Jaroslav Hašek — Povestiri vesele (1988)

SNS JAROSLIN HASEK 
== CR] 


= Povestiri . 
 _vesele Lx 
PAT Te 
Y A | VA 

2 rg a! 


— 
» 


JAROSLAV HASEK e POVESTIRI VESELE 


JAROSLAV HASEK ~ 


POVESTIRI VESELE 


— ANTOLOGIE DE SATIRA SI UMOR —. 


Selecţie, traducere și prefaţă de 


JEAN GROSU 


Cid 
CE 


CARTEA ROMANFASCA 


Coperta de Done Stan 


Lector : ANA BARRU 
Tehnoredactor : GI. CHIHU 


Apdrut : 1983. Bun de tipar : 24.05.1988 
Format : A2/70X188. Col tipo : 18 


-  Comanda nr. 80 118 
a8 Combinatl potlgrafic "Casa Scinteul®, 


ja Scintell nr. 1. Bucuresil, 
Hepiblicn Socialistă România 


- Prefa{ä 


„Ce! mai mare scriitor ceh — Jaroslav HaSek“, astfel se 
defineste Jaroslav Hasek însuşi. Sau, mai degrabă, astfel 
se persiflează. „Voi trece acum, foarte pe scurt, Ta apre- 
eierea căracterului meu. Un om care scrie atit de frumos 
ca mine trebuie să dispună, fără doar şi poate, de-o mare 
frumuseţe sufletească. N-am nici o indoială că în viitoarele 
alegeri pentru Dieta imperială se va ivi prilejul ca, ales 
fiind în unanimitate intr-una sau mai multe circumscripții 
electorale, să spăl parlamentului austriac ruşinea de a fi 
fost pînă în prezent lipsit de aportul celui mai nobil bărbat 
al Imperiului austro-ungar ! Nu-i nevoie, sper, să mai 
precizez că acest cci mai nobil bărbat sînt chiar eu. În în- 
cheiere, declar textuai că insesi aceste rinduri constituie 
una din acele opere grandioase şi nobile de care vorbeam, 
căci ce poate fi mal frumos şi mai înălţălor decît să ridici 
pe cineva în slăvi în mod cu totul dezinteresat ?" 1 

Și Haïek era deainteFesat, cu adevărat. Fiindcă dincolo 
de umorul lui, dincolo de cinismul lui, în măsura în care 


1 Cuvintarea, al -cärel aersde’ parodie nu scapă cititorului, a 
fost rostită la o intrunire a ;Partidulu!l progresist moderat în Il~ 
pitele | deal“, el Insusl o imensä parodie, imaglnală de autorul lul 


umorul gi cinismul alcätulesc la el un tot, Hasek este na 
spectator, martorul unei epoct, cronicarul ei. In excelenta 
monografie pe care i-o consacră Gustav Janouch, e relatată 
afirmația unuia dintre martorii trecerii lui Hasek pe pă- 
mint, Z.M. Kudej, după care marele umorist nu era capa- 
bil să fie eroul unei normale desțășurări active, că era mai 
degrabă un fantast, un poet înzestrat cu darul să vadă lu- 
crurile din jurul lui şi să le dea o structură. „Era un om 
eur lăuntric, un mare om rătăcit în mijlocul unei lumi di- 
vizate şi putrezite, si tocmai în aceasta a constat sensul 
tragic al vieţii lul şi incapacitatea marii majorităţi a oame- 
nilor epocii în care a trăit de a-l înțelege cu adevărat.“ 

De altfel, această lipsă de înțelegere î-a însoțit pind în 
ultimele clipe ale vieții. La 2 ianuarie 1923 — povestește 
ziaristul Michal Mares, — fratcie lui Haëck a telefonat, la 
redacția „Tribunei“ ca să onunțe că scriitorul era pe 
moarte. Dor nimeni nu vota s-o creadă. Totuşi tonul pe 
care-l folosea fratele lui, tremurul întretăiat de lacrimi ai 
vocii erau convingătoare. Mare’ se hotărăște să plece de 
îndată la Lipnice, unde Hasek își trăise ultima perioadă a 
vieţii. Dar redactorul-sef era de altă părere: „Mares, nu fi 
copil ! Ha&ek, știi doar, e un bitrin mistificator. Dar dacă 
totuși vrei să te duci, du-te, însă pe socoteala ta. Noi nu-ţi 
suportăm cheltuielile.“ - 

Si Mareës-a dus. tar Haÿek murise într-adevăr ! 

Poate că una dintre cele mai pătrunzătoare monografii 
consacrate lui Jaroslav Hatek este aceea pe care remarca: 
bilul hașkolog Radko Pytlik şi-a intitulat-o Ginsacut hoi- 
nar. ,,Haëek, scrie Pytlik, a început prin a fi un boem, un 
excentric, un mistificator, un umorist popular. însă el a 
creat o operă care a uimit lumea, lar personajul său Svejk 
reflectă propria lui viață.“ $i autorul monografiei ne de- 
monstreazd că acest vagabond etern, acest outsider al lite- 
raturii, acest om necăjit, gata totdeauna să pariicipe la 


orice aventură nebunească, acest bon viveur de cîrciumă 
si improvizator de cabaret, era înainte de toate un creator. 

Ce fel de creator ? 

într-o prezentare scrisă cu mulți ani în urmă, expri- 
mându-şi uimirea faţă de spectacolul realizat de Erwin Pis- 
cator cu Svejk, la Berlin, Jean-Richard Bloch relatează că 
pe atunci circula ca un fel de cuvînt de ordine, cu privire 
la Hagek şi Svejk-ul său, următoarea expresie: „Acesta e 
Don Quijote al nostru ! În sfirsit, iată-i pe Don Quijote al 
nostru !* 

La auzul numelui lui Hasek, cercurile intelectuale ale 
tinerei republici Cehoslovace obișnuiau să roşească, destulă 
vreme încă după primul război mondial, Dar broșurile lui 
Hasek continuau să se vindd pe la colţuri de stradă tot 
estfel cum odinioară erau vindute Documentele postume 
ale clubului Pickwik ale lui Charles Dickens. Lui Svejk i 
s-au găsit de altfel şi i se vor mai găsi poate multe înrudiri 
literare, dar el continuă să fie proiecția inimitabilă a men- 
Jalităţii populare a unei epoci, proprie acelor milioane de 
vomeni mărunți ai Europei Centrale. Si aceasta într-o ase- 
menea măsură, încit astăzi e foarte posibil ca vreun lindr 
oarecare să nu fi auzit încă de Hasek ; mai greu e însă să 
nu fi ebzit de Svejk. - 

Îmi amintesc cum, în urmă cu mulți ani, călătorind de 
la Bucureşti la Praga, am discutat şi'ne-am distrat o 
noapte întreagă pe seama lu! Svejk cu tovarășul meu de 
compartiment. Era un tînăr tehnician ceh care se întorcea 
acasă. Cunaştea bine peripefiile bravului soldat şi se com- 
plăcea, în discuție, să la gi comeriteze, Singurul lucru pe 
care-l ignora era numele autorului, Pentru el, peripețiilc 
lui Svejk țineau de natura povestirilor populare, Sep 
însuși semnificind pentru el un simbol, o noțiune, un fel de 
erou popular tronsmis din generaţie în generaţie. Şi aceasta 


7 


deşi, cu totui si cu totui întimplător, numele interlocuto- 
rului era chiar... Jaroslav Hazel. 

In ce constă deci forța creatoare a acestui scriitor de 
mari dimensiuni şi care este izvorul creaţiei sale ? Se ştie 
că dacă Svejk este principala sa operă, el a scris nu mai 
putin de 1500 de scurte povestiri umoristice care, luate în 
parte, isi au fiecare valoarea lor de fragment al unei cro- 
nici impresionante, iar considerate în totalitate, alcătuiesc 
o cronică spiriluală a vieţi! popoarelor Europei Centrale 
şi în speţă a poporului ceh aflat la întîlnirea a două se- 
cole. Radko Pytlik şi-a pus şi el această întrebare, de fapt 
întrebarea cheie a întregii sale lucrări, şi conchide în cele 
din urmă că resursele inspiraţiei lui Hasek, rădăcinile opti- 
mismului său imbatebil si credința sa nezdruncinată in 
viață şi în oameni se află în faptul că Hasek a descoperit 
un adevăr de multă vreme uitat și anume acela că cea 
mai mare valoare în viață si unicul element sesizabil el 
eternității e clipa. Svejk, de pildă, nu acționează nici- 
odată sentimental. Reacţia lui ține de domeniul cinismuluë 
sănătos. El nu protestează, ci suride si transformă totul în 
paradox şi poate că acest fel de a adopta o atitudine față 
de viață îşi are izvorul în faptul că națiunea cehă a fost 
adeseori obiigată de împrejurările istorice să renunţe la 
toga solemnă a patosului pentru a îmbrăca hoina coti- 
diană a unei comunități anonime. | 

Pentru cine parcurge întreaga operă a lui Jaroslev Ha- 
Sek și nu'se mulfumeste numai cu lectura lui Svejk, lucru- 
rile sînt evidente. In aproape fiecare dintre povestioarele 
lui se regăseşte, sub o formă sau alta, aceeași atitudine. Şi 
pentru cine-i pătrunde viaţa, legătura dintre om și operă 
se reliefează pind la evidenţă. In vieța de toate zilele, risul 
lui HaSek era un mod de a se apăra. Cel ce l-au cunoscut 
fl descriau mai degrabă ca pe un malancolic, şi încă de na- 
tura cea mai complerä. lar astăzi, mai alesin lumina ulii- 


melor monografii, se ştie cä suferea de depresiunt grele, In 
consecință, era un temperament labil, iar umorul era pentru 
el un fel de mijloc de tranchilizare gi de păstrare a echili- 
brului. Într-un \anumit fel aceasta traduce şi atitudinea 
față de eveniment a unui popor aflat vreme de secole 
într-o situație de dependenţă gi lipsă de libertate. Pentru 
că nu trebuie să uităm că în același timp risul lui Hasek 
era agresiv. Armele sale erau cuvintele şi ele loveau greu, 
dar publicul, care nu se simțea lovit, se lisa vrăjit. Și așa 
cum astăzi paginile ce ne-au rămas sint capabile incă să 
farmece şi să subjuge, tot astfel la vremea lui glumele sale 
alcătuiau una din cele mai îndrăgite atracţii ale diferitelor 
localuri de noapte. Fiindcă săgețile satirice ale umorului 
său nu finteau şi nu țintesc niciodată, pur şi simplu, omul, 
cu slăbiciunile sale, ci lovesc exclusiv în modul cum îi este 
organizată existența in scheme depășite sau eşuate în con- 
ventii şi relații denaturate, izolate cu totul de viate reală a 
omului. Tocmai de aceea povestirile lui sint cel mai adesea 
un dar, o dăruire a propriei lui ființe către semenul său 
sau, cum spune Janouch, poate că Hasek a avut marea dă- 
ruire şi marele merit de a fi fost cel mai mare interpret al 
sujletului poporului său, pe care-l asculta, îl înțelegea şi-l 
restituia apoi in forme viabile. Ele nu sînt doar ceea ce 
s-ar putea numi literatură, sau literatură pur şi sim- 
plu, ele nici nu înfrumusețează şi nici nu întunecă lumea, 
ci mai degrabă limpezesc, reliefind ceea ce e contradicție 
în viața umană, îndulcind tensiunea prin bagatelizarea con- 
flictelor, afirmind tn ultimă analiză existenţa prin ris. În 
această ordine de idei, volubilitatea erdilor din povestirile 
lui satirice, o valubilitate în gamă minoră față de volubi- 
litatea majoră din Peripetiile -bravului soldat Svejk, nu 
înseomnă poate altceva decit un mod de a conjura perico- 
lul şi de a împrăștia atmosfera de teamă, o mască și gestul' 
de autoapărare al unui bufon, o sursă a imunității gt un 


antidot uman, dobindit după lungi suferinfe și pierderi. 
S-ar putea spune deci că Haëek este un bard, un erponeni 
al esenței sufletului popular, un interpret al epocii sale, 
care hăliduieşte pe drumuri şi prin taverne, neputindu-se 
adupta unui sistem şi unui ritm de viaţă artificial, neputin- 
du. se incadra într-o schemă socială olcătuită nu pe baza 
autenticelor nevoi umane, ci după cu totul alte conside- 
rente, cu care intră in veşnic conflict. | 
" Literatura satiried a lui Hadek exprimă în ultimd analiză 
sănătate și robustete, chiar gi în acele cazuri, mai rare, cind 
cinismul devine amar. În sensul acesta e cum nu sa poate 
nai tentantd o paralelă între modul cum a oglindit Ha- 
fek viata, şi modul cum a-filtrat-o contamporanul său 
Kafka. Legaţi nu numai prin confemporaneitatea prezen- 
tei, ci şi prin aproape identitatea zilelor în care s-au născut 
şi au părăsit viața, şi unul gi celălalt au fost cronicari 
fideli ai epocii lor. Dar în vreme ce Kafka, lipsit fără indo- 
iolă de elanul vital propriu unui Hasek, gi intelegind totul 
prin prisma unui intelect dispus să dea realităţii doar in- 
terpretéri cu valoare de simbol, să transforme această rea- 
litate prin forța aproape maladivd d înțelegerii care isi 
află refugiul în fantastic, Hasek rămine un combatant. Pe- 
simismul de o parte si optimismul de alta, aceştia ar fi cei 
doi poli ai înțelegerii lor, cele doud modalități de a refine 
pentru posteritate particularitățile adeseori tragice ale 
aceleiași vremi. Kafka este un izolat și de aceea este şi mai 
putin popular : se refuză lumii, se retrage în sine, trdteste 
pe planuri imateriale o realitate care capătă forme germi- 
native cu evoluții ; Hasek, tn schimb, în ciuda grelelor sale 
meloncalii, în ciuda grelelor sale depresiuni, nu se re- 
fuză vieţii, ci, dimpotrivă, a însăși viața, însuşi elanul vital 
adaptat imprejurärilor gi apocii. De aceea accesibil oricui. 
E.rcentric, mistificator și umorist popular, Hasek a fost 
mult mai mult decît un simplu anarhist. Ca soldat al arme- 


10 


tei austro-ungare își indrepta împotriva acesteia toate să- 
getile satirei sale în timpul primului război mondial, pen» 
tru ca, mai tîrziu, inrolat în Armata Roşie, să devină pro- 
pagandist și luptător în Siberia-tmpotriva legionarilor cehi. 
Toate acestea însă sint elementa de completare ale unei 
fişe personale, fiindcă dincolo de ele HaSek a conturat, cu 
sau fără voie lui, portratul celui mai mare și, în orice caz, 
al celui mai cunoscut scriitor ceh, popular astăzi pe toate 
meridianele globului. Din toate elementele cunoscute ale 
vieţii lui, din toate amintirile, consemnările sau mărturiile 
contemporanilor, U cunoaștem astăzi ca pe un om la care 
umorul era o componentii de viață. Umorul lui putea êm- 
brăca orice formă gl putea lovi cu mazimă virulență, dar 
nimeni nu l-a putut auzi vreodată proferind vreo grosolă- 
mie şi nu există nici o pagină în intreaga lui literatwră 
care să facă vreo concesie prostului-gust. Era practic im- 
capabil să folosească gluma sau ,,vigul® ce pe un vehicul 
al grosolăniei sau al gustului indoielnie, gi poate că Gustav 
Janouch are dreptate atunci cind scrie că asa precum pri- 
mitivul, folosindu-se de formule magice, Încearcă să se 
elibereze şi să alunge duhurile rele, tot astfel încearcă 
Jaroslav Hnÿak cu umorul său să depăşească agresivitatea 
lumii potrivnice tn care trăia. „Umorul lui, serie același 
Janouch, nu era un mijloc sau o expresie a umilinfei ci, 
dimpotrivă, a înălțării omului. Era o tehnică magică de 
luptă, un mijloc de depăşire, izvorât din profunzimea een- 
sibilitatii şi forței sale de reprezentare, un fel de practică 
magică, primitivă, a acțiunii, o căutare a omeniei simple 
şi curate... o punte spre copilăria pe care nu o tulbură nici 
un sistem de valori, fie ele intelectuale, fie utilitare. Poves- 
tirile mai mult sau mai puțin mușcătoare ale lui Haïek 
sint produsul unei nostalgii neobosite după demnitatea gi 
libertatea umană.“ : 


~ 


- it 


„mă simt dator, scria HaSek în aceeași scurtă schiță, 
amintită la inceputul acestor pagini, să fac o cit mai obiec- 
tivă, dar atotcuprinzătoare apreciere a poziţiei şi acliuni- 
lor mele, pentru ca nu cumva vreuna din admirabilele tră- 
sături ale caracterului meu să scape cuiva din vedere. Vă 
rog să mă credeţi că au fost în viaţa mea momente cind, 
entuziasmat de vreo realizare personală, m-am trezit sop- 
tindu-mi de unul singur : Doamne, ce flăcău de ispravă 
sînt !“ 

Si era într-adevăr un flăcău de ispravă, un autor de is- 
prăvi, dar incapabil de vreo ispravă in viata practică. In- 
zestrat nativ cu o veritabilă ură față de tot ce ar fi putut 
să însemne o exploatare a unui om de către un altul, era 
incapabil să comită chiar si cea mai elementară „minciună 
comercială“. Generos pind şi in momentele cele mai cri- 
tice, nu se putea tocmi nici cu el însuși gi nici cu ceilalţi, 
şi desi, de multe ori,-multe lucruri le-a scris pentru a-şi 
procura elementarele mijloace de existenţă, nu era in-stare 
să-şi înșele cititorul. Multe dintre povestirile lui au con- 
stituit lasun moment dat o marfă, dar cîte asemenea măr- 
furi nu s-au vindut şi nu se vind în zilele noastre, dar cite 
dintre ele rămîn ? Marfa lui Hasek îşi păstrează insă strd- 
lucirea şi astăzi, la peste o jumătate de secol de cînd marele 
umorist a părăsit lumea, la Lipnice, iar astăzi se ride cu 
Haëek tot astfel cum se ridea şi pe timpul lui, gi poate mai 
mult, cu deosebire că astăzi il cunosc mai mulți oameni de- 
cit atunci. 

„Doamne, ce flăcău de ispravă sînt! La ce bun însă 
toate astea dacă lumea nu lé-ar afla ? Lumca trebuie să 
ajungă la această concluzie, omcnirea trebuia să mă pre- 
fuiascä aga cum se cuvine, şi nu numai pentru remarea- 
bilele melc insuşiri sl aptitudini cu adevărat fenomenale, ci 
mal cu scamă pentru străiucitul talent și incomparabilul 
caracter cu care nm foat înzestrat. Firește, se vor găsi și 


dintre aceia care îşi vor pune întrebarea : De ce oare acest 
imn de slavă n-a fost scris de o altă persoană, mult mai 
autorizală, de ce mi-am supus singur modestia unei ase- 
menea torturi cum e lauda de sine ? 

Răspund : Pentru că nimeni altul nu mă poale cunoaște 
mai bine decît mă cunosc eu însumi și (tocmai aici rezidă 
garantie că nu se va scrie despre mine ceea ce at contraveni 
reañitätii.* 

S-a scris mult despre Hasek gi, probabil, se va mai scrie. 
"După cum el însuşi, într-o viaţă in fond risipită şi chinu- 
itd. a scris mult, cu mult peste puterile unui scriitor obig- 
nuit, cuprinzind în paginile pe care ni le-a lăsat un fel de 
frescă a, acelei epoci, cu planurile şi straturile ei sociale, cu 
multitudinile ei-de contradicții, anomalii şi slăbiciuni u- 
mane. Şi e aproape de necrezut cită putere.de pătrundere 
şi cîtă forță de exprimare lapidară au stăpinit talentul 
acestui cu adevărat mare scriitor, dacă ne gindim doar la 
faptul că aproape nu există domeniu al vieţii sociale a 
timpului trăit de el pe care să nu-l fi creionat in schitele 
lui. Schițe care realmente nu iartă, nici pe“alții si nici pe 
sine, dar în care şi autorul şi cititorul înțeleg totul. Toate 
slăbiciunile omeneşti sau cel putin slăbiciunile capitale. 
prinse in insectarul povestirilor lui ! Alcoolicul. infidelul, 
înşelătorul, panglicarul, prefăcutul, falsul apostol, patosul 
de paradă, conformismul, minciuna şi prostia. toate şi-au 
găsit locul, condamnarea şi înțelegerea, dar nu înțelegerea 
filistină q burghezului, ci aceea a omului care îşi pricepe 
aproapele prins în angrenajul unei vieți din care nu se mai 
poate desprinde. Umblind mult şi cunoscind mai ales o in- 
treaga galerie de oameni, Haëek à putut intui forțele cele 
mai elementare ale spiritului uman şi le-a putut desprinde 
cu o abilitate uluitoare trăsăturile cele mai pregnante. În 
felul acesta povestirile lui umoristice nu ne oferă numa 


13 


© frescă, nu ne oferă numai o cronică, ci și o veritabilă ga- 
terie de portrete. 

Dar poate că cel mai mare merit al lui Jaroslav Hasek, 
al acestui talentat meşteșugar al umorului, care genera 
visul cu cea mai mare seriozitate şi, rizind el însuși, își 
închina viața presărată cu multe jertfe cauzei supreme a 
emului, este acela că deşi scrisul lui cuprinde elementele 
unui mediu dat, cu particularități specifice, şi oglindesc o 
mentalitate mult diferită de altele, este instinctiv înţeles 
pretutindeni. Peripefiile bravului soldat Svejk au fost tra- 
duse in peste patruzeci de limbi gi au sfirgit prin a găsi 
aceeaşi rezonanță ca în propria lor patrie, şi aceasta pentru 
bunul motiv că ele semnificd ceva mai mult decît simpla 
oglindire a unor oameni şi a unei epoci. Lipsite de orice 
dogmatism, operele lui HaSek înțeleg omul la nivelul uni- 
versal şi lovesc cu săgeata glumei toate dogmetismele as- 
cunse ale violenţei şi ale anacronismului. 

In fond, Hasek luptă tmpotriva forțelor demonice as- 
cunse în întimplările mărunte ale vieţii zilnice, impotriva 
forțelor nesănătoase ale epocii, pe care le vinează cu pa- 
simă de vinător în mediul în care trăieşte gi în propria sa 
fiinţă, deci pe vastul domeniu al unei experiențe cunoscute 
catidian, pentru a le depaseda de putere prin risul sănătos 
şi franc al omului simplu, 


JEAN GROSU 


POVESTE CANIBALĂ 


Ca să vorbim în termeni ştiinţifici, sintem siliți să-i 
imp&rtim pe canibali în trei mari comunități, Aşadar : ca- 
nibalii din Oceanul Pacific și cei din jurul Australiei, apoi 
canibalii africani, printre . care se evidentiau odinioară 
dahomeii, a căror moştenire a fost transmisă botocuzilor 
și in sfîrşit cunoaștem marea comunitate a insularilor 
aflaţi în preajma Ţării de Foc din America de Sud 

Datorită influenţei creștinismului, toți aceşti amatori 
de carne de om își delectau palatinul cu friptură de 
misionari. 

Desigur, modul- de preparare a misionarilor era foarte 
diferit. Greseala rezidă în faptul că aceste mari comunităţi 
de canibali nu editează reviste în care să fie publicată, 
cu regularitate, rubrica fixă : „Lista de bucate siptamtnala 
pentru o familie așezată“. 

- Din aceste motive ne scapă multe amănunte, drept 
care, sintem nevoiţi să ne bizuim doar pe unele informaţii 
păstrate la modul unor înfățișări foarte neclare ale aär- 
manelor victime ale lăcomiei omenești. Aceste informaţii 


15 


sint foarte sumare si incompiete, deoarece în zugrăvirea 
lor lipseşte Pesprit, si asta, de bună seamă, datorită unei 
anumite situaţii de ordin psihologic. Căci, desigur, atunci 
cind cineva e pus pe frigare, nu mai e in toate minţile, 
Şi, totuşi, ştim cu certitudine că : . 

In Noua Guinee misionarii sint preparati la frigare 
după ce au fost împănaţi cu frunză de eucalipt si presärati 
ou mirodenii din insulele Moluce. Fără riici un fel de 
grăsime. 

In Africa Centrală : Misionarui se trängeazä cu cea 
mai mare grijă, apoi se dezosează_şi se înăbușă cu sos 
tomat. Datorită puternicel influenţe culturale e prezentat 
de asemenea sub formă de sandvisuri. 

In a treia comunitate de canibali surprindem procedeul 
eel mai primitiv, -Misionarul e fript la irigare fără nici un 
fel de condiment, E, pur și simplu, lipsit de orice gust su- 
plimentar, . 

Nu mai rămîne aşadar decit întrebarea : care categorie 
de misionari e cea mai gustoesă. Ce exportă deci Europa 
în lumca sălbaticilor ? Iezuiti, dominicani, benediclini, 
Angila, ca şi Germania, citevă categorii de pastori, Din 
Suedia sosesc citeva categorii de bdrofări, preoţi de wi- 
ferite secte. ” 

Toate aceste categoril sint de calitatea a doua. Siăbă- 
nogi In asemenea măsură, inelt nici răul de mare nu mai 
poate stoarce nimic din el. ° 

De allfel, cäpelenla -papuasllor de pe insula Roroto de 
lîngă Noua Guinee i-a cerut consulului german ‘din Will- 
puroro, să nu mai fie trimişi in misiune niște pastori atit 
de uscați. 

Iată deci, pe scurt, amintirile despre arta culinară ale 
unor popoare lipsite de cuitură, ce trăiesc pe Insulele 'din 
Oceanul Pacific, în inima Africii Centrale, precum și în 
Tara de Foc. | N ‘ 


16. 


n 


Creştinismul, precum slim, se împarte în trei mari 
„.comunilăţi : catolici, evanghelici şi pravoslavnici. 

Pe vrema cind se petrecea această tristă poveste, trăia 
la Moscova părintele Alexei Dimitri Kurilovici, popă la 
marea biserică a sfintei lerovitka Păroasa. 

Alexei Dimitri Kurilovici, fie-i tirina uşoară gi cinsti- 
ta amintirea, era un popà de ispravä. Fäcuse paisprezece 
~ minuni şi întrucît dobindise cu acest prilej 480.000 de 
” ruble, s-a înfățișat la el nacealnicul poliției si i-a spus 

"doar atit: 
— Ascullä, porcule, cit a trait sfintia-sa, răposatul 
- părinte Panurlov, predecesorul tău, ne dădea nouă jumă- 
tate de la tiecare minune si treizeci la șută de la fiecare 
„pogrom. lar tu, porc de popă, tu nu ne-ai dat nouă nici 
© copeicä. Siberia te mänincä, 
. Alexei Dimitri Kurilovici Tamase o clipä inmärmurit, 
apoi începu să se tocmeascä. 
Asa stind lucrurile, nacealnicul poliției îi spuse popei 
Kurilovicl : - 
— Cu mine, porcule, sä nu stai la tocmeala. „Ştii bine că 
.ai ucis-o pe văduva Prakovova, ca să pui mina pe averea ei. 
— Cinstit fie Domnul Dumnezeul nosiru, răspunse 
oftind părintele Kurilovici — e drept, am săvirşit aceasta 
faptă, dar, dacă nu mă înșel,'jumătate din această avere 
ai căpătat-o tu, Ivan Ivanovici. 
„ =» Aşa e, ai dreptate, de căpătat am căpătat, dar cu 
„ce m-am ales din povestea asta ? Am dat ici o mie, dincolo 
altă mie, şi pind la urmă nu mi-a mai rămas nimic... Si 
cind ai jefuit colierul de pe statuia sfintei fecioare 
Stanislava, mie nu mi-ai dat decit trei perle amărite, prea- 
sfinte Alexei Kurilovici. 
— Da, aşa e, in schimb tu l-ai expediat în Siberia pe 
ovreiul Averka, căruia i-ai vîndut. perlele si pe urmă à 
le-ai luat înapoi cu avereg lui cu tot. 


rd 


17 


După care urmă altă ceartă In decursul cărela ieși te 
Iveală că preacuviosul părinte Kurilovici necinstegte te 
meile venite in pelerinaj. 

Pravoslavnicut popă nu se lăsă însă intimidat şi cefuză 
cu îndirjire să dea cincizeci la sută din fiecare minune ; 
așa se face că nacealnicul se duse direct la arhimandrit. 

Sărmanul Alexei Dimitri Kuriloviel ! 

f Arhimandritul împărţi cu nacealnicul întreaga avera 
a acestui popă bun și cumsecade, și emise o decizie prin 
care Alexei Dimitri Burilovici trebuia să plece în Oceanul 
Paciilc spre a-i cîştiga pe sălbatici de partea credinţei 
pravoslavnice. 

Alexei Dimitri Kuriloviei era o bucatä de carne de 
toată frumuseţea. Fu primit în audienţă de însuşi căpo- 
satul Serghei, marele cneaz. Acesta îi făcu rost de vreo 
patru mii de icoane şi iconiţe, și, astfel eehipat, grăsanul 
Alexei Dimitri Kurilovici fu transportat în străinătate 
spre a-i converti pe sălbatici întru credinţa pravoslavnica, 

Pe drum fi merse bine popci. AlLä ieșire nu vedea, ori 
Siberia, ori să-i boteze pe sălbatici. 

Pe vas cîntă mereu : ;Doamne miluieste“, si cechinii 
ocoliră vasul cu pricina. 

Si, potrivit planului, fu descărcat, cu sfintele icoane cu 
tot, pe insula Roramuro. . 

Să ne inloarcem deci la inceputul povestirii noastra, 
Pe insula Roramuro trăiesc canibalil din prima categorie, 
adică cei care-i prepară pe misionari la frigare, Rue 
cu foi de eucalipt si presăraţi cu mirodenii din 
"Moluce. 

Credinţa pravoslavnică era însă penizu ei a noutatea, 
si îndeosebi un misionar atit de gras cum era pärintek 
Alexei Dimitri Kurilevici. 

Mincaseră pînă atunci iezuiți, fripsesers dominicani, 
pregătiseră și pastori evanghelici — cu alte cuvinte ron- 


sumaseră toate credințele. Avuscseră catolici, evanghelici, 
si din meniul lor nu lipsea decit un pravoslavnic. 
. À închiseră pe Alexei Dimitri Kurilovici într-o cușcă şi 
se apucară să-l hrănească de zor, să se maj îngraşe. 
Acesta se lăsă în voia Domnului, începu să-i iniţieze 
pe cei adunaţi în fata custii în tainele credinţe! pravoslav- 
nice, si se îngrășă văzînd cu ochii, de la o zi la alta, pină 
cînd într-o bună zi plesnl, furnizind celor de pe insula 
Roramuro carnea cca mal gustoasă de care avuseseră parte 
vreodată. Asa se face că locuitorii acestel insule au devenit 
niște pravoslavnici atit de fanatici, încît, nu de mult, l-au 
convins pe un misionar catolic, înainte de a-l infige în 
frigare, să treacă la credința pravoslavnicé. 


POVESTEA COLACULUI DE SALVARE 
PENTRU SINUCIGASI 


La Praga, mulți oameni obișnuiesc să sară de pe pod 
în Vitava. Tot la Praga; în cadrul primăriei, a fost in- 
glituită o comisie pentru reforma spaţiului locativ. O ase- 
menea comisie trebuie să circule, drept care, a circulat. Si, 
întrucît sintem niște ghinioniști fără scamän, incriminata 
comisle s-a întors, după indelungatele sale investigaţii pe 
teren, cu o experienţă contrarie menirii sale. S-ar putea 
că membrii ei să fi fost disperaţi de faptul că reforma 
spatlului locatlv nu avea şansa unei realizări facile la 
Praga şi s-ar mai putea ca, în temeiul disperării pricinuite 

| 
19 


de neputinfa lor de a descoperi acele elemente pe care le 
căutau, să se fi gindit, probabil, la sinucidere şi, cu acest 
prilaj, au sesizat si au cercetat cu alentie instalaţiile pre- 
gătite în alte orașe pentru cei ce vor să se arunce în apa 
unui rîu. . | 

Si, cum spuneam, s-au inapoiat din cälätoria lor cu un 
rezultat absolut contrariu celui urmărit. In locul unei re- 
forme a spaţiului locativ, au venit cu propuneri privind 
lot ceea ce se poate face pentru bincle sinucigasilor. Ches- 
tiunea se leagă însă foarte bine si de amintita reformă a 
legislaţiei spaţiului locativ. De'pildă, cineva, neputind să 
plătească chiria, sare de pe pod în apa Vltavei. Reforma 
privind legislaţia spaţiuiui locativ impune ca respectivul 
om să fic scos din apă şi salvat cu ajutorul unor mijloace 
moderne, de a căror exislenţă membrii comisiei au aflat 
pe meleaguri străine. - i 

E vorba în primul rind de colacii de salvare pentru 
sinucigasi, si aga se face că, la întoarcerea lor din cäläto- 
rie, fu luată decizia ca acești colaci, cu funiile respective 
cu tot, să fie depozitali pe toate podurile din Praga şi pe 
\6ale cheiurile Vliavei, aşa [el încît să pâată fi aruncaţi 
sinucigaşilor care s-ar arunca în apă cu intenţia de a sc 
spinzura. 

Chestiunea a fost înaintată. unei comisii speciale care, 
instituită la iufeala, a organizat, tot la iuţeală. acel ban- 
chet de pomină, atit de important pentru lrlumful cauzei 
în virtutea căreia milita. 

După banchet a urmat trezirca la realilate şi asifel s-a 
discutat cum anume să fic pus la cale totul, cu temeinicic. 
Să amplasezi nisle colaci de salvare costisitari așa, fără 
nici un fel de supraveghere, ca oricine să aibă acces la ei c, 
desigur, o treabă iluzoric. ţinind seama de faptul că numai 
(uinia valorează, la fiecare piesă, peste 24 de coroane. 


29 


Şi-au dat seama, numaidecit, că s-ar fi putut ivi cu 
uşurinţă salvatorl cu spirit de sacrificiu, în stare să fure 
funiile cu colaci cu tot. 

Aşa se face că la proxima şedinţă a comisiei a fost 
luată o. importantă hotărire care prevede necesitatea Im- 
perioasă a înfiinţării unor cutii speciale, care să fie zidite 
în pod; respectiv in fundamentul balustradei, dar aşa fel, 
încît să poată fi deschise. Cheile de la aceste cutii urmînd 
să se afle în păstrarea primăriei. 

- Mai tirziu, această propunere a fost modificată în 
sensul necesității unei înţelegeri cu direcția generală a 
poliţiei, ceea ce s-a şi intimplat. După această înțelegere 
s-a stabilit că amintiteie chei de la cutiile cu colacii de sal- 
vare de pe podurile Vliuvei să se afle la cel mai apropiat 
dintre gardicni. 

Asa se face că tuturor gardienilor li s-a adus ia cu- 
nostint& că, atunci cînd se află pe poziția celui mai apropiat, 
trebuie să meargă să deschidă cutia. 

Asta era o treabă foarte înțeleaptă şi de aceea se im- 
punea ca ca să fie pusă în aplicare cu consecvență şi temei- 
nicie, spre a nu se ajunge ia nici un fel de situatie-conflict, 
care să contravină dispoziţiilor direcţiei generale a poliției. 

Pe toate cutiile ocrotitoare ale colacilor de salvare fu 
pictată inscripția : „Cheia se află în păstrare la gardianul 
Cei mai apropiat”. Instructiunile.trebuie respectate cu 
stricteţe şi, aşa cum demonstrează cazul domnului Kratky 
(Scurtu), viata a verificat instrucţiunea în spelă, cu priso- 
sinţă. 

Domnul Scurtu, persoană respectabilă, neavind nlmic 
mal: bun de făcut, urmärise, de mai multă vreme, cum se 
aruncă sinucigasii în apă. 

Cu acest prilej remarcase şi măsurile de securitate luate. 
de autorităţi si aşteptă cu nerăbdare să vâdă cum se vor 
aplica În practică. E 


, 21 


Intr-o vineri, la lăsarea serii, pe cînd se plimba pe 
podul Karol, a surprins, deodată, o femeie, de bună seară 
o admiratoare a sfintulut Jan Nepomuk, sărind în apă 
chiar în dreptul statuii afintului cu pricina. 

Fără să mai stea pe ginduri; a pornit iute pe pod in jos, 
spre Piaţa Cruciatilor, unde a anunţat cazul gardianului de 
serviciu, cerîndu-i să vină repede cu cheia la cutia prinsă 
de balustrada podului și să scoată imediat din ea colacul 
de salvare. _ 

— Unde spuneţi că a sărit ? a întrebat gardianul, con- 
gtiant de instrucțiunile pe care le avea. 

— In dreptul statuii sfintului Jan Nepomuk. 

— În cazul ăsta, îmi pare rău, dar nu pot face nimic, 
a răspuns gardianul, pentru că dispoziția sună astfet: 
„Cheia se află la gardianul cei mai apropiat“. Asta în- 
seamnă că gardianul cel maj apropiat se află la poarta din 
Mala Strana, adică în partea opusă à podului. La el trebuie 
să vă duceti după, cheie, căci eu nu sint cel mai apropiat 

Şi-o rupse domnul Scurtu fa fugă spre poarta Mala 
Strana si dădu de gardianul cu pricina tocmai în dreptul 
statuii mareșalului Radecky. . 

— Imi pare rău, scumpe prietene, dar eu nu sînt cel 
mai apropiat ; asa cum se prezintă situaţia, cel mai apropiat 
e colegul meu din Piaţa Cruciafilor. 

Zbură deci domnul Scurtu inapoi şi-l găsi pe gardianul 
lui tocmai în strada Karlova. 

’ Auzindu-l, acesta izbucni în hohote de cis : 

— Spuneţi de colegul meu că era în Piaţa Radecky, 
păi, în cazul ăsta, e totuşi mai aproape decit mine. N-am 
ce-i face. Instrucţiunea e instrucţiune. Trebuie să fugiţi 
înapoi la el. 

De trei zile alerga domnul Scurtu de la un gardian ia 
altul; de trei ori a si fost îrhăţat şi dus la poliţie, dar nici 
scum nu şlie care dintre gardieni e, de fapt, mai eproepe. 


22 


LA FRIZER 
Dramă într-un act 


Domnul Spachta, frizerul, se afla în plină activitate. 
Victima sa fusese temeinic săpunită de ucenic şi dumnealui 
începuse s-o radă cu toată seriozitatea şi' în acest timp îi 

— Care va să zică, i-a venit pînă la urrhë şi rindul 
turcului. Jigodia asta de turc s-a întins, vorba ceea, ca o 
pomană țigănească, pind cînd italianul n-a mai putut răbda 
și a spus : „gata, de aici pind aici“, fiţi bun, stimate domn, 
şi lăsaţi, vă rog, capul pe spate. 

Noi, vechii ostași, stimale domn, a, asta nu-i decit o 
ugoară zgirietură, stimate domn, puturosul ăsta de băiat 
a uitat să săpunească -un firicel. Dar nu-i nimic, stimate 
domn, căpșorul pe spate. Și cum ziceam, noi, vechii ostași, 
stim ce va-să zică războiul, nu-i aga ? Italianul are, stimate 
domn, cele mai bune arme, dar nici turcul n-o să, vrea 
ai se lase mai prejos. Numai să nu se încurce în povestea 
asta Serbia, stimate domn. Balcanii fierb, da, totul fierbe 
acum în Balcani, asta, stimate domn, n-a fost nimic, un 
neg, atita tot, ăsta trebuie tăiat cu briciul si, gata, nu mai 
creşte la loc niciodată. Dar ce să-i facl, stimale domn, 
dacă marile puteri nu-i lasă nici o bucurie. Da, da, Bal- 
canul e un pămint fierbinte, o dată explodează, nu, stimate 
domn, n-am întrat în piele, n-a fost decît un puncluiet 
negru — un ungurean, cum îi spunem noi, e mai bine să-i 
Lui decit să-l storci, Şi să vedeţi, stimate domn, că s-ar 
ques ca ungurul să hidă graniţa si să lase să-i intre 

1 țară dobitoacele sirbesti.. Numai să nu vrea sirbii să le 
vindä mai înainte armatei turceşti. Nu, n-au 9-0 facă, sint 


23 » 


sigur de asta, căci cei mai bine e să-i lași pe turci să flă- 
minzească, dar nici asta nu merge, stimate domn, fiindcă 
dumnealor au să mîne-în spatele armatei cămilele. Asa 
gîndesc eu. stimale domn, fiți bun, vă rog, şi lăsaţi putin 
capul într-o parte, așa, vă mulţumesc, turcul trebuie luat 
cu viclenie. Turcul e uns-cu toate alifiile, vedeţi chiar 
acum a cedat Tripolisul, in schimb porneşte în interiorul 
țării şi acolo începe cu arabii un război mărunt si or să 
taie in carne vie, da de unde, stimale domn, asta nu e 
tăictură, era un coșuleț. un mic prusac, cum îi spunem 
noi, şi ăsta trebuie să dispară, da, stimale domn, războiul 
ăsta o să fie un război greu, märunt-märunt, dar o să 
curgă mult singe, nu. vă rog să nu vă speriaţi, stimate 
domn, buza n-are nimic, să nu .vă gîndiţi la așa ceva, n-a 
fost decit puţină spuzeală, un herpes, pe care l-am ras şi 
asta, credeli-mä, e foarte bine. De buna seamä ati tras 
o spaimă azi-noaple, nici nu e de mirare, in ziua de azi 
omul sc sperie din te miri ce, şi dacă izbucheşte räzboiu: 
european aga cum se vor besle, să te ţii, stimale domn, ce 
cumplit o să fie, da, o să se ucidă fraţii intre ei, a, nu vă 
temeli, stimate domn, a alunecat yin pic briciul, 'sîngele 
ăsla îl oprim numaidecit, aşa, acum e iar totul în ordine. 
mda, ce bine ar fi dacă ar putea să spună aşa marile 
puteri, ei. fir-ar să fie, zău dacă mai ştiu ce are briciul 
ăsta tocmai uzi,uitaţi-vă, parcă ar vrea să intre în turci, nu 
alta, e iute ca argintul viu şi ascuțit mai abitir ca oricind. 
Credeli-mä, stimâte domn, dacă n-aș avea familie, cu 
însumi aş porni împotriva turcului, ştiţi, nu pentru că e 
necredincios, nu, de asta mie putin imi pasă. n-ai decil, 
crede în ce vrei, dar, şliţi, pentru că e ture. Turcul e o 
puslama, da, stimate domn, o puşlama, uitaţi-vă numai la 
turcii din Praga ce fel de nădragi poartă, zău, stimate 
domn, i se face omului iehamite şi intră. spaima în cl 
numai cînd îi vede, ca să nu mai vorbim că atunci cind 


24 


în locul marateturilor pe care ie vinde are la cingätoare un 
cuţit lung, şi altul mai scut, şi un pistol si încă un pistol, 
şi un cosor şi te trezesti că intră cu toate astea în tine, nu, 
stimate domn, credeţi-mă, nu s-a dus decit o bucăţică mică 
de piele, mică de tot, acum trebuie s-o dam jos, că aga nu 
poate să rămînă. Da, da, cu turcii nu e de glumit, fiecare 
ture e ca un balaur, dar ce-i drept, si italianul ¢ sălbatic, 
așa că tine-ne, Doamne, dacă povestea incepe să zbirnfie 
în preajma noastră. O să iasă o păruială pe cinste, ah, pen- 
tru numele lui Dumnezeu, stimale domn, nu vă speriaţi, 
imediat îl oprim, iar a fost, credeti-mä, un coșuleţ, din 
alea, un mic prusac, cum îi zicem noi. A trebuit să dispară, 
slimate domn, altfei nu se putea, gata, l-am täiai şi ne-am 
descotorosit de el. dar dumneavoastră aţi auzit, stimate 
domn, că turcii le-au şi tăiat italienilor drumul spre mare 
in Tripolitania ? li trimit acolo pe başibuzuci, frumoasă 
adunătură, căpşorui într-o parte, stimate domn, acum ne 
bărbierim sub nas. Asa. slimale domn, dar să ştiţi că nici 
ltalienii nu stau pe tinjala, şi trimit şi ei acolo regiment 
după regiment. Numai că arabii, stimate domn, da, arabii 
merg mină In mina cu turcii, vorba ceea, sint de. aceeaşi 
credinţă si le, placc si lor grozav să laic şi să intepe în 
carne vie. Dumnezeule Cristoasc, stimate domn, doar 
n-o să-mi leşinaţi aici, hei, Josef, stropeşte-l iute pe dom- 
nul şi sterge-i singele de pe nas — așa, stimate domn, acum 
e iarăşi totul în ordine, nu, stimate domn, n-a fost virful 
nasului, ci doar un neg, ştiţi, ati avut pe nas un neg, s-ar 
putea să fi fost un semn din naștere, slimale domn, şi 
ăsta, ştiţi, trebuia si el să dispară ; nu de alta, dar vă 
uritea aspectul feţei, stimate domn. Dar, ca să nu ult, să 
stiţi de la mine că italienii o să aibă de furcă nu glumă 
cu turcii, asia de vreme ce arabii s-au'răsculat împotriva 
valahilor. Arabul, gtimale domn, e, după judecata mea, 
mal rău ca tureul, javra asta îţi taie capul... Josef, stro- 


25 


peste-l pe domnul ! — Nu vă speriaţi, stimate domn, asta 
nu-i nimic, doar bucăţi de piele superficialä. Știţi, pielea 
asta, atunci cînd nu cedează, e afurisitä rău, așa că, mai 
bine să dispară, stimate domn, eu, pe cinstea mea, trag e 
fugă pînă acolo, în Tripolitania, așa, stimate domn, Josef, 
adă repede apa, așa; acum vă spălăm frumos, stimate domn, 
și mai dăm o contra, așa trebuie, stimate damn, fără contra 
nu se poate, Josef, dă-mi, te rog, briciul ăla nou. Așa, sti- 
mate domn, așa, căpșorui pe spate, cine şi-ar mai fi inchi- 
puit c-o să curgă lar singe, nu, stimate domn, n-am intrat 
decit în rana aceea, mai veche, să ştiţi că eu sînt foarte 
atent şi prevăzător, nu, nu, eu nu vreau să-i nemultumesc 
pe clienţii mci, vă dați seama, stimate domn, situația in 
ziua de azi e proastă în toată lumea. Oriunde te-ai uita, 
nu vezi decit rebeliuni și răzmeriţe și, cit ai zice peşte, 
curge sîngele, — Dumnezeule Cristoase, stimate domn... 
Josef, readu-l în simtiri, nasul, stimate damn, e întreg, 
povestea s-a întîmplat sub nas, o bucăţică, un fieac, nici 
nu merită să mai vorbim despre asta. Acum, în război, 
soldatii s-ar desfäta dacă turcii s-ar purta așa cu ei, ştiţi, 
stimate domh, nu ştiu cum să vă spun, dar eu unul m-am 
zăpăcit de tot din povestea asta. Josef, dă-mi te rog ban- 
dajul, nu, slimate domn, nu vă faceţi singe rău că nu-i 
nimic, trece ; rănile asteh din tăietură se vindecă repede. 
Asa, stimale domn, acum punem frumusel un plasture, si 
dumneavoastră binevoiti a lăsa căpşorul într-o parte, ca să 
curätäm bine si obrazul ăsta. Ştiţi, stimate domn, omul e, 
totuşi, o ființă însetată de singe, să vă ţineţi citi orfani 
si cîte boccte si văicăreli or să fie atunci cînd or să so- 
scascä ştirile de pe cîmpul de bătălie. Josef, fil bun, te rog, 
şi înfăgoară urechea asta în hirtie... Aga, acum e totut în 
ordine, stimate domn, ne-a fost teamă pentru dumnea- 
voastră cînd aţi căzut de pe scaun ca un meteor, staţi 
aşa, și îndată va fi totul în cea mai perfectă ordine... Se 


26 


spune că iar au început să cadä meteori, stimate domn, şi 
că s-ar vedea o nouă cometă, Asta, stimate domn, in- 
seamnă război, da, da, asta e un semn neînşelător, rămas 
din vechime. Aga, si-acum, stimate damn, curăţăm bine 
gitul, nu, stimate domn, fără gsta nu se poate, vă rog să 
stati liniştit şi să nu vă fmpotriviti, războiul e un lucru 
îngrozitor mai cu seamă într-o țară atit de sălbatică cum 
¢ Africa. Acolo, stiniate domn, nu vă temell, sub bărbie 
sîntem îndată gata, ştiţi durineavoastră, stimate domn, că 
acolo sălbaticii ăia obișnuiesc să le taie prizonierilor gitul? 
Da, îl înșfacă pe bietul prizonier, pun mina ‘pe un cuţit 
lung, i-l înfig sub bărbie, cam aşa, tineti-vä bine, stimate 
domn, îndată sintem gata, vedeţi cam așa, stimate domn, 
pe urmă Afrst si capul se duce de-a dura. Josef, fii bun Le 
rog, ia capul ăsta si pune-l undeva deoparte... 

După o elipa : . 

— Dumnezeule Cristoase, stimate domn, ce” mi-ati 
tăcut ? | 


Şi domnul Spachta simte că-l ia cu legia. 


DESPRE GAZETA, OFICIALA PRAGHEZA 


De fiecare dată cînd iau în mină „Gazeta Praghezâ“, 
organ central guvernamental, simt cum imi crește inima, 
bucurindu-mă de valoarea ei estetică. De aspectul ei gra- 
fle nu se apte vorbi, acesta e destul de amirit, în schimb 
continutul e îndeobşte ţesut din asemenea învăţăminte 


at 


morale si din atitea idei spirituale, încit e mai mare feri- 
cirea să citeşti aceste rînduri ale redactorilor guvernamen- 
tali, printre care se remarcă, mai cu seamă, bărbăteasca 
statură a domnului O! Filip. Adeseori găsește omul în ea 
multe lucruri care, la prima vedere, par a fi o prostie capi- 
tală. Spun la prima vedere, deoarece în clipa următoare 
devine limpede oricui că aici a fost săvirşită o glumă spiri- 
tuald de înaltă clasă. De pildă, citiţi în paginile ziarului 
despre nenorocirea ce s-a intimplat lingă Luzin, în Elveţia, 
cu care prilej s-au înecat zece băştinași cu căpitanui Liong 
cu tot. Liong era chinez, iar dumneavoastră vă puneţi 
fiecare întrebarea cum a âjuns särmañul căpitan. în Elveţia, 
iar după moarte, colac peste pupăză, în coloanele gazetei 
oficiale pragheze. Pe urmä căutaţi pe hartă Luzin. Ştiţi 
că în Elveţia există oraşul Luzern, nicidecum Luzin ; 
Luzin’e un oraş regional in gubernia rusească Vitebsk, gl, 
astfel, în cele din urmă vă aduceţi aminte de Luzon, cea 
mai întinsă dintre insulele arhipelaguiui filipinez, unde 
chinezi sînt cu duiumul. Aşa mai venim de acasă, căci 
acolo s-ar fi putut îneca foarte bine amintitul căpitan 
Liong. Citiţi în continuare si aflaţi că dumnealui a fost 
pirat, şi, într-adevăr, ce frumos ne spune acest lucru ru- 
brica de stiri locale a gazelei oficiale pragheze : Sălbăti- 
ciile unor pirați în Elveţia. Peste paisprezece zile veli putea 
citi acoastă glire încă o dată in Buletinul oliciai. 

Cité strădanie cducativä din partea „Gazetei Pragheze” 
pentru propäsirea culturală a naţiunii !... La urma urmei, 
cititorul nici nu trebuie să dea crezare rubricii oficiale 
pragheze, ci pur si simplu să întreprindă investigalii şi să 
descopere In ce constă, de fapt, acea ghicitoare, pe care 
sub forma unsi ştiri locale o prezinitä cititorilog săi „Ga- 
zeta Pragheză“. Şi, în felui acesta, se instruieşte. Iată, deci, 


28 


_tn ce constă valoarea estetică a acestui colidian. Se.duce 
omul în sala de lectură a unei biblioteci și acolo alătură și 
compară, într-un dicționar ştiinţific, numele riurilor, färi- 
lor şi orașelor pe care le vede tipărite in gazeta oficială pra- 
gheză. În felul ăsta cititorul prinde pofl4 să studieze. Cerce- 
tarea dicționarului științific, după citirea gazelci oficiale 

_ pragheze, devine pentru el o necesitate zilnică şi, categoric, 
survine speranţa că, în dorința de a-și insuşi cil mai multe 
cunoştinţe, să studieze în cele din urmă tot dicţionarul 

- Științific, să observe şi alte lucruri pe care un intelectual 

“e bine să le cunoască și astfel sufletul lui devine gingas -și 
plăpînd, începe să se gindească la problemele artei, la edu- 
catia artistică, va frecventa speclacolele de operă si pretu- 
lindeni va recomanda cu căldură lectura gazetei oficiale 
praghezc, care a facut din el un intelectual si i-a influențat 
simțul pentru frumos.. ~ . 

Dar cite n-a făcut pînă acum „Gazeta Praghezä“ pentru 
tot soiul de ticăloşi, ucigasi, tithari, hoţi si denuntatori ? 
Aceştia au fost întotdeauna cei ce au ajutal poliţia să 
meargă pe urmele tilharilor şi ucigaşilor, publicind pe co- 
loane lungi o descriere amănunţită a faptului .că nu l-au 
vazut pe răufăcător : „S-a incetätenit părerea ca [aptagul 
n-a purtat sacou negru si pantaloni gri !~ Tinind seama de 
această opinie, poliția Intreprindea ‘cu holärire cercetări 
mult usurale prin aceea că-i aresta pe toţi bărbaţii care 
purtau Sacou negru şi pantaloni gri căci. credeti-mä, era 
un iruc al ,,Gazelei Praghezc“ cind scria că fäplaçsul nu 
purta sacou negru şi pantaloni gri, presupunind că după 
citirea acestei sliri faplasul avea să îmbrace anume ur; 
sacou negru şi pantaloni gri, ca să nu [ie recunoscut. - 

„Gazeta Pragheză“ a fost aceea care l-a descris, pina In 
cele mai mici amănunte, pe asasinul Magdei Novotna, ca 
şi cînd ar fi colaborat săptăminal la suplimentul umoristic 
duminical, și cei din redacţie l-ar fi cunoscul din vedere. 


29 


Există însă o expresie care joacă un rol foarte impor- 
tant în toate aceste stiri ale gazetei oficiale pragheze, Iar 
această expresie este „din păcate“. Zi de zi puteţi citi: 
„Din păcate, a fugit“. „Din păcate, s-a aruncat în apa...“ 
„Din păcate, în clipa in care băcăneasa s-a întors cu spa- 
tele, el i-a furat o bucată de şuncă în valoare de zece co- 
raane“. „Din păcate, după aceste cuvinte, a siluit-o“,,. 
„Din păcate, s-a Imbătat“. 

Conţinutul „Gazetei Pragheze“ e variat şi atractiv. Ga- 
zeta e împărţită, din punct de vedere tematic, în două parti. 
Pe una din ele se poate vedca titlul PARTEA OFICI i 
pe cealaliă PARTEA NEOFICIALĂ. În-partea oficială aflați 
Lot ceea ce trebuie să slic orice 6m așezat; Acolo, de pildă, 
stă scris că prințesa de Schaumburg-Lipe a zAmislit un 
printisor, sau că : guvernatorul (mi-e teamă că acest amă- 
nunt nu va trece la cenzură),-aşadar, domnul guvernator 
a plecat cu automobilul! la Kladno şi, de-acolo, a luat-o 
apastoleşie spre Viena, si așa mai departe, ştiri una și 
une. Si cu cilä plăcere cileșie omul asemenca stiri oficiale. 
Asa află că distinsul consilier. comercial Hachfeld din 
Mâdling a fost numit consilier guvernamental. Și ce bucu- 
Fie pe todtă lumea atunci cînd te întreabă ce mai e nou... 
„Cum adică, dumneata încă nu ştii că distinsul nostru con- 
silier comercial Hachfeld a fost numit consilier guverna- 
mental ?“ Şi o luaţi repede din loc, spre a putea comunica 
mai departe accastă ştire alit de plăcută și atit de impor- 
tantă. - 

Dar n-aţi apucat bine să vă delectati cu Partea oficială, 
că și începe să vă amuze Partea neoficială, unde puteţi citi, 
de pildă, următoarele : ,,Alinare sufletească prin pedeapsa 
cu moartea“, Așa cum sintem informaţi din surse demne 
de încredere, în cadrul diseutiei cu privire la modificarea 
Codului penal, urmează a fi luată în considerare alinarea 
sufletească prin pedeapsa cu moartea. Alinarea va fi, de- 


30 


sigur, de mari proportii si noi nu vom uita să aducem {a 
cunoştinţă cititorilor noştri — atunci cînd va fi cazul — 
amănunte în legatură cu această alinare ! La ce anume ne 
putem aștepta, potrivit ştirii gazetei oficiale, care, atunci 
cînd va fi cazul, va aduce la cunoștința cltitorilor săi amă- 
hunte cu privire la alinarea prin pedeapsa cu moartea ? Să 
beneficieze, oare, de această alinare prin pedeapsă cu 
moartea numai abonaţii gazetei oficiale pragheze ? Dar 
cum rămîne cu noi, ceilalți, care nu ne-am abonat ? 

În sfirşit, ştirea pe care o citiţi în continuare are într-a- 
devăr darul să vă bucure : 312 pelerini, cu lacrimi în ochi, 
au pornit să bată drumul de la Brno pina în Palestina 
Ştirea aceasta e atit de importantă, încît gazeta oficială a 
tipărit-o cu literă grasă. 

Şi dacă nici cu asta nu vreţi să vă bucuraţi, atunci, cu 
siguranță, vă va amuza foiletonul in care Jan Josef Svatek 
îşi publică aventurile sale printre arabii din Tunisia 
Aventuri care, fără îndoială, vor avea darul să vă capti- 
veze. De altfel, in toate foiletoanele sale, acest distins 
cälätor bea -eafea Mocca gi se lasă pișcat de plognite. Şi 
treaba asta o face din aprilie. 

Un mare avantaj are totuși această gazctä oficială 
pragheză. Un avantaj de netăgăduit : hirtia sa care nu 
aspră, ci, dimpotrivă, moale și fină. 

Această hîrtie este lăudată de toate posturile de jan- 
darmi, unde gazeta oficială pragheză este trimisă pentru 
instruirea si culturalizarea vajnicilor apărători ai ordinei 

Da, hirgia gazetei oficiale pragheze e agățată acolo, 
în cui, indeplinindu-si cu cinste misiunea sa exterioară, 
cu acea incontestabilă drägäläsenle de care este capabilă 
mina aspră şi puternică a jandarmului ; şi, după ce-și în- 
depiinește nobila misiune, coboară încet acoperind, cu 
faţa ei oficială, actele extraoficiale ale organelor de secu- 

tate. 


31 


ULTIMUL MLADOCEH DIN KOSIRE 


Inchinat memoriei acestuia- 


Koëiïe e o comună cu totul aparte. Un. anume cetä- 
tean documentează cu argumente filosofice că sint anu- 
mite momente în viata omului in care pind și o vită inne- 
buneşte în comuna Koäife. Acest cetăţean e originar din 
Koäife, iar această frază învâluie într-un mister și mai 
mare ce anume stirneste In Kosife o impresie atit de 
aparte. . 

De atîtea ori m-am gindit la povestea asta si pot 
spune că, asumindu-mi misiunea de a observa vacile 
minate prin Kosiie, am remarcat.că aceste cornute de 
prăsilă manifestă, In drum spre Koëife, o anumită ne- 
linişte. : - 

Şi tolusi înfăţişarea comunei KoSife lasă o impresie 
dulce, pläcutä, plină de blindete si de bună vecinătate, 
mărturie stind Palatui reprezentativ în care sînt insta- 
late şcolile, primăria, cisterna pompierilor, secretarul..co- 
muna! şi alte unelte și persoane asemănătoare ce afujesc 
interesele obştei. Această urjasä clădire n-a avut, initial, 
nici un fel de intrare, : 


Antreprenorul care a înălțat acest cdificiu e un băr- 
bet ncspus de uituc. Într-o vreme își uila cu regularitate 
umbrela în circiuma U Holubu * din Smichov, pe urmă 
cînd își venea în fire.si isi aducea aminte, se întorcea 
acasă cu umbrela, în schimb, în ziua următoare, uila 
să deseneze intrarea pe planul acestei clădiri, | . 

Pe urmă s-a odihnit un timp și de atunci uită numai 
umbrelele. - : 


*- n porumbelu’. 


32 


Cei din KoSife, cum mu cad uşor pradă deznădejdii — 
cu calm au spart un zid din partea scării, au făcut oin- 
trare modestă, ce-i drept.nu prea lesne de găsit, si, Ă 
aici, domnul primar se strecoară frumusel în primărie, 
de parcă i-ar fi rușine de comuna pe care o gospodăreșie 
cu atila sirg. P 

De vină că nu se bucură deo faimă prea bună co- 
muna Kodife sint tot felul de întîmplări misterioase. 
Lăudabilă a fost, în privința aprecierii Koëirelui, acti- 
vitatea gazetei oficiale pragheze. Din pricina unor mis- 
terioase evenimente petrecute la Smukyrka, „Gazeta Pra- 
gheză“ a lipit întregului tineret din : Kosiie eticheta de 
depravat. Primarul comunei a răspuns printr-un trimis 
special că omorul nu a fost comis în cadastrul.Kosiie, ci 
pe teritariul Smichovului. 

Organele primăriei din Smichov au explicat însă că, 
In urma investigațiilor și constatărilor politienesti, crima 
a fost săvirşită în cadastrul comunei Kotife, după care 
trupul neînsufleţit a] victimei a fost tirit în cadastrul 
Smichovului, aducindu-i-se în “felul acesta o gravă pro- 
fanare. 

Asa stind lucrurile, primarul Koëäifelui a răspuns in 
„Politica“, arätind că presupușii ucigași sint totuși cetă- 
ten! ai comunei Smichov. 

Drept care, Smichovul a ripostat oficial : 

»Presupusil ucigași sînt, intr-adevdr, cetăţeni ‘ai co- 
munei Smichov, dar adevărații ucigași se cuvine a fi cău- 
tali în Koëire”. 

B-ar fi ajuns probabil, dacă nu sigur, la un război 
tratricid; dacă, între timp, n-ar fi. apărut alt eveniment 
gave să împingă chestiunea apartenenţei amintifilor uci- 
qul pe planui al doilea al preocupärilor politienesti. De 

la aceasta era vorba, desigur, de Koëiïe. La comisa- 
tlatul poliţiei din Koëiïe, gardienii l-au zvintat în bătaie 


33 


pe revertențul Spurny. Si l-au zvintat i bătale pentru 

simplul motiv că l-au arestat. Alt motiv n-au avut. „Gazeta 

aficială ezi“ a seris, ce-i drept, ch a muşcat, dar 

ata, nu poate fi adevărat, pentru că, e gtlut, un om cu 
proaspăt n-are cum sk muște, 

Şi tocmai în acele vremuri, înduioşător de talburi, 
mi-a fost dat să-l cunosc pe cel din urmă mladoceh din 
Kotife, 

— l-au pus pătura în cap, mi-a spus el, cu un eer 
de cunoscător — şi acum încasează, derbedeule, să ai 
de cheltuială, de vreme ce nu vrei să muncesti. Si l-au 
tăbăcit în lege... Ori se gtie că un asemenea revertent nu 
prea ţine la tăvăleală. Căci astfel revertenfli ăștia ne-ar 
fi gttuit pe nol, burghezii, la tot pasul, 

După această frumoasă introducere s-a prezentat. 

— MA numesc Nude * şi sînt ultimul mladoceh din 
Koëife. 

Pe urmă a tăcut citeva clipe, dupä care s-a grăbit si 
adauge : 

— Dumneata locuieşti acolo, sus. Nu ştiu dacă ştii, 
dar vecina dumitale Davidové are chingi noi la coșareă, 
De unde are fameia asta atijia bani |... Se spune. despre 
ea ci ar fi vizitată de un plutonier-major. Cum văd, 
n-are parte de prea multe bucurii de la fetele ei. Una 
fine de-acum un prunc în braţe, a doua leagănă, iar o a 
treia fată nu are. 

— Va să zică dumneavoastră binevoiti a fi ultimul 
mladoceh din Kosifa ? am întrebat eu respectuos. 

"— Da, a fncuviintat dumnealui, cu o voce întunecată. 
Initial am fost douăzeci. Am crescut, ca să zic aga, îmbu- 
eurdtor, dar pe urmă, unul după altui, prieten după prie- 


& Cogareă 


> 


len, s-au pierdut. Si am rămas doar doisprezece. Atunci, 
noi mladocehii din KoëiFe am înființat un club polilic. 
De îndată ce l-ami pus pe roate, am început să deafășu- 
rim aicl o intensă activitate de club. Pe urmă s-a re 
vărsat intr-o zi piriul din Motol și s-a zis cu clubui, 
peniru că nol, membrii clubului, ne-am certat atunci 
pa chestia regularizării. Cineva a spus că ‘problema re- 
suterizäri piriului din Motol nu intră în competența 
programului mladoceh, altul a afirmat "că numai într-un 
partid în care domnește libertatea de gindire pot fi apli- 
cate“orice fel de principii politice. Așa se face că ne-am 
certat vreo săptămină, după care, nu știu cine, i-a turtit 
nasul președintelui. Iar mie, tot aşa, mi-a azvirlit unul 
cu o cutie de chibrituri infiptä într-un suport de por- 
telan, Cu acclasi prilej, casierului i-au tăiat paltonul... 

Si uite aşa, clubul s-a dizolvat, statutul lui a fost retur- 
nat la guvernămint, si asifei n-am mai rămas credincioşi 
stIndardului mladoceh decît cinci. 

La un an după accea ne-am mai inmuljit cu un membru. 
Eram, aşadar, în total, şase mladocchi în întreaga comună 
Koëife, Al șaselea membru, de care vorbeam, a împrumutat 
de la fiecare adept al parliduiui cîte zece coroane. De 
indatä ce a avut cincizeci de coroane în buzunar, a șters-o, 
dispärind fără urmă, şi treaba asta i-a înfuriat în asemenca 
măsură pe ci dintre cei rămași, încit au declarat că în 
asemcnca condiţii nu pot fi susținătorii unui partid liber- 
ginditor. 

Am rémas, deci, doi mladecehi in Kofiie, Eu şi un'oare- 
eare Pejza. Acest Pejza s-a spinzurat din pricins unei 
dhestiuni băneşti” si, astfel, am rămas doar eu, care voi 
famine în. continuare credincios programului mladoceb, și 
nu voi părăsi niciodată stindardul partidului. 


35 


Si tat vorbind aşa, am ajuns pe Cerny Vrh *. Jos, sub 
noi, KoSife se desfăşura in toată splendoarea lui, iar dom- 
nul Nu&e, privind valea de la înălțimea aceea, mi-a goptit 
cu acea ardoare caracteristică sfinţilor și eroilor : , 

— Tin sus, cu fermitate, stindardul mladoceh. Cu el voi 
birui, cy el voi muri ! . 

Din clipa accea am simtil o tcosebită plăcere în a-l 
urmări cu atenţie pc acest dislins domn Nuse. Şi asttel 
am avul ocazia să văd mislerioasa comportare a acestui 
ultim mladoceh faţă de celelalte partide politice, si să, suc- 
prind o serie Intreagä de lucruri demne de admirat. 

Domnul Nutc folosea, în discuţii, fic cuvintul frate, fic 
tovarase, în funejie de omul cu care vorbea. * 

Personal îşi spunea burghez, iar duminica dimineaţă. 
cînd päsea îmbrăcat în haină neagră spre biserică, spre a 
înălța Domnului mul{umirile mladocehe, le spunea, zim- 
bilor, cunoscuţilor si prietenilor : - 

— Mă duc să asculi cuvinlul Domnului, așa cum se 
duceau husiţii înainle de a porni în bălălie. 

La amiază. în drum spre casă, făcea un popas in cit- 
ciuma domnului PraZsky „La coroana“, unde, in faţa unci 
halbe cu bere, dezvolla programul partidului mladoceh : 

— Nimeni n-ar vrea să facă nimle, iar nol, burghezii, 

\sä muncim spetindu-ne pentru ei. De aceea, noi, mlado- 
cehii, nu facem la rindul nostru nimic, 


. 
În ochii mei, ultimul mladoceh din-Koëife devenca dir 


ce în ce mai misterios. Pe urmă a venitserbarea Înălţării 
Domnului şi prin toată comuna s-a räspindil vestea că 


* Dealul negru. 


. 


36 


- ultimul mladoceh ridică, pe socoteala iui, două altare în 

piața publică. 

: Si asa a fost ! După-amiaza s-a dus in mijlocul muncl- 
torilor cărămidari să le tind un discurs despre sarcinile 

„partidului mladoceh, 

-  $tiu doar atit, că a fost dat afară din sală, L-am întîlnit 

” fn aceeaşi seară, și pe un ton grav mi-a spus: . 

— Tin sus, cu fermitate, stindardul mladoceh, cu el 

„voi birui, cu e] voi muri ! 

În seara următoare, l-am văzut pe ultimul mladoceh 
din Kotife în grădina fabricii de bere din Motol. 

Avea în faţa lui ziarul ,,Narodni listy“ („Foaia nafio- 
fala“), iar pe cartonașul însemnat cu multe liniute o halb& 
de bere neagră. 

In răstimpuri golca paharul cu un gest mecanic și se 

” uita în paginile ziarului „Narodni listy“. 

. După multă vreme m-a observat şi, ridicind gazeta 
deasupra capului, a bolborosit ceva... după care s-a pră- 
bușit sub masă. „Narodni listy“ i-a acoperit, ca un drapel 
de onoare, pieptul său curajos, Si, precum sîngele. luptă- 

-torilor, i se prelingea pe obraji berea neagră, vărsată din 
pahar. 

Nu era nimic altceva decit o intoxicație alcoolică, Pe 
urmă, întreaga grădină s-a eufundat într-o liniște adinca... 

' Pind noaptea lirziu, ospătarii au avut de furcă, nu 
glumă, ca, de bine, de rău, să-l readucă in simtiri, stropin- 
du-l cu sifon si dindu-i să bea cafea neagră. 

Şi cind s-a trezit, uitindu-se în jurul lui cu niște ochi 
cit sarmaua şi văzind atitea sticle de sifon și atitea cești 
goaie de cafea neagră, a declarat printre sughituri :. 

— Acum sînt, într-adevăr, reorganizat... . 

De atunci nu l-am mai văzut pe ultimu! mladoceh din 

+ Koëiïe, această . aa mister ioasă, mai misterloasă decit 
Insăşi comuna Koh 


37 


OBIECTH ÎMPOTRIVA CONFISCĂRII . | 


In fata curţii de apel în problemele presei se judecă în 
clipa de faţă o cauză referitoare la confiscarea unei bro- 
gari. Procuratura generală a descoperit în incriminata bro- 
gură încălcări ale legii privind liniștea și ordinea publică. 

Membrii completului de judecată se află așezați la o 
masă lungă si, din locul în care altă dată stă avocatul, tt 
aërul si entuziastul aulor, redactor al unei publicaţii coti- 
diene socialiste, îşi apără singur broşura cu pricina, 

E în loiul expunerii pledoariei sale şi vorbeşte ca un în- 
ger. În expunerea sa explică ce înseamnă revoluţie şi ce-i 
aia evoluţie, arălind: că tocmai cutare şi cutare aliniat 
din textul brosurii nu pulea să stirneascä revoltă sau indig- 
nare, penttu simplul motiv că sînt citate din istorie, așa 
cum aceasta e predată în şcoli. 

Presedinicle completului de „judecată se uită la el, dar 
nu-l ascullä. 

In îndelungata sa practică judecătorească învățase să-l 
poată privi pe vorbitor fără să-l audă ce vorbește. 

De alifel, li este absolut indiferent ce vrea să-i spună. 
Se uită, şi.se uită, si dispoziţia lui-e a unui oștean ostenit 
care doarme în marş, dar continuă să meargă și iar să 
mearga. v 

Si domnul președinte îl privește pe vorbitor, 1 privește 
mereu, dar de gindit se gindeste la cu totul altceva. 

Entuziastul care-și apără propria cauză îşi spune eu 
bucurie, în sinea sa, ce mult îl interesează pe domnul pre- 
pedinte povestea lui, si ridică din ce în ce mai mult stavi- 

elocintei sale, vorbește cu insufletire şi, în acest timp, 
ee uită drept în ochii președihtelui, care se frămintă, intre- 


bindu-se, în sinea lui, ce anume puluse să Jipseasc& azi In 
eafeaua de dimineaţă, Frişca, i-a spus menajera, era bună, 
cafeaua proaspăt prăjită, cicoarea de la Këln, și, totuşi, nu 
fusese cafeaua lui de toate zilele. 

Se uită la vorbitor şi îşi spune : „Ai putea să porți şi 
tu mansete |“... - 

Entuziastul june vorbește mai departe cu aprindere si 
“gesticulează agitat. . 

„Aha, mansetele le are pe masă“, meditează domnul 
preşedinte, uilîndu-se la vecinul său, consilier de justiție, 
al doilea membru al completului de judecată. 

Ochii acestuia spun cit se poate de grăitor că obicctiile 
i se par mult prea iungi și că va fi nevoie să tragă un puișor 
de somn. Aşadar își sprijină capul in palma dreaptă, pre- 
facindu-se că examinează textul brosurii confiscate, şi spre 
a nu fi văzut, îngrămădeşte in faţa lui, ca un zid, tomu- 
rile de legi, şi motäie. 

Nu multă vreme însă, căci al treilea membru al com- 
pletului de judecată îi dă un ghiont zdravän şi-i spune în 
goapiä : 

— Jar m-a fnjepat în spate, domnule coleg ! | 

Suteră de reumatism şi e silit să se reazeme de speteaza 
eapiionata a jilfului, aşa că nu poate închide ochii aşa fel 
încît să nu-l vadă vorbitorul, 

Se uită chinuit prin sala de şedinţe ; cască şi lixeazà 
„dusarul din fata lui. Desenează pe el, cu creionul, un cîină 
pl acum îi şterge, pe îndelete, cu guma, coada, picioa- 
vele, capul. Face treaba asta aga, fără nici o noimä, şi în 
arest timp se gindcste la noua sa alifie pentru tămăduirea 
eeumatismului. 

li mai dă un ghiont colegului din stînga Jui şi-l întreabă, 
murmurind ; uo . 


— Ce părere ai, domnule coleg, o baie de aburi ar 
merge ? 

Colegul se trezeşte şi mor măie somnoros : 

— Creionul să i-l lăsaţi... Și fără să mai sufle o vorbă, 
își vede mai departe de somnul lui 

Si exaltatul autor nu mai conteneste să vorbească, apă- 
rîndu-şi cu agilitate propria cauză, în timp ce în partea 
dreaptă a președintelui începe să caște al patrulea membru 
al completului de judecată, care, aplecindu-se peste dom- 
nul preşedinte, îi umilă ştrengărește zidul de tomuri din 
fala celui de-al doilea membru, îngăduindu-şi să-i spună : 

— Permileţi, domnule coleg !?! 

Acesta sc: trezeşte şi se uită cu ochii holbati la cel ce 
ridică obiecţii împotriva confiscării, cum sună, în stilul 
oficial, denumirea unui asemenea tînăr. 


-~ Somnul în aceste condiţii nu pare, la prima vedere, un 
somn liniștit. dar cine are o practică mai îndelungată 
această privință, ca de pildă acest membru al completulăl 
de judecală, se descotoroseste cu atlta uşurinţă de orice 
griji-incit atipeste şi doarme buştean în toiul dezbaterii. 

E un fel de somn artificial, un adevărat'miracol în ecest 
domeniu de activitate. Peste putin timp, magistratul e 
treaz de-a binelea, -ia din vîrful zidului de protecţie unui 
din coduri, se uită la el, apoi îl pune la loc şi își. reia firul 
somnului binefäcätor. 

Vorbitorui observă acest transfer al tomurilor de legi, 
şi asta fl [ace să pledeze cu şi mai multă insistenţă, spre a 
convinge pe membril onor completului de lipsa de semni- 
ficatie şi inoportunitate a confiscării brosurii sale. Tre- 
cerea codurilor de iegi dintr-o mint Intr-alta e, pentru el, 
o neînşelătoare mărturie că domnii magistrați sînt nespus 
de interesaţi de cazul în speţă. 


40 


„__ Preşedintele a lisat capul in jos gi se joacă iovirtin- 
du-şi degetele la adăpostul mesei şi în acest Limp se in- 
treabă dacă l-a păcălit cumva tutungiul, azi-diminea|ä cînd 
a cumpărat de la el obisnuitele trabuce. 

Scoate din buzunarul de sub robă portmoneul si numără. 
conţinutul. Si astfel isi dă scama că lipsește o coroană, apoi, 
uitîndu-se la vorbitor, îşi dă seama că în dimineața aceea 
cumpărase cu şase havanc mai mult decit de obicei. 

Liniştit, le aruncă o privire membrilor completului de 
judecată. Unul doarme dus în spatele tomurilor de legi, în 
timp ce în dreapta lui, cei doi sînt pe cale să aţipească. 
Si motäie amindoi, aidoma iepurilor, cu ochii deschişi. ~ 

Pe urmă aude un fel de vuiet venind dinspre sala de 
şedinje. Își dă seama la îuţeală că individui pledează me- 
reu, susținîndu-și cu ardoare obiecțiile şi, uitindu-se la 
ceas, preşedintele constală că incriminatul vorbeşte de două 
ore, "fără întrerupere. 

In stinga, in spatele adormitului consilier, ascuns in 
birlogul lui, grefierul e încă în plină activitate. 

.  Acesla, ca să-i mai treacă de urit, desenează pe hirtie 
tot felul de monştri şi se iscăleşte şi, tot ca să-i treacă de 
urit, stenograflază din cind în cînd cîte o frază din expu- 
ncrea tinärului si înflăcăratului vorbitor. 

— „Căci, onorată curte, în fraza ,,miini bătătorite se 
ridică spre ceruri în semn de blestem“, nu-i nimic de 
natură să instige opinia publică la revoltă... 

Buf bum ! Al patrulea membru al completuiui de jude- 
cală s-a prăbuşit de pe scaun. Visase ceva despre chinezi. 
" Nu-şi picrde insi prezenţa de spirit, si spune cu vace. 
tave,-ridicînd o hirtie de pe jos : 

— Ca să vedeţi, era cit pe ce să ne zboare un docu- 
ment ! 

Vorbitorul tulburat de bufnitură s-a uitat la ei cîteva 
clipe, iar acum îl privește drept în ochi şi iar vorbește ca 


al 


un îngcr ; la rîndul său, magistratul îl urmăreşte un timp 
stind în picioare, apoi se aşază la lec în jilțul său şi pre- 
gedintele li îndreaptă zidul de hirtoage din fata lui. 

Acum însă e prea tîrziu ca să mal doarmă. Vorbitorul 
îşi încheie pledoaria cu rugămintea adresată onor curţii 
să tind scama de indreptititele si fundamentalele sale 
obicctii şi să anuleze decizia de confiscare. 

Membrii completului de'judecată îşi iau de pe masă be- 
retele, iar preşedintele declară solemn : 

— Curtea se retrage pentru deliberare. 

Si pornesc toţi patru spre sala de consiliu. În frunte 
presedintele și, în urma lui, membrii completului. Şi uşa 
sc închide în spatele ior. - 

În mijlocul sălii se află o masă lungă, verde. Grefierul 
c ultimul în această procesiune. Cu gravitate si într-o”tă- 
cere desăvirşită ocolesc cu toţii masa verde. Cînd e gata să 
apuce de clanțaușii ce dă în sala de şedinţe, preşedintele 
se opreşte brusc si spune : 

— Incă o dată în jurul mesei, povestea a fost mult prea 
lungă !... 

Si iată-i [Acind încă o dată ocolul mesei şi, In fine, pă- 
şind majestuos în sala de şedinţe. Plin de insuflefire, ju- 
nele sc uită la ci în clipa în care îşi pun bereta pe cap. Si 
supraveghctorul îi spune : - 

— Ridicali-vä în picioare. 

lav președintele citește. solemn de pe o filă de hirtie 

ali: 2 . i 
ăi — În numcle Majestății sale Împăratul Franz Joseph, 
curtea de apel în problemele presei a decis, după o adincă 

i matură chibzuinţă, că obiecțiile prezentate aici impo- 
Live forurilor competente nu se iau in considerație si con- 
firma întru totul formularea acestora în ceea ce privește 
sonfiscarea ! Motivele vor fi furnizate ulterior. Asadar, cu 
Dumnezeu înalnte !- 


42 


CUM AM DEVENIT REDACTOR LA 
„LUMEA ANIMALELOR“ : 


Cum am devenit redactor la „Lumea animalelor“, la re- 
vista asta interesantă, e o întrebare destul de complicată 
care m-a frămintat multă vreme, pînă cînd am ajuns la 
concluzia că îucrul nu s-a putul întîmpla decit într-un. mo- 
ment de necugetare, furat de dragostea ce o nutream fata 
de vechiul meu pricten Hâjek, care pină atunci condusese 
cu cinste revista; indrägoslindu-se de fetita domnului 
Fuchs, proprietarul revistei. acesta l-a gonil pe dată, avind 
însă grijă ca înainte de a pleca să-l roage a-i recomanda un 
cedactor ca lumea. 

_ Dup& cum vedeţi, pe vremea aceea relaţiile de muncă 
erau foarte ciudate. 

Cind prietenul meu Hâjck m-a prezentat proprictaru- 
lui revistei, acesta m-a primit cu foarte multă căldură și 
m-a întrebat dacă am oarecare noţiuni despre animale si 
părea foarte încântat de răspunsul meu în care i-am de- 
clarat că întotdeauna am pretult foarte mult animalele, că 
am văzut în ele etapele de evoluție spre specia umană și 
că, mai cu seamă în ceea cc privește ocrotirea animalelor, 
am respectat întotdeauna dorințele si näzuintele lor. În 
fond, animatele nu cer altceva decit să fie sacrificate, pe 
cît posibil fără durere, înainte de a fi mineate. Crapul se 
naște cu ideea fixă că nu-i frumos din partea bucătăresei 
să-i spintece pintecele de viu, iar obiceiul unora de a suci 
gitul cocoşului este în contradicție cu principiile Societăţii 
pentru ocrotirea animalelor, care arată că păsările nu tre 
buie tăiate de mfini neindeminatice. Aspectul inchircit al 
mrenelor prăjite dovedește că muribundele protestează 


împoriva faptului că saint prăjite de vil in margarină. A 
goni curcanul... . 

Cind să-i vorbese despre curcan, patronul'm-a întrerupt 
gi m-a întrebat dacă mă pricep la păsări, cîini, iepuri de 
casă, albinc, dacă cunosc diversitatea vieţii animaleior, dacă 
ştiu să tai din jurnale străine fotografii bune pontru a fi 
reproduse, să traduc articole de specialitate despre ani- 
male, să rasfoicse prin lucrările lui Brehm ca să mă inspit, 
pentru a redacta, în colaborare cu cl, articole de fond pri- 
vitoare la viaţa animalelor, M-a întrebat de asemenca dacă 
aş putea să scriu despre schimbarea anotimpurilor, despre 
alergările de cai, despre vinătoare, despre dresarca ciini- 
lor poliţişti, despre sărbătorile natienale şi rcligioasc, pe 
scurt — dacă aș fi în stare să am o privire gazelărească de 
ansamblu, pe care s-o sintelizez într-un scurt si concis 
articolaş de fond. 

I-am declarat că mă gindisem la asta, că mă preocupase 
încă de mult ideea conducerii iuminate a unei asemenea 
reviste cum este „Lumea animaleior“ şi că pot face faţă, cu 
cinste, tuturor rubricilor, întrucit stăpînesc la perfectie 
gubiectele.amintite. Strădania mea, i-am spus eu, va fi însă 
de a ridica revista la un nlvel ncobişnuit de înalt, printr-o 
reorganizare atit din punct de vedere al conținutului, cit si 
al orientării ; să introduc rubrici noi, ca de pildă: „Colţul 
vesel al animalelor“, „Animalele despre animale“, urmă- 
rind in acelaşi timp, cu grijă, situaţia politică ; să furnizez 
cititorilor surprize 'după surprize, pentru ca să nu aibă 
timp să-şi revie, trecînd de la un animal la altul. Rubrica 
„O 2i din viaţa animalelor“ trebuie să alterneze cu „Nou 
program pentru rezolvarea problemelor în legătură cu creg- 
terea animalelor domestice“ şi cu „Mişcarea vitelor cor- 
nute“. . 

* M-a întrerupt din nou, declarind că proiectele mele îl 
satisfac în totul si că, dacă voi reuşi să. realizez numai 


44 


jumitate din ceea ce îmi propun, imi va dărui o pereche 
de porumbei Wyandot, de la ultima expoziţie de păsări 
de la Berlin, care au obfinul premiul intii, iar proprieta- 
cul, medalia de aur pentru imperechere excepţională. 

Pot să vă spun că m-am străduit să-mi respect în re- 
vistă programul de conducere, pe cit m-au ajutat puterile, 
ba pînă la urmă am descoperit că articolele pe care le 
scriam depășeau chiar cu mult competența mea. 

În dorinţa de a oferi cititoiilor ceva nou, am început să 
inventez noi animale. A . 

Am pornit de la principiui că, de piidă, elefantul, ti- 
grul, leul, maimuța, cirtita, calul etc. sint de mult creaturi 
prea ‘cunoscute cititorilor revistei „Lumea animalelor“ gi 
m-am gindit că cititorui trebuic captivat cu ecva nou, cu 
noi descoperiri şi de aceca am încercat să le prezint o ba- 
lenă cu pintece de sulf, -Acesl nou tip de balenă nu depă- 
gea mărimea unui morun, dar era prevăzulă cu o bäsicä 
plină cu acid formic şi un canal special prin care balena 
mea. cu pintece de sulf iansa, prin expiozic, oricind dorea, 
asupra peştiior mai mici pe carc voia să-i inghild, parali- 
zindu-i, un acid otrăvitor, căruia, mai. tirziu, savantul en- 
glez... nu-mi amintesc acum ce nume i-am dat — i-a numit 
„acid de balenă“. Untura de balenä era cunoscută de toată 
lumea, dar noul acid a trezit atenţia citorva cititori, care 
au întrebat de firma care se ocupă de prelucrarea acestui 
acid. Pi - 

Pot să vă asigur că, în general, cititorii „Lumii anima- 
lelor“ sînt foarte cyriosi. 

+ Curind, după balena cu pintecele de sulf, am descope- 
rit, uneie după alteic, o seric întreagă de noi animale. Va 
amintesc, în treacăt numai, printre altele, de: foca-tär- 
cată — un mamifer din ncamul cangurului : boul suplu 
— un tip de vacă preisloricd ; infuzorul-sepia, înfățișat 
ca tin Lip de guzgan... Animalele mele se inmulteau de la 


45. 


p zi le alta. Mă mimunam eu singur de suecesele pe care 
le obtineam. Niciodată nu mi-am închipuit că regnul ani- 
mal trebuia complicat atit de mult şi că Brehm a putut 
să treacă cu vederea atitea animale, în lucrarea sa „Viaţa 
animalelor“. Au știut oare Brehm şi toți urmaşii lui despre 
Ékiseul meu de pe insuia Islanda, „liliacul nordic“; despre 
pisica mca domestică de pe culmea muntelui Kilimanjaro, 
pe care am numit-o ,,cerbul-pachiuha*? 

Ce ştiuseră pînă atunci naturalistii despre puricele ingi- 
nerului Kuhn, descoperit de mine în chihlimbar ; despre 
acest purice care era orb fiindcă trăia subteran pe spatele 
unei ciptite preistorice, și ea oarbă, pentru că — așa cum 
am scris — străbunica lui se imperechease cu un arici 
orb și ei, din grotele de la Adelsberg, care pe vremea aceea 
se intindeau pînă la Marea Baltică de azi ? , 

Din pricina acestui eveniment lipsit de însemnătate se 
fncinse o aprigă polemică între ziarele ,,Cas“ („Timpul“) 
si „Cech („Cehul'), deoarece „Cech“, organ clerical, citind, 
cu lux de amănunte, în follctonul său, articolul meu des- 
pre puriccle orb, irase următoarea concluzie : „Ceca ce 
Dumnezeu face, este bine făcut“. Dimpotrivă, cum era şi 
firesc, „Cas“, revistă pur realistă, distrusese puricele meu 
a dată cu preasfintitul ziar „Cech“ şi din clipa accea se 
părea că mă părăseşte steaua de inventator şi descoperitor 

> noi creaturi. Abonaţii revistei „Lumea animalelor“ în- 
ecpură să se -neliniştească, ~ 


Această neliniște a fost stîinită de scurtele mele note 
despre apicultură şi aviculturä, in cart dezvoltam o nouă 
tesrie personală, care a produs o adevărată furie, deoarece 
aplicind sfaturile mele simple, cunoscutul apiculter Pazou- 
rek a murit de apoplexie,-in timp ce in regiunile Sumava 


gi Podkrkono&c stupäritul a dispărut cu desdvirgire. In 
„păsări a dat molima şi, ce mai tura-vura, au picrit cu du- 


iumul Abonatii îmi scriau serisori de ameninţare si retu- 
zau primirea revistei. 

" Văzind cum stau lucrurile, am schimbat sfera de ac- 
tivitate și m-am lansat în domeniul sălbatice, imi 
amintesc şi acum de scandalul meu cu redactorul-gef al zia- 
rului agricol „Selsky Obzor“ *, deputatul clerical Josef 
M. Kaditak ! LS 

Décupasem din revista engleză „Country Life“ ** foto- 
grafia unei päsärele cocojate într-un nuc. Am botezat-o 
„nuculeană“, așa cum, in mod logic, n-ag fi stat o clipă la 
îndoială să seriu că pasărea care sta pe e creangă de ienu- 
păr se numește „ienupăruţ“ sau la nevoie „ienupăruță“. 

Şi să vedeți ce s-a întîmplat... Domnul Kadiiak a in- 
drăznit să mă atace, printr-o earte poștală obișnuită, în 
care îmi atrăgea atenția că pasărea respertivă nu era e 
„nuculeană“, ci o gaitä, pasăre căreia în traducere germană 
îi spune Eichelhäker. 

I-am scris o scrisoare în care i-am expus în întregime 
teoria mea despre „nuculeană“, împănîndu-mi expunerea 
cu multe înjurături şi citate inventate din Brehm. 

Deputetul Kadicak mi-a răspuns în ,,Selsky Obzor“ 
printr-un articol de fond. 

Seful meu, domnul Fuchs, se afla ca de obicei la cate- 
nca şi citea gazetele de provincie, pentru că în ultima 
vreme începuse să urmărească cu muitd atenţie aluziile pe 
care presa provincială lé făcea la adresă captivantelor mele 
articole, apărute în „Lumea animatelor“. Cînd m-am dus 
la el, mi-a arătat ziarul cu pricina „Stlsky Obzor“, care se 
afla pe masă și mi-a spus, aproape în goapta, privindu-mă 
cu ochii lui triști, să citesc. 


* Orizontul lăraniior, 7 
+* Viata rurală. 


a7 


Am eitit articolul cu glas tare în faţa întregii asistente 
din cafenea : 


„Onorată redacție ! 


Am atras atenţia că în ultima vreme revista dumnea- 
voastră uzează de o terminologie neobişnuită gi neînteme- 
iată ; că nu fine seama indeajefis.de puritatea limbii cehe 
și că inventează diferite specii de animale. Am prezentat 
proba zdrobitoare a faimbasei gaife, denumire străveche, 
folosită și astăzi în mod curent, pe care redactorul dumnea- 
voastră și-a permis să o prezinte drept „nuculeană“. Pen- 
tru a-mi sprijini afirmatia, am arătat că denumirea folo- 
sită de redactorul dumneavoastră ar putea avea un temei 
în cuvintul german Eichelhiher care în traducere corectă 
este totuși gaifd.“ 


— Gaiţă 1 repelă disperat patronul revistei. 
„Am continuat. lectura, păstrindu-mi singele rece : 


„Drept räspuns, am primit din partea redactorului 
dumneavoastră o scrisoare foarte nepoliticoasd, cu caracter 
personal si neprincipial, în care sînt etichetat drept „o vită 
ignorantă, demnă de condamnat“, fapt care merilă o sanc- 
fiune exemplară. Între oameni cuviinciogi nu se răspunde 
în felul acesta la obiecfiuni corecte, de natură pur ştiin- 
tified. Ag fi foarte bucuros să știu care din noi doi anume 
este vită mai mare. Poate, ce-i drept, n-ar fi trebuit să-mi 
formuleze obiectiunile printr-o simplă carte poștală, ci prin- 
tr-o scrisoare închisă ; dar fiind mult prea copleșit cu 
munca, nu mi-am dat seama de acest amănunt ; acum însă, 
după ieșirea grosolană a redactorului dumneavoastră, îmi 
permit să prezint cazul judecății publice, 

Redactorul dumneavoastră se înşală amarnic socotind 
că sînt o vită ignorantă, care habar nu are cum se nu- 


. 48 


meşte' cutare sau cutare pasăre. Aflaţi, domnilor, că mă 
ocup cu ornitologia de ani şi ani de zile, dar nu din cărți, 
ci studiind viața-păsărilor în natură, avind in colivii mai 
multe păsări decit a văzut vreodată redactorul dumnea- 
voastră, de bună seamă un om închis tn circiumile și loca- 
lurile de desfriu din Praga. 

Cu toate că cele ce voi spune sînt lucruri secundare, 
socotesc totuși că n-ar strica dacă redactorul dumneavoas- 
tră s-ar convinge mat întîi cui îi reproșează dobitocia ; 
înainte ca invectiva să-i curgă din peniță, să facă un drum 
pind la Frydland în Moravia, lîngă Mistek, unde pind la 
apariția acestui articol revista dumneavoasträ era cum- 
părată. 

De altfel, nu e vorba aici de o polemică personală cu 
un om iresponsabil, ci de o problemă de știință şi de aceea 
repet încă o dată că a inventa într-o traducere nume de 
păsări este un lucru nepermis, cînd avem cuvîntul neaog 
arhicunoscut ga!ță.“ 


— Da, gaifä ! exclamă patronul meu cu o voce gi mai 
deznădăjduită. 

Tu însă, liniştit, nu m-am lăsat întrerupt şi am citit 
mai departe : 

„Asta-i curată neobrăzare din partea unor ignoranti 
brutali. Cine a îndrăznit vreodată să-i spună gaifet „nu- 
culeand" ? In lucrarea Păsările noastre, le pagina 143, veţi 

găsi denumirea  latinească Ganulus glandarius B. A. ; 
aceasta egte pasărea de care vă vorbese — gaița. ‘ 

© Nu mă îndoiesc că redactorul revistei dumneavoasiră 
va recunoaşte că imi cunose mal bine pasărea decit o poate 
cunoaşte un nespacialist. După profesorul doctor Bayer, 
pasărea de cara vorbeşte dumnealui are denumirea lati- 
nească ,,mucifraga carycatectes B“, iar acest B nu repre- 


zintă, aga cum mi-a scris redactorul dumneavoastră, incepu- 
tul euvintulut bou. Ornitologii cehi cunosc numai gaița 
obișnuită şi nicidecum „nuculeana” duraeavoastră, pe. 
cara a inventat-o tocmai acest domn căruia, după pro- 
pria lui teorie, îi aparține inițiala B, pe cartea de vizită., 
Aceasta este o ieşire pur personală, care nu schimbă cu 
nimic situația. 

Gaifa rămine gaifé chiar dacă redactorul de la Lumea 
animalelor s-ar întoarce cu curul în sus, și asta dovedește 
cu câtă uşurinţă pi incompetență știu să scrie citeodatd 
oamenii de teapa redactorului dumneavoastră, care igi per- 
miie. să-l falsifice în mod grosolan pe Brehm. Acest ne- 
obrăzat scrie că, după Brehm, gaița ar face parte din fa- 
milla crocodilului, indicind pagina 452, unde se vorbește 
despre sprancioc (Lanius minor L). Mai departe, acest ig- 
norant, dacă îmi este permis să-l numesc astfel, referin- 
du-se din nou la Brehm, afirmă că marele savant a clasi- 
ficat gaița în grupa a cincisprezecea, a ciorilor, în timp 
ce Brehm a clastficat ciorile în grupa a 17-a din care fae 
parte corbul si neamul stäncutelor. Dumnealui a mers cu 

e pină acolo încît a îndrăznit să mă facă și pa 
mine stdncufd (colaeus) si neam de coțofană gi de ciori al- 
bastre, cu toate că la pagina respectivă din Brehm este 
vorba de gaitele de pădure gi de cofofene pestriţe...* 

— Gaifa de pădure ! suspină, apucindu-se cu mînile de 
cap, editorul revistei. Dă-mi articolul ! Vreau să-l citesc 
singur. , 

M-am înspăimintat de vocea rägusitä cu care citea: 

„Pasărea colibri sau mierla turceaseă rémine de ase- 
menea în traducerea cehă colibri, tot age cum sturzul rd- 
mine sturz*, 


50 


— Sturzului ar lrebui să i se spună ,ienupäruf“ sau 
„ienupăruță“, domnule şef, am ţinut să subliniez eu, de- 
oaece se hräneste cu samin|é de ienupăr. 

> Domnul Fuchs trinti furios ziarul pe masă şi se băgă 
sub masa de biliard, bolborosind ultimele cuvinle pe care 
le citise : ,, Turdus, Colibri“, 

— Nici un fel de gaiţă, urlă el de sub biliard. Nu-i 
adevărat, „nuculeană“| Feriţi-vă că muse, domnilor |. . 

In pole din urmă reusirä să-l scoată de sub biliard, şi a 
treia zi muri de meningită, în sînul familiei. 

Ultimele cuvinte pe care le rostise în ultima clipă de 
luciditate au fost : „Nu e,vorba de interesul meu personal, 
ci de binele societăţii. Din acest punct de vedere vă rog 
să primiţi părerea mea în ceea ce priveşte...“ şi-şi dădu 
ultima suflare, : 


IN REDACTIA REVISTEI DE 
ŞTIINŢE NATURALE 


Sezanul şerpilor de mare durează în publicaţiile cgti- 
diene doar cîteva săptămîni, pentru mine însă, ca red. or 
al revistei „Lumea animalelor“, sezonul acesta nu se 
mond niciodată. În decursul anilor, redactorii „Lumii anl- 
malelor“ strinseserä de pe unde au putut tot felul de ma- 
teriale despre animale şi după ce am preluat redacţia in 
urma lor mi-am dat seama că nu există fiară pe lumea 


51 ‘ 


asta despre care să nu se fi scris in această publicaţie de 
specialitate. 

Am fost deci silit să născocesc noi specii de animale 
ccea ce mi-a dat mai puţin de lucru decil să scriu despre 
nişte fiare de mult descoperite. 

Prima mea opera a fost descoperirea hrăpăreţului fe 
roce, cäruia bästinasii din Insula Fericitilor fi spun ,,aia 
roro“, animal ce trăieşte in apa mării de la orcle zece di- 
mineaja: pînă la orele patru după-amiază. Restul zilei şi-l 
petrece pe uscat, respectiv pe Insula Fericitilor, înghițind 
copiii bästinasilor. Am scris : , 

„„Animalul nu e de proporţii mari, dar în ferocitaten 
lui e nemaipomenit de puternic. Savantul naturalist dr 
Everich, vechi şi cunoscut pricten al publicaţiei noastre. 
ne-a trimis din San Francisco următoarea descriere a hră- 
paretului feroce : Potrivit cercetărilor, acest animal apar- 
ține speciei şopirlelor. Presupun că e vorba de unica spe- 
cie care s-a păstrat pînă în timpurile noastre din epoca 
uriaşelor şopirle, a ihtiozaurilor şi a altor gigantice ani- 
male antediluviene. 

Pe partea abdominală a crustei (caraparei) se afld eli- 
trele care, atunci cînd animalul se îrită, se freacă una de 
alta, producind astfel un zgomot puternic ce se face auzi 
pind la două mile engleze. 

Am izbutit să prind un exemplar al acestor mongtii. 
avind ca momeală copilul unui băştinaş. Pusă într-o cușcă 
mare împletită din bambus, fioroasa jivină a mincat peste 
noapte toată cu$ca gi jumătate din cocioaba in care se afla 
cugea, apoi a fugit spre interiorul ţării, unde. în cele din 
urmă, a fost împușcat cu o puşcă automata. In stomacul 
jivinei a fost găsit matorul comandant al rezervelor teri- 
toriale. Sărmanul murise de foame, încercuit de pereții de 


52 


piele at stomacului, pe care scrisese cu creionul ; Transmi- 
tefi ultimul meu gind de bine gi sănătate soţiei mele, 

„ Carnea acestui animal — şi asta mi se pare foarte in- 
teresant — se bucură de mare căutare în rîndurile băşti- 
nagilor. Am gustat din această carne, pentru întiia oară, 
pe insula Kalalo, La gust se aseamănă cu carnea de porc. 
Friptă, capătă o culoare trandafirie. Ochii animalului sint 
mari. Cavitatea craniană e plină de creier. Cum anume se 
reproduce acest animal n-am izbutit să aflu. În aneze vă 
trimit fotografiile rarisimului exemplar. 

Pina aici, comunicarea primită de la prietenul publi- 
eatici noastre. Fotografia ‘o reproducem în altă pagină a 
revistei. (Între noi fie spus, am cerut să mi se confecţio- 
neze o reproducere a ihtiozaurulut.) 

- Şi cu asta mi-am început în chip strălucit activitatea 
la „Lumea animalelor“, Doi învăţători s-au abonat numai- 
decit, pe doi ani, iar eu, cu un chef nebun, am cam început 
să-mi iau în serios noua îndeletnicire. _ 

Intrucit cram sigur că-i foarte greu ‘sä näscocesti me- 
reu tot soiul de animale, m-am năpustit, înainte de toate, 
asupra balenelor. Astfel am descoperit balena cu pintecele 
de sulf ce bintuie prin mările din jurul Noului Gromsk, 
apoi, ca să mai scriu ceva extraspecial, m-am apucat să 
public citeva curiozități nemaipomenite din lumea ani- 
matelor. - ‘ . 

Am scris, de pildă, că hipopotamilor le place grozav 
cînd bästinasit le suflă în nări, iar furnicile pot fi atrase 
cu o arie din Traviata. În acelaşi timp am publicat un ar- 
ticol mare despre felul cum poate fi împiedicată strechea 
la bivoli, administrindu-se tăunilor o frictie serioasă cu 
terebentină. | | 

Altă. curiozitate din lumea animalelor este aceea că 
melcii recunose punctele cardinale si, atunci cînd bate 
vintul dinspre apus, ei o Intind spre răsărit. Termitele Isi 


53 


clădesc musuroaiele in aga fel încît te îndreaptă. cu muchea 
tăioasă împotriva vinturilor alizee, pe care le spintecă şi 
le împrăștie, aducind astfel o mare binefacere intregii Aus- 
tralii septentrionaie. - 

Aceste curiozitäti i-au plăcut atit de mult unui pre 
fesor de științe naturale, încît s-a abonat la „Lumea ani- 
malelor“, aldturind la această ştiinţifică hotdrire o scri- 
soare scurtă în. care menţiona că va réspindi pretutindeni 
revista noastră, pentru că, datorită ei, descoperă mereu 
alte lumi ale animalelor. 

Încurajat de acest succes, am scris in numărul urmâtor 
un articol foarte captivant despre creșterea rațională a 
pricolicilor. Am arălat că în prima lună pricolicii trebuie 
să fie-hrăniţi cu singe de bou, continuindu-sc așa pind în 
luna a, şasea, cînd sîngele de bou trebule înlocuit cu malful 

Pricolicil se inmuilesc_in luna iunie, o- data la dol ani 
In perioada cînd se împerechează, adică. se pricolicese, tre- 
buie să-i evităm, dacă, firește, nu vrem să fim tmprogcati 
de ei cu un lichid care, amestecat în proporţia cuvenită cu 
spirt curat, deci 1: 25, se remarcă prin mirosul parfumu- 
lui de mosc. Pricolicii sînt foarte. lipiciogi, prietenoși gi 
credincioși, sint bune călăuze si peznici vigilenti, înlocuind 
astfel, in toate privinţele, cîinii pe care-i întrec prin inte- 
ligenţa lor extraordinară si printr-o nemaipomenită ată- 
Pinire de sine. *. 

Deslusim două specii. de pricolici : cel siberlan si cel 
manciurian. Primul are pärul argintiu, celălalt un păr cu 
reflexe aurii. 

Articolul s-a bucurat de uh mare succes, Cam la o săp- 
tămînă după aceea a apărut în redacţie o doamnă înveș- 
mintatä toată în negru, care şi-a exprimat dorința să-l 
facem rost de o tînără pereche de pricolici siberieni. Nu 
eram de faţă, gi astfel colegii au trimis-o la administrație. 
Contabilul (de unde să știe el ce-i aia pricoliei) s-a dus cu 


54 


a la omul de serviciu, Ca să fie clar, redacția noasträ vinde 
tot felul de animale, iar omul de serviciu, care se pricepea 
ia pricolici la fel ca şi contabilul, a spus : 

— Da, vistinsă coniţă, putem să vă oferim o pereche 
superba. Nu-i avem aici, căci aicl nu ţinem decit din], 
i-am dus la ţavă ca să fie bine educați. Să aibă așa, vreo 
patru luni. 

1 La care, conita a vaspuns, cä ar dori o pereche de şase 
ani, 

— Da, sigur, distinsă conilä, avem şi pricolici de şase 
Juni, mai frumosi chiar decit ăştia de palru lunl, 

— Siberien! ? 

— Numai siberieni, - 

— Si nu muşcă? 

— Cum să muște, eoniță, se poale? Pricolicii noştii 
sint imblinziji de-a binclea, ge_mai, ca nişte copii. Si 
aleargă, așa cum aleargă cäfcii după slăpinul lor. Sint, 
înti-adevăr, nişte pricolioi noobișnuiţi. 

— Bine, a spus doamna în doliu — să știți că m-a in- 
teresat foarte mult. articolul apărut în revisla dumnca- 
voastră, pentru că mie mi-s foarte dragt animalele. Bäic- 
4cdul meu, Karliéck, în vîrstă de cinci ani, după ce m-am 
ounsuliat cu tatăl mou, nu mai vrea altceva decit un pri- 
colici şi în ficcare dimineață strigă : „Mămico, vreau un 
pricolici“. Aşa se face că m-am încumetat să plec de la 
Olomouc la Praga. 

— Foarte bine aţi făcut, distinsă conilä, de îndală ce se 
mai îndreaptă un pic vremea, vă trimitem pricolicil, de 
probă, i s-a adresat curtenitor omul nostru de serviciu. 
Fiţi bună şi dati-ne adresa dumncavoastra. 

- Trecuser& paisprezece zile dé atunci, cînd în redacția 
noastră şi-a făcut apariţia un domn cu o barbă mare, albă, 

— Am venit în chestiunea pricolicilor, a început el, pe 
wn ton foarte sever, filca mea a comandat o pereche gi 


pind acum nu ni i-afi trimis. Toţi cunoscufii noştri îi 
teaptă cu nerăbdare gsi bucurie. Iar eu vreau să-i v 
imediat. 

— Ne este cu neputinţă să vi-i trimitem, i-am răspuns 
binèvoilor, guvernul austriac a interzis importul de pri- 
colici intrucit nici pind azi n-a fost... reînnoit tratatul co- 
mercial dintre Austria şi Rusia, în care un aliniat anume 
e consacrat exportului de pricolici din Siberia. De îndată 
ce tratalul va fi reînnoit, vă vom da de veste. 


La un timp după aceea, mă plimbam printr-o grădină 
din Olomouc. Pe o bäncutä, lingă mine, s-a aşezat o doamnă 
imbricata în negru tinind în braţe un băiețel frumos care 
plingea înfiorâlor. Plinsul-lui a avut darul să mă scoată 
din sările, m-am ridicat să plec, cînd, deodată, l-am auzil 
pe băiețel spunindu-i mamei, printre sughifuri de plins: 
„Mămico, vreau un pricolici, cînd vine pricoliciul ăla ?1?“ 

Am slers-o grăbit, avînd în buzunar scrisoarea unui 
gospodar din Cehia care scria că frecase tăunii cu tereben- 
lind, pe unde-i găsise, aşa cum suna sfatul articolului dia 
„Lumea animalelor“, dar degeaba, în vaci tot a dat stre- 
chea, şi pe cheslia asta vine să ne facă o vizilă la redacţie. 

Aveam în buzunar mai multe scrisori de acest gen, 
printre ele una în care un Invälätor scria că urmärise timp 
dr paisprezece zile melcii, să vadă dacă intr-adevär deslu- 
şesc punctele cardinale, şi deci binevoiesle şi dumnealui 
să ne vizlleze şi, cu acest prilej, să se informeze despre ce 
fel de melci anume esle vorba... . 

, Cum între timp m-am intilnit cu ‘pustiulequl care tinea 
mortis să aibă pricolici la Olomouc, e limpede că am fugit 
de aceşti cunoscători ai naturii tocmai in Moravia, unde 


56 


-am de gind să intemeiez o nouă revistă de-stiinte naturale, 
PA gare voi scrie despre însuşirile spirituale ale carace-. 
eior. ct 7 


EFECTUL MUZICII ASUPRA ANIMALELOR 


Astăzi, desigtir, nimeni nu se mai îndoieşte de ridicolul 
afirmalici filosofului francez Descartes, întemeietorul filo- 
sofiei dogmatico-rafionale, care a murit în anul 1650, lăsînd 
în urma lui cunoscuta sa" învățătură despre animale, la 
care arată că animalele n-au nici un spirit ginditor, că totul 
în elc sc petrece pe o bază mecanică, aslfel că animalele, in 
calitatea lor de masini însuflețite, sint lipsite de orice afect 
şi nu simt, de pildă, nici un fel de durere. La fel de inve- 
chite sint şi părerile lui Voltaire, care considera omul drept 
un animal ce ride. Îndoielnice sint şi ideile filosofului Her- 
der, care pretindea că numai oamenilor le-a fost hărăzilă 
însuşirea de a se înţelege între ei, că numai omul, dintre 
toate creaturile Domnului, stăpîneşte noțiunile de comu- 
nicare. Azi se ştie, cu certitudine, că pină şi această ul- 
timă frază este un nonsens — o prostie, dacă vreți — căci 
mulți membri din imperiul animalelor dispun de un pro- 
cedeu propriu de comunicare intre ei, şi şi că există ari- 
male, îndeobşte cele domestice, care înţeleg limbajul ome- 
nesc. Dar.animalele mai cunosc si o limbă pe înţelesul tu- 
turor naţiunilor, an limbaj international ce exprimă pind 
şi cele mai mici vibrajii sufleteşti, limbaj avind un efect 


i . 57 


nemaijpomenit asupra sufletelor cu adevărat sensibile, Ani- 
alele înţeleg muzica, 

Desigur, trebuie spus că, la fel ca şi la noi oamenii, şi la 
animale pot fi deslugite mai multe categorii de ascultători 
a muzicii. lar aceste catégorli sînt foarte variate. De la 
animaleie cărora le lipseşte urcchea miuzicală, pînă la acele 
pentru care melodia ideală este scirtiitul rotii de tors. Vom 
întilni printre animale pasignati ddmiratori ai muzicii cla- 
sice, prieteni ai vechii şcoli muzicale, după cum vom în- 
tilni printre ele și mari iubitori ai valsurilor lui Wagner și 
Strauss. ptt . 

In privinfa aceasta influenfa cea mai importantä o are 
farmecul ficcärui animal in parte, „> , 

Ideca a fost avansată încă de anticul Homer care ne 
înfăţişează un delfjn purtindu-l cuimințe în spinarea sa, 
peste valurile inspumate ale 1 ri, bă anticul tenor grec 
Arion. Acest delfin era entuziasmat de cintecul lui Arion, 
așa cum, prdbabil, se ântuziasmează ascultătorii şi ascultă- 
toarele din zilele noastre de un tenor-erou, căruia i se 
deshamă caii de la căruță și favoritul e tras mai departe de 
unii admiratori în răcnetele entuziaste ale cetăţenilor de 
pe străzile orașului. : 

Din păcate, probabil tocmai fenomenul acesta stirneste 
în sufletul multor entuzlasti al muzicii o impresie deplo- 
rabilă, şi toţi vizitatorii unor grădini zoologice, ca, de pildă, 
cea din Berlin, sînt nevoiți să recunoască cinstit că, din- 
tre toate animalele, cea mai mare infclégere pentru muzică 
o au măgarul şi porcul, căci aceștia doi, îndeosebi porcul, 
sînt nişte ascultători atît de evlaviogi ai muzicii, încit în- 
ghit, în adevăratul sens al cuvîntului, sunetele muzicale, 
în care timp scurmă cu picioarele pămintul și ochii le scîn- 
teiază de bucurie — pe scurt, porcul @ un adevărat en- 
tuziast al muzicii. 


Din vremea de cînd a fost inventat gramofonul s-au 
intreprins numeroase experienţe în sensul aflării efectului 
muzicii instrumentale gi vocale asupra animalelor. Dato- 
rită acestor experiențe a fost înfăptuită o operă meritorie 
întru cunoaşterea sufletului animalelor, gi a fost urmărit, 
cu precizie, efectul muzicii asupra fiecărui aniimal în parte. 

Ultimele experienţe în această direcţie au: avut loc 
într-o uriașă grădină zoologică din Statele Unite ale Ame- 
ricii, şi au dus, într-adevăr, la un rezultat foarte original 

Gramofonul a fost {recut de la o îngrăditură sau de la o 
cuşcă la alta şi în felul acesta a fost urmărită influența 
spirituală a muzicii asupra diferitelor animale. 

Experiențele s-au soldat cu un fiasco total Șerpii, pe 
care scamatorii indieni se pricep să-i iranspună într-o stare 
extatică prin intermediul fluierului, au manifestat, la su- 
netéle gramofonului, o indiferență absolută. De aci se 
vede că acea fntepenire în poziție verticală a sarpelui la 
auzul muzicii nu-i altceva decit puţină dresurä, învățată 
mult, cu grijă şi migală. . 

În schimb, asupra elefanților efectul sunetelor fisnite 
din pilnia gramofonului a fost de-a dreptul extraordinar. 
Inteligentele animale au început să-și salte trompele și 
urechile în ritmul muzicii si, în sfîrșit, un pui de elefant, 
mai curios, și-a virit trompa în pilnie, ca să cerceteze cime 
anume cîntă din adincul ei. 

Interesant a fost spectacolul cu tigrul, cînd acestă a 
văzut şi auzit pentru prima oară un gramofon. In primui 
moment puternicul tigru bengal s-a uitat nesigur la obiec- 
tui străin din fata lui, pa urmă însă a început să dea prie- 
teneste din coadă si, în acordurile melodiei izvorite din 
afâplificatorul gramofonului, s-a apucat să se dea de-a 
dura pe jos gi să toarcă de zor, ca un motan. Cînd muzica 
a încetat, a incetat gi tigrul să se mai dea de-a dura pe 


pămînt şi numai după ce'gramofonui a fost pus din nou în 
funetiune, temutui animal și-a reluat jocul. 

Un spectacoi aparte oferă bizonii. Aceştia. stau drepţi 
ca luminarea, ascultă muzica neclintiti, ca niste adevăraţi 
cunoscători ai muzicii, apoi, incet, incet, se aprapie tot 
mai mult de gramofon. 

Multe asimaie execută în timpul muzicii tot feiul de 
salturi, ca de pildă leii si cămileie. Alte animale încearcă, 
Ja auzul muzicii, să colaboreze cu muzica, de piltiă cerbul, 
care „cîntă cu:sine“ dacă astfci pot fi denumite suneteie 
emise de vocea iui în asemenea împrejurări. 

Lupii si ciinii uriä, La ciini faptul nu trebuie să ne mire. 
nu de alta, dar contactul secular cu oamenii i-a făcut să 
devină prea nervoși. | 

Ursui cafeniu, la auzul muzicii, mormäie, dacă mormäi- 
tui iui e prietenos, entuziast, sau furios, asta e greu da 
deslusit. Bietul urs ! În acest timp nu se invirteste şi nici 
nu dansează, căci asta l-a învăţat să facă numai cruzimea 
omului, născocind pentru această treabă jăratecui sau tabla 
încinsă şi nicidecum sunetele de vioară (eventual). 

Cel mai caraghios s-au comportat, într-o grădină zooJo- 
gică, urangutanii. Aidoma copiluiui care cercetează cu în- 
frigurare păpușa, au supus şi ei, din pură curiozitate, in- 
treg gramofonul unui examen foarte temeinic. De faptul 
că maimuțele ascultă cu drag muzica, nu trebuie să ne 
mai minunăm după cele mai recente cercetări întreprinse 
de naturalisti, care au descoperit că antropolzil dispun de 
anumite însușiri ce fe permit să cinte. 

Și tocmai antropoidui gibbon ce cel ce ştie să cînte în- 
treaga octavă în semitonuri aidoma nouă, oamenilor, fi- 
reste numai atunei cînd e îndrăgostit. 


"66 


Asadar a avut dreptaie Richard Wagner cind a spus : 
„Ce frumos poate fi înţeles spiritul muzicii. atunci cînd 
iubim. Dragoslea e ea însăși muzică.“ 

. . lar gibbonii cinlă, tacinlindu-si iubileie in oclave. 
. 5 


CURIOZITATI DIN LUMEA ANIMALELOR 


Belia în rindurile animalelor. Nu de mult a apărut în 
publicațiiie cotidiene ştirea că o colonie de șobolani care 
băuseră o cantitate de spirt ce se scursese dintr-un butoi 
rasturnat înlr-o pivniţă. s-au imbatat crijä şi în felul acesta 
au fosl ucişi cu sutele. Această ştire este absolut veridica, 
Vinind scama de faptul că există [oarte.muite animale ama- 
toarce de alcool. E şliut că maimufclor si elefantilor le piace 
alcoolul și tocmai accstca sint animalele cele mai dezvoi- 
late din punct de vedere spiritual. Brehm povesLeşie des- 
pre un pavian care bea cu pasiune gi, în dimineaţa zilci ur- 
mätoare, era mahmur. Că clefantii beau cu plăcere bäutu- 
rile spirtoase știau pin& şi anticii cercelälori ai nalurii. 
Fireşte. si în cazul lor exislă excepţii. Ursul, de asemenea, 
adoră alcoalul. Într-un restaurant aveau o cușcă în care 
țineau un urs — o dală a venil acolo un cetăţean care i-a 
oferil ursului puhar după pahar. ‘Si ursul a tras uşor pind 
ia cincizeci. În crescătorii, multe animale învaţă să bea bAu- 
luri spriloase, Printre acestea se numără gi cerbul. Dintre 
animaleie domestice, plsjcu devine adeseori a beţivă păti- 
masa. În multe circiumi sc pot mindri cu asemenea alco- 


"5 Di 
N 


olici Despre plăcerea de a se îmbăta a fiarelor feline po- 
vestesc chiar si scriitorii romani, care afirmă acest lucru 
despre panteră, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care 
pantera se afla în cortegiul lui Bacchus. Că în Germania 
multi studenţi îi învaţă pe clini să bea, încît aceștia nu se 
mai pot dezväta de băutură, la fel ca şi stäpinii lor, se știe. 
Dimpotrivă, puţini sînt cei care știu că ariciul, acest animal 
mărunt şi tăcut, e un pasionat consumator de orice bäu- 
turi cu conţinut alcoolic. Intocmai ca șoboianii, soarecil se 
îmbată gi ei, adeseori. Sora cunoscutului naturalist Lenz 
a găsit o dată în pivniţă un şoarece bcat, care degustase 
atit timp dintr-un vin vechi si se imbätase în asemenea hal, 
încît n-a mai putut să fugă. ~ 


a 

Rechinii la Messina. Profesorii Condorelli si Panarrolo 
de ia Universitatea din Catania s-au apucat să serie chiar 
acum despre rechinii din Marca Moditerană, care au jucat 
un rol cumplit în marea tragedie a oraşului Messina si a 
împrejurimilor acestuia. : 

Potrivit informatiilor pe care ni le furnizează, nu de- 
parte de Catania a fost prins si ucis, la o iunä după cata- 
slrofa, un rechin vinetiu (Carcharis coeruleus), tocmai în 
clipa în care era pe cale să înghită un pinguin mare, de 
toată frumusețea. În pinteccle rechinului au fost găsite, 
în afara unui cfine si a unui vițel, trei cadavre omenești, 
după toate aparențele un bărbat de circa cincizeci de ani, 
o femcie aduită si un copil de cinci ani. Toate trei victi- 
„mele erau îmbrăcate din cap pînă in picioare şi se presu- 
pune că, la izbucnirea catastrofei, îugiseră cu o barcă pe 
mare, barcă pe care monstruosul rechin o räslurnase, în- 


62 - 


ghiţinduri apoi pe cei trei nefericiti... Partea cea mai ciu- 
dată însă e că trecuse o lună de la amintita catastrotă gi 
cadavrele se afiau în bună stare. 


i 


Ghindarii. Cel ce a trecut iarna printr-o pădure inghe- 
tatä bocnă, nu se poate să ru fi fost surprins de nişte 
sunete hirfite, grosolane și certärete, emise de nişte păsări 
cu înfățișare nervoasă, care se ţin la distanță respectuoasă 
de ființa omenească. Vara, în schimb, la adăpostul frunzi- 
şului si al copacilor, pasărea cu pricina nici măcar nu poate 
fi zărită. După mine, această pasăre este ghindarul, cea mai 
vicleană dintre păsări, cochetul cavaler din cuibul de 
nuiele, frumos si istet, așa cum se cuvine, luminat la minte, 
brutal si neobrăzat faţă de cei slabi, amărit şi fricos in fata 
ceior puternici. De cînd lumea, ghindarului il merge vestea 
de cumplit jefuitor al cuiburilor, Brehm îl numeşte îngerui 
stricăciunii. $i chiar dacă cercetările cele mai recente n-au 
avut darul să confirme într-o măsură atit de mare primej- 
dia lui, e totuşi cazul ca prezenţa acestei frumoase păsări 
să fie ingräditä în pădure, iar în grădini să nu fie tolerată 
defel, dacă vrem să ne bucurăm de viersul păsărelelor. 
Ghindarul are ciudatul obicei de a culege toamna ghindă, 
jir şi alte seminţe de arbori, adăpostind acesie provizii sub 
mușchiul de pădure si în găurile. săpate în pämint. fa 
nesocotinţa lor, ghindarii uită de aceste depozite gi în felul 
acesta devin susținătorii involuntari ai creşterii arbo- 
rilor căci, din asemenea semințe încolțesc primăvăra puielil 
copacilor de pădure. Nespus de nesuferit e -croncänitul 
ghindarului, care, pa măsură ce ne apropiem, izbucnește, 
transfopminüu-se în adevărate rafoicli, sudălmi, admo- 
nestärl, Cu toate acestea ghindarii se pricep să scoată din 

. - ! . 


gitiejul lor si niște sunete plăcute, căci ghindarii nu sint 
lipsiţi de talentui de a imita viersul altor păsări. Nu rareori 
ghindarii sint auzi{i strigind ca puiul de uliu päduret, ca 
peste citeva clipe să cinte iar ca mAcdieandrul, in tonalități 
gingase şi melancolice. Puii de ghindar crescuţi in colivie 
se comporlă ca niște adevăraţi. strengaïi, stirnesc mult 
haz, învaţă să fluiere, imitind lot felul de sunete, şi să 
repete strigind ca papagalii cuvinte învățată. 


* 
Di 


- Şoarecii cintători din China. Desigur, nimeni nu-i va 
Jăuda pe chinezi ca pe un popor cu o deosebită cultură 
muzicală. Muzica practicată de ei e de asemenea natură 
încit e nevoie de nervi tari, pentru ca urechea europeanului 
să se poală obișnui si suporta producţia" muzicală chineză. 
Cu toate acestea, chineziior ie place si muzica mai delicată, 
căci ci cresc acasă o anumită specie de şoăreci, care emit 
nişte chifcäiluri destul de meiodioase. Această muzică, 
denumiLă Pao-Linj-Che, adică „mărunţişuri meiodice“, cum 
obişnuiese.să ie spună chinezii, este foarte agreabilă pentru 
uvechea chinezului, si cu cit chitcäie mai mult acest şoricei 
în casa chinezuiui, cu atît e acesta mai mindru de cîntecele 
lui, iar atunci cînd şoarecii imbatrinesc și „cintui“ lor 
încetează, chinezul înmormîntează ,,maruntisiriie melo- 
dice“ cu tot onorul în slomacul său, căci aceşti cintareti, 


se spune, au o carne foarte gustoasä. 


* 


Folosirea albinelor în arta războiului. In stupi trăieşte, 
într-adevăr, o mică naţiune puternică, si în sinul ci aproape 
toți cetăţenii au asupra lor o armă ascuţită cu ajutorul 
căreia pot izgoni pind si cei mai puternic vräjmas. Că 


= ' - 


64 


albineie au pricinuit adesea alarmă și groază printre räz- 
boinicii din semintia umană, despre asta istoria ne întă- 
țișează mai multe exemple. Cînd în anul +623 ţăranii 
răsculați din Durynske au înaintat pină în faţă Hehorihai- 
mului ca să-i prade și aă-l puatiatcă, vajnicii apărători al 
cetății au .poruncit -ostenilor să arumce peste 'capeteic răz- 
vrälitilor stupi de albine, iar acestea i-au silit pe :asediatori 
s-o ia la sănăloasa, Tot asa, prestul din Frankenhaus s-a 
apărat In fata țăranilor räseulati, trimitind Smpotriva tor 
un roi de alhine infuriate. Cind, pe vremea iRefmmei oștile 
catalice din orașul elveţian Grub au fest atacate de vecinii 
lor, „protestanții din Appenzeller n-au putut «să ae salveze 
decit aruncind în tabăra dușmană -stuii cu albine. Cazuri 
asemănătoare s-au petrecut tai multe în decursul isto- 
Titi, lar o veche crenicä eivețiană dă următoarea rețetă 3 
„„Aşteaplă-l pe dușman să se apropie ; şi dă-i cu stupul în 
cap. Pe urmă ia-o iute la sindtoasa, :ca să nu je intepe 
albinele. Dugmanui fuge gi ei“. 


% 


Gel mai mare răpitor din lume. În sălile muzcului de 
istorie naturală din New York se află expus, în momen- 
tul de faţă, scheletul celui mai mare răpitor din lume. — 
fosila unui tiranozaur, descoperit nu de mult de profe- 
sorul Brown din Montana. În buletinul de informații al 
amintitului muzeu american este deecrisă înfăţişarea aces- 
tui cel mai mare räpitor care a existat vreodată pe pă- 
mint, Acest monstru avea o lungime de patruzeci de paşi, 
un craniu masiv și puternic, cu niște maxilare a căror lun- 
gime măsura patru paşi și în care au fost găsiți nisle colti 
mari și täiosi, de dimensiuni variind între două si șase 
degete. Acest uriaş animal n-avea egal printre räpitorii ce 
au populat vreodată planeta noastră. Stinca in care a fost 


65 


descoperit scheletul e compusă din gresie friabilă, dar 
scheietul zăcea intr-un înveliş de siliciu, Extragerea oase- 
lor din acest înveliş dur a necesitat o muncă anevoioasă şi 
îndelungată, care în ceie din urmă a fost încununată de 
succes, Expediția științifică respectivă a avut norocui de a 
mai găsi încă două scheiete aie aceleiași specii de rApitor. 
Craniui şi maxiisrele celui de-al treilea exemplar, cu mult 
mai mari şi mai frumoase decit ale primilor doi, au fost 
expuse în niște vitrine speciale, alături de scheietul recon- 
stituit. Această expunere este provizorie, căci muzeologii 
inteñtioneazä să reconstituie celelalte două exernplate. în 
chiar thomentui în care acestea se pregătesc să înghită 
un dirfozaur de dimensiuni uriaşe. Craniul: tiranozaurului 
e bine păstrat, de asemenea poziția gi mărimea aparatului 
vizual sint ușor de identificat. Nu există și n-a existat nici- 
odată vreun räpitor ce ar putea fi comparat cu acest mami- 
fer carnivor. Leul si tigrul vinează, cu regularitate, numai 
animaie ierbivore de talie mijlocie gi nu se încumetă să 
atace pahidermicie de categoria grea, cum sint, de pildă, 
Hipopotamul sau elefantul. În preistorie însă, lucrurile se 
prezantau altfei. Allozaurul din epoca 'jurasică şi tirano- 
zaurul din epoca de cretă erau înzestrați de natură cu o 
armă atit de înfiorătoare încit puteau atenta la viata celor 
mai mari ierbivore al vremii respective. Mărimea şi forța 
armeior agresive de care dispuneau depășesc tot ceea ce 
gtim despre răpitoarele din zilele noastre, in afară de cele 
preistorice î În schimb, armele defensive aie ierbivorelor 
erau pe atunci mult mai eficiente decit ceie din lumea ani- 
malelor 'de apă, cînd piciea groasă a mamiterelor de talie 
mare nu-i decît un invelis de protecţie împotriva unor 
răniri întîmplătoare ‘si impotriva insecteior.' Coarnele 
puternice și dotarea osoasă de protecţie de pe ceafa trice- 
torapului gi stratui blindat ocrotitor de pe teasta și trupul 
enchilosaurului s-au dezvoitat, fără îndoială, transfor- 


mindu-se în dotări protectoare împotriva atacurilor gigan- 
ticulul tiranozaur. Ceilalti contemporani al tiranozaurului, 
care, întocmai ca trahodormul, n-aveau biindaj de protecție, 
erau mai muit amfibii și puteau, inotind cu viteză, să se 
salveze in fata unul dușman primejdios, în timp ce mami- 
fereie de talie mai mică erau mai agere gi, alergind cu vi- 
teză, îşi găseau izbăvirea în fata fiorogilor tiranozäuri, 


* 


Anglia datorează bogăția sa pisicilor. Această frază a 
fost rostită de marele Huxley, cunoscutul economist, care 
a mai deciarat că Anglia, ca urmare a unei generații 
viguroase, a cucerit puterea, onoarea și bogăţia. Dar cum 
anume a fost zămislită în Anglia tocmai această puter- 
nică generaţie ? Huxley e de părere că bätrîna Anglie dato- 
rează, cu toată cinstea, acea puternică, vitează și expansio- 
pistă generaţie feteior bätripe. Da, așa pretinde Huxley, 
cu toată cinstea, şi demonstrează acest iucru loglc, precum 
urmează : Forţa fizică a engiezuiui depinde de alimentaţia 
sa care se compune, in cea mai mare parte, dintr-o exce- 
lentă carne de vacă. Pentru ca această carne să fie bună, 
cirezile de vaci au nevoie de trifoi. Creşterea şi dezvoltarea 
trifoiului sint condiţionate de existenţa bondarilor care 
transportă poienul de la o plantă la aita, favorizind fecun- 
datia. Din păcate, bondarii devin pradă soarecilor de cimp. 
Si cine eînt acelea care stirpesc şoarecii de cîmp ? Pisicile, 
Si cine sînt aceica care tin şi ocrotesc pisicile ? Fetele bă- 
trine. Așadar, potrivit acestei inidn{uiri ioglce, băirina An- 
glie datorează, pentru puternica ei generaţie, fetelor bă- 
trine, care de fapt nu au'o influenţă directă în dezvoltarea 
rasei, toată cinstea. Concluzia însă nu e dreaptă, Anglia ar 
fi putut să existe si fara trifoistite sale, întrucît cea mai 
mare cantitate de carne de vacă pe care o consumă îi pro- 


67 


vine de pe continental european si din Canada, În afarä.de 
esta, bondarii au. alţi dușmani decit soarecii de cimp; Are 
dreptate însă F..Osterwyk, atunei cînd: spune că Huxdey. a 
ui totuși dreptate într-o anumită privință, căci darinta. 
lui: era: ca englezii să-și aducă aminte cu recunoștință: de 
fetele hătrine, atit, de drăgăstoase faţă de pisiciie adeseori 
părăsite. 


E] 


___ Cit de reapeciuogi sînt locuitorii Chinei septentrionale 
faţă de animale. Ip. firea: chinezilor respectul e înrădăei- 
nat in asemenea: încît nu trebuie să ne mire nici 
faptul că sînt atit de respectuosi gi de o aleasă amabilitate 
față de animale. În China de Nord, la frontierele Manciu- 
rici, nu trece vinzarea unei cămile fără astfel de mani- 
testări din partea viuzătorului : „În genunchi te implor 
să mă ierti, scumpa mea, căci eu, netrebnicul, te-am vin- 
dut. Fie ca soarele să-i însoțească pretulindeni paşii, iar 
_pe mine să mă cuprindă întunericul veşnic, pentru fapta 
mea uritä, de a te fi vîndut, iubirea mea“. Desigur astea 
nu-s decit vorbe goale, si pe chinez nu-l stinjeneste cituși 
de putin în altă manifestare, și anume aceca de a iovi in 
acest timp cămila, ca să se miste din loc. 


Gimnastica de dimineață cu tigrul. Exercitiul fizic e un 
lucru sănătos si totui. e ca omui să aleagă, în această pri- 
vintä, procedeul cel mai poirivit. De aceea, în cercurile 
atletice trezește o mare atenţie sistemul de educaţie fizică 
al redactorului şef al revistei sportive, Ladislav Hajek, care 
întreprinde în fiecare dimineaţă o mică luptă greto-romană 
eu un tigru bengal de talie mare. Desigur, ia început a sim- 


68 


dit, după o asemenea luptă, un fel de moleşeală, azi însă, 
întreprinde în fiecare dimineaţă acest tur de forță 
cu nu-l mai oboseste absolut nimic. Acest sistem de 
feri e pipera Dep mintea şi, aga cum ne 
Fer piper Ladislav Hâjek, dumnealui are întotdeau- 
aa iaca LE cină oe dote do tru da 
lai Nu ne rämîne, deci, să recomandăm cu 
această nouă metodä de ucatie fizică tuturor 
a pe care îi interesează o condiţie fizică excelentă. 

PY 
Un crap contaminat. Pasionatul pescar di. Benke a vt- 
nat zilele acestea, în apele primăvăratice ale -Vitavei, un 
pesta aparte, despre care afirmă că e un crap contaminat 
de o boală neobişnuită, Crapul, potrivit aprecierii domniei 
aale, e în vîrstă de circa cincizeci şi patru de ani, e năpădit 
de mușchi, aplatizat si, din pricing « contaminării, i-au căzut 
părțile mărginaşe ale trupului Cu toate acestea, în apă 
era foarte ager şi eprinten, așa că di. Benka a avut destul 
de | furcă pind să-l prindă cu undita gi, In afirgit, să-l tragă 
la mal Di. Benke e un cunoscut pescar gi desävirgit cunos- 
cător al dicționarului, gi, de aceea, hu e cu putință să se fi 
înșelat în remarcabilele sale concluzii cu privire la ciudatul 
peşte, așa că am fost nevoiţi să inclinim în favoarea dom- 
niei sale, că este vorba de un crap contaminat. Rämiîne doar 
de explicat de ce boală era contaminat crapui cu pricina. 
Li - 
* 


Cite nu învață un rinocer. Multă vreme oamenii s-au 
îndoit în privința rinocerilor, întrebindu-se dacă au mă- 
car up pie de taient spiritual. Ia sfirşit, faimosul imblin- 
zitor şi dresor de fiare, francezul Esparsett, a educat un 


69 


rinocer cu care se produce actualmente ia Toulon. Rino- 
cerul, un exemplar maiestuos si .puternic, ştie să execute 
multe numere foarte grele, ca de pildă să facă singur focui 
în sobă si să prepare, pe plită, jumări de ouă. Alt număr al 
acestui iste} animal este acela de a cinta, cu multă îndemi- 
nare şi iscusinţă, la pian. Cel mai mult îi plac valsurile, dar 
märlurisim că are talent si la alte opere muzicale, mai 
grele, este capabil să interpreteze, la vioară, întreaga rap- 
sodie ungară a lui Franz Liszt. Ştie să umble si pe sirmă, 
iar în momentul de faţă domnul Esparsctt îl învață să 
umble cu bicicleta. Miraculosui rinocer consumă, zilnic, trei 
pachete do tutun. 


* 

O părere foarte eronată despre balene au emis în ul- 
tima vreme cîteva publicaţii cotidiene. Initial a apărut 
în Germania următoarea ştire : „Soţia căpilanului Walensa 
a reusit să vîneze o balenă în pîntecele căreia au fost 
găsite resturiie unei bărci de salvare“, In conlinudre erau 
enumerate diferite alte obiecte, descoperite în pintecele 
ncobișnuitei balene, şi, alături de tot felui de peruci de 
damă, era pomenită şi o ancoră. Asemenea lucruti se pu- 
blică fără nici un fel de chibzuinţă şi sint prezentate 
cititorilor ! Ziaristul german uitase, desigur, că balenele 
au un esofag atît de îngust încît nu pot înghiți decit nişte 
pestisori mici de tot. A înfățișa cititorilor o balenă care 
inghite bărci de salvare şi ancore e, totuşi, un act de 
prea mare îndrăzncală, mai cu seumă atunci cînd nici 
măcar nu este în curs sezonul de vînătoare a şerpilor de 
mare şi a rațelor sălbatice, care suportă multe. Alt ziar 
a prezentat cititorilor săj ştirea că animalui cei mai mare 
care a trăit vreodată este casalotul, deoarece in pintecele 


70 


unui casalot a fost descoperit, chipurile,-un rechin avînd 
o lungime de cinci melri ! Să recunoaştem că asla a lost, 
totuși, o ducere prea mare de nas a cititorilor | 


UN ANIMAL NEOBIȘNUIT 


La început conduceam revista „Orizontul legătorilor 
de cărţi“. Într-o zi am avut norocul să scriu un articol 
în care arălam că, din motive de sănătate, cărţile nu tre- 
buiesc legate, întrucit în amidonul folosit la legatul căr- 
filor trăiese numeroase bacterii. Articolul cu pricina a 
făcut mare senzaţie în comunitalea legătorilor de cărţi, 
si astfel am fost excomunicat din rîndurile ei. (In alla 
parle se spunc: cineva a fost apucat de guler şi dat 
afară.) Avînd o bogată experienţă jurnalistică, dovedită la 
această revistă, am acceplat postul de redactor la o pu- 
blicatie cu specialitatea ştiinţele naturii. Proprietarul re- 
vistei m-a condus pe loc spre o vitrină, în care se afla o 
găină cu trei picioare, și m-a înlrebat dacă ştiu ce e. 
După ce m-am dat trei paşi înapoi, am răspuns că e un 
casaur, dar mai poate fi foarte bine si un fazan, dar si 
mai bine un mamifer ovipar la virsta cea mai fragedă a 
tinereții. S-a cerlat cu mine mullă vreme, contrazicin- 
du-mă In fel şi chip, şi cînd in cele din urmă am declarat 
că e vorba de o rață indiană, dumnealui m-a bălut pe 
umăr si mi-a spus, pur si simplu : 


7i 


— Scumpe prietene, asta-i o găină cu trei picioare, 
"scrie, deci, un articol în care să arăţi cu ce intenții ai 
descoperit această pasăre, căci publicul nostru cititor e 
dornic de senzaţii. : 

Revista apărea o dată la două säptämini. Aveam la 
indemina celebrul tratat al lui Brehm Lumea animalelor 
si alte scrieri de specialitate, potrivit cărora animaléle se 
împart în anumite partide politice, cum ar fi: simiile, 
maimutele din lumea vecha și din lumea nouă, șerpii, 
saurienii şi alte jivine, peştii si teniile, vicrmii paraziți, 
molustele, microbii rfici (earcoptes scabiae), acarus gi flu- 
turii, Cam acestea au fost cunoștințele mele insusite din 
tratatul lui Brehm. După o tcmeinică chibzuinţă, a tre- 
buit să recunosc că animalele sînt, ce-i drept, în can- 
tități suficiente spre a deveni o paletă bogată pentru un 
redactor al unei reviste de ştiinţe naturale, dar că po 
vestea asta nu aduce totuşi nimic special, ce ar putea 
captiva atenţia cititorului.” Toţi cititorii amintitei re- 
viste ştiau, cu siguranţă, de mullä vreme ce-s pavianul, 
tigrul, saurianul, balena, musca domestică, furnica, ele- 
fantul si purccele sau salamandra şi crocodilul, căci aceste 
vietäti fuseseră alit de pisate in revista cu pricina, încit 
nici un cîine n-ar mai fi luat b copita din ele. 

Ma aflam intr-o situație penibilă, am scris la început 
articole foarte atractive in care afirmam că leul räcnegte 
înfiorător în pustiu, că viermele de mălase servește la 
confecționarea mätäsil, că musca domestică biziie, câ 
finfarii trăiesc îndeosebi în preajma apelor, şi anume în 
colonii numeroase, sugind sîngele vieţuitoarelor cu singe 
cald, mai cu seamă al pescarilor și al barcagiilor. Pe citi- 
tori însă povestea nu i-a interesat, nu de alta, dar știau 
acest lucru de mullă. vreme. Ba, mai mult, nu i-a intere- 
sat nici articolul meu în care scriam că melcul se as- 
cunde în cochilia lui ovi de cite ori aduimecă vreo pri- 


72 


mejdie: Cînd, in sfîrșit, am seris că mușcătura de viperă 
e veninoas și, deui, otrăvitaare, un abumat credincios al 
revistei s-a adresat redacţiei cu o serisoare în.care cerea 
să nu mai publice asernenea nerozii si mai bine să: se 
strădulască să vină cu ceva original, Așadar, în dorinţa de 
a satisface dorinţele cititorilor, am scris un articol cu titiul 
următor : 

Un copil în leagăn. pigeat de salamandre. Tar în acest 
articol am înfățişat următoarea întîmplare : Undeva in 
preajma localității Trpomécky, o mamă şi-a lăsat copilul 
în leagăn, la marginea unei mlaștini, și s-a dus să mun- 
cească la cîmp, nu departe de locul cu pricina. Cam 
peste un ceas, intorcindu-se la unicul ei copil, l-a găsit pe 
acesta ros de-a binelea de selamandre, care, la plinselele 
copilului, se adunaseră în număr mare, venind din apro- 
piata mocirlă. În urma cercetărilor întreprinse de jan- 
darmi, s-a constatat că amintitele salamandre fac parte 
din așa-numita specie a salamandredor de foc, care, asa 
cum ne dezväluie numele lor, sint extrem de periculoase. 

După ce am tipărit articolul, cititorii s-au arătat din 
nou nemulțumiți. Un.abonat de lungă durată, profesor de 
științe naturale, a scris o scrisoare în care demonstra că, 
în: cazul nosiru, nu poate fi vorba de salamandre acva- 
tice, ci de salamandre tcreslre, si, deci, jandarmii s-au 
înşelat. 

Ter cu, pentru a captiva atenția cititorilor, m-am văzut 
silit să scriu un articol despre pricolici. Se înțelege că, în 
cazul ăsta, am făcut reclamă. întreprinderii noastre de 
animale, intemeietä pe lingă redacţia revistei, iar reclama 
am făcut-o prin aceea că, o dată cu descrierea pricoliciu- 
lui, am mai mentlonat in artlcolul amintit : 

„Puiul de pricolici, în vîrstă de şase luni, costă la noi 
între î20 şi 240 de coroane, în funcție de felul în care e 
mascat și tigrat.“ 


73 


Cum s-a soldat aceastä poveste, publicul a putut afla 
din dezbatcrea procesului in care eram acuzaţi pentru 
faptul de a fi iuat de la un conte arvună pentru o pereche 
de phcolici, pe care însă nu i-am livrat latimp. 

n aceste împrejurări am fost nevoit — spre a-l 
amuza pe cititori — să 'scriu despre alte animale, mai 
putin cunoscute, despre activitatea lor, ținînd seama, în 
primul rînd, de psihologia animalelor. Aşa se face că, o 
dată, într-una din plimbările mele în sînul nälurii, am 
zărit un șoarece înotind în apă. De cînd mă ştiu nu mai 
văzusem așa ceva. Eu însumi scrisescm înainte că soare- 
cii trăiesc, mai cu scamä, in coșare şi pe cîmp, în brinza 
învechită, în ghcte si in sallelele de paie. Am rămas tin- 
tuit locului de alila uimire si multă vreme mi-am fră- 
mintat mintca, inlrebindu-mä ce anume a putut să-l 
determine pe acest şoricel să sară în apă. În cele din 
urmă mi-am dat scama, cit se poate de limpede, că ço- 
ricelul care scotea cäpsorul din apă a trebuit să fie 
împins de niște împrejurări neobișnuite ca să gonească 
aşa, din senin, pe malul iazului. 

Studiasem înainte cu temeinicie psihologia sufletului 
la animale şi, drept urmare, am putut ajunge uşor la 
concluzia că în cazul de fata era vorba de un șoarece 
suferind de o boală psihică. 

In articolul intitulat „Un şoarece smintit la Zbirov“ 
in care infälisam observaţiile mele cu privire la acest 
caz, mă străduiam să descriu toate necesităţile psihice 
care il determinaseră pe sărmanul şoricel ca așa, din 
senin, fără să-i mai pese de fraţii săi, șoareci de cîmp, 
să se bălăcească in apă, să sc afunde, ca apoi să scoată 
vapul deasupra apci şi să privească în jurul lui ca un 
:eşit din minţi. Insistam, in mod special, asupra faplului 
că în apropicrea unei mirișii zăriscm, cu cîteva clipe 
inainte, cîţiva șoareci de cimp uiuili, care, după toate 


14 


aparentele, se certaseră pînă la dușmănie cu şoricelul în 
cauză si, drept urmare, îl căutau de zor. Si dm mai 
scris, în continuare, că nu-mi amintesc să fi. surprins, 
în întreaga împrejurime, un fenomen asemănător și nici 
în tratatul da psihologie a animalelor nu ştiu să fie men- 
tionat un caz analog, în care o creatură redusă la exis- 
tenta pe uscat, să se bălăcească în apa cea mal apropiată, 
cu ochii cît sarmaua. 

După. publicarea acestui articol într-unul din nume- 
rele următoare ale ravistei, ne-a sosit la redacţie o scri- 
soare cu următorul conţinut : 

„Onorată redacţie i 

Captivantul dumneavoastră articol publicat în ultimul 
număr sub titlul Un şoarece smintit la Zbirov mi-a plă- 
cut nespus de mult gi de aceea imi permit să menfionez că 
‘un fenomen asemănător mi-a fost dat să văd în tinerețea 
mea in imprejurimlie orașului Tieboă. Mă aflam pe vre- 
mea aceea în vizită la bunicul meu dinspre mamă gi mă 
duceam adeseori în excursii spre întinsele alestee din 
preajma oraşului. O dată, cu prilejul unei mici excursii, 
m-am așezat pe digul elesteului Svét şi, ca prieten al 
naturii, m-am apueat, încă de pe atunci, să urmăresc com- 
portamentul gindacilor, el fluturilor, al efemerelor ţi al 
altor viețuitoare, Era așa, cam pe la amiază, cind în ime- 
diata apropiere a digului am surprins un piescăit ciudat. 
Am coborit pe pietre, ceva mai jos de nivelul digului, 
şi, pe neaşteptate, am zărit in apă un căpșor de șoarece 
care se uita ţintă ia mine cu ochil săi hoibaţi. Dupi 
aproximativ un minut, apariția aceea s-a făcut nevăzulă, 
iar eu am observat că goricelul cu pricina fnota sub apă, 
în direcţia stăvilarului, unde, ajuns, a scos din nou capul 
sus de tot deasupra apei gi, scofind un chiţeăit puternic, 
s-a cufundat înapoi în apă fără să se mal arate a doua 
oară. Aceste rînduri sau, mai curind, aceste amintiri din 


75 


ani "tinereţii le pun ‘la -dispozifia onoratel xedaciii, «cu 
wwugSthintea de a ie -folosi cu un anume :prilej, întrucît 
acest :fenomen este, fără îndoială, foarte-rar și nu apare 
«atitude des. 

‘Cu toată cinstea, 

Joset Barhon, 
profesor de ştiinţe naturale. 
la Gimnaziul real din Knăzevec.“ 


Interesantele pAyanii dle unui ostas cinstit 


1 
SVEJK ÎMPOTRIVA ITALIEI 


Svejk plecă la militărie cu inima voioasă. Își pusese 
în gînd să se bucure acolo de niţică bășcălie şi izbuti pînă 
la urmă să uimească întreaga garnizoană a Tridentului, 
cu comandant suprem cu. tot. Era veșnic zimbitor, dră- 
gälas şi simpatic în comportamentul său, și poate tocmai 
de acaea se trezea mereu la arest. = i 

Tar cînd iegaa din arest, răspundea la fel de zimbitor 
la toate întrebările și, cu acelaşi calm imperturbabil, 
se ducea înapoi la arest, multumit în forul său intim că 
în fata lui tremură de frică toți ofițerii din garnizoana 
Tridentului. Nu de frică din pricina vreunor bädäränii 


76 


din partea lui, el, dimpotrivă, de frica răspunsurilor sale 
cuviincioase, a comportamentului său respectuos gi a am 
betelor sale prietenoase, care băgau spaima în ei. 

- Vine o inspecţie în dormitor — surizătorul Svejk stă 
așezat pe marginea patului și salută politicos ; 

— Lăudat fie Domnui nostru Isus Cristos, mă rog 
supus. 

Väzind surisul sincer si prietenos al hitrului seldat, 
ofițerul Walk scrigni din dinți si tare ar fi avut chef să-i 
îndrepte capela pe cap, ca să-i stea potrivit regulamen- 
tului, dar privirea blindă şi caldă a bravului Svejk il 
făcu să se abţină de la ofice manifestare. 

În dormitor apăru maiorul Teller. Ofiterul Walk aruncă 
o privire aspră trupei ce stătea în picioare în dreptul pa- 
turilor şi spuse : 

— Tumneata, Svejk, aduci aici kver !* 

Svejk îndeplineşte ordinul cu constiinciozilate, adu- 
cînd, în loc de carabină, ranita. Maiorul Teller cercetează 
minios trăsăturile drăgălaşe de pe chipul lui Svejk si 
izbucnește : . 

— Tumneata, Svejk, aduci aici kver ! * 

— Cu respect raportez supus că nu ştiu. 

E cscorlat la cancelaria regimentului. Aici i se aduce 
o carabină şi cineva i-o întinde sub nas : 

— Ce-i asta, cum se numeşte asta ? | ? 

— Cu respect, raportez supus că nu ştiu. 

— Asta-i kver !! . 

— Cu respect raportez supus că-nu cred. 


E virit la arest și gardianul socotește de datoria lui 
să-i spună că e un măgar. Trupa se duce la exerciţii 
grele, undeva în munţi, în timp ce bravul soldat Svejk 
stă liniștit şi zimbitor în spatele gratiilor, 


* Arma (in germ. stricată). 


77 


Intrucit nu izbutiseră s-o scoată ia capăt cu ei, îl 
fâcur& ordonanţă la soldaţii cu termen redus, şi-l mai pu- 
seră să dea o mină de ajutor la cazane, la servilul me- 
selor de prinz şi seară... N 

A dus la.mese tacimuri, mincarea, berea şi vinul, 
apoi s-a așezat cu modestie pe un scaun în dreptul ușii si, 
aprinzindu-si o ţigară, fumează liniștit, rostind din cînd 
in cînd: 

— Cu respect vă raportez, conifä, domnul ofițer Walk 
e un om tare cumsecade, chiar prea cumsecade, si, cu ace- 
lași zîmbet imperturbabil, suflă în sus fumul de țigară. 

La Cazino a venil o inspecţie, şi un proaspăt ofiter 
a avut nefericita inspiraţie să-l întrebe la intrare pe nu- 
mitul soldat Svejk din ce companie face parte. 

— Cu respect vă raportez supus, nu ştiu, fu răs- 
punsul bravului soldat. 

— Ei... drăcia dracului, ce regiment zace pe-aici ? 

— Cu respect vă raporlez supus că nu știu. 

— Ascullă, omule, cum se numește orașul în care e 
instalată garnizoana locală ? 

— Cu respect vă raportez supus că nu știu, 

— Si-atunci, cum ai ajuns aici, omule ? 

Si, cu zimbetul lui plăcut, uitîndu-se gales şi cu ne- 
obișnuită drăgălăşenie la proaspătul ofițer, Svejk răs- 
Punse : ' 


— Cu respect. vă raportez supus că mai intii m-am 
născut şi pe urmă am mers la şcoală. Pe urmă am început 
să învăţ meseria de timplar pe care mi-am şi însuşit-o, 
pe urmă am fost dus într-o circiumd, unde a trebuii să mă 
dezbrac in piclea goală. Pe urmă, peste ceva luni au 
venit după mine jandarmii şi m-au dus la cazarmă. La 
cazarmă m-au cercelat cu atcntic şi mi-au spus : „Ascultă, 
omule, dumneala ai intirzial la incorporare cu trei săp- 


78 


tămini, asa că te bägäm la arest“. l-am întrebat de ce, 
de vreme ce n-aveam de gînd ei merg la militărie gi, 
vorba ceea, nici măcar nu ştiu ce-i aia să fii soldat. Cu 
toate acestea m-au arestat, pe urmă m-au urcat pe tren 
și m-au plimbat de colo pind colo, pînă am ajuns cu toții 
aici, Pe nimeni n-am întrebat ce regiment e ăsta, ce com- 
panie, ce oraș, ca să nu jigneic şi să nu supăr pe ni- 
meni, şi, îndată, la primul ezercif, m-au băgat din nou 
la arest fiindcă, în timpul încolonării, mi-am aprins o 
țigară, fără să-mi dau seama de ce. Pe urmă au început 
să mă bage la arest pretutindeni pe unde îmi făceam apa- 
ritia — o dată că am pierdut baiontta, altă dată ci ara 
cit pe ce să-l impuge la poligon pe domnul obrst*, iar 
acum, în sfîrșit, îi alujesc pe domnii teteristi. : 

Si bravul soldat Svejk îi aruncă proaspătului ofițer 
o privire limpede, da o copilărească naivitate, încit 
acesta nu ştiu ce să facă — să ridă sau să se supere. 

Si veni seara de Ajun. Teteristil împodobiseră la Ca- 
zino un brad, iar după cina feativă, domnul obrst finu o 
cuvintare înduioșătoare, în care aminti că Cristos s-a 
născut, precum bine ştim cu toții, că se bucură de sol- 
datii ordonafi gi că un soldat ordonat trebuie să se bucure 
singur de el... : 

Si, deodată, în toiul acestei ceremonioase euvintärl, 
răsună cu avintatä căldură : i 

— Da, da! Agael . 

Cuvintele acestea fuseseră rostite de bravul soldat 
Svejk care, cu chipul lui strălucitor, stătea neobservat 
printre soldaţii cu termen redus, _ 

— Sie rie" **, răcni domnul obrst, cine a strigat 
aceste cuvinte ț: 

* Colonel (tn germ. stricată), ~ 

** Teterigtllor (la germ, original); 


70 


Din cintorile teterigtiior ieși soldatul Svejk și, fizia- 
du-l pe domnul obrst cu zimbetul atin blajin, spuse : 

— Cu respect vă raportez supus că eu.mă aflu aici 
în alujba dommilar teterigti, si că mie.rui-a plăcut foarte 
mult ce-aţi binevoit să spunsţi. V-a ieşit țotul ca din 
inimă | 

Cind le Trident clopotele aunară de miezul nopții, 
bravul sekist Svejk zăcea de mai bine de un ceas-la 
răcoare. - ° . 

De data aceasta fasese închis pentru muită vreme, oa 
spoi să -i se pună din nou centiranal în jurul briufui şi 
să fie repartizat la detagamentul de puști automate. 

La frontiera italiand se dexfigurau manevre impor- 
tente gi bravul soldat Svejk porni într-acolo, să ajungă 
din urmă corpul său de armată. 

Inainte însă de a porni.cu noul corp expediționar, îi tu 
dat să asculte interesamtele explicații ekpuse de un 
soldat. 

— Închipniţi-vă că Ttalia ne-a declarat război şi că 
mergem împotriva itatienfior. 

:— Bine, atunci să mergem ! exclamă cu înflăcărare 
bravul soldat Svejk, drept cate se, alese cu şase zile de 
arest. : 

După expirarea acsstui termen fu trimis, in tovéräsia 
altor trei arestaţi gi sub escorta unui singur caporal, spre 
detașamentul său de puști automate, Mai întîi străbbtură 
per pades o vale, pe urmă, călare, urcară în munţi, și 
aici, esa cum era de așteptat, isteful soldat Svejk se ră- 
tări, pierzindu-se într-o pădure deasă de pe frontiera 
italiană, 


Îşi croi drum printre tufisuri si pilcuri de arbuşti, 
cäutind zadarnic drumul spre tovarășii lui si, în cele 
din urmă, îi surise norocul, trecînd cu bine, in echipament 
complet de luptă, granița italiană. 

Şi iată că acolo, bravul soldat Svejk avu din nou 
prilejul să se distingă. O unitate de puscasi italieni din 
Milano desfășura chiar atunci niște exerciții de luptă la 
irontiera austriacă gi un catir cu pușcă automată însoţit 
de opt ostași ajunsese pe un platou pe care tocmai în 
clipa aceea bravul soldat Svejk îl cercela cu o alentie 
încordată. : 

Intr-o liniște desăvirşită şi siguri de ei, soldaţii ita- 
lieni se instalară intr-un desig si curind dormeau buş- 
tean, în timp ce catirul cu pușca automată păștea pe pa- 
jişte cu toată seriozitatea și, îndepârtindu-se văzînd cu 
ochii de detașamentul său, ajunse curînd in locul de unde 
Svejk se uita zimbitor la duşmanii sii | 

Bravul soldat luă catirul de cäpästru şi, cu pusca 
automată italiană, ataşată de un calir ilalian, se intoarse 
fn Austria. 

Cobori de pe coasta muntoäsä înapoi de unde venise, 
pe urmă mai rătăci în toväräsia catirului printr-o pă- 
dure necunosculă, pînă cînd zări, în sfirsit, tabăra aus- 
triacă. 

„ Santinela de planton refuză să-l lase să treacă, pen- 
tru simplul moliv că nu cunoştea parola zilei respec- 
tive ; aşa se face că veni în fuga mare un domn ofiter, 
drept care bravul soldat Svejk luă regulamentara poziţie 
de drepti, si salutind milităreşte raportă : : 

- — Cu respect vă raporlez supus, domnule laiinant, 
că le-am umflat ilalienilor un calir cu puşcă automata ! 

Pe urmă, bravul soldat Svejk fu transportat la gar- 
nizoană, în schimb noi ştim cum arată ultimul model de 
puşcă automată italiană. i 


el 


il 


BRAVUL SOLDAT SVEJK SE INGRIJESTE 
DE VINUL DE LITURGHIE 


Vicarul militar apostolic, dr. Koloman Bclopotoczky, 
episcop de Tricola, il numi preot de campanie al garnizoa- 
nei din Trident pe un anume Augustin Kleinschrodt. Intre 
un duhovnie obișnuit, adică un preot civil, şi un duhovnic 
militar e o mare deosebire. În ultimul se îmbină perfect 
religia cu soldatul, două caste absolut diferite, adunate la 
un loc, iar diferenţele dintre cele două categorii de du- 
hovnic sînt cum ar fi cele dintre un locotenent-major de 
dragoni, venit să predea, la Academia militară, arta c&- 
lăritului, și un proprietar de hipodrom. 

Duhovnicul militar e plătit de stat, e deci un funcţionar 
militar apartinind unei anumite categorii EA demnitari, 
avînd dreptul să poarte sabie şi dreptul la duel. Duhov- 
nicul civil capătă şi el, ce-i drept, o răsplată din partea 
statului, dar e silit să se străduiască să stoarcă nişte bani 
gi de la credincioși ca să poată trai în bună stare. 

Soldatul nu e dator să salute un preot obișnuit, în 
schimb e dator să dea cuvenitul onor preotului militar, 
căci alifel e băgat la arest, Așadar, Dumnezeu are pe pă- 
mint două feluri de reprezentanți — civili şi miiitari, 

Civilii trobuie să se îngrijească de agitația politică, 
militarii, la rindui lor, îi spovedesc pe ostaşi şi-i bagă la 
răcoare, ceca ce a fost, fără îndoială, în intenţia Domnului 
atunci cînd a zămislit acest pămînt păcătos şi cînd, mai 
tirziu, l-a creat şi pe amintitul Augustin Kleinschrodl. 

Cind acest distins părinte începu să dea buzna pe stră- 
zile Tridentului, aducea de la distanţă cu o cometă cu care 
un zeu minios voia să pedepsească acest oraș nefericit. 


82, 


Era cumplit in măreţia sa solemnă şi-i mersese buhul 
că avusese în Ungaria trei dueluri, si cu acest prilej tăiase 
nasul celor trei rivali de la cazinoul ofițeresc, care mani- 
festaseră prea multă indiferenţă fatä de credinţă. 

Reducind în asemenea proporţii lipsa de credinţă, vaj- 
nicul apărător al religiei fu transferat la Trident tocmai 
în momentul în care bravul soldat Svejk fusese eliberat 
din închisoarea garnizoanei şi se înapoiase la compania 
lui, spre a contribui mai departe la apărarea patriei. 

Părintele spiritual al garnizoanei. militare din Trident 
căuta în acel moment o nouă ordonanţă si astfel slind 
lucrurile, se duse s-o aleagă personal din rîndurile trupei. 

Dracul ştie cum se face că, trecînd dintr-un dormitor 
Antr-altul, ochii lui căzură deodată pe chipul blajin al bra- 
vului soldat Svejk si, bălindu-l priclenos pe umăr, sfintia 
sa îi spuse: 

— Mergi cu mine! 

Bravul Svejk incepu să se scuze. spunind că n-a să- 
vîrşit nimic, dar caporalul de serviciu îl imbrinci și, apu- 
cîndu-l de brat, îl duse în cancelaria regimentului. 

Aici, după îndelungate lirguicli, în Limpul cărora Svejk 
“învocă tot felul de scuze, subofiterul, în dorința de a se 
dezvinoväti, ii adresă preotului militar următoarele cue 
vinte : 

— Der soldat Swejk ist cin Mistvich... * 

— Ein Mistvieh kann doch gutes Herz haben. ** 

Drept care, bravul soldat Svejk dădu umil din cap, în 
semn de aprobare. Din colțul în care slătea, faţa iui ca 
ochii atît de sinceri parcă se rotunjise şi mai mult si, la 
vederea acestui chip blajin, duhovnicul păstor militar re 

* Soldatul Svejk e un gunol (germ. orig.). 
** Şi un gunoi poate avea o inimă bună (germ. orig). 


83 


fuză să mai vadă dosarul cu toate pedepsele bravului 
soldat. 

Din clipa aceea viata lui Svejk căpătă o turnură feri- 
cită, Bea în taină vinul de liturghie, iar superiorului san 
fi tesäla calul atît de frumos, încît într-o bună zi sfinfia-sa 
părintele Kleinschrodt tinu să-i aducă toate laudele, 

— Cu respect vă raportez supus că fac totul ca să fie 
la fel de frumos ca dumneavoastră, i-a răspuns Svejk. 

Pe urmă veniră glorioasele zile ale taberei militare de 
lingă Castel-Nuovo,.unde urma să fie oficială o slujbă 
religioasă de campanie. . 

Părintele Augustin Kleinschrodt obișnuia să folosească 
pentru scopuri religioase numai vinul de liturghie produs 
de viile Voslaw din Dolni Rakousy. Vinul italian nu putea 
să-l sufere — si așa se face că, atunci cînd constată că 
rezervele încep să se împuţineze, îl chemă la el pe bravul 
soldat Svejk şi-i spuse : 

— Miine dimineaţă te duci la oraş să (aci rost de vin 
de Vôslaw. lei bani de la cancelarie și-mi vii cu un butoiaş 
de apt lilri. Nu zăboveşti nicăieri, te întorci imediat 4 
Deci, ţine minte, vin din viile Vâslaw — Dolni Rakousy. 
E clar ! ? ! Abtreten ! | 

A doua zi, Svèjk căpătă la cancelarie douăzeci de co- 
roane, şi ca să nu aibă la întoarcere necazuri cu intrarea 
în tabără, i se întocmi o adeverinţă : „Plecat în misiune, 
să aducă vin“ ! 

Aşadar, bravul soldat Svejk plecă la oraş, și în timp 
ce sträbätea străzile orașului, repelă în gînd cu toată con- 
gtiineiozitatca : ,, Véslaw — Nieder Osterreich", şi acelaşi 
lucru îl spuse cu voce taré și la gară, ca peste trei sferturi 
de oră să urce în tren și, foarte mulţumit de cl, să por- 
nească spre Dolni Rakousy (Nicder Osterreich). 


84 


iÎn ziua aceca grandioasa desfășurare a alujbei reli- 
gioase de campanie fu tulburatä doar de vinul aspru italian 
din,petirul sfintiei-sale. 

Spre seară, preotul Augustin Kleinschrodt începu să 
încline spre convingerea că bravul:soldat 6vejk e un tică- 
los care, de 'bună seamă, bea de stinge, uitind cu de- 
sävirsire de îndatoririle sale ostäsesti. 

-Urletele preacuviasului părinte .puteau fi auzite în 
toétä tabăra si se indlfau spre culmile gigantilar alpini, 
preiungindu-se şi contgpindu-se in Valea Adizului, apre 
Menan, pe unde, în urmä-cu citeva ceasuri, zimbind satis- 
făcut si cu conştiinţa fericită a îndeplinirii intocmai a inda- 
toririi sale de ostas, trecuse cu trenul bravul soldat Svejk, 
continuindu-si senin .cdlitoria spre ţinta misiunii sale. 

Sirăbătuse valea, traversind o sumedenic de tunele, 
şi la fiecare stație întrebasc : 

— Vôslaw ! Nieder ‘Osterreich ? ‘Pind cînd chipul lui 
blajin zäri gara din Vôslaw, şi bravul soldat Svejk îi arătă 
unui hărbat cu chipiu pe cap ordinul de serviciu de la 
unitatea sa militară : „Plecat in misiune, să aducă vin“, 

Şi, cu zîmbetul său drăgălaș, întrebă unde sc află ca- 
zarma din localitate. 

_Bărbatul eu chipiu îl întrebă ceva de marşrută. La 
care bravul soldat Svejk declară că habar nu are ce-i aia 
marşrută. 

Pe urmă mai venlră doi soldaţi cu chipiu pe cap şi 
aceştia se apucară să-i explice lui Svejk că cca mai apro- 
pialä cazarmă e tocmai la Korneuburg. 

Așa stind lucrurile, bravul soldat Svejk isi cumpără 
un bilet de tren pind la Korneuburg şi plecă mai departe. 

La Korneuburg se afla ‘un regiment al căilor fcrala 
şi cei de la cazarmă se minunarä foarte cînd, In toiul 
noptii, bravul soldat 6vejk isi făcu apariţia la poarta ca- 


85 


zărmii, arătînd santinelei ordinul! său de-serviciu : „Plecat 
în misiune oficială, să aducă vin“. 

— Să lăsăm asta pe miine dimineaţă, îi spuse santi- 
nela, ofiţerul de scrviciu tocmai a atipit. 

Bravul soldat Svejk se întinse şi el pe prag, cu ferlcita 
conştiinţă că face tot ce poate spre binele ţării, şi adormi 
liniştit, 

Dimineaţa fu dus la biroul aprovizionăril, unde fi arătă 
plutonierului de aţă ordinul său de serviciu : „Trimis în 
misiune, să aducă vin“, document ce purta ștampila 
Feldiager, Castel-Nuovo — Rgt : 102. Bat. 3, şi semnătura 
ofițerului respectiv din ziua respectivă. 

Cu ochii cît cepele, plutonierul de aţă îl conduse la 
cancelaria regimentului, unde bravul soldat fu supus, de 
însuşi domnul colonel, unui interogatoriu foarte temeinic. 

— Cu respect vă raportez supus, declară bravul soldat 
Svejk, că am venit aici din ordinul sfintiei-sale părintele 
Augustin Kleinschrodt din Trident, cu misiunea de a duce 
un butoiaş de opt litri cu vin de liturghie din viile Véslaw. 

Urmă o discuţie îndelungată. Chipul sincer şi blajin 
al ostaşului și ordinul său de serviciu : „Trimis în misiune, 
să aducă vin“, prevăzut cu ştampile şi semnături în bună 
regulă, avură darul să trezească impresia cea mai bună 
şi dädurä intregii chestiuni o întorsătură si mai compli- 
cată. 

Avu lec, deci, o lungă dezbalere în decursul căreia Tu 
exprimată părerea că, de bună seamă, sfintia-sa părin- 
tele Augustin Kleinschrodt și-a pierdut minţile şi în con- 
secință nu rămîne nimic altceva de făcut decit expedierea 
bravului Svejk cu marşruta, înapoi la unitatea lui. 

Așa se face că plutonierul de aţă îi întocmi lui Svejk 
cuvenita marşrulă. Om cumsecade, subofiterul nu se uita 
la cîţiva kilometri in plus şi astfel îi făcu lui Svejk o 


86 


foaie de drum prin Viena, Steyerburg, Zagreb, Triest, şi 
de aici la Trident. Dupä socolcala lui, drumul trebuia sd 
dureze două zile. li dădură bani de buzunar 1,60 K., plu- 
tonierul de aţă îi cumpără biletul de tren, iar bucătarul 
de la popotă îi puse în braţe, din compasiune, trei roti de 
pîine cazonă. . 7 

În acest timp preotul de campanic Augustin Kléin- 
schrodt umbla prin tabăra de la Castel-Nuovo şi, scris- 
nind din dinţi, nu spunea decit atît : 

— ÎI prindem, îl legäm, îl impuscim. 

Bravul soldat Svejk fusese trecut pe lista dezertori- 
lor şi ce mare fu surpriza cînd a patra zi, în toiul noptii, 
cinstitul ostaș îşi făcu apariţia la intrarea în tabăra de 
campanie si, cu obisnuitu-i zimbet pe buze, îi întinse sen- 
tinelei marşruta (foaia de drum) emisă de regimentul din 
Korneuburg şi ordinul de serviciu dc la unitatea sa: „Tri 
mis în misiune, să aducă vin“. 

Îl Inhăţară pe loc şi, spre marca sa uimire, fi puseră 
cätuge la miini şi-l duseră într-o baracă unde-l Închiseră 
în spatele gratiilor. 

A doua zi dimineaţă fu transportat in oraş, la cazarmă. 

În acelaşi timp sosi acolo o scrisoare ofigiglă de la 
regimentul căilor ferate din Korneuburg, în care colone- 
lui comandant întreba de cc l-a trimis sfinfie-sa părintele 
Augustin Klcinschrodt pe soldatul Svejk după vin de 
liturghie din viile de la Vâslaw, tocmai la Korneuburg. 

După interogarea soldatului Svejk, care răspunse sin- 
cer și cu vesnicu-i zimbet pe buze la toate întrebările, 
arătînd intocmai cum s-au petrecut lucrurile, avu loc o 
mare consfăluire în urma căreia sfinjia-sa părintele Au- 
gustin Kleinschrodt se duse să-i facă bravului soldat Svejk 
o vizită la închisoarea regimentului. 

— Ai face col mai bine, dobilocuic, dacă ai cere să fii 
reformat, ca să scăpăm odată de mutra ta idivatä. 


a7 


Tn clipa aceea bravul soldat Svejk luă poziţia de drepți 
gi, uitindu-se cu toată sinceritatea. în ochii preotufut. dă 
dampanie, spuse : i 

— Cu respect vă raportez că-l voi. sluji pe majesta- 
tea-sa împăratul pind le ultima suflare | 


Il 
SVEJK IN FATA COMISIEI DE REFORMARE 


În orice armală există tot felul de derbedei care nu 
vor să facă serviciul mililar. Acestora le e mai drag să 
devină niște mameluci de civili, ca toți civilii. Pişicherii: 
ăștia, unsi cu toate alifiile, se pling că suferă, de pildă, de 
o afecţiune cardiacă, deşi nu au decît o apendicită banală, 
așa cum reiese la autopsie. Cu asemenea procedee si cu 
altele asemănătoare vor el să se descotorosească de în- 
datoririle ‘lor militare, Dar vai de ei! Căci mai există în 
armată şi o comisie de reformare și asta se pricepe să 
tragă în ei ca la fasole. 

Un flăcău se plinge că e „platius“, Medicul militar îl 
prescrie „sare amară! şi clistir şi ,platfus-neplatfus“ 
băiatul o rupe la fugă de parcă i-ar fi pus jaratic sub 
călciie, iar a doua zi dimineața e băgat la răcoare. _ 

Alt ticălos se plînge că are un rac în burtă. Doctorul 
poruncește să fie întins numaidecit pe masa de operaţie 
fi spune : 

— Pe viu şi în deplină cunoştinţă, să i se deschidă 
stomacul. , - 


88 


Nici 'n-apucă să-și spună doctorul gîndul pind la capăt, 
că s-a terminat cu cancerul si cel însănătoșit în chip atît 
de miraculos ia numaidecit drumul închisorii. . 

Comisia de reformare e o adevărată binefacere pentru 
armată. Dacă n-ar fi ea, unul din dot apărători ai patriei 
“s-ar simţi bolnav. st incapabil să ducă ranifa în spipare, 

Reformarea e un cuvint de origine latină. Re = re, 
formare — aicätuire, constituire, Așadar, reformare = 
realcătuire, reconstituire. 

Bine a spus o dală un medic militar de campanie: 

— Ori de cite ori examinez un bolnav, fac acest fucru 
pornind de fa convingerea că nu e cazul să se vorbească 
despre reformare, adică despre reconstituire, ci despre 
dubitare, cu alte cuvinte despre îndoiala că un asemenea 
bolnav e, în afară de orice îndoială, sănătos tun. De altfel, 
pe acest principiu mă bizui în aplicarea tratamentului și 
prescriu chinină şi dietă absoluiă. După trei zile mă roagă, 
in numele Domnului, să-i dau drumul din spital. Si dacă 
între timp simulantul dă ortul popii, el face acest lucru 
dinadins, ca să ne scoată pe noi din sărite, iar cl să nu 
fie nevoit să zacă în pușcărie pentru ticăloşia lui. Deci, 
dubitare şi niciodată reformare. Cu alte cuvinte, să ne 
îndoim de fiecare simulant, pînă la ultima sa suflare. 

Asadar, cînd fu luată decizia reformării lui Svejk, toţi 
cei de la companie începură să-l pizmuiască. 

Aducindu-i masa de prînz la închisoare, temnicerul 
i şe adresă cuviincios : : 

— Bă, nătărăule. Esti un norocos. Pleci acasă și scapl 
de cătănie, o să fli reformat ca o zdreanță oarecare, 

Dar bravul soldat Svejk îi spuse și lui ceea ce îi epu= 
sese sfintiei-sale, părintelui Augustin Kleinschrodt : 


— Asta, mă rog frumos, nu se poate, raportez supus. 
Eu sînt sănătos tun şi vreau să-i slujesc pe maiestatea-sa 
împăratul pînă la ultima suflare, 

Și, cu fericitu-i zimbet pe buze, se întinse pe prici. 
Temnicerul raportă spusele lui Svejk ofițerului de ser- 
viciu, în ziua aceea un oarecare Miiller. 

— Puslamaua! izbucni locotenentul-major Milter 
scrişnind din dinţi. Îl învăţăm noi minte! Să nu-şi în- 
chipuie c-o să rămînă aici să ne amărască zilele. Îl facem 
noi să se aleagă cel putin cu un tifos exantematic, de-ar 
fi să-și piardă, pe chestia asta, şi minţile. 

Între timp, bravul soldat Svejk îi povestea tovarăşu- 
lui său de pușcărie : 

— Da, eu o să-l slujese pe maiestatea-sa împăratul 
pină la ultima suflare. Dacă tot mă aflu aici, aici rămîn. 
Şi devreme ce sînt ostaș, trebuic să-l slujesc pe maiesta- 
tea-sa impăratul, si nimeni n-are voie să mă dea afară 
din armală, chiar dacă ar veni însuşi domnul General şi 
mi-ar trage un picior în fund, ca să mă zboare din ca- 
zarmă, eu m-aş întoarce spre dumnealui și i-aș spune : 
cu respect vă raportez supus că vreau să-l slujesc pe ma- 
iestatea-sa împăratul pînă la ultima suflare si, de aceea, 
mă duc inapoi la compania mpa. Și dacă dumnealor nu 
mac vrea aici, m-aş duce la marină, ca să-l pot sluji pe 
maiestatea-sa măcar pe mare. Și dacă nici acolo nu m-ar 
vrea şi domnul Amiral mi-ar arde un picior in fund, eu 
unul tol nu mă las, şi-o să-l slujesc pe maicslatea-sa în 
acr. 

In loală cazarma domnca însă sincera convingere că 
Svejk va [i izgonit din armată ! În ziua de 3 iunie veniră 
să-l ridice de Ja închisoare cu targa ; la împotrivirile sale 


90 


furibunde, îl legară de targă cu nişte curele şi-l trans- 
portară asa la spitalul garnizoanci. Pe unde-l duceau, ră- 
sunau de pe targă cuvintele sale pline de patos patriotic : 

— Ostași, nu mă daţi, eu vreau să-l slujesc mai de- 
parte pe maiestatea-sa împăratul ! 

Tl internară în secția de boli grave şi medicul-şei Jansa 
fi făcu un examen sumar : 

— Ai ficatul mărit şi inima înecată în grăsime, Svej- 
kyle. Ai făcut-o lată, cum văd, sîntem nevoiţi să te cli- 
berăm din armată. 

— Cu respect vă raportez supus, răsună cu lărie gla- 
sul lui Svejk, că cu sînt sănătos tun. Ce s-ar face, mă rog 
frumos, armata fără mine? Raportez supus că vreau să 
merg înapoi la compania mea, să-l slujesc mai departe 
pe maiestatca-sa împăratul, cu cinste si credinţă, așa cum 
se cuvine şi îi stă bine unui ostaş adevărat. 

I se prescrise o clismă si în timp ce sanitarul Botkov~ 
sky i-o administra, bravul soldat Svejk spuse cu demni- 
tate, în ciuda delicatei situaţii în care se afla : 

— Nu mă cruța, frätioare, nu, nu, pe mine să nu mă 
cruti ! De vreme ce.nu mi-a fost teamă de italieni, nu mi-e 
leamă nici de clistirul tău. Soldatului nu trebuie să-i fie 
teamă de nimic; el trebuie să tacă și să slujească mai 
departe, tine minte acest lucru, frätioare î 

Pe urmă fu scos afarä, si în timp ce-şi făcea trupestile 
nevoi, în fața latrinei stătea un soldat cu puşca încărcată. 

După aceea îi. întinseră din nou în pat şi infirmicrul 
Rotkovsky, învîrtindu-se de zor În jurul lui, îi spuse 
gitiind în limba sa maţernă : 

‘ — Părinţi ai, ppakrev ? 
— Am. 
— De aici nu mai ieşi {u viu, simulantule. 


61 


Drept care, bravul soldat Svejk fi ctrpi o palma 
DE. 
| — Eu simulant ? izbucni el. Eu sint sănătos de-a bi- 
nelea și vreau să-l slujesc pe maiestatea-sa împăratul 
pind la ultima suflare, 

îi băgară în gheaţă. Pe urmă trel zile fu infășurat cu 
cearceafuri reci ca gheaţa, si cînd își făcu apariţia medicul- 
gef şi-i spuse : 

— Ei, Svejkule, ce zici, te duci totuși acasă ? neindu- 
plecatul Sveik declară : 

— Cu respect vă raportez că tot sănătos sînt şi vreau 
să slujesc mai departe, 

Dl bagara iar în gheaţă, iar peste două zile urma să se 
înfrunească faimoasa comisie de reformare, care să-l scu- 
teascA o dată pentru totdeauna de îndatoririle militare, 
Gu o zi înainte de întrunirea comisiei, după ca fusese 
intocmit si actul de eliberare, bravul soldat Svejk dezertä 
din cazarmă. 

' Aşadar, ca să-l poată aluji mai departe de maiesta- 
tea-sa, fu nevoit să fugă. Paisprezece zile nu se auzi gi 
nu se ştiu nimic de goarta lui. 

' Dar ce surpriză pe feţele tuturor cînd, a paisprezecea 
zt, în toiul nopţii, bravul soldat Svejk se ivi în poarta 
cazărmii și, cu,zimbetul cinstit ce-i lumina fata-i rubi- 
€ondă, îi raportă soldatului de planton : 

— Raportez supus că am venit să mă închidă, fiindcă 
am dezertat ca să-l pot sluji mai departe pe maiestatea 
sa împăratul, pînă la ultima suflare. 

"Dorinţa fi fu îndeplinită. Se alese cu şase luni închi- 
soare și, după aceea, vrind să slujească mai departe, fu 
transferat la arsenal, ca să încarce o torpilä cu fulmicoton. 


hi 92 


- I 


BRAVUL SOLDAT SVEJK ÎNVAȚĂ SA UMBLE 
+ CU FULMICOTONUL 


Cel care pînă acum n-a auzit încă nimic despre bravul 
soldat Svejk, va fi, sper, edificat prin prezentarea de faţă“ 
a preacinstitului nostru ostaș. Așa cum se spune în ar- 
mată, bravul soldat Svejk e devotat trup şi suflet împă- 
ratului. În excesul de zel cu care voia să-l slujească pe 
împărat pind la ultima suflare, făcea asemenea boroboate 
încit organele militare hotăriseră să-l lase la vatră. Dar 
bravul soldat se impotrivea din răsputeri-reformării sale 
si, în momentul in care comisia de reformare hotărî to- 
tusi scoaterea lui din rîndurile armatei, fugi într-o noapie 
din'spital, devenind astfel dezertor numai pentru a-l mai 
putca sluji cu credință pe maiestatea-sa împăratul, așa 
precum el însuşi spune ,.pinä l-or face harcea-parcea“, 

După paisprezece zile se înapoie la cazarmă, unde ra- 
porlă : 

— Cu respect raportez că am fugit ca să pot sluji mai 
departe in armală. 

Rostise aceste euvinte cu obisnuitu-i suris ce-i lumina 
fata rubicondă şi blajină, uitindu-se în acest timp, ca 
intotdeauna, ţintă în ochii domnilor ofiţeri. Jumătate de 
an zăcu în închisoarea militară, dar nici prin gind nu-i 
trecea să părăsească milităria. Neștiind ce să mai facă cu 
el, din prieina zelului de care dădea dovadă, autoritățile 
militare hotăriră să-l transfere de la- regimentul 104 la 
Arsenal : 


92 


Si s-a intimplat întocmai cum i-a spus preacuviosul 
preot militar : 

— Ascultă. secătură ce esti, dacă fii înlr-adevăr alit 
de mult să slujeşti mai departe, află atunci că vei fi trimis 
la Arsenal, la depozitul de fulmicoton. Poate că acolo o 
să-ţi vină minlea la cap. 

Şi asa a ajuns bravul soldat Svejk la Arsenal, unde 
învăţă cu rivnă cum se umblă cu fulmicotonul. Sarcina 
fui era să încarce proiectile. Cu treaba asta nu-i de glu- 
mit, pentru că eşti tot timpul cu un picior in acr şi cu 
celălalt în mormint. 

Dar bravul soldat nu știa ce-i frica. Își petrecea vre- 
mea fără lcamă printre butoaie cu dinamilă, ecrasită și 
fulmicoton, mulțumit ca un vrednic și einstit ostaș ce 
era. iar din baraca în eare încărca de zor pvoiectileie cu 
primejdiosul exploziv se auzea neinlrerupt cîntecul lui 
plin de voiosie : 

— „Piemonte, Piemonte, halal siäpin mai esti si tu, 
că-n spate poarla îţi căzu : hop, hop, hop! Cu sfinta 
născătoare în frunte, şi cele patru poduri mari, durea- 
ză-ţi, Piemonte, avanposturi mai tari, hop, hop, hop ! Eu 
un regiment de ulani v-am ridicat, voi pe poartă l-aţi 
alungat, hop, hop, hop !“ 

După cintecul acesta sublim, care făcea din bravuf 
soldat Svejk un veritabil Icu-paraleu, urmau la rind al- 
tele mai duioase. despre nişte knedliky® cit capul de mari, 
pe care vrednicul ostaş le infuleca cu o indescriptibilă 
voluplate. 

Si asa îşi lrăia netulburat zilele, singur cuc într-una 
din baräcile Arscnalului. à 
1 * Galusti (in cchà orig), , 


94 


Pina cînd, într-o bună zi, sosi o inspecţie care începu 
să umble din baracă în baracă, să vadă dacă totul cra în 
ordine. 

Cind ajunseră în baraca în care bravul soldat Svejk 
fnväta cum să umble cu fulmicotonul, membrii comisici 
îsi dădură seama numaidecit, după fuiorasul de fum care 
räbufnea din luleaua bravului Svejk, că au de-a face cu 
un ostaș neînfricat. - 

Zărindu-i pe domnii ofițeri, Svejk se sculă în picioare 
$l, conform regulamentului, scoase din gură pipa, iar ca 
s-o aibă mai la îndemină, o asezä cit mai aproape de el 
într-un butoi de fulmicoton. După care, luind poziţia de 
drepţi, prezenlă raportul : 

— Am onoarea să vă raportez cu respect că aici nu-i 
nimic nou, totul e în ordine. | 

Sint momente în viață în care prezenţa de spirit joacă 
un rol hotăritor. 

Din întreaga comisie cel mai deştept era, fireşte, dom- 
nul colonel. Din fulmicotonul încins se räspindeau roto- 
coale de fum. Väzind cum stau lucrurile, colonelul spuse : 

— Svejk, fumează mai departe | 
' Inţelepte cuvinte, căci e mult mai bine, fără îndoială, 
ca o pipă aprinsă să stca între buze dccit în butoiul cu 
fulmicoton. : 

Svejk salută respectuos si răspunse : | 

— Cu respect raportez că voi continua să fumez. Era 
un soldat disciplinat. 

— Şi acum, Svejk, hai cu noi în camera de gardă! 

— Cu respect raportez că asta nu se poate, pentru că, 
poirivit regulamentului, trebuie să rămîn aici pind la ora 
pase, cînd imi vine schimbul. Fulmicotonui trebuie păzit 
tot timpul, ca să nu se întimple vreo nenorocire, 


95 


Inspecţia dispäru. Dădură fuga pină la camera de 
gardă, unde porunciră patrulei să-l aducă pe Svejk ne- 
întirziat, 

Patrulei nu-i prea ardea să se ducă, dar pind la urmă 
n-avu încotro, se duse. 

Cind ajunse în dreptul barăci! în care bravul soldat 
Svejk, cu pipa aprinsă, continua să-şi vaiă de treabă în 
mijlocul butoaiolor de fulmicoton, caporalul strigă : 

— 6vejk, aruncă pipa pe fereastră și ieși afară, nă- 
tărăule ! 

— Nici nu mă gîndeec ! Domnul coloncl mi-a porun- 
cit să fumez mai departe, așa că trebuie să fumez pină 
n-oi mai putea. 

— Ieşi afară, dobitocule ! 

— Fi, iaca nu ies, mă rog frumos ! E ora patru si nu 
mă puteţi schimba decit abia la șase. Pină la șase trebuie 
să stau aici lîngă tulmicoton, să nu se întimple vreo ne- 
norocire. Eu sînt vigi.., 

Restul nu mai apucă să spună. Poate că ati cilit în 
ziare despre marca catastrofă de la Arsenal. Una cite una, 
barăcile zburară în aer. În trei sferturi de secundă în- 
tregul Arsenal se transformă într-o ruină, 

Povestea a început din baraca în care bravul soldat 
Svejk învăța cum se umblă cu fulmicotonul : claie peste 
grămadă atcrizarä acolo, indl{ind a piramidă, scinduri, 
ostrefe de gard și garpante de fier, venite în zbor din 
toate direcțiile, pentru a da ultimul onor curajosului sol- 
dat Svejk, care nu ştia de frica fulmicotonului. 

Trei zile în şir trudiră săpătorii pe aceste ruine, re- 
constituind din capete, trunchiuri, miini si picioare, tru- 


86 


puri omenesti, pentru ca bunul Dumnezeu sä poatä re- 
cunoaște cu uşurinţă, la Judecata de apoi, diferilele grade 
şi, în funcţie de acestea, să le acorde gi cuvenita răsplată, 

Era un talmes-balmes de neinchipuit. Trei zik tru- 
diră săpătorii si la piramida lui Svejk, ca să înlăture 
acîndurile si sarpantele de fier, iar, a treia zi, noaptea, în 
timp ce abia se strecurau în labirintul acela lugubru, au- 
ziră dinduntru o voce plăcută : 

— „Cu sfinta născătoare în frunte si cele patru po- 
duri mari, dureaza-{i, Piemonte, avanposturi mai tari, hop, 
hop, hop !* 

La lumina făcliilor aprinse, säpätarii își croirä drum, 
mergind pe urmele glasului cc răsună voios : 

— „Eu n regiment de ulani v-am ridicat, voi dincolo 
de poartă l-a{i alungat, hop, hop, hop !“ 

Şi iată că deodată, la lumina făcliilor, dădură peste 
un fel de catacombä construită dintr-o împietitură de fiare 
și scînduri grămădite una peste alta, iar într-un ungher al 
ei stătea calm bravul soldat Svejk, care, cum îi zări, lăsă 
pipa din mind și, salutind politicos, spuse : 

— Cu respect raportez că aici nu-i nimic nou, totul e 
în perfectă ordine. 

Nl scoaseră afară din iadul acela și îl aduseră în fata 
ofiterului de serviciu. Aici bravul soldat Svejk raportä 
din nou: - 

— Cu respect raportez că totul e în ordine si rog să 
fiu schimbat, pentru că ora șase a trecut de mult. Reg. de 
asemenea, să mi se dea bani pentru hrană pe timpul cit 
ara atat sub ruine. 

Din întregul Arsenal, bravul soldat Svejk a fost sin- 
gurul care a supravieţuit acestei catastrofe. 


‘ iii 


9 — Povestiri vesele 


In cinstea lui, cercuriie militare locale organizarä o mică 
serată la Cazinoul ofiţerilor. Inconjurat de domnii ofiţeri, 
bravul soldat bea de stingea, iar fata lui rubicondă si 
blajinä strälucea de bucurie ca o luna plinä. 

A doua zi căpătă banil de hrană pentru trei zile, de 
parcă ar fi fost la räzboi, si după trei săptămîni fu avan- 
sat in compania lui la gradui de caporal, primind o mare 
decorație de război. 

În clipa în care, împodobit cu stelujele de caporal, intra 
pe poarta regimentului său din Trident, dădu nas în nas cu 
ofiţerul Knobloch, care se cutremură de groază zărind din 
nou faţa blajină, dar atit de temulă a bravului soldat 
Svejk. Spuse furios : 

— Jar o fäcusi lată, secătură ! à 

— Cu respect vă raportez că am inväfat cum se umblă 
cu fulmicotonul. 

După care temerarul ostaş intră cu un aer semet in 
curtea cazărmii, ca să-şi caule compania-mumă. 

In aceeaşi zi ofiţerul de serviciu citi în fafa trupei un 
comunicat al Ministerului de Război, cu privire la înfiin- 
tarea unui detaşament de aviaţie in rindurile armatei. Co- 
municatul era însoţit de un apel adresat celor ce doresc să 
se prezinte în acest nou serviciu. 

Auzind aceasta, primul care iesi din rind fu bravul 
soldat Svejk. Prezentindu-se in [aţa ofițerului, spuse : 

— Cu respect vă raportez că am mai lost în aer și 
gliu cum merg lreburile pe-acolo. Doresc să slujesc si în 
aer pentru izbinda împăratului nostru. 

Şi astfel, la o săptămînă după aceca, bravul ‘soldat 
Svejk fu transferat la secţia de navigatie acriană, unde 
avu o comportare nu mai puţin înţelcaplă decil la Arsenal, 


Vv 
BRAVUL SOLDAT SVEJK LA AVIATIE 


Austria dispune de trei nave acriene dirijabile, de opt- 
sprezece ce nu pot fi dirijate si de cinci aeroplane. In 
asla constă puterea în aer a-imperiului auslriac. Bravul 
soldat Svejk [u repartizat la secţia aeroplane, ca să slu- 
jească întru cinstirea si împodobirea acelci noi unilafi 
mililare. La început trăgea aeroplanele din hangar, sco- 
{indu-le pe acroporlul militar unde curăța piesele meta- 
lice, frecindu-le cu terebentină și cu așa-numitul praf de 
var vienez. 

Făcea deci aici, la acroplane, o muncă de jos, așa cum 
se intimplä la orice inceput de carieră, Şi aşa cum sfintiei- 
sale preotului de companie din Trident îi tesäla cu grijă 
calul, aici trebăluia cu sirg periind de zor aripile aparatului 
de parcă ar fi |e«sălat un armăsar şi, cu galonul de caporai 
pe umăr, conducea sanlinelele la post ca să păzească han- 
garul. in care timp îi instruia : 

— De zburul lrebuie să se zboare, de aceea, cine ar 
vrca să fure un aeroplan trebuic împușcat ! 

Cam pesle paisprezece zile avea misiunea de pasager, 
pe cit se pare o avansare foarte periculoasă. 

Avea sarcina să îngreuneze avionul ca să-i asigure 
echilibrul şi zbura cu ofițerii de specialilale. Bravul soldat 
Svejk nu ştia însă ce-i frica. Cu faţa numai zimbet, se. 
ridica în acr si, umil si respectuos, sc uita la ofiţerul care 
pilota avionul, iar in răstimpuri saluia militäreste, ori de 
cite ori zärea in faţa lui un grad superior foindu-se agale 
pe platoul aerodromului. . 

lar dacă sc intimpla să se prăbușească pe undeva avio- 
nul si să se facă harcea-parcea, de sub sfărimăturile avio= 


nului se strecura, cel dinlii, bravul soldat Svejk şi, aju- 
tîndu-l si pe ofifer să se pună pe picioare, raporta : 

— Cu respect vă raportez supus că ne-am prăbuşit si 
sîntem vii si nevätämali. 

Era un lovaräs de zbor foarte apreciat. Într-o zi zbură 
cu ofiţerul Herzik şi cînd ajunseră la înălțimea de 826 de 
metri, motorul încetă să mai funcţioneze, . 

— Cu respect vă raportez supus că ni s-a terminat 
benzina, se auzi din spatele ofițerului vocca plăcută a 
bravului soldat, am uitat să umplu rezervorul, mă rog 
frumos. 

Şi peste citeva clipe se gräbi st adauge : 

— Cu respect vă raportez, domnule locotenent, că ne 
prăbuşim în Dunăre, 

Şi cînd, după putin timp, capetele lor se iviră peste 
luciul incrotit şi verzui al apelor Dunării, bravul soldat 
Svejk spuse, inotind spre mal in urma superiorului säu : 

— Cu respect vă raportez supus că ustăzi am bătut 
recordul în înălțime, 

Era in preajma marilor serbări aeronaulice cu avioane 
militare, pe acroporlul vienez din Neue Stadt. 

Se cercelau si se revizuiau aeroplanele, se încercau 
motoarele şi se făceau ultimele pregătiri de zbor. 

Locotenentul Herzig intenţiona să zboare cu Svejk pe 
un aparat Wright cu două aripi, în care se montase un 
motor Morrisson, cu ajutorul căruia avionul poate să de- 
coleze fără demaraj./ 

Se aflau de faţă reprezentanţi ai unor puteri străine. 

De aparatul lui Herzig se interesa foarte mull maiorul 
ungur Kakony, care se instalase in carlingä si contrela 
directia. 

La ordinul locotenentului Herzig, bravul soldat Svejk 
porni motorul, elicea incepu să se invirtä şi, în acest timp, 
aşezat lingă curiosul maior Kakony, Svejk trebäluia cu 


100 


mult interes la cablul de sirmi ce leagă diractla din spa- 
tele avionului de profundor ; și făcea acest lucru cu atita 
chibzuinţă şi cu atita indeminare, încit la un mament dat 
{i câsturnă maiorului chipiul din cap. 

Locotenentul Herzig îşi ieși din pepeni şi răcnl : 

— Svejkule, eşti un măgar fără pereche, zboară dra- 
cului de aici ! 

— Zum Befel, Herr ‘Leutenant?, strigă bravul soldat 
Svejk si, rostind aceste cuvinte, 'apucă profundorul gi 
pirghia de manevră a aparatului Morrisson, ca în clipa 
următoare aparalul să se desprindă de sol în bălăile ex- 
celentului molor, ale cărui explozii, de o perfectă regu- 
Jarilate, se auvcau de la mare distanţă. 

20. 100, 300, 450 de metzi înălţime în directia sud-vest, 
spre întinderile albe ale Alpiler, cu © viteză de 150 km 
pe oră. 

Sietul maior Kakony își veni în fire deasupra -anuj 
ghețar peste care zburau la o asemenea înălțime incit 
puteau să deslugeasci limpede frumuseţile naturii, pa 
jistile inzäpezite $ sl prăpăstiile ce se căscau sub ei, pri- 
vindu-i cu asprime si amenintätor. 

— Ce se întimplă ? întrebă el, bilbiimdu-se de frică. 

— Cu respect vă raportez. că zburăm potrivit ordi- 
nului, răspunse cuviincios bravul slodat ‘Svejk ; domnul 
locotenent a ordonat: zboară dracului de aici | aşa că 
zburăm, mă rog frumos. 

— Şi încotro, încotro ne îndreptim ? întrebă speriat 
maiorul Kakony, cläntänind din dinţi de, atita spaimă. 

— Cu respect vă raportez că nu ştiu unde o să ne pră- 
buşim. Eu zbor potrivit ordinului şi nu ştiu să merg decit 
în sus, în jos nu mă pricep, de aga ceva noi, adică eu gi 


* La ordin, domnule locotenent {in germ. original). 


wi 


domnul locotenent, n-am avut vreme niciodată, căci ori 
de cite ori eram la mare înălțime cădeam de la sine. 

Pe tabloul de bord, altimetrul indica 1860 de metri. 
Maiorul se ţinea cu incrincenare de bară şi striga pe 
ungureşte : 

— Istenem, iştenem, dumnezeule, dumnezeule. În acest 
timp, bravul soldat Svejk, minuind cu dexteritate ma- 
neta de direcţie, cînta voios deasupra Alpilor peste care 
zburau : 


Inelul ce mi-ai dat 

Nici gînd să-l fi purtat 

La regimentul meu cînd voi sost 
în pușcă-l voi dosi 
Tam-ta-ria-ra 


Maiorul se ruga cu voce tare în limba lui si Injura 
furios de toţi sfinţii, in limp ce prin aerul pur şi rece 
răsuna mai departe vocea limpede a bravului soldat 
Svejk : 


Basmaua ce mi-ai dat 

nici gind s-o fi purtat 

La regiment cînd voi sosi 

la curdfatul armei îmi va folost 
De ce nu, de cenu 
Tam-ta-ria-ra 


Sub ei înctpură să se încrucişeze fulgerele și se stirni 
o furtunë& cumplită. 


Cu ochii cît cepele, maiorul se uită în faţa lui şi, cu o 
voce rägusitä de emoție, intreba : 


=— Cind se va sfirşi povestea asta ? 


N 


102 


— În orice caz, 'categoric atunci cînd cade, fi răspunse 
zimbitor bravul soldat Svejk, şi se grăbi să adauge: cel 
puţin noi, eu şi domnul locotenent, am căzut întotdeauna 
undeva. 

Se găseau acum undeva deasupra Elveţiei şi zburau 
mai departe spre miazăzi. 

— Vă rog frumos să aveţi răbdare, rosti respectuos 
bravul soldat Svejk, de îndată ce ni se termină benzina, 
trebuie musai să cädem. 

— Unde sintem ? 

— Deasupra unci ape, mă rog frumos, apă multă, 
domnule maior, probabil ne prăbuşim în mare. 

Maiorul Kakony leşină cu burdihanu’ înfipt în bară, 
aşa fel încil stătea bine fixat în construcţia metalică a 
aparatului. 

Si cînd ajunseră deasupra Mării Mediterane, bravul 
soldat Svejk cinta voios, să-i treacă de urit : 


Cine mare vrea să fie 

Cu găluşte să se tie 

Ain, (vai, drat 

În război nici cind nu pică 

Aia, frai, drai 

Cu asemenea păpică 

Ain, (vai, drai 

Ain, (vai, drai 

Si mai departe, zburind deasupra uriaselor întinderi 

de apă la o înălţime de-o mie de metri, bravul soldat 
Svejk cinta : 


Märgäluieste Grenevii 
Pe puarta pulberäriei 
a iegit la spefir... 
a 
103 


Aerul marin avu darul să-l trezească din ieşin pe ma- 
iorul Kakony, Se uita în jos spre adincimea aceea infio- 
rätoare şi, zărind marea, exclamă : 
© — Iştenem, iștencm, şi-şi pierdu din nou cunoştinţa. 

Se făcu noapte si ei tot mai zburau. Deodată, bravul 
soldat Svejk îl scutură zdravän pe domnul maior şi-i 
spuse cu o voce blindă : . 

— Cu respect vă raportez supus că acum zburăm în 
jos, dar aşa, încetişor. si pe îndelete. Într-adevăr, aero- 
planul în al cărui rezervor se terminase benzina se lăsa 
încet, în zbor planat, undeva într-un crîng de palmieri 
de la marginea orașului Tripoli, in Africa. ‘ 

Tar bravul soldat Svejk, ajutindu-l pe maiorul Kakony 
să coboare din avion, salută respectuos si spuse : 

— Raportez supus că lotul e în perfects ordine, dom- 
nule maior. 

Era un adevărat record mondial slabilil de bravul sol- 
dat Svejk care, izbutind să survoleze Alpii, Europa me- 
ridională, Marea Mediterană, ateriză tocmai în Africa. 

Maiorul, văzind în jurul lui atijia palmieri, îi cirpi lui 
Svejk două palme pe cinste, pe care bravul soldat le 
primi cu zimbetul pe buze, căci el nu făcuse allcova decit 
să-şi Indeplinească datoria sa de ostaş, de vreme ce loco- 
tenentul Herzig îi poruncise : 

„Zboară dracului de aici !“ 

Cc s-a intimplat mai departe e greu de spus, nu de 
alta, dar ar fi, poate, nespus de neplăcut pentru Ministe- 
rul de Război care, cu siguranţă, ar tăgădui faptul că, in 
momentul de faţă, a căzut lingă Tripolis un aeroplan 
austriac, căci astfel ne-am trezi în fafa unei mari 
încurcături internaţionale. 

. + 
104 


VI 


BRAVUL SOLDAT SVEIK ORDONANTA 
LA COMPANIA A XI-A | 


3 

Locatencntul-major Lukäë închise pentru o clipă ochi 
în fata apariţiei bravului soldat Svejk, care cu privirea lu 
fl îmbrăţișa şi îl săruta. - 

Cu aceeași plăcere se va fi uitat, de bună seamă, și 
fiul risipitor — pierdut apoi regăsit — Ja latăl său, în 
timp ce acesta învirtea, spre a lui cinstire, vifelul cel gras 
în frigare. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că 
lar sint aici, se auzi din ușă glasul lui Svejk, cu atita sin- 
ceritate și! firesc, incit locotenentul-major Luka’ își re- 
veni brusc în fire. : 

Din clipa în care colonelul Schréder îi aduse la cu- 
nogtintä că i-l trimite din nou pe cap, locotenentul-ma- 
jor Lukâă încerca în sinea lui, zi de zi, să îndepărteze eit 
mai mult această revedcre. În fiecare dimineaţă isi 
spunea : : 

„Astăzi nu cred să vie ; trebuie să fi făcut el pe acolo 
vreo boroboaţă sl-cu siguranţă că-l mai retin“. 

Prin intrarea lui simpatică şi simplă, bravul soldat 
Svejk reduse însă la adevărata lor valoare aceste temcri. 

Svejk sc uită la plutonierul de administrație Vanék si, 
fntorcindu-se spre cl, îl întinse, zimbind binevoltor, niște 
hirtii pe care le scosese din buzunarul mantalei, 

— Cu respect vă raportez, domnule rechnungsfeldwe- 
bel, că trebuie să vă predau hirtiile astea, pe care ni le-au 


105 


seris la regiments-kanzelei. Sint pentru lohnung * si pen- 
tru înscrierea în verpflegung **, | 

Svejk se mișca atît de degajat prin cancelaria com- 
paniei nr. 11 de marş, de parcă ar fi fost de cînd lumea 
in cele mai strînse relații de. prietenie cu Vanăk. La 
această comportare plutonierul de administraţie reacţionă 
foarte simplu. cu cuvintele : 

— Pune-le pe masă. 

— Ai face binc, Sie rechnüngsfeldwebel, dacă m-al 
lăsa singur cu Svejk, spusc aflind locotenentul-major 
Lukas. 

Vanék icsi din cancelaric si rămase in spalele uşii, 
ca să asculte ce-si vor spune cci doi. 

La începul nu auzi nimic. pentru că şi unul și allul 
läceau. Amindoi se priviră îndelung, măsurîndu-sc. Lu- 
kâ3 se uită la Svejk, ca şi cum ar [i vrut să-l hipnotizeze : 
ca un cocos in fafa găinii inainle de a se năpusti asupra-i, 

Svejk, ca intoldeauna, sc uila cu privirea lui blajină 
şi inocentă de parc-ar fi vrut să spună: „Din nou îm- 
preună, sufle{elule. De-acum încolo nu ne mai desparte 
nimeni, porumbita mea“, 

Si după indelungata lăcere a locotenentului-major, 
ochii lui Svcjk vorbeau cu o ingăduitoare compatimire : 
„Haide, spune ceva, îngeraşul mcu, vorbeşte !“ 

Locotenentul-major Luka’ curmă apăsătoarea tăcere 
prin aceste cuvinte, în care isi dădu silința să pună o 
mare doză de ironie : 

— Fii binevenit, Svejkule. Îţi mulţumesc pentru vi- 
zita | Aga oaspeti, mai zic si eu | 

Nu se putu totuși stäpini şi-și vărsă supărarea din 
ultimele zile, izbind cît putu cu pumnul în masă. Căli- 
mara sări în sus, împroşeînd cu cerneală lohnungs-listele. 


* Soldă (în germ. orig.). 
** Subzlsientä (in germ, orig.). 


106 


In acelasi timp säri ca ars si, oprindu-se aproape de 
tot de Svejk, zbierä la el : 

— Dumneata.:, dobitocule ! 

Atit, şi Incepu să se învîrtească nervos în spaţiul în- 
gust al cancelariei, scuipitiu cu scirbă de fiecare dată cind 
ajungea in fata lui Svejk. . 

— Cu respect vă raporlez, domnule oberiaitnant, 
spuse Svejk väzind că locotenentul-major Luka’ nu mal 
înceta să se frăminte si să arunce într-un colt al cance- 
lariei cocoloaşe frimintate de hirtie pe care le lua de pe 
masă, scrisoarea am predat-o cui se cuvine. Am găsil-o 
cu bine pe doamna Kakony şi pot spune că e o femeie tare 
frumoasă, cu toate că n-am văzut-o decit plingind..: 

Locotenentul-major Lukäë se açezä pe patul de cam- 
panie al subofiferului contabil şi strigă cu vocea 
sugrumală : . 

— Cind se vor sfirşi odată toate astea, Svejkule ? 

Svejk răspunse, ca şi cînd n-ar fi auzit : 

— Am avul, ce-i drept, o mică nepläccre, dar am luat 
totul asupra mea. Dumnealor n-au vrut să creadă că eu 
corespondez cu dama, așa că am socotit mai cu folos să 
înghit scrisoarea la interogatoriu, înlăturînd astfel orice 
dovadă. Pe urmă, printr-o curată intimplare, pentru că 
altă explicaţie nu găsesc, m-am încurcat într-o mică în- 
căicrare, fără nici o importanţă. Si din asta am ieșit cu 
bine, şi dumnealor au trebuit să-mi recunoască nevino- 
vălia, Aşa că m-au trimis la regimentsraport si au oprit 
toată ancheta la consillul de război al diviziei, La regi- 
mentskanzelei am stat cîteva minute, pind ce a venit 
domnul oberst ; m-a înjurat si el oleacă, pe urmă mi-a 
zis să mă prezint Imediat la dumneavoastră, domnule 
obcrlaitnant, ca ordonanţă, sl mi-a poruncit să vă spun 
că vă roagă să veniţi neapărat la dumnealui să vă spună 
ceva în legătură cu marăkumpata. A trecut de atunci mal 


107 


mult de‘o jumătate de ceas, dar domnul colonel n-avea 
de unde să ştie că o să mai fiu adus pe la regimentskan- 
zelei şi că acolo o să mai stau încă vreun sfert de ceas, 
pentru că, tot timpul ăsta, mi s-a reținut sola și trebuia 
s-o primesc de la regiment şi nu 'de la companie, pentru 
că am fost trecut la regimenfsarest. In general, acolo 
toate-s brambura si incilcite, de-i vine omului sä-si ia 
cimpii... 

Locotenentul-major Luké£, auzind că de o jumătate 
de ceas trebuia să fie Ja colonelul Schréder, se imbräcä 
în grabă şi spuse : 

- — Dumneala. Svejkule, iar mi-ai Lăcul un serviciu: 

Restise aceasta cu atita deznădejde în glas, incit Svejk 
se simţi dator să-l liniștească cu e vovkă bună. De aceca, 
în clipa in care Lukâ$ ieşea val-virtej pe uşă, strigă : 

— Nu vă necăjiţi, că așteaptă cl, domnul oberst. Ori- 
cum, tol n-are ce face. 

Îndată după plocarea locotenentului-major, in cancc- 
larie inträ plutonierul de administraţie Vanék. 

Svejk şedea pe un scaun şi băga pe foc, într-o sobiţă 
de fier, bucățele de cärbume prin portiţa deschisă. Sobita 
fumega, răspindind un miros înccicios, Svejk continua să 
se diștreze, fără să-l bage în scamă pe Vanek, care il ur- 
mări o clipă, apoi, lovind cu piciorul în portita sobci, îi 
spuse s-o şteargă. _ 

— Domnule rechnungsfeidwebel, isc advesi Svejk 
cu demnituie, imi îngădui să vă declar că nu pol să mă 
supun ordinului dumnemvoaslrä, oriciti bunăvoință aş 
avea. Nu pot s-o şterg chiar de tot din tabără, pentru .cä 
trebuie să mă supun unor -ordine superioare. Eu sînt. dacă 
vreţi să ştiţi, ondonanz, adăugă el cu mindrie ; domnu” 
oberst Schréder m-a repartizat aici, la compania a 11-a 
de marș, la domnul oberlaitnant Lulai, la care am fost 
tucälar, dar acum datorită inteligenței mele naturale, am 


108 


fost avansat ordonanz, Dumneavoastră ce sinteli în civil. 
domnule rechnungefeldwebet ? . 

Plutonierul de administrație Vanăk fu atît de sur- 
prirts de tonul familiar al bravului soldat Svejk, încît 14- 
sind ia o parte demnitatea pe care îi plăcea s-o arate faţă 
de ostașii din companie, răspunse, ca gi cînd ar fi fost in- 
fertorul lui Svejk : : 

— Eu sint droghistul Vanëk din Kralupy. . 

— Si eu am fost ucenic la o drogherie, spuse Svejk, 
la un domn Kokoëka de la Perstyn, din Praga, Era un om 
foarte ciudat ; o dată, pe motiv că am dat foc din gre- 
şeală în pivniţă unui butoi, m-a dat afară. Din cauza asta 
n-am mat fost primit nicăieri, aga că de la sărăcia de bu- 
tai mi se trage că nu mi-am putut isprăvi ucenicia. Dum- 
neavoastră preparati şi leacuri pentru vaci ? 

Vanăk dădu din cap în semn că nu. ‘ | 

— La noi se făceau leacuri pentru vaci, cu poze sfln- 
tite. Seful nostru, domnul Kokoëka, era un om foarte cre- 
dincios. Citise undeva că sfintul Pelegrinus uşura dezuin- 
flares vacilor. A comandat, aşadar, la Smichov poze cu 
chipul sfintului Pelegrinus, pe care le-a pus să Je sfin- 
ţească la mänfstirea Emaus, pehtru doud sute de galbeni. 
După ce le-a sfinţit, am băgat pozele in pachetele cu 
leacuri pentru vaci. Leacul ăsta se amesteca cu apă caldă 
gi se dădea vacii să bea din ciubăr, în timp ce i se citea 
rugăciunea închinată sfintului Pelegrinus, pe care o scri- 
sese domnul Tauchen, primul nostru vînzător. Cînd po- 
zele cu chipul sfintului Pelegrinus au fost gata tipărite, 
6-4 mai imprimat pe verso o scurtă rugăciune. Aga se face 
că bätrinul Koka§ka, chemîndu-i seara pe domnul Tau- 
chen, i-a spus să scrie pînă dimineaţa o ăciune nică 
pentru” poză şi pentru leac. Cică să fie gata pind la ceasu- 
rile zece, cînd vine dumnealul la prăvălie, ca s-o poată 


„199; 


trimite la tipar, pentru că vacile asleaptä de mult rugă- 
ciunea aia. Si una din două: ori o serie frumos, și s-a 
invirtit de un galben pesin, ori de nu, în paisprezece zile 
poate să-şi ia {älpäsita. Domnul Tauchen a nădușit toată 
noaptea și dimineaţa, cînd a venit să deschidă prăvălia, 
frint de nesomn. n-avea scris nici un rind. Uitase-si cum 
îl cheamă pe sfintul ăla din leacul pentru vaci. Servitorul 
nostru Ferdinand l-a scos din impas. Astu toate le ştia ! 
Cind uscam in pod ceai de romaniţă, cl se urca sus la 
noi, se descäl{(a de ghete si ne învăța cum să nu mai asu- 
dăm la picinare. Ştia să prindă, în pod, porumbei, se pri- 
cepca să deschidă sertarul de la tejgheaua cu parale, și 
ne-a mai invä{al şi alte șmecherii cu mărfurile. Eu, ca 
băial, aveam acasă o farmacie cu articole aduse de la 
prăvălia noasttă. cum n-aveau nici la Inimile Carilabile. 
Si cum spuneam. Ferdinand ăsta l-a ajutat si pe domnul 
Tauchen ; i-a spus doar atit: „Dali-o încoace, domnule 
Tauchen, să mă uit şi eu la ca“. Domnul Tauchen â trimis 
numaidecit să-i aducă o bere. Si pind să-i aducă berea, 
servitorul nostru Ferdinand cra gala pe jumătate şi ne 
cilca : 


Din cer pogorit-am $i iatd-md sînt 

Venit să fac bine la boi pe pămînt 

Bou, vacă, vițel ori neleapcü de-i fi, 

De leacul lui Kokoëka nu te feri. 

Încearcă-l o dată si cit de putin 

Şi vezi că te scapă de boală şi chin. 

Pe urmă, după ec trase berea pe git, treaba i-a mers 

mai repede si a isprăvit rugăciunea intr-o clipă, foarte 
frumos : 


110 


Adu, Pelegrine, tu sfint între sfinţi, 
Inléturé vitelor noastre calvarul 

În punga-ne goală doi galbeni cu zimfi, 
Fereşte cireada de orice răceli 

Şi-n veci te-o slăvi gospodarul ! 
Păzeşte-ne boit şi vacile | 


Pe urmă, cînd a venit domnul Kokoëka, domnul. Tau- 
chen s-a dus cu el în birou, şi cînd a ieșit afară, nea 
arătat doi galbeni, nu unul, cum îi fägäduise, veind să-i 
împartă pe din două cu domnul Ferdinand. Dar pe Fer- 
dinand rîndașul, cînd a văzut cei doi galbeni, l-au apucat 
pandaliile. Ori tot, ori nimic, zicea. Atunci domnul Tau- 
chen nu i-a mai dat nimic si și-a oprit pentru dumncalui 
amîndo! galbenii ; pe mine m-a dus alături, în magazie, 
mi-a cirpit vreo două scatoalce și mi-a spus că-mi mai 
trage o sută dacă voi cuteza vreodată să spun că nu ela 
scris rugăciunea și, chiar dacă Ferdinand s-ar duce să se 
plingă bătrînului, eu trebuie să spun că Ferdinand e un 
mincinos. A trebuit să-i jur în fata unui flacon cu oțet 
de tarhon. De atunci, servitorul nostru a inceput să se 
răzbune pe leacurile pentru vacl. Leacurile astea, noi le 
amestecam În pod, în nişte lăzi mari, gl de fiecare dată 
el aduna cu mătura, de pe unde putea, scirna de șoareci, 
o aducea sus, şi o arunca în leacuri. Pe urmă se apuca 
să string& pe stradă baligă de cal, o usca acasă, o pisa în 
vasele de medicamente, și pe urmă o arunca gi pe asta 
în leacurile pentru vaci, cu poza sfintului Pelegrinus. Dar 
nu se mulțumea numiai cu atît. Își făcea toate nevolle, şi 
ccle mici și cele mari, în lăzi, pe urmă le amesteca cu 
Jeacurile de arătau ca un terei de tärîte. 

Sună telefonul, Plutonierul se repezi, ridică recepto- 
ru) și după o clipă îl aruncă necăjit : 


ni 7 


— Trebuie să mă duc la regimentskanzetei. Nu-mi 
miroase a bine, așa deodată. 

Svejk rămase din nou singur: 

Poste o clipă sună iar telefonul. 

Svejk începu să parlamenteze : ‘ 

— Vanék ? Nu-i aici, S-a dus la regimentskanzelei, 
Cine e la telefon ? Ordonanţa de la compania a 11-a de 
mars. Da acolo cine e? Ordonanța de la compania a 
12-a ? Servus, colega ! Cutn mă numesc eu ? Svejk ! Dar 
tu ? Braun ! Nu ești cumva rudă cu unul Braun de pe 
strada Pobiezni de la Karlin, de meserie pălărier ? Nu 
eşti si nu-l cunoşti ?... Nici eu nu-l cunosc; am trecut 
numai pe acolo, o dată, cu tramvaiul și firma asta mi-a 
sărit în ochi. Ce noutăţi ştiu ? Nu, n-am vorbit cu nimeni 
încă despre plecare. Unde trebuie să plecăm ? . 

— Desteptule, cu „marska“, pe front... 

— Despre asa ceva nici n-am auzit. 

— Halal ordonanță. Mu știi dacă Igitnantul tau. 

— Al meu e oberlaitnant... . 

— Tot un drac; atunci, nu ştii dacă oberlaitnantul 
tău s-a dus la besprechung, la oberst ? 

— Ba da, dumnealui I-a poftit la el. 

— Pal, vezi? Şi al nostru s-a dus, și cel de la cam- 
pania a 13-a ; chiar acum am vorbit cu ordonanța lui la 
telefon. Mie, drept să-ţi spun, nu-mi place graba asta 
Nici tu nu ştii nimic dacă sc impachetează... 

— Eu nu ştiu nimic. 
|! Ta fu mai fä pe boul. Nu-i aşa că 'rechnungsfeld- 
webelul vostru a primit wagonenaviso ? Cité trupa aveţi ? 

— Habar n-am. . . 

— Ascultă, blegule, ce, ti-c teamă că te mănînc? Se 
auzi: cum interlocutorul lui Svejk vorbeşte într-o parte, 
adresindu-se unui caleg : „Franto, ia celălalt receptor, ca 
si vezi si tu te ordonanță timpită au la compania a i-a“. 


112: 


Alo, ce faci acolo, dormi sau ce? Atunci răspunde cînd 
te întreabă un camarad. Va să zică, nu ştii încă nimic ? 
Nu te ascunde | N-a zis nimle rechnungsfeldwebelul vos- 
tru, că veţi Impärti conserve ? Cum ? N-ai vorbit cu cl 
asemenca lucruri ? Timpitule... Tie nu-ți pasă de astea ? 
(Se aud hohote de ris.) Mi se pare mie că ești cam lovit 
cu leuca. Ascultă, dacă afli ceva, telefonează-ne şi nouă 
la marskumpania a 12-a, prastănacule, ingeragule ! De 
unde esti? 

— Din Praga 

— Ar trebui să fii mai deştept... Dar, ia spune, cind 
s-a dus rechnungsfeldwebelul vostru la cancela, ie ? 

— Chiar acușica l-au chemat. 

— Poftim ! ȘI asta n-o puleai spune mai înainte ? Si 
al nostru tot acușica s-a dus; să slii că se coace ceva. 
N-ai vorbit cu aprovizionarea ? 

— N-am vorbit. 

— Maica ta, Cristoase. Şi mai spui că ești din Praga. 
Fie de nimic nu-ţi pasă. Pe unde hoinăreşti de-atita 
vreme ? 

— Am sosit abia de-un ceas de la consiliul de război 
al divizici. | 

— Ei, atunci e altă mîncare de peste, camarade ; să 
ştii că chiar astăzi vin să te văd. Sună de două ori, 

Svejk voia să-şi aprindă luleaua, cînd telefonul sună 
din nou. . 

»Lua-v-ar dracu cu telefonu’ vostru, își zise Svejk, 
altă treabă n-am decil să-mi pierd vremea cu voi !“ 

Telefonul zbirniia înainte nccrutätor, făcîndu-l pe 
Svejk să-și piardă răbdarea şi să urle in receptor: 

— Alo, cine-i acolo? Aici e Svejk, ordonanța com- 
paniei a 11-a de mars. 

Sv recunoscu glasul iocotenentului-major Lukäë 4 


143 


— Ce faceţi cu taţii acolo ? Unde-i Vanăk ? Cheamă-l 
numaidecit pe, Vanék la telefon. 

— Raportez supus, domnule oberlaitnant, ch nu de 
mult a sunat telefonul. 

— Ascult&, Svejk, eu n-am vreme de pierdut cu dum- 
neata. În armată, nu stai la taifas la telefon ca atunci 
eînd inviti pe cineva la masă. Convorbirile telefonice 
trebuie să fie clare şi scurte. În convorbirile telefonice 
se lasă-“la o parte acest „cu respect vă raportez, domnule 
oberlaitnant*. Asadar, Svejkule, te întreb: ştii unde-i 
Vanék ? $4 vie numaidecit la telefon. | 

— Nu-l am la fndemînë, cu respect vă raportez, dom- 
nule oberlaitnant. A fost chemat mai înainte la cancelaria 
regimentului ; nu-i nici un sfert de.oră de atuncl. 

— La reîntoarcere mă răfuiesc eu cu. dumneata: 
Svejkule. Nu poţi să te exprimi scurt ? Si acum fli cu 
multă băgare de seamă la ce-ţi spun, ca să nu cumva sk 
mi te scuzi pe urmă că telefonul hiriia şi n-ai înțeles. 
Imediat, cum atirni receptorul... 

Pauză. Un nou zbirniit. Ridicînd receptorul Svejk fu 
inundat de o avalanșă de înjurături. 

— Dobitocule, hainiana ce ești, puslama.. Ce în- 
scamnă asta ? De ce întrerupi convorbirea ? 

— Dumneavoastră, vă rog, aţi spus să agat re- 
ceptorul. 

— Peste un ceas sint acasă, și atunci să te fil Svej- 
kule... Deocarhdată, te duci imediat la.băracă si cauţi un 
sergent, să zicem pe Fuchs ; îi spui să ia numaidecit. zece 
oameni şi să meargă cu ei la magazie să ridice conserve: 
Repetă ce are de făcut. 

— Să meargă cu zece oameni la magazie să ridice 
conseirve pentru companie. 

— În Bfirşit, deocamdatä nu te-ai prostit. În .timpul 
ăsta, eu am să telefonez lui Vanëk, la regimentskanzelet, 


114 


„să -vină și ei la magazie, să le ia în primire. Dacă vine 
între timp la baracă, spune-i să lase toate şi eă alerge 
laufgrit * la magazie. Şi acum agaţă receptorul. EN 

Svejk a trebuit să alerge multă vreme zadarnic, cäu- 
tindu-1 pe sergentul Fuchs gi pe ceilalți gradati : erau cu 
toţii la bucătărie, unde alegeau carnea de pe oase şi se 
bucurau grozav, uitfndu-se la Baloun, care, deși legat, se 
sprijinea acum solid, cu picioarele de pämint, căci li se 
făcuse milă de el : le oferea doar un spectacol interesant, 
Unul din bucătari îi aduse o coastă cu carne şi i-o băgă 
în gură ; legat, uriașul Baloun, neputind să miște miinile, 
mișca cu băgare de seamă .osul în gură, plimbindu-l cu 
ajutorul dinţilor si al gingiilor si ronfäind în același timp 
carnea cu o expresie de urangutan. 

— Care din voi e sergentul Fuchs ? întrebă Svejk, cînd 
în sfîrşit le dete de urmă. - . 

Väzind că intrebarea e pusă de un infanterist oare- 
care, sergentul Fuchs nu gäsi cu cale să răspundă. 
~ — Se aude ? repetă energic Svejk. Cit o să mai In- 
treb ? Unde-i sergentul Fuchs ? 

Sergentul Fuchs se înfăţişă şi, plin de demnitate, in- 
cepu să injure în fel şi chip, că el nu-i nici un sergent, 
ci domnul sergent si că nu se spune așa :, „Unde-i ser- 
gentul“, ei: „Cu respett vă întreb, nu ştiţi unde se află 
domnul sergent ?* În grupa lui, zicea el. dacă vreunul 
nu spune frumos : „Ich melde gehorsam“, ** se alege nu- 
maidecit cu una peste bot. - 


— Usurel, îl luă Svejk cu binișorul. Dumneata ai să 
mergi imediat la baracă, ai să iei de acolo zece oameni şi 
laufgrit cu ei la magazie să ridicaţi conserve. 


* Fuga mars, pas alergător (in germ. strical). -* 
» ** Raportez supus (in germ. stricat). ; 


115 


. Sergentul Fuchs rămase atit de uluit, încît nu putu 
decit să rostească 3 m : 
1 — Cum 


— Nici un cum, fi răspunse Svejk. Eu sînt ordonanța. 
marscumpaniel a 11-a și chiar acugica am vorbit la tele- 
fon cu domnul oberlaitnent Lukă5. Şi dumnealui a spus: 
„Laufgrii“, cu zece oameni la magazie. Şi dacă nu vă 
duceti, domnule sergent Fuchs, atunci eu mă duc ime- 
diat înapoi la 'telefon. Domnul oberlaitnant dareşte, în 
mod special, să vă duceti dumnearoastră, și n-are nici 
un rést să mai vorbim despre asta. „Convorbirea telefo- 
nică — spuné domnul locotenent Lukä# — trebule să fie 
seurtă şi clară, Dacă se spune : „merge sergent Fuchs“, 
ajunci el merge. Față de un asemenea ordin, nu stai la 
taifas la telefen, ca atunci cînd poftesti pe cineva la masă. 
În militărie, și mai cu seamă În vreme de război, arice 
întirziere e crimă. Dacă sergentul Fuchs nu se duce ime- 
diat, telefoneazä-mi numaidecit, că de rest am eu grijă. 
Din sergentul Fuchs n-are să mai rămină decit aminti- 
rea“. Ehei, vol nu-l cunoaşteţi pe domnul oberlaitnant. 

Svejk se uită cu un aer triumfător la toţi gradatii, care’ 
se arătau într-adevăr surprinşi şi deprimati, în urma spa- 
ritiei lul. 

„+ Sergentul Fuchs bolboros] ceva şi cu pas grăbit dădu 
să plece. În urma lui, Svejk strigă : 

— Atunci, pot să-i telefonez domnului oberlaitaant 
că totul e In ordine ? a - . 

— Am să fiu numaldecit cu zece oameni la magazie, 
se auzi de lîngă baracă glasul sergentului Fuchs; iar 
Svejk, fără 8% mai scoată o vorbă, părâsi grupul grada- 
filor, care erau la fel de uluiti ca sergentul. 

*  — “E groasă, îşi dădu cu părerea micuțul caporal Bla- 
zec. Ne stringem catrafusele. . 


na 


> , A â 
Nici de data aceasta, după ca se înnpaie la cancelaria 
companiei a 1l-a, Svejk n-avu răgaz să-și aprindă lu- 
leaua, din cauza telefonului care zbirnii did neu, La ce- 
lălait capăt al firului era iar locotenentul-major Luk45. 
-— Pe unde umbli, Svejkule ? Sun pentru a treia oară 
şi.nu-mi răspunde nimeni. * 

— Am fost în căutare, domnule oberiaitnant. 

— Care va aă'zică, s-au-dus ? 

‘ — Se-ntelege că s-au dus, dar nu stil încă dac-or fl 
sosit. Vreti să mă reped pind acolo încă o data? : 

— Aşadar, l-ai găsit pe sergentul Fuchs ? 

— Găsit, domnule oberlaitnant. Mai întîi mi-a zis: 
„Cum 2° si numai după ce l-am lămurit că convorbirile 
telefonice trebuie să fie scürte și clare... 

— Jar începi, Svejkule... Vanăk s-a intors ? 

— Nu s-a întors, domnule oberlaitnant. 

- *— Nu zbiera asa tare la telefon. Nu ştii unde-ar putea 
să fie blestematul ăsta de Vanék ? 

— Nu ştiu, damnule oberlaitnant, unde ar putea să 
fic: biestematul ăsta da Vanăk. | 

— A fost pe la cancelaria regimentului gi de-acolo 
a plecat undeva. Cred că o fi la cantină. Du-te pind acolo, 
Svejkule, şi spune-i să se ducă imediat la magazie. 

‘In .acest timp, plutonierul de administraţie Vanék stă- 
tea ‘linigtit la cantină și-i povestea unui cunoscut, plute- 
nier-major, cit putea cistiga înainte de război ou vapse- 
Jele si cu praful de piatră. 

Plutanierul-major eva :criţă. De dimineaţă :sosise de 
la Pardubice un fermier care avea. un fecior în tabără. 


Focmicrul. îl mituise după obicei, şi toată dimineaţa se 
€lnatiseră, jos, în oraș. 


aug 


Acum şedea deznădăjdult, spunînd că nu ma! are pofta 
de nimic, îndruga vrute şi nevrute, fără să-și dea seama 
ce spune, iar conversaţia despre vopsele nici n-o băga în 
seamă. - 

Era preocupat de propriile lui vedenii și bolborosea În 
nestira că trenul local ar trebui să meargă de la Tieboi 
la Pelhfimov și înapoi. 

Cind întră Svejk, plutonierul Vanék se căznca tocmal 
să-i explice plutonierului-major, în cifre, cit se cîştiga Ia 
un kilogram de praf de piatră pentru case, la care ma- 
jorul, aflat in plină călătorie, li răspunse : 

„ — La înapoiere a murit în tren și n-a lăşat decit 
scrisori..: 

Zărindu-l pe Svejk, îl confundă pesemne cu vreun om 
care îi era antipatic şi începu să-l injure şi să-i spună 
că e ventriloc, . 

Svejk se aprople de Vanék, care era şi el in mare 
formă, dar în acelaşi timp foarte amabil și binevoitor : 

— Domnule rechnungsfeldwebel, îi raportă Svejk, 
trebuie să vă duceti imediat la magazie ; vă aşteaptă acolo 
sergentul Fuchs cu zece băieţi ca să ridicaţi conserve. Tre- 
buie să vă duceţi „laufșrit“. Domnul oberloitnant a tele- 
fonat de două orl. 

Vanăk izbucni în hohote de ris : - 

— Ar trebui să fiu nebun, drägutule, Facind: una ca 
asta, ar insémna să mă insult singur, îngerașul meu. 
Avem destulă vreme pentru toate, copilasule. Cînd o să 
însoţească şi domnul oberlaitnant Lukaé& atitea ,,marg- 
cumpanii“ cite am însoţit eu, are să poată şi.dumnealui 
să vorbească şi n-o să mai istingherească pe nimeni fără 
rost cu „laufșritul“ lui. Ordinul-ăsia cu pleeatu’ mline, 
cu strinsul catrafuselor. și cu ridicarea imediată a conser- 
velor pentru drum l-am mai primit eu de la regimentskan- 


116 


zelei. ŞI vezi ce-am făcut, am venit frumugel la un sfert 
de vin, şi cum mă simt foarte bine aici, le. las toate în voia 
soartel. Conservele rămîn conserve, raflile raţil. Eu cu- 
nose magazla mal bine decit domnul oberleitnant şi ştiu 
tot aga de bine cam ce se vorbește la un besprechung din 
&sta cu domni? ofiţeri, in birou la domnul oberst. Nu- 
mal domnul oberst igi închipuie, in fantezia lul, că la 
magazie există conserve. Aşa-i, Karabuli bätrinä? se 
adresă el plutonierulul-major. 

„Acesta însă, fie că tocmai atipea, fie că-l apucase un 
fel de delir, răspunse: * 

— Şi în timp ce mergea, ținea deasupra ei umbrela 
deschisă. 

— Cel mai bine aţi face, continuă plutonierul de ata 
Vank, dacă le-aţi lăsa toate baltă. Dacă s-a spus astăzi 
la regimentskanzelei că se pleacă miine, apoi asta nu 
trebule s-o creadă nict un copil de tit&. Putem pleca fără 
vagoane ? Chiar in fata mea.s-a telefonat la gară. N-au 
nici un vagon liber, Așa că nici o grabă. Cu timpul toiul 
se lămureşte, nu-i nevoie să ne pripim. Jawol, nocha- 
mol *. Astăzi au aici un vin exceptional, continuă Vantk, 
fără să-l ia în seamă pe plutonierul-major, care boibo- 
rosea ceva ca penlru sine : ° 

— Gleuben Sie mir, ich habe bisher wenig von mei- 
nem Leben gehabi. Ich wundere mich über diese Frage **. 

— De ce să-ţi faci griji de pomană cu plecarea marş- 
batalionului ? Eu cred că ai face bine să iei loc, - 

. = Nu‘pot, refuză, infringîndu-şi tentatia, bravul sol- 
dat Svejk. Trebuie să mă înapoiez la cancelarie ; ce mă 
fac dacă telefonează cineva ? 


* Da, incă o dată (germ. incorect). 
.. Vă rog să mă geti am avut parte de puilne lucruri ia 
viata mea plină acum. mir de intrebarea asta (gerin.), 


119 


— Bine, atunci du-te, pulsorule, dar tine minte pen< 
tru altă dată că nu-i frumos din partea dumitale să refuzi 
şi că o adevărată ordonanţă nu trebuie să fle niciodată 
acolo unde-i nevoie de el. Nu trebuie să te omori atîta cu 
serviciul, Zău, sufletelule, nimic nu-l mal,urit pe lumea 
asta decit o ordonanţă speriată, care vrea să înghită din- 
tr-o dată toată milităria. hi 

Dar Svejk o zbughise pe ușă.spre cancelaria compa< 
nici sale. 

Vanëk rămase părăsit, întrucît, fără îndoială, nu ‘se 
putea spune că piutonierul-major îi ținea cu adevărat to- 
vărăşie. . 

Acesta se turtise bine de tot şi, mîngiind sfertul de yin, 
bolborosea jumătate în cehă, 'jumătate in germană; .ca. 
pentru sine, niște lucruri foarte ciudate, fără nici un fel 
de sens si iegătură între ele, 

Ca si-l treacă de urit, plutonierul contabil bătea cu 
degetele tactui unui marș, sorbind cu nădejde din pahar 
şi amintindu-și din cînd în cînd că era așteptat de un 
sergent și zece ostași. . . 

Noaptea tirziu, cind se intoarse la cancelaria compa- 
niei a îl de mars, îl găsi pe Svejk lîngă telefon. 

— Forma e lips& de coeziune si lipsa de coeziune e 
formă ! biigui disperat, apoi se trinti îmbrăcat, aga cum 
era, pe canapea si adormi pe loc. ‘ 

Svejk nu se mişca de lingă telefon, deoarece cu două 
ceasuri în urmă, cînd. Îl. chemase, locotenentul Lulida; 
care-i spusese că se află incă in conferinfä la domnul: co- 
lonel, uitase să-i spună că poate să plece de la telefon: 

Din cînd în cînd se amuza ridicind receptorul şi æ- 
cultind. Noul sistem de telefon, introdus în armată. pre~ 
zenta avantajul că se puteau auzi destul de limpede gi de 
destugit convorbirile telefonice pe toată linia. 

Şi Svejk continua să rămină nemișcat lingă ielefon; 


- - 120 


+ In acest timp, In biraul colonelului ședința se pre- 
Jangea. Colonelul Schréder dezvolta cea mai nouă teorie 
M legătură cu orientarea pe eimpul de bătălie și mai cu 
seamă punea accentul pe folosired aruncătoarelor de mine, 
vorbea de toate gi cei mai mulți dintre ofiţeri se intre- 
bau cînd o să înceteze bătrinul să trăncănească, dar, parcă 
dinadins, colonelul Schréder continua să pălăvrăgească 
despre sarcinile noilor batalioane de mary, despre ofiţerii 
regimentului căzuți pe front, . despre zepeline, despre că- 
Tăreţii spanioli, despre juräm 

La această ultimă pier rail locotenentul Luks5 igi 
aduse aminte că în clipa în care întreg batalionul depu- 
sese jurimintul, bravul soldat Svejk nu fusese de faţă, 
deoarece se afla la consiliul de război al diviziei. Si tot 
gindindu-se la asta, fu cuprins deodată de un ris isteric 
de care se molipsiră cifiva ofițeri în mijlocul cărora stă- 
tea, fapt ce atrăse atenţia colonelului care tocmai trecuse 
Is expunerea experienței cistigate cu prilejul. retragerii 
armatelor germane în Ardeni. 

Colonelul le încurcă pe toate şi incheie cu următoa- 
rele cuvinte : 

— Domnilor, asta nu-i de ris. 

După accea o porniră cu toţii spre Cazinoul ofiţerilor, 
colonelul Schrôder fiind chemat la telefon de către statul- 
major al brigăzii, 

Svejk motäia pe scaun, lingă telefon, cînd îl trezi un 
nou zbirniit : 

— Alo, aiei e cancelaria regimentului, auzi el. 

— Alo, răspunse Svejk, aici a cancelaria companiei a 
1t-a de mars. 

— Nu mă fine de vorbă! Ia repede crelonul si serie 
fonograma pe care ţi-o dictez : ,,Compania 11 de marș... 

După aceasta urmară, una peste alta, citeva fraze care 
ae amestecau într-un: haos ciudat, pentru că pe același fig 


121 


vorbeau concomitent companlile a 12-a gi a 13-a, aga că 
telefonograma se plerdu complet In această învălmășeală 
de sunete. Svejk nu desluşea nici o lotă. In cele din urmă 
totul se linişti si Svejk receptions : 

— Alo, aio, acum eiteste-mi ce ai seris si nu m& mai 
tine de vorbă... _ 7 

— Ce sa citesc ? 

— Cum ce s4 citeşti ? Boule ! Telefonograma ! 

— Care telefonogramă ? . 

— Tii, crucea ta, ce dracu, esti surd ? Telegrama pe 
care ţi-am dictat-o, idiotule t 

— Eu n-am auzit nimic, cineva s-a amestecat 
pe fir... 

— Fir-ai tu să fil de maimutoi; ce-ţi închipui, că 
mic-mi arde acum de joacă cu tine ? Spune : primeşti sau 
nu primeşti telefonograma ? Ai creion si hîrtie? Cum? 
Nu ai? Vita ce eşti! Cum ?-Sä aslept pînă ce găseşti? 
Halal ostaş ! Ei, gata ! Esti pregătit ?: Slava Domnului că 
în sfirsil le-ai descurcat. Nu cumva ţi-ai schimbat şi hai- 
nele ! Și acum fii atent : 11-te Marschkompanie ! Repetă | 

— li-te Marschkompanie...~ 

— Kumpanienkommendant !... ai scris ? Repeta. 

— Kumpanienkommandant |... : N 

— Zur Besprechung morgen... Eşii gata ? Repetă. 

— Zur Besprechung morgen... 

— Um neun Hhr — Unterschrift. Stii ce-i aia  Unter- 
schrift, maimutoiule ? Asta-i semnătura. Repetă ! ! 

— Um neun Hhr — Unterschrift. Ştii ce-i aia Unter- 
schrift, maimufoiule — asla-i semnătura. 

— Fir-ai al dracului de dobitoc... Așadar, semnătura : 
Oberst Schréder, vită... Ai scris ? Repetă ! ! . 

— Oberst Schrôder, vité... 
| — Bine, boule. Cine a primit telefonograma ? 


122 


— Eu. - ' . 

— Himmelherrgott, cine-i ăsta eu ? 

— Svejk. Mal ai ceva ? 

— Slavă Domnului, am terminat. Dar -ar trebui să te 
numesti Vacă... Ce se mai aude pe la vol ? 

— Nimic. Toate vechi. 

— Si-ti pare bine, nu-i asa? E adevărat că la voi a 
fost astăzi unu’ legat la stllp ? 

— Nimic degsebit, era ţucălarul locotenentulul-major, 
i-a halit prinzul... Nu ştii cînd plecăm ? 

e — Ce întrebare?! Asta n-o ştie niet bătrinul (colo- 
nelul). Noapte bună. Ascultă, aveţi pe acolo purici ? 

Syejk agăţă receptorui şi se duse să-l trezească pe 
plutonierul de administraţie Vanék care se apăra furios, 
şi cînd Svejk începu să-l scuture, Vanék fl lovi cu pumnul 
peste nas, apoi se întoarse pe burtă gi începu să azvirle 
din picioare. în dreapta și-n stînga, 

În cele din urmă, Svejk izbuti totuși să-l trezească pe 
Vanék care, frecindu-se la ochi, se întoarse cu fafa în 
sus intrebind ce s-a întimpiat. 

— Nimic grav, răspunse Svejk. Vreau numal să mă 
sfătuiesc cu dumneata. Chiar acum am primit o telefono- 
gramă în eare se spune că miine la orele nouă domnul 
oberlaitnant Lukâă trebuie să meargă la besprechung, la 
domnul oberst. Nu ştiu ce să fac. Să mă duc să-i spun 
chiar acum, sau s-o las pe dimineaţă ? Am stat mult și 
m-am tot gîndif dacă să vă scol, cînd sforälati atit de 
frumos ; dar-pină la urmă mi-am zis că tot mal: bine” e 
cind te sfatuiestl... 

— Pentru Dumnezeu, te rog, lasă-mă să dorm, se 
văicări Vanék căscind cu gura mare, du-te dimineața şi nu 
mă mai trezi î 


Se întoarse pe o parte şi adorml din nou. 


123 . 


Svejk se duse înapoi lingă telefon și incepm far să 
moţăie cu capul pe musi. Curfnd însă, îl trezi un nou 
zbirntit... = . 

— Alo, marskumpenia 117: 

— Da, margkumpasic a 11-8 Cinedacolo? -: > 

— Aici o margka 13.'Alo. Cit e cesaul le vol ? Eu nu 
pot să prind centrala și îmi pare că trebuia să fiu de mult 
schimbat, 

— Cessufnostru a stat. 

— Atuncl staţi și val, ca gi noi Da’ ia apune, nu știi 
cimi plecăm ? N-ai vorbit cu regimentskanzelei ? 

_ — Las că gi căcăciașii dia ştiu mai mult de-o grămadă, 
ca si noi. 
_ Nu fi, domnişoară, prost crescută... Voi ati ridicat 
conservele ? Ai naștri, cum s-au dus, asa s-au ingers, 
Magazia era închisă. 
— Si al noștri s-au întors cu mâna goală. 
pată panica asta e de pomană, Unde crezi că 


ăi 4 Rusla: 

= Eu cred că mal degrabă in Serbia, Om vedea nol 
cind vom ajunge la Budapesta. Dacă. luăm. la dreapta, 
etumci he așteaptă Serbla, la stînga, Rusia. Somn dulce. 
*  Urmându-i sfatul, Svejk se cufundă într-un somn dulce, 
uittad să mai agaje receptorul în furcă, astfel că nimeni 
nu-l tulbură din visare. In acest timp, telefonistul de la 
cancelaria regimentului tuna și fulgera că nu poate trans- 
mite margcompaniei a 11-a o nouă telefonogramă prin care 
se cerea ca pind a doua zl la orele douăsprezece să se-ce- 
munice cancelariei numărul oatasilor care m-au fost ine- 


edlui, +. . 
ET Po areal în revärsatui wrilor, care se iviră odată 
cu mirosul cafelei care fierbea- In toate bucătăriile :com- 
paniilor, Sveik été mecanic receptorul în | dare’, ca și 


cînd tocmai atuncl ar fi terminat © convorbire telefenicä, 
gi făcu o-mici plimbare. de înviarare prin cancelaria 
companiei. Intană totodată un vesel eintec ostigese, al 
cărui text Il începu de la mijloc, de la partea în care era 
vorba de un ostag travestit în fată eare se duce la moară 
Je iubita ki, unde merarul, înainte de a-l pofti în culeugal 
fatei, strigă către morăreasa. . 

+ Zbirnii telefonul, Plutonierul de -aţă ridică receptorul 
şi recunoscu giasul locetenentului-major Lukâ$, care il 
întrebă ce se aude cu conservele, fäcindu-i apoi cîteva 
reprosuri. 

— Într-adevăr, nu sînt, domnule oberlaitnant ! striga 
Ja telefon Vanék. De unde să fie dacă ele nu există decit 
în închipuirea celor de sus, de la interdenţă ! N-avea nici 
un rost să trimitem acolo oamenii de pomană. Eu am 
vrut să vă telefonez. Ce spuneţi ? Că am fost la cantină ? 
Da, e adevărat, mi-am îngăşiuit să mă ‘duc. Da’ de unde, 
dommule locotenent-major, sînt perfect treaz. Ce face 
Svejk ? E aici lingă mine ! Să vi-l chem la telefon ? Svejle, 
le tetefon | strigă Vanëk, apoi adăugă cu glas foarte scă- 
zut : Şi dară te întreabă cumva în ce stare am venit, ai 
grijă să-i spui că am venit în stare normală. 

Svejk luă receptorul : | ‘ 
= Aisi e Svejk, raportez supus, domnule oberlaitnant. 
*  — Agultä, Svejkule, ce se aude cu conservele } S-a 
aranjat 7 
— Nu sînt, domnule oberlaitnant ! Niei urmă de con- 
serve... . | 
* — Aş dori, Svejkule, ca atita vreme cit mai răminera 
în eantorament, pă-te prezinti în ficeare dimineaţă la 
mine. De altfel, ai să rămii tet timpul pe lingă mine după 
ce vom pleca. Ce ai făcut astă-noapte ? 

— Am stat toată noaptes la telefon. ° - 


125 


— A fost ceva nou ? 

— A fost, domnule oberlaitnant. 

— Svejkule, nu începe iar cu prostiile. S-a comunicat 
de undeva ceva important ? 

— S-a anunțat, domnule.oberlaitnant, dar abia pentru 
ora nouă. N-am vrut să vă nelinistese, domnule oberlait- 
nant, că era destulă vreme. 

. — Pentru numele iui Dumnezeu, spune-mi odată : ce 
este atît de important pentru ora nouă ? 

— © teletfonogramă, domnule oberlaitnant. 

— Nu te injeieg, Svejkule. 


— Stati c-o am scrisă, domnule oberaitnant. ,,Primiti 
telefonograma. Cine e la telefon? Ai scris ? Atunci cl- 
teste“ sau cam aşa ceva.. 

— Ei drăcie ! Svejkule, cu dumneata poate sa-și lăsă 
omul din minți... Spune-mi repede conținutui:că, de nu, mă 
reped acolo şi vai de oasele dumitale. Hai, spune, ce s-a 
întimplat ? 

— Iarăşi un fcl de besprechung, domnule oberlaitnant, 
Astăzi îa ora nouă, la domnul oberst. Am vrut să vă tre- 
zese astă-noapte, dar pe urmă m-am răzgîndit. 

— Asta ti-ar mai fi lipsit, să îndrăzneşti să mă scoli 
din somn, pentru orice prostie, cînd era destul timp pen- 
tru asta şi dimineaţa. Wieder eine Besprechung, der Teufel 
soll das alles buserieren !* Dumneata, Svejk, rămii de- 
ocamdată la telefon. 

— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că 
încă n-am băut cafeaua. 

— Atunci adă-ți cafeaua și nu pleca din cancelarie 
pînă nu te chem, Dumneata știi ce-i aia ordonanţă ? 


* ler o convorbire, dracu 8-0 la | (germ). 


126 


— Da, domnule oberlaitnant, a unul care aleargă 
mereu... E + 

— Aşadar, să fll la post cind.te-ol.chema, Mal spune-1 
o dată lui Vanék să-mi caute un tucälar. Aio ! Svejkule, 
unde esti ? ' d . 

— Aici, domnule oberlaitnant, chiar acum au venit cu 
cafeaua. . 

— Alo, Svejkule f 


— Vă ascult, domnule oberlaitnant, cafeaua a rece 
de tot, . . 

‘— Dumneata, Svejkale, ştii acum foarte bine ce va să 
zică un ţucăiar. Te rog să-l vezi şi dumneata şi pe urmă 
să-mi raportezi dacă e ceva de capul lui. Și acum agaţă 
receptorul. 

+ Vanăk, sorbind zgomotos din cafeâua neagră, în care 
îşi turnase rom din sticia camufiatä cu ctichcta Tinte* 
(pentru orice eventualitate), se uită la Svejk şi spuse: 

— Nu ştiu ce are oberlaitnantul ăsta al nostru, că urlă 
la telefon. Am auzit tot ce ţi-a spus. Dumneata, Svejkule, 
trebuie să fii o bună cunoştinţă.a domnului oberlaitnant. 

— Cred şi eu. Noi sintem ca o singură mină, răspunse 
Svejk, Vorba ceea, o mină spală pe alta. Prin cite n-am 
trecut nol doi, împreună. De cîte ori n-au vrut să ne des- 
partă unul de altul, dar pînă la urmă tot ne-am regăsit, 
Dumnealui s-a bizult întotdeauna pe mine, în toate, de. 
mă mir chiar şi eu, de multe orl, Ai auzit dumneata chiar 
acum cum m-a rugat să-ți mai amintesc o dată că trebuie 
să-i găseşti un alt țucălar și că trebuie să-l văd şi eu ca să 
dau despre cl referinţe. Ehei, dumnealui nu se mulțumește 
cu orice tucälar. | ! 


9 Cerneală (germ). 


197. 


. LOGODNA IN FAMILIA NOASTRA 
Din însemnările unui băieţel cuminte 


! - În familia noastră am avut merèu necazuri mari cu 
fiica mai mare Lidka, deoarece s-a întimplat #4 rămînă de 
cîteva ori peste -noapte în excursie cu niște domni care-i 
ceruseră mamei fngäduinta de a ieşi cu ea într-o scurtă 
excursie. Odată a venit la noi domnul Syrovalka (Chis- 
jeag), de profesie functionar, un om foarte cumeecade şi 
aşezat ; după ce verbise de una de alta cu mărmica si tă- 
ticu, îi ragi nespus de frumos s-e lăsăm pe Lidka noastră 
'să piece cu el într-o excursie. În timp ce vorbea, își.sufla 
mereu nasul, și-i dădea întruna că e un bărbat onorabil 
şi un caracter fără cusyr. Asa stind lucrurile, m&mica îşi 
dădu încuviințarea s-o sceată fe fetiță la aer curat, cu 
conditia, însă, ca la orele opt seara să fie acasă, cägi nu 
are de gînd să încălzească cina de două ori, 'şi-apoi nici 
n-ar fi frumos să vind mai târziu, că, vorba ceea, să nu-i 
iasă vorbe. - 

Drept care, domnul Chișleag începu din nou să smior- 
căie gi să-și șteargă nasul, şi în avest timp vocifera, spu- 
sind că dumnealui e un bărbat enorabil și nu o canalie. 

lar tata îi apte : 

— Canalie in sus, canalie în jos, ce mai tura-vura, mie 
imi aduci fata înapoi în bună regulă. Dar, ciostit vorbind, 
mie nu-mi place deloc pevestea asta, si nici n-o văd cu 
æchi buni. . 

Dar ce mal putea să facă. Cind mămiea spune ceva, tata 
şi cu mine trebuie să ne ţinem gura, chiar dacă dreptatea 
e de partea noastră şi mămica face o proatie. 

1 
128 , 


Aşa ad face că domnul Chisleag o scoase pe Liduska in 
exeursid. Mămica îi făcu surorii mele semnul crucii, iar 
domnul Chişleag imi dădu un biscuit de cinci parale, asta 
era ca despăgubire peñtru ceea ce avea să săvirșească. 

E ora opt şi jumătate seara și Liduska ia-o de unde 
nu-i ; pe urmă s-a făcut de zece si portăreasa închise 
poarta imobilului — şi se făcu si unsprezece. Mămica 
plingea, tăticul, in culmea supărării, înfulecă mincarea de 
seară a Lidkăi, apoi bătînd furios odaia in lung şi-n lat, 
strigă în gura mare că o să-l tragă la räspundere pe acest 
domn Chisleag şi că miine se va duce să-l reclame la birou. 
Mămica se văicărea, spunînd Doamne®fereste să nu li se 
fi întîmplat ceva, să nu-şi fi rupt Lidușka un picior sau, 
ferească sfintul, altceva ; de pildă, gitul, sau si mai rău, 
să nu se fi înecat amindoi, ori să fi pierdut Liduska acel 
dar, cel mai, scump, moştenit de la maică-sa. 

Am întrebat ce vrea să însemne acest dar, drept care 
tăticul mi-a ars o palmă, iar mămica mi-a poruncit să rnă 
închin. Si m-am închinat, spunind că îngerașul păzitor o va 
însoţi pe Lidușka noastră, fiindcă eu am văzut o dată o 
asemenea poză in care un ingeras conduce, pe o bîrnä în- 
‘tinsä peste o prăpastie, o fetiță oarbă cu un coșuleţ de 
flori în brațe. 

Tăticul însă bodogăni minios, spunînd că acum princi- 
palul înger păzitor al Liduskäi este domnul Chisleag, si că 
el, adică tăticul, dacă ar fi fetiță nu şi-ar dori ca domnul 
Chisleag să-l aducă noaptea înapoi din excursie. 

Pe urmă se făcu de miezul nopții și mămică încctă 
să mai spună; „Scumpa mea Lidușka, fetița mea de aur“, 

ci „baimanaua : asta si tirfa“, iar tăticul zbiera cit îl tineau 
bojocii : 

— Libidinoşii ăştia, imi vine să-i sfisii, nu alta. fn zlua 
de azi ţi-e si frică să mai pleci cu cineva în excursie, 


129 * 


Pind la trei dimineaţa n-am închis nici unul ochii. Pe 
la două ae auzi ceva trosnind in şifonier, şi mama, ficin- 
du-şi semnul crucii, izbucai ; - 

— Ce mai, e limpede, semn rău [Ă 

Sora mai mică, Maïene, se bucura nespus pe thestia 
asta, căci odat& fusese bătută măr pentru că venise acasă 
la nouă seara, in loc de şapte, așa cum fägäduyise, 

La ora trei tăticul dăduse gata sticla de rom gi începu : 

— Indiferent ce s-a întîmplat, de îndreptat tot nu mai. 
pot să îndrept nimic, miine dimineaţă îi rup picioarale ti- 
călosului, pe urmă nia apinzur şi vă omor pe toți, 

După care Lisi gapul pe masă și prinse să sfordie zgo- > 
motos, iar mămica stinsa lampa de teamă ca somnul să 
nu se aprindă în sîngele tatei. Ne-am dus apoi aë ne în- 
tindem şi am dormit toţi frei pînă la apt dimineața. De-. 
odată, cam pe la opt si ih uroătate, uga s-a deschig brusc şi 
domnul Chisleag a dat buzna în odaia noastră strigind : 

— Nu vă speriaţi, domnisoara Liduşka se teme să 
vină acasă. 

Tăticul se ridică în capul oaselor ‘si, scuipind cu sctrbä, 
îi spuse : 

— Vite ce, domnule Chisleag, dumneata al venit aici 
şi ai cerut-o în excursie, acum păstrează-ți-o, şi gterge-o 
cu Dumnezeu înainte. , ; 

Mămica era numai în jupon. si, asa sumar fmbräcatä 
cum era, bătea cu piciorul în prag, și răstindu-se la tata. 
ti spuse să tacă din şi să nu apere pe nimeni, apoi se 
răsti la, domnul Chişieag care smiarcăia din nas şi-i dădea 
întruna că dumnealăt e un bărbat onorabil cu cinstea 
nepătată gi că i-a surprins o furtună, cu ru de nori 
şi grindină, drept care s-a dus podul pe apa #imbetel, aga 
că au fost nevoiţi să rămînă peste noapte la hotel, deoarese 
nu mail circula nici un tren. ŞI a mat zis eB în locul acela 
se afla și un mic hotel, dar destul dé scump. 


130 


Mémica începu să plingë : . 

— Dumnezeule Hristoase, hotel ? Esti un nerusinat, 
un depravat. Dar cu mine nu-ți merge, domnule. Mie mi-o 
aduci înapoi curată, așa cum era, 

La euzul acestor cuvinte domnul Chisleag se cutremură 
si începu să biiguie că, din păcate, după drumul ăsta, 
domnişeara Lidugka e plină de aoroi și că la hotel n-aveau 
aici om de serviciu, nici „măcar o paie să se fl periat. 

‘— Frumos hotel, nimic. de zis! strigă tăticul din 
moţul patului. | 

Mama continua să plingä spunind ceva despre o floare 
albă de crin, în timp ce domnul Chișleag nu mai contenéa 
să fipe: . 

— Linistiti-vé, stimată doamnă, eu sînt un om cinstit, 
cu onoarea nepătată.., Bu am darmit în altă parte. | 

Drept care mimica îl apucă de umăr și, zgilțindu-i cu 
putere, izbucni în gura mare : 


— Nu-i adevărat, cunosc eu povestèn asta, că am şi 


eu-experienta mea. 

lar domnul își sufla mereu nasu! şi -agita batista in 
mină spunîna că n-a fost vorba decât de o'simplă simpatie, 
o simpatie prietenească ce s-a stabilit între ef în timpul 
excursiei, o mică prietenie așa cum e de pildă între el și 


tatäf Lidușkăi. Drept care täticul zbieră jar din virful : 


patului că mulţumeşte pentru asemenea prietenie. Mămica 
se răsti din nou la tata, spunindu-i Bă tacă, și-l apucă iar 
de vineri pe domnul Chisleag, și zgilțiindu-l zdravăn îi 
ceru să jure că se însoară cu Lidușka, iar ământul 
şă-l facă în fata acestul băiețel nevinovat, adică în fata 
mea, gi Iuîndu-mă de ureche mă duse la domnul Chisleag 
care se făcu roșu ca para focului si începu să strige că 
el n-o poate lua pe Lidugka, fiindcă dumnealui e gata in- 
surat și divorțat. — 


131 


La auzul acestor cuvinte, täticul ţipă, cerind să 1 se 
dea pistolul, că el nu mai poate i că trebuie să ajungă la 
Pankrâc *, în timp ce mămica “ținea juponul să nu-i 
cadă, lăsînd impresia că stă să lesine, iar domnul Chișleag 
îşi mesteca mustăcioara : deodată în mijlocul nostru dădu 
buzna, ca o fantomă, surioara mea Lidușka, plină de noroi 
si cu ochii plinsi, şi îngenunchind la picioarele patului, în 
fata tatei, incepu să strige că povestea asta s-a întîmplat 
pentru prima şi ultima oară în viata ei, că domnul Chisleag 
e un bărbat cinstit si onorabii, şi n-a dormit cu ea, ci în 
odaia alăturată. 

La care, domnul Chisleag se grăbi să adauge : 

— Aveţi parfectä dreptate, domnișoară, de povestea 
asta am uitat, Sfinte dumnezeule, camera aceea era plină 
de plosnite. Sărut mina, stimată doamnă. 

Şi rostind aceste cuvinte, îşi luă pălăria şi în clipa 
următoare dispäru pe coridor. Liduska vru aë fugă după 
ei, dar mama o prinse de mijloc şi zgiltiind-o zdravăn, asa 
cum face şi cu tăticu, îi spuse că ¢ o tirfä, caie face de ris 
întreaga familie ; că acum va trebui să-i facem rost de 
un mire, şi ce greu va fi, pentru că povestea cu domnui 
Chisleag o să meargă din gură în gură. 

Aşa se face că Lidușka începu să-şi caute un mire şi 
în sfîrșit găsi.unul, cum spunea tălicul „un fraier”. Dar 
numai fraier nu era, căci flăcăul era un șmecher, uns cu 
toate alifiile și-i șpunea VavrouSek. Purta ochelari pince- 
nez atirngt de un snur negiu, şi de cite ori venea la noi 
se îndopa cu piine în asemenea hal, încît nu lipsea mult 
să-i plesnească burta, ceea ce noi vedeam cu toții, dar lui 
putin îi păsa, căci ştia să se. descurce, făcînd în aga fel, 
inclt să nu i se intimple nici o nenorocire. Într-o zi, parcă- À 
vad, vine la noi si ne roagă să-i lăsăm sä.plece cu Liduska 


* închisoare celebră din Praga. 
132 


noastră dumirică într-o excursie. Tata n-a spus nimic,-a 
fluterat doar aga, pe sub mustâţi, iar mama a tras cu 
eoada ochiului la Liduska, aruncindu-i o privire plină de 
semnificaţii, ca în cele din urmă să spună câ Lidușka nu 
se prea omoară să meargă în excursii. Dar Liduska a 
început să se roage, spunind că nu fusese niciodată la 
Riéany, si.poate n-ar strica să încerce și ca o dată... 

Pe urmă mama ţinu un logos indelung, vorbind despre 
cinste şi morajitate, pind cînd domnul VavrouSek, sco- 
find batista din buzunar şi începind să-și sufle nasui-in- 
toemai ca domnul Chisleag, deciară sus si tare că dum- 
nealui e un bărbat onest, cu onoarea nepatata, si un ca- 
racter de aur. 

L-am auzit pe tata mormăind sub nas : 

— Âlälait zicea că-i de argint, ăsta că-i ‘de aur, ma 
rog, Dumnezeu cu mila ! 

În cele din-urmä au lăsat-o totuşi pe Liduşka noastră 
aă plece în excursie, nu de alta, dar tăticul a spus că dom- 
nul Vavrousek e un fraier şi un gurf-cascä fără pereche, 
iar ai noștri le atraseră atenţia celor doi să fie înapoi acasă 
la opt si “jumătate, pentru câ altfel mămica ar fl nevoită 
să încălzească cina pentru a doua oară. 

da, numai că ceasornicul arătă ora zace, pe urmă 
zece şi jumătate, jar märpica începu să se foiască de colo 
pind colo şi să spunä-: 

— Numai să nu se intimple ca atunci'! 

La orele douăsprezece, tăticul avea. în mină mersul tre- 
nurilot si, fără să se uite prin-el, spunca pe dinafară : 

— Va să zică ultimul tren de la Ritany soseşte alci la 
unsprezece, mai aşteptăm deci o jumătate de oră și pa 
urmă mă arunc pe fereastră. 

Şi rostind acbagtä sentinţă, se duse în bucătărie unde 
goli iar o sticlă de rom, și cînd se făcu de unu se apucă să 
cînte : . 


133 


Tine fată un ducat, 
” m-ai ținut o noapte-n pat, 
a fost bine gi frumos 
7 lingë chipu-fi arătos.., 


Mămica îl lăsă in pace, nici măcar nu se mai rast] la 
el, în schimb plingca și se tinguia spunind că Liduşka 
noastră o s-o sfirşească rău de tot. Pe urmă taticul se 
virt în pat si într-o clipitä se auzi sforăitul lui zgomotos ; 
ne-am*lungit st noi in pat, iar mama, mainte de a afipi, 
mai spuse : i 

— Miine dimineaţa le-o spun pe sleau, asa, de la 
obraz | Nu-i iert ! 

Dimineaţa, la ora nouă, cei doi sosiră vii și nevätämati. 
Fraierul gură-cască o tinea pe Lidușka de mind si se 
adresă mamei cu următoarele : 

— Stimată doamnă, asa cum v-am mai spus, sînt un 
bărbat onorabil și un caracter de aur. Dar, impotriva 
voinţei mele, s-a stirnit o cumplită rupere de nori, cu 
grindină, pe scurt o furtună Infioratoare, cerul era brâz- 
dat de fulgere, tunelele bubuiau în dreapta și-n stinga, 
așa că am fost nevoiţi să réminem la hotel, dar să nu vă 
speriaţi, castilatea a fost întru totul respectată, Intgucit 
eu am dormit în partea stingă, iar Liduska în partea 
dreaptă a patului; 

Täticul nu se mai putu stăpîni să tacă atît de mult sl, 
ridicindu-se din pat, spuse : 

— Care va să zică, efi fost iar în hotelul ala nenorocit, 
unde. a mai fost Liduska ultima oară cu domnul 
Chisleag ! ? | 

Mimica se, ps basse înșfăcîndu-l de gru- 
maz, începu să-l gîtuie, Li se präbusi în pr. ii 
far domnul Vavreatek, alert iebuents În Pragul Vii, 


138 


— Frumouë bandă, nimie de zis | In ce cloaca era 
să întru | 

Si rostind aceste cuvinte, trinti ușa în urma lui, şi 
pe-aici i-a fost drumul. - . 

După povestea asta Lidugka a bocit paisprezece zile 
în șir, nimeni nu i-a adresat o vorbă, doar tata l-a spus: 

— Hai, nu te mai väicäri atit că-ţi găsesc eu un mire. 

Şi începu a4, umble pa la toţi dracii, pînă cind, într-o 
bună zi, veni acasă beat critä și spuse : 

— In sfîrșit, am găsit im mire, dar ăsta are nevoie de 
o gospodină bună, căci are de gind să facă ceva pe cont 
propriu ; pe scurt, să deschidă o cârciumă, - 

În timp ce vorbea, ochii lui scăpărau împroşcînd niște 
scîntei de toată frumuseţea. 

— E un om tare cumsecade, reluă el, gi a venit special 
la Praga, să se însoare. Am aranja totul, duminic îl aduc 
eiei gi, fără să mai lungim povestea, sărbătorim logodna. 
Frigere un clapon, iar eu, ca să mai prind curaj, o să mă 
efum niţel. . 

"ȘI asa cum a făgăduit, l-a adus, nod l-am poftit să ia 
Toc la masă, asteptind să vină și Lida, care în acest timp 
{gi aranja o nouă pieptănătură, în qdala învecinată. 

In sfirgit vine şi Liduska gi, văzînd-o, proaspătul pre- 
tendent se uită la ea, ea la el, pălesc. amindoi, musafirul 
înștacă.la iuţeală. pălăria gi, într-o clipită, o zbugheşte pe 
ușă afară. Pretendentul era cheinerut de la hotelul cu 
pricina, în care ae adăpostise Liduska noastră cu domnul 
Chigleag şi eu fraierul Vavrouñek în timpul cumplite. 
furtuni cu grindină, care i-a surprins pe cînd se aflau fn 
excursie. i 


135 


- SALVAT 


Categorie, e fipsil de orice importanţă pentru ce anume 
urma să fie spinzural condamnatui Pat'al. Indiferent de 
natura crimei sale, el nu-și putu lotusi stăpini un zimbet 
atunci cind, în noaptea dinaintea falaici dimincli în care 
urma să fic spinzural cu tot dichisui, temnicerul! li aduse 
în ceiulă o sliciă cu vin şi o porlic zdravănă de friptură 
de viței. 

— Asla-i pentru mine ? întrebă condamnatui. 

— Da, îi răspunse cu părere de rău temnicerui și se 
grăbi să adauge. Destătaţi-vă pentru uitima oară cu o min- 
care bună. Vă mai aduc şi o saiată de castraveți, ştiţi, n-am 
putut să le iau pe toale odată. Un bob zăbavă, că îndală 
sînt înapoi. Da, și-o să mai aduc si niște chific, ca să nu 
vă iipsească nimic. Mă întorc înlr-o ciipită. 

Pat'ai se așcză comod îa- masă si, zimbind, isi infipse cu 
voiuptate dinţii în friptura de viței. Precum se vede era 
un ciine, in rcst însă, un om cit sc poate de înțelept si 
rationai, care căuta să sc mai bucure pe aceaslä fume de 
ceea ce se mai putea bucura in ceie cileva ceasuri de viaţă 
pe care i le stabilise curtea cu juri. 

Un singur gînd avca însă darul să-i amărască un pic 
îmbucătura, şi anume ideea că toţi acei oameni care azi 
dimincaţă ii citiseră că cererea lui de grațiere fusese res- 
pinsă sl că executarea sentinţei se amină cu douăzeci si 
patru de ore spre a i se da condamnatului posibilitatea de 
a se pregăli cum se cuvenea pentru reuşita executici şi 
‘spre a se bucura de îndepiinirea drepturilor sale iegaic, 
deci, toţi acei oameni, adică eci ce-l vor spinzura şi cei 
ce vor asisla la exccutia lui, da, toți acești oameni vor 
continua poimiine şi răspoimiine și așa mai departe, să 


136 


trăiască, sà se ducă să-și vadă famiiia, in timp ce el nu 
va mai exista pe această iume. 

Asa filosofa cl în timp ce se infrupta din friptura de 
vilci, şi cînd i se aduse saiatu si chifleic, ofla din adine 
şi îşi exprimă dorința să aibă o pipă gi nişte tutun. 

Ise cumpără deci o pipă de ghips şi un amestec de 
Lutun ordinar cu tutun de cea mai bună caîitate, ca să 
pufäie în tihnă şi să-i priască fumalul. Ba, mai mult, tem- 
nicerul îi aprinse el însuşi luleaua, atragindu-i cu acest 
priiej atenţia asupra credinței în nesfirşila îndurare a 
cciui de sus : Dacă aici, pe pămint, totui e pierdul, nu e 
pierdut încă în împărăţia cerului. 

Condamnalui Pat'al mai ceru o portie de suncà şi încă 
un îilru de vin. 

— Veli primi tot ce vă poltește inima, îi asigură tem- 
nicerul ; oamenilor de feiui dumneavoastră trebuie să fe 
indeplinim toate dorințele. 

— Atunci mai aduccli-mi si vreo doi-lrei cirnăciori şi 
o portie de aspic. Şi n-ar strica nici un litru de bere 
noagrä. 

— Veli primi absoiut totui, îi spuse temniccrul — 
imediat trimilem să se _Fumpcre intreaga comandă. In 
definitiv, de ce să nu vă facem o plăcere, viaţa c alit de 
scurtă, încît e păcal ca omui să nu se bucurc de ce sc mat 
poale bucura. - 

Cind veni cu ceic cerute de condamnat, temniceru: 
conlinuă să filosofeze cu Pat'al, care, privind bunătăţii 
adusc, -declarä, solemn, că e pe depiin satisfăcut. 

— Ei, dräcie, spuse el, după ce înfulecă tolui, acum 
mi-a venit poftă de o friptură à ia Debrețin, de un pic 
de brînză gorgonzoia, de nişte sardelute în uici și de aîle 
bunäläli 

— Veli primi tol ce e doriți, îi asigură lemnicerui. și vă 
spun pe cinstea mea că sint tare fericil că aveţi pollă şi 


137 


o 

că totul vă place atît de mult. Sper însă că pînă miine 
dumneavoastră n-o să-mi faceţi figura -să vă spinzurail. 
Dar eu mă pricep la oameni şi-mi dau seama că sintcţi 
un flăcău cinstit, În definitiv, cu ce v-aţi alege, domnule 
Pat'al, dacă v-aţi spînzura înainte ca asta să vină de la 
sine, pe calea oficială, Vă spun asta ca un bărbat onorabil 
ce sînt, că dumneavoastră nici n-aţi putea s-o faceţi la 
fel de bine, pe legea mea, nici nu suportă comparație ! Nu 
vreți să vă mai aduc o sticiă de bere ? Ori, poate, două ? 
Azi avem o bere excelentă şi merge grozav cu gorgonzola. 
Vă aduc deci două sticle, iar la sardeiuţeie în ulei şi la 
friptura à la Debrețin, o să beti un vinigor pe cinste, bunul 
meu prieten, Nu de alta, dar cu aceasta vinul se potrivește 
cel mai bine. 

Peste puţin timp, mirosul îmbietor al bunätätlor înțesă 
întreaga celulă, și, în mijlocul acestui amestec de bucate, 
şedea condamnatul Pat’ai, gustind, pe îndelete, cînd o bu- 
căţică de brinză, cînd o sardelutä, stropirrd dumicatul fie 
cu o duscä de bere, fie cu una de vin, cum se nimerea și, 
mai cu seamă, cu ce avea mai ja îndemină. 

“Tocmai se cufundase intr-o amintire frumoasă. Pe cind 
se! afla în libertate, petrecuse într-un beisug ascmănător 
o seară vesclä pe terasa-verardă a unui restaurant de 
pădure, unde crengile infrunzite ale copaciior sclipeau la 
ferestre în slrälucirea soarelui de mai ; în fafa lui şedea un 
grăsan, aidoma temnicerului în cauză. Era patronul jo- 
calului, care nu mai contenea să vorbească, indemnindu-1 
întruna să mănince gi să bea, întocmai cum făcea acum 
acest temnicer. . 

— Spuneji-mi si mic o anecdotă, il rugă Pat’sl pe 
bunul temnicer, şi acesta, piin de zel, ii povesti o anec- 
dotä din coie mai proaspete, cu un conţinut porcos, pre- 
cum el însuşi binevoise să-i atragă dinainte atenţia. 

După care, candamnatul Pat'al isi exprimă dorința de 


138 


a i se aduce fructe si dulciuri, eventual nişte fursecuri 
fine, şi o ceaşcă de cafea neagră, 

Dorinţa îi fu îndeplinită. 

-După ce se delectä cu acest desert, în celulă își făcu 
apariția preolul închisorii, ca să-i aducă lui Pat'al ali- 
narea sufletească. . 

Sfintia-sa era un flăcău tindr, vesel, plin de viaţă si 
fără: fasoane, agreabil, plăcut la înfăţişare şi foarte so- 
ciabil, ca de altfel taţi acei ce avuseseră atita grijă de 
Pat'al; condamnîndu-l la moarte, dintre care miine unii 
urmau să-l spinzure, iar alții să asiste la executarea 
sentinţei. 

— Dumnezeu să te binecuvinteze si să-ţi aline sufletul, 
Liule, începu duhovnicul închisorii, bătindu-l prieléheste 
pe umăr ; miine în zori ai scăpat de toate, asa că nu 
trebuie să deznădăjduiești. Spovedeste-te. si priveşte lu- 
mea plin de veselie şi cu credință în Dumnezeu, căci 
Dumnezeu se bucură nespus de păcătosul care sc pocăiește. 
Sînt oameni care, nespovedindu-se, umblă toată noaptea 
agitati și se jelese nevoie mare; știu că povestea nu-i 
deloc plăcută, că în asemenea împrejurări poate să-i ples- 
nească omului şi creierii, dar cel ce se spovedeşte, își 
poate dormi şi în aceasta ultimă noapte somnul celor 
drepţi şi neprihăniţi. Da, aşa unul e fericit! Si-fi mai 
spun încă o dala, fiule, că şi dumneata vei fl fericit dacă 
iți vei purifica sufletul de păcate. 

În clipa aceca Pat’al păli. Simli ecva învirtindu-l-se 
în stomac, i se făcu rău, îngrozitor de rău, şi începu să 
vomite. Nu izbuti însă să verse mai nimic, căci îl apucară 
nişte dureri cumplite de burtă si fruntea i se broboni, 
toată, de o sudoare rece. 

Duhovnicul închisorii se speric. Pe condamnat îl cu- 
prinse deodată o nouă criză, şi mai cumplită, si de atila 
durere, Pat'al sc chirci într-un colţ al celulei. 


138 


Veniră în grabă gardienii şi-l duserd ia spitalul in- 
chisorii. Medicii legisti elätinarä din cap, îngrijorați. Spre 
seară condamnatul făcu o criză cu febră, iar la miezul 
nopţii, medicii deelarară că starea bolnavului c gravă, 
recunoscind, in unanimitate, o intoxicație primejdioasă. 

Condamnatii grav bolnavi nu sînt spînzurați si aşa sc 
face că in noaptea accea csafodul nu fu înălțat. 

În loc de asta, ii pomparä lui Pat’al stomacul și în urma 
analizei resturilor de mîncare găsite în pîntecele lui Pat'ai, 
îură descoperite urme serioase de ptomaină, adică de carne 
altermă. in bucăţile de cirnat aflate pe platou printre cel 
latte bucăţi de mincare nedigerate, pompate din stomacul 
Jui Patul. | - 

Concluzia medicilor suna în felul următor: cirnatii 
cu pricina. sub influența căldurii, au trecut printr-un 
proces de descompunere chimică, iar toxina ce ia naştere 
pe accustă cale, aşa-numita ptomaină, a provocat o in- 
toxicaţic bruscă. de o violenţă neobișnuită. 

Fu intreprins, fără intirziere, un control sever în pră- 
vălia mäcelarului de unde proveneau cirnatii cu pricina, 
si acolo se făcu interesanta constatare că respectivul mă- 
celar nu respeela principiile legale de igienă, nefinind 
cîrnaţii la gheaţă. Chestiunea fu inaintată numaidecit pro- 
curaturii generale, care lu cuvenitele măsuri împotriva 
ineriminatului măcelar, învinuindu-l de abateri grave, ce 
au drept consecinţă vătăimarea corporală. . 

Printre medicii legisli care avură misiunea să-l in- 
grijcascä pe Pat'al sc afla si un tînăr nespus de cum- 
secade, care examina cu interes intregui caz, cercetind cu 
atenţie cauzele ce au dus la grava imbolnăvire a con- 
damnatului pe care, de altfel, s-a străduit cu mult zel 
să-i pästreze în viaţă, intrucit cazui cra, intr-adevär, 


140 


neobișnuit de grav şi,. mai cu scamă, ncobisnuil de in- 
teresant. 

Ziua si noaptea sc ocupă de Pat'al cu mulla grijă și 
devotament, si așa se face că la paisprezece zile dupa 
aceca putu să-l bald prieteneslc pe umăr si să-i spună cu 
câldură în glas : 

— Esti salvat, stimale domn ! 

În ziua următoare Pat'al fu spinzurat așa cum serie la 
carte, întrucit constituţia sa fizică pulea, în sfirșit, să su- 
porte streangui în jurul gitului. 

În schimb, mäcclarul care, cu cirnafii săi allerafi, îi 
prelungise viaţa asasinului Pat'al cu paisprezece zile, fu 
condamnat la o pedeapsă de trei săptămini de temniţă 
grea, pentru abateri grave de la prescripfiile legale de 
igienä ce au drepL rezultat vătămarea corporală. 

Iar medicul car&i salvase viata lui Pal'al se alese cu 
laude speciale din partea onoratului tribunal, 


SCENA DE RECLAMA 


— humorescä americană — 


Pe una dintre cele mai animate slrazi ale unui oraș 
american, al cărui nume nu are‘nici o importanță, pășeau 
spre seară, atunci cind e aglomeraţia mai marc, doi domni 
pläculi la înfățișare, frumos bärbierifi şi bine dispuși. 
Vencau unul în întimpinarea celuilalt. 


141 


Cind ajunserä Ia un pas unul de altul, primul, un 
bărbat cu cilindru gri, i se adresă celuilalt cu pălărie 
moale pe cap : 

— lertaţi-mă, stimate domn, dar am impresia că am 
avut cinstea să vă cunosc undeva şi să stăm de vorbă... 

— Nicidecum, distinse domn, cu nu vă cunosc, îi ris- 
punse domnul cu pălăric moale, 

— Ce ciudat, reluă celălalt cu voce tare, ca să fie 
auzit de trecătorii din jur; cu alte cuvinte, dumnea- 
voastră pretindeti.cä nu m-aţi văzut niciodată, 

— Asta este, confirmă uimit domnul cu pălărie moale. 

— Mă rog, îi replică domnul cu cilindru si se grăbi să 
adauge : Ingäduiti-mi, totuși, o întrebare : de ce, dacă nu 
mă cunoaşteţi, m-ati cercetat de la distanţă cu o privire 
alit de siranie ? 

In timpul acestei interesante distujii, începură să se 
adune în jurul lor numeroși spectatori. r 

— Aceşti domni îmi sînt martori, ripostă cel cu pă- 
lărie moale, că nu m-am uitat la dumneavoastră. 

— Ba v-aţi uitat, stimate domn, rosti în gura mare 
cilindrul cenusiu — şi dacă sintefi un adevărat gentleman, 
vă rog să răspundeţi de ce v-aţi uitat. 

— Nu vă cunosc, replică acru pălăria moalc, consider 
întrebarea dumneavoastră nelajocul ei, şi... , 

— Fiţi bun şi spuneti-vä gîndul ‘ping la capăt... ce-i 
cu acest şi... interveni cilindrul cenușiu... da, ce-aji vrut 
să spuneţi cu acest şi ? 

— Refuz să răspund, spuse cu un calm imperturbabil 
pălăria moale, şi, intorcindu-se spre spectatorii ce se 
adunau din ce in ce mai mulţi si urmăreau cu inteccs 
această neobişnuită dispută, zise: domnii vor judeca 
dacă am spus cova urit sau jignitor la adresa cuiva. 

— Dacă n-aţi spus, att gindit, nu-i aşa stimatc domn ? 
întrebă iritat cilindrul cenuslu. 


142 


— Si la această întrebare refuz să răspund, replică pă- 
läria moale, deoarece... 

— Ce deoarece, ii curmă vorba domnul cu cilindru ce- 
nuşiu ; afi vrut poate să spuneți că nu intentionez să mă 
murdăresc continuind această discuţie ? . 

— Aşa .ceva n-am spus, răspunse domnul cu pălărie 
poale, deoarece... 

— Ce vreţi să spuneți cu acest deoarece ? 

— Nimic, domnule, 

— Ati dat acestui cuvint o întonaţie ciudală, domnule. 

— Nu cred. 

— Mă rog, foarte bine, nu mă mai stinjeniţi cu pre- 
zenfa dumneavoastră, spuse iritat cilindrul cenușiu. 

— Pot să stau unde-mi place şi unde am chef, deşi... 

— Cu acest deşi ali vrut să mă jigniti, domnule | in« 
terveni bărbatul cu cilindru cenugtu. 

Între timp publicul spectator devenise si mai numeroa, 

— Să vă jigncse pe dumneavoastră ? ! ripostă cu mult 
calm pălăria moale — nu văd de ce ? 

— Cc-aţi vrut să spuneţi cu această frază ? 

— Nimic, dectt... . 

— Ce vreţi să spuneţi cu acest decît ? 

— Pe scurt, răspunse imperturbabil pălăria moale, 
n-am vrut să spun decit atit; că sintefi un măgar, sti- 
mate domn. 

— Ardefi-i un pioiof să vă find minte, fyi dădu cu 
părerea unul dintre spectatori. Impugcati-l. 

La auzul acestui îndemn, domnul cu cilindru cenușiu 
aruncă cilindrul pe jos şi, 'suflecindu- -și minecile de fa 
haină, izbucni : 

— Asta o să mi-o plătiţi, stimate domn ! 

— Foarte bine, răspunse pălăria moale, mai intli da- 
ti-mi voie să mai repet o dată că sintefi un măgar. 


143 


— Bine! răcni cilindrul cenuşiu, aflaţi că pentru 
asta vă zbor dinţii din gură. 

— încercaţi, spuse calmipălăria moale. 

— Aşa am să şi fac! Şi, rostind aceste cuvinte, dom- 
nul cu cilindrul cenușiu îl lovi pe cel cu pălăric moale 
drept in gură, şi cu atita putere, incit acesta se prăbuși la 
pämint. 

Se produse o hämälaie de nedescris, si toţi îl înşfăcară 
pe ncobrăzatul agresor, spre a-i administra cuvenita pe 
deapsă. Dar iată că în acest timp invinsul sc ridică in 
picioare şi, poslindu-se in fata adversarului, pe care pu- 
blicul intenţionase să-l linşeze, spuse cu un calm nemai- 
pomenit : 

— Domnilor şi doamnelor, uitați-vă la dinţii mei, 
“nu-mi lipseşte nici unui. 

Şi spunind aceste câvinte, isi arătă dantura in care 
sclipeau nişte dinţi albi de toată frumusețea. 

— Domnilor si doamncior, reluä domnul cu pălărie 
moale, priviţi şi ţineţi minte ! Dinfii mei sint falsi, mai 
corect spus, artificiali, Firma Martens ct Comp. produce 
dinţi artificiali incasabili care înlocuiesc cu cel mai mare 
succes dinţii adevăraţi. 

După care, domnul cu cilindru cenușiu îşi luă vic- 
tima de brat şi amindoi strigara în cov : 

— Domnilor și doamnelor, vă recomandăm, cu toată 
căldura, fabrica de dinți artificiali a cunoscutei firme 
Martens et Comp. Apoi porhiră amindoi liniștiți, aprin- 
zindu-si unul altuia trabucui. 


+ - 


Pina in ziua cu pricina cci doi curicri ai firmei Martens 
et Comp. fuseserä pricteni la catarama ; după acest spec- 


144 


tacol interveni însă între ci o neînțelegere legată de o 
chestiune băncască. 

— Uite, Vily, (ine trei dolari, ii spuse pălăria moale 
cilindrului cenuşiu, cînd, după spectacol, se duseră în- 
trun restaurant să-şi rcimprospăteze forţele. 

— Mai scoate doi, Johny, il îndemnă Vily, slii doar că 
domnii Martens ct Comp. ne plătesc cu cite cinci do- 
lari pe zi. 

— Aşa e, incuviün(àä Johny, dar nu uita că-mi datorezi 
doi dolari de ieri. 

— Nu ştiu de aşa ceva, replică Vily. 

— Ascultă, Vily, il luă repede Johny, uşor iritat. Nu- ti 
aMintesti ca ti i-am dat cu imprumut inainte de a te 
imbala ? 

— Eu nu m-am imbätat, se impotrivi Vily, Lu te-ai 
imbätat. 

— Binc, răspunse Johny, tu crai treaz și n-ai impru- 
mutat de la mine cei doi dolari. În cazul ăsta mi i-ai luat. 

— Foarte bine, fncuviintä Vily, am iuat doar ce era 
al meu, Johny, pentru că alaltäieri mi-ai scos din buzunar 
un spit pentru trabuce care vaiorcazä doi dolari. 

— Domnule Vily, dumneata eşti un mincinos. , 

— fn schimb, dumneata, domnule Johny, eşti un Lilhar. 

~- Boţivule ! 

— Negrule ! 

În incäperca localului răsună un ecou aparte pe care 
domnul Vily îl explică în felul urmätor : 

— Domnule Johny, pentru această palmă noi doi o să 
ne mai intilnim. 

Si curicrii firmei Martens ct Comp. se despärtirä in 
culmea supă . 

— Domnilor, le spuse a doua zi dimineață domnul 
Martens, cînd fostii prieteni se intilnirä în biroul firmes 


145 


cu pricina ; asociatul nostru domnul Watter a fost foarte 
bucuros și se poate spune chiar entuziasmat. de modul 
extraordinar in care ati jucat scena noastră de reclamă ieri 
seara pe strada numărul trei, Ali jucat-o foarte firesc, 
drept care vă exprim aprecicrea şi recunoştinţa noastră, 
atit dumitale, domnule Johny, cit și dumitale, domnule 
Vily. În seara asta, la orele şapte, vetl juca scena re 
clamei noastre pe strada a șasea. Jucati-o cit mai firese 
cu putință. Am vorbit cu seful pollliei, care mi-a dat 
toată asigurarea că nu va face nici. un fel de greutăţi, 
căci dumnealui nu vede în povestea asta nimic ce ar putza 
contraveni legilor în vigoare... 

După ce ascultă această expunere, domnul Vily, avînd 
pe cap cilindrul cenuşiu, icși din biroul patronului, ros- 
tind aceste cuvinte : - 

— Fifi pe pace, domnule Marlers, cearta noaslră de 
reclamă va fi interpretată cum nu se poate mai firesc, 
pentru asta vă pot da si eu toate asigurările... 

Așa se face că la orele șapte, pe strada a şasea, inainlau 
unul în intimpinarca celuilalt domnul Vily cu cilindrul 
cenușiu pe cap, și domnul Johny cu pălăria moale, firește 
tut pe cap. 

Domnui Watter, asociatul domnului Martens, se arătă 
în seara accasla mult mai entuziasmat decit în seara pre- 
cedentă, căci domnul Vily, acordindu-si glasul atit de bine, 
imită iritarea cu maximum de strălucire. 

Şi scena continua cum nu se poate mai firese. 

— Aţi vrut cumva să spuneţi : nu intentionez să mă 
murdăresc stînd de vorbă cu dumneavoastră ? i se adresă 
Vily lui Johny, legîndu-se de fraza deja cunoscută nouă. 
Refuz să răspund la această întrebare, deoarece... 

— Aşa ceva n-am spus, replica John, pentru că.., 

— Ce vreţi să spuneţi cu acest pentru că ? 

— Nimle, domnule. 


4 


146 


— Nimic ? Si totuși aţi dat acestul cuvînt o intonatie 
atit de ciudată |... 

— Nu cred. 

— Mă rog, fie, vă rog însă să nu mă mai slinjeniti cu 
prezenţa dumneavoastră. 

— Pot sta unde-mi place, şi unde am chef, deşi... 

— Cu acest deşi, ati vrut să mă jigniţi, stimate.domn ? 

— Să va jignese pe dumneavoastră ?.. . Nu v&d de ce ? 

— Ce-ali vrut să spuneți cu această fr ază ? 

— Nimic, decit... 

, — Ce-aţi vrut să spuneti cu acest decit ? 

— Excelent ! räcni domnul Watler, asociatul patro- 
nului Martens, de undeva din spatele mulţimii ce-i în- 
conjura pe cei doi participanti la gilceavă. 

— Cu acest decit, replică domnul John, am vrut să 
spun, stimate domn, că sinteţi un măgar. 

— Superb! răcni din nou domnui Walter, căci, in 
clipa aceea, domnul Viiy, furios, își suflecase minecile 
cu mai multă vervă decit în ziua precedentă. 

— Asta o să mi-o plătiţi, stimale domn, | se adresă 
Vily prietenului său John. 

— Poftili, apropiali-vä, replica domnul John, vă mai 
apun încă o dată că sinteti un măgar. 

— Bine! strigă domnul Vily, nipustindu-se asupra 
domnului John, pe care îi dobori la pămînt cu o singură 
lovitură şi continuă să-l mai plesncască şi acolo jos, adău- 
gînd în acest timp urmäloarelc cuvinte : 

— Asta pentru palma de ieri, tilharule. 

— Ajutor | ţipă domnul Walter la urechea gardia- 
nului, care privea liniștit întreaga scenă, Intervenif}, 
vă rog... 

— Nu vä-supärati, dar c vorba de o scenă de reclamă 
autorizată, răspunse gardianul cu zimbetul pe buze; 
domnii joacă foarte binc, cu un firese neobișnuit... 


{47 


În ziua următoare apäru în ziare următorul comu- 
nicat : 

Subseinnatul, director al polifici, interzice cu slricteţe 
organizarca scenclelor de reclamă, intrucit în timpul unei 
astfel de scene, potrivit cerectărilor medicale, domnul 
John, curier la firma Martens et Comp, a fost grav rănit 
de domnul Vily, curier la acecaşi firmă, iar în timpul amin- 
titului incident, domnului John i-a fost distrusă dantura 
artificială. 


CE TREBUIE, DE FAPT, SĂ FACĂ 
UN CETĂŢEAN ONEST ?. 


Negustorul Chejn primi de la organul fiscal din ora- 
sul C. o notificare prin care i sc cerea să aducă la cu- 
nostintä. fără intirzicre, amintitului organ, adresa fratelui 
său Matéj, căutat pentru neachitarea unor impozite. 

Domnul Chcin, avusese cîndva o neînțelegere cu fratele 
su, şi' acum i se ivise un minunat prilej să împuște doi 
iepuri dintr-un singur foc. li făcu, aşadar, frăţiorului său 
o surpriză neplăcută, cu alte cuvinte un pustiu de bine si, 
în acelaşi timp, avu o comportare de celăţean onest, sa- 
tisfacind cu zel cererea autorităţii de stat. 

Serise deci : 


148 


Onoraté administraţie financiarä cezaro-crdiascd a 
oraşului C ! . 
Fratele meu Matéj Chejn este comerciant in Ne- 
veklov si dispune de o avere de 20.000 K. 
Cu adînc respect, al dumneavoastră 
Josef Chejn 


Apoi cu inima mulțumi și văzu mai departe de 
negotul lui, cîntărind cinstit cafea și vinzind petrol 
lampant, 

Intre timp scrisoarea lui sosi la orgunul fiscal cu pri- 
cina sj fu predală sclului perceptor, o dată cu poșta 
cotidiană. 

Scful nu ştia de glumă şi întrucît toate actele adresate 
organului fiscal trebuiesc fiscalizate, adică prevăzute cu 
timbrul fiscal corespunzător, i se administră domnului 
Josef Chajn o amendă de cincizeci de coroane, intrucit 
nu timbrase, aşa cum se cuvinc, scrisoarca adresată acestui 
organ, drept care Josef Chejn fu somat să achite accastă 
sumă în termen de opt zile de la primirea somatici, in caz 
contrariu urmînd să suporte consecințele legate de executic. 

Se in{elege de la sine că oneslul negustor făcu apel. 
Dar iată că instanţa de apel confirmă decizia organului 
fiscal, iar după recursul cerul de Chejn instanței supe- 
rioarc, procuratura financiară îi majoră amenda la o suli 
douăzeci de coroane, întrucit in aclul adresat de el orga- 
nului fiscal se vorbeşte de suma. de douăzeci de mii d 
coroane şi pentru fiecare sulă de coroane fu stabilită o 
amendă de trei coroane si cincizeci de haleri, adică cinci- 
zeci de coroane penlru neaplicarea timbrului fiscal coros- 
punzător plus şaptezeci de coroane pentru cele douăzeci 
de mii de coroane. 

Se ajunse aşadar la executarea sentinţei, iar domnul 
Chejn fu nevoit să mai plătească încă cinei coroane, drept 


149 


cheltuieli de executie, deci, în total, o sută douăzeci şi 
cinci de eoroane. 

De atunci iși băgă în cap să nu mai răspundă niciodată 
la nici un fel de act oficial fără să-l prevadă, aşa cum se 
cuvine, cu timbrul fiscal corespunzător. 

Cam peste o jumătate de an primi o altă netificare din 
partea amintitului organ fiscal din orașul C. 

Întrucit scrisoarea dumneavoastră în care nesati in- 
dicat adresa acluală a fratelui dumneavoastră a fost 
depusă într-un dosar, vă rugăm să ne comunicaţi ne- 
înttrziat adresa lui. 

Se intclege că domnul Chejn sc sperie fuarte , şi se 
duse numaidecit să se consulte cu avocatul sän. 

— Fiecare pagină a unui act adresat autorităților de 
stat trebuie să fie timbrată cu timbrul fiscal corespun- 
zător, sună sfatul sincer al avocatului, care se grăbi să 
adauge : Iar scrisoarea trebuie scrisă sub formă da cerere. 

Asa stind lucrurile, domnul Chejn luă o jumătate de 
coală, li îndoi marginea așa cum se cuvine. și serise : 


Timbru fiscal 


„Onoratei administrații financiare cezaro-crdiesti din 
oraşul C. 

Subsemnatul Josef - Chejn, îmi permit să vă dau ‘n- 
formaţii în legătură cu actualul domiciliu al fratelui meu 
Matéj Chejn, sustinindu-mi respectuousa cerere cu Urmi- 
toarele fapte : \ 

A. Subsemnatul am absolvit trei clase de liceu. À se 
vedea aneza A 

B. Sint vaccinat. A se vedea anexa B. 

C. Sint în perfecte facultăți fizice şi mintale, aga cum 
reiese din anexatul certificat C. 

D. Sint căstitorit (aneza D). 


150 


E. Sint de religie catolică (aneza E), 

Din aceste motive îmi permit a adresa onoratei admi- 
nistratii financiare cezaro-crăiești din orașul C, rugămintea 
de a fine seama de respectuoasa mea cerere, tugdduin- 
du-mi a-i aduce la cunoştinţă că fratele meu face negoj cu 
grine în orașul Neveklov, Ei 

Subsemnatul fagdduieste, prin comportarea sa exein» 
plerä, cinstită şi harnică, să devină demn de a face mult 
bine, dacă umila sa rugăminte va fi ascultată cu bună- 
voință, 


Josef Chejn 


Apoi mai scrise un rubrum : 

Josef Chejn, de profaste comerciant, solicită, cu res- 
pect, primirea informaţiei sale cu privire la actualul do- 
tniciliu al fratelui scu, sub litteris a, b,c,d,e. 

In fine, aplică pe fiecare pagină timbrul fiscal cores- 
punzator, iar la o säpläminä după aceea primi o citatie prin 
care i se comunica să se prezinte la tribunalul raional din 
orașul C. 

Administraţia financiară socotise scrisoarea lui diept 
o batjocură la adrcsa organului de stat, drept care inaintase 
documentul cu pricina tribunalului raional, unde domnul 
Chejn fu condamnat la o pedeapsă de trei zile închisoare 
pentru ofense aduse unei instituţii oficiale, 

— Nu mat înţeleg nimic, spuse cu o voce tinguitoare 
domnul Chejn, şi numaidecit întrebă pe acolași ton plingä- 
ret : Ce trebuie să fac ? 

Judecătorul ridică din umeri, apoi rosti cil se poate 
de firesc : 

— Să respectaţi legile, stimate d6mn. 

— Şi cum să procedez? întrebă din nou disperatul 
domn Chejn. 


151 


Judecătorul dădu poruncă gardienilor să-l scoată pe 
domnul Chejn din sala de dezbateri si intrucit, de atila 
tristețe şi amărăciune, dumncalui își dădu obstescul sfirşit, 
nu nc-a mai fost dat să allăm ce trebuic să facă de fapt 
un cetățean oncsl. 


VANITATEA OMENEASCĂ 


’ 


In calitatea mea de reporter la rubrica de știri locale, 
am avut prilejul să mă minunez de ferocitatea vanitälii 
omcnesti... . 

Într-o zi s-a fntimplal să scriu despre un oarecare 
domn Vaclav Slransky din Smichov, care s-a îmbătat în 
ascmenca hal, intr-un birt de băuturi spirtoase din strada 
Kinsky, incil a fost dat alară cu mult tărăboi din amintitul 
local, iar în imbulzeala ce s-a produs cu acest prilej, 
cineva i-a turtit, amintitului domn, pălăria. În ziua urmä- 
toare, domnul Vaclav Stransky s-a prezentat la redacţie 
şi, pe un ton foarte iritat, mi-a cerut să dau ştirii cu pricina 
cuvenita rectificare, în sensul- că dumncalui i s-a turtit 
cilindrul, şi nicidecum o jerpelitä de pălărie, cum poartă 
orice amärit. | 

Alt caz s-a pelrecut cu citeva zile mai tirziu, pricina 
find tot o ştire dată Be mine, tn-eare deseriam cu lux de 
amănunte cum a izbucnit un incendiu în dugheana me- 
zelarului Slaby. 


152 


Am scris că pericolul incendiului era, într-adevăr, 
foarte mare, intrucit făina din mezeluri se aprinsese cu o 
forță sponlană şi stihinică. Am scris acest lucru animat 
de celc mai bune intenţii de a-l amuza pe cititor, deoarece 
consideram că e de datoria sfintä a oricărui reporter de 
ştiri locale să nu serie articole seci si lipsile de sovă. 

A doua zi s-au înfățișat la redacţie (rei domni : dum- 
nul Slaby — mezelarul, tală! acestuia şi bătrinul său 
bunic. 

Atiludinca cea mai combativă a avul-o bätrinul, care 
i-a indemnat pe [iul şi nepolul său să-mi ardă cîteva labe, 
în timp ce nepotul striga cu voce înduioşătoare : 

— Fiţi bun şi gustati din cirnajii nostri! În schimb 
tatăl lui. mezelarul, zbicra cit il ţinea gura că i-am com- 
promis negojul. - . 

In clipa in care situaţia devenise critică, şi-a [äcut apa- 
ritia vedactorul-sef al ziarului, iar cu, din motive tactice, 
am socotit de cuviinţă s-a şterg, nu înainte însă de a 
bolborosi ceva, în sensul că ar fi mai binc ca întreaga 
chestiune s-o trateze în continuare: cu redactorul res- 
ponsabil. . 

Cum am rostit cuvîntul responsabil, oaspeţii s-au arătat 
alit de bucuroși încit au început să tragă de șeful meu asa 
cum trag copiii de un cätelus și cînd, in cele din urinä, 
gclul izbuti să scape din mîinile lor, luind-o la lugă. mu- 
safirii îl gonivă prin toate încăperile redacției. apoi fugira 
după el în tipografie si cind, în fine, şeful reuşi să intre şi 
să se îneuic in cca mai mică odäifà, dumnealor nu se 
dădură bătuţi şi începură să izbească în ușă, cu vädita 
inlentic de a pătrunde acolo cu forţa. asa cum se obisnu- 
iceslu pe vreme de holeră, şi, cu acest prilej, bunicul se 
arălă din nov a [i cel mai agresiv, lovind cy piciorul in 
uşă şi răenind ca un desereicrat : 

— Sti arătăm noi tic făină în tirnali ! 


153 i 


In acest timp, redactorul-sef striga cu vocea lui piti- 
găiată : 

. = Domnilor, eu n-am nici o vină, știrea ne-a fost co- 
municată şi impusă să apară în ziar, de direcţia poliției, 
fără cunoştinţa mea | 

De bună seamă, orice cllitor ştie că sc întîmplă ca, 
din lipsa atenţiei obligatorii din partea redacţiei, jude’ 
cätorii din popor să-i condamne pe redactorii responsabili, 
dar cei trei bărbaţi din cazul de față avură o comportare 
mai cumplită decit juratii din Moxie. 

Abia după intervenţia oamenilor de serviciu ai re 
dactiei, care veniră în mare grabă, amintita familie de 
mezelari fu izgonită cu forța și dusă să trateze chestiu- 
nea, în continuare, la poliție. _ 

- După un timp, ducîndu-mă din nou la direcția poliţiei 
spre a culege alte ştiri despre picioare rupte, sinucideri, 
birjari brutali, ciocniri cu tramvaiele electrice, furturi 
ete, comisarul-șef m-a rugat ca pe viitor să nu-i trimit pe 
cap un mezelar căruia i s-a aprinş făina în cirnati. 

Povestca își găsi, in sfirşit, finalul în cotidianul parti- 
dului advers, căruia familia mezclarului i se adresase ce- 
rîndu-i cuvenilul ajutor, iar publicaţia noastră fu atacatä 
de adversarii noştri politici cu un articol de toată frumu- 
seţea, in care se vorbea despre decăderea politicii faţă 
de micii mescriaşi în partidul nostru, pe scurt, întregul 
articol era animat de nobila tendinţă de a demonstra că 
sîntem vinduti marilor capitaluri, și-i călcăm în, picioare 
pe micii meseriaşi, Articolul se închcia cu un avertisment, 
anuntind că va sosi vremea cind partidul nostru va fi 
măturat de pe suprafaţa pămîntului cu ghete cu tot. 

Așa stind lucrurile, m-am decis să nu mai redactez 
ştirile locale la modul .atractiv, ci, pur și simplu, într-un 
stil limpede si cit mai sec: 


154 


Si am scris : ,,leri, la orele cinci după-amiază, meste+ 
rul timplar Ian Kysela s-a certat in atelierul său din 
Zizkov nr, 612 cu soţia sa Maria, născută Fochtova. În toiul 
certei a lovit-o cu o rangă de fier în cap, şi, în stare gravă, 
soția a fost transportată la spital cu maşina salvării. Cazul 
a avut drept urmare o imensă îmbulzeală de oameni, adu- 
nată din toate părţile“, 

A doua zi, cînd am ajuns la redacţie, am fost întîm- 
pinat pe scară de omul de scrviciu care, cu o fald grijulie, 
mi-a apus că sînt aşteptat în biroul meu de doi bărbaţi. Se 
instalaserä amindoi pe scaunc, şi unul din ci ţinea în mină 
un băț lung si gros. 

Fără alla introducere, începu pe un ton iritat : 

— Spuneti-mi, domnule redactar, asta-i rangă de fier ? 

Neputind aduce nici o obicctic, am declarat cinstit că, 
într-adevăr, interlocutorul meu nu se înșală şi că obiectul 
pe care-l fine în mînă nu cra o rangă de fier. 

— Păi, vedeţi, reluă mulţumit meşterul tîmplar ; eu 
am plesnit-o numai cu sipca asta, domnule redactor. 

Si se apucă să-mi spună, cu multă duiogie în glas, 
că niciodătă nu şi-ar putea îngădui să fie atit de brutal 
încît s-o pocnească Re propria lui sotie, in cap, cu o 
rangä de fier. 

Si apoi, de unde să aibă la îndemină o asemenea rangă 
de vreme ce el e timplar ? Pind s-o găsească, i-ar trece 
ininia. 

Mi-am făcut deci amabila datorie, aducind, în interesul 
justiției, cuvenita rectificare. Am scris : 

„Nu d adevărat că timplarul Jan Kyscla din ZiZkov a 
lovit-o pe sofia sa cu o rangă de fier. Domnul Jan Kyscla 
s-a prezentat ieri la redacţia noastră cu un bä{ lung de doi 
metri şi patruzeci de centimetri, atrăgîndu-ne serios aten- 

"ţia că numai cu acest bat, şi nicidecum cu o rangä de fler, 
i-a spart capul soţiei sale Maria, născută Fochtovâ“. 


155 


Nu bânuisem că acest bărbat, pe care am încercat să-l 
apăr cu atita strălucire in fata opiniei publice, avea să 
vină din nou la redacție cu acelaşi băț, ca să mă pocnească 
si pe mine în moalele capului, explicindu-mi că face acest 
lucru numai pentru că am trimbijat, fără nici un rost, 
întreaga poveste în gazeta noastră. 

Ca să vedeţi cit de vanitosi pot fi oamenii ! 

Într-o zi ne-a vizitat la redacţie piticul Alfons, însoţit 
de impresarul său Massarini, tăci tocmai sc arătase pu- 
blicului praghez pentru patruzeci de halcri de fiecare per- 
soană. : 

Despre acest personaj scrisesem un articol caplivant, 
infätisindu-! drept cea mai hidoasă jivină din cite există 
pe această lume, la care ţi-e mai mare dragul! să priveşti. 
Impresarul i-a cerut piticului să-i traducă articolul cu pri- 
cina şi, cum n-a înțeles bine despre ce-i vorba, a crezut 
că cl este acea jivind hidoasă, si a tras asupra mea trei 
fucuri de revolver, fericit la culme că-și poate apăra fru- 
musetea într-un mod alit de necruţător. 

De aluncl, intrucit un glonte din cele trei s-a im- 
-potmolit în umărul meu, nu mai pot scrie articole prea 
lungi, ceea co, sint sigur, cititorii saJută cu bucurie. 


ROMANUL NEWFOUNDLANDEZULUI OGLU 


1 
La infälisare, newfoundlandezul Oglu părea un cine 
foarte cuminte, dar de fapt el se prelăcea, căci jn realitate 
era un tip foarte calculat. 


. 158. 


Ori de cite ori stătea de vorbă pe stradă cu alţi semeni 
de-ai săi, lăsa impresia unui adevărat moralist — ca atunci 
cînd șoricarul acela galben cu picioarele strimbe îi poves- 
tise că frumoasa ogärifé, aceca cu părul lins si lucios, a 
familiei consilierului de la Curtea de casatie, fătase nişte 
creaturi păroase ce aduceau mai curind:cu canisii, şi Oglu 
a exclamat : 

— Aşa le trebuje, altă dată să fic mai atenţi cu dom- 
nişoara lor. 

Cind pleca însă cu stăpinii, undeva departe. de prietenii 
săi, înceta cu desăvirşire să mai fie moralist şi în asemenee 
momente nu exista, poate, un cîine mai imoral -şi mai 
desfrinat ca Oglu al nostru. 

Acasă însă, aşa cum spuneam, se străduia să pară cit mai 
grav şi plin de importanţă. Cind te uitai, era în preajma 
stăpinului mai virstnic — domnu-mare, cum i se spune — 
si se gudura în jurul, lui flinded Oglu înţelegea tot ce spu- 
neau despre el cei din casă, lar el spuneau că pind şi cîinele 
il iubeste cel mai mult pe domnu-mare. 

Ei însă nu prea îl indrägëau pe | domnu-mare pentru 
simplul motiv că avea urftul obicei de a-și scutura pipa pe 
unde se nimerea. 

De aceea îi spuneau mercu credinciosului animal : 

© — Du-te, Oglu, du-te la plimbare cu domnu-mare. 

La auzul acestor cuvinte, Oglu dădea fuga în bucătărie 
unde cäpäla ceva bun, ca să-şi mai îndulcească traiul, fie 
o bucată de carne afumată, fie niște jumări de pore, după 
care alerga iute la domnu-mare, sărea în jurul lui. lätra 
de bucurie, îl apuca de colțul hainei, trăgindu-l spre ușă, 
In timp ce.domnu-mare îi spunea cu o voce pifigdiatä și 
tremurătoare : 

— Oglu, tu vrei să mergi la plimbare, nu-i aşa ? Dintre 
toţi, tu mă iubeşti cel mai mult ! Ceilalţi, dacă ar putea, 
m-ar minca de viu. Hai, vino, să-ţi dau puţină afurnătyră. 


157 


Apai, de îndată ce ieșeau, Oglu nu mai manifesta nici 
un fel de bucurie. Faptul era consumat, afumätura o căpă- 
tase, si deci n-avea nici un rost să se mai prefacă. Mergea 
alene în urma stăpînului şi căsca nevoie mare, să-i tros 
nească fălcile, nu alta, Această prefăcătorie era o trăsă- 
tură urita a caracterului său. 

Pe urmă, domnu-mare sc intilnea în poartă cu, cîțiva 
cunoscuţi de-ai lul, şi atunci Oglu începea din nou să latre 
de bucurie, prefăcindu-sc că ¢ fericit de această între- 
vedere. Uneori căpăta de la ei tot felul de bunătăţi. De 
îndată ce le înfuleca, îşi spunea în sinea lui: „Acum nu 
mai îmi pesä dc voi“ si, intinzindu-sc pe jos, se uita plic- 
tisit în jurul lui. 

Nu-l interesa despre ce anume aveau să mai vorbească, 
nu de alta, dar ştia dinainte că va veni vorba de tutun, şi 
ce bun era tutunul altă dată, și ce prost'e'acum cînd nu 
mai face nici două parale. 

„Cel putin dacă nu l-ar mai fuma“, își spunea Oglu în 
sinca lui, oftind. „Cu ce mă aleg eu din povestea asta ? 
Domnu-mare isi curăță pipa cu sirma, și pe urmă sirma 
accea plină de mizgă slinoasă o şterge de blana mea, Ce-ar 
spune dacă i-ar face şi dumnealui cincva o asemenea 
ispravă ?“ 

Dar domnii-mare nu sc linge", se plingea mai departe 
sieși, prefăcindu-şe că doarme, ca să nu-fie nevoii să sc 
joace cu micul Robert, care-l trage de urechi. „În schimb 
mă jing eu si, zău, nu ştiu dacă merit acest necaz.“ 

Intreo zi, domnu-mare, umblind de colo pind colo prin 
casă, uită pipa pe bancheta din vestiar. Oglu o înhăţă la 
iuţeală şi fugi cu ea în grădină, pînă la haznaua din care 
grădinarul pompa apă pentru razoarele de flori. 

Lăsă pipa să cadă în apa verzuie gi se întoarse iute- 
iute in casă. În ziua accea se stirni în casă o adevărată 
urgie a lui dumnezeu. Domnu-mare striga cit il ținea gura 


158 


că zilele lui sint numărate, că s-a zis cu el, de vreme ce i 
s-a pierdut pipa lui preferată, pipa aceea veche si atit de 
slinoasă, că gata, n=o să-i mai chinuie multe zile pe ai lui, 
că oricum ştie că nu-i pentru ei decît o povară și numai 
fiindcă le e frică să-l curețe de pe lumea asta, aga, din 
senin, i-au dosit măcar pipa ca să-i amărască ultimele zile 
pe acest pămînt. 

în timpul febrilci căutări, Oglu sc ţinea scai de domnu- 
mare, prefăcîndu-se că adulmecă şi caută urma. La rîndul 
său, domnu-mare îl mingiia si-i spunea : 

— Scumpul meu drag, tu esii singurul meu ajutor cre- 
dincios şi de nădejde | Pe chestia asta o să capeji un 
cirnăcior, on 

După ce căpătă cîrnăciorul, Oglu se întinse frumusel 
pe covor, arätindu-si gingia de sus. Păcătosul negricios cu 
blană mitoasä ridea. 

Negăsindu-şi pipa, domnu-mare umblă cileva zile prin 
casă, parcă lipsit de viaţă. Apoi se lungi în pat si chemă 
notarul. 

Inieresatul Oglu se ducea să se întindă lingă patul lui, 
dar văzind că în aimosfera de tristeţe generală atitudinea 
lul nu era profitabilă, prefera să zăbovească în bucătărie 
unde prindea mustele pe care le inghitea cu voluptate, 
deoarece, aşa: cum îi spusese o dată, eu înţelepciune, pric- 
tenul său șoricarul cafeniu, mustele te gidilă pe limbă și 
gidilatul lor e foarte plăcut, 

Pierderea pipei îl supărase în asemenea măsură pe 
domnu-mare încît, la paisprezece ziie după aceea, se putu 
deschide testamentul. - 

Lăsase toată averea Qnui azil de bätrini săraci. 

Se nimeri ca Oglu să fie de faţă tocmai în clipa in 
care ai easel aflară, cu toţii, de soarta testamentului. 


159 


Furios fa culme. tinărul stäpin îi arse un picior zdravän. 
De ce ticdlosul, cind ieșea la plimbare cu domnu-mare, il 
trăgea mereu la directorul azilului ? ! ? 

Ori de cîte ori se uitau la bictul animal, nu scăpau 
prilejul să spună : , 

— Pe bestia asta negricioasä, batrinul nostru intrigant 
a iubit-o cel mai muit. Mars de aici, javrä afurisitä, la 
colt cu tine ! 

Le aducea atit de mult aminte de domnu-mare, incit, 
la un consiliu de familie. luară decizia să-l vindă. Dădură 
un anunţ la mica publiciiate, așa cum se dădeau odinioară 
despre sclavi in țările Americii de Sud, în care arătau că, 
din motive familiale, sînt nevoiţi să se despartă de un 
ciine inteligent, biajin şi bine întreţinut. 

Oglu stia că şuşotelile din ultimele zile se refereau la 
el şi, de accea. nu fu deloc surprins cînd, într-o bună zi, 
zări în curte un cärut în care se afla o ladă, iar stäpinii 
casci, arätind spre lada cu pricina, vorbeau despre per- 
soana lui. 

Ştia prea bine că se va muta. De aceea mai dădu o fugă 
în grading din spatele casei și după ce gitui la iuţeală un 
cocos şi şase găini, se întoarse îhapoi în curte, Între timp 
lada fusese coborilă din căruţ, şi Ogtu se furisä singur în ea. 
Pe urmă îi aruncarä acolo o chiflă, urcarä lada înapoi in 
cärut şi porniră cu el spre gară. 

Pentru a produce efcet, Oglu urlă de cîteva ori a jale, 
din fundul lăzii unde se ghemuise, nu de alta, day să nu 
se spună că s-a despărţit de căminui lui [fără nici un fe] 
de înduioşare, 

La pară ii fu dai să audă voci dre gläsuiau : 

— Bietul animal, n-o să supravieţuiască. 

— E un ciine bun şi biajin... . 


160 


Pe urma alte mofturi de despărțire, alle chifle azvir- 
lite in ladă, si, în sfirsit, lada fu săltată în vagon, zgomote, 
sirigăle, un guicrat prelung şi o mișcare neobişnuită. 

„În definitiv, ce mi sc poate intimpla, îşi spuse Oglu în 
sinea lui, o să ajung în altă parte si, pind la urmă, mă 
obișnuiesc eu si-acolo.“ 

Si ca să facă de la bun început impresie bună, se apucă 
să se lingă cu temeinicie, după care întulecă toate chiflele 
si în acest limp medilă : 

„Trebuie să mănînc tolul, peniru ca noii mei stapini, 
cina vor deschide lada, să-nu vadă nimic de-ale gurii si 
să-mi dea pe loc ceva de haleală“, 

În vagon cra cald, şi Oglu adormi şi nu sc mai trezi din 
somn decit la destinaţie. Cînd lada fu deschisă, cine credeţi 
că fu cel dinlii care-l mingiie și-i spuse pe nume „Oglu“ ? 
Cum cine ? O femeic linärä și nespus de frumoasă. Asa 
cum învățase din îndelungala sa experienţă, Oglu știa că 
[aţă de femei trebuie să ai o atitudine fingusitoäre. Asa se 
face că incepu să sară zglobiu în jurul ei, să-dea vesel din 
coadă, și cînd coniţa scoase din posetä doi cîrnăciori, isteyul 
animal mirii de bucurie şi, după ce intră in cirnäciori şi-i 
înghiţi cu pofla, își spuse în sined lui : 

„Şi-acum, după ce ajungem acasă trebuie să fac nazuri 
ca să-şi închipuie că mi-e dor de vechiul meu cămin”. 

Merse în lesă alături de ea, iar acasă, inlr-o încăpere 
frumoasă și bine încălzilă, incepu s-o puivească pe noua 
stäpinä cu nișie ochi plini de tristete şi melancolie. Şi cind 
conita îi spuse: — Ti-e dor de ai tăi, nu-i așa, Oglu ? 
Intcligentul animal scoase un suspin adinc si se indrepta 
spre ușă. În cele din urmă i se uri de acest joc şi, prefa- 
cindu-se că doarme, se Întrebă cam ce va căpăta la masa 
de seară. 


161 


31 — Povesun voue 


Nu fu dezamăgit. Masa îi piăcu. Căpătă.e supă bună, 
cartofi prdjiti în untură şi câteva oase pe cinste. Înainte de 
a merge la culcare, dădu prietenos din coada-i stufoasă si, 
pind să adoarmă, își spuse în sinea lui : 

„Cred că aici voi fi fericit“, 


Chiar din ziua următoare isi dădu seama că gi aici va 
fi nevoit să facă uz de cunoscuta prefăcătorie, nu de alta, 
dar ieşind cu noua sa stăpină la plimbare, li se alătură 
deodatä un tinăr care mirosea a mosc. 

Lui Oglu nu-i plăceau parfumurile. Pentru el parfu- 
muriie nu miroseau, ci mai curînd, duhneau, indeoscbi 
mirosul de mosc avea darul să-l ducă la disperare. Dintre 
toate mirosurile îi plăcea cel mai mult cel ce răzbea din 
prăvăliiie cu mezeluri şi, fireşte, mirosul de bucătărie. 
Avea, de asemenea, talenlul de a deslusi pînă la cele mai 
mici nuanţe ce anume se fierbe pe plită sau ce se frige 
la cuptor. 

Tînărul parfumat cu .mosc reprezenta pentru el du- 
hoarea Nu se trădă însă în nici un fel, iar atunci cind noua 
lui stăpînă îi întinse mina prieteneşte şi-i zimbi cu amabi- 
litate, se prefäcu şi el că se bucură de această înlilnire şi se 
apucă să sară și să se zbenguie în jurul lui, lätrind cu o 
voce prietenoasă. Junele il mingfie.si spuse : 

— Va să zică &sta-i noul dumneavoastră Saint Ber- 
nard ? 

Aceste cuvinte avură darul să-l necăjească profund pe 
sensibilul Oglu. Parfumatul ăsta nu-şi poate da seama 
nici măcar atît că el nu-i un Saint Bernard, ci un new- 
foundlandez pursinge. Mirii supărat gi, cu sufletul plin de 


162 


tristețe, merse mai departe aläluri de stăpina lui, Se mal 
bucură un pic atunci când doranisoara îl corectă pe domni- 
sorul parfumat cu esenţă de mosc, 

— Vă ingelafi, stimate domn, Oglu al meu nu e un 
Saint Bernard, ci un newfoundlandez pursinge. 

Cea spus în continuare parfumatul june intrecea în- 
tr-adevăr toate limitele răbdării. 

— Frumos e, ce-i drept, dar și Saint Bernarzii arată 
la fel. 

Oglu îi aruncă o privire piezisä. 

— Un ciine atit de mare, ar fi bun să tragă, stimaiă 
domnişoară. 

La auzul acestor cuvinte, Oglu mirii furios și își spuse 
în sinea lui : 

„Să te întilnesc eu o dată aşa, singur, fără slăpina 
mea !“ 

Mersc în urma lor și nici de data aceasta nu se trădă 
cu nimic. Şi mergind aga, ajunseră citeşitrei pe prome- 
nadă. Într-un tirziu, după ce se despärtir& în fata porţii, 
junele finu să mai repete o dată, ta 6 completare : 

— Ciinele ăsta ar fi bun să tragă. 

Oglu îşi urma stäpina. Pe neașteptate însă se întoarse, 
leşi iute din casă si, ajungindu-l din urmă pe domnul 
parfumat cu mosc, îi apucă între colții săi tăioşi umbrela 
pe care junele o ţinea la subsuoară şi, după cc o sfisie, se 
înapoic numaidecit în casă. 

— Unde ai fost, Oglu ? îl întrebă drägälasa siäpinä. 

In loc de răspuns, inteligentul animal dădu mulţumiţ 
din coadă. Si ce mult i-a plăcut masa de seară ] 

A doua zi veniră în vizită la noua lui stăpînă două 
conife tinere cărora, rizind grațios, stăplna le arâtă scri- 
soarea adusă de poștaș cu citeva clipe în urmă, gi în acest 
timp îi mingiia cu drag pe Oglu, care se bucura de atenţia 
unanimă. 


163 © 


— Mare prosiänac si acest Jindiich ! Asculta{i ce-mi 
scrie : ,,Preastimaia domnişoară ! După despartirca noas- 
tra de ieri, cîinele dumncavoastra a fugit după mine, m-a 
ajuns din urmă, şi mi-a sfisial umbrela pe care o cumpă- 
rasem cu o zi înainle la preţul de douăsprezece coroane. 
Era o umbrelă de mälase, fină, cumpărală de ocazie. Vă 
solicit deci acoperirea pagubei şi aștepl cu nerăbdare vi- 
itoarca noasiră întîlnire. De fiecare dată cind ne despar- 
tim mă cuprinde o nespusă tristete. Vă sărul minusilele, 
al Dumneavoastră, Jindfich Hak“. O să-i lrimit cele două- 
sprezece coroane, însoţile de o scrisoare care o să-i facă 
mare bucurie. 

La trei zile după aceea. cele două conite venirä din nou 
în vizită şi, cu acest prilej, stäpina lui Oglu le arătă alla 
serisoare primilă de la domnul Jindïich, care suna astfel - 

„Preastimată domnişoară ! Vă confirm prin prezenti 
primirea sumei de 12 { (în cuvinte, douăsprezece coroane), 
drept despăgubire pentru umbrela sfişiulă, si mă mira 
foarte mult fuplul că-mi cereti să nu mă mai arăl în ocbii 
dumncavoaslră, precum şi afirmaţia că nu v-aţi fi aşteptat 
la o asemeneu atitudine din parlea-mea, Umbrela m-a 
costal, într-adevăr, douăsprezece coroane, precum va pulcti 
da seama din chilanţa anexată, şi era, intr-adevăr, toată 
din mătase naturală. Nădăjduiese că îmi acotdati alita 
încredere, încît să nu vă fnchipuiji că am vrut să profit 
de neplăcuia intimplate spre a mă imbogäti. Mi se pare 
însă frapant faplul că de două zile n-aţi mai venii la locui 
obisnuilclor noastre îniilniri. Sint într-adevăr întristat, si 
pot dovedi acest lucru cu patru marlori. Aştept cu neräb- 
dare apropiala noastră întîlnire şi, sarulindu-va respec- 
tuos miinile, rămîn al Dumneavoastră, Jindiich Hak~ 

— Ce profesiune are acest domn ? întrebă una dintre 
vizitaloare, bälindu-se, bănuitor, cu palma pc frunte. 


164 


— E profesor de matemaiică, îi fu dat să audă inteli- 
gentului Oglu. . 

Și in clipa următoare : 

— Asal... 

De atunci Oglu si stăpina lui il cvitară pe domnul pro- 
fesor Hak, si Oglu nu mai trebui să se prefacd. Făcea tot 
ce-i lraznea prin minte, pentru că mina stăpinei era prea 
slabă ca să-i vină de hac. Într-o zi însă, domnișoara cum- 
pără pentru el o cravaşă şi, cind vru să-i lovească, Oglu 
se uită la ca cu alila duşmănie, incit, după ce se ridică în 
două labe și minii furios, putu să facă bucățele, bucățele 
cravaşa aruncată intr-un colt al odăii. Rămășițele le Liri 
apoi, în batjocură, în [aţa stăpinei, care se plimba ner- 
voasă prin încăpere. : 

Făcu de asemenca cunoștință cu un ogar rusesc din 
casa învecinală, în faţa căruia avea o atitudine neobignuit 
de gravă, Într-o bună zi îi spuse bietului animal : 

— Mi se pare mic că dumneata nu esti rasă pură. 

Din ziua accea ogarul rusesc deveni sfios şi, de rușine, 
rareori se mai întîmpla să iasă pe slradă. Oglu era bucuros 
de gluma lui. . 

Asa trecu iarna, si, cind veni primävara, Oglu deveni 
morocänos, ca de allfel inlotdeauna în acest anolimp. cina 
începea si năpirlească, și in sinea lui isi spunea: „Ce 
timpenic să aslept pină-mi crește alt păr“. Uncori iși spu- 
nea alifel : „Nu, eu n-o să mai aştept“ după care se su- 
para pc el însuşi că poate fi atit de prost, si se uila. in 
jurul lui. cu tristete. _ 

La rindul ci, stăpina cra şi ea listă, căci domnul Jin- 
diich era, totuși... cu excepția matematicii lui, un bărbut 
cit se poale de simpatic si de agreabil. 


165 


Si aşa se face ci Oglu-se uita întristat la stäpîne lui, 
iar stäpina se uita întristată la newfoundlandezul ei 

Era o poveste tristă de mai. Lui‘Oglu :îi creștea părul 
nespus de încet, iar domnisoarei nu-i scria domnul 
profesor. 


Pe urmă veni sezonul scăldatului. Apa riului-era-cald& 
gl, în zilele acelea atit de frumoase, Oglu, deveni mai vesel. 
Blänita lui era iarăși în perfectă stare, îi crescuse părul 
de vară şi, ori de cîte ori avea prilejul, sărea bucuros 
în apă. 

Umblau amindoi singuri pe malul rîului, Oglu si-stä- 
pîna lui. Şi povestea asta era nespus de tristă. 

Mergeau de-a lungul cheiului pînă la strandurlle din 
afara oraşului si se uitau amindoi la luciul bräzdat al 
apei, stirnit de braţele inotatorilor. 

Si cum privea aga în apă, Oglu se gindea la ceva si, 
deodata, îşi dădu scania că-şi aminteşte de ceva, dar nu 
era în stare să-şi aducă aminte de ce anume. Îşi spunea 
însă că ar trebui, categoric, să întreprindă ceva. Släpira 
se gindea şi ea la ceva. Îşi amintea in mod sigur că domnul 
profesor Jinaiich Hak purta iarna mustață. 

Era din nou una din acele zile însorite, cînd ea stătea 
așezată pe marginea stävilarului şi lingă ea stătea lungit 
negriciosul Oglu. 

Se uitau amindoi la apa rîului. Deodată, stăpina arătă 
spre un înotător care înainta într-un ritm susținut dinspre 
gtrand spre malul opus a] riului, şi stăpîna spuse : 


166 


— Vezi, Oglu, domnul care înoată acolo e domnul 
profesor Hak. 

Pină să sa. dazmeticearcă.stăpîna din uimirea ei, Oglu 
se: aruncă in: apă. şi. pufăind de zor se apropie de domnul 
profesor. , _ 

Cum să nu-l: recunoască el pe acest ticălos, care-l con- 
siderase Saint Bernard’; și-apoi cum să uite cuvintele lui 
„Un cline atât de mare e bun de tras“. Aşa ceva nu:se uită 
atît de uşor; 

Înainte ca profesorul să se poată răsuci în apă, simţi 
ceva înhăţindu-l cu dinţii de costumul'de baie și li:ăgîndu-l 
înapoi spre malul celălalt, unde stătea aşezată o doamnă 
cu umbrelă verde. lar acel ceva ce-l trăgea. era. atît de 
puternic, încît orice împotrivire ar fi fost zâdarnică ; și 
iată, l-a şi scos din apă și-l depune Ja picioarele îhdrăgos- 
titei domnigoare, Apoi. Oglu se scuturä pe stăvilar,. de 

„ parcă ar fivrut să.stropească o stradă, şi sc bucură nespus 
de neugita noii sale glume. 

Vazind-o, pe domnisoar4,.profesorul: Hak. ii spuse : 

— Vi rog să binevoiti: a mă ierta, stimatd domnişoară, 
dar în felul' acesta sînt în stare să-i-scoată' pe oameni din 
apă numai newfoundlandezii. 

Tar Oglu, auzind aceste cuvinte, dădu bucuros dir coadă 
şi gîndi în sinea lui: 

„Imi pare bine că mi-aţi dat o satisfacție“. 

__ $l nici nu-l: mai interesă- să-l asculte în conlinuare pe 
domnul profesor care spuse : 

— ŞI pentru a nu se mai ajunge între noi la allă.neîn- 
telegera, vă.anunţ dinainte că. iubitul: dumneavoastră.aiina 
mi-a rupt costumul de baic. Îl am abia de bet: zile sh 
crodeţi-mă, e din lInd.pura gi a costat cinci'coroane: 


167 


Iv 


In linii mari, Oglu nu se schimbă nici atunci cînd, după 
un timp, cei doi se luară. De ochii lumii, avu, la început, 
o comporlare frumoasă faţă de noul slipin, dar, îndată 
după nuntă, îi sfisie pantofii, fäcindu-i ferfenitä, iar res- 
turile le viri în patul servitoarei, pentru ca stăpîna lui să 
creadă că ca era auloarea acestei oribile fapte. 

Din trufie întulecă şi el ceva din această pradă, şi 
anume un toc care-i zăcu multă vreme în stomac ; așa se 
face că. într-o zi, cînd se ivi prilejul, îi spuse, cu sfătoasă 
înțelepeiune. unui caraghios de seidenpinci, cu blana mi- 
to aläluri de cure adulmeca în fiecare zi mirosul ce 
räzbea dintr-o mäcelaric învecinată : « 

— Tine minle ce-ţi spug, scumpe prieten, de tocuri să 
te foresli ca dracul de timiie. 

Cu cil imbätrinea, cu alit devenca mai copilăros. , 

Oprea pe stradă ciini pe care nici nu-i cunoştea, iar o 
dali. în cartierul Karlin, acostă un canis negru şi-i spuse : 

— Vă rog si mă ierlali, dar plimbarea de azi nu mi-a ° 
făcut nici o plăcere. Am mers cu stăpinii mei pe 0 şosea 
lungă de tol, pe ale cărei margini nu erau decit borne kilo- 
melrice care nu se mai sfirşeau și, vă dali seama, la vîrsta 
mea, treaba asla a începul să mă cam oboscască. . 

Într-o zi, pe cind se toiănea la gura sobci, să se incäl- 
zcasca, slăpinul ii spuse stăpinei, uitindu-se îndelung la 
Oglu : 

— Din animalul ăsta o să iasă o blăniţă frumoasă de 
întins de-a lungul patului.‘ 

Oglu auzi cuvintele lui. şi, cum dăduse de mult în 
mintea copiilor, începu să se lingă de zor, fericit câ e atît 
de frumos. 

Batrinelul Oglu se prostise de-a binelea. 


168 


DIN NECAZURILE UNUI REPORTER 
DE STIRI LOCALE 


CA [i 

M-am dus cîndva să cercetez amănuntele în legătură 
cu un furt'de mare amploare. Negustorul, nu știu de ce, 
m-a intimpinat cu o faţă fnspäimintatä. În asemenea ca- 
zuri, noi, reporterii cronicii locale, nu ţinem seama de nimic 
şi nu stim ce-i menajamentul. 

— Ce virstă aveţi ? l-am întrebat. cu asprime în glas. 

Negustorul începu să tremure din tot corpul şi exclamă 
cu emotic : 

— Patruzeci $i opt. 

— Hn, făcui eu, uilîndu-mă în procesul verbal întoc- 
mit de poliţie : Aici, scrie că aveji cincizeci şi trei —.cum 
explicati acest lucru ? 

Cum am mai spus, reporterul de gtiri locale nu tre- 
buic să stic ce-i menajamentul, datoria lui fiind să afle 
adevărul. 

— Dacă vreţi... dacă doriţi... bolborosi negustorul pă- 
lind, vi pot aduce actul de botez ! 

— Aduceti-l ! i-am răspuns autoritar. 

În acest timp mi-am aprins un trabuc şi, instalindu-mă 
comod în jiltul din fata mesel de scris, m-am apucat, aşa, 
în dorul lelii, să-i controlez corespondenţa. 

Cci de profesiunea mea trebuie să bage spaima în ase- 
menca nălărăi, care se lasă jefuiti si, in felul acesta, ne 
jefuiese si pe noi de cele cîteva clipe de odihnă. 

— Corcspondenta dumneavoastră nu-i aranjată In or- 
dinc alfabetică, i-am spus negustorului cind acesta reveni 
cu actul de botez şi mi-l întinse pe masă. 


169 


Incepu sä se scuze, vizibil impresionat de faptul că 
am cotrobăit prin cor espondenta lui 
, Am comparat datele din actul de botez cu cele din 
procesul-verbal al poliţiei. 

— Aveţi noroc, i-am spus pe un ton foarte sever, că 
«întcţi rodul unei căsnicii legitime. 

Drept care, incriminatul neguslor imi replică plin de 
mândrie că in neamul lor n-a existat niciodată vreun copil 
nelegitim. 

M-am apucat să bat cu degetele darabana în masa de 
scris şi, ca să nu tac, i-am spus: 

— Presa e o mare putere, stimate domn ! 

La care mi-a răspuns că dumnealui nu citeşte nimic, 

— Am bănuit eu asta din întreaga dumneavoastră înfă- 
fisare, am exclamat în culmea irilärii ; dar, ştiţi ce, să nu 
mai pierdem vremea cu fleacuri ! Cum se numeşte soția 
dumneavoastră ? 

Mi-a răspuns că ce burlac, și în acest timp stătea în 
fata mea ca un cîine bälul de stăpinul lul. 

— fi de ce, mă rog, nu v-aţi însurat ? ? 

Incepu sä-mi explice că nu a făcut acest lueru pentru 
simplul moliv că nu i s-a ivil prilejul, intrucit din pricina 
comerțului n-a avut timp să se ocupe de asemenca pros 
bleme. 

— Sinte}i dintr-o familie bună ? l-am întrebat ca să-l 
sperii mai tare și să-i impun mai mult respect, căci, asa 
cum spuneam, presa e o mare putcre. 

Mi-a răspuns că se trage dintr-o familie onorabijă. 

— Aţi ispăşit vreodată vreo pedeapsă penală ? 

La această întrebare, inspiimintatul negustor ridică 
două degete spre tavan și se jură că niciodată. 

— Dece nu vă spilati pe miini ? 

— Pentru că n-am timp | 


170 


— Dar dinţii vi-i spalati ?- 
— Poftim, priviți. 
: — Prizati ? 

— Nu, asta mă rog frumos, nu. 

" Am tăcut cîteva clipe, după care am început să vorbese 
pe un ton foarte grav, uilindu-mă țintă în ochii lui : 

— Şi acum să-mi spuneţi, dar fără ocolisuri, cum s-a 
întîmplat de aţi fost jefuit ! Bänuiji pe cineva ? Ati desco- 
perlt vreo urmă ? La ce oră credeţi că s-a petrecut furtul? 
Sinteti asigurat ? Cînd aţi constatat furtul ? Nu v-aţi jefuit 
cumva singur ? 5 

Negustorul s-a holbat mai intii la mine cu nisle ochi 
cit sarmaua, pe urmä a izbucnit : 

— Vă rog să mă iertali, sLimate domn, dar nu pe mine 
m-au jefuit, ci pe vecinul meu ! 

E cu ncputință să vă imaginati răcnetele melc. L-am 
ameninţat că va fi închis, că întreaga poveste va fi publi- 
cală în ziar, că o să am eu grijă ca asemenea ticăloșie să 
nu se mai repete, că aşa nu se mai poate gi, ce mai Lura- 
vura, voi-cere să mi se dea satisfacție. 

Tunind şi fulgerind, m-am dus alături, în casa adovă- 
ratului păgubaș, unde abia am băgat spaima în loţi prin 
comportamentul meu justificat de constienta că presa e o 
mare putere şi că redactorul de cronică locală își poate 
îngădui să calce In picioare pe oricine pofteste. 


Il 
Intr-o säptäminà s-a întîmplat să nu se comilă nici un 
omor şi nici un jaf. Mi-am exprimat, în redacţie, părerea 
de rău fatä de această situaţie, declarind cu acest prilej 
că pentru mine viața nu are nici un haz dacă oamenii 


171 


om 


nu se ucid între ei. Cel puțin o mamă denaturată, care 
să-şi fi Lerorizat copilul ! Dar nici măcar asta ! Nimic, ab- 
solut nimic. 

Aceste păreri le-am expus într-o societate surăină. Era 
chiar la sfirgitul acelei săptămini in care nu se petrecuse 
nimic. StÂleam intr-o cafenea, şi băteam cu degelele dara- 
bana pe täblin mesci. Cei de la poliţie n-aveau nimic 
să-mi spună, nu ştiau nimic, la spital nu sărise nimeni pe 
fercastră. Ce să vă mai spun, situaţia cra, într-adevăr, 
cumplită. 

In fata mea, la acceaşi masă, şedea o persoană necu- 
nosculă. Un domn mai în vîrstă, care, curind după ce se 
stabili între noi o oarecare intimitate, imi spuse, pe un Lon 
confidential, că venise la Praga şă se mai distreze un pic. 

Am făcut o mină atit de chinuită, incit bielul om tresări 
de spaimă. 

— Dumneavoastră ati venit la Praga să vă distraţi !?! 
am întrebat cu cu un aer de scepticism. Îmi pare rău că 
trebuie să vă dezamiigese, stimate domn, dar la Praga nu 
se înlimplă absolut nimic ! Toală săptămîna n-a fosl să- 
virgit nici un omor al cărui mobil să fic jaful, nimeni nu 
s-a împușcat, nimeni n-a comis nici un viol, şi dumnea- 
voastră veniţi să vă distraţi la Praga, unde nici măcar un 
furt n-a fost comis, Au fost vremuri cînd, într-adevăr, cra 
o plăcere să trăieşti pe accastă lume. Unul sc stropea cu 
gaz şi-şi dădea foc, altul se nenorocea pe cl şi întreaga 
familie ucigindu-i pe toţi cu securea, iar altul iși omora 
în chinuri mama sau taläl. Asta zic şi cu plăcere. Acum 
însă, nu se mai întîmplă nimic la Praga. Absolut nimic., 
S-au dus vremurile cînd se mai descoperca cile un inccal. 
Sau — am continuat eu cu înflăcărare — îmi aduc aminte 
de un flăcău care şi-a tăiat venele si, după aceca, s-a 
zbătut un ceas pe strada Ferdinand pina și-a dat duhul. 


172 


Asta zic şi eu frumusețe. Azi nu te mai mușcă nici măcar 
un cîinc turbat, şi din păcate nu te sLriveste nici un cazan 
într-o uzină de masini. Da, domnulc, nimic ca lumea nu 
se mai întîmplă, nici nu vă puteţi da seama cil e de îngro- 
zitor să Lriiesli în asemenea condiţii. Slim, de pildă, ce 
deliciu a fost atunci cînd mama accea denalurală l-a in- 
fipt propriului ci copil tärusul acela în fund, adică în rect. 
Asla zic şi eu eveniment ! Mai mare dragul! | 

— Gata, m-am săturat ! izbucni furios bätrinul domn. 
Şi, scuipindu-mă drept în obraz, se grăbi să adauge: 
Dumncata cști o bestie ! 

Pe chestia asta ne 'judecăm. 


Ww 


Am dat la ziar această știre, foarle scurtă, cu urmäto- 
rul titlu : 

Fură paltoane. leri a intral în cafencaua Oricnt, din 
strada Hybernska, un domn mai in vîrstă cu părul carunt, 
care, după ce-și bău cafeaua comandalä, s-a dus la vestiar 
şi, alegindu-si acolo un palton nou, apartinind negustoru- 
lui Josc£ Pollak din strada Zelezna, a încercat să dispară. 
Fu însă reținut şi deposedat de palton. În paltonul amintit 
sc afla un portmoneu cu două bancnole de o sulä de co- 
roanc şi citeva scrisori particulare. În persoana räufäcäto- 
rului fu identificat cunoscutul tilhar Vaclav Novak, cu 
domiciliul în strada Panska, Praga Îl. 

A doua zi după apariţia acestei știri, sedcam liniştit 
acasă, în fotoliul meu, cînd deodată cineva izbi cu piciorul 
în uşă şi în odaic dădu buzna, ca o vijelie, un domn mai 
în vivstă, cu părul cărunt, care zbiera ca icsil din minţi: 


173 


— Te-am prins ? Am pus mina pe dumneata I 

“Tremura ca varga de atîta enervare si lovi cu bastonul 
în fotoliul mev, pînă îl rupse în două. Pe urmă se aşeză în 
celălalt fotoliu gi, afredelindu-mă cu achii săi congestin- 
neti, urlă de se cutremurară pereţii : 

— Ştirea cu Vaclav Novâk trebuie s-o retractezi, "si 
matevdomn. Eu no fur paltoane. 

— Asta văd, distinse domn, căci acel Vaclav Novék 
acum la pugcärie. 

— Flescuri, stimate domn, eu sint meseriag și intcn- 
dent de bloc, mă numesc tot Vaclav Nowak şi locuiese tot 
pe strada Panska, Sint membru al asociaţiei veteranilor 
de.război, şi am domiciliul permanent tot în Praga, părul 
mi-e lot cărunt, și dumneata m-ai făcut de ruşine. Eu, 
Vaclav Novâk din strada Panska, cu domiciliul permanent 
în Praga, tu părul cărunt, chipurile fur paltoane. Ei, drăcia 
dracului ! Uilä-te şi dumneata ce-ai făcut ! Si scoţind din 
buzunar vreo douăzeci de exemplare din ediția de dimi- 
neafä a ziarului, Iml arătă nefericita ştire: „Fură pat- 
„toane“ subliniată de trei ori cu creionul albastru, Apoi 
"trase din alt buzunar un revolver și un tubules de stidlă 
fm care se zürea un praf alburiu. 

— Aici am arsenic, tinu să precizeze vizitatorul men, 
far aici revolverul, Dacă nu apare în alar reetificarca ch 
es pu fur paltoane, alunei să ştii, stimate demn, că eu mă 
“împace şi mă otrivese. . 

Și, rostind aceste cuvinte, trinti uşa în urma lui si e. 
rupse la fuga furios. 

Asa tind lucrurile, am dat. cuvenita rectificare : 

Na jură. paltôane. La ştirea noastră de ieri, intitulată 

„Fură paltoane“, apărută la cronica locală, adăugăm că 
domnul Vaclav Novék din strada Panska nu este una gi 
aeeeaşi persoană eu răufăcătorul Vaclav Novak din Praga, 
strada Panska, 


174 


Eram satisfăcut de isprava mea. $i, totuși, nevinovatul 
em s-a impuscat, neputind suporta această rușine, în 
schimb, celălalt, răufăcătorul, mi-a trimis o scrisoare 
caldă, de adîncă mulțumire și recunoștință pentru faptui 
de a-i fi purificat faima proastă de care se bucura, deoa- 
rece acum are prilejul să arate peste tot rectificarea mea, 
din care reiese clar că el, Vaclav Novak, din strada Panska, 
Praga II, nu este una şi aceeași persoană cu faimosul rău- 
făcător Vaclav Novâk din strada Panska, Praga IL 


O STAFIE BINTUIE PRIN SMICHOY ŞI 
KOSIRE 


‘O stafie bintuite prin Smichov și Koëife, Celebrul 
astronom francez Flammarion a scris că între cer şi pămînt 
se petrec niște lucruri despre care noi, pämintenii, habar 
n-avem, dar care se înfăţişează numai oamenilor demni de 
asemenea apariţii minunate. Asa cum ne arată experiența, 
demni de aceste fenomene supranaturale s-au dovedit a 
fi cetățenii Smichovului și ai Koëifelui. În limbajul obis- 
nuit al oamenilor de rind, acelor arătări ale amintitului 
astrolog, care a avut grijă anul trecut să ne fiarbă și să 
ne scoată din sărite cu cometa Halley, li se spune simplu 
„stafll“. Din nefericire, spre marele necaz al poeţilor bala- 
disli, aceste stafii dispar tot-mai mult de pe această lume, 
care, așa cum reiese din povestirea scriitorului englez 
Oscar Wilde, nu mai fine la ele. Cu ani în urmă, mai 


173 


aveam o sumedenic de stalii — de pildă in parlament bin- 
tuia stafia bälrinului Chlumelzky, apoi Doamna in alb, 
iar într-o pădure din regiunca Elbei îşi [ăcca de cap 
stafia unui braconicr. Mai de mult am avut pe meleagurile 
noastre stafia de la Podskali, a cărci istorie întunecată 
cade, încet dar sigur, pradă uilării, deşi avem la îndemină 
datele statistice potrivit cărora stafia de ta Podskali a 
fost zărită de 782 de insi, dintre care 461 au albit, întrucît 
ceilalţi (321) apucaseră să albească înainte. 

Stafia în cauză cra pragheză, cum se spune, de la coada 
vacii, si, pe cit se pare, dispariţia ei a fost doar vremel- 
nică deoarece Je putem oferi cititorilor» pläcuta informatie 
că amintita stafic, aflind că Smichovul se va uni curînd 
cu Praga, şi-a făcut apariţia în acest oraş și tolodala in 
învecinatul Kosiic. Motivul pentru care a apărut in Ko-. 
site rămîne pind acum un mister. Faptul s-ar putea ex- 
plica prin aceea că această static are, de bună seamă, 
legături cu oraşul de lingă Smukyika sau prin aceea că 
dumneaei nu deslușeşie holarul dinlre cele două comune 
şi se simte la fel de bine în Kosite ca gi în Smichov. 

Ar fi poate interesant să vă spunem cum umblă im- 
-brăcată si în ce chip se înfățișează această stafic. Calegoric, 
niciodată in chip de spirit, căci în felul ăsta, așa cum ne 
invaţă veligia, n-ar fi decit un înger: „Îngerii sint doar 
spirite care n-au nici un fel de Lup“, De altfel, așa se cx- 
plică de ce spiritele nu se pot îmbrăca si nu-şi pot trage 
pe ele un ccarceaf, ori o cămașă albă, mai cu seamă în 
aceste vremuri cind nici o fiinţă cu scaun la cap nu umblă 
noaplea pe vîrful dealului numai așa, în cămașă, ci se 
îmbracă bine, în straie frumoase şi calde — cu alte cuvinte 
cu pantaloni, vestă, haină, guler scrobit si cravată, pe scurt, 
așa cum umblă imbricata stafia din Smichov. 

Precum se vede, intre spirit si stafie e o mare deose- 
„bire. Stafia din Smichov se ţine cu strictețe de celebrele 


176 


modele ale colegilor săi, îndeosebi al acelui preot din Mo- 
ravia tare, in dorința de a slirni sfinta groază, umblă 
imvésmintat în giulgiu ca să bage spaima in fetele din 
cătunul jui. Si umbla așa pînă cind flăcăii satului il zvin- 
tau în bătaie. 

Să trecem acum la scurla istorie a stafici din Smichov. 
Înainte de toale să slabilim, cu aproximaţie, locul. Prima 
sa zonă de activilate au fost Lerenurile din preajma cimi- 
tirului Malvazipky, Stafiile preferă de obicei asemenea 
Jocuri, la care sc pot adapta daloritä inlăţişărli lor. Din 
«crcelările făcute am putut constata că această stafie din 
imprejurimile cimilirului Malvazinky avea o comportare 
foarte degajată, nesemhalindu-se în atiludinea ci nici un 
yest fortal. Domnul R. V. povestește că, de bună seamă, 
ceasul slafici merge cu o oră inainte, intrucil lui stalia 
i s-a infafisal, în loc de douăsprezece, la unsprezece noap- 
toa, Slafia are simțul culorilor şi al celor mai mari varic- 
iati de culori, ca de altfel toate celelalte stafii, și, de aceca, 
«a să poată fi văzută pe întuneric, purta pe ca un ccarceal 
«ib, Dacă cearceaful alb cra proaspăt spălat și lucca de 
curăţenie, domnul R. V. nu ne poate oferi aceste amănunte, 
de vreme ce, aşa cum ne mărluriseșie cinstit, a rupt-o la 
!uga, intrucit şi-a adus probabil aminte că de fapt n-avea 
cv căula, la acea oră de noapte înaintată, în preajma cimi- 
tirului, Nici servitoarea Kamila Z. n-avea ce căuta la ora 
aceca noclurnä in preajma cimilivului, dar, cu toale aces- 
Lea, sLafia de la Malvazinky a întilnit-o. 

Din relatările ei se poate conslata doar atit că stafia 
uifila cumplit, ceca ce în istoria statiilor constituie un fe- 
nomen cu tolul ncobişnuit. Din asta se poate Lrage con- 
„luzia că sărmana stafic suferă, probabil, de asim, ceea ce 
« ingreuncazä respiraţia, finind scama de faptul că e ne 
voită să urce dealul pe care se află cimitirul din Malva- 


277 


zinky. De groază, femeia a luat-o la sănătoasa, iar stafie 
s-a ţinut o bucată de drum după ea, pind clnd, deodată, 
a dispărut de parcă s-ar fi deschis pămîntul sub ea, lucru 
destul de plauzibil, întrucît locurile acelea sînt pline de 
gropi si hirtoape, iar povirnisul e foarte abrupt. 

După aceea, stafia s-a încumetat să bîntuie.prin preajma 
cäsutelor familiale de deasupra Santoëkäi, iar un cetățean 
anume, intorcindu-se noaptea de la Praga, mărturisește 
că a văzut trei stafii deodată. Desigur, părerea lui, 1a o oră 
atît de tirzie, trebuie considerată o iluzie optică, şi să ne 

- întoarcem la meșterul timplar Josef K., care ne relatează : 

— Statia era înaltă de stat şi se tinguia nevoie mare, 
deoarece am plesnit-o cu vina de bou. 

In cazul de fata, stafia a fost aceea care o luase la 
sănătoasa, iar cetățeanul Josef K. n-a fost în stare s-o 
prindă. Pe unde fugea, lăsa cică în urma ei o duhoare 
neobișnuită, al cărei iz nu poate îi identificat nici măcar 
cu aproximaţie. 

Aşadar, după ce s-a făcut de ris la Smichov, stafia 
noastră a luat drumul Koéifelui. Koëife e și așa o comună 
plină de mistere. 

Misterioasa crimă de lingă Smukyfka, misterioasa dis- 
paritie a celor trei jilfuri din grădina domnului Prazsky 
de lîngă Koruna, luminile nocturne în fabricile de cără- 
midă, intrarea secretă în primăria orașului (ce nu poale 
fi găsită), liniştea sumbră ce se asLerne după miezul nopţii 
cînd la depoul de trâmvaie se sting luminile — toate 
aceste elcmcenle avură darul să exercite o puternică atrac- 
tie asupra statiei în cauză. Şi, întrucit, pe cit se spunc. 
i-a fost teamă să se ducă la Koëkire după miezul nopiii 
neinarmata, a luat cu ea un baston. 

Acest baston l-a folosit în primul rînd împotriva mun- 
citorului cărămidar Karel Kratky, care a avut inspiraţia 
să-i rupă stafiei un colț din cearceaf și, spre marea sa ui- 


178 


mire, a constalal că. aeest cearceaf purla o monogramä cu 
inițialele KM. 

Tinind seama de acest detaliu, se poate trage concluzia 
că avem de a face cu o stafie marca J. M., ceca ce aruncă 
o nouă lumină asupra istoriei universale a stafiilor. În 
momentul de. față, interesanta statie J. M. își faee apari- 
tia în apropierea Klamovkäi, și cămine de daforia poliției 
să aloce suma; de două sute de caroane duept recompensă 
pentru: cel ce va izbuti să constate, în campletare, sexul 
și eventual. domiciliul acestei nefericite statii. Si, totodată, 
facem apel la: acei domni care o-vor intilni să-i facă semnul 
crucii cu: vina de how 


ui 


Un fenomen ceresc neobișnuit. În noapica de ieri a 
fost observată, dinspre şoscaua de lingă Chodov, în direc- 
tia soare-apune, o diră luminoasă de o claritate neobis- 
nuită, zburind pe bolta amurgului. Miezul era de culoare 
roşie, iar în jurul lui strălucea o-lumină mare şi puternică. 
Este vorba, pe cîte. se pare, de căderea unui meteor. Ace- 
laşi fenomen a fost observat şi lingă SHvenka, urmat însă 
de uh foe puternic de armă. 


* 


Un adamit lingă. Loutena. În pădurile de lingă Loutena, 
spre miazănoapte, a fost zărit în urmă cu cîteva zile un 
bărbat gol puşcă, dar care n-a putut [i identificat, de trecä- 
lori, întrucit a rupt-o Ja fugă. Ştirca e întemeiată pe un 
adevăr imcontestabil. Prin imprejyrimi circulă zvonul că 
intr-o peşteră de pădure se intrunese adamiştii. După pă- 
serca noasiră e vorba de un:om suforind'de o boală psihică, 


179 


şi rămîne ca jandarmii să-l descopere pe amärit și să-l 
predea, spre îngrijire, unui institut de specialitate. 


,* 


O armă de noapte neobișnuită. Icri, la ova {1 noaptea. 
tinărul Josef Bachman, in virstă de douăzeci si opt de ani, 
s-a apărat in pasajul cafenclei Londynka cu o arma foarte 
ciudată împotriva portarului Vaclav Holub, care-i repro- 
şase că-i murdărise pasajul. Pe scurt, l-a pocnit in moalelc 
capului cu un ceasornic vechi de perete, cu care pornise 
noaptea pe străzile oraşului, spre a avea, de bună seamă, 
cu ce să se poală apăra. Portarul incriminat s-a ales ev 
o rană sîngerindă la cap, iar Bachman, neavind permis 
de portarmă pentru ceasul de perete, a rămas în wrest 
preventiv. 


* 


Cind ard cirnatii. Ieri după-amiază, pe la orele cinci, 
în vitrina cu mezeluri a firmei Filipek din strada 
Hybernska, a luat foc un pom de iarnă ornamental, p- 
care Moş Crăciun îl încărcase cu cirnati pentru eopii: 
cuminţi şi ascultători. În timpul acţiunii de stingere a In- 
cendiului, unuia dintre săritorii cotăţeni i s-a pirlit mus- 
lata. Focul a produs multă agitaţie şi neliniște, şi oameni: 
au discutat cu multă insuflefire, intrebindu-se de ce făina 
din cirnati s-a aprins cu o forță atît de spontană, de-a 
dreptul stihinică. 


* 


Sfirsital unui petrecäret. Ficrarul Vaclav Silovsky era. 
fără doar si poate, un petrecäret. Intructl însă veniturite 


160 


sale nu-i-pcrmiteau huzurul roman, si cum veni ziua de 
sîmbătă, cînd toată sullarca omenească se pripägeste prin 
tot felut de circiumi şi taverne intunecate, fierarul nostru 
deschise sertarul de la masa proprictarului său, timplarul 
Travnicka, din Vinohrady nr. 337 si, cu cele o sută patru- 
zeci şi şapte de coroane dobindite pe această cale, porni 
.semet pe drumul volupiätii Mai scoase el din sertar şi 
trei cärtulii din colecția Albina, dintre care una adăpostea 
o hirtie de o sulă de coroane, dar nu catadicsi să le răs- 
foiască şi aslfel le aruncă impreună cu bancnota de o sută 
de coroane. Pe urmă huzuri şi se destrăbălă pind cînd se 
lumină de ziuă şi, aşa cum povesteşte paelul G. R. Opo- 
tensky „.Stătea ingindurat, prin circiumile intunecate si 
aştepta să se crape de ziuă, după ce bäuse ullima leţeaic“. 
Apoi fu arestat cu doi haleri in buzunar, şi acesta Cu sfir- 
şitul pelreearctului cu pricina. 

Volumele din colecția Albina, cu bancnota de o sută 
de coroane cu tot, au fost găsite. 


* 


Compluiare la știrea cu privire la incendiui izbucnit 
în magazinul de mezeluri at firmei domnului Filipek, din 
strada Hybernska, În urmă cu citeva zile, am publicat 
ştirea cu privire la izbucnirea incendiului in prăvălia de 
mezeluri a cunoscutei întreprinderi Filipck din strada 
Hybernska. Focul a fost stins în scurt limp, dar la o oră 
după stingerea lui s-a prezentat la [aja Joculul echipa 
corpului de pompieri, care a închis toată strada, tocmai 
în perioada in care sute de persoane se duc să cumpere 
excelentele mezeluri ale firmei Filipek, ast{cl că domnul 
Filipek a avut de sulerit pagube considerabile, iar persoa- 
nele care se delccleazä cu produsele 'acestei firme, îndeo- 


181 


sebi cu cîrnăciorii proaspeţi din afumätor, au fost nevoite 


să plece așa cum au venit. 
* - 


Intoarcerea gardianului pierdut. ,Sint momente in 
viața omului cind si o vită tsi pierde minţile“, a declarat 
cîndva dr, Soukup la o întrunire la Stavnice, Si acum, 
inchipuiti-vä, [si pierde minţile un politai comunal 
Desigur, dorinţa lui ar fi ca numele să i se stingă în istorie 
aidoma numelui faimosului fiu risipitor din Biblie, despre 
care reporterii evrei de stiri locale n-au relatat nimic 
altceva decît că a fost un nătărău. Omul din cazul nostri 
însă a devenit cunoscut cititorilor datorită stirii din treizeci 
noiembrie. La data amintită, am publicat o notă în care 
arătam că gardianul comuna! Vaclav Raboch din comuna 
Vackov s-a îndrăgostit de hoaţa de buzunare Antonie 
Skopkovă, domiciliată în Necména, raionul Kolin, cu care 
a fugit. Gardianul, ce-i drept, era însurat şi tată al unui 
băieţel de opt ani, dar asta n-are nici o importanță. Așa 
ceva se întîmplă şi în cercurile cele mai înalte. Ce mai, 
şi-a pierdut minţile, cu alte cuvinte a înnebunit, şi cu asta, 
basta. Principalul e că s-a întors înapoi la familia lui. Si 
întocmai ca fiul risipitor din Biblie care, după ce a rămas 
fără un sfant în buzunar, s-a făcut băiat de treabă, tot 
aşa şi el, Vaclav Raboch, după ce a cheltuit toți banii şi a 
pierdut şi dragostea iubitei sale, care fusese arestată nu 
se ştie pe unde, făcînd un oco! pe la maică-sa din Hostivice, 
căreia îi făgădui că de-acum încolo va fl un om cuminte 
şi aşezat, s-a întors frumușel acasă la familia lui. În îndu- 
ioșătoarea atmosferă a sărbătorilor de iarnă, soția lui i 
va aşeza in seara de ajun sub pomul frumos împodobit si, 
arătîndu-l copilului, îi va spune : 


182 


— Uite, Moş Crăciun ţi-a dăruit un tälic. Si toţi trei 
vor fi fericiţi. 


* 


Virsta primejdioasä la femei. Anna Kunratovä, de 
profesic cameristă, se alla Ih acea vîrstă la care femeile 
sînt foarte primejdioase pentru bărbaţi. De acest lucru s-a 
conyins Karel Pavlas, om de serviciu la un cinematograf. 
Ea avea treizeci şi nouă de ani, iar el douăzeci şi cinci 
Şi iată că icri la hotglul Karlovy Vary, ca l-a înjunghiat 
cu cuțitul tocmai în acele clipe de mare intimitate. În 
clipa areslärii fu cuprinsă. de nişte circei isterici, încît 
trebui să fie transportată la spital, unde mărturisi cinstit 
că avusese intenția să-l omoare. Rana lui Pavlas e foarte 
delicată. Aduce cu un fel de circumcizie de mare an- 
vergurä. à 


¥ 


Sîntem cu toții în milnile Domnului! Azi-dimineaţă 
în jurul orei zece, trecea pe strada Fructelor căruțașul 
firmei Freund, export de ape minerale. Mergea cu căruţa 
încărcată cu sticle de apă minerală şi nici gînd să se sperie 
cînd auzi trosnind osia roților din spate. Căruţașul era un 
om înzestrat cu o deoscbita prezenţă de spirit şi, în plus, 
resemnat cu soarta lui. Se uilă înapoi şi isi spuse : ,,Sin- 
tem cu toții în mîinile Domnului“ ! și merse mai departe ; 
apoi se auzi o altă trosnitură. Carutagul oftă pentru a doua 
vară și îşi spuse iar în sinca lui: „N-avem ce-l face, nl- 
meni nu ne poate ajuta, sîntem cu toţii în mfinile Domnu- 
lui“ şi merse vesel înainte, Dar iată că Dumnezeu nu se 


183 


indură de soarta Jui. Cind ajunse aproape de strada Mus- 
(ck, o voală din spate se făcu arşice și căruța se lăsă într-o 
rind pe caldarim. În felul ăsta transportul pe linia de 
tramvai fu întrerupt pind cînd izbutira să lvaga căruța de 
pe traseu. T 

— Sintem cu toţii în miinile Domnului, îi spusă căru- 
taşul, împăcat cu soarla sa, gardianului de serviciu, atunci 
cind acesta îl întrebă de cauza accidentului. . 


* 


Completare [a știrea cu privire Id adamistii din pädu- 
rile regiunii Loucena. După cum ne relaicazä un prie- 
len al gazetei noastre, cîțiva” voiajori comerciali au fost 
zilele acestea martorii unor scene ciudate petreculc în pă- 
durile din preajma localităţii Jabkenice. Într-un Jüsläris 
de la marginea drumului a fost văzută statura unui bărbat 
in pielea goală care. strigind : ,.Binécuvintat fic cel ne- 
dreptälit !*, a rupt-o la fugă în dirceţia Chudisului. E cazul 
ca acest bărbal să fie urmărit și prins si, de asemenea, 
transporlal şi internat intr-un institut de alicnafi mintali, 
intrucit drumul de la Jabkenice la Louéena duce prin pă- 
dure, iar duminica ce [recventat de femei şi fete şi c sliut 
că astlel de fanatici religioşi pot deveni foarte uşor peri- 
culoşi pentru cei din preajma-lor. 


* 


Hurda contra Selichra. Noapic. Strada Hastalska. 
Hurda şi Selichra, Nasul lui Selichra şi buzele lui. Cutitul 
lui Hurda. O palmă. Cutitul in nasul lui Sclichra şi în buza 
superioară. Selichra La spitalul evreiesc. Hurda la judecă- 
toria penală. 


104 


Daruri de Anul Nou. Paginalorul înjură furios că e 
tirziu, de aceea relatez cil se poale de scurt. Telegralic : 
Meșterul brutar Karel S. dintr-un oraș din Cehia de mia- 
zăzi. Plecarea la Praga. Cumpărături de daruri pentru 
Anul Nou. Întilnire la Poarta Pulberăriei cu frumoasa lut. 
Impreunarea sufletelor intr-un holel. Frumoasa dispärulä, 
ceasul, inelele, banii, dispăruţi. Moșterul nu are cu ce 
plăti hotelul şi consumalia. E predat poliţiei. Interogat. In 
persoana amantci infidele a fost descoperilă [aimoasa 
„Lojzka“. Trista întoarcere a bietului meșter la familia sa. 


+ 4 


A vrut să treacă prin Vltava. Asta i-a dal prin minte 
ieri-noaple cînd a zăcil luciul Vliavei. Cutezătorul bărbat 
care în istoria sportului nautic şi-a asigurat, fara îndoială, 
un nume, se numește Jan Boëck și locuiește in cartierul 
Libeñ. Arc palruzeci si trei de ani şi, după ce consumă 
citova sticle de bere. îi vin niște idei foarte originale. ler: 
noaptea şi-a adus aminte că Moise a trecut Marea Roşu 
(ări să-şi umezeuscä picioarele. Dacă Moise a fost in stare 
de o asemenea ispravă. de ce n-ar putea el, Jun Boëck. să 
treacă Vitava pe lingă bacul din Karlin. Si făcu acesl pas 
cu mull curaj. Numui că avu soarta faraonului. Apele, 
ce-i drepl, se despicara, dar numaidecil se închiseră dca- 
supra lui, si numai cu mare trudă izbuti semetul Jan 
Boëck să sc caţăre înapoi pe țărm. Se duse apoi să sc 
usuce la comisarialul de poliție, de unde fu transporiat 
la Spitalul de medicină generală, ca să nu se aleagă, sära- 
cul, cu o pneumonie. 


185 


DESPRE UN MARTOR NENOROCOS 


Despre un martor nenorocos. Se intimplä uneori ca un 
martor, In dorința de a dovedi nevinovăția cuiva, să intre 
singur la apă, căci ineurcindu-se în depozitia sa, începe 
să se bilbiie şi să tremure de emoție, ca pina la urmă să 
iasă la iveală că nici el nu e străin de întreaga poveste: 
Un asemenea caz s-a intimplat ieri-noapte la comisariatul 
de poliţie din Hradëany. Il precedase a încăierare, o încă- 
ierare de loală frumuseţea pe istoricul teritoriu al Hradéa- 
nilor, hf decorul şi atmosfera clădirilor cu arcade şi olane, 
mui precis, pe strada Pohofelec nr. 139. Se află în acel loc 
o cîrciumnă veche, veche de tot, și de cînd lumea se încing 
acolo niște bătăi de toată frumuseţea, ce-i drept nu în 
fiecare zi, ci numai de la caz la caz, eu alte euvinte atunci 
cînd printre oaspeţii localului se iveşte o majoritate dosi- 
toare să se manifeste în lupte gi bătălii, în amintita atmo- 
sferă istorică. Pe aici au pătruns în -Praga suedezii, spăr- 
gînd zidurile cetății, aici s-au luptat francezii, aici s-au 
luptat oștile regelui Friedrich al Prusiei și tot aici au fost 
infeipti cîndva cei din Passau. Aici au fost bătute măr 
hoardele de mercenari străini și băștinași, iar ieri s-a bătut 
aci salahorul Josef Kapolin, în vârstă de treizeci gi unu de 
ani, originar din cartierul Bievnov. Si se bătu aici cu în- 
verşunare, pentru vechea glorie a hatmanilor, spärgindu-i 
capul cu 6 sticlă circiumarului Alois Tichy, în care dădu 
apoi cu toată nădejdea şi cu toată energia, pind cînd sosi 
la fata locutui patrula pofitienease’ pentru a-l aresta si a-l 
cere s-o urmeze la comisariat, 


186 


— Cine e în stare să depună 0 mărturie că sînt nevl- 
novat ? atrigă Josef Kapolin, spărgind tăcerea infiorătoare 
a Hradéanilor. 

— Eu, Pepiku, se auzi o voce din grupul celor îm- 
prästiafi de poliţie si, în clipa următoare, se apropie de 
patrulă muncitorul Kyd, în virstă. de 82 de ani, originar 
tot din Bfevnov. . 

— Dumneata n-ai de ce să mergi cu noi! protestă 
unul dintre gardieni. 

— Jur În faţa Dumnezeului atotputernic, strigă Kycl, 
că merg să depun mărturie că prietenul meu e curat ca o 
floare de crin. 

De aici începe, de fapt, nenorocirea nefericitului mar- 
ter. Din clipa în care deveni, dintr-un cetăţean obişnuit, un 
martor îndrăzneţ, steaua norocoasă îl părăsi. Aa sosirea 
patrulei la locul cu pricina, ursitoarele îl scoseseră la mare 
iutealä cu bine în stradă, acum însă muncitorul Josef 
Kyci se întorcea înapoi în ghearele justiției, în groapa 
cu lei a comisariatului de poliţie de la Hradéany. Si iată-] 
acum, alături de prietenul său Kapolin, într-o mică încă- 
pere, în faţa unei mese încărcale cu acte oficiale, vorbind, 
ce-i drept, grosolan, dar convingător. Îşi îngăduie mii 
multe cuvinte jignitoare la adresa gardienilor. şi declară 
solemn că prietenul său Josef Kapolin e nevinovat, că, 
de fapt, el, Kycl, ar trebui arestat în iocul lui, dar că poli- 
taii nu J-au prins nici măcar în clipa în care el, Alois 
Kyel, avea în mînă un cuţit. 

— Si, dacă vreţi să ştiţi, i-aș spune eu ceva cu acest 
cuţit ovicui ar îndrăzni să spună că Josef Kapolin e vi- 
novat ; prietenul meu e un înger, un înger nevinovat, în 
schimb eu sînt un ticălos fără pereche, înălțimile voastre. 
Kapolin nu se bate niciodală. 


187 


Şi povestea se inchcie asa cum era de asteptat. Trist, 
tragic, cumplit, îngrozitor şi cu urmări nefaste. Amindoi, 
potrivit verificatului slogan : ,,Vinovat, nevinovat, luati-i 
-pe rînd, cite unul“, pe care croii noştri îl lansaseră în 
timpul incăierării, ramascra în stare de arest. 

Stropese cu lacrimi aceste rinduri, deoarece sint con- 
vins că nici una din străzile Hradcanilor nu va purta 
numele lui Alois Kycl din Bievnov. 


Straniul sfirsit al unei petreceri (Dramă in două acte). 
Ajutorul sobar Josef Mac din Karlin nr. 244 se distrase 
atit de bine la o petrecere, încît, pe la ora şasc dimincata, 
cind sosi in gangul clădirii în care locuia, i se păru că se 
şi afla în pat, dar că nimeni nu-i încălzise locuinţa şi de 
aveca patul era atit de rece. Cu toate acestea își scoase 
hainele de pc el şi le întinse pe seară, crezind că le întinde 
pe un scaun. Pălăria o ayezd pe noplierä, adică pe dusu- 
Meaua de piatră a gangului, un pantof îl agälä de clanta 
uşii, celălalt îi Jăsă în picior și, imbräcindu-l cu un ciorap, 
îl înfăşură frumos cu cravata. Fäcindu-se, deci, comod, 
se acoperi cu vesta, cu pantalonii şi pardesiul si după ce 
rosti şi o rugăciune : „Îngeraşul meu păzitor, ocroteyle-mi 
sufletul păcătos“. adormi cu o expresie fericită pe chipu-i 
liniștit. Dar nu pentru mult iimp. 

Acum începe actul al doilea : În acelaşi imobil locuiește 
şi muncitoarca Katerina Brozova, in virsiä de 67 de ani, 
care, zilnic. după ora şase se duce după faple. Aga se în- 
timplă şi în aceasta nefericită dimineaţă, şi trecînd prin 
#angul cu pricina, se împiedică de trupul adormit al aju- 
torului de sobar Josef Mac şi, zdrobindu-sl nasul, rămase 
lungilă deasupra tînărului adormit, strigind cit o ţinea 
gura după ajutor, deoarece se incurease în asemenea hal 


188 ~ 


în garderoba lui, incit nu mai era în slare să se descoto- 

cascä de ea. Două trupuri zäcind crucis unul peste altul 
avură darul să trezească, în rindul oamenilor ce se aduna- 
sera în grabă, impresia că ar putea fi vorba de o tragedie 
amoroasă. Dar povestea se lămuri curind. şi bătrina fu 
pusă numaidccil pe picioare : mai mult dură însă trezitul 
tinărului sobar, care, văzind atita omenire In jurul lui, 
începu să ţipe ca din gură de şarpe : 

— Oameni buni, vă rog. nu mă omorili ! 

Visasc tocmai că fusese atacat de nişte tilhari. Si mai 
dură multä vreme pina cind izbutirä să-i explice unde se 
află, drept carc, în cele din urmă, eroul nostru recunoscu 
plingind că e adevărat. și. cu ochii înlăcrimaţi, îmbrăcat 
numai în lenjeria de corp, sc retrase în locuinţa lui, unde. 
peste citeva clipe, sc cufundä din nou într-un somn dulce. 


\ 
« 


A vrut să-şi convingă sofia că are dreptate, folosind 
un drug de fier. Bărbatul în câuză se numește Cyril 
Cyprian, de profesie curclar, cu domiciliul in cartierul 
Vinohrady nr. 440. Părerile lui nu coincid, adescori, cu 
părerile soţivi sale. Ieri, vrind să dea greutate concluziilor 
sale, a apucat o rangă de fier pe care a aruncal-o în capul 
soţiei. Asta s-a intimplat în prăvălia lui şi, după ce soția 
su a-fost transportată cu maşina salvării la Spitalul de 
medicină gencrala, unde a fost internată pentru îngrijire 
specială în clinica profesorului Kukle, gingașul soţ a 
închis prăvălia şi a fugit. 


* 


Vaictimä a antimilitarismului. Trotuarul de pe strada 
Palacky, din curticru! Vrăoviee e foarte antimilllarist. Ieri 


189 


a alunecat pe el locotenentul Franf Kahl de la regimentul 
73 infanterie şi şi-a scrintit un picior. Trotuarul e supus_ 
unor cercetări foarte severe. 


* 


Domnul Rosenheim a ieșit să se plimbe dincolo de 
Poarta Cavalerie: si, întîmplător, a intilnit doi gardieni 
foarte simpalici si serviabili. 

— Incotro, domnule Rosenheim, încotro ? Dacă doriţi, 
vă putem însoți. 

Şi domnul Rosenheim le răspunse : 

— Pentru mine sînteţi prea mici, scumpii mei | 

Peste puţin timp însă venl cu ei înapoi, deoarece dom- 
nul Rosenhcim, care iesise la plimbare în cartierul Vino- 
hrady, era, din păcate, una și acecași persoană cu cunos- 
cutul spărgător Boïivoj Rosenheim, de mai multe ori con- 
damnat, care acum avea în buzunar o legătură de chei 
false. 


E] , @ 


Uleiopul spart. Nu c vorba aici de comedia lui Kleist, 
ci de un eveniment trist, nenorocit, cum s-au mai petrecut 
cu miile, o intimplare ce se aseamänä, ca două picäluri 
de apă, cu cele petrecuic în vremurile cele mai îndepăr- 
tate. Cind se descoperă o străveche așezare în mijlocul 
unor păduri, se întreprind numaidecit săpături și, deodală, 
se găsesc nişte cioburi, ulcioare sparte, care documentează 
că pînă si în preistorie au existat acolo aşezări omeneşti 
si că sotiile aruncau, de pe atunci, cu oale în capul bar- 
batilor lor. Femeia înccta să mai fie scajva soțului ei din 
clipa în care îi spärgea capul cu oala. Şi veacurile s-au 


190 . 


scurs, epocile au trecut, pind a venit ziua de ieri, cind, 
în cartierul VrSovice, s-a repetat acelaşi lucru petrecut 
In antichitate, de care se plingea filosoful Socrate. Așadar, 
în acest cartiey Frantiska Konopovă, soția unui zidar ono- 
rabil, a spart ulcior în capul soţului ei. Tristă şi tragică 
întîmplare... Apoi, peste mii de ani, vor fi găsite cioburile 
acestui uleior și cercetătorii se vor frăminta intrebindu-se 
cum s-a putut sparge ulciorul cu pricina. Învăţaţii vor 
scrie în legătură cu acest eveniment cărţi in folio, tomuri 
groase, şi în acest timp vor avea şi peste o mie de ani 
aceleași cazuri acasă la eL 


+ 


„Pardesiul s-a dus, smokingul s-a dus, sacoul s-a dus, 
pantofii de lac s-au dus, ceasul s-a dus !“. Asa striga Vaclav 
Vlach din strada Trifoiului nr, 9, în timp ce se întorcea 
acasă. Cercetările pentru descoperirea hotului sint în curs. 


* 


O întîmplare cu doi boi. Oamenii de serviciu al negus- 
torului de vite en-gros Z4K, din Kralovské Vinohrady, au 
descărcat ieri, în gara Franz Joseph din Praga, un vagon 
de vite, cu care prilej le-au fugit doi boi. Unul a ajuns 
în tunelul de sub Zizkov unde a fost surprins de un tren 
de marfă si ucis pe loc. Celălalt a ajuns pind la procuratura 
generală. 


* 
Cine a luat, s-a distrat gt din nas a*strimbat, ghici cine 


sint ? Se spune mereu că în Cehia umorul e pe cale să se 
stingă. Nu-i adevărat. Această afirmaţie e demonstrată 


191 


cu prisosinta de un caz petrecut icri cu doi hoţi din Praga, 
care au arătat că nici în clipele cele mai grele din viata 
lui, omul nu trebuie să-și piardă umorul. La arestul pre 
ventiv al tribunalului general au fost predati tinerii Nor- 
bert Sobotka, în virstă de 20 de ani, Josef Rivola, în virstă 
de 18 ani, amindui originari din cartierul Smichov. Au 
săvirşit mai multe furturi în Praga. Printre altele, au sus- 
tras din magazinul negustorului Vicar din Karlin o canti- 
tate mai mare de säpun. Faptasul i-a trimis pagubasului 
o scrisoare cu următorul conţinut ; 

„Cine a luat, s-a distrat şi din nas a strimbat — ghici 
cine sint ? Mînd-lungă“. 

Icri, cînd comisarul Ciocirlie ii ceru lui Subotka să se 
iscălească, acesta scrise Deget-lung, drept care fu desco- 
perit ca autor al incriminatei scrisori și păstrat mai de- 
parte sub stare de arest. 


DIN CAEATORIILE DE INSPECTIE ALE 
MINISTRULUI TRNKA 


Că poporul ceh nu şi-a pierdut încă loialitatea faţă de 
imperiu, se poate vedea cel mai bine din călătoriile de 
inspecţie ale ministrului Trnka. Domnu! ministru n-o du- 
cea rău în aceste călătorii. După propriile sale spuse a 
mincat, la asemenea prilejuri, vreo 28 de giste, 46 rate, 
15 iepuri şi 120 de potirnichi. Apoi, după aceste gigte, rate, 
iepuri si potirnichi, au mai apărut pe masă tot felul de 


192 


diplome prin care gazdele sale îl onorau cu titlul de cetă- 
tean de onoare al oraşului sau al comunei respective. 

Sărbălorea adevărate triumfuri. Drapelcle negru-gal- 
bene filfiiau pretulindeni in intimpinarea lui. 

Domnisoarele de onoare, pregţii, pompicrii, primarii 
comunelor tremurau și li se sugruma vocca de emotic 
atunci cind excelența sa li se adresa cu un cuvint sau, 
invers, cind se adresau ci excelentei sale. 

Şi astfel, excelența sa călătorea mergind de la un 
ospăț la altul, funcționarii lui alcătuiau tot [clul de hărţi 
şi planuri de regularizare a apelor, în timp cc dumnca- 
lui îşi făcea pretutindeni insemnäri à la: Pardubice : 
Maioneză. Ouăle puteau fi mai proaspete | 

Si, deodată, bum ! Cînd toate mergeau ca pe roate. la 
Mlada Boleslav, i-a luat foc automobilul, mistuindu-se în 
flăcări, cu planuri, cu hărți si cu însemnări: cu tot, iar 
domnului minislru Troka nu-i mai rămîne acum decit 
aminlirea despre loialitatea și bunătatea poporului ceh. si, 
în forul său intim, il cuprinde risul. De pildă. alunci cind 
îşi aduce aminte de Stéchovice. 

Pentru cei din Stéchovice, sosirea unui ministru con- 
stituia o mare atracţie. Nimeni nu mai văzusc pind atunci 
un ministru în Sléchovice, darmite să mai si stea de vorbă 
cu el. 

Si-acum, imaginaţi-vă că întreaga comună i-a incre- 
dințat domnului învăţător misiunea de a-i adresa domnu- 
fui minisiru cuvintul de bun-venit, și anume de pe podul 
plutitor. 

Cei din Stéchovice țin la actele de nobleţe. De accea 
luară hotărirea ca domnul învățător să-i adreseze dum- 
nului ministru cuvintul de bun-venit în versuri. 


193 


73 — Povestiri vesele 


Si domnul învățător năduşi, nevoie mare. Se cälära pe 
dealuri căutînd singurătatea sublimă în care să poată fauri 
în Uniste versurile cele mal frumoase, 

Se povesteşte că, în sfirșit, undeva în valea Bojanovska, 
descoperi o peşteră. Acolo i se trimise, timp de trei zile, 
mîncare şi băutură, prin gardianul comunal. 

Peste trei zilc fu gata cu următorul cuvint de bun 
venit : 


»Exeelenta voastră cu drag va fi. întimpinată 
cu nava de la Sfintul Jan plecată. 
Luminoasă Vă fie fața, Excelenţa voastră, 
căci sintefi printre noi, la Stéchovice 
Excelenja Voastră ! 


Şi veni și glorioasa zi. Cu textul scris pe o hirtie fru- 
moasă, îmbrăcat în haine negre, cu cilindrul pe cap, glo- 
riosul nostru pocl stătea pe marginea podului plutitor. şi, 
neräbdätor și galben de emoția asteptärii, privea în direcția 
din care trebuia să apară vaporul : 

Si iată că vaporul își fäcu apariţia, se apropia, mortie- 
cele bubuiau, potrivit protocolului, iar echii tuturor erau 
afintifi asupra poetului local. 

Deodată, vaporul pe care se afla domnul ministru se 
izbi de podul plutitor, acesta prinse să se legene, domnul 
învățător se ploconi, făcu o plecäciune slugarnică gi în 
clipa următoare zbură în apă de unde, inotInd, cu ochid 
holbati, strigă în gura mare, adresindu-se domnului mi- 
nistru : 

— Excelenţa Voastră, nu vă supăraţi, apa e caldi... 


194 


ANALIZA URINEI 


E:o temă putin cam neobişnuită, Dar oamenilor sAnä- 
togi ie place grozav să se ocupe cu acest gen de analize. 
Cazul meu, însă, e cu totul diferit. Analiza urinei m-a 
ajutat cîndva gi trebuie să recunosc, în mod strălucit 
să mă răzbun pe un dușman de-al meu. Pe vremea cind 
îmi făccam ucenicia de droghist, m-am învrăjbit cu celă- 
Salt practicant, MaSek, care, o dată, m-a turnat scfului 
nostru PruSa, că mă îmbăt, în taină, cu vin de Malaga, 
în pivnifa drogheriei. A venit însă şi timpul meu. Dacă aș 
fi varacliser, aş spune : „Morile Domnului macină încet, 
dar macină bine“, 

Cum spuneam, în răzbunarea mea am fost ajutat de o 
analiză de urină. Iată cum : Dușmanul meu Ma3ek ajunse 
practicant ia firma de analize medicale Nevinovatu et 
comp., unde Matek se ocupa, in mod speclal, cu analiza 
urinei, În ceea ce mă priveşte, fi dorisem din toată inima 
să aibă parte de această profesiune, si asa se face că i-am 
pricinuit următorul necaz : Imobilu] în care locuiam, pe 
strada Celakovsky, cartierul Vinohrady, avea un portar 
cumplit, pe scurt, un bărbat fioros, o brută grosolană, des- 
pre care se spunea că, în timpul unei polemici aprinse, 
ucisese un chiriaş. Manifestările cele mal cumplite le avea 
de obicei în zori, cînd unii localari. îl trezeau din somnul 
cel mai dulce. N 

Am scris deci firmei Nevinovatu et comp. — cu men- 
țiunca pentru laboratorul de analiză a urimei, următoa- 
rea scrisoare : „Fiţi vă rog atit de amabil și trimitoţi-l 
miine dimineaji, la orele șapte, pe practicantul dum- 
ncavoasiră, cu o sticlu(ä pentru proba de urină. Doresc 


195 


să mi se facă analiza urinci, și vă rog să-mi trimiteţi 

todată şi chitanta pentru a plăti pe loc costul analizei 
omnului care va veni cu sticluta. Cu toată stima, Jan 
Vanouë, portar, str. Cclakovsky 24, Vinohrady. 

Aşa se [ace că dușmanul meu Masek fu trimis lu cum- 
plitul portar, în primele ore ale dimineţii. 

Pe urmă s-au înlimplat următoarele : Portarul Va- 
nouë l-a tăbăcil în bătaie timp de un sfert de oră pe 
praclicantul Maëck, plimbindu-l in pumni pe tot cori- 
dorul, iar soţia portarului ne-a expus motivul atiludinii 
soțului ei, precum urmeaza : 

— Nu e de mirare că bărbatul meu şi-a icsit din 
fitini. El e. de cînd îl ştiu, foarte arțăgos şi iute la minie, 
dar așa ceva nui s-a mai fntimplat. Azi-dimincaţă l-a 
trezit din somnul cel mai dulce un nătărău oarecare: Si 
ce credeţi ? Se apropic de patul lui, trage plapuma de 
pe cl gi parcä-l aud cum îi spunc : „Eu “sin Matek, poî- 
tiți. v-am adus sticluta, binevoiti să uri... și-mi daţi şase 
coroane“. Spuneţi $i dumneavoastră, lincre domn, sä nu-i 
îi rupt unui asemenea nătărau Loale coastele ? 


DESPRE HALAL-HOINARUL 


Sourele îşi lua rămas bun de la cimpic, scăpărind 
pentru ultima oară peste culmile nesfirsitelor lanuri de 
porumb ; razele sale sc retrăgeau spre apus, fulgerind 
undeva deparle, peste mlaștinile năpădite de papură și, 


196 


n cele din urmä, Luminosul cobori dincolo de zare, lă- 
sind în urma lui doar o flacără de purpură pe boltă, la 
„pus, în timp ce umbra inserarii se lăsa dinspre răsărit. 

La vremea aceea, curind după apusul soarelui, bă- 
trinul hoinar Halal sosi în pusta Apro şi porni direct’ spre 
curtea boierească. . 

Ciinii legaţi la poartă in lanturi lungi porniră să latre 
si nu se opriră din lătrat pina cind în ușa conacului 
nu-şi făcu apariţia vechilul Füzfa. 

~ Halal stătea pe loc, descuntpanit,, în timp ce vechilul 
se apropia de ci cercetindu-l cu mare grijă. 

Si astfel, căruntul Füzfa văzu în fafa lui un bâtrin 
descult, imbräcat in niște pantaloni largi si pcticiti, pur- 
tind peste umeri un békes (cojoc), care, deși era din piele 
de oaie inloarsä, nu-i acoperea de loc jainica-i înfăţişare. 
căci găurile din cl dezvăluiau în multe locuri pieptul 
păros al noului venit. O pălărie rotunda, slinoasă, cu bo- 
rul pe alocuri rupt, îi întregea ţinuta mizera. 

Vechilul avea, deci, în fata lui, un hoinar ai pustci. 

— Dorești să faci aici un popas peste noapte, nu-i 
aga, prietene ? il întrebă cu bunăvoință, căci ce [el de 
ungur ar fi fost el dacă l-ar [i jignit pe cel ce-i cerea 
ospitalitatea. 

— Cu umilinţă vă rog, preacinstite stäpin — se apro- 
pie noapiva, picioarele abia mă mai fin, şi batrinul Halal 
e flămînd. 

— Ai să capeti și ceva de-ale gurii! Hai. Vino ! 

Si Halal, însoțit de vechil, sträbälu curtea, apoi o 
luară la dreagla si curînd intrară în odaia argatilor. 

— Deocamdală ia loc, îl polti vechilul, cind s-or în- 
:arce slugile o să măninci cu vi, şi pe urmă le duci să Le 
culci în grajd. Ei, dar cum văd, esti destul de batrin, 
moşulc. 


197 


— Optzeci de ani, preacinstite stăpîn. 

Füzla plecă şi Halal se întinse comod pe o laviţă, de 
unde se uila cercelător în jurul fui. . 

Era o'odaic obişnuită pentru argati, cum mal văzuse 
cu sutele in nesfirgilul său vagabondaj. 

La mijloc o masă lungă, în jurul ei citeva lavlțe, pe 
masă străchini, oale și urcioare, iar pe la colţuri, coase, 
segerl si tot felul de alte uneîte gospodăreşti. 

Pc un perete văzu agitate citeva cojoace si fuste de 
dimie şi, sub cle, pe podeaua de lut, cîteva perechi de 
ghete. . = 

— E o curte bogată, judecă batrinul Halal, asteptind 
cu ncrăbdare să se adune argatii la cină, 

Între timp, curtea prinsese viaţă, inviorindu-se de gla- 
suri omenesti, de pocnituri din bici gi de mugetele vi- 
telor. | : 

- Se făcu auzil, de asemenea, grohäitul porcilor, neche- 
zatul cailor. . 

ÎnLocmai ca la alte curţi, pe unde innoplase. Deodată 
auzi glasul vechilului : 

— Nu s-u pierdut nici un cap de vită? Armäsarul 
ăsta parcă $chioapälä un pic... Ascultă, Miklos, ai văzut 
lupul cu adevărat ? . 

Apoi, după un limp, îl auzi din nou pe vechii spunînd : 

— Avem în vizită un vagabond batrin. Să-i asterneti 
în grajd fin proaspäl ca să doarmă bine şi să se odih- 
ncască. E bătrin, măi băieți... . : 

Deodată auzi zgomot de paşi ce se apropiau, Batrtnul 
Halai se sculă de pe bancă gi se aşeză în capul oaselor. În 
odaie întrară argafii cu nevestele lor şi, în urma acestora, 
veniră ciobanii. 

Dädurä binefe, şi fiecare se duse să-i strîngă mina bă- 
trinulut Halal, spunindu-i : . 

— Sara bună, mosule. 


198 


— Sara bun’, le răspunse Halal, luînd în serlos 
această cinstire ce i se cuvine oricărui oaspete într-o casă 
de unguri — așa, făi, cum o fo, v-o mărs bine pe ziua 
de azi ? 

— Apäi, că bine, slavă Domnului, numai că Miklos al 
nostru o văzut lupul 

— În mlaștinile de ingă Unyom, acolo l-am văzut, 
confirmă Mikloş, cel mai tinăr dintre argaţi — să nu mori 
pe-acolo, mașule, dă-l încolo de Unyom, gi ia‘o mai bine 
pe la Radocz. 

— Tätä lumea pe locurile lor, îi îndemînă cel mai în 
vîrstă dintre argati, iar Hazâia să mara s-aducă cina. 

Între timp aprinseră o mică lampă cu gaz ce atirna din 
tavanul de sindurä Hazâia veni cu cina. O bucată mare 
de slănină cu şorici negru, şi o roată de piine din făină 
de porumb. 

Şi mai ieși o dată, si se întoarse aducind într-o mînă o 
oală marc plină cu por umb fiert, adevăraţi ciorchini de 
boabe galocne — iar în cealaltă un urcior cu vin. 

Îl poftirä mai întîi pe Halal, să-și taie din slănină 
gi pince. 

— Täieti-mi voi, prieteni, îi rugă bătrînul, că pe mine 
m-or cam lăsat puterile, le-am pierdut bătind mereu dru- 
murile prin puslă. 

Îl serviră, täindu-{ slănina în pătrăţele mici, la fel și 
pîinea, si bătrinul hoinar se apucă să infulcce cu o poftă 
nebună, ca omul nemincat de multă vreme, 

— Ce-ai zice, mosule, de-un porumb fiert ? il intrebă 
careva dintre argati. 

— Apăi, ce să zic, răspunse Halal, arătîndu-și gura 
ştirbă : Nu zic nimic, că, vedeți si voi, n-am cu ce mesteca 
boabele... 

li întinscră o cană cu vin. Bătrinul trase o duşcă zdra- 
vănă, apoi, stergindu-si gura de blana cojocului, spuse: 


199 


— Numai asta ma mai tine un pic de picioarc. 

Peste pulin timp nu se mai cunoștea dacă pe masă 
fusese ceva de mîncare, şi argatii îşi scoascra cu toții pi- 
pele din buzunar, ca să le aprindă. 

O scoase si Halal pe a lui, argalii îi dădură Lutun din 
belşug. să şi-o îndesc binc. şi după ce şi le aprinserä pe 
indelete, incepu pentru toţi cei aflaţi în odaia argatilor 
ciipa cea mai plăcută a zilei — odihna de seară. 

— De unde esti, moşule ? întrebă, la un moment dat, 
una dintre femei. 

— Din Bakon — din pădurile Bakonului, răspunse 
bătrînul, slobozind pe nas fumul gros de pipă. 

— Da, flăcăii tatii. din Bakon sint, mai repclă o dată 
mosul, in ochii lui stinsi prinserä să scapere scin- 
ipile viclii. 

— Si, de aici. unde ai de gind să mergi ? 

— Cum unde? La Bakon ! Nicăieri nu-i mai frumos 
ca in codrii Bakonului. 

— Şi ce-ai să faci acolo, mosule ? 

— Mă dug acolo să mor, răspunse batrinul hoinar 
Halal, pe un ton cit se poate de firesc. 

Se asternurä citeva clipe de adincă tăcere. Pe toli îi 
încerca un sentiment de compasiune faţă de acest balrin 
vagabond, care răspundea cu atita simplitate la între 
barea lor. 

— Ce altceva imi mai rămine de facut în viaţa asta, 
rosti ca pentru sine bătiînul Halal ; simi eu că mult n-o 
mai duc. Ah, frumoasele mele păduri. Abia aștept să le 
reväd ! De aici o iau spre Vesprim, de la Vesprim o co- 
tese la dreapta și pe urmă codrii mei dragi mi se arată 
în bătaia ochilor. De şaizeci de ani n-am mai fosl pe 
acolo. La Scgesli le-am spus povestea mca, vreţi să v-a 
spun şi vouă, flăcăii tatii ? 


200 


— Da, vrem ! ‘Povesteste-ne ! îi indemnarä cu toţii. 
CA pe la noi rareori se intimplä să se abută vreun dru- 
met ! Ultimul a dat pe aici acum doi ani. 

Batrinul Halal îşi atita pipa si începu :: 

— De felul meu sînt din Hareny — finutul Bakon. 
Satul nostru se află chiar în mijlocul unei păduri de ste- 
jari. Răposatul taică-meu, ca mai toţi țăranii de prin par- 
tea locului, tinea de banda unchesului Josef, căruia i se 
spunea satanyei (acrul). Odihnească-l Dumnezeu, că era 
un om tare cinstit. Pe boieri, ce-i drept, îi ataca, dar de 
viata lor nu se atingea decit atunci cind se impotriveau. 
Stili, pe acolo era șoseaua ce ducea de la Pesta spre par- 
tea croată. Si treceau pe acolo precupeti, cu argati si ță- 
vani de-ai noştri, gospodari. Dumnezeu e martor că făra- 
nilor nu li s-a întîmplat nimic. Raposatu’ taicd-meu era 
mulțumit. Uneori se întorcea acasă abia 1 doua sau chiar 
a treia zi și ne spunea : „Sfintul Ştefan a fost de partea 
noastră. Avem două care încărcate de postavuri. Pe 
domnii precupeti am fost nevoiţi să-i spinzuram*. Spun 
oamenii că, o dată, l-au dezbrăcat pînă la cămașă pe un 
ban croat. Asta a fost cîndva, de mult, în urmă cu șapte- 
zeci de ani. Uneori porneau la drum numai așa, in 
doru' Iclii, și sc întîmpla să pună mina pe cîteva cirezi de 
vaci. Da, trdiau bine pe atunci... Dar ială că, într-o zi, 
cînd ne asteplam cel mai pulin, s-a abătut peste tot satul 
nostru o mare nenorocire. Bărbaţii se întorseseră din 
ultima expediţie foarte nemulţumiţi, plingindu-se că je 
fuiţii izbutiseră să fugă, și în șoaptă isi spuncau că era 
vorba de nişte boieri de vază. _ 

Asa se face că, înir-o seară, întregul Hareny fu în- 
corcuit de armată și în fiecare casă dădură buzna soldaţii, 
căutindu-i pe gospodari. Pe vremea accea aveam douäzcci 
de ani. 


201 


„Il scoaseră. așadar din case pe gospodari, fi legară fc- 
deleș, îi duseră in vatra satului. Acolo îi înşirară unul 
lingă altul și dacă vreunul se împotrivea era biciuit și le- 
gat de un copac. Si pe taicd-meu, siracu, l-au biciuit 
în lege. 

Si, cum spuneam, aşa legaţi cum erau, stătcau cu 
toţii în gir, si doi domni în haine militare treceau de la 
unul la altul: Unul mai mărunt de stat, parcă-l văd 
si-acum, îl întreba pe celălalt, mai înalt : „Asta e ? Asta I“ 
Şi cum spunea „ăsta“, märunfelul fe poruncea soldati- 
lor : „spinzuraţi-l“. Soldaţii îi luau, pe rînd, unul cite 
unul, şi-i duceau în pădure, Satul, cum vă spuncam, se 
află în mijlocul pădurii... Cind veniră în fata lui taică- 
miu, cel mai înalt îi spuse märuntului : „Asta-i ăla de-a 
făcut pe şeful, alaltäieri, cînd ne-au atacat cu banda lui 
Josef-acrul“... 

„Hci, bätrine, a întrebat ăl mai “tânăr, bătîndu-l pe 
taicä-meu uşor pe umăr — spune, unde-i Joscf-acrul... 

Tălicul a scos doar a înjurălură zdravână. 

„Ei, s-aude ? Ne spui ori nu ne spui ? Unde-i tharul 
de Josuf ?“ 

„Spinzuraţi-mă, că sint plin de păcate“, le-a răs- 
puns tata. 

Deodata, cel mai tînăr s-a întors către celălalt, mai în 
vîrstă şi, cu fața numai zimbet, ita spus: „Am auzit că 
pe aici, prin satele Bakonului, porcii se opăresc de vii, 
ce-ar fi să incercäm și noi cu flăcăul ăsta ?“ 

Soldaţii au adus un cazan mare, lemne, gi au pus apa 
la fiert. 

„Ei, ce zici ? Ne spui unde-i prictenul tău ?* 

„Nu !* 

Si Lau opărit pe bietul taicä-meu, Mai întâi. miinile, 
pe urmă picioarele. Tata n-a spus nici pis, gi, așa oparit 
cum cra, l-au spinzurat de primul copac. 


202 


Dintre gospodarii satului n-a rămas unul în viață. I-au 
spinzurat pind și pe cei ce nu ieşiseră niciodată să atace 
la drumul mare, nu de alta, dar între timp se lăsase intu- 
ncricul şi, în bezna aceea, domnul cel înalt nu mal vedea 
nimic şi spunea mereu : „Am impresia că și ăsta a fost 
printre ei. La ce bun să-i mai judccdm ? Streangul pe ei, 
şi în felul acesta curätäm ţinutul de tilhari f.. Vă învăţ 
cu minte să-l atacați pe guvernatorul regal“... 

— Pe urmă au scos din sat toate femeile si toţi copiii, 
tar satului i-au dat foc... Au facut dreptate... Ziresgle, după 
legea lor... 

Bătrinul vagabond oftä din adinc, apoi reluă : 

— Pe mine si pe alți cîțiva flăcăi mal mari, ne-au dus 
la oraș și ne-au băgat în pușcărie. Pe vremca accea domnii 
judecători îndrăgeau grozaY de mult banca acuzaților. In 
fivcare zi eram bătuţi măr, pentru că părinţii nogtri fă- 
cuseră parte din banda uncheşului Josef. Cind și-au dat 
scama că n-am mai putea supravieţui altor bătăi, ne-au 
dat drumul. 

Cînd m-am văzut în libertate, am pornit s-o caut pe 
mama. Am străbătut tot comitatul nostru, am ajuns toc- 
mai pe Vah, în satul Zala, toate comitatele din jur le-am 
bătut, în lung și-n fat, dar degeaba — n-am găsit-o nică- 
iert, Cine ştie, o fi fugit, poate, în pădure, gi acolo au 
afisiat-o urșii. 

Pe atunci vremurile erau altfcl dectt acum... Fraţilor, 
mai dati-ml niţel tutun... 

După ce îşi îndesă bine pipa și şi-o aprinse, b&trinul 
Halal continuă : 

— În clipa aceea, oameni buni, am simțit deodată cum 
totul se prăvălește peste mine și am început să hoină- 
rese. Da, să bat drumurile fără nici un rost. Cînd adormeam, 
vedeam în vis depărtarea și cînd mă trezeam priveam 
rpre acca depărtare. Uncori mai munceam pe la cite o 


203 


gospodăric. Pe urmă însă mă apuca iar dorul de ducă şi 
plecam mai departe, mergind așa zile în sir säptämini în 
şir... Am fost si pe Dunăre. Ce mi-am zis: asf nu mai 
merge, bäicte. Te duci sä muncesti, ca oamenii. Si m-am 
dus la Pesta și m-am angajat pe un vapor. Navigam sus 
pina la batrina Rava şi de acolo înapoi. Încărcam 
märfuri. O lună întreagă am rezistat pe apă, pind cînd, 
într-o bună zi, am văzut de pe puntea vasului niște hoi- 
nari umblind pe malul Dunării şi cîntînd mai mare dra- 
gul. În primul port am coborit dă pe vas, și pe-aici mi-a 
fost drumul. 

— E lată Dunărea? întrebă Miklos, plin de 
curiozitate. 

— Ori că e, răspunse bătrînul hoinar. E îngrozitor de 
lata, pe alocuri însă c atit de îngustă iricit îţi zici în sinea 
La că malul celätalt e la o aruncătură de bat. Dar cum vă 
spuncam, eu nu eram mulţumit. Îmi plăcea mai mult să 
dorm pe cîmp sau în pădure. Si, precum vedeţi, am îm- 
batrinit bätind drumurile, şi iată, acum au venit vremuri 
mele peste mine... Ehci... unde-s vremurile de alla data, 
cînd omul nu jntilnca nici umbră de jandarm in 
calea lui... 

Am văzul multe la viaţa mea. l-am văzut pe ruşi la 
Vilagos. La Arad i-am văzut pe soldaţii impiu'atului tră- 
gind într-ai noştri. Au trecut de-atunci nişte ani... Azi, 
eum vă spun, e greu pentru ai noștri. Jandarmul te pîn- 
dește acum la tot pasul, așa cum îi pîndea odinioară pe 
evrei. Au fost născocile tot soiul de cazne noi, cum sînt 
ocna şi munca silnică. Am trecut și eu prin astea. Doi 
ani am muncit sub pămînt la poalele Ilavei, dar azi nu 
mai are nici un rost să înjur ce-a fost. Azi pe mine nu 
mă mai bagă la venă, nu de alta, dar nu le-ag fi decit o 
povară... 


204 


. Oplzeei de ani, mă fläcäi, ciţi port cu în circä, sînt 
totuși niste ani. Uneori, în pribegiile mele, se intimplä să 
lesin fără nici o pricină. Dimineaţa cud grămadă, și mă 
trezesc abia în toiul nopţii. Puterile mele au slăbit şi nu 
mai sînt bun de nimic. 

Rostind aceste cuvinte. bätrinul hoinar începu să lă- 
crimeze : . 

— Da, fläcäi, acum nu-mi mai doresc decit să ajung 
cu bine la Bakon și să mor acolo, în mijlocul pădurilor 
noastre... Ar fi împotriva mindriei mele de pédurcan să 
mor aici, la cimpic. Mi s-a urit de atîta cimpic şi iar cim- 
pie ; nici umbră de copac nu se vede prin partea locului ; 
ca să faceţi şi voi o mîncare caldă, adunaţi balegä de vită 
şi o uscați ca să incingeti Focul. 

Pe cînd la noi ? Unde te uiţi numai stejari, arbori bă- 
trini și falnici ce se inalță pînă la cer si sub ei se întinde 
un covor gros de iarbă şi mușchi afinat... Da, Fläcäi, acolo 
mă duc cu să mor, la Bakon... La șes nu vreau să mor... 

În odaia argatilor sc asternu o linişte adincä. Tăcerea 
fu spartă de cel mai bätrin dintre argaţi : 

— E vremea să mergem le culcare, fraţilor. Tie, mo- 
șule. ţi-am așternul paie proaspete în grajd. 

Batrinul Halal se ridică în picioare, scutură bine pipa, 
şi după ce-o goli, spuse ingindurat : 

— Da, să mergem. că pe mine mă așteaptă o cale 
lungă... Da, lungă de tot... Rugaţi-vă pentru mine, ca bu- 
nul Dumnezeu să mă ocrotească şi să-mi dea putere... 

A doua zi dimineaţa, cind slugile scoteau vitele la 
păscut, bătrînul hoinar porni, prin ceaţă. pe ultimul său 
drum... 


De patru zile tot umbla batrinul Halal, urmîndu-și 
drumul, şi la întrebarea încotro se duce, răspundea cu 
aceleași cuvinte : 


205 


— Mă duc la Bakon, să mor la mine acasă. 

Nimeni nu l-ar mai fl recunoscut acum pe bătrinul 
hoinar, cel care în urmă cu patru zile pășea atît de gir- 
bov prin pusta Apré. 

Mergea drept, insuflcjit de faptul că se ducea să moară 
în frumoasele păduri din comitatul Bakon... Acolo unde-i 
muriseră bunicul, tatăl, întreaga familie Halal... 

A cincea zi dădu nas in nas cu jandarmii. 

— încotro, mosule ? 

— La Bakon, preacinstifi stăpini, le răspunse umil și 
abătut bătrinul hoinar, mă duc acolo să mor, în pădure... 

Jandarmii nu-şi dădeau seama dacă era cazul sau nu 
să rida. 

— Va să zică așa, la Bakon ? , 

— Da, preacinstitii mei stapini — asta-l singura mea 
nădejde, singura bucurie ce mi-a mai rămas : Să mă lun- 
gesc frumos pe un covor moale de muşchi, să privesc în 
sus spre crengile copacilor, să închid ochii şi să mor. 

— Ehei, mosule, îi spuse urul dintre jandarmi. Bakon 
s-a schimbat, nu mai e cum a fost. Cupacii bätrini au fost 
doboriti și în locul lor nu mai e decit. lăstăriș... E drept, 
pe alocuri mai e cite un colt de pădure, dar nu mai c 
Bakonul pe carc-l ştii dumineata. Pădurile de acum nu 
mai sînt decît o ruină a celor de odinioară. Securea şi 
focul au pustiit totul... 

— E adevărat ce spuncti, preacinstiţii mei stăpîni ? 
întrebă hoinarul Halal cu ochii umeziti de lacrimi. 

— Adevărul adevărat, moșule, s-a zis cu pădurile 
Bakonului. Bătrinului i se făcu negru pe dinaintea ochi- 
lor. Singura lui speranță se stinsese, singura lui bucurie 
se risipise, 

“Şi toată durerea lui, pe care:o îndurasc atita amar de 
vreme, izbucni deodată din el cu o forţă nestăvilită. 


Pi 


"206 


B&trinul holnar fricepu să plîngă si, intorcindu-se spre 
jandarmi, le spuse : 

— Arestati-ma, preacinstiti stăpîni... La ce bun să 
merg mai departe ?. 


SCURT ARTICOL POLEMIC 


Eram de puţină vreme redactor la o anumilă publi- 
catie dintr-un mic orășel de provincie, cînd în biroul meu 
se prezentă un anume domn Stru&ka, de profesie Jäcätus 
şi comerciant, membru al Consiliului comunal, care ofe- 
rea publicaţiei noastre o subvenție anuală de cinci sute 
de coroane. : 

— Domnule redactor, începu el pe um ton mieros, 
v-am adus un mic articolas polemic,” cit se poate de 
cuviincios, împotriva ficrarului Kezl, ştiţi, licheaua aia 
neobrăzată. Puslamaua a scris în „Ecourile noastre”. că 
eu, chipurile, nu mă pricep să repar maşinile agricole și 
de uz „gospodăresc, că sînt un betiv învederat, că-l cum- 
păr pe ucenicii. lui ca să mă înveţe și pe mine nițică me- 
serie, şi că ştie cl la cine mă duc eu în vizită în suburbia 
Zabaki (Broscarilor). 

Faţă de ceea ce apărea în aceste „Ecouri”, afirmațiile 
vizitatorului meu erau o bagatelă, căci: „Ecourile“, publi- 
cafia concurenței noastre, îi aveau ca redactor pe fai- 
mosul mardeiag Wackert, cunoscut prin toate cîrciumile 
de proastă condiţie şi care a şi fost anchetat odată pen- 


207 


tru crimă de omor. ‘A fost lăsat in libertate, neputin- 
du-i-se dovedi nici o vinovätic. Așadar, „Ecourile noastre” 
erau o publicaţie (emuta din pricina acestui redactor. 
Nimeni nu se încumeta să-l acuze, temindu-se pentru 
propria sa viaţă. 

— Articolaşul acesta polemic c poate prea cuviincios, 
continuă domnul Struëka. şi de aceea v-aș ruga, domnăle 
redactor, să fiţi atit de bun si să-l mai întăriţi un pic. 
Stiti, l-am scris într-o vinirie, unde cra şi piclarul Se- 
mansky, care. ca să zic asa, are şi cl pică pe pușlamaua de 
Kezi ; da, și mai cra acolo și meşterul zidar Jurnik], care 
şi el, ca să zic așa, are o veche räfuialä cu jigodia de Kezl, 
aga că am incropit toţi rei impreună... Unul slia una des- 
pre accastă pușlama, altul alta, și uite uşa, l-am scris şi 
vi l-am adus dumneavoastră. Nu e prea mare şi c cit se 
poale de cuviincios... 

Şi domnul Strugka încâpu să dea citire cuviinciosului 
articol polemic : „N-aveam de gina să răspund obrăzni- 
«iitor dumitale, întrucît, din principiu, pe indivizii de 
teapa dumitale ii ocolesc de la o distanţă de o sută de metri, 
dar dumitale. demnule Kezl, ţi-o spun scurt şi cuprin- 
zător, dumneata pretinzi că eu nu mă pricep să repar 
mașinile de uz gospodăresc. O asemenea minciună josnică 
poate fi spusă numai de o ființă pe a cărui frunle stă 
scris de mult că © un mincinos necioplit. Nu mă număr 
printre acei ce sc infuric Ja orice grosolänie, cu toale 
acestea, nu pot trece cu vederea infamiile dumitale gsi să 
nu-ți spun, deşteptule, că eu nu beau treizeci de sticle de 
bere pe zi, cum bei dumneata, şi că nu stau cil îi ziulica 
de mare în bodega la Popr, cum slai dumneata, şi bei 
secărică zilnic, de douăzeci de crcitari, şi-ţi mai spun, 
amăritule, că cu n-um de ce să-i momesc pe ucenicii du- 
mitale, pentru că acești ucenici ştiu Lot atila meserie cit 


208 


ştii si dumneata, adică nimic. Pe urmă, mincinosule, mai 
e gi afirmaţia dumitale că știi prea bine la cine mă duc 
eu în suburbia Zabaku ! Da, mi plimb, ce-i drept, prin 
preajma caselor pe care dumneata le freeventezi spre 
indignarea întregii opinii publice, unde ramii mereu da- 
tor si de unde, beat crifä, ai [usi dal alară de cileva ori. 
din pricină că ai vrut să dai [oc la nu ştiu ce sifonicr. 
Moralitatea dumitale e pe drojdie, domnule Kezl. Cind ai 
venit în oraşul nostru, aveai nădragii luciosi, iar oamenii 
spun că ai fost adus aici din post în post, si acum faci pe 
Moralizatorul ! Pe urmă am primit la consiliul comunal 
o scrisoare prin care cram întrebaţi dacă slim despre 
dumneata că ești o persoană periculoasă pentru morala 
publică, deşteptule ! Şi cu asta, inteleptule, inchei, deo- 
camdată, iar pe viitor ai face mai bine dacă din banii 
ce i-ai dat la «Ecourile noastre» ca să-ți publice acele 
grosolänii ordinare, ţi-ai cumpăra niște săpun si te-ai 
spăla și dumneata ca lumea o dală la douăzeci de ani, ea 
să poţi sla de vorbă cu oamenii măcar de la distanță”. 

— Vedeţi, domnule redactor, spuse încrezător con- 
silicrul comunal Struska — vedeţi că nu-i prea tare. Sti(i. 
mie nu-mi plac expresiile necuviincioase. Ce-i drept, « 
drept, nu-i aşa ? Dumneavoastră faceţi bine și dali-] la 
cules, așa cum e, cu litera foarle grasă, si ca să zic aşa, 
mai întărindu-l un pic, pe ici, pe colo. De allfel, o să treacă 
pe la dumneavoastră domnul Semansky, şi dumnealui © 
să-l mai întregească. 

Și, rostind aceste cuvinte, plecă, lăsindu-mă singur cu 
înfiorălorul arlicol oficial. Dar nu pentru multă vreme. 

Nu trecură nici zece minule, cind în redacţie îşi few 
apariţia domnul Semansky, piclarul. Îmi strînse mina. 
ml-o scutură cu pulere si, sco(ind din buzunar o bucată de: 
hirtie, incepu : 


209 


— Care va să zică, prietenul Struëka a şi fost‘pe aici ? 

— Dal am confirmat eu, 

— Eu, amice, nu fac decît să completez cele scrise de 
prietenul meu. Un mic adaos. Am întrebat-o pe sofia mca 
ce şiie despre acest Kezl și ce se vorbeşte pe seama lui, 
căci, nu-i așa, domnule redactor, dumneavoastră știți că 
si eu am cu accastă pușlama o veche răfuială. Ne-am 
certat, o dată, la o parlidă de cărți. Aşa că am scris, fru- 
musel, tot ce ştiu despre această lichea gi, credefi-mä, 
afirmaţiile mele se potrivesc şi ele foarte bine in acest ar- 
„ticol oficial O declaraţie cuviincioasă, dar soveră. Ade- 
vărul trebuie să iasă la suprafa{ä ca unldelemnul deasupra 
apei. Deci iată ce știu despre acest bădăran. 

Şi dădu citira unei pagini întregi. O data, acest Kezl 
s-a dus să se împărtășească și în drum spre biserică a 
infulecat la iuţeală o momitä de purcel cu hrean. In pro- 
pria-i pivniță a omorît un ucenic, dar nu i s-a dovedit 
vinovăția, deoarece ucenicul a murit, chipurile, de vărsat 
de vint. A jefuit un flasnelar orb, căruia i-a scos din șapcă 
toţi creitarii. Intră la măcelărie atunci cînd e cea mai mare 
aglomeratic, ia carnea şi mai și spune: „Daji-mi repede 
restul, că mă grăbesc“, deşi venise în prăvălle fără uh 
sfanţ în buzunar. 

— Și altceva ? am întrebat plin de curiozitate. 


— Nu-l respectă pe preotul paroh. Cam asta ar fi tot 
ce ştiu despre el de la oameni. Completaţi ‘deci, cu ce 
v-am spus, declaraţia oficială. În timp ce stam în vmăria 
ceea, ne-am spus că acest scurt articolaș, polemic, fireşte, 
trebuie să -fie aspru, dar cît se poate de cuviincios. O să 
mai treacă pe aici și domnul Jurnikl, care s-a dus să mai 
dea o raită prin oraș ca să afle dacă nu cumva se mai știe 
cite ceva despre această pușlama, spre a se publica în ofl- 
ciosul primăriel. 


210 


Domnul Jurnikl veni şi el cu citeva completări la amin- 
tita declaraţie oficială. Completări la fel de cuviincioase 
şi la fel de severe ca ale predecesorilor săi 

. — Am alergat de mi-a ieşit sufletul pe la toți cunoscu- 
{ii din oraş care au pică pe acest tilhar, în schimb am 
venit cu o grămadă de material foarte important împo - 
Ariva lui. a 

Într-adevăr. Informaţiile culese întreceau aşteptările, 
Aşadar, acest Kezl are patru copii nelegitimi la Podivin, opt 
la Kfinec-Telin, cinci la Bavoïi. A dezertat din armată. 
A chinuil-o de moarte pe răposala nevastă-sa: Şi-a otrăvit 
socrul cu zeamă de päläria-garpelui. Cînd, cu ani în urmă, 
nevasta Limplarului Malitky din suburbia Zabakü a dis- 
părut în împrejurări misterioase, domnul Kezl n-a fost 
toalä ziua acasă, iar seara, clnd s-a întors, se spune că ar 
fi fosL tare nervos. O dată a atacat în pădure o bäbutä în 
timp ce accasta aduna vreascuri. Mänincä, împreună cu 
întreaga sa familie, carne de ciine. Si, în sfîrșit, partea 
cea mai gravă : Nu-i dä binete domnului primar. 

— Ticälosul trebuie să afle că se gtie totul despre cl, 
ținu să precizez¢ la despărţire domnul Jurnikl ; de allfel, 
bunul meu prieten, circiumarul Reznicek din Trojhrany, 
o să vină să vă completeze acest material cu noi dale 
interesante. | ° 

Si, cu aceste cuvinte, plecă läsindu-mä înmărmurit. 
Peste putin timp isi făcu apariţia în biroul meu domnul 
Reznitck, zimbind de la distanţă :4 

— Veselie mare, domnule redactor, începu el ; tot ora- 
gul ce în picioare. De allfel, așa-i trebuie puslamalei. Auzi 
dumneata, cică eu, Reznitek, gel mai căutat dintre circiu- 
mari, nu dau canlilatea exaclă şi drept urmare lumea se vi 
duce după bere peste drum, la concurența mea U Grafne- 


211 


tru, ştii dumneata, la ghescftarii ăia speculanti... Poftim, 
aici am scris tol ce am aflal impolriva lui. 

Erau, inlr-adevar, lucruri cămplite : A depus jurämint 
fals. I-au dispărut ucenicii după Lerminarea uceniciei. Își 
chinuieste copiii, iar sotici îi frige miinile pe plită. Tri- 
şcază la jocul de cărți. Îl jigneşte pe domnul pretor. 

— Prictenul mou, pensionarul Talma, știe şi el cite 
ceva despre această lichea, s-a dus doar să se mai intere- 
seze în strada Vodni, unde a locuit înainle ticălosul de 
Kezl, să-i mai iscodească nijel pe vecinii lui. Trebuie să 
sosească aici din clipă în clipă, încheic cinstitul circiumar 
Reznièek, luindu-si rămas bun de la mine. 

Deocamdată priveam disirus pe fercaslrä, urmărind 
zarva şi animația nemaipomenită ce sc stirnise în piaţă, 
chiar în fața postului de politic. lesiscra de acolo patru 
gardieni comunali care, urmăriţi de un cird de curioși, se 
îndreptau spre o stradă alăturaLă. 

Deodată ușa biroului mcu zbură, izbindu-se de perete, 
si in prag isi făcu apariţia negustorul de la parter: © 

— Sinleti in viață ? slrigä cl — văzinau-mă viu și ne- 
välämat. Slava Domnului. Va să zică nu-i adevărat ce se 
vorbeşte prin oraș, că aţi vrul să dali la gazelă un mic 
arlicolaş polemic împotriva fierarului Kezl si el, aflind de 
această intenție, v-ar fi spintecat burla acasă la dumnea- 
voastră... 

Cuvintele lui fură curmate de un°vacarm infernal ce se 
slirni în faţa imobilului 

$i, uilindu-mä din nou pe fereaslra, am pulut vedea 
cum dintr-o parte a clădirii, in care se alla redacția noas- 
led, curicrii comunali veneau cu un sicriu destinat mie, 
iar din cealaltă parle, cei patru gardieni comunali îl tră- 
geau cu forța spre postul de politic pe fierarul Kezl. 


212 


OFICIOSUL GUVERNAMENTAL 
„INDEPENDENȚA“. 


Nici unul dintre cotidienele cehe nu se poate mindri 
cu publicarea atitor schimbări și lovituri de stat petrecute 
în lumea întreagă, asa cum își permite oficiosul guverna- 
mental „Independenţa“. Sint zile în care cititorul are pri- 
lejul să numere în „Independenţa“ zece, cincisprezece și 
chiar douăzeci de înfiorătoare revoluții şi războaie ce au 
loc în lume, cumplite catastrofe stihinice, despre care ce- 
lelalle ziare nu sullă o vorbă, În privinţa aceasta cei din 
redacția „Independenţei“ își păstrează intiictatea, iar în 
ziua următoare Lrec [ără nici un comentariu peste aceste 
evenimente mondiale, care, de fapt, nici nu au avut loc. Nu 
de alta, dar atit in politica de stat, cit și în jurnalistica ofi- 
cială au biruit, dobindindu-si o independenţă deplină. 

Falnici, cu frunica sus și împotriva tuturor, cei ‘de la 
„Independenţa” anunţă în manșcta de pe prima pagină : 

In numărul de azi : Revoluţie in Argentina. Bombar- 
darea Havanci. Revoluţia soldaţilor în Africa de Sud. Me- 
xico cere introducerea sclavagismului. Presa bulgară în 
favoarea războiului cu Romania. Asasinarea în masă a al- 
bilor în Canada. Încăierări violente la Peking. Încercarea 
de evadare a lui Abdul Hamid. Atentat impotriva familiei 
(arilor, Puternic cutremur de pămînt în Armenia. Catas- 
trofa navei de război chineze Hientsi. Catastrofală trans- 
formare a scoarței pămîntului în următoarele zile. Asa- 
sinat politic în Islanda. . 

A doua zi uilă de toate astea si redactorii ..Indepen- 
denţei“ anunţă : 


213 


În numărul de azi: Räzbolul germano-suedez inevi- 
tabil. Revoluţia generală la tropice. Presa băștinașă in- 
diană ii ameninţă cu asasinarea pe englezii londonezi. Afa- 
cere de spionaj in Australia, Hevoltä pe insula Celcbes.” 
Indigenii din Noua Guince luptă iar pentru abrogarea legli 
împotriva canibalismului. Dispariţia Țării de Foc. Tenta- 
Livä de aruncare în aer a Vaticanului. Descoperirea unui , 
nou conlinent în Oceanul Pacific. Încendiu de uriaşe pro- 
porţii la Paris. Au ars poste un milion de locuitori. Mun- . 
tele Ararat a căzut peste Caucaz, 

Cu groază citiți în „Independenţa“ asemenea ştiri 
care nici un alt zlar nu le-a publicat și nu Ic publică, si as- 
Leptali, în continuare, date mai amänuntile în numărul 
următor. Dar comile|i o' gravă eroare. Căci, între timp, 
„Independenţa“ a obţinut alte știri, nu mai puţin înfioră- 
Loare, şi dumneavoastra citiți : 

În numărul de azi: Războiul Sino-grec inevitabil. O 
nouă invazie a lălarilor în Europa. Bulgaria republică. 
Puternică mișcare monarhislä în America de Sud. Revolta 
deţinuţilor din Guyana franceză. Atac criminal împotriva 
sultanului. Otrăvirea tuturor generalilor si a ofiţerilor su- 
periori în Franţa, Lovitură de stat în Tasmania.. Foc de 
armă tras asupra regelui Anglici. Revoluţie in’ Serbia. 
intervenţie militară a Austriei în Danemarca. După erupția 
vulcanului Etna, Sicilia se află sub-apă. Dispariţia subită 
a apei din Marea Roşie. Cutremur calastrofal în comuna 
Jesenica, județul Praga. Cufundarea Alpilor. 

Raminefi uimiţi de aceste nenorociri si tare aţi vrea 
să ştiţi ce se va mai întîmpla în continuare, cu ce s-au sol- 
dat amintilele catastrofe, dacă a scăpat totuși cineva cu 
viaţă şi dacă în țările calamitate a fost reintrodusă ordinea 
si liniștea, dar îală că, în numărul urmâtor, din pricina 
unor noi lovituri de stat sau a altor evenimente infiorä- 
Loare, citiţi : 


214 


In numărul de azi; Uciderea în bătaie a episcopului 
greco-catolic din Colomeea-Galitia. Se aşteaplă ultimatu- 
mul Angliei adresat Danemarcei, din pricina asigurării pes- 
cuitului scrumbiilor în apele teritoriale engleze. Corp ex- 
peditionar albanez asupra Sofiei. Poveste despre progati- 
rea une! răscoale in Ungaria. Fostul şah al Persiei a porun- 
cit spinzurarea unui număr de 40.000 de turcomani. Lovi- 
tură de stat în Japonia. Mikado înecat. Japonia republică. 
Ocuparea Sahalinului de către forțele armate americanc. 
Războiul ruso-americari inevitabil. Răscoala Samoiezilor. 
Pogrom la Liverpool. Îngrijorătoarca mișcare a monarhis- 
tilor în Elveţia. Orașul Berna declarat capitala regatului 
helvetic. Jan Ort rege ? Ştire despre marea bătălie navală 
între flota maritimă de război austriacă şi piraţii greci, in 
dreptul insulei Samos. Alipirea insulei Creta la Princi- 
patul Monaco. Flota maritimă română a bombardat, din 
croare, propriul său part. Chicago în ruine. Peninsula 
Alaska smulsă de un pulernic virtej și transportată în 
Labrador. Sloiuri uriaşe de gheaţă au rupt o bucată din 
pămintul Islandci. Îngrijorătoare fenomene vulcanice pe 
muntele Rip. Răpirea direclorului băncii Austro-ungare, 
La Debrețin lilharii i-au asasinat pe toţi cei 205 de postași 
cu mandatele băneşti. Furioasa ieşire a unui inspector 
scolar la Belgrad ! 120 de gimnasti, în parte uciși, in parte 
grav răniţi. Arestarea unui siräin mislerios la Paris, în le- 
gătură cu'surprinderea unor lelegrame planetare cxtralc- 
restre, la poslul de telegrafie fără fir de la Capul... ~ 

ȘI, din nou, cu groaza si cu ochii umeziţi de lac 
ciLiți aceste ştiri şi, cu fiori de gheaţă pe gira spinării, pă- 
trundeţi în adincul ziarului, unde aflaţi că toate aceste 
știri sint provenite, în parte, de la reporterii speciali ai 
„Independenţei“ și, în parte, de la corespondentii locali 

Ce publicaţie și-ar putea fngädui acest lucru sau, mai 
bine zis, ce publicalie polilică are atilia adepţi și aliţia 


215 


simpalizan|i. taspinditi în întreaga lume, aşa cum are ofi- 
ciosul guvernamental „Îndependenţa“. De accea alte ziare 
nu pot să pomencască despre Loale aceste evenimente ciu- 
date și infiorätoarc, inlrucit nu dispun de materialul ne- 
cesar, şi aşi se face că numai parlizanii „Independenţei“ 
si ai săi cititori vă pot povesti nigle lucruri pe care, au- 
zindu-le, vi se face părul mäciucä. 

Şi, precum v-aţi putul da scama.. membrii redactici 
faimosului ofieios „Independenţa“ nu-și fac veacul doar 
în Piaţa Vaclav, Redactorii „Independenţei“ se aflä in Ar- 
genlina, in America de Sud, in România, in Bulgaria, in 
China, la Salonic. în Islanda, in India, în America de Nord, 
la Roma, în Oceanul Pacific, în Grecia, in Guyana fran- 
ceză, în Danemarca, pe vulcanul Etna. pe țărmul Mării 
Roșii, pe Insula Sahalin, in Alaska, în Elveţia ca şi în 
Crela, aşa că nu-i loc pe globul pämintese care să nu adă- 
poslească în sinul lui măcar un redactor al „Independenţei“, 
aslfel incil numărul redactorilor acestei remarcabile pu- 
blicalii este aproape egal cu cel al suplimentelor sale de 
tot soiul. 

lar numărul acestor suplimente creşte de la o zi la alla. 
Nu trece zi Lără ca oficialii guvernamentali să nu anunţe 
aparjtia unui nou supliment, Pentru femcile oficiale avem 
de pildă „Căminul conjugal“, al cărui tillu atil de simpatie 
si de atrăgălor le ispilesie, pur și simplu, pe mame să im- 
pacheteze și să-i înfăşoare În acest supliment pe născutii 
oficiali pentru ca în felul acesta să pătrundă în ei, dm 
[ragedă copilărie, ceva din spiritul poltic al excelenţei sale 
dv. Antonin Hajny. 

„Duminica noaslră” e suplimentul vesel duminical. Fal- 
nic şi mare} titlu. 

„A cui e buna dispoziţie 7“ 

„A noastră | 


216 ‘ 


„Și a cui ce această Duminică ?* 
Tol a nousltă !* 

Aga obişnuiesc să se întrebe gi să-şi räsoundä, cu min- 
drie, între ci, oficialii guvernamentali. 

„Noi nu cerem nimănui o Duminică străină !” 

În „Duminica noastră”, nenorocosul candidat al gu- 
vernului, căzut in alegeri, Viktor Dyk, l-a ucis pe Don 
Quijote, în piesa sa de teutru publicată sub tillul : Sfirsi- 
tul lui Don Quijote“. Era un Don Quijate pur oficial, ca 
un fcl de alegorie la adresa politicii oficialilor guverna- 
mentali. 

M suplimentul de joi, pe care l-au bolezal „Slrădani 
culturale“, oficialii noşui poartă e interesantă disculic, 
concluzia fiind că actul cel mai cultural cu putinţă este 
uccla de a Le abona la publicaţia Independenta“. Vinerea 
-— ziua nenorocoasă — apare suplimentul intilulat : „Re- 
prezentanlul päturilor sociale mijlocii”. Blestemul de vi- 
neri apare cel mai bine în acesl supliment. a cărui denu- 
mire a fost preluată din nomenclatorul breslelor din 
Sunhai. 

Si lot asa răsar mereu alle suplimente. ca ciupercile 
după ploaie. Aşa, de pildă, „Soba noastră“ va fi editată 
numai iarna și va publica numai stiri despre inghefuri, 
despre degerături, despre victimele avalanşelor de zăpadă, 
gi aşa mai departe. 

All supliment „Bucuria spălătoreselor” va [i consacral 
educaţiei și ridicării, din punct de vedere cultural, a fe 
meilor apartinind păturilor mijlocii, care sinl excluse din 
suplimentul „Reprezentantul păturilor mijlocii”. 

Suplimentele „Paza dinţilor”, „Tinărul oficial guver- 
namental", „Reprezentantul nostru comercial“, „Coroanu 
Sfintului Vaclav“, „Paza Moralităţii“, „Mica publicilate 


217 


politică“, „Oficialul practicant al spiritismului“, „Interesele 
Depozitarilor“, înlregesc în chip minunat conţinutul aces- 
tui remarcabil oficios guvernamental. 

Si, în condifiile avinlului fără precedent al partidului 
guvernamental, vom avea parle să aflăm, în cele din urmă, 
că excelenlul cotidian „Independenţa“ va apare ca supli- 
ment al propriilor sale suplimente, o dată pe săptămînă, 
ceea ce va constitui, desigur, cel mai original pfoccdeu 
de editare a publicaţiilor cotidiene. 


SPRE DIMINEAȚA 1 S-A FACUT MILA 
DE UN CAL CHINUIT 


Spre dimineaţă i s-a facut milă de un cal chinuit. Func- 
fionarul particular Olto Herz din strada Platnéïska nr, 14 
e un entuziasl prieten al animalelor. Ocroleste caii, luin- 
du-le apărarea ziua si noaptea, seara si spre dimineaţă. 
Suflelul său sensibil e cotropit de o adincă bucurie atunci 
cînd izbuteste, prin intervenţia sa: energică, să oprească 
biciuirea unui cal. Ori de cite'ori surprinde un asemenea 
caz, își iese din fire în asemenea măsură, încit nu mai re- 
cunoaște nici uniforma gardianului din post, trecind ast- 
fel chiar şi peste uniformele poliției. Iar dacă acest lucru 
se înlimplä spre dimineaţă, dorinţa lui de ocrotire a ani- 
malelor se transformă fntr-o adevărată orgie. lată însă că 
azi, În zorii zilci, domnul Herz a suferit o infringere grea 
la stația de trăsuri din faţa primăriei Orașului Vechi. 


218 


-La orele trei dimineaţa, în stația amintită, s-a întîmplat 
să cadă calul birjarului Vaciav Sach. Colegii acestuia, bir- 
jarii Skarka şi Eljen, au încercat să pună calul pe picioare, 
dar bictul animal nici nu s-a clintit. Au băgat sub el un 
cloitar şi, cu binele, t-au îndemnat să se ridice, ca să nu 
facă de rușine iepele birjarilor praghezi. Dar totul a fost 
în zadar. Toate chemările lor adresate calului au răsunat 
în gol. Animalul zăcea cuminte pe pătura mitoasd si for- 
na liniştit. Aşa stind lucrurile, Sach s-a! folosit de bici 
gi l-a plesnit de cîteva ori pe spinare. Potrivit declaraţiilor 
unor martori oculari, a facul acest lucru cu prea muita 
gingăşie. De altfel], nici calul n-a simţit în gestul stăpinului 
un îndemn de a se pune pe picioare, ci, dimpotrivă, a con- 
tinuat să zacă liniștit şi nu s-a ridicat nici cînd s-a apropiat 
de el gardianul de poliție, care l-a somal în numele legii 
sh se scoale imediat, adresindu-i-se cu următoarele cu- 
vinte : 

— Hai, gata, lasä-le de prostii, fii cuminte și hopa sus! 

Calul s-a uitat la gardian cu nigle ochi mari şi cinici si 
« continual să se lăfăie şi să fornäie, sfidindu-i pe toţi din 
jurul. lul, Birjarul Sach a ridicat din nou biciusca, dar în 
clipa aceea gestul său brutal a fast oprit de mina energică 
a domnului Otlo Herz. 

— Gata, m-am săturat de voi pind în gil, o să pun să 
vă aresteze pe totil Biciul animal, l-aţi chinuit ca pe 
hoţii de cai. 

Si, cu ochii umeziţi de lacrimi, se intoarse în direcţia 
calului, strigind : . 

— Tu să stal frumusel întins şi să nu te clintesti din 
loc pentru nimic în lume, ai înțeles? Ar însemna să fii 
un prost dacă te-ai ridică. 


219 


După care, inimosul domn Herz se napusti asupra gar- 
dianului si, apucindu-l de umăr, incepu să-l scuture zdra- 
van si să-i spună : 

— În numele legii, domnule gardian, vei merge cu mine 
Ja comisariat, să te învăţ cu minte ce inscamna să chinuicsti 
sau să pui să fie chinuit un biet animai. 

La rîndul său, gardianul de politic, profitind de această 
formulare injurioasă, îl apucă pe domnul Herz de guler și” 
strigă : 

— Foarte bine, in numele legii să mergem ! 

“Si au pornit spre comisariat, urmăriţi de un cird ne- 
sfirşit de oameni — domnul Herz, prietenul sincer al ani- 
maleior, si in spatele lui mohoritul gardian de poliţie, cu 
mina infiplä în gulerul pretinsului turbulent. Mcrgeau 
“incet pe străzile limigtite, cufundaie încă în beznă, si in 
urma lor se auzea din piața Orașului Vechi nechezatul ve- 
sei al calului birjăresc, care continua să se tolănească în 
voie pe pălura lui miloasä, în fala glorioasei primării a 
Oraşului Vechi. 

Ajunşi la comisariat, domnul Herz întrebă cum şi unde 
se va sfirsi această poveste : 

— La măcelăria cabalină, fu răspunsul scurt şi foarte 
promiţălor al comisarului de serviciu. 

Domnui Herz simţi cum ii tremură genunchii şi în 
clipa următoare leşină şi se văzu în mezclurile din carne 
de cal. 


Mai au oare vreo lefcaie locotenenţii-majori la data de 
„zece a lunii ? La accastă intrebare nc-a răspuns pozitiv un 
necunoscut care, strecurindu-se în iocuința din Karlin 
nr. 171 a locotenentului-major Joscé Schaderla de la regi- 


220 


mentul 91 infanterie, i-a furat 430 K în numerar. ba chiar 
şi un înel de aur, in afara unui ceas de nichel In valoare 
de 10 K și a unui poritigarei în valoare de 50 de-haleri 


- Nevoia te ihvafd ce nu ţi-e voia. Cind Dalibor a simţit 
nevoia, şi-a făcut rosi de o vioară. Imitindu-i, un hot ne- 
cunoscut și-a făcut si el rost, de o vioară, furind-o stu- 
dentului Jan Hromadka din Orașul Nou nr. 13. N-ar fi oare 
cazul ca, după aceaslä experienţă, să fie reluat procesul 
cu afacerea răposalului Dalibor ? Cine stic, poale că ar 
leşi fa iveală niște lucruri frumoase şi, potrivi concluziilor 
justiției noasire, s-ar dovedi că Dalibor a fost acela care 
a comis spargerea cu pricina, sirecurindu-se în locuința 
studentului Hromadka. 
. 


Sürifi din mers în tramvaiele electrice ! Nu ne mai ră- 
mine altceva decil să vă adresăm acest îndemn. Mereu 
um scris: „Nu săriji“, acum însă ne vedem obligaţi să 
ucriem : „Săriţi, oameni buni, săriji mereu, fără răgaz !“ 
De ce? Pentru că ieri Jan Kratkochvil, student la Aca- 
demia comercială, domiciliat in Kralovske VinoHrady 
nr, 20, a sării atît de frumos în tramvaiul cc se pusese im 
rolgcare pe strada Palacky, incit a zburat din vagon si, 
lovindu-se cu capul de caldarim, a suferit o rănire gravă. 
Cine vrea să-i urmeze exemplul, n-are decit să sară vesel 
mal departe. Si colegului și prietenului nostru Novotnÿ, 
redactor la ziarul „Pravo lidu“, îi place grozav să sară în 
tramvalul pus în mişcare. Fie ca aceste rînduri să însemne 
gl pentru el un Sincer avertisment, nu de alta, dar și unui 
reductor social-democrat i se poate întimpla să-și spargă 
cupul. 


221 


‘SUFERINTELE DOMNULUI TENKRAT * 
— O poveste instructivä si înspăimîntătoare — 


PREFATA | 


Domnul Banzet, șeful percepției din oragul N., era un 
bărbat mai în virstä, foarte simpatic, avea citeva fete mal 
înaintate în vîrstă, numărul lor nu contează, gi nutrea 
speranța — mai curînd ideea fixă-— că, o dată și odată, 
scumpele sale fiice se vor mărita, şi anume cu cite unul 
dintre funcţionarii aflaţi In subordinea lui. Această idee 
fixă de ramifiease în asemenea măsură, încit în mintea lui 
prinscse cheag intenţia de a-l educa și fmblinzl personal 
pe viitorul său ginere. Se spune că timp de zece ani ar fi 
căutat un asemenea om, pînă cînd își găsi victima în per- 
soana domnului Tenkrat, practicant la percepţie, fără să 
“se gîndească măcar că acest domn ar putea fi atît de cu- 
rajos încît să dispretuiascä frumosul titlu de practicant 
la administraţia financiară, sl, într-o bună zl, să dispară 

- fără urmă din orașul N., dezamăgind speranţele domnului 
„Banzet, Domnul Tenkrat a suportat citeva săptămîni ex- 
punerile șefului său suprem, după care, dînd cu toate de 
pămînt, s-a topit frumugel din -orașul N. şi, venind la 
Praga, mi-a povestit cum a vrut să-l instruiască şi să-i 
" tacă educaţie perceptorul-șef. Cei ce-l cunoscuseră pe dom- 
nul Tenkrat înainte de a pleca în orașul N,, acum nu l-ar 
mai fi recunoscut. Educaţia, expunerile și încercările de 
imblinzire din partea domnului Banzet avuseseră o în- 
> fluentä nefastă asupra construcţiei sale fizice. Släbise cum- 


* Atune! (în cehă). 


222 


plit, did jos douăsprezece kilograme bune, gi se văzu ne- 
voit Faq dea toate hainele la prefäcut. 

Nu regret,-mi-a.spus cu zimbetul amar cu care ve- 
nise ; niciodată nu voi regreta, nu de alta, dar ceea ce am 
auzit şi am aflat de la domnul Banzet... 

— ŞI ce-ai auzit ? i-am curmat eu vorba... 

‘$i domnul Tenkrat s-a apucat să-mi povestească totul 
de-a fir-n păr, iar eu supun declaraţiile lui în fafa unui. 
for larg, ca să se aleagă şi el cu ceva din educaţia domnului 
Tenkrat.: : A 


PRIMA EXPUNERE DESPRE ÎNDATORIRI PE CARE 
A AVUT-O DOMNUL BANZET, INVITINDU-L PE PRAC- - 
TICIANUL TENKRAT SA-L CONDUCĂ ACASĂ DE LA 
BIROU, ADAUGIND LA ACEASTA EXPUNERE PARE- 
RILE SALE DESPRE PERSOANELE PROEMINENTE 
ALE ORASULUI N. 


— Da, scumpe prietene, poţi să mă conduci pînă acasă, 
locuiesc în piaţă. Spui cä-fi face plăcere, chiar mare plă- 
cere. Mă bucur. Sper că.n-ai nimic de lucru acum, iar o 
mică plimbare, după munca îndeplinită, nu strică. Dacă nu 
mă înșel, dumneata te numesti Tenkrat. E, ca să zic asa, 
un nume destul de ciudat, Spui că, iniţial, pe bunicul du- 
mitale il chema Tenkrad *, hé hé, mie, ce-i drept, îmi plac 
grozav tinerii glumeti, fireşte, numai atunci... Nu, nu do- 
rose nimic, Spuneam deci atunci, hai să spunem, mi-s dragi 
oamenii tineri numai atunci cînd glumele lor nu lezează 
ordinea publică în vigoare. 

Nu-mi pot imagina un om mal rău decit cel cate cu 
glumele lui isi jigneste superiorii. Superiorii trebuie să 
existe. De ce trebuie ? Am să-ți explic. Inchipuieste-ti că 


e Ala fura! 
223 


-pe lumea asta n-ar fi decit superiori, in speță, dumneata 
ai fi perceptor-sef, omul de servieiu Frantisek ar fl şi el 
.perceptor-sef, si la fel și eu. Te întreb eu pe dumneata: 
ar merge treaba atit de repede cum merge acum? Aga-i 
„că nu ? Păi cred şi eu, scumpe domn. 

li vezi pe domnul acela de pe trotuarul de vizavi? 
Dumnealui e primarul Kouta, un domn foarte şarmant, 
decorat cu ordinul papistasilor. Da, prletene, în felul ăsta 
e răsplătită strădania de a te comporta asa cum îi stă bine 
unuj bun creştin. : 

Omul de colo, îl vezi, da, ăla îmbrăcat în pelerină, e 
şelarul local Buboiu. Un tip neruşinat si foarte amoral. O 
“datä a refuzat să-și plătească impozitul pe venit. Cum? 
Asa ceva nu e cu putinţă? Atunci nu-l cunoști, distinse 
domn, ăsta, dacă ar putea, ar alcătui aici o republică. 
"O dată i-a cirpit citeva palme domnului primar pentru nu 
ştiu ce cuvint care-l caracterizase ; dacă nu mă înșel, ern 
vorba de cuvîntul pușlama. Da, i-a cirpit. trei perechi de 
-palme, și. pe chestia asta a facut nu şiiu cite zile de puș- 
- cărie, deoarece n-a vrut să plătească amenda legală, - 

Te miri ? Puah ! La noi se întimplă multe lucruri ciu- 
-date. Nimeni dintre oamenii mai simpli, vreau să zic, nu-i 
„aşa, mai de rînd, nu vrea să-și facă datoria așa cum se 
cuvine. Începind cu chelnerul de la hotelul Coroana, care 
doarme în timp ce-ţi aduce berea, şi sfirşind cu muncitorul 
-brutar... uite, ăla:care vine chiar acum spre noi e meste- 
‘rul lui, domnul Pelikan... Am onoarea |... al cărui mun- 
‘eltor se încălera în cîrciumă duminica la petrecerea cu dans 
şi le spunea domnișoarelor orășence de prin împrejurimi că 
dumnealui e domn cu serviciu de noapte. Da, de la sala- 
‘horul ordinar care înjură ca un birjar, şi pind le... Ingro- 
zitor, nu-i așa ? Ai dreptate. Scumpe domn, așa e! 

La drept vorbind, toate astea nici nu pot fi povestite 
‘prea bine. Datoria insä-e datorie. Avem îndatoriri faţă de 


224 


noi înșine, fata de familie, faţă de semenii nostri apropiaţi, 
fată de stat, dar cea mai frumoasă virtute cetäfeneascä 
este, fără putință de tăgadă, îndeplinirea: îndatoririlor 
noastre. . : - 

Mă întrebi cine-i domnul pe eare l-am salutat acum ? 
E decanul bisericii locale, un om foarte învățat. A şi scris 
© carte intitulată : Istoria biblică a potopului în care-i 
freacă pe toţi necredinciosli. Toţi elevii școlilor primare 
şi secundare v capătă în mod gratuit dacă obțin nota-zece 
la religie. Asta se numeşte răsplata pentru îndeplinirea 
intocmal a Indatoririlor ce-ţi revin. Zici că-i frumos ? Păi 
sigur că da, prictene, ai dreptate, în felul ăsta mintea co- 
pliului e stimulată în asemeneă măsură, încit printre elevi 
a luat ființă și se dezvoltă un fel de întrecere, aş spune 
mai curînd e luptă nobiiă, animată de strădania tuturor 
— el sau ea — de a obţine gi ei o asemenea carte. Uite, 
de pildă, în oraşul nostru sint copii care au acasă şi cite 
zece Istorii biblice ale potopului. Si, cu toaie acestea,.de- 
sanul nostru e o persoană foarte modestă. Clatini din cap, 
prietene ? şi (i se pare poate un ‘tip ostentativ? Nu? 
Bravo. , 

Din asta se vede cit de bine știi să judeci şi să apre- 
olezi modestia. Așa e. Indiferent de poziţia pe tare a ocupă, 
fle ca şi cea mai inaltă, omul trebuie să fie modest. Ui- 
tă-te, de pildă, ia mine, Zici că te uiţi ? Foarte bine. Asa 
« mă număr printre persoanele de frunte ale acestui oraş 
si, precum vezi, merg alături de dumneata, ca si cind aş 
fi Latăl dumitale, stăm de vorbă şi nu mă fälesc cu ni- 
mile, cu absolut nimic. Zici că sînt amabil ? Asta-i bună, 
pu ce, hal să nu mai vorbim despre asta. MA pre(uicsti ? 
4 mulţumesc, scumpe prieten. De mult imi dorcam să 
intilnesc, o dată, un asemenea tînăr care să ştie și: să 
simtă care-i sînt îndatoririle. Să fiu pe_pace şi să n-am 


225 


nici o grijă ? Sint şi n-am. Căci cel ce îndeplineşte aşa cum 
se cuvine tot ce-i poruncese superiorii lui, acela e pentru 
mine un'om de caracter. 

Zici că o să-ţi dai osieneala ? Nici nu-i nevoie să-mi 
spui. Văd asta în ochii dumitale. Nu-mi muftwmi, ci caulă 
mai curînd să vorbești cu mine întotdeauna asa cum ai 
vorbi cu tatăl dumilale, poți să mi te destäinui, destăi- 
nuirca fiind de asemenea un fel de îndatorire a inferie- 
rului faţă de superiorul său. Așa gindesti și dumneata ? 
Bravo. Cum văd, ești un tinär foarte instruit, scumpe prie- 
ten. Între mine şi dumneata, adică între noi doi, se ponte 
infiripa şi dezvolta o legătură cît se poate de amica!A. 
Cum spui ? Să dea Dumnezeu ? Văd că eşti un om evl!a- 
vios. Mă bucur. O să te prezint cît mai curînd nu numai 
fumilici mele, dar și celorlaite personalități din locali- 
tate 1... Am onoarea! Dumncalui e consilierul comur al 
Pelranek , are două fete, care ar fi foarte bucuroase să se 
mărite, fii atent, tinere ! Se spun despre ele tot felui de 
lucruri ciudate. Cum ? Nu vrei să te încurci cu nici o dom- 
nișoară ? Ei, nici așa să n-o luăm, prietene, într-o bună 
zi tot o să lrebuiască să se întimple, şi © să te însori si 
dumneata. Că, dé, oameni sintem. Dar ar fi de prefcrat 
să te-căsăloreşti cu o femeie mai în virstă, cultivată, care 
să ştie însă să şi gătească, o femeie bună, hine educată; 
Nici nu ştii, priclene, ce frumoasă, poate fi o asemenea căs- 
nicie. Dar asla ai să vezi... Cum ? Am dreptate ? Păi sigur 
că am, prietene. \ 

Nimic nu-i mai presus ca un menaj intim, agrcabil, 
dar, Înainte de a face un asemenea pas, principal e să 
ie sfătuieşti, scumpe domn, da, să te destăinuieşti supe- 
riorilor dumitale, această destăinuire fiind şi ea un fel de 
îndatorire, ca să zic aşa, de serviciu. Cum ? Spui că vei 


- . 226 A 


face acest lucru cu cea mai mare plăcere ? Bravo, așa-mi 
pluci ! Esli un tindr iste} și cumsecade, Tinerețea e pri- 
mejdioasi, scumpe prietene, foarte primejdioasă, şi e ne- 
voie de o mina fermă care să ştie s-o tonducä și peste... 
Cun ai zis ? Obstacole ? Da, așa c, peste obstacolele vieţii. 
Ober dic Felsen des Lebens. Sper că știi germana, Destul? 
Nu ajunge. învaţă, prietene, acrastă limbă, care este limba 
nficială de slat. În oFaşul nostru, orice om de familie mai 
bună cunoaște germana. E, de altfel,-si o indatorire naţio- 
ni, să nu citim doar ziarele cehe. Ce-ai vrut să spui? 
Ca nu cunoşti numele acestei străzi ? Asta e strada Spiri- 
tului, prictenc, strada micului spirit, pe care locuieşte di- 
vectorul școlilor priinare din localitate, domnul Kafronëk, 
un om cu comportiri foarte simpatice, care publică, în 
revisla noastră săptămînală, informaţii și povestiri des- 
pre nişte lucruri foarte originale. Ce spui ? Că iti dai seama 
de acest lucru chiar din titlurile amintite ? Aşa e, prie- 
tune, excclente contribuţii culturale, aceste lucrări ale dom- 
nului Kafronék, Sper că esti abonat la revista noastră ? 
Nu? În cazul ăsta sper că te vei abona cit mai curînd, 
pentru că e, ca să zic aga, gi asta un fel do indatorire ce 
täteneascä, dacă ținem senina de faptul că e vorba de o 
publicație instructivä de înalţă ținută, la care ai putea şi 
dumneata să colaborezi, dacă vreun necioplit ar atenta, 
grosolan, la cinstea și poziţia dumitale de cetăţean onora- 
bil al obștei noastre“. 


— Ajunsescm în faţa casei lui, a mai adăugat domnul 
Tenkral, şi, în timp ce ne stringeam cordial mina, domnul 
Dunzel a ţinut să-mi mai spună : Datoria, prietene, datoria, 
(ine minte acest lucru, după care cu m-am îridreptat spre 
locuința nea, cu un junghi cumplit In creier. 


227 


EXPUNERE DESPRE HANUI. LOCAL LA BOUL, 
DESPRE DOAMNA PA?OUTOVA, 
LA CARE LOCUIEȘTE DOMNUL TENKRAT ŞI 
DESPRE HRANA PE CARE ACEASTA 1-O PUNE 
PE MASĂ 


— Cum ? Ascară ai fost la hanul La Boul ? Şi te-ai dis- 
tral aculo cu nişte domni ? Şi dumnealor Le-au invilat la 
cină ? Mi-ai pricinuil o mare durere, domnule Tenkral, du, 
mare durere mi-ai pricinuit, şi m-aș supăra pe dumneala 
ducă n-aş $li cît e de nepiacul să fii slrain într-un oraş şi 
să nu cunoşti bine silua(ia. 

Cum văd, pari mirat de- cele co-li spun, dar să nu-ţi 
închipui că sînt supărat pe dumncalu Te-am scuzal. pen- 
dru necunoaslerca condiţiilor din oraşul nostru, căci duc: 
ai fi ştiut despre ce local e vorba. niciudată nu i-ai fi tre- 
cut pragul. 

În circiuma La Boul intră dusmanii nostri. indivizi apar- 
finind asa-numitului parlid socialisl, care, imaginează-ţi. 
nu și-au trimis pind acum copiii la sfinta comuniune. Cum. 
nu-ți vine a crede ? Ţi-ai închipuit, poale, ca aici. în ora 
sul nostiu, nu sînt decit oameni asczaţi? În cazul ăsta 
afiă, prietene. că Le-ai inşelal. În localul acelu se stringe 
tocmai acca scursoare a societății curc & organizal o adu- 
nare de protest alunci cind au sosit in orașul nostru misio- 
narii ca să facă colcelä pentru pruncii chinezi. Da, văd ci 
dai din cap, şi nu-ţi vine a crede Dar aşa stau lucrurile + 
De asemenca josnicii sint capabili acesti oameni cu carc 
dumneata ai stat ieri la acecasi masă Pol afirma câ adu: 
narea lor de protest nu s-a soldal cu rezultatul scontut di 


298 


ci, Oamenii din aceste locuri nu sint chiar atit de prosti. 
încît să permită cuiva să declare, fără a fi pedepsit, că avem 
noi aici destui copii săraci de care trebuie să ne îngrijim, 
și să nu ne omorim pentru nişte prunci chinezi ; le-au ară- 
tat ei, că noi nu trăim aici în necredincioasa Franţă, și că 
orașul nostru & o parte integrantă a imperiului Austriac. 
Pe urmă vorbitorul a fost transportat de urgenţă la spital, 
unde a avut destul timp să mediteze şi să-și dea seama cit 
e de nepotrivit să profanezi cele mai sacre sentimente ale 
naţiunii. Da ! Si cu'o asemenea gloată — cu asemenea pă- 
bel, dumneata ai stat şi te-ai amuzat, şi pină la urmă dum- 
nealor te-au poftit să ici parte la sevata lor, Cum? fi 
pare rău ? Lo, - 

-Scumpe domn, în scurtul timp de cînd te cunosc, am 
recunoscut în dumneata bărbatui care va rămine întot- 
deauna un adept al binelui şi căruia nu e nevoie să-i ex- 
pile ce e rău şi urit. Nu mi-e teamă pentru dumncata in 
nici o privinţă şi de aceea nici nu-mi trece prin minte că 
cal putea molipsi de o socictute proastä, într-un iocal 
prost. E vorba numai de faima, de faima 'bună nu doar a 
dumitale, qi a întregii noastre instituţii. Cum ? N-o să mai 
calci pe acolo niciodată ? Imi pare bine, dar nici nu ura 
nevole să spui, fiindcă eu m-am convins imediat de acest 
hucru. Vino-diseară la hotelul Coroana, vei avea un loc r- 
survat la masa nvâstră. Societate aleasă : cu, decanul bisc- 
rlell, pretorul, directorul şcolilor şi primarul oraşului. Ga- 
teac acâio un papricas excelent, servesc o bere nemui- 
pomenită, iuminaţia c decentă, iar noi intrefinem discuţii 
agreablla şi Interesante, fiecare ştie ce poate să-și permită, 
ne stim&m unul pe ¢cidlalt — nu vei vedea acolo nici un 
fol de așa-zisă înfrățire, cu bătăi pe burtă, aga cum se In- 
timpld in altă parte, şi în același timp sintem cu toţii plini 
de veselie şi deo bună-cuviinţă măsurată. Cam asta e tut 


- 229 


ce am wrut să-ți spun despre ee | ‘Inseamnd un. iocal bun și 
un decal prost, 

Acum ag dori să te întreb ceva. Unde: locuiesti dum- 
neata, scumpe prieten ? Cum ?:1? La deamna Péioutové ? 
Prietene, prieterie ! Ti-am spus ieri că un tînăr are nevoie 
de sfaturile bune ale unui bărbat mai in vîrstä și mai 
experimentat. Dumitale, probabil ţi-a plăcut de la bun 
început această femeie, pentru faptul că e e văduvă tine- 
rică de numai doudzeci gi șase de ani Te reg, nu spune 
că mu. Cunoastem, noi prea bine cum e cu voi, tinerii, 
Cum ?. Vrei să spui că nu te numeri printre ei ? Ei,‘hai, nu 
te miei eschiva. Dumneata nici nu-ți dai bine seama ce 
primajdie te pindeşte. Pot să-ți divulg, fireşte cu toată 
disereţia, că doamna Pazoutové hu-gi dorește nimic altceva 
decit să săpăcească pe cineva de cap, să-l lege de ea şi pe 
urmă să-l amenințe cu scandalul şi să-l oblige s-o ia de 
soție. Da, da, aceaslă Pazoutovâ e o femeie perfidă, -care 
loveşte migeleste, pe la spate. Cum ? N-ai observat la ea 
așa ceva ? Mă miră, prictene ! Asta-i tipul de femeie care 
umbiă tiptil, cu pas de plsică, nici n-o-auzi cînd se apropie, 
şi, gata, şi-a si înfipt colții în tine. Cum ? Te ingrozeste 
ce-ţi spun? Păi cred şi eu ! Of, dutnmezeule | Da’ ce să-i 
faci, asa-i tinereţea, lipsită de experiență, de precauţie şi 
clarviziune. Pii cu băgare de seamă, tinere priéten, femeia 
asta a aflat, cu siguranţă, că dispui de oarecare avere ! Zici 
că nu i-ai verbit.despre asta? Ehei, scumpe prieten, sc 
vede: cît eşti :de naiv. Aici se trimbiteazä totul că iufeala 
fulgerului. Dummeata ştii oare că de pe acum se vorbesc 
multe pe seama dumitale și u doamnei Pazoutovă ? Cum ? 
Te ingregegte această poveste ? 

‘Nu ‘te ingrozi, 'scumpe prietene, străinii intră uşor în 
gura humil. De altfel, chiar dumneata i-ai spus azi-diml- 
neafä omului nestru de Sarmioiu. „Nici nu ştii, domnule 


230 


Frantisek, ce mylfumit sînt de locuinţa: mea“ Ab spus-o 
chiar cu. gura dumitale ? Adevărat ? Păi vezi ? ŞI ai mai 
spus că dimineața fi se daw li: eafeaua cu lapte două cor- 
nuri proaspete ? Aşa-i ? Şi'că-iovi, în zi de-post, ai avut 
la prinz friptură de giscă ? Jat azi purcel'la tavă gi bu- 
dîncă. de nrera... Adevărat ?. Pdi vezi, prletene, treaba asta 
e eumplité, Noroc că-mi: te destäinuiesti, nu. de alta, dar 
cum: văd, dunimeata te afli pe'ealea cea: mai bund pentru 
n părăsi. drumul onoarei: și onestității. Asa ceva. n-o să: se 
intimple | Juri că nu se va: intimpla ? Bi, băiete, băiete, 
uz eşti în gura lumii, miine povestea se amplifică, iar 
polmilne izbucnesie, pe chestia asto, un scandal judeţean, 

Două cornuri proaspute-la cafea ? Miercuri, giscă ! Jol, 
poreel la tară şi budimea dt mere I’ Prieteme, prietene |] 
Seumpul meu domn Tenteat !- Subia lui Pamecles. atirnă 
densupra caphlui dumitale”, e de-ajuns. e: mică. irpsărire 
al esti pierdut, blamat. in. fațu. opiniei publice, şi edată cu 
dumineala e blamată întreaga inslitutic si eu, superiorul 
dumitale, care m-aş avea inima să nu-ți aivag sincer şi 
peleteneste atenţia şi să nu-ţi spun înainte de a nu fi prea 
livzlu © Băiete, fiul si bunul meu prieten, scumpe domn, 
pleacă din easa acestei văduve, părăscşte-o şi curmă în 
ivlul Osta firul birfei şi al calomniilor. Mută-te imedial in 
altă parte. . 

Stal, că mi-a venit o ldre! Am aici, în localitate, o 
mâtuşă. O femeie venerabilă, văduvă după dirigintele 
punte, a nerţoaică, în virstă de cincizeci de ani, îi zice 
Krathauer, şi ştiu că are v cameră, liberă de îmehiriat. 
l'hinr nzi o &à stau.de vorbă cu ea si mitna te pets muta 
Dike Fi să. te coate onivit, căci, numai să seapi odată de 
vnst doamnă Pazoutevă. Plateyte-i.chiria pe teats luna, 
iy eu te osigur că nu vei avea de regretat.. La doamma 
Krathaucr o să înveţi mai bine germana şi, trode-mă, 
wtu e de neplätil ! Acer ‘pti? Bravo ! Deahfel eram sigur 


os 


că vei accepta. Nu, nu, te rog, nu-mi multumi ! Stnt, in- 
tr-adevär, bucuros că am izbutit să Le salvez la timp. lar, 
o data, sînt sigur de acest lucru, vei recunoaşte singur ce 
bine e să ai un prieten dezinteresat, chiar dacă accsia 
ar fi să fie, de pildă, însuşi superiorul dumitale. Nu găseşti 
cuvinte de mulţumire ? Să lăsăm asta, scumpe domnule 
Tenkrat, dumneata eşti atit de simpatic, incit eu trebuie 
să mulțumesc cerului binefăcător pentru faptul de a ie fi 
cunoscut. Oameni ca dumneata sint puţini pe lumea asta. 
erede-ma ! Si-acum, du-te frumugel si reziliază contractul 
cu doamna Pazoutova. Ne vedem diseară la restaurantul 
de la Coroana. La revedere. 


După aceea, domnul Tenkrat mi-a povestit că era atît 
de hipnotizat si de istovit, încît, într-adevăr, a reziliat în- 
telegerea cu doamna Pazoutovă şi, in acecaşi seară,,a 
putul să ducă această veste îmbucurătoare la restaurantul 
hotelului Coroana. 


in 
| LA COROANA 


— Domnul perceptor-sef, domnul decan al bisericii, 
domnul -pretor, doninul director şeolar,-demnul primar gi 
eu. Prezentarea persoanei mele de către domnul perceptor- 
get şi prezentarea domnilor amintiți de ei insisi. 

Domnul decan :. Am auzit despre dumneata multe lu- 
cruri frumoase, tinere domn: 


232 


Prelorul : Demnul perceptor-şef nu mai " găseşte -cu- 
vinte de laudă pentru persoana dumitale, distinse domn. 
"Directorul şcolar : Se spune despre dumneata că ai Ti 
un om foarte impartial, domnule Tenkrat ! 

Primarul : Se aude că n-ar exista un tînăr mai punctual 
şi mal exact în îndeplinirea sarcinilor incrediftate... 

Urmează niște bolboroseli din partea mea. ‘intretesute 
de mormäielile de laudă ale domnului Banzet, care . peste 
putin timp îi povesteşte domnului profesor, in limba ger- 
mană, gluma accea cu jocul de cuvinte, cind, am spus, 
chipurile, că pe bunicul meu l-a chemul, initial, „Der hat 
gestohlen* *, grabindu-se apoi să adauge : „Vielen Schénen 
‘Miidchen das Horzlcin“...** Izbucneşie un ris general, în 
toiul căruia domnul pretor bate cu degetul în masă si 
strigă : „Es war damals, Herr Tenkrat‘“*™. Cind-hohotele de 
tis s-au stins, direcloru) scolar m-a intrebat dacă am citit 
ultimele sale povestiri despre sfiriții părinţi. - 

— Le-a citit, s-a gräbit să răspundă. ‘in locul meu, 
domnul Banzet, gi a fost atit “de entuziasmat de: ele, iacit 
mi-u spus că ar dori să vă vadă şi af vă cunoască. A 

Si domnii discutau așa între ei. făcind abstracție de 
prezcnta mea: De bună seamă. pentru ei cra de-ajuns că 
m-au tăzul şi că mă aflu in mijlocul lor ; numai domnul 
Banzel protectorulymeu, mă întreba. ce-i drept, mai des: 
Şi care-i părerea dumitale în această chestiune. domnule 
Tenkrat ? lar eu nu făceam decit să dau din cap aprobator. 

S-a vorbit despre papricagul care în seara aceea, după 
spusele lor. a ust mizerabil. Pe urmă i s-a dat un serios 
avertisment, somnorosujui ospălar, cerindu-i-se cu toată 
energia si nu mai caste în timp ce serveşte. Apoi cineva 

* Ala a (urat (germană). 
Multor few (rumoase le-a furat Inimoara... (germană). 

+ Asta a fost pe-alunci, domnule Alunci (germanii). 


233 


a povestit despre hotuf care e-a imbätat în ita băca- 
aului Vondrak, In fine, domnul pretor a mnt să tune 
gi să fulgere Impotriva servitoarci sale, /care i-a uns ghe- 
tele de box cu un vax obisnult ‘in loe de cremă specială, 

După aceea decanul bisericii s-a apucat să vorbeasca 
despre politică, spunind : politica, in general... şi adresin- 
du-mi-se mie, m-a întrebat : Dumneata ce crezi despre 
politică ? 

aft gata, domnul Banzet s-a grăbit să intervină decla- 
rînd : „Domnul Tenkrat ml-a divulgat, cu toată discretia, 
că dumnealui nu se amestecă în polltică, .“ 

Ca să nu vă mal plictisesc în continuare, țin să vă 
subliniez doar atita că orice întrebare mi se punea, indi- 
ferent de cine, răspunaul în locul meu era dat, de fiecare 
daté, de neobositul meu protector, domnul Banzet. 

Iar atunci cînd domnul decan a spus că dumnealui nu 
mănincă mazăre, domnul Banzet a ţinut să-i declare că 
i-am destăinujt despre mazäre că e cea mai cumplită min- 
care din cile am cunoscut vreodată... 

Cînd au început să-i înjure pe evrei, au aflat că nici 
ew nu-i pot suteri şi; potrivit cuvintelor domnului Banzet, 
dovința mea cea mai ficrbinte ar fi lichidarea tuturor 
evreilar. 

Domnului decan al bisericii ii luceau ochii de bucurie, 
și:bătindu-mă pe umăr, pc mine eare nu scoteam o vorbă, 
mi-a spus: „Domnuie Tenkrat, în vremurile pe care le 
trăim noi în momentul de fata, puțini oameni ca dum- 
neata există pe acest pämint ; necredinfa, infidelitatéa, 
riizmerița; profanarea a tot ce e sfint se răspindesc in 
toată lumea ; atita timp cit oamenii au ştiut ce-i teama de 
justiţia tefbunalelar noastre, era altfel... Sunt certi dedique 
fines, — a subiiniat decanul cu o voce solemnă gi întlţă- 


° 204 


toare — iar odată, veţi vedea, puterea sé va intearce din 
hou în miinile noastre și atunci, veți vedea, domnule. 
Atunci, pu se vor mai repeta asemenea cazuri, în care 
cineva din localitatea noastră-să mai refuze să-și trimită 
copiii la sfinta comuniune... 

Da, se intimplä niște lucruri infiorätoare, a continuat 
decanul adresîndu-se întregii societăți ; ştiţi ce i-a spus 
alaltăieri şelarul Buboiu paracliserului meu, cu care s-a 
ciocnit într-o încăierare verbală ? „Dacă decanul durnitale 
se ţine cu atita stricteţe de Sfinta scriptură, n-are decit să 
iasă e dată, așa,-de bäscälie, în afara orașului şi să mănince 
lăcuste, cum a făcut sfintul Joan în pustiu.“ Da, aşa i-a 
vorbit paractiserului meu acest ticălos... ” 

— Ce părere ai despre treaba asta, domnule Tenkrat ? 

— Eu... eu... 
— Infeleg, | a intervenit la iuţeală protectorul meu, 
domnul Banzet. Dumneata te intrebi dacă omul acesta se 
mal afla in libertate... 


— Am mai rezistat să ascult această vorbărie încă: e 
jumătate de oră, a încheiat această expunere domnul Ten- 
krat. Pe urmă mi-am luat rămas bun, far domnul Banzet 
a fegit să mă conducă pind în fata hotelului Coroana, unde 
Mi-a spus : „Aşa-i că am avut dreptate ? Societate aleasă, 
degajată, discuţii interesante, agreabile, fiecare ştie ce 
poate să-și permită, ne respectim unul pe altul, nici o în- 
fratire,cu bătăi pe burtă şi totuși veselie, în limitele unei 
dlatime bunecuviinţe... Dumneata le-ai făcut cea mai 
bund impregie. Te bucură ?. Îmi pare bine. Dar cel mai mult 
mâ bucur eu, tînărul meu prieten. Așa cum ge bucură 
dascălul de discipolul său. Aşadar, miine la amiază te muţi. 
NI vezi, ai grijă să fii destul de energic incît să nu te Lagi 


235 . ‘ 


ispitit de lingugirile ingéläloare ale acestei fcmel pri- 
mejdioase... 

— Domnul Banzel — a ţinut să mai adauge domnul 
Tenkrat — nu bănuia atunci că, peste citeva säptämini, 
energia mca avea să se manifeste sub o formă nespus ce 
intristaloare pentru persoana lui... 


iv 


EXPUNERE DESPRE NOUA LOCUINȚĂ 


— Cum? Să primesc multumirile dumitale cele ms) 
calde pentru bunăvoința de a-ţi [i procurat o noua lecr- 
intä ? Se poate, domnule Tenkrat ? Mi-am făcut, pur ») 
simplu, cea mai clementară datoric, și sper că şi dumneata 
coli mulţumit. Cum ? Încă nu ştii ? !! Domnule Tenkrat, 
ţi-am facut rost, orede-mă, de cca mai bună locuinţă din 
întregul oraș. Cum ? Te deranjează faptul că trebuie să 
intri în odaia dumilale trecind prin bucătărie şi prin ailă 
ouaic. şi că prin odaia dumitale se trece în a treia odaie ? 

Domnule Tenkrat, bunul meu prieten, te rog nu mă dez- 
amăgi in speranţele pe care mi le-am pus în dumncati. 
considerindu-te un om așezat şi cumsecade. Cuvinte 
dumitale miros a dorința de a dispune de o cameră cv 
intrare separalä. Cum ? Nici prin gind nu ţi-a lrecut aga 
ceva ? Uite ce, scumpul meu pricten, nici eu nu-s [facut de 
ierl-de azi si, vorbu ceea, cunosc prea bine dorinţele o2- 
menilor tineri de a fi, cit mai mult cu putin|a, indepen- 
denti si de sine stătători. De a' avea în buzunar chea 


236 


apartamentului, o cameră cu intrare separală, să vină 
acasă cînd li se năzare, să aducă pe oricine, de prieleni nu 
vorbesc, ci numai despre prietene, da, şi asta cra şi do- 
rința dumitale, nu-i aşa, scumpul meu prieten ? Cum? 
Nici pe departe ? | A 

Ei, hai, hu te mal eschiva, şi mai lasă scuzele ! Te cu- 
nose mai bine decit iţi închipui. Spui că nu eşti un chef- 
liu ? Nici nu am spus asa ceva şi, cinstit vorbind, nici 
D-aș mai sta să discut cu dumneata dacă aş şti că eşti un 
flusturalic ; eu nu-ți vorbese decit despre ispita ce se 
poate naşte în sufletul unui tînăr ca dumneala. Zici că 
esli blindat cu propriile dumitale principii"? Scumpe 
domnule Tenkrat, în oraşul nostru au mai fost pină acum 
mulţi oameni cu principii, care, plnä ia urmă, au cedat, 
lotusi, în lupta cu ispita, și Locmai de accea socol eu că e 
cel mai bine să fii, într-un fel, sub observaţia cuiva. Cum 
zici ? Că esti destul de mare ca să nu-ți mai trebuiască 
aşa ceva? 

Scumpe prietene, ai douăzeci şi opt de ani, şi asta e 
vîrsta cea mai primejdioasă a tinereţii, care, de altfei, te 
scuză pentru felul in care ii răspunzi sfetnicului şi educa- 
torului dumitale cel mai sincer şi mai devotat. Doamna 
Krathauer, dacă poţi să mă crezi, nu va căuta niciodală să 
te iscodcascä, dimpolrivă, îţi doreşte cea mai mare liber- 
tate. de cate însă. dumneata n-ai voie să profifi in nicl o 
direcție. i-am atras atenţia că esti un bărbat tindr, pe 
earc-} pindese o mie de primejdii într-un oraş, chiar atit 
de mile, cum e-orașul nostru. 

lar ruda mea, cu ochii aproape umeziţi de lacrimi, mi-a 
Cagnduil să-ți fie mamă gi să te ferească de toale relele, 
Bi mi-a mai promis că; anume pefitru dumneata, ca să-ţi 
uluage trisletea, va organiza ceaiuri, eventual dansante, 


237 ‘ 


ip a trela odaie... Un moment, nu mä‘intrerupe, ştiu ee 
vrei gă spui : că in această a treia odaie ge trece prin odaia 
dumitale. Dar lasă-mă să termin. Va organiza dour serate 
frumoase la care va invita socetaiea cea mai aleasă 
Numai rudele ei, scumpe domn, căci află, distinse prieten, 
că noi avem în acest oraș o mulțime de rubedenii . 

Spui că azi la amiază, in timp ce luai musa de prînz, 
2 apărut acolo o doamnă, care la un moment dat a trecut 
prin. camera dumitale, iar dumitale ți s-a părut că te cer- 
vetdază cu atenţie ? Fii, te rog, atit de bun şi spune-mi: 
i-a plăcut ? Un pic ? Cum ? Fiindcă arc nasul turtit şi e 
bătrină şi uscätivä 7 Si că are părul roşcat ? Nu, domnule 
Tenkrat, n-ai văzut bine, scumpul meu prieten, Aha, 
admiti deci că erau läsale jaluzelele, ca să nu bată soa- 
rele 17?! Da, aga este, şi se vede €ă esti un om corect, 
Liindcă femeia pe care ai văzut-o e frumoasă, tînără, părul 
ei e auriu, nicidecum roșcat, iar trupul ei e suplu şi zvelt, 
nicidecum uscat, căci, scumpe domnule Tenkrat şi bunul 
meu prieten, femeia aceea era domnisoara Markuta Bari- 
zetovâ, adică fiica mea. Să te iert că n-ai văzut bine și că 
abia acum iti amintestt ce sprinten şi ce frumos pägea ? Da, 
iubite domnule Tenkrat,’ ai dreptate, fiica mea are un pus 
afit, de delicat şi. atte de fermecător, încit nici o doamnă 
de omoare de la curtea imperială nu päseste mai grațios. 
Dar kai să fim sinceri unul față de celălalt, Comoara mea 
Marketa a auzit de la mine atitea lucruri [rumoasc despre 
dumneata, îucit şi-a pus în gind; în calitatea ci de prim 
vopil in familia noastră, să vină să te vadă, şi, ca să zic 
asa, trebuie să-ți spun, cu inima deschisă, că i-al plăcut. 
Da, mi-a povestit cu frumos şi cu cîtă delicateţe ai tăiat 
varnea de vită, în timp ce mincai. Precum vezi, fetiţa 
nes mai e şi-acum aproape un copil. . : 

Cum ? Te bucură aprécieres ei în legivaré ev felul in 
ware ai tăiat carnea aceea de vită ? Fiică mea a fost pur 


] 234 ÎN 


şi simplu entuziasmatä, scumpul meu prieten ; s-a necăjit 
insă nespus că n-a putut să-ţi vadă bine fafa. 

E o fetiță drăgălașă, gi cind o “vei cunsaste mai bine, 

vei da seama ce tristeţe m-ar cuprinde dacă ne-ar ră- 

cineva din casă, luind-o de soţie. Regreţul nostru ar 
iai putea fi îndulcit numai dacă soţul ei ar fi un em așe- 

un:om de caracter, blajin și cumsecade, domnule Ten- 
Kfff, care să simtă în persoana ei și prezenţa părinţilor. 
Cum ? Buzele mele au rostit cuvinte de aur? 

Ah, scumpul meu prieten! Nici nu ştii cit de greu 
mi-ar fi să mă despart de acest îngeraş şi fyi jar că a-am 
de : gînd s-o dau nici în ruptul capului unuia pe care să nu-l 
cunosc, hai să zicem, măcar atit de bine cum te cunese pe 
dumneata, Zici că te bucură încrederea mea gi că fe dau 
de exemplu ? Te rog, lasă mulfumirile şi dă-mi mai bime 
mina să ţi-o string părintește. Aga, şi-acum cu bine, gi di- 
seară ne vedem la Coroana. 

— Atunci mi-a venii în minte, pentru prima oară — a 
timut să adauge eroul acestei istoricare — că încet-încet 
intru într-e mare încurcătură. 


V 
EXPUNERE DESPRE SCRISOAREA ROZ 


— Mă întrebi de ce sînt azi atit de taciturn, de ce nu 
glumesc și de ce sînt atit de trist. (Un oftat.) Nu pet să mu 
flu trist. (Alt oftat.) Nu pot să nu fiu supărat cînd wad ce 
pericol] il ameninţă pe cineva pentru care aș fi în stare 
să-mi vărs si sîngele. 


239 


Cum văd, scumpui meu domn Tenkrat, inima dumitale 
nu e prea indureraté de mărturisirea mea, “tăci, fireşte, 
dumneata! nu-ţi poţi închipui ce-i în sufletul meu atunci 
cînd observ ce curse i se întind prietenului meu de către o 
persoană necunoscută. Cum ? Nu-ţi dai seama încă des- 
pre cine vorbesc ? Despre dumneata e vorba, scumpul 
meu coleg, despre dumneata, omui lipsit de experienţă, 
aflat cu un picior la marginea unei prăpăstii înfiorătoare. 
Cum ? Tot nu ştii despre ce anume e vorba-? Si să fiu. 
liniştit, fiindcă doamna Krathauer e o femeie în vîrstă şi 
nu se gîndeşte la nici un fel de prostii ? Stau si mă întreb 
dacă nu cumva mă iei peste picior, prietene. Cum ? Tot nu 
înţelegi ? 

Uite ce, prea stumpe domn,/dumneata nu poți totuşi 
să tägäduiesti că azi, în cursul dimineţii, ai primit la birou 
o scrisoricä toz. Cum ? Nu înţelegi de ce a putut să mă 
mihnească această scrisorică ? Scumpul meu coleg, dum- 
neata eşti un bărbat cu o frumoasă poziţie socială, averea 
dumitale iti asigură ca însăși această poziţie, iar acum 
te afli pe calea cea mai bună de.a deveni funcţionar, da, 
da, fine minte ce-ţi spun : în citiva ani vei [i funcţionar 
la administraţia financiară. . 

Reprezinti, deci, ca să zic așa, o partidă bună, da, o 
partidă excelentă, şi, deodată, dumneata nu esti in stare 
să pricepi că o femeie ar vrea să te prindă în mrejele ei 
şi să nu-ţi mai dea drumul toată viata { Cum ? Scrisorica 
accea roz nu e de la nici o femeie? Domnule Tènkral, a 
opta poruncă a Domnului sună astfel : „Să nu minţi şi să 
nu juri strimb impolriva aproapelui tău“. Nu păcâlui, 
scumpe domn, față de această poruncă, sl mărturiseşte cu 
inima deschisă. Cum ? Într-adevăr ? scrisoarea nu e de la 
nici o femeie ? 

Si-atunci ce vrea să Insemne parfumul acela de liliac, 
care s-a răspîndit prin birourile noastre în clipa în care 


240 


dumneata ai deschis scrisoarea cu pricina, Spui că € de Ja 
un domn ? Domnule Tenkrat, minciuna il face lie ocară 
pe oricine, şi cel ce minte... Cum ai spus ? ? Că e de la un 
domn care s-a folosit de acest siretlie, ca dumneata sä nu 
arunci scrisoarea, întrucit de fiecare dată îţi solicită vn 
imprumut ? Scumpul meu domn Tenkrat... pe mine nu mă 
poţi ducc... Cum ? [Imi dai scrisoarea s-o citesc ? Foarte 
bine, 

(Pauză) - 

Mă rog, dâr asta încă nu înseamnă că. nu e de la 6 fe- 
meie ! Poftim ce scrie : „Mă aflu într-o criză financiară de 
moment, De aceca mă adresez dumitale cu stăruitoarea 
rugăminte de a avea amabilitatea să-mi trimiţi cincizeci 
de galbeni. Cu “expresia celui mal adine respect, rămîn al 
dumitale, J.Z." 

Nu le supăra, prietene, dar acest J.Z.. poate fi foarte 
vine și o femeie, Josefa, Jana, Jaromira, Zadakova, Zou- 
valova, Zamostna. Hai, recunoaşte cinstit, scumpul -meu 
prieten, că ai avut si dumneata o dată o legătură cu o ic- 
meic. În definitiv, de ce nu? Cum? Nu e nevoie să-ţi 
fac cu ochiul ? ‘Nu, nu, nu, mărturiseşte deschis, iar eu îi 
serlu imediat acestei femei, dă-mi repede numele și adresa 
«i, ca să te feresc de o mare rușine... da, o să-i scriu ca un 
udevărat părinte... 

Să iau deci un creion şi carnetul de însemnări ? Cum 
ul spus ? Că pe femeia asta a mea o cheamă Jaraslav Za- 
}iéek, că e pictor şi locuieşte la Chrudim in casa cu nr. 23 ? 
E adevăr at ? Pot.da crezare acestei afirmaţii ? ? Răule, 
räule 


Nici nu ştii ce pietroi mi s-a luat de pe inima mea atit 
de greu încercată, Scumpul meu domn Tenkrat ! Dar ceva 
trobule, totugi, să-ţi spun. Dumneata pretinzi că s-a folosit 
do acest şiretlic, scriind pe hirtie roz, ca să nu arunci scri- 


241 


sorica la cos. Dar vezi, tocmal de asta se leagă mihnirea 
mea. Am știut de ia bun început că e o scrisoare de la un 
bărbat, întrucît eram convins că mi te-ai fi destăinuit mai 
demult dacă ai fi.avut vreo legătură. amoroasă. Cum ? 
Asta se înţelege de la sine ? 


Îţi mulţumesc pentru încredere, dar să continuăm. 
Dumneata ai preluat de la poștaş această scrisoricé rez 
ca orice tînăr dornic de o aventură amoroasă. Nicidecum ? 
Atunci cum se face că af primit-o, de ce n-ai to 
Imediat înapoi, de vreme ce înima dumitale nu simte in 
ea dorinţa de a lubi ? Cum ? Dumneata preferi mincarea, 
băutura şi somnul ? 


Ei, băiete, bälete ! Dumneata, scumpul meu coleg, esti 
Inc&-fodrte tînăr, îţi spun asta mereu, ai sîngele lute si 
neastimparat, dar eşti lipsit de experiență ; un astfet de 
romantism sună ca .bätäile de clopot, gi, desigur, . inima 
dumitale a luat-o razna de .bucurle în clipa în care ai 
primit scrisoarea aceea, iar ochii, ce să inai spun, strălu- 
ceau de fericire... 

Cum ? Dumitale nu-ţi slrdlucese niciodată ochii ? Si 
atunci ce-a fost ? Ce ar fi putut să fie, seumpul meu coleg 
si prieten .Tenkrat ? Ori asteptai, poate, să primeşti e scri- 
soare de la o anumita domnişoară, te gindeai poate... Ori 
ai crezut, poate, că doamna PaZoutova [fi serie să'părăsești 
o casă a cinstel si virtuţii şi să te înțorci Inapoi la eh, în 
odaia aceea rău-famată ? Ori ?. Ce-ai vrut să spui ? Că 
era o scrisoare ca orice scrisoare, gi atîta tot? * 

Te ingeli, scumpul meu prieteri. E o'mare diferenţă, lar 
această diferenţă constă în culoare, iar dumneata rogesti ! 
Ce mi-e dat să vid, scumpe domn ? Cum ? Dumneata a: 
obrajii roşii de la natură ? Nu, nu, la mijloc trebuie să fie 
altceva. Mi se pare mie că tefam surprins asupra unui 
gînd, care, eventual, ar explica totul... : 


242 


N-aveam eum ? Ei, băiete, băiete, dumneata asleptai o 
scrisericé de lz o anumită domnişoară, nu-i aşa ? Si sînt 
sigur, seumpul meu prieten, că ve-ai gindit la silueta aceea 
suplă; la fata aceea cu părul de aur pe care ai văzut-o atunci 
în camera dumitale: Ce-i cu dumneata ? Te-ai impurpürat 
la faţă... Da, fiul meu, sint alături de dumneata si știu ce 
se petrece în inima, dumitale, bunul şi scurapul meu prie- 
ten. ‘Dar trebuie să-ţi mai spun ceva: Marketa mea știe 
să se stăpinească- și niciodată nu va scrie ea cea dintii. 
Da, asta e, ştie să se stăpinească, scumpul meu fiu. 


— Pe urmă i-am făgăduit că a doua zi, duminică, mă 
voi duce la. ej la masă, ca să mă obișnuiesc să mă misc in 
sinul familifler de cea mai bună condiţie, a adăugat dom- 
nul Tenkrat, arborind. un. zimbet mai lrist ca oricind... 


‘ 


\ 


VI 


DOMNUL TENKRAT POVESTESTE DESPRE PRINZUL 

fESTIV IN CASA DOMNULUI BANZET SI. DESPRE 

OT CEEA CE I-A FĂCUT ACOLO O IMPRESIE NE- 
.. OBIŞNUITĂ, ° 


— Clnd m-am prezentat la locuinţa lor, la orele un- 
sprazuce gi jumătate fix, domnul Banzet 'm-a intimpinat 
vu următoarele cuvinte : „Tocmai mă pregäteam să vin 
după dumneata“. După care am fost prezental doamnei 
Dangelova și fiicelor lor. Cite erau, nu mai ştiu, nu de 
alta, dar erau atitea, încît humărul lor a avut darul să mă 
épäcoascä de-a binelea. Ma simfcam, probabil, ca omul 


243 


care se uitä la,niste paduri intinse ori {a imensitatea ocea- 
aului, ori, știu eu, poate la-o ingrämädire uriașă de munţi. 
Ştiu doar atil că erar cel mai tinăr din intreaga societale 
şi că toate fiicele domnului Banzet m-au pus Într-o mare 
incurcătură prin bétrincica lor. Am rămas, pur şi simplu. 
descumpänit. Cind Marketa mi-a intins mina, domnul 
Banzet mi-a aruncat o privire plină de semnificaţii si a 
spus : „Voi dol, dacă nu mă inşel, vă cunoaşteţi un pic.“ 

După aceea, doamna Banzetovă mi-a ținut o cuvintare 
cu urmatorui conţinut : „Prea stimale domn! Am dorii, 
într-adevăr, foarte mult să vă cunosc, deoarece soțul meu 
mi-a povestit despre dumneavoâstră atîtea lucruri fru- 
moase gi simpalice, incil l-am indemnat mereu să vă invite 
la un dejun, intrucil allt eu, cit şi fiicele.mele ardegm 
de nerăbdare. să-i stringem, cu căldură, mina bunului 
prielen al tăticului nostru. Cind il auzi, numai despre dum: 
neavoastră vorbeşte : «Domnu! Tenkrst. a spus cutare-hw 
eru, domnul Tenkrat a povestit despre cutare lucru, dom- 
qui Tenkrat și-a înţeput azi: degetul cu penita, domnul 

‘eakral in sus, domnul Tenkrat in. jos» — da, ziie în gir 

au vorbeşte decit despre dumheavoustră. far Marketa, fiica 
noastră cca mai mică, nu mai putea nici ea de nerăbdare: 
în dorinţa ei fierbinte de a sla de vorbă cu dumneavoastră, 
căci instruirea dumneavoastră. preuslimale domr, e 
ialr-adevär remarcabilă, şi ea de mull asteaplä un ase- 
menea prilej de a sta de vorbă cu cineva despre artă 
Sarăcuța de ea, e ca o păsărică închisă intr-o colivie. Dacă 
ati auzi-o cintind ln pian, ah, Doamne, sînt slgură c: 
inima v-ar tresäita de bucurie. Ar pulea foarte bine au 
dea și concerte publice, dar mililica nu vrea. 

— Mămico, ce-ţi veni ?... . 

— Vedeţi cit e de sficinici şi de -modestă ? Deocam- 
dată trebuie să-i cinti ceva mnului Fenkrat, ei hai, 
du-te, nu te mai sfii. Aşa e ea, ca un copil... 


244 


— Mämico.. , 

— Hai, du-te, du-te, Marketo, gi cîntă-ne melodia ta 
preferată... 

— Domnișoară, am intervenit eu cu o voce rugătoare, 
fiţi bună şi cîntaţi-mi ceva !... | 

— Hai, du-te, au indemnat-o in eor, surorile ei si astfel 
m-am dus cu ea In salon, urmat de un numär mare de 
capete de femei, de pe care se uitau ja mine, cu un aer 
de repros, -fardul de pe obraji, de pe sprincene, de pe 
buze, si toate femeile acelea se uitau fa mine cu nişte ochi 
de parcă ar fi vrut'să mă devoreze, iar cu mă simțeam 
probabil ca soldaţii luf Napoleon în Egipt, în monientul in 
care vestitul împărat le-a spus, arătînd cu mina spre pira- 
mide: ,,Tineti minte si nu uitaţi că în clipa asta se uită 
Ja voi mileniile !* 

Domnul Banzet m-a poftit să iau loc în baiansoar ul de 
Engä pian, domnişoara Marketa isi lsd degetele uscate 
pe claviatură şi primele acorduri fäcurä să bubuie intre- 
gal salon... 

— Asta-i fantezia ei, a ținut să spună domnul Banze! 
cu un entuziasm ce creștea cu fiecare lovitură a domni- 
goarci Marketa în clapele nobilului instrument. 

— Nu-i aşa că-i minunat ? a continuat să se înflă- 
căreze domnul Banzet, sprijinindu-se de speteaza ba- 
fansoarului meu cu atita putere, încît am fost silit să 
depun toate eforturile ca să nu mă duc peste cap. 

— Minunat, am repetat eu din’ politeţe, regretind 
că fn clipa aceea'nu eram surd, nu de alta, dar ceea ce 
uuzeam avea darul să-mi sfigie nervil. Iar Marketa. cinta, 
vinta mereu, surgrile ei au dispărut încet-încet, una cite 
una, pînă cînd. n-am mai rămas în salon decit gu, domnul 
Banzet şi Marketa, care cînta mereu fantezia ei fantastic 


245 


Ge lungă, fantezia el, care-ml spărgea timpanele și-mi 
biciuia nervii în locurile cele mal sensibile. . 

— Minunat, a murmurat din nou domnul Banzet, 
sprijinindu-se cu şi mai mare greutate de speteaza balan- 
soarului; pe urmă a mai mormäit ceva neînțeles, gi 
greutatea lui pe balansoar a inceput să crească tot mai 
mult, pind cînd. nu a mai încăput nici o îndoială că 
domnul Banzet adormise, așa cum era, rezemat de -spe- 
teaza balansoarului - 

Situuţia mea era cum nu se poate mai critică. Mi-era - 
teamă să fac vreo mișcare, străduindu-mă din răsputeri 
să menţin echilibrul balansoarului, în timp ce Marketa 
cinta mereu, bălind din ce în ce mai furios în clapele 
pianului. 

În fine, puterile au început să mă părăsească și m-am 
văzut silit si cedez un pic ; adormitul domn Banzet apăsa 
întruna pe speteaza balansoarului, acesta a prins.să sc 
legene, picioarele mi s-au înălțat spre plafon, capul mi 
s-a dus în- jos spre dusumea, si eu m-am dat frumos 
„peste cap și, cu acest prilej, picioarele'mele au apucat 
intre “ele, fără voia mea, ca într-un cleşte puternic, gitul 
domnului Banzet, trăgindu-l peste mine, şi cu această 
mișcare echilibrul balansoaruiui a fost restabilit ; . dar 
numai pentru o clipă, căci s-a pierdut din nou, deoarece” 
domnut Banzet a zburat cu luteala fulgerului în cealaltă. 
parte, înscriind astfel un are de cerc-alil de mare, incit 
a doborit luminarea de pe pian, a spart rama pe care se 
aflau antele, strigind în acest timp „Maica ta Hristoase“ 
cu vocea lyi de bas, peste care se înălța glasul pitigäiat al 
Marketei: „Vai, vai, vai...“ şi glasul meu de tenor ce 
fisnea de sub balansoarul răsturnat. ..mnezeule mare, 
fecioară Maria... ” N 

- După te a dat buzna fn-salon mult asteptatul ajutor, 
mu am mal fost o persoană ce zăcea pe jos, ci, din nou, 


246 


un otspete im dank regulă, care, la intrebarea înspăi- 
mifntatei amfitrioane, a răspuns că nu i s-a întîmplat 
nizaic, că, pur și simplu, balansoarul s-a dat peste cap, 
gi atiia tot. În cele din urmă am izbucnit cu toţii într-un 
hobot de ris nestävilit, cu excepția domnului Banaet, care 
își apăsa cucwiul de pe frunte cu lama eutitului de buzu- 
nar, condus din salan de'’potie sa, căreia îi povestea cum 
se rezemase de baiansoar. Peste citeva clipe am auzit 
din încăperea alăturată, vocea ei severă : 

— Altă dată să nu mai bei atâta vin de dimineaţă! 
Ce-o să ereadă dumnealui despre goi 7... 

Cuvintele următoare nu le-am mai auzit, s-au stins 
într-un nou acord de pian, care, din păcate, nu e-a soldat 
cu un alt dezastru. Domnișoara Marketa -a repetat: mi- 
nuneta sa fantezie, în timp ce surorile ei s-au pierdut, 
din nou, una cite una, lăsînd convorbirea noastră fără nici 
un. martor : . 

— Niciodată n-am auzit ceva mai frumos... 

— Credeţi ? ‘ 

— Nu ered, doranișoară, ci sint convins de acest lucru ; 
talentul dumneavoastră şi ceea ce am auzit mă indreptă- 
fese să declar că interpretarea dumncavoastră este, fără 
niet un fel de exagerare, excelentă 1 

— Pur gi simplu, mă flatati. . 

— Nu, eu n-am obiceiul să Flatez, sînt un om sincer 
și direct, şi, făcînd o apreciere absolut raționată a com- 
poziției dumneavoastră, îmi înpădui să [ac afirmaţia că 
este cea mat frumoasă compoziție din cite mi-a fost dat 
să ascult pind acum... : 

Am vofbit așa cam vreun sfert de oră, demenetrind 
în felul âsta ră prostii se pot verbi nu numai despre 
starea gresii, ci despre orice pe lumea gsfe, gi că e fsarte 
por să repeti, sub altă formă, tot ce ai spus cu citeva 
clipe în urmă. 


247 


In fine, își făcu aparitia în salon doamna Banzetovă, 
căreia Marketa îi spuse ce 'discuţie strălucilă avusese cu 
mine, drepl care amfitrioana rosii drägästos, amenin- 
¢ind-o pärinteste cu degetul : 

— Diavoliţă mică ce ești... 

Ne-am dus pe.urmă în sufragerie, unde, $ în cluda 
protestelor mele insistente, am fost așezat totuși la loc de 
cinste, in capul mesei, apăsat pe umeri de doamna Ban- 
zetova din stinga, de soţul «ei din dreapta. Doamna Ban- 
zelovă a bolborosit apoi un fel.de rugăciune, - din care 
am desiusit că vom căpăta, ceva din mina Domnului, şi ic 
clipa următoare castronul cu 'supă a Inceput să facă 
ocolul mesei, intrucil eu am refuzat să mă servesc pri- 
mul, oferindu-i, serviabil. doamnei Banzetovă. 

— Ei, hai, nu te mai iäss atila rugat, spuse energic 
domnul Banzet, şi. apucind polonicul. ‘imi puse mie, ec! 
dintii, supa in farfurie, si abia după aceea se serviră şi 
ceilalți. Ă 

Lingă mine şedea drâgälasa Marketa, | despre - care 
doamna Banzetovă spunea că ciuguleşte ca o păsărică 

— Papoti, domnişoară, päpali, i-am spus eu cu gis- 
gäsie, la care domnul ‘Banzct a jinul să menţioneze. 
„Supa « temelia, şi carnea e träinicia“. 

‘ Liagurile au prins să ţăcăne şi supa fu consumată 
Pe urmă au fost aduse ‘fa masă nişte păhărule mici, un Lei 
de degelare, pe care le umplură cu vin de Malaga D 
bună seamă, în intenţia lor era să se imite un seu! 
sărbătoresc. 


Markela -avea -acum buzele subtiri.si palide, căci vop- 
seaua de pe ele trecuse In stamacul ei'odală cu supa. 

Una dintre :domnisoare, după ce isi -glerse.gura cu 
gervetelul, avea un ebraz galben ca ceura, iar celălatt roşii 
ca trandafirul. 


2e 


Era foarte interesant si urmăreşti . cum se schimbă 
culorile feței, la fiecare folosire a şerveţelului.. Una dintre 
fiice avea o sprinceană neagră, iar cealaltă sură. Serve- 
tclele crau luate imediat de pe masă și domnişoarele, la 
semnele delicate ale mamei, ieșeau una cite una, ducin- 
durse chipurile in bucătărie, ca apoi să se înapoieze cu 
alte vopsele pe obraji... id 

Felurile de mincare au fost: curcan cu prune, snifel 
de pore cu mazăre, un [el de pate prajil, tocanä de că- 
ptioară cu sos picant si găluşte, și o cremă de zahăr ars, 
cure, în afară de denumirea de cremă, n-avcu pe ea nimie 
cremos. . N 

— Marketa a preparat-o, la cuptor — Marketa a 
bătut albusurile, — Marketa a dat pe răzătoare voaja 
de portocale... eu n-am .lăcut decit s-o supraveghez, a 
{inal să precizeze amfltrioana, ispilindu-mă In felul ăsta 
să mA servesc. 

Mincam cuminte, ascultindu-i pe taţi din jurul meu 
cum plescăie gi gifiie... ‘ 

Vinul era acru. și de cea mai proastă calitate-: 

— Așa ceva sînt sigur că n-ai mai băut, strigă la 
mine domnul Banzet. Prosit ! 

Paharele au răsunat şi le-am golit cu toţii pind la fund, 
lar eu am arborat o: mină cit mai agreabilă cu putinţă... 

Cind a venii cafeaua neagră, m-a apucat, deodată, 
un [el de indispozitie la stomac, şi tot timpul aveam sen- 
zaţia câ mi-a rămas ceva cludat în gitlej, parcă ar fi 
{ost un fir de păr. ȘI ma irita în asemenea hal, încîl 

mţeum cum mi se întoarce stomacul pe dos, iar cu, 
uşezat în fata oglinzii, vedeam cum mi se întinde palou- 
ven pe obraji. În viața mea nu mi se mal intimpluse e 
poveste afît de-cumplită. Să vorbesc, nu mă Incumetam. 
nu de alia... Pe scurt, răă striduiam să las impresia câ 
“abstec... Am început să nădușesc şi, deodati, mi-s-a facut 


249 


atit de rau, încît, nedindu-mi seama ce fac, am zbughit-o 
afară din sufragerie, fără să. scol o vorbă, gi, mai-mai Bă 
scot din ‘tijini ușa bucătăriei, m-am repezit cu disperare 
pe palier, unde amfitrionil mă-găsiră aplecat peste balus- 
tradi, nu ca musafir, cl ca un membru al familiei, 
care se comportă cit se poate de degajat, ca la el acasă, 
Pentru un musalir, era prea ingrozitor ceea ce lmi în- 
găduiam... Tar de jos din curte, doi purcelusi se uitau 
la mine cu ochi recunascători gi, inect-inect, căzu peste 
ci, printre altele, și firul de aur din părul drăgâlașei 
domnişoare Marketa..: 

Peste putin timp, văzind cit sînt de palid şi. cum tre- 
mur-din tot corpul, domnul Banzet m-a condus înapoi în 
casă, unde m-a întins în pat, asigurindu-mă că miloasa 
Marketa lesinase speriată de boala mea.. 

— Acum îmi aduc aminie, a ţinut să mai spună dom- 
nul Tenkrat, încheindu-și povestirea despre prinzul fes- 
tiv, cum suna rugăciunea acèta : „Sfinte, Dumnezeule, 
părinte ceresc, blnecuvinicazä aceste dusuri, pe care le 
vom priml din mina ta...“ 


vo 


PRIMA PLIMBARE A POMNULUI TENKRAT 
CU DOMNUL BANZET, DUPĂ TREI SAPTAMINI 
DE SUFERINȚĂ, DATIND DE LA PRINZUL FESTIV 


— Mei nu ştit eil sînt de bucuros, scumpul meu con- 
valescent, că peti ine să ieşi la aer curat. Cum ? Statul 
în pat începuse să te pllclisească de moarte ? 


1. 260° 


Te cred, bunul meu prieten, dar a fost um caz de forță 
majoră, ai avut absolută nevoie de liniște si odihnă, asa 
cum ai nevoie de acrul pe care-l respiri. Cum ? Nu eşti 
lămurit dacă ai beneficiat de liniștea necesară, de vreme 
ce rudele mele te-au vizitat şi s-au interesa! de sănătatea 
dumitale ? 

Păi vezi, scumpul | meu convalescent, tocmai de aici 
poţi trage concluzia în ce măsură le-ai cucerit inima, 
da, da, din felul In care s-au îngrijit de liniştea şi sänä- 
tatea dumitale... Cum !? | Dumneata pretinzi că erai 
sănătos tun chiar a doua zi după prinzul acela fostiv ? 

Nicidecum, scumpe coleg, nu eral -deloc sănătos, de 
vreme ce âveai catar stomacal. Cum? N-ai avut calar 
stomacal ? Cum poţi să spui așa ceva, bunul meu prieten ? 
Al avut, de vreme ce ti s-a făcut rău după consumarea 
unor mincäruri consistente. E ştiut că cel ce vormilä după 
consumul de mincäruri consistente are stomacul deranjat. 

Cum ? Să nu-ţi mai aduc aminte de povestea asta că 
ți se întoarce stomacul pe dos ? Pai vezi, scumpul meu 
convalescent, că am dreptate cînd spun că stomacul dumi- 
tale nu-i nici acum complet restabilit, de vreme ce numai 
gimpla aluzia la mincärurile consistente are daral să te 

pună ? Cum ? Catarul acela stomacal l-am decis nol 
după ce ne-am consultat cu doamna Krathauer, deși nu 
ara adevărat 7 

Bunul meu prleten pe cale de însănătoşire, să ştii de la 
mine că doamna Krathauer e o femeie minunată care se 
pricepe la toate. Își dă seama imediat, mai bine decit cel 
mal bun medic, ce cui îi lipsește gi, crede-mă, alc! In 
oras sint multe familii de cea mai bund conditie, care | 
se adresează ei cu toată fncrederaa si, te rog să mă 
crezi, numai datorită excelentei ijiri de care te-al 
bucurat din ea ei poți astâzi să ieși cu mine pentru 
prima oară plimbare, după trei săptămîni de zăcut 


251 


în pat. Cum? fi multumesti, dar susţii că a turhat în 
dumneata atitea fierturi,incit abia dupa trei săptămini 
te simţi mai bine. - 

i. Scunipul meu convalescent si iubite domnule Tenkrat, 
nici nu știi cit ne-am gindit cu toţii la mljlcacele care ar 
fi putut să-ţi ajute, cite ceasuri am stat și am chibzuit 
la noi acasă ca, în cele din urmă, să-i spunem ce fel de 
ceaiuri să-ţi fiarbă. 

— Să-i dam să bea ceai de cuigoare, ne-am inteles în 
eonsiliul de familie ; si ai băut ceai de cuisoare. 

Vazind că nu ajută, tie-am aduna! din nou și ne-am 
sfâtuit. 

— Să-i dăm; să bea fiertură de fierea-pămintului, a 
propus Marketa. Si ţi-am dat să bei fiertură de fierea- 
pămintului. Dar tot fără nici un efect. 

— Ce părere aveţi de o fiertură: de salvie amestecată 
cu trifoi încins ? a propus soția mea. Bine, am zis noi, şi 
dumaeala ai băul si această [iertură. Dar tot fără nici un 
efect. 

Nici nu ştii ce năzdrăvănii ai tăcut. 

Ai sărit din pat ca fript şi a trebuit ca noi Loti, im- 
preună cu doamna Krathauer, să te ținem zdravăn, au 
de alta, dar mereu voiat să pleci, spunind că n-a! nimle, 
da, la un moment dat ai vrut să te imbraci şi, la împo- 
trivirea noastra, ai început să înjuri şi să blestemi, Da, 
băiete, să blestemi | Am fost siliţi si-fi ascundem hai- 
nele și ghetele, căci -alifel ai fr săvirșit, cu siguranţă, un 
act nesăbuit. 

Pe urmé te-al apucat să strigi in gura mare că tl-e 
foame. Cum ? Dumneata pretinzl că n-ei avut încotro sl.a 
trebuit să strigi, de vreme ce primeai zi.de zi doar” o 
cană de supă, o chiflă şi două ouă moi ? 

Scumpe domnule Tenkrat, bunul meu prieten pe cale 
de insänätosire ! În cazul catarului stomacal, leacul cel 


252 


mai bun e regimul alimentar. Da, dicta! Cum ? Dum- 
neata n-ai avut nici un calar stomacul si numai mătușa. 
mea ţi-a stricat slomacul cu posirea ei ? Îmi pare rău de 
ce, spui, scumpe prieten, dar eu te iert, [iindcă ştiu cd 
loti convalescentii sini nerăbdălori si nici unul dintre ei 
nu vrea să recunoască sacrificiul si abncgalia celor cei 
ingrijese... 

Cum ?. Sacrificiul. a fost din pariea dumitale ? far 
noi ţi-am violat voinţa, silindu-te să înghiţi, linguriţă cu. 
linguriţă,» fierturi de musgctel, de salvie cu trifoi încins şi 
fierca-pämintului ? Prietene pe cale de a Le insänätosi ! 
Oricärui bolnav i se pare că medicul ii violcuză voinţa, 
silindu-l să respecte Lratamentui prescris de el. Cum ? 
Dc ce, la cererea. dumilale, n-am chema! un doctor ? E 
cil se poale de simplu. Pentru că n-am vrut să se: mai 
bucure nimeni de însănătușirea dumitale, in alară de noi 
Ziua de azi e o adevărală sărbătoare pentru întreaga 
nvastră familie, ba, mai mult, puica spune că eg 
siirbătoare pentru întregul oraş. În ficcure seară domnii 
de la Coroana s-au interesat de sänälatea dumitale — dom- 
nul prelor. domnul decan al bisericii. dircetorul şcolii; 
primarul gi, pot să-ţi desidinui, cu toală discretia. că 
ldeea co inghilitul bucăţilor de gheaţă a venil direct dia 
partea domnului pretor. 

Cum ? Asa ceva nu i-ai dori nici celui mai mare 
duşmaa ? Prea scumpe domnule Tenkral ! Cun poli vorbi 
aya ?!! Nici nu ştii ciji bolnavi i-au considerat pină 
“cum pe medici drepl dușmanii lor cei mai inräili dar. 
n-ni ce-i face, leacul e umar, in schimb: te face bine, 

$4 le transmit iuturor muljumirile dumitale. pentru 
ucrsic manifestari de prietenic ? Cu plăcere. Se înţelege 
de la sine că o să le transmit, si indeosebi unci anumite 
persoune care;se va'bucura cel mai mult să audă cuvintele 
dumltale prietenoase. Cum ? Nu ştii despre cine-i vorba 7 


253 


Pot să-ţi impärtäsese că în tot arașul sînt multe pes- 
soane care s-au întristat auzind de boala dumitale, dar ces 
mai îndurerată a fost o fată tînără și frumoasă, care ziua 
şi noaptea a vegheat in plinsete gi: rugăciuni, inchinin- 
du-se preasfintei născătoare de Dumnezeu, să pună pen- 
tru dumneata o vorbă bună pe lingă tronul ceresc, și cu 
vorba ei sfintă sl plină de putere, să-ți aducă bineeuvin- 
tarea si grabnica însănătoșire. În fiecare zi s-a dus la 

“biserică şi, 'îngenuncheală în. fața altarului, a invocat-e 

pe Sfinta fecioară, cu rugächmea de a te vedea iarăși 
sănătos şi bine dispus..., Într-adevăr, s-a petreeut o mi- 
nune ? Seumpul meu.convalescent, să știi de la mine. că 
numai datorită acestei copile inocente, a stäruintei în 
"rugăciunea ei şi, fireste, a ingrijirii. noastre nepreaupe 
fite, s-a produs această minune. . . 

Da, Marketa noastră a fest aceea care, zi de zi, înge- 
nuncheată în fata altarului Sfintei Fecioare din Boleslav, 
& invocat cerul, rugindu-se pentru însănătoşirea demi- 
tale ! Cum ? Ţi-ai dat seama numaidevit de acest luerw ? 
Şi. asta o ştiu, căci pe toate mi le-a spus doamna Kratha- 
ver. În nopţile cu febră, cind te zbăteai în patul dumijtale, 
te auzea cum o strigai mereu pe Marketa. O, Marketa, 
Marketa ! aşa strigai Cum ? În felul ăsta te simţeai mai 
ușurat ? Da, scumpu! meu băiat, meritid cel mai mare pen- 
tru însănătoșirea dumitale ik ace ea, nu noi. 

li multumesti pentru tet ee-a. făcut ? O să-i. tranamit, 
sigur c-o să-l. transmit, și niel nw slit ce bucurie o săi 
facă multumirile dumitate | Ga. să. zie așa, ea a fost înge 
rul dumitale păzitor. Prezenţa ei a avut darul întotdeauna 
să te legene, să-ţi aline suferinţa gi să te adoarmà. in- 
tr-un somn întăritor. De cîte ori apărea, însoţiilă, fi- 
reste, de doamna Krathauer, dumneata adormeai într-o 
clipită, și pe chipul dumitale se înfiripa un. zimbet de 

" fericire. Sint in stare să pariez qă și în somn simțeat pre- 


- 254 


penta ei -binefdcitoare gl că o visai in fiecare seară In- 
tr-adevär, o visai mereu ? Ah, cit de fericită va fi cînd 
îi vel apune acest lucru | 

Da, scumpul meu băiat, in detinitiv de ce am pästra 
gesst lueru ca pe-o taină, şi de-eé n-ani face-o fericită, 
rănplătină-o într-un med atit de delicat pentru dragostea 
ei neţărmurită cu care te-a îngrijit în timpul bolii ? Mda, 
si-acum, am pentru dumneata o veste îmbucurătoare. 
Da, pentru seara asta iti pregătim o mică surpriză. 
Doamna Krathauer organizează, în cinstea însănătoşirii 
dumitale, o seară festivă, prietenească, le care va parti- 
cipa întreaga noastră familie. Cum ? ‘hi bate inima de 
fcricire ? Da, băiete, te înțeleg ! Si sliu ce înseamnă asta. 
Căci vine şi Marketa noastră cu inimioara ei bätind de 
bucurie, hé, hé1 Aşa, şi-acum mă reped un pic pind 
acasă să mai aranjez cîte ceva şi sper că vei fi atit de 
bun să mă astepfi citeva clipe, pînă mă întorc. între timp, 
Hi Jas în paza Domnului, Re meu bäiat : Îndată sint 

apoL.. 


Si-acum o să-ți povestesc, mi-a spus domnul Tenkrat, 
aprinzindu-gi un alt trabuc, ce am facut după ce domnul 
Banzet a intrat in pars . 


VI 


D xt “ 


- AM FUGIT DE SUB DRAPEL..: 


_— Cirid paşii domnului Banzet au început să rdsune 
ge pe-treptele de lemn tle pezejulul, mi-am analizat 
iuţeală starea mea eufleteasch. Mă simţeam ca ostașul 


care, nemaiputind suporta tirania superiorilor săi, fuge 
din post, părăseşte batalionul si o ia la sănătoasa. Așa 
<ieu, decis să fac acest lucru, m-am întors din drum gi cu 
pași grăbiţi am luat-o după colţ, uitindu-mă foarte cireum- 
spect înapoi, să văd dacă nu iese cumva domnul Banzet 
din casa Tui. Asigurindu-mă, din goană, că deocamdată 
nu mă amenință nici o primejdie din acca direcţie, am 
cotil-o repede pe strâda Spiritului şi, ne{inind seama de 
privirile trecălorilor, am început să gonesc într-un ritm 
din ce în ce mai rapid. Directorul şcolii tocmai se uita 
pe fer easjră în “timp ce eu alergam în sus pe strada Spi- 
ntului, şi deodată lun auzit strigind fără încetare, în 
urma mea 

— Sănălos, prietene, sănătos ? 

Din strada Spiritului am ajuns, dintr-un salt, In strada 
Sfîntul Prokopie, doborind cu acest prilej un puşti care 
se incurcase in drumul meu, şi de acolo am fugit pind 
în virful dealului, unde, oprindu-mă cu sufletul le gură, 
mi-am aruncat o privire asupra imprejurimilor. La capă- 
tul străzii Sfintul Prokopie am zărit un pile de oameni, 
care arâtau cu mina spre mine, iritati, de bună seamă, 
de gaiopul meu pe o stradă atit de liniştită. Unii alergau 
spre locul în care mă oprisem. Asa stind lucrurile, n-am 
mai stal pe gînduri, am rupt-o la fugă spre păduricea de 
la poalele dealului si, fara să mai fln seama de condiţiile 
de teren, îmi croiam drum prin lanul înalt de secară... În 
pädurice, strecurîndu-mă prin desișuri, imi: deschideam 
‘drum printre tufe de mure şi zmeură, împins de stra- 
dania de a goni mereu inainte, spre a nu mai vedea în 
urma mea blestematul oraș N. 


In cele din urmă am ajuns la șoseaua ce ducea spre 
codril adinci ai Leginei. M-am oprit pentru o clipă ca 
să-mi trag sufletul gi să ascult dacă nu cumva aleargă 


256 


cineva după mine, apoi, punindu-mi o batistă la gură, asa 
cum i-am văzut făcind pe concurenții în întrecerile spor- 
tive, am -pornit din nou la drum, fugind cam o jumătate 
de ora, intr-un ritm moderat, de pe o colină pe alta, cind 
la vale, cînd la deal, si cînd tn résine şoselei au prins 
să freamite coroanele primilor stejari din codrii Lesinei, 
m-am. prävälit în iarbă, la umbra arborilor aeculari.. 

Acum, dacă vrei, poţi scrie, pentru „cititorii - cărora 
le place descrierea naturii, următoarele :. Ridicîndu-mă 
peste putin timp şi cercetind cu ochi strategic peisajul, 

am constatat cé era tăiat, de păduri şi de fisitle ogoare- 
lor, în patru părţi neuniforme. Pădurile, innegrindu-se în 

peste verde al luncilor gi al lanuri- 
lor aurite, imprumutau peisajului imaginea unui cap 
tuns elurea, de un frizer hone St bestie, care-i lăsase pe 
teafă niște „scări“ caraghioase. Şi, printre aceste fișii de 
culoure neagră si aurie, aclipea de albeatä conturul satului 
din care turlele bisericii, eidoma uhor degete rășchirate, 
se indltau privind spre cerul senin, de unde soarele unei 
splendide după-âmiezi de vară își arunca lumina strälu- 
citoare peste acoperișurile roşii ala noilor căsuțe clădita 
după pirjolul incendiului, iar razele lui sclipitoara se răs- 
fringeau cu nuanța albăstrie a cerului pe luciul celor 
cltava elestee, care, de acolo, de unde mă aflam, aveam 
că mă privesc cu ochii azuril al încintătorului 
peisaj... 

La asta se cuvine să mai adaug că o uşoară adiere de 
vint, care nu poate lipsi din nici o povestire, aducea spre 
mine, din adincul pădurii de stejar, acel iz de tanin gl 
de pămint în descompunere care are darul să-l] înalțe pe 
om şi să-l stirnească bună dispoziție, 

Peisajul încîntător, mirosul acela nemaipomenit, bolte 
senină a cerulul, lumina strălucitoare a după-amiezii de 


257 
17 — Povestiri vesela 


vară, liniştea aceea blnecuvintată şi sentimentul liber- 
téjii au avut asupra mea un efect atit de binefăcător, 
încît nu mi-am putut stäpini un zimbet de fericire şi să 
nu ameninţ strengäreste cu pumnul în direcţia blestema- 
tului oreg N. 

Pe urmă m-am întins din nou, în vole, în ‘larba aceea 
aromată, lăsîndu-mă pradă unor gînduri foarte plăcute, 
întrebindu-mă, de pildă, cam ce ochi o fi făcut simpaticul 
domn Banzet.cind, lesind din pasaj, nu m-a văzut pe tro- 
tuar. Cum gi-a întors în jur privirea lui cercetătoare, 
cum a clătinat din cap descumpănit, și cum a luat-o iute 
la pleior, goptindu-si In sinea lui: „O fi poate după colt“ 
— pe urmă, ajungind în colţ cu strada Spiritului, și nevă- 
zindu-mă, clatină din nou din cap, total nedumerit, şi se 
uită disperat In jurul lul... 

Asemenea reflecţii face, de bună seamă, orice dezertor 
care fuge din armată părăsindu-şi postul. Se întreabă: 
Ce-or fi zis. oare cind au venit în fata gheretei, să mă 
schimbe, şi nu m-au găsit ? 

Caporalul holbează ochii cît cepele: și răcnește cit îl 
fine gura : 

— Wo ist der Esel ?* 

— Der Esel ist nicht da !** răspunde santinela care 
urmează să-l schimbe. 

ȘI pe urmă ce veselia îl cuprinde pe dezertor, amintin- 
du-şi că pa caporal îl apucă taate furiile, majurul vrea 
să-l bage la răcoare pe caporal, cadetul înjură de mama 
focului, oflterul l-a si trimis pe caporal Ja răcoare, căpi- 
tanul îi ameninţă pe toţi că-l împuşcă și urlă, şi se răs- 
teste la cadet spunindu-i că de mult trebuia să citească 
în ochii acelui flăcău că are de gind să fugă, cercetări, 


* Unde-l măgarul ? (germ.). 
@* Măgarul nu-l aici { (germ.). 


urmăriri — si în timpul ăsta dezertorul, cufundat în aceste 
amintiri, zimbeste fericit, tolänindu-se in tihnă pe iarbă 
sau într-un lan de griu... 

Pe neașteptate însă dezertorul se sperie. şi 1] cuprinde 
teama că va fi prins şi băgat la răcoare... 

Ei bine, această teamă m-a cuprins, deodată, si pe 
mine. Domnul Banzet,, mi-am continuat eu reflectiile 
mele, negăsindu-mă in colțul străzii, se duce acasă la 
mine, cu speranta că de atita așteptat in, stradă mi s-a 
facut rău şi zac în pat. Doamna Krathauer îi dă însă de 
weste că nu sînt acasă şi nu zac în pat. 

Şi, cu noi speranţe, domnul Banzet se duce să mă caute 
la Coroana, spunindu-si în sinea lui: „Cine ştie, poate 
n-a auzit cînd i-am spus să mă aștepte pe trotuar“. 

Și s-a dus domnul Banzet, cu noi speranţe, să mă caute 
la Coroana : 

— Cum ? Domnul Tenkrat a fost aici, pentru ultima 
oară, acum trei săptămini ? izbucnesc din el cuvintele 
cu indignare ; poate te inseli, prietene ? !... 

— N-a fost aici! îi răspunde categorie ospătarul 

„În cazul ăsta s-a dus cu siguranţă la directorul şcolii“, 
îşi. spune în sinea lui bunul şi blajinul domn Banzet ; da, 
desigur, a Qat colţul în strada Spiritului, domnui director 
se uita, probabil, pe fereasiră şi l-a poftit sus la el. 

Si parcă-l şi aud pe domnul Banzet, în casa domnului 
director al şcolii, strigind în culmea deznădejdii : 

- — Cum? L-aţi văzut alergind în sus, pe strada Spl- 
ritului, ca ieşit din minţi ? Să fi înnebunit ? Sfinte Dum- 
nezcule, la ce încercare grea mă supui ! Ce mai, pentru 
scumpa noastră Marketa asta va fi lovitura de moarte! 

Așadar, bunul domn Banzet a şi descôperit o urmä. 
Si întreabă pe unde am fugit şi încotro, şi află că din 
Strada Spiritului am cotit-o pe strada Sfintului Prokople 
şi, de-acolo, în sus, pe colina ce domină orașul. 


M-am ridicat iute din iarbă și am pornit din nou in- 
tr-un galop nebun, pe care apoi l-am temperat într-un 
mera rapid, pe șoseaua bătătorită ca o arie de treie- 
rat. Prin gînd nu-mi mai trecea acum nimic altceva decit 
să parcurg un număr cit mai mare de kilometri, care să 
mă îndepărteze, cît mai mult cu putinţă, de blestematul 
oraş N. Si cu cîtă bucurie urmăream bornele kilometrice 
care îml umpleau inima de fericire, cînd din mersul acela 
rapid surprindeam, cioplite în piatră, cifrele : 9.1, 9.2, 9.3, 
9.4, 9.5, 9.6, 9.7, 9.8, 9.9, 10 km-gi apoi, din nou, mai 
departe : 10.1, 10.2, 10.3, 10.4, pind la 10.9, — 11 km, și 
tot asa, pășeam mereu înainte, iute si tară răgaz şi fie- 
care de zece ori o sută de metri făcea să se cuibărească 
în sufletul meu credința tot mai mare în izbînda mea, si 
mă simțeam ca alergătorul de cursă lungă, care bănuiește 
că adversarul lui se află departe în urmă, ca un tihar 
ere u uitindu-se înapoi, nu mai vede nici urmă de jer 


Si, ametit de fulgerările bornelor kilometrice, nu mai 
conteneam să merg, sträbätind păduri, ogoare, sate și 
iar păduri, numdrind mereu : 15.6, 15.7, 15.8, 15.9, — 16 
km, 18.1, 16.2, pind la 17 km gi din nou 17.1 si asa mai 
departe. 


Între timp, peste peisaj începuse să se lase înserarea. 
Si odată cu “această înserare, atit de des zugrăvită de 
literatii. noștri, s-au făcut simţite, In afara frumoaselor 
impresii, foamea și oboseala, o foame cumplită și o obo- 
seal fncintätoare. 


‘Din fericire, treceam tocmai printr-un sat.şi mi-am 


voga 
à aici, la ian, te tirăneşti bine ca să-ţi îm- 
rnești departe. 


1. 

cet han gia’ da ice, aimpatia mee, zice 
chiar in clipa in care ne-au foot pagi im fata tits exec, 
lenfi cârnaţi cu varză, care, cinstit vorbind; i-am găsit 
mult mai buni dectt cei de la faimosul restaurant al ho- 
teiului Coroana. 

Circiuma hanului era foarte plăcută şi intimă, auten- 
ticul tip de cîrciumă sătească în care, în loc de ziare, 
stimă în cui un calendar, pe care, răstaindu-l, cititorul 
işi trobogäteste experiența despre viaţă cu vrednica ima- 
ginatie a hitrului hangiu şi a familiei acestuia, căci, 
Într-adevăr, însemnările scurte, dar pline de sevä, scrise 
cu atia vervă de hangiu, sînt mult mai amuzante decît 
plicticoasele baliverne cuprinse în calendar. 

„M-a amuzat cercetarea acestor însemnări, aşa că m-am 
distra! de, minune, sorbind, din cînd în cînd, din exce- 
tenta ” şi folosind scobitorile aflate ia discreţie, ca un 
om cit se poate de mulţumit, ce-și scurtează procesul 
dlgestiei, fără nervi, printr-o lectură agreabilă gi 
Instructiva, | 

Unele însemnări au avut darul să-mi stirnească risul, 
Ca, de pildă, această insemnare, la prima vedere, inocentă : 

„Sosit vinul. Azi 4 iunie em primit cei 50 de titri de vin 

Azi 5 iunie am vindut 59 de litri de vin cir- 
ciumarului din Zahonice, iar restul de 50 tam depus 
in pivnifa mea-. Tot azi, nevasté-mea a născut doi 
gemeni”... 


261 


Insemnarea aceasta m-a inveselit atit de mult, încît 
mi-am pus întrebarea : Oare de cite ori în viaţă un om 
aflat în situaţia cea mai mizeră e în stare să se invese- 
lească așa, din senin, si să uite cu desăvirşire de toate, de 
o primejdie care-a încetat să mal existe, sau de o pri- 
mejdie care, poate, abia il așteaptă ? 

Hangiul isi dădea şi el toată osteneala spre ‘a mă face 
să fiu cit mai vesel, căci zimbea cu o amabilitate si cu 
o bunăvoință de-a dreptul uluitoare încit, pe cinstea mea, 
putea fj luat drept cel mai fericit om ‘de pe lume, ori 
drept un bufon oarecare, la o curte domnească. din Evul 
Mediu. 

De cite ori isi făcea apariţia la masa mea, pe care, 
ajutat de soţia sa, o asternuse frumos cu o faţă de masă 
albă, arbora o mină veselă, nespus de grotescă, gi ce mi 
se părea mal grozav era că acest zimbet caracteristic, de 
care vorbeam, nu se risipea de pe chipul lui nici atunci 
cind îmi punea în faţă halba de bere, sau cînd îmi aprin- 
dea, cu cea mai mare bunăvoință, trabucul... 

Zimbetul acesta avea un efect binefăcător şi, asupra 
mea. Zimbeam și eu binevoitor, şi în inima mea începea 
să se instaleze şi să se statornicească sentimentul deplinei 
sigurante, Sentiment căruia i-am dat ghes, apucindu-ma 
să bat cu degetele în masa deasupra căreia era atirnată 
lampa de gaz; gi mă gindeam cum miine, odihnit după 
fructuosul marș de azi, vol porni vesel mai departe, pind 
vol ejunge undeva, la o staţie de cale ferată de unde voi 
pleca, apoi, la Praga ! Ura î Trăiască libertatea i Să plec, 
cît mai departe, cu orice pref I... 

ȘI, deodată, în timp ce mă lasam prad& acestor re- 
flectii, se deschise uşa... 

— Ce-i cu dumneata ? m-am speriat, căci în clipa 
aceea domnul Tenkrat se făcuse alb ca varul. 


262 


— Ce să fie ? 'Nimic, a zimbit domnul Tenkrat infio- 
rător. Absoiut nimic. Azi trebuie si vă mai spun doar 
atit, că în pragui uşii şi-au făcut apariţia domnul Banzet, 
Marketa, domnul director şcolar și încă un bărbat necu- 
noscut... Restul vi-l spun miine, căci amintirea acestui 
moment m-a scos din sărite... Fiţi, vă rog, atit de bun şi 
dati-mi un pahar cu apă... © . 


După plecarea domnului Tenkrat am şters titlul acestel 
istorisiri : Expunerile domnului Banzet, si le-am înlocuit 
cu titiul : Suferințele domnului Tenkrat. 


Ix 


DEZERTORUL SURPRINS INTREPRINDE 
O INDRAZNEATA TENTATIVA DE EVADARE. 


* — Nu e cazul să mai menţionez, şi-a început a doua zi 
istorisirea sa domnul Tenkrat, că aparlţia' acelor persoane 
a avut asupra mea un efect foarte nefast. Eram încreme- 
nit, nicidecum uimit, încremenit în adevăratul sens al cu- 
vintului, astfel că picloarele mele încremenite au refuzat 
să mai dea ascultare indemourilor mele. In felui ăsta 
n-am putut să fug, särind pe fereastra deschisă, care se 
afla chiar în spatele mesei mele. În cele din urmă m-am 
ridicat de pe scaun, dar nici să mă clintesc din loc n-am 
fost In stare, în ciuda faptului că m-au îmbrățișat gi m-au 
sărutat pe rind, unul cite unul. Mai întii m-a îmbrățișat 
drăgălaşa domnișoară Marketa, sălbatic ca un copilas zbur- 


283 


vorbă. Manifestările mai sonore au fost impulsionate apoi 
de domnigoara Marketa care, izbucnind pe oa ae 
?ntr-un hohot de plins nestivilit, a spus : 

— Tit sînt de fericită că am izbutit să vă găsiră | 

Iar domnul Banzet, atind ţeapăn in fafa mea, mi-a 
string încă o dată mina, oftînd: 

—,Slavă Domnuluiscă esti, că ești, că ești... 

După care, domnul director scolar a exclamat : 

— Ce ţi-a venit, domnule, ce ţi-a venit, ce ţi-a venit 
aşa deodată ? 

In fine, după ce m-am lăsat cu fundul pe laviţă, de- 
oarece nu mă mai țineau picioarele, S-au așezat cu toţii 
în jurul meu și domnul Banzet a început : 

— Scumpul meu băiat, nici nu ştii cîtă bătaie de cap 
îm avut pind să te gisim, da, a trebuit să angajăm o 
trăsură ; picioarele: mele sînt zdruncinate de atita hur- 
ducat, iar genunchii ca de gelatină, da, fiul meu drag 
gi scump. Numai Dumnezeu ştie ce anume te-a îndrumat 
să dispari în chip atit de neașteptat, şi multumeste-i, te 
rog. domnului director, aici de faţă, pentru faptul de a 
ne fi cundus pe urma cea bună, și dumnealui de colo, 
din pragul ușii, hangiul de pe colina orășelului nostru, 
care te-a văzut, scumpul meu prieten, alergind pe soseaua 
ce tăia eringal de la poalele dealului. În toate satele am 
intrebat de dumneata, şi cîte nu ne-a fost dat să anzim 
din gure oamenilor : „Păi da, zăpăeitul e gonit pe aici 


azi după-amiază, asa cum goneste cizmarul cind se în- 
toarce de la jarmiaror ca să nu-1 prindă raușterii-. ‘Antoc- 
mai aga au spua.. 

Hai, nu mai plinge, o mingtia domnul Banzet pe dré- 
gălașa Marketa care nu mai contenea să plingh cu suspine 
şi printre sughifuri să spună : 

nToate s-au afhşit cu bine, şi cu ajutorul Domnului 
© să fie iar bine... dea Domnul !. 

Da, scumpul meu domn Tenkrat, dumneata nu-ti 
poți închipui prin cite a trecut blata mea fiică, Marketa. 
De îndată ce a auzit că dumitale ţi-a dat prin minte să 
ieşi din oraş cu pas grăbit, servitoarea noastră a trebuit 
să dea fuga imediat la farmacie după oţet aromat, cu 
care i-am frecat timplele pînă cind şi-a revenit, și care 
crezi dumneata că au fost primele el cuvinte după ce am 
readus-o în simtiri : 

„Eu... eu lam văzut în legin.. pe... pe domnul 

at...“ 


Da, așa a spua, și nu ne-a mal lăsaț în pace pind n-am 
luat-o cu noi în trăsură : 

„Trebuie să fiu de față, a spus ea (ei hai, fetite, nu 
mai rosi) atunci cînd, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl vom 
găsi pe domnu? Tenkrat viu şi nevătămat, căci de trait 
trăiește, fiindcă aşa imi spune mie inima mea“... 

Da, scumpul meu prieten, atit de poetic s-a exprimat 
mititica, şi în clipa următoare am pornit la drum şi iată, 
te-am regăsit, scumpul nostru pacient... Cum ? Zici că ești 
sănătos ?... Da asta nu ne indoim — și ne bucurăm, scum- 
pul nostru domn Tenkrat, că te-am găsit vesel la un 
pahar de bere, cu fata îngîndurată, și că te vom duce 
frumușel înapoi acasă... Căluţii o să tropăie din copitele 


lor potcovite, iar noi, împreună cu scumpul nostru coleg, 
o să plecăm înapoi spre casă, mulţumiţi si fericiţi că paci- 
entul... Cum ? Ne-ai mai spus o dată că ești sănătos? O, 
da, desigur, de altfel eu nicl nu pretind că ești bolnav, 
dar, mă rog, îţi place să fii ingindurat, și în această 
durare, frămintat de cine ştie ce necaz, nici nu ţi-ai dat 
seama că te îndepărtezi de orașul nostru drag. Da, ai 
mers mereu înainte, uitind de tot ce se petrece în jurul 
dumitale, nu-i așa, domnule director ? 

. — Da, a răspuns acesta, numai asa poate fl explicată 
întreaga atitudine a domnului Tenkrat. . 

— Da, s-a grăbit să intervină domnul Banzet, abordind 
o mină ce trăda oarecum descumpănirea — am făcut o 
mare prostie. Da, o mare prostie. Nu trebuia s-o luäm cu 
noi pe Marketa, căci miine dimineaţă o să vuiască tot 
orașul că Marketa a plecat să-l caute pe domnul Tenkrat, 
da, scumpul meu, că a plecat să te caute pe dumneata, gi 
faptul in sine va părea suspect, lar birfelile... , 

— Cărora eu le voi pune capăt într-un mod radical, 
i-am curmat vorba domnului Banzet, pe un ton foarte 
energic. | 

— Cum? Dumneata ai vrea ?... a exclamat bucuros 
domnul Banzet. Aţi auzit, domnule director, Marketa... 

Si pînă să mă dezmeticesc, Marketa zăcea în braţele 
mele, plingind de fericire. 

— Şi dumneata ce-ai făcut ? am întrebat eu, 

Domnul Tenkrat s-a ridicat de pe canapea și, furios la 
cuime, începu să bată odaia în lung şi-n lat, gtergindu-și 
sudoarea de pe frunte. 

— Eu, mi-a răspuns după un timp de tăcere, m-am 
lăsat condus'ca un mielusel gi instalat în trăsură, unde 


266 


stăteam ca o stand de platră, avînd pe umeri căpșorul 
drăgălașei Marketa, pe un genunchi mina protectoare a 
domnului Banzet, iar pe celălalt mina mingiietoare a 
domnului director scoiar, gest prin care amindoi își dădeau 
în vileag bucuria lor netärmuritä, în timp ce eu îmi fră- 
mintam mintea intrebindu-mA cum să procedez ca să pot 
scăpa din această împresurare. 

Trăsura aluneca repede pe șoseaua dreaptă gl nu-şi 
încetini viteza decit atunci cînd începu să urce în pantă, 
moment folosit de mine pentru a mă încumeta la o faptă 
cutezătoare. Scuturîndu-mă din răsputeri, cu o forță de 
leu, m-am descotorosit de drăgălașa Marketa, de domnul 
Banzet şi de directorul şcolii gi, scotind din fifini portiera 
trăsurii, am dispărut, printr-un salt uriaș, în pădure şi am 
rupt-o la fugă spre adincul ei, alergind mereu inainte, 
fără să mai fin seama de strigătele ce mă urmăreau. 

Auzeam în spatele meu : „Prindeţi-i ! Ajutor ! Puneţi 
mina pe,el! Pentru numele lul Dumnezeu, prindeţi-l !* 
Iar eu goneam în bezna umbrelor nocturne, printre tufi- 
guri și hăţișuri, croindu-mi drum mereu înainte, în dorința 
mea oarbă de a mă salva... . 

Celelñlte intimplari le știți, poate, bunui meu prieten ! 
V-am mai povestit cum, spre dimineaţă, am adormit în- 
tr-un luminiş şi, după ce a răsărit soarele, am mers mai 
departe prin pădure, îndreptindu-mă spre satul cel mai 
apropiat, de unde mai erau pina la gară doar trei sferturi 
de oră de drum. După-amiază, la orele şase, mă aflam la 
Praga... Şi cu asta am încheiat istorisirea mea, iar acum 
ne putem duce undeva să ne împrospătăm forțele, căc: 
Amintirea celor p&tite de mine în ultimele zile. are darul! 
să mă scoată din sărite si să mă facă să devin plăpind... 


~ 


267 


Ne-am dus, deci, și ne-am fnfundat intr-o vindrie și, 
la despărţire, domnul Tenkrat mi-a Fagsâult să-mi tacă o 
nouă vizită, a dbua zi... 


CATASTROFA 


* În ziua următoare însă domnul Tenkrat n-a mai venit; 
Pe urmă a trecut o săptămînă încheiată de la ultima 
noastră convorbire si dumnealui tot hu s-a ţinut de cuvint 
cu vizita pe care mi-o promisese. 

Aşa stind lucruriie, vrind să mă conving dacă nu cumva 
s-a îmbolnăvit, m-am dus eu să-i fac o vizită si, spre marea 
mea uimire, gazda lui mi-a furnizat o ştire uluitoare : 

— Sint exact cinci zile, a încaput proprietäreasa, de 
cînd domnul Tenkrat mi-a plătit chiria pe o lună inainte, 
după care a Plecat cu un domn mai în virstä, spunindu-mi 
să inchiriez liniștită camera altcuiva, căci el cu‘ greu se 
va mai întoarce vreodată la Praga. Poftiti să vedeţi, e o 
cameră frumoasă, luminoasă, intrarea separată, chela îmo- 
bilului la dispoziția dumneavoastră... 

— Iertaţi-mă că vă întrerup, i-am curmat eu vorba, 
dar nu ştiţi cumva cum il chema pe domnul acela cu care 
a plecat ? 

— Un moment, stati să-mi adue aminte. Era un nume 
tare ciudat. Îmi stă pe limbă... Îndată vi-l spun... Damnuj 
acela s-a luat Ja hartä cu domnul Tenkrat și, la un moment 
dat, domnul Tenkrat a izbucnit în gura mare, spunind: 


- 


„Bine, atunri facă-se via Dammnuolui“. Stati putin să-mi 
aduc aminte cum îl chema pe domnul accla... Da, acum îmi 
amintesc, îl chema ca pe circiumarul de peste drum de tri- 
bunal, cînd mai locuiam încă la Nusle și ne duceam la el 
după bere : Banzet il chema, așa-i spunea domnul Tenkrat : 

Domnule Barnet ! Dar să nu vă inchipuiti, stimate domn, 
că en trag cu urechea și ascult din spatele ușii, nu, dum- 

nealor s-zu certat și au rănit de s-a guzit pind in strass, 
dar cînd au plecat, avezu amindsd ochii roșii, do parcă ar 
fi plins... Camera, să ştiţi, e frumoasă, beminaasă, intrarea 
separată, cheia imobiimiui la divporitia dumneavoasiré, 
dacă doriți s-o vedeți, poftiti, cu cea mai mare plăcere... 


Au mai trecut de atunci alte patru săptămini de cind 
domnul Tenkrat n-a mai dat nici un semn de viață Dar 
iată că, într-o bună zi, odată cu poșta obișnuită, am primit 
următorul anunţ : 


MARKETA BANZETOVA 


și 
" JAN TENKRAT 
îşi permit să aducă la cunoştinţă 
unirea lar prin sfinta cununie 
a cârei binecuvintare a fost săvirșită 
în ziua de 18 aagust 
la biserica Siintei Fecioare 
din orașul N... 

Sper că nu e cazul să mai adaug nimic, orice comen- 
tariu fiind de prisos... Si cu asta inchei, aducindo-mi mereu 
aminte de zimbetal trist al domnului Tenkrat, al acestui 
biet om, care poate servi drept prototip al adevăratului 
caracter slav.., 


REVELIONUL ABSTINENTILOR 


Nu știu cum se face că preşedintele asociaţiei absti- 
nentilor Vorétek, vicepreşedintele ei Beck și secretarul 
MaSek luaseră hotărîrea să serbeze și ei Revelionul, fI- 
regte, într-un mod foarte demn, asa cum impun înteresele 
şi semnificaţia acestei asoclatii. Mei tirzlu s-a povestit că 
se făcuse un apel direct la toți membrii societăţii, cerin- 
du-li-se să iasă în stradă și să propovăduiască nobila idee 
a mișcării abstinentilor. 

Astăzi, ce-i drept, membrii asociaţiei tăgăduiesc acest 
lucru, dar în procesui-verbal al politiel, întocmit cu cei 
trei abstinenti la-directia generală, stă scris, negru pe alb, 
că Incriminatii declară textual că, animați de nobila do- 
rint& de a răspîndi ideile lor pur nealcoolice, au legit seara 
în stradă, pentru ca în decursul întregii nopţi de Revelion 
să fle apostolii unui asemena slogan de culturalizare în 
masă, cum e abstinenta alcoolică, 

De aceea, chiar din clipa în care au {legit În stradă, 
domnul președinte Vorâtek l-a acostat, cu toată gravitatea, 
pe cel mai apropiat gardian de poliție: cerîndu-i să fie atit 
de amabil și să-i spună unde i-ar putea găsi pe betivii cei 
mai inrditi. Asta se Intimpla pe la orele șase seara. 

Gardianul s-a uitat la el dispretultor și i-a spus: 

— Mă miră că nu vă e rușine să vă imbätafl crifa, de 
dimineaţa. 

— Vă rog să-mi permiteti, dar eu... 

— Nu permit nimic, o singură vorbă dacă mai aud, 
mergeţi cu mine. 

— În cazul ăsta vă mulțumesc. 


210 | 


— Vă spun pentru ultima oară, bagaji-va minţile 
în cap. 

Asa stînd lucrurile, abstinentii noştri .porniră mai 
departe intristati, iar în colţul străzii Zitna surprinseră doi 
bărbaţi care, împleticindu-se, se indreptau spre centrul 
orașului. Secretarului îi venl ideea că indivizii se duceau 
de bună seamă undeva într-un birlog al alcoolismului, şi 
propuse să meargă după ei. - 

Nu mersetă însă prea mult pe urmele lor, căci cei doi 
băgaseră de seamă că sînt urmăriți și o rupseră la fugă, 
nu Insă înainte de a se descotorosi de un pachet oarecare. 

Răsucind din cap, domnul Beck deschise pachetul şi 
descoperi în el două perechi de ghete. Între timp se adu- 
nase în jurul lor o mulţime de oameni și un bârbat înalt 
şi uscätiv-il apucă cu o mînă pe.domnul Beck de guler, 
cu cealaltă îl amenința agitindu-i-o prin fafa ochilor si, în 
acest timp, răcnea cit îl țineau bojocii că, de, dumnealor 
bogătanii au cu ce se incäita, în timp ce săracii, în iarna 
asta cruntă... 

Pe urmă, domnul Matek auzi o altă voce strigind : 

„=— Atinge-l la moacă ! 

Si, pe cit se pare, acesta fusese un fel de sermnsl, mal 
bine zis un ordin de atac impotriva calor trei apostoli, care 
se retraseră la iutealä spre șirul de case ce străjuia strada 
şi, In sfîrșit, o luară la fugă, adăpostindu-se curînd într-o 
dugheană al cărei proprietar incuie cu bunăvoință usa 
după ce fugarii noștri se strecurară înăuntru. 

Pentru orice eventualitate, negustorul îi întrebă cu ce 
ar putea să-i servească pină cînd gardianul public avea să-i 
împrăștie pe turbulenti. 

Cei trei isi rotiră privirile în jur și, îngroziţi, constatară 
că dugheana era plină de mici butoiașe-de pe ale căror 
etichete rînjeau spre ei nişte inscripții infiorătoare : „Adio 


271 


mam’ cu rom“, „Secărică eu rom“, „Şliboviță I-a, Slibo- 
viţă a Il-a“, si toate astea îi împresurau din toate părțile. 

— Ceva fără alcnot, izbucni deodată domnul Masek, in 
calitatea sa de secretar. 

— De cinci sau de zece? întrebă, cu zimbetul pe 
buze, proprietarul debitulut de băuturi spirtoase. 

— Păi, de zece, réspunse prompt domnul Mack. 

Patronul ne-a umpiut tuturor paharele — noi le-am 
dat repere pe git, iar doronul Voréek, președintele, fu 
primul care igi manifestă o anumită îndoială, intrebind 
dacă băutura cu pricina nu conținea cumva şi o mică doză 
de alcoal 

— Cum poale să vă treacă prin minte așa ceva? 
ripostă intrigat petronul — cum adică alcool? Asta nu e 
decit adevărata kontuasvka poloneză ! 

— Nu te supăra, domnule circiumar, dar asta-i tică- 
losie... 
— Ce ticdlogie, betivanilor, vă täväliti cit îi ziulica de 
mare prin loale bombele, de se tin oamenii după vai si 
acum sinteti puşi pe tărăboi. Frumos ati inceput domniile 
voastre acest Revelion, afarä cu vai ! 

li împinse în stradă unde, intre timp, mulțimea se 
risipise. . 

Presedintele asociatici abstinentilor se impletici pe tro- 
tuarul din fata debitului de bäuturi spirtoase tocmai in 
clipa in care prin preajma lui trecea un domn cu o doamnă 
de braţ. 

Şi-l auzi pe domnul cu pricina spunînd : 

— Vezi, Nina, betivul ăsta e un oarecare domn Vorâtek, 
de la secţia intiia a băncii noastre. Înainte era un om atit 
de cumsecade și la locul lui, şi-acum se comportă atit de 
dezgustator. 

— Nu vă supérati, stimate domn, i se adresă speriat 
domaul Vorâzek, apropiindu-se de el. A, vă rog să bine- 


voiti a mă scuza, damnule director, dar la mijloc e o gravă 
eroare ; strădania noastră, adică a mea si a prietenilor mei, 
aici de față, e, dimpotrivă, aceea de a căspindi pretutindeni 
ideile mişcării abstinentilor, mai cu seamă în această zi, 
în care oamenii interpretează greşit serbarea Revelionului 
ianul care cu puțin timp în urmă impedstiase mul- 
timea de oameni din fata debitului de băuturi spirtoase se 
apropie de-domnul Vorăzek şi rosti pe un ton aspru: 
— Vă urmăresc pe toţi trei de mai multă vreme si 
observ că nu sinteti oameni de inteles. Vă cer pentru 
ultima oară si nu vă mai legaţi de nimeni pe sicadă că, de 
nu, o să vă treziti din beţie La secţie, pe un pat de scindură. 
O luară din loc citesitrei, ca nişte curci plouate, fără 
să mai sufle o vorbă Ceva mai încolo, domnul Vorâtek le 
explică prietenilor săi că, într-adevăr, la mijloc e o eroare 
cumplită, căci domnul director i-a spus cit se poate de 
limpede gardianului, referindu-se, desigur, la persoana lui : 
— E bine făcut! 


Merserä aşa un timp, si, cind trecură de colțul străzii, 
kontusovhka începu să li se urce la cap ; şi se apucară toţi 
trei de povești, amintindu-și de niște erori judiciare, ba 
chiar de nişte crime sdvirsite de justiție, cînd, deodată, 
de după colț răzbiră pind la ei acordurile unei armonici, 
revărsindu-se ca o cascadă dintr-un resfaurant din apro- 
piere. 

— Aici e unul din birtogurile aceiea îngrozitoare pe 
care noi vrem să le stirpun. spuse secretarul Maëek ; lre 
buie să le explicäm, cu multă bagare de seamă, cum stau 
lucrurile, şi cum, din pricina alcoolului, oamenii aceștia 
devin, incelul cu încetul, niște animate. 

Intrară deci in local şi, după ce comandară citeva stirle 
cu sifon, işi aruncară privirile în jurul lor. Douä-trei femei, 
în privința cărora isi formarä numaidecit o impresie 


2723 


proaslă, stăteau tolänite în braţele a doi fläcäi ce arătau 
întocmai asa cum suna textul cintecului pe care întreaga 
cîrciumă îl cinta în cor : 


Se duc acolo filfizoni nepleptänafi 


Cînd adunarea termină de cîntat, domnul Matek se 
ridică brusc în picioare şi, cu o voce puternică și fermă, 
susţinută temeinic de amintita kontuşovka, incepu : 

— Nu vă supăraţi, oameni buni, dar, de fapt, voi sîn- 
teti nişte animale. 

Dacă ar fi să considerăm situaţia în linii mari, domnul 
Matek avea dreptate, căci în cazul în care cei trei abstinenti 
ar fi fost aruncați Intr-o cușcă cu fiare, la un circ roman, 
n-ar fi arätat aşa cum arătau după cele cîteva clipe petre- 
cute aici în calitate de apostoli ai abstinentei alcoolice. 

Fără pălării, tu hainele sfisiate ca după o luptă cu urșii, 
cu obrajii tumefiati, şi zdruncinaţi de gloriosul și involun- 
tarul zbor din circiuma cu pricina, o luară la fugă in 
susul străzii şi se refugiară într-un alt local, ca' să-și aran- 
jeze .un pic toaleta. Găsiră acolo o societate asemănătoare 
celei din urmă cu citeva clipe si, de teamă să n-o päteascä 
iar din pricina nobilei si înălţătoarei lor strădanii, la Intre- 
barea ospătarului cu ee-i-poate servi, răspunseră toţi trei 
în cor să li se aducă, de pildă, bere. 

Ospătarul, un “flăcău frumos şi bine legat, cu o mus- 
culatură impresionantă, se sfătui un timp cu patronul loca- 
lului, care veni apoi la masa lor si le spuse eă nu le poate 
oferi nimic, întrucit sînt bine făcuţi. 

— La mijloc e o eroare, replică domnul Matek, gra- 
bindu-se să-şi expună din nou nobilele sale principii : 
Strădania noastră, adică a mea și a prietenilor mei, aici 
de faţă, este dea raspindi pretutindeni ideile fnältätoare ale 
mişcării abstinentilor, mai cu seamă in această zi cînd 
omenirea... 


274 


Dar n-apucă să-și rostească gindul pind la capăt, deoa- 
rece circlumarul îl si înșfăcase de guler şi, trăgindu-l spre 
uşă, îi spuse: 

„__— Caută să. fii cit mal repede afară | N-am nici un 
chef să-mi strice mie cineva mustăria toemal în seara 
asta 

După ce-l azvirli în stradă pe domnul Maëek, patronul 
se întoarte' şi-l iuă în primire pe domnul Beck, scoțindu-l 
din cîreiumă în chip asemănător. Pe urmă, însoţit de vin- 
josul chelner, se duseră împreună să-l găbjească pe domnul 
Vorâtek, președintele asociației abstinentilor, care între 
timp spălase. putina, adăpostindu-se în bucătărie, „unde, 
cu mfinile impreunate in fata lor, tipa ca din gură de șarpe: 

— Domnilor, asta e o crimă, o crimă justitiarä. 

Mă rog, s-ar putea să fie așa, dar, categoric, după ce 
s-au văzut afară, aşa cum ştim, și, pe deasupra, In starea 
aceea deplorabilă, n-ar mai fi trebuit să se ducă la direcția 
poliției, şi-acolo, cu feţele umflate, fără gulere la haine, 
cu vestele şi cu paltoanele sfisiate, să vorbească unul peste 
altul, încercînd să-i demonstreze inspectorului de serviciu 
că ei sînt animați de un nobil ideal. 


— Strădania noastră este aceea de a räspindi pretu- 
tindeni ideea nobilă şi înălțătoare a mișcării abstinentilor, 
căcl nol sintem apostoli ai unei noi culturi. 

Drept care, inspectorul de poliţie rosti acel nobil şi inäl- 
tätor cuvint, adresindu-se gardianului de serviciu : 

— Bagă-i pe toţi trei după gratii, să tragă un pui de 
somn sl să se trezească. 

Si uşa celulei se deschise şi iar se închise. Asa se în- 
chele marea tragedie a apostolatului, şi foarte induioşă- 
toare fu situația cînd, în tolul veselei şi furtunoasei nopți 
@ Revellonului, domnul Vorâtek, preşedintele asociatlei 
abatinentilor, se trezi pe scindura priciului, si cu ploșniţele 

La 


275 


pe care le strivise în samn punciä pe peretele celulei unmi- 
toarele : „Nimeni nu e profet în tara tui“. Şi a avut drep- 
tate. Pe lingă toate suferinţele, la o săptămină după acea 
noapte de pamină, primiră, toţi trei, din partea asoriației 
abstinentilor, eile o scrisoare in care îi se comunica 
succint că, pentru incălcarea statutului, sint excluşi ‘din 
asociaţie pentru totdeauna. 

Şi totuşi, în statut nu se pomenește nimic despre kon- 
tupovka, despre încăierări sau despre priciul din celula 
poliţiei. 


Li 


LEUL ÎNCHIS 


Ungurul Josef Oerâk era plutenier major la regimentul 
nostru de infanteriști honvezi din Kosice. În compania 
noastră eram din foaie naţiile : slovaci, polonezi, cehi, 
români, maghiari, ucraineni și cijiva ţigani. Si peste 
toate aceste noroade domnea, cu mina sa de fier, majurul 
Josef Oerdk, născocind mereu tot soiul de noi blesteme 
si sudălmi şi folosind tot felul de siretlicuri spre a aduce 
trupa in cele mai neplăcute situafii şi a băga spaima și 
descumpănirca in biefii ostași. 

Acest bărbai se stréduta din răsputeri să fie urit d. 
toată lumea, ceea ce, de altfel, izbutea, pind la urmă, intru 
totul. De îndată ce obținea un succes în sensul dorit, ştiind 
foarte bine că avea în fața sa numai dușmani, nu se pre- 
făcea citusi de putin că n-ar îi conștient de acest lucru. 


216 


În fiecare duminică oblsnuia să facă așa-numita „mundir- 
vizită“ şi indiferent cine ar fi fost : slovaci, polonezi, cchi, 
români, maghiari, ucraineni sau ţigani, toate aceste natii 
n-aveau voie să părăsească duminica după-amiaza cazarma, 
Unuia îi dipsea un nasture de la tunică, altul îi avea pe 
taţi, dar grijuliul Josef Oerâk mutrea întotdeauna teama 
că pe drum acești nasturi s-ar putea rupe. Altul n-avea 
nasturii lustruiti potrivit regulamentului, sau, invers, îi 
lustruise prea tare. | 

— Nu, porumbelule, nu pleci nicăieri, obișnuia să 
spună Josef Oerôk, trăgind de nasturi, uite, netrebnicule, 
doi au și rămas în mîna mca. Şi tu, flăcăule, ha, tu eşti 
alit de dezordonat, încît în următoarea bătălie te bag in 
priintie rînduri, ca să cazi cel dintii. Dar alai, ce tot vor- 
besc eu aici, blestematule, nu, nu te bag In primele rinduri, 
nu de alta, dar inamleului i-ar fi ruşine să tragă într-un 
neghiob ca tine. Dacă te-ar veda cu binoclul, cäpitanul 
Inamic ar da imediat ordin să fii cruțat, fiindcă tu nu esti 
ostaş de vreme ce nu ai nasturii în ordine. Uite, şi tu, po- 
rumbelule, am apucat alt nasture, şi iar am rămas cu el 
In mînă. 

Într-o zi, îi rămaseră în mind nasturii întregii companii, 
cu excepţia nasturilor de la tunica ţiganului Guëka. 

— Ei, fir-ai tu să fii de ţigan, striga Ocrôk furios, căz- 
nindu-se, in zadar, să-i smulgă nasturii ; mi se pare mie, 
ticălosule, că vei fi singurul care va lesi azi după-amiază 
din cazarmă. Ai tu ata ta ori ai cumpărat-o din banii sta- 
tuiui ? Ori te pomenesti că faci risipă... Da ia stai, netreb- 
nicuic, ce văd eu aici ? ţi-ai prins nasturii de tunică, le- 
Kindu-l cu sirmă, şi în felul ăsta ai infepat cu sirmă pos- 
tavul statului. Baszom Az anyat a Kristus Mariat, az 
intenet, baszom a tégedet, te Vagy bula és en a Kristus 


277 


Mariat baszom a csinyat “ Dumnezeule Isuse Hristoase, 
îl vezi pe boul ăsta, pe tilharul ăsta ticălos şi mirsav !?! 

Şi înălțîndu-și de durere privirea spre cer, Josef Oerdk 
rosti cu cäin(ä, apucindu-l pe ţigan de ureche : 

— Dumnezeule din ceruri, Tu care pe toate le vezi 
și-l vezi şi pe acest inlanleris afurisit, Tu te-ai milostivit 
în fata ticăloșiei lui și, în bunătatea Ta fără-de margini, 
nu l-ai strivit încă pe acest vierme hidos. De aceea sînt 
sigur că-mi vei ingădui să-i dau acestui mizerabil şase ore 
de carceră, să se facă, nemernicul, mai negru decit l-a 
făcut tiganca de maică-sa ! 

Duminica următoare, înainte de a se da voie ostașilor 
să iasă la plimbare, Josef Oerôk găsi cu cale să controleze 
bocancii întregii companii, să vadă dacă în fiecare talpă 
sînt bătuți, potrivit regulamentului, cite treizeci si doi de 
pureci. 

— Da, scumpisorii mei, se adresă el companiei, cum 
văd pe ziua de azi sinteti iar consemnați în cazarmă. Altă 
dala, cînd o să mai bateti.purecii în Lälpile bocancilor, să 
veniţi să întrebaţi cit de adinc aveţi voie să-i bateti, si citi 
anume vă este îngăduit să bateli. Intrucit data trecută 
în timpul „mundirvizitei“, ca mamă bună ce vă sînt, v-am 
dat peste gură cu bocancii, fiindcă n-avcaţi cite 32 de pureci 
în fiecare talpă, azi văd că aveţi cel puţin 33. Cu alte cu- 
vinte, cu cit mai multi, cu alit mai bine... Asa vă închi- 
puiti voi, ticăloșilor. Asta e valabil la găluşte, bă, täränoi 
neciopliti, nu la pureci. Cu cit mai multi, cu atit mai räu 
pentru voi, dromaderilor ! Az abbadta. Şi dacă tot nu vă 
dau voie să päräsiti cazarma, o să vă distrati, scofind fru- 
musel toti purecii, pind va rimine talpa curatä, ca-n 


* Înjurătură de toţi sfinţii (mughiară). 


| 278 


palmă, şi pe urmă o să balcli iar in ea cuvenita cantitate 
de pureci, potrivit regulamentului. Precum vedeţi, nala- 
răilor, eu nu mă aleg cu nimic din povestea asta, asa ci © 
să mă uit la voi cum muncili şi, ca să-mi treacă de urit, 
o să trimit să mi se aducă un litru de vin şi, în felul ăsta, 
o să-mi pară după-amiaza mai scurtă... Și dacă e azi o zi 
atit de fierbinte, pe chestia asta voi nu trebuie să vă ne- 
cäjiti, căci vorba ceea, mama companiei şi tăticul vostru 
Josef Oerdk o să aibă grijă să se împrospăteze cu cile un 
pähärut de vin la gheaţă. Consăteanul meu Maroszy o să 
meargă să-mi aducă vinul, pentru că, dintre voi toţi, acest 
netrebnic e cea mai cumsecade canalie. Dinsul, dacă nu 
ştiţi vă spun eu, s-a apropiat cel mai mult de adevăr, căci 
ticălosul a bălut în fiecare dintre tălpile bocancilor cite 
33 de pureci. 

Iar tăticul Oerôk mai era mama bună a companiei şi 
prin aceea că hăituia ostașii pe cimpul de exerciţii așa 
cum hăituieşte leul, în junglă, sfioasele antilope. 

Intreaga companie tremura în fata lui, iar el ţinsa 
trupa într-o permanentă stare de infiorare, așa cum în- 
fiorează vintul frunzele plopului tremurător. 

Vocea lui aducea cu răcnetul leului in fața căruia se 
cutremură pină şi cămilele, cum el însuși binevoise să 
spună o dată, asa, ca într-o doară, după ce dăduse trupei, 
pe cimpul de instrucţie, comanda „ruht“ *. 

În asemenea momente de repaus, îi învăța pe ostași, 
ce-l drept cu multă gingäsie şi sensibilitate, să pretuiascd 
aceste clipe de răgaz şi de sufletească mulţumire, căci de 
îndală ce îşi va rosti fraza pind la capăt, vor începe iar 
să facă exerciţii pind la istovire, ca să-și aducă, în sfirgit, 


* Pe loc.repaus (germ.). 


279 


aminte că nu se află ingenuncheati în fata altarului, ci 
execută ,,Kait“ * pe cimpul de instrucție. 

Si din nou se auzeau comenzile sale tunätoare : Kaiet ! 
Auf ** ! Kniet ! Auf ! Kniet ! Auf ! Nieder P** Auf ! Kniet ! 
Auf! 

Dar iată că, Intr-o bună zi, plutonierul-major Josef 
Oerôk fu închis. 

Leul se îmbătase. Si se imbätase crit’, aşa cum ştiu să 
se îmbete ungurii. Venise la cazarmă fără chipiu, ciitind 
un cîntec despre o frumoasă circiumăreasă de dincolo de 
Satu Mare, care le furase unor precupeti ceasornicele din 
buzunar, iar aceștia, furioşi la culme, o aruncaseră pe fru- 
moasa circiumăreasă în ghearele lupilor. 

Si pe urmă mai cinta că ceasornicele cu pricma le 
furase el impreună cu frumoasa cîrciumăreasă. Povestea 
începuse să capete o întorsătură neplăcută pentru atmo- 
sfera austeră a cazârinili. 

Pe urmă ieşi in curte domnul căpitan. Tälicul Oerâk 
trece pe lingă el, nu-i salută si continuă să cinte că povestea 
nu s-a întîmplat dincolo de Satu Mare, că, de fapt, nu s-a 
întimplat nicăieri, iar pe frumoasa circiumäreasä n-a arun- 
cat-o nimeni la lupi. 

— Cu respect vă raportez, i se adresă el căpitanului — 
nu ştiţi cumva cum a fost, de fapt, cu frumoasa aceea... 
cîrciumăreasă ? 

S-a ales pe chestia asta cu treizeci de zile de arest 
»Zimmerarest“, ,,szombuaarest“.*e* 

In f'iccare dimineaţă, cind majurul Oerdk se afla încuia! 
aşa cum scrie la carte in camera sa de pe caridorul cazăr- 


* Ghemuit (germ.). 
„me Drepti (germ.). 
*** Culcat (gcrm.). 
9*** Arest de cameră (germ. şi maghiară). 


mii, „stabsfirerul“ primea ordinul să se uite, din cînd in 
cind, dacă nu cumva tăticul companiei izbutise să se sire- 
codre pe fereastră afară... 

Era într-o splenâidă după-amiază de duminică. Soldaţii 
tocmai se pregăteau să iasă la obișnuita plimbare dumi- 
nicală, cînd „stabsfirerul“ ciocäni la usa tăticului Oerôk 
şi-l întrebă prieteneşte : 

— Josef, eşti aici ? | 

— Aici ! se auzi dinăuntru glasul deznădăjduit al ma- 
jurului Oerâk, aici sint, frăţioare. 

— N-o stergi pe fereastră ? 

— No şterg, frăţioare | 

— Bine, peste putin timp vin iar să te intreb | 

Leul închis !... 

— Da ce-i cu voi, băieţi ? ! îi Intrebä mirat ofiţerul de 
serviciu pe ostaşii companiei lui Oerdk, voi nu vă duceti 
azi la plimbare ? 

— Nu, răspunse unul dintre caporali. Raportez supus 
că am rămas orfani și sintem indurerati. 

Ofiţerul se indepărtă clätinind din cap, cu îngrijorare, 
uimit de această ciudată dragoste, iar la mijlocul clădirii 
regimentului, în dreptul încăperii în care era închis ma- 
jurul Josef Oerôk, nu mai rămăseseră decit ostașii com- 
paniei sale. 


Oerôk se uită pe fereastră afară și, de furie, leului 
închis i se zbirleşte mustata. 
Deodată, din spatele uşii se aude iar vocea ,,stabsfi- 
rerului“. 
— Josef, esti aici ? 
— Aici, fratioare, 
' 


281 


— N-o slergi pe fercastră * 

— N-o şterg ! 

— Binc, peste putin timp vin iar să te întreb. 

Şi stă un timp tăticul Oerôk, şi îşi răsuceşte mustata, 
si iar injurä si blestemă tot ce-i viu pe această lume. Si 
din nou aude cunoscutul glas : 

— Josef, esti aici ? 

— Aici sint, frăţioare ! 

— Bine, peste putin timp vin lar să te întreb! 

Si ostașii companiei se apropie si ei, încet, unul cîte 
unul şi ciocănind la uşa tăticului lor întreabă : 

— Josef, esti aici ? 

Din spatele uşii se aud tunete şi fuigere — înjurăturile 
cele mai cumplite, 

Un timp se asternu o linişte desăvirşită ; apoi se apropie 
de uşă slovacul Gombiska *. 

Batu grav şi rosti cu toată clarilatea : 

— S-aude, Jozko ? Eşti înăuntru ? 

Şi după el slovacii Mahula, Opinko, Zubrita ciocănese 
unul cîte unul in uşă şi strigă :. 

— S-aude, Joëko ? Eşti înăuntru ? 

Leul închis izbucni într-o cascadă de sudăimi si, in ace- 
lași timp, se auzea cum dă cu scaunele de pămint şi răcneşte 
în culmea disperării : 

— Pe toţi o să vă închid ! Pe toți, ticăloşilor ! 

Apoi, deodată, amuti. Dar nu amutise bine, cind nemţii 
Schlosser şi Graber izbiră cu pumnii în usa lui şi-l intre- 
bară cu glas duios : 

— Sepi, bist du drin ?** 


* Năsturel (slovacă). 
** Josetică, eşti alcl ? (germ). 


282 


nee urmă veniră pe rind românii, ucrainenii, polonezii si 
cehii. : 
— Josef, esti aici ? 

Majurul Oer6k nu mai avea “putere să înjure, şi striga 
doar, neputincios, cu 0 voce gituilă : 

— Ticăloşilor, Dumnezeu o să vă pedepsească, iar eu o 
să vă bag la răcoare | 

In cele din urmă veni şi tiganul Guëko şi, bătind la 
uşă, rosti cu un glas normal, în dialectul lui sisiit : 

— Cu sfialä, vă rog frumoș, spuneti dom’ şef Josef, 
sinteti înăuntru ? 

— Ah, bestie, strigă furios tăticul companici, închipu- 
ieste-ti că eşti la carceră ! 

Pe neaşteptate, majurul Oerék recunoscu glasul „stabs- 
firerului* . 

— Josef, esti aici ? 

— Aici sînt, frätioare, răspunse sărmanul leu închis. 

— Bine, frăţioare, atunci rămii unde esti, îi spuse 
stabsfirerul, cu gingăşie, că eu n-am cum să te ajut | 

Si se îndepărtă. lar după el ieşi şi compania, să se 
plimbe in oraş. 

Si cînd se făcu de miezul nopţii, se întoarse la cazarmă 
41 {iganul Guëko, care obținuse permisia de a se inapia 
dupa ora obişnuită. Si cum trecea pe lingă uşa odăii ma- 
jurului închis, ciocăni frumos, de-l trezi pe täticul com- 
panici din somnul cel mai dulce : 

— Ce e ? se auzi din spatele usli. 

— Cu ştială, vă rog frumos, şpuneţi dom’ şef Josef, 
şinteti înăuntru ? 

Nici pină azi nu sînt în stare, cei de la cazarmă, să 
priceapă ce i-a venit plutonierului major Josef Oerôk să 
spargă la miezul nopţii uşa odäii sale... 


283 


IN PARCUL HAVLICEK 
I 


Pictorul Josef Pavlousek, potrivit inscriptiei de pe 
firma agätatä de uşă, colorist, in rest însă un simplu 
zugrav de locuințe, care mai toată săptămîna duhneste a 
clei, isi făcea toaleta de rigoare, căci era in după-amiaza 
sfintei sărbători a Înălţării mintuitorului şi, pe de-asupra, 
mai aştepta şi oaspeți. 

Sotia lui, Maria, o -femeie bine rotunjită şi cam din, 
topor. arunca.zoaicle în closet, ceea ce făcea numai la marile 
sărbălori, căci în zilele de lucru (urna mizefia în chiuveta 
de scurgere a apei curente, si pe chestia asta era în ceartă 
cu vecinul ei, un pensionar, care insă de sărbători pleca 
întotdeauna de acasă şi nu se mai întorcea decit seara 
tirziu. 

Cumnata domnului Pavlousek, domnişoara Brejchovă, 
în vîrstă de treizeci de ani, isi pusese la uscat mănuşile albe 
pe o sfoară întinsă deasupra maşinii de gătit şi, privind 
la ele cu expresia eternului sentimentalism pe chipu-i 
veşnic palid, cinta încet cu glasul ei nesuferit : 


„Vino Jane-n zbor 
că mi-e tare dor...“ 


Zugravul Pavlousek, care tocmai se bărbierea, lăsă 
briciul pe masa de bucătărie, unde-şi pregătise mai dina- 
inte pieptänul si poria de haine, si îi spuse zimbind : 

— Stai liniştită, fetito, e4-ti atingi tu dorul. Nu-i nevoie 
să miorlăi, că Jan al tău o să vină. De altfel, îţi spun... 


284 


Si, nestiind ce să-i spună, zimbi din nou si repetă : 

— Jan al täu o să vină! 

Între timp, nevasta zugravului se întorsese cu hîrdäul 
polit şi începu să se gătească sărbătorește cu acea lipsă 
de gust, caracteristică unei anumite pături a populatlei. 

— Culorile trebuie să tipe sănătos, era principiul zu- 
gravului Pavlousek, iar culorile de pe rochiile soției sale 
nu tipau, ci răcneau în adevăratul sens al cuvîntului. 

Cumnata îndrăgea culoarea albastră şi rochia ei pre- 
ferată, fireşte de culoare albastră, o costase destule jertfe, 
deoarece sora ei, doamna Pavlouskovă, o pălmuise din 
această pricină, nu de alta, dar dumneaei igi dorea ca şi 
firava surioară să poarte o rochie de culoarea rosului {ipä- 
tor, si o panglică galbenă atirnată de-a lungul fustei. 

Iată de ce se stirni şi acum o vijelioasă furtună, în clipa 
în cure domnişoara Brejchovă își pusese pe ca amintita 
rochle de culoare albastră. 

— lar vrei să faci pe măscăriciul şi să arăţi ca o sor- 
covă ? ! ? izbucni doamna Pavlouskové, in timp ce soțul 
ei îi prindea, cu un ac cu gămălie, o fundă roşie chiar 
acolo unde fusta se întindea mai bine pe fundu-i rotofei. 

— In schimb, tu faci pe nebuna, ripostă furios su 
rloara ; dacă te-ar vedea un curcan, şi-ar ieşi imediat din 
mint! !... . 

— Atinge-i una peste bot palavragioaicci ! isi îndemnă 
sotul doamna Pavlouskovă. 

— Mi se pare mie c-o să vă ciomăgesc pe amîndouă, 
ducă nu încetaţi odată cu cearta voastră aiurilă, interveni 
energie zugravul, poflim de te uită, două guri spurcate 
au u săplămină întreagă în fata lor să se răfuiască si să se 
bălâcirească in lege, şi dumnealor le vine tocmai azi, in 
vi de sărbătoare, să se ia la hartä, de parcă acum le-ar 


fi cat drumul cineva din lanţ... 
Ed 


285 : 


— Toată viata mi-aţi otrăvit-o, reluă zugravul și, de 
furie, scuipă scirbit pe duşumea ; mă omor trudind pentru 
voi, vă scot la plimbare, vă iau în excursii, azi vreau să vă 
arăt parcul Havlicek, şi voi nu vă astimpăraţi şi faceţi 
un Lărăboi de-i vine omului să-și ia lumea în cap, cafe cv 
Sinteti ! 

— Tu te omori trudind pentru noi ?!? rinji răutăcios 
doamna Pavlouskovă ; uneori te întorci acasă de la truda 
ta abia spre dimineaţă, cind te dau afară din circiuma 
U Fleku. ÎI auzi, Marenka, dumnealui, chipurile, se omoară 
trudind pentru noi ! 

Domnişoara Brejchovä nu răspunse, clätinä doar din 
cap si se duse să bea un pic de apă din cana aflată pc 
pervazul ferestrei. 

— Ce cate, mormäi pe sub nas zugravul Pavlousck, 
ducindu-se şi cl să-și aprindă luleaua. 

Domnisoara Brejchovă aşternu masa cu un şervei 
mare, apoi scoasc din sifonier umbrela ei de soare. 

— Esti atit de leneÿä, incit nici nu te mai înduri s-o 
scoţi si pe a mea, se răţoi doamna Pavlouskova la sora ei, 
ti-ar .place numai să trindăveşti şi, cit e ziulica de mare, 
să mäninei de pomană !... 

— Cum adică ? ! ? Vrei poate să spui că eu nu mă duc 
să cos pe la casele oamenilor, şi că nu aduc nici un bar 
în casă ?!1 . 

— Ce să zic, ai lucrat şi lu o jumătate de an. dar pe 
urmă cum a fos( cind mi-ai bolit tot anul ? Cine te-a ținut 
şi citi bani au costat doctorul şi medicamentele!?! 
Aud ?!? 

— Dacă aveţi de gind s-o ţineţi tot asa şi nu ma; 
Incetati o dată cu cearta voastră, să ştiţi că nu mai mers 
cu voi în parcul Havli¢ek | interveni furtunos zugravu; 


Pavlousek. 
* 


i 288 


Deodată se auzi un ciocänit în uşă, si în aceeaşi clipă 
musalirii patrunsera în odaie. 

Primul era domnul Jan Bousek, un bărbat de patruzeci 
de ani cu o chclie fermecătoare, rotunjor ca un butoizs, 
un bărbat care a avut in viaţă multe necazuri, ce mai, 
lovitură după lovitură : a avut o prăvălie, a dat faliment si 
pe chestia asta a făcut nilicä puşcărie, pe urmă a avut un 
birou de informaţii, drept care a fost condamnat pentru 
escrocherie, după aceea a fost servitor, nu se ştie unde, 
inr acum e voiajor comercial, nu de alta, dar bunul Dum- 
nezeu l-a înzestrat cu un neobişnuit har al vorbirii, si 
dumnealui c atit de spiritual, ce mai, un adevărat umorist, 
şi ştie atitea bancuri räsuflate, şi se pricepe să povestească 
usemenca anecdote deocheate, încit e foarte îndrăgit de 
toți cunoscutii săi. 

Şi tocmai dumnealui e acel Jan al domnişoarei Brej- 
chova, care roseste toată în timp ce el ii stringe mina şi-i 
“pune în şoaptă aşa, ca să audă toală lumea, că arată ca o 
tinără domnifa. 

Iar ceilalţi rid curtenitor. E vorba de meşterul măcelar, 
domnul Kares, şi de tindra sa sotie Faninka, în casa cărora 
locuiesle domnul Bousek, oameni care îniregesc această 
roclelate incultă şi necioplită cu glumele lor grosolane. 

Femcile se pupă pe obraji şi se hlizesc ca servitoarele 
la à petrecere cu dans sau cînd sint-trimise după bere la 
cireluma de peste drum. 

— Aşa, asa, copilaşii mei, rosteşte hitrul domn Bousek, 
nyezindu-se cu fundul pe masă. Femeile îl trag jos şi, in 
«hlotele şi risetele tuturor, domnul Bousek se rostogolește 
ve dusumea cu față de masă cu tot. 

— Arăt ca un strigoi, spune rizind domnul Bousck si, 
imfăşurîndu-și trupul burduhănos cu fata de masă, începe 
wh grohăic caraghios. 


287 


— Grohăitui ăsta păstrează-l pentru peştera din parcul 
Havliéek, îl îndeamnă, cu delicateţe, tinära doamnă Ka- 
resovä. 

— Nu, ripostează cu gravitate burduhănosul Bousek — 
acolo voi face pe tigrul. . 

— Şi cum faceţi pe tigrul ? îl întrebă, cu înţeles, dom- 
nisoara Brejchova. 

— Aşa ! ii răspunse binevoitor domnul Bousek şi incepe 
să răcnească şi să räcneascä, de-i face pe toți să-şi astupe 
urechile şi să rîdă în hohote. Ce bărbat amuzant | 

— Păi în felul ăsta facem şi bani ! Cite un gologan de 
la fiecare şi ne facem suma, se grăbeşte să spună zugravul 
Pavlousek, stergindu-si ochii inldcrimati de atita ris. 

— Da, iar această sumă va fi donată în favoarea unui 
tigru slab şi jigărit, adăugă, foarte spiritual, domnul Bou- 
sck, ridicindu-se încet-încet de pe dusumea ; și dacă tre- 
burile vor merge tot așa, nu ne mai lipsește mult şi ne 
putem duce la noul Ricgrak, jinu să mai completeze ferme- 
cătorul bărbat. 

— Un nou Riegrak! izbucneşte în hohote de ris 
doamna Pavlouskovä. Formidabil ! De unde-ti vin dumi- 
taie ideile astea ? 

— Din mine, distinsă conitä, din mine. Asta-i un dar 
de la Dumnezeu, pe-care nu l-aș vinde pentru nimic în 
lume. 

Şi bătindu-se fălos pe burtă, continuă : 

— Unuia i-a dat Dumnezeu bani, altul s-a născut orb 
şi sărac... 

— Şi dumneata cum te-ai născut ? se grăbeşte să în- 
trebe entuziasta doamnă Kareñovä. 

— Păros, sună răspunsul domnului Bousek, arätindu-si 
superba chelie. 


288 


— Si-acum, domnilor, v-aş propune s-o iuäm din loc 
gl să ne ducem în parcul Havlitek, îi indemnă pe toți 
zugravul Pavlousek, . 

— Păi să ne ducem, de ce să nu ne ducem ? Dacă au 
putut sta acolo prinţul Windischgrätz şi milionarul Gribe, 
nu văd de ce n-am putea sta si noi... Da, da, nu ne este 
îngăduit să lipsim dintr-un asemenea loc istoric, insistă 
rizind meşterul măcelar, Uite așa, numai de-al dracului, 
o să ne ducem, 

— M-ar fi mlrat să-ţi tii tu gura ! Pind nu spui ceva, 
nu te laşi, îl dojenește ușor tinăra sa solic. balindu-l cu 
gingäsie pe obrajii săi bucälali. 

— Gata, domnilor, să mergem, spune dumnul Rousek ; 
am tot ce-mi trebuie : bănuţii aici, chibrituriic aici, cheia 
uici, burta aici. 

— Pe cinstea mea, nici să rid nu mai pot, izbueneste 
domnisoara Brejchova, nechezind cu polta, in timp ce 
lesc pe coridor. 

Si, într-o veselie generală, întreaga societate por- 
neste pe scări în jos. 

— Fii, ce înălțime ! ! strigă deodată glumeţul domn 
Nousck, uitindu-se in sus, spre locul de unde coboriserä, 
VA spun drept, nu mi-dr face nici o plăcere să zbor de-a- 
colo. 

— Săru-mîna, se adresează el unci doamne ce le iese 
în cle pe trotuar. 

— O cunoşti ? 

— De unde s-o cunosc, răspunde rizind domnul Bousek 
el, In capătul străzii, repetă „gluma“ lui. _ 

--- Fara dumneata n-ar fi nici o distracţie. i se adre- 
acai plină de insufletire domnisoara Brejchovä. 

- Pai, cred şi eu, incuviinteazä grăsanul, eu ingimfare, 
yi iulurcindu=se spre un bäic{andru care mina cu nuiaua © 


239 


Ih Pavantiel vesele 


rață pe-trotuar, îl întrebă ; Spune-mi, flăcăule, asta ce baţi 
tu e muiere sau bărbat ? 

Si in accasta atmosferă generală de risete și veselie 
— drumul se scurteazä. 


Il 


La capătul cartierului Vinohrady. in direcția Vréovice, 
sc inlind şi se räsfirä acele minunale grădini Havlitck, 
odinioară proprietatea ncamţului Gräbe, care a investit 
întreaga avere slrinsä de la poporul ech în admirabila sa 
inițiativă de a transforma povirnigul-ce urcă peste valea 
cartierului Nusle în cel mai fermecător pare al oraşului 
Praga. Sute de mii de coroane a investit in această acţiune, 
iar mai tirziu, vila familiei Gräbe, cu superbele ei grădini, 
a fost închiriată perechii princiare Windischgratz, ca, pind 
la urmă, consiliul comunal din Vinohrady să cumpere acele 
grădini de la moştenitorii întemeietorului lor, spre binele 
şi în folosul întregului popor, penlru ca fiecare cetățean 
să poală veni aici, să tragă adinc în piept acrul proaspăt 
şi înmiresmat, să zăbovească aici, în accastă atmosferă, 
unde parfumul florilor, şi aroma arborilor coniferi, si 
boarea plăcută a celor mai pitorești colţuri de pădure îl 
transportă pe privitor în sinul adevăratei naturi, scofin- 
du-l din freamătui ametitor al orașului, pentru ca fiecare 
să se desfete (ce cuvint lipsit de semnificaţie: s-a desfätal) 
cu tot ceea ce poate influenţa cel mai mult starea sufle- 
tească a contemplatorului, adică verdele copacilor, verdele 
poienilor, şi tot ceea ce li unge la inimă pe adevărații admi- 
ratori ai naturii, care nu apreciază copacii după cantitatea 
de lemn pe care o conţin, iar pajiștile după metrii cubi 
de fin. 


290 


Ca să poată oamenii să asculte cântul păsărelelor, să 
privească stincile, peșterile, fintinile tisnitoare si micutele 
lacuri, ce-i drept artificiale, dar atit de bine făcute, încît 
Sugerează, pind in cele mai mici amănunte capriciile na- 
turii : stincile şi peșterile. 


La intrarea în pare se afla un grup de băiețandri, care 
n-aveau voie să pătrundă în parc fără a fi însoţiţi de per- 
soane adulte, căci, în sfirgit, autorităţile şi-au dat seama 
că tineretul nostru de aur nu e uşă de biserică și se dedă 
la acte brutale. 

— Luaţi-mă şi pe mine, domnule |! 

— Luati-mä cu dumneavoastră ! 

— Pe Franta, nu, dar pe mine puteţi să mă luaţi 1 

Strigäte de milogeală, ca să poată să răzbată pe poarta 
în faţa căreia sta un paznic sever. 

— Să facem o plăcere băieţilor, spuse cu generozi- 
tate. domnul Bousek, în clipa în care societatea noastră 
îşi făcu apariţia în mijlocul mulțimii ce se îndrepta spre 
parc, o mulţime imensă, căci duminica se plătea aici o taxă 
do intrare de douăzeci de haleri în folosul tinerilor săraci ; 
da, pe băieţi ii luăm cu noi, reluă inimosul domn Bousek 
si se grăbi să adauge : N-au decit să le facă praf din toate 
ducă nu-i lasă să intre de bunăvoie. 

— Domnule, luaţi-mă cu dumneavoastră 1... 

— Sipe mine |. * 

— Si pe mine... 

— Haldetl, băieţi, îi poftl domnul Bousek, și trei copii 
aflail mal aproape de el porniră cuminţi în urma lui." 

— Sint cu dumneavoastră ? întrebă cuvtincios paznicul 
de la Intrare, 

— Pă! cum să nu fie ? Nu se vede ? răspunse făloa 
domnul Bousek în hohotele de ris ale întregii societăţi. 

Erau în parc. 


‘291 


— Bäieti, le spuse copiilor voiajorul comercial — fiţi 
atenţi la mine, m-auziti ? Numai așa, de-al dracului, stri- 
cati-le şi voi ceva pe-acolo, vorba ceea, ca să fie. S-a in- 
feles ? Si-acum, valca. 

Băieţii o luară la fugă. uitindu-se cu teamă inf toate 
părţile, să vadă dacă nu cumva îi vede vreun paznic că 
sînt neinsotiti. 

Erau ca nişte proscrisi. 

— Auziţi. de-o fi să se ia cineva de voi, spuneți că 
v-aţi pierdut de tăticul vostru, strigă în urma lor zugravul 
Pavlousck. 

— Doamne, ce de omenire, se minună deodată meșterul 
măcelar Kares. 

Ajunscră in faţa unei iăblii pe care era indicat orarul 
de funcționare al parcului : 

— În luna mai, silabisi Faninka, de la orele gage di- 
mineata la nouă seara. 

— Perfect, riminem aici pind la nouă, propuse zugravul 
Paviousck. 

— fa uitaji-vä ce bânci frumoase au aici, cu speteazä 
curbată. ce-ar fi să ne aşczăm ? spuse soţia lui, îndem- 
nindu-i pe toţi să se aşeze. 

— Curind o să pună aici si paturi, fu de părere domnul 
Kares. . 

— De speteaza asta.. dacă te pișcă un purice pe spate, 
nici nu te poli scărpina, glumi, în gura mare. durduliul 
voiajor comercial Bousek, asa fei încît să fie auzit si de 
cei ce nu făceau parte din societatea lor, ca să aibă și vi 
prilej să-i admire forţa spirituală. 

Un tip. după toate aparențele băiat de prăvălie, sau 
practicant comercial. cu~parul pieplänat in jos, pe-frunte, 
aimbi în urma lui. 

— Ai venit si dumneata in noul Riegrak ? strigä el 
spre voiajurul comercial ; mai mare dragul, fraţilor, aici e 


292 


mai multă lume decit in mahalaua noastră. Ce s-ar mai 
bucura bunica noastră să vadă toate splendorile astea ! 
Şi cite bănci! La urma urmei, de ce nu ne-am așeza și 
noi ? !.. 

— Pentru băncile astea se plătește o taxă specială, ca 
să aibă cu ce să-i infoleascä pe școlarii săraci, finu să 
sublinieze inimosul zugrav, asteptind o replică glumeati. 

— Atunci e cazul să ne așezăm cit mai repede, nu de 
alta, dar, cine ştie, poate căpătăm și noi încălțăminte si 
n&dragi, răcni voiajorul comercial, 

— Acolo, in valea aceea, au locuit printul si printesa, 
mentiouà ato!stiutoarca domnisoard Brejchova. 

— Asada? Prinţul și prințesa ? se miră de ochii lumii 
burduhănesul' Bousek. Si toate astea au fost: ale alteței- 
mule ?!? Halal de mama care l-a făcut... prinţul Asta a 
(rail aici ca în sînul lui Avram. Dar ce-i drept, nu-i păcat, 
d într-adevăr un loc de toată frumusețea, ce mai, un colt 

e rai. 

Ajunseră pe terasă si de-acolo priviră via ce se desfă- 
gura în.jos sub ochii lor. 

— Aici s-a pilit, nu glumă, îi spuse în şoaptă meșterul 
măcelar zugravului Pavlousek, .boierașii ăştia au dus-o 
fuin de tot. 

— Aiurea, ăstora nu le mai place nimic, îl contrazise 
volalorul comercial Bousek, care auzise părerea măcela- 
iului, nimic nu mai e pe gustul lor, şi la toate strimbă 
din nas, Dar nu-i nimic, continuă el cu voce tare, o să 
venim să culegm noi strugurii în locui lor. 

~- Dar Ilradşinul nu se vede de aici, Interveni doamna 
l'avlouskova. privind în vale. 

- liradyinul ¢ în partea ccalallä, toanto, o dojeni 
nul cl, zuprutul, și, adresindu-se celorlalţi, se grăbi să 


293 


adauge : Uilali-vi mai bine în jos, ce ziceli ce întindere 
de grădină !... 

— Mă mir că nu o parcelează, interveni meşterul mă- 
celar, în felul ăsta cel puţin grădina asta ar fi rentabilă, pe 
cînd asa, bagi în ea bänuli cu nemiluila. 

— Vedeţi, strigă deodată tinära doamnă  Karesova, 
arälind spre un loc anume din valea Nusle, dincolo de rîul 
Botié ; acolo am cumpărat noi anul trecut ridichi. Pe doi 
bänuti, din ăştia noi, am luat o grămadă. 

— Aici nu-i nimic de văzut, spuse la un moment dat 
domnul Bousck, copacii sînt înghesuiți unul în allul — să 
mergem mai bine la peșterile alea... 

— Mié mi-e teamă, se impolrivi Brejchovă, în peste- 
rile alea e intuncric beznă... 

— Si în pivniţă nu vă e teamă ? întrebă, rizind, voia- 
jorul comercial Bousek. 

— Păi, pivnita e pivniţă și peștera e peșteră, răspunse 
cu înţelepciune domnişoara Brejchovâ. 

Pornira, deci, în jos, ca să ajungă la drumul ce duce 
spre peşteri şi, cu acest prilej, se opriră citeva clipe pe 
niyle lreple ce coborau spre un fare îngrădit cu sirmä, 
unde, odinioară, sălăşluiau căprioarele. 

— Doamne, ce de lemnărie ! izbucni deodată meșterul 
măcelar Kares, arălind spre o pădurice ce se desfășura 
în fata lor. 

— Aici parcă am fi undeva într-un sătuc la mama dra- 
cului, spuse rizind voiajorul comercial, 

Păşeau cu toţii la vale, neomifind, fireşte, să treacă 
peste un colt de peluză și aşa destul de bătătorit în ziua 
aceea de civilizaţii vizitatori ai parcului. 

— N-aveti ochi ? ! li se adresă supărat un paznic cu 
banderolă verde pe braţul sting. 

— Dacă-i scap una, mă ţine minte toată viata, se rasti 
minios meșterul măcelar Kare. 


294 


— Dä-1 încolo de selav,' il linişti zugravul. Ce vrei, 
face si el pe grozavul, că, de, e slujbas ! Pi 

— Ce să zic, că mult îi pasă lui de iarba asta, tinu să 
intervină Faninka, tînăra soţie a măcelarului. 

— Astea-s nişte scuipäloarc, tinu să mai glumcească 
comis-voiajorul Bousek, atrăgindu-le tuturor alcniia asu- 
pra canalizării, de o execuţie ireproșabilă, a parcului 
Havlitek. 

— Acest Gribe trebuie să fi fost nebun de-a binelea, 
tinu să sublinieze doamna Pavlouskovâ. Se zice că numai 
peslerile şi pielroaiele astea l-ar fi costal mii și mii de 
coroane. -. 

Ajunseră în dreptul unci piscine aflate în faţa unor 
stinci artificiale şi se apucară să ciocănească broaștele 
testoase, improşcînd apa cu bastoancle si umbrelele de 
svare. 

Femeile se porniră deodală pe un ris năvalnic, de ne- 
stăvilit şi, soplindu-si una alteia ceva ncinjeles, arălară 
spre statuia din mijlocul piscinei. 

— Mă miră că nu-i e rușine fläcäului, se amuză dom- 
nul Bousek, Slă toată ziua în apă, gol pușcă... 

— Uite, puştoaicele de colo se hlizesc, îi atrase alentia 
meşterul măcelar domnișoarei Brejchovă. 

— Gata, s-o luăm la deal ! strigă careva. 

Si începură să meargă pe nişte trepte în spirală, suind 
spre un foc viran al parcului ; în acest timp grăsanul domn 
Dousek răcnea cit îl ţinea gura : 

— Hei, ce faceţi ? Degeaba mă intepati, că mai repede 
tut nu pot să urc. 

— Nici de aici nu se vede Hradşinul, fu prima obser- 
vatle a nevestei măcelarului, cind, în sfirsit, ajunseră pe 
plutoui de sus. 

— Șl-acum gata, spre peşteri ! îi îndemnă zugravul 
l'uvlousek, 


205 


ŞI în timp ce continuau să urce scările de piatră tăiate 
printre slinci, domnul Bousek nu mai contenea să se väi- 
cărească zgomotos, încercind să întoarcă totul în glumă 
printr-un spit! itual joc de cuvinte : 

— Ce mai, piatra asta de încercare imi accidentează 
burta. 

In sfirsit, se aflau în faţa peșterilor. Femeilor le era 
frică, dar pind la urmä se lăsară convinse şi intrară și ele 
zimbindu-i grațios domnului Bousek, care se așeză pe o 
banchet& de marmoră şi se iscäli pe o mäsufà, tot de 
marmoră. 

— Iscăliţi-vă și voi, ii indemnä pe loti domnisoara 
Brejchova, ciocnind cu umbrela de soare o stalactită, în 
timp ce istetui măcelar declara că asta e piatră de mare. 

— Tar aici tîmplarul a lăsat o gaură. spuse cu file 
comis-voiajorul Bousek. arătind o deschizătură în stincă. 

Remarcară şi ceilalți uceastă crăpătură ce mergea în 
jos, întărită cu si'mă find. aidoma unei pinze de păianjen. 

— Acolo ţinea alteta sa iepurii de casă, spuse, de 
data asta foarte serios, voiajorul comercial. 

— Să ptecăm de aici, e un loc trist, interveni domni- 
şoara Brejchova. şi icşiră cu toţii, în afară de domnul 
Bousck, care mai zăbovi citeva clipe in peşteră. Cînd ieşi 
strigă, rizind, că descoperise acolo un fel de bazin. Şi-i 
gopti ceva la ureche meșterului măcelar care chicoti si 
spusc că domnul Bousek e un mare strengar. 

Intrarä în altă peşteră, unde admirația for fu stirnita 
de slatuia unci femei cé domina o mică piscina. 

Bousck ii viri in gură un colţ dc trabuc si incepu să 
mugcască, făcind, chipurile, pe tigrul. 

— Pe vremea lui Gräbe trecea pe aici o apă, tinu să 
mentioncze măcelarul Kareë, aratind cu mina spre piscina 

Pe urmă pictorul colorist, alias zugravu! Pavlousek. 
desprinse din perete o bucată de tencuială. după cai. 


296 


veseli, mulțumiți şi bine dispuși porniră cu toții spre ml- 
cutele lacuri unde, in clipa cînd ajunseră, comis-voiajorul 
Bousek răcni cit il țineau bojocii : 

— Noroc și sănătate ! 

Fără să-şi dea seama de ce, izbucniră cu toţii în hohote 
de ris. 

— Pe cinstea mea, asta-i curată nebunie, spuse 
Faninka, tlnära soție a măcelarului. Să cari atita apă la o 
ascmenea înălțime şi să azvirli în ea asemenea frunze. 

— Asta-i ceapă de apă, finu să sublinieze spiritualul 
domn Bousck, arătind cu mina-i bucălată niște nuferi de 
toalä frumusc{ea. 

— Grăbe venca aici să-și spcle picioarele, remarcă 
pletorul colorist Pavlousek si, smulgind dinte pietre o bu- 
cata de îriză, o aruncă în apă,.. - 

Acum coborau din nou la vale, mergind dinadins peste 
peluzé, ca să-l mai supere un pic pe paznicul acela ne- 
obrăzat. 

Aşa se [ace că ajunseră repede pe aleea principală. ce 
duce în partea de jos a livezilor cu pomi fructiferi. 

— Acolo nu ne ducem, hotärl domnul Bousek — acolo 
abla nu-i nimic de văzut, în afară de peri si meri. 

— Se spune că ar avea si cdpsuni, interveni doamna 
Pavlouskovă, nevasta zugravului. 

— Încă nu-s coapte, replică meșterul măcelar. 

— Mie. vă spun drept, mi s-a făcut sete, spuse colorisiul 
Pnviousek. Ce să mai batem pe aici drumul de pomană, 
să mergem mai bine să bem si noi o bere. Ce ziceţi? 

— Buna idee. incuviintd, rizind, spiritualul domn 
Bousek ; cu prostifle astea din jurul nostru nu-mi sting 
setca. 

— Să mergem la Vrsovice, la Kovarna (Fieräria), fu 
de părere măcelarul Kare’ ; vorba ceea, dacă tot e sărbă- 
loare, să ne dânjuim si noi un pic nevestele... 


207 


Porniră spre ieșirea din parc și hitrul comis-voiajor 
Bousek spuse cu toată seriozitatea, arătind spre mulțimea 
de vizitutori ce mişunau pe alei : 

— Ce vid ăştia aici? Nimic. Cel puţin dacă ar avea 
aici o gheretä cu bere de Smichov... » 

Şi porniră cu toţii în cea mai desăvirșită ordine prin 
parcul Havliéek, in timp ce păsărelele își cintau mai de- 
parte viersul lor, copacii si [lorile isi räspindeau parfumul 
ametitor, iar cucoanele eroilor noştri își tirau trenele 
rochiilor, răscolind si involburind pralul in urma lor. 


BUCURIILE DE TATĂ ALE DOMNULUI 
MOTESZLIK 


Domnul Motejzlik era tare bucuros că urma să devină 
tată. Cu mull înainte de a i sc naște bäictelul, se ducea 
pe la toţi cunoscufii și le povestea că avea un copil. 

In multe cazuri se rusina la gindul că ar putea să | se 
nască o fetiţă, şi atunci spunea că i s-a născul un băiețel. 
În altă parte însă, spre a nu lăsa impresia că se laudă prea 
mult, spunea că are o fetiţă. În vreo trei sau patru cazuri 
apucase să spună că, de fapt, niti nu ştie de ce sex e 
copilul lui. Pină la urmă le încurcă pe toate în asemenea 
măsură, încit, aflindu-se din nou în societatea prietenilor 
şi cunoscutilor, la întrebarea cu pricina răspundea, de 
obicei, total anapoda. Acolo unde inainte spusese că are 
un băieţel, acum spunea că arc o fetiţă. Şi în felul ăsta 


298 


tesea mereu totul cu noi şi noi minciuni, ba, pînă la urmă, 
merse cu neobrăzarca lui atit de departe, încît începu să 
vorbească de doi gemeni, iar în restaurantul domnului 
Brejika povesti chiar despre nu știu ce monstru, cu care 
avea să cîştige bani cu ghiotura. În ‘cele din urmă nici cl 
nu mai ştia ce copil avea să i se nască. Si cînd, în sfirsit, 
veni şi acel fericit moment cînd trebuia, într-adevăr, să 
devină tată, în prezenţa soacrei și a socrului său, drăgălașul 
domn Motcjzlik dispăru în împrejurimile cele mai apro- 
piate, unde, de față cu toată lumea, la mezelar, la brutar, 
la farmacie, în două cîrciumi și într-o vinärie, declară 
solemn că faptul e gata împlinit, și iar le înşiră pe toate, 
fncurcindu-le în țesătura lui de minciuni : fetitä, băieţel 
— băiețel, fetiță — pe scurt, își lăsa mereu portita din 
spate deschisă. Şi după ce trăsese, la vinärie, al cincilea 
sferlut de vermut, izbucni : 

— Nici nu ştiţi cit sint de fericit ! 

Si se duse acasă. 

Si cind trecu pragul locuinţei sale, bunul si drägälasu) 
domn Motcjzlik fu luat la zor de socru, soacră și coana- 
moaşă, şi pentru prima oară îi fu dat să audă despre cl 
că e o brută si un bädäran necioplit. Si era, oare, sărmanul, 
o ascmenca fiinţă, încît să merite accste epitete ? El, sără- 
cutul, nu făcuse nimic altceva decit să aștepte îmbucură- 
torul eveniment, Şi s-a bucurat, De-ar fi băut nu știu cit 
vermut, sau oricite halbe de bere cu această ocazie, căci, 
varba aceea, o ocazie îl face pe hot să fure, și tot nu merita 
ad fie făcut de ocară, fiindcă în sufletul lui sălășluia Jumi- 
noasa bucurie că aduce pe lume un urmaş, că dăruiește 
naţiunii cehe un cetăţean în plus, si, în fine, inima lui 
era copleşită de acea stare de beatitudine că avea să de- 
vină, încet dăr sigur, tată, 

In timp ce tata-socrul fi vorbea bunului domn Mo- 
tejzlik în bucătărie, spunindu-i cu inima deschisă să nu 


299 


uite tocmai acum de toate Indatoririle ce-i revin, că de- 
venind tată nu-şi mai poate îngădui să privească lucru- 
rile cu ușurință, că e cazul să se trezească pind nu va fi 
prea tirziu, şi, ca să nu fie prea tîrziu, trimise să i se aducă 
de urgenţă o sticlă cu sifon. Dar pind să i se aducă sifonul, 
domnul Motejzlik devenise tată. Şi cind moaşa îi aduse 
să vadă pruncusorul acela roșu, domnul Motejzlik îl luă 
în braţe si în clipa următoare fu cu el pe coridor, vrind 
să-l arate vecinilor. 11 smulseră cu: forța din strinsoarea 
lui, iar domnul Motrjzlik, strigind de fericire în tăcerea 
mută a nopţii : „Am un băiat“, o rupse la fugă pe scară 
in jos si, descuind cu chcia poarta imobilului. dădu buzna 
în restaurantul de peste drum, Acolo comandă zece halbe 
de bere deodata şi declară solemn că are un băiat, Cum 
înainte cu o jumătate de oră spusese lot acolo că are o 
fetiţă, se stirni pe chestia asta o ceartă în lege, cu care 
prilej domnul Motejzlik racni cit îl țineau bojocii : 

— Nimenigu poale sli mai bine ca mine ! 

In toiul certei, un celăţean oarecare {inu să sublinieze 
că, de fapt, domnul Motejzlik nu are nici un copil. Pind 
şi o leoaică îşi apără puii, darmile domnul Motejztik ! 
Asa se face că fericilul tata se näpusti asupra calomnia- 
torului, acesta la rindu? lui nu sc lăsă mai prejos și, apucin- 
du-l pe domnul Motejzlik de nas. il trase afară din local, 
fireste, cu ajutorul unor prieteni devotați. 

In liniştea nopţii. sprijinit cu spatele de stilpul unui 
filinar stins, domnul Motejzlik începu să se gîndească la 
ale vic{ii valuri. În sufletul lui se perinda mereu vechiul 
adevăr care spune că alunci cind cineva spunc adevărul, 
nu i se dă crezare. Pe urină îi veni în minte idcea umilin- 
tel si, după ca, se aprinse in suflelul Jui sträluciloarea si 
inäl{äloareca véluptate dr a-fi tată. mindvia de tala, care 
determină direcţia paşilor domnului Motejzlik, indreplin- 


300 


du-i peste drum, spre vinäria din colţul străzii. 

Ajuns acolo, se asezi la o mas& și, bätind-u voios pe 
umir pe doamna cîriurnărească, îi spuse : 

— Ei bine, aflaţi că am un băieţei de toată frumu- 
seţea. 

— Ce tot spuneţi, domnule Motejzlik ? ! ? Se poale ? ! ? 
îl luă repede circiumäreasa. Cu trei sferturi de oră în 
urmă ne-ati spus aici că vi s-au născut doi gemeni — amin- 
două fetiţe — şi-acum veniţi cu altă poveste... 

Deodală, domnului Motejzlik începu să-i pară rau de 
toate aiurelile lui si, lăsindu-şi capul în palme, incepu să 
plîngă infundal. Ce ticălos sînt, isi spuse în sinea lui. Nici 
nu i s-a născut incă primul copil şi l-a si minţii. După 
această adincă reculegere, ridică fruntea sus si, uitindu-se 
la doamna cîrciumăreasă cu ochii umeziti de lacrimi, îi 
spuse cu o voce linguiloare : 

— Dati-mi, vă cog, un slert de vermut. 

— Mă miră că nu vă e rușine, îi replică indignatà cir- 
clumăreasa, grozav tată, nimic de zis, să vă cherchelifi in 
halul ăsta. in timp ce ar trebui să fiți acasă — dar, ştiu 
cu, poate că n-aveţi nici un copil de vreme ce spuneţi 
intruna ascmenea nerozii. 

— Dar vă jur pe ce am mai sfint. doamnă circiumai- 
veasă ! Am un băieţel de toată frumuseţea, înalt de cinci- 
zecl da centimetri, trupsoru} năpădit de un pul firav. roşu 
din cup pind în picioare, tatăl sănătos. 

— Gata, domnule Motejzlik, să nu mai Intindem vorba 
de pomană şi duceţi-vă mai bine de vâ culeati. îl indemnă 
circiurnăreasa, grăbindu-se să adauge : V-am spus doar că 
nu.vă mai torn nici un pehar. 

— Va să zică asta merit eu. fiindcă am un băieţel atît 
de frumos ! Bravo, nimic de zis! exclamă cu regret in 
glus domnul Motejzlik şi ieși necäjit în bezna noptii. 


301 


Şi văzînd că nimeni nu are pentru el nici pic de inte- 
legere, fu cuprins de o amărăciune cumplită. Din fericire, 
își aduse aminte că pe strada Krokova, nu departe de locul 
unde se afla, locuieşte bunul și vechiul său prieten, ingi- 
nerul Zazvorka. ” 

— Trebuie să-i fac o vizită, îşi spuse în sinea lui feri- 
citul tată. : 

Si era cam pe la orele două noaptea cînd stătea în fata 
fereslrei deschise a apartamentului de la parter ai prie- 
tenului säu si fluicra de zor. 

Nu-i räspunse nimeni, dar, vorba ceea, ce nu face un 
tată pentru copilul său ? Fără să sc mai încurce, drägäla- 
sul nostru domn Molcjzlik se săltă pe fereastra deschisă 
drept în odaic şi, cînd ajunse pe podea, soţia inginerului. 
care-și aștepta bărbalul, aprinse deudată lämpita electrică 
de pe nopticră şi, zărindu-l pe domnul Motejzlik, scoasc 
un strigă cumplil, de groază. 

— Dislinsă coni{a, bolborosi, descumpănit, domnul 
Motcjzlik, știți, cu... am venit să vă anunţ că... că am un 
băieţel, da, un băieţel... de cincizeci și cinci de cenlime- 
ui înălţime, trupusorul näpädii de un pul firav, roşu din 
cap pina în picioare, tatăl sănătos... 

Şi rostind aceste cuvinte sc săltă înapoi pe pervazul 
fereslrei şi sări jos, în slradă, tocmai în clipa in care 
domnul ingines sè pregălea să pălrundă in casa lui, asa 
fel încît să nu [aca gălăgie pe coridor. 

— Ura, Zăzvorka ! îl intimpinn domnul Motejzlik. Am 
venit să te anunţ că am un fecioras de loată frumuseţea, 
cincizeci şi cinci de centimetri înălțime, trupusorul näpädit 
de puf firav, roşu din cap pind în picioare, talăl sänälos ! 

— Timpila scuză, ticälosule ! răcni inginerul Zäzvorka. 

Domnul Motejzlik o luă la sănătoasa și domnul inginer 
după el. Îl ajunse chiar în fata casei, în clipa în care, 
grăbit la culme, sărmanul domn Motejzlik se căznca să 


302 


l 
descuie poarta imobilului. Fără să-i adreseze o vorbă, in- 
ginerul îi cîrpi o pereche de palme, apoi se îndepărtă plin 
de demnitate. Abia cînd se află în mijlocul drumului, se 
apri in loc și strigă, spargind tăcerea nopții : 

— Ne răfuim .noi la tribunal. În urma lui răsuna gla- 
sul tînguitor al domnului Motejzlik : | 

— Crede-mä, Zâzvorka, într-adevăr am un bäic{el, un 
băieţel de toată frumuseţea... 

Cu inima apăsată de o povară grea, urcă domnul Mo- 
tejzlik treptele scării ce duceau spre apartamentul său. 
Era nespus de trist și necăjit de faptul că oamenii nu erau 
in stare să înțeleagă fericirea lui de părinte, Se sprijini 
destul de zgomotos de usa locuinţei sale, dar ușa se des- 
chise încet si două miini vinjoase îl traseră cu putere 
inăuntru — erau miinile bunului său socru, care, pur si 
simplu, îi spuse, din nou, doar alit : 

— Brula, bădăran necioplit, credeam că măcar acest 
copil o să te facă să te fndrepti, dar, cum văd, nu te laşi 
şi O {ii mercu într-o beţie. Să-ţi [ie rușine ! 

După care îi arălă canapeaua si se retrase în camera 
nlăturală, Pe urmă îşi făcu apariţia coana-mbașă si, poc- 
nind din palme indignată, începu : 

— Asla nu trebuia s-o faceţi, domnule Motejzlik, zău 
vă nu! Dacă soţia face temperatură, să știți că de vină 
veţi fi numai dumneavoastră ! 

După ca veni, in slirşit, și mama-soacră, care nu spuse 
decil atât : . 

— Pliu, mai mare rușinea ! Ce ticălos ! 

Domnul Motcjzlik se întinse pe canapea și se apucă 
să plingă cu sughijuri, acoperindu-si gura cu pătura. Ni- 
meni dintre ai casei nu era în slare să înțeleagă bucuria 
tul de lata, După un timp, se dădu jos de pe canapea si 
mergind incel, pe virluri, se apropie de ușă, o deschise si, 


303 


pierzindu-si echilibrul, se präbusi peste prag. Si aşa Jun- 
git cum era, strigă cu disperare 1 

— Unde-i băieţelul meu ? 

Fără sä scoată o vorbă, mama-soacră și tatăl-socru îl 
duseră înapoi pe canapea. Dar inainte de a apuca să-l în- 
tindă, domnul Motejzlik adormise în brațele lor, cu chipul 
luminat de un zimbet al beatitudinii. 

Mama-soacră se uită un timp cu ochi posomorifi la 
fericitul tată care sforăia de zor, apoi, cu o mișcare ener- 
gică, îi trase perna de sub cap. 

Domnul Motcjzlik continuă însă să doarmă nestinghe- 
rit, zimbind din somn. Visa că se află la o mare adunare 
populară şi cu vocea lui lunäloare se adresează miilor de 
capete enluziasmate : i 

— Chiar acum, prea cinstită adunare, mi s-a născut 
un bäictel — cincizeci şi cinci de centimelri înălţime, 
trupuşorul năpădit de un pul firav, preacinslită adunare, 
roșu din cap pină în picioare, talăl sănătos tun | 


7 


A DOUA SERIE DE BUCURII PĂRINTEȘTI 
ALE DOMNULUI MOTEJZLIK . 


Cind devine cineva un tala fericit. i se deschide în 
față perspectiva unci serii intregi de bucurii mărunte. 
Puncti-va in siluatia lui. şi-mi veţi da dreplale. De pildă, 
veţi deschide mereu sifonierul cu lenjurile copilului si 
oricui va veni să vă vizileze gi să vă felicite eu prilejul 


304 


fericitului eveniment, îi veţi arăta cämäsutele, scutecele, 
bavetelele, pieptărașele, vă veţi lăuda că ati și învăţat să 
vă infășaţi copilașul adorat si, fără îndoială, veţi fi cu- 
prins de o nemărginită mindrie, invitîndu-i pe oaspeţii 
dumneavoastră în bucătărie, unde, ca o pinzä de păianjen, 
se încrucișează de la un capăt la altul al bucătăriei tot 
felul de sforl pe care aţi întins la uscat zece duzini de 
scutece, ca urmare a nobilei opere a urmașului dumnea- 
voastră. Care nu numai că vă poartă numele, dar începe 
să activeze în viata publică, intocmai cum afi activat si 
dumneavoaslră la virsta cea mai fragedă. . 

Si cila căldură picuid in sufletul dumneavoastrA feri- 
cirea de a-l putea cintări singur, cu propria mind, pe micul 
dumneavoastră mostenitor. Și cu cilă bucurie notati in 
carnetul de însemnări ficcare gram cu care incet, dar si- 
gur, potrivil neindurătoarelor legi ale naturii, urmașul 
dumneavoaslră creşte în greutate. Si, din nou, alte bucurii: 
puisorul dorește să bea, Îl duceti repede la maică-sa şi, 
întorcindu-vă grăbit la musafirii dumneavoastră, scoateţi 
din bufet o sticlă de coniac și, în timp ce în preajma dum- 
neavoastră copilu! bea, beau si tatăl și oaspeţii, ciocnind 
paharul in sănălatea lui. Atmosfera se încinge, dispoziţia 
u din cc în ce mai voioasă, mai exuberanta și, deodata, vă 
dă prin minte că încă nu le-aţi arătat musafirilor cum 
ytiti să-i faceţi baia primului dumneavoastră copil. Si ast- 
fel turnati în cädita copilului apă caldă, ii verificați lem- 
peratura cu termometrul si, cu pasul uşor implelicit, vă 
indrcplati plin de curaj spre dormitorul copilului. Pe 
chestia asta se stirnesle un mare tărăboi, ai casei izbutese 
să vă smulgă copilul din braţe, punindu-l la adăpost în 
fata nemarginilei iubiri de tata, care, precum se vede, nu 
cunoaşte nici o opreliște. Căci, ranit în orgoliul de lată," 
atunci cind mama-suacrä vă închide usa în nas, duinnea- 
voustră incepe}i să izbiţi cu piciorul în uşă și să strigali : 


303 


— Dati-mi înapoi copilul meu, musafiril doresc să-l 
vadă pe băieţelul meu ! i 

Totul însă e în zadar. Din spatele uşii închise a odăii 
alăturate se aude vocea läioasä a bunicii : 

— Nu fi impertinent şi du-te mai bine la plimbare. 

Desigur, intre patru ochi, lucrurile ar fi luat o întor- 
sătură mai proastă, dar în casa dumneavoastră se află 
niște musafiri care au venit să vă vadă moştenitarul, de 
unde și tonul moderat din odaia învecinală. Mai beti, așa- 
dar, încă o sticlă de coniac cu prietenii, după care, odală 
cu ci, päräsili, solemn, căminul dumneavoastră fericit. 

Toate cele povestite pind acum au fost trăite aievea 
de inimosul domn Molejzlik. Timp de paisprezece zile 
după fericitul eveniment, în casa lui s-au desfăşurat luple 
crincene, iar prin vecini se povestea că, de atita bucurie, 
domnul Motejzlik a început să bea cu prielenii lui chiar 
şi romul cel mai ordinar, Apoi a urmat o anumită slagnare. 

Se punea chestiunea ce nume să i se dea băiatului. 
Domnul Motejzlik tocmai se întorsese de la prielenii săi 
într-o dispoziţie trandafirie şi, cu o atitudine de-a dreptul 
furtunoasă, ceru onor familiei ca fiului său să i se dea 
numele de Hector. Căci în acest nume el nu vedea doar 
întruchiparea forţei olimpice, ci şi plăcula amintire a Ilia- 
dei bătrinului Homer, din anii studiilor gimnaziale. 

Se înțelege de la sine că după accaslă declaraţie înflă- 
cărată, toţi ai casei se năpustiră asupra lui. Tatăl-socru, 
ca de obicei, chibzuit, analiză pe îndelete, dar cuprinzător 
şi foarte exact numele de Hector, demonstrind că un ase- 
menea nume ar putea constitui pentru viilorul nepotului 
său o adevărată pialră unghiulară. Începu, deci, cu 
şcoala ; Înainte de luate, copilul cînd începe să meargă 
la şcoală e foarte sensibil şi-i place nespus de mult să fi- 
losofeze. Ce s-ar intimpla, deci, dacă ar [i chemat cu nu- 
mele de Heclor, și, odalä cu el, ar veni în grabă ctinele 


306 


măcelarului ? Copiilor le place să se distreze si. fără indo- 
ială, un asemenea nume, umilitor, ar fi exploatat de co- 
legii săi de şcoală, drept care, copilul ar suferi cumplit, 
s-ar îndepărta de prietenii săi, ar deveni un singuralic 
îngîndurat si, în singurătatea lui, nu s-ar gindi la nimic 
altceva decît la lot soiul de năzbitii, Această trăsălură de 
caracter s-ar dezvolta -odală cu el, şcoala, unde cl ar [i 
obiect de batjocură, ar încela să-l mai intereseze și să-l 
amuze, creierul lui s-ar chirci, inteligența lui ar stagna, 
şi n-ar mai fi de aşteptat de la el nici un fel de bucurie, 
Si încheie foarte succint, cu următoarele cuvinte : 

— Scurt şi concis, cu.să fie clar: dumneala n-ai ce 
să te amesleci în treburile astea, chestiunea ne priveşte 
numai pe noi ! 

Domnul Molejzlik mentionàä cu sfialä si modeslic că : 
poate ar fi, tolusi, cazul să i se recunvască si lui, măcar 
partial, drepturile sale paterne. Izbucnira cu toţii inlr-un 
ris sarcastic şi-i spusera că înlr-adevăr c un tala dena- 
lurat, mai curind un nctrebnic decit lată, şi că ar face 
mai bine, după toale cîlc le-a sävirsit, să nu mai deschidă 
pura atunci cind e vorba de niște lucruri la care nu se 
pricepe. 

Aliludinea lor avu darul să-l jigneascä adinc pe domnul 
Motejzlik, și așa se [acc că dumnealui plecă de acasă plin 
de amărăciune şi cu regrelul profund că nu-i in stare să 
impună pentru fiul lui nici măcar atest nume. Se inapoie, 
tremurlnd de emoție, abia a doua zi după-amiaza. Cind 
trecu pragul, se arălă neobişnuit de modest şi extrem de 
respectuos. Cam de vreo cincizeci de ori repetă : 

— Säru-mina, ierlați-mă dar, știți, am avut o ședință 
tocmai la Kiadno. 

După care începu să se biiguic. poveslind că la Kladno 
e numai funingine, că lot orașul e săpat și răssăpul și, ce 
mul, e ingrozilor. 


307 


J se răspunse : 

_ — Intr-adevir, îngrozitor ! 

Pe urmă nu-l mai luară in seamă, se inchiserä cu toţii 
în camera de zi, iar în clipa în care domnul Motejzlik se’ 
făcu auzit din spatele ușii, spunînd cu o voce plină de 
smerenie : - . 

— Nu vă supăraţi, vă rog. aş putea si-mi văd şi cu 
băiatul ? i se răspunse : 

— Cind o să te trezesti din beţie. 

— Săru-mina, strigă domnul Motejzlik din spatele ușii, 
dar aflati că azi nu sînt beat, dar deloc ! și as dori nespus 
de mult să-mi văd singcle din singele meu, distinsă doamnă 
mămică... 

In Joc de răspuns la chemarea soțului, distinsa doamnă 
mămică incepu să fredoneze cunoscuta arie din Hugho- 
notii. în care hughenotii sint masacrați in masă. 

Şi astfel. domnului Motejzlik nu-i rămasc nimic mai 
bun de făcut decit să se așeze la masa lui de lucru si să 
se uite prin scrisorile proaspăl sosite, în care unii prieteni 
Il felicitau abia acum. după paisprezece zile. pentru feri- 
cirea sa de lala. Fraza aceasta uvu darul: să-i provoace 
amăreulă în gură. Scuase repede din buzunar cele cinci 
cutiufe cu zaharicale, pe care le cisligase la tombolă pen- 
tru fiul lui şi, uilindu-se cu durere lu pachetelele acelea 
roşii şi albe, isi dădu seama că nimenu, dar absolut nimeni 
nu-l înţelege, şi că toală strădania lui de a demonstra cit 
de mult prejuieste el naşterea primului său fiu nu e în- 
telcasä ca o manifestare a bucuriei. ci e socolilä doar ca 
un pretext pentru un sir inlreg de orgii, de ticăloşii si de 
obräznicii. . 

Şi iată că în aceaslă dispoziţie de nemärginitä melan- 
colie se auzi, deodală, un ciocânil în ușă, şi în biroul lui 


308 


intră cu pas energic tata-socrul, care, bätindu-i prietenos 
pe umăr ii spuse : 

— Bravo, sint tare bucüros.cä, în sfirgit, te văd o dată 
treaz la dumneata acasă, si că lucrezi. Sint grăbit şi nu 
pot sta mai mult de vorbă cu dumneata, dar uite, îţi las 
aici o sută cincizeci de coroane pentru cărucior. Chiar 
ieri, după ce ai plecat, ne-am gindit că, totuși, intr-un fel 
trebuie să-ţi facem și dumitale pe plac. Ia banii şi alege 
pentru nepotul meu un cărucior frumos, pe gustul. dumi- 
tale şi. mă rog, ai să vezi că, pind la urmă, o să fie iarăși 
toiul in cea mai perfectă ordine. Aya! Şi acum mă duc 
să-mi văd nepo{elul. 

Domnul Motejzlik, cotropit de o presimtire nefastă, își 
luă iute pălăria și, pind să ajungă socrul. lui la ușă, i-o 
luă inainte și o zbughi în jos pe scară, de acolo în stradă 
gi fusti în primul tramvai ce tocmai trecea prin preajma 
su Cind se aşeză pe banchetă in vagonul tramvaiului, 
pulem afirma cu toată certitudinea că şedea acolo cu inima 
eurala şi inocentă. Bucuria lui nu poate fi descrisă — 
In sfirsil, avea pgsibilitatea să acţioneze de sine stătător 
pentru fericirea fiului său. Avca de pe acum în fafa ochilor 
ăi superbul cărucior pe care avea să i-l cumpere, şi prin- 
tre dantelele ce impodobeau perdelele căruciorului îl ve- 
dea uitindu-se la el pe prichindelul bucälat care cotrobă- 
iesle prin plăpumioară eu minufelc lui trandafirii. 

Avea impresia că tramvaiul merge prea încet. Ziua în 
welumb i se părea nespus de luminoasă și senină. De atila 
fericive, domuului Motejzlik îi venea să sdrute întreaga 
omenire. Recunoscu, de asemenea, înainte de a ajunge 
in Piaţa Vaclav. că a cumpăra un cărucior pentru primul 
sau copil înseamnă o nouă intrare grandioasă în noua 


309 


viaţă în care pășea. Si că alegerea căruciorului trebuie să 
se desfășoare pe îndelete, sistematic, mai intii să cerceteze 
listele de preţuri, dar, înainte de toate, cel mai bine ar fi 
să dea o raitä prin toate magazinele de specialitate, să 
ceară prospecte şi cataloage, ca, pe urmă, undeva în |i-: 
niștea unei cafenele, să se decidă definitiv pentru unul 
dintre cele mai bune și elegante exemplare. Zis si facut. 
Apoi, înarmat cu un pachet întreg de cataloage și liste de 
prețuri $i cu fata senină de bucurie, intră în obișnuita-i 
cafenea de zi, unde, instalindu-se frumos într-un colț mai 
retras, comandă o cafea neagră si se apucă să cerceteze cu 
voluptate diferitele modele ; îi plăcură toate și, de uceea, 
mai răsfoi încă o dată voluminoasele cataloage si din nou 
îşi dădu seama că, într-adevăr, fiecare cărucior în parte i 
s-ar potrivi de minune micufului său moștenitor. Cind 
ieși în stradă, observă, spre marea sa uimire, că se făcuse 
ora opt și magazincle erau închise, 

La întretăierea pietii Vaclav cu strada Voditkova, se 
opri un timp descumpânit și privi îndelung cuburile de 
piatră ale trotuarului. Bucuria lui netärmuritä se risipi pe 
neașlepiate. Îşi imagina ce sc va petrece acasă, cînd va 
reveni în sînul familiei. Deocamdată latăl-socru știe totul, 
căci, vorba ceea, el îi încredințase această misiune ; si, 
deodată, simţi în sufletul lui atita pustietate, încit socoti 
de cuviinţă că ar fi mai bine să se întoarcă acasă abia 
atunci cifld socrul va fi cu siguranță plecat. Spusese el, 
ce-i drept, că e grăbit, dar într-un asemenea caz, ar fi in 
stare să aștepte Dumnezeu stie cite ceasuri, Şi deodată fu 
cuprins de dorinţa omului häituit de a-și risipi gîndurile 
negre într-o convorbire veselă cu prietenii credincioşi, cu 
care, ori de citc ori izbutea s-o şteargă de acasă, stătea 


310 


zilnic si mai strica o vorbă la reslaurantul U Zvefinu 
(Vinatul) din cartierul Koëiïe. Acolo, în fata unui pahar 
cu vin bun, isi alunga deobicei gindurile întunecate, dar 
asta nu era încă exact ce-i trebuia lui acum ; îi mai lipsea 
ceva, o agitaţie care să-l facă să mai uite un pic de tragicul 
său destin. Azi nu era nici o distracţie, nu se juca și 
nu se recita nimic ; stălură aşa, pind cînd unuia dintre 
prieteni îi veni în sfîrşit ideea să le propună tuturor să 
meargă să joace cărţi într-o anumită cafenca de noapte. 
Acolo. zicea el, se joacă „Binccuvinlarea Domnului”. Ce 
fel de cafenea şi unde se pelrecuse întreaga poveste, de 
asta domnul Motcjzlik nu-și aducea aminte, ba, mai mult, 
nici nu ştie de ce s-a dus acolo, și de ce s-a lăsat atras 
Intr-un asemenea joc de noroc: pe la ceasurile două 
noaptea se văzuse ncvoit să schimbe bancnota de o sută 
de coroane, iar la două şi jumătate nu-i mai rămăsescră 
în buzunar decit douăzeci de coroanc. Se povesteşte despre 
el că în clipa accea ar fi strigat : 
— Totul pentru puișorul meu ! 

şi că ar fi mizat acele douăzeci de coroane pe ultima 
carte... ca apoi... peste citeva clipe să adune de pe masa, 
în uralele tuturor, cinci sute de coroane. 


Era a doua zi pe la orele zece dimineaţa cînd domnul 
Motejzlik se întoarse acasă, în sînul familiei. Dar în ce 
hal! În fafa lui impingea un cărucior de toată frumu- 
scţea, In spate un al doilea. iar în urma lui, un comisionar, 
plin de gravitate, aducea încă o pereche de cărucioare 
de toată splendoarea. Deci, în total, patru cărucioare: 
unul de cameră. al doilea de plimbare. al treilea de grădină 
gl al patrulea de ploaie, întocmai cum i se recomandase, 
cu lonté căldura, în magazinul în care le cumpărase. 


311 


IN CE SINTEM MARI 


Într-o bună zi, funcţionarul Vléek de la cancelaria 
guverñalorului, neavind altă treabă de făcut, se apucă să 
mizgălească pe nişte plicuri diferite nume, așa, ca să-i 
mai lreacä de urit. Printre allele scrise, fără să-şi dea 
seama, pe un plic oficial următoarele : „Onoratului Con- 
siliu al oraşului Klenovice, cu menţiunea : În atenţia dom- 
nului primar.” Pe urmă veni curicrul și, adunind plicu- 
rile cu pricina, le duse alături, in biroul în care se con-. 
cepeau ciornele de scrisori Asta se întîmpla chiar în ziua” 
în care fuseseră expediate celor interesaţi, la cererea 
acestora, noile instrucţiuni ale diferitelor ministere. Din 
biroul aşa-zis al ciornelor, maldărul de plicuri fu înaintat 
spre completare secţiei de acţiuni speciale și așa se face 
că pînă si în plicul adresat, intimplätor, onoratului Con- 
siliu al oraşului Klenovice, fu iritrodusă una dintre recen- 
tele decizii ale unui minister, decizie ce avu darul să ui- 
mească întregul Consiliu comunal al orașului Klenovice, 
în frunte cu primarul său. i 

Soseste de la cancelaria guvernatorului un plic, și in 
el două file cu acest conţinut: „Decizia ministerului 
cezaro-crăiesc al internelor. agriculturii, finanţelor si jus- 
tifiei din ziua de 18 mai 1910. nr. 104, rindul Z, cu privire 
la interzicerea [olosirii, în producerea drojdiei cerealiere. 
& amidonului şi a fermentilor din fabricile de bere“. 

Asta nu era puţin lucru. De zece ani nu mai venise 
nici un act oficial de la cancelaria guvernatorului, ultimuf 


352 


se referea la aplicarea unor măsuri sanitare şi, deodata, 
după zece ani, o asemenea poveste, 

Primarul orașului se zăpăcise de-a binelea. La ce în- 
cercare grea îl supunea cel-de-sus | Ce-o fi vrind să în- 
semne : „Interzicerea, în producţia drojdiei cerealiere, a 
amidonului şi a fermentilor din fabricile de bere?“ Si, 
colac peste pupăză, decizia provine de la ministerul cezaro- 
crälesc al internelor, agriculturii, finanţelor si justiției. Ce 
lovitură cumplită pe capul bietului oraș! Patru mi- 
nistere intreprind, concomitent, un atac împotriva ora- 
gului Klenovice. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, de 
unde pînă unde o asemenea decizie, de vreme ce nimeni 
In acest oraş nu e producător de drojdie ? 

— La mijloc e, de bună seamă, un denunt, tinu să 
sublinieze secretarul Consiliului orășenesc, atunci cînd, 
In prezenţa ajutorului de primar, primarul Sandera citi 
conținutul măsurilor cuprinse în plicul oficial cu ştampila 
cancelariei guvernatorului. 

La care ajutorul de primar, comerciantul Holobut, se 
grăbi să adauge cu o voce tremurătoare : _ 

— Domnilor, ăsta e mai curînd un atac impotriva auto- 
nomlei cehe. . 

— Iar eu îmi menţin afirmaţia că e vorba de un de- 
hunt, insistă cu energie secretarul Consiliului orășenesc. 
Si sint încredințat că nu se urmăreşte nimic altceva decit 
compromiterea noastră în faţa cancelariei guvernatoru- 
ful, În momentul in care noi solicităm fonduri pentru de 
larce garnizoanei. Un asemenea act de denunt e tot ce 
poate .fi mai dezgustător, și e de datoria noastră să-l com- 
balem la modul cel mai categoric. De aceea propun con- 
vocarea unei şedinţe secrete a Consiliului orășenesc, în 


313 


cadrul căreia vom hotărî cum anume trebuie să procedăm 
cu decizia ministerială, și totodată vom adopta o atitu- 
dine dirzä și täioasä împotriva unor astfel de denunturi. 

— lar eu vă spun că aici e vorba de un atac perfid 
împotriva autonomiei cche, o ținea mortis pe a lui comer- 
ciantul Holobut. Asta nu mi-o scoate nimeni din cap. 
Cunoaștem noi. Mai întîi guvernul ne ia cu drojdia, cu 
amidonul şi cu fermenfii de la fabricile de bere si, pe 
urma, pac ! + ne-a și instalat aici un comisar guvernamental 
şi ne dizolvă Consiliul orăşenesc reprezentativ. 

Primarul Sandera nu adoplă insă nici unul din punctele 
de vedere expuse de cei doi. În drum spre primărie spuse 
lot timpul că întreaga poveste e curată nebunie. Dacă in 
oraş ar fi măcar un singur producător de drojdie, mă rog, 
n-ar mai sta o clipă pe ginduri şi. cu toată dragoslea, ar 
punc să se afișeze un comunicat prin care se interzice 
fabricarea drojdiei, dar aşa. nimeni nu produce nimic şi 
palru ministere lansează concomitent un atac concentric 
împotriva lui. Să-ţi pi mintea, nu alta. 

— In atenţia primarului, domnule burgmaistru, tinu 
să sublinieze cu toală semnificaţia secretarul Consiliului 
orăşenesc neva a depus un denunt din care reiese că 
dumneavoastră sinteţi producător de drojdie. 

— Da, așa c. domnule sceretar. ai dreptate, cineva 
încearcă să-l ponegreascd pe capul autonomiei noastre 
comunale, răcni comerciantul Holobut ; ce mai, e limpede, 
un alae mirsav împotriva autonomiei cche, sper că, In 
sfîrșit, afi înțeles. Denuntul e o chestiune secundară, ţineţi 
minte ce vă spun. o chestiune cu totul secundară ! 

Si cu asta, domnii consilieri se despartira. 

„Mi se par e mic că domnul primar nu are cugetul curat. 
iși spuse în sinca lui secretarul Consiliului orăşenesc, în 
timp ce părăsea clădirea primăriei. Dacă, lotuși, dumnealui 
fabrică pe ascuns drojdie și negustorul Holobut I-a denun- 


- 314 


fat ? De aceea s-a impotrivit dumnealui cu atita înverșu- 
nare. cînd s-a vorbit de denunt.“ 

La şedinţa secretă a Consiliului orășenesc, primul se 
înscrise la cuvînt comerciantul Holobut. Discursul lui fu, 
de la un capăt la altul, un protest tăios la adresa guver- 
nului. Și din nou vorbi despre acţiunile mirşave împotriva 
autonomiei cehe și-i conjură pe toţi cei de faţă să nu se 
dca bătuţi. și să reziste cu stoicism în lupta lor dreaptă. 
Abia primarul limpezi lucrurile, explicind, de fapt, despre 
ce-i vorba. Consiliul orăşenesc a primit, așa, Ca din senin, 
de la ministerul de interne, agriculturii, finanţelor si jus- 
tifici, un act normativ prin care se interzice (de buna 
«camă orașului) să folosească în producerea drojdiei cerea- 
llero, amidonul si fermentii de la fabricile de bere. Actul 
nminlit a fost trimis cu menţiunea : în atenţia domnului 
primar. Pe chestia asta nimeni n-a închis un ochi toală 
nonptea în orașul Klenovice, care nu este producător de 
drojdie. 

În clipa accea ceru cuvintul domnul farmacist, care 
declarä (extual că dumnealui vede în interzicerea folosirii 
amidonului și a fermentilor din tabricile de bere în pro- 
veaul de producere a drojdiei un sprijin acordat cartelului 
«le întreprinderi specializate în fabricarea drojdiei presate 
yl introducerea practică a monopolului în domeniul acestei 
producţii. De aceea, propune ca, în interesul micilor indus- 
iil, să fie înaintat un protest telegrafic si să i se ceară 
««pulatului judeţean să intervină cy toată energia in 
nceastă chestiune. 

Membrul Consiliulul orășenesc, șeful berar Ramlik, 
veden în noua decizie minișterială o catastrofă a fabricilor 
de bere din Cehia, Interzicerea folosirii fermentilor de bere 
nu poate fi cu nimic justificată, 

— Mă alătur şi eu propunerii domnului farmacist | 
vonchise şeful berar, , 


315 


— Nici vorbä nu poate fi de aga ceva, izbueni, din nou, 
comerciantul Holobut ; aici se urmărește desființarea auto- 
nomiei cehe, da, e vorba de un atac împotriva drepturilor 
noastre. De aceea socot că este cazul și se cuvine să inain- 
tam un protest energic împotriva cancelariei guverna- 
torului. 1 - 

In cele din urmă, ridicindu-se în picioare, luă cuvintul 
primarul Sandera, care începu prin a vorbi despre nişte 
arme caraghioase, de-a dreptul ridicule. E limpede ca 
lumina zilei că în povestea asta e vorba de sicanarea unui 
oraş ceh, căci, de cind lumea, nimeni n-a auzit să fabrice 
cineva drojdie în Ktenovice.., E un act de desconsiderare 
faţă de autonomia corporațiilor sau... Şi aici alinse de ase- 
menca chestiunea denuntului şi se apucă să vorbească 
despre libertatea cetäfenéascä, explicind, fireşte. de ce 
a convocal accastă ședință secretă a consiliului reprezen- 
tativ al oraşului. Pentru că în întreaga afacere vede arma 
cu lăişul ascuţit al guvernului de la Viena. Înainte de 
toate se cuvine păstrarea unui calm desăvirşi! și plin de 
demnitate şi inaintarea unui protest - telegrafic adresat 
forurilor competente. Această telegramă de protest trebuie 
trimisä la ministerul de interne, agriculturii. finanțelor si 
justiției. În continuare, să ecard Consiliului national o inter- 
ventic energică şi să fie solicitat sprijinul diferitelor cluburi 
de deputaţi. De asemenea, aşa cum a propus ajutorul de 
primar, domnul Holobut, să fie înaintat, concomitent, un 
piolest cancelariei guvernatorului și în același timp să se 
facă. printr-un comunicat special, un călduros apel la 
calmul cel mai desävirsit din paitea populatiei orașului. 

Propunerile acestea au fost aprobate în unanimitate. 

După care. primarul se ridică din nou de pe scaunul 
său şi. cu vocea-i tremurind de emoție. rosti : 

— Domnilor. toate astea nu inseamnă insă că. în acest 
timp, noi bebuic să stim cu miinile incrucisate la'piepl. 


316 


Dacă e să vină vremuri grele, să nu ne găsească nepregă- 
titi. De aceea, tinind seama‘de cheltuielile ce ne ameninţă, 
necesare apărării aga cum se cuvine a onoarei nationale, 
propun majorarea cu cincisprezece la sută a taxelor co- 
murale. 

Propunerea aceasta fu aprobatä, de Asemenea, cu una- 
nimitate de voturi, de unde putem trage concluzia fermă 
că dacă am avea în ţările cehe numai cincizeci de oraşe ca 
Klenovice, ar fi vai şi amar de guvernul de la Viena. 


\ SUPLIMENT VESEL DUMINKAL , 


— Ümorescä literară — 


Mi Se incfedinţase misiunca de a redacta suplimentul 
Vosel duminical al unei anumite publicaţii şi, cu acest 
prilej, mi-a fost dat să aflu că spiritul de sacrificiu ome- 
nesc este, într-adevăr, inepuizabil. 

Sint mii de ingi pe această lume care-şi doresc, din 
too ininia, ca alte mii si mii de suflete să se-amuze eu 
povestirile lor fie la cafeaua cu lapte de dimineaţă, fie la 
masa de prînz duminicală. Da, spiritul de sacrificiu ome- 
nosc este absolut inepuizabil și cuprinde cercuri de toate 
categoriile sociale. 

„Numai de-ar putea cit oamenii lucrarea mea“, — iată 
slogunul care fvămiîntă azi toate stările, bărbaţi si femei 
duvpotrivă. 


317 


Stau în redacţie, pufäi liniştit din trabuc si nu presimt 
nici o nenorocire. Cineva ciocăneşte în uşă — nici nu mă 
clintese, căci in această odâiță eu sînt Dumnezeul-atot- 
puternic. Aşa sc face că strig cu o voce grosolană : — In- 
ira ! şi-i fac scmn vizitatoarei să ia loc pe scaun. 

Scaunul cu pricina e aşezat așa fel încît oricine mă 
vizilcazä e nevoit să se uite ori la mine ori la coșul de 
hirtii. 

O cercetez pe proaspäta vizitatoare. E o femeie de 
vîrstă mijlocie, foarte vioaie, dacă judecăm după felul 
agital în care se foicste pe scaun, şi pină să apuc să-i 
adresez obișnuilul : „Ce doriţi ?* — dumneaci a si început: 

— După pärerca mea, fetele noastre au cea mai mare 
nevole de a se autoaprecia ; asta nu se poale numi egoism, 
domnule redactor, si nici înfumurare sau egocentrism. 
Fetele trebui să-şi respecte, să-şi cinslească propriu! lor 
suflet, căci sufletul lor e alb şi curat ca floarea de crin, 
să-și pretuiascä propria lor voinţă, căci voinţa lor e bună, 
să-şi aprecicze propriul lor trup, pentru ca aces trup să fie 
lăcaşul ginguș al virtuţii Feciorelnice. Fata care crede 
în alţii... 

— Permilcti-mi, vă rog... 

Dar vizitatoarea nu fine scama de intervenția mea și 
continuă cu vervă : 

— „mai mult decît în propria-i persoană, căci fata 
care e condusă de o conştiinţă străină, omilind, cu indi- 
ferentä, propriile sale sentimente, rusinindu-se chiar de 
ele, ei da, o ascmenea fată nu e fata de care au nevoie 
patria şi natiunca noastră. Da, domnule redactor, o astfel 
de fată e ca trestia bătută de o sută de vinturi şi care, în 
cele din urmă, se fringe sau se prăbuşeşte în mocirlă. 
Doresc ca felcle noastre să citească adescori aceste cuvinte 
ale mele şi, de aceea, v-am adus, domnule redactor, o po- 
vestire pentru suplimentul vesel duminical al publicaţiei 


318 


dumneavoasträ, cuvintele amintite mai sus fiind puse in 
gura eroinei unui mic roman, da, domnule redactor, in 
gura unci croine care s-a tăvălit prin viata. 

Si, scotind din poşetă un manuscris voluminos, pre- 
opinenta mea continuă : 

— Cuvintele mcle, domnule redactar, izvorăsc din do- 
rinta sinceră de a-i face fericiţi pe cititori şi de a-i îndemna 
să le preţuiască, deoarece, precum bine știm, cuvîntul are 
o mare influenţă asupra formării caracterului omenesc. Da, 
domnule redaclor, o mare influenţă. 

Apoi se ridică de pe scaun și mă întrebă : 

— Unde pot să mă duc să-mi încasez onorariul, dom- 
nule redactor ? - 

Mă ridic și eu în picioare şi încep să-i spun că voi citi 
manuscrisul și dacă se va potrivi cu... 

Dar dumncaci nu mă lasă să-mi rostesc gindul pînă la 
capăt si, curmindu-mi fraza, îmi spune pe un ton ca- 
tegoric : 

— Nu trebuie să citiți nimic, domnule redactor, puteți 
trimite manuscrisul direct la tipografie, iar eu vă rog 
#ä-mi faceţi o notă de plată pentru a-mi încasa onorariul, 
orl poale plătiți personal ? Dacă nu, spuneti-mi unde să 
mă duc... 

ȘI pronuntind aceste cuvinte, își trage scaunul mai 
aproape de masă, se așază şi își deschide poșeta. 

N-o să credeţi poate ce vă spun, dar să ştiţi că usierii 
nogtri au avut serios de furcă pind s-o scoată din clădirea 
redaclici. 

Nu trecuseră nici cinci minute de la această neplăcută 
întîmplare, cînd în biroul meu își făcu apariția un tinăr cu 
parul lung pieplănat pe spate, ca un pinci pitic bruxellez. 

uce o plecăciune adincă si începe prin a-mi spune că se 
încumela să vind cu rugămintea de a fi atit de amabil și 


319 


să-i intind o mină de ajutor în cariera sa scriitoricească, 
sfătuindu-l și sprijinindu-l să facă o selecţie din seria de 
povestiri pe care a îndrăznit să mi le aducă şi, dacă aș 
vrea, să le mai prelucrez şi să le mai cizelez pe ici, pe 
colo. Simte că are talent, da, talent cu carul, cum însă pink 
acum n-a avut Incă prilejul să publice ceva, nu e cunoscut 
de opinia publică. 

După această scurtă introducere se install pe scaun şi, 
agitind în mînă o mulțime de hirtii, continuă spunînd că se 
încumetă să-mi citească începutul uneia dintre povestiri, 
dar, înainte de toate, isi permite să-mi atragă atenţia 
asupra procedeului abordat de el în actul creaţiei, pro- 
ecdeu pe carc-l consideră a fi cel mai adecvat. Întrucit e 
începător în ale scrisului, dumnealui înclină spre autorii 
moderni afirmaţi si consacraţi ; la elaborarea unei lucrări 
de sine stătătoare, mai bine zis nu întru totul de sine stă- 
tătoare, nu s-a încumetat pina acum, deoarece nu se simte 
încă destul de tare şi destul de capabil pentru așa ceva. 
Autorul său preferat este D'Annunzio, fireşte, pe lingă 9 
serie intreagä de alţi scriitori de talie universală, mai 
virstnici și mai tineri. Asa se face că alege fraze pentru 
povestirile sale din lucrările celor mai celebri scriitori de 
toate virstele. Ajunge să culeagă cite o frază chiar si din 
Tacit, Platon si alti autori. E intr-adevăr o muncă foarte 
grea. Începutul primei povestiri sună astfel : 

— Serviciul de după-amiază al companiei a şasea sc 
apropia de sfirgit ! — asta-i din Kuprin — Aici zace 
lungit în fata cotetulul, cu capul mitos lăsat pe labe 
— asta-i D'Annunzio — Un băieţel ce stătea în picioare. 
pe-aproape, se ridică de jos şi umplu cu apă de fintină 
cana pe jumătate spartă — asta-i din Balzac — Tinărul 
jurist ce sta alături de mine își plimbă privirea pe bolta 
senină a cerului. pe care nu se zärea nici umbră de nori- 
sor — Asta-i Maupassant, dar expresia „nu se zărea nici 


320 


umbră de norigor“ c o schimbare originală. 

Și tînărul relua : 

— Acum am descoperit in povestirea lui Tolstoi O 
săptămînă la Turenevo, o descricre foarte frumoasă a 
amenajayii unci locuinţe rurale. N-am stat pe tinjeal§ 
si, nevoit să fac o legătură, am scris : „Soarele la care 
tinărul jurist privea îşi arunca razele sale strălucitoare 
peste modesta locuinţă rurală” — si acum vine Tolstoi: 
Uşa iatacului se deschise spre coridorul fostelor încăperi 
ale lachcilor. La capătul coridorului, o scară în spirală 
ducea in sus spre cele două odăi alé stăpinilor, unde acum 
nu mai intra nimeni. Cu asta am incheiat un capitol. Al 
doilea capitol începe cu o frază din J. J. Rousseau şi anume 
din cartea initulată Despre Tratatul Social. Vreau să cer- 
cetez dacă poate îi in constituţia civilă vreo regulă justi- 
4 si sigură... 

L-am luat pe lindrul meu interlocutor de brat si l-am 
avos pe culoar. Peste citeva clipe era din nou in faţa mea: 

— Mi-am uitat pălăria, spuse, inlr-adevär, cu sfială, 
Inindu-si pălăria din cuier, după care sc grăbi să adauge : 
Ag putea spera într-un răspuns la Poşta redacţiei ? 

Și iar m-am trudit să-l scot pe culoar şi... 

Peste un sfert de ceas mi s-a înfățișat un alt vizitator : 
un domn mai în virstA, purtind pe cap un cilindru ponosit 
ul scămoșat. Avea o mină foarte gravă... 

— Îmi ingădui — începu cl pe un ton apăsat și foarte 
antorilar — să vă vizitez. Știu că domnilor redactori nu le 
pluce să stea mull de vorbă cu colaboratorii şi, de aceca, 
vam trata chestiunca cit se poate de scurt. Dacă am înţeles 
bine, strădania duinneavoastra este să le oferiţi cititorilor 
suplimentului vescl de duminică frumosul, căci multe 
nuflete din rîndurile cititorilor dumneavoastră sînt în 
vilmea fericirii atunci cind se lasă copleșite, întru totul, 


321 


8; — Pos esti vescle 


de impresia frumosului şi sint purtale spre căile ce duc 
în afara aprecierii lucide și rationalc a lucrurilor, Nu pre- 
tind, stimate domnule redactor, că o asemenea siare a 
gîndirii constituie tocmai acea rectificare — îndreptare 
dacă vreti — din care ar putea eventual să rciasă judecati 
şi analiza crilică a frumosului... : 

Si ialä că bărbatul care inițial voise să trateze si să 
încheie cu ninc cit mai curind cu pulinţă accaslä chestiunr 
sc asezà pe scaun și continuă : . 

— Adevärul e că frumuseţea unci povestiri poate cap- 
tiva prin simţăminte de-a dreptul stihinice, iar eu știu. 
stimale domnule redactor, că există posibililatea de a-! 
ferici pe cililor, dacă-i oferim o povestire cu adevära! 
frumoasä. Am acasă, într-adevăr, niște lucruri frumoas: 
pregälite anume pentru publicația dumneavoastră, N.. 
le-am adus cu mine, pentru simplul motiv că iniţial n-a»: 
bănuit că voi trece prin preajma redacţiei ce cu onoare « 

conduceti, Inlimplarea însă mi-a indreptat pașii spre dum. 
neavoasträ şi, deodală, m-am decis să vă aduc ja cunoştin: : 
hotărîrea mea de a le tipări tocmai în suplimenta! ves. ! 
duminicai” al publicatici dumneavoastră. Aşadar, ca s-. 
uftez, şi. să incheiem cit mai grabnic întreaga chestiun:: 
“dati un avans de patruzeci de coroane asupra onora 
„ riului ce mi se cuvine ! 
” Povestea asta, trebuie să admitcti, întrerea oriec limi!-- 
” Am devenit grosolan în fata acestui neobrăzat, iar acest: 
la rîndul său, m-a croit cu bastonul. Se înțelege de la sinc 
că şi eu, cu ajutoyul substantial al usierului nostru, l-a 
aranjat frumos, aşa cum se cuvine, dar de atunci mă gin- 
desc mereu că parcă totuși e mai bine să fii servitor la 
un hotel ce nu se bucură de o faimă prea bună, decit si 


322 


redaciczi un „Supliment vesel duminical“, în condiţiile spi- 
ritului de. sâcrificiu omenesc atit de răspindit, de a hrăni, 
din punct de vedere estetic, sufletele infometate de fru- 
mos ale ciţitorilor ! 


MISTERIOASA POVESTE A UNUI 
MONUMENT 


Există pe lume tol felul de-instilujii, care n-ar [i mai 
putin importante dacă, intr-adevar, n-ar exisla. 

Acestor instilutii li se spune în cea mai mare parte 
vrguli sau mai precis regulamente. Avem, aşadar, regu- 
Mmente de toate categoriile : regulamente polițienești, 
tvgulamente disciplinare etc. cte, şi, de cele mai multe ori, 
fonte aceste regulamente au darul să aducă oamenilor 
necazuri. 

Desigur, in cazul nostru cste vorba de progres, şi nimeni 
nu va putea pretinde că in joe ar fi vreo chestiune de or din 
politic. 

! E vorba, pur şi simplu, de noul regulument cu privire 
Ju funcţionarea caseior de expeditii. 

Există, deci, precum vedem, in afara regulamentelor 
putitlenosti, si regulamente pentru casele de expedilii, 
dupä cum, mai tirziu, vor fi născocite regulamente moră- 
negii să alte asemănătoară, 

Şi toate regulamentele la care ne referim vor fi pre- 
lnerate în amănuniime. dînd naștere unui nou repulament 


323 


— regulamentul caselor de expediţii — iar acesla la rin- 
‘dul lui va ferici şi va amuza omenirea, ca în cazul pe 
care vi-l infälisez. 

Domnul Raudnic comandase, pentru mormintul tatălui 
său decedal, un monument undeva la un pictrar din pro- 
vincic. Acest monument urma să fic Lransportal la cimi- 
tirul unde se află înhumat talăl domnului Raudnic. 

Comanda fusese făcută din Praga, iar domnul Raudnic 
alesese pentru transportul monumentului de la firma din 
provincie la cimilirul, tol din provincie — cu alte cu- 
vinte, la locul de destinaţie — o casă de expediţie pragheză. 

Monumentul cra o piramidă de doi metri înălțime, cîn- 
tărind 420 de kilograme, ceca ec, să recunoaştem, repre- 
zenta o greutate apreciabilă. 

Într-o bună zi, domnul Raudnic primi de la firma cu 
pricina înşliințarea că monumentul era gala, iar dumnealui 
nu mai stătu deloc pe lînjală si se duse imediat la casu 
de expediţii din Praga, cerind ca, în conformilale cu înţe- 
legerea stabilită anterior, monumentul să fie transportat 
de la firma de pietre funerare din provincie, la cimitirul 
tot din provincie. unde se afla morminiul tatălui său. 

Trecură de alunci trei zile. Domnul Raudnic tocmai se 
întoreca acasă din obişnuila-i plimbare, cînd în fata imo- 
bilului în care locuia, cu frica de Dumnezeu, la etajul trei, 
zarl un grup de oameni pe a căror faţă se citea, vizibil, 
enervarca. 

Gräbi pasul si, ajungind mai aproape, surprinse opt 
bărbaţi vinjosi sträduindu-se să introducă pe poarta imu- 
bilului un monument oarecare. ~ 

Speriat, domnul Raudnic se apropie de ei spre a se in- 
forma despre ce anume este vorba. 


À 


324 


Si astfel își dădu seama că avea toate motivele să pă- 
leased, intrucit i se spusese că monumentul cu pricina îi 
nparțin€ domnului Rauduic, si în cazul ăsta lor nu le 
1imine nimic de facut, decit să-i depună monumentul în 
lneuinta sa. Unul dintre șefii mai mari ai acestor oameni 
tlrăguți și cumsecade ii spuse, in.ter'meni civilizaţi și în- 
tr-un limbaj clevat ce träda instruirea, că dumnealor res- 
pvetă noul regulament, polrivit căruia casele de expediţii 
păstrează în tranzit numai obiectele persoanelor minore 
ce se bucură de deplinätatca drepturilor civile, și intrucil 
tatăl domnului Raudnic nu se mai bucură de aceste drep- 
url, fiind răposat, monumentul ii aparţine domnului 
Maudnic, în calitatea sa de rudă cca mai apropiată, aflată 
in viaţă. . 

Zadarnice fură strădaniile domnului Raudnic de a pre- 
veni catastrofa. 

— Ca persoană in deplinätatea drepturilor civile, aveţi 
«dreptul la acest monument, îi spuse pe scurt yeful hama- 
Mlu de la casa de expedific și, intorcindu-se spre vläjganii 
lu, se grăbi să adauge : Hei-rup ! 

Salsprezece miini puternice săltară monumentul, si în 
timp ce domnul Raudnic plingea infundat, cu glasul su- 
jmumat de cnervare, hamalii cărară monumentul sus, pe 
wend, în ciuda linguiloarclor rugäminli ale porlăresci si 
ule proprictarului, Cind, în sfirgit, ajunseră la ctajul trei 
“i agezară monumentul pe coridor, ca să-l strige pe domnul 
Itnudnie să vină să deschidă locuin{a, uriașul pietroi se 
vufunda sub ci, omorind, printre alii, si pe domnul Raud- 
wle, aflat la parter. Intrucit din clipa uceca domnul 
Itnudnle incetase a mai [i o persoană în deplinălatea dreptu- 
«Wor civile, casa de expediţii intenţionează să transporte 
monumentul la ruda sa cea mai apropiată, 


325 


IMI FAC OUA MOI 


Am o mialu,d bătrină gi tare cumsecade. Din cind in 
cind, sărăcuja, face cite o adevărată criză de afecțiune 
faţă de rubedeniile ei, Cincisprezcce ani de zile nu dă 
nici un semn de viata si, după scurgerea acestor cincispre- 
zece ani, mă trezesc, pe neașteptate, cu poştașul care imi 
aduce un pachet de la buna mea mälusä, trimis de ea toc- 
mai într-un asemenea moment de criză. Ultima oară — asta 
se întîmpla exact în urmă cu cincisprezece ani — mi-a 
expediat o plăcintă mare tu brînză, iar acum, la cinci- 
sprezece ani după consumarea acestui eveniment, poştașul 
mi-a inminat un cos voluminos, în care am descoperit, acest 
induioșător mesaj. 

„Scumpe nepoate ! Sint tare bucuroasă cä-fi pot tri- 
mite o grămadă de oud din propria mea crescătorie de pă- 
sări. Imi eşti nespus de drag, scumpul meu băiat, și de 
aceea mi-am spus că, de vreme ce nu voi mai fi multă 
vreme pe această lume, să-ți trimit această ultimă măr- 
turie de dragoste pe care ţi-o mai pot oferi. Fă-ți-le sin- 
gur, dar ai grijă să fie de fiecare dată moi, şi cu acest pri- 
lej să-ți aduci aminte de buna ta mălușă Anna, Fie ca 
aceste şaizeci de oud să trezească în tine amintirea micufei 
bătături a unei gospodării dintr-un colț de miazănoapte ai 
țării, unde cotcodăcesc zburdalnic „niște găinușe rasa Ply- 
mouth şi se gindesc la tine împreună cu a ta mătuşă Anna, 
care te iubeşte din tot sufletul”. 

Dintr-un sentiment de pietate față de mătușa mea, 
am decis să mäninc toate cele şaizeci de oud moi, așa cum 
suna dorinţa ei. 


326 


Toată noaptea am visat numai despre aceaslä poveste. 
Ce-i drept, pind atunci nu mă ocupasem niciodată cu tre- 
buri asemănătoare, cum ar fi fiertul ouălor așa fel încit 
să rămină moi, dar după frămîntări mai îndelungate am 
ajuns la concluzia că ouăle trebuiesc fierte, ca să fiarbă ! 
Acesta ar fi unicul punct de vedere posibil gsi singura 
leglre dintr-o situaţie atit de serioasă şi de importantă cum 
6, de pildă, să [aci şaizeci de ouă moi. 

Imi plac ouăle moi la nchunie. Dar, oricum, n-o să mă 
apuc să mänlnc fa o singură masă şaizeci de oud moi, nu 
de alta, dar nici nu cred că aş [i în stare. De aceea'a în- 

* ceput să mă preocupe ideea de a le conserva. 

M-am gindit multă vreme la“ acest lucru, [rAmintin- 
du-mi mintea cum anume să procedez. Si iată că, fără voia 
mea, m-am trezit pe neaşteptate într-o situaţie ‘foarte 
Încurcati. Ştiu că adescori ziarele si uncle reviste de spe- 
tlulltate iau în deridure femvile căsătorite care nu sint în 
sture să facă ouă moi, dar despre holtcii bătrini care tre- 
bule să-și prepare singuri ouăle nu se scrisese pină atunci, 
) nici o publicatie, si tocmai de aceea vreau să descriu totul 
uyu cum s-a întîmplat, iar ceca ce voi spune constituie, de 
fopt, o indicație simplă cu privire la modul in care trebu- 
ac fierte ouăle moi. 

Inainte de toate mi-am cumpărat citeva cărţi de specia- 
Ntute despre creşterea păsărilor, în care presupuncam că voi 
Win, în primul rind, instrucțiuni cu privire la felul cum 
trebulese fierte ouăle. , 

Din păcate în nici una dintre aceste lucrări releriloare 
Ma uvicultură nu am descoperit locul în care accastă impor- 
tauti problema să lie solufionatä așa cum se cuvine. Despre 
oud, ce-l drvpl. se scriau multe în aceste tratate ; aşa am 


327 


aflat, de pildă, că din ouă ies puişorii, și alte minuni ase- 
mănătoure. Am ri citit acolo o instrucţiune foarte inte- 
resantă, şi anume. că ouăle trebuiesc păstrate la loc ugcat, 
gi alta, la fel de interesantă, cu privire la modul în care 
pot fi clocile ouăle. Intrucit buna mea mâtușă îmi Îrimisese 
ouăle ca să le fierb gi să le mănînc, nicidecum să le € 
cesc, am închis cartea supărat la culme. 

Nu-mi venca să-i întreb pe cunoscuţi cum anume sc 
ficrb ouăle si de aceea mi-am pus în gind să mă duc si 
învăţ acest lucru într-o sală de lectură, făcînd din nou 
apel la [aimosul dicționar enciclopedic. 

La litera O — articolul ouă, am găsit, negru pe alb, că 
ouăle sint un produs al regnului animal si că toate spc- 
ciile de păsări fac ouă. Am stat si am meditat adinc agupra 
acestei chestiuni. Ce-i drept, cele amintile mai sus nu 
erau pentru mine o noutate şi, totuşi, väzind acest lucru. 
aşa cum spuncam, negru pe alb, i-am dat crezare pentru à 
doua oară. Povestea nu €, deci, numai'q transmitere popu- 
fara prin viu grai, ci este confirmată gi susținută cu tăric, 
printr-un intreg articol de ştiinţă publicat in dicționarul 
enciclopedic. 

Aşa stind lucrurile, mi-am continuat investigaţiile cău- 
tind să aflu cum se fierb ouăle. Si nici nu y-ar veni a crede 
cum poate fi omisă de cercurile ştiinţifice o problemă atit 
de complexă şi atit de complicată. Ei bine, ca să fiu scurt, 
n-am descoperit nicăieri nimic mai deoscbit. 

În dicţionarul enciclopedic am afiat, ce-i drept, că ouăle 
constituie un aliment ce poate fi preparat în diferite îc- 
turl, dar cum anume sc prepară acest aliment, a rămas 
pentru mine o ghicitoare fără răspuns, chiar si după cele 
trei ceasuri de cercetare a dicționarului enciclopedic. ' 

. LA 


328 


E adevirat că am gäsil unele fraze ce se refereau doar 
de departe la această problemă, ca de pildă : „În Anglia, 
ouăle sint folosite, în general. ça aliment în slare crud 
lar, uncori, fierte tari sau moi. În nici o căsnicie engleză 
usezalä, ouăle moi nu pol lipsi lu micul dejun. În Anglia 
ouäle sint oferite la toate ocaziile, 

Dar cum anume trebuie procedat ca ele să ajungă pe 
ă în uceastă stare, nu am izbulil să aflu. 

Nu-mi rămîne deci nimic alleeva de făcut decil să in- 
Ww'eprind e Lentativä personală, cercelind singur întreaga 
ierie a ficrberii ouălor si Lot singur să ajung apoi la un 
vzullut practic, fie si cu riscul pierderii cilorva ouă, pe 
care as fi nevoit să Ie arunc. 

Mi-am cumpărat deci o spirlicră. eu cinci lilri de spirt 
denatural, şi un vas Papin — a cărui folosire o cunogleam 
din manualul de fizică de pe vremea sludiilor mele gim- 
nuziule. Si, astfel înarmat, am purces la faple. Am umplut 
vasul Papin cu apă, în apă am introdus zece ouă, după 
core am aprins spirtiera. 

După un sfert de oră am scos ouăle din vasul Papin. 
Am cincănit bine coaja primului ou. dar coaja cra încă 
tare: ucelaşi lucru s-a intimplat $i cu al doilea ou. Toate 
«rau încă tari. Asa stind lucrurile, le-am curăţat de coajă, 
lim aruncat din nou în vasul Papin si le-am mai fiert 
timp de un ceas. Degeaba, tot tari crau, Le-am lăsat deci 
Hu fiarbă pind a doua zi dimincaţă, Dar fără rezullal. Ouăle 
vamineau tarl, 

Dimineaţa am fost găsit zăcînd lingă coșul cu ouă, unde 
mi präbusisem de atita enervare că nu izbulisem nici mă 
env în zece ore să fac ouăle moi. Afurisitele crau mereu tart 
yi de neînduplecat. 


Mi 


329 


CUM .MI-AM CUSUT UN NASTURE 
LA PANTALONI 


Lucrul cel mai penibil care-l ‘poate afecta pe om € 
atunci cînd observă că ţinuta sa vestimentară păcătuieşte 
prin lipsuri sesizabile, În anumite cazuri de acest gen, 
sărmanul nici nu se mai poate arăta în societate, tăcl 
societatea de azi nu face nici o deosebire între un haltei 
si un bărbat căsătorit, fmpunindu-le amindyrora, deopo- 
trivä, o anumilă doză de decenţă. Faptul de a nu avea în 
regulă nasturii de la pantaloni stirnegte în rîndurile multor 
oameni cu priviri eslelice o considerabilă doză de dezgust. 
O asemenea împrejurare nu e judecată ‘de socictate la 
obiect, mai bine zis cu obiectivitate, iar adevărata stare a 
lucrurilor nu ¢ analizată nici din punctul de vedere psiho- 
logic, nici din punclul de vedere practic, Căci societatea 
uită că un holtei poate fi şi el un om foarte sfios, care nu 
s-ar incumeta să-și ducă pantalonii cu nasturii lipsă soţiei 
prictenului său, solicitindu-i drăgălăşenia de a face totul 
așa fel incit ansamblul său vestimentar să pară debävirsit. 
Dacă s-ar adresa cu o ascmenea rugăminte si cu pantalonii 
săi afectaţi de-o anumită lipsă fiicei necăsătorite a pro- 
prictăresci, cine slie dacă în sufletul fragil al ünei copile 
n-ar trezi o anumită doză de dispreț față de persoana lui, 
care dispreţ ar fi, desigur, cit sc poate de justificat. 

Şi astfel, dacă vrea să-şi păslreze bunul său renume, 
bietului holte) nu-i rămine nimica altceva de făcut decit 
să-și coasă singur nasturele de la pantaloni, cu alte cuvinte 
cu propria-i mînă. 


330 


Se vor wasi desigur gi din acei ce vor avca obiccţii la 
aminlila soluție, prelinzind că intv-un asemenea cuz, atit 
de -dâlical, pulea să se adreseze foarte bine croilorului 
care-i cususe pantalonii cu pricina ; persoanele care fac 
usemenea reflecţii nu judecă „nici ele coreet, nu de alta, 
dar dacă bietul holtei s-ar duce la croilorul său și i-ur 
spune : „Poftim, v-am adus aceşti puataloni la carc, pre- 
cum vedeţi, îmi lipsește un nasture şi v-aș ruga să mi-l 
coaseti“, în acea clipă sărmanul s-ar expune de asemenca 
riscului dc a îi ridiculizat, căci cusulul unui naslure pare 
un lucru nespus de uşor, atit in [aţa croitorului specialist, 
cit şi în fala întregii opinii publice. Si, în asemenea im- 
prejurări, oricine ar rămine înmărmuril auzind că un 
umărit dc nasture la pantaloni a Lrebuit să i-l coasă dilamai 
meşterul croitor. Un astfel de holiei ar apărca in ochii 
tuturor ca un neisprăvit ce nu face nici cit o ceapă de- 
geratä, ca un rizgiiat, ca un Prosiovan rasfajat, cu un 
înfumurat etc., ele. 

Jatä deci molivele pentru care am decis să-mi cos 
singur nasturele la panlaloni. 

Mai intii am înlocuit nasturele rupl eu un ac de gă- 
mălie. Dar ială că într-o zi, pe cind mă aflam in tramvai, 
la o înghcsuială, acul cu gămălic a trecut prin slofa şi m-a 
Intepat în asemenea hal, încil mi-am pus în gînd să cos 
naslurele cum scric la carte şi nicidecum să-l prind evrn- 
tual eu un bold, 

Märturises, cu maximum de cinism, că la început, 
după ce observasem pierderea nasturelui cu pricina, po- 
veslca n-a avut eitusi de puţin asupra mea vreo înriurire 
de nutură să-mi provoace înclinația spre o dispoziţie 
dramatică. Abia noaplea tirziu, amintindu-mi de diferitele 
priviri ce mă urmäriserä toată scara la cafenca, de care nu 
mă putusem feri nici după ce mă incheiasem la haină, an 


231 hi 


hotarit, dupä o matura chibzuin{ä, sä-mi prind acolo cu un 
ac de gämälie un alt nasture, pe care l-am tăiat de la o 
vestă. O vestă cu un nasture lipsă nu-i un lucru atît de 
grav, în comparaţie cu pierderea atit de vizibilă şi de se- 
sigabilA a unui nasture dg la pantaloni. La vestä se mai 
poate crede că a fost încheiată cu neglijenţă, ceea ce se 
întimplă îndeobște la bätrinii holtej, precum bine ştiu din 
propria-mi experienţă. Dar, in general, o asemenea ne- 
glijentä nu e deloc jignitoare pentru cei din jur, Cu totul 
alta e însă situaţia atunci cînd povestea se referă la acea 
parte a finutei vestimentare despre care pomeneam. 

Din aceste motive m-am pregătit, din toate punctele de 
vedere, spre a duce la bun sfirsit cusutul nasturelui cu 
pricina. Îmi aduc aminte că în ziua decisivă am [ost tot 
timpul într-o stare de înfrigurare, infrigurare ce creștea 
tot mai mult pe măsură ce mă gindeam la această poveste. 
Să întreb pe cineva cum se coase un nasture n-am vrut, 
nu de alta, dar nu doream să fiu socolil un pri oslănac, care, 
în cazul de faţă — trebuie să mărturisesc cinslil și loial, — 
cram. 

Prima mea indalorire, mi-am zis In sinea mea, era să 
mă reped neapărat pini la muzeu, să cer dicţionarul enci- 
¢lopedic şi, în sala de leclurä, să corcelez la litera C arti- 
colul referitor la cusut. 

"E cazul s-Q spun acum si să proleslez împotriva părerii 
încetățenite cum că dicționarul nostru enciclopedic ar [i 
complet. Despre cusutu] naslurilor nu se pomeneşte in 
cl mai nimic la litera C, in articolul cu privire la cusutul 
nasturilor. Acest articol lipsește din el gu desăvirşire ! La 
litera N, am găsit, cc-i drept, articolul nasture, dar să 
vedeţi ce scrie în legătură cu acest obiect de o importanță 
atit de covirsitoare in viaţa omului : ,,Nasturele este un 
accesoriu vestimentar cu care se unesc două părți de 


332 


îmbrăcăminte, Întărirea nasturilor se face prin coasere. 
Vechii egipteni cunoşteau naslurii, in Limp ce greci i 
manii nu-i cunoşteau. La noi, în Cehia, naslurii au upărut 
odată cu venirea creştinismului“, 

Aşa stind lucrurile, m-am apucal -să caut la articolul 
Crestinism, măcar o aluzie la aceşti nasturi, dar nici po- 
mencală de așa ceva. Dacă ag [i gäsil cel puțin o indicație 
despre felul in care coseau nasturii slrăvechii cgipteni. 
Articolul Egipt : citez din Lomul E — „In Egipt preotesele 
Ro puncuu în mina preoţilor decedați nasturi de uur, şi 
aga îi înmormîntau“ — Dar despre felul cum coscau acești 
nasluri, nu scrie acolo nici un cuvint. 

Am fost deci nevoit să mă bizui pe propria meu capa- 
cilate de a inventa si a combina lucrurile. Främinlindu-mi 
mintea si refleclind adinc, am ajuns, în cele din urină, la 
concluzia că sistemul cel mui bun c sistemul progresiv — 
adică (replat, Așadar, progresivitatea sislemalica ! Am 
cercelat, deci, cu multă alenţic nasturii şi am constalat 
că fiecare naslure are palr u găurele. 

Mai intii poveslea a insemnal pentru mince un mister, 
îintrebindu-mă la ce anume ar pulea folosi aceste gäurele, 
dur făcind investigaţii amănunțite în conlinuare, spre a 
descoperi ce influenţă ar putea avea cle asupra întregii 
probleme. am ajuns la concluzia că, polrivil tuturor pro- 
hubilităţilor, prin aceste gaurele trebuie să treacă ala, 
cure, de bună scamä, ¢ sirecuratä prin ele cu acea uneallä 
meslesugäceascä de mare importanţă carcia i se spune 
uc, Acul, aşa cum am pulul cili apoi în dicționarul enci- 
clopedic, nu € la rindul lui nimic altceva decît un fel de 
manctă confecţionată din oțel, care, spre deosebire de 
purecii de lapte, mu are decit o singură urcchiuşă. Eu am 
două. Așadar, prin aceaslă micuță deschizătură, — am aflat 
din nmintitul dicţionar enciclopedie — sc introduce firul 
de aţă si, cu o mișcare ca si cind am vrea să spargem ceva 


cu forja, lragem, după toate probabilitățile, nasturele pe 
aţă si, pe urmă, găsim noi, de bună seamă, un procedeu de 
a-l răsuci şi de a înfige acul în pantaloni. 

Fantezia mea a lucrat cu un neastimpăr de-a dreptul 
exuberant. Întrucît auzisem că oţelul e un material fragil, 
am cumpărat, pentru orice eventualitate, douăsprezece 
duzini de ace. Aşa, ca să fie. In afară de asla am mal cum- 
părat o duzină de. masoare cu aţă de toate grosimile, în 
cea mai mare parte de culoare neagră. Ata albă am cum- 
părat-o pentru cazul in care aţa neagră n-ar fi dat rezul- 
tatul dorit. In acest caz ag fi făcut apel la ata albă. Mai 
aveam la îndemină şi cîteva mosoare de ata maro, de care 
ag fi făcut uz numai în împrejurări extreme, dacă, de 
pildă, aş fi dat chix cu aţa albă şi neagră. | . 

În prăvălia în care am cumpărat toate aslea, vinzétorul 
m-a întrebat dacă nu cumva doresc și un degetar, Mi-am 
dat seama numaidecit că e vorba de un lucru foarie im- 
portant si, de aceea, am cumpărat pe loc douăzeci de bucăţi. 
În spirit analogic am dedus că, polrivit semnificației cu- 
vintului, degetarul se pune în deget. De te, şi în ce scop 
“anume, a rămas pentru mine o ghicitoare incă nedezlegată. 
Dar ca să nu comit cumva vreo greşeală, am ciimpărat 
dintr-o dată douăzeci de degetare. judecind corect că orice 
om are zece degete la picioare si, de usemenea; zece degete 
la miini. 

După ce am părâsil magazinul încărcat cu articolele 
amintite şi am pornit spre casă, am avut deodată senti- 
meniul că sint un adevărat scamator, Ce mai, un fachir ! 
Ajuns cu bine acasă, am cerut gazdei să-mi încălzească 
2dravăn odaia şi să-mi aducă trei sticle cu vin de cea mai 
bund calitate şi, după ce mi-am -improspătat forţele cu o 
cină consistentă, stropită cu vin din belşug, am căutat 
pantalonii cu pricina si cînd, în fine, i-am găsit, m-am 


334 


apucat de lucru cu toată rivna. Imi mai aduc aminle si 
acum că a fost o luptă cunpHţă, plină de incrincenare ! 

A doua zi dimineața am fosl găsit zăcirid pe pedca, 
înfămnat în puisprezece mii de metri de aţă de diferite 
cuderi, îmbrăcat sumar, doar in rufăria de corp. Dormeam 
întins pe cele două sate de ace, iar pantalonii erau cusuti 
de canapea ; în dagetete de la miini.si de la pieionre aveam 
infipte tele douăzeci de degetare, iar gteznele mele erau 
cusute de covor. 

Ce mai puteam să fac ? Wine, „decit să-mi cumpăr altă 
pereche de pantaloni. 


„LADA“ * 


Am o măluşă bătrină, abonată în permanenţă la revista 
„Lada“, sj ori de cite ori e ziua cuiva in familia noastră, 
11 aduce acestuia, în dar, colecfia pe-un an a aceste! inte- 
resanl¢ publicaţii. Așa se face că, odată.ca trecerea : timpu- 
dul, toată familia noastri a devenit sensibilă și. delicată, iar 
membrii de sex feminin ai fumiliei își inchipuie că sînt 
flori, deoarece doamna Véncesisva Luzlcka publică de 
aproope zece ani, in ravista „Lada“, un ciclu de povestiri 
intitulat „Florile şi femeile“ cu sublitturi ca Pardtufele, 
Pâpădiile, Pétrunjelul-ctinelui, gi aşa mai departe. ŞI cum 
mâtuşa împarte coleatii diferite, o verişoară din partea 


. Zeita Venus la popoarele slave. 


335 


mamei’se crede păpădie si întrucit o păpădie a Vénceslavet 
Luzicka a fost luată în căsătorie de stäpinul moşiei, aş- 
tepta. şi ca mereu să-i vină rindul ; o altă verişoară, de 
data asta din partea lalei, se crede trandafir şi-şi vopseste 
părui în roz, iar altă rubedenie de sex feminin, închipuin- 
du-şi eä e o modestă violetă, e încredinţată că se va căsă- 
torl cu un fabricant de maşini de cusut, aşa cum a citit ea 
o dată în „Lada“ despre o asemenea violetă, de aceea, pe 
unde umblă; pe acolo plinge, deoarece toi "in „Lada“ a 
citit că fetele n-au voie să ridă, ci mal bine să plingă, căci, 
de fapt, lacrimile infrumuseteazä fecioria. Alta crede că e 
spinz-negru, iar alta că e stinjenel auriu, 

Aşa se face că, odată cu trecerea vremii, familia noastră 
@ început să se adreseze în toate cazurile amintite înte- 
resantei publicaţii „Lada“, iar la rubrica Poșta redacţiei 
poate cili apoi răspunsuri nu mai puțin inteligente : 

„La întrebarea dumneavoastră referitoare la supa de 
cartofi, vă răspundem că principalul component este car- 
toful. În serile de iarnă, mai cu seamă, supa de cartoli iese 
splendid în evidență pe masa din lemn de esenţă moale, 
împodobită cu imortele de o mină gingasä de feliță, Dacă 
supa nu e destul de sărată, nu trebuie să lipsească de pe 
masă o solniţă plină cu sare de bucătărie, şi nicidecum cu 
sare pentru vite“. , 

„La întrebarea dumneavoastră privitoare la modul de 
a împiedica mustele să murdăreastă oglinzile, vă facem tu- 
noscut că în perloada în care mușiele bintuic cel mai mult, 
eu personal acopăr oglinzile cu un văl alb, la fel ca şi ta- 
blourile, ceea ce face ca ele să iasă splendid în evidenţă, 
mai cu seamă dacă mobila e de culoare maro-inchis. Și nu 
vă fie teamă că muştele mai mari ar putea să spargă o 
sticlă alit de groasă“. 


ù . 336 


O allä surioară de-a mea e nespus de curioasă gi, chiar 
dâcă ar fi să rămină domnisoara, ar dori să slie cum se 
înfașă pruncii necuvintatori. I s-a răspuns să se adreseze 
cu această întrebare propriei sale’ moase. „Pe cit știu însă 
din propria mea experienţă, copiii trebuie Infdsati de la 
dreapta la stinga. Copiii deprinşi cu înfăşatul de la stînga 
la dreapta devin slingaci. Dacă înfăşaţi un băiat, aveţi 
grlja ca fetele nevinovate să nu fie de faţă, intrucit cu- 
rlozilatea prea mare le poate impinge pe fecioare departe 
gl să le stirneascä fantezia“, 

Dar, în familia noastră, cel mai îndrăgostit cititor al 
revislei „Lada“ este un unchi de-al meu, căruia ii pare 
ncapus de rău că nu e femcie, căci abia in aceasta publi- 
catle a aflat el cit de răi sint bărbaţii şi cite necazuri au 
Jotele nefericite în dragoste, dar si cit de Lcricite pot 
redeveni ele printr-o iubire adevăraţă ; ori de cile ori se 
vufundä în lectura ,,Ladei*, plinge ca o [até dezamăgilă. 

Odată, cind m-am dus să-i fac o vizită, l-am găsit în 
bucătăric, unde înşirase pe fringhie, deasupra sobei, opt- 
wprezece batiste umede, să se usuce, 

„Tocmai am terminat de citit pavestea unej biele or- 
fone care a avut nefericirea să sa îndrăgostească de logod- 
nlcul blnefăcătoarei ei — asta a fost pe 0 pagină a reviatei. 
Po altă pagină era altă povestire, în care un särman cio- 
binag s-a îndrăgostit de logodnica mirelui binefäcätoarei 
ful. Blata fată din prima povestire l-a luat de’ sot in a 
trola povestire — scrisi de altă scriitoara — pe särmanul 
vlobânaș din a doua povestire, iar eu de şase ore nu mai 
uontenesc cu bocitul... Toate batistele le-am udal leoarca de 
utila plins, iar acum pling in cearceaf.“ . 

Unchlul meu irăiește cu alita intensilate almosfcra 
dugujntà de materialele publicate în revista „lada“, încât 
lu ucvlaarile Jul i se răspunde foarte des la rubrica Poşta 

e 


337 


redacţiei. Aceaslă revistă a avut darul să-l transforme. în 
asernenea măsură, încît acasă umblă în fustă şi în capodul 
de noapte al soţiei sale, iar pentru acest succes ii poate 
fi recunoscător numai distinsei doamne Vénceslava Lu- 
Zicka. Nu de mult, inimasul meu unchi a adresat redactiel 
» Lada“ Intrebarea dacă iarna se poartă ghete. Si i s-a räs- 
puns la Poşta redacţiei : 

‘,Ghetele sc poartă şi iarna, alit in -piciorul drept, cit 
şi în piciorul sting. Excepţie facem numai atunci cind sin- 
tem acasă si nu așteptăm vreun musafir ; atugci putem sia 
în papuci. Recomandam tuturor fetelor cche să le impodo- 
bească, părinţilor (tatei şi mamei) papucii de casă cu cusă- 
turi după verificatele modele nationale, deoarece pind şi 
fruntasii renaslerii naţionale cehe au purtat papuci cu 
cusături făcule de gingasele minute ale tinerelor noastre 
patriote. Ce dar poate fi mai [rumos, decit acela la care 
au lucral gingasele degciele ale fetijelor cehe ?“ 

La alta intrebare a unchiului meu, redacţia „Lada“ i-a 
răspuns : „Ne intceba{i cu ce apelativ trebuie să vi adre- 
sati Jogodnicului dumneavoastră ? Această întrebare, 
ușoară la prima vedere, e, totuși, foarte complicată. Cel 
mai bine veţi face dacă, pur şi simptu, îi veți apune dam- 
nule Jaroslav eu domnule Karel, în funcţie de cum fl 
cheamă : Antonin, Josef, si așa mai departe. Si mai adău- 
gam : Cel mai bine veţi face dacă-i veți spune pe numiete 
tal : Leon, Otik, Vénteslav, Véclav, dar niciodată să nu-l 
spuneţi Staniăku sau Klementizku, căci aceste diminutive 
Lar putea face mai pătimaș, mararbitrar si mai räutäcion. 
‘Cel mai bine veți face însă dacă Îl veţi evita întru totul pe 
1ogodnicul dumneavoastră, tar în cazul în.care dumnealui 
ar continua să vă urmărească şi să vă irite cu clcălelile sale 

Pi 


338 


insistenta vomünicäli acest lucru redacilei revistei 
„Lada“ — odată cu adresa exactă a logodnicului dumnea- 
voastră, iar redacţia noastră va avea grijă să înfiereze 
public atiludinea lui.“ - 

Mătușa mea n-a stat nici ca pe tinjală si a solicitat în 
scris revistei „Lada“ să-i ofere cîteva rețete de prinzuri 
simple, şi iată ce i s-a răspuns la Poșta redacţiei: 

„Dacă-l invitați la masa de pririz pe logodnicul dum- 
meavoasiră, să nu-i oferiţi niciodată supă de magiun ; vă 
spun asta din propria mea experienţă, căci, după o aseme- 
nea supă, logodnicui meu a plecat şi n-a mai revenit nici- 
adată !* 

Alaltăieri ani surprins în [aţa clădirii in care locuiește 
mătuşa meă o mulțime de oameni. Am dat buzna în casă 
yl am găsit-o pe mătușă stind de vorbă cu verişoara mea. 
Aceasta arăta ca o sorcuvă, sau mai bine zis ca o marchiză 
do acum o sută de ani. 

, — Pentru numele lui dumnezeu, 'ce-i. halul ăsta pe 
ține ? am intrebal-o eu intrigat. i 

Jignită la culme, mi-a răspuns : 

— Ce ştii tu? Asta-i o rochie cusută după ultimul 
rhenet nl modei,. da, după ultimele noutăţi publicate în 
revista „Lada“. Mătuşica a zis că-și-comandă una le fel... 

— ȘI ce-i cu mulţimea de oameni adunată jes ? 

— Astia s-au ţinat scai după mine. De invidie ! 

Şi întrucât verisoare citise în „Latta“' că, de indată ce 
se lasă intunericul, nici o [ata n-are voie să apară pe stradă 
nainsotitä, am fost silit s-o conduc acasă. Pină să ajun- 
mom acasă, cîrdul de oameni a sporit la cîteva sute de 
uapate, și asta numai pentru că verişoara mea se conduce 
în toate după cele publicate în revista „Lada“. 


339 d 


DR. FR. SOUKUP * 


Dr. Soukup se fäleste cu un nume ceh din vechime „Fii 
tovarășul mcu de negoţ“ insemna, în Evul Mediu, „fii 
inlermediarul meu". În germană, dr. Soukup se numește 
dr. Franz „Unterhăndler Urheber=*e. -Soukup.e un cuvint 
străvechi si, in accepţia vremuriior mai noi, a căpătat 
semnifictitia de misit, pelitor, intermediar, mijlocitor. De- 
altfei, cci interesaţi pot găsi amănunte suplimentare. in 
Dicţionarul enciclopedic, lu rubricile agent şi bursă. 

Dr. Soukup s-a nascent în anul 1871 in Kamenna 
Lhota (Citamal de piatră), lingă Uhliïské Janovice (Ja- 
ngvice-Carbunesti). De faptul că aceste“două impr cjuräri 
au avut o mare influență asupra evoluţiei sale, isi dă 
seama oricine a ascultat cuvinlările doctorului Fr. Soukup, 
sau i-a cilit articolele de fond publicate în ziarul „Pravo 
Lidu“, Și într-un caz şi in celălalt auziţi şi vedeţi în per- 
soana sa bărbatul care, datorită memoriei sale fename- 
nale, isi aminteşte, încă din anii copilăriei, toale înjură- 
turile suculente, surprinse de spiritul său recepliv în amin- 
titul cătun Kamenna Lhola, de lingă Uhliiske Janovice. 
A reținut, de pildă, chemăriic războinice din timpul hra- 
mului blscricii Sfintului Havel din Kamenno Lhola, si ade- 
scori îşi aminteşte de flăcăii din satul natal, care se în- 
toracau injurind. si bleslemind de la hramul bisericii 
Sfintului Vaclav din Uhlirské Janovice. Si toate aceste ex- 
presii dirze şi tăioase îi vin si-acum în minte doctorului 
Fr. Soukup gi pe dinaintoa ochilor i se perindă, pe neag- 
teptate, cocioabele din sătucul natal, agoarele, pădurile ; ; 


* Tovariş de negot (cehă). 
** Mijlocitor în afaceri — intermediar (germ.). 


.340 


și mai vede şi sala de dans a circiumii săleşti, și scaunele 
străvechi zburind peste tejghea, şi arcurile de cerc descrise 
de cănile albe cp poposcau, una cite una, în capetele [lă- 
eMlor — si din gura jui ţișnesc, deodată, suditmi din cele 
mai suculente şi, după o scurlă si temeinică chibzuinţă, își 
încheie editorialul astfel : ..Bădărănia şi milocänia acestei 
scursori a socictatii noastre scot la iveală bestiaiitatea si 
fevocilatea acestor Licăloşi si porcăria polilicii in general!“ 

Sint cuvinie tari, ncrelractabiie, grave si de mare în- 
seninätale. Aminlirca locurilor nalale străbate, ca un fir 
pau, Loate ediloriaicle dr. Fr. Soukup, si astfel aveţi pri- 
lejul să vedeţi în fata dumneavoastră minccile suflecale 
ule micelaruiui in timp ce taie vitele. Apai, aveți senli- 
mentlul că, undeva, cineva, a fost stilcit în bălaie, dar nu 
pricepeţi unde anume. Toale asica vă trec prin minle in 
timp ce ciliti arlicoleie politice ale inzestratului gazelar 
di Fr, Soukup. 

CA desävirsirea publicisticé a dr. Fr. Soukup nu s-a 
vrodus pesle noapte, e limpede ca lumina zlei. A trebuit 
ah parcurgä mai intii anii unci foarte fericile copilării. cind 
tilrujul Soukup a cîlit, cu o nemaipomenila sete de in- 
atrulre, poveştile indiene despre albi și pieile-rosii, tinjind 
în visele lui la actul scalpării. Nu incape nici o îndoială 
«ft puveslirile indiene au avut, de asemenea, o puternică 
tu jurlve in evelutia sa culturală, îndeosebi în ceea co 
priveşte activilalea în viata politică. Si-acum mai ştie 
nil povestească despre vilejia în luplä a Sosonilor, a Dako- 
lov, a Apasilor, a Indienilor cu nasul coroiul. Şi intreaga 
Blorle a acestor tribur „boinice v-o expyne gesticulind, 
şi cu atita dezinvollurä, incit dumneavoastră nici nu vă 
hah «cama cind şi-a incheiat caplivanta expunere. 

Dumnenlui mai tine şi discursuri polilice impotrivi 
ip rlenitor, îl puteți auzi vorbind despre barierele vamale 


341 


şi, în acelaşi timp. prin avinlui miiniior, prin strinsul pum- 
nilor, prin gesturi teatrale, lovituri in masă, zvircoliri ale 
trupului, vă {inc, pe neobservate. o conferinţă despre lup- 
tele şi obiceiurile Indicniler coroiaţi, imită dansul războinic 
al Şoşanilor:, si strigă... şi ţipă spre mulțime în limba cehă, 
dar în accentul lui dumneavoastră deslusili ulasurile nc- 
cunoscute ale pădurilor. virgine, si aveţi impresia că bizenii 
dau năvală la Piriul Ursului, ca să-și stingă selea. Si in 
acecasi clipă il vedeți pe dr, Fr. Soukup dind repede pc 
git un pahar cu apă, ca apoi să înceapă iar să tune si să 
fulgere. Apoi vocea lui „se pierde în freamălul mulţimii 
(bizonii se retrag de la Piru! Ursului). Dr. Soukup si 
mingiic bărbia (Vrăjitorul Dakoţilor prezice picirea $o- 
şonilor). Şi altă lovitură cu pumnul în masă, a duua, a 
treia, şi Loate într-o armonie ritmică : un-dui-lrei — un- 
dai-trei ! (Sosonii l-au scalpat pe căpelenia Dakojilor.) 

Un comisar de poliţie dizolvă adunarca. In clipa aceea 
il si auziti pe dr. Fr, Soukup adresind auditoriuiui, cu 
calmul cel mai desăvirşit, invilalia de a sc răspindi şi de-a 
nu se lăsa provocat. Sinleţi acum în admiraţia calmului 
-său, căci prin averlismentui adresat publicului de a se îm- 
prășlia, dumnealui soluţionează, in chipui cel mai fericit, 
chesliunca barierelor vamale, şi abia acum vă dali searu 
că dr. Fr. Soukup este um excelent jurist care nu vrea să-i 
pună pe clienţii săi în fala unei éilualii primejdiuusc, 

Dr. Fr. Soukup este, deci, doctor in drep} si, an cali- 
tatea sa de jurist, a publicat, indeosebi cu priicjul ulti- 
melor alegeri în consiliul imporial, arlicele cu indicaţii ex- 
trem de prețioase la rubrica intitulată Sfatul juridic a 
ziarului „Pravo Lidu“, dintre care vi prezenlăm aici © 
mică mărturic a activităţii sale multilaterale : 

„Domnului K. din oraşul T. Despre partidul oficial de 
guvernămini poli spunc ia ședință ce vrei, de ;pildă, că dă 


342 


fec şurelar de paie. Pentru asta, potrivit legii, nu te poate 

@ în judecată, Despre parlidul agrarienilor poli declara, 

fii teamă, că asasinează persoanele incomode ; pentru 

asest lucru nu poţi fi urmărit din punct de vedere juridic. 

Trebuie însă să. ai grijă cu adunarea partidului nostru să 
. fle majoritară. Cu salutärile redacţiei“... 

Se înţelege de ia sine că, pind să dobindească dr. Fr. 
Soulup o asemenea experiență. polities, a avut de trecut 
prin multe bătălii și nu o dată a fost nevoit să-și schimbe 

direa şi convingerile politice. A „participat la mișcarea 

eretului radical-progresist. a fuerat în redacţia ziarului 
„Deaiirnarea“ și a ziarului ,,Radica}ul“. Pe urmă a fost re- 
dactar la publicaţia „Peri speeliva“, merew activ şi neobosit 
culegătar de cuvinte tari si de Braze soeante. În. acele vre- 
muri. talhurdteare.se ducea pe zidurile cetăţii unde, potrivit 
Hate gps pilde a lui Eernosterre, își punea. o pietiieică sub 

ilmbă, spre a învăța să pronunţe Ktesa r ; ceea ce aşi reușit 
în anul 1898. Aşadar, din acel an, ew al său perfecționat 7, 
dr. Fr. Soukup s-a: năpustit asupra migeării mumcitoresti, 
acriind si editind a importantă braşură intitulată : „De ce 
ne batem pentru dreptul de vot univensal“. 

Adversarii săi politiei pretindeau că dumnealui fusese 
preocupat de această problema de mai muită vreme, si că 
din anul 1894 piră în anul 1896. îi oprea pe treedtari, pu- 
nindu-le această întrebare. Şi, oricare” ar fi sitaaţia, în 
mamentul de [aţă i se str ecoară mereu din gură această 
frază : 

„De aceea m-am bătut eu din anul 1894 pentru dreptul 
de vot universal, ca să pierd în primăvara anului 1909 
dreptul la diwna, În Austro-Ungaria nu există justiţie. 
Nin.1994 m-am sträduil, cu cinste, ca oboseala mea să fie 
răsplătită, iar în 1909 cind, după dehindirea dreptului de 
vot universal. m-am obișnuit să apăr, pentru douăzeci de 

as 
343 


cornane pe zi, interesele partidului, obstructia parlamen- 
tară mi-a smuls din mina cele douăzeci de coroane. Este o 
ticăloşie politică de Gea mai ordinară speţă ce trebuie cBn- 
damnatä de orice om de bunäftvVlintä care ştie ce in- 
seamnă pentru un cetăţean lipsit de mijloace o pierdere 
zilnică de douăzeci de coroane. E a palmă urită pe obrazui 
justiţiei“. i . 

‘Din aceaslă frază reiese întreaga tragedie a unui om 
politic care în sfîrşit a izbutit să-și cistige un loc ano- 
rabil în parlament. La vremea cînd ar fi trebuit să culeagă 
roadele muncii sale şi să declare cu trulie în fata poporu- 
lui : „Eu am ziinic douăzeci de coroane în plus în buzunar, 
iar partidul vostru un deputat în plus în parlament“ — 
niște intrigi politice imprevizibile opresc plata diurnelor, 

Si nu c nimeni străin de faptul că, în calitatea sa de 
redactor al ziarului „Prava Lidu“, nu şi-a ascuns profunda 
indignare falä de această grea lovitură pe care i-a dat-o 
destinul. Şi dacă a folosit, cu acest prilej, în articolele sale 
‘de fond cuvinte tari, cum ar fi, de pildă, cele pronunţate 
mai sus, atitudinea lui poate fi scuzală în condiţiile scum- 
petei de azi, cu atit mai mult, cu cît amintita pierdere bă- 
nească a avut darul să prejudicieze întregul club al depu- 
taţilor social-democrati. d 

E, desigur, un fenomen tntristdtor. dacă mulţi isi în- 
chipuie că, în temeiul acelor articole de fond, starea psihică 
a dr. Fr. Soukup n-ar fi în perfectă ordine. Se poate ob- 
serva, ce-i drept, la dr. Fr. Soukup, după oprirea plăţii 
diurnei parlamentare, un fel de toropeală depresivă, o 
moleseaiä psihică, dar starea lui nu e atît de gravă incit să 
necesite neapărat internarea într-un sanatoriu de specia- 

ilate. ° . 

Si, totuşi, noi adresăm guvernului următoarea che- 

mare : 


a 


344 


; Reda(i-i diurna doctorului Soukup, salvindu-l în fa- 
voarea familici şi partidului său si veți avea din nou în 
persoana sa un vajnic apărător al intereselor imperiuiui !* 

O, de-ar [i de-ajuns peniru guvern acest avertisment! Si 
Ac va fi, noi îl vom [clicila cu toală sinceritatea pe dr. Fr. 
Soukup pentru grabnica şi deplina sa însănăloşire. 


UN PARTID REALIST, ADICĂ PROGRESIST 


Potrivil teoriei lui Brehm. se poate spunc ca realistii 
sint nisle crealuri sensibile, cu singele roşu și caid, ce 
nasc pui vii, pe care ii hrănesc cu laptele de la sinul lor —- 
pe scurt. niște mamifert. Am expus, cred, acest lucru 
destul de realist şi sper că domnui Chalupny mă va icrla 
si nu-mi va lua în nume de rău faptul că-l incadrez prin- 
tre mamifere. Ba, mai mult, il incadrez chiar printre 
mifcrele cu două milni (bimane), care, tot potrivit învă 
turii lui Brehm, alcătuiesc o singură familie si o singură 
specie, numilă om, în care. acelaşi Brehm include ordinul 

maimuţelor (Pithece), drepl cea mai apropială rubedenie 
a fiinţei umane. 

Cunoscind susceptibililalea adepților parlidului pro- 
grâsist, adică al realislilor, îl Lrimit pe domnul dr. Cha- 
iupny la Brehm, care spune că rubedeniile cele mai apro- 
piate ale dr. Chalupny sint deci maimutele (Pithece). 
Wagler consideră aceste rude ale dr. Chalupny polrivit 
împărţirii pe specii a mamilerclor — citez : „drept imagini 
grotesti ale oamenilor“, 

La 


345. 


Acesl început va lrezi, desigur, o bună impresie In 
rîndurile tuturor simpalizantilor partidului progresist, nu 
de alla, dar dumnealor înşişi se slrăduiese să justifice, să 
motiveze si să defineascd totul, căutind mereu, pentru 
toale, izvoarele ccle mai adecvate, strădanie în care se 
remarcă, indeosebi, aminlitul dr. Chalupny, care a desco- 
perit pină acum-alitea izvoare. încit ar putea să Lransforme 
aridul și neprimitorul pustiu al Saharei înlr-o {ara a | bu- 
năstării. 

Dar se cuvine să lrecem, repede, de la ordinul mai- 
mufelor (Pilhcec) la parlizanii parlidului realist-progre- 
sist, la semnificaţia programului lor şi la aite lucruri fru- 
moasc de acest gen 

Aşadar, realistii sint. adepţii realismului. lată o frază 
plină de inventivitate şi perspicacilate. Înscamnă totul şi 
nimic deopotrivă. Chiar realistii, interpretind realismul, 
alirmă că realismul inscumnă ceva palpabil. Cu alte cu- 
vinle. palpabili sint profesorul Masaryk. dr. Drtina, 
dr. Chalupny, Machar * şi alţi oameni de-ai lor. Cu toate 
acestea nimeni n-are vaie să se atingă de ci. 

Realismul ce practic şi teoretic. Realismul teoretic e 
metafizic si, potrivil opiniei generale, teoretic. Urmează 
apoi realismul Lranscendental, realismul legat de stiinteic 
naturii, şi realismul ideal. Partizanii partidului progresist, 
adică realist, nu se descurcă ei singuri în aceste treburi 
complicate şi, de aceea, se mulțumesc pe deplin cu rea- 
lismul politic. 

Dr. Chalupny a seris, cindva, că realismul politic este 
metafizic şi, polvivit opiniei generale, teorctic, pe baza 
practică a realismului ideai. 

Intr-adevar, in treburile asteu e foarte greu să te des- 
eurci, Un exemplu pilduilor în acest sens ar fi, poate, 


* Reprezentanţi politiei in timpul Imperivlui austro-ungar. 
x 


346 


acesta: cineva şi-a cumpărat mere, dar, de mincat, a 
mincat prune, simburii i-a pus in pamint, si din simburii 
de prune au răsărit curmali. Cam asta ar fi vrul să spună 
dr. Chalupny. Mai pe scurt, povestea aceasta a fost ex- 
pusă de un invăţător, adcpt si el al partidului realist, adică 
progresist : 

„Realismul polilic, este realismul politicii |" 

Frumoase si înălțătoare cuvinte ! Au fost incluse chiar 
ţi în edilorialul ziarului „Timpul“ şi înseamnă doar atil : 
ch Jan Herben c Herben Jan. 

Tocmai în astfel! de expresii se manitestă inleligenta 
membrilor partidului progresist. 

Ce mai, c un adevărat parlid al fiiosofilor. Cindva, a 
avut loc o şedinţă a comitetului executiv al partidului pre- 
gresist si, deodată, plimbindu-si privirea pe feţele celor 
patruzeci de membri ai amintitului comilet, presedintcte 
u exclamat : . 

— Sîntem mal mulţi ! 

Se înţelege de la sine că aceste cuvinte, pline de e 
adincă semnificatie, au fost din nou citate în edilorialui 
ziarului „Timpul“. Aveau, așadar, acum două fraze de o 
importanţă covirsitoare : „Realismul pblilic esle realis- 
mul politicii“ si „Sîntem mai mulţi !“ 

Pe' urmă li s-a mai adăugat și o a treia frază restiti 
de un student, de asemenea membru al partidului pro- 
gresist ::,,Agnosticismul în realism. este realismul în agnos- 
liciam", Asia e ca şi cînd cineva ar spuhei „Recunosc 
palma în palma cunoașterii“ (Fin însă să mentioncz că 
acel membru de nădejde al parlidului progresist n-a fost 
palmuit.), | 

$i-acum să trecem la descrierea propriu-zisă a vieţii 
membrilor partidului realist, adică progresisi, transcen- 
dental şi metalizic. 


337 


Un membru al acestui partid, care ştie că realismul 
este politic, metafizic şi, potrivit opiniei generaie, teo- 
retic pe bâza practică a realismului ideal, nu-şi poate 
îngădui Să umble nicăieri declt arborind o mină de om 
posomorit. E moderat în consumul băuturilor alcoolice 
si, adescori, practică akstinenţa, dacă ştie că datorită aces- 
Lei atitudini ar pulea produce o bună impresie celor din jur. 

Un asemenea membru al partidului progresist intră de 
pildă. într-o berdrie Plzeă 'şi comandă un pahar'cu apă 
gazoasă, şi dacă vecinul de la masa alăturală comandă o 
friptură de porc, cl cere numaidecit să i se aducă a por- 
ție de conopidă cu unt si o prăjitură. Pe urmă isi astcaplä 
rictima. . 

i In local apare un celäfean si, fără nici o presimtire 
ñefastä, se aşază chiar în faţa ascunsului duşman realist. 
Acesta, cu mintea sa ageră, ghiceste numaidecit cu ce 
partid simpatizează vecinul lui. Noul venit cere Foaia 
Naţională“, iar realistul ascuns cere cu ostentalic „Timpui“. 
Apoi pe deasupra ziarului trage cu coada ochiului la ve- 
cinul' său. Acesta isi întoarce privirea şi observă că din 
spatele „Timpului“ e privit de niște ochi intrebatori și 
severi. , 

Cetăţeanul iasă capui în jos şi își vede mai departe 
de lectura lui. După un timp se uită la omul din fata lui 
și observă că aceiași ochi îi urmăresc din nou, de «data 
asta însă cu o privire aspră si mult mai severă. Dacă 
e un om nervos, lasă ziarul din mină, se întinde peste 
mas, realistul zboară de pe scaun, si gata scandalui. Dacă 
nu-i citusi de puţin irascibil, ci; dimpotrivă, e‘slab din 
fire, acceptă repede „Timpul“ pe care i-l vird cu forța 
sub nas omul din faţa lui, si, din clipa accea, s-a si trezit 
sub influența metafizică si recunoscut teoretică, pe baza 


348 


roalismului ideal al realismului politic. Pe urmă începe 
programul distractiv, în timpul căruia realistul se uită 
țintă la-vesta vecinului. În felul acesta îi picură, încet, 
dar sigur, în inimă principiile realismului politic. Săr- 
inanul colăţean se impotriveste, dar totul e în zadar. I se 
Introduce în mind, cu lorța, broșura proaspăl Lipărită, 
Intilulalä : Programul partidului realist. Si realistul in- 
cape să-i vorbească lalineste, grecesle, franțuzeşie. ÎL 
citează pe Masaryk, pe Drtina, se referă la Machar, îl 
apucă pe bictul om de umăr şi-l sculură-cu pulerc, și'după 
col stropeste cu bere pantalonii, exclamă : ~ 

— Cum? Dumneata nu cunosli lucrarea doclorului 
Chalupny despre viaţa $i opera lui Havlicëk ? ! ? 

După care îi cere nefericitei victime adresa, iese s-o 
conducă, ii reconiandă să-l cilească pe Herben, pe Jan 
Herben, să se aboneze la „Noutatea“, la: „Revista pro- 
gresului“, îi făgăduiește că, în afară de publicaţiile amin- 
Ute, ii. va trimite cu regularilale „Timpul“ şi că va veni 
special la el acasă să verifice dacă revistele comandale 
(spune de pe acum comandate !) i-au ajuns cu ‘bine gi, 
totodată, ii promlte, intärindu-si slringerea de mînă, că-i 
va aduce Loale lucrările doctorului Chalupny. 

După acest triumf ar trebui să se ducă acasă. Dar nu, 
nu se duce, ci mai face un scurt popas în cafeneaua frec- 
ventată de simpatizantii partidului realist, räsfoieste la 
iutealä citeva reviste sau magazinul in care nu publică 
membrii parlidului progresist, şi-i spune chelnerului ; 

— în te rog. de aici această pornografie. _ 

Pe urmă se duce in sfirșit acasă, să sé întindă, nu 
înainte însă de a arunca o privire fugară fotografiei ve- 
neratului său dr, Chalupny, aflată pe masuta lui de noapte. 

Asa se comportă un realist de sex bărbătesc, dar viaţa 
femellor realiste este si ea destul de rodnică. , 


249 


Ele vorbese in genere despre cultură şi instruire, caută 
și cercetează izvoarele prostituţiei, ale fenomenelor .lite- 
rare și privesc de sus la cei din jurul lor, căci acostia nu 
ştiu că dumnealor sînt practic-realiste, teoretic-realiste, 
metafizice și transcendental-realiste, și repetă mereu ace- 
leași cuvinte de o inteligență neobișnuită. 

Şi veți vedea, iubiții mei cititori, că va sosi o vreme 
cînd femeile realiste, membre ale partidului progresist, 
adică realist, vor folosi, ia înfășatul pruncilor lor necuyin- 
tători, în lee de seutece, adică pelinci, paginile ziarului 
„Timpul“ şi că, într-o bună zi, va apărea în „Timpul! foile- 
tonul pă m seria de fecioragul, în vârstă de patru ani, 
al venerabilului dr. Chalupny, iar foiletonul va fi intitu- 
lat : ,,Prostitutia politică si William Scott 

Va,iesi, oare, fa iveală, cu acest prilej, că părinţii 
geniali au copii cretini ? Tinînd seama de cunoscuta sus- 
ceptibilitate a partizanilor partidalui realist, s-ar putea 
întimpla ca nici unul dintre ei să nu mai vrea să-şi recu- 
noasca părinţii... 


UN VITEAZ MUNTENEGREAN LA ANANGIIE 


Precum. se ştie, la demonstraţia sportivă a tuturor 
sokolilor guvernul muntanegrean și-a trimis gi el un dele- 
gat, şi anume în. persoana ministrului de răsboi. Vaiosul 
viteaz s-a instalat frumos într-un hotel din Praga și, 
timp de citeva zile, a vizilat nu numai curiozltäfile diurne 


ule Oraşului de aur, ci si pe cele nocturne, trezindu-se 
In cele din urmă fără nici un ban în buzunar. 

Așa stind lucrurile, sc duse Ja patronul hotelului şi-i 
ceru un împrumut de cincizeci de coroane, cu mentiunca 
că doreşte să mai viziteze si cabaretul Montmartre. 

— în trei zile vi-i restitui, îi dădu hotelierului toate 
asigurările, căci azi chiar îi telegrafiez regelui meu să-mi 
trimilä de urgenţă două sutc de coroane. 

Si astfel asigurat, hotclierul îi Imprumutä celc cinci- 
2cci de coroane solicitale cu alita ardoare. Trecură trei 
zile, patru zile, şi regele Muntenegrului nu-i trimilea 
ministrului său de război banii ceruţi. Pentru mica şi vi- 
teaza ţară a Muntenegrului, două suite de-coroanc repre- 
zintă o sumă frumușică și astfel regele sc văzu nevoit să 
aplice noi biruri populatici. 

Ori de cite ori trecea, deci, prin preajma hotelicrului, 
domnul ministru de război își îndrepta ochii în altă parte, 
facindu-se că nu-l vede, dar asta nu-l impiedica deloc să 
măniînce și să bea pe credit, si cind, uneori, se înlimpla 
lotusi să se trezeaşcă faţă in faţă, la privirea lăioasă a 
domnului hotclicr ministrul de război muntenegrean lăsa 
ochii în.jos si-incepea să biiguie : . 

— Să ne infratim, că frali sîntem, de același singe 
slav | Pe legca mea, regele imi lrimite două sute de co- 
roane, ştii tu cine, ţarul Nikola! Pricepi, fraţi sîntem, 
de-un sînge. Uite, așa le-am sucit noi gitul turcilor pagini, 
bunul meu frate slav ! 

Uşor de spus, frate slav, dar cele două sute de coroane 
tot Au veneau, iar ministrul de război nu mai avea acum 
nici măcar bani de tutun. Într-o noapte l-am intilnit pe 


351 


stradä locmai in clipa in care imi aprindeam o ligarä, sl 
excelenfa sa, cu expresia feţei ce lrăda o adincă durere, 
mă bătu pe um şi-mi spuse i 

— Frate slav, dă-mi să Wag şi eu un [um ! 

Se înţelege că într-o asemenea situație vajnicul mi- 
nistru il evită din ce în ce mai mult pe patronul! hotelului, 
dar totodată crescu si neîncrederea acestuia în ministrul 
de război, mai cu scamă alunci cînd, înlr-o bună zi, Veni 
la el cu sufletul la gură oberchelnerul și aduse această 
“știre alarmantă : 

— Patroane, Excelen(a-sa a împrumutat ieri de la mine 
încă cinci coroane, läsindu-mi zälog iataganul. 
ind lucrurile, in interesul fraternilälii slave, 
zătorul hotelier îl dădu pe delegatul guvernului 
muntenegrean şi reprezentantul țarului Nikola pe mina 
politici. Iar acolo, cu ochii umeziti de lacrimi, Excelenţa 
sa ministrul de război ii spuse comisarului de serviciu : 

— Să ne infratim, că slavi sintem, de același singe : 
țarul meu Nikola îmi trimite, fără doar şi poate, cele două 
sute de coroane. 

Și cînd minislrul munlencgrean de război se întoarse 
Ja hotel, găsi într-adevăr acolo un mandat postal şi un 
mesaj scris, cu propria-i mînă, de însuși regele Nikola al 
Muntenegrului : 

— Scumpul meu Polar, îţi trimit alăturat douăzeci 
si cinci de guldeni, mai mull n-am putut să procur. Tar 
Nikola: 

Nola de plată a hotelului făcea însă o sulă optzeci de 
coroane. Aşa se explică deci nota apărută în presa coti- 
diană, cu următorul titlu: „Plecarea neasteplala din 
Praga a ministrului de război al Muntenegrului“. 


332 


FOILETON SPORTIV. 


Cum vă bale inima de fericire cînd citiţi : 

„Mica noastră naţiune a träil zilele trecute clipele 
tinei aşteptate bucurii, ale unor emoţii şi ale unor sim- 
faminte de o ncobișnuită mândrie“. 

Si urmăriţi în continuare aceste rînduri cu inima fre- 
mâlînd de emolic și aflați a lumea slavä nu s-a dat 
bilulă si a pus capăt suferințelor națiunii, si mai citiţi 
cova şi acsere epoca lui Jan Hus, şi despre Jan Amos 
Kotnensky, şi despre avintul cuitural ai naţiunii. 

Si, de fapt, în lcută povestea e vorha, în cele din urmă, 
despre festivitalea premicrii unor jongleri scoțieni. 

„Din tradiţia islorică am ştiut să ne trageri puterea, 
voin{a şi mindria noastră naţională, care timp de ouă se- 
cole a Lrezit bunul nostru popor la o viaţă nouă, mai fru- 
mousa." 

Si locmai de aceea li sc pregälesie la prirärie citorva 
fotbalisti de profcsie, care tutreieră lumea largă, o primire 
triumfală cu ovații, 

„Adevărul, pentru care cei mai buni iii ai naţiunii 
noastre au fost în stare să-şi dea Singele şi să-şi sacrifice 
bunurile, a dat florile şi roadele cele mai frumoase,“ 

După Dobrovsky, Safatik, Jungmann si o serle întreagä 
de alte personaliläli ce au contribuit la deșteptarea con- 
gliinfei noastre naţionale, apar acum fothalistii de la 
Slavia şi le marchcază trei goluri artiștilor plătiți ai clu- 
bului Aberdeen, care, la rîndul ler, nu le-au marcat 
— urmașilop aceloré ce au simţit de-a lungul veacurilor 
mina brutală a uzurpatorilor, —- mai mult de două goluri, 


353 


23 — Povestiri vesele 


În regiuni cu populaţie cchä si cu caracter pur ceh. 
se deschid şi se largesc căile de acces ale germanizării, 
si dacă ajungeţi dincolo de Turnov, casierul gării nu vă 
eliberează nici în ruptul capului un bilet de tren daci 
i-l cercti în limba cehă ; într-un teritoriu închis und 
se petrec afaccri din cele mai scandaloase în legătură cu 
învățămîntul ceh — apare deodată echipa profesionisli 
din Aberdeen şi glorioasa noastră Slavia o învinge cu 
4:2, Ce plaslure tämäduitor pe ränile noastre culturale * 
Consiliul orășenesc le pune la dispoziţie folbalistilor platili 
mijloace de transport, îi plimbă cu trăsura, ii ospăttază, 
organizcară un banchet, şi, gata, relaţiile anglo-cehe au 
fost stabilite şi se desfăşoară cu mult succes. 

Cind o să sosească la noi un inghititor de săbii din 
Insula Barbados, o să se vorbească în presa noastră des- 
pre relațiile ceho-barbadosiene, 

Înghiţitorul de săbii va fi adus, tot cu trăsura, la pri- 
mărie — unde va căpăta un album cu ilustrate din Praga, 
se va organiza în cinstea lui un banchet, va fi însoţit în 
caleașcă de ajutorul de primar pind sus la Hradéany si, 
pretutindeni, inghititorul de săbii se va simţi ca Ja el acasă. 
Nimeni nu-l va întreba eine este şi de unde este, pentru 
noi va fi de-ajuns că vine Barbados şi se pricepe de minune 
să inghila săbii. 

Cu acest prilej, ziarele noastre vor scrie, desigur, des- 
pre luptele pentru neatirnare ale barbadosienilor, neomi- 
find, fireşte, că puţine sînt domeniile in care gi noi, cehii, 
nu ne facem remarcati. 

Să revenim însă la profesioniștii de la Aberdeen, cărora 
ie arătăm amintirile istorice aflate în incinta primăriei. 

In ziua următoare — suspect — ziarele noastre scriu 
că pind si în rândurile jucătorilor de la Aberdeen sint 
ieri inteligenţi, pentru că trei dintre ei sint foști stu- 

nfl, 


354 


Aşadar, la primăric, oficialităţile noastre i-au primil 
Într-un cadru festiv pe cei unsprezece combatanți ai 
clubului Aberdeen, cărora le este absolut indiferent dacă 
bat mingea Ja Praga sau Budapesta, la Viena sau la 
Bruxelles si care, ea toţi fotbaliştii de profesie, își in- 
casæazä şi ei salariile şi indemnizaţiile, plătite de direcția 
Becietăţii pe acțiuni Aberdeen, de sub conducerea lui 
William Jaffrey, James Philipp şi a mediculul stomatolog 
Josef Elis Milne. 

Acești domni încasează anual venituri de sute de mii 
de coroane, și-i plătesc bine pe slujbașii. lor. Ca nişte 
adevăraţi conti ce-şi răsplătesc jochaii, eind le aduc premii 
fabuloase la cursele de cai. 

Aşadar noi, aici, la primărie, fi întîmpinăm oficial, 
îmbrăcați in frac negru, pe slujbașii societății anonime 
pe acțiuni Aberdeen. 

Cu acest prilej nu ne zgircim si facem risipă de expre- 
sii măgulitoare. Ajutorul de primar rostește o scurtă alo- 
culiune despre falnicii fii veniţi din munţii Scoției, care 
nu-s în stare să priceapă — de vreme ce nu știu nimic 
altceva decit să paseze mingea cu capul, cu piciorul, să 
lovească mingea razant; să dea pase „elastice“, să intre 
tare în adversar — ei bine, acești vajniri fii ai Scoției 
nu-s în stare să priceapă, de vreme ce nu știu -decit ceea 
ce știu, de ce la primărie li se arată niște tablouri 'oare- 
care, li se vorbește despre. nu ştiu ce conciliu de la Ken- 
staniz, despre executarea domnitorilor cehi, despre tre- 
airea conștiințe! naţionale a cehilor etc., eto, 

La un moment dat, aud de numele tal Havliéek * şi, 
vâzind că acest nume se repetă mereu, consider’ de dato- 
tia Jor să întrebe : 

— What goals ? Cite goluri a marcat la viata lui ? 


* Karel Flavilek Boraveky (1821—1856), marcantă personatitate 
a vieţii politice şi culrurale în anii deșteptării nationale cehe. 


355 Le 


Si întrebările se tin lanţ : 

— Cind a jucat Havliăek pentru ultima oară la Slavia ? 

— Ştia să stopeze bine mingea ? 

— Pe ce post a jucat? 

După aceea aud din nou pomenindu-se numele Jan 
Hus, care l-a urmat pe Viklef al lor, şi aceeaşi oameni 
care le vorbesc cu atlta insufletire despre Jan Hus, li 
plimbă apoi pe Vltava cu bărcile, In plină serbare cu 
superbe focuri de artificii, organizată cu prilejul sîn- 
zienelor. 

— Asta e în cinstea lui Jan din Nepomuky, le spune 
unul dintre însoțitori. 

— What goals ? Cile goluri a marcat ? 

Pe urmă sînt duși cu trăsura la o petrecere vesperală, 
unde li se cîntă Fecioarele din Hradec şi imnul ceh. 

La rîndul, lor, fotbaliştii de la Aberdeen le cîntă un 
cîntec scoțian despre o frumoasă vivandieră, cîntec care, 
prin conținutul lui, nu e cu nimic mai prejos decit al nos- 
ru : „„Cind mergeam spre Jaromăr“, 

Conţinutul nu e înțeles, dar entuziasmul e mare. 

Şi pleacă acasă cei unsprezece fotbalisti-jongleri de la 
Aberdeen. 

O data au pierdut, o datä au cigtigat. Au jucat cu capul, 
au driblat, au marcat, au pasat cu piciorul. In afara sa- 
lariilor, a indemnizaţiilor, mai cară cu ei şi o valijoară cu 
niște medalii ce le-au fost distribuite la primărie, 

Şi pleacă zäpäciti de cap de toate cite le-au văzut, dar 
cel mal mult li necăjeşte faptul că n-au izbutit să afle 
cîte goluri a marcat la viața lui Mr. Charles Havlitek, şi 
la ce club a jucat. 

Tar noi, în presa noastră cotidiană, îi insotim pe cei 
unsprezece jongleri de meserie cu aceste rînduri : 

„S-au dus vremurile tristei şi tăcutei noastre resem- 
nări, dorinţa noastră e să fim tari printre cei tari gi, pe 


-356 


Viilor, să judecăm gsi-si facem imposibilă inrobirea cea mal 
wulliloare. Să luăm pildă de la falnicii fil ai munţilor 
Nuollel, carc-și consacră toale puterile şi tot ce au mai 
bun In slujba scumpei lor patrii !“ 

Intr-adevir, așa e, pentru două lire sterline pe zi, ceea 
we lnacamnä 48 dc coroane... 

Maria Stuart, what goals ? 


POVESTEA ALEGATORULUI DECEDAT 


Administrația cimitirului era preocupată de un eveni- 
mont ncobișnuit. Cu aproximâliv paisprezece zile înaintea 
algerilor comunale, întră în birul administraţici doamna 
Demusovă, văduva răposatului n. Eduard Demus, 
care se plinse de debandada ce dona e în întreţinerea 
motmintelar. 

De la ultima sa vizilä în cimitir, găsise piatra de pe 
mormintul soțului ci crăpată pe o porțiune destul de 
mare. ” . 

Slujbașii cimitirului constatar&, inir-adevir, o fisurä 
importantă de-a latul pietrei funerare, o fisură foarte 
adincä, iar doamna Demusgvä se inioarse foarte indis- 
pusă în cartierul Libeñ, unde lotuja. Şi cu atit mai mult 
yi aduse acum aminte de soțul ej, spunindu-gi ce om 
otdonat si chibzuit era, şi cum HO gUporta munca de min- 
luislä si dcbandada. Ce ar spune El, oare, dacă ar vedca 
fy ce hal e întrevinut mormintul lui ? 


357 


In prăvălia lui trebula să fie, in toate, o ordine desă- 
virșită ; şi cînd, o dat&, dintr-o eroare, sticla cu acid 
acetic nu se aflase la lotul ei si el turnase din conţinutul 
ei în paharul unul alcoplic, cinstitul negustor a plecat 
decis cu sticla de acid acptie în odaia lu}, şi-acolo a băut-o 
pînă la fund, după care a scris pe o jumătate de coală de 
hirtie :,,Nu suport dezordinea | De aceea, ca om de ohdare 
ce sînt, prefer să mor de bunăvoic“. Scrisese aceste cu- 
vinte cu literă energică şi apăsată. 

Povestea asta s-a întîmplat în urmă cu cincisprezece 
ani şi de atunci cinstiiul negustor se odihneşte în pace 
în sectorul al şaselea al cimitirului amintit. 

Doamna Demusovă simţi nevola să-i destäinuiascä 
vecinei sale în ce hal găsise mormîntul bärbalului ei. 

Vecina, o femele siătoasă, stătu un pic pe gînduri, apoi 
spuse : 

— Să nu vă speriați, doampă Demusovă, asta nu-i 
decît o superstiție, dar ştiţi, în popor se zice că atunci 
cînd crapă mormîntul, răposatul vrea să iasă afară, Am 
citit eu o dată o baladă astea despre un ciubotar. lar 
altă dată, cică, în ţara nemteascä, undeva in Saxonia mi 
se pare, au săpat și au räscolit un mormint şi nu l-au 
mai găsit in-el pe un muzicant îngropat acolo mal de 
mult. Aşa stind lucrurile, văduva muzicantului a dat nu- 
maidecit un anunţ la gazetă, cerindu-i muzicantulul să 
se lase de prostii şi să vină acasă, iar mortul i-a răspuns 
că o așteaptă într-o zi la poșta centrală, Femeia s-a dus 
acolo insatitä de cîţiva agenţi secreti, aceştia l-au fnhätat 
sl pînă la urmă a ieşit la iveală. că dumnealui, adică 
mortul, nu era bărbatul ei. Cum să vă spun, scumpă 
doamnă, pe lumea asta se întimplă niște lucruri de vă 
sti mintea în loc. Dar nu trebuie să vă speriaţi că, să 
ştiţi de la mine, asta nu-i decit așa, o credinţă din popor, 
un fel de superstiție. 


Aşa se face că doamna Demusova igi aduse aminte că 
fusese, odinioară, cu răposatul ei într-un șantan, unde 
un tînăr cintăreț interpretase o parodie la Camasuta de 
nuntă. 

St, deedată, pe doamna Demusovă o trecură fiori de 
gress pe şira spinării, şi o rugă din suflet pe vecină s-o 

pe fiica ei adultă Karla să doarmă la ea, căci dura- 
neaci se temea să rămină singură peste noapte. 

I-o împrumută deci vecina pe fiica mai mare, în același 
fe) în care isi imprumută inlre ele bunele vecine o sticlă 
de gaz, un pahar de făină si altele asemănătoare. Karla se 
duse In casa doamnei Demusov4 mai mult moartă decit 
vie, căci fratele ci, de meserie lăcătuș, ii spuse în glumă 
vă nu ezite să-i facă domnului Demusov, deîndaiä ce va 
veni, un ceai fierbinte cu rom, nu de alta, dar de la cimi- 
tirul OlSany si pind la Libeñ e o bucată bună de drum, și 
biletului om s-ar putea să-i fie frig. , 

Înspăimiîntată la culme, Karla o întrebă pe deamna 
Drmusovă dacă are in casă rom, aceasta ii răspunse că 
da, după care asteptarä amindoud infiorate să vadă ce 
ss va intimpla. Nu se întîmplă însă nimic ce ar merita 
să fle reţinut, în afară, poate, de faptul că lampa cu petrol 
a affrilt, iar în glfonier, s-au auzit trel piriituri. Apoi, pe 
la mlezul nopţii, In masa veche de bucătărie, neobosifii 
curi au început să interpreteze obișnuitul lor concert 
nocturn. Undeva; afară, a urlat un ciine, iar um trecător 
bine dispus a răcnit In gura mare, spărgind tăcerea nopfil : 
Frumoasa men Baruăka. In rest, nimla demn de sem 
palat. 

Adormiră amindous adînc cind începu să se crape de 
piuă, sc treziră pe la amiază, cînd auziră un ciec&nit în ușă. 

Bo fmbräcarë la iuţeală si se duseră să deschidă. În 
easd inirarä doi domni care întrebară de domnul Demusov. 


359 


Doamna Demusovâ isi făcu semnul crucii şi le explică 
celor doi că soțul ei e mort de cincisprezece ani. 

— Asta n-are nici o importanță, li replică plin de ama- 
bilitate unul dintre ei, dacă soțul dumneavoastră ar tril, 
distinsă coniţă, n-ar pregeta o clipă să-și îndepiinească 
îndatorirea sa de cetățean. Stiti, dumnealui a fost un 
mladoceh convins şi, dacă ar fi în viață, ar colabora gi 
acum cu noi în campania pentru alegerile comunale, lar 
votul ni l-ar da, fără doar sl poate, nouă. Păcat că e mort, 
dar, credeti-ne, asta nu are absolut nici o importanță. 
Dumnealui va primi, distinsă coniță, cartea sa de alegător, 
iar noi vom veni 8-0 [udm de la dumneavoastră, Vă asigur 
că dumnealui va vota cu noi. Dumneavoastră a să ne daţi, 
în numele dumnealul, o Imputernicire scrisă, căci inainte 
de a muri domnul Demusov ne-a spus într-o zi: „Domnilor, 
dacă veţi avea vreodată nevoie de mine, nu mă ocolifl, 
adresati-mi cu curaj şi eu deplină încredere orice dorinţă, 
căci eu voi face pentru dumneavoastră totul oriunde m-aș 
afla. Pe mine vă puteţi bizui cu toată nädejdca, si dacă, 
intimplätor, n-aș mai fi în viaţă, adresați-vă cu aceeași 
incredere bunei mele soții“. 

Cei doi îi sărutară mîna curtenitor, şi chiar în cursul 
aceleiași după-amieze veni curierul de la municipalitate 
să aducă doamnei Demusovă cartea de alegător pentru 
răposatul ei soţ. | 

— Dumnezeule Cristoase, exclamă văduva alegătoru- 
lui ; asta nu-i o treabă chiar atît de simplă. 

Si, rostind aceste cuvinte, se duse din nou la cimitir, 
unde cu groază constală că fisura se căscase si mal mult. 

Seara, o rugă pe buna sa vecină să-i lase pe Karla şi 
pe frätiorul ei mai mic Bohuslav să rămînă peste noapte 
cu ea. 

Pe Bohuslav se văzu însă nevoilă să-l dea afară, nu de 
alta, dar micuțul, cînd te uitai, era lingă ușă şi, ciocănind 


360 


uşor în ea, striga: Poltiţi, domnule Demusov, e liber, 
puteţi intra. - 

De citeva ori s-a ascuns sub pat, de unde a facut: 
— Hu'Hu! 

La un moment dat, cele două femei avură impresia că 
fntr-adevär cineva umblă afară, pe coridor, iar Karla se 
jură pe toţi sfinţi! că auzise pe cineva tragind de clanfa 
usli. i 

A doua zi dimineaţă sosiră din nou cei doi domni, şi 
din nou vorbiră cu Insufletire despre partidul mladoceh ; 
apoi întrebară de cartea de alegător a domnului Dernusov, 
precizind că au şi căpătat din partea dumncalui împuter- 
nicirea scrisă de care aveau neapărală nevoie. Îndtugară 
intruna verzi şi uscate, ca la un moment dat să facă 
afirmația că domnul Demusov va trebui, totuşi, să voleze 
personal. .În timpul peroratiei lor fură tulburali în per: 
Manentä de neintrerupla și monotona văicăreală a doam- 
nel Domusovâ :  ~ 

— Pentru numele lui Dumnezeu, de cite ori să vă mai 
spun că soțul meu e mort de cincisprezece ani. Mi-e ieamă, 
rău, nici nu ştiţi ce teamă îmi e! 

— Distinsă conitä, rosti In cele din urmă, triumfätor, 
unul dintre cei doi, introducind la iutealä in servielă car- 
(vu de alcgător a răposatului domn Demusov, laolaltă cu 
allele ; nu trebuie să vă fie teamă de nimic, distinsă co- 
niță, căci soțul dumneavoastră va‘ contribui, prin votul 
lui, la victoria în alegeri a primăriei noastre şi a acelor 
oumenl cu care a fost întotdeauna în cele mai bune relaţii, 

O lăsară pe blata femeie pradă iritärii, sl Iritarca ci 
crsscu mereu, culminind apoi, după-amiază, la cimitir, 
inde 1si dădu seama că Intre timp crăpătura de pe mor- 
mini se lürgise gl se adincise și mai mult faţă de ziua pre- 
codentă. 


361 


— Da, e 'limpede, isi croicște drum să iasă afară, ti 
fulgcrä prin minte doamnei Demusova si, zdrobită, se în- 
toarse acasă, unde o rugă pe portăreasă să-l lase pe soţul 
ci, intendentul imobllului, să rămînă la ca peste noapte, 
firește, în limitele unei decenfe absolute şi indispensabile. 
Aşa se face că intendentul alergă mereu, pind la două 
noaptea, după bere la circiuma de peste drum, bau de 
stinse pind sc făcu crifa, iar pe la orele trei se apucă să 
sporovăiască tot felul de aiureli, complăcîndu-se, mal cu 
scam, in istorisirea unor poveşti atit de înfiorătoare des- 
pre morți şi stafii, înclt la un moment dat Karla şi doamna 
Demusova, cuprinse de groază, începură să fipe. 

Si în felul ăsta trecu o săptămină. Intendentului i se 
făcuse nasul roşu de atita pileală, si toți locatarii imobilu- 
lui se duseră, pe rind, să facă pe stafiile la ușa doamnei 
Demusovâ. Mcreu se găsise cite un suflet bun gi cumse- 
cade, care, cu spirit de abnegaţie, ieșea de sub plapuma 
caldă şi se ducca, îmbrăca! doar în izmene sau în cămașa 
de noapte, ca să zgilțiie un pic clanta de la ușa doamnei 
Demusova. 

Pe urmä sosi si ziua alegerilor, si ziarele publicarä 
ştirea că în incinta secției de votare a cartierului Libeñ 
a fost reţinut up bărbat care venise să voteze în locul 
domnului Eduard Demus, de profesie comerciant, decedat 
în urmă cu cincisprezece ani, dar că refinutul a izbutit 
să fuga. . i 

China aceste rinduri, doamna Demusovä îşi făcu de 
cîteva ori semnul crucii şi izbucni într-un hohot de plins 
nestăvilit. . 

De atunci, vizitatorilor sectorului șase al cimitirului 
Olăahy li-se oferă zilnic scena jalnică a unui spectacol 

. În fiecare după-amiază poate fi văzută, în dreptul 
unuia dintre morminte, o femeie îmbrăcată în doliu care, 
cu miinile împreunate ca de rugăciune, exclamă : 


362 


— Eduarde, Eduarde, dacă tot te-ai dus să-l votezi 
pe acest domn Filip, puteai să faci un mic popas si la noi 
acasă. Asta n-a fost frumos din partea ta, Eduarde. 


INTIMPLARI DIN DACICE 


Cind, pe la orele unu noaptea, paznicul Vaëleñak bătea 
upăsut cu tălpile cizmelor sale strada Apei, infofolit în 
blănuri calde şi obsedat de tristul gînd că în acest timp 
colegul său de breaslă Zima stă la căldurică în adăpostul 
for din turnul orașului şi bea restul de rom din sticla 
gaits doar pe jumătate, observă In fata casei negustorului 

ondrak următoarele lucruri, derane de remarcat : 

A : Pivnifa lui Vondrak, mai bine zis ușa bătută in fier 
ce dacua în strada Apei, era deschisă, 

B : In pivniţă se vedea o lumină iradiată de o lapternă 
de buzunar. . 

C : Lar printre mărturile de tot soiul, prinire sticle si 
{Azi, se mișca în voie un individ oarecare. 

Qi, in sfirgit : 

D : Acest individ nu-i amintea de figura nici unula 
dintre locatarii orägelului Datice. 

Erecum se vede, paznicul de noapte Vaflehak era înzes- 
trat cu un bun spirit de observatie și, recapitulind la 
futeslé în mintea sa ageră datele canstatate, se postă, mirat 
la culme, pe prima treaptă a scârii ce ducea în pivalţa cu 


363 


pricina gsi rămase acolo ncmişcat vreo cinci minute, 
neşiiind ce să facă. 

Deocamdată era. preocupat de urmăritea necunoscutului 
bărbat, care, surprinzind prezența paznicului, se oprise 
din munca lui care consta în depunerea cu grijă, într-un 
sac voluminos, a unor măriuri diferite, aflate in 
preajma lui. 

Dacă individul ar [i purtat cioc, paznicul Vatleăak ar fi 
spus că e, din cap pind în picioare, cetățeanul Ruzicka din 
strada Broastelor, De aceea il şi întrebă : 

— Dumneata csti, RuZiëka ? 

— Nu, îi răspunse necunoscutul si, la rîndul său, puse 
şi cl următoarea întrebare”: Dumneata esti paznicul de 
noaple, nu-i asa ? - 

— Sint. 

— În cazul ăsta, poftim de intră. 

La această invitatie, Vatleñak cobori treptele si, ajuns 
în pivniţă, rămase din nou nemișcat, nepricepind incă 
despre ce poate fi vorba. 

Suäinul il pofti să ia loc pe unul dintre butoaie şi 
începu să-i vorbească foarte comunicativ : . 

- Eu sint noul băiat de prăvălie al domnului Vondräk. 

= Eu nu ştiu nimic de treaba asta, menţionă respec- 
tuos păZhicul de noapte. Habar n-am că ar avea vrei nou 
Pra de ptăvălie, dar ce să-i faci, aşa-i dumnealui, de cind 

ştiu le-à făcut pe toate in secret. ‘ 

— ŞI precum vedeti, m-a si pus din prima nggpte să 
trag la jog si a mă spetesc muncind, continuă nul ; 
toait astea trebuie să le pregätesc singur pentru expediţie. 

Paznicul Vatlcăak se uită cu jind la sticlele cu vin pe 
care noul băiat de prăvălie le aranja cu grijă în sac, 

— Da, așa ce, spuse cl, am auzit si eu că la Vondrâk 
ficcare munecsle pe rupte, pind la istovire. 


seg > 


— Ca un cal, Incuviinta băiatul de prăvălie şi se grăbi 
să adauge: Dacă nu te-superi, fii te rog atit de bun si des- 
chide lada de colo, trebuie să scot nişte zahăr. Uite dalta... 
ui, sînt nou si încă nu le ştiu pe toate... 

— În lada asta e scrobeală, spuse paznicul Vaëleñak. 

— Păi, tocmai de asta am nevoie, li răspunse băiatul 
du prăvălie,” introducind lădița lunguiaţă în sacu-i vo- 
luminos. * | 

— Prietenii trebuiesc păstraţi și mai cu seamă răsplă- 
U{L continuă el zimbind şi, trăgînd dintr-un colţ o sticlă 
de rom, i-a întinse paznicului, însoțind-o cu urmâtoarele 
cuvinte : Uite, pentru oboseala dumitale, fine sticla asta, 
domnule paznic. 

Întreaga Infăţişare a necunosculului avea darul să-i 
Impunä respect paznicului de noapte Vatleñak, care, indu- 
loynt de bunătatea lui, rosti In şoaptă, virind sticla în buzu- 
harul cojocului : 

— Bogdaproste. 

Mai statu citva timp ascullind flecărelile noului băiat 
du prăvălie despre magazinele mari din marile orașe, unde, 
viceu el, fusese angajat inainte. 

— Sa jeluiești asemenea magazine ar de de furcă, nu 
ulumă, conilinuă zelosul băiat de prăvălie ; de fapt, nici nu 
a-ur pulea, pentru că toate sint prevăzute cu semnale elec- 
(ileo de alarmă. 

— Aşa e, așa e, aprobă paznicul de noapte ; pretutin- 
deni sînt tot felul de invenţii, bune si rele. Ei, şi-acum 
tu las cu bine, că ştii dumneala cum e : datoria e datorie... 

— Dumnezeu să tc aibă în paza lui, îşi luă rămas bun 
bălutul de prăvălie. De altfel, îndată sint şi eu gata cu 
muncu asta și mă duc să mă culc. Du-te sănătos şi serviciu 
‘jor în continuare. 


365 


Paznicul Vadlehak ieși din pivniță, induiosat la culme 
de bunătatea oamenilar pe această. ume. Ca, de pildă noul 
băiat de prăvălie al domnului Vondräk : abia l-a văzut şi 
gata, i-a si dăruit o sticlă de rom. 

— Pe cînd Vondrak, mormäi pe sub musiaţă inimosul 
Vaëleñak, ajungind aproape de turnul oraşului, da, acest 
Vondrâk e un om ascuns şi nesincer. Nu spune nimic şi, 
deodată, mă trezesc că are un nou băiat de prăvălie. 

Şi, în timp ce mergea in sus pe treptele de lemn sefr- 
ftitoare, chibzuia în sinea lui, spunindu-si că dacă Zima, 
colegul lui de breaslă, a băut restul de rom din sticla golită 
doar pe jumătate, n-o s-o împartă cu el pe cea dăruită de 
generosul t de prăvălie. O s-o bea de unul singur, iar 
Zima o să se căineze pentru nesinceritatea lui. 

Şi aşa se şi întimplă. Pe Zima îl găsi lungit pe pat, 
făcindu-şi somnul celor drepți, după ce dăduse gata sticla 
cu rom, golită numai pe jumătate. 
~ Vatleăak spuse în gind ceva despre o anume vilă si, 
după ce se întinse frumușel pe patul lui, deschise cu băgare 
de seamă sticla de rom şi trase o duscä zdravänä ; repelă 
figura de cîteva ori, ducind cu grijă sticla la gură; după 
care adormi, binceuvintindu-l în sinea lui pe mărinimosul 
său binefăcător, noui bălat de prăvălie al negustorului 
Vondrak, pe care-l vedea in vis: Un bărbat cam la vreo 
treizeci şi cinci de ani, cu o mustăcioară neagră sub nas și 
faţa uşor ciupită de vărsatul de vint. Si mereu se legäna 
în visul lui cu figura acestui om bun și cumsecade, cu 
fruntea inconjüratä de sticlele de rom, de pared ar fl fost 
împodobită Cu o cunuhä de lauri. Pind şi în vis simțea 
paznicul de noapte Valleăak cumsecădenia acestui om, gi 
nu mai putea să-și dezlipească ochii de pe chipul lui, si 
căldura hinefäcätoare a legăturii prietenești evea darul 
să-i fnfierbïnte inima, iar el vorbea intruna, zimbindu-i, 


366 


eu fata sa blajină, noului băiat de prävälie al negustorului 
Vondrâk. 


— Pivnita lui Vondrâk a fost jefuită în noaptea asia ! 

Aşa sună noutatca care, a doua zi dimineaţă, dădu friu 
Ilber unor grave digcutii celor din Daëice, în încercarea 
lot de a deslusi problema cea mai fneurcatä : „Cine a 
jelult-o“ şi „părerii celei mai grave, şi anume că tilhar 
sint, de bună scamă, strâini de oraș, căci în orașul Dacice 
nu existau tilhari. Repet : „În oraşul Dazice nu existau 
Whari“. Si, în măsura în care îşi aduc aminte cei mai 
In virstă, n-au exista: niciodată. Jaturile au fost aăvii- 
şlte aici întotdeaun: d» oameni străini de oraș, aşa cun: 
fyl aminteac cetățeuii cei mai bätrini, si spun cei mai bi- 
trini, pentru că în vremurile mai vechi și mai noi nu 5-0 

menit In Datice de nici un jaf, cu exceplia unuia, cînd, 
n urmă cu cinci ani, un tocilar ambulant furase la-tradi- 

tlonalul tîrg anual, cu o neobrăzare de-a dreptul inere- 
dlbilă, gi asta, ziua în amiaza mare, o roată de piinc, două 
perechi de ciorapi si o lulea pe care şi-a îndesat-o pe Juv 
cu tutun, tot de furat, si după ce şi-a aprins-o în tihnä, 

lecat frumusel, urmărit de privirile uimite ale cetățe- 
nllor acestui orăşel unde, pe cit se pare, nu pätrunsese 
uleladată nici un fel de idee socială și cu atît mai putin 
profunda idee că : Proprietatca este ea însăși un furt, 
pe care, potrivit tuturor aparentelor, tocilarul ambulant 
ql-o însușise şi o aplicase î în practică. 

Pe urmă, mul{i ani nimic, gi liniștea orăgelului era tul- 
burată doar atunci cînd dădea strechea într-un cal, într-o 
vacă sau un bou, elmă se îmbolnăveau de brincä purceii, 
cînd. la marginea orașului își făceau apariția țiganii si 

\igdneile, cind ploua de Joia Verde, cînd turba vreun ctine 
al unui celăţean, cînd izisuenea un incendiu, cînd avea loc 
© tamormintare ori 6 manlă şi nd se Intimpla ca vreun 


367 


tînăr să se plimbe cu o fată din oraș, fără să existe spe- 
ranfa că ar avea vreun gînd de însurătoare. 

— Pivnifa lui Vondrâk a fost jefuită in noaptea asta ! 

Stirca accasta avu darul să-i transforme pe pașnicii 
cetăţeni ai acestui oraş, în niște adevărate făpturi insetate 
de singe. 

Dirigintele poştei alerga prin piața orașului si, deschi- 
zind ușile prăvăliilor, striga în gura mare : 

— Aţi aflai ? Pivniţa lui Vondrâk a [ost jefuită azi 
noapte. 

Si în urma lui alerga consilierul comunal Pavlousek, de 
felul lui un om de un calm proverbial, pe care nu avusese 
flarul să-l scoată din fire nici măcar [aptul că in timpul 
vinătoarei de toamnă ii găurise pantalonii propriului său 
fiu — ei bine, acest domn de un calm imperturbabil alerga 
acum ägitat prin piaţă, gesticulind nervos şi, oprindu-i 
pe toți cci ce-i ieșeau în cale, le spunea răcnind cit il {i- 
neau bojocii : 

— Vondrak a fost jefuit! Vondrak a fost jefuit ! 

Si, in [clul acesta, tot orașul află cum se petrecuse, de 
fapt, intreaga tairiisenie. Dimincata, potrivit obiceiului 
său, negustorul Vondrak se ducea în pivniță, cind, deodată, 
băgă de scamă că usa cra deschisă, 

— M-am speriat atit de tare — sunau propriile sale 
cuvinte — încît mi-a înghețat singele în vine în asemenca 
hal, de nu mi l-at fi tăiat nimeni nici cu cuțitul cel mai 
ascuţit. Tremurînd din tot corpul, am pornit pe trepte în 
os, luminindu-mi drumul cu lanterna si în timpul ăsta mi 
se făcuse inima cit un purice, căci, o dată, clnd eram 
mic, unchiul meu Valouëek m-a amenințat că o să vină 
ziua cind o să mă spinzure în pivniţă. Ml-am pregătit deci 
briceagul, ca să-l pot înjunghia pe loc, căci, aşa cum îl 
gliu, unchiul c un om de cuvint gi ce spune e sfint... Așadar, 


368 


cum vă spuneam, ajung jos, fac lumină în jurul meu, 
lanterna imi scapă din mină, văd totul roșu in faţa mea, 
mă prăbușesc peste butoaie. Asa am fost găsit. 
Firește, ultimul cuvint il avu însă soția lui, care vorbi 
legind spusele sale de cele povestite de soțul ei: 
— Mie mi s-a părut (Duninezeule-Hristoase s-a intim- 
lat o nenorocire) — mie mi s-a părut izbitor faplul că 
antiSek al meu zäboveste atit de mull în pivniță. Mă 
due deci pind la gura pivnitei si strig : Frantisek, se räcegle 
valeaua (de fapt a strigat : Iti inchipui poate c-o s-o pun iar 
In fncälzil ?). Vondrâk n-a răspuns. Strig deci pentru a 
doua oar’ : „Hai odată in casă,-ce dracu”, vrei să răceşti 2?“ 
#1 din nou nimic. Aşa slind lucrurile, cobor şi eu în piv- 
nlyi. În pivniţă, întuneric beznă. Mi s-a părut mie că ceva 
nu-l In regulă, așa că m-am întors în prăvălie să-i spun 
vinzbtorului: Domnule Vojtăch, fii-bun te rog și du-te de 
vezi ce se întimplă cu bätrinul nostru ; şi s-a dus vinză- 
torul în pivniţă şi, acolo, întuneric boznä. Ne ducem din 
nou amindoi şi aprindem o luminare. Şi deodată văd 
deaastrul acela. Vondrâk zace fără cunoștință, întins peste 
buloale : o mină inccatä în magiun, cealaltă în varză mu- 
tal4, lar fafa cufundală inlr-o putină cu untură de porc. 
Maica ia Hristoase, strig eu, tată, vino-fi în fire, m-auzi ? 
Ce-1 cu tine ? Şi Vojtéch, vinzătorul, îmi spune: Nu vă 
perlaţi, coniţă, ăsta Lrcbuie să fie un atac de inimă. Cum 
vicom nol, ăştia din popor, l-a lovit damblaua... Tragem de 
„i, îl sculurăm zdravăn, dar el, bătrinul, nimic. În cele din 
urmă, domnul Vojtéch, vînzătorul, l-a stropit bine cu apă, 
yl numal ce-l văd pe bătrînul nostru că se trezește gl strigă : 
Am lost jefult ! Pe urmă se uilă în jurul lui și leșină din 
nou, Am turnat apă peste el pînă cind și-a revenit iar în 
simţiri. Atunci abia ne-am dat seama ce prăpăd făcuseră 
tilharii prin pivnita noastră. Vinul se dusese, romul ia-l de 


369 


unde nu-i, zahărul, scrobeala, orezul, toate rAvagsile şi 
amestecate de-a valma gi, colac peste pupäzä, in toatä 
“harababura aceea mai trebuia să-l ținem şi pe Vondrak 
care se trezise din leșin şi, holbind ochii în toate colțurile, 
striga ca ieșit din minți: leşi de-acolo şi'te predă dé bună- 
voie, că de nu te omar, După aceea s-a apucat să-l stringă 
de git pe vinzätorul Vojtéch, mai-mai să-l sugrume, sără- 
cutul, ca pind la urmă să izbucnească într-un hohot de plins 
nävaînic. El plingea, eu plingeam, vinzätorul Vojlăch 
plinges Si-acum avem toţi trei ochii roşii de atita plins. 
Ce dezastru, ce dezastru, sfintă Fecioară Maria, Dum- 
nezeul nostru trebuie neapărat să-i pedepsească pe acesti 
tilhari. Focul gheenei să-i ardă şi prafdl gi pulberea să se 
aleagă de ei... 

— Da, m-au furat, m-au furat pe rupte....o sută, o sută 
cincizeci de coroane s-au dus pe apa simbetei, ~ 

* Așa, şi în chip şi fel s-a tot vorbit pind în revărsatul 
zorilor. Unde te uitai, se adunau plleuri de oameni care 
vocifcrau, cu [cţele aprinse de atita enervare. 

— N-au fost de-ai noştri, rasteau cu satisfacţie celă- 
tenii oraşului şi cuvintele lor aveau o asemenca greutate 
de parcă ar fi spus: Noi n-am fost. 

Discuţiile deveneau din ce în ce mai vii, părerile mai 
rafinate, expresiile mai fine, mai cizelate, toţi se aflau 
faţă în faţă cu realitatea — aşa cum fusese adoptată prin 
consens — că negastorul Vondrâk fusese jefuit, că Furtul 
fusese săvirşit în pivniţa lul, că, potrivit urmelor desco- 
perite în pivniţă, hoţii fuseseră în număr de doi, că pagu- 
bele se ridică la o sută cincizeci de coroane și că furtul 
avusese loc în timpul nopţii. Altceva nu se mai ştia. Cind, 
deodată, cineva dintr-un pile de oaimeni apuse aga, într-o 
doară : 


370 . 


— Şi cum e cu paznicul de noapte ? Ce hram 4 purtat 
tl in noaptea asta ? . 

Într-adevăr, cine altul ar mai fi putut să arunce măcar. 
un ple de lumină în bezna acestui caz atit de misterios ? 
Si chibzuiră oamenii, și ajunseră la următoarea presupu- 
neve: S-ar putea ca (indiferent care dim ei: Zima sau 
Vutlcăak) să Fi intilnit în timpul obisnuitului lor rond de 
noapte un necunoscut pe care nu l-au oprit, din tradi- 
\lonalul respect ce-l poartă faţă de străini toți cetăţenii 
uragului Daëice, dar la fel de bine s-ar putea să-și amin- 
lenscA de chipul lor, sau să fi auzit poate voci necunoscute, 
a câror reproducere ar putea duce pe urmele făptașilor, 
la fel ca şi descrierea întocmai a înfățișării acelor necu- 
noncuti, a imbräcämintei şi comportamentului lor. 

— Chestiunea trebuie lămurită, fu de părere unul 
dintre vorbitori ; să asteptäm cu răbdare declaraţiile paz- 
nicului de neapte. 

— Eu mă duc să-l caut-pe Vaéleñak, se oferi unul din- 
(re cetăţeni. 

ȘI-l întilni coborind din tumul oraşului într-o dispo- 
ai{le de zile mari, fredonind melodia unui cintec bisericesc. 

— Dumneata ai aflat noutatea ?!? îl intlmplnä cu 
gravitale amintitul celățean. 

— Vă referifi cumva la faptul că domnul Vondrâk are 
un nou băiat de prăvălie, domnule PeliSek, întrebă cu 
seninătate paznicul de noapte. 

— Ce tot vorbeşti ? se minună cetățeanul Peli£ek ; îi 
mv tol pe Vojtéch, numai că, azi neapte, lui Vondräk ra 
fost jofuitä pivnita. 

-~ Dumnezeule-Hristoase ! cläntäni din dinţi paznicul 
Vutluñak, facind un gest de parcă ar fi vrut să se țină de 
veva, sl in elipa următoare alunecă pe trepte, cAzind peste 
domnul Peligek, care se duse de-a dura pînă jos, unde se 


371 


opri, punindu-i astfel oprelişte paznicului de noapte ca să 
nu se prăbuşească în stradă. 

Nu-gi pierdu însă prezenţa de spirit si, ridicindu-se in 
picioare, îl întrebă : 

— Spune-mi, te rog, dumneata n-ai observat azi- noapte 
nimic suspect ? | ? 

— Eu... bolborosl Vaëleñak, căruia, datorilă ingenio- 
zităţii sale i se luminase mintea într-o clipită, eu... n-am 
observat nimic. Precum vedeți, tremur din tot corpul... 
Nu se poate, parcă hicl nu-mi vine a crede că a fost jefult, 

Sta cu ochii plecaţi și în locul domnului Pelisek il vedea 
Pe acel nou băiat de prăvălie cu mustăcioara neagră și cu 
obrajii ciupili de vărsat de vint. 

O realitate cumplită se deschidea acum In fata lui, 
primul lui păcat, o ată neagră pe sufletul lui, pind acum 
neprihănit ; isi dădea seama foarte bine cum, orbit de 

edere, ajulase să fie jefuit aproapele său, un cetățean 
a oraşului Datice, el însuşi cetățean al acestui oraş, paz- 
nicul de noapte cärula concetätenii săi îi incredintaserä 
averea lor în timpul nopții. 

. , 

Cercelările întreprinse pentru descoperirea fäptasilor 
nu duseră la nici un rezultat. Jandarmii nu găsiră nimic, 
cei doi gardieni comunali cu atit mai pulin, şi întreaga 
chestiune rămase învăluită în beznă. 

Se constată, de asemenea, că nici Vaëleñak, nici 
Zima. nu surprinseseră nimic suspect în timpul rondului 
de noapte. Inlerogarea și depozitiile celor doi paznici de 
noapte nu aduseră nici ele nimic nou. 

Domnul primar găst cu cale să-și exprime convingerea 
că, deși justiţia laică n-a pus mina pe tilhari, mai există 


372 


şi o altă justiţie, mai presus de cele lumesli: cazanele cu 
pucloasă alc iadului. 

Si aslfel, domnului” Vondrak nu-i rămase nimic mai 
bun de făcut decit să aștepte cu răbdare bucuria de a alla 
cum tilharii își ispășese pe vecie amarnica pedeapsă pentru 
romul, vinul, zahărul și scrobeala furate din pivnita lui. 

Şi, în acest timp, bunul noswu paznic de noapte 
Vatieriak stătea și se usca văzînd cu ochii. 

Amintirea „noului băiat de prăvălie“ era prezentă zi 
de zi în ochii lui. Mereu îi vedea obrajil ciupili de vărsat, 
lar în buzunarul cojocului simţea lot timpul povara grea 
a sticlei de rom pe care i-o dăruise. Si povestea asta îl frä- 
minta şi-l chinuia în asemenca hal, incit piei nu goli sticla, 
al carci conţinut ise pärca acum mai rău decil acidul 
sulfuric. 

Ascunse sticla in salleaua de paie a palului său, si din 
clipa aceea visele lui incepurd să fie loale la fel. Vedea 
plvnila lui Vondräk şi se vedea pe sine cum deschide o 
Jada şi spune : „În lada asta e scrobeală“. Şi se mai vedea 
cum stă de vorbă cu lilharul, cum. acesta îl întinde o sticlă 
de rom, o sticlă mare dc tot, si el, voind să tragă o duștă, 
fl virä capul în ea si, încet-încet, ind cu tolul în inle- 
riorul sticlei și se îneacă. ‘ i - 

Si, în timpul ăsta, sărmanul nădușea de zor şi cînd se 
trezea ud legarcă, începea să nlimeasci toale animalele 
domestice folositoare, cel mai dés reBetind : „Sint un bou, 
un măgar, un catir, asta sînt...“ Şi altele asemănătoare. 

Şi cînd se așeza în circiumă sub arcadă, şi stătea acolo 
ingindurat, cei ce se aflau în preajma lui aveau adeseori 
prilejul să-l audă spunind ; pes 
4 — Noul băiat de prăvălie, noul bäial de prävälie..; 


373 


u 


Cetăţenii oraşului Daëice erau, asa cum am mai spus, 
niște oameni calmi. Si tocmai pentru faptul că erau cabmi, 
erau conservatori. Nici o lozincă politică innoiteare nu-i 
putea scoale din sărite ; socialist în oraș era unul singur, 
iar acesta n-avea ce minca, şi tocmai de aceea, pentru că 
nu avea ce minca, se spunea despre el că e socialist, desi 
convingerile lui nu se deosebeau cu nimic de opiniile con- 
servatoare aie concetăţenilor săi. Deocamdată cergea in 
fata bisericii. 

Erau, aşadar, cu toţii conservalori. Prin asta nu vreau 
să afirm că erau, eventuai, proşti sau nătîngi, după cum 
se poale vedea foarte bine din cazul paznicului de noapte 
Vaélenak. 

Conservatori erau pentru că taţii lor fuseserä si ei con- 
servalori. Pe scurt, îşi respectau siräbunii. Respectul fata 
de vechile dalini şi obiceiuri era la ei atit de marc, incit 
primarele a căzut în șanțul din mijlocul piefii principale a 
grasulul, deoarece tot acolo fostul primar își fraciurase 
o mină, iar predecesorul acestuia. îşi scrintise un picior, şi 
toți păţiseră acest necaz în toiul nopţii. 

Tatăl consilierului comuna! MatouSek, şi el consilier 
comunal, avea obiceiul să-şi smulgä părul din cap în 
timpul şedinţelor consiliului orăşenesc, gi cu acest prilej 
ridea de voluptate — şi iată că și actualui consilier co- 
munal Matousek ride cu aceeași voluptate în timp ce-și 
smuige fireie din părul său aspru gi des ca o perie de spălat 
dușumelele. 

Fostul primar se plimba zi de zi, spre seară, pe partea 
stingă a pieţii, iar actuaiul primar Borovitka poate îi 
văzut mereu pe Yrotuarul sting ai pietii gi tot numai spre 
seară. 


374 


Ag putea să mai ofer gi alle mărturii asupra felului 
eum respectau acești cetäteni linistiti vechile datini si obi- 
celuri ; de pildă, bunicul fierarului Maly s-a spinzurat de 
creanga unui stejar in păduricea de Ja marginea orașului, 
fiul lui, şi el fierar, i-a urmat exemplul la virsta de cinci- 
ueci de ani, iar actualului ficrar Maly, fiul precedentului, 
a trebuit să i se taie funia după ce se spinzurase, fireşte 
tot în păduricea de la marginea oraşului, tot de stejarul 
cu pricina, gi tot la virsta de cincizeci de ani. 

S-ar putea ca mulţi dintre dumneavoastră să clatine din 
cap şi să spună : 

— Astia suferä de o tară ereditară. 

Nicidecum !- E vorba, pur şi simplu, de cinstirea ve- 
chilor tradiţii, de respect față de strămoşi, căci altfel toți 
cetăţenii orașului Dazice ar trebui să [ie afectaţi de o lară 
ereditară. 

Ar trebui să fie afectat columbofilul Knedlicck care, 
la fel ca și tatăl său, s-a însurat la virsta de şaptezeci de 
ani, afectat ar trebui să fie si tutungiul Pavlousek care, 
urmind pilda bunicului şi a tatălui său, purta de Joia 
Verde baldachinul şi veșnic se.certa cu ministrantii. 

La Fel ar trebui să fie şi cu unchiul Kejdanilor care, ca 
şi Latäl, bunicul şi străbunicul său, a băut toată zestrea 
adusă de sațic, ca pind la urmă să pornească să bată dru- 
murile, mergind de Ia o rubedenie la alta, spre a le ghici 
în cărţi gi a le face pasiente. 

Conservatorismul putea fi consemnat atit în goapodă- 
rirea particulară, cit și in cea obştească. Pirjul care curgea 
prin preajma orașului se revărsa în fiecare primăvară, 
nundind întotdeauna partea de jos a urbei, fără însă să-l 
dea cuiva prin minte că un simplu dig ar fi de-ajuns ca să 
pună capăt acestei calamitäti. Nu le-a dat prin minte ta- 
{Uor, nu le-a dat prin minte nici fiilor, şi astfel pirtul își 


375 


facea de cap, cäutindu-si în fiecare primăvară, cu o inver- 
şunată indirjire, o nouă albie și, pe cit se pare, cel mai 
mult a îndrăgit piața centrală, sträjuilä de căsuțe vechi 
cu bovindouri si arcade, unde tinerii făceau cunoștință cu 
fetcle oraşului, căci tot acolo făcuseră asemenca cu- 
nostinte şi taţii lor, ceea ce reiese din însuşi [aptul că 
erau taţi. 

Din vremuri imemoriale, pentru declaraţiile de dra- 
goste se mergea în păduricea de la marginea orașului. Se 
aflau acolo nişte scéunele naturale din brazde de iarbă, 
pe care era mai mare dragul să imbrajisezi o fată și să-l 
spui : „Te iubesc din toată inima“, aceasta fiind formula 
obișnuită pentiu declarația de dragoste în orașul Datice, 
şi îndrăgită, deopotrivă, de taţi şi fli, de mame si filce, 
iar formula era la fel de veche ca scăunclele făurite de 
natură, din brazdele de iarbă. 

lar de galit, se gitea de asemenea ca înainte. Actualului 
primare (aşa il intitulau, aşa il inlitulez și eu) îi plăcea 
grozav ritul de porc, pentru că si tatăl său se delecta cu 
el; consilierul comunal Péelouéka trebuia să aibă în fie- 
care miercuri, la masa de prinz, sos de castraveți, pentru 
că după acest sos se da în vint doamna Matouskova... pen- 
(ru că... penlru că... nu-i greu să vă dati scama... şi aș 
putea prezenta atitea exemple. ciți celățeni numără popu- 
lafla orașului. 

Da, şi dacă vreţi să ştiţi, conservatoare erau pind gt 
animalele. Se cuvine să amintim doar cîteva exemple. 
Asa, de pildă, calul căruțașului Malva era närävas, şi tot 
nărăvaș e și calul fiului său, cîinele brutarului Bradat e 
şchiop, iar dogul englezesc al bätrinului Bradaë șchiopăta 
şi el. În casa curelarului Danék se nasc, de cînd, nu se ştie, 
pisoi chidri de un ochi şi cu cărare neagră la mijloc, pe 


378 


care, nu se ştie de cînd, îi păslrează și-l creşte, in timp 
ce pe ceilalți îi îneacă. 

Porcii domnului primare cintăresc, înainte de tăiere, 
200 de kg, deoarece porcii tatălui său aveau întotdeauna 
înainte de tăiere o greutate de 400 de livre, si asa mai 
departe. 

Dar iată că nici vegetaţia nu se schimbă. Cäpsunile 
grădinarului Perinka ating întotdeauna niște dimensiuni 
demne de tot respectul si admiraţia, dar numai pe citeva 
tute dintr-un colț al grădinii, unde în luna mai se perindă 
toată populaţia orașului Datice, încît el ie spune tuturor 
ceca ce le spunea şi tatăl lui : 

— Sint niște exemplare mortale ! 

Pe chiogeul din grădina familiei Prozek crește o viță 
de vie pe care strugurii se coc, în timp ce în alte grădini 
din Datice strugurii rămîn verzi. Şi ceea ce pare mai ciu- 
dat « că de fiecare dată pot fi găsite acoio două boabe ce. 
au crescut lipite una de alta, după cum din vretnuri ime- 
moriale pot fi găsite în prunii pomicultorului Brzilek, 
printre miile de prune, două pina ia trei fructe cu cite 
doi simburi ; si aga mai departe. 

Dacă luăm în consideraţie toate aceste împrejurări, 
nimeni nu se va mira, sper, că familia negustorului de 
fin, familia Patrny, era faimoasă prin faptul că fiul cel 
mai în virslä devenea de fiecare dată deputat al întregului 
jude}, şi cînd vedea că fiul lui e destul de înţelept și de 
chibzuit, renunţa ia mandatul său, lar în alegeri, deoarece 
Daticc dădee tonul întregului judeţ, ieşea întotdeauna, cu 
unanimitate de voturi, Patrny-junior, şi treburile mergeau 
mereu aga fără încetare... 

Jar noul deputat, aidoma tatălui său, apăra în conti- 
nuarc principiile conservatoare ale oraşului său natal, 
prin aceca că în timpul tuturor cuvintdrilor şi discursu- 


377 


Tiloa din parlament potrivnice principiilor sale adormea 
ostentativ în fotoliul său de deputat. Cind se punea ceva 
la vot, refuza să voteze, indiferent despre ce ar fi fost 
vorba, niciadatä nu-și ieşea din sărite, niciodată nu acära 
pe nimeni, doar o singură dală a tulburat şedinţa parla- 
meniului prin aceea că s-a prăbușit din somn de pe foto- 
liui său. şi și-a spart nasui în asemenea hal, incit şi-a 
vărsat singele în parlament pentru cauza întregului po- 
por... Comportamentul fieciuuia dintre deputaţii familiei 
Patrny era curat şi fără prihană, niciodată nu se întîmpla 
ca preşedintele adunării să fie silit să-l cheme la ordine. 
Cind nu dormea, stătea foarte calm la masa de scris gi-$i 
făcea, pe coperţile brosurilor editate de cancelaria parla- 
mentului, socotelile pentru finul vindut. Din principiu, nu 
rostea niciodată vreun discurs și asta dintr-un singur 
motiv, şi anume : teama ca discursul lui să nu apară în 
presa cotidiand pe care o ura de noarte din clipa în care 
uncle ziare au scris despre tatăl sin următoarele : — 

„Acest venerabil deputat, ncgustor chibzuit si priceput 
în negotul cu fin, -nu ne va lua, desigur, în nume de rău 
dacă vom reproduce întrebarea unuia dintre cititorii 
noștri, care sună astfel : «E dator oare un negustor de fin 
să aibă fin gi în cap λ.“ . 

Pe seurt: Patrny-senior a fost deputat, fiul lui tot 
deputat, jar fiul acestuia din urmă din nou reprezentant 
‘al poporului... Era un lucru de la sine înţeles, după cum 
de la sine înţeles era că armäsarul răposatului căruțaș 
Malva este näräyss, ca şi predecesorul său, iar căpșunile 
grădinarului Pele ating întotdeauna o lungime de 
cinci centimetri şi asta numai pe trei tufe dintr-un colt 
al grădinii... : 

După cum s-a înţeles de ja sine că dacă Franti§ek 
Patray a renunţat acum la mandatul de deputat, fiul său, 


378 


Josef Patrny avea să-l urmeze la deputätie. Concetăţenii 
1 se şi adresau cu apelativul „Domnule deputat“, şi o mare 
adunare electorală se pregătea în marea sală a Casei Co- 
munale, după ce Asociaţia alegatorilor din orașul Dadice și 
imprejurimi primise o scrisoare cu următorul conţinut: 


„pnorată Asociaţie ! Ini îngădui a vă aduce la cunog- 
ştință pe această ‘cale ci intenfionez să candidez pentru 
mandatul rămas vacant după retragerea veneratului domn 
Frantizek Patrny şi inten{ionez, de uscmenea, să fin un 
discurs la respectabila adunare a alegătorilor dumnea- 
voasträ, unde voi avea cinstea de a mă prezenta. 

Cu adinc respect, 

Jan Kotlar 
fermier din Mysice 
$i asta sc intimpla la trci ani după ce fusese jefuit 

negustorul Vondrâk. 


In 


Această -scrisoare avu darul sa stirnească un val de 
nestăvilită uimire în toate păturile populaţiei. Fura ros- 
tile opinii nu prea măgulitoare la adresa pretendentului, 
lar Clubul alegătorilor pentru Dazice şi im ejurimile sale 
nu ştiu, în primele momente, ce atitudine să adopte faţă 
de domnul Jan Kotlaf. Preşedintele clubului purtă o săp- 
limînă întreagă scrisoarea în buzunar, nehotärindu-se 
dacă e cazul sau nu să-i răspundă intrusului. 


“În salonul de festivități al rest: uj U Jelena (La 
Cerbul), din apropierca vechii ui, avură loc 
dezbateri înflăcărate si pline de ml, E domnul Josef 


Patrny participa activ la discuția poi spunind că e 
370 


mirat, că e foarte mirat. La atit se rezuma întregul său 
discurs, după care președintele clubului, domnul Bohaéck, 
finu să sublinieze că, în ceea ce îl priveşte, dumncalui e 
nespus de mirat, iar principalul agitator electoral, şelarul 
Zabacek, declară textual : 

— Mie mi se pare că e o poveste cusutä cu aţă albă. 

Tar domnul Kralovec, ridicindu-se în picioare, facu un 
gest plin de indignare şi spuse : 

— În caz că... Apoi amuli şi, în sfirsit, încbeie cu accsle 
înțelepte cuvinte : — Ce rost are să ne pierdem vremea 
„cu asemenea treburi, mai bine să l4săm totul baltă. 

Ceasornicarul Kristof, care venise la vot în costum 
negru si cravală albă, făcu o observaţie foarte ingeuicasa, 
spunind > 

— Să asteplam şi să vedem cum se vor desläçu:a 
evenimentele, Încă nu ne-a bătut ceasul din urmă. 

Să aşteptăm ! Aceasta cra cea mai bună soluțic de 
adoptat. Deocamdată cei prezenţi se främinlau inccrcind 
să ghicească în ce [el de ținulă avea să sosească domnul 
Jan Kotlai din Mysice la adunarea alegătorilor, şi fiecare 
era curios să alle cam ce va spune și mai cu seamă dacă va 
încerca să explice ce anume l-a determinat să-și depună 
"candidatura. Acest lucru.nu-l ştia prea bine nici măcar 
domnul Jan Kotlaï. : 

N-o făcea nici din ambiţie, căci dumnealui era un om 
modest, n-o făcea, desigur, nici pe motivul că ar [i nemul- 
fumit de felul cum reprezintă domnul Patrny interesele in- 
tregului județ, sau din pricină că şi-ar fi schimbat pe 
ncașleplate gindirea şi convingerile sale politice. Nicide- 
cum, dumnealui raminea în continuare conservator ca toţi 
cetăţenii orașului Daëice şi din împrejurimi, iar gindurile 
şi politica sa nu se deosebeau cituși de putià de gindirca 
şi convingerile politice ale domnului Patrnÿ, al cărui 


380 


principiu curat si fără de prihană era: „Daţi Domnuiut 
ce-i al Domnului, şi Cezarului ce-i al Cezarulul !“ aga cum, 
de altfel, suna inscripţia atirnată deasupra uşii de fa in- 
trarea în magazinul! lor. 

Ca şi ei, clnstea si el tot ce era negru-ț-galben, îi divi- 
niza pe prefectul judeţului si era abonat la „Foala oficială 
germană“, în ciuda faptului că germana n-o cunoștea. 

Patrny si el erau, ca să spunem asa, demeni din punct 
de vedere sufletesc. Pînă cind, într-o bună zi, îi veni așa, 
pe ncaşteptate, ideea de a candida. 

De fapt, visase într-o noapte că venise la el șeful pos- 
tului de jandarmi, pentru care, firește, avea o deosebită 
stimă si acesta ii spuse : „Domnule Kotlaï, dumneavoastră 
n-aţi vrea să fiți deputat ?* 

Toată ziua se frămintase, gîndindu-se la visul lui, si 
cînd în noaptea următoare i se infafis& în vis însuşi pre- 
fectul județului, care, bătindu-l prletenos pe burtă, 
îi spuse cu zimbetul pe buze : „Domnule coiega, fii te rog 
atit de bun și depune-fi candidatura“, bunui nostru domn 
Kotlaï consideră aceste visuri cumpănite drept o poruncă 
divină, și piecă la oraș să-şi comande cărţi de vizită cu 
următorul conţinut : Jan Kotlaï, candidat la deputätie“. 

“Drumul fa oraș îl folosi; de fapt, ca să impugte doi 
lepuri deodată, căci avea acolo o înfăţişare la tribunal, 
intrucit o fetişcană din Mysice il dăduse în judecätä pentru 
reluzul de recunoaștere a paternităţii, dar asta e o ches- 
tlune aparte, ce nu-și are locul aici... . 

Aşadar, domnul Jan Kotlaï se îmbrăcă, pregătindu-se 
să meargă la adunarea alegătorilor din Datice unde se şi 
făcuseră toate pregătirile necesare; fu amenajată sala 
mare de şedinţe, lustrele [ură spălate cu grijă, şi cu aceeași 
grijă fu curățat tavanul, consumindu-se cu acest prilej 
miezul a două roți de piine, dusumeaua fu frecată cu perii 


381 


aspre, iar una dintre ferestrele sparte cu prilejul ultimei 
adunâri a alegătorilor fu reparată în mod cu totul dezin- 
teresat de geamgiul LaStovka, care nu pretinse nimic 
nici pentru munca lui, nici pentru geamul înlocuit. Ase- 
menea oameni nu se mai nasc în zilele noastre. 

Si cînd prin oraș se räspindi vestea că sala era gate 
pregătită pentru a găzdui o şedinţă atît de importantă, 
cetăţenii traseră pe uşile lor nişte liniute cu cretă, stergind, 
adată cu lăsarea: soarelul în asfintit, une, apoi alla și cînd, 
plini de nerăbdare, ajunseră s-o şteargă şi pe a treta, asta 
însemna că a doua zi, duminică, la orele trei după-amiază, 
va avea loc mult așteptăta adunare la care își va face 
apariţia un străin, mai bine zis un intrus, despre care 
ştiau, ce-i drept, că există, dar cu care, exceptind două-trei 
persoane din Daëice, n-avusese nimeni prilejul să vor- 
bească vreodată, deoarece satul Myäice se află la o dis 
tanta de Şase ore de Datice, iar un drum de şase ore e ca 
si cînd ai spune: „Eu mă duc pe jos de la Praga pina in 
fara ungurească.“ 


- IV : 


Toate cele trei capitole de plnă acum servesc doar ca 
introducere la ceca ce urmează, intrucit ele se leagă numai 
de felul cum à scăzut, pînă în imprejurimile Cele mai în- 
gere faima bună a orașului Daëlee şi a cetăţenilor săi, 

după acsastä adunare de pomină a alegătorilor, cind li s-a 
atribuit numele de barbari şi, nemaigăsindu-li-se un alt 
nume mai patrivit, au fost făcuți nătîngi, netoti, neispră- 
vi mai e 

Ka téensi ie poveste mi-a dat aripi, indemnin- 
du-mă să pun mina pe condei şi să isgir pe hirtle toate 


382 


aceste cvenimente memarabile petrecute în Bafice, eye- 
nlmenic demne de a fi consemnate, de a fi citife,.s] de a 
fl puse la Indoială. 

Sit venia verbo f 

Vv 
-Inty-o frumoasă după-amiază de vară, cetăţenii ora- 
gului Datice stăteau cu‘sofiile, fiii și fiicele lor în grădina 
vestaurantului Tirul gi, în fata unui pahar cu bete (din 
fabrica lor), ascultau o melodie, compoziţie proprie a gefu- 
lul orchestrei lor. 

Pronumele posesiv „al meu“, „al nostru“ juca un roi 
de mare importanţă în viața lor. Poligonul de tragere era 
al lor, restaurantul Tirul era al lor, al lor era și restau- 
rantul si tot ce vedeau în jurul lor era al lor. 

Sedcau în jurul meselor rotunde (ale lor), deasupra lor 
fremătau frunzele copacilor, alc căror coroane se contu- 
rau pe fundalul unui cer albastru, pe care, privindu-l, 
zimbeau satisfäcuti de parcă si acest cer ce se boltca 
deasupra orașului Dalice le-ar fi aparţinut numai lor. 

Păsărelele cîntau în coroanele copacilor, păsărelele lor, 
căci ie hrăneau şi aveau grijă de ele, după cum ne do- 
vedesc cu prisoainţă cusculitele de lemn ce sclipesc de 
albeatä printre frunzele verzi ale arborilor. 

Chelnerul care-i servea era tot a) lor, născut în Da- 
dice ; în zilele de lucru practica ia de croitor, iar 
duminicile gi în zilele de sărhătoare făcea pe chelnerul 
în grădina restaurantului comunal Tirul. 

Mesele în jurul cărara stăteau erau tia timpla- 
nilui Ramlik (concetăţeanul lor), paharele care-l sor- 
beau berea erau furnizate de sticlarul Koletek (edhcet- 


383 


feanul lor), feţele de masă proveneau din magazinul de 
pinzeturi al domnului Maleny (concet&teanul lor), iar 
trabucele pe care le fumau, ca și tutunul pe care-! pri- 
zau erau cumpărate de ia tulungeriile din Daëice. 

Cornurile crocante pe care le rontäiau erau produse 
de brutarul Bradaë (conccldteanul lor), iar dacă vineva 
comanda un papricas, era sigur că mănîncă o came pro- 
venita de la o vită tăiată In propria lor crescätorie. 

Şi dacă priveau in jos din virful colinei pe care se 
întindea grădina restaurant .a poligonului de tir, zăreau 
în vale palria lor Datice — olanele roşii de pe acoperiçu- 
rile caselor vechi, bovindourile, arcadele, statuia sfintului 
Josef din piaţă; crucca înaltă sclipind pe turla bisericii lor, 
în turnul oraşului se vedeau un portic spart şi acoperișul 
găurit, si, de jur împrejur, încotro te uitai, numai acope- 
rişuri de culoare rosie, pind dincolo de piriul rărăvaş, 
unde se răsfira suburbia PSary, cu cocioabele ci acope- 
rite cu şindrilă și paie, și unde se termină cadastrul ora- 
şului Datice. Şi, ca un cerc ce încingea orașul lor, se 
întindeau pămînturile lor, fineturile verzi, cimpurile, pä- 
durile şi tufişurile ce innegreau orizontul — parcul lor 
de vinätoare, cu iepurii, potirnichiie, prepelitcle si vra- 
biile lor. 1 

Tata de ce aceşti pașnici cetățeni stăteau atit de’ li- 
nistili în mijlocul împrejurimilor ce'ie aparţineau. Or- 
chestra cinta, asistența striga : „Bis !“, aplaudind furtu- 
nos, și din nou se răspîndeau acordurile compoziţiei 
şefului orchestrei din Datice, care, în ciuda faptului că era 
meșter zidar, era în aceiaşi timp un om minunut, autor 
acum a şase compoziţii excelente, care, deși nu făceau 
nici cit o ceapă degerată, erau totuși pe placul celor din 
Daëice, deoarece erau opera unui concetățean du-al lor. 


384 


„Bis !* Pentru a doua oară le repeta azi şeful lor de 
orchestră admirabila compoziţie, pe care distinsa asis- 
tenfä o acompania fredonind şi mormăind cu toatä-deli- 
catetea, bcrea ciupea azi limba mai tare ca oricînd, aerul 
era calm si plăcut, pe cer nu sc zărea nici o umibré de 
nor, în atmosfera agrcabilă a grădinii restaurant din mo- 
ful dealului era mai mare dragul să zäbovesti gl tefi beau, 
discutau şi strigau : Bis, bis, domnule Zmrzlik | 

În imediata aproplere a chioşeului în care cinta or- 
chestra talentatului meşter zidar, orchestră alcătuită din- 
tr-un croitor, un cojocar, trei băieţi de prăvălie şi un gar- 
dian public, se aflau două mese rotunde, lipite una de 
alta, în jurul cărora stăteau notabilitäfile orașului, şi ori- 
cine trecea prin preajma lor nu uita să facă o plecăciune 
pi să le dea bineţe cu traditionalele cuvinte : „Dea Dom- 
nuj o zi bună şi fericită“. 

Sedea acolo domnul Josef Patrny, in momentul de 
faţă deputat in bună regula, alături de ei soția sa Anna, 
amindoi respectabil rotunjiti și proasp&t bărbieriţi, ceea 
ce, cu referire la soţia sa, ar da ghes în altă parte unor 
gume din cele mai hazlii, nicidecum însă în Datice. Apoi, 

ngă doamna Anna, stătea fiica lor Anăzka, căreia taţi ii 
spuneau cu duioşie NéZa (Gingaşa). Lîngă Anézka şedea 
flul domnului consilier comunal Matousek, moștenitorul 
în virstă de douăzeci si opt de ani al prosperului comerţ 
a] tatălui său, care, rumen în obraji de atita fericire, ge- 
dea alături de veneratul deputat Patrny, căci dumnealui 
obișnuia să roșească ori de cite ori avea prilejui să-l vadă 
pe Frantiăek al iui în preajma domnisoarei Năza, ceea ce 
pentru el avea nu numai semnificaţia unei înalte cinstiri, 
ci şi a unui îndemn ce-i încuraja o idee preferată, că, în- 
tr-o bună zi, cei doi vor alcătui o excelentă pereche, în- 
tr-o căanicie ideală, asa cum adeseori vorbea cu onora- 
tul deputat Patrny. 


Afituri de consilierul comunal Matousek sedea bâtri- 

nui primare Boufitek, trägind mereu cite o priză de ta- 

edi sfasurindu-si mereu peste obraji uriaşa sa 

bat tis je. In dreptul domnului Boufitek stătea consi- 

15 1 cdfiunal Prelouëka, un bărbat mai în virstă, foarte 
glut ef, tare veşnic zimbea gi zvicnea din umeri. 

Apoi, în preajma lui, dectorul Velitka, si el un bărbat 
înaintat în virstă care trata mai toate bolile cu apă, spu- 
nindu-i pacientului cu cea mai mare seninătate: „Fără 
voința Domnului, nici un fir de păr nu cade!“. Era un 
medic din vechea școală, şi dacă se întimpla să-i moară 
vreun pacient, în ziua înmormiîntării ţinea post gi nu 
fuma, 

Acum stătea de vorbă cu dirigintele poștei Bertik, un 
fost plutonier de jandarmi, care avea obiceiul să-şi frece 
mereu nasul, mai întîi cu o mişcare lentă, apoi din ce în 
ce mai repede, pe măsura intensității cu care i se po- 
vestea ceva: _ — 

Domnul Bertik spunea întruna: ,Jawohl mein 
Freund * si lua cite o priză de tabae din cutiuta din coajă 
de mesteacăn a domnului consilier cemunal. Pavleusek, 
care stătea liniştit în dreapta lui şi, potrivit obiceiului 
său, atunci clnd gindea, igi. främinta de zer maxilarele, 
făcînd în felul ăsla să i se mişte gi săi se ească ure- 
a fapt care e determina pe blonda și delitata domni- 
a, aflată în fata lui, si rîdă pe ascuns gi să-l 
asc zdravän cu cotul pe palidul domn Matousek, 
€ ‘tugea cuminte, acoperindu-si gura cu o felie de piine. 
Domnul Preloutka menținea întreaga societate într-o 
ie veselă și amuzantă. Povestea anecdote ce nn 


* Da, prietenul meu (germ). 


„368 


Jianeau pe nimeni dintre eei de faţă, la care aveau dreptul 
mă ridă şi cucoanele, ceea ce de altfel $i făceau neîncetat 
si la modul cel mai zgomotos cu putinţă. NăZa neeheza 
gulerind cu gingășie, printre sughiţuri, iar doamna Anna 
sq, tävälea de ris cu vocea ei de bas, bătîndu-l în acest 
timp pe spate, cu mina-i bucălată, pe venerabilul ei sot. 

Dirigintele postel ridea. ,,ha-ha“, domnul doctor ,,he- 
he“ şi strănuta, domnul deputat „ho-ho“, iar domnul Ma- 
toutek şi fiul său „hi-hi“. 

Ce-i drept, anecdotele erau foarte reușite | În altă 
parte n-ar fi [ost pe placui nimănui, dar nici, în Daëice, 
erau socotile drept adevărate fire de aur ale umorului, şi 
pe nimeni nu deranja cînd cineva dintre cei aflaţi în 
jurul distinsului domn Prelougka — regele ymoristilor 
din Daëice — intervenea în povestirea acestuia, întreru- 
plnd-o cu observaţii şi reflecţii uneori atit de spirituale, 
incit puteau fi ele însele nişte anccdote de sine stă- 
tătoare. 

— O să vă spun, — incepu domnul Pieloutka, în mo- 
mentul in care geful de orchestră anunţă că urmează o 
pauză pentru a li se da muzicanţilor posibilitatea de a-și 
reimprospäta forţele, „— o să vă spun acum un barié ex- 
celent despre o vulpe glreats. 

— Despre o vulpe gireatä, vulpoiule, exclamă rizind 
domnul primare, adempaniat de întreaga societate ; bine, 
povesteşte-ne despre vulpea accea  şireată, vulpoi 
batrin î . 

Alte hohote de ris, 


- Si, după ce trase o duscÿ zdravänà de bere, domnul 
Pfelouëka isi dădu drumui : 


ds 


— Mă duceam odaiă să-i fac o Vizită unchiului meu. 
pădurarul, 

— Cum ? Dumneata ai un unchi ? întrebă cu aer de 
absolută inocenţă domnul Patrny, in toiul unei explozii 
de veselie. 

— Da, gi cum spuneam, mă duceam să-i fac o vizită 
acestui unchi. 

— Dinspre partea familiei dumitale ? întrebă sugubä- 
ful conşilier clipind caraghios cätre fiul său. 

— Da, dinspre ai mei, încuviinţă povestitorui, si cînd 
am ajuns la unchiul meu, padurarul... 

-— S-au trezit împreună doi $mecheri, tinu să men- 
tioneze dirigintele poştei, adresindu-se veselei societăți. 

— Unchiul meu, pădurarul, m-a întimpinat cu multă 
căldură... 

— Un pupic sper că ‘au ţi-a dat, interveni: tinjind 
domnul doctor. F 

Altă furtună de ris. 

— Şi-mi spune : Avem aici o mulţime de vulpi... 

— Si un vulpoi, nu ? fi cuimă vorba primareie, nelä- 
sind să-i scape prilejul de a repeta jocul său de cuvinte. 
în risetele năvalnice ale notabilităților orașului. 

— Si vulpile astea ne pricinuiesc atitea pagube incit 
sînt nevoit să fe pun, ca momeală, cirnati otrăviți cu 
stricnină. 

.— Strienină ! sublinie dir: 
adauge : Cind mai eram 


tele paștei. si se grâbi să 
în séryitiille jandarmeriei, 
are. Îşi otrăvise sofui, iar 
, pentru că dumneaei, otră- 
vitoarea, a binevoit să se spînzure. 


Domnisoara Năza, in delicatetea ei, rise şi de data asta. 

— Aşadar, unchiul meu pădurarul a pus la fjert cir- 
natli si după ce a băgat in ci stricnina i-a împrăștiat în 
spatele pădurărici... 

— Potiă bună,. spuse rizind istetul consilier comunal 
Matousek, adäugind : Si erau multi cirnati ? 

— Multi, replică imperturbabilul umorist, multi, pe 
urmă ne ducem şi noi, aşa, să ne plimbăm un pic în spa- 
tele päduräriei si ce credeţi că ne e dat să vedem ?... 

— Cirnati cu stricnină, rosti solemn domnul primar. 

— Da, şi ăştia erau, dar mai era acolo o vulpe care 
stătea proțăpită chiar în faţa noastră. Unchiul trage pușca 
de pe umăr şi ocheste. Poc! Şi... nlmic. Vulpea stă ne 
mișcată, ca o bucată de lemn. Unchiul încarcă din nov și 
poc ! Vulpea nici nu se clinteşte și slă mereu în acelaşi 
loc. Vă dati scama că treaba asta ni s-a părut foarte ciu- 
dată si dăm fuga într-acolo să vedem ce se întîmplă. Și 
şiiţi ce s-a întîmplat ? 

Aici vicleanul domn Pfeloucka amuti si, zimbind In 
tensiunca încordată a întregii societăţi, spuse după 
un timp: 

— Vulpea aceea se îndopase cu atiţia cirnaţi otraviti, 
incit n-a mai avut timp să se prăbușească... 

— Ha-ha! | 

— Hehe! 

— He-hi-he, häp-ciu ! 

— Noroc și sănătate ! 

— Ho-ho! . 

— Hi-hi! 


349 


Rideau cu toții plini de vole bună, şi cel de la mesele 
învecinate, auzind cum rid notabilitätile eragului, ince- 
pură să ridă şi ei. Si risul acesta năvalnic nu mai con- 
teni mult& vreme. 

— Am zis eu, eşti un vulpoi fără pereche, strigă în 
gura mare domnul primare. Ce-i drept, nu-i păcat, gluma 
asta {l-a reușit ! 

Între timp, muzicantii se Intorseser§ în chioscul lor gi 
din nou răsună furtunosul : „Bis !“ și astfel seful de or- 
chestră dirijă azl pentru a douăzeci şi treia oară noua 
sa compoziţie intitulată „Căsnicia pisicilor“, eu alte cu- 
vinte prefäcätoria în menaj. 

La un moment dat, domnişoara Năza îl şopti 
mămichii : 

— As vrea să mă plimb un pic cu domnul Matoutek, 
ne dei voie ? 

Doamna Anna zîmbl sisi dădu încuviințarea, clă- 
tinînd din cap. Tinerii se ridicară de la masă si se îndrep- 
tară, însoţiţi de risul general al celorlalți, care le făceau 
cu degetul niște semne pline de tlic. 

Şi orchestra își intona acordurile ei, păsărelele îşi cîn- 
tau viersul lor, iar aleea presărată cu nisip ce ducea apre 
crîngul orașului era atit de atrăgătoare, ca și umbra_crin- 
gului şi liniștea înăbușită ce domnea peste scăunelele din 
brazdele de larbă, adăpostite în desișul lui. 

Deronisoara NéZa pășea grațios alături de tînărul Ma- 
touëelr, care mergea ca un berbec, neuitindu-se nicl la 
dreapta, nici la stinga, ci mereu înainte, în direcția pădu- 
ricii de la marginea orașului, și în sufletul lui sălăşlula 
pared o tristeţe neinteleasa. 


390 - 


Tl vorbi N&el despre vulpi, despre dirigintele poster 
și despre preţul zahărului care se scumpea. 

La rîndul ei, domnlşoara. Năza legă toate astea de altă 
poveste, discutind despre Pepitek Kejhak care o sărutase 
În spatele poștei pe Marka Lojkovă, drept care tînărul 
MatouSek, înspăimîntat la culme, se lăsă distrus pe o 
brazdă de iarbă, cînd, în sfîrșit, ajunseră în cringul de la 
marfinea orașului. . 

r fi vrut să-i spună că o lubeste, că'avea să moşte- 
ncaëcä negoţul tatălui său, că va ajunge gi el consilier 
compre, de cite ori nu voise să-i spună teate astea, dar, 
şi m, și tot în acest loc, la fel ca în urmă cu paispre- 
zeca zile, rămase inm&rmurit de spusele domnigoarei 
Năza și se încălzi vorbind cu zel despre lămpile cu petrol. 

Atmosfera cringului era incîntătoare. Acordurile or- 
chestrei răzbăteau pind aici cu gingășie, umbra copacilor 
și a tufisurilor era nespus de agreabilă, lar verdele în- 
tunecat din jurul lor Imprastia o mireaamă imbietoare. 
lîngă el, drăgălașa N&Za, fermecătoare in rochia ei din 
țesătură lavabilă... . 

Dar Năza ? NéZa era tristă. De doi anl îl tot duce pe 
tînărul Matousek in păduricea de la marginea orașului, 
de doi ani îi tot dă a înţelege și spune, și se expune... în 
timp ce el începe de fiecare dată cu creșterea şi scăderea 
prețurilor la cutare sau cutare mărfuri... 

— Domnule Matousek, dumneata ești o fire foarte 
distrată, spuse la un moment dat drăgălașa N&Za, în timp 
ce el mesteca incet şi nestingherit o crengutä de liliac 
salbatic. 

— Aşa e, ai dreptate, domnişoară N&a, încuviință 
"mărul Matousek ; ieri după masă am scăpat lar două 


391 


sticte pe jos, dintre care una s-a spart de tot, 
adăugă el oftind. 

— Si de ce, mă rog, esti atit de împrăștiat ? 

— Be ce mă chinuiesti în halul äsla, domnişoară 
Nă&za ? li răspunse necäjit tînărul Matoutek. Simpiu, am 
alunecat, și... atîta tot... 

— Si de ce ai alunecat ? 

— Pentru că mă gindeam la ceva. 

— Şi la ce te gindeai ? 

— La ziua de azi, domnişoară Nă&fa. O aşteptam cu 
atita nerăbdare... Domnul Pielouăka e o persoană foarte 
amuzanla... . 

Domnisoara Năza oflä si după citeva clipe de lă- 
cere reluä : 

— Maïfka Lojkovă mi-a povestit un lucru foarte ciu- 
dat. Zicea că atunci cînd un domn calcă o domnişoară pe 
viriul piciorului, asta înseamnă o declaraţie de dragoste. 
Dumneata ce părere ai de povestea asta ? 

Tinărul MatouSek se ridică în picioare, apoi se aşeză 
la loc, si în acest răstimp cälcä la iuțeală pantoful dom- 
nisoarel Năza, care izbucni : 

— Nu, pe ăsla nu, pe slingul, la dreptul amo 
bătătură ! . 

Şi junele Matouëck o cälcä” pe gingasa domnişoară 
NéZa pe piciorul drept, rosind de bucuric... 

Precum se vede, idilica după-amiază de duminică s-a 
încheiat spre deplina mulțumire a celor doi, în timp ce 
dinspre grădina restaurant.a poligonului de tir răzbea 
Pina aici furtunosui : Bis ! Bis |, indemnindu-l pe bravui 
şi neobositul şei de orchestră să repete pentru a dous- 
zeci si patra oară noua sa compoziţie... . 


392 


vi 


A fost o idilă frumoasă, cu atit mai frumoasă, dacă 
Vinam scama de faptul că în Datice erau oameni atît de 
fericiţi care se iubeau atit de mult, firește într-o liniște 
şi mulţumire desăvirșilă. Nimeni nu s-a spinzurat 
vrundată, în acest oraș, dintr-o dragoste nefericită, ni- 
ment n-a ucis pe nimeni vreodată dintr-o dragoste nefe- 
vluiLă, şi asta pentru că aici de indrăgostit se îndrăgos- 
tenu unul de aitul numai cei ce se puteau iubi si care 
ytinu că în iubirea lor nu li se vor pune bete în roate si 
nu vor avea de intimpinat oprelisti din nici o parte. 

În Dadice se Impămintaenlse oblceiul ca un tînăr ori un 
domn mai în virstă să-i facă mai întii domnișoarei decla- 
rail de dragoste și abia după aceea 1 se îngăduia să apară 
cu ca în public și în felul acesta să-i anunţe pe toţi ce- 
Vâţenii că, în sfirgit, luase hotărîrea de a păși pe calea 
vânniclel, care în Datice se bucura de un neohişnuil res- 
pect, şi numai In suburbia Péary, printre micli țărani ne- 
volagi mai răbufnca din cînd în cind cite o ceartă care se 
incheia prin aceca că bărbatul făcea ca soţia lui să fie 
chemală la primărie, unde capul şi mintea luminoasă a 
Chmunei o dojenea, povätuind-o să-și bage minţile 
În cap. - 

Tar dragostea celor din Datice era curută şi fără de 
prihană. Copiii nu se nășteau niciodată inainte de nuntă, 
ba nici măcar la o lună după nuntă. 

Despre amorul liber nu auzise nimeni în acest oraș, 
darmite să-l practice, de aceea soţii se respectau reciproc, 
nicl unul dintre ei nu păcătuia împotriva poruricii dom- 


393 


nului care glasuia: „Să nu rivnesti la soţia aproape- 
ful tôu I* 

Așa cum am arătat, discuţiile în căsnicie apăreau 
foarte rar. Spre a demonstra acest lucru, m-am căznit şi 
em izbutit să alcătuiesc un tabel statistic al unor litigii 
conjugale mai cunoscute, din ultimii zece ani: 


Numele salle! sau 
al soțului care I-a ‘ 
înjurat pe cetilak 


Doamna  prima- 
rului 


Intoarcesea us ::1MAgarule! Creti- 
ctreiumñ, la ora 4jnule! Poţi fi 
dimineaţă bucuros că au 
te-am nimerit, 
_r h "mile 
Jaranca nervoasă | A mincat puiu 
Maëkova (Péary) ag de mazăre us-/Un deget scrintit 
A vindut un vite | Vita încâlțată : 
4 şi banii i-a băutiMăgarule, dobito- 
cule | 
A vindut un porc|— Idem — 
şi banu i-a băut 


imke ______ jme 

A ars rintasul A tras-o de păr 

gh l-a  răsturnatişi i-a spus: „Mu- 

peste clelul In-liere, muiere!“ 

cins : 

N-a vrut să ia dejA ameninţat-o| 

la nagul ei o priză că-l bagă tutunui 
i] 


de tutun _:: in_gură 


Numele sotiel sau . 
al sotulul care l-a | Cauza disputel înjurăturile 
înjurat pe celălalt dintre soţi proferate etc. 


Doamna primare L-a dojenit 


Josef Patrny N-a avul la prin- 
zul de vineri go- 
Bost 


nimic 

Voadral:ovâ A sughitat de trei 

sofia negustorului | ori.la rin 

Jefult . 

Hanka din Psary | A vrut s-o sărute 
la orele trel noap- 
lea 


nimic 


ŞI iată, veni și ziua aceea memorabilă. Doi gardieni 
din Datice stăteau postați în faţa Palatului Comunal spre 
care se vedeau indreptindu-se coloane de cetăţeni, discu- 
tind cu © nerăbdare înflăcărată. 

In dreptul ferestrei fuseseră instalate. o tribună, o 
masă lungă și citeva scaune. 

Pe masă se aflau tradiționalul pahar si tradiționala 

clă cu apă, din care, de obicei, beau boţi domnii depu- 
ți din familia Patrnÿ. , - 


395 — 


Si, deodată, privind 14 acest pahar, cei adunați la im- 
portanta întrunire electorală avură o stringere de inimă. 
Bip el avea să bea acum, de bună seamă, în timpul dis- 
cursului săy, candidatul intrus. 

Th sală domnea un zumzet neîntrerupt, ca într-o pri- 
sacă. Toată lumea se uita la clopotelul cu care p in- 
tele clubului alegătorilor anunţa deschiderea șediri ŞI 
cu respect privea intreaga asistență spre jilțul ea] at 
in care se aşeza, de obicei, un funcţionar al prefectufii, 
cînd, deodată, prin întreaga sală se rostogoliră, ca un val 
năprasnic, cuvintele : ,,A venit, a venit !“ 

Sosise cu brişca domnul Jan Kotlai, avindu-l lingă el 
pe primarul din Mysice, iar în spatele lor se aflau doi 
dintre cei mai respcelabili cetăţeni ai comunei amintite. 

Si, în timp ce dumnealui pitrunden in sală, pe o nltä 
ușă porni încet spre masa prezidiului, însoțit de functio- 
narul de la prefectură, domnul Josef Patrny, tremurind 
din tot corpul si clän{änind din dinţi de atita encrvarc. 

Persoanele oficiale își ocuparä locurile lor, cetățenii 
comunei Myăice, cu primarul lor în frunte, sc postară in 
faţa tribunei ; apoi se auzi sunctul clopotelului şi, în tä- 
cerea mormintalä ce se asternuse, preşedintele clubului 
alegătorilor pentru orașul Datice ji împrejurimile lui 
anunţă cu glasul său solemn : 

— Dau cuvîntul domnului Kotlaï, 

Aici nu se manifesta decit tradiționalul respect al celor 
din Badice fafä de străini, chiar dacă aceștia erau inamici 
sau adversari politici. 

Bomnul Koţlai se ridică In picioare şi, sprljinindu-si 
o mînă pe masa, făcu o plecäciune apoi, ducîndu-și a doua 


398 


mină la piept începu să vorbească, tocmai în clipa în care 
In sală își făcu apariţia paznicul de noapte Vacleñak. 

— Onorată adunare ! Îmi îngădul să mă prezint ono- 
railor mei alegători. Mă numesc Jan Kotlaï, moșier din 
sulil Myiice... ‘ 

Cei din Mysice, aşezaţi în faţa tribunei, dădură apro- 
bulor din cap. 

— „Și intentionez să candidez pentru locul vacant de 
deputat, rămas în urma renunțării la mandat a domnului 
Frantigck Patrnÿ, ale cărui principii le-am respeclal in- 
(otd¢Buna,.s cu ale cărui principii principlile mele coincid 
inloldeauna. 

mic Vat sălii, unde stătea In picioare paznicul de 
n 


Hy je Vatleñak, se produse pe neaşteptate o agilatie vie. 
d 


cu atenţie Ia chipul oratorului, paznicului Vatlehak 
| so Băru geodata că acest chip îl mai văzuse el cîndva, cu 
adi în urmă. Şi 1 se păru atit de cunoscut, încil se apro- 
le tot mal mult de tribună, spre a se convinge că nu se 
nyalà. 

— Onoratä adunare, vorbi în continuare prelendentul 
lu deputatic, Kotlaï ; aceste principii excelente şi atît de 
(frumoase m-au însuflețit în asemenea măsură, facit in- 
lenţionez a vă cere favoarea de a-mi acorda încrederea... 

Paznicul Vatieñak, care isi croia drum prin mulțime, 
cu să vadă mai de aproape chipul acela cunoscut, rămase 
doodută înmărmurit și se făcu alb ca varul. Nu-i văzuse 
dacii mustăcioara neagră sub nas, fata ciupilă de vărsat 
de vint și genunchii începură să-i tremure, iar în clipa 
(n care oralarul continuë : Da, vă cer favoarea de a-mi 
uvurda în erea, pe care o -puteti întemeia bazindu-vă 
w convingerile mele, pe forța mea corporală, pe compor- 
amentul meu neprihänit — paznicul de noapte Vatleñak 
MAIL gi mai mult şi îşi spuse în sinca lui: „Asla-i noul 


307 


b&iat de prăvălie din pivnifa domnului Vondrak, tflharul 
care-i apărea in vis cu mustăcioara lui neagră sub nas 
gi cu fata riupită de vărsat. 

Acum nu. mai auzea cuvintele vorbitorului, care 
sunau așa: 

— O să mă bat pentru voi, vă făgăduiesc, vă jur | 

ȘI, nemaiväzind nimle decit mustăcioara aceea neagră 
sl fata ciupită de vărsat, se repezi. deodată spre masa pre- 
aidenitial’ si, înșfăcîndu-l pe domnul Kotlaï de beregata, 
strigă în gura mare : - 

— Noi doi ne cunoaștem, afară cu dumneata, că de 
gu, pun să te aresteze, afară ! - 

Şi, zgilflindu-] zdravăn, se strädui din răsputeri să-l 
ridice și să-l tragă peste masă, În clipa aceea se produse 
un vacarm infernal, în. toiul căruia nu, se deslușea decit 
voeea plingäreatä a oratorulti:: 

— Ajutor ! Pentru numele lui Dumnezeu, ce se în- 
timplă aicl ?!? 

Si vocea energică a paznicului de noapie : 

— Îţi dau eu tie candidatură, te învăţ eu minte, 
tlaälosule. . 

Şi alte glasuri mai sterse. . 

Cetăţenii: de- onoare ai comunei Myklce, în frunte cu 

ul lor, se repezirä. în ajutorul moşierului și, in ela- 
nul lor, răsturnară masa. prezidiului ; funcţionarul de la 
pretfeotură se prăbuşi din jilțui său capitonat, se udă cu 
apa din sticla rezervată oraterului și zbleră furios către 
omul care intecmea procesul verbal al ședinței, care, de 
spaimă, leşinase de-a binelea. 

— În. numele legii, dizolv această adunare!!! dind 
estfel imbold unei. aprinse dispute generale pe tema ora- 
tenului, a celor patru cetățeni din Mysice și a. paznicului 
de noapie Vaileñak, pe care fruntagul comunci. Mysice 


398. 


W alll să-i dea drumul domnului candiat, scăplndu-i un 
plolor zdravän In fund. . : 

În toiul vacarmului, cei din Daëice își închipuiră că 
puznicul Vadlenak acționează ca un patriet iecal ce apără 
Intareacle ior împotriva intrusuiui, de aceea se năpustiră 
“supra luptătorilor şi, cu forţe unite, îi scoaseră afară din 
auld pe moşierui-candidat și pe ceilalți trei cetăţeni ai 
vomunel MySice, în blestemele. gi ‘injuraturile piine de 
indignare ale întregi! adunări. Actul de vitejle al paznicu- 
lul de neapte avu darul să trezească în ei epiritui de apă- 
Alor] ai orașului nala), de patrioți iocali și de susținători 
ul familiei Pairny, familie de deputaţi tradiţionali ai ora- 
qilul Dazice. 

li täbäcirä in lege pe orntor si pe străinii din MySice, 
cary se urcară repede în briscä şi dădură bive cailor, In 
timp ce, zăpăcit şi uluit . de-a binelea, domnui Kotlat, 
altnd In picioare şi nemaisliind ee vorbește, striga mereu 
spro mulțimea ce alerga furioasă in urma vehiculului : 

— Onorată adunare, Sccsle principii excelente gi atît 
de frumoase m-au entuziasmut în asemenea măsură, în- 
vit Intenfionez să vă cer favoarea de a-mi acorda în- 
vroderea... - , 

Deodată însă, căzu în briscä gi strigă minios : 

— Barbarilor | 

ŞI se porni pe un plins sfisietor, în timp ce, în Pre 
wul usli Casei comunale, domnul Jesef Patrnÿ îl întindea 
paildului paznic de noapte Vatleñak mina dreaptă, şi în 
acea mină un gaiben, spunindu-i drăgăstos : 

e Aşa-mi placi, domnule Vaëleñak | 

Tar Vatleăak, căruia îi revenise cumpătul şi chiszuinta, 
Il răspunse cu o voce şoptită : 

— Un paiavragiu, care şi-a pierdut mințile de atita 
trAncänealä, domnule deputat... 


399 


POLITICA LA 30° CELSIUS 


Cind se face mai bine politica? Pe vreme geroasă, 
sau cind soarele frige mai tare ? Să-i luăm, de pildă, pe 
miadocehi Politicianul mladoceh dr. Kramai se dilaiï, 
împotriva tuturor legilor naturii, chiar și pe vreme ge- 
roagă, în ciuda faptului că legile fizicii sint neschimbă- 
toare. Orice corp, indiferent de ce formaţie ar fi, la ger 
se stringe, numai mladocehii se dilată şi se umflă şi iarnă, 
mai cu scamă înalntea alegerilor. După elegerile din ultimil 
ani însă legile fizicii au devenit neobișnuit de incurcate 
față de miadocehi. Totul, In cazul Jor, se produce ana- 
poda. După alegeri, pe miadocehi îi: apucă de obicei toate 
căldurile, iar ei, spre marea surpriză a tuturor profeso- 
rilor de ştiinţe naturale, se chircesc la maximum. 

Cazui mladocehilor nu e însă decisiv pentru orienta- 
rea politicii. 

De căldură se bucură cei mai mult cierlcaiii. Căldura, 
ce-i drept, a fost folosită de biserică in activitatea ei din 
vremurile cele mai indepăriate. În politica clericală focul 
a, fost, de cind lumea, un element foarte îndrăgit. 

Biserica încălzea împrejurimile şi se îngrijea de cres- 
terea temperaturii cu o pasiune ncobisnuitä. 

Mergea Chiar pină acolo încît, din dragoste pentru 
popor, fi încălzea pină si pe necredinciosi. Din temnija 
întunecată, în care domnea o răceală umedă, ereticii erau 
scoși spre a fi duși direct pe rug. 

Din păcate, pe vremea aceea nu erau cunoscute încă 
termometrele. Așa se face că tocmai atunci cind căldura 


400 


ÎI [ăcea să se simtă mai bine, ereticii ardeau de-a binelea. 
Dar iată că dorința de a-i încălzi pe oameni prin pro- 
cedee asemănătoare a rămas pind azi unul din visele cele 
mal frumoase ale diferitelor publicații catolice şi se evi- 
dentiazä indeosebi în asociaţiile sportive catolice Vulturii 
din Moravia. | 

Nu e mult de cînd președintele Vulturiler din Karlevice 
a dat foc gospodăriei unui evanghelist în timp ce acesta 
dormea, și o nouë-stire a fulgerat toate ziarele. 

De data asta a fost vorba doar de o şură de paie. Pro- 
prietarul acestor paie era un necredincios glacial. N-avea 
în el acea căldură catolică. De aceea, Indurindu-se de el, 
paracliserul Jandik din Velke Mrézkovice i-a dat foc paie- 
lor. Apoi, cînd păgubitul a ieşit afară să vadă ce se în- 
itmpiä, paracliserul l-a pocnit cu bita drept în moalele 
capului. 

Primul caz s-a petrecut toamna trecută, cel de-al doi- 
lea acum, la inceput de primăvară, cind vreméa e încă 
foarte rece şi astfel, dind foc paielor, clericalii n-au să- 
virglt decit un act de mărinimie, o faptă pe placul Dom- 
nulul. 

Se ştie doar că furnul încălzeşte aerul, iar în Germania 
s-au făcut în citeva locuri experienţe cu încălzirea live2i- 
lor de pomi fructiferi, pentru 4 se saiva pomii în floare 
In fața neasteptatel primejdii a unei sensibile scădeti a 
temperaturii, 

Creytcrea temperaturii mai are influenţă si asupra re- 
dactorilor social-cregtini, - 

În asemenea condiţii, sîngele în vinele lor se infierbint& 
mal mult şi flerbe, şedinţele ior devin mai aprinse şi din 


401 


nou se aude ‘prin satele și orașele de provincie cehe: 
„Arde-i, arde-i una în numele Domnului, să ne pome- 
neasoë i* 

Un singur fenemen interesant “putem observa atunci 
cînd vorbim de influenţa căldurii, a fierbintelii şi canicu- 
lei asupra politicii clericale. 

Odata, mă aflam într-un restaurant si 'am comandat 
un creier de vițel pané. Cind mi l-au adus, creierul era 
cam ars, . 

La intrebarea mea cum s-a putut Intimpla ca acest 
creier de vițel să fie aiît de pirlit, ospătarul mi-a răspuns 
foarte cu'm că asta s-a intimplal din pricina fierbintelii. 

De atunci, de cite ori e o zi dogoritoare, îmi aduc 
aminte de creierul. acela de vitel-prea prăjit gi de politi- 
cienii clericali. 

Agraricnii, in general, preferä sä practice politica lor 
ia cälduricä ! 

Iarna, ia gura sobei din circiumile sătești, cind în sală 
domneşte o dogoare plăcută şi berea alunecă pe git mai 
mare dragul, atunci mercurul politicii agrarienilor urcă 
cel mai frumos. Apoi, primăvara, se produce în rîndul lor 
o roire extrem de ciudată. Temperatura crește, crește me- 
reu, gi agrarienii se întreabă intre di, în şoaptă ; „Ei cum 
e cu sfecla de zahăr ? Si cine o 64 ne 'mai-trădeze 2“ 

Pentru un timp încetează manifestările de dezacord 
faţă de unii dintre membrii clubului deputaţilor agra- 
rieni si fiecare isi spune în sinea Tul: „Așa cum văd, mi 
se pare că domnul coleg va semăna 'totuși sfeclă de zahăr“. 
Si o seamănă și el, declarind pretutindeni că seamănă 
cartofi. 


402 


Şi, deodată, sa produce un miracol. În loc de cartofi 
răsare sfecla de zahăr. Asta i s-a întimplat o dată Excelen- 
él Sale domnuiui ministru Praëek. li dăduse domnului 
vehla toate asigurările — atară erau 30° Celslua la 
umbră — că nu semânase pe ogoarale lul nimic altceva 
deeit cartofi. Pe urmă, intorcindu-se de ia Viena, constată, 
spre marca sa surprindere, că oamenii lui prășeau, în loc 
de cartofi, sfecia de zahăr. De atunci cei doi demnitari, 
Svehla sl Prasek, nu mai vorbesc decit prin intermediul 
Revistei Rurale. Curind va fi sărbătorit jubileul politicii 
praikovene, si, tinind seama de canicula ce s-a abBtut 
asupra noastră, mi-e teamă că acum i-a venit rindul .iui 
fivehia să sävirseascä, ceva nou în politica agrarienilor, nu 
de alta, dar partidul ior e un partid ghinionist. 

Intotdeauna cînd! vremea începe să se încălzească iese 
la iveală cite o afacere urită. În general, agrarienilor le e 
teamă de caniculă: În primul rind din pricina vitelor, Ca- 
nicuia nu dăunează doar politicii. ci si bietelor dobitoace. 
Cind e foarte cald şi zäpusealä, deputaţii agrarieni își beau 
diurna In restaurantul parlamentului, iar vitele n-au 
larbă... 

Ce bine stau din acest punct de vedere realiştii ! N-au 
decit un singur depatat, iar ăsta e abstinent chiar și pe 
căldurile cele mai zăpușitoavc. În general, realiștii prac- 
tică o politică apoasă. Si.ce fac, la 30° Celsius, deputaţii 
social-democraţi ? 

In asemenea condiţii atmosferice, dr. Soukup tinjeste 
să ec scalde In singele nevinovat al deputaţilor socialiști 
nafionati. | 

Dar cei din partidul de guvernămint ? Aceştia îşi pun 
gheaţă pe cap. 


403 


BATISTUTA DE LINOU 


Educatorul tinärului Antonin Marek iesise şi se plimba 
cu mama acestuia în pădure. 

Doamna Markova era o cucoană foarte instruită, vor- 
bea curent franceza și engieza, citea mult şi-i plăcca să 
refiecteze adinc asupra problemelor vieții, pe care, la cei 
treizeci de ani ai săi, o socotea nespus de frumoasă. 

Mergea vestea că, în staţiunile baineo-climaterice, 
multi bărbaţi impärteau favorurile doamnei Markova cu 
propriul ei sot, dar, mă rog, oricum ar fi, viața avea pen- 
tru ea multe aspecle plăcute şi pline de farmec. 

. Educatorul fiului ci era în schimb un om foarte ingin- 
durat si meditativ, care în aceste clipe era preocupat în- 
deosebi de faptul că a doua zi urma să părăsească această 
localitate, spre a-şi lua în primire, ia oraş, noua sa misiune 
de educator al unui tinăr conta. 

Era, aşadar, ultima sa plimbare cu doamna Markovă, 
căreia îi plăcea tare mult să iasă cu ei, intrucit era un 
bărbat instruit şi frumos si, în acelaşi timp, foarte sfios. 
Acum arbora o:mină mai gravă ca. de obicei, căci avea 
guturai și, colac peste pupăză, își uitase batista acasă. 

Se afla într-o situaţie neplăcută, care avea darul să-i 
imprime pe faţă o expreaie ce träda îristeţea şi scepticis- 
mul deopolrivă. 

Răspundea laconic ia intrebärile doamnei Markovă, 
care regreta nespus plecarea lui, deoarece era un bărbat 
atît de frumos şi attt de timid, incit niciodată nu s-ar fi 


404 


încumetat să rostească o frază prin care să dea în vileag 
că o adoră. 

Mergeau, deci, amindoi prin pădure. 

— Vedeţi, fi spuse ea la un moment dat, frunzele au 
și început să pălească, să se usuce şi să cadă din copaci, 

— În fiecare an e ia fel, spuse educatorul, fluturind 
din mină distrat. 

— Plecarea dumneavoastră cade tocmai în acest ano- 
timp atit de trist. 

— Primăvara, toamna, vara, iarna, e același lucru — 
plecarea e plecare, distinsă doamnă. Dospărţirea, omul 
dispare din ochi și... 

Deodată se făcu roşu în obraji, intrucil se strădaia din 
răsputeri să nu strănute. 

— La noi, trebuie să recunoasteli, ati [osl considerat 
ca un membru al familiei. 

— Da, distinsă doamna, așa este. 

— V-am prețuit foarte mult si v-am îndrăgit. Tonitek 
al nosiru a făcut pentru dumneavoastră o odevărată par 
alune. 

. — © să-mi aduc mereu aminte de toate astea, distinsă 
doamnă. 

"Se făcu si mai roşu, căci acum începuse să-i gidile ceva 
în nas. Să ai guturai și să n-ai batista este tot ce poate [i 
mai cumplit. De aceea mormäi pe sub mustață : 

— Si vă multumese pentru toate, distinsă doamnă. 

+ Deodată, doamna Markovâ scăpă din mină poseta. 
Curtenitor, educatorul se aplecă, o ridică şi, inaintind 
cîțiva pași, întră într-un tufis, prefăcindu-se că o cerce- 


405 


tează cu atenţie, dar de fapt nu urmărea decit să-și şteargă 
nasui cu dosul minecil de la haină, la adăpostul desișului, 

— Ce faceți acole ? 

— Cercetez poșeta, 

Se şi aprepiase de el și în clipa accea, încurcat, edu- 
catorul desfăcu încuietearea şi se uită în interiorul 
pogetel, 

— Pumneavoastră, doamnă, rosti el descumpănit, sco- 
tind din poşetă o batistă de linou — distinsă deamnă, 
däruiti-mi ca amintire această batistă atit de frumos 
brodatä, 

— Şi ce-o să faceţi cu ea? 

— O să-mi aduc aminte de frumoasele timpuri cînd 
veneam cu dumneavoastră la plimbare, distinsă doamnă. 

Se uită la ei cu mirare, intrebindu-se în sinea ela 
unde-i timiditatea Jui ? 

Educatorul strecurä uşor batista în buzunarul de la 
piept, spunindu-si in gind cä atunci cind vor ajunge pe 
creasta dealului, ii va -atrage atenţia doamnei Markova 
asupra apusului de soare, în timp ce el își va şterge nasul 
în spatele ei. 

Femeia se lipi de el: 

— O să vă aduceţi aminte ? 

— O să-mi aduc, distinsă doamnă, 

Mergcau la deal, unul lîngă altul, fără să scoată o 
vorbă. El se tot frăminia, gindindu-se la acea triumfie 
toare clipă cind îşi va apropia batista de nas. Ajunseră pe 
creastă. | 

— Ce -amurg superb, spuse el, uitati-va, distinsă 
doamnă, ce culori, şi ce aprinsă e zarea |... Şi pădurile... 
şi culmile fatnice ale arborilor... A - 


108 


Dupa aceste cuvinte pline de poerie, se ratrase On pic 
înapoi şi, încredinţat că distinsa doamnă priveşte amurgul, 
trase repde batista din buzunar şi o duse la nas... 

Măreaţă şi glorioasă clipă. Era un moment în care 
uită de tot ce se petrecea în jurul lui, dăruindu-se cu toată 
pasiunca acelei voluptati pe care o cunosc prea bine toate 
persoanele care prizează tutun. 

Nu auzea nici acel sunet ce aduce, în multe cazuri, cu 
trimbitatul din trompetă, se desfăta ca un om care regăsea 
tot ceea ce pierduse. Își sufla nasul cu pasiune, 

Şi cind îşi ridică privirea din batistă, se făcu galben 
ca ceara. Doamna Markova se uita la ef cu niște ochi plini 
de repros şi atit de amenintätori, incit bietul om abia izbuti 
să bolborosească : - 

— Distmsä doamnă... 


— Mizerabile, se răsti la el distinsa deamnă, arftindu-i 
drumul spre casă, piei din ochii mei... 


A doua zi, educatorul Isi luă rămas bun de la întreaga 
familie. Doamna Markova se afla în grădină. 

Neștiind ce să-i spună, se apropie de ea şi abia izbuti 
să rostească : 

— Distinsä conilä, să vă aduceţi aminte | 

— Bineînţeles, îi răspunse cu semnificație distinsa 
doamnă ; cu bine, domnule | 

§i, disperat de această rușine, educatorul îşi suflă nasul, 
pe toată durata călătoriei cu tenul, în superba batistă 

e linou, 


Si — morala acestei Istorii: SA aveţi întotdeauna la 
drum batistă asupra dumneavoastră şi să vă ştergeţi nasul 
Dumai cu batista proprie. 


407 


PRACTICANTUL ZEMLA * 


Din clipa in care Jan Zemia ajunse să lucreze la o 
autoritate de stat, dorinţa sa cea mai fierbinle era să-l 
îndatoreze pe domnul preşedinte. 

Un om tinăr şi talentat răzbătea foarte greu în insti- 
tutiile de stat. Si atunci de ce să ne mire fuptul că prac- 
ticantul Zemla constată cu tristețe că nu intrase pind acum 
în grațiile domnului pregadinte. 

Şi totuşi, practicantul Jan Zentla voia să fie folositor 
statului carc-l întreținea cu o simbrie de șaizeci si două de 
coroane pe iună. Ca om cumsecade ce era, nu obișnuia să 
cricnească. 

Aşa se seurseră primii doi ani, şi nu mai avea mult 
pină să ajungă practicant autentic. Urmălorii doi ani vor 
trece şi ei la fel de repede, şi după aceea va fi un practi- 
cant cu tillul definitiv. Pe urmă o să aibă o simbrie de 
numai cincizeci de coroane pe lună, deci cu douăzeci de 
€oroanc mai puţin decit avea ca „practicant neautentic“, 
in schimb se va aiege cu titlul de „praclicant definitiv“ 
şi totodată cu promifätoarea perspectivă, fireşte dacă va 
avea o comportare bună, de candidat permanent la avan- 
sare. Va fi, deci, timp de cinci ani „practicant cu titlu 
definitiv“, şi porţile raiului se vor deschide pe neașteptate 
în faţa lui. Va depune jurămintul ! Da, va depune jură- 
mintul de serviciu si va fi practicant definitiv de gradul 
intii, sub jurămiînt, 

Si astfel, în joacă, vor trece alți doi ani 

Atunci, Jan Zemla va deveni practicant definitiv de 
gradul întii, sub jurämint, cu dreptul ia un preaviz de 


* Chifla (cehă). 


408 


(ret luni. În decursul următorilor doi ani va fi aspirant 
(a titlu definitiv, în asteptarca postului de aspirant de- 
finluly, 

Pe urmă o să aibă exact virsta la care unui om normal 
inccp să i se slrice măselele de minte. 

Pe urmă... Pe urmă... Pe urmă, fantezia lui nu mai 
cunoscu oprelişti. Dindu-i friu liber, parcurgea în sinea 
lul toale gradele și categoriile de simbriagi. 

— Domnule Zemla, îi spuse într-o zi funcţionarul 
Mukula, cum văd, dumneata le uiţi Lot limpul în plafon. 
‘fe uli, te uiţi, de parcă si fi domnul președinte în pér- 
wonnd, : 

ŞI lată că în zlua aceea practicantul Zemla scrise prima 
obscrvatie în cartea sa neagră : 

„Funtţionarul Makula a spus despre domnul preşe- 
dinte că nu face nimic allceva decît că se holbează la 
plufon“. 

Ideea cu cartea sa neagră nu era o idee rea. În ciuda 
faptului că era un om înzestrat cu o răbdare de fier, Zemla 
lyl dădea totuşi seama că ar mai putea să existe şi alte 
cal ce ar duce spre numirea de aspirant definltiv, cu drep- 
tul la un preaviz de trei luni. 

Statul e într-adevăr întreținătorul lui. Dar dacă privira 
mal atent o asemenea instituţie de stat, constatăm, cu stu- 
poare, că tocmai intrefinutii şi räsfätatii sînt cei ce-l înjură 
cel mal mult pe intretinätor, adică statul, si pe responsa- 
bIIU accstuia In instituția respectivă. 

Într-o bună zi, pe cînd reflecta adine la firea recalci- 
wantă şi rebelă a subalte: sufletul cinstit si curat al 
practicantului Jan Zemla acea ldce ingenioasă de 
a inflintu o carte neagră, da, o carte despre păcatele în- 


409 


tregului personal, o carte in care să fie consemnate toate 
faptele calegilor. săi de instituție, toate gesturile şi gindu- 
rile urite, pe scurt, tot ceea ce poate fi definit cu termenul 
de : revoltă, actiune secretă, atentat la reputația domnului 
preşedinte, ă a reprezentantului statului, Intreţină- 
torul lui și Intretinätorul tuturor acelor care, prin procedee 
perfide, nu joacă aga cum îi cîntă cel a cărui pline o 
mănîncă. 

Da, toate astea sl încă multe altele vor fi trecute în 
eceastă carte. Toti practicantii, ugierii, aspirantii, defini- 
tivi şi nedefinitivi, adjuncti şi funcţionarii inferiori şi su- 
periori vor avea acolo rubrica lor. | 

În viata lui nu-şi dăduse practicanlul Zemla atita oste- 
neald în indiferent ce activilate, ca acum în întocmirea 
scrupuloasă a acestor rubrici din cartea sa neagră. 

lar prima însemnare a fost aceea despre care am mai 
vorbit. . 

Numele : Funcţionarul Makula, 14 martie. Ce a să- 
virgil: A declarat despre domnul preşedinte că nu face 
nimic altceva decit că se holbează lot timpul în plafen. 
Ce impresie a trezit afirmatia lui asupra personalului 
institutiei noastre ? Proastă, au ris cu toţii, numai prac- 
ticanlul nedefinitivat Zemla n-a ris. 

„Te învăţ eu minte, prietene Makula, își spunea 
Zemla în sinea lul ; asta ţi-e fac pentru că tu fumezi, în 
timp ce mie nu-mi permiti să fumez în public.“ 

Şi în cartea neagră sporea, imbucuräior, numărul fn- 
semnärilor ce aveau darul să arunce o lumină nespus de 
urită asupra disciplinei în serviciu. 

Practicantul definitiv Juraida, cu dreptul la un preaviz 
de trei luni, a spus în ziua de 21 martie : „Aici îl apucă 


va 


“ 410 


pe om nebunia“. Toţi au fost de acord cu părerea lui, nu- 
mal Zemlia a ieşit afară, pe coridor. 

Uslerul Karas a spus în ziua de 21 martie, cu jumătate 
de gură : „Aici numai un catir ar putea să slujească“, Dacă 
vellalll l-ar fi auzit, spusele lui-ar fi produs o impresie 
jronată şi mulţi dintre ei ar fi ris în hohote. Practicantui 

wma l-a dojenit insă pe usierul Karas, adresindu-i urmă- 
toarele cuvinte : „Fii atent la ce vorbeşti, omule, că dum- 
heula nu ai nici definitivatul“, 

In ziua de 22 martie, aspirantul Klutina a spus : „Dom- 
nul praşedinte e o vacă !" Toţi au fost de acord cu el, 
numai praclicantut Zermla n-a scos o vorbă si și-a văzut 
mal departe de munca sa. 

In aceeași zi, funcţionarul superior Heler a vorbit ne- 
cuvilncios despre soţia domnului preşedinte : „Am văzut-o 
pe. patachina aia în automobil cu bătrinul nostru. Bătrînul 
ar fl fost bucuros dacă şoferul ar fi băgat maşina undeva 
(ntr-un eleşteu, că pe urmă el și soferul se salvau Intr-un 
ful gl acăpau de ciumă“. Practicantulul Jan Zemia, Incă ne- 
«lufinitivat, cuvintele acestea i-au produs o impresie ingro- 
viloare, Cel mai mult au ris omul de serviciu Bilek şi con- 
{opistul Biner, Funcţionarul superior Makula a spus : „la 
tual Isprăviţi o dată cu prostiile astea, că mă doare burta 
de atita ris“, 

28 martie : Practicanţii Kander și Seba au stat de vorbă 
intre ef. Seba a rostit cu voce tare cîteva cuvinte care 
penegresc întregul sistem oficial. A fost ceva atît de cum- 
plit, încit practicantul Jan Zemla, încă nedefinitivat, s-a 
văzut silit să-şi astupe urechile ca să nu audă aceste: cu- 
vinte : „În instituţiile de stat, stăpinii store din em toată 
vlaga tinerctil și pind să apuce să-și vadă atins țelul muit 
vivnit, imbătrineşte de tot’ — „Ai dreptate“, a inceviingat 


all 


practicantul Kander. „Aici nu ştiu nimic altceva declt să 
profite de linc, dar pind una-alla, ei nu sînt decit nist. 
măgari“. La auzul acestor cuvinte, -practicantul Jan Zemla 
a tuşit să-şi dreagă glasul, apoi a spus: „Ce cald e aici!“ 
Drept care cei doi au declarat în gura mare: „Pâi la drept 
vorbind, domnul președinte ar merita să-l facem să ardă 
un pic de atita căldură“. 

24 martie. În această zi praclicantul Zemla s-a certat 
cu o persoană oarecare din instituţia noastră. Aceaştă per- 
soană nu c decil un simplu om de serviciu, are doi ¢ppii şi, 
cu toate că nu are nici definitivatul, şi-a permis, tolusi, să 
spună următoarele : „Domnul preşedinte își inchipuie că 
a înghiţit toalä invätätura pămintului, dar, pînă una-alta, 
e un fraier cu cioc. Azi m-a Lrimis să-i cumpăr, pentru 
gustarea de dimincaţă, salam de Praga, dar dumnealui 
habar nu are că a mincal de la Karabec“. Cînd practi- 
canlul Jan Zemla, încă nedefinilivat, i-a cerut să-i explice 
semnilicaţia cuvinlului Karabec, i-a răspuns că e vorba 
de un magazin de delicatese ultraclegante a cărui speciali- 
tate sînt mezelurile din carne de cal, În aceeaşi clipă prac- 
ticantul Jan Zcmla a părăsi încăperea biroului, spre a nu 
fi martorul unci explozii generale de ris. Din spatele uşii 
l-a auzit rizind cel mai mult pe adjunctul Klazar, care a 
strigat : „Bătrinul nu ştie ce mănîncă la gustarea de dimi- 
neaţă”. 

25 martie. Funcţionarul superior Peëka a făcut tot felul 
de glume proaste, maimutärindu-se şi imitindu-] pe dom- 
nul pr inte prin vorbe si fapte. A ai borat o mină foarte 
catâghibasă şi a spus : „E, ¢, €, meine Herren, ja, ja, ja, 
domrji ai mei, eu bucuros, ca tumneata lucraţi, ja, ja, é, 
é, €, fiți pdchtig si munciti, spun cu la voi, ca zmei |* După 
acegte tavinte s-a stirnit o veselie generală, la care prac- 
ticantul Zemla, încă nedefinilivat, a refuzat să participe, 


412 


Auuaroco În această zl, ca de altfel în toate celelalte zile, 
win cufundat în munca lui, dindu-si toată silinta să fie cu 
lurrârile la zi şi să nu aibă nici un fel de intirziert, așa 
«um au alţi domni din această secţie, care vin la birou 
tout de la cafenea gi din alte localuri de noapte deocheate, 
unde, (ari doar și poate, nu li 'se oferă prilejul să audă un 
vuvint curat şi cinstit. 

40 martie. În această zi a venit la nol în birou func- 
(lenarul zuporior KoudelkA, şeful secţiei a cincea, si i-a spus 
șululul nostru, în gura mare, așa ca să auzim cu toții: 
4, M totusl, adevărat! Domnul preşedinte o întreţine pe 
donmigoara aia. Ieri i-am intilnit pe amindol, întîmplător, 
liwusul cînd se urcau într-o trăsură, Dacă zvonul s-ar răs- 
Midi, ar putea să iasă pe chestia asta un scandal pe cinste. 

i-l ximbea bätrinul, ca un filistin...“ 

În alua următoare, practicantul Jan Zemla făcu uitată 

varies su neagră în biroul domnului președinte... 


Domnul Zemla, la domnul președinte ! se auzi, cu 
shai ove mal tirziu, la telefon, o voce venită din cancelaria 
(uegedintelul. 

ty culmea fericirii, practicantul ajunse acolo cu sufletul 
In urd, În sfirsit ! Răsplata ! Avansarea ! 

= Domnule Zémla ! începu domnul președinte, toate-s 
dun și frumoase, în afarä de această ultimă poveste ! Va 
aA uloi asta faci dumneata în orele de serviciu, omule?! 
[hi ollpu aceasta eşti concediat din serviciile statului. Da, 
dliumuulo Zemlia, toale-s bune şi frumoase, în afară de 
uueanlă ultimă poveste | Dumneata ţi-ai distrus carlera, 
vu proprla dumitale mînă, scriind asemenea nerozii, in 
ha: ai Le ocupi de întocmirea actelor oficiale 1 Afară, băiete, 
şi af nit te mai väd in ochii mei !... Eşti concediat ! 


* 413 \ 


DISCUŢIE CU UN CENZOR - 


(Birou. cenzurii polițienești dim Cochabamba. Pretutin- 
deni mese; tot felul de dosare si acte räväsite. Deasupra 
mesei şefului cenzurii polițienești atîrnă drapelul naţional 
alcătuit din trei benzi orizoniale de dimensiuni. neuni- 
forme — prima, albastră, sus, a douu galbehă-aurie, la 
mjjlac, şi a treia, verde, jos. Deasupra uşii principale a 
biraului, porbretul genevalului Santa Cruz. cel care a unit 
Chile cu Bulivia, a pus să se bată multă monedă de argint, 
a proclamat libertatea presei gi a. instituit tribunalul militar 
(corte mancin!)-pentru judecarea actelor de încâlcare a legii 
presei. La un birou, mai arätos, stă şeful cenzurii poliţie 
nesti, José Maria Linares. În fata lui, de cealaliă parie a 
mesei. se află Mariano Melgarejo, Nefericltul avuscse 
ghinionul de a şerie la iuteald, una după alta, trei piese de 
teatru. Cenzura poliţiei i le confiscase cu şi mai mare iu- 
tealä, iar teatrul, în care aceste piese urmau a fl jucate, il 
închiseseră. Acum, domnu! Mariarro Melgarejo are à discu- 
fie cu cenzorul-gef, căci venise aici cu scopul de a Intreba de 
soarta teatrului. şi a- pieselor cu pricina. Personal, consideră 
aceste piese a fi cele mai inocente cu. pâtinţă.) 

José Maria Linares : Mulfusnatie mele cele mai cor- 
diale, demnule Melgarcja Din pricina pieselor dumitale, 
‘eu şi domnul prefect al poliţiei ne-am trezit într-o Situaţie 
al dracului. de grea. Caramba.! Nici nu ştii ce babirnac 
am înghiţit de sus, din La Paz* Cum de ţi-a putut da 
dumitale prin cap să-l compari „cu a:sabă“ pe președintele 
ministerului de stat Placid Yonez? De ce te fuieşii pe 
scaun. si nurți găsești astimpărul ? Duraneala if] inchipui 


© Regedinja guvernului (n. a). 


dă 414 


ta nel nu te-am dibuit imediat ? De îndată ce am citit 
Utlul plesel dumitale Soba și cărbunii, ne-am dat seama 
+A, prin sobă, te referi la Placid Yonez, iar prin aceşti 
vârbunl, la ministrul nostru de interne, generalul Chu- 
alun 

Mariano Melgarejo : Domnule subprefect, vă rog să 
HA intl asigurările mele că n-am avut nici pe departe in- 
vila să scrlu ceva impotriva domnului general Placid 
Vunes sau Impotriva ministrului Chusiaga. Am încercat, 
pur el simplu, să scriu ceva cu totul neu. Si v-aș ruga să 
uuți în consideraţie şi faptul că, deși tînăr, am şi fost in- 
tunat în balamuc. Picsa mea sugerează triumful materici 
marte asupra altor vietăţi. Dumneavoastră cunoaşteţi 
mamele ilustrate de Edmund Dulac, acel relief al vechii 
vulturi engleze, în care o. cochilie de crab stă de vorbă cu 
un porete de stinci ? La mine vorbea soba cu cărbunii. 
(eyl ; Dumnezeule, cum să-i explic acestui imbecil, ca 
aA ind înțeleagă ?) Domnule subprefect, dumneavoastră 
1| vinoaşteţi pe poetul brazilian Hilarion Daze ? Eseul lui 
1limpre scară, în care serie că formal tace ori de cite ori 
vauls o scară, ‘pentru că aceasta îi vorbeşte atît de zgomotos, 
but 1 acoperă vocea lui ? Ca să nu vă mat spun, domnule 
wibprofect, cite e In stare să vă povestească un par obis- 
nult de care priponiti calul în pampa. Nici nu puteți bănui, 
luinnule subprefect... Piesa mea Soba şi cărbunii se înte- 
mulnsă şi ea pe niște convorbiri între lucruri neînsufletite. 
Vutl admite, sper, domnule subprefect, că nimeni în în- 
lveaga Americă di de Sud, citind titlul plesei mele de teatru 
Haba şi cărbunii, nu va putea spune: „Ce sobă?! 
Asta-i preşedintele ministerului de stat, generalul Placid 
Vonez, far cărbunii nu pot fi altcineva decit domnul mi- 
ulatru de stat al afacerilor interne, generalul Geranti- 
vador Chuslaga. 


416 


(Ride incurcat) : Dacă aș serie o dramă intitulată Pe 
troiul lampant şi mucul... 

José Maria Linares (fi întrerupe) : Spuhe-mi cinstit. cu 
mina pe inimă : la cine al face aluzie, domnule Marianu 
Melgarejo ? 

Melgarejo (continuind să ridä încurcat) : Ei, si dum- 
neavoastră acum, domnule subprefect... 

José Marta Linares : Ce să-i faci, domnule Melgarejo, 
nu ţi-a ieșit pasienta ! Te-am dibuit. (Solemn.) În cinci 
minute te-am dibuit. Cenzura, stimate domn. nu e chiar 
alit de căzută în cap, precum îşi închipuie unii. Cum am 
eltit titlul : Soba și cărbunii, am ştiut totul. Acum însă 
te-as ruga să-ml spui de unde ai aflat dumneata că talal 
generalului Placid Yonez a fost sobar în Jugava, far mama 
ministrului de interne, Garantizador Chuslaga, vindea ciir- 
buni in oräselul Birques din departamentul Potosiso. Soba 
şi cărbunii, E prea bătător la ochi. Da, da, povestea asta c 
cusulă cu aţă albă. În picsa dumitale soba înghite cărbunii. 
Cum ai aflat dumneata că generalului Placid Yonez i se va 
atribui concomitenlt şi portololiul ministerului de stat a) 
afacerilor interne, care pind acum era deținut de general! 
Garantizador Chusiaga ? Păi vezi? fa intrebarea asla nu 
mai găsești replică. Ai rămas conceptino (paf). Ce mai. 
ti-am ghicit toate gindurile. Nc pare rău, scumpe domnul. 
Mariano Malgarejo, dar dumneata te-ai cam grăbit cu 
tipăritul afişeior. Noroc că am.reuşit să oprim totul in 
ultima clipă, deşi şi așa ni s-a tras o săpuneală zdravănă, 
sus, la La Paz. Ascultă sfatul meu, dragă domnule Mariano: 
serie fără nici un fel de aluzii politice si îţi'garantez că nu 
vei risca nimic. Dar să scrii o chestie ca asta, atit de bătă- 
toare la ochi : Soba şi cărbunii,.. 

Melgarejo (intervine) : Ingäduiti-mi, vă rog, să vă 
explic, domnule subprefect... 


416 


José Maria Linares : Nu-i nevoie sä-mi explici nimic. 
Ar fl absolut inutil. Dumneata ai urmărit cu Soba şi 
odrbunii dumitale să provoci un scandal politic. lar noi, 

orumbelule, te-am impiedicat. Într-o perioadă în care la 
bursa din Montevideo patacao-ul * nostru continuă să urce 
de la o zi la alta, pină si cel mai neînsemnat motiv de 
mandal poate stirni revolta opinlei publice. Ca să nu mai 
vorbim de a doua piesă a dumitale, intitulată : Un cablu 
«a fa Pernambuco la Lisabona, Acum, cînd guvernul nostru 
ucordă o atenţie neobișnuită mijloacelor de comunicaţie | 
Unde ţi-a fost capul, domnule Melgarejo ? 

Melgarejo : Si acest caz, domnule subprefect, este, 
ducă-mi permileti să vă spun, strigător la cer. 

José Maria Linares (rizind) : Asta, ce-i drept, ţi-a reușit, 
domnule Melgarejo. Nimic de zis. Un caz strigător la cer, 
el în acelaşi timp dumneata aduci injurii publice cablului 
de stat. Cum vine asta ? Da, da, scumpe domnule Melga- 
rajo — în piesa dumitale Un ceblu de la Pernambuco la 
Montevideo apare de cinci ori cuvîntul fund, ca să nu-i 
spun altfel. Dumneata ai uitat, probabil, că orice fund, si 
uwvlce rahat. trebuie să treacă mai întil prin miinile depar- 
tamentulul éenzuri noastre din Cochabamba. Actuala 
altuatie politică presupune mai multă sensibilitate cultu- 
rală, scumpe domnule Mariano. Așa cum scrii dumneata 
In piesele dumitale de teatru, se vorbea, poate, pe vremea 
lut Gonzalo Pizzaro, cind s-a năpustit asupra noastră 
Tupak Amaru cu indienii lui... 

Meïgarejo : Domnule subprefect, eu am presupus că... 

José Maria Linares (batjocoritor) : Aha, dumneata pre- 
supul... Frurnas, nimic de zis. Asta-l ceva cu totul nou, 


* Monedă locală. 


417 
29 = Povestiri vesele 


Ascultă, domnule Mariano Melgarejo | Într-o perioadă in 
care sträinätatea stabileste cu noi relatii de tot felul, cind 
nu sîntem singuri şi sîntem urmăriţi cu atenţie de repre- 
zentan|ii unor ţări străine, orice fund de-al dumitale este. 
aşa cum dumneata însuţi ai spus adineauri, o chestlune 
strigătoare la cer. Care stat civilizat, cu o dezvoltată cul- 
tură, ar semna cu noi în asemenea condiţii un tratat 
militer 2 

Melgarejo (resemnat) : Si care-s motivele confiscării 
celel de-a treia piese, stimate domnule subprefect ? 

José Maria Linares : Cit se poate de simple. De vreme 
ce v-am confiscat primele două piese, in mod firesc a venit 
la rind a treia. Şi cu asta socotesc întreaga chestiune în- 
chisă, domnule Melgarejo. Si sper că spre multumirea gi 
satisfacția ambelor părți. Ai grijă, cînd ieși, să nu incurci 
culoarele. De aici o iei la dreapta, pe urmă pe uşă la stînga, 
şi de-acolo iar la dreapta. Dacă ai merge drept înainte, ai 
ajunge direct la arestul poliţiei. Deci, fii cu băgare de 
seamă | 

„Despre ce să scrlu? se întreba în sinea lui domnut 
Mariano Melgarejo. Mda, o să mă apuc de articole stin- 
fifice, şi-o să scriu niște timpenii, una mai mare ca alta.“ 

Si cum se întoarse acasă de le biroul “cenzurii politie- 
nesti din Cochabamba scrise un articol intitulat : „Despre 
prostie, despre debilitaten mintală si despre insuflcientele 
însuşiri spirituale“. 

Tf împărţi, ştiinţific, în trel capitole : prostia congeni- 
tală, prostia senectutii şi prostia din punct de vedere 
juridic. 

Cenzura politlel din Cochabambo opri articolul în 
întregime. 


"418 


CIUDATA AVENTURA A UNUI RATOI 
INDIAN IN PARCUL MUNICIPAL 


Ratolul indian din parcul de lingă gara Ferdinand nu 
ora îndrăgit de orătâniile cu care împărțea căscloara de pe 
insulita din mijlocul eleșteuiui, dominată de o cascadă 
artificială. 

Era mult prea infumurat, se credea pasărea cea mai 
arozavé din lume, fiindcă avea în motul capului o coro- 
Niță alcătuită dintr-un smoc de pene violete cu luciu 
metalic. 

Hoinărea mereu de unul singur pe aleile parcului şi 
trăia din pomana trecătorilor, dar cel mai mult îi plăceau 
eovrigii pe care-i inghitea cu o adevărată pasiune. 

Ghiftuit, se întorcea apoi seara prinire tovarășii săi, 
în căsuţa de pe insulă, şi se instala frumusel într-un colt 
uit mai izolst de ceilalți, iar la observaţiile răuvoitoare ale 
uriasei giste pckineze gi ale unei bătiîne lebede răspundea 
dear printr-un mäcäit minios, 

— Esti un nesuferit, îi spuse odată gisca pekineză, de 
ce nu vii şi tu să te plimbi cu noi pe liziera de iarbă a 
eleşteului ? La urma urmelor, noi nu facem asta de florile 
mărului, ci de dragul publicului, co să fim admirate în 
ansamblu. Ce fel de treabă e asta, ca unul să tragă.hăis si 
wltul cea ? ! Ce vor crede oamenii despre noi, văzind că nu 
sîntem uniţi ?... 

— Domnisorul îşi închipuie că e, dintre noi toți, ec} mai 
frumos, se auzi deodată glasul rägusit al bätrîinei lebede. 

— Pai, da, ce-i drept, nu-i păcat i Nu oricine are gâtul 
atit de lung ca tine, izbucni furios răţoiul indian; cunoaşteţi 
zicala ul jung, mintea scurtă. Doar n-oi fi crezind, 


419 


cumva, că tu eşti cea mai frumoasă dintre noi? Ifoselc 
tale şi, în general, tot comportamentul tău sînt de-a dreptul 
de neînțeles. Ultima dată, pur si simplu m-ai uluit. Esti 
albă din cap pind în picioare, iar puii pe care i-ai scos erau 
negri. Cum vine asta ? Ai putea să fii atit, de bună şi să-mi 
explici ? | O asernenea faptă rusinoasä nu săvirşește nici- 
odată o rață indiană. Nici una ! Cu räposata mea am avut 
nişte boboci de toată frumuseţea, cu un colorit la fel de 
pitoresc ca al meu, albastru-galben-verde. Da, niște copii 
superbi, așa cum am fost şi noi. Tu ai, într-adevăr, cu ce 
te mîndri i Poate cu gitul... Teatru, cucoană, teatru !... Cum 
vezi nişte oameni dincolo de balustradă, te lansezi in apă, 
Le fitii şi te foiesti încolo şi încoace, îţi afunzi fără nici un 
rost gitul în apă, te întorci cu fata spre public si din nou iti 
rasucesli gitul, ca pe urmă, in mijlocul acestei frumuseți 
naturale, să incepi să-ţi purici aripile cu ciocul, cäutindu-te 
de paraziți. Și oamenii te admiră. 

— Păi asta şi urmărește, finu să sublinieze gisca pe- 
kineză. 

— Numai că gloria asta nu durează mult, reluă imper- 
turbabilul rätol indian ; de îndată ce ai ieşit din apă, arăti 
atit de jalnic, încît 1 se face omului milă de tine, Te clatini 
de pe o labă pe cealaltă, burdihanul abia mai izbuteşti să-l 
tîrii după tine, ca să nu mai vorbesc de picioarele talc 
scurte şi de-a dreptul dizgratioase... Şi, totuşi, ultima dati 
ei avut îndrăzneala să-i spui cu atita neobrăzare unei vră- 
biute, care se repezise si ea să apuce o bucăţică de covrig: 
„Pleacă de aici, haimana ce eşti i Oare tu nu vezi că cu 
reprezint aici păsăretul acvatic ?“ Ce să zic, frumoasă 
reprezentare — abia te urneşti din loc, ca să nu mai pome- 
nese lar de burdihanul ăsta umflat si de gitui tău lung 
care 'nu se poate stăpîni ef nu se răsucească şi-ţi atin’ 
pînă in pămînt, de stau și eu şi mă mir, uitindu-mă mai 


420 


atent la tine, că nu ti l-ai facut pind acum harcea-parcea 
lovindu-i de un pietroi... 

— Sa ştii că te cirpesc, scrisni lebăda, ofensată. 

— N-ai decit, încearcă, grăsano ! Nu vezi că abia eşti 
In stare să te ridici !? Și apoi nu uita că eu nu sînt o vră- 
blutä care se sperie atit de uşor ! Si vezi, ai grijă, nu mai 
Invirtl atita din ochi, nu de alta, dar să nu-ţi iâsă din 
urbite. 

— Ascultă, domnule, interveni în dispută gtsca peki- 
neză, te 'rog să ne crezi că, în general, nouă ne pare 
foarte rău că am avut ocazia să te cunoaștem. De cînd mă 
ptlu n-am văzut un asemenea încrezut. Cu cîtă uşurinţă 
uriticl mersul altuia, în timp ce tu singur ai un mers legă- 
nat, aş zice, de-a dreptul dezgustător. 

— Eu am mersul legănat ? Asta nu mi-a spus-o nimeni 
pînă acum, corcituro ! se rätoi, minios, răţoiul indian. 

— Cine e corvituré ? ripostă, la fel de minioasă, gisca 
pukineză. | 

— Tu, scumpo, tu. fyi închipui despre tine că ești o 
Wlacă pekinezä. Că csti o giscä, mă rog, de asta nu mă 
Îndoicsc, dar dacă ești pekinezä, asta nu mal ştiu. Am 
uvut plăcerea s-o cunosc pe maică-ta. Era originară de 
undeva din regiunea Sadsko... mda, si mai aveal pe aici o 
rudă, o corcitură de rățoi pekinez, a cărui mamă fusese 
n giscă sălbatică. Asta-i, de fapt, arborele tău genealogic. 
Bu, în schimb, sînt originar din India. 

— Din India ? Cine ţi-a mai băgat şi asta în cap ? Din 
Norstovice, de dcolo eşti... L-am auzit spunînd asta pe 
paanicul parcului unor vizitatori. care l-au întrebat unde 
ur putea să capete şi ei un exemplar ca tine. 

— Eu exemplar ? !? se infurie răţoiul. 


421 


— Päi cred şi eu, şi inc’ un exemplar cit se poate de 
obișnuit, Ba, mai mult, maică-ta nici n-a avut răbdare s& 
stea gi să te cloceascd, aga că te tragi dintr-o clocitoare arti- 
ficială. Niciodată n-am să uit obrăznicia ta cînd ai început 
să tipi că ai soit în zbor direct din India, în ziua în cara 
al apărut pentru: prima oară în mijlocul nostru ! 

— La mai ispräviti o dată cu gilceava asta prostească, 
se făcu deodată auzit glasul unui cocostire melancolic, si 
spuneţi mai bine, dar cu toată sinceritatea : o să-mi mai 
crească vreodată aripile astea retezate, ca să-mi'pot lua 
zborul şi să plec de aici ? E pur şi simplu de nesuportat 
să stai si să asculţi mereu unul şi acelaşi lucru ! 

— în schimb sînt de suportat veșnicele tale suspine si 
väicareli, tinu să menfloneze lebăda ; nu e zi lăsată de 
ia Dumnezeu, să nu ne spul că esti de ‘tel de pe luncile din 
preajma rîului Metuje, că pe acolo mocirlele sint pline de 
broscute, că tu nu ești învățat cu mincärurile făinoase 
cum sînt, de pildă, covrigii... că... 

— Trebuie să ne obisnuim cu toate, fi curmă vorba 
răţoiul indian ; cînd mă aflam în India... 

— Poftim, iar începe cu minciunile lui, se răsti la et 
gisça pekineză, sisfind amenin'ător. 

— Scumpä conitä | îi răspunse rätoiu), ridicindu-se 
încet din colţul lui; scuză-mă, dar eu nu sint obiigat să 
stau cu dumneata sub același acoperiș. În comparaţie cu 
mine eşti un nimic, o nulitate. 

Și rostind aceste cuvinte, fngimfatul räfoi porni cu 
pasu-i legänat spre ușă, apoi, ieşind în bezna nopții, porni 
să străbată înot braţul elesteuluf, îndepărtindu-se spre 
tufişurile de pe mal. 

— Eu sînt de lingă Sestovice, de pe luncile din preajma 
rîului Metuje, mai apucă să mormăle „cocostireul înainte 
de a-l răpune somnul 


- 422 


Gisca pekineză mai sfeii nişte sudälmi in direcţia in care 
bräzda apa trufasul şi infumuratul rätoi indian, lebăda 
tel cufundä gitul şi capul in spate, in puful moale el ari- 
pilor. Pe urmă se mai auzi undeva şuierînd un gobolan de 
apă, după care în căsuţa de pe insulă se aşternu o tăcere 
desăvirgită. | 

In acest timp, rätoiul indian lipsit de adăpost bătea 
curajos, cu pasu-i legănat, aleile pustii ale parcului, mätu- 
rind din cîrid în când, în clipele de iritare, nisipul mărunt 
cu coada-i stufoasă. ” 

— Auzi ce impertinenté ! ecrisnea din cioc pentru sine; 
să mă goneascä ei pe mine din casă, în toiul noptil.. ‘ : 

În bezna întunrcată totul i se părea nespus de ciudat. 
Nimeni nu trecea acum pe aici ca să-l admire gi să-i färi- 
miteze un covrig pe care el îi infuleca întotdeauna la 
repezeală, ca să le mai vină rîndul şi altor copii la fel de 
darnici. Ce clipe de nuspusä desfätare a cunoscut el într-o 
@ cînd o educatoare le-a spus despre el, copiilor, că e fazan. 

Acum însă totul în jurul lui era cufundat într-o tăcere 
de o tristeţe sfişietoare. Doar un motan rătăcit trecu 
deodată prin preajma fui, scäpärind poiticios cu ochii săi 
ulrăluciiori. Dar nu se incumetă să-l atace, căci bravul 
nostru rățoi măcăi vitejeşte și isi văzu mai departe de 
drumul lui prin bezna groasă, mindru şi furios deopotrivă. 
Motanul se uită multă vreme după el, apoi începu să dea 
tircoale unei eapcane anume întinse pentru pisici. 

Rätoiul indian ieşi din pare şi o porni pe strada Sadova, 
trecînd pe lingă ghercta in care motäia slujbașul însărcinat 
ou încasarea dărilor pe alimente. 

La qapătui străzii Sudova, cind s-o cotească spre car- 
tiorul Zizkov, cineva se apropie de el. 


423 


— Ce cauţi tu aici, rägoiule indian? auzi deodată 
deasupra lui o voce cludaté şi nesigură — cum, tu nu-l 
mai cunoşti pe domnui Malina ? ? 4 

— Ai rătăcit, säräcutul de tine, continuă aceeași voce, 
da, ai rătăcit, şi acum te faci că nu mă mal recunoșii... Se 
poate ? Eu sînt domnui Malina, da, domnul Malina care iti 
aduce întotdeauna un covrig împreună cu domnișoara 
Otylka... 

— Stai, nu pleca, [i rugă aceeași voce, stai să-ţi poves- 
tesc mai departe : De-acum încolo n-o să-ţi mai dau 
covrigi impreună cu domnisoara Otyika, nu, domnișoara 
hrăneşte acum răţoii cu altul. Hai, agazä-te aici, lîngă 
mine, bunul meu prieten. 

Si domnul Malina, înduioșat la culme, se așcză pe 
aceeasi bancă cu räfoiul care nu-l mai recunoștea pentru 
simplu? motiv că arăta niţel cam ciudat : N-avea pălărie 
pe cap, cravatä ioc, iar gulerul de la cămașă desiăcul... 

Îl aşeză cu gingăşie pe genunchii săi și se puse pe un 
plins nestăvilit. 

— Da, scumpul meu, Otylka hrănește rațele cu altul, 
repelă el intruna cu glas tinguitor, acum nu mai vine aici, 
se duce cu altul in parcul Stromovka. 

„În cele din urmă însă se linişti şi, ţinindu-l de picioare 
pe rätoiul indian, îi spuse : 

— Stil ce ? Te duc înapoi de unde ai venit. 

” Se ridică deci.de pe bancăşi, fără sä-mai țină seama de 
jalnicul mäcäit al răjoiului, îl iuă la subsuoară și dispăru 
cu el în bezna străzii Sadova. În dreptul gheretei, fu 
oprit de funcţionarul incasator al dărilor pe alimente, care 
tocmai se trezise din starea sa de somnolenfä. 

— Hei. ce duci dumneata acolo ? 


424 


— Am găsit un räfoi indian care a fugit din pare, asa 
că îl duc înapoi, tot in parc... 

— De unde vii ? 

— Din Zizkov, 

— In cazul ăsta trebuie să plätesti pentru el taxa pe 
alimente. 

— Păi cum să plătesc, de vreme ée su îl duc în parc. 

— Păi aga, fiindcă parcul tine de Praga. 

— Eu cred că fac o faptă bună, spuse domnul Malina, 
sprijinindu-se de gbereta încasalorului. 

— Nu te supăra, stimate domn, dar eu n-am cum să 
te ajut, răspunse cu o voce glacialä încasatorul de dări pe 
alimente ; ai în mină o pasăre vie, așa că plăteş taxa, şi 
ga asta basta. De nu, nu intri cu ed în Praga... Una dix 

ouă... 

Domnul Malina începu să vorbească ceva despre orga- 
nele polițienești, şi în cele din urmă spuse că se duce la 
primul comisariat. 

Si porni din nou prin bezna străzii Sadova, cînd, de- 
odalfi, auzi pagil-unei patrule de noapte căreia, în sfirgit, 
| se putu adresu cu următoarele cuvinte : 

— Nu vă supăraţi, domnilor 1... 

Patrula poliţienească se opri din mers, şi unu! dintre 
gardieni îl cercetă cu atenție pe trecătorul ce se aproplase 
de el. Nu prea-i inspira întredere acest bărbat ținind Ia 
subsuoară un rätoi viu, la o oră atit de înaintată a nopții 

— De unde ai luat dumneata această pasăre ? îl luă 
din scurt celălalt! gardian, mai tinăr. 

— L-am găsit, mă tog frumos, pe strada.- Stiti, e din 
pare... 


- 428 


— Frumos, nimic de zis, va să zică dumneata umbli 
noaptea cu animale din parc, spuse, cu tilc, gardianul ma} 
virstnic. Da, ce-i drept asta-i foarte frumos din partea 
dumitale. Urmează-ne la comisariat | $i fii bun, te rog, 
și fine pasărea asta mai cu milă, așa, mai omeneste. 

Domnul Malina încerca să găsească un mijice spre a le 
explica gardienilor cit mai limpede cum anume s-a întinit 
cu acest rätoi. 

Strădaniile lui fură însă zadarnice. Îndrugă vrute şi 
nevrute, le apuse ceva despre o oarecare domnigoarä 
Otylka care acum hrănește rațele cu altui, se jură pe ce 
are mai sfint ca să i se dea crezare că cl e domnul Malina, 
mai vorbi şi despre taxa pe alimente, despre intenţia lui 
de a duce rdfoiul la Praga, si despre covrigi. Gardienilor 
le fu cu neputinţă să aleagă ceva din toate astea, iar dom- 
nului Malina îi fu dat să audă şi următoarea observație : 

— E clar, l-a momit cu covrigi şi pe urmă l-a inhäfat | 

În sfirgit, la comisariat lucrurile se lămuriră. Aici dom- 
nul Malina se legitimă aşa cum se cuvine, se trezi din 
beţie şi vorbi mai limpede si cit se poate de logic. Fu 
eliberat, iar patrula polifieneasca il duse pe rätoiul indian 
înapoi în pare, 

Azi rätoiul indian stă cuminte pe insulita din mijlocul 
elestoului şi, vesnic trist si ingindurat. nu mai tine seama 
nici de cele mai mari tmpertunenye ale gîstel pekineze sau 
ale bätrinei lebede ulbe. 

Numai ultima oară i-a spus, oftind, necăjitului co- 
costire care repeta sentimental că pe lumea asta nu mai 
există probabil nici un fel de broaste... . 

— Ki, bunul meu frate, pe lumea 'asta se întimplă gi 
lucruri mai cumpiite... 


426 


POVESTEA UNUI CETAFEAN ONORABIL 


e 


Seară de seară își făcea domnul Havlik bilanțul activi- 
tâții sala cotidiene, încercind să alle dacă nu se fäcuse 
vinovat de vreo faptă ce ar putea fi în contradicţie cu 
bunele maniere, cu ordines publică, sau dacă igi respec- 
Vase, așa cum se cuvine, toate îndatoririle sale de cetă- 
jean onorabil at imperiului austro-ungar, de membru al 
obgtei side credincios catolic. 

Și în fiecare seară aveu prilejul să noteze în carnetul 
adu de însemnări: „Nu am descoperit nimic ce ar 
indrceptati excluderea mea dintr-o societate de oameni 
cuviincioşi“, | 

* Gazda lui, o femeie bătrină, obișnuia să spună despre 
el că e o fiinţă ciudată, deoarece ori de cite ori pleca de 
acasă o ruga cu un zimbet blajin: „Doamnă Mlitkovä, 
[li te rog atit de bund și vezi dacă mi-am încheiat 
pantalonii !“. 

Povestea asta avea darul! să-i amărască adeseori viața 
vi-l păgubea de o linişte desävirgit& Avea mereu senti- 
mantul că într-o zi va sosi categoric momentul în care 
se va face de ris în asemenea hal, încît. va fi disprețuit 
de toți oamenii cinstiţi şi onorabili. Cînd mergea pe stradă, 
merau Intra în cite un gang unde își controla cu atenţie 
pantalonii, iar dacă aveu pe el pardesiul sau paltonul, 
vi-l descheia din cind în cînd, cu multă băgare de seamă, 
şi se uita să vadă dacă pantalonii lui sînt în ordine, Avea 
veșnic scniimentu!l unei stranii incertitudini, mai ales 
cind mergea impotriva vintului, că rafalele violente ale 
vijeliei aveau să-i răsucească şi să-i smulgă toți nasturi. 
Situaţia cea mai penibilă era, desigur, atunci cînd se afla 

> 


421 


într-o societate feminină sau şedea în tramvai față in 
faţă cu o domnişoară. În asemenea împrejurări era foarte 
agitat, îşi încheia tot timpul sacoul gi își ţinea mîinile 
încrucişate pe burtă, iar comportamentul acesta ciudat 
era atit de bătător la ochi, încât atrăgea atenţia celor din 
jur gi toți se uitau la pantalonii lui. Atunci începeau să-l 
treacă, de groază, toata năduşelile, se ridica de pe scaunul 
lui şi sărea din tramvai în plină viteză. 

© dată, într-o asemenea împrejurare, şi-a rupt un 
picior, a leşinat şi nu și-a revenit în simţiri decit abia 
tirziu, într-un pasaj, unde-l duseseră niște trecători, şi 
unde, pină să vină maşina postului de salvare, îl banda- 
jase la iutealä un medic chemat de urgenţă. Cu o voce 
foarte scăzută, a spus atunci că ar dori să stea de vorbă 
cu domnul doctor între patru ochi. 

Asa stind lucrurile, toți gură-cască s-au retras şi 
dumnealui i-a adresat medicului în şoaptă următoarele 
cuvinte : „Domnule doctor, am totală încredere în dum- 
neavoastră şi de aceea v-aş ruga cu toată sinceritatea 
să-mi spuneţi, ca un om onorabil ce vă consider, dacă 
sint încheiat la pantaloni“, 

Din această pricină, fu tratat, printre altele, și de co- 
motie cerebrală. Aşa se face că, la spital, In momentele 
de plilctiseală avu prilejul să mediteze îndelung asupra 
acestei chestiuni ; iar în toiul febrei striga întruna ceva 
în legătură cu niște pântaloni, încit, pind la urmă, ceilalţi 
paeicnţi îşi inchipuiră despre el că e de meserie croitor. 

Şi de vreme ce era foarte sever cu el însuşi, era sever 
și în privința concetätenilor săi, şi nu o dată se trezea pe 
chestia asta-in situaţii destul de neplăcute. 

. In restaurantul în care lua de obicel masa de prînz, 
a observat într-o zi că vecinul său ducea mincarea la gură 
cu cuțitul. S-a interesat unde locuieşte si ce profesiune 
are, și aflind că e vorba de un consilier de la cancelaria 


428 


guvernalorului, în duminica următoare s-a îmbrăcat fru- 
mos în costumul său negru și s-a dus să-i facă o vizilă 
înainte de amiază. S-a prezentat cuviincios şi l-a rugat 
pe domnul consilier să aibă toată bunăvoința şi să nu se 
supere pe ci că a venit în casa domniei sale cu intenţia 
absolut sinceră şi prietencască de a atrage atenţia unui 
consiller al cancelariei guvernatorului că, în interesul 
bunei-cuviinţe si al bunului tact în societate, nu e frumos 
să ducă mincarea la gură cu cuțitul. 

Rezultatul acestei vizite a fost că în seara zilei respec~ 
tive a putut nota în carnetul său de însemnări urmă- 
toarele : „29 noiembrie. Azvirlit pe scară de domnul 
Kôhler, consilier al cancelariei guvernatorului, str. Sudova 
nr. 8, etajul II, între orcle î0 si 1i dimineaţa“. 

Păţanii din astea i s-au mai ivit de multe ori, așa că 
însemnărlie lui erau mai variate si mai pitoreşti decit 
s-ar fi putut aştepta în condiţiile de viaţă ale unui cotă- 
fean aşezat şi onor abil. 

Într-o zi stătea pe platforma tramvaiului, tocmai în 
clipa în care un bărbat din vecinătatea lui începuse să 
Qulere în surdină un cintec de leagăn al negrilor din 
Africa. Domnul Havlik se arătă neplăcut impresionat de 
atitudinea lui si, văzînd că nu are de gînd să înceteze, se 
intoarse spre el și-i spuse : 

— „Fiţi, vă rog, atît de amabil, stimate domn, aduce- 
{l-v4 aminte de bunul simţ în societate şi nu mai fluicrati. 

Amabilul domn schimbă macazul și începu să fluiere 
maladia cintecului: „Mărșăluia Grecnvill prin poarta 
pulbgrivicl, să iasă la spatir“ : 

— Stimate domn, interveni din nou domnul Havlik, 
aduccli-vä aminte de educația dumneavoastră. 

— Dacă nici asta nu vă place, sună răspunsul amabi- 
lulul cetățean, atunci o să vă fluier melodia: „Prin 


429 


preajma Domazlicelui curge o apă mică“. Ce ziceti? Vă 
plac cintecele populare din regiunea Chodsko ? 

— Domnule, îi replică domnul Havlik pe un ton plin 
de blindeţe, imi pare rău, dar mă văd silit să vă spun că 
vă lipseste bunul simţ... - 

— Cu alte cuvinte, vreţi să spuneţi că sint un bădă- 
fan, nu-i aga ? ' - 

Domnul Havlik, deși a pretins că nu a aprobat nici 
măcar printr-un clătinat din cap această afirmaţie, a 
scris totusi în carnetul său de însemnări : 12 martie. Am 
încasat, din fiecare parte, cîte una zdravănă, în timp ce 
mergeam cu tramvaiul spre Hradéany, între orele cinci gi 
șase după-amiaza. Făptașul a fost luat sub aripa ocroti- 
toare a publicului spectator“. 

Şi, umblând prin odaia lui cu gura ‘umflaiä, îi spuse 
bunei sale gazde : - A 

— Vitati-vä, doamnă Mlitkovâ, și spuneți și dumnea- 
voasiră : nu e interesant ce frumos m-au aranjat fiindcă 
îe-am atras atenţia să se poarte cuviincios ? ! ! Ce părere 
aveţi, doamnă Mlitkovd, penibilă situație, nu-i asa ? 

ntr-o zi, domnul Havlik se duse să sc plimbe în 
cartierul Vinohrady, și aici se întîmplă marea catastrofă. 

Chiar in fata primăriei, şedea, pe trotuar, un ciine. 
Sedea în aga fel, incit de la prima ochire era limpede că 
nu nutrește nici un' fel de simpatie sau respect faţă da 
primăria din Vinohrady. , 

Peste puţin timp o rupse la fugă si în urma lui rămase 
pe trotuar o materie galbenă în formă de glob, ce 
demonstra cu prisosintà că animalul cu pricina aparținea 
unei familii destul de bogate, care-l hrănea din belşug, iar 
la masa de prînz i se ofereau şi oase. 

Cetăţenii cartierului Vinohrady treceau prin preajma 
ecestei materii, ocolind-o așa cum ocolesc pisicile strachina 
cu lapte fierbinte, iar gardianul public, postai în mijlocul 


430 


Uniei de tramvai, urmărea cu interes cine va călca primul 
th această materie. Adultii jrecæau peste ea sau pe lîngă 
ea, cu băgare de seamă, copiii se distrau făcînd exerciţii 
da sărituri, cînd, deodată, își făcu apariția pe trotuar 
domnul Havlik. 

Privea semet înainte, căci la întrebarea lui adresată 
unul ziar dacă e un act ‘de necuviință să umbli cu capui 
plecat, i se răspunsese la poşta redacției în felul următor : 

Domnul V.H. A umbla cu capul plecat dovedeşte o atitu- 
dine foarte necuviincioasä, căci de aici se poate trage 
concluzia că, uitindu-se mereu în jos, omul îşi închipuie 
că va găsi o hirtie de cinci coroane, gi acesta e un semn 
nefnselätor al lăcomiei“, 

Mergea, aşadar, drept ca o luminare, privind fix înain- 
tea lui si... gata povestea. Simti deodată că intrase în 
ceva moale ce i se întindea sub talpa pantofului. Tresări 
gi rămase țintuit locului. Nu, aşa ceva nu e totuşi cu 
putinţă, ca el, cetăţean onorabil al imperiului austriac, să 
calce în așa ceva. O fi poate o coajă de portocală sau de 
cartof, isi spuse plin de optimism în sinea lui şi, făcînd 
un pas înainte, se uită să vadă despre ce-i vorba. 

Era tocmai ceea ce-i dăduse prin minte în primul mo- 
ment. Distrus, se apropie de gardianul public aflat tot în 
mijlocul străzii şi-i spusa : 

— Nu vă supăraţi, dar fiți vă rog amabil gi uitati-vä 
În ce am călcat. 

Si în timp ce-i vorbea, ridică piciorul sus de tot, aga 
fel încît gardianul să poată vedea această calamitate. 

— Era un Saint Bernard, îi spuse calm gardianul. 

— Bineînţeles, încuviinţă domnul Havlik, e de cline ; 
n-aţi vrea să fiţi atit de bun să-mi spuneţi unde să mă 
duc să mă pling ? 


431 


— Cel mai bine aţi face dacă v-aţi duce acasă și v-aţi 
culca, îi răspunse gardianul, grăbindu-se să adauge: Şi 
nu mă mal stinjenifi în timpul serviciului, 

— Nu vă supăraţi, ripostă energic domnul Havlik, dar 
socotesc că e de datoria dumneavoastră să anchetați 
această chestiune. Proprietarul cfinelui trebuie pedepsit i 

— Duceti-vä acasă, se rästl la el, ameninţător, apără- 
torul ordinei publice. Dumneavoastră vă daţi seama ce în- 
seamnă să vorbifi cu gardienii despre că... ? 

— Nu vă supăraţi, dar eu nu am avut nici o intenţie 
rea, începu să se biibiie domnul Havlik ; am crezut doar 
atît, că intră în atributia poliţiei grija de a nu lăsa cîinii 
să necinstească trotuarele cu murdăriile lor. Asta-i tot, 
In definitiv, cum poate să accepte un cotăţean care plä- 
teste impozite să calce în aga ceva ? 

In jurul lor se strinseră mai mulţi trecători, dintre 
dare unul mai grav, cu barbă încărunţită, avu darul să-i 
inspire domnului Havlik mai multă încredere. 

— Poftim, i se adresă el plin de speranţă, uitați-vă şi 
dumneavoastuă în ce am călcat 1 Si cînd îi atrag atenţia 
gardianului asupra acestui lucru, dumnealui pretinde că 
stînjenesc poliţia în exercițiul funetiunii. 

La această afirmaţie, domnul în virstă, cu părul cărunt, 
îi spuse gardianului, pur şi simplu : 

— Luati-i! 

— La ordin, domnule consilier 1 răspunse gardianul, 
salutind militărește, cu mina là chipiu, după care execută 
ordinul, folosind procedeul „cravăţii“. 

Cînd, după identificarea sa la poliţie, se întoarse 
acasă, domnul Havlik era îngrozitor de palid și foarte 

tat, 

— Ati fost căutat de niște gardieni, îi spuse cu semni- 
ficatie buna sa gazdă, doamna Mlitkovă. 


: 432 


-— Ştiu, îl răspunsc el, încercînd să zimbească, după 
gare se încuie în odaia lui. 

Aşeză pantofii pe pervazul ferestrei, apoi se duse la 
masa de lucru unde scrise ceva foarte scurt pe o bucăţică 
de hirtie. 

In sfîrşit, stinse gazul, lăsînd însă robinetul deschis, 
ca gazul să se scurgă mai departe, şi se întinse frumos 
în pat. 

Pina să-şi piardă cunoştinţa, mai repeta în gînd ce 
anume scrisese spre a aduce lu cunoștința opiniei publice 
cehe : 

„Rog opinia publică cehă să privească pantofii mei, 
spre a afla și a înţelege totul. Şi rog Onor poliția să mă 
lerte că am câlcai în asa ceva. 


Cu cel mai desävirsit respect : 


Vaclav Havlik.“ 


FOILETON: 


Praga, 25 noiembrie 


Am impresia că inceputui cel mal spiritual ar fi dacă 
aș scrie că e toamnă, plouă și, nu va mai dura mult, şi 
va cădea zăpada... Partea. cea mai penibilă în această 
poveste. e că am scris așa de-adevăratelea. Povestea e 
penibilă atit pentru mine, cit si pentru cititor, dar scriu 


433 


așa numai si pumai din pricină că am fost cotropit deo- 
dată de dorinţa nebună de a spune opiniei publice un. 
mare adevăr, un adevăr împotriva căruia să nu poată 
avea nimeni nici un fe] de obiectie : 

Mă conduc aici — după exemplul vechiului poet fran- 
cez Francois de Montcorbier care, ce-i drept, nu face prea 
mare cinsta poeţilor — în anul 1457 urma să fie spinzurat 
pentru jaf — dar a fost, se pare, primul poet francez care 
în poezia sa. n-a plăsmuit. Înainte de a fi dus spre esafod 
— ce vesele erau acele vremuri pentru poeţii francezi î — 
a scris un poem nespus de frumos, care începea cu aceste 
cuvinie : „Azi urmează să fiu spinzurat“... Era adevărul 
gol-golut, pe care l-a scris și i l-a citit duhovnicului închi- 
sorii venit să-l spovedească — iar acesta, captivat de 
© asemenea sinceritate, a izbutit să smulgă de la stäpini- 
torul unui oraș de pe riul Loire actul de grațiere a poetu- 
lui. Îl salvase, deci, de la moarte simpla scriere a adevăru- 
lui, cure, probabil, în acele vremuri era un lucru atît de 
rar, încît din pricina lui să fie pus în libertate un poet- 
tilhar. pi 

Nazuinta spre adevăr e prea mare, și numai un minci- 
nos mizerabil ar putea scrie azi că afară e primăvară și 
în îivezi înfloresc ciresil. Poate că nici publicistica ger- 
mană nu s-ar încumeta să facă un asemenea pas, în ciuda 
faptului că ca nu se face remarcată prin aceea că ar fi 
dornică să le spună adevărul integral cititorilor săi. 
Intimplätor avem la îndemină o revistă germană ce apare 
în oraşul bavarez Bamt. Articolul de fond e, într-adevăr, 
frumos şi mai cu seamă interesant. Se spune în el că re 
cent a fost sävirsitä la Praga, din motive de ură naţională, 
o crimă cumplită, si asta în niște împrejurări ce au darul 
să trezească o uimire şi o spaimă cu totul neobișnuită fata 
de cunoscuta fire violentă și brutală a cehilor. Căci acele 


434 


cazuri ce trezesc doar uimirea și spaima obişnuită se 
petrec la Praga, precum st ştie, cu duiumul, incit nici 
măcar germanii nu le mai iau în seamă şi nu se mai 
ocupă de cle. Dar să revenim la cazul de faţă: 

Un german s-a urcat în tramvaiul electric și a cerut, 
în limba lui, un bilet de călătorie. A căpătat ! Dar altceva ? 
Taxatorul l-a tirit afară din vagon si l-a întins pe sina 
tramvaiului, chiar In fata primului vagon. Şi când publicul 
călător a cerut cu furtunoasă insistenţă ca tramvalul 
să meargă mai departe, germanul a fost călcat şi ucis, 
fara nici un fel de scrupule. 

Se aflau. acoio, îniîmplător, doi gardieni de poliție. 
Văzind însă că cel ucis era un german, s-au întors unul 
spre dreapta, celălalt spre stinga, si fäcindu-i semn vat- 
manului să-și vadă de drum, nu s-au mai interesat de 
nimic. O jumătate de zi au trecut tramvalele peste ca- 
davrul germanului ucis, și totuşi nimeni n-a băgat de 
seamă acest lucru. 

Publicaţia cerea guvernului bavarez anchetarea severă 
a acestui eveniment şi o intervenţie energică a Germaniei 
pe lingă guvernul austriac de la Viena. 

După toate aparențele, această amenințare a avut darul 
să bage spaima în toți funcţionarii societăţii de tramvaie 
din Praga, în asemenea hal, încît de atunci nu s-a mai 
intimplat, într-adevăr, în măsura în care amintita publi- 
catie isi amintește, ca un german afiai în tramvai să fie 
sacrificat prin procedee atit de barbare. Precum se ştie, 
de atunci. călătoresc cu tramvaiul, şi îndeosebi cu auto- 
mobilul numai persoane de origine cehă, ca să nu ne 
punem rău cu guvernul bavarez. 

Dar, pind și în ciuda acestui fapt, nu mi-a venit a 
crede că, de piidă, rovistele creytin-sociale din Viena ar 
dori și ele să-i convingă .pe cititorii lor că afavă inflorese 


“435 


cireșii. Desi, pe de altă parte, constat că nu scriu nimic 
despre faptul că e toamnă. Ar fi, de altfel, unicul udevăr 
pe care aceste preţioase publicaţii l-ar scrie pentru cititorii 
lor. Dar nu pot face acest lucru pentru a nu icsi din fäga- 
sul lor obişnuit şi pentru a nu-i înverşuna și ridica impo- 
trivă şi pe membrii partidului de care aparţin. 

De aceea socotesc că ceea ce am scris la începutul aces- 
tor rînduri sînt cuvinte bărbătești, trainice şi incontes- 
tabile, care se pot scrie si rosti nespus de frumos în aceste 
vremuri cînd se fac auzite atît de des apelurile pentru 
“promovarea adevărului. În aceasta direcţie se face remar- 
cat, în primul rînd, faimosul gencral Cancra, comandantul 
campaniei militare! din Tripolitania. Citesc cu nemărginită 
plăcere ce reportează acest neintrecut războinic guvernu- 
lui siiu despre toate acțiunile lui militare și, îndeosebi, 
mă amuză cu cîtă dibăcie se pricepe să minuiască dumnea- 
lui cuvintele : „Dar e adevărat !“ 

Astfel, nu de mult, ni s-a oferit prilejul să citim că, 
la întrebarea guvernului italian cu privire la actele de 
cruzime ale trupelor italiene faţă de arabi, celebrul general 
a declarat: „Nu e adevărat că am dat ordin să fie 
împuşcaţi toţi arabii la care s-ar fi descoperit arme 
ascunse. Un asemenea ordin n-am emis — dar e adevărat 
că ordinul meu se referea numai la acei arabi la carc au 
fest găslte carabine, pumnale și alte arme de acest gen“ 

' Precum se vede, generalul Canera este, așadar, nu 
numai un iscusit conducător de oști, ci şi un remarcabil 
şi indeminatic stilizator. 

Dar povestea asta cu adevărul nu e neapărată nevoie 
să se refere la niște atrocități de război sävirgite undeva 
în Tripolitania — şi la noi, în publicaţia noastră, citim 
mult prea frumoasa frază : „Dar e adevărat“. În sprijinul 
ecestui adevăr se remarcă paragraful 19 din legea presei, 


438 


menit să determine, mai bine zis să oblige la rectiflearee 
unor stiri absolut veridice. O asemenea rectificare de toată 
frumusetea am citit nu de mult într-un anume ziar regio- 
nal : „În temeiul paragrafului nr. 19 din legea presei, soli- 
cilăm următoarea reclificare : Nu e adevărat că am ieșit 
în curte din stradă, dar e adevărat că în curte mă aflam, 
ou adevărat, si nu e adevărat că cram beat, dar e adevă- 
rat că băusem în ziua aceca doar șaisprezece sticle, Mai 
departe : Nu e adevărat că l-am ameninţât pe vecinul 
Meu că-i sparg capul, dar e adevărat că n-a fost vorba de 
cap. După cum nu e adevărat că i-am împiodicat pe ai 
lu! să-i spele rana de la cap, dar e adevărat că după 
această întimplare m-am dus imediat acasă“. 

O asemenea reclificare e mai mare dragul s-o faci 
într-o vreme in care cititorul nu are posibilitatea să aleagă 
între ce este si ce nu este adevărat. 

Știrile de pe cimpul de bătălie italian devin adevărate 
ghicitori cu care cititorul își frămintă capul, străduindu-se 

In răsputeri să afle ce este şi ce nu.este adevărat în 
ohestlunea respectivă. 

Ziareie turceşti scriu : „Ieri, cîteva unităţi italiene au 
întreprins un atac asupra flancului nostru drept. Am 
capturat cinci tunuri si mari cantităţi de muniții. Italienii 
au fost uelsi pind la unul“. 

Despre aceeaşi ciocnire, agenţia ltaliană de ştiri 
Stefani relatează : , Jeri, cîteva unități turcești au intre- 
prins un atac prin surprindere, asupra flancului nostru 
drept. Am capturat cinci tunuri şi mari cantități de mu- 
Biții. Turcii au fost ucişi pind la unul, iar restul au fost 
luaţi prizonieri“. * 

La rîndul său, Ministerul de război al Italiei comunică 

entantilor marilor puteri că oștile italiene au cîștigat 
0 nouă bătătiie si, în același timp, Ministerul de război al 


437 


Turciel comunică reprezentanţilor aceloraşi mart puteri 
că ogtile turceşti au cîştigat o mare bătălie, 

Cele mal mari necazuri le pricinuiese aceste știri 
băcanulul de la colţul atrăsii noastre. Dumnealul stă me- 
reu în spatele tejghelel cu ziarul în mînă, şi nu incapo nici 
o îndoială că, de bună seamă, nu va supravieţui acestui 
război. Si-a uscat de tot, si nu mai face altceva decît să 
caute, cu: îngrijorare, un singur adevăr; căci adevărul, 
spune el, e numai unul. Dar iată că băcanul mai vede 
deodată o sută de adevăruri și se întige în ele cu o dis- 
perată hotărire spartană, cu neobosita îndirjire a furni- 
cii, spre a descoperi printre cele o sută, acel unic adevăr, 
şi pe oricine fi calcă pragul dughenii îl întreabă, palid de 
atita aşteptare si de speranţă că, poate, ping la urmă ve 
izbuti totuşi să dea de rostul lucrurilor : „Nu vă supăraţi, 
spuneti-mi si mie, vă rog : ce e adevărat in toate astea ?“ 

Si din nou se cufundă în lectura știrilor de pe cîmpul 
de bätälio. Din cînd în cînd sare în sus de pe scaunul lui, 
se apucă disperat cu miinile de cap și strigă furios spre 
sacii de cafea şi butoaiele cu magiun: „De-aş ști ce-i 
adevărat în toată povestea asta î“ 

$i, din dugheana lui, această näzuintä spre adevär se 
räspindesie afară pe sträzi, în casele oamenilor şi, deo 
dată, tuturor acelora care cumpără de la el le devine 
limpede că se mai şi minte și, în temeiul acestui adevăr, 
avem dreptul să fim nelinistifi. 

Obisnuiese să mă rad la un anume frizer, dar nu din- 
tre cel cu noutăţile lui, cu întrebările lui, care în toiul 
unei discuţii mai aprinse să fie în stare să-ţi reteze amin- 
două urechile, i 

VA mărturisesc că după izbucnirea războiului mi-a fost 
într-adevăr teamă să merg le frizerul meu. Nu de alta, 
dar in timpul bărbieritului vine vorba de o bătălie, sa 


438 


poveşteşte cum se spintecă oamenii între ei cu săbiile 

‘amd. şi deodată, în miezul discuţiei, se poate întîmpla 

ca frizerul, vrind să-ţi infäjigeze cum s-a intrat în carne 

vie, să te taie în lege, aga cum s-a întîmplat unui domn 

pe vremea războiului franco-german din $tiria, cind băr- 
jerul i-a zugrăvit vărsarea de singe de la Sedan. 

Eu însă m-am liniştit curînd. Frizerul meu citise si 
comparase două-trei ştiri şi de atunci suferă de ideea fixă 
că acest război, de bună seamă, nici nu există. 

— Poate să-ml zică mie cine ce-o vrea, obișnuiește el 
să spună de fiecare dată, pe un ton absolut convingător, 
—. dar, după mine, războiul ăsta nu-i decit o simplă 
näscocire, 

Şi continuä să Le radă cu o expresie disperată pe chipu-i 
mohorit, expresie ce trădează înverşunarca faţă de răuta- 
tea omenească, în stare să inventeze 'asemenea lucruri 
cusute cu aţă albă, încit omul isi dă seama de la bun 
inceput, după cc cilește două-trei ştiri mărunte — că e 
păcălit, înşelat si pus în fata unui act mislificator. 

Şi, cu povara resemnării în suflet, scuipä scirbit în 
timpul acestor reflecţii şi incepe să vorbească despre 
acumpele —' iar tu, categoric, eşti dator să-i aduci o ali- 
nare acestui bărbat cu briciul in mînă, nu de alta, dar 
într-un moment de disperare ar putea să întreprindă un 
act necugetat, fäcindu-fi rău mai întii fie şi, pe urmă, şi 
lui însuşi. 

Căci dacă i-aș spune că toate se vor scumpi și mai 
mult, şi că incet-incet oamenii vor muri de foame, bunul 
şi biajinul frizer ar fi poate în stare, în culmea deznă- 
dejdll, să ne scape pe-amfndoi deodată de acest supliciu. 

De aceea mă străduiesc să-l consolez, spunindu-i tot 
ce ştiu despre acţiunea ce se duce împotriva scumpetei. 
Ni demonstrez că sint multe orage care, de pe acum, au 
distribuit cetăţenilor săraci 25. kg, ba chiar si 100 kg 

( . 
439 


cartofi, si drept urmare a revenit la Lrei oameni cite două 
treimi dintr-un cartof. Î mai atrag atenţia că scumpetea 
mu e chiar atît de mare, deoarece în toate măcelăriile, ori 
unde te-al uita, nu vezi decit afișe cu acest conţinut: 
„O nouă ieftinire a cărnii !“ lar în ziua următoare carnea 
e şi mai ieftină. La rindul lor, băcanii au atîrnat în vitrină 
sl pe pereţi afișe anunţind : „O nouă ieftinire a făinii“. 
Tar în ziare se pot citi, la mica pubiicitate, anunţuri de 
genui : „O nouă ieftinire a zahărului“. Şi-i mai spun, 
bietuiui om, că nu de mult întreaga tabără a miciior 
comercianţi a deciarat solemn, printr-o rezoluţie și prin 
viu grai că, din clipa instalării scumpetei, vind mărfurile 
cu o pagubă de cel putin 25 la sută, in buna lor intenţie de 
a fringe gitui scumpetei, cu orice pret. Pe toate le ascuită 
bunul meu frizer cu un calm desdvirsit — un singur lucru 
însă n-am voie să-i spun şi anume aceia de a se duce la 
aceşti mici comercianţi, măcelari şi băcani, ca să cumpere 
ceva. Nu de alta, dar la cea mai apropiată vizită a mea 
în prăvăiia iui, mi-ar face, fără doar şi poate, ceva cu 
briciui. 

Aşa se face că-i povestesc mereu și-l consolez cu lu- 
cruri citite, in care eu însumi nu ered, şi în care, cu cea 
mai mare bună-voinţă, nu izbutesc să descopär o fărîmă 
de adevăr, ” 

Și iată de ce, pentru a șterge dinainte orice bănuială 
că propovăduiesc în mod. dellberat neadevărul, am scris 
la începutui acestui foiletoh că e toamnă, că plouă şi cu- 
rind vom avea zăpadă, 

Rog ca acesle rinduri să fie considerate drept o tnecr- 
care dc a spune de la obraz opinici pubiice adevărul real 
şi integral, şi nutresc speranţa că aeest adevăr nu va fi 
oprit, așa cum sc întîmplă adeseori cu alle adevăruri. 

De aceea. vă mai rog încă o dată să cilifi că e toamnă, 
<A plouă şi curind o să cada zăpada... 


440 


CUM S-A DUS DOMNUL MAZUCHA 
SA RAZBUNE ONOAREA LUI DE 
FAMILIST OFENSATA 


Domnui Mazucha era o fire foarle chibzuită și cumpă- 
tată. Cînd, în sfirgit, afiă că soţia sa îi înșela cu un oare- 
care domn Chabera din strada Neagră nr. 6, își puse in 
gind să răzbune onoarea sa de familist ofensata. 

Și astfel, potrivit firii sale cumpănite, chibzui bine o 
bucată de timp, mai precis paisprezece zile încheiate, după 
care luă decizia de a obţine satisfacţie fără vărsare de 
singe sl la modul cel mai dalicat şi mai cuviincios cu 
pulin{ä. Alle paisprezece zile chibzui adinc, punindu-si 
Întrebarea dacă e cazui să folosească în acest scop o cra- 
vașă. de călăreț, ori să se bizuie numai pe forţa pumnilor 
săi. In cele din urmă luă hotărîrea definitivă de a-l pälmui 
pe domnui Cbabera în plină atradă, ceea ce constituie, 
de fapt, procedeul cel mai convenabil în obținerea satis- 
facllei, deoarece nu e legat de nici un fel de sacrificiu 
financiar, cuin ar fi de pildă cumpărarea unei cravase de 
călăreț. 

Mai pierdu apoi încă o săptămină cu tot felul de cerce- 
tari, umnărind sä afle cam pe unde obișnuiește domnul 
Chnbera să se plimbe. Potrivit informaţiilor obţinute, 
acesta se duce în fiecare zi, la orele patru după-amiaza, 
cînd nu are intilnire cu doamna. Mazuchovă, la Cafencaua 
Union din strada Ferdinand, unde zäboveste pind la şase 
și jumătate, după care iese po promenadă, îndreptindu-se 
apre localui U Glaubicu de la Mala Strana. 


7 


441 


Aşadar, în ziua de şapte februarie, domnul Mazucha 
porni la fapte, ducîndu-se să răzbune-onoarea sa de fami- 
list ofensată. Se duse, deci, direct la cafeneaua cu pricina 
gi, aflind la ce masă obignula să stea domnul Chabera, se 
aşeză pe un scaun drept In faţa lui şi, într-o stare de peni- 
bilă descumpănire, începu să cerceteze cu atenţie statura 
robustă si atlelică a rivalului său. La niște umeri atît de 
lati nu se așteptase. „Asta trebuie să aibă musculatură, 
nu glumă“, își spuse cu tristeţe, în sinea lui, iar domnului 
Chabera i se adresă pe un ton cit se poate de binevoitor, 
în clipa in care acesta lăsă din mină o revistă în limba 
fcanceză- | 

— Nu vă supăraţi, scaunul acesta e Uber ? 

— 0, vă rog! îi răspunse foarte amabil domnul 
Chabera. . 

„Ticălosule, își spuse tn gind domnul Mazucha, dacă 
ai şti tu pe cine ai în fata !“ 

„Dacă ar gti — medită cl în continuare, la adăpostul 
revistei tranţuzești — s-ar irita de pomană. O asemenea 
namilă care mi-a distrus fericirea conjugală ar fi in stare 
să-mi dea in cap cu o sticlé. Da, dar nici ușa nu pot să-l 
las, dacă nu aitfei, să-l umilesc măcar moralmente, ne- 
mernicul i“ 

Cu un prefăcut aer de dispreț, lăsă revista pe un scaun 
alăturat şi rosti cu voce tare : 

— Publicaţiile astea franţuzeşti sînt de-a dreptui 
dezgustătoare. Unde te uiţi, numai cazuri de infidelitate 
conjugal. Marchiza Des Belleau întreţine relatil amo- 
roase cu sculptorul' Vaillant. De cc oare nu l-o fi păimuind 


442 


domnul marehiz, ca să-i treacă pofta de aventuri! ?.! Ei 
dräcie | Să fiu în locul lui, l-aș apuca de guler pe ticălos 
şi i-ag arde cîteva palme zdravene în plin bulevard, să 
mă ţină minte ! Asa trebuie pedepsită infidelitatea conju- 
gală i La ce bun să-ţi cumperi pentru o treabă ca asta un 
revolver ? ! 

Prin preajma mesel lor treceau tot felul de oameni, 
clienți ai cafenelei; domnul Mazucha amuţi, în schimb 
domnul Chabera nu se sfii să spună, pe un ton foarte 
jovial : 

— Pentru asemenea exemple nu e feapărat nevoie să 
ne ducem tocmai la Paris; la noi, ia Praga, se petrec 
niște îucruri, incit i s-ar face omuiui părul măciucă dacă 
le-ar cunoaște. Eu, stimate domn, aş avea atitea de po- 
vestit în această privinţă i 

— Si eu! spuse, cu semnificaţie, domnul Mazucha, 
neputindu-se stăpini. Dar spiritul său chibzuit isi regăsi 
numaidecit cumpăna şi de aceea' se grăbi să adauge cu 
blindete : | 

— Nici nu mă îndoiesc de acest lucru... Dar, oricum, 
povestea asta mi se pare nespus de penibilă, nu credeţi, 
stimate domn ? După mine, legile noastre nu sînt destul 
de aspre, De aceea socot că un asemenea litigiu e cel mai 
bina să fie soiutionat la modul personal... 

Şi, iesindu-si iar din fire, continuă : 

— Ce mai, foarte simplu, o asemenea secătură trebuie 
acostatä, pălmuită de faţă cu toată lumea, după care fi 
apul clar şi răspicat : Mi-ai distrus fericirea conjugală, 
acum du-te de-fi pune comprese reci pe obraji! 

— Povestea asta nu-i chiar atit de simplă, obiectă cu 


443 


gravitate domnul Chabera, eu unul am trecut prin multe 
situaţii asemănătoare. Cind mă aflam la Brno, s-a îndră- 
gostit de mine soţia unui director. Mai tirziu conifa a 
fugit cu un aitul, undeva în România. Dar domnul direc- 
tor, pe vremea cînd încă mai eram în relaţii cu soţia lui, 
ne-a descoperit o dată într-o excursie ia Blansko. Ne-am 
luat la harţă și dumnealui a găsit cu cale să se rățoiască la 
mine ca un apucat. N-a lipsit mult să-i trag o chelfä- 
neală zdravănă, dar l-a saivat nevastă-sa care, căzind în 
genunchi în fafa mea, m-a rugat să-l iert. Aga se face 
că l-am lăsat să plece viu şi nevătămat. Între noi fie 
apus, stimate domn, directorul ăsta era un proslănac, o 
minte mărginită, în cel mai larg sens al cuvîntului. După 
un limp m-am dus să-l caut la Brno, unde s-a purtat ca 
un mielusel. Îi adusesem înapoi pince-nezul pe care i-l 
zburasem de pe nas. Dar, ţineţi minte ce vă spun, dacă 
nu cra nevastă-sa care să mă roage alit de mult, nu ştiu, 
zău, ce s-ar fi ales de el. L-ag fi aranjat cum scrle la carte. 
Asa se procedează, slimate domn. Dar, apropo, dumnea- 
voastră sinteţi însurat ? à 

— Nu sînt, răspunse şovăitor domnui Mazucha. 

— Scuzati-mä, stimate domn, spuse binevoitor dom- 
nul Chabera, scuzaţi-mă că încă nu m-am prezcntat : eu 
sînt tenorul Chabera. | 

— Jar eu... eu mă numesc. + Vojtech Slavicek, btigui 
temerarul domn Mazucha. 

Si după ce plăti cafeaua cu lapte, vărsînd o lacrimă pe 
hirtia de o coroană, plecă descumpănit, stringindu-i mina 
tenorului Chabera. 


444 


AVENTURI CU UN BAIETEL GOL PUȘCĂ 


Era scara tirziu. În apa Vltavei nu se mai scälda 
nimeni. Mă imbracam pe malul de lîngă Modrany, prega- 
tindu-mă s-o pornest spre stația de vaporașe „Fabrica 
de bere Branik“,- cînd, deodată, dintr-un pile de sălcii 
vâxbi pînă ia mine un plins sfişietor de copil, întrerupt de 
Nişte văicăreii asurzitoare : 

. — Doamne, Dumnezeule ! Sfintă- fecioară Maria, în- 
gorui mou păzitor, ce mă fac ? ! 

Am pătruns în desis, unde am descoperit un puşti de 
vreo opt anisori, zăcind neputincios pe prundiș. Văzin- 
du-mă, sări in sus ca pe arcuri şi, cuprinzindu-mi picica- 
rele, începu să țipe: 

— Pentru numele lui Dumnezeu, vă rog frumos, aju- 
tați-raă, cu sînt din VrSovice ! . 

Mi-a dat scrios de furcă pind să scot de la ci povestea 
cumpiitei sale taine. Aventura pe care o avusese și care, 
prin tragismul ci, mă impresionä profund. 

O ascmenca poveste poate zgudui plnă și cea mai 
cinică şi nesimjitoare făptură. 

Înainte de toate, puştiul nu știa care-i numele său de 
familie. Stia despre ci doar alil, că e din Vriovice, că toată 
lumea îi spune Tonda şi are opt ani 

Dimineaţa ai săi il frimiseseră după chifle. Pe stradă 
se întilnise cu un grup de prieteni şi aceştia îl îndemnaseră 
să meargä cu ci să se scalde la Branik, undc aveau să 
ehbovească touli ziua, Toniéek se lăsase adcmenit, dar 
apre a avea conștiința dalorici îndeplinite, cumpărase mai 
{nlii cbiflele, putrivit dorinței părinților, şi după ce le 


445 


îndesase bine in buzunare se dusese la scaldă cu ţoată 
gaşca. 

La amiază mincaseră chillcle, ca să-şi potolească 
foamea. Hainele şi le ascunseseră [rumușel în pileul de 
sălcii, şi băieţii se distraseră de minune, bäläcindu-se de 
zor, împroșcindu-se şi virindu-şi unul altuia capui în 
apă. Spre seară, in timp ce Tonda mai era in apă, băieții 
plecară, iar el nu-și mal găsea acum halnele iăsate în tufiş. 
Aşadar, e din Vréovice, în momeulul de față se afla la 
Modrany fără cele mai elementare noțiuni despre drumul 
ce i-ar putea duce înapoi acasă. 

— Doamne Dumnezeule, sc tinguia sârmanul Tonda. 
Eu sînt din Vréovice si nu ştiu unde mi-s hainele. Dumne- 
zeule din ceruri, ajută-mă ! 

Mă ţinea de picioare şi, plingind sfişietor, striga uitin- 
du-se drept !n ochii mei : 

— la-mă, nenc, cu matale si “au mă acasă ! 

— Așa nu se poate, puştiule, um obieciat eu: mai 
întîi trebuie să-ți găscșii hainele. Dacă si incerce cu mine 
pe stradă, aşa cum ești, ne-ar uresta pe amindoi. 

— Eu nu sint un dezbrăcat ! răcni din nou puştiui; 
eu am avut hainele. aici, în tufis. 

— Si unde sint acum, puisorule ? 

— În apă. Băieţii mi le-au aruncat în apă gl mi-au sous 
să caut ailele prinire saicti, lindcă mai sint pe aici o 
mulțime de cupii care s-uu dezbrăcat, dar eu nu găsesc 
nimic. 

Şi generosul copil conlinuă să răcnească : 

— la-ma, nene, cu matale și du-mă acasă! Eu sînt 
din Vrăovice, şi n-am cu ce mă îmbrăca |, 

În cele din urmă, izbindi si in mine mărinimia, 

— Bine, puișorule. te iau cu mine, i-am spus cu 
blindefe in glas; © să mergem cu vaporaşul.. 


446 


Pustiul incetă să mal tipe. Mergeam amindoi de-a lun- 
mul digului, eu îmbrăcat în lege și, lipit de mine, păzea 
vuminte băieţelul gol puşcă. . 

Ofeream, ce-i drept, o priveliște frumoasă. Prima 
senzație am stirnit-o în faţa staţiei de vaporașe „Fabrica 
de bere Branik“. 

Mulțimea adunată acolo începu să rid&, iar un domn 
mat acătării se întoarse spre mine și mă întrebă : 

— E bâlatul dumitale ? . 

În fond ce le pasă lor al cui era băiatul, mi-am zis în 
sinea mea, . 

— Binefnteles că-i al meu, am răspuns fără goväire, 
Nu-l aşa, Tonik ? 

— Aşa e, confirmă băiatul, scurt. 

Și stăteam amindoi si aşteptam... 

La un moment dat 6 doamnă, in culmea îndignării, mi 
#0 adresă pe un ton de repros : 

— Dar bine, b&iatu) ăsta n-are nimic pe el! 

— Asta văd şi eu ! i-am retezat-o cu promptitudine. 

Ne intoarserä cu toţii spatele, în semn de dispreţ, numai 
doamna indignată nu se lăsă gi continuă pe un ton 
Intepätor : 

— Halal tată ! Nimic de zis | Frumos te mai îngrijeşti 
dumneata de propriul dumitale copil: Mă mir că nu ţi-e 
rușine să-l lași așa cum l-a făcut bunul Dumnezeu. 

— Distinsă coniţă, i-am replicat eu; dacă afi fi în 
ultuaţia acestui copil, credeţi-mă, n-aş merge cu dumnes- 
voastră pe dig, căci vorba ceea, mai ştiu şi eu ce-i ais 
pudoare ; dar acest copilaș nevinovat, care se scobește în 
nas cu atita eleganță, aici, în fata dumneavoastră, sint sigur 
vă nu poate jigni nici o persoană cu adevărată înţelegere 
pontru un trup despulat de copil. 

Dol bârbaţi foarte distinși scuipară în scirbă, 


447 


In sfirgit, soal si vaporaşul. M-am înghesuit pe punte 
cu copilul gol pușcă. Căpitanul vasului se uită o ciipă ia noi, 
apoi strigă: 

— Ce cauţi dumneata aicl cu copilui ăsta dezbrăcat ? 

— Un bilet pentru el, şi unul pentru mine, pina la 
Prega. 

— Persoane despuiate nu iransportăm, răspunse căpi- 
tanul, fă bine, deci, şi lasă copilul pe mal. 

— Brută |! am zbierat eu furios ; dumitale nu li-e milă 
să lăsăm un copil dezbrăcat pe malul Vitavei, acum, în 
bezna nopții ? Cum... 

N-am apucat însă să-mi roslesc gîndul pînă la capăt, 
că doi vaporeni m-au înhăţat la iuţeală si m-au dat jos 
de pe punte cu copil cu tot, după care vaporasul se des- 
prinse de țărm şi porni mai departe in larg, iar noi doi am 
rămas pe dig, invaluiti în semiobscuritatea înserării. 

Puștiul bocea de zor. 

— Nu urla, i-am spus ușor iritat, că de nu, te arune 
în apă... N-avem ce-i face, trebuie să mergem la Praga 
pe jos. 

Ne-am dus pînă la Branik. 

— Mi-e foame! începu să se văicărească micuțul 
Tonda. ' 

Nu-mi rămase nimic altceva de făcut decăt să merg cu 
el la restaurantul fabricii de bere. 

— Sezai aicl, lingă mine, i-am spus şi, într-o atmosferă 
de fnfrigurure generală, ne-am așezat la o masă la care 
se aflau cîteva doamne. 

Veni chelnerul. 

— Daţi-ne vă rog o sticlă de bere gi doi cirnati. 

Chelnerul căscă ochii cit sarmaua, iar doamnele roșiră 
în obraji. 


448 


— lertati-mä, biigui chelnerul, dar nu vă putem servi, 
ştiţi... ia noi, în iocal, toată iumea trebuie să fie îmbrăcată. 

— Chiar şi acest copil nevinovat ?! am întrebat eu cu 
mirare, sältind băiatul pe masă şi prot&pindu-] cu fata 
«pre doamnele amintite. Priviţi şi dumneavoastră această 
Inocentä autentică. 

Ne-am trezit din nou afară,. pe şosea, iar eu stăteam şi 
mă tot framintam ce să fac cu acest copil. 

Si puştiul răcnea de zor : 

— Mi-e foame ! Sint din Vrăovice! 

‘ Am pornit deci mai departe, spre Praga. Ajunsesem ia 
dlaperare din pricina jalnicelor văicăreli ale puşliului, care 
nu mai conteneau. 

La un moment dat am ajuns in- dreptul unei parohii. 
Am apăsat pe butonul soneriei şi cînd bucătăreasa a des- 
chis ușa, l-am îmbrîncit pe despuiatul Tonda, făcindu-i 
vint pe coridorul parohiei, și am Juat-o la sănătoasa. 

A doua zi am citit în ziare că preotul cu pricina a fäcut 
în scara precedentă o criză de apoplexie. 


REVOLTA PUSCARIASULUI SEJBA 


- Kaministratia închisorii îi täic puşchriaşului Sejba gă- 
luşca pe care o căpăta drept răsplată pentru oficierea ser- 
viciului de ministrant. . 

Trebuie să se facă economii, iar o asemenea găluşcă re- 
venca la preţul de patru haieri bucata. De o sută de ori 


"449 


pe an făcea Sejba oficiul de ministrant — asta înseamnă 
o sută de gäluste, adică patru coroane in cap. Far aceste 
patru coroane aveau să fie economisite de administraţia 
închisorii. Administratorul: își freca miinile de bucurie. 

Ce-o să mai caste ochii acest Sejba, cind după oficie- 
rea siujbei religioase o să afle că l-a slujit pe Dumnezeu 
de pomână._ 

Administratorul î isi trase pe el uniforma de serviciu si 
se duse in capela inchisorii, unde condamnatii se aflau in- 
colonati. În drum spre capelă, unii găsiseră pe coridoare 
niște chiștoace de trabuc și acum ie mestecau cu volup- 
tate, bucurindu-se că n-au venit la biserică de pomană. 
Unui dintre pușcăriași, condamnat la temniţă pe viaţă, se 
uita la soare ale cărui raze pătrundeau ca nişte sulițe lu- 
minoase pe fereastra capelei. 

De cincisprezece ani vine el aici, şi atunci cînd soarele 
nu strălucește motäie în picioare. De altfel, razele acestea 
exercită asupra lui o forță atrăgătoare, de-a dreptul capti- 
vantă. Se uită la ele pe toată dprata predicii și a slujbei 
religioase şi in acest timp nu vede şi nu aude nimic din 
coca ce se petrece in jurul lui — îngenunchează si isi face 
semnul crucii cu mişcări masinale, uitindu-se, fără intre- 
rupere, la razele soarelui. Căci ele veneau de afară și, de 
bună seamă, în cle era acea forţă care-l atrăgea și-l fas- 
cina. Ali puscäriasi priveau spre îngerul păzitor, pictat pe 
plafonul capelei. Cu timpul, îngerul pälise si pe alocuri se 
murdărise. Asa se face că acum-arăta ca bărbosul gardian- 
sef din alelierul de timplărie. Acest înger nereusit întindea 
o mind, groasă cit piciorul, spre primele rînduri unde se 
aflau insivati puşcărlașii minori. 

Cei mai multi dintre ei arborau o mină. răutăcioasă, 
deoarece din buzunarul dc la haina gardianuiui lor, aflat 
în flancul coloanei, răsărea în afară gîtul unei sticle cu 
rom, 


450 


Gurdianul fusese de serviciu noap‘ea, şi acum era in- 
tr-o dispoziţie de zile mari. Cu toţii erau siguri că avea 
à cinte fals : „Doamne, în fata măreției tale mă inchin”... 

Pe aproape stătea bucătarul inchisorii, un puscärias cu 
părul cărunt. Se afla aici al şaselea an, si in acest tăs- 
timp se rotunjise imbucurălor. Gardianul însărcinat cu su- 
pravegherea bucătăriei e si el gras, dar bucătarul jl va in- 
trece, cu siguranţă, pind la ispășirea celor zece ani. Așadar, 
gardianul dé la bucătărie stă lingă bucătarul-puşcăriaș, si 
amindoi cască de-zor. De-ar începe o dată predica si de s-ar 
afirsi cit mai repede slujba religioasă !... 

Acest timp petrecut in capela inchisorii tonistituie pen- 
tru ci momentul cel mai neplăcut al întregii säplämini. 
Cind te uiţi, trebuie să ingenunchezi, ca să nu mai vorbim 
ce chin e.pe urmă, cînd esti nevoit să tragi in sus un ase- 
menea burdihan. _ , 

Din grupui puscäriasilor mai virstnici se auzi deodată 
un, plîns cu sughi{uri. Se intoarseră cu taţii intr-acolo. Să 
fie iar batrinu] Kutina, care se preface ed plinge ? Jefuisé 
douăzeci de mii de la un oficiu poștal, şi acum se vaită că 
are mustrări de conştiinţă şi-i pare rău de ministrul eo- 
merţului. ~ 

Puşcăriaşii se amuză, dar arborează o mină gravă, spre 
a nu-l trăda pe Kutina că joacă teatru. 

La urma urmei, să fie şi niticä băşcălie, ca ultima dată, 
cînd capelanui închisorii, arätind cu mina spre Kutina, a 
strigat cu vocea lui tunätoare : „Luaţi pildă de la acest om! 
Astata ii pare rău de faptele sale. E] știe că Dumnezeu coace 
plăcinte, şi-i pedepseşte pe cei ce Au sth: ce-i pocäinta. 
Dar el plinge, stiind că numai regretul fierbinte deschide 
porţile ceruiui. Iar Dumnezeu e milostiv !“ 

La cuvintul bun al capelanului, Kutina căpătă dupa 
aceea hrană de spital. lar acum isi manifesta recunogtinta 


451 


printr-un nou plins cu sughifuri, deoarece e incredinfat-cA 
predica trebuie să înceapă din clipă în ciipă. * 
Administratorul se uită ia ceas. Capelanul a întirziat 
azi cu zece minute, în ciuda faptului că ieti, în timp ce ju-- 
cau cărți, îi spusese cit se poate de ciar : „Nu cumva să-mi 
începi tirziu predica, dumneata știi prea bine că la zece 
“trebuie să fiu la bodega“. Dar nu-l iert eu, gindea în sinea 
lui administratorul, îi spun eu citeva vorbe ca să ştie ce 
înseamnă cuvint dat. Într-o închisoade, toate trebuie să 
„meargă ca -pe roate, chiar și slujba închinată Domnului. 
In sfirgit, capelanul urcă în amvon, avînd, gata prega- 
tită, o predică scurtă, dar plină de miez. Era cătrănit rău 
de tot din pricină că aceste predici trebuiau să fie toate ‘ 
pe același calapod, iar soția administratorului şi-ar putea 
" închipui despre el că nu se pricepe ia nimic, și asta l-ar 
durea nespus de mult, 

Si-apoi, de jos din capelă, se uitau la el o mulţime de 
fete rase şi de capete tunse cu numărul Zero, și treaba 
asta i se pérea de-a dreptul Ingrefosatoare. 

Ar trebui să i se mărească simbria. Primeşte trei bă- 
auti pentru predică si zece coroane pentru slujba religioasă. 
Ca predica lui nu are prea mare efect asupra. îndreptării 
morale a puscäriasilor ? În definitiv, ce-ar vrea dumnealor 
pentru trei bănuţi ? Să zicem că, la un. loc, sint trei sute 
de deţinuţi — asta înseămnă că el capătă cite un creifar 
pentru îndreptarea fiecărui puşcăriaș. Nu-i asa că-i puţin ? 
Așadar, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfintului Duh...” 
Vorbea. despre tilharii din stinga si din dreapta mintuito- 
rului, Dismas şi Kosmas. Deodată insă se încurcă și-o luă 
de la început. Așadar, Kosmas si Dismas... 

— Chiar azi vei ajunge cu mine în rai. 

Dar, iată, domnui administrator scoate ceasul din buzu- 
nar. Aha, la ora zece trebuie să fie la bodegă. Dar nu-i ni- 
mic, puţin îi pasă, să mai aștepte, căci ieri, administratorul 
. . F - 

452.. 


oigligase de la el un galber ia cărți, să stea aici, cu noi... Şi 
vorbi mai departe despre tilhari, urmărind în 'acest limp 
mişcările nervoase ale administratorului. 

. — Aflaţi deci, voi, päcätosilor, că färä adevärala cäin|ä 
raiul nu i se deschide nimănui ! : 

Ia te uită ce mutră face domnui administrator, îşi spu- 
nea in sinea lui. Dar lasă, puișorule, că nu moare nimeni 
din‘ asta, o să aștepți si tu pînă la zece si jumătafe cu sfer- 
tul tău de vin şi cu cirnetii italieni... Ei drăcie ! Aşa e, azi 
aduc la bodegă cîrnaţi italieni. Mda, în cazul ăsta ar fi bine 
să termin mai repede. 

— Omul păcătos, ca şi tilharul acela, se pocăieşte şi i se 
iartă păcatele. Chiar azi vei fi cu mine in rai. Cuvintele 
astea sînt valabile şi pentru voi. Reflectafi asupra lor și să 
ne rugăm pentru intenţia bună. În numele Tatăiui, al Fiu- 
lui şi al Sfîntului Duh. Tatăl nostru carele... 

Administratorul zimbeşte bucuros. Va ajunge totuşi la 
bodega înainte de a se goli cäzänelul de cirnäciori italieni. 
Numai de-ar oficia gi Slujba religioasă la fel de repede... 
Atita conștiință o fi avind în și această secătură... își spu- 
nea în sinea lui pofticiosul administrator at inchisorii. 

Din sacristie se auzi clinchetul subţire al clopoţelului. 

Administratorul îi aruncă o privire fericită puşcăriașu- 
lui Sejba, care tocmai pășea cu liturghlerul i în fata aitarului, 
urmat de câpelan. 

Numai de-ar luera mai repede acest Sejba. Dar Sejba 
îndeplineşte oficiul de ministrant plin de avlavie si cu toată 
conştiinciozitatea, pentru a-și cișliga cu demnitate acea gä- 
luşcă suplimentară. De fapt, în clipa asta el se gîndeşte la 
ambele găluşte. 

Rosteşte eu ardoare :, 

— Konfiteor. 


453 


Da, două găiuște întregi. Si ce frumas muvwusc cind 
începi să tai o asemenea -galugcd ! $i ceapa aceca inotind 
în untură de pore ! 

Sejba e un mare mincau gi, cum am mai spus, un minis- 
trant constiincios. Acum rostește cu acecasi evlavie : : 

— Kyrie-eleison ! Christe cieison ! 

De trei ori Kyrie, de trei ori Christe, si din nou de trei 
ori Kyrie, invocind îndurarea Domnului, încet și cu sme- 
renie. Cu cit zäbovesti mai mult, cu atit se scurtează timpul 
pînă la prînz. Aici, in capelă, e domn, pe cind acoio, în ce- 
lula, e un simplu puscärias. De aceea răspunde incet, tără- 
gănat, că să lungeascä slujba religioasă şi să scurteze timpul 
ce-l desparte de prinz. Căci el se bucură şi așteaptă cu atita 
nerăbdare portia aceea suplimentară... 

— Et-cum-spiritu-iuo !. rosti cl incet şi cu ardoare 
aceste cuvinte sacre, spunindu-şi în sineu lui că bucătarul 
o să-i aleagă iar găluşca cea mai marc. 

„Administratorul dădu furios ochii peste cap. Alla dată, 
la ora asta, sint totuşi ceva mai departe. iar azi n-au trecut 
încă de epistola întii. 

— Deo gratias, răspunse Sejba ceremonios, după citivea 
epistolei. : 

Numai Dumnezeu e-martor cu cită bucurie si neräb- 
dare astepta el azi untura aceea cu ceapä, in care inoatä 
gälusca mult rivnitä. . 

În fundul sălii, administratorul cäsca de zor. Nu-i 
nimic, tilharule, te învăţ eu minte, data viitoare n-o 
să mai răspunzi tu aiil de tărăgănat... După cé-o să 
afli că nu mai capeti a doua gäluscä, o să-ţi treacă pofta 
să mai faci pe ministrantui cu atita evlavie. Ca si cînd, 
afurisitul, n-ar putea să spună „Deo gratias“ dintr-o 
bucală : grat“, dar nu, dumnealgl o întinde cit o pomană 
țigănească : ,,Dc-o-gra-ti-as...“ lar capelanul e nevoit să 


454 


țină miinile impreunate: pind cînd Licălosui de Sejba in- 
gină toate prostiile astea. Poftim, nemernicul se bate 
cu pumnul în piept atit de încet, de-i vine omului să-şi 
la cimpii, nu alta. În sfirsit, slavă Domnului că am ajuns 
la „Agnus dei“ și se aude clopotelul. Nu, ştiu de ce, dar 
parcă simt că mor la gîndul că deliciosii cirndciori italieni 
nu vor mai fi. Sejba ! Camera obscură te așteaptă pentru 
acest tărăgănat „Amen“. Da, asta ai merita, mizerabile. 
Parcă anume îmi pui bete în roate. De mult s-ar fi putut 
spune ,,Ite missa est“. Aha, bestia, ce încet a turnat apa 
pentru spălatul miinilor. Cu asta mi-ai pricinuit o întir- 
zlere de cel putin trei minute, ca să nu mai vorbim de 
celelalte... | 

Administratorul injur& pe infundate, nu de alta, dar 
paharul se umpluse și amărăciunea lui ajunsese la extrem. 

n timpul impărtășaniei se izbi cu pumnul în piept atît 
de tare, de se auzi în capelă un bubuit asurzitor. 

In acest timp, ochii iui Sejba 'ardenu de atita infla- 
cărare, iar. dumnealui trecu liturghierul fii partea stingă 
a altarului cu pas atit de tărăgănat, încit ădministratorui 
îşi pierdu cu desävirgire speranţa de a mai vedea cirnä- 
ciorii italieni. 

M schimb Sejba se bucura, asteplind cu tot mai multă 
nerăbdare masa de prînz. Da, gălușca o să inoate in gri- 
sime, iar cepșoara aceea rumenă și gpastoasă, cu miros 
atît de plăcut, îi lăsa gura apă. „Dacă 'găluşca era pentru 
el cerul, ceapa era luna de pe cer. 

— lite miiiissa est, prelungi Sejba răspunsul și mai 
mult. De666 grâtiââăâs, adăugă el sisiind, si în acest 
timp se gindea cum taie cu lingura găluşca, bucätele-bu- 
cätele, cum o sărează sf o amestecă frumos în sosul acela 
gras, . 
Pn urmă pușcăriașii primiră binecuvintarea gi se citi 
ultimul „evanghelium“. 


455 


— La inceput a fost cuvintul, si cuvintul a fost al 
Domnului, si Domnul a fost cuvintul... , . 

In culmea disperării, administratorul se întreba în 
sinca iui de ce a făcut sfintul Ion atit de lung acest inceput 
al evangheilei. 

Pe urmă mai vine Tat&i nostru si Ave Maria si „pe 
urmă... pun să-l cheme ia nine pe ticălosul, de Sejba. 

În sfirgit Si fu dat să audă ultimui „Amin“. Iesi pe 
coridor, unde-i aştepta pe Sejba să iasă din sacristie 
pentru a se îndrepta spre celuia sa. 

— Sejba, îl spuse, cînd acesta trecu prin dreptul 
lui — administrația închisorii a hotarit să nu mal acorde 
ministrantului găluşca suplimentară pentru îndulcirea tra- 
îuiui. Cine vrea să-l slujească pe Dumnezeu, îl siujeşte 
pe-gratis, şi-Au în schimbul unei găluşte. M-ai înţeles ! ? ! 

Aşa se face că Sejba s-a pus pe grevă. A purtat în el 
o mare şi indelungată bătălie spirituală -pină să se încu- 
mete la acest pas. De-o parte a baricadel au stat slujbele 
închinate Domnului, de cealaltă gälusca suplimentară. 
A avut de ales între hrana sufletească, cum se mai spună, 
pîinea mistică — și materia aceea palpabilă si consuma- 
bilă. După o îndelungată meditație, însoţită de o ceartă 
cu cellalti deţinuţi din celula sa, nr. 18, a acordat întiie 
tate acestela din urmă. -Cei.cinci tovarăși de celulă au 
fost pentru un deznodămint rapid ‘al acestui litigiu. Să 
meargă $i să spună foarte simplu”; 

— Foarte bine ! Nu daţi gălușca, n-aveţi ministrant ! 

Lui Sejba însă îi era teamă să nu-l supere pe Dum- 
nezeu. Asa se face că în duminica aceea nefericită stătea 
la masă şi reflecta. Mincase, era sătul, nu ca în alte dumi- 
nici, dar, ce-i drept, fiämind nu era. 

Da, Dumnezeu s-ar supăra pe mine, repeta el întruna. 


456 


Si se cufunda in silabisirea uneia dintre interesantele 
cârţi religioase din care se compune, în exciusivilafe, Bi- 
blioteca închisorii. 

— Da, fratiorilor, le spuse el tovarășilor săi de celulă, 
lăsind cartea din mină — frumoasă e povestea asta cu 
țăranul care a biestemat si a înjurat de toţi sfinţii, în 
timp ce ara de Vinerea Mare... Şi uile, aşa, din senin, a 
fulgerat, şi trăsnetui isa ucis ţăranului amindoi boii. 

Această nerozie ii înveseli pe ceilaiji, fäcindu-i să 
ridă in hohote, ceea cc avu darui să- i revolte ia culme 
pe ministrantui nostru. 

— Noi sintem jos, Dumnezeu e sus, pricepeli ? se 
aprinse el plin de indirjire”; iar cu am ajuns să fiu asa, 
încît l-as sluji pe Dumnezeu chiar „şi pentru o posircä de 
supă suplimentară, da, aș fi în ‘stare să renunţ ia găluşcă, 
Si de-ar fl să nu mi se mai dea nimic, tot muifumit as fi, 
și aș spune : Domnul fie lăudat. 

Spre seară i'se fäcu foame. De obicei, duminica, avind 
fa prinz două găluşte, își lăsa pentru cină o bucată de 
carne, azi însă, avînd numai una, mincase loaté carnea 
și nu mai păstrase nimic. 

Și incepu să chibzuiască adinc, spunindu-si în sinea 
lui că ar fi cazul să i se dea, in plus, mäcar o porlic de 
supa. 

Pera, vizibil, an tind alit de păcătos, incit prinse să 
bată celula în luag si in lat, spunind „pe înfundate Tatăl 
nostru. 

Se pare că această rugăciune avea o influen(ä şi mai 
mare asupra digesliei sate decit gîndul păcătos cu portia 
de supă suplimentar&, Cu cit se ruga mai fierbinte, cu 
atît era mai flämind. Si orice.ar fi făcut. evlavia ceda vă- 
zind cu ochii în fata foamei, Era mai mică decit gälusca, se 
risipea din ce in ce mai mult, şi in locul ei cîştiga teren, 
punind stäpinice pe cîmpul de bătaie, acea bucată mare 


457 


dé păluşcă. inotind in sosul cu ceapă ait de gustos. 

Trei ani a trăit in această închisoare toate duminicile 
în beisug. slujindu-] pe Dumnezeu cu toată cinstea, iar 
ecilal{i doi ani citi mai are de ispășit, să-l slujească pe 
Dumnezeu de pomană ! ? | De ce mă năpăstuieşte oare 
alolputernicul în felul ăsta ? SA mai fle oare supärat.pe 
mine pentru furtul acela ? Să nu fie e-djuns cinci ani 
de puşcărie pentru cei cifiva creitari ? . 

. Si cu cită rivnă facusé el în ziua aceea oficiul de minis- 
trant. Și. ce frumos a spus: ,,Kyrie eleison“, „et cum 
spiritu tua“! i 7 . 

— Ei drăcie ! rosti încet, ca pentru sine. Si cu Ge m-am 
ales ? . . 

Cineva, dinir-un coit, ii răspunse cu un cuvint necu- 
viincios. 

— Pai uşa este, se [ăcu auzit un alt puscärias : Sejba 
e-un bou [ara percche ! Să mi se intimple mic unu ca 
asta, apoi m-aş duce şi le-aş spune-o pe sleau : Respec+ 
tele mele, să [iţi sănătoşi și la pungă grosi, iar pe viitor 
pe mine să nu mai contati ca ministrant. 

— Are dreptate, interveni un ai treilea. Ce pot să-ţi 
facă ? Nimic. De vreme ce tu .pui la bătaie în această 
ceremonie mintea ta, ia rindui lor şi ei sint datori să te 
despăgubească într-un fel. Asta-i la mintea cocoșului. 
Eu știu cum era, de pildă, cu ministrantul la noi în sat. 
Asta primea de ia parohie, in afară de mincare, bani, iar 
cînd se tăia porcul, ce să mai spun, căpăta de toate: câl- 
tabosi, cirnafi cu singe, jumări, și cite și mai cite. Ce 
bine ar fi să avem si noi acum aici o strachinä cu jumări |... 

Si se încurcară într-o discuţie despre jumări, despre 
acea neîntrecută bunătate, lăsindu-l pe Sejba în plata 
Domnului gi cu-gindurile sale eviavioase, Cu acestea se gi 
intinsese pe priciul lui unde, înfășurat în pătură, medita, 


458 


uhutind să găscască o dezlegare problemei carc-l friminta 
att de mult: de-partea cui să se dea ? 

Mlji ochii şi în fata lui văzu o găluşcă. În felul ăsta 
uțipl si visă că se afla aşezat pe un scaun în biserică. În 
fata altarului făcea oficiul de ministrant un tinär îm- 
brăcat intr-o cămaşă lungă, albă, și care avea în loc de cap 
© ghlușcă mare, de toată frumuseţea. În timpul jertfei 
avea două găluşte, iar inainle de ultimul evangelium, 
lrel găluşte la fel de jarätoase. Deodată, cele trei capele 
in formă de gâlușcă Incepură să se roslogolească, gi se Lot 
vostogoliră pînă cind ajunseră în dreptul lui. Lingă el 
#tétea administratorul închisorii, cu miinile şi picloarelc 
bâgate în fiare, şi îl ruga pe bunul Dumnezeu să-i dă- 
rulased o gäluscä. Sejba îl scuipă în obraz și, fără să-i pese 
de nimic, mined, sub ochii 'lui, toate găluştile. Cu restul 
de untură își unse părul, apoi se lisă In genunchi si, in 
Ump ee Sejba îi mulțumi lui Dumnezeu pentru dărnicia 
lul, administratorul "închisorii începu să-i lingă părul. 
* În wezi din visare un zornăit de chei și strigătul nesu- 
ferit al gardianului : . 

— Scularea. mergem in atelier. Să fiti cu toţii gala 
cind veţi auzi sunetul clopotelului. La care se grăbi să 
adauge : — Care dintre voi a visat azi-noapte că a fost 
arestat ? . 

* Era obişnuita-i glumă de dimineaţă, după care se ducea 
mai departe, spre celulele următoare, unde-o spunca din 
nou, inecindu-se de fiecare dată de atita ris. 

— Gata, le spuse Sejba tovarășilor săi de celulă în 
Ump ce se îmbrăca ; acum m-am hotărit: nu-mi dau 
gălușca, nu mai fae pe ministrantul ! Căci, vorba ceca, 
nici găina nu scurmă de pomană, - 

ȘI toată săptămina, ori de cîte ori se intilni nas în 
nas cu administratorul, Sejba nu se putu stăpini să 
nu rîdă. » 


459 


Ce-o să-l mal roage dumnealui să oficieze, dar el Il 
va spune: . ~ 

— Nu! Mai întîi dai două gäluste gi abia pe -urma 
fac pe ministrantul. a . 


Duminică dimineața, la șapte şi jumătate fix, gardianul 
veni să-l ‘la pe Sejba, pentru a-l duce în capelă ca să facă 
pregatirile pentru slujba religioasă. 

1 găsi jucind’ „tirla“ cu nişte cuburi făcute din piine. 
. — Nu merg, domnule, gardian, îi: răspunse foarte calm 
și, ‘adresindu-se jucătorilor, le spuse pe un ton nepăsă- 
tor: — În felul Asta nu le bag eu pe toate nouă în ţarc, 

Gardianul nu gtla ce să creadă. Mal repetă o dată 
ordinul, cerîndu-! să meargă în capelă. 

— Nu merg, domnule gardian, fu, din nou, la fel de 
calegorit răspunsul lui Sejba — gălușcă mi-au tăiat-o, 
iar acum, cînd au nevoie de mine, sînt bun în grad. Nu 
oticiez şi Basta ! ‘ . 

— Sejba, insistă gardianul, bagă de seamă cum ‘vor- 
besti | Asta se cheamă revoltă, 

— Ce revoltă, domle, îi luă apărarea un tovarăș de 
joc ; e ușor să spui: slujeşte-l pe Dumnezeu ! Dar omul 
trebuie să gi măniînce... Așa gîndesc eu, gi, ce mai, asta e 
la mintea cocoșului... - i 

Veni gardianul şei : 

— Sejba, fii om de înţeles si-du-te în capelă. ~ 

— Nu mă duc. ‘ 7 

— În cazul ăsta o sä ieși la raport,  « 

— les la raport. . a | - 

Vestea despre revolta pușcăriașului Sejba se räspindi 
printre gardienii închisorii cu luţeala fulgerului. 4 

— Am spus eu mai de mult că celula aia, nr. 18, nu-mi 
miroase mie a bine, spuneau unii. 


460 


— Deţinutul Sejba nu crede în Dumnezeu — se răs- 
piudl vestea, prin inchisaare, tot cu iuteala fulgerului — a 
vi fusl chemat la raport. 

In acest timp Sejba se si afla în fata administratorului 
ql, conștient de importanţa sa, aborda o mină foarte grava. 

Administratorul închisorii era roşu la față de atita 
minle şi înjura de mama focului. 

— Cum îndrăznești să apui una ca asta, cilne. bieste- 
mat ? Ce vorbă-i aia : nu fac pe ministrantul de pomană. 
Al să faci așa cum vrem roi, si, in plus, o sä te alegi cu 
temniţa întunecată | 

— Nici nu mă gindesc ! | 

În culmea disperării, administratorul izbucni deznă- 
dajduit : . - 

— Te duci să oficiezi ? 

— Nul „7 

— Bine! Luaţi-l şi duceti-] în temnita neagră, li po- 
runci administratorul gardianuiui care căsca gura de 
uimire. - - 

Sejba plecă semeţ,, cu fruntea sus; acum nu se mai 
pune pentru el doar problema găluştei ; căci în joc in- 
tervenise si o chestiune de principiu. Nici “măcar această 
poartă a iudului, cum i se mai spune temnitei întunecate, 
nu fu în stare să-l răpună. Se asezä pe prici in intuncri- 
cul mai greu ca bezna, bucurîndu-se că nimeni nu-l poate 
alli să facă oficiul de ministrant. 

În acest timp administratorul se foia de colo pînă colo 
prin biroul lui: şi își fringea miinlle de ciudä. Doamne, 
„ce ruşine! 

Capelanul intirzia, ca de obicel, cu zece minute. Mer- 
gea încet spre biroul administraţiei şi îşi spunea In sinea 

ui că simbria pentru predică şi slujba religioasă e, totuşi, 
nespus de mică. 


4 


„ 461” 


» Pentru gredica de azi, medita cl în continuare, ar 
trebui să-capete măcar zece coroane, și nu trei bănui 
amäriti. Da, așa ar fi drept. Pentru predică aceeași râs- 
plată ca pentru serviciul divin. Predica are o influență 
binefăcătoare asupra condamnaților, mai cu seamă in 
ziua de azi, cind de fiecare făptură omenească se îngii- 
jeşte. însuși cerul. 

Cu acest gînd intra zimbitor în biroul administraţiei 
penitenciarului, unde-l găsi pe administrator stind abătut 
pe un scaun, lingă sobă. 

Văzindu-l pe capelan, se ridică în picioare şi salută 
ducind mina la chipiu. 

— Bună dimineaţa, sfinţia-ta: . 

Şi, aşezindu-se din nou, se uită îndelung ‘ta sobă 
şi spuse ; 

— închipuiește-ţi, sfintia-ta, că omul dumitale, puşcă- 
riaşul Sejba, s-a pus pe grevă... 

Capelanul îl privi pe administrator cu nişte ochi plini 
de mirare, Sper că nu-i beat, Isi spuse în sinea lui, si cu 
voce tare rosti: 

— Cum așa, domnule administrator ? ian 

— Sejba al dumitale s-a revoltat, sfinja-ta, reluä 
administratorul, nu mai vrea af facă oficiul de ministrant 
pentru că i-am tăiat gălușca suplimentară pentru această 
treabă. Am poruncit să fie închis în temnifa neagră, 
ticălosul ! 

— Trebuie să stau de vorbă cu el, decise câpelanul ; 
o să cer să mi se deschidă temnifa neagră. 

- Administratorul dădu din mînă deznădăjduit. Dacă 
nu l-a ascultat pe el, slujbașul statului care l-a băgat la 
răcoare, cum o să-l asculte, acest Sejba, pe slujbasul 
Domnului, împotriva căriua s-a revoltat ?... 

— Cred că n-o să ajungi la nici un rezultat, sfintie-ta, 
aruncă administratorul, deznădăjduit. 


462 


Capelanul ieşi însoțit de gardian şi administratorul 
vămase singur ; la un moment dat se uită la ceas și îşi 
spuse în sinea lui: Acum, de bună seamă, îl amenință 
cu focul gheenei. 

În acest timp capelanul stătea în pragul ușii deschise 
a temnitei negre şi se uita la Sejba. Prin ușa deschisă 
cădea peste el lurhina zilei, şi în amestecul de întuneric 
gl lumină se citea pe chipul lui o împotrivire Inverşunată. 
Stătea neinfricat -si se uita la capelan cu o privire trufașă 
gl neînduplecată. Ia te uită, gindea el, au trimis la mine 
o delegaţie. Se simțea în clipa aceea foarte important 
gl de aceea, la insistența capelanului, răspunse cu o voce 
fermă : 
© *— Nu, Sfintia Voasură, nici prin gind nu-mi trece 
să fac pe ministrantul. 

În disperare de cauză, capelañul recurse la sfintul 
Tomas şi-l bombardă pe Sejba cu citeva fraze din inväfä- 
tura acestui părinte al bisericii : : ù 

— Dumnezeule din ceruri, nu-l lăsa pe acest bărbat 
pradă nedreptatii, ci îndreaptă-l spre adevărata cunoaştere 
de sine. Să nu. creadă în el, ci numai in Tine... o, Dumne- 
zeule binefăcător. Și du-l pe calca cea bună, spre a te 
di, cu dragoste, numai pe Tine. Ei, ce faci, Sejba, acum 
mergi să oficiezi ? ‘ 

— Nu, Sfintia Vossträ, nicidecum. 

Din clipa aceea izbucni o luptă aprigă între Sejba si 
capelanul închisorii. De fapt, lupta inverçuhatä a teologu- 
lui împotriva ministrantului grevist. Din spatele capelanu- 
lul, gardiaghl il amenința pe Sejba cu mänunchiul de 
chei. Dar Sejba se ţinea tare pe poziţia lui derefuz total. 
De-ar fi fost să-l ciocănească toți gardienii cu cheile lor 
grele, așa cum se pricep ei s-o facă atunci cînd nu-i vede 
nilmeni dintre deţinuţi, şi tot n-ar fi cedat. El nu mai era 


463 


acum un puscärfas oarecare, ci cra ceva ce pluteste în 
sfere mai înalte... 

Capelanul ajunse cu pledoaria sa pînă dincolo de porţile 
iadului, aga cum bine prevăzuse administratorul inchiso- 
rii sus, în biroul său. " 

Gardianul socoti cu cale să se amestece gl el in această 
discuție spirituală, tinind să ămintească acele chinuri ale 
gheenei pe care capelanul uitase si le enumere : 

— Tine minte, Sejba, că or să te lingă toți dracii, cu 
limbile lor de foc, menţionă el, dînd ochii peste tap. 

— N-au decit, replică Sejba cu toatä gravitatea. 

Capelanul începu să-și piardă rabdarea.- Alături, pe 
coridor, deţinuţii care în drum spre capelă nădăjduiau 
să mai găsească nişte chigtoace de trabuc, ca să aibă 
‘ce mesteca în timpul slujbei, băteau cu pumnii în ușile 
celulelor şi strigau de zor 

— Vrem la biserică F La biserică ! _ 

— fi auzi, Sejba ? reluă capelanul ; tovarășii dumitale 
de suferință doresc să-și împrospăteze sufletele prin pre 
zenta lor în sfintul lăcaș al Domnului, gi- dumneata îl 
împiedici de la un asemenea act. Iti dai seama că ailvirgesti . 
un păcat de moarte ? 

— Si eu vreau să mă duc în capelă, Sfinfla Voastr&, 
răspunsc Séjba, cit se poate de calm; eu'sint un bun: 
catolic, gi voi muri in credinţa in care m-a crescut mama 
mea, dar ministrant de pomană nu vreau să fiu. 

— Ai putea, eventual, după oficierea slujbei religioase, 
să-i ceri iertare domnului administrator” si, cine ştie, 
poate că dumnealui ar.hotări să ji se dea din nou gălușea 
suplimentară. 

Sejba ridică din umeri nepăsător. Simtea in povestea 

asta o viclenie. Cum vine asta, după slujba religioasă ! ? ! 
Nu, nu {ine ! Chiar atit.de prost nu sînt, își spuse în sinea! 


464 


ful. Pe urmä nu m-aș mai alege cu nimic, decit cel muît 
cu un post.negru, în celula întunecată... 

— Siinţia Voasträ, începu el cu o voce’ “blajina ; ati 
mai văzut oare pe cineva cumpărind iepurele în sac? 
Păgăduiala e totuna cu greşeala. Dumneavoastră spuneţi 
că Dumnezeu m-ar șterge de pe lista fiilar săi buni dacă 
nu mă supun. De altfel], Sfintia Voastră, eu sînt încredinţat 
că Dumnezeu nicl nu se prea omoară după un puşcărlâș 
de teapa.mea. Dar, oricum, fără găluşca aceea suplimen- 
ard, cu tot nu am de gînd să fac oficiul de ministrant, 

— Dumneata crezi -în Dumnezeu, Sejba ? 

— Cred. 

— Şi crezi că Dumnezeu te va pedepsi pentru acest 
act de răzvrătire ? . 

— Cred. 

Acest răspuns avu darul să-l zăpăcească de-a binelea 

pe capelan, Dacă ar [i spus: „Nu cred“, ar ff avut prilejul 
a demonstreze — cel putin aşa spera — că Dumnezeu 
avea să-l pedepsească. Pe cînd aşa. ce să-i spună? $l 
totuși el are neapărată nevoie de un ministrant, căci 
altfel n-ar putea să oficieze serviciul divin şi i in Selul 
Asta ar pjerde zece coroane. 

— Sejba, te rog frumos, vino cu mine şi-mi fii minis- 
trant în timpul slujbei. 

la te uită ! Sfintia sa îl roagă ! Si în clipa aceca se 

simţi şi mai plin de importanța sa. Stia că e impotriva 
regulamentului. de ordine interioară să te asezi în fata 
superlorului, dar, cu toate acestea, cl se aşeză pe margi- 
nea priclului. Domnul tot. domn rămîne, sl spuse in 
sinva lul. - 

. — O să te băgăm In fiare, {Inu gardianul să între- 
gească tugămintea capelanului, în dorinţa de a-i salva 
autoritatea. 


> "465 


— Sfintia Voastră, începu Sejba cu blindete în glas, 
dacă dumneavoastră imi fägäduiti că-mi voi recăpăta 
gälusca şi că nu voi pati nimic, atunci... merg. Altfel nu 
merg de-ar fi să mă Inchidă și să mă ţină în celula intune- 
cată pind m-aş face negru ca pămîntul. - 

— Iti fägäduiese, spuse capelanul. 7. 

Sejba se ridică de pe prici şi, apropiindu-se de sluji- 
torul Domnului, li spuse : | 

— In cazul ăsta v-aş ruga, Sfintia Voastră, să-mi 
dati mina. 

Năuc de-a binelea, capelanul isi închipui că, în semn 
de recunoștință, puscäriasul voia să-i sărule mlna. I-o 
întinse deci și Sejba, scuturindu-i-o cu nădejde, adäugä 
pe un (on cum nu se poate mai blajin :. 

— Aşa, Sfintia Voastră, acum că am bătut palma, totul 
e in bună regulă. | 

În capelan' începură deodalä să se trezească toate 
simţurile. Se sperie. Ce mă fac dacă acest Sejba e un fost 
ucigaș ? Niciodată ny avusese curiozitatea să-l intrebe 
de ce zace în puşcărie. Înspăimintat de acest gind; îl 
întrebă pe Sejba, in drum spre capelă, unde acesta se 
ducea acum ca un om care cistigase pe jumătate o cauză 
pierdută : 

— Spune-mi, te rog, de fapt dumneata pentru ce stăi 
în. puşcărie ? - | 

~ Pentru furt, Sfintia Voastră, un furtisag mărunt... 

Cspelanul răsuflă ușurat de parcă j se luase o piatră 
de pe inimă, În cazul ăsta, slavă Domnului, își spuse 
liniştit şi se duse să-i comunice administratorului închi- 
sori , în temeiul unei înţelegeri valabile, revolta detinu- 
tului Bejba a luat sfirsit. Administratorul injurä de toţi 
sfinții. Dar ce putea să mai facă ? Numai că înţelegerea 


dintre capelan si Sejba, prin bătutul palmei, avea sa 
coste stalul o sută de găluște pe an. 

Slujba religioasă decurse normal. Sejba oficie în ziua 
aceea cu mai multă ardoare decit oricind... ~ 


După terminarea slujbei şi a predicii, capelanul și 
administratorul se-duseră să bea împreună un -pahar 
de vin. | . 

— Uite ce, domnule administrator, începu ‘capelanul 
după ce se asezarä in bodegă, la masa lor obișnuită. Trei 
bänufi pentru predică, e totuși prea putin. Fă și dumneată 
așa ca să capäl zece coroane, că de nu daia viitoare mă 
pun în grevă eu... ‘ 

In acest timp, puscdriasul Sejba, desfälindu-se cu 
Éälusca dobinditä cu atita trudă, le spunea, cu gura plină, 
tovarășilor săi de suferinţă : 

— Da, fratilor, precum vedeţi, Dumnezeu nu se omoară 
după un deținut ca mine, dar eu, fără gălușca asta, n-aş 
fl in staye să fac oficiul de ministrant. 

Din clipa aceea Sejba începu să se bucure de un 
respect nemărginit în rîndul celor din celula nr. 18. 


SCUMPA MEA PRIETENA JULIA 
s I 


Nu cunosc, înt-adevăr, 9 vieţuitoare mai 
ca pavianul cinocefal. Mă miră nespus de mult 
că leoparsé se tem de el gi că răposatul Brehm La 
calomniat atit de urit, cakficîndu-l drept un manstru. 


467 - ~ 


Ce-i drept, la prima vedere vi se pare cä ar fi un animal 
din Apocalips sau din desenele spiritistilor, dar.după ce 
vă obișnuiți cu'fizionomia lui, vă dati seama că sub pielea 
aceslui diavol se ascunde un caracter bun și că dintr-un 
astfel de pavian cinocefal au izbutit să facă un monstru 
numal acei oameni care nu l-au înţeles. 

Să mi se îngăduie și mie, ca unui om cemă ocup 
cu zoologia, să menfionez .cä pavianul- cinocefal este 
singura maimuţă al cărei. păr nu emană nici un fel de 
miros urit. În comerțul meu cu animale pe care l-am practi- 
cat de-a lungul anilor, am fost silit să supart numeroase 
reprosuri din partea cumpărătorilor mei, In legătură cu 
oribila duhoare a diferitelor specii de maimuțe. Tocmai 
de aceea mă pot pronunţa cu vorbele servitorului meu 
Cizek : - . . bn 

— Imi permit, stipine, să vă recomand un pavian 
cinocefal. 


Acest pavian cinocefal purla numele de Julia si era 
de o frumuseţe neobişnuită. Avea nasul alungit, biana 
maronie, cu spic argintiu și cu miros de mosc, ochii mici şi 


„căprui, codita vioaie și atit de scurtă, încît îndreptăţea 


speranțele că, în decursul gencrafiilor următoare, urmaşii 
neamului ei aveau s-o piardă cu desävirçire, Ajunese la 
noi printr-un ciudat concurs de împrejurări. Un dresor 
de maimuțe o cumpărase de la un oarecare domn Hagen- 
bech din Stellingen, o mică localitate! lingă Hamburg. 
Acest domn avea un pension întreg de asemenea făpturi. 
Julia se bucurase la el de o educaţie aleasă. În decursul 
a doi ani, această maimuţă invăţase să-și îmbrace singură 


468 


un fel de rochie de bal, fistichie gi soioasä, cu o trend 
lungă, sau o costumatie tiroleză cu pană ia pălărie. Pe 
urmă mai învățase să meargă în cerc pe o bicicietă mică, 
să ménincé cu furculifa si cuțitul și-să bea din sticlă. 
În pensionul amintit mai învățase, de asemenea, să scuipe 
cu muitä dibăcie sîmburii de cireşe într-o ţintă anume. 
Pe scurt, domnișoara Julia făcea progrese, atit din punct 
de vedare trupesc, cit și spiritual, fndreptätind speranțeie 
că avea să se dezvete să se mai purice în societate, să-și 
mai scarpine spinôres ‘si să mai caute în capul maestru- 
lu! ei gi al oamenilor din jur niște păduchi imaginari. * 

Neobositul dresor iuä în cele din urmă decizia să-și 
prezinte eleva la Varieteul din Praga. Dar, mai întii, 
intentionase s-o arate în redacţiile publicaţiilor cotidiene, 
cu scopul de a obține citeva articoie publicitare. Renunţă 
însă la această idee, după ce, :în prima redacţie, Julia 
înghiți un articol important ce urma să apară în gazeta 
de seară și după ce-l stropi cu cerneală, din cap pînă în 
picloare, pe redactorul sel. Profesorui Jullel se afla de 
mult pe coridor, în timp ce eleva lui mai zăbovea în 
redacţie, Se cätärase în virful bibliotecii, unde cerceta un 
atlas pe care-i insfäcase de pe biroul redactoruiui șef 
şi, cu vizibil interes, rupea din el hartă după hartă. Rădac- 
torul çef şi alți -doi redactori se închiseră în cabina tele- 
fonică, stătuindu-se între ei pentru a decide ce e de făcut 
cu uh asemenea diavoi mäsurind mai bine de un metru, 
cu o dantură atlt de fioroasă, care între timp rupsese firele 
telefonului de uz intern și acum se apucase să arunce în 
stradă, pe fereastra deschisă, diverse manuscrise de pa 
masa de lucru a redactorului șef. Dar iată că, în cele din 
urmă, Julia deschise cu demnltate uşa ce- dădea spre 
coridor şi, agitindu-se cu braţele din faţă de gitul stäpînu- 
lui ei, porni cu acesta în jos, spre a se urca apoi împreună 
în automobiiul cu care veniseră. 


489 


Din ziua aceea domnul Hardey nu se mai duse cu ea 
în vizită la nici una din redactiile pragheze si asteptä cu 
groază finalul numărului ei la Varieteu. 

Rezultatul nu fu deloc strălucit. După ce o aduse de 
mina pe scenă, îmbrăcată în costumul ei tirolez, domnul 
Hardey făcu o plecăciune, imitată de Julia cu multă 
cuminţenie, apoi adresă publicului cîteva cuvinte, prin 
care Julia era calificată drept a opta minune a lumii. 

La început, Julia se uita nepăşătoare in jurul ei, pe 
urmă îșiaţinti privirea asupra orchestrei si, în fine, dispăru 
în mijlocul muzicienilor, Nu zăbovi însă mult printre ei 
şi, cu o iutealä surprinzătoare, sări in fata primului sir 
de mesc, tinind în mina o vioară, si se așeză la masa unui 
domn mai in virstä, care, speriat, începu să se uite. la 
ea cu binoclul. Publicul incepu să aplaude, închipuindu-şi 
că asta fate parte din program. Satisfäcutä de acest succes, 
maimuța îl pocni cu vioara drepl în moalele capului pe 
simpaticul domn si puse stăpinire pe binoclul acestuia. 
Apoi sc apucă să sară de pe o masă pe alta, sfigiindu-i în 
acest timp unei doamne o bluză de loată frumuseţea, după 
care, aruncind cu binoclul după ospătarui șef, se căţără 
la galerie, de unde începu să arunce la parter pălărie după 
pălărie: Deodată, publicul fu cuprins de panică. 

Zadarnic strigă domnui Hardey de pe scenă să nu se 
sperie nimeni, că Julia e o maimuţă foarte bună și blindä 
şi că peste cîteva clipe onor publicul 'va fi răsplătit prin 
prezentarea unyi tigru îmblinzit si bine dresat. Sala se 
golea cu o viteză inimaginabilă. În fine, personalul de 
serviciu al localului răzbi pînă sus la galerie şi, după o 
luptă inversunetä cu protagonista, izbutiră să pună mina 
pe ea și s-o lege fedeles. În timpul acestei încăierări îi 
muşcă pe unui dintre ei, cu splendida-i dantură, în aseme= 
nea hal, încît mașina postului de prim-ajutor fu nevoită 


"470 


să-l ducă direct la spital. In sfirsit, după ce ordinea fu 
restabilită si poliția izbuti să risipească din fata caseior de 
bilete mulțimile ce pretindeau restituirea costului biietu- 
lui de intrare, domnul Hardey socoti cu cale să-mă chema 
la teiefon. + - 

Şi-mi spuse direct, fără să ézite : 

— Alo, am aflat că obisnpiti să cumpăraţi animale 
senzaţionale, si asta, cred eu, e un lucru demn de toată 
lauda, Aş avea ceva să vă ofer. Vă rog să mă consideraţi 
drept un bun prieten, care nu vrea deloc să vă dezamă- 
geascä. Dumneavoastra ati văzut vreodată o maimuţă 
care-și sullă nasul în batistă ? 

I-am răspuns că da, căci şi eu izbulisem cîndva să 
dresez în felul acesta un maimutoi de tipul macacas 
Rhesus ; acesta purta în permanenţă asupra lui o batistă 
mică pe care o ţinea în pungiic interioare ale falcilor. 
Cînd: voia să-și şteargă sau să-și sufle nasui, scotca pur și 
simpiu batista din gură și se servea. Am vîndut-o unei 
baronese care, din pricina acestui admirabil maimutoi, a 
făcut un ulcer stomacal. . 

— Alo, reiuă domnul Hardey, încep exact cu ceea ce 
dumneavoastră v-aţi încheiat munca de dresaj, Spune- 
ti-mi, aţi văzut vreodată o maimuţă mincind cu furculita 
sl cuțitul ? . 

— Da, domnule impresar, am väzut, in pensionui 
nostra am avut chiar uri magot fără eoadă, care era atit de 
avansat, încît înghiţea și cutitele. L-am dat să i se facă 
autopsia și în telul ăsta ne-am recăpătat un serviciu întreg 
de tacîmuri pentru șase persoane. 

— Alo, se auzi deodată în aparat o altă voce (era 
secretarul . localului de noapte). Alo, s-o scurtim, aga, 

e. E vorba de o maimuţă foarte blindä și foarte 
bine dresată, de un pavian.cinocefel. Stiti, e vorba de 
rnlvaculoasa Julia, da, aceea de pe afige.. Face de toate : 


471 


merge pe bicicletă, bea din sticlă, se schimbă, punindu-si 
singură ținuta: de bal cu trenă, costumul tirolez, și mai 
şlie o mulțime de alte numere. glumdţe și pline de haz. 
V-o cedăm cu toate accesoriile pentru două sute de 
coroane. Ne despărțim de ea gu durere în suflet, dar, știți, 
nu € invätatä cu publicul. De altfel, in cîteva clipe sintem 
la dumneavoastră. \ 


Agatara receptorul, făcînd să-mi duduie timpanul! și 
într-un sfert de oră mi-o âduseră cu automobilul pe Julia, 
legată cobză ca un răufăcător. An dus-o jos în bucătărie 
unde se gâtea mincarea pentru o duzină de cîini si unde se 
aflau cifiva cétei-pui. De spaimă, aceștia se strinseră 
într-un colţ, unde, scheunind sfişietor, așteptau să vadă 
ce âvea să'se intimple mai departe. 

Am convenit cu cei doi domni preţul Juliei la o sută 
şaizeci de coroane, toaleta mi-o läsarä ca supliment, Fără 
platii si. nu ştiu de ce, dumncalor ish luară foarle repede 
rimas bun de la mine. Dupä plecarea lor, l-am chemat 
ia mine pe servitorul Cizek si i-am poruncit să-i dezlege 
pe pavianul cinocefal. Cizek tăzu in’ genunchi in fata 
mea şi ac jură pe toţi sfinţii că lrebuie să plece să se 
îngrijească de mama sa bolnavă, ceea ce nu era adevărat, 

pentrd că de multă vreme fugise de acasă gi nu mai dăduse 
pe acolo niciddată. Vazind că povestea asta nu-i ajută la 
nimic îmi ceru un avans de cinci coroane din. salariu, 
mentionind că, pentru o treabă atit de serioasă şi de 
priméjdioasä, simte nevoia să-și improspäleze forțele. Se 
mulţumi însă cu două coroarie si se duse să prindă curaj. 

Reveni abia după trel ore, L-am zäril deschizind poarta, 
apoi furişindu-se tiptil in casă. Un timp se’ auzi jos, în 
bucătărie, un zgomot oarecare, apoi se aşternu o_linigle 
desăvirşită, M-am uitat la iuteald prin scripte să văd dacă 
înlreprinderea noastră plătise pentru Cizek aslgurarea În 


“472, 


tus de accident și după ce m-am convins că da, m-am dus 
|, vova mai liniștit. N 

Am deschis cu băgare de seamă ușa bucătăriei, si 
msiful nm putut să văd că servitorul isi îndeplinise misiu- 
twa Incredinţată. În lumina slabă proiectată pe perete de 
Immpu cu petrol, am surprins un tablou înduioşător. Cizek, 
tpux de ceea ce trebula să-i împrospăteze forfeie și să-i 
deu curaj; pentru două coroane, zăcea întins în pat, după 
vw mul inainle.o dezlegase pe Julia, care, de bună seamă, 
Inuhtpuindu-si că foștii ei stăpîni o legaseră spre a o 
(vata ceva nou, îl legase la rîndul ei pe bietul Cizek, 
(fAgurindu-l zdravăn cu toată funia. Sărmanul servitor 
flormea dus, zăcind în pat ca un. balot-strins cu multă 
indeminare, în timp ce Julia, care adunase în jurul ei 
Loti căţeii afiati acolo, căuta acum ceva în părui lui Cizek, 

În feiui ăsta dumnesei a avut plăcerea să 'mă cunoască 
vi po mine. M-am apucat să-l dezleg pe Cizek, ireabă la 
uure ml-a dat şi ea tot concursul, gi, după ce l-am elibe- 
ral, dumneaei s-a agăţat de mina mea cu atita putere 
și nu mi-a mai dat drumul, încît, pind la urmă, vrind 
Nevrind, a trebuit s-o iau cu mine. Cind am ajuns sus, 
I-am dat un măr si o bucată de piine. Din clips aceea cred 
că nu m-ar mal fi părăsit niciodată și nu m-ar fi lăsat 
ai mA îndepărtez de ea nici măcar un pas, dacă aş fi fost 
In siare:să fac şi eu ceea ce făcea ea. Nu stiam însă să 
sar dintr-un copac în altul, de acolo pe cornișă. și de pe 
vornişă pe acoperiș. Am observat, de asemenea, că era 
ncobişnuit de necăjită pentru faptul că nu mă pricepeam 
să mă dau uța-uţa... cu candelabruL | 

În seara sosirii sale în casa noastră, dumneaei s-a săl- 
tat frumuşel pe candelabru, momindu-mă zadarnic $i pe 
mine să-mă caţăr după ea. Oricum nu ne-ar fi ţinut pe 
amindoi, căci peste puţin timp candelabrul masiv s-a 


473 


desprins din plafon, chiar și sub greutatea ei, präbusin- 
du-se la podea. Lampa cu petrol a explodat numaidecit, 
iar flăcările dezläntuite au aprins mai intii diferite piese 
de mobilă, apoi perdelele gi, în sfîrșit, dușumeaua. În 
timp ce ea teiefonam la pompieri, Julia a fisnit pe fercas- 
wa și, cocotindu-se în copacul din faţă, privea cu interes 
focui acela minunat care arunca flăcări în afară. . 

' Cînd veniră pompierii, prima lor misiune fu să-l scoatä 
din bucătărie pe servitorul Cizek, care continua să doarmă 
foarte liniștit. Julia ingreună un pic acțiunea de salvare, 
deoarece, apropiindu-se de cisternă, Începu să se dea uta, 
sărind de'pe un brat pe celălait al pompei. Toţi cei. de față 
la acest spectacol extraordinar pretindeau că în felul'ästa 
maimuța ajuta la stingerea incendiului. Eu .unui mă 
îndoiesc foarte. Puleau Ja fel de bine să pretindă. o seară 
mai tirziu, cind dumneaei a făcut o escapadă pind la 
cimitirul din Maivazinky, unde -s-a dat uta cu clopotui 
capelei, că se dusese acélo ca să bată zvonul de moarte 
pentru acel taxator de la tramvaiele eieclrice pe care 
Julia il intilnise cu citeva clipe in urmă și-i luase sapca 
din cap, ceea ce-i pricinuise bietului om un atac de 
apoplexie. Cu toate acestea maimuța mea era o creatură 
nespus de simpatică şi de drăgălașă. Ca să nu mă supăr, 
mi-a adus atunci de la cimitir o plăcuţă de tablă cu urmă- 
toarea inscripție : „Aici se odihneşte iubitul meu soț. La 
revedere, pe curind !“ 

După stingerea incendiului, m-am retras cu Citek şi 
cu Julia în mica încăpere rămasă intactă, la parter. Julia 
se aşeză cuminte pe canapea şi se apucă să desire pe înde- 
lete la o vestă de lind pe care pusese stipinire in timpul 
panicii, undeva prin vecini. Ni ne aparținea nici unuia 
dintre noi, aga că am lăsat-o in pace, să-şi vadă mai de- 
parte de treaba el. - 


a 474 


Cizex siätua şi el liniştit pe un scaun in fala mea si o 
urmărea pe Julia cu calmui cel mai desävirsit, 

ia un moment dat se invrednici să spună pe un ton 
linistitor : 

— O sută şaizeci de coroane nu e chiar atit de mult. 
După mine, ali luat-o destul de ieftin. 

I-am ars una după ceafă. După accea am rămas toți 
trei täculi ; cu, CiZek-si Julia, cu vesta aceca străină, fie- 
rare framintindu-gi mintea cu probiemele sale pina ja 
orele unsprezcce noaptea. à 

Dupä unsprezece am luat-o amindoi pe Julia de mina 
şi am condus-o în grădină, cu gindul s-o închidem în cusca 
unui strut nandu pe care mi-i devorascră, intr-o noapte, 
sobolanii, Cînd am vrut s-o închidem: dumneaci a dus 
repede mina la gură și. scolind de acolo un ceas de buzunar, 
mi l-a oferil cu generozitate. 

Am inchis-o insă, în ciuda acestei mituiri, iar eu, întin- 
zindu-i ceasul lui CiZek, am spus: 

— Ce părere-ai de povestea asta ? ° 
. — Foarte ciudat, mi-a răspuns el, eu unul, vă spun 
drept, n-aş fi în stare să fin atîta timp un ceas în gură. 

Ceasul cu pricina n-a fosl reclamat de nimeni. L-am 
purtat, fără încetare, pind acum doi ani. Mergea cu-pre- 
cizie si suna ora exactä. 

Am dedus din asta că aparținuse unuia dintre specta- 
torii mai înstăriți care veniseră să vadă ce frumos ardea 
casa noastră. 


Incet-incet, Julia se obișnuia cu noul ei cămin, numai 
pe jupineasg Fany n-o indrägea. Probabil pentru tA avea 
mai multe toalete decit ea. Sărmana maimuţă n-avea 
deelt o singură fustă, ce-i drept, cu tren’, dar, oricum. era 
cumplit de săracă. Aşa se face că intr-o zi, venind sus, 
deschise usa gi, intrind în odäifa domnisoarei Fany. îi 


475 


cercetä pe îndelete toaletele. Un taior frumos, ‘nou-nouf, 
întins pesteispeteaza unui scaun. La început { se păru mai 
pe gustul ei biuza decit fusta. O trase deci pe ea, dar 
văzind că atimă prea mult în jos, încercă s-o îmbrace 
altfei. Viri capul. într-o mînecä, forfind-o să cedeze spre 
a se muia pe corpul ei. Dar jumätate, din bluză atirna 
acum în spatele ei, pe deasupra umerilor. Încercă așadar 
să remedieze situaţia, intrind cu picioarele în a doua 
parte a minecii înguste, iar restul bluzei îl înfășură cu 
măiestrie în jurul capuiuj, dindu-i forma unui turban. 
Dar nicl asta nu-i plăcu, după cum a afirmat mai: lirziu 
servitorui Cizek care privise această scenă cu muit interes 
din spatele ferestrei, curios să vadă dacă simpatica Julia 
avea să sfigle, cu acest prilej, și fusta cea nouă a domni- 
soarei Fany, 

De altfel, s-a dus ‘in bucătărie, ca să-i comunice jupt- 
nesci foarte scurt şi concis : N 

= Domnișoară Fany, acum e gata, : s-a făcut. N 

— Ce sva făcut ? 7 

— A Întrat. 

— Cine, unde ? 

— Julia în taiorui dumitale cel nou. O jumătate de 
oră a durat pind să Intre în ei. Uite-o, acum se îndreaptă 
spre-canișă. 

Am ajuns şi eu acolo tocmai atunci cind Julia se ducea 
mindră de toaleta ei să se infätigeze celor doisprezece cîini 
din crescătoria noastră, care o așteptau plini de curidzi- 
tate. Umbla prin preajma cotetelor finînd în mînă un 
băț, în chip de baston. Ciinli își manifestau, bucuria lor 
printr-un lățrat foarte viguros și, ce-i drept, foarte indrep- 
tätit, căci aveau în fata lor o privelişte într-adevăr fru- 
muoasă $l interesantă. Din fusta domnișoarei Fany, Julia 
îşi făcuse un fel de togă, aruncată maglstral peste unul din 


476 


umeri. De celălalt umăr li atirna fata bluzei cu nasturii 
lucioşi, amintind de doimanui unui husar. A doua jumă- 
tate a biuzei fusese transformată intr-un turban asortat şi, 
în ansamblu, ținuta ei dădea impresia unui pat iarh scä- 
pătat. 

Bleatemind în fel şi chip, domnisoara Fany se năpusti 
furioasă asupra acestei frumuseți patriarhale. . 

Administratorul în retragere al unui ospiciu de nebun! 
s-a jurat că în viaţa iui nu mai văzuse pe cineva să scoată 
atit de repede o fustă de pe corpul unei femei! Biata 
domnişoară Fany ! Se dusese să salveze ce se mai pulea 
din vesmintul ei nou, şi cu acest prilej mai pierdu un sort 
gi o fustă ; noroc că mai avusese pe ea niște pantaloni 
vechi, transformați dintr-un costum de bicicletă, din unii 
tinerefli el. 

Cu sor ful si cu fusta în braje, dutia sări ilnistitä gardul 
gi sé duse să-și atunce o privire peste drum, la Klamovka. 
Se întoarse iar tîrziu de tot acasă, dar nu mai avta‘nimic 
pe ea. 

Undeva pe strada Bélohorska, în. sus, spre Vypich, 
fusta neagră a domnisoarei Fany a atirnat multă vreme 
de firele de telegraf, ca un drapel sfisiat. 

În aceeași zi, domnişoara Fany ne-a părăsit. lăsîndu-ne 
în curte o scrisoare scurtă, în care, neștiind să se exprime, 
scrisese că-l fusese necinstilă castitatea ei în public. 


Ht 
Se intimpia uneori ca buna mea prietenă Julia să-mi 
pricinuiască, în afară de bucurii, şi uneie clipe de amără- 
clune ŞI, astu, de fapt, numai pentru că nu pricepea exact 


ce anume voiam de ia ea. Cind stäteam pe bancä, in grä- 


477 


dina, adeseori se intimpla să nu înţeleagă cum arată 
obiectul pe care doream să mi-l aducă din casă. Azi, amin- 
tindu-mi de aceste intimpläri mărunte, ajung la convin- 
gerca că metoda mea-nu era deloc sistematică. Deşi inzcs- 
trată cu o inteligență excepţională, e limpede că unele 
naţiuni nu le înţelegea imediat. Marturisese că a fost o 
grescalä de educaţie din partea mea, 

Se petrec uneori în viaţă anumite lucruri ce nu mai pol 
îi îndreptate niciodată. Sper însă că, într-o bună zi, îirește 
dacă mi se va mai încredința un alt exemplar de pavian 
cinocefal, la fei de simpatic și de drägälas ca Julia mea, voi 
sli să procedez de aşa manieră, incit să avem amindoi o 
comportare mai inteligentă si mai ințelegătoare unul [aţă 
de celălalt, 

Să revenim deci la chestiune. Aşadar, într-o după- 
amiază de duminică au venit la noi citiva artiști de circ, 
ce umblau in căuarea unui animal mai aparte. - 

Mai întîi au stat de vorbă în curte cu servitorui Cizek, 
care, dind friu liber imaginatici sale, ie-a oferit mai intii 
un șarpe uriaș, foarte cumsecade, încredinţat în ciipa 
accea, pentru dresaj, unui țăran, nu departe de Praga, 
ca să nu se molipseascä de jigodie, Tin însă să sublimez 
că povestea se întîmpla duminică după-amiază, moment 
în care Cizek, cuprins de meiancolie, obişnuia să sugă, ia 
umbră copacilor ce se înălțau în curtea din fata casei, 
șase sticle de bere. 

Din cînd în cînd striga cite un viguros „culcat !“ în 
direcţia canişel, de unde ciini de toate rasele lălrau de zor 
la excursionistii estivali ce-şi tirdu picioarele prin praful 
şoselei Béiohorska, 

Ciinii, bineinteles, se porneau pe un Jătrat si mai 
asurzitor, şi astfel,--pind la urmă, Cizek înceta să-i mai 
dojenească, 


478 


In ziua aceea însă. bunul meu xervilor băusc mai 
mult de şase sticle şi aşa se face că devenea din ce in 
ve mai romantic în prezenţa artiștilor. L-am auzil trecind 
te la nefericitul şi blajinul șarpe speriat de spectrul jigo- 
diel, la o cămilă cu o singură- cocoaşă, aflată în păstrare 
la o familie într-un sat aproape de Plzeă. 

Cel mai în virstă dintre artişti dădea din cap aprobator 
In ump ce un altul, mai linär, rostea intruna : 

— Nu, nu se poate, vă spun că nu se poate... 

“ Dar Cizek continua să descrie bogăţiile noastre cu 
ntila convingere, incit la un moment dat am avut impresia 
că sintem un fel de continent necunoscut, ce abundă în 
lol soiul de animale. 

— Da, stimalii mei domni, l-am auzit spunind pe 
credinciosul meu servitor ; avem un cangur militel, cu 
părul scurt, şi altul mai mare cu blană mitoasä. Si unul 
gl ceJălalt sînt buni pentru apă ; iar cel mic ştie, de aseme- 
nea, să ciulească urechile cu multä iscusinta. I-am depus 
pe amindoi într-un parc de vinătoare si dacă distinsii mei 
domni doresc, le putem comunica printr-o carte „poştală 
cam cit ar pulea să coste perechea. 

— Nu, nu se poate, vă spun că nu sc. poate, repeta 
acum, parcă din obisauintà, tînărul artist. ~ 

— Bine, bine, dar ce aveti, de fapt, in depozit, întrebă 
In cele din urmă mai virstnicul ; ciinii i-am văzut, dar, 
vă spun drept, nu ne-au prea încântat, pentru că... 

Şi se porni să facă o critică zdrobitoare la adresa canigei 
noastre. Nu-i plăcuse, îndeosebi, dogul arlechin, proaspăt 
vapsit” Ce-i drept, îi spusesem lui CiZek, atunci cînd îi 
aranjase atit de bine petele acelea frumoase, să aibă grijă 
Mi-] stropească pe urmă-cu un secativ, dar zăpăcitul uitase. 
Inainte de amiază, superbul dog se postase undeva sub 
un burlan şi culéarea începuse să iasă. 


48 


La rindul său, mai tinärul se arătă nemulţumit de 
cîinele mare de pază, despre care ‘Cizk afirmase că e uni- 
cul exemplar de mastif din întreaga Europă. Pentru a-i 
impresiona mai mult pe vizitatori, acest cîine stătea legat 
cu trei lanțuri puternice de un par gros, căci mastifii, se 
ştie, sînt cünii cei mai fioroşi din lume, iar în Cehia nu 
mal fuseseră aduşi: niciodată pings acum, așa că, de fapt, 
nu mai are nici o importanţă ce anume li se arată celor 
interesaţi. Mai tînărul era indignat că mastiful ce-i fusese 
prezentat. începuse, de la: distanţă, să-i întindă mina șI 
să dea din coadă de bucurie. - 

Era o critică aspră şi răutăcioasă, în care mai vîrstni- 
cul intervenea mereu, pe un ton morocänos : . 

— Bine, şi ce ne mai puteţi arăta ? - ù 

Se vedea limpede că expcrimentatul Cizek îi trata cu 
mult rafinament, impingInd curiozitatea lor plnă la incor- 
darea maximă. 

— Păi, mai avem aici si porumbel, continuă el cu cal- 
mul său imperturbabil. 

+ Cum ? ! ! izbucniră amindoi amenintätor. 

La care, neobos{tul Cizek declară pe neasteptate, cu o 
voce solemnă : 

— Îmi-îngădui să recomand distinsilor mel domni, cu 
cea mai mag căldură, un pavian cinocefal. Amindoi se 
află acum în grădină : pavianul și patronul nostru. 

Aşa se face că, din pricina Juilei, am făcut cunoştinţă 
cu fratii Schneider, artişti la diferite circuri din ţară si 
din străinătate. Tînărul avusese un porc bine dresat, care 
Si asigurase o existență frumoasă timp de trei ani. Pe 
urmă și-a pierdut angajamentul, porcul l-a mîncat și, 
neavind încotro, a început să facă pe fachirul invulneca- 
bil. Într-o zi însă s-a rănit de-adevăratelea, drept urmare 
a făcut o seplicemie şi, nevoit să părăsească meseria de 
fachir, s-a apucat să facă pe clovnul alături de fratele său 


480 


mai mare. Si, din vorbă în vorbă, ajunse să ne spună că 
le-ar trebui un dnimal care să le completeze numărul. 

Între timp Cizek se întoarse în curte, venind din maga- 
zic, căci în ziua aceea Julia fuscse închisă in magazic-drept 
pedeapsă pentru faptul de a fi intrat. nu se ştie cum, în 
pianul cu coadă, pe care izbutise să-l demoleze, ce-i drept, 
numai partial, dar cu o vileză mult mai mare decil ar fi 
reuşit s-o facă un acordor de pian cu experienţă. | 

Acest suflet de animal bun şi cumsecade scosese din 
clavialură mal multe clape, negre şi albe, lăsind pianului 
nişte goluri de toată frumuseţea. În ceea ce mă privește, 
l-am fost recunoscător, nu de altu, dar pe la noi obişnuia 
să virtă, dé două ori pe săptămină, fetita contabilului nos- 
tru ca să mai cînta la pian. Contabilul în schimb tinea 
ascunşă în el o sticlă de kontusovka, pe care Julia o bäuse 
cu acest prilej pind Ja fund. Asa stîna lucrurile, domnl- 
şoâra Julia a trebuit să fie neapărat închisă, căci în starea 
n care se afla, ar fi pulut să pricinuiasçä cine stie ce 
nepläceri. . 

Întoarcerea lui Cizek nu fu prea veselă. Cu o intăţişare 
de om chinuit, mă trase într-o parte şi-mi spuse cu. glas 
Unguitor : 

— Patroane, am impresia că nu ne iese pasicn{a, 
dumneael, maimuța, e făcută praf şi se maimutarcste. 

I-am recomandat să -se lase pägubas de jocurile de 
cuvinte lipsite de haz şi să treacă repede la miezul pro- 
blemei. 

— Nu-i chip să te intelegi cu ea, reluă Cizek dezamä- 
qt. dumnesei nu vrea să se îmbrace nici în ruptul capului. 

“um pus mai întîi rochia aceea de seară cu trenä, dar 
domnişoara a vrut să îmbrace cu tot dinadinsul costumul 
tirolez. „Bine“, am zis eu, „dacă ţii neapărat să te pros- 
toşti în fata dumnealor ca tirolez, facă-se voia la; dar 
al răbdare să-ţi scot mal intii rochia asta de pe tine“... 


481° 


Bi — Povestiri vesele 


In sfirsit, a däsal-o mai moale, dar de îndată ce s-a văzut 
în eostumul tirolez, a vrut iar sk-gi pună pe deasupra 
rochia aia de damă. Aga că, pind ia mă, am dezhrăcat-o 
de tot şi am adus intreaga ei garderobă aici, ca să le 
arătăm cel putin. acestor domni. ce frumos ştie să se 
gătească... 

— Dar asta nu-i încă totul, continuă cu o voce și mai 
tristă bunul si devotatul meu servitar ; ştiţi, am vrut s-o 
conving să le arate măcar acester domni cum ştie să 
meargă pe bicicletă... I-am dus bicicleta în magazie, afuri- 
sita s-a sAltat în şa, si cit ai zice pește a ieșit pe poartă 
şi, traversind goagaua, s-a făcut nevăzută, 

— Da, a dispărut de-a binelea, adăugă el abătut, iar 
dumnealor nici n-or să ne creadă măcar că avem @ ase- 
menea făptură în casa noastră, 

Bineînţeles că nu ne-au crezut. Zadarnic s-a străduit 
Cizek să le arate ţinuta de bal a Juliei, costumul ei Lirolez 
şi sticla din care bea. 

Cu acest prilej cel mai tînăr dintre fraţi se arălă a fi 
de o neobrăzare cumplită, fără margini. “ - 

— Pe povestea asta nu vă putem da nici un avans, 
începu el, urlind ca un descreicrat. Cămila o aveţi la o 
familie din Plzeă, cangurii într-un pare de vlnätoare si, 
pe neașteptate, pavianui cinocefal o întinde cu bicicleta 
tocmai în clipa in care trebuie să ni-l arătaţi. Ce coinci- 
dentä blestemata !.. 

- Mai virstnicul finu să pomenească despre nu ştiu ce 
garlatanie și, în cele din urmă, spuse cu ironie : 

— Poftim, dumnealor ne arată pînă şi sticla din care 
bea, dar, de fapt, asta nu-i decit o aticlă de bere obișnuită. 

Ne întoarseră spalale gi ne părăsiră, proferind citeva 
expresii dure despre lipsa de seriozitate a întreprinderii 
noastre. În poartă, tînărul se mai întoarse cu fafa la noi 
şi oprind un trecător oarecare fi spuse arătind spre mine : 


“> 


— Dumnealui, de arolo, i-a fugil un pavian cinocefal... 
eu bicicleta. 

Am asteptat-o pa Julia pind noaptea târziu. dar în 
vadar, Dimineaţa am auzit, din magazie, vocea lui Cizek : 

— Aha, va să zică te-ai întors ! Unde-i bicicieta 7 Hai, 
apune odată, unde e bicicleta ? ! ? 

Julia nu voia să mărturisească mimic. 


IV 


Așezat pe banca din fata casei, comfeream cu bravul 
meu servitor CiZek. Acesta îmi prezenta un fel de raport 
săptăminal asupra situaţiei întreprinderii noastre, de fapt 
un bilant al diferitelor incidente qi neeazuri, cave, în locul 
cununii de lauri, se impleteau în jurul firmei noastre ca o 
cunună de spini. . 

* — Luni, cînd ne-a fugit buldogul ala rău şi nesuferit, 
îşi aminti Criek, mi-am zis în sinea mea că săptămina 
începe frumoa 

— Lasă, Cizek, nu te mai necăji atit, că, slavă domnu- 
lui, am avut destule neplăceri din pricina lui. 

— Da, aveţi dreptate, pairoane, nu vă contrazic. 
Din clipa irt care am pornit pe urmele lui, am fost sigur 
că se întimplă ceva. Nici nu băneiam că o să vin înapoi 
cu un ciine străin. În. definitiv, buldogul ăla avea acelaşi 
cap ea al nostru și era la fej de rău ; mai-mai să mă muște 
cind i-am tras din faţa dughenii, urale e aștepta pe stăpina 
lui. De altfel, pind la urmă, ziarele au dezmintit știrea 
prin cere pretindeau că am fi hoţi de cîini, dar, ce-i drept, 
la circumscripție domnul comisar mi-a spus : „Confuzia 
au ţine !*, Aş fi însă tare bucuros să aflu dacă dumnealui 
ar fi în stare să desluşească un buldag de alt buldog, de 


483 « 


vreme ce n-a fost în stare să desluşească vinovatul de 
nevinovat. : 
Dintr-o singură mișcare, practicul Cizek își șterse 
cu dosul minecii lacrima de pe obraz și nasul deopotrivă. 
— Am spus-o întotdeauna, patroane, reluă el; dacă 
Îmi fuge un ciine lunea, pe urmă încep să dispară, unul 
cîte unul, toată săptămina, Cum a fost chiar a doua Zi, 
marţea, cu canișul inginerulul ăla care ni l-a adus aici 
si ne-a dat zece coroane ca’ să-l dezvățăm să mai muște, 
Eu i-am-epus pe loc că nici cu douăzeci de coroane nu se 
dezvat& el 94 clämpäneascä din dinţi şi că ar fi mai bine 
să-l tind acasă ; dar ce să fac dacă dumneavoastră sinteti 
un om atit de bun, patroane, gi ati fi în stare să faceţi 
orice pentru reclama întreprinderii. Marţea, dumnealui a 
ters-o sub ochii mei, Mj-am zis că se întoarce la stäpinul 
lui, gi i-am telefonat domnului inginer că Bojek e in 
drum spre casă. Azi e sîmbătă gi ciinele tot n-a ajuns la 
domiciliu, Pe chestia asta o să iasă dandana mare, 
patroane ; eu unul nu vreau să am nimic de-a face cu 
povestea asta ; azi-dimineatä a telefonat domnul inginer ; 
dumnealui e încredinţat că noi l-am vindut pe Bojek al 
lui, așa cum l-au vindut pe Jozef fili lui Iacov. Miercuri. 
a trebuit să îngropăm jumătate diñ pisica aceea de Angora, 
care ne-au sfisiat-o dihorii. Eu v-am spus să băgăm 
dihorii în cusculite de fier, că din lada aceea de scîndură 
o sais] croiască drum cu dirifli și-o să se repeadă la pisica 
de Angora..., ăştia nu se mulțumesc numai cu frunze. de 
salată, ăştia vor carne | Ce să vă mai spun, setea de singe 
fi „se citea în ochi... Cînd le puneam în ladă foile de 
salată, dumnealor.îşi ficeau din ele un fel de culçug, de 
unde imi aruncau. nişte priviri atît de înfiorătoare, încit 
băgau spaima; în mine ; și, totuşi! omul ar fi în stare 
să m&nince cinci deodată, atit sînt de mici... . 


- 484 


-- Dumneata i-ai mincat-? | | N 

— Numai uci, patroane, Sia pe care i-am ucis cu 
clocanul In timp ce se infruptau din pisica de Angora — 
cellal{i patru mi-au scăpat ca printre degete... I-am pregă- 
tlt împreună cu vizitiul, Inäbusindu-i cu mullă ceapă. Au 
a cärnifä albă şi moale, dar mirosea un pic a fiarä-säl- 
batică ; după felul cum se năpustiseră asupra angorei... 
Joi am facut o atacere bună cu vînzarea perechii de fazani 
ornamentali. Masculului ii lipseau din coadă cileva pene 
pe care i lé jumulise şoricarul ăla afurisit. Aș fi. vrut eu 
să-i emule păuriului vreo cîteva din coada-i stufoasă şi să 
i le cos 'fazanului, dar mi-am adus aminte de dumnea- 
voastră, patroane, gîndindu-mă te-o să spuneţi cînd o 
să vă intoarcefl simbătă şi-o să: vedeţi -păunu! atit de 
Istovit. Si-apoi, după mine, alacerea asta nici n-a fost 
o afacere cum scrie la carte. Vineri am vindul un ogar 
rusesc, iar unul ne-a fugit. Domnul contabil a spus că, 
în acest caz, o afacere o anulează pe cealaltă. . 

Acesta era deci bilanţul unei säptämini în absența mea. 

Plecascm la Dresda cu intenţia de a cumpăra acolo 
ceva convenabil la grădina zoologică în lichidare. Mi se 
oferise, peniru opt sute de mărci, un leu bătrin, schiop 
şi năpirlit Chiar dacă aş fi aranjat să se tragă peelo 
piele nouă. schiop tot ar fi rămas. Avea el, ce-i drept, un 
trecut glorios, de vreme ce în urmă cu zece ani o sfisiase 
‘la circ pe imblinzitoarea lui, dar ce să faci cu cl acum ? 
Cine ar mai fi dispus să-l cumpere ? Si totuși n-am venit 
cu mina goală — ceva tot am -cumpäral : o mangustă 
egipteană. E, un animal mult mai mic decit leul, care 
mi-a încăput sub haină, ca să nu fiu nevoit să plătesc vreo 
taxă vamală, în schimb in tren am avut avantajul de a fi 
instalat cu ea într-un compartiment separat. Mangusta 
egipteană c, de fapt, o fiară foarte nefericită. Brehm a 
clasat-o in familia carnivorelor mustelide, iar astea, ce-i 


* 485 


drept, nu au un miros prea plăcut. Dar ce vină are ea, 
säräcuta !... . 

— Aseultä, Cizek, m-am adresat eu credinciosului meu 
servitar, fii te rog atit de bun şi spune-mi cum se explică 
faptui că atunci cînd i-am arätat mangusta egipteană, 
Julia a mormăit ceva şi a plecat. ca peste câteva clipe să 
revină cu un pinee-nez prins în virful nasului ? Dumneata, 
ce-i drepl, mi-ai spus că în lipsa mea n-a făcut nici o 
sotie, dar mie mi-e teamă că acest pince-nez de aur anunţă 
ceva deloc îmbucurător. 

© — Nu vă speriaţi, pstroane, se grăbi să mă liniştească 
bunul Cizek. Pince-nezul ăsta nu aparține nimănui din 
personalul . întreprinderii. Ştiţi, a fost aici baroneasa 
Dobrénska, să comande de ia firma noastră şase ciini de 
vindtoare, I-am fost recomandati de ducesa Colloredo- 
Mansfréd, dar nici n-a apucat bine să intre.in casă, cînd 
Juiia i-a sărit în spinare şi i-a smuls pince-nezul de pe nas. 
După ce am readus-o in simtiri, baroneosa a plecat renun- 
find la comandă. E o lemeie tare ciudată. Închipuili-vä 
că i-a fost acirbă să-şi mai prindă pince-nerul pe nas 
după ce a fost purtat de maimuţă. Eu nu văd în povestea 
asta nimic grav. 7 : 

Asa se face că i-am mai ars încă una după ceafă 
devotatului meu servitor. - 


v 


Erau zile cind Cizek cădea pradă méditafiei. De oblcei, 
această cufundare în sine prevestea apropierea unor mari 
evenimente. Şi dacă această visare era însoțită si de setea 
cunoaşterii, nu mai încăpea nici o îndoială că necazul nu 
era prea departe. O dată, de pildă, într-un moment de 

a adincă meditație, m-a întrebat, chiar în clipa apariției mele 


în poarta de la intrarea în curte, ce tip de aparat [olosesc 
uzipele de apă pentru a împinge apa pînă la nivele atît de 

cum ar fi, să zicem, etajui caséi noastre. l-am 
explicat legea fizică a vaselor comunicante. 

— Bine, mi-a replicat el, înţeleg, E vorba de o pre- 
sine mare, Dar nu s-ar putea inventa si un aparat pentru 
oprirea apei ? 

— Cum adică ? am întrebat cu mirare, 

— Vreau să spun aşa... Ori, mai bine zis, mă întreb 
dacă nu ar fi nimerit să se descopere ceva care să oprească 
automat circulația apei in insialație, în cazul unui acci- 
dent, cum ar fi de pildă răsucirea prea tare a robinctului... 

L-am invitat să-mi spună pe loc de ce-mi pune intre- 
bări daspre lucruri atît de ciudate. 


— Să nu va inchipuiti, patroane, continuă cl ingindu- 
rat, cä povestea asta mi-a venit in minte aga, din senin. 
Mi-am zis si eu cä acest automat ar fi o inventie foarte 
practică, în clipa în care am văzul-o pe Julia räsucind 
robinetul de apă, sus, pe coridorul de la etajul inlii. Ştiam 
că are for(ä în miini, dar nici prin gînd nu mi-a dat câ 
ar fi in stare să-l dea peste cap atit de repede. Credeam că 
treaba asta avea să-i. dea serios de furcă, iar pină să apuc 
să-l chem pe vizitiu, ca să vină să vadă şi el această mi- 
nune, dumneaei a şi dat robinetul peste cap, după care 
a ieşit frumos pe acoperiș și s-a dus să se aşeze pe marginea 
coșului de fum. Nici nu v-ar veni a crede, patroane, că 
apa asta nu poate fi oprită. Asa cum se scurge pe treplele 
scării, aduce cu o cascadă ; jos, în bucătărie, scăunelul de 
ținut sub picioare a şi început să plutească. Laviţa si 
masa sint mai grele şi, de bine de rău, se_mai tin pe 
picloare, deși povestea durează de peste un ceas. Vizitiul 
spune că probabil vor cădea plafoanele, și de aceea ne-am 
mutat inir-un loc mai sigur. 


487 


Si spunind asta, arätä spre valiza lui din dreptul 
grilajului. 

Am constatat apoi că Cizek îmi înfăţișase un tablou 
‘Mult mai sumbru decit se prezenta în realitate. Pla- 
foanele, ce-i drept, erau imbibate de apă, dar o primejdie 
imediată nu ne ameninta. Plafonul din bucatarle s-a prăbu- 
şit abia după plecarea comisiei arhitecţilor, care ne dăduse 
toate asigurările.că totul este în cea. mai perfectă ordine. 
În camera mea, plafonul nu s-a prăbuşit de loc, și n-a 
fost nevoie decit să i se pună nişte popi de susţinere, In 
clarobscurul înserării, îndeosebi, arătau nespus de fru- 
mos, dind omului plăcuta impresie că se află printre 
coloanele unui mic templu grecesc din antichitate. 

Doar mobila s-a desfăcut partial, mai cu seamă in 
locurile asamblate cu clei, pe mine. însă. treaba asta nu 
m-a deranjat, căci în serile lungi de iarnă mi-a oferit o 
distracţie plăcută, scurtindu-mi clipele de plictiseala. Pe 
scurt, ca să-mi treacă de urit, m-ar apucat să alcătuiesc din 
bucăţile desclelate ale mesei de scris, ale comodei și ale 
şifonierului, un nou tip de mobilă. 

Cu toate acestea, mărturisesc sincer că urmăream 
mereu, cu o anumită teamă, chlpul lui Cizek, să văd dacă 
nu cumva se aşterne pe el cunoscuta expresie melancolică. 

Cu o lună mai tirziu, după ce Cifek încetase să mai 
vorbească despre oprirea automată a apei în caz de răsucire 
prea puternică a robinetului, m-am dus să văd dacă bunul 
şi credinciosul meu servitor genie cum trebuie un canig 
imperial, care trebuia tuns de urgenţă, deoarece blana lui 
fusese năpădită de pureci. Cizek aminase mereu această. 
treabă, socotind că in timpul acestei operaţiuni toți purecii 
aveau să sară pe el, Îi spusesem în ri pers 'rînduri să-i 
facă mai intli cahişului o baie zdravănă, și în felul „acesta 
purecii vor pier]. Dar degeaba. Dumnealui Be certa cu 


406 


loală lumea, spunînd că purecii se întore din morţi, şi 
învenla pe seama lor tot felul de amanunte/de domeniul 
îantasticului. O dată l-am auzit povestindu-i bucätäresci, 
sub jurdmint, că a văzut o şliucă nemaipomenilă care, 
atunci cind era scoasă din apă, se trezea cu tri upul näpädit 
de o sumedenie de pureci. 

In cele din urmă ,se decise să tundă canisul afarä, in 
timpul unei furtuni cumplite. Explica acest lucru prin 
aceea că purecii sint nişte insecte foarte ușoare, și vintul 
avea să-i sufle. departe. 

- Cind am ajuns la locul de unde se ăuzea vocea lui 
Citek care spunea: „Nu te mai milogi, şi ‘degeaba [aci 
frumos, că tot nu ajulă“, am surprins din nou pe chipul 
lui acea suspectă expresie meditativă. Avca o privire mult 
mai tristă decit a canigului porit de el în asemenea hal, 
încît arăta de parcă în clipa accea ar fi sărit din pielea lui. 

— Am crezut c-o să [iu gata cu el pe vă intoarceti, 
incepu Cizek, si se grăbi să adauge : Să știți, patroane, 
că s-au întîmplat niște lucruri !.. > 

Si oftind din adine, reluă : 

„— Chiar acum mi-a venit ideea că ar fi poale mai bine 
dacă maimuța asta ar avea numai două miini. După mine, 
patru miini e prea mult pentru o maimuţă. , 


După care rosti foarte deprimat : . i 

— N-aș fi vrut să vorbese despre asta, patroane, dar 
știți, dacé.miinile din spate si cele din faţă ale Juliei s-ar 
lua la ceartă şi s-ar bate pentru revolverul ăla, mi-e teamă 
că s-ar' putea intimpla foarte ușor o mare nenorocire, 
Ce-i drept, revolverul e al dumneavoastră, dar domnisoara 
a și {ntins-o cu el, undeva, dincolo de deal. Si ce revolver 
frumos era !.. 


L-am linistit, asigărîndu-l că arma era încărcată cu 
gloante oarbe. … aad 


489 


M — Toate-s bune. si frumoase, patroane, dar şiiţi, 


dumneaei v-a mai scos din nopiicră, in afară de revolver, 
un pumn de cartuse adevärate, pe caïe le-a indesat in 
buzunar. 

— Ce tot spui, Cizek ?... 


— Asta-i aituaţia, patroane, iar eu cred că domnișoară 
s-a echipat anume pentru acest scop. Toată după-amiaza 
a fost cuminte ca un mielusel, îmbrăcată în costumul ei 
tirolez, Cu vreo jumătate de oră în urmă, a început să se 
foiască şi să cotrobăiuscă prin toată casa. Deodată, uitin- 
du-mă pe fereastră, am zărit în camera dumneavoastiă 
pălăria ei verde, cu pană de fazan ; mă duc repede acolo. 
si o văd cum deschide noptiera. Pînă si mă dezmeticesc, 
dumneaei a şi îndesat cartuşele în buzunarul de la panta- 
loni si a pornit spre mine cu revolverul intins. Ce puteam 
să fac ? Mi-a dat mina, iar eu i-am strins-o gi i-am scutu- 
rat-o $l pe de-asupra am mai şi bătut-o prieteneste pe 
umăr, ca nu cumva, Doamne fereşte, să-mi facă ceva. Pe 
urmă, domnişoara a coborit în grădină si, siltindu-se peste 
grilaj, a ieşit în şosea şi de-acolo a sărit pe zidul Klamov- 
käi, Bănuiese că se plimbă pe acolo şi curind o să înceapă 
si tragă. Pind acum nu s-a auzit nici un foc. Dar cred că 
după ce o să termine gloantele oarbe, o să încarce revolve- 
rul cu cartuşe adevărate. Si pe urmă, precis se întîmplă 
ceva, încheie Cizek pe un ton profetic. 

Între timp ce lăsase înserarea. Situaţia era, într-adevăr, 
“tragică, dar mie nu-mi veni în minte nimic altceva decit 
simpia constatare că, pavianu! nu ara permis de portarmă, 
si dacă întraprinde cumva o vînătoare, avind drept țintă 
paznicii de la Klamovka, abia o să aibă naplăceri, pențru, 
că nu are asupra lui nici permisul de vinätoare, documente 
importante care se aflau amîndouă lingă revolverul cu 
pricina. 


490 


— Pe chestia asta nu trebuie să vă necăjiţi, patroane; 
mă linişti Cizek, după ce i-am împărtășit temerile mele ; 
permisul de portarmă şi permisul de vinätoare le-a virit 
în bot. 

Cizek îşi petrecu toată seara in camera mea. Tâceam 
amindoj mile, Noaptea tirziu am avut impresia că bunul 
meu servitor e frămintat de ceva. Pină să apuc să-l întreb 
la ce se gindeşte, începu cu o voce convingătoare : 

— Eu unul, să fiu în locul dumneavoastră, aș părăsi 
Praga. 

. L-am trimis să se culce şi m-ar dus şi eu si mă întind. 
Cind dormeam mai udinc, mi s-a părut că aud nişte 
impuşcăluri. Dar nu era decit Cizek, care mă trezise ciocă- 
nind de zor in usa. 

„— Ce s-a intimplat ? 

— Nimic. patroane. Julia s-a întors acasă. S-a cuibărit 
în grajd şi slä acolo încremenilă dc spaimă. Revolverul 
l-am găsit în buzunarul pantalonilor, In timp ce o dezbră- 
cam. Si-acum mai e zbirlilă toată de atita groază şi, ce 
să vă mai spun, arată ca un arici. Din revolver lipsește un 
singur cartuş. 

M-am dus s-o văd. Arăla, într-adevăr, așa cum o de 
scrisese Cizek. Stătea ghemuité pe paie, într-un colţ al 
grajdului, si cînd m-am apropiat de ea mi-a dat mina, 
cmitind in același timp un sunet ce aducea cu „hui“. . 

— Probabil că vrea să spună „bum“, analiză Cizek 
acest sunet, din punct de vedere filologic. 

A doua zi se putea clti în toate ziarele : „Un misterios 
atac cu Intenlie de asasinat Bi furt în cartierul Koëiïe“, 
Relatările de mari proprtü, pe care redactorii rubricilor 
de ştiri locale le întocmiscră cu cea mai mare grijă, stilizind 
titlul in chip gi fel, ca de pildă : Încercarea de furt cu arma 
în mind, erau nespus de interesante și bogate în amănunle. 


401 


Era vorba de un batrin debitant de tutun domiciliat la 
parterul. imobilului cu nr. 249 din Koëiré — pod Cibul- 
kou. Amintitul cetățean îşi adusese acasă încasările obti- 
nute In ziua aceea din vinzarea tigärilor și, după ce făcu 
focul să-şi încălzească tin pic modesta sa odäifä, aprinse 
lumina şi deschise fereastra să intre puţin aer. Cind, 
deodată, cineva se săltă pe pervazul ferestrei şi trase în 
el, tocmai în clipa în care intenţiona să maj arunce un 
lemn in soba. 

Aici stirile se contraziceau, căci mai bine de cincizeci la 
sută din publicaţiile cotidiene afirmau c& atacul criminal 
împotriva şubredului bâtrin fusese sävirsit în momentul 
în care acesta voia.să potrivească mai bine mucul de la 
lampa sa cu petrol. Dacă a fost asa sau alifel, nu are nici 
o importanță. Important e că toţi gazetaril.căzuseră de 
acord că atacul criminal fusese premeditat, iar agresorul 
“pîndise momentul în care ceilalți lscatari ai imobilului se 
aflau la cinematograf.. 4 

„Făptașul însă, după ce a tias focul de armă, s-a speriat 
de strigătele victimei şi, temindu-se probabil că zgomotul 
provocat de acest atac ar putea trezi atenţia trecătorilor 
(căci fereasira era deschisă), a renunțat le interitia sa 
criminală și s-a îndepărtat în cea mai mare grabă. Debi- 
tantul atacat, Insojit de portarul imobilului, s-a dus 
numaidecit la Comisariatul de poliție, unde a fäcut o 
descriere amănunţită a agresorului. .E vorba de un băr- 
bat nebărbicrit, scund, dar robust, imbrăcat într-un costum 
tirolez. Făptaşul avea o pălărie verde, cu pană de fazan. 
Datorită acestor semnelmente — scriau ziarele — fiore- 
sul individ va fi, probabil, depistat, în afara eazului în 
care, dindu-și seama de faptul că în acest costiim bătător 
Ja ochi ar fi uşor de identificat, agresorul nu-şi va schimba 
ținuta vestimentară. A sosit, credem, timpul ca în carile- 


492 


rele periferice ale orasului nostru să fie introduse măsuri 
mai eficiente de securitate." . 

Mentionez in treacăt că unul dintre jurnale a ţinut 
să-și exprirhe cu acest prilej marea sa mirare, intrebind 
de ce n-a fost încă pavaiă strada dintre depoul de tram- 
vaie din Kosira gi cäsutele-de la poalele colinei Cibulka, 
șI de ce au fost tăiate coroanele copacilor ce „străjuiau 
ganturile străzii Jinonicka. . 

În ziua următoare, ediţiile de-după-amiază ale colidie- 
nelor pragheze publicau aceastä stire : , 

wt Eptagul atacului criminal din cartierul Koëtre a fost 
arestat“. 

„Organele polltie? au reușit să-l aresteze, în gara netio- 
halä, pe făptașa! atacului criminal din Kœire. Răufăcăto- 
rul se numeste Romuald Jägerle * gi e originar din oragul 
tirolez Bolzano, In ciuda faptului că tägäduieste cu o 
încăpăţinare inversunat& comiterea amintitei nelegiuiri, 
semnaimentele descrise de dcbitantul atacat i se potrivese 
întru totul. Asupra lui o fost găsită o sumă mică de bani 
gi”o țiteră. Răufăcătorul pretinde că a sosit la Praga azi 
dimineaţă, urmind să plece mal departe spre LitoméFice 
unde avea un angajament să cînte la țiteră într-un local 
de noapte. Interesant e faptul că nu-și poate aminti la 
ce local de noapte din Litomăiice a fost angajat. Intrucit 
revolverul nu a fost găsit asupra lui, poliţia presupune 
că fiptasul s-a 'descotorosit de el, in timp ce fugea de la 
locul crimei,  Răufăcătorul a fost depus în arestul preven- 
tiv de pe lingă tribunalul din Praga. În timpul confruntă- 
rii cu victima, debitantul. a declarat diri prima clipă că 
recunoaște, tără nici, o îndoilă, în persoana lui pe omul 
care-l atacase. 


« Vinäto or (germ.).. 


493 


In aceeaşi zi, ziarele de seară scriau : 

„Jăgerle, presupusul făptaș at otacului criminal din 
Koét¥e, a fost pus în libertate, dovedindu-si aHbiul cu 
însoțitorii trenului, cărora le cîntase la ţiteră între Linz 
sl Budéjovice, la ora la care avusese loc atacul împotriva 
bătrânului debitant. Poliţia a reluat anchetarea acestui 


De atunci dm început s-o prezentăm pe Julia noastră 
şi sub numele de Jägerle. 


EXTERMINAREA PRACTICANTILOR LA 
CASA DE EXPEDIŢII KOBKAN 


Patronul casei de expeditli Kobkan il chemä intr-o zi 
la e] pe tindrul practicant Pechatek şi avu cu el o discuție 
îndelungată, 

- Cind se înapoie la masa lui de lucru, Pechaëek era alb 
ca valul, tremura din tot corpul și părul i se făcuse 
méciucä. ~ 

— Concediat ? il întrebă contabilul. 

In loc de răspuns, practicantul Pechatek igi luă pălăria 
şi paltonul şi fără să sufle o vorbă ieși din birou. Intrigat, 
contabilul ge duse numaidecit tr biroul patronului si cînd 
se întoarse clätiné din cap gi spôûse : 

— Zau dacă mai înţeleg ceva, șeful l-a dat liber șI l-a 
spus să stea toată după-armiaza în cîrciumă, 


494 


Cinci tineri se uitară o clipă ci invidie la scaunul 
liber al practicantului Pechatek, după care se cufundarä 
din nou în facturile lor. 

Peste birourile casei de expediţii Kobkan plutea o atmo- 
steră tainică, plină de mister şi necunoscut. . 

Si cind te gîndesli că toată povestea era atlt de simplă, 
deşi, ce-i drept, un pic cam ciudată. 

Patronul! avusese cu Pechaăek o convorbire cit se pbate 
de amicală, ce se desfägurase în felul următor : 

— Domnule Pechatek, dumneata eşti un tinär capabil 
și talentat. Procuristul şi contâbilul n-au pentru dumneata 
declt cuvinte de laudă. Eşti sirguincios, îndeminatic, tnte- 
legător, modest, jovial, deschis gi vrednic, Nu bei, nu fu- 
mezi, nu joci cărţi, nu seduci fete, nu datorezi nimănui 
nimic, nu ceri avansuri din salariu, esti un bun socotitor, 
ai un scris clegant si citeţ, faci economie de hirtle, vii 
punctual la serviciu şi pleci ultimul de la birou. Ai fler 
comercial, stefiografiezi repede şi cu multă iscusintä, scrii 
î5ră greşeală la orlce maşină, aparținînd oricărui sistem. 
Cunostl limbi străine şi te imbraci modest, dar bine. Pan- 
lofii dumitale sînt întotdeauna lustruiţi cu grijă, iar gule- 
rul dumitale e întotdeauna curat... 

Exemplarului practicant i se umeziseră ochli de atitea 
fericire gi se uita ţintă la şeful lui care, aruncindu-i o pri- 
vire blajiné practicantului său, continuase cu o voce blindä, 
tremurătoare : | 

— Peste paisprezece zile e ziua mea onomastică gi as fi 
tare bucuros să văd în ziare felicitările cunoscutilor, prie- 
tenilor şi personalului meu. Se înţelege de la sine că toata 
cheltuielile vor fl suportate de mine. N-as vrea însă ca 
aceste felicitări să aibă.un caratter obișnuit și... răsuflat. 
Ap vrea ceva original, să zicem, în stilul și limbajul caselor 
de. expediţii : Ceva ce n-a mai fost. Ceva atît de frumos, 


485 


înclt cititorii să-şi aducă aminte ani gl ani 'de felicilärile 
adresate mic de ziua mea onomuslică. Ceva care să-i indu- 
ioşeze pc toi şi să-i facă să plingă. Şi, iată, aşa se face 
că, mi-am adus aminte-de dumneata, Se înţelege de la sine 
că despre toate astea nu vei pomeni nimănui nimic. Dă-mi 
mina. ie rog. 

Și practicantul îi întinse mina tremurinda sefului su, 
care, după ce i-o strinsese cu putere, continuase : 

— Dumncata vei fi în stare. Da, sînt algur îă vei fi. 
Uite, azi e o zi ftumoasă, însorită, şi, cu siguranţă, ideiJc vor 
turge girld. Îţi dau liber toată după-amiaza şi, ca să fii 
mai inspirat, intră si dumne: « -ntr-o vinărie, bea două 
litre de muscat sau de vermu:. Sint sigur că nu te vei 
îmbăta. Pe urmă te duci în parcul Stromovka, te asczi 
frumusel pe o bancă şi compui felicitările pentru ziuu mea 
onomastică. Poftim cincizeci de coroane. ‘ 


Aşa se face că practicantul Pechaëek s-a întors la masa 
lui de lucru alb ca varul. Primele două porunci le îndeplini 
cu precizie. Intră într-o vinărie, bău o litră de muscal gi 
una de vermut, nu se îmbătă şi porni spre Stromovka, ca 
o maşină. Aici se așeză pe o bancă şi începu să compună. 

Se ingrozi însă, tonstatind numaidecit că ideile nu-i 
curgeau girlă, că toate presupunerile patronului despre 
talentatul practicant ‘nu erau decit, exageräri impinse la 
extrem și că nici frumoasa zi insoritS, nici muscatul, nici 
vermulul n-aveau darul sä-lajute. : 

'— Dumnezeule din ‘ceruri, oflă el îngrijorat, tot ce 
fac e o prostie. Uite ce dobltocie am putut să astern pe 
hirtie — în tot ce-am scris nu-i absolut nimic original 
Poftim, nu-i o imbecilitale să scrii : 


»Ascullati urările noastre fierbinti pe care vi le uräm 
cu căldură ; frumoasă să vă fie‘viata ca un cer inali, Spor 
in munca de toate zilele, cerul să vă ajute. Fericire, sănă- 


îi 


406 


late, ani mulți, firma să vă inflorcasci... Anl de bucurie gi 
fericire, dorinţele să vi se împlinească, ceea ce din inimă 
vă urează cunoscufii, prietenii şi personalul“, 

PechaëeË sniulse din carnet fila cu felicitări, o făcu 
ferfeniță şi după ce o aruncă la coșul de hirtii se apucă 
din nou să mediteze şi să scrie. 

Şi astfel, în curind apărură alte felicitări pentru ziua 
onomastică a patronului :: 

„Urările noastre şi în acest an de fericire, din inimă 
vă urăm tot anul numai bine. Zlinic numai bucurii şi tot ce 
r mai bun, sănătate şi de toate dit belșug. Maşini de expe- 
ditii cu cincizeci Ja sută mai ieftin 51 cu distinsa soție si 
fiunilie, tot ce-i mai plăcut vă urcază cunoscuţii, prietenii 
şi personalul,“ 

„Din nou pe este dat să vă felicităm si din suflei să vă 
wm sänätaie cu carul, bunăstare din belșug, fericire $1 
spor în muncă şi înaltă binecuvintare. Să fit] ferit de boli 
și numai bucurie, în fiecare săptămînă afaceri din belșug, 
Ur unsporturi de mobilă, asigurări de bagaje, mutări in toată 
republica, transporturi de mărfuri pe calea fetată, cîştig de 
milioane. Din inimă vă urează cunoscufii, prictenii și 
pet sonalul. “ 

„Numai bucurii şi viață lungă, si Fortuna să vă bine- 
ruvînteze! Strădanie, spor și fericlre, afaceri din belșug cu 
tlistinga soţie şi tot binele în bucurie să-l trălji. Sincer 
urează cunoscuţi, prietenil şi personalul“. 

»Negoful să vă înflorească in bucurle gi să nu știți ce-i 
durerea. Si viaţa să vi se scurgă în fericire ca un pirtias 
tăcut. Domnul să vă dea vlatä lungă. În tot ce intreprindeti 
spor. Bolile ducă-se pe pustii. Sporirea taxelor de expediţii 
si apară la orizont — asta vă urează cu toţii laolaltă, cu- 
noscuţii, prictenil si personalul.“ ! 


407 


Apoi se mal îviră în carnet tot felul de alte subiecte 
rimate. ,,Piine-miine, pädure-secure, bogätle-bucurie, 
„sceure-pădure, dal-n-ai, al-dai, slAvi-péstravi, | mutare-bl- 
necuvintare“. 

Nefericitul practicant le sterse pe toate, mototoli hirtia 
şi, aruncind-0 la cos, pori ni direct spre Treja, ţinîndu-se cu 
miinile de cap. . 

+ Un timpit. asta sînt, un idiot, nimic aliceva decit un 
cretin notoriu. Ce mai, m-am ramolit. Nimic original în 
stilul caselor de expediţii. Miritea mea imberiiă ! Sint un 
prost, da, m-am tîmpit de tot ! Inteligent eu.? Un dobitoc, 
o vită încâlțată, asta sint ! Paie am în cap, nu minte! 

Ajuns in Troja, încercă să se inspire înir-o circiumă, cu 
ajutorul unci sticle de vin: Dar în locul mult asteptatei 
înflăcărări divine i se infatigA o asemenea criză de prostie, 
încît scrise : N 

„În ziua dragă atit de rară, vă urăm fierbinte ca viața 
să vă fie şi de-acum încolo fericită şi veselă mereu în orice 
timpuri. Mereu să Infloriti in bunăstare, spor în toate, 
ani lungi de sänätate si multe flori s-aveti mereu la fe- 
reastră. Din inimă vă urează cunoscutii, prietenii şi per- 
sonalul“, 

— Gata, spuse el In gura mare, zimbind nătîng deasu- 
pra operei sale. Am înţeles, sufăr de o boală ereditară, da, 
de timpenie banală şi paralizie. 

În zori, pălăria lui fu găsită pe digul ecluzei de lingă 
Klecany. În pălărie se afla o bucată de hirtie cu adresa lui 
gl două cuvinte : „Nu pot...“ Atit şi nimic mai mult. 


In birou, cei cincl practicanți vorbeau despre miste- 
rioasa sinucidere a colegului Pechsëek. Vorbeau încet, cu 
cuvenita doză de tristeţe, căci le lipsea bunul și hitrul 
Pechatek. ” 


€ 


- Lo 498 


Deodată, in prag se ivi curierul şi spuse : 
— Practicantul Kiofanda e chemat în biroul şefului! 


— Am înţeles ! 

Şi şeful statu de vorbă cu’el : 

— Domnule Klofanda, dumneata eşti un tinăr capabil 
şi țalentat. Procuristul şi contabilul n-au pentru dum- 
neata decit cuvinte de laudă. Esti sirguincios, indeminatic, 
intelegdtor, modest, bun şi harnic. _ | 

Si aşa mai departe, inclusiv : — Poftim cincizeci de 
coroane. 

Cind se intoarse la masa lui de lueru, Klofanda ‘era 
palid, tremura ca varga si avea pärul măciucă. Fără să 
sufle o vorbă, își luă pălăria si pardesiul și ieşi din birou. 

Atmosfera tainică, plină de mister şi necunoscut ce 
pluiea deasupra casei de expediţii Kobkan se ingrosä. 

Cei patru practicanți clătinară din căp. Kiofanda nu 
avea talentul scrilloricesc al răposatului Pechatek, în 
schimb era un suflet pur, gingas si conştiincios. Și-a fră- 
mintat el mintea, dar degeaba, n-a fost in stare să stoarcă 
din ea nici o idee. Pină să se spinzuré în pădurea Hod- 
kovice, nu izbutise să compună decit: „Urarea noastră 
fierbinte este să vă urăm cele mai sincere urări, urîndu-vă 
urarea care v-o urează cunoscutii, prietenii si personalul“. 

»De moartea mea numai eu sint vinovat“, a scris el pe 
o bucată de hirtie, prinsă cu un ac de reverul paltonului. 

In birou, cei petru practicanți n-apucară însă să dis- 
cute temeinic despre misterioasa moarte a celui de-al 
dolica coleg, cînd în prag își făcu apariţia curierul şi spuse : 

— Practicantul Vencl la dom’ şef ! 

— Numaidecit ! 

„Şi domnul gef atätu cu el de vorbă: 

— Domnule Vencl, dumneata eşti un tindr sirguincios, 

jatct, intelegätor, modest, jovial şi harnic. 


„ 499 


Si aşa mai departe, inclusiv : ,,— Poftim cincizeci de 
coroane“. 

Atmosfera tainică, plină de. mister și necunoscut se 
îngroșă şi mai mult. Prin birouri sufla adierea morții. 

.Practicantul Vencl nu izbuti să näscoceaseä absolut 
nimic, Muri în cariera de piatră de la Kyje, lingă Praga, 
unde isi tăiase venele de la müni. Muri fara să lase în 
urma lut: măcar un rind. 


— Practicantul Kostiak, la dom’ gef I 

— Mă duc! . N 

Kostiak se impotrivi multä vreme mortii, ‘eu Invergu- 
nare. Două zile in. şir'se ascunse pe dealul PetFinului şi 
abia a treia zi sări din virful turnului de observaţie. În 
clipa aceea era năucit de-a binelea şi avea ideea fixă 
că geful lui nu este expeditor, ci proprietarul unul magazin 
de păsări, iar el trebuia să-i scrie o felicitare cu prilejul 
nunți! de argint, 

Așa se explică faptul că pe o filă dia carnetul lul s-au 
găsit următoarele : 

„Vremurile fericite din nou să inflorenses, nunta de 
argint în fiecare an să se întoarcă, sporul de negoţ să stră- 
iucească, şi vesel să vă bucurati, si mii de porumbei, și 
iepuraşi, si iepuri, şi peştişori de aur să aveţi de vînzare. 
Din inimă vă urează Jan Kostiak“. - 


In biroul domnului Kobkan mai rămăseseră doar dot 
practicanți. 

— Practicantul Havlik la dom! șef !... 

—Mă duc! , 

După ce scrise originala sa felicitare sub forma unei 
telegrame comerciale : „Kobkan expeditor, onomastică, 
sincere felicitări, cunoscutif, prietenii și personalul“, se 


500 


înjunghie cu un cuţit de buzunar într-un closet al Pala- 
tului Reprezentativ. 
i 

— Practicantul Pilaf la dom’ şef !..: 

Ultimul practicant care mai rămăsese în birourile casei 
de expediții Kpbkan se făcu alb ca varul. Avea vaga pre- 
simtire că în spatele ușii ce dădea în biroul sefulüi se 
afla originea acestei uriaşe tragedii a practicanţilor casei 
de expediţii, tragedie fără precedent în lume, şi că accl 
ceva tainic, mistertos şi necunoscut se apropia si de el. 

— Practicantul Pilaf la dom’ șef !.se auzi din nou 
glasul curierului. 

Ultimul dintre practicanti se ridică î în picioare si sui ia 
deznädäjduit : , , 

— Nu ma duc! . ù 

În birou se vedeau patru fete palide : a practicantului, 
a procuristului, a contabllului și a curierului. 

— Domnule Pilaf, începu contabüul, gindeste-te bine 
ce faci. Una ca asta nu s-a iniimplat încă în Cehia, ca 
practicantul să nu se ducă la şef cînd acesta il cheamă. 

— Nu mă duc ! izbucni ultimul practicant. Cînd spun 
că nu mă duc,-nu mă duc si basta | 

Apoi, dind sălbatic din miini, continuă să tipe în gura 
mare : 

— Toţi s-au dus, şi răposatul Pechatek, şi răposatul 
Klofanda, și răposatul Venel, gi răposatul: Kostlak, si ră 
posatul Haylik. Numai eu nu mă duc ! Iac-aga, nu mă duc. 

Şi apueind voluminosul registru de casă, îl izbi de 
birou cu {oatä puterea : 

— Ramin pe loc, aici, pe scaunul meu, nicăieri nu mă 
duc, sparg totul, pe toți vă omor. Eu sînt căpitanul Mè- 
hras, senzația mondială, care cu inegalabila mea apariţie 
în văzduh am vimit intreaga omenire. Nu mi-e. teamă 
de vol! ~ 


501 


Infirmierii nu se pot plinge de ultimul practicant al 
casei de expediţii Kobkan. Halatul lui are cinci nasturi 
şi, arätindu-i fiecăruia cite un nasture, îi spune: . 

— Primul e Klofanda, al doilea Vencl, al treilea Kos- 
tiak, al patrulea Haviik, al cîncilea Pechaëek, nu, nu-i 
aga. Primul e Pechaëck, al doilea Klofanda, al treilea 
Vencl, al patrulea Kostiak, al cincilea Havirk. Toţi s-au 
dus, dar eu nu mă duc — iac-aga, nu mă duc ! 

Medicii nutresc speranța că se va {nsänälosi. 


Onomastica domnului Kobkan trecu fără nici o feli- 
citare originală publieatä în ziare. În birourile casei sale 
de expediţii se află acum şase practicanți proaspeţi. Pind 
la viitoarea opomastică e perioada vinatului oprit. 


POVESTE EVREIASCA DIN ZAPUSTNA, 
ORAS GALITIAN . 


I 


- Zevi Aser şi Jakub Tchar ţineau pravalil in Zapustna 
şi-i ImbBtau cu rachiu pe țăranii huţuli. Amindoi erau 
evrei, dar asta nu-i împiedica deloc să se urască de 
moarte. Pe de o parte, din motive de concurenţă, pe de 
alta, din pricina deosebirilor de convingeri religioase. Căei 
Zevi Aşer era talmudist, iar Jakub Tchar carait, adept al 
Scripturii, care considera valabil numai Vechiul Testa- 


. . x 
662 


ment si care, ca toţi sectanţii caraifi, recunoștea drept că- 
petente unică a tuturor evreilor pe rabinul din Tschufat 
Kale, orăşel situat în peninsula Crimeas ; în fiecare an — 
bineînţeles dacă afacerile aveau să meargă — se pregătea 
să se ducă la el în pelerinaj și să-i sărute degetul sacru de 
la mina stingă, degetul asmu, cu care atunci cind prea- 
sfintitul rabin arată spre cer în ziua de simbata, pe boltă 
apare luceafărul, şi toţi caraitii sînt purificati de păcate 
şi pot iarăşi să-i înşele pe coreligionarii lor nccaraiti, 
acesta fiind de altfel unicul păcat. Dimpotrivă, a-i trage 
pe sfoară pe goimi, adică pe creștini, la care se adaugă şi 
mahomedanii, asta înseamnă o faptă bună, pe care ingerul 
Hafniet, ccl cu şase picioare, o va tălmăci de îndată atot- 
puternicului Iehova. 

Spre deosebire de Jakub, Zevi Aser, in calilatea sa de 
talmüdist, se exprima in termeni necuviincigsi despre 
venerabilul rabin din Tschufat Kale. N-avea decit să-l 
pupe undeva, cäci pentru el Talmudul era singurul izvor 
al credinţei adevărate. După el, învăţătura taimudică ha- 
lahah. este perfect valabilă. Orice evreu este dator să păs- 
treze cu sfinţenie în inima lui textul mignei şi să se con- 
ducă după ghemara, aceasta fiind tălmăcirea textului, bi- 
neînțeles nu după orice ghemară, ci numai după ghemara 
palestiniană, Mai practic e să fii talmudist, cäci iatä ce 
scrie rabinul Jehuda Hakados, alcătuitorul mișnei din anui 
218 : 

„Mai intil vine.Jehova, apoi vii tu, iar dacă jecmänesti 
pe cineva de întreaga lui .avere, încă il mai rămîne, la fel 
ca și tie, tot ce-i-mai de preţ în lumea. asta, si anume 
atotputernicul fehova“. 


Aşa se face că Zevi Aser îl păcălea eft putea pe Jakub 
Tchar, ori de cite ori acesta avea nevoie să cumpere de la 
cl vreo marfă care tocmai | se isprăvise, 


— Zece mi de diavoli să-ţi scarmene barïba ta păcă- 
toasă, obișnuia să spună Jakub Tchar lui Zevi Ager ; votca 
aceea pe care mi-ai vindut-o ultima dată era indsita cu 
apă, blestematule. Hutulii erau gata-gata să-mi facă praf 
dugheana. 

Căci Jakub 'Tehar avusese grijă să mai boteze si el 
impricinata votcă cu o canlitate egalf de apă. 

— Aturisit să fii şi stuchit de zece şiruri de spirite, 
bune, Tchar, îi răspundea Zevi Ager ; oare nu ştii tu, 
nătărăule, că.îh afară de apă îţi mai rămîne Iehova ? 

Și cu primul prilej, Tchar mi-l ardea pe Aser într-o 
afacere cu grine. latä-l bunăoară pe Aser venind la el 
cu o falcă în cer și una în pămînt : 

— Un cine turbat să trimită asupra ta îngerul Iechil, 
stapinul patrupedelor, Ce gunoi mi-ai trimis, vierme 
păcătos ? - ‘ 

Tchar, ridicind pios ochii spre cer, îi-răspundea pécäit : 

— Adevărat, Aser, am păcătuit, am jefuit un coreli- 
gionar ; pe legea mea, am păcătuit. Dar am fost la sina- 
gogă cu-tvilinul și m-am rugat pentru iertarea păcatelor, 
și pe un sfeșnic cu şapte brațe l-am zărit pe îngerul 
Iehula care mi-a şoptit cu răsuflarea lui înmiresmată : 
„Intoarce-te acasă, Jakub Tchar, la nevastă-ta și la argafti 
tăi, căci zece păcate, de acum înainte, îţi vor fi iertate. 
In fata lui Iehova, Zevi Aser prefuieste doar cu ceva mai 
mult decit ultimul goi din Galiţia.“ 

Şi cu o privire cucernică, Jakub Tchar se uită la Ager 
care scrignea de necaz şi striga: _ 

— Nu serie nicăieri, nici în mișna, “nici în ghemara, 
că îngerii ar sta cocotagl pe vreun sfesnic cu șapte braţe. 
Ingerii stau prin. preajma apelor curgătoare, cirmuj}i de 
îngerul Mihaei, și cîntă că sectantii caraifi sînt niște 
afurisiti ! - . 


504 


Bup& care plecă, injurind şi trăgindu-se furios de 
barbă. 

Ca urmare a acestor “contradicții religioase dintre. 
membrii cei msi bogaţi, în întreaga comunitate evreiască 
din Zapustna domnea o.zăpăceală nemaipomenită. 

Evraii săraci care căpătau ajutoare se dădeau, în func- 
tie de cuantumul acestui ajutor, fie de partea Talmudului, 
fie de partea Bibliei, 

Colac peste. pupăză, rabinul se mai “declarase si alonist 
şi vorbea cu înflăcărare despre o împărăție evreiască in 
Palestina. 

— Ascultă, îl spuneau si Tchar şi Ager, cui vrei să 
vindem noi votculifä la Ierusalim ? , 

Iar rabinul fi tot da înainte despre sarcinile marete ale 
imperiului iudeu in Palestina, despre, reconstruirea ma- 
relui templu de la Ierusalim. 

Într-o zi, paznicul sinagogii descoperi în biblioteca ra- 
binului o carte despre cabala, tainica doctrind ebraică. Pe 
“paznic îl chema Nathan Beniamin. În ciipele libere, cînd 
avea grijă de sinagogă, se cufunda în studierea acestei“ 
cărți. Dar iată că într-o bună zi îi trăsni prin minte năs- 
truşnica idee că a fi paznic de sinagogă nu-i o meserie 
prea rentabilă, aşa că hotări să se dea drept Mesia, fapt 
pe care îl dădu în vileag. rostind chiar în fata sinagogii 
numele Jui Iehova, ‘aga’ cum se scrie, ceea ce de fapt este 
îngăduit numai rabinului atunci cînd ţine slujba în 
sinagogă de ziua împăcării. Nathan Beniamin era un om 
citit. Cunostea Falmudul şi cele șase cărţi ale testamen- 
tului, în care sînt : sifra, sifri, mechiltha, tosefta, usiktha,- 
thotath, kohanim. Acum ştia și secretele cabalei cu toate 
amănuntele Birotehnice, cum ar fi: să torni amonlac în 
spirt şi să-i dai foc și să pui totodată, de-a-ndoaselea, rugă- 
ciunea celor anatemizati. . 

1 Pa 


„505 


Declarindu-se Mesia, Beniamin fu concediat fără în- 
tîrziere din slujba de paznic al sinagogii. Insotit de bat- 
jecura celor dim jurt-i, el sé retrage în casa cizmarului 
Samuel, un evreu pirlit, unde cerceta de zur cabala și bea 
întruna rachia, de dimineață pind saura. La paisprezece 
zile după aceea, într-o sîmbătă, intră în sinagoga din 
Zapusina un ovreiaș necunoscut, sărac lipit pămintului, 
care taman în mijlocul rugăciunii se apucă să Jesine. 
După ce fu readus in simfiri, acesta strigă : 

— Nathan Beniamin, născut in Zapustna, este un 
Mesia adevărat, el e fiu] lui David care va elibera Izraclul. 

Supus unui interogatoriu, declară următoarele : 

— Vin de departe și fac negof cu cai în țara rusească. 
in drum am stat de vorbă cu îngerul Userael : „Du-te la 
Zapustna, mi-a poruncit el, du-te, căci Zapustna e un oraş 
binecuvintat pentru cauza lui Izrael“. 

. Generogi, credincioşii îl umplură pe profet de daruri, 
ier acesta, fără să-și mai ia rămas bun de la unchiul său, 
cizmarul Samuel, pe care-l vizitase ou o seară înainte, 
în timp ce se întorcea de la puşcăria unde<si ispășise o 
pedeapsă de doi ani pentru escrocherie, porni spre oră- 
şelul său natal, Tarnow. . 

Rabinul își petrecu toată neapiea mumai intr-o rugă- 
ciune, indifind lui Iehova ruga fierbinte să-l trimită la el 
măcar pentra o clipă pe îngerul Rafael, care să-l lămu- 
rească dacă fostul pazmic ai sinagagii este um adevărat 
Mesia. Se crăpă de ziuă gi Rafael tot nu venea. lar cind 
se lumini de-a binelea, rahirml se duse să se culce, căci, 
precum se ştie, îngerii mu pagoară ia lumina zilei. 

în ziua următoare îl întilni pe Nathan Beniamin. -ti 
-dăcu o pheocăciune. Dacă-i într-adevăr Mesia, înseamnă 
că s-a pus bine pe lingă el, deci tet n-avea ‘de ce săi 
strice. - 

[i 


Privirile tuturor” evreilor din Zapusina ergu afintite 
asupra lui Nathan: Beniamin Conflictele religinese se stin- 
seră, ba chiar pind şi Zevi Aser şi Inkub Tehar încetară să 
se maf ciorovătască De pertea cui va fi Mesia, de partea 
Talmudului sau a caraitiler ? 

Dar Mesia aruncă o frază cu tile ascuns. . 

— Credeţi în glasul conștiinței, inchideti ochii, astu- 
vali-vä urechile gi mfntuirea va pogori in suffetcte voastre... 


Printre cvrei apărea, din cînd in: cînd, cite un Mesia. 
Mai cu seamă la începutul evului cel nou. s-au ridicat 
simultan în diferite lacuri cițiva Mesia şi toţi se bucu- 
rară de încredere. Acest luery poate fi explicat prin exis- 
tenta acelor formulări esnterice în care sint învăluite 
unele cărți religinase cu privire la elibeiarea Lraclului, 
Cei mat multi dintre aceşti Mesia au stirșit-o pe esafod. 
Credința evreilor în apariţiile misterioase este confirmatä 
si de emotionanta poveste a unei evreice dintr-un oare- 
care oraș şvăbese. Evreies aceesta, fiică a umui tată plin 
de virtuţi şi a unei mame eu frică de Dumnezeu, intreti- 
nea legături intime eu un student creștin, legături care 
n-au rămas fără urmări. Cînd lucrurile n-au mai putut fi 
ascunse în faţa părinţilor, la un moment dat, în timp ce 
intr familie se adunase la cină, se auzi o pocniiurä. 
Poe ! Prin geamul spart se auzi o voce misterioasă : 

— Fii binecuvintat, losalime, căei fiica ta va naște 
un Mesia ! 

$i se uitară părinții le fată şi, ce să vadă — fecioara 
era gravidă. Vestea se întinse cu iuteala fulgerului prin 


toată regiunca. Din ţinuturile cele mai îndepărtate, ince- 
pură să sosească daruri pentru născătoarea de Dumnezeu: 
Evreul se îmbogăţi curînd ; îşi freca mîinile de bucurie şi, 
fn credința lui, îi părea rău că nu avea mai multe fete. 
In sfirşit veni si ziua cea mare și fiica lui născu în loc de 
băiat o fetiță. Nelericitul student, atunci cînd spärsese 
geamul şi imitase vocea profetului, nu finuse seama si de 
această posibilitate, Intre timp, altă fată de evreu se dă- 
duse drept născătoare de Mesia și, cum era firesc, reven- 
dică pentru ea darurile trimise falsei mame. Începură 
certuri înverşunate, cărora le puseră capăt consilierii ur- 
bei, prin aceea că porunciră izgonirea tuturor evreilor din 
acel oraș, Povestea aceasta s-a petrecut la Neuburg, în 
anu! 1669. a : 

De unde se poate vedea că „mesianismul“ nu a con- 
stiluil întotdeauna o meserie rentabilă. În Evul Mediu, în 
Germania au fost arsi pe rug cincisprezece Mesia evrei 
învinuiți de jaf şi vrăjitorie. La sfirgitul veacului al şap- 
telea, Sabathai, cel mat veatit Mesia evreu al evului cel 
nou, voia chlar să-l răstoarne de pe tron pe sultanul 
Conslantinopoiului şi să se proclame stäpinul Orientului. 
El interpretase lucrurile din punct de vedere practic şi 
izbulise să-i scoată din sărite pe evrel, de la Țarigrad şi 
pind dincolo de Budin. Sfirgi prin a fi sfirtecat. Înaintea 
aplicării acestui experiment, sultanul îi adresase urmă- 
toarele cuvinte : 

— N-are rost să te necăjeşti pentru o nimica toată ; 
dacă eşti Mesia cu adevărat, te lipegtl la loc, într-un fel 
sau altul, : . 

In cazul lui Nathan Beniamin erau excluse toate aceste 
dezagremente, cum ar fi: sfirtecatul, arderea pe rug, 
spinzurStoarea sau izgonirea ; de aceea, putea să afirme 
despre el tot ce i se näzärea. La glorla 6a se mai adăugau 


508 


gl amintirile -coreligionarilor despre tinereţea şi copilăria 
lui. Ce copil deosebit a fost acest Beniamin fh timp ce 
alfi copii de evrei se tăvăleau murdari prin noroi, el, Be-. 
niamin, se spăla în fiecare zi de vară în apa pirtuiui ce 
curgea ia vaie de pe culmile munţilor. Cind anume s-a 
scăldat Mesia pentru ultima oară, asta nu s-a mai cer- 
cetat ; de altfel, și el, ca om bine educat si plin de demni- 
tate, păstra în această privinţă o tăcere absoluta. 

Deocamdată se prezenta în fata publicului sflos, tăcut 
si discret, cu cîrliontii perciunilor răsuciţi. cu grijă pe 
frunte, într-un caftan negru, nou-nouf. Niciodată n-ă fost 
văzut ronfäind ceapă pe stradă, așa cum obișnuiau alţii 
să facă. Numai curelușele de la ‘twilin le invirtea în jurui 
degetelor, murmurind -rugäciune după rugäcluhe, după 
care silueta lui gravă şi demnă dispărea în căsuţa cizma- 
rului Samuel. Acesta încetase să mai facă ghele și, în ca- 
litate de secretar el Masiei, selectiona darurile trimise de 
credincioșii lui Nathan Beniamin si, din clnd în: cînd, 
trăgea cite o dugc& de rachiu dulce dintr-o ploscă pinte- 
coasă. . 

Mesia intră în odaie, priveşte cu un aer atotstiutor da- 
rurile, numără banii, îi pune bine, apoi primește audienţe. 
Celor veniţi să-i ceară sfatul le vorbește de sus. 

, — Ce dorești, 'Zevi Ager ? 
.- — Fii îngăduitor, Nathan Beniamin, am un dusman 
care mă vorbeşte de rău. Roagä-te bunului Dumnezeu ca 
să-l orbească de amindoi ochii. 

- Iar Nathan Beniamin îl întreabă cu toată gravilatea : 
— Stil tu, Zevi Aşer, ce stă scris în cartea tosefta ? 
— Nu ştiu, Nathan Beniamin. 

~ — Atunci du-te acasă, fiule, și Iehova să te ocrotească,, 
Si Zevi Ager începe tocmeala cu Nathan Beniamin, 

Oferă un galben, doi, trei, numai să-i spună Ce stă scris 


în cartea tosefta. Te pamenesli că-i tocmai rugăciunea pe 
care dacă o spui cu credință îţi orbeşte dușmanul ? Be- 
niamin se mulţumeşte cu trei galbeni şi întreabă din nou : 

— Dar ce scrie in cartea kohanim știi ? 

— Nu ştiu, Beniamin. 

— Atunci pleacă acasă, Zevi Aser, de data asta pentru 
totdeauna și iasă iucrurile să meargă de la sine. 

Abia a ieșit Zevi Aşer şi pe ușă dă buzna Iakub Tchar. 
Aduce o giscă, se așază pe scaun, face o plecăciune şi 
începe : 

— Nathan Benlamin, pe legea mea, sint un biet calic, 
mai mult n-am de unde da. Dar am un dușman care 
mă jefuicste şi mă alstruge. Pune o vorbă bună pe lingă 
Iehova ca să-l pedcapscascä pentru nemernicia lui. Să-l 
lovească o nenorocire, să asurzească, să-i arză casa cu copii 
cu tol. Cum vezi, nu-ţi cer decit un fleac. Pentru mine nu 
vreau nimic ; dau şi un gaiben, dol, mai mult nu pot, sint 
un om särman, trimite numa! atolputernicului rugäciunea 
să curcte lumea de un pungas. 

— Stii ce scrie In carten Losefla ? 

— Nustiu. 

— Atunci du-te acasă, Tchar. 

— Îți dau trei galbenl, Nathan Beniamin, trei galbeni, 
numai să spui o rugăciune mică. 

— Bine, Tchar, dar in cartea kohanlm ştii tu ce scri ie, 
erclicule ? , on 

. — Nu ştiu. 

— Ei, atunci du-te acasă, Jakyb Tchar, şi lasă luérurile 
să meargă de la sine. 

Si se duse acasA Jakub Tchar. Dupä plecarea Id, ciz- 
marui Samuei îi spune iul Beniamin : 

© — Merg bine afacerile, Nathan. 


510 


— Iehova fie lăudat, Samucle, Dă incoace sticla cu 
alag (rachiu dulce). 

Şi cei doi preacinsti{i bărbaţi beau cu poftă din alaș, 
înfulecă ceapă, rid gi își zic unul celuilalt: „fiul lui David“. 


_O săplămină întreagă à asteptal Zevi Ager să vadă 
dacă Jakub Tchar orbeste, iar Jakub Tehar aștepta cu ne- 
răbdare ziua în care Zevi Aşer avea să surzească, iar casa 
ise va preface în cenușă cu copii cu tol. De data aceasta 
nu mai era vorba de o dispută între talmudisti şi caraili. 
Acum era in joc gospodăria ţăranului Govozda din satul 
Rozna. Amindoi îl aveau pe Govozda la mină, căci şi unul 
si altul îi împrumutaseră parale. Dar iată că. deodală, în 
ciuda inteicgerii comune, Zevi Aser il îmbătă pe Govozda 
şi-i cumpără gospodăria pe o nimica toată. Cu ce s-a ales 
din treabe asta Jakub Tchar ? Tot cu nimic. Se infurie la 
culme şi sc duse să-l caule pe Govozda : 

— Am auzit, domnule, că te-ai lăsal tras pe sfoară 
de hotut acela de Aşer. Dumnezeu să mă ierte, dar ăsta 
e o adevărată lipitoare a norodului creștin. Dacă nu mă 
înşci, Le-a îmbătat ? . N 

— Adevărat, m-am îmbătal' asn cum scric la carte, 
ovreiule. - 

— Ei atunci află, prielenc, că ai cîştigat. Să mergem 
la oraş, la tribunal. Contractul n-are nici o vaioare, pentru 
că nu erai cu mintea trează. 

Govggzda se îmbătă bucuros si la Tchar, apoi Incepu să 
strige toată Zapustna cum i-au venit de hac, el şi 
domnul Œcher, nătărăului aceia de Ager. Iată deci un nou 


511 


prilej de dugmänic între cei doi coreligionari. Acum ag- 

teaplă unul să cadă năpasta pe capul celuilalt, iar in rela- 

tiile personale se compâriă clt se poate de amical. i 
-— Nu ştiu, dar parcă ti-a slăbit vederea, dragă ‘Tchar. 

— Du’ de unde, Aşer, nici vorbă, văd ca un vultur, 
dar mi se pare că trebuie să zbier la tine, de parcă n-ai 
auzi bine ? 

— Ichova mi-e martor că aud mai bine ca în lincrele, 
dragă Tchar. 

Şi se despart amlndoi bosumflaţi. Ciudat se mai roagă 
și acest Mesia, își zic în gindul lor. Dar să mai aștepte încă 
paisprezece zile. Poale că plnă atunci rugăciunea va. fi 
înălțată de cele zece glrurl de aplrite bune pind la Iehova. 
Nevibdatorul Jakub Tchar se duse în grabă la Beniamin. 

— Nathan Benlamin, îl spuse cu reproș, ţi-am adus 
încă doi galbeni, mal roagă-le o dată lui Tehova pentru 
nenorocirea lul Ager.‘ 

Nathan Benlamin fi dădu asigurări ca se va ruga cu 
urgenţa „abu“, adică în agn fel ca rugăclunea lui să fie 
transmisă alotputerniculul direct de ingerui Tasis; dacă 
ar înce uz de altă urgență, mljlocitorul ar urma să fie 
îngerul Hasmal, care ar preda rugăciunea abia rindului al 
şaptelea de splrite bune, Ophunilor, aceștia Seraflmilor, 
care In rindul lor o transmit Elohimllor. Dar pentru: ur- 
genta „abu“ e nevole de luminare. 

-- Mal dă un galben, Tchar, pentru luminare. 

Dar Tchar e om sArman, mai mult ca jumătate de 
galben nu poate si dea. Cel mult Incă salzeci și cinci de 
creifari. , 

— Dă şi tu nouäzecl. 

Nu poale, îngerul Chusmul are să se mulțumească si 
cu o lumînărică, căci el gtle că afacerile merg prost: Mă 
rog, dă optzcel, mal mull nicl un sfant. Poftim și gata! 

După plecarea lul, Beniamin și Samuel apucärä sticla 


512 


de alag si traseră cu sete un git mai zdravän din rachlu) 
acela dulce. În ultima vreme, o ţineau numai într-o beţie, 
De data aceasta se afumaseră înainte de lăsarea nopții şi 
continuau să bea de zor, träncänind intruna verzi si uscate. 
Se întunecase cînd, deodată, ochii lor impäienjeniti de 
atîta alcool începură să vadă pe diferite obiecte tot felul 
de ingerl — si buni, şi răi. De pe dulap se strimba la sl 
îngerul Erelsin, iar în dreptul ușii ședea Buc-Elohim. Lul 
Benamin i se năzări că o trage de mină pe Lilitha, soția 
lui Adam, cu care acesta, potrivit celor spuse de rabin, 
ar fi zămislit o sumedenie de diavoli ucigași de copii. ŞI 
i se păru mai apoi lui Nathan Beniamin că-i vorbește 
Zefania, trimisul iui Iehova, da, da, trimisul neindupleca- 
„tului Iehova, care poruncise cîndva nimicirea în ţara 
Canaanului a tuturor acelord ce nu credeau in Molse, 
precum sl uciderea fără crufare a femeilor si copiilor filis- 
tanl. Neinduplecatul și cumplitul Iehova îi vorbea acum 
prin glasul trimisului său Zefauia, mai marele peste pă- 
sări, potrivit talmudului şi cabalei : „Du-te și dă foc case] 
lul Zevi Aser...* 

— Unde te duci, îl întrebă cu limba fmpleticilä ciz- 
marul Samuel ; încotro, fiul lui David ? . 

— Să dau foc casel lui Zevi Aşer, îi răspunse Benia- 
min sl ieşi, clătinîndu-se, pe ușă afară. 

Şi bate Nathan Benlamin străzile Zapustnei, potlenin- 
du-se la tot pasul printre căsuţele de lemn pipernicite, 
cînd deodată aude o voce tainică soplindu-i : „Nu da foe 
cesel lui Zevi Ager ; aprinde cascie goimilor necredinciosi 
şi în fața lui Dumnezeu te vel bucura de cinste în vecii 
vecilor“. 

Şi iată-l pe Benlamin cum iese fmplelicindu-se din car- 
tierul evrelesc și în fata îi apare îngerul Zadchiel. 

— Ingere Zadchiel, strigă Nathan: cu care casă să 
încep ? 


33  — Povestiri veselo 513 


— Ce zbicri aşa, ovreiule ? îl întrebă îngerul Zadchie) 
şi-l înştăcă pe Beniamin de gulerul caftanului. 

Si în clipa accea, îngerul Zadchiel îşi schimbă tnfati- 
garea, privirea o are mai aspră, frumuseţea lui angelică 
parcă se lapcşte precum nămeţii primăvara si pe Nathan 
Beniamin îl strînge acum de bcregatä inspectorul de poli- 
ție Zabulecki. 

Nathan se impotriveste cu desperare şi-l cheamă în 
ajutor pe Ingerul Mihael : „Sugrumă-l pe goim“, aude el 
o voce din cer. Nathan ascultă, Il sugrumă pe inspector gi 
cinta apoi cîntecul împăcăclunii. 

Apoi veniră în goana mare dol gardieni şi dădură cu 
Nathan de pămint ; dar Nathan aude de data asta glasul 
lui Ichova ; glasul atolputernicului care li poruncește să-i 
omoare pe 'clinii necr cdinciosl. ȘI loveşte cu pi ele în 
dreapta şi în slinga, și strigă niște cuvinte neïnfélese în 
limba ebraică, face spume la gură și cintä cinteçu] inge- 
rului morţii. Dar pînă la urmă e tirit la secția de poliţie, 
unde e bătut măr, Icgat în fiare și azvirlit într-o celulă 
în care, spre marca lui mirare, dă peste Iakub Tchar, legat 
si el fedeleg. 

Cu o jumătate de oră mal devreme, acest om cunsecade 
fusese surprins de către Zevl Ager pe cîna încerca să-i 
introducă in pod un ghemoloc de hirtie aprinsă... Cu 
această hirtie încinsă, cl vola să ajute împlinirea de ur- 
genta a rugăciunii lui Nathan Benlamin. 

Și iată-i acum, cuprinşi de un Indemn subit, näpustin- 
du-se unul asupra celuilalt, zgirilndu-se şi muscindu-se 
cu desperare, înnebuniţi de furle și durere. In cele din 
urmă interveniră gardlenil cu bastoanele şi-i loviră fără 
milă pînă căzură amindol în nesimţire. 

A doua zi dimineaţă fură transportaţi la balamuc, unde 
şi unul şi celălalt afirmară despre el că sînt Mesia, stri- 
gînd în gura mare numele lui Ichova, așa cum se scrie, și 


614 


chemindu-i pe arhanghelii Mihacl, Zcfania, Chafnlel, Us- 
rael, Hasmal şi Tarais să vină să-i clibereze şi să-i duct 
inâpei în Zapustna, unde numai evreul Samuel, veşnic 

tit de băutură, aşteaptă întoarcerea Mesiei cu încre- 
dere și cu sticla de rachiu dulce gata pregătită. 


DESPRE AUTORITĂȚILE VAMALE 
AUSTRIECE 


- In timp ce hoinăream prin împrejurimile Dresdel, mi 
s-a întimplat o nenorocire : chiar la intrarea în oraș, am 
fost călcat de un tren accelerat, care m-a turtit în ase- 
menea hal încit am zăcut mai bine de un an și jumătate 
la spital, pind să mă dreagă la loc, oscior cu oscior, La 
început, hotărisem să mă întorc înapoi la Praga după pa- 
tru zile, dar iată că excursia mea la Dresda a ținut mai 
bine de optsprezece luni. | 

De altfel, soarta noasträ, a tuturor muritorilor, e in 
miinile zeilor. A mea însă, de data aceasta, a fost si in 
miinile medicilor. | 

Arătam groaznic. Ce-a mai rămas din mine de la na- 
tură, nicl pind azi nu știu. Știu doar atit că optsprezece 
medici şi cincizeci si doi de asisteriţi m-au reconstitult pe 
cale artificială. Şi ce frumos | Apoi mi s-a dat un certi- 
ficat în care se specifica din ce fel de plese ara fost recon- 
stituit, pentru a putea trăi ca infirm; 


515 


Rämäsese din mine, original, doar o parte din creier, 
ceva din stomac, cam vreo cincisprezece kilograme de 
carne proprie, jumătate de litru de singe — în rest, totul 
era de împrumut, cu excepţia inimil, dar și aceasta fusese 
incropitä parte din a mea, parte dintr-o inimä de vită. 
Ştiinţa medicală își sărbătorea un adevărat triumf. 

Invellgul meu era în întregime artificial, Lucrul acesta 
fusese şi ei consemnat în amintitul certificat. Cazul meu 
oferea un admirabil exemplu de modul în care ştiinţa 
medicală e în stare să facă din diferlte picse un om nou, 
aidoma coplilor care înalță cetăţi din cuburi. 

Cind ml s-a dat drumul din spltal, m-am repezit, pînă 
la cimitirul central, scctla resturi omeneşti provenite din 
spltale, unde erau îngropate rămășițele mele, după care 
m-am dus la gară sl cu primul tren am plecat la Praga, 
cu sentimentul că, între toți turiștii care au vizitat acest 
fermecător oraş, eu am tras cele mai mari foloase. 

La Dokin, autoritățile austriece ne-au supus unui mi- 
autlos control vamal. În timp ca ne desfăceau geamanta- 
hele şi cotrobilau prin cle, privirea unula dintre funcţionari 
căzu asupra mea, Infätisarea mea neobișnultă, de om în- 
cropit artificial, îi trezi, după cit se-pare, bănuiala că un 
individ cu o privire ca'a mca trebule să facă cel putin 
eontrabandă cu zaharipă. Într-adevăr, arătam ca un con- 
trabandist zvintat în bătăi. 

— Luafl-vé geamantanul, îmi porunci funcţionarul, 
poftlti cu mine în birou, ' pe ct - și 

În birou îmi deschiserä valiza, scotociră prin ea temei- 
nic, fără să găsească nimic suspect. Cînd iată că deodată 
unul dintre funcționari dădu, printre hirtiile ravagite, de 
certificatul întocmit de spitalul din Dresda şi semnat de 
cei optsprezece orofesori şi cincizeci și doi de asistenti 


618 


— Ascultă, mi se adresă funcţionarul, după ce cu toţii 
cercetară certificatul, trebuie să te ducl sus la saf, Așa nu 
poţi intra în Austria. 

Şeful vămii era un tip foarte pedant si vigilent în în- 
datoririle sale. După ce se zgii la certificat, spuse : 

— Care va să zică, în primul rind, asa cum reiese din 
certificat, dumneata ai partea posterioară a craniului în- 
locuită cu o placă de argint. Argintul nu e marcat. Vei 
plăti deci o amendă de douasprezece coroane. Care va să 
zică... o sută douăzeci de grame de argint... ge aplică tari- 
fele VI şi VIII-b. Mada, potrivit paragrafulul nr. 946 din 
regulamentul vamal, dumneata ai încercat să treci, cu 
premeditare, peste graniţă, o cantitate de argint nemar- 
cat. În cazul acesta amenda se tripiează. Ai, deci, de plată 
de trei ori douăsprezece coroane ; adică treizeci şi şase de 
coroane, Să vedem mal departe 1 Care va să zică... taxa 
vamală pentru o sută douăzeci de grame argint... După 
rectificarea din 1902 a convenției internationale (litera a, 
b şi g) se aplică zece haleri de fiecare gram. Asta înseamnă... 
la o sută douăzeci de grame... douăsprezece coroane, Pe 
urmă, mai al osul pulpel de la piciorul sting înlocuit cu 
un os de cal. Cu alte cuvinte, contrabandă cu oase. Cum 
văd, amice, dumneata lovesti pe la spate în comerţul 
austriac de dase animale. În ce scop porți în dumneata un 
os de cal? Ca să poți umbla ? În cazul acesta, vom scrie 
în ul verbal că foloseşti oasele de cal în scopuri 

ealonale. Hal, recunoaşte singur, că nu te taie nimenii 
Scopul profesional e ceva foarte frumos, dar de date asta, 
scumpe domn, n-al nimerit-o, căci pentru tălnuirea trans- 
porturilor de oase animale in Austria- sa aplică amenzi 
mari. Vel plăti douăzeci si patru de coroane. Pe urmă, 
se mai spune în certificat că trei coaste {!-au fost înlo- 
cuite cu strmé de platină. Îţi dai seama ce înseamnă asta Ÿ 


617 


Care vasăzică dumneata Intri cu platină în Austria ? Ştii 
ce te așteaplă pentru treaba asta ? O amenaă triplă | Dacă 
cele trei sirme cîntărese douäzecl de grame, asta înseamnă 
o amendă de una mie gase sute cinci coroane. Usurinta 
dumitale e de-a dreptul condamnabila, Dar ce văd aici ? 
Unul din rinichli dumltale, sl anume rinichiul stîng, e 
înlocuit cu un rinichi de pore. Ei, scumpe domn, nu știu 
dacă ai cunoștință, dar Importul de porc! în Austria e strict 
interzis. Dispozlila se referă și la organele porcului, așa că, 
dacă vrei să ajungi în Boemia, rinichlul trebuie să rămînă 
în Germanla. 

Şi intruclt nu m-am acclarat de acord cu acest Iucru, 
mă aflu de zece anl în Saxonia și astept pind cînd agra- 
rienii — eu însumi filnd agrarlan — vor îngădui importul 
de porci în Austria, ca să mă pot întoarce si eu acasă, 


GREUTĂȚI CU CREAȚIA LITERARĂ 


Astăzi condiţiile de viata à pentru Ilteratl sînt mult mai 
bune declt înainte do război. Serlitorul postbelic, dacă 
munceşte cu alrg și cheltuleste putin, are întotdeauna ati- 
tla bani ca să-şi poată plăti rațiile de fălnă, pilne, zahăr si 
tutun și își mai poate permite să meargă o dată pe lună 
la teatru. Dacă nu-l abstinent, gi găsește In vin o desfatare, 
si dacă în gustul romului gäsogte un deliciu, astăzi își 
poate permite orlcind gl orlunde să rămină dator pentru 
aceste plăceri, căci gi în această privință condiţiile s-au 


618 


schimbat şi scriitorii se bucură acum de mai multă Incre- 
dere şi de maj mult respect decît înainte de război. 

Da, înainte condiţiile erau altele — și, în legătură cu 
asta, am să vă povestesc citeva întîmplări. 

La Praga apărea odinioară revista „Praga veselă“, pen- 
tru care scriam foiletoane umoristice. Trei foiletoane pen- 
tru două cofoane, așteptate de fiecare dată de citava guri 
fläminde și însetate. 

Într-o zi m-am dus cu șase foiletoane deodată, Editorul 
a refuzat să-mi plătească patru coroane, oferindu-mi în 
schimb un contract. Să-i scriu douăzeci de foiletoane pe 
care mi le plătește înainte, dar nu în bani, ci în natură. 
Dumnealui obținuse, intimplator, o partidă de ceasuri spre 
a le distribui sub formă de premii abonaților revistel. (Pe 
vremea aceea un asemenea ceas costa, în comerţ, două 

ne.) Dumnealui nu-mi va socoti mai mult de două 
coroane bucata, iar eu puteam să ridic imediat paisprezece 
ceasuri — unul mi-l dădea în plus, ca să-i fie mai ușor 
la socoteală. 

Am încheiat deci cu el un contract pentru douăzeci de 
foiletoane umoristice şi am ridicat de la editură paispre- 
zece ceasuri, Afară mă aştepta un tinär care scria versuri 
(cinci versuri pentru doi haleri). 

— Ce să facem cu astea ? m-a întrebat poetul lipsit de 
simț practic şi plin de idealuri, căci pe atunci mai existau 
idealisti. 

— Le vindem prin circiumi + 

Tinărul poet a rosit : 

— Dacă nu izbutim să le vindem prin cîrciumi, le vin- 
dem prin bodegi, m-am grăbit eu să adaug. . 

‘ u unul nu merg cu dumneata să vind aga ceva, 
mi-a larat junele, solemn ; dumneata știi doar că sint 
membf#l al Asociaţiei tinerilor” literati Sirinx: 


519 


= Bine, l-am zis, de vîndut n-ai să vinzi, dar de în- 
satit mă poţi însoți. 

Si ne-am dus. Mal intti am intrat la Primes, unde se 
fntilneau măcelarii, care purtau ceasuri grele de argint. 
Unul ne-a spus că ar fl dispus să cumpere un ceas de 
argint gi, în timp ce-l învirtea pe cel oferit de noi, i-a 
rapt arcul, ca apoi, foarte mărinimos, să ne despăgubească 
pe fiecare cu cito o hâlbă de bere. După aceea ceasul cu 
arcul rupt l-am vindut cu trelzeci de creitari unui domn 
care a ţinut să declare că oricum e de furat. 

Apoi ne-am dus peste drum la Senflok, de unde am 
fost dati afară cu menţiunea că sîntem niște derbedei fără 
autorizaţie do a face comerț ambulant. 

Aga atind lucrurile, am pornit apre Vinohrady și ne-am 
oprit mai Întii la Bătătura, unde am vîndut un ceas ne 
optzccl de creltari unul stadent, care-l depusese pe al lui 
la muntele de pietate și tocmal aștepta să-l vină taică-su 
din provincle, 

După ce-am mal umblat nol un.timp prin Vinohrady 
firă să vindem nimic, ne-am dus În cartierul al cincijea, 
pe atunci încă celebru înaintea aproplatei sale disparitii 
gl, într-o cîrciumă deochiată, ni s-au furat două ceasuri. 

În altă bombă asumănătoare, s-a apropiat de noi un 
bărbat cu o șapcă turtilä pe cap și ne-a luat la întrebări — 
cine sîntem și de unde sîntem. Apol a scos din buzunar 
un carnet și, ullindu-se prin el, nu-a apus: 

— Da, colnelde. 

*_ Drept care, ne-a ingfiicat pe amindoi de guler și ne-a 
dus ia direcția politic, unde am rămas pină dimineaţa, 
deoarece editoru ceasurile nu ora acasă. 

Cînd, în aftrglt, a doua z! editorul a venit să ne elibe- 
reze, dezvinovätindu-ne de acuzaţia de furt — dumnealui 
s-a arătat atft de mărinimos, înctt a cumpărat de la mine 


820 à 


restul de ceasuri pe jurmätate de preţ : cu alte cuvinte pe 
cincizeci de creltari bucata: 

După ce ml-a plătit infima sumă, a ținut să-mi spună 
pe un tan autoritar : . 

— Nu uita de cele douăzeci de foiletoane umoristice ! 

Câteva zile mai tîrziu i-am adus două foiletoane şi dum- 
nealui a avut grijă să-mi reaminteasci, de data asta pe un 
ton mai puţin categorie : 

— Nu uita că-mi datorez! optsprezece foiletoane | 

Le așteaptă gi acura... 

Sau alt caz : O revistă importantă {fi publică o lucrare. 
Nol, oamenii naivi, ne închipuim că vom căpăta banii de 
îndată ce ne vom prezenta la editură si vom spune : „Ieri 
mi-a, apărut o povestire, am venit să-mi încasez onora- 
riul“ Dar azi nu e acolo cutare, a doua zi cutare . — veniţi 

ne, 

Şi cînd, în sfirsit, ai ajuns la ghiseul casleriei unde 
urma să primesti suma de cinci coroane gi douăzeci gi doi 
de haleri, ti se pun în față, să zicem, șase coroame și casic- 
rul îţi cere restul, uitindu-se la tine ca la un tilhar. Cum, 
de obicei, oameni ca noi n-aveau asupra lor nici un sfant, 
casierul lua Inapoi cele șase coroane si răcnea la tine cit 
Ul ţineau bajocii : „Să veniţi cu bani mărunți 1“ lar tu te 
duceai să faci rost prin Praga de șaptezeci si opt de haleri, 
ca să poţi căpăta cele cinci coroane si douăzeci si doi de 
haleri ce fi-se cuveneau de drept. 

Azi, aşa cum am mai spus, e mult mai bine... 

Şi cu editorii era bine pe atunci. Pentru o coală de 
autor ţi se ofereau treizeci şi două de coroane şi cind cereai 
un avans ti se dădea cu firfita. Azi o coroană, mine o 
coroană. ȘI nu le-a fost deloc rușine să cadă de' acord cu 
tine atunci cind ţi-a dat prin minte nästrugnica idee de a-ţi 
lua onorariul în cărţi pe care fi le socoteau, firegte, la 


621 


prețul de vinzare in librărie. Se înțelege că la difuzarea 
cărților pierdeai șaizeci şi șase la sută din onorariu, dar 
erau atit de grijulii cu tine, încît îţi spuneau : „Ştiţi, not 
v-am da bani, dar ne a teamă că i-ati risipi si nu y-ati mal 
alege cu nimic“. 

Dacă voiai să obţii pentru o lucrare un avans, trebuia 
să näscocesti cele mai gogonate minciuni. Împrejurările 
îl sileau pe literat să scornească tot soiul de lucruri neo- 
bişnuite şi numai caracterul său plin de virtuţi îl ocrotea 
pe bietul! om să nu ajungă la Pankrăc, 

Odală, în dorinţa de a căpăta pentru o carte un avans 
de douăzeci si cinci de coroane, m-am văzut nevoit să in- 
ventez următoarele : l-am trimis pe prietenul meu Gustav 
R. Opotensky, cunoscut poet, să-i ducă editorului meu 
această scrisoare : „Preacinstite domn | Chiar acum am 
fost călcat de o mașină si roata din faţă mi-a rupt un 
picior, Vă rog să-mi acorda{i un avans de douăzeci şi cinci 
de coroane pentru cartea ce urmează să-mi apară“, 

S-a înapoiat fără bani si cu răspunsul : ,,Explicati pen- 
tru ce aveţi nevoie de aceste douăzeci gi cinci de coroane". 

I-am răspuns : „Pentru cheituieli legate de transportui 
meu la mine acasă“, 

Mi-a venit cu următoarele : „Maşina salvării vă trans- 
portă gratuit“, 

IL ain scris : „Maşina salvării transportă numai la spi- 
talul de thedicind gencrală. Întrucît am insistat pentru 
tratamentul la domiciliu, a plecat,“ 

De data asta, Opotensky s-a întors radiind de bucurie. 
Adusese zece coroane şi ia scrisoarea mea următoarea 
menţiune : „Zece coroane vă ajung cu prisosin(ä". 

Au fost vremuri de grele bätälii ce aparţin istoriei. Cu 
excepția unui singur caz, ce reflectă vremurile de altădată 


522 


gi care mă urmdareste si acum, cu atmosfera înfiorătoara 
ce domnea înainte de război. 

În momentul de faţă editez cîteva cărţi (nu că mă laud, 
dar mie Imi plac foarte mult). 

Una din ele o scot în regie proprie. Peripetiile bravului 
soldat Svejk, — si, in acest scop, intreprind o mare agi- 
tatie publicitară în provincie. Un domn s-a arätat atit da 
amabil, încît s-a-oferit să ia cu el, pentru libräriila din 
Budéjovice, această carte care apare în fascicole, Despre 
călătoria lui cu caracter publicitar mi-a scris o lungă scri- 
soare, din care extrag urmâtoarele : 

,Acum însă am fost la domnul librar Svatek, și acesta 
mi-a spus că a primit o fascicolă de la Praga, pa cara a sa- 
lutat-o cu mare bucurie, aflind astfel unde se găseşte dom- 
nul Haëek, căci domnul scriitor HaSek a încheiat cu el la 
21 aprilie 1915 — pe cînd slujea ca teterist la Bud&jo- 
vice — un contract prig-tare se angaja să-i scria folletoane 
umoristice din armată, și se mai angaja ca timp de zeca 
ani să nu scrie asemenea foiletoane umoristice declt pentru 
domnia sa, adică pentru domnul Svatek... A fost, mă rog, 
în prizonierat și, se înțelege, n-a putut să scrie, dar acum, 
de vreme ce se află aici, ar trebui să respecta contractul, 
în temeiul cärula va preda întreaga chestiune unul avocat 
spre a obţine satisfacția cuvenită. Se miră foarte că dom- 
nul Haëek a uitat că timp de zece ani nu ara voie să scria 
pentru nimeni, decît pentru domnul Svatek. Ori, poate, 
putin îi pasă dumnealui de toata astea şi se preface a nu 
şti că noi am preluat de la Austro-Ungaria aceleași legi şi 
paragrafe, pe care le avem și acum... Şi m-a sfătuit pe loc 
să mă las păgubaș de aceestă afacere, că, oricum, marfa va 
fi confiscată. 

Se intoarce povestea cu ceasurile... 


523 


Pentru cincizeci de coroane amărite, pe vremea cînd 
eram teterist, m-am vindut, la 21 aprilie 1915, pe zece ani 
ca Faust. Persoana căreia m-am vindut a avut grijă să 
fnă ocrotească în toiul celor mai cumplite și mai crincena 
bătălii, 

Tar acum, vine să-mi ceară sufletul, prin intermediul 
avocatuluL 

Nici apa sfințită nu-mi mai ajută. 


UN GĂSITOR CINSTIT 


O trăsătură caracteristică fundamentală a omenirii este 
aceea de a nu reatitul obiectele găsite. Faţă de obiectele 
giisite, omul e o fiin{ä neobișnuit de slabă. I se lipesc de 
suflet și nu mal e în stare să se despartă de ele. 

Pe de altä parte, e un fucru foarte obișnuit fa om de 
a plerde adcscorl cite cova ; altminteri fraza întroductivă 
gl-ar plerdo valabilitatea. 

Chisr și po vremea cînd nu existau rlarele și omenirea 
trăia Intr-o atare somlanimalici, omul pierdea lucrurile la 
fel ca azi. Vinătorui pralatorie pierdea securea și alta 
unelte de vinătoaro cara au fost găsite peste milenii, măr- 
turle stind numuroaselo descoperiri aflata azi în muzee şi 
In colecţiile particulare, 


924 


Odată. cu avintul culturii s-a simţit însă nevoia unei 
reglementări juridice a raportului dintre cetățeanul care 
a pierdut ceva și cetățeanul-găsitor, 

Pentru că povestea să nu aibă totuși urmări dureroase, 
e apărut mai tirziu decizia cu privire" la d birea 
cinstitului gäsitor. Cinstea se răsplăteşte cu zece la sută 
din suma găsită sau a valorii obiectului găsit şi restituit 
in bună regulă pagubasulul. 

Bu personal am asistat, o dată, înainte de război, la un 
caz în care autoritățile nu au respectat cum trebuie — 
peate din necunoastere — acea decizie referitoare la răs- 

ta cinstifilor găsitori da obiecte pierduta. Hoinärind 

tr-o noapte prin Praga, am găsit pe strada Prikopy un 
b&nut de zece haleri şi m-am dus numaidecit la direcţia 
generală a poliţiei, unde am predat cinstit întreaga sumă 
inspectorului de serviciu, cerindu-i ca numele meu să fie 
publicat în ziare şi să mi se dea un haier recompensă. 

Inspectorul de poliţie s-a răztit la mine furios, apunind 
că știe el cine sint eu, si pe loc a poruncit: „La zdup 
cu el!“ 

Dimineaţa am fost dus la un domn de la etajul patru, 
acesta a întocmit cu mine un proces-verbal, ca apoi, in 
temeiui »prdgelpatentuiui“, s& fiu condamnat I la o amendă 
da cinci coroane și, în caz de nerespectare, la o detenţie 
de 48 da ore. Am fost silit, fireşte, să accept a doua con- 
diție, ca să cîştig și eu ceva pe scama statului, si astfel 
mau ţinut, pe mîncare gl dormit, două zile la direcţia a 
patra. Cu toata acestea, m-am jurat să nu mai restitui nici- 
odată nimic, indiferent ce vol găsi. Din păcate, de atunci 
B-ain mai găsit nimic altceva decit un prunc necuvintätor, 
abandonat într-un gang unde intrasem să-ml leg giretul de 
la pantof. L-am lăsat în plata Domnului 


525 N 


Anna Buklovă, femeie de serviciu, domiciliată în car- 
tierui Slersovice, se ducea dimineaţa la orele cinci să 
fiarbă rufeie ia o familie din Vinohrady, unde era angajată 
cu ziua. Trecind pesta linia de tramvai, în dreptul ,,Cru- 
ciaţiior“ dădu cu piciorul într-un obiect oarecare, 

Fără voia ei observă obiectul si, cu spiritul ei de înte- 
legerc înnăscut, își dădu seama că e vorba de un portofel 
de piele. Îl deschise si descoperi în el nişte hirtii la care nu 
se pricepea. Fiind de la natură o fire cumsecade și cinstită 
pind în măduva oaselor, se duse numaidecit la direcţia 
poliţiei şi depuse obiectul în fata funcţionarului de ser- 
viciu. 

Cercetind conţinutul portofelului, funcţionarul păli și, 
ridicîndu-se în pictoare, îi spusc Annci Buklova, cu vocea 
tremurind de emotie : ‘ 

— Va feiicit, dumneavoastră ali găsit şapte milioane 
opt sute nouăzeci st asc de mii de coroane în cecuri, cu 
ordin de plată la Banca cchi. Vi se cuvine o recompensă 
legală de zece la sută, adică yaple sule optzeci şi nouă de 
mii șase sute de coroane. 

Anna Buklovă se uilă näling ta funcţionarul de poliţie 
şi repetă după el: 

— Sapte sule optzect și nouă de mii şase sute de co- 
roane.. 

— Da, Incuviin{ä grav funcţionarul de la poliţie: 
şapte sute optzce! și nouă de mii șase sute de coroane; 
luaţi ioc, vă rog, să intocmim pr'ocesul-verbal, 

— Conaşule, pentru numele lui Dumnezeu, vă rog, 
lăsaţi-mă să piec acasă, izbucni pe neașteptate în hohote 
de plins spălătoreasa Anna Buklovä ; eu n-am nici o vină, 


329 


eu trebuie să mă duc să fierb rufele fa Vinohrady. Zhu, 
credeţi-mă, m-am împiedicat de el şi... atita tot. 

— Nu vă fie teamă, doamnă, a vorba doar de o simplă 
formalitate. O treabă ca asta trebuie să fie consemnată 
oficial. Povestea o să ajungă ia bursa jurnalistică şi nu- 
mele dumneavoastră o să fie publicat în ziare, Așadar, 
cuit vă numiţi ? 

— Maica-ta Cristoese, conagule, începu- să răcnească 
Anna Buklové. Ce ruşine | MA scol dimineaţa ca o femeie 
cingtité şi seara să fiu dată la.ziar. Sfîntă fecioară Maris, 
nunăai chinul ăsta imi mai lipsea | Trudesc de o viaţă ca 
un cîine, umblu de la StreSovice la Vinohrady, de la Vi- 
nohrady la Liber si spăl rufe, de la Libeñ la Hlubotepy să 
fac curăţenie, bărbatul meu pileste tot ce cîştig, copiii îmi 
umblă in zdrente, eu n-am 'decit ce se vede pe mine şi... 

— Dar bine, scumpă doamnă, o linişti funcţionarul de 
polltie, e de datoria mea să întocmesc acest proces-verbal; 
nu plingeti, vedeţi doar și dumneavoastră că a vorba de 
milioane. - . 

— Sfinte dumnezeule, continuă să urle Anna Buklovă ; 
a vorba de milioane ! Ce vreţi de la mine ? Eu n-am făcut 
nimic, Auzi ce nenorocire, acum, la bătrineţe | Eu sînt 
bucuroasă dacă agonisesc un ban de cicoare pentru plozii 
mei amăriţi. Toate s-au scumpit acum, și dacă le-aș cere 
boierilor de ia Vinohrady o coroană în plus pentru săpun, 
m-ar azvirli în stradă și pa urmă ar trebui să umblu să 
caut alt loc de spălat rufe. Eu, de cînd mi știu, n-am avut 
parte de nimic bun, dar nici n-am înstrăinat niciodată 
nimic și, vorba ceea, am spălat atîtea garnituri de zestre, 
care nici mäcar nu mi-au fost date cu număr, 

— Liniștiţi-vă, scumpă doamnă. E vorba totuşi de zece 
procente... 


"527 


— Eu nu vreau să am de-a face cu nici un fel de pro- 
tente, conașula ; vă rog, vă cog frumos, lăsaţi-mă să pleo 
acasă, bocea mal departe alirmana spălătoreasă ; eu, chinui 
ăsta, zău, nu-l pot îndura, simt că mă prăpădesc. Eu tre 
bule să tiu ia șapte la Vinohrady, să nu mi se ardă rufela 

cazan. 

Funcţionarul de la poliție se uită la ea furios şi, trintind 
portofelul pe birou, izbucni : | 

— Gata, m-am săturat î Cum te numest! ? 

— Anna piles conagule, plui cinstita female, 

— Unde locuiesti ? 


— Născută ? ! 

— Da, conagule, născută,  răposata maici-mea... 

— Te întreb cînd te-al născut. 

— În șaptezeci şi doi. 

— Unde? 

— Acasă. 

— Unde acasă, în Praga sau afară ? 

— Afară, 

— El, dricle, unde afară ? i 

— La Zabéhlice, lingă Praga. 

— Raionul ? Plans ?... Dar ce-i cu dumneata, femeie, 
de te clatini așa 171 

După ce fu readusă In sim continuară Intocmirea 
procesului verbal, cara se inchele asti: 

— Aşadar, vraţi cele zece procenta ? Vă rog să apu- 
naji cit se poate de clar. 

— Ferească sfintui, conagule, eu nu vreau det să mă 
lăsaţi să plec. Răposata maică-mea spunea înțotăauna : 
„Su cinstea ajungi cel mai departe“, 

— Semnaţi procesul verbal, 


— In numele Tatălui. și al Fiului, suspină Anna 
Buklovă si se iscăli îndelung. 


m° 
La vreo patru ore după aceea, se prezentă Ja direcția 

polifiel un tînăr amintind, ca înfäfisare, de un american 

LA 

Î — Am simtit lipsa portofelului, începu el într-o ger- 

mană atîlcitä, — da, a portofelului meu de piele care, pro- 

babil, mi-a căzut din mind azi-noapte pa o stradă necu- 

noscută... 

eats ce menţionă suma şi cifrul cecurilor, se grăbi să 
uge : 

— Nu mă interesează atît banii, cît nişte im nite 

însemnări comerciale, referitoare ia o achiziţie ieftină de 

maţe de gisch. 


După ce fu tntocmit procesul verbal de predare și 1 se 
aduse la cunoştinţă că cinstitul găsitor renuntase la re- 
compensa legală de zece la sută, regele american al mate- 
lor de giscă spuse pe sub mustafa : 

— Well, cefuzind să-și notaza adresa Annei Buklové. 

Ziarele de seară publicau coloane întregi despre o 
cinstitä spâlstoreasă care refuel să se îmbogăţiască. 


noapte, Do ce ne ia chroluma sierul de seord. De la 
529 


spital fu dusă Ja clinica de psihlatrie gi de acolo direct ia 
balamucul din Bohnico. 


EXEMPLU DIN VIATA 


— O, nu, nicl vorbă, tinere prieten, îi spuse domnul 
Williams, bancherul, tinärulul ce stătea comod în fotoliul 
din fata lul, cu pleloarele intinse pe speteaza unui scaun. 
Nu, domnule Chawean, şi am să te rog să mă asculţi cu 
atehţie gl să Incercl să înveţi clte ceva. Așadar, eata 
ai venit să-mi cerl mina fetel mele Loty. Asta amnă 
că vrei să devil ginerele meu, În urmă cu cîteva clipe, la 
întrebarea mca dacă al ceva avere, mi-ai răspuns că esti 
sărac gl că toată averea dumitals nu însumează decit două 
sute de dolari. 

Bancherui Willams își întinse picloarele pe masa în 
dreptul căreia se afla jilțul In care ea, şi coptinuă: 

— Dumneata afirm! că gl eu am fost cîndva Prec gi 
n-am avut nic! măcar două sute de dolari. Nu 
acest lucru, dar !ti spun că la virsta dumitale dispurieam, 
de mult, de o sumă muit mai importantă. ȘI asta, fiindcă 
am avut minte, ceea ce dumitale Îţi lipseşte. Observ că te 
foiesti în fotoilu, nu te deranja, dar tin să-ţi atreg atenția 
că avem un servitor negru, vinjos şi corpolent, Fij bun, 
deci, gi ascultă-mă cu atenţie, gl caută să jai pildă din cele 
ce-ţi vol spune. La virsta do salsprezece ani m-am dus 
în vizită la un unchi de-al meu în Nabraska, In dorinţa 


de a cistiga un ban, l-am convins pe acest unchl să îngă- 
duie ca linșajul unui negru, care oricum trebuia să fie 
linşat, să aibă loc pe lotul lui de pămînt. Zis şi făcut: 

negrul a fost lin¢at pe pămîntul unchiului meu, dar cine 
a vrut să asiste la spectacol a trebuit să plătească o taxă, 
căci noi am avut grijă să împrejmuim locul cu un gard 
Inalt. Taxa de intrare am încasat-o eu și, după ce negrul 
a fost spinzurat, am umflat toţi banii şi, în acceaşi seară, 
am luat-o din loc. Negrul spinzurat mi-a adus noroc. Cu 
banii aceia mi-am cumpărat un teren în Nord, după care 
am dat sloară prin tara că, în timp ce-l săpam, am găsit 
într-un loc anume un filon de aur. Aşa se face că am 
vîndut terenul! pe un preț foarte avantajos, iar banii i-am 
depus la bancă, N-are rost să mai pomenesc de faptul că, 
mai tirziu, am fost împuşcat de unul dintre päcälifi, căci 
glontele de revolver care mi-a străpuns osul de la mina 
dreaptă nu mi-a adus decit un venit modest, de circa două 
mii de dolari, ca despăgubire pentru vătămarea corporală. 

După ce m-am însănătoşit, am cumpărat cu toți banii 
de care dispuneam niște acţiuni ale unei societăţi religioase 
ce urma să conslruiască biserici în regiunile populate de 
indieni. 

Socictatea accasta a ajuns în pragul falimentului şi a 
fost silită să ceară concordatul taman la o săptămînă după 
ce apucasem să schimb acțiunile religioase pe nişte bonuri 
pentru pici de vilă, al căror pret tocmai incepusc să 
creastă, 

Așa se face că am întemciat o întreprindere de valori- 
ficare a picilor de vită, care mi-a adus bănet cu carul, căci, 
mai tîrziu, am început să vind pe bani gheaţă, în timp ce 
eu continuam să cumpăr pe credit. 

Averea am depus-o la citeva bănci din Canada, după 
care am ccrul să [iu declarat în stare de faliment. Fireşte, 


531 


am fost închis, dar In timpul procesului.am debitat atitea 
nazbitli si atitea ciudäteni, încit medicii legiști m-au de- 
clarat (impit oficlal, lar tribunalul m-a pus în libertate, 
nu însă înainte de a face pentru mine o chetă printre cei 
prezenți. Banii adunaţi ml-au ajuns numai bine ca să 
plec in Canada, la banil mel, depuș! în bancă. 

Altă dată, am fugit la San Francisco cu fata damnului 
Hamelt din Brooklyn, și astfel dumnealui a fost nevoit să 
mi-o dea de soţie, nu de alta, dar eu l-am amenințat că 
voi trăi cu ca In San Francisco pină cînd voi avea prilejul 
să trimit ziarelor senzationala ştire că fiica lui e mama 
unui copil din flor]. 

Vezi, domnule Chswean, așa am fost eu, în timp ce 
dumneata, la virsta dumitale, n-al săvirşit încă nimic din 
care să se pată trage concluzia că a! fi un om înţelept. 

Spunea! adlneaurl că !-ai salvat viata fetei mele, cînd, 
nu de mult, in timpul une! exeursil, s-a răsturnat cu barca 
în mare. Frumos, ce-l drept, dar pentru dumneata fapta 
asta n-a avut nicl un efect practic, pentru că, așa cum 
eingur al spus-o, ţi-a distrus o percche de ghete nou-nouţe. 
Faptul că est! indrăgoatii de filca mea nu inseamnă câ cu 
să [iu amendat cu pedeapsa de n deveni socrul unui om 
ca dumneata, care nu are plc de minte în capul lui. 

Văd că lar incepl aă te sucestl in fotoliu, te rog să-ţi 
păstrezi calmul și să räspunz! acurt la Intrebärile mele : 
Ai săvirşit ceva In viaţa dumitale ? 

— Nu. , 

— Avere al ? 

— Nuam. 

— Dumneata Iml ceri mina fllec! mele 7... 

— Da, 

— Filca mea te lubeşte ? 


— Mă. 
032 


— Bine. Îi pun o ultimă întrebare. Cîţi banl.al asupra 
dumitale ? 

— Palruzeci si șase de dolari. 

— Perfect, am stat de vorbă cu dumneata mai bine 
de o jumătate de oră, in care timp mi-ai cerut un sfat 
Intr-o chestiune bäneascä. Îmi dajorezi deci lreizeci de 
dolari — un dolar minutul. 

— Nu vă supdrati, domnule Williams, încercă să pro- 
testeze lînârul. 

— Nici un nu vă supăraţi, îi replică démnu! Williams 
cu Ambelul pe buze și, uitindu-se la ceas, se gräbi să 
adauge — {mi datorezi treizeci și unu de dolari, s-a mai 
scurs un minut. 

După ce înmărmuritul Chawean I! plăti suma cerulă, 
domnul Williams i se adresă pe un ton plin de drăgâlă- 
genie : 

— Si-acum, tinare domn, am să te rog să-mi permifl 
să-ţi spun următoarele : Päräsesle imediat casa mea, spre 
a nu mă vedea silit să pun să fii dat afară. 

— Si fiica dumneavoastră ? Intrebă junele pretendent, 
din pragul ușii. 

— Nu-mi dau fata unui prostänac, fi răspunse domnul 
Williams. Părăsește casa mea, că de nu, vei avea plăcerea 
să-ţi înghiţi măselelc... 

— Frumos ginere aș fi avut, se adresă domnul Williams 
fiicel sale, după plecarea tînărului Chawean ; curtezanul 
ăsta al täu e un prostănac fără pereche, care nu va avea 
niclodată un pic de minte în capul lui... 

— Cu alte cuvinte, interveni domnişoara Loty, nu are 
nici o şansă să devină soțul meu ? 

— În asemenca condiţii, categoric nu, răspunse dom- 
nul Wililams, atîta timp cit nu-mi dovedeşte că e in stare 


533 


de o ispravă năstrușnică, nu are nici o șansă, absolut 
nici una. 

Și domnul Williams ‘ii islorisi fiicei sale povestea cu 
linsajul negrului pe lolu! unchiului său, şi-i mai relată 
întreaga discuţie avulă cu juncle Chawcan, drept care 
conchise : . 

— l-am spus, sper, destule, ca să-i fie de învățătură 
în viaţă. 

A doua zl domnu! Wiliams plecă într-o călătorie de 
afaceri, 

Cînd, după o săplămină, se înapole acasă, găsi pe biroul 
lui următoarea scrisoare : 

„Preacinstile domn | 

Vă mulţumesc mult de tot pentru sfatul ce mi l-aţi 
oferit acum o săplămină inlr-o chestiune bănească. Pilda 
dumneavoastră m-a insulleţit In ascmenea măsură, încit, 
in timp ce ati lipsit, ml-am Ingäduit să plec cu fiica dum- 
neavoastră In Canada, după ce v-am golit casa de toţi 
banii și de toale hirliile de valoare, 


AL Dumneavoastră, 
Chawean“. 


Si un post-scriptum : 


„Dragă lată | 


Te rog să ne dal binccuvintarea părintească, și, totodată, 
Sti aduc la cunoştinţă că, negăsind cheia de la casa de 
bani, am fost siliți s-o spargem cu nltroglicerină. 


ù A ta 
Loty". 


534 


POVESTE DESPRE PORTRETUL 
IMPARATULUI FRANZ JOSEPH 1 


În orașul Mladé Boleslav trăia un papetar, pe nume 
PetiSka. Respecta legile şi locuia, de cînd se ştia, peste 
dram de cazarmă. De ziua împăratului şi cu prilejul altor 
sărbători naționale ale imperiulul cezaro-crăiesc, atirna de 
căsuţa lui drapelul negru-galben și furniza cazinoului mi- 
litar lamploane de hîrtie colorată. Vindea portretul ma- 
fest&tii sale Franz Joseph circiumarilor evrei din raionul 
Mladé Boleslav și posturilor de-jandarmi din regiune. Ar 
fi furnizat el portretul monarhului și şcolilor, dar portre- 
telé lul nu aveau dimensiunile aprobate de consiliul școlar 
terituriat. Asa i-a spus odată, la prefectură, inspectorul 
şcolar cezaro-cräiesc. 

— Imi pare foarte rău, domnule Petiska, dar dumnea- 
voastră vreţi să mi-l livrati pe maiestatea sa mai lung și 
mai lat decit e prescris în decizia onoratului consiliu șco- 
lar teritorial, emisă în ziua de 20 octombrie 1891. fmpära- 
tul stabilit prin decizie e ceva mai scurt : 48 cm lungime 
gi 36 cm lăţime. Acestea sint dimensiunile acceptate. Îm- 
păratul dumneavoastră măsoară 50 cm în lungime și 40 cm 
în lățime. Vă plingefi câ dispuneţi de circa două mii de 
portrete ale monarhului. Să nu vă Inchipuifi că veţi izbuti 
să ne virlti pe git orice ciuruc. Portretul împăratului dum- 
neavoastră e o marfă de cea mai proastă calitate și de o 
execuție rușinoasă. Arată ca și cînd monarhul nu și-ar 
pieptăna niciodată mustätile. Uitaţi-vă și dumneavoastră, 
nasul i l-au împroșcat cu prea mult negru și, colac peste 
pupăză, maiestatea sa se mai uită și sașiu. 


535 


.  Intorcindu-se acasă, domnul Petifka fi spuse soție! sale, 
plin de Indignare : . pe 

— Află că am festelit-o cu bătrinul nostru monarh. 

Şi asta se întîmpla înainte de a izbucni războiul. Pe 
scurt, două mii de portrete ale maiest&tii sale i-au rămas 
domnului Petiska agitate de git. La izbucnirea războlului, 
în inima domnului Petiska a încolţit o uriașă bueurie, în- 
soțită de marea speranţă. că, în sfirsit, va izbuti să se 
descotorosească de maria cu pricina. Si astfel, a atirnat 
portretele bätrinului însetat de singe în prăvălia lui, cu 
următoarea inseriptie : pt, 

„Achiziție avantajoasă, Împăratul Franz Joseph 1 
cu 15 K.* | 

A vindut şase bucăţi. Cinci la cazarmă, pentru ca afl- 
gele litograflate ale ultimului dintre Habsburgi să-i însu- 
fletcascä pe rezervistl în cantina regimentului, igr unul a 
fost cumpărat de b&trinul tutunglu Simr. Acest înflăcărat 
patriot ausirlac s-a tocmit la sînge, obţinînd portretul cu 
numa! douăsprezece coroane, ca pînă la urmă să spună că, 
erlcum, întreaga afacere e o tîlhărie fără pereche. 

Războlul continua, dar malestatea sa tot nu se vindea 
ca plinca caldă, In cluda faptulul că domnul Petiska 
recursese gl la reclama gazelărească, comandase texte spe 
dale și-l anunţase pe înălțatul monarh îm „Politica natio- 
nală“ şi în „Glasul poporulul“: „În ageste vremuri de grea 
cumpănă, poriretu! greu încercatulul monarh la preţul de 
15 K nu trebule sf lipsească din nici o casă de patriot ceh“. 

În loc de comenzi, domnul Petlăka se treg cu o citaffe, 
în care | se cerea să se prezinte de urgenţă la prefectura 
judeţului, unde 1 se atrase atenţia ca pe viitor să evite în 
anunţurile sale publicitare cuvintele „vremuri de pes 
cumpănă și greu încercatul monarh“. În locul lor să folo- 
sească, de pildă, cuvintele : vremurl glorioase și vieţoriosul 


638 


mionarh. Așa se face cli domnul Petiika publică următorul 
anunţ : „În aceste vremuri glorioase, portretul victoriosu- 
lui nostru monarh, la prețul de 15 K, nu poate all lipsească 
din absolut nici o casă de patriot ceh“. Zadarnic însă. In 
loc de comenzi primi doar citeva scrisori grosolane, fn care 
nişte expeditori anonimi il sfituiau cu toată sinceritatea 
să-l spînzure pa înălțatul monarh acolo unde şi impăratul 
se duce pe jos ; și din nou fu chemat la prefectura jude- 
tului, unde comisarul de serviciu îi atrase atenția că e 
dator să urmărească rapoartele biroului de corespondență 
cezaro-crăiesc si, în funcție de acestea, să se conformeze 
{n redactarea anunţurilor sale publicitare. 

— Inamicul este În Ungaria, stäpîneste Lyovul, a ajuns 
la Piemysl și astea, domnule Peti8ka, nu pot fi numite 
vremuri glorioase. Din pricina unor astfel de anunțuri ati 
putea ajunge la Hradec, în fata curții marțiale a diviziei. 

Domnul Petiska îi făgădui domnului comisar că va fi 
foarte prudent și, în consecință, alcătui următorul anunţ : 
„15 K sacrifică bucuros fiecare ceh, ca să-l poată atima 
în casa lui pe bătrinul nostru monarh“. ~ 

Publicaţiile locale îi refuzarä anunțul : 

— Iti dai seama ee faci, omule ? îi spuse unul dintre 
administratori. Vrei să ne împuște pe toți, pind la unul ? 

In această situaţie, domnul Peti8ka reveni acasă foarte 
fritat. În fundul dughenii zăceau grămadă pachetele cu 
portretul împăratului. Izb! în ele cu plciorul, dar în aceeaşi 
clipa se înfioră de gestul său necugetat. Se uită cu grijă 

în jurul lui şi se linişti constatind că nu-l văzuse nimeni. 
Melancolie, se apucă să şteargă pachetele de praf gi, cu 
acest prilej, constată că unele sînt jilave si năpădite de 
mucegai. Într-un colț al pepetäriei se toläneh un motan 
negru. Nu încăpea nici o îndoială asupra celui ce se făcuse 
vinovat de igrasia pachetelor. Ca să șteargă orice suspi- 


637 


ciune, motanul incepu să “toarcă. Domnul Petiska azvirli 
după el cu mäturoiul și calina vietate amuti. Papetarul 
dădu huzna în casă, ca o vijelie, și se răsti furios la 
soția sa : - 

— Jigodia asta trebuie să dispară din casa noastră. 
Cine o să mai cumpere un împărat pe care-l necinsteste 
un cotoi nenorocit ? Înălțatul nostru monarh a mucegăit. 
Va trébui să-l-uscăm. Trăsni-l-ar să-l trăsnească de ticălos! 

Somnul de după-amiază, in timp ce soţia ea se afla 
în prăvălie, fu pentru domnul Petiska foarte agitat. Visa 
că veniseră jandarmii să-l ridice pe motanul negru ca să-l 
ducă la tribunalul militar. Pe urmă visă că, amindoi, fu- 
seseră condamnați la moarte prin spinzurätoare gi cel din- 
tii avea să fie spinzurat motanul. Iar el, Petiăka, arunca 
în fafa onoratei curţi cuvinte cumplite, defăimătoare. 
Striga gl {ipa îngrozitor gl o vedea lingă el pe soția sa 
care-i spunea pe un ton de repros : 

— Pentru numele lui Dumnezeu, ce tot vorbestl aici ? 
Vezi, ai grijă să nu te audă cineva ! 

Domnul Peti5ka se trezi din visare și soţia îi spuse cu 
emoție, tremurind din tot corpub că între timp incercase 
să-l usuce pe maiestatea sa în grădină, dar niște pușlamale 
s-au apucat să tragă la țintă cu pietricele în portretul lui, 
așa că împăratul arată acum ca un ciur. 

Au mai fost constatate și alte pierderi. Pe unu! dintre 
portretele monarhului, care se usca pe iarbă, s-au așezat 
găinile gl au digerat acolo boabele consumate, apoi mul- 
fumit& rapiditätii aparatului lor digestiv au pictat mustä- 
file împăratului, colorindu-le în verde. Două portrete au 
fost sfisiate și inghitite de cîinele măcelarului Holetka — 
un pui de Saint Bernard lipsit de experienţă, care habar 
n-avea de paragraful! nr. 63 al codului penal. Dar cîinele 
avea asta în sînge. Cu un an în urmă, mama lui a trebuit 


E 538 


să fie lichidatä de hingheri, dedarece devorase pe cîmpul 
de exerciții drapelul regimentului 36 cezaro-crăiesc. 

Domnul Petiska era în culmea nefericirii. Seara, la cir- 
ciumă, se apucă să spună ceva despre o achiziție avanta- 
joasă gi despre necazurile lui din pricina maiestăţii sale, 
dar din toată vorbăria lui reieși că de aia priveşte guvernul 
de la Viena cu neîncredere țările cehe, pentru că cehii nu 
cumpără de la firma Frantisek Petiska din Mladé Boleslav 
portretele monarhului cu cincisprezece coroane bucata. 

— Daţi-l mai ieftin, îi spuse circiumarul la despăr- 
tire — sînt vremuri de restriște ! HofejSek vinde batoza cu 
aburi cu trei sute de coroane mai ieftin ca anul trecut, la 
” fel e şi cu împăratul. 

Asa se făcu că domnul PetiSka scrise cu mina lui 
această reclamă, pe care o plasă în vitrina întreprinderii 
sale. ,,Finind scama de criza economică, vind o cantitate 
mai mare din superbele portrete ale maiestății sale cu zece 
coroane în loc de cincisprezece coroane.“ 

. Si din nou se așternu liniștea in dugheana lui. 

— Ei, cum merge cu împăratul ? îl întrebă după timp 
*- același circiumar. 

‘Prost, îi răspunse papetarul, oferta mare, cererea 
inexistentă. 

— Ştiţi ce, îi şopti confidential circiumarul, căutaţi 
să-l vindefi cu orice pret, pind nu va fi prea tirziu. . 

— Nu, eu mai aștept, spuse hotărît domnul Petiska. 

Si astfel, pe portretul maiestatii sale se tolănea și îşi 
făcea mendrele mai departe neobrăzatul motan negru. 
Peste o jumătate de an prinseră mucegai pînă şi pachetele 


539 


aflate jos de tot, pe dușumea. Austriecii se „desprindeau” 
de. inamic în așa-zisa retragere strategică, si tot imperiul 
cezaro-cräiesc nu mai făcea nici cit o ceapă degerată. 

Aşa stind lucrurile, într-o bună zi domnul Petiska puse 
mina pe hirtie și crelon și socoti. Şi, cu inima încărcață 
de durere, constată că de îmbogăţit oricum nu se va îm- 
bogăţi, dar dacă l-ar vinde pe împărat.cu două coroane 
tot îi va rămîne un cîştig de o coroană la fiecare bucată, 

__ Zis şi făcut. Şi întocmi, tot cu mina lui, o reclamă efi- 
clentă. Atirnă în vitrină un portret sub care scrise: ‘ 

„Acest bătrin monarh se vinde numai cu două coroana 
în loc de cincisprezece“. LT 

Tot orașul s-a perindat în ziua aceea prin fata pră- 
văliei domnului Petiska, ca să vadă cum au scăzut, aga, 
deodată, și atit de vertiginos, acţiunile dinastiei 
habsburgice. - 

lar noaptea veniră să-l viziteze pe domnul Petitka 
jandarmii, după care totul merse cit se poate de repede, 
fichisers prăvălia, iar pe petron îl arestară și-l trimiseră 
în fata curţii marţiale, învinuit de tulburarea liniştii şi 
ordinli publice, Asociaţia nuliitarilor în retregere îl excluse 
apoi din rîndurile ei în cadrul unei adunări extraordinare, 

Domnul Petitka se alese cu treisprezece luni da term 
niță grea. De fapt trebuia ef i se dea cinci ani, dar 
bucurat de circumstanţe atenuante pentru feptul de aa 
luptat cindva pentru gloria fmpäratulul la Custozza. Iar 
pachetele cu portretul împăratului sînt păstrate, deocame 
dată, în depozitul tribunalului militar din Terezin, astep= 
(ind ceasul eliberării, cînd, e dată cu lichidarea Imperlulul 
austro-ungar, se va găsi un comerciant întreprinzător care 
să impacheteze în ele cvarghelat, o brinză termentată urtt 
mirositoare. i 


640 


PATANIILE DOMNULUI HURT 


La începutul mobilizării generale, împăratul Franz 
Joseph l-a tîrit în viltoarea războiulul si pe domnul Hurt, 
comerciant, proprietar al unei băcânii, undeva în cartierul 
Zitkov. L-a scos din cuibul lui asa cum scot ștrengarii 
nesstimpärafi puișorii de graur din culcusul lor. L-au scos 
dintre lăzile de brînză si unt, dintre sticlele de gaz, dintre 
sacii cu cafca şi coşurile de lămii; l-au luat de la corne- 
tele lui si de la cäpälinile de zahăr şi l-au expediat în 
Galiţia. Domnul Ilurt însă nu era în stare să priccapä 
treaba asta nicl în ruptul capului. El ştia una şi bună: 
dacă ajungea cu cineva în conflict, îl înjura de mama fo- 
cului și cu asta basta, Cutitul îl folosea la täiatul piinii și 
al salamului. Acum căpătase baionetă, carabină, o sută 
douăzeci de cartuşe şi pe deasupra mai avea și speranţa 
că undeva, pe întinsele cîmpii ale Galiției, va fi sfirtecai 
în două de o grenadă. Si, colac peste pupăză, înainte ca 
trenul de campanie să-i fi transportat pe eroi spre nefe- 
ricitele coclauri, căpitanul le {inuse o cuvintare patriotică 
de toată frumusetea, pe care o inchciase cu o frază foarte 
promițătoare : „Doar n-ofi fi vrind să trăiţi aici o ves- 
nicie 7“ . 

Si rostind aceste cuvinte, domnul căpitan se uitase cu 
atîta insistenţă la domnul Hurt, încît acesta nu găsi nimic 
mai bun de făcut decit să ducă mina la chipiu, să salute și 
aşa, din senin, să curme vorbele domnului căpitan : „Cu 
respecl vă raportez că nu vreau să trăiesc aici o veșnicie“. 

Pe chestia asta i s-a făgăduit solemn că, după război, 
va fi pus in lanţuri. Cind au ajuns în Galiţia, domnul Hurt 


541 - 


s-a îmbolnăvit de dizenterie. Zile în şir a petrecut frec- 
venlind latrinele de campanie, cu sentimentul curat că 
toate aslca le face pentru binele majestăţii sale, împăra- 
tul Franz Joseph. . 

După ce-l lecuiră de pintecäraic, medicii îl expediarä 
din nou pe cimpul de bătălie. La primul atac se alese cu 
piciorul găurit de un glonte şi cu acest prilej sanitarii 
îi şterpeliră ceasornicul. La infirmerie, în timp ce-l ban- 
dajau, medicul de serviciu îi spuse că povestea asta e un 
leac. 

O lună şi jumătate a zăcut apoi domnul Hurt la spi- 
tal, unde a căpătat zilnic zece țigări sport şi o tabletă de 
ciocolată de zece haleri, în dar. După accca, spitalul de 
campanie l-a trimis să se refacă printre convalescentii din 
Ungaria. Acolo ungurii l-au împroşcat cu sudälmi, făcîn- 
du-l „porc de Boemia“, din care cauză, în patru zile, a 
plecat din nou pe poziţii cu primul batalion de mars. Și 
din nou s-a abătut asupra lui norocul, de data asta sub 
forma unei schije de grenadă care i-a smuls o bucală de 
ureche. Despre povestea asta ati citit, poate, în ziare. La 
infirmerie a dat peste un medic de stat-major, foarte 
zelos, care i-a cusut o altă ureche, tăiată caldă de la un 
plutonier-major muribund, ce slujise în formaţiile „deut- 
schmeşterilor“ vicnezi. 

La trei. săptămîni după aceca, domnul Hurt şi-a săpat 
alt adăpost, ca să-şi ferească tärtäcuta de gloantele ruseşti 
şi, în sfirsit, a început să priceapă ce este războiul ; dacă 
treburile vor merge tot aşa, pînă la urmă se va alege.cu 
capul unui ostaş din gărzile prusace. Apoi a venit pentru 
el şi ziua cea marc, o zi într-adevăr memorabilă. Într-o 
după-amiază stäleam cu toţii în Lrangce şi citeam ordinul 
de zi pe armată, din care rcicşea că cehii au, în Austria, 
şcoli. Domnul Hurt ştia acest lucru, dar nu înțelegea prea 


542 


bine ce legătură are şcoala cu dizenteria lui, cu plăminii 
lul găuriţi, cu urechea ruptă şi cu cca nouă cusuţă de 
Isteţul medic militar. Pe urmă i s-a dat cafea neagră cu 
rom, şi, în clipa următoare, s-a-produs un fcl de agitație 
urmată brusc de o comandă energică — un ostaș din trei 
bălca în retragere. Cînd s-a dezmelicit, domnul Hurt şi-a 
dat seama de trista realilate. Brigada lui se desprindea 
de inamic — unul din trei! —, iar restul companiei, din 
care făcea şi el parte, trebuia să rămînă pe loc, să deschidă 
focul şi să ţină piept inamicului pînă cînd... Dar n-a apu- 
cat să meargă cu gindul pind la capăt, căci explicaţiile 
cuvenite i-au fost date de cadetul Holava, prinir-0 frază 
scurtă, de o neasemuită frumuseţe : „lar noi trebuie să 
raminem aici şi să ne lăsăm ucişi pînă la unul.“ 

Cînd vacarmul a amuţit de-a binelea, a räsunat din 
nou, după multă vreme, același glas al zclosului cadet 
llolava : „Băicţi; fiecare dintre voi mai trebuie să capete 
cite o sută de-cartuse ! Dar, ştiţi ce, eu aş zice să lăsăm 
lontä povestea baltă şi să ne culcăm... Dacă slam cuminţi 
gl nu tragem, ne lasă şi ei în pace, şi am scăpat cu toţii 
de belea“. 

Povestea asta i-a convenit de minune domnului Hurt. 
Cit timp a-dormit, nu mai ştie, ştie însă că a auzit deodată 
un strigăt asurzitor — „ura“ din faţă, „ura“ din spate — 
ol, înșfăcînd Ia iuţeală pușca, a ieșit din adăpost. 

Pe neașteptate, se ivește lingă el un soldat rus cu 
baloneta la armă și, spre marea lui mirare, îi spune în 
cchă, cu o voce ce trăda bunătatea desävirsilä : ,,Azvirle, 
mă neghiobule, mesteacănul ăla, că de nu Sti cirpese una, 
de-o să mă fii minte toată viaţa...“ 

Tar domnul Hurt, ori de cîte ori povestea despre vre- 
murile petrecute în captivitate, începea întotdeauna cu 
aceste cuvinte „așa se face că am azvirlit mesteacănul si 


543 


ne-am dus amindoi in Rusia... La un moment dat îl ajung 
din urmă pe cadetul Holava şi-i spun: Care va să zică 
am picat prizonieri, şi el îmi răspunde : Păi asta se în- 
felege de la sine ; dc trei duni tot astept să mi se intimple 
necazul ăsta...“ 

În “captivitate domnul Hurt a dus-o bine. Ca specta- 
list, a ajuns numaidecit la bucătăria lagărului şi gătea pen- 
tru prizonieri potrivit prescriptiilor în vigoare, iar pen- 
tru el polrivit amintirilor de-acasă : rinichi şi limbă cu 
boia de ardei si multe, multe alte bunätäti S-a îngrăşat 
îmbucurător şi a născocit un nou fel de gulas. Si cînd au 
sosit vremurile acelea marefe, cind cancelaria batalionului 
şi baräcile din lagärele de prizonieri au devenit centre ale 
mişcării noastre revoluționare împolriva Austriei, domnul 
Hurt a continuat să gătească pentru el gulas, rinichi şi 
limbă cu boia de ardei, şi se rotunjea mereu. Cind venea 
vorba de vechea „şandrama” cu dungi negre şi galbene 
si de ,menajcria" de la Schbnbrunn, domnul Hurt obișnuia 
să spună, fireşte cu gura plină : „Da, eu sînt ceh“, 

Invirtea mai departe în tingire rinichii şi gulasul cu 
fidea, Şi cînd luate rnanifestările din lagărele de prizo- 
nieri au prins contur şi s-au cristafizat în cuvintele ,,re- 
zistenta împotriva Austrici*, domnui Hurt a căzut pe 
gindurL 

Intr-o zi a trecut prin: fata cancelariei si a Intrat in 
vorbă eu noi, Zice el, cu o voce jalnică: „Am auzit că 
vreţi o armată cehă. La treaba asta trebuie să cuget adînc. 
Uitaţi-vă la mine, eu sînt, ca să zic așa, un bun patriot 
ech, dar vedeți, sînt un om mal în etate, care s-a deprins 
cu ordinea şi disciplina. Dimineaţa mă scol, îmi fac cafeaua, 
o cafea bună, veritabilă, se găseşte la debarcader, laptele 
mi-l aduc babele din sat, un lapte gros, gălbui, ‘face un 
caimac straşnic ; pe urmă îmi cumpăr o bulcă, finä-finutA 
din făină albă-aibișoară... Pentru gustarea de fa zece îmi 


544 


prepar şi eu o bucăţică de limbă. O iai frumos din botul 
porcului, o curäf, îi dau un clocot, o jupoi de pielitä, pra- 
jesc în untură o cepşoară, înăbuș cartofiorli, înăbuş şi 
limba, o presar cu făină şi gata sosul. Mă intelegefl, eu, ca 
să zic asa, sînt un bun patriot ceh, dar asta să nu-mi 
cereti. Ştiţi, cu trebuie să mă dreg. La prinz imi fac o supă 
groasă ca uleiul, aleg apoi o bucăţică de carne slabă și 
lîngă ea pun o-sfeclä roşie murată, şi ce să vă mai spun. 
e ca vinul, da, ca vinul. lar seara, ştiţi, gulasul accla c: 
fidea, Da, şi pe urmă, sînt ca un nou-născul. Nu, nu ride‘: 
‘de mine, ăsta-i adevărul, eu sînt un bun patriot cch şi 
tocmai de accea trebuie să mă dreg. - 

La un moment dat m-a luat pe după umeri și m-a tras 
intr-o parte : „Știi, mi-a spus el cu o voce tinguitoarc, 
eu nu pot, nu, eu nu merg şi nici nu voi merge cu vei. 
pentru că mai am şi alte motive. Uite, de pildă, înainte 
de a mă înhăța dumnealor la militärie, eu mi-am cum- 
părat o mobilă nouă, Dacă nu cîştigăm războiul, aş îi 
nevoit s-o mut în Rusia şi mobila s-ar roade gl s-ar strica. 
Căci, vorba ceea, e totuși o distanţă ! Nu-i aga? Si să-ţi 
mai spun una, dar asta să rămină între noi. Dacă ar afla 
că merg impotriva împăratului, dumnealor mi-ar vinde-o 
la licitație, cu darabana. Da, mi-ar vinde şi patul şi du- 
lapul — un pat de toată frumusetéa, cu saltele de lină si 
cu arcuri de oţel, şi un bufet cu oglindă. Iar dacă învin- 
gem, vin acasă gi n-am unde pune capul, nici unde-mi 
fine haincle... Şi mobila e nouă, nou-nouţă... 

„Într-adevăr nou-noufä |! a strigat cl în urma mea. 
după ce i-am ars una după ceafă şi am plecat. Da, dum. 
neata mă pocnesti şi nu vrei să mă crezi, dar să ştii că și 
chiuveta e nouă-nouţă, pentru numele lui Dumnezeu !“ 

A doua zi, am instalat la bucătăria batalionului alt 
bucătar. După ce s-a mutat din castelul său și de la a ga 


35 — Povestiri vesele 545 


„masă-aşterne-te“ într-o baracă ungurcascä, domnul Hurt 
s-a simţit deodată zdrobit. Nu era în stare să priceapă nic] 
în ruptul capului că rinichii, gulasul si limba cu sos de 
boia nu se vor întoarce niciodată pe masa lui, şi că toată 
povestea n-a fost decit un vis frumos, din păcate, scurt 
de tot... 

O singură dată şi-a mai revenit el un pic, atunci cînd 
a primit din Austria — prin intermediul delegaţiei unei 
țări neutre — o uniformă nouă si o rublă şi jumătate. 
Atunci a prins grai si a declarat că vom fi spinzurafi. S-a 
ales pe chestia asta cu zece zile de post cu apă şi piine. 
Pc urmă multă vreme nu nc-a mai fost dat să auzim de 
el. Pînă cînd, într-o zi, ne-a sosit dintr-un sat învecinat 
vestea că jandarmul călare din localitate rejinuse undeva, 
pe o luncă, un austriac care umbla prin iarbă în patru 
labe ; la întrebarea jandarmului ce face acolo, austriacul 
i-a răspuns că paște şi că e de vinzare pe o rublă şi ju- 
mătate. Austriacul nu era nimeni altul decit domnul Hurt. 


UN TRĂDĂTOR AL NAȚIUNII LA CHOTEBOR 


Într-un colt al restaurantului Pansky dim (Casa dom- 
nească) din Chotébor poate [i văzut în fiecare zi, stind 
singur la o masă, un bărbat mai In virstă. Nimeni nu-i 
adresează un cuvint, nimeni nu-l bagă în seamă. Din cînd 
în cînd, omul acesta încearcă să 'se ameftece în vorbă, 
dar cei cărora li se adresează scuipă cu scirba şi nici nu 
sc gîndesc să-i răspundă, Pe fruntea lui, dacă-l privim din 


546 


profil, putem distinge semnul lui Cain. Cindva acest bär- 
bat a trădat națiunea cchă. Numele trädätorului este Jan 
Pavliăek, de profesie agricultor din Sviny. Istoria acestei 
trădări e de-a dreptul zguduitoare şi ea datează de pe 
vremea cînd poporul ceh, trezit la conştiinţa naţională, or- 
ganiza prin anii şaizeci şi opt faimoasele manifestări si 
tabere populare. Aşadar, în acele vremuri de nestavilil 
entuziasm, bătrînul Jan Pavlitek a sävirsit o faplä care 
aruncă, pind în zilele noastre, lumina mohorila a trădării 
asupra proprici sale persoane şi a urmaşilor săi. 

Şi astăzi, ori de cite ori amintirea îl poartă înapoi spre 
acele vremuri de pomină, lui Pavlitek ii tremură bărbia, 
ca la mosnegii din povestirile lui Rais "7 

S-au scurs de atunci mulţi ani, dar cl îşi dă scama că 
încă n-a spălat rușinea trădării de care s-a făcut vinovat 
faţă de întreaga naţiune cehă, atunci cind banderia” * 
cobora din Chotébor, indreptindu-se spre Caslav, unde era 
organizată Labära populară a. 

Vremurile acelea s-au dus ! După entuziasmul anului 
şaizeci şi opt spiritele s-au potolit. I-a urmal apoi politica 
pozilivistă, cu toată subrezenia ei, și totuşi Jan Pavlitek 
mai stă şi acum în colţul lui de la Pansky dum şi, indi- 
ferent de făgaşul pe care se îndreaptă politica cehă, tot 
mai simte ruşinea trădării de care s-a făcut vinovat atunci 
cind, în sarabana frumos împodobită cu. draperii în culo- 
rile naţionale, mergea cu Omladina *** din Cholébor la 
tabăra poporului de lingă Caslav, gonind pe șoseaua ce 
duce spre Libice nad Doubravkou, unde urma să li se 
alăture şi cei din Libice, 


= Karel V. Rals (1659—1926), prozator ceh, aulorul unor ro- 
mane şi povesliri Inspirate din mediul rural, 
** Alal călare, care însoteşte căruțele la festivitățile populare; 
one Organizatie a tineretului ceh din epoca respectivă. 


547 


Mai trăiesc şi acum la Chotébor martori oculari, care 
vă pot povesti că în ziua ru pricina, inainte de-a porni la 
drum, Jan Pavlfăek a infulecat o.portie zdravini de ma- 
aire uscată, a băut cu nădejde o cană de zer, după carea 
mai tras pe git o halbă de bere de Chotébor. 

Nu ştiu dacă pe-atunci berea de Chotébor era tot atit 
de grozavă ca acum, dar dacă era, apoi e cazul să excla- 
mam : „„Sărmane Jan Pavliăek 1° . 

În vremurile acelea, deci, de nestăvilit entuziasm, cnd 
întreaga gamă a purgativelor moderne nu era cunoscută 
încă, tu, sărmane Jan Pavliéck, ai băut din berea prin- 
ciară de Chotébor | 

Unde mai puneţi entuziasmul, infldcdrarea gl, pe de- 
asupra, hurducăturiie cärufei trase de cai buiestri împo- 
dobiti cu panglici tricolore, care goneau de zor, purtindu-i 
pe participantii la marea sărbătoare pe şoseaua ce coboară 
spre Libohaj | | | 

Entuziasmul lui Jap Pavlifek era de nedescris. El fu 
de altfel, primul care inton& Hej Slovené*, şi cintecul 
prinse a sc räspindl în după-amiaza aceea liniştită prin 
valea Doubravkäi Dar iată că, deodată, Jan Pavlitek amuti 
gi căzu pe gînduri. 

— La tof! dracii ! mai apucă să spună gi, în timp ce 
toți ceilalţi cintau de zor Zadarnicd-i față de noi - mânia 
voastrd !** Jan Pavllăek se apucă cu miinile de burţă. 

O baladă scoțiană cîntă povestea cavalerului Orfang 
Chart, care, ros de remușcări, sare din căruţă în plină vi- 
teză gi se ascunde într-o dumbravă, . 

Pe aici dumbrăvi nu mai erau, De-a lungul şoselei se 
înâlțau doar cifiva stejari singuraticl, ultimi mohicani, 
vestigii ale întinselor dumbrăvi de odinioară de la poalele 
munților Zelezny. . 

* Cintee al panslavigtiior cebl. 

2* Vers din cintecul Hej Slovand. 


548 


' Aidoma cavalerului Orfang Chart, Jan Pavlitek făcu 
un salt spectaculos gi igi căută refugiu în spatele unui ste- 
jar stufos, © 

La cincizeci de paşi de stejar, căruţa opri bruse şi con- 
ducätorul expeditici aruncă privirea înapol În aceensi 
clipă se făcu alb ca varul și strigă : 

— Dumnezeule Cristoase, fraţilor, veniţi după mine ! 

Sări din căruţă, ceilalţi după el, și cu toţii o porniră 
in pas alergător spre stejarul cu pricina. 

Prea tirziu însă... Jan Pavucex se ridicase din nou în 
picioare și de pe fata lui se risipise orice umbră de tris- 
tete. Deodată, însă, conducătorul expéditiei îl prinse de 
umăr gl, arätind in sus, spre falnicul stejar, spuse glacial : 

— Citeste ! 

Uluit, Jan Pavliăek citi, eu ochii holbati, inscripția de 
pe tăblia bätutä în trunchiul copacului : „Sub acest stejar 
s-a odihnit Jan Zizka pe vremea cînd se indrepta cu ostile 
sale spre Piibyslav“. 

”- Jan Pavlitek fu cit pe-aci să cadă grămadă, dacă nu-l 
fineäu ceilalti. 

— Trädätorule | îi spuse conducătorul expediției. Na 
meriti să faci umbră. acestui pămînt. Intoarce-te la Cho- 
tébor ! Cu noi nu mai poţi merge. 

Si, în timp ce căruța împodobită sărbătorește gonea 
re Libobai, Pavlitek isi tira alene picioarele înapoi spre 
Cotă, iar în urma lui răsuna cîntecul : 

„» Noi sîntem războinicii Domnului .. 

| Nurial stejarul sub cdre odinioarä poposise Zitka, pe 
yremea cind se îndrepta cu oștile spre Pribyslav, părea 
că a înțeles gravitatea trădării de care Pavlidek se făcuse 
vinovat faţă de întreaga naţiune și faţă de istoria noastră. 
îşi scutură zdravăn crengile și cu ghinda lui presără pă- 
mintul din jur, pînă cînd acoperi cu generozitate tot ceea 
ce era legat de trădarea lui Pavlicek. 


549 


Am stat de vorbă cu bătrînul domn Pavlitek și eu acest 
prilej i-am amintit gi de istoricul stejar sub care se odih- 
nise cîndva Zitka, Pavlitek sorbi indelung din paharu-i 
cu bere, apoi spuse : 

— De odihnit s-a odihnit, asta o știm, dar cine știe 
cum s-a odihnit î 

Prin aceasta Jan Pavlitek confirmă zicala că fiecare 
țigan după iapa lui ghiceste. 


ÎN PREAJMA LACULUI BALATON 
Schitä din Ungaria 


În după-amiaza aceea Boll Jânos sedea in fata conacu- 
lui său, într-un fel de verandă clădită anume, după obi- 
ceiul pămîntului, în chip de arcadă ce se prelungeşte pind 
în peretele casei, oferind astfel adăpost împotriva soarelui 
dogoritor. - . 

De aici se deschide o perspectivă încintătoare asupra 
împrejurimilor. Povirnișurile coborind lin la vale, inver- 
zite și albăstrite de podgorii întinse, verdele de necuprins 
al vitei-de-vie, pe alocuri învigeţit de culoarea soluției de 
piatră vînătă ce fereşte via de mană, se topeau in jos, 
spre cîmpie. 

Pind in vale, cit imbratisezi cu ochii, numai vil, pune- 
tate ici-colo cu bordeie acoperite. cu paie, în care locuiesc 
paznicii, apoi mai jos, fistile prelungi ale lanurifor de po- 
rumb, iar dincolo de acestea, lunca de unde rézhätea pînă 
aici dangătul talangalor și mugetul cirezilor de vaci. 


Ei, si apoi dincolo de luncä se asternea oglinda lacului 
Balaton, Balatonté, sau cum j se mai spune prin partea 
locului Magyar tenger, adică Marea maghiară, cu apele 
sale verzi, uncori învolburate, ce se împreună cu zarea 
albastră, pe fondul căreia se înalță coloane de fum negru 
ori de cite ori vreun vaporas brăzdează undele lacului, 
măsurînd de la acest cap si pind dincolo de Vesperim o 
sută douăzeci și cinci de kilometri. 

Da, aceasta e Magyar tenger, cu valurile şi furtunile 
ci, cu legendele ei despre zinele apelor, care în fapt de 
seară îi insfacä pe pescari din bărcile lor şi-i trag la fund, 
cu basmele despre vräjitoarele apelor, care noaptea ii 
răpesc pe flăcăi, îi sfişie în bucăţi, ca să le aşeze apoi 
trupurile neinsufletite pe pragul casei. 

Acesta e lacul Balaton, unde în tăcerca nopţii răsună 
niște zzomote ciudale — plinsetele şi strigătele pe care le 
scot copiii ştimelor. care de cînd lumea alcătuiesc aici, în 
adîncuri, sumedenii de familii, căci ele se arată, simultan, 
la Budafal, Megesfai şi Olvasfal, la Olm5 şi în multe-multe 
alte sate din preajma lacului ; stime cu pärul lung si des- 
pletit, batrine de sute de ani, căci despre ele povesteau si 
străbunii locuitorilor de azi ai acestor meleaguri. 

Boll Jânos nu contempla însă deloc această minunată 
priveliște. Şedea pe scaun, încotoșmănat într-un cojoc 
gros, în ciuda faptului că afară era o arșiţă înăbușitoare. 

Pe masă, în faţa lui, se afla ceasornicul de buzunar. Pe 
chipul lui Boll se citea întristarea. | 

— Criza nu dă nici un semn, mormäi pe sub pas, ui- 
tindu-se Ja ceasornic. Altă dată la ora cinci mă scuturau 
frigurile, iar astăzi, afurisitele, parcă dinadins întirzie. La 
ora șaseteăsește judecătorul de instrucție ca să mă inte- 
rogheze și! fum văd, n-o să fiu gata pink atunci cu frigurile. 


Urmäte cu ingrijorare cum fuge timpul. 


+ 


551 


— In eftrgit, elavă Domnului, spuse el la cinci și un 
afext, mă trec fiori reci | Au venit, blestematele ! 

Lui Boll Janos începură să-i cläntäne dinţii în ase 
menea hal, încit gălăgia il atrase în grabă pe argat, cara 
veni să-l întrebe ce dorește, 

— Te vagy szamâr (măgarule), rosti anevoie ‘Boll, adă 
repede o perină şi înveleşte-mi picioarele ! 

După ce-i împachetă picioarele, boierul băgă de seamă 
că totul în fata lui se scutură de zor, tot mei tare. Capul îi 
vijiia, prin corp îi treceau fiorl de gheaţă, iar priveliștea 
o vedea toată în ene Si dec si porumburile, şi bor- 
deiele paznicilor, si lun ni. În clipa aceea 
atingea punctul cuiminant. a fn vrut să-i spună argatu- 
lu! că se simte tare rău, dar nu fu în stare să smulgă din 
el nici o vorbă. Culoarea galbenă.se risipi și acum vedea 
totul violet. 

În clipa aceea izbuti doar să biiguie : 

— Oh, că greu mă încearcă | 

Iar apoi când rosti : „Blavă ţie, Doamne, au început să 
mă lase I“ văzu din nou totul în culorile firești : cerul al- 
bastru, ville verzi şi vineţii, lunca îngălbenită şi apa la- 
cului verde. 

EL și cînd porunci argatulul : „Scoate-ml perna, dez- 
bracă-mi œjocul si adă-mi luleaua-l“, simţi fierbinteala 
soarelui gi broboana de sudoare acoperind u-i fruntea. 
Criza de malarie 


— Acum vin alte friguri, rosti aprinzindu-și luleaua 
meagră : judecătorul de La tribunal 

Joa, pe drumul de care ce gerpuia printre vii, se auzea 
un zăngănit de trăsură întretălat de vocea minioasă a 

lat vizitiu 1 Să gui că dacă mi dau jos te rup ta 
b&tafe... cu bastonul Oare ţi-am poruncit eu să mi te 


ti? 
552 


. = Ehei, e prost dispus | aftă Boll Janos. E de rău cu 
interogatortul | | 

Träsura opri în fata conacului și din ea cobori solemn 

. judecătorul de la tribunal, purtind la subsuoară un vrat 
„de hirtii, . on 

Se indrepté spre verandă, iar Boll îl ieşi in intimpinare, 
putind din pipă. 

1şi dădură binete, apoi judecătorul spuse : 

— Sint Omalsz Béla. Voi purcede numaidecit la in- 
terogarea dumneavoastră. 

Asez& birtiile pe masă, luă loc pe scaun, isi petrecu 
picior peste picior, bătu cu degetul in tăblia mesei, apoi 
cuvintă : 

— He, situefla dumneavoastră e tam albastră, scumpe 
prietene. 

Boll Janos se așeză si ridică din umeri. . 

— Da, da, e trist ! continuă judecătorul. Spuneti-mi, 
scumpe prietene, cînd afi binevoit să-l împuşcaţi pe acel 
figan Burga ? , 

. — Chiar azi e o săptămînă, răspunse Boll. Era pe la 

“erele cinci după-amiaza, Vă face plăcere un trabye ? în- 

-, vrebă apoi, scofind din buzunar punga cu trabuce. E un 
soi bun. Tutun de Banat, 

Judecătarul luă un trabuc gi, retezindu-i virful, aruncă 
parcă într-o doară : 

— Ziceaţi deci că s-a întîmplat la orele cinci după- 

„amiază în ziua de 21 iunie... i 
»_— Da, replică boierul, întocmai : cinci fix, 21 hinke ; 
“în 23 a fost înmormintat, Imi îngăduiți să va aprind ? 

— Mulţumesc, spuse Omaisz Béla, trăgînd din trabue, 
La autopsie s-a constatat of a fost împușcat pe la spate, şi 
anume cu alice. - 


553 


— Exact, incuviinté Boll dind din cap. Lancaster nu- 
märul 11. 

— E un caz penibil, reluă Omaisz. De unde spuneaţi 
că e acest trabuc ? 

— Din Banat. Îmi permiteli să poruncesc argatului să 
aducă nitelus vin ? 

— Mă rog, fie | aprobă judecătorul de instrucţie. Con- 
tinuăm cu interogatoriul după ce beau un pic. 

Pe masă apărură cîteva sticle. Mosieru! umplu paha- 
rele și spuse : 

— în sănătatea dumneavoastră ! 

— Mulţumesc. Ce să-i faci, datoria e datorie! Ne- 
plăcută datorie... 

Judecătorul ridică paharul! în bătaia soarelui si, ca un 

unoscător înti-ale vinului, îi cercetă culoarea. 

Razele soarclu! străbăteau sticla şi rubiniui pur al 
vinului se räslringea pe chipul judecătorului de instruc- 
fle. Sorbi, apoi dădu paharul peste cap și plescăi. 

— Minunat vin! rosti satisfăcut, cu fata numai zîmbet. 
Da’ ce v-a venit aşa, deodată, să-l impuscati pe tiganul Bla? 

Boll Jânos pufkia liniștit din lulea. 

— Astn-i vin de doi anl, spuse el, din viile mele de 
pe coasta de la asfin{lt. In sănătatea dumneavoastră, dom- 
nule judecător i 

Goliră din nou paharele pînă la fund, după care Boll 
Jânos continuă : 

— Am un vin şi mai bun, de tre! ani, din viile de pe 
versantul răsăritean. 

Apucă o alta sticlă, îi sporse gitul si turn : 

— E un vin excepţional! lăudă băutura judecătorul 
de instrucţic. La drept vorbind, în general, dumneavoastră 
sinteti un om adinirabil, 


554 


— Mda, în afaré de frigurile acelea păcăţoase, se plinse 
boierul între două eorbituri. M-au apucat cu cîțiva ani 
in urmă și mă ţin așa în fiecare zi. Vă place vinul ? 

— Are un gust admirabil ! îl lăudă judecătorul. ~ 

— Ei, dar am unul și mai bun! îi răspunse Boll, sco- 
find dintr-un cogulet o sticlă lunguiafi. Asta vinigor, 
prietene | . 7 

— Sintefi un cetățean admirabil, spuse Omaisz_Béla 
după ce bâu primul pahar din vinisorul de cinci ani. Vin 
ca ăsta n-am gustat pînă azi. Ce aromă, ce culoare, ce ar- 
monie desävirsité ! . 

— Ehei, și mal am eu unul şi mal si! se f&li Boll 
Jânos după ce goliră sticla. Din ăsta cu siguranţă n-aţi 
mai băut. Priviţi 1 spuse turnind dintr-o stlelă cu gitul 
atrimt. Asta e vin de douăzeci de ani | 

Judecătorul de instrucţie era entuziasmat. 

— Asta-i Tokai veritabil, ba chiar mai bun ! lăudă el 
vinul, dind pe git pahar după pahar. Sinteti un om 
admirabil, vă preţuiesc foarte mult, da’ ia spuneti-mi, la 
urma urmei, pentru ce l-aţi:impușcat pe tiganul dla ? 

—. De-aia, răspunse grav Boll Jânos, pentru că haima- 
naua a cutezat să fure din pivnita mea douăzeci de sticle 
din acest vin... 

— Drept să spun, conchise judecătorul da instructie, 
nici eu n-aş fi procedat altfel în locul dumneavoastră. 
Căci vinul acesta... Ia staţi să scriu : „S-a constatat, fără 
urmă de dubiu, că figanul Burga a fost împușcat printr-o 
întîmplare nefericită“. Mai toarnă-mi, dragă prietene ! 

ŞI băură amindoi toate soiurile de pe coastele Balato- 
nului, vin roșu, roşu-rubiniu, ca singele tiganului Burga, 
tilharul... 4 


555 


ALMANAHURILE IMORALE 
1: 


De la orele nouă seara, cînd în celulă fusese aruncat 
ultimul betiv adunat de pe stradă, și pind după miezul 
nopții, comandantul ‘circumscriptiei de poliţie Ales se 
plictisise de moarte. Se gîndea cu groază cum o să reziste, 
pinä"la venirea schimbulul, aplecat peste dosare gi caietui 
de rapoarte, mal ales că, printr-un nefericit concurs de 
împrejurări, în ziua accea erau de serviciu la sediu toc- 
mai gardienii care habar n-aveau să joace stos. 

Pînă una alta, se intinse pe pat, își aprinse pipa și In- 
cepu să vorbească despre situaţia politică, În asemenea 
clipe era grav și sever. Devenea un adevărat Cato" aus- 
triac, aspru. și neindurător față de orice ezitări, expri- 
mindu-si printre blesteme neîncrederga sa faţă de Italia. 
Gardienii care zăceau fntinsi pe paturi, în jurul lui, îl as~ 
cultau cu adevărată evlavie, căci nu erau încă definilivati. 

— Se înşală amarnic cel ce-şi închipuie că Tripla Ali- 
antä va tine mult, Să vedeţi ce dureri de cap o să ne dea 
într-o bună zi Tridentul și Triestui | . 

Oftä și începu să-și cante chibriturile. După ce unul 
din gardieni fi întinse ciltla, Ales și eprinse ‘din nou 
luleaua și declară că la Milano, Torino, ba chiar și Ja 
Roma, nu se scapă nici “n prilej de-a se da foc drapelulig 
"austriac. Dar odată și-cdată treaba asta o să se Into 
împotriva lor. Pezevenghii ăştia de italieni sînt 
copt! pentru o nouă Custozza **, Enervarea lui creştea, E 
în acest timp tinărul gardian Pavelka afipi şi începu si 
suiere pe nas.. i 

* Cato (237—142 î.e.n.) strălucit orator roman, 


** Oras ltallan in aproplere de Verona, unde austriecll i-au 
b&tut în 1049 pe plemontezi, iar în 1908 pe italieni. . 


Comandantul ‘il trezi zblertnd că necazurile bal la uşă. 

— Orice cetățean austriac trebuie... 

În ușă își făcu apariţia gardianul Dekl, care tocmai se 
întorsese din patrulare gi voia să raporteze. 

Domnul Aloă se ridică mahmur de pe pat și primi 
raportuL 

— Ich melde gehorsam : nichs neues*. Un almanah 
Plin de picanterii konfisziert. Am eonfiscat o sută douăzeci 
de exemplare. 

In clipa aceea expresia oficială se șterse de pe chipul 

ardianului Dekl și, zimbind triumfător, ţinu să sub- 
Énieze : 

— O porcărie dezgustătoare, domnule Wachkomman- 
dant **, dar are lucruri lare drägute. Nişte poze porcoase, 
una și una, mai mare dragul ! 

Aşeză pachetul pe masă. Din momentul acela coman- 
dantul circumscriptiei de poliție încetă să se mai plicti- 
sească. . 

— Ia dă încoa' porcăria aia | 

Gardlanul desfăcu pachetul, întinse un exemplar din 
publicaţia confiscată comandantului său, în jurul căruia 
se strinseră toţi subalternii. 

— Herrgott ! izbucni cu sinceritate unul dintre ei, 
privind fotografiile de pe copertă. Astea zic şi eu coapse i 

— Vedeţi, spuse comandantul, astea sint menite edu- 
eaţiei tineretului ! Da, tineretului de pe bâncile hit 1 

i vocea i se catifelă : Malca ta Cristoase, ia uitati-vä 

asta ce ochi de diavolitä are, să te bage-n boală, nu 
alta ! Sie toată despuiată ! 

— Ehei, interveni gardianul Dekl, să vedeţi mai de- 
parte ! 


— Nici asta nu e rea! 


* Raportez supus : nimic pou (germ.). 
+* Comandant de gardă, (germ.). 


557 


. — Ce tot vorbeşti, omule ? Priveşte poza de alături: 
e mai frumoasă si mai vie! În primul rind, femeia asta 
are soldurile mai plinuta si nici pe canapea nu stă rău 
întinsă, Hairnanalele ! Cum iși permit să deseneze ase- 
menea porcării ? | 

— Citiţi, domnule Wachkommandant, poezioara aceea 
de jos ! Nici ea nu-i rea. 

— E bună, dar e cu dublu înţeles. Ce neobrazati ! Să 
scrie asemenea nelegiuiri și să le mai și tipărească î Co- 
piii de școală, în loc să înveţe, înghit pe nerăsuflate por- 
căriile astea, ei fir-ar să fie... cum le zice... 

— Pornografice, domnule Wachkommandant, îl côm- 
pletä gardianul Pavelka. 

— Scirboase lucruri, dar nostime! spuse gardianul 
Mika. Uitaţi-vă, pantalonii ăștia sint bine redati! Nici 
bancul nu e rău : „Spune-mi, scumpule, cum îţi plac mai 
mult : cu pantaloni sau fără pantaloni ?“ * 

— Cred că... fără pantaloni, ce ziceti ? se adresă bine 
dispus comandantul de circumscripție subalternilor săi. 
Cite nu fe mai trec prin cap și porcilor ăstora ! 

— Îmi permit să vă atrag atenţia asupra penultimei 
pagini, domnule Wachkommandant : balerina din baie. 
Vedeţi, pe lingă faptul că e goală pușcă, mai vine și la- 
cheul să-i întindă cearceaful. 

— E bună, nici vorbă că e bună, dar, cum spuneam, 
asemenea chestii trebuie confiscate fără milă. Socolesc 
că, dacă s-ar da o raitä pe la toate chioșcurile cu ziare, 
s-ar mai găsi Incă multe porcării de genul ăsta. Ce-o să 
se mai bucure miine domnul comisar Peroutka ! . 


— Cu respect vă raportez, domnule comisar, Că ieri, po- 
trivit indicaliilor primite, au fost confiscate de la chios- 


558 


curile de ziare niște almanahuri cu conţinut obscen. V-am 
adus un exemplar spre consultare, Îmi îngădui a vă atraga 
atenția îndeosebi asupra penultimei pagini : balerina în 
baie, Pe urmă, mi sa pare interesantă femeia de pe ca- 
napea. Fotografia de pe copertă, abstracţie făcind de 
faptul că reprezintă o sfidare, o încălcare gravă a bunelor 
moravuri, socot că va fi pe placul domnului comisar-sef. 
Binevoifi, vă rog, a acorda atenţie rindurilor nerusinate 
subliniate cu creionul albastru. Cred că merită a fi luate 
în tonsiderație. Obscenitäti dragute veţi găsi, fără să vă 
obosiţi cu câutatul, în toate paginile pe care le-am îndoit 
anume. Porcării delicioase binevoiti a vedea la pagina 
treizeci. Excelente sînt intimitälile din harem. Textul, 
lăsind la o parte faptul că e plin de abateri grosolane de la 
bunele moravuri, mai e și însoţit de poze foarte reușite : 
niște fetițe mahomedane intinse pe 'piei de tigru, păzite 
de-un biet eunuc. 

— _Omule, spuse entuzissmat comisarul Peroutka, cer- 
cetind continulul publicaţiei, astea trebuie să i le arăţi 
neapărat și consilierului nostru. Are să-i facă mare plăcere. 


- 
A 


Almanahurile ae bucurară de succes. Două fură insusite 
de comisarul-gef, iar ttei, asa cum era şi firesc, de dome 
nul consilier. Confopistii îşi luară și ei cite unul. Celelalte 
fară distribuite la direcţia poliţiei. Zeloși, gardienii pu- 
blici umblau de zor pe urmele almanahului imoral. 

‘$i toemai prin faptul că s-a împiedicat strecurarea 
unel asemenea literaturi în minţile unor persoane incom- 
petente, morala publică a fogt salvgardatä, 


LATRINA PARASITA 


Se întimplă uneori să te simţi copleşit de-o nemai- 
pomenită tristeţe văzind cum totul In juru-ti se näruie, 
ingrop:nd o veche şi glorioasă tradiţie. O asemehea im- 
presie deprimantă ţi-o lasă si latrina părăsită de pe fos- 
tul cîmp de exerciţii militare de lingă Déjvice. Platoul 
acesta se află siluat la poalele dealului pe unde şerpu- 
ieste cărarea ce duce spre localitatea Sfintul Matei, din- 
colo de podisca întinsă peste piriiașul care, pe vremea 
cind apele-i erau îndestulătoare, ducea o dată cu ele 
spre domeniile regale scursorile din latrina militară de 
odinioară, Oh, da, odinioară, cînd pe platoul Déjvice-lui 
se auzeau răpăitul tobelor, nechezatul și tropaitul cailor, 
cind pe acolo răsunau îndrăcit detunăturile scurte ale 
puștilor Manlicher gi filfiiau fanioanele semnalizatoare... 

E mult da cind au dispărut de acolo companiile mili- 
tare, e mult și de cînd platoul nu mai împrumută culoa- 
rea albastră a unitormelor. N-a mai rămas aici decit 
această latrină părăsită, cîteva scinduri bătute în cuie, 
pentru ca privirile trecătorilor civili să nu fie gocate de 
priveliștea pe care o oferea incinta latrinei, unde cele 
două birne, așezate la mică distanţă una deasupra celei- 
lalte, făceau față tuturor necesităţilor, lar sub cele două 
birne, șanțul săpat de pionieri e umplut acum pe jumä- 
tate cu frunzele uscate şi înnegrite ale prunilor ce se 
înalță în preajma latrinei, lăsînd virfurile să-și arunce 
o privire indiscretă în interior. 

Indulog&toaré şi dureroasă amintire ! Cînd pomii dau 
în floare, petalele albe troienesc latrina: părăsită, în jurul 
ei înfloresc păpădia și ciubotica-cucului, dindu-ţi parcă 


580 


a înțelege că natura se străduieşte să aducă o mingliere 
acestui glorios vestigiu și să destrame cu prospetimea 
florilor atmosfera de apăsătoare melancolie înstăpinită 
peste aceste locuri triste. . 

. Mai cu seamă toamna și primăvara, cînd din zori și 
pind la asfințit se lasă ceața peste valea Vltavei gi platoul 
Dăjvice, tristeţea care învăluie latrina părăsită: atinge 
apogeul. Usa cogcovitä, hittnata de vint, tulbură cu scir- 
filtul ei liniștea nopții, far tristețea stirriită de acest col- 
figor e pe-atit de mare pe cit de glorioasă a fost istoria 
„lui. Şi doar cind amatorii de excursii se mai abat pe-acolo, 
în drum spre Sfintul Matei şi Valea Sareëka, latrina pă- 
râsită {si mai găseşte, cind si cînd, o întrebuințare. Dar 
aceste vizite sînt de scurtă durată și lipsite de glorie. O 
“dată cu asfintitul soarelui dispare şi ultimul vizitator, 
după care totul se cufundä in liniştea nopții triste şi apä- 
sătoare, urmată de dimineti și amiezi si mai intrist&toare. 

Şi batrina latrină rămine mai departe tristă si pără- 
sită, privind cu amărătiune spre pustietatea cimpului 
de exerciții. 

Ah, unde-s vremurile de altädatä, cînd auzea apropiin- 
du-se companie de companie ! Ecourile ultimelor detu- 
nături de Manlicher se stingeau in zări, apoi se auzea un 

- zgomot cadentat de pasi şi o comandă scurtă: ,,Hosen- 
riemen ab!“ (Cureaua’ js!) Și numaidecit, unul cite 
" unul, soldații intrau bărbăteşte, gata să-şi facă datoria în 
îmbietoarea latrină, conștienți de faptul că ordinul se 
execută şi nu se discută. Erau clipe de binefăcătoare des- 
tindere, din păcate prea scurte, căci jos, dincolo de pirlu, 
detașamentul următor stătea gata pregătit, așteptînd or- 
" dinul : „Hosenriemen ab 1“ 

Apoi, paşii companiei se stingeau in depărtare şi ince- 
peau să vină, unul cite unul, chiulangiii. Cu o reală satis- 
factie, se desfätau în. liniştea aceea reconfortantä, sub 


561 


cerul liber, iar fñainte de plecare aveau grijă să-și ecrije- 
lească pe scîndură impresiile, însoţite, fireşte, de desene 
adecvate. 

Din cind în cînd, mai rătăcea pe aici gi clte-o santi- 
nelă inamică, cu bandă albă la chipiu, si atuncl pe bîrnă 
stăteau, cot la cot, dușman cu dușman, făcînd un rodnic 
schimb de păreri si impresii. 

Ah, Doamne | Timpurile acelea pline de viaţă trepi- 
dantă s-au dus | Să nu mai vorbim de ele! S-au spul- 
berat, precum multe din toate acestea, undeva departe, 
tirite de apa sus-amintitului pirlu. 


Prin preajma latrinei părăsite îşi îace obișnuita plim- 
bare de dimineață domnui Zettel, maior in retragere. 

Latrina stă tristă, melancolică și îndurerată. Lacrimi 
nu varsă, N-are de unde. E lipsită de viata, uscată ca 
trunchiul ultimului stejar lovit de trăsnet într-o pădure 
defrisatä. 

În virful unuia dintre prunii ale căror crengi privesc 
înăuntru stă cocofatä o cioară, 

Toate acestea parcă-s rinduite anume pentru ca dom- 
nul maior în retragere să se întristeze mal mult, privind 
pustietatea cîmpului de exercitil și latrina părăsită, 

ȘI totuşi continuă să suie dealul, ca să vadă şi mai 
bine împrejurimile; S-a oprit pe-o creastă, de unde scru- 
tează atent ceața fină și străvezie a dimineţii, care aco- 
peră platoul Déjvice. Cindva, cu anj în urmă, trecea pe 
aici călare, în fruntea companiilor. Totul, cît cuprindeai 
cu ochii, era albastru de uniformele Se auzeau 
sunete de goarnă, ordine, strigăte, sual cali goneau 
speriați. ȘI acum... Jos, la poalele dealului, o ijatrină 
părăsită, in faţa căreia domnea odinioară atîta animaţie | 


562 


Domnul maior porni din nou la vale, cu acel senti- 
ment de profundă melancolie de care omul e näpädit 
atunci cînd îşi aduce amirite de amicii defuncti, de tine- ° 
reţea pierdută şi de banii risipiţi. à 

Se gräbea. Tristetea exercitase o influență fiziologică 
asupra organismului său. 

Sprinten, cu haina descheiată, intră voios în latrina 
părăsită. 

Acolo, pe una din birne, ședea cocotat un om ca toti 
oamenii, un civil oarecare, dupä toate aparentele un vaga- 
bond. 

Maiorul în retragere Zeit! făcu un pest disperat şi 
căzu grămadă în şanţul pe care odinioară îl säpaserä 
pionierii. 

Inima lui cazonă plesnise de indignare că un civil de 
rînd îndrăznise să-şi facă nevoile trupesti într-o latrină 
militară. 

Cu o remarcabilă prezenţă de spirit, vagabondul îl 
buzunări, după care, îmbagăţit cu ceasornicul şi portofelul 
răposatului, ieși vesel și ferice din latrina părăsită. 

Iar spiritul maiorului în retragere mai stă şi acum, în 


nopţile întunecate, pe birne din latrina părăsită și plînge... 
plinge neîncetat. 


O POVESTE NEFERICITĂ CU UN MOTAN 


Odată, în focul unei gilceve, domnul Hustoles fi spuse 
vecinului său Kriëka : 


563 , 


— Ge să zic, halal partid mal aveţi și voi ! Nici e-am 
vaut altul mai grozav ! Cum scapă unul de spinzură- 
Ware, fuga glonţ să candideze pe-lista partidului vostru | 

La care domnul Kritka fi răspunse cu țifnă : 

s_ — Nu-i nimic, domnule Hustoles, las’ că ne mai în- 
noi | Tine minte acest lucru | 

Pe lingă fler politic, domnul Hustoles mai avea un 
tan mare și negru, care mai tot timpul stătea în pra- 
gul băcăniei sale, La motanul acesta tinea întreg cartle- 
wal. Cetăţenii prinseseră drag de el pentru ghidusiile d 
fivea lui mucalită, care, precum se ştie, prețuiese 
cinci zecimi din sănătate. Mai era stimat si iubit motanul 
acesta si pentru că era o ființă tare sociabilă. Or, cui 
să-i fi trecut vreodată prin minte că.în preajma. acestui 
drăgălaș animal stă la pindă un dușman înverșunat ? 

Dar iată că dușmanul își scoate capul la iveală în per- 
soana domnului Kritka, iar acesta, după cunoscuta dis 
pută politică dintre el și domnul Hustoles, îi suflă discret 
feciorulul său Josef : i 

— Ascultă, Pepik, cind o să vezi lighioana aia nes- 
gré a dobitoeulul de Hustoles, ai grijă si calc-o pe coadă | 

Care copil nu-i încintat să îndeplinească o misiune 
secretă atît de înâlțătoare ? | 

Si Pepitek câlcă motanul pe coadă, iar după această 
performanţă îi ven! ideea să-l mai și scuipe, și-l împroșcă 
cu salivă în asemenea hal, incît unal bătrine de peste 
drum i se făcu rău de indignare. 

După care Pepdk o luă la sănătoasa. Derutet, în primele 
elipe motanul nu stiu ce să mai creadă despre această 
pätanie. Apol, după 9 adînoë și matură chibzuinţă, ajunse 
la concluzia să isprava bälatulul îi caurase dureri și că 
dușul de’ salivă fusese pentra el cit se poate de neplăcut, 


. 664 


Ba, pind la urmă, ajunse la concluzia că atitudinea bäla- 
tului îl pusese într-o postură de-a dreptul umilitoare, 
își propuse aşadar să fie vigilent. 

Pentru vitejia lui, Pepitek căpătă de la taică-su un 
ereitar, cu promisiunea că de fiecare ispravă asemănă- 
toare va fi răsplătit așa cum se cuvine. Căci domnul Kritka 
confunda întregul partid de opoziţie cu acest simpatic 
motan, care, precum se ştie, era proprietatea personală a 
adversarului său politic. 

Aşadar, indeplinindu-si delicata misiune, Pepitek nu 
călca în picioare doar coada nefericitului motan, cl în- 
tregul partid vrăjmaș, și nu scuipa în obraz numai pe 
sărmanul dobitoc, ci pe toți adepţii politici ai acelui par- 
tii, printre ai cărui membri se număra stăpinul motanului 
“negru. 

Si Pepitek se avintă, plin de elan în lupta politică. 

- Motanul stă întins în pragul prăvăliei. Pare-se că 
doarme. Dar cei din jur care își închipuie așa ceva se 
înșală amarnic. Motanul se preface, Nimeni să nu-i ia, 
însă, fapta in nume de rău, pentru că el n-a mers la şcoală 
şi n-a avut, deci, cum să afle că prefăcătoria e un păcat... 

Aşadar, in inocenta lui, motanul continuă să se pre 
facă, iar Pepitek îl calcă senin pe coadă și-l scuipă 
în cap.. 

Iată însă că motanul țișneşte deodată de la locul lui, 
ge repede la -Pepitek şi-l muşcă de picior. Ei, şi dacă tot 
‘sa apucat de treabă, începe să mi-l scuipe, să pufneasck, 
se agaţă de hainele ful și-i infige ghearele în carne, mior- 
fie si mirtie, și după ce-l mai muşcă și de ureche, sere 
de pa el şi, ci coada ridicatä, se îndepărtează de puştiul 
care, luat prin surprindere, urlă cit îl ţine gura. După 


. 665 


care, satisfăcut, se așază in pragul präväliel stäpinuiut 
său si incepe să toarcă sfătos. 

Cind Pepitek veni acasă zbierind și plin de singe, dom- 
nul Kritka strigă : 

— Slavă Domnului, în sfirsit, ţi-am venit de hac, 
domnule Hustoles î 

Si se duse cu Pepiăek la comisariatul de poliție, unde 
medicul legist îl consultă cu atenţie și întocmi un pro- 
ces-verbal asupra intregii întîmplări, Apoi domnul ‘co- 
misar dispuse arestarea motanului și trimiterea lui spre 
anchetare în fata unei comisii veterinare. 

Aşadar, doi gardieni porniră numaidectt pe urmele 
motanului, îl arestară in numele legii si, intructt ani- 
malul incercase să fugă si se dedase la brutalitati (zgi- 
riase, scuipase), reprezentanţilor ordinei publice nu ie 
rămase nimic mai bun de făcut decit să chema de ur- 
gentä duba comunală, în care il încuiară pe nefericitul 
motan, nu înainte însă ca acesta să se facă vinovat de 
alte acte de violenţă şi de ultragiu adus autorităţilor pu- 
blice, prin aceea că și-a înfipt colții în uniformele poli- 
tienesti și a miriit la gardieni. Ce-a mirlit pe sub mustață, 
nu s-a putut constata. 

Motanul fu așadar transportat îa secţia veterinară a 
Direcţiei de ştiinţe tehnice a agriculturii, unde gardienii 
prezentară un raport amănunţit asupra comportării lui, 

— Cind ne-am dus să-i ridicăm, dumnealui ne-a zgi- 
riat, nea scuipat și ne-a mușcat. Am chemat numaidecit 
duba comunală și, după o rezistenţă înverșunată, am iz- 
butit să-l aruncăm în plasă. A încercat să ne &mulgă re- 
volverul din mină. 


Odată întocmit și semnat, procesul-verbal fu înaintat 
parchetului, 


seb. 


Dupä pärerea acestuia, atitudinea domnului Hustoles 
constituie o contraventie flagrantă la legea privind dotarea 
animalelor. | 

_ În primul rînd, motanul nu fusese ţinut în lanţ și: nu 
era prevăzut cu botnitä. Apoi incidentul se petrecuse în 
timpul campaniei electorale, perioadă in care animalele 
sint expuse cu multă ușurință pericolului turbării. 

De asemenea, între domnul Kriéka, tatăl copilului 
atacat, şi domnul Hustoles, proprietarul motanului negru, 
care l-a atacat pe băiatul domnului Kriéka, domnea de 
mai multă vreme o mare tensiune de ordin politic. Aşadar, 
parchetul dispunea de dovezi clare că motanul domnului 
Hustoles actionase cu premeditare, pentru a cauza prè- 
judicii corporale sus-numitului Josef, fiul adversarului 
politic al stăpinului său, ccea ce, de altfel, a şi izbutit. 
Intrucit, însă, conform legii austriece în vigoare din 9 ia- 
nuaric 1801, molanii sînt considerați drept persoane 
iresponsabile, vina cade în întregime pe seama domnului 
Hustoles. 


între timp, la Institutul de medicină veterinară de pe 
lingă Direcția de științe tehnice a agriculturii. a şi fost 
cercetată starea psihică și fizică a motanului, dosarul res- 
pectiv fiind înaintat parchetului. 

Procesul verbal întocmit de amintitul institut suna 
astfal : „Nr. 2145/68 Domnul Frantisek Hustoles. 

Pacientul cercetat are o constituţie robuslä, e bine 
alimentat, suferă însă de o inflamație a maxilaruiui, ast- 
fel:c& mușcătura lui poate constitui un pericol de moarte, 

Din aceste motive se impune exterminarea. 


Dr. M. Kasparek“ 


667. 


Parchetul expedie acest document spre noi cercetări 
cœraisariatului de poliţie, care îl anexă fără îritirziere la 
dosarul personal al domnului Hustoles. 

Între timp, motanul fusese .restitult stäpinului său, 
Şi fnchlpuiti-v& ce ochi a făcut bietul domn Hustoles, 
dînd, la orele cinci dimineaţa, se prezentară la domiciiiul 
său patru gardieni, care mi-l ridicară şi-l transportarä la 
eomisariat, unde un plutonier de poliţie cu trăsături aspre 
Ş întrebă pe-un ton nu prea binevoitor : 

— Dumneata esti Frantisek Hustoles ? 

— Da, stimate domn." 

Unui gardian mai tinerel, care stätea într-un colţ al 
incăperii, i se umeziră ochii. 

— Adu încoace dosarul cu cazul Frantisek Hustoles şi 
ispräveste odată cu bocitul | 

Bosarul il fu adus. - 

— Fii bun si ascullä, domnule Hustoles, hotärirea 
viceguvernatorială din 15 {unie 1911, numărul 75/268; 

„În cazul Frantisek Hustoles, se aprobă, pe baza avi- 
zulu comisiei veterinare Nr. 2145165, ca împricinatul: să 
fie exterminat. În temeiul paragrafului 5 al Legii privi- 
toare la molimele provocate de animale, din 12 februa- 
rie 1867, această hotdrtre este inatacabilä. 

Consllier viceguvernatorlal cezaro-cräiese, 
_ , Vanitek.“ 

Precum vezi, îi spuse plutonierul de poliţie neleri- 
citului om, sentința nu poate fi atacată. Asterne-ti pe hi 
tie ultima dorinţă si nu zbiera asa, pentru că ucis vei 
8 oricum | Asteptäm numai să ne sosească de la Viena 
confirmarea sentinței si indicaţia cum trebuie executată, 

Drept să vA spun, tare sînt curios si eu-să aflu cum 
s-a descurcat domnul Hustoles in această penibilă afacere } 


668 


CUM A VOTAT CETLICKA 


Lul Cetlitka { se interzisese șederea pe teritoriul ora- 
galui Praga. De aceea, pe la orele unsprezece dimineaţa, 
stătea liniştit la capătul străzii PerStyn, colț cu Ferdi- 
nandka, si privea cu viu interes cum un ucenic nating 
de la ţară, neștiind să se descurce în aglomeratie, in- 
trase cu căruțul în gardianul ce supraveghea ordinea în 
această importantă intersecţie. 

Setos de răzbunare, gardianul socoti cu cele să-și 
netere, cel putin in carnetul său de rapoarte, faptul că 
vebiculul care-l azvirlise citiva paşi spre mijlocul părţii 
caresabile a străzii nu purta tăblița indicatoare cu firma 
proprietarului, așa cum prevăd normele de circulaţie. 

Povestea aceasta îl pricinui lui Cetlitka o dublă satis- 
fanţie. In primul rind, ca unui spectator care după ce-a 
bătut la nesfirșit străzile orașului a apucat, în fine, să 
vadă gi ceva mai neobișnuit, și în al doilea rind, oa omu- 
lad ce se bucură de necazurile dușmanului său. 

Or, acest soi de indivizi nu-i dovedise niciodată lui 

ka prea multă solicitudine, fapt pe care de altfel 
avusese prilejul să-l constate de citeva ori în timpul unor 
scandaluri pe care le provocase în circiuma Coroana din 


Piaţa de fructe. 
n timpul zilei totul era in cea mai perfectă ordine. 
Umbla în voia lui prin Praga, nimeni nu-l] știa, nimeni 
nu-l tulbura. Mai prost era noaptea, cînd ghearele pierza- 
niel îl pindeau la fiece pas. Odată a vrut să șterpelească 
un palton în circiuma La steluța, altă dată a încercat să 
e putina de la California fără să-și achite consumatia, 
ca să nu mal vorbim de încăierările de la Coroana. Toate 


569 


acesta incidente îl aduceau de fiecare dată incă o iună 
de răcoare pentru recidivă. 

ȘI, cu toate acestea, cit de dragă ii era lui maicuta 
Praga, de vreme ce aici igi avea el rostul! ~ 

Nicăieri altundeva nu erau agitate atitea fuste pe la 
dughenele cu galantar, nicăieri nu se puteau deschide 
mai uşor obloanele prăvăliilor, nicăieri nu se putea ciordi 
mai lesne ca în Praga iubită. 

Dacă se întîmplă pe stradă cea mai mică drăcie, nicăieri 
nu se îmbulzea orbește atita omenire, ca să vadă că în- 
tr-adevar de pe cornisa unei casc un ou de vrabie picase 
în capul unui venerabil, domn, care acum, plin de zel, 
arăta mulțimii gambeta lui neagră. cu o pală galbenă la 
mijlocul calotei. 

Si să te ţii pe urmă, ce uşor e să operezi în asemenea 
împrejurări prin buzunarele de la paltoane, ştiut fiind 
că puţini sînt cei care pe timp de iarnă își țin portmoneul 
în buzunarul de la haină, pentru ca să nu se mai deschele 
mereu și, mai ales, pentru a nu pierde ocazia să fie 
jefuiti. 

Cetliéka stla să se furişeze cu dibäcie prin droaia de 
gură-cască bulucită in fata magazinelor cu jucării ca să 
admire o întrecere de maimuțe mecanice, cu toate că 
spectacolul era rezervat copiilor, care din pricina huidu- 
melor din faţă nu izbuteau să ajungă în primele rinduri, 
să mai vadă si ei ceva. 

Cetliéka putea fi văzut, de asemenea, printre cei ce se 
bat pentru un loc în vagoanele tramvaielor electrice. 

Şi peste tot, după ce cotrobăia bine prin buzunarele 
semenilor săi, dispărea neobservat. 

. Dar totodată Cetlitka ai nostru era superstitios, ca de 
altfel mai toți pungasii, conducătorii de oști şi diplomaţii. 


570 


Dacă se întimpla vreodată ca p'ada să nu-i pice in 
labă de ia prima încercare, nu mat repeta atacul, aşa cum 
procedează de altfel şi prezumtivul erou al regnului ani- 
mal — ieul. 

În ziua aceea fl urmârea ghinionul 

Cu cîteva ceasuri mai înainte, în timp ce se apropiase 
da un grup de oameni stringi în jurul unui cîine călcat 
de un automobil, își introdusese la repezeală mina în bu- 
zunarul unui domn care condamna în gura mare viteza 
nebunească a autovehiculelor. Pipăise bine portmoneul, 
li si înşfăcase pe jumătate, cind deodată domnul cu pri- 
cina-se răsuci în foc. Trase, așadar, cu iuteala fulgerului 
mîna afară, pentru ca în clipa următoare s-o strecoare din 
nou în buzunarul furibundului gentleman. Dar dracu ştie 
ce-i veni acestuia ca tocmai în clipa aceea să-şi caute 
în buzunar batista, și mare-i fu mirarea cînd dădu acolo 
peste o mind străină, care dispăru însă cit ai zica peste. 
Alarmat, gentleman-ul ţipă : 

— Ajutor ! Hoţii de buzunare | 

— Doamne, ţipă atunci şi Cellitka, după clasica me- 
todă a pungasilor, puneţi mina pe hoț, mi-a dispărut 
portmoneul și aveam în el timbre fiscala! Mă duc să 
anunț polițaiul. — 

Nestingherit de nimeni, se făcu nevăzut după primul 
coiț, unde, scuipind in scirbă, işi spuse în sinea lui : „Ziua 
bună se cunoaşte de dimineaţă. Azi ar fi mai bine să 
mă las pägubas". - 

Colac peste pupăză, fi mai ieși în cale shun car cu 
fin, ceea ce îi întări hotărirea de-a nu mai întreprinde 
nimic, şi începu să hoinărească aiurea pe străzi. Nimeri 
fără să vrea într-o bodagă, unde dădu peste un prieten 
care-i mărturisi, cu toată sinceritatea, că tot ce-i mai 
poate oferi e o secäricä cu rom de trei coroane, 

N 


an 571 


Cu forte proaspete, porni să bată iarăşi, de unui sin- 
gur, străzile, si după ce se sătură să mai cagte gura la 
politaiul de la intersecție, intră în cea dintii ctreiumă, 
cu intenţia de-a cersi. 

Dar cum abia trecuse de ora unsprazece dimineaţa, 
locaiul era încă destul de pustiu, iar putinil muşterii ce 
se aflau pe ia mese erau unul mai treaz decît celălalt, ast- 
fel că nimeni nu se invrednicl să-l dea ceva. Cutreleră 
așa cel putin jumătate de duzină da localuri, pină cina 
nimeri într-o cîrciumă foarte zgomotoasä. - 

Isi scoase päläria din cap si se protäpi in dreptul unel 
mese. Dar pind să apuce să spunä că e un biet muncitor 
in căutare de lucru, un domn gras duse mina la buzunar, 
scoase de acolo șase fise de bere și strigă către masa de 
alături : : 

— Treceti-I şi pe dumnealui ! 

— Cum vă numiti? îl intrebă de la masa vecină un 
alt domn. . 

— Cerovsky, răspunse speriat recidivistul Cetlitka. 

— Bine, domnule Cerovsky. Acum duceti-vä in fun- 
dul sălil, unde în schimbul acestor fise veți căpăta bere i 

Cetliéka ar fi fost mai bucuros s-o șteargă pa uşă 
afară, dar, după ce în schimbul unei fise căpătă într-ade- 
văr o halbă de bere, îi veni inima la loc și se așeză prin- 
tre ceilalți domni, care, in timp ce sorbeau din pahar ca 
insetafli în pustlu, discutau despre anumite lucruri, pen- 
tru el de neinteles. 

— O dată m-am dus în costum de vînătoare, a doua 
oară cu cizme inalte şi şapcă pe cap, povestea unul uscă- 
fiv celor din jur. Și credeți că- mi s-a întimplat cava ? 
Aş | Comisia nici nu te bagă in scamă. Sint de-ai noștri, 
pricepi ? Pină acu’ nu l-a gäbjit decit pe unul, pe şonto- 
rogui de Macner. Beţivanul dracului, s-a dus să voteze 


672 


de două orl la rind şi nu s-a gindit, fraierul, că totuși bate 

la ochi eu gchiopia lui. Aga și lui Victor, i-a căzut mus- 

tata falsă chiar în feta secţiei de votare. Nofoc că un 

ponailier municipal l-a tras repede ia closet și i-a lipit-o 
Toc | 


— El, sl acum, domnula Cerovsky, îl spuse deodată 
lui Cetlitka un domn care se-desprinsese din mulțim 
îmbrăcați vă rog acest pardesiu, poftiti și jobenul, luai 
și această legitimatie și cartea de alegător, și acum ple 
œti! Pardon, un moment! Tineti si aceste trei coroane, 
luaţi o trăsuri și aveţi grijă să vă înapoiaţi imediat, ca 
mă vă travestiti în profesor! Domnul Pavek are să vă 
dea peruca‘gi ochelarii Tachlik, condu-i, te rog, pe 
domnul i aan 

Asa se face că Tachlik îl luă pe Cetlitka de braţ şi se 
sui cu el într-o trăsură. Cînd ajunseră în fata unei clădiri 
mari, 1] conduse pe niște scări și în dreptul unei uși fi mai 


— Intraţi şi prezentaţi mai intii legitimatia, pe urmă 
această carte de alegätor | Nu uitaţi că locuiţi pe strada 
Morani, că vă numiţi Kalous şi sinteţi funcţionar la Intre- 
prinderea Kolben, Virsta — treizeci si cinci de ant 

Cetlitka-Cerovsky-Kalous mai apucă să audă cum in 
vecinătatea lui un domn îl dădea sfaturi unui alt aleg&tor : 

— Înainte şi fără frică! Acum aveţi ochelari și n-qu 
cum să-și dea seama că aţi mai fost de două ori. Acum yă 
numiţi Vyskoùl { re. . 

Domnul Tachlik 11 făcu vint lui Cetliăka în sala de 
votare și o porni pe scări în joc. 

Cetlitka își îndeplini fără nici o dificultate misiunea 
încredințată, după care avu grijă să se topească cit mai 


573 


rapede în mulţime, căci în toată povestea aceasta nu 
văzuse decit un episod fericit în viața lui zbuciumată, 

„Nici nu mă gîndesc să mă mai întore acolo cu par- 
desiul şi cu jobenul ăsta ! își spuse în sinea lui. Nu-mj 
dau eu prea bine seama despre ce-i vorba, dar bogda- 
proste şi pentru atît! Pot spune, cel puţin, că le-am 
cîştigat în mod cinstit.“ 

Si iată că în ziua următoare ziarul „Narodni Listy“ 
pubiică următorul anunţ : 

„Domnul care, din eroare, şi-a însuşit, în biroul elec- 
toral al Partidclor Nationale Reunite, un pardesiu şi un 
joben este invitat să le aducă imediat în același loc de 
unde le-a luat, întrucît numele său este cunoscut“. 

Cetlizka-Katous-Cerovsky nu citeşte” însă ,,Narodni 
Listy“, căci de ia faimoasa întimplare n-a mai susținut 
niciodată cauza Partidelor Nationale Reunite. 

Acum stä din nou.la rätoare pentru recidivä si isi 
aminteşte cu plăcere de' acea ciudată zi de 19 noiembrie. 

S-ar putea însă ca lingă el să mai fia depusi şi niște 
domni de la primărie, pe care la întrebarea : „De ce zaci 
in puşcărie ?“ îi va informa scurt şi răspicat: „Eh, pen- 
tru Praga !* 

Iar, la rîndul lor, respectivii domni vor avea prilejul 
să-i răspundă : „Și noi, prietene !" 


. 


Prefaţă î © 7 °° 
Poveste canibalé . . 
Povestea colaculu] de 
vare pentru sinucigaș 
La frizer ... . 
Despre gazeta oficială pra- 


Pur miadoceh ‘ain Ko- 
re . . 
Obiecţii impolriva” confis- 
ell. 
am devenit redactor 
„Lumea animalelor“ : 
n redacţia revisie de 
Hnte naturale . . .. 


ectul muzicii asupra 
animalelor . . . . , : 
Curiozitail din lumea 
animalelor . . 


n animal neobignult . 
pre bravul soldat 

Be ..... 
Bveik impotriva Iteliel 
Bravul soldat Svejk se 
îngrijeşie da vinul da li- 
furghle .:.., bi 
Svejk în fata cormlalei 
de reformare , . 
Bravul soldat Svejk tn: 


CUPRINS 


sal- - 


.zulul Oglu , . 


vata să umble cu ful- 
micotonu] eee 
Svejk la 


Bravul soldat 

aviaţie . 

Bravul soldat” Svejk ‘or- 

gonanta | la companla a 
Logon în familia noas- 


Salvet a soe 
Scenă de reclamă . | 
Ce trehule, de fapt, să 


încă un cetăţean onest? . 
Vanltatea omenească 
Romanul newfoundlande- 
Din necazurile unul. repor- 
ter de stiri locale . . 
© stafie bintule prin sml- 
chov şi Kollfe .... 
Despre un martor neno- 
Din cälätorille de inspec- 
pecHe ale ministrului 


Spre dimineata | s-a facut 
milă de un cal chinult 

Suferințele domnului Ten- 
krat . 
Revellonul absinentiler . 
Leul inchis . . . . 
Jn parcul Haviitek . . . 


Bucurlile de tatä ale dome, 


nului Motejziik . … , 
A doua serie de bucurii 
părinlești ale domnului 
Molejzllik . . . . . . . 
în ce sintem mari . . 
Supliment vesel duminiesi 
Misterionsa povesie a unul 
monument . 


imi fac oua ma . . . . 
Cum mi-am cusut un nas- 
ture la panlaloni , . . 
„Lada“ . . 1 ww . . 
De. Fr. Surkup . ww . 
Un partid realist, adică 
progresisl . 2. , , . . 
Un vitesz muntenegrean 
la ananghie . . . . . 


Follcton snortiv . 
Povestea alegătoruluj de- 
cedat . oe 
Inumpléri din Datice 
Politica la 30° Celsius 
Batistuja de Inou . . . 
Practleantul Zemla . , . 
Discuţie cu un cenzor 
Ciudata aventură a unul 
rätol Indian in parcul mu- 
niclpal 


353 
337 


405 
400 
414 


419 


578 


Povestea unul: setățeaa + 


onorabil . . . « . * 
Folleton . . 

Cum 8-a dus doranui Ma- 
zucha să răzbune énoarea 


lui de lamilist ofensată 
Avenluri cu un bâäletel 
gol puşcă . 

Revolta pu puscărtagutui Sei 
Scumpa "mea prietené 
Julla . 
Evterminarea pracilean.. 


ilor la casa de expediţii 
Kotkan . 

Povrse evrelasca ‘din Zac 
pustna, oraş galitlan . 
Despre  aulorităţile va- 
male austriece . . 
Greutăţi cu creatla lite- 
vara. . 

Un gisllor sinăut sons 
Exemplu din viat& 
Povesie despre portretul 
Impiratulu Franz Jo- 
6eph I ten ss ee 
Pitenille  domnuluj Hurt 
Un trădător al națiunii la 
Chotébor . 

În preajma lacului Bala: 
ton . . : 
Almanahurile ‘imorate 
Latrina părăsită . . . 
O poveste nefericilă cu 
un motan , . 


„Cum a votat Cetliéka . .