Dragos Protopopescu — Fortul 13 (1936)

AR 
ELĂ 


tsi 
Pia As 


DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


FORTUL 13 


ROMAN 


EDIȚIA l-a 


EDITURA „CUGETAREA“ 
P. C. GEORGESCU - DELAFRAS 
BUCUREŞTI IV — Strada Mătăsari 23 


MAMEI ŞI SOREL MELE GICA 
— TUTUROR ALOR MEI : 

O MICĂ TRILOGIE DE 'NTU- 
NERIC A CĂREI PRIMĂ PARTE, 
CEL PUȚIN, NU VREA DELOC SĂ 
FIE TRISTĂ... 


FORTUL 13 


I 


Domnul Eulampe Sibică sa născut în al 
treizeci şi douilea an al vieţii sale. 

Cum? Foarte simplu, ca martir şi erou na- 
țional. 

Când? 

"Intr'un an aşa de prost, că Dumnezeu, dacă 
ar şti tot ce s'a petrecut, ar refuza creştinilor 
să-l numere dela Hristos! 

Unde? 

In ţara cu pâni şi iemei din belşug, voevozi 
de veacuri şi lepre mai recente, cu biserici 
albe, şi multe felinare roşii, cu asini demni- 
tari, și nume de eglogă: Ruritania. 

De ce? 

Fiindcă pur şi simplu sa întâmplat ca 
domnul Eulampe Sibică să aibe ochii verzi. 

Detalii ; 

Seara, încă tânără. Mândră ca o capelă 
verde dată pe sprinceana pământului. Pă- 
mântul e în deobşte orașul sau satul unde 
fiecare mâncăm, dormim, scuipăm, iubim. 

In cazul de faţă pământul era un oraş vestit, 
unde toate aceste patru exerciţii religioase se 
“execută zi şi noapte, la maxim, în case sau 
pe case. Orașul cu nume de Bucara — anu 


5 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


se coniunda cu Bokhara, splendid centru alga- 
nistan, unde toate acestea se fac cel puţin pe 
covoare de preţ. Bucara îşi trage numele, 
după istorici, dela un păstor, iar după oame- 
nii cari ştiu ceva, dela cuvântul traco-ilir 
„bacară“, vechiu cât naţia, de vreme ce stă 
in amintirea tuturor strănepoţilor — inclusiv 
Lucian Blaga, poetul — că războinicii stră- 
moșşi, după ce se spintecau reciproc in hoarde, 
se inchinau lui Zamolxe, şi, pe meterezele 
incă fumegânde de prădanii, beau sânge de vi- 
teaz din ţeste şi jucau ţintar cu vertebrele 
capturate. 

Bucara mai este, in afară de capitala vite- 
jismului şi hazardului traco-ilir, un oraş „0c- 
cidental“ ; dovada peremptorie: încă inainte 
de a lua ființă, era numit micul Paris, cu toate 
că ţara, printr'un mare eufemism şi o mică de- 
plasare geografică, se numea numai Belgia 
Orientului. 

Prin aceste titulaturi modernizante, enco- 
miaștii din partea locului vroiau pe semne să 
spună că e un oraş cu străzi la centru, gropi 
pretutindeni și ţigani la perilerie. 

'Țiganii, sub tormă de chelneri, hoţi de bu- 
zunare, sau țambalagii, vin la centru şi umplu 
cu noaptea lor localuri şi străzi, cari, lără de 
asta, ar îi albe şi curate ca ziua cu cure Dum- 
nezeu a binecuvântat din moși ţinutul. 

Adăogaţi la aceasta: un primar zis „nebun“, 
Arcul de Triumi, Vespasiana dela Naţional și 
Palatul 'Teletoanelor și aţi obţinut, în carne şi 
oase, orașul unde oamenii nu pot luce treabă 
liindcă trebuie să tacă dragoste, şi unde nu 
pot face dragoste liindcă trebuie să lucă po- 
litică ; unde jumătate din populaţie fură şi ju- 


be As 


FORTUL 13 “9 


mătate numai ţipă că se iură; unde toate se 
petrec şi nimic nu se întâmplă, orașul arşiţei 
necontenite a cărnei, al excrocheriei de presă 
şi de stat, Bucâra, capitala Ruritaniei. 

Seara era, aşa dar, încă tânără. Mai puţin 
tânără ca adineaurea, când începeam această 
introducere. Lucru pentru care, capela verte 
citată era acum mai mult un brăţar de ca- 
titea albastră, bandajând de răni Bucăra. Dar nu 
de rănile zilei (cojirea zidurilor şi-a moralei 
publice, murdăria haznalelor şi-a miniştri- 
lor, promiscuitatea trotuarului, prostituirile 
din case şi oficii). In oraşul cu trotuarul in 
casă şi casa pe trotuar, cu noaptea clară ca 
ziua şi ziua mai spurcată ca noaptea, rănile 
momentului erau, aţi înţeles, puzderia de re- 
clame luminoase, ca nişte danturi cariate 
zvârlite într'un lavabou. 

Trageţi acum o linie dreaptă, care să in- 
lățişeze mersul normal al unui tip simpatic; 
ciuliţi urechea; ascultați, dacă puteţi, cum tâ- 
nărul de statură sveltă şi inaltă udetlorează 
aerul cu un „melon“ proaspăt sosit dela Lock 
et Co. Halters, His Majesty's Servanits, St. 
Jumes's Street, London W. 1. şi, strâns într'o 
generoasă vidră de Virginia, molestează ne- 
păsător caldarâmul, cu tocurile săptămânal 
reparate ale unor ghete de şopârlă calenie, 
peste cari coboară îmbrăţişarea caritabilă a 
ghetrelor cenușii: şi aţi obţinut cele două 
extreme ale persoanei cu care domnul Eu- 
lampe Sibică face în viaţă trăsura de unire 
intre pământ şi cer, şi călărește întelul său zi 
și noapte, planeta. 

Mai observați şi cum işi trage mânuşa cu- 
loare „canari“, pe o mână a cărei singură 


10 DRAGOS PROTOPOPESCU 


oreşală e — se spune — dea li prea îru- 
moasă; şi cum, între doi canini voraci, işi 
joacă uşor, ca pe o îloare, un Dunhill greu 
de tutun ca de o legendă orientală, lăsând 
buzelor senzuale exact atâta spaţiu cât să 
fredoneze: „Dumnezeule, noaptea asta nu-i o 
noapte, e-un amor!“ (Domnul Eulampe e ru- 
ritan ortodox, și, ca atare, crede în existenţa 
lui Dumnezeu în... interjecţii.) Apoi trageţi 
altă linie dedesubt şi adunaţi: ați obţinut prin 
cel mai simplu procedeu —al lui Pitagora — 
imaginea totulăa aceluiaşi ins, care, sub ace- 
lași nume, deplasa spaţiile în drumul lui fatal 
— şi veţi vedea de ce— dela etajul treial ho- 
telului Minerva Palace, jos pe pâlnia ascenso- 
rului, către cinema Sex-Appeal, pe străduța 
principală a oraşului, calea „Victoriei“ (vine 
dela Victoria Constantinescu, amanta „en ti- 
tre“ a unui fost primar liberal integral). 

L-aţi obţinut pe domnul Eulampe Sibică, 
minus, negreșit, obrajii săi, pe cari trebuie 
neapărat să-i fi văzut, ca să vă daţi seama 
in ce potrivită măsură îi tampona pânăla roşu 
vata muiată in acid boric (soluţie slabă) a îul- 
pilor de zăpudă. Aceştia, de pe pomețţii ințe- 
paţi, se prelingeau dealungul trupului bine im- 
brăcat, și mureau la picioare, ca niște săruturi 
neizbutite. 

Minus, de asemenea, bastonul gros, de cea 
mai bună trestie sud-americană, gemând in 
mână, la fiecare atingere cu trotuarul, de 
vreun suspin parcă rămas din doinele din 
Honolulu. 

Incadrat in toate aceste meridiane şi para- 
lele pe cari, ca o dansatoare pe funii multi- 
ple, işi fixase definitiv poziţia pe mapamond; 


FORTUL 13 11 


cu aţa proaspătă ca aurorele elveţiene sur- 
prinse din expressuri, cu pieptul decorat de 
metropole, în toată făptura lui liberă şi aerată 
ducând ceva din spaţiile vizitate, — domnul 
Eulampe Sibică era un rezumat de ţări şi ano- 
timpuri, bine ponderate, bine numărate, bine 
puse la punct, şi mânate din urmă, ca o turmă 
molcomă de idei „merinos“, cu pipa şi ba- 
stonul, de un baci snob şi îluşturatec. 


vreun penultim scuipat de omăt, şi panglica 
de catilea albastră a stelelor. 

Din când în când cugetarea sa frecventa 
adâncimi vertiginoase, săruta everesturi de 
viziune şi sinteză; atunci domnul Eulampe se 
intreba cam câţi kilovaţi pe secundă vor fi 
consumând reclamele luminoase, dela toate 
cinematograiele din Bucara, şi câţi copii, bu- 
năoară, sar naşte pe secundă din această 
energie, dacă un Edison s'ar ivi care să năs- 
cocească un sistem — desigur îrigoriier — 
de a transiorma lumina în carne omenească. 
Era de altfel ideea sa predilectă, biciuită de 
dorul patriei și de grija mortalităţii infantile 
la sate; năzărindu-i-se, mai ales, oridecâte ori 
trecea pe lângă o femee sau pronunţa cu- 
vântul „pelaoră“. Idee care-l sustrăsese ani 
de zile deşertăciunilor vieţii — ca aceea de 
a face bani, sau de a îace o mutră serioasă 


13 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


in societate. Şi-i inchinase toate clipele, in 
cari nu avea ce lace, întrebării: de unde ştii 
d-ta că, acel Edison, nu se va numi, în cele 
din urmă, Eulampe Sibică, şi că, aşa, cum ste 
plimbă acesta filosofic, sub reclamele violente 
ale Bucarei, nu va da cu mintea, intr'o bună 
zi — sau noapte — de un procedeu după 
care să poţi face un copil prin simpla apă- 
sare pe un buton electric! 

Altă idee extraordinară, din câte fecundau, 
cu generozitatea bine cunoscută a ideilor, lo- 
bul trontal al domnului Eulampe, la ora aceea, 
era: dacă iarna or ti existând țânțari în Ve- 
neţia, şi câţi aproximativ? Sau dacă broaş- 
tele țestoase nădușesc, şi pe unde? Sau 
dacă, atunci când fac amor, îşi scot carapacea, 
şi pe unde? 

Apoi lobul in chestiune trecea iară la uc- 
tualitate; și găsea, printr'o ne mai pomenită 
percepţie de geometrie descriptivă, că recla- 
mele luminoase ale Bucarei sunt mai mult Ii- 
niare decât circulare, şi, deci, mai mult gen 
european, tranco-italian, decât gen anglo-ame- 
rican. De unde întrebarea: De ce rasa lu- 
tină o îi preterind linia dreaptă, pe când rusa 
anglo-americană are vădită inclinare spre li- 
nia circulară ? Pentrucă uceasta din urmă 
(nu linia, ci rasa anglo-umericană) a dat pe 
cei dintâi călători în jurul lumii — răspun- 
dea imediat domnul Eulampe, care se juca cu 
problemele, ca Indienii cu şerpii în sân. De 
unde și concepția imperialistă in politica 
neamurilor anglo-americane, mergea dânsul 
mai departe, concepţie ce nu-i de apt decât 
un fel de „perpetuum mobile“ de formă cir- 
culară, care la dânsele înseamnă: a te in- 


FORTUL 13 13 


toarce tot de unde ai purces (însă ceva mai 
bogat ca mai înainte), iar la neamuri sărace 
de-apururi, ca valahii, se traduce cu: a bate 
apa'n piuă (la tine acasă). 

Şi trecând cu ochii pe sub reclama, ca o 
poartă de vis oriental, a lui Polyfoto, bătută 
numai în smaragde şi safire de lumină, dom- 
nul Eulampe se căţăra cu gândul de aceea a 
lui Mobiloil, tăind cerul ca un trapez (Şi-i 
aducea aminte că nu mai are ulei la motor) 
—sau reclama lui Sandeman, Sandbrand, Jan- 
tehaș, răscolind noaptea ca nişte ulcere, al- 
tele ca nişte săgeți, pistrui, sau tirbuşoane, 
până ce, cu aere de Boulevard Raspail, se 
deschidea la dreapta, pe un suiş fantastic de 
sclipiri, vechiul bulevard al copilăriei, de ne- 
recunoscut acum sub ninsoarea permanentă 
de artificii şi reclame: 


Francisca Gall 
în 
Dragoste ca la ea acasă 


lucea ca o dulce ameninţare; apoi, după un 
colţ, cu un etaj mai sus: 


Lil Dagover 
în 
Husarul fără domiciliu 
Leal, domnul Eulampe  Sibică şi-aduce 
aminte că mai are de plătit un rest... întreg, 
din nota dela hotel. 
Clive Brook şi Evelyn Brent 
n 


Î 
Reptila adulteră 


14 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


— Ah, vampa asta cu umărul strâmb, ochii 
răi şi vino'ncoa' peste tot, iși bătea limba de 
cerul gurei domnul Eulampe, cu gândul la 
artista care împreună cu Isabel Jeans — cea 
cu ticul delicios din ochi și bărbie —a turburat 
ceasurile lui de studenţie în oraşul dela Nord. 

Seria vedetelor exotice terminate, iată re- 
clame cari toarnă chartreusă în nume sim- 
patice, iubite, familiare: 


Elvira Godeanu 
in 
Trei inimi şi o dilemă 


film naţional de ultimă oră, cu frumoasa ve- 
detă; ca şi: 


Dragos Protopopescu, lenor, 
In 
Gorila care se amuză 


„cu celebrul Karloit al Ruritaniei, intrun 
film mut dar sinistru, cu preţuri urcate, pentru 
amatorii de leşinuri și tiori“. 

Şi alte reclume, şi altele, turnând la rând, 
pe gâtul publicului mișunător, în linii jucăuşe, 
vin rubiniu, sau pipperment, cointreau sau 
simple oranjeade de lumină, ca din mâna ne- 
văzută a divelor de pe ecran. 

Sumedenie de pierde-vură stau cu guru căs- 
cată, să le pice parcă licoareu de lumină, 
cu ceva in ca purcă din savoarea femeilor 
din vis sau numai ușternut. 

Domnul Eulampe Sibică nu e platonice, 
şi are, de când era copil, oroare să vor- 
bească în sine, de persoanele ubsente, când 


FORTUL 13 19 


sunt femei ; trece, deci, mai departe şi se opre- 
şte la o reclamă mai nouă: un cap deitemee, 
bătut în rubine electrice, cu o îuntă în formă 
de aripă de moară invârtindu-i-se intruna in 
cocul din ceaiă, în tact desăvârşit cu doi ochi 
mari ce se dau peste cap din jumătate în ju- 
mătate de minut. Mai mult — şi aci domnul 
Eulampe se minunează: la gâtul gol al îe- 
meei de mai sus, un colier de perle atârnă, 
în josul căruia un cărăbuş de un verde mân- 
gâietor îşi destoia şi intoia alternativ spinarea, 
în ritm cu moara şi cu rostogolirea ştrengară 
a ochilor. 

— Uite, domnule, o reclamă ideală pentru 
Moara cu noroc, expostulează domnul Eu- 
lampe, cu un pumn zdravăn trimes din expan- 
sivitate, în pieptul primului preopinent din 
faţă. 

Acesta îi răspunde cu o observaţie uutoh- 
tonă de origine turcă, şi trece mai departe in 
adulmecarea vreunei femei de ocazie. In 
vreme ce domnul Eulampe Sibică urmăreşte 
înainte femeea din aer şi nu mai poate de 
admiraţie după tripla ingeniozitate care făcea 
ca o roată de moară să se invârtească în tuct 
cu doi ochi nebuni de temee şi două aripi de 
cărăbuș. 

— Uite, domnule, reclamă, uite! Nici că 
se putea, ceva mai nimerit pentru un teatru 
nou, pe care-l mai chiamă şi Moara cu noroc. 
Şi ceva autohton, domnule, naţional!... Lu 
mijloc trebuie să îie vreun evreu! Directorul 
trebuie să fie evreu... Numai ei tac lucruri 
aşa de autohtone... Cele mai româneşti nume 
ei le au (Negură, Câmpeanu, Botez, Baltag,)— 
Silberstein, Finkelstein, Rosenblut fiind numui 


16 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


pseudonime. Limba cea mai autohtonă, în 
îrunte cu Barbu Lăzăreanu, ei o vorbesc. 
Câte basmale a avut Creangă în total, ei ştiu. 
Dicţionarele şi vinurile autohtone—ei le fac şi 
prelac. Uite, acum fac şi reclamele cele mai 
autohtone... 

Un pumn era să meargă în pieptul altui 
preopinent; dar acesta apucă să spună cu- 
vântul ture dinainte... 

— Da, da, vorbea domnul Eulampe înainte, 
cu aerul. lată o reclamă-tip. Nu liniară, nu 
statică... Circulară și mişcătoare. Orice re- 
clamă trebuie să aibe aerul că face ocolul 
pământului; că obiectul ei vine de peste 
oceane şi peste oceane se duce. Orice re- 
clamă, cu un cuvânt, trebuie să lie anglo- 
americană. lar evreul e un om care se naşte 
nepustor de mărunţișuri, trăeşte milionar şi 
moare cetățean englez. Vezi Disraeli. Orice 
evreu mai e şi un universal, un imperialist. 
Cu un cuvânt mai pompos. un mercantil. 

Şi la fel era şi reclama din faţă, care par- 
că venea de peste lumi şi-i aducea așa de 
bine aminte de reclama cu lapte pentru copii 
ce adună de ani de zile popor de gură-cască 
in Picadilly Circus, din centrul Londrei. Ca- 
nadieni, Australieni, Indieni, Neo-Zeelandezi, 
— vizitatori din toate dominioanele şi sterele 
de iniluenţă ale imperiului, sosesc aci 
să facă haz de copilul care, dolotan, panta- 
gruelic, apare cocoţat în cărucior pe cerul 
ursuz al metropolei, deasupra restaurantului 
Monico. Cu degetul în gură se strâmbă şi 
scânceşte mai întâi; îi este foame; apare gu- 
vernanta ; copilul se domoleşte şi înseninează 
pe măsura ce aceasta îi întinde la gură uu 


FORTUL 13 17 


biberon cu lapte britanic. (In Anglia poeţii, 
găinele, untul, laptele, tot, până şi ouăle, sunt 
„britanice“.) Copilul ia biberonul in mână, îl 
mângâie cu stânga, cu pieptul, cu ochii, îlsoarbe; 
iși bate buzele, soarbe iar, dă ochii peste cap şi 
se bate pe burtă. Pauză; digestie, (ieşire afară) ; 
laptele britanic a îulgerat măruntaele, şi-a pro- 
dus eiectul: copilul se îngrașă văzând cu 
ochii; e momentul ca biberon şi guvernantă 
să dispară un moment; apoi, copilul şi căru- 
ciorul; ca din nou să apară, în aceiaşi serie 
de metamorioze. Toată drăcovenia ţine un 
slert de ceas, şi lumea săracă vine Sâmbăta 
să o vadă de patru ori în şir şi să plece acasă 
mulţumită că a fost la cinematograi. 

Ei bine, copilul acesta — mai popular azi 
ca surâsul Prințului de Wales —a răspândit 
laptele din Surrey, al Lordului cu reclama, pe 
toată fața imperiului lui George al V-lea, şi 
jurnalele engleze dau nume de fermieri ca- 
nadieni, văcari australieni, preoţi Mormoni, 
cari şi-au părăsit tarabele şi altarele, vacile 
şi femeile, şi se hrănesc azi numai cu laptele 
lordului Cardogan din Surrey. Aceasta numai 
din delerenţă pentru ingeniozitatea şi succesul 
reclamei din Picadilly Circus. 

— Ei bine, teatrul ăsta, ca şi laptele lor- 
dului Cardogan, o să facă ocolul lumii, se 
bătea, de data aceasta pe el însuş, în piept, 
domnul Eulampe, îmbătat pur şi simplu de 
ideea îericită din reclamă. Cum şi, în sub- 
sidiar, îmbătat de capul femeei, care, oricât 
de vag schițată în reclama de rubine pâlpâie- 
toare, îi aducea aminte, mai ales prin ros- 
topolirea ştrengară a ochilor, de un chip 
aievea sărutat. 


2 


cf... 


18 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Francette! Ea e! Francette! Dar ce 
caută acolo sus Francette — bătută în pi- 
roane de foc, şi cu un drug care, făcând linia 
de unire între bustul — mai precis: inima 
ei (căci Francette, închipuiţi-vă, avea una) 
— și firma noului teatru. o recomanda 
parcă lui Dumnezeu, impreună cu o listă în- 
treagă de preţuri — reduse — dedesubt. 

— A,da! E noul teatru, frate! Noul tea- 
tru de comedie şi operetă: Moara cu noroc. 
Aşa-i! Şi ea, sigur, Vedeta nouei companii! 
Doar au ţipat si ziarele. Uite-o, uite-o chiar 
aici, în fotopratie. Francette e lemeiu care te 
țintueşte cu-o privire chiar din tlotopratie! 

'Țintuit şi el, işi revedea prietena in caseta 
mare dela intrare, apoi in hall-ul teatrului, 
unde, dominând peste celelalte iotogratii, cu 
mâinele în şolduri, jumătate goală, işi da peste 
cap drăcoșşii ochi, și boiul întins şi neted, bine 
acordat, de banjo mexican. 

In mijloc, punctul cel mai avansat al pântecu- 
lui, care, la grecii vechi (vorbă să fie) ochiul lui 
Dumnezeu se numeu, deasupra unei centuri de 
prințesă lilipină — pesemne ultimul rol — su- 
râdea şi el de toate armoniile şi bucuriile ce ve- 
neau din sâni până la el şi plecau inapoi, ca 
niște ştalete credincioase ale vieţii, să cânte 
pe Francette din tălpi şi până'n creştet. 

Creştetul se anima atunci in părul ruginiu, 
şi se involbura in şuvițe inspirate; iar până 
la tălpi, genunchii rotunzi si așa de netezi 
se preschimbau in capete mici de ulăută şi 
vibrau cu strunele nevăzute ale cărnei, de 
toate fericirile din trup. 

Fruncette : 19 ani, 57 kpr., statură mijlocie, 
talie de ghitară, umeri de saxonă, gene na- 


FORTUL 13 19 


turale, niciun dinte fals, sâni-pergamute, 7 
clase de liceu şi trei voiaje la Paris (ultimul 
până la Praga), jumătate franceză, jumătate 
ruritană și mai mult de patru sierturi israe- 
lită. Nu ştiu precis din care din cele nouă 
triburi se trăgea. După ochi, din tribul lui 
Cain, avându-i ucigător de frumoși; dar avea 
inimă de samariteană ; în vreme ce cu Rubin 
avea comun numai pietrele scumpe, după cari 
se înebunea. Eventual putea îi şi creştină, şi 
incă ioarte ortodoxă, fiindcă ştia să se roage 
şi chiar să cadă — în genuchi — aşa de trumoș... 
In orice caz, într'un rol de băiat, intrând odată 
în biserică, se zice că şi-a scos "pălăria... 

Era frumoasă? Aţi ghicit. Dar era mai 
mult decât frumoasă: era drăguță. 

Şi domnul Eulampe găsește nimerit să su- 
blinieze îvraza-i preferată cu un gest din bra- 
țul întins, ca şi cum să cuprindă pela spate 
mijlocul familiar al artistei. 

Dar aci avu loc un fenomen pe care ocul- 
tiştii îl numesc: de ectoplasmă, iar îndrăgo- 
stiții: de noroc. Un tenomen a cărui preve- 
dere şi pătrundere scăpau pentru moment lo- 
bului irontal al domnului Eulampe Sibică: 

Cum sta dânsul cu mâna 'n şold, iotografia 
din peretele de lemn se deslipeşte brusc; din 
„cabinet“ şi din senin devine „mărime naturală“, 
şi talia visată, numai că îniotolită de data 
aceasta într'un vison blond şi parfumat, îi cade, 
aruncată din cer ca Epistolia Maichti Domnu- 
lui, la piept. 

— Francette ! 

„— Eulampe! 

— Tu aici? 

— "Tu aici? 


20 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


II 


Ne-am inşela, dacă am crede că, întrebări și 
răspunsuri atât de puţin concludente, puteau 
contribui cine ştie cât la elucidarea întâm- 
plării care vroia ca, din stere diametral opuse, 
două corpuri psiho-iizice, cum ar spune — de 
data aceasta pe drept — d. Mihail Dragomi- 
rescu, să se ciocnească, și încă atât de vio- 
lent, intr'un hall de teatru. 

Două perechi de buze și danturi incleştate 
fac vreme de cinci minute dulcele lor oliciu 
animal de recunoaștere, apoi ochii bărbatu- 
lui se plimbă, ca pe un scripete, în sus — şi— 
josul sânilor adverşi; aruncă o privire în 
stradă; numai atunci domnul Eulampe își 
poate lămuri că făptura amică nu picase chiar 
din cer, ci numai dintrun taxi, dovada gă- 
sind-o în chiar lundul portmoneului său, de 
unde trebui să scoată 45 de lei, cursa din strada 
A. D. Xenopol, istoric român No. 1, şi până 
la teatrul în chestiune. 

— Da unde ţi-e trăsura ? 

— Ce trăsură? Vrei să spui mașina... 

— Ce mașină? Vreau să spun trăsura, se 
congestionează domnul Eulampe... Maşină! 

Mașină de scris, maşină de tuns, mașină de 
călcat, mașină de râjnit catea... De câte ori 
ţi-am spus să nu mai spui la automobilă ma- 
șină... 

— Da așa spune toată lumea... 

— Nu mă interesează! Nu mă interesează 
lumea unui oraș unde, in orice direcţie ai 
arunca o piatră, lovești un bădăran... 


FORTUL 13 21 


— Vasăzică mă taci bădărancă... lar în- 
cepi... Na, să te înveţi minte! 

Şi fiinţa care, cu opt minute înainte, surâ- 
dea atât de anpelic şi supraterestru... în foto- 
gratie, cu o mână obişnuită pesemne cu casta. 
pnettele, aplică pe obrazul stâng al d-lui Eu- 
lampe o palmă ascuţită ca o coadă de cobra. 

Domnul Eulampe avea o plastică destul de 
atrăgătoare pentru sexul duşman. Dar nu-şi 
inchipuia că într'atâta. Laureatul mai multor 
premii nu știa că palmii academici pot îi la 
singular de genul femenin. Cât despre mutra 
sa („gueule“ pe îranţuzeste), tot ce ştia despre 
caracterul ei de atractivitate, era o evidentă 
proclivitate spre gușă, fapt care îl trântea lu 
pat zilnic, primele zece minute dimineaţa, după 
ce sărea în oglindă la trezirea din somn. 
Drept care, se admonesta singur, în cele zece 
minute următoare, cu o lingură de cauciuc 
cumpărată dela un mare Institut de trumu- 
sețe din Slatina, pe care o aplica metodic 
pini ameninţătoarei protuberanţe submaxi- 
are. 

Tot ce ar îi dorit deci dânsul, în momen- 
tul în care Francette sărea din taximetru, 
asupra sa, cu oferta unui nou sistem de ma- 
saj, ar îi tost ca palma ei să nu se ocupe 
atât de inexplicabil de pomeţii inocenți, ci 
câţiva centimetri mai jos, sub bărbie. Arii 
profitat şi guşa puţin, din gestul care până 
acum umplea de satistacție numai pe tânăra 
vampă din față. «= 

Domnul Eulampe îşi aduce insă aminte că 
disputa linguistică între „trăsură“ şi „mașină“, 
cu complicaţii cari nu dilereau mult de cele 
de azi (femeea, din punct de vedere îilologic, 


22 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


e un animal așa de monoton!) lusese chiar 
pricina certei lui anterioare cu Francette. 
Cum ar îi dorit, ca de data aceasta dilicila 
problemă semantică să fie cel mult pricina 
impăcărei lui cu fata adorată, snobul dictato- 
rial dintr'insul părăseşte orice intenţie de a 
„crana“ ; își scurge şi răsucește în haine tru- 
pul ca un melc, îşi pipăe, pentru orice even- 
tualitate, şi pentru mai multă siguranţă, cu 
vâriul limbei, amigdalele deplasate, omuşorul... 

Apoi, cu o înghiţitură asigurătoare, și un 
zâmbet sălciu : 

— Da cum, Francette... nu mai ai tră... 
vreau să spun: maşină? 

— Maşină! Maşină de scris, maşină de 
cusut, maşină de tuns, maşină de râjnit, ma- 
şină de  călcat!... Ce-i aia mașină?.. il 
mângâe ironic Francette pe celălalt obraz cu 
alt soi de castagnette. 

— “Tu ştii că intotdeauna mi-a plăcut să-ţi 
cedez, behăe galeş domnul Eulampe, ca un 
miel de Martie, la picioarele Magdalenei... 
Nu, spune, Francette, nu mai ai maşină?... 

— Nu ştii că nu mai am? 

— A murit? rânjeşte el omicid... 

— Ei, ai vrea acum şi să moară, săracul, 
de dragul tău... 

— De dragul nostru, Francette, pentru dra- 
gostea noastră ! — Nu ştii că dragostea tot- 
deauna ucide ? 

— Da, dar pe cei cese iubesc. 

— Ei, uneori mai dă şi prin vecini. 

— Ei bine,ailă că de data asta n'a făcut-o. 
Vecinul dragostei noastre trăeşte, și-i încă 


FORTUL 13 23 


foarte bine şi prosper... Numai că nu mai 
trăiesc eu cu el... 

— Ei, da de ce? Nu mai are bani? O, 
pardon! Nu-l mai iubeşti? 

— Dragul meu, e aşa de prost că... ce 
proastă eram eu până a-l întâlni? Dar să mă 
vezi acum... 

— Nu, nu, nam curiozitatea asta, se dă 
înapoi bărbatul speriat... Cel mult aș vrea să 
văd cât mai curând aluniţa vânătă, ca o icră 
neagră, din vâriul sânului tău drept. 

— Icre negre ? Dar ce, sunt regină de... Şaba ? 

— Ha, ha, ai îi întru câtva indicată... Evreică 
basarabeancă... 

— Da de unde mă scoţi evreică basara- 
beancă 2... Alta acum. 

— Ca să fac un joc de cuvinte. De fapt, 
ştiu bine că, dacă ai îi evreică basarabeancă, 
ai fi rusoaică, pe când tu eşti evreică din 
regat... deci nemţoaică! 

— Dar ştii bine că sunt româncă — de ori- 
gine... | 

— Şi numai de protesie israelită... 

— lar tu ești un caraghios de origine, şi de 
prolesie măgar... 

— 'Tot sunt mai avantajat, ha, ha, ha! 

Şi domnul Eulampe râde cu o gură așa de 
căscată, că dacă ar îi avut în faţă o oglindă, 
aceasta de bună seamă ar îi crăpat. 

Oglinda era din fericire numai Francette, 
care în cornea transparentă a ochilor ei mari, 
ca două lagune albastre, răsirângea un cer de 
violete... 

— In cerul acesta de Parma, al ochilor tăi, 
eu ştiu că nu mă găsesc, Francette, începe să 


24 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


gurue la sânul ietei. — Eu nu mă găsesc, Fran- 
cette... 

— Fiindcă eşti prea păcătos... N'ai ce căuta 
în cer! 

— Fiindcă sunt prea bun, Francette... Hai 
să ne căutăm din nou cerul. Haisă ne iubim, 
Francette. Să ne iubim bine. — Bine e ad- 
verb dela bun. Să fim așa de buni şi să ne 
iubim aşa de bine, Francette, — să crape de 
necaz Belzebuth şi să dea ialiment Internul! 

—... Vorbeai adineaurea de icre negre... 

— De lapt vorbeam de una singurăăă... 
Dar dacă vrei tu să reluăm supeurile noastre 
de odinioară, vin să te iau după teatru, la res- 
taurantul nostru italian, cu Chianti cu miros 
de smeură, cu unt pe „toast“ englezesc, şi 
icre moi de  Şaba — în comerț — şi — de 
fapt — dela Jurilovca. 

— Cine ar putea rezista, Eulampe mic şi 
măgar, unei fraze sonore ca un vers din Sa- 
main ? Cedez deci, dar nu la stârşit, ci după 
actul al doilea... 

— Fraza ta sibilină, ca o prevestire de 
apocalipsă, eu, ortodoxul de mine, pre ea a 
o pricepe nu pot. 

— Nătărăule, parc'ai îi nu ortodox, ci 
tostul meu amant. Mai precis, parcă ui li 
cronicar dramatic. Fraza meu sibilină vrea 
să spună că în piesa pe care o jucăm aci, și 
care constitue... 

— Asta ştiu: cel mai mare succes ul stu- 
giunii... 

— „. iar pentru mine un prilej de u mă 
desbrăca de nouă ori, și a juca mai mult in 
pat, actul al doilea petrecându-se într'o cusă 


FORTUL 13 25 


de oameni cumsecade, acolo eu nam ce 
căuta... 

— Atunci, nu joci... 

— In sfârşit: ai înțeles. 

— Şi atunci poţi veni să mă iei după cor- 
tina actului unu şi pânăla cortina actului doi. 

— Cum, începi actul al treilea, goală ?... 


— Domnişoară  Francette...  Domnişoară 
Francette, va venit rândul!... De când 
vă caut! Regisorul e îurios! — Unde aţi 
[lost 2... — se repede dinăuntru „ințipien- 


dul“, apitând un sacou larg destăcut şi nişte 
braţe de semnalizator electric pe iurtună... 

Francette trage pe domnul Eulampe uşor 
de nas (gest familiar contractat dintr'o ope- 
retă) şi dispare pe culoarul care duce la ca- 
binele actorilor. 

Domnul Eulampe Sibică face o piruetă şi, 
după o mică abatere pela cassă şi vestiar, intră 
in teatru, dornic să-şi vadă tosta şi viitoarea 
prietenă. 

Aceasta şi era în scenă, goală ca ţeasta lui 
Sanielevici, şi făcându-se — pentru public — 
că nu nimereşte mâneca unui peignoir ce ame- 
nința să o îmbrace din mâna unei subrete 
bete. După un paravan, un amorez timid sgâlu 
ochi de bolnav de icter, în vreme ce, de afară, 
se auzeau bătăile în uşă ale soțului încor- 
norat. 

— Da bine a ajuns Francette, dom'le!.... 
murmură Domnul Eulampe, căutând asiduu 
puncte de asemuire fizică între dânsul şi tâ- 
nărul de după paravan. 

In sfârşit, soţul intră; tânărul sa subti- 
lizat într'un dulap, pentru ca, în curând, 
Francette să se poată desbrăca a doua oară, 


26 DRAGUŞ PROTOPOPESCU 


de data aceasta in mod legitim, pentru soţ. 

— Puteţi să-mi spuneţi, vă rog, doamnă, ina- 
inte de venirea mea,s'a mai desbrăcat vreo- 
dată, se apleacă îngrijat domnul Eulampe spre 
urechea vecinei din stânga. 

— Nu, fii pe pace, domnule, nu. Va aş- 
teptat pe d-v.! răspunde glacial vecina. 

— Va să zică... două din nouă îac şapte... 
de şapte ori... mai are să se desbrace de şapte 
ori !... numără în sine domnul Eulampe, oa- 
recum iericit că lumea ştie ce-i între el şi 
artistă... 

Dar nu termină bine numărătoarea, că de 
pe scenă se aude un: Aaaaa! strigat ca de 
cineva care alla intâia oară că pământul e 
rotund. Era Francette care credea pe dom- 
nul Eulampe de mult sosit la barul Cavura, 
dând ordin din vreme pentru supeul dela 10 1/2 
şi, când colo, il descoperea in stal, stricându-se 
de râs, la trei metri de ea. 

— “Tu aici? Şterge-o şi opreşte din vreme 
masă la Cavura! continuă drăcos artista, în- 
tr'un „aparte“ ascuns după paravanul ochilor. 

— Cavour, ca Cavour, ţignito, dar teme-te 
de Garibaldi! îi dă un ghiont camullat parte- 
nerul real, care se intâmpla să lie bărbat in- 
cornorat pe scenă, dar directorul Coriolan în 
afară de scenă. 

Şi cortina se lasă cu un minut mai de 
vreme, peste un iinal a cărui neașteptată în- 
torsătură umple asistenţa de haz şi admiraţie 
pentru resursele veşnic noi ale spiritualei ve- 
dete. 

Domnul Eulampe se repede să ia pe Fran- 
cette din cabină, dacă se poate, așa goală, 
cum ieşise după scenă; dar la capătul culoa- 


FORTUL 13 i, 


rului se opreşte ; înăuntru vuet şi furtună, am- 
bele făcute (ca la teatru) din simple interjecţii. 

Din când în când,ceva ca o scândură de pat 
sau de baracă spulberată de uragan, făcea: Pac! 
din evidenta dorinţă de a bate tact giganticei 
compoziţii; pentru ca totul, după o culminare 
bine pregătită, să se aştearnă într'o melodie : 
molcomă, de troznete şi părueli. 

Graţie numai acestui final de reculegere şi 
meditaţie, domnul Eulampe poate să audă pe 
Coriolan, terminând sugrumat: 

— Madam, madam, când ești artistă, şi mai 
ales stea, cum te pretindezi la liecare 15 ale lunei, 
să faci bine să te hotărăşti a alege între Ca- 
vour şi Coriolan. 

— Intre Cavour şi Coriolan aleg restau- 
rantul Cavura, îi intoarse spatele această nouă 
Volumnie, din dorința de a-şi drege buzele, al 
căror roșu, deşi „permanent“, hrănise prea 
mult controversa, cu otrava lui violentă. 

— Cavour! — vreau să spun Sibică! — ţipă 
artista, căzând in braţele celui care tocmai 
ezita în uşă între ideea de a ucide pe Corio- 
lan, sau a se subtiliza complet în noaptea 
"aceea, 

— Cavurul meu mic şi drag! îl mânpâe 
artista, parcă în iluzia fericită că a sulerit şi 
ea odată pentru cineva... Ai văzut ce mi-a 
tăcut? Ai ascultat, cred, la uşă, nu? Băr- 
bații sunt așa de laşi; ei bine, ai mai po-. 
"menit așa măgar? Nu, bărbaţii ăştia sunt 
așa nişte măgari !... Pentru o replică, dragă... 
Pentru că am băgat barul Cavura într'o re- 
plică, în loc să-mi lie recunoscător că am 
salvat finalul actului! Că e deo platitudine!... 
Aj, dragul meu, impresia netă că pogoară cor- 


28 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


tina peste o lume care mestecă toată, hârtie 
supativă !... Sau, casă mă exprim mai ştiinţitic, 
care stă mirată că a înghiţit o tenie! 

— Şi mai are pretenție! In loc să mă an- 
gajeze partener al tău, din stal!... i-aș tace, 
prai pe ceilalți... 

— Guşatul... continua Volumnia să-și tacă 
buzele. Şi ce pertid! A intrat în cabina 
mea cu paşi de zefir.. Zic, ştiu, vrea 
să mă sărute pe şolduri!... Şin cinci minute, 
zelirul era uragan de pe insula Elba... 

— Nu pricep, de ce adică tocmai insula 
Elba... se alarmează geogratic domnul Eu- 
lampe. 

— Ei, fiindcă... Cavour, Coriolan... Nu- 
poleon... 

— 'Toţi italieni, toţi din insula Elba! 

— Să lăsăm rasismul! Ştii, scumpe, că nu 
mai putem merge acum ?... 

— Motivul, cauza, rațiunea ? 

— E că tiindcă... 

— Pentrucă... 

— Acum, începi tu? Certe că, pe Garibaldi 
l-am lăsat tără o porţiune de nas, un dinte 
şi o claviculă... Dacă vrei să-i calci pe urmă, 
spune-mi dinainte pentru care din aceste trei 
optezi... 

— Pentru un raid la şosea cu trăsura. 

— A, o ai aici? 

— Mi nechează la scară ca un El Zorab! 

— Știu. Coşbuc. Periect. 

— Altlel, mi-era teamă că intârzii, şi nu de 
altceva, dar mă cert, şi mă văd obligată săi 
rup lui Garibaldi încă o claviculă. 

— Las-o pentru mai târziu! 

Intr'o clipă erau amândoi la volan, adăo- 


FORTUL 13 29 


gând incă două motoare şi câţiva cai putere 
la cei 19 ai limuzinei. 

— Nenorocitule, ţi-e uleiul la zero. 

— Aşteaptă să se încălzească, şi ai să-l vezi 
la 40. 

— Mai optimist ca mine. Detect manipu- 
latorul de ulei. 

— Niciun manipulator nu mi-e defect. 

— Nici maneta de acceleraţie? Ia uite. 

Și, aplecându-se spre cadran, Francette în- 
cepe să plimbe maneta de acceleraţie. Avea 
dreptate. Nu îuncţiona. Dar, pe iuriş, dom- 
nul Eulampe accelera cu piciorul, ca să-i în- 
curce aşteptările. Bună automobilistă, insă, 
Francette observa şi aceasta, şi îi râdea 
în nas. 

Intre timp, în stradă, îluere pornise, braţe 
se agitau, trecători înjurau, dându-se violent 
in lături; un taxi vine din stânga și, în stri- 
gătele şoterului, işi atinge aripa dreaptă din 
spate de bara de apărare a limuzinei. Ce se 
întâmplase? In ceartă cu Francette, domnul 
Eulampe Sibică trecuse peste „stop“-ul roşu 
și călărea înainte ca la o cursă de handi- 
capuri. 

— Bravo, aşa da! Așa te vreau, Lămpică! 
Eroie şi dramatic! Trecând cu Dulcineia ta 
peste gardişti, peste cadavre! 

— Obstacolele sunt puse în viaţă pentru cei 
ce ştiu să le treacă, conchide eroul. | 

Şi cei doi se vedeau în bulevardul Brătianu. 
Jocuri scăpărătoare de reclame şi lumini pre- 
dau un alfabet care vorbea cu stelele. Cele 
şapte clase de liceu ale Francettei se găseau 
aci la largul lor. Nările ei fremătau de aerul 
proaspăt venit pe coperişul tras al trăsurei ; 


2 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


fata tălmăcea in metatore prolane, savantele 
cosmogonii din spaţii. 

— Uite, Ursa mare, Ursa mică... Parcă-s 
nişte Forduri dinainte de război. Uite-l şi pe 
Perseu cu Andromeda lui — menaj ideal! 
Cobilița şi Capricornul... Cloşca cu pui! Par- 
că-ar îi cenaclul lui Lovinescu ! 

— Mai taci, găină, din gură... 

— Ce pricepi tu, din frumuseţile de dincolo... 

— 'Te pricep pe tine, care vii din ele, și în 
ele te duci... 

— Scârţ! Deocamdată, vreau să mă duc la 
câmp... Sau cel puţin la Colonade. 


— Douces colonnes, auz 
Chapeauz gurnis de jour, 
Ornes de vrais oiseaur 
Qui marchent sur /a tour. 


— Douces colonnes, 6, 
V'orchestre de fuseauz ! 
Chacun îmmole son 
Silence & l'unisson. 


— Que portez-vous si haut, 
Egales, radieuses ? 


Un duet, mai dulce decât cel din cubină, se 
incingea pe streașina poeziei. 

Coriolan era, la vremeu aceasta, mai perimat 
ca un Pebeko. 

„„„ Luminile dela tablou loveau în genunchii 
descoperiţi ui dansatoarei, şi violau, până unde 
puteau trupul care bătea lângă domnul Eu- 
lampe. 


FORTUL 13 31 
Acesta, cu o privire turişe, repetă intrebarea: 


— Que portez-vous si haut 
Egales, radieuses ? 


— Au desir sans default 
Nos grâces studieuses, 


răspund tibia şi peroneul Francettei, aliate ca 
o pereche de naiuri intrun cântec de plas- 
tică greacă. 

Atic în amor, atunci când nu putea îi altiel, 
domnul Eulampe trage cu amândouă mâinile 
rochia peste genuchii gureşi : 

— Marile decolteuri se poartă numui in 
nopţile de gală, adaogă dânsul, lăsând înainte 
volanul liber de mâinile întârziate în poala fetei. 

Aceasta, drept recunoştinţă, îi cuprinde bu- 
zele cu gura şi i le striveşte câteva clipe de 
dinții ei albi, întredeschişi. 'Până când, ieșită 
din viteză, trăsura şovăie câtva, mârâe ca o 
cățea în somn, şi se opreşte în marginea tro- 
tuarului, de un stâlp de telegraf. 

Omul înfrână repede cu dreapta; iar cu 
stânga, cuprinde mijlocul ietei în cea mai ir] 
dintre declaraţii : 

— Mi-e dor, Francette, de tibia şi oo nea 
tău! Dar de ce s'a oprit trăsura ? 

Motorul torcea acum ca un pisoide Angora. 

— Ce frumos „ralenti“* are trăsura ta! 
Parc'ai avea-o dela bunică-tău... Na, nu mui: 
ai benzină! Uite acul! La zero! 

— Ei, asta-i prost. N'avem pe-aici nicio 
staţie... 

— Avem o farmacie! Uite-o! Să mă duc 
cu să cumpăr? 

— Parc'ai îi Iancovescu! El e singurul au- 


ie DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


tomobilist care-și cumpără benzină dela îar- 
macie! : 

— Fiindcă se vinde cu gramul! 

— Şi pe datorie... 

Şi, cu mâinile ridicându-şi perechea de laute 
mute, pe uşa trăsurei, Francette sare în stradă, 
ca să se întoarcă in cinci minute cu un îla- 
con mare de benzină. 


— Douces colonnes, v, 
LV'orehestre de fuseauz! 
Que portez-vous si haut 
Egales, radieuses ? 


recita domnul Eulampe Sibică, văzând-o so- 
sind. 

— Eu port ca o felină cinci litri de benzină, 
răspunde  declamator  Francette, destăcând 
în ritm clasice buşonul, şi turnând pe gâtul 
țevii benzina animatoare. 

Şi trăsura dispărea curând pe şoseaua im- 
brăţişată de tei, sărea poduri, pieptăna lacuri 
si se alunda în intunericul de dincolo de 
oraş. Aci saluta cu lanternele mari aerodro- 
mul, cu un țipăt de curcan strâns de bere- 
gată claksonul atingea lira verde a staţiei de 
emisiune; o aripă reteza un car cu fân, altă 
aripă scotea o scândură dela o căruţă rebe- 
gită, și, aruncând parcă toate aceste lesturi, 
oameni şi vehicul părăseau - pământul, și de- 
veneau aer şi iuțeală, deveneau acea: Pre- 
tutindenească tăcere de întinderi a poetului. 

Bine întipt in viteză, volanul rămânea din 
nou liber, şi pe deasupra lui, pe deasupra 
lumii, strâns fiecare în trupul celuilalt, cei 
doi intrau în veșnicie. 


FORTUL 13 33 


— Când eram mic, mă gândeam, ca toţi 
copiii, la rapturi, aventuri,. treceri peste ape, 
sboruri în aer, căderi în nas, ridicări, îndoieli, 
mizerii, necazuri, luptă, gelozie, scandal, re- 
volvere, moarte... 

— 0, eu,ca orice fetiţă, mă gândeam numai 
la căsătorie... 

— Apoi tocmai asta, spun şi eu, căsătoria — 
vorba englezului — netiind decât forma legală 
a tuturor acestor nenorociri... 

Acum, om în toată firea, mă gândesc la . 
fel: mă gândesc la rapturi, aventuri, treceri 
peste ape, sboruri în aer, căderi în nas, ridi- 
cări, îndoieli, mizerii, necazuri, luptă, gelozie, 
scandal, revolvere, moarte... 

— 0, cu, te asigur, acum nu mă mai gân- 
desc decât la iubire... 

— Apoi tocmai asta, fiindcă iubirea nu-i decât 
forma ilegală a tuturor acestor fericiri... 

Cu capete de cotoi angajaţi în ultima 
tigură din „carioca“, înapoi spre oraş, Eu- 
lampe şi Francette iși torceau astiel îndrăgos- 
tirea lor din urmă. 

— Vai, da molâu mai eşti. Zi-i, dragul meu, 
mai repede, că iar mă cert cu Coriolan! Ia 
îă bine şi lasă-mă pe mine. 

Şi Francette se ghemuia intre volan şi dom- 
nul Eulampe, îl impingea pe scaunul ei şi cu 
ochii dintr'o dată mari, accelerând, se aşter- 
nea pe o goană nebună. 

Prin oraş, lumea se uita ca după pompa de 
incendiu ; iar din pragul teatrului, acelaşi inţi- 
piend, ajunscu nerăbdarea pe trotuar, îşi agita 
şi mai desperat braţele de semnalizator elec- 
îric: 

— A trebuit să tăiem întreaga scenă din 


3 


34 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


actul trei. Directorul e furios, domnişoară! 
— Apoi vezi, dacă mă scoate din sărite? 
Şi tăcând toteu pe supărata, Francette îlu- 
tură grăbit înăuntru, ca o fregată urmărită 
de-o balenă. 


III 


Inainte de război, Bucara, oraș al epider- 
mei, metropolă a iubirii, își avea petrecerile 
afară, la câmp. Herăstraele, Țigăneştii, Pan- 
telimon, Snagov, Mărcuţa, Moşii, Coţolănezii 
şi Ghizdăveșşti înşirau pe raze de patru-cinci 
kilometri dela centru, sub formă de baruce 
numite localuri de noapte, muştele, mititei, 
frigăruile, iuduliile de berbec, țambalagii și 
unghiile negre ale unor rândași cari, ziua cu- 
rățau ugere, droburi şi târtițe, iar noapte 
ziceau că sunt chelneri, arborând din şer- 
vete murdare, o serviabilitate brunetă şi fâi;- 
neaţă. 

La această veselie veneau pe atunci să iu 
parte numai miniştrii, deputaţii si directorii 
de bancă, liindcă numai ei aveau pe vremea 
uceea, automobilele cari să parcurgă neobisnui- 
tele distanțe. Se poate spune chiar, că locu- 
lurile erau aşa de departe aşezate, tocmai ca 
jericiţii de mai sus să poată lolosi uutomobila; 
in oraş, cele mai depărtate şi mai puţin la 
indemână locuri fiind conştiințele lor — la 
care totuşi fiecure putea ajunge cu bani. 

Acolo voluptoşii abdomenului iși aduceau 
dactilogratele ridicute în ajun lu rang de 
„maitresses en titre“; le indopuu cu ileici şi 
castraveți muraţi ; le puneau să jouce pe mese, 


+ 


FORTUL 13 35 


ca, din felurite cupe, să bea şampania, trimisă, 
impreună cu o cultură seculară, din Franţa, 
deapururi generoasă şi latină. Şi ca, în astfel 
de olicieri nocturne, ei să poată pretinde că 
singuri mai continuă clasicismul... 

In oraş rămâneau numai cheflii mizeri şi 
vulgari. E 

După război însă, automobila sa prăsit. 
A ajuns banală. Posesorii nu mai au atunci 
nevoie să umble cu ea! Localurile au pă- 
răsit deci depărtările și s'au încuibat la centru, 
în umbra şcoalelor şi bisericilor. 

Sub numele de baruri, ele mişună toată 
noaptea de tot ceeace nuface nimic în cursul 
zilei: tineri secretari graşi ai unor foarte slabe 
legaţii sudice, cari, între limba lor de acasă 
şi a noastră, preferă franceza, fac curte asi- 
duă ilorăreselor noastre, şi au jurat că nu 
mai pleacă dela noi, fiindcă au găsit afinități 
milenare între rasa lor şi a noastră, pe calea 
bridge-ului, a maquerelelor din lumea mare şi 
mai ales a ţiganilor noştri. In pertecta iden- 
titate între aceștia și ţiganii lor, dânșii văd 
chiar puntea comună intre cele două ţări, 
cum şi raţiunea de stat pentru strângerea ra- 
porturilor culturale; corespondenţi de presă 
spioni, cari ne onorează cu câte un bal în 
țară anual, și înjurături zilnice în streinătate; 
câţiva gazetari indigeni, din cei cari tapează 
şi bat în masă miniştrilor alternativ, după. 
anume zile ale lunei — și cari vin aci ca să 
ia contaci cu... aristocrația ruritană şi să în- 
veţe cum se ţine îurculița; „fils A papa“, ajunși 
agenţi de siguranță sau circulaţie, fiindcă „pa- 
paele“ lor au ieșit de mult din circulaţie, lie 
că şi-au dat ortul popii, îie că şi-au dat numai 


56 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


moşiile „pour l'amour du peuple“; metresele 
sau numai soțiile acestora; băeţandre de so- 
cietate cari ştiu tot în materie de cancanuri 
şi vieaţă, şi, poate pentru aceasta, sunt agen- 
tele secrete ale unor particulari evrei, prin 
casele şi pela cassa cărora trebuie să-şi justi- 
fice cu nurii şi intriga vizita săptămânală; 
tineri căsătoriţi, urmaţi de boxeurul sau ban- 
cherul greco-armeano-evreu la modă (amantul 
dinainte şi după căsătorie al doamnei); ma- 
troane fezandate cu pigoloul delicat și palid 
ca un pişcot iîntr'un pahar de şampanie, drept 
care îl şi sorb din ochi; câţiva de- 
putaţi în jachete, cu mutra strivită sub plas- 
troanele tari și grijile neamului, sportsmeni 
în pantaloni de golf; vreun ex-bogătaş mol- 
dovean care, ipocondru, crede că are o tată 
(când ea trăește de un an cu un campion de 
cocaină), şi că are un îluer în creer (când 
are de fapt prea multe datorii); descendenți 
din ctitori de mânăstire cari trăiesc ain bi 
liard ; diverşi membri ai diverselor delegaţii 
streine, cari vin în Ruritania ca să se umple 
de comisioane şi să găsească și ei odată 
„une temme dans la vie“, femee care, în ca- 
zul lor, sărmanii, nu-i decât pensionara de 
eri a vreunei instituţii din strada Rossetti; 
vreun fabricant de ciorapi sau numai de ra- 
hat, cu cea mai irumoasă femee lângă el; 
vreun poet sau pictor, singurla masă, în cău- 
tare de pitoresc naţional și culoare locală; 
sau vreo maică preacurată dela mânăstirile 
Bucarei, care se vede că face mare deosebire 
intre spaţiul de timp dintre utrenie şi vecer- 
nic, şi cel dintre vecernie şi utrenie ; fiindcă, 
pe cel dintâiu îl petrece la mânăstire, in strae 


FORTUL 13 37 


de schimnicie şi întru Domnul, iar pe cel de 
al doilea, ca noctambulă, în „travesti“, prin 
localurile de noapte, unde-şi binecuvântează 
până în zori cucernicii adoratori, cu Mumm 
şi dragostea de aproapele. 

— Asta-i maica Benjamina, despre care-mi 
vorbeai odată ? tresare Francette, cu infio- 
rarea pe care trebuie să o simtă hoţii minori 
de buzunare, când văd la jurnal vreun Dia- 
mond sau Capone. 

— Asta-i, confirmă domnul Eulampe, cu o 
sorbitură de  MacCallum, abia începând seria 
prezentărilor cu care totdeauna distra pe 
Francette în baruri. 

Francette, în crâpe-mongol bleu, cu mâneci 
Marie Stuart, şi sânul palpitând sub decolteul 
de subretă, părea o libelulă ce se apleacă 
peste un popor de gângănii monstruoase. 

Aşa gândea cel puţin domnul Eulampe care, 
amator de toalete, se complăcea să le ase- 
muiască totdeauna cu scheme din lumea ani- 
mală. Moda femenină era pentru dânsul un 
prilej permanent pentru femee de a se apro- 
pia de animalitatea de care e încă atât de 
strâns legată; lumea ciutei, a epuroaicei, a 
viezurelui şi nevăstuicei, a buiniţei şi a ti- 
groaicei, a zebrei şi girafei, toate pe rând 
sunt evucate in feluritele trăznăi ale lansato- 
rilor de mode, cari ştiu că femeea nu-i per- 
fect mulţumită decât atunci când, printr'un fel 
de incest alb, cochetează cu tipul animalic din 
care descinde direct. 

Ca atare, era fericit să constate că Fran- 
cette semăna într'o seară, mai ales, în care 
mirosea împrejur a menajerie, numai cu o li- 
belulă delicată şi transparentă. 


38 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Şi, fiindcă veni vorba de viseote, i în timp ce 
Francette învăluia cu ochi de școlăriță visă- 
toare talia de sșopârlă cardiacă a palpitantei 
maici, domnul Eulampe se gândea că genele 
lungi şi întoarse ale irumoasei fete sunt exact 
ca nişte picioruşe de gângănii inecate în azu- 
rul ochilor, şi își dădea seama întâia oară de 
ce poetul Callimach — cel mai mare poet al 
vremurilor (Homer fiind pe lângă el un biet 
autor de manuale istorice pentru prinți și pro- 
fesori de liceu)—era cântărețul muștelor. Dacă 
Francette ar îi tost o lesbiană, de pildă. contem- 
porană cu poetul din Cyrene, domnul Eulampe 
ar îi spus că acesta le cântase din pricina ei! 

Intr'atât genele sale aduceau a idei de mu- 
sculiţe strivite şi dispărute dincolo de taina 
ochilor, după ce i-au lăsat în privire un îar- 
mec oacheş şi somnoros... 

— Libelulă cu aripi butante și epidermă de 
mătase japoneză... 

—Bondar cu pântec de lăstun şi aripi de rân- 
dunică, replica Francette, examinând cupa im- 
pecabilă a tracului... — Ce-mi place la tracul 
unora — nu şi al tău! — e că au aerul să-l 
îi potrivit pe ei vreme de cinci ceasuri, dar, 
odată potrivit, l-au uitat cu desăvârşire. 

— Exact; și-i, draga mea, articolul 1 din 
codul omului care stie să se imbrace. 

— Mai observ însă că totdeauna pantalonii 
tăi nu sunt prea călcaţi. 

— Toată vieaţa am călcat tloarte puţin pan- 
talonii şi foarte mult cele zece porunci! 

— Ha, ha, articolul doi din codul creşti- 
nului de mai sus!.. Dar asta'n crâpe Duchesse... 

— „Cam demodată... 

— Cine e? 

— 0, e faimoasa Pina Harker, o blondă — 


FORTUL 13 39 


platinată — care din pension a trecut direct 
in presa de scandal, şi de acolo în brațele 
amanţilor în serie. N'o ştii, fiindcă ziua umblă 
îmbrăcată prost ca o văduvă de erou de răz- 
boi, la braţul unei minore, ca să se creadă 
că e încă iecioară. Dar noaptea e nelipsită 
dela barul Cavura unde, timp de un ceas, se 
îimbată cu whisky, iar restul dansează, exta- 
ziindu-se spre partenerul mascul până când 
bleu-ciel-ul rochiei sale devine bleu-pal. 

— Până şi rochia păleşte! 

— Şi aceasta, spre marea bucurie a curăţă- 
toriei Schmid. Şi spre satisiacţia unei socie- 
tăţi de parveniţi levantini, făcuţi pe vremi cu 
slugile și rândașii, şi cari văd într'insa nota 
cea mai de sus — acel si inefabil — al ga- 
mei de nerușşinări, cu cari îac tonul unei ţări 
naive, de cărturari şi de iobagi. 

— Uite-l şi pe Dicky, cu întreaga jeunesse - 
dorte a regatului... 

— Doi exvroci, un obez impotent, un tra- 
licant cu nurii şi bijuteriile soţiei, un îalșşifi- 
cator de paspoarte, alți doi excroci, şi toți 
moriinomani. lar el, Dick, Adonisul lor pel- 
tic şi consumator en titre a 90 la sută din 
alcoolul care intră în ţară. Deşi trecut de 
treizeci şi cinci de ani, n'a îăcut până acum 
nimic decât pe tată-său „prost“! 

— Şi aceasta numai odată! râde Francette 
care cunoştea toată povestea. 

— Odată, dar bine! Uite-te la el! Sea- 
mănă perfect cu un tânăr gen reclame pentru 
instrumente de ortopedie. 

— (Atunci să sperăm, cel puţin, că bătături 
nu mai are!) 

— Am văzut o reclamă ca asta, eri, într'o 


40 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


vitrină, şi, fără să vreau, am strigat: Ie, de- 
când a devenit Dicky celebru! 

Şi lumea dansează, lumea se 'nvârtește. 
Pe un metru pătrat de parchet, câteva zeci de 
persoane, sub pretextul rumbelor şi tangou- 
rilor născocite de văcari mexicani — se ating 
cu spatele, se îreacă cu sânii, se simt cu pul- 
pele, se miros cu nările ude; leşină şi se 
evaporează unul către altul în transpiraţii în 
cari au ars sudoarea atavică a hamalilor, şi 
toate mirodeniile din porturile Levantului. 

Cu ultima lovitură de baghetă, cu ultimul 
step, totul parcă se rezolvă într'un leșin ge- 
neral, cu miros ancestral de smirnă şi măs- 
lină. 

Şi trec la loc cu mâna în buzunar sau in 
batistă. Numai vreo dudue cu ochi stinşi, 
păuriţi par'că cu burghiul, se strecoară la 
toaletă (toaleta e locul de unde vin şi unde 
se duc toate aceste specimene), spre a lua din 
palma vreunui gigolo, priza de cocaină lăgă- 
duită în timpul dansului. 

Intre timp, lao masă de trei irezistibili, unul 
bate cu pumnul, apostrotează, comandă şelu- 
lui de orhestră, face aluzii la perechile cari 
trec. De vis-A-vis, un bătrân cu cap leonian, 
care a dansat tot timpul cu ochii închişi și 
capul pe umărul unei partenere uşor lanată, 
se formalizează și-i aruncă o slidare. Dela 
masa celor trei, cel mai bine şi mai beat se 
scoală şi-i depune pe masă cartea de vizită. 
O palmă răsună pe laţa bronzată a tânărului; 
o alta pe faţa injectată a bătrânului, Lumea 
se vălmăşeste. Cei doi sunt duşi aiară, de 
prietenii respectivi ; la mese se stă în picioare 
şi se vorbeşte apitat; până când directorul 


FORTUL 13 41 


barului reapare şi anunţă pela colţuri că ad- 
versarii, după un duel sumar, s'au împăcat pe 
teren ! (adică tot la toaletă). 

Iată-i chiar revenind braţ la braţ, şi intrând 
triumiători în sala care-i aclamă cu îurculițele 
şi paharele, ca pe îleici, şi recunoaşte că au 
fost amândoi deopotrivă de cavaleri în felul 
cum au înghițit reciproce câte-o palmă. 

— Asta mi-aduce aminte de cei doi evrei 
cari uu întâlnit ceva în stradă şi au făcut 
prinsoarea binecunoscută ! râde din toată inima 
Francette. — Dar cine sunt? 

— Unul, cel bătrân, e ambasadorul unei 
țări mici dela Nord. 

— Ambasador, cu ce misiune? 

— Cu misiunea de a facilita comerţul cu 
confetti și a impune ţării dela sud garanta- 
rea unui nou împrumut de stat cu concesio- 
narea îeştilelor de lumânare şi a ghetelor cu 
bizeţ.: 

— Numai atât? 

— Ba mai face ceva. Işi face, în fiecare 
după amiază, corespondenţa olicială în hall la 
Minerva Palace, în faţă cu un îiltru şi un Hennes- 
sey, in dreapta cu secretarul care-i lucrează 
telegramele ciirate, iar în stânga, cu orice 
damă din hotel, ce vine la el şi-i cere la ure- 
che 5.000 de lei, ca să o bată, — dulce de- 
mers diplomatic, faţă de care ambasadorul 
Abrcadabrando y Castigheras da Hurvas tot- - 
deauna cedează. 

— Dar partenerul lui de palme? 

— Ei, te faci că nu ştii! Nu-l ştii tu pe 
Morunul de Bucara, prinţul morunilor de Bu- 
cara, cum i se mai zice de când a reuşit să 
fie şi magereau-ul unei cehoslovace, cea mai 


42 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


respingătoare domnişoară bătrână din oraş... 

— A, ştiu, canguroaica aia! o canguroaică 
lăuză |... Am văzut-o pe plaje la Stenahorie... 

— Acum îl vezi pe morun. Are chelie—e morun 
rar, cum vezi — şi nume ce rimează cu „poliţă“. 

— Lămpică dragă, ce mâini albe şi curate 
ai tu când bârlești... 

— Când expun, vrei să spui, turpitudinea 
ruritană. Mâinile mele sunt sutletul meu ; le 
iubesc ca pe două surioare gemene... 

— Te-ai îmbătat! 

— Ha, şi când te gândeşti că dacă nu era 
la mijloc o ușoară divergență de consoană, 
Ruritania putea să se numească: Puritania! 

— Ha, ha! Să mergem. 

— Incă un tango! 

Şi cei doi se îneacă o ultimă oară în pâlcul 
de sardele dansatoare. Trupurile lor calde 
se topesc unul într'altul. Capete ameţite cla- 
tină spre ei priviri de recunoaștere. Vreo 
pereche mai întierbântată îi atinge, cu ume- 
rii, cu şoldul, ii urmăreşte, comentează. Apoi 
jar se trece la mese, unde cei rămaşi îşi um- 
blă de mult cu mâinile, șoptesc, se dau pe spate, 
se frământă din picioare, se sărută lugitiv. 

O brună între două lumi, cu capulpe piep- 
tul unui tânăr, îşi lasă tocmai cotul pe sâ- 
nul lui, îl apasă, și-și retrage apoi intreg bra- 
țul, cu un leșin din ochi, într'o mângâiere in- 
sistentă, dealungul piciorului lui. 

O blondă cu chip serafic și nume de dom- 
niţă, la masă cu un poet trăsnit şi un om de 
lume, trânteşte rând pe rând pe parchet trei 
pahare în cari nu mai e nimic. Simtonia se- 
duce asistenţa ; din diferite părţi incepe spar- 
tul paharelor, in hazul chelnerilor cari aleargă 


FORTUL 13 43 


patinând și culeg ţandările, cu un compli- 
ment respectuos la masa de unde a pornit 
dezastrul. 

Apoi muzicuţe, pocnitori, conietti şi bande- 
role; tichiile acoperă chelii elocvente; umbre- 
luțe de hârtie colorată, păpuşi, căţei, ursu- 
leţi de pânză apar pefiecare masă. Apoialte 
pahare sparte, şi alte muzicuţe. 

Şi Eulampe și Francette, ei înşişi ameţiţi, 
pleacă cu ideea certă că părăsesc, nu barul 
Cavura, ci o casă de nebuni. 

Când să o urce în (trăsură, Francette calcă 
ușor pe gheată pe Eulampe. 

— 'Tot e mai bine decât să calc ca tine cele 
zece porunci, se scuză fata, căzându-i cu un 
sărut la piept. 

— Ba mai bine ai călca poruncile! îşi exa- 
minează dânsul pantofii, la lumina lanternei. 

— Să nu spui că-ţi iubeşti şi pantofii ca pe 
doi îrăţiori gemeni, că sar din mașină! 

— 'Trăsură! 

— Maşină! 

— 'Trăsură ! 

— Maşină! 

— Atunci, ca pedeapsă, te iau la alt bar, 
urmând să calci poruncile cu mine, mai 
- târziu. 

— Lămpică dragă, sunt obosită... 

— 'Toemai de aceea nu mergem acasă. 

— Am jucat patru acte, şi m'am certat cât 
cinci cu Coriolan! Pentru tine! 

— OI, pentru mine, parcă-ai spune că ţi-ai 
amanetat bijuteriile ca să mă lansezi ca june- 
prim de cinema! 

Limuzina merge vreo cinci sute de metri. 

Domnul Eulampe Sibică accelerează pe loc 


44 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


şi opreşte motorul. Barul Gagă își profila în 
stradă tirma luminoasă, culoare Porto. Capul 
ruginiu al Francettei iese din nou din gulerul 
de hermină al capei, ca o irunte de înger 
dintr'un nour pascal. Piciorul ei în pantolul- 
sandală, ciupind zăpada proaspătă de pe tro- 
tuar — gât de lebădă ieşit din putul alb al 
rochiei în volane. 

Ingerul şi lebăda—de tapt, Francette, aceasta 
era — se găseau acum amândoi la garde- 
robă, împreună cu domnul Eulampe care — 
tot mai dispus — întăşura îularul alb de mătase 
de gâtul garderobierei şi-i trântea in cap me- 
lonul, spre hazul picolului de 40 de ani şi ar- 
mean, dela intrare. 

Inăuntru, dirijorul Dan, care are nasul lui 
Virgil Madgearu, fără geniul lui financiar, 
acompaniază cu arcuşul un japonez cu figură 
de sugaci; acesta cântă atât de liniștit și sim- 
plu, de parcă spune un vers din Ramayana,. 

Apoi o mazureă de Mussorgsky dansată de 
o cehoslovacă în costumul de acasă. 

— Cum poate îi o dansatoare şi cehă și 
slovacă în acelaş timp! se cruceşte Francette. 

— Dacă n'o putea îi, o dansatoare! explică 
Eulampe. 

Un dansator trasează în linii mari valsul 
din Rosencavalier, ducându-și partenera cu 
mâna dreaptă in ronde graţioase de parcă o 
prezintă la o recepţie dela Buckingham Pa- 
lace. 

După două marghilomane, iar chelnerul. 

— Ai şampanie tranceză ? 

— Da, Mumm, Mott... articulează, chelnerul, 
timid. 

— Să tratezi cu ea de laringită pe Basi- 


FORTUL 13 45 


lescu, savantul ăsta, care e, de bună seamă, 
cel mai deștept om din Europa centrală şi 
sud-est-europeană, şi care şi-a făcut carieră 
universitară prin negoţul de seminţe de lubeniţă 
mult apreciat la Tulcea, Tekirghiol, şi cursele 
dela Anadolchioi .. 
"— Cum, până acolo au pătruns ideile lui 
economice ? râde cu poltă Francette, care nu 
putea suieri pe individ, de cândii văzuse pân- - 
tecul de malac pe plaja dela Stenahorie. 

— „Spun şi repet, savantul ăsta e primul 
om dela Adam şi până azi, care şi-a putut în- 
chipui că soluţia de potasiu poate deveni şam- 
panie prin simplul fapt al turnărei ei în sticle 
cu căciulă şi cositor. 

—- Cam aveţi dreptate, concede până şi 
chelnerul. 

— Rațele lui să i-o bea, şi să nu maiouă; 
iar găinele, să capete tignaies! 

„_— Domnule Sibică,să nu vaudă clienții, că 
dăm faliment... 

— Să dea el îaliment,iar mie, maitre-d'h5- 
tel, să faci bine să-mi dai un Chambery veri- 
tabil, cum mi-ai dat alaltăseară, cu un Apoli- 
naris. Şi să-mi trimeţi acasă, dar nu acasă 
(şi aci avu loc o scurtă alocuţiune la ureche) 
două sticle de Montrachet 1919, din cele 9 pe 
cari le mai ai... din pivnițele lui Bibescu de 
când era ministru la curtea lui George al 
V-lea. Periect? 

— Periect, domnule Sibică! 

In trupul celor doi, băutura favorită a ma- 
reșalului Haig (mareșal şi fabricant de bău- 
turi, dar de whisky, nu de șampanie Basi- 
lescu !) își volatiliza de mult ultimele parcele 
de căldură şi generozitate acumulată. Inun- 


46 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 
dată de şampanie, fiinţa lor creştea acum ca 
Arca lui Noe după potop; o linişte suia înei, 
in care se auzeau privighetori dregându-si 
glasul, şi susurau toate cepurile nopţei; în cari 
guruiau columbe, şi un Dumnezeu, care tre- 
bule să îi cultivat pe vremuri via, da binecu- 
vântarea. Sub această binecuvântare, Fran- 
cete şi Eulampe se clătinau şi se pierdeau unul 
in ochii celuilalt, ca să se regăsească tot acolo, 
dar dubli, tripli, multiplicați până la cer, mul- 
tiplicaţi pe spalierul iericirilor din strugur. 

— Ce ochi ai tu, Francette... Parcă-ar ti 
două titirezuri mari, pe cari biciul lui Dum- 
nezeu le şlicuie pe pardoseuua cerului... 

— Biciul lui Dumnezeu se numea Altilu. 
Purcel de lapte, te-ai îmbătat ca o maimuţă. 

— Ha, ha, Atila, străbunul Ruritanilor... Şi 
strănepoţii lui, în loc de sânge, beau ambro-. 
zie din ţeasta lui Basilescu! Civilizație! Lu 
cel puţin beau şampanie la masă cu reginu 
de Şăba... 
„— Analtabetule, regina de Sabă... 

— Ştiu, vine dela Sabat, dar las-o pain... e 

3 vorba de revina de Şâba (vine dela icrele 

negre! Şi delu Juriloveu!) 

— Dar, asta în voile Georgette, cine mai e? 

— E Lucienne Boyera Bucarei... O diseusă 
venită dela Paris in secolul trecut, odată cu 
caii de cursă ai lui Negropontes şi reţinut 
in secolul prezent ca maitressă de acel 
„băiat al tatei“, de o foarte mare lamilie, dar 
loarte mică demnitate personală, cavaler al 
laşităţii cu blazon, boer vechiu al şantajului 
de presă, conte de Bacău. 

— A, Vlăduţă al tatei! 

— Un invertit al gloriei şi ambiţiei politice... 


FORTUL 13 47 


„Ea are, cum vezi, ochi cercănaţi de vârstă, şi 
nu patru canini, ci 40 în gură; mare specia- 
listă în mângâierile de amor neisprăvite, și'n 
Parlez-moi d'amour, imnul naţional al nea- 
mului care are tot, alară de ureche muzicală... 

— Neamul francez ! 

— Eşti o fată cultă. 

Şampania diiuza pe gâtul celor doi o nii- 
reasmă stropită cu candoarea unui Apollinuris 
frapat. 

In faţă, pe parchet, un muzicant acrobat îşi 
imprăştia vioara în aer şi tot mai cânta. 

— Sistemul cotoilor, aplauda domnul Eu- 
lampe. — Aşa-s şi eu... imprăștiat în aer, și 
vo000...laatii... lizaaat şiii... toot tee mai iuuu- 
bbbesc Frrancetttte... 


Sechade, dass Liebe ein Mărchen ist 
Niehis mehr als ein Mărchen ist 
Dass jede so gleich ver... 

Sehade... 


Orchestra ataca un tango german, care acu- 
cea de prin colțuri ultimele perechi rămase. 
Domnul Eulampe lua pe Francette la dans, și 
incerca să o sărute pe pât. Aceasta însă cu 
antenele părului prindea de veste şi se du 
inapoi... 

— Schade! murmura domnul Eulampe, și 
'eerea dirijorului să cânte ceva mai adecuat: 


Mach mir nicht so schawver 
Wenn wir auseinandergehen, 
Mach mir micht so sehwver 

ES gibl auch ein Wiedersehen... 
— Mach mir nicht so schwer. 


45 5 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Şi Francette își lăsa singură capul în jos, 
sub sărutarea care o atingea ca o petală de 
crin neglijat. 

Ultima cifră din program. Doi dansatori 
acrobaţi. EI o trage şi asvârle cu mâna, apoi, 
cu mâinile pe genuchi, rămâne cu gura căs- 
cată la ea, ca un câine care a primit o bu- 
cată de îleică şi aşteaptă pe a doua. Ea ter- 
mină cu un „grand 6cart“ şi rămâne intrun 
genuchi, cu capul în jos, pe parchet, ca o pi- 
sică ce a primit o cărămidă în coadă şi aş- 
teaptă pe cea de-a doua. 

— Uite-l şi pe „omul nostru“ — Nostromo ! 

— A venit după tine!... EI vine la sfârșitul 
petrecerilor, să culeagă resturile de temei, 
pentru patronii cari aşteaptă acasă, beţi, în 
saloane capitonate... 

Era furnizorul cu femei al celor mai bogaţi 
greci, armeni şi evrei din Bucara. Băiat deo- 
potrivă de deştept şi neruşinat, cu nume de 
restaurant şi aliură de negustor de haine vechi. 
Evreu el însuş; dar nici măcar în realitate ; 
ci numai după mutră. 

— Ştii că s'a ţinut şi de mine o lună în- 
treagă. 

— Numai atât? 

— Mi-a oferit o vilă numai ca să-mi sărute 
glesna un grec bătrân din Constantinopol, des- 
cins la Minerva Palace în căutare de minore. 
E adevărat că-i de familie bună? Ori e fiul 
restauratorului cu acelaş nume? 

— Nu. Dar, ca şi el,turnizează. Numai nu 
tripturi, ci... carne vie. 


FORTUL 13 49 


— Sechade... 

— Dass Liebe ein Mărchen ist... 

— Nichts mehr als ein AMărchen ist... 
— Dass jede so gleich vergisst,.. 

— Sehade... 


Şi domnul Eulampe plăteşte; işi aprinde 
prima pipă din seara aceea şi se ridică, vâs- 
lind printre perechile de dansatori; ducând 
după el pe Francette, ca un yacht regal ur- 
mat de o fregată. 

— Numai o iugă până la şosea, ca să văd 
cât sunt de beat, Francette. Volanul e regu- 
latorul de viteză al inimei... 

— La beţie... 

In orice caz, un bun regulator. Fiindcă ae- 
rul proaspăt, unit cu iuţeala, şi o bună di- 
recţie, ca o purgaţie rafinată îiltrau rărunchii 
domnului Eulampe şi interiorul grizat al Fran- 
cettei, de toate miasmele fermentaţiei pripite, 
și sublimau beţia într'o vaporizaţie soră cu 
inspiraţia şi vecină cu stelele. 

— Ia să vedem ce-i şi la barul dela „Sca- 
bia lumei“. Numai 0 raită, beţivo! 

Dar în barul dela marginea oraşului nu mai 
rămăsese decât orchestra, cu un foarte prost 
bas negru, după care se extaziase până atunci 
ruritanii ; loja de sus, în lemn vopsit în alb, 
ca un coteţ de porumbei, aciua la ora aceasta 
câteva artiste de consumaţie cari nu consumau : 
nimic; la mijloc, o singură pereche dan- 
sând liniștit și decent. Din prag, unde se opreşte 
imbrăcat, domnul Eulampe salută caprin vis: 

— Şi pe aceştia îi cunoşti ? 

„— Se poate? El e un mare fabricant de 
ciorapi, cum se cade, cum vezi, bun dansator 
şi bun platnic... Ea, cea mai frumoasă temee 


4 


50 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


din Bucara... Vorbesc de brune... tu eşti 
blondă ruginie... Uite-te la ochii ei bridaţi, la 
nările de ciută, la plesna ei... 

— Ce să mă uit, nu vezi? e bandajată... 

— Glesna stângă! o îi căzut la călărie! 
Ei, uite-te şi tu la glesna dreaptă... 

— Soţia mea a avut un accident de ski, 
râde fabricantul, oprindu-se din dans, în drep- 
tul uşei. 

— Cum? Te-ai căsătorit? 

— De două luni. 

— Ei, cu — atât mai bine, — pentru mine! 
subliniază domnul Sibică. 

Ai văzut-o ? adaogă el, suind pe Francette 
in trăsură. Ai văzut ce distinsă, ce decentă, 
ce „doamnă“ e? Bate toate cocoanele Bu- 
carei la un loc. Ei bine, iemeea aceasta era 
anul trecut la vremea asta o simplă modistă. 

— Dacă n'are, canobilimea ruritană, în fa- 
milie niciun rândaș sau ţigan bucătar! 

Şi Francette nu termină bine fraza, că la 
cotitura străzei, vede din mașină, ieşind pela 
intrarea din dos a barului „La Scabia lumei“, 
un grup compact de cheflii din lumea mare, 
domni şi doamne; la mijloc, un tânăr trumu- 
se], beat turtă, cu o tichie colorată în cap, 
alături de o jună brună, care avea în cap 
melonul lui, şi cânta obscen, lăcându-și vânt 
în glumă cu un evantai japonez. 

— A, etânărul Ţăngănescu cu soţia, fost efeb 
pasiv la un colegiu din Londra, de unde a lost 
eliminat si, de câteva luni, reţinut ca soţ tem- 
porar de o frumoasă italiancă picată nu se 
stie de unde... 

— Nu-i sora brunei aceleia îrumoase care 
se clatină în frunte, la brațul unui ofițer? 


FORTUL 13 ai 


— A, nu, aceea-i ruritană get-beget. E tâ- 
năra doamnă de societate, Lucienne Bran; o 
poţi vedea în fiecare noapte intrând la amau- 
tul ei, la hotel Minerva Palace, pe scara de 
serviciu... 

— Pe scara de serviciu ?... Desigur din re- 
miniscenţe... atavice, încheie cu haz Francette, 
şi a fost desigur cea mai reuşită glumă din 
seara aceea. 

Domnul Eulampe o apreciază, oprind auto- 
mobila şi depunând pe gura aprinsă a fetei 
un sărut de circa zece minute, dacă socotim 
şi o rugăminte scurtă pe care i-o toarce lan- 
guros, pe aria bine cunoscută a unui tremolo 
sentimental din omușor. 

— A, nu în astăseară... Mai întâiu că eşti 
beat. 

— Eu beat? Iţi pot extrage pe dinatară ră- 
dăcina pătrată din 0,7777. 

— Nu mă lua pe mine cu logaritmii! Ştii 
bine că nu se fac până'ntr'a opta! 

— Aşa-i, şi tu eşti cu bacalaureatul lui 
Iorga... 

— Şi al doilea, nu-mi placi în îrac... 

— In îrac? In îracul meu, în care „mă gă- 
tesc cinci ore, dar, odată îmbrăcat, îl uit ?% 

— Bine, asta o spuneam acum cinci ceasuri... 
Niciun bărbat nu-i în stare să placă cinci 
ceasuri incontinuu ! 

— Deşi place de zece ori mai mult cu 
lemeea.!... 

— Pe urmă, tu ai avut desavantajul de a 
avea ochii verzi; îracul merge cu ochi negri 
sau căprii... 

— Bine, atunci să mi-i fac negri sau că- 
prii.. Ce nu îace un bărbat, când... 

— Prostii... ştii bine cât îmi placi în haine 


52 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


verzi. De ce? Fiindcă merg cu ochii tăi, 
singurul lucru care-mi place la tine. i-am 
explicat totdeauna şi n'ai priceput nici până 
acum, cu toţi logaritmii tăi, că frumuseţea are 
decalogul ei... 

— Prima poruncă: să dorm la tine 'n noup- 
tea asta. 

— Inexact: părul în contrast cu ochii. Și 
tu, din păcate, așa cum ești, se întâmplă să 
indeplineșşti această condiţie. 

— Ca şi Francisca Gall, Clive Brook, Cre- 
vedia... 

— Apoi: dinţi albi, şi tenul mat, nas drept, 
ligură ovală, bărbia rotundă, mâni fără păr. 

— Urechi fără oreillon... , 

Dar nu ţi le mai spul, liindcă nu le înde- 
plineşti, şi nu vreau să te descurajez. 

— In noaptea asta, în orice caz, te asigur 
că pot îndeplini o condiţie, pronunţă domnul 
Eulampe cuvântul, cu o majusculă... 

— Eşti tu în stare să faci aceasta pentru 
mine ? 

— Ce? tremură domnul Sibică... 

— „Să mergi la hotel, să te desbraci de 
îrac, şi să-ţi pui hainele verzi ?... 

— Mă desbrac şi imbrac de zece ori unu 
„după alta, dacă vrei, şi-mi pui şi pijamaua 
verde pe deasupra! 

— Vino să te pup. Te ştiam eu capabil de 
sacrilicii... (apoi, cu un oltat): Ei,ce vrei, 
Lămpică dragă, dacă-mi placi în verde... Atâta 
am și eu pe lume: un Sibică in haine verzi... 

Până să mântule cu al doilea sărut, trăsura 
era în fața hotelului. Coborind, domnul Eu- 
lampe sărută fruntea și rămâne cu ochii în 
ochii Francettei. 


FORTUL 13 53 


— Uită-te în ochii mei, Francette, şi spu- 
ne-mi, cu vitriolul insinuant al alor tăi, să 
ciopârțesc urechi, nasuri, mâini, să răstorn cu 
forța guverne, cu torţa să retormez societatea 
(în haine verzi) şi o fac în douăzeci şi patru 
de ceasuri! 

— Şi aceasta numai şi numai din sacriliciu 
pentru... 

— Franceltte... 

Dela portar, domnul lulampe ia cheia şi o 
telegramă: 


Constanța 3/4, 23-+- 30—0007 etc., etc. 

Lămpică al nostru, să nu faci cumva 
să nu vii de anul nou că se face foc 
Bogdan, le sărulăm şi te dorim, mama 
la care teiubește, Ortansa. 


Domnul Eulampe îşi spune în gând: Luni 
seara, bine! şi urcă in ascensor. La uşa 
apartamentului dela al treilea, insă, strecurat 
nu se ştie cum, un tânăr se plimbă de sus în 
jos. Parcă tace de gardă secretarul. 

— Tu aici? Ce cauţi la ora asta? 

— Domnule Sibică... Nu ştiţi 2... 

— Cum? Nu-i adevărat. E groaznic. Im- 
posibil! 

— Domnule Sibică.. 

— Patru? Imposibil! 

— Unii zic: şapte! 

— Cine, domnule, când, unde? 

— Pe peron, la Chihaia. 

— Imposibil. Chihaia n'are peron, ba are! 
Ce-mi vii, domnule, cu povești la ora patru 
noaptea ? Spune că-ţi trebuie chenzina cu 
cinci ceasuri mai de vreme, și s'a isprăvit so- 


D4 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


coteala. Da așa, îmi ţii aci oraţii funebre din 
La Bruyere! 

— Pardon, Bossuet... 

— Ei, Bossuet, ne-Bossuet, e vorba să mi 
laşi în pace! 

Pe noptieră altă telegramă: 


Viena, 7[10 0,00005 3 28 sin, cosin 
etc... ete. 
Dă-mi un telefon mâine, ora opt seara... 
când vii... nu uita revelionul 
un baiser bien rond, Mulerl. 


— Ei, şi acum, ce stai așa, in fața mea, cu 
Hristos la intrarea în Dieppe? A, uitasem, 
poitim, domnule, poitim. Zece mii! Sa fă- 
cut? ȘI, altădată, fii un secretar mai deștept. 
Nu-mi umbla mie cu... Labru... 

— Bossuet ! 

— Mai ales când jos m'aşteaptă Francette ! 

— Domnişoara Francette? Va să zică... 

— Ei, păi de când!... 

Pe gheridonul de alcooluri, cum aşeza dis- 
trat cravata, o altă telegramă: 


Bucara (la fel ca mai sus, plus câteva 
rădăcini pătrate). 

Te-am așteptat, nu credeam să fii așa 
măgar, vezi acum de pleacă și de re- 
veillon 

un baiser bien gros, Gylta. 


— Ei, şi ce stai, domnule, ce stai? Par- 
că-ai înghiţit o şopârlă... 

— Domnule Sibică, cravata ! 

— lar cravata? Şi mai intâiu nu mă chiamă 
Sibică. 'Ţi-am spus să-mi spui totdeauna 


FORTUL 13 53 


domnule Eu-lamp-pe Si-bic-ă. Eşti secreta- 
rul meu de trei ani, îmi iaci obiecţii la cra- 
vate, veste, pălării, mă deranjezi la ora patru 
din noapte ca să-mi reciţi din... Lab... 

— Bossuet! Proză! 

— „„Nu mai poate omul să aibă o plă- 
cere, să se'ntâlnească cu Francette, şi nu-mi 
ştii nici măcar numele ! 

— Dar, domnule Eulampe Sibică, imi place 
să cred că puneţi pălăria gris, ora fiind spre 
cântatul cocoşilor... 

— Da, ce culoare să pui ? Ce poate merge 
mai bine cu verde? 

— Care verde? 

— Apoi d'aia-am venit: să-mi iau hainele 
verzi. 

— Verzi? Nu se poate! 

— Cum, nu se poate? Mă rog, nu-i niciun 
expres, nicio cursă de avion la ora asta, ca 
să mi te ia? 

— Domnule Eulampe Sibică, nu se poate, 
nu se poate verde; nu ştiţi că s'a ridicat în 
noaptea asta tot ce-i verde ? 

— Şi eu, care vroiam să mănânce mâine ouă 
de rață la 'Enescu ! 

— Cred că, timp de câteva luni, va îi impo- 
sibil! Unul, nu un ou, un biet student, a iost 
găsit cu o panglică verde la butonieră. 

— Altul mâncând spanac verde... 

— Panglica era o biată insignă a Societăţii 
pentru ocrotirea viermilor de mătase. Ei nu, nu, 
că-i membru al Crucei de oţel. L-au ridicat bi- 
nişor. Şi acum trebuie să doarmă undeva şi 
să viseze pe cearşaf de scânduri scene din 
Boccacio ! a 

Domnul Eulampe e gata. In prag, secre- 


56 | DRAGOŞ PROTOPUPESCU 


tarul depărtează picioarele şi incrucişează 
brațele, 

— Nu se poate. In haine verzi, nu ieşiţi 
noaptea asta! Dacă treceţi, treceţi peste ca- 
davrul meu! 

— Uite, domnule, unde-am auzit eu de 
viersul ăsta? Bossuet! Da n'auzi căamochi 
verzi ? 

— Foarte prost! 

— Dacă-aşa-i place Francettei. 

— Foarte prost! 

Cu un pumn neratat, domnul Eulampe răz- 
beşte afară ; ca un vultur din stâncă în stâncă 
sare cele trei etaje; în cinci minute aducea 
în strada A. D. Xenopol, istoric român No. 1, 
pe Francette aproape adormită. 

Vestibulul era plin de îlorile şi cadourile 
săptămânei. In salonaș, alte îlori şi cadouri. 
Trei Pierrot pe un fotoliu, zâmbeau vis-A-vis 
la trei Columbine. Pe pereţi, fotogratii, ta- 
blouri, caricaturi, toate numai ule artistei. 

In dormitor, patul elocvent, noptiera cu că- 
teva bijuterii uitate, un telefon alături, apoi 
alte ilori, păpuşi, ursuleţi, Chanel, Picharat, 
două Guerlinade, cutii impunătoare de bom- 
boane, — Crăciunul fusese prieten cu Fruncette. 

In picioare. Cei doi adversari, scoşi din 
blană, in talie unul în fața altuia. 

— Aşa da, îmbrăcat în „ou-de-raţă“!... 

— VUităcte bine la el, cau lost toute sec- 
festrate... 

— „„pull-over vert-bouteille cu câteva at- 
mosfere mai inchis ca haina, cămaşa gris... 

Cu două mâini lenese, fata îi destuce din 
faţă haina. 


FORTUL 13 57 


— Se soumettre ou se dâmettre? se'ntreba 
Mac Mahon... 

Fata râde, îi trece braţele pe sub haină; îl 
strânge la piept într'un sărut de ambele părţi 
destul de avansat... 

— Ce vrei? Un Cherry, un Hennessey Q; 

— 'Trei stele. 

— Am ceva mai bun: C. D.0. Şi ceva și 
mai bun: un borş de sfeclă cu smântână! 

— Vai! La ora asta, înseamnă mai mult 
decât Cântarea Cântărilor! 

— Treci la cămară, deschide îrigoriterul, 
găseşti un castron. Vezi să nu cazi în el. 

—'In cămară, până la trigorifer, domnul 
Eulampe dă de un dulap ciudat. 

— Ce ţii tu, aici? 

— Acolo? Resturile scumpe ale diverşilor 
amanți detuncţi! 

Domnul Eulampe deschide. Pe opt rafturi, 
vreo zece duzini de pantoti, dela cei de goli 
şi tennis, la ultimii pantofi — sandală la modă. 

— Am înţeles, cu unul din pantoiii ăştia 
ai să-mi dai şi mie una în spate! 

— Oricât, cazi bIAS in zodia pantotilor- 
sandală... 

Mica ospătare MuDiinează uşor interiorul 
trupesc al amanțţilor. 

Din baie, Francette, făcându-şi toaleta nopții, 
se aude fredonând: 


Schade dass Liebe ein Mărchen îsi... 
Nichis mehr als ein Mărchen ist... 


— Lămpică, tu ai voce, cânţi? 
— Da, ca şi tine: în baie! 
Curând lumina se face mică, patul se atundă, 


58 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


şi aprig, cu poită, mâncându-se cu ochii, cu 
gura, cei doi intră fiecare in necunoscutul 
celuilalt. 

Ora patru jumătate. Bătăi in uşe. Patru. 
Apoi trei. Apoizece. Domnul Eulampe scoate 
capul ca un vierme după ploaie. 

Ascultă. Voci? 

Incă o bătae. 

— Imbracă-te repede, trebue să fie el. Vine 
uneori aşa, dela ţară! 

— Ce să spunem ? 

Pe jumătate ridicată din pat, Francette se 
scarpină în creștetul capului: 

— Stai, să vedem: avocat-proces, nu: su 
mai spus; impresar-turneu, sa mai spus. 

— Doctor! 

— He-he, s'a mai spus! (apoi, numărând pe 
degete): Aia s'a spus, spus, spus!... 

— Tată, unchi, soră, moașe, s'a mai spus... 

— Aha, ştii ce ? Spune-i aşa: Sunt domnul 
Eulampe Sibică, şi am venit la Francette ca 
să iac din ea nu o lemee, ci o rază de soare 
în casa mea. 

— Ce-o mai îi şiasta? holbează ochii, dom- 
nul Sibică. 

— Nătărăule, adică să-mi ceri mâna, nu'mn- 
țelegi ? Asta-l dă gata totdeauna. Vine la mine 
fericit, mă sărută părinteşte pe îrunte, și ex- 
clamă ironic: „Ha, iar unul din adoratorii tăi, 
poeţi! Tu ştii, că pe şpiţi şi pe poeţi, eu nu 
pot îi gelos“. Şi pleacă. 

— Deschideţi, deschideţi odată! 

— Vocea lui, hai mai repede! 

Domnul Eulampe işi dă o ultimă mână prin 
păr şi cravată, deschide uşa dela antreu, as- 


FORTUL 13 59 


cultă ! face paşi mărunți spre uşa dela intrare. 
Punând mâna pe clanţă, caută să se asigure 
dinainte, şi, cu o voce tremurândă: 

— ăăăă... sunt domnul Eulampe Sibică, şi 
am venit la Francette ca să fac din ea nuo 
lemee, ci o rază de soare în casa mea. 

— Deschide, domnule, odată, şi lasă gluma! 
Aici nouă nu ne arde de jucării, răspunde o 
voce bărbată, acompaniată de o smucitură 
din clanță. 

Domnul Eulampe Sibică deschide. In faţă, îi 
apar doi vlăjgani. Unul semănând a bull-terrier,, 
mai mult ca orice bull-terrier de pe lume. 
Celălalt, mult mai distins, cu nas şi buză de 
antilopă. Când vorbeşte, parcă te linge pe 
mână. 

— Domnul... Eulampe ?... se înclină, cu un 
salut, antilopa. 

— sSibică... 

— Sibică, ne-sibică, bine, domnule, unde-aţi 
fost până'acum ? Vă caut dela ora zece! 

— Fără un siert! scoate ceasul bull-terrie- 
rul. 

— Ba că sunteţi la Cavura, ba la Cocota, 
ba la *Scabia Lumei, ba la Gagă. Bine, dum- 
neavoastră nu vă dați seama c'avem şi noi 
nevastă, copil... 

— Eu, domnule, ce să vă spun, apa am plă- 
tit-o, cu gazul, lumina, sunt la curent! Poate, 
ştiu eu ? cel mult fiscul... 

— Ce tisc, ce apă, ce lumină! "Ţara piere, 
și d-ta te piepteni intre îustele unei... 

— A, nu, asta nu, să vedeţi... mă rog... Fran- 
cette... raza de lumină ...casă... bâlbâie domnul 
Eulampe, cu un ochi spre paradisul pierdut... 

— Ei, raza ca raza. ba noi facem, noaptea 


60 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


asta, razie, domnule Eulampe Slătineanu! 
Inhaţă-l, Tănăsescule ! 

— Ha, ha, da eu nu sunt Eulampe Slătineanu. 
Asta-i! Eu sunt domnul: Eulampe Sibică. 

— Eulampe Sibică! Mai întâi, cum crezi 
d-ta, domnule, că se poate numi cineva Eu- 
lampe Sibică! 

— Ce umbli, domnule, cu pseudonime, mă- 
rie buil-terrierul. 

— Ia citeşte-i, domnule, tişa! 

— Eulampe Slătineanu, 32 de ani, statură 
inaltă, nas acvilin, frunte îngustă; etc., etc. 
Ultimă ocupaţie: u ajutat cu bani Crucea de 
oțel. Semne particulare: Fost poet la Viaţa 
Nouă, lost în vizită la General: element pri- 
mejdios. 

— Domnule, da eu nu-s poet, cum nu eşti 
d-ta din Gaurisancar, sau cum nu ești, ce să 
spun ? Georoceanu! Num scris în viața mea 
decât o Odă: la Nunta de Argint a mătuşii 
mele, şi-a spus că mă desmoşteneşte. La asta 
laceţi aluzie ? 

— Ce odă? Poezie! Versuri ! 

- Dacă am știut un vers în viaţa mea, a 
fost: Schade dass Liebe ein Mărchen ist! . In- 
trebaţi... 

— Nu sunteţi poet? Ce-ure face! Aici scrie 
că sunteţi !... bate in lișă, antilopa, cu un deget 
arătător de doliu mare. 

— Da nu mă cheamă Slătineanu! 

— Cu-atât mai rău, pentru d-ta! Că nen- 
curci tişele, şi ne facisă umblăm, toată noap- 
tea, brambura!... 

— D-ta nu vezi, domnule, că eşti un ele- 
ment neserios ? 

— Adineaureu eram: primejdios. 

— Şi, ce mai ala-bala, ai haine verzi! Vestă 


FORTUL 13 61 


verde. Cravată verde. Cămaşe verde ! Inhaţă-l]. 
Tănăsescule! 

— Bull-terrierul se cheamă Tănăsescu, gân- 
deşte domnul Eulampe. —Da, domnule 'Tăână- 
sescu, da vă rog... nu... — mai întâi, daţi-mi 
voie, Eulampe Sibică, încântat de cunoştinţă! 
desigur rudă cu profesorul — ori cu medicul 
veterinar ?... oricum, te rog, domnule Tănă- 
sescu, cu d-ta, ca veche cunoştinţă, mă pot 
înțelege. Domnul nu ştiu ce-are cu mine, dar 
eu am haine verzi... fiindcă am ochi verzi, 
„„jiindeă aşa-i place lui... fiindcă... şi mai în- 
tâi că... cămașa-i cenuşie!... 

— Am spus şi-o repet: 

— Inhaţă-l, Tănăsescule! 

— Atunci, să-mi pun blana (domnul Eulam- 
pe își ia din cuer blana)... melonul (domnul 
Eulampe își ia pălăria)... şi să-mi iau un mo- 
ment ziua bună... 

-— Se soumettre ou se dâmettre? se'ntreba 
Mac Mahon. Eu ce să fac, Francette? 

Domnul Eulampe nu putu primi niciun răs- 
puns. In pragul dormitorului, cu ochii şi mai 
mari, de lacrimi, proaspătă ca o viorea înrou- 
rată, Francette, tremura. 

O strângere de mână; un sărut scurt. Și o 
temee frumoasă care rămânea singură în uşa 
intredeschisă, abia putând să murmure spre 
cel care pleca: 

Schade... 

Şi, aşa, domnul Eulampe Sibică a fost ridi- 
cat la 4 dimineaţa, din așternutul dragostei 
sale, strada A. D. Xenopol, istoric român, 
No. 1, fiindcă Francettei i-a plăcut în haine 
verzi, dar Siguranţei, nu! 


z 


62 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


IV 


In capul scării, între cei doi, domnul Eu- 
lampe se opreşte deodată: 

— Un moment! și vâră mâna in buzunarul 
blanei. 

Două revolvere se indreaptă imediat spre 
dânsul. 

— Aşaa! 

S'a scotocit şi în celălalt buzunar, unde 
găseşte punga de tutun, și, flegmatic, incepe 
să-şi întunde bine pipa. Işi bate calm tutunul; 
dintr'o tabachere, oteră partenerilor două Ches- 
sertield, le scăpără foc dintr'o brichetă ; pentru 
sine, iși scoate plicul cu chibrituri, aprinde 
pipa, tacticos. O puluitură de fum, ca la va- 
poare, e semnalul plecării. 

— Poftiţi. 

Vârind revolverele în buzunar, cei doi poli- 
țişti se pleacă invitaţiei. Jos, la scară, antilopa 
lace semn unei trăsuri a poliţiei, care aştep- 
tase după colţ. Aceasta se repede ca un aero- 
plan când aterizează. 

— Poltiţi, invită la rându-i, bull-terrierul. 

— Poltiţi, repetă antilopa. 

— Mă rog, după dumneavoastră. Imi daţi 
voe, Eulampe Sibică, — pot să vă spun Ni- 
colaescu ?,.. 

Dimpotrivă, Andreescu, se burzulueşte 
antilopa. Hai! In masină! 

— Am şi cu pe-a mea! 

— Nu, poltiţi în mașina noastră... 

— Adică trăsură... 

— Maşină... 

— 'Trăsură... 


FORTUL 13 63 


Şi, domnul Eulampe trebue să urce, nu fără 
o privire lungă inapoi, la trăsura pe care o 
lăsa la scara Francettei. 

— Dela poliţie, pe cât pricep! 

— Poliţia socială! 

— Incântat, Sibică... Păi, ce n'aţi spus aşa, 
dom'le, dela'nceput. Comisar. Poliţie socială... 
Haine verzi, vestă verde... Aşa da! Da Slăti- 
neanu ! Se poate? Să mă faceţi pe mine Slă- 
tineanu ! 

— Ordin ! ordin pentru Eulampe Slătineanu! 
Da, bine că eşti'mneata, dom'le, că de nu, 
ne duceam pe copcă! 

— lar mai pierdeam o noapte. a 

— Auzi d-ta, Slătineanu'n sus, Slătineanu'n 
jos. Ei, drăcie! 

— Bine, domnule, că te-am găsit pe d-ta. 

— Zău așa, că vam ieșit în cale! 

— Că, vorba aia, eşti, nu ești, ce-are-aface? 
Vorba e că te-am arestat! 

Şi trei căscături, cu a şoferului patru, deza- 
vuează, fiecare în felul ei, o noapte în chip 
felurit pierdută. 

La o cotitură, un taximetru, vrând să tae 
trăsura lor, are o pană; li se opreşte brusc 
in faţă. 

— Cine-i măgarul ăla? Pe el, Tănăsescule! 
Vezi, cine-i ? Cum îndrăzneşte? 

Domnul Tănăsescu se dă jos, examinează 
pe şoleur, cere acte. 

— Doamne, n'o îi Slătineanu! Nu e, nu? 
După aparenţă, trebue să fie mai mult Geor- 
wescu ! oitează domnul Eulampe. 

Cei trei râd şi ei. Domnul Eulampe era si- 
pur că trăeşte o seară de farsă. Şi atunci, 
dacă-i bal, bal să îie! 


54 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Curând se opresc la scara unei clădiri mai 
mari. Lumini pretutindeni. Gardieni și jan- 
darmi. Şoapte în colţuri. Fortoteală de panică 
și mister. 

Pacientul e condus la etajul al treilea, in- 
tr'o sală montată jur imprejur cu portrete vii 
de genarali de corp de armată. Așa apar, in 
unitorma lor albastră, cu brandeburguri, şi 
tireturi, şi în solemnitatea de pe chipuri, cei 
douăzeci de comisari și inspectori de poliţie 
cari stau la masa de consiliu, dominați de 
statura mai mult firavă a Inspectorului Gene- 
ral, singurul în haine civile și singurul în pi- 
cioare, uşor adus asupra unui registru. 

Cu un simplu gest, domnul Eulampe este in- 
vitat în odaia de alături. Face din cap, şi din 
dorință vagă de a „crana“, vâră pipa în guri 
și păşeşte cu barba'mn piept, ca actorul din 
Hamlet. 

In compania domnului Andreescu, este in- 
vitat într'un fotoliu, în care se atundă ca Ro- 
setti de pe bulevard, anticipându-şi propria sa 
statue. 

— Apropo, cred că la d-v. se poate tuma 
Pipă... 

— Nu suferim niciunul de piept... 

— Nici soțiile, copili... Toţi sănătoşi... 

— Lasă gluma. Ce spui d-ta de cele intâm- 
plate? 

— Groaznic. Nu-mi vine să cred... Impo- 
sibil,.. 

— Şi totuşi, aşa e... 

— Domnule comisar, extraordinar... cum 
semeni dumneata cu Leopold ul Belgiei. 

— Ei, ştii că mai mi-au spus-o și alţii?... 

Un comisar mai bătrân, cu tâmplele cărunte, 


FORTUL 13 6o 


şi nasul de boxeur, intră cu un zâmbet şi 
haine civile ; se aşează — dar nu ca Rosetti — 
pe un totoliu, lângă domnul Eulampe; îl în- 
treabă, aplecat ca un doctor asupra unui diag- 
nostic: i 

“ — Domnul Eulampe Slătineanu... 

— Pardon, Sibică... 

— Ei, Eulampe Slătineanu, Eulampe Sibică, 
tot una... a 

— Cum, totuna, domnule comisar, când pe 
unul l-aţi arestat, iar pe celălalt nu l-aţi găsit ?... 

— Vreau să spun, domnul e membru al 
Crucei de Oțel. 

— Ce Cruce de Oțel, domnule ? Ce-aveţi, toţi, 
cu Crucea de Oțel, în seara asta? Ştiu numai 
că un unchi al meu a avut un văr al cărui 
fin era coleg de birou cu un Îuncţionar care 
a fost odată decorat cu Coroana de Oţel. 

— Ei, păi, vezi, ei, păi, vezi... Tocmai asta, 
cin'l-a pus! se ridică scurt, cu o clătinătură 
din cap, comisarul... 

— Cine te pune, domnule, să-i dai pe faţă 
atâtea, se revoltă comisar Andreescu, odată 
rămas singur. — Eu mă căsnesc să te scap, 
şi d-ta mai rău te afunzi!... 

Un alt comisar, înalt, svelt, cu cap de star 
de cinematograt, intră, făcându-se că nu vede 
pe nimeni, se așează pe un fotoliu din . îaţă, 
se face că-şi exuminează dantura intr'o oglindă 
de buzunar, în vreme ce — tertip polițienesc 
— prin retlexul unei oglinzi din perete, dela 
spate, urmăreşte toate mişcările arestatului. 

- Şi, ca şi când înuna din măsele ar fi mes- 
tecat pe domnul Eulampe, cu ochii ţintă 
in oglindă, o ceartă grațios. 

— E regretabil, destul de regretabil, că un 
om ca d-ta, domnule Eulampe Slătineanu... 

3 


L 


66 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


— Sibică... 

— Ei, lasă, lasă, nu te mai ascunde acum 
după un ghem de sibică. Cine crezi d-ta că o 
să te creadă ?... D'aia zic, e regretabil că un 
om distins, ca d-ta... Nu, nu mai protesta... mai! 
bine spune tot, fiindcă ştim tot, ştim absolut 
tot, domnule... Eu-lam-pe Slă-ti-nea-nu... 

Și trânteşte uşa concludent, după ce, în 
oglindă, fără să-şi ia un moment ochii, şi-a 
potrivit cravata și făcut un succint examen 
din profil. 

— Domnule Andreescu, işi aprinde domnul 
Eulampe a doua pipă, nai putea cumva mata 
să mă îndatorezi, spunându-mi ce au, dom'le, 
toți cu mine, în seara asta, că vor neapărat să 
fiu Slătineanu ? 

— Nebuni, nebuni de legat... domnule... Eu, 
să vă spun drept, merg cu cine dă mai mult... 
Dar recunosc că, în seara asta, şi-au pierdut 
minţile ! 

Un domn înalt și voinic, cu mustăţile parcă 
in bandulieră, cu ochi deștepţi, cu iruntea leală, 
işi face apariţia în ușa de pe coridor, cu o 
reverență de gentleman: Bună searu ! Și pleacă. 

— Cine-i domnul? Vreun funcţionar mai 
Mic, vreun arestat ? 

— Ce arestat, dom'le! E şelu', e pretectul 
poliţiei, dom'le! 

Inspectorul general intră de alături. 

— Va să zică, nu mi-ai pus mână pe Slăti- 
neanu... 

— Nu, domnule inspector general, dar in 
schimb... 

— In sfârşit, tot una... Du-l jos. 

Bull-terrier Tănăsescu reapare urmat de un 
tânăr mic şi vioi: 


FORTUL 13 67 


— Domnule Eulampe, mă urmaţi. 

Jos, lângă beci, e serviciul gardienilor. La 
intrare, o masă, cu doi agenţi. 

Tânărul mic și vioi întră întâi: 

— Ha, ha, domnul Eulampe Slătineanu! — 
izbucnește unul din agenţi. 

— Sibică... 

— Lăsaţi gluma, scoateţi! 

— Ce să scot? zâmbeșşte, natural, domnul 
Eulampe. 

— 'Tot ce aveţi! 

— 'Tot ce am, nu se poate! 

Şi dă să-şi scoată blana. 

— Nu, nu-i nevoe, se opune un domn mai 
bătrân, din spate. Numai ce aveţi prin buzu- 
nare. 

Domnul Eulampe scoate mai întâi „scrape- 
rul“ pentru pipă. 

— Ce-i asta ? il întreabă speriat. 

Domnul Eulampe, brav: 

— Un iastrument chinez pentru jupuirea şi- 
rei spinării la broaște... 

Delilează: punga de tutun, o periuţă de 
cap în pungă neagră, un pieptene de cap, un 
ciorchin de chei, un plic de chibrituri. Din 
buzunarul din stânga al hainei: 10.000 de lei 
în hârtii noi de o mie, iar din cel drept, o 
piele de focă ajunsă bleu-marin şi porte- 
feuilles-ul. 

Tânărul mic şi vioi scotoceşte ioca. Dă de . 
o recipisă. Citeşte numele. Se dă inapoi: 

— Juliu Maniu! Ce caută asta la d-ta? 

— E trate-meu! O felicitare de logodnă. 

Altă recipisă: Iorga! 

— Un fost elev al meu. Urări telegratice 
de succes la examen! 

—N. Titulescu! 


65 „DRAGOȘ PROTOPOPLSCU 


— Un văr mai mic. Felicitări că şi-a luat 
licenţa ! 
+4— Lasă, dom'le, nu mai scotoci, strigă dom- 
nul mai bătrân, că te pomeneşti că-l scoatem 
rudă şi cu Tătărăscu! 

In alt compartiment agentul dă insă de lu- 
cruri mai interesante. 

— O totogralie! 

— O amică. 

— 0 totogratie!! 

— Altă amică! 

— O totogratie!! 

— Altă amică 

Alte, alte fotogratii... 

Alte, alte amice. 

— Cu atâtea amice într'un buzunar, mă mir, 
domnule Eulampe, că mai aveţi 10.000 de lei 
în celălalt... 

Luaţi-vă acum banii... luaţi-vă amicele... 

— Şi luaţi-vă mai ales adio! oftează din 
cap domnul bătrân. 

— Păi le trimet eu câte-o telegramă! 

— Sergent, însoțește pe domnul! 

— Lăsaţi, ce atâta deranj? Mă due singur 
la poştă !... 

De fapt, domnul Eulampe era condus la a 
doua perchiziţie. Lu capătul coridorului, în- 
tr'un gang și mal intunecat, o săliță mare cât 
a postului de jandarmi din Nepolocăuți. 

Un domn elegant şi cârn, se ridică imediat, 
se îndreaptă energic spre noul sosit, şi-i 
aplică cu francheţe palmele pe acele două părţi 
ale corpului, care la orice exemplar omenesc, 
nu numai la domnul Eulampe, poartă un nu- 
me inavuabil. 

O tigură pe care pacientul o mai văzuse lu 
dansatoarele orientale din chiocecurile Cons- 


FORTUL 13 69 


tanţei. Decât că acestea işi aplicau palmele 
pe propriile lor părţi dorsale, nu ale specta- 
torilor; apoi cădeau în extaz în cântecul 
giumbaralelor, şi se învârteau pe loc, după 
canoane. 

In loc de toate astea, agentul rămâne cu 
ochii în ochii musafirului şi strigă: | 

— Te-am prins. Ce-ai aici? (Apoi, către 
sergent): Cine l-a perchiziţionat ? Domnul Bun- 
geţeanu? (Pe tânărul mic, vioi și simpatic îl 
cheamă Bungeţeanu, mistue în gând domnul 
Eulampe.) 

— „Păi, se putea? Aici nici nu s'a uitat! 
Ce-i tocul ăsta? Un revolver! A 

Agentul scoate ceva din buzunarul dela 
spate al domnului Eulampe. Dar ce păruse 
un toc de revolver, era un porte-ieuilles mai 
mare, în care acesta își păstra actele şi cores- 
pondenţa curentă... 

— Ce-i asta? 

— Foaia de circulaţie, permisul de condu- 
cere, cartea de membru la Automobil-Club. 
Fotogratia bunichii... 

— Şi'n partea-astălaltă ? Bilete! Scrisori! 
Dela cine? 

— Dela Lloyd George, Nelson, Maria Stuart! 

— Partumate. Mare sșmecher! Ca să deru- 
teze! Aşa, unul la mână. la să vedem noi ce 
scrie Lloyd George... (agentul citeşte): „Zăpă- 
citule, ai tost aseară adorabil. Pa. Rândunica.“. 
Ce-i asta? 

— Prima impresie a unei femei despre mine! 

— Intimităţile nu ne privesc. Alta la rând: 
„Dracule. să nu mă înşeli, că iau cianură. Vino 
curând. El a plecat. Miki...” | 

— A doua impresie a unei temei despre 
mine... 


70 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— „Țienitule, eşti un măgar...“ — Ştiu, a 
treia impresie... Agentul trece: a patra, a cin- 
cea, a şasea impresie! la s'o vedem pe a şap- 
tea: „Păpuşoi mic şi drag, nu uita că azi e 
ziua noastră. Adu şi două-trei Cordon-Vert. 
Zytta...“ Zytta! Asta parcă-i nume politic... 

— Cam lucrez la restaurarea lui Otto... 

— Cordon Verde... 

— E forma sub care mă văd pe mine 
femeile, ca turburător al ordinei publice... 

— Noaptea! râde tânărul mic, vioi şi sim- 
patic, care, cu un convoi de agenţi și gură- 
cască de prin biurouri, a revenit, neștiind ce se 
intâmplă cu o perchiziţie atât de lungă. 

— Noaptea! De preferință. Dar poate fi şi 
la ora zece dimineaţa! 

— Da, dumneata — cum văd — eşti mai 
mult pentru brigada de moravuri ușoare, dom- 
nule Eulampe... 

Acesta tușeşte; primeşte mănuşa: 

—Hm !... ăăăă, asta... cum vă cheamă... pot 
să vă spun Luca Niculescu ? 

— Dimpotrivă : Gigi Ionescu. 

— Ionescu, lonescu... unde-am mai auzit eu 
de numele-ăsta. A da! Visul unei Nopți de 
vară! Localizare de 'Topârceanu. Actul doi, 
scena trei... “Titania, in pădure, işi sărută 
amantul în somn, îi pune cap de măgar şi-i 
strigă: Dumitres... nu, lonescule! 

— Ce spui d-ta? Ionescu e nume vechi in 
lamilia mea!.. 

— Pricep. Apare'n cronicari la 1500, cu 
lăcustele şi ciuma lui Caragea! 

Şi asistența e uimită de iuțeala cu care un 
arestat patinează la ora 5 noaptea, intre Ne- 


FORTUL 13 71 


culce şi Topârceanu, pe un metru pătrat de 
ciment şi beci polițienesc. Tipul de mult a 
inceput să-i amuze. In detinitiv, ziua a fost 
greu. Merită să-şi descrețească fruntea. Iar 
pacientul, cu atât mai bine de el dacă opera- 
ţia i se prezintă ca o nimica toată... 

Olandezele pe ciment, oricât de vertiginoase, 
nu-l fac însă pe domnul Eulampe să uite un 
punct de onoare... aluzia la brigadă... 

— Ca să revin, domnule... pot să vă spun: 
Domnule Prelect ?... 

— Sunt un biet agent de Siguranţă, clasa 
l-a, râde acesta, aprinzându-și ţigara. 

— Numai atât? Cu atât mai bine pentru îu- 
milie; domnule agent de... (aveţi un ac de 
siguranţă ?) imi sunteţi simpatic, păreţi toarte 
inteligent (aş vrea să pot aprecia public ma- 
teria d-v. cenușie)... dar m'aţi ofensat adineau. 
vea lăcând prima oară în istorie o legătură 
directă între trivolitate şi un membru distins 
al tumiliei Sibică. Rog, reveniţi; altiel, mă su- 
păr şi plec. 

Un sergent conduce pe supărat afară ; acolo 
e dat in primirea altor doi, cari îl suie într'o 
maşină şi-l duc la Siguranţă. Un telefon sosise 
intre timp de aici, unde mare nedumerire se 
iscase asupra cazului Eulampe Sibică. Se pu- 
neau în surcina acestuia date grave, pe care 
un interogator serios, nu ca acel de până acum, 
luat de experţi în scoaterea şperţurilor şi. 
secretelor de stat, aveau să i le smulgă. Cu 
fineţe, cu șiretenie, să i le smulgă; nu cu bo- 
nomia şi dispoziția la glumă de până acum. 

Muşina opreşte în fața unei impunătoare 
sandramale. Ceva cam ca trel şiruri de cabine 
de bae aşezate, sub tormă de etaje, unul peste 


n 


72 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


altul. Omul nostru e dus într'un salonaş mon- 
tat numai în pluş și molii, la parter. Un domn 
inalt şi fin, cu ochii de pisică rătăcită pe o 
plaje şi nas de becaţină, ii iese cordial ina- 
inte. 

— A, Domnul Eulampe Slătineanu, încântat 
de cunoștință, decând vroiam să am onoarea... 
Luaţi loc, mă rog... nu, nu acolo; vă rog, 
trage! Nici acolo, miroase a luningine dela 
sobă, aici, aici, așa, lângă mine... lângă mine... 

— Aşa da —iși spune mosatirul. — Delicat, 
prevenitor, manierat, şi mai atent ca o moase 
comunală... 

Domnul Eulampe se pipăe, şi ar li vrut să 
uibă vreo rană, o migrenă sau măcar un gutu- 
rai, ca să i-l trateze amabila intirmieră din 
aţă. 

— 0 ţlgare... poate vroiţi una de foi... dom- 
nule Slătineanu... 

— Prefer de foi... mulțumesc... de iapt: Si- 
bică... 

— Sibică-Slătineanu... cum vreţi d-v., domnule 
Eulampe... noi înţelegem situaţia... aveţi moti- 
vele d-v... nu'nțelegem, cu acei de dincolo, să 
vă luăm cu anasâna... 

— Cu ce, mă rog. ? 

— Cu anasâna... 

— Nici eu nu ţin câtuş de puţin! protestează 
domnul Eulampe, convins acum că anasâna 
eun termen familiar al experţilor ordinei 
publice, pentru dubă, caleuşcă, brişcă, landou 
sau orice vehicul de transportat prietenii lu 
inchisoarea Dumbrava... 

— Imi pare şi mie rău... tocmai eram la... 
imi dați voe, pot să vă spun... 

— la slăbeşte-o cu asta... N'am auzit la 


FORTUL 13 73 


telefon ? Nu începe ca acolo! Aici eşti la şi- 
guranţă! 

Domnul Eulampe, prima oară fâstâcit, se 
face stacojiu ca un homar. 

— „ăăă.., nu... eu... ştiţi... — nu cumva aveţi 
aici vreo toaletă? 

Dă să facă trei paşi spre o uşe care, după 
prag, ciment şi parium, i se părea dintr'un 
gen cunoscut... 

— Moment! Moment ! Numai câteva întrebări, 
domnule Eulampe, câteva informaţii! D-v. sun- 
teți un om din lumea mare, aveţi cunoştinţe 
selecte... ați putea să ne spuneţi unde am pu- 
tea găsi la ora asta pe domnii... 

— Aveţi vreo treabă cu dânşii ?... 

— Aşa, ştiţi... 

— Ca să le'nmânaţi vreun mandat poştal... 

— Exact... poate ştiţi unde... 

— Eu, domnule Luca Niculescu, ce să vă 
spun... Francette... Zytta... Maud... cam asta... 
dacă vreţi adresele... 

— Adresele! Tocmai, adresele... Unde şade 
de pildă dumnealui... (arată o listă) Ştiam că 
lângă Obor... dar am căutat... 

— 0bor?... Eu cesă vă spun 2... Una stă in 
A. D. Xenopol, istoric român No. 1. 

— Ia lasă-mă, domnule, cu femeile... d-ta 
dai zor într'una... parcă-ai fi Tony Bulandra! 

e A tele sânt oamenii ăştia de o perti- 
die!... 

Se apleacă la urechea unui subaltern care 
tocmai intră. Afară, zăngănituri. 

- Domnul Eulampe profită de ocazie... se su- 
ceşte pe scaun... şi ţâşt! spre toaleta salva- 
toare. 

— Ehei! stai că nu-i așa! Ai timp mata la 


74 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Dumbrava! Inţelegem prea bine emoţiile prin 
cari treceţi... 

Domnul Eulampe simte tot sângele Sibicilor 
urcându-i-se în obraz: 

— Eu, emoţii! Frică? Eulampe Sibică un 
fricos? Atlă, domnul meu, că aş fi putut îi 
orice în viaţă. După curaj, chiar detectiv! Dar 
atunci erai d-ta in locul meu noaptea asta. 
Şi-ar li tost mai greu. 

— Ei, de-acolo şi d-ta ai să ieşi cam greu... 

— Deocamdată... e departe? mergem pe sus, 
pe mare, pe uscat? 

— Mai mult pe sus... Deşi pentru intelec- 
tuali e o dubă specială... Domnul Eulampe, mi 
se pare, e protesor... 

— Se spune... Dar e o eroare... Știu şi eu 
puțină cosmografie... Vin la mine băeţi, lete... 
Dar eu sunt şi rămân: domnul Eulumpe Si- 
bică. 

Şi cu o reverență din melon, arestatul por- 
neşte, urmat de un cârd de pinteni şi epoleţi, 
ca o puiculiță grăbită, în suita de faetoane a 
unor cocoşi umilaţi cobză. (Deşi de tnpt era 
viceversa...) 


Un, doi, trei ! jandarmi şi poliţişti acompa- 
niază pe oaspe până la scară. De acolo, în- 
tr'o maşină, inapoi la Poliţie. Interogatoriile 
sau terminat. Au scos dela individ toate 
secretele și toate dinamitele. Doi sergenţi îl 
conduc in ultima sală din subsol, sub ochii 
u doi pungaşi şi o depravată, ce deschid pe 
furiş uşa unui beci pe gang, şi, impreună cu 
sentinela, fac mare haz că au mai „ugăţat 
ceva boeri“. 

In sală, bănci lungi şi sinistre, jandarmi şi 


FORTUL 13 75 


gardieni cari aşteaptă ordine, o sumă de ti- 
neri. 
— Ehei, baroane, aici ai fost? 
„._— Bine că ai sosit, dragă... petine pesemne 
te așteptau. 

Mosafirul se săruta cu simpaticul Vladimir 
Blondor, cavaler de Bucov, amândoi încântați 
ca de o intrevedere pe un transatlantic. 

— Dar ce cauţi aicea, baroane? 

— Păi, nu vezi? M'au găsitîin cămașe... La 
Modern... 

— Ca şi pe mine, numai, nu la Modern... 
—ăăă, uite-l şi pe Jean Marie! Dar tu? Nu 
cumva te-or îi luat fiindcă ai jucat acum trei 

„ani pe Romeo? 

— A candidat, săracul, pe o listă care, pe 
buletinul de vot, era vecină cu a Crucii de 
Oțel, adaogă râzând avocat Beroniade. 

— Și l-au inhățat! 

Cel puţin Mișu Beroniade, ca unul care mai 
lusese arestat, venise complet echipat. Agen- 
tul l-a găsit în pat, şi i-a spus: Regret, dom- 
nule avocat, dar sunt tot ăla! 

— Foarte drăguţ din partea d-tale, se treacă 
la ochi avocatul, numai iii aşa de gentil, ia 
loc, iei o cafea, un lichior — cevrei? — şi 
dă-mi voe să împachetez. 

Cu soţia — tovarăşe ideală — trezită din 
somn, Mişu Beroniade îşi umple un geaman- 
tan cu rute, îşi întocmeşte pledul cel mai bun, 
mai vâră în el două pijamale de interior, și 
un costum bleu-marin, de ski... 

— Vâră-l şi pe-al meu, dragă, iiindcă eu, 
lără tine, tot n'am să skiez; poate il dai acolo 
cuiva... 


76 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


In chipul acesta avocatul Mişu Beroniade eru 
cel mai stăpân pe sine, fiindcă şi cel mai bine 
echipat. 

Lângă el, profesor asistent de filologie ro- 
manică la Cluj, cu chipul tras şi palid, cu 
ochelari de inteligență surmenată, şi un pled 
galben pe mână,—Matalda Grigoriu surâdea 
transcendental, în totul fiind intruchiparea băr- 
bată pe pământ a Mafaldei. după unii, după 
alţii a lui Gandhi, după alţii a sfintei Eulalia. 

— Profesore, iar arestat? (Şi el îusese la 
Dumbrava până'n ajunul Crăciunului.) Dar ce 
ți-au mai găsit? 

— Au mai descoperit, nemernicii, că sunt din 
Tecuci ! 

— Şi? 

— 'Tecuciul e, pretind ei, una din organiza- 
țiile cele mai tari ale Crucii de Oțel; iar cum, 
subsemnatul, am fost descoperit în registrele 
gimnaziului August 'Treboniu Laurian, de 
acolo, ca premiant întâi cu cunună în 1907... 

— Grav, anul răscoalelor ţărăneşti !.. 

— Şi ca vaccinat de variolă în 1904, m'au 
găsit element ultra primejdios! 

— Bine, măi, eu acuma văd: la vol au gă- 
sit motive serioase! Pe când pe mine mau 
luat la poliţie, fiindcă m'au luat drept Slăti- 
neanu, măi! 

— Eulampe Slătineanu? Ha, ha, ha! Păi şi 
pe el l-au arestat, măi! ȘI ştii de ce? 

— Pe motiv că-l cheamă Eulampe Sibică! 

— Nu mai spune! 

— A vorbit Vasiliu cu el. L-au dus cu pri- 
mul convoi la Dumbrava. 

— Atunci să ştii c'au inebunit! 


aa 


FORTUL 13 7? 


Şi eu care mă bucuram că m'au arestat 
numai fiindcă am ochi verzi... 

— Bine, tot asta probabil că e crima ta ca- 
pitală... 

— Ha, ha, ha! 

Peste râsul unanim intră agentul tânăr, vioi şi 
simpatic. Are o listă. Face un mic apel. Zece 
arestaţi strigă rând pe rând: prezent! 

— Aşaa! Acum, îmbrăcaţi-vă! Douăzeci de 
jandarmi! Agent Panciu, ridică-i! 

Urmaţi de douăzeci de jandarmi, ce ies din- 
tr'o încăpere din fund, cei zece citați, în frunte 
cu agent Panciu, ies pe o poartă din dos. 

Peste zece minute, tânărul se întoarce cu 
altă listă de zece. Același apel, aceeaşi ple- 
"care, 

Apoi, ultima listă: 

Vladimir Blondor. 
— Prezent. 

„— Jean Marie Vauban. 
— Zent! | 
— lancu Cătălin! 

Aici. 

(Cu ăsta-i grozav, şopteşte Vladimir Blon- 
dor, descinde din Avram Iancu!) 

— Beroniade Mihail! 

— Prezent! 

— Grigoriu Cecil. 

— De taţă. 

— Lecea Sandu! 

— Prezent, 

— Banea Neculai. 

— Prezent... 
— Banea Dumitru... 
— Prezent! 


i 
“& 


DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Dracu' i-a pus să fie frați cu lon?! râu- 
jeşte un gardian. 

— Vitan lie... 

— Prezent. 

— Etc. Etc... 

—... ŞI... domnul Eulampe Sibică, inchee tâ- 
nărul mic, vioi şi simpatic, cu această atenţie 
in citarea numelui său, care umple pe dom- 
nul Eulampe Sibică de atâta recunoştinţă, că 
Sar îi dus numai pentru asta, la închisoare 
(dânsul, printre atâtea convingeri ineradicabile, 
având şi pe aceea că „Domnul“ nu e nume co- 
mun, ci un nume propriu, lăsat de Dumnezeu 
ca să anticipeze totdeauna pe cel de Eulampe 
Sibică. 

Câte doi jandarmi iau iurios, de liecare braţ, 
pe fiecare „element primejdios“, şi în marş 
forțat bat cimentul rece al ultimului gang. O 
poartă mare cască întuneric pe canaturile de 
tablă date larg într'o parte. In stradă un uu- 
tobuz scorojit aşteaptă sub. presiune. Comisar 
Panciu reapare, preia comanda. 

— Incărcaţi ! strigă jandarmilor. 

Se aud trei mișcări scurte, de capace cari 
s'ar inchide. 

Apoi, cu mişcări tot așa de scurte, elemen- 
tele primejdioase sunt urcate, câte unul de fie- 
care banchetă, între jandarmii respectivi. Co- 
misarul ia loc în faţă. 

— La Dumbrava cu ei, să-i văd în giulgiu 
de scânduri—le strigă rămas-bun o brută ră- 
masă pe peron, — „giulgiu de scânduri“ fiind 
termenul cel mai gentil pe care vocabularul 
forței publice il are pentru ceeace în limbaj 
popular și în Cuvente den batrâni se nume: 
ște „cosciug“... 


| 
| 


FORTUL 13 79 


Duba sbârnâie; sare ca un gândac mon- 
struos. Piețe, străzi adormite încă, îug în urmă, 
Un cucurigu stâşie o ogradă. 

— Un cocoș! strigă cel mai dispus dintre 
arestați.— Să-l înhaţe şi pe el, ca element tur- 
burător ! 

— Tacă-ţi gura! Nu-i voe! se încruntă jan- 
darmul-şei. 

Duba sare mai departe. Piaptănă, tunde che- 
iuri şi hale. 


V 


E ora când oraşul celor trei L (al Lichelelor, 
Laşilor şi Lupoaicei lui Traian), Bucara, e în 
plin delirium tremens...  Barurile varsă şam- 
panie şi jazz pe pâtlejuri, crâşmele asvârlă 
țipete răgușite; străzile, în haznale, aruncă 
tot ce nu mai încape în oameni. Sub cerul 
turpitudinei, în baraca mare a jalului şi pu- 
tregaiului, soţii beţi îşi înşală ţiitoarele cu 
propriile lor soţii, nimerite la chef, în odăi ca- 
pitonate; soțiile îşi identifică bărbaţii după 
femeile uşoare cu cari se întâlnesc în stabi- 
limente; demnitari iscălesc decizii pe umeri 
de minore goale, în separeuri; agenţi ai or- 
dinei publice numără în localuri cota-parte 
pentru noaptea în curs; dregători scapă do- 
cumente în poala amanitelor spioane; alţii le 
sustrag numai şi vând la streini. 

Pretutindeni, putreziciune, şi noroi. O so- 
cietate spurcată pe vremuri de porturile Le-. 
vantului şi mirosind și azi a băcănie, stimulată 
la viaţă: sus, de beţie, comisioane şi omor, la 
mijloc: de invârteală, dezonoare şi bucşiş; 


-S0 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


iar jos: de ciordeală şi păduchi, trepidează 
sub biciul zorilor, ca într'un dans universal al 
stântului Vitus. 

"Şi o ţară întreagă, de aceiaşi lași, lichele şi 
lupoaice romane, aşteaptă ziua ca, pe firele te- 
legraiului, să-şi împrumute ritmul tânt dela 
metropolă; în vreme ce undeva, pe drumuri 
de iarnă, în dube cu jandarmi, tinereţea intra 
in intuneric. A 

Şi să nu fie veselă această tinereţe ? Să nu 
se bucure? Să nu li se pară că duba care-i 
sdruncina dealungul halelor şi cheiurilor pă- 
răsite nu era o dubă, ci un îaeton de gală care, 
pe un elizeu al suferinţei, ii duce in istorie? 


Ștefan Vodă al Moldovei, 
Fost-a pela noi prin văi... 


Cântă tineri nevinovaţi, cei mai mulţi dela 
țară, smulşi goi, în tăria nopţii, de lângă o 
mamă bătrână, dela icoana sub care abia se 
inchinase Maicei Preacurate, din bătătura cu 
miros de busuioc în care, în visul lor de viteji, 
poposise adesea voevozii. 

— 'Tacă-ţi elanța! Nu-i voe! ţipă alarmaţi 
jandarmii; dar ei cântă inainte, se bucură 
că dubu ii duce tot: mai departe, pe poteci de 
țară, şi-i desparte de o lume care nu-i vrea, 
dar pe care ei mai ales o retuză. 

— Ce frumoasă e Bucara de departe, arată 
domnul Eulampe vecinului, oraşul care tremura 
de ultimele licăriri. 

-— 'Tacă-ţi clanța, nu-i voe! 

Şi oraşul murea în noaptea lui, în vreme 
ce undeva, cine ştie, după un crâng de sălcii 
ingheţate, Dumbrava răsărea in zori... Pe tun- 


sp 3 


FORTUL 13 s1 


dul de sineală, răchitele aduse din spinare, 
incâlcite unele într'altele, păreau un popor de 
foste căprioare ce şi-au încurcat coarnele, şi-au 
încremenit așa, la izvoarele cerului... 

Drumul însă era incă întunecat. Un hop 
puternic saltă până la cer victime şi jan- 
darmi. 

Halele, bălți de cositor, mişcă în lumina 
lelinarelor, goale, dezolate, adiate numai de 
odorile târzii ale sângelui închegat şi lăturilor 
de pește. Dela crâşmele dealungul lor, de cea- 
laltă parte a cheiului, răbuînesc chiote de ve- 
selie împletite cu scârţâeli moţăite de vioară. 
Se mănâncă şi bea bine şi acolo. Fleici şi mi- 
titei, îrigărui indrăcite, momiţele, îuduliile de 
berbec, ca rodul atânat al unor arbori năzdră- 
vani, toate pulverizate până în tavan de bor- 
şurile cu smântână, ciorbele de crap sau po- 
troacele de măruntae, menite în zori, ca nişte 
băuturi de vrăjitoare, să dreagă gustul vinului 
şi limpezimile minţii şi să tencuiască cu di- 
mineţi noi, pereţii gastrici ai cheiliilor. 

— Dealu Mare, mă! 

— Incă o Grasă, băete! 

— Mai dă din portirul ăla, nea Dumitre! 

Beţivi cari pleacă, beţivi cari vin. 

Din tuga dubei, la fereastra unei crâşme,-un 
cap de țţigancă tânără, se vede aplecându-se cu 
un sărut şi un buchet de îlori peste pieptul unui 
măcelar făcut criţă. Pe ușa alteia, două temei 
în capul gol şi broboade roşii, se imbrâncesc 
după un ilăcău birjar care scapă de ele cu o 
scuipătură, sare pe capră şi dă bici cailor. O: 
ceată de tineri mai sclivisiţi au ieșit din altă 
crâşmă şi le asaltează; în vreme ce, dela ul- 
tima şandrama de pe chei, se aud dansuri cu 


6 


so DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


clopoței şi chiote, — o trupă, pesemne, în cos- 
tum naţional. 

Domnul Eulampe, până ce duba să o ia la 
dreapta, intoarce capul şi-şi aduce aminte că 
a mâncat odată în zori la hală cu un mare 
scriitor care ştia să mănânce cu poită şi chiar 
cu degetele şi să povestească irumos amintiri 
despre vaci din Olanda; altă dată, cu un ves- 
tit mâncău al Bucarei, care l-a îndopat cu 
momiţe şi rinichi o noapte întreagă, numai și 
numai din dorința de a-i demonstra că omul 
care nu mănâncă şi nu iubeşte zdravăn nu 
poate îi un fin intelectual. (Localizare gastro- 
nomă a credinţei după care Grecii lui Pericles nu 
admiteau că un suflet frumos poate sălășlui 
asttel decât într'un trup îrumos!) 

— Ce interlopă e Bucara mai ales noaptea, 
oîtează dânsul încă odată către Blondor, care 
dormea. 

Tacă-ţi fleanca, bă, n'auzi? ii replică gen- 
til jandarmul, care nu dormea. 

Tocmai bine, ca domnul Eulampe să arunce 
o ultimă privire acestei ultime licăriri a Bu- 
carei putrede. Se mănâncă, da, şi bea bine şi 
acolo! Lumea e tot atât de fericită şi nu cu 
mult mai murdară ca in localurile dela cen- 
tru. Nu e aci inima cetăţei? N'a pornit de aci 
(unde, pe locul halelor, era palatul Ghiculeşti- 
lor, acum un veac), odată cu baclavalele, sa- 
railiile şi sugiucurile Iani-lor şi Aliilor, toată 
ingălarea lanariotă a Bucarei ? 

Drept e, Şleboviţa, râu cu nume slav şi iz- 
vorul în Levant, tot atât de sacră și curată 
ca şi Gangele, şi cântată de poeţi mai mari ca 
autorii Ramayanei—sacagii cari strigau toată 
ziua: Apă, apă, haap !—curgea o leacă mai 


E i i 


FORTUL 13 83 


prin oraş; dar era ca să-i blagoslovească mai- 
danele cu mai mult mâl; şi ca din mâlul acesta 
să iasă, odată cu racii dela Herestrău şi 
plăticile dela Bordeiul şi Floreasca, birturile 
şi cofetăriile epocei. 

Din acest mâl, prin urmare, cu ce bruma 
mai putea să aducă jegul: greco-armeano-turc, 
şi contribuţia virilă a ieciorului de casă ţigan 
sau argatului arnăut, a ieșit protipendada vea- 
cului, degenerată azi în high-lile-ul brunet, 
găunos şi libidinos al Ruritaniei. 

Din ișlicurile princiare, caitanele şi giube- 
lele vremii recent descinse din alviţă și rahat, 
şi de aceea păstrând încă forma lor, dar co- 
coţate împreună cu barba respectivă, în caleşti, 
cu vizitiul în îustanelă, iatagan şi cartuşieră, 
pe capră, şi arapul în spate, coborau prinții 
decavaţi de azi, Şerbanii expulzați din Apus 
sau fugind de acolo pentru vreo excrocherie, 
şi azi rămaşi numai cu pronunţarea franceză 
şi tremuriciul atavic. 

Din Izvorenii şi Creţenii cari luau scaunele 
dela Iaurgeria lui Hagi Stoianoti, le aşezau în 
fața palatului domnitorului, şi închiriau hai- 
manalele străzii ca să ridice pentru doi gal- 
beni poala jupânițelor ce treceau, izvora acea 
„jeunesse dore“ dela Scabia Lumei, barul 
Cavura, sâu Gagă; din mustăriile din Tei şi 
dela hanul Mercuş, cu: grătare de cârnaţi, 
horă şi jarcaleţ, unde: 


Pentru musiu Gună 
1oți beau împreună 
— Dă-mi o buclava 
Pentru beizadea, 


84 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


derivau Ochii în plapumă şi Luzanele ac- 
tmale, cu „șambruri“ unde consoartele descen- 
denţilor lui musiu Gună ţipă can gură de 
şarpe, la anume ore, în braţele amanţilor. 

Din balurile dela Hârdău şi Bossel, unde 
ciocoiaşii veneau după servitoare mascate, iar 
acestea veneau cu ciorapii și ghetele în mână, 
îşi spălau picioarele în hârdăul dela intrare, 
și apoi, se încălțau, descindeau seratele de gală 
şi ceaiurile dansante de azi, cum şi cochetele 
invertite şi pariumate cu Chanel. 

Din Cilibi Moisi de pe cheiul gârlei, cu „un 
leu, un ciorap, iar celălalt gratis!“ nășteau au- 
schniţii şi wiederii de azi; din Bărbucică, şi 
Ibricii caraghioși îniloreau mirţii cu miros de 
măslină şi potârcii tezandaţi ; iar agenţii elec- 
torali, mardeiașii acestora, direct din „cău- 
zaşii“ vechi cât lumea, din Trancii şi Geam- 
başii cari pe vremea Pantaziilor mureau ca 
şi azi la Buzeu ori Vlashka, sfârticaţi în crâș- 
me de către opoziţie, cu singura diferenţă: 
vreun epitai scris pentru ei de Cezar Boliac: 


„„Aicea răposează cu jale şi vecie 

Ilie zis Geambașu și Irancă 'Temelie, 

Fi fură 'n a lor viață iluștri căuzaşi, 
Vestiţi în reteveie şi groaznici ciomăgaşi. 


In sfârșit, din Roseţii — cari tapau pe dom- 
nitorul Știrbey, iar când acesta nu le da 
de ajuns, ieșeau la paradă călare, cu panta- 
lonul spintecat la spate, săltându-şi-l cât mai 
mult din şea, în nasul stăpânului a cărui ca- 
leaşcă o precedau,—se trăgeau toţi şantagiștii 
cartotori şi precupeţii politici ai actului mare 
al Restauraţiei. 


FORTUL 13 85 


Numai că strada Germană nu purta încă 
numele marei bătălii dela Smârdan—cea mai 
mare, dela retragerea lui Hanibal peste Alpi— 
strada Carol se numea ulița franceză ; în locul 
harababurei dela Palatul Poştelor era un circ 
veritabil, unde domnișoara Francisca Suhr 
„excela în fiecare seară în producţiunea sa 
mimică pe cal, sub titlul „Matrosul pe timpul 
lurtunei pe mare“,ca să se mărite la sfârşitul 
stagiunei cu un prinţ localnic; iar furnizorii 
stomacului se numeuu coana Uţa, Madame 
Mari dela Mielul Alb, Musiu lani dela Ochiul lui 
Dumnezeu, Zdrafeu, sau chiar Hristopol din 
Stavropoleos. 

Domnul Eulampe reface cu mintea paginele 
acestea ca nişte plastre vechi cu îlori de en- 
druşaim, ale Bucarei de altădată; şi mintea 
lui alunecă dela aceşti minunaţi strămoşi, la 
strămoşii şi răstrămoşii acestora, pe linia unui 
crud atavism de îngălare ce se contundă cu 
insăşi tradiţia şi care, îmbrăcând dulama de 
hermină, excelând în Dumitrascii de pripas ai 
Fanarului, provoacă pagina rară a cronicarului 
moldav. 

„Că era acest Dumitraşco Vodă om bătrân, 
„Grec ţărigrădean de neamul lui, de Cantacu- 
„zineşti, și mai inainte vreme iusese vistiernic 
„mare în “Ţara muntenească la Grigore Ghica 
„Vodă. Şi era om nestătător la voroavă, telpiz, 
„amăgitor, geambaş de cai dela Fanar din 
„Țarigrad. Şi după aceste toate era bă- 
„trân, şi curvar. Doamna lui era la 'Țarigrad, 
„iar el aici își luase o fată a unei rachieriţe, 
„de pe Podul Vechiu, anume Arhinoae, iar pe 
„iată o chema Aniţa. Şi era ţiitoarea lui Du- 


86 DRAGUŞ PROTOPOPESCU 


„mitrașco Vodă; şi o purta în vedeală intre 
„toată boerimea şi o ţinea în braţe, de o să- 
„ruta. Şi o purta cu sălbi de galbini şi cu 
„haine de şahmarand şi cu işlic de sobol şi cu 
„multe odoare împodobită. Şi era tânără şi tru- 
„moasă, şi plină de suliman ca o îată de ra- 
„chieriţă. Şi o trimetea cu careta domnească 
„cu siimeni şi cu vornici şi cu comisi, zioa 
„ameazăzi mare pe uliţă, lu teredeu şi pela 
„mânăstiri şi pela vii în primblări, și tăcea şi 
„pre boieri de-şi trimetea giupânesele cu dânsa. 
„Şi după ce venea delu primblări, trimetea 
„giupâneselor daruri, canaviţe, belucoase, căci 
„i-au făcut cinste de au mers cu dânsa în prim- 
„blare. Şi după ce sau mazilit, au luat-o cu 
„dânsu şi au dus-o în 'Ţariorad, şi au mări- 
„tat-o după o slugă a lui, după un Grec. 

„Căutaţi, iraţi iubiţi cetitori, de vedeţi ce 
„este omenia şi curvia grecească. Că el de 
„bătrân dinţi în gură nu uvea; dimineaţa îi 
„încleia de-i punea în gură, iar seara îi des- 
„cleia cu uncrop, şi-i punea pe masă. Şi 
„carne în toate posturile, cu Turcii dimpre- 
„ună mânca. Oh, oh, oh! săracă țară a Mol- 
„dovii, ce norocire de stăpâni ca grecul aces- 
„ta ai avut!“ 

Domnul Eulampe se gândeşte cât de curate 
şi morale totuşi, față de cele de odinioară, 
sunt vremile de azi... 

Din stânga, a rămas de mult in urmă albul 
rece al cimitirului Bellu. Arbori uscați şi in- 
chirciți; parcă se căznesc şi nu pot să urce 
şi înflorească din lespedea funerară. Fără ei, 
nimic mai frumos ca un cimitir iarna în lună. 

O cupolă iese pânditor, masonic, dintr'un 
tutiș, la stânga, în fund. 


FORTUL 13 s7 


.— Ce-i aia, bre? N'am văzut până acu. 

— E crematoriul, nu ştii ? Intri om cumse- 
cade şi ieşi pe foraş! 

In dreapta, cimitirul ovreesc se lăbărțează 
rar, încăpător, şi face semne în câmp, ciu- 
date. 

Apoi, se pare, un alt cimitir ovreesc, sau tot 
acela, — în Ruritania nici cimitirele, când sunt 
ovreești, nu mai stârşesc. 

In cele din urmă el cedează unei ferme mo- 
del, care nu oferă iernii şi nopţii decât ali- 
nieri precise de garduri şi acareturi. 

O frizerie bolnavă parcă de conjunctivită, 
face semne din ochiul injectat al unei îirme 
care a tost odată roză. 

O casă de gospodari! o casă cu prispă; o 
cârciumă, un chioşe de ziare. 

Duba sare peste ele ca o gărpăriță uriaşe; 
„cerbii“ parcă se rup de ceva, cu fiecare din 
ele ; unde le-au mai văzut? de când le sunt 
așa de aproape? de când sau legat aşa de 
strâns de ele, că le par acum praguri de case 
din cari își iau ziua bună dela vreo mamă . 
sau măcar mătuşică ?... 

Iși spun în şoaptă câte un cuvânt; îşi îm- 
părtăşesc vreo amintire de acasă: 

— Nu vorbiţi, nu-i voie! strigă aceiaşi gură 
metalică de cerber în uniformă. 

Dar legionarilor, ca şi jundarmilor, începe să 
le fie lehamite de asttel de ordine. Un nou 
cântec izbucneşte din piepturile tinere. 


Pământul țării noastre geme, 
Pământul care ne-a hrănit... 


s3 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Băeţi, suntem la cârciuma lui Nicolae 
Fătu! Mai avem un sfert de ceas! tresare 
unul care numai de două zile fusese eliberat 
dela Dumbrava. 

— Bere Luther! strigă un altul, citind în 
drum, la lumina lanternelor, firma unei bodegi. 

Alt chioşe de ziare, căptușit cu petice, ca 
un mare zmeu evreesc; o biserică la care 
băeţii se inchină. 

— Nu vă'nchinaţi ; nu-i voe! exclamă 
domnul Eulampe cu un ochi la jandarmii cari 
râd şi ei. 

Alt hop, mai mare, amestecă de-avalma în 
dubă, elemente de ordine şi dezordine. 

— Ei, de-acum ieşim în câmp! anunţă un 
alt erudit al puşcăriei. 

„Cerbii“ îşi iau rămas bun dela ultimul 
Brici-al-lui-Cuza ieşit în cale, — firmă care îi 
salută cu drapel de tablă colorată, pe care,. 
aplicat ca o insignă, joacă în vânt, impecabil 
zugrăvit, briciul celei mai naţionaliste trizerii a 
mabhalalei. 

— Răspundeţi cerbilor, ne salută ultimul dra- 
pel al lui Cuza! 

— Cuza! Nu-i voe! 

— Nici Cuza! ce Dumnezeu... 

De acum duba o ia la stânga, pe un drum 
de ţară, strejuit in stânga de dâmburi, în 
dreapta de primele perii de răchită liravă. 

La o mică răspântie însă, şolerul cârmeşte 
la stânga. 

— Nu pe-aici, la dreapta, la dreapta! Pe-aici 
o luăm inapoi! protestează Beroniude. 

După puţină controversă, se conchide ca 
avocatul, ca totdeauna, are dreptate. Ne iîn- 
toarcem la dreapta. De acum drumul e tot mai 


FORTUL 13 89 


anevoios; zăpadă proaspătă acoperă urma; 
sare din spiţe; loveşte în lanterne; îmbuibă 
saboţii. 

Făcându-se că își caută drumul, şoierul 
opreşte încă odată. Se uită la agentul din 
dreapta. Schimb de priviri şi tăceri suspecte... 

— Ce şi-or îi făcând semne? Ce vor cu 
noi? îşi şoptesc arestaţii. 

Duba o rupe din nou; ca din nou să se 
clatine; alt schimb de priviri; duba le dă 
concursul ? Ezită cu subințelesuri; apoi gâtâie 
şi geme ca o bivoliţă bolnavă de lingoare; 
şoterul înjură acumulatorul. 

— E ciudată, aş putea spune paradoxală, 
psihologia aceasta a şoteurilor, a conducători- 
lor de automobile, meditează domnul Eulampe 
la urechea baronului (aşa-l numeşte dânsul 
pe Vladimir Blondor). 

— Ce psihologie ? se întoarce acesta, pro- 
litând de faptul că jandarmii lor respectivi 
şi-au trecut câte un codru de pâine neagră cu 
slănină şi se indoapă pe îuriş. 

— Cum, n'ai observat? Explicabil: Baron, 
mentalitate statică; preocupare în viață cu 
strămoșii... ratiocinează vertiginos domnul Eu- 
lampe care urmasepe Rădulescu Motru încă 
dela vârsta de şuse ani, și avea acest defect 
in viaţă că se simțea posedat de prea multă 
substanță cenuşie, de îndată ce şedea cinci 
minute fără să facă nimic. Pletora aceasta de 
cerebralitate trebuia să se scurgă pe un canal 
avuabil şi permis de autorităţi; cei doi jan- 
darmi, sub îormă de supeu, erau de fapt con- 
centrați asupra unui nou sistem de tragere la 
țintă, constând din a tăia cât mai repede în- 
tre picioare, cu ochii îicşi înainte, halca de 


90 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


slănină şi a o arunca din acelaș gest, tără să 
clipească, pe gât. 

Filosotul din domnul Eulampe profită de acea- 
stă haltă guvernamentală, şi repaus pe loc al 
forţei publice, ca să dezvolte în timpanul 
muzical al baronului—baronul cântă la violon- 
cel—un succint esseu asupra psiho-fizicei auto- 
mobilistice, cu diversele ei tonalități: a) exul- 
tantă ; b) deprimantă; c) exultantă şi depri- 
mantă în acelaş timp! 

Bivoliţa e chiar lăuză, geme, bâţăe, se repede 
şi dă brusc inapoi; parcă vrea să lete; şoterul, 
care pesemne nu descinde dintr'o moașe, trece 
la altă serie de stinţi. 

— N'ai observat, baroane, proclivitatea aceu- 
sta a conducătorilor de automobile, de a pune 
totdeauna vina pe motor, cârburator sau cel 
puţin baterie? Dacă niciuna din aceste piese 
nu dă greş, atunci trebue să fie ceva măcar 
cu  bujiile. Acum, baroane, lasă-ţi puţin 
violoncelul şi strămoşii, şi concentrează-te 
asupra acestei probleme, care — pretinde un 
biet deţinut al Dumbravei —coniruntă pentru 
prima oară tehnica modernă. De ce această 
ceartă veşnică între conducător şi automobilă ? 
De ce? 

— Stai, nu cugeta; mă podideşte materia 
cerebrală ; iți spun tot eu: e, dragă baroane, 
la mijloc, aceea ce Levy Bruhl, Ribot, ori Bag- 
dusar ar numi: psihologia actului conjugal. 
Un sistem de legături conjugale, un menaj se 
stabileşte cu vremea între trăsură şi conducă- 
tor; inţelegi: cohabitaţie, buget comun, par- 
ticipare egală la risc şi beneficii... se plimbă 
impreună... mor impreună... Ei, acum sesizezi? 


FORTUL 13 91 


Mintea ta s'a pus în mişcare? Are măcar 60 
pe oră ? Gândeşte: Căsătorie... bombăneli... sus- 
piciuni... scandaluri... ceartă... 

— "Nu-i voie! işi reia libertatea de opinie jan- 
darmul, cu ultima alică de slănină izbită'n 
omuşor. 

In îața unei râpe motorul s'a oprit deabine- 
lea; şoferul tace pe îuriosul; apoi pune bra- 
țele cruciş; intige priviri reci în profilul me- 
talic al agentului. 

Acesta se arată deasemeni ioarte plictisit. 
Apoi iar şoapte, priviri cabalistice. 

— Ce facem ? se aude misterios. 

Agentul se dă jos, măsoară câmpul; schimbă 
-cuvinte cu jandarmul-șet, clatină amândoi din 
cap. 

— Să ştii că vorsă ne scape de sub escortă, 
își dau ghes doi arestaţi. 

— Să ştii! se întoarce baronul către dom- 
nul Eulampe. 

— Ai sesizat? replică acesta. Ceeace... Levy 
Brubl, Ribot ori Bagdasar ar numi... 

— Nu vezi? şi tacsemne! Sunt înţeleși... 
se frământă un altul. 

— Pe urmă, ce tot sunt opririle astea? E 
cu ochi şi sprincene... 

— E cu ochi şi sprincene—reia domnul Eu- 
lampe — că aceasta e, condensată în pilulă — 
de Argol dacă vrei (ai nevoe? am în buzunar 
un tub întreg...) toată psihologia, tot secretul au- 
tomobilismului modern, pe lângă care cunoa- 
şterea reală a pieselor: pignon, jigler, Delko 
ete. rămâne un simplu joc de cuvinte pentru. 
generaţia tehnică a prezentului, 

Domnul Eulampe simte că nu mai poate de 
inteligență ; intră până'n coate în ea; răneşte, 


92 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


cară cu lopata de pe el, valuri de substanță 
cenușie. Şi procesul de ecuarisaj iese la lu- 
mina zilei sub torma acestor sclipiri, poate 
imagini, şi mai ales idei geniale, in care 
își suflă în geamul dimineții, la un moment 
critic, ilorile reci și imperturbabile ale spe- 
culaţiei sale metatizice. 

Dar, în ciuda acestei metatizici, frământarea 
creşte. 

— Să ştii că ne scapă!... Nu-i cunoaştem 
n0i?... 

— Fusiţi; nu fiţi copii; ce vă trăzneşte prin 
cap; e ciudată psihologia aceastaa mulţimei... 
Baroane, concentrează-te iar, iar vine o idee! 
De indată ce mai mulți membri distinși ai 
rasei umane se află la un loc, işi pierd —ai 
observat?— identitatea psiho-tizică ; şi, cum ar 
spune Mihail Dragomirescu, pe care l-am ur- 
mat dela 10 ani, fiind mai protund decât Motru, 
„se impâstează“, intră într'o pastă „mobiloidă 
cu aparenţe celuloide“ de instincte fumurii ; 
acum, un ultim etort, degetul la tâmplă, 
apasă butonul minţei: Care sunt aceste instincte 
fumurii? Ei, nu vine? Ţi-ospun tot eu: sunt, 
baroane, lirica, laşitatea, neincrederea, pune- 
rea la indoială a celor mai bune intenţii şi 
sentimente ale forţei publice... De aici... tran- 
spiraţia, tensiunea arterială, temperatura, pipiul 
pe tine, gălbenarea. Prevăd că dacă nu isprăviţi 
cu năzbâtiile astea, toţi cerbii vor semăna 
zăpada cu urabescuri de izvoare, la cari se 
vor oglindi și adăpa în veac sălciile plângă- 
toare din marginea drumului. Eu care nu 
sunt cerb, dar posed psihologia automobilistu- 
lui, vă pun toată problema într'o couje de 
nucă, vorba englezului, şi vă rezolv situaţia 


FORTUL 13 93 


cu două silabe: Pană, dragii mei, e o simplă 
pa-nă de maşină, pardon: automobilă... 

Moment de suspensie. 

O comandă scurtă: 

— Toată lumea jos! 

Poitim, pană! Aţi văzut? Nu spuneam 
eu? Nu-i cunosc eu? 

— Ne scapă de sub escortă... 

(Acum, pentru cei ce n'au fost eroi în viaţă, 
e poate necesar o glossă: „a scăpa de sub 
escortă“ e un sistem tavorit al iorței publice 
de a se scăpa sumar de prieteni și cunoscuţi; 
ii dă jos din mașină; şinu le cere nicio taxă; 
dimpotrivă, spune că maşina are o pană; iar 
ei să meargă o leacă pe jos, jandarmii ară- 
tându-le drumul ; aceştia rămân tot mai în 
urmă; prietenii şi cunoscuţii uită să'ntrebe 
„unde suntem“ (jandarmii dealtiel s'ar supăra!) 
Şi când au rămas la o distanţă apreciabilă în 
urmă, sub cuvânt că domnii au vrut să îupă, 
jandarmii trag...) 

Arestaţii se dau jos; tăcere, aşteptare: — 
Jandarmi, seama. la prizonieri! Toată lumea, jos! 

Domnul Eulampe s'a proptit în baston şi a 
sărit din dubă cel din urmă, în galoşii cari 
de data asta nu iau apă, ci zăpadă; o simte 
până la glesne. 

— A, domnul are baston ! In curând n'o să-l 
mai aibe!... rânjeşte comisarul. 

— Nu-i nimic, cumpăr altul. Georges, calea 
Victoriei, 650 lei. 

O salcie îi scutură chiciură pe faţă, ca şi 
cum ar vrea să-i atragă atenţia asupra in- 
gratei aluzii. 'Tot aşa, baronul, cu un ghiont 
diseret în șale. 

— ăă... tocmai spuneam băieţilor, domnule 


94 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


comisar... (aş vrea să vă pot numi lacobescu) 
e ciudată, ciudată de tot psihologia asta a 
mulțimii... Dar să revenim la aceea a mena- 
jului... 

Arestaţii s'au aliniat pe două rânduri; 
aşteaptă comanda următoare ; comisarul are 
două minute răgaz, ca să invălue pe domnul 
Eulampe de sus până jos cu un zâmbet aproape 
duios, de simpatie: 

— Domnul Eulampe şi cavaler de Bucov 
trec în față! Toată lumea: Drepţi! Inainte, 
marş ! Jandarmii la urmă! 

Comisarul merge in linie cu prima pereche. 

— ăăă, cum spuneam—ca să prolit de ul- 
timele momente libere—domnule... Iaco... 

„„ăăă uite, în clipa asta, dimpotrivă, mi-ar 
veni să vă spun Vişinescu... aveţi ceva... nu 
ştiu... privirea galeşă... linia dulce... profilul... 
zic psihologia menajului e tot aşa de intere- 
santă, domnule Vişinescu, poate mai intere- 
santă decât psihologia mulţimii. Pardon, sun- 
teți însurat ? Nu. Felicitări. Nici eu... Mersi... 
atunci putem vorbi intre noi... In paşnica ce- 
tate a Mangaliei... sunteţi din Mangalia? Nu. 
Pertect. In pașnica cetate a Mangullei liniștea 
vieţei cotidiane e turburată, alară de mişcarea 
nudistă și arheologică din timpul verii, tot 
cursul anului, de câteva proverbe, cari, ca 
lilieci într'o clopotniţă, bat pereţii singurătăţi- 
lor ei sud-est-europene. Printre aceste pro- 
verbe, unul sună: „e mult mai plăcut să fii 
insurat, decât să-ţi cadă'n cap un candelabru 
intr'o geamie“. Autorul proverbului era un 
optimist. Eu întorc problema şi spun: „decât 
să te insori, e infinit mai agreabil să cazi în 
cap dela etajul ultim al Palatului 'Telefoane- 


FORTUL 13 95 


lor“. — Da... da unde-i domnul Vişinescu ?... 
Nu suportă discuţiile liberc!... Cercul Analelor 
i-ar repugna... Pricep, parcimonie cerebrală... 
Hei, uite-l tocmai în îund. Vorbeşte cu jan- 
darmii... la cincizeci de paşi în urmă... 

In cinci minute comisarul lăsa şi pe jandarmi 
şi se îndrepta spre şoteur, care, mai in urmă, 
bodogănea sau se făcea că bodogăneşte cu un 
ajutor mecanic la un cauciuc al dubei. 

Doi cerbi fac semne desperate spre domnul 
Eulampe. Acesta continuă prelegerea numai 
in prezenţa baronului. A ajuns la divorţul 
dirijat, şi căsătoria cu termen din legislaţia 
americană. 

— Aiureli... aiurelile sfârşitului... îl căinează 
doi cerbi din urmă. 

— Ultimele clipe se manifestă în chip aşa 
de îelurit la unii indivizi... 

— ăăă... căsătoria pe șase luni... america- 
nii... divorţ dirijat... e o psihologie a actului... 
Ca zumzetul unui bondar ireal peste capetele 
în furtună, se auzea înainte aiureala dom- 
nului Eulampe Sibică. 

Intre timp pe arestaţi îi munceau îel de fel 
de gânduri... Să o ia la goană în pădure... să 
se întoarcă brusc asupra jandarmilor şi să-i 
dezarme... Să se culce pe burtă şi să nu 
mai vrea să meargă înainte... 

— Am tost proşti... trebuia să cerem să fim 
puşi în lanţuri. N'ar mai îi putut spune cam 
iugit de sub escortă. 

— E o ciudată psihologie... continua bon- 
darul! 

ŞI domnul Eulampe avea dreptate cel puţin 
de data aceasta. Fiindcă nu era decât o ciu- 
dată psihologie a mulţimei aceea care vroia 


96 DEAGO3 PLOTOPUOPESCU 


ca, din piepturile sugrumate ale tuturor, prin 
nu se ştie ce magic semnal, toată panica să 
-dispară deodată, şi, în locul ei, un imn bărbă- 
tesc să țâşnească până la cer. 


Pământul (ării noastre geme, 
Pământul care ne-a hrănit; 
Pământul țării noastre strigă : 
„De vitregie-s cotropit.“ 


Sub clopotul nopţei imnul urcă, se invol- 
bură, pare că mărit cu voci de arhangheli. 
Măreţia din el cuprinde om şi lire; dumbrava 
se'ntioară; jandarmi şi comisar se apropie ; în- 
gână în mers cu arestaţii; agentul, ca să nu 
cânte, îşi aprinde ţigara; în scânteia brichetei, 
Viţan lie ii vede sclipind o lacrimă; cere să 
aprindă şi el; la lumina ei, ochi de comisar şi 
de arestat se intâlnesc și înţeleg ; 

Domnul Eulumpe e de mult iurat de cântec; 
şi-a lăsat speculaţiile, cum şi un galoș în ză- 
padă ; nu ştie nimic, merge ca un tambur ma- 
jor, bătând măsura cu bastonul. E mai uşor 
la un picior? “Trebuie să fie un inceput din 
acea mult așteptată ușurare de sub povara 
ideilor... 


Pământul țării noastre geme... 


— Cine şi-a pierdut galoşul ? intinde o mână 
in aer agentul. 

— Ha, intoarcerea fiului risipitor... noua 
versiune a parabolei... Mulţumesc, domnule 
comisar. Imi iubesc galoşii ca pe doi copii 
gemeni... Şi cum vă spuneam... la pașnicii ce- 
tăţeni ai Mangaliei... 


FORTUL 13 97 


Dar domnul Eulampe n'avea noroc, şi pace. 
Comisarul era din nou înapoia frontului. Parci- 
monie cerebrală... 

— Ce iacem cu copiii ăştia, dc-mnule comi- 
sar? întreabă jandarmul-şel. 

— Ce să taci, domnule, dacă pe unii-i pune 
naiba, să cânte, pe alţii să-şi piardă galoşul... 

Intre timp, domnul Eulampe se sprijină pe 
baron, să-şi pună galoşul: 

— Să vă dau eu, cheia situaţiei? Să vă 
spun eu, de ce ceeace credeţi voi e o imposi- 
bilitate ? Uite, galoşul meu! Păi, dacă vor să 
ne împuște, credeţi voi, măi, că mai era ne- 
voie să-mi dea înapoi galoşul? 

— Pe loc, stăi! se aude o comandă răstită. 

— Na, vam spus eu,să-i dezarmăm?... tre- 
mură un arestat. 

Dar, drept orice mişcare, arestaţii ridică bra- 
țele ; întorc un zid de piepturi în baionetele 
din iaţă. 

Moment de suspensie. 

— Jandarm-şei! Spune, te rog, să vie duba... 
răcneşte comisarul. 

— E o psihologie a galoşului... conchide 
domnul Eulampe. 


Sunt ajutaţi să urce în dubă. 


VI 


De după un dâmb, o umbră încovoiată sub 
cer, ca un bastiment înecat într'o radă. For-. 
tăreața. Câteva lumini răzlețe, şi ele faruri 
nautragiate. E îrig şi trist. Dacă Dumnezeu, 
la facerea lumii, ar fi vrut să desguste pe om 

-! 


95 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


de a mai veni pe pământ, ar îi despărţit tot 
aşa de prost ca acum lumina de intunerec. 
Fiindcă e o îngânare sinistră, de cenușiu şi 
negru, care explică în două cuvinte de ce cei 
vechi, în frunte cu Horaţiu și Dante, aveau așa 
de proastă părere despre acel loc unde cine 
se duce nu se mai întoarce. 

— Stăi! ţipă cineva indesat. 

— Poliţia! scoate comisarul capul pe uşa 
dubei. 

O mogâldeaţă se deslipeşte de o gheretă. 
La lumina farurilor i se vede spatele adus, in 
şuba căptușită cu oaie, bocancii vâriţi într'un 
tel de foste cisme de blană, lăcute terieliţă 
pela incheeturi şi tălpi, gluga trasă pe frunte. 
Un eschimos cu schimbul, rămas pe aici din 
vremi aluvionare. 

Trage o prăjină orizontală, care se mai cheu- 
mă şi barieră ; priveşte duba cu un ochi plictisit. 

A tost primul post. 

La al doilea, alt eschimos cu schimbul; ace- 
leaşi strigăte şi prăjină. De acum, se putea 
spune că linia de despărţire s'a tras intre 
două lumi: lumea de-adineaurea, agonizând 
în viciu, fals şi murdărie; lumea tânără, care 
năştea intru Neam, Rege şi Hristos, la puşcărie. 

Două minute în dubă, și arestaţii sunt daţi 
jos deabinelea. Jandarmii iau la fel, in pri- 
mire, şi la fel, la braţ, câte un arestat; por- 
nesc cu toţii 'n sus pe o costişe inzăpezită, 
spre nişte căsuțe albe cari mijesc in noapte. 
In dreapta se desface o vale circulară, com- 
plet const.uită. E, aevea, fortăreața Dumbrava, 
zidită, cum se ştie, sub pământ, nivelul la care 
mergeau acum arestaţii fiind nivelul parape- 
telor de pe înălțimea cărora sentinelele făceau 


FORTUL 13 99 


de pază. Câteva triunghiuri mari de umbră 
estompau vâriul gheretelor; în îața cărării se 
mişcau alte mogâldeţe, desigur la îel cu cele 
două întâlnite. 

Convoiul se opreşte în fața uneia din că- 
suțele ulbe. . 

— Ce-i aici? întreabă unul. 

— E preia. 

— Cum? vor să ne şi judece, în noaptea 
asta? A, acum pricep eu de ce vroiau mai 
intâi să ne execute! râde, pururi egal cu sine, 
domnul Eulampe Sibică... 

Şi îşi aduce aminte că, numai cu o zi îna- 
inte, venise la această grelă să viziteze pe 
arestați: din prima serie. Ce monstruozitate îi 
părea atunci, ca tineri pe cari-i ştia curaţi ca 
mazărea'n păstaie, să lie ridicaţi din aşternut, 
în ajunul sărbătorilor, de lângă mama, soţia 
sau copilul lor, şi târiţi pe drumurile de ţară 
ale Dumbravei, pe cari ilăcăi nevinovaţi ca 
ei, umblau numai cu colindele! 

Ce impresie grozavă-i făcuse inchisoarea 
privită numai din afară, din aerul liber! O 
clopotniță neagră şi atonă, o clopotniţă care 
a tăcut, o catedrală de mucegai, dată, cu cre- 
dincioşi cu tot, de râpă. 

Acelaşi: Stăi / Cine-i! i-a zănpănit la intrare, 
cu mişcări de armă; şi atunci, ca şi acum, 
dânsul s'a întrebat ce cățea căzută pe brânci, 
in lichenul putred şi muşchiul mijind de sub 
zăpadă, îşi zornăe lătratul de aramă? 

Atunci şi închisoarea i sa părut o abe- 
rație! Omului liber dintr'insul, care venea" 
aci în vizită la prieteni în necaz, îi repugna 
ideia de a avea vreodată, relaţii mai intime 
cu o doamnă atât de perimată... Şi cum ac- 


100 DRAGOŞ PROTOPUPESCU 


celeru atunci,la volan, ca să iasă la drum din 
zona infernală, uita dintr'odată, sau nări ve- 
nea să creadă, că a tost într'un loc unde oa- 
menilor li se lasă liber numai intestiaul gros. 
Se uita la prietenul Onisilor Crai, care-l 
insoțea, şi vedea pe chipul lui aceeași nedu- 
merire. Apoi la colonel Vasile Marin, superio- 
rul inchisoarei, care se întâmpla să fie alături, 
in maşină; avea un cap tipic, de ostaș, iranc, 
simplu, bun şi drept—să-l puila medalion! Un 
„poilu“ cu grumaz de erou şi inimă de copil... 
Dar, se mira cum pot exista pe lume, lunc- 
ționari de puşcărie, așa cum, copil, nu-i venea 
să creadă că pot exista fiinţe care să stea o 
viaţă întreagă la spital, morgă sau mânăstire, 
sau oameni de &ceia, numiţi chirurgi, care să se 
joace cu măruntaele oamenilor aşa cum ar 
ulege el, un pumn de fasole. 

Acum, însă, când venea nu cu vizitetor, ci 
viitor... vizitat, închisoarea ii apărea ca ov 
doamnă nobilă şi nu aşa de perimată... 
Că îl aducea în anturajul şi poate chiar... 
oraţiile ei, numai o pereche de ochi verzi, 
nu conta. Femeile sunt aşa de capri- 
cioase ! 

Din ce motiv, nu interesa, domnul Eulampe 
era acolo, la pușcărie. In faţa grefei, deocam- 
dată, unde un plutonier se freca la ochi, şi 
cu o înjurătură printre dinţi, dar c'o privire 
care imbrăţișa intreg convoiul, ca nu cumva 
să se supere cineva, aprindea, pentru a patra 
oară în noaptea aceea, lampa cu gaz, şi căuta 
registrele in cari să treacă o altă serie de 
păcătoşi fără nume. Această formalitate îm- 
plinită, poarta avea să se închidă peste o în- 
treugă viață lăsată atară. 


— 


FORTUL 13 101 


Cu această realitate, trebuia deci contat. 
Domnului Eulampe nici nu-i trecea prin minte 
că o spuză deoticiali bine intenţionaţi işi dă- 
duseră mâna ca să-l facă, din senin, să cumu- 
leze posturile de martir şi erou naţional! 

Dânsul ştia numai că o viaţă întreagă a re- 
gretat că Palace-urile, la cari a stat, nu aveau 
un etaj în plus ca să scuipe pe lume mui de 
sus. Şi iată că-i ieşea inainte puşcăria cu de- 
părtarea ei orizontală, dacă nu verticală! Găz- 
duire miraculoasă pentru a întoarce spatele lu- 
mei abjecte, in care — în lipsă de coniort — 
te aşezai numai cu sufletul. Dar cu un suilet 
eliberat. Evadat din societate. 

Domnul Eulampe Sibică aştepta, în rândul 
întâi, alături de baron, ca-domnul „plotoner“ să 
se frece încă odată la ochi și să mai tragă o 
injurătură de ansamblu, „mătania lor de dăl- 
hâuci, că au ieșit pe lume ca să-l scoale pe 
el, din somn!“ Cât a trebuit domnului pluto- 
nier. ca să asocieze direct „mătania“ cu cei pre- 
zenţi, a părut domnului Eulampe o eterni- 
tate. 

O eternitate în care intra. 

O ultimă aruncătură de ochi. Câmpul, scă- 
pând de cocoaşa neagră a inchisoarei, ca şi 
când aruncase ceva de pe umeri, sărea în zări 
zglobii. Numai portativul liniei ferate mai 
amintea de glasul și mersul oamenilor. Din- 
colo de ea, până departe, zăpada vorbea cu 
Dumnezeu. Ai fi spus chiar, că Dumnezeu, 
pentru mai multă preciziune, îi chiar scria 
ceva cu styloul zvelt, al plopilor. 

— Ce tăcere! aruncă un.abur de pe gât 
baronul. 

— 0 tăcere nemaipomenită! accentuiază, 


102 DRAGOŞ PRUTOPOPESCU 


dornic totdeauna să distreze, domnul Eulampe. 
Dacă Bucara ar îi puţin mai aproape, ai auzi 
brotăceii făcând gargură în Cişmigiu şi racii 
căpătând pojar şi temperatură în ciaunurile din 
restaurante. 

— Eu, relansează baronul, aşa tăcere n'am 
mai pomenit, decât la moşia mea, Voroneţi. 
Acolo, dragă domnule Eulampe Sibică, crede- 
mă, sunt nopți când auzi cum se iubesc po- 
rumbeii, şi năpârlesc, în codru, licuricii 

— Moşie... licurici... motturi! Să vii la mine 
la hotel, la ora asta, să vezi tăcere! Auzi 
până şi cum, între două trenuri, procreiază 
copii, pasagerii. 

Un hohot de râs cuprinde câteva fălci de 
cerbi, tocmai în clipa în care, cu registrul la 
braț, urmat de comisar și alți doi slujbași, își 
face apariţia plutonierul major. Acesta crede 
că râsul e pentru el. 

— Gura! Vă rog, gura! 

E mic, gras şi rubicond. Nu se poate o mai 
recontortantă gamă, pentru o apariţie, în zori, 
de militar. 

O scurtă trecere în revistă. Arestaţii, înşi- 
ruiți din nou. Şi porniţi mai departe. O coti- 
tură de drum. Apoi un drum ingust,iîn pantă. 
Ca pe un tobogan pavat cu omăt, arestaţi 
alunecă buluc, pe gura de pâlnie a fortăreței. 

Mijeşte din fumul pietrei, pe creștetul zidirii 
destăcute din noapte: 


FORTUL Nr. 13 


FORTUL 13 103 


V 


Domnul Eulampe are o tresărire de fericire: 
13 totdeauna i-a purtat noroc! 

Adresează o privire de recunoștință cără- 
mizii bolnave de o veche eczemă, în haina 
căreia fortăreaţa işi scoate, spre noii sosiți, 
pântecul rotund de bastion. 

Dar n'au ajuns să se apropie bine de intrare, 
că un strigăt îndesat şi un ţăcănit sec, meta- 
lic, sparg tăcerea. E ofiţerul de gardă dând 
comanca, şi sunt soldaţii rânduiţi de o parte 
şi de alta a întrării subterane, încărcând 
armele şi, cu ele în poziţie, primind con- 
voiul mizerabililor. O măsuţă apare întrun 
colţ. La ea alt plutonier somnoros și neras. 
Apelul. Fiecare deţinut, înscris cu grije —vâr- 
stă, înălţime, semne particulare — în registrul 
inchisoarei. Pesemne, mâine, trebue să li se 
elibereze carnete de identitate şi reducere pe 
C. F. R.! Apoi poarta mare se dă într'o parte 
şi se intră într'o curte circulară, spre centura 
interioara a tortului; aceeaşi cărămidă alu- 
mată şi scorojită. In pântecul ei,o poartă la, 
fel cu cea dintâi se desface spre încăperile 
sinistre dinăuntru. Dar, până la ele, deţinuţii 
se văd întrun gang întunecat. E gangul ce 
desparte interiorul centurii în două. Se pă- 
şeşte acum pe un tel de podeţ. La capetele 
lui se vede apă. E vadul subteran al tortă- 
reței, care, în vremea războiului, trebuia să 
inunde, în cazuri de invazie, pe inamic. Vadul 
e impănat dedesubt cu sulițe ascuţite, inge- 
nios fixate cu vâriul în sus. Dacă cineva ar 
trage podul, ar cădeu toţi bâldâbâc în apă, cu 


104 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


diverse părţi inexorabile ale trupului, în ţepile 
indiscrete. 

Domnul Eulampe ailă această măgulitoare 
ştire dela un plutonier amabil, şi se pipăe 
vag, la partea inexorabilă. 

Pe poarta mai larg deschisă, decât cea dintâi, 
trec doi câte doi pe gangul in continuare; din 
el se desfac galerii subpământene, unele mai 
întunecouse ca altele. Prin unele lucesc gratii. 
Te aştepţi să vezi in dosul lor hiene dând 
târcoale neurastenice, pe un metru pătrat. Sunt 
celulele pentru deţinuţii cei mai gravi. Noii so- 
siți, slavă Domnului, nu sunt duşi spre ele. 
Ci porniţi pe galeria cea mai largă, nu mai 
puţin îinoptată. Lumea bâjbâie aproape, fiindcă 
nicio lampă nu pâlpâie la capătul coridoru- 
lui. Dar, până să se dea de fundul păcătoasei 
vizuini, o poartă boltită se deschide în stânga ; 
lumină puţini se face într'o sală dreptunghiu- 
lară, unde, în tum şi frig, o lume întreagă stă 
în picioare. De o parte şi de alta, dealungul 
zidurilor, paturi de scândură, mai strâmbe, mai 
drepte, cu goluri intre ele şi nimic de-asupra, 
cel mult ici şi colo, vreun trup ostenit care a 
căzut îmbrăcat, de somn şi pacoste. 

Noii sosiți se recunosc cu cei vechi; salu- 
tări, aclamații că au ajuns la puşcărie! Ai 
impresia că sunt toţi autori dramatici în noap- 
tea premierei. ]și spun unul altuia, peripeţiile. 
Cei mai mulţi s'au dus singuri să se predea. 
Alţii au aşteptat câte două ceasuri să le vie 
rândul. 

— Eu am sunat un ceas... 

— Poliţia ?... 

— Nu, explică domnul Eulampe, um sunat 
aletul dela hotel să-mi scoată fracul, și 


FORTUL 13 105 


să-mi aranjeze hainele verzi. O întreagă miză. 
in scena. Altfel cum aş fi putut li arestat?... 

— Hă, mă, uite-l şi pe Beroniade! Parcă 
vine dintr'un voiaj în Americu. 

Mişu Beroniade, de toţi iubit, durduiiu şi: 
blond, cu pântecul legănat în mers cuntrun 
vals din Cavalerul Rozelor, îşi face apariţia. 
Intârziase puţin pe afară... In mână, valiză co- 
vect învelită în sacul de pânzi — totul e co- 
rect în Mişu Beroniade — pe braţ, pledul 
periect întocmit; beretă bască, sub paltoni i 
se vede costumul de ski. 

— 'Trebuia să merg de anul-nou lu Chihaia, 
cu o mare partidă de skiori. In loc să o iau 
în sus, însă, am greşit drumul, cum vedeţi, şi: 
am luat-o în jos, spre Dumbrava... O ușoară 
patinare ! 

Râde din ochii vioi și fără gene sau, ceeace-i 
tot una, cu gene blonde cu nişte tulee de bi- 
bilică la irigare. 

Prietenul lui, Romeo, director general al re- 
vistei naţionaliste Basta, a iost dela poliţie: 
bucuros că-şi vede colegul şi-l lclicită și acum 
că „N'a scăpat“. 

— Ințelegi, ar îi fost un dezastru, declamă 
acesta; eu închis şi tu pe atară, pe vremuri 
utât de infailibil prielnice eroismului şi jertiei 
cruciate... 

Pe Romeo, tânăr, frumos şi brav, cu sânge 
de general îrancez în vine, îl cheamă de fapt 
Jean-Marie Vauban. Dar chiar dacă l-ar chema. 
Dumitrescu. băeţii tot Romeo i-ar spune. Că 
l-a pus naiba, să fie actor mai acum câţiva. 
ani; ar îi cum ar îi, dar a mai avut neterici- 
rea să lie, din balconul Capuleţilor (in re- 
pia Soare Z. Soare) primul Romeo reușit, la: 


106 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Teatrul Națiunii, din Bukara. Un Romeo, 
se spune, atât de reuşit că, dacă ar îi stat la 
faimoasa scenă din balcon, numai câte un 
membru al celor două familii rivale, ele sar 
li împăcat şi soarta tinerilor amanți ar îi fost 
cu totul alta, cum şi a spectatorilor... cari 
n'ar mai fi avut să asiste la nenorocirile ur- 
mătoare... Ba chiar soarta piesei, care n'ar 
mai fi existat! 

Poate iiindcă spectatorii n'au asistat, sau 
cine ştie din ce alte motive, supărat, Romeo 
a părăsit Teatrul şi a rămas numai cu Naţio- 
nalul. Adică s'a tăcut naţionalist, pe cale să 
devină unul din cei mai sinceri și mai aprigi 
„cerbi“ ai mişcărei. Numai că e şi Romeo! 
Fatalitatea il urmăreşte. “Toţi preleoă să-i 
spună Romeo, în loc de Vauban. Mişu Bero- 
niade mai ales, prieten și coleg de şcoală, nu 
i-o iartă, amintindu-i-o, la masă, la plimbare, 
la culcare. 

La care intervenţie, Romeo, care e amic 
bun şi ințelegător de glumă, îi răspunde, când 
„daienează“, numai cu un cuvânt: sau”e qui 
peut, sauve qui peut! Care nu ştiu la ce va 
îi făcând aluzie — se pare tot la o scenă cu 
balcon, dar de data asta a lui Mişu Beroniade. 
Fapt pentru care acesta tace mâlc. 

Nu inseamnă că nu sunt amândoi băeţi ad- 
mirabili, de inimă şi adevărată inteligenţă, 
de pertectă leualitate; Mişu, mult mai cult, 
Romeo, mult mai mare orator; Mişu toarte di- 
plomat, Romeo foarte tenor — specialist în 
muzica lui Debussy pe cuvinte de Verlaine, în 
cântece de chef ungurești şi romanța: Pentru 
ochii tăi cei dulci, pe care o cântă cu ochii 
închişi şi ura puneuliță, ca să nu piardă 


FORTUL 13 107 


cuvintele... Şi tot le pierde, fiindcă le uită. 

Dar cu toate aceste derogări, student eme- 
rit : specialitatea principală: Dreptul şi moartea 
—jertia, legionară ; secundară: temeile şi pre- 
dilecția în vorbă pentru cuvântul „subtil“ ! 

Jean-Marie, Jean-Marie, unde-mi eşti? Ce 
harangă mai ţii tu în clipa asta, ce femeie mai 
dai gata ? Infinită simpatie reilectă tipul, tru- 
mos, brav și cordial, cu profil de pictor dela 
Barbizon, voce de caterincă şi indolenţe de 
bulet rusesc. 

— He, he! Uite şi baronul. Ura, trăiască 
nobilimea ! 

Urmat de liberţi, un tânăr patrician îşi iace 
apariţia, incheindu-se la pantaloni. A întâr- 
ziat şi el pe afară, şi-i chiar Vladimir Blondor, 
vecinul de dubă al domnului Eulampe. Vla- 
dimir Blondor, cavaler de Bucov,e de statură 
mijlocie, are o mână bandajată, ochi mari ga- 
leşi şi gravitate distinsă, dar ușor mucalită, 
peste tot chipul. 

— Dar tu n'ai cu tine nicio buleandră ? 

— Nu sunt eu una? siârșeşte cu ultimul 
nastur, baronul. 

— Şi are dreptate, explică domnul Eu- 
lampe, mare specialist în cosmografie şi eti- 
mologii populare. 

Fiindcă Vladimir Blondor e mai mult de- 
cât „baronul“, cum i se spune; e un cavaler 
la propriu şi la figurat. In vinele lui curg 
picături din sângele cavalerilor de Flandra, 
abătuți în vremi, cu negoţul şi vitejia, ca şi 
condotierii Veneţiei, prin părţile noastre şi. 
lăsând în Ruritania, în atară de plozi cu gu- 
leşi ochi albaştrii, cuvântul „fleandură“ — 
dantelă de Flandra, de unde prin uceiaşi eti- 


108 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


mologie populară: buleandră, bulandră, blandră. 
blandor, Blondor. 

Mai încolo, sosit mai de mult, rezemat de: 
masă, un picior peste altul, aprinzând ţigară 
după ţi:zură, pe care o fumează cu capul ușor 
plecat şi cotul in coastă, susținut de palma 
stângă, cu bolta trunței ieşind olimpice din 
desişul răzvrătit, a două ciuluri negre cârlion- 
țate, Onisilor Crai, directorul Zodiacului. 

Invălue pe cei dimprejur cu pulăeli dese şi 
o ochiadă vânătă, trimeasă oblic de jos în 
sus 'din ochi de alică. Onisilor Crai. Bun 
poet, inteligenţă, cultură. Un om făcut cu 
muiul. “Totul e greu în Onisitor Crai: pri- 
virea îndesată, glasul de malac, umerii bătuţi, 
boiul, răzbunarea. Dar mai grea ii e acum 
inima, fiindcă a lăsat acasă pe coana Litzi 
— tovarăşe rară, femee superioară — şi pe 
Bomby, o ciută de copilă, cu ochii vineţi ca 
şi ai Vii, şisullet răsărit, de om în vârstă. La 
acest sullet mai are el puţină nădejde. Fiindcă, 
nu vă uitaţi că Bomby e numai în clasa doua 
de liceu—numai nota zece şi din când în când 
vreun nenorocit de nouă! Dar ea-i tată bărbată; 
couptă la minte, ca o castană, şi cultă de toţi jul- 
vernii și toate şerloacele din trecut şi prezent; 
prin serloacă se înțelege în graiul ei orice: 
carte referitoare la aventurile prietenului co- 
piilor, Sherlock Holmes; iur cât priveşte celă- 
lalt, şi mai mare prieten al copiilor, autorul de 
călătorii, nu-i Bomby aceea care în clusă, odată, 
când doamna le explica despre bumerang și 
felul cum e întrebuințat de triburile africane, 
s'a ridicet în picioare și a strigat: 

— Ştim, doamnă, asta o ştim de mut din 
Jules Verne. 


-FORTUL 15 „109 


După aceste cărţi, scrieri mai mari pe lume 
nu sunt decât romanele lui Wallace şi Cezar 
Petrescu. lar pentru „reculegere şi meditaţie“, 
cum spunea ea: Patericul, Biblia, și opere com- 
plete de Dragoş Protopopescu ! 

Dar Bomby, oricât de Bomby, e cleră; are 
protesoare, colege. In sine va putea judeca 
ea, destul de matur, arestarea tatălui ; iși va da 
seama că nu-i decât o distincţie istorică —al 
doilea premiu naţional ce se acordă luurea- 
tului. A, şi apoi na fost nostimă arestarea? 

Crai abia încheiase numărul de Crăciun 
al Zodiacului, a cărui primă pagină o aşter- 
nuse toată cu un articol de turibundă dragoste 
de sărbători, pentru neamul omenesc, iar, ce 
mai rămânea, dragoste arzătoare peatru Hris- 
tos, Rege şi Națiune. Când să intre în casă, 
trei mogâldeţe sar din umbra gardului, la scară, 
și trei revolvere i se pun în faţă. 

— Domnul Crai? tremură revolverele. 

— EL, în persoană... 

— Sunteţi invitat până la poliţie. 

— Pentru ce? 

— 0, numai cinci minute, aşa ca... 

— Să mă'ntrebaţi cum e vremea ?!... 

— Să ne daţi o declaraţie... 

— V'o dau acum... Mâine, puţin soare... 
timpul relativ frumos... ger uscat... 10 grade 
sub zero... 

Intre timp a deschis uşa şi intră în casă 
urmat din dreapta, din stânga şi din spate, de 
cele trei revolvere. Din prima uşe din droapta 
iese coana Litzi, doctoriță emerită, cu mâne- 
cile suilecate, în halatul de operaţie, ca una 
care cu două secunde înainte, din pântecul 
unei mame, cu forcepsul, lansase pe lume un 
nou pretendent la bucuria omenească. 


110 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Oiaiau, oiaiau, oiaiau! 

— Ce-i asta? ce-i manitestaţia asta ostilă 2... 
se'ndreptă un revolver spre uşa pe care sosea 
primul număr muzical din repertoriul vieţii. 

— Un prune, care-o îi vrând să ştie când 
cade guvernul... 

— Foarte rău, foarte rău, copiii la şcoală!... 
D'aia um ajuns unde-am ajuns! 

— Dumneavoastră cred că aţi ajuns foarte 
bine... In odaia de lucru a unui laureat al 
poeziei naţionale, zâmbeşte poetul introdu- 
cându-i în biurou. 

— Bomby, Bomby ! strigă coana Litzi, care, 
ocupată cu noul ruritan, trebuia să-şi reia ofi- 
ciul. — Lasă lecţia şi vino să vezi situo 
arestare autentică! 

Bomby sare de pe scaun ca o lăzănică. De 
când vroia să vadă un Wallace sau Sherlock 
Holmes aplicat! Dă buzna în biurou şi de- 
abia aşteaptă să vadă cum se comportă par- 
tenerii... 

— “'Trebue... scuzaţi... trebue să facem şi o 
mică percheziţie... 

— Mă rog, ca la dumneavoastră acasă... 
Bomby, cere o dulceaţă pentru domni... Vreo 
cafeluţă ? Dulce, îiartă bine, gingirlie? 

— Mersi, nu lumăm. 

— Vai, tată, şi tu... habar n'ai!...nu ştii, că 
detectivii niciodată nu iau nimic? 

Mânile, cari de mult vârise in buzunar re- 
volverele ridicule, încep acum să intre gro- 
solan în vraturile de hârtii şi cărţi; un esseu 
despre „Generaţia lui Dumnezeu“ abia aşternut 
pe hârtie se întâlnea in acelaşi viol cu scri- 
soarea unui abonat la Cugetarea; o poezie 
face un singur cocoloş cuun extras din Mon- 


FORTUL 13 ii 


therlant ; o pagină de curs, cu o scrisoare dela 
Charles Maurras. 

— Vai, domnilor '„detectivi* — vorba lui 
Bomby. Pentru Dumnezeu... sunt manuscri- 
sele mele... nimic politic... credeţi că le-aş îi. 
lăsat eu brambura?... 

— Stim, domnule director... dar ştiţi, pro- 
tocolui... 

— Vai, tată, tu parcă nai citit nimic din... 

Şi Bomby se apleacă să ridice de jos oioae 
care scăpase grabei agentului. 

— Na, mi-aţi luat şi o recipisă! Schmid, 
fabrica de curăţătorie chimică! 

— Şi rețeta mamei de baclavale!... Vai, 
tată, înțelege odată... aşu se face în împre-: 
jurări d'astea... Ori faci percheziţie, ori nu 
aci! Nu? domnule detectiv? 

Şi se apleacă să ia de jos îoița. Copleşit de: 
atâta amabilitate, agentul se repede să-i ia 
inainte. 

— Pardon, v'a căzut ceva din buzunar! — 
se apleacă din nou îata. O batistă întotolită. 
Dar când să o ridice, simte în ea, ceva tare. 
Deslace. Un browning mic lucea ca un vierme 
monstruos într'o gogouaşe de mătuse. 

— Pardon, batista ! roşeşte agentul. 

— Ciudată batistă are domnul detectiv)... 
i-o întinde Bomby cu o reverență. 

Percheziţia s'a terminat; sacul a golit biu- 
roul. Agenţii poltesc la rândul lor pe poet 
să-i urmeze. 

— Bomby, văd că Liizi e incă ocupată în 
odaia de alături, cu înmulţirea abjectei speţe. 
omenești; nu vreau s'o deranjez. Spune-i să 
nu m'aștepte astăseară la masă. 

— Vai, tată, şi tu... nu era vorba să mergem. 
la cinematograt ? 


E) 


Ie DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Ei, spune-i şi tu... că doar nu mă duc la 
eutencu. M'aşteaptă oamenii... Nu pot îi ne- 
delicat !... 

— Qiaiuu! Oiaiau ! Oiaiau! 

O sărutare lasă în pragul casei pe copilă; 
urmăreşte pe tută-său, între cei trei, cu re- 
volverele seouse, coborind scările, dispărând 
in curte. In raza ielinarului mai vede o ul- 
timă oară, spatele îndesat al părintelui : 

— "Tată, tată, se aude un țipăt de satisfacţie. 

— Ce-i Bomby? se'ntoaree mirat părintele. 

— "Tată, a tost exact, da ştii, exact ca "n 
“Sherlock Iolmes! 

O copilă, care a pus pe un plan atât de li- 
terar arestarea părintelui, ştie aşadar să o ia 
la justa ei proporţie. Dar, de bine de rău, ea 
trebuia să se ducă a doua zi la şcoală, şi a 
treia zi, şi a patra; în ziare avea să apură 
numele tatei, asociat cu caliticative alarmante, 
incadrat în articole de lege prevăzând dela 
trei până la zece ani recluziune; “olegele au 
să vină, au să şoptească, au să arate în re- 
creaţie cu degetul pe Bomby. 

De toate ucestea. ii era inima grea lui Oni- 
sitor Crai si in ochii lui de jder, se uita mai 
atent domnul Eulampe Sibică, parcă pentru 
u citi dramu care se juca la rampa lor întu- 
necată. 

Se mai uita şi jur imprejur, la încăperea 
vastă cât o sală de cinematograi în Slatina (a 
doua capitală a Ruritaniei, — vine dela Stella 
Latina). Ghemuită de umbre prin wughere, se 
lăsa luminată vested, la mijloc, de un singur 
bec electric. Becurile electrice, în toate sălile 
poliţiei şi siguranţei statului, poartă — aţi ob- 
servut? — totdeauna, sub abajurul rece, de 


* FORTUL 13 113 


metal, o injecție de suspect şi lugrubu. 'Te îac 
să te gândești imediat la crimă. Altfel sunt — 
se gândea domnul Eu!ampe Sibică, pradă mereu 
matatizicei — becurile dela Școala de Poduri 
şi Șosele de pe când urma acolo domnul Xe- 
nofon Sibică, vărul mai mare al d-sale; sau 
dela Spitalul Colțea, din vremea când acelaşi 
domn Eulampe, se trata ziua contra apendi- 
citei, iar noaptea făcea dragoste cu intirmiera, 
pe viitoarea d-sale masă de operaţie. Cele: 
dintâi aveau în ele prea multă lumină, o lu- 
mină făcută pentru epurele minuţioase de pe 
planşete și respirând severitate şi matematică 
prolesorală; cele de-al doilea erau parcă de 
omăt pulverizat, şi miroseau a vată şi aspi- 
rină. 

Pe când cele în chestiune te privesc ca un: 
ochi bolnav de conjuctivită, de pe urma căreia, 
contractând-o prin simplă sugestie, simţi precis 
că vei muri sau vei rămâne toată viaţa idiot. 
O senzaţie de om care trăeşte, şi deci e numai 
idiot, avu şi domnul Eulampe, tot proectându-și 
metafizica înaltă asupra becului miop. Şi ca 
să se trateze de această conjuctivită, începu 
sit-şi îrece ochii verzi, şi. să şi-i plimbe pe 
entități mai interesante. Ca în jurul lămpii 
din imaginea lui Plato, incepu atunci să ro- 
tească umbre pe pereți. Şi iată, în primul rând, 
soba mare, de tuci scorojit, vărsând sânge de 
jar anemic pe gara cârpită cu mică; strănu- 
tând fum prin incheeturile burlanului. Acesta 
se împiedica prin mai multe sârme, se deşăla 
şi descheia pe la coturi, se culegea din nou şi 
izbutea să fugă pe fereastra cu gratii, în 
aerul rece şi albastru din curte; câte un gea- 
mantan sau cufăr aruncat anapoda, căprio- 

„E 


114 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


rele joase, aşezate în şir deoparte si cealaltă 
a sălei şi susținând scândurile cari asttel con- 
stituiau două rânduri de paturi de-alungul zidu- 
rilor ; tortul, în stârşit, tortul de atară, pe cre- 
nelurile căruia se profilau sentinelele, bătân- 
du-și bocancii de îrig şi plimbându-si, cu arina 
la umăr, şuba prin laţa unei mitraliere ce lăcea, 
in zori, un bot îngheţat de ied negru. Domnul 
Hulampe se intreba zâmbind, cam ce-o Îi vrând 
să însemne arma aceasta indrepiată exact 
asupra ferestrei — discurs inoperant, liindcă 
spus de atâtea ori. Şi, dela locacitatea super- 
luă a ţevilor de metal, trecea la aceea mult 
mai vie u unei Juliete teline, care, li picioarele 
mitralierei, pe o deschizătură de crenel, trebue 
să fi fost cam pe la inceputul senzaţiei, de 
vreme ce se deşira într'o armonică de miorlâăit 
duce-dureros, sub insistențele unui Romeo 
(nu tot acela!) raare şi vărgat, pe care ori- 
cine l-ar fi luat, dacă nu lăcea ce făcea, mai 
de grabă drept o imensă înghețată de listicuri 
cu irişcă. 

Cu gura în ceafa parteneră, mut ca un 
cântăreț din orgă şi sigur pe sine ca un Plun- 
tagenet, acesta bătea ca din ramă, cu picioa- 
rele dinapoi, şalele preopinentei, asigurân- 
du-şi astiel răbdarea ei, cum şi acel echilibru 
elementar pentru ca din trupul advers să fucă 
un mic vas-tantomă, cald şi muzical, pe apele 
plăcerei inetabile. 

O telină! Singura temee pe care n'am avut-o ! 
— zâmbeşte cu mirare domnul Eulampe, foarte 
sensibil la sărbătorile pământului, dar pentru 
care parcă trecuse veacuri de când se păsise 
şi el în braţele uneia... In vreme ce, cu svâc- 
nituri dinapoi, orga Julietei se translorma intr'o 
clarinetă sublimată la cer. 


FORTUL 13 115 


Detaliu nou pentru amatorii de iolklor mu- 
zical, dumnealui acompania pururi cu o notă 
mai jos, spasmul dumneaei, realizând, întrun 
decor absolut nou, şi la 14 grade sub zero, 
caricatura reuşită a duetului Coriolan. — Vo- 
lumina din cunoscuta simionie a lui Beethoven. 

Cele două animale se desfuc apoi diutro- 
dată, întorcându-şi spatele; dar pururi legate 
prin nu ştiu ce taine lăuntrice, rămân indile- 
rente unul altuia „comme si de rien n'avait 
6t6“, contemplând cu un ochi blazat peisajul. 
La tel zi domnul Eulampe. Contempla înalta 
ordine de stat care tăcea. ca din vârtul unui 
fort, o mitralieră din cele mai patriote şi răz- 
boinice să păzească cu atâta sfințenie, numai 
Jleşinul paralel a două feline in goană matinală 
după acel iniinit pe patru labe pus la dispo- 
ziţia lor de Dumnezeu. 

De'a atât de onorabilul lor eiort, de u re- 
duce pe Einstein la o formulă așa de simplă, 
ochiul domnului Eulampe se adresează unor 
peisage mai odihnitoare; animale mult mai 
apropiate, din sală. 

Câteva horcăituri ii aduc aminte că şi eroii 
dorm. „Cruciații“ işi meritau poate întâia oară 
numele, fiindcă pe scândurile goale, cu câte 
o şindrilă lipsă, pe spate, cu capetele şi picioa- 
“rele atârnând chinuit, unii, pur şi simplu, se 
răstigneau în somn. 

Cam pe la mijloc, nu aşa de aproape de 
sobă, cu căciula neagră de oaie in cap, într'un 
palton de licean., dormea pe burtă — intre 
Niţă valetul şi Rafailă secretarul, ridicaţi la 
propria lor cerere odată cu dânsul — dormea 
in barba-i căruntă, general Vivi Brancovan. 

Doamne, de ce n'am eu talent, ca să scriu 


116 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


un roman cu Vivi Brancovan! Aş incepe spu- 
nând că Vivi Brancovan, prinţ de curat sânge 
domnesc, dar mai ales prinţ de suilet şi de 
faptă, a fost de Dumnezeu — lucrul e cert — 
făcut, ca să-l împace pe domnul Eulumpe cu 
lumea. General Vivi Brancovan! Mai pe scurt 
Vivi! — vine dela vivat, intrebuinţat la chel 
de Ruritani, ca dovadă că se trag din viţă 
(de vie) latină. Unii ar spune, că Vivi mai 
fusese tăcut şi ca să trimeată undeva pe toată 
lumea — una din curiozităţile acestui os dom- 
nesc, printre noi, tiind de a se introduce ir ta- 
milia oricui, pe calea prietenoasă a vocabula- 
rului... Cert e că, amestec neprevăzut de eroic 
şi burlesc, de sublim şi naivitate, de rafi- 
nare şi candoare, de glumă şi elan, de jertiă 
şi cotidian, ela venit pe lume romantic şi me- 
dieval, călare pe bravură şi legendă, una de- 
săvârşind-o în cealaltă și pe amândouă ascu- 
ţindu-le — cu vâri de sabie sau de spirit — 
in tabulă şi anecdotă. Uman ca un erou de 
baladă populară, frumos ca romantismul lui 
Hugo, sinteză ambulantă de extreme, condo- 
tier al idealului, Gavroche sexagenar, Cyrano 
cu vorbă de cafenea şi vână de armăsur (vezi 
şi Ezechiel, tuimosul capitol !) mai presus de 
orice: un soldat rănit, care-și aduce aminte de 
tronuri. De tronurile Bizanțului, ocupate în 
veac de strămoșii cari i-au lăsat în sânze un 
drapel de pară şi în inimă, istorie. In vinele 
Jui curge, da, istorie, şi este ea care-i face 
nasul acvilin, barba de împărat şi sulletul de 
copil. Este ea, cu ajutorul căreia, cu un gest 
de magie şi legendă, acest bazileu al caracte- 
rului face dintr'o tiară o chivără de bulon, şi 
din aceasta iară o tiară; după cum de virtute 


FORTUL 13 117 


face haz, iar dintr'o glorie o tumbă, ca din 
această tumbă să ţi se ridice iară în picioare 
şi din nou să ţi se arate ochilor în purpură 
şi hermină... 

Un voevod trăznit, cu fruntea în nori și pi- 
cioarele în praf, un voevod în pijama, un 
voevod pe oala de noapte, dacă vreţi; dar nu 
mai puţin un voevod. 

Voevodul soldat. In el soldatul şi-aduce 
aminte că a domnit; domnul şi-aduce aminte 
că a servit, şi amândoi ştiu că a stăpâni este 
de tapt infinitivul lui: slujesc. 

In război, cele mai mari bătălii; eroi căzuţi 
lângă el; lângă eroi, de mai multe ori rănit 
de moarte; curajul lui, legendă printre ai lui, 
legendă tot atât de populară şi la inamic; co- 
lonelul năzdrăvan, cum era numit şi pe un 
front şi pe altul, făcea totdeauna ce vroia, 
fiindcă totdeauna era gata să moară; dacă se 
juca cu moartea, cu atât mai mult se va juca 
cu oamenii ; unui comandant de corp de armată, 
în vizită pe trontul lui, i-a tras o ruritană în- 
jurătură drept răspuns la un ordin dat cu im- 
becilitate ; acesta n'a avut curajul să-l trimeată 
în judecata nici unui consiliu de război, mai 
puţin să-l împuște: fiindcă, în după amiaza 
aceleeași zile, era nevoie ca un oliţer superior 
să moară; colonelul năzdrăvan se târăşte 
atunci singur prin gloanţe până la tranşeea 
germană din față, ca să scoată din sârmele 
ghimpate şi aproape din ghiarele inamicului 
un rănit, din al cărui buzunar se ştia că putea 
cădea in mâna acestuia documente impor- 
tante. 

Alte ordine au fost călcate la fel; ca, de 
pildă, la lupta de pe creasta Ranei, unde a 


118 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


trecut prin gloanţe cu mult peste linia de 
înaintare poruncită şi a căzut rânit la ochi, 
dar după ce, aproape în chip miruculos, ocu- 
pase o poziţie care în ochii tuturora păruse 
impregnabilă. Actele colonelului Vivi ţineau 
într'adevăr de domeniile mirucolului ; în aceste 
domenii, dâcsul trecea cu uşurinţă, fără alt 
paşaport decât o înjurătură intru Domnul. E 
ceeace chiar i-a spus cu limbă de moarte un 
wenerul care a căzut alături de dânsul și arti 
murit chiar în brațele sale, dacă în clipa aceea 
o schije nu l-ar îi doborit şi pe Vivi. 

Dar colonelului, astiel de intâmplări, nu i se 
păreau deloc miraculoase ; şi nici nu se de- 
ranja să le povestească, decât poate după 
multe rugăminţi, cărora le rezista adesea eroic, 
singurul lucru căruia nu-i putea rezista tiind 
necesitatea scaunului, cum şi aceea de a spune 
din când în când un cuvânt în strictă legătură 
cu iuncțiile noastre organice; limbajul lui con- 
stituia atunci un iel de Arca lui Noe, cn toate 
dobitoacele Domnului, cum şi cu ce tuc elezi 
și noapte, inăuntru; Arcă, laţă de care orice 
povestire sau anecdotă spusă de altă persoană, 
— tie aceasta chiar Anton Pan, Bogdan-Pi 
teşti sau Rabelais !—devine palidă cu o muscă 
ţinută trei ierni în şir intre două geamuri. 

Cine ar putea, de pildă, da comanda pe care 
in război, în clipele cele mai critice, colonelul 
o da trupelor sale? Dela Murat la Gustav de 
Vasa, dela Washington la Vauban şi dela 
Marlborough la Valter Mărăcineanu, toţi murii 
comandanţi au tost de acord să spună tru- 
pelor ceva foarte scurt şi indesat, care în 
esență se reduce la: Inainte, băeţi! După 
mine, băeţi! sau: cu Dumnezeu inainte! 


FORTUL 13 119 


Credeţi că aşa se întâmpla şi cu Vivi? Aşi! 
Cât de nouă şi pitorescă ieşea uzata comandă 
din gura colonelului Vivi! El se. aşeza în 
fruntea soldaţilor, îi măsura cu .monoclul se- 
ver al dinastiei şi le striga: Mă! (aşa şi pe 
dincolo), spuneţi drept (așa şi pe dincolo) 
v'aţi trecut ori nu pe voi? 

— Nu, să trăiţi, domle colonel! răspundeau 
intr'un glas vultanii. 

— Atunci, după mine, mă!... (așa şi pe din- 
colo)... 

— Fiindcă, explica mai departe generalul, 
asta-i tot, măi băeți, in materie de război. Să 
nu te treci pe tine! 

Domnul Eulampe Sibică, trecând dela par- 
tida de dragoste a Julietei de atară, la cel 
care dormea pe burtă în paltonul de licean, 
îşi depăna in minte toate câte circulau în jurul 
numelui de general Vivi Brancovan. Când, 
unul din cerbi, cu un căscat enorm, spune: 
apoi să mergem să ne culcăm şi noi, că uite, 
generalul a adormit pe burtă. 

— A, să vă spun, copii, de ce cu dorm tot- 
deauna pe burtă! sare, ca un viezure, gene- 
ralul. (El nu dormea deloc, ci se lungise numai 
pe burtă ca să poată mai bine asculta „sta- 
rea de spirit a trupei.) | 

— Ei, de ce credeţi? Foarte simplu, copii: 
ca să nu-mi tocese mapamondul. (Negreşit, 
tot ce spune generalul apare aci tradus palid, în 
esperanto.) 

Cerbii izbucnesc în râs. Generalul se bucură. 
Cât de bătrân şi obosit, de pe scânduri de 
puşcărie, singura lui grije e să-i remonteze. 
Cu glume, cu scabrozităţi, să-i remonteze ! 

— Dar parcă a vrut unul să ştie cât e ceasul. 


120 DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


E 5 lără un siert, copii! Şi aceasta mi-aduce 
aminte, copii, de debutul meu ca pore în 
viaţă... 

— Spuneţi-ne, domnule general, sar pe dân- 
sul cerbii. Trebue să iie interesant: 

— Să vă spun, copii... Era acum treizeci şi 
cinci şi mai bine de ani... Eram locotenent, 
dat dracului... Ce! Locotenent, 25 de ani!... Mă 
duceam des la Walter, cateneaua de pe atunci, 
cafeneaua literaţilor... venea acolo Carageale, 
Coșbuc, Romaşcan, Maiorescu, Delavrancea... 
şi eu singur mai tânăr şi mai cu moţ! Otiţer 
printre ei!... Pe lâncă bum, pe lângă bum... 
Dat draculvi! Erau doi ofiţeri cari irecventau 
caleneaua: io (din obicei căpătat dela stră- 
bunii lui, loaniţi, Generalul spune totdeauna 
io, în loc de eu!) şi un general de adminis- 
trație, Băsescu, Dumnezeu să-l ierte, care 
venea la o altă masă şi citea timp de un ceus 
un jurnal intreg. Apoi pleca. Fără o vorbă, 
fără să se uito, tără să salute pe cineva. Odată 
ne găseam la câteva mese de lângă el: io, 
Carageale, Ccşbuc, tot grupul... Generalul citea 
mai adâncit ca oricând. Carageale, n'are de 
lucru, îmi spune: mă, Vivi, tu eşti băiat des- 
tept, ori ba? Dă o probă. Fă o farsă zaha- 
risitului ăstuia, dar știi, una să nu mai calce: 
pe-aici, iar tu să calci sigur pentru zece zile 
carcera... Aveam un cult pentru spiritul lui 
Carageale. Io! Misiune dela el? Vivi, băiatule, 
imi spun, acum ori niciodată! Comand un 
şwarţ cu rom ca să-mi stimulez ganglionii, şi 
incep să-mi masez lobul frontal; când, iată 
ideia, trece un ţigănuş cu ziare: 

— Adeverul, conaşule, nu luaţi Adeverul 7 

— Aisic... măi, ţigane, eu cu Adeverul? M'ai 
văzut vreodată ? 


"FORTUL 13 124 


Dar deodată lobul frontal citat imi scăpără. 
Chem pe țigan, inapoi: 

—. MĂ, ţigane, ziar nu-ţi cumpăr, dar vrei 
tu să câştigi un ban? Uite, du-te colo la domnul 
general şi vinde-i lui Adeverul. 

— Dar, conaşule, are... taman citeşte, mân- 
ca-l-aş... 

— Ce-are aface, tu ii mai întinzi unul... 

— Conaşule, mă bate, zău, să trăiţi... 

— Mă, vezi tu, colea... polul e-al tău... 

— Haordeo, conaşule, mă duc... 

— Mă, da, auzi tu? EI, având ziarul, o să 
te repeadă... tu trebue să stărui... 

— Aol=o, conaşule, mă bate... 

— Mă, ţizane, polul!... In sfârşit, după ce 
vezi că refuză mereu, tu mai faci un pas spre 
cl, şi-i spui: sărumâna, dom'le general, dar 
hăţi putea măcar să-mi spuneţi şi mie cât îi 
ceasu.. mânca-vaș... Elo să scoată ceasul, 
şi o să spună: cinci fără un stert, cât e... Şi 
tu răspunzi: atunci, mânca-v'aş, sunteţi asa 
bun, conaşule... (îi spune restul la ureche...) 
Inţelegi ? Şi apoi îupi! 

— Aoleo, mă bate dă mă rupe, conaşule... 

— Mă, tu îugi spre mine, te apăr eu... uite 
doi poli. Na trei. Şterge-o... 

'Țigănuşul se duce tremurând. Noi urmărim 
scena... 

Țiganul: „Adeverul, a apărut Adeverul, nu 
luaţi, conaşule ?“... 

— Aisic... mă, țigane, nu vezi că l-am, Tăs- 
punde generalul cu ochii în ziar... 

— Da, mărog, conaşule, atunci sunteţi bun, 
mânca-v'aşi să-mi spuneţi cât e ceasul? 

— Aisic... mă, ţigane... Cinci fără un sfert, 
răspunde generalul şi mai absorbit în ziar... 


122 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Atunci, săru'mâna, conaşule, mai am o 
rugăminte, mânca-v'aş... să vă trăiască... 

2_ Aisic... mă ţigane, spune şi pleacă odată! 

— Să fiţi aşa de bun, conaşule, şi la cinci 
fix să mă pupaţi undeva! 

— 'Ţigane, lingura şi strachina ! 

Şi tugi! generalul după ţigan, prin cafenea, 
cu jurnalul în mână şi ochelarii pe nas. Da 
io, cum ţiganul fugea spre mine, ies genera- 
lului în cale şi alarmat, cu ochii holbaţi, îl 
intreb, io: Da ce s'a intâmplut, dom'le general, 
de îugiţi aşa 2... 

— Lingura şi strachina lui, dă țigan... inchi- 
pue-ţi, dragă... țiganu-ăla vine la mine, mă in- 
treabă cât e ceasul, îi spui, şi el, în schimb, mă 
roagă cu la cinci tix să-l pup undeva!... 

— Cinci lix? — Se uită Vivi lu ceas — 
Ei... păi ce iugiţi aşa, domnule general, că, 
slavă Domnului! mai aveţi un sfert de oră Le 

A tost o nebunie... Farsa a lăcut ocolul în- 
tregei Europe sudestice, plus insula Capri, unde 
sa povestit de un general român la pensie, 
lui “Tolstoi; pe mine mu costat exact zece 
zile carceră, cât ceruse Carageale ; in schimb, 
m'a avansat la gradul de general de divizie 
în grupul Curageale-Coşbuc-Delavrancea... Ei, 
şi acum, copii, rugăciunea ! Tot mai sunt două, 
trei ceasuri de dormit până mâine. 

— Părinte, rugăciunea! 

De pe o margine de scândură, se deşiră 
trupul lung şi uscatal părintelui Joia. Are 
ochi mari, cercănaţi, cu lumini de mangal în- 
cins; laţa uscată, trasă, măslinie, barba ascu- 
țită şi restirată, ligură de ascet sirian, evocă 
Biblia şi deşertul; tigură ce s'ar lăsa bucuros 
sucită după un gât de cruce, de mâna chi- 
nuită a lui El Greco. 


FORTUL 13 „123 


Apariţia părintelui printre cerbi cădelnițează 
cu sfințenie, atmosfera proiană a anecdotei. 
Părintele Joia! Prestigiu mare. Unul din cei 
mai buni fii ai ortodoxiei din părţile acestea; 
cu o viaţă neprihănită în urmă; curaj şi ener- 
pie cu cari ieţele bisericeşti de mult ne-au 
desobişnuit ; ascuţit și ştiutor la minte; focos 
la vorbă, ca un diacon de curte veche; ho- 
tărit,- dar simplu şi modest ca un călugăr de 
țară. Printre cele dintâi anterie cari au îâl- 
jâit în preajr a arhanghelului dreptăţii, dânsul 
şi-a risipit timpul, banul şi cuvântul, și-a slăbit 
trupul în lupte, rugăciuni și abstinențe pentru 
pricina ortodoxă, de a cărei sănătate sfântă 
și sfântă vrednicie e convins, tot atât de mult 
cât şi de adevărul Scripturei; şi a fost printre 
întâii mucenici ai crucii, dela inceput şi până 
la aşezarea ei la morn.ântul soldatului necu- 
noscut. Când, împreună cu părintele Voroneţ— 
adevărat călugăr voroneţean, cap de discipol 
din Emaus, prinț episcopal al bisericei — a 
fost lovit cu patul puştei de urmaşii eroului 
necunoscut, fiindcă împreună cu studențimea, 
a vrut să pună o cruce creştină la căpătâiul 
acestuia. Apoi, arestat. Apoi iar, ridicat din 
aşternut, cu 39 de grade pe dânsul. Vina? 
Ci-că ar ascunde cerbi—şi încă din cei mari— 
prin curtea bisericii: 'Tuiele de soc şi bozie 
mau trădat nimic. Cu atât mai mult atunci 
slinția sa a fost scuipat şi lovit. Cum, nici 
până acum, de urma cerbilor nu s'a putut da, 
vina părintelui a crescut. La ora aceasta ea 


N 


trebue să fie echivalentă cu crima de înaltă. 


trădare faţă de stat, Isus şi partidul dela pu- 
tere. 
Părintele Joia ingenunche în mijlocul încă- 


124 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


perii. La fel ceilalţi, pe cimentul rece, sau 
pe scânduri, care cum a fost surprins de 
clipa evlaviei. 

Mâmie se impreună spre tavanul de var, 
crăpat, al încăperii. Părintele Joia se roagă. 
Apoi diaconul Păsărea — tovarăş de sule- 
rinţă -- frumos, siios şi ingrijit ca un mire, dă 
tonul; glasul lui se infiripă, după el altele, 
tinere și bătrâne, corul se învolbură : 


Cu noi este Dumnezeu ; 
Ințelegeți neamuri şi vă plecați, 
Căci cu noi este Dumnezeu. 
Doamne al puterilor, fii cu noi, 
Căci pe lume, afară de line, 
Ajutor întru dreptate nu avem; 
Doamne al puterilor... 
mântuește-ne pre noi... 


De trei ori, strofa minunată urcă la cer. 
Unii, ca domnul Eulampe Sibică, o aud acum 
întâia oară în viață. Cuvântul ei de evlavie 
potolită, şi nespusă frumuseţe simplă, melodia 
jumătate plâns, jumătate exasperare, intreaga 
ei atmosferă de părăsire şi restrişte topeşte 
inima şi-o urcă, potir de smirnă, la Domnul. 

Când cel din urmă „Doamne al puterilor“ 
se arcueşte din glasuri inecate, tavanul închi- 
soarei s'a spintecat ca o catapeteasmă ; varul 
s'a transtigurat în argint; din el, până la cer, 
lumină nevăzută tencueşte un curcubeu de 
care mai atârnă lacrimele, ploaia din urmă a 
suiletului. 

Prin această ploae, de acolo de sus, peo 
ramă de rază, pe balustrada de altar a ce- 
rului, se apleacă asupră-le, cu zâmbetul grav, 


“FORTUL 13 125 


din buza strânsă şi frământată, cu ochii po- 
runcind hotărire, bărbia urmând porunca ochi- 
lor, cu îruntea limpede și părul în vârtejuri, 
figura jumătate aevea, jumătate de aiurea, fi- 
gura inspirată a Arhanghelului. 

„„Unde e acum? In cer sau pe pământ? 
Adăstând la ce margine de pădure, sau arun- 
cat în vreun lac? Dat pradă lupilor sau nu- 
mai oamenilor; sau, cuminte, adăstând in pragul 
vreunei case de gospodar la marginea ora- 
şului; tot pe acolo, în palatele prinților; sau 
la ţară, printre moșnegii cari i se închină; 
ori la munte, printre stejarii care-i seamănă ? 

Acum, arhanghelul le apărea pe catape- 
teasma spirituală a închisoarei, jumătate pe 
pământ, jumătate în cer, real şi ireal; tot- 
deauna le apărea aşa: slâni şi soldat, cu 
fruntea în aureolă şi sulița în grumazul ba- 
laurului — chiar când se găsea, ca în vis, la 
masă cu ei, stărâmând ceapa cu pumnul, sau 
departe, zidind cu voevozii de odinioară „bi- 
serică iscusită la loc destătat“. 


„„Doamne al pulerilor 
„„maânluește-ne pre noi... 


Ruga spărgea o ultimă oară bolta închi- 
soarei. Urca acum atât de sus, că vorbele ei, în 
volute de melodie, se făceau inele, ca acelea 
în jurul frunţilor de îngeri. 

— Postul No. 6 bineeecee! 

— Postul No. 7 bineeeece! răspund de alară, 
de sus, pe metereze, sentinelele. Bat cismele : 
de zăpadă și înjură de toţi sfinţii, că aşa ver 
n'au mai pomenit. 

Un arcuş linal de cotoi în extaz. 


126 DRAGOŞ PROTO”OPESCU 


Şi arestaţii se despart de Dumnezeu şi 
arhar ghel, ca să-şi ia din nou locul lângă el, 
în somn pe scânduri. 

Puţini se desbracă; şi numai dintre aceia 
cari, : restaţi a doua oară, știuse rostul şi ve- 
nise pregătiţi. Nostim, Grigoriu, zis Mafaldu 
Grigoriu, zis şi C. Grigoriu-Gandhi, zis și 
Fakirul din Bucara. Om cu știință de carte, 
stială de moarte, logodnică şi ochelari. 

Patru lucruri pe cari le posedă la maxim; 
de cari e posedat la maxim... Mult preu su- 
vant, mult prea miop, mult prea slios, dar 
mai aies mult prea logodit... iată că cel puţin 
unul din excese il slujeşte:acum; fiindcă, o 
mână delicată de femee îi umpluse geauman- 
tanul cu o pernă cu puişorul respectiv, o se- 
miduzină de batiste „bleu-ciel“ cu ajur şi mo- 
nogramă ; perie şi pastă de dinţi, hârtie de 
scris ,„mauve“, marca Rosidor, învecinată di- 
nadins cu un „sachet“ de levănţică, papuci 
cu ciucuri, şi o scufiţă roşie care, așezată pe 
creasta de fildeş rar a scălârliei sale proteso- 
rale, îi da aerul unei găinușe de munte în me- 
nopauză. 

— He, he,ia uitaţi-vă la Gandhi, parcă-i un 
fakir în drum spre crematoriu! — exclamă 
generalul. 

Dar când să inchidă geamantanul conjugal, 
dintr'un colţ se risipește jos un pachet de 
capoate englezeşti. 

— Da astea cine ţi le-a mai dat? Prefectul 
de poliţie? 

— Astea le-am pus eu singur, domnule ge- 
neral, ştiţi, așa, pentru orice eventualitate... 

— Ha, copii, ascultați, copii! Să vă spun eu 
una cu „pentru orice eventualitate“, face ochi 


FORTUL 13 | 127 


mari şi întinde. braţele generalul. Cerbii lun- 
giți pe spate ciulesc urechile, generalul se 
ridică intr'o rână, își pune monoclul, se scar- 
pină în barbă: 

„„La un seminar teologic, ora de lectură... 
Un băiat citeşte; în cursul citirii, expresia: 
„pentru orice eventualitate“. 

— Cine poate să-mi explice această expre- 
sie? întreabă profesorul. Ionescu C. Ion, poţi 
să dai unu exemplu? 

— Domnule protesor, in oraş: vedem foarte 
multe automobile; ele au patru cauciucuri, 
dar mai au şi un cauciuc de rezervă, pentru 
orice eventualitate. 

— Periect, lonescule, alt exemplu, Nicule- 
scule. 

— Domnule profesor, tată-meu e plugar ; 
el e om bătrân şi, când pleacă cu căruţa la 
drum, el ia şi pe fratele meu mii mare, pen- 
tru orice eventualitate. 

— Bine, Niculescule; cam te-ai luat tu după. 
Ionescu; Ciacâru S. Dumitru. la, incearcă şi 
tu, să vedem, merge ? (E cel mai leneș şi prost 
din clasă.) 

— Domnule profesor — incepe Ciacâru — 
călugării, Liind călugări, n'au, după canoune, 
voie să ;jbă nici soţie, nici să se atingă de 
temee ; dar, totuși, ci-că Dumnezeu i-a tăcut 
bărbaţi pentru orice eventualitate... k 

— Postul No. 6 bineeeee! 

— Postul No. 7 bineecee'! 

— Miaaauuu !... 


125 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


VII 


Domnul Eulampe a pus capul în palmă, 
palma în gulerul ridicat al blanei şi pe un- 
ghiul antebraţului a lunecat, ca pe gura unei 
fântâni de vis, vis fără urmare; trezit în sus 
de o horcăială lugubră, jumătate tuse măgă- 
rească, jumătate răcnet de hienă operată. 
“Tusea unuia de lângă uşe. Se dă jos să-l vadă. 
Cap osos, faţă aprinsă şi nerasă; ochii intfun- 
daţi, gura băloasă; atârnă din pat, pe braţul 
intins în atară, ca după svârcoliri din cari 
nu-i mai rămăsese de luat decât această ul- 
timă poziţie. 

Un bătrân de alături scoate un cap de cu- 
cuvea. Şi cu voce piţigăiată, intro rână, eX- 
plică: 

— E Andrei Vecerda, bănăţeanul. L-a ares- 
tat odată cu mine. Când i-a dat comisarul 
un pumn în piept, el a luat ţinută de '“repţi 
şi a strigat: Trăiască Regele! Comisarul a 
vrut să-i mai tragă una, dar el sa dat doi 
pași înapoi, şi măre, i-a trimes un scuipat drept 
in mijlocul trunţii, că să îi vrut nu-l nimerea 
mai bine. Numai că scuipatul era roşu de 
sânge. Atunci mi-am zis: păcat de așa ochitor 
că mult n'o mai duce... 

Moșşulică clipeşte din ochii de momiţă ; în- 
tource spatele, dar epureşte trage cu ochiul 
la mosalir, doar-dour s'o depărta. Apoi, de 
cum acesta face câţiva pași, se ridică iar într'o 
rână, şi, ca o cobe, se apleacă asupra oftico- 
sului, parcă aşteptându-i sfârşitul. 

Domnul Eulampe se depărtează şi pune un 
lemn in sobă, urcă pe un scăunel, des- 


FORTUL 13 129 


__<hide fereastra. Numai aerul care năpădeşte 


il face să simtă duhoarea nemaipomenită din 
sală. Etluvii de măruntae coclite, emanaţii de 
stârvuri trec pe lângă el, în goană parcă ele 
inşile să se spele in prospeţimea de aiară. 
Parcă cineva a spintecat o holocaustă de porci, 
miei şi curcani şi i-a aruncat în bătătură. 

La ortul Nr. 13 postul Nr. 6 sa schimbat; 
sentinela nouă poartă şoşoni mari, căptuşiţi 


„cu blană, până în genunchi, în loc de bocanci, 


și căciulă albă în loc de neagră. Mitraliera 
pare că e mai de ghiaţă, ca înainte. 

Numai cotoiul şi pisica sunt tot acolo, dar 
și mai streini unul altuia — parcă mirându-se 
că mai au ceva în comun; încercând să se 
despartă, dar traşi ca de un elastic, înapoi; 
şi în total subscriind cu antracenul blazat, al 
ochilor, versul celebru al lui Ovid: 


Post coitlum animal triste... 


Puțin înviorat, domnul Eulampe își poate, 
mai în voie, arunca o privire asupra adormi- 
ților. Pe lângă multe chipuri luminoase, cu- 
noscute, brave, atâtea figuri interlope—mutre 
zdrențăroase şi neruse de plăcintari levantini ; 
suspecte de apaşi, ori simpatice de golani. 
Au fost luaţi cu japca? In vederea triajului? 
Când îl vor face? Domnul Eulampe are un 
lior. Promiscuitatea îl cutremură și coboară; 
e cel dintâi atentat la buna sa părere despre 
sine. 

Şi, doamne, ce storăituri, ce răcnete! Abia 
acum işi dă seama. Umoriştii au comparat 
siorăitul cu sirenele. Cari sirene ? Din ce por- 
turi de infern? Ce tartar sonor şi-a spurcat 


9 


10 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


atară lighioanele ? Nu e una ca să nu trăiască 
in omuşoarele acestea iurioase! Ele se avântă 
în fumerole de şuere, asvârlă tromboane de 
lavă mucoasă, se gudură ca o haită, ţăcănese 
cu mitraliere indopate cu siton, scâncesc ca 
nişte feţi lepădaţi, sâsie ca o partidă de gâşte 
capitoline, lovite în corpore de tignates. 

Şi toate astea, dintr'un omuşor! Dintr'o 
membrană. Dar ce trebue să cunoască această 
membrană?! Coarda vocalică a unei privighe- 
tori cunoaşte tot cerul nopţilor de lumină, 
toată nestârşirea de taină şi tăceri, care co- 
boară din lună în căpşorul ei nătâng, sub fruntea 
ei de primadonă! Grohiăitul porcilor cunoaşte 
toată puterea şederilor in mâl, tot ileşcăitul 
cărnii şi toată bălăceala. Uşor, nesigur, sto- 
răitul câinelui e supunere trează şi credinţă, 
'Torsul pisicei e poezia depărtărilor, subtili- 
tatea nostalgiilor de codru şi sălbăticie, fineţea 
sireteniilor acumulate. Mai pe scurt: e in toate 
acestea o aromitoare grafologie supra şi sub 
animală. Dar omuşorul nostru? Ce dedesub- 
turi ale firii omeneșţi se scurg pe acul acesta 
lără placă? Ce drame din strămoşi se vaetă, 
ce drame ale sângelui se vor jucate sub această 
buphetă, ce nostalgii, ce vise lâncezesc? 
Ce fermentare adâncă de cer şi de puroi işi 
trimete echivocul, se vrea lichidată și nu poate 
ajunge la expresie în pielița aceasta, care ar 
putea sta tot atât de inditerentă pe nasul 
unui ornitornic, sau termina un prozaic moţ 
de curcan ?... 

Domnul Eulampe ascultă şi se minunează. 
A auzit siorăind un om, dar niciodată na 
auzit sforăind omenirea! Şi lupta aceea per- 
manentă între sullet şi sânge o distinge în 


FORTUL 13 131 


graiul acesta al ființei noastre inoptate, cu 
volute aeriene din când în când, dar mai ales 
cu grohăiri furibunde de porci trimeși la 
abator. 

— Abator, da. Animale trimese la înjun- 
ghiere. Să îie panica arestării care le emo- 
ționează şi mai mult omuşorul ? Grija zilei de 
mâne, presentimentul morţii ?... 

Strâmb atârnaţi, negri şi căscaţi,. par acum 
un trib de antropofagi strânşi cobză pe două 
punți de galeră şi aruncați oceanului. 

Dar, iată-i avântându-se din nou la luptă; 
provocându-se,  asmuţindu-se, întrecându-se 
unul pe altul. Răcnetele se alungă, se încaeră, 
se sparg. Sunt jaguari, sunt lei şi leoparzi 
cari se ridică în două labe, se reped şi înca- 
“ lecă; şi sue cu ei cu tot, întreaga menajerie 
în picioare. 

Uriaşă, grea de piatră şi ciment, încăperea 
pare că se ridică dintr'o parte. 

Numai generalul nu storăe. Cu nasul habs- 
burgic în căciula ţurcană, şi fața palidă în 
barba pe alocuri patinată de tutun, în palto- 
naşul de colegian, el doarme înainte, pe burtă, 
„ca să nu i se tocească mapamondul“. 

Din nu se ştie precis ce parte, tâşneaţă, 
allătoare în treabă, o piculină aeriană şi-a 
„luat sborul şi se sparge sus, de tavanul bine 

primitor... 


VII 
Sub tavanul acesta de răcnete şi filosofii 


volatile, sfâşiat din când în când de tusea of- 
ticosului, spasmele vreunui vorbitor în somn 


132 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


sau ticăelile de cucuvea ale moşneagului, 
domnul Eulampe a mai adormit de două ori, 
ca să se trezească acolo, unde l-am lăsat, în 
braţele celei mai blonde dimineţi aduse după 
gâtul—mai precis: gulerul său (rabattu, 59). 

Prima impresie: Parcă n'a fost chiar aşa 
de rău! Eul uşor deteriorat. Ca după un puchet 
de aspirină. Două, trei duzine de coaste de- 
plasate! Un umăr mai timid—si parcă şi mai 
jos—decât altul. Piciorul drept imitând pe la 
incheeturi burlanul. Incolo, nicio sinucidere. 

ici chiar coșmar; creerul pacientului așa de 

activ în deobşte, sub presiunea limpede a di- 
mineţei, se proecta acum ca un Covor de Be- 
lucistan după un bal la curte. Cu, poate, câ- 
teva flori şi vreo batistă căzute ici si colo. 
Se ridică în blană, fiindcă așa dormise, işi iu 
cu bastonul melonul dintrun piron, se pân- 
deşte câte gioarse de pungaşi vu îi folosit 
acest piron. Se ridică pe jumătate: cu dreapta 
îşi pipiue discret, apoi tot mai exaltat lobul 
irontal ; constată: a) că e al lui; b) că în loc 
să-i facă impresia unei ceşti de catea răstur- 
nate, lobul, după datina dobândită în familia 
Sibicilor, e acelaşi caliciu clar de floare, gata 
să răstrângă cerul rece şi inedit de afară. 

E drept, pentru a se intrema către această 
viziune, domnul Eulampe are mai inainte ne- 
voie să-şi pipăe circumstanţial şoldurile și 
ucele perechi de coaste cari, intâmplător, mai 
erau la locul lor. Printre ele, o insurgență 
întreagă! Tot aşa cu amigdalele! Domnul Eu- 
lampe îşi trimete drept curieri, doi pumni zdru- 
veni sub bărbie, strănută şi pronunţă cât se 
poate de tare şi răspicat cuvântul: apsisisi- 

_driu! Sa făcut! 


FORTUL 13 133 


E sistemul său străvechi, de a se trezi la 
viaţă și relua contact cu propriul său orga- 
nism. Practicat cu succes după toate momen- 
tele sale de eclipsă psiho-fizică, după câteva 
nopți de chet în şir, după o noapte dormită 
cu vreo vedetă în turneu, sau o oră de se- 
minar la Rădulescu-Motru. 

Să recunoaştem că niciuna dintre aceste ne- 
norociri nu survenise în noaptea precedentă, 
pentru a alarma prea mult pe deţinătorul in- 
geniosului sistem. Dar nu-i mai puţin ade- 
vărat că — pentru oricât de grave motive 
(ochi verzi, haine verzi, etc.), domnul Eulampe, 
intr'un timp relativ scurt — cât ai zice: cuţit, 
sau cel mult: Clitemnestra! se pomenise din 
patul parfumat cu Guerlinade (ultima creaţie) 
al Francettei, pe scândura cu miros de ploş- 
niţă, în sala de o promiscuitate ventilată nu- 
măi de duhoarea unor trupuri culese după 
stradă şi urletul şacalilor cazoni din forturi. 

L-am fi lăudat prea mult dacă am îi spus 
că a dormit tot timpul. In curs de trei ceasuri, 
l-am văzut trezit de două ori. De şi mai multe 
ori s'a deşteptat singur, să se întoarcă pe 
partea cealaltă,—somnul în astiel de condiţii 
fiind un fel de uşe rotativă, dând drumul când 
unei jumătăţi a trupului când celeilalte, in 
eternitate. 

Acum, pe coceis, ratiocinează asupra avan- 
tajelor şi desavantajelor pe cari noua sa si- 
tuație — mai precis: poziţie — le va proecta 
asupra importantei sale persoane. 

„Aşa dar, o închisoare de trei-patru zile, 
hai să zicem o săptămână! Primo: mâncare 
sumară, vin deloc, ergo: dare de pe sinea 4-5 
kgr., adică readucerea siluetei eulampiane la 


134 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


acea normalitate reclamată de bunul gust, și 
eleganţă, cu corolarul lor: succesul în viaţă. 
In speţă, va avea să sufere de pe urma acestui 
proces de retuşare îesa dreaptă, care, proti- 
tând de acea asimetrie caracteristică trupului 
omenesc. a găsit de cuviinţă să ia de câteva 
luni înainte, fesei stângi, rămânând în vădit 
avantaj față de dânsa. — Treaba el, dacă 
va fi adusă la ordine acum, dă din umeri 
domnul Eulampe — dat fiindcă niciodată in- 
surgenta n'a găsit cu cale să-l consulte, nici 
să-i arate vreo rațiune cât de mică, pentru 
pi aceasta de a lua înainte partenerei 
sale. 

Această reintrare în normal se va vedea 
insă, din prima zi, contracarată de imposibi- 
litatea executărei celor 7 figuri favorite din 
sistemul Miiller, dimineaţa (lipseşte patul, pen- 
tru tigurile pentru burtă ; în schimb, cimentul 
de pe jos abundă în scuipături, Negmă şi mucuri 
de ţigară). Ergo: cât mai multă plimbare pe 
afară, cu eventuale alergări după pisici şi 
câini — dacă sunt — aruncări cu piatra în 
vrăbii şi alte păsări—dacă sunt—râniri de ză- 
padă, tăieri de lemne şi alte indeletniciri tol- 
stoiene. 

Secundo: dela Valjan — nu avocatul, eroul 
lui Hugo,—și pânâ la Dostoievski, se știe că, 
din abundență de ore libere şi lipsă de pa- 
rale (autorităţile luându-le tot de pe dânşii), 
puşcăriașii suferă de o boală care dela Ho- 
rațiu se numeşte oțium. Domnul Eulampe va 
protita de acest oțium, pe care până atunci 
nu-l cunoscuse in viaţă, decât dela 5 dimi- 
neaţa la 6 seara, când dormea (noaptea fiind 
foarte ocupat cu Liga pentru inmulţirea popu- 


FORTUL 13 135 


laţiei prin Spori). Ergo: îşi va aduce de acasă 
aparatul de masat guşa şi-şi va consacra orele 
libere intru readucerea la realitate şi a celei 
de a doua protuberanțe dăunătoare plasticei 
eulampiane. 

Restul de timp, va injura în gând guvernul. 

Aceste trei sacre exerciţii implinite, domnul 
Eulampe nu vedea de ce n'ar sta la pușcărie, 
patru-cinci zile, chiar o săptămână! 

Ce se va întâmpla la capătul acestei săptă- 
mâni care—ca şi săptămâna lui Isus, alt 
mare nedreptăţit — se va chema de toată îe- 
minitatea Bucarei săptămâna patimilor lui 
Sibică (se poate admite şi forma prescurtată: 
săptămâna siântului Eulampe, sau săptămâna 
Sibică, pur şi simplu)? 

Analizând mai de aproape problema, putea 
distinge avantaje netede, decurgând din închi- 
soare pentru dânsul, sub capitolul: a) moral, 
b) politic, c) erotico-social, d) artistico-literar. 

a) Din predilecţia înăscută de a întoarce 
spatele la toată lumea, domnul Eulampe n'a 
căutat niciodată să treacă drept un om prea 
serios. Ştia dela regina Cristina a  Norve- 
giei, că seriozitatea e sora siameză a ipocri- 
ziei. lată-l acum pus alături de proscrişi ca 
Luther, Dante, Savonarola, Dostoiewski, şi alți 
mari serioşi. Il jena, dar în cele din urmă, 
sub titlu de curiozitate, admitea. 

b) Artist de rasă, diletant de protesie, domnul 
Eulampe n'a daignat niciodată să ia politica 
in serios. Ea-i aducea aminte de cuvântul cu 
care un lord englez a stizmatizat odată Eu- 
ropa: Ah, ce continent plăcut, numai păcat 
că-i plin de streini! Aşa era politica pentru 
dânsul: un ţinut, poate, foarte plăcut, cert, 


136 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


foarte remunerator, dar păcat, prea plin de po- 
liticieni. de sclavi, adică, de ieltini salahori ai 
succesului. Un domn n'are ce căuta acolo; 
indeletnicirea nu-i pentru un om care se spală 
de 3 ori zilnic pe mâini şi dinţi, şi nu miroase 
365 din cele 365 ale anului a ulei de măs- 
line. E 

Acum însă a păţit-o! E mare om politic! 
Situaţii, onoruri!—desigur i se rezervă de pe 
acum un post de impărat în țară sau strei- 
nătate; până lu împlinirea formalităţilor şi 
efectuarea plebiscitului, o statuă se va ridica 
în Cişmigiu, Arcul de Triumt se va repara 
pentru primirea sa, lu Şosea; şi o cruce se va 
aşeza pe cel mai înalt pisc ul Carpaţilor, spre 
a însemna locul, unde eroul ar îi prelerat să 
cadă in apărarea patriei. Sau la mormântul 
eroului necunoscut, dacă acest erou va conveni 
să iasă odată, din anonimat şi să se lase cuno- 
scut sub numele de dumnul Eulampe Silică... 
Banchete, a, cât despre banchete! Săptămâna 
eliberării sale, prin opoziţie cu săptămâna 
arestării, va fi o săptimână echivalentă numai 
cu aceea a ieșirii poporului evreu din capti- 
vitate, intrecându-se să ia parte la festivități 
cele 75 pretecturi de județ, Academiile şi 50- 
cietăţile Culturale, Societăţile de profilaxia 
tuberculozei, de temperanţă, şi apărarea cre- 
ditului, văduvele şi orlanii de război, orbii, 
invalizii, coloniile şcolare. 

“Poate acestea, când te gândeşti, incepând 
chiar de Lunea cealaltă, cel mai târziu. Când, 
cedând sentimentului popular, Primăria Mu- 
nicipiului se va grăbi poate, să aleagă și te- 
renul pentru un Panteon unde să lie aduse 


FORTUL 13 197 


— dea Dumnezeu cât mai târziu—rămășiţele 
viitorului defunct al Dumbravei. 

c) Francette şi cele șase colege ale ei, de 
cult eulampian,îl vor primi cu lacrimi de bu- 
curie la bariera oraşului; pânăn centru vor 
face din el un fel de Byron, martir al iubirei 
şi al suferinței; il vor numi zi şi noapte erou 
naţional, și amant „en titre“ la garderobierele 
tuturor barurilor de noapte ale Bucarei. 

d) Ca să nu-şi piardă supleţea eului, ca un 
aruncător cu discul, domnul Eulampe a scris 
în viață: poezii, drame, nuvele, biografii sa- 
vante, studii, romane, pumilete — tot ce după 
împrejurări poate exersa tendoanele spiritului 
şi da acea libertate de mişcări care e sacra 
voluptate a artei şi singuru nobleţe de sânge 
a cuiva. 

Un gânditor îi amintea totdeauna că „dorul 
de a ieşi din mijlocul lumii s'a dovedit pu- 
ruri, ca instinctul creator cel mai puternic“. 
Domnul Eulampe, care se mândrea că e omul 
cu cele mai puţine cunoștințe din lume, și 
care lua trenul şi pleca în Scoţia, ca să nu 
devină prea prieten cu cineva, scria ca să 
iasă din mijlocul lumii, dar mai ales ca să 
se aşeze deasupra cei. 

Pasiunea lui de singurătate era şi o iniţiare 
literară; literatura liind pentru dânsul suprema 
ieşire din vulg; un campionat de nobleţe. 

Versul, în această singurătate, ca o pa- 
săre a paradisului, îl vizita; dar el pretera.-ca 
umbra pasărei să treacă, decât să se lase fi- 
xată pe pământ; proza deasemenea îi plăcea; 
in el dormita un pamiletar, aşa cum în grecul 
lui Pericle moţăia un atlet; cuvântul îl vroia 
ca boiul incordat şi strălucitor de oliu, al unui 


E. 


138 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


alergător de olimpiadă; dar diverşi coafori 
avantajoşi ai scrisului ruritan coniundau graba 
gândului, care se revelă, cu viteza cuvântului, 
care se tipărește; şi scriau câte douăzeci de 
volume unul după altul în speranţa că vor 
nimeri unul bun; domnul Eulampe prelera 
să nu scrie nici volumul bun, decât să măz- 
pălească în aşteptarea lui, treizeci de romane 
proaste ; acestea i-ar fi rămas ca o aciditate 
de bere, ce te impiedică să mai guşti cot- 
narul; ca o vulgaritate pe limbă, ca o co- 
cleală în cerul gurii, care te ruşinează să mai 
bei; aşa cum ţi-e ruşine să iubeşti o femee 
frumoasă, după ce ai avut rău de mare. 

A, scria uneori brutal; seninătatea lui pro- 
verbială căpăta urme de grimasă ; dar grimasu 
nu era a sa; ci a unui lorgnon prin care 
privea societatea. 

Ori, o societate e o adunare de seigneuri 
şi în toată Ruritania nu era unul; proza lui 
devenea atunci dispreţ şi cu disprețul, se răz- 
buna: ceeace etoto înălţime și tot o izo- 
lare; izolarea pe culmi şi in adversitate, sau 
numai la etajul al cincilea, în scuipatul trimes 
din balcon. 

Domnul Eulampe se visase un Herodot 
minor, citindu-şi capitole din Istoria sa mulţi- 
milor adunate la Olimpiade; în lipsă de Eladă 
și Olimpiade, făcea şi dânsul ce putea: scria, 
uneori chiar cu acid sulturic, istoria unei 
societăți, de descendenţi laşi ai lupoaicei 
romane. 

Aceasta îl şi adusese aci (de ce nar scrie 
atunci mai departe ?...) 

Dar scrisul domnului Eulampe tusese tot- 
deauna pentru dânsul o treaă a dumnealui 
particulară, care nu privea pe nimeni — 


FORTUL 13 139 


cel mult pe posesorul hainei pe care ceva din 
acest scris uneori se depunea. Publicul insă 
n'avea ce căuta — citindu-l, nici criticii—co- 
mentându |. 

Acum, publicul se cam conforma; capodo- 
perele sale tipărindu-se în ediții de 200 până 
la 500 de exemplare, din cari, în curs de 10 
ani, să zicem, se destăceau, 20, chiar 30 de 
exemplare, după numărul logodnelor, botezu- 
rilor, ruperilor de turtă, cununiilor şi nunților 
de argint ce avusese loc de-o parte şi alta a 
Curpaţilor, în vasta familie a Sibicilor. 

Criticii insă, mai puţin. E drept, băeţi culţi 
şi inteligenţi au înțeles, şi tăcut mâlc. Dar 
“unul mare, Zaritopol, la lăudat; şi bietul, a 
murit în același an (să sperăm că nu chiar 
din pricina asta); un altul, mare istoric, se spune 
că-l la dă deasemeni, într'o carte; de nui sar 
întâmpla, Doamne îereşte, la fel! Noroc că 
lauda acestuia e mai mult ambiguă... Istoricul 
are deci toate şansele să mai trăiască. 

Nu-i vorbă, Dumnezeu, in toată afacerea 
asta, s'a arătat, ca totdeauna imparţial ; tiindcă 
şi cine l-a înjurat mai mult, a ajuns la ba- 
lamuc; ceeace e totuşi toarte rău, pentru 
domnul Eulampe, nu pentru nebun — îiindcă 
acesta tot iese el odată, din balamuc, şi atunci 
să te ţii! 

Toate aceste, motive în plus ca domnul 
Eulampe să rămână la concepţia sa despre 
literatură, ca o treabă a sa personală, în care 
nici cititor nici critice nare dece să-şi vâre 
nasul. Aceasta insă să nu descurajeze. Con- 
cepție libertină ?  Ferească Dumnezeu de bi- 
gotismul cocotei şi seriozitatea libertinului ! 

Râs, zeflemea? Nu-i ironia „expresia do- 


140 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


rinței de a omori emoția“? Deci, o nobleţe 
in plus, un campionat? 

Dandysm ? Cine-u spus că dandysmul intro- 
duce calmul antic, în sânul agitaţiilor mo- 
derne ? 

Pentru scrisul acesta sonor, livertin şi ze- 
flemist, rareori o legislaţie mui severă ca a su. 

Şi, lungit pe scânduri, domnul Eulampe nu 
găsea ceva mai bun de iăcut, in primu sa di- 
mineață de puşcărie, decât să-și revizuiască— 
pentru a câteu oară? — conştiinţa, şi să jubi- 
leze cu gândul la acele triumiuri interioare 
pe cari numai el le ştia—singurul său cititor 
asiduu şi singur martor al unei discipline li- 
terare de fier! 

O disciplină, care făcea din literatura sa un 
fel de republică greucă, în care torul acceptă 
mulțimile, cu o condiţie: ca uceste mulțimi să 
fie încadrate în statui. Nu încadrate în lan- 
farele insultătoare ale criticei de ocazie, nici 
de pompierul cretin al reclamei şi mai cre- 
tine, ci de statui. 

Un for, adică, în care să se toarne toate li- 
bertăţile, mai precis, neprejudecăţile, dar cu 
severitatea absolută, a frumosului: prejudecata 
fiind o femee cure nu-şi ia amunt, dar trăeşte 
cu trate-său ; frumosul iiind singura lege care 
nu poate îi călcată, singura superstiție raţio- 
nală, singurul cult valabil, şi puritanism po- 
sibil. 

Domnul Eulampe deci: a) seria cu libar- 
tatea cu care: b) cânta, c) dunsa, d) sbura, 
e) mânca, î) se imbrăca, g) iubeu,—toate eruu 
acte auguste ale vieţii, egale în faţa lui Isus 
şi-a lui Apollo.—cu cel dintâi având comun pre- 
dilecţia pentru Magdalene,—motiv pentru care 


FORTUL 13 141 


domnul Eulampe, intrând în biserică, mergea. 
atât de neobişnuit de departe cu respectul, 
că-şi scotea pălăria; cu fratele Apollo putând 
avea ceva mai mult în comun de n'ar îi fost 
repulsiunea clasică a zeului şi-a plasticei eline 
pentru părul negru, guşe şi haina pe talie... 

Dela Aristotel lu Auguste Comte şi dela 
Hegel la Metz și Rădulescu-Motru toate cree- 
rele de lux ale omenirii se căsnise să dea 
o împărțire a științelor. Domnul Eulampe, 
fără niciun ctort cerebral, izbutise să dea sin- 
gura ierarhizare valabilă, şi oarecum onora- 
bilă a bietelor ştiinţe chinuite veac cu veac 
şi decadă cu decadă, de oricine crede că poate 
ii oricât de imbecil numai să fie de prote- 
siune lilosof. Şi atunci, în sistemul aşa zis eu- 
lampian — sistem cu sens și fără niciun 7 
înăuntru — ştiinţele universale apar în număr 
tatal de 9 (vezi mai sus), repartizate la două 
categorii distincte (nu-i mai bine decât 3, sau 
4,.sau' 5 ?...) 

Primo : ştiinţele care au de scop sublimarea 
spiritului. 

Secundo: ştiinţele care au de scop subli- 
marea trupului. 

In prima categorie: primele patru ştiinţe 
mai sus citate. In a doua categorie: ultimele 
cinci (două fiind trecute aici natural sub tă- 
'cere). Să observăm, dela început, că în siste- 
mul culampian orice ştiinţă nare voie să tie 
ştiinţă, dacă nu este de iapt artă și n'are voie 
să tie artă, dacă nu-i act natural — hota-. 
rele fiind cu desăvârşire şterse între aceste 
trei spețe a căror diterenţiare a extenuat îilo- 
sotiile veacurilor. Luaţi — la repezeală sau 
cu binişorul—pe fiecare din cele nouă surori: 


142 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


vă va îi imposibil să le separați de frumuseţea 
şi sensul divin—adică al naturei — pe cari le 
posedă toate, într'o esenţă mai mult sau mai 
puțin puternică. . 

Mult consum de substanţă cenuşie, cum şi 
încordarea până la apoplexie a câtorva gan- 
glioni cerebrali, l-a costat pe domnul Eulampe 
problema cardinală, pacostea îilosoliei: teoria 
cunoștinței. Anume, de a stabili dacă e bine 
şi raţional şi salvator pentru umanitate ca 
prima categorie de ştiinţe să poarte numărul 
1 şi a doua numărul 2, şi nu este infinit mai 
bine ca a doua categorie să poarte numărul 
1 şi întâia să poarte numărul 2... 

Dar şi aci, proclivitatea metafizică a dom- 
nului Eulampe Sibică a triumtat; d-sa deci- 
zând ca stimatele categorii să rămână pe loc, 
aşa cum sunt, categoria No. 1 fiind de lapt 
identică cu categoria No. 2, sau in orice caz 
ele interprenetrându-se intr'atâta, incât contrar 
sistemelor din ultimele 24 de secole, e absolut 
indilerent care e intâia şi care e a doua, 
fiecare din cele 9 ştiinţe precedând pe cealaltă, 
numai după orariul pe care exemplarele umane 
şi-l fac între apusul şi răsăritul soarelui. 

Detalii: La litera a) a sistemului — căci, 
ne-am înțeles, îl vom concepe de acum în- 
nainte ca pe un sist>m — intră orice scris 
omenesc cu singură condiţie: să fie poetic. 

Prin urmare: dela poemul propriu zis, la 
cronica dramatică, sau atât de Iragilul bileţel 
de dragoste, dela pamflet la antropologie, 
dela articolul de ziar a arheologie, şi dela o 
cimilitură oarecare la enigmaticul document 
politic, tot poate fi scris dacă aspiră la poe- 
zie; adică dacă e frumos, electric, dacă 


FORTUL 13 143 


are în el spasmul revelaţiei, transfigurarea, îie 
şi pentru o clipă — dar o clipă fericită — a 
vieţii. 

O pagină filologică, de pildă, o etimologie 
de Ovid Densuşianu (marele linguist îrancez, 
unii îl cred ruritan, dar e o eroare!) e inlinit 
mai poetică — şi deci mai bună literatură — 
decât toată poezia atât de prozaică,a compe- 
țitorilor de premii naţionale; după cum nu 
există o literatură mai bună, de o poezie care 
să atinpă intangibilul, irealul, ca pactele paci- 
liste ale Genevei ; după cum un necrolog de ge- 
nialul Iorga n'are o rimă, dar are în el mai multă 
poezie decât toate poeziile, dramele, şi tra- 
gediile istorice şi în versuri ale aceluiași — 
plus, dacă vreţi. partea a doua a Paradisului - 
lui Milton; după cum o şarie de pamilet, ori 
o pazină de biogralie voltairiană e mai eterică 
decât tot Purgatoriul lui Dante, un esseu de 
Macaulay sau Meyken, mai purpureu decât 
întreg Ariosto; o inscripţie de băcan roman 
pe o piatră de tor, mai sufletească decât toate 
declamaţiile lu: Pynder; o pagină galantă de 
Boccacio mai electrică şi revelatoare ca toată 
drama spaniolă; o pagină de -Bergson, Guyau 
sau Felix le Dantec mai inspirată ca o bună 
parte din poezia franceză contemporană. 

Prima lege eulampiană deci pentru spețele 
din grupul a): Să scrii, dar cu condiţie să 
scrii orice. A doua lege: Să scrii orice, dar 
cu condiţie ca orice să fie poetic. 

In corolar: excluse dintre ştiinţele litera- : 
turii, şi interzise oricărui om bine crescut, 
care nu iese ziua 'n amiaza mare în pijama; 
pedagogia, ca îiind rău mirositoare; estetica, 
descinzând din Onan şi îiind echivalentă cu a 


144 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


sta în fața unei femei extraordinare şi a-i 
vorbi după un chei, la trei dimineaţa, de 
Vischer şi Baumearten, în loc de ao poseda; 
cum şi ştiinţele, insultătoare de bun-gust şi 
bună inteligenţă, ale tuturor protesorilor de 
pe lume. 

Mai departe: la litera b) intră în stiinţele 
muzicale: imnul negru (ceu mai mare melan- 
cotie a lumii) exit: muzica italiană (ca iiind 
de o gravă neseriozitate); Chabrier este pro- 
clamat superior lui Bach fiindcă ştie să râdă; 
Cesur Frank, cel puţin egal cu Beethoven ; 
Tehaikovski e trimes la muncă silnică pe 
viaţă ; şi rămâne nepieritor Wagner — ca ne- 
sănătos — şi ca toarte sănătos! cântatul 
în bac... 

(In subsidiar, şi pentru instrumentiști: se 
recunoaşte clasica superioritate a pianului, 
asupra vioarei şi a orgei asupra amândorura, 
şi se incepe o nouă numărătoare a erei cre- 
ştine dela data la care banjoul, suxotonul şi 
armonica au omorit îlivornul şi piculina.) 

P. S. Nu se uită o menţiune loarte onoru- 
bilă pentru muzica atât de fragedă şi copilă- 
rească, muzica primitivă a subsuorilor, cum 
şi altor scoici ubsconse ale inevitabilei sono- 
rităţi animale. 

Marele primitiv, domnul Eulampe, se fixează 
mai bine în rână şi-şi examinează inainte 
sistemul. 

Grupul c) Se aclumă mântuirea lumii prin 
inventarea jazzului şi se exclud dintre ştiin- 
țele dansului, cari sar putea numi modest: 
ale gambei şi soldurilor: cazaciocul (ca inutil) 
şi ca tot atât de inutile: ceardaşul, mazurca, 
“sârba, polea, dansul cu batista pe spate, la nea- 
murile  balcano-uralo-altaice în varieteuri 


FORTUL 13 145 


sau cu balonul la dansatoarele anglo-ame- 
ricane. 

La litera d) se proclamă ca fiind cel mai per- 
fecţionat instrument de pace între neamuri: 
aeroplanul, ca unul care face inutil războiul 
prin uciderea omului din senin şi se raliază la 
știința sburatului, care e definită: ştiinţa înaltă 
de a îlirta cu lumea de dincolo — toate 
celelalte ştiinţe ale vitezei, ca: automobilul, 
foot-ballul, goana după temei, voiajul, toate 
fiind făcute să grăbească viața şi să facă 
moartea să vină pe nesimţite. 

Trecând la categoria a doua (ştiinţele de 
sublimare a trupului) la litera e) sistemul eu- 
lampian, mai ortodox ca oricând, revine la 
legea prinţului de Ligne, egală cu a lui Newton 
în gravitate, după care: „e mai uşor să faci 
dintr'un rândaș un mareşal, decât să-l faci să 
ţină furculiţa“ şi consideră arta de a mânca 
irumos, egală cu arta lui Praxiteles, rolul ei 
fiind la îel, de a transtigura prin linii cele 
mai urâte forme sau gesturi ale omului: de- 
schiderea gurii, clănțănitul, masticaţia, ingur- 
gitarea. Priviţi lebăda, cel mai grațios animal. 
Mestecă ea vreodată? Sughiţă ? Işi suge gin- 
giile? Comandă ceva cu scobitoarea între 
dinți? Bea apă cel mult, uneori. Şi chiar 
atunci ce disgraţioasă devine! Ca să nu mai 
vorbim de rudele ei scăpătate, rațele, găinile, 
deadreptul ridicule la ora dejunului. (Mai ales 
că se mai uită și in soare!) 

Sistemul prevede deci, trăsnete împotriva 
cuțitului la gură, coatelor nelalocul lor, sco- 
bitoarei la locul ei, pălăriei în cap,toate acte 
de demenţă ce se pot vedea simultan în gră- 
“dinile de vară — lără ca doctorii sau poliţia 

E 10 


146 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


să intervină — practicate cu furie de noblețea 
de sânge, sau numai de sperțuri, ruritană. 

Mai departe: se proclamă breakfustul englez 
cu cel mai bun dejun din câte se pot imaginu, 
dar în schimb acele deserturi engleze cu nume 
de „savoury“, se ard pe rugul lui Savonarola, 
ca fiind pesemne, născocite spre a da ten 
urât la femei, erizipel la bărbaţi; se privesc 
cu simpatie sau numai concesiv grape-iruit-ul 
şi cantalupul la inceputul mesei ; după piersi- 
cele cu obraz muşcat de Scoţiană se declară 
mărul ca rege al tructelor, precum tomata, re- 
ina bucătăriei; ajinele japoneze ca cel mai 
bun fruct după masă, melcii de Burgonia ca 
cel mai bun fruct inainte; iar dovleceii um- 
pluţi cu smântână. ca singurul lucru pentru 
care poţi condescinde a trăi în Ruritania. 

La grupul î) Se declară bine îmbrăcaţi numai 
oamenii cari nu stiu că se imbracă bine 
si — impotriva ideei ortodoxe — prost imbră- 
caţi : nemţii, mini:trii, otiţerii în concediu, chel- 
nării Duminica şi totdeauna bancherii... 

Se pune pălăria de paie pe acelaş plan in- 
ferior cu macaroanele, şi se declară cea mai 
elegantă : pălăria tare, dar se proclamă elibe- 
rarea frunţii și scătârliei de orice tiranie de 
fetru sau altfel, în timpul verii, pentru toată 
lumea, dela studenţi şi până la mitropoliți; 
promulgându-se in stârşit pentru bărbat epali- 
tate absolută, în materie vestiară, cu femeia, 
animalul cel mai avansat în garderobă. Se 
acordă deci bărbatului drepturi constituţionale 
egale, la orice fel de materie şi culoare de 
imbrăcăminte, dela Chantongaul moale ca un 
tulei, la mătasa albă tricotată a Veneţiei, delu 
iracul roşu, tricourile decoltate până la gât si 


FORTUL 13 | 147 


mâneci, şi dela aceasta la pantotii de șopârlă 
calenie sau crocodil albastru. 

La litera g). Cu mult celei mai importante 
dintre ştiinţe, amorul! se fac onorurile cuve- 
nite,—amorul fiind aşezat pe planul şi conceput 
după modelul unei simtonii de Beethoven, 
în speţă: o cursă ideală în viaţă, şi în doi, in 
căutarea infinitului, cu o temă principală: 
amanta de drept, trei sau patru contra-teme: 
femei de un farmec opus amantei de drept, 
şi o sumedenie de variante întâmplătoare pe 
temele de mai sus, și mai ales, tema princi- 
pală, pe care să le analizeze, desvolte şi exalte 
până la exasperare. 

Se exclud de bună seamă, din templul 
acestei „ars optissima“, se isgonesc din această 
splendidă republică a infinitului, soțiile — cu 
excepţia câtorva, foarte puţine, ale altora — 
aceste elemente incongrue, maladive şi malo- 
dore fiind in sistemul eulampian decretate 
drept calamităţi ale vieţei, una cu: sardelele 
coclite, missele engleze, cămăşile scrobite, câinii, 
cari iţi sar pe smoking, copiii deştepţi, dansa- 
toarele cu balon, sacâzul şi seminţele, claksonul, 
lamele de ras după întrebuințare, oamenii 
cari stropesc, Duminicile, la conferințele lui 
Trancu-laşi, sutragetele şi piramidele romane. 

Se devalorizează și trece la inilaţie, ca te- 
meie, iranțuzoaica, nedepăşind ca ideal de 
frumuseţe bomboana ; şi puţin italianca, fiind 
prea geometrică şi, afară de părul negru ca 
smoala, neavând în ea niciun satanism. 

Şi se recomandă pentru tema principală, su- 
gestia permanentă de infinit-palpabil, temeia 
de aproape intangibile nuanţe—timpul nordic 
prevalând—femeia, cu părul roşeovă, ghindă 


"148 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


ori cel puţin havană şi ochii interlopi, cu 
nasul în niciun caz lung—fiindcă... „toujours 
long nez a gâte belle figure“ — ci mie tără 
să lie cârn, cu vârtul volubil şi nările in lrea- 
măt ; cu gura nu mică —ce idee să ceri gură 
mică la temei? Poate ca să ascundă dinţii 
urâţi! Cu gura mare şi vinovată ca un mac 
strivit în palmă, ca O garoată ţinută "m dinte = 
ah! gura parcă pururi în convorbire desirâ- 
nată cu ochii — din această corespondenţă 
secretă ieşind la lumină toată taina eternului 
femenin. In sfârşit femeia cu trupul sfânt, de 
preacurată, în pură lui senzualitate ; dar o prea 
curată sportivă, cu pielea rece şi aspră și albă 
ca a bobului pe grâu, cu umerii drepţi și sânii 
oblici, cu boiul svelt şi încordat, sbârnâind pe 
lângă tine ca o rachetă. Un trup gureş, dar suge- 
rând, ca trupul de fecioară, în neştiuta lui desă- 
vârşire senzuală, aproape 0 imposibilitate a 
păcatului. 

In funcţie de o atare concepţie a femeii, se 
dă odată pentru totdeauna definiția amorului, 
numit după dispoziţie: infinit pe patru labe 
sau infinitul orb, ca şi cel al lui Beethoven. 

Asupra grupului de ştiinţe h) şi i) sistemul 
eulampian insistă cu 0 voluptate şi amănun- 
țime asupra căreia cu părere de rău trebuie 
să trecem, ideile mari ca şi manuscrisele arun- 
cându-se adesea la coș, din lipsă de spaţiu ; 
vom menţiona numai că filosotul Sibică e cel 
dintâi dintre moderni cari ridică la adevărata 
lor valoare artistică, aceste două științe, pu- 

fndu-le absolut în rând cu celelalte sapte 
graţii ale republicei culampiane. Ba încă dum- 
pealui s'a retras pe câţiva munţi și a pierdut 
ani de meditaţie, ca să examineze dacă nu ar 


FORTUL 13 149 


ii bine ca sistemul său, în loc de ştiinţele lite- 
rare, să înceapă cu aceste două. Şi dacă, în 
cele din urmă, s'a abținut, a iost numai dato- 
rită îrazei lui Nietzsche: „orice estetică e o: 
chestiune de stomac“ şi faptul general că 
ştiinţele psihice in orice caz, se întâlnesc cu 
cele tizice, pe calea veche a intestinului gros 
şi au ca ţel, ca senzaţie supremă, tot starea 
de beatitudine, numită de Aristotel catharsis. 

Vom menţiona numai un amănunt autobio- 
pralic, ce i-a revelat toată măreţia, tot abso- 
lutismul auto-purgaţiei-grosso (modoj-intesti- 
nale, şi l-a iniţiat in tot cultul acestor două 
ştiinţe, de o sensaţie atât de îină şi lepislaţie 
atât de imuabilă, aceste două arte pure, de 
fapt, dar murdare pentru puritanii constipaţi, 
arte ce se găsesc decând lumea, în noi, dar nu 
şi în Larousse sau Encyelopoedia Britannica... 

Domnul Eulampe a avut un strămos, conu 
Haralamb, zis conu Lambe Sibică, un mare 
filosot el însuş, care a lăsat în urmă-i şi el 
un mare sistem de datorii. Ei bine, conu 
Lambe nu vorbise treizeci de ani cu un prie- 
ten vecin; se mutase în a șaptea stradă, 
numai ca să nu mai dea ochi cu el; dar iată 
că, după treizeci de ani, aude că prietenul 
şi-a refăcut casa şi a adus dela Londra un 
water-closet. Conu Lambe, a doua zi, către nouă, 
ora sa de scaun, se şi înființează la prieten, 
se împacă, îl sărută; după cinci minute îi cere 
voie să treacă alături, să încerce minunăţia. 
De atunci, douăzeci de ani în şir, cât a mai 
trăit, conu Lambe era în îiecare zi la nouă 
dimineaţa la casa prietenului, da bună dimi- 
neața, trecea alături, termina, mulțumea şi 
pleca fericit, acasă. 


150 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— De-aşa vremi se 'nvrednici această ştiinţă, 
a optaa sistemului meu, își spune domnul Eu- 
lampe, răsucindu-se pe scândura primei sale 
dimineţi de puşcărie. 

_— Această artă, da, a opta a sistemului 
meu, dar despre care nu se pomeneşte nimic 
la Dumbrava, — cască el ochii in toate di- 
recţiile. 

Şi observă, după o lentă lericire care se 
vestește'n trup, că e ora 9, ora ancestrală. 


VII 


“Ca muşcat de cancer sare in sus: unde e 
oare toaleta la Dumbrava 2 Vestiarul l-a vă- 
zut: un piron în toată cazemata ; dar na 
auzit pe nimeni vorbind, n'a văzut pe nimeni 
căutând... Ori a tost numai distrat cu distri- 
buţia asta grea a ştiinţelor ? Totuşi aşa ceva 
trebue să existe. Cert, nu înăuntru... 

Sare în sus, își strânge mai bine blana pe 
tulie, îşi ja bastonul, melonul, galoşii de sub 
pat, îşi infăşoară după gât fularul (Sulka, 12, 
tau, DE Rivoli), şi sprinten, neşitonat, tredo- 
nând: 


Kleine, entziickende Frau, 
Bitte, schau în Spiegel genau... 


porneşte vag în căutarea locului, ca în cău- 
tarea unei femei la curse. 
— 'Trebue să fie scris undeva, pe un culoar... 


„Denn în Spiegel steht geschrieben : 
Man muss nur lieben 
Die kleine Frau... 


FORTUL 13. 151 


Culoarul o ia la stânga; iată nişte gratii, 
domnul Eulampe îace ochi mari, întunerec 
de nepătruns înapoia gratiilor de fier; sunt 
celulele criminalilor primejdioşi; primejdioase 
toate ! goale, parcă mai primejdioase ! 

— Nu-i aici, îşi spune bucuros domnul 
Eulampe. 

Cască ochii de cealaltă parte. 

In dosul unei porţi jumătate trântite se des- 
făcea din ceva, care semăna jumătate a băl- 
toacă, jumătate a hazna, un alt gang; era 
unul din drumurile subterane ale tortului, ca- 
zematele unde şedeau acum cerbii fiind 
odată inima fortăreței, ultima redută. Gangul 
trebue să îi fost inchis la o distanţă apropiată, 
căci părea tot atât de sinistru ca şi celulele 
de separație. 

— Nici aici, îşi spune, tot aşa de bucuros, 
domnul Eulampe. Şi, păşind peste podul um. 
blător, se simte izbit în faţă de un aer tare ca 
o minge de football. Prin curte, cerbi, mai ti- 
neri, mai in vârstă, mai întloriţi, mai zgribu- 
liţi. Unii abia apucându-se să se închee, alţii 
să-şi spele mâna in zăpadă, alţii numai să se 
ridice de jos. 

Anume semne trădau anume direcţii; gra- 
fologia lor, o ştiinţă de data asta pozitivă. 


„„Denn în Spiegel steht geschrieben... 


Şi, ocolind cu o rimă germană statuile pe 
vine ale deţinuţilor, încremenite în poze eterne . 
dealungul zidului, domnul Eulampe Sitică se 
găseşte în fața unei uși date larg într'o parte. 

In ciuda îngheţului, îşi dăduse seama că 
duhoarea creşte pe măsură ce dânsul se apro- 


132 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


pie de sediul olfactic. Dar n'ar îi putut nicio- 
dată crede ochilor că atâta autoritate fecală 
se putea găsi concentrată la un sediu atât de 
modest... 


„Man muss nur lieben... 


In jurul unei guri de ciment îniundată cu 
bucăţi de jurnale, cartoane, așchii, bleauri, şi 
mai ales lături de indiscriptibile proveniențe, 
ghețari castanii în miniatură, mont-blancuri 
violete, verzi sau catenii, stalactite, piramide 
de cel mai pur stil roman, duceau materia la 
cer cu nemaipomenită îndârjire. 


„Man muss nur lieben 
Die kleine Frau... 


In cuadratura sus-numitului mont-blanc, pis- 
cul jungirau Jucea de ger şi ciocolată. 

Domnul Eulampe, neavând cu el patinele, 
n'ure nici curajul să se aventureze pe această 
Elveţie în miniatură. “Totuşi ceva trebuia făcut. 

La intoarcere, intâlneşte pe Mişu Beroniade. 
E limpede şi rotund la faţă; şi poartă, pe 
lângă simpaticul lui aer imperturbabil, şi acum, 
beretă bască și cazaca bleu-marin de skyor. 

— Un skyor! Nimic mai potrivit! 

Cu atât mai mult cu cât, băiat drăguţ, bo- 
nom, subţire și inteligent, având o minte pu- 
ruri stăpână pe sine, iar ca stăpână a inimii, 
— foarte frumuşică — o scoțiană, Bessy, 
cu capul mare, Mișu a mai fost închis la Dum- 
brava primele duuă săptămâni şi cunoaște pe 
aici, pietre, oameni, fiare, mai bine decât cu- 
noaște un vânător petecul favorit de pădure. 


ă FORTUL 13 153 


"— Dragă, ce să spun? Dumbrava e un loc 
adorabil... Se doarme bine, contort, societate, 
nimic de zis... dare o problemă... N aveţi, în 
definitiv, pe aici vreo columnă, vreun Arc, pe 
care... 

— A, e problema care ma coniruntat din 
nefericire şi pe mine, din prima zi a sosirii 
mele, în această închisoare—Mişu Beroniade, 
ați înţeles, are multă tărie în el, dar mai 
tare ca orice, vocea stentorului roman din 
cei mai buni dialecticiani ai tânărului barou 
al Capitalei. i 

— Dar de ce eşti îmbrăcat în skyor? alu- 
necă domnul Eulampe... 

— A, să vezi, era ora 9 dimineaţa; o di- 
mineață ezitantă, rece şi neguroasă... 

— Ca dimineţele războinice din tablourile 
lui Grimani. 

— Mă scol cu soţia, mă spăl, mă îmbrac cu 
soţia, în costumul bleu-fonce de sky, ai în-. 
țeles: mă pregăteam cu soţia pentru o partidă 
de sky la Sinaia, pentru care trebuia să 
apuc... 

— cu soţia... 

— Exact, râde Mişu, care se place tachi- 
nat... să apuc acceleratul de Sinaia. Când, ce 
crezi că se întâmplă ? Abia-mi pusesem ca- 
zaca pe mine, şi cioc! 

— ţi puseseși cioc? 

— Cioc la ușe! Ei, deschid. Mă uit. Cine 
crezi că era? Comisarul. Acelaşi, dar exact 
acelaşi care mă eliberase în ajun. Om, nimic 
de zis, foarte cumsecade. Fenomenal! Eu în- 
țeleg, îi zâmbesc, îi cer voie să-mi iau ple- 


154 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


dul şi un geamantan cu cărţi, linjerie şi 
plec... 

— Cu soţia... 

— De data aceasta, din păcate, nu, nene 
Eulampe ! (Mişu Beroniade are un singur de- 
fect. Spune domnului Eulampe „nene“ şi se 
crede mai tânăr ca acesta!) 

— Dar să revin asupra problemei... Am fost 
din prima zi coniruntat cu ea. Nene Eulampe, 
fenomenal, da, fenomenal! Bret! Ce să-ţi mai 
spun ? N'ai literalmente, dar n'ai! Atunci, o 
stratagemă. Am cerut voie colonelului să vi- 
zitez lortăreaţa. E un om admirabil. Admi- 
rabil. Avea incredere în mine. Ştia dealtfel 
că un cerb nu poate îugi. 

— Nu citise pe Latontaine. 

— Şi am găsit ceva admirabil. Brel, o ga- 
lerie unde nici dracu' nu se duce. 

— Apoi, spune, dragă. 

— Dar, imi juri că nu spui! 

— Pe columna lui Traian !... 

— Absolut la nimeni nene Eulampe. 

— Pe palatul Justiției! 

— Nu de altceva, dar am aranjat așa ca să 
fie colţul intelectualilor. Ştii mata, mai știe 
Vauban, o să mai spui şi lui Onisitor Crai, 
cred că o să primească... Ştii așa, ca să fim 
intre noi... 

— Să ne întâlnim, să discutăm... 

— Să dăm ceaiuri literare. Ha, ha, ha! 
Nene Eulampe, credeam că la Dumbrava ești 
numai cel mai elegant, dar văd că ai şi mo- 
rulul cel mai ridicat... 

— Moralul o îi el ridicat, dar eu tare aș 
vrea să mă pot cobori în clipa asta. 

— Uite ici, nene Eulampe, am sosit. 


FORTUL 13 155 


— Nu suflă alizee ? Cam sutăr de otită... 

— E calm şi adăpost ca pe marea de Mar- 
mara... 

— Nu miroase? cam sufăr de olfactism... 

— Puțin, dar foarte puţin, a trandatiri de 
Macedonia. 

— Are ferestre, are lumină, parchet pe jos, 
robinet ?... 

— Dar juri că nu spui! 

Colţul intelectualilor era într'adevăr un colţ 
de zid, cam la două sute de paşi în dosul se- 
diului principal al auto-purgăţiei grosso-modo- 
generale, cotind imediat şi coborind într'o 
galerie subterană, în semicerc, foarte îngustă 
şi mai întunecoasă; o mare Roşie mai mult 
decât de Marmara, tapeta intrarea, o geogra- 
fie de şipote, lagune şi canaluri ce proveneau 
pesemne dela comoţii cosmice şi straturi 
zoologice diferite, culorile ei cu greu putând 
fi reduse la un spectru armonic, de zăpada 
care îngheţa tonurile şi aşeza reflexe compli- 
mentare. 

— N'ai o gondolă, ceva? Ori skyurile! 

Virgil ia uşor pe Dante de mână. 

— Acum e mai greu, nene Eulampe... 

— Pardon, Dante! 

'Transbordarea făcută, coridorul Macedoniei 
se anunța din întunerec. De fapt uitându-te 
mai atent, observai că Elveţia de adineaurea, 
se îndulcea aici într'un Tirol de pudingi cu 
fructe, maioneze, creme „ă la glace“, sau nu- 
mai „marrons glaces“ — toate în splendidă 
formă, dar de o rară modestie, de vreme ce 
primeau să vină în şir, cu sarailii pripernicite 
sau arse baclavale. 


156 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Drept e însă că—contrar situaţiei din poem— 
pe aici se putea trece. Dar tot eroic. 

Instinctiv, domnul Eulampe își pipăe șalele. 

— Acum stai să-ţi explic! il apucă de braţ 
conștiinciosul Cicerone. Va să zică, încă odată, 
cazemutele unde stăm noi constitue centrul 
fortăreței de odinioară. Cred că ştii ce era cu 
podul mişcător, vadul de dedesubt, suliţele in- 
lipte cu vâriul în sus... 

— Ca să cadă nemţii cu turul pantalonilor 
in ele... 

— Ha, ha, ha, nu Nemţii! Vezi că și d-ta 
faci eroare? Nu nemţii. Cred că ştii că tor- 
tul a tost tăcut de regele Carol, in 1897... 

—A, deci cu mult după pacea dela Cuciuc- 
Cuinargi şi mai mult după concordutul dela 
Worms, îşi pipăe domnul Eulumpe iar şalele. 

Mişu se provoucă lesne la Istorie. 

Da, cert, cu 160 de ani dela pacea dela 
Cuciuc-Cainargi şi cu 413 după concordatul 
dela DI octe dacă te pui pe planul acesta... 

— 412! 

— Pardon, concordatul dela Worms a avut 
loc în 1521, deci exact 413 ani. Cum am spus 
eu. Şi a costat 50 de milioane lei... 

— Concordatul ? 

— Nu, pardon, fortul. Fortul! Când te gân- 
deşti, ce lucrări se lăceau pe atunci... Feno- 
menal! Da, ştii, fenomenal! Curtea prin care 
am trecut noi, şi avem voie să ne plimbăm, 
nu circulară, adică merge de jurimprejurul 
ce leului de casemate, care el insuș e... 

— Circular... 

— Exact! Aici unde ne găsim noi (domnul 
Eulampe se uită la cele de pe jos) era prima 
centură, adică ultima în materie de apărare, 


FORTUL 13 157 


a fortului. Trei metri grosime, zece înălțime, 
sus creneluri, ai văzut sentinele, cari acum ne 
păzesc pe noi, dar atunci... 

— Pe vremea concordatului dela Worms... 

— „păzeau armata română, păzeau tortă- 
reața... După această centură, o altă curte 
circulară, şi apoi altă centură, cu galerii sub- 
terane şi ziduri la fel, şi apoi altă curte şi 
altă centură, zece la număr, şi de o rază tot 
mai mare, nu-i aşa? toate având spinarea în- 
toarsă spre Dunăre, şi gura de intrare, deschi- 
derea, spre Bukara, la câmp, la nord, ceeace 

inseamnă că... ia spune d-ta, nene Eulampe, 
ce înseamnă asta ? 

— „de, eu... ce să spun, dragă Mişule, în- 
seamnă, cred că eu cu vremea am să... 

— Vezi că n'ai spirit istoric? Inseamnă că 
fortăreaţa era destinată să ne apere nu dela 
Nord, nu împotriva Nemţilor, cum credeai 
adineaurea, ci dela Sud, împotriva cui? îm- 
potriva Bul... 

— „.garilor... 

— Vezi c'ai priceput?... 

— Explici clar... documentat... analizezi, des- 
faci ideia... numai, dragă Virgilică, al meu, eu 
credeam că mă aduci la „colțul intelectualilor“ 
şi pe cât te aud ne ailăm in amfiteatrul de 
cursuri al şcoalei superioare de război. Apoi, 
încă o obiecţie, te lăudai că nai spus până 
acum decât la doi intelectuali, mie şi lui Vaui 
ban, dar uitându-mă'mprejur văd că ai ma- 
spus la doi porci, un câine şi un cotoi... 

— Eu să-ți spun, dragă nene Eulampe, 
porcii nu se putea... sunt ai plutonierului ; 

„„Băiat bun... Ne tace servicii... Indispensa- 
bile... absolut indispensabile. 


— Dar câinele... a, mi'nchipui, tot servicii... 


158 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


câinele Azor! 'Trebue să [ie al lui Grigore 
Alexandrescu... 

— lar cotoiul... 

— Pe-ăsta-l stiu... e cel de azi dimineaţă... 
Un epicureic, un libertin, Romeo! 

— Cum? 

— Nu, nu, Romeo al Il-lea. Băiat bun. In- 
dispensabil, absolut indispensabil. 

Un pore dormea pe guşe; colegul lui ar- 
heolog, lăcea săpături cu râtul în adam-klissiul 
delapidat din faţă; pe acelaşi zid, câinele, din 
altă şcoală — poate a domnului Tairali — îşi 
arată în felul lui, cu piciorul săltat, disprețul 
pentru teoriile râmătorului. 

In vreme ce, mai departe, la locul cel mai 
curat, dar nu mai puţin învecinat cu un Ja- 
nicul de tortă perimată, cotoiul îşi torcea 
plăcerile din zori în citatul de adineaurea, dic- 
ton al lui Ovid. 

— Hai, nene Eulampe, hai! 

— Ciudat lucru — răspunde Dante lui Vir- 
gil — cum uneori ai sensaţia că te doare 
măseaua și trebue, dar trebue să faci ceva, 
şi când la o adică, pottim, nu-ţi vine... Ştii, 
ca'n schiţa lui Carageale... când să ţi-o scoată, 
poltim, ţi-a trecut! 

— Fenomenal... Da ştii feno... fenomenal... 
exact ce sa intâmplat şi cu mine... 

— (Intâia oară... probabil)... Mă scuzi, lasă 
că mai venim noi... Şi poate rândul viitor îmi 
explici şi chestia aia cu tratatul dela Worms... 

Inapoi, Dante, lu rându-i, trage de mână pe 
Virgil. 

Băltoaca le mijeşte din nou, cu ziua de 
alară. 

— Dacă ştiam că ne mai intoarcem din 


FORTUL 13 159 


Infern — face un hop domnul Eulampe — ne 
lăsam pantofii afară. 

— Ca 'Tureii ! 

— Nu era nevoe să-i citezi... 

Atară se putea respira. Domnul Eulampe se 
uită jurimprejur, pe sus, nu cumva plouă cu 
ceva vespasiane. 

In schimb, le cade în îaţă Romeo (celălalt 
Romeo) Vauban, înalt, îrumos, o beretă cu 
colţuri i-ar lipsi pe ochi şi ar îi, în periect 
acord cu tablourile dela Uiizzi, un tânăr con- 
dotier toscan din veacul al cincisprezecelea. 

In lipsă de tocă, poartă—puţin într'o parte, 
gen Leonard — căciulă de astrahan, rotundă, 
mătăsoasă, călduroasă, și o blană admirabilă; 
tipul se îmbracă bine (cel puțin la închisoare) 
şi a venit pregătit, ca unul care deasemenea 
ştia unde va îi dus. 

Imită la „nene“ pe iubitul lui Beroniade, 
deşi e mult mai bătrân ca acesta. 

-— Culoarea nu-i deacum, să ştii, e origi- 
nală... face posesorul pantotilor vârindu-le 
botul în zăpadă. 

— Vezi ? cafenie! Ca să se asorteze cu gu- 
lerul blanei! Da ce blană are nenea Eu- 
lampe! Cum, nu ştiai că te arestează ? 

— De unde să ştiu? Tu văd că te-ai pre- 
gătit ca de bal mascat la „Principele Mircea“! 
Ce reprezintă costumul ăsta sub blană ? Un 
Pierrot, o gondolă, un curăţitor de coșuri... 

— Ha, ha, vesel e nenea Eulampe ăsta, 

+ vesel, dispus, jovial şi la puşcărie! E o pijama, 
“ene Eulampe, am apucat să-mi iau pijamaua ! 
Romeo Nr. 1—pe lângă mult farmec —are 

(Gen ale lui. De pildă: voce caldă, se ascultă 

ace olandeze când vorbeşte; mai face 


160 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


mâna potir, braţul unghiu dictat cu stinţenie 
de oglindă; pentru toate acestea e orator, 
cum şi fiindcă face ochi mici, ca la un chet 
cu cântece ungurești, şi intrebuinţează pentru 
fiecare noţiune câte trei cuvinte pleonastice. 
De pildă, il întrebi cât e ceasul. Oricine ţi-ar 
spune ora. Romeo va face gene Greta Garbo, 
mâna potir de lumină, braţul unghi 45 de 
grade şi va răspunde cu o reverență de ca- 
valer care ţi-ar prezenta cupa Saint-Graalu- 
lui... desigur, e mai mult ca sigur, e fatal să 
fie ora cinci şi zece minute! 

Cei doi îl iubesc şi preţuese cu atât mai 
mult! Dar le place să-l antreneze in discuţie. 
Subiectul e acum: „moartea, jertta legionară !“ 

„.— Las'că e bine — cravaşează el, ca un 
locotenent de Roşiori—e toarte bine, e periect 
de bine, nene Eulumpe, cum îi spuneam şi lui 
nenea Mişu; era util, era necesar, era strin- 
gent ca şi intelectualii mişcării să participe 
la închisoarea unanimă. Pe urmă, știi ce ecou, 
ce răsunet are asta, afară? Intelectualii la 
pușcărie ! Nenea Mişu Beroniade, nenea Onisi- 
for Crai, nenea Eulumpe Sibică!... 

— Nenea dean Marie Vauban! 

— Nu, eu, eu sunt un umil modest luptător. 
Matu, nene Eulampe. 

— Da eu n'am nicio pretenţie... eu nu vreau 
decât să ies. 

— Stai c'ai să ieşi... dar nici aşa... trebue 
un mice stagiu de suferinţă, sacrificiu, jertiă 


legionară... F 
— Nu ufară, nu mă interesează... Afară,n 
'nțelegi ?... de 


— A, păi ce nu spui, nene Eulampe. Ari 
un loc... din 


FORTUL 13 161 


— Ştiu, arată acesta cu mâna... 

— Nu ăla! 

— Ştiu, arată Mişu cu mâna... 

— Nici ăla! Am eu unul nou, veniţi. Stai, 
pe unde-i mai drept ? Da, pe-aici. | 

— Şi... va-să-zică, te aşteptai la arestare, 
bate domnul Eulampe, monete de conversaţie 
pe drum. 

— Să vezi cum a fost, sau, mai bine, zis cum 
s'au petrecut lucrurile, nene Eulampe... Era o 
dimineață vagă, imprecisă, subtilă, ca un acord 
din Debussy; ora cinci, abia imi petrecusem 
dama la scară şi-i dădusem drumul într'un 
taxi ; cum şedeam lungit în pijama, şi, îredo- 
nând Pentru ochii tăi cei dulci, strota penul- 
timă, îmi savuram deliciile apuse, ale unei nopți 
care fusese, când aud: cioc, cioc! Mi-am în- 
chipuit, sar din pat, deschid : 

— De când vă aşteptam, le spun subtil. Dar 
imi daţi, cel puţin, voie să-mi iau şi pijamaua... 
Au înțeles şarja şi m'au lăsat să-mi tac gea- 
mantanul. La mata cum a fost, nene Eu- 
lampe ?... 

— Ce să-ţi spun, nene Vauban, a îost greu, 
iare greu, enorm de greu... întâi mam dus, 
ştii, la sediul central, cum s'ar spune... când 
colo, dragă, troiene, parcă ninsese toată noap- 
tea... imposibil să intri; apoi m'a dus Mișu, 
ştii, dincolo, unde pretinde el... Alte troiene, 
ult viscol și pe-acolo... 

— A, mata vorbeşti de asta, am înțeles, ar 
priceput! Ha, ha, ha, şi eu care vorbeam de 
aia |... ştii, chestia gravă, dureroasă, serioasă.. 

— Apoi mai serioasă ca asta... i 

— In sfârşit, uite, am sosit... Aici. Da, ce-i? 
(General Vauban cască ochii, undeva) nu, nu 

11 


162 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


se poate, domnule, şi-au băgat nasul şi aici... 
Şi, domnule, dacă nu le-aş îi spus! Doar i-am 
chemat pe toţi, le-am ţinut un discurs, o ha- 
rangă, şi le-am spus că acest loc trebue să 
rămână un privilegiu, un îavor, un apanaj al 
intelectualilor... 

— A, am priceput, dincolo: „colţul“, aici: 
„cloaca intelectualilor!“ 

— Acum să-ți explic, nene Eulampe. Aşadar 
casematele, unde stăm noi acum, constituiau 
centrul tortăreţei de odinioară... 

— Ştiu, regele Carol, concordatul dela 
Worms! Treci la chestie şi spune ce-i cu asta. 

— Păi asta vroiam să spun; în zidul acesta 
de centură, sunt, cum vezi, deschizături pentru 
gurile de tun. Ei bine, la prima arestare, le-am 
luat la rând, nene Eulampe, şi incercat. Și 
m'am oprit la asta, o vezi ?... 

— Nu prea... 

— „care se întâmplă că are gura spartă şi 
zidul scobit jurimprejur, incât cu ciubucul 
ăsta... 

— Praxiteles îi zicea îriză... 

— „„care vine din jos şi iese, se rotunjește, 
pătrunde subtil, în afară, formează un fel de 
bazin, o cuvetă, pe care te poţi așeza ca pe 
un scaun. 

— In principiu... Fiindcă, de fapt, s'au așezat 
de mai inainte cerbii... 

— O ignominie, o profanare! Ii fac să iasă 
la ordin de zi... 

— Cum văd au ieşit de mult! Dar spuneai 
că fortăreața are câte ziduri-centură ca 
acestea ? 

— Patrusprezece ! 


FORTUL 13 163 


— Cincisprezece precis ! intervine Mişu Be- 
roniade. 

— Ei, treci la centura a doua, mâine lau 
treia, şi aşa mai departe; n'o să stăm aci mai 
mult de două săptămâni... Da cine-i matahala 
aia de colo, bre? 

Privirile celor trei sunt luate, într'adevăr, de 
un spectacol nu prea obișnuit. De pe acc- 
laşi „zid-centură“ care iăcuse faima explo-. 
rărilor lui Jean Marie Vauban, dar tocmai 
dela celălalt capăt, pe o scară gata să se nă- 
rue, cobora somnambulesc o îiință deşirată, 
lungă, palidă; ochelari de miop pe nas; un 
lular lung şi lat ca un patrabhir, atârnându-i 
până jos de pe gâtul ca de cocostâre, aplecat să 
înghită o broască; iar pe ureche o beretă- 
bască, largă, din acelea care cad într'o parte 
și constitue cel mai caraghios şi barbar acu- 
trament din câte pot poci pe cineva. 

— Gandhi! 

— Mahatma ! 

— Matalda Grigoriu ! 

— Gandhi, el e! 

— Gandhi, Mahatmo, Mafaldo! se reped la 
el, câte trei. 

Dar apariţiunea le face semn, misterios, dela 
mijlocul scării. 

— Ssst! 

— Da ce-i? S'a deschis cerul? Ai primit 
tablele legii? Ai vorbit cu Dumnezeu ? 

— Ssst!—cu sentinela !—cade în braţele celor 
trei, ca Isus de pe cruce, matahala leșinată | 
jumătate de îrică, jumătate de oboseală. 

— Ai vorbit cu sentinela? Ce-i? Spune! 
haide ! 

-— Nu vrea să se afle... 


164 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— De ce? 

— E din Banat. 

— Nacţi-o! Şi? 

— Şi rândul trecu, la prima arestare. 

Matalda le cade iar în braţe. 

— Spune bre! Ce-i cu tine. Ai născut? Ce 
naiba! 

— Rândul trecut, la prima arestare, neavând 
ce face, culegeam dela el cuvinte regionale, pen- 
tru lexiconul meu. Ştii, am un lexicon. Manie 
tilologică... Prieten cu Barbu Lăzăreanu... (Se 
şterge de sudori.) Acum, văzând că se'ngroașe 
cu atâţi deţinuţi, m'am dus la el şi i-am spus: 
uite-aşa, uite-așa. 

— Foarte răspicat! Bravo! 

Mahatma vorbeşte rar, cu ochii pe sus, parcă 
tot căutând acvila romană la orizont, peltie 
uneori, şi totdeauna ca de pe lumea cealaltă. 

— Şi el mi-a spus: ghină, ghină-aici |... 

— Ştiu: gh.nă pentru vină: palatalizarea 
labialei ! 

— „Eu mi-s bănăţean şi ştiu ce-i aşeial 
Mi-a arătat locul de unde pot să iau scara: din 
căruța uceia de colo, de cărat zăpada; şi când 
am nevoie, mă urc sus, tiptil, și gata soco- 
teala... 

— Măi, păi asta-i lucru mare, măi! hRe- 
voluționar! 

— Unde pui, că de sus, mai trag şi o pri- 
vire asupra Capitalei! 

— Şi ce naiba vezi? 

— Nu văd pe naiba. Imi inchipui că-mi 
văd nevasta; inchipuiţi-vă, sunt cu ea in luna 
de miere! 

— Nu mai spune, Gandhi, şi tu aici, pe cre- 
neluri, dânsa în Capitală ! 


FORTUL 13 165 


— Păi, merită să te sui şi în turnul Eiffel! 
tuşeşte domnul Eulampe. — Și bereta asta e 
special pentru luna de miere... 

— Ea a cumpărat-o, avem două la îel... 

— Ei bine, atunci, da, merită să te sui, me- 
rită să te sui... dar spune, fiindcă asta mă in- 
teresează şi pe mine, cum faci când nu mai 
este el şi „mi-s Bănăţeanul“ de santinelă. Ce 
faci cu lexicul, adică... 

— A, avem semn, vi-l dau eu, pe care elil 
dă şi celorlalți: Uite-l! Şi Gandhi se apucă 
misterios de nas, cu partea de jos a palmei, 
dă capul de trei ori într'o parte ca o dansa- 
toare spaniolă (cu beretă). 

Toţi trei îl imită. 

— E uşor!... Dar spune, cum faci? Cu san- 
tinela așa, lângă ea, în nasul ei... 

— Ei bine, a fost aproape azi, în semn de 
reluarea relaţiilor... Nu ne-am văzut de mult... 
Am însă pus la dispoziţie intreg sectorul ace- |, 
sta, mâne trec mai departe... 

— 'Tot zidul ăsta înconjurător... 

— Păi, eşti mai fericit ca Hadrian... 

— Nu ştiu cum era zidul lui, dar să vezi 
ce creşte pe al meu... E acoperit cu pământ, 
sus, ştiţi? şi cu un tel de muşchi care ţine și 
iarna ! 

— 'Te plimbi ca pe Riviera... 

— Şi mai tragi un ochi Capitalei! Fiindcă 
veni vorba de Hadrian, Impăratul îşi făcuse la 
la el, la ţară, unzid înalt, cam ca ăsta... Poate 
şi cu creneluri. Când soarele bătea, să zicem, 
de partea asta, el se plimba de partea cealaltă 
a zidului. După amiază, invers. Aşa şi tu. Poţi 
schimba poziţia. O zi cu faţa spre Sotia, o zi 
spre Capitală. 


166 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Nu, că'n Sotia n'are soţie! 

— Ei, are, n'are, hai, nene Eulampe, sus, ce 
mai aştepţi! 

— Ştii că de un ceas, sărmanul, e în cău- 
tare... 

2 Hai, sus, fă semnul, Gandhi; hopa, curaj, 
hai! 

Domnul Eulampe se simte luat pe sus, şi 
aşezat pe prima treaptă a scărei. Face un pas, 
dar se opreşte un moment; se clatină şi se dă 
jos imediat. 

— Ce e, ce s'a'ntâmplat? 

— S'a tăcut? 

— S'a tăcut? Ei, în sfârşit, bravo! 

— Când vă spuneam eu că-i un zid mi- 
raculos! 

Şi cei patru mușşchetari se intorc râzând şi 
din această ultimă a lor aventură... 

Cotesc şi intră din nou, în curtea principală. 
Furnicând la ora aceasta de cerbi, ca Bu- 
cegii. 

— He-hei, cei patru muşchetari ! 

— He-hei, baronul! 

— Ei, cum aţi dormit? Eu, ca pe patul lui 
Procust, dar unul mai larg, mai simpatic, al lui 
Camil Petrescu ! 

— Dar ce eşti aşa de provocator? In că- 
maşă şi cravată verde, aşa te-a arestat? 

— Păi, să vezi, dragă Eulampe! Era o... 

— Ştiu, o dimineaţă... 

— 'Te nşeli, o seară... era chiar seara cu bu- 
cluc; eu, peste zi, tusesem aci,la Dumbrava, ca 
să însoțesc pe ultimii liberaţi din ziua aceia. 
Mai rămăsese, ştiţi, doi-trei. Am venit in mare 
ținută ; cum mă vedeţi acum; seara, eram cu 
toţii la masă la Modern, când vine vestea cu 


FORTUL 13 167 


bucluc; am terminat cina, am plecat; prin 
sală, toată lumea zgâindu-se la noi, iar dela 
o masă, numai ce văd un ţânc, băiatul unui 
profesor universitar, dar pe atât de mic pe 
“cât de mare e tată-său; ţâncul se ridică so- 
lemn dela masă şi vine la mine: 

— Cum de îndrăzneşti, d-ta, într'o seară 
tristă ca aceasta, să sfidezi toată lumea de 
aci, în cămaşa şi cravata asta? 

Şi ridică pumnul la mine. Eu mă opresc; 
imi scarpin puţin buza de sus; apoi imi bag 
mâna tacticos în buzunar, o aşez pe revolver; 
ţâncul se întășură ca un melc, şi dispare în 
casa lui. 

— Bravo, te-ai purtat ca un baron de 
baladă scoțiană ! 

— Scârţ! ce vreau să spun e altceva; peste 
un ceas sa zvonit în tot oraşul că Vladimir 
Blondor, a ucis pe băiatul profesorului. 

— Adevărat, şi eu am auzit asta, la poliţie. 

— Tot la poliţie am auzit şi eu. Fiindcă, 
de cum am intrat jos, la gardieni, comisarul 
imi strigă: 

_— D-ta eşti Blondor? Baronul asasin? 
Scoate revolverul ! 

Il scot şi i-l întind cu un zâmbet: 

— E descărcat! 

— Va să zică, ai omorit şapte, nu unul! 

Şi cu o teribilă vână de bou, îmi trage una 
peste mână. Aici. 

Baronul arată mâna dreaptă, a cărei, în- 
cheictură era vânătă şi se mişca parcă scoasă: 
din ţâţâni. 

— Da unde aţi fost în procesiunea asta, 
impunătoare? Cu Matalda în îrunte? 

— Am urcat scările văzduhului ! 


165 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Şi-am coborit tot cu conştiinţa încărcată! 

Mişu Beroniade spune ceva, la ureche, ba- 
ronului. 

— Apoi, de ce nu mi-aţi spus! Vino, dragă 
Lămpică, incoa'! Am eu sistemul meu! Ce 
catacombe, ce ziduri, ce creneluri! O casă 
de gospodar! Vino, să te prezint! 

Procesiunea ajunge la poarta cea mare, 
care tae, cu o boltă sinistră, zidul-centură. 
Baronul face un semn sentinelei, acesta îl 
lasă să treacă: 

— Dar ce, şi tu eşti Mafalda, Baroane? 

— Voi uitaţi că timp de două săptămâni, 
cât aţi fost arestaţi, am venit zilnic să vâ văd. 
hezultatul e că mi-am făcut și eu prietenii... 
Mai cu 0 vorbă, mai cu un ban... 

— Om prevăzător... 

A doua curte interioară, e tot circulară ca 
întâia, dar mult mai largă. In stânga sunt 
deţinuţii comuniști; ii recunoşti după pistrui, 
şi nas, au toţi mina inteligentă și agresivă; 
unul poartă lanţuri de picioare. 

Mai incolo e cazemata căpitanului Puroiu, 
condamnat pentru spionaj. Mişu — tot Mişu 
—il recunoaște şi ni-l arată cu degetul, reze- 
mat, cum stă, de un stâlp, în unilormă de 
uliţer, beretă-bască şi şoşoni. 

— Vedeţi”? In cazematele din partea asta, din 
stânga, la fel de altfel cu ale noastre, fiindcă 
toate sunt după acelaşi tip—explică stentorian 
si istoric Mişu Beroniade — se spune că-i 
va aduce pe cei trei... dacă nu-i va fi și adus... 

— l-a adus, spune baronul, misterios... 

— De unde ştii? 

'ăcere. 

Au ajuns la o poartă de tablă, tăiată în 


FORTUL 13 160 


boltă ca şi cea de adineaurea. Pe trontis- 
piciul ei: 


Fortul Nr. 13 


Domnul Eulampe nu poate trece fără să se 
exalte: 

— Dragă, nimic nu mi-a plăcut mai mult, 
astă noapte, când am trecut printre baionete, 
sub poarta asta, ca această cifră : 13. Fortul Nr. 
13! De treisprezece se leagă cele mai fericite 
evenimente ale vieţii mele: Intr'o zi de 13, 
am scăpat de rochița de catifea şi mi-a pus 
mama pantaloni lungi; într'o zi de 13, am 
fumat intâia oară, m'am ras întâia oară, am 
mers la femei întâia oară, am mâncat can- 
talup, am câștigat la loterie, am avut pe cea 
mai frumoasă temeie, m'am lăsat de poezie, 
m'am operat de apendicită, am divorţat... 

— Acum să-ţi explic... Așadar, cazematele 
unde stăm... 

— Ştiu! Dacă vrei, fără cazemate şi fără 
istorie! Altfel, preter pe mâine! 

— Stai, Lămpică dragă, ascultă! De-aci 
am ieşit, aşadar, în câmp... 

— A, va să zică, nu mai e cu zidul-centură, 
etc. etc.! 

— „Până la celelalte forturi e distanţă... o 
poţi şterge dacă vrei... o iei drept pe linie 
şi ești întrun ceas la oraş... Dar, un cerb nu 
fuge niciodată — De oţel!... Mi-am dat apoi 
cuvântul, — cine din voi mișcă, il culc la: 
pământ... 

— Ca pe îiul profesorului... 

— Dar, ce vroiam să vă spun... a, da.. Ei 
bine, vedeţi căsuţa aceia, albă, în faţa aleei 


10 _ DRAGOŞ PROTOPUPESCU 


de răchite... e pichetul, şi e greia unde am fost 
opriţi astă noapte... imediat apoi, casa colo- 
nelului, vorbitorul, garajul, mai incoace, TiSsi- 
pite în câmp, la grădinăria inchisoarei, de 
tapt, casele plutonierilor. Aia mai răsărită, 
din margine, e casa plutonierului Stalin, cel 
mai simpatic dintre toţi, gras, rotund, bondoc 
şi plin de răspundere. Ei bine, domnule Eu- 
lampe, e o casă cu trei încăperi, un dormitor 
şi un salonaş. 'Toate curate, albe, văruite ca 
un vers de Alecsandri — le lipseşte barza de 
pe streaşină şi verdeaţa, ca să fie un pastel, 
o adevărată căsuţă „inălbită, de Paşti, în satul 
vesel“. Cu o mică deosebire, pe care dealtiel 
n'o putea prevedea Alecsandri—şi care rămâne 
in sarcina succesorului său, Ionel Pillat — 
aceia că, de pe prispa din faţă, până să 
ajungi la bucătărie, luând-o imediat la dreapta, 
plutonier Stalin, de o rară inventivitate, a tăiat 
o odăiţă intimă, cu un ventilator în stânga, şi 
un scăunel la mijloc, iar mai sus, în faţă, la 
înălțimea oricărei mâini, ca un îruct care 
nu-i oprit, ci te aşteaptă să-l culegi în palmă, 
un mic mâner de cristal, de care, de cum 
tragi, auzi, ca din depărtări de mit, toate 
susurele Castaliei. Acolo, dragă domnule Eu- 
lampe, care ai nume clasic, şi deci trebue 
să simpatizezi cu Castalia, acolo am fost eu, 
prin bună înţelegere, cu plutonierul, azi dimi- 
neaţă, şi voi fi în fiecare dimineaţă, pentru 
suma modestă de 5 lei, şi actul sacru dela 
ora nouă... 

— Ora nouă? Ora ancestrală! Acum văd 
şi eu, că sunt de viţă nobilă... 

— Ora sfântă a strămoșilor mei, cavaleri 
de Flandra, din vremi când au descins cu 


FORTUL 13 11 


Ronsard, şi carele cu dantelă, pe plaiurile 
lui Ştefan şi până azi, când ultimul lor vlă- 
star a descins cu intercolită şi'n cămaşe verde, 
in incinta Dumbravei. 

— Şi cum, adică? Pot veni aici în fiecare 
dimineaţă, să... şi să plec? 

— Vezi bine... 

— Ca strămoşu-meu Haralamb ? 

— Ca strămoşii mei, ţi-am spus! Ai şi tu 
în linia asta? 

— Şincă ce strămoși! Dacă ai şti ce 
plăcere imi faci! Va să zică, voi putea să plec 
in fiecare dimineaţă, la ora 9 fără un sfert, să 
mă opresc în prag la 9 fără cinci, să spun: 
bună dimineaţa și să întreb ce mai face 
doamna Stalin, revoluţia rusă, apoi să tree 
alături, să-mi iac rugăciunea matinală, să ies, 
să mulţumesc şi să mă întore frumușşel acasă... 

— După ce ai lăsat cinci lei pe policioară... 

— Extraordinară, puterea atavismului ! 

” Şi domnul Eulampe, care acum era sigur că 
a avut strămoși, simţea bătând într'insul tot 
clocotul ancestral... 

Dar pateticul unor momente de așa nobilă 
tensiune, făcuse pe cei cinci să nu observe 
că încet, în urma lor, se adăogase un întreg 
convoi. Deţinuţii, unul câte unul, doi câte doi, 
observase din prima curte că „domnii“ ăștia 
umblă iar după un „colţ al intelectualilor“. Cum 
fiecare aspiră să fie, sau să treacă drept inte- 
lectual în Ruritania, nici ei nu vroiau să scape 
ocazia. Şi-atunci, în taină, s'au strecurat şi - 
ținut după ei. Acum sosise toţi, din urmă. 
Nu un Pahod na Sybir, ca în zori, ci ade- 
vărat Pahod na Stalin. Așteptând în pragul 
cusei, electrizaţi de tiradele ancestrale ale 


172 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


baronului şi domnului Eulampe, şi gata să se 
arunce în foc cei dintâi, dacă e nevoie... 

— Apăi nu, asta nu, nu se poate... domnule, 
nu te poţi mişca, fără să dai de vulg — iz- 
bucneşte baronul, cu atât mai puţin democrat, 
cu cât abia reluase contact cu strămoşii. 

Domnul Eulampe îlia de braţ. şi-i gurue, 
ca să-l împace: 

— Lasă, lasă, nu te supăra, baroane; ai 
fost extrem de gentil; viu eu altădată, mâine, 
poimâine, mai am eu ocazii... 

Şi, la un gest de toiag, cu domnul Eulampe 
in frunte, procesiunea pelerină, ca'n marșul 
din Tanhăuser, oia inapoi, în jos, după râpe, 
prin glod şi prin zăpadă, spre Fortul Nr. 13... 

In curtea legionară cei cinci se lovesc nas 
in nas cu generalul, umblând repede, în sus 
şi'n jos, cu capul în piept şi urechile blegite 
de căciulă, cu mâinile la spate: 

— Ce mai faceţi, domnule general ? 

_— Îmi tac cei o mie de paşi matinali. Bun 
contra prostatei. Da cu voi ce e, măi, unde aţi 
fost până acum ? V'aşteaptă cu ceaiul... 

Domnul Eulampe îi traduce Odiseia sa, in 
limba ruritană. 

— Ei, şi? măcar sper că la urmă... 

— Aşi! Am păţit şi eu ca acela care sa 
dat jos, într'o staţie, şi a intrebat pe şelul de 
tren unde e; dar şelul era bâlbâit, aşa că 
până să-i spue... 

— A, la capitolul ăsta, să vă spun eu ună 
bună... copii ascultați, ascultați copii, ei voi, 
măi de colo! da să ştiţi, copii, căe anecdotă 
adevărată, trăită, şi care, în plus vă poate 
servi şi vouă aici, fiindcă, precum vam mai 
spus, copii, eu spun anecdote, spun porcării 


FORTUL 13 178 


— şi voi, ştiu bine că spuneţi: nebun mai e, 
purcel mai e, generalul ăsta—dar ele au tot- 
deauna un miez de adevăr sau de sens mo- 
ral. A, copii! Eulampe, dragă Eulampe, 
baroane, o să râdeţi să vă prăpădiţi! Eram 
pe valea Caşinului, Nemţii în faţă... când, într'o 
zi de toamnă, ce-mi vine mie, să plec şi eu 
în recunoaştere, cu patrula; asta face enorm 
efect la trupă. Io, colonel, scârţ! Copii dragi, 
şi m'apucă o aia pă drum; am îeșştelit-o, ce 
să mai spun? Spun patrulei să plece mai 
departe, şi eu descalec, ascund calul în- 
tr'un tufiş, şi, mai incoace, pe lângă drum, 
iau poziţia de onor; da, najung eu la 
jumătate, că poitim, cam la o sută de paşi, o 
patrulă germană venind drept, dar drept 
spre mine! lo, ce fac atunci, io, ascultă Eu- 
lampe, ascultați copii, că-i foarte interesant: 
mă ridic uşor de pe vine, îmi retrag înapoi 
în mine tot... mă rog, mă închei, şi ţâșt, după 
burta -calului. Ei bine, copii, patrula trece la 
zece metri de noi, cu capul în pământ; nu 
ştiu ce vorbeau ; n'am mişcat şi am scăpat ca 
prin urechile acului. Morala, copii; că eu 
de aceia spuneam, e în orice anecdotă, în orice 
porcărie — mă, da să ştiţi că s'a'ntâmplat, mi 
s'a'ntâmplat, mie, colonel Vivi Brancovan — 
zic, să ştiţi că e o morală. Şi aceia e: că 
omul fricos, în război, se trece pe sine, pe 
când omul brav şi curajos, numai retractează 
în sine. 


VI 


In salonul Nr 1, cazemata dela mijloc, a 
primului transport de deţinuţi, ceaiul pe stâr- 
şite ; cinci intrăm : o ceremonie tristă. 


154 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Nu departe de intrare, în spaţiul rămas 
liber între zidul din îund şi paturi, câţiva 
cerbi, cu mânecile suilecate, stau în picioare 
şi impart ceaiul. 

Acesta era adus in găleți ordinare, aşezat 
jos, pe ciment. In aţă lon, unul din îraţii 
cu blazon, băiat foarte indemânatic, cap brav, 
suflet voinic, pricepându-se la bucătărie, a 
preluat comanda culinară. Din găleți imparte 
ceaiul în căni de tablă smălțuită, cu o lingură 
mare de ciorbă; în cană, un altul aruncă o 
linguriţă mică de cositor, alăturând un sfert de 
pâine neapră—de cazarmă—și trecând-o -unui 
alt cerb care o aduce la masă şi 0 aşează in 
fața destinatarului. Masa, compusă din două 
tarabe lungi, aşezate cap la cap şi vârite 
intre cele două rânduri de paturi, aşa ca să 
lase abia loc de trecut, era din lemn murdar 
şi tocit, ici-colo crestat cu nume apuse, de 
mari clienţi de odinioară, ai inchisoarei, 
(sic transit!), iar prin mijloc cadrilat de o 
sumedenie de ţintare incrustate cu cuțitul ori 
tibişirul, şi aducând aminte de momentele de 
recreaţie, cele mai inalte, ale predecesorilor in 
cazemate. Cei cinci rămân cu bratele incru- 
cişate, în faţa cănilor tumegânde. Se găseau 
de câteva ore, in inchisoare, intrase intâia 
oară sub bolți de intunerec, la lumina baio- 
netelor numai, bâjbâise prin ganguri negre şi 
ingheţate, trăsese pe nas intuma odoare de 
funingine şi sobă, amestecată cu sudoarea 
picioarelor, suilarea încinsă u oiticoşilor şi 
duhul rău al exalărilor fără nume; cu trupul 
transformat in cuburi, pe scândura mizeră cu 
miros de păduche, dormise, apoi, în aer liber, 
făcuse acea nemaipomenită odisee în Helada 


FORTUL 13 175. 


lecalei, cu stânci şi promontorii care şi acum 
le insultau decența elementară a pupilei. Şi 
parcă n'avusese încă senzaţia puşcăriei. 

Dar iată că se păseau acum în fața unei 
căni smălţuite şi linguriţe de cositor şi tot 
sentimentul de declasare, asociat cu puşcăria, 
venea la ei, îi încercuia, le lua piuitul, îi 
apăsa, li se înligea în gât ca o ghiară. 

Forturile, cu zidul lor de 5 pe 15, sentinele 
şi mitraliere, nu le barase orizontul, le luase 
chiar în râs; dar iurculița. de cositor trântită 
pe masă, trasa definitiv şi iără greș, linia de 
demarcaţie între lumea de „acolo“ şi cea de 
„aici“, puţurile de întunerec şi murdărie, care 
la fiece pas se căscau sub picioarele lor, nu 
le absorbise, nici măcar, mânjise personalitatea; 
dar în ceașca de smalţ ei, parcă, își beau mân- 
dria şi trecutul, îşi inecau identitatea. 

Și atunci domnul Eulampe, mai ales — 
pentru care am văzut, că închisoarea era mai 
intâi un prilej de metafizică orizontală—se în- 
treba, de unde omnipotenţa aceasta în viața 
cuiva, a ceştei de ceai şi linguriţei? 

Nici nu erau, să ne înțelegem, de o înîă- 
țişare respinpătoare, ceştile şi linguriţele, noi 
nouţe, cu smalţul sau metalul intact şi buzele 
alunecoase, ceaiul, tără să distribue miresme, 
nu fumega mistic ca dintr'un samovar al Pytiei! 
dar nu era nici violet, nici portocaliu, ci na- 
tural la faţă, iar codrul, pâine sănătoasă, 
gustoasă şi digestivă, de cazarmă. 

Şi atunci, de ce? De ce sugestia asta, de 
dezastru moral şi abdicare ? 

Domnul Eulampe sughite cu o sorbitură, 
şi-şi svârle gândul pe şea. 

— Nu, nu, cana de smalţ, linguriţa de co- 


176 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


sitor, codrul de cazarmă nu sunt rele, dar nu 
sunt de acasă ; zidurile cu creneluri, beciurile 
cu întunerec, sentinelele şi mitralierele, n'au 
echivalente în viaţa de familie, în trecutul 
cuiva; ele sunt ca obstacolele la cursele de 
cai; le treci, sau cazi în nas; altcevu nu-ți 
spun. Ele nu evoci. Pe când aceste trei 
nimicuri sunt toată copilăria, sunt toată viaţa 
de tamilie, sunt toate dimineţele tale. 

Mama ţi le-a adus intâia oară, la căpătâi, 
trăgând transperantul, şi apoi plapuma, şi des- 
coperindu-te, ţie şi ci, cu trup de fetiță, în 
cămăşuţa cu ajur, sau capotul de lână... Ţi-a 
strâns în braţe mijlocul cu frăgezimi de căl- 
țunaș şi miros de azimă caldă, te-a sărutat 
in cârlionţul de aur şi- ţi-a intins tarturioara 
cu brâu roşu pe margine şi tlori şi păsărele 
pe tot locul; spre marginea unde de obicei 
ţi-o aşeza la gură, tu vedeai regulat, după alte 
lori şi păsări, un mic cintezoi in jachetă roșie, 
dându-se uţa pe o cracă albastră; cânta cin- 
tezoiul de pe ceaşcă, sau rcintezoiul din gră- 
dină? Era tot unu... Fiindcă mama tocmai 
acum te intreba, cu vârtul linguriţei, dacă mai 
vrei zahăr, iar tu, până să spui că da, te po- 
meneai cu o şuviţă lungă de smântână lipin- 
du-se de buza de sus şi trebuind să lie udusă 
la ordine cu oarecare caznă, până ce mama 
să-şi reia alăptarea aceasta care continua 
biberonul, după cum biberonul imitase legătura 
sfântă cu trupul dătător de viață al mamei 
preacurate. Mai târziu, au venit chillele pârâind 
intre dinţi; pâinea prăjită la gura sobei de 
baba Ilinca, în unt pe miere, marmelada, și 
dulceața de smeură, pricomigdulele, gotretele, 
torturile franţuzeşti şi cake-urile engleze, cu 
statide. 


FORTUL 13 17 


„„Apoi, când tu erai mai mare şi mama se 
intâmpla prinsă de treburi, cafeaua cu lapte 
udusă chiur de Zina, iata din casă, cu păr 
gătit şi şorţ alb, de rândunică, o rândunică cu 
care e drept, nu se face niciodată primăvară, 
dar se face totdeauna dimineaţă; tu te îrecai 
la ochi şi prin degete, urmăreai cum îi joacă de 
bine zuluiii în perdele; tăcea lumină, tu iţi 
scoteai cartea de sub căpătâi, o aşezai 
pe măsuţă, te ridicai în cot şi, în timp ce eu 
îţi trăgea tava aproape, o întrebai dacă n'ai 
să intârzii dela şcoală, şi mai trăgeai o privire 
Ma copie „Retragerii lui Napoleon în insula 
lba“. 

Dar de Paşte sau Crăciun, la țară, până 
târziu, în ani de studenţie şi doctorat, era 
mama care iţi aducea cafeaua, cu laptele 
pistruiat de grăsime, cu cozonacul care „iar 
a ieşit prost“ deşi totdeauna ieșea admirabil, 
in ceaşca mare, cu margini aurii, din care 
adolescentul, cu aspirații de poet, bea ca din 
cupa dela Montpellier ! 

Şi anii de tinereţe în capitală... cafelele cu 
lapte şi un corn, său numai capuţinerile, băute 
pe terasele respirând ca nişte preşuri stropite 
dimineaţa. In voiaj, catelele cu lapte neintre- 
cute ale Vienei, grase şi dulci ca nişte bucle 
de fată, şi tot aşa de bine coafate; catelele 
cu lapte din vagonul-restaurant, în ceaşea de 
porcelan scobită şi pântecoasă, clănțănind 
ca o bătrânică in mersul trenului, cu albii 
cârlionţi de unt alături, cu pâinec prăjită, 
borcănaşele cu marmeladă şi biscuiţii care - 
ronțăe; la Florenţa, în Piazza della Sip- 
noria, în fața Loggiei faimoase şi faimo- 
sului David (cam rabhitic) al lui Michel An- 

12 


178 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


wello; la Veneţia, la Florian în Piaţa San 
Marco, cu bncăţelele de zahăr impachetate cu 
nişte secrete de stat; sau la Cap Martin, pe 
vreo terasă cu măslini la poulele Montage- 
lului, grase de smântână, şi parcă aduse 
atunci dela fermă, cu melcii şi cu scoicele de 
cremă proaspătă; la Paris, cam proaste, dar 
cu minunatele cornuri cu unt, pe şi mai mi- 
nunatele terase; sau la Londra, cu o intreagă 
artilerie de breaktast imbatabil, hering atumat, 
şuncă, slănină și tomate prăjite, ochiuri la capac, 
marmelada de portocale şi chelnerul in îrac: 

— „Any more coliee Sir? 

— No, thank you! 

— 'Thank you, Sir. 

— „Incă puţin ceai, domnule Eulumpe? 

— No thank you, adică nu, da... iartă-mă, 
visam, dragă camarade, nu, nu mii vreau 
nimic! se bate domnul Eulampe cu mâna 
peste ochii in albăstruiul cărora, ca în versul 
lui Heredia, parodiat, dispăreu ciocul de 
galeră al fracului unui chelner londonez... 

Ei bine, această poezie a dimineţilor vieţii. 
o simţea domnul Eulampe strivită acum sub 
codrul mizeriei, înecată acum în cana de 
smalţ. 

Nu era aceasta un sfârşit? O siluire de 
personalitate şi un prizonierat? O coborire 
in neant, o întemniţare de tine? O ingropare. 

Şi nu era aceasta o imensă singurătate”? 


Domnul Eulampe, drept răspuns, se lusă pe 
spate, pe patul său de scânduri, cu mâinile 
sub ceată, poziţia orizontală fiind in genere 
poziţia marilor contemplaţii. Clasicismul Iran- 
cez nu s'a născut din fotoliul lui Molidre” 


FORTUL 13 179 


Sistemul ştiinţific al domnului Eulampe Sibică, 
nu din dimineţile sale prelungite în pat? Lu 
tel, filosofia închisoarei trebuia să ia naştera 
din poziţia orizontală, adoptată de domnul 
Eulampe, ca mijloc prim, de a combate aspe- 
rităţile regimului... 

Şi câtă dreptate avea! Fiindcă nu apucă 
să se întindă, că sângele își încetinează revol- 
tele, tâmplele, care băteau până acum, îşi în- 
chid clapele, şi capul, ca un ghiozdan bine 
întocmit, işi culcă toată ştiinţa în cuibul pal- 
melor. Dela acest cuvânt de ordine dat de 
sus, calmul se împrăștie ca o medicină în tot 
trupul, ganglionii intră fiecare în uşorul lui, 
cartilagele, ca nişte coarde de vioară, încalecă 
pe căluşuri, un omoplat face „pendant” periect 
celuilalt şi amândouă ţin trupul ca 'm palme, 
în dulcea balanţă a echilibrului de sine ; până 
şi acei greeri ai oaselor, cârceii, îşi potolesc 
ciripitul oţios, iar retina, această domniţă a 
realităţei, tilm viu, al înşelărilor de sine, mai 
puțin injectată de sângele plecat prin trup, în 
voiaj de plăcere — trupul e totdeauna o plă- 
cere — îşi rostogolește seninul peste o lume 
mai bună, fiindcă răsturnată... 

__ Mesele, cănile de pe mese, pălăriile din 
cuie, capetele deţinuţilor, toate par că se 
apleacă spre dânsul dintr'un fel de dorinţă de 
a ceda visului, de a se preda, de a-şi pierde 
afirmarea aceia de sine pe care, contrariu 
Er ate pe pântece, o dă numai linia verti- 
cală. 
Dar, bun şi concesiv, nu numai din pricina 
poziţiei orizontale a domnului Eulampe, părea 
personajul care, urmat de o droae de cerbi, 
intra tocmai acum în sala Nr. 1. 


150 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


_— Doamne, își spune, în gând, domnul Eu- 
lampe, dă-mi o rană, să pun la ea pe colonel 
Vasile Marin. 

Fiindcă, bun de pus la rană era într'adevăr 
colonelul. El aducea mai intâi o pătură 
generalului. 

— E singura pe care o are inchisoarea mo- 
mentan, domnule general, am cerut şi sper 
să ne vină, pentru toţi. 

— Apoi cinci rogojini și cinci perne, cine 
vrea, până la sosirea mai multora? 

Doi soldaţi le destac in fața noastră; cu un 
gest aproape timid și mai timid zâmbet, dânsul 
arată spre Onisitor Crai, domnul Eulampe, 
Vladimir Blondor, Mişu Beroniade, Jean Marie 
Vauban. 

— A, maică dragă, Marinică dragă— exultă 
generalul — vino să te pup! Unde vrei, te 
pup, Marinică. la uite dorinule, ce mi-a dat 
el mie! pătură, rogojină, aşa chilipir n'a mai 
dat peste mine din vremea războiului ! Da voi, 
copii, copii dragă, voi să nu vă supăraţi, şi 
să spuneţi la naiba cu generalul, ia uite ce 
i-a dat lui! că io sunt mai bătrân, copii, mâine- 
poimâine, mă ia dracu... pe când voi, he, he, 
până la 70 de ani, mai aveţi timp de așa 
pleașcă... Să nu râdeţi, copii, dar toată ala- 
cerea asta a căzut peste capul meu, măi, a 
căzut aşa, ca o pleaşcă... Copii, ascultați, şi 
tu, Marinică dragă, că ai lucrat sub mine şi 
ştiu că erai mai puţin prost ca ceilalţi, copii, 
măi, ascultați (şi te lua de mânecă şi te 
trăgea spre el) dacă io am ajuns, io, un 
ignorant, să vă comand pe voi toți, atâţi inte- 
lectuali, protesori, directori de ziare, şi să vă 
aduc aici, asta, măi, onoarea asta, vă jur că 


FORTUL 13 181 


eu n'am cerut-o, ci a căzut, aşa, pe capul meu, 
ca o pleaşcă... Uite cum a tost, copii, ascul- 
taţi... Şi tu, Marinică... Ştiţi că eu făceam 
politică cu porcul de Vlăduţă al Tatei, mare 
boier şi cavaler de industrie al presei ro- 
mâne, ale cărui campanii încep cu un mic 
parapon pe factorul constituţional şi stârşesc 
cu un mare post la telefoane; antisemit de 
sânge şi neputând suferi pe evrei nicăeri, 
decât lângă el, în grase consilii de ad- 
ministraţie ; dinastic, când se oleră o vacanţă 
plenipotenţiară la Paris, şi antidinastic, de în- 
dată ce ea sa ocupat cu un altul, maniist 
ieroce când se oferă un mandat, şi antimaniist, 
de cum Maniu cade dela putere... — ex- 
tremist de dreapta, în stârşit, dar cu con- 
diție ca dreapta aceasta să nu ştie ce face 
stânga — restaurator în calitate de Vlăduţă 
al 'Tatei, al lui Vlad Ţepeş în politica ruri- 
tană, dar reducând ţeapa proverbială, la mă- 
tură, în timp de război, şi, în timp de pace, la 
rolul de passe-partout pentru deschiderea ori- 
căror ghişee ! iar, când nici de aceasta nu mai 
e bună, la rolul de simplă scobitoare, pentru 
asvârlit în nasul celor cinci partizani din 
toată ţara, tot ce i-a rămas murdar între 
dinţi... 

—. După ce a mâncat orice... 

— Dar să nu ne depărtăm, copii, vreau să 
spun: acel băiat al lui tată-său... 

— Dar nu şi tată al vreunui băiat, ceeace 
înseamnă că s'a jenat, şi nu vrut să repete 
greşala tatălui... 

— Da, l-aţi ghicit, copii, eu general Vivi 
Brâncovan, am lost aşa de prost şi am făcut 
politică tocmai cu acest Vlăduţă al Tatei, care 


182 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


căzuse la vremea aceia, printr'un atac de 
epilepsie naționalistă, cu şezutul în ţeapa lui 
Vlad "Ţepeş... 

— Ha, un Vlad Ţepeşâă rebours!... -- ...dar 
pe care eu am să-l trec prin ţeapa îloretei 
mele, imediat ce ies de-aci, şi-am să vi-l ser- 
vese la îrigare, de Crăciunul viitor, ca să 
spuneţi şi voi, copii, dacă aţi mâncat vreodată 
carne de purcel de lapte mai bine intreţinut. 
Ei bine, io, porc, făceam politică cu purcelul 
ăsta, io! Şi aveam şefia a două organizaţii ; 
când, acuma, de alegerile acestea din urmă, 
la club, chemat cu toţi ceilalţi şelii de orga- 
nizaţii ca să stabilim listele de candidaturi, 
numai ce mă pomenesc cu listele mele, de Bu- 
kara şi Vlashka, he, he, de mult intocmite, fără 
niciun aviz din partea mea, lără să îi tost 
măcar întrebat, mai mult, fără ca io sau 
vreunul din cei pe care îi cunoșteam io, să 
figureze pe ele; erau numai noi sosiți, din 
aceia care se inscriu întrun partid în ajunul 
alegerilor şi ies din el după alegeri. Îi spun 
atunci lui Vlăduţă, parcurgând listele şi apoi 
stârticându-l dela buric în sus cu o privire, io: 

— Care va-să-zică, cum văd, io am mâncat 
rahat, io! 

— Da, răspunde acesta imperturbabil. 

— Atunci — spun eu, sculându-mă de pe 
scaun, cu o reverență — imi dai voie? 

Şi cum holbu ochi de vițel făcut pe loc cu 
o broască, îi trag, copii, o palmă, că au luat 
vânt listele de alegători din faţă şi nu sau 
oprit decât în biroul de alegeri din Vlashku 
şi Bukara. Apoi, ca şi el de rece şi imper- 
turbabil, imi iau pălăria şi plec, io! 


FORTUL 13 153 


— Foarte bine! Nu se poate mai bine, 
domnule general. 
iu— Staţi, că asta-i numai prima parte. 
Copii, ascultați, ascultă dragă Sibică, partea 
doua acum, că-i mai interesantă. Cam la o 
săptămână după aceia, primesc 0 scrisoare 
dela un om, pe care nici nu-l văzusem 
la faţă, până atunci, prin care mă invită — 
„ca un omagiu, spune acolo copilul, trecu- 
tului meu de cinste şi bravură, în război sau 
pace“ (probabil „pace“, e aluzie la păţania 
dela Club!) — să candidez „în mod absolut 
necondiţionat“, în truntea listei de Oradia,. Ei, 
am primit cu bucurie şi, copii, am si intrat 
la apă! Tribunalul din Oradia nu vroia să-mi 
primească lista, cutoatecă era absolut în 
regulă ; iau trenul şi mă duc la ei cu revol- 
verul: Aşa şi pe dincolo, io, înscrieţi-mi lista 
că, de nu, tot ce până azi știința proiană a 
numit creer, se va numi piitie! 

Priumtător, io! — o iau inapoi la Bukara; 
când sosesc... disolvarea! Copilul, ameninţat cu 
moartea, trebuia să dispară; mă chiamă la 
el, şi-mi predă comanda supremă. (A căzut 
pe capul meu ca un trăznet!) Zic, io: Dragul 
meu, copilul meu, nu se poate (ascultați, copii, 

ascultă Yladimire, că e interesant!) Zic, cum 
se poate? sunt in mişcare băeţi mai vechi ca 
mine... e Moţu, e Climă, Vanea, e Gârneaţă 
dela Iaşi, viteazul Hristake, suu, căpitane, e 
tatăl d-tale, maiorul! (aşa zic io in glumă 
tatălui căpitanului, io). Dar copilul nici n'a 
vrut să uudă, mi-a dat ordin scris la mână. ! 
Io, m'am ridicat, io, l-am salutat milităreşte, 
el mi-a pus o cruce — nu cea albă — pe 
piept, m'a îmbrățișat şi a plecat. Aşa că vedeţi, 


184 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


copii, ascultă Beroniade, că acum e intere- 
sant: copii, Marinică, voi toţi, să nu spuneţi 
că generalul ăsta, e-un porc, că sa pus aşa ca 
păduchele'n irunte, sau că s'a suit ca scroata'n 
copac. Eu n'am cerut, copii. A căzut, aşa, 
pe capul meu, ca 0 pleaşcă ! Dar, tiindcă aşa 
a vrut şi poruncit el, eu rămân aci, alături de 
voi, la postul meu, pe viaţă şi pe moarte. 

— "Trăiască general Vivi Brâncovan... 

Generalul se ridică, aproape transtigurat. 
Tăcere. Emoţie. 

— „Si ca altădată, comandant, eu imi in- 
treb trupa: Mă, îiraţi ai naibii, v'aţi trecut 
pe voi, ori ba? 

— Ba, să trăiţi, domnule general, strigă'n- 
trun glas deţinuţii. 

— Atunci, după mine copii..! — la bucă- 
tărie. Să vedem ce dracu' crăpăm azi ! 

Şi, cu peria de dinţi in mâna dreaptă, inain- 
iează urmat de câţiva cerbi, în păs milităresc. 
“Toată lumea nu mai poate după dânsul. Cei 
mai slabi îşi fuc inimă, când îl văd. La uşe, 
se intoarce însă, şi, inepuizabil în improvi- 
zaţii, mai trânteşte una: 

— Da ştiţi, copii, ascultați, copii, că acum 
e mai interesant. Ştiţi voi, copii, cine ies 
ioarte nenorociţi din toată dănănaia asta ? 
Colonel Zaiatet şi colonel Vasile Marin... co- 
mandanţii de aci... fiindcă unul a fost coleg 
cu mine şi tovarăș de cheluri v tinereţe in- 
treagă, iar celălalt mi-a fost elev şi mi-u lost 
sub comandă. Ei, săracii, sunt cu sulletul de 
partea mea, dar cu datoria de partea cealaltă, 
ci ar vrea să ne lie cât se poate de binc- 
voitori, dar ceilalţi vor să ieşim de aci pe 
targă, ceeace inseamnă că se găsesc, săracii, 
in dilema grecului! 


FORTUL 13 : 185 


— Care dilemă? 

— Cum, nu cunoaşteţi dilema grecului? A 
grecului care înghiţise o sioară şi nu ştia. 
pe unde s'o scoată? | 

„Şi, cu peria de dinţi, ca drapel, în drum 
spre bucătărie, generalul mai spune una, ne> 
productibilă în paginile acestea, eroice și 
caste... 


IX 


Bucătăria era o cazemată mai mică, venind 
imediat după sala Nr. 1,:-. pe care, din 
spirit de camaraderie şi vecinătate, o tămâia 
de dimineaţa până seara, şi pe uşe şi pe fe- 
veastră, cu tumul unui burlan frânt din coaste, 
ce da în curte, pe un geam cu gratii dar fără 
geam. cum și cu un miros greu de seu, funin- 
gine, legumă putredă, râncezeală de vase şi 
lături amestecate în proporţie egală O maşină 
de gătit din tablă ruginită, ocupa centrul, 
înconjurată de găleți, pe jos, cu diferite mi- 
siuni în curs de execuţie sau numai aştep- 
tare. Astfel, o găleată servea pentru aruncat 
cojile de cartofi sau păstârnac, în alta era 


PA d 


-upa caldă”pentru spălat vasele, în alta apa. 
rece în care vreun cerb. mai venea să se 
adape cu eana ; alta, ca să mai păstreze restul 
de ceai sau ciorbă dela dejunul anterior; 
uneori aceste găleți îşi interceptau misiunile, 
aşa că cerbul, exact cum se 'ntâmplă şi'n 
pădure, după puterea Ii de concenirare, sau . 
graba cu care venea, putea să-și vâre cana 
in găleata cu lături. ajutorul de bucătar să 
arunce rânjitura de morcov în restul de ceai, 


186 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


iar ajutorul ajutorului de bucătar, din spirit 
vasal de continuitate, să ia apa de tăcut rân- 
taşul din restul de ceai mai sus pomenit... 

O masă de lemn ajuta toate aceste operaţii, 
imbibată ea însăşi, cu toate mirodeniile Orien- 
tului, dela enibaharul Indiei, la scorţişoarele 
şi cuişoarele Ceylonului, piperul Arabiei şi 
hiăutul Asiei Mici, toate acestea pierzându-și 
identitatea şi devenind aproape indescriptibile, 
în măsura în care st atlau nivelate, tocate, 
pisate şi congelate intr'o uniformă inetabilă 
massă de leşie, insinuată prin crăpăturile şi 
crestăturile cu care mobila în chestiune își 
insemnase din timp ravagiile vremii. 


PI 


In afară de coji, admirabil pământ de legumă 
şi minunate tubercule, cum şi câteva Kilo- 
wrame de carne cu oase (oasele totdeauna 
albe, dar carnea nu totdeauna roşie) aveau 
privilegiul să populeze, aproape necontenit 
sau cu schimbul, această masă: trei cratiţe, 
mai multe căni, un tocător, un dolofan calup 
de seu, odihniud într'o rână ca un miel bălai 
şi un cuţit de bucătărie, singurul admis in 
toată inchisoarea; aceasta în timpul zilei, 
noaptea, la această natură moartă, adăogân- 
du-se viu, câinele plutonierului, dacă cerbii nu 
l-au dat din vreme atară. 

“Poată lumea sar aştepta ca într'un astiel 
de sanctuar, ca in toate sanctuarele culinare, 
intrarea să se facă lără un rit special. Așa 
s'ar îi întâmplat şi aci, dacă cerbii mai bătrâni 
n'ar îi observat că cerbii mai tineri, cam prea 
dau târcoale, pe lângă cratițe şi căldări. 
Atunci in cinci minute au instalat ca şel-bu- 
cătar pe lon. Toţi se intrebau de ce a fost 
urestat Ion; unii spuneau: fiindcă e cerb; 


FORTUL 13 187 


dar nu era cerb, nici nu activase în niciun 
chip în Crucea de Oțel. Atunci, spuneau alţii: 
fiindcă e îratele Cerbului; dar alţi îraţi ai 
Cerbului erau liberi; spuneau ironișştii: fiindcă 
avea numai un proiil care aducea cu al 
Cerbului! Alţii în sfârşit... fiindcă, pretindeau 
că, absolvent al şcoalei superioare de apgri- 
cultură, la vremea crimei se aila practicant 
pe moşia inginerului Alisăndreanu, un cerb îe- 
roce şi ireductibil, care îşi pusese soţia, copiii, 
guvernanta, automobilul şi averea uriaşe — ca 
să nu mai vorbim de postul lui înalt la C.F. 
R., plus o întreagă fabrică de bere —în slujba 
mişcării de Oțel; oricine işi poate închipui 
că prezenţa cuiva, nu pe moșia, dar acasă la 
teribilul inginer Alisăndreanu, la un ceai sau o 
catea, sau numai în geamlâc sau la comodi- 
tate, îl calilica pe toată vieața ca element 
primejdios! Faptul că Ion era de câteva luni, 
nu la ceai sau catea, ci chiar pe moşiu ingi- 
nerului — un îel de Hitler ca severitate şi 
curaj moral, un fel de Hitler trecut curând la 
liberali — constituia la vremea aceia o cir- 
cumstanță atât de agravantă, incât toţi cei ce 
cunoşteau lucrul se mirau cum de Ion a îost 
arestat numai ca simplu cerb, şi nu drept cri- 
minal în toată legea—cum de a fost, în orice 
caz, arestat în intregime, şi nu fără un picior 
sau coastă cel puţin! Fapt e că sub pat la 
el, la ţară, s'a găsit o puşcă de vânătoare, cu 
care Siguranța a decis că tânărul ei posesor, 
profitând de împrejurarea că moşia Alisăn- 
dreni nu e departe de Bucara, vroia să tragă 
în ziua cu bucluc asupra Capitalei... 

Mai bine, prin urmare, ca în persoana unui 
astiel de element primejdios, nu se.putea alege 


155 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


bucătarul-şei al puşcăriei — adică omul a 
cărui sarcină zilnică era de a mânui sin- 
gurul cuţit ce se afla în toată instituţia. Și 
lon îl mânuia, întradevăr, cu o predilecție de 
neinchipuit. 

Ceiace observă şi generalul, de indată ce 
bate în uşa bucătăriei. Intr'adevăr, mai întâi, 
un foarte răstit: 

— Cine-i ? 

_— Genesralul e, măgarule! răspunde acesta, 
totdeauna atabil şi pitoresc. 

O bară de lemn se aude căzând în lături; 
uşa se dă într'o parte, un cerb dă onorul. 
Generalul răspunde cu un salut foarte regle- 
mentar ; upoi sentinela închide uşa cu drugul, 
lasă în pace pe cei intraţi, şi, ca și când nimic 
nu s'ar îi intâmplat, îşi reiu impasibil locul în 
colţul opus al bucătăriei; ucolo îşi renșează 
mecanic capul sub tocătorul care de datu astu 
işi părăsise sediul lui de pe musă și se afla 
țixat perpendicular intre două piroane, ca o 
icoană, în unghiul zidului, la un stat de om. 
Din colţul opus, un om cu un ochi voalat de 
un monoclu negru, cu un profil vulturin de o 
rară acuitate şi celălalt ochi de o severă age- 
rime albastră, ochea cu cuțitul de bucătărie 
(şi el aflat în vremea aceasta în vilegiatură) 
în tocătorul de dincolo; cuțitul trebuia să 
cadă înfipt oricât de adânc, in orice punct al 
tocătorului, cu singura condiţie ca el să nu 
pimerească ceva mai jos, cu un centimetru, 
scăfârlia cerbului care, cu mâinile in șolduri, 
pieptul destăcut şi fruntea descoperită, parecă 
stida pe junele Wilhelm Tell al Dumbravei. 

— Ce iaceţi, măi, aici, aţi inebunit? cască 
gura, generalul. 


FORTUL 13 A 159 


— He, he, înebunit! Tot aşa se spunea şi 
de frate-meu când, şase luni în şir, a tras de 
dimineaţă până seara într'o piesă de doi lei, 
la treizeci de metri; şi azi şi-ar putea câştiga 
existenţa, din monezile pe cari le poate lua 
din zbor cu un glonte. 

— Bine, măi, dar aici e bucătărie, şi noi 
te-am ales pe tine şef, tocmai ca să... 

— Ei, dacă nu mai vine odată carnea ! 
Până atunci ce era să facem? Am pus, cum 
vedeţi, ordine la uşe; am deschis cazemata de 
alături, ca un îel de vorbitor al bucătăriei, 
unde câte patru cerbi pe zi vor alege iasolea 
şi curâţa cartotii, şi va primi pe furiș măduva 
dela rasol şi câte o gustărică mai bună, cerbul 
de serviciu; cu o mică deosehire, că în orele 
libere, mi-am stimulat creerul și închipuit că 
în colţul acela cerbu' de serviciu e guvernul 
şi am pus la zid guvernul! Pottim să se 
plângă guvernul: l-am atins cu ceva? Dacă 
vroiţi să vedeţi cum se alege fasolea, puteţi 
trece în apartamentul de alături ; dacă, dim- 
patrivă, vroiţi să constataţi cum, în aceeași 
ordine şi disciplină pertectă, se execută gu- 
vernul, atunci domnia-voastră în persoană vă 
puteţi părăsi un moment escorta şi pune 
capul sub evanghelie, adică sub tocător, dom- 
nule general, şi vă asigur că veţi reveni după 
un sfert de ceas la postul de comandă cu 
barba intactă şi numai câteva senzaţii de to- 
bogan în plus... 

— Mersi, de așa evanghelie! Cât despre to- 
bogan, la vârsta mea şi cu stomahul meu, 
dă-mi voie să-i prefer fasolea legionară! 
La revedere, Douglas Fairbanks, dar să 
stii că nu mă mai prinzi pe aici. Generalul 


190 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


se dă după cuțitul din vârtul căruia, cu 0 re- 
verenţă de Pierrot, Ion îl polteşte în caze- 
mata de alături, grăbit să-şi reia pe lângă to- 
cător şi cerbul de sub tocător, slujba de bu- 
cătar în vacanţă. 

— Mă băieţi —spune intrând generalul în 
bucătăria Nr. 2—la voi aici poate veni omul 
mai în siguranţă... în sfârşit, se poate sta... 

— Da, noi avem aici, domnule general, pat 
de scânduri, noaptea dormim pe el, ziua cu- 
răţăm cartoti... 

— Da... şi se poate curăța cartofi, alege lu- 
sole... in sfârşit morcovi, păstârnac, legume 
inofensive... 

— Păi, sacul cu legume, domnule general, 
nu l-aţi văzut? e in bucătăria Nr. 1. 

_— Ce sac? Ce să văd? Acolo am văzut o 
evanghelie, un cap sub evanghelie, şi Schiller 
care lucrează cu febrilitate la ediția a doua 
din Wilhelm Tell. 

— Pertecţionată ! bagă capul pe uşe lon. 

— Copiii mei, dragii mei, bine, cartoii, mor- 
covi, păstârnaci, văd eu, dar o să avem, €e 
vorba, noi, la prânz, ciorbă ? Că eu sunt soldat 
şi fără ciorbă mă ia dracul ; atât vă cer, copii, 
ca comandant suprem: ciorbă, şi să nu vă 
treceţi pe voi! Incolo, pe domnii de afară lă- 
saţi-i pe mine, ies eu de aici. Le trimet lu 
fiecare o carte de vizită, şi-atât! 

— Dar, domnule general, sunteți dinastic, 
nu? 

— Orice cerb e dinastic, orice cerb işi iu- 
beşte şi apără regele, fiind profund convins 
că, dacă e sănătos și mândru, până si plan- 
tele au un rege: stejarul. 


FORTUL 13 191 


— Noi ştim şi că sunteţi amic cu El. Dece 
nu scrieți un cuvânt. 

— Ce să scriu, bre? Nu vedeţi că mau 
adus aci ca să mă separe de El? Ca să nu-i 
pot vorbi? Un cuvânt dela mine, dacă ajunge 
până sus, toată şandramaua lor de intrigi şi 
minciună cade la pământ! Voi nu vedeţi? io! 
care eram cel mai bun prieten al lui taso, 
io, şi chiar bunică-su, că mă chemau la masă 
şi puneau să le spun snoave, şi să-i fac să 
râdă pânăce vorba aia! Care am ţinut în cârcă, 
da, în cârcă, pe cel de acum, când era de 
cinci ani, la Constanţa... 

— Cum asta, domnule general? 

— Cum, nu știți? Copii, ascultați că-i inte- 
resant. Eram locotenent la Constanţa! Ei, lo- 
cotenent de ruşiori, 24 de ani, mustaţa răsu- 
cită, para chioară 'n buzunar — dat naibii! 
Şi regele bătrân venea regulat odată pe an 
la Constanţa, îi plăcea Lui să vadă mai ales 
podul, făcut sub el, de Saligny şi tată-meu... 
Ei şi io, mereu în suita lui, mereu la pavi- 
lionul regal de pe dig, unde-i plăcea lui şi re- 
ginei. Ei, şi odată, mi-aduc aminte, într'o seară, 
rămăsesem pe terasă, io singur cu prințul ăl 
mic, nepoţelul, pe care bătrânul Il adora! Ii 
lăceam îel de fel de giumbușlucuri, mă dan 
peste cap, mă făceum că alunec în mare, îă- 
ceam pe scafandrul şi terminam cu sportul 
Lui favorit: mă așezam în patru labe, şi o 
luam cu El în lungul terasei călare. Când, 
după pavilion, tocmai când ne era lumea mai 
dragă, hop, dăm de bătrân care, cu generalul 
Lui aghiotant, îşi făcea plimbarea favorită. 
Parcă-L văd. Privea în zare, cu profilul Lui 
- de medalie, parcă așteptând cine ştie ce ga- 


192 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


lere romane. Când colv, în loc de galere, iată 
că dă cu ochii de un oiiţer în patru labe, cu 
un prinţ călare! Emoţionat, nu ştiu ce să fac. 
10, iuţesc cursa. dar nu mă pot abţine şi, tre- 
când în dreptul regelui, deabușelea, cum eram, 
pun dreapta la chipiu, şi salut ca la detilare. 
Regele nu se poate stăpâni. 

— Pun, pun, asta cavaleria ce mâne... 

Generalul sever, o ţoapă! crede că poate face 
pe grozavul, şi, lovindu-şi mustaţa, imi strigă: 
Brâncovene,  bBrâncovene, ăsta-i salut de 
olițer? 

— Ce să tac, domnule general, îi spun io, 
de jos: era să răstorn dinastia? 

— Pun, pun, ha, ha, asta-i muzica ce-mi 
place! — izbucneşte de data asta regele 
in râs. 

— Asta-i muzica ce-mi place! Tocmai lu 
“remea aceia era, ştiţi campania teribilă a lui 
Brătianu împotriva lui — se vorbea de abădi- 
care, ce-a mai fost şi atunci! Liberalii au iost 
totdeauna contra dinastiei, carbonari au în- 
caput, carbonari vor stârşi! ...Acum, copii, epi- 
logul: seara la masă, invitat io, onoare spe- 
cială ; după masă, profit de dispoziţia Majestății 
Sale şi-l, intreb: 

— Majestate, ă propos de „asta-i muzica 
ce-mi place“... eu am fost, inainte de Constanţa, 
în garnizoana dela Calafat, şi acolo, de cum am 
ajuns, m'am dus să identitic unde anume eru 
Majestatea Voastră la 1877, unde era tunul, 
ca să puteţi, Sire, să spuneţi: asta-i muzica 
ce-mi place; şi cer iertare, Sire, dar' n'am 
găsit nicio 'nălţime, n'am putut identifica, şi 
nu văd nici până azi locul de unde să... 

— Prato, pun ofiţer, pun ofițer! — mă bate 


FORTUL 13 193 


regele pe umăr; asta just, nici se poate iten- 
tilica; asta nu atetărat, nu atetărat; dar nu 
spune, e pun pentru istorie! 

— Auziţi copii? Așa şi cu ce se întâmplă 
azi cu noi: nu-i adevărat, dar e bun pentru 
istorie !... 

Când generalul, urmat de domnul Eulampe 
Sibică şi ceilalţi, se întorcea dela fasolea le- 
gionară şi cuţitele lui Ion, în salonul Nr. 1 
învălmășeală neobişnuită, sumedenie de ca- 
pete noi. 

— A, să ştiţi! un nou transport, o nouă 
ediție, băieţi, de elemente primejdioase! 

Aspectul de până acum, destul de îngrijo- 
rător, al sălii, agravat cu capete mai hirsute, 
mai interlope. Printre ele, câţiva spioni evi- 
denţi, ceva mai îngrijiţi la păr şi vorbă. Po- 
liția îi trimisese să sondeze suiletul şi at- 
mosiera cerbilor. Cum şi ca să vadă cum reac- 
ționează ei la feluritele ştiri. Dela ei mai ales 
primeau deţinuţii câte un petec de jurnal, cu 
intriga sau instigația reglementară, bine stre- 
curată: că de pildă, bine ar îi ca şi cutărui 
ministru să i se trimeată o vorbă dulce! Că 
dacă-i la o adică, las' pe el, că n'o îi el cerb 
sadea, da-i torţist! Unii mai greşeau şi se de- 
deau drept cuziști, necunoscând raporturile 
dintre cele două tabere. 

Dar dela ei au aflat cerbii, pentru ce sânt 
la Dumbrava. Fiindcă cei mai mulţi nu aveau 
nici idee. 

Inchipuiţi-vă că mai întâi au îost arestaţi 
toți al căror nume începea cu primele litere 
ale alfabetului, aceste litere fiind declarate 
contagioase, expuse oprobiului public, şi con- 
damnate la moarte, ca unele cu care înce- 

13 


194 DRAGUŞ PROTOPOPESCU 


peau numele celor trei. Să te ferească Dum- 
nezeu, atunci, să te cheme de pildă: Con- 
stantiniu sau Costescu. Sau chiar Costinescu 
Ghica ! 

Un membru al guvernului, fost primar al 
Capitalei, cu care prilej su distins prin admi- 
rabilele partide de vânătoare in munţii Apu- 
seni, a trebuit să-şi dea demisia — oricât de 
ministru era — numai și numai fiindcă se 
chema Costinescu. Puțin a lipsit chiar să îie 
dat în judecată, numele acesta socotindu-se ca 
o prescurtare tendenţioasă dela numele latal 
şi deci, un act de telonie faţă de partid. 

Cel puţin cei care avuseseră imprudența să 
se cheme aşa, dar fiind din alt partid, întun- 
dau deadreptul, puşcăria. In 24 de ore insti- 
tuţia aceasta a ajuns de o prosperitate labu- 
loasă, numai bordelul luându-i inainte, ca 
unul care ţine tot de poliţie. 

S'au numărat până la 4.500 de Costeşti are- 
staţi în Bukara şi imprejurimi, în prima di- 
mineaţă, numai în scurtul răgaz necesar pre- 
fectului de poliţie ca să-şi ia cateaua cu 
lapte. 

Nu mai puţin norocoase au lost și celelalte 
două nume. 

Belizare fiind un nume rar, sa dat din 
partea guvernului până la 100.000 de lei de 
cap de locuitor, pentru oricine convine să-şi 
asume acest nume. Plus bilet gratuit la băi, 
intrare la expoziţie şi permament pe C. F.R. 
In lipsă de Belizare se admitea: Beluzare, 
Bagdazar, Camil Baltazar şi derivatele Balama, 
Balamuc, ete. — guvernul oferindu-se să'lucă 
el rectiticările de rigoare în pașapoartele eli- 


FORTUL 13 195 


berate drept contirmare că un Belizare a fost 
găsit ! 

Exact la fel cu al treilea nume. Cavarnica, 
Cavarna, Caraiman, Caramaliu, Caraomer, Ca- 
ramurat, au făcut câtevu zile turie printre 
domni şi doamne. Fiecare eră în drept să 
aresteze pe cineva, numai dacă dovedea că 
numele lui începe cu Ca.!... Mamele au fost ne- 
voite să interzică plozilor silaba lor favorită. 
Vă puteţi inchipui situaţia acestora! 

Arestările au continuat nu mai puțin printre 
oamenii maturi. Biata Lina Cavalieri, bine 
că murise, alttel — cine ştie? — ar îi păţit-o 
acum la bătrâneţe! 

“Vă veţi întreba: ce atâta urgie împotriva 
numelor unor inşi ce iîusese identilicaţi, ba 
chiar prinși ? Prinşi, poate, dar nu şi identi- 
licaţi. 

Ca să începem cu primul dintre «i, 
acesta se predase chiar la fața locului, măr- 
turisindu-şi fapta, luându-şi-o asupră. Un act 
ca acesta a derutat într'atât poliţia — obişnuită 
numai cu lichele și poltroni — că nu i-a 
venit să creadă. Sa pretins că cel predate 
o ficţiune, sau fantoma celui adevărat. Şi ca 
să se crediteze această asumpţie, cel mai bun 
ochitor din Bukara, un tânăr ruritan de ori- 
gine indiană — membru strălucit al acelei 
aristrocaţii a tenului, care în Ruritania înlo- 
cueşte aristocrația de subie, sau de robă, de 
aiurea — a fost rugat să tragă cu revolverul 
asupra lui în inchisoare, dela distanța de doi 
metri. Straşnicul ochitor — fie din milă, ori 
talent — nu l-a nimerit, ceeace a fost în 
ochii oticialităţii dovada peremtorie, că cel de 
față era numai fantoma celui adevărat. 


196 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Poliţia şi Siguranţa mai vroiau apoi, să se 
prevaleze. dânsele de meritul de a îi capturat 
pe atentator. Predarea acestuia nu amuza 
deloc. Cele două instituţii de bază şi de şperţ 
ale statului ruritan, s'au luat deci la întrecere, 
care să persuadeze mai întâi și mai elicace 
pe diferiţi indivizi că sunt atentatorul în per- 
soană; sume fabuloase — se zice toate bac- 
şişurile pe o lună, vărsate acestor instituţii de 
casele de rendez-vous din Bukara — au lost 
cheltuite, ca aceşti indivizi să dea declaraţiile 
cele mai senzaţionale asupra greutăţii cu care 
au fost capturați. Tertipul insă nu a prins, 
lumea având mai multă încredere în auten- 
ticitatea mărturisirilor făcute de atentator, 
decât în toată iscusința de trăgător cu pistolul 
sau pe sfoară, a poliţistului ruritan şi compar- 
silor lui... 

Mai nostim cu ceilalţi doi: aceştia, intr'a- 
devăr, nu se predase; dispăruse pentru mo: 
ment. Dar, în vreme ce poliţia şi siguranţa işi 
pierduse minţile căutându-i, şi arestau pe ca: 
pete pe toţi cei condamnaţi la majuscula B 
sau C, rugând în genunchi pe unii, altora 
promiţându-le posturi, conterinţe la radio, nu- 
mai să recunoască public că ei sunt cei doi 
dispăruţi, tinerii în chestiune erau văzuţi re- 
gulat: unul pe calea Victoriei, urcând în îie- 
care dimineaţă, la ora zece, scara B a pasa- 
giului Imobiliara, unde, la etajul al Il-lea îşi 
termina la dentistul Brahm o aturisită de 
plombă ; celălalt, de dimineața până seara, în 
hallul celui de-al doilea hotel din Bukara, — 
căci Bukara are nu mai puţin de 2 hotele — 
unde tatăl său era directorul personalului, şi 
unde pândea un prieten, student, dela c re 


FORTUL 13 197 


să-şi incaseze o veche datorie, din suma că- 
reia să-şi cumpere rute şi cărţi de citit, fără 
de care puşcăria, sau eventual chiar trimiterea 
pe lumea cealaltă, i se păreau instituţii mai 
greu de abordat. Când unul a avut dantura 
în regulă, iar celălalt o valiză de cărţi şi că- 
măşi scrobite, şi-au dat întâlnire la cofetăria 
Capşa, au luat cafeaua de dimineaţa şi au dis- 
cutat propriul lor caz cu agenţi care-i cău- 
tau de zor, apoi, după trei ceasuri de zadar- 
nice încercări, ajungând la concluzia că ori- 
câtă bunăvoință ar depune dânşii, e imposibil 
ca poliţia să-i prindă, au luat un muscal şi 
s'au dus acasă la procurorul prim, cel mai 
atabil şi delectat din magistrați, un jude şi un 
domn. 

Au sunat. Fata din casă. 

— Domnul prim-procuror e acasă? 

— Acasă, vă rog, dar nu primeşte la ora 

aceasta. 

. — Ehei, pe noi ne primeşte! Cu dragoste şi 
bucurie... 

— Fata pleacă, se reintoarce: 

— A spus că cine sunteţi dumneavoastră, 
numele. 

Cei doi întind cărţile de vizită. In două 
minute un domn încă tânăr, cap de Bourbon, 
bine îmbrăcat, bine manierat, era în uşe. 

— D-voastră? îmi pare bine, încântat de 
cunoștință ! 

— Domnul? 

— Prim-procuror. Nu interesează. 

— Nu cumva, domnu' Ţicu ! Incântaţi. Decând 
vroiam... 

— Poitiţi înăuntru. Luaţi loc. O ţigare. 

— Mulţumesc, foarte drăguţ. Ca să fim scurţi, 


198 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


dragă domnule prim-procuror, venim la d-voa- 
stră cu o mare rugăminte; ne allăm intr'o 
penibilă situaţie... 

— Inţeleg, natural, o faptă ca... De ce nu 
m'aţi întrebat şi pe mine! 

— Lăsaţi aceea... 

— Dar, vedeţi? o incurcătură mare cu Poliţia 
şi Siguranţa... o mare incurcătură... De trei 
zile ne căznim să lim prinşi... el şi-a cum- 
părat o valiză de cărţi, şi-a cumpărat lingerie, 
mă rog, tot, eu mi-am pus până şi dantura la 
punct, domnule prim-procuror, numai și nu- 
mai ca Poliţia şi Siguranţa, să aibe timp, să 
aibe posibilitatea să ne prindă... Mai multă 
bunăvoință se putea? Spuneţi D-v.! 

— Am cheltuit o avere, e peste mijloacele 
noastre !... 

— Incât am bătut la ușa d-voastră, şi facem 
un apel desnădăjduit... 

— Vă rugăm cu lacrimi în ochi, domnule 
prim-procuror... 

— „Să fiţi aşa de amabil şi să ne daţi tot 
concursul d-voastră, pentru a îi scoşi din sk 
tuaţia asta intolerabilă in care ne pune Po- 
liția, și a îi înstârşit arestaţi... 

— Socotesc cererea d-voastră loarte legi- 
timă, plângerea loarte justilicată... 

— Atâţia pretinşi Belizari și Cavarnici, care, 
neam de neamul lor, nu s'au numit aşa, zac la 
inchisoare... Intreaga colonie macedoneană, 
din pricina noastră, a infundat pușcăriile, 
domnule prim-procuror, şi numai noi ne pu- 
tem plimba așa, şi repara dantura fără niciun 
căpătâi... Zău, judecaţi şi d-voastră. 

Mişcat pân' la lacrimi, dar nu mai puţin 


FORTUL 13 199 


spălând în smaraldul lor, stiletul fin al unui 
zâmbet, magistratul pune mâna pe telefon: 

— Mă rog, voi tace tot ce-mi stă în putinţă. 
Allo, allo! Siguranţa. Aici prim-procurorul, 
cu Cavarnica şi Belizare, fiecare într'un îo: 
ioliu și rugându-vă îrumos să-i arestaţi! Cum? 
Ce? Care? Spânzurat în hall-ul lui Stănescu 
Palace? Fugit in Germania? Fugi, domnule. 
de-acolo... Sunt aici... în carne şi oase... unul 
a întârziat ca să-şi pună o plombă la un den- 
tist. Nu știu, german... German ? Allo... german, 
nu Germania; un dentist, domnule, ce intere- 
sează? de aci din calea Victoriei... iar celălalt, 
cărți... da, cărţi... şi rufe... da, rufe. Ce? 
Cum ?... Dar ce interesează ?... Important? 
Foarte important? (către Belizare cu un gest 
din umeri)... întreabă câte cămăşi ai... 

— Şase! 

— Alo, şase! Şase după cinci! (către băeţi): 
Ei, sa făcut! 

— Ştiam noi, că domnu” prim-procuror, prin 
trecerea de care se bucură... 

După câteva minute o uruitură se oprea jos, 
in poartă. 

— Cred c'au sosit. E autobuzul lor. Vă în- 
soțese până la uşe. Şi simpaticul magistrat 
deschide delicat uşa. Scara, până jos, pre- 
zenta un aspect neobișnuit. Deoparte şi de 
alta jandarmi cu baioneta la armă, înşiraţi 
mai solemn ca statuele de împărați romani, pe 
Via del Impero. lar sus, în capul scărei, şase 
poliţişti cu revolverul la ochi, aşteptând apa- 
riţia celor doi. 

— Lăsaţi, domnilor, lăsaţi comedia, graseiază 
prim-procurorul. 

— Avem ordin, ordin precis. 

— Cam târziu... Şi, pe urmă, băeţii n'au ni- 


200 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


mic asupra. lor... Unul are, uitaţi-vă şi d-voastră 
— în valiza asta, nişte cărți... 

— Şi eu să tot am cel mult un gram de 
plumb, şi asta la măsea.!... 

Prim-procurorul își înăbușe râsul in valiza 
deschisă. 

— Bravo, Belizare, am văzut, ai şi cărți 
englezeşti... Eşti băiat de viitor.., 

Prin oglvele de baionete, două capete des- 
coperite, capete predate de îngeri neinvinși, 
coboară către ocnă. 

Arestarea celor patru nu a pus cu niciun 
chip capăt haosului polițienesc. Arestările au 
continuat cu acelaşi abuz şin aceeaşi haraba- 
bură, Poliţia și Siguranţa fiind de acum în po- 
sesia unor probe irefutabile că Belizare şi Ca- 
varnica nu s'a spânzurat din pricina credi- 
torilor în hallul lui Stănescu-Palace, nici re- 
fugiat în Germania, ci sunt numai... macedo- 
neni! O serată gen Si. Bartolomeu — prelun- 
gită — s'a deslănţuit împotriva coloniei. Nea- 
mul acesta de silex, dârz, ager, aspru, răscolit, 
ncam care a luptat cu muntele, iubit cu con- 
dorii şi biruit cu cerul, altoit pe rasa ruri- 
tană (vorbim de rasa ruritană îlindcă tot- 
deauna se vorbeşte de lucruri care nu există) 
inseamnă un fel de incrucişare a dinamitei 
cu omleta. Poate din această pricină, rude 
cu ruritanii, aceştia totuşi ii ignoră, şi, pre- 
tinzând că-i iubesc, îi neglijează, afectând că-i 
liberează. ii robesc și mai mult străinilor. 

De data aceasta, Siguranţa însă, nu-i ignora, 
nici neglija. Şi domnul Eulampe Sibică, peste 
capetele interlope de spioni, şi de apași, de 
târgoveţi şi colivari aduşi cu ghiotura, dis- 
tingea protilurile lor de cremene, arse dar 


FORTUL 13 201 


nestinse, dogorind de nu ştiu ce îocuri lăun- 
trice şi gata să scapere la o vorbă, la un 
gest. 

Era printre ei, unul care mai pusese mâna 
pe armă pentru neamul lui. Funcţionar de 
bancă şi poet, prim-amorez şi spadasin, cu 
cap de medalie, ochi de tăciune, bărbia hotă- 
rită şi vocea: ascuţire de cuțite. Mai era îra- 
tele lui, la fel, dar mai ascuns. Şi altul care 
cânta, frumos, cântece de acasă. Și altul care, 
ca păstorii, cresta toată ziua răbojul, cu chi- 
puri şi amintiri; şi altul, şi altul. 

Dar mai ales era unul, mai mult scurt şi 
îndesat; după toate aparențele, un tânăr dis- 
tins şi învăţat, se plimba mereu în sus şin 
jos, prin curte, singur, cu mâinile la spate, 
cu capul în jos; arar câte unul venea şi-i îu- 
rişa o vorbă, o privire; el nu spunea nimic, 
dar în jurul frunţei colţoase aerul făcea nouri 
şi tuna. 

Domnul Eulampe n'ar îi vrut să se întâl- 
nească niciodată singur, ca dușman, cu acest 
om pe aceeași cărare... a întrebat pe Beroniade, 
care părea că-l preţueşte și simpatizează mult, 
cine e: 

e — E Babanace, prieten de copilărie, şi to- 
varăș de odae cu Cavarnica. 


X 


— Dar mata, părinte, ce cauţi şi d-ta aici? | 
întreabă locotenent-colonelul, pe un popă că- 
runt, bine şi prosper, cu nimic într'insul de 
martir, sau măcar luptător politic. 

— Păi, să-i bată sfântul dă zăpăciţi, că popă 


202 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


ca popă, dar încalte sunt şi dal lor, că-s 
doar național-integral, înscris în partid, abo- 
namente, cotizaţii, mă rog, tot... 

— Naţional-integral ? isbucnese cei de îaţă. 
Popă la putere şi arestat! Ha, ha, ha... mai 
lipseşte Patriarhul ! ă 

— Şi cum, părinte, cum a devenit cazul? 

__ Iaca fiin'că m'a denunţat un diacon dela 
parohia vecină, care-mi tot pândeşte locul, că 
acum cinci ani am botezat pe copilul unei 
nepoate a dascălului meu care, după trei ani, 
a luat în căsătoria de-a doua pe cumnatul vă- 
rului unui cumnat al lui din Crucea de Oțel. 

— Păcat mare, părinte, trebue să mergi 
pentru asta până la lerusalem. 

— Da,să merg, taică, numui să mă scăpaţi 
d'acilea... D'aia zic, să fie bun domnu' loco- 
tenent-colonel să telefoneze în oraş la ziarul 
Trecutul, să mă caute în controalele abona- 
ţilor şi ale clubului, să vadă că sunt naţional- 
integral, taică, sadea, cu cotizaţiile la curent, 
mă rog, tot, şi să mă scoată, taică, de-aici, 
c'aude presa de opoziţie şi-i mai mare ru- 
şinea... 

— Vezi bine... 

— Că nu-s eu în joc. da-i onoarea parti- 
dului... “au tertelitără... eu care dela 97, vorba 
aia, stâlp neclintit, naţional-integral şi pace... 

— Cu cotizaţii, mă rog, cu tot... 

— „Că abia terminasem seminarul şi mi-a 
spus colegul Smărăndescu, ăl dela Centru Stu- 
denţesc: tu dece nu te inscrii, măi, la ei, că 
tot cu ei faci treabă, să ştii... Şi poltim, asta-i 
treubă ! : 

Şi popa, cu anteriul în brâu, parcă ferin- 
du:se să treacă un râu, începe să se plimbe 


FORTUL 13 205 


agitat întrucâtva şi mai mult atins în onoarea 
lui de naţional-integral. (Nu de altceva, dar 
ce-o să zică opoziţia ?) 

— Ficu Rubin, strigă mai departe colonelul, 
zis şi Bogdan Barbara, fost director, ziarele 
Excelsior şi Adevărul, publicist. 

(Domnul Eulampe tresare, ca la un nume 
foarte cunoscut)... 

— Dar cu d-ta ce-i, domnule? D-ta trebue 
să fii evreu. Evreu în Crucea de Oţel?... 

— Mai mult evreu, şi mai puțin Cruce de 
Oțel, vorba lui Shakespeare, Hamlet, actu, |, 
scena ], domnule colonel. 

— Nu, spune, că-i interesant, eşti cumva 
Cruce de Oțel? 

— Uite-te şi d-ta la mine, domnu” colonel... 
Nu s nici măcar cruce de mânăstire. Dimpo- 
trivă, sunt evreu. : 

— Şi atunci, cum, ce îel? 

— Uite şi d-ta, domnule colonel, îl vezi d-ta 
pe monșerică acela deacolo, ras, pudrat şi 
pariumat, în guler de vidră, cu melon şi ba- 
ston, parcă scos din vitrină dela Neuwirth, 
calea Victoriei 169? 

— Cine nu-l cunoaşte de domnul Eulampe 
Sibică, şi nu ştie că se'mbracă dela Londra? 

— Ei bine, monşerică acela, ras, pudrat şi 
partumat, el m'a nenorocit deja, pe mine, 
domnu' colonel. 

—Cum asta, Bogdan Barbara? 

— Primo, fiindcă el mi-a dat numele de Bogdan 
Barbara, ce gest deplasat, domnule, ce manie, 
zău, cu pseudonimele astea. Aşa o boală! Aşa 
o manie idioată! Ce adică, dacă el are o re- 
vistă literară, eu n'am drept ca prieten de 


2004 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


copilărie să-i trimet un articol? Şi dacă-i tri- 
met eu un articol şi articolul e bun şi-i spun 
în scrisoare că primul articol i-l dau şi gratis, 
el adică să facă tabula rasa de numele meu 
de familie, Ficu Rubin, Ficu Rubin, domnule, 
ascultă, un nume vechi cât Sem, Ham şi latet, 
şi poe! să-mi trântească pe Bogdan Barbara? 
Bogdan Barbara, domnule, ascultă! Nici mai 
mult nici mai puţin, Bogdan Barbara. Să-ţi vie 
nebunia! Păi ăsta-i nume de purtat azi, domnu' 
colonel, pe aşa o vreme critică? 

— Nume sonor, nobil, impunător! 

— Da ce-am eu cu numele impunătoare, 
domnule? Şi parcă Ficu Rubin nu mergea ? |i 
cădea nasu' cu Ficu Rubin? EI, nu, îi trebuia 
deja un Rostand! Şi mă expune, domnule, cu 
aşa un nume mare și sonor! Şi mai ales, ce 
să bagă, domnule, în familia mea! 

— Lasă, măi, îl bate pe umăr domnul Eu- 
lampe. Ai şi tu odată ocazia să Îi erou... 

— Da ce-mi trebue mie asta? Eu sunt deju 
evreu, şi atunci ce nevoe să mai fiu erou!... 

— Ha, ha, ha! 

— Şi să mă expui pe mine cu aşa un 
nume! Parcă nu-i un nume, parcă-i dinamită ! 
Eu, domnu' colonel, să mă trezesti din somn 
și să mă strigi: Bogdan Barbara! eu, zău aşa, 
cred deja că vrei să mă omori. 

— E drept, sună a nume primejdios, zâm- 
beşte colonelul. 

— Și să intund eu puşcăria pentru asta ? 
Să fie lu d-ta acasă, domnule Eulampe, la 
Minerva Palace, etaj III, apartament 325. Eu 
m'am nevoie de puşcărie! Eu sunt deja evreu. 
Şi mai întâi că ţi-am spus, domnule, ţi-am 


FORTUL 13 205 


spus că numele de Bogdan Barbara e deja 
prea mult, pentru un evreu... 

— Ei, ce să fac acum, dragă Ficule... 

— Ce să faci dragă Eulampe? Hm! Foarte 
uşor: să faci bine să-mi cauţi un altu'! 

— Numai că aci o să fie cam greu... în 
pușcărie... 

— Puşcărie la d-ta acasă, la hotel.- Stai 
d-ta, eu nu stau. Eu nu ţi-am cerut... Şi mai 
intâi ce-i mania asta, domnule, cu pseudoni- 
mele! Aşa o manie idioată! 

— Dar — se scarpină hâtru colonelul— mai 
văd în raport puse în sarcina d-tale, nu ştiu 
ce documente secrete! Scrie: „un plic secret 
înmânat domnului Eulampe Sibică...“ 

— Aivei, începe să se plimbe prin odae 
Bogdan Barbara. Aivei, uitasem... Aşa-i, dom- 
nule colonel... Asta-mi trebuia .. Ascultaţi deja, 
ce ghinion pe capul lui Ficu Rubin, zis şi 
Bogdan Barbara! (domnule, cu-așa un nume 
parol că poţi îi luat chiar drept un legionar 
roman!) Da să trecem la fascicula II-a. Nu 
era de ajuns aşa un nume! Și eri ce-a fost? 
Vineri! nu? Ziua fatală, nu? Ei bine, ca pus 
naiba pe Ficu Rubin zis şi Bogdan Barbara,— 
domnule, m'apucă de aşa un nume, aşa un 
acces de nervi, că dacă aş îi la Gambrinus 
acum, şi-aş striga, aş scula din somn deja 
toţi voevozii din garderoba Naţionalului! — zic: 
ziua fatală! Ce-i vine lui Ficu eri? Să se ducă 
la Minerva Palace, etaj III, să spună locata- 
rului dela apartament 322, bună dimineaţa și 
să-i ceară un Marghiloman, o Corona, şi un. 
Hennessey trei stele. | 

— Ei bine, şi ce-are aface?... N'o îi fost 
întâia oară... 


206 DRAGOŞ PRUTOPOPESCU 


— Ba a milioana, a trilioana oară... Şi te 
asigur, domnule colonel, că oridecâteori mă 
duc la el, la orice oră din zi şi noapte, e așa 
de drăguţ, şi je ne sais quoi, şi așa un om 
levent şi de bon ton, că te simţi la el bine, 
ca o hârtie de o mie de lei, sau, cum să ex- 
plic mai intim, domnu' colonel? bine şi con- 
fortabil ca o cămaşe de mătase sub un smo: 
king nou la o premieră cu Leny Caler la 
Ventura... 

— Ei bine, atunci? 

— Apoi asta, domnu” colonel, că atunci eu 
nu m'am mulţumit, așa un dobitoc cum sunt, 
să vin numai pentru catea, corona, şi Hennes- 
sey trei stele! Ci, vezi d-ta pe monşerică ăsta, 
cu guler de vidră, baston şi melon parca 
scos acum dela Neuwirth ? 

— Ei, ai mai spus-o! 

— Da, dar şi dumnealui mi-a spus odată că 
mă imbrac prost, ca un Cehoslovac, şi când 
vreau să-mi comand, să viu la el să-mi aleaga 
ştoia ! 

— Ei şi? Ce-are a face, se enervează colo- 
nelul ? 

— A, uşor de spus, domnu' colonel! Da 
dacă d-ta mai pul că Gaby a vrut să-mi tac 
un costum nou, de ziua ei, şi că deja de Vi- 
neri dimineaţă fară să ştiu, — ştiam eu 
ce-o să sentâmple? — am fost la Neuwirth, 
mi-am ales mostrele, le-am pus într'un plic, 
şi m'am dus la Minerva Palace să-mi aleugă 
dumnealui stofa, — că parcă Gaby nu putea, 
da, spun, casă vedeţi fatalitatea |— şi că acest 
plic a lost găsit la dumnealui in odae, că 
dumnealui ce-i pasă? lasă toate documentele 
pe masă, — găsit, şi proclamat de Siguranţă cu 


O e ca iai 


FORTUL 13 207 


plic secret, şi ca orice lucru secret, primej- 
dios, atunci n'am eu dreptul să mă revolt şi să 
spun că dumnealui se'mbracă la Neuwirth ?... 

— Ei, fatalitate! ca să faci puşcărie... 

— Să fac eu puşcărie, pentru o stoiă gris- 
fer cu picăţele şi careuri? Care nu mai e la 
modă, şi mă îiace şi mic? Şi care mai întâi 
nici măcar n'am comandat-o ? 

— Cum asta?. se supără domnul Eulampe. 

— Ha, ha, păi dumneata alegi ştola, dar 
Gaby comandă... Şi i-a plăcut ei ştoia gris-vert 
lără picăţele şi careuri și pe ea am ales-o.!... 
Da ce sânt eu vinovat de toate astea ?... 

— Ei lasă, stai şi tu aici trei-patru zile, 
până ţi-e costumul gata... şi ieşi celebru... O- 
cazie unică! 

— Aşa ocazie să lie la tine acasă. Eu — in- 
codată — sânt Evreu. 

— ŞI ce? numai creștinii să sutere pentru 
evrei ?... 

— Ba o să sulere evreii pentru creştini... 
Eroism. naționalism, martiraj, jocuri pentru 
creştini! Aşa să o ştii! Evreul e de-acu, un 
neam serios... 

Şi, cu mânile'n buzunar şi omuşorul în pro- 
țap, Ficu Rubin începe să măsoare sala cu 
paşi aşa de gravi, că parcă nu mai era Ficu 
ci Disraeli ! 

— Ia ascultați băeţi — citeşte un deţinut 
dintr'un Universul clandestin. Unde duce po- 
litica ! „Guvernul turc a interzis lui 'Trotzky 
şederea în Turcia. Era ultima țară din Eu- 
ropa unde exilatul se mai putea adăposti“. 

— O idee — se opreşte domnul Eulampe 
in faţa lui Ficu. Ştii cum poţi scăpa de aci, 
dragă Barbara? 


] 


208 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Nu-mi mai spune, domnule, Barbara! 
Aşa un imprudent incorigibil! Nu vezi unde- 
am ajuns? Şi mai întii, ce gust să dai omului, 
cum serie şi el un articol, hop! un pseudo- 
nim! Zi-mi Ficu Rubin, Fi-cu Ru-bin! 

— Bine, Ficu Rubin, ascultă, dragă Ficule, 
ştii cum poţi scăpa tu de aci ? Ai auzit ce-a 
citit? Dă-te drept Trotzky. Tot semeni tu acum 
cu Disraeli! Numai, degajează-ţi puţin mărul 
lui Adam — îi potriveşte cravata — şi nu 
mai ţine ceafa așa ţeapănă, parcă intre ea şi 
guler, şi-ar îi luat reşedinţa de iarnă 0 coro- 
pişniţă. 

— Păi, gulerul pe care mi l-ai recomandat 
tu... Că celelalte nu-ţi plăceau, erau prea largi. 
Numai mofturi... la d-ta numai motturi! 

— Da şi repet: un guler larg e o nenoro- 
cire, tot aşa de mare, în viaţa unui gentleman, 
ca un raclaj, în viaţa unei femei, sau pentru 
un marinar, un maelstrom. in goltul Bis- 
caei... 

— Futurist, veşnic futurist ! zâmbeşte evreul, 
moale ca un pekinez sub mâna care — cu 
vechiul gest de prietenie — îi potrivea cra- 
„ata unsuroasă. 

— 150 lei, Carnaval de Veneţia? îl mângâe 
domnul Eulampe cu întrebarea. 

— Da, şopteşte Ficu imbunat. 

— Prost, material infam, culoare imposibilă... 
'Ți-am spus să te duci pentru tine totdeauna 
la Bally, pentru cravate 

— Nu stiu unde stă... 

— Nătărăule! casă veche, de 70 ani... Furni- 
zoarea Curţii regale și a corpului diplomatic. 
Calea Victoriei, vis-a-vis de Palatul Regal. 

— A, Bomboneria Palatului! zi aşa ! 


FORTUL 13 209 


— Nătărăule, ce-are a face bomboneria cu 
manutactura! Tot aşa de zăpăcit ai rămas. 
Ştii de când te iubesc eu şi apreciez? 

— Ei, de când cu articolul! 

— Vorbă să îie! De când,la un bal studen- 
țese, ai plecat în cap cu două pălării vârite 
una'ntr'alta. 

— Păi, eu aveam numai una! 

— A doua era a vecinului! 

— N'o mai spune aci, că mă trece la cri- 
minalii de profesie! 

Ficu Rubin, ca mulţi din rasa lui, e un sen- 
timental. Amintirea l-a mişcat: 

— Ascultă, Eulampe, vino mai încoa... tu 
poți să-mi spui, ca şi mai'nainte, Bogdan Bar- 
bara -— domnule, ce idee ai avut!... dar, ştii, mai 
incet, între noi... câştigi ceva dacă saude?... 

— Bine, dragă Barbara, cum spui tu... 

— La tine, e altceva, eşti creştin... poţi îi 
erou... eu, evreu, ce nevoie! Nu vezi, am 
avut şi noi pe Macabi, in istoria noastră 
eroică şi ce-au ajuns deja? O biată echipă 
de football... Piui Teulel!... (Apoi, trăgându-l 
şi mai aproape). In fond, dacă vrei tu, cât 
te iubesc eu, mă fac pentru tine şi legionar 
roman! Dar puşcărie, erou — piui Teufel! 
Nu sunt eu bine şi așa? Nu sântem noi 
prieteni ? 

Ascultând mai departe lista pe care colonelul 
Vasile Marin o strigă, se putea constata că 
domnul Eulampe Sibică făcuse mai multe vic- 
time, decât nostimul evreu care își luase locul 
de pușcăriaş-asistent pe lângă dânsul. Drept, 
cea mai bogată recoltă o avea Onisiior Crai; 
autoritățile, în cazul său, procedase expe- 
ditiv: invadase redacţia Zodiacului, luase 


14 


210 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


lista de abonaţi şi o trimesese poliţiei, care 
avea să execute pe fiecare după oraşul şi 
adresa indicată. 

Lista domnului Eulampe era mai mică, dar 
mai pitorescă. Se mai găseau în suita sa trei 
şofeuri-mecanici, care, la diferite răstimpuri, îi 
suilase în carburator sau umilase cauciucurile 
la trăsură, plus portarul de noapte dela garaj, 
care cu prilejul percheziţiei trăsurii, pentru a 
i se găsi prin buzunarele dela uşi nu se ştie ce 
document compromiţător, avusese imprudenţi 
să spună în glumă că „pe cât au observat el, şi 
automobilul era membru în Crucea de Oțel!“ 
(E drept că și trăsurii i s'a contiscat dina- 
mul — un Delko original — unii pretind că 
pentru electricitatea cu care a fost găsit în- 
cărcat ; alţii, pentru înrudirea lui cu cuvântui 
„dinamită“ ; alţii, în sfârșit, numai pentru în- 
trebuințarea pe care unul din agenţi i-o pu- 
tea da, la propria lui maşină...) 

Veneau apoi în ordinea clasiticaţiei : comi- 
sionarul dela hotel, care avusese ghinionul să 
fie trimes cu trei zile înainte de ziua fatală, 
la drogherie, să cumpere 0 pungă de pudră 
de baie. Cum agentul care a percheziţionat 
odaia era un murdar, nu știa cee aia, sia ares- 
tat pe comisionarul care „in loc să-i dea numele 
englezesc al explozibilului, ii umbla cu mol- 
turi“; valetul, care la intrarea agenţilor in odale 
a fost surprins aranjând şi scuturând de praf 
nişte „ciudate cutiuţe internaţionale cu explo- 
zibile tostorescente de diverse mărimi şi cu- 
lori“! Domnul Eulampe Sibică avea printre 
altele, mania colecţionărei cutiilor de chibrite ; 
din fiecare ţară, dânsul aducea sau făcea săi 
se aducă pachete de cutiuţe de acestea, goale 


FORTUL 13 211 


sau pline, după împrejurare ; erau printre ele, 
cutiile Colos, cu chibrite de 15 centimetri, 
atât de populare odată în cercurile snobe ale 
Londrei şi cu care a câștigat odată un man- 
dat de deputat, oferind numai un exemplar de 
" acesta monstru — dar singurul în toată Bu- 
kara — soţiei foarte moderne şi ambiţioase a 
unui ministru ruritan; apoi cerinele italiene, 
cutiile cu gumilastic şi chibrite de ceară ale 
Romei, cu atât de drăguţa mică halebardă de 
carton care le tae mecanic banda, şi limba de 
care tragi ca să le deschizi ca pe nişte cu- 
tiuțe ale Pandorei, pentru a da de aceste 
descendente palide şi hibride — neinstare să 
aprindă bine nici pipa !— ale torţelor cu care 
Neron odată a dat foc cetăţii eterne... 

Cutiile cochete, cu bețe verzi, roz şi violet, 
ale Parisului, cele pictate cu conietti ale Me- 
xicului, sau ale Californiei ca nişte bombo- 
niere, cu femei goale şi lascive pe copertă; 
„gitanele“ din Monte-Carlo, cu dansatoarea 
despletită şi brunetă sau veneţienele, cu pânze 
şi mediterane, pe capac; plicurile atât de bune 
şi de practice ale Londrei, vândute pentru or- 
fanii doctorului Barnardo, şi luând foc mai 
repede ca un ten de scoțiană, cutiile mici şi 
verzi ale Japoniei, ce scot automat chibritul 
pe un orificiu, şi-l aprind simultan — can 
filmele cu Gary Cooper; toate aceste cu- 
tiuţe cu otravă, „boites-â-surprises“ cu care 
un geniu suedez, regele chibritului, a luat 
ochii statelor civilizate, pentru a le oferi nu-. 
mele lui în reclame, un împrumut iluzoriu şi 
la urmă surpriza celei mai mari excrocherii 
a secolului; şședeau pe rafturi speciale, în 
odaia domnului Eulampe, formând o mică ex- 


312 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


poziţie, a fostorului, şi a tragerii internaţio- 
nale pe stoară, scuturată zilnic de prat şi 
aranjată, după mărime şi culori; ei bine, va- 
letul a tost arestat drept „complice şi ajutător 
principal la fabricarea de petarde şi alte ex- 
plozibile exotice“ — cum suna foaia lui — un 
biet lon Manciuc dela Cuciucul Mare. 

După el veneau, în ordinea importanţei ser- 
viciilor depuse, lustragiul domnului Eulampe 
Sibică, profesorul de dans şi armonică, pro- 
curatorul câtorva femei măritate, bărbaţii câ- 
torva temei măritate, secretarul particular, 
lăptarul, cofetarul şi simigiul din Sectorul al 
II-lea galben, plus Ghiţă Burac, inamic pu- 
blic Nr. 1, tost al treilea ajutor de vânzător 
la Consumul Ateneului, apoi locţiitorul Ma- 
damei prime dela closetul dela Corso — când 
acesta se ducea la masă — şi ajuns din 
pricina crizei mondiale asistent pe lângă 
Floti, seide-spitzul ultimei sale amante, pe 
care trebuia să-l scoată la plimbare, la ora 
pipiului! Cu care prilej omul mai tăia... 
câinilor frunze, in Parcul Filipescu... Inutil 
să mai spun, că arestarea lui a fost făcută 
in clipa chiar în care spitzul de mătase, din 
care motive nu se ştie, lua peste picior zidul 
unui ministru (ministrul, nici spitzul, n'au fost 
arestaţi). 

Numai creditorii domnului Eulampe lipseau, 
unii ambuscându-se la naţionali integrali, alţii 
trecând frontiera. 

Seria masculină încheiată, urma seria vic- 
timelor temenine; această serie, ar Îi putut 
deveni foarte gravă, domnul Eulampe la acest 
capitol fiind descendent direct din Hercul, 
despre care 'Tukydides, in cărticica pe carea 


FORTUL 13 215 


scris-o pe urmele zeilor şi eroilor Heladei, 
spune că 28 de fecioare, întrun singur wec- 
kend al eroului pe malurile Euxinului, erau 
să se arunce pentru el, în mare, cam în dreptui 
Mangaliei. 

Dar forţa publică ruritană, nefiind prevăzută 
cu închisori politice pentru temei (femeile iac 
numai amor în Ruritania, iar singura lor în- 
chisoare e menajul), s'a renunţat la materialul 
mai îndepărtat, reţinându-se numai cel din 
ultima lună. Din acestea sau triat patru 
exemplare mai elocvente, o brună, o blondă, 
o şatenă şi o acajou, care au îost trimise la 
un lagăr de concentrare amenajat pentru le- 
mei, la munte, lângă o salină. Dintre acestea, 
se zicecă poliţia a avut de turcă cu cea din- 
tâi, o tată de 19 ani, cu talie de ghitară, limbă 
de şarpe şi ochi mici şi negrii, care însă, 
când se uitau la domnul Sibică, se iăceau aşa 
de mari, că acesta îşi uita subit descendența 
şi se credea cel puţin Savonarola; una din 
acele fete de ambiţie şi mândrie, cum sânt mai 
ales missele engleze, profesoarele de canto şi 
soțiile de miniştrii, născute parcă pe lume ca 
să şadă pe lângă bărbat, şi numai dintr'o 
privire să-l facă cap de revoluţie, dansator 
rus, as de aviaţie, sau măcar preşedinte de 
republică spaniolă. 

Numai că Kyddie era frumoasă şi fierbinte, 
iar admiraţia ei avea 19 ani... 

A făcut, la poliţie declaraţii senzaţionale, 
că da, domnul Eulampe Sibică e nu numai 
membru, dar unul din leaderii cei mai po- 
triviți al Crucei de Oțel, desemnat de şei 
să-i ţină locul oridecâteori pleacă în conce- 
diu, şi să ia, după lovitura de stat, preziden- 


214 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


ţia comitetului de execuţie, şeful mulţumin- 
du-se, ca Hitler, numai cu prezidenţia de con- 
siliu ! Că dacă-ar îi să-l asemue cu cineva delu 
Nemţi, apoi acesta ar ți, cert, numai Goring; 
că imediat după declararea dictaturei, el va 
da ordin să se spânzure un milion şi şapte 
sute de mii de străini, în Câmpia Libertăţii, 
în amintirea lui Bărnuţiu. Aceasta numai ca 
un friihstuck al revoluţiei. Fiinucă, după aceş- 
tia, aveau să urmeze unul câte unul, cele 
şapte milioane de hoţi ai Ruritaniei ad libi- 
tum : în ştreang sau ţeapă, în Cişmigiu, la Cu- 
pou, ori la Şosea, in Piaţa Unirii din Cer- 
năuţi, Cluj, Oradia sau Chişinău, după carnetul 
de populaţie al fiecăruia ; iar restul de Ruri- 
tani nehoţi, fiind numai femei şi copii, aceştia 
toți, în loc să meargă la şcoală — care vali 
destiințată — aveau să tie intinşi pe paturi, roți 
şi alte aparate de suplicii, ca, din vreme, să se 
acomodeze cu linia dreaptă în viaţă. 

Kyddie da amănunte importante asupra ac- 
tivităţii de zi şi noapte, a domnului Sibică: 
cheltuind sute de mii de lei pentru intreţi- 
nerea mişcării, iar atunci când nu mai avea 
bani, lucrând singur, cu capul ori cu brațele, 
la „opera constructivă a revoluţiei“. „Digul 
dela lțcani — preciza dânsa — € operă lui ; 
restaurarea podului lui Traian, dinamitarea 
Arcului de Triumi, scoaterea Cloştei cu Pui 
din mâna bolşevicilor, tot ale lie. 

După această loană d'Arc, numai trei-patru 
opere mari ale omenirei, să zicem: Turnul 
Eittel, expediţia argonaută, găsirea berbecului 
cu lâna de aur, raptul Sabinelor, nu lusese 
opera domnului Eulampe Sibică 1... Nenorocita 
Klytemnestră mai producea diverse fotografii 


FORTUL 13 215 


arătând pe iubitul ei în felurite uniforme şi 
cămăşi verzi, când suind ca un titan, cărămizi 
pe schele ameţitoare, când turnând beton ar- 
mat, când săpând la o carieră de piatră,când 
lucrând gol până'n brâu, la ferestrae, sau, în 
salopetă, găurind muntele, ca Dillingher băn- 
cile din Chicago, cu pompa de gaz exploziv. 

In sfârşit, ultima întrebare pusă îetei, era: 
ce are de gând să facă domnul Eulampe Si- 
bică, după lovitura de stat şi proclamarea 
statului naţional, cu Poliţia, Siguranţa şi 
magistratura actuală ruritană. Și ce credeţi că 
răspunde Semiramida ? „Că nu poate şti bine, 
neavând cu domnul Eulampe Sibică o conver- 
saţie precisă în acest sens, dar, pe cât cunoaște 
curajul civic şi terocitatea generoasă a l0- 
godnicului ei—iubitul aci devenea logodnic lisă 
îi poate asigura că va îi vai de ei, supliciile 
chinezeşti, expuse cu atâta invenuitate, de 
Octave Mirbeau, în Le Jardin des supplices, 
dela candida jupuire a şirei spinării, la de- 
modata turnare a plumbului topit pe gât, şi 
dela aceasta la oarecum incomoda vârire a 
unui şoarece flămând pe diverse orilicii de 
trup uman, fiind nimic pe lângă cele ce aş- 
teaptă pe sărmanii — dumnezeu să-i ierte — 
adversari ai domnului Eulampe Sibică“ (sic). 

Domnul Eulumpe Sibică, după recontortanta 
sa revedere cu Ficu Rubin, amicul de copilă- 
rie şi literatură, a putut citi toate acestea, ad 
literam, din chiar un raport pe care a- 
ceastă medee naționalistă, semiramidă de 19 
ani, cleopatră invertită, gorgonă cu şerpi (pe 
spinarea altora), nu întârzia să i-l trimeată 
in copie, printr'unul dintre cerbii cu care se 


216 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


văzuse la Siguranţă, împreună cu „sărutări şi 
succes“, 

La raport, fata, întrun acces liric, adăuga 
traze memorabile: „că n'ar îi crezut niciodată 
că iubirea să aibe aşa de mari pontenţialităţi 
(de unde ştie ea cuvinte de-astea ?...); că e 
fericită să sufere aşa de departe şi totuşi așa 
de aproape de Sibică al ei (iar o imagine 
riscată ); că grădinele Semiramidei (exact: 
Semiramidă de 19 ani!) Palatinul şi Escu- 
rialul n'au avut vreodată mai mult aer și 
spaţiu şi nau fost mai somptuouse ca umila 
carceră in care a ales-o destinul să aştepte 
ziua mare, zi a eliberării neamului, când ea, 
umila Kyddie, a marelui Sibică, se va mul- 
țumi cu un postuleţ de dactilogrată la oficiul 
central al Prezidenţiei, numai să-l vadă dimi- 
neaţa şi seara trecând aclamat de mulţime...“ 

Că „până atunci e de părere să nici nu mai 
iasă nici el, nici ea dela pușcărie! şi-l tace 
chiar atent, că guvernul, pe cât u inţeles ea, 
vrea să-i întindă o cursă, să-l scoată printre 
cel dintâi dela Dumbrava, dar el să bată cu 
piciorul în duşumea şi să nu vrea, aceasta 
fiind pentru a-l compromite; dimpotrivă, să 
le ceară un minimum de patru-cinci ani de 
inchisoare, până când ideia va fi couptă, 
cauza câștipată și poporul va veni din cele 
patru unghiuri ale ţării să dărâme zidurile şi 
să scoată din închisoare pe erou“. 

„Patru-cinci ani minimum — închela ra- 
portul — m'am grăbit chiar să le cer in scris 
aci, şi sper să-i pot obține pentru amândoi“. 

Sfârşind de citit raportul, la colţul mesei, 
domnul Eulampe işi da întâia oară seama de 
marea importanţă pe care o are la Dumbrava, 


FORTUL 13 217 


faptul că patul de scânduri vine până aproape 
de masă, încât stai pe pat şi nu pe scaun: 
fiindcă, îndoind raportul în patru, îlasc şi de- 
montat, trupul său putu astiel să se lase pe 
pat ca pe tocător o pătlăgică vânătă. 

In noua poziţie pacientul începea să vadă 
in culori vii zodiacul, vămile văzduhului, că- 
derea îngerilor, şi toate planetele, roind uşor 
şi dulce, în dalbe viziuni... Abia dacă prizărea 
între Saturn şi Marte, capul lui Ficu Rubin, 
aplecându-se asupra-i, în vreme ce undeva, 
de pe un promotoriu celest, o mână interpla- 
netară, îi trecea pe frunte o batistă nouă şi 
răcoritoare ca o coadă de cometă... 

— Ai ceva ?.., Ce-ai mâncat? spune lui 
Ficu “al tău... se auzea stins, de departe, o 
voce misterioasă, sibilină, ca pădurile Di- 
donei... 

Sub imperiul batistei lui Ficu, domnul Eu- 
lampe putea deschide puţin ochii, să constate 
că mutra prietenului e ceva mai aproape de 
dânsul, de cum credea... li întinde atunci me- 
canic raportul... 

— Vreun articol de publicitate ? Al vreunui 
alt debutant? Numai să nu-i dai şi lui un 
pseudonim! Ce manie! Aşa o manie! 

— Vezi ce orb e amorul ăsta, dragă Fi- 
cule... mormăie domnul Eulampe ca prin vis, 
în vreme ce prietenul străbate lacom, scri- 
sul Ioanei d'Arc... Cum m'a ales ea, tocmai 
pe mine... auzi d-ta: cinci ani! S'a făcut! Nu 
mai ies de aici cinci ani... şi eu care vroiam - 
la vară să mă duc la Călimăneşti... Mai dă-i, 
dragă Ficule, cu cometa... cu batista aia... 
domnule, extraordinară invenţie, când te gân- 
deşti, zodiacul ăsta... dar sistemul planetar jze 


215 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


căderea îngerilor, mai dă-i, Ficule, mai dă-i!... 

Intr'o rână, Ficu citea cu dreapta pe 
eroină, iar cu stânga lăcea cu batista dom- 
nului Eulampe, ca şi când il vedea ultima 
oară, pe peronul Gării de Nord. Din gura 
acestuia, ca a Pitiei, ieșeau între timp traze 
fațidice...  Goering... cloşea cu pui... palatul 
teleecetoanelor... cinci !... preşeeeediin... dic- 
taa... 

Şi iar zodiacul în culori, planetele şi cele- 
lalte... 

Când, un pumn îl aduce la realitate: 

— Asta-i, domnule, asta! 

— Ce-i asta, măi Ficule! 

— Asta, domnule, asta-i muzica ce-mi 
place! 

— Şi ţie, măi? credeam că numai... 

_— Domnule, futa asta-i extraordinară... Cum 
o cheamă? Kyddie! Kyddie asta te lace din- 
tr'un simplu Fică, Cezar! Ce Bogdan Barbara! 
Cezar, Makedon! Dacă-i aşa! Asta-i situaţia ! 
Cinci ani! Ce sânt cinci ani! Câteva sute de 
şvarţuri luate la cafenea şi câteva mii de 
ore pierdute cu culcatul, sculatul, imbrăcatul 
şi scobitul în măsele. Pe când așa, stii că 
după cinci ani eşti cineva, după tine laşi ceva 
in istorie... Mă mir, zău, cum papă, aşa un om 
prevăzător, nu sa gândit la aşa o atacere! 

— uueloooşcana cu puuui... bolceee... cinci 
ani! preeese... 

— Camarade, nu mai ai o batistă ?... mul- 
vumesc... Nu, nimic, un mie inceput de con- 
juctivită... 

— Aşa, cum spuneam, dragă mon cher... 
usta-i situaţia... Cea mai mare afucere... 
Mă'nscriu şi eu... Cinci ani! Va să zică, două- 


FORTUL 13 219 


zeci şi trei, la ' douăzeci şi opt sânt om cu 
situaţie, deputat pe viaţă... membru în vreun 
consiliu de administraţie, sau — cine ştie — 
viața are surprizele ei!... Dar ce-i, ce-i cu 
amigdalele tale... văd că sau cam deplasat... 
una o văd aci, dar alta par'că a cam apucat-o 
deja spre trompa lui Eustache... 

— ..€1000... pu... cinci ani... preee... 

— Dragă mon cher, ascultă, aş vrea acum 
ceva detalii. Kyddie asta nu-i Kyddie Baranga 
aia mică şi brunetă şi tr&s chic pe care-am 
întâlnit-o ieşind dela tine 'n dimineaţa aia?... 
Va să zică asta! Aşa mică, şi aşa o eroină! 
Şi ai avut tu, deja,aşa o mostră şi-aşa o bu- 
cată de eroină! 

— Ce avut... ce avut... ştiam eu că primesc 
în aşternut o Medee, o Semirami... o Cleo- 
paaa... auzi 'mneataa... cinci anii... clooș... 
preee... 

— Hai şi te scoală... Are dreptate... Nu mai 
face la grasse matin€e! asta-i situaţia... Cea 
mai mare afacere! 

— Va-să-zică aia... aşa mică, domnule, şi aşa 
o întelijenţă... Parcă o văd... 

—„.N'am mai văzut zodiac, îngeri, draci, de 
când eram copil, când mă culcam cu stoma- 
cul plin... 

— Ei şi! E timp acum, să te plângi de ce-a 
fost acum un veac ? E timp de speculație ? 

— „„€lo... pree... A 

— A propos, domnilor — reapare colone- 
lul — am uitat să vă spun: vă rog, tot ce 
aveţi asupra dv.: bricege, cuțite, bani... îmi 
predaţi mie... nu e voie... în toată inchisoarea 
nu trebue să rămână decât cuțitul de bucă- 
tarie, fiindcă aţi vrut să vă faceţi singuri bu- 


220 : DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


cătăria... altiel vă aduceam noi dela cazan... 
A, domnu' Eulampe Sibică, îmi pare rău... dar 
nu-i voie cu baston... trebue să-mi predați 
bastonul... 

— Pottiţi, luaţi şi melonul... 

— Melonul! — strigă Ficu alarmat. 

— Nu, mersi, nu-i element primejdios... ha 
na, ha... Vi-l duc la cancelarie și inapoiez când 
ieşiţi de-aci... 

— Cinci ani... €lo0... pre... aiura înainte, 
domnul Sibică, predând colonelului ultimul 
său razem în viaţă... 

Colonelul işi scoate apoi chipiul: şi-l aşează 
pe masă: 

— Acum, vă rog, banii... nu-i voie să aveţi 
niciun ban asupra dv. Ni-i predaţi nouă, euii 
inscriu aci, vă dau chitanţe şi uvunsez ori- 
cât aveţi nevoie... D-ta, domnule Mişu, fii bun 
şi trece aici numele şi suma liecăruia... 

Arestaţii îşi destundă buzunarele, în chipiul 
colonelului, în timp ce Mişu Beroniade inscrie 
nume şi sume... Nimeni n'ar îi predat un ban 
afară; aici toţi aruncă hârtiile ca lesturi... 
Generalul avea la el vreo șaptesprezece mii, 
apoi Onisifor Crai avea mai mult... apoi 
domnul Eulampe. Acesta insă, pesemne, in 
ciuda raportului Brunchildei, mai ţinea relaţii 
cu viața, fiindcă instinctiv, păstrează cinci mii, 
profitând de buzunarul secret, din hinterlan- 
dul pantalonilor. 

Suma revelă un total nu prea mare; cei 
mai mulţi deţinuţi n'aveau o para, erau deci 
fericiți să se vadă asiguraţi aci, de țigări, 
suma strânsă slujind ca tond comun pentru 
tutun, lemne, medicamente. Colonelul chiar 
incepe să facă prima listă de necesităţi. Cu 


FORTUL 13 221 


mare parcimonie, tensiunea guvernamentală 
impotriva deţinuţilor fiind extremă. Un vechi 
partid se năpustise împotriva unei mişcări aprige 
tinereşti, parcă din dorința sadică a cuiva 
de a le vedea pe amândouă scoase din luptă. 
Lucrul amintea domnului Eulampe, plimbarea - 
lui de copil, odată, cu mama, în grădină, 
când deodată a lăsat mâna acesteia şi s'a 
apucat să observe o urzică în marginea unui 
răsad. 

— Hai, mamă, ce faci acolo? 

— Vreau să văd ce-o să fie când viespea 
asta s'o aşeza pe urzică, mamă!... 

Pentru lupta aceasta dintre urzică şi viespe 
guvernul proclamase starea, de asediu. Auto- 
toritatea supremă, cea militară. De fapt gu- 
vernul îşi făcea de cap. Comandant de Corp, 
general Ion Mihai, ofiţer emerit, minte nu 
întunecată, antiguvernamental invederat; dar, 
pentru moment, pornit contra cerbilor. 

Comandantul inchisoarei, foarte bine cu el, 
intervenise pentru supliment de lemne, din 
banii deţinuţilor. Măsură mântuitoare, raţia 
închisoarei fiind 18 kgr. pe zi de cazemată 
mare. Aceasta, cu zidurile de piatră şi gerul 
de afară, cimentul de pe jos şi toate îerestrele 
sparte, râul de dedesupt şi igrasia întinzând 
pe pereţi cearceaturi mari, udate de poluţii, 
— cu toată mizeria subterană şi mizeria co- 
lectivă, însemna alianţa lugrubă a înghețţului 
cu duhoarea, spre a da gata în cel mult trei 
zile pe deţinuţii mai debili, într'o săptămână 
pe cei mai sdraveni. 

Să nu se uite că prea puţini dintre ei erau 
cerbi adevăraţi; cei ce se numeau aşa, nişte 
amăriţi de intelectuali înscrişi de curând, sau 


ad DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


nici atâta ; cerbii de baştină, tigrii Moldovei, 
zimbrii Bucovinei, leii Ardealului, alergau încă, 
la ora asta, prin coclaurile dela Nord, când nu 
degerau în carcere de regim neinchipuit. 

Substanţa fragilă a deţinuţilor prezenţi, a 
ințeles-o, pesemne, autoritatea umană a în- 
chisoarei, acordând înainte chiar de a primi 
răspunsul, sau impotriva lui, supliment de 
lemne. 

După lemne, inscris tutunul. 

Apoi medicamentele : intirmeria, o biată du- 
gheană în curtea circulară, de dincolo de fort: 
cinci paturi ocupate, totdeauna de soldaţi râ- 
ioşi — închisoarea având şi deţinuţi militari, 
dezertori, ţigani care-au clordit, unguri re- 
beli — apoi: un dulap cu o cuvetă, două 
clondire cu spirt cantorat (contra păduchilor), 
alte două cu apă oxigenată, (moartea amig- 
dalitei şi-a durerilor de gât), un iacon de 
acid boric, trei pachete de vată, un irigator, 
un pisoi şi o siringă ruginită. 

Dar mai avea pe căpitan doctor Onotrei. 
Atlet cu profil de impărat roman, stomac cât 
șapte şi gust la mâncare şi băutură, tot cam 
pe-atâta, o inimă ce trebue să îi fost colosală 
după bunătatea ei; inteligenţă şi pricepere câtă 
vrei, şi un mod de a purta chipiul intr'o parte 
şi a te privi verde, în faţă sau pieziş, ce te 
făceau să te rogi la Dumnezeu să-ţi dea oreil- 
lon, numai să fie căpitan Onolrei in ziua 
aceia de serviciu. 

Mai era şi locotenent medic Sică Rădulescu, 
cap de pui de vidră şi multă carte, inteligent, 
uman și spiritist, destul de apropiat, dar mai 
dubios — poate şi fiindcă lucra la un spital 
cu şet guvernamental, şi avea soţie la Siguranţă. 


FORTUL 13 223 


Cerbii se înscriu la aceştia cu vată, iod, 
hipermanganat, alifii, aspirine, pastile de euca- 
lipt, — intelectualii mai cer Odol, perii de 
dinți, pastă, colonie, Quinolax; domnul Eu- 
lampe, cu baronul şi Onisifor Crai, un Capstan, 
Navy Cut bandă galbenă, şi un rouleau de 
tiptop în comun. 

— Şi nişte plasture, pentru coşi pe nas, 
strănută Ficu Rubin. 

— Da n'ai nici unul, îl ceartă domnul Eu- 
lampe. 

— Şi de unde ştii tu că n'am să am?... 

Pe lângă cerbi, dintre care puţini luseseră 
bătuţi, beneficiase de cinstea închisoarei po- 
litice, mahalagii, totdeauna cu vreo crestătură 
la nas sau mână, precupeţi şi târgoveţi cu 
vreo falcă sau ochi umilat, pungaşi de 
trenuri, boriaşi de suburbie, ţărani din apro- 
pierea Capitalei, parlagii puși veşnic pe scan- 
dal, mardeiaşi de prolesie. 

Pe aceştia îi lucrase jandarmul din sat, sau 
gardistul de mahala sau agentul şperțar, 
agățându-i, luându-i cu japca, târnosindu-i şi 
aducându-i apoi la răcoare, sub regimul in- 
Iricoşător al inchisoarei militare. 

Cei mai mulţi aveau tare profesionale, res- 
turi de snopeli, vânătăi cronice, cangrene, 
gâlci — în cel mai bun caz vreo brâncă, râe 
sau blenoragie. Era amestecul acestora —prinşi 
in cojoace, îlanele de apaşi sau numai i- 
letcă — care da închisoarei nota degradantă 
de promiscuitate. ţi trebuia filosofia lui 
Zenon ca să poţi rezista. Sau cel puţin a: 
domnului Eulampe Sibică! 

Blenoragie, blenoragie, maitressa lidelă a 
închisoarei ! Ea mai ales abunda. Un oltean o 


224 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


avea la ochi, și ţinea mâna pe pleoapă, pre- 
tinzând mereu că i-a dat ceva în ochi. Mai 
jenantă, jena lui de jena noastră. Altuia îi 
căzuse in testicul şi schiopăta, ieşind mereu 
pe culoar şi gemând la fiecare pas. Unul din 
aceştia era şi acela care toată noaptea imple- 
tise o tuse de olticos cu una măgărească, în- 
tr'un acord de oroare. 

— Ei, lasă că de mâne încolo, vă vede în 
tiecare dimineaţă, doctorul! Să cumpărăm ar- 
ticolele de primă necesitate. 

— Şi apropo! o ultimă chestiune, domnilor; 
rândul trecut, la prima serie de cerbi inchiși, 
s'a constatat că ei au convertit cu imnuri le- 
gionare şi cuvinte intlăcărate, tot personalul 
civil şi militar al inchisoarei; guvernul l-a 
schimbat — rămânând pe loc numai dom- 
nul coionel, eu şi medicii. Până și regimentul 
de gardă, a fost înlocuit, faţă de aceştia şi 
de tot ce mișcă în inchisoare, militar sau ci- 
vil, comandantul vă interzice — prin circu- 
lara de faţă, către noi — să vă dedaţi în vii- 
tor la vreuna din practicile de convertire și 
propagandă legionară; soldaţii care şedeau 
de planton la bucătărie și dormitoare au fost 
suprimaţi, fiindcă ei deveneau ştafete, spioni 
ai mişcărei, vânzători de ziare, codoşi, peţi- 
tori, factori poștali, cofetari, corişti şi dunsa- 
tori naţionali — până şi fabricanți de lichio- 
ruri, din spirtul cerut pentru răceli, dela in- 
fermerie. 

Asttel de lucruri flind socotite pe viitor 
crimă capitală, toţi aceşti soldaţi au fost su- 
primaţi, guvernul nevoind să mai vadă ar- 
mata ajunsă unealta unor țânci, in închisoare, 
iar în afară de inchisoare impuind străzile și 


FORTUL 13 225 


cârciumile, şi potecile şi hanurile de ţară cu 
imnuri şi cântece legionare; veţi face deci, pe 
viitor, singuri de planton, la dormitor ca şi la 
bucătărie, soldaţi de serviciu nerămânând de- 
cât la intirmerie unde-i nevoie de specialişti ! 
In sfârşit : fiindcă o practică îndelungată a do- 
vedit că legătura între închisoare şi lumea 
din afară, se face totdeauna pe calea hârtiei 
scrise — de mână sau de tipar — vi se de- 
clară interzise: cărțile de orice fel. 

— Dar nu şi Biblia, întrebă Mişu Beroniade. 

— Inclusiv Biblia, cărţile de joc, ziarele, 
bileţelele dulci, scrisorile, ţidulele şi orice în- 
semnări, pe petice oricât de minuscule de 
hârtie ; acest fabricat e socotit, după dina- 
mită, cel mai primejdios în închisoare şi de 
aceia vi se interzice sub orice formă, afară 
de aceia a hârtiei higienice, zisă şi tip-top, 
care, ea însăşi — închee circulara comanda- 
mentului — trebue supusă unei severe su- 
pravegheri. 

Pedeapsa : trecerea dela, regimul colectiv la 
cel celular. In caz de retidivă... 

Şi acum, domnilor, noi vă iubim, militarii 
vă iubesc, nu ştiţi ce-i în suiletul nostru. Dar, 
ce putem face ? Inlesniţi-ne sarcina ; păstraţi 
ordinea şi disciplina ; şi, mai ales, nu mai 
scriţi pe toate zidurile: Trăiască Crucea de 
Oțel. Şi... pentru Dumnezeu, ceva mai puţine 
cântece şi imnuri naţionale... 


Ștefan Vodă al Moldovei 
Fost-a pe la noi prin văi... 


isbucnesc, ca aprinşi cun chibrit, leglonarii 


din toate unghiurile sălii. 
15 


226 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Colonel Vasile Marin roşeşte, dă din cap, 
lace semne disperate; apoi işi pune braţele 
cruce şi-şi scoate chipiul. 

Cum e ultimul vers ? „Toţi voinici“. 

— "Toţi voinici din lunci şi văi, Toţi voi- 
nici din lunci şi văi! 

— Frumos! zâmbeşte colonelul mișcat. Dar, 
vă rog, domnilor, circulara! Nu uitaţi circu- 
lara! 

Şi pleacă fredonând: 


- „Toţi voinici din lunci şi văi... 


Domnul Eulampe iese după dânsul. Dar 
nu-i vorbeşte, nu-l însoţeşte; se opreşte la 
capătul culoarului, o ia puţin la stânpa, şi 
cască ochii peste nişte gratii, în bezna sub- 
terană... 

Ficu Rubin nu l-a slăbit. 

— Dar, ce cauţi aici, mon cher? Vreo de- 
bordare ? Ţi s'a aplecat ? ? Ori vrei să cânţi, de 
unul singur,o imnă naţională ?... 

— Ce debordare! Ce imn! Voiam să fac o 
mică investigație anticipativă, asupra regimu- 
lui celular al pușcăriei... 

— Scrii vreo carte ?... Ai editor? 

— Aşi, dar scrie Kyddie... N'ai văzut? Mâine 
parcă văd alt raport, noi declaraţii asupra 
loviturii de stat Eulampe Sibică. 

— Ei și? Ai să te mai culci odată, pe spate, 
și-al să vezi zodiucul. Ce, te costă ceva? 

— Măi, nai auzit? prima pedeapsă : trece- 
rea dela repimul colectiv, la cel celular. 

— Dar, cel puţin, intr'o celulă, putem sta 
impreună...? 

— Nici dacă am îi frați siamezi... 


FORTUL 13 227 


— Atunci, nu trebue să te prindă... 

— Mi-e îrică... au spioni... Interesant ar îi 
să le pot face dispărute, dar în acelaşi timp 
să le pot păstra... 

— Am înţeles, iubeşti. Eşti deja 6perdument 
amoureux.! 

— Nătărăule. Trebue găsit un mijloc. 

— Dacă-am avea aci vreun Larousse, vreo 
enciclopedie... Nu scrie nicăeri ? 

Se uită, fără să vrea, pe jos, jurimprejur, 
“ca şi când mijlocul trebuia să vină cu vreo 
Irunză, cu vreun muc de ţigare... 

Un muc de ţigare chiar cade la picioarele 
lor... Ficu se apleacă instinctiv : 

— A, nu, — credeam că... 

— Nătărăule... 

Dar, ridicând ochii spre cel dela care ve- 
nea proectilul, dă de un animal interesant: 
un vlăjgan, cu mâinile în buzunare, într'un pul- 
lover care lăsa umerii în nişte mâneci suile- 
cate, işi târa uşor piciorul stâng, parcă lovit, 
şi scuipa printre dinţi coji de seminţe pe care 
le vâra în gură, cu iuțeala şi preciziunea cu 
care un culegător aruncă literile, în zaț. Pe 
antebraţul stâng o ancoră de antracen, vor- 
bea de mări negre şi mediterane ratate... Un 
cap de forță brută şi patimă carnală. Bărbia, 
tip homo Neanderthalensis; gura, vecină băr- 
biei, nasul redus la schiţa nereușită când a unei 
caiarame, când a unui dop ratat, sau nasture 
care nu-şi găseşte perechea ; o irunte între- 
buințată ca o zonă neutră, un mic stat tam- 
pon între răzvrătirea sprincenelor şi peria: 
scăfârliei, scăfârlia urcând vertiginos cu ten- 
dinţe de cantalup, contrariate de părul sus- 
numit; si totul coborind apoi grăbit şi plat 


223 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


spre urechile în conopidă — semnul indelebil 
al boxeurului — pentruca întreaga compoziţie 
să se divulge din craterul, tot mai larg. spre 
umeri, al gâtului, ca un pertect gargoyl din 
burlanele de catredală medievală. 

— Să-l întrebăm pe ăsta — trebue să fie un 
bun boriaş de meserie. 

Ficu se ia după el. 

— Camaradul trebue să fie deja, tipogral... 

— Ce tipograt, şelule, că mă agăţară pă 
„şoseaua Militari, pă când cotrobăiam la un. 
garaj... nu, şi nu, că-s din echipa morţii... 

— Şi nu eşti ?... După ancoră, după ciola- 
nele de pe braţ... 

— Ce ancoră, ce ciolane, şetule! Am lost 
marinar... 

_— La 'Tulcea ! priveşte Ficu o coaje de să- 
mânţă pe care acesta i-o plesnise in vârtul 
nasului. — Şi acum...? 

— Acum, vorba aia... lovesc şi eu unde ni- 
meresc... 

— A, tocmai asta! Voiam întâi să-mi ex- 
prim regretul că marina — această cadetă 
simpatică și ştrengară a scumpei noastre ar- 
mate — a fost până şi ea lovită prin d-ta, şi 
adusă pe uscat! Marină pe uscat! E aşa ceva 
pueril ! Aşa ceva pueril! Apoi să te intreb, 
ca unul mai versat, să-mi spui ce faceţi d-r. 
la puşcărie, când aveţi ceva, să zicem un 
ban, o broşe, un colier, o hârtie prețioasă, pe 
care vreți s'o ascundeţi... 

— He, he, foarte simplu... Le'nghiţim. 

— Mersi, la revedere — fuge Ficu la prie- 
ten. — S'a făcut ! 

— Ei! 

— Inghiţi,:o înghiţi | 


FORTUL 13 229 


— Ai înebunit! Ce, e o hârtie deo sută? 
Opt pagini, format in-folio, şi încă scrise 
cu violet! Să îi fost măcar octavo, haide 
quarto ! 

— Măi, măi, cât toliul lui Shakespeare! Să-l 
întreb atunci, ce-ar face el cu foliul lui Sha- 
kespeare ! Bo 
Ps Nu, nu, inutil... E-un singur lucru de fă- 
cut... 
— S'o rogi să scrie cu creion ordinar... 

— De ars, nu le pot arde.. Mam gândit. 
Eu stau toată ziua în blană. Blana e un acu- 
trament care are totdeauna între ştolă şi 
elementul animal, interstiţii, spaţii... 

— Goluri de aer... 

— Le vâr acolo... 

— Şi profiţi şi tu odată de mania asta a 
blănurilor de a se rupe mereu. Măi, ce ma- 
nie şi la tine! Iţi trimete unul un articol și 
tu, pac! un pseudonim ! 

Peste cinci minute, raportul Semiramidei 
era o blană, o piele de animal — era un în- 
ceput de pergamenă... 


XI 


Ziua întâi pornise prost pentru domnul Eu- 
lampe : Ficu Rubin, Kyddie, bastonul... 

Până la masă, ca un patrician roman clien- 
tela, dânsul îşi trece în revistă victimele. Și, 
văzând aspectul lor de sinistraţi, de rebuturi 
şi evape, are sensaţia lui Nero, care n'a lost 
deloc nebun — cum l-au trecut în istorie ad- 
versarii republicani — ci un mare edil, atunci 
când a înţeles să dea foc, nu Romei, cum s'a 
acrediat, ci părţii celei mai murdare şi ma 


230 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


inestetice din ea. Un mare edil al societăţii, 
s'ar îi vrut acum şi domnul Eulampe, ecari- 
sând-o de toate aceste resturi şi gunoaie ome- 
peşti. 

Unii erau, pur şi simplu, fericiţi la puşcărie. 

— Uite, Ghiţă Burac, ăsta! Nu se simte mai 
la locul lui, și nu-i, poate, mai om aici, decât 
la oraș, privind şi asistând de câteva ori pe zi 
la punerea în funcţiune a robinetului lui 
Floity, spitzul de mătase al Francettei ? 

Şi întradevăr, uitându-te la el, îl ve- 
deai pe bietul Ghiţă, mai cu sângele în obraz, 
mai degajat, mai liber pe mișcările lui, um- 
blând din cerb în cerb, învățând un cântec, 
servind pe unul cu o cană cu apă, pe altul 
ajutându 1 la cârpit o opincă, redevenind el, 
omul, între ai lui!... 

— Libertatea e, pentru mulţi, o imensă sin- 
gurătate, ca atare, o imensă sclavie, conclu- 
dea domnul Eulampe; pe când puşcăria poate 
inseamnă, pentru atâţia dintre noi, o splendidă 
eliberare...... 

Lucru adevărat nu numai pentru pleava 
imundă şi fămândă a conclavului dela Dum- 
brava, dar și pentru cerbi, fiindcă se sim- 
țţeau sustrași acum oricăror contingenţe so- 
ciale, readuși la ei, elementarizaţi, atomi eva- 
daţi din formule și fericiţi că sânt atomi, lie 
într'o odaie, fie pe culmea muntelui. 

Trecând inapoi pe coridor, dânsul vede lume 
făcând coadă, dealuneul zidului. 

— Ce aşteaptă lumea asta, aici ? întreabă pe 
un deţinut...... 

— Aşteaptă masa, pâinea... sfertul de pâine 
neagră... 

Să aștepți, să faci coadă pentru asemenea 


FORTUL 13 231 


lucruri, pentru îarturii de tuci şi linguri de 
cositor, la puşcărie! Ar îi părut paradoxal 
cu o zi înainte! Şi azi, domnul Eulampe îşi 
lua locul în coadă, după Ghiţă Burac. 

Ceaunul cu ciorbă e adus înnăuntru de doi 
iezi; sânt printre deţinuţi un copil de trupă şi 
un tată cu îiul lui, elev la şcoala de meserii. 
Aburul umple sala cu boare întremătoare. 

Câţi puteau, încăpeau, la mese; ceilalţi, pe 
paturi, sau în picioare; ciorbă roşie şi îier- 
binte. Ar fi mers cum ar fi mers. Dar 
carnea! Reminiscenţe rebele de gloabă re- 
tuzată de lei, la menajerie. Incercai să des- 
parți cu buza tăioasă a lingurei zgârciul 
de os. Aşi, gloaba rezista! Da cu picioarele 
dinapoi! Solidaritate inexpugnabilă între păr- 
țile ei componente. Cerbii, care citise pe 
“Jules Payot, din vreme, apucau atunci gloaba 
cu amândouă mânile, înfigeau caninii întărâtaţi 
şi dovedeau că cerbii pot îi, uneori, mai car- 
nivori decât leii. 

Şi totuşi, cel mai bine făcea faţă situaţiei, 
adică ciolanului, generalul. In el, soldatul 
care trăia cu glorie şi trecut, se trezea numai 
de cum auzea cuvântul ciorbă. Peste viaţa 
lui de ostaș impecabil, „sans peur et sans re- 
proche“, ciorba aceasta trecea ca un balsam 
în cântec de trompetă. Pe „strachina și lin- 
gura, mămăliga gata“, viața lui călărea amiezi 
de tinereţe, câmpuri de tir şi manevre, 
seri de bivuac, nopţi în păpuşoiuri, toate ie- 
şite aproape, din realitate, şi ajungea cu blid 
şi cântece cu tot, în ţinuturi de amurg şi de 
legendă. 

Intre monoclul din dreapta şi inelul prin- 
ciar din mâna stângă, dânsul ataca ciolanul cu 


232 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


o clemenţă de senior; şi,cu buzele pierdute 
în barbă și mustăţi, ca dintr'un faut năzdră- 
van un faun, scotea note de zeamă şi savoare. 
După întruptare, licoarea roşietică şi grasă 
îi surâdea încă în barba pe care, cu degetele 
în cleşte' şi-o pieptăna; cu același gest işi 
împăca mustăţile ; şi... culanța cu care şi le 
hrănea şi pe ele cu ciorbă, nu făcea decât să 
confirme ştirea care venea din tot trupul 0s8- 
taşului, pe ochi, pe nări, pe gură, că, ceeace 
se acorda cu trecutul militar, mergea bine şi 
cu vârsta înaintată, și cu un stomac dubios, 
şi cu prezentul inavuabil. 

“Trebuia întradevăr să ai sau minusul de 
sensibilitate al lui Ghiţă Burlac, sau excesul 
de sănătate, exaltarea asprimii și frugalităţii 
cazone, care nu mai aveau astâmpăr în gene- 
ral. Pentru „intelectuali“ însă — vesnicii 
inadaptabili — masa aceasta, dela care lipseau 
hienele și jaguarii, rămânea o nereușită incer- 
care de intoarcere la junglă. Marea nădejde 
era codrul de pâine, care, mai proaspăt de 
data aceasta, şi mai bine copt, constituia mai 
mult de cât un act gastric, un act de prietenie. 

— Nici ţie nu ţi-a plăcut carnea, Ficule Pe 

— Am trecut repede la desert, zâmbește el, 
muşcând din coltucul negru. 

— Şi când te gândeşti că de trei ceasuri sânt 
condamnat de Kyddie la cinci ani de astiel 
de dejunuri... 

— Va să zică 355X5 înmulţit cu 3... Și de 
ce-i spui tu, mă rog, Kyddie ? Înseamnă ceva 
grav, cum am spune, eroic ? 

— Înseamnă pe englezeşte: ied! 

—,.. Şi de ce ied şi nu capră, țap ? Suu 
măcar jaguar ? 


FORTUL 13 233 


__— Adevărat, capră de Tibet, amazonă, ri- 
nocer, femee-centaur ! 

— Femee-centaur ? Nu cunosc branşa, da. 
cred că, să mă culc cu aşa o temee şi-o ama.- 
zonă, fac, parol, pe loc 39 de grade. 

Intre timp deţinuţii trec fiecare, pe la ale lor. 
Unii se duc să viziteze salonul 2, de curând 
întocmit. Acolo, mai mult pleavă, mai mult 
frig şi întuneric. Popa naţional-integral stă 
în mijloc şi perorează. Onoarea partidu- 
lui! Ameninţă în inchisoare guvernul că, 
dacă nu-și vede de propriile lui interese, el se 
înscrie în Crucea de Oțel (cerbii l-au asigu- 
rat că vine curând la putere !) şi divulgă toate 
secretele partidului (dacă nu-i scos în 24 de 
ceasuri). In ejaculaţiile sale intervine des 
cuvântul: constituţie, drepturi, libertăţi cetă- 
țeneșşti, rege, tron, Hristos şi notarul dela Fău- 
rei, ginerele său şi şetul organizaţiei naţional- 
integrale locale, care trebue să intervină la 
centru, telegraiic, pentru „ridicarea petei de 
pe îruntea socrului şi partidului său“. 

Cum aud de ginere şi pată pe îrunte, liche- 
lele guvernului, spionii, laşii, se strâng în 
jurul părintelui pretinzând că şi ei îs „dai 
noştri“, că au veri, cumnaţi, fini şi cuscri, 
în diferiți Făurei ai ţării şi că să pună un 
cuvânt. Măcar pentru o raţie mai mare. Co- 
mandamentul închisoarei însă, a trimes ra- 
port numai pentru popă, arâtând coniuzia ce 
s'a făcut cu dânsul şi cerând punerea în li- 
bertate. Un raport asemuitor către autorita- 
tea militară, fac dânşii pentru copilul de trupă, 
luat din senin de pe stradă, şi un elev de 
şcoala militară, care, atlându-se în vacanţă la 
el în sat, s'a culcat din greşeală cu ibovnica 


234 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


şefului de post şi acesta s'a scăpat de rival, 
trimiţându-l la Dumbrava; cum şi pentru un 
biet nevoiaş, slab şi pierit, dela marginea Ca- 
pitalei, care a tost ridicat cu nepusă-masă, 
la ora 2 noaptea; grija lui şi toată văicăreala 
e copila, o fetiță de 6 ani, care a lost 
lăsată în bătătură, în frig şi foame, şi de care 
tare ii e frică să nu îngheţe sau să n'o mă- 
nânce lupii, bordeiul fiind în margine de pă- 
dure, la o bună bucată de orice sutlare ome- 
nească. 

Bietul om—și ca el mai sânt vreo trei—cere 
să fie adusă și fetița, dacă mai e vie, și nu 
se poate altiel. 

Multă gălăgie face însă, Scărlătescu, tânăr 
şi cunoscut negustor din Bucara Nouă, aprig 
cerb, cap limpede şi voinţă promptă, sullet 
sârguincios şi inchegat, a cheltuit mulţi bani, 
a făcut jertie pentru mişcare; e gata să mai 
lacă ; necazul mare e că a fost ridicat in zori, 
şi lăsat cu prăvălia deschisă, conturile nein- 
cheiate, câteva polițe pe piaţă, și la tejghea, 
nimeni. EL ţipă la colonel, gesticulează, se 
plimbă furios și ameninţă cu greva foamei; 
cuvântul electrizează: 

— Da, greva foamei, asta-i soluţia. Ce stăm 
așa, să-și bată joc de noi o administraţie de 
beţivi şi de șnapani! 

Cuvântul a solidarizat intreg salonul; nu- 
mai spionii şi agenţii provocatori se simt 
strâmtoraţi , ei n'au nimic cu autoritatea, dim- 
potrivă, şi ii vezi întâia oară stingheriţi: le 
Jipseşte revolta. 

Dar cuvântul ajunge departe, până la direc- 
ţiune; el pune în panică administraţia, plu- 
tonierii încep să fortotească, colonel Vasile 


FORTUL 13. 235 


Marin se întoarce: roşu, apelpisit, agitat: par- 
că i-a născut o noră. 

— Nu, greva e o neghiobie, cerbii trebue 
să lie oameni raţionali, nu duce la nimic, 
aduce boale, strică stomacul, tenul! 

Se constată că autoritatea are grozavă 
teamă de consecințele grevei — mă rog, nu- 
mai intirmeria, cât trebue să o chiverniseşti 
şi pui la punct, ca să îaci față atâtor cazuri 
de boală şi crize! Şi asta când aiopt, nouă, 
hai, zece deţinuţi, dar două sute nouă zeci, 
cât sosise din prima zi, şi câţi vor mai veni ? 

Argumentele avuabile, cât şi inavuabile, ale 
colonelului — oricât de mult îl iubeau cerbii 
— nu duc la nimic; greva rămâne în cerbi, 
cerbii în grevă. La bucătărie, lon a luat 
măsuri de cină numai pentru salonul 1, unde 
ideia nu prinsese încă. 

Seara cade la inchisoare, repede. Gerul e 
şi mai aprig. Puținele geamuri din ferestre 
aprind flori de ghiaţă, edelweisuri, talpa-gâş- 
tei, picioare de păianjen, plante şi animale 
care dispăreau încet pentru lumea de aici, 
într'o lume de închipuire şi amintire. 

Viscolul însuşi, oricât de ingrat vuiește 
prin ganguri şi spulberă până'n pragul bucă- 
tăriei, se desbracă parcă de asprimea lui 
elementară şi, impletit cu amintiri de copilă- 
rie, devine sorcovă, pluguşor, stea; urcă la 
fereastră ca 0 staiie, cu toată poezia lui de 
acum interzisă. 

Copiii trebuiau să umble cu colindul, cu : 
steaua la ora aceasta; asta, ceva mai încolo, 
dincolo de ziduri, în sat... la oraş. E 30 Decem- 
vrie : mâine seară, revelionul... poimâine, Anul . 
nou... Sf. Vasile... Bobotează... 


„236 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


„„Ce nume sânt astea, ce sărbători...? Când . 
am mai auzit de ele...? Adevărat că am un 
unchiu pe care îl cheamă Vasile ?...... că 
odată aveam o slujnică pe care o chema Va- 
silichia, care se îmbăta regulat de ziua ei, se 
certa cu mama şi apoi se trântea în pat şi 
plângea ?... Că surorile veneau dela pension 
ca să petreacă vacanţa, şi fratele dela Şcoala 
de poduri...? 

„Mamă, tată... îraţi... surori... l-am avut 
cândva..? Unde am mai auzit de aşa ceva?... 
Florin, Mircea, Gica şi Viorica 2... Unde-am 
mai auzit de aşa nume?... Nume ciudate... 
ireale... Nume curioase... Curloasă lume... 

Şi seara se lăsă peste deţinut, o seară cum 
n'a mai tost şi nu va mai îi, o seară cu gratii 


a 


şi sentinele pe sus, cu un câine ciudat prin 
curte, îlori, talpa-gâștei, paianjeni cum n'ai 
mai văzut... în geam; cu nume ciudate, de 
persoane de care pare că habar nu ai, de 
care nu ştii unde ai mai auzit ; cu atâtea 
fiinţe şi lucruri intrate ca'n pământ... cu tine 
chiar sub pământ... 

Ha, dincolo de pătrățelele acestea de fier, 
e spaţiu şi lumină ?... dincolo de șanț, sânt 
urcuşuri, și clădiri... străzi... restaurante, hote- 
luri, baluri... Ciurezu, pe care l-am văzut 
azi noapte la două. e şi azi la Corso... şi 
face inainte ochi dulci brunetei cu nasul lung 
din faţă !.. pe ziduri, alişe de conferințe, 
teatru... cinematograi... la Dalles, ciclul Crite- 
rion... ori Poesis... La Noil, același Krysler în 
vitrină... la Minerva Palace... doamna Marţipan 
mai stă goală, in odaie, dimineaţa, câte două 
ore, scoțându-şi perii și făcându-şi  pedi- 
cura ?... prinţul Ghika, cu capul mare și 


FORTUL 13 237 


cățelul mic... şi l-a pierdut, mi se pare (căţe- 
lul, nu capul)... plânge'n ascensor și spune la 
toți că a luat doliu pe viaţă... uite în hall şi 
pe secretarul de legaţie incurcat cu Simone... 
pe ataşul ungur, brr... antipatic... pe celălalt 
care bea cocaină... în bar, tot frumoasă, d-na 
Nanu... cu fosta ta prietenă, Nadya... bărbatul 
întârzie dinadins... norvegianul cu artista dela 
Zigzag, căruia i se scurg şi acum ochii după 
Mandrea, uite-l dincolo, la masă, „frais et 
dispos“ că a dormit azi, şi a scăpat de vreo 
nouă legătură cu o maitressă... 

Şi aceea e casa unde stă Francette ?... pa- 
tul ei... In vila aceea stă Flopi... şi Maud... 
magdalenă brună... dar tot aşă de vinovată... 
Dincolo, femeie desăvârşită, Elva, ...blondă 
dela Nord... lar colo sus, în oraşul de brumă... 

„Şi dincolo, mai departe, în colțul de pro- 
vincie, mama... uscăţivă și albită, căutând, 
cu ochelarii pe nas, ştiri despre tine, la jur- 
nal... îratele, în birou, toată ziua cu teleto- 
nul la ureche... surorile... nepoţica... dând buzna 
la Siguranţă şi întrebând unde eşti, ce-i cu 
tine... unde te-au dus... 

Seara se lasă peste deţinuţi... cu astiel de 
întrebări, cu astiel de ciudate fiinţe şi lucruri... 
cu nume de cari nu ştii unde parcă ai mai 
auzit, cu atâtea case şi oraşe intrate sub pă- 
mânt, cu tine chiar sub pământ... o seară ca- 
raghioasă... cum n'a mai fost şi nu va mai îi... 

"întâia seară de puşcărie naţională... 

— Ha, caraghios, nemaipomenit de cara- 
ghios — sare domnul Eulampe din pat, ca 
un Cocoş de munte. 
 — Ce e, ce-i? se alarmează Ficu. 

— Auzi că am un îrate Mircea! 


238 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Ai înebunit ! Strănută de trei ori şi zi: 
apsisisidria. 

— Măgarule, şi p'asta o ştii dela mine ! 

Domnul Eulampe, după un sistem propriu 
de terapeutică nasalo-moralo-tilosofică,  stră- 
nută de trei ori, şi spune: apsisisidria. Venit 
la realitate, se miră văzând cerbii, care 
intr'o rână, care în picioare, toţi cu ochii pe 
tereastră, așteptând, urmărind ceva, să vie la 
geam, să intre în casă... așteptând să-i cu- 
prindă parcă un adevăr, 0 realitate... 

— Ha, ce poveste de necrezut mal e şi 
lumea asta... 

Ficu Rubin înţelege şi el, şi îngheaţă. 

—... E atâta tăcere — clănțăne el din dinţi 
_ că dacă arti primăvară, ai auzi melci sco- 
țând coarne boiereşti şi viermi eșind din 
gogoşi de mătase... Ai auzi răsărind ghiocei... 

— Dacă ar îi primăvară... 

Prin colțuri, călare pe scânduri, pe mesele 
dela mijloc, cu mâna la cap, cu fruntea cobo- 
rită ca niște statui degradate, iegionarii au 
incremenit la jocuri de ţintar. Umbrele au 
inecat patratele de cretă sau de creion din faţă 
şi numai boabele de fasole ori de porumb mai 
scot ochi albi, ochi galbeni, de ciudate insecte 
fără trup... 

— Iată, cel puţin, o realitate — gângăveşte 
la rându-i domnul Eulampe. 

ŞI lumina se aprinde... un singur bec pentru . 
toată încăperea, prin unghere o seară perma- 
nentă, seara deadineauri, adastă ; alară, sus, 
pe creneluri, sentinela, cu concursul noptii. 
ia chipuri fantomatice. 


Lemnele au sosit... Noaptea e asigurată... 


FORTUL 13 239 


Câţiva iau să despice butucii pe coridor. Ion 
dă ordin să care câteva braţe la bucătărie, 
generalul intr'un colţ, cu un întreg stait, chib- 
zueşte măsuri de ordine şi gospodărie ; se 
desemnează comandanţi pentru fiecare dormi- 
tor, ajutoarele lor; apoi echipele ce vor 
face de planton ziua şi noaptea, vor pune în 
loc, şi deschide ferestrele ca să aerisească 
din ceas în ceas, vor servi la masă, vor mă- 
tura şi spăla, vor păzi şi îngriji pe bolnavi; 
după catalogul pe care lon l-a scris cu flori 
şi chenare colorate, în ordine altabetică, fie- 
care cerb va îi cel puţin odată pe zi de 
rând la unul din servicii; numai generalul e 
scutit, dar el tace de serviciu la toţi şi la. 
toate. 

Fereastra s'a deschis, viscolul dă buzna în 
sală ; zăpada sună ca o chiciură, cade ca un 
prai insectivor; în odae miroase a un fel de 
desintectare. Un legionar ia vătraiul, îl vâră 
cu greu pe după bocancii jucătorilor de țin- 
tar, mătură; unii au început să cânte, mulți 
lredonează de bucurie că şi-au încolţit prietenul: 

—_He-hei, trei morişte! Mai vrei ceva?,. 
strigă Onisilor Crai, de curând convertit la. 
religia ţintarului. 

Pe coridor, în salonul 2, la bucătărie, gru- 
puri fac coruri legionare. 

Domnul Eulampe, după un moment de vid, 
s'a pomenit călare şi el pe o scândură. Din 
buzunarul vestei scoate un tibişir albastru, 
cu care totdeauna face semne în cărți, 
trage un patrat mai mare, apoi unul mai 
Mic, un altul şi mai mie înăuntru ; leagă 
colţurile cu câte o diagonală, le tae la mijloc 
cu o cruce... 


240 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Ştii să joci ? 

_— Cred că mai mi-aduc aminte... 

— Să vedem, n'am mai jucat de cel puţin 
20 de ani... 

_— Ce iei? Porumb ? Fasole ? 

— Fasole. Hai ! 

Primul joc_îl câştigă Ficu. In sală aerul 
e aproape curat. Dela sobă vine o căldură 
de cuptor de ţară, lumina parcă a mai 
crescut. i 

— Uite, dragă mon cher, plăcerea mea în 
viaţă, îşi pune Ficu mâinile în vestă. De 
când visez eu, parol, să ajung aşa ceva, intr'o 
sală mare, cu căldură şi lumină gratis, chi- 
biţi berechet imprejur, cu ţintar sau table 
înainte, o cateluţă pe care s'o plătească celă- 
lalt, şi nicio grije, deja, pentru ziua de 
mâine... in 

— Nu ţi-e rușine, măi, care cateluţă ?... 

_— Ei, ai văzut joc de table, fără cafeluţă ?... 
Dulce, fiartă bine, gingirlie.... Cu cine vor- 
beşti ?... Eu sânt Ficu Rubin, tiu de papa mi- 
sit... şi nu-i la Larousse, dar, toată lumea 
ştie că misitul e un evreu cu nădejdea la 
creştini şi sinagoga la cafenea... 

— Atunci, poltim, comandă cafeaua... 

— Ei, parcă trebue să vină-acum... Ce 
vorbă! Stai, aşteaptă un moment! Vine 
mâne, poimâine... peste o lună, un an, doi, 
cinci ! Ce te grăbeşti ? Eu nu pricep ce atâta 
grabă, moi... 

—  Discipolul lui Kyddie ! Te-a convertit, 
te-a dat gata! 

— Şi dece nu, mă rog? Dece nu? Nare 
ea dreptate ? Nu vorbeşte ea, cum spuneai 
adineauri, ca o amazonă... ca 0 femee-cen- 


FORTUL 13 241 


taur ?... Eu sânt îranc şi levent cu femeile şi-mi 
place să le dau dreptate, când o au deja... 

— Dreptate, da, cinci ani... | 

— Cinci ani, da dece nu, mă rog? Ce,e 
mult? Eu nu pricep ce atâta grabă, mă rog? 
Te goneşte cineva? Iţi pune cineva muştar 
dedesupt, gaz la tălpi? Eu, cum vezi. Am. 
stat şi-am judecat. Şi acum stau, aştept, beau 
catea, joc șah şi aştept ziua când au să vină 
ei la mine să mă roage... cu un consiliu de 
administraţie... Şi când să le spun: Nu, par- 
don, Ficu nu-i prost, ca, după ce a aşteptat 
deja atâta, să se mulţumească numai cu un 
singur consiliu de administraţie... 

— Ai să aștepți mult şi bine... 

— Mă rog şi de ce nu? Ia spune, mărog, 
ce făceam eu acum, afară? Aveam eu plă- 
cerea să stau cu tine? Să joc jah cu tine? 
Să schimb aşa vederi înalte, cu tine ? Să am 
împrejur aşa o companie ?... Ehei, vorbiam 
de lup şi lupul era deja la puşcărie!'Uite un 
şah, o tablă... deja... Exact aşa va îi şi cu 
consiliul meu de administraţie. 

La cealaltă masă apăruse, într'adevăr, un 
şah şi o tablă. 'Tablele le adusese,pe furiș, 
un legionar, din curtea cealaltă, dela un deți- 
nut în prevenţie, Galeţky, directorul unei îa- 
brici străine de muniții; şahul începuse să-l 
cioplească un legionar, încă dela prima ares- 
tare ! acum îl terminase. La el ia loc Mişu 
Beroniade, campion de şah, împreună cu un 
macedonean. Macedoneanul joacă crunt şi 
tăcut. Mişu, în bereta-bască şi îlanela de 
skyor, rotund şi rubicond, volubil, parcă navi- 
ghează pe dune de zăpadă, cântă — ai zice 
— cu grozav toc la inimă: 

16 


"242 “DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Margareto, îngeraş iubit, 
Margareto, pui de curcă chior, 
Margareto 

-reto, te ador! 


lar când zice: reto,toţi chibiţii reiau retre- 
nul şi-l strigă cât li-e gura, fiindcă ştiu că în 
clipa aceasta Mişu a mâncat lui Babanace un 
cal sau o tură. 

Intr'atâta timpul e marele duşman al puş- 
căriei, că toţi legionarii se simt transtiguraţi, 
uşuraţi, reabilitaţi — după sincopa amurgu- 
lui — numai la gândul că şi-au găsit ceva 
de lucru: un ţintar, un cojoc de cârpit, un 
lemn de vârit în sobă, sau de mângâiat la 
piept o totogratie, o icoană... 

intarul — ca oricărui neofit — dă adevă- 
rate elanuri lui Onisitor Crai; nu scosese 
un . cuvânt toată ziua și arătase aşa de 
sumbru şi clocotit, că Ficu, apropiindu-se 
tiptil de domnul Eulampe, l-a întrebat. 

— Da cine-i acest Vezuviu în ajunul erup- 
țiunii dela 79? Dacă mal stăm pe lângă el 
şi nu ne cărăbănim, mon cher, parol, că peste 
o sută de ani se vor uita la noi vizitatorii, 
ca la baso-relielurile dela Pompei... 

Acum, Onisitor e fericit că a invăţat ţin- 
tarul; bolta lui vulcanică de frunte se 
apleacă peste boabele de iasole, ca un Olimp 
inspirat peste o ogradă de orătănii. 

Cina a sosit, cu aceeaşi exaltare a pan- 
creasului la unii, sau suspin prelung, dumicat 
în măsele, la alţii. Domnul Eulampe a auzit 
pe unii din oborenii de pripas, exclamând: 

— Așa bine n'am mâncat în viaţa mea. 

Drept, îusese o ciorbă de lasole, savuroasă» 


FORTUL 13 243 


cu oscioare de slănină şi acea abureală mi- 
resmată, patina pe care odă ciorbelor caza- 
nul. 
Indată după masă, căpitanul de gardă, ur- 
mat de locotenent, sublocotenent şi un pluto- 
nier. Din uşe, plutonierul începe să numere 
cu degetul, pe deţinuţi, ca pe oi. Apelul! 
Cerbii stau nemişcaţi, la masă, în pat sau în 
picioare, cum îi surprinde momentul. 

„— 35! spune plutonierul spre căpitan. 

— Va-să-zică, 135, şi cu 145 dincolo, 280, 
5 la bucătărie, 285, 3 la intirmerie ...lipseşte 
unul, ia mai numără odată! 

— A, uite-l, Bogdan Barbara, vine pe co- 
ridor! 

— Am făcut, pardon, o libaţie — se stre- 
coară el printre oliţeri. Da nu îug, de ce 
să fug ?... Mi-a pus cineva gaz, catran? Nu 
sânt eu bine aici, nu sânteți dumneavoastră 
toți, aşa o companie nobilă și fină ! 

Ofițerii ar vrea să râdă, se abţin. Li sau 
dat instrucţii să fie cât se poate de severi. 
Sânt regimentul de gardă: paza închisorii, 
aparte de direcţia şi administraţia ei. Cei 
dinainte, fusese cu toţii convertiți, otiţeri 
şi trupă, şi au plecat acasă ducând cu ei sa- 
lutul și imnurile Crucii de Oțel. 

Atunci au fost schimbaţi, celor noi li sa 
interzis orice contact cu deţinuţii; nici o 
vorbă schimbată, niciun surâs ; căpitanul, un 
tip ţoapă-ciocoi, afişează aversiune netă con- 
tra lor, nu dă bunăseara, se opreşte pe. 
gang, ca şi când i-ar îi teamă să nu se mo- 
lipsească. Ceilalţi ofiţeri îl imită, pe cât îi 
rabdă inima, afară de unul, blond şi drăguţ, 
eu mustața'n tulei, care, din ochi şi din colțul 


244 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


buzelor, spune băeţilor tot ce ordinul şi uni- 
forma îi interzic să spună. 

Seara rezerva legionarilor, umilința su- 
premă. 

Nu dispar bine ofiţerii cu plutonierul, că 
doi vlăjeni de soldaţi, desculți, sdrenţăroşi — 
dezertori pesemne — trântesc până la perete, 
uşa sălii, şi, peste pragul de ciment, dau dea- 
dura un hârdău cât toate zilele. 

—— Ce Dumnezeu, au început cu buhaiul?! 
se cruceşte domnul Eulampe. 

Dar nu-l aşează ci bine, la perete, că un 
miros inefabil se degajă din doagele lui. Ori- 
cine putea şti acum,că nu era vorba de nicio 
pregătire de anul nou... 

Cu mâna la nas, domnul Eulampe exami- 
nează, admiră fundul pertect patinat de vreme 
şi fecale, interstiţiile  mustind incă de un suc 
special, cercurile de fier strângând cu deo- 
sebită căldură, pentru un metal — doagele de 
lemn... 

— N'ai o lorgnetă? întreabă Ficu Rubin. 
Ce să tie? Ceaun de mămăligă, samovar spe- 
cial? Aşa un colos de samovar ar lua pre- 
miul întâi, la expoziţia din Chicago! 

— Când vom pleca de aici, să-l ducem, im- 
preună cu o lingură, lui Kirițescu, să scrie 
Istoria veseliei traco-ilirice... 

— Urmare la Istoria răsboiului celui mare. 
Şi de ce nu? Parcă războiul l-a văzut mai 
mult de câta văzut puşcăria ?... 

— Ce nu pricep eu, însă, e pe unde, cum 
faci, cum ajungi acolo? 

— He, crezi că aşa o bunătate de invenţie 
p'are ea un lunicular, ceva, o şmecherie! Aşa 
un butoi prost il crezi? Mare minune dacă 


FORTUL 13 245 


n'are şi un boton electric— sistem Kleyton — 
pe jos, pe undeva, ca să apeşi şi să şi treacă 
din tine, dincolo, exact cum se ace carne de 
porc, la fabricile de cârnaţi din America. 

Cu toată buna dispoziţie a evreului, mult 
nu se putea sta în preajma noului cal troian. 

— 'Timeo Danaos et dona îerentes, scuipă 
banal un cerb, şi se depărtează. 

Cu atât mai mult cu cât câteva trântituri 
cutremură gangurile. Odată ultima toaletă 
terminată, saloanele se închid cu zăvoare 
şi lacăte. Intâi uşile saloanelor zăngănesc de 
lanţuri. Cerbii parcă și le simt de picioare. 
Apoi, poarta mare de afară, care dă peste 
pod, în curte; peste ea se lasă drugi mari de 
fier ; la încheietura lor crucişe, două lacăte 
uriaşe ies din burta meterezului ca nişte ne- 
gre tudulii, dintre picioarele unui berbec gi- 
gant de piatră. 

Ultimii paşi, cu ultimul felinar şi ultimele 
ordine, dispar. 

Şi grea, bolnavă şi lăuză, ca o bivoliţă pe 
oală, noaptea, se lasă peste hârdău şi puşcărie. 

Deţinuţii abia acum pricep. Toate zăvoa- 
rele lumii, toate construcţiile își cedase parcă 
tablele şi drugii, tot fierul ocnelor se vărsase 
şi turnase în cercuri intinite, de metal, care-i 
incolăceau, îi strângeau, îi inăbuşeau, făceau 
să pleznească trupul din ei, dogorit. 

Ce erau ei, mai mult decât hârdăul de ală- 
turi, cu el amestecați, ca şi el rostogoliţi, 
peste şanţ, în margine de societate? | 

Aşa dar, dincolo, la doi pași, satul. Mai de- 
parte, oraşul... Casa lor. Se duc poate acasă... 
Au ajuns. li primeşte cineva, stau la masă, de 
vorbă, vine cineva... 


240 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


O singurătate nestârșită, opacă, ii acoperă. 

Şi oricât ştiau că mâine vor îi altfel, şi 
poimâne și răspoimâne, şi oricâte zile vor 
veni; că aceste zile,le vor apuca de coarne, 
le-or răsuci gâtul, le-or stâşia pe toate voini- 
ceşte, ca pe nişte oi supuse şi aduse ofrandă, 
în  holocaustă  nestârşită, crezului legionar, 
oricât ştiau că vor câlări săptămânile 
şi lunile şi anii negri. ca pe nişte cai 
de stepă, cu biciul în vânt, sim chiote de: 
“Trăiască legiunea! — ei, cerbii vieţii și ai 
morţii— clipa aceasta, aturisită, minusculă, in- 
vizibilă, iluzorie, n'o puteau călări, n'o 
puteau stăpâni. 

li stăpânea, dimpotrivă, ea, ca un morb, ca 
un junghiu, ca un omen. 


In genunchi, pe scânduri, sau într'o rână, 
sau ridicaţi pe jumătate, sau în picioare, prin 
odaie, aşa cum i-a prins clipa de rugăciune, 
cu părintele Joia în frunte, pe ciment, ei îşi 
duc mânile la piept, dar mai mult decât să 
şi-l apese, ei ar îi vroit să-l destacă in bucăţi, 
şi să-l arunce cuiva... 


„„Cu noi este Dumnezeu... 
Imțelegeți neamuri şi vă plecați, 
Căci cu noi este Dumnezeu... 
Doamne al puterilor, fii cu noi... 


In genunchi, lângă prietenul său, Ficu Ru- 
bin, pe patul de scânduri, cu faţa la perete, 
incordat ca la un altar, parcă ar vorbi cu 
îngerii. Vocea lui e una, dumnezeul lui e 
unul cu al celorlalți. Dela întâia reluare, 
ştie rugăciunea aproape tot așa de bine ca 


FORTUL 13 247 


şi ceilalţi. La a doua, își urcă vocea ca un 
soprano minor, în corul dela Bălașa. 

Numai nu se închină, se apleacă peste 
domnul Eulampe:, 

— Aşa o frumoasă bucată! Cum n'avem şi 
noi aşa o bucată! Nu cumva mi-o poţi pro- 
cura deja în idiş... 


Ca în ajun, deţinuţii au adormit care cum 
au apucat, îmbrăcat, desbrăcat, acoperit cu o 
manta, cu o ţoală, cu capul în mâni, pe că- 
ciula indoită, sau pe scândura goală. Numai 
cei cinci își potrivesc gâtul, ceafa, umerii, pe 
rogojini și pernele de pae — un îel de adap- 
tare la ghilotină. Domnul Eulampe îşi im- 
parte rogojina cu Ficu. Acesta şi-a întocmit 
hainele trumos, şi le-a aşezat dedesubt, şi 
doarme în cămaşă, parcă vrând să arate cât 
e de curată, ca atâţia de rasa lui când mă- 
nâncă vara, la restaurant. 

Aceleaşi poze scârboase, indecente, barbare. 
Unii au şi început să siorăe. Valuri de ma- 
laci ies din mâlul somnului, inundă încăpe- 
rea; apoi leii, tigrii, jaguarii, toată jungla 
subconștientului... Oiticosul îi reduce la or- 
dine cu tusea lui de pe altă lume... Toate 
storăelile tac... apoi tot simultan reîncep, urcă, 
se încalecă, se provoacă una pe alta, ca ani- 
male ce sar mușca și întărâta în cușcă. 

— Ciudată această sincronicitate a storăeli- 
lor... Ai zice că se simt, se pipăe una pe 
alta... Acte de pură nesimţire, brute, meca- 
nice, şi totuşi parcă având sensibilitatea lor, 
o corespondenţă tacită—vorbă să fie „tacită ! 
Dar de ce? Ce e acest concurs subteran? 
Sânt atinităţile, sânt actele de solidaritate, de... 


248 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


sociabilitate ale subconștientului din noi — 
lilosotează domnul Eulampe, ridicat pe jumă- 
tate, la un urlet de tapir pornit dela poalele 
Vezuviului, cum ar spune Ficu Rubin, adică 
din craterul vocal al lui Onisitor Crai. 

Domnul Eulampe priveşte asistenţa. Numai 
generalul. doarme ca un copil, pe burtă, şi 
așa de îericit... el, care adineaurea tuna şi 
fulgera împotriva ignominiei cu hârdăul. La 
un bătrân, ca dânsul, problema scaunului e 
mult mai gravă. 

— Lăsând la o parte fondul... moral al. 
chestiunii! deocamdată interesează fundul 
pârdăului. Ăstai scaun? cum? pe unde? 
Ratailă, Niţă, ce facem noi în noăptea asta? 
Lasă—aşa şi pe dincolo!... mâine le arăt eu! 
Deocamdată, pentru noaptea asta, generalul 
a ordonat, ca să ne exprimăm, nu în termenii, 
ci aproape în termenii săi: „greva urinei şi 
rahatului !“ 

Domnul Eulampe vrea să știe cam în ce 
măsură, greva s'a executat. Se dă jos, îşi 
pune ghetele, se uită... mai mult de un siert 
se şi umpluse; când, cum? poate prin buto- 
nul electric sugerat de Ficu! Aspectul e in- 
descriptibil; domnul Eulampe se intoarce ca 
să nu amețească, face paşi rombici prin 
odae, plantonul moţăe la un colţ de masă, cu 
nasul într'un ţintar; pe masă, afară de nas, 
un ceas de buzunar, ca să știe când va trezi pe 
următor ; mai încolo, lampă de gaz (becurile 
se sting la miezul nopţii); domnul Eulampe 
pune un lemn în sobă, deschide fereastra; 
câţiva deţinuţi prea desveliţi se mişcă; unul 
dintre ei, Cătălin, al doilea frate cu blazon, 
viu ca un şarpe, cu profil de pasăre de 


FORTUL 13 249 


pradă, cap nobil şi distins, s'a desvelit de tot, 
dar nu de îrig... se sbate în somn, visează, 
strigă, ameninţă ; visează că vor să prindă pe 
irate-său, că. vor să-l omoare, îl cheamă cu 
un geamăt sfâşietor. Domnul Eulampe îl 
aşează mai bine în pat şi-l înveleşte; doarme 
acum liniştit. 

Domnul Eulampe se duce iar la fereastră, se 
ridică pe o bancă; sprijinit în palme lipeşte 
capul de gratii: 

— Postul Nr. 7, bineee...! 

— Postul Nr. 6, bineee! 

De o parte şi de alta a infinitului, două 
matahale există, se măresc una din alta, se 
înalță apocaliptic; hârdăul în blănile de lemn, 
sentinela în blana de berbec crescută cu 
umbra; amândouă parcă îl fixează, îl încer- 
cue, îl ţintuesc; domnul Eulampe caută scă- 
pare, în alte lucruri: un îelinar,un stâlp de 
piatră, o mogâldeaţă de nisip, dar, pe cât de 
nemişcată stă sentinela, pe atât de mişcătoare 
sânt acestea: ele fac capete, trupuri, membre; 
nimic mai întricoşător ca aparențele vii ale 
neinsutleţirii, şi ca neinsuileţirea aparentă a 
lucrurilor vii. 

La ţară, noaptea, pe poteci de taină, dom- 
nul Eulumpe, copil, avea adesea sensaţia ace- 
stei contuzii — amestecul acesta ilicit dintre 
misterul morţii şi misterul creaţiei; un ciot, 
parcă deodată, prindea cap şi cioc şi deve- 
nea un barbă-cot, năuc şi hâtru, o tulpină 
de mesteacăn se săruta subit, cu luna, lumi- 
nându-se în boi de femee goală, cu două 
noduri întruchipând gurguiul sânilor şi o scor- 
bură păroasă, adâncul umbros al coapselor. 
Copilul făcea ochi mari la ele, şi cu cât se 


250 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


uita, cu atât acestea mişcau mai ciudat, prin- 
deau mai multă viaţă, îl chemau; în jurul 
lor, o piatră de hotar, un tumult, mai încolo 
un gard, un cap de scândură, prindeau viaţă, 
forme omenești, şi-i făceau semn, copilul se 
da inapoi speriat. o lua în goană pe cărare 
— când, la o cotitură, iată jos, în marginea 
drumului, o mogâldeaţă, un cerşetor, un va- 
gabond, cu căciula ţuguiată şi o manta de 
sac pe umeri, încremenit parcă de veacuri, şi 
fixându-l cu ochi după lumea cealaltă! Ce 
era mai întricoşător? Mesteacănul cu-boi 
vorbitor de femee, sau moşneagul cu încre- 
meniri de stană de piatră? Amândouă deopo- 
trivă, un interlop al creaţiei, o mezalianţă de 
mistere, tranziţia incongruă, iraţională, para- 
doxală, dela moarte la viaţă, dela viaţă la 
moarte, şi, cu aceasta, aducerea neașteptată, 
a copilului, din poala mamei, în pragul mi- 
nunei... 

Aceeaşi sensaţie, domnul Eulampe o încerca 
si acum, când, dela hârdăul prozaic, trecea 
în intinitul interzis, la o sumă de lucruri ce 
inviau pentru el neaşteptat. El vedea o femee 
despletită, răstrunchindu-se din trunchiul sal- 
câmului bătrân, din curte, un barbă-cot dând 
hâtru dintr'un cap de tulă, un jandarm Coco- 
țându-şi coilul pe fruntea felinarului din fund, 
şi toate lucrurile dând să ia viaţă şi să se 
miște cu acestea. Când, ridicând ochii mai 
sus, pe coama fortului: sentinela, cu toată faţa 
intoarsă spre el, nemișcată, in şuba patrată, 
țintuindu-l cu privirea, dar cu o privire inghe- 
țată, fără pupile, fără gene, din orbite numai, 
ca de mort ridicat cu sicriu cu tot, in spinare. 

Domnul Eulampe avea un [ior, şi-şi întor- 


FORTUL 13 251 


cea, ochii; dar jos, lângă fereastră, altă sen- 
tinelă, il fixa la îel. El nu știa că, după 
douăsprezece, un alt post se instalează chiar. 
jos, în. curte, la fereastră; dar ce-l îixa aşa 
de parcă ieşise din pământ? domnul Eulampe 
vrea să-și ia ochii, dar nu mai poate; cei doi 
stau față în faţă, se privesc ca pentru o veş- 
nicie, încremeniţi unul într'altul; când, în do- 
sul santinelei, apare o alta! în dosul acesteia, 
alta, la tel şi alta, şi alta, în îață, în flancul 
stâng, în îlancul drept, monoame nestârşite de 
sentinele, toate de aceeași mărime și formă, 
înghețate, privindu-l necruţător, din îunduri 
de orbite... 

— Postul Nr. 6, bineee! Postul Nr. 7, bineee! 
Postul Nr. 6, 10, 100, 100.000! 

Domnul Eulampe cade ca dislocat dela fe- 
reastră, dă peste lemnele de lângă sobă, ire- 
zeşte din somn pe câţiva, inveleşte din nou 
pe Cătălin, dă bună-seara noului planton, 
joacă cu el o partidă de ţintar, se ridică și 
întinde: 

— Cât să fie ceasul? 

— Două şi un stert. 

Cască incăodată, işi pipăe coastele, ce-l doare 
mai mult? omoplatul stâng; se va culca atunci . 
pe dreapta. E şi mai sănătos, inima... 


XII 


A doua zi dimineaţa, un soare spectral, un... 
soare somnambulesc pornise de mult din Bu- 
cara, călărise destul, trecuse peste sentinele 
şi se cățăra acum pe ghereta postului 7, da 
o raită în lungul crestei, încăleca pe un crenel, 


252 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


clănțănea ca un Miky-Maus mut, se lungea şi 
incerca o îugă de Bach pe orga olanelor ; 
strâmba din nas şi se da jos pe burlan; din- 
tr'un salt era la gratiile salonului Nr. 1, le 
tencuia cu o mistrie vagă, îşi prelingea cio- 
lanele, şi dintr'un alt salt, era în odaie; se re- 
pezea la sobă şi tăcea un sgomot internal cu 
grătarul de cenuşe, constata că nu mai sânt 
lemne, şi trimetea după ele pe deținutul de 
serviciu, descuia valise, scotea două săpunuri 
şi trei prosoape, de sub căpătâe, se gurgarisea 


pe spinări voinice, înjura în barba generalului, 
şi, obosit, se lungea deacurmezişul, pe scân- 
durile golite de locatari ; apoi întindea o mână 
de schelet și apuca de nas pe Ficu Rubin — 
şi lui simpatic — în vreme ce, cu dreapta, îu- 
rișa în buzunarul din dreapta al blanei dom- 
nului Eulampe Sibică, un plic cu o scrisoare. 
Misiunea terminată, sărea dintr'un salt inapoi 
pe gheretă. 

Domnul Eulampe, băiat simţitor, tresărea 
imediat; se treca la ochi, lăcea cu mâna ve- 
chiului prieten, Apollo, venit la Dumbrava pe- 
semne pentru cură de slăbit, il urmărea dis- 
părând după ziduri, îl uita; se facea apoi că 
iși caută pipa, în blană, pentru primul fum 
matinal, când colo, era numai, ca să dea de 
scrisoare ; o destăcea îebril. 

— Exact! Scrisoarea dela Kyddie! Se putea? 

Dar o misivă oarecum excentrică: un singur 
sfert de coală, pare-se din aceeaşi familie nu- 
meroasă ca foliul de eri, dar nu scrisă după 
sistemul obişnuit, roman, arab, grec sau iu- 
daic, ci mai mult hieroglilic, intrebuinţând fi- 
guri în loc de îraze, şi aceste figuri erau: o 
cruce mare... la fiecare braţ al ei scris, ori- 


FORTUL 13 253 


zontal: a) prin foc şi sabie, b) pe viaţă şi pe 
moarte, c) trăiască moartea-jertia naţională; 
d) Kyddie. 

Pe verso: o singură svastică având jurim- 
prejur în cerc, îel de fel de membre dulce 
mutilate, — capete ieşite galeş din îurca piep- 
tului, îurci scoase din ţâţâne, îluere strivite, 
peroneuri făcute siredel, coaste, vertebre bine 
numărate — acestea, ca membre externe, or- 
ganismul intern fiind reprezentat din inimi în 
furculiţe, bojoci la îfrigare, rânze, spline şi 
pancreasuri desaiectate, membrele toate pre- 
supunând a îi, după îrancheţa îngenuă a unora 
dintre ele, de origine necreştină, și făcând, în 
jurul svasticei, un fel de „assiette anglaise“, 
un „mixed grill“ sau ciorbă naţională de mă- 
runtae, pe care un Champollin ar îi savurat-o 
pentru perplexul ei şi tradus-o pentru British 
Museum, sub eticheta: Hora schingiuirilor an- 
tisemite. 

Nu mai puţin interesantă, cerneala, în care 
erau hieroglifiate aceste couă pagini format 
quarto; şi ea nu era nici antracenul obișnuit, 
nici negrul perimat, nici acel verde care se 
vede usurpând — pe nedrept — antracenul în . 
unele birouri poştale, nici violetul clandestin 
al cernelei simpatice; ci un roşu violent, pe 
alocurea începând să devină cărămiziu, dar nu 
mai puţin un roşu categoric, de sânge înche- 
gat, în care adresantul putea uşor recunoaşte 
sângele albastru şi scump, al unei eroine de 
familie, 

— Asta a 'nebunit; mă vrea acuma şi vam- 
pir! Eu nu pot să beau asta!.se răsuceşte în 
blană posesorul nemaipomenitei epistole. 

— Ce-i asta? — se trezeşte Ficu — sânje! 


254 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Sânje de creştin! Aivei! Dacă-i vorba de 
băut, dă-mi mie, tot sânt evreu! (Apoi, după 
o prelungă examinare a svasticei.) Dela cine! 

— Delu cine! 

— Dela cine? Dela aşa o eroină cu curaj, 
Klitemnestra, Walkyria, Brunhilda aia? Dela 
Kyddie Baranga? Și ce-ai spus tu căn- 
seamnă Kyddie pe englezește? amazonă, fe- 
meie-centaur, rinocer? 

— Cum ai dormit? vrea să schimbe vorba, 
interlocutorul. 

__ Ca un seneşal întrun basm din o mie 
şi una de nopţi... Ca un înger pe un nor! 

— 'Te simţi bine? 

_— Ca un dolar inainte de criză, ca Banca 
Franţei sub guvernul Poineare. 

— Vezi tu, Ficule, ce inseamnă ochii... 
ochii !... te uiţi la ea,ce! un pumn de carne... 
e drept, sâni pietroși... dar o ciosvârtă de 
femeie... 'Te uiţi insă, în ochii ei mici şi ne- 
gri, ca doi licurici cari şi-au pierdut şi-şi tot 
caută lumina, şi atunci înţelegi: Kyddie Ba- 
ranga |... 

—— 'Teribil trebue să fie să taci dragoste cu 
aşa o femee!... Asta mi'nchipui eu că e, cun 
să spun, cum ai mânca loc şi înghiţi săbii, 
fără să fii Indian de profesie... 

— Dar să mă lase, dragă, în pace, cu săbiile 
ei, cu tot... Sânge, membre, bojoci la îri- 
gare!... Ce sânt astea 2 Ce sânt eu vinovat... 
ce am făcut eu... eu am venit aici să stau câ- 
teva zile... să mă refac, să mă reculeg... 

— Să-ţi strângi memoriile, ha! Ei stai, 
dragă mon cher, al meu, că, nu-i aşa... De- 
stinul, în primul rând, destinul... vorba ei şi-a 
lui Bernard Shaw, eşti omul destinului! Esti 


FORTUL 13 255 


chemat la o mare misiune, şi d-ta vrei să te 
cheme cuţu! — şi să pleci la Călimăneşti... 
Aşa, ca un director de minister... Cu 20.000 
de lei pe lună, plus indemnizaţie de chirie! 
Şi pe noi cui ne laşi, mă rog ?... Noi şi cauza?... 
De ce ne-ai adus aci, mă rog? Eu... Kyddie 
Baranga !... Oare ce spuneai că'nseamnă nu- 
mele ei! 'Teribil, domnule, teribil, să dormi cu 
așa o lemee... trebue să îie așa, cum să spun 
eu, mai precis, cam cum te-ai culca cu un ja- 
guar... Nu cumva are o prietenă, ceva, să-mi 
scrie şi mie, îie şi numai la maşină, așa un 
manifest! Bat cu el toate reclamele ameri- 
cane! Hei, ce-i asta, cum? drace! uite colea, 
vorbeşti de lup, şi lupu-i în buzunar! Uite 
deja manitestul !... 

— Na, ţi-a scris şi ţie jaguara! 

— Papa, dela papa, e dela papa! sare în 
sus şi sărută Ficu, ţidula. 

— Dela domnul Smarald, ăăă... Rubin! Ce 
„spune? 

— Ha, spune... spune, vezi? ce spuneam 
eu! spune că din Văcăreşti și până'n Parcul 
Filipescu, umblă zvonul că sânt erou... că nu 
mă credea capabil de aşa un curaj nebun... 
că să stau aci cât de mult, dacă se mănâncă 
şi bea aşa de iettin... 

— Şi eventual să îaci chiar abonament. 

— Că mama a pierdut trei kilograme de- 
când sânt eu arestat, dar în schimb acţiunile 
lui au crescut 50 la sută... 


— Nu văd ce legătură are puşcăria cu ce- 


realele... 

— Ei ştii, ei, asta-mi place!... Parcă. Rot- 
schilăd n'a făcut avere de pe urma lui Napo- 
leon... Dă-i voie atunci şi lui lozei Rubin ce- 


256 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


realist, să vândă grâu şi porumb de pe urma 
lui Bogdan Barbara! 

— Şi, afară de cereale, ce mai spune? 

— A, spune... spune... (descifrează cu greu), 
că sora dela el, tanti Rose, o cunoşti, imi tri- 
mete sărutări şi întreabă cum o duc. Biata 
soră dela papa, am să-i răspund chiar acum 
pe dos, şi să-i spun că Bogdan Barbara e gras 
şi rumen și frumos deja, ca un rododendron ! 

Dar rododendronul n'apucă să întoarcă foaia, 
că, în salon, dă buzna o droaie de cerbi. Pe 
braţe duc un fel de tron. Pe tron, radios, ge- 
neralul, ostentativ pieptănându-și barba cu 
peria de dinţi. 

—— "Tronul lui Pomponiu! Păzea, tronul lui 
Pomponiu ! 

— Incet, hohooooop! 

Liberţii depun letica în mijlocul încăperii. 
Dar nu-i un tron; e numai un scaun-closet, 
proaspăt făcut, de deţinuţi, din scânduri, cu 
piedestal pentru picioare, şi celelalte... Gene- 
ralul e atferat, explică lupta cu colonelul, 
cum l-a convins că hârdăul nu-i comod, şi că, 
cel puţin, pe coridor să poată așeza acest „pen- 
dant“, „pentru exigențe mai diticile“. Prezintă 
asistenții pe noul sosit, şi-l expediază cu un 
gest, atară. 

Intre timp, alți noi sosiți se arată: aceeaşi 
strânsură ca în ajun, cu câte un cerb, doi, 
adevăraţi, printre ei, dar cel puţin aduc veşti, 
nu tocmai bune; în oraş, consternare de pe 
urma buclucului, crucea de oţel, devenită 
odioasă, mulţi o cred sfârşită, e drept, capi- 
tala a și fost totdeauna guvernamentală; gu- 
vernul, pornit pe represalii nemaipomenite, 
proces monstru, condamnări excesive, până 


FORTUL 13 257 


acum, numai, vreo câteva zeci de mii de ares- 
tări, toate închisorile ţării gem, unii mor de 
frig şi toame, alţii sânt scăpaţi de sub escortă, 
şi împuşcaţi... 

— Vezi, jubilează Ficu, vezi că Kyddie avea 
dreptate! Ce sânt cinci ani, mă rog, la toate 
astea? Kyddie Baranga. Aşa un nume. Și 
nu-i măcar un pseudonim! 

„La laşi, studenţii s'au blocat in cămin, 
trupe jurimprejur; nau de trei zile apă, 
unul a tost impuşcat pentru că întindea peste 
zid, celor dinăuntru o pâine; un altul, la Con- 
stanţa, fiindcă lipea un afiş; dar se vorbeşte 
de împuşcarea câtorva din fruntaşi... Moţu... 
Al. Cantacuzino... Ciumetti... Bătrânul Jelea, 
intr'o carceră infamă din Ardeal... A fost 
arestat din tren... 

— Dar liul? întreabă mai multe voci. 

— Şi despre el sa spus... dar apoi s'a des- 
minţit... se pare că e scăpat, chiar în afară de 
orice pericol... 

— E adevărat, la Castel? 

— Mister... 

— La Mareșal ? 

— Mister!... 

— La Moţi, la mahala, la Mussolini... 

— Se pare, la un loc foarte sigur în preaj- 
ma Bucureştilor.., 

Cerbii îreamătă, respiră. Ochii tuturor, 
înalță o rugă pentru cerbul cel mare. 

— Dar despre noi ce se spune? 

— Că Onisitor Crai s'a spânzurat; că domnul 
Eulampe Sibică nu mai are un dinte în gură, 
lovit crunt de comisar când şi-a scos pipa. 

— Da ce pipa era de oţel? obiectează Ficu. 

— Totuşi, în culmea emoțţiei, ci-că au 

17 


2583 DRAGOŞ PROTOPOPESUU 


luat-o drept revolver! In line, ci-că mai toţi 
ceilalţi sânt schilozi, baronul fără o mână, ge- 
neralul cu un ochi scos de către prefectul po- 
liţiei... 

— Mănâncă borş — saren sus generalul. 
Când am fost dus la el, era ucolo un subse- 
cretar de stat. L-am făcut porc şi dezertor, 
el mi-a replicat: nu stau de vorbă cu usasinii! 
Eu, asasin, aşa şi pe dincolo? Şi mă reped la 
el, atunci prefectul sa interpus, şi ma luat 
de braţe, alară; ăsta-i tot adevărul. 

— Guvernul ce face? Sa reconstituit? A 
primit Doctorul? intreabă Onisitor. 

Lumea, ocupată cu funeraliile. Dr. Angelescu 
preşedinte provizoriu de consiliu; se aşteaptă 
sosirea lui Titulescu, care, supărat de atâtea 
abuzuri și gafe, nu vrea să intre; Chinu Bră- 
tianu a sosit, proclamat șei al partidului; se 
astepta să ia el guvernul, lumea era convinsă 
chiar, până la înmormântare; dar, din poarta 
cimitirului, iată că dispare o maşină... An- 
tonescu o lua inapoi tiptil... După el, altă 
maşină dispare... Franasovici. După el, hop şi 
“Tătărăscu... Până la groapă, aceştia se subtili- 
zase ! După inmormântare, Chinu şi doctorul îi 
caută.. Au fost sustrasi, băguţi în buzunar de ci- 
neva? Nu, sânt la Chihaia)... Chiar in audienţă! 
Se reped și ei, la Chihaia... poate au lost şi 
dânşii doi convocați, dar nu le-a sosit la timp... 
Acolo li se spune că sânt, da, convocați, dar 
după masă, la trei! Dr. Angelescu și Chinu 
Brătianu, cel dintâi fiind, notaţi, incă prim-mi- 
nistru! Dar, când să iasă, iată, coborind de 
sus, in îrac şi decoraţii, cu aere de Montezuma, 
Tătărăscu : 

— Scumpii mei amici, mam sacrilicat, am 


FORTUL 13 259 


scăpat guvernul, partidul, ţara... m'am sacri- 
ficat, am primit prezidenţia consiliului ! 

După prânz era chemat Doctorul, încă pre- 
mier, săracul; el era mereu premier! In cinci 
minute ieşea ex-premier, pe piept cu decorația 
Brăbăție şi Surmenauj, acordată din graţia 
Majestății Sale pentru cei 10.500 de pereţi de 
şcoală, minus tavanele, ridicaţi de Doctor în 
Ruritania. Apoi Chinu. Acesta, se scuză căva 
sta numai un minut: 

— Veneam, Sire, să aflu ce-i cu guvernul... 
Dar am aflat între timp, dela Tătărăscu... 

— Dă-mi voie să-ţi ofer o decorație... 

Şeiul partidului istoric, se închină. Peste 
cinci minute Chinu Brătianu iese îericit, pe 
piept cu decorația: Meritul de abate apa 
în piuă. 

Acestea mi le-a spus chiar ginere-meu, se 
jura povestitorul—auzite din chiar gura unuia 
din cei doi, plecat imediat, să se odihnească 
de succes, la moșie, la el, lângă Bucara. 

— Ha, Ruritania, scuipă domnul Eulampe. 
E adevărat că Nae e arestat? 

— Incă de eri, Tătărăscu a pus această 
condiţie; cum și plecarea lui Cuiu, căzut, se 
zice, în disgrație. Ci-că i s'ar îi spus lui Căţă- 
răscu: Bine, arestează pe Nae, dar să ştii că 
el n'a făcut decât să se prevadă, şi Nae tot- 
deauna, a prevăzut exact... 

— Ce zice Titulescu? Era prieten cu Cuiu. 

— Momentan nu se ştie nimic; e la San- 
Mauricio ; a telegrafiat că nu se mai întoarce 


în ţară, nevrând să fie amestecat în eveni-: 


mente, în care s'a mers prea departe, dar se 
fac imense presiuni pe lângă dânsul. E arbi- 
trul situaţiei. 


260 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Or să mai fie arestări? 

— Pe capete! 

— Budai ghecer, budai ghecer! bate cu 
bastonul în ciment, un personaj nou, apărând 
intr'o suită de cerbi şi câteva unitorme. 

E un om gras, cu figură mongolă; pomeţii 
caracteristici, ochii şugubeţi, buzele de copil 
care cere biberonul, şi peste tot chipul: inte- 
ligenţă bonomă și iscusită omenie. Coman- 
dantul închisoarei, de fel din Dobrogea, co- 
lonel Zaiatiet, cum îi zic băieţii, sau, mai 
respectuos, Zaialiet Pașa. Orice ture e un 
pașe, dar mai ales colonel Zaiatiet, când îşi 
mișcă burta de padişah şi bate ca Sherlock 
Holmes cu bâta in duşumea; cât privește faţa 
rotundă şi rubicondă, cu surâsuri perpetue în 
creţul ochilor, când se așează dânsul, pe mar- 
ginea patului, zici că exact acolo a răsărit o 
lună plină; dacă mai scoate tabacherea de 
lemn de vişin cu două cuvinte englezeşti pe 
capac: Touch Wood (Să nu lie de deochi!) 
şi îşi bate limba cu arătătorul, işi răsuceşte 
ţigara şi-o tiveşte cu aceeaș limbă, juri că 
luna această plină e din cele mai nostime ce 
se pot cunoaște. 

— Să mă iertuţi, băeţi, eri n'am putut veni... 
am avut o recepţie de materiale. 

Pe unii ii cunoaşte dela prima arestare. In 
deosebi îl simpatizează pe Misu Beroniade. 

— Ei, te-ai intors, nu te-a răbdat inima să 
ne părăsești... 

— Ce'nseamnă budai ghecer, domnule co- 
lonel... 

— Vedeţi, dv.? la noi, când vine o nenoro- 
cire, turcul nu se vaită... ci spune numai: 
budai ghecâr, budai ghecâr... ei, trece, trece 


FORTUL 13 261 


şi asta! Aşa şi cu dv.: budai ghecăr. Câţi au 
trecut pe aici... Manoilescu .. şi-a ajuns mini- 
stru... Magearu... şi-a ajuns ministru... dar 
câţi nu? | 

— Magearu n'a fost, domnule colonel! 

— N'a tost? Atunci o să îie! 

Legionarii râd, se îndeasă în jurul colone- 
lului ; bonomia lui, o razi de soare,—în curte 
a şi început să se topească zăpada; colonel 
Vasile Marin alături, în picioare, parcă şi mai 
fericit că superiorul e aşa de bun cu „băeţii 
lui“, îl urmărește cu ochi sclipitori de bucurie 
şi parcă-i mulțumește in numele tuturor; cu 
ei doi, sânt căpitan-doctor Onotrei şi locotenent- 
doctor Rădulescu; cel dintâi, grozav de sim- 
patic: mare, voinic, piept deschis de gladiator, 
voce de bas rus, vorbeşte azi mai tare, e mai 
îndrăsneţ cu cerbii, contirmă, aproape fără să 
vrea, din ochii lui de albastru franc, tot ce 
deţinuţii ar dori să ştie. 

— Mâine vin, să vă mai văd! Lasă, măi, c'o 
să fie bine. Ceva vin vă trebue şi lăutari! 
Adorabil, să-l iei în braţe, să-l aşezi pe so- 
clul lui Brătianu. 

Locotenent-doctor Rădulescu e, cum am spus, 
mai distant; are cap de năpârcă şi soţie la 
Siguranţă. E tras de limbă cu atât mai mult, 
dar răspunde numai în doi peri. Mișu se dă 
mai mult, pe lângă dânsul, fiindcă şi acestuia 
tot el i-a căzut în graţii. 

Deţinuţii cer alimente mai bune, aşternuturi, 
lemne multe, bae, vin, contact cu părinţii, me- 


dicamente; coloneii se scuză, ordine stricte, : 


comunicare de orice îcl cu exteriorul exclusă, 
se silesc să obţină schimburi, au cerut rogo- 
jini şi pături; azi colonelul Zaiatiet a fost lu 


262 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


= 


comandament, şi a cerut ingăduirea periilor de 
dinţi, a lost intrebat: Cam de când datează 
periile de dinţi pe lume? Să fie de 60, 70 de 
ani! Ei bine, să-și inchipue şi domnii cerbi 
că trăesc cam pe vremeu aia! — a conchis 
general Mihai lon. Doctorii consultă pe loc 
câţiva bolnavi, cel cu b'enoragia la ochi e 
pansat în odaie; sa intervenit pentru tuber- 
culoși şi contagioşi, să fie separați la spitalul 
militar, dar generalul-medic a răspuns că 
oitica nu se vindecă la spital, ci la puşcărie, 
inapoi; deţinuţii la vestea aceasta scrâșşnesc 
din dinţi, apoi intonă un imn de voinicie. 

— Ssst. Nu! Nu-i voie! 

Boalele venerice fac puţină incurcătură; 
unde să se facă irigaţii? momentan deţinuţii 
n'au voie să iasă, nici până la infirmerie, ba- 
ronul are o idee: să se lungească maţul iri- 
gatorului până peste zid, să fie trecut prin 
gratii, şi aşa, dela infermerie, să se facă pa- 
cientului spălătura, în cazemate! Colonel Za- 
iatiet face ochi mici şi haz mare: ii e foarte 
simpatic, ca tuturor, baronul; mai ales că-i 
prezintă capul generalului, sculptat pertect, în 
miez de pâne, cu monoclul, detectul lui dela 
ochiul stâng, barba, bosa caracteristică, toate 
minunat reuşite: 

— Dar d-ta, ai mare talent de sculptor, ba- 
roane! ai tăcut vreo şcoală? 

— Nimic! 

— Extraordinar,. se miră Onisifor, mare au 
toritate în artă, atunci fă bine și ia lecţii. 
Numai câteva. Han nu-i nici a zecea parte! 

— Când ies de aici! Deocamdată fac exer- 
ciţii de tragere la tir! 

Lumea se întreabă, ce anume tir... 


FORTUL 13 263 


— He, colonele, tocmai te căutam — izbuc- 
neste în sală generalul, auzisem că eşti pe 
aici, ce mai faci, dragă Zaiatiet... lată-mă, mă, 
şi aici, măi, dezertorii, miniştrii ; eroii războiu- 
lui, la puşcărie! Ce mai faci, măi, îira-i al 
naibei de turc... vino să te pup... Copii, să n'o 
luaţi anapoda! Noi ne putem pupa oriunde. 
Sântem prieteni vechi; iată, se'mplinesc azi 
40 de ani bătuţi, de când ne înjurăm reci- 
proc de mamă... măi Zaialiete, măi, îţi mai 
aduci aminte Constanţa? Locotenenţi, măi! 
2b de ani, pinteni, mustăţi, para chioară, daţi 
naibii! | 

— Să ai două trese! 

— Şi să mai ai şi altceva! 

— Muştar, de pildă! 'Ți-aduci aminte de 
muştar ? 

Dar generalul parcă vrea să eludeze mu- 
ștarul... 

— 'Ţi-aduei aminte, la Britania! Damele! 
Ce făceam... 

— Când venea tată-tău, inginerul, la ca- 
pătul lunii, să-ţi plătească datoriile! Şi tu te 
aşezai în spatele lui Mişu şi făceai cu mâna. 
Dacă datorai 500, i-arătai zece degete... Adică 
să ceară 1000. 

— Şi 500 să împart cu el, porcu'! 

— Da musştaru'! ȚŢi-aduci aminte cu mu- 
ștaru'? 

— Care muștar, bre! 

— Ei, când te desbrăcai la piele, după ora 
3, te ungeai pe... piept cu muştar, şi îugeai în 


jurul meselor, în timp ce în muștar intingeai - 


un picior de pui fript, şi îmbucai, în hazul da- 
melor!... Măi, genial!... 
— Măi, ce făceam!... Da să nu crezi că şi 


264 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


aici e rău!... Tocmai ce. spuneam copiilor... 
Eu n'am pe nimeni... domniţa mi-a murit... 
războiul s'a sfârşit, n'am un îrate, o soră, o 
pisică! pe lângă mine... Ce să fac eu afară? 
Pe când asta, asta-i familia mea, Zaiaitete... 
Eu sunt aicea fericit, măi, am societate... am 
copii, copiii mei, am pe copilul meu ăla mare, 
care va veni şi el... Pe urmă, măi, săracii, ei 
suferă... nu sunt obişnuiţi... dar eu, borş lu 
cazan, am mâncat o viaţă intreagă, când n'am 
mâncat rahat, negreşit... pe scânduri, am dor- 
mit ani intregi... ce puteam dori mai mult, 
Măi, Zaiattet, aicea-i chet şi zaiafet! Au făcut 
cu mine o prostie, dobitocii, că-şi muşcă un- 
ghiile. Dacă mai lac prostia şi mă bagăn 
proces... iese o dănănae! Dar şi să mă scoată 
de aici nu le convine, fiindcă-i provoc pe toţi 
la duel... Ei, păi, asta! Mai întâi pe dezertor! 
apoi pe licheaua de Vlăduţă!... EI e autorul 
moral, nu eu! I-ai citit articolul din ajun? l 
curată instigaţie la omor... Mai grav deo mie 
de ori decât ce-am făcut eu! Că eu sunt, e 
drept, autorul moral prim. N'am incotro! Eu 
eram la datorie, comandam, vedeam că băeţii 
nu mişcă, le-am spus atunci: că... cioşilor! Și 
asta a fost tot, măi! A doua zi unul, pac! O 
luase, domnule, în serios! Eu însă, trebuia 
să-i fac că... ioşi! Comandant suprem! Du să 
ştii, dragă Zaiatiet, şi tu Marine, și tu Ono- 
frei... copii, ascultați, să ştiţi, măi, că eu n'am 
cerut comanda... nu m'am suit ca seroala "n 
copac... 

— Ştim, domnule general. 

— A căzut asa... 

— „pe capul dumneavoastră ca o pleaşcă .. 

Şi, nostim, cu un amestec genial de inge- 


FORTUL 13 265 


nuitate şi fineţe, Vivi Brancovan povesteşte 
din nou, cum a căzut pe el, pleaşca de a 
ajunge într'o lună la puşcărie. 

— Budai ghecer, bate în ciment cu bastonul, 
ridicându-se, colonelul. 

Doctorii lasă ultimele instrucții. 

— Mai viu eu, să vă spun câte una... asi- 
gură căpitan Onotrei. 

A mai rămas doar, soldatul dela iniirmerie, 
să ungă pe câţiva cu iod, să gargarisească pe 
alţii, cu apă oxigenată. E un caporal cu faţa 
oacheşe, ochi calzi și mari de copil, vorbește 
iscusit, e foarte apropiat. 

De ce ești aci? 

— N'am ascultat pe un plutonier... Dimpo- 
trivă, l-am făcut prost... 

— Şi cât ţi-a dat? 

— 18 luni. Mai am trei... O, elţii sunt şi 
pentru mai nimic... unul, că a turat nişte 
haine: 2 ani şi trei luni; altul, un an, îiindcă 
n'a vrut să rânească niște zăpadă cu gunoi, 
dela privată... altul că n'a vrut să fie ordo- 
nanță la un domn căpitan cu boala aia, ştiţi... 
ca Davila cu Cocea... 

— Ce mai e prin oraș?... 

— E bine, bine, n'aveţi îrică... biruiţi... 

S'a inserat. Capetele se estompează. Din 
intunerec, pe feţe, se mai vede doar grija... 
ciudat acest etect al umbrei... lumina scoate 
în relief de obicei bucuria, întunerecul, grija 
şi chinul lăuntric... Dar unii prind să cânte, 
alţii flueră, cârpindu-şi obiala... 'Ţintar, fum; 
fum, ţintar; la șah, Mişu Beroniade a dat iar 
o lovitură: 


Margarelo, — reto te ador... 


266 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Şah! 

Curând masa: borş cu carne; fasole lusese 
la prânz: 

— Da' mai bine să ne dea numai îusole, ce, 
astai borş, asta-i carne? 

Curând numărătoarea, zăvoarele, lacătele. 
Buuum! — Postul Nr. 7, binece! 

„„A doua zi soarele, de aceeaşi constituţie 
specială, loveşte la fel in porţi, dă jos drugii 
şi lacătele, dă dura hârdăul, se spală pe mâini, 
din cana unui legionar, şi se târăște ca un şarpe, 
până la blana domnului Eulampe; dar acesta 
e şiret, pândeşte cu un ochi intredeschis: 

— A, te-am prins!... 

Destace lebril. 

Misiva e, de data asta, mută: o pagină albă 
de acelaşi quarto; sus, o tăetură de jurnal ară- 
tând pe Hitler vorbind unei imense mulţimi 
la Niirenberg ; jos Mussolini, cu figura incrun- 
tată și mâinile în şolduri, abia dat jos din- 
tr'un aeroplan, parcă a descins jn univers; 
iar pe verso, o fotografie din Florenţa, ară- 
tând Piazza della Sienoria, cu faimosul careu 
unde a fost ars pe rug, Savonarola! O mână 
a insemnat locul, cu o cruce roşie; aceeaşi 
mână scrie dedesupt: „Motto: Cinci ani! Ce 
inseamnă cinci ani faţă de o glorie eternă!! 
Vezi Savonarola!!!“ 

— Dela cine, dela cine? sare Ficu. 

— Ei, dela cine... Dela Fedra, dela ludita 
aia... Mă vrea acum pe rug, pe tocător! 

— Ei, ştii că-i, parol, o idee!... Ce-i asta? 
Cine-i aici? 

— Savonarolu, domnule, ce mai încolo şi'n- 
colo. Savonarola ! 

— Era deja, şi el, legionar?... Ha, ha, cinci 


FORTUL 13 267 


ani !... Care va să zică a rămas stabilit: cinci 
ani... Ei, exact aşa am scris şi eu la papa şi 
tanti Rose. 

Ficu admiră scrisul fetei. 

— Tot cu sânge; la ea sângele trebue să 
lie cum e la noi, să zicem, hârtia sugativă! 
Sau de cinci lei, preschimbată... Kyddie... Kyd- 
die Baranga! Oare ce-ai spus tu că'nseamnă? 
Klytemnestra, Iudita, femeie-rinocer?... Ori toate 
la un loc... Eu cred că, să faci amor cu aşa 
o temeie, trebue să îie așa, cum să spun eu, 
aşa ceva ca primii creștini când se îmbrăţi- 
şeau de plăcere, cu leii lui Dioclețian, la ţârc... 
N'are o prietenă, ceva 2... 

Domnul Eulampe lungit, trimete ochii 'n 
tavan, parcă să ţintească acolo, chipul îetei 
care o să-i facă numai buclucuri... Ficu se 
uită şi el în sus. Dar ochii lui trimet smirnă 
şi tămâie. 

— Kyddie Baranga !... Şi ce nume: Baranga! 
loi, să mă cheme pe mine deja, Baranga! Nu- 
„mai un an, p'ormă-l schimb eu! Dar într'un 
an să-mi spui akiki, dacă nu-ţi îac, parol, pă- 
mântul prat! 

Dar se opreşte dintr'odată; se uită fix la 
domnul Eulampe, se bate pe genunchi. 

— oi, acum văd eu! Baranga, Barbara! E 
un pseudonim! I-ai dat şi ei un pseudonim ! 
I-ai publicat ceva! 

— 0 poezie! - 

— ŞI, pac, şi ei un pseudonim! Moi, ce 
manie! Mai lasă-te, moi, c'o păţeşti. Să ştii 
co păţeşti. Ai văzut ce era să-ţi facă Mun- 
teanu! Şi, să mă spui la mama, dacă n'avea 
dreptate. Iţi trimete, omul, o traducere din Le- 
conte de Lisle. Ce poate, deja, îi mai nevi- 


Lă 


2683 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


novat şi levent ca o traducere din Leconte de 
Lisle, iscălită! Iscălită Vasile Munteanu. Ce 
poate îi mai nevinovat și levent ca Vasile Mun- 
teanu! Tu, nu. Bazil! Că Vasile e prozaic! 
Şi apare Bazil Munteanu! Omul să leşine! 
Dar ce-a păţit acasă! Mâtuşi-sa—că era orlan 
— l-a dat atară din casă, un unchi l-a des- 
moștenit, o amuntă l-a părăsit, el a fugit lu 
Paris, şi azi, iace Literele de zece ani, şi-abia 
a ajuns săracu, istoric literar! 

— Şi asta, dintr'un pseudonim. 

— Eu cred că, după cinci ani, după ceieși 
de-aicea, tu, zău, nu mui poci merge la Paris... 
Trebuie să o ici, aşa, mai multspre Extremul 
Orient! Cu mine şi cu Kyddie, cel puţin, ai ni- 
merit mai bine. Baranga, Barbara! Daia şi 
am ajuns amândoi eroi. Parol, ne putem noi 
plânge, putem spune noi ceva? Cinci ani trec 
deja, cum se trece de repede o missă engleză. 

_— Dar mai taci, măi! Tu n'ai primit nimic, 
un rând, ceva? 

— Dacă n'are şi ea, măcar o prietenă, ceva, 
Ha, uite! Se putea? Dela papa, e scrisul lui 
papa, și tanti hose. 

Bogdan Barbara parcurge cu ochii, intoarce, 
răsuceşte. 

— Interesant? să văd! A, o tăetură de 
jurnal, te-au și dat la jurnal. 

— Păi, cum crezi! Se putea? Citeşte, mă 
rog, mata, citeste! 

— „hespirația mea era dificilă“ —ne scrie 
„inginer |. lonescu-Bizetz din strada Căluşei 
„Nr. 33—dar am urmat tratamentul dv. cu pi- 
„lulele Serozamina şi mă pusese, după trei 
„luni, complet vindecat. Eu scuipam sânge 
„dimineața, repiraţia mea era dilicilă, nu 


FORTUL 13 269 


„mai am niciun simptom de astmă; şi cum 
„să vă mulțumesc?“ 

„La toate afecțiunile căilor respiratorii, astmă, 
„emiizemă, bronşite, plămâni gazaţi, Seroza- 
„mina d-rului Villanova tace minuni.“ 

Calda epistolă — o reclamă tăiată dintr'un 
jurnal — mai da de câteva ori, cu litere mari, 
numele de Seroxamină și termina cu diverse 
adrese, dimensiuni şi preţuri de cutii, pastile, 
tuburi, având jos, reprodus un bub mijlociu de 
Seraxomină în mărime naturală, plus, dea- 
supra, iotogratia d-lui Inginer lonescu-Bizetz, 
un blond vrednic să pozeze pentru martiriul 
sfântului Sebastian, subţire, diafan, seratic, dar 
cu ochii cercănaţi, nasul infundat şi gura de 
şalău a predestinatului la astmă şi la salvarea 
numai prin pilulele de Serozamină. 

— Ce scrisoare-i asta, măi? 

— Papa, vezi ce atent, papa? Am aşa un 
papa! Citeşte legenda! El ştie că, în cinci 
ani, am să ies de aici astmatic, şi-mi trimete 
atunci de pe acum reclama asta, ca să fac 
economii... | 

— Ha, din ce?... 

— Ei, ştie el papa, din raţia zilnică, din 
fondurile care ne vin dela mişcare... 

— Care mişcare, măi? 

— Ei, mișcarea voastră, cum îi zice, rasistă ! 
Ca apoi, devenit şi eu arian deja, să pot pleca 
în Franţa, la Mont-Dore, să urmez cura doc- 
torului Villanova. 

— Dar asta. ce e? 

— A, ai citit? Ia ascultă acuma model de 
reclamă; să juri, nu altceva, că-i americană! 
„epilațiune rapidă*, detinitivă, categorică, 
paradoxală, fără urme sau dureri. Procedeu 


270 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


nou ; corecţiunea sprincenelor, varicelor şi tu- 
turor deiectuozităţilor pielii. Tel. 2-00-04. Dr. 
Jack Jaciut, calea Victoriei, 34. Tel. 2-00-04.“* 

Asta-i dela tanti Rose, mă roagă: „săpun 
şi pentru ea ceva, deoparte, ca să se ducă lu 
Dr. Jacint, că ştiu bine că are varice şi păr 
pe picioare... Şi tu, mai îmi spui să plec de 
aici? Ce eroare... aşa o eroare!... 


XII 


A treia zi de pușcărie. Ajunul anului nou. 
In aer, nimic nou, de peste ziduri nu veneu 
niciun cântec de stea; cel mult câte o cioară, 
croncănind pedant, pretenţios, plecând fără 
urmă ; generalul, in al noulea cer, că tronul 
lui Pomponiu su dovedit minunat; mai veseli, 
cei doi insoţitori ui săi, Rafailă şi Niţă, care 
trebuiau să fie sculuţi lu două, trei, din noapte, 
spre a-și ajuta stăpânul la grelele corvezi ale 
anusului... 

Baronul se apropie de domnul Eulampe: 

-- Nu crede o iotă, din ce spune generalul, 
tronul e o imiamie; ai impresia că stai intr'un 
scaun electric, c'ai să îii, dintr'un moment in 
altul, electrocutat... 

— Ei, ce-i de făcut? Asta-i o problemă! 
Ai văzut şi mizeria de azi noapte! Asta o să 
ne omoare ca pe sfânta Cecilia, prin aslixiere ! 
O să ne găsească, intr'o bună zi, pe scândură, 
nemișcaţi, cu fuţa în jos, şi mâna la nas... 

— Cum am găsit-o eu, pe SI. Cecilia, in mar- 
mură, in catacombele dela San Calisto... 

— Ai văzut-o şi tu? Exact aşa! 

— Fii pe pace! se apleacă baronul — am 
găsit eu o metodă radica... 


FORTUL 13 271 


— Dă-mi-o şi mie... 

— (Misterios) cumpără-ţi plastilină... 

— Ce? 

— Sst! pla-sti-li-nă... 

— Păi, evoie? 

— Sigur! nu se bea, nu se mănâncă, nu 
se lumează... 

— Ce naiba se îace, atunci 2... 

— Nu ştii ? pentru modelat...un îel de gumă... 

— A, ştiu, şi... unde-o pun? 

— La Cercul... analelor! Unde s'o pui? 
Nicăieri! Te duci cu ea la Zaiaitet-Bey şi 
spui că vrei să-i faci portretul... 

— Cum ai tăcut tu, pe general... dar, tu ai 
talent... 

— Ce-are aiace... 

— Ei şi? nu văd! 

— EI te invită acasă, pozează în îața ta un 
siert de ceas, un ceas, până-ţi vine ţie; atunci, 
tu explici că, macheta merge aşa de greu, fiindcă 
ești, de câteva zile, teribil de constipat; el are 
să se scoale şi să spună: mă rog, dacă ai ne- 
voie, te rog: drept înainte, dreapta, un cot, şi, pe 
urmă, la stânga!... Tu te duci exact după 
indicație, pe urmă spui: mulţumesc, şi pleci. 
Aşa am lăcut eu întâia oară azi... 

— Ca bunicu-meu! 

— Ce, ca bunicu-tău! Ca bunicu-meu ! Dragă, 
colonelul are o toaletă extraordinară. 

— Iţi mulțumesc din inimă... 

— Pentru puţin... la revedere acolo... 

Cu această incidentală - convorbire, parcă 
“Anul Nou se anunţa mai vesel la Dumbrava. 

Neştiutori de așa îericire, cerbii sburdau 
naivi, se plimbau pâlcuri, ca de obicei, prin 
curte, alții cârpeau sau jucau ţintar în vreun 


272 DRAGOŞ PROTOPUPESCU 


colţ; Babanace, veşnic singur, se plimba in 
tund, se oprea, medita, parcă punea ceva la 
cale; Beroniade vine la dânsul, amândoi 
șoptesce intrun colţ. 

Domnul Eulampe se grăbeşte, cu Baronul, să 
facă o vizită colonelului. Baronul îl prezintă 
ca un mare sculptor în plastilină, la plecare 
il trage de mână şi-l duce să vadă, la capă- 
tul coridorului, locul sacru. 

— Ptiu, asta nu mai e toaletă, e cabină de 
vacht american! 

La intrarea în curtea închisorii, mişcare; 
desigur, un nou convoi de arestaţi, dar tebri- 
litate mai mare ca de obicei, pesemne un 
convoi important. 

— Au venit cei patru? 

— A venit Nae! 

— Molturi! Ce să caute Nae? Doar știi că-i 
amicul... 

— Nu, nu-i Nae. E inginer Virgil lonescu 
și Sterescu. 

— Nu mai spune! Atunci sunt și cei patru. 

— L-au adus şi pe lon Climă cu faţa stri- 
vită! 

— Bătut măr, în Muscel. 

Veştile alergau din gură în gură, se contro- 
lează, anulează reciproc, se amplitică în me- 
gatonul public. Colonelul Vasile Marin apare 
pe podişcă. Cerbii tabără pe dânsul. 

— Ce e? Adevărat? A sosit, cine? 

— Da, au sosit, i-am și instalat cu voi la 
un loc. 

Baronul şi domnul Sibică aleargă. In salon 
atmosteră de templu, cu o mică diferenţă: 
tămâe prolană: duhoarea! 

Toţi deţinuţii prezenţi ; printre ei, ridicaţi din 


FORTUL 13 ; 273 


paturi, sau făcându-şi toaleta, spălându-şi pi- 
cioarele, tăindu-și unghiile, nou-sosiţii. Nu cei 
trei. Nici Nae. 

Răsare, din mulţimea întreagă, distins, chipeș, 
accentuat, lon Climă. Zdravăn şi sprincenat: 
grav ca un imn rusesc ; trufaş ca Peneș, sonor 
ca un gorun; chiar, pare descins mai mult 
din copaci decât din oameni. Vorbeşte fana- 
tic, parcă a luat stupefiante, îi chiar lucesc 
în ochii rătăciţi, dar stupefiantele lui sunt 
crezul şi idealul legionar. Pentru ele, fiindcă 
le-a strigat tare, oriunde, a tost snopit în bă- 
tăi. Intâmplător se afla în noaptea cu bucluc, 
în drum spre ai lui, dela rude din Vrancea, 
unde îusese la o logodnă. A fost bătut la 
sânge de pretect, primar şi doi deputaţi gu- 
vernamentali ; haina, plină de pete. roşii, obra- 
zul cojit, ochiul drept vânăt, tâmpla despicată. 

Ion Climă parcă vine însă dela nuntă. 

— Ei, toate astea-s mofturi, numai ceilalţi 
să fie bine! 

Inginer Virgil Ion, om bun şi apropiat, a 
suferit mult; e extenuat de zile agitate, dorul 
nevestei şi o boală de ficat. 

Mult mai fericit, fost cavaler de industrie şi 
viitor martir, mare capitalist, deşi om mai mult 
de stânga, adus aci, din întâmplare, Strejescu, 
cu toariece special, în formă de picioare de 
rac, îşi sfârşeşte tocmai de tăiat unghiile 
dela picioare ; albe, mari şi sacrosante, aceste 
unghii au însoţit povestirea sa, in curbe so- 
nore, care unora au părut stele căzătoare, 
altora ciudate jocuri de artificii, altora, cu 
imaginaţia şi mai slabă, ca domnul Eulampe, 
numai salturi învoalte de pureci ghilotinaţi; ul- 
tima unghie, cu un avânt desperat, sare chiar în 

18 


274 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


clipa când povestitorul pronunţă cu un oftat 
cuvântul: 

— Martiriu... 

Ca să sublinieze pesemne efectul, unghia 
martirului a binevoit să cadă: chiar pe masă; 
unul din spioni, care, de trei zile, făcea pe 
cerbul înfocat, dar primea între timp, pe as- 
cuns, alimente dela poliţie, se repede şi ridică 
sacrul vestigiu. 

— Am s'o pun în tabachere, s'o păstrez ca 
pe un talisman... 

— Ei, nu exageraţi copii, asta se poate 'm- 
tâmpla oricui... Mi-a fost dat și mie, să trec 
prin botezul sângelui național... Cauza noas- 
tră-i sfântă! Vom birui! Prin foc și sânge, 
vom birui! inainte, copii! 

Aţi zice că, la ultimul cuvânt, Strejescu 
inştăca de pe un parapet un steag, şi 
aşa, în picioarele goale, cu unghiile tăiate, 
ieşea cu el, la luptă, pe tereastră. Naivi!.. 
De fapt Strejescu intrebuința acest Inainte la 
figurat; dovada fiind faptul că steagul pe 
care-l înștăca era numai o somptuoasă pi- 
jama de mătase, cu brandeburguri de feldma- 
reșal, pe care şi-o arunca pe umeri; un alt 
gest — dar fără niciun Inainte, copii —și 
Strejescu scotea dintr'un geamantan un pled 
verde, de cea mai bună calitate scoțiană și, 
obosit de glorie şi martiriu, se lungea pe perna 
şi aşternutul trimes de acasă, prin Direcţiu 
Siguranţei... 

In jurul frunţei sale, lovite de junghiul in- 
teligenţei, două muşte dădeau târcoale şi bâ- 
zăiau admirativ — ca doi heruvimi din care 
n'au rămas decât iosele nasale. 

Toate ucestea, nu fără regretul câtorva ido- 


FORTUL, 13 275 


latri, care ar [i vroit să sărute picioarele sa- 
crosante — cât timp erau curate; dar nu le 
mai puteau desveli fiindcă, oricât de erou şi 
de idol, Strejescu ar îi putut răci şi, vă pu- 
teți închipui, ce s'ar îi ales de toată povestirea, 
când încheierea ar îl fost un zdravăn strănu- 
tat; aţi văzut apoi idoli strănutând? Nici 
măcar prizând tabac... Pe când aşa, idolul 
şedea lungit, în pled scoţian, balonat oarecum 
de glorie, biă şi 105 kilograme grăsime, cum 
şi de un oreilon provenit dintr'un duel, ce n'a 
avut loc, cu şeiul guvernului. 

— Ăsta, da, ştiu c'a dat lovitura! exclamă 
Bogdan Barbara extaziat. Să-mi spui Ficu, 
dacă n'a făcut el o alacere colosală. Aşa o 
atacere colosală. Bine că nu ştie papa, că 
m'ar fi bătut că n'am îost şi eu, în duel cu 
setul guvernului. 

— Sst... nu protana, zâmbeșşte domnul Eu- 
lampe... 

— Asta-i o profanare? i-am spus să-mi 
spui Ficu, dacă n'ajunge — la Panteon... Ioi, 
şi ce mai pled... Zău, ce mai pled scoţian... 
lână'n lână—numai păr de cămilă... 560 lei cotu 
la Schlessinger. Acum vede Bogdan Barbara. 
dece şi posesoru-i plin deja, de eroism, ca Scoţia 
de castele... Ştiam eu că omul face carieră. 

— Il cunoşti ?... 

— Ei, şi dacă nu-l cunosc eu, parcă nu-l 
cunoaşte onkălă Max ? 

— Adevărat, da ?... 

— Ei, dacă nu sunt ei cei mai buni prieteni 
de pe lume, să nu mai fiu eu Barbara. 

Ascultă, tu, ce gust şi la papa să mă boteze 
Ficu! He, Ficu Rubin! Şi mai are pretenţie ! 
EI şi tanti Rose! 

19 


276 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Stai, nu te depărta! Ce-i cu onkălă Max! 
— Ei, şi tu, cine nu ştie că au făcut afaceri 
impreună? Dar, afaceri face tot neamul lui 
Israel... Şi nimeni n'ajunge erou... Când insă 
eu am ințeles, că omul acesta ajunge erou, a 
fost când el a rămas în buzunar fără o lescae... 

— Fiindcă atunci nu mai avea ce face! 

— Ce spui, zău!.. Vezi că nu pricepi nimic 
din eroism? Fiindcă atunci el s'a dus la on- 
kălă Max, şi i-a cerut cu imprumut zece mii 
de lei... 

— Ei şi? Ce-are a face? 

— Ce spui tu? Are, prea are! Fiindca 
onkălă Max i-a spus că nare; și el i-a spus 
că: unde te duci, şi onkălă Max i-a spus: lu 
cimitirul evreiesc, la mormântul balabustei, 
şi el i-a spus: hai, că merg şi eu, şi onkălă 
Max, atunci, a exclamat: hai, da să ştii deju, 
că tot nu-ţi dau; şiela replicat, nu mă jigni, 
nu mă insulta! Şi ei au mers, şi onkălă 
Max a ingenunchiat și a plâns la mormântul 


balabustei, şi el a ingenunchiat şi a plâns la 


mormântul balabustei dela onkălă Max și 
p'ormă au plecat, şi p'ormă onkălă Max şi-a 
suflat nasu şi, printre suspine, a spus: să nu 


. 


lii pezevenghi şi să-mi ceri acum, zece mii,: 


că ţi-i dau, şi ela suspinat şi a replicat: 
dacă-mi dai deja, de ce adică să nu ți-i cer?... 


adânc şi u scos, întâia oară dela moartea ba- 
lubustei, zece mii şi i-a dat lui Strejescu al lui 


— Pe onkălă...: 
— Nu pe onkălă, pe erou.. Şi i-a spus: 
așa un creștin pişicher și diştept! Parcă-mi 


FORTUL 13 277 


vine, zău, să mă botez! Şi el a spus: ce să 
fac, domnu' Rubin, dacă-mi trebuiau zece ba- 
tiste albastre! Aşa un om fin, auzi tu! Ba- 
tiste albastre! Pe-ale albe le-a udat de plâns, 
şi-a cerut dela onkălă alte zece, noi, uscate 
şi călcate! Așa un pişicher. Şi să n'ajungă 
el, măcar erou! 

— Ai dreptate, Ficule. 

— Fi, lasă-mă şi tu, cu Ficu al tău... Ştii 
bine că nu-mi place! Imi dai zor, în timp de 
pace, cu Bogdan Barbara... şi acum, în plin 
eroism, dai zor cu Ficu, Ficu Rubin. Zău, 
parcă-ai Îi papa Mi e 

„Atunci de ce mai botezat ?... Ascultă, 
odată pentru totdeauna, ultima dorinţă a unui 
evreu deştept. Rasa mea e aşaun parazit, că 
se depune până şi pe eroism; eu m'am depus 
atunci pe tine, şi tu eşti eroul principal, eu 
eroul auxiliar ; tu eroul titular, eu eroul asis- 
tent; mai precis şi mai zoologic: eroul tău 
parazit... Ai de spus ceva? Are zoologia de 
spus ceva? Eu stau atunci aici, îrumos şi 
tacticos... sub protecţia ta şi numelui predes- 
tinat de Bogdan Barbara... 

Cu degetele în subsuorile vestei, Ficu sare 
din pat şi începe să se întoieze prin faţa 
domnului Sibică... 

Dar, Bogdan Barbara nu trebue să uite că 
şi-a tăcut de curând baie la picioare. Ziua a 
fost, apoi, grea. Obosit, el se va culca de vreme. 
Se desbracă de guler, şi, în fularul ca un ta- 
les, se aşează cu îațan jos, pe scândură, 
parcă sărutând-o după rit. 

Domnul Eulampe îi e recunoscător că l-a 
distrat o zi întreagă. Are gust să-l necăjească, 
şi, cum acesta e gata s'adoarmă: 


275 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


— Ficule! 

— Ei, iar? Ce manie și la tine! Ficu, Ficu 
Rubin! Parcă n'aș fi Bogdan Barbara! 

— Şi dacă-ai ști tu, că pseudonimul ăsta 
l-am furat! 

Să pidlioă fruntea speriat. 

— Iloi! 

— Da, da... L-am șterpelit unui biet re- 
dactor de provincie... 

— I0i, l-ai furat! Şi încă din provincie ! 
Ai făcut tu asta deja, pentru mine!... 


Era târziu, când domnul Eulampe, lungit și 
dânsul, mesteca incă, în gând, povestea cu ci- 
mitirul. 

Se părea intr'adevăr, că guvernul condam- 
nase, cu regretabilă lipsă de discernământ, 
prea multă lume la eroism. Pe cerbii vechi, 
pe cerbii adevăraţi, lucrul nu-i putea supăra. 
Eroismul era în ei, ei in eroism. Fără să 
ştie, fără să vrea. Dar afară de dânșii, de 
luptători de telul lui Zelea, Clime, 'Totu, 
Vanea, Moţu, Strungariu, Cantacuzino, cer- 
bii grozavi erau aiurea, urmăriţi de glonţul 
poliţist, când nu gemeau de răni, prin spitale 
ori carcere grozave. Fusese nătângia guver- 
nului de-a aduce aci, eroi naţionali ca gene- 
ralul, sau eroi care nu erau deloc eroi, ca 
atâți dintre cei de față. Un amestec ano- 
nim, un talmeş-balmeş al panicei lui de mo- 
ment. Exact cum ai bâjbâi intrun mal şi-ai 
scoate cu aceeași scutie, midia rară şi crabul 
superiluu şi fricos. 

Un popă guvernamental se afla atunci, ală- 
turi de un vijelios ca Climă, un preot şi 
luptător naţionalist ca Joia alături de un 


FORTUL 13 219 


piet ziarist evreu; şi sărmani negustori de 
oportunitate, jucători la bursa clipei, ca tova- 
răşul de afaceri al lui onkălă Max, alături de 
băeţi curaţi ca Beroniade sau Romeo — toţi 
aceştia balansând între aripa stângă a câtorva 
specialişti în bridge şi îarniente, şi aceea a 
unor poeţi de dreapta, iluşturateci, dar sinceri, 
ca baronul şi domnul Eulampe. Dar toţi ali- 
niaţi ca pentru o intrare triumială în Istorie, 
de mâna tremurândă a ministrului de interne 
sau subalternului său ; toți ştampilaţi de sigu- 
ranţă cu cuvântul: martir, sau eroism, şi ţi- 
nuţi la o închisoare politică, probabil exact 
atât cât trebuia lumii, ca să se deprindă cu 
noua lor consacrare... 

„„Ţinuţi poate ceva mai mult. Ultimele des- 
tăinuiri ale colonelului erau cam sărate... In- 
trebat de câţiva, când vor îi eliberaţi, că cele 
trei zile de arest legal au trecut, iar mâine e 
Anul Nou, acesta puini, fără să vrea, în râs. 

— Dragii mei, vaş lace rău serviciu dacă 
vaş ţine in ignoranță. Situaţia e mult mai 
serioasă. Nu vă îaceţi iluzii. Fără forme, fără 
mandate de arestare, guvernul vă va ţine aci 
mult şi bine! E tare pe situaţie ; lumea, gro- 
zav de înverşunată contra crucii de oţel; ştiţi, 
capitala, presa, toată cumpărată, nu suilă; în- 
curajat, guvernul vrea să facă din cazul acesta, 
ceeace numeşte el, o „exemplaritate“. Va în- 
scena un proces monstru. Cu condamnări pe 
eapete, dela trei şi cinci ani în sus. 

— Bine, dar noi nu vom intra în proces... 

Ce cap de acuzaţie pot găsi... ? 

— 'Ţoemai dv., intelectualii, veţi intra toți, 
în proces. Afară, poate, de doi trei. Guvernul 
vrea să dea exemplul tocmai cu dv., intelec- 


250 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


tualii... îi trebue apoi nume... Ce să facă el, cu 
nea Niţă din Puleşti?... Pregătiţi-vă deci de 
stat aci... luni... poate ani, și, până atunci, mul- 
țumiţi-vă să vă îngădue perii de dinţi, și 
schimburi de acasă... 


„Perii de dinţi şi schimburi de acasă“... Toţi 
„intelectualii“ s'au culcat, rumegând sentinţa 
aceasta, de revelion... Seara căzuse repede, 
grea, ceţoasă, fumegoasă ; se căznea oare cerul 
să le servească la masă, supă de mazăre bă- 
tută ? 

Frica parcă de a ajunge treji ora 12, tri- 
mesese pe toţi mai devreme la culcare; dom- 
nul Eulampe, poate, singur treaz, dacă nu 
cumva răsucirile lui Ficu însemnau cevu—lu- 
cra mereu la tratoraj, cu ferestraele sale cere- 
brale, cuvintele colonelului. 

— Bine, dar guvernul va cădea! pretăceu 
in gând conversaţia cu colonelul. 

— „Nu! Nu vă laceţi nici iluzia asta. Re- 
gele n'are altă soluţie... E singurul lucru pen- 
tru care a intrat şi Titulescu... 

— Dar.n'a intrat! Şi nu va intra! Euil 
cunosc și ştiu că nu va putea subscrie nici- 
odată, la mişelia care se petrece... 

— Nu, ai dreptate, dar va îi silit să intre, 
pe ce pariem? Nu pricepeţi? Regele n'are 
soluţie, — dacă nare! De aceea el insuși a 
cedat lui Căţărăscu. 

— Cum a cedat? 

— Ei, asta n'o pot spune... 

— Adevărat că a cerut şi isa cedat în 
cele din urmă, capul lui Cuiu, şi-al lui Nae? 

— Ei, fiindcă văd că ştiţi, vă spun: da, Că- 
țărăscu a obținut tot ce-a vrut; Cuiu nu mai 


FORTUL 13 "281 


e, iar Nae e arestat. Mâine, poate seara asta, 
va îi aci. 

— Piui, extraordinar 1... Şi guvernul sa 
reconstituit ? 

—_ Fără Titulescu numai, care a declarat 
că rămâne în străinătate, neaprobând arestări 
şi asupriri, pe care le socotea pe cât de ne- 
drepte pe atât de nepolitice. Nici inabilităţile - 
şi provocările în care un regim slab, vrea să-l 
implice şi pe dânsul... Dar, care va îi silit să 
primească, V'0 repet. Căci guvernul e tare! 
Cum vă spun: perii de dinţi şi schimburi de 
acasă... 

— Lozinca de revelion,— îşi spune domnul 
Eulampe. Perii de dinţi şi schimburi de acasă... 

Şi situaţia, s'0 mărturisim, îl agasa. Domnul 
Eulampe nu era numai un mare şi vechi pre- 
ţuitor al lui Kolynos, cum şi al buretelui de 
masaj, dar mai şi iubea; era în dragoste cu 
Francette, şi mai era în dragoste cu Sylvette, 
şi încă mai aprins după Maudette; pe Polla o 
visa şi-o adora pe Nola, fără să găsească în 
niciuna din ele pe Lola; iar cât priveşte iu- 
birea, iubea pe o Elisa Landi dela Nord, cu 
părul coaje de alună verde, şi gura parcă o 
mușcată mare jucată pururi între dinţi, cu 
trupul de candoare vinovată, a cărui ţinută 
era un extaz. Şin care zâmbetul cărnei, în- 
semna o neasemuită evlavie roză. 

Ri bine, să recunoaştem : dragostele acestea 
şapte erau cam greu de adus la Dumbrava— 
până acum accesul la astiel de contrerii fiind 
tacut posibil numai lui Kyddie, ca nefericita 
să ajungă în cel mai scurt timp, la acel gen 
de iubire paranoică, ce reducea Istoria la trei 
personagii principale: Hanibal, Napoleon şi 


282 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Eulampe, — cu două mai secundare: Hitler şi 
Mussolini. 

Mai era apoi, marea lui maitressă: liberta- 
tea. Domnul Eulampe era un mare virtuos 
al libertăţii; trestia aceasta de mare din care 
mulţi tac scobitori sau măturici de cusă, în 
mâna sa devenea flautul fermecat. Toate ne- 
ințelegerile lui cu lumea — acest univers de 
prozi—proveneau din sensul absolut pe care 
dânsul îl da libertăţii; care sens  lăcea 
pururi dintr'insul un stăpân, un domn, iar din 
semenii săi, sclavi, chiar în ochii lor proprii; 
ceeace semenii — care iau totdeauna cuvântul 
semen în serios — nu-i iertau niciodată. 

O mie de duşmănii pe minut, din partea ani- 
malului lui Aristotel—desigur ceu mui abjectă 
compoziţie zoologică — au lost deci şi au 
rămas, bine meritatul fruct al prieteniilor dom- 
nului Eulumpe. 

Dânsul iubea şi practica libertatea, ca pe o 
imensă singurătate. Dar aceasta nu i-o admi- 
teau oamenii, animale pleşuve şi siumeze care 
nasc, trăese şi mor cu nostalgiu buricului 
tăiat. Era însă marele său talent, de a nu purta 
pe el nicio centură, nicio legătură; cu o îi- 
pură profană, decât să pourte cozondrace, 
mai bine lăsa pantalonii să-i cadă pe glezne; 
era o eleganţă în plus, iar sutletul, fidelă su- 
blimare a trupului, urma conduita acestuia, și 
purta pe el neglijenţe, în care lipsu de edu- 
cație sau inteligență a vieţei din partea „se- 
menilor“ le interzicea să vadă eleganța. 

Ei se grăbeau să numească aceasta: sno- 
bism, dandysm, uitând că dandysmul „intro- 
duce calmul antic în sânul vulgarităţilor mo- 
derne“ şi ca atare e un clasicism. 


FORTUL 13 283 


Ca să aibe acest calm, domnul Eulampe pleca 
la ţară,—să nu-şi vadă cunoştinţele dela oraş; 
şi în streinătate ca să nu şi le întâlnească la 
țară. lar când revenea, purta faţă de ele, 
atâta mit şi indiferenţă şi aer strein, că jurai 
că se atlă tot la trei mii de kilometri distanţă. 
Lucru iar de neiertat! 

Şi acum, această libertate avea să îie înlo- 
cuită pentru luni de zile, şi poate ani, cu o con- 
vieţuire intre patru ziduri, cu sute de persoane 
Haprozcale gratuit, tuturor punctelor cardi- 
nale. 

Da, dar rămânea eroismul ! Ori, se întâmplă 
că forma supremă a libertăţii e sinceritatea. 
Domnul Eulampe era deci omul supremei 
sincerităţi cu viaţa. Era atât de deschis cu 
sine că se jena chiar, să-şi pronunţe cuvântul 
eroism! Gândul că cineva l-ar putea auzi, 
îl făcea să roşească! Grija că cineva i-ar putea 
atribui veleităţi, de erou, martir, sau numai 
victimă naţională—era singura, care, impreună 
cu grija familiei și a scaunului, îl muncea la 
închisoare. 

Eroismul nu exista pentru dânsul, nici sub 
forma aceea sub care unii îl poartă, cum poartă 
şi se joacă cu tricolorul cântăreţele în chio- 
cecurile din Cadrilater. Eroismul e sânge, îl 
practică cine are multe globule roşii şi-l ai, 
ca şi tinereţea şi gloria, fără să-ţi mai dai 
seamă ; intelectualii din preajmă, erau unii aşa 
de anemici şi totuşi aşa de eroici, printre 
ei excelând Strejescu, în viaţa căruia ternă, 
vacantă şi productivă, ora naționalistă căzuse, 
cu toate suprinderile ei, ca o vacă bălţată 
intr'un peisaj elveţian. ; 

Eroismul acestora—inclusiv accidentul gran- 


254 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


dilocvent al închisoarei—aducea aminte dom- 
nului Eulampe de o anecdotă marsilieză. „Ma- 
rius se plimba pe chei. Vede un copil care 
cade în apă. Se aruncă, îl scapă. Felicitări 
in oraş, mare rumoare, acasă soţia dease- 
menea îi aleargă in prag.—Bravo Marius, toată 
lumea vorbeşte de curajul tău, eşti un erou. 
— Da, dar tare aş vrea să stiu care a fost 
măgarul care mi-a dat brânci în apă! răs- 
punde eroul...“ 

E adevărat, pe domnul Eulampe, mai mult 
decât ochii verzi, il adusese aici oarecari le- 
gături cu mişcarea, dar pur sulleteşti, de 
estetică a vieţii, libertarism naţional, desub- 
jugare de minciuna politiciunistă, de robia 
streinismului și samavolnicia unei autorităţi 
vândute streinului. Un neam, care le rabdă 
e un neam de erpastulă; legionarismul e 
născut pe vâriuri de Rarău, în aerul vast şi 
liber, în juruințe numai faţă de Dumnezeu şi 
adevăr; comandantul lui: arhanghelul liber- 
tăţii, iar locotenenţii acestuia printre noi, ti- 
neri care n'au spus o minciună în viaţa lor, 
n'au sulerit o insultă. 

Era această eleganţă morală, care-l conver- 
tise, o stare poetică, de frumuseţe cu viaţa, 
care în suiletul lui făcea puntea intre haiducii 
baladei populare şi protestanții reformei en- 
gleze. 

lar şeful: fuziune perfectă intre un haiduc 
şi un puritan; de unde marea lui admiraţie. 

Intre necesitatea de a li liber şi indilerenţa 
de a fi erou, evocarea aceasta ii aducea re- 
culegere ; ii reda echilibrul, pe care-l impune 
numai perfecţia, forma supremă a unui lel 
de a îi. Şi era la mijloc puţină perfecţie... 


FORTUL 13 255 


Poate cauza va izbândi, şi atunci domnul 
Eulampe va gusta acea impăcare cu neamul, 
numită de dânsul naționalism, singurul naţio- 
nalism posibil. Această impăcare va avea să 
fie atunci, o nouă cucerire estetică, pentru 
dânsul, estetica aceea vastă a sângelui care 
se vrea realizat în tine. 

A nu te jena de semenii tăi, plus așa zişii 
strămoși, e un lucru; dar şi mai mare lucru 
e: a face în vremi,ca aceştia să nu se jeneze 
de tine. Aceasta era pentru domnul Eulampe— 
incă odată — esenţa atitudinei naţionaliste în 
viaţă ; restul fiind: mai sus, eroism absolut, 
religios; mai jos, Clasă de Declamaţie, sau: 
escrocherie ziaristico-creştino-ortodoxă. 

Fiindcă guvernul, împreună cu Kyddie, îl 
vroiau cu orice preţ, victimă naţională, va îi; 
va „daiena“ chiar să intre la cererea lor, în 
Istorie... 

Dar cu aceeaşi artă, cu care posedase liberta- 
tea, dânsul va poseda arta inchisoarei; îşi va 
închide cinci ani din viaţă, în calmul şi indi- 
ferența cu care sburdase până acum deasupra 
societăţei ; în acelaşi dispreţ şi aceeaşi izolare ; 
închisoarea va fi, pentru dânsul, o nouă sin- 
gurătate ; nimic mai mult; cuvântul îi surâdea, 
și cei din preajmă nu înțelegeau de ce... sno- 
bul acesta de Eulampe, era atât de stăpân pe 
sine! Toţi afectau că sunt; cei care erau cu 


A 


sinceritate, şi câţiva dintre intelectualii tineri 


erau sinceri, o datorau unui sentiment de sigu- 
ranţă, cu mize puse pe anume persoane, din 


afară. Curajul acestora era un vas comuni- 
cant. Scădea siguranța, scădea la celălalt ca- 
păt şi curajul. Şi viceversa. Domnul Eu- 


lampe avea şi dânsul supapele sale de sigu- 


256 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


ranță. Dar le mărturisea. Ele evoluau între 
un iniluent personaj-amic şi un Remington 
portabil, propriu, cu care se pregătea să-şi 
pună pe hârtie consolările literare ale ceasu- 
rilor de restriște. 

Era, să mărturisim, ceeace da domnului Eu- 
lampe acel cadru de siguranță contemplativă, 
necesar oricărei arte, cu atât mai mult artei 
acesteia noi, a puşcăriei... 

Domnul Eulampe mai avusese două momente 
grele, în viaţă; o logodnă şi o căsnicie ; cataclis- 
me egale cu căderea cu skyuri cu tot, de pe 
Jungtrau ; sau în tundul ocnei. Intr'una iceber- 
gul din curtierul Fierarilor; în cealaltă, man- 
sarda uneia din cele mai inalte case din Bou- 
levard Haussman, Paris, unde munilicenţa la- 
miliei consoartei, lăsându-l să plece, nu îără 
lacrimi, până la debarcader, îl silise să tră- 
iască, din graţia unui prieten irancez, până 
ce a fost extricat de amici, cari incă trăiesc, 
ca o cosânzeană, din mrejele de paianjen 
contra cărora a lost găsit luptând, dimineaţa, 
la ora micului dejun, cu mătura... 

Pe amândouă aceste puşcării, le lichidase, 
sumar, franc, onorabil; calomnii n'au lipsit, 
dar cum poţi lupta cu aerul? Mai ales când 
calomniatorul posedă la pertecţie arta ingenuă 
de a se face nevăzut? O calomnie incercase să 
se coneretizeze într'un fel, dar autorul ei a tre- 
built să-şi schimbe timp de un au, adresa, de 
teama unei citaţii şi în așteptarea binecuvân- 
tatei legi a amnistiei. De atunci, domnul Eu- 
lampe aşteaptă zadarnic .epeturea cazului, 
dar s'a întâmplat orice, chiar cu unul din ca- 
lomnitori să infunde beciul, pentru o alsiti- 
care de polițe, numai aceasta, nu! 


FORTUL, 13 257 


Ei bine, când scapi de două puşcării, ai să 
fii în stare, să scapi şide a treia, își mângâia 
'suiletul domnul Eulampe. 

Poziţia orizontală, regula aspră dar şi forma 
esenţială a regimului, era prielnică acestei 
mângâieri ; era ca şi în amor—numai că diurnă 
—torma contemplaţiei, deci calea, pe care în- 
chisoarea se întâlnea cu clasicismul, cu arta... 

La cele nouă arte, din sistemul său plane- 
tar, domnul Eulampe va adăuga arta puşcăriei, 
mai decent: arta de a îi condamnat la cas- 
titate. A cărei lege marţială are o singură: 
rațiune: eleganța; cu un singur articol: niciun 
creț pe trunte şi la pantaloni. 

Domnul Eulampe sare în sus şi observă 

că 50 la sută, din pantalonii săi, ca să nu 
spunem cracul stâng, se găsea mototolit şi 
se sbătea să iasă de sub strâmtoarea cracului 
drept. 
Se lasă jos din pat şi-l aranjează; începe 
să se învârtească în odae, ca porumbiţa din 
Geneză negăsind momentan, unde să se aşeze. 
Arca lui Noe se arată în sfârşit, în forma 
ferestrei; acolo, un morman de lemne proas- 
păt tăiate; excaladarea e uşoară. Domnul Eu- 
lampe se urcă; o lună, care se luptă de două 
nopți cu nourii, tot mai izbutea, să trimeată pe 
furiș o rază, ca o femeie care luată la poliţie 
tot mai găseşte timp să arunce o privire aman- 
tului din prag. Raza subversivă cădea într'un 
ochi de geam ; în această oglindă deţinutul se 
vede dintr'o dată. 

„Ochii ceva mai adânciţi în orbite: părul 
nu atât de lins; încolo acelaş profil imbatabil 
de tânăr condotier rătăcit pe o galeră... 

— Ah, cravata, cravatele astea! De n'ar îi 
ele, viaţa ar îi mai statornică: 


258 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Domnul Eulampe observă că o aripă aei 
ii odihnea încă la sânul vestei, dar cealaltă, 
de acord cu banda, o luase razna în jurul 
gâtului, dintr'o evidentă tendinţă, ca nodul cra- 
vatei să facă pesemne, o vizită inopinată no- 
dului său vital. 

Cu un gest de represalii o desface cu guler 
cu tot; o fixează din nou; aşează jumătăţile 
bine una peste alta, le petrece: 

— Odată, de două ori, de trei ori... 

Domnul Eulampe zâmbeşte la perspectiva 
unui nod impecabil: 

— Hm! când te gândeşti că sunt oameni, 
care trăesc până la S0—9U de ani, tac revo- 
luţii, republici sau crahuri, mor miniştri, ban- 
_cheri, regi ai petrolului sau naitalinei, fără 

să ştie să facă o cravată, fără să îi putut des- 
coperi că o cravată trebue petrecută, nu 
odată, sau de două ori, ci de trei orl în cap, 
pentru a sta cum trebue! Anomalii de aces- 
tea! Cum să meargă atunci, lumea, cum să 
tie pace şi armonie pe pământ. 

Fire de glasuri irup din depărtări ca nişte 
ghiocei de sub zăpadă. Copiii! Nouptea de 
anul nou... 

Lumina se stinge brusc. 

A, miezul nopţii, revelionul, toate luminile 
stinse un minut! sute şi mii de sate și orașe, 
sute şi mii de mii de case, în întunerec... cu 
lumea să se sărute, un minut — un minut! 
Să se strângă în braţe... să-şi arunce cu șani- 
panie, plesnitori, rachete... barurile plesnesc 
acum, de jazuri, chiote şi sărutări... Toată 
lumea se iubeşte un minut. 

„In casa bătrân-ască, șase stau muţi in 
jurul mesei... farturiile au încremenit... mâi- 


FORTUL 13 2S9 


nile sunt de faianţă... în capul mesei ea, bro- 
boada pe umeri, coc demodat... mică pagodă 
ruinată... gata să se nărue... mama... 

__ 'Prebuia să sosească de acum trei zile... 
Atent, ca niciodată, băiatul mamei! A scris.) 
A telegrafiat! 1 s'o fi întâmplat ceva? Care | 
e ultimul tren:? La 11 şi jumătate... Ei, cu în- 
târzierile astea... 

Un minut, două, trei... Luminile se aprind 
de anul nou, în sute şi mii de sate şi de 
oraşe... în sute şi mii de case... 

Numai acolo nu se mai aprind... 

Nici aici. 

Deţinutul se priveşte în geam. Ochii parcă-i 
sticlesc... O lacrimă? 

— Ce, cum? Domnule Eulampe, se poate ? 
Dumneata care mai adineaurea mi te lăudai... 

Un cor lirav s'a închegat în sat, izbucnește 
ca un buchet de îlori de câmp, dintr'o cutie cu 
surprize. 

Domnul Eulampe se scutură; se cabrează 
dă capul uşor pe spate ca să se vadă mai 
bine, în geam. Parcă l-ar îi consuliat în legă- 
tură. strictă cu linia fracului, 

— Aşaaa... clapele se aplică perfect... moda 
asta nouă la veste, — un „trouvail“... rându- 
nica e prosperă... cupa minunată... cravaia... 
Vezi ce bine stă nodul, dacă o petreci de trei 
ori... Nici nu se boţeşte... te ţine aşa un an, 
doi, trei, cinci, — cinci ani! Grozăvie! Kiddie 
asta... 

„Mai aproape, glasuri pâlpăe, tremură ca 
nişte dediţei în glastră. 

Domnul Eulampe se uită înainte în geam. 

Părul puţin şilonat. 


290 DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Scoate pieptenul mic, dintr'un buzunar al 
vestei, periuţa din celălalt. 

— Aşa! Perfect. Profil de tânăr condotier 
rătăcit pe o galeră... 

Ce Dumnezeu nu se mai face lumină... Mi- 
nutul a trecut! 

„Mâine să mă rad mai de vreme. Onisitor 
ăsta! Stă la oglindă un ceas! Şi are obarbă! 
Sună din brici ca o judecată de apoi... Sau, 
cel puţin, o răzuitoare de hrean! Cu ea şi cu 
briciul, ai putea face, bine puse la punct, o 
răşchitoare! Să scoli cu ea un îakir din cata- 
lepsie!... 

Minutul a trecut. Minutul continuă... Mult se 
mai iubeşte și lumea asta... 

Glasuri bat acum în geam ca nişte luminiţe. 

Oglinda geamului se tace mai mare, o ramă 
de cer; în ea,un cap de arhanghel, un ar- 
hanghel intreg: arhanghelul dreptăţii! Fruntea 
invoaltă, trup svelt de gorun, buza strânsă, 
ochi de albastru înoptat. Noaptea toată-i un 
balaur sub vâriul suliţei lui. Scrâşneşte! Pe 
cine va lovi acum ? Pe mine? Pe tine? Ca şi 
tulgerul, arhanghelul niciodată nu loveşte în 
acelaşi loc. 


Luminiţele s'au stins. Minutul a trecut. 
Ce Dumnezeu nu se mai face lumină odată... 
O treime de lună, de două zile se luptă cu 


un val de nouri; iată, l-a biruit! Saltă, în 
sfârșit, din valuri, ca o fesă de sirenă înecată... 


emma 
PR E ca 


IN BIBLIOTECA ISTORICA 


editată de „CUGETAREA“, au apărut opere de 

o vie actualitate şi de un interes covârşitor din 

punct de vedere politico-social şi istoric, semnate 
de autori cu celebritate mondială, precum: 


Emil Ludwig De vorbă cu Mussolini Lei 5o 
— Conducătorii Europei „60 
— Fiul Omului „6o 
— Convorbiri cu Masaryk „60 
— Wilhelm II su 90 
Stefan Zyweig Marie Antoinette, ed. Ill-a „ 55 
— Casanova Es 
i Fouche, ediţia III-a „ 55 


Aceste lucrări epocale sunt cele mai indicate 
persoanelor intelectuale, întrucât ele întregesc cul- 
tura şi aruncă o lumină vie asupra evenimentelor 
şi personagiilor ilustre, contemporane. 


TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE 


«CUGETAREA» 
BUCUREŞTI IV — STRADA MĂTĂSARI Nr. 23 


Fundaţia 
„REGELE FERDINAND |” IAŞI 


intrată la Bibliotecă 


Pe SA AA 


în 


Pa