Svejk. 

Ala Ante bine locurile pe acolo, stia care-i partea slaba a italienilor, ce 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


trebuie luat cu asalt si din care parte. Nu-i chiar aşa de uşor sa pätrunzi 
undeva. Mă rog, de intrat e în stare să intre oricine, dar totul e să ştii cum 
să ieşi; asta-i adevărata ştiinţă militară... Cînd intră omul undeva, trebuie sa 
ştie tot ce se petrece în jurul lui, ca să nu se pomenească nitam-nisam în 
fata unei încurcături din acelea care se cheamă catastrofă. La noi acasă, pe 
vremea cînd stăteam în vechea locuinţă, a fost prins în pod un hot; smeche- 
rul băgase de seamă, în timp ce se cätära în pod, că zidarii reparau lumina- 
torul. Aşa că dumnealui s-a smuls din braţele oamenilor, a busit-o pe nevas- | 
ta intendentului si si-a dat drumul in luminator, dar de acolo n-a mai iesit. 
Tatucul nostru Radecky cunostea orice poteca; nimeni n-a putut să puna 
mina pe el. Intr-o carte despre general scria cu de-amanuntul cum a luat-o 
la sănătoasa de la Santa Lucia, in timp ce italienii fugeau şi ei si cum abia a 
doua zi, cînd ii căuta cu ocheanul, şi-a dat seama că italienii nu erau pe 
cimpul de bătaie şi că el e învingătorul; profitind de ocazie, a ocupat Santa 
Lucia rămasă de izbelişte. Aşa a fost numit mareşal. 

— Frumoasă tara Italia, intră în vorbă bucătarul Jurajda. Am fost şi 
eu o dată la Veneţia şi ştiu că italianul îl face pe oricine porc. Cînd se înfurie, 
oricine e „porco maledetto”. Chiar şi Papa e porc pentru el şi „madona mia e 
porco”, „papa e porco”. 

În legătură cu cele de mai sus plutonierul de administraţie Vanek se 
exprimă şi el în termeni foarte binevoitori despre Italia. La drogheria lui din 
Kralupy avea un aparat de preparat sirop de lamiie, pe care-l făcea din lămii 
stricate, iar lămiile cele mai ieftine şi cele mai stricate le cumpăra întotdeau- 
na din Italia. Acum s-a isprăvit cu transportul lămiilor din Italia la Kralupy. 
Nu încape nici o îndoială că războiul cu Italia va aduce tot felul de întimplări 
neaşteptate, căci Austria va căuta să se răzbune. 

— Asta-i un fel de a spune: să te răzbuni! zise Svejk. Sînt unii care îşi 
„închipuie că se răzbună, dar pina la urmă oalele sparte le plăteşte cel pe ca- 

re dumnealui şi l-a ales ca unealtă a răzbunării. Pe vremuri, cînd stăteam "A 
încă la Vinohrady, la parter locuia intendentul imobilului, care tinea in gaz- 
dă un mic functionäras de la nu ştiu care bancă; omuletul ăsta obişnuia să 
frecventeze o cîrciumă din strada Krameriova, unde s-a luat la hartä o dată 
cu un dom care avea la Vinohrady un laborator pentru analiza urinei. 
Domnul nu se gindea la altceva si nu vorbea decît despre analizele lui. Um- 
bla cu buzunarele pline de sticlute cu urină, pe care le dădea cunoscutilor 
pe la nas, indemnindu-i să-şi dea urina la analiză, pentru că de asta atirna | 
— zicea el — fericirea omului, a familiei. Nu costa mai nimic — zicea — nu- ‘ 
mai sase coroane. Toti clientii circiumii, ba chiar si circiumarul si 
cîrciumăreasa, şi-au dat urina la analiză, numai funtionärasul se tinea tare, 
cu toate că domnul îl urmărea mereu la pisoar, adresîndu-i-se cu bunăvoin- 
ta: „Nu ştiu cum să-ți spun, domnule Skorkovsky, dar mie nu-mi prea place 
cum arată urina dumitale; fii bun si urineaza în sticluta cît mai e vreme! Pe 
urmă să nu fie prea tirziu!” în cele din urmă, a reuşit să-l convingă. Asta l-a 
„ costat pe functionäras şase coroane, iar domnul acela a avut grijă să-i îndul- 
L ceasca cheltuiala, speriindu-l aşa cum făcuse cu toți musterii, ca si cu bietul 
| circiumar, căruia îi alungase clienții, deoarece fiecare analiză era apoi inter- 
„pretată verbal cu concluzia că e vorba de un caz grav. După el toată lumea 
trebuia sa bea numai apă, să nu fumeze, să nu se însoare, iar cit despre 


"A 


} ; 
AY oe 
| — 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


mincare, numai zarzavat! Functionärasul nostru, ca si ceilalti de altfel, s-a 
infuriat grozav si, ca unealtă a răzbunării lui, s-a gîndit la intendent, 
ştiindu-l brutal din fire. Aşa se face că într-o bună zi îi spuse domnului cu 
analizele că de la o vreme intendentul nu se simțea tocmai bine şi că-l roagă 
să vină a doua zi de dimineaţă pe la orele şapte, să-i ia urina pentru analiză. 
Dumnealui s-a dus. Intendentul dormea încă. Domnul l-a trezit, spunindu-i 
prieteneşte: „Am onoarea, domnule Malek, bună dimineaţa. Poftiti, aveţi aici 
sticluta, binevoiti să urinati şi dati-mi şase coroane.” Doamne! Cînd a sărit 
odată intendentul din pat, numa-n izmene, şi cînd mi ti l-a-nşfăcat de bere- 
gată, ferească Dumnezeu! L-a buşit de dulap, pînă a trecut cu el prin uşă. 
După ce l-a scos din dulap, a luat vina de bou si dă-i şi dă-i pina la pus pe 
goană, aşa în izmene cum era, la vale pe strada Celakovsky. Schelălăia sti- 
mabilul ca un cîine călcat pe coadă şi în strada Havlickova, tusti în tramvai: 
pe intendent l-a inhatat politaiul cu care s-a luat la păruială. Fiindcă era în 
izmene şi cu cele de ruşine la vedere, l-au ridicat cu duba pentru atentat la 
bunele moravuri. Şi în drum spre poliție, tot mai striga din dubă ca un apu- 
cat: ,Fire-ati ai dracului de derbedei, vă arăt eu vouă să-mi analizati mie 
urina”. A stat la răcoare şase luni pentru agresiune şi ultraj. După pronun- 
tarea sentinţei, a început să insulte coroana, aşa că n-ar fi de mirare dacă ar 
zace şi acum în puşcărie; de aceea spuneam eu că atunci cînd vrei să te răz- 
buni pe cineva, oalele sparte le plăteşte un om nevinovat. 

În timp ce asculta, pe Baloun îl frămînta un gînd. În cele din urmă se 
adresă îngrijorat lui Vanek: 

— Mă rog frumos, domnule rechnungsfeldwebel, dumneavoastră cre- 
deti că din pricina războiului cu Italia ni se vor da ratii mai mici? 

— E limpede ca lumina zilei, răspunse prompt Vanek. 

— Maica ta Cristoase, izbucni Baloun şi, lăsindu-şi capul în palme, 
rămase tăcut în colțul lui. 

Cu aceasta, discuţia despre Italia luă sfîrşit. 


* + 


> 


In vagénul comandamentului, discutia despre noua situatie creata 
prin intrarea Italiei in război s-ar fi desfăşurat, cu siguranţă, foarte anost în 
lipsa vestitului teoretician militar, cadetul Biegler, dacă bineînţeles nu s-ar fi 
găsit cineva care să-l înlocuiască într-o oarecare măsură. Înlocuitorul era 
locotenentul Dub de la compania a treia. 

Locotenentul Dub era în civil profesor de limba cehă şi dovedise o ire- 
zistibilă înclinație de a-şi manifesta loialitatea ori de cite ori avea ocazia. La 
lucrările scrise dădea elevilor subiecte din istoria familiei Habsburg. Pe cei 
din clasele inferioare îi speria cu împăratul Maximilian, care s-a cätärat pe o 
stinca şi n-a mai putut să coboare, cu Josef al II-lea, plugarul, şi cu Ferdi- 
nand cel Bun. În clasele superioare, subiectele erau bineînţeles mai compli- 
cate, ca de pildă, tema pentru cei din a şaptea: Împăratul Franz Josef I, spri- 
jinitor al ştiinţei şi artei, lucrare care a avut drept urmare excluderea unui 
elev din toate şcolile medii ale imperiului austro-ungar; elevul scrisese că cea 

+ mai lăudabilă opera a acestui monarh a fost construirea podului imparatul 
Franz Josef I din Praga. 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


Profesorul Dub nu uita niciodată să-şi pună elevii să cinte cu evlavie 
imnul austriac de ziua împăratului şi la alte sărbători imperiale şi regale. În 
societate nu era iubit, deoarece se ştia precis că făcea oficiul de denuntätor 
al colegilor săi. În oraşul unde profesa, făcea parte din „sfinta treime” a celor 
mai mari timpiti şi imbecili, compusă din: prefectul județului, directorul 
gimnaziului şi el. In acest cerc restrins, Dub învățase să facă politica impe- 
riului austro-ungar şi acum îşi debita inteleptele idei cu glasul şi intonatia 
lui de profesor ticăit. 

— La drept vorbind, pe mine nu mă miră de loc pasul făcut de Italia. 
Mă aşteptam la asta încă de acum trei luni. E clar că Italia a devenit foarte 
mindra în ultima vreme, după victoria asupra turcilor, în războiul pentru 
Tripolitania. În afară de asta, se bizuie cam prea mult pe marina militară şi 
pe starea de spirit a populaţiei noastre din regiunile de pe litoral şi din 
Tirolul de sud. Încă înainte de război am discutat despre asta cu prefectul 
județului nostru şi i-am spus vă guvernul nostru nu trebuie să subestimeze 
mişcarea iredentistă din sud. Prefectul mi-a dat toată dreptatea pentru că şi 
el, ca orice om clarvăzător căruia menținerea acestui imperiu îi stă la inimă, 
trebuie să se fi gindit de multe ori unde ne poate duce o indulgență exagera- 
tă față de astfel de elemente. Îmi aduc foarte bine aminte că acum doi ani, în 
timpul războiului balcanic, cînd afacerea Prohazska era tocmai în toi, într-o 
convorbire cu domnul prefect am spus că Italia pindeste prilejul cel mai 
apropiat pentru a ne lovi pe la spate. Şi uite că aşa s-a şi întîmplat! strigă 
Dub cu atita vehementa, de parcă s-ar fi certat cu toţi cei de fata, deşi, în 
timp ce el vocifera, ofițerii activi din vagon îşi ziceau în gînd: „Pisălogul ăsta 
ar face bine să ne mai scutească cu pălăvrăgeala”. 

— Şi apoi, reluă Dub pe un ton mai măsurat, de cele mai multe ori 
nici chiar în manualele de şcoală nu s-a vorbit de vechile noastre raporturi 
cu Italia, de zilele glorioase ale armatelor noastre biruitoare din anul una 
mie opt sute şi patruzeci şi opt şi din anul una mie opt sute şi şaizeci şi şa- 
se, despre care se aminteşte astăzi în ordinul de brigadă. Eu, unul, însă mi- 
am făcut întotdeauna datoria şi încă înainte de terminarea anului şcolar, 
aşadar, chiar la începutul războiului, am dat la compoziţie elevilor mei ur- 
mătoarea tefhă : Unsere Helden in Italien, von Vincenza bis zur Custozza, 
oder...236 

Şi zevzecul locotenent Dub adăugă solemn: 

— ...Blut und Leben fur Habsburg! Fur ein Osterreich, ganz, einig, 
gross!?87 După care tacu, asteptind, pesemne ca si ceilalți ofițeri din vagonul 
comandamentului sä-si spuna parerea despre noua situatie, ceea ce i-ar fi 
dat prilejul să le dovedească încă o data, că încă cu cinci ani în urmă preva- 
zuse cum se va comporta Italia fata de aliatul ei. Mare îi fu însă dezamăgirea 
cind căpitanul Sagner, căruia ordonanța batalionului, Matusic, îi adusese 
din gară ediția de seară a ziarului Pester Lloyd, exclamă răsfoind ziarul : 

— la te uită, Weiner, pe care am văzut-o la Bruck în reprezentație, a 
jucat ieri aici la Teatrul Mic. 

” Si cu aceasta, discutia despre Italia se incheie in vagonul comanda- 
mentului. 
: 


> = 2 
2% Eroii noştri în Italia, de la Vincenza pina la Custozza, sau... (germ.) 
237 Singele si viata pentru Habsburgi! Pentru o Austrie indivizibila, unitä, mare! (germ.) 


Li 


J + 


„| 


: 


* La | ’ , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Ordonanta batalionului, Matusic, si ordonanta capitanului Sagner, 
Batzer, care sedeau la capatul vagonului, priveau razboiul cu Italia dintr-un 
unghi de vedere strict utilitar, întrucît, cu ani în urmă, pe vremea cînd isi 
făcuseră serviciul activ, luaseră parte la nişte manevre în Tirolul de sud. 

— O să fie cam greu să urcăm munții de acolo, constată Batzer. Capi- 
tanul Sagner are o grămadă de cufere. Oi fi eu de la munte, dar altă brinza-i 
să iei flinta sub manta şi să aştepţi să-ţi pice un iepure Pg mosia ducelui 
Schwartzenberg. 

— Asta cam asa ar fi, daca ne-ar trimite in Italia. Nici mie nu mi-ar 
conveni s-o iau razna, cu ordine, peste munti şi ghețari. Şi apoi, dacă stai să 
te gindesti la haleală, ăia nu crapă decît polenta şi ulei, spuse Matusic în- 
tristat. 

— La urma urmei, de ce să ne trimită tocmai pe noi în munți, se infu- 
rie Batzer. Regimentul nostru a mai fost în Serbia, în Carpaţi, şi-am mai că- 
rat cuferele căpitanului prin munţi; de două ori le-am şi pierdut; o data in 
Serbia, a doua oară în Carpaţi, într-o bătălie, şi s-ar putea să mi se întimple 
a treia oară acelaşi lucru chiar la frontiera italiană; cît despre haleală acolo... 

Scuipă cu scirba, se apropie mai mult de Matusic şi-i spuse oarecum 
confidential: 

— La noi, in muntii Kasper, facem niste galuste mici de tot cu aluat 
din cartofi cruzi; fierbi cartofii, ii tavalesti in ou, îi presari frumusel cu pes- 
met si pe urma ii präjesti in slanina. Cuvintul slanina il rosti solemn, pe un 
tot aproape religios. 

— Dar cel mai bine merg cu varză acră călită, adăugă dupa o clipă de 
melancolie. Poti să asemuiesti asta cu sărăcia ceea de macaroane? 

Aşa se încheie şi aci discuţia despre Italia... 

În celelalte vagoane, care aşteptau de mai bine de două ceasuri în ga- 
ră, circula zvonul că trenul va fi întors din drum şi îndreptat spre Italia. 

Zvonul părea întărit şi de împrejurarea că între timp se petrecuseră 

lucruri ciuddte cu eşalonul. Trupa fusese coborita din nou din vagoane, iar 
sanitarii şi echipele de deparazitare stropiră peste tot cu lisol; operaţia fu 
primită cu profundă nemulțumire, mai ales în vagoanele unde erau depozita- 
te rezervele de piine cazonă. 
# Dar ordinul nu se discuta, ci se executa; comisia sanitara daduse or- 
din să | fie dezinfectate toate vagoanele eşalonului 728 şi echipa stropea cu 
lisol, fără pic de remuscare, mormanele de pîine cazonă şi sacii cu orez. Tot 
lucruri din care oricine putea să vadă că se petrecea ceva neobişnuit. 

După asta, ostaşii fură din nou goniti în vagoane, pentru ca peste o 
jumătate de oră să fie iar minati afară, din pricină că un general batrin, că- 
ruia Svejk îi găsi pe loc o poreclă potrivită, venise să inspecteze eşalonul. Pi- 
tit în spatele frontului, Svejk şopti plutonierului de administraţie Vanek, ca- 
re era lingă el: 

— E-un bese-n cizme! 

Batrinul general se plimba in fata frontului, insotit de capitanul 
Sagner; apoi, ca sa mai ,insufleteasca” trupa, se opri in dreptul unui ostas 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


mai tinerel şi-l întrebă de unde e, citi ani are şi dacă are ceas. Inchipuindu- 
şi că generalul voia să-i dăruiască unul, ostaşul declară că nu are ceas, deşi 
avea. Drept care, bătrinul bese-n cizme îi răspunse cu zimbetul bleg pe care- 
1 arbora împăratul Franz Josef, cînd se adresa vreunui primar dintr-un oraş 
al împărăției. 

— Bineee, bine, apoi îl cinsti cu o vorbă pe caporalul de alături, 
intrebindu-l dacă soţia îi era sănătoasă. 

— Cu respect vă raportez, zbieră caporalul, că nu sînt însurat. La care 
generalul, cu acelaşi zîmbet ramolit, repetă stereotip: 

— Bineee, bine. 

Apoi-generalul, căzut în mintea copiilor, ceru eee Sagner sa-i 
arate cum ştiu ostasii să numere din doi în doi. Peste o clipă se putea auzi: 

— Un—doi, un—doi, un—doi. ‘ 

Treaba asta placea grozav generalului bese-n cizme. Avea acasa doi 
tucalari pe care-i alinia in fiecare zi şi-i punea să numere: ,unu—doi... un 
doi...” 

Generali din ăştia erau în Austria cu duiumul. 

După ce se termina cu bine inspecția, în timpul căreia generalul nu fu 
de loc zgircit cu laudele la adresa căpitanului Sagner, trupa fu învoită să se 
plimbe prin preajma gării, dat fiind că între timp venise vestea că trenul va 
pleca abia peste trei ore. Ostasii se plimbau prin apropierea gării şi căscau 
gura în căutarea unui filantrop din cei care se găsesc totdeauna pe peroane- 
le gărilor şi de la care se poate cersi o țigară. 

Se vedea bine că entuziasmul de la început, care se vădise în primirea 
sărbătorească făcută eşaloanelor prin gări, scăzuse mult, degenerind pina la 
urmă în cersetorie. 

Căpitanul Sagner se pomeni cu o delegație a „Asociaţiei pentru 
întimpinarea eroilor”, compusă din două babe pocite, care îi inminara darul 
Asociaţiei pentru esalonul lui, adică douăzeci de cutiute cu pastile pentru 
parfumatul gurii, reclamă a unei fabrici de produse zaharoase din Pesta. Cu- 
tiutele de metal care adăposteau pastilele plăcut mirositoare erau grozav de 
frumoase: pe capac era un honved maghiar care da mîna unui ostaş din 
landsturmul Austriac, iar deasupra-le strălucea coroana sfintului Stefan. De 
jur-împrejurul pozei se vedea inscripția, în limbile germană şi maghiară: 
„Fur Kaiser, Gott und Vaterland”. 

Fabrica de zaharicale era atît de devotată tronului, încît dădea 
intiietate împăratului, lăsîndu-l pe Dumnezeu pe planul al doilea. 

Fiecare cutiuta avea optzeci de pastile, adică cinci pastile la trei oa- 
meni. În afară de asta, cele două babe pocite mai aduseseră un pachet mare 
cu nişte rugăciuni tipărite, al căror autor era arhiepiscopul Geza Budafala de 
Szatmar. Rugăciunile erau publicate în limbile germană şi maghiară şi cu- 
prindeau cele mai înfricoşătoare blesteme la adresa duşmanilor imperiului 
austro-ungar. Erau compuse cu atîta patimă, încît nu lipsea decit să li se 
mai adauge la sfirşit colorata înjurătură ungurească: „Baszom a 
Krisztusmarjat!” 

Preacucernicul arhiepiscop era de părere că milostivul Dumnezeu tre- 

„buia să-i sfirtece in bucățele pe ruşi, englezi, sirbi, francezi şi japonezi şi sa 
facă din ei tăieţei şi gulas cu papricaş. Şi tot graţie preacucernicului arhie- 


[# 


il a 


i 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


piscop, Dumnezeu trebuia sa se scalde in singele dusmanilor si sa-i ucida pe 
toți, aşa cum făcuse Irod cu copiii. 

Nobilul arhiepiscop al Budapestei folosea, în rugăciunile sale, vorbe 
minunate ca acestea: ,Binecuvinteze Domnul baionetele voastre, ca să taie 
adine în burtile duşmanilor. Fie ca bunul şi dreptstapinitorul să îndrepte 
focul artileriei spre capetele comandanților duşmani. Deie milostivul Domn 
ca toți vrăjmaşii să se înece în sîngele ce se va scurge din rănile de la voi 
purcese.” 

De aceea, repet, acestor rugăciuni nu le mai lipsea altceva decât să li 
se adauge la sfirşit: „Baszom a Krisztusmarjat!” | 

După ce predară darurile, doamnele exprimară căpitanului Sagner do- 
rinta de a fi de fata la împărțirea lor. Una din ele avu chiar curajul să declare 
că ar fi dispusă, cu acest prilej, să vorbească ostaşilor pe care nu-i numea 
decît „unsere braven Feldgrauen” 238. 

Amindoua se simtira însă foarte jignite cînd căpitanul Sagner refuză 
să le satisfacă dorința. Pentru moment, darurile fură transportate în vago- 
nul-magazie. Cinstitele doamne trecură printre şirurile de ostaşi şi una din 
ele mingiie prieteneste pe obraz pe un soldat cu o barbă mare, un oarecare 
Simek din Budejovice, care neştiind nimic despre înalta situație a acestor 
doamne declară camarazilor, după plecarea lor: 

— Da nerusinate mai sint curvele pe aici! Dac-ar fi cel putin ceva de 
capul lor, aş mai zice. Dar calcă ca berzele şi-aduc ca nişte sperietori. Şi-o 
curvă ca asta rivneşte la ostaşi! 

În gară era animaţie mare. Intrarea Italiei în război provocase panică; 
două eşaloane de artilere fuseseră reținute şi trimise în Stiria. Un eşalon de 
bosnieci, uitat acolo din motive necunoscute, stationa în gară de două zile. 
Tot de două zile bosniecii nu mai primiseră rațiile şi cerşeau piine in Pesta 
Nouă. Peste tot se auzeau vorbele aprinse ale bosniecilor uitaţi care injurau 
într-una, gesticulind miniosi: 

— Jeben ti boga, jeben ti dusu, jeben ti maicu! 

In sfirsit, batalionul de mars nr. 91 fu din nou adunat si ostasii isi re- 
luară locurile în vagoane. Peste o clipă însă ordonanta batalionului, Matusic, 
veni de la coMandamentul gării cu vestea că plecarea va avea loc abia peste 
trei ore. De aceea, ostaşii căpătară din nou permisiunea să coboare din va- 
goane. Putin înainte de plecarea trenului, în vagonul comandamentului intră 
foarte enervat locotenentul Dub, care ceru căpitanului Sagner să ordone ne- 
întârziat arestarea lui Svejk. 

Locotenentului Dub, vechiul şi cunoscutul denuntätor în calitatea lui 
de profesor de gimnaziu, îi plăcea să intre în vorbă cu ostaşii, pentru ca să le 
afle părerile şi totodată să-i înveţe şi să-i lămurească pentru cine şi de ce 
luptă. 

În timp ce se plimbase în spatele gării, îl zărise lîngă un felinar pe 
Svejk, care se uita cu interes la afişul-reclamă al unei loterii militare cu scop 
de binefacere. Afişul închipuia un soldat austriac înjunghind lîngă un zid un 
cazac bărbos, cu o înfăţişare speriată. 

Locotenentul Dub îl bătuse pe Svejk prieteneşte pe umăr şi-l întrebase 

„dacă-i place afisul. 
M 
258 Vitejii noştri ostaşi. (germ.). 


m. 


- 


7 ANS J 
LA 


ee 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Am onoarea să vă raportez, domnule laitnant, răspunsese Svejk, că 
e o prostie. La viața mea am mai văzut afişate destule timpenii, dar o dobito- 
cie ca asta încă nu mi-a fost dat să văd. 

— Da ce, mă rog, nu-ți place? îl intrebase din nou locotenentul Dub. 

— Mie, domnule laitnant, in afişul ăsta nu-mi place cum tine ostaşul 
arma; nu vedeţi că poate să fringă baioneta de zid? De ce s-o facă, cînd ştie 
că pentru asta poate să fie pedepsit? Nu vedeţi că rusul a ridicat mîinile sus 
şi se predă? E prizonier, care va să zică, şi cu prizonierii trebuie să ne pur- 
tăm omeneste, că şi ei sint oameni ca şi noi. 

Pornind de aici, locotenentul Dub căutase să cerceteze ne adînc felul 
de a gîndi al lui Svejk şi de aceea îl întrebase: 

— Aşadar, dumitale ţi-e milă de rus? 

— De-amindoi mi-e milă; şi de rus fiindcă e înjunghiat, şi de soldat, fi- 
indcă poate să fie arestat pentru asemenea ispravă. Sint sigur că în operația 
asta, domnule laitnant, baioneta, ca să zic aşa, s-a frint; zidul în care a în- 
fipt-o ostaşul pare de piatră şi oţelul e fragil. Înainte de război, cînd eram în 
serviciul activ, am avut la companie un domn locotenent. Nici un tambur 
batrin nu ştia să se exprime ca domn locotenent al nostru. Pe terenul de 
esercit ne spunea: „Cind e habt acht, să căşti ochii ca motanul care se caca 
în paie”, încolo era un om tare cumsecade. O dată, în seara de ajun, a înne- 
bunit; a cumpărat pentru companie un vagon întreg cu nuci de cocos; de 
atunci ştiu eu cit sînt de fragile baionetele. Jumătate de companie şi-a frint 
baionetele în nucile alea şi oberlaitnantul a dat ordin să fie închisă toată 
compania; trei luni de zile n-am avut voie să ieşim din cazarmă, iar domnul 
laitnant a fost consemnat în cameră. 

Locotenentul Dub se uitase minios la fata nevinovata a bravului soldat 
Svejk şi-l întrebase iritat: 

— Dumneata mă cunoşti pe mine? 

— Se poate să nu vă cunosc, domnule laitnant? 

Locotenentul Dub holbase ochii mari şi bătuse din picior: 

— Ba încă nu mă cunoşti. 

Svejk răspunsese din nou cu acelaşi calm imperturbabil, cu care se 
răspunde la faport: 

_— Vai-de mine, domnule laitnant, vă cunosc! Vă raportez supus ca 
sinteti de la batalionul nostru de marş. 

— Dumneata încă nu mă cunoşti, strigase pentru a doua oară locote- 
nentul Dub. Dumneata îmi cunoşti poate numai partea cea bună, dar aş- 
teaptă să mi-o cunoşti şi pe cea rea... Eu sînt rău, să fii sigur de asta, eu 
ştiu să fac pe oricine să plinga. Ei, şi acum spune, mă cunoşti sau nu mă 
cunoşti? 

— Vă cunosc, domnule laitnant. 

— Iti spun pentru ultima dată că nu mă cunoşti, măgarule. Mai ai 
cumva frați? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că am unul. 

” Locotenentul Dub isi iesise mai tare din fire privind fata calma si seni- 
na a lui Svejk si, neputindu-se stäpîni, zbierase: 
” — Atunci, cu siguranta ca fratele dumitale e si el o vita ca dumneata! 
Ce meserie are? © 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


— Profesor, domnule laitnant. A fost si el la militarie si a dat examenul 

de ofiter. 

Locotenentul il fulgerase cu o privire nimicitoare. Svejk o suportase în- 

să cu demnitate şi singe rece, aşa că deocamdată întreaga discuție cu loco- 
tenentul se terminase printr-un scurt: 

— Abtreten 1239 

După care se despartira, vazindu-si fiecare de drum şi gindind fiecare 
la ale sale. 

Locotenentul Dub voia să ceară căpitanului arestarea lui Svejk, iar 
Svejk, la rîndu-i, îşi spunea că văzuse el multi ofițeri drmpiţigda unul ca lo- 
cotenentul Dub nu mai pomenise. 

Locotenentul Dub, care în împrejurări ca acestea socotea că trebuie să 
se ocupe de educaţia ostaşilor, descoperi în spatele gării alte victime. Erau 
doi soldați din acelaşi regiment, dar din altă companie, care se tocmeau pe 
întuneric, într-o germană stilcită, cu două din prostituatele care mişunau cu 
duzinele prin preajma gării. 

Depărtîndu-se, Svejk mai auzi foarte desluşit glasul tăios al locotenen- 
tului Dub: — 

— Ma cunoasteti?!... Ba eu va spun ca nu ma cunoastetil... 

— Asteptati numai pina o sa ma cunoastetil... 

— Îmi cunoaşteţi poate numai partea buna. Dar să vă ţineţi, cînd mi- 
oti cunoaşte-o şi pe cea rea!... 

— Am să vă fac să plingeti, magarilor!... 

— Mai aveți frați pe acasă?... 

— Or fi şi ei tot nişte dobitoci ca si voi!... Ce meserie au avut?... Cum? 
La aprovizionare?!... Ei bine, tineti minte că sinteti ostaşi... Sinteti cehi? Ştiţi 
voi că Palacky a spus că dacă Austria n-ar fi, ar trebui inventată... Abtreten! 

Cu toate acestea, privită în general, inspecția locotenentului Dub nu 
se soldase cu rezultate satisfăcătoare. Mai acostase vreo trei grupe de ostaşi, 
dar strădania lui educativă „de a-i face să plingă” eşuase cu desavirsire. Ma- 
terialul uman trimis pe front era acum de asemenea calitate, încît locotenen- 
tul Dub putea să citească în ochii fiecărui individ în parte că toți laolaltă 
gindeau despre el ceva foarte neplăcut. Simtindu-se aşadar jignit in amoru-i 
propriu, căută să se răzbune, si de aici cererea adresată căpitanului Sagner 
de a dispune arestarea lui Svejk. Pentru a motiva necesitatea izolării bravu- 
lui soldat Svejk, Dub expuse atitudinea lui foarte ciudată şi impertinentă, 
caracterizind răspunsurile sincere ale lui Svejk la ultima întrebare cu obser- 
vatii foarte caustice şi subliniind ca, daca lucrurile vor continua să meargă 
asa, corpul ofiteresc isi va pierde toata autoritatea in fata trupei, fapt de ca- 
re, fără îndoială, nici unul dintre domnii ofițeri nu se îndoieşte. 

Aminti, de asemenea, că înainte de război vorbise personal cu domnul 
prefect despre aceasta şi-i spusese că superiorul trebuie să ştie să exercite o 
anumită autoritate față de inferiorii săi. Şi, fireşte, domnul prefect fusese de 
aceeaşi părere. Mai cu seamă în timp de război, cu cit te apropii mai mult de 
inamic trebuie să ştii să te faci temut de ostaşi. lată temeiurile pentru care 
cere ca Svejk să fie pedepsit disciplinar. 

aa 


259 Rupeti rîndurile (germ.). 


Pa i 7» 
À =| 


TR 


A 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Căpitanul Sagner care, ca orice ofițer activ, îi ura pe toti rezervistii, de 
orice profesie ar fi fost ei in viata civila, atrase atentia locotenentului Dub ca 
asemenea comunicări se fac numai sub formă de raport si in nici un caz in 
felul în care te tocmesti pe zarzavat în piață. În ceea ce-l priveşte in special 
pe Svejk, îi aminti că prima instanță de care depinde Svejk este domnul loco- 
tenent-major Lukas. Singura cale de urmat e raportul, de la companie la ba- 
talion şi aşa mai departe. Acest lucru ar fi trebuit să fie cunoscut şi de dom- 
nul locotenent. Dacă Svejk a sävirsit în adevăr ceva grav, va fi chemat la 
kompanienraport, iar dacă va face apel, chestiunea va ajunge la 
batalionsraport. Dacă domnul locotenent-major Lukâs va dori acest lucru şi 
va socoti că e cazul să primească reclamatia domnului locotenent Dub drept 
o comunicare oficială, el, căpitanul Sagner, nu are nimic împotrivă ca Svejk 
să fie chemat şi interogat. ‘ 

Locotenentul-major Lukas nu avu nimic de obiectat; tinu doar sa sub- 
linieze că din convorbirile avute cu Svejk ştia că fratele lui era într-adevăr 
profesor şi ofițer de rezervă. 

Locotenentul Dub începu să bată în retragere, afirmind că el ceruse 
pedeapsa numai aşa, de formă, şi că s-ar putea, de bună seamă, ca respecti- 
vul Svejk să nu ştie să se exprime, astfel încât răspunsurile lui să lase impre- 
sia că ar fi impertinente şi lipsite de respect față de superiori. În afară de as- 
ta, întreaga înfăţişare a acelui Svejk arată limpede că e slab de minte. 

În felul acesta, furtuna trecu peste capul lui Svejk fără ca fulgerele să 
se dezläntuie. 

În vagonul care slujea drept cancelarie şi magazie a batalionului, plu- 
tonierul de administrație Bautanzel împărțea cu multă dărnicie celor doi 
contopisti ai săi bomboane parfumate din cutiile ce trebuiau distribuite tru- 
pei. Era de altfel un obicei bine statornicit ca tot ce era destinat trupei să fie 
supus în cancelaria batalionului unei operațiuni asemănătoare cu aceea la 
care erau supuse nefericitele de bomboane aromate. Fenomenul devenise 
pretutindeni atit de frecvent în timpul războiului, încît chiar dacă se consta- 
ta la o inspecţie că nu se fură, plutonierul de administraţie era totuşi sus- 
pectat de forurile superioare că depăşeşte bugetul, dar că, mulțumită potlo- 
găriilor pe cafe le face, iese basma curată. 

"În lipsă de ceva mai bun, indopindu-se cu pastilele aromate sustrase 
trupei, Bautanzel vorbea despre condiţiile nenorocite în care se desfăşura 
călătoria: 

# — Am insotit pina acum doua batalioane de mars, da niciodata n-am 
îndurat mizerie ca asta. Ehei, mă băieți, pe vremea ceea pina să fi ajuns la 
Presov aveam cu duiumul tot ce-ţi dorea sufletul. Aveam puse deoparte zece 
mii de țigări „Memfis”, două roti de brinză Emental, trei sute de cutii de con- 
serve — şi să te tii pe urmă afaceri cînd, după ce-am coborit in tranşee, ruşii 
din Presov ne-au tăiat legăturile cu Musina. Din toată provizia pe care o fă- 
cusem, am predat, numai aşa de ochii lumii, a zecea parte pentru 
marşbatalion, zicînd că am făcut economii, iar restul l-am vîndut cu hurta la 
aprovizionare. Aveam un maior, Sojka, mare porc! Nu prea se avea el bine cu 
frontul, fiindcă pe acolo şuierau gloantele şi pocneau srapnelele. Aşa că mai 
„tot timpul 'se invirtea la noi, la aprovizionare. De cite ori venea, spunea că 
trebuie să se convingă, chipurile, dacă gătim mîncare bună pentru ostasii 


. “: 7 PP + 
Fi . 


y k A ent 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


batalionului. De obicei venea pe la noi ori de cîte ori afla că ruşii pregătesc 
ceva; tremura ca varga de frică; trăgea mai întîi o duscä zdravănă de rom la 
bucătărie şi după aceea începea să inspecteze toate bucătăriile de campanie 
instalate în jurul trenului regimentar, pentru că nu se putea ajunge sus pe 
poziţii şi mîncarea se ducea noaptea. Împrejurările erau pe atunci de aşa na- 
tură, încât nici vorbă nu putea să fie de hrană specială pentru ofițeri. Singu- 
rul drum liber care mai făcea legătura cu spatele frontului era ocupat de 
nemții din Reich, care păstrau pentru ei si se îndopau cu tot ce era mai bun 
din ce ni se trimitea nouă din spate, aşa că la noi ajungea mai nimic şi te 
miri ce; chiar şi noi, cei de la aprovizionare, rămăseserăm fără hrană ofite- 
rească. În tot timpul ăsta n-am izbutit să pun deoparte pentru noi, cei de la 
cancelarie, nimic; doar un purceluş pe care l-am pus la afumat. Şi ca să nu 
ne dibuiască maiorul Sojka, l-am pus bine, la un bun prieten de-al meu, ca- 
re era feuerwerker la artilerie, cam la vreo oră depărtare de noi. Maiorul ăsta, 
ori de cite ori venea pe la noi, începea mai întîi să guste din ciorbă. E drept 
că prea multă carne n-aveam de unde băga în cazan; abia dacă găseam prin 
împrejurimi cîțiva porci si cite-o vacă jigărită. Şi unde mai puneţi că prusacii 
ne făceau concurență mare; plăteau de două ori mai mult decit noi la rechi- 
zitionarea vitelor. Şi aşa, în tot timpul cit am stat lîngă Bardenov, n-am pu- 
tut să pun deoparte decit vreo două mii şi ceva de coroane de la cumpărătu- 
rile de vite; şi cînd stai şi te gindesti că de cele mai multe ori în loc de bani 
am dat bonuri cu „ştempelul” regimentului, mai cu seamă în ultima vreme, 
cînd ştiam că spre răsărit ruşii erau la Radvan, iar la apus în Podolin. E greu 
să lucrezi cu o nație nenorocită ca cei de pe-acolo, care nu ştiu nici să ci- 
tească, nici să scrie, şi iscălesc numai cu trei cruci, lucru prea bine ştiut de 
intendenta noastră, aşa că atunci cînd trimiteam după bani nu puteam ane- 
xa chitante false, cum că as fi primit banii; asta poţi s-o faci numai acolo 
„unde norodul e mai învățat şi ştie să se iscălească. Si pe urmă, cum v-am 
spus, prusacii plăteau mai bine şi bani peşin, aşa că la noi se uitau ca la 
tilhari şi, colac peste pupăză, intendenta mai venise şi cu dispoziția ca toate 
chitantele iscălite cu cruce să se predea spre control contabilităţii de campa- 
nie. Unde te-ntorceai, numai de controlori dădeai. Venea cîte unul şi, după 
ce se ghiftuiă şi bea pe rupte, se ducea a doua zi să ne denunțe. Maiorul 
Sojka, cum spuneam, dădea toată ziulica tircoale bucătăriilor de campanie, 
şi uite, mă jur că o dată a scos din cazan carnea pentru un sfert de compa- 
nie. A început c-un cap de porc: a zis că nu-i bine fiert, aşa că şi l-a pus să 
mai fiarbă niţel; e adevărat că pe atunci multă carne nu se punea la fiert; 
pentru toată compania să tot fi fost douăsprezece porții cinstite de carne, de 
pe vremuri; dar dumnealui a înfulecat tot, ca pe urmă să guste din ciorbă şi 
să înceapă să zbiere că-i apă chioară, că unde s-a mai pomenit ciorbă de 
carne fără carne; pina la urmă a spus să-i mai bage rintas şi mi-a aruncat în 
ea ultimele mele macaroane, pe care abia izbutisem să le adun. Dar asta nu 
m-ar fi durut aşa de tare dacă în sosul ăsta nu mi s-ar fi dus pe copcă şi cele 
două chile de unt special pentru ceai, pe care le pusesem bine încă de pe 
vremea cînd aveam popotă ofitereasca. Îl tineam pe un fel de poliţă deasupra 
patului. Cînd a dat de el, a început să urle; voia să ştie al cui era. Atunci i- 


> „am spus ă, conform bugetului pentru hrana trupei şi conform ultimului or- 
: din pe divizie, fiecare ostas are dreptul la un supliment de cincisprezece 
Li 
se 4 . : / 
Ce e PRI 
en | f | mA 
, SP him ri : 334 és ae Ne 
wre Tre: abus à | | | NE 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


grame de unt sau douäzeci si unu de grame de untura si ca, intrucit cantita- 
tea disponibilă nu e suficienta, rezervele de unt au ramas la magazie pina 
cind suplimentul de unt va putea fi distribuit trupei in cantitatea ordonata. 
Maiorul Sojka s-a facut foc si para si a inceput din nou sa urle la mine ca 
ştie el că aştept să vină ruşii si mi-a luat ultimele două chile de unt; a po- 
runcit să se bage untul numaidecit în ciorbă, în caz că ciorba e fără carne. 
Aşa mi s-au dus dracului toate proviziile şi vă rog să mă credeţi că maiorul 
ăsta îmi aducea ghinion, ori de cîte ori îmi ieşea în cale. Încetul cu încetul 
mirosul i se dezvoltase în aşa hal, că îmi adulmeca pe loc toate rezervele. O 
dată pusesem deoparte nişte ficat de vacă din ratia trupei, şi tocmai ne 
gindeam să-l facem înăbuşit, cînd intră dumnealui şi mi-l scoate de sub pat. 
La zbieretele lui de fiară i-am răspuns că ficatul urma să fie îngropat în 
pămînt, aşa cum ne învățase de dimineață un potcovar de la artilerie, care 
făcuse şcoala de veterinari. Maiorul a chemat un flăcău de la aprovizionare 
şi l-a luat cu dînsul sus în munți, unde au pus ficatul la fiert într-un ceaun, 
după nişte stinci. Asta i-a pus capac, fiindcă ruşii au văzut focul şi-au repe- 
zit un obuz drept în ceaunul maiorului. Ne-am dus şi noi acolo să vedem ce 
s-a întimplat, dar numai dracul mai ştia unde era ficatul maiorului. 


* 


Apoi veni ştirea că plecarea va avea loc abia peste patru ore. Pina la 
Hatvan, linia era blocată de trenuri cu răniţi, în gară se răspindise zvonul că 
lingă Jager un tren sanitar, cu bolnavi şi răniți, se ciocnise cu un tren care 


transporta o unitate de artilerie. Şi se mai spunea că din Pesta se trimisese- 
ră trenuri cu echipe de ajutor. 

Fantezia întregului batalion începu repede să lucreze. Se vorbea de 
două mii de morți şi răniți şi că ciocnirea fusese aranjată pentru a se acoperi 
matrapazlicurile de la aprovizionarea bolnavilor. 

Faptul stirni o aspră critică în legătură cu proasta aprovizionare a ba- 
talionului şi înjurături la adresa pungasilor de la cancelarie şi magazie. 

Cei mai multi erau de părere că Bautanzel, plutonierul de administra- 
tie al batalioflului, împărțea totul pe din două cu ofițerii. 

"În vagonul comandamentului, căpitanul Sagner anunţa că, potrivit iti- 
nerariului, la ora aceea ar fi trebuit să fie de mult la granița Galiției. La 
Jager, conform programului, ar fi trebuit să ridice pentru trupă pîine şi con- 
serve pe trei zile. Dar pină la Jager mai erau încă zece ore de drum. Pe de 
altă parte, la Jager stationau atitea trenuri cu răniți din ofensiva de la Lvov, 
încît, potrivit telegramei primite, nu mai rămăsese nici urmă de piine cazona 
sau de conserve. Primise ordin ca, în loc de piine si conserve, să plătească 
trupei cite 6 coroane şi 72 fileri de cap, care urmează a fi achitati pe noua 
zile, împreună cu solda, bineînţeles dacă va primi banii de la brigadă. În ca- 
să nu avea decit 12 000 de coroane. 

— Asta-i curată porcărie din partea regimentului! se înfurie locotenen- 
tul-major Lukâs. Să ne lase să pribegim în voia soartei. 

Între fahnrich-ul Wolf şi locotenentul-major Kolar se încinse o discuţie 

„în şoaptă,. Amindoi pretindeau că în ultimele trei săptămini colonelul 
… 


[# 


il a 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Schroder ar fi depus la Banca Viena, în contul său personal, 16 000 de co- 
roane. 

Locotenentul-major Kolar arătă cu acest prilej cum se pot face econo- 
mii: furi din vistieria regimentului 6 000 de coroane şi le bagi în buzunar, 
apoi foarte logic dai un ordin către toate bucătăriile să reducă cite trei grame 
de mazăre din ratia zilnică a fiecărui ostaş. Într-o lună se adună nouăzeci de 
grame de cap, iar pe companie se face o rezervă de cel putin şaisprezece ki- 
lograme de mazăre de care bucătarul trebuie să se descotorosească. 

Locotenentul-major Kolar şi Wolf îşi povestiră reciproc despre diverse 
cazuri de acest fel pe care le observaseră. 

Un lucru era mai ales sigur: că asemenea intra aa se făceau cu 
duiumul în toată administraţia militară. Începînd de jos, de la plutonierul de 
administraţie al unei companii nenorocite şi pînă la cei cu epoleti de general, 
care-şi adunau provizii pentru iarna postbelică. 

Războiul cerea curaj chiar şi în materie de furt... 

Cei de la intendenta se priveau mieros, de parcă ar fi vrut să spună: 
„Sintem trup şi suflet, camarade, furăm pe rupte, frätioare, estorcăm, dar n- 
ai ce face, frate-miu. E greu să lupti împotriva curentului. Dacă nu iei tu, ia 
altul şi pe deasupra se mai spune despre tine că te-ai lăsat de furat fiindcă 
ai adunat destul.” 

În vagon intră un domn cu vipuşcă roşie şi aurie la pantaloni. Era un 
alt general, din cei care se plimbau în inspecţie pe toate liniile. 

— Luaţi loc, domnilor, sedeti, ordonă el binevoitor, bucuros că sur- 
prinsese un eşalon despre care nu ştia că stationeaza acolo. 

Cînd căpitanul Sagner voi să-i dea raportul, generalul îl opri cu un 
gest: 

— Nu, nu, eşalonul dumneavoastră nu e în ordine... Eşalonul nu 
doarme! Eşalonul dumneavoastră ar fi trebuit să doarmă acum. Eşaloanele 
care stationeaza în gări trebuie să doarmă — ca şi în cazărmi — la ora noua. 

Vorbea tăios şi sacadat. 

— Putin înainte de ora nouă, trupa trebuie scoasă la latrină, în spatele 
gării, şi pe urmă trimisă la culcare. Altminteri, peste noapte soldații murdă- 
resc calea fefata. Ati înțeles, domnule căpitan? Repetati vă rog ce-am spus... 
Sau... mai bine nu repetati şi faceți totul întocmai cum doresc: alarma, fuga 
la latrină, sunati stingerea, şi la culcare; apoi controlati cine nu doarme şi 
pedepsiţi! S-a înţeles? Asta-i tot. Masa de seară la ora şase! 

a Trecu apoi la o poveste din trecut care s-ar fi întîmplat aiurea, undeva 
pe alte meleaguri. Stătea acolo ca o fantomă coborita din sferele celei de-a 
patra dimensiuni. 

— Masa de seară la ora şase, continuă el uitindu-se la ceas care arăta 
ora 11 şi zece minute. Um halb neune Alarm, Latrinenscheissen, dann 
schlafen gehen.2* La masa de seară, adică la orele şase: gulaş cu cartofi în 
loc de o suta cincizeci de grame de brinza Emental. 

Acestea zise, dădu ordin să se facă o demonstraţie. Căpitanul Sagner 
porunci, aşadar, pentru a doua oară, să se sune alarma, iar generalul, după 
ce asistă la încolonarea batalionului, începu să se plimbe de colo pina colo 

„cu ofițerii, « după el, explicindu-le într-una cum şi ce trebuie să facă, de parc- 
… 


240 La ora opt si jumätate alarma, vizitarea latrinei si apoi culcarea (germ.) 


ot 


7 | 1... 
LA 


ee 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


‘ 


ar fi avut de-a face cu niste idioti incapabili sa priceapa lucrurile dintr-o da- 
ta. In timp ce vorbea, arata cu degetele spre acele ceasornicului: 

— Also, sehen Sie! Um halb neune scheissen, und nach einer halben 
Stunde schlafen. Das genugt vollkommen. 241 In aceasta perioada, trupa are 
oricum scaun rar. Eu pun accentul principal pe somn. Somnul ii intareste 
pe ostasi pentru marsurile care vin. Atita timp cit se afla in tren, ostasii tre- 
buie să doarmă. Dacă nu-s locuri destule in vagoane, trupa trebuie să 
doarmă partienweise 242, O treime se culcă comod în vagoane şi doarme de la 
nouă pină la miezul nopții, iar ceilalți stau în picioare şi se uită la ei. Apoi 
primii, care s-au odihnit, fac loc altei treimi, care doarme de la miezul nopţii 
pina la orele trei dimineața. A treia parte doarme de la trei la şase; pe urmă 
se sună deşteptarea şi trupa se spală. În timpul mersului nu-se-sa-re din 
vagoane! Postaţi in fata eşalonului patrule pentru ca trupa să-nu-sa-ră din 
vagoane în timpul mersului! Dacă unui ostaş îi fringe piciorul duşmanul... 
rostind aceste cuvinte generalul se lovi cu palma pe picior ...ăsta e un lucru 
vrednic de laudă, dar ca să se schilodească sărind fără nici un rost din va- 
goane în plină viteză, asta e o faptă condamnabilă. 

— Aşadar, ăsta-i batalionul dumneavoastră? îl întrebă pe căpitanul 
Sagner, privind fețele somnoroase ale ostaşilor, dintre care multi, sculati din 
somn pe neaşteptate, nu se puteau reține şi căscau cu poftă, treziti de aerul 
proaspăt al nopţii. Asta, domnule căpitan, e un batalion de căscălăi... Trupa 
trebuie să meargă la culcare la ora nouă. 

Generalul se opri în dreptul companiei a unsprezecea, unde în flancul 
sting stătea Svejk, care căsca de zor tinindu-si, cuviincios, mîna la gură. Cu 
toate acestea, de sub mina se auzeau asemenea zgomote, încît locotenentul- 
major Lukâs se cutremură la gîndul că generalul ar putea da importanță 
acestui fapt. Ba mai mult, i se păru chiar că Svejk căsca intenţionat. 

lar generalul, ca şi cînd l-ar fi cunoscut pe Svejk, se întoarse către el 
şi-l întrebă: 

— Bohm oder Deutscher? 

— Bohm, melde gehorsamst, Herr Generalmajor.2% 

— Dobrje?**, spuse generalul, care era polonez şi cunoştea putin limba 
cehă. Ragi cdvaca la fin. Stul pysk, drj gubu2%5, nu behăi! Ai fost la latrinä? 

__— Cu respect vă raportez, domnule general-maior, că n-am fost. 

— De ce nu te-ai dus la căcare cu ceilalți? 

— Cu respect vă raportez, domnule general-maior, că în timpul mane- 
vrelor de la Pisek colonelul Wachtl ne spunea, în timpul repausului, cînd os- 
taşii se împrăştiau prin lanurile de secară, că soldatul nu trebuie să se 
gindeasca mereu la „şaiserai”; soldatul, zicea dumnealui, trebuie să se 
gindească la luptă. De altfel, mă rog frumos, ce să facem noi la latrină? Nici 
n-avem ce scoate. După program, ar fi trebuit să primim pînă acum cina în 
citeva stații, dar n-am primit nimic. Este o vorbă: „Cu burta goală nu te înfi- 
ge la latrina!” 


241 Care va să zică, la ora opt şi jumătate aşezarea pe vine şi după o jumătate de oră culcarea. E absolut suficient (germ.). 
242 Pe rînd (germ.). à 
248 — Ceh sau german? 
— Ceh, raportez supus, domnule general-maior (germ.) 
24 Bine (pol.) né 
245 Tine-ti gura (in ceha amestecata cu poloneza) 


+ 


a” PF, *., 
as 


7 


* 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


In timp ce explica domnului general, in cuvinte simple, care era situa- 
tia, Svejk il privea cu atita incredere, incit acesta citi in ochii lui rugämintea 
de a le da o mina de ajutor. E doar la mintea cocosului ca atunci cind dai 
ordin să se meargă la latrină in mod organizat, ordinul trebuie susținut cit 
de cit si pe dinăuntru. 

— Trimiteti-i pe toți înapoi în vagoane, se adresă generalul căpitanului 
Sagner. Cum se face că n-au primit masa de seară? Eşaloanelor care trec 
prin gară trebuie să li se dea masa de seară. Aici e punct de aprovizionare. 
Nici nu se poate altfel. Există un plan precis. 

Generalul rosti aceste cuvinte cu atîta siguranţă, încit se putea trage 
concluzia că, deşi erau orele unsprezece noaptea, masa de seară trebuia ser- 
vită la orele şase, aşa cum arătase la început, astfel că nu mai raminea alt- 
ceva de făcut decit să fie reținut trenul peste noapte, pînă a doua zi la orele 
şase seara, pentru a se putea distribui gulaşul cu cartofi. 

— Nimic nu-i mai grav în război, spuse generalul cu o nemaipomenită 
gravitate, decît să uiti de aprovizionarea trupei în timpul transportului. Da- 
toria mea e să aflu adevărul, să constat care este situația exactă la coman- 
damentul gării. Căci să ştiţi de la mine, domnilor, că uneori sînt vinovați 
chiar comandanții eşaloanelor. Inspectind stația Subotişta, pe linia ferată 
din sudul Bosniei, am putut constata că şase eşaloane nu luaseră masa de 
seară, din pricină că domnii comandanți uitaseră să o ceară. De şase ori ga- 
tiseră în stație gulas cu cartofi şi nimeni nu venise să-l ridice. L-au vărsat la 
gunoi. După cum vedeți, domnilor, s-a făcut jaf cu gulaşul de cartofi, pentru 
ca trei stații mai departe aceiaşi soldați care se învirtiseră în jurul mormane- 
lor de cartofi la Subotişta să cerşească în gară un codru de pîine. După cum 
vedeți şi dumneavoastră, în acest caz nu administrația militară a fost de vi- 
na. Făcu un gest violent cu mina. Da, comandanții eşaloanelor nu şi-au fă- 
cut datoria. Să mergem la cancelarie. 

Ofițerii il urmară tacuti, intrebindu-se în gînd de ce au înnebunit subit 
toți generalii. 

La comandament aflară că nu se ştia nimic despre gulaş. Era adevărat 
că în ziua aceea ar fi trebuit să se gătească pentru toate eşaloanele ce trecu- 
seră prin gară, dar ulterior venise un ordin ca să se scadă din socoteala hra- 
nei cuvenite fiecărui soldat cite 72 de helleri de cap, astfel încît fiecare unita- 
te care trecea prin stație avea un disponibil de 72 de helleri de fiecare ostaş, 
sumă pe care avea s-o primească de la intendenta de care depinde, la cea 
mai apropiată plată a soldei. Cit priveşte piinea, trupa trebuia s-o ridice la 
stația Watiana — cite o jumătate de bulcă de cap. 

omandantul punctului de aprovizionare, un om care nu se lăsa inti- 
midat cu una, cu două, spuse fără ocol generalului că ordinele se schimbă 
de la un ceas la altul. Cum găteşte pentru eşaloane, vine un tren sanitar, 
care aduce un ordin superior, aşa că trupa se trezeşte în fața cazanelor goa- 
le. 

Generalul incuviinta din cap şi declară că situaţia se îmbunătăţeşte 
văzînd cu ochii. La începutul războiului fusese mult mai rău. Nu se pot face 
toate aşa, deodată. Trebuie experienţă, trebuie practică. Teoria ţine adesea 

„practica în loc. Cu cit războiul va dura mai mult, cu atit se va putea pune 
mai multa ordine în toate. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Să vă dau un exemplu practic, spuse el în continuare, tradind ne- 
spusa plăcere de a fi adus discuţia pe acest făgaş. Cu două zile în urmă, eşa- 
loanele care au trecut prin stația Hatvan n-au primit piine. Aflaţi, domnilor, 
că dumneavoastră miine o veți primi. Ei, şi-acuma să mergem la restauran- 
tul gării. 

La restaurantul gării, domnul general îşi reluă expunerea cu privire la 
latrină, încercînd să arate cît este de disgratios cînd pretutindeni de-a lungul 
liniei ferate se văd „kaktuşi”. Minca un biftec şi tuturor celor din preajmă-i li 
se părea că mestecă în gură un kaktus. 

Dădea atita importanţă latrinelor, de parcă de ele ar fi Bă victoria 
monarhiei austriece. 

În legătură cu noua situaţie care intervenise o dată cu intrarea în răz- 
boi a Italiei, generalul declară că latrinele armatei noastre constituie un 
avantaj de netăgăduit în campania din Italia. 

Victoria Austriei izvora din latrină. 

Pentru domnul general totul era cit se poate de simplu. Marşul spre 
victorie se desfăşura după prescriptia: la orele şase seara ostaşii capătă gu- 
laş cu cartofi, cu o jumătate de oră mai tirziu trupa se uşurează la latrină, 
iar la orele nouă se duce la culcare. În fata unei asemenea oştiri, duşmanul 
intră în panică. 

Ginditor, generalul-maior îşi aprinse o ţigară de foi şi rămase multă 
vreme cu privirile atintite în tavan, căznindu-se să-şi aducă aminte ce anu- 
me s-ar mai cădea să spună, ca ofițerii eşalonului să se aleagă cit de cit cu 
ceva de pe urma inspecției sale. 

— Miezul batalionului dumneavoastră e sănătos, spuse el deodată, 
bagind de seamă că cei din juru-i se aşteptau să stea mai departe aşa, fixind 
plafonul, şi să tacă. Efectivul dumneavoastră este în perfectă ordine. Solda- 
tul cu care am stat de vorbă ne indreptateste — dată fiind sinceritatea si ti- 
nuta lui militară — să nădăjduim că întregul batalion va lupta pînă la ultima 
picătură de singe. 

Tăcu, îşi înălță privirile spre tavan, rezemat cu spatele de speteaza 
scaunului, şi în această poziție îşi continuă expunerea, în timp ce locotenen- 
tul Dub, sublimpulsul spiritului său servil, îl imita holbind si el ochii în ta- 
van. 

— Batalionul dumneavoastră are nevoie însă de fapte care să nu poată 
fi uitate. Batalioanele brigăzii din care faceți parte îşi au fiecare istoria lor, şi 
batalionul dumneavoastră trebuie s-o ducă mai departe. Dar dumneavoastră 
vă lipseşte omul care să tina precis în evidență evenimentele şi să scrie isto- 
ria batalionului. Toate firele trebuie să ducă spre el; omul ăsta trebuie să 
cunoască actele de vitejie ale fiecărei companii. Trebuie să fie un om inteli- 
gent, învățat, nu un dobitoc oarecare, sau o vacă. Domnule căpitan, dum- 
neata trebuie să numeşti pe lingă batalion un batalionsgeschicbtsschreiber 
246, 

Se uită apoi la ceasul din perete, ale cărui ace aduseră aminte somno- 
roasei societăți că era momentul să se despartă. 

Generalul îi rugă pe domnii ofițeri să-l conducă pina la vagonul său 

„de dormit, ” ataşat la trenul de inspecție care stationa în gară. În urma lui, 
+, 


246 Cronicarul batalionului (germ.). 


ot 


Dă a 
‘as 


ee 


* = | CA 
{ fi L + 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vail ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


comandantul garii ofta din greu: generalul uitase de plata consumatiei, un 
biftec şi o sticlă de vin, şi acum trebuia s-o plătească el, din buzunarul lui. 
Avea cîteva vizite de astea pe zi. Aşa s-au dus pe apa simbetei cele două va- 
goane cu fin pe care pusese să le tragă pe linie moartă, după ce le vinduse 
firmei Lowenstein, furnizoarea de furaj a armatei, ca pe nişte păioase încă 
nesecerate de pe cîmp. Bineînţeles, vagoanele fuseseră din nou vindute sta- 
tului, dar, pentru orice eventualitate, el le lăsase mai departe acolo. Cine 
ştie, poate că împrejurările îl vor sili să le mai vindă o dată firmei 
Lowenstein! 

În schimb toate inspectiile îi dădeau certificat de bună purtare, încât se 
dusese vestea că la comandantul gării principale din Pesta se bea şi se 
mănîncă bine. 


N 


Dimineaţa, cînd sună deşteptarea, eşalonul era tot în gară. Ostasii se 
spălară la cismea, cu apa strinsä în gamelă. Generalul nu plecase nici el; 
trenul cu care venise era în gară; porni deci să inspecteze personal latrinele, 
unde ostaşii se duceau, în conformitate cu ordinul de zi pe batalion: 
„Schwarmweise unter Kommando der Schwarmkommandanten” 247. Ordinul 
fusese dat de căpitanul Sagner, pentru a face o bucurie domnului general- 
maior. Apoi, ca să-i facă plăcere şi locotenentului Dub, căpitanul Sagner îl 
numise in ziua aceea de serviciu pe batalion. 

Aşadar, locotenentul Dub inspecta latrinele. 

În latrina nesfirşit de lungă încăpea pe două şiruri întreg efectivul a 
două plutoane. 

Ostaşii stăteau frumos pe vine, unul lîngă altul, pe taluzul santului, ca 
rindunelele pe firele de telegraf, toamna, cînd se pregătesc să-şi ia zborul 
spre țărmurile calde ale Africii. 

Li se zăreau genunchii din pantalonii lăsați, si cu toţii isi atirnasera 
centironul în jurul gâtului, de parcă ar fi vrut, dintr-o clipă într-alta, să se 
spinzure si nu aşteptau decît comanda pentru executarea funestului act. 

* Toate Acestea vădeau spirit de organizare şi o disciplină militară de 
fier. 

În flancul stîng stătea Svejk, care se pripăşise şi el prin partea locului 
şi citea cu interes un petic de hirtie rupt, Dumnezeu ştie din care roman al 
Ruzenei Jesenska: 

„„ensionatul de aci, din păcate, doamnele. 

ut nesigure, poate chiar mai mult. 

te în cea mai mare parte închise, pierd. 

cu prinzul în cameră, sau se 

distracţie sui-generis. lar dacă s-au 

se ducea omul numai şi numai de d 

devenea mai bună, sau nu voia chiar 

cească, aşa cum ele însele ar fi dorit. 

nu era nimic pentru tînărul Kricka. 

- Ts 


247 Pe grupe, sub conducerea comandantului de grupa (germ.). 


C2 LT 


* = | CA 
E q + 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl . 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


La un moment dat îşi ridică ochii de pe hîrtie şi se uită într-o doară 
spre ieşirea latrinei, dar deodată încremeni, îl văzuse chiar pe domnul gene- 
ral-maior, din ajun, în ţinută de paradă, întovărăşit de aghiotantul lui; cu un 
zel neobişnuit, locotenentul Dub le dădea explicații. 

Svejk îşi roti privirea în jur. Ostaşii continuau să stea linistiti pe vine, 
fiecare la locul lui, şi numai gradatii păreau oarecum stingheriti. 

Svejk simţi numaidecit gravitatea momentului. 

Sări în picioare, aşa cum era, cu pantalonii lăsați, cu centironul în ju- 
rul gîtului, folosindu-se pina în ultima clipă de peticul de hirtie, şi zbieră cit 
îl tinea gura: i 

— Einstellen! Auf! Habacht! Rechtsschaut!2#8 şi salută in poziție de 
drepti. 

Generalul-maior zimbi pärinteste si binevoi să spună: ~ 

— Ruht, weiter machen!2%9 

Caporalul Malek fu cel dintii care dădu exemplu plutonului său, 
reluîndu-şi poziţia inițială. Numai Svejk rămase în picioare, continuind să 

"salute, întrucît, dintr-o parte se apropia de el locotenentul Dub, iar din cea- 
laltă parte, cu acelaşi zimbet, generalul-maior. 

, — Pe dumneata parca te-am mai vazut azi-noapte, se adresa genera- 
lul-maior lui Svejk, care rămăsese in ciudata-i postură. Furios, locotenentul 
Dub se intoarse catre generalul-maior si-i raporta umil: 

— Ich melde gehprsam, Herr Generalmajor, der Mann ist blodsinnig 
und als Idiot bekannt, saghafter Dummkopf.250 

— Was sagen Sie, Herr Leutnant? 251 strigă surprins generalul-maior 
către locotenentul Dub şi-i demonstra, răstit, că se înşală, că în realitate era 
vorba de un ostaş care ştia ce trebuie să facă cînd vede un superior si gra- 
dati care nu-l bagă în seamă. Aşa-i si pe front. În clipe de primejdie, chiar si 

un simplu soldat poate să ia comanda. În cazul de faţă tocmai el, locotenen- 
tul Dub, ar fi trebuit să comande : ,Einstellen! Auf! Habtacht! Rechtsschaut!” 

— Te-ai şters la cur? îl întrebă pe Svejk generalul-maior. 

— Am onoarea să vă raportez, domnule general-maior, că totul e în or- 
dine. 

* — Nu fe mai caci? 
_— Am onoarea să vă raportez că sint complet fertig. 

— Atunci trage-ti pantalonii şi pe urmă stai Habt Acht. 

Şi pentru că generalul-maior rostise acest Habt Acht cu glasul ceva 
mai ridicat, toţi cei din preajmă-i începură să ia poziția de drepți. 

Generalul-maior le făcu un semn amical si cu o blindä şi părintească 
voce le spuse: 

— Aber nein, rubt, ruht, nur weiter machen!252 

Svejk era acum in ţinută reglementară şi generalul-maior îi adresă o 
scurtă cuvintare în limba germană: 


248 Încetarea! Sculati! Drepti! Pentru onor, la dreapta! (germ.). 

249 Pe loc repaus, continuati! (germ.) a 

25 Cu respect vă raportez, domnule general-maior, că individul e tîmpit şi cunoscut ca idiot, un dobitoc căruia i-a mers vestea 
(germ.). * LS 

251 Se poate, domnule locotenent? (germ.). 

252 Nu, stati linistiti, stati linistiti, continuati! (germ.) 


ot LT : 
a 


» i | k À | A 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Respectul fata de superior, cunoaşterea regulamentelor şi prezența 
de spirit înseamnă totul în armată. lar cînd toate acestea se îmbină cu vite- 
jia, atunci nu există pe lume duşman de care să ne fie teamă. 

Şi, intorcindu-se spre locotenentul Dub, îi spuse, împungîndu-l pe 
Svejk prieteneşte, cu degetul în burtă: 

— Notează ce-ţi spun: cum ajungeţi pe front să fie înaintat neintirziat; 
şi cu prima ocazie să-l decoraţi cu medalia de bronz, pentru serviciu consti- 
incios şi cunoaşterea... Wissen Sie doch, wass ich schon meine... Abtreten !253 

Acestea spuse, generalul-maior parasi latrina unde locotenentul Dub 
dădea comenzi cu glas tare, în aşa fel ca să le audă si superiorul său. 

— Erster Schwarm, auf! Doppelreihen... Zweiter Schwarm...?54 

În acest timp, Svejk ieşise din coloană şi, trecînd pe lingă locotenentul 
Dub, îi dădu, reglementar, onorul; locotenentul Dub găsi însă cu cale să-i 
spună: Herstel?55 si Svejk se văzu silit să-l salute încă o dată, dindu-i astfel 
o nouă dovadă de disciplină: 

— Mă cunoşti? Nu mă cunoşti! Mi-oi fi cunoscut tu partea bună, dar 
să te tii cînd ai să mi-o cunoşti şi pe cea rea... Am să te fac sa plingi! 

Îndreptîndu-se spre vagonul lui, Svejk îşi aminti de o întîmplare: „Cînd 
eram încă la Karlin, în cazarmă, era acolo un laitnant, Chudavy; cînd îl apu- 
cau năbădăile zicea: «Să ştiţi, mă băieţi, să vă feriti de mine ca eu sint porc 
şi am să ramin porc cit timp o să fiți în companie».” 

Trecînd pe lîngă vagonul comandamentului, Svejk fu strigat de locote- 
nentul-major Lukâs, care îi ordonă să-i amintească lui Baloun să dea zor cu 
cafeaua şi să închidă bine cutia cu lapte conservat, ca nu cumva să se stri- 
Ee. 

In vagonul in care se afla plutonierul de administratie Vanek, pe o 
lampita de spirt, Baloun prepara într-adevăr cafea pentru locotenentul- 
major Lukas. Dar intrind pentru a-i transmite ordinul, Svejk băgă de seamă 
că, în lipsa lui, tot vagonul se înfruptase din cafeaua locotenentului. 

Cutiile de cafea şi lapte conservat ale locotenentului-major Lukas erau 
pe jumătate golite, iar Baloun, sorbind cafea din ceaşcă, umbla din nou cu 
lingurita prin laptele conservat ca să şi-o mai dreaga nitelus. 

* Bucätdtul ocultist Jurajda şi plutonierul de administrație Vanek faga- 
duiseră să acopere paguba imediat ce vor sosi proviziile de cafea şi lapte 
conservat. 

Îi oferiră o ceaşcă de cafea şi lui Svejk, care refuză însă, spunindu-i lui 
Baloun: 

— Chiar acum a venit un ordin de la cartierul general al armatei, în 
care se spune că tucälarul, care se înfruptă din conservele de cafea şi lapte 
ale ofițerului lui, să fie spinzurat în douăzeci şi patru de ore. Iti transmit as- 
ta din partea domnului oberlaitnant, care vrea să te vadă într-o clipită cu ca- 
feaua la el. 

Înspăimîntat, Baloun smulse din mîna telegrafistului Chodounsky 
ceaşca de cafea pe care abia i-o umpluse, o puse să se mai încălzească, mai 
adăugă putin lapte conservat şi se năpusti spre vagonul comandamentului. 


= 
V2 Ştiţi doar cetéted... Rupetirindurile! (germ.) 
24 Grupa întîi, drepți! Pe două. rînduri... Grupa a doua... (germ.) 
255 La loc comanda! (germ.) 


Co: me 


7 ANS A 
LA 


ee 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Cu ochii holbati de spaima, intinse locotenentului-major Lukas cafeaua, in- 
grozit la gîndul că acesta ar putea bănui ceva în legătură cu felul cum îi gos- 
podărise el conservele. 

— Am... am intirziat, biigui Baloun, pentru că n-am putut deschide 
cutiile... 

— Ai vărsat laptele conservat, nu? îl întrebă locotenentul-major Lukâs, 
gustind din cafea. Sau l-ai înghiţit, linguriţă cu linguriţă, ca supa. Ştii ce te 
aşteaptă? 

Baloun slobozi un oftat şi începu să se tinguie: 

— Am trei copii, cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant. 

— Baga de seamă, Baloun, iti atrag din nou atenția să te laşi de lăco- 
mia ta. Svejk nu ţi-a spus nimic? 

— Ba da. Că-n douăzeci şi patru de ore aş putea să fiu spînzurat, răs- 
punse Baloun, pierdut şi tremurind din tot corpul. 

— Lasă tremuratul, gogomanule, şi fa-te mai bine om de treabă, îi 
spuse zimbind locotenentul-major Lukâs. Scoate-ti din cap hămeseala asta 
şi spune-i lui Svejk să vadă prin gară, sau prin apropiere, de ceva bun de 
mincare. Tine, dă-i zece coroane. Pe tine nu te mai trimit nicăieri. Ai să 
mergi numai cînd o să fii sătul să crăpi. Nu mi-ai topit cumva cutia de sar- 
dele? Hai? Zici că nu? Bine... Ad-o s-o văd. 

Baloun îi înmînă lui Svejk hirtia de zece coroane, transmitindu-i dorin- 
ta domnului oberlaitnant de a-i face rost prin gară de ceva bun de mîncare. 
Apoi, oftind amarnic, scoase din cufărul locotenentului-major cutia cu sar- 
dele şi, cu un sentiment de profundă părere de rău, o duse spre control 
stapinului său. 

Bietul de el, se bucurase atit de mult la gindul ca locotenentul-major 
Lukâs uitase de sardele... şi cînd colo, s-a lins pe bot. Acum locotenentul le 
va opri la el în vagon şi-l va lăsa cu buza umflată. Se simţea jefuit. 

— Aici sînt, sa trăiţi, sardelele dumneavoastră, domnule oberlaitnant, 
spuse cu jale în glas, predînd cutia proprietarului ei. S-o deschid? 

— Bine, Baloun, foarte bine; nu deschide nimic! Du-te si pune-o la loc. 
Am vrut numai să mă conving dacă nu cumva te-ai uitat prin ea. Mi s-a pă- 
rut, cînd mifai adus cafeaua, că ti-era gura cam unsuroasă. Ce-a facut 
Svejk, a plecat? 

— Cu respect vă raportez, a pornit, se lumină la fata Baloun. A spus 
că domnul oberlaitnant are să fie mulțumit, că toată lumea o să-l invidieze 
pe domnul oberlaitnant. S-a dus undeva dincolo de gară. Zicea că cunoaşte 
pe-aici locurile, pînă la Rakospalota şi că dacă trenul ar pleca cumva fără el, 
se bagă în coloana de automobile şi ne ajunge din urmă la stația următoare. 
Să n-avem nici o grijă, a zis, că ştie el ce-i aia datorie... chiar de-ar fi să ia o 
birjă pe socoteala lui şi să vină cu ea pînă în Galiţia. Aşa a spus... Pe urmă, 
a spus, ati putea să-i retineti din soldă. Orice-ar fi, să nu vă faceţi nici o grijă 
din pricina lui, domnule oberlaitnant. 

— Marg de-aici, îi curmă vorba locotenentul-major Lukas, 
întunecîndu-se deodată. 

De la biroul comandamentului se anunţă că trenul va pleca spre 

. Godolo-Aszod abia la doua dupa-amiaza si ca in gara se vor distribui cite doi 
litri de vin roşu şi o sticlă de coniac pentru domnii ofițeri. Se spunea că era 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vals 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


vorba de un transport rătăcit, care initial fusese destinat „Crucii Roşii”. Ori- 
cum, transportul picase ca din cer şi în vagonul comandamentului domnea o 
bună dispoziţie generală. Coniacul avea trei steluțe şi vinul era de 
Gumpoldskirchen. 

Numai locotenentul-major Lukas era abătut. Trecuse un ceas şi Svejk 
tot nu se arătase. După o altă jumătate de oră văzu însă, indreptindu-se 
spre vagonul comandamentului, un cortegiu foarte ciudat, care ieşise din 
biroul poliţiei din în frunte păşea Svejk, grav şi demn, ca odinioară martirii 
creştini cînd erau tiriti în arenă. 

De o parte şi de alta era însoţit de cite un honved cu baioneta la arma; 
în flancul sting era un caporal de la comandamentul gării şi în urma lor o 
femeie în fustă roşie cu falduri şi un bărbat cu cizme, cu pălărie rotundă pe 
cap, avînd un ochi invinetit şi în mînă o găină speriată, care cotcodäcea de 
zor. 

Procesiunea dădu să intre în vagonul comandamentului, dar caporalul 
strigă în ungureşte omului cu găina şi femeii să rămină jos. 

Zărindu-l pe locotenentul-major Luka8, Svejk clipi din ochi cu tâlc. 

Caporalul ceru să vorbească cu comandantul companiei a 11-a de 
marş. Locotenentul-major Lukâs luă din mina lui documentul eliberat de 
comandantul gării, în care citi, pălind: 


„Comandantului companiei a 11-a de mars a batalionului de mars N., 
din regimentul 91 infanterie, spre noi cercetări, 

Se predă infanteristul Svejk Josef, conform declaraţiei sale ordonanţă 
a acestei companii N., batalionul de marş N., regimentul 91 infanterie, învi- 
nuit de crima de furt, săvirşită în dauna soților Istvan din Jsatarcsa, în raza 
comandamentului gării. 

Faptele: Infanteristul Svejk Josef, capturind o găină care alerga in spa- 
tele casei proprietatea soților Istvan din Isatarcsa, raza comandamentului 
gării, găina fiind de asemenea proprietatea soților Istvan, şi surprins de pro- 
prietar care voia să-i ia găina, numitul s-a împotrivit lovindu-l pe proprieta- 
rul Istvan cu găina peste ochiul drept şi, reținut de patrula chemată de ur- 
genta, a fost transportat la unitatea lui, iar găina înapoiată proprietarului ei: 

_ Semnătura ofițerului de serviciu”. 


În timp ce semna adeverinţa de primire a inculpatului, locotenentul- 
major Lukas simţi că se moaie genunchii. 

Svejk stătea atit de aproape, încît băgă de seamă ca Lukâs uitase să 
completeze data. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că astăzi sîntem în 
douăzeci şi patru. leri a fost în 23 mai, cînd Italia ne-a declarat război. Am 
fost prin oraş şi acolo nu se vorbeşte decit de asta. 

Honvezii şi caporalul plecară. Ramasera doar soții Istvan, care țineau 
mortis să se urce în vagon. 

” — Daca ati mai avea la dumneavoastra, domnule oberlaitnant, o mo- 
neda de cinci, am putea cumpăra găina. Nerodul ăsta vrea pe ea cincispreze- 
„ce creitari, dar socoteste in pret zece creitari pentru vinataia de la ochi, ex- 
plica Svante foarte calm. Eu, insa, domnule oberlaitnant, socotesc ca zece 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


creitari pentru un ochi de idiot e cam mult. Pentru douăzeci de creitari, mi- 
aduc aminte, la cîrciuma „La fata bătrină” i-au scos strungarului Matei tot 
maxilarul cu şase dinți; si pe vremea aceea banii aveau mai multă valoare 
decit astăzi. Wohlschlager spinzura şi el numai pentru patru creitari. Ia vi- 
no-ncoa, făcu semn Svejk omului cu ochiul invinetit si cu găina în mînă. Tu, 
babo, rămii acolo! 

Bărbatul urcă în vagon. 

— O rupe nitelus pe nemteste, adăugă el. Întelege toate înjurăturile şi 
ştie chiar destul de bine să suduie. 

— Also zebn Gulden, se adresă apoi ungurului. Funf Gulden Henne, 
funf Auge256. Pricepi? Ot forint ki kiriki, ot forint kukuk, igen? Aici e 
„stabsvagon”, pungaşule. Dă găina, mă! 

Întinse omului, luat prin surprindere, o hirtie de zece, îi luă găina, ii 
suci pe loc gîtul, şi-l împinse pe ungur afară din vagon, stringindu-i priete- 
neşte mina: 

— Jo nopot, baratom?5’, adieu, cară-te la babornita, dacă nu vrei să 
zbori. Ca să vedeţi, domnule oberlaitnant, că toate se pot aranja, spuse Svejk 
apoi, intorcindu-se către locotenentul-major Lukas. Cel mai bine e cînd lu- 
crurile se lămuresc fără scandal, fără alai. Acu îl iau pe Baloun şi vă facem o 
supă de găină, să-i meargă vestea pină în Transilvania. 

Scos din sărite, locotenentul-major Lukâs îi smulse găina din mînă şi 
racni: — | 

Stii, Svejk, ce päteste ostasul care in timp de razboi jefuieste popu- 
latia pasnicä? 

— Moarte onorabila, cu pulbere si plumb, räspunse Svejk solemn. 

— Dumneata însă, Svejkule, meriti streangul, pentru că esti cel dintii 
care a inceput cu jaful. Dumneata — zau daca mai stiu cum sa-ti spun — ai 
uitat de juramint. Ah, simt ca-mi plesneste capul... 

Svejk se uită ţintă la Luka şi, luindu-si o înfăţişare de om nedumerit, 
rosti: 

— Cu respect vă raportez că n-am uitat de jurămîntul pe care trebuie 
să-l păzească neamul nostru de războinici. Cu respect vă raportez, domnule 
oberlaitnant, îcă am jurat solemn credință şi supunere luminatului meu 
stapin Franz Josef I; credincios şi supus voi fi şi generalilor maiestatii-sale si 
tuturor superiorilor mei, pe care îi voi asculta, îi voi cinsti şi apăra. Voi îm- 
plini întocmai ordinele şi dispoziţiile lor în toate împrejurările, împotriva ori- 
cărui duşman, oricare ar fi el, şi oriunde ar suna porunca maiestatii-sale 
imperiale şi regale, pe apă, pe uscat, în aer, ziua şi noaptea, în bătălii, la 
atac, în lupte şi în oricare alte acţiuni, oriunde... 

Svejk ridică de jos găina şi continuă tot aşa, stînd în poziţie de drepţi 
şi privindu-l pe locotenentul-major Lukâs drept în ochi: 

— ...totdeauna şi cu orice prilej voi lupta cu vitejie şi bärbätie, nu voi 
părăsi niciodată armata, drapelul şi stindardul, nu voi intra niciodată în vreo 
înțelegere cu duşmanul, mă voi purta întotdeauna aşa cum cer legile militare 
şi cum se cuvine unui bun ostaş si voi trăi şi muri în cinste si onor, aşa sa- 
mi ajute Li ud aezeu. Amin. lar găina asta, cu respect vă raportez, n-am fu- 


— m 
256 Va să zică zece galbeni : cinci pentru găină, şi cinci pentru ochi (germ.). 
257 Salutare, prietene (magh.). 
"+ A + 
: > «| = 


+ 7 +. . A 
E ve 


ee 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


rat-o, n-am jefuit pe nimeni si m-am purtat cum se cuvine, cu gindul la 
juramintul facut. 

— Lasă găina, dobitocule, zbieră locotenentul-major Lukas, lovindu-l 
pe Svejk peste mina in care tinea mortäciunea. Uite ce scrie in actele astea, 
negru pe alb. ,Se preda infanteristul Svejk Josef, conform declaratiei sale, 
ordonanta a acestei companii... invinuit de crima de furt”... Si mai ai nasul 
să-mi spui, fiară sălbatică, hienă... ah, odată si-odata tot am sa te ucid! 
Spune, tilhar timpit, cum de ţi-a dat prin minte una ca asta... spune! | 

— Cu respect va raportez, raspunse Svejk cu glas blajin, ca la mijloc e 
o neintelegere. Cind am primit ordinul dumneavoastra, sa va fac rost de ceva 
bun de mincare, am stat si m-am gindit cam ce anume ar putea fi mai bun. 
Pe linga gara n-am gasit nimic, numai salam de cal si un fel de pastrama de 
măgar. Dar cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, am stat si m-am 
gindit bine... Si ce mi-am zis? Pe front e nevoie de ceva hranitor, pentru ca 
să poţi indura mai bine greutăţile războiului. Şi m-am gîndit să vă fac o bu- 
curie orizontală. Am vrut să vă fac, domnule oberlaitnant, o supă de găină. 

— Supă de găină, repetă după el Lukâs, luindu-se cu mîinile de cap. 

— Da, să trăiţi, o supa de găină, domnule oberlaitnant: am cumpărat 
ceapă şi cincizeci de grame de fidea. Sare şi piper avem la cancelarie. Nu mai 
raminea decit să cumpăr găina. M-am dus aşadar dincolo de gară, pina la 
Isatarcsa. De fapt e un sat, nici nu aduce a oraş; măcar că pe prima stradă 
scrie Isatarcsa varos258. Trec pe o stradă cu grădini, apoi pe a doua, pe a tre- 
ia, pe a patra, pe a cincea, pe a şasea, pe a şaptea, pe a opta, pe a noua, pea 
zecea, pe a unsprezecea, şi abia pe a treisprezecea, chiar la capătul străzii, 
unde în spatele unei case începea izlazul, ciuguleau plimbindu-se agale 
cîteva găini. M-am apropiat şi am ochit-o pe cea mai mare şi mai grea; bine- 
voiti a vă uita la ea, domnule oberlaitnant, e numai untură; nici nu-i nevoie 
s-o căutați la tirtita; de la prima ochire se vede că a fost indopata cu graun- 
te, nu glumă. Am luat-o, aşadar, foarte public, de față cu toată lumea care, 4 
ce-i drept, striga ceva la mine pe ungureste si, cum o tineam pe picioare, am 
intrebat citiva oameni si pe ceheste, si pe nemteste, a cui e, ca s-o pot cum- 
para; deodată însă, din casa aceea mărginaşă de care vă spuneam, vin în 
fuga mare spre mine un bărbat şi o femeie şi încep să mă injure mai întîi pe 
ungureşte, pe urmă pe nemteste, cum că le-am furat găina ziua în amiaza 
mare. Le-am spus să nu zbiere aşa la mine, că eu sînt trimis s-o cumpăr 
pentru dumneavoastră şi le-am povestit cum devine cazul. Afurisita de găi- | 
na, cum o tineam aşa de picioare, a început deodată să bata din aripi şi sa ‘ 
încerce să zboare; şi cum eu o tineam usurel şi n-o stringeam, mi-a ridicat 
mina şi a vrut să se aşeze pe nasul stäpinului ei. Omul a început să urle că 
am vrut — zicea — să-l ating cu găina peste bot. Muierea se smiorcăia şi 
striga mereu la găină: „puta, puta, puta, puta”. Nişte dobitoci, care nu price- 
puseră nimic din tot ce se întîmpla, s-au dus să cheme patrula de honvezi şi 
chiar eu i-am rugat să meargă cu mine la bahnhofkommando, ca nevinovăția 

» mea să iasă ca untdelemnul deasupra apei. Dar cine să se înțeleagă cu 
L domnul laitnant de serviciu; n-a vrut să ştie de nimic, nici chiar atunci cînd 
| l-am rugat să vă întrebe pe dumneavoastră dacă-i adevărat sau nu că m-ati 
„trimis să va cumpar ceva bun. Ba a mai si tipat la mine sa-mi tin gura; ca 
.. 


"A 


258 Oraşul Isatarcsa (magh.). 


Li | 


Le 
"A 


EN 


} ; 
ot a 
| — 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vals 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


oricum ar fi, nu mă aşteaptă decit o creangă groasă si un streang bun. Era, 
mi se pare, in toane foarte rele, pentru ca mi-a spus ca numai un ostas care 
jefuieste poate fi asa de durduliu. Au venit in statie, zicea, mai multe 
plingeri; alaltäieri, cicä, ar fi disparut cuiva un curcan; si cind am spus ca in 
vremea aceea noi eram la Raab, mi-a raspuns ca tertipuri din astea nu prind 
la dumnealui. Asa ca m-a trimis la dumneavoastra. Si, dupa toate, un capo- 
ral s-a rätoit si el la mine, zicea că m-am facut că nu-l vad şi mă întreba da- 
că ştiu cu cine am de-a face. Eu i-am spus că e gefreiter25? că dacă ar fi de la 
vinätori, ar fi patrollfuhrer?60, iar la artilerie oberkanonier?61. 

— Svejkule, spuse după un răstimp locotenentul-major Lukas, dum- 
neata ai trecut pina acum prin atitea întâmplări şi neplăceri, sau, cum le 
spui dumneata, „încurcături” şi neînțelegeri, încît pina la urmă poate că 
numai un streang gros în jurul gâtului, cu toate onorurile militare, în careu, 
te-ar ajuta să scapi de necazurile astea. Intelegi? 

— Da, să trăiţi, domnule oberlaitnant, un careu sau un geschlossenes 
batalion262 se formează din patru companii şi numai în mod excepţional din 

trei sau cinci... Doriţi să vă pun in supa de găină mai multi täitei, domnule 
oberlaitnant, ca să fie mai deasă? 

— Ascultă, Svejkule, fă bine şi dispari cît mai repede cu găină cu tot, 
înainte să-ți dau cu ea în cap, dobitocule... 

— La ordin, domnule oberlaitnant, dar să ştiţi că telina n-am găsit, si 
nici morcov... să trăiţi! Am sa pun car... 

N-apucă să termine şi zbură cu găină cu tot din vagonul comanda- 
mentului. După care locotenentul-major Lukâs bău pe nerăsuflate un pahar 
mare de coniac. lar Svejk, oprindu-se la fereastra vagonului, salută şi apoi 
se depărtă. 

Regăsindu-şi liniştea sufletească, fericit că toate se terminaseră cu bi- 
ne, Baloun se pregătea să deschidă cutia cu sardele a locotenentului-major, 
cînd Svejk îşi făcu apariţia cu găină în mînă, prilejuind o firească emoție tu- 
turor celor din vagon. Nu le venea să-şi creadă ochilor şi toate privirile voiau 
să spună parcă: de unde-ai ciordit-0? 

— Am cumpărat-o pentru domnul oberlaitnant, le spuse Svejk, scotind 
din buzunar6 ceapa şi fideaua. Aveam de gind să-i fac din ea o supă, dar 
dumnealui nu mai vrea, aşa că mi-a dăruit-o mie. 

— Nu cumva era moartă? întrebă îngrijorat plutonierul de administra- 
tie Vanek. 

a — Eu personal i-am sucit gitul, raspunse Svejk, in timp ce-si scotea 
cutitul din buzunar. 

Plin de recunostinta si respect pentru Svejk, Baloun incepu sa prega- 
teasca in tacere lampa de spirt a locotenentului-major. Apoi lua galetile si se 
duse fuga dupa apa. 

Telegrafistul Chodounsky, care se oferi să ajute la jumulit, se apropie 
de Svejk şoptindu-i la ureche în mare taină: 

— E departe de aici? Trebuie să sari pirleazul sau umblă pe stradă? 


25 Caporal (germ). 


260 Sef de patrulăs(germ.). 
261 Comandant de tun (germ.) 
22 Batalion cu efectivul complet (germ.). 


+ 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldatSvé jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Am cumparat-o. 
 — Ce tot indrugi? Zău, parcă nu mi-ai fi prieten! Crezi că noi n-am va- 
zut cînd te-au adus sub escortă? Ajută totuşi, cu mult zel, la jumulitul gai- 
nii. Bucătarul ocultist Jurajda îşi dădu şi el concursul, tăind cartofi şi ceapă 
pentru supă. 

Penele aruncate din vagon treziră atenţia locotenentului Dub, Care îşi 
făcea inspecția în jurul trenului. 

Strigă spre vagon să se arate la fata cel care jumuleste găina; in usa 
vagonului apăru Svejk, pe al cărui chip se citea o imperturbabilă mulțumire 
de sine. | 

— Ce-i asta? se răsti locotenentul Dub, ridicînd capul de găină. 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că e un cap de găină, de 
rasă neagră, tiroleză. Sint foarte bune ouătoare, domnule laitnant. Fac pina 
la două sute şaizeci de ouă pe an. Poftim, vă rog să vedeţi ce ouătoare plină 
a avut. 

Şi Svejk îi întinse sub nas locotenentului Dub matele şi celelalte mă- 
runtaie ale găinii. 

Dub scuipă scirbit. Dadu să plece, dar peste o clipă se întoarse: 

— Pentru cine o preparati? 

— Pentru noi, să trăiţi, domnule laitnant. Uitaţi-vă ce de untură are pe 


Locotenentul Dub se îndepărtă bombanind: 
— Ne mai întîlnim noi la Filipp1265. 
— Ce ţi-a zis? întrebă bucătarul Jurajda. 


— Ei, ne-am dat si noi întîlnire undeva, la Filippi. Domnii ăştia învă- 
tati au obiceiuri proaste. 

Bucătarul oculist tinu însă să atragă atenţia că numai estetii sînt ho- 
mosexuali, lucru fără de care nici nu-se poate închipui estetica. 

Iar plutonierul de administraţie Vanek folosi prilejul pentru a vorbi de- 
spre batjocorirea fetelor de către pedagogi în mănăstirile spaniole. 

Şi în timp ce apa din ceaun începea să clocotească pe lampa de spirt, 
Svejk îşi aminti de istorioara cu un educator căruia îi fusese încredințată la 
Viena o colorfie de copii päräsiti şi care-i necinstise pe toți. 

__— Ce să-i faci, asta-i o boală, dar mai rău e cînd le apucă pe femei. 
Acum citiva ani, erau în Praga II două cucoane, părăsite de bărbați pentru 
că fuseseră nişte haimanale, una Mourkova şi una Souskova. Într-o zi — 
cam pe timpul cînd înfloreau cireşii din Roztoky — dumnealor au găbjit aco- 
lo, în amurg, un batrin de o sută de ani, un flaşnetar impotent, l-au tirit 
pina în cringul de la Roztoky si i-au facut felul. Si ce l-au chinuit, sarmanul! 
Un domn profesor, Axamit din Zizkov, făcea săpături in cring; căuta nişte 
schelete de pitici si facuse citeva gropi; intr-o groapa de astea l-au tirit javre- 
le pe bietul flaşnetar, l-au chinuit şi l-au batjocorit. A doua zi, vine la fata 
locului profesorul Axamit şi vede că în groapă e ceva. Grozav s-a mai bucu- 
rat. Dar cînd colo, ce să vezi? Era flaşnetarul sleit de puteri şi chinuit ca un 
martir de cuconitele divortate. În jurul lui erau numai aşchii. A cincea zi şi-a 


= 
— = 
263 Oraş din Tracia, aici în anti 42 î.e.n. Antonius şi Octavianus au învins pe Brutus si Casius. Expresia are sensul de „Va veni 
ceasul răzbunării.” 


Ș. 29 


* 7 ’ Ca 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
| 
dat duhul; javrele de cucoane au avut nerusinarea sa se duca si la 
inmormintare. Asta-i perversitate, ce mai... 
4 _ — Ai pus sare? se întoarse Svejk către Baloun care, profitind de inte- 
resul general pentru cele povestite, ascunsese ceva in ranita lui. la sa vedem 
ce faci acolo? Ascultă, Baloun, îl mustră Svejk cu un ton grav. Ce voiai să 
faci cu pulpa asta de gaina: ia uitati-va, ne-a sterpelit o pulpa, ca apoi sa si- 
o fiarba pe furis. Stii, Baloun, ce-ai facut? Stii ce pedeapsa il asteapta pe cel 
care-şi jefuieste, pe front, camaradul de arme? E legat de o gură de tun si i 
se trage un obuz. Acum e prea tirziu să oftezi. Cum intilnim pe front prima 
unitate de artilerie, te prezinti numaidecit la cel dintii oberfeuerwerker***. 
Pina atunci, ca pedeapsă, ai să faci instrucție. leşi afară! ‘ 
Norocosul Baloun cobori, iar Svejk din usa vagonului ii comanda : 
— Habt Acht! Ruht! Habt Acht! Rechts schaut! Habt Acht! Uitä-te drept 
la mine! Ruht! Acum ai sa faci miscäri pe loc. Rechts um! Ce faci, omule? Esti 
o vaca. Coarnele trebuie să-ți ajungă acolo unde aveai înainte umărul drept. 
Herstellt! Rechts um! Links um! Halbrechts! Nu asa, boule! Herstellt! 
… Halbrechts! Vezi, prostänacule, că merge?! Halblinks! Links um! Links! Front! 
Front, dobitocule! Nu stii ce-i aia Front? Gradaus! Kehrt euch! Kniet! Nieder! 
Setzen! Auf! Setzen! Nieder! Auf! Nieder! Auf! Setzen! Ruht! Auf! Ruht! Asa, 
Baloun, vezi, asta-i sănătos ; acum ai să mistui ca lumea! 
În jur începuseră să se adune grupuri compacte de ostaşi. Se produse 
rumoare. | 
— Fiţi buni si faceti vă rog loc, strigă Svejk. Camaradul o să märsälu- 
iască. Hai, Baloun, fii atent, să nu trebuiască să herstellen. Mie nu-mi place 
să chinuiesc trupa, fără rost. Aşadar: Direktion Bahnhof. Uite, cum iti arăt 
eu. Marschieren marsch! Gliedhalt!2©5 Stai, fir-ai al dracului, că te bag la ra- 
coare! Glied-halt! Slava Domnului, dobitocule, că te-ai oprit, Kurzer Schritt!2°° 
Nu ştii ce-i aia Kurzer Schritt? Te învăţ eu minte, de-o să-ţi iasă ochii! Voller 
Schritt! Wechselt Schritt! Ohne Schritt!267. Bivole ! Cînd comand „Ohne 
Schrittt”, bate cotonoagele pe loc, ai înțeles? 
În jur se strinsesera cel putin două companii. 
Baloun nädusea, se pierduse cu firea, iar Svejk nu mai contenea să 
comande: # 
- — Gleicher Schritt! Glied ruckwarts marsch ! 
— Glied halt! 
— Laufschritt! 
— Glied marsch! 
— Schritt! 
+ Glied halt! 
— Ruht! 
— Haht! Acht! Direktion Bahnhof. Lauf schritt marsch! Halt! Kehrt 
euch! Direktion Wagon! Lauf schritt marsch! Kurzer Schritt! Glied halt! 
iv. at Ruht! Ei, şi-acum rasufla niţel! Pe urmă o luăm de la capăt. Dacă e bunävoin- 
e |. ţă, toate se fac. 


264 Artificier-sef (germ.). 
265 Tine pasul! (germ.) iad 


266 Pasul mic ! (germ.). ip 
267 Întinde pasul! Schimbă pasul! Fără pas! (germ). 


oh 7% 


i 
7 . - 


. Ta 


“y 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Ce-i aici? se auzi deodată glasul locotenentului Dub care venea în 
grabă, foarte agitat. 

_ — Cu respect vă raportez, domnule laitnant, răspunse Svejk, că facem 
şi noi putintica instrucție, ca să nu uităm de exercit si să nu pierdem de 
pomană un timp atît de prețios. 

— Dă-te jos din vagon, îi porunci locotenentul Dub. De data asta, într- 
adevăr m-am săturat! Ai să mergi cu mine la domnul batalionskomandant. 

Cînd îl zări pe Svejk intrind în vagonul comandamentului, locotenen- 
tul-major Lukâs cobori de partea cealaltă şi se duse pe peron. 

În timp ce asculta raportul locotenentului Dub despre ciudatele 
„năzbitii” ale bravului soldat Svejk (cum se exprimase locotenentul), cäpita- 
nul Sagner era foarte bine dispus; vinul de Gumpoldskirchen era într-adevăr 
minunat. ‘ 

— Asadar, dumneata nu vrei sa pierzi de pomana timpul pretios, facu 
el cu tilc. Matusic, vino incoace! 

Ordonanţa batalionului primi ordin să-l cheme pe plutonierul Nasaklo, 
de la compania a 12-a, cunoscut printre ostaşi drept cel mai mare tiran, şi 
totodată să-i facă rost lui Svejk de o carabină. 

— Omul ăsta, se adresă căpitanul Sagner plutonierului Nasaklo, nu 
vrea să piardă bunătate de timp de pomană.. la-l te rog în spatele vagonului 
şi fă dumneata cu el un ceas de exerciţii cu arma. Dar fără milă, fără repaus, 
comandă după comandă, frumos; setzt ab, an, setzt ab! Ai să vezi, Svejkule, 
cum o să-ți treacă de urit, îi spuse căpitanul la plecare. 

Curind, din spatele vagonului se auzi o comandă aspră rasunind peste 
calea ferată. Plutonierul Nasaklo, care fusese ridicat de la o partidă de două- 
zeci şi unu, unde tocmai tinea banca, zbiera de parcă ar fi vrut să se audă în 
toată împărăţia Domnului: 

— Beim Fuss! Schultert! Beim Fuss! Schultert!268 

Apoi pentru o clipä amuti si se auzi glasul lui Svejk, linistit si multu- 
mit: 

— Astea le-am învăţat cu ani in urmă, pe vremea cînd eram militar ac- 
tiv. La comanda „beim Fuss”, puşca stă sprijinită de piciorul drept. Ascutisul 
patului vine în linie dreaptă cu virful piciorului. Mina dreaptă, se înțelege de 
la sine, e întinsă şi tine pusca în aşa fel, că degetul gros cuprinde cocoşul; 
celelalte degete trebuie să închidă patul în fata, iar la comanda „Schultert!” 
puşca trebuie ţinută uşor de curea pe umărul drept, cu laufmundungid?* in 
sus şi cocoşul la spate... 

— Termină cu trăncăneala, se auzi din nou comanda plutonierului 
Nasaklo. Habt Acht! Rechts schaut! Pentru Dumnezeu, ce faci... 

— Sint în poziția de „schultert” şi la „rechts schaut” mîna dreapta alu- 
neca pe curea in jos, apuc gitul patului şi zvirl capul la dreapta ; la „habt 
Acht” apuc din nou cureaua cu mina dreaptă şi aduc capul înainte, cu ochii 
la dumneata. 

Şi din nou răsună glasul plutonierului : 

a — In die Balanz! Beim Fuss! In die Balanz! Schultert ! Bajonett auf! 
Bajonett a! Fallt das Bajonett! Zum Gebet! Vom Gebet! Kniet nieder zum. 


— = = 
268 La picior! La umăr! La picior! La umăr! (germ.). 
269 Gura țevii (germ.) 


+ 


ră 
i 


" ' 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Gebet! Laden! Schiessen! Schiessen halb rechts! Ziel Stabswagon! Distanz 
200 Schritt... Fertig! An! Feuer! Setzt ab! An! Feuer! An ! Feuer! Setzt ab! 
Aufsatz normal! Patronen versorgen! Ruht! 

Plutonierul isi răsuci o ţigară. 

lar Svejk citi pe patul carabinei numărul de serie şi izbucni: 

— 4268! Numărul ăsta l-a avut o locomotivă de cale ferată de pe linia 
şaisprezece din gara Peciky. Trebuia dusă la depoul din Lysa pe Elba, pentru 
reparație, dar n-a fost chiar aşa de uşor, domnule plutonier, pentru ca me- 
canicul care urma s-o conducă pina acolo avea slabă tinere de minte la cifre. 
Impiegatul de mişcare l-a chemat la el în cantelarie şi i-a spus: „Pe linia şai- 
sprezece se află locomotiva cu numărul 4268. Eu ştiu că dumneata n-ai ti- 
nere de minte la cifre şi că, atunci cînd ti se scrie un număr pe hirtie, pierzi 
hîrtia. Dar fii cu bägare de seamă la ce-ţi spun, dacă nu tii minte cifrele: am 
să-ți arăt ce uşor e să tii minte orice cifră. Numai să fii cu bagare de seamă: 
locomotiva pe care trebuie s-o duci la depoul din Lysa pe Elba are numărul 
4268. Va să zică, atenţie: prima cifră e patru, a doua doi. Tii minte 42, adică 
2 ori 2; asta înseamnă ca dacă începi de la stinga ai mai întîi 4 pe care-l îm- 
parti la 2 şi-ţi dă 2, aşa că iar ai frumos aranjat unul lîngă altul 4 şi 2. Ei, şi 
acum să nu te sperii. Cit face de doi ori 4, opt, nu ? Bun, intipareste-ti în 
minte ca din numărul 4268, cifra opt este ultima la rind. Dacă tii minte ca 
prima este 4, a doua 2, a patra 8, nu mai rămîne decit să fii deştept si să tii 
minte si pe6, care vine înainte de 8. Lucru-i la mintea cocosului: prima cifră 
este 4, a doua doi, patru şi cu doi fac şase. Care va să zică, acum eşti sigur 
că a doua de la capăt este şase; de acum încolo ordinea cifrelor nu-ți mai 
iese din minte. Iti rămîne in cap numărul 4268. Sau putem ajunge la acelaşi 
rezultat, pe o cale şi mai simplă...” 

Plutonierul isprăvi ţigara şi, holbind ochii spre Svejk, apucă doar să 
biiguie: 

— Kappe ab!270 

Svejk însă îşi continua expunerea, impasibil: 

— Şi atunci a început să-i explice o metodă mai simplă, ca să-şi amin- 
tească de numărul 68. 6 fără 2 fac 4, care va să zică are 4—68, nu mai 
rămîne decitisă-l bage pe doi si gata: 4—2—6—8. De altfel, nu-i prea greu 
dacă socoteala se face şi altfel: cu ajutorul inmultirii şi împărțirii. Se ajunge 
la acelaşi rezultat. ,Tii minte, i-a spus impiegatul, că de 2 ori 42 fac 84. Anul 
are 12 luni. Se scade 12 din 84 şi ne rămîne 72, din care mai scădem 12 
luni si raminem cu 60. Aşadar pe şase îl avem asigurat, iar pe zero il ster- 
gem. Va să zică avem aşa: 42, 68, 4. Dacă l-am tăiat pe zero, îl tăiem şi pe 
patru din coadă şi ne asigurăm iarăşi, foarte uşor, 4268, numărul locomoti- 
vei pe care trebuie s-o duci la depoul din Lysa pe Elba”. Şi cum iti spuneam, 
cu împărțirea e la fel de uşor. Socotim coeficientul după tariful vamal... Dar 
ce s-a întimplat, v-a venit rău, domnule feldwebl? Dacă doriţi, pot să încep 
cu: „Generaldecharge! Fertig! Hoch an! Feuer!” Afurisită treabă! Domnul căpi- 
tan n-ar fi trebuit să ne trimită în soare! Trebuie să mă duc după o targă. 

: Adus la fata locului, medicul opina ca ar putea sa fie o insolatie puter- 
nica sau o congestie cerebrala acuta. 
” Cînd plutonierul îşi veni in fire, Svejk se afla lîngă el şi-i spuse: 
3 


270 Descoperiti! (germ.). 
.\ 7» 
‘ P n i 


oy 


= La | ’ , | À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Ei, si-acum sa va povestesc si restul. Credeti, domnule plutonier, ca 
mecanicul a tinut minte? As! De unde! S-a incurcat si a inmultit totul cu 
trei, fiindcă şi-a adus aminte de sfinta treime: aşa că locomotiva tot n-a ga- 
sit-o şi mai e şi acum tot pe linia şaisprezece. 

Plutonierul dădu din nou ochii peste cap. 

Cînd se înapoie în vagonul lui, la întrebarea unde zăbovise atita, Svejk 
răspunse: 

— Cine învaţă pe altul Laufschritt, face de o sută de ori Schul-tert! 

În fundul vagonului, într-un colt, Baloun tremura ca varga. 

În lipsa lui Svejk, cînd găina începuse să fiarbă, îi înfulecase jumătate 
din portie. ey 


* 


Inainte de plecarea trenului, esalonul fu ajuns din urma de un tren 
militar mixt, cu tot felul de rămăşiţe de unități. Erau fie intirziati, fie soldați 
ieşiţi din spital, care se întorceau la unităţile lor, sau alti indivizi suspecți, 
inapoiati din permisie sau eliberaţi din arest. 

Din acest tren cobori şi aspirantul Marek, acuzat odinioară de răzvră- 
tire deoarece refuzase să curețe latrinele. Tribunalul militar al diviziei găsise 
cu cale să-l elibereze şi să-i caseze procesul. Aşa încît teteristul Marek îşi 
făcu apariția în vagonul comandamentului, pentru a se prezenta comandan- 
tului de batalion. Teteristul nu făcuse pînă acum parte din nici o unitate; 
fusese purtat din arest în arest. 

Cînd se trezi cu el că-i aduce actele pe care se putea citi indicatia 
strict secretă: „Politisch Verdachtig! Vorssicht!” 271, căpitanul Sagner nu se 
arătă prea bucuros, dar din fericire îşi aduse aminte de „latrinengeneral”, 
care îi recomandase cu atita interes completarea batalionului cu un 
batallionsgeschichtsschreiber. 

— Dumneata, teteristule, esti foarte neglijent, îi spuse Sagner. La 
şcoala de teterişti ai fost o adevărată mazetă; în loc să fi căutat să te distingi 
şi să-ți cîştigi rangul la care iti dă dreptul inteligența dumitale, ai umblat din 
arest în arest... Acum ai însă ocazia să-ţi indrepti greşeala, dacă printr-o in- 
deplinire exemplară a îndatoririlor te vei reincadra în rîndurile ostaşilor me- 
rituoşi. Închină batalionului puterea dumitale de muncă, cu toată dragostea. 
Eu voi încerca să te ajut. Eşti un om tînăr şi inteligent şi fără îndoială că te 
pricepi să scrii, să redactezi. Uite acum despre ce e vorba. Fiecare batalion 
are nevoie pe front de un om care să tina, cronologic, evidența faptelor de 
arme care privesc direct acțiunea batalionului respectiv pe cimpul de luptă. 
Toate campaniile victorioase, toate momentele glorioase şi însemnate la care 
participă batalionul şi în care are un rol precumpănitor trebuie să fie descri- 
se, pentru ca, încetul cu încetul, să devină o contribuţie la întocmirea istoriei 
întregii noastre armate. Intelegi ce vreau să spun? 

— Am onoarea să vă raportez, domnule capitan, că înțeleg. E vorba de 
episoade din viața unităților. Nu-i aşa? Batalionul îşi are istoria lui. Regi- 
mentul îşi alcătuieşte istoria lui, pe baza istoriei batalioanelor sale. Regimen- 


« 
sar +8 


271 Suspect politiceste. A se tine sub supraveghere! (germ). 


+ 


at ET | 352 


ee 


ee 


1 
’ 


M 


TA 


r ow 


: 


4 4 ' 7 a 


Jaroslai Haëek - Peripetiile bravului Soldat vă 
EDITURA CUL URALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
‘ 
va 


tele creează apoi istoria brigăzii, istoria brigăzilor pe aceea a diviziilor, şi aşa 
ai departe. Vă asigur, domnule căpitan, că-mi voi da toată silinta. 
„ Teteristul Marek îşi duse mina la inimă şi continua: 

— Voi însemna cu sinceră dragoste evenimentele märete ale batalionu- 
lui nostru; mai cu seamă acum, cînd ofensiva e în plină desfăşurare, cînd 
luptele vor fi crincene, cînd batalionul nostru va acoperi cu eroicii săi fii 
cimpul de bătălie. Voi consemna cu grijă evenimentele ce vor urma, pentru 
ca paginile istoriei batalionului nostru să fie pline de lauri. 

— Ai să fii ataşat pe lingă comandamentul batalionului; ai să ţii evi- 
denta celor propuşi pentru decorare; ai să consemnezi — bineînțeles în con- 
formitate cu recomandările noastre — marşurile care vor atesta în mod deo- 
sebit elanul de luptă şi disciplina de fier a batalionului nostru. Nu-i chiar 


"aşa de uşor, teteristule, dar sper că talentul şi spiritul dumitale de observa- 


tie, susținute de directivele pe care ti le voi da, te vor ajuta să ridici batalio- 
nul nostru deasupra celorlalte unități. Am sa telegrafiez chiar acum la regi- 
„ment că te-am numit Batallionsgeschitsschreiber. Prezintă-te la plutonierul 
de administraţie Vanek, de la compania 11-a, ca să te cartiruiasca în vagon. 
Acolo ai să găseşti mai uşor un loc; pe urmă spune-i să vină numaidecit la 
mine. Bineînțeles că ai să fii pus în subzistență la comandamentul batalio- 
nului. Se va da un ordin de zi pe batalion. 


k 
a 


Bucatarul ocultist dormea. Baloun tremura, deoarece deschisese si 
cutia de sardele a locotenentului-major, plutonierul de administratie Vanek 
se dusese la cäpitanul Sagner, iar telegrafistul Chodounsky, care se-nvirtise 
prin gara de o sticluta de borovicka si o träsese pe git, devenise melancolic si 
cinta: 

Hoinar fără grijă sub cerul senin, 

Cu inima pururi voioasă 

Treceam prin viață, voios pelerin, 

Şi viata-mi părea mai frumoasă. 


- Acum şi credința si dragostea-i scrum, 
Căci viata-i ca valul şi marea, 
Trădarea-n tot locul pindeste pe drum 
Şi greu ne loveşte trădarea. 
L 4 
Apoi se scula de pe scaun, se duse la masa de lucru a plutonierului de 
administratie si scrise pe o bucata de hirtie, cu litere mari : 


„Prin prezenta, vă rog cu respect să fiu numit si avansat in rangul de 
trompet al batalionului. 
Chodounsky, telegrafist.” 


* 


. 14 
Jarosla Haëek - Peripetiile bravului Soldat své jk 1 
EDITURA CU URALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


va 


Căpitanul Sagner nu se întinse prea mult la vorbă cu plutonierul de 
nistratie Vanek. [i atrase doar atenția că deocamdată 
Batallionsgescbichtsschreiberul Marek va rămîne în vagon cu Svejk. 
— Pot să-ți spun numai că Marek este, ca să zic aşa, un tip suspect. 
4 Politisch verdachtig. Dar, ca să fiu drept, lucrul nu mi se pare chiar aşa de 
ciudat. Despre cine nu se spune în ziua de azi că e suspect? Circulă tot felul 
de bănuieli. Dumneata înţelegi ce vreau să spun. Iti atrag atenţia că daca s- 
ar întimpla să scape cumva vreo vorbă care, înţelegi dumneata... să ai grijă 
să i-o curmi ca, Doamne fereşte, să n-am şi eu vreo neplăcere de pe urma 
lui. Să-i spui, pur şi simplu, să nu trăncănească. Atit. Şi-o să fie bine. Asta 
nu înseamnă că trebuie să vii să-mi raportezi toate fleacurile. Întelege-te bi- 
ne cu el, prieteneşte; mai bine o convorbire amicală, decit un denunt pros- 
tesc. Într-un cuvînt, ce s-o mai lungim, eu n-am chef să aud nimic, pentru 
că... înţelegi, o chestiune de asta se răsfringe întotdeauna asupra întregului 
batalion. 
Cînd se întoarse în vagon, Vanek îl luă deoparte pe teteristul Marek şi- 


‘ 


vi spuse: 
| — Ascultă, dumneata eşti un om suspect, dar lucrul n-are nici o im- 
portanță. Ai grijă numai să nu vorbeşti vrute şi nevrute fata de telegrafistul 
Chodounsky. 
N-apuca sa isprăvească bine vorba şi Chodounsky intra împleticindu- 
se; căzu în braţele plutonierului de administraţie şi cu un glas răguşit, ca 
după beţie, mormăi ceva ce voia să aducă a cîntec : 


De toți şi toate părăsit, 

Cu inima zdrobită, 

Eu alinare am găsit 

La sînul tău, iubită. 

În ochii tăi un foc ceresc 

Ca steaua se ivi 

Şi gura-ti de mărgean sopti: 
Eu nu te părăsesc. 


* 


— Nu va părăsesc, urla Chodounsky. Am să vă spun tot ce-am să aud 
la telefon. Ma cac pe juramint. 
Într-un colt Baloun isi făcea cruce îngrozit, şi începu să se roage cu 
glas tare: 
— Preasfintă născătoare de Dumnezeu, ascultă ruga mea aprinsă, as- 
cultă-mă, milostivă, şi mîngiie-l pe robul care te cheamă cu credinţă vie, cu 
| netarmurita nädejde si dragoste fierbinte, din aceasta vale a plingerii. Pogoa- 
Av A ra, regină a cerului, harul tău asupră-mi pentru ca din mila Domnului şi 
y „sub ocrotirea ta să-mi pot duce povara pina la capăt. 
. Si preacurata Fecioara Maria pogori intr-adevar asupra-i harul divin: 
caci peste o clipä, din säräcäcioasa-i ranita, teteristul Marek scoase citeva 
„cutii de sardele, npărțind fiecăruia cite una. 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


Baloun deschise, fără să şovăie, valiza locotenentului-major Lukas si 
puse la loc sardelele picate ca din cer. 

Putin mai tirziu însă, cînd ceilalți desfăcură cutiile si incepura să gus- 
te din sardele, căzu din nou în ispită, deschise valiza, scoase sardelele şi le 
înfulecă pe nerăsuflate. 

Şi iată că deodată, preacuvioasa şi preasfinta Maria îl părăsi, căci 
tocmai în clipa cînd dădea pe git ultimii stropi de ulei din cutie, apăru în uşa 
vagonului ordonanța batalionului, Matusic, care strigă: 

— Baloun, ia sardelele şi du-te cu ele la domnul oberlaitnant. 

— Aoleu, o să plouă cu palme. 

— Ascultă, Baloun, cu miinile goale mai bine nu te duce, îl sfătui 
Svejk. Ia cu tine măcar cinci cutii goale. 

— Ce-i fi păcătuit dumneata, că te pedepseşte Dumnezeu aşa de rău? 
interveni teteristul. Trebuie că există un păcat mare de tot în viața dumitale. 
N-ai fi săvirşit, cumva, vreun furt de obiecte sfinte sau să fi mincat popii 
şunca atirnata în coş la afumat? Nu cumva i-ai băut din pivniță vinul sfințit? 
Ai sărit, cumva, cînd erai copil, pîrleazul, în livada parohiei, ca să furi pere? 

Baloun se clătină pe picioare şi fata-i îngrozită arăta o deznădejde fără 
margini. Cu buzele tremurind, şopti desperat: 

— Cînd o să se isprăvească odată cu chinurile mele?... 

— Ei, vezi, aici e aici, spuse teteristul, care auzise cuvintele nefericitu- 
lui Baloun. Dumneata, amice, ai pierdut legătura cu Dumnezeu. Nu mai ştii 
nici să te închini cum trebuie, ca Dumnezeu să te adune cît mai repede de 
pe lumea asta. 

La care Svejk adăugă: 

— Aşa-i el. Nu-i în stare să ia o data hotărirea ca viata lui de ostaş, 
gîndurile de ostaş, vorbele, faptele şi moartea lui ostăşească să le lase toate 
în voia inimii milostive, de mamă, a preasfintului Dumnezeu, cum zicea 
feldkuratul meu Otto Katz, cînd o lua niţel razna şi din greşeală se ciocnea 
pe stradă de vreun ostaş. 

Baloun declară oftind că-şi pierduse încrederea în Dumnezeu văzînd 
că zadarnic îl roagă să-i dea puterea să-şi stăpinească pirdalnicul lui de 
stomac. . 

. — Nu din războiul ăsta mi se trage, se väieta el. E o boală veche: sînt 

lacom, nu pot să fac nimic. Nevastă-mea şi copiii se duc mereu la hramul de 
la Klokoty să se roage pentru mine, dar degeaba! 
a — Da, da, spuse Svejk. E lîngă Tabor. Au acolo o Sfintä Fecioară im- 
podobită cu briliante false. Un paracliser de prin Slovacia a vrut o dată s-o 
fure. Era un om foarte cucernic. A venit la hram şi şi-a zis că isprava are 
multi sorti de izbinda dacă se curăță mai întîi de toate păcatele vechi, aşa ca 
s-a dus la popă să se spovedească şi i-a mărturisit că a doua zi avea de gînd 
s-o fure pe Sfinta Fecioară Maria. Dar n-a avut nici cînd să zică valeu, că 
pină să spună el de trei sute de ori „Tatăl nostru”, cum îl îndemnase sfintia- 
sa, ca să nu aibă cînd s-o şteargă, ceauşii şi paracliserii l-au şi insfacat şi l- 
au dus la postul de jandarmi. 

Bucătarul ocultist şi telegrafistul Chodounsky discutară aprins dacă 

„trădarea tainei spovedite este sau nu o faptă strigătoare la cer, sau dacă nu 
cumva toată povestea era o prostie, dat fiind că era vorba de briliante false... 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


in cele din urmä, bucätarul izbuti sa-i demonstreze lui Chodounsky ca la 
mijloc fusese un blestem, adica o soarta predestinata din negurile trecutului, 
cind nefericitul paracliser din Slovacia era, poate, inca o caracatita pe-o alta 
planeta si ca, oricum, destinul hotarise de mult, poate de pe vremea cind 
preotul din Klokoty nu era decit un pui de dinosaur cu punga — mamifer 
disparut astazi — ca el va nesocoti taina spovedaniei, cu toate ca din punct 
de vedere al dreptului canonic se da absolvire chiar cind e vorba de bunuri 
bisericesti. 

La această pledoarie, Svejk tinu să adauge si el o observaţie: 

— Aşa-i. Nu există om pe lumea asta care să ştie ce năzdrăvănii o să 
facă peste cîteva milioane de ani; şi nici nu trebuie să-şi framinte mintea cu 
aşa ceva. Cînd făceam serviciul la Karlin, era la erkennenskomrnando un 
oberlaitnant, Kvasnicka; la fiecare oră de teorie, ne spunea: „Să nu vă închi- 
puiti, ma, cacanarilor, că militaria se ispraveste pe lumea asta, boi şi porci 
salbatici ce sinteti. Ne mai intilnim noi si pe lumea cealalta si am sa curat 
rapanul de pe voi, banda de porci ce sinteti!” 

Iar Baloun, care in disperarea lui isi inchipui ca tot despre el e vorba, 
îşi continua spovedania publica: 

— Nici Klokoty n-a putut sa-mi potoleasca lacomia.. Cum s-a intors 
nevasta cu copiii de la hram, a si inceput sa numere gainile. Lipseau una 
sau doua. Dar ce era sa fac, daca nu m-am putut stapini? Stiam bine ca le 
tinea pentru oua, dar cind ieseam afara si ma uitam la ele, simteam cum mi 
se cască o prăpastie în pintec si pînă nu dădeam gata găina nu mă poto- 
leam. O dată, cînd ai mei erau duşi la Klokoty să se roage pentru mine, ca să 
mă apăr şi să nu mai fac vreo nouă pagubă, am ieşit să mă plimb prin curte, 
dar necuratul mi-a scos în cale un curcan. De data asta era s-o plătesc cu 
viata. M-am înecat c-un os care îmi rămăsese în git, şi daca nu era argatul, 
un flăcău maruntel, care să-mi scoată osul, nu mai şedeam eu azi aici şi nici 
războiul nu-l mai apucam. Aşa zău! Era dibaci argatul. Era mic, spătos, 
gros... 

Svejk se apropie de Baloun. 

— Scoate limba! 

Balour# căscă o gură cit o şură şi-i arătă limba: 
_— Ştiam eu că l-ai înghițit şi pe argat. Hai, mărturiseşte, cînd l-ai in- 
ghitit? În timp ce ai tăi erau la Klokoty, nu-i aşa? 

Baloun îşi împreună mîinile şi strigă, deznadajduit: 

a — Lasati-ma, camarazi! Am destule necazuri, nu ma mai necajiti si 
voi! J 

— Noi nu te osindim pentru asta, interveni teteristul. Dimpotriva, asta 
dovedeste ca ai sa fii un bun ostas. In timpul razboaielor lui Napoleon, cind 
frantujii au incercuit Madridul, comandantul cetätii asediate si-a mincat 
aghiotantul fără sare, ca să nu fie silit să predea oraşul de foame. Asta zic şi 
eu sacrificiu, dacă-l sara, era, sigur, mai uşor de mistuit. Cum îl cheamă pe 
aghiotantul batalionului nostru, domnule rechnungsfeldwebel? Cum? 
Ziegler? Dacă l-ai tăia în porții, cu sfrijitul ăsta nu poți hrăni ca lumea nici o 
companie. a 

— Ia uitati-va, oameni buni, striga plutonierul de administratie Vanek, 
Baloun are matanii. 


> 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Într-adevăr, în clipele sale de mare pocăință, Baloun îşi căuta izbăvi- 
rea în micile mărgele de fistic fabricate de firma Moritz Lowenstein din Viena. 

— Tot de la Klokoty le am, spuse melancolic Baloun. Pina să mi le- 
aducă, am dat gata doi boboci de giscă; dar asta-i carne? Zgirci. 

Între timp sosi ordin ca trenul să plece peste un sfert de oră... Cum 
nimeni nu credea, se întîmplă ca în ciuda pazei întărite pe ici, pe colo, cîțiva 
să mai hoinărească. Aşa se face că în clipa plecării lipseau optsprezece oa- 
meni, printre care şi plutonierul Nasaklo de la marşcompania a 12-a, care, 
în timp ce trenul gonea dincolo de Isatarcsa, se cioroväia în păduricea de 
duzi din spatele gării, într-un sant nu prea adînc, cu o tirfa care-i cerea cinci 
coroane; plutonierul îi oferea drept plată pentru serviciul făcut o coroană 
sau o pereche de palme, la alegere. Pina la urma se opri la ultima soluție, şi 
asta cu atîta insistenţă, încât la tipetele femeii lumea din gară începu să aler- 
ge spre locul cu pricina. 


III - De la Hatvan la graniţa Galiției 


TOT TIMPUL CÎT A DURAT TRANSPORTUL PE CALEA FERATĂ AL BATALIONULUI, CA- 
RE APOI URMA SĂ STRĂBATĂ PE JOS TOATĂ GALIȚIA RĂSĂRITEANĂ — DE LA LABORKA 
SPRE FRONT, CA SĂ SE ACOPERE DE GLORIE, ÎN VAGONUL ÎN CARE CĂLĂTOREAU TETE- 
RISTUL SI SVEJK DISCUŢIILE AVURĂ UN CARACTER MAI MULT SAU MAI PUTIN SUBVERSIV; 
DISCUȚII ASEMĂNĂTOARE, DAR ÎNTR-O MĂSURĂ, CE-I DREPT, MAI MICA, AU AVUT LOC SI 
ÎN ALTE VAGOANE; BA CHIAR ŞI ÎN VAGONUL COMANDAMENTULUI DOMNEA O ATMOSFERĂ 
DE NEMULTUMIRE, DE CÎND LA FUZES-ABONY VENISE DE LA REGIMENT UN ORDIN PE 
ARMATĂ, PRIN CARE SE FĂCEA CUNOSCUT CĂ RATIILE DE VIN PENTRU OFIȚERI AU FOST 
REDUSE CU UNA OPTIME DE LITRU. SE ÎNȚELEGE CĂ NICI TRUPA NU FUSESE UITATĂ. RA- 
TIA DE TAPIOCA FUSESE REDUSĂ CU ZECE GRAME DE CAP. ORDINUL STIRNI CU ATIT MAI 
MULTE NEDUMERIRI CU CÎT NIMENI NU VĂZUSE NICI URMĂ DE TAPIOCA ÎN BATALION. 

Cînd află de toate acestea, plutonierul de administrație Bautanzel se 
simți nu numai jignit, dar jefuit chiar. Exprimindu-si dezaprobarea, el arătă, 
pe bună dreptate, că în timp de război tapioca e un articol de lux şi că ar fi 
putut lua cel*putin 8 coroane pe kilogram. 

La Fuzes-Abony, unde urma să se pregătească gulaşul cu cartofi pe 
care punea atita pret „latrinen-general”-ul, aflară că o companie îşi pierduse 
bucătăria de campanie. Făcindu-se cercetările de rigoare, se dovedi că nefe- 
ricita bucătărie de campanie nici nu plecase din Bruck şi că în clipa aceea se 
mai afla încă depozitată undeva în spatele barăcii 186, părăsită şi rece. 

Cu o zi înainte de plecarea eşalonului, personalul acestei bucătării de 
companie fusese închis la comenduire pentru atitudine turbulentă în oraş şi 
ştiuse să se invirteasca in aşa fel, încît să rămînă arestat pina cînd compa- 
nia de marş de care ţineau pornise să traverseze Ungaria. 

Compania rămasă fără bucătărie fu repartizată la bucătăria altei cam- 
panii; cum era de aşteptat, evenimentul nu se petrecu fără certuri, deoarece 
ostasii din amîndouă companiile, însărcinați cu curätatul cartofilor, socotiră 
că „nu-s chiar aşa de timpiti ca să se spetească pentru alții”. Pină la urmă se 

‘ dovedi că,povestea cu gulasul nu era de altfel decit un exercițiu pentru a-i 
deprinde pe ostaşi cu gîndul că pe front, dacă în timp ce se găteşte gulaşul, 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


vine ordinul „Alles zuruck”, gulaşul să fie vărsat fără ca nimeni să-i fi aflat 
să Toată povestea fusese, aşadar, o pregătire de luptă, dacă nu prea tra- 
gică ca urmări, în orice caz foarte instructivă. Lucrurile s-au petrecut cam 
aşa: în clipa cînd gulaşul urma să fie distribuit, se auzi ordinul: „În vagoane 
!” şi trenul porni numaidecit spre Miskolc. Dar nici aici nu fu împărțit gula- 
şul, deoarece în gară era un tren cu vagoane ruseşti, fapt pentru care li se 
interzise ostaşilor să coboare din vagoane, în schimb li se permise să lase 
friu liber fanteziei lor. Şi ostaşii îşi spuseră că gulaşul va fi distribuit abia la 
coborirea din tren, în Galiţia. Acolo însă se va constata că eplasul s-a acrit 
si, ca atare, fiind necomestibil, va fi aruncat. 

Intr-adevar, gulasul fu transportat mai departe la Tiszalak-Zombor si, 
cind nimeni nu se mai gindea la el, trenul opri la Nove Mesto de sub Siator, 
unde focul fu din nou incins sub cazane, gulasul incalzit si in cele din urma 
distribuit. 

Gara era supraaglomerata; mai intii trebuiau sa plece doua trenuri cu 
muniții, după ele două esaloane de artilerie si un tren cu unități de pionieri. 
Se adunaseră, aşadar, trenuri cu grupări apartinind celor mai diverse unități 
ale armatei. 

În spatele gării, nişte husari honvezi se distrau cu doi evrei polonezi, 
cărora le goliseră sticlele cu rachiu şi acum, bine dispuşi, drept plată îi lo- 
veau peste gură, fapt îngăduit pare-se, deoarece în imediata lor apropiere se 
afla rittmaisterul lor care privea satisfăcut scena, în timp ce după o magazie, 
alți husari honvezi umblau sub fustele oacheselor fete ale evreilor loviți. 

Tot în gară mai era un tren cu o unitate de aviaţie. Nu prea departe 
erau alte aeroplane şi tunuri, dar de data asta într-o stare de plins: avioane 
doborite, ţevi de tun plesnite. În timp ce tot ce era proaspăt şi nou se indrep- 
ta spre cîmpul de luptă, aceste rămăşiţe ale gloriei se întorceau pentru refa- 
cere şi reconstruire în interiorul țării. 

Locotenentul Dub explica tocmai ostaşilor adunați în jurul tunurilor şi 
aeroplanelor distruse că acestea erau — se înțelege — trofee de război, cînd 
deodată observă că ceva mai departe, în mijlocul unui grup compact, Svejk 
dădea şi el dhumite lămuriri. Se apropie deci de locul cu pricina şi ascultă 
glasul potolit a lui Svejk: 

— Oricum am lua-o, pina la urmă tot prada de război se cheamă că e. 
E drept că la prima vedere, cel care citeşte pe afetul tunului K.u.K. 
Artillerriedivision nu pricepe nimic. Dar lucrurile se vede că s-or fi petrecut 
aşa: tunul trebuie să fi căzut în mîinile ruşilor si noi a trebuit să-l cucerim 
din nou; şi aflați de la mine că o asemenea pradă are un pret mult mai mare, 
fiindcă... fiindcă, adăugă el solemn cînd îl zări pe locotenentul Dub, nu-i voie 
să laşi nimic în mîna duşmanului. Asta-i la fel ca şi cu Przemysl sau cu sol- 
datul căruia la un atac duşmanul i-a smuls bidonul. E o chestie veche de pe 
timpul lui Napoleon, după cîte se spune; ostaşul a intrat noaptea în tabăra 
dușmanului şi s-a întors cu bidonul. Şi unde mai pui că a ieşit si cu cîştig, 
pentru că duşmanul primise peste noapte ratia de rachiu. 

Locotenentul Dub spuse numai: 

— Ascultă, Svejk, şterge-o în galop şi altă dată să nu te mai prind pe 

0 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— La ordin, domnule laitnant, răspunse scurt Svejk şi plecă spre alt 
şir de vagoane. Dacă locotenentul Dub ar fi auzit însă ce mai adăugase în 
şoaptă, cu siguranţă că şi-ar fi ieşit din fire, deşi în fond nu era vorba decit 
de o nevinovată zicală biblică: „Încă puţin şi-ai să mă vezi şi iarăşi puţin şi 
n-ai să mă mai vezi”. 

După plecarea lui Svejk, locotenentul Dub se prosti în asemenea hal, 
încît atrase soldaților atenția asupra unui aeroplan austriac doborit, pe al 
cărui fuzelaj scria cu litere citete şi mari: „Wiener Neustadt”. 

— Vedeţi, spuse el, avionul ăsta rusesc l-am doborit la Lvov. 

Cuvintele lui fură însă auzite de locotenentul- -major Lukas care, 
apropiindu-se, adauga cu glas tare: À 

— $i amindoi aviatorii rusi au fost carbonizati. 

După care plecă de acolo fără să mai spună ceva, spunindu-si ca loco- 
tenentul Dub era un dobitoc fără pereche. 

În spatele unui vagon dădu cu ochii de Svejk şi încercă să-l ocolească 
pentru că, la vederea locotenentului-major Luka8, Svejk făcuse o mutra din 
care se putea vedea că avea multe pe inimă şi voia să le împărtăşească. 

Fără să stea însă pe gînduri, Svejk îi ieşi înainte. 

— Ich melde gehorsamst, Kompanienordonanz Svejk aşteaptă noi ordi- 
ne. Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că v-am mai căutat în va- 
gonul comandamentului. 

— Ascultă, Svejk, îi răspunse locotenentul-major Lukas tăios si cu 
duşmănie, ştii cum te numesti? Sau ai uitat cum te-am botezat? 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că n-am uitat; eu nu 
sint ca teteristul Zelezny272. Cu mult înainte de război ne aflam amindoi în 
cazarma de la Karlin, unde era colonel unu Fiedler von Bumerang, sau aşa 
eva.” 

Fără să vrea, locotenentul-major Lukâs rise de acest „aşa ceva”, in 
timp ce Svejk ii da inainte: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că colonelul ăsta, 
cum vă spuneam, era pe jumătate cît dumneavoastră şi purta o barbă lungă 
ca ducele de Lobkovitz, aşa că arăta ca un maimutoi; şi pentru ca la minie 
avea obiceiulsă sară de două ori mai sus decît unde-i sta capul, l-am pore- 
clit „boşorogul de gumă”! Si, cum vă spuneam, era într-o zi de intii mai si 
aveam bereitscbaft, cu o seară înainte ne-a ţinut în curtea regimentului o 
cuvintare măreață, spunindu-ne că a doua zi trebuie să raminem cu toții în 
cazarmă şi să nu ne urnim de acolo, pentru ca la nevoie să putem împuşca 
din ordin superior toată banda socialistă. Ostaşul — ne-a spus — care se va 
brodi invoit si nu se va înapoia la timp la cazarmă, prelungind noaptea cu de 
la sine putere pina a doua zi, se va face vinovat de trădare de tara, pentru ca 
un asemenea ostas — zicea — in stare de betie fiind, nu va mai putea sa ni- 
mereasca tinta la comanda foc, tragind — zicea — pe deasupra, adica in aer. 
Teteristul Zelezny, de care va vorbeam, cum s-a intors in dormitor ne-a co- 
municat ca bosorogul de guma i-a dat o idee grozava. Bäiatul avea dreptate: 
dat fiind ca a doua zi intrarea in cazarma era oprita, mai cuminte era nici sa 
nu te prezinti. Si aşa cum vă spun, să traiti domnule oberlaitnant, aşa a fa- 

„cut. Dar 2 erstul asta Fiedler era o javra fără pereche, Dumnezeu să-l ierte; 
n 


272 Fieraru (cehă). 


+ 


> a 
‘a 


ee 


[+ 2 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


a doua zi a început sa hoinărească prin Praga in căutarea fugarilor; aşa se 
face ca lingă poarta „Pulberăriei” l-a gabjit pe Zelezny. Cum l-a zărit s-a şi 
repezit la el: „Te infat eu, intulcesc eu la tine fiata, te touă ori!” I-a mai spus 
el şi altele si pînă la urmă au pornit amindoi spre cazarmă. Pe drum l-a tot 
descintat, întrebindu-l mereu cum îl cheamă. „Aha, Selesnei, Şelesnei! Tu 
cacarisit, eu bucuros că prins la tine. Arat eu la tine «den ersten Mai», 
Şelesny, Şelesny, tu închis, fain închis!” Da lui Zelezny nu-i păsa de loc; şi 
cum treceau pe strada Porice, aproape de Rozvaril, a zbughit-o într-un gang, | 
s-a facut nevazut prin multime si l-a lasat pe bosorog cu gura cascata. Si 
asa de rau s-a infuriat domnul oberst ca i-a scäpat printre degete, ca de su- 
parare a uitat cum îl chema. Ajuns la cazarmă, a început sa topaie de ciudă; 
şi mult s-a mai minunat caporalul de serviciu pe batalion cînd s-a trezit cu 
el urlind şi răcnind în ceheasca lui pocită: „Medenei (Arămaru) închis, nu 
Medenei închis, Olofenei (Plumbaru) închis, Cinofei (Zincarul) inchis!”273 Aşa 
Olofenei şi Cinovy. A scos chiar la raport tot regimentul, dar între timp 
Zelezny, despre care toată lumea ştia că era omul cu pricina, a fost trimis în 
răspîndire la infirmerie, ca tehnician dentar ce era. Într-o bună zi unul din 
regimentul nostru a înjunghiat un dragon la circiuma „U Bucku” pe motiv 
că-i curta iubita. Ne-a adunat pe toți în careu, chiar şi pe cei de la infirmerie. 
Cei prea betegi erau susținuți de cite doi camarazi. Dacă n-a avut încotro, a 
trebuit să iasă şi Zelezny. Ni s-a citit un ordin pe regiment, care suna cam 
aşa: „Avind în vedere că dragonii sînt şi ei ostaşi şi ca atare, fiindu-ne cama- 
razi, este aspru oprit a se înjunghia dragoni...” În timp ce un teterist tălmă- 
cea ordinul, colonelul rotea priviri de fiară la pinda. A trecut prin fata frontu- 
lui, a trecut prin spate, a ocolit careul şi deodată a dat cu ochii de Zelezny, 
care era înalt cît un munte. Era mai mare dragul cînd l-a scos în mijlocul 
careului. Teteristul se oprise din cetanie, iar colonelul a început să sară în 
fața lui Zelezny, în copci de prepelicar, zbierind ca un ieşit din minți: Aha, tu 

la mine nu scăpat, tu la mine nu fugit, acum tu spus este Şelesnei, şi eu "A 

mereu spus Medenv, Cinofy, Olofeny; el Şelesny este, el terbeteu Selesny, 

infat eu la tine minte Olofeny, Cinofy, Medeny, du Mistwiech, du Schwein, 

du Şelesny!” I-a dat el, nu-i vorbă, o lună de arest, dar peste vreo doua 

săptămîni l-ă apucat o durere de măsea, şi şi-a amintit că Zelezny e tehnici- 

an dentist. Aşa că l-a adus de la arest la infirmerie, ca să-i scoată măseaua. 

A tras Zelezny, nu-i vorbă, de măsea cam o jumătate de oră, că de trei ori a 

trebuit să-l stropeasca pe colonel cu apă să-l readucă în simtiri, dar pina la | 

urma s-a muiat bosorogul si l-a iertat de restul pedepsei. Asa se intimpla ‘ 

cînd superiorul uită numele inferiorului; inferiorului, însă, nu-i este îngăduit 

niciodată să uite de numele superiorului, cum bine ne zicea oberstul de care 

vă vorbeam, şi aşa şi este căci cite zile om avea n-o să uităm că am avut un 

colonel pe care îl chema Fiedler... N-a fost cumva prea lungă povestea, dom- 

nule oberlaitnant? 
J — Ascultă, Svejk, îi răspunse locotenentul-major Lukâs. Cu cit te as- 

„cult mai mult, cu atit imi dau mai bine seama ca dumneata, de fapt, nu-ţi 

L respecti superiorii. Soldatul e dator sa-i vorbeascä numai de bine pe fostii lui 
| superiori. | 
Locotenentul-major Lukas începea să se dispună. 


"A 


273 Toate numele sint pronuntate intr-un argou ceh. 


Li 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


— Cu respect va raportez, domnule oberlaitnant, il intrerupse Svejk, 
pocait, domnul colonel Fiedler e de mult pe ceea lume. Dar daca domnul 
oberlaitnant doreşte, pot să vorbesc de el numai de bine. Aflaţi, domnule 
oberlaitnant, că era un adevărat înger binefăcător al ostaşilor. Era la fel de 
bun şi cumsecade ca sfintul Martin, care împărțea giştele la cei sărmani şi 
flaminzi. Dumnealui îşi împărțea mincarea de prinz de la popota ofitereasca 
cu primul ostas care ii iesea in cale, si cind noua, tuturor, ni se facuse le- 
hamite de gälustele cazone, a ordonat să ni se facă la popota 
»grenadiermars” cu carne de porc. Dar abia in timpul manevrelor şi-a arătat 
dumnealui toată mărinimia. La Doini Karlovice a poruncit să bem pe soco- 
teala lui toata fabrica de bere de acolo, si cind era ziua lui onomastica sau de 
naştere punea să se gătească pentru tot regimentul iepure cu smintina si 
găluşte. Era aşa de bun cu trupa, că o dată, să vedeţi, domnule 
oberlaitnant... 

Locotenentul-major Lukas il lovi usor peste ureche si-i spuse cu un 
ton prietenos: 

— Acum las-o balta si pleacä, secatura. 

— Zu Befehl, Herr Oberlaitnant! 

In timp ce Svejk intră în vagonul lui, in fata esalonului, lingă vagonul 
in care erau depozitate sub lacat telefoanele si sirma telefonica, se petrecea 
urmatoarea scena: cum din ordinul capitanului Sagner totul trebuia sa fie 
feldmassig, se pusesera santinele. Acestea erau postate de o parte si de alta 
a trenului, iar parolele si consemnele se dadeau la cancelaria batalionului. 

În ziua aceea „fedruf2'4 era cuvintul ,Kappe”, iar „losung” 275, 
„Hatvan”. Ostasul care păzea aparatele de telefon şi trebuia să tina minte 
aceste vorbe era un polonez din Kolomeia, pripăşit la regimentul 91, prin ci- 
ne ştie ce întîmplare ciudată. 

Habar n-avea ce înseamnă „Kappe”; dar pentru că avea idee de mne- 
motehnică, îşi aduse aminte că parola începea cu litera ,k”; aşa se face ca 
locotenentului Dub, care era de serviciu pe batalion, şi care se apropie de el 
cerindu-i cuvintul de ordine din ziua aceea îi răspunse foarte mindru: 

— Kaffee! 

Era de#fapt foarte firesc să se intimple asa; polonezul din Kolomeia se 
gindea mereu la cafeaua de dimineaţă si seară, care li se dăduse în canto- 
nament, la Bruck. 

Şi după ce zbieră pentru a două oară „Kaffe”, iar locotenentul Dub 
continuă să se apropie tot mai mult de el, polonezul, aducîndu-şi aminte de 
juramintul pe care-l făcuse şi de faptul că era în post, strigă amenintätor: 
„alt, iar cînd locotenentul Dub mai făcu doi paşi, cerindu-i într-una paro- 
la, ostaşul îndreptă spre el carabina şi, cum nu cunoştea prea bine limba 
germană, folosi un amestec ciudat de poloneză şi nemteasca, strigind cât îl 
tinea gura: 

— Benze saisn, benze şaisn276. 

Locotenentul Dub pricepu si incepu sa bata in retragere, strigind: 

” — Wachkomandant, Wachkomandant!277 


274 Parola (germ.) . 
275 Consemnul (Germ). 


276 Fugi de te caca (germ.). ip 


27 Comandantul gărzii (germ.). 


+ 


* La * . i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva Lă 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


Sergentul Jelinek apăru în grabă şi îl duse pe bietul polonez în corpul 
de gardă, unde atit el cit şi locotenentul Dub îi cerură pe rind cuvintul de 
ordine, la care polonezul din Kolomeia spuse disperat, cu un strigăt care se 
auzi în toată gara: 

— Kaffee, Kaffee! 

Ostasii din toate esaloanele dădură buzna cu gamelele, producind o 
învălmăşeală care nu luă sfirsit decît în clipa cînd cinstitul ostaş, dezarmat, 
fu transportat în vagonul de arestați. 

Locotenentul Dub avea însă anumite bănuieli în legătură cu Svejk, pe 
care îl văzuse sărind cel dintîi din vagon cu gamela în mina, şi ar fi putut să 
jure că-l auzise strigînd: ay 

— lesiti cu gamelele, iesiti cu gamelele. 

Dupä miezul noptii, trenul o porni spre Ladovko si Trebisov, unde, din 
greşeală, fu intimpinat în zori de o asociaţie de veterani din localitate; voisera 
de fapt să firitisească un batalion de marş din regimentul 14 de honvezi ma- 
ghiari, care trecuse prin stație în cursul nopţii. Un lucru era, însă, sigur: ve- 
teranii erau chercheliti şi cu zbieretele lor: „Isten ald meg a kiralyt” 278 treziră 
din somn întregul eşalon. Citiva ostaşi, mai susceptibili, se plecară afară din 
vagoane şi-l sfătuiră: 

— Pupati-ne in cur! Eljen!?79 

La care veteranii incepura, drept raspuns, sa zbiere, de se cutremura- 
ra ferestrele din gara. 

— Eljen! Eljen a tizennegyedik regiment!280 

Dupa cinci minute, trenul plecä mai departe spre Humenna. De aici 
incepeau sa se vada deslusit urmele luptelor ce avusesera loc in timpul ofen- 
sivei ruse din valea Tisei. Pe povirnisuri se întindeau tranşee săpate in gra- 
ba, iar din cind in cind se vedea cite 0 casa de tara mistuita de flacari, in 
apropierea careia o cocioaba proaspat cladita dovedea ca stapinii se si inapo- 
iasera. 

Spre amiază, cînd intrară în gara Humenna, incepura sa se facă pre- 
gătiri pentru masa de prînz. Între timp ostaşii din eşalon descoperira un se- 
cret public, şi anume cum se comportau autoritățile, după plecarea ruşilor, 
cu populaţia locală, care prin limbă şi religie era înrudită cu ostaşii ruşi. 

„Pe peron, înconjurați de jandarmi maghiari, se afla un grup de ruşi din 
Ungaria arestați. Erau printre ei cîțiva popi, învăţători şi ţărani de prin îm- 
prejurimi. Aveau mîinile legate cu funii la spate şi erau prinşi perechi- 
perechi, unul de altul. Cei mai multi aveau nasul zdrobit si cucuie în cap, de 
pe urma loviturilor căpătate de la jandarmi, cînd fuseseră arestați. 

eva mai departe, un jandarm ungur petrecea cu un popă. Îi legase 
piciorul sting cu o funie, pe care o tinea de celălalt capăt, şi-l îndemna cu 
bita să joace ceardas. În timp ce popa juca, jandarmul trăgea de funie. Popa 
căzu în nas şi, avind miinile legate la spate, nu se mai putu ridica de jos. 
Acum făcea încercări disperate să se întoarcă pe spate, în nădejdea că se va 
putea totuşi ridica. Jandarmul ridea cu lacrimi şi, cînd popa izbutea să se 
ridice într-o rina, trăgea funia şi popa iar cădea în nas. În cele din urmă 


= 


* Binecuvântează, Doamne, pe rege (magh.). 


27 Trăiască! (magh.). + 


280 Traiasca! Träiascä regimentul 14! (magh.). 
2 


~~ A", 
4. 


ee 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


spectacolul fu intrerupt de un ofiter de jandarmi care porunci ca, deocamda- 
ta, pina la sosirea trenului, arestatii sa fie dusi in spatele garii, intr-o maga- 
zie goala. Acolo fura snopiti in bataie fara martori oculari. 

In legäturä cu acest episod avu loc o discutie aprinsä in vagonul co- 
mandamentului si in general se poate spune ca cei mai multi condamnau 
aceste atrocitati. 

Fahnrich Kraus era de parere ca daca era vorba de tradatori de tara, 
apoi sa fie spinzurati pe loc, dar fara schingiuiri; in schimb locotenentul Dub 
era intru totul de acord cu cele intimplate si aduse numaidecit vorba despre 
atentatul de la Sarajevo, demonstrind ca jandarmii unguri din statia 
Humenna nu fac decit sa razbune asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand si 
a sotiei sale. Pentru a da mai multa greutate cuvintelor sale, Dub arata ca 
era abonat la o revistă în care citise, încă înainte de izbucnirea războiului si 
anume în numărul din iulie, cum că atentatul de la Sarajevo, această crimă 
odioasă şi fără seamăn, va lăsa în inimile oamenilor, pentru multă vreme, o 
rană nevindecata, cu atît mai dureroasă cu cit prin această crimă fusese 
curmată nu numai viața unui reprezentant al puterii executive a statului, 
dar şi viata credincioasei şi iubitei sale soții; prin distrugerea acestor două 
vieți fusese tulburată o viata fericită şi exemplară de familie, iar copiii lor, 
iubiți de noi toţi, au rămas orfani. 

Locotenentul-major Lukâs bodogăni ceva ca pentru sine observind că 
jandarmii din Humenna trebuie să fi citit şi ei revista în care fusese publicat 
acest impresionant articol. Şi deodată îl cuprinse o lehamite din care simțea 
că numai băutura l-ar putea scoate. leşi deci din vagon şi porni în căutarea 
lui Svejk. 

— Ascultă, Svejkule, nu ştii cumva unde s-ar putea găsi o sticlă de 
coniac? Nu mă simt tocmai bine... 

— Asta, să trăiţi, domnule oberlaitnant, vi se trage de la schimbarea 
vremii. S-ar putea ca pe cîmpul de bătălie să vă fie şi mai rău. Cu cit se de- 
părtează omul de baza militară de care tine, cu atît se simte mai rău. Aşa s-a 
întîmplat si cu un grădinar din Strasnice, un oarecare Josef Kalenda. A ple- 
cat de-acasă de la Strasnice, la Vinohrady, unde s-a oprit la cîrciuma „Na 
zastavce”281. ÎN-avea nici pe dracu, dar cum a ajuns în strada Coroanei, 
aproape de castelul de apă, a luat la rînd, pina la biserica Sfintă Ludmila, 
toate circiumile şi deodată a simţit un fel de moleseala. Nu s-a speriat el de 
atita lucru, mai ales că înainte cu o seară făcuse prinsoare cu un vatman de 
tramvai în circiuma „U Remisy” de la Strasnice că are să facă înconjurul lu- 
mii pe jos în trei săptămâni. A început aşadar să se depărteze tot mai mult 
de casa lui, pina cînd a nimerit la „Berăria neagră”, în piața Carol, de unde, 
prin Mala Strana, a ajuns la fabrica de bere Sfintul Tomas şi de aici prin re- 
staurantul „La lunea”, şi mai departe, prin circiuma „La regele Brabantului”, 
a poposit la „Priveliştea frumoasă” şi de aci la fabrica de bere de la mănăsti- 
rea Strahov. Apoi, mergind tot aşa, a ajuns tocmai în piața Loretha. Acolo i-a 
venit deodată dor de casă. S-a trintit la pămînt, a început să se zvârcolească 
pe trotuar şi să urle ca ieşit din minţi: „Oameni buni, nu merg mai departe. 
Mă piş — mă iertati domnule oberlaitnant, dar aşa a spus — mă pis pe cala- 

* = 


281 „La popasul” 
C2! 


UT 
"+ 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


toria în jurul lumii.” Dacă doriți, domnule oberlaitnant, vă fac eu rost de co- 
niac, numai că mi-e teamă să nu plece trenul pină mă înapoiez. 

Locotenentul-major Lukas îi dădu toate asigurările că trenul avea sa 
plece abia peste două ceasuri şi îi dezvălui secretul că există nişte coniac de 
vînzare, pe sub mina, imediat în spatele gării, unde căpitanul Sagner il tri- 
misese pe Matusic, care-i şi adusese cu cincisprezece coroane o sticlă de co- 
niac destul de bun. Îi dădu deci cincisprezece coroane şi-i spuse să se ducă 
cit mai repede, atragindu-i totodată atenţia să nu spună nimănui că e pen- 
tru locotenentul-major Lukâs sau că el l-ar fi trimis, pentru că, de fapt, trea- 
ba asta nu-i premisă. | 

— Lăsaţi pe mine, domnule oberlaitnant, îl asigură Svejk, fiți pe pace 
că totul va fi în ordine. Mie grozav îmi plac lucrurile neîngăduite şi nu ştiu 
cum se face că întotdeauna am parte de ele şi chiar fără măcar să ştiu. O 
dată, la cazarma din Karlin, ni s-a interzis... 

— Kehrt euch, marschieren, marsch! i-o curmă locotenentul-major 
Lukâs. 

Svejk porni, aşadar, în spatele gării, recapitulindu-si pe drum misiu- 
nea: coniacul trebuie să fie bun; de aceea trebuie mai întîi gustat; apoi e in- 
terzis — prin urmare trebuie să fie foarte prudent. 

În clipa cînd tocmai dădea s-o cotească în spatele peronului, se ciocni 
din nou de locotenentul Dub. 

— Unde hoinăreşti? îl întrebă locotenentul. Mă cunoşti pe mine? 

— Cu respect vă raportez, îi răspunse Svejk salutind, că nu tin să vă 
cunosc partea rea. 

Locotenentul Dub înlemni de spaimă: Svejk stătea însă calm, tinind 
mai departe mina la cozorocul capelei: 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că eu vreau să vă cunosc 
numai partea bună, ca să nu mă faceţi să pling, aşa cum mi-ati spus ultima 
dată cînd ne-am văzut. 

În fata acestei obrăznicii nemaipomenite, locotenentului Dub începu 
să-i joace totul in fata ochilor si nu izbuti să reacționeze altfel decât printr-un 
strigăt sălbatic: 

* — Pleată, mizerabile, o să mai stăm noi de vorbă. 

” Svejk trecu dincolo de peron, iar locotenentul Dub, revenindu-si în fi- 
re, porni pe urmele lui. În spatele gării, chiar la marginea şoselei, era un şir 
de coşuri-tarabe întoarse cu fundul în sus, pe care, în paneraşe mici, erau 
expuse bunatati absolut inofensive, ca şi cind totul ar fi fost pregătit pentru 
nişte şcolari veniți în excursie. Se puteau vedea bomboane fondante, cornete 
de cocă, grămezi de bomboane acrisoare; ici şi colo, se mai vedeau în unele 
paneraşe şi felii de piine neagră cu cîte o bucăţică de salam, pe care de de- 
parte îl miroseai că era de cal. Sub coşuri însă erau dosite băuturi alcoolice; 
sticle de coniac, rom, rachiu de scoruşe şi alte băuturi spirtoase. 

Dincolo de santul şoselei, în imediată apropiere, era o gheretă în care 
se făcea de fapt negotul clandestin cu băuturi. 

. Ostasii se tocmeau mai intii la taraba, dupa care un ovrei cu perciuni 

scotea de sub coş sticla de băutură, cu înfăţişare nevinovata şi o ducea sub 

„caftan în pereta, de lemn, unde ostaşul o strecura cu băgare de seamă în 
buzunarul pantalonilor sau sub manta 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Aşadar, într-acolo se îndreptă Svejk, in timp ce din gară locotenentul 
Dub îl urmărea cu deosebitul lui talent de detectiv. 

Svejk se opri la prima tarabă. Îşi alese nişte bomboane pe care le plăti 
şi le băgă în buzunar, iar domnul cu perciuni îi şopti discret : 

— Schnaps hab'ich auch, gnadiger Herr Soldat. 282 

Tirgul fu incheiat repede; Svejk se duse in gheretä si nu scoase banii 
pina cînd domnul cu perciuni nu-i deschise sticla ca să guste din băutură. 
Găsind că coniacul e bun, porni înapoi spre gară, după ce ascunse sticla sub 
manta. 

— Unde mi-ai fost, mizerabile? îi tăie drumul, cînd Atu să intre pe 
peron, locotenentul Dub. 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, am fost sa cumpar bom- 
boane. ‘ 

Si duse mina in buzunar, scotind un pumn de bomboane murdare, 
pline de praf. 

— Daca domnului laitnant nu-ie sila... Eu le-am gustat, nu-s rele. Au 
un gust foarte placut, ca de magiun, domnule laitnant. 

Sub manta se contura forma rotunda a sticlei. 

Locotenentul Dub ii pipai mantaua si izbucni : 

— Ce ai aici, mizerabile? Scoate-o afara! 

Svejk scoase sticla cu lichid galben, pe a cărei etichetă se putea citi 
foarte desluşit: „Coniac”. 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, răspunse Svejk curajos, 
că am fost de am pompat nitica apa de băut în sticla asta goală de coniac. 
Am rămas cu o sete cumplită după gulaşul de ieri. Numai că apa de la pom- 
pa asta, aşa cum vedeți, domnule laitnant, e cam galbenă; o fi vreo apa mi- 
nerală cu fier. Apele astea sînt foarte sănătoase şi binefäcätoare. 

— Bine, Svejkule, dacă ţi-e aşa de sete, spuse locotenentul Dub 
zimbind diabolic şi voind să prelungească cît mai mult această scenă, în care 
avea convingerea că se va consuma definitiv pierderea lui Svejk, atunci bea, 
dar aşa, gospodăreşte. Bea toată sticla dintr-o suflare! 

În mintea lui, locotenentul Dub îşi făcea, cu anticipație, următoarea 
socoteală: după primele inghitituri Svejk nu va mai putea să bea, iar el, loco- 
tenentul Dub, va dobindi asupră-i o glorioasă victorie şi-i va spune: 

— Dă-mi si mie sticla, să beau şi eu niţel, că si mie mi-e sete. 

Şi încercă să-şi închipuie ce mutră avea să facă Svejk în clipa aceea 
înspăimântătoare; apoi va urma raportul şi aşa mai departe. 

Svejk desfundă sticla, o duse la gură şi, inghititura cu inghititura, 
conținutul sticlei îi lunecă pe git. Locotenentul Dub încremeni. Sub ochii lui, 
Svejk bău tot coniacul fără să clipească. După care aruncă sticla goală peste 
şosea, în iaz, scuipă şi spuse, ca şi cînd ar fi băut un pahar cu apă minerală: 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că apa asta avea într- 
adevăr un gust de fier. La Kamyk, pe Vltava, era un cîrciumar care, pentru 
oaspeţii lui din timpul verii, prepara apă feroasă aruncind în fintină potcoave 
vechi. 

— Iti dau eu tie potcoave vechi! Mie să-mi arăţi fintina din care ai luat 

„apa asta. 


« 
49 


22 Am şi rachiu, stimate domnule soldat (germ.). 


C2" 


N | | . i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl Lă 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


— E aici, numaidecât domnule laitnant, chiar în spatele gheretei de 
lemn. 

_ — la-o înainte, mizerabile, să te vad cum tii pasul. 

„Într-adevăr, foarte ciudat, îşi zise locotenentul Dub, după cum merge, 
pacatosul, nu s-ar zice că a băut! 

Svejk o luase înainte, lăsîndu-se în voia Domnului. Cu toate acestea, 
îşi spunea că trebuie să fie vreo fintînă pe acolo; de aceea nici nu se arătă 
surprins cînd dădu de ea. Ba era chiar un put cu pompă şi, cum ajunseră 
lîngă el, Svejk începu să pompeze; din ţeavă curgea într- adevăr o apă gălbu- 
ie, aşa că putu să declare foarte solemn: 

— Vedeţi, asta-i apa aceea feroasă, de care vă vorbeam, domnule 
laitnant. 

Înfricoşat, bărbatul cu perciuni se apropie de el şi Svejk îi spuse pe 
nemteste să aducă un pahar, deoarece domnul laitnant dorea să bea. 

Întîmplarea avu darul să-l uluiască în aşa hal pe locotenentul Dub, 
încît bău un pahar întreg din apa aceea, care îi lăsă în gura un gust ames- 
tecat de urină de cal şi balegar; îndobitocit de-a binelea de aceasta patanie, 
dădu evreului cu perciuni cinci coroane pentru paharul cu apă, apoi 
întorcîndu-se către Svejk, îi spuse: 

— Ce mi te-ai protapit aci? Şterge-o acasă! 

După cinci minute Svejk îşi făcu apariţia în vagonul comandamentului 
unde, cu un gest tainic, îl trase pe locotenentul-major Lukâs afară, unde îi 
raportă: 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că în cinci minute — 
maximum zece — voi fii beat turtă; am să zac în vagonul meu şi v-aş ruga pe 
dumneavoastră, domnule oberlaitnant, ca timp de trei ceasuri cel putin să 
nu mă chemați şi să nu-mi dati nici un ordin, ca să-i pot trage un pui de 
somn şi să mă trezesc din beţie. Eu am executat ordinul, domnule 
oberlaitnant, numai că m-a gabjit domnul laitnant Dub şi a trebuit să beau 
în faţa lui toată sticla de coniac, ca să-i dovedesc că era apă. Încolo, totul e 
în ordine, n-am destăinuit nimic, aşa cum ati dorit, şi am fost cu băgare de 
seamă, dar acum, să trăiţi, domnule oberlaitnant, au început să mi se îngre- 
uneze picioafele. De altfel eu sînt învăţat cu băutura, fiindcă eu şi domnul 
feldkurat Katz... 

— Pleacă, bestie! îl împinse Lukâs, fără să se supere, în schimb, din 
pricina acestei întimplări, antipatia-i pentru locotenentul Dub crescu şi mai 
mult. 

Svejk se sui încetisor in vagon si, dupa ce se intinse pe manta, cu ca- 
pul sprijinit de ranita, se adresa plutonierului de administratie si celorlalti: 

— O dată, cineva s-a îmbătat si a rugat să nu fie trezit... 

Şi rostind aceste vorbe se lăsă pe o rina şi începu să sforäie. 

Gazele pe care le elimina o data cu rigiielile umplură pe dată întreaga 
încăpere, aşa încît bucătarul ocultist, adulmecind aerul, declară furios: 

— Aici miroase a coniac. 

” În fata unei mese portabile sedea teteristul voluntar Marek, ajuns, în 
sfirşit, dupa toate necazurile şi suferințele, batalionsgescbicbtsschreiber. 

Sedea la masa si ticluia cu anticipatie faptele de eroism ale batalionu- 
lui. Se vedea bine că această incursiune în viitor îi făcea plăcere. 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Plutonierul de administratie Vanek il urmarea cu interes cum scrie si 
ride cu hohote. La un moment dat se scula de pe scaun si se apleca deasu- 
pra teteristului, care începu să-i dea lămuriri: 

— Ştii, e teribil de nostim să scrii istoria batalionului cu anticipație. 
Totul e să procedezi metodic. În toate trebuie metodă... 

— O metodă metodică, tinu să remarce plutonierul de administraţie, 
cu un suris mai mult sau mai putin dispretuitor. 

— Da, răspunse cu nepăsare teteristul. E nevoie de o metodă metodică | 
metodizata pentru a scrie istoria batalionului. Nu putem incepe chiar din 
capul locului cu victorii mari. Nu trebuie sa fortam lucrurile, totul trebuie sa 
mearga dupa un plan bine stabilit. Batalionul nostru nu poate sa cistige asa, 
dintr-o dată, războiul mondial. „Nihil nisi bene. 283 Principalul pentru un is- 
toriograf serios, cum sînt eu e să-şi întocmească mai întîi un plan de victorii 
viitoare. Să zicem că descriu cum batalionul nostru — asta se va întimplă 
probabil peste vreo două luni — trece frontiera rusească, foarte puternic 
apărată, să zicem de cazaci de la Don, în timp ce cîteva divizii ale inamicului 
ne atacă din flanc. La prima vedere s-ar părea că batalionul nostru e pier- 
dut, ca vom fi făcuți harcea-parcea, dar pe neaşteptate căpitanul Sagner dă 
următorul ordin de zi pe batalion: „Dumnezeu nu vrea pieirea noastră, s-o 
luăm la sănătoasa”. Batalionul nostru o ia, aşadar, la sănătoasa, iar divizia 
duşmană, care e în spatele nostru, văzînd că ne napustim asupra ei, începe 
să fugă îngrozită şi cade, fără nici o impuscatura, în mîinile trupelor noastre 
de rezervă. Aşa începe istoria batalionului nostru. Dintr-un eveniment neîn- 
semnat, ca să vorbesc profetic, iau apoi naştere, domnule Vanek, acțiuni de 
mare amploare. Batalionul merge din victorie în victorie. Foarte interesant o 
să fie cînd batalionul are să atace duşmanul care doarme; bineînţeles, pen- 
tru asta e nevoie de stilul revistei Corespondentul de război ilustrat, pe care-o 
scotea Vilimek în timpul războiului ruso-japonez. Batalionul nostru ia prin 
suprindere tabăra duşmanului, care doarme. Fiecare ostaş de-al nostru îşi "A 
caută un adversar şi îi înfige baioneta în piept cît poate mai adînc. Dacă eşti 
dibaci, baioneta ascuţită intră ca în brînză şi numai pe ici-colo mai trosneşte 
cite o coastă; duşmanii somnorosi se dau de ceasul morţii, holbează ochii 
impaienjenit#® horcăie scurt şi-şi dau duhul. Pe buzele dusmanului se iveste 
un firicel de salivă insingerat. Dar si mai bine are să fie, să zicem peste trei 
luni, cînd batalionul nostru îl va face prizonier pe țarul Rusiei. Despre asta 
însă, domnule Vanek, o să vorbim mai încolo; deocamdată, trebuie să scot | 
din tolbă intimplari mai mărunte, mărturii de lirism fără pereche. Ar fi nevo- 4 
ie, cred, să născocesc o nouă terminologie militară. O expresie am şi găsit-o: 
am să scriu despre spiritul de sacrificiu al ostaşilor noştri, improscati de 
schijele grenadelor duşmane. Din cauza exploziei unei mine aruncate de 
duşman, unul din fruntaşii noştri, să zicem din compania a treisprezecea 
sau a paisprezecea, se alege cu capul retezat. A propos, continuă teteristul 
lovindu-se peste cap. Era cit pe ce să uit, domnule rechnungsfeldwebel, sau 

„ mai bine zis, în termeni civili, domnule Vanek; trebuie să-mi faci rost de o 
L lista cu toti gradatii. Spune-mi, te rog, numele unui sergent de la compania 
a douasprezecea. Houska? Bun! Va sa zicä, Houska ramine in urma exploziei 
„fără cap, _care-i zboara departe de trup; trupul insa mai face citiva pasi, tin- 


+ 


"A 


283 Numai de bine (lat.) 
C2 


Le 
"A 


EN 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


teste si mai apuca sa doboare un aeroplan inamic. Bineinteles, räsunetul 
peste vremi al acestor victorii va trebui sarbatorit in sinul familiei imperiale, 
la Schonbrunn. Austria are foarte multe batalioane, dar singurul care se va 
distinge asa de mult, incit in cinstea lui sa fie organizata o mica festivitate 
intima de familie a casei imperiale, este batalionul nostru. Dupa cum reiese 
din însemnările mele, cu ocazia asta familia arhiducesei Maria Valeria va pa- 
rasi Wallsee si se va muta la Schonbrunn. Festivitatea are un caracter strict 
intim si se desfasoara in salonul vecin cu dormitorul monarhului, luminat i 
cu luminari de ceară albă pentru că, e bine ştiut, la curtea imperială nu sînt 
agreate becurile electrice din pricina scurt-circuitului, față de care batrinul 
monarh e foarte pornit. | 

Festivitatea organizata in cinstea batalionului nostru incepe la orele 
sase seara. Exact la ora sase sint introdusi in salon, care de fapt tine de 
apartamentele neuitatei împărătese, nepotii maiestatii-sale. Acu se pune in- 
trebarea cine are să mai fie invitat, in afară de familia imperială. Trebuie sa 
fie de față, şi are să fie, generalul-adjutant al monarhului, contele Paar. 
Întrucît la asemenea festinuri familiare şi intime se întîmplă citeodata ca 
unuia dintre oaspeţi să i se facă rău — nu vreau să spun prin asta că conte- 
le Paar o să borască pe el — se cere, neapărat, prezența medicului personal, 
aşadar a consilierului curții imperiale, doctorul Kerzl. Pentru buna regulă, ca 
un cumva curtenii să-şi îngăduie vreo intimitate față de doamnele de onoare 
ale curţii, prezente la festin, îşi vor face apariția marele hofmeister, baronul 
Lederer, contele şambelan Bellegarde şi prima doamnă de onoare a curții 
imperiale, contesa Bombelles, care joacă printre doamnele de onoare ale cur- 
tii rolul madamei de la bordelul „U Suhu”. După ce se adună distinsii oas- 
peti, e instiintat împăratul, care îşi face apariția însoţit de nepoţii săi, se 
aşază la masă şi rosteşte un toast în cinstea marşbatalionului nostru. Apoi 
ia cuvintul arhiducesa Maria Valeria, care se exprimă în termeni elogioşi, 
mai cu seamă despre dumneavoastră, domnule recbnungsfeldwebel. Bineîn- A 
teles, conform însemnărilor mele, batalionul nostru va suferi pierderi grele şi 
simtitoare, pentru că un batalion fără morţi nu-i batalion. Va trebui să con- 
fectionez un articol şi despre morții noştri. Istoria batalionului nu poate fi 
alcătuită numai din date seci despre cele patruzeci şi două de victorii pe care 
le-am consemnat cu anticipație. Dumneata, de pildă, domnule Vanek, ai să 
cazi undeva lingă un piriias, iar Baloun, care stă aici si se holbează la noi, o " 
să piară de o moarte care n-are nimic de-a face cu glontul, şrapnelul sau | 
grenada. Va fi strangulat cu un lasso, aruncat de dusman din aeroplan toc- ‘ 
mai in clipa cînd se va indopa cu prinzul oberlaitnantului Lukas, a cărui or- 
donanta este. 

Baloun dadu inapoi, gesticulind deznadajduit, si spuse cu tristete: 

— Ce-s eu de vina că am o fire aşa de păcătoasă? Încă de pe vremea 
cînd eram activ se întîmplă sa mă infatisez de cite trei ori la bucătărie pentru 
mincare, pina cind m-au dibuit si m-au inchis... O data am avut la prinz trei 

„ coaste, pentru care am stat o lună. Făcă-se voia Domnului... 
L e — Nu-ţi fie teamă, Baloune, încercă să-l mingiie teteristul, in istoria 
| batalionului n-ai să fii trecut cum că ai pierit mincind ratia stapinului, pe 


„drumul de la popota ofitereascä spre transee. Ai să fii pomenit laolaltă cu 
.…. 


"A 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


toți ostaşii batalionului nostru care au căzut eroic pentru gloria imperiului 
nostru, ca, de pildă, domnul plutonier Vanek. 
. — Mie ce moarte îmi prevesteşti, Marek? 

— Încetişor, domnule recbnungsfeldwebel, de ce vă grăbiţi? Nu se poa- 
te aşa repede! 

Şi după ce stătu putin pe gînduri, teteristul urmă: 

— Dacă nu mă înşel, dumneavoastră sinteti din Kralupy. Scrieţi, aşa- 
dar, acasă la Kralupy că veţi dispare fără urmă, dar scrieți aşa, mai pe- 
nconjur. Sau poate doriți să cädeti grav rănit şi să ziceti în drahthindernisse 
234 o zi întreagă? Peste noapte inamicul luminează cu reflectorul poziţiile 
noastre şi vă descoperă; îşi închipuie ca sinteti de recunoaştere şi începe să 
vă bombardeze cu şrapnele si grenade. În felul ăsta ati adus armatei un in- 
comensurabil folos, deoarece inamicul a cheltuit pentru dumneavoastră atita 
muniţie cit ar fi ajuns pentru un întreg batalion. În urma acestor explozii, 
rămăşiţele dumneavoastră plutesc liber în aer, străbat vazduhul invirtindu- 
„se şi cîntă un imn despre marea victorie. Într-un cuvînt, ca să n-o mai lun- 
gim, nimeni n-are să fie uitat şi fiecare om din batalionul nostru se va dis- 
tinge în lupte, aşa că paginile istoriei noastre au să fie pline de victorii — 
deşi, între noi fie vorba, aş fi mai bucuros să nu trebuiască să le completez, 
dar n-am încotro; trebuie să întocmesc totul temeinic, ca să rămînă de la noi 
un document înainte ca — să zicem în luna septembrie — din batalionul 
nostru să nu mai existe absolut nimic în afară de aceste glorioase pagini de 
istorie, care vor merge la inimă tuturor austriecilor, incredintindu-i ca cei 
care nu-şi vor mai vedea niciodată căminul s-au bătut cu o egală vrednicie şi 
credință. 

În sfirşit, ca să fim mai siguri, domnule Vanek, am alcătuit şi necrolo- 
gul : 


„Cinste amintirii celor căzuți! Dragostea lor pentru imperiu este sfintă, 
deoarece insufletiti de această iubire au păşit ei spre moarte. Fie ca numele lor 
să fie rostite cu venerație, ca de pildă numele lui Vanek. Aceia pe care pierde- 
rea capului familiei i-a îndurerat cel mai mult să-şi şteargă cu mindrie lacrimi- 
le, căci cei celau căzut au fost eroi ai batalionului nostru.” 

” 


Telefonistul Chodounsky si bucätarul Jurajda ascultau cu mult inte- 
res aceasta expunere despre viitoarea istorie a batalionului. 
# — Veniti mai aproape, domnilor, ii chema teteristul si răsfoi însemnă- 
rile sale: Pagina 15: 


„Telefonistul Chodounsky a căzut în ziua de 3 septembrie, o dată cu bu- 
cătarul batalionului, Jurajda”. 


Dar ascultați mai departe: 


. „Eroism fără seaman. Cel dintii, fără să fie schimbat la telefon timp de 
trei zile, salvează cu prețul vieții sirma de telefon în adăpostul lui. Al doilea, 
„văzînd primejdia amenințătoare a încercuirii din flancuri, se năpusteşte asu- 


284 Reţeaua de sîrmă ghimpată (germ.). 


À Mn 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


pra dusmanului cu cazanul de ciorbă în clocot, semanind groază si opăreli în 
rîndurile inamicului. Amindoi au avut parte de o moarte eroică. Cel dintii, 
sfirtecat de o mină, iar al doilea, sufocat de gaze toxice, pe care i le-au virit 
sub nas, cînd n-a mai avut cu ce să se apere. Amindoi şi-au dat sfirsitul 
strigind: «Es lebe unser Batalionskonunandant !» 285Comandamentul suprem 
ne aduce zilnic mulțumiri prin ordine de zi, spre a face cunoscute şi altor uni- 
tati ale armatei vitejia batalionului nostru, de la care să ia exemplu. Pot să vă 
citesc, dacă vreți, un paragraf din ordinul de zi pe armată cu faimosul ordin 
dat de arhiducele Karl, în anul 1805, cînd se afla cu ostirile sale în fata cetății 
Padova, iar a doua zi s-a ales cu o chelfăneală clasa întîi. Ascultati, aşadar, ce 
se va citi oştilor noastre despre batalionul nostru, formaţie eroică, pilduitoare: 
«..Nădăjduiesc că întreaga armată va lua exemplu de la sus-numitul batalion, 
că mai cu seamă îşi va însuşi spiritul său de încredere îin forțele proprii, neîn- 
fricarea, dirzenia sa in fata primejdiei, pilduitoarele acte de eroism, dragostea 
şi credința fata de superiori, virtuți care au caracterizat respectivul batalion şi 
l-au dus la acte de vitejie demne de admiraţie, spre fericirea şi biruința impe- 
riului nostru. Să-i urmăm pilda...» 

Dinspre locul unde dormea Svejk răsună un căscat zgomotos, apoi se 
auzi cum Svejk vorbeşte prin somn: 

— Da, da, aveţi dreptate, doamnă Mullerova; oamenii seamănă între 
ei. La Kralupy era un instalator de pompe, unul Jaros, care semăna ca două 
picături de apă cu ceasornicarul Leihanz din Pardubice: ăsta la rindul lui 
semăna leit cu unul Piskor din Jicin şi toți patru la un loc parcă ar fi fost 
rupti dintr-o bucată cu un sinucigaş găsit spinzurat şi complet mutilat într- 
un iaz de lîngă Jindrichuv Hradec, chiar la marginea liniei ferate, unde pe- 
semne se aruncase înaintea trenului. 

Şi din nou se auzi un căscat zgomotos, după care urmă această com- 
pletare: 

— Toţi ceilalți de care vă spuneam au fost condamnaţi la o amendă 
mare, iar pentru mîine, doamnă Mullerova, să-mi faceţi täitei scAzuti... 

Şi Svejk se întoarse pe cealaltă parte şi continuă să sforăie, în timp ce 
bucătarul ocăltist Jurajda si teteristul Marek începură o discuţie interesantă 
despre evoluţia ulterioară a evenimentelor. 

Ocultistul Jurajda era de părere că, deşi la prima vedere ar putea să 
pară lipsit de sens ca omul să scrie, aşa de florile mărului, despre lucruri 
care se vor petrece în viitor, nu încape nici o îndoială că o astfel de glumă 
cuprinde adesea profeții, deoarece ochiul spiritului poate răzbate, sub influ- 
enta unor forte oculte, prin vălul viitorului necunoscut. Din această clipă, 
expozeul lui Jurajda fu impinzit de valuri, în fiecare frază era vorba de vălul 
viitorului, pina cînd, în sfirşit, trecu la regenerare, adică la refacerea trupu- 
lui omenesc; ajuns aici, făcu o expunere despre teoria capacitatii de refacere 
a corpului la infuzori şi termină declarind ca şopirlei, dacă-i smulgi coada, îi 
creşte la loc. 

: La cele de mai sus, telefonistul Chodounsky tinu sa remarce ca oame- 

nii s-ar bucura foarte mult dacă li s-ar întimplă şi lor aşa cum se întîmplă cu 

„coada sopirlei. Daca in armata, de pilda, unde oricui i se poate intimpla sa 
3 


285 Trăiască comandantul batalionului nostru! (Germ.). 


Li 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldatSvé jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


L 


rămînă fără cap sau alta parte a trupului, ar fi la fel, n-ar mai exista invalizi, 
ceea ce ar bucura foarte mult administrația militară. Un soldat austriac, că- 
ruia să-i crească de fiecare data la loc picioarele, mîinile, capul, ar pretui de- 
sigur mai mult decit o întreagă brigadă. 

Teteristul declară că în zilele noastre, datorită perfecționării tehnicii de 
război, duşmanul poate fi tăiat cu succes, chiar şi în trei părți diagonale. 
Există o lege în legătură cu refacerea corpului unei anumite specii din fami- 
lia infuzorilor, sub a cărei acțiune fiecare parte dezmembrată se regenerează, 
capătă o nouă înfăţişare şi se dezvoltă ca o vietate întreagă. Prin analogie, 
după fiecare bătălie, ostile austriece care ar participa la luptele respective s- 
ar putea inmulti de trei ori, de zece ori, din fiecare picior dezvoltindu-se cite 
un nou şi proaspăt infanterist. 

— Dacă v-ar auzi Svejk, interveni plutonierul de administraţie Vanek, 
ne-ar da cu siguranţă cel putin un exemplu. 

Auzindu-şi numele, Svejk reactiona şi mormăi în somn: , Hier!” 286 Dar 
dupa această dovadă de respect fata de disciplina militară, continua sa sfo- 
răie. 

Prin uşa întredeschisă se văzu capul locotenentului Dub. 

— Svejk e aici? întrebă el. 

— Doarme, să trăiţi, domnule laitnant, îi răspunse teteristul. 

— Cind întreb de cineva, teteristule, datoria dumitale e să te repezi 
numaidecit şi să-l chemi. 

— Dar nu pot, domnule laitnant, doarme. 

— Păi, trezeşte-l! Mă mir, teteristule, că n-ai inteles?!... Ar fi totuşi de 
datoria dumitale să dai dovadă de mai multă serviabilitate față de superiori! 
Dumneata încă nu mă cunoşti? Ei bine, cînd ai să mă cunoşti... 

Teteristul se duse să-l trezească pe Svejk. 

— Svejkule, scoală că arde! 

— Pe vremuri, cînd au ars morile de la Odkolek, mormăi Svejk, 
intorcindu-se pe cealaltă parte, au venit pompierii tocmai de la Vysocany... 

— Binevoiti a observa, se adresă teteristul amabil locotenentului Dub, 
că fac eforturi să-l trezesc, dar nu izbutesc. 

* Locotefentul Dub se supără foc. 

~— Cum te numeşti dumneata, teteristule? Marek? Aha, va să zică 
dumneata eşti faimosul teterist Marek, care a trecut prin toate închisorile, 
nu-i aşa? 
ig — Da, domnule laitnant. Am facut — ca să zic asa — scoala de teteristi 
in puscärie si am fost dregradat. Adica, dupa eliberarea mea de catre consi- 
liul de război al diviziei, unde s-a dovedit că sînt nevinovat, am fost numit 
batalionsgeschichtssehreiber, păstrindu-mi gradul de teterist. 

— Multă vreme n-ai să mai fii, zbieră locotenentul Dub, roşindu-se tot 
la față şi trecerea bruscă de la o culoare la alta lăsă impresia că schimbarea 
s-ar fi produs în urma unei perechi de palme zdravene primite peste obraz. 
Am să am eu grijă de asta! 

” — Va rog, domnule laitnant, sa fiu scos la raport, riposta grav teteris- 


tul. 
: 


LE 
zac a 


286 Prezent! (Germ.). 


wh 7 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Nu te juca cu mine, se înfurie şi mai tare locotenentul Dub. Iti arăt 
eu dumitale raport... Noi doi o să ne mai întîlnim, dar te asigur că o să-ți pa- 
ră al dracului de rău, pentru că ai să mă cunoşti, dacă acum nu mă cunoşti 
încă! 

Şi locotenentul Dub ieşi minios din vagon uitind, în minia lui, de 
Svejk, deşi cu cîteva clipe înainte avusese cea mai bună intenţie de a-l che- 
ma şi a-i spune: „Suflă spre mine!”, supremul mijloc pentru constatarea 
antireglementarei stări de ebrietate. Acum era însă prea tirziu căci, după o 
jumătate de oră, cînd reveni în vagon, chestiunea era consumată; trupa pri- 
mise între timp cafeaua cu rom. Svejk se trezise şi la chemarea locotenentu- 
lui Dub sări din vagon ca o ciută. U 

— Suflă spre mine! zbieră la el locotenentul Dub. 

Svejk suflă cu toată nădejdea, din rărunchi, făcînd parcă să adie un 
vinticel cäldut care împrăştie peste cîmpie mirosurile unei fabrici de spirt. 

— Ei, a ce mirosi, băiete? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că miros a rom. 

— Bravo, bäietasule, strigă triumfător locotenentul Dub, în sfirşit te- 
am prins! 

— Exact, domnule laitnant, incuviinta Svejk cu aerul cel mai calm. 
Tocmai ni s-a distribuit rom pentru cafea, şi eu am băut întîi romul. Dar da- 
că există cumva vreo dispoziție cum că să bem întîi cafeaua şi pe urmă ro- 
mul, vă rog, domnule laitnant, să mă iertati; n-are să se mai intimple altada- 
tă. 


— Da de ce, mă rog, sforăiai, acu o jumătate de oră, cînd am fost pe- 


aici? Nimeni nu te-a putut trezi. 

— Să trăiţi, domnule laitnant, n-am dormit toată noaptea; m-am gîndit 
la manevrele pe care le-am făcut odată lingă Vesprim. Corpurile de armată 
unu şi doi au străbătut Stiria, şi prin Ungaria apuseană au încercuit corpul 
nostru, numărul patru care era cantonat la Viena şi în împrejurimi, unde 
făcusem peste tot transee; ne-au ocolit şi au ajuns pina la podul pe care-l 
făcuseră pionierii de pe malul drept al Dunării. Noi trebuia să trecem la 
ofensivă şi aşteptam să ne sosească în ajutor trupe dinspre miazănoapte şi 
mai tîrziu cMar şi dinspre miazăzi, de la Vosek... Aşa ni s-a citit în ordinul 
de zi că în ajutorul nostru se îndreaptă corpul trei de armată, ca să nu fim 
zdrobiţi, între lacul Balaton şi Pressburg, cînd om porni la atac împotriva 
corpului doi de armată. Da ce folos, totul a fost în zadar; tocmai cînd eram 
gata să cîştigăm, a sunat sfirşitul bătăliei si au ieşit biruitori cei cu vipusca 
albă. + 

Locotenentul Dub rămase cu gura căscată şi plecă zăpăcit; cînd ajun- 
se însă în dreptul vagonului comandamentului, se înapoie repede şi-i spuse 
lui Svejk: 

— Să ţineţi minte cu toţii că o să vină vremea cînd o să chelalaiti in fa- 
ta mea. 

Mai mult nu izbuti însă să spună şi o porni din nou spre vagonul co- 
mandamentului, unde căpitanul Sagner îl descosea pe un nefericit din com- 
pania a douăsprezecea, pe care i-l adusese sergentul Strnad, pe motiv că os- 

„taşul care începuse de pe acum să se ocupe de securitatea lui în tranşee fu- 
rase în gară, de la un cotet de porci, o uşă bătută în tablă. Holba ochii de 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


spaima si se jura ca in intentia lui fusese sa ia usa cu el in transee, ca sa-l 
apere de srapnele. 

Locotenentul Dub folosi prilejul pentru a tine o predica lunga despre 
felul cum trebuie sa se poarte un ostas, despre indatoririle sale fata de patrie 
si monarh, care este comandantul suprem si cel mai inalt demnitar al arma- 
tei. Dacă existau însă in batalion asemenea elemente, părerea lui era ca tre- 
buiau extirpate, pedepsite, arestate. 

Trăncăneala lui era atît de dezgustătoare, încît căpitanul Sagner îl bă- 
tu pe inculpat prietenos peste umăr şi-i spuse: 

— Chiar dacă ai fost bine intenţionat, altă dată să nu mai faci. E o co- 
pilărie. Şi acum, du uşa la loc de unde ai luat-o, şi să lipseşti din ochii mei! 

Locotenentul Dub îşi muşcă buzele şi în gîndul lui îşi spuse că, de 
fapt, el era singurul ofițer de care depindea salvarea disciplinei batalionului, 
oare se destrăma. De aceea mai făcu încă o dată ocolul gării şi descoperi 
lingă o magazie, pe care scria cu litere mari, în limbile germană şi ungară, că 
fumatul era oprit, un soldat ce-şi citea liniştit ziarul, care îl acoperea în aşa 
fel încît nu i se vedeau petlitele. Zbieră la el : Habt! Acht!; soldatul era dintr- 
un regiment unguresc, aflat în rezervă la Humenna. 

Locotenentul Dub îl zgiltii, dar ostaşul ungur se ridică şi, fără să se 
sinchisească, îşi băgă ziarul în buzunar şi o porni agale spre şosea. Locote- 
nentul Dub se luă după el, pradă parcă unui coşmar; soldatul iuți pasul, 
apoi intorcindu-se brusc ridică mîinile în sus, în bătaie de joc, pentru ca lo- 
cotenentul Dub să nu se îndoiască nici o clipă că-şi dăduse seama imediat 
că face parte dintr-un regiment ceh. După care, maghiarul se mistui repede 
printre cocioabele de la marginea şoselei. 

Ca să lase impresia că nu avea nimic de a face cu această scenă, loco- 
tenentul Dub intră grav într-o prăvălioară, aflată lîngă şosea, şi arătă zăpăcit 
spre un mosor mare; după ce-l băgă în buzunar, plăti şi se înapoie în vago- 
nul comandamentului, unde porunci ordonanţei batalionului să-l cheme pe 
Kunnert — ordonanța lui personală — căruia, inminindu-i mosorul de ata, îi 
spuse: 

— De toate trebuie să am grijă numai eu; sînt sigur că uitat de ata. 
— Cu fespect vă raportez, domnule laitnant, că avem o duzină de mo- 
sorele. 

— Da? Atunci du-te repede şi vino cu ele, să le văd. N-am încredere în 
dumneata. 

# Cind Kunnert se intoarse cu o cutie plina de mosoare de ata alba si 
neagră, locotenentul Dub îi spuse: 

— Ei, ce zici, băiete? Uită-te bine la ata pe care ai luat-o tu şi la moso- 
rul meu! Vezi, cît de subţiri sînt firele tale? O dată se rup? Da ia îneearcă-l 
pe-al meu, să vezi cit iti dă de furcă pina să-l rupi. Pe cimpul de bătălie n- 
avem nevoie de cirpe, totul trebuie să fie solid. Ia-ti înapoi atele şi aşteaptă 
ordinele mele; şi pe viitor, tine minte, să nu mai faci nimic de capul tău şi sa 
vii să mă întrebi cînd ai de gînd să cumperi ceva! Nu-ţi dori să mă cunoşti; 
încă n-ai avut prilejul să-mi cunoşti şi partea rea. 

După plecarea lui Kunnert, locotenentul Dub se adresă locotenentu- 

„lui-major L ea 
e 


> 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Vistavoiul meu e un tip foarte deştept. Mai face el pe ici, pe colo, 
cîte o greşeală, dar în general e un om cu care te poţi înțelege. Si cel mai 
mult îmi place că-i cinstit. La Bruek am primit un pachet de la cumnatul 
meu, de la tara, cîțiva boboci de gisca fripti; te rog să mă crezi că nici nu s-a 
atins de ei şi, cum eu nu i-am putut mînca aşa de repede, a preferat să-i lase 
să se imputa. Ga să vezi ce poate să facă disciplina. Ofițerul trebuie să ştie 
să facă educaţia soldaților. 

Pentru a-l face să priceapă că nu-i asculta pălăvrăgeala, locotenentul- 
major Lukâs se întoarse spre fereastră şi spuse într-o doară: 

— Da, da, azi e miercuri... 

Vazind că e neglijat, dar simțind totuşi nevoia să vorbească ceva, loco- 
tenentul Dub se adresă căpitanului Sagner pe un ton foarte intim, camara- 
deresc : ‘ 

— Asculta, capitane Sagner, ce crezi despre... 

— Pardon, un moment, i-o reteză scurt Sagner şi ieşi din vagon. 


* 
. 


Tot atunci, Kunnert si Svejk vorbeau despre stapinii lor. 

— Pe unde tot umbli, cä nu te mai vezi, omule? il intreba Svejk. 

— Parca tu nu stii, ofta Kunnert. Cu nebunul meu am de furca, nu 
gluma. Toata ziua, buna ziua, ma cheama si ma intreaba ce nici nu gindesti. 
O dată m-a întrebat chiar daca sînt prieten cu tine şi i-am răspuns că nu 
prea ne vedem. 

— E frumos din partea lui că întreabă de mine. Mie mi-e foarte drag 
laitnantul tău. E aşa de bun şi inimos cu ostaşii, ca un tată, spuse Svejk 
foarte serios. 

— Ba asta s-o crezi tu, se înfurie Kunnert. E un porc ce nu s-a văzut 
şi-i prost ca un căcat. Mi s-a făcut lehamite de el; toată vremea mă canones- 
te. 

— Ei asta-i! se minună Svejk. Şi eu care credeam că-i un om cumse- 
cade. Vorbeşti cam curios despre laitnantul tău, dar ăsta-i un lucru înnăscut 
la toți tucälafii. Asa era şi tucälarul maiorului Wenzl; nu ştia să spuie altce- 
va despre stăpinu-său decit că-i o probă de idiot cu cizme; tucälarul colone- 
lului Schroder nu-l scotea nici el din „javră pişăcioasă” şi „putoarea putori- 
lor”, de cite ori venea vorba de colonel. Dar... cum e sluga asa-i şi stăpânul. 
Dacă stăpânul n-ar înjura, apoi nici tucälarul n-ar avea ce să repete după el. 
La Budejovice, pe vremea cînd eram activ, aveam un laitnant, Prochazka, ca- 
re nu prea înjura. Nu-i spunea tucälarului decit: ,Vacuta drăgălaşă”. 
Hibmian, tucälarul lui, altă înjurătură n-a auzit de la el. Şi ce să vezi: 
Hibman s-a învățat să vorbească si el aşa, şi la eliberare îi spunea lui taică- 
su, mă-si şi surorilor: ,Vacuta drăgălaşă”, ba aşa-i spunea şi nevestei, care l- 
a lăsat şi l-a dat şi-n judecată pentru jignire, că vorbele astea i le-a spus şi 
ei, şi lui taică-su şi mă-si la o petrecere cu dans, de fata cu toată lumea. Si 
nu l-a iertat şi la tribunal a declarat că dacă ar fi făcut-o vacă între patru 
ochi, mai-mai că s-ar fi împăcat, dar aşa-i un scandal european. Între noi fie 

„vorba, dragă Kunnert, n-aş fi crezut niciodată una ca asta despre laitnantul 
tău. Cînd” am stat cu el de vorbă prima dată, mi-a făcut o impresie aşa de 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


buna, zau, ca un cirnat abia afumat; dar a doua oara mi-am dat seama ca 
am,a face si cu un om invatat si bun la suflet. Dar ia spune-mi, de unde esti 
de fel? Chiar din Budejovice? Mie-mi plac oamenii de acolo, si unde stai cu 
casa? Sub arcade? Eeei, grozav; vara, cel putin, e räcoare. Ai familie? Nevas- 
ta şi trei copii? Să-ţi trăiască; asta zic si eu fericire, camarade; măcar o sa 
aibă cine să te plingă, vorba feldkuratului meu, Otto Katz; şi să ştii că-i ade- 
vărat, fiindcă eu am mai auzit o dată pe un colonel la Bruck spunînd rezer- 
viştilor care plecau în Serbia că ostaşul care lasă acasă familia şi cade pe 
cimpul de luptă înseamnă că rupe prin asta orice legătură de familie... Da 
stai, să-mi amintesc mai bine cum a zis: „Cînd a murit, este un mort al fami- 
liei şi deci e adevărat că rupe orice legături familiale, dar este şi erou, pentru 
că şi-a dat viața pentru familia mai mare, pentru Vaterland”... Locuieşti la 
etajul patru? Cum? La parter? Ai dreptate, acu mi-am adus aminte că în pia- 
ta mare din Rudejovice nu există nici o casă cu patru etaje. Ce faci, pleci? 
Aha, am înțeles, stapinu-tau e în fata vagonului comandamentului şi se uită 
încoace. De te întreabă cumva dacă despre el vorbeam, spune-i fără grijă că 
da, şi nu uita să-i amintesti cit de frumos am vorbit despre el, că nu de mul- 
te ori am întîlnit un ofițer care să se poarte aşa de părinteşte şi de omenos 
ca dinsul. Nu uita să-i spui că-mi pare un om cu multă carte, şi mai spune-i 
că e şi foarte deştept. Si nu uita să adaugi că te-am învăţat să te porţi fru- 
mos şi să-i implinesti orice dorinţă i-ai citi în ochi. Ai să tii minte? 

Svejk urcă în vagon, în timp ce Kunnert se duse, cu ata, înapoi în cul- 
cuşul lui. 

După un sfert de oră trenul porni spre Nova Cabyna, traversind satele 
pirjolite, Brestov şi Veliky Radvan, care mai păstrau urmele unor lupte 
crincene. 

Povirnisurile Carpatilor erau muscate de transee care duceau dintr-o 
vale intr-alta, de-a lungul caii ferate cu traverse noi-noute: de o parte si de 
alta a liniei se vedeau gropi adinci, rascolite de grenade. Din loc in loc, peste 
piraiele ce se varsau in Laborka, se zăreau poduri noi si traversele arse ale 
vechilor poduri. 

Toată valea Medzilaborka era răscolită şi întoarsă cu dosul în sus, de 
parcă fusese#devastata de-o armată de cirtite uriaşe. Şoseaua care serpuia 
de partea cealaltă a rîului era desfundată şi distrusă. De amindoua părțile se 
vedeau şleaurile bătătorite pe unde trecuseră armatele. 

Torentele şi ploile scoseseră la iveală, pe marginile gropilor provocate 
de explozia grenadelor, bucăţi ferfenitite de uniforme austriece. 

Dincolo de Nova Cabyna într-un pin batrin, pirjolit atirna într-o învăl- 
măşeală de crengi bocancul unui infanterist austriac, cu o bucată de picior. 

Unde te uitai, zăreai numai păduri desfrunzite, fără cetină, aşa cum le 
zburătăcise focul artileriei, copaci fără coroane şi căruțe ciuruite de gloanţe. 

Trenul înainta încet pe terasamentul proaspăt construit, aşa că batali- 
onul avu prilejul să simtă şi să guste din plin bucuria războiului, iar la vede- 
rea cimitirelor cu cruci albe, care străluceau prin poienile şi pe costişele pus- 
tiite, să se pregătească sufleteşte, încet dar sigur, pentru cîmpul de glorie 
care se sfirşeşte cu un chipiu austriac împroşcat de noroi, bălăbănindu-se 

„peo cruce albă. . 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


Nemtii din muntii Kasper, care se aflau in vagoanele din spate si care 
la iesirea din stația Milovice mai cintau inca: , Wann icht kumm, wann ich 
wieda kumm...”, începînd de la Humenna, amutisera de-a binelea cînd isi 
amintira ca multi din cei ale caror capele atirnau pe morminte cintasera si ei 
cit de frumos va fi cind se vor intoarce din nou acasa si vor ramine linga iu- 
bitele lor. 

La Medzilaborka, oprirea se facea dincolo de gara pirjolita, din ale ca- 
rei ziduri afumate se profilau birne arse. 

Baraca lunga, de lemn, construita in graba ca sa inlocuiasca gara mis- 
tuita de foc, era acoperita cu afise tiparite in toate limbile: »Subscrieti la im- 
prumutul de razboi al Austriei!” i 

În altă baracă, la fel de lungă, se vedea un post de Cruce Roşie, de 
unde ieşiră, însoţite de un medic militar grăsun, două surori de caritate 
rizind în hohote de grăsunul care, pentru a le înveseli, imita diferite animale. 
În clipa aceea cerca să grohăie. 

La poalele terasamentului de cale ferată, în valea piriului, zăcea răs- 
turnată o bucătărie de campanie. Arätind într-acolo Svejk îi spuse lui 
Baloun: 

— la te uită, Baloun, ce ne aşteaptă si pe noi, foarte curînd. Priveşte, 
tocmai trebuia să se distribuie masa, cînd a zburat o grenadă şi a aranjat-o 
aşa cum se vede. 

— E îngrozitor, oftă Baloun. Eu unul nu mi-am închipuit niciodată că 
ar putea să mă aştepte aşa ceva, dar asta-i numai din pricina fuduliei mele; 
mare dobitoc mai sînt; astă-iarnă mi-am cumpărat în tîrg la Budejovice mă- 
nusi de piele. Nu mai era, chipurile, de nasul meu să port, pe labele mele 
ţărăneşti, manusile vechi de lină, împletite, aşa cum a purtat şi răposatul 
taică-meu; nu, mie mi se scurgeau ochii după mänusi de piele, de oraş. Tata 
mînca „pucialka” 287, da eu să nu văd mazăre, că-mi vine rău; mie numai 
carnea de pasăre îmi prieşte. Ba strâmbam din nas şi la friptura de porc, 
dacă era făcută aşa, obişnuit, morăreasa — Doamne iartă-mă — trebuia să 
mi-o facă cu bere. - 

În culmea deznădejdii, Baloun începu să se spovedească: 

— Mi-Am bătut joc de sfinţii şi sfintele Domnului, în cîrciumă la 
Malsa, ba chiar la Dolni Zahaji l-am snopit în bătaie pe un diacon. În Dum- 
nezeu mai credeam eu, nu zic, dar de sfintul Iosif ma indoiam. Pe toți sfinții 
i-am suferit în casă, numai icoana sfintului Iosif nu puteam s-o vad; am dat- 
o afară şi acum Domnul m-a pedepsit pentru toate păcatele şi ticăloşiile me- 
le. Cite fapte urite n-am sävirsit la moară; l-am înjurat pe tata, am amarit 
viata mesterului morar si am chinuit-o pe nevasta... 

Svejk rămase o clipă pe gînduri: 

— Aha, dumneata eşti morar? Ai fi putut atunci să afli şi să ştii că mo- 
rile Domnului macină încetişor, dar sigur, şi că din pricina dumitale a iz- 
bucnit războiul mondial. 

Teteristul se amestecă în discuție: 

” — Ştii, Baloun, cu batjocorirea si nesocotirea sfinților si sfintelor nu 
prea ti-ai facut un bun serviciu; dumneata ar trebui sa stii ca armata noas- 

„tră austriacă este de cînd lumea o armată catolică, care are cea mai minuna- 

+, 


> 


287 Mincare de mazare uscata. 


+ 


r w **~ 


|) A he 


se 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


ta pilda de moralitate in persoana comandantului nostru suprem. Cum ai 
putut cuteza sa indrepti otrava urii impotriva unor sfinti si sfinte ale Dom- 
nului, cind Ministerul de razboi a introdus prin comandamentele garnizoa- 
nelor predicile iezuite pentru domnii ofiteri si cind am asistat cu totii la ce- 
remonia învierii militare. Intelegi, Baloun, ce vreau să spun? Iti dai seama, 
ca, de fapt, dumneata necinstesti spiritul glorios al slavitei noastre armate? 
Şi apoi treaba cu sfintul Iosif, despre care ziceai că nu-l puteai suferi să 
atirne în odaia dumitale. Dacă ai fi stat şi te-ai fi gindit bine, ai fi aflat, 
Baloun, că de fapt sfintul Iosif e patronul celor ce vor să scape de armată. A 
fost timplar, şi cunoşti zicala: „Să vedem unde a lăsat timplarul gaura”. Citi 
n-au ajuns în prizonierat pînă acum cu vorba asta, cînd, înconjurați din toa- 
te părţile, au căutat să-şi salveze pielea, nu dintr-o pornire egoistă, ci dimpo- 
trivă, ca ostaşi credincioşi, pentru ca apoi, cînd se vor întoarce din captivita- 
te, să-i poată spune maiestätii-sale împăratului: „Am venit şi aşteptăm noi 
ordine!” Nădăjduiesc că de data asta m-ai înțeles, nu-i aşa, Baloun? 

— Nu, suspină Baloun. Eu sînt cam greu de cap. Dacă nu mi se repetă 
de zece ori, nu pricep nimic. 

— N-ai vrea să faci o reducere? îl întrebă Svejk. Am să-ţi explic eu încă 
o dată. Care va să zică, ai auzit că trebuie să urmezi spiritul care domneşte 
în armată; asta înseamnă să crezi în sfintul Iosif şi, cînd te-o incercui dus- 
manul, să cauţi gaura pe care a lăsat-o timplarul, ca să te salvezi pentru 
maiestatea-sa împăratul şi pentru viitoarele războaie. Nădăjduiesc că de da- 
ta asta ai priceput şi n-ar strica dacă ne-ai povesti mai pe larg cum a fost cu 
fărădelegile pe care le-ai sävirsit la moara ta. Dar să nu faci ca fata din po- 
veste, la spovedanie, care, după ce a înşirat preotului o seamă de păcate mă- 
runte, a prins-o deodată ruşinea, mărturisind că în fiecare noapte a săvirşit 
păcat trupesc. Auzind una ca asta, popii i-a lăsat gura apă si a gräit sfintia- 
sa către dinsa: „Nu te ruşina, copilă, că doar cu locul Domnului- 
Dumnezeului tău îl tin; spune-mi fără sfiala şi de-a fir a par cum ai pacatuit 
cu fapta?” Fetița a început a plinge zicînd ca ruşinea-i mare şi păcatul cum- 
plit. Popa o tinea înainte că nu are de ce se ruşina înaintea făpturii lui du- 
hovniceşti. După multe nazuri şi codeli, fata i-a spus că în fiecare seară se 
dezbrăca si se băga în asternut. Si iar a amuţit. Dar sfintia-sa nu se da bă- 
tut. Şi a sfătuit fata să lase ruşinea deoparte, că omul este o ființă păcătoa- 
să, dar că mila Domnului e fără sfirşit. Auzind asta, fata a mai prins inimă şi 
printre lacrimi şi hohote i-a spus: „După ce m-am întins, goală, în pat, am 
juce put să adun murdăria dintre degetele de la picioare şi pe urmă am miro- 
sit-o” Ăsta a fost păcatul ei trupesc. Trag nădejde, Baloun, că tu n-ai făcut 
la fel 1A moara ta şi că ai să ne istorisesti ceva mai aproape de adevăr, un 
pacat adevarat. 

Aflară astfel că într-adevăr, după cum singur recunostea, Baloun pa- 
cătuise la moară cu täräncile, amestecîndu-le făina, şi nu altfel. În nesfirşita 
lui candoare, el numea asta imoralitate. Cel mai dezamăgit de spovedania lui 
Baloun fu telegrafistul Chodounsky care-l întrebă dacă într-adevăr nu păcă- 
tuise la moară cu tärancele pe sacii cu făină, la care Baloun răspunse stin- 
gher, bălăbănind din miini: 

a La de-alde astea nu ma taia capul. 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Între timp sosi vestea că trupa va primi masa de prinz dincolo de 
Palota, in trecätoarea Lupkov. La Medzilaborka, plutonierul de administratie 
al batalionului impreuna cu bucätarii companiilor si locotenentul Cajthaml, 
care se ocupa de gospodäria batalionului, plecara in sat insotiti de o patrula 
formata din patru oameni. 

Se inapoiara in mai putin de jumătate de ceas cu trei porci legați de- 
un picior de la spate, insotiti de alaiul zgomotos al familiei unui rus din Un- 
garia, de la care fusesera rechizitionate animalele, si de medicul grasun de la | 
baraca Crucii Rosii, care explica ceva locotenentului lui Cajthaml, in timp ce 
acesta ridica din umeri. | 

Incidentul a ajuns la punctul culminant in fata vagonului comanda- 
mentului, unde medicul militar afirmă cu tărie căpitanului Sagner că porcii 
respectivi erau destinati spitalului de Cruce Roşie, fapt infirmat cu înverşu- 
nare de țăran, care nu voia să ştie de nimic şi tinea mortis să i se dea porcii 
înapoi, declarind că erau ultima lui avere pe care nu putea s-o lase nici în 
ruptul capului cu preţul care îi fusese plătit. În timp ce vorbea, țăranul cău- 
ta să dea înapoi căpitanului banii primiți pentru porci, pe care îi tinea strinsi 
în pumn, iar nevasta ţăranului îi apucase cealaltă mina, sarutindu-i-o cu 
umilință, după obiceiul pămîntului. 

Nestiind ce să facă, căpitanul Sagner rămase cîteva clipe descumpănit, 
pina izbuti sa se descotorosească de bătrina taranca. Dar fără folos, căci în 
locul ei sosiră forte tinere, care prinsera din nou să-i sărute mîinile. Locote- 
nentul Cajthaml raportă însă, cu un ton strict oficial: 

— Omul mai are doisprezece porci şi de plătit i s-a plătit cit se cuvine, 
conform ultimului ordin pe divizie, numărul 12420, aliniatul economic. Con- 
form paragrafului 16, în regiunile care nu au avut de suferit de pe urma răz- 
boiului, porcii se vor cumpăra la un pret care să nu depăşească suma de 2 
„coroane si 16 helleri kilogramul, greutate vie; în ţinuturile napastuite de 

război se va adăuga la fiecare kilogram greutate vie încă 36 de helleri, 4 
urmind sa se plateasca, deci, 2 coroane si 52 helleri de kilogram. La asta se 
mai adaugă următoarea mențiune: dacă în locurile pustiite de război se con- 
stată că gospodăria respectivă a rămas neatinsă, cu un efectiv de porci care 
poate fi folosit pentru aprovizionarea unităţilor în trecere, pentru carnea de 
porc achiziționată urmează să se plătească acelaşi pret ca în regiunile care 
nu au avut de suferit de pe urma războiului, cu un supliment special de 12 
helleri de fiecare kilogram greutate vie. Dacă situaţia nu e destul de clară, se | 
va constitui la fata locului o comisie formata din partea interesata, coman- ‘ 
dantul unitatii militare respective si din ofiterul sau plutonierul de adminis- 
tratie (daca e vorba de o formatiune mai mica) insarcinat cu aprovizionarea. 
Cele de mai sus fura citite de locotenentul Cajthaml dupa copia ordi- 
nului pe divizie, pe care o tinea in permanenta asupra lui si aproape ca stia 
pe dinafara ca in teritoriile din imediata apropiere a frontului se prevede o 
alocatie suplimentara de 15,30 helleri la kilogramul de morcovi, in timp ce 
„ preţul unui kilogram de conopidă pentru Offiziersmenagekucheabteilung în 
L zonele din preajma frontului se ridica la 1 coroana si 75 de helleri. 
| Cei care dăduseră la Viena numitul ordin îşi închipuisem probabil că 


„zona frontului e un teren fertil, bogat in culturi de morcovi si conopide. 
iv 


"A 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


Locotenentul Cajthaml citise bineinteles ordinul in limba germana; de 
aceea se intoarse spre reclamant si-l intreba daca a inteles; vazind ca tära- 
nul da din cap in semn ca nu pricepuse, zbieră la el: 

— Asadar, vrei comisie, hai? 

Intelegind numai cuvintul comisie, taranul dädu din cap in semn ca 
era de acord, asa incit in timp ce porcii erau transportati spre bucataria de 
campanie pentru executie, omul fu incadrat de ostasii luati pentru rechizitii 
cu baioneta la arma, si comisia o porni spre gospodaria lui spre a constata 
daca era cazul sä se plateasca 2 coroane si 52 de helleri sau numai 2 coroa- 
ne si 28 de helleri de kilogram. | 

N-apucară să ajungă nici măcar la şoseaua care ducea spre sat, cînd 
din direcţia bucătăriilor de campanie se auzi triplul guitat de moarte al por- 
cilor. ‘ 

Taranul intelese ca ireparabilul se produsese si striga deznadajduit: 

— Davaite mne zakajduiu sviniu dva rynskij !288 

Cei patru ostasi il incercuira mai strins, in timp ce familia atinu calea 
capitanului Sagner si locotenentului Cajthaml, ingenunchind in praful sose- 
lei. Je 

Nevasta si cele două fete le imbratisara rugător picioarele, numindu-i 
binefăcători, pină cînd ţăranul strigă la ele în dialectul ucrainean al ruşilor 
din Ungaria sa se ridice, că soldații n-au decît să manince porcii şi sa le 
ramiie în git. 

Comisia se dizolvă, dar cum ţăranul începuse să se revolte şi să ame- 
ninte cu pumnul, un ostaş îl pocni cu patul armei peste spinare, făcînd să-i 
răsune cojocul ca o bubuitură de tunet. Îngrozită, întreaga familie o luă la 
fugă cu tatăl în cap. 

După zece minute, plutonierul de administraţie şi ordonanța batalio- 
nului, Matusic, se înfruptau cu poftă, în vagonul lor, din creierul porcului. 
În timp ce se îndopau, plutonierul se adresa din cînd în cînd, cu răutate, 
contopistilor: 

— Ce-ati mai înfuleca si voi, hai? Dar ce să vă fac, măi băieţi, asta-i 
pentru gradati. Bucätarilor rinichii si ficatii, creierasul si ceafa domnilor 
rechnungsfel@webeli, iar contopistilor o portie dublă de la trupă. 

' — Între timp, căpitanul Sagner dăduse şi el următoarea dispoziție pen- 

tru popota ofitereasca: „Friptură de porc cu chimion; să fie aleasă carnea cea 
mai buna si nu prea grasa!” 
 Şi aşa se face că în clipa cînd, la trecătoarea Lupkov, se distribui masa 
trupei, ostaşii avură plăcuta surpriză de a nu găsi in gamela cu ciorbă decât 
cele două bucățele infime de carne, iar cei născuţi în zodie rea, numai o bu- 
catica de soric. 

La bucătărie stapinea obisnuitul nepotism militar, darnic cu toţi cei 
apropiaţi de clica stăpinitoare. Tucälarii isi făcură apariția in trecătoarea 
Lupkov cu gurile unse de grăsime. Aveau cu toţii burtile umflate ca nişte po- 
loboace. Se petreceau lucruri înfiorătoare. 

. Teteristul Marek isi aprinsese paie-n cap la bucatarie pentru ca incer- 

case să fie drept; cînd bucătarul îi strecurase in ciorbă o bucată buna de 

„carne fiartă cu, observația: „Asta-i pentru geschichtsschreiberul nostru”, 
+. 


288 Dati-mi doi guldeni de fiecare porc (ucr.). 


+ 


229 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Marek declarase ca in razboi nu exista nici o deosebire intre ostasi si ca toti 
sint egali, fapt care ii aduse aprobarea unanima si fu un prilej de injuraturi 
la adresa bucatarilor. 

Teteristul azvirli deci bucata de carne inapoi, declarind ca nu are ne- 
voie de nici un fel de protectie. Cei de la bucatarie interpretara insa gresit 
gestul lui, inchipuindu-si ca batalionsgeschichtsschreiberul nu era multumit; 
bucătarul îi sopti discret să vină mai tîrziu, după ce va termina cu imparti- 
tul, si are sa-i dea o bucata de picior. 

Contopistilor, de asemeni, le lucea ritul, sanitarii gifiiau de fericire, dar 
în preajma acestei binecuvintari divine, pretutindeni în jur zăceau neaduna- 
te încă amintirile ultimelor lupte. Peste tot numai cartuşiere, cutii goale de 
conserve, zdrente de uniforme ruseşti, austriece şi germane, rămăşiţe de ve- 
hicule stricate, pansamente şi vată. ‘ 

Într-un pin, lîngă fosta clădire a gării, din care rămăsese doar un 
morman de moloz, se infipsese o grenada care nu explodase. Pretutindeni se 
vedeau schije de grenade si undeva, in apropiere, fusesera de buna seama 
ingropati ostasi cazuti, deoarece se simtea un miros greu, de putreziciune. 

Si cum trecusera trupe si cantonasera in vecinatate, mai peste tot se 
vedeau si niste movilite urit mirositoare, de provenienta internationala, 
apartinind popoarelor Austriei, Germaniei si Rusiei. Cacatii ostasilor de toate 
nationalitatile si de toate confesiunile zăceau grămadă, in cea mai perfectă 
intelegere. 

Rezervorul de apa pe jumätate darapanat, ghereta acarului de cale fe- 
rata si in general tot ce mai avea vreun perete, era ciuruit de gloante ca o 
sită. 


Pentru a da o impresie şi mai completă despre fericirea războiului, din 
spatele unei coline din apropiere se înältau munţi uriasi de fum, de parcă ar 
fi ars un sat întreg, aflat în centrul unor mari operaţiuni militare. Fuseseră 
incendiate, se spunea, barăcile de holerici şi dizenteriei, spre marea bucurie 
a domnilor care-şi făcuseră de lucru cu amenajarea unui pretins spital, sub 
înaltul patronaj al arhiducesei Maria, şi care furaseră şi-şi umpluseră buzu- 
narele, prezentind note de plată pentru nenumărate barăci inexistente. 


> 


O singtiră baracă pătimea acum pentru toate celelalte si o data cu du- 
hoarea inecacioasa a saltelelor de paie, care ardeau, se inalta spre cer toata 
nelegiuirea patronajului arhiducal. 

In spatele gării, pe o stîncă, nemtii din Reich se grăbiseră să ridice 
brandenburghezilor căzuţi o statuie cu următoarea inscripției: „Den helden 
von Lupkapass” 289. deasupra căreia veghea vulturul german turnat în 
bronz. Pe soclul statuii se consemnase cu ostentatie că respectiva emblemă 
fusese confecționată din tunurile ruseşti capturate cu prilejul eliberării Car- 
patilor de către regimentele germane. 

în această atmosferă ciudată şi neobişnuită pentru el, se odihnea ba- 
talionul, după-masă, în vagoane, în timp ce căpitanul Sagner şi aghiotantul 
lui se trudeau să descurce telegramele cifrate venite de la comandamentul 
brigăzii, în legătură cu viitoarele acţiuni ale batalionului. Dispoziţiile erau 
aşa de neclare, încît părea că de fapt batalionul nici n-ar fi trebuit să se afle 


de … 


289 Eroilor de la trecătoarea Lupka (germ.). 
„> 


a 
"+ 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


in trecatoarea Lupkov, ci s-o fi apucat de la Nove Mesto in cu totul alta di- 
rectie, deoarece in telegrame se pomenea mereu de localitatile: 

Csap-Ungvar, Kis-Berezna-Uzsok. 

Dupa zece minute se dovedi ca ofiterul de stat-major care era de servi- 
ciu la baza brigazii era un natarau, deoarece sosi o telegrama cifrata care 
intreba daca la aparat era batalionul 8 din regimentul 75 (cifru militar G. 3). 
Ofiterul ramase uluit de raspunsul primit, in care i se facea cunoscut ca era 
vorba de batalionul de mars nr. 7 din regimentul 91, si intreba: cine-i dadu- 
se ordin s-o apuce spre Munkacs, cind itinerariul era: trecatoarea Lupkov 
spre Sanok în Galiţia. Ofiţerul se minună grozav că răspunsul îi venea de la 
trecătoarea Lupkov şi zăpăcit de tot transmise o nouă telegramă cifrată: 


„Itinerariul neschimbat, trecătoarea Lupkov-Sanok unde veţi primi noi 
ordine”. 


După înapoierea căpitanului Sagner în vagonul comandamentului, ne- 
regulile de la statul-major fură comentate cu asprime, mergindu-se pina aco- 
lo incit să se afirme că, dacă n-ar fi nemţii din Reich, armatele de pe frontul 
răsăritean şi-ar pierde cu desăvirşire capul. 

Locotenentul Dub încercă să scuze imbecilitatea comandamentului, 
sustinind că în urma ultimelor lupte terenul fusese atit de răvăşit, incit nu 
se putuse fixa încă un itinerar definitiv. 

Compătimirea din privirile tuturor voia parcă să spuie: „Ce vină are, 
dacă-i timpit?” Vazind că nimeni nu-i răspunde, locotenentul Dub continua 
să pălăvrăgească despre minunata impresie pe care i-o făcea această regiune 
distrusă, mărturie impresionantă a forței cu care ştie să lovească pumnul de 
fier al oştilor austriece. Neprimind nici de data asta răspuns, Dub mai repetă 
o dată: 

— Da, da, nu încape nici o îndoială, ruşii s-au retras de-aci într-o pa- 
nică nebună. 

Drept care, căpitanul Sagner luă hotărîrea ca la prima ocazie, cînd 
primejdia va fi mai mare, să-l trimită pe locotenentul Dub ca offizierspatrolle 
dincolo de réteaua de sîrmă ghimpată, în recunoaşterea poziţiilor inamice, 
şi-i şopti locotenentului-major Lukâs, care stătea lingă el, la fereastra vago- 
nului: 

— Cine dracu ne-a mai trimis şi civilii ăştia? Cu cât sînt mai învățați, 
cu atit sînt mai dobitoci. 

Dar locotenentul Dub avea chef de vorbă. Începuse să povestească ofi- 
terilor Ce citise în ziar despre luptele din Carpaţi şi despre bătălia pentru tre- 
cătorile Carpaţilor, în timpul ofensivei austro-germane pe rîul San. 

Şi povestea, de parcă nu numai că ar fi luat parte la toate luptele, dar 
ar fi condus personal toate operațiile. 

Cele mai nesuferite fraze sunau cam aşa: 

— Apoi, ne-am îndreptat spre Bukovsko, ca să ne asigurăm linia 
Bukovsko-Dynov, păstrind tot timpul legătura cu gruparea aflată la 
Bardejov, lingă Velke Polanky, unde am nimicit divizia din Samara a inami- 

„cului. 


Locotenentul-major Lukas nu se mai putu stapini si intreba: 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


— Daca nu ma insel, ai vorbit de asta inca inainte de razboi cu prefec- 
tul dumitale. 

. Surprins, locotenentul Dub îi aruncă o privire duşmănoasă şi ieşi din 
vagon. 

Jos, la cîțiva metri de baza terasamentului pe care stationa trenul mi- 
litar, zăceau tot soiul de obiecte aruncate claie peste grămadă de soldații 
ruşi care, se vede, se retrăseseră prin santul terasamentului. Se puteau ve- 
dea ceainice ruginite, gamele, cartusiere, apoi, alături de cele mai variate ob- 
iecte, roti de sirma ghimpată si iar fişii Insingerate de pansament si vata. La 
buza santului, într-un loc, se adunase un grup de soldați, în mijlocul cărora 
locotenentul Dub îl descoperi şi pe Svejk, care povestea ceva. — 

Se îndreptă deci spre el. 

— Ce faceți aici? răsună aspru glasul lui şi locotenentul Dub se opri 
drept în fata lui Svejk. 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că ne uităm, răspunse 
Svejk în numele tuturor. 

— $i la ce vă uitaţi, mă rog? urmă el minios. 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că ne uităm în jos, spre 
sant. 

— Cine v-a dat voie s-o faceti? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că asta este dorința dom- 
nului oberst Schroder din Bruck. In cuvintarea de despärtire, cu ocazia ple- 
carii noastre pe front, ne-a spus ca ori de cite ori vom trece prin locuri pe 
unde s-au dat bătălii, să nu pierdem prilejul de a le privi cu toată atentia, 
pentru a putea trage invataminte. Noi vedem acum, domnule locotenent, în 
santul ăsta, cite lucruri trebuie să mai arunce soldatul cînd o ia la fuga. Pri- 
vind acest sant, am tras învățământul că soldatul rău face cînd cară cu el tot 
felul de ciurucuri şi obiecte de prisos. Asta îl îngreunează şi îl oboseşte fără 
nici un rost şi se înțelege că, impovarat de atita calabalic, e mai putin apt 
pentru luptă. 

În mintea locotenentului Dub incolti speranța de a-l trimite, în fine, pe 
Svejk în fata Consiliului de război pentru propagandă subversiva si 
antiostaseas@a; de aceea îl întrebă rastit: 

. — Aşadar, dumneata socoteşti că soldatul trebuie să arunce cartusele 
sau baioneta, cum se vede acolo jos, în sant? 

— Nici gînd, domnule laitnant, răspunse Svejk cu un zîmbet inefabil: 
Uitaţi-vă numai în vale la tucalul acela de tablă. 

Şi într-adevăr, jos la poalele terasamentului, zăcea demonstrativ o oală 
de noapte cu smaltul crapat, mincata de rugină, în mijlocul unei gramezi de 
cioburi şi oale stricate care, scoase din uzul casnic, fuseseră depozitate acolo 
de şeful de gardă, fără doar si poate cu gindul de a furniza material de discu- 
tie pentru arheologii veacurilor viitoare, care, descoperind această aşezare, 
vor face pe grozavii şi-i vor învăța pe copiii de şcoală despre era oalelor de 
noapte smältuite. 

: Locotenentul Dub ramase cu ochii tintä la oala de noapte, 
incredintindu-se ca in adevar era vorba de unul din acele obiecte casnice ca- 
„re în copilăria lui: îşi aveau locul sub pat. 
J 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Cu toţii fură profund induiosati de această privelişte si, profitind de 
tea locotenentului Dub, Svejk reluă: 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că o dată, la băile din 
Podebrady, un tucal ca ăsta a stirnit o vilvă nemaipomenită. Am aflat poves- 
tea în circiuma de la Vinohrady: era pe vremea cind începea să apară la 
Podebrady revista Independenţa, director era farmacistul din Podebrady şi 
redactor unu, Ladislav Hajek Domazlicky. Farmacistul era un om ciudat; a 
adunat oale vechi şi alte fleacuri, pina cînd şi-a făcut un adevărat muzeu. 
Într-o bună zi, redactorul Hajek Domazlicky a poftit la băile din Podebrady 
un prieten, şi el gazetar si, cum nu se văzuseră de-o săptămînă, s-au îmbă- 
tat de bucurie. Ca să-i mulțumească pentru ospitalitate, prietenul i-a făgă- 
duit să scrie un foileton la Independența, revista aceea independentă de care 
depindea. Zis şi făcut; şi a scris prietenul ăsta un foileton grozav, despre un 
colecționar care a găsit în nisip, pe malul Elbei, un tucal vechi de tablă şi 
crezind că era coiful sfintului Vaclav a făcut atita tărăboi, încît însuşi epi- 
scopul Brynych din Hradec s-a dus să-l vadă în procesiune şi cu prapuri. 
Farmacistul din Podebrady şi-a zis că în foiletonul acela era vorba de el, aşa 
că amindoi, gazetarul şi domnul Hajek, au feştelit-o. 

Locotenentul Dub l-ar fi aruncat din toată inima pe Svejk în sant, dar 
se stapini şi zbieră la ceilalți: 

— Ce tot cascati gura de pomană! Nu mă cunoaşteţi, încă, dar cînd o 
să mă cunoaşteţi... Dumneata, Svejk, rămii aici, se stropşi apoi, cînd Svejk 
dădu să plece cu ceilalți, spre vagoane. 

Rămaseră pe loc, fata în fata, şi locotenentul Dub îşi framinta creierul 
ce să-i spună ca să-l sperie. 

Dar Svejk i-o luă înainte: 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că ar fi bine dacă timpul 
ar tine-o tot aşa; ziua nu-i prea cald şi nopţile sînt foarte plăcute; e, cum să 
spun, vremea cea mai potrivită pentru război. 

Locotenentul Dub scoase revolverul şi întrebă: 

— Ştii ce-i ăsta? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că ştiu. Domnul 
oberlaitnant Bukâs are unul, namlich, la fel. 

_— Atunci bagä-ti mintile-n cap, nătărăule! spuse grav si cu demnitate 
locotenentul, punind revolverul la loc. Ca de unde nu, ar putea să ti se 
întimple ceva foarte neplăcut. Mai încet cu propaganda, tine-ti gura! 

a Locotenentul Dub se indeparta bodoganind: 

— Acu i-am zis-o cel mai bine; da, cu propaganda, da, da, cu propa- 
gandal... 

Inainte de a se urca in vagon, Svejk se mai plimba putin, muncit de o 
întrebare: „Ce fel de pocitanie e asta ?” Si pe măsură ce se întreba, îşi dădea 
seama că acestui soi de om i se potrivea cel mai bine denumirea la care se şi 
opri de: „băşinos neisprăvit”. 

În dicționarul militar, cuvîntul „băşinos” a fost folosit cu multă dragos- 
te din vremurile cele mai vechi, această vorbă de cinste desemnind mai ales 
pe colonei, căpitanii mai bătrîni şi pe maiori, constituind o treaptă superioa- 

„ra dupa alificativul de „boşorog afurisit”. Fără acest adaos cuvîntul „boşo- 
rog” era apelatiumea amabilă a unui colonel sau maior mai în virstă, care 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


zbiera ca un disperat, dar in acelaşi timp îşi iubea soldatii şi îi apăra fata de 
alte regimente, mai cu seamă cînd era vorba de patrule străine ce ridicau de 
prin circiumi şi taverne pe ostaşii lui, cînd nu aveau bilet de voie. Boşorogul 
avea grijă de ostasii lui, le asigura o mincare omenească, dar avea întotdea- 
una , o „păsărică” a lui; avea trăsneala lui; de aici, porecla de „boşorog”. 

Cînd bosorogul era însă cicălitor fără nici un rost şi făcea zile fripte 
trupei şi gradatilor, inventind exerciţii de noapte şi alte aiureli de soiul ăsta, 
devenea ,,bosorog afurisit',. 

Din expresia „boşorog afurisit”, ca treaptă superioară pentru definirea 
ticälosiei, rautatii şi prostiei, a apărut cuvintul „băşinos”. Acest cuvînt spune 
totul şi este o mare deosebire între un băşinos civil şi un băşinos din arma- 
tă. 

Cel dintâi, civilul, este si el un superior, poreclit aşa în instituţia lui de 
servitori şi de funcționarii subalterni. E birocratul-filistin care face, de pildă, 
mizerii pentru că conceptul n-a fost destul de bine uscat cu sugativa şi aşa 
mai departe. Individul e, în general, o apariție stupida, un animal timpit în 
sinul societății omeneşti, deoarece un astfel de ipochimen pozează în om 
deştept, pretinde că înțelege totul, ştie să explice orice şi se simte jignit cu 
orice prilej. 

Cine a tăcut armata va înțelege, fără îndoială, care e deosebirea între 
un astfel de specimen şi băşinosul în uniformă. În armată, atributul e alătu- 
rat unui „boşorog” afurisit, un afurisit în adevăratul înțeles al cuvîntului, 
adică fanfaron cu orice prilej, dar laş îndată ce se poticneşte de vreun obsta- 
col; nu iubeşte soldaţii, e în veşnică harta şi se războieşte în zadar cu ei, căci 
nu e niciodată în stare să-şi cîştige autoritatea de care se bucură ,bosorogul” 
sau chiar „boşorogul afurisit”. 

În anumite garnizoane, ca de pildă la Trident, în loc de „băşinos”, se 
vorbea de „căcănarul nostru ramolit”, în toate cazurile era vorba de un om 
mai în vârstă, de aceea atunci cînd, în gîndul lui, Svejk îl poreclise pe locote- 
nentul Dub „băşinos neisprăvit”, lucrul se întemeia pe o logică fără cusur, 
întrucît, atît în ceea ce priveşte vîrsta, gradul si în general toate calităţile 
amintite, locotenentului Dub îi mai lipsea cincizeci la sută pina să ajungă cu 
adevărat un fbäsinos”. 

_ Främintind aceste gînduri in drum spre vagonul lui, il intilni pe 
tucälarul Kunnert. Avea obrajii umflati si, din cele ce îngăima, Svejk înţelese 
că se intilnise pe neaşteptate cu locotenentul Dub care-l luase la palme pe 
nepusă masă, pe motiv că aflase că-i prieten cu el. 

— Dacă e aşa, spuse Svejk liniştit, ieşim la raport. Soldatul austriac 
trebuie să se lase pălmuit numai în anumite împrejurări. Dar jupinul ăsta s- 
a cam întrecut cu gluma: vorba batrinului Eugen de Savoia : „De-aici şi 
pinä-aici”. E de datoria ta să ceri să fii scos la raport şi, dacă n-ai s-o faci, 
am să-ţi trag eu cîteva perechi de palme, ca să tii minte ce va să zică disci- 
plina în armată. La cazarma din Karlin era un laitnant, Hausner ; şi ăsta 
avea tot aşa un tucälar pe care numai în palme şi-n picioare îl ţinea. Într-o 
zi, după ce a fost snopit în bătăi, tucälarul a cerut să fie scos la raport. Da s- 
a fisticit, n- a mai stiut ce spunea si a declarat ca a fost calcat in picioare. 

„Stăpinul a dovedit uşor că soldatul minte şi că în ziua aceea nu-l călcase în 
picioare, marginindu- se să-i tragă numai cîteva perechi de palme, ce-i drept 


" ' 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


zdravene. Aşa se face că bietul tucälar a fost băgat trei săptămîni la carcera 
pentru declaraţii mincinoase. Dar asta-i altă poveste, urmă Svejk. Unu 
Houbicka, student în medicină, ne spunea că e totuna dacă la Institutul de 
patologie tai cadavrul unui spinzurat sau al unui otrăvit. Merg cu tine... în 
armată, o pereche de palme e chestie gravă. 

Năucit de-a binelea, Kunnert se lăsă condus de Svejk spre vagonul 
comandamentului. 

Văzindu-i, locotenentul Dub zbieră la ei, aplecindu-se în afară: 

— Ce căutaţi aici, natarailor? 

— Fii demn, îi atrase Svejk atenţia lui Kunnert, impingindu-l în vagon. 

Pe culoar îşi făcură apariția locotenentul-major Lukâs şi, în spatele 
lui, căpitanul Sagner. 

Uitîndu-se la Svejk, locotenentul-major Lukas, care era patit, fu foarte 
mirat deoarece de data aceasta chipul lui Svejk nu mai era solemn si binevo- 
itor, ca de obicei, ci prevestea mai degraba furtuna. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, spuse Svejk, că am 

venit la raport. 

— Lasă prostiile, Svejkule, că m-am săturat de ele. 

—  Binevoiţi să-mi dati ascultare, insistă Svejk. Eu sînt ordonanța 
companiei dumneavoastră; dumneavoastră, dacă imi ingaduiti, binevoiti a fi 
kompanienkomandantul companiei a 11-a. Stiu ca lucru-i grozav de cara- 
ghios, dar domnul laitnant Dub se afla sub ordinele dumneavoastra. 

— Ai înnebunit de tot, Svejk, ii curmă vorba locotenentul Lukaé, esti 
beat tun si ai face mai bine daca ai pleca pusca! Idiotule, dobitocule! 

— Cu respect va raportez, domnule oberlaitnant, raspunse Svejk, 
impingindu-l înainte pe Kunnert. Situaţia se aseamănă cu aceea cînd s-a 
făcut la Praga prima probă cu grătarul de protecţie la tramvaie. Domnul in- 
ventator s-a sacrificat personal, primind să fie victima probei sale. Primăria a 
fost obligată să plătească despăgubiri văduvei. 

Căpitanul Sagner, care nu ştia ce atitudine să ia, îi făcu semn să ur- 
meze, în timp ce locotenentul-major Lukâs se schimbă la fata de disperare. 

Trebuie să ieşim la raport, să trăiţi, domnule oberlaitnant, continua 
Svejk neînduplecat. Dacă vă amintiţi, la Bruck mi-ati spus că, în calitate de 
ordonanţă a companiei, eu mai am şi alte îndatoriri în afară de transmiterea 
ordinelor; ziceati că trebuie să fiu bine informat de tot ce se întîmplă în com- 
panie. Pe temeiul acestui ordin îmi îngădui, domnule oberlaitnant, să vă 
aduc la cunoştinţă că domnul laitnant Dub şi-a luat netam-nesam la palme 
tucälarul. Eu unul, să trăiţi, domnule oberlaitnant, poate nici nu v-aş fi 
spus-o, dar de vreme ce domnul laitnant Dub se află sub comanda dumnea- 
voastră, mi-am zis că chestiunea trebuie să ajungă la raport. 

— Cazul e cam ciudat, interveni căpitanul Sagner. Ascultă, Svejk, de 
ce-l tot împingi înainte pe Kunnert? 

— Cu respect vă raportez, domnule batallionskomandant, că e caz de 
raport. Kunnert e timpit! A fost pălmuit de domnul laitnant Dub şi se teme 
să iasă singur la raport. Cu respect vă raportez, domnule hauptman, că, da- 
că v-aţi uita la el, ati vedea cum îi tremură genunchii. S-a zapacit de tot. Da- 

„că nu eram eu, poate că nici n-ar fi ieşit la raport, la fel ca unu Kudela din 
Bytouchov, care pe vremea cînd făcea serviciul activ a ieşit de atitea ori la 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


raport pină a fost trecut la marină, unde a devenit gornist şi apoi a devenit 
cunoscut ca dezertor undeva, pe o insulă din Oceanul Pacific. Acolo s-a în- 
surat şi după un timp a stat chiar de vorbă cu exploratorul Havlasa, care 
nici n-a băgat de seamă că nu e bästinas. Sigur, e foarte trist cînd cineva 
trebuie să iasă la raport, pentru cîteva nenorocite de perechi de palme. Dar 
ştiţi, el nici n-a vrut să vină, fiindcă mi-a zis chiar că nu vine. A căpătat 
atitea palme, că nici el nu ştie de care palme e vorba acum; şi nici prin gînd 
nu i-ar fi trecut să vie aici, n-a vrut în ruptul capului să iasă la raport; dacă 
ar fi după el, s-ar lăsa cirpit şi de-acu încolo. Cu respect vă raportez, dom- 
nule hauptman, poftiti numai de vă uitaţi, de frică s-a căcat pe el. Pe de altă 
parte, ar fi trebuit să se plingä numaidecit de perechile de palme pe care le-a 
primit, dar nu s-a încumetat, pentru că a ştiut că e mai bine să fii o floare 
modestă... Ştiţi, face serviciul la domnu laitnant Dub. ‘ 

Si, împingîndu-l pe Kunnert înainte, Svejk îi spuse: 

— Ce te tot clatini ca un stejar2% pe vreme de furtună? 

Căpitanul Sagner îl întrebă pe Kunnert cum a fost. 

Tremurind tot, Kunnert declară că ar fi mai bine să fie întrebat dom- 
nul laitnant Dub. Ba acest Iuda merse chiar pina acolo încît, tremurind ca 
varga, afirmă că la mijloc nu-i decît o invenţie a lui Svejk. 

Acestei neplăcute situații îi puse capăt însuşi locotenentul Dub, care 
aparu pe neaşteptate, zbierind cit îl tinea gura, la Kunnert: 

— lar ti s-a facut de o pereche de palme? 

Chestiunea era, aşadar, limpede ca lumina zilei, încît Sagner îi spuse 
pur şi simplu locotenentului Dub: 

— Cu începere de astăzi, Kunnert e detaşat la bucătăria batalionului. 
În ce priveşte noua ordonanță, adresează-te rechnungsfeldwebelului Vanek. 

Locotenentul Dub salută şi, înainte de a pleca, se întoarse către Svejk 
şi-i spuse: 

— Fac prinsoare că într-o bună zi tot la spinzurätoare ai s-o sfirşeşti. 

După plecarea lui, Svejk se adresă locotenentului-major cu un ton de 
nespusă blindete: 

— La Mnichovo Hradiste era un domn care vorbind cam tot aşa cu un 
altul, cel de-8l doilea i-a răspuns: „Să ne vedem cu bine pe locul de execu- 
A 

— Svejkule, îi spuse locotenentul-major Lukas, mare timpit mai esti, 
dar nu care cumva să-mi răspunzi iar aşa cum ţi-e obiceiul: „Cu respect va 
raportez că sînt timpit!” 

— Extraordinar! exclamă căpitanul Sagner care, aplecat în afara vago- 
nului, ar fi fost în clipa aceea fericit să se retragă de la fereastră, dar nu mai 
avu cînd, căci catastrofa se intimplase: locotenentul Dub se afla sub fereas- 
tra vagonului. 

Locotenentul Dub începu prin a-şi exprima regretul că Sagner plecase 
fără să-i fi ascultat expunerea de motive în legătură cu ofensiva pe frontul 
răsăritean. 

+  — Casă înțelegem bine această uriaşă ofensivă, striga Dub în sus spre 

fereastră, trebuie să ne dăm seama în prealabil cum s-a desfăşurat ofensiva 

„de Ia sfirgitul lunii aprilie. A trebuit mai intii să spargem frontul rusesc gi 
a 


290 Stejar = dub în limba cehă. 


+t 


: 


4 7 | n d'à 
Jaroslav Haëek - Peripeţiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
w 

am gasit locul cel mai potrivit pentru aceasta spartura intre Carpati si Vistu- 
laa 

_ — Nu te contrazic de fel, îi răspunse sec căpitanul Sagner şi plecă de 
la fereastră. 

După o jumătate de oră, cînd trenul porni mai departe spre Sanok, 
căpitanul Sagner se întinse în vagon pe o bancheta, prefacindu-se că doar- 
me, nădăjduind că între timp locotenentul Dub avea să uite de răsuflata lui 
concluzie în legătură cu ofensiva. 

Din vagonul în care se afla Svejk, lipsea Baloun. Ceruse, ce-i drept, 
permisiunea de a şterge cu piine cazanul în care se gătise gulaşul, şi acum 
era în vagonul bucătărie, într-o situaţie neplăcută, întrucît la pornirea trenu- 
lui, din cauza smuciturii neprevăzute, fusese proiectat cu capul în jos în ca- 
zan şi numai picioarele îi ieşeau afară. Se obişnui însă repede şi cu această 
poziție şi din cazan se auzi o forfoteală ca de arici la vinätoare de gindaci şi, 
ceva mai tirziu, glasul tinguitor al lui Baloun. 

PAT — Oameni buni, pentru Dumnezeu, mai aruncati-mi, va rog, o bucata 
de piine, că mai e sos. 

Această idilă tinu pina la prima staţie, unde ajunseră cu cazanul com- 
paniei a 11-a gata curățat şi lucind lună. 

— Dumnezeu să vă răsplătească, prieteni, le mulțumi Baloun din ini- 
mă. De cînd mă ştiu în armată, pentru prima dată mi-a zimbit şi mie noro- 
cul) i | 

Si într-adevăr n-avea de ce să se plinga. La trecătoarea Lupkov avuse- 
se parte de două porţii de gulaş; locotenentul-major Lukâs îşi manifestase 
multumirea pentru faptul că Baloun îi adusese mincarea de la popota ofite- 
rească neatinsă, şi drept răsplată îi lăsase o bună jumătate de portie. 

În culmea fericirii, Baloun şedea acum la marginea vagonului, 
balabanindu-si picioarele în afară şi deodată războiul începu să-i pară un 
lucru mai plăcut, mai familiar. 

Bucătarul companiei începu să-şi bată joc de el, spunînd că la Sanok 
urmează să se dea la masa de seară încă un prînz, drept compensație pentru 
vremea cînd nu primiseră nimic. Baloun incuviinta, dînd din cap, şi spuse în 
şoaptă: . 

- — O să vedeţi, prieteni, că Dumnezeu nu ne lasă. 

Riseră toți cu poftă, iar bucătarul, cätärat pe maşina de gătit, începu 
să cînte: 
. 

lupaidia, iupaida, 

Dumnezeu nu ne-o lăsa. 

Şi din greutatea toată 

tot el are să ne scoată. 

Din nevoie, din desiş, 

el ne scoate-n luminiş, 

lupaidia, iupaida, 

Dumnezeu nu ne-o lăsa. 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Dincolo de stația Scevna incepura din nou să se iveasca, prin văi, ci- 
mitire militare. In vale, lingä Scevna, se vedea din tren o cruce de piatra cu 
un Christos al carui cap fusese retezat de tirul artileriei. 

Trenul isi iuti viteza, gonind repede prin defileu, la vale spre Sanok; 
orizonturile se largeau si o data cu ele apareau tot mai multe sate distruse, 
de o parte si de alta a caii ferate. 

La Kulasna, jos in apa riului, se vedea un tren sanitar distrus, rastur- 
nat nu de mult de pe linia ferata. 

Baloun holbă ochii mari si se minuna, mai ales de felul cum erau im- 
prastiate diferitele parti ale locomotivei; cosul se infipsese in terasament si 
iesea afara ca o gura de tun de calibrul 28. i 

Această apariţie trezi şi atenţia celor din vagonul în care se afla Svejk. 
Cel mai indignat era bucătarul Jurajda: ‘ 

— Unde s-a mai pomenit să tragi în vagoanele de Cruce Rosie? 

— Voie nu este, dar s-a pomenit, îl lămuri Svejk. Lovitura n-a fost rea; 
şi cu toţii fură de părere că atacul se întimplase noaptea şi că probabil, din 
pricina întunericului, nu se zărise crucea rosie. Cite lucruri oprite nu-s pe 
lumea asta, pe care le faci totuşi. Voie, nevoie, totul e să reuşeşti. La mane- 
vrele imperiale de lingă Pisek a venit odată un ordin care interzicea ca solda- 
tii sa fie legaţi fedeleş în timpul marşului. Căpitanul nostru n-a ţinut seamă 
de el, zicînd că ordinul e o prostie: e la mintea cocoşului că un soldat legat 
nu poate mărşălui. Aşa că el, fără să calce nici un ordin, continua să-i lege, 
aruncindu-i în căruțele esalonului de aprovizionare. Dar chiar pe strada 
noastră, acum cinci sau şase ani, s-a întimplat un alt caz. Într-o casă, la 
etajul întîi, locuia un domn Karlik. Cu un etaj mai sus stătea un om tare 
cumsecade; îi zicea Mikes şi era de la conservator. Îi plăceau grozav femeile 
şi, pe lingă altele, începuse să dea tircoale fiicei domnului Karlik, care avea o 
firmă de expediţii şi cofetărie, şi pe undeva, prin Moravia, pe alt nume, o le- 
gătorie de cărți. Cînd domnul Karlik a aflat că vecinul umblă dupa fata lui, 
s-a dus la el acasă şi i-a spus: „Dumneata să ştii că n-ai s-o iei pe fiica mea, 
lepădătură; nu ţi-o dau!” „Bine, i-a răspuns domnul Mikes, dacă n-am voie, 

n-am voie, ce să fac? N-am să mă omor...” Peste două luni, domnul Karlik a 
venit din now la el; de data asta a venit cu soția si amindoi i-au spus într-un 
glas: „Nemernicule, ne-ai necinstit fiica”. „Adevărat, le-a răspuns el atunci 
fără ocol, mi-am îngăduit să-i fac felul, stimată doamnă.” Domnul Karlik a 
început atunci să zbiere, amintindu-i că-l prevenise că nu i-o dă; conservato- 
ristul i-a răspuns, pe bună dreptate, că nici n-avea de gind s-o ia şi că, 
atunci cînd domnul Karlik a venit la el, în afară de căsătorie nu-i interzisese 
nimic. Le-a mai spus că, de altfel, să nu aibă nici o grijă, că el e om de 
cuvînt, că nu se gîndeşte la căsătorie şi că se pot bizui pe cuvintul lui. Dacă 
va fi urmărit — zicea — din pricina asta, lui puţin îi pasă, ştiindu-se cu cu- 
getul curat, că mama lui i-a cerut pe patul de moarte să nu mintă niciodată, 
că el jurase şi că nu e în stare să calce un asemenea jurămînt. În familia lui 
nimeni n-a mințit niciodată si el a avut întotdeauna în scoala cea mai bună 
nota la educația morală. Vedeţi aşadar că există lucruri neingaduite, dar ca- 
re se pot face, şi că drumurile pot fi diferite, numai voința trebuie s-o avem 
„cu toţii aceeaşi. x 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


: 


— Dragi prieteni, intra in vorba teteristul, care lucra de zor la notele 
sale, tot raul spre bine. Trenul asta sanitar aruncat in aer, pe jumatate ars 
şi răsturnat de pe linie, vine să îmbogăţească glorioasa istorie a batalionului 
nostru cu încă o faptă de vitejie viitoare; inchipuieste-ti că la 16 septembrie, 
să zicem, cum mi-am însemnat eu, din fiecare companie a batalionului nos- 
tru se prezintă voluntar cîțiva ostaşi, sub conducerea unui caporal, şi cer să 
li se dea voie să arunce în aer un tren blindat al inamicului, care trage asu- 
pra noastră şi ne împiedică trecerea peste rîu. Şi-au împlinit cu cinste misi- 
unea, travestiti în ţărani... Da ia te uită ce mi-e dat să văd! strigă teteristul 
răsfoind prin însemnările sale. Cum de s-o fi rătăcit pe aici domnul Vanek al 
nostru? Ascultă, domnule rechnungsfeldwebel se adresă el lui Vanek, ce ar- 
ticolaş frumos va apare despre dumneata în istoria batalionului. Am impre- 
sia că mai figurezi o dată, pe undeva, dar aici e-aici. ‘ 

Teteristul citi cu glas tare: 

„Eroica moarte a plutonierului de administraţie Vanek 


Pentru indrazneata acțiune de aruncare în aer a trenului blindat al ina- 
micului s-a prezentat plutonierul de administrație Vanek, îmbrăcat la fel ca şi 
ceilalți, în straie ţărăneşti. Asurzit de explozie, a lesinat; cînd şi-a revenit, s-a 
pomenit înconjurat de inamic, care l-a transportat numaidecit la comandamen- 
tul diviziei dusmane, unde, deşi amenințat cu moartea, a refuzat cu inversu- 
nare să divulge vreun amănunt în legătură cu poziția şi efectivul armatelor 
noastre. Intrucit era travestit, a fost judecat şi condamnat, ca spion, la moarte 
prin spînzurătoare, pedeapsă care, ţinîndu-se seama de gradul lui important, 
a fost comutată în moarte prin împuşcare. Execuţia a avut loc imediat, lingă 
zidul cimitirului; viteazul plutonier de administrație Vanek a refuzat să i se 
lege ochii. La întrebarea dacă mai avea vreo dorinţă a răspuns: «Transmiteti 
batalionului meu, prin mylocirea unui parlamentar, ultimul meu salut şi spu- 
neti-t ca mor cu credința că batalionul va continua marşul lui victorios. Mai 
transmiteti, de asemenea, domnului căpitan Sagner că, în conformitate cu ul- 
timul ordin pe brigadă, ratia zilnică de carne se sporeşte la două cutii şi jumă- 
tate de conserve de cap.» Aşa a murit plutonierul de administrație Vanek, 
stirnind cu ultima lui frază panică şi spaimă în rîndurile dușmanului care isi 
închipuia că, împiedicînd trecerea noastră peste riu, ne va tăia punctele de 
aprovizionare, nădăjduind astfel să provoace înfometare şi prin aceasta demo- 
ralizare în rîndurile noastre. Calmul cu care a privit moartea in fata ne este 
vădit in mod gräitor de împrejurarea că înainte de execuție a jucat jocker cu 
ofițerii inamicului. «Suma cistigata de mine vă rog s-o predati Societăţii ruse de 
Cruce Roşie», a spus, înfruntind cu demnitate ţevile de puşcă. Această nobilă 
generozitate a mişcat pind la lacrimi întreaga asistență.” 


— lertati-ma, domnule Vanek, se intrerupse teteristul, că mi-am inga- 
duit să dispun de banii dumneavoastră. Am stat şi m-am gîndit dacă nu era 
mai bine să-i fi predat Crucii Roşii austriece, dar, la urma urmei, socotesc că 
din punct de vedere uman e totuna; principalul era să fie predati unei insti- 
tutii umanitare. 


* « 
. 


* L w | k À | 1 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


— Räposatul nostru, interveni Svejk, ar fi putut sä-i predea, de pilda, 
azilului de noapte, dar parca tot asa-i mai bine; domnul primar ar fi fost in 
stare sa-si cumpere cu banii ästia cirnati pentru gustarea de la ora zece. 

— Ei, de furat se fură peste tot spuse telefonistul Chodounsky. 

— Da mai ales la Crucea Roşie, declară profund indignat bucătarul 
Jurajda. La Bruck aveam un prieten bucătar care gătea pentru surorile de la 
baraca Crucii Roşii; şi mi-a povestit cum superioarele şi infirmierele-şefe 
trimit acasă lăzi întregi de malaga şi ciocolată. De, asta se întimplă prin forța 
împrejurărilor; e o problemă de autodeterminare a omului. Fiecare om trece 
în viața lui nesfirşită prin nenumărate transformări şi odată şi-odată tot tre- 
buie să apară pe lumea asta în chip de hot. Am trecut şi eu printr-o aseme- 
nea ipostază. 

Bucătarul ocultist Jurajda scoase din ranitä o sticlă de coniac. 

— Vedeţi aici, reluă el desfundind sticla, o dovadă de netăgăduit. Sti- 
cla asta am luat-o, înainte de plecare, de la popota ofitereasca. Coniacul e de 
calitatea cea mai bună şi trebuia folosit la siropul de zahăr pentru tortul de 
Linz. Destinul însă a hotărît să-l fur, după cum tot el a hotărît să devin hot. 

— Eu socotesc că n-ar fi rău, interveni Svejk, dacă destinul ar hotări 
ca noi să fim complicii dumitale; de altfel, presimt că aşa o să se şi intimple. 

Şi într-adevăr, presimtirea lui Svejk se adeveri. Sticla trecu din mînă 
în mina, în ciuda protestelor plutonierului de administraţie, care susținea că 
coniacul trebuie băut din gamelă şi împărţit cu dreptate, căci fiind cinci pe-o 
sticlă, e greu de ştiut dacă unul nu înghite mai mult decit ceilalți, mai ales 
că sînt în număr fără sot. 

La această întîmpinare, Svejk observă: 

— Lucru-i drept; dacă domnul Vanek doreşte să aibă număr cu sot, n- 
are decit să se retragă din combinaţie, ca să nu se ivească certuri şi neplă- 
Ceri. 

Vanek isi retrase deci propunerea si prezenta alta, marinimoasa, potri- 
vit careia daruitorul Jurajda urma sa se plaseze astfel la rind, incit sa poata 
bea de două ori. Această propunere stirni un val de proteste vehemente, de- 
oarece Vanek trăsese o duşcă, de cum se desfundase sticla. 

* În celefdin urmă, fu adoptată propunerea teteristului, de a se bea in 
ordinea alfabetică; el îşi motivă propunerea cu argumentul că însuşi numele 
fiecăruia era o chestiune de predestinare. 

Aşadar, sticla fu începută de Chodounsky, primul în ordine alfabetică, 
care se uita cu groază la Vanek, facindu-si socoteala că, fiind ultimul, pluto- 
nierul va avea parte de o inghititura mai mult. Săvirşi însă cu acest prilej o 
greşeală matematică grosolană, deoarece pina la urmă se dovedi că au fost 
douăzeci şi una de inghitituri. 

Jucară apoi un jocker obişnuit cu trei cărţi, care dădu prilej teteristu- 
lui să citeze din Sfinta Scriptură, la fiecare levată. Ridicînd valetul strigă, de 
pildă: 

— Doamne, lasă robului tău acest valet şi această damă, ca sapindu-le 
şi îngrijindu-le să le culeagă roadele. 

Cînd i se reproşă însă că avusese îndrăzneala să ridice şi optarul, tete- 

„ristul replică cu glas tunător: 
a a 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Dar s-a vazut undeva femeie care, avind zece banuti si pierzind 
unul, nu aprinde luminarea si nu cauta cu osirdie pina il gaseste? Iar daca-l 
găseşte, atunci cheamă vecinii şi prietenele şi le spune: „Bucuraţi-vă impre- 
ună cu mine, căci am ridicat optarul şi am tăiat riga cu asul!” Aşa că dati 
cărțile încoace, că v-aţi ars cu toții. 

Teteristul Marek avea într-adevăr mare noroc la cărți. În timp ce cei- 
lalti îşi tăiau atuurile între ei, el le tăia pe toate cu atuul cel mai mare, astfel 
încît unul după altul pierdeau, iar el ridica pot după pot, strigind de fiecare 
dată către cei biruiti: 

— Şi mari cutremure vor fi pe alocuri, şi foamete, şi or şi mari 
minuni ceresti se vor aräta. 

In cele din urmă se săturară de joc şi-l intrerupsera, după ce telefonis- 
tul Chodounsky îşi pierduse cu anticipație solda pe jumătate de an. Era 
fiert. Teteristul îi ceru o confirmare scrisă în care să declare că plutonierul 
de administrație Vanek urma să-i plătească lui, timp de şase luni, solda lui 
Chodounsky. 

— Nu-ţi fă sînge rău pentru asta, Chodounsky, îl mingiie Svejk. Daca 
ai noroc, cazi la primul atac şi Marek se linge pe bot de lohnung-ul tău; aşa 
că semnează, fără frică. 

Perspectiva aceasta îl impresionă foarte neplăcut pe Chodounsky care 
spuse, sigur de sine: 


deauna în adăposturi, iar sirmele se întind si se repară numai după gefecht. 

Teteristul tinu să sublinieze că, dimpotrivă, telefonistii sint expuşi ce- 
lor mai mari primejdii şi că mai cu seamă asupra lor este îndreptat, întot- 
deauna, tirul artileriei dusmane. Nici un telefonist nu poate fi sigur în adă- 
postul lui. Chiar dacă adăposturile ar fi la zece metri sub pămînt, artileria 
duşmană tot îi poate nimeri. Telefoniştii, zicea, pier ca grindina în ploaia de 
vară, dovadă că înainte de a pleca el din Bruck se deschisese acolo al două- 
zeci şi optulea curs pentru telefonisti. 

Chodounsky privea pierdut undeva departe, fapt care pe Svejk îl mişcă 
profund şi-l făcu să-i adreseze un cuvint de mingiiere: 

* — N-am ce zice, mare ghinion ai avut! 
- Chodounsky răspunse amabil: 

— Tine-ti gura, tato. 

— la să mă uit la litera ,Ch” în notele mele pentru istoria batalionu- 
lui... Chodounsky... Chodounsky, mda, aha, l-am găsit: ,Telefonistul 
Chodounsky ingropat de o mina. Telefoneazä din mormint la comandament: 
«Mor si felicit batalionul pentru victorie!»” 

— Asta ar trebui să te mulțumească, spuse Svejk, sau poate că vrei să 
mai adaugi ceva? Iti amintesti de telefonistul de pe „Titanic”, care, în clipa 
cind vaporul se scufunda, telefona mereu jos, la bucätäria inundata, 
intrebind daca prinzul e gata? 


. — Mie mi-e totuna, interveni teteristul. S-ar putea intregi eventual cu- 
vintele din „urmă ale lui Chodounsky prin următoarea frază pe care o strigă 
„la telefon; „Salutaţi din parte-mi brigada noastră de fier”. 
… 


4 


* ; . A | | L i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


IV - Marschieren! Marsch! 


SOSIND LA SANOK, AFLARA CA, IN ADEVAR, CEI CLIN VAGONUL IN CARE ERA IN- 
STALATA BUCATARIA DE CAMPANIE A COMPANIEI A 11-A, UNDE NEINDESTULATUI 
BALOUN SE BASEA DE FERICIRE, AVUSESERA DREPTATE CIND SPUSESERA CA ACI LI SE 
VA DISTRIBUI MASA DE SEARA. IN AFARA DE ASTA, URMA SA LI SE MAI DISTRIBUIE IN 
PLUS RATIA DE PIINE PENTRU TOATE ZILELE IN CARE BATALIONUL NU CAPATASE NIMIC. 
DE ASEMENI, COBORIND DIN VAGOANE, AFLARA CA LA SANOK ERA INSTALAT COMANDA- 
MENTUL „BRIGĂZII DE FIER”, DE CARE DEPINDEA BATALIONUL 91, POTRIVIT ACTULUI SĂU 
DE BOTEZ. CU TOATE CĂ LEGĂTURILE DE CALE FERATĂ SPRE LVOV ŞI MAI DEPARTE SPRE 
NORD, PÎNĂ LA GRANIȚĂ, NU ERAU ÎNTRERUPTE, PĂREA TOTUŞI CIUDAT CĂ COMANDA- 
MENTUL SECTORULUI RĂSĂRITEAN DĂDUSE DISPOZIȚIA CA „BRIGADA DE FIER” ÎMPREUNĂ 
CU STATUL EI MAJOR SA-SI CONCENTREZE BATALIOANELE DE MARS LA O SUTĂ CINCIZECI 
DE KILOMETRI ÎN SPATE, CÎND LINIA FRONTULUI SE ÎNTINDEA DE LA BROD PINA LA BUG 
ŞI DE-A LUNGUL RÎULUI, SPRE NORD, PÎNĂ LA SOKAL. 

Această foarte interesantă problemă strategică fu rezolvată într-un 
mod cît se poate de simplu, în clipa cînd căpitanul Sagner se prezenţă la 
comandamentul brigăzii din Sanok, pentru a anunţa sosirea batalionului de 
marş. 

Ofițer de serviciu era aghiotantul brigăzii, căpitanul Tayrle. 

— Mă mir, spuse căpitanul Tayrle, că dumneavoastră n-aţi primit 
anumite instrucţiuni. Marşruta e precisă. În ce priveşte desfăşurarea marşu- 
lui dumneavoastră, ar fi trebuit, aşa cum era firesc, să ne anunțați dinainte. 
După dispoziţiile cartierului general, dumneavoastră ati sosit cu două zile 
mai devreme. 

Căpitanul Sagner roşi puţin, dar nu se gîndi să-i repete cuprinsul tele- 
gramelor cifrate pe care le primise în cursul călătoriei. 

— Mă mir de dumneata... reluă aghiotantul Tayrle. 

— Credeam, îi răspunse iritat căpitanul Sagner, că ofițerii se tutuiesc 
între ei. 

— Din partea mea, spuse căpitanul Tayrle. Dar, ia spune-mi, te rog, 
eşti activ sau rezervist? Activ? Pai, spune asa, frate... Asta-i cu totul altce- 
va... Azi e greu sa-i mai deosebesti... Pe aici au trecut atitia locotenenti de 
rezerva idioti. In retragerea de la Limanov si Krasnik, toti ,locotenentii” Astia 
îşi pierdeau capul cum zăreau o patrulă căzăcească. Noi, ăştia de la coman- 
dament, nu-i prea avem la stomac pe aceşti încurcă-lume. Nişte dobitoci de 
intelectuali care se activează sau îşi dau examenul de ofițeri în civil şi conti- 
nuă să fie imbecili de civili pînă vine războiul şi se scapă pe ei, căcăcioşii! 

Căpitanul Tayrle scuipa cu dispreț şi-l batu pe umăr cu familiaritate 
pe căpitanul Sagner. 

— O să ramineti aici probabil două zile. Vă iau pe toţi sub protecția 
mea, o să mai dansăm. Avem aici nişte curvulite grozave, între altele fata 
unui general care înainte vreme era lesbiană. Ca s-o atitam, ne îmbrăcăm cu 
toţii în rochii de damă şi să te tii pe urmă, ce carte ştie! Scroafa e aşa de slă- 
bănoagă, incit parca nici nu-ti vine sa crezi ca ar fi in stare de ceva. Dar se 

"pricepe, fratioare... de altfel ai să vezi... Pardon! şi rămase o clipă încurcat. 
Trebuie să mă duc iar să borăsc; pentru a treia oară azi... 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


După ce se întoarse, destăinui căpitanului Sagner, pentru a-i dovedi 
atmosfera de veselie care domnea acolo, că vărsăturile de care suferea erau 
urmările chefului din ajun, la care participaseră şi ofițerii unităţii de pioni- 
eri. 

Pe comandantul acestei unități, căpitan şi el, Sagner avu prilejul să-l 
cunoască foarte curînd. În cancelarie intră un lungan în uniformă cu trei 
steluțe aurii şi oarecum mahmur; nebagind în seamă prezența căpitanului 
Sagner, se adresă pe un ton foarte familiar lui Tayrle: 

— Ce faci, mă, porcule? Frumos ai aranjat-o aseară pe contesa noas- 
tra. Se aşeză pe scaun si, lovindu-se cu o vargă subțire peste pulpe, începu 
să rida cu hohote: Cînd mi-amintesc că i-ai borit în poale... — 

— Da, incuviinta Tayrle, m-am distrat bine aseară. 

Abia după aceea îl prezentă pe Sagner ofițerului cu varga în mînă şi 
tustrei părăsiră cancelaria, brigăzii, indreptindu-se spre cafeneaua care ra- 
sărise peste noapte pe ruinele unei foste berării. 

În timp ce traversau cancelaria, căpitanul Tayrle împrumută varga de 
la comandantul unităţii de pionieri şi lovi cu ea în masa lungă în jurul căre- 
ia, la această comandă, se ridicară în poziție de drepţi doisprezece contopisti. 
Aceştia erau partizani ai muncii liniştite şi lipsite de primejdie din spatele 
frontului, şi aveau nişte burti respectabile, îmbrăcate în uniforme extra. 

Acestor doisprezece apostoli ai chiulului, căpitanul Tayrle le spuse, 
vrind să facă pe grozavul fata de Sagner şi celălalt oaspe: 

— Să nu va inchipuiti, porcilor, că sinteti aici la cura de îngrăşare. Mai 
puţină mîncare şi băutură si mai multă alergătură!... Şi acum să va mai arăt 


un număr de dresaj, îi anunţă Tayrle. 
Lovi din nou cu varga în masă şi-i întrebă pe cei doisprezece, care stă- 
teau smirna: 


— Cind aveţi de gind să cräpati, neispravitilor? 

Cei doisprezece răspunseră în unison: 

— La ordinul dumneavoastră, domnule căpitan. 

După care, rizind de propria-i timpenie, căpitanul Tayrle ieşi din can- 
celarie, însoțit de oaspeţii săi. 

* Asezindu-se cu ei la o masă în cafenea, Tayrle comandă o sticlă cu li- 
chior de scoruse şi porunci să fie aduse cîteva domnişoare din cele care erau 
libere. Astfel Sagner află că în realitate cafeneaua era un tractir. Cînd auzi că 
nici una din domnişoare nu era liberă, căpitanul Tayrle se înfurie peste mă- 
sură şi, întilnind-o pe madamă în sala de aşteptare, o înjură grosolan, 
întrebind-o apoi cine era la domnişoara Ella. Iar cînd i se spuse că era ocu- 
pată cu un locotenent, începu să zbiere şi mai tare, ca ieşit din minți. 

La domnişoara Ella se afla în clipa aceea domnul locotenent Dub, care, 
după cantonarea batalionului în clădirea gimnaziului, adunase toată unita- 
tea sa şi într-o lungă expunere atrăsese luarea-aminte ostaşilor că, în retra- 
gere, ruşii au împinzit bordelurile cu personal contaminat de boli venerice, 
pentru a provoca în felul acesta pierderi grele armatei austriece. Atrase aşa- 
dar atenţia ostaşilor să nu frecventeze asemenea localuri şi adăugă că el în- 
suşi va inspecta aceste case, pentru a se convinge personal dacă ordinul n-a 

„fost călcat; tinind seamă că acum se aflau in zona frontului, cel care va fi 
descoperit acolo va fi trimis în fața Consiliului de război. 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Locotenentul Dub se duse deci sa se convinga la fata locului daca or- 
dinul lui fusese respectat si-si alese ca punct de plecare al cercetarilor sale 
canapeaua din odäita Ellei, aflata la etajul intii al asa-zisei ,Cafenele” a ora- 
sului, unde se distra de minune. 

Intre timp, cäpitanul Sagner se inapoie la batalion. Societatea lui 
Tayrle trebui să se risipească, acesta fiind chemat de urgență la brigadă, 
unde comandantul îşi căuta de mai bine de o jumătate de oră aghiotantul. 

Veniseră ordine noi de la divizie şi trebuia stabilită definitiv marşruta 
regimentului 91 abia sosit, deoarece, după noi ordine primite, pe vechiul lui 
itinerar urma să se îndrepte acum batalionul de marş al regimentului 102. 

Situaţia era foarte încurcată; ruşii se retrăgeau în grabă spre nord- 
estul Galiției, formaţiuni austriece se amestecau între ele, iar unități germa- 
ne pătrundeau, pe alocuri, în liniile lor ca nişte săgeți; toate acestea dădură 
naştere unui haos, care fu sporit apoi de sosirea în zona frontului a unor noi 
batalioane de marş şi a altor unități militare. O situaţie asemănătoare era şi 
în zonele din spatele frontului, ca de pildă chiar aici, la Sanok, unde pe ne- 
aşteptate sosiseră rezervele unei divizii germane hanovreze, sub comanda 
unui colonel cu o căutătură atit de crincena, încît generalul de brigadă isi 
pierdu cumpătul. Colonelul comandant al rezervelor diviziei hanovreze îi ară- 
tă o dispoziție scrisă — dată de statul-major al armatelor germane — în care 
se arăta că oamenii lui trebuiau cartiruiti în clădirea gimnaziului, unde fu- 
seseră cazați ostasii din regimentul 91. Pentru instalarea statului său major, 
ceru evacuarea clădirii „Băncii Cracoviene”, în care se stabilise comanda- 
mentul brigăzii. 

Comandamentul chema la telefon divizia, înfățişind situația exactă; 
apoi vorbi cu divizia şi hanovrezul cu căutătura crincena şi, drept urmare, la 
brigadă sosi următoarea dispoziţie telegrafică: „Brigada părăseşte oraşul la 
orele şase seara în direcția Turow — Volsk — Liskowiec — Starasol — 
Sambov, unde va primi noi dispoziții. O dată cu ea va pleca şi batalionul de 
marş 91, care va forma ariergarda; patrulele de recunoaştere vor pleca din 
Turow la orele cinci şi jumătate; între detașamentele de apărare a flancurilor 
sudic şi nordic, distanță 3 kilometri. Ariergarda părăseşte oraşul la orele şa- 
se şi un sfert!” 

In clădirea gimnaziului era mare forfotă. La adunarea ofițerilor, convo- 
cată ad-hoc de comandantul batalionului, nu lipsea decît locotenentul Dub; 
Svejk primi ordinul să-l caute. 

# — Cred că dumneata ai să-l găseşti uşor, îi spuse locotenentul-major 
Lukâs, ştiu că vă aveţi ca pisica şi cîinele. 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent, că am nevoie de un or- 
din scris de la companie. Tocmai pentru că noi doi mereu ne luăm la harta. 

Şi în timp ce locotenentul-major Lukâs scria pe o foaie de hirtie ordi- 
nul prin care locotenentul Dub era chemat să se prezinte de urgenţă la gim- 
naziu, unde avea loc adunarea, Svejk continua să-i raporteze: 

— Da, domnule oberlaitnant, n-aveţi nici o grijă. Vi-l găsesc eu 
numaidecit, pentru ca ostaşii n-au voie să intre în bordel, aşa că dumnealui 
e mai mult ca sigur acolo, ca să se convingă dacă nu cumva vreun ostaş din 

„unitatea dumisale doreşte să ajungă în fața Consiliului de război. Domnul 
laitnant Dub, personal, a declarat în fata mansaftului că va inspecta bordele- 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


le şi vai şi amar de cei care îi vor cunoaşte şi partea rea. De altfel, ştiu unde 
e. E aici, aproape, în cafeneaua de peste drum; oamenii dumnealui l-au ur- 
mărit să vadă unde se duce mai întîi. 

Localurile unite de distracție şi „Cafeneaua oraşului”, despre care 
amintise Svejk, erau împărţite în două secţii. Cine nu voia să treacă prin ca- 
fenea, intra prin spatele clădirii, unde se încălzea la soare o babă, care se 
adresa vizitatorilor în limbile germană, poloneză şi ungară, cam aşa: 

— Hai, drăgălaşule, avem fetițe drägute. 

Dacă ostaşul intra, bätrina îl conducea, printr-un coridor, într-un fel 
de sală de primire unde chema cîte o domnişoară, care venea fuga, în cămă- 
suta; cerea banii înainte şi pe loc, şi în timp ce soldatul îşi descingea baione- 
ta, suma respectivă era vărsată madamei. 

Ofițerii intrau prin cafenea; pentru domnii ofițeri drumul era mai com- 
plicat, pentru că ducea către separeurile din fundul localului, unde erau 
domnisoarele mai selecte, în camasute cu dantele, anume alese pentru gra- 
dele ofiteresti, şi unde se servea vin şi lichior. De altfel, madama nu îngăduia 
nici un gest usuratic în cafenea; totul se petrecea sus, în cämärute. Într-un 
astfel de paradis, plin de plosnite, se afla tolanit pe un divan, numai în iz- 
mene, şi locotenentul Dub, în timp ce domnişoara Ella îi povestea, aşa cum 
se întimplă de obicei în asemenea împrejurări, tragedia vieții ei; cum că tatăl 
ei fusese fabricant şi dinsa profesoară de liceu la Pesta şi că situaţia în care 
se găsea acum era o consecință a unei dragoste nefericite. 

Linga pat, în spatele locotenentului Dub, pe o masuta, se vedeau o sti- 
clă cu lichior de scoruse şi două păhărele. Avînd în vedere că sticla era nu- 
mai pe jumătate golită şi că domnişoara Ella şi locotenentul Dub nu mai şti- 
au ce vorbesc, se putea uşor trage încheierea că locotenentul Dub nu ţinea 
de fel la băutură. Din cele ce spunea se vedea limpede că începuse să încur- 
ce totul, confundind-o pe Ella cu ordonanța lui, Kunnert; vorbea şi îl ame- 
ninta pe imaginarul Kunnert aşa cum îi era obiceiul: 

— Kunnert, Kunnert, bestie, tine minte, cînd ai să-mi cunoşti partea 
rea... 

Svejk ar fi trebuit să se supună aceleiaşi proceduri ca şi ceilalți ostaşi 
care intrau Brin spatele clădirii; el se smulse însă amabil din braţele unei 
fetițe în camasuta, la al cărei strigăt sosi în grabă madama, o poloneză gra- 
să, care tăgădui cu neruşinare că s-ar afla pe acolo, ca musafir, vreun domn 
locotenent. 

# — Nu zbierati asa la mine, cucoanä, ii spuse Svejk zimbind politicos, 
daca vreti sa nu va ating peste bot. La noi pe strada Platnerska, o madama a 
încasat odată o chelfăneală, că n-a mai ştiut pe ce lume e. Un băiat îl căuta 
acolo pe taica-su, un oarecare Vondracek, care avea prăvălie cu cauciucuri 
de automobil. Pe madamă, o chema Krovanova; după ce au readus-o în sim- 
tiri şi au întrebat-o, la spitalul de urgenţă, cum o cheamă, dumneaei a spus 
ceva care începea cu „Ch”... Dar dumneavoastră cum vă numiți, stimata 
doamnă? 

. Drept orice răspuns, venerabila matroana începu să urle ca iesita din 
minţi, cînd Svejk, după aceste cuvinte, o imbrinci de o parte şi urcă grav 

„scările de lemn care duceau la etajul intii. 
… 


[# 


wy" 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


La semnalul ei îşi făcu apariţia însuşi proprietarul tractirului, un nobil 
polonez uscätiv la înfăţişare, care se repezi pe scară după Svejk şi începu să- 
1 tragă cu disperare de bluză, strigind la el, pe nemteste, că soldaţii n-aveau 
acces sus, etajul fiind rezervat pentru domnii ofițeri, iar parterul pentru os- 
taşi. 

Svejk îi atrase atenţia că el venea în interes de serviciu şi că avea mi- 
siunea să găsească pe un domn locotenent, fără de care armata nu putea 
porni spre cîmpul de luptă, iar cînd patronul deveni agresiv, Svejk îi dădu 
brinci pe scări şi îşi văzu mai departe de inspecția încăperilor de sus. Se 
convinse astfel că toate odäitele erau goale; abia la capătul coridorului unde, 
după ce bätuse discret, apăsase pe clanta şi crăpase uşa, auzi dintr-o came- 
ră glasul pitigäiat al domnişoarei Ella ciripind: ,Besetzt”2°1 şi îndată dupa 
aceea glasul profund al locotenentului Dub, care se credea probabil încă în 
camera lui de la cantonament strigind: „Herrein!"292 

Svejk intră, se apropie de divan si, inminind locotenentului Dub ordi- 
nul, raportă, tragind cu coada ochiului spre uniforma aruncată într-un colt 
al patului: 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că trebuie să vă îmbrăcaţi 
şi să vă prezentați numaidecit — după cum spune ordinul pe care vi-l 
inminez — la cazarma noastră de la gimnaziu, unde avem o consfătuire im- 
portantă. 

Locotenentul Dub holbă la el ochii impaienjeniti, dar îşi dădu seama 
că nu era chiar atît de ametit, încît să nu-l recunoască pe Svejk. În ameteala 
lui îşi închipuia că Svejk fusese trimis la el, la raport, şi de aceea îi spuse: 

— Imediat mă răfuiesc eu cu tine, Svejkule. Ve-vezi-tu-ce-patesti... 
Kunnert, strigă către Ella, m-mai toa-toarnă-mi u-un pă-hărel! 

Bau şi, în timp ce rupea ordinul scris, ridea sarcastic: 

— Ce-i asta — motivare? La-noi-nu se prinde-cu motivare. Aici sintem 
la-la mi-militărie, nu — la şcoală. Care va să zică, te-am — agăţat, în bo- 
bordel? Vi-vino incoa, Sve-Svejk, apropie-te, să-ţi trag o pe-pereche de pal- 
me. În ce an i-a învins Filip Macedoneanul pe romani? Nu ştii, armăsarule! 

— Cu respect vă raportez, continuă Svejk neînduplecat, e un ordin su- 
perior de lafbrigadă ca toți domnii ofițeri să se îmbrace si să vină la 
batalionsbesprechung; trebuie să plecăm şi acum se hotăreşte care companie 
va fi forhut, saitnhut sau nachhut. Socotesc ca şi dumneavoastră aveți un 
cuvînt de spus în treaba asta. 

@ Aceasta interventie diplomatica avu darul sa-l trezeascä oarecum pe 
locotenentul Dub, care incepea sa-si dea seama ca totusi nu era in cazarma 
$i din prudenta intreba chiar: 

— Unde sint? 

— Domnul locotenent binevoieste a se afla la bordel. Caile Domnului 
sint nenumarate. 

Locotenentul Dub ofta din greu, cobori de pe divan si incepu sa-si cau- 
te uniforma. Svejk îi dădu o mina de ajutor şi in cele din urmă, după ce loco- 
tenentul izbuti să se îmbrace, ieşiră amindoi din odaita. Dar, peste o clipă, 
Svejk se inapoie glonț — şi fără să ţină seama de prezenţa Ellei, care dădu 


— 7 
D: . 
21 Nu-i voie! (germ.). 
22 Intra! (germ.). 


+ 


av | 1... 
At oe 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


intoarcerii lui alta interpretare, intinzindu-se in pat — bau in graba restul de 
lichior ramas in sticla si o lua din nou in urma locotenentului. 

In strada, locotenentul Dub isi pierdu din nou mintile, dat fiind cä era 
mare zapuseala, şi povesti tot felul de parascovenii, fără nici o legătură între 
ele. Spuse că are acasă o carte poştală din insula Helgoland şi că, după 
examenul de bacalaureat, se dusese cu colegii să joace biliard şi nu-l saluta- 
seră pe profesorul diriginte. La fiecare frază adăuga: 

— Sper că mă intelegeti bine... 

— Se poate să nu vă înţeleg? îi răspunse Svejk. Dumneavoastră vorbiti 
la fel ca tinichigiul Pokorny din Budejovice. Pe ăla, cînd oamenii îl întrebau: 
„V-aţi scăldat în Malsa?”, el răspundea: „Nu m-am scăldat, în schimb anul 
ăsta o să fie foarte multe prune”. Sau cînd îl întrebau: „Aţi mincat anul asta 
ciuperci?”, el le răspundea: „N-am mîncat, dar se zice că noul sultan al Ma- 
rocului ar fi un om foarte cumsecade”. 

Locotenentul Dub se opri în loc şi izbucni: 

— Sultanul Marocului? Ce mai, o cantitate neglijabilă... 

Îşi şterse sudoarea de pe frunte şi, uitindu-se la Svejk cu ochi tulburi, 
mormăi:  — 

— În halul ăsta, n-am transpirat nici iarna. Sinteti de acord? Mă inte- 
legeti? 

— Înţeleg, domnule laitnant, cum să nu înțeleg. La noi, în circiuma „La 
Potirul”, venea mereu un domn batrin, un consilier în retragere. Zicea întot- 
deauna, ca şi dumneavoastră, că nu înţelege ce deosebire este între tempera- 
tura din timpul verii şi cea din timpul iernii. Şi i se părea tare ciudat că oa- 
menii nu-s în stare să afle acest lucru. 

În poarta gimnaziului, Svejk îl părăsi pe locotenentul Dub care, 
impleticindu-se pe scară, urcă la etaj, indreptindu-se spre sala unde avea loc 
consfătuirea şi unde raportă numaidecit căpitanului Sagner că era beat tur- 
tă. În tot timpul consfătuirii rămase cu capul plecat şi numai din cînd în 
cînd se ridica şi striga: 

— Aveţi perfectă dreptate, domnilor, dar eu sînt beat crita. 

Cînd fixarea dispozitivului de marş fu terminată şi compania locote- 
nentului-major Lukas desemnată ca avangardă, locotenentul Dub tresări pe 
neaşteptate, se ridică în picioare şi spuse: 

— Îmi amintesc, domnilor, de dirigintele nostru din clasa întîi. Bravo 

lui, de trei ori bravo! 
# Locotenentul-major Lukas avu buna idee să-l cheme pe Kunnert, ca 
să-l transporte deocamdată pe locotenentul Dub în sala de fizică, la usa ca- 
reia statea in permanenta o santinela ce pazea colectiile de minerale, pe ju- 
matate jefuite. Brigada atragea mereu atentia asupra acestui lucru unitatilor 
aflate in trecere prin oras. 

Măsura fusese luată de pe vremea cînd un batalion de honvezi, cazat 
în gimnaziu, dăduse iama prin laborator. Honvezilor le plăcuse mai cu sea- 
mă colecția de minerale, compusă din cristale în multe culori şi pirite, pe 
care le băgaseră în ranite. 

În micul cimitir militar se poate citi şi astăzi, pe una din crucile albe, 


„ inscripţia,: Laszlo Gargany. Acolo îşi doarme somnul de veci honvedul care, 
… 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


atunci cînd s-au furat colecţiile gimnaziului, a băut spirtul denaturat din 
borcanele în care erau depuse spre păstrare tot soiul de reptile. 

„ De unde se vede că războiul mondial a nimicit speța omenească chiar 
şi cu rachiu de şarpe. 

După ce se risipiră cu toţii, locotenentul-major Lukâs porunci să fie 
chemat Kunnert, care făcu stäpinului său patul pe canapea. Cu acest prilej, 
locotenentul Dub căzu deodată în mintea copiilor; îl apucă pe Kunnert de 
mina şi începu să-i caute în palmă, spunînd că-i ghiceşte numele viitoarei 
lui soții. 

— Cum vă numiți dumneavoastră? Fiţi bun şi scoateti-mi din buzuna- 
rul de sus al tunicii carnetul de note şi creionul. Vă numiţi, care va să zică, 
Kunnert; foarte bine, veniți după un sfert de oră şi veți găsi un biletel cu 
numele soției dumneavoastră. ‘ 

Abia apucă să rostească aceste cuvinte şi căzu într-un somn adinc; 
după putin timp, se trezi din nou şi începu sa răsfoiască carnetelul; scrise 
ceva, apoi rupse fila, o aruncă jos, şi ducind misterios degetul la gură bolbo- 
rosi: 

— Încă nu, abia peste un sfert de oră. Cel mai bine ar fi să căutaţi 
hirtia cu ochii legați. 

Kunnert, care era şi el un dobitoc fără pereche, veni într-adevăr după 
un sfert de ceas şi, desfacind hîrtia, descifră în hieroglifele locotenentului 
Dub: 4 | 

„Numele viitoarei dumneavoastră soții va fi : „Doamna Kunnertova”. 

Kunnert îi arătă hirtia lui Svejk, care îl sfătui s-o tina bine, căci ase- 
menea documente căpătate de la conducători militari trebuie păstrate cu 
toată cinstea cuvenită. 

— Înainte vreme, adăugă el, nu se pomenea ca ofițerul să întreţină co- 
respondenta cu ordonanța şi să i se adreseze cu „domnule”. 


* 


Dupä ce toate pregätirile de plecare fura terminate, conform ordinelor 
date, generalul de brigadă pe care îl lucrase atît de frumos colonelul 
hanovrez, ordonă adunarea batalionului în careu, pentru a rosti o cuvintare. 
Generalului îi plăcea grozav să vorbească şi, după ce batu cimpii pina la is- 
tovire, îşi aminti de poşta militară. 
ig — Ostasi, tuna el in careu, ne apropiem de frontul inamicului, de care 
ne mai despart doar citeva zile de mars. Pina acum, ostasi, fiind in mars, n- 
ati putut sa indicati celor dragi pe care i-ati päräsit adresa voastra, ca sa stie 
şi cei de departe unde să vă scrie si ca, la rîndul vostru, să va mingiiati cu 
scrisori de la cei apropiați. 

Se încurcă în acest potop de cuvinte din care nu mai ştia cum să iasă 
şi repetă de nenumărate ori: „scumpii voştri de-acasă, rudele voastre dragi, 
iubiții voştri urmaşi” şi aşa mai departe, pina cînd, în sfirşit, izbuti să spargă 
acest cerc vicios cu un strigăt triumfător : 

— De aceea avem pe front poşta militară! 

Restul cuvintärii sale lăsa să se desprindă ideea că ostaşii n-ar avea 
altă dorință mai arzătoare decît să se lase măcelăriți de dragul poştei milita- 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


re existente pe front si, daca o grenada ar reteza cumva vreunuia amindoua 
picioarele, moartea i-ar pärea frumoasa la gindul ca oficiul lui postal are 
numarul 72 sica, datorita acestei institutii, ar putea sa primeasca, eventual, 
o scrisoare de acasă, din partea celor dragi „de departe”, şi un pachet cu o 
bucată de carne afumată, slănină şi pesmeti de casă. 

După cuvintare, fanfara brigăzii intonă imnul imperial, ostasii strigară 
de trei ori „ura” pentru împărat, şi unităţile sacrificate pentru abatoarele de 
dincolo de Bug porniră una după alta la drum, după cum glăsuiau ordinele 
primite. 

Compania a 11-a părăsi oraşul la orele cinci şi jumătate, în direcția 
Turow-Wolsk. Svejk, zăbovea la coada coloanei lingă statul-major al compa- 
niei şi echipa de sanitari, iar locotenentul-major Lukâs călărea de-a lungul 
coloanei şi se întorcea mereu la urmă pentru a vedea ce se mai întîmplă pe 
la sanitari — care într-o căruță, sub coviltir, îl duceau pe locotenentul Dub 
spre noi acte de vitejie în viitorul necunoscut şi totodată pentru a-şi mai 
omori timpul stînd de vorbă cu Svejk, care îşi purta ranita si pusca cu multă 
răbdare, povestind plutonierului de administrație Vanek cit de plăcut fusese 
cu ani în urmă, la manevrele de lingă Velke Meziric. 

— Locurile semănau leit cu cele de aici, numai că noi nu eram aşa de 
feldmasig, fiindcă pe vremea aceea nu ştiam încă ce-s alea conserve de re- 
zerva; cînd ni se distribuia vreo conservă o înfulecam la cel dintii popas de 
noapte şi băgăm la loc în ranitä o cărămidă. Într-un sat a venit o inspecţie si 
ne-au scos din ranita toate cărămizile: erau atitea, că mai tirziu un țăran şi- 
a durat din ele o căsuţă... 

După putin timp, Svejk se trezi mergînd tantos alături de calul locote- 
nentului-major Lukâs şi începu să-i vorbească despre poşta militară: 

— A fost frumoasă cuvintarea şi sigur că oricine se simte bine cînd 
primeşte pe front o scrisorică drăguță de acasă. Cu ani în urmă, pe vremea 
cînd făceam inca militărie la Budejovice, o singură data am primit la cazar- 
mă o scrisoare, şi acum o mai păstrez. 

Şi scotind dintr-un portofel de piele, soios, o scrisoare unsuroasă, în- 
cepu să citească, tinind pasul cu calul locotenentului-major Lukas, care 
mergea intr-Win trap domol: 

„Mă, nenorocitule, mă criminal şi secătură! Domnu căprar Kriz a venit la 
Praga în urlaub şi am dansat cu dinsul la «Kocan» şi el mi-a spus că tu petreci 
la Budejovice «La broasca verde» cu o fleandură şi că m-ai părăsit de tot. Ca să 
ştii, scrisoarea asta ţi-o scriu la privată, pe scindura de lingă gaură si am ter- 
minat cu tine. Fosta ta Bozena: Ca să nu uit: caporalul poate şi are să-ți facă 
mizerie, eu l-am rugat. Şi tot ca să nu uit: cînd ai să vii în urlaub, n-ai să mă 
mai găseşti printre cei vii.” 

— Se înţelege însă, continuă Svejk, mergind in pas cu calul, că atunci 
cind m-am dus în urlaub, dumneaei era printre vii, şi încă printre ce vii. Am 
găsit-o tot la „Kocan”; o înghesuiau doi ostaşi de la alt regiment şi unul din 
ei era aşa de viu, că îi umbla în ochii lumii cu mîna pe sub cămaşă, de parcă 
ag fi vrut, am onoarea domnule oberlaitnant, să-i smulgă polenul nevinovati- 
ei, cum zicea Venceslava Luzicka, sau cum a zis odată, cam tot aşa, dar 

„ sughitind printre lacrimi, o fetişcană de vreo şaisprezece ani, la ora de dans, 
unui licean, cînd băiatul a ciupit-o de umăr: „Dumneata, dumneata, mi-ai 


* = | CA 
Jaroslav | Hasek - Peripetiile bravului soldat vail . 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, LS 


| 
luat polenul fecioriei”. Se înțelege că toată lumea s-a strimbat de ris si ma- 
mica ei, care o păzea, a scos-o pe coridor la „Beseda” şi i-a cărăbănit cîteva, 
cum scrie la carte. Eu unu, domnule oberlaitnant, am ajuns la părerea că 
fetele de la tara sint mai cinstite decit fițiitele astea de domnişoare de oraş, 
care umblă pe la şcolile de dans. Cu ani în urmă, cînd eram cantonati lingă 
Mnisek, mă duceam şi eu să dansez la Stary Knin; mi-am ales acolo o fată, 
una Karla Veklova, dar cred că eu nu prea-i plăceam. Odată, într-o duminică 
seara, am insotit-o la iaz, ne-am aşezat pe dig şi în timp ce asfintea soarele 
am întrebat-o dacă şi ea mă iubeşte. Cu respect vă raportez, domnule 
oberlaitnant, că aerul era cäldut, păsărelele cîntau şi fata mi-a răspuns, 
rizind cu răutate: „Te iubesc ca pe un dop în cur, nu vezi că eşti prost ca 
noaptea?” Şi dacă vreți să ştiţi, a avut dreptate: eram prost, aşa de prost, 
domnule oberlaitnant, că am umblat cu dinsa pe cîmp prin lanuri înalte de 
grine, unde nici dracu nu era şi nu ne-am aşezat măcar o dată; îi arătam 
numai mana cerească şi-i spuneam eu, fetei de la tara, că uite, asta-i secară, 
ăsta-i griu, ăla-i ovăz. 

Şi ca o confirmare a acestor cuvinte, dinspre capul coloanei răsunară 
glasurile ostaşilor care cîntau, în continuare, cîntecul cu care regimentele 
din Cehia mai plecaseră si altă dată să singereze pentru Austria, la Solferino: 


Cînd ceasul bate miezul nopții 
Trece ovăzul pragul portii, 
Iupaidia, iupaida, 

Orice fată zice dal... 


Şi numaidecit, alții le tinura isonul: 


Si mă rog, de ce n-ar da, 
Uite-aşa şi uite-aşa. 

Dă doi pupi în loc de unul 
Tare de răsun' ca tunul, 
lupaidia, iupaida, 

Orice fătă zice da! 
Uite-aşa şi uite-aşa 

Si mă rog de ce n-ar dal... 


Apoi începură nemții să cînte acelaşi cîntec, în germană. 

Erun vechi cîntec ostăşesc, pe care soldätimea l-a cîntat, se pare, în 
toate limbile, încă pe timpul războaielor napoleoniene. Acum cîntecul răsuna 
puternic pe şoseaua prăfuită spre Turow-Wolsk, în cîmpia Galiției unde, 
pină hăt departe, spre miazăzi, pină la colinele înverzite, lanurile erau 
doborite la pămînt, călcate în picioare sub copitele cailor şi tălpile miilor şi 
miilor de bocanci grei, cazoni. 

— La fel, spuse Svejk, rotindu-si privirile în jur, am aranjat odată 
cimpul şi în timpul manevrelor din regiunea Pisek. Era cu noi acolo un 
domn arhiduce, un om tare drept; aşa de drept, că după ce a trecut cu suita 
„printr-un lan de rine, din motive strategice, aghiotantul dumnealui a făcut 
E > d x NS RE Mads rx 3 
îndată socoteala la cit se ridică paguba pricinuită. Un ţăran, un oarecare 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Picha, nu s-a bucurat de fel de vizita inaltimii-sale şi a refuzat să primească 
de la stat optsprezece coroane ca despăgubire pentru cele cinci pogoane de 
grine culcate la pamint; a zis că el se judecă; şi ce credeţi, domnule 
oberlaitnant? S-a ales cu optsprezece luni de puşcărie. Eu socotesc, domnule 
oberlaitnant, că de fapt ar fi trebuit să se bucure că cineva din spita împăra- 
tului i-a făcut o vizită pe pămîntul lui. Un altul, mai deştept, şi-ar fi îmbră- 
cat fetele în rochii albe, ca druscele, le-ar fi pus în mînă cîte un buchet de 
flori şi le-ar fi înşirat pe ogor ca să-l salute pe înaltul oaspe, aşa cum am citit 
eu despre India, unde supuşii unui print s-au lăsat cälcati în picioare de ele- 
fantul stäpinului. 

— Ce tot vorbeşti, Svejk? îl întrebă de pe cal locotenentul-major Lukas. 

— Am onoarea să vă raportez, domnule oberlaitnant, că mă gindeam la 
elefantul care l-a dus în spinare pe prinţul despre care am citit. 

— Noroc că te pricepi, Svejkule, să le lamuresti pe toate, spuse Lukas 
şi dădu pinteni calului. 

In fata, coloana se destrămase; din pricina marsului, neobişnuit acum 
după odihna din tren — cu echipamentul de război — pe oameni începuseră 
să-i doară braţele şi fiecare îşi uşura povara cum putea. Unii îşi schimbau 
pusca de pe un umăr pe altul; de altfel cei mai multi nu o mai ţineau de cu- 
rea, ci sprijinită pe umăr, cum se poartă grebla sau furca. Unii îşi închipuiau 
că le vine mai uşor să meargă prin sant sau pe razoare, unde pămîntul li se 
părea mai moale decît pe şoseaua prăfuită. 

Cei mai multi mergeau cu capetele plecate si pe toţi îi chinuia o sete 
cumplită, pentru că, deşi soarele asfintise, era la fel de cald şi de înăbuşitor 
ca peste zi şi nimeni nu mai avea strop de apă în bidon. Era cea dintii zi de 
marş şi această situaţie, neobişnuită, un fel de preludiu la nişte chinuri din 
ce in ce mai grele, îi făcea pe toți, pe măsură ce înaintau, mai molatici, mai 
fără vlagă. Încetaseră să mai cînte şi fiecare îşi dădea cu părerea, apreciind 
distanța pînă la Turow-Wolsk unde, socoteau ei, aveau să doarmă peste 
noapte. Unii se aşezau în sant şi, pentru a salva aparențele, îşi desfaceau 
ghetele vrind să lase impresia că nu-şi înfăşuraseră bine obielele şi acum le 
aranjau ca să nu-i mai roadă bocancii. Alţii stringeau sau prelungeau cu- 
reaua de la arma sau îşi desfaceau ranitele şi-şi puneau în ordine lucrusoa- 
rele ca un fel de scuză față de ei înşişi că făceau asta pentru a proportiona 
mai bine greutatea ranitei, ca să nu le apese mai mult un umăr decit celă- 
lalt. Cind se apropia de ei locotenentul-major Lukâs, se ridicau şi raportau 
că îi apasă sau îi încurcă cutare lucru — bineînțeles dacă mai înainte nu-i 
goneau, cadetii sau sergentii cînd zäreau din depărtare iapa locotenentului- 
major. 

Trecînd pe lingă ei, Lukâs îi încuraja şi îi îndemna prietenos să se ridi- 
ce, spunindu-le ca pina la Turow-Wolsk nu mai erau decît trei kilometri şi că 
acolo se vor odihni. 

Între timp, de atîta hurducăit şi zdruncinat, în cärutul cu două roti se 
trezi şi locotenentul Dub. E drept că nu-şi revenise chiar de tot, dar găsi pu- 
terea să se ridice, să se aplece din căruţă şi să zbiere la oamenii din ştabul 
companiei, care se miscau în voie în jurul lui, deoarece toţi, începînd cu 

„Baloun şi sf rsind cu Chodounsky, isi depusesera ranitele in cärutul cu doua 
roate. Numai Svejk pasea inainte neinfricat, cu ranita in spinare si pusca 


À + 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


trecuta peste piept, ca dragonii; fuma din pipa si cinta de zor, batind caden- 
fay 


Cum mergeam spre Jaromer, 
Creadă cine-o vrea, 

Doar sosit-am în cvartir 
Cînd la masa ne chema... 


La o depărtare de mai bine de cinci sute de paşi de locotenentul Dub, 
se inaltau pe şosea nori de praf, printre care se zäreau siluetele soldaților; 
locotenentul Dub, căruia îi revenise din nou entuziasmul, scoase capul de 
sub coviltir şi începu să strige, răscolind parcă mai tare praful şoselei: 

— Ostasi, nobila voastră misiune e grea; vă aşteaptă marşuri obositoa- 
re, lipsuri şi suferinti de tot felul. Dar eu am toată încrederea în rezistența 
voastră şi în voința voastră de neinfrint. 

— Nici boii nu-ţi dau crezämint, versifică pentru sine Svejk. 

Locotenentul Dub continuă: 

— Pentru voi, ostaşi, nu există piedică pe care să n-o puteți infringe! 
Încă o dată v-o repet, ostaşi! Nu vă conduc spre biruinti uşoare! Veţi avea de 
făcut o treabă grea, dar veți izbuti! Istoria vă va nemuri! 

— Boräste şi nu greşi, găsi Svejk rima pentru a doua oară. 

Si, ca şi cînd ar fi auzit povata lui Svejk, locotenentul Dub începu deo- 
dată să vomite, aşa cum era cu capul plecat, în praful şoselei. După ce se 
uşură, începu iar să strige: 

— Înainte, ostaşi ! 

Dar căzu din nou peste ranita telegrafistului Chodounsky şi dormi 
pina la Turow-Wolsk, unde, in sfirşit, din ordinul locotenentului-major 
Lukas, fu coborit din căruţă şi pus pe picioare. Lukâs avu cu el o convorbire 
îndelungată şi foarte penibilă, după care locotenentul îşi reveni în asemenea 
măsură, încît declară: 

— Logic judecînd, am sävirsit o mare prostie, pe care o voi repara în 
fața inamicului. 

* Se vedé totuşi că nu se trezise chiar de-a binelea, deoarece înainte de- 
a se îndrepta spre plutonul său, îi spuse locotenentului-major Lukâs: 

— Dumneata încă nu mă cunoşti, dar cînd ai să mă cunoşti!... 

— Svejk vă poate da toate informaţiile despre isprăvile dumneavoastră. 
a De aceea, inainte de a-si lua in primire plutonul, locotenentul Dub se 
duse să-l vadă pe Svejk, pe care îl găsi în tovărăşia lui Baloun si a plutonie- 
rului de administratie Vanek. 

Baloun povestea tocmai ca la ei, la moara, avea intotdeauna bagata in 
fintina o sticla de bere. Berea era aga de rece, de trosneau dintii... La alte 
mori, la o bere din asta dădeau gata o rozhudæ"3, dar el, in lăcomia lui, pen- 
tru care Dumnezeu il pedepsea acum, dupa rozhuda, mai infuleca de fiecare 
data o halca zdravana de carne. Acum, dreptatea lui Dumnezeu il pedepsise 
cu apa calda si puturoasa din fintinile Turow-Wolskului, in care toata lumea 
trebuia să toarne, din pricina holerei, acid citric, care tocmai li se distribuise 

spe grupe, data cu apa de fintina. Baloun îşi exprimă părerea că acidul ăsta 
a | 


293 Fel de mîncare compus din brînză de vaci cu smîntînă, unt şi verdeață. 


7+ 7 Win |, 
= 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


, 


citric era facut, fara doar si poate, numai pentru infometarea oamenilor. E 
adevarat că la Sanok mincase oarecum şi chiar oberlaitnantul Lukas îi lăsase 
o bună jumătate de portie din friptura de vițel trimisă de la brigadă, dar 
acum situația era îngrozitoare căci el nădăjduise tot timpul că o dată ajunşi 
aici, unde urmau să înnopteze, li se va pregăti din nou ceva de mîncare. Nu 
se îndoise nici o clipă de asta, cu atit mai mult cu cit îi văzuse pe bucătari 
adunind apă în cazane. Se şi dusese numaidecit la bucătărie să se intereseze 
cum devenea cazul, dar bucătarii îi răspunseră că deocamdată nu primiseră 
alt ordin decît să umple cazanele şi că tot aşa de bine pot căpăta în orice cli- 
pă ordinul să le deşerte. | 

Tocmai atunci se ivi şi locotenentul Dub şi, întrucît nu era nici el sigur 
de sine, întrebă şovăitor: 

— Vă distrati? ‘ 

— Ne disträm, domnule laitnant, raspunse pentru toti Svejk. Eram in 
plina distractie. Sa stiti de la mine un lucru, ca cel mai bine este sa te dis- 
trezi bine, intotdeauna. Acum, tocma ne distram pe seama acidului citric. 
Fără distracţie nici un soldat nu poate exista; cel putin aşa uită mai uşor de 
toate necazurile. 

Locotenentul Dub îl rugă să facă cîțiva paşi cu el, pentru că avea să-l 
întrebe ceva. Cînd se depărtară putin, i se adresă cu foarte multă şovăială în 
glas: 

— Nu cumva v-aţi distrat pe socoteala mea? 

— Se poate? Dimpotrivă, domnule laitnant! Era vorba numai de acidul 
citric şi de carnea afumată. 

— Mi-a spus oberlaitnantul Lukâs că as fi făcut nu ştiu ce ispravă şi ca 
dumneata, Svejk, ai fi la curent cu ce s-a întîmplat. 

Foarte solemn şi apăsat, Svejk îi răspunse: 

— N-ati făcut nici o ispravă, domnule laitnant: ati fost numai în vizită 
într-o casă de toleranță. Dar eu cred că la mijloc trebuie să fi fost o greşeală. 
Pe tinichigiul Pimpr din piața Caprelor tot aşa îl căutau ai lui de fiecare dată 
cînd se ducea să cumpere tablă în oraş şi mereu îl găseau într-un local ase- 
mănător, la „Suhu” sau la „Dvorak”, cum v-am găsit şi eu. Jos era cafenea- 
ua, iar sus, dum ar fi în cazul nostru, fetele. Eu cred însă că dumneavoastră 
v-aţi încurcat si nu v-aţi dat seama unde vă aflați de fapt, pentru că era tare 
cald, şi cînd omul nu-i deprins cu băutura, se ameteste repede pe o aseme- 
nea căldură chiar şi cu rom obişnuit, darămite, domnule laitnant, cu rachiu 
de scoruse. Şi cum vă zic, am primit ordin să vă înminez invitația la 
besprechung, ştiţi, înainte de a pleca; şi, cum vă spun, v-am găsit acolo sus 
la fata aceea; de atita zapuseala şi rachiu de scoruse nici nu m-ati recunos- 
cut şi stäteati întins pe canapea, dezbrăcat. Nu ştiu să vă fi văzut făcînd pe 
acolo vreo poznă şi nici măcar nu mi-ati spus ca de obicei: „Dumneata încă 
nu mă cunoşti...”, dar una ca asta i se poate întimplă oricui, cînd e tare cald. 
E cîte unul care o ţine vîrtos la băutură şi n-are nici pe dracu, dar altul nici 
n-apucă să bea ca lumea şi cade ca musca. Dacă l-aţi fi cunoscut, domnule 
laitnant, pe bătrinul Vejvoda, meşter zidar din Vrsovice... ei, ăsta, domnule 
laitnant, şi-a zis într-o bună zi că în viaţa lui n-are să beie nici un fel de bău- 

„tură cu cate să se imbete. A tras omul o duscä de rachiu, ca să aibă putere 
la drum, şi a plecat de acasă ca să caute băuturi fără alcool. S-a oprit, aşa- 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


dar, mai întîi la cîrciuma „La barieră”; a tras acolo un sfertulet de vermut si 
aga, într-o doară, s-a apucat să-l întrebe pe cîrciumar cam ce anume beau 
abstinentii. Îşi spunea în gîndul lui că apa chioară e o băutură prea nesufe- 
rita, chiar pentru abstinenti. Cîrciumarul l-a lămurit că abstinentii beau si- 
fon, limonadă, lapte, vin fără alcool, şi alte băuturi nealcoolizate. Din toate 
astea, bătrinului Vejvoda parcă tot vinul fără alcool i-a mirosit mai bine. A 
mai întrebat dacă există si rachiuri fără alcool, a mai băut un sfertulet şi iar 
a mai stat la taifas cu circiumarul, zicînd că, într-adevăr, e mare păcat să te 
imbeti prea des, la care cîrciumarul i-a răspuns că nimic nu-i mai urit pe 
lumea asta decît omul beat care se îmbată în altă parte şi vine să se trezeas- 
că la el cu o sticlă de sifon, şi pe deasupra mai face si scandal. „Îmbată-te la 
mine, i-a spus circiumarul, şi eşti omul meu, altfel nu te cunosc.” Batrinul 
Vejvoda a dat paharul pe git şi a plecat mai departe pina cînd, domnule 
laitnant, a ajuns în piața Karol, într-o prăvălie cu vinuri, unde se ducea el 
din cînd în cînd, şi a întrebat dacă n-au cumva acolo vin fără alcool. „Vin 
fără alcool n-avem, domnule Vejvoda, i-au răspuns vinzatorii. Dar avem 
vermut sau sherry.” Batrinului i-a fost ruşine să plece fără să consume, asa 
că a băut un sfert de vermut si un sfert de sherry; şi cum şedea aşa, la ma- 
sa, domnule laitnant, a făcut cunoştinţă cu un alt abstinent, şi tot aşa, din 
vorbă în vorbă, au mai băut cîte un sfert fiecare, ca pina la urmă să iasă la 
iveală că domnul acela cunoştea un loc unde se bea vin fără alcool. „Localul 
e pe strada Bolzanova; cobori pe o scară; au acolo şi gramofon...” Pentru 
această informație prețioasă, bătrinul Vejvoda a mai dat o sticlă de vermut şi 
pe urmă au luat-o amîndoi spre strada Bolzanova, unde vă spuneam că se 
coboară pe scară şi au gramofon... Şi, cu adevărat, acolo nu se servea decit 
vin de fructe şi fără alcool. Au luat fiecare cîte o jumătate de vin de agrişe şi 
deodată au simţit că li se înmoaie picioarele din pricina vermuturilor şi 
sherry-urilor băute mai înainte, aşa că au început să strige în gura mare să 
li se aducă o adeverinţă oficială cum că ceea ce beau ei acolo e vin fără alco- 
ol. Si urlau că ei sînt abstinenti şi că dacă nu li se aduce imediat adeverinţa, 
apoi fac praf toată prăvălia, cu gramofon cu tot. Pină la urmă politaii au tre- 
buit să-i tragă în sus, pe scări, pina în strada Bolzanova, ca să-i bage în du- 
bă şi să-i dua să se trezească la răcoare — după care amindoi abstinentii 
au fost condamnați pentru beţie. 

— De ce-mi îndrugi toate astea, zbieră locotenentul Dub, pe care po- 
vestea lui Svejk îl trezise de-a binelea din mahmureală. 
# — Am onoarea să vă raportez, domnule laitnant, că de fapt n-au nici o 
legătură una cu alta, dar dacă tot stăteam de vorbă... 

Locotenentului Dub îi trecu în clipa aceea prin minte că Svejk îşi bătea 
din nou joc de el şi, cum îşi revenise de tot, se stropşi la el: 

— Ai să mă cunoşti tu odată! Cum stai în fața mea? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că nu stau bine; eu, să 
trăiţi, am uitat să lipesc calciiele. Dar se face numaidecit. 

Şi Svejk luă cea mai perfectă poziţie de Habt Acht. 

: Locotenentul Dub isi munci mintea ca sa gaseasca cam ce ar mai fi 

trebuit sa spuna, dar pina la urma se multumi numai cu aceste cuvinte: 


«+. 
* in 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


. 


— Baga de seama, ca ti-o spun pentru ultima oara. La care, drept 
completare parca, rectifica vechea lui zicala: ,Tu pe mine nu ma cunosti in- 
ca, dar eu te cunosc...” 

Si, părăsindu-l pe Svejk, locotenentul Dub gîndi in supararea lui: 

„Poate că mai mare efect ar fi avut asupra lui daca i-as fi spus: «Bestie, 
de mult iti cunosc eu partea rea»,. 

Apoi îl chema pe Kunnert, ordonanța, căruia îi porunci să-i facă rost 
de un ulcior cu apă. 

Spre marea cinste a lui Kunnert, trebuie să spunem că fu nevoit să 
cutreiere tot Turow-Wolskul ca să găsească un ulcior şi apă. # 

Pina la urmă reuşi să şterpelească un ulcior părintelui, iar apa o trase 
dintr-o fintina, bătută în scinduri de jur împrejur. Pentru a izbuti, trebui 
deci să smulgă cîteva scinduri, fintina fiind închisă, din pricina apei conta- 
minate de tifos. 

Locotenentul Dub bău însă toată apa din ulcior, fără nici un fel de 
urmări, confirmînd astfel zicala: „Porcului de rasă de nimic nu-i pasă”. 

Se înşelaseră cu toții amarnic, cînd îşi inchipuisera că vor rămîne să 
înnopteze la Turow-Wolsk. Locotenentul-major Lukas porunci să fie chemaţi 
telefonistul Chodounsky, plutonierul de administrație Vanek, curierul com- 
paniei Svejk şi Baloun. Ordinele erau foarte scurte si precise: toţi patru isi 
lasă echipamentul la sanitari şi o pornesc numaidecit peste cîmp spre Maly 
Polanec, apoi de-a lungul piraului în jos, spre sud-est, pina la Liskowiec. 

Svejk, Vanek şi Chodounsky sînt numiţi kvartir-maistri. Tustrei au mi- 
siunea să asigure cazarea peste noapte a companiei, care va veni în urma 
lor, după un ceas, cel mult un ceas şi jumătate. Între timp, Baloun are misi- 
unea să se îngrijească ca acolo unde va fi găzduit el, locotenentul- major 
Lukâs, să i se pregătească o giscă friptă, iar ceilalți să vegheze ca nu cumva 
Baloun să-i înfulece jumătate. În afară de asta, Vanek şi Svejk vor face rost 
de un porc pentru companie, avind în vedere cantitatea de carne trebuitoare 
pentru hrana ostaşilor. Gulaşul se va găti peste noapte. Condiţiile de cazare 
a trupei trebuie să fie din cele mai bune; trebuie ocolite cocioabele cu pă- 
duchi, ca oamenii să se poată odihni ca lumea, deoarece compania părăseşte 
Liskowiec-ul la orele şase şi jumătate dimineaţa, de unde se va îndrepta spre 
Starasol, trecînd prin Krotienka. 

Batalionul nu mai era sărac. Intendenta brigăzii din Sanok plătise un 
avans asupra viitorului măcel. Casieria companiei avea acum mai bine de o 
sută de mii de coroane, iar plutonierul de administrație Vanek primise ordin 
ca atunci cînd vor ajunge la destinaţie, adică în tranşee sau, mai bine zis, în 
incinta de decimare a companiei, să facă socoteala şi să plătească neintirziat 
trupei solda cuvenită pentru rațiile de piine cazonă şi hrană nedistribuita. 

Şi în timp ce tuspatru o porneau la drum, la companie îşi făcu apariția 
preotul din localitate şi împărți ostasilor după naționalitatea lor, nişte foi vo- 
lante pe care era tipărit, în mai multe limbi, un imn pentru pelerinii de la 
Lourdes. Preotul avea un maldăr de exemplare, pe care i le lăsase un înalt 
demnitar al bisericii ce strabatuse cu automobilul Galiția pustiită, in tovără- 
şia unui cird Ele ourve. 


a 4. 2 ee. 
„Acolo unde*muntele spre riu se inclina, 


+ 


n “à ’ 


| | Jarosia  Haëek - Peripetiile bravului soldat 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘4 
Un clopot anunță solia divină. 
% Ave, ave, ave Maria! — Ave, ave, ave, Maria! 
LA 


Bernardo, fetito, un duh te avintă, 
Acolo spre riu, in lunca cea sfinta. — Ave! 


Zareste pe stincä o strălucire de stea, 
Stun chip luminos oglindindu-se-n ea. — Ave! 


Frumos mai şade, alb, vesmintu pe ea 
Şi-ncinsă-i la mijloc cu briu de peruzea. — Ave! 


Cu miîinile-amîndouă mătănii împresoară, 
Ata stă Maria, preamilostiva Fecioară. — Ave! 


Ah, Bernardei chipul nevinovat i se schimb, 

O mare lumină-i t-aduce pe fata un nimb. — Ave! 
Pui . 

Ea îngenunche, Maria o priveşte 

Şi într-o limbă cerească, astfel îi grăieşte. — Ave! 


— Aş vrea, fetito, o taină mare să-ţi destäinuiesc 
Să ştii că eu născut-am fără să păcătuiesc. — Ave! 


Drept care veni-va aici norodu-n puhoi 
Ca laudă s-aducă la ce vorbit-am noi. — Ave! 


Spre aducere-aminte, lăcaş de marmură sfint 
Imi va dura norodul pe acest pămînt. — Ave! 


Izvorul de har care aici a tisnit 

Tuturora le zice : Bine-ati venit. — Ave! 

| - 

O, slavă tie, luncă prea milostivă, 

Ce Fecioara Maria o făcu fericită. — Ave! 


Acol în stîncă, în peştera ta minunată, 

A raiul ni l-ai dat, în veci preacurată. — Ave ! 
Şi de vrut-ai să vezi adunate noroade-furnici 
Nu ne uita nici pe noi cei de-aici. — Ave! 


O, stella maris ! Tu numai ne îndeamnă, 
Şi binele de rău va sti să se cearnă. — Ave! 


0, preasfintă Fecioară, de Dumnezeu milostivă 
Iartă -ne | nouă, celor căzuți in ispită. — Ave!” 
4 = = 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


i 


La Turow-Wolsk erau multe latrine şi in toate zăceau imprastiate hirtii 
cu imnul pelerinilor de la Lourdes. 

Caporalul Nachtigal, de fel din muntii Kasper, facu rost de o sticla de 
rachiu, de la un evreu speriat, aduna in jurul lui citiva camarazi si, cu textul 
german in mina, incepura sa fredoneze imnul pelerinilor fara refrenul ,Ave !” 
pe melodia cintecului Prinz Eugen. 

Cînd se intuneca si cei patru, care trebuiau să se îngrijească de caza- 
rea, peste noapte, a companiei a 11-a, intrară în păduricea de dincolo de 
piriiaş, pe drumul spre Liskowiec, mersul deveni foarte anevoios. 

Baloun, care pentru prima oară în viata lui era pus în situația de a în- 
frunta necunoscutul şi căruia toate — întunericul, cazarea — i se păreau 
lucruri peste măsură de tainice, fu cuprins deodată de bănuiala îngrozitoare 
că lucrurile nu erau chiar atît de simple. ‘ 

— Camarazi, li se adresa el cu glasul sugrumat impiedicindu-se de un 
ciot pe poteca de deasupra piraului, sa stiti ca am fost sacrificati. 

— Cum adică? se răsti Svejk. 

— Camarazi, ii implora Baloun, nu faceti zgomot; am si inceput sa 
simt in gale... să stiti c-or să ne audă si au să înceapă să tragă in noi. Sint 
sigur. Ne-au trimis înainte ca să cercetăm dacă duşmanul nu se află cumva 
cuibărit pe undeva pe aici şi imediat ce au să audă focuri de armă, au să ştie 
că nu se poate trece mai departe. Ascultati-ma pe mine, camarazi, sîntem o 
for patrolă, cum mi-a spus caporalul Terna. 

— Atunci, mînă tu înainte, îi spuse Svejk. Noi o să venim frumusel în 
urmă, ca să ne aperi cu trupul tău de uriaş. Dacă te nimereşte un glonte, 
dă-ne şi nouă de veste ca să putem face nieder la vreme. Ce să zic, grozav 
soldat mai eşti; auziti, dumnealui îi e teamă c-au să tragă în el. Păi, tocmai 
asta trebuie să dorească un soldat; orice ostaş trebuie să ştie că, cu cit 
duşmanul trage mai des asupra lui, cu atit i se imputineaza munitiile. Fieca- 
re foc pe care soldatul duşman îl trage asupra ta slăbeşte puterea lui de lup- 
tă. Unde mai pui că şi el se bucură că poate să tragă în tine, pentru că în 
felul ăsta scapă de povara cartuşelor şi îi vine mai uşor să fugă. 

Baloun suspină din greu: 

* — Ce să fac, dacă eu am acasă gospodărie. 
"— Da mai dă-o dracului de gospodărie, îl povätui Svejk, dä-ti viata mai 
bine pentru împărat. Ce dracu, chiar nimic n-ai învățat la militărie? 

— Despre asta ne-au vorbit numai aşa, în treacăt, se prosti de tot 
Baloun. Ne-au dus la exetirplat şi pe urmă n-am mai auzit vorbindu-se de 
aşa ceva, că m-au facut tucalar... Măcar dacă împăratul ne-ar hrăni ceva 
mai bine. 

— Scroafă afurisită şi nesătulă! înainte de gefecht, ostaşul n-are voie 
să manince de loc; asta ne-a spus-o încă cu ani în urmă, la şcoală, căpitanul 
Untergriez. Domnul căpitan mereu ne zicea: „Mă, băieți, ma, dacă o fi cumva 
să izbucnească vreodată războiul şi să intraţi în gefecht, nu care cumva să 
vă indopati înainte de luptă. Cel care, ghiftuit fiind, se va alege cu un glonț 
în burtă, s-a zis cu el, că — după o asemenea lovitură — toată ciorba şi 
piinea cazonă se scurg din mate; şi gata congestia. Dacă are însă stomacul 

„gol, rana la burtă e un fleac, e ca şi cum te-ar intepa o viespe; mai mare pla- 
cerea... 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


5 


— Eu diger repede, spuse Baloun. La mine în stomac nu ramine nicio- 
dată mare lucru. Iti înghit, camarade, o oală de găluşte cu friptură de porc si 
varză şi după jumătate de ceas nu mă cac mai mult de trei linguri de ciorbă; 
restul se pierde in mine. Da e cite unul, de pildă, care atunci cînd mănîncă 
bureti îi dă afară cum au fost; doar; să-i speli şi să-i faci din nou cu oţet; la 
mine e tocmai pe dos. Dacă un altul ar înfuleca atitia bureti, ar plesni, da eu 
unul cînd mă duc la privată abia scuip afară o tira de zeamă galbenă, ca de 
copil; restul se topeşte în mine. În mine, camarade, îi destăinui în şoaptă 
Baloun lui Svejk, se topesc chiar şi oasele de peşte şi simburii de prune. 
Odată am stat înadins si am numărat. Am mîncat şaptezeci de găluşte cu 
prune, cu simburi cu tot, şi cînd m-a apucat burta m-am dus în spatele bă- 
taturii; pe urmă am scociorit cu o surcică, am dat simburii deoparte şi i-am 
numărat. Din şaptezeci de simburi mai bine de jumătate se topiseră în mine. 

Şi spunind asta, buzele lui Baloun lăsară să se strecoare un suspin 
duios şi prelung. 

— Morarita mea făcea galustele cu aluat de cartofi şi mai punea şi ole- 
cuta de brinză, ca să fie mai satioase. Ei îi plăceau mai mult presărate cu 
mac decît cu brinzica, dar mie tocmai pe dos, aşa că din pricina asta i-am 
ars odată o pereche de palme... Da, da, n-am ştiut să-mi preţuiesc fericirea 
în familie... 

Se opri, plescăi si, trecindu-si limba pe cerul gurii spuse cu glas domol 
şi trist: 

— Ştii, mai camarade, acuma, cînd duc dorul după toate astea, îmi 
pare că nevasta a avut dreptate, că mai bune sînt parcă cele cu mac... 
Atunci mi se părea ca macul îmi rămîne între dinţi, dar acum mă gindesc ca 
bine ar fi dacă mi-ar mai rămîne... Ei, nevestica mea multe necazuri a mai 
avut cu mine... De cite ori n-a bocit cînd îi spuneam să bage mai multe mi- 
roase in cirnati şi îi scăpăm şi cite o labă... O data, sărmănica, am stilcit-o 
aşa de rău, că a zăcut două zile, pentru că n-a vrut să-mi taie la cină un 
curcan; zicea că mi-ajunge un cocoş. Eh, măi camarade, se tingui Baloun, 
acum m-aş mulțumi si cu un cocos şi cu un cirnat fără miroase, numai de- 
ar fi... Iti place sosul de mărar? Ca să vezi, din pricina asta ieşea mereu 
scandal şi a l-aş bea cum beau cafeaua. 

” Încetul cu încetul, Baloun uită de primejdia imaginară care il păştea 
şi, în tăcerea nopţii, in timp ce coborau spre Liskowiec, continua să-i poves- 
tească, foarte mişcat, lui Svejk ce nu ştiuse el să pretuiasca înainte şi ce ar fi 
mîncat acum, că te podideau lacrimile. 

În urma lor veneau telefonistul Chodounsky şi plutonierul de adminis- 
tratie Vanek. 

Chodounsky ii aräta lui Vanek ca, dupa pärerea lui, razboiul mondial 
e o prostie. Îi demonstra cit de lipsit de sens este, ca atunci cînd undeva se 
întrerupe o legătură telefonică, să trebuiască s-o refaci chiar în timpul nop- 
tii; dar cel mai reprobabil i se părea faptul ca, spre deosebire de alte timpuri 
cînd în războaie nu se ştia de reflectoare, acum, tocmai în clipa cînd repari 
nenorocitele de fire, duşmanul te descoperă cu reflectoarele şi deschide asu- 
pra ta focul întregii artilerii. 


«. 
- in 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


Jos in sat, unde aveau sa se ingrijeasca de cazarea companiei, era in- 
tuneric beznă si ciinii latrau in cor, ceea ce sili expediția să se oprească si sa 
mediteze asupra modului cum ar putea sa infrunte javrele. 

— Ce-ar fi daca ne-am intoarce? sopti Baloun. 

— Oh, Baloun, Baloun, daca te-am denunta ai fi cu siguranta impus- 
cat pentru lasitate, ii replica Svejk. 

Ciinii latrau din ce in ce mai tare; ba pina la urma fura stirniti si cei 
de dincolo de riul Ropa, spre miazazi, in Krotienka si in alte sate vecine, de- 
oarece Svejk se apucase să strige in puterea nopții: 

— Culcat, culcat, culcat! cum striga odinioară la cotarlele lui, pe vre- 
mea cînd mai făcea comerț cu cîini. 4 

Ciinii se înfuriaseră atit de rău, încît plutonierul de administraţie 
Vanek îi spuse lui Svejk: ‘ 

— Las-te pagubas, nu mai urla atita la ei, că asmuti asupra noastră 
toata Galitia. 

— Cam aşa ceva, răspunse Svejk, ni s-a întîmplat şi in timpul mane- 
vrelor, in regiunea Tabor. Intr-o noapte ne-am pripäsit intr-un sat si ciinii au 
inceput sa faca zarva mare. Pe acolo imprejurimile sint peste tot bine popu- 
late, asa ca latratul ciinilor s-a dus frumos din sat in sat, mereu aga, tot mai 
departe; si cind cu chiu cu vai au amutit ciinii din satul nostru, unde eram 
cantonati, din departare, de undeva, parca tocmai de la Pelhrimov, s-a auzit 
un alt latrat si iar s-au pus pe latrat ai nostri si dupa putin timp latra toata 
regiunea Tabor, Pelhrimov, Budejovice, Humpolec, Trebon si Jihlava. Capi- 
tanul nostru era un bosorog nervos; nu suferea latratul de ciine. N-a dormit 
toata noaptea, s-a foit de colo pina colo si intreba mereu patrula: ,Cine latra, 
ce latră?” Ostasii i-au răspuns respectuos ca latră ciinii; treaba asta l-a scos 
din sărite aşa de tare, că după ce ne-am înapoiat din manevre, pe toţi cei 
care au fost în patrulare în noaptea aceea i-a băgat la carceră. De atunci, de 
fiecare dată alegea o „echipă pentru cîini” pe care o trimitea înainte. Echipa 
avea misiunea să intre în satele în care urma să fim cantonati şi să anunţe 
populaţia că nici un cîine nu are voie să latre în timpul nopții, altminteri va 
fi ucis. Am făcut şi eu parte o dată dintr-o echipă şi, cînd am ajuns într-un 
sat de pe lingă Milevsko, nu ştiu cum dracu s-a făcut că m-am încurcat si 
am spus primarului că orice proprietar de cîine care va lătra în timpul nopții 
va fi împuşcat din motive strategice. Primarul s-a speriat, a înhămat caii la 
căruță şi s-a dus la comandamentul general să ceară îndurare pentru satul 
lui. Acolo nici nu l-au lăsat să intre, santinelele erau gata-gata să-l împuşte, 
aşa că omul s-a razgindit şi s-a întors acasă; şi pînă să intrăm în sat, la sfa- 
tul lui, toţi țăranii şi-au legat ciinii cu cirpe la bot, că trei din ei au şi turbat. 

Porniră spre sat, după ce luară cunoştinţă de învăţătura lui Svejk că 
noaptea ciinii se tem de focul de țigară aprinsă. Din nefericire însă nici unul 
din ei nu fuma, aşa încît sfatul lui Svejk nu avu urmări practice. Mai apoi se 
dovedi de altfel că lătratul cîinilor era de bucurie, deoarece îşi aduceau cu 
drag aminte de trupele în trecere care, de fiecare data, le lăsaseră cite ceva 
de mincare. 

Simtisera de departe că se apropiau creaturile care lăsau în urma lor 

„oase şi h ituri de cai. Dintr-o data, ca din pamint, in jurul lui Svejk se adu- 
nara patru dulai, care incepura sa sara pe el cu cozile incirligate de bucurie. 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Svejk ii mingiia, îi bătea prieteneste pe spinare si le vorbea ca unor co- 
pil 

— Ei, vedeți, am venit, da, da, am venit să vă luăm la plimbare, să va 
dăm păpică, oscioare, cojite şi dimineaţa plecăm iar după duşman. 

Prin sat începură să se aprindă lumini. La prima casă unde bocăniră 
la uşă ca să afle locuința primarului, le răspunse dinăuntru un glas 
plingäret şi pitigäiat de femeie care, într-o limbă ce nu aducea nici cu polo- 
neza, nici cu ucraineana, le făcu cunoscut că avea bărbatul plecat în armată 
şi copiii bolnavi de vărsat; muscalii o jefuiseră de tot şi bărbatul ei, zicea, 
înainte de a pleca, îi poruncise să nu deschidă nimănui noaptea. Numai du- 
pa ce îşi intetira atacul asupra uşii, dind în acelaşi timp asigurări că sînt 
kvartirmaiştri, o mînă necunoscută le deschise uşa, şi intrind înăuntru se 
dovedi că, de fapt, acolo locuia primarul, care în zadar se strădui să-l con- 
vingă pe Svejk că nu el imitase glasul plingäret de femeie. Se scuză că el 
dormea în fin şi că femeia lui, atunci cînd e trezită din somn pe neaşteptate, 
nu mai ştie ce vorbeşte. Cit despre cazarea companiei, satul era aşa de mic, 
că nici măcar pentru un soldat nu era loc. Nici vorbă să dormi în sat. De 
cumpărat, aşijderea, nu era nimic. Muscalii prădaseră tot. 

Dar dacă pe domnii binefăcători nu i-ar supăra, i-ar conduce chiar el 
pină la Krosienka, unde sînt gospodării mari şi nu-i prea departe, numai trei 
sferturi de ceas; acolo sînt locuri, slavă Domnului, fiecare ostaş se va putea 
acoperi cu un cojoc de blană de oaie; vaci sînt atitea, că fiecare ostaş va că- 
păta cite o gamelă de lapte; au şi apă bună de băut; domnii ofițeri ar putea 
să doarmă în castel, pe cînd aici în Liskowiec? numai sărăcie, riie şi pa- 
duchi. Şi el a avut cîndva cinci vaci, dar muscalii i-au luat tot şi acum, cînd 
are nevoie de lapte pentru copiii bolnavi, el, primarul, trebuie să se ducă 
tocmai pînă la Krosienka. 

Pentru a întări aceste spuse, din grajd se auzi un muget colectiv, apoi 
un glas pitigäiat de femeie care tipa la vaci, blestemindu-le sa dea holera în 
ele: 

Primarul nu se încurcă însă si continuă netulburat, tragindu-si cizme- 
le: 

* — Singura vacă în sat o are vecinul Vojciek; asta pe care ati binevoit, 
domnii mei binefăcători, s-o auziti mugind... E o vacă bolnavă, tristă. Mus- 
calii i-au luat vitelul. De atunci nu mai dă lapte, dar gospodarul nu-i vine s-o 
taie, de milă; se gândeşte şi el că Maica Domnului preacinstită o avea ea gri- 
ja şi or să se îndrepte iar lucrurile... 

Şi în timp ce vorbea aşa, îşi trase pe el sumanul: 

— Să mergem, domnilor binefăcători, la Krosienka; nici trei sferturi de 
ceas nu facem pina acolo; dar ce spun eu, păcătosul de mine; dacă o fi ju- 
mătate de oră... Ştiu eu un drum peste pirau, pe urmă printr-un cring de 
liliac, pe lingă un stejar... Satul e mare şi e acolo o vodcă... Să mergem, 
domnilor binefăcători! De ce să pierdem vremea? Domnii soldați din regi- 
mentul dumneavoastră au nevoie de un culcuş bun, să se odihnească. 
Domnul soldat imperial şi regal care se bate cu muscalul are nevoie, nu-i 
aşa? de un pat curat, comod... La noi ce-ar găsi? Paduchi, riie, vărsat de vînt 

„şi holeră. Chiar ieri, s-au înnegrit trei băieți de holeră... Bunul şi milostivul 
Dumnezeu a blestemat Liskowiec-ul.. 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


În clipa aceea, Svejk făcu un gest maiestuos cu mina: 

A — Domnilor binefăcători, începu el, imitind glasul primarului. Am citit 
odată într-o carte că pe vremea războaielor suedeze, cînd se dădea ordin ca 
oastea să fie încartiruită în cutare sau cutare sat, iar primarul încerca s-o 
facă pe prostul si nu dădea o mină de ajutor, îl spinzurau pe loc de cel dintii 
copac. Pe urmă, chiar astăzi, la Sanok, un caporal polonez mi-a povestit că 
atunci cînd vin kvartirmaiştrii, primarul trebuie să-şi adune numaidecât toți 
sfetnicii, cu care să meargă din casă în casă si să spună doar atit; aici încap 
trei, aici patru, la parohie au să stea domnii ofițeri şi într-o jumătate de ceas 
totul trebuie să fie pregătit... Domnule binefăcător, se adresă Svejk foarte 
grav primarului, unde-i copacul cel mai apropiat? ‘ 

Primarul nu înţelese ce înseamnă cuvîntul ,copac” si de aceea Svejk ii 
explică cu răbdare, vorbindu-i de mesteacăn, stejar, păr, măr, într-un 
cuvînt, îi dădu de înțeles că era vorba de un lucru care avea crengi groase. 
Dar primarul nu pricepu nici de data asta şi, cînd auzi pomeniti pomii fructi- 
feri, se sperie, deoarece cireşele tocmai se copseseră şi răspunse că nu ştie 
de aşa ceva şi că are numai un stejar în fața casei. 

— Foarte bine, spuse Svejk, făcînd cu mîna semnul internaţional al 
spînzurării, te spânzurăm chiar aici în fata cocioabei, ca să ştii si tu că e 
război şi că noi avem ordin să dormim aici şi nu la Krosienka, sau mai ştiu 
eu unde. N-ai să te apuci tu acum să schimbi planurile noastre strategice 
sau poate, cumva, vrei să te legeni într-un copac, cum zice în cartea aceea 
despre războaiele suedeze... Am cunoscut un caz la fel, domnilor, în timpul 
manevrelor de lingă Velike Mezirici... 

Plutonierul de administrație Vanek îi tăie vorba: 

— Asta ai să ne-o povesteşti mai tîrziu, Svejkule. Apoi, întorcîndu-se 
către primar, îi spuse: Şi acum, repede alarma şi aranjaţi cartiruirea. 

Primarul începu să tremure; biigui ceva din care se putea deslusi că el 
avusese intenţiile cele mai bune cu domnii binefăcători, dar dacă altfel nu se 
poate, are să încerce să găsească ceva şi în sat, ca să fie toți domnii multu- 
miti, aşa că se duce numaidecit să aducă un felinar. 

Cînd ieşi din odaia foarte slab luminată de o lampita cu petrol, agatata 
sub icoana uhui sfint cu chipul chinuit ca al unui schilod în ultimul grad, se 
auzi deodată strigătul lui Chodounsky: 

— Unde a dispărut Baloun? 

Dar mai înainte de a începe o cercetare mai temeinică, din spatele 
cuptorului se deschise încetişor o usita ce dădea undeva în afară şi prin des- 
chizătură îşi lungi trupul Baloun; îşi roti privirea să vadă dacă nu era cumva 
primarul, şi rosti cu un glas hihiit, de parcă ar fi avut cel mai feroce guturai: 

— Ham fost în chamhară, am cothrobăit prin cevha şi ham băghat în 
gură şi achum thothul mi she lipheşte de cehrul guhrii. Nhu-i nhici shărat, 
nhici dhulce, e alhuat pentrhu phiine. 

Plutonierul de administratie Vanek indrepta asupra lui lanterna elec- 
trica si cu totii constatara ca in viata lor nu vazusera ostas austriac in asa 
hal de murdärie. Apoi se speriara, deoarece bagasera de seama ca bluza lui 
Baloun era umflata, de parca ar fi fost gravid in ultima luna. 

: — Ce-ai patit, Baloun? il intreba compatimitor Svej pipäindu-i burta 
umflata. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Ăştia-s castraveți, hirii Baloun sufocindu-se cu aluatul care nu se 
migca nici in sus, nici în jos. Aveţi grijă, că sînt sarati. Am mincat trei la iu- 
teala şi restul vi i-am adus vouă. 

Şi începu să scoată din sin castraveți, unul după altul, impartindu-i 
celor din jur. 

Între timp, primarul se ivise în prag cu felinarul aprins şi văzînd scena 
îşi făcu semnul crucii şi spuse cu un glas plingaret: 

— Muscalii au luat şi ai noştri adună... 

leşiră cu toţii în sat, însoțiți de o haită de cinci cîini care se țineau scai 
de Baloun şi-i dădeau mereu tircoale pe la buzunarele de la pantaloni, unde 
Baloun dosise o bucată de slănină, şterpelită tot din cămară şi pe care, din 
lăcomie, o ascunsese de camarazii săi. 

— Ce au ciinii de se înghesuie mereu la tine? îl întrebă Svejk. 

După ce se gîndi cîteva clipe, Baloun răspunse: 

— Au simțit că-s om bun. 

Nu spuse însă că, în acelaşi timp, tinea strîns în buzunar slănina şi că 
un cline tot trăgea cu dinţii de ea. 

În raita făcută prin sat pentru cazare, se convinseră că Liskowiec-ul 
era o comună mare, dar care fusese într-adevăr greu încercată de urgia răz- 
boiului. E drept că nu fuseseră incendii; ca prin minune, părțile beligerante 
nu o încadraseră în sfera operaţiunilor de război; în schimb în sat se refugi- 
ase populația din multe alte sate învecinate: Chyrow, Grabow, Eloluba ş.a., 
distruse de război. 

În unele cocioabe trăiau în cea mai cruntă sărăcie chiar cîte opt fami- 
lii, actuate acolo după atitea pagube pricinuite de războiul distrugător, care 
trecuse peste ele cu furia torentelor sălbatice şi pustiitoare ale unui rîu re- 
vărsat. 

Compania fu incartiruita în mica fabricuta de spirt, minata şi ea, de la 
celălalt capăt al satului, în ale cărei ateliere de fermentație încăpu cam ju- 
mătate din efectiv. Ceilalţi ostaşi fură plasați pe la citeva ferme, în care dom- 
nii bogătaşi nu îngăduiseră cazarea gloatelor de pälmasi näpästuiti. 

Statul-major al companiei: ofițerii, plutonierul de administraţie Vanek, 
ordonantele 6fiterilor, telefonistul, echipa de sanitari, bucätarii lui Svejk se 
instalară în casa popii, care nu catadicsise nici el să adăpostească vreo fami- 
lie de näpästuiti din împrejurimi şi deci avea loc destul. 

Era un om între două virste, înalt si uscätiv, care umbla cu o sutana 
soioasă şi roasă si care de atita zgircenie nici să mänînce nu se îndura. Fu- 
sese crescut de taică-său într-o ură cumplită fata de ruşi, ură ce-i trecuse, 
însă, subit la retragerea ruşilor şi sosirea armatelor austriece care-i 
mincasera gistele şi găinele lăsate neatinse de ruşii ce nu-l deranjasera decât 
prin cîțiva cazaci cu părul zbirlit, de dincolo de Baikal. 

Minia preotului împotriva oştilor austriece crescu şi mai mult cînd in- 
trară în sat maghiarii şi-i stoarseră toată miera din stupi. Acum se uita cu o 
ură înverşunată la oaspeții nepoftiti şi se simțea grozav de bine, fiindcă pu- 
tea să se invirteasca în jurul lor, să stringă din umeri şi să repete mereu: 

— N-am nimic. Sint sărac lipit pămîntului; la mine, la mine nu găsiți, 

n domnilor, nici macar un codru de piine. 
… 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Asa cum e lesne de inteles, cel mai trist era Baloun, care sta mai-mai 
să plinga de disperare. În mintea lui dăinuia încă imaginea incetosata a unui 
purcelus de lapte, a cărui crustă rumena trosneşte între dinţi si imbata cu 
aroma ei. Ordonanţa locotenentului-major Lukas motäia în bucătăria dom- 
nului părinte, unde din cînd în cînd venea să tragă cu ochiul un copilandru 
uscätiv şi deşirat, care-i tinea părintelui loc şi de argat şi de bucătăreasă, şi 
avea poruncă aspră să fie cu ochii în patru peste tot, ca să nu se fure ceva. 

De altfel, Baloun nici nu găsise nimic în bucătărie; doar în solnita pu- 
tin chimion înfăşurat într-o hirtiuta, pe care-l băgă în gură şi al cărui miros 
îi stirni si mai mult halucinatia gustativă a purceluşului de lapte. 

În curtea fäbricutii de spirt, în spatele parohiei, focul pălălăia sub ca- 
zanul bucătăriei de campanie, apa dăduse în clocot şi clocotea aşa, fără nici 
un rost. Plutonierul de administraţie şi bucătarii cutreieraseră tot satul în 
căutarea unui porc, dar truda le fusese zadarnică. Pretutindeni se aleseseră 
cu acelaşi răspuns stereotip: „Muscalii au luat şi au mîncat totul”. 

Îl treziră deci pe cîrciumarul evreu, care începu prin a-şi smulge per- 
ciunii şi a-şi exprima regretul că nu poate să fie de folos domnilor soldați, 
dar pina la urmă îi făcu să cumpere de la ei o vacă batrina, slabă si prapadi- 
tă, numai oase şi piele. Ceru pentru ea o sumă fantastică si, tragindu-se de 
barbă, se jură că o astfel de vacă nu se află în toată Galiţia, în toată Austria 
şi Germania, în toată Europa şi chiar în lumea întreagă; în acelaşi timp urlă, 
plinse şi se jură pe legea lui că era cea mai grasă vacă din cite veniseră vreo- 
dată pe lume, din porunca lui lehova. Se jură pe toți strămoşii lui că pe vaca 
aceea se dusese călare pina la Wolocisko, că în toată regiunea se vorbea de- 
spre ea ca despre o minune dumnezeiască şi că de fapt nici nu era vacă, ci 
cel mai gras bivol din lume. În cele din urmă înghenunche în faţa lor şi, 
imbratisindu-le pe rînd picioarele, strigă: 

— Omoriti-ma dacă vreţi, dar nu plecaţi fără vacă. Îi ameti in aşa hal 
cu bocetele lui, că porniră spre bucătăria de campanie cu această gloabă de 
care i-ar fi fost scirba şi unui hingher. Mult timp încă, după ce se văzu cu 
banii în buzunar, circiumarul continuă să plinga în fata lor şi să se blesteme 
că-l lăsaseră sărac lipit pămîntului, că singur se nenorocise vinzindu-le o 
vacă atît de Bună pe un pret atît de mic. Îi ruga să-l spinzure, pentru că el, 
om bătrin, făcuse o asemenea prostie de care strămoşii se vor rusina în 
mormintele lor. 

Dar chiar în timp ce se tăvălea încă în praf, înaintea lor, îşi scutură de 
pe el toată părerea de rău şi, cînd se duse acasă, îi spuse nevestei: 

— Elsală dragă, soldatii-s proşti, dar noroc de Nathan al tău că-i deş- 
tept foc... 

Avură de furcă cu vaca, nu glumă. Trecură prin clipe cînd se părea ca 
nici nu va putea fi desfăcută. În sfirşit, cînd izbutiră să-i sfişie în cîteva lo- 
curi pielea, ieşiră la iveală nişte muşchi inchirciti aducînd a odgoane uscate 
de vapor. 

Cineva reuşi să facă rost de un sac de cartofi şi bucătarii puseră la 
fiert, fără prea mari speranțe, zgirciurile şi oasele; putin mai încolo, la o bu- 
cătărie mai mică, un bucătar se căzni, cu disperare, să pregătească dintr-o 

„bucată din scheletul vacii masa ofițerilor. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Această vacă nefericită, dacă în general acest fenomen al naturii poate 
fi numit astfel, rămase adînc întipărită în amintirea participanților la festin 
şi, fără nici o exagerare, se poate spune că dacă mai tîrziu, înaintea bătăliei 
de la Sokal, comandanții ar fi amintit ostaşilor de vaca din Liskowiec, com- 
pania a unsprezecea s-ar fi năpustit, urlind de furie, asupra duşmanului. 

Atât de neruşinată fusese această vacă, încît nici măcar o supă de vacă 
n-a ieşit dintr-însa. Cu cit fierbea mai mult, cu atît carnea se prindea mai 
tare de oase, formând un tot şi împietrindu-se ca un birocrat care jumătate 
din viata trăise numai printre hîrtoage şi se hrănise numai cu acte. 

Svejk, care în calitatea lui de curier menținea o legătură permanentă 
între comandament şi bucătărie pentru a anunța dacă-i gata mincarea, ra- 
portă în cele din urmă locotenentului-major Lukâs: 

— Domnule oberalaitnant, e în regulă, s-a făcut porțelan. Vaca are o 
carne aşa de tare, că se poate tăia sticlă cu ea. 

Cînd voiseră s-o guste, bucătarul Pavlicek îşi rupse un dinte din fata, 
iar Baloun o măsea din fundul gurii. 

Apropiindu-se solemn de locotenentul-major Lukâs, Baloun îi întinse, 
văicărindu-se, dintele rupt, învelit în textul imnului pelerinilor de la Lourdes: 

— Am onoarea să vă raportez, domnule oberlaitnant, că am făcut tot 
ce-am putut. Dintele s-a rupt la ofitirmenaj cînd am vrut să încercăm daca 
nu s-ar putea totuşi face un biftec din carnea aceea. 

La auzul acestor cuvinte, din fotoliul de lingă fereastră se ridică o mu- 
tră peste măsură de tristă. Era locotenentul Dub, pe care echipa de sanitari 
îl transportase cu căruța, ca pe un om sfirsit: 

— Vă rog faceți linişte, îi imploră el cu un glas deznădăjduit, mi-e rau! 

După care se lăsă din nou în fotoliul uzat, în ale cărui crăpături se 
cuibăriseră mii de ouă de plosnite. 

— Sînt obosit, continuă Dub cu aceeaşi voce tragică. Sînt bolnav şi su- 
ferind şi rog să nu pomeniti in fata mea de măsele rupte. Adresa mea e: 
Smichov, Kralovska 18. Dacă nu apuc ziua de miine, vă rog să instiintati 
familia cu menajamente şi să nu uitaţi să pomeniti pe mormîntul meu că 
înainte de război am fost şi profesor de gimnaziu K. u. K. 

* Adormf apoi sforăind uşor, astfel că nu mai apucă să audă cum Svejk 
îl prohodi cu cîteva versuri din pomenirea morților: 


Mariei i-ai iertat păcatul, 
Păcătosului i-ai alinat oftatul, 
Fă ca şi-n mine nădejdea să-nflorească... 


Tocmai atunci plutonierul de administraţie Vanek anunţă că faimoasa 
vacă mai trebuia să fiarbă încă două ore la bucătăria ofițerilor, că nici vorbă 
nu putea fi de biftec şi că în loc de biftec se va găti un gulaş. 

Se luă hotărîrea ca pînă va suna gornistul masa, trupa să tragă un pui 
de somn, deoarece cina va fi oricum gata abia în zori. 

. Vanek isi cara de undeva un brat de fin, il intinse pe jos in sufrageria 
parohiei si, rasucindu-si nervos mustata, ii spuse locotenentului-major 
, Lukas, care se odihnea linga el pe o canapea veche: 


» . | LE 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului SUN jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


— Va rog sa ma credeti, domnule oberlaitnant, ca asa vaca n-am inghi- 
tit in viata mea. 

In bucătărie, la lumina unui muc de luminare sterpelit din biserică, te- 
lefonistul Chodounsky scria acasă o scrisoare pe care voia s-o aibă gata ca 
să nu-şi mai bată capul cu treaba asta cînd, in sfirşit, li se va anunța numă- 
rul oficiului poştal militar. Scria: 


„Scumpă şi iubită soție, draga mea Bozena! 

E noapte şi mă gindesc fără încetare la tine, iubita mea, şi te văd şi pe 
tine cum te gindesti la mine cînd te uiţi la patul gol, lîngă tine. Să mă ierti dacă 
atunci cînd mă gîndesc la asta, îmi trec prin minte unele lucruri. Ştii bine că 
sint concentrat chiar de la începutul războiului şi am auzit cite unele de pe la 
camarazii răniţi care au căpătat concediu şi cînd au ajuns acasă ar fi fost mai 
bucuroşi să intre în pamint decit să afle că un potlogar se tinea de fusta ne- 
vestei lor. Mă doare, crede-mă, dragă Bozena, că trebuie să-ţi scriu asa. Nici n- 
aş fi pomenit de una ca asta, dar ştii foarte bine că chiar tu mi-ai spus că ai 
mai fost în vorbă cu cineva şi că înaintea mea te-a avut domnul Kraus din 
strada Mikulasska. Acum, în noaptea asta, cînd mă gindesc că beteagul acela 
ar mai putea, în lipsa mea, să ridice vreo pretenţie fata de tine, îmi zic, dragă 
Bozeno, că l-aş sugruma pe loc. Multă vreme am tinut-o in mine, dar cînd ma 
gindesc că s-ar putea da iar la tine, mi se stringe inima şi-ţi atrag atenția că 
nu înghit lingă mine o scroafă care s-ar curvăsări cu oricine şi mi-ar face nu- 
mele de ris. Iartă-mi, dragă Bozeno, cuvintele prea aspre, dar bagă de seamă 
ca nu cumva să aflu ceva rău despre tine; altminteri m-aş vedea silit să vă 
ucid pe amindoi, pentru că eu unul sînt gata la orice, chiar dacă ar fi să mă 
coste şi viața. Te sărută de o mie de ori şi urează sănătate tatei şi mamei 

Al tău, 

Tonous. 
P.S. Nu uita că porți numele meu.” 


. . > ~ > . = 
Apoi mai scrise încă o scrisoare de rezervă: 


| 


„Prea Scumpa mea Bozena! 


Cînd vei primi aceste rinduri, să ştii că sintem după o mare bătălie, in 
care norocul războiului s-a întors de partea noastră. Printre altele, am doborit 
vreo zece avioane inamice şi am împuşcat un general cu o ciupercă mare pe 
nas. În“ mijlocul luptei, cînd deasupra noastră explodau şrapnelele, m-am 
gîndit la tine, scumpa mea Bozena, ce-i fi făcînd, cum o duci şi ce-o mai fi nou 
pe acasă? De fiecare dată cînd iti scriu îmi amintesc cum am fost împreună la 
berăria «U Tornase», cum m-ai dus in cîrcă acasă şi cum te-a durut a doua zi 
mina de atita trudă. Acum plecăm iar înainte, aşa că nu-mi mai rămîne vreme 
să continui scrisoarea. Nădăjduiesc că mi-ai rămas credincioasă, că ştii bine 
că în privința asta nu iert nimic. Ei, dar acum a sosit clipa plecării! Te sărut de 
o.mie de ori, dragă Bozena, şi nădăjduieşte că totul se va sfirsi cu bine. 

Al tău credincios, — 

Tonous. i 


7 


* 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Telefonistul Chodounsky incepu sa motäie si adormi cu capul pe ma- 
sa. 


Parintele, care nu dormea si umbla de colo pina colo prin parohie, 
deschise usa bucătăriei si, din spirit de economie, suflă şi stinse mucul de 
lumînare ce pilpiia inca, pe sfirşite, lingă Chodounsky. 

În sufragerie, în afară de locotenentul Dub, nu dormea nimeni. Pluto- 
nierul de administraţie Vanek studia cu grijă un nou ordin în legătură cu 
aprovizionarea trupei, pe care-l primise la Sanok de la cancelaria brigăzii, şi 
băgă de seamă că, pe măsură ce se apropiau de front, rațiile scădeau. Cind 
ajunse la sfirşit, îl pufni risul citind un paragraf din noul ordin, prin care se 
interzice folosirea şofranului şi a cimbrului la dresul ciorbei pentru trupă. 
Ordinul mai spunea de asemeni că bucătăriile de campanie trebuie să 
stringä toate oasele şi să le trimită, in spate, la magaziile diviziei respective. 
Fraza era puțin cam obscură, deoarece nu se specifica dacă era vorba de 
oseminte omeneşti sau de oasele altor animale măcelărite. 

— Ascultă, Svejk, i se adresă locotenentul-major Lukâs căscînd de 
plictiseală, pina căpătăm de mincare ai putea să ne povesteşti ceva. 

— Ei, pina să capatam ceva de mîncare, domnule oberlaitnant, ar tre- 
bui să vă povestesc toată istoria poporului ceh, răspunse Svejk. Dar pînă 
una alta ştiu o istorioară scurtă despre o doamnă dirigintă de poştă din 
Sedlceansk, care, după moartea bărbatului ei, a pus mina pe poştă. Mi-a 
venit în minte atunci cînd am auzit vorbindu-se despre oficiile poştale milita- 
re, cu toate ca nu are nimic nici în clin nici în mineca cu feldposta. 

— Svejk, se auzi de pe sofa glasul locotenentului-major, iar începi cu 
timpeniile dumitale... 

— Da, să trăiţi, domnule oberlaitnant, chiar aşa să ştiţi, e o poveste 
grozav de tâmpită. Stau singur şi mă mir cum de mi-a venit în minte să vă 
spun aşa ceva; o fi din cauza de tâmpenie din născare, ori din cauza unor 
amintiri din tinereţe. Ştiţi, domnule oberlaitnant, pe globul nostru pământesc 
sint tot felul de firi si pina la urmă tot a avut dreptate bucătarul nostru 
Jurajda, cînd s-a îmbătat critä atunci la Bruck, de-a căzut în privată, de un- 
de n-a mai putut să iasă, şi striga într-una: „Destinul şi menirea omului este 
să cunoască ladevărul, să stăpânească cu spiritul lui universal, să se perfec- 
tioneze şi să se formeze neincetat şi treptat-treptat să intre în sferele mai 
înalte ale unei lumi mai frumoase, mai pline de dragoste”. Cînd am vrut să-l 
scoatem de acolo, a început să zgirie si să muşte. Se credea la el acasă şi 
abia după ce l-am azvirlit din nou in latrină a început să se sclifosească 
cerind să-l scoatem afară. 

+ Dar cu diriginta aia de poştă ce a fost? strigă disperat locotenentul- 
major Lukâs. 

— A, era o femeiuşcă tare cumsecade, dar şi o javră, domnule 
oberlaitnant. Facea fata la îndatoririle de serviciu, dar avea un cusur: credea 
că toată lumea se tine de capul ei, că toți au boală pe dinsa şi, de aceea, in 
fiecare zi după slujbă, făcea rapoarte la autorități, după cum era cazul. Oda- 
tă, s-a dus dis-de-dimineata la pădure să strângă ciuperci şi, trecînd prin 
fata şcolii, a observat că domnul învăţător era treaz şi că i-a dat ziua buna, 

„ întrebind-o! chiar unde se duce aşa cu noaptea în cap. Cind i-a răspuns ca 
se duce la ciuperci, dumnealui i-a zis că vine şi el în urmă. Din asta dum- 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


‘ 


neaei, baba afurisita, a tras concluzia ca dumnealui avea niste ginduri necu- 
rate si apoi, cind l-a vazut ca intr-adevar iese din desis si se indreapta spre 
dinsa, dumneaei s-a speriat, a fugit, si numaidecit a facut un raport la con- 
siliul scolar local cum ca invatatorul a vrut s-o violeze. Invatatorul a fost tri- 
mis spre cercetare in fata comisiei disciplinare si, pentru ca nu cumva din 
povestea asta să iasă vreun scandal public, a venit să facă cercetările chiar 
inspectorul şcolar în persoană, care s-a adresat şefului de post ca să apreci- 
eze el dacă într-adevăr învățătorul era în stare de o asemenea faptă. Şeful de 
post, după ce s-a uitat în acte, a spus că nu era cu putință una ca asta, fi- 
indcă învățătorul în cauză mai fusese învinuit o data de preot că s-ar fi ţinut 
de nepoata lui cu care se culca el, părintele, dar că învățătorul adusese de la 
medicul de plasă o adeverinţă cum că era neputincios de la virsta de şase 
ani, cînd a căzut răscrăcărat din pod, drept in oistea cdrutei. Javra dracului 
nu s-a lăsat şi a făcut plingere împotriva şefului de post, a doctorului de pla- 
să şi a inspectorului scolar, cum că ar fi fost cu toţii mituiti de învăţător. 
Dacă au văzut dumnealor asta, au dat-o şi ei în judecată şi a fost condam- 
nată; dar dumneaei a făcut apel, zicînd că e iresponsabilă. A fost cercetată si 
de medicii legişti, care i-au dat certificat că, deşi e timpită, poate totuşi să 
ocupe orice fel de slujbă la stat. 

Locotenentul-major Lukâs strigă ca ieşit din minţi: 

— Maica ta Cristoase! La care mai adăugă: Ti-as spune eu una dumi- 
tale, Svejkule, dar nu vreau să-mi stric masa de seară. Svejk răspunse: 

Păi, nu v-am spus dinainte, domnule oberlaitnant, că e o poveste 
grozav de timpită... 

Lukâs făcu doar un gest plictisit cu mîna şi spuse: 

— Deşteptăciunii din astea am mai auzit eu multe de la dumneata. 

— Nu oricine poate să fie deştept, domnule oberlaitnant, observă Svejk 
convingător. Prostii fac excepţie, pentru că altfel, dacă oricine ar fi deştept, 
s-ar aduna pe lumea asta atita deşteptăciune că fiecare al doilea om ar fi 
timpit. Dacă, de pildă, domnule oberlaitnant, fiecare din noi ar cunoaşte legi- 
le naturii şi ar şti să socotească distanțele cereşti, i-ar stingheri pe cei din 
jurul lui, aşa cum făcea unul Capek, un domn care venea de multe ori pe la 
cîrciuma ,La*Potirul” şi care, cînd se lăsa noaptea, ieşea din bodega, se uita 
la cerul înstelat şi, cînd se întorcea în circiumă, umbla de la unul la altul şi 
spunea: „Jupiter străluceşte astăzi grozav de frumos, dar tu habar n-ai, bă- 
iete, ce ai deasupra capului. Intelegi tu, mă derbedeule, ce distante sînt as- 
tea? Dacă te-ar impusca dintr-un tun, apoi ar trebui să zbori cu viteza unei 
ghiulele milioane şi milioane de ani ca să ajungi acolo.” Era atît de grosolan 
şi de spurcat la gură cînd spunea de-alde astea, că de cele mai multe ori 
zbura el din cîrciumă, cu viteza tramvaiului electric, domnule oberlaitnant, 
adică cu circa zece kilometri pe oră. Sau să luăm, de pildă, domnule 
oberlaitnant, furnicile... 

Locotenentul-major se ridică în capul oaselor pe sofa şi, impreunindu- 
şi mîinile, strigă: 

+ — Mă mir eu singur, Svejk, de ce stau cu dumneata la taifas, cînd te 
cunosc doar de atita vreme... 

Svejk incuyiinta cu capul: 

… 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Asta-i obisnuinta, domnule oberlaitnant, vedeti, vine de aici ca noii 
ne cunoastem de mult si am trecut împreună prin multe. Am îndurat impre- 
una atîtea şi de fiecare dată ne-am regăsit, ca curca chioară cu curcanul ei. 
Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că asta se numeşte soartă... 
Ceea ce maiestatea-sa împăratul a hotărît o dată e bine hotărît; dumnealui 
ne-a legat unul de altul şi de altfel nici nu doresc altceva decit să vă fiu 
cîndva de folos. Nu vă este foame, domnule oberlaitnant? 

Lukâs, care între timp se întinsese din nou pe sofaua veche, îi răspun- 
se lui Svejk că ultima întrebare era cea mai inteleapta soluţie pentru termi- 
narea palavrelor timpite de pînă atunci şi-l sfătui să se ducă să vadă ce se 
mai aude cu masa. Ar fi categoric mai bine dacă Svejk s-ar mai duce puţin şi 
pe afară şi l-ar scuti de timpeniile pe care i le îndrugă şi care îl obosesc mai 
mult decît tot marşul de la Sanok pînă aici. Îi mai spuse că ar fi foarte bucu- 
ros să atipeascä putin, dar că nu poate. 

— Asta-i din pricina plosnitelor, domnule oberlaitnant. Ştiţi, e o veche 
superstiție cum că preoții nasc plosnite. Nicăieri nu găsiți atitea plosnite ca 
la parohii. Părintele Zamastil de la parohia din Horni Stodulky a scris chiar o 
carte întreagă despre plosnite; umblau plosnitele pe el chiar şi în timpul 
predicii. 

— Ascultă, Svejk, parcă ai spus ceva? Te duci la bucătărie, sau nu te 
duci? 

Svejk ieşi, şi-n urma lui, dintr-un colt, se desprinse ca o umbră, 
calcind după el în virful picioarelor, Baloun... 

Dimineaţa, cînd părăsiră satul Liskowiec şi porniră spre Starasol şi 
Sambov, luară cu ei în cazanul bucătăriei de campanie şi nefericita vacă care 
încă nu fiersese. Fusese luată hotărîrea de a se continua fiertul în timpul 
marşului, urmînd ca masa să fie servită la popasul de la jumătatea drumu- 
lui, între Liskowiec şi Starasol. 

Pentru drum, trupa căpătă cafea neagră. 

Locotenentul Dub fu urcat din nou într-un furgon sanitar, dat fiind că 
se simțea şi mai rău chiar decît cu o zi înainte. Cel mai mult avu de suferit 
din pricina asta ordonanța, care trebui să alerge tot timpul pe lingă furgon şi 
să asculte cum locotenentul Dub îl porcäia într-una, pentru că în ziua pre- 
cedentă nici nu s-ar fi sinchisit de el, drept care, cînd vor ajunge la destina- 
tie, va avea el grijă să se răfuiască. Tot mereu cerea să i se aducă apă, pe 
care cum o bea, o bora numaidecit. 

# — De cine... de cine rideti? zbiera din furgon. Vă invat eu minte, cu 
mine nu va jucati; o sa aflati voi cine sint! 

Locotenentul-major Lukâ3 mergea călare, iar Svejk, care îi tinea tova- 
răşie, bătea pasul atît de convins, de parca n-ar fi avut răbdare să aştepte 
clipa cind avea să dea ochii cu inamicul. în acelaşi timp, povestea: 

— Aţi băgat de seamă, domnule oberlaitnant, că unii din oamenii noş- 
tri sînt ca mustele? Nu duc nici măcar treizeci de kilograme în spinare si nu 
mai au putere să răsufle. Ar trebui să li se tina şi lor conferinţe, aşa cum ne 
ținea nouă răposatul dom oberlaitnant Buchanek, care s-a împuşcat din pri- 
cina acontului de zestre pe care l-a luat de la viitorul socru şi pe care dum- 

„nealui l-a făcut praf cu alte curve. Pe urmă a luat altă arvuna, de la un al 
doilea viitor socru; cu asta a umblat mai gospodăreşte, a păpat-o pe îndelete 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


. 


la carti si nici nu s-a uitat la curve. Se intelege ca banii nu i-au ajuns totusi 
pentru multă vreme, aşa că a trebuit să atace un al treilea viitor socru, pen- 
tru altă arvună. Cu asta şi-a cumpărat un cal; un armăsar arăbesc, dar nu 
era un pursinge... 

Locotenentul-major Lukâs sări furios de pe cal: 

— Svejk, tună el cu un glas amenintätor, dacă încerci să-mi vorbeşti si 
despre al patrulea acont, să ştii ca te zvirl in sant. 

Apoi încălecă din nou, iar Svejk continuă foarte grav: 

— Am onoarea să vă raportez, domnule oberlaitnant, că nici vorbă nu 
poate fi de un al patrulea acont, pentru că după al treilea St: i s-a îm- 
puscat. 

— Slava Domnului, ofta usurat locotenentul-major Lukas. 

— Dar, ca să nu uităm despre ce vorbeam, reluă Svejk. Conferinţe din 
acelea pe care ni le tinea domnul oberlaitnant Buchanek, cînd se întimplă ca 
soldaţii să cadă de oboseală în timpul marşului, ar trebui, după modesta 
mea părere, să se tie în fata ostasilor, aşa cum o făcea dumnealui. Dumnelui 
dădea rast, ne aduna pe toți ca puii în jurul clostii şi începea să ne spună: 
„Bă, nătărăilor, voi nici nu sinteti în stare să pretuiti avantajul că märsäluiti 
pe globul pamintesc, fiindcă sinteti o adunătură de golani neciopliti, de-i vi- 
ne omului să borască cînd se uită la voi; ce v-aţi face dacă v-aş lăsa să măr- 
saluiti aşa prin soare, unde omul care pe planeta noastră nenorocită are şai- 
zeci de kile cîntăreşte acolo peste o mie şapte sute de kilograme; atunci să vă 
văd cum ati mărşălui dacă ati avea în spinare două sute optzeci de kile, 
aproape trei sute, şi arma ar cîntări cam vreo două sute cincizeci de kile; ati 
pieri dracului. Ati gifii şi ati scoate limbile de-un cot, ca nişte cîini haituti. 
Era printre noi un nenorocit de învățător, care a avut îndrăzneala să ceară şi 
el cuvîntul: „Dacă îmi dati voie, domnule oberlaitnant: în lună, un om de şai- 
zeci de kilograme cîntăreşte numai treisprezece kilograme. În lună ni s-ar 
părea marşul mai uşor, pentru că povara noastră ar cîntări acolo numai pa- 
tru kilograme. În lună, de fapt, am zbura, n-am mărşălui.” „Asta-i acuma, i-a 
răspuns răposatul domn oberlaitnant Buchanek, păi bine, mizerabile, iti ar- 
de de o palma; să fii bucuros cä-ti dau una paminteasca, obişnuită: dacă ti- 
aş Cirpi una @in acelea din lună — de care ziceai — uşor cum eşti, ai zbura 
tocmai pina in Alpi şi te-ai face zob. Şi dacă ti-as arde una grea, solară, apoi 
te-ai face terci, şi capul ti-ar zbura pina în Africa.” I-a cîrpit de aceea o labă 
obişnuită, paminteneasca: atotştiutorul s-a pus pe bocit şi noi am mărşăluit 
mai departe. Tot timpul cît a durat drumul, s-a smiorcăit şi s-a apucat, 
domnule oberlaitnant, să ne vorbească despre nu ştiu care demnitate ome- 
nească şi că se procedează cu el ca fata de o ființă necuvintätoare. După 
aceea, domnul oberlaitnant l-a trimis la raport, acolo i-au dat paisprezece zile 
de închisoare şi şase săptămîni de serviciu peste termen, pe care însă nu le- 
a făcut pentru că avea hernie şi dumnealor l-au silit să se sucească cam 
prea mult pe trapez şi el n-a rezistat şi a murit ca simulant, la spitalul mili- 
tar. 

+ — Mi se pare foarte interesant, Svejk, spuse locotenentul- major 
Lukâs, că dumneata — aşa cum ţi-am spus-o în repetate rînduri — ai obice- 


„iul să iei intr- un anume fel peste picior corpul ofiteresc. 
7 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


— Da de unde, räspunse sincer Svejk. Eu am vrut doar sä va poves- 
tesc, domnule oberlaitnant, cum inainte vreme, la militärie, oamenii se bagau 
singuri în nenorocire. Omul acela îşi inchipuia că e mai învăţat decit domnul 
oberlaitnant, voia să-l înjosească cu luna lui în fata mansaftului şi dacă vreţi 
să ştiţi, cînd l-a atins cu aia pământească peste bot, au răsuflat cu toţii uşu- 
rati, nimănui nu i-a părut rău; ba din contra s-au bucurat cu toții că dom- 
nul oberlaitnant a făcut o glumă aşa de bună cu laba aia pământească. Asta 
se cheamă să salvezi o situaţie. Omului trebuie să-i treacă pe loc ceva prin | 
minte, si totu-i in regulă. Peste drum de mănăstirea Carmelitilor din Praga, 
domnule oberlaitnant, avea cu ani în urmă o prăvălie cu iepuri de casă şi alte 
păsări un domn Jenom... Într-un timp a intrat în vorbă cu fiica legătorului 
de cărți Bilek. Lui dom'Bilek nu-i era pe plac cunoştinţa asta şi chiar a şi 
spus-o public la cîrciumă că dacă cumva domnu Jenom ar veni să ceară 
mina fiicei lui, l-ar azvirli pe scări „ce n-a văzut lumea”. Domnul Jenom a 
băut zdravăn şi s-a dus la domnul Bilek, care l-a intimpinat în antreu, cu un 
cuțit mare în mina — din acela cu care se rotunjesc marginile cărților si ara- 
tă a satir de tocat broaste. A zbierat o dată la el intrebind ce doreşte, si 
domnu Jenom, drägutul de el, s-a băşit aşa de tare, că s-a oprit şi pendula 
din perete. Pe domnul Bilek l-a pufnit atunci risul, i-a întins numaidecit 
mina şi n-a mai ştiut cum să fie mai gentil: ,Poftiti, intrați, domnule Jenom, 
luaţi loc, vă rog, sper ca nu v-aţi cufurit, doar nu sînt chiar aşa de rău; e 
drept că aveam de gînd să vă dau afară, dar acum văd că sinteti un om foar- 
te simpatic, un original. Eu sînt legător de cărți, am citit multe romane şi 
nuvele, dar nicăieri n-am văzut ca un mire să se prezinte aşa.” Şi între timp 
ridea, de se tinea de burtă, şi zicea cu nespusă bucurie că parcă s-ar cu- 
noaste de cînd s-au născut, ca şi cînd ar fi frați buni, i-a umplut numaidecit 
pipa, a trimis după bere şi cirnati, şi-a chemat soția şi l-a descris în toate 
- amănuntele cu băşinile pe care le-a tras. Doamna a scuipat scirbita şi s-a 

retras. Pe urmă şi-a chemat fiica şi i-a spus: „Uite, vezi, domnul ăsta a venit 4 
sa-ti ceara mina in cutare si cutare imprejurari”. Fata a izbucnit in plins sia 
declarat că nu-l cunoaşte, că nici nu vrea să ştie de el, aşa că nu le-a rămas 
altceva mai bun de făcut decit să bea amindoi berea, să manince cirnatii şi 
să se despaftă. Apoi, după asta, domnul Jenom s-a mai făcut de ris în 
circiuma aceea, unde se ducea domnul Bilek; aşa ca, pina la urmă, peste tot, 
în tot cartierul nu i se mai zicea altfel decît „Jenom căcăciosul” şi toată lu- 
mea vorbea de felul cum a vrut să salveze el situația. Viaţa omenească — să | 
traiti, domnule oberlaitnant — e aşa de complicată, incit viata unui singur ‘ 
om e un fleac fata de ea. La circiuma noastra, ,La Potirul”, din strada 
Bojiste, veneau, inainte de razboi, un politai, unu Hubicka, si un domn re- 
dactor care umbla dupa picioare rupte, oameni calcati de tramvaie, sinuci- 
gasi, ca sa aiba ce scrie la ziar. Era un om tare vesel, mai mult isi pierdea 
vremea pe la poliţie decît în redacţia lui. Într-o zi, dumnealui l-a îmbătat pe 
politaiul Hubicka, l-a dus în bucătărie si au schimbat între ei hainele, astfel 
„că politaiul a rămas îmbrăcat in civil, iar domnul redactor a devenit politai... 
L a,acoperit frumuşel numărul revolverului si a pornit-o aşa în inspecție prin 
| Praga. În strada Resslova, dincolo de fostul penitenciar, a întîlnit în liniştea 
„nopţii un domn mai în vîrstă, în cilindru şi palton căptuşit cu blană, care 
mergea la brat cu o doamnă tot aşa, mai în vîrstă, şi tot în haină de blana. 


"A 


: 


4 


} ; 
ot a 
| — 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Se grabeau amindoi spre casa si nu scoteau o vorba. Redactorul a intrat in 
ei şi s-a stropşit la domnul cu joben: „Încetaţi o dată cu zbieratul, că va ares- 
tez!” inchipuiti-va, domnule oberlaitnant, spaima batrinilor. Zadarnic au în- 
cercat să-i spună că trebuie să fie la mijloc o greşeală, că veneau de la un 
dineu, de la domnul guvernator. Trăsura i-a adus pina dincoace de Teatrul 
National, de unde au luat-o pe jos ca să mai ia putin aer; locuiau aproape, 
pe strada Morani; el era consilier superior la guvernamint, iar doamna — 
soția sa. „Pe mine nu mă duceti de nas, a continuat să tune la el redactorul | 
travestit, ar trebui să vă fie ruşine, dacă într-adevăr sinteti — aşa cum spu- 
neti — consilier superior la guvernamint şi vă purtaţi ca un baietandru. Vă 
urmăresc de mult şi am văzut cum ati ciocănit cu bastonul în toate obloane- 
le magazinelor pe care le-aţi întîlnit în drum, iar soția dumneavoastră, cum o 
numiţi, v-a dat o mina de ajutor.” „Dar, după cum vedeţi, nici nu am baston! 
Poate că a fost altcineva înaintea noastră”, s-a apărat consilierul. „Cum să-l 
mai aveți, i-a răspuns pe loc redactorul travestit, cînd l-aţi rupt, aşa cum am 
văzut, colea după colt, pe spinarea unei babe care umblă prin circiumi cu 
cartofi copti şi castane.” 

Doamna nici să plingă nu mai putea de spaimă, iar domnul consilier 
superior s-a înfuriat aşa de tare, încît a început să-i spună ceva despre 
obrăznicie; în consecință a fost arestat şi predat primei patrule întilnite în 
raza comisariatului din strada Salmova, căreia redactorul travestit i-a ordo- 
nat să ducă perechea la comisariat, deoarece el fiind de la circa sfintul 
Jindrich, şi trecînd în interes de serviciu pe la Vinohrady, îi surprinsese pe 
cei doi in timp ce tulburau liniştea nopții, într-o încăierare, si insultau gar- 
dianul din post. A mai adăugat că el se duce să rezolve treburile la comisari- 
atul lui din sfintul Jindrich şi peste un ceas are să vină la comisariatul din 
Salmova. Aşa că patrula i-a dus pe cei doi şi i-a băgat la răcoare, unde au 
aşteptat pina dimineaţa să vină politaiul care, între timp, cu ocoluri mari, s- 
a înapoiat „La Potirul”, în strada Bojiste, unde l-a trezit pe Hubicka şi, cu 4 
mari precautiuni, i-a spus ce s-a intimplat si ce urmäri ar putea sa aiba da- 
ravera dacă nu-şi tine gura... 

Locotenentul-major Lukâs părea obosit de atita vorbărie, dar înainte 
de a da pintehi calului, ca să ajungă din urmă avangarda, îi spuse lui Svejk: 

_— Dacă ai vorbi pina seara, ai spune timpenii din ce în ce mai mari. 

— Domnule oberlaitnant, strigă Svejk în urma locotenentului-major, 
care se îndepărta în galop, nu vreţi să ştiţi cum s-a terminat? | 
P Locotenentul-major Lukâs smuci nervos friul. ‘ 

Starea locotenentului Dub se imbunatati atit de mult, incit cobori din 
furgonül sanitar, adună in jurul lui întregul serviciu auxiliar al companiei şi 
ca prin vis începu să-i facă educaţie. Tinu un logos lung, care îi apăsă pe 
ostaşi mai mult decit ranita şi arma. 

Era un amestec de tot soiul de imitații. Începu aşa: 

— Dragostea ostaşilor față de domnii ofițeri este un impuls pentru sa- 

„ crificii de necrezut, dar cînd dragostea asta nu e înnăscută in soldat, ea tre- 
L buie impusă. În viata civilă, dragostea cu sila a unui om fata de altul, să zi- 

cem, de pilda, a intendentului fata de corpul profesoral, dureaza atita timp 
„cît tine şi puterea care o impune; în armată se întimplă însă altfel, deoarece 
ofițerul nu poate îngădui soldatului nici cea mai mică slăbire a dragostei ca- 


"A 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


re-l leagä de superiorul lui. Dragostea asta nu este o simpla dragoste, ea este 
de fapt respect, frica si disciplina. 

Svejk se tinea pe aproape, in stinga locotenentului Dub si, in timp ce 
acesta vorbea, stătea smirna, cu fata întoarsă spre el, in poziția 
rechtsschaut. 

La început, locotenentul Dub nu-l băgă în seamă si îşi văzu mai de- 
parte de cuvintarea lui: 

— Disciplina şi îndatorirea de ascultare, dragostea obligatorie a osta- 
şului față de ofițer oglindeşte o mare realitate, căci raportul dintre soldat şi 
ofițer este foarte simplu: unul ascultă, celălalt porunceste. În cărțile de artă 
militară am citit că laconismul, simplitatea militară sînt virtuți pe care tre- 
buie să şi le însuşească orice soldat care fie că vrea, fie că nu vrea, îşi iubeş- 
te superiorul, care în ochii lui trebuie să fie obiectul cel mai mare, mai 
desăvirşit şi mai pur al unei voințe hotărite si de neclintit. 

Abia acum observă rechtsschauta-ul lui Svejk, care îl privea ţintă; lu- 
crul îi era foarte neplăcut, deoarece simți deodată că se cam incurcase in 
vorbaria lui si nu găsea o ieşire din acest fägas al dragostei ostaşului fata de 
superior. De aceea zbieră la Svejk: 

— Ce tot căşti gura la mine, ca vitelul la poarta nouă? 

— La ordin, să trăiţi, domnule laitnant, chiar dumneavoastră ati bine- 
voit odată să-mi atrageti atenţia că atunci cînd vorbiti sînt dator să va urmă- 
resc buzele cu privirea. Dat fiind că orice ostaş trebuie să execute ordinele 
superiorului său şi să le tina minte o dată pentru totdeauna, a trebuit s-o 
fac. 

— Uită-te în partea cealaltă, strigă locotenentul Dub, nu te holba la 
mine, timpitule; ştii bine că nu te pot suferi şi că nu-mi face plăcere să te 
văd; mă pun eu odată pe capul tău... 

Svejk întoarse capul „la stingă” şi continuă să rămînă atât de teapän, 
în preajma locotenentului Dub, încît acesta izbucni: 

— Unde te uiţi, cînd iti vorbesc? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că potrivit ordinului 
dumneavoastră sînt linksschaut. 

* — Ah, Dumnezeule, oftă locotenentul Dub, mare pacoste mai eşti. Ui- 
tă-te drept înainte şi spune-ti în gînd: sînt aşa de prost, că n-are să fie nici o 
pagubă daca crap. Ai să tii minte? 

Svejk îşi atinti privirea drept înainte şi spuse: 

# — Cu respect va raportez, domnule laitnant, e nevoie sa raspund la 
această întrebare? 

— Cum iti permiti? tuna locotenentul Dub. Cum indräznesti sa vor- 
besti cu mine; ce vrei să spui cu asta? 

— Cu respect vă raportez, domnule laitnant, că mă gîndesc la un ordin 
al dumneavoastră, într-o gară, unde m-ati ocarit si mi-ati spus să nu mai 
răspund niciodată după ce dumneavoastră ati isprävit de vorbit. 

— Ti-e frică de mine, hai? se bucură locotenentul Dub. Bine, dar să 
ştii că încă nu m-ai cunoscut. În fata mea au tremurat şi alții mai dihai ca 
tine; tine minte asta. Am mai îmblinzit eu si pe alții; de aceea, tine-ti gura si 

„rămii frum şel în urmă; să nu te mai văd! 
+ 


ră 
i 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Svejk rămase deci în urmă şi călători comod, în furgonul sanitar, pînă 
la locul destinat pentru popas unde, în sfirşit, avură bucuria să se înfrupte 
din nefericita vacă. 

— Vaca asta, tinu să observe Svejk, ar fi trebuit ținută cel putin pai- 
sprezece zile în oţet sau, dacă nu vaca, măcar omul care a cumpărat-o. 

De la brigadă sosi în galop un curier cu noi dispoziţii pentru compania 
a 11-a; brigada ordona schimbarea marşrutei, compania urmînd să se în- 
drepte spre Felstyn, ocolind Woralyce şi Sambor-ul, deoarece nu putea fi ca- 
zată în nici unul din aceste sate, din cauza a două regimente din Poznan. 

Locotenentul-major Lukâs dădu imediat dispozițiile de rigoare: pluto- 
nierul de administraţie Vanek şi Svejk să plece înainte spre a se asigura ca- 
zarea companiei la Felstyn. 

— Nu cumva, Svejk, să faci vreo näzbîtie pe drum, îi atrase atenţia lo- 
cotenentul-major. Si mai ales să te porți cuviincios cu populaţia! 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că am să mă strădu- 
iesc. E drept că am avut un vis tare urit cînd am atipit niţel, spre dimineaţă. 
Am visat despre o albie de rufe care s-a scurs toată noaptea pe coridor, în 
casa unde locuiam, şi apa a răzbit în apartamentul proprietarului, care a 
doua zi dimineață mi-a reziliat contractul. Ştiţi, domnule oberlaitnant, un caz 
ca ăsta s-a întîmplat cu adevărat, la Karlin, dincolo de viaduct... 

— Svejk, scuteste-ne, te rog, de prostiile dumitale şi priveşte mai bine 
împreună cu Vanek harta, ca să ştiţi încotro aveţi de mers. Vedeţi satele as- 
tea; de aici o ţineţi tot la dreapta spre rîu, apoi de-a lungul rîului, pina ajun- 
geți iar într-un sat si de acolo, din locul unde se varsă cel dintii piriu pe care 
o să-l aveți pe mina dreaptă, o luaţi peste cîmp în sus, mereu spre miază- 
noapte si nimeriti drept în Felstyn. O să ţineţi minte? 


Svejk porni aşadar la drum cu plutonierul de administraţie Vanek, 
călăuzindu-se după dispozițiile primite. 


Era pe la amiază; natura respira din greu în arsita înăbuşitoare, iar 
mormintele proaspete, acoperite în grabă, împrăştiau o duhoare de hoit des- 
compus. Svefk şi Vanek traversau o regiune in care se dăduseră lupte grele 
în cursul înaintării spre Przemysl şi unde mitralierele seceraseră batalioane 
întregi. Prin zăvoaie se vedeau limpede isprăvile artileriei. Pe suprafețe întin- 
se şi pe povirnisuri, în loc de arbori ieşeau din pămînt un fel de cioate negre, 
şi toată această pustietate era brăzdată de transee. 

— Aici arată niţel altfel decât la noi la Praga, începu Svejk, ca să rupă 
tăcerea. 

— La noi, acum s-a isprăvit secerişul, spuse plutonierul de adminis- 
tratie Vanek. La Kralupy începem devreme cu secerisul. 

— După război o să fie aici o recoltă grozavă, continuă Svejk după o 
clipă de tăcere. Astia n-au să trebuiască să cumpere făină de oase; e foarte 
avantajos pentru țărani cînd le putrezeşte un regiment întreg pe päminturile 
lor; e un îngrăşămînt bun. Mie numai de un singur lucru mi-e teamă: ca nu 
cumva țăranii de pe aici să se lase duşi de nas şi să vinda oasele la fabrica 

„de zahăr. La cazarma din Karlin era un oberlaitnant, Holub, care era aşa de 
învățat, că toți de la companie îl socoteau timpit, fiindcă dumnealui, din pri- 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


cina invataturii, nu stia sa injure soldatii si toate le rezolva numai din punct 
de vedere ştiinţific. Într-o zi, ostasii i-au raportat că pîinea distribuită nu se 
putea minca. Alt ofițer s-ar fi mîniat de o asemenea obräznicie, dar el nu; a 
rămas foarte liniştit, n-a făcut pe nici unul porc sau scroafă, nici măcar o 
labă peste bot n-a ars nimănui! Şi-a adunat numai băieţii şi le-a spus cu vo- 
cea lui blajină: „Mai întîi de toate, ostaşi, trebuie să va dati seama de faptul 
că aici în cazarmă nu vă treziti într-un «delikatessen handlung», unde să pu- 
teti alege marinată de tipar, sardele în ulei sau sandviciuri. Orice ostaş tre- | 
buie să fie destul de deştept ca să inghita fără să cricneasca tot ce i se da si 
să simtă în el atita disciplină cit să nu-l facă să se revolte împotriva calității 
produselor căpătate pentru mîncare. Închipuiti-vä, ostaşi că ar veni un răz- 
boi. Pămîntului în care, după bătălie, veţi fi îngropați îi e absolut indiferent 
cu ce fel de pîine cazonă v-aţi îndopat înainte de moarte. Tatucul-pamint vă 
înghite şi vă mistuie cu bocanci cu tot. În lumea asta nimic nu se pierde; din 
voi, ostaşi, vor creşte alte grine din care se va face piine pentru alti ostaşi, 
care, poate la fel ca şi voi, nu vor fi mulțumiți, se vor duce să se plingă şi vor 
da de unul care să-i bage la închisoare pina în vecii vecilor, fiindcă are drep- 
tul s-o facă. Acum, ostaşi, că v-am lămurit totul aşa de frumos, nădăjduiesc 
că nu va mai fi nevoie să vă reamintesc din nou, iar cel care în viitor va mai 
avea de gînd să se plingă va sta şi va chibzui mai întîi foarte bine.” „Cel putin 
dacă ne-ar înjura”, îşi spuneau soldaţii între ei şi toți eram grozav de miniosi 
de vorbele delicate ale domnului oberlaitnant. Aşa s-a făcut că într-o zi, băie- 
tii din companie m-au ales pe mine ca să-i spun că toți îl iubesc, dar ca asta 
nu-i militărie, dacă nu înjură. M-am dus atunci la el acasă şi l-am rugat să 
lase deoparte orice sfială, că milităria trebuie să fie militărie şi că ostaşii sînt 
învățați să li se reamintească mereu că sint porci si cîini, pentru că altfel isi 
pierd respectul față de superior. La început, dumnealui s-a apărat, mi-a 
spus ceva despre inteligență, despre pintipul că în ziua de azi nu-i îngăduit 
să tii ostaşii la respect cu nuiaua, dar pina la urmă s-a dat pe brazdă; mi-a 4 
cirpit o laba şi m-a dat pe uşă afară, aşa ca să-i crească autoritatea. Cînd 

am comunicat băieților rezultatul tratativelor mele, s-au bucurat grozav cu 

toții, dar dumnealui le-a stricat bucuria chiar a doua zi. De fata cu toţi, a 

venit dupa mine şi mi-a spus: „Svejk, am exagerat ieri, tine un galben si bea- 

lin sănătatea mea. Trebuie să ştii cum să te porți cu ostaşii.” 

Svejk îşi roti privirea peste împrejurimi. 

— Cred că am luat-o greşit, anunţă el. Domnul oberlaitnant ne-a expli- | 
cat doar foarte limpede. SA mergem în sus, în jos, pe urmă la stinga si la ‘ 
dreapta, apoi iar la dreapta si iar la stinga — si noi ii tot dăm mereu înainte. 
Sau te pomeneşti că am trecut prin toate astea, în timp ce vorbeam? Eu 
unul văd în fata mea două drumuri care duc spre Felstynul nostru. As fi de 
părere s-o apucăm pe drumul ăsta care o ia la stinga. 

Aşa cum se întîmplă îndeobşte cînd doi ajung la o raspintie de dru- 
muri, plutonierul de administraţie Vanek începu să demonstreze că ar trebui 

„ -s-oia la dreapta. 
L + — Drumul meu, îi replică Svejk, e mai lesnicios decit al dumitale. Eu 
| merg pe lingă pirău, unde cresc floricele de „nu-mă-uita”, dumneata n-ai 
„decit să baţi drumul prin arşiță. Eu ascult de vorbele domnului oberlaitnant 
că în nici un caz nu putem rătăci şi, dacă tot nu putem rătăci, de ce mă rog 


"A 


: 


ÿ 


} ; 
et st 
| — 


À + 


* = | CA 
{ fi L + 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat eva ' ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


L 


m-aş osteni la deal; o iau frumusel prin luncă, îmi pun o floricică la capelă si 
adun un buchet întreg pentru domnul oberlaitnant. La urma urmei, putem 
să încercăm, să vedem care din noi are dreptate şi sper că ne despärtim aici 
ca buni camarazi. Locurile pe aici sînt aşa fel făcute, că toate drumurile tre- 
buie să ducă la Felstynul nostru. 

— Nu te prosti, Svejk, insistă Vanek. Aşa cum am văzut pe hartă, de 
aici trebuie s-o luăm la dreapta. 

— Harta? Se mai înşală şi ea, răspunse Svejk, coborînd în vale spre 
pîrău. Într-un rînd, mezelarul Krenek din Vinohrady a pornit-o noaptea, că- 
lăuzit de planul oraşului Praga, de la localul „Montagu” din Mala Strana, 
spre casă, la Vinohrady, şi dimineaţa a ajuns tocmai la Rozdelov, lingă 
Kladno, unde oamenii l-au găsit mort de oboseală, într-un lan de secară. 
Aşadar, domnule rechnungsfeldwebel, dacă dumneata te incapatinezi si nu 
vrei să ştii de vorbă buna, apoi n-am ce-ţi face, trebuie să ne despartim si 
ne-om intilni la destinație, in Felstyn. Fiţi bun si uitati-va la ceas, ca să ştim 


„care o ajunge mai întîi. lar dacă nu cumva v-ar amenința vreo primejdie, tra- 


geți fără teamă în aer ca să ştiu şi eu unde vă aflați. 

După-amiază, Svejk ajunse lingă un iaz mic, unde dădu peste un pri- 
zonier rus fugar, care se scălda în iaz; zărindu-l pe Svejk, prizonierul o luă la 
fugă, gol, aşa cum ieşise din apă. 

Svejk, curios să vadă cum i-ar şedea în uniforma rusească, care zăcea 
acolo la umbra sălciilor, se dezbrăcă şi îşi trase pe el uniforma nefericitului 
prizonier, rămas în pielea goală, care o tulise din coloana de prizonieri can- 
tonată în satul din spatele pădurii. În dorința lui de a se oglindi din toate 
părţile în apa iazului, Svejk se plimbă multă vreme pe dig încoace şi încolo 
pina cind dădu peste el o patrulă de jandarmi pedeştri, care umbla în cauta- 
rea fugarului rus. Ostaşii din patrulă erau maghiari şi, cu toate protestele lui 
Svejk, îl duseră în spatele frontului, la Chyrow, unde-l băgară într-o coloană 
de prizonieri ruşi, destinati să lucreze Ia repararea traseului de cale ferată ce 
ducea spre Przemysl. 

Totul se petrecu cu o asemenea repeziciune, încît abia a doua zi îşi 
dădu seama Svejk de situaţie şi, cu o bucată de cărbune de lemn, scrise pe 
zidul alb al otlăii de scoala, unde erau cazaţi o parte din prizonieri: 

„Aici a dormit Josef Svejk din Praga, kompanienordonanz al companiei a 
11-a de mars din regimentul 91 infanterie, care în calitate de kvartirmacher a 
căzut din greşeală în captivitate austriacă, lingă Felstyn.” 


a 


7 


n Va | 
À 4 ut oh | 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svăj k 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


CARTEA A PATRA 


Continuarea gloriosului dezastru 
I - Svejk în coloana de prizonieri ruși 


Asadar, atunci cind Svejk, imbracat in uniformä ruseasca si conside- 

rat din greseala prizonier rus, fugit dintr-un sat din preajma Felstynului, isi 

„scrise pe perete, cu o bucată de cărbune, strigătele sale disperate, nimeni 

nu-l luă în serios; iar cînd la Chyrow vru să explice totul, amănunțit, unui 

ofițer care trecea intimplator pe acolo (se împărțeau tocmai prizonierilor nis- 

te turte de mămăligă uscată), un ostaş maghiar din garda coloanei îl lovi cu 
patul puştii peste umăr şi-şi însoţi lovitura cu următoarea observaţie: 

— Baszom az elet, înapoi în rînd, scroafă rusească! 

Gestul se integra în mod firesc în atitudinea generală a ungurilor fata 
de prizonierii ruşi, a căror limbă nu o înțelegeau. 

Svejk îşi reluă aşadar locul în coloana, unde se adresă celui mai apro- 
piat prizonier: 

— Ăsta îşi face datoria, dar de fapt se pune singur în primejdie. Ce s- 
ar întîmpla dacă cumva pusca ar fi încărcată şi ferşlusul deschis? S-ar putea 
ca, aşa cum loveşte omul peste umăr cu lauful?% îndreptat spre el, kverubP95 
să se descarce, toate gloantele să-i zboare în gură şi să moară, facindu-si 
datoria. Pringpärtile Şumavei, într-o carieră de piatră, muncitorii furau chi- 
brituri de dinamită ca să aibă de rezervă iarna pentru spartul buturugilor. 
Paznicul carierei a primit ordin să-i buzunărească pe pietrari cînd ieşeau de 
la lucru si a făcut-o cu multă dragoste; a pus nuna numaidecit pe cel dintii 
pietrar întîlnit în cale şi a început să-l scotocească aşa de sălbatic prin bu- 
zunare, „pînă cînd chibriturile de dinamită s-au încins şi cum amîndoi au 
sărit frumuşel în aer, în ultima clipă părea că s-ar fi ținut unul de gitul ce- 
luilalt. 

Prizonierul rus, căruia Svejk îi povestea întîmplarea, se uită la el foarte 
intelegator, dat fiindcă nu pricepea o iota din tot ce-i spunea. 

—- Ne ponimat, ia krimski tatarin, Allah ahper. 

După care se aşeză pe pămînt, cu picioarele încrucişate sub el şi 
ducindu-si miinile la piept, începu să se închine: 


, 
24 Ţeava pustii. ’ 
la 


295 Arma (incorect în germ. 
os 3 „ . 
= 
N.” d um a 
. + i 


+ 
4, 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


— Allah ahper — Allah ahper — bezmila — arahman — arahim — 
malinkin mustajir. 

— Aha, care va să zică esti tătar, îi spuse Svejk compătimitor, dar să 
ştii că-mi placi. Apoi, dacă-i vorba pe asa, tu ai să mă înţelegi pe mine si eu 
pe tine. Hm... ascultă, îl ştii pe Iaroslav von Sternberg? N-ai auzit de numele 
ăsta, fratioare? Nu? Păi, v-a snopit curul în bătaie lingă Hostyn. In pas aler- 
gător ati şters atunci putina din Moravia noastră, tătăraşilor. Pesemne că în 
cărțile voastre de citire nu se pomeneşte de treaba asta, da noi am învățat. 
Da de fecioara Maria ai auzit? Cred şi eu că n-ai auzit — a fost şi ea atunci 
de fata; dar să n-aveţi nici o grijă, măi tătăraşilor, că aici în prizonierat au să 
vă boteze ei pe toți. 4 

Apoi Svejk se întoarse spre alt prizonier: 

— Şi tu tot tătar eşti? ‘ 

Interpelatul intelese cuvintul tatar, dadu din cap si spuse: 

— Tatarin niet, cerkez, rodneia cerkez, golovi reju. 

Svejk avusese, aşadar, norocul să intre într-o societate compusă din 
cei mai feluriti reprezentanţi ai popoarelor din Orient. În coloana de prizoni- 
eri erau tătari, gruzini, cerkezi, mordvini şi kalmuci. 

Din păcate însă nu izbuti să se înțeleagă cu nimeni şi astfel fu tirit im- 
preună cu ceilalți pină la Dobromil; de acolo trebuia să înceapă repararea 
liniei ce trecea prin Przemysl şi Nijankovice. 

La Dobromil, în cancelaria etapei, se făcea înregistrarea prizonierilor, 
dar lucrul mergea greu din pricină că nici unul din cei trei sute de prizonieri 
aduşi acolo nu pricepea ruseasca plutonierului de la masă, care se dăduse 
cîndva drept cunoscător al limbii ruse şi o făcea acum pe tălmaciul în Galita 
Orientală. E adevărat că în urmă cu trei săptămâni îşi comandase un dictio- 
nar germano-rus şi o carte de conversație elementară, dar deocamdată nu-i 
intrase nimic în cap, astfel că în loc de limba rusă, vorbea o slovacă stilcită, 
pe care o prinsese ca vai de lume, pe vremea cînd, în calitate de reprezentant 
al unei firme vieneze, vindea în Slovacia icoane cu chipul sfintului Ştefan, 
mătăsuri şi mătănii. 

In fata acestor făpturi ciudate, cu care nu se putea înțelege de loc, sta- 
tea cu ochii Holbaţi ca vitelul la poarta nouă... În cele din urmă ieşi afară si 
strigă spre grupul de prizonieri: 

— Wer kann deutsch sprechen? 

Din grup se desprinse Svejk si, cu fata înseninată de bucurie, se repezi 
catre plutonier, care ii ordona sa-l insoteasca numaidecit la cancelarie. 

Aici plutonierul se asezä pe un scaun in fata unui maldär de dosare cu 
chestionare privind numele, nationalitatea si cetatenia prizonierilor si incepu 
o convorbire insufletita cu Svejk, in limba germana: 

— Tu esti ovrei, hai? 

Svejk clătină din cap. 

— Nu-i nevoie sa tagaduiesti, continua sigur de sine plutonierul- 
talmaci. Toti prizonierii care au stiut nemteste au fost ovrei, si basta. Cum 
zici că te cheamă? Svejk? Păi, vezi? Ce rost are să mai tägäduiesti, cînd pina 
şi numele ti-i ovreiesc? La noi nu trebuie să-ţi fie teamă s-o mărturiseşti. La 

„noi în Aus ria nu există pogromuri împotriva ovreilor. De unde eşti? Aha, 
Praga, da, da, ştiu, asta vine lingă Varşovia. Am mai avut acu o săptămînă 


* Dă ’ M 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


doi ovrei din Praga, de lingă Varşovia; si de la ce regiment spuneai ca esti? 
Aha, 91... 
„ Plutonierul luă un registru, il räsfoi, apoi relua: 

— Aha, regimentul nouăzeci şi unu, din Erevan, Caucazia, cu baza la 
Tiflis; te minunezi şi tu cum le ştim aici pe toate, hai? 

Svejk se minuna într-adevăr de toată tărăşenia, iar plutonierul conti- 
nua să peroreze pe un ton foarte grav, intinzindu-i lui Svejk ţigara fumată pe 
jumătate: 

— Ei, ăsta-i alt tutun decît mahorca voastră. Ştii, mă ovreiaşule, aici 
eu sînt stăpinul suprem... Cînd spun eu ceva, apoi toţi trebuie să tremure şi 
să se ascundă. La noi e altă disciplină în armată decit la voi; țarul vostru e 
un nătărău, da împăratul nostru e o minte luminată. Am să-ți arăt acum 
ceva, ca să ştii şi tu ce înseamnă la noi disciplină. ‘ 

Descinse uşa spre încăperea alăturată si strigă: 

— Hans, Lofler! 

Se auzi un hier puternic şi in cancelarie intră un soldat, cu gusa, de 
fel din Stiria, cu o mutra de cretin plingaret, care era un fel de fata la toate, 
pe linga cancelarie. 

— Hans Lofler, ii porunci plutonierul; ia luleaua, bag-o in gura si tine- 
o ca un cline care face aport, pe urmă să-mi alergi în patru labe in jurul me- 
sei, pina oi striga halt! Sa latri, dar în aşa fel ca să nu-ţi cadă luleaua din 
gură, că de nu te leg la stilp. 

Gusatul stirian începu să umble în patru labe şi să latre. Plutonierul 
se uită la Svejk triumfător: 

— Ei, ce zici, ovreiaşule, de disciplina noastră? 

Apoi continuă să se uite, radiind de bucurie, la mutra aceea inexpresi- 
vă, venită de undeva de la vreo stina din Alpi. 

— Halt! strigă in cele din urmă. Acum fă frumos şi aport. Bine, si 
acum să cinti în triluri, ca la voi... 

Încăperea răsună de un puternic : Holario, holario... 

După ce reprezentatia luă sfirsit, plutonierul scoase din sertar patru 
țigări, pe care mărinimos i le oferi lui Hans; Svejk folosi prilejul pentru a-i 
povesti, în germana lui stilcită, o istorie cu un ofițer care avea o ordonanță 
atit de supusă, încit făcea tot ce poftea stapinul; întrebat odată dacă ar fi in 
stare să manince cu lingura chiar şi căcatul stäpinului, în caz că ar primi 
porunca, această ordonanţă ar fi răspuns: „Dacă domnul laitnant mi-ar po- 
runci, aş face-o şi pe asta, dar ferească Dumnezeu să dau de un fir de păr; 
aşa ceva nu pot să înghit; mi s-ar face rău pe loc”. 

lutonierul rise: 

— Voi ovreii aveti anecdote nostime, dar as putea sa jur ca disciplina 
la voi in armata nu-i asa de puternica ca la noi. Ei, da sa revenim la miezul 
chestiunii: eu te fac sef peste toata coloana! Pina deseara imi scrii numele la 
toți prizonierii! Tu ai să ridici ratiile de mîncare, ai să-i împărți in grupe de 
cite zece şi răspunzi cu capul dacă vreunul o şterge! Află, ovreiaşule, că da- 
ca-ti scapă vreunul te impuscam! 

— As vrea sa stau de vorba cu dumneata, domnule plutonier, spuse 


„ Svejk. 


bd 
0” 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


— Mie să nu-mi începi eu tocmeala, ripostă plutonierul. Nu-mi place. 
Dacă nu termini, te trimit în lagăr. Da repede te-ai mai obişnuit la noi, în 
Austria! la te uită! Dumnealui vrea să stea de vorbă cu mine în particular... 
Cum e omul mai cumsecade nu-i bine... Ei, şi acum şterge-o; tine aici hirtie 
şi creion şi scrie tabelul!... Ce mai vrei? 

— Ich melde gehorsamst, Herr Feldwebel... 

— Hai, hai, întinde-o! Vezi cîtă treabă am pe cap! 

Şi, într-adevăr, chipul plutonierului căpătă expresia unui om istovit de 
muncă. 

Svejk salută şi se îndreptă spre prizonieri, spunindu-şi în gînd ca rab- 
darea în slujba împăratului va da roade. ‘ 

Mai greu fu, fireşte, cînd trebui să alcătuiască tabelul, deoarece prizo- 
nierii nu înțelegeau că trebuie să-şi decline numele. Svejk trecuse prin multe 
în viata lui, dar numele acestea tätäresti, gruzine şi mordvine nu-i intrau de 
loc în cap. 

— Nici dracu n-o să mă creadă, îşi zise în sinea lui, că cineva ar putea 
să se numească ca tătarii ăştia: Muhlahalei Abdrahamov, Beimurad Allahali, 
Dzerdze Cerdedze, Davlatbalei Nurdagalaiev etc. La noi avem parcă totuşi 
nume mai frumoase ca, de pildă, preotul acela din Zidohoust pe care-l che- 
ma Vobejda. 

Şi aşa trecu mai departe printre şirurile de prizonieri care îşi strigau 
pe rind numele şi pronumele: Dzindralei Hanemalei, Babamulei Mirzahalei si 
aşa mai departe. 

— Vezi să nu-ţi musti limba, apostrofa Svejk binevoitor, pe fiecare in 
parte. Nu-i mai bine la noi cînd pe om îl cheamă Bohuslav Stepanek, Jaros- 
lav Matousek sau Ruzena Svobodova? 

Cînd în cele din urmă, după chinuri îngrozitoare, izbuti să-i înregistre- 
ze pe toți Babula Hallei si Hudji Mudji, Svejk se gîndi să mai încerce o data 
să explice plutonierului-tălmaci că era victima unei neînțelegeri; dar la fel ca 
pe drum, zadarnic cerea el să i se facă dreptate. 

Plutonierul-tălmaci, care nici înainte nu fusese prea treaz, îşi pierduse 
între timp toată puterea de judecată. 

“Avea iff fata lui, pe masă, pagina de publicitate a unui ziar german si 
cinta pe melodia marşului Radecky textele anunţurilor: 

— Schimb gramofon pentru cărucior de copil! Cumpăr cioburi de sti- 
cla, plăci albe şi verzi! Oricine poate învăța contabilitatea şi bilanţul, urmînd 
cursul prin corespondenţă şi aşa mai departe. 

La unele anunţuri nu se potrivea ritmul de marş; plutonierul voia să 
înfringă cu forța această piedică şi de aceea îşi bătea tactul cu pumnul în 
masă şi bocănea din picioare. Mustatile lui, năclăite de kontusovka, erau 
zbirlite, de parcă cineva i-ar fi înfipt de o parte şi de alta a obrazului două 
pensule de gumă arabică, uscate. Ochii lui congestionati îl recunoşteau — 
ce-i drept — pe Svejk, dar această recunoaştere nu era urmată de nici o re- 
actie din parte-i; doar atît, încetă să mai bată cu pumnii şi să topäie. Acum 
bătea toba în scaun, cu degetele, cintind pe melodia „Ich weiss nickt, was 
soll es bedeuten...” 2% anunţul : „Karolina Dreger, moaşă, stă la dispoziția 

” stimatelor doamne, in orice împrejurări”. 
+, 


296 Eu nu ştiu ce poate să însemne (germ.). 


+ 


w 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


Cinta tot mai încet, din ce in ce mai încet, pina cînd în cele din urmă 
amuti de tot, cu privirile pierdute peste pagina de publicitate, dind astfel lui 
Svejk prilejul să-şi expună pe îndelete oful in nemteasca lui stilcita. 

Svejk incepu asadar prin a aräta cA totusi avusese dreptate cind o lu- 
ase spre Felstyn de-a lungul piräului şi că n-are nici o vină dacă un ostaş 
rus, necunoscut, a fugit din captivitate şi s-a dus să se scalde tocmai în ia- 
zul prin preajma căruia el, Svejk, trebuia să treacă; asta era datoria lui, 
avînd în vedere că trebuia să meargă la Felstyn, pe drumul cel mai scurt, în 
calitate de kvartiermacher. Cum l-a zărit, rusul a sters-o, läsindu-si uniforma 
în tufiş. El, Svejk, auzise că pe front uniformele duşmanilor căzuţi sînt folo- 
site în scopuri de spionaj şi de aceea a îmbrăcat de probă uniforma lăsată 
acolo, ca să vadă cam cum i-ar veni, într-un asemenea caz, în uniformă stră- 
Ina. N 

După ce lămuri astfel toată greşeala, îşi dădu însă seama că-şi bătuse 
gura zadarnic; plutonierul dormea dus, de mult, mai înainte chiar ca Svejk 
să fi ajuns cu povestirea la iazul cu pricina. Svejk se apropie de el şi-l atinse 
pe umăr cu un gest familiar, care fu de ajuns pentru ca plutonierul să cadă 
de pe scaun pe podea, unde îşi continuă liniştit somnul. 

— lertati-ma de deranj, domnule plutonier, spuse Svejk. Apoi salută si 
părăsi cancelaria. 

A doua zi, în zori, comandantul construcţiilor militare îşi schimbă 
gîndurile şi hotărî ca grupul de prizonieri, in care se afla Svejk, să fie trans- 
portat de-a dreptul la Przemysl, spre a lucra la refacerea traseului Przemysl- 
Lubaczow. 

Aşadar, toate rămaseră ca de la început şi Svejk îşi continuă odiseea 
lui printre prizonierii ruşi. Santinelele unguresti îi minau mereu înainte, 
într-un zor nebun. 

La intrarea într-un sat unde trebuia să se odihnească, coloana de pri- 
zonieri dădu peste o unitate de aprovizionare. În fata unui şir de căruţe era 
un ofițer care se uita la prizonieri. Svejk tisni din coloană şi luînd poziția de 
drepți strigă: 

— Herr Leutnant, ich melde gehorsamst... 
Mai mult n-apucă însă să spună, deoarece ca din pămînt apărură doi 
soldați unguri, care îl impinsera în pumni înapoi printre prizonieri. 

Ofițerul îi zvirli un muc de ţigară nestins, pe care un alt prizonier îl ri- 
dică repede şi-l fuma mai departe. Apoi, adresindu-se caporalului de lingă el, 
îi explică că în Rusia sînt colonişti germani, siliți să lupte în armata rusă. 

Tot drumul pînă la Przemysl, Svejk nu mai intilni vreun alt prilej de a 
se plinge cuiva că, de fapt, el era ordonanța marscompaniei a 11-a din regi- 
mentul 91. Spre seară, la Przemysl, cînd fură minati într-un fort dărăpănat 
din zona interioară, în care erau amenajate grajdurile pentru caii artileriei 
din fortăreață, speranţa îi surise din nou. 

Prin paiele asternute pe jos, paduchii foiau cu miile, miscind firele mai 
scurte ca o armată de furnici ce căra material pentru construirea muşuroiu- 
lui. 


| 


LA ene li se distribui puţină zeamă neagră de cicoare si cite un 


„codru de P fine de „mălai. 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Apoi fura luati in primire de maiorul Wolf, care-si intindea stapinirea 
asupra tuturor prizonierilor ce munceau la lucrarile de reparatii in fortareata 
Przemysl şi in împrejurimi. Era un om foarte meticulos şi avea un adevărat 
comandament de tălmaci cu misiunea să recruteze din rîndurile prizonierilor 
specialişti în construcții, după cunoştinţele şi calificarea lor anterioară. 

Maiorul Wolf avea ideea fixă că prizonierii ruşi tagaduiesc ştiinţa de 
carte, deoarece la întrebarea lui „Ştii să construieşti o cale ferata?”, transmi- 
să prin intermediul tălmaciului, de cele mai multe ori prizonierii îi răspun- 
deau stereotip : „Nu ştiu nimic, nici n-am auzit de aşa ceva, am trăit cinstit 
şi curat”. | 

Aşadar, cînd după încolonare stăteau smirna în fața maiorului şi a 
statului său major, Wolf se adresă prizonierilor mai întîi în limba germană, 
intrebind care din ei ştia nemteste. ‘ 

Svejk ieşi hotărît din front, luă poziţia de drepţi in fata maiorului si, 
după ce-i dădu onorul cuvenit, îi raporta că ştie nemteste. 

Bucuros, maiorul Wolf îl întrebă numaidecit dacă nu cumva era ingi- 
ner. 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, dădu răspuns Svejk, că nu 
sint inginer; sînt ordonanța marscompaniei a 11-a din regimentul 91. Am 
căzut prizonier la ai noştri. Să vedeţi, domnule maior, cum s-a întîmplat... 

— Cum? tună maiorul Wolf. 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, că lucrurile stau aşa... 

— Care va să zică, dumneata eşti ceh, continuă maiorul să zbiere, şi 
te-ai îmbrăcat în uniformă rusească?! 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, că lucrurile stau întocmai 
cum ati spus dumneavoastră şi mă bucur că domnul maior a înțeles aşa de 
repede situația mea. S-ar putea ca ai mei să lupte acum pe undeva şi eu să 
stau si să pierd vremea de pomană pina la sfirşitul războiului. Dacă mi-ati 
da voie, domnule maior, v-aş mai spune o dată toate, pe rînd, aşa cum s-au 
petrecut... 

— Ajunge! ordonă maiorul Wolf şi chemă doi soldaţi, cărora le porunci 
să-l ducă numaidecit la hauptwache, apoi o porni şi el încetişor în urma lui 
Svejk însoţit Ge un alt ofițer, şi în timp ce vorbea cu el, maiorul dădea furios 
din miini. La fiecare frază pe care o rostea, amintea cite ceva şi despre „ciinii 
de cehi”, lucru din care ofițerul ce-l însoțea desprinse marea bucurie a maio- 
rului că, datorită perspicacitätii sale extraordinare, descoperise una din ace- 
le păsări rare despre ale căror acţiuni trădătoare, peste hotare, se vorbise cu 
cîteva luni i în urmă în nişte ordine secrete trimise către comandanții unitäti- 
lor militare, în care se arăta că: trădători din regimentele cehe, uitind de 
juramintul depus, trec de partea ruşilor şi se pun în slujba duşmanului, 
oferindu-şi serviciile mai ales pentru spionaj. 

Ministerul de interne austriac nu era încă sigur dacă în rîndurile de- 
zertorilor la ruşi fusese creată o organizaţie de luptă. Nu ştia încă nimic pre- 
cis despre organizaţiile revoluționare din străinătate şi abia prin august pri- 
miră comandanții de batalioane de pe linia Sokal-Miliatin-Bubnovo ordine 
confidentiale în care se arăta că fostul profesor austriac Masaryk fugise pes- 

gte hotare, de unde desfäsura o propaganda antiaustriaca. Un imbecil oareca- 
re de la Comandamentul diviziei adäugase la ordinul secret urmätoarea re- 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


, 


comandare : „În caz de arestare, să fie imediat transportat la statul-major al 
diviziei”. 

Maiorul Wolf nu cunoştea pe atunci încă nimic despre felul cum actio- 
nau împotriva Austriei fugarii care, mai tirziu, cînd se vor întilni la Kiev sau 
in alte parti, la întrebarea: „Ce faci aici?”, vor răspunde veseli: „L-am trădat 
pe maiestatea-sa împăratul”. 

El cunoştea numai ordinele secrete în care era vorba de fugarii spioni 
dintre care unul, care tocmai era dus spre hauptwache, îi picase în mînă atit 
de uşor. Maiorul Wolf era un om vanitos; se şi vedea lăudat de organele su- 
perioare şi distins pentru vigilenta, prudenta şi talentul său deosebit. 

Cu cit se apropia de hauptwache, cu atit se convingéa mai mult că 
dinadins întrebase: „Cine ştie nemteste ?” şi că din prima clipă cînd se uita- 
se la prizonieri, individul i se păruse suspect. ‘ 

Ofițerul care-l însoțea incuviinta din cap şi-şi exprimă părerea ca ares- 
tarea prizonierului ar trebui comunicată la comandamentul garnizoanei, 
pentru continuarea cercetărilor şi trimiterea inculpatului în fața unei instan- 
te militare superioare, deoarece nu se putea, aşa cum spunea domnul maior, 
să i se ia interogatoriul la hauptwache şi apoi să fie spinzurat pe loc. De 
spinzurat va fi el spinzurat, dar pe cale legală, în conformitate cu codul mili- 
tar în vigoare; mai întîi ar trebui însă aflate legăturile lui cu alti trădători de 
neam, printr-un interogatoriu strins. Cine ştie ce mai poate să iasă la iveală 
din povestea asta. 

Maiorul Wolf fu cuprins de o incapatinare subită, de o bestialitate pina 
atunci nerevelată, şi o tinea mortis că spionul va fi spinzurat imediat dupa 
interogatoriu, pe răspunderea lui. La urma urmei, putea să-şi îngăduie atita 
lucru; avea cunoştinţe suspuse şi nu trebuia să se teamă de urmări. Asa 
cum se face şi pe front. Dacă l-ar fi descoperit în spatele frontului, nu l-ar fi 
interogat şi spinzurat pe loc, fără alte mofturi? Si la urma urmei, domnul 
căpitan ar trebui să ştie că în zonele de operaţii orice comandant, începînd 
de la capitan în sus, are dreptul să spinzure pe suspecți. 

Maiorul Wolf se încurcase oarecum în ce priveşte atribuţiile ierarhiei 
militare în legătură cu execuțiile. 

” În Galiţia orientală, cu cit te apropiai de front, aceste prerogative erau 
asumate de grade din ce în ce mai inferioare, ba s-a întimplat chiar ca un 
simplu caporal, şef de patrulă, să poruncească spinzurarea unui bäietandru 
de doisprezece ani, care i se păruse suspect, pentru că, într-un sat părăsit şi 
pustiit, cutezase să-şi fiarbă nişte coji de cartofi într-o maghernitä dărăpăna- 
tă. 4 

Disputa dintre capitan si maior devenea din ce in ce mai acuta. 

— N-avem dreptul să o facem, striga enervat căpitanul. Arestatul tre- 
buie spinzurat pe baza sentinței tribunalului militar. 

— Ai să vezi că se poate şi fără sentință, şuieră maiorul Wolf. 

Svejk, care mergea sub escortă înaintea lor şi auzise această intere- 
santa discuție, găsi de cuviință să spună insotitorilor săi doar atit: 

” — Pe jos e ca şi in spatele cärutei. Odată, in cîrciuma „Na Zavadilce”, 
din Liben, ne-am tot sfătuit cum să-l aranjăm pe pălărierul Vasak, care avea 
„obiceiul să facă tărăboi la toate petrecerile; să-l zvirlim afară cum o intra pe 
uşă, să aşteptăm să-şi comande o bere, s-o plătească şi s-o bea, sau să-l 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


descaltam dupa primul tur de dans. Circiumarul era de părere să-l dam afa- 
ra pe la mijlocul petrecerii, dupa ce are sä consume si el mai de Doamne- 
ajută, apoi să plătească şi să-şi ia valea. Da nu ştiţi ce figura ne-a facut na- 
tărăul! N-a venit. Ei, ce spuneți de asta? 

Cei doi soldaţi, originari de prin Tirol, răspunseră într-un glas: 

— Nix bohmisch. 

— Verstehen sie deutsch? îi întrebă Svejk calm. 

— Jawohl, îi răspunseră amindoi, la care Svejk tinu să adauge: 

— Asta-i bine; cel putin n-o sa va pierdeti niciodata printre ai vostri. 

Tot conversind aşa prieteneşte ajunseră cu toţii la hauptwache, unde 
maiorul Wolf şi căpitanul continuară discuţia in legătură cu soarta lui Svejk, 
în timp ce acesta şedea tăcut şi umil pe banca din fundul odăii. 

În cele din urmă, maiorul Wolf înclină totuşi spre părerea căpitanului, 
acceptind ideea că individul trebuia spinzurat după o procedură mai înde- 
lungată, căreia atît de frumos i se spune cale legală. 

Dacă l-ar fi întrebat pe Svejk ce crede despre întreaga poveste, el le-ar 
fi răspuns: 

— Să vă spun drept, domnule maior, mie îmi pare rău, pentru că 
dumneavoastră sinteti mai mare în grad decît domnul căpitan, dar domnul 
căpitan are dreptate. Să ştiţi de la mine că graba strică treaba. Odată, la un 
tribunal din Praga, a înnebunit un judecător. Multă vreme nu s-a observat la 
el nici un semn de ticnealä, dar într-o bună zi, a izbucnit în timp ce judeca 
un caz de insultă. Unu Znamenacek îl intilnise pe părintele Hortik, care-i 
cirpise feciorul la ora de religie, şi s-a apucat să-i strige în plină stradă: „Bo- 
ule, bestie neagră, tembel habotnic, porc de ciine, capră parohială, defaima- 
tor al învățăturii lui Cristos, ipocrit şi şarlatan în sutană!” Judecătorul ne- 
bun era un om tare credincios. Avea trei surori şi toate trei erau bucătărese 
la preoți; la toți copiii lor el le fusese nas; aşa se face că povestea asta l-a 
scos din fire, şi-a pierdut deodată minţile şi a început să zbiere la inculpat: 
„În numele maiestăţii-sale împăratul şi regele, se condamnă la moarte prin 
ştreang. (Fără drept de apel.) Domnul Horacek, a strigat către paznic, luati-l 
de aici pe omul ăsta şi spinzurati-l, ştiţi unde, acolo unde se bat covoarele; 
după aceea feniti înapoi să vă cinstesc cu o bere!” Se înțelege că domnul 
Znamenacek şi paznicii au încremenit pe loc, dar judecătorul a bătut cu pi- 
ciorul în podea şi a tunat: „Mă ascultați sau nu?” Paznicul era aşa de 
inspaimintat, că începuse să-l tragă pe domnul Znamenacek afară şi, daca 
n-ar fi fost avocatul care să se amestece şi să cheme salvarea, nu ştiu, zău, 
ce s-ar fi întîmplat cu domnul Znamenacek. În timp ce-l băgau în trăsura 
salvării, domnul judecător tot mai striga: „Dacă cumva nu găsiți funie, 
spinzurati-l cu un cearşaf şi-l decontăm în situația semestrială...” 

Svejk fu dus deci sub escortă la comandamentul garnizoanei; mai întâi 
semnă însă procesul-verbal alcătuit de maiorul Wolf, care arăta că, ostaş al 
armatei austriece fiind, îmbrăcase uniforma rusească cu bună ştiinţă şi ne- 
silit de nimeni şi fusese arestat de poliția militară în spatele frontului, după 
ce ruşii s-au retras. 

Acesta era adevărul gol-golut si Svejk, ca om cinstit ce era, nu-şi îngă- 

„dui să pr testeze împotriva lui. E adevărat că în timp ce se transcria proce- 
sul-vezbăh încercase să mai adauge, pe ici pe colo, cite o vorbă care, poate, 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


ar fi lamurit ma,i bine situatia, dar domnul maior intervenise prompt si po- 
runcitor: 

. — Dumneata să-ţi tii gura; nu te-am întrebat nimic! Chestiunea e cit 
se poate de clară! 

Svejk saluta respectuos de fiecare dată şi incuviinta: 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, că-mi tin gura şi că chesti- 
unea e cit se poate de clară. 

Adus la comandamentul brigăzii, fu aruncat într-un fel de copcă, care 
servise mai înainte drept magazie de orez şi pension pentru şoareci. Peste tot 
erau împrăştiate boabe de orez şi de aceea şoarecii nici nu sinchisiră de 
el, ci continuară să zburde veseli ciugulind din boabe. Svejk trebui să-şi care 
singur o saltea de paie şi cînd izbuti în sfirşit să se prizărească prin întune- 
ric, băgă de seamă că în culcusul lui se mutase o întreagă familie şoricească. 
Nu încăpea nici o îndoială că oaspeţii intenționau să-şi înfiripe un nou cuib 
în ruinele gloriei austriece pe care o reprezenta în închisoare această saltea 
mucegăită. De aceea începu să bată cu pumnii în uşa încuiată şi cînd, după 
citva timp, se arătă un caporal, polonez de origină, Svejk îi ceru să fie mutat 
în altă încăpere, deoarece şoarecii cuibäriti în salteaua lui ar putea pricinui 
pagube inventarului militar, dat fiind că, după cum se ştie, tot ce se află în 
depozitele militare este proprietatea statului. 

Polonezul pricepu în parte vorbele lui Svejk; îl ameninţă cu pumnul, 
de dincolo de uşa încuiată, şi după ce mai prohodi ceva despre „dupa 
zasrana” (cur cacacios) se departa bombanind furios şi blestemind cu „hole- 
ra”, de parcă Svejk l-ar fi jignit nevoie mare. 

Svejk petrecu noaptea în linişte; şoarecii nu arătară pretenţii exagerate 
față de el; după cît se părea, îşi aveau programul lor de noapte pe care îl 
respectau întocmai, alături, în magazia de mantale şi chipie militare, din ca- 
re rontäiau linistiti şi în mare siguranţă; abia după un an îşi aduse aminte 
intendenta să ia măsuri şi să introducă în magaziile militare pisici oficiale, 
fără drept de pensie, care în scriptele de administraţie fură înregistrate la 
rubrica: „K.u.k. Militarmagazinkatze” 297, Acest grad pisicesc reînnodă, de 
fapt, o veche tradiție părăsită după războiul din 1866. 

* Înaintă vreme, sub domnia Mariei Tereza, pisicile erau introduse în 
magaziile militare în timp de război, cînd domnii de la intendentä obişnuiau 
să arunce vina pentru matrapazlicurile lor cu efecte militare pe seama bieti- 
lor soareci. 
ig De multe ori, pisicile K.u.k nu-si faceau datoria si odata, pe timpul im- 
paratului Leopold, la magazia militara din Pohorelec, sase pisici repartizate 
acolo au fost spinzurate pe baza unei sentinte a tribunalului militar. Drept 
care, sint convins ca cei care au avut atunci de-a face cu respectiva magazie 
militara trebuie sa-si fi ris, cu mult inteles, in barba... 


. O data cu cafeaua de dimineata, in copca lui Svejk fu introdus un in- 
divid cu capela si manta militara ruseasca. 
: 


a. 
zac a | 


27 Pisici militare imperiale şi regale, pentru magazii (germ.). 
Pb Le 
Le ~ re 
a 4 434 
A 


[+ 5 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Individul vorbea ceheste cu accent polonez. Era un nemernic in slujba 
serviciului de contraspionaj de pe linga corpul de armata, care-si avea carti- 
erul general la Przemysl. Facea parte, care va sa zica, din politia secreta mili- 
tara si de altfel nici nu-si dädu osteneala sa se foloseasca de o introducere 
prea ocolită, spre a-l iscodi pe Svejk. Începu chiar foarte direct: 

— Urit am mai intrat la apa din cauza nechibzuintei mele. Eram in re- 
gimentul 28 si cu prima ocazie am trecut la rusi si am intrat in slujba lor; si 
acum m-am lasat prins asa de prosteste... Auzi dumneata, ma prezint la rusi | 
şi le cer să mă trimită ca forpatrole... Am facut parte din divizia a 6-a, de la 
Kiev. Dar tu, mă camarade, în ce regiment ai slujit în Rusia? Nu mai ştiu 
bine, dar parcă ne-am văzut undeva prin Rusia. La Kiev am cunoscut mulți 
cehi care au fost cu noi pe front şi au trecut la ruşi, dar nu-mi mai aduc 
aminte de numele lor şi de unde erau; poate-ti aminteşti tu de vreunul; cu 
cine erai pe acolo, măi frätioare, aş fi bucuros să ştiu cine mai e din regi- 
mentul nostru, 28? 

Drept răspuns, Svejk îi aplică grijuliu mîna pe frunte, apoi îi luă pul- 
sul şi în cele din urmă îl trase lingă ferestruică şi-l rugă să scoată limba. In- 
dividul nu se împotrivi cîtuşi de puţin, închipuindu-şi pesemne că trebuie să 
fie vreun semn conspirativ. După aceea, Svejk începu să bată cu pumnii în 
usa şi cînd santinela veni să-l întrebe de ce face tărăboi, îi ceru mai întîi în 
cehă şi apoi în germană să cheme numaidecit un doctor, deoarece omul pe 
care îl băgaseră lingă el avea năluci. 

Intervenţia lui rămase însă fără rezultat; nimeni nu veni să-l scoată pe 
individ, care rămase mai departe acolo, foarte calm şi continuă să pălăvră- 
gească vrute şi nevrute despre Kiev, sustinind mortis că-l văzuse pe Svejk 
mărşăluind printre ostasii ruşi. 

— De bună seamă că dumneata ai băut multă apă din mlaştini, îi 
spuse Svejk. Aşa s-a întîmplat şi cu tînărul Tynecky de la noi, om de altfel 
cu scaun la cap; într-o zi a plecat la drum şi a ajuns tocmai în Italia... Si "4 
cînd s-a întors, tot aşa, nu vorbea decit de Italia; zicea că tot ce se poate ve- 
dea pe acolo sînt nişte mlastini. Altceva nu-şi mai amintea. Şi, dacă vreţi să 
ştiţi, s-a şi îmbolnăvit de friguri de la apa aceea din mlastini. Îl apucau de 
patru ori pe An. De patruzeci de sfinți, de sfintul Iosef, de sfinții Petru si Pa- 
vel şi de înălțarea Maicii Domnului. Cînd îl apuca, apoi tot aşa ca şi dum- 
neata zicea că-i cunoaşte pe toți oamenii, chiar şi pe cei străini, pe care nu-i " 
văzuse nicicind. Intra în vorbă în tramvai cu un oarecare şi-i spunea că-l | 
cunoaste din gara de la Viena. Pe toti oamenii pe care ii intilnea pe strada ‘ 
zicea cari a văzut ori in gară la Milano, ori că bause cu ei un pahar de vin în 
pivnita’ primäriei din Graz. Daca in timpul cind il apucau frigurile acelea de 
baltă se intimpla să fie la circiuma, atunci ii recunostea pe toți musterii şi 
spunea că îi văzuse pe vaporul cu care plecase el la Veneţia. La boala asta 
nu există alt leac decît acela folosit de un paznic nou de la balamucul din 
Katerinka. Avea omul în grijă un bolnav de cap, care cit era ziulica de mare 

„ nu făcea decît să sada într-un ungher şi să numere într-una: „Un, doi, trei, 
L patru, cinci, sase”, apoi o lua iar de la inceput: ,Un, doi, trei, patru, cinci, 
| şase”. Bolnavul ăsta era profesor. Paznicului îi venea să-şi ia lumea în cap, 
„aşa de rău se înfuria cînd vedea că nebunul lui nu-i în stare să treacă de şa- 
se. L-a luat mai intii cu binişorul, îndemnîndu-l să spună: „şapte, opt, noua, 


"A 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


. 


zece”. Dar nimic! Profesorul nici nu se sinchisea; sta in coltisorul lui si nu- 
mara de zor: ,un, doi, trei, patru, cinci, sase”, si iar de la capat: ,un, doi, 
trei, patru, cinci, şase!” pina cînd, într-o zi, paznicul n-a mai putut rabda, s- 
a repezit la protejatul lui şi cum a zis „şase” i-a şi cirpit una peste cap. „Ține 
şapte, i-a spus, tine şi opt, si nouă, şi zece”. De fiecare cifră, cîte una peste 
bot. Profesorul s-a luat cu mîinile de cap şi a întrebat unde se află. Cînd i-a 
răspuns că era la balamuc, şi-a revenit în fire şi şi-a adus aminte că ajunse- 
se acolo din pricina unei comete care, după socotelile lui, trebuia să apară în 
ziua de 18 iunie, la ora şase dimineaţa, dar i se dovedise că cometa lui se 
stinsese cu milioane de ani în urmă. Pe paznic l-am cunoscut şi eu. După ce 
s-a înzdrăvenit de-a binelea, profesorul l-a luat cu dînsul să-i fie servitor. N- 
avea altceva de făcut decît să-i scape domnului profesor în fiecare dimineață 
patru scatoalce peste bot, treabă pe care o executa cu conştiinciozitate şi 
precizie. 

— Îi ştiu pe toţi prietenii dumitale din Kiev, continuă neobosit agentul 
serviciului de contraspionaj. Nu era cu dumneata acolo unu, aşa, gras şi 
unu, aşa, mai slab? Nu mai tii minte cum îi chema şi din ce regiment erau... 

— Da lasă, frate, nu te omori pentru atîta lucru, îl mîngiie Svejk. Ori- 
cui i se poate intimpla să nu-şi amintească cum îi cheamă pe toţi oamenii 
slabi şi graşi. Se ştie că de oamenii slabi iti aduci aminte cel mai greu, fiind- 
că sint şi cei mai multi pe lume. Adică, cum se zice, formează majoritatea. 

— Ei, măi camarade, se jeli secătura chezarocrăiască, n-ai încredere în 
mine. Nu te gîndeşti că ne aşteaptă aceeaşi soartă! 

— Păi, de aia sîntem ostaşi, replică Svejk cu un aer de totală indiferen- 
ta, de aia ne-au născut mamele noastre, ca să fim făcuți harcea-parcea, cînd 
punem pe noi mundirul. Şi o facem cu dragă inimă, fiindcă ştim că oasele 
noastre n-au să putrezească de pomană. Murim pentru maiestatea-sa împă- 
ratul şi familia sa, pentru care am cucerit Herţegovina. Din oasele noastre 
are să se fabrice făina pentru fabricile de zahăr; încă cu ani în urmă ne-a 
vorbit despre treaba asta domnul laitnant Zimmer: „Bă adunătură de porci 
— zicea dumnealui — vieri neciopliti, bă maimuțe lenese şi fără folos, vă in- 
curcati în cotonoage, de parcă n-ar avea nici un pret. Dacă o fi să cädeti 
vreodată în război, apoi să ştiţi că din fiecare labă de-a voastră are să se fa- 
brice jumătate kilogram de făină, adică la un loc, din toate mădularele, mai 
bine de două kilograme de cap şi au să filtreze prin voi, idiotilor, zahăr în 
fabricile de zahăr. Habar n-aveţi ce folositori o să fiți după moarte urmaşilor 
voştri. Băieții voştri or să bea cafea indulcita cu zahăr care a trecut prin cio- 
lanele voastre nătărăilor.” Eu am rămas atunci pe ginduri şi dumnealui m-a 
întrebat la ce mă gîndesc. „Cu respect vă raportez, i-am răspuns, mă gîndesc 
că făina din oasele domnilor ofițeri trebuie să fie mult mai scumpă decit ace- 
ea făcută din ciolanele ostaşilor de rind.” Pentru treaba asta m-am ales cu 
trei zile de carceră. 

Interlocutorul lui Svejk ciocăni la uşă. După o scurtă discuţie cu san- 
tinela, acesta chemă pe cineva de la cancelarie. 

. Peste putin timp, veni un plutonier-major care-l scoase pe individ din 
celulă şi Svejk rämase din nou singur. 

Cînd să iasă, lighioana se adresă cu glas tare plutonierului-major, 
arătînd spre Svejk 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Li 


— E un vechi camarad de-al meu, ne cunoaştem de la Kiev. 

„ Douăzeci şi patru de ore în şir rămase Svejk singur, cu excepţia clipe- 
lor cînd i se aduse de mîncare. 

În cursul nopţii, ajunse la convingerea că mantaua rusească e mai 
călduroasă şi mai mare decît cea austriacă şi că adulmecatul şoarecelui pe 
la urechile omului, în timp ce doarme, nu-i un lucru neplăcut. Îi păru chiar 
ca un soi de murmur duios, din care fu trezit însă înainte de a se crăpa de 
ziuă, cînd veniră să-l ia. 

Astăzi, Svejk nu-şi mai aduce aminte ce fel de for judecătoresc a fost 
acela în fata căruia a fost tirit în dimineața aceea de tristă amintire. Nu in- 
cape însă nici o îndoială că era o curte marțială. Din completul de judecată 
făcea parte un general, un colonel, un maior, un locotement-major, un loco- 
tenent, un plutonier şi un simplu infanterist, care de fapt nu făcea altceva 
decît să aprindă celorlalți tigarile. 

Prea multe nu fu întrebat Svejk. 

Se părea că din toți mai mult interes îşi dădea maiorul, care de altfel 
ştia şi ceheste. 

— Dumneata l-ai trădat pe maiestatea-sa împăratul, tună el la Svejk. 

— Maica ta, Cristoase, cînd? izbucni Svejk. Eu l-am trădat pe maiesta- 
tea-sa împăratul, pe luminätia-sa monarhul nostru, pentru care am îndurat 
atitea pina acum? 

— Lasă-te de prostii, i-o tăie maiorul. 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, că nu-i o prostie să trădezi 
pe majestatea-sa împăratul. Noi, ostăşimea, am jurat împăratului credinţă şi 
juramintul, aşa cum l-am cîntat la teatru, eu l-am împlinit ca un ostaş cre- 
dincios. 

— Poftim, spuse maiorul, arătindu-i un vraf de hirtii, aici sînt dovezile 
vinovätiei dumitale. 

Materialul de bază era furnizat de individul care fusese introdus în ce- 
lula lui Svejk. 

— Ei, tot nu vrei să märturisesti? îl întrebă maiorul. La urma urmei, 
chiar dumneata ai declarat că ai îmbrăcat de bunăvoie uniforma rusească, 
deşi eşti ostăş al armatei austriece. Te întreb încă o dată şi pentru ultima 
oară: te-a silit cineva s-o faci? 

— Nu, nu m-a silit nimeni. 

— De bună voie? 

— De bună voie. 

— Nesilit... ? 

— Nesilit! 

— Iti dai seama că eşti pierdut? 

— Îmi dau, cum să nu. Ai mei, de la regimentul 91, mă caută cu sigu- 
ranta, dar dacă binevoiti, domnule maior, ingaduiti-mi o mică observaţie de- 
spre felul cum oamenii îmbracă de bunăvoie haine străine. În anul 1908, 
cam prin luna iulie, legătorul de cărți Bozetech din Praga, strada Pricna, se 
scălda la Zbraslav în vechiul brat al rîului Berounka. Întinsese hainele sub 
sălcii şi se desfăta de unul singur, cînd, deodată, în apă mai sare un domn 

„şi, din vorbă în vorbă, au început să se hirjoneasca, să se stropească cu apa 
şi aşa s-au scăldat pină în asfintit. Atunci domnul acela străin a ieşit din 


4 


* ; . A | | L i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


apă, zicînd că se grăbeşte la cină. Domnul Bozetech a mai rămas putin în 
apă şi pe urmă s-a dus şi el să se îmbrace! Dar în loc de haine a găsit sub 
sălcii nişte zdrente şi o scrisorica. 


„Multă vreme am stat şi am cumpănit: s-o fac sau să n-o fac, tinind 
seama că ne-am distrat împreună, aşa de bine, in apă; pina la urmă, am 
rupt o romanita şi ultima petală smulsa era s-o fac! Aşa că am schimbat 
hainele cu ale dumneavoastră .Nu vă fie teamă să le îmbrăcaţi pe ale mele. 
Au fost despăduchiate chiar acum o săptămînă, la penitenciarul din Dobris. 
A doua oară să fiți mai atent cu cine vă scäldati. În apă, orice om gol arată 
ca un deputat, chiar dacă e un asasin. Nici nu ştiţi cu cine v-aţi scăldat. Dar 
baia a fost grozavă. Acum spre seară, apa e mai bună. Mai intraţi o data ca 
să vă reveniti. ‘ 


Domnul Bozetech a asteptat sa se intunece, a imbracat zdrentele va- 
gabondului si a pornit spre Praga, ocolind soseaua judeteana si umblind pe 
poteci retrase peste izlaz; aici s-a intilnit însă cu patrula de jandarmi din 
Chuchle, care l-a arestat şi a doua zi dimineaţa l-a dus la tribunalul raional 
Zdraslov, pentru că — nu-i aşa? — oricine putea să se dea drept Iosef 
Bozetech legător de cărți din Praga, strada Pricna nr. 16. 

Grefierul, care nu ştia o boabă ceheste, a crezut că inculpatul mărtu- 
riseşte adresa unui complice de-al lui şi de aceea l-a mai întrebat o dată: 

— Ist das genau, Prag, nr. 16, losef Bozetech ? 798 

— Dacă mai locuieşte acolo, nu ştiu, adăugă Svejk, dar pe vremea ace- 
ea, în 1908, locuia. Lega frumos cărțile, dar el şi ținea mult, că înainte de a 
se apuca de lucru mai intii le citea şi apoi le lega după cuprins. Daca stropea 
marginile foilor cu negru, apoi cartea nici nu mai trebuia citită. Oricine ştia 
că romanul nu face două parale. Mai doriți poate unele amănunte suplimen- 
tare? A, da, era cît pe ce să uit: avea obiceiul să vina în fiecare zi la berăria 
„U Fleku”, unde povestea cuprinsul cărţilor pe care tocmai le primise la le- 
gat. . 

Maiorul se apropie de grefier si-i spuse ceva in soapta, dupa care aces- 
ta şterse din @osar adresa presupusului conspirator, Bozetech. 

- Apoi, această judecată ciudată continua, după metoda tribunalului 
ad-hoc instituit de preşedinte, generalul Fink von Finkenstein. 

Aşa cum unii oameni au mania de a colectiona cutii de chibrituri, 
acest domn distins avea mania organizării tribunalelor ad-hoc, cu toate că 
de cele mai multe ori ele erau în contradicție cu codul penal militar. 

Generalul susținea că nu are nevoie de nici un fel de judecători de in- 
structie şi că, după trei ore de la pronunțarea sentinței, individul trebuie 
spinzurat. Cita vreme fusese pe front, se înțelege, nu dusese lipsă de aseme- 
nea tribunale improvizate. 

După cum unii simt nevoia să joace cu regularitate, în fiecare zi, o 
partidă de şah, de biliard sau de cărți, faimosul general instituia zilnic, la 
repezeală, curți marțiale pe care le prezida, anuntind foarte grav si radios 
şah-mat inculpatului. 


CA 
zac A 


28 Exact, Praga, nr. 16, losef Bozetech? (germ.). 


+t 


~ - *. 
4. 


se 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Daca cineva ar fi sentimental, ar spune ca acest om avea pe constiinta 
multe duzini de oameni, mai cu seamă in răsărit, unde, cum spunea, avuse- 
se de luptat cu agitatia velicorusa în rîndurile ucrainenilor galitieni. Privind 
insa chestiunea din punctul lui de vedere, nu s-ar putea spune ca avea pe 
cineva pe constiinta. 

De fiecare data cind poruncea sa fie spinzurat un invatator, o invata- 
toare, un popa sau o familie intreaga, pe baza sentintei pronuntate de curtea 
martiala instituita ad-hoc, dumnealui pleca acasa netulburat, ca un jucator 
de cărți pasionat care, întors satisfăcut de la cîrciumă, după o partidă de 
cărţi, se gindeste la desfăşurarea jocului, la felul cum ceilalți au încercat să-l 
taie în fel şi chip, dar el a cîştigat totuşi cu o sută şi şapte... Generalul con- 
sidera spinzurätoarea drept un lucru foarte simplu şi firesc, ca piinea cea de 
toate zilele, şi în clipa pronunțării sentinței de multe ori uita de persoana 
împăratului şi fără să mai spună: „În numele maiestatii-sale se condamnă la 
moarte prin spinzuratoare” declara foarte simplu: „Te condamn la moarte...” 

Uneori, găsea în actul spinzurätorii şi o latură comică, despre care a 
scris chiar soției, la Viena: 

,… de pildă, draga mea, nici nu poţi să-ţi închipui cum m-am tăvălit de 
ris, acum cîteva zile, cînd am condamnat pe un învăţător acuzat de spionaj. 
Omul care spinzură e un plutonier instruit şi cu practică îndelungată; face 
treaba asta de plăcere, de dragul sportului. Eram, aşadar, în cortul meu cînd, 
după pronunțarea sentinței, plutonierul vine la mine şi mă întreabă unde să-l 
spinzure pe învățătorul cu pricina, l-am spus să-l spinzure de primul copac; şi 
acum inchipute-ti ce situaţie comică! Ne aflam în plină stepă şi, cit vedeai cu 
ochiul, nu se zărea decit iarbă, dar nici urmă de copac. Dar ordinul e ordin: 
plutonierul l-a luat pe învăţător sub escortă si au pornit cu toții în căutarea co- 
pacului. S-au înapoiat abia spre seară, cu învățătorul după ei. Plutonierul a 
venit din nou la mine şi m-a întrebat: «Unde să-l spinzuram pe omul ăsta?» L- 
am ocarit şi i-am repetat că ordinul meu fusese limpede: de copacul cel mai 
apropiat. Mi-a răspuns atunci că va încerca din nou a doua zi; dimineața însă 
a venit la mine, alb ca varul, să-mi raporteze că peste noapte învățătorul dis- 
păruse. Situdtia mi-a părut asa de comică, încît i-am iertat pe toți cei care l-au 
păzit şi pe deasupra am mai şi glumit, spunindu-le că învățătorul a plecat, se 
vede, să caute singur copacul. După cum vezi, draga mea, aici nu ne plictisim; 
spune-i lui Vili că tăticu il sărută şi că în curînd are să-i trimită un rus viu, pe 
care să călărească asa cum călăreşte pe cälut. Mi-am mai adus aminte chiar 
acum, draga mea, de o altă intimplare nostimă... Am spinzurat cîndva un 
ovrei, tot pentru spionaj. Individul ne-a atinut drumul, deşi n-avea ce căuta pe 
acolo, sub pretext că vindea țigări. Aşadar, l-am spinzurat, dar după citeva 
secunde ştreangul s-a rupt şi ovreiul a căzut: ce crezi, şi-a revenit numaidecit 
în fire şi a început să zbiere la mine: «Domnule general, mă duc acasă, m-ati 
spinzurat o dată, şi după lege nu puteţi să mă mai spinzurati a doua oară 
pentru aceeaşi vină». M-a pufnit risul şi l-am lăsat să plece. La noi, draga mea, 
e vesel...” 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Dupa ce fusese numit comandant al fortaretei Przemysl, generalul 
Fink nu mai avusese prea multe prilejuri să organizeze astfel de spectacole 
de circ; de aceea preluă cu mare bucurie cazul Svejk. 

Aşadar, Svejk stătea acum în fata acestui tigru care, protäpit in prim- 
plan, la masa lungă, fuma țigară după țigară, poruncind să i se traducă ras- 
punsurile lui Svejk şi dînd din cap, cu subinteles. 

Maiorul propuse să se trimită la brigadă o telegramă în care să se în- 
trebe unde se afla compania a 11-a de mars a regimentului 91, de care de- 
pindea acuzatul, potrivit declaraţiilor sale. 

Generalul se împotrivi însă, declarind că în felul acesta s-ar intirzia 
acțiunea curții marțiale şi deci s-ar falsifica adevăratul sens al acestei insti- 
tutii. La dosar există mărturisirea completă a acuzatului, care recunoaşte că 
a îmbrăcat uniforma rusească, precum şi o mărturie foarte importantă din 
care reiese că acuzatul a recunoscut că a fost la Kiev... Cere deci ca tribuna- 
lul să se retragă în deliberare, pentru ca sentința să poată fi pronunţată şi 
executată imediat. 

Maiorul se menținea însă mortis pe poziţia că trebuia stabilită mai întîi 
identitatea acuzatului, întrucît afacerea are o mare importanţă politică. Prin 
stabilirea identității acestui individ s-ar putea descoperi legăturile acuzatului 
cu foştii camarazi, din unităţile prin care a trecut. 

Maiorul era un visător romantic. Continua să pledeze că, de fapt, e 
important să se descopere firele şi că nu-i de ajuns să condamni omul. Con- 
damnarea, afirma el, este numai ultimul act al unor cercetări care însumea- 
ză aceste fire. 

Curtea nu ştia cum să mai iasă din această încurcătură de fire; totuşi 
era evident că maiorul cîştiga teren. Ceilalți membri ai curții dădeau din cap 
aprobativ, iar în cele din urmă incuviinta chiar şi generalul, căruia firele în- 
cepură să-i placă atit de mult, încît, în mintea lui, vedea cum de firele maio- 
rului atirnau alte curți marțiale ad-hoc. De aceea nu se mai ridică împotriva 
propunerii de a se lua legătura cu brigada, spre a se constata dacă într- 
adevăr Svejk făcuse parte din regimentul 91 şi în ce perioadă anume trecuse 
de partea ruşilor. 

“În timpul dezbaterilor, Svejk fu păzit pe culoar de două santinele; apoi 
fu din nou adus in fata tribunalului şi întrebat din ce regiment face parte. 
După care fu transportat iar la închisoarea garnizoanei. 

Întorcîndu-se acasă după eşecul curții martiale-fulger, generalul Fink 
se întinse pe canapea şi începu să se gindeasca cum ar putea să grăbească 
procedura. 

ra convins că răspunsul avea să sosească curînd; totuşi el va intirzia 
ritmul rapid de funcționare al tribunalului său, întrucît după sentință ar 
urma abia binecuvintarea duhovnicească dată condamnatului, ceea ce-ar 
pricinui o inutilă întîrziere a executării sentinţei, cu circa două ore. 

— La urma urmei, îşi spuse generalul Fink, îi putem da 
binecuvintarea duhovnicească înainte de pronunțarea sentinței, chiar acum, 
pina să primim răspunsul de la brigadă. 

Porunci deci să fie chemat la el feldkuratul Martinec. 

. Martinec era un catihet nefericit, de undeva de prin Moravia; din cau- 
ză că preotul pe care-l avusese în fruntea parohiei era un popă vicios, prefe- 


[+ 2 , 
1! F | 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk , 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


rase să intre în armată... Era un om profund religios şi numai cu durere în 

let îşi amintea de preotul lui care, încet dar sigur, mergea pe drumul pier- 
zaniei, de felul cum sugea slibovita ca un burete şi cum într-o noapte îi bă- 
gase cu tot dinadinsul in pat o tiganca vagabondă, pe care o întâlnise in sat, 
în timp ce se întorcea acasă pe trei cărări. 

Feldkuratul Martinec credea că, dînd pe front binecuvintarea duhovni- 
cească răniților şi muribunzilor, va răscumpăra şi păcatele preotului său ca- 
re, venind tîrziu noaptea acasă, îl trezise de nenumărate ori ca să-i spună: i 

— Jenicku, Jenicku! Fetele... asta-i slăbiciunea vieții mele. 

Sperantele lui Martinec nu se împliniseră însă. Fusese trimis din gar- 
nizoană în garnizoană, unde nu făcea decît să tina cite o a ie ostasilor, o 
data la paisprezece zile, inainte de slujba, si sa reziste la ispita care izvora 
din cazinoul ofiterilor; in comparatie cu discutiile purtate aici, fetele preotu- 
lui pareau o rugaciune nevinovata inchinata ingerului pazitor. 

De obicei, era chemat la generalul Fink in timpul luptelor importante, 
cind trebuia sa fie sarbatorita vreo victorie a armatelor austriace; atunci, cu 
aceeasi placere cu care instituia curtile martiale-fulger, generalul Fink aran- 
ja cu mare pompă slujbele religioase. 

Acest Fink era un patriot austriac atît de înflăcărat, încît nu se ruga şi 
pentru victoria armatelor nemtesti sau turceşti. Dacă nemţii din Reich 
dobindeau undeva vreo victorie asupra francezilor sau englezilor, el o trecea 
sub tăcere în fata altarului. 

Orice măruntă hartuiala a unei patrule austriece cu un avanpost ru- 
sesc, pe care statul-major avea grijă s-o umfle ca pe-un uriaş balon de spu- 
mă, transformind-o într-o infringere a întregii armate ruseşti, prilejuia gene- 
ralului Fink organizarea unor pompoase servicii divine; aşa incit nefericitul 
kurat Martinec avea impresia că generalul era în acelaşi timp şi capul biseri- 
cii catolice din Przemysl, căci tot el hotăra la asemenea prilejuri ce fel de 
slujbă se va tine si de cele mai multe ori îşi exprima dorinţa de a se oficia 4 
serviciul divin care se obisnuia de inaltarea Domnului. 

Generalul Fink mai avea de asemenea obiceiul ca in timpul slujbei, 
cind se termina predica, sa intre cu calul in galop pe cimpul de exercitii, sa 
se apropie d@altar şi să strige de trei ori: „Ura, ura, ura!” 

_ Feldkuratul Martinec, suflet credincios şi drept, unul din puţinii care 
mai credeau în Dumnezeu, se ducea cu stringere de inimă la generalul Fink. 

De fiecare dată, după ce-i dădea instrucțiunile, comandantul garni- | 
zoanei poruncea sa fie umplute paharele cu o băutură tare şi începea să po- ‘ 
vesteasea feldkuratului ultimele anecdote citite in carticelele imbecile, editate 
special” pentru armata, in colectia Lustige Blatter. 

Avea o biblioteca intreaga cu astfel de prostii, cu titluri timpite ca de 
pilda: Umor in ranitä, pentru ochi si urechi Hindenburg in anecdota, Hinden- 
burg în oglinda umorului, A doua ranita cu umor, încărcată de Felix Schlemper, 
Din tunul nostru de gulas, Schije suculente din tranşee sau altele şi mai idioa- 

„te, ca: Sub aripile vulturului cu două capete, Un snitel vienez din bucătăria de 
L campanie imperială şi regală, încălzit de Artur Lokesch. Uneori, generalul ii 
| fredona melodii din colecţia de cîntece vesele soldätesti intitulată Wir mussen 
„ siegen (Trebuie să învingem). Bineînţeles, în tot acest timp umplea paharele 
cu băuturi tari, silindu- 1 pe feldkuratul Martinec să bea şi să-i tina tovarasie. 


"A 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


Apoi, cînd se afuma in lege, începea să indruge tot felul de porcării, la auzul 
cărora feldkuratul Martinec îşi aducea aminte, cu stringere de inimă, de pre- 
otul lui, care nu raminea în urma generalului Fink în ce priveşte vorbele 
porcoase. 

Părintele Martinec vedea cu groază că, pe măsură ce se ducea mai des 
pe la generalul Fink, aluneca tot mai mult pe panta imoralitatii. 

Încetul cu încetul începură să-i priască lichiorurile şi tot aşa, pe ne- 
simțite, încetară să-i mai displacă poveştile piperate ale generalului; începu 
să aibă viziuni erotice, şi din pricina kontuşovkăi, a rachiului de corcoduse 
şi a pinzei de păianjen de pe sticlele de vin vechi pe care generalul Fink i le 
punea mereu in fata, uită de Dumnezeu şi printre rîndurile breviarului vedea 
fetele despuiate din poveştile generalului. Şi într-o bună zi dispăru şi dispre- 
tul fata de aceste vizite. Generalul îl indragi pe feldkuratul Martinec, care la 
început îi păruse ca un alt sfint Ignatiu de Loyola, dar care cu timpul se 
obişnuise cu societatea lui. 

Într-o zi, generalul invită la el două surori de la spitalul de campanie, 
care de fapt nu lucrau acolo, ci-şi încasau numai salariile pe baza statelor de 
plată, sporindu-şi veniturile prin prostituție, cum se obişnuia în acele vre- 
muri grele. Apoi porunci să fie chemat şi feldkuratul Martinec, care aluneca- 
se atit de rău în mrejele diavolului, încît după jumătate de ceas de conversa- 
tie schimbase amindoua femeile, suflind din greu şi făcînd atitea bale la gu- 
ră, încît murdări toată perna canapelei. Multă vreme avu mustrări de cuget 
pentru această purtare uşuratică pe care n-o putu repara, deşi în aceeaşi 
noapte, în timp ce se întorsese acasă, îngenunchease din greşeală în parc, în 
fața statuii arhitectului şi a primarului oraşului, mecenatul Grabovsky, care 
în anii optzeci îşi cistigase multe merite fata de oraşul Przemysl. 

Tropăitul paşilor patrulei se amestecase în noapte cu ruga lui fierbin- 
re, 

— Nu-l judeca cu asprime pe slujitorul tau, căci nici un muritor nu se 
va îndrepta spre tine, dacă nu-i vei ierta păcatele; iartă-l deci, te rog, căci 
pentru tine iertarea nu-i grea. Ajută-mă, Doamne, căci sufletu-mi în voia ta 
îl las. 

” După fceastä pätanie, de cite ori era invitat la generalul Fink, 
feldkuratul încerca din răsputeri să se abțină de la plăcerile lumesti, 
invocind drept scuză deranjamentele stomacale; considera necesar să ia 
asupră-şi această minciună, pentru ca sufletu-i să fie scutit de chinurile ia- 
dului, deoarece în acelaşi timp el socotea că PET militarä cere ca 
atunci sind generalul ii spune feldkuratului: ,Bea, amice”, acesta trebuie sa 
traga 1a măsea, dacă nu din alte motive, măcar din Pia ȘI fata de superior. 

Pina acum insa aceste bune intentii nu se tradusesera totdeauna in 
fapt si, cu atit mai putin, atunci cind, dupa slujbe pompoase, generalul or- 
ganiza festinuri si mai pompoase, pe socoteala garnizoanei; dupa care cei de 
la contabilitate făceau tot felul de smecherii ca să scoată banii şi să se aleagă 
şi ei cu ceva; cu asemenea prilejuri, părintele se considera, fata de Atotpu- 
ternic, ca blestemat pentru päcätosenia lui şi demn de pedeapsă. 
Umbla apoi cu capul în nori şi, fără să-şi piardă în acest haos credința 
„în Dumnezeu, se gindea cu toată seriozitatea dacă n-ar trebui să-şi biciuias- 
ca trupul, cu regularitate, în fiecare zi. 


* = | CA 
{ fi L + 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat vals ' 
EDITURA CULTURALA „DOI BAN!” - BUCURESTI, 1935 


Într-o astfel de dispoziție se înfățişă el acum în fata domnului general. 
L Generalul Fink îi ieşi înainte, radios si imbujorat la fata: 
_ — Al auzit vorbindu-se de curtea marţială? De data asta vom spinzura 
un compatriot de-al dumitale. 

La auzul cuvîntului „compatriot”, feldkuratul Martinec îl privi pe gene- 
ral cu o nesfirşită durere. Respinsese pina atunci de mai multe ori presupu- 
nerea că ar fi ceh şi explicase de nenumărate ori că din parohia lui, din Mo- 
ravia, făceau parte două comune, una cehă şi alta germană, şi că o 
săptămină trebuise să predice pentru cehi si alta pentru nemți... iar întrucît 
în comuna cehă nu există nici o şcoală de limbă cehă, ci mai germană, 
trebuise să predea în ambele comune în limba germană, aşa încît nu putea fi 
ceh. Această motivare logică prilejuise odată unui maior, care se afla la ma- 
să, observaţia că feldkuratul din Moravia era de fapt o dugheană cu tot felul 
de mărfuri. 

— Pardon, spuse generalul, am uitat. Nu-i vorba de un compatriot al 
dumitale. E un ceh, un trădător care a trecut la ruşi şi a intrat în slujba lor; 
are să fie spinzurat. Deocamdată însă, ca să zic aşa, pentru îndeplinirea 
formalităţilor legale, îi cercetăm identitatea; dar asta n-are nici o importanţă, 
va fi spinzurat imediat ce vom primi răspunsul telegrafic. 

Şi după ce-l aşeză pe feldkurat lingă el, pe canapea, generalul conti- 
nuă vesel: 

— La mine, cînd institui o curte marţială, totul trebuie să fie la unison 
cu procedura rapidă a acestui fel de tribunal, ăsta-i principiul meu. Pe vre- 
mea cind eram încă la Lvov, la începutul războiului, am izbutit să obțin 
spinzurarea unui individ la numai trei minute după pronunțarea sentinței. 
Se înțelege că a fost vorba de un ovrei; dar şi pe un rutean l-am spinzurat la 
cinci minute după deliberare. 

Generalul zimbi binevoitor: 

— Întîmplarea a făcut ca nici unul din ei să nu aibe nevoie de 
binecuvintarea duhovnicească. Ovreiul era rabin şi rusnacul popă. De data 
asta însă avem de-a face cu altă situaţie; e vorba să spinzurăm un catolic. 
Pentru ca lucrurile să nu mai fie tărăgănate, mi-a venit o idee colosală; să-i 
dam mai inti! binecuvintarea duhovnicească, ca să evităm, cum ziceam, ori- 
ce întirziere. 

Generalul sună şi porunci ordonanţei: 

— Adu două sticle din bateria de ieri. 

# Si umplind, peste citeva clipe, paharul feldkuratulm, ii spuse priete- 
nos: ¥ 

AD puţină mingiiere înainte de binecuvintare... 


De la fereastra zăbrelită, în spatele căreia se afla Svejk, se auzea în 
acest timp de grea cumpănă, cîntecul lui liniştit : 


Toţi ostaşii o domnesc, 
Fiin'că fetele îi iubesc, 
Banii la noi stau purcoi, 
Am scăpat .de-orice nevoi. 
Tarara-ra... un-doi... 


i : 


% iy 7 i , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


II - Mîngiierea duhovnicească 


De fapt, ca să fim drepți, nu se poate spune că feldkuratul Martinec s- 
a dus la Svejk, ci mai degrabă că a ajuns în salturi, asemenea unei baletiste 
pe scenă. Harul Domnului şi sticla de Gumpoldskirchen vechi avuseseră da- 
rul să-l facă, într-un ceas, uşor ca un fulg. În această clipă solemnă şi sfintă 
i se părea că se apropie tot mai mult de Dumnezeu; în realitate însă se apro- 
pia de Svejk. 

Uşa fu închisă în urma lui şi amîndoi rămaseră în celulă, unde 
feldkuratul i se adresă vesel lui Svejk : L 

— Fiule, eu sînt feldkuratul Martinec. A 

Această introducere i se păruse — tot drumul — a fi cea mai potrivită 
şi mai înduioşătoare. 

La aceste vorbe, Svejk se ridică de pe pat, scutură zdravăn mina 
feldkuratului şi răspunse : 

— Îmi pare bine; eu sînt Svejk, ordonanța companiei a 11-a de mars 
din regimentul 91. Nu de mult, baza noastră a fost mutată la Bruck pe 
Litava; luaţi loc aici, lingă mine, domnule feldkurat, şi povestiti-mi de ce ati 
fost arestat. Dumneavoastră sinteti doar ofițer şi vi s-ar cuveni de fapt ares- 
tul ofițeresc de la garnizoană; patul ăsta e plin de păduchi. E drept că se mai 
întimplă să fie cite unul care să nu ştie de ce arest tine; şi apoi mai încurcă 
lucrurile, nu-i vorbă, şi cei de la cancelarie, într-un rînd, domnule feldkurat, 
am fost închis în arestul regimentului din Budejovice şi au băgat lingă mine 
pe un kadetstellfertreter. Kadetstellfertreterii aduc cumva cu feldkuratii; ştiţi, 
cum să zic, nici porc, nici şoarece; de zbierat, zbierau la ostaşi ca ofițerii, dar 
cînd făceau cite o boacănă, erau închişi printre ostasii de rînd. Erau, cum să 
vă zic, domnule feldkurat, un fel de bastarzi, încît la popota untrofiterilor nu 
erau primiţi, la hrana pentru trupă n-aveau dreptul, fiindcă erau mai mari, 
iar popota ofitereasca nu era de nasul lor. Pe vremea aceea aveam in regi- 
ment cinci din ăştia şi la început se îndopau la bucătărie numai cu brinză, 
fiindcă hrană nu căpătau de nicăieri: pină cînd, într-o bună zi, i-a prins 
oberlaitnantul Wurm, care le-a interzis să mai calce pe acolo, spunînd că nu 
cadrează cu onoarea de kadetstellfertreter să manince la bucătăria pentru 
trupă. Dar ce puteau să facă, dacă la popota ofitereasca nu-i lăsa să intre. 
Bietii de ei au rămas aşa agätati în aer si au îndurat atita mizerie, că unul s- 
a aruncat în Malsa, iar altul a şters-o de la regiment şi peste două luni a 
scris că a ajuns ministru de război în Maroc. Au rămas patru, că pe cel din 
Malsa l-au pescuit viu, pentru că de nervos ce era, uitase că ştie să inoate si 
că trecuse examenul de înot cu nota excepţional. L-au dus la spital, da acolo 
altă nenorocire pe capul lui; cei de la spital nu ştiau cu ce să-l acopere: cu 
pătură ofitereasca sau cu una obişnuită, pentru trupă. Pina la urmă, s-au 
gîndit că cel mai bine ar fi să nu-i dea de loc pătură şi l-au împachetat doar 
într-un cearşaf ud, aşa că, după o jumătate de ceas, i-a rugat să-i dea dru- 
mul să se întoarcă înapoi la cazarmă. Ăsta era cel de care v-am spus că l-au 

"băgat la arest lingă mine, ud leoarcă. A stat cam vreo patru zile şi tare era 
fericit, pentru că acolo căpăta de mîncare, e drept că din aceea de arestat, 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


dar totusi mincare; era sigur de ea, cum zicea chiar el. A cincea zi au venit 
să-l ridice, şi peste o jumătate de ceas s-a întors să-şi ia chipiul; plingea de 
bucurie şi-mi spunea: „În sfirşit a fost hotarita şi soarta noastră. De azi înco- 
lo, kadetstellfertreterti au să fie închişi la hauptwache, împreună cu ofițerii; 
la masă o să ne lăfăim la popota ofitereasca, după ce mănîncă domnii ofițeri, 
de dormit o să dormim cu trupa, cafeaua o s-o căpătăm de la bucătăria pen- 
tru trupă, iar ratia de tutun o vom ridica tot cu trupa”. 

Abia acum se mai trezi feldkuratul Martinec şi-l întrerupse pe Svejk cu 
o frază care nu avea nici în clin, nici în mineca cu discuţia precedentă. 

— Da, da, fiule! Sint lucruri între cer şi pămînt la care se cuvine să ne 
gindim cu inima fierbinte şi cu toată încrederea in nemărginita bunătate a 
Domnului. Eu, fiule, am venit pentru binecuvintarea duhovnicească. 

Ajuns aici, tăcu, pentru că i se părea că cele rostite nu prea se potri- 
veau cu situația. Pe drum îşi alcătuise în minte cuvintarea cu care avea să-l 
facă pe nefericit să se resemneze pentru pierderea vieţii şi să-l convingă că 
acolo sus va fi iertat de toate păcatele, dacă se va pocăi şi va dovedi că se 
căieşte. De aceea, acum stătea şi se gindea cum să continue; Svejk i-o luă 
însă înainte, întrebindu-l dacă nu are cumva o ţigară. 

Feldkuratul Martinek nu învățase încă să fumeze; asta era de altfel 
unica virtute pe care o mai păstrase din viata austeră pe care o dusese odi- 
nioara. Citeodata, la reuniunile generalului Fink, cînd era niţel mai facut, 
încerca să fumeze cîte o ţigară englezească, dar fumul îi răbufnea 
numaidecit pe nas şi avea impresia că îngerul păzitor îl gidila în git, ca să-l 
ferească de ispită. 

— Nu fumez, fiule, răspunse el foarte demn, la întrebarea lui Svejk. 

— Mă miră, spuse Svejk. Am cunoscut multi feldkurati, da toţi fumau 
ca turcii. Eu unul nici nu-mi pot închipui un feldkurat care să nu fumeze şi 
să nu tragă la măsea. Am cunoscut unul singur care nu duhănea, în 
schimb, în loc de fumat, mesteca tabacul şi în timpul predicii îl scuipa tot în 
amvon. Dar dumneavoastră de unde sinteti de fel, domnule feldkurat? 

— De la Novy Jicin, se auzi hiriitul feldkuratului imperial şi regal 
Martinec. 

* — Atuhci, poate că ati cunoscut acolo, domnule feldkurat, pe una 
Ruzena Gaudrsova; acu doi ani a lucrat intr-o vinarie de pe strada 
Platnerska din Praga si intr-o buna zi s-a apucat sa dea in judecata optspre- 
zece oameni deodată pentru paternitate, că născuse doi gemeni. Din ăştia 
doi gemeni, unul avea un ochi albastru şi altul căprui; al doilea avea un ochi 
cenuşiu şi unul negru. Aşa că dumneaei a presupus că în treaba asta erau 
angajaţi patru domni cu ochi din ăştia, care veneau mai des pe la vinărie şi 
avuseseră de-a face cu dinsa. Pe urmă, unul din gemeni avea un picior para- 
lizat, la fel cu un domn magistrat consilier de curte care venea şi el pe acolo, 
iar celălalt avea la un picior şase degete, întocmai ca un domn deputat care 
era un muşteriu nelipsit al vinăriei. Şi acum, stati şi vă ginditi şi dumnea- 
voastră domnule feldkurat, că muşterii din ăştia care veneau pe acolo în fie- 
care zi erau vreo optsprezece şi că gemenii aceia au luat cîte un semn de la 
fiecare din acei cu care dumneaei se ducea fie acasă la dumnealor, fie la ho- 

„tel. Pînă la urmă, tribunalul a hotărit că într-o asemenea înghesuială nu 
poate fi descoperit tatăl şi atunci dinsa, ca să scape de belea, a aruncat vina 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


asupra jupinului la care făcea serviciu şi l-a dat si pe el in judecată; ăsta in- 
să a dovedit că era impotent de peste douăzeci de ani, în urma unei operații 
pe care o făcuse din cauza unei inflamații a testicolelor. Aşa că, după tot 
tămbălăul, femeia a fost zvârlită, domnule feldkurat, tocmai la dumneavoas- 
tră la Novy Jicin; de unde se poate vedea foarte bine că cine se înfige la prea 
mult se alege la urmă cu praful de pe tobă. Ar fi trebuit să se tina scai de 
unul şi să nu fi declarat în faţa tribunalului că un geamăn e de la domnul 
deputat şi celălalt de la domnul consilier de curte, sau mai ştiu eu de la cine. 
Orice naştere se poate socoti foarte uşor. În cutare zi, la cutare dată, am fost 
cu cutare la hotel şi în cutare zi am născut copilul. Asta, bineînțeles, în caz 
de naştere normală, domnule feldkurat. În combinaţiile astea se găseşte în- 
totdeauna, pentru un galben, cîte un martor, cum ar fi portarul sau cameris- 
ta, care iti jură pe sfinta cruce că, într-adevăr, i-a văzut împreună în noaptea 
aceea si că ar fi auzit cum dinsa i-ar fi spus chiar, în timp ce coborau scări- 
le: „Dar ce mă fac dacă s-a întîmplat ceva”? şi el i-ar fi răspuns: „N-ai nici o 
grijă, fetito, copilu-i treaba mea”. 

Feldkuratul căzu pe gînduri, mângâierea duhovnicească i se părea 
acum mai complicată, deşi nu cu mult înainte îşi alcătuise în minte un plan 
amănunțit despre felul cum avea să vorbească de milostivirea Celui prea 
înalt în ziua Judecăţii de apoi, cînd toți delincventii militari se scoala din 
morminte cu streangul de git şi, dacă s-au pocăit, se bucura de mila Dom- 
nului, la fel ca tâlharul din Noul Testament. 

Îşi pregătise o alocutiune minunată, compusă din trei parti: mai intii 
ar fi dorit să demonstreze că moartea prin spinzuratoare e uşoară atunci 
cind omul e împăcat cu Dumnezeu; că legea militară pedepseşte pe buna 
dreptate trădarea maiestatii sale împăratului, care este părintele tuturor os- 
tasilor; orice greşeală a lor, oricît de mică ar fi, trebuie privită ca o trădare a 
propriului părinte. Apoi ar fi vrut să dezvolte ideea că împăratul există prin 
gratia lui Dumnezeu, că a fost investit de Dumnezeu spre a conduce pe 
pămînt treburile lumesti, aşa cum papa conduce treburile spirituale. Trăda- 
rea săvârşită împotriva împăratului înseamnă de aceea trădarea lui Dumne- 
zeu-tatăl. Aşa încît pe delincventul militar îl aşteaptă, în afară de 
spiñizurätoaré, pedeapsa de veci şi blestemul veşnic cuvenit celui ce huleşte,. 
Cu toate acestea, dacă justiția pământească nu poate suprima sentința — 
spre a nu încălca disciplina militară — şi este obligată să-l spinzure pe cri- 
minal, mai există o speranţă în ce priveşte a doua pedeapsă, pedeapsa veş- 
nică, pentru că pe aceasta omul o poate evita foarte simplu, dacă se pocăieş- 
te. J 

isi închipuise apoi o scenă înduioşătoare despre care credea ca acolo, 
sus, îi va fi şi lui de folos, întru iertarea păcatelor săvârşite la locuința gene- 
ralului Fink din Przemysl. Se şi vedea strigind, în încheiere, către condam- 
nat: — Pocăieşte-te, fiule; să îngenunchem împreună! Repetă după mine, 
fiule! 


În sfârşit, în celula imputita si năpădită de păduchi, va răsuna rugă- 
ciunea: 
„Doamne-Dumnezeule, carele eşti atit de bun şi îi ierti întotdeauna pe 
dcei pacatosi, tie ma inchin fierbinte pentru sufletul acestui ostas care din 
.. 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


porunca ta va părăsi aceasta lume, pe temeiul sentinței curții marțiale din 
Perzemysl. 

_ Izbăveşte-l pe acest infanterist, pentru pocäinta lui, de chinurile iadu- 
lui şi dă-i, Doamne, bucuria fericirii veşnice.” 

— Nu vă supăraţi, domnule feldkurat, rupse tăcerea Svejk, dar staţi de 
cinci minute ca incremenit, de parcă n-aţi avea chef de vorbă. Se vede bine 
că n-aţi mai fost arestat niciodată. 

— Eu, spuse foarte grav feldkuratul, am venit pentru mingiierea du- 
hovnicească. 

— Să mă bată Dumnezeu, domnule feldkurat, dacă pricep de ce-i tot 
dati într-una cu mingiierea asta duhovnicească. În ce mă priveşte, domnule 
feldkurat, eu n-am puterea de convingere ca să va pot aduce o mingiiere. Si 
la urma urmei, nu sinteti nici primul, nici ultimul feldkurat care a ajuns du- 
pă zăbrele. De altfel, ca să vă spun adevărul adevărat, domnule feldkurat, eu 
nici nu am darul să pot aduce cuiva mingiiere în clipele grele. O singură data 
am încercat si eu şi am dat greş: veniți, vă rog, mai aproape şi vă povestesc 
tot, cum s-a întimplat. Pe vremea cînd locuiam pe strada Opatovicka, aveam 
un prieten, unu Paustyn, portar de noapte la un hotel. Era un om cumseca- 
de, cinstit şi vrednic. Cunoştea toate fetele de stradă; ati fi putut veni la el la 
hotel, domnule feldkurat, la orice oră din noapte şi să-i spuneți doar atit: 
„Domnule Faustyn, am nevoie de o fată”, si el vă întreba numaidecit cum 
doriți să fie, blondă, brună, mai scundă sau mai înaltă, nemtoaica, cehoaica 
sau ovreică, necăsătorită, divorțată sau văduvă, cu şcoală sau fără. 

Zicînd acestea, Svejk se apropie familiar de feldkurat şi, cuprinzindu-l 
de mijloc, continuă: 

— Să presupunem, domnule feldkurat, că dumneavoastră i-ati fi spus: 
„Aş dori o blondă înaltă, văduvă, fără cultură”; în zece minute ati fi avut-o în 
pat, cu act de botez cu tot. 

Pe feldkurat începuseră să-l treacă năduşelile, în timp ce Svejk, 
stringîndu-l părinteşte la piept, continua să peroreze: 

— Nici n-aţi crede, domnule feldkurat, ce om cinstit şi moral era dom- 
nul Faustyn. Nu lua nici un creitar misitie de la femeile pe care le aducea şi 
le băga în odăi; iar dacă se întîmpla ca vreuna să uite şi încerca să-i strecoa- 
re ceva în buzunar, apăi să fi văzut ce se mai zborşea şi zbiera la ea: „Scroa- 
fă neobrăzată, să nu-ţi închipui că dacă tu te vinzi şi päcätuiesti, eu am un 
folos din treaba asta! Eu nu-s codos, tirfä neruşinată. Dacă o fac, apăi să ştii 
că numai din milă pentru tine, că dacă tot ai apucat-o pe drumul ăsta, să nu 
trebuie să-ți arăţi ruşinea în public, ca să te agate pe undeva noaptea copoii 
şi să zaci pe urmă trei zile la poliție. Aici cel putin eşti la căldurică şi nimeni 
nu te vede în ce hal ai ajuns.” În schimb, avea grijă, domnule feldkurat, să-şi 
scoată pirleala de la clienți. Avea tariful lui: ochii albaştri — un galben, cei 
negri — cincisprezece creitari; socotea toate astea la fix şi le scria separat pe 
o bucată de hirtie, ca o nota, pe care o dădea clientului. Pentru misitie lua 
putin de tot. La femeile fără şcoală mai adăuga un supliment de un gologan, 
pentru că dumnealui pornea de la principiul că o başoaldă necioplită e mai 
distractivă decît o doamnă învățată... Şi cum vă spuneam, într-o bună zi, 

„spre seară, vine la mine acasă în strada Opatovicka domnul Faustyn, amărit 
şi minios nevoie mare, de parcă în clipa aceea ar fi fost scos de sub grätarul 


* ; . A | | L \ i 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl (à 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


de protecție de la tramvai şi, în înghesuială, i s-ar fi furat ceasul din buzu- 
nar, La început n-a scos o vorbă; a scos doar din buzunar o sticlă de rom şi, 
după ce-a tras o duşcă, mi-a întins-o şi mie, zicînd: „bea”. Şi aşa am tăcut 
împreună, pînă cînd am dat gata sticla de rom. În cele din urmă, îmi zice: 
„Dragul meu, fii aşa de bun, fă-mi şi mie un bine. Deschide fereastra de la 
stradă; eu mă aşez pe pervaz şi tu mă apuci de picioare şi-mi faci vînt de la 
etajul trei. Nu mai aştept nimic de la viata; ultima mea mingiiere ar fi aceea 
că s-a găsit un prieten bun care să mă curețe de pe lumea asta în care nu 
mai pot trăi; auzi dumneata, eu, om cinstit, să fiu dat în judecată pentru 
codoslic, ca orice peşte ordinar de la Zide. Cînd se ştie că hotelul nostru e de 
rangul întîi, toate trei cameristele şi nevastă-mea au condicuta şi nu dato- 
rează nici măcar un creitar la doctor pentru vizită. Daca tii măcar putin la 
mine, fii bun şi zvirle-ma de la etajul trei, dă-mi te rog mingiierea asta din 
urmă.” Zis şi făcut: l-am poftit să ia loc pe pervaz şi i-am făcut vînt în stradă. 
Nu vă speriați, domnule feldkurat! 

Svejk se sui în picioare, pe pat, ridicîndu-l de subsuori pe feldkurat: 

— Uite, aşa l-am apucat, domnule feldkurat, şi buf cu el în stradă. 

Îl luase în braţe pe popă şi dăduse cu el de podea; şi în timp ce 
feldkuratul se aduna înspăimântat de pe jos Svejk continuă: 

— După cum vedeţi, domnule feldkurat, nu vi s-a întimplat nimic, aşa 
cum nu i s-a întimplat nici domnului Faustyn, cu toate că dumnealui a zbu- 
rat de la o înălțime de trei ori mai mare. Că, să v-o spun pe şleau, domnul 
Faustyn era beat crita şi uitase să eu locuiesc în strada Opatovicka la parter 
şi nu la etajul trei, cum locuisem cu un an înainte, în strada Kremenkova, 
unde dumnealui venise adeseori să mă viziteze. 

Feldukratul se uita îngrozit, de jos, la Svejk, care, cocotat pe pat, dă- 
dea din miini: 

Părintele îşi spuse că are de-a face cu un nebun şi de aceea, biiguind: 
„Da, da fiule, nu era nici măcar de trei ori mai înalt decit aici”, se tiri inceti- 
şor, de-a-ndaratelea către uşă, unde, o dată ajuns, începu să bată cu dispe- 
rare şi să urle, încât veniră numaidecit să-i deschidă. 

Prin fereastra zăbrelită, Svejk îl văzu departindu-se repede, însoţit de o 
santinelă si gesticulind foarte agitat. 

” — Cu siguranţă că acum îl duc la balamuc, îşi zise în sinea lui Svejk, 
sărind de pe pat şi, plimbindu-se prin celulă in pas milităresc, începu să 
cînte de unul singur: 

Ea 
Inelul ce mi-ai dăruit, 
e deget nu-l mai port! 
Si cum l-as mai purta, 
Dacă-l încărcai în puşca mea?... 


La cîteva minute după această întimplare, feldkuratul se anunţă la ge- 
neralul Fink. 
” În casa generalului avea iar loc o mare ,reuniune”, în care rolul prin- 
cipal il jucau doua doamne simpatice, vinul si lichiorurile. 
Erau prezenti toti componentii curtii martiale cu exceptia, se intelege, 
a infanteristului, care dimineata aprinsese domnilor ofiteri tigarile. 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Feldkuratul îşi făcu intrarea plutind, de parcă era o arătare din poves- 
te. Era palid, emotionat si demn, ca un om care se stie palmuit pe nedrept. 

Generalul Fink, care in ultima vreme îl îndrăgise pe părinte, îl trase 
lingă el pe canapea şi cu glas rägusit îl întrebă: 

— Ce-i cu tine, mingiiere duhovnicească, ce ti s-a întimplat? 

lar una din doamnele vesele aruncă dupa feldkurat cu o ţigară. 

— Bea, mingiiere duhovnicească, bea, îl îmbie generalul Fink, 
turnindu-i vin într-o cupă mare, de culoare verde. 

Întrucât părintele nu răspunse prompt invitatiei, generalul îi duse cu 
propria lui mînă paharul la gură şi, dacă feldkuratul n-ar fi gilgiit cu nădej- 
de, fără îndoială că l-ar fi stropit tot. ER, 

După această operaţiune, incepura însă să curgă întrebările in legatu- 
ră cu comportarea condamnatului în timpul administrării binecuvintarii du- 
hovnicesti. 

Feldkuratul se ridi-cä in picioare si cu o voce tragica rosti: 

— Şi-a pierdut mintile. 

— Grozava mingtiere duhovnicească trebuie c-a mai fost, rise cu poftă 
generalul; ceilalți izbucnira şi ei în hohote de ris, iar amindouă doamnele 
incepura să arunce cu țigări în feldkurat. 

La capătul mesei, motäia într-un fotoliu un maior care se cam întrecu- 
se cu băutura; acum însă se trezi din apatia în care căzuse, umplu repede 
cu lichior două pahare mari de vin şi, croindu-şi drum printre scaune, se 
apropie de feldkurat şi-l sili pe uluitul slujitor al Domnului să bea cu el 
brudersehaft. Apoi se trinti din nou în fotoliu lui şi continuă să tragă la aghi- 
oase. 

După acest bruderschaft, părintele căzu în mrejele diavolului, ce-şi în- 
tindea către el braţele din toate sticlele aflate pe masă şi din privirile ispiti- 
toare ale celor două femeiuşti vesele, care îşi ridicaseră picioarele pe masă, 
în fata lui, în aşa fel încît diavolul îl privea pe feldkurat printre broderii. 

Pina in ultima clipă, părintele rămase cu convingerea că era in joc 
soarta sufletului său şi că era un martir. 

El îşi exprimă de altfel convingerea aceasta şi într-o cuvântare ce o 
rosti in fata elor două ordonanţe ale generalului care îl transportară într-o 
odaie vecină unde-l întinseră pe canapea. 

— E trist, ce-i drept, dar inaltator spectacolul ce se desfăşoară in fata 
ochilor voştri, dacă cu gindul curat şi fără prihană vă amintiți de slavitii 
martiri care s-au jertfit pentru credinţa lor şi sînt cunoscuţi sub numele de 
mucenici. La mine puteţi vedea cum omul, trecînd peste toate suferințele, se 
simte înălțat atunci cînd în mintea lui sălăşluiesc adevărul şi virtutea, care îl 
călesc în lupta pentru cistigarea unei birunti glorioase asupra celor mai în- 
grozitoare chinuri. 

Ostaşii îl intoarsera cu fata spre perete şi părintele adormi numaidecit. 

Avu un somn agitat. 

Visa că peste zi îndeplinea funcția de feldkurat, iar noaptea era portar 
la hotel, în locul lui Faustyn, căruia Svejk îi făcuse vînt în stradă, de la eta- 
jul trei. a 


4 


* . A | | Lă À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


Generalul Fink primea mereu tot felul de reclamaţii împotriva lui din 
partea clienţilor, prin care aceştia se plingeau că în loc de blondine aducea 
brunete, în loc de doamne divortate si culte, furniza văduve inculte etc. 

Dimineaţa se trezi lac de sudoare ca un şoarece plouat, burta parcă îi 
plutea pe apă şi i se părea că, în comparaţie cu el, preotul din Moravia era 
un înger. 


III - Svejk se reîntoarce la compania lui 


L 


| 


MAIORUL, CARE CU O ZI ÎNAINTE FĂCUSE PE JUDECĂTORUL DE INSTRUCȚIE ÎN 
PROCESUL LUI SVEJK, ERA UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANĂ CU CEL CARE, SEARA, ÎN CASA 
GENERALULUI BĂUSE BRUDERSCHAFT CU CONFESORUL MILITAR ŞI PICOTISE ÎN FOTOLIU. 

Un lucru e sigur: nimeni n-a băgat de seamă cînd şi în ce împrejurare 
a dispărut maiorul din casa generalului. În starea in care erau cu toții, ni- 
meni nu remarcă absenţa lui; generalul îi confunda pe cei prezenţi şi nu mai 
desluşea cu care anume din ei vorbea. Maiorul lipsea de peste două ceasuri 
şi cu toate acestea generalul, rasucindu-si mustatile şi rizind prosteste, stri- 
ga: 

— Bine ati mai zis-o, domnule maior. 

Dimineaţa ia-l pe maior de unde nu-i. Mantaua atirna în antreu, sabia 
era agatata în cuier, dar chipiul lipsea. Îşi închipuiră că adormise pe undeva, 
într-un closet; cercetară toate closetele, dar fără rezultat. În locul lui dădură, 
la etajul doi, peste un locotenent-major din societatea generalului care dor- 
mea în genunchi cu gura în bideu, aşa cum îl surprinsese somnul în timp ce 
vomita. 

Maiorul parcă ar fi intrat în pămînt. 

Dacă însă cineva s-ar fi uitat prin fereastra zăbrelită în spatele căreia 
era închis Svejk, ar fi văzut că sub mantaua rusească a lui Svejk dormeau 
două persoane şi că de sub manta se zărea două perechi de cizme. 

Cele cu pinteni erau ale maiorului, cele fără pinteni ale lui Svejk. 

Dormeau lipiti unul de altul, ca doi pisoi. Svejk tinea un brat sub ca- 
pul ‘maioruhd, iar acesta il stringea pe Svejk de mijloc, inghesuindu-se in el 
asa cum se inghesuia puiul de catea la pieptul mamei. 

In toatä povestea nu era însä nici un mister. Nu era vorba de altceva 

decit ca in maior se trezise constiinta datoriei. 
E Fără îndoială ca şi dumneavoastră vi s-a intimplat citeodata să stati 
cu cineva la un chef, să beti toată noaptea, pină a doua zi la amiază, şi deo- 
dată tovarăşul dumneavoastră de petrecere să-şi pună miinile în cap, să sa- 
ră de pe scaun ca ars şi să strige: „Maica ta Cristoase, la opt trebuia să fiu la 
birou”. 

E aşa-numita criză de conştiinţă a datoriei, care ia naştere ca un fel de 
rod altoit al mustrării de conştiinţă. Omul cuprins de această nobilă criză nu 
poate fi întors prin nimic de la convingerea lui sfintă că trebuie să recupere- 
ze neîntirziat lucrările rămase în urmă la birou. Aşa se explică acele perso- 
naje cu capul gol pe care portarii instituțiilor îi găsesc pe culoare şi-i întind 

‘in cămăruţa lor, pe divan, ca să-şi facă somnul. 

O astfel de criză îl cuprinsese şi pe maior. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


- 


Cind se trezise în fotoliu, îi venise deodată in minte că trebuia să-l in- 
terogheze neintirziat pe Svejk. Criza îl cuprinse pe maior fără veste, iar 
deznodamintul ei se produsese cu o asemenea repeziciune şi hotarire, încât 
nimeni nu băgase de seamă dispariţia lui. 

În schimb, îi simtiserä prezenţa cu vârf şi îndesat cei de la corpul de 
gardă al arestului militar. Maiorul se năpustise acolo ca o panteră. 

Plutonierul de serviciu dormea cu capul pe masă şi peste tot în jurul 
lui dormeau ceilalți ostaşi, în cele mai diverse poziții. 

Maiorul, cu sapca sucită într-o parte, înjură atit de tare, incit cei care 
tocmai căscau încremeniră cu gurile deschise şi fețele lor căpătară o expresie 
atit de stranie, încît grupul aducea mai degrabă cu nişte maimuțe schimo- 
nosite decit cu nişte ostaşi disciplinati. 

Bătînd cu pumnul în masă, maiorul zbiera la plutonier:# 

— Ascultă, putoare, ţi-am mai spus pina acum de o mie de ori că oa- 
menii dumitale sînt o adunătură de porci căcăcioşi. 

Apoi, întorcîndu-se către ostaşii inmarmuriti de frică, strigă: 

— Ostasi sinteti voi?! Pina şi în somn vi se citeşte prostia din ochi, iar 
cînd vă treziti, nătărăilor, faceți o mutra, de parcă fiecare din voi ar fi înghițit 
cite un vagon de dinamită. 

După care urmă o lungă şi suculentă cazanie despre îndatoririle osta- 
şilor din corpul de gardă şi, în sfirşit, ceru să i se deschidă imediat celula în 
care se afla arestatul Svejk, întrucât voia să-l supună pe delincvent unui nou 
interogatoriu. 

Asa se explică deci apariția nocturnă a maiorului la reşedinţa lui 
Svejk. 

Intră la el într-o stare căreia se obişnuieşte a i se spune „cu capsa pu- 
să”. În ultima lui răbufnire, ceruse să i se predea cheile de la arest. 

Într-un suprem efort, amintindu-şi cu disperare de îndatoririle sale de 
ostaş, plutonierul refuzase să-i satisfacă dorința, fapt care, pe neaşteptate, îi 
făcu maiorului o impresie foarte bună. 

— Vă arătam eu vouă, bandă de porci imputiti, dacă mi-ati fi dat chei- 
le, strigă el în curte. 

* — Cu fespect vă raportez, domnule maior, că sînt silit să vă incui şi să 
postez la uşă o santinelă, pentru securitatea dumneavoastră. Cînd veţi dori 
să ieşiţi, domnule maior, vă rog să fiți atît de bun şi să bateti în uşă. 

— Ba, timpitule, se înfurie maiorul, ce-ţi închipui bă, maimuţă, cămilă 
cu două cocoase, că mi-e teamă de vreun arestat, ca să vii tu să-mi postezi 
santinelă în timp ce-l interoghez? Crucea şi dumnezeii mă-ti! Închide-mă o 
dată şi şterge-o de-aici cit te vad! 

În firida de deasupra uşii, lampa de petrol cu mucul lăsat în jos 
raspindea o lumină chioară ce abia, abia ajunse maiorului ca să dea de 
Svejk care, în poziția reglementară, lîngă patul lut, aştepta cu nerăbdare să 
vadă ce are să iasă din această vizită neaşteptată. 

Se gîndi că lucrul cel mai bun ar fi să-i dea maiorului raportul, de ace- 
ea strigă cu toată puterea: 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, în celulă se află un arestat, 

„în rest nimic de semnalat. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


Luat pe neasteptate, maiorul uita deodata de scopul vizitei si raspun- 


— Pe loc repaus! Unde ti-e arestatul? 

— Să trăiţi, domnule maior, eu sînt, răspunse mindru Svejk. 

Maiorul nu băgă în seamă însă acest răspuns, căci vinul şi lichiorurile 
generalului îşi făceau acum în creierul lui ultima reacție alcoolică. Căscă cu 
atita străşnicie, încît unui civil i-ar fi trosnit maxilarele. Maiorului însă căs- 
catul acesta sinistru îi strămută gîndirea în acele circumvolutiuni ale creie- 
rului în care oamenii au darul cîntatului. Se lăsă alene pe priciul lui Svejk 
şi, cu un glas care aducea cu un guitat de porc înjunghiat, zbieră : 

F : 

O, Tannenbaum! O, Tannenbaum! 

Wie schon sind deine Blatter!299 


Repeta cintecul de citeva ori in sir, amestecind in text si niste urlete 
nedeslusite. 

Apoi se lasa pe spate ca un ursulet, se strinse ghemotoc si incepu sa 
sforăie. 

— Domnule maior, încercă Svejk să-l trezească. Am onoarea să vă ra- 
portez că vă umpleti de păduchi. 

Eforturile lui Svejk fură zadarnice însă. Maiorul dormea bustean. 

Drept care Svejk, îl privi cu duioşie şi-i spuse: „Ei, dacă aşa stau lu- 
crurile, fă nani-nani, pilangiule”, şi-l acoperi cu mantaua. Mai tirziu se furi- 
$a si el lingă dinsul şi aşa se face că dimineaţa fură găsiți lipiti unul de altul. 

Pe la orele nouă, cînd vinătoarea după maior atinse punctul culmi- 
nant, Svejk se dădu jos din pat şi socoti că ar fi potrivit să-l trezească şi pe 
domnul maior. Îl scutură zdravăn de tot de cîteva ori, trase de pe el mantaua 
rusească, şi, în cele din urmă, maiorul se ridică în capul oaselor şi uitindu- 
se prosteşte la Svejk căută pe faţa lui dezlegarea misterului. 

— Cu respect vă raportez, domnule maior, spuse Svejk, că au venit 
pina acum de cîteva ori de la corpul de gardă ca să vadă dacă mai sinteti în 
viata. De aceea mi-am îngăduit să vă trezesc, dat fiind că nu ştiu pina cînd 
obişnuiţi sA®dormiti si mi-era teamă să nu depăşiţi ora de somn şi să 
intirziati la servici. La fabrica de bere din Uhrineves era un timplar care se 
scula întotdeauna la şase dimineața; dar dacă se întimpla să nu se trezească 
şi să doarmă mai mult, chiar numai un sfert de ceas, adică pina la şase şi 
un sfert, apăi nu se mai scula pina la amiază; şi a făcut mereu aşa pina 
cînd, într-o bună zi, l-au dat afară de la serviciu si el, de supărare, a insultat 
biserică şi un membru al familiei noastre domnitoare. 

— Tu este prost, nu aşa? spuse maiorul într-o cehă stricată şi cu o 
umbră de disperare în glas, deoarece după cheful de aseară era încă mah- 
mur şi nu putea să găsească răspunsul la întrebarea: ce anume căuta acolo, 
de ce veniseră să-l caute de la corpul de gardă şi de ce individul din fata lui 
debita tot felul de timpenii fără cap şi fără coadă. Totul i se părea ciudat. Îşi 
amintea numai foarte vag că mai fusese o dată acolo în cursul nopții, dar nu 
ştia de ce. \ a 


— = = 
29 O, bradule! O, bradule! 4? 
Ce frumoase sînt frunzele tale ! (germ.) 


2 


: 


°F k ‘ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Eu fost la noapte aici? întrebă el şovăind. 

„_— La ordin, domnule maior, răspunse Svejk. După cite am priceput 
din vorbele dumneavoastră, domnul maior a venit să-mi ia un interogatoriu. 

În clipa aceea mintea maiorului se lumină deodată; se uită la sine, 
apoi undeva în spate, ca şi cum ar fi căutat ceva. 

— N-aveti nici o grijă, domnule maior, interveni Svejk. Asa ati venit. 
Aţi venit fără manta, fără sabie, numai cu chipiul. Chipiul e colea, a trebuit 
să vi-l iau din mina, fiindcă ati vrut să-l puneţi sub cap. Ştiţi, chipiul de pa- 
radă al domnilor ofițeri e ca si tilindrul. Să doarmă pe tilindru a fost în stare 
numai unu Karderaz din Lodenice. S-a întins pe o bancă in eirciuma şi şi-a 
pus cilindrul sub cap; ştiţi, dumnealui cinta pe la înmormântări şi la fiecare 
inmormintare se ducea în tilindru; ei, şi cum vă spuneam, şi-a pus frumusel 
tilindrul sub cap, s-a autosugestionat că n-are voie să-l turtească şi toată 
noaptea s-a sprijinit de el uşurel, uşurel de tot, încît nu l-a strivit de loc, ba, 
dimpotrivă, am putea zice că în timp ce se întorcea de pe o parte pe alta l-a 
periat frumusel cu părul şi dimineața parcă l-ar fi scos de la călcat. 

Maiorul, care între timp îşi revenise şi începuse să-şi dea seama cum 
devine cazul, nu contenea totuşi să se uite prosteşte la. Svejk şi repeta: 

— Tu prost, nu aşa? Eu fost aici, acum eu plecat. 

Se ridică de pe pat, se apropie de uşă şi bătu în ea. 

Pina să vină să-i deschidă, i se mai adresă o data lui Svejk: 

— Dacă nu venit telegram ca tu este tu, atunci tu spinzurat! 

— Vă mulțumesc din inimă, domnule maior, răspunse Svejk. Eu ştiu 
că dumneavoastră aveţi grijă de mine şi dacă cumva vi s-a întîmplat să se 
prindă vreunul de dumneavoastră, apăi să fiți încredințat, domnule maior, 
că dacă e mititel şi are spatele roşcat e parte bărbătească; dacă va fi numai 
unul si nu veți găsi şi una aşa mai lunguiata, de culoare cenusie cu dungi 
roşii pe burtă, atunci e bine, pentru că altfel ar fi pereche şi dihăniile astea 
se înmulțesc al dracului de repede ; mai repede chiar ca iepurii de casă. 

— Lassen Sie das 3%, îi spuse maiorul abătut, in timp ce i se deschi- 
dea uşa. . 

De data asta maiorul nu mai facu täräboi la corpul de garda; dadu 
numai ordini pe un ton foarte măsurat, să i se aducă o birjă si în hurducăi- 
tul trăsurii pe caldarimul stricat al oraşului Przemysl îl obseda o singură 
idee, anume că delincventul era probabil un idiot fără pereche, dar cu sigu- 
ranta un dobitoc nevinovat. În ceea ce îl privea pe el, maiorul, nu-i rămînea 
altceva mai bun de făcut decit ori să se impuste imediat ce va ajunge acasă, 
ori să trimită la general să i se aducă mantaua şi sabia, apoi să se ducă la 
baia municipală, iar după baie să se oprească la vinăria „Vollgruber” ca să se 
dreagă după cheful din ajun şi să-şi rezerve telefonic, pentru seară, un bilet 
la teatrul municipal. 

Pina să ajungă acasă se hotări pentru ultima alternativă. 

Aci îl aştepta însă o mică surpriză. Sosise tocmai la timp... 

Pe culoar se afla generalul Fink care-l stringea de guler pe tucälarul 
lui şi, în timp ce-l zgiltiia sălbatic, zbiera la el: 

— Unde ţi-e stapinul, dobitocule? Vorbeşte, animalule! 

a > 
300 Lasă asta (germ.). 
de 


- 


- 


» . | LE 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului Soldati vă jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


‘ 


Animalul însă nu vorbea, din pricină că se invinetise la fata, sugrumat 
de general. 

Încă de la intrare, maiorul băgase de seamă că nefericitul tucälar 
stringea cu nădejde sub braț mantaua şi sabia lui, pe care de bună seamă le 
adusese de la locuința generalului. 

Scena începu să-l distreze grozav şi de aceea rămase pe loc în uşa în- 
tredeschisă, de unde continuă să privească suferințele credinciosului 
tucälar, pe care-l avea de multă vreme la stomac, pentru diferite furtişaguri. 

Generalul îl slobozi pentru o clipă pe tucälarul invinetit, ca să poată 
scoate din buzunar o telegramă cu care apoi începu să-l plesnească peste 
gură şi peste amindoi obrajii, zbierind la el ca ieşit din minţi: © 

— Unde ţi-e maiorul, dobitocule, unde ţi-e maiorul-auditor, vită, ca să- 
i dai o telegramă de serviciu? ‘ 

— Aici sînt, strigă din uşă maiorul Derwota, căruia combinaţia de cu- 
vinte: „maiorul-auditor” şi „telegramă” îi aduse din nou aminte de anumite 
îndatoriri. 

— Ah, strigă generalul Fink, te-ai întors? 

Tonul era atît de caustic, încît maiorul nu ştiu ce să răspundă si ră- 
mase locului, nehotărit. 

Generalul îl pofti să intre cu el în odaie şi, după ce luară amindoi loc 
la masă, îi aruncă în fata telegrama făcută ferfenita şi-i spuse cu o intonatie 
tragică în glas: 

— Citeşte, asta-i opera ta. 

În timp ce maiorul citea telegrama, generalul se sculă de pe scaun, 
alergă furios prin odaie, răsturnă scaunele şi taburetele intilnite în cale si 
zbieră ca ieşit din minţi: 

— Si totuşi am să-l spinzur ! 

Telegrama suna aşa: 


„Infanteristul Josef Svejk, ordonanța companiei a 11-a de marş, s-a 
pierdut în ziua de 16 a acestei luni, pe ruta Chyrow-Felstyn, în interes de ser- 
viciu, cu misiunea de a asigura cartiruirea trupei. Infanteristul Svejk va fi 
transportat fără întîrziere la statul-major al brigăzii din Wojalycz. ” 


Maiorul deschise sertarul de la masă, scoase o hartă şi rămase pe 
ginduri, deasupra ei. Toată povestea era învăluită într-un mister îngrozitor. 
Localitatea Felstyn se afla la patruzeci de kilometri sud est de Przemysl. Se 
punea deci întrebarea cum a ajuns Svejk la uniforma rusească în nişte lo- 
curi aflate la o distanță de peste o sută cincizeci de kilometri în spatele fron- 
tului, dacă poziţiile se întind pe linia Sokal-Turze-Kozlow. 

Cind îi explică cum devenea cazul şi-i arătă pe hartă locul unde, con- 
form telegramei, se pierduse Svejk cu câteva zile în urmă, generalul începu 
să raga ca un bivol deoarece simțea că speranțele lui în legătură cu curtea 
marțială se năruiau. Se apropie de telefon, ceru legătura cu corpul de gardă 
şi. porunci ca arestatul Svejk să fie adus imediat la el, în locuința maiorului. 

Pină să fie executat ordinul, generalul, proferind cele mai îngrozitoare 


„ blesteme, îşi manifestă de nenumărate ori regretul pentru faptul că nu po- 
… 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat eva 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


runcise ca arestatul să fie spinzurat, pe riscul lui, imediat, fără nici un fel de 
cercetări prealabile. 

Luîndu-şi libertatea de a-l contrazice, maiorul încercă să-i demonstre- 
ze că dreptul şi justiția merg mină în mînă şi-i tinu, cu argumente convingă- 
toare, un întreg logos despre judecata dreaptă, despre crimele judiciare, 
indrugind în general verzi şi uscate despre tot ce-i venea pe limbă, deoarece 
după cheful din ajun rămăsese cu o mahmureală îngrozitoare, care se cerea 
justificată. 

Cînd, în sfîrşit, fu adus Svejk, maiorul îi ceru să lămurească cele 
întimplate lingă Felstyn şi să arate cum a ajuns, de fapt, la uniforma ruseas- 
că. ‘ 

Svejk explicä totul, metodic, sustinindu-si expunerea cu citeva exem- 
ple din istoria vietii lui. Apoi, cind maiorul il intrebä de ce nu fäcuse aceste 
declaraţii în fata tribunalului, Svejk răspunse că de fapt nimeni nu-l între- 
base cum de s-a întâmplat să îmbrace uniforma rusească şi că toate întrebă- 
rile sunau aşa: ,Recunosti că ai îmbrăcat de bunăvoie şi nesilit de nimeni 
uniforma dușmanului?” întrucît acesta era adevărul, el, Svejk, nu putuse să 
răspundă decit: „Bineînţeles — da — desigur — asa-i — fără doar si poate”. 
Tot din pricina aceasta respinsese însă cu indignare acuzaţia care i se adu- 
sese de tribunal cum că ar fi trădat pe maiestatea-sa împăratul. 

— Omul ăsta e complet idiot, îi spuse generalul maiorului. Să îmbraci 
pe malul unui iaz o uniformă rusească pe care Dumnezeu ştie cine a lăsat-o 
acolo şi să te laşi introdus într-o coloană de prizonieri ruşi, iartă-mă, dar 
treaba asta numai un imbecil poate s-o facă. 

— Cu respect vă raportez se auzi glasul lui Svejk că într-adevăr şi eu 
observ cîteodată că sînt slab de minte, mai cu seamă, aşa, spre seară... 

— Gura, boule, strigă maiorul şi, adresindu-se generalului, îl întrebă 
ce se va întîmpla acum cu Svejk. 

— N-au decit să-l spinzure la brigada lui, hotări generalul. 

După un ceas, Svejk fu condus la gară de o escortă, care avea misiu- 
nea să-l predea la comandamentul brigăzii, la Wojalycz. 

În arest, Svejk lăsă ca amintire o listă — zgîriatä pe perete cu o surcică 
— cuprinzind toate felurile de ciorbe, sosuri şi aperitive pe care le mincase în 
civil. Era protestul lui împotriva faptului că timp de douăzeci şi patru de ore 
nu i se adusese nimic de mîncare. 

O dată cu Svejk fu trimisă la brigadă următoarea hîrtie: 


„Pe baza telegramei nr. 469, se înaintează infanteristul Svejk Josef, fu- 
git din compania 11-a de mars spre noi cercetări la comandamentul brigăzii.” 


Escorta, formată din patru oameni, era o amestecături de naționalități; 
un polonez, un maghiar, un german şi un ceh. Ultimul, care era şi Coman- 
dantul escortei, avea gradul de fruntaş şi îşi dădea nişte ifose grozave fata de 
compatriotul arestat, încercînd să-l facă să înțeleagă puterea teribilă ce avea 
asupra lui. Cînd, în gară, Svejk ceru cuviincios permisiunea de a se duce la 
closet, fruntaşul îi răspunse foarte grosolan că are timp să urineze cînd va 

„ajunge Sai 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


— Foarte bine, în replică Svejk. Dar trebuie să-mi dati asta în scris, ca 
să se ştie cine-i de vină cînd mi-o plesni băşica udului. Pentru treaba asta, 
domnule fruntaş, există lege. 

Fruntasul, un vlăjgan, venit de la oi se sperie de această băşică a udu- 
lui, aşa încît Sveijk fu condus la closetul gării, cu alai, de întreaga escortă. In 
general, fruntaşul părea a fi un om tare închipuit şi tot timpul cît dură călă- 
toria se tinu bätos şi înfoiat, de parcă a doua zi ar fi trebuit să fie avansat cel 
putin comandant de corp de armată. 

În timp ce trenul gonea pe linia Przemysl-Chyrow, Svejk i se adresă: 

— Ştiţi, domnule fruntaş, cînd stau aşa şi mă uit la dumneavoastră, 
îmi aduc aminte de un alt fruntaş, unu Bozba, care făcea serviciul la Tri- 
dent. Cum l-au numit fruntaş, chiar din prima zi a început să crească în 
asemenea hal, că nu-l mai ajungeau pantalonii cazoni. Dar ce era mai rău e 
că au început să-i crească şi urechile în lungime. Aşa că l-au dus 
numaidecit la infirmerie, unde regimentsarztul a spus că asta se intimpla cu 
toți fruntaşii. La început — zicea — se umflă; unora se întîmplă să le treacă 
repede, dar cu ăsta, zicea doctorul, e de rău, ar putea să crape, pentru că 
toată boala i se trage de la steluța de pe galon. Ca să-l scape, au trebuit să-i 
staie steluța şi, cit ai zice peşte, s-a dezumflat. 

Din clipa aceea, zadarnic mai încercă Svejk să întreţină o conversaţie 
cu fruntaşul şi să-i explice prieteneşte de unde vine obiceiul să se spună că 
fruntaşul e ghinionul companiei. 

La toate avansurile sale, fruntaşul răspunse numai prin nişte amenin- 
tari incilcite, prin care voia să-i dea de înțeles că unul din ei va ride mai bine 
cînd vor ajunge la brigadă. Cum s-ar zice, compatriotul nu-şi da gindurile pe 
fata; iar cînd Svejk îl întrebă de unde era de fel, se alese cu răspunsul că as- 
ta nu-i treaba lui. 

Svejk încercă să-l ia de departe. Îi povesti că mai fusese dus sub escor- 
tă şi că fiecare dată se distrase de minune cu ostaşii care-l insotisera. 

Fruntaşul tăcu chitic, iar Svejk continuă: 

— Nu ştiu ce să zic, domnule fruntaş, dar mi se pare că v-a lovit o ma- 
re nenorocire, de vreme ce v-aţi pierdut graiul. Eu am cunoscut multi frun- 
taşi amariti, Gar o catastrofă ca dumneavoastră, domnule fruntaş — vă rog 
să-mi fie cu iertare şi să nu vă supăraţi — de cînd sînt n-am văzut. Spuneti- 
mi mie ce vă doare şi s-ar putea să vă dau un sfat, pentru că, să ştiţi de la 
mine, ostaşul dus sub escortă are întotdeauna mai multă experiență decât 
cei care îl păzesc. Sau ştiţi ce, domnule fruntaş? Ca să ni se pară drumul 
mai scurt, povestiti-ne ceva, să zicem, despre satul dumneavoastră, despre 
împrejurimile lui, dacă aveţi iaz în sat; dacă aveți pe acolo cumva ruine ale 
vreunui castel, ati putea să ne povestiti o legendă despre turnul castelului... 

— Eu, unul, m-am săturat, izbucni fruntaşul. 

— Asta înseamnă că sinteti un om fericit, replică Svejk. Sînt oameni 
care nu se satură niciodată. 

Fruntasul se învălui într-o mutenie desăvirşită, dar mai întîi îşi spuse 
totuşi ultimul cuvînt: 

— N-am nici o grijă, or găsi ei la brigadă ac de cojocul tău, eu unul n- 

„am de gind să mă amărăsc cu tine. 
… 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


De fapt, nici un ostas din escorta n-avea haz. Maghiarul se distra cu 
neamtul în felul lui, intrucit nu cunoştea din limba germană decît două cu- 
vinte: ,jawohl” şi „was”? Cînd neamtul îi povestea cite ceva, maghiarul dă- 
dea din cap şi spunea: ,jawohl”, iar cînd neamtul tacea, maghiarul îl întreba: 
,» Was” şi neamtul o lua iar de la început. Polonezul se tinea deoparte, aristo- 
cratic, nu băga în seamă pe nimeni şi se distra de unul singur, suflindu-şi 
nasul pe podea, operație la care folosea, cu multă indeminare, degetul gros 
de la mina dreaptă; apoi, dus pe gînduri, cu ochii țintă în jos, stergea po- 
deaua cu patul pustii şi, în sfârşit, cu aceeaşi dibăcie, freca patul pustii, 
porcăit, de pantalonii cazoni şi mormăia pe nas: f 

— Sfinta Fecioara. | 

— Cum văd, prea multe nu ştii, îl agrăi Svejk. Pe strada Na Bojiste lo- 
cuia într-o pivniță măturătorul Machacek; ăsta se pricepea să-şi sufle nasul 
pe sticla ferestrei, cu atâta dibăcie, că închipuia tabloul Libusei, spurcind 
gloria oraşului Praga. De fiecare tablou din ăsta, căpăta de la nevastă-sa cite 
o bursă de stat, care-i făcea gura cît o şură; dar el tot nu se lăsa şi-i dădea 
mereu înainte ca să se perfecționeze. De altfel, asta era singura lui distracție. 

Polonezul nu răspunse şi, în cele din urmă, întreaga escortă se cufun- 
dă într-o tăcere adâncă, de parcă s-ar fi dus cu toţii la înmormântare şi 
acum se gindeau, reculeşi, la räposat. 

În această stare se apropiară de statui major al brigăzii din Wojalycz. 


a 


* 


Intre timp, la comandamentul brigäzii se produsesera schimbäri im- 
portante. 

Conducerea statului-major fusese incredintata colonelului Gerbich, 
persoana distinsa, cu vaste cunostinte in arta militara, care i se lasasera in 
picioare sub forma de podagra. Avusese la minister prieteni cu mare influen- 
ta, care nu îngăduiseră să fie scos la pensie, si acum cutreiera comanda- 
mentele marilor formaţiuni militare, încasa solde majorate cu cele mai diver- 
se sporuri de război, şi raminea într-un loc numai pînă cînd, în furia unei 
crize de podăgră, săvârşea vreo neghiobie. După care, era transferat în altă 
parte, eveniment care pentru el însemna de obicei o nouă avansare. În gene- 
ral, la masă nu vorbea cu ofițerii decit despre degetul de la picior, care de 
multe ori i se umfla aşa de tare, încît trebuia să poarte o gheată neobişnuit 
de mare. 

Grozav îi mai plăcea să povestească la masă că din cauza degetului 
veşnic ud de transpiratie trebuia să şi-l tina în permanență înfăşurat în vata 
şi să explice că sudoarea cu pricina mirosea a supă de vacă acrită. 

Acesta este de altfel şi motivul pentru care, de fiecare dată, cînd pleca 
în altă parte, corpul ofițeresc îşi lua cu mare căldură rămas bun de la el. În- 
colo, era un om foarte jovial, şi avea o atitudine foarte prietenoasă față de 
ofițerii mai mici in grad, cărora le descria bunätätile pe care le mincase si le 
băuse înainte de a se fi îmbolnăvit. 

În clipa cînd Svejk fu adus la brigadă şi, potrivit ordinului dat de ofite- 

„rul de ser iciu, fu înaintat, împreună cu toate documentele, colonelului 
Gerbich, * biroul acestuia se afla locotenentul Dub. 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


In cele cîteva zile care se scurseseră după marşul spre Sanok-Sambor, 
locotenentul Dub fusese eroul unei noi aventuri. Dincolo de Felstyn, compa- 
nia a 11-a de mars întîlnise o coloană de cai, trimisă regimentului de dragoni 
cantonat la Sadow-Wisznie. 

Vrind să dovedească locotenentului-major Lukâs talentele sale de că- 
läret, locotenentul Dub se trezise deodată cocotat pe un cal, care dispăruse 
cu el în lunca piraului unde, putin mai tirziu, fu descoperit implintat într-o 
mlaştină, atît de solid, că nici cel mai priceput grădinar n-ar fi ştiut să-l să- 
dească aşa de bine. După ce fusese scos cu nişte funii, începuse să geamă 
ca un om care-şi dă sfârşitul şi în această stare fusese adus la comanda- 
mentul brigăzii şi internat în micul lazaret din localitate. ÿ 

După citeva zile însă îşi reveni, aşa că medicul declară că-i va mai un- 
ge de două-trei ori spatele şi burta cu tinctură de iod şi apoi se va putea în- 
toarce, fără grijă, la unitatea lui. 

Acum şedea în fata colonelului Gerbich şi discuta cu el despre toate 
bolile cite sînt pe lume. 

Cînd îl zări pe Svejk, se stropsi la el cu un glas triumfător, căci ştia de 
misterioasa lui dispariţie, în fata Felstynului: 

— Aha, va să zică, iar te avem în mină! Unii pleacă ca jivinele şi se în- 
torc ca fiarele şi mai rele. Aşa-i şi cu tine. 

Drept completare, trebuie să mai adăugăm că în aventura sa ecvestră, 
locotenentul Dub suferise o uşoară comotie cerebrală; de aceea nu trebuie să 
ne mirăm că, tot apropiindu-se de Svejk, zbiera la el în versuri, chemînd 
într-ajutor în încăierarea cu dinsul pe Dumnezeu-tatal : 

— Ceresc părinte, pe tine te chem, de fum mă învăluie tunurile bubui- 
toare, sălbatic se aud gloantele şuierătoare. Conducător al bătăliilor, ajută- 
mă, părinte, pe acest nătărău să-l învăţ minte... Unde ai fost atita vreme, 
ticălosule? Ce-i cu uniforma asta pe tine? 

Se mai cuvine apoi să adăugăm că în biroul lui, colonelul suferind de 
podagră, introdusese o ordine foarte democratică, bineînţeles în clipele cînd 
nu avea vreo criză. Era o forfotă necontenită şi gradele cele mai diferite se 
perindau prin fata lui pentru a-i asculta părerile despre degetul umflat, cu iz 
de supă de vaca acrită. 

"În răstimpurile cînd colonelul Gerbich nu avea crize, biroul era intot- 
deauna plin de tot felul de ofițeri, căci, în asemenea clipe excepţionale, dum- 
nealui era foarte vesel şi vorbäret şi-i plăcea să aibă în jurul lui ascultători, 
cărora să le povestească cele mai porcoase anecdote, fapt care îi făcea plăce- 
re, iar celorlalți le producea bucuria de a ride de nişte glume răsuflate, care 
trebuie să fi circulat încă pe vremea generalului Laudon. 

În asemenea perioade, serviciul sub comanda colonelului Gerbich era 
foarte uşor, subalternii făceau ce voiau si era o regulă ca în orice comanda- 
ment, unde îşi făcea el apariția să se fure ca în codru şi să se facă tot felul 
de matrapazlicuri. 

Şi de data aceasta, o dată cu Svejk, dădură buzna în biroul colonelului 
militari de toate gradele, asteptind cu nerăbdare să vadă ce are să se 
întimple, în timp ce colonelul studia atent documentul întocmit de maiorul 

„din Przemysl, adresat comandamentului brigazii. 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


Locotenentul Dub continuă însă convorbirea cu Svejk, în stilul lui 
obişnuit. 
. — Tu nu mă cunoşti încă, da cînd ai să mă cunoşti, ai să incremenesti 

de spaimă. 

Colonelul nu se putu dumiri de loc din lectura documentului, deoarece 
maiorul din Przemysl îl dictase încă sub impresia betiei din ajun. 

Cu toate acestea, colonelul Gerbich era bine dispus, întrucît în ultimile 
două zile durerile îl lăsaseră şi degetul de la picior se purta blind ca un mie- 
lusel. 

— In definitiv, ce crimă ai făcut dumneata? îl întrebă pe Svejk pe un 
ton atit de binevoitor, incit locotenentul Dub simti un junghi in inima, care il 
sili să răspundă el în locul lui Svejk: 

— Indvidul ăsta, domnule colonel, îl recomandă el pe Svejk, face pe 
prostul ca să-şi acopere sub idioţi a lui toate ticăloşiile. Nu cunosc cuprinsul 
documentului care v-a fost trimis împreună cu el, dar îmi închipui că nătă- 
răul trebuie să fi făcut vreo nouă ispravă, de data asta şi mai boacănă. Dacă 
mi-ati îngădui, domnule colonel, să iau cunoştinţă de conţinutul acestui do- 
cument, aş putea cu siguranţă să vă dau eventual anumite indicaţii de felul 
cum să procedati cu el. 

Si, intorcindu-se către Svejk, i se adresă in limba cehă: 

— Aşa-i că mi-ai bea singele? 

— Da, răspunse plin de demnitate Svejk. 

Vedeţi, domnule colonel? continuă locotenentul Dub în limba ger- 
mană. Nu-l puteţi întreba nimic şi în general nu se poate sta de vorbă cu el. 
Dar odată şi odată tot trebuie să cadă coasă pe piatră şi nătărăul ăsta să fie 
pedepsit exemplar. Îmi permiteti, domnule colonel... 

Locotenentul Dub se cufundă în lectura actului întocmit de maiorul 
din Przemysl şi, după ce termină de citit, strigă triumfător: 

— Acum s-a zis cu tine, aleluia; ce-ai făcut cu uniforma statului? 

— Am lăsat-o pe malul iazului cînd am încercat toalele astea, ca să 
văd cum umblă în ele ostaşii ruşi, răspunse Svejk. De fapt, să ştiţi că la mij- 
loc nu-i decît o incurcatura. 

"Şi Svejk începu să povestească locotenentului Dub toate cite le indu- 
rase de pe urma acestei încurcături, iar cînd termină de povestit, locotenen- 
tul Dub zbieră la el: 

— Acum ai să vezi şi tu cine sînt. Ştii ce va să zică să pierzi avutul sta- 
tului, ştii ce înseamnă, nătărăule, să prăpădeşti uniforma în vreme de răz- 
boi? # 

P- cu respect vă raportez, domnule laitnant, dădu răspuns Svejk, că 
atunci cînd ostaşul pierde uniforma trebuie să aducă în loc una nouă. 

— Jesus-Maria, explodă locotenentul Dub. Boule, vită incaltata, pe- 
semne că ai de gînd să te joci cu mine pina ai să mă scoţi din sărite si te-oi 
face să slujeşti în armată încă o sută de ani după terminarea războiului. 

Colonelul Gerbich, care pina în clipa aceea şezuse calm şi netulburat 
la masa de lucru, se schimonosi dintr-o dată, căpătind o înfăţişare înspăi- 
mântătoare, căci o nouă criză de podagră îi transformase degetul cel mare de 

„la picior, ind atunci linistit, dintr-un mielusel cuminte si blind, intr-un ti- 
gru fioros, in curent electric de sase sute de volti, intr-un madular sfarimat 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat vail 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


7 


clipa de clipa cu lovituri sacadate de ciocan. Facu doar un gest disperat cu 
mina şi începu să urle cu o voce înfiorătoare, care amintea de ragetul unui 
om fript, încetul cu încetul, pe frigare. 

— Afară! lesiti afară! Dati-mi revolverul! 

Obisnuitii biroului erau învățați cu aceste ieşiri ale colonelului; de 
aceea o zbughiră afară cu Svejk cu tot, pe care santinela îl trase pe culoar. 
Numai locotenentul Dub rămase pe loc, dorind ca în această clipă, care i se 
părea foarte potrivită, să mai pună o vorbă bună pentru Svejk. De aceea se 
adresă colonelului schimonosit de furie: 

— Îmi permit să vă atrag atenţia, domnule colonel, că individul... 

Colonelul scoase un urlet de fiară sălbatică şi aruncă după locotenent 
cu calimara; înspăimîntat, locotenentul Dub salută şi spuse: 

— Bineînţeles, domnule colonel, şi dispăru pe uşă afară. 

Mult timp după aceea se auziră din cancelaria colonelului urlete şi 
gemete, pînă cînd, într-un tirziu, vaietele se stinseră în suspine uşoare şi 
încetul cu încetul se făcu iar linişte. 

Degetul colonelului se transformase din nou, pe neaşteptate, în mielu- 
şel blind, criza de podagră trecuse; colonelul sună şi porunci să-i fie adus 
Svejk. 

— Care va să zică, ce-i cu tine? îl întrebă colonelul, care se simţea 
acum atît de bine şi de fericit, de parcă l-ar fi lăsat toate necazurile de pe 
lume, sau s-ar fi prăjit la soare, undeva pe malul mării. 

Zimbindu-i prieteneşte, Svejk îi povesti toată odiseea lui. În încheiere îi 
spuse colonelului că el, ordonanţă a companiei a 11-a de marş din regimen- 
tul 91, era foarte îngrijorat din pricină că nu ştia cum se descurcă compania 
fără el. 

Colonelul zimbi şi el binevoitor şi ordonă să i se facă lui Svejk o foaie 
de drum, prin Lvov, pina la staţia Zoltanka, unde avea să ajungă a doua zi 
din urmă compania lui de marş; de asemeni, mai porunci să i se elibereze de 
la magazie o uniformă nouă şi să i se plătească 6 coroane şi 82 de fileri în 
schimbul hranei reci pentru drum. 

Cînd, putin mai tirziu, îmbrăcat în uniforma austriacă nou-nouta, pă- 

răsi comandămentul brigăzii spre a se duce la gară, Svejk dădu peste locote- 
nentul Dub care holbă ochii uluit. Svejk îi dădu onorul într-o impecabilă ti- 
nută militară şi, arätindu-i actele, îl întrebă foarte grijuliu dacă nu cumva 
dorea să transmită ceva locotenentului-major Lukâs. 
# Locotenentul Dub nu izbutii să îngaime nici un răspuns; se mulțumi 
să rostească numai: „Abtreten!” şi uitîndu-se în urma lui Svejk care se de- 
părta, bolborosi încet pentru sine: „Nu mă cunoşti, încă, maica ta Cristoase, 
dar ai să mă cunoşti...” 


În stația Zoltanka era punctul de adunare a întregului batalion de sub 
comanda căpitanului Sagner; lipsea doar ariergarda companiei a 14-a, care 
se pierduse pe undeva, în timp ce ocoliseră Lvovul. 

Intrând in orăşel, Svejk se pomeni dintr-o dată într-un mediu cu totul 
nou; din freamă ul care domnea pe străzi se putea lesne vedea că distanța 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


care despärtea orăşelul de front, unde se tăia ca în carne vie, nu era prea 
mare. Oriunde te întorceai, vedeai unități de artilerie şi eşaloane de cavale- 
rie; din toate casele se vedeau ieşind ostaşi aparţinând celor mai diferite re- 
gimente; printre ei se foiau, ca un fel de elită, nemţii din Reich, împărțind 
aristocratic austriecilor țigări din rezervele lor bogate. La bucătăriile de cam- 
panie ale nemților din Reich, instalate în piață, se puteau vedea chiar butoa- 
ie cu bere pentru masa de prînz si de seară a ostasilor; în jurul butoaielor se 
invirteau ca pisicile hamesite ostaşii austrieci, lăsaţi în voia soartei, cu burti- 
le umflate de fiertura murdară de cicoare îndulcită. 

Evrei perciunati, cu caftane lungi, strinsi în grupuri, priveau ingroziti 
la norii de fum ce se inaltau spre apus şi dădeau din miini. ih tot se vor- 
bea ca ardeau localitätile Uciszkow, Busk si Derewiany de pe Bug. 

Bubuitul tunurilor se auzea tot mai deslusit. De undeva se lati zvonul 
ca din Grabova rusii bombardau tirgul Kamionka Strumilowa, ca luptele se 
dadeau pe tot cursul Bugului si ca soldatii abia ii retin pe fugarii care in- 
cearca sa se intoarca peste Bug, la caminele lor. 

Pretutindeni domnea un haos de nedescris; nimeni nu stia de fapt 
precis daca rusii trecusera sau nu la ofensiva, incetind retragerea anterioara 
pe toata linia. 

La comenduirea poetii, politia militara aducea in fiecare clipa cite un 
suflet de evreu speriat, acuzat de a fi răspîndit zvonuri mincinoase si răuvoi- 
toare. Nefericitii evrei erau bătuți aci pina la singe, după care li se dădea 
drumul acasă, cu fundul harcea-parcea. 

În haosul acesta îşi făcu aşadar Svejk intrarea în orăşel şi începu in- 
vestigatiile de rigoare spre a da de urma companiei sale. Chiar din gară fu cât 
pe-aci să intre într-un mic conflict cu comandamentul etapei. Cînd se apro- 
piase de masa unde se dădeau informații pentru ostaşii ce-şi căutau unitati- 
le, un caporal oarecare se răstise la dinsul, intrebindu-l dacă nu cumva do- 
reşte să se ducă el să-i caute compania de marş. Svejk îi răspunse că nu do- 
rea decît să afle unde era cantonată, în orăşel, compania a 11-a de mars din 
cutare şi cutare batalion al regimentului 91. 

— E foarte important, accentuase Svejk, să ştiu unde-i marşkompania 
a 11-a, pentu că eu sînt ordonanța ei. 

_ Ca un făcut, la masa de alături stătea un plutonier-major care se na- 
pusti la Svejk ca un tigru, urlînd: 

— Porc afurisit! Ce fel de ordonanţă esti, daca nu ştii unde ţi-e 
marşkompania? 

Pînă să apuce Svejk să-i răspundă, plutonierul-major dispăruse în bi- 
roul vecin, de unde se întoarse după o clipă însoțit de un locotenent-major 
grăsuliu, ce aducea cu un proprietar de măcelărie en-gros. 

Comandamentele de etape erau, pe lingă altele şi un fel de capcane de 
ostaşi hoinari, sälbäticiti, care ar fi dorit, poate, să umble tot războiul în că- 
utarea unităților lor, făcînd coadă în fața meselor de la comandamentele de 
etapă, în fata cărora era agatata inscripția : , Minagegeld”. 

” La apariţia locotenentului-major, un plutonier strigă: , Habt Acht!”, iar 
locotenentul-major il intreba scurt pe Svejk: 

— Actele? " 

.. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


După ce Svejk i le arătă şi locotenentul se convinse de adevărul celor 
cuprinse în ele, cerind informaţii de la comandamentul brigăzii din Zoltanka, 
i le înapoie, ordonind mărinimos caporalului de la masa: 

— Dă-i informaţiile de care are nevoie; şi se incuie din nou în biroul de 
alături. 

Cind uşa se închise în urma lui, plutonierul-major se sculă de la ma- 
să, îl apucă pe Svejk de umăr şi, făcîndu-i vînt afară, îi dădu următorul sfat: 

— Şterge-o de aici, cît te văd, putoare! 

Aşa încît Svejk se trezi din nou în plin haos şi începu să caute la 
întimplare vreun cunoscut din batalionul lui. Hoinări multă vreme pe străzi- 
le orăşelului, pina cînd hotari să mizeze totul pe o singură carte. 

Acosta un colonel şi în germana lui stilcită îl întrebă dacă nu cumva 
ştia unde se afla batalionul şi compania lui de marş. ‘ 

— Cu mine poti sa vorbesti ceheste, ii raspunse colonelul, si eu sint 
ceh. Batalionul tau e cantonat in satul vecin, Klimontow, dincolo de linia fe- 
rata. Ai voştri n-au voie să iasă în oraş, pentru că din prima zi cînd au sosit 
aci s-au încăierat în piață cu bavarezii... 

Drept care Svejk dădu s-o pornească la drum, spre Klimontow. 

După cîțiva paşi se auzi însă strigat din urmă de colonel care, virind 
mina în buzunar, îi dădu cinci coroane să-şi cumpere țigări şi, despartindu- 
se de Svejk pentru a doua oară, foarte amabil, îşi spuse în gînd: „Ce soldat 
simpatic”. | 

Svejk îşi continuă drumul spre Klimontow si, amintindu-si de colonel, 
ajunse la concluzia că în urmă cu doisprezece ani era la Trident un colonel, 
pe nume Habermaier, care se purta tot aşa de frumos cu soldații, ca pina la 
urmă să se afle că era homosexual, deoarece îşi dăduse arama pe fata la ba- 
ia de aburi din Adiz, unde încercare să pingareasca un cadet amenintindu-l 
cu „dinstreglma”. 

Înnegurat de aceste gînduri sumbre, Svejk ajunse pe nesimţite în sat, 
unde nu trebui să-şi bată mult capul ca să dea de statul-major al batalionu- 
lui, deoarece în tot satul, care era foarte întins, nu se vedea decît o singură 
clădire mai arătoasă, aceea a şcolii primare, ridicată aici, în această regiune 
pur ucraineană, de administraţia teritorială a Galiției, în scopul polonizării 
„radicale” a comunei. 

De la începutul războiului şcoala adăpostise tot felul de oaspeţi. Rind 
pe rind fuseseră instalate aci comandamente ruseşti şi austriece, iar un 
timp, în cursul marilor bătălii care hotăriseră soarta Lvovului, sala de gim- 
nastică fusese transformată în sala de operații, în care se tăiaseră miini şi 
picioare şi se făcuseră trepanatii craniene. 

În grădina din spatele şcolii era o groapă uriaşă, in forma de pilnie, 
provocată de explozia unei grenade de mare calibru. Într-un colț al grădinii 
se înălța un par bătrin. De o cracă groasă atirna şi acum o bucată de funie 
tăiată de care, nu de mult, fusese spinzurat preotul greco-catolic, în urma 
unui denunt făcut de directorul şcolii locale, care arătase că în timpul ocu- 
patiei ruseşti preotul făcuse o slujbă pentru victoria armatelor ţarului pravo- 
slavnic al Rusiei, în realitate însă povestea asta nu avea nimic de-a face cu 

adevărul, intrucit în vremea aceea acuzatul nici nu fusese în localitate, ci 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


> 


undeva într-o mica stațiune balneară, neatinsă de război, la Bochnia 
Zamuravana, unde plecase să se trateze de piatră la vezica biliară. 

La spinzurarea preotului greco-catolic contribuiseră de fapt mai multi 
factori: naționalitatea, o controversă religioasă şi o găină. Cu cîteva zile îna- 
inte de izbucnirea războiului, nefericitul popă tăiase în grădina lui o găină a 
învățătorului, care-i scormonise simburii de pepene, abia semanati. 

După moartea părintelui, clădirea parohiei greco-catolice rămăsese 
goală şi se poate spune că n-a existat om în sat care să nu fi dorit să aibă 
vreo amintire de la el. 

Un țăran polonez isi transportase acasă pianul şi folosise capacul spre 
a-şi repara portita de la cocina de porci... O parte din mobilă fusese făcută 
surcele de către ostaşi, conform obiceiului, şi numai printr-o întimplare feri- 
cită rămăsese neatinsă soba mare din bucătărie, cu vestita-i plită, dat fiind 
că preotul greco-catolic nu se deosebise prin nimic de colegii lui: îi plăcuse 
să înfulece si să aibă cit mai multe oale şi cratiti pline, pe plită şi în cuptor. 

În felul acesta, devenise un fel de tradiţie ca toate unităţile militare în 
trecere prin localitate să-şi instaleze aci bucătăria pentru ofițeri, iar în odaia 
mare un fel de cazino, tot pentru ofițeri. Mesele şi scaunele erau adunate de 
la săteni. 


Ofițerii batalionului de sub comanda căpitanului Sagner organizau 
tocmai atunci o masă de seară sărbătorească; puseseră mina de la mina si 
cumpăraseră un porc, iar bucătarul Jurajda le pregătea tot felul de bunatati, 
înconjurat de un mare număr de rasfatati ai soartei, recrutați dintre ordo- 
nante; peste toată lumea aceasta trona însă plutonierul de ata Vanek, care îl 
sfătuia pe Jurajda să taie cu socoteală capul de porc, ca să-i rămînă şi lui o 
bucată de rit. 

Dintre toti, bineinteles ca cel mai mult i se scurgeau ochii hamesitului 
Baloun. 

Cam aşa, se pare, privesc si canibalii cu lăcomie si bale la gură cînd 
din ‘misionarl fript in frigare curge grăsimea, räspindind o aromă plăcută, 
în timp ce preasfintia-sa se topeşte. Baloun se simțea la fel cu cîinele lapta- 
rului înhămat la cărucior, cînd trece ucenicul măcelarului, ducînd pe cap 
coşul cu mezeluri scoase de la afumat, din care atirna un lant de crenvursti; 
atit doar cît să sară şi să muşte, dacă n-ar fi afurisitele de curele la care-i 
înhămat şi blestemata aceea de botnita. 

altaboşii, care tocmai se năşteau, miroseau a piper, untură şi carne, 
iar Jurajda, cu minecile suflecate, era atît de grav si de solemn, încît ar fi 
putut să servească drept model pentru un tablou în care Dumnezeu zămis- 
leşte pămîntul din haos. 

Baloun nu se mai putut stapini şi începu să sughita. Şi, deodată, pe 
nesimţite, sughitul i se transformă într-un bocet în toată legea. 

+  — Ce urli ca un taur? îl întrebă bucătarul Jurajda. 
— Mi-am adus şi eu aminte, răspunse printre sughituri Baloun, cum 
„acasă egali totdeauna de fata cînd se pregătea porcul şi cum niciodată nu 
voiam să trimit o gustare măcar celui mai apropiat vecin; voiam să înghit 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


totul singur si chiar asa si faceam. Odata, asa de tare m-am indopat cu 
lebervurst, caltabosi si momite, ca toti au crezut c-am sa plesnesc si au in- 
ceput să mă goneasca cu biciul prin batatura, asa cum se fugăreşte vaca 
cind se umfla dupa trifoi. Domnule Jurajda, lasati-ma, va rog, sa scormo- 
nesc prin tocătura asta; pe urmă n-au decit să mă închidă, dar nu pot sa 
mai îndur suferința asta, mor... 

Si, impleticindu-se ca un om beat, Baloun se apropie de masă şi intin- 
se laba-i uriaşă spre grămada de tocătură. 

Începu o luptă crîncenă. Numai cu mare greutate izbutiră cei de-acolo 
să-l împiedice să dea iama prin tocătură. Un singur lucru nu reuşiră însă să 
facă în timp ce-l împingeau afară din bucătărie: să-l împiedice să scocioreas- 
că, în disperarea lui, prin oala cu mate muiate, pregătite pentru cirnati. 

Bucătarul Jurajda se înfuriase aşa de rău, încît aruncă în urma lui 
Baloun, care dădea bir cu fugiţii, o legătură de surcele şi strigă: 

— Na, haleşte, javră afurisită! 

Între timp, în odaia de sus se şi adunaseră ofiţerii şi, în aşteptarea în- 
frigurată a celor ce se pregăteau jos, în bucătărie, beau, în lipsă de altă bău- 
tură alcoolică, un rachiu ordinar de secară curată, colorat în galben cu fier- 
tură de ceapă, despre care negustorul evreu de la care îl cumpăraseră afir- 
mase că este cel mai bun şi mai original coniac franțuzesc, moştenit de la 
taică-său, care la rindul lui îl avusese încă de pe vremea bunicului. 

— Ascultă, omule, îi spusese cu acest prilej căpitanul Sagner, dacă 
mai spui că străbunicul tău l-a cumpărat de la frantuji pe vremea cînd fu- 
geau de la Moscova, să ştii că te bag la răcoare şi te tin acolo pînă cînd cel 
mai tînăr din familia ta are să fie cel mai batrin. 

Şi în timp ce, după fiecare duşcă, ofițerii îl blestemau pe negustorul 
evreu, Svejk sosi la cancelaria batalionului, unde-l găsi numai pe teteristul 
Marek care, în calitatea lui de istoriograf al batalionului, folosea prilejul sta- 
tionärii batalionului lingă Zoltanka spre a-şi completa rezervele cu încă 
cîteva bătălii victorioase care, de bună seamă, aveau să se desfăşoare în vii- 
tor. - 

Îşi si făcuse cîteva însemnări şi, in clipa cînd apäru Svejk terminase 
tocmai de séris următoarele: „Dacă în faţa orizontului nostru spiritual îi 
aducem pe eroii care au participat la luptele de lingă satul N., unde cot la cot 
cu batalionul nostru a luptat un batalion din regimentul N. şi batalionul al 
doilea din regimentul N., ne dăm seama că batalionul nostru N. şi-a şi dove- 
dit cele mai minunate calităţi strategice şi a contribuit, fără putință de taga- 
dă, la victoria diviziei N., a cărei misiune este consolidarea definitivă a poziti- 
ilor noâstre în sectorul N.” 

— După cum vezi, îi strigă Svejk teteristului, iar sînt aici. 

— Îmi dai voie să te miros? îl intimpina plăcut surprins teteristul 
Marek. Da, ce-i drept e drept, puti a puşcărie. 

— Ca de obicei, îi replică Svejk, a fost vorba numai de o mică încurcă- 
tură; dar tu ce mai faci? 

. — Cum vezi, îi răspunse Marek. Îi astern pe hirtie pe eroicii salvatori 
ai Austriei, dar nu stiu de ce nu prea merge socoteala si-mi iese o porcarie. 
„Aşa ca scot in evidenţă fiecare „N”, litera care are o importanţă extraordinară 
atît pentru prezent, cit şi pentru viitorime. În afară de calitățile mele arhicu- 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


noscute, căpitanul Sagner a descoperit apoi că am şi un mare talent de ma- 
tematician. Am primit ordin sa verific scriptele batalionului si am ajuns la 
concluzia ca bilantul e falimentar si ca batalionul astepta numai momentul 
să se socoteasca cu creditorii ruşi, dat fiind ca, indiferent dacă e vorba de o 
înfrângere sau de o victorie, se poate fura din gros. La urma urmei, e tot un 
drac. Chiar dacă o să fim făcuți una cu pămîntul, posedăm acum documente 
despre victoria noastră, pentru ca în calitatea mea de 
batalionsgeschitsschreiber am avut cinstea să pot scrie: „Din nou împotriva 
dușmanului, care credea că victoria va fi a lui. O incursiune a ostasilor nos- 
tri şi un atac cu baioneta au fost o poveste de o clipă doar. Disperat, dusma- 
nul o ia la fugă, se aruncă în tranşeele sale, noi îi urmărim i milă şi într-o 
debandată totală îşi părăseşte poziţiile, lasind în mîinile noastre răniți şi pri- 
zonieri. E una din clipele cele mai glorioase. Cine supravieţuieşte, scrie aca- 
să o scrisoare prin poşta militară: 


«Nevestică dragă, au luat-o peste cur! Eu sînt sănătos. Ai intärcat plo- 
dul? Ai gryjă nu-l învăța să spună tată străinilor, fiindcă eu n-aş îngădui una 
ca asta.» 


Pe urmă vine cenzura şi şterge din scrisoare: „Au luat-o peste cur”, 
pentru că nu se ştie cine a luat-o şi s-ar putea face tot felul de supozitii, ex- 
primarea fiind cam echivoca. 

— Lucrul cel mai important e să vorbeşti clar, observă Svejk. În 1912, 
cînd au venit misionarii la biserica sfintul Ignat din Praga, era acolo un popă 
care s-a apucat să spună din amvon că nu se va intilni probabil cu nimeni în 
cer. La predica aceea de seară a fost de fata şi tinichigiul Kulisek care, dupa 
toate rugăciunile din biserică, a strigat la cîrciumă că misionarul acela tre- 
buie că avea multe pe cuget, dacă se apucase să mărturisească aşa, deoda- 
tă, ca la spovedanie, că nu se va intilni cu nimeni în cer; stau şi mă întreb, 
zicea, de ce trimit oameni din ăştia să predice. Întotdeauna trebuie să vor- 
beşti limpede şi răspicat şi nu cu ascunzişuri din astea. Cu ani în urmă, la 
circiuma „U Brejsku”, era un pivnicer care avea obiceiul, cînd era afumat, să 
se abată în dtum spre casă pe la o cafenea de noapte, unde mai ciocnea cite 
un păhărel cu clienți necunoscuţi şi de fiecare dată cînd ciocnea, în loc de 
noroc spunea: „Noi pe voi, voi pe noi...” Pina cînd, o data, un domn mai bine 
din Jihlava, i-a împuşcat una straşnică peste bot, iar a doua zi, cînd i-au 
măturat dinții de pe jos, proprietarul cafenelei şi-a chemat fetița, care umbla 
la şcoală în clasa a cincea şi a întrebat-o citi dinţi are în gură un om mare; şi 
fiindcă n-a ştiut, tăticul i-a ars una, de i-au zburat doi dinți, iar a treia zi a 
primit un biletel de la pivnicerul cu pricina, în care dumnealui îşi cerea ier- 
tare pentru necazurile pe care i le pricinuise, deşi el nu voise să spună nici o 
vorbă urita, dar lumea nu-l înțelege pentru că, de fapt, socoteala vine aşa: 
„Noi pe voi, voi pe noi, vă supăraţi?” După mine, cine are obiceiul de vorbeşte 
în doi peri trebuie mai întîi să se gindeasca bine. Un om corect, care vorbeşte 
aşa cum i-a crescut pliscul, rareori se întîmplă s-o ia peste bot... Si dacă to- 
tuşi i se întîmplă, o dată, de două ori, apoi la urmă are el grijă să fie cu bă- 

„gare de seamă şi îşi tine gura, între oameni. E drept ca despre un astfel de 
om oricine are dreptul să creadă că e täcänit sau Dumnezeu mai ştie cum; 


7 


* 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


pentru ca ori de cite ori e tabacit, dumnealui e inarmat cu intelepciune, cu 
putere de stapinire, că de, îşi face socoteala că e singur şi împotriva lui sînt 
multi care se simt jigniti, si dacă s-ar lua cu toţii la bătaie ar încasa de două 
ori pe atita. Un astfel de om trebuie să fie modest şi răbdător. În cartierul 
Nusle din Praga era un oareşicare domn Hauben; într-o duminică, cînd 
dumnealui se întorcea dintr-o excursie, a fost înjunghiat, din greşeală, pe 
şoseaua spre Kundratice. Si aşa, cu cuțitul în spate, a ajuns pina acasă, un- 
de nevasta, după ce l-a dezbrăcat de haină, i-a scos frumuşel cuțitul din 
spinare şi a doua zi dimineaţa tăia cu el carnea pentru gulas, că era din oțel 
de Solingen şi bine ascuţit, iar cutitele pe care le aveau dumnealor acasă 
erau toate pilite şi tocite. După isprava asta, dumneaei ar fi vrut să aibă în 
gospodărie un serviciu complet de cuțite din acelea, şi-şi îndemna soțul sa 
se ducă în fiecare duminică în plimbare la Kundratice, dar el devenise aşa de 
modest, că nu se mai ducea decit la cîrciumă lui Banzet din Nusle, unde ştia 
că dacă stă în bucătărie are grijă Banzet să-l azvirle afară, dacă cineva ar 
vrea să pună mina pe el. 

— Cum văd, nu prea te-ai schimbat, îi spuse teteristul. 

— De loc, răspunse Svejk, de altfel nici n-am avut gînd. Au vrut să mă 
împuşte, dar nu ăsta ar fi lucrul cel mai rău; din doisprezece n-am mai pri- 
mit nicăieri solda. 

— De la noi să-ți muti gîndul s-o capeti acum: plecăm spre Sokal şi 
solda se va plăti după bătălie; trebuie să facem economii. Dacă, aşa cum so- 
cotesc, nasulia se va termina în paisprezece zile, de fiecare ostaş căzut se va 
obţine o economie de 24 de coroane şi 72 de fileri. 

— Altfel, ce mai e nou pe la voi? 

— În primul rînd ne-a dispărut nachhut-ul, în al doilea rînd, corpul ofi- 
teresc are, la parohie, un praznic porcesc şi trupa e răspîndită prin sat si se 
destrăbălează in fel si chip cu partea femeiasca. Azi-dimineata l-au legat pe 
unul din compania voastră, pentru că s-a cätärat în pod după o babă de 
şaptezeci de ani. De fapt, omul e nevinovat, pentru că în ordinul de zi nu se 
spune pînă la ce vîrstă e permis... 

— Păi te cred că-i nevinovat, interveni Svejk, că dacă o babă ca asta se 
catärä pe scără, omul n-are cum s-o vadă la față. Un caz la fel am avut la 
manevrele de lingă Tabor. O grupă de-a noastră era cartiruită la o cîrciumă; 
în tindă, o femeie oareşicare freca de zor podeaua; un ostaş, unu Chramosta, 
s-a tot foit pe acolo şi pina la urmă i-a ars una — cum să-ți zic — peste fus- 
tă. Femeia avea fusta suflecata sus de tot şi cînd a atins-o n-a scos o vorbă; 
şi mai dă-i una şi încă una, şi dinsa tot aşa, täcea chitic, de parcă ar fi fost 
vorba de altcineva; văzînd cum sta lucrurile, băiatul a trecut la fapte, în timp 
ce dumneaei îi dădea zor mai departe cu frecatul podelei; abia la urmă s-a 
întors către el cu toată fața şi i-a spus: „Ei, ostäselule, ce zici, te-am dus...” 
Avea baba peste şaptezeci de ani şi s-a apucat să povestească isprava în tot 
satul. Şi acum mi-aş îngădui să vă întreb, dacă în lipsa mea ati fost cumva 
închis. 

” — N-am avut prilejul, se scuza Marek, in schimb, in ce te priveste, 
trebuie sa te anunt ca batalionul a emis mandat de arestare impotriva ta. 
. — Foarte bine, fu de părere Svejk, dacă stai să te gindesti, nici n- 
aveau altă scăpare, era de datoria batalionului s-o facă, trebuia să emită 


i’ n ) CA LA 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl ' ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 
| 
mandat de arestare, fiindca n-a stiut atita vreme nimic de soarta mea. Eu 
unul socotesc ca n-a fost nici o pripeala din partea batalionului. Care va sa 
zică, spuneai că ofițerii sînt la casa parohială la un praznic porcesc? Trebuie 
să mă duc şi eu să mă prezint, că am sosit; domnul oberlaitnant Lukâs tre- 
buie să fi avut destule griji din pricina mea. 
Şi Svejk porni spre parohie în pas milităresc, cîntînd voios: 


Uită-te la mine şi te minunează, 

Dragostea şi bucuria mea. 

Uite-te la mine şi te minunează 

Ce-a făcut din mine 

Un domn bine... 

‘ 

Astfel isi facu Svejk intrarea in casa parohialä, urcind pe scara, spre 
odaia de unde se auzeau glasurile ofiterilor. 

Ofiterii epuizasera toate subiectele si acum birfeau brigada, pe chestia 
dezordinilor de la comandament; ajutorul de comandant al brigăzii nu lăsă 
sa-i scape prilejul si baga si el un fitil: 

— A trebuit să telegrafiem pentru cazul Svejk; Svejk... 

— Hier, strigă Svejk din usa întredeschisă şi, intrind în odaie, repetă: 
Hier! Melde geborsamst, Infanterist, Svejk, Kompanieordonanz der 11 
Marschkompanie! 

Vazind feţele inmarmurite ale căpitanului Sagner si locotenentului- 
major Luka, care exprimau un fel de deznădejde muta, Svejk nu mai astep- 
ta sa fie intrebat si striga: 

— Cu respect vă raportez că a vrut să ma impuste pentru că l-am tra- 
dat pe maiestatea-sa împăratul. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, ce tot vorbeşti, Svejkule? strigă palid 
de disperare locotenentul-major Lukas. 

— Să trăiţi, domnule oberlaitnant, lucrurile s-au întîmplat aşa... 

Şi Svejk începu să zugrăvească cu lux de amănunte toată tărăşenia 
lui. 

” Ofiterii#se uitau la el cu priviri speriate, in timp ce Svejk povestea fără 
să scape cel mai mic amănunt, fără să uite să amintească chiar de faptul că 
pe malul iazului unde i se intimplase nenorocirea creşteau flori de „nu mă 
uita”. Apoi, cînd începu să enumere toate numele tătăreşti pe care le cunos- 
cuse în pribegia lui, ca Hallimulabalibei şi altele, la care mai adăugă o serie 
întreagă de nume născocite de el, ca: Valivolavolivei, Malimulamalimei, loco- 
tenentul-maior Lukâs nu se mai putut stapini şi-i strigă: 

— Te strivesc în picioare, dobitocule, dacă nu vorbeşti scurt şi cuprin- 
zător! 

Dar Svejk continuă să povestească cu aceeaşi constiinciozitate: cînd 
ajunse la curtea martialä-fulger, nu uită să amintească de faptul că genera- 
lul era şpanchiu de ochiul stîng şi că maiorul ochi albaştri avea. 

. — Si tot spre mine el privea, mai adäugä apoi, ca sa-si faca rima. 

Comandantul companiei a 12-a, Zimmerman, arunca dupa el cu ces- 
„cuţa din care bause rachiul cumparat de la negustorul evreu. 


fă. 


. - 


i 
7 


. Ta 


“y 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


L 


Svejk continuă însă netulburat să povestească despre mingiierea du- 
hovnicească şi cum maiorul dormise pina dimineaţa în braţele lui. Apoi lua 
în mod strălucit apărarea comandamentului brigăzii, unde fusese trimis la 
cererea batalionului. În cele din urmă, după ce-i prezentă căpitanului 
Sagner actele care atestau că instanța cea mai înaltă a brigăzii îi absolvise de 
orice bănuială, încheie: 

— Îmi îngădui cu respect să vă raportez că domnul laitnant Dub se 
află la brigadă cu creierii zdruncinati şi transmite tuturor salutări. Şi acum 
vă rog să ordonati să mi se plătească solda şi tabaksgelt?°!. 

Căpitanul Sagner şi locotenetul-major Lukas schimbară privi întrebă- 
toare; în clipa aceea însă uşa se deschise şi în odaie fu adus un fel de ciubăr 
din care aburea o supă de perişoare. 

Era mult aşteptatul început al festinului. ‘ 

— Asculta, blestematule, i se adresä cäpitanul Sagner lui Svejk, bine 
dispus la gîndul bunätätilor ce aveau să urmeze, să ştii să numai porcul te-a 
scăpat. 

— Svejk, mai adăugă locotenentul-major Lukas, dacă se mai întîmplă 
ceva, să ştii că are să fie vai şi amar de tine. 

— Cu respect, vă raportez, domnule oberlaitnant, că are să fie vai şi 
amar de mine, spuse Svejk salutînd. În militărie omul trebuie să ştie... 

— Şterge-o! tuna la el căpitanul Sagner. 

Şi Svejk o şterse luînd-o în jos pe scară, spre bucătărie. 

Între timp se întorsese aci neconsolatul Baloun, rugind să-i fie îngădu- 
it să-l servească el pe locotenentul-major Lukâs, în timpul festinului. 

Svejk avu norocul să pice tocmai în toiul unei dispute între bucătarul 
Jurajda şi Baloun. 

Jurajda folosea cu acest prilej cuvinte destul de neobişnuite. 

— Eşti o progenitură lacomă, îi spunea lui Baloun. Ai fi în stare să 
crapi pina te-ar trece näduselile şi, dacă ti-as mai da să duci sus caltabosii, 
ai păcătui cu ei pe scară. 

Bucătăria căpătase acum altă înfăţişare. Plutonierii de administraţie ai 
batalionului şi companiilor se înfruptaseră de zor, după grad, potrivit unui 
plan întocmit de bucătarul Jurajda. Contopistii de la cancelaria batalionului, 
telefoniştii de la companii şi încă citiva gradati înfulecau cu lăcomie, dintr-o 
chiuvetă ruginită, ciorba cu perişoare subtiata cu apă clocotită, ca să ajungă 
la toți. 

a — Nazdar! îi strigă lui Svejk plutonierul de ata Vanek, sugind dintr-o 
laba de porc. Acu a fost aici teteristul nostru, Marek, care mi-a spus că te-ai 
întors şi că ai pe dumneata toale noi. Acu ce mă fac: m-ai băgat în belea. 
Marek m-a speriat că nu decontăm mundirul ăsta la brigadă. Uniforma du- 
mitale veche a fost găsită pe malul iazului şi am anunţat treaba asta la bri- 
gadă, prin batalionskanzlei. La mine, dumneata eşti trecut ca înecat, în timp 
ce te scăldai; n-ar mai fi trebuit să te întorci de loc, ca să ne faci acum neca- 
zuri cu două uniforme. Nici nu-ți dai seama ce bucluc pricinuieşti batalionu- 
lui. Fiecare părticică din uniforma dumitale e înregistrată. Atit în situația 
mea, cit şi la companie e trecută ca supranumerar. Compania are, care va să 
„zică, o uni ormă întreagă peste efectiv. Am făcut raport scris despre asta la 
… 


301 Bani de tutun (germ.). 


+ 


- 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


batalion. Acum o sa primim de la brigada o instiintare, precum ca ai primit 
acolo alta uniforma; intre timp, batalionul a trimis la brigada situatia maga- 
ziei de efecte, din care reiese că avem o uniformă întreagă supranumerar. 
Ştiu eu ce înseamnă asta: inspecție! Cînd e vorba de un fleac ca ăsta, imedi- 
at vin domnii de la intendentä. Dar cînd dispar două mii de perechi de bo- 
canci, nici dracu nu se interesează... Dar partea mai proastă e că am pierdut 
mundirul dumitale, continuă jelania Vanek, cu voce tragică, sugind măduva 
dintr-un os care-i căzuse în mînă şi scobind restul cu un chibrit ce-i servise 
drept scobitoare de dinți, ei, si pe chestia asta o să avem cu siguranță in- 
spectie. Cînd am fost în Carpaţi ne-a venit, tot aşa, o inspecție pe motiv că n- 
am respectat ordinul să scoatem soldaților degerati bocancii, nevatamati. De 
scos s-au scos, dar s-a întîmplat ca două perechi să plesnească, iar unul să 
aibă bocancii rupti înainte de moarte. Si cu asta, gata nenorocirea: imediat 
s-a înființat un colonel de la intendenta şi dacă nu s-ar fi ales de la ruşi, de 
cum a venit, cu un glonte în cap, nu ştiu, zău, ce-ar mai fi ieşit. 

— 1 s-au tras şi lui cizmele? întrebă Svejk cu interes. 

— Da, răspunse Vanek trist, numai că nimeni n-a ştiut cine i le-a tras, 
aşa că în situație nici măcar cizmele colonelului nu le-am putut trece. 

Bucătarul Jurajda se întoarse pentru a doua oară de sus şi privirea-i 
căzu asupra nefericitului Baloun, care şedea posomorit şi abătut pe o lavita 
de lingă sobă şi, plin de o mută disperare, se uita la burta-i scăzută. 

— Tu ar fi trebuit să faci parte din secta hesihaştilor, îi spuse cu com- 
pătimire savantul bucătar Jurajda. Aia tot aşa îşi priveau zile în şir buricul, 
pina cind li se părea că în jurul buricului s-a aprins lumina sacră. Atunci isi 
închipuiau că au ajuns la al treilea grad al perfecțiunii. 

Şi, cotrobăind prin cuptor, Jurajda scoase un caltaboş. 

— Tine, Baloun, înfulecă, îi spuse binevoitor bucătarul, indoapa-te 
pina plesneşti, nehalitule. 

Pe Baloun îl podidiră lacrimile. 

— Acasă, explică el cu o voce plingäreatä, printre inghititurile de 
cîrnat, cînd tăiam porcul, apăi mai întîi mîncam o bucată zdravănă de momi- 
te, tot ritul, inima, urechile, o bucată de ficat, rinichiul, splina, o bucată de 
garf, limba si#pe urmă... 

- Si aproape in şoaptă, ca si cum ar fi povestit un basm, adauga: 

— Şi abia pe urmă veneau caltabosii — şase, zece bucăți — şi cirnatii 
cu sînge, groşi, cu crupe şi pesmet, de nu ştiai din care să muşti mai întâi, 
din cel cu pesmet sau din cel cu crupe. Se topeau în gură, şi mirosea... şi eu 
inghiteam, inghiteam şi nu mă mai opream. Şi acu stau şi mă gîndesc, con- 
tinuă să se tinguiasca Baloun, că gloantele or să mă ocolească, dar că o sa 
mă răpună foamea şi eu n-am să mai apuc să stau fata în fata cu o cratiţă 
de cirnati, ca acasă. După piftie nu prea mă omoram eu, că piftia e un fel de 
tremurătoare fără sat. Da în schimb se dădea în vint după piftie nevastă- 
mea si eu nu-i lăsam nici măcar o bucată de ureche, ca să aibă din ce-o fa- 
ce, că voiam să înghit totul singur şi numai aşa cum aveam poftă. Aveam de 
toate bunatatile, din belşug, da tare eram hapsin. O dată i-am fagaduit lui 
socru-meu un porc, l-am tăiat, l-am mincat şi nici nu mi-a dat prin gind să-i 

„trimit bătrinului măcar o gustărică şi el mi-a prorocit atunci că de foame am 
să mor. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Si moartea-i in pridvor, interveni Svejk, cäruia in ziua aceea ii ie- 
seau din gură, fără voia lui, numai rime. 

Între timp, bucătarului Jurajda îi trecuse criza de compătimire fata de 
Baloun. Fosta ordonanţă a locotenentului Dub se aciuase pe nesimţite lîngă 
plită şi, scotind din buzunar un codru de piine, încercase să-l moaie tot în 
sosul care sfiriia de zor în cratita mare, dind năvală din toate părțile peste 
friptura de porc. 

Jurajda îl lovi peste miini şi codrul de piine din mina lui Baloun căzu 
în sos, ca un înotător care sare de pe trambulină. Fără să-i mai lase răgazul 
să scoată bunătatea de piine din cratiţă, bucătarul il Apucă pe Baloun de 
guler şi-l dădu pe uşă afară. 

Nefericitul Baloun avu astfel prilejul să-l vadă prin fereastră pe 
Jurajda cum scotea cu furculita codrul de pîine rumenit de sosul cu care se 
îmbibase şi cum, după ce mai adăugă o bucată de carne tăiată din partea de 
deasupra a fripturii, îi întindea piinea lui Svejk, spunindu-i: 

— la şi mănîncă, modestul meu prieten! 

— Sfintă Fecioară Maria, se tingui Baloun în spatele ferestrei, piinea 
mea s-a dus la dracu. Şi, balabanindu-si mîinile, o porni prin sat să caute 
ceva de mîncare. 

În timp ce mînca nobilul dar al lui Jurajda, Svejk spuse, cu gura plină: 

— Nici nu ştiţi cît mă bucur că mă găsesc iar printre ai mei. Grozav m- 
a durut că atîta timp n-am putut fi de folos companiei noastre. 

Şi, stergindu-si bărbia de picăturile de sos si de untură scurse din 
pîine, încheie: 

— Nu ştiu, zău, ce v-aţi fi facut fără mine, dacă m-ar mai fi ţinut pe 
undeva şi războiul s-ar mai fi prelungit cu cîţiva ani. 

Plutonierul de administraţie Vanek îl întrebă cu interes: 

— Dumneata ce crezi, Svejk, are să mai dureze mult războiul ăsta? 

— Cincisprezece ani, răspunse fără şovăială Svejk. Asta i la mintea co- 
coşului, dacă odată am avut un război de treizeci de ani, acum, că sîntem pe 
jumătate mai deştepţi decit înainte, e limpede că 30 : 2 = 15. 

— Tucälarul căpitanului nostru, interveni Jurajda, spunea mai deu- 
nazi că a audit că, îndată ce-om ocupa granițele Galiției, s-a zis cu războiul. 
Ruşii au să ceară pace.. 

— Pentru atîta lucru n-ar avea rost să ne mai războim, răspunse Svejk 
insidios. Dacă-i război, apoi război să fie. Eu unul, să ştiţi, nu vreau sa aud 
de pace, pina nu ne vedem la Moscova si la Petrograd. Ce fel de război mon- 
dial ar mai fi şi ăsta, dacă am sta şi am trage băşini în jurul granițelor. Să-i 
luăm, de pildă, pe suedezi, în timpul războiului de treizeci de ani. De unde 
n-au venit — şi au ajuns tocmai pină la Nemecky Brod şi Lipnice, unde au 
făcut o asemenea colonizare, că şi în ziua de azi, după miezul nopții, se mai 
vorbeşte în cîrciumile de acolo suedeza, de nu se înțelege om cu om. Sau 
prusacii: nici ăştia nu s-au mulțumit doar să fie vecini, aşa că, slavă, Dom- 
nului, la Lipnice e plin astăzi de urmaşi de-ai lor. Au venit pină la Jeduchov 
şi. apoi s-au dus pina în America, de unde au făcut cale întoarsă. 

— În defintiv, interveni Jurajda, pe care festinul din ziua aceea îl sco- 

„sese din sărite Si- -l zăpăcise de-a binelea, toți oamenii se be din crapi. Sa 
luäm, dragi prieteni, teoria evolutiei speciilor, a lui Darwin.. 


* L w | k À | 4 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


: 


Expunerea lui fu intrerupta de intrarea vijelioasä a teteristului Marek. 

. — Salvează-te care cum poţi, strigă el. Acum cîteva clipe a sosit cu au- 
tomobilul la comandamentul batalionului locotenentul Dub si l-a adus cu el 
si pe cadetul cacacios, Biegler... E de rau cu el, continua Marek sa-i informe- 
ze. După ce a coborit cu cadetul din maşină, a dat buzna ca o furtună in 
cancelarie. Stiti, am plecat de aici cu gindul sa trag un pui de somn. Ma in- 
tinsesem, aşadar, pe o banca în cancelarie şi tocmai cînd somnul începea să 
mă mingtie frumusel pe gene, dumnealui s-a năpustit asupră-mi. Cadetul 
Biegler a început şi el să zbiere: „Habt Acht!” Locotenentul Dub m-a pus pe 
picioare şi dă-i cu gura: „Aha, ai rămas uluit că te-am prins în cancelarie, 
incalcindu-ti îndatoririle de ostaş? De dormit se doarme numai după ce sună 
goarna!”, la care cadetul Biegler a adăugat: „Aliniatul 16 din paragraful 9 al 
regulamentului militar”. În clipa aceea, locotenentul Dub a lovit cu pumnul 
în masă şi a urlat ca ieşit din minți: „Veţi fi crezut poate dumneavoastră, ăş- 
tia de la batalion, ca ati scăpat de mine; să nu vă inchipuiti că am avut co- 
motie cerebrală, craniul meu e tare, ţine la tăvăleală”. În timpul ăsta, cadetul 
Biegler răsfoia pe masă un registru şi citea cu glas tare: „Ordin pe divizie nr. 
280”. Crezind că-şi bătea joc de el pe chestia ultimei lui fraze, în care spuse- 
se că craniul lui tine la tăvăleală, locotenentul Dub a început atunci să-i re- 
proşeze comportarea nedemnă si obraznică fata de ofițerii mai virstnici şi 
chiar acum îl aduce încoace, la căpitanul Sagner, ca să se plingă de el. 

După cîteva clipe cei doi intrară în bucătărie, pe care trebuiau s-o tra- 
verseze spre a putea ajunge în odaia de sus, unde corpul ofițeresc îl asculta 
acum, după carnea de porc, pe rotofeiul sublocotenent Maly, care cînta o 
arie din Traviata, cu dese rigiieli, după varza şi mincarea grasă. 

Cînd locotenentul Dub intră pe uşă, Svejk strigă: 

— Habt Acht! Toată lumea în picioare! 

Locotenentul Dub se lipi aproape de Svejk, ca să-i strige drept în 
obraz: 

— Acum să te ţii, s-a zis cu tine, aleluia! Am să pun să te împăieze, ca 
să rămiîi amintire pentru regimentul 91. 

— Zum Befehl, domnule laitnant, salută Svejk. Am citit odată, să trăiţi, 
că a fost o bătălie mare în care a căzut un rege suedez, împreună cu armă- 
sarul lui credincios. Amîndouă hoiturile au fost transportate în Suedia si 
acum se găsesc împăiate în muzeul din Stockholm. 

— De unde ai cunoştinţele astea, nătărăule? tună locotenentul Dub. 

a — Cu respect, va raportez, domnule laitnant ca de la fratele meu, pro- 
fesorul.* 

ocotenentul Dub se intoarse, scuipa si-l impinse pe cadetul Biegler 
catre scara ce ducea spre odaia de sus. Nu se putu totusi stapini pina la ca- 
pat; se mai uită din pragul uşii către Svejk şi, cu asprimea necruțătoare a 
împăratului roman care hotăra soarta gladiatorului rănit în arena, făcu un 
semn cu degetul gros de la mina dreaptă si zbiera: 

— Jos degetele! 

” — Cu respect vă raportez, strigă Svejk în urma iui, că le dau jos, dom- 
nule laitnant. a 


: 


Le | # k , À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


N Cadetul Biegler se jigărise ca un ogar. Trecuse prin cîteva lazarete de 
holerici şi pe bună dreptate se obişnuise, după tratamentele pe care le avu- 
sese de suportat ca suspect de holeră, să-şi dea drumul mereu, fără voia lui, 
în pantaloni, în cele din urmă, ajunsese într-un lazaret de observație, pe 
miinile unui specialist care nu găsi în fecalele lui nici urmă de bacili holerici, 
îi strinse matele cu tanin, aşa cum prinde cizmarul şcroambele stricate cu 
sirma şi-l expedie la primul comandament de etapa, declarindu-l pe cadet, 
care era ca aburul deasupra oalei, „frontdiensttauglich ” 302. 

Doctorul era un om foarte inimos. 

Cind cadetul Biegler îi atrăsese atenția că se simte foarte slăbit, el îi 
răspunse zimbind: 

— Nu-i nimic, medalia de aur pentru bärbätie tot o mai suportati. Pe 
cite ştiu, v-aţi prezentat în armată voluntar. 

Şi astfel porni cadetul Biegler să cucerească medalia de aur. 

Matele lui strinse nu mai azvirleau în pantaloni lichidul subţire; cu 
toate acestea, pintecaraia îl apuca destul de des, încît de la ultima etapă si 
pină la comandamentul brigăzii, unde se întilnise cu locotenentul Dub, călă- 
toria fusese un fel de experimentare a tuturor latrinelor posibile. De cîteva 
ori pierduse trenul din pricină că zăbovise prea multă vreme în closetul vre- 
unei gări. Alteori n-apuca să schimbe trenurile prin gări, fiindcă nu-şi termi- 
na la timp treaba în closetul vagonului. 

Şi totuşi, în ciuda tuturor closetelor care-i stătuseră în cale, cadetul 
Biegler se apropiase încet, dar sigur, de comandamentul brigăzii. 

Locotenentul Dub ar fi trebuit de fapt să mai rămînă cîteva zile sub 
observaţie la infirmeria brigăzii, dar în aceeaşi zi cînd Svejk plecase spre ba- 
talion medicul-sef se razgindise, deoarece aflase că un automobil sanitar 
pleca în după-amiaza aceea în direcția satului unde era cantonat batalionul 
regimentului 91. 

Era foarte fericit că se descotorosea de locotenentul Dub, care ca în- 
totdeauna povestea tot felul de baliverne, pe care şi le susținea cu cuvintele: 
— Despre asta am discutat de altfel încă înainte de război cu prefectul. 

„Mit deinem Bezirkshauptmann kannst du mir Arsch lecken”, isi 
spusese în sinea lui medicul-şef, multumind din suflet întîmplării că o co- 
loană de automobile sanitare pleca în sus spre Kamionka-Strumilova, prin 
Zoltanka. 

# La brigadă, Svejk n-apucase să-l vadă pe cadetul Biegler, deoarece in 
răstimpul celor două ceasuri cît zăbovise el acolo, Biegler fusese în closetul 
cu instalație de apă al brigăzii, anume instalat pentru domnii ofițeri. Fără 
nici o exagerare se poate afirma că în astfel de locuri cadetul Biegler nu-şi 
pierdea niciodată timpul de pomană, deoarece repeta în minte toate bătăliile 
celebre purtate de glorioasele armate austro-ungare, începind cu bătălia de 
la Nordlingen la 6 septembrie 1634 şi sfirşind cu cea de la Sarajevo, 19 au- 
gust 1878. 

: Şi aşa tot tragind de nenumărate ori lanțul de la closet si ascultind 
cum năvălea apa cu zgomot, cadetul Biegler îşi imagina, inchizind ochii, va- 

„carmul bătăliei, atacurile cavaleriei şi bubuitul tunurilor. 
+» 


> 


302 Apt pentru front (germ.). 


Co: 7 pie 


7 ANS A 
LA 


» 2! 


* Dă ’ M 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului SANT jk 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


’ 


Intilnirea dintre locotenentul Dub si cadetul Biegler nu prea fusese 
prietenoasa si era, fara indoiala, cauza inaspririi ulterioare a relatiilor lor de 
serviciu si dinafara serviciului. 

Aşadar, ajungînd pentru a patra oară in fata closetului si găsindu-l tot 
ocupat, locotenentul Dub isi iesise din fire si tunase: 

— Cine-i acolo? 

— Cadet Biegler, compania a 11-a de mars, batalionul N., regimentul 
91, se auzi răspunsul mindru al cadetului. 

— Aici, se prezentă concurentul din spatele uşii, e locotenentul Dub de 
la aceeaşi companie. f 

— Sint numaidecit gata, domnule locotenent. Oy 

— Astept! 

Locotenentul Dub se uitase neräbdätor la ceas. Nimeni n-ar putea să- 
şi închipuie de cita energie si dirzenie e nevoie pentru a rezista într-o aseme- 
nea situație încă cincisprezece minute, în fata uşii, apoi încă cinci şi iar 
cinci, şi la fiecare bătaie în uşă cu pumnul, cu piciorul, să auzi mereu ace- 
laşi răspuns stereotip: 

— Sint gata numaidecit, domnule locotenent. 

Pe locotenentul Dub îl cuprinseră căldurile, mai cu seamă cînd, după 
fosnetul hirtiei aducător de speranțe, mai trecură alte şapte minute fără ca 
uşa să se deschidă. 

După toate, cadetul Biegler mai avea şi atita tact, încît nu trăgea apa. 

Scuturat de un uşor delir, locotenentul Dub începuse să se gindească 
dacă n-ar fi cazul să se plingă comandantului brigăzii care poate ar fi dat 
ordin să se spargă usa şi l-ar fi scos pe cadetul Biegler cu forţa de acolo. Îi 
mai trăsni prin minte că atitudinea cadetului ar putea fi şi o încălcare a dis- 
ciplinei militare. 

După alte cinci minute, locotenentul Dub îşi dăduse însă seama că 
nici nu mai avea ce face dincolo de uşă, că de fapt îi trecuse de mult. Se 
incapatinase totuşi să rămînă în fata closetului, din principiu, continuind să 
lovească cu picioarele în uşa din spatele căreia se auzea mereu acelaşi răs- 
puns : 

* — In efher Minute fertig, Herr Leutnant!305 
In sfirşit, Biegler trase apa si, după cîteva clipe, cei doi se intilnira fata 
in fata. 

— Cadet Biegler, tuna furios locotenentul Dub. Sa nu-ti inchipui ca 
ma aflu aici pentru acelasi scop ca dumneata. Am venit pentru ca in clipa 
sosirii dumitale la comandamentul brigazii n-ai gasit de cuviinta sa te pre- 
zinti la mine. Dumneata nu cunoşti regulamentul? Ştii cui i-ai dat dumneata 
intiietate? 

Cadetul Biegler ramase o clipa pe ginduri, scrutindu-si memoria pen- 
tru a-şi da seama daca nu cumva săvirşise o încălcare a disciplinei şi a nor- 
melor privitoare la relaţiile dintre gradele ofiteresti mai mici şi cele superioa- 
re. 

. Cu acest prilej constata ca in cunostintele sale exista o mare lacuna. 
Nimeni nu le vorbise la şcoală despre atitudinea pe care trebuie să o aibă 
„ gradele ofiferesti mai mici fata de cele superioare, în asemenea situații; nu li 


80 Într-o clipă sînt gata, domnule locotenent! (germ.). 


à 


473 


4 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


se spusese dacă trebuie sau nu să se uşureze pină la capăt, sau dacă trebu- 
ie cumva să țişnească afară pe usa closetului şi, tinindu-si cu o mina panta- 
lonii, cu cealaltă să dea onorul. 

— Hai, răspunde, cadet Biegler! îi strigase insinuant locotenentul Dub. 

Şi iată că Biegler îşi amintise deodată de un răspuns foarte simplu ca- 
re-l scoase din încurcătură: 

— Domnule locotenent, n-am ştiut de prezența dumneavoastră la co- 
mandamentul brigăzii. Cum am sosit aci, după ce mi-am rezolvat problemele 
personale la cancelaria brigăzii, m-am dus de-a dreptul la closet, unde am 
rămas pina la venirea dumneavoastră. . 

La care mai adäugase apoi, cu un glas solemn si oficial: 

— Cadetul Biegler are onoarea să se prezinte domnului locotenent 
Dub. ‘ 

— Păi vezi, îi spusese cu amărăciune locotenentul Dub, nu-i o chesti- 
une aşa de simplă; după părerea mea, domnule cadet Biegler, ar fi trebuit 
imediat ce ai sosit la comandamentul brigăzii, să te informezi la cancelarie 
dacă nu se află cumva prezent aici vreun ofițer din batalionul sau din com- 
pania dumitale. Comportarea dumitale o s-o judecăm la batalion. Plec într- 
acolo cu automobilul şi ai să vii cu mine. Nici un „dar”! S-a înțeles? 

Cadetul Biegler încercase totuşi să se împotrivească, arätind că la 
cancelaria comandamentului brigăzii i se şi întocmiseră formele de călătorie 
pe calea ferată, mod de deplasare care, tinind seama de situația specială a 
stomacului său, i se părea cel mai potrivit; orice copil ştie doar că automobi- 
lele nu sînt amenajate pentru asemenea eventualitäti. Pina să sträbati o sută 
optzeci de kilometri, de mult i-ai dat drumul în pantaloni. 

Dracu ştie cum se face însă, dar la început, după ce părăsiseră co- 
mandamentul, zdruncinăturile automobilului nu avuseseră nici un fel de 
influență asupra cadetului Biegler. 

Locotenentul Dub era de aceea în culmea deznădejdii, dat fiind că nu 
putea să-şi pună în aplicare planul de răzbunare. 

La plecare, locotenentul Dub îşi făcuse în gînd următoarea socoteală: 
„Acu să te tii, cadet Biegler, cînd te-o apuca; iti închipui cumva c-am să 
opresc maşina pentru tine?” 

Avînd în vedere acest lucru, în măsura în care o permitea viteza cu ca- 
re maşina inghitea kilometrii, locotenentul Dub legase chiar o convorbire in- 
teresantă si instructivă cu Biegler, demonstrindu-i că automobilele militare 
care au o anumită rută, dinainte stabilită, n-au voie să facă risipă de benzi- 
nă, oprindu-se din loc în loc. 

a care, cadetul Biegler îi replicase, pe bună dreptate, că atunci cînd 
automobilul stă şi aşteaptă undeva, nu consumă de loc benzină, deoarece 
şoferul opreşte motorul. 

— Dar dacă trebuie să sosească la destinaţie la o anume oră, continu- 
ase necruţător locotenentul Dub, n-are voie să oprească nicăieri. 

Cadetul Biegler nu mai găsise nici un răspuns. 

” Au mers asa mai bine de un sfert de ceas, pina cind locotenentul Dub 

îşi simți deodată burta balonata si socoti ca ar fi cazul să oprească automo- 

„bilul, să goboare repede în sant şi, läsindu-si pantalonii, să-şi caute uşura- 
rea. 


Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


. 


Se tinu însă ca un erou pina la kilometrul 126 unde, deodată, îl apucă 
pe şofer de manta si zgilțiindu-l îi zbieră la ureche: ,, Halt!” 

— Cadet Biegler, mai avusese timp să strige locotenentul Dub, într-un 
acces de mărinimie, sărind repede din maşină şi indreptindu-se grăbit spre 
sant, acum ai şi dumneata prilejul... 

— Mulţumesc, îi răspunse Biegler, nu vreau să retin automobilul fără 
rost. 

Şi cadetul, care simţea şi el că puterile îl părăsesc, îşi spuse în gind ca 
preferă să facă pe el decît să-i scape un prilej atit de minunat de a-l blama 
pe locotenentul Dub. 

Pină să ajungă la Zoltanka, locotenentul mai oprise maşina de două 
ori şi, după ultima escală, îi spusese lui Biegler indignat: 

— Am avut la prînz „bikos polonez”. Cum ajungem la batalion, trimit o 
reclamaţie la brigadă. Varză acră stricată şi carne de porc alterată. Cutezan- 
ta bucătarilor depăşeşte orice limită. Cine nu mă cunoaşte încă, are să mă 
cunoască! 

— Feldmaresalul Nostitz-Rhieneck, elita cavaleriei de rezervă, îi răs- 
punsese Biegler, a scris o lucrare intitulată: Was schadet dem Magen im 
Kriege3% în care nu recomandă de loc consumul cărnii de porc în vreme de 
război, cînd grijile şi necazurile se tin lant. Orice lăcomie în timpul marsului 
dăunează. 

Locotenentul Dub nu reactionase la această aluzie directă, dar îşi spu- 
sese: „Te învăţ eu minte, atotştiutorule”. Apoi se razgindise, dar îi adresase 
totuşi lui Biegler o întrebare cum nu se poate mai prostească: 

— Care va să zică dumneata, cadet Biegler, crezi că ofițerul față de ca- 
re, tinind seama de gradul pe care-l ai, eşti dator să te consideri subaltern, 
se lăcomeşte? N-ai vrut cumva, cadet Biegler, să spui că m-am indopat ca 
un porc? Iti mulțumesc, pentru neobrazarea asta. Fii sigur că nu ţi-o iert, 
mă răfuiesc eu cu dumneata; dumneata încă nu mă cunoşti, dar cînd ai să 
mă cunoşti, ai să-ți aminteşti toată viata de locotenentul Dub. 

Cînd rostise ultimul cuvint, locotenentul fusese gata-gata să-şi muşte 
limba, pentru că tocmai săriseră peste un hop. 

* Cadetull Biegler nu răspunsese nici de data aceasta, ceea ce îl făcuse 
pe locotenetul Dub să se înverşuneze şi mai tare şi să-l întrebe grosolan: 

— Ascultă, cadet Biegler, vreau să cred că ai învățat că eşti dator sa 
răspunzi la întrebările superiorului. 

# — Se intelege, replicase prompt Biegler, exista un astfel de paragraf. 
Socotese i însă că ar fi necesar ca mai intii să cercetam natura raportului din- 
tre noi. “După cite ştiu, deocamdată eu nu sînt repartizat nicăieri; prin acest 
simplu fapt, orice discuţie cu privire la subordonarea mea necondiționată 
fata de dumneavoastră, domnule locotenent, este lipsită de obiect. În afară 
de asta, probleme de subordonare se pot pune în cercurile ofiteresti numai 
în chestiuni de serviciu. Aşa cum stăm aici în automobil, nu reprezentăm o 
formațiune de luptă într-o acțiune de război. Între noi nu există deci relaţii 
de serviciu. Mergem amindoi în aceeaşi direcție spre unitățile noastre şi con- 
sider, domnule locotenent, că răspunsul meu la întrebarea dumneavoastră, 

- În 


504 Ce strică stomacul în timp de război (germ.) 


+ 


> oe 
‘as 


ee 


4 


* « | "en 


‘ L 4 
Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat văl ' 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


daca am vrut sau nu sa spun ca v-ati indopat, n-ar fi o chestiune de servi- 
cite 
_ — Ai terminat, zbierase la el locotenentul Dub, dumneata esti un... 

— Da, declarase cu voce ferma cadetul Biegler. Si nu uitati, domnule 
locotenent, că în legătură cu cele intimplate între noi va hotäri, de buna 
seama, juriul de onoare al ofiterilor. 

Locotenentul Dub isi iesise aproape de tot din fire de atita suparare. Si 
cînd se înfuria, avea obiceiul să debiteze prostii si mai mari decît atunci cînd 
era calm. 

— Ai să fii judecat de curtea marţială, îi strigase cadetului, într-un ac- 
ces de furie oarbă. pi 

Cadetul Biegler profitase de acest prilej spre a-l răpune definitiv şi de 
aceea i se adresase pe un ton cît se poate de prietenesc: ‘ 

— Glumesti, camarade. 

Locotenentul Dub strigase atunci şoferului să oprească. 

— Unul din noi trebuie să meargă pe jos, bolborosise apoi încurcat. 

— Eu, unul, prefer să merg cu maşina, îi răspunse calm cadetul 
Biegler, tu n-ai decit să faci ce poftesti, amice. 

— Dă-i drumul mai departe, urlase locotenentul Dub la şofer cu o voce 
delirantă; apoi se învăluise într-o tăcere demnă, ca Julius Caesar cînd se 
apropiaseră de el conspiratorii cu pumnalele în mînă, spre a-l înjunghia. 

În această atmosferă ajunseră la Zoltanka, unde dăduseră de urma 
batalionului. 


În timp ce locotenentul Dub şi cadetul Biegler mai discutau încă pe 
scară dacă un cadet care nu ţinea de nici o unitate avea sau nu dreptul la 
ratia de caltaboşi destinată ofițerilor de la companii, jos în bucătărie se sătu- 
raseră cu toţii şi acum stăteau întinşi, în diferite poziții, pe lavite şi sporova- 
iau vrute şi nevrute pufăind din lulele, de ti-era mai mare dragul. 

Bucătarul făcu o destăinuire: 

— Fraților, am făcut astăzi o descoperire grozavă. Cred că o să produ- 
că o adevărată revoluţie în arta culinară. Tu ştii, Vanek, că n-am putut să 
găsesc nicăieri, în satul ăsta blestemat, maghiran pentru cirnati? 

— Herba majoranae, preciza plutonierul de ata Vanek care-şi amintise 
că era droghist. 

Jurajda continuă: 

2 E de necrezut cum se pricepe spiritul omenesc să descopere, la 
ananghie, cele mai diferite mijloace, cum i se deschid deodată noi orizonturi 
şi cum începe să născocească tot felul de lucruri despre care omenirea nici 
n-a visat atunci... Şi cum ziceam, căutam măghiran prin toate cocioabele; 
alerg, mă zbucium, explic de ce-mi trebuie, cum arată... 

— Ar fi trebuit să descrii şi mirosul, se auzi de pe bancă glasul lui 
Svejk. Trebuia să le spui că măghiranul miroase ca atunci cînd adulmeci 
dintr-o sticluta cu cerneală pe o alee de salcimi infloriti. Pe dealul Bohdalka, 

„lingă Praga. 


. 


“. 
+ 


7 


» 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk . 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


— Hai, Svejkule, îl întrerupsese cu un glas rugător teteristul Marek, 
lasa-l pe Jurajda sa ispraveasca. 

Si Jurajda continua: 

— Într-o gospodărie, am dat peste un batrin care a făcut serviciul mili- 
tar pe vremea ocupärii Bosniei si Hertegovinei, la regimentul de ulani din 
Pardubice, si n-a uitat nici pina acum limba ceha. Bosorogul a inceput sa se 
certe cu mine, zicind ca in Cehia nu se baga in cirnati maghiran, ci romani- 
ta. Zau, daca stiam ce sa mai fac; pentru ca orice om cu scaun la cap si fara 
idei preconcepute trebuie să recunoască măghiranul drept rege printre toate 
mirodeniile care se bagă în cirnati. Trebuia să aflu deci, de urgenţă, ceva ca- 
re să dea gustul picant. Şi uite că într-o altă gospodărie am găsit, atirnata 
sub o icoană de sfint, o coronitä de nuntă, din mirt. Tinerii erau de curînd 
căsătoriți şi crengutele de mirt erau încă proaspete. Şi aşa am băgat în 
cîrnati foaie de mirt, de bună seamă după ce mai intii am opărit de trei ori 
coronita de nuntă, ca să se moaie frunzele şi să se piardă mirosul şi gustul 
prea intepätor. Nu vă mai spun ce bocete au fost cînd le-am luat coronita! 
Mi-au urat ca pentru asemenea păcat — ştiţi, cununita era sfințită — să fiu 
răpus de primul glonte. Ei, ati mîncat ciorba, dar nici unul n-aţi băgat de 
seamă că în loc de măghiran, mirosea a mirt. 

— La Jindrichuv Hradec, se auzi din nou glasul lui Svejk, era, cu ani 
în urmă, un mezelar, îi zicea Josef Linek şi avea pe o policioară două cutii: 
într-una ținea un amestec de mirodenii pentru cîrnati; în cealaltă, avea praf 
contra insectelor, că aflase el că de mai multe ori calfele au muşcat din 
cirnati cite o plosnitä sau un gindac. Cit priveşte plosnitele, Linek zicea ca 
au un gust foarte plăcut şi picant, ca migdalele amare care se bagă în cozo- 
naci, dar că gindacii din mezeluri put ca o Biblie veche, imbicsita de muce- 
gai. De aceea ţinea mult la curățenie şi peste tot în atelierul lui presăra din 
praful acela contra insectelor. Şi aşa, într-o bună zi, cînd prepara cirnati cu 
singe şi avea guturai, a apucat cutia cu praf contra insectelor şi-a turnat în 
tocătură de cirnati; de atunci, toată omenirea din Jindrichuv Hradec cumpa- 
ra cîrnati cu sînge numai de la Linek. În dugheana lui era moarte de om. 
Mezelarul a fost destul de înțelept ca să-şi dea pînă la urmă seama că asta 
se trăgea de fa praful acela contra insectelor şi a comandat contra ramburs 
lăzi întregi de praf, de bună seamă după ce, mai întîi, a avut grijă să atragă 
atenţia firmei de la care îl cumpăra să scrie pe lädite: „Mirodenii de India”. 
Asta a fost secretul lui şi cu el s-a dus în mormint, dar cel mai interesant a 
fost că din casele celor care au cumpărat cirnati cu singe de la el, s-au mu- 
tat toți gindacii şi toate plosnitele. De atunci, Jindrichuv Hradec se numără 
printre oraşele cele mai curate din toată Cehia. 

— Ai isprăvit? îl întrebă teteristul Marek care, se pare că dorea să se 
amestece şi el în vorbă. 

— Cu asta aş fi gata, răspunse Svejk, dar mai cunosc un caz la fel în 
Beskydy; am să vi-l povestesc însă cînd om porni la atac. 

Teteristul Marek începu: 

. — Mestesugul in arta culinara se cunoaste mai ales in timp de razboi 

si mai cu seamă pe front. Imi îngădui să fac o mică comparaţie. În timp de 
„pace am citit şi am auzit despre aşa numitele supe drese cu gheaţă, foarte 
îndrăgite in Germania de nord, în Danemarca şi Suedia. Dar uite că a venit 


* . A | | Lă \ À 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat văl 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


5 


războiul şi iarna asta soldaţii au avut în Carpaţi atita supă înghețată, că nici 
n-au mincat-o; şi cu toate astea e o specialitate culinară... 

— Ba, gulaşul înghețat se poate minca, se împotrivi plutonierul de ata 
Vanek, dar nu prea multă vreme; cam o săptămînă. Din pricina asta compa- 
nia noastră, a noua, a părăsit poziţiile. 

— Pe timp de pace, spuse cu o neobişnuită seriozitate Svejk, toată mi- 
lităria se invirtea in jurul bucătăriei şi a celor mai felurite mincari. La 
Budejovice am avut un oberlaitnant Zakreis; cît era ziulica de mare, numai 
în jurul popotei ofiteresti îl vedeai şi, cînd vreun ostaş săvirşea vreo ispravă, 
dumnealui îl tinea habtak şi dă-i cu gura pe el: „Mă, nătărăule, dacă se mai 
întîmplă o dată, apoi să ştii că din botul tau, bine bătut, fac friptură la gra- 
tar, apoi te zdrobesc în picioare, pina scot din tine piure de cartofi şi abia pe 
urmă te mănînc. Or să curgă din tine măruntaie de giscă cu orez şi o să 
arăţi ca un iepure fript, la tigaie. Aşa că vezi, fii om cumsecade daca nu vrei 
ca lumea să creadă că am făcut din tine friptură cu varză.” 

Continuarea expunerii şi interesanta discuţie în legătură cu folosirea 
listei de bucate în educarea ostaşilor înainte de război fu întreruptă de un 
răcnet puternic, care se auzi din odaia de sus, unde masa sărbătorească se 
terminase. 

Dintr-un amestec haotic de glasuri se desprindea strigătul cadetului 
Biegler: 

— Ostaşul trebuie să ştie încă din timp de pace ce anume cere razbo- 
iul, iar in timp de razboi sa nu uite ce a invatat pe cimpul de exercitii. 

Apoi se auzi glasul gifiit al locotenentului Dub: 

— Rog să se consemneze că am fost jignit aci pentru a treia oară! 

În odaia de sus se petreceau evenimente grave. 

Locotenentul Dub, care nutrea, după cum se ştie, intenţia să-l facă de 
ris pe cadetul Biegler în fața comandantului batalionului, fusese întimpinat 
de ofițeri cu o gălăgie asurzitoare. Rachiul cumpărat de la negustorul evreu 
îşi făcuse efectul. 

Şi aşa strigind de-a valma, unul după altul, făcuseră aluzii la pricepe- 
rea locotenentului Dub în ale echitatiei: 

* — Fără maistru de călărie nu merge! 
- — Mustang fricos! 

— Cita vreme te-ai invirtit, frate, printre cowboys în vestul sălbatic? 

— Calaret artistic! 

# Capitanul Sagner ii turnase repede pe git un rest din bäutura bleste- 
mata sijignitul locotenent Dub se asezä la masä. Isi trase un scaun vechi si 
stricat si se aşeză lingă locotenentul-major Lukas, care il primi cu vorbe pri- 
etenesti: 

— Am mincat tot, amice, n-a mai rămas nimic. 

Figura tristă a cadetului fusese oarecum trecută cu vederea, deşi 
Biegler, respectind cu sfințenie regulamentul, trecuse pe rind pe la toţi cei 
din jurul mesei şi se prezentase, grav şi oficial, căpitanului Sanger şi celor- 
lalti ofițeri, repetind de cîteva ori la rind, deşi toţi îl vedeau şi-l cunoşteau: 

— Cadetul Biegler, întors la comandamentul batalionului. 


a. 
* Lo 


= 


+ 


roslav Ha - Peripetiile bravului : olda 
EDITURA ( URALĂ „DOI BANI” - BUCURI ŞTI, 


LE à! 

După care îşi luase un păhărel plin şi se aşezase foarte sfios lingă fe- 

a, asteptind o clipă prielnică spre a se putea produce cu cite ceva din 

1ostintele sale, desprinse din manuale. 

Locotenentul Dub, pe care glumele îngrozitoare făcute pe socoteala lui 
îl zăpăciseră de-a binelea, bătuse deodată cu degetul în masă şi, ca din se- 
nin, fără nici un chichirez, se adresase căpitanului Sagner: | 

— Prefectul nostru şi cu mine am spus întotdeauna: „Patriotismul, 
împlinirea datoriei şi uitarea de sine sînt adevăratele arme în război”. Nu fă- 
ră motiv îmi amintesc de asta tocmai acum, cînd oştile noastre urmează, 
foarte curînd, să treacă granița. | | 


Pina aici a apucat sa dicteze Jaroslav Hasek »Peripetiile bravului 
soldat Svejk în timpul primului război mondial”. Moartea, care l-a răpus 
: la 3 ianuarie 1923, l-a împiedicat să desăvirşească unul din cele mai ce- 


à lebre şi mai citite romane care au apărut după primul război mondial. 
. 


Ci | 


. “: | ” | start 
i] \ a 7 A 


\ 


Jaroslav Hasek - Peripetiile bravului soldat Svejk : 
EDITURA CULTURALA ,DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


A: 


POSTFATA LA CARTEA ÎNTÎI 
„ÎN SPATELE FRONTULUI” 


Terminînd volumul I al romanului Peripetiile bravului soldat Svejk 
(in spatele frontului), anunţ că urmează să apară în curind, unul dupa 
altul, două volume: Pe front şi În captivitate. Şi în aceste volume, sol- 
datii şi poporul vor acţiona întocmai ca în viaţa de toate zilele. 

Viaţa nu este o şcoală de maniere elegante. În viaţă, fiecare se ex- 
primă aşa cum ştie. Maestrul de ceremonii, doctor Guth, vorbeşte altfel 
decît circiumarul Palivec de la „Potirul”, iar acest roman nu este un 
manual de maniere alese, pentru salonarzi, sau o carte educativă întru 
cunoaşterea expresiilor care pot fi folosite în societate. E o frescă isto- 
rică a unei anumite epoci. 

Dacă o expresie mai tare, dar care e în circulaţie, se cere întrebu- 
intata, nu preget să o redau întocmai, aşa cum e. Perifrazarea sau inlo- 
cuirea prin puncte le consider drept cea mai stupidă falsificare. Astfel 
de cuvinte sînt folosite si în Parlament. 

Bine s-a spus cîndva că un om bine educat poate citi orice. Împo- 
triva a ceea ce este firesc se ridică numai porcii şi bădăranii ipocriti, 
care în purismul lor abject nu se uită la conţinut şi se năpustesc mâni- 
oşi asupra cuvintelor izolate. 

Cu ani în urmă, am citit critica unei nuvele, în care criticul era 
furios din pricină că autorul scrisese: „Şi-a suflat şi şi-a şters nasul”. 
Expresia pare a fi împotriva a ceea ce este estetic si inaltator, în litera- 
tura care trebuie pusă la dispoziţia poporului. 

Şi asta nu-i decît o mică mostră de ce fel de dobitoace se nasc sub 
soare. . 

Oamenii care se indignează de o expresie mai tare sînt nişte laşi, căci 

realitatea vieţii îi va surprinde nepregatiti şi tocmai aceşti oameni slabi sînt 
cei mai mari duşmani ai formării caracterelor. 
‘ Dumnealor ar educa poporul ca o ceatä de omuleti hipersensibili, de 
masturbanti ai falsei culturi, de tipul Sfintului Alois, despre care se poves- 
teste, în cartea călugărului Eustatiu, că auzind pe unul slobozindu-si 
vinturile s-a pornit pe plins şi numai în rugăciuni şi-a putut regăsi liniştea. 

Acest soi de oameni care îşi arată indignarea în văzul lumii caută în 
schimb, cu nespusă plăcere, closetele publice, pentru a citi acolo inscripțiile 

A și, neruşinate de pe pereți. 
să Folosind în cartea mea cîteva expresii tari, am putut constata în trea- 
+’ cat cum se vorbeste in realitate. 
Nu-i putem cere circiumarului Palivec să vorbească ales, ca doamna 


>” + Laudova, doctorul Guth, doamna Olga Fastrova si multi altii care ar dori sa 
) faca din Republica Cehoslovaca un mare salon cu parchete, in care sa se 
. C2 | | 


/ à #3 . ; 
>. Le 480 | at A 


» i | k À | à 
Jaroslav Haëek - Peripetiile bravului soldat Svejk | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCUREŞTI, 1935 


umble în frac, cu mănuşi, să se vorbească numai cu cuvinte alese şi să se 
cultive manierele elegante de salon, sub al căror văl tocmai filfizonii salonarzi 
se aruncă în braţele celor mai feroce destrăbălări şi excese. 

Cu acest prilej, tin să amintesc ca Palivec, cîrciumarul, trăieşte. A su- 
pravietuit războiului, pe care l-a petrecut în temniță, şi a rămas mereu ace- 
laşi, aşa cum l-am cunoscut atunci cînd a dat peste el pacostea cu tabloul 
împăratului Franz Josef. 

A venit să mă viziteze, după ce s-a văzut pomenit în carte, şi a cumpă- 
rat mai bine de douăzeci de fascicole din primul număr, pe care le-a împărțit 
cunoscutilor, contribuind astfel la difuzarea cărții. 

S-a bucurat sincer că am scris despre dinsul şi că l-am descris ca pe 
un vestit „gură-spurcată”. — Pe mine nu mă mai poate schimba nimeni, mi-a 
spus el. Toată viața mea am fost „spurcat la gură”; am vorbit pe şleau, aşa 
cum am gîndit, şi tot aşa voi vorbi şi de aici înainte. N-o să-mi pun eu lacăt 
la gură din pricina vreunei vaci incaltate. Astăzi sînt celebru. 

Şi într-adevăr, era tot mai conştient de propria-i valoare. Faima lui es- 
te întemeiată pe cîteva expresii tari. Şi asta îi ajunge pentru multumirea lui 
sufletească; dacă i-aş fi atras atenţia, in timp ce reproduceam fidel graiul 
său, aşa cum l-am descris, că nu-i frumos să vorbească aşa — ceea ce bine- 
înțeles nu era de loc în intenția mea — fără îndoială că l-aş fi jignit pe acest 
om cumsecade. 

Prin expresii necăutate, simplu şi cinstit, omul ăsta a exprimat, fără 
să fi urmărit aceasta, antipatia poporului ceh împotriva bizantinismului. 
Dispretul fata de împărat şi fata de expresiile alese îl avea în singe. 

Otto Katz trăieşte si el. Este o figură reală de preot militar. După in- 
staurarea republicii, şi-a atirnat sabia în cui, a părăsit biserica, şi astăzi este 
procurist al unei fabrici de bronz şi vopsea din Cehia de nord. Mi-a scris o 
scrisoare lungă, în care mă ameninţă că se va răfui cu mine. O gazetă nem- 
teasca a reprodus în traducere un capitol în care este înfățişat aşa cum ară- 
ta în realitate. L-am vizitat deci şi toate s-au sfirşit cu bine. Pe la orele două 
noaptea, nu se mai putea tine pe picioare. În schimb predica şi zicea: 

— Eu sînt Otto Katz, preot militar, cäpätinosilor! 

Oamerñi de teapa răposatului Bretschneider, detectiv din vechea Aus- 
trie, mişună şi astăzi, destui de multi, prin republică şi trag cu urechea la ce 
vorbeşte lumea. 

Nu ştiu dacă în această carte voi izbuti să redau ceea ce am vrut. Fap- 
tul că am auzit pe unii oameni, tratindu-se reciproc cu: „Eşti prost ca Svejk”, 
mărturiseşte oarecum contrariul. Dar chiar dacă cuvîntul Svejk va deveni o 
nouă înjurătură în cununa înfloritoare a ocarei, trebuie să mă mulțumesc şi 
cu această contribuţie la îmbogățirea limbii cehe. 


> 


JAROSLAV HASEK 


Notă: La corectare au fost înlocuite expresiile din perioada interbelică (/nfâ/u, 

desparte, etc.), iar pentru cele două pagini lipsă şi fragmentele inteligibile s-a folosit 
„ediţia din 1972, dupa care s-a adaptat şi ortografia. 

Lectură plăcută! … 


à . 4 : as 
1 7 Jà- f ” « > : + 4 ‘ 
Jarosla Hasek - Peripetiile bravului soldat Svéik | 
EDITURA CULTURALĂ „DOI BANI” - BUCURESTI, 1935 


CUPRINS 


I - Intervenţia bravului soldat Svejk în războiul mondial..... 
II - Bravul soldat Svejk la Direcţia poliției 
III - Svejk in fata medicilor legisti 
IV - Svejk e dat afară din balamuc 
V - Svejk la comisariatul din strada Salmova 
- VI - Svejk se întoarce acasă 
„ VII - Svejk pleacă la oaste 
VIII - Svejk simulant 
IX - Svejk la garnizoana 
x - Svejk ordonanta la preotul de campanie 
XI - Svejk se duce cu feldkuratul Otto Katz sa oficieze slujba religioasä de 
campanie 
XII - Controversa religioasa 
XIV - Svejk se duce să miruiască 
XIV - Svejk ordonanta la locotenentul-major Lukas 
XV - Catastrofa 
CARTEA A DOUA 
PE FRONT 
I - Peripetiile lui Svejk in tren 
II - Anabasa lui Svejlk spre Budejovice 
III - Pätaniile lui Svejk la Kiralyhid 
IV - Noi suferințe 
V - De la Most pe Litava spre Sokal 
CARTEA A TREIA 


N, - Traversind Ungaria 
II - La Budapesta 
-« III - De Ia Hatvan la graniţa Galiției 
L'ART RER OU SD EE RA CENTER EEE RTE 392 
CARTEA A PATRA 
I - Svejk în coloana de prizonieri rusi 
II - Mingiierea duhovnicească 
III - Svejk se reîntoarce la compania lui 
POSTFATA LA CARTEA INTII 
CUPRINS