Dragos Protopopescu — Tigrii vol. 2 — 1938

o 


Cara 
R.G.C.1 
DEepozIr.. 


Pola Zi 20ă 3 


„DRAGOŞ PROTOPOPESCU = i 


ROMAN 


i 


A 
VOLUMUL 1 000) 
AO 
EDIȚIA la 


681165 


B.C.U. IASI 


III 


EDITURA „CUGETAREA“ 
P. C. GEOROESCU - DEL AFRAS 
BUCUREŞTI IV — Str. Popa Nan, 21 


ji 


Cu infuzii de valoare nouă omenească, sub 
cerul ei de mit legionar, Dumbrava devenea 
dela zi la zi o junglă şi o catedrală. 

O junglă de animale biblice. In cornul 
cărora se oprise inelul de lumină. 

Pe trunchii ei adăsta luna. Și deveneau 
stâlpi de templu. Printre care unduia de re: 
verii o familie de animale curate. 

Aşa ceva — numai că în rezumat — tre- 
bue să fi fost Arca lui Noe după prima clă- 
tire cu potop a lumii. O familie de animale 
spălate cu mânie cerească, peste care sa 
oprit porumbiţa. 

O familie la care a revenit creaţia; în 
speranţa că o poate lua dela început. 

La Dumbrava se trăia o a doua Facere a 
Lumii... 

Exemplare nemaipomenite, în haină pră- 
pădită, curgând încă pe ele, ieşeau ca de sub 
deluvii şi surpării. Umile, simple, telurice 
uneori, dar de o noutate de apocalips. Diso- 
nante ca un blestem, violente de belit 
impunătoare ca destinul, ca destinul forţate 
asupra lumii, dintr'un ghes minunat de cu- 
tremur. 

Cine ar fi crezut, bunăoară, că Ştefan 
Anastaz e om? Şi nu un bolid biped arun- 
cat şi impus nouă de o irumpere. 


6 Drajoş 1 rotopupescu 


Cine ar fi bănuit pe pământ atâta puritate, 
fie şi din ochii lui mari, înfriguraţi, din chi- 
pul de sfânt spaniol cu faţa de iezer supt de 
vânt şi lună ? 

De ce, numai licenţiat în drept, toţi căr- 
turarii i se'nchinau? De ce, fiind nimic în 
legiune, era tot, că toţi îl ascultau ca pe o 
legislaţie nescrisă? De ce, blând fără asemă- 
nare, tigrilor celor mai aprigi le era frică 
să-l întâlnească ? 

Fătu, miel se făcea pe lângă el şi'ncepea 
să behăe; Bănică îşi pierdea barba şi, copil, 
prindea să silabisească. Zdrugariu îl ocolea 
ca pe un dresor. Basarabenii, nişte halucinaţi, 
cu un desasperat în frunte, un Circazian la 
chip şi străşnicie, oftau după stepa rusă când 
îl vedeau, şi preferau marxismul! 

Cum vroia Ştefan Anastaz, aşa legionarii se 
culcau, ori sculau: pe dreapta, pe stânga sau 
pe spate... Erai bolnav, boala era aceea pe 
care ţi-o da el, şi la fel şi leacul. Nu mergea 
să spui că ai oreion când aveai amigdalită 
şi pe Anastaz de faţă. Fiindcă se putea să-ţi 
vină noaptea rău, şi atunci Anastaz era cel 
care se trezea şi fugea la infirmerie. lubeai, 
el te afla, vroiai să furişezi un bilet în oraş 
pentru ai tăi, biletul îţi dispărea ca prin far- 
mec; dar tot aşa şi ajungea. O adresă la ba- 
riera Vergului sau la Paris, el o ştia. II în- 
trebai, îţi cerea două minute, şi ţi-o copia pe 
genunchi, din portmoneul ghiltuit de hârtii. 
Aveai nevoie de un ac, o agrafă de prins 
hârtii, sau o capsă de pantoli — indiferent 
de culoare — tot el, din acelaşi portmoneu, 
sau — nu-i nimic — altul, ţi le scotea. Un 
cântec îl uitai, el ţi-l aducea aminte; la fel 


Tigrii 7 


şi o iubită, dacă o lăsai şi dânsul nu era de 
aceeaşi părere. Atunci Ştefan Anastaz se 
învestmânta în cod spartan, şi-ţi dicta aver- 
tismente şi pedepse, dacă nu te excludea de-a- 
binelea din cetate... 

Vin se bea la Dumbrava numai cât vroia 
Ştefan Anastaz, care şi deţinea toată pimniţa 
legionară sub căpătâiul, aşternutul sau patul 
lui. Când el vota contra unui pahar de vin, 
Roosevelt n'ar fi putut opune un veto mai 
categoric în Congresul american. Dacă te 
prindea totuşi bând, după un hârdău, sau 
colţul cazematelor, petit pac asupra ta ca un 
'şoim asupra unui pui de găină şi întinzând 
gata ca un aligator, îţi spunea: nu mai vor- 

eşti cu mine până miercuri, 24 Mai, 1938. 
Cum ştia dânsul zilele săptămânii cu ani îna- 
inte, mister! Lumea spunea că tot el orân- 
duia şi zilele, care maveau voie să-i strice 
calculele, şi veneau la comanda sa ca şi con- 
stelaţiile la comanda lui Dumnezeu în prima 
perioadă a cosmului. 

Cu domnul Eulampe ma vorbit mpână la 
prima vineri din luna viitoare“, fiindcă a in- 
“trodus, cum am văzut, coniacul la închisoare. 
(E inutil să mai amintesc că pe Caliban, pen: 
tru a fi făcut acelaş lucru în insula Bermu- 
delor, Shakespeare l-a făcut erou într'o 
piesă. Ca să vedeţi deosebirea.) 

Pe domnul Eulampe însă, domnul Anastaz 
il iubea ca pe o jiletcă. Şi aproape înţelegem 
de ce: purta redingotă. Mai mult: îl cunos:- 
cuse cu mult înainte de Dumbrava, şi nu 
“ fiindcă domnul Eulampe e omul simpatic şi 
“cuceritor de lume pe care-l ştim, ci fiindcă 
pur şi simplu căzuse bolnav. Domnul Ana- 


8 Dragoş Protopopescu 


staz nu s'a putut să nu afle Orice bolnav pe 
lume trebue să aibă a face cu Ştefan Ana- 
staz. A stat zile şi nopţi întregi la căpătâiul 
muribundului. In ultima zi a lui, când fri- 
gurile făcuse ravagii din ce fusese odată dom- 
nul Eulampe Sibică, lacrimi şiroaie curgeau 
pe faţa acestuia. Domnul Anastaz i le şter- 
gea cu un colţ de batistă şi-i şoptea: 

— Lasă, domnule profesor — se pare că 
domnul Eulampe e profesor de ceva — lasă, 
domnule Eulampe... ai să te faci bine, voinic 
şi gras ca mai înainte, ai să-ţi reiei lucrul, 
ai să te 'nsori... 

— Nu, nu... îi răspunde domnul Eulampe 
printre suspine, dacă mai trăiesc îmi mai iau 
o metresă. 

In ciuda blasfemiei, bolnavul nu numai că 
n'a murit, dar la câteva zile se chiar ridica 
din pat. Incidentul n'a făcut însă mai puţin 
ca domnul Anastaz să se simtă „chemat“ faţă 
de profanul, nelegiuitul lui prieten, şi să ca- 
pete pentru el o adevărată slăbiciune. Dom- 
nul Anastaz e în stare să se supere şi pe o 
streaşină dacă domnul Eulampe trecând pe 
sub ea, streaşina are necuviinţa să lase să 
cadă asupră-i un fir de zăpadă sau ploaie. 
Dar mai ales se supără domnul Anastaz pe 
aventurile sale. Totdeauna un nou amor, o 
nouă victimă, un nou păcat! Aceasta făcea 
ca ori de câte ori da ochii cu frivolul său 
prieten, domnul Anastaz să vadă Infernul cu 
toate ispăşirile lui înşirate în ordine alfabetică. 

Dacă venea la dânsul la hotel, domnul Eu- 
lampe se roşea, tuşea, bolea, începea să-şi 
facă patul, ascundea telefonul... 

— lar ai înşelat:o? 


Tigrii (= pb 


— Dar e vorba pe care? Pe care anume 
ai înşelat-o ?... 

— În orice caz, tot pe ultima! — se face 
că se uită sub pat... 

Când se ridică, îşi mai suceşte odată. gule- 
rul, vâră degetul şi simte că ţurţurul s'a fă- 
cut acum apă şi-i curge tandru pe şira spi- 
nării, picătură cu picătură... 

_— Simt nişte picuri... 

— Lacryma Christi 7... râde domnul Anas- 
taz parcă bănuind ceva... 

— Sunt lacrymae rerum... răspunde îndu- 
ioşat domnul Eulampe, şi jură că până mâine 
nu mai înşeală nicio femeie. 

După o pauză: 

— De ce nu te ?nsori, domnule profesor? 

— Fiindcă o căsătorie e un tandem, şi pe 
tandem am umblat când eram copil... 

— E altceva căsătoria... 

— Adevărat... căsătoria are divorţul.,. dar 
agale de dus şi'ntors nu le practic nici la 

E 

Astfel de răspunsuri puneau pe domnul 
Anastaz în adevărată panică pentru situaţia 
domnului Eulampe a doua zi după judecata 
de apoi. Odată, auzind că şi-a lăsat până şi 
o amantă cu care trăise şase luni, dă buzna 
la dânsul şi-i cere fotografia şi datele bio- 
grafice. A doua zi toate ziarele apăreau cu 
ele, plus un comentar afurisit asupra vieţii 
disolute a domnului Eulampe. 

Seara, se grăbeşte să-i bată la usă. [i de- 


10 Dragoş Protopopescu 


chide Olka, o Venezueleză dela unul din ba: 
rurile dela Şosea! Poftim! 

Nu era nimic de făcut. Numai o încercare 
grea, o închisoare ar fi putut reda societăţii 
un atare exemplar! Şi cel mai fericit de 
aflarea la Dumbrava a domnului Eulampe, 
domnul Anastaz a fost. Dar, vai, ce grijă de 
el, ce dragoste de frate, ce ocrotire de mamă 
pentru puiul ei! Să fi fost cangur, domnul 
Anastaz l-ar fi ţinut în buzunar! Şi cu câtă 
delicateţe, cu câtă discreţie! Pururi prezent, 
la orice nevoie, la orice oră, avea totuşi dom- 
nul Anastaz o artă de a nu intrude, dea se 
face inexistent, de a se şterge, că dacă vor- 
beai cu dânsul adesea uitai că e de faţă. La 
poker dacă juca, era numai ca să facă un al 
patrulea. Şi să ne facă nouă jocul. Dar era 
inutil. Fiincă era şi acolo aşa de delicat şi 
discret, că dând cărţile treceam peste el şi 
jucam tot în trei... 

In sfârşit, era domnul Anastaz aşa de de- 
licat că, dacă dormea strâmb, se trezea ca 
să-şi spună singur: pardon! Aşa cum domnul 
Eulampe se pomenea adesea cerându-şi scuze 
în vis că batista nu e bine asortată cu cravata. 

Dar omul acesta de cea mai proaspătă 
substanță era beton armat în materie de 
prescripţii. Cerberul i-ar fi servit drept câine 
de lux, Omfala i-ar fi căzut ea la picioare. 

Din cauza lui Ştefan Anastaz nau putut 
fi introduse la Dumbrava luptele cu taurii, 
iar domnul Nicolae Fătu a fost public ad- 
monestat şi Piram şi Thisbe oprit după a 
45-a reprezentaţie, ca o piesă masonică. La 
fel, luptele turceşti cu trupul gol până la 
brâu, pe motiv că sunt nudiste. 


Tigru ii 


Domnul Fătu a încercat să reacționeze, 
dar fără efect. 

Colhozul, după o durată de o lună, când 
câştigase până şi adeziunea — la lichiorul de 
spirt —.a lui Zdrugariu, a fost suprimat în- 
tr'o singură noapte, în plină glorie, ca „fiind 
o regretabilă diversiune dela adevăratul rost 
al puşcăriei...“ 

Numai cântecele macedonene au rămas, fiind- 
că îi plăcea rasa aceasta de cremene şi cult 
al părinţilor, care-şi ţinea secole vendeta în 
teacă şi zilnic se topea de dor de. acasă, în 
cântece de sfâşietoare langoare, noaptea în 
unghere luminate numai de faţa lor, ca în- 
tr'un coclau din Pind, sub tactul de tam-tam 
al marelui tăcut, formidabilul Mardare. 

Puțin dacă mai şedeau, poate şi aceştia 
erau cenzuraţi. SR 

Poate ai fi început să vezi pe Ştefan Ana- 
staz făcând liste de indezirabili şi dând afară 
din închisoare.pe cine nu-l socotea compa- 
tibil. ; 

Da, fiindcă sufletul lui era curat ca izvo- 

rul şi întreaga lui făptură rima cu extaz. 
Cu Ştefan Anastaz, într'adevăr, începea pe 
lume extazul. Sau dacă evul mediu l-a cu- 
noscut, începea pentru deţinuţi evul mediu. 
Un ucenic medieval, care lucra zilnic la o 
catedrală. Anonim, fără simbrie, cu sufletul 
singur făcut daltă şi inima mistrie. Pe o 
schelă, primind extazul. 

Extaz înseamnă a primi în tine cerul. Poate 
neavând o schelă EL picioare, sau o biblie 
să o încremenească cu înluminări, Anastaz 
se plimba printre noi, şi ne primea pe toţi 
în el, cu nevoile şi micimile noastre. . 


12 Dragoş Protopopescu 


Şi ne zidea astfel din fragmente în cate- 
drala visului lui de dumnezeire. 

Anastaz era un sfânt... Un sfânt în exta- 
zul lumii. Faţa lui, iezer supt de un nour 
de argint, frumoasă ca un peisaj de toamnă, 
ravă de melancolie, purta un doliu -pentru 
fiecare din noi. Capul lui geometric, între 
părul negru şi lavalieră, ca întrun chenar, 
compunea un anunţ de înmormântare pentru 
tot omenescul mic şi şubred din noi. 

Ştefan Anastaz se da într'una. 

Trupul lung şi deşirat şi parcă 'răsucin- 

u-se în mers după o spetează invizibilă, du- 
cea o cruce pentru fiecare din ai lui. 

Ştefan Anastaz era durerea, — noastră... 
Durerea celorlalţi. 


II 


Intr'o dimineaţă, domnul Eulampe Sibică 
sta lungit ca păstorul din Virgil, sub fagul 
imaginar al Dumbravei, fără fluer sau caval, 
cu mâinile sub cap şi capul sub melon, şe- 
dea aşa şi-şi spunea : ce bine e să fii FEulampe 
Sibică! 

Am crede că această constatare e retro- 
activă. Cu drept adică dea îmbrăţişa într'o 
unică dulce penalitate a plăcerii, întreaga 
viaţă a domniei sale, inclusiv trecutul. Cu 
toate însă că un om la perfectul compus, ba 
poate începând chiar să fie la mai mult ca 
perfectul, domnul Eulampe nu la trecut se 
gândea totuşi, când îşi fluera, în gând, 


sub tegmine fagi, 


meditaţia de mai sus. 


Tigrii 13 


Printre tigrii de mister, în jungla aceasta 
cu religie, domnul Eulampe Sibică apăruse 
ca un dresor de circ englez, în melon şi ba- 
ston. Şi dresorul sfârşea prin a îmbrăţişa 
cauza tigrului şi a se dovedi el fiara dresată. 

Işi descoperea sălbăticii nevisate. Oare tot 
egoismul nu-i o imensă sălbăticie ? 

Tigrii aceştia muşcau. Dar pentru o ideie. 
Adică pentru altcineva decât ei. (Gazelele 
nu şi le aduceau niciodată în bârlog propriu... 

Jder sensual, fiară de amor, domnul Eu- 
lampe Sibică avea mai multe victime pe su- 
flet decât o Indie întreagă de feline. 

Civilizat până la Plotin şi pedichiură, iată 
că civilizaţia abia acum începea pentru dân- 
sul, cu slăbiciunile acestea de codru şi de: 
şert. Blana lui dela gât, da, de cea mai fină 
Virginie, scumpă şi tăiată sul perfect, miro- 
sea (mai ales după ploaie!) mult mai animal 
decât blana lor, conservată nu în alcalinele 
false ale industriei, ci în călduri de suflet 
naturale şi menținute într'o electricitate a 
lor particulară. O electricitate care venea 
nu din laborator, ci de sus, fluidă de un crez 
intangibil, mângâindu-le şira spinării cu lu- 
mină, întorcându-le magnetismul în ondulaţii 
nesfârşite de prietenie cu omul. 

— Legionarul e un om ultra civilizat, — 
îşi încheia domnul Eulampe siesta aceasta. a 
unei noi digestiuni. 

„„Se face cu el aceeaşi greşeală ca şi cu 
evul mediu: care a fost numit veac întune- 
cat, când istoria proaspătă l-a dovedit veac 
de lumină, mai mare poate decât Renaşterea, 
punând cele mai grave probleme pentru om, 
punând mai ales problema cardinală: cearta 


14 Dragoş Protopopescu 


dintre trup şi suflet, şi rezolvându-le în sin. 
gura soluţie care n'a putut fi depăşită de ni- 
cio tehnică sau ştiinţă: Durerea, procesul 
natural al spiritualităţii incarnate. 

Un animal de durere e legionarul. Legio- 
narul e un animal religios. 

Şi în domnul Eulampe Sibică revenea tot 
mai acut, conflictul său recent cu domnul 
Fulampe Sibică. 

De când domnul Eulampe, dintr'un acces 
de desgust, a vrut să împuşte pe domnul Si. 
bică, acesta nu numai că se domolise, dar 
citea tot tratate de sinucidere, Schopenhauer, 
Hartmann, Paul Valery, Monsicur Teste... 

Lucrul îmbucura pe partenerul său, care 
tot mai mult se cufunda în sufc:inţă. 

Citiţi orice tratat de biologie, şi veţi vedea 
că între un tigru şi un dihor amoros lupta 
nu rămâne. niciodată nedecisă. 

Era numai natural ca domnul Eulampe să 
reducă atunci la tăcere pe domnul Sibică. 

Armonia dintre cei doi vecini antagonişti 
lua acum ţinuta cuviincioasă a fericirii; şi în 
această ordine sufletească, frământându-şi me- 
tafizic iliacul de scândura cea mai bună dela 
pat, Eulampe Sibică putea din nou exclama: 

e bine e să fii Eulampe Sibică!... 

Numai că în una din palmele în care-i cu- 
getase până acum occipitalul, simte colţurile 
a ceva parcă picat din cer, — vreo nouă 
Epistolie a Maichii Domnului sau Legendă a 
Duminecii. 

— De data aceasta, să nădăjduim, reale! 
exclamă dânsul. 

Și întoarce mâna cu pricina pe o parte şi alta. 

n podul palmei, într'adevăr, ca prin minune, 


Tigrii PE 


persistă să se ascundă după degetul mâre, o. 
țidulă. pay tă 

— Nu-i Maica Domnului, spune îndurera- 
tul. E Kiddie Baranga! 

Minunea nu mai era acum să:vină dela 
cea dintâi, ci dela cea de a doua! 

De fetele legionare se auzise, în ultima 
vreme, prăpăd. Devotate până la jertfa legiu- 
nii, de un curaj de fecioară de Orleans, cu 
subtilitățile pe care le acordă speța, ele fă- 
cuse ravagii pe afară, în serviciile de urmă- 
rire şi spionaj ale guvernului. O mafie fe- 
menină se instituise în ţară, cu fire aeriene 
pentru tot ce trebuia să afle Tigrul cel Mare. 
Anticipat de legendă, cel care împreună cu 
Moţa şi alte şapte căpetenii era urmărit de 
moarte, se făcea dispărut după vălul nevă- 
zut pe care ele îl ţesuse cu degetele lor mi: 
sterioase. 

Presa urla. Poliţia şi siguranţa încetase ur- 
mărirea căpeteniilor şi da goană după ele 
prin ţară. Nu era zi ca fotografia unei Nico- 
fete sau Sica Popescu, cu boiu de fermieră 
sau ochi de spiriduş, în costum țărănesc sau 
uniformă de cercetaşe, să nu apară în ziare. 

Cele mai puţin prudente umpluse beciurile. 

Pe cimentul rece, în celule fără ferestre, 
sau cu ferestrele sparte, ele erau maltratate, 
asaltate cu fel de fel de propuneri, trezite 
din somn la ora trei, chinuite de frig şi foame. 

Soţia Tigrului, mai voinică şi rezistentă, 
soţia lui Stelescu, firavă şi serafică, admira- 
bila coană Lutzi, soţia sumbrului Onisifor 
Crai, sau vioaia coniţă Mary, sau frumoasa 
coana Marioara, ori inegalabila Gica, sora 
domnului Eulampe, şi alte soţii, şi alte sore 


16 Dragoş Protopopescu 


sau prietene ale tigrilor erau în fruntea be- 
neficiarelor acestui regim de rusească cruzime. 

Numai Nicoleta şi Sica Popescu, adică cele 
mai afurisite dintre cercetaşele acestea ale 
morţii, planau cu zâmbet sfidător în pagina 
întâi a ziarelor, intangibile, inabordabile. 

Pe o fată ca Kiddie Baranga, nelegionară, 
cu totul streină până ieri de povestea asta 
cu sânge, păţania acestor fete şi femei trebue 
să o fi alungat până în cele mai ascunse con- 
finii ale mondenităţii. 

Domnul Eulampe Sibică o vedea retrasă 
pe o rivieră, cu portretul lui de erou pe şapte 
ani în mână, sau cu acelaş portret în mână 
încercând cine ştie ce blană de vizon la Ma- 
deleine, după care să se ascundă pe tot re- 
stul iernii contra G. P. U.-ului ruritan. Sau 
în cel mai rău caz, cu domnul Eulampe Si- 
bică sub pernă, citind pe Dekobra într'un 
vagon-lit sau transatlantic!... 

ând colo era ea; cu obişnuita ţidulă, pre- 
text ca să învălue o nouă tăietură de jurnal. 
In dreapta, scris ca o manşetă la Adevărul, 
numai cu mâna, nu cu piciorul: 


Faimoasa Kiddie Baranga 
Eroina-amantă ! 


zisă şi 
Vasul Fantomă sau Licuriciul Dreptei 
1.000.000 lei recompensă. 


După pret, se vede bine că n'au găsit-o, 
nu vor găsi-o niciodată. 

lar în colţul stâng, fotografia ei, fără ni- 
ciun vizon dela Madeleine, ci în uniformă 


Tigrii 17 


verde, cu şapca'n cap. Dedesubt, în literă 
groasă de tipar: 


Puneţi mâna pe ea! 


Se vedea clar că juna mondenă era la ora 
aceasta una din femeile din - ţară cele mai 
căutate... de poliţie. 

Şi pe bună dreptate, dacă citeai reportajul. 
Mă rog, fata aceasta nu făcea altceva decât 
„să devină dela zi la zi emulul femenin al 
domnului Eulampe Sibică. Nemulţumindu-se 
cu situaţia de amantă, a sus-zisului. invidiată 
de toate frumuseţile Bukarei, sărmana exal- 
tată nu mai visa decât eroism. Ea vroia cu 
orice preţ să se simtă la înălţimea amantului. 
lată unde ne-au dus drepturile femeii! Să 
vrei să întreci bărbatul până şi în eroism! 
Să vrei să-l scoţi până şi din istorie!“ 

Şi autorul articolului, care nu atât după 
iscălitură cât după amplitudinea şi profunzi- 
mea raționamentului, cum şi o uşoară tristeţe 
morală în fiecare accent se dovedea a fi Gri- 
gutză şi a fi idiot, după o incursie în femi: 
nismul vremii, cu aplicaţie la Merla Negruzzi 
şi Filomerla Catargi, ca cele mai de treabă 
„fete de stânga“, şi după câteva citate din 
fraţii Nicolae şi Kostache Lupu, (Coloniale 
şi Delicatese) conchidea că preţul de 1.000.000 
pe un cap de fată îl socotea în orice caz 
exorbitant, când pe capul lui, nu mai departe, 
nu pune nimeni niciun preţ. 

Tot atât de vastă, ca stil şi cugetare, nu 
era şi scrisoarea alăturată a fetei. Dar ea 
rezerva o surpriză. Nimic din tandreţa ante- 
rioară, Nicio exclamaţie pentru domnul Eu- 


Vol. IL. Ed. It-a 2 


18 Dragoş Protopopescu 


lampe Sibică. Dimpotrivă, o milă de el şi 
dojană până la capăt. 

Kiddie Baranga a auzit dela Bogdan Var- 
vara, „un om cel puţin despre care ştii ce 
isă crezi“, de câtă „incompatibilitate cu ero- 
Ismul a dat dovadă domnul Eulampe Sibică 
a Dumbrava“. „Zei, coboriţi-vă din ceruri 
şi spuneţi-mi că nu-i adevărat! Cu Bogdan 
Varvara cel puţin a fost clar. Nu i-a plăcut 
atmosfera, a plecat. Dar tu ce mai stai acolo? 
Ce cauţi printre sfinţi şi eroi? Cum crezi 
că poţi ajunge pe culmile disperării (citise 
pe aa) în melon şi baston? Trage con- 
secinţa şi pleacă! La urma urmii, dacă e 
vorba de melon şi baston, eu cred că dom- 
nul director al închisorii nu va face nicio 
obiecţie ca să te plimbi cu ele şi prin oraş...“ 

Kiddie Baranga adăoga în treacăt că toată 
poliţia ruritană e actualmente concentrată pe 
urmele ei în Sighetul Marmaţiei. „Am făcut 
toate demersurile necesare, am anunţat chiar 
prin petiție cu timbru în regulă, plus al avia- 
ției, că locuesc efectiv la domnul Ficu Rubin, 
strada Tiţa Pavelescu, văduvă de război, 
No. 2. Ei însă refuză să admită că un drac 
ca mine poate fi aşa uşor de prins, şi pentru 
luna aceasta m'au dat cu urma prin părţile 
Maramureşului. 

Poate vei putea să-mi faci o ultimă favoare, 
fiindcă totul s'a sfârşit între noi, să-mi dai 
tu o adeverinţă, ceva, că sunt Kiddie Baranga, 
că mă cunoşti, ca cel puţin prin intervenţia 
ta, de care se spun lucruri extraordinare prin 
oraş (când numai eu sărmana ştiu ce erou 
eşti...) să pot fi recunoscută şi arestată.“ 

Scrisoarea, cum era natural, era însoțită 


Tigrii 19 


de un bileţel scris de chiar domnul Ficu 
Rubin, prin care domnul Ficu Rubin îşi ex- 
prima „regretul împreună cu toţi ai săi, că 
şase-şapte ani de zile, poate chiar opt, nu 
vor mai avea ocazia să dea ochi cu domnul 
Eulampe. Că în absenţa lui de aşa o scurtă 
durată sa spus în oraş pe contul lui aşa 
grozăvii grozave, să îngheţe sângele într'un 
peştişor de aramă! Că la fel cu peştişorul 
acesta sa roşit când a văzut ce crede biata 
Kiddie despre aşa un glumeţ şi fals erou, că 
în oraş e mare fierbere contra mişcării de 
dreapta şi şi-a găsit cravata dela Neuwirth. 
Dar că oricât de naţionalist e el, i-a venit 
să sară în sus ca o stridie din carapace (cu 
perlă cu tot) când a văzut ce se spune pe 
contul rasei sale. O rasă soră mai mare, pe 
lângă care, cum spune Otto Weininger, toate 
celelalte neamuri sunt copii şi a cărei singură 
crimă dela ea a fost mântuirea omenirii dar 
ce excrocherie şi ce afacere trebue să fie pi- 
lulele astea de Seroxamină Schwartz Villa- 
nova că le-am desfăcut singur şi-am văzut 
că conţin numai chinină, şi nau vindecat 
nici c'o idee emfizema dela tanti Rose!...“ 

După ce-i mai aminteşte că degeava cre- 
ştinii se reped la evrei, că mari istorici au 
spus că Sf. Paul a păstrat până lu capul vie- 
ţii un suflet israelit, Ficu adauză, tăiată din 
ziar, ultima şi cea mai genială reclamă din 
câte a produs vreodată neamul său: 


20 Dragoş Protopopescu 


m în 
Pe veci nemângâiatul 
LEIBU ROSENBLATT 
Croitor de Dame 
Coupeur de prima mână 
(Vine şi la domiciliu) 
soţ 
anunţă onoratei sale clientele 
moartea soţiei sale 
GHIZ E LA 
(în floarea vârstei) 


— Ecce vere Israelita în quo dolus non 
est! exclamă domnul lulampe ca'n Evanghe- 
lia dela Ion citire, şi întoarce încă odată pe 
o parte şi alta scrisoarea dela Kiddie, 

In fruntea căreia, de o parte şi alta, nu 
putea să nu găsească, după felul cum scria - 
dânsa, ca şi l'icu, în istorie, un motto în trei 
chenare: 

| Abia incepem să trăim 
Și ială că murim 
__(Theofrast) 


O femeie care nu-şi pune puțin 
Supranatural în viață, 

Nu poate ajunge decăt 

O prostituată. 


(Dragoș Protopopescu) 


Tigrii | 21 


Când un om îți spune că e mare 
Intreabă-l unde îi e Durerea. 


(Schopenhauer) 


„Domnul Eulampe scotea creionul, ca să dea 
fetei, după rugăminte, un certificat de naş- 
tere sau naţionalitate, precum că s'a născut şi 
e Româncă, din strada Tiţa Pavelescu, văduvă 
de război, No. 2. Dar ochii nu şi-i putea lua 
dela cele trei cugetări care făceau cât o Sfântă 
“Treime a filosotiei. De Dragoş Protopopescu, 
cel mai vesel şi deci cel mai profund om al 
vremii, auzise. Se putea? Acesta e un nume 
care curând se va pronunţa fără cel. de 
botez. Protopopescu pur şi simplu! Ca Bo- 
naparte. 2% ap 

e ceilalţi doi însă mai puţin. Dar nu 
se putea spune că, cel puțin prin exemplele 
de faţă, nu se ridicau şi dânşii la înălțimea 
de cugetare a celuilalt. 

Dintre ei, superioritatea cădea evident 
asupra lui Theofrast. Erau ani de zile, de când 
moaşa Alexandrina, mama lui Rămurică, îi 
legase buricul. Ei bine, de atunci şi până, azi 
el nu auzise o mai profundă cugetare. Abia 
într'o ospătărie din Florenţa a mai întâlnit-o, 
tradusă în limba lui Dante şi înterpretată 
de cei dela mese, în frunte cu patronul, în 
sensul că viaţa-i scurtă şi e bine cât trăieşti 
să bei şi să mănânci. 

Cugetarea de-a doua parcă o mai auzise 
undeva. În orice caz consona cu noua sa 
stare sufletească. Dar cea de-a treia? 

Domnul Eulampe nu apucă să-şi pună în- 


22 Dragoş Protopopescu 


trebarea, că un foşnet aerian se produce în ju- 
ru-i şi câ dintr'o Dumbravă, nua i maia i 
ci a Didonei, un moşneag se apropie zâm- 
bindu-i de departe. li face o mână de pă- 
durar vesel că a mai găsit câteva vreascuri 
— de idei... | le pune la picioare, se scutură, 
dă foc cu ele, şi în jurul flacării se aşează 
amândoi haiduceşte, la taifas. Era sfântul! 

— Ai auzit ce spune Dragoş Protopopescu, 
filosoful ruritan ? Că o femeie care nu-şi pune 
puțin supranatural în viaţă, nu poate ajunge 
decât o prostituată. 

Ştiu. Eu i-am spus-o. 

Şi lui? Il cunoşti şi peel? 

De mic copil. Băiat cum se cade. 
Profund]... 

„„neserios! Dar să te ferească Sfântul.,. 
Păi dumneata ce eşti ?... 

„de filosofia oamenilor neserioşi. Uite, 
cu simplă cugetarea asta bate toată Lumea 
ca Voinţă şi Reprezentare a lui Schopenhauer... 

— Nătărăul ăla... 

— Exact!... Nătărăul acela de Schopenha- 
uer, care şi-a petrecut viaţa scrutând orizon- 
tul din fundul unui puț. Un aşa om era cert 
incapabil să bănuiască originea supranaturală 
a sentimentului acestuia dominator care pre- 
cipită pe oamenii cei mai puternici la picioarele 
femeii. Şi câinoşia contemporană a glori.- 
ficat fără ezitare pe acest blasfemator al 
amorului... 

— Câinoşia contemporană, minus eu, Prea 
Sânte. Eu, de când făceam curte soţiei maio- 
rului Mărgulescu, venită proaspăt din Paris, 
— să fi avut şase-şapte ani... 

— Ea? 


IL UţI 


Tigrii 23 


— Eul Zic de mic copil eu am susţinut 
că amorul este rodul pântecului... 

— Bine, dar Schopenhauer este tocmai îm- 
potriva pântecului... 

EL Oa ans aulel 2 E mu sa născut AXn- 
ţeleg să-l fi scos mama lui pe altceva decât 
prin pântec. Dar nu cred că Schopenhauer 
credea în berze... . 

— Eşti neserios... 

= de pretundl - + n 

— Şi ori te-astâmperi, ori nu mai vorbesc... 

_ Nu.i nimic, vorbesc eul La Rochefou- 
cauld spune că Il y a des gens qui m'auraient 
jamais aime sils n'avaient pas entendu parler 
d'amour. Ei bine, regret, cu domnul Eulampe 
Sibică e contrariu. Domnia sa n'ar fi vorbit 
niciodată de dragoste dacă n'ar fi făcut-o... 

— Bine, dar Schopenhauer... 

— "Tocmai de aceea sistemul Eulampian e 
complect opus sistemului Schopenhauerian... 
Se poate, Doamne (Sfinte!), să spui că nuii 
„altă scăpare decât în sinuciderea colectivă a 
omenirii? Unde să găseşti, domnule, atâta 
arsenic? 

— Asta aşa e! 

— Şi că neputându-se sinucide lumea co- 
lectiv (bănuia şi el ceva) singura speranţă 
este la greva amanţilor... aceşti îngeri păzi- 
țori ai răului uman, trădători ai speţei, care 
făcând dragoste se împerechează şi prin aceasta 
perpetuiază rasa şi mizeria omenească... Dar 
ce vrea, domnule, să perpetueze: cărţi, filo- 
sofi, iepuri de casă? Viermi de mătase ? 

— „Amorul, fiindcă femeia, de care tocmai 
vorbim, nu e şi nu poate fi decât Amorul, este 
“Paradisul terestru... sau mai bine zis: Paradisul 


24 Dragoş Protopopescu 


terestru, căutat de atâtea secole de Don 
Juanii de orice nuanţă şi orice categorie, nu 
e decât Imaginea ei prodigioasă... 

— Cu condiţie ca lemeia să nu fie soţie! 

— Ai ghicit! Nu există pentru femeie, crea- 
tură temporar, provizoriu inferioară, decât două 
aspecte, două modalităţi esențiale, cu care este 
esențial ca intinitul să se acomodeze... 

— Beatitudinea şi Voluptatea! 

— Ai ghicit! Stânta şi prostituata. Intre 
ele nu-i decât femeia onestă, adică femeia 
burghezului, acest condamnat absolut, pe 
care nicio holocaustă nu-l poate răscumpăra... 
_— Ab, Sfinte, ce sfânt eşti i 

— Da, fiindcă o sfântă poate cădea în no- 
roi, o prostituată poate sui în lumină, dar 
niciodată, nici una nici alta nu vor putea 
ajunge o femeie onestă, dat fiind că înspăimân- 
tătoarea vacă stearpă ce poartă numele de 
femeie onestă, care a refuzat odinioară să 
„dea la Betleem ospeţie copilului lui Dumne- 
zeu, se află în eternă neputinţă de a se evada 
din ne ntul ei prin cădere sau ascensiune. 

Ci sfânta şi prostituata au un punct co- 
mun, e siguranţa preconcepută a nobleţei lor 
"de dispensatoare ale Bucuriei. Causa nostrae 
lactitiae ] Janua caeli! Pricina veseliei din noi. 
Poarta raiului! Numai Dumnezeu ştie în ce 
chip, aceste forme sacre, acest destin supra- 
uman, se contopeşte în meditaţia celor mai 
pure şi celor mai impure din femei, şi ce le 
sugerează, din adâncurile cărnei, misterioasa 
lor fiziologie... 

— Toate femeile —or fi ştiind ori nu,— sunt 
convinse că trupul lor e Paradisul. 

Plantaverat autem Dominus Deus paradisum 


Tigrii 25 


voluptalis a principio: în quo posuit hominem 
quem formaverat. | 

— Prin urmare, nicio rugă, nicio penitenţă, 
niciun martiriu nu e prea mare ca să ne facă 
să obţinem nestemata asta pe care toate dia- 
mantele şi toate nebuloasele de pe lume n'ar 
putea-o plăti. 

Judecaţi ce dau ele când se dau 'şi măsu- 
raţi sacrilegiul comis când se vând. 

Ori, iată încheierea trasă prin profeţi. Fe- 
meia are dreptate să creadă toate acestea, 
şi să pretindă şi să facă toate acestea. Are 
nesfârşit de multă dreptate, fiindcă trupul ei, 
— această parte a corpului ei — a fost taber- 
nacolul Dumnezeului Viu şi fiindcă nimeni, 
nici chiar arhanghelii de sus nu pot pune 
piatră de hotar solidarităţii universale feme- 
“mine cu acest copleşitor mister.“ 

Sfântul se dilatase. Şedea acum pe dimensii 
de cer. Nu mai vorbea, la gura focului, unui - 
biet Eulampe. Vorbea întinderilor. i, 

Din ce cuprinderi venea imnul acesta al 
femeii silabisit de dânsul — amant exasperat 
al Amorului, iubit al lubirii — de mic copil 
şi abia acum închegat în vocabule care ve- 
neau parcă pe harte de serafimi. amorezaţi ! 
Aici, în închisoare unde toată femeia era de- 
parte de el. Un paradis interzis. 

Domnul Eulampe simțea întâia oară căde- 
rea omului. Acum înțelegea misterul lui 
Adam. Şi-l adusese adesea aminte din tabloul 
copilăriei. Un biet om desbrăcat, cu o mână. 

“în faţă şi alta la spate, bătut de vântul exi- 
“ului, la un capăt de grădină. Dar nicio- 
dată nu simţise că e izgonit. Şi iată acum, 
izgonitul era el. Din raiul femeiesc, Domnul 


26 Dragoş Protopopescu 


Eulampe trăia misterul lui Adam. Dar un 
mister răsturnat. Al unui Adam întors în 
paradis, însă fără să mai găsească acolo 
nicio Evă. 

„Când un om pretinde că e mare, întrea- 
bă-l unde îi e durerea.“ 

Domnul Eulampe simţea într'adevăr că e 
cel mai mare dintre oameni, fiindcă nu con: 
cepea o durere mai mare ca despărţirea lui 
de femeie. 

O vedea această femeie în miile de chipuri 
aşezate pe chipul lui... Purta cu el totdeauna 
femeia pe trup. O dragoste nouă era un 
nou ten pentru dânsul. Aşa cum păsările 
îşi schimbă repertoriul primăvara, cocoşii pe- 
nele, reptila solzii, cu fiecare dragoste dom: 
nul Eulampe căpăta o nouă infuzie de sânge 
în obraji, un cântec nou, o nouă coloratură. 

Şi le simţea acum pe el toate aceste femei, 
netezându-i carnea cu mângâeri, modelând-o 
cu graţie, exaltând-o cu pasiuni dumnezeeşti, 
şi aşezând-o mare între cer şi pământ. 

Uşurându-l de povara vieţii cu sfânta lor 
povară ivită pe e]... Arzându-i sângele de 
toate impurităţile cu sfânta lor neruşinare, 

otolindu-i toate dramele interioare cu drama 
or exterioară, lecuindu-l de toate rănile cu 
rana roşie a trupului lor... 

Domnul Eulampe — ca orice amant de 
viaţă, ca orice exemplar al timpului don-jua- 
nesc — care nu numai posedă dare mai ales 
posedat de femeie, a simţit totdeauna a-tot-pu- 
ternicia supranaturală a coapsei de femeie, 
Impreună cu copilul, — altă minune — spec: 
tacolul oval i-a apărut totdeauna ca singurul 
spectacol mare al vieţii. Fiindcă pururea 


“Tigrii - 21 


nou. Şi covârşit de el, aproape nu-l în- 
ţelegea... 

Nu-i pricepea teribila asumpţiune, conştiinţa 
rozavă de el, tirania lui inconştientă asupra 
umii. : 

i iată că venea la dânsul un Sfânt şi-i 
spunea: copile, fiindcă ovalul aceasta ecume- 
nic e boltă care-şi aduce aminte de ceruri; 
un tabernacol pe sub a cărui arcă a trecut 
de mic şi Fiul Domnului... 

De aci absolutul sexual, universalitatea li- 
niei curbe... 

De aci exterioritatea implacabilă a femeii... 
Care nu mai are nevoie să fie ca bărbatul 
animal interior, fiindcă concepe; ignoră dramele 
creerului fiindcă le închide întrun organ; şi 
nu-şi mai pune problema vieţii fiindcă a re- 
zolvit-o de mult cu un singur suspin de 
voluptate. 

Veniţi atunci la mine, femei pe care vam 
iubit... Blonde de soare sau numai aluminiu, 
ori chiar de magnezie aprinsă, brune de ca- 
tran şi de văpaie; rupte din nu ştiu ce mine 
planetare, femei grozave arămii sau roşco- 
vane cu sângele aprig, sau simple femei cu păr 
de tutun, ah, părul cel mai frumos de pelume! 

Veniţi, Englezoaice cu sânii de mit şi coap: 
sele supte de aşteptări; cu trup de coral, si- 
rene ratate, cocoane desăvârşite... zărite pe-o 
punte de transatlantic, la un ghişeu de bancă : 
sau în cape de hermină ori şaluri spaniole 
în diademe de regină la ieșirile dela premie- 
re... urmărite vara pe plăji arzătoare, iarna 
la Cannes, schimbate de viaţă, iubite la un 
foc de cămin în sfârşit, în urîtul şi negura 


Londrei... femei care-aţi trecut pe lângă mine 


28 Dragoş Protopopescu 


ca doamne de curte şi vaţi culcat ca ultima 
decăzută, bete de vin şi de dragoste multă... 

Sau voi, Scoţiene sperioase ca ciutele din 
Walter Scott şi tot aşa de nevinovate... cu 
ochii aşa de curaţi şi albaştri de parcă 
totdeauna văd cu ei întâia oară, cu tenul 
aprins deodată ca la un chibrit şi dragostea 
caldă şi puritană, ghețar topit la o biată lu- 
mânare de ceară... 

Sau şi mai catolice, voi Irlandeze, roşii ca 
“blana de vulpe, culcate moarte de băutură, 
şi toată noaptea în somn, lângă amant, rugân- 
du-vă în gând pentru bărbatul mort acum trei 
ani în America... 

Moi şi dulci Franţuzoaice cochete, ce nu 
vă rugaţi decât de amant şi nu pentr'un lu- 
cru mort de trei ani... femei dospite 'n par: 
fum şi iubire, falene cu aripile arse la fla- 
căra vieţii, făpturi cicatrizate de amor... cu 
cel puţin o rană pe voi de dragoste nenoro- 
cită şi cel puţin o blană de vizon... fatale 
până nu v'am cunoscut, adevărată fatalitate 
după aceea, femei acoperite de voluptate şi 
“bijuterii... 

Americance cu cap de faun şi miros de jder, 
făcute de nimfe şi ingineri, cu toate piersi- 
cile Californiei în obraz — voi, cele mai fru- 
moase femei de pe lume, cu trup de madone 
ajunse sportive şi dragostea spusă din gura 
mare şi desfrânată, răsfrântă pe dinţi ca un 
nou fel de sex în conversaţie clandestină cu 
ochii, din buzele roşii şi umflate de parcă me- 
reu muşcate de sângele proaspăt se Ni Milica 

Spaniole sumbre şi tăcute... cu un fel de 
moarte vie în trup... cu carnea netedă ca side. 
ful dar mai purtând pe ea ceva din tristeţile 


Tigrii | 29 


humei... tristeţi încremenite în coapsele tari, 
în fructul sânilor jucăuşi, în cântecul oprit 
pe umeri şi braţe, în ochii mari cercănaţi, în 
ascunzişul brun al părului întunecat. 

Mulatre cu trup de ghitară şi gură care 
numai cât se deschide şi parcă vrea să te şi 
mănânce. 

Venezuele caline şi apropiate ca un pui de 

animal şi tot ca un pui de animal şerpuindu-şi 
pe piept, pe braţe, voluptatea. cu miros de 
migdală şi culori de cea mai coaptă turtă 
dulce. 
_ Sudamericane cu ochi de alică şi langori 
în trup de meridiane... Italience cuminţi, tră- 
date de bunătatea inimii şi văpaia neagră, 
văpaia de iad a părului... laduri blonde şi 
abstracte, iaduri muzicale, Polonezele... Viene- 
zele durdulii şi repezi, Nemţoaicele exasperate, 
— cu carnea de spermacetă şi miros la fel...Ungu- 
roaicele universale, faimoase dela Los Ange- 
los la Sulina, cu sâni pietroşi şi muzică'n 
vine, când nu şi foarte mult alcool... Rusoaice 
demonice, Rusoaice absolute, crezând în sex. 
cum ai crede în Dostoievski şi răstignindu-se 
pe bărbat ca pe o cruce... 

„Şi voi, Românce cu carnea ca bobul de 
grâu şi frumuseţea literă de Evanghelie, şi 
amorul duios ca o doină, evlavios ca o psal- 
tire citită pe genunchii goi, trup legat de ală- 
ută, ochi de pradă uşoară, vesele ca dimine- 
ţele, unduioase ca lanurile, fierbinţi înăuntru . 
ca amiezele pe dinafară. 

Veniţi la mine femei pe care vam iubit... 
ochi în complicitate cu părul şi amândouă 
cu gura, sâni în complicitate cu şoldurile şi 
între ele marea, copleşitoare odihnă... com- 


30 Dragoş Protopopescu 


plot al vieţii... conspirație a cărnii, insurgență 
a gurguiului, aserţie universală a ovalului... 
Farei caste şi nebune... sfinte şi prostitu- 
ate... veniţi la mine femei pe care v'am avut... 
Domnul Eulampe îşi ia rămas bun dela 
"voi... Domnul Eulampe nu mai are femei... 
Domnul Eulampe nu mai are nici măcar 
pe Kiddie Baranga! 


Se cufundă dintr'odată în întunerec. Îşi 
simte viaţa despicată în două. 

Inseamnă pe răbojul inimii: azi 23 lanuarie, 
prima zi de puşcărie adevărată. 


III 


Ca nourul electricitatea, păduchele pro- 
voacă aburul. 

Aşa se face că, în cele din urmă, comen- 
duirea Corpului 2 de Armată a trebuit să 
acorde deţinuţilor, baie. 

Dintre toate miturile în care aceştia se 
adânceau dela zi la zi, unul singur nu li s'a 
putut potrivi: mitul murdăriei. Din prima 
zi a arestării, când domnul Eulampe şi câţiva 
bravi de ai săi au trebuit să se constitue în 
echipă de ski şi să înveţe — cu cele mai elve: 
țiene figuri — acest sport primejdios, ca să 

oată escalada diversele monticule ivite în ca- 
ea celor mai legitime dorințe, şi până la instala- 
rea faimosului hârdău ; şi de aci până la ivirea 
musafirului aphanipter, murdăria a apărut ca 
singura forţă pe care n'o poate birui legiona- 
rul, singura religie căreia îi rămâne păgân. 

Mare a fost atunci bucuria când, în dimi- 


Tigrii 


neaţa zilei de 24 Ianuarie, lon Clime, cu un 
glas de stentor a comandat evacuarea dor- 
mitoarelor, pentru baia de aburi care desigur 
pâfâia ca o purcea lăuză în aşteptarea can- 
didaţilor la o nouă epidermă. Intr'o clipă, pe 
nămeţii îngheţaţi din curte, ca la o expoziţie 
de scoarţe şi broderii naţionale, paturile erau 
golite de pături şi perne; iar tigrii în cele 
mai scandaloase decolteuri, împărţiţi în grupe, 
aşezaţi pe două rânduri, trimişi prin curte 
la etuvă. 

Baia de aburi — datând imediat după glo- 
rioasa cădere a Plevnei — era o hrubă fă- 
cuță să amintească tigrilor de azi felul apro- 
ximativ în care profetul. Daniel se introdu- 
cea în groapa cu lei. In două cuvinte, lucrul 
se rezuma astfel; intrai pe brânci şi ieşeai 
pe brânci. Numai că de data asta te întâm- 
pina un parter pavat cu primul ciment apă: 
rut în Ruritania, un ciment care, neprevăzân 
cariera strălucită pe care avea să i-o creieze 
de-a-lungul deceniilor betonul armat, s'a lăsat 
din primii ani ai regatului ros de carii şi cră- 
pături, cu scopul vădit ca, dacă aluneci, să te 
poți propti cu şoldul sau genunchiul în ceva. 
Nu se sta pe obişnuite bănci de lemn, ci nu: 
mai pe ciment şi pe coccis; în cazul cel mai 
bun se sta unul peste altul, şezutul fiecă; 
ruia servind şi la scărpinarea cu acest prilej 
a spinării preopinente. 

Aburul era o leşie ruginie cu miros de 
funingine şi culoarea mării pe înserat, ieşind 
dintrun cazan care odată cu el ţinea să-şi 
trimeată şi scoriile milenare dinăuntru, prin 
aceasta evocând o Etnă în ultimele zile ale 


> 


erupţiunii, când oamenii constată că nu mai 


32 Dragoş Protopopescu 


are cine ştie ce putere şi sar de bucurie jur 
împrejur. 

upă săriturile de rigoare, tigrii se trans- 
formau în nimfe şi porneau in corpore la Fân- 
tâna Castaliei, unde se jucau şi hârjoneau ca 
într'o Odă de Horaţiu. Fântâna Castaliei 
era un robinet cu tuciul botului spart ca să 
împrăştie apa în lirice etuziuni de stropitoare, 
după modelul spritzurilor moderne. 

Cei care, din lipsă de cultură clasică, nu 
erau primiţi în raza ei, se mulţumeau să-şi 
treacă o găleată cu apă pe cap, după modelul 
de închinare musulman. 

Curaţi ca ieşiţi dintr'o păstaie, treceau, mai 
transpiraţi decât după un examen de baca- 
laureat, într'o odaie unde câteva cearşafuri îi 
aşteptau să redea fiecăruia toată murdăria 
lepădată până acum şi porneau prin curtea 
înghețată în cazematele perfect aerate de 
echipele salubre ale lui Ion Clime. 

Cine scăpa teafăr din toate acestea, îşi fă: 
cea cruce. Şi se culca cu gândul la Labra- 
dor şi Groenlanda, dormind dus, visându-se 
focă pe-o banchiză. 

Visându-se şi nu! Fiindcă tigrii se'nşelau 
dacă credeau că pentru ei înşişi se spălase. 
Era pentru ziua de 24 lanuarie, Unirea Ru- 
ritaniei. Somnul celorlalți era numai până la 
îmbăiarea tuturor echipelor. Odată gata, lon 
Clime striga alinierea, şi în curte pentru 
slujba religioasă, toată lumea! Preotul în. 
chisoarei, în patrahir peste palton intra pe 
poartă. In capul gol se asculta. 

Apoi, imnuri legionare. 

Popa şi Colonel Vasile Marin ascultă cu 
evlavie. Uneori gura li se intredeschide fu- 
rată de un refren... 


Tigrii Si 


— Ehei, norocul cel mare, norocul cel mare! 
strigă o namilă de om ce intră pe poartă 
urmată de alţi plăeşi şi de plotonier. 

Era Zagreb, era Zelea, era domnul Pro- 
fesor. , 

— Da bine, camarade, d-ta n'ai făcut până 
acum post negru, de arăţi aşa de vesel şi ro- 
tofei, spune dânsul celui dintâi ieşit în cale, 
care, după faţa rubicondă şi ochii de crap în 
zilele lui cele mai bune, cine putea fi dacă 
nu domnul Eulampe Sibică în persoană ? 

_ Să mai fac şi post, domnule Profesor? 
Mai jet cu femeile astea care toate m'au 
abandonat... 

— Post negru, camarade, post negru... Cu 
drept numai la apă! — îşi pipăie profesorul o 
protuberanţă de sub sarică, ce după lun- 
gime şi mărime părea un Capşa roşu cu 
capsă albă, nu se ştie precis ce an. 

— 19307 trage domnul Eulampe cu ochiul... 

— Ba 31, precizează profesorul trecând 
grăbit în cazemate, printre imnuri şi salu- 
tur. 

Când Zagreb apare printre legionari, se 
face rumoare can jurul lui Agamemnon în 
Iliada. | 

Nu fiindcă ar descinde din cine ştie ce 
Greci făloşi, ci fiindcă voinic, drept şi scor- 
ţos, Zagreb descinde din paltini. 

Zagreb are multe. Un chimir şi mâinile 
bine băgate'n chimir, cămaşă pururi curată, 
pieptul deschis, căciulă mândră, iţari drepţi 
şi boiul plesnind sub iţari. Dar Zagreb în- 
seamnă mai ales trei lucruri: nasul, musteaţa 
şi glasul. | 

Nasul lui Zagreb e o carenă. Pururi vizi- 


Vol. 1 — ed. il 3 


34 Dragoş Protopopescu 


bilă, ireductibilă, ea ar fi fost singura pe care 
Antoniu ar mai fi putut-o zări, atunci când, 
pierdut sub mângâierile Cleopatrei, poetul ne 
spune că vedea în zare dispărându-i din ochi 
o flotă de prore romane... 

Nasul lu: Zagreb comandă. El e cioc de 
acvilă, pârghie şi helice, mâner de paloş, cap 
de violoncel. 

Şi-i într'atâta o sperietoare, că până şi 
musteaţa s'a sgribulit dedesubt, şi redusă la 
minim, tremură în aerul vieţii cu antenele a 
doi-trei ţepi rebeli, parcă dintr'o dorinţă vă- 
dită de a-l gâdila şi potoli. Cum nasul nici 
unor astfel de injoncţiuni nu cedează, mâna 
dreaptă îşi ia sarcina delicată a unei defini. 
tive împăcări; şi atunci ea se face pumn, iar 
din pumn degetul cel mic iese singur cu un- 
ghia mai mare decât la celelalte, ca să scar: 
pine musteaţa ca şi când ar scutura-o de praf, 
şi să trimeată asttel spre nas ultimele avan. 
suri de prietenie : 

— Evident, evident, aripa arhanghelului.., 
adaogă o voce care vine din străfunduri ve. 
chi de energie, şi atunci nu numai nasul, dar 
nimeni nu mai poate rezista lui Zagreb, dacă 
e femeie căzând îndrăgostită de dânsul, dacă 
e bărbat căzând nu mai puţin îndrăgostit, 

Fiindcă vocea lui Zagreb nu e numai tu- 
net, trăsnet şi strănut; o voce de bariton 
cantabil, aşa de dulce şi rumenie, că numai 
un butoi vechiu de cotnar ar avea-o, dacă 
ar avea voce... 

Uneori vocea mârâie tărăgănat de pare 
cotnarul un tokai turnat dintr'o sticlă pră- 
fuită şi culcată oblic în pătuşorul ei de paie, 
ca şi cum şi ea s'a îmbătat... Alteori suspină no- 


Tigrii 35 


stalgic ca un cherry-brandy ajuns coniac... 
dar de cele mai multe ori gâlgâie dulce şi 
aromitor, de simţi că-i cotnar de pe vremea 
lui Ştefan. . 

Nas, musteaţă şi glas... Ah, şi de-ar fi Za- 
greb numai atâta! 

De l-ar iubi femeile numai pentru atâta... 
Dar... 

Şi mai are Zagreb o inimă sub pieptar, ce 
bate să-l descheie de toţi bumbii, şi din bumbi 
să iasă afară... Sub formă de cura). 

Zagreb este curajul. 

„Gândiţi-vă că mâna lui Dertil a tremu- 
rat.. Dar se vor găsi la noi mii de Dertil 
a căror mână nu va tremura“, — a spus dânsul 
din primele zile ale prigoanei din iarna aceea, 
şi de aceea, bolnav de friguri, a fost dat jos 
cu jandarmii din trenul care-l ducea în pro- 
pagandă electorală, şi încarcerat la Aud 

Acolo, ţinut fără foc şi vin, între patru zi- 
duri, cu singură ruga tovarăş; pus la curent 
zilnic cu devastarea casei din Huşi, alunga- 
rea soţiei în stradă, urmărirea de moarte a: 
fiului cel mare, arestarea sau uciderea ce- 
lorlalţi; adus în sfârşit aci, unde să-şi vadă 
vii măcar pe Decebal, lon şi Cătălin... te- 
feri. 

Întâlnirea a fost cordială mai ales între 
Zagreb şi Decebal. Decebal îi seamănă aşa 
cum seamănă o păstaie mai mică unei păstăi 
mai mari. Au acelaş profil vulturin, acelaş. 
tulei blond pe faţă, aceeaşi ochi de infinită 
bonomie, acelaş nas mai ales, aceleaşi gusturi 
şi aceleași succese la femei; în plus, acelaş 
pancreas. Vreau să spun, un pahar de co: 
piac trece prin Decebal exact cu aceleaşi 


36 [Dragoş Protopopescu 


reacţii pe care le-ar produce în cel dintâiu. 
Şi cu acelaş rezultat; care e nimicirea până 
la ultimele rezidii a alcoolului, nu a băuto- 
rului. 

Vocea lui Decebal e acelaş imn inefabil al 
cotnarului. Numai un cotnar tânăr, mai 
muzical: Un cotnar tenor, celălalt fiind 
cotnar bariton, şi uneori chiar bas ve: 
ritabil, 

Musteaţa lui Decebal, apoi, reţinută de 
modă, întârzie să vină. Dar băiatul o gră- 
beşte cu aceeaşi scărpinare din degetul drept 
al mânei drepte, din care apare o musteață 
invizibilă, exact de aceeaşi elocvenţă ca a 
bătrânului. 

— Evident, trebuia să fii aici, se scarpină 
părintele dând cu cealaltă mână un desag în 
paza odraslei. 

— Evident, aripa arhanghelului, se scarpină 
fiul luând desaga... Şi la lumina acestui 
scurt dialog nu ştii cine e mai „evident“, ta- 
tăl ori fiul. 

Şi totuşi, tatăl. Fiindcă Zagreb e o mare 
personalitate. Ca actorii mari, unde apare 
dânsul face imagine. Chiar în această puş- 
cărie de eroi cu trecut şi eroi în devenire, 
prezenţa lui de copac neîncovoiat, cu încheie- 
turile parcă prinse în fier, (dintre metale, 
da, Zagreb sugerează fierul), dar cu rădăci. 
nile întipte în pământ, cu faţa de toval roşu, 
cu dinţii grozav de carnivori, cu prestanţa 
lui țărănească, cu impunătoarea lui până la 
naivitate siguranţă de sine, înseamnă nu un 
om: o clasă; nu o vârstă: un mileniu. Un 
mileniu de vieaţă ţărănească. Siguranţa lui 


Tigrii 31 


e această siguranţă, personalitatea lui, această 
matematică a instinctului. 

Cu instinctul lui țărănesc — care are ră- 
dăcinilen pământ şi coroana de frunze în 
cer — ca o dumbravă fermecată, Zagreb a 
trăit anticipat tot mitul neamului său. Un 
copac e totdeauna o legendă. Zagreb nu sar 
putea înţelege dacă n'ar fi copac. Cu frun- 
zişul lui de antene a pipăit din vreme tot ce 
avea să vină pentru ţara sa. Zagreb a pre- 
vestit — la date când nimeni nu sa gân- 
dit — războiul cel mare şi unirea cea mare 
şi actul mârşav al celui mai mare corupător 
de ţară, voievodul Țiganilor, Ionel Brătianu, şi 
Restauraţia şi Marele Destin al Crucii de Oțel. 

Pe toate le-a prevestit, cum pădurea pre: 
simte soarele şi furtuna. Şi de ce nu, cân 
on Zale era el însuşi pădurea. Nu cobora 
din codrii Maramureşului, şi nu fusese din 
moşi strămoşi pădurar şi vânător cu vază? 
Mai târziu, când badea Simeon Zale — în 
popor Zele — a descălecat în ţara fagilor, 
în cotuna Valea Crucii, de lângă Igeştii Sto- 
rojineţului, nu tot cu fiara s'a luptat până 
la cei peste optzeci de ani în cap adormiţi 
întru Domnul? Şi nu era şi jumătatea lui, 
pe nume Axănia, fata lui Sauciuc-Bojiţă, fată 
tot de bun ochitor? Pe lângă aceasta, tare 
ovestind frumos despre „bătăliile lui Ște- 
an-Vodă cu păgânii şi cu căpcăunii“, cum şi 
despre minunile lui Daniil Sihastrul care în: 
tr'o noapte, venind Ştefan-Vodă flămând 
dela oaste, l-a ospătat pe loc cu o plătică 
mare făcută — ca la nunta dela Cana — nu- 
mai dintr'un simplu os de peşte, în urma ru- 
găciunilor lui minunate. 


38 Dragoş Protopopescu 


Dar mai mari minuni povestea, că în ti: 
nerețe fusese cu moş Simeon, pe atunci flă: 
cău ştrengar, în călătorie de amor prin Mol: 

ova, până sus la târgul ce din Domni îi 
zice Ieşi. j 

Și n'a fost şi tată-său, Nicolae Zale — de 
făcuse cătănie la dragonii împăratului, de 
unde i-au spus Zelinsti — tot pădurar, că 
s'a obosit lumea să-l cheme după poreclă — 
adică omul cu za, adică Zale — şi l-a numit 
cu numele lui de pădurar, adică Codreanu ? 
Şi n'a murit şi dibaciul vânător — că şi la 
bătrâneţe lua vrabia din sbor — tot la optzeci 

e ani şi mai bine, în ziua de 13 Septembrie 
1933, adică în chiar ajunul prigoanei celei 
mari, şi anume în ziua Sfântului Centurion 
Corneliu, parcă ştiind că lasă din acea zi 
alţi trăgători pe lume ? 

Pe când Gafiţa — adică Agaftia — nevasta 
lui, şi prin urmare mama lui -lon Zale, a 
murit tânără, că ea nu era fiica codrului, 
— şi cine a pus-o să nu fie? —ca celelalte, ci 
numai a lui Laurenţiu Anticu, plugar din 
Igeşti, şi a Mariei, născută Cazacu-Buzilă, din 
Broscăuţii- Vechi, răzăşiţă-mazilcă, înrudită cu 
o familie de mazili, — aţi auzit dumneavoa. 
stră de unul, Popescu ?... Zic, cine a pus-o 
pe coana Gafiţa să nu fie fată de vânător 
dibaciu, că a murit tânără şi a lăsat şase 
copii, din care cel mai mare era el, lon Zale 
Codreanu, elev în clasa I-a de liceu! 

Ci şi dacă-l iei pe lon Zale pe partea cea- 
laltă, tot de pădure şi longevitate dai. Că 
Brauner, neamţ de confesiune catolică, şi de 
fel din Bavaria, fost vameş austriac în Bo- 
zancii cei îndrăciţi ai Sucevei, bunicul soţiei 


Tigrii 39 
sale, adică al coanei Eliza, mama tigrului, ce 
se numea după botez Adolf, şi s'a căsătorit 
cu Elizaveta Cernea din vechiul regat şi a 
avut copii pe lancu, Cecilia şi Costache, toţi 
botezați după legea ortodoxă, o fi murit el 
de tânăr, Dar soţia sa s'a răzbunat şi n'a 
vrut să moară până n'a avut 99 de anişori 
bătuţi. 

Intre timp, tocmai bine a putut Costache 
să se însoare cu .Mariţa Sârghi, din Boto- 
şeni, şi să facă din coana Eliza o femeie 
istorică, mama celor şapte, dintre care primu 
Cine e nu vreau să spun; dar înseamnă din 
toate că are o picătură de sânge bavarez — 
şi păcat că are mai mult — fiindcă şin vi- 
-nele Bavarezilor tot sânge roman curge de 
când cu colonizarea lui Cesar. Mai înseamnă 
că Tigrul cel Mare trebue să tragă bine şi 
să trăiască mult, şi dacă al doilea lucru îl 
va spune Dumnezeu, pe primul îl.spune pri- 
mul melon adus de domnul Eulampe din 
Londra, care aşa de mult a plăcut 'Tigrului 
cel Mare că acesta l-a rugat pe posesor 
să-l] razeme de un bulgăre la o distanţă de 
treizeci de metri, la grădinile lui Micescu, 
dela Giuleşti, şi să pună rămăşag dacă cu re- 
volverul pe care... întâmplător îl avea în bu- 
zunar, ar putea nimeri exact centrul circon- 
ferenţei sale. Ceea ce sa şi întâmplat, drept 
care Domnul Eulampe a rămas, cu me onul 
spart, dar câştigat pe vieaţă legionarismului. 

_— Dar ce-are a face melonul cu coana /iga- 
fiţa? _se ridică un tigru furios de pe pat. 

_ Ce se amestecă Domnul Eulampe în 
familia dumitale? întreabă un altul. 

Fiindcă aţi înţeles că toată lumea stă cul- 


40 Dragoş Protopopescu 


cată pe scânduri şi numai lon Zale, — după 
baia lui de aburi — primenindu-se tacticos 
în patul dela mijloc, îşi povesteşte, mai de- 
părtat sau mai apropiat, trecutul. 

E, modul lui special de a hrăni pe legio- 
nari în zilele de post negru. Fiindcă abia 
sosit, s'a mirat de multa petrecere pentru 
stomac şi alte organe a deţinuţilor, şi soco- 
tind că aceasta nu-i creştinesc, el care e un 
mare ortodox practic, pe lângă cel mai mare 

redicator laic al ţării — a ordonat trei zile 
să post negru şi rugăciuni. 

Tocmai bine ca Ştefan Anastaz să se bu- 
cure, domnul Nicolae Fătu să cadă în cata- 
lepsie, domnul Eulampe să redevină apostol 
filosof al Durerii, iar Zagreb să-şi continue 
povestirea. 

— Aşa dar, Zelinski w'are nicio legătură 
cu Polonia... 

— Evident... îşi sgândără profesorul mu- 
steaţa — am auzit şi eu de Sânge Polonez... 
E, dacă nu mă'nşel, o operetă]... 

— Dar atunci dece Zelinski ? 

— Fiindcă în armată mai ales toate numele 
se aclimatizau după regiune. Şi cum Buco- | 
vina era milităreşte căzută în lotul Galiției, 
şi mulți Români bucovineni, ca şi strămoşii 
mei, făceau armata pe acolo, se întorceau cu 
terminaţiile numelor schimbate în: -vici -ue 
sau -schi, 

Pentru desnaţionalizare, obiceiul l-au adop 
tat curând chiar autorităţile bucovinene — 
şcolile, parohiile, prefecturile; şi azi două 
treimi din românimea bucovineană, dacă nu 
mai mult, se găseşte denumită în: -ici, -ue 
sau -schi. | 


Tigrii 4 


— 'Teaciuc, Marmeliuc... 

— Exact! Altfel se numea Marmeladă... 

— Dracinski... 

— Aşa, vezi că ştii? Epaminonda Dra- 
cinski 1... Evident, camarade Fătule, acesta a 
fost norocul meu cel mare... 

— Apoi spuneaţi odată că a fost popă... 

— Popă... evident că da, dar vezi dum- 
neata, camarade Fătule... 

— Eu aş fi preferat ca Dracinski să hie'n 
clipa asta o oală cu sarmale înfundate şi 
piscai vin di şela de-am băut noi în noaptea 
aia pin'la şinşi... _oftează întorcând capul 
domnul Nicolae Fătu, ca un câine când te 
faci că-i arunci o halcă şi a treia oară i-o 
faci nevăzută. In cazul aista cu mă deso- 
lidarizez de tăt ce spui matale şi mă spăl 
pe mâini ca Pilat... 

_ În cazul aista ai să ai şi tu odată mâ- 
pile curate!... nfundă Zagreb, spre hazul 
tuturora, plus al domnului Fătu însuşi, care 
găseşte nimerit să se întoarcă pe o parte, ca 
un crap ajuns deodată la convingerea că pe 
cealaltă e prea prăjit... i 

— Evident că popă... evident că Dracinski 
era popă. 

— Ca şi Alixandru Pleşca, oftează o ultimă 
oară, cu faţa la perete, domnul Fătu. Nu- 
mai că pe mine nu cade nicio pleaşcă |... 

_ A dat în schimb aci la Dumbrava peste 
domnul general! 

— Mie, ce spuneţi voi îmi intră pe:0 ure- 
che şi-mi iese pe... gură ! scoate generalul una 
din acele exclamaţii cu care niciodată nu se 
prezenta în public. 

— Mă rog mata, ca şi Alexandru Pleşca, 


42 Dragoş Protopopescu 


dece nu ? intervine Zagreb ca să şteargă efec- 
tul. Nu erau amândoi doi popi cu har? 

— Adevărat că unu mirosea mâi mult a 
pahar decât a har? se ridică deodată în ca- 
pul oaselor Ștefan Anastaz, supranumit şi 
Biciul lui Dumnezeu. 

— Ei şi? Nu sa spus.şi de Horaţiu că 
divinele sale Carmina miroseau mai mult a 
vin decât a oliu ?... ripostează profesorul de 
latină din Zagreb. 

— Ainsi que temoigne Horace, quoy qu'un 
malantru ait dict que ses carmes sentoyent 
plus le vin que lhuile... ridică alt cap. sa- 
vant, domnul Eulampe. 

—, Evident că da, evident că da... eu cred 
că şi peste Rabelais, dacă stăm şi judecăm, 
trebue să fi coborit cândva aripa arhanghe- 
lului... Dar dela Horaţiu şi is E să tre.- 
cem la Vasile Slujanschi şi Ion: al Ruştei, 
doi buni Români, Dumnezeu să-i ierte, care 
prin cursurile lor, mai: fiind ajutaţi şi. de 
preoții mai sus numiţi, mi-au dat mie desă- 
vârşită lămurire asupra situaţiei naţiei ro-. 
mâneşti în lume şi mi-au desvoltat deplin 
conştiinţa națională... Era aceasta posibil 
întrucât în şcoală la Igeşti se preda româ. 


neşte şi elevii toţi erau numai Români. lară - 


Ion Al Ruştei m'a dus mai. apoi la şcoala 
română 'din Suceava, a Societăţii cu acelaş 
nume, care căuta elevi distinşi, şi m'a reco- 
mandat acolo... Că în această şcoală, care 
funcţiona paralel cu Liceul din Suceava, al 
Fondului religionar, am fost întâiu pe toate 
clasele, n'are importanţă ; ci important este 
că în recreaţia după prima oră din clasa în- 
tâia am şi turnat colegilor mei o cuvântare — 


Tigrii 43 


eranr cu toţii 53; toţi Români — prima mea 
cuvântare. Şi tocmai de aceea ţin minte că 
le-am spus că trebue să ne silim să învăţăm 
mai bine decât streinii din clasele paralele, 
că Bucovina e a noastră, nu a lor; şi că pe 
umerii noştri care învăţăm acum carte în 
diferite ţări româneşti trebue să se ridice în- 
treaga nație românească. -. ; 

Din clipa aceea pot zice că eu am condus 
întreaga educaţie naţională iredentă şi revo- 
luţionară nu numai a colegilor mei şi, trep- . 
_tat, a celor care ne urmâu; dar chiar şi a 
celora care erau cu o clasă sau două înaintea. 
noastră. lar în vacanţă» propaganda aceasta 
se răspândea prin elevi asupra întregei Bu- 
covine şi era fanatică... 

— Da cum e cu costumul, domnule Profe- 
sor, întreabă tigrii, tot mai prinşi de povestea 
nou-venitului. - 

— Apăi cum să fie? lac'aşa. In glasul V, 
de unde se împreunau glasurile româneşti cu 
cele nemţeşti şi cursurile se predau în nem: 
țeşte, până la mine nu îndrăsnise nimeni să 
vină îmbrăcat în haine naţionale. Eu am 
convins pe colegii mei să continue a veni îm: 
brăcaţi în haine nemţeşti, dela care musai să « 
nu lipsească brâul tricolor. Profesorii ro- 
mâni se bucurau pe furiş de îndrăzneala. 

oastră ; iar cei streini începură persecuția 
contra noastră şi mai ales a mea. Mă sim- 
ţiseră instigatorul portului şi al ideii naţio- 
hale. De aceea în glasul VI, până la sfâr- 
şitul anului, am rămas singur îmbrăcat na- 
ţional, ceilalți au trebuit să-şi schimbe por- 
tul. Mie prigoana n'avea ce-mi face că eram 
prea stăpân pe lecţii. In glasul VII am ră- 


44 Dragoş Protopopescu 


mas absolut singur cu haina românească, iar 
în glasul VIII m'am încălţat şi'n opinci, ca 
o protestare împotriva pedepsei date pentru 
că am răspuns directorului că eu portul nu 
mi-l schimb. 

Şi evident, în opinci am rămas până azi... 
arată lon Zale două mici corăbii în picioare, 
pe tribordul şi babordul cărora căscau încă 
avariile ultimelor lupte şi prigoane. 

— _Ehei, norocul cel mare, camarade, no- 
rocul cel mare! îşi întrerupe iar povestea 
fiul pădurarului din Igeşti... Lasă că vă spun 
eu altădată cum pe lângă şcoală, carte mai 
m'a învăţat şi legenda, fiindcă, evident... să 
nu uităm că m'am născut şi am crescut la 
marginea codrului care mă despărţea de mor- 
mântul lui Ştefan... 

In cazemată venea ciuruită o ultimă — pe 
ziua-aceea, echipă de deţinuţi... Erau Ialo- 
miţeni în frunte cu Dr. Pantelimon, care fă- 
cuse minuni prin părţile Amarei şi Sloboziei, 
minuni nu numai medicale dar şi electorale; 
erau Bănăţeni pricăjiţi, cu mai marele lor, o 
figură duioasă, dulce, muzicală; erau Olteni 
țepeni, cu un avocat printre ei, de o age- 
rime de păstrăv în mişcări... . 

Dar peste toţi se ridica, emoţionantă, fi- 
gura lui Hristache Solomon. 

Şi pe acesta, ca să-l salute, se întrerupse 


. Li Li . . . . . 


apt) 

căuta prin tineretul năvârlios, bătrânul 
acesta mare şi obez, domola lui moldove- 
nească din sud şi figura de berar? Dece, 
de când văzuse la Focşani pe Căpitan, în fai- 
mosul proces, şi mai apoi la o nuntă ca'n 


Tigrii 45 


poveşti, la care El venise cu pană la pălă- 
vie, pe un cal alb, negustorul acesta cu fa- 
milie şi parale se'ndrăgise, şi lăsându-şi casă 
şi familie, părăginindu-şi negoţul, l-a urmat 
până la ultima leţcaie, până la moarte ? 

Sancho Panga şi-a târit şi el pântecul după 
Cavalerul rătăcitor. 

Un Sancho Panca înamorat de un arhan- 
ghel, ai fi zis de Eristache Solomon văzân- 
du-l cum îşi târăşte carcasa în surtucul care 
atârna şi el, pe umeri, mâneci şi pulpane, 
gata parcă să atingă pământul. Un Sancho 
Panca cu pled şi geamantan, ai Îi zis, vă- 
zându-l precedat pe uşă de o pătură cu urme 
de fier de călcat pe ea şi o fostă valiză care 
ar fi putut fi şi un burduf de brânză şi un 
prunc legat în piele, şi — pe alocuri — o pi- 
sică fătată. 

Dar ceea ce preceda cel puţin cu cinci 
minute pătură, şi valiză, şi trup, era burta 
care pornea dela punctul cel mai înalt al 
pieptului, sub formă de guşă, şi termina ne- 
stânjenit — sub alte forme — până la păr- 
ţile cele mai de jos ale boiului, redând astfel 
în miniatură, printr'o curbă perfectă, una din 
hemisferele — care vreţi, australă sau bo: 
reală — ale planetei; această planetă nu mai 
puţin continua să se rezeme hipopotamic pe 
două picioare sigure şi un baston cu scă- 
fârlie. : 

Dar sub cheresteaua aceasta — a cărei sin- 
gură funcţiune era să fie grea, un suflet se 
adăpostea ca un hulub sub o straşină de paie 
şi şindrilă! Ce delicateţe, ce frăgezime, ce 
bunătate de zăpadă! Doamne, dă-mi fili- 
grane în scris şi înluminări, dă-mi crinii de 


46 Dragoş Protopopescu 


pe tunicile regale şi creţurile de pe obrazul 
cerşetorilor ca să fac harta sufletească a lui 
Hristache Solomon, — cu văile de discreţie . 
şi râurile de lumină, cu pădurile de umbră 
şi răbdare, cu arabescurile de mister, cu re- 
liefurile de crez şi nobleţe albastră! 

Priviţi-l cum dă mâna fără un cuvânt, fie- 
căruia, cum surâde şi te'ntreabă de sănătate, 
tuşind uşor; şi-şi aşează lucrurile pe patul 
de scânduri ca la el acasă; cum scoate doi 
cartofi din geamantan şi se duce la bucătă- 
rie, -ca să se înapoieze cu ei într'o cratiţă 
mică, şi spuneţi, după gesturile lui molcome, 
care fac parcă o slujbă: când duc cartolul la 
gură, — sau ţi-l oferă, — ce altceva e omul 
acesta dacă nu Bunul simţ pe urmele Miste- 
rului ? 

Da, scos din Biblie, dintr'o parabolă sama: 
riteană sau dintr'o moralitate medievală pare 
Hristache Solomon, — o moralitate jucată 
de oameni din popor, în care el a fost ales 
să întruchipeze Bunul Simţ, iar. Crist n'a 
apărut încă... 

Dar apare în ochii lui care te privesc peste 
cap, care privesc peste orizont, parcă de 
acolo trebue să se'ntâmple ceva... 

— Ştii, am visat aseară, Domnule Profesor, 
în beciul prefecturii, pe Căpitan... Parcă 
venea de sus de tot, şi ori era vulturoriera 
Om... A, cum l-am văzut eu, să ştii că e în 
viaţă... nu se poate să nu fie bine, să nu 
trăiască şi să fie bine... A 

— Evident, evident, visele îşi au impor- 
tanţa lor în viață, camarade Hristache! îşi 
ciupeşte musteața Zagreb... lar cartofii nu 
mai puţin în materie de ficat... - | 


Tigrii 47 


— Şi stomah... şi stomah... Tare buni... 
Copţi îs şi mai buni. 

— Oare! 

— E o vorbă, ci-că, la Daneji, că doi car- 
toti fierţi fac cât unul copt. 

— Şi-i una la Bavarezi, că doi cartofi copţi 
fac cât un cap de politician... 

— “lot cam p'acolo... 

— Evident, evident... aceeaşi origine po- 
porană... dece nu mănânci atunci copţi, ca- 
marade... 

— Li am de ieri, şi i-am încălzit... 

— Evident, cartotul fiert se'ncălzeşte mai 
abitir ca cel copt... 

— Nu vrei?... 

— Ferească Dumnezeu, camarade Hrista- 
che... Vrei să mă bolnăvesc?... Înţeleg, o 
votcă, ceva... Dar cartofi, eu cum mănânc 
fac nisip la rinichi. 

— Mie mi-l scoate... 

— Evident... temperamentul fizic joacă un 
rol de mare importanţă... extraordinară im- 
portanță... 

— Dar şi propaganda'n popor, îl provoacă 
un legionar. 

— A, propaganda'n popore altceva... e cu 
totul tot altceva... Dumneata, camarade, vrei, 
cu alte. cuvinte, ca eu să-ți povestesc dumi- 
tale cum am ajuns eu la propaganda cărţii 
în Basarabia... Ei bine, îţi voiu împlini do- 
rința, şi iată cum... Evident, eram mult mai 
tânăr, dar vorba ceea: tinereţii îi şade bine 
cu drumul... -laca, şi m'am pus pe drum, ca- 
curade|... Evident, eram studentul favorit 
malui Xenopol, care mă chema ades şi şedea. 
al mine de vorbă la el în cancelarie, în ca- 


48 Dragoş Protopopescu 


litate de rector. Un rector de valoroasă 
amintire. Odată şedeam aşa cu el de vorbă, 
când pedelul anunţă un nou sosit. Şi aproape 
în acelaş timp intră un tip de Dac, parcă 
dat atunci jos de pe columna traiană. 

— De:când nu ne-am mai văzut, bade 
Cârţane ? 

— Apoi, dela Ierusalim, domnule rector. 

— Poftim, şezi pe scaun! 

— Ba, domnule rector, că cu am mar: 
ciudă pe scaune, răspunde ciobanul cu co- 
jocul în spinare întors pe dos, că era 
vară. . 

— Da de ce, bade Cârţane? 

— Apoi să vedeţi, domnule rector. Eu 
gândesc aşa: că tare ar fi bine să se adune 
toate scaunele şi paturile din ţara asta şi să 
li se deie foc; iar jarul care sar face să fie 
împrăştiat sub picioarele Românilor de din- 
colo. Că atunci fraţii noştri de dincoace vă- 
zând că n'au nici pe ce şedea nici pe ce 
dormi, sar primbla cât sar primbla, şi apoi 
sar pune la treabă; iar cei de dincolo sim- 
ţind că-i arde la tălpi şi la călcâie, nici nu 
ar avea vreme să se primble, ci ar porni să 
alerge tăţi deodată şi tăţi într'o parte. Şi ar 
ieşi o treabă bună. 

De prisos să spun că ciobanul a făcut o 
impresie extraordinară asupra mea. 

Am ieşit împreună; şi vreo trei zile în şir 
ne-am întâlnit mereu şi am stat la sfat. Era 
un cioban care, păscându-şi turma, a citit în- 
tâmplător Istoria Românilor şi apoi a Ro- 
manilor. După care sufletul i s'a aprins atât 
de tare, că şi-a părăsit turma cu totului tot 
şi ce mai vorbă... a luat-o pe.jos, la Roma, 


Tigrii 49 


la lerusalim... de câţiva ani cutreerând mun: 
ţii şi trecând cărți în Ardeal. 

Am început să-l ajut la adunarea cărţilor, 
bucurându-mă foarte că mergeau în ţara lui 
Horea şi Avram lancu, pe care, evident, camaâ- 
rade, de mic copil i-am considerat semi-zei. 

— Copii, copii, să vă spun una cu semi- 
zeii! strigă generalul dintr'un colţ. — Ba nu, 
mai bine să vă spun cum m'am întâlnit pe 
dealul Caşinului cu profesorul, el căpitan, eu 
colonel — dat dracului! — şi ne-am înjurat 
amândoi de floarea soarelui... că mam pome- 
nit odată... ascultați, copii, că e interesant... 
că dă buzna în liniile noastre un căpitan cu 
o companie de infanterie... Se prezintă la 
mine: — Da dumneata cine eşti, aşa şi pe 
dincolo, lo! — Da dumneata cine-mi eşti, aşa 
şi pe dincolo, el! Căpitan, măi, pricepeţi voi, 
copii... ? Un căpitan care dă aşa şi pe din- 
colo pe colonel! Măi, păi voi ştiţi ce-i asta 
pe front? E să-i pui revolverul în mână şi 
să-l inviţi să treacă pentru două minute în 
closet! (Aici, negreşit, nu sar putea, . că nu 
e!) Mă... dar eu ştiţi ce i-am făcut... COPli-.» 
ascultați, copii... ascultă şi tu, Blondur, că e 
ințeresant.„. Zic, lo: vino lataica să te pup, 
căpitane, că eşti primul măgar care m'a în- 
jurat în faţă... 

— Evident... evident... situaţiunea era pen- 
tru mine de oaşa de delicată natură, că a 
trebuit musai să înjur şi eu pe colonel de 
ceva... Dar, camarade Brancovan şi domnule 

eneral, să lăsăm războiul... vom reveni noi 
A el... şi să continuăm, evident, povestea 
acestei probleme aşa de interesante care e 


aceea a trimeterii de cărţi la fraţii noştri 
Vol. (1 — Ed, I-a 4 


„50 Dragoş Protopopescu 


„_subjugaţi... Zic... mi-am pus în gând să trec 
şi eu cărţi în Basarabia... Eram de curând 
numit profesor de latină şi germană la |i- 
ceul—pe atunci gimnaziul din Huşi, la di- 
stanţă numai de zece kilometri de cealaltă 
graniţă blestemată, Prutul. Adeseori de pe 
malul de dincoace am privit dincolo ca la o 
mare taină... Basarabia mi se părea ca un 
sicriu enorm sub masa la care benchetuia 
ţarismul... simţeam cismele muscalului apă- 
sându-l sub masă.., simţeam taina care striga 
de sub pieptul cosciugului... Şi gândul meu 
era să desleg această taină... Cum? Evi- 
dont, cu slovă... M'am sfătuit cu marele ca- 
racter Găvănescu, cu Cuza, lorga. Cel din- 
tâiu — mic şi spirt şi pe atunci: — s'a făcut 
roşu ca un rac de bucurie când i-am spus 
planul meu să trec dincolo, prin. reţeaua de 
spionaj, prin sârma ghimpată a posturilor de 
observaţie rusească... Domnul lorga făcea o 
corectură şi cu ochii în masă îmi spuse: 

— Ei, drrhagă numai vezi că Ruşii 's oa- 
meni deştepţi... să nu dai de-o borrrhoboaţă... 

Domnul Cuza, cu care discutam des despre 
Basarabia, că eram în bună prietenie: 

— Monsser, ia seama... eu nu aprob nu de- 
saprob... dar numai constat: cu Rusii nu-i de 
săguit... 

Şe'ntâmpla că "n toamna lui 1911, preotul 
moldovean din Baimaclia, cu bună situaţiune 
şi cu numele de Huştiuc, să aibe fete de mă- 
ritat, iar Ghiţă Teodoru — astăzi secretarul 
primăriei Huşi, să "ncerce a peţi pe cea mij- 
locie despre care se dusese vestea de tru- 
moasă ce era. Vroia omul, după vechea da- 
tină, să aibe şi un peţitor; şi eu, care ar- 


Tigrii 


A A/S di 
deam nu atât de dorința de a vedea o femeieti:-: 


frumoasă — că la astea nu mă dau înapoi 
nici pace, s'a sfârşit socoteala — cât ca să 
- păşesc dincolo, peţitor m'am făcut. 

W'am gândit să las costumul nâţional, dar 
nu, mi-am zis, s'ar putea lua drept deghizare, 
cu cine ştie ce scop... şi apoi tare vroiam să 
văd ce efect voiu tace cu el fraţilor... 

— Şi mai ales surorilor de peste Prut, se'n- 
toarce Domnul Nicolae Fătu pe partea acum 
mai puţin prăjită... 

— Camarade, camarade, totdeauna m'am 
întrebat şi crucit cum se poate ca o fată fru- 
moasă ca Vera să iubească un urât ca tine... 
Ptiu, nu mi-oi prinde-o eu odată singură'n 
vreun colţ, he-heei, he-heei, s'a sfârşit soco- 
teala |... 

— Totdeauna domnul profesor a fost un 
amoral în materie de femei... se răzbună ce- 
lălalt scoțând din buzunarul hainei fotogra- 
fia iubitei. 

— Morala, intervine generalul — un alt 
amant celebru — e în materie de iubire ca 
o artă, un binoclu, băieţi... ascultați, băieţi... 
depinde dela ce capăt priveşti... depinde mai 
ales, de cum potriveşti şurubul... ca să vezi 
mai moral, sau mai puţin moral, sau să nu 
vezi deloc... 

— Evident... evident... că am trecut Prutul 
pe la Leova şi înainte de a însera eram la 
casa chiabură a preotului Huştiuc... Erau el, 
preoteasa, două fete, prima studentă la Uni: 
versitatea din Kiev, a doua învăţătoare pe 
loc; şi un fiu care mi se pare se pregătea 
de învăţător. Vorbeau toţi în casă moldo- 
veneşte curât. Şi nici nu se putea altfel, că 


52 Dragoş Protopopescu 


părintele Dumitru fusese hirotonisit pe vre- 
muri în catedrala din Huşi, de Preasfinţitul 
Silvestru. După unire i-au tot pus în vedere 
să înveţe slujba bisericească slavonă, dar 
Sfinţia Sa, pe motiv că nu mai e la vârsta 
să poată deprinde bine slavona şi ruseasca, 
a slujit totdeauna în moldoveneşte. 

doua zi am şi scos la iveală poeziile lui 
Alecsandri, ale lui Eminescu şi Coşbuc, şi 
ne-am pus pe adevărate şezători literare... 
Mai mă duceam aproape zilnic la şcoala lo- 
cală, unde vreo treizeci de elevi, aproape 
toţi Moldoveni, învățau în limba maternă, 
după manuale ruseşti, care li se explicau... 
Mă ardea dorul să fac o lecţie copiilor des- 
pre Ştefan Vodă cel Mare şi Moldova lui, dar. 
ca să nu mă trădez, mă mulțumeam cu rolul 
de spectator. Când dela şcoală luam cu în- 
văţătoarea drumul spre casă, ţărani mulţi, 
în jurul carelor încărcate, holbau ochii la 
mine. Am trecut odată printre ei, şi numai 
ce-am auzit pe unul zicând cu glas destul de 
tare: 


Ciobănelul dela oi 
Adă-l, Doamne, printre noi... 


Iar altul, dela alt car: 


Să-l hrănim cu miez de nucă 
Dela noi să nu se ducă! 


Era, evident, invitaţia de a sta de vorbă... 
Dar ce-mi trebuia nu era să mă trădez ţăra- 
nilor, ci să caut pe cineva absolut discret şi 
cu autoritate, la care să pot trimete în tihnă 


Tigrii 53 


sacii ori pachetele cu cărţi, şi el să le desfacă 
prin ai lui, mai departe. Şi iată că domni- 
şoarele Huştiuc ne-au luat cu ele să mergem 
pentru seara la Simedriu — că veni Sf. Du- 
mitru — la preotul Zaharia din Lărguţa. 
Acolo dădui eu de ceva Moldoveni, dar nu-mi 
inspirară toată încrederea. Deci tot la dom- 
nişoara învăţătoare Eufrosina, fata popii 
Huştiuc, era nădejdea... Dar amorul merse 
mai repede ca propaganda mea, că fata se şi 
logodi cu Ghiţă Teodoru, urmând a veni cu- 
rând după el la Huşi. lar cealaltă, studenta 
din Kiew, era şi ea în vorbă cu un medic 
din Huşi... Auzisem eu dela Liga Culturală 
din laşi de un magistrat din Bălţi, pe nume 
Pelivan... Am plecat în sanie, pe un viscol 
grozav, că a trebuit să ne oprim la Făleşti, 
în drum, unde vizitiul a bătut în miez de 
noapte în oblonul închis al unui han jido- 
vesc. A doua zi eram în Bălţi, pe înserate. 
Dar unde o fi stând judecătoriul ? 

— Ei, băieţaş, nu ştii care cumva unde stă 
judecătoriu Pelivan? 

— Ba da, răspunde într'o moldovenească 
curată, elevul de liceu întâlnit în marginea 
drumului. 

— Cum te cheamă? 

— Crihan M. Anton. 

Era Anton Crihan, care avea să fie sub. 
secretar de Stat la Domenii, în ţară, mai 
târziu. 

— Sue'n sanie. 

Peste puţin eram în poarta casei, care era 
şi judecătorie. 

Văd la intrare un bărbat tânăr, frumos la 
chip, cu musteaţa răsucită, în uniformă im- 


54 Dragoş Protopopescu 


unătoare. Oare să fie el? Ca să nu dau 

e bănuit celor din sanie, întreb cu glas 
răspicat: 

— Mă rog mata, aici să stee vărul meu, - 
judecător lon Pelivan ? 
-— Aici, vere, aici, poftim în casă, a fost 
răspunsul, mai prompt de cum m'aş fi aştep- 
tat. lar cum am intrat în casă, cu geaman- 
tanul în mână, mă întreabă: 

— Cine eşti mata? 

l-am răspuns rar şi apăsat: 

— Eu sunt profesorul lon Zale... 

lar el mă întreabă imediat: 

— Acel care era să fie omorit la Fălti- 
ceni ? 

— Acela! îi răspund eu. : 

"— Atunci, frate, fii bine venit! — şi-mi 
sare de gât. ă 

După puţin timp am văzut că e la curent 
cu toate luptele mişcării naţionaliste duse 
la vremea aceea de profesorii Iorga, Cuza şi 
marele Găvănescu, şi cu toate întâmplările 
în care eu şi alţii ne primejduisem vieaţa, 
precum fusese chiar publicat în Neamul Ro- 
mânesc, pe care el îl citea regulat. 

Am stat de vorbă până'n zori; am pus tot 
la cale. A doua zi vedempe învățătorul Por- 
firie Pală, un al doilea Ion Creangă la chip 
şi vorbă. Şi tot aşa de mucalit. Apoi pe 
protopopul Certan, pe comerciantul de fieră- 
rie Dumitrache Vraghie — bărbat înalt, cu 
pieptul lat, un adevărat Geto-Dac, în persoana 
căruia mi-a fost dat să cunosc pe cel mai în- 
dărătnic şi aprig răzeş moldovan. Căpitan 
de rezervă, se bucura de mare vază la Ruşi. 
lar peste doi ani împlinind limita de vârstă, 


Tigrii 55 


a venit dela Ministerul de război din Pe- 
tersburg întrebare pentru el, dacă mai doreşte 
să conteze în caz de războiu- în armată. Şi 
Moldoveanul Dumitrache Vraghie a răspuns: 
în orice războiu, afară de unul singur: con- 
tra României. Prietenii îl jeleau că are să 
fie dus la Chiul din Crâm şi de acolo peste 
Urali în Siberia, da' Ruşii nu s'au atins. 
Ei, camarade general, cine se putea cugeta, 
când stam noi la masă la el, că în 1917, după 
izbucnirea revoluţiei ruse, Dumitrache Vra- 
ghie va fi acela care să declare cel dintâiu— 
ja congresul adunat cu primejduirea vieţii — 
unirea judeţului Bălţi cu ţara-mumă, cu mult 
înainte de votul Sfatului Ţării, pe care prin 
aceasta l-a provocat şi grăbit? 

— Cine se putea cugeta, camarade, că pe 
dealul Caşinului, noi aveam să ne'njurăm re- 
ţiproc! răspunde generalul. 

— In 1919 Vraghie a fost ales senator:în 
primul parlament al nostru. Dar peste un 
an s'a bolnăvit de cancer în gât. L-am vi: 
zitat la Spitalul Brâncovenesc. Ştia că tre- 
bue să moară. Dar privea moartea cu li- 
nişte de Dac. Dorea numai să se termine 
mai curând. Ceea ce sa şi întâmplat, sub 
cuţit, la Viena, unde odihneşte şi azi, departe 
de pământul patriei. Dar viitoarea ţară le- 
gionară va trebui să-i aducă rămăşiţele şi: cu 
cinstea cuvenită să ile aşeze în ţărna caldă 
a patriei... 

Cu aceştia toţi, şi alţii după ei, ne-am îm- 
părţit lucrul. Eu trebuia să trimet judecăto: 
rului cărţi şi reviste, ca unuia ce era mai 
temut de Ruşi... Dela el, mai departe. Până 
când, într'o bună zi, îi se face propunerea, nu 


56 Dragoş Protopopescu 


cumva vrea un post mai mare, dar mai în- 
colo, spre Urali. „Vărul“ meu a refuzat. 
uşii începuse să bănuiască. 

Propaganda a continuat, mai pe ascuns, dar 
tot mai intens, până la izbucnirea războ- 
iului. 

In primăvara lui 1918, în timpul armisti- 
țiului, trecând prin laşi, de cine dau întrun 
sanatoriu din laşi, luptând cu moartea ? De 
„vărul“ meu. 

— Tu eşti, vere Ioniţă? mă întreabă pe 
şoptite. Că m'avea voie să vorbească, 

Au fost ultimele lui cuvinte. 

— Postul No. 7 binee! 

Tigrii torceau, sfătosul Zale povestea: 
înainte. 

Numai într'un colț câţiva şopoteau, 

— Bine, bine, da de ce nu vine? mormăie 
Pe-De-l răsucindu-se pe scândură, cu faţa la 
Domnul Eulampe... 

— Cine să vină, domnule Pe-De-]? | 

— Cine să vină? El... fi-su... Căpitanu... 
Unde mi-e? ce nu vine aici să-şi ia răspun- 
derea? 

— Care răspundere, domnule Pe-De-I? 

— Răspunderea mişcării... ce lasă mişcarea 
pe spinarea mea ?... 

— Vezi-ţi de treabă, domnule Pe-De-l! Care 
spinare ? 

— O lasă pe mine... eu care m'am sacri- 
ficat... care am sacrificat şapte milioane... 

— Ale altora... Popii şi industriaşii să tră- 
iască... 

— Să trăiască! Dar cum? Cândeu sunt 
la puşcărie ? 

— Adevărat, cine să meargă cu ulcica ? 


Tigrii 57 


Găseşte şi d-ta, domnule Pe-De.-], un mijloc... 
singură nu poate? 

— Nu vezi ? în jurul nostru numai criminali... 
uită-te la ei ce capete... 

— Ei, p'au profilul d-tale roman... 

— Ah, şi adică o să stăm noi multă vreme 
aci 7. Domnule, şi numai din cauza Lui!... 
Ce nu vine, domnule, ce nu vine să-şiia 
răspunderea? Ah, şi să mă văd odată scă- 

at... Să fumez iar Ardeal şi să beau cu 
a, mă, şi are Bucureştii nişte borde- 
POUR 

— Ce are? 

— Borderouri... e cuvântul meu pentru 
chestia aia... să nu înţeleagă nevasta... 

— Ce, mă nebunule, îţi înşeli nevasta ? Nu 
ţi-e ruşine, imoralule ? ţipă la el Onisifor 
Crai care avea oroare de localuri şi totdea- 
una se plângea de disoluţiunea morală a glo- 
bului... — Sfântul Toma Aquina spune... 

— Ce tachina, ce tachinare!... să te duc 
ae într'un local de pe Bulevardul Dinicu Go- 
escu.. 

_ ÂI cu Călătoriile? Ce-a ajuns litera- 
tura |... In ce hal de pornografie!... Sfântul 
Francisc de Assizi spune... 

— Bun, dacă nu vrei acolo, te duc la Leul 
şi Cârnatul... A, mi s'a 'ntâmplat mie odată 
o nostimadă!... N'ai citit Universul? S'a pu- 
blicat în Universul! 

— În Universul? nu mai spune! Mie Uni- 
versul nu mi-a publicat decât câteva foile- 
toane... 

— Şi despre mine, un reportaj întreg ra 
La Fapte şi Intâmplări din Capitală... cu păta- 
nia mea dela Leul şi Cârnatul... 


58 Dragoş Protopopescu 


—. Și du-te naibii, măi, spune-odată dacă-i 
nostimă şi-i cu femei... Sfânta Tereza, săraca, 
spune... 

— Nu-i cu mai multe femei... e, săraca, cu 
una! 

— Bună şi una... Dă:i drumul 

— Domnule Eulampe Sibică, Domnule Oni.- 
sifor Crai, — îşi drege glasul acest blond su- 
perb cu dinţii negri, care-a uitat; dintr'odată 
de Căpitan şi răspunderea mişcării şi e fe- 
ricit că poate reveni la viața lui anterioară, 
fie şi pe calea amintirii! — Din fragedă 
copilărie mi-a plăcut aruncarea cu discul, 
Uite-aşa, dacă mi-a plăcut!? Reminiscenţe 
de Heladă... Priviţi-mă din profil... Cu discul 
am aruncat toată viaţa... 

— Bine, mă, cu lucruri păgâne te ocupi... 
tu, teolog... îl ceartă — şi pe rept cuvânt — 
Onisifor Crai. 

— Ce să spun, dragă Onisifoare, Helada 
mă cheamă. 

— Şi Isus nu? Jaques Maritain spune 
Că. 

— „localul din bulevardul Dinicu Golescu... 

"— Parcă erai la Leul şi Cârnatul... 

„— Aşaii, uitasem; şi cum spun, fraţilor, 
mă găseam acum câteva luni cu mai mulţi 
prieteni la Leul şi Cârnatul, măi, şi era o 
seară, dulce şi curată ca o poezie de Rilke... 
Băusem vreo 4—15 pelinuri, când observ că 
în fața: mea, la altă masă, era o doamnă cu 

- mai multe doamne... 

— Măi, să nu fi văzut tu mai multe ip 

— «e şi domni... în frunte cu un colonel... 
Măi, şi m'apucă un dor nebun să arunc cu 
discul... A 


Tigrii 59 


— L-aveai la tine ? 

— Nu, ce să spun, nu... dar bine că pe 
masă era cevaşilea miez de pâine. Fac coco: 
loşuri mici, şi cum întorcea doamna faţa'n- . 
coace, eu, cu capul în cot, galeş, nonşalant, 
pac cu cocoloşul! Pac una! Pacdouă! Pac 
trei! Ar fi mers măi ca la Olimpiadă, dacă 
nu maş fi pomenit una două cu colonelul la 
mine 1... Bine, măgarule, dai cu cocoloaşe în 
nevastă-mea... spune el. Eu: care cocoloaşe, 
domnule colonel ?... 

— Pasă-mi-te, nu fusese'n Elada. 

_ Exact! Dar până să-i spun eu asta, 
Bac INBAC, pac la 

iscuri ? 

— Nu... 

— Cocoloaşe ? 

— Nu, palme dragă, palme pe obrazul 
meu... 

— A, nu pe-al doamnei... 

— Nu! de unde? Pe al meu!... Apoi numai 
ce mă ia de ureche... auziţi măi, pe mine, teo- 
log... care m'am sacrificat o viaţă'ntreagă... 
şi-mi spune: acum, măgarule, în genuchi să 
vii după mine să ceri scuze nevestei mele... 
(Dracu să ştie, măi, că era nevastă-sa ?...) 

— 'Tu m'ai întrebat-o ?... 

— Şin genuchi, măi, pe mine, teolog... 

— Ei bine, genuchii şi teologia... 

— „. mă târăşte de ureche până la masa . 
cealaltă, şi nu-mi dă drumul... 

— A, coloneii se ataşează... 

— „până ce nu cer scuze nevestii-si... 

— Ei bine, Dostoievski spune... că femeile... 

— 'Tocmai!.. D'aia m'am scuzat cu lă- 
cere... Mai mult, tot teologul din mine, ai 


— 


60 Dragoş Protopopescu 


dată resuscitat, de nu ştiu ce sentiment de 
evlavie cuprins, mam răsucit după aceea ca 
la un altar pe genuchi şi am cerut iertare 
Domnului... (Colonel)! 

— Postul No. 7 bineee!... 


IV 


Pe semne autoritatea constituită se plicti- 
sise să tot aresteze, că ultimele zile văzură 
cele din urmă echipe de deţinuţi. 

Svonul că vor sosi cei trei tăcuse de vreo 
zece zile. Dar revenea acum tot mai stărui- 
tor. Se mai ştia precis că Tata Noe nu sa 
spânzurat deloc. Ci e de o rară facondă la 
Consiliul de Război, zilnic vizitat în celulă 
de figurile cele mai: simandicoase ale politicii 
ruritane, delectând ore întregi feluriţi comi- 
sari regali — căpitani, maiori tineri, inteli: 
genţi şi de caracter — cu gama lui sclipi- 
toare de paradoxe, dela secretele mari de 
stat la cele — ceva mai mici — de bancă, şi 
dela acestea la ultimele probleme de logică 
dia filosofia lui Bradlev sau Bertrand Rus- 
sell. . 
Dar Puiu ? Nu era şi el tot la Consiliul 
de Război ? Ori aruncat peste graniță? Ori 
ajuns numai simplu particular? Căderea ace- 
„stui băiat de inimă şi de treabă, împreună 
cu a lui Tata Noe, un mare cap, lasă aripi 
negre peste puşcărie. Dacă acolo au ajuns: 
lucrurile, geniul rău a triumfat; puţină nă- 
dejde pentru oasele noastre! 

Și totuşi multă nădejde se vedea pe faţa 
lui Dordea, Banea şi Ciobănaş, intrând falnic 


Tigrii 61 


pe poartă, veseli că au ajuns însfârşit la 
puşcărie. 

“Vineri de tot, cu ţurcanele ţuguiate până 

este urechi, cu mânilen palmă şi umerii în 
barbă, micuţi şi rebegiţi, păreau trei copii 
uaţi acum dela un colind cu steaua. 

— Dar unde vă lăsarăţi, măi, steaua 

— La noi, în Sibii, răspunde cel mai isteţ, 
Banea cel mic. 

— Da nu:i nighică, răsare ea din nou aici, 
adaugă cu faţa Es oei ei arcă din Dumineca 
Copiilor, Dordea, tot aşa de isteţ,. 

— Da voi ce-aţi mai făcut şi voi, măi, ce 
căutaţi şi voi pe-aici. numai voi lipseaţi, 
are aerul să le spună Pe-De-l, ridicând de pe 
pat un cap coafat de uragane, când aceştia 
se reped la el, în cazemată, parcă nevenin- 
du-le să creadă că se află cu marele Orto- 
doxilă la puşcărie. 

Era primul lucru întâmplat cu fiecare nou 
sosit. Ei auzise de mult de mai marii miş- 
cării. Văzuse chipul lor la ziar, îi arătase 
în cătunul lor de munte, unei mame bătrâne, 
tatălui, fratelui. Citise slova lor de pară. 
Şi cât ar fi dorit să-i vadă trecând odată 

rin sat, fie şi pe la fereastră, ca o arătare. 

ar iată că arătarea era acum aici, încorpo- 
pată în acelaş martiriu, iată că el a avut 
dreptate că a crezut. E azi la un loc cu şe- 
ful Ortodoxiei ruritane ! 

Mâncat însă de griji de acasă, greu de ve- 
nin şi parcă iii cât şapte malace lăuze, 
acesta ridica de pe rogojină doi ochi rătăciţi 
şi-un cap frizat cu vijelii, îi privea fără să-i 
vadă, le da o mână egală cu a contelui de 
Monte Cristo, şi se'ntorcea pe partea cea- 


62 Dragoş Protopopescu 


laltă, numai că nule spunea: ce mai căutaţi, 
măi, şi voi aici, ce vă'ncurcaţi printre pi- 
cioarele mele ?... 

Asta cu cei mici. Cu cei mai mari, căpe- 
tenii sau figuri ale mişcării, intimi ai Căpi- 
tanului, întrevederea dela primul salut lua 
aerul unei certe. 

— Ce nu vine, domnule? Ce mă lasă pe 
mine singur aici? Ce, aşa ne-a fost vorba ? 

In zadar domnul Eulampe încerca să-i spună 
că el nu trebue să apară, că apariţia lui ar 
fi echivalentă cu moartea lui şi a mişcării. 

Bosumflat pe sine, pe Căpitan, pe univers, 
uns cu funingine şi cu poezie, Ortodoxilă îşi 
sburlea şi mai tare uraganele gemene şi svâr- 
lind printre ţigara de foi şi dinţii de catran 
scuipatul alb al unei înjurături, singurul lu- 
cru alb ce-l mai avea, repeta că nu aşa a 
fost vorba! 

Domnul Eulampe tăcea şi, mic şi neputin- 
cios, rămânea în faţa lui deconcertat ca o oaie 
în faţa unui fabricant de carne congelată... 
„Dar cine avea la puşcărie totdeauna înfă- 
țişarea aceasta, era Tiberiu Crudu, pe dea- 
supra şi. port. Galeş şi timid, deo rară du- 
ioşie în râsul lui larg desfăcut, cu faţa suptă 
şi aprinsă ca la gura focului, cu gestul do- 
mol şi o uşoară behăitură în vocea tărăgă- 
nată, el se aşeza sfios lângă tine, îţi surâdea 
şi parcă te'ntreba: 

"— Pe mine când o să mă ducă laabator? 

— Niciodată, Crudule, dacă nu mai faci 
versuri, îi glumea Domnule Eulampe, care 
din primul moment la îndrăgit, pentru no- 
bila lui sfiiciune şi pentru capul de creştin 
din perioada catacombelcr. 


7 


Tigrii 63 


Pe când lon Hodoş era tot ce poate fi mai 
dimpotrivă. Cu faţa albă deschisă, cu vorba 
ardeleană apăsată, cârmuind cu viraje năbă- 
dăioase pe la anume cotituri ale frazei, uneori 
încovoindu-se după un „no, că tare“, ca un 
fier în mâna unui atlet, flăcăul acesta chipeş 
şi afurisit era un balucinat. Vorbea exaltat, 
ca vânzătorii de cărţi sfinte, în jurul mână- 
stirilor. Şi te privea la fel. Şi spunea ade: 
văruri, din campania lui din Făgăraş, alături 
de Niki, nouă, sau autorităţilor, de făcea să 
sară uşile secrete din încheeturi, şi să se ju- 
poae de pojar pereţii capitonaţi ai camerelor 
de interogator... 

_— Eu am să spun tăt, domnule Comisar... 

— Ei, spune, ai fost în Făgăraş ? 

— 'Tăt timpu, cu Niki, domnule Comisar... 

— Şi ai luat parte la complot... 

— "Tăt timpul, cu tăţi ăi şapte, domnule 
Comisar. 

— Ascultă, bagă de seamă... tot ce spui se 
trece 'n proces verbal... 

— Tăt, domnule Comisar. Şi apoi ne-am 
vorbit, şi la Bucureşti am venit. Da'ei între 
timp găsise alt băiat în locul meu... Pe Be- 
nimake... Şi eu când le-am spus: da' eu nu 
merg? ei au spus că nu, şinu mau băgat în 
seamă... 

— Dar dacă te băgau ai fi mers cu ei?... 

— Apăi că sigur că da... 

— Şi-ai fi tras şi tu... 

— Apă că no, ştii că-mi place, cum n'o să 
trag? 

— Adică ai fi... 

— Apăi nocă ce era să fac când aşa ne-am 
vorghit ? 


64 Dragoş Protopopescu 


— Domnule Hodoş, ascultă... ia seama ce 
spui... tot ce spui,.. 

— Tăt... 

— Se trecen procesul-verbal... 

— Apăi no, că unde-o să se treacă? Ştii 
că-mi place ?... 

Să fi fost rac, comisarul ar fi fiert pe loc; 
iar culoarea roşie ar fi avut un nou repre- 
zentat ilustru. 

Nu-i vorbă, nici cei trei băieţi cu steaua, 
Sibienii, nu erau mai prejos. 

— Cum, măi, şi aţi dat telegramă ? 

— Am dat din Sibiu telegramă capului gu- 
vernului, că dacă nu s'astâmpără, noi trei, 
adică eu, Dordea şi Ciobănaş, nu mai ră- 
ca de viaţa lui. 

— Şi 

— Şi telegrama a fost după bucluc găsită 
printre hârtiile defunctului... 

-. 1 foc. 

— Azi suntem aici... 

— Da' bine, bre, voi sunteţi copii, să faceţi 
lucruri d'astea, măi? | 

— Nu mai puteam răbda, nu mai puteam 
răbda, domnule Eulampe. 

— Ce nu mai puteaţi răbda, măi? 

— Laşitatea asta generală!... 

— Măi să fie! Şi eu care credeam că nu 
mai puteţi răbda că aveţi muci la nas, trei 
la desen... Vă persecuta profesorul ? Cineva 
acasă 0.7) 

— Ne persecuta gândul acesta al laşităţii 
unui neam, domnule Eulampe. 

Poftim de mai vorbeşte cu copii ca ăştia! 

Stelescu, care a venit odată cu ei, îi învă- 
ue cu o privire de sus, protectoare. Ciudat, 


. 


Tigrii 65 


omul acesta sumbru şi închis, de data aceasta 
p'are nimic de spus. 

“Praian Rotigă, cu ochii lui de porțelan şi 
tenul de catran, de inepuizabilă facondă, dis- 
pus şi sigur de sine, are însă poveştile lui. 
Cum o lună de zile, cu barbă şi ochelari s'a 
plimbat printre agenţi, sărind din trăsură'n 
trăsură şi din tutungerie în tutungerie, ieşin 

rin bucătării de restaurante, sau prin latrine 
ă case de oameni cum se cade, cu capul 
pus la preţ pentrucă ar şti de urma Căpi- 
tanului, trădat în cele din urmă de un prie- 
ten pentru suma de 1.500 de lei unui comi- 
sar şi luat din aşternut. Supus tuturor ispi: 
țelor trădării, tratat cu ţigări şi dejunuri 
copioase la prefectură şi siguranţă, amenin- 
țat cu fel şi chip de torturi, dacă au văzut 
că nu pot scoate nimic dela el, în cele din 
urmă aruncat aci, de-a-valma cu ceilalţi, bun 
pentru mai târziul... 

O figură de o rară nobleţe face Belgea, 
şopotind mereu cu prietenul  Beroniade, 
ottând din când în când de griji serioase, scru- 
Ana puşcăria prin ochelari parcă n'o vedea 

ine... 

Când iată că toată Dumbrava izbucneşte 
întrun hohot de nedescris. Ossa trântit peste 
Peleu, Scyla şi Charibda trezindu-se supă- . 
rate'ntr'o dimineaţă cu ceaţă şi ciocnindu-se 
mai grozav ca oricând, n'ar fi răsunat pe 
feţe mediterane ca pe cimentul îngheţat râsul 
de care se convulsează cazemata No. 1, cân 
în pragul ei apare, făcut foc pe istorie, Ni- 
colae Albu. 

— Cum, măi, tu aicea? Ha, ha, ba, îl în- 
tâmpină Mişu Beroniade, prieten bun cu nou- 


VoL 1 — Ed. I-a! 5 


66 Dragoş Protopopescu 


sositul... Da iu eşti liberal, măi... guverna. 
mental... tu eşti dela Curentul... Prieten bun 
cu Șeicaru... Ha, ha, ha! Albu la puşcărie, 
Ha, ha, ha! 

Câţiva iau de câte-o mână pe Mişu Bero- 
niade şi-l vâră într'o amicală cămaşă de: 
forţă... Din sacul imaginar se aude încă: 

— Ha, ha, ha! Dar tu eşti... dar ce zice... 

In timp ce celălalt, cu spatele întors la 
publicul — care cel puţin de data asta îi e 
foarte indiferent — îşi desface geamantanul, 
şi scoate din el o izmană, un papuc de casă, 
o perie de dinţi şi un ceas cu cuc, un deş- 
teptător mai mic, un briceag, un „coupe pa: 
pier“, un binoclu de operă şi vreo zece du- 
zini de cărți. | 

Nicolae Albu, mare ziarist, cultură fru- 
moasă, inteligență la fel, e voinic, bine'm- 
brăcat, sigur de sine şi de capul lui care ar 
fi capul lunii dacă astrul ar găsi vreodată 
de cuviinţă să adopte — ceea ce ar fi regre- 
tabil — ca în diverse desene pentru copii, 
frunte, nas şi mai ales gură de om. Ca să 
semene cu Nicolae Albu lune: i-ar mai trebui 
însă să aibă ten de turtă-dulce necoaptă 
bine, ochi de jder iscoditor, bărbie bonomă, 
(asta de obicei o are) zâmbet inefabil (şi pe 
el îl are), cum şi să scrie la Curentul, Dar 
şi atunci i-ar mai lipsi ceva: vocea perem- 
torie şi medicina, | 

Pe cea dintâi trebue să i-o auzi. Pe cea: 
de a doua, să i-o cunoşti. Şi e greu să cu- 
noşti medicina lui Nicolae Albu, fiindcă mai 
onest decât toţi doctorii de pe lume, amore- 
zat de slova vie, jurnalieră, mai mult decât 
de cea veche, moartă, dânsul nu concepe me- 


Tigrii 67 


dicina, cum sa spus, ca parta de a trimete 
cu un cuvânt latinesc un om pe lumea cea- 
altă“; ci, dimpotrivă, ca arta mult mai si- 
gură de a trata un om după moarte, şi chiar 
a] învia dacă e posibil, cu un singur cuvânt 
la ziar. 

Aşa se face că Nicolae Albu e doctor de 
morgă. Şi că in noaptea de pomină, când se 
auzea de atâtea arestări şi împuşcări, ce i-a 
venit doctorului (mare îndrăgostit de Căpi- 
tan şi crezul nou) să dea puţin pe la institu- 
ţia pe care dealifel o vizita mai mult ziua, 
şi mai mult decât ziua, din Crăciun în 
Paşte. 

Să trateze, ori numai să... caute vreun 
mort. 

Şi care nu-i e mirarea să dea acolo cu ochii 
de un flăcău întins pe masă, în cămaşă ţără- 
nească, El ştia de unul singur care umbla 
de obicei în costum naţional. 

— Să fie el? îi spune prietenului, coleg de 
redacţie lonel, cu care venise. 

— Nu-i el... nu cred... în orice caz, să 
aprindem... să ne convingem... 

Bâjbâe prin întunerec, aprind lumina, era 
Ciumetti. 

A doua zi cadavrul dispărea. Dar cei doi 
nu-l uitase, El era viu în mintea doctorului. 
ldentificat în registre... registre curând dis- 
părute... Reînviat mai ales cu o simplă aluzie 
la ziar... Familia sa sesizat. Scandalul s'a 
născut, In două zile Geo London făcea să 
apară ştirea în toate ziarele franceze. În alte 
două se descoperea toată povestea... Cum a 
fost luat din aşternut în cămaşă de noapte 
(cămaşa țărănească ce indusese pe cei doi în 


68 Dragoş Protopopescu 


eroare) vârit de doi comisari întrun tazi- 
„metru, dus afară din oraş, minţit când el în- 
treba: 

— Vreţi să-mă omoriîţi, spuneţi ca să ştiu... 

Tras din maşină de grumaz, ca berbecii la 
abator, împuşcat şi din spate asvârlit în mar- 
ginea îngheţată a lacului... 

Scandalul trebuia însă înnăbuşit. Un ins 
era incomod. Cu el atunci la Dumbrava! 

'— In definitiv, aşa ne trebue, spune el tot 
mai supărat pe Istorie... Suntem nişte proşti... 
Preconizăm ca Malaparte violenţa, dar lăsăm 
pe alţii să o aplice]... 

Şi întorcându-se către domnul Eulampe 
care examinează atent un delicat obiect cu 
“nume englez, căzut din valiză: 

— Dragă domnule Eulampe (lasă aia, nu 
interesează aici...) ai citit ultima carte a lui 
W/ilfredo Pareto ?... Dragă, e de o amploare 
de cugetare... stil... tot ce vrei... la-o dacă 
vrei... Dar pe Paul Elmer îl cunoşti ?... Kir- 
gegaard îţi place? Uite, ţi le las... Unde ţi-e 

atul?... la-le, du-ţi-le acolo... Eu mă duc să 
fac până nu se 'nserează cei 500 de paşi ai 
ie, zilnici, că la poliţie azi dimineaţă nici 
chip... 

— Strâmt, prea strâmt, nu? 

— Ca o muscăn chihlibar. 

Și şuerând ca o ţigaretă bine desfundată, 
doctorul porneşte din chiar mijlocul caze- 
matei, goana de 500 de paşi zilnici prin curte. 


Tigrii 69 


vV 


Şi totuşi, într'o bună zi, curtea închisoarei 
zornăi de lanţuri. 

Trei păsări negre abătute asupra Dum- 
bravei. 

A fost aşa. De cu zori sa svonit că sunt 
aici. Că au venit de cu noapte. Dar au dor- 
mit la Registratură, cine ştie, poate până să 
li se facă formele, dimineaţa. 

Şi atunci o tăcere a cuprins toată Dum- 
brava. Cazematele parcă şi ele se întor- 
ceau din loc către partea de unde ei puteau 
sosi. Cazematele! Vremea chiar sa oprit 
în loc. Aşa cum se va fi oprit pe marginea 
lacurilor de minune, în primele timpuri ale 
credinţei. 

Cele trei curţi interioare furnicau de legio- 
pari. Jungla religioasă foşnea ca de apariţia 
unui animal plecat acum câteva veacuri şi 
întors acum cu mirul depărtărilor pe el. 

_ Au sosit? Unde sunt? l-a luat dela 
Registratură? De ce nu-i aduce la noi? Nu-i 
vom vedea niciodată? 

Dezolarea a fost mare când colonelul le-a: 
spus că da, sunt aici, însă... dincolo, în cea- 
laltă curte, unde stau comuniştii, într'o aripă 
părăginită. 

Au început evadările spre ei. Primul care 
le-a dat de urmă a fost— mai încape vorbă? 
— Anastaz. 

_ Domnule Profesor, i-am găsit. Am şi 
vorbit cu ei. Prin semne. Cine vrea să-i 
vadă, vie cu mine 

La aceeaşi vreme se înființase în a doua 


70 Dragoş Protopopescu 


curte a închisoarei, curtea comuniştilor, o 
cantină.  Deţinuţii erau aşa de mulţi — de 
dreapta şi de stânga — încât Direcţiunea s'a 
„gândit să le deschidă într'o cazemată mai 
mică, lângă poartă, o cantină. Puteai veni, 
cu bilet. Dar mai puteai veni şi pe furiş, 
strecurându te pe poartă, când sentinela sta 
de vorbă sau se mişca dela post. Cantina 
era în josul unui coridor. Cum suiai pe acest 
coridor, coteai la stânga şi dădeai de caze- 
mata celor trei. O sentinelă cu arma la umăr, 
în uşă. Pe coridor, nimeni. 

Se piteau după zid, la cotitură, şi scoteau 
capul. 

— Uite, vezi, ăsta e coridorul! Pe corido- 
rul ăsta stau ei... 

— Acolo unde-i sentinela?! 

— Acolo!l 

— Ce-or fi făcând ?? 

— Or fi mâncând, or fi dormind!!! 

— Or fi citind!!l!,,.. 

— Se poate şi asta. Acum haideţi, să aduc 
alți doi! . 

Și plecau fericiţi că au văzut coridorul pe 
care stau cei trei, care la vremea aceasta or 
fi mâncând, or fi dormind, sau or fi citind. 

Ştefan Anastaz aducea pe vizitatori înapoi 
şi lua din cazemate alți doi, pe care-i scotea 
pe poartă (căpătase, el ştie cum, o învoială 
dela colonel să treacă oricând vrea dintr'o 
curte circulară în alta). li ducea două mi- 
nute la cantină, acesta fiind pretextul. Ce. 
reau o ţigară militară sau o limonadă, şi de 
acolo, sbughi ! pe coridor, sus, spre cazemata 
cu mister. 

Zile în şir legionarii sau înfruptat din 


Tigrii Ti 


sportul acesta ca dintr'o vizită la lerusalim. 
Ei vedeau coridorul pe care şedeau Picadorii ! 
Să-i vadă la faţă, să treacă măcar prin fata 
ferestrei lor, ar fi fost prea mult. Dar ve: 
deau coridorul. Şi era de ajuns. Zile, nopţi 
întregi sa dormit şi mâncat bine la Dum- 
brava pentru acest simplu motiv: coridorul! 

Şi iată, cum spun, că într'o bună zi le-a 
fost dat să-i vadă şi la faţă. Curtea zornăi 
de lanţuri. 

Picadorii erau mutaţi în chiar cazematele 
legionare. 

Evau ei, da, intrând simplu pe poartă, ur- 
maţi de o santinelă și plutonier. Câteşitrei 
îmbrăcaţi în negru. Cu lanţuri de picioare. 

Niki întâi, cu faţa chenar desăvârşit, cu un 
zâmbet palid încremenit. pe buze. Dorul, 
parcă mai înalt şi mai voinic, frumos cap de 
înger devenit soldat; de bună seamă, aşa tre: 
bue să fi arătat unul din îngerii care au 
gonit, în frunte cu arhanghelul ceresc, pe Sa- 
tan până'n fundul iadului. 

Al treilea, mic, spătos, cu capul dispropor- 
ționat de mare, dar de rară, hotărită inte- 
ligenţă. . 

S'au înşirat cu toții pe două rânduri şi au 
dat onorurile. Ei, fericiţi, parcă vedeau ro- : 
tind pământul şi drumul suind mai de grabă 
la cer decât spre aripa din stânga, cea mai 
părăsită, a cazematelor. 

De atunci, prin faţa cazematei lor, pe la 
fereastra lor care da în curte, un adevărat 
pelerina). Din geam ei zâmbeau, făceau semne, 
dădeau veseli din cap. Păreau asa de apro- 
piaţi şi aşa de depărtaţi. Oameni care tre- 
cuse prin moarte. 


12 Dragoş: Protopopescu 


Eccovi l'uom ch'e stato alP Inferno ! 

lată omul care a fost în Infern, se putea 
spune de fiecare dintre ei, aşa cum despre 
altcineva, în evul mediu, spuneau când îl 
vedeau, locuitorii Veronei... 

Și n'aduceau într'adevăr cu eio altă lume, 
de undeva, din cer sau sub pământ? 

Prin ce străfulgerări grozave trebue să fi 
trecut ei, prin ce întunecimi de iad? Ceruri 
se vor fi A fair la picioarele lor, oceane 
„de beznă şi smuală; în chinurile prin care 
au trecut, în viziunile de care sau dilatat, 
căi lactee trebue să fiatins cu umărul.,. - 

Oamenii aceştia au făcut istorie. Chinurile 
lor sunt ale Facerii Lumii... La fel viziunile 
lor de apocalips. De pe cele mai înalte piscuri 
au privit în jos spre prăbuşirea lor pentru 
o lume, pentru o nouă naştere şi-au sărutat 
cu frenezie abisul. 

»Domniţă, dă-mi numai o navă, şi când va 
bate ceasul, ţi-o voiu aduce la picioare:cu o 
întreagă lume la proră“, a spus odată un 
“năer nebun Isabelei de Castilia. 

Şi acel om a descoperit o lume. 

Tineri braconieri a idealului, năeri ai cre- 
dinței, serafimi ai sărăciei şi mizeriei, la fel 
şi dânşii s'au hotărît să vâslească abisurile 
morţii. Au aruncat în marea sângelui bu- 
toaiele cu saramură ale putreziciunii trupeşti, 
au luat neruşinarea de nas şi au legat-o de 

iciorul catargului; şi pe apele mai curate 
Sin largul morţii, sau dus să descopere o 
nouă naştere. 

Istoria o pot face numai sfinţii, sau cei ce 
pot suferi ca sfinţii... | | 

„Roşi de foamea de Dreptate ca de un ba- 


Tigrii 73 


laur care na mai mâncat din vremea poto- 
pului biblic, hrăniţi de revolta care e milă, 
şi mila care o fi ea o porumbiţă de cer dar 
are ghiare de fier şi nu-şi face cuibul în inimi 
decât ca să le sfâşie, vulturii aceştia au fost 
născuţi prin păduri şi văgăuni de munte, dar 
odată ce li sa dat drumul şi-au recunoscut 
cerul...“ | 

Pentru el, tineri au părăsit lumea. Sunt 
singuri, Doamne? Eşti singur, spun chiar 
scriptele tale, nu atunci când părăseşti lu- 
mea. Eşti singur numai atunci când lumea 
te-a părăsit. 

Ei au părăsit lumea... Dar lumea nu i-a 
părăsit... .* Acolo unde stau închişi nu sunt 
singuri... 

venimentele nu sunt nimic... E numai 
istoria. 

Sentimentele nu sunt nimic... E - numai 
suferinţa. 

Lume, nu-i blestema... Prostime, înţelege-i... 
Timp, descoperă-te în faţa lor... 

Maică a Bazinului care a fost şi el umil 
şi sărac ca ei şi ceva mai revoltat, gândeşte-te 
că au fost exacţi la datorie... Săracii sunt 
totdeauna exacţi... Atât. . 

Beatus est magis dare quam accipere. 

Şi ei au numai ce au at. 

Şi sau dat pe cruce, patul de dragoste al 
lui Isus... 

Maică a Domnului, iartă-i... şi sărută-i cu 
sărutul mamelor lor care pici că-i mai pot 
plânge de îndurerate ce sunt... Maică a Dom- 
nului, plânge-i tu frumos... Şi adu-ţi aminte 
că fiii acestor mame, aşa mici şi târziu cum 


1ă Dragoş Protopopescu 


sa născut, sunt prin durere nu mai puţin 
contemporanii Fiului tău... 

Domnul Eulampe căuta să citească în ei 
semnele timpului său... 

Magi erau ai unei sumare apariţii?  (spă- 
şitori ai unei mileniu de robie şi becisnicie 
de neam? Ce simţ al prefacerilor care lui îi 
scăpau, şerpuia pe trupul lor simplu de ţară? 

in ce coclau macedonean, ce populare . 
vendete îşi. sunau clopotele la festinul tragic 
al suferinței lor? Ce bucurii nevisate, ce 
frenezii, ce exaltări rupsese inima lor de trup 
şi-o aruncase dincolo de timp şi spatiu? O 
aruncase ca pe o piatră în geamul lui Dum- 
zeu. Ca Dumnezeu să le iasă la geam, săi 
vecunoască şi să-i cheme pe nume... la el, în 
casă... 

Toţi_ oamenii au o Golcondă a visului 
lor... Dintre Golcondele visului său, domnul 
Eulampe, încă viu, chema mai cu seamă pe 
aceasta: senzaţia grozavă de a te rupe din- 
tr'odată de pământ, eliberarea aceasta peste 
abis, voluptatea aceasta de anticipare a 
morţii. 

Pedagogia inefabilă a neantului... 

legată de un crez, prelungită în spirit, o 
astfel de realizare a morţii trebue să fie cea 
mai acută dintre învieri... Cea mai vastă şi 
exaltată naştere... 

Cu fruntea de care ceruri s'au trezit, aceşti 
„băutori de rouă ai morţii? 

Aceşti zori care trebue să fie unici şi să 
aibe loc numai odată în viaţa cuiva, tinerii 
aceştia fi sărutase o clipă. Durerea lor era 
poate dorul încă după roua aceasta evapo- 
rată dela -prima atingere cu mâna. 


. . . . . . . LI . - . . . . Că Li . . 


Tigrii 15 


Domnul Eulampe în lumina lor înţelegea 
mai bine legionarismul... 

Adoptase sistemul celor 500 de paşi, al 
doctorului. Dar era numai ca să poată trece 
prin faţa ferestrei lor. Pornea din cazemată 
alergând; în dreptul lor îşi încetinea pasul. 
Vedea pe vreunul la fereastră, cu capul în 
jos — la ce se gândea? — sau cu privirile 
afară la vieaţă. Pe altul plimbându-se prin 
odaie cu capul drept, parcă iarăşi urmărin 
ceva. Şi era izbit de distincţia lor gravă. Un 
aer de mire plutea peste persoana lor. Ce 
logodnă ilicită contractase ei, că păreau aşa 
de streini de restul lumii, şi aşa de fericiţi 
dincolo ? 

Îşi aducea aminte de prima nuntă văzută, 
copil. Mireasa îl impresionase mai puţin. Dar 
vai, mirele, ce frumos şi fericit i sa părut 
în beteală şi frizură nouă şi cât de pătruns 
parcă de o taină nouă! Săptămâni întregi, 
şcolarul s'a oprit în drum spre casă, în pra- 
gul farmaciei — mirele era farmacist — ca să-l 
mai vadă odată biruitor şi fericit, cu beteala 

arcă încă scânteind pe el, cu corurile de 

iserică, şi „Isaiia dănțueşte“ după el... 

Mirele ! 

De atunci a trebuit să treacă mulţi ani şi 
copilul să devină adolescent, ca să poată 
concepe ceva mai sfânt pe lume decât mirele! 

Şi îi vedea acum pe aceştia, cu ochii de 
mirare ai copilului, în aceeaşi distincţie de 
oameni care sau împărtăşit dintr'o taină, 
miri ai morţii, logodnici ai durerii. 

Cu o fericire în ochi de aleşi,. cu odăjdii 
de beteală pe ei, a căror vecinătate ar ăi 
făcut să moară stelele... 


16 Dragoş Protopopescu 


Simpli, sărac îmbrăcaţi, dar luminaţi 
dinăuntru ca nu ştiu ce gângănii mari, fosfo- 
rescente... Neînsemnaţi la făptură, stinşi pe 
tot trupul, dar cu gândul la ceva mult mai 
departe de ei, la ideia căreia se aprindeau: 
de culori fantastice pe dedesubt, ca fluturii 
şi păsările când vine primăvara cu iubire. 

La fereastră cum şedeau, ieşea din ei sufle- 
tul şi-i îmbrăca, un suflet palid şi înalt, care 
se lipea de gratiile închisoarei, ca faţa unei 
palide domniţe, de vitraliile unui castel. 

Simpli şi senini, reci de eternitate. Şi parcă 
idealizaţi. | 

Miri ai morţii, logodnaici ai durerii... 

Adesea Sfântul îl ajungea din urmă, cu 
paşi neaevea: ; 

— ţi plac şi ţie băieţii, nu?. - 

— Da, sfinte, da... Dar nu pricep odăjdiile 
astea de nobleţe, care peste putinţele văzului 
meu şi peste orice înălțimi, îi îmbracă. 

— A, să-ţi spun... Este Marea Prezenţă... 
Este că băieţii aceştia au simţit şi trăiesc în 
sânul unei noi Prezențe... O prezenţă de 
eternitate şi absolut, prezenţa morţii... Nu-ţi 
aduci aminte de câtă nobleţe se învestmântă 
imediat un mort? Un vagabond, un cerşetor, 
un biet bătrân ros de carii, odată mort de- 
vine un rege, un patriarh... Toţi morţii sea- 
- mănă â& regi sau patriarhi... Aveau dreptate 
aceia care pe unii nici nu-i lăsau să se lun- 
gească şi-i înmormântau în scaune sau tro- 
nuri... Moartea pune totdeauna un tron la 
picioarele omului... 

— Acel rece inexplicabil al mortului, acea 
rece de eternitate... 

— E tocmai această nobleţe a Marei Pre- 


Tigrii 11 


zenţe... Moartea e singurul mijloc de a mai 
înnobila biata turpitudine omenească... de a 
da omului printr'o purificare la rece, prin- 
tr'o consumare subită a păcatului, printr'o 
abstractizare în ideal, ceva din nobleţa lui 
originară... 

2 Atunci legionarismul nu e crimă... nu e 
vechea concepţie teroristă că piatra angulară. 
a societăţii e călăul... 

— Legionarism, pe cât pricep eu, care nu 
sunt din lumea voastră, este istoricism... Le: 
gionarul e un om care face istorie cu ajuto- 
rul religios al morţii.- 

A fi legionar înseamnă a avea o idee isto- 
rică despre vieaţă. A crede adică în majesta- 
tea timpului, fără dimensiunile căruia, indi- 
vid sau popor, nu-ţi poţi lărgi groapa şi nu 
poţi trăi o moarte vie... Acea moarte pe, câre 
2 trăit-o şi o trăiesc toți sfinţii şi eroii, toţi 
Napoleonii şi Isuşii..» 

„Fiindcă veni vorba de Isus, el e acela 
care a trasat aceste dimensiuni, pe infinitul 
de suferinţă al Crucii... Ai observat că orice 
cruce, chiar crucea lui, e aşa construită ca 
braţele ei să depăşească braţele răstignitului... 
E modelul divin al suferinţei... Şi este aşa, 
ca să lase încă loc tuturor mileniilor de 
adaptare, dilatare, depăşire de sine prin . 
durere. | 

Legionarul e omul care ştie toate astea... 
şi ştie numai atât... A, eo condiţie... Fiindcă 
de îndată ce ştii altceva, fosforescenţa 
dinăuntru pi esta, licuriciul se stinge la lumina 
zilei brutale... 

Ci legionarul e un om care stă cu urechea 
ciulită şi ascultă secolele. 


78 Dragoş Protopopescu 


Atât şi nimic mai mult. 

În secole pică fapta lui... In secole îşi iu- 
beşte ţara, regele, mama, Căpitanul... La 
auzul acestor nume el. se aprinde de lumini: 
dinăuntru ca un lampion de floare, ca un po: 
tir de crin... Şi mire primăvăratec al luminii, 
aşteaptă mai departe secolele, aşteaptă 
moartea... 

Aşteaptă ca o lumânare, veşnicia... 

La capătâiulei se consumă legionarul. 

In veşnicie orice gest a lui căzând, el ştie 
că face ecouri... Un păcat al lui întunecă şi 
disgraţiază pe vecie pământul. O faptă a 
lui bună e aplaudată de îngeri... care stau pe 
deschizătura cerului şi privesc numai ce fac 
legionarii... O greşală, o răutate a lui, o ne- 
trebnicie, face să sufere seminţia, loveşte hol- 
dele şi lasă, cine ştie, pe drumuri, bunătate 
de familii, face femeile necredincioase şi 
pruncii să nască chircit... O faptă de curaj, 
reinvie din mormânt vcevozii şi clăteşte faţa 
veacurilor de tot ce-i laşitate; o danie, ridică 
de pe uliţi pe toţi leproşii pământului; o 
moarte a lui, întăreşte sângele în vinele băr- 
baţilor şi face din drojdia acră de până acum 
aluatul istoriei... 

Domnul Eulampe s'a apropiat de tot de 
fereastra celor trei. 

Sfântul îi simte dorinţa; îl ia de subsuori 
şi-l ridică uşor. 

Domnul Eulampe se uită ca şi copilul săra- 
cului în casa bogatului... i 

Nu se mai vedea nimic. Intunerecul înghi- 
țise haine, pat de scânduri... 

Cei trei intrau în veşnicie... 

Făceau istorie... i 


Tigrii 19 


VI 


_ Nu vezi, mă, uită-te, măi, la ei, să vezi 
ce mutre de criminali... 

— Parcă acum o lună erau arhangheli... 
E adevărat, acum o lună erai candidat pe 
trei din listele lor electorale... 

Ortodoxilă — adică veşnicul Pe-DDe-l, oroa- 
rea domnului Eulampe şi chiar a lui Onisifor 
Crai, când îl înfunzi, tace. Tace şi acum, 
oprindu-se scurt pe picioare, cu capul uşor 
plecat ca la mormântul eroului necunoscut. 

Deşi în curte-i zi de primăvară, că şi-a lă- 
sat căciula "n cazemată, Ortodoxilă e într'una 
din zilele lui rele, adică obişnuite. 

Dar capul lui, scos parcă veşnic din mij- 
locul unei vijelii, nu recunoaşte primăvara. 
Vânăt ca un om văzut în penumbră, afumat 
de ţigara din care trage scurt şi mereu, mah- 
mur, sburlit, tăbăcit, Ortodoxilă are aerul lui 
familiar, de om care iese totdeauna dintr'un 
bordel ori dintr'un vulcan. 

— Da, măi, da mi-e silă de capetele astea... 
pleava asta... toţi oameni fără căpătâi... pen- 
tru cine lupţi tu... pentru cine am ajuns eu 
la puşcărie... şi-am cheltuit şapte milioane... 
măi, şapte milioane! 

— Ale altora. 

- Alte cinci minute tăcere la mormântul ero- 
ului necunoscut. 

Ortodoxilă porneşte iar: 

— Chiar el, parcă-i altceva decât un cri- 
minal ? Ce dracu altceva a făcut în vieaţă... 

— Un băutor de rouă poate fi oricând şi 
un băutor de sânge... Orice înger e un fost. 


80 Dragoş Protopopescu 


demon... Câţi demoni n'o fi ucis cu sulița 
arhanghelul... Nu uita ce-ai spus odată... crima 
lor e o jertfă... Carnea lor e învineţită de 
albăstrelile durerii... 

— Durerea lor... mă... 

— Faci rău, mai bine te-ai înţelege cu Mişu 
Beroniade... Cât despre durere, nu uita că în - 
Vinerea Mare cineva — un mare cunoscutal 
tău — a dovedit că se poate suferi... De- 
atunci datează creştinismul... 

— In ce cred bandiții ăştia ? 

— In reversibilitate. 

— Hă-hă... ce e aia, măb /3 

— Credinţa că orice act al tău se prelun- 
geşte cu infinite ecouri în timpi şi spaţii... 
Concepţie profund creştină, concepţie istorică 
a vieţii... Dela ea datează veşnicia,.. 

— Cu ce o umplu creştinii ăştia ? 

— Cu un spin! — ca şi Isus al tău fiind 
de părere că spinul e floarea favorită a 
planetei... 

— Da să vie, mă, atunci, să sufere alături 
de noi... Ce-mi stă ca un boier? Ascuns, 
tabla-paşa |! Să vie aici să-şi ia răspunderea... 
Ce-o lasă pe mine ? Să vie, aşa şi pe dincolo... 

_— O să vină, dar nu acum... 

— Dacă o veni să mă tai! Dece nu vine 
acum ? 

— Acum nu-i politic. Il vrei împuşcat ca... 

— Pe dracu... îşi pune cineva mintea cu el.., 

— EL are răspunderea legiunii... Fără el, 
s'a sfârşit... Ţi-aduci aminte ce spune poetul 
Callimah despre Eufrat, în imnul lui Apollo... 

— Ce... aşa şi pe dincolo... mai spune şi 
ăla î.. | 

— Că Eufratul e un râu nobil fiindcă pe 


Tigrii 8i 


apele lui cară toţi câinii morţi ai Babilonu- 
lui, în mare... 

— Şi vrei să spui că asta-i şi menirea le- 

iunii ? Te-ai prostit... 

Ortodoxilă devine mai oleaginos ca ori- 
când... Dar din omul acesta tumefiat . de or- 
goliu, simţi că, în ciuda oliului sfânt, Dum- 
nezeu e tot aşa de absent ca şi din Infernul 
lui Dante... 

Cele două uragane de păr au devenit acum 
două incendii roşii... Pe ce rug nevăzut arde 
acest mystagog de lupanar, poet creştin cu 
buchete de Flori rare oferite eternității într'o 
oală de noapte? 

— Adevăr grăiesc ţie, necredinciosule, că 
mişcarea băeţilor ăstora pe care-i înjuri, va 
prinde în aşa chip că la ea va veni poporul. 
să ceară şi ploaie... Legionarismul va servi 
ţării acesteia ca un dig unui fluviu... ca să-l 
apere de revărsări primejdioase şi strângân- 
du-l între ziduri să-i ridice nivelul... 

— Nivel, pă dracu... să vină aici... ce mă 
lasă pe mine? Să vină să moară cu NOi.-. 

— Ei, dacar muri el, l-ar plânge şi pasă- 
rile... pe când pe mine, pe tine... nu te-ar 
plânge nici văduvele... 

Ortodoxilă caută în zadar mormântul ero- 
ului necunoscut... trec încă cinci ceasuri, nu 
minute, de tăcere... Din fericire trece pe lângă 
el Ţiganul lustragiu, un. soldat dezertor... 

— Haordeo, mânca-ţi-aş, dă-mi banu dă ieri... 

- Că-mi rămăseşi dator... 

Ortodoxilă-l repede cu o "'njurătură. Nu-i: 
darnic din fire. Odată în vieaţă a dat unui 
cerşetor o piesă de doi lei. Și i-a cerut restul. 
Dar sa păcălit. Cerşetorul n'avea schimbat. 


Vol. | — Ed. Il. . 6 


82 Dragoş Protopopescu 


De atunci mai greu scoţi un ban dela el de- 
cât sânge curat dintr'un morcov... 


- . . . .. . . . . . . z 


Nu mai e de vorbit... Au intrat înăuntru... 
Cazemata foșneşte de lume... Se joacă ţintar 
ca la Monte-Carlo. Doar crupierii lipsesc. 

Domnul Eulampe, care a fost totdeauna 
omul unei singure pasiuni, femeia, ia un vo- 
lum de Kirkegaard, o fiţuică de bârtie şi, 
culcat, începe să înnumere pe ea câte amante 
a avut exact anul trecut. Nu-i iese la soco- 
teală una. Pe cine a mai iubit el pe lângă 
cele 73 de femei din anul şcolar 1932—34? 
(Dintr'o veche obişnuinţă, anul amoros la 
domnul Eulampe începe toamna, când vin 
femeile de pe plăji.) 

— Care-i, domnule, a 74-a ? M'am zaharisit ? 
Uite, domnule, şi-o uitasem! E Kiddie, Kid- 
die Baranga. 

Se gândeşte atunci că cel puţin la 74 se 
ridică numărul femeilor pe care le-ar mai 
putea avea în anul următor... Şi el nici pe 
Kiddie nu mai poate conta |... Ultimile ştiri 
dela eroină spuneau că, pentru a ajuta miş- 
carea, frumoasa amazoană îşi amanetase părul 
care în culoare şi preţ venea imediat după 
păcura Ruritaniei. i 

La gândul de a vedea vreodată pe Kiddie 
cheală, domnul Eulampe se întoarce pe par- 
tea cealaltă. Şi numai aşa o revedea din nou, 
voinică şi sănătoasă, purtând înainte aceiaşi 
ochi de drac, beretă bască, fular roşu şi gro- 
piță în obraz... 

Cel mult sub forma aceasta — sub care a 
iubitio totdeauna — îi convine s'o piardă... 


Tigrii 83 


Şi aproape fericit, îşi ia dela ea un adio 
patetic în versul uitat al Goliarzilor : 


Vale, virgo gratiosa 

Favo mellis dulcior, 
Rubiconda plus quam rosa 
Lilior candidior... 


— Domnule Eulampe, vă chiamă cineva! 

— "Tocmai acum ? Spune, domnule, că nu 
sunt acasă... Azi, nu ştii? nu primesc... 

i E urgent! 

— Să-mi dea atunci un telefon... Domnule, 
mau înnebunit azi... Nu mai scapă omul de 
vizite... 3 

Infirmierul râde să se strâmbe... 

— E o doamnă... 

— Femei! Nu mai scapă omul nici aici... 
Ele mau auzit că sunt erou? Spune-i, dom- 
nule, cam murit... mi-au scos măselele... mi-au 
turnat apă *n cap... Şi că tocmai îmi fac 
coafiura.!... 

— Să nu vă supăraţi, domnule Eulampe, 
dar zice că-i sora Dv. 

— Atunci nu spune, dragă, femeie, spune 
sora mea! Unde-i ? 

— V'aşteaptă la poartă... Nu e voie 'năuntru. 

Domnul Eulampe îşi ia din cui melonul, 
ghetele lui Charlie Chaplin le are în picioare, 
bastonul la colonel... şi se strecoară baladân- 
du-se printre mesele de bacară. 

Se anunţase din ajun că sa îngăduit veni- 
rea rudelor. Dela părinţi până la fraţi şi 
surori; mai departe, nu! La poartă lume 
multă legionară. Dincolo, la intrare, o altă 
grămadă de lume, rudele. Se striga numele 


84 Dragoş Protopopescu 


legionarului, se crăpa poarta şi prin poartă 
se vorbea. După aceea, alţii la rând. | 

— Domnul Eulampe Sibică.... 

Numele face ecou ca pe o sală de tribunal. 
Domnul Eulampe îl vede repetat în istorie. 
Şi simte înc'odată că e primul membru al 
familiei Sibică, aşa cum Napoleon era al fa- 
miliei Bonaparte... | 

Dar vede două capete bolnave de durere. 
Era sora cu fata ei, şcolăriță. Feţele lor, 
solitari de lacrimi. 

Domnul Eulampe simte că se deşiră pe 
dinăuntru... Şi înghite ceva, nu ştie precis... 
un ţurţur, un suspin, un păstârnac... : 

— Eulampe... Lămpică... Lămpicul nostru... 

— Ei ce, dragă... ce-aţi venit... ce parcă... 

— Lămpică, Lămpişor, cât trebuie să suferi... 

— Ei sufăr... şi ce ? Nam mai suferit până 
acum ? Toată viaţa am suferit... 

— Al slăbit... . 

— Ei sigur... ştii că-mi placi... crezi c'aici... 

— Nu mâncaţi? 

— Ce mâncat, dragă, ştii că-mi placi ?... 

— Nu beţi, nu dormiţi ? 

— Ce băut, dragă, ce dormit... zău, când 
vă văd aşa... voi credeţi că închisoare-i 
jucărie |... 

= Nu,tda..: ş 

— Sunt aici... s'a isprăvit... nu mai merge... 
femeile... s'a isprăvit socoteala, gata... 

— Mamacţi trimite un. fular... 
— Şi mama asta... numai de "'ncurcături e 
bună... 3 

— Şi spune că vrea să-ţi facă mâncare de 
caise, cum îţi trimetea, ştii, când erai bursier 
la Sfântul Sava... ; 


Tigrii 85 


— Poftim... Ce-are a face, dragă... ce-ame- 
stecaţi internatul cu puşcăria 7... Zău, voi nu 
vă daţi seama... Parcă noi n'avem altceva 
de făcut aici... Şi Floricica ce caută? Ea-i 
fata ta... Ori, de venit nu-i voie să vină de- 
cât părinţii, fraţii şi surorile, copiii... Ea-i 
colaterală. Nu vedeţi în ce situaţie mă pu- 
neţi?.... Trebue acum să treacă drept fata 
mea. Păi nu vedeţi în ce situaţie mă puneţi 
Am ajuns adică în balul lui Oedip ?... 

_ Noi avem pentru astă seară două bilete 
la Operă... Să ne ducem E, 

— Duceţi-vă, dragă, se poate ? Nu contaţi 
pe mine! Duceţi-vă şi la cinematograf... Ce, 
dacă eu sufer, voi numaidecât... Cu mine-i 
altceva... Mi-a fost scris să fiu martir, sunt... 
Noi trăim, dragă, în istorie... un act al no- 
stru, cade în secole... - 

— Şi mamei ce să-i spun? 

— Ei, spune-i şi tu ce ştii... Să se conso- 
leze... să se ducă şi ea la cinematograf... In 
orice caz să nu mai conteze pe mine... 

— Cum, n'ai să mai ieşi niciodată ? 

_ Ce să ies, dragă, ştii că-mi placi? De- 
abia am intrat şi să ies? Ca ce? Cacesă 
ies afară ? Ca să trăiesc? lar şi iar să tră- 
iesc 7... N'am mai trăit şi până acum 7... W'am 
plictisit, dragă, mereu acelaş lucru... Aici 
cel puţin avem altceva... variaţie... durere... 

— "Tu suferi, Lămpică ? 

— Ei asta? Ştii că-mi placi? Adică de 
ce nu? Eu nu sunt om?.. Crezi că putea 
să meargă tot aşa, în chef şi zaiafet... 

_ Da! caise tot îi spun mamii să-ți facă... 

_ În sfârşit... să n'o jignesc... Dar în urice 


caz spuneţi-i să nu mai conteze pe mine... 


86 Dragoş Protopopescu 


— lon Virgiliu! se aude iar glasul pluto- 
nierului. 

— Ei uite, vezi... voi mă ţineţi... voi cre- 
deţi că noi avem timp de pierdut... Sărutări 
mamii, lui Mircea, Vioricăi... şi cum vă spun, 
nu mai... E 

Ultimul cuvânt se înneacă... In gâtul dom- 
nului Eulampe, sau al celor două ? 

Două umbre dispar clătinându-se... 

— Virgil scump, iubitul meu! | 

O frumoasă femeie blondă se aruncă în 
lacrimi pe tribordul unei simpatice balene. 
Simpatica balenă era un devotat legionar că- 
runt, cu faţa bună, cu suflet la tel, cu trupul 
mare, rotund pe amândouă feţele. 


VII 


Nu trebue să luăm pe domnul Eulampe 
Sibică după vorbe chiar. Desigur citise în 
ajun Moravurile dela Curtea lui Assurbanipal, 
sau pe Jack Spintecătorul, ca să se poarte cu 
familia aşa crud. 

De fapt vizita îl bucurase foarte mult, 
prezenţa nepoţelei deasemenea; se poate 
spune, chiar mâncarea cu caise nu-l lăsase 
rece. Suntem siguri că şi o mâncare de prune 
i-ar fi convenit... Cât despre mama domniei 
sale, ia să facă bine să nu mai facă pe gro- 
zavul. Ştim noi cât o dorea, — ca şi pe fra- 
tele şi sora din portul dela Dunăre... . Câtă 
grijă avea de bătrână să nu i se fi întâmplat 
ceva... Să-i fi spus numai sora că trei zile 
n'a scos un cuvânt, n'a pus nimic în gură... 


Tigrii 81 
stană de piatră! Sar mai fi răţoit aşa? Ar 
mai fi vorbit aşa? 

Acum chiar, cât îşi dă dânsul are, ia nu- 
mai să-l urmărim puţin... Şi să-l întrebăm, 
noi care, vorba ceea, prieteni din copilărie, 
de ce nu se duce direct la cazemată Piu. „De 
ce merge puşcă, cu gâtul întins ca un lup 
apucat de crampe 7. De ce şueră ca un 
chihlibar spart? Şi 'ntoarce capul ori de câte 
ori trece cineva, nu cumva să-i observe soli- 
tarul mic de ghiaţă din colţul pleoapei ?... 

— Ei, domnule Sibică, nu ne cunoaştem 
noi 7... 

Dar aşa e lectura asta a cărţilor moderne 
— reci, barbare, egoiste — că face dintr'un 
om neom, şi din domnul Eulampe Sibică un 
rău familist... 

„Şi totuşi, dacă se poate spune că pe dân- 
sul noua măsură nu l-a lăsat indiferent, pe 
legionari i-a deranjat... 

Prea închisese o lume între cazemate. Prea 
trăiau în mitul lor. Aşa cum se aflau, adu- 
naţi cei mai buni din toate părţile ţării, cu 
Căpitanul teafăr comandând de afară şi ar- 
hanghelul deasupra, ei se puteau declara 
realizaţi. 

Nu pusese la ultima intrare firma : 


România legionară. 


Şi nu se constituise în congres permanet 
la închisoare? 

Nu funcționau ei în ei înşişi, cu cântecele 
lor de vitejie şi de moarte, cu visele lor şi 
rugăciunile, cu foamea şi sărăcia lor, cu lup- 
tele lui Nicolae Fătu, tăcerile lui Zdrugariu, 


88 | Dragoş Protopopescu 


snoavele generalului, postul negru al profe- 
sorului şi artele plastice ale lui Blondor şi 
Hagi-Kiria ? ; 

In insula lor nu cântau toate păsările co- 
drului? In codrul lor nu veneau ostroavele? 
Ce le mai trebuiau prefecții liberali de afară, 
agenţii lui Gabriel, şperţarii din ministere, 
miniştrii tonţi şi frauduloşi ?... Ce le mai 
trebuiau poate rudele, multe din ele sclave 
ale acestora, biete vite prinse în ţarcul arga- 
ților acestora beţi ai binelui public ? 

Ca un clan de mormoni închişi. în religie, 
ei trăiau aci în istorie. In această religie 
st începea cu ţara şi sfârşea cu moartea 
dr 

Cazematele, încet, încet, luase un aer de 
cuminecătură. Erau acum cinci în total, 
dintre „care cea mai mică a aşa zişilor inte- 
lectuali. | 

„Aici şedeau, dela perete spre uşă, pe. pri- 
mul pat de scânduri: . Onisifor Crai, pururi 
interesant, cu gândul la ziarul lui, Zodiacul, 
cu chelie de cămilă'n cap şi păr de astrahan, 
aceasta mai servind şi de guler la sweaterul 
alb de lână care-i strângea tăliuţa ; cu gâtul 
gol de tot în cămaşa răsfrântă şi picioarele 
într'un fel de cipici de piele castanie cu ciucur 
şi vârful întors, în total un dulce şi simpa- 
tic LAC dia în „ncglige“: care hipopotam 
însă de cum sosea noaptea îşi mai punea pe 
cap o dulce boneţică de lână albă, devenind 
subit, cu toate că solzii de pachiderm îi lu- 
ceau acum mai mult ca oricând, personajul 
bunicuţei din Felifa cu Scufiţa Roşie. 

Domnul Eulampe Sibică, cu „anacot“ în 
buzunar, sticlă de camfor la căpătâi, melon 


Tigrii 89 


e cap şi pe el jacheta ski bleu-marine a 
SE i Mary Beroniade, în picioare având 
' escarpini de lac şi stând pururea pe coccis 
ca să-şi adâncească ideile şi să nu-şi boţeascâ 
pantalonii. (Nu era mai bine de haina care 
somnola, perfect împăturită, sub pat, în gea- 
mantanul adus de soră?) Certe că Domnu 
Eulampe odihnea pe coccis ca — vorba lui 
Nae — neamul ruritan în ortodoxie. 

Mişu Beroniade, cu. ten de gaufrettă cu 
vagi nuanţe de pricomigdală — dar din aceea 
făcută cu miere — şi păr de ciocolată, beretă 
bască, uşor embonpoint şi a doua jaketă de 
ski a doamnei Mary pe el, — un marinar 
anglo-saxon de transatlantic. 

Jean-Marie Vauban, frumos şi tenor, un 
Antoniu şi Cleopatra la un loc, subţiat de me- 
lancolii. 

Vladimir de Blondor, cu ochii lui calzi şi 
pururea sub el un violoncel. Deasupra pa- 
tului cu inscripţia din Ovid: 


Inopem me copia fecit 


că întpadevăr bogat mai era, şi sărac l-a. 
făcut aici bogăţia. 

Cei doi Codreni, Cătălin şi Decebal, pri- 
mul cu gura de acvilă, celălalt cu tulei de 
bibilică nebine arse, pe sub falcă. 

Uşa. Curent. Miros dela hârdăul de pe 
coridor. 

Pe al doilea şir de scânduri, dela peretele 
N lângă fereastră, faţă'n faţă cu Onisifor 

rai: 

Profesorul, cu faţa tare şi solidă ca o nucă 
de cocos, cămaşă ţărănească imaculată, . scu- 


90 Dragoş Protopopescu 


fită pe cap noaptea şi Cazania'n sân. Vocea 
e care am vorbit. Post negru n fiecare 
vineri. 

Mafalda Grigoriu, simpaticul erou din 
Fortul 13 (cf. ppp. 31—42 şi passim) scufiţa: 
permanentă pe cap şi uşor ca oasele păsă- 
rilor, cu 17 kilograme mai puţin din cele 54 
<u care venise, dormind lângă cel de mai 
sus ca o nimfă cu ochelari la picioarele unui 
urs polar, şi pururi aşa de delicat că se tre- 
zea noaptea din somn ca să-l întrebe de nu 
cumva l-a călcat pe gheată. Se mai trezea, 
nu-i vorbă, distrat, ca să-şi şteargă ochelarii 
de aburi, crezând că tot timpul citise. 

Alecu Cobuzan, făcând cu el o altă pere- 
che potrivită. Dar nu prin cununie, ci prin 
voce. Cobuzan fiind tipograf de meserie, 
fabricant de dinamită în orele libere, şi având 
0 voce aşa de susă, că vedeai de pe ea în 
cinci minute vămile văzduhului. a 

__ Ștefan Anastaz venind imediat după dânsul, 

ca al doilea mare fabricant de dinamită ; dor- 
mind cu paltonul pe el, în ghete, pălărie şi 
mănuşi, ca să fie gata să fugă la doctor de'n- 
dată ce cineva s'a îmbolnăvit. | 

La mijloc: lon Moţa. Inchinare. Sera- 
fimul legiunii. Profil care tăia porunci în 
aer; ochi albaştri pe care când îi deschidea 
dimineaţa, parcă vedea cu ei întâia oară; 
patul lui se lărgea când îşi aşternea trupul 
mic pe el; şi lua dimensiuni dincolo de spaţii. 

Părintele Joia; cu barba de ascet syrian; 
“ochi rătăciţi printre oameni; când se culca 
parcă se răstignea. Şi aceasta în fiecare 
seară” 


Tigrii 91 


lon Banea: în chimir, cămaşă cu fluturi şi 
bondiță ardeleană; dar mai ales îmbrăcat de 
sus şi până jos în cântec. 

Hristache Solomon. Inchinare. Cu mâneci 
sumese, cap de pescar bătrân de pe malurile 
Betsaidei, scăpat pe apă şi oprit pe o gea- 
mandură. 

lasinski Rădăuţeanul, în cămaşă cu ciucuri 
şi nobleţe bucuvineană. Era farmacist sau 
trimes dela curtea polonă? In minte cu o 
Pocuţie de înţelepciune, sub pernă cu foto- 
grafia copilului şi nevestei. 

Cu aceleaşi fotografii sub pernă, părintele 
Vasilică, gătit, parcă aşteptându-şi mireasa, 
numai floarea de lămâiţă lipsindu-i din piept, 
învelit într'un halat dur şi în imensă bună- 
tate. 

Invelit numai în bunătate plus înţelepciu- 
nea, lon Gârneaţă, înalt, frumos, cu capul 
celui de al doilea discipol din lEmaus — pri- 
mul fiind părintele Edineţi — barbă în col- 
ţuri, de nespusă elocvenţă, vorbă aşezată de 
plăeş, într'un surtuc numai broderii, altfel 
l-ai fi văzut în peplum şi toiag, cu capun 
piept şi fruntea luminată nevăzut, tăind 
nisipul, pe urmele Nazarineanului... 

Dragomir, cheferist, duduind ca o locomo-. 
tivă gata de plecare, totdeauna vroind să 
plece undeva, să mai taie drum, să mai urce 
un munte pentru ai lui... şef al cazematei 
No. 3, dar dormind din când în când în 
patul lui Anastaz, când aceasta făcea de pază 
la căpătâiul cine ştie cărui deţinut. 

In sfârşit, George Clime, gorunul legiunii, 
îndoindu-se ca un copac de furtună când se 


92 Dragoş Protopopescu 


aşeza în pat, şi gata să sară ca un arc înapoi. 
la cel: mai mic cuvânt, la cea mai mică 
alarmă. 

Şi generalul, viu şi legendar. Aproape 
ireal. In pardesiul de licean şi bereta bască, 
cu monoclul în stânga şi peria de dinţi în 
buzunarul din dreapta, stând până noaptea 
târziu pe marginea patului, cu capuntre 
umeri, cu mâinile în poală, înfăşurat în gând 
ca un Napoleon la Sfânta Elena, sentinelă a. 
propriei lui pierderi, parcă aşteptând istoria 
să vină să-l ia... Apoi, în zori, lungindu-se 
îmbrăcat între Rafailă secretarul şi Niţă 
valetul, unul să-l apere de igrasie, celălalt de 
pureci, ambii să-i imobilizeze princiarele-i 
emanațţii, să nu treacă mai departe să neno- 
rocească vecinii, să răscoale legiunea. lar: 
mai în zori, să-l ia de subsuori să-l ducă pe 
coridor şi să-l ţină pe tronul lui Pomponiu.. 
Dacă nu era lampa aprinsă, generalul înjura ;. 
dacă era, tot înjura. lar dacă şi lampa şi 
colunul inferior funţionau, şi totul se termina. 
cu deplina satisfacţie a părţilor, generalul 
exclama ca Gustav Vasa după bătălia dela 


Lech : 
Totul e frumos în iubire şi războiu. 


P. S. — Rafailă şi Niţă se mai numeau şi: 
microbii generalului. 


- Dar cu toate ingredientele ei profane, ca- 
zemata intelectualilor luase, cum spun, un 
aer de cuminecare. 

Elemente ca Moţa, Anastaz, Profesorul, 
cei doi părinţi, Banea, Gârneaţă, Hristache . 


| Tigrii 93 


Solomon, coborise peste ea o rugăciune. 
Şi mai pusese Ştefan Anastaz cu Moţa o 
candelă pe un raft, într'un colţ, apoi pestelce, 
horbote, ştergare ici şi colo, pe masă, pe pri- 
chiciul ferestrei; în sfârşit un bufet cu mai 
multe etaje, lângă uşă, semănând mai mult a 
tabernacol, aşternut iară cu ţesături de acasă, 
şi încă o candelă pururea aprinsă deasupra, 
_ numai foame să ai ca să te împărtăşeşti 
din borcanele cu chitră, magiun de prune, 
pastă de gutui, teancurile cu mezeluri, susan, 
mazurci şi prico-migdale, sosite dela toate 
familiile ţării şi refăcând acolo, în ascun- 
zişuri bine umbrite, şi mai ales bine păzite, 
(de Anastaz contra lui Fătu şi celor doi pui 
de Codreni) o întreagă copilărie a gustului şi 
poftei. 

Numai postul negru, ordonat de profesor 
odată, de două, sau chiar de trei ori pe săp- 
tămână — după cum visa rău cineva despre 
Căpitan — venea să turbure fericirea cozo- 
nacilor şi torturilor care-şi aşteptau cunoscă- 
torii (toţi erau). 

Atunci locul lor îl lua anafura, care pri- 
veghea mai încolo întrun ungher al taberna- 
colului, slabă şi sfrijită de atâta necaz pe 
celelalte dulciuri. 

Atunci cazemata întreagă devenea un altar, 
în linişte exemplară nu se mai făcea nimic, 
nu se mai râdea, juca ţintar, cărţi, Blondor 
nu mai muşca de picior pe nimeni, — şi nici 
generalul nu mai avea nevoie să se dedea la 
obişnuitele lui incursii aeriene. 

Când postul trecea, toate aceste lucruri se 
reluau cu frenezie, fiecare având grijă să se 
răscumpere 'de abţinerea din ajun. Bunăoară, 


94 Dragoş Protopopescu 


primul pe care-l muşca Blondor dimineaţa de 
picior, era profesorul, care repezea din somn 
o smucitură şi striga: 

— Nea, boală turbată, ai căpiat!?: 

(Crezându-se baci în pădure, cu vreo vacă 
lovită de streche.) 

După cele descrise se vede bine că legio- 
narii — cu excepţia postului — erau pertect 
apăraţi contra foamei. 

Deasemenea erau bine apăraţi contra muş- 
telor, păduchilor, incendiului, — şi mai ales 
frigului — printr'un sistem allor special, de 
o rară solidaritate, ba chiar emulaţie, ceea 
ce făcea pe general, când concurenţa între ei 

evenea prea acută, să exclame, cu un zâmbet 
bonom din monoclu: 


solita fratribus odia 


La care profesorul, care şi în materie era 
imbatabil, răspundea: 


vixere fortes ante Agamemnona... 


VIII 


Are aceasta puşcăria caracteristic... Că 
bărbieritul nu prezintă mari deosebiri de 
ceea ce e în frizeriile cele mai de lux ale 
metropolelor.  Acelaş brici, apă, lighean... 
Chiar aceleaşi -bărbi... Numai cu oglinda e 
puţină diferenţă... Că o fură din ajun cel 
ce vrea să se radă mai cu noaptea'n cap, 


Tigrii 95 


urmând ca în caz când vrei să i-o iei înainte, 
tu să i-o furi la rându-ţi de sub căpătâi. 

E ceea ce se întâmplă regulat lui Onisifor 
Crai, cel mai matinal auto-trizer al puşcăriei, 
dânsul culcându-se mai totdeauna cu oglinda 
la cap. Poate, spuneau unii, ca să viseze 
îngeri, ca fetele mari la Bobotează. 

Onisifor era pensionarul cel mai curat al 
puşcăriei. Şi atunci, poate ameninţat de 
pădurea ecuatorială a bărbei, ori fiindcă. 
melancoliile lui aveau nevoie de amazonuri 
întregi de apă, cel dintâi la spălat dimineaţa, 
era dânsul. lar spălatul lui era, cu şuerături 
de cobre călcate pe trenă, răcnete de rinocer 
gâdilat, plescăiri de plăci, solzi şi valuri, un 
divertisment tropical. Nu trebuia să te duci 
la gura Mississipiului ca să vezi un tapir 
gol până la brâu. Treceai numai în odaia 
de alături, unde vreo trei legionari ţineau 
simultan câte o căldare peste gâtul lui de 
Atlas, aşezată în poza dictată de mitul grec 
ca să primească nu numai cele trei şuvoaie 
convergente, dar greutatea unui cer întreg 
pe umeri. Din când în când, Atlasul (sau 
tapirul) întorcea spre băieţi o gură de amfib 
mitolog şi aceasta însemna că cel puţin unul 
din şuvoaie trebuia să părăsească drumul 
obişnuit şi să apuce calea dinăuntru, atras 
de întunecimile torace.  Ohisifor se garga- 
risea. 

In poza aceasta, cu cei trei fraţi puţin 
mai la o parte, tabloul reproducea perfect 
fântâna Tritonului faimos din piaţa Romei, 
cântat la noi de Anghel, turnători de apă 
fiind acolo nişte nimfe aduse de un artist 
apocrit. 


96 Dragoş Protopopescu 


Apoi, Atlas (sau tapirul, sau Tritonul), se 
da jos de pe soclu, deschidea fereastra, scuipa 
ultimul rest de mare printre gratii şi înce: 
pea o cursă furibundă prin odaie, de parcă 
vroia să ajungă din urmă Mitologia greacăe 
Şi avea omul toată dreptatea, fiindcă plecase 
de multişor din ea. 

Din când în când, o oprire prin mijlocul 
odăii, pentru o figură din sistemul Miiller, 
complect ignorat de secolul lui Pericle, cu 
alte răcnete, călcări de cobră pe coadă, sirene 
înnecate şi alte bătăi de plăci, solzi de pachi- 
derm sau valuri. i 

Până când unul din cei trei băieţi, care, 
mai slab de înger, era şi cel mai înspăimân- 
tat, se ducea în vârful picioarelor şi de pe 
o scândură aducea deshabiltul tapirului (sau 
Atlasului, sau Tritonului), în care el se în- 
făşura din nou, ca după o luptă în care fă- 
cuse knock-out elementele. 

Scumpe Ohnisifore, iubit prieten al meu 
defunct, cu câtă dragoste te înfăşuram — 
mai mult decât băieţii aceştia în flanele şi 
şaluri — şi ce adorabil erai în cosmica nai- 
vitate cu care te'ntorceai să spui — celor 
care de cinci minute începuse să creadă 
într'un cataclism — că ai fost şi tu alături 
să-ți dai cu puţină apă pe gât... 

Ca atunci când Mişu, Jean-Marie sau dom- 
nul Eulampe îţi pipăiau spinarea, şi rămâneau 
îngroziţi de boiul tău mamiferic, tu să le spui 
că de fapt eşti slab, fiindcă ceea ce pare 
pântec este de fapt o chestiune de talie prea 
de tot arcuită din spate... 

Dar mai scandalos şi plin de personalitate 
îți era bărbieritul. 


Tigrii . 97 


Barba ta avea răschitoare, în ea care sculau 
din somn câte cinci cazematele, o simplă 
răzuială era trâmbiţă de mânie pentru jude- 
cata de apoi, iar întreaga operaţie, cu ori- 
câte calupuri de săpun cheltuite, era aşa de 
dureroasă în asprimea ei sonoră de parcă 
suferea răzându-se nu numai barba ta, dar 
şi briciul.., 

Ca să se evite trezitul cazematelor prea 
de dimineaţă, se complota împotriva barbei 
lui Onisifor Crai, şi unul din legionari îi 
fura de sub pernă oglinda. 

Oglinda era un splendid ciob cu cinci 
laturi şi un suport. Suportul era un miez 
de pâine făcut cocoloş din ajun,. în care col- 
ţul sudic al oglinzii trebuia să se înfigă, 
spre a-şi putea în voie rezema restul compo- 
ziţiei de lampa cu gaz de pe masă. 

Aşa că n'am fost precis când am spus că 
lui Onisifor Crai i se fura oglinda; de fapt 
i se fura chiar pâinea dela gură, cocoloşul 
odihnind sub pernă în imediata vecinătate a 
"bărbiei. 

[Dacă masa era prea ocupată şi — tempo 
favente — era destulă lumină de afară, băr- 
bieritul se facea pe cerceveaua ferestrei, sub 
ea punându-se găleata cu lături răsturnată, 
pe această găleată, o scindură, pe scândură 
un butuc, iar victima cocoţându-se sus ca 
să-şi poată expune barba în plină intimitate 
solară. 

Un îns aşa de original ca Onisifor Crai nu 
mai semăna atunci a Atlas, nici a tapir, nici 
a triton; avea pur şi simplu aerul unui pui 
drăguţ de hipopotam golaş, adăpându-se la 
izvoarele Nilului. 


Vol, Il. — Ed, îl. 7 


98 Dragoş Protopopescu 


Doamne, am păcătuit. Vorbesc de Onisifor 
Crai şi tac asupra celorlalţi. 

Benvenuto-Cellini e, mi se pare, acela care 
a spus că arta plastică stă în a face un băr- 
bat gol. De ce nam această artă casă 
redau toate nudurile acestea în halat de 
noapte, trecute în fiecare dimineaţă prin 
faţa ciobului pentagonal de oglindă. 

De-ar vorbi acest ciob, ar putea spune mai 
mult decât budoarele tuturor curtezanelor 
lui Ludovic al XIV-lea, într'atât de multiple 
şi variate erau grațiile care i se perindau în - 
orbită. 

Chemaţi de ea aşa cum Dumnezeu a che- 
mat planetele în prima zi a Facerii Lumii, - 
intelectualii roteau în juru-i ca nişte stele, 
de cer sau de varieteu. 

lată-l pe profesor răspunzând grav şi în- 
tunecat la apel. O mare răspundere parcă 
apăsa pe umerii săi. Se apropia, îşi desfăcea 
cămaşa şi-şi oferea pieptul de taur cu păr 
cu tot. De cum se ridica, aprig, în faţa 
“oglinzii, ceilalţi ridicau capul din aşternut şi 
se făcea rumoare ca'n jurul unui preşedinte 
de casaţie când apare în incintă. stea 

Clăbucii sfârâiau. ca o Charybdă, briciul 
îşi începea, într'un sgomot puţin mai asurzi: 
tor decât al lui Onisifor, acțiunea de ecarisaj 
capilar, sub supravegherea inchizitorială nu 
atât a ochilor, cât a nasului atent. 

Nicolae Fătu se apropia — singurul care” 
avea curajul să se apropie — şi privea un 
moment suferinţa sub forma unei bărbi. Dacă 
nasul sforăia uşor, se da un pas înapoi, pen- 
tru orice eventualitate. 

Şi mai sigur aşa, sfâşiat de milă pentru o 


ae mm a 
A zu 


Tigrii 99 


epidermă care, după cât ştia, n'a făcut nici- 
un rău pe lume, şuera cu o voce de pilă 
ruginită. 

—— Nu-ş şe-i fi tăt având matale cu barba... 
ţi-a făcut şeva de te războeşti aşa, bădie?... 

— Polemos paler paniân, toate nasc din 
războiu a spus Heraclit, îl înfundă profe- 
sorul... 

— Dat dracului, ştie şi albaneza, suspină 
generalul în pielea goală, pe tronul urcat în 

at, după obiceiul său diurn, răsturnându-şi 
ani e jos în sus cu vălătucul unui pieptene 
de fier, cu ochii ţintă în oglinda particulară 
pe care, în genunchi, în pat, i-o ţine în faţa 
acestuia Niţă sub formă de pai. Deşi Niţă 
ar putea trece şi drept o sclavă asiatică, 
dacă ne gândim că după ţinută şi decolteu, 
Vivi aducea mai de grabă cu Tais curtezana 
(din Anatole France sau din Corint) la ora 
toaletei. 

— Nu-ş şă-i fi torturând:o matale barba 
sireaca aşa, că oricum ai da-o matale tot pe 
o parte şi alta, la fimei tot un om terminat 
eşti. : 

— Aoleo, de ce nu intră Vera acum pe 
uşă, să mă vadă, Fătule, în decolteu... Sa 
sfârşit cu tine, Fătule, sa sfârşit socoteala... 
Că ce n'am priceput eu o viaţă este, o spun 
şi o repet, cum se poate cao fată aşa de 
frumoasă să se îndrăgostească de o rablă ca 
ține... un om, vreau să spun cu alte cuvinte, 
căruia nu i-am remarcat fiziceşte până în 
prezent nicio pulhritudine... Dar... evident... 
aripa arhanghelului... Za: 

ătu nu vrea să pună prea mult în circu- 
laţie capitolul farmecelor lui personale şi se 


100 Dragoş Protopopescu 


răzbună pe profesor atingându-l în ce are el 
mai scump... 

— Oare ce zişi matale, bădie, oare. argan- 
ghelii s'or fi răzând... 

— Evident, rasul îşi are importanţa lui 
numâi pe pământ... 

— Adică dac'ai ajuns în cer te poţi socoti 
ras pentru totdeauna |... 

— Fătule, Fătule, ia seama, ai început s'o 
iei razna... Vera te face tot mai păgân... 


Est diaboli virlus in lumbis... 


Briciul s'a oprit pe mărul lui Adam, de 
sigur cel mai impunător din câte se pot ima- 
gina. Se joacă pe creasta lui ieşită, parcar 
termina frizura unui cap de curcă. i 

Apoi trece la smocul de sub buză. Buza 
se face punguliţă, parcă profesorul ar de- 
clina: pulhritudo-pulhritudinis... 

Obsedat de cuvântul acesta oftează: şi mai 
ejaculează o apophtegmă : 


asinus asino, et sus sui pulcher 


— Dar asta ce-o mai fi, sare din nou gene- 
ralul, căruia îi place să se numească totdea- 
una un „ignorent“ (cu gn pronunţat franţu- 
zeşte). 

— Înseamnă, evident, că oricărui şoarece 
i se pare şoarecele, şi oricărui măgar, măga- 
rul, drăguţ | 

— Daţi: dracului şi măgarii! Da nu. 
m'aşteptam de şoareci... Ţine, Niţă, ţine, măi 
tâmpitule, oglinda, că numai aşa păduchele 
se descoperă singur în oglindă şi fuge .de 


Pg IL i ae 
Pe a 
Tigrii 101 ai 

cdi 


i 


frică, dobitocule, nu ştii că ăsta-i ultimăl (2 
meu sistem de luptă cu inamicul ?... Uite, 
na, că sare, sare singur în oglindă... n'a, sa 
sinucis! S'a aruncat din balcon! 

— Evident, evident... au şi insectele remu- 
şcarea lor... ei, camarade, mari sunt minunile 
Domnului... 

— Dacă şi păduchii, camarade, sunt minuni, 
putea să le facă Dumnezeu mai mici... 

— Atunşi ar hi fost purişi — intervine 
Fătu — şi tot aia... 

_ Ba nu-i deloc tot aia, dovadă că există 
păduchi de icoană, da purici nu... 

— Hai, Niţă, microbule, saren sus gene- 
“valul...  Dă-te jos cam isprăvit... l-am dat 
de gât pe toţi... Până diseară nu mai am 
niciunul... Măi băieţi, ascultați, băieţi, măi 
care dintre voi îi opreşte, băieţi, că e unu 
dintre voi, pe-aici pe lângă mine... pe lângă 
bum, pe lângă bum... dela care păduchii nu 
trec mai departe, măi... ce face el, ce drege, 
că-i reţine pe toți, şi mi-i dă mie seara 
inapoi... 

— Simplu de tot, Domnule General. E 
Niţă, din fidelitate! 

Generalul se dă jos de pe tron... păşeşte 
jos peste câteva capete de legionar. . 

Profesorul a sfârşit şi el. Ca să-i ia îna- 
inte, îşi pune. ştergarul pe umeri şi porneşte 
spre ligheanul din odaia de alături. Dar nu 
poate grăbi... Ca să nu-şi piardă maiestatea, 
chiar răreşte paşi... Scoate pieptul, mai 
trage puţin ştergarul pe pieptul gol şi iese 
pronunțând ca ceva cataclismic: La Revo- 
“lusion franseeez... 


102 Dragoş Protopopescu 


In fiecare zi are câte-un cuvânt de acesta 
cu care să-şi încerce parcă vocea... 

Uneori spune o zi întreagă: Bref! 1 se 
pare că taie cu el marea ca un torpilor. 

Alteori spune: Gaurisancar.! (Gaurisan- 
caaar! Şi vocea i se pierde în căutarea eco- 
ului. lar ecoul este că legionarii îndrăgiți 
de el, îl iubesc şi mai mult, 


Alt gen de ras e Doctorul Albu. Cu spi-. 
ritul expeditiv al medicinii faţă de orice act 
fizic, el socoteşte că şi bărbieritul e o cor- 
vadă. Ă, 

— Lumea dă prea multă importanță iubi- 
tului şi bărbieritului, 

Cei cinci sute de paşi, da, dar bărbie- 
ritul 2... 

El vine atunci la ras, după ce a făcut 
vreo 450 de paşi prin curte... şi îşi dă 
barba jos numărând prin odaie pe ultimii 
50. Intre timp şi-aruncă ochii pe ultimul 
volum din Sociologia lui Pareto, şi mai are 
timp să comenteze cu Mişu Beroniade vreun 

asa) mai izbitor din ultima carte a lui 

apini. 

Intre 'timp, domnul Eulampe Sibică, ama- 
tor şi el de 500 de paşi, ca să nu piardă 
rândul la ras, se ţine după el prin odaie, ca 
un pui de rechin în urma unei corăbii la 
prora căreia stă legat un cadavru. 

Cadavru e, negreşit, Doctorul, deşi după 
decolteul blond seamănă mai mult a naiadă! 

Mişu Beroniade e altfel; e liric. E absor- 
bit şi simfonic. Dovadă că stă fix în faţa 
oglinzii şi cu ochii în tavan — Mişu ştie 


Tigrii 103 


rasul pe dinafară cum ştie şi istoria — ţipă 
cât îl ia gura: 


Margareto -re!o te ador 
Margareto fată, nu mă lăsa să mor! 


Şi ce-i mai curios, Margareta nu-l lasă! 
(Dacă-i nevastă-sa ?...) 

Mişu Beroniade şi când se rade îşi con- 
tinuă partida de şah, — adică dorul lui 
grozav de Mary. 

Jean-Marie e mult mai serios. El are gra: 
vitatea oamenilor bine reuşiţi (fiziceşte). E 
o frumuseţe graţia cu care trage briciul pe 
curea, se săpuneşte, parcă cerând scuze 
pămătutului sau îşi potriveşte cotleţii. Când 
cu pămătuful moşmoneşte sau molestează 
fundul misterios al chiuvetei, ai impresia că 
prepară acolo elemente sau cel puţin o nouă 
_pomadă pentru păr. În sfârşit, îşi: aşează 
profilul „trois-quarts“ şi începe rasul reci- 
tând cu glas tot pe trei sferturi tirada bal- 
conului din Cyrano, el fiind desigur Cristian, 
drept care urcă uşor din umeri după fiecare 
rimă, parcă dornic să ajungă până la Roxane. 

Vladimir de Blondor are un sistem şi mai 
original. Nu se rade de loc. El profită de 
faptul că Onisifor Crai şi colonelul Zaiafet 
l-au descoperit sculptor, cum şi de murdăria 
generală a localului, ca să nu se radă deloc, 
lăsându-şi o barbă făcută cu colaborarea lui 
Italo Balbo şi Aron Pumnul. 

O duce toată dimineaţa la gură, mâncând 
din ea în loc de cafea cu lapte, iar în restul 
zilei o pipăe mereu pe-a generalului, pentru 
ceea ce amândoi numesc: schimb de prizo- 


104 Dragoş Protopopescu 


nieri. Şi e frumos că nimic nu trece dintr'o 
parte în cealaltă, ambele sectoare fiind pe- 
semne pline de insecte până la saturație... 
Părintele Joia, deşi are şi dânsul barbă, nu 
face lucruri de astea. Nici nu se rade însă. 
La fel lie Gârneaţă, a cărui barbă face cât 
întâia perioadă a creştinismului. La fel pă: 
rintele Vasilică, aşa de îngrijit şi sclivisit 
însă, că şi cu barbă, dânsul pare ras. 
Dintre ceilalţi, Nicolae Fătu nu se rade 
din curiozitate, — ca să vedem ce dă, spune 
el. Ștefan Anastaz, din pietate, părerea lui : 
fiind că e o blasfemie să ne radem când 
atâţia creştini au stat neraşi în catacombe 
vreme de un secol şi mai bine după Hristos. 
Hristache Solomon de asemenea nu se 
rade; mănâncă în schimb cartofi, chiuveta 
lui de odinioară servind ca să-i păstreze 
fierţi, sub pernă. 
„Decebal se rade şi nu se rade. Adică el 
are o sulă cu care se aşează în faţa oglinzii, 
găureşte puţin la rădăcină şi trage firul de păr 
“imediat, Sistemul mai are avantajul că firul 
iese intact, cu rădăcină cu tot. Decebal mai 
pretinde că în chipul acesta îşi poate pune 
oricând firul la loc. Şi o face, barba lui 
părând adesea mai mult semănată cu păr 
decât rasă. Am mai spus că barba lui e din 
tulei roşcovani, aşa cum purta St. Paul când 
a păşit întâia oară pragul Capodociei. 

u aceeaşi sulă, [Decebal îşi mai scoate 
punctele negre şi coşii, fiind cel mai tânăr 
pensionar al Dumbravei, şi sângele lui roşu 
suferind de lipsa de amor. Se şi vede, că i-a 
ieşit în freza aprinsă ca o creastă de cocoş. 
Mai aprinsă decât freza — şi tot din pricina 


Tigrii 105 


sângelui — îi este însă fantezia, drept care 
Decebal se mai bărbiereşte şi cu minciuni... 

Pe când frate-său, Cătălin, se bărbiereşte 
cu cuțitul, imitând prin aceasta pe lon, pe 
care Domnul Eulampe l-a văzut odată scăr- 
pinându-se în barbă cu satârul de bucă- 
tărie. 

De două zile a sosit şi Horia, fratele mai 
mare. Sclipitor de inteligenţă, suflet de in- 
surgent, el şi-a lăsat a barbă castanie de o 
rară frumuseţe — aţi observat ce frumoase 
sunt bărbiile ocazionale, adică acelea pe care 
le porţi numai din când în când sau chiar 
deloc ?... 

A lui Horia va dura cât şi puşcăria; de 
aceea şi-o caută regulat de insecte şi calcă 
cu fierul de rufe. Chiar are urme pe alocu- 
rea, — singura asemănare între ea şi pătura 
de pat a părintelui. 

Dar nimic nu se mai poate compara cu 
Domnul Eulampe Sibică în faţa oglinzii. 

Mitul lui Narcis, despre care se pretinde 
eronat că ar fi mai vechi, din poza lui sa 
inspirat. 

Inalt de 1.80 m. şi svelt ca o răchită, el 
se apleacă peste oglindă cu un sărut. Dom- 
nul Eulampe nu se uită, ci posedă oglinda. 
Se posedă chiar pe sine în oglindă, — din 
distracţie, cum şi dintr'o extraordinară părere 
pe care o are de sine. Mai are părerea că 
ar putea găsi în fundul chiuvetei butonul 
dela gât, sau vreo scoică de Bahama, drept 
care molestează dela înălțime apa spumoasă 
a chiuvetei, parc'ar pescui perle de pe mar- 
ginea cea mai ridicată a golfului Mexic. 

De aceea poate chiuveta sa nu e ca la 


106 Dragoş Protopopescu 


toată lumea. Ci e chiar ceaşca lui de ceai, 
în speranţa că dacă nu-şi găseşte perla, sau 
butonul pe care şi-l scapă regulat, cel puţin 
să le înghită. 

Comparaţi acum briciul lui — care e un 
Gillette — cu a lui Onisifor Crai. Câtă deo- 
sebire. Cel dintâi parcă mână o gloată de 
draci şchiopi în infern, cel de-al doilea 
parc'ar conduce cu bagheta simfonia în Re 
major a lui Beethoven. 

Şi totuşi nu acesta e rasul domnului Eu- 
lampe Sibică. La dânsul problema nu e ca 
la toţi oamenii: ce te faci cu barba asta 
îndrăcită care creşte de două şi de trei ori 
pe zi, şi la care răspunsul său e: nu-i nimic, 
o razi de două, trei ori pe zi! — ci pro- 
blema mult mai aridă: ce te faci cu lama 
după ce te-ai ras? 

Ag: de zile, în streinătate, unde era mai 
aproape de civilizaţie, a pestiferat contra 
acesteia, că face poduri, sgârie nori, avioane 
şi dactilografe, şi ma ajuns până în prezent, 
iată, — se împlineşte un secol dela naşterea 
lui Edison, — să înlocuiască scrobeala la că- 
măşi, şireturile de ghete, bijuteriile la femei, 
sau măcar ciorapii de damă (mai ales Kaiser, 
Domnule! )şi lamele de ras. 

La Londra şi Paris, tot mai era metroull 
Domnul Eulampe, care şedea aproape de 
South Kensington Station, sau staţia Cau- 
martin, lua ceva pe el, venea la fereastră şi 
arunca lama pe gura metroului. Cu atâta 
lume, şine, şi mai ales cu biletele, exact de 
aceeaşi mărime, aruncate pe jos, nu se observa. 
Odată chiar — mai distrat ca Amptre, cum 
e — Domnul Eulampe la Londra sa îmbră- 


Tigrii 107 


cat, a coborit la metro, şi-a ridicat de jos 
propria lamă de ras şi luând-o drept tichet, 
şi mai profitând de discreţia albionă care 
niciodată nu te întreabă de bilet, a făcut de 
trei ori distanța South Kensington-British 
Museum, dus şi'ntors. Ceea ce e mai frumos, 
e că tot timpul acesta a avut impresia netă 
că se rade... 

Dar toate acestea se puteau în capitale 
mari, europene. Poftim de fă ceva la Dumbrava! 

Domnul Eulampe ia lama, o abureşte, o 
şterge ca pe un monoclu, o face sticlă şi în: 
cepe s'o joace în ochii asistenţei. O oferă lui 
Mişu, Fătu, Onisifor Crai. Toată lumea re- 
fuză, O refuză până şi colonelul, la care 
Domnul Eulampe aleargă dela intrare. 

Toată lumea pare bine fixată asupra păre- 
rii că nu mai poţi face nimic cu o lamă după 
ras. Vag de tot şi ingenios, Vladimir de 
Blondor, care a făcut pe vremuri şi un an la 
Politehnică, opineazăi că dacă firul de păr 
War fi azi cu atâta uşurinţă tăiat în patru, 
lama de ras întrebuințată ar mai putea avea 
un rost de acum în colo. 

Cu părere de rău, Domnul Eulampe de toți 
refuzat, se vede silit să-şi scoată port-vizitul, 
să-l desfacă tacticos, şi să aşeze în el lama 
de ras. 

— Poate va ajunge vremea, oftează dânsul, 
când cărţile de vizită se vor face pe lame 
de ras... 

Cum vedeţi, idei şi iar idei. Domnul Eu- 
lampe Sibică a rămas Domnul Eulampe Si- 
bică... Şi când se rade, nu dă jos de peel 
clăbuci cu păr, ci inteligenţă, surplus de in- 
teligenţă... 


108 Dragoş Protopopescu 


IX 


In chipul acesta, toate se trăiau la Dum- 
brava în lumea lor. Toate se trăiau într'un 
vis special. Până şi bărbieritul devenind un 
fel de mit. Când nu era mit, era caricatură, 
caricatura fiind şi ea ce 'altceva dacă nu 
tot un mit, cu tragedia reabilitată în humor? 

Pe dimensiunile acestei existenţe de vis, 
proporţiile lumii reale se pierdeau ca stelele 
într'o cale lactee... Se desena un drum alb 
care tăia azurul în două infinituri. 

Se poate spune că o singură realitate se 
cerea... Realitatea aceea care există numai 
de acolo de unde devine ea însăşi un mit. 

Şi atunci să nu ne mire apariţia slovei la 
Dumbrava. Era un dor grozav după ea. Abia 
atunci au înţeles copiiiaceştia ce amantă ti- 
ranică este cartea. 

Erau printre ei unii care trăise o viaţă în- 
treagă în cărţi. Erau doctori în litere sau 
medicină, care nu ieşise cinci sau şase ani 
de zile din secolul al 17-lea, secolul vreunui 

oet uitat, subiect admirabil de teză — sau 
dia studiul vreunei glande într'un spital. 

Şi care acum, iată, de o lună şi mai bine, 
nu citise un rând, nu pipăise o pagină tipă- 
rită. 

Ah, plăcerea de a atinge trupul unei cărți, 
de a-i pipăi marginile, da a-i simţi căldura 
foilor, greutatea şi moliciunea... 

Domnul Eulampe n'avea niciodată curajul 
să deschidă o carte imediat ce a cumpărat:o... 
Ca unei femei abia văzute, îi făcea întâi curte... 


Tigrii 109 


o aşeza pe masă, din faţă, din profil... o atin- 
gea sau cântărea în palmă... îi tăia apoi foile, 
şi aşa tăiată o lăsa încă o zi, două pe masă... 
răsfoită din când în când... citită într'un jos 
de pagină... într'o pagină întreagă... era o 
curte anterioară făcută metresei acesteia care, 
vă asigur, se dădea greu... Şi apoi, într'o seară 
de viscol greu afară, de ploaie ursuză sau 
vânt de toamnă, se culca cu ea în pat, se 
lungea tacticos, sorbea dintr'un ceai cu par- 
fumuri depărtate şi se arunca asupră-i, se tă- 
vălea în ea ca într'o voluptate, o gusta, o 
avea. 

A citi e un act de posesiune... O carte sau 
se posedă sau te posedă ea pe tine... Fără 
aceasta cititul nu se poate concepe, fără aceasta 
cititul e o profesiune... Vezi profesorii. Pro- 
fesorii sunt amanți care nu mai pot poseda, 
sau dacă posedă ceva, e o diplomă... omnul 
Eulampe Sibică, despre care la o vreme se svo- 
nise că ar fi profesor, a cerut act înscris la 
tribunal prin care să se constate că nu e 
nici profesor nici adept al lui Onan... 

Cititul pentru dânsul — ca şi scrisul — nu 
putea fi o meserie din care cineva să trăiască... 
A plămădi suflete şi creere tinere pe simplul 
motiv că ai stat îngropat câţiva ani — dacă 
mai mult, cu atât mai rău pentru tine — în 
secolul 15, desfundând un scriitor care m'a 
fost niciodată mare — decât poate în lipsa 
ta de mărime — desmormântând vocabule 
care n'au sunat pentru nimeni, era a cere 
unui corb să fie inteligent şi unei hiene să 
predice. 

A frunzări veacurile în ceea ce ele au mai 
veşted, era când nu o laşitate cu viaţa, o ba- 


110 Dragoş Protopopescu 


tere de monedă falsă, din adevărul care ori 
e integral, ori nu mai e adevăr de loc. . 

Jocului copilăros, deoarece copii sunt în 
cel mai bun caz savanții, de a aduna scoici 
goale de trup la ţărmul mării, în loc.să-i 
asculţi liturghia, dânsul prefera tot ce este sim- 
fonic cu vieaţa. 

Cât despre scoici, le prefera la restaurant. 

Un sincronism cultural cerea o completă 
reinnoire tuturor academiilor vremii, goale de 
tineret ca şi mânăstirile, eruditismul fiind 
ultimul monabism al secolului. Universităţi 
de probleme sufleteşti, nu de extenuare a 
memoriei. În care tânărul să-şi confrunte eul 
cu tot ce veacul său a adăogat, nu la rebutui 
de zeţărie al trecutului, ci la protoplasma di- 
vină a vieţii, — universităţi în sfârşit inte- 
grale, cum ni le promite chiar numele, — uni- 
versal însemnând adevărul vieţii, adevărul 
care e unul şi întreg ca şi lumina, şi nu se 
poate parcela în diversele Gorgonzole ale 
creerului savant, — într'atât de mucegăit, că are 
nevoie sărmanul de înveliş de cositor ca să 
nu miroasă... 

Jar ca act personal, cititul era pentru dân- 
sul o beţie, ori nimic. Rumegarea tântă a ta- 
laşului de cunoştinţe, ce are nevoie să fie 
debordat de alţii ca să fie mistuit, şi aşa, să 
treacă pe gura fabricii de hârtie ca să ajungă 
la lumina zilei, 'şi sub formă de cearşafuri 
bine împărţite să te scoată totdeauna curat 
din baia de aburi a prostiei, era pentru dân- 
sul o funcţie servilă şi indecentă, una cu a 
masseurului sau analistului de fecale, 

Cartea, un petec de cer, o revelaţie de fru- 
museţe; o bucată de zori, un piept ideal de 


Tigrii 111 


fecioară, o coapsă pe care să te odihneşti. 

In termeni de consum — dat fiind că şi 
zeii mâncau nectar — discuta el minunea ti- 
părită, şi socotea pe Ninon de Lenclos cea 
mai mare curtezană a istoriei, fiindcă a lăsat 
2000 de franci lui Voltaire, ca să-şi cumpere 
cărţi. 

Ah, de ce nu se găsea acum o amantă, o 
prietenă dragă, o admiratoare care, neputân-= 
du-şi trimite nurii, să-i trimeată măcar o 
carte | 

Dorul acesta cuprinzând — pare-se — în- 
treaga puşcărie, .a început la Dumbrava o. 
acţiune serioasă în favoarea cărţii: pentru 
admiterea cititului la închisoare, pentru în- 

„găduirea aducerii de cărţi. 

Era nu mărirea raţiei de pâine sau de lemne 
care se cerea; ci un mit, o carte fiind, cum 
am spus, ce altceva decât ocălătorie în cer? 
Şi aceasta s'a refuzat, într'atât de primejdios. 
se părea, pesemne, mitul la închisoare. 

S'a cerut atunci ca cel puţin să se aducă 
din cărţile pe care le vrea oficialitatea, Orice 
carte sar fi transfigurat de îndată ce era 
atinsă de a mână de legionar. O carte libe. 
rală ar fi fost citită de-a'ndoaselea şi deve- 
nită carte bună, un roman de stânga sar fi 
turnat din nou în zaţul crezului lor şi tradus 
ca un imn al dreptei... 

Nădejdea era la vreo bunăvoință ascunsă. 
a închisorii. 

Şi iată, această bunăvoință s'a produs, şi: 
într'o bună zi, din senin, a apărut la Dum: 
brava: Biblia. 

Era o carte mare, fără scoarţe tari, cu co-. 
perta cenuşie... 


1412 Dragoş Protopopescu 


Cine a adus-o, de unde venea, nu se ştia. 
Dar epistolia Maicii Domnului nu putea să 
fi făcut un mai mare efect la căderea ei din 
cer, ca lespedea aceasta din senin picată în 
braţele lui Onisifor Crai. 

Fiiadcă dela el purcedea, de data aceasta, 
Sf. Scriptură, în redactarea aceea nouă a pă- 
rintelui Galaction. 

Şi a fost printre tigri un adevărat carnajl 
S'au repezit asupra ei ca asupra unei hălci! 

In cinci minute, Biblia'era împărţită din 
nou în cărţi şi capitole şi distribuită aşa de- 
ţinuţilor. 

Culcaţi, ei sau cufundat în partea cuve- 
nită. Şi ghiftuiţi de cerul-ei, îl treceau ve- 
cinului, ca acesta să-l treacă mai departe pe 
al lui. 

Când un pasaj mai mare se ivea, norocosul 
îl citea cu glas tare, şi ceilalţi lăsau „cititul 
ca să asculte, 

Onisifor Crai, ca vechi cunoscător, avea 
mâna cea mai fericită... După el, cel mai aprig 
cunoscător al Bibliei era profesorul, care era 
şi cel mai mare predicator religios din ţară, 
invitat de toate altarele să tălmăcească un 
aliniat, să interpreteze un sfânt, o sărbătoare. 

Pe interpretări şi predici s'a pornit şi acum. 
Şi seara, când zăvoarele cădeau peste tigri, 
sau în după-amiezi care picotau cu molcome 
lungimi de deşerturi siriene, jungla devenea 
a doua oară religioasă, şi din vocea uşor tre- 
murată! se ridica peste ea un pustnic... 

Uneori pustnicul se chema loan. Şi loan 
spunea : i 

„Cuvântul Domnului a vorbit lui loan, fiul 
lui Amitai, astfel! 


Tigrii 113 


„Scoală-te, du-tela Ninive,Cetatea cea Mare, 
şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s'a 
suit până la mine... 

„Scoală-te, du-te la Ninive, Cetatea cea 
Mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o 
voiu da...“ 

O altă răutate se suise de curând până la 
Dumnezeu... În cetatea cea mică, Bucara. Şi 
cineva dintre ei se sculase să strige împotri- 
vă-i... Oare nu era acesta tot motivul lor de 
închisoare... ? 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului: 
acolo te voiu face să auzi cuvintele Mele“, — 
spunea altădată Dumnezeu lui Ieremia. 

„Şi când m'am pogorit în casa olarului 
iată că el lucra pe roată.“ 

Vasul pe care-l făcea din lut, n'a izbutit. 
Atunci Dumnezeu a făcut un alt vas, cum i-a 
plăcut lui să-l facă. 

„Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 
Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, 
casă a lui Israel? zice Domnul. lată, cum 
este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi 
în mâna mea, casă a lui Israel.“ 

— Aşa eşti tu în mâna noastră, casă stri- 
cată a Ruritaniei, murmurau în cor după Ie- 
remia, legionarii... 

Alteori Solomon cobora, cu arşiţele lui de 
iubire; şi ei se încolăceau pe rugul scândurii 
sterpe, sub strânsoarea limbilor de foc ale 
patimi... 

„Ce frumoasă eşti tu, iubito, ce frumoasă 
eşti Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, subt 
măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de 
capre poposită pe coama muntelui Galaad. 

„Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, 


VoL. 11 — ed. II 8 


114 Dragoş Protopopescu 


care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi 
niciuna din ele nu este stearpă. 

„Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi 
gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o 
jumătate de rodie subt măhrama ta. 

„Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit 
ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi 
atârnă de el, toate scuturi de viteji. 

„Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de 
cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc în- 
tre crini. : 

„Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, 
voiu veni la tine, munte de mir, şi la tine, 
deal de tămâie. 

„Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n'ai un 
cusur...“ 

— Eşti frumoasă de tot, iubito... munte de 
mir... deal de tămâie... repeta fiecare cu gân- 
dul la iubita lui de acasă... prin aer îmbră- 
țișşând cu nesaţ fantoma ei caldă... 

Vai, recitirea acestor lucruri pentru dom- 
nul Eulampe 1... De mic copil versetele în- 
drăgostitului împărat îl frecventase... Dar cu 
ce vâltori de imagini, cu ce caractere de să- 
rutări veneau acum peste el, îl sufocau în 
aşternut | 

Junghiul cărnii îl străpungea de sus în 
ș0s... O torţă interioară îl ardea... Domnul 
Eulampe simţea întâia oară prăpădul ascezei... 
Se întorcea pe o parte şi alta... Ce niagare 
l-ar fi putut răcori!... 

Se ducea la Zagreb: 

— E greu de tot, domnule profesor, cu So- 
lomon ăsta la închisoare... Ce-i de făcut ?... 

— Drept pe coridor, primul colţ la stânga ! 
râdea în monoclu generalul. 


Tigrii 115 


Generalul era un om fericit. Un om ceva, 
ceva mai bătrân... 

Dar profesorul, care el însuşi ştia se ştia, 
îşi ciupea mai metafizic ca oricând musteaţa 
şi clama: 

— „Evident... evident... ne încearcă Satana... 
e şi asta o cruciticare... 

Tot creştinismul... Chiar Isus, pe lângă cea 
reală, a suterit-o... 

Şi, ca şi când sar [i jenat pentru creşti- 
nism în genere, se apleca la urechea domnu- 
lui Eulampe — să nu se supere creştinismul ! 
— şi cu mâna paravan, îi şoptea pe latineşte: 

— Ştii că.. membrum virile symbolice Cru- 
cis eftigies ab antiquitate videtur... Christus 
moriens in patibulo, emisit spiritum. Vir coi- 
tans et hoc modo cruciatus in muliere anhelans 
emittit semen... Dar asta rămâne'ntre noi... 

— Capisco, da din cap domnul Eulampe, 
care din latină reţinea numai rosa-rosae. 

Şi parcă ceva mai răcorit sub giulgiul vo- 
cabulei romane, continua pe Solomon: 

„Ce frumoase îţi sunt picioarele în încăl- 
țămintea ta, fată de Domn! Marginile ro: 
tunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare 
de pus la gât, lucrate de mâinile unui me- 
şter iscusit. 

„Buricul tău este un pahar rotund de unde 
nu lipseşte vinul mirositor; pântecele tău 
este un snop de grâu încins cu crini. 

„Amândouă ţâțele tale sunt ca doi pui de 
cerb, ca gemenii căprioarei. 

„Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii 
tăi sunt ca iazurile Hesbonului de lângă 
poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul 
Libanului, care priveşte spre Damasc. 


116 Dragoş Protopopescu 


„Capul tău este cum e Carmelul, şi părul 
tău este ca purpura împărătească; până şi 
un împărat ar fi înlănţuit în pletele tale!... : 

„Ce frumoasă şi ce plăcută eşti tu, iubito, 
în mijlocul desfătărilor... 

„Statura ta este ca finicul şi ţâţele tale 
sunt. ca nişte struguri, 

„Imi zic: Mă voiu sui în finic, şi-i voiu apuca 
crăcile! — Atunci ţâţele tale vor fi ca stru- 
- gurii din vie, mirosul suflării tale ca al me- 
relor. 

„Şi gura ta ca cel mai bun vin, care curge 
lin pentru iubitui meu, şi alunecă pe buzele 
celor adormiţi.“ 

— Ce modern amant, cugeta domnul Eu. 
lampe, e Solomon acesta!... Părul ca o turmă 
de capre, poposită pe o coamă de munte, nu 
e cea mai modernă coafiură ? se exalta el cu 
gândul la vampele blonde întâlnite în viaţă |... 
Pântecele ca un snop de grâu, era pântecul 
sportiv al celor mai frumoase artiste pe care 
le iubise... Ochii mici ca de porumbiţă... — 
admirabilă ilustrație a teoriei sale, care pre- 
tindea că ochii mari şi gura mică sunt două 
prejudecăţi din bătrâni, o femeie frumoasă ne- 
având voie să aibe decât ochi micuţi de ne- 
phină, şi gura roşie şi mare ca un desfrâu... 

In privinţa” nasului, domnul Eulampe nu 
prea cădea de acord cu Regele Regilor, o 
veche experiență demonstrându-i că nasul 
lung e cel mult bun pentru a face un vers 
în Cyrano, pe când nasul mic: o fantezie a 
sexului, o poezie de escitare şi humor. 

In orice caz nu putea fi vorba de nasuri 
lungi ca turnul Libanului, chiar dacă ele ar 
[i fost să privească spre Damasc... Domnul 


Tigrii 117 


Eulampe se gândea la iubita lui Solomon, 
Jar mai ales la el, bietul om, şi nu pricepea 
ce putea face el cu un astfel de nas... 

Mici contradicții apoi: glesnele ca nişte 
lănţişoare de pus de gât, dar în acelaş timp 
gâtul ca turnul lui David (prea multe tur- 
nuri, Solomon se pregătea pesemne de răz- 
boiu când iubea!) Şi amândouă sprijinite nu- 
mai pe două sărmane lănţişoare! 

Domnul Eulampe prefera sânii ca o simplă 
platoşă. Această platoşă, mai reducând şi 
nasul la proporţiile cârne, putea zăngăni bine 
pentru cel mai dulce războiu, până'n glesne. 
Cu condiţia genunchilor, marea autoritate a 
trupului, despre care regreta că Solomon nu 
spune un cuvânt... 

DDar acestea lăsate la o parte, sau lichidate 
spre completa satisfacţie a amantelor mo- 
derne, — ce halucinație de forme, ce dilatare 
a pupilei, ce gigantism de viziune la amore- 
zatul rege! Părinte al gongorismului, maestru 
eufuistic, din ce asceze greu menținute îşi 
înfrupta el căldurile? Ce stupefiante de ima- 
ginaţie îi căscau orbitele ? 

Nu era în Cântarea Cântărilor toată meta- 
fizica dragostei ? Tot acest transcendental pe 
care îl urcă biata carne omenească, pe firul 
neputincios al unei membrane ? Micimea sen- 
zaţiei nu e o reminiscență de nesfârşit, ne- 
sfârşitul acesta prin care însuşi trupul a ieşit ? 
Şi nu e în freamătul de falenă arsă în pro- 
pria ei flacăre, al epidermei, în sbaterea 
aceasta a unei aripioare, o dorinţă de rein- 
Că iAre în zadarnicul infinit? 

e unde cosmicismul acesta al imaginii, 
exasperarea în forme continentale, la care 


118 Dragoş Protopopescu 


ajunge şi Regele înţelept ca şi ascetul cu 
sexul oprit pe gardul paradisului pierdut... 
fiindcă lovit în mugur, de grindina păcatului. 

„Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pe- 
cete pe braţul tău; căci dragostea este tare 
ca moartea şi gelozia este neînduplecată ca 
locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o 
flacără a Domnului...“ 

— În trei rânduri, de două ori cuvântul 
moarte... Fie el Sfântul loan al Crucii, sau- 
regele Solomon sau domnul Eulampe, la toţi 
iubirea e o exasperare a morţii, o asceză 
răscumpărată în imaginaţie, o frecventare a 
abisului. 

Domnul Eulampe îşi rechema în vis toate 
amantele, le atingea în forme dilatate, le pre- 
lingea pe culmi de prăpăstii, şi vaste, colo- 
sale, ireale, le iubea... 

Din această excursie de plăcere pe margi- 
nea neantului, el se muşca cu toți spinii, se 
sfâşia de toate stâncile şi topit de doruri 
nelimitate, făcea dintrun trup un cer... Acolo 
nu mai întâlnea chipurile avute... acolo se 
muta cu biata lui carne sdrobită... Și domnul 
Eulampe — omul — murea încet... se absor- 
bea în sfântul Eulampe... 

Rodul cărnii îl durea. Muşcat de sex, 
trezit de durere pe pământ, crucificat din 
nou pe scânduri, el căuta chipul iubitelor pe 
toate feţele din preajmă... O faţă mai tânără 
amintea surâsul uneia... un păr blond, auriul 
alteia... Aşa le ghicea tot mai reale şi tot 
mai depărtate... In neputinţa de a le vedea 
aevea, le încarna în glorii de trup necuno- 
scute... Și ştiindu-le astfel, le invidia... 
gelozie pe toţi bărbaţii rămaşi afară îl cu- 


Tigrii 119 


prindea... Şi aproape era fericit când noi 
echipe de arestaţi soseau... 

Atunci Sfântul celălalt, amicul lui, apărea 
să-l bată pe umeri: 

-— Da... liindcă amantul spumegă de mâ- 
nie la singurul cuvânt de înstrăinare, şi Casa 
lui e Celozia. E un melc fără patrie care se 
ghittuieşte fără oaspeţi, din propria sa spi- 
rală de'ntunerec. Are ochi la extremitatea 
coarnelor şi numai puţin să le atingi, se re- 
trage în sine ca să se devoreze. În acelaş 
timp el este pretutindenesc, în timp ca şi în 
spaţiu, ca Dumnezeul cel adevărat, al cărui 
cumplită desfigurare e.“ 

— Şi mult am să mai agonizez aşa? făcea 
el ochii mari de ardoare. 

— „Până ce vei învăţa ce înseamnă Carnea 
şi câtde mult costă săarunci pâinea aceasta 
în drum. Până ce vei ştii să ei apărarea 
acestei mizerabile cărni, pe care niciun misti: 
cism nu o poate suprima, pe care nu o poți 
tulbura fără ca spiritul însuşi să fie sdrun- 
cinat, şi pe care nicio fărâmiţare a mormân- 
tului nu o va împiedeca să renască la sfârşi- 
tul sfârşiturilor...“ 

Idolatru al epidermei, amant absolut, Dom- 
nul Eulampe înţelegea că ceea ce a lipsit până 
acum iubirilor sale a fost creştinismul... Nu- 
mai creştinii iubesc cu adevărat. Numai 
sărmanii aceştia care-şi păstrează Carnea în 
scrinul ferecat al abstinenţei... care se retrag 
în ei devoraţi de toate poftele şi geloziile, 
care fug cu căsuţa în spinare pânăn margi- 
nile cerului, doar de or ajunge odată să se 
ghiftuiască din propria lor întrupare, trebue 
să ştie cu adevărat -ce dumnezeiască încar- 


120 Dragoş Protopopescu 


nare e femeia, ce lumină se revarsă din bezna 
milenară a coapselor sale. 

Păgân, el sa tăvălit în această beznă... bo- 
gat, el a aruncat fărâmiturile cărnii la toate 
răspântiile... Și n'a înţeles că fărâmiturile 
acestea se vor răzbuna... reînviind odată şi 
reîntregindu-se în trup divin, fără el... 

Chema aceste fărâmituri cu mâna... le strân- 
gea dela răspântii... le culegea în aluatul 
unui sân... ]l pipăia şi frământa în vis... Şi 
visul nu se mai întruchipa... 

Nicio Margaretă... nicio Elsă... nicio Fran- 
cette... 

Exasperat, simţea pustiul morţii, şi peste 
el se întindea până la ele phallotor... 

Se înfunda ca într'o răzbunare, în Ezechiel, 
fiul lui Buzi, de lângă râul Chebarului. 

„Şi astfel ai fost împodobită cu scule 
scumpe, ţi-am pus brățări la mână şi o 
salbă de gât; verigă în nas, cercei în urechi 
gi o cunună minunată pe cap. | 

„Şi astfel ai fost împodobită cu aur şi cu 
argint, şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu 
mătasă şi cusături cu fir. Ai mâncat floa- 
rea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o 
frumuseţe deplină, ba ajunseseşi chiar îm- 
părăteasă. 

„Ţi s'a dus vestea printre neamuri, pentru 
frumuseţea ta; căci erai desăvârşită de tot, 
în strălucirea cu care te împodobisem, zice 
Domnul Dumnezeu. 

„Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta şi ai 
curvit la adăpostul numelui tău celui mare; 
ţi-ai revărsat curviile înaintea tuturor tre- 
cătorilor şi te-ai dat lor. 

„Ai luat şi din hainele tale, ţi-ai făcut înăl- 


Tigrii 121 


ţimi pe care le-ai împodobit cu toate culo- 
rile şi ai curvit pe ele... Aşa cum nu sa 
mai pomenit şi nu se va pomeni. 

„Ţi-ai luat până şi minunatele tale podoabe 
de aur şi de argint pe care ţi le dă ddă Şi 
ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu care 
ai curvit... 

„Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai 
îmbrăcat pe ele şi ai adus acestor chipuri 
untdelemnul Meu şi tămâia Mea. 

„Pâinea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, 
untdelemnul şi mierea cu care te hrăneam, 
le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămâie cu 
miros plăcut. lată ce sa'ntâmplat, zice 
Domnul Dumnezeu ! 

„Și în mijlocul tuturor uriciunilor şi curvi- 
ilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea 
tinereţii tale, când erai goală, goală de tot 
şi te sbăteai în sângele tăul... 

„La toate colţurile uliţelor ţi-ai făcut înăl- 
ţimi, ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-a desfăcut 
picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai 
făcut tot mai multe curvii. 

„Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu tru- 
_pul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit curviile 
ca să Mă mânii... 

„Şi când ţi-ai desgolit necurăţia şi desco: 
perit goliciunea, inima mea sa înstreinat de 
tine cum se înstreinase şi de soru-ta... 

„Dar tu ţi-ai înmulţit prea-curviile tot mai 
mult, gândindu-te la zilele tinereţii când 
curveai în ţara Egiptului... 

„Că te-ai aprins de nişte necuraţi Văvilo- 
neni, cu sămânță ca a măgarilor şi vână de 
armăsar... 

- „Astfel ţi-ai înnoit iarăşi nelegiuirile tine- 


122 Dragoş Protopopescu 


reţii tale, când Egiptenii îţi strângeau ţâţele, 

din pricina sânului tău fecioresc...“ 
Domnule Eulampe îşi lasă cartea pe ge- 

nunchi şi adoarme. Se visează Vavilonean. 


La Dumbrava, aşadar, a fost o săptămână 
a căsţii. Cele şapte zile cât toţi au devorat 
Biblia... Dar în afară de Domnul Eulampe,. 
care mai era şi fericit să găsească atât de 
categoric în Scriptură izvoarele savuroase 
ale scrisului său literar, — cum şi a celei 
mai mari cărţi a vremei, Fortul 13 — Vla- 
dimir de Blondor a fost acela pentru care 
cartea sfântă a fost o adevărată revelaţie. 

Revelaţie nu numai pentru puterea ei de 
stil şi cugetare. Dar şi mai ales pentru di- 
versele reminiscenţe bucovinene pe care di- 
stinsul tom le trezea simpaticului descendent 
blondorean 

Vladimir, prinţ adevărat de Bucov şi, câ- 
valer de Blondor, avusese în prima sa tine- 
reţe o dragoste sadagureană. Curând întors 
dela Tereziana din Viena, unde printre alţii 
avusese coleg pe prințul de : Stahrenberg, 
Vladimir, frumos ca Wronski şi viu ca un că- 
lăraş cu schimbul, avusese un amor. Frumoasă, 
cu părul roşcovan şi carnea aprinsă de tot 
sângele dinăuntru, era această fată şi Estera 
dela părinţi se chema. 

Nu vom da aci amănuntele acestei drago- 
ste, rămasă şi uitată prin urmare în analele 
bucovinene, alături numai de evenimentele 
locale ca: răpirea Bucovinei (de fapt tot o 
răpire a fost) sau ortografia lui Aron 
Pumnul... 

Dar care n'a fost mirarea lui Vladimir de 


Tigrii 123 


Blondor să vadă că iubita sa a rămas şi în 
domenii mai înalte ale cugetării umane, şi că 
Biblia chiar o pomeneşte pe Esthera. 

Cu deosebită surprindere a putut dânsul 
constata că toate amănuntele dragostei sale 
sunt acolo înregistrate cu lux de amănunte 
şi cu alarmante într'adevăr similitudini... 

_Ce cronicar, ce Neculce cu limbă de miere 
urmărise punct cu punct toată aventura lui, 
că o aşeza acolo definitiv, cu faţa la istorie ? 

Culcat pe burtă, ca să „nu-şi tocească păr- 
țile scumpe ale trupului“ — Vladimir de 
Blondor făcând, ştiţi, parte din şcoala liloso- 
fică a generalului — citea şi nu-i venea să 
creadă, din când în când mulţumindu-se să-şi 
dea cu mâna dreaptă o palmă pe primul loc 
frontal întâlnit în cale, sau fiindcă acesta 
era totuşi la oarecare înălţime, o palmă în 
scândura patului, aceasta având avantajul 
că mai scotea la inventar tot pratul şi toţi 
păduchii neidentiticaţi încă. - 

Da. un Ahasveroş fusese dânsul în calitate 
de prinț de Bucov, un satrap al provinciei 
acesteia vecine cu Persia. Şi dacă nu avusese, 
ca semenul său, peste o sută şi douăzeci şi 
şapte de ținuturi, avea în seamă popoare de. 
vite şi de fagi. Fagii aceştia — căci Nistor 
şi Anhacuch nu apăruse încă — îi furnizau 
sceptrul, şi durerile lor cântecul dela curte. 
Prădaţi acum de cei doi bandiți de mai sus, 
cel dintâi jidan, al doilea ţigan, istoria lor e 
scrisă în furturi şi jaf, iar fabula lor rămâne 
„coadă de topor“ pusă în vers odată de un 
poet muntean, azi pusă numai în aplicare de 
Paalală Nistor, zis şi Blonda oxigenată sau 
Gangsteriţa lui Anhacuch, sau Târfta cu cioc 


124 Dragoş Protopopescu 


a Bucovinei, ea fiind de fapt adevărata că- 
pitană a bandei acesteia de prădători şi tră- 
dători de pământ strămoşesc. 

Zic, până la apariţia acestor carii de apo- 
calipsă bucovineană, fagii pământului acestuia 
de morminte şi clopotniţe erau neatinşi şi 
prosperau sub sceptrul familiei princiare de 
Blondor, singurul defect de producţie fiind 
numai prezența printre ei a prea multor 
Estere... De una din ele tânărul nostru sa 
îndrăgostit; şi a fost începutul nenorocirilor 
dintr'acolo... 

„că la un banchet, a şaptea zi, când inima 

împăratului era veselă de vin, a poruncit lui 
Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, 
Zetar şi Carcas, cei şapte fameni, să aducă 
în faţa lui pe împărăteasa Vasti, pentru ca 
să arate frumuseţea ei popoarelor... dar îm- 
părăteasa Vasti n'a vroit. Şi împăratul foarte 
S'a supărat şi aprins de mânie şi au alun- 
- gat-o pre ea. 
Şi a fost poruncă să se caute pentru împă- 
“rat nişte fete, fecioare şi frumoase, şi să 
şeadă în casa femeilor, în capitala Susa, sub 
privegherea lui Hegai, famenul. 

Şi fata care-i va plăcea împăratului să fie 
împărăteasă în locul Vastiei. 

i era în capitala Susa un ludeu, numit 
Mardoheu, fiul lui air, fiul lui Şimei, fiul 
lui Chis, bărbat din Beniamin. 

EL creştea pe Hadassa, adică Esthera, fata 
unchiului său, frumoasă la statură şi la ve- 
dere plăcută. 

Şi fata a plăcut şi a căpătat trecere. Şi în 
fiecare zi, Mardoheu se ducea şi venea înain- 
tea curţii, la casa femeilor, ca să vadă cum 


Tigrii | 125 


îi merge Estherei, şi ce se face cu ea. 

Fiecare fată se ducea cu rândul la împă- 
ratul Ahasveroş, după ce timp de douăspre- 
zece luni împlinea ce era poruncit femeilor. 
În timpul acesta aveau grijă să se gătească, 
ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, 
şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. 

Împăratul a iubit pe Esthera mai mult 
decât pe toate celelalte, şi i-a pus cunună de 
împărăteasă pe cap şi Mardoheu a avut cu: 
noştinţă de aceasta. 

După aceste lucruri, împăratul Ahasveroş 
a 'ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hame- 
data, Agaghitul. L-a ridicat în cinste şi a 
pus scaunul lui mai presus de scaunul tutu- 
ror căpeteniilor care erau lângă el. 

Și Haman a văzut că Mardobheu nu-şi pleca 
genunchiul şi nu se închina înainte. 

Şi iată că în luna întâi, adică luna Nişan, 
în al doisprezecelea an al împăratului, Aha- 
şveroş au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea 
lui Haman, pentru fiecare zi şi fiecare lună. 
până în luna a douăsprezecea, adică luna lui 
Adar. 

Atunci Haman a zis împăratului Ahaşve- 
roş: „În toate ţinuturile împărăției tale este 
răsipit un popor osebit între popoare, care 
are legi osebite şi nu ţine legile împăratului. 
Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit. 
DDacă împăratul află cu cale, să scrie o 
poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu 
voiu cântări zece mii de talanţi de argint în 
mâinile slujbaşilor ca să-i ducă în visteria 
împăratului.“ 

Împăratul şi-a scos inelul din deget şi l-a 
dat lui Haman, Agaghitul, vrăjmaşul ludeilor, 


126 Dragoş Protopopescu 


Porunca a fost vestită. Şi pe când împăra- 
tul şi Haman şedeau şi beau, cetatea Susa 
cra îngrozită. 

Mardoheu aflând, şi-a sfâşiat hainele, s'a 
îmbrăcat cu un sac şi s'a presărat cu cenuşă. 
Apoi s'a dus în mijlocul cetăţii, scoțând cu 
putere strigăte amare. Și a spus Estherei 
tot şi de unde vine. 

A treia zi, Esthera s'a îmbrăcat cu hainele 
împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntrul 
casei împăratului. Când a văzut-o împăratul 
în picioare în curte, ea a căpătat trecere 
înaintea lui. Şi întinzându-i toiagul împără- 
tesc, Esthera s'a apropiat şi a atins vârlul 
toiagului. 

Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, Esthero împă- 
răteaso, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere ju- 
mătate din împărăție, îţi voiu da.“ 

Esthera a răspuns: „Dacă împăratul gă- 
seşte cu cale, să vină împăratul azi cu FHa- 
man la ospăţul pe care i l-am pregătit.“ 

Şi s'a dus cu Haman şi când beau vin, 
Esthera a cerut împăratului să mai vină şi 
mâne cu FHaman la ospăţul ce i-l va pregăti. 
Şi Haman a ieşit cu inima mulţumită dela 
ospăț, că fusese singurul poftit; şi a dat po- 
runcă să se pregătească o spânzurătoare înaltă 
de cincizeci de coţi, că mâne dimineaţă va 
cere împăratului ca Mardoheu să fie spân- 
zurat. N 

Dar a doua zi împăratul a chemat pe Ha- 
man şi i-a poruncit să ia haina şi calul împă- 
ratului, să îmbrace pe Mardoheu şi să-l 
plimbe călare, că aşa face împăratul omului 
pe care vrea să-l cinstească. 

Şi Haman a luat haina şi calul şi aşa a 


Tigrii 127 


făcut.  Mardoheu sa întors apoi la casa îm- 
păratului, iar Haman acasă mâhnit şi cu 
capul acoperit. | 

Haman a istorisit nevestei sale Zereş şi 
nevasta Zereş i-au zis: „Dacă Mardoheu este 
de neamul evreilor, nu vei putea face nimic 
împotriva lui ci vei cădea înaintea lui.“ 

Împăratul şi Haman sau dus la ospăț la 
împărăteasa Esthera. 

Şi Esthera i-a spus împăratului toată ni- 
micirea ce vrea să o facă Haman în neamul 
său şi dacă a căpătattrecerea înaintea lui şi 
dacă găseşte cu cale împăratul, să spânzure 
o lecuță pe Haman. 

Și împăratul numaidecât l-a chemat pe 
Harbona, unul din fameni. Acesta a spus: 
„lată, spânzurătoarea pregătită de IHaman 
pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele 
împăratului, este ridicată în casa lui Haman 
la o înălţime de circa cincizeci de coţi.“ 
Împăratul au zis: „Bună înălţime, bună treabă; 
şi bine s'a gândit Haman. Deci dară spân: 
zuraţi-mi pe chiar Haman de ea!“ 

Și au spânzurat pe Haman de spânzură- 
toarea pe care o pregătise el pentru Mardo- 
heu. Şi: împăratul a mâncat şi beut bine, şi 
mânia împăratului s'a potolit. 

Și inelul lui a trecut asupra lui Mardoheu, 
iar casa lui Haman asupra Estherei. 

Apoi Esthera s'a aruncat la picioarele îm- 
păratului, a plâns şi la rugat iară, dacă are 
trecere înaintea lui şi numai dacă găseşte cu 
cale şi e aşa de drăguţ, împăratul să oprea- 
scă urmările răutății lui Haman, Agaghitul, 
şi izbânda planurilor lui împotriva ludeilor, 
şi să dea poruncă să spânzure pe lemn pe 


128 Dragoş Protopopescu 


cei zece fii ai lui Haman, că la ce bun să 
mai trăiască săracii, dnpă ce le-a fost murit 
părintele... 

Şi împăratul a spus că mă rog mata de ce 
nu, şi spânzurați au fost de lemn cei zece 
fii ai lui Haman, ca să nu mai sufere bieţii 
băieţi... A: 

Și cum mai era şi altă lume care suferea, 
şi tare o durea pe Esthera, ea s'a dus iară 
la împăratul în curte şi a stat în picioare, 
iară el i-a întins toiagul împărătesc de aur, 
că face ce cere şi chiar o jumătate de împă- 
răţie de vrea îi dă, mă rog mata de ce nu? 

Şi Esthera a cerut mult mai puţin... Ca 
Judeii să prăpădească cinci sute de oameni 
în capitala Susa. Şi împăratul a spus că iar 
de ce nu. 

Şi au mai junghiat pe Praşandata, Dalfon, 
Aspata, Porata, Adalia, Aridata, Parmaşta, 
Arizai, Aridai şi Vaiezata, şi aceasta pe dea- 
supra. 

Şi împăratul a zis împărătesei Esthera: 
„Lludeii au ucis în capitala Susa cinci sute de 
oameni şi căpeteniile lor, şi pe cei zece fii 
ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmaşul 
Judeilor. Au, ce vor fi făcut însă în cele- 
lalte ţinuturi ale împărăției? Au numai 
are vreo idee, că o ştie fată cu fantesie... 
Au nu mai are vreun dor, vreo cerere? 
Ea îţi va fi împlinită. Plângi numai şi vei 
căpăta.“ 

- Şi împărăteasa Esthera au plâns şi au zis 
împăratului că dacă are trecere înaintea lui 
şi dacă găseşte cu cale şi numai dacă nu-l 
deranjează, să mai ucidă fo cincizeci de mii 
de oameni în celelalte ţinuturi, cam câte trei 


Tigrii 129 


sute de fieştecare, precum ca să nu fie cu 
supărare. i 

Şi împăratul a spus iar că mă rog mata de 
ce nu şi că e şi el pentru o împărţire egală. 
Şi egală a şi fost. 

Și s'au numit zilele acestea Purim, dela 
Pur, adică aruncarea sorţilor. 

Şi Iudeii au luat pentru ei, pentru sămânţa 
lor, pentru toţi cei ce se vor lipi de ei, ho- 
tărîrea şi îndatorirea neschimbăcioasă ca să 
prăznuiască în fiecare an măcelul altora; şi 
să trimeată dela ospeţe daruri de mâncare 
unii altora şi să împartă daruri celor lipsiţi. 
Că numai din milă a pornit măcelul, şi cu 
milă se cade să fim faţă de aproapele... 

Zilele acestea mari aveau să fie pomenite 
şi prăznuite din neam în neam, în fiecare 
familie, în fiecare ţinut, în fiecare cetate. Şi 
zilele acestea de Purim nu aveau a fire de- 
sfiinţate niciodată din mijlocul ludeilor, nici 
să se şteargă aducerea aminte de ele printre 
urmaşii lor şi să fie ziua a patrusprezecea 
a lunii Adar, adică aceasta, zi de bucurie şi 
de sărbătoare, în care să-şi trimeată daruri 
unii altora şi să împartă daruri de mâncare 
şi haine celor lipsiţi, din umanitate... 

Şi împărăteasa Esthera, fata lui Abihail, 
şi ludeul Mardoheu nepotul lui Abibail, fiul 
lu; lair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat 
din Beniamin, au scris stăruitor a doua oară 
pentru ca să se întărească scrisoarea cu pri- 
vire la Purim. 

Și ca oamenii miloşi, au trimes scrisori tu- 
turor ludeilor din cele o sută şi douăzeci şi 
şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. 

Şi cuprindeau aceste scrisori, compuse, 


Vol. 11 — Ed. i-a 9 


130 Dragoş Protopopescu 


zice-se, foarte frumos şi cu multă ortografie, 
cuvinte de pace şi iubire şi sărutări la toată 
lumea...“ 

— Ha, uite, domnule, uite Liga Naţiunilor! 
se bate Blondor o ultimă oară în cap. Acum 
înţeleg şi cu cum a luat naştere Liga Naţiu- 
nilor... 

— Forul de umanitate, nu ştiai? Din mă- 
celul altora, din măcelul creştinilor, adaogă 
domnul Eulampe, care urmărise, culcat paralel, 
lectura lui Blondor. 

— Aşa dar, omori cincizeci de mii, şi tri- 
-meţi daruri de mâncare şi haine la săraci !... 
Pwm lumea pe foc, şi trimeţi scrisori de pace 
şi umanitate! Şi asta numai fiindcă eşti 
bărbat din Beniamin... adică veniaminul fa- 
miliei... 

Bucuria lui Vladimir de Blondor nu se 
putea însă mărgini la câteva palme pe frunte 
şi jocuri de cuvinte. Elia cartea în mână 
— adică fragmentul din carte — şi se plimbă 
cu el prin odaie. Îl ţine în ochi şi-l citeşte 
tare ca pentru un examen. 

Curând ştie povestea Estherei pe dinafară, 
o recită fiecăruia. 

Similitudinile cu viaţa sa bucovineană nu 
pot să nu izbească. Povestea devine curând 
actul cel mai mare al săptămânii cărţii, Esthera, 
favorita, vivandiera garnizoanei... 

Numele ei e pe buzele tuturor. 

Cu exaltările de fantezie ale închisoarei, 
cu patima de a depăşi în transcendental rea- 
litatea, se ajunge curând la o Estheromanie. 
Care ar fi, tradus în jargonul tigrilor, mitul 
juponului sau al muntelui Venus. 

" Blondor, recentul convertit la Biblie, a 


Tigrii 131 


cărui barbă, sub puterea impresiei, creşte cu 
un deget într'o singură zi, se numeşte singur 
preotul noului mit; el îl tălmăceşte şi pro- 
pagă, iniţiază, produce neofiţi. 

Vrea să-l plimbe pe afară. Împreună cu 
Onisitor Crai, vechiul exeget, se gândeşte să 
ia contact cu Comandatura Corpului 2 de 
Armată, sediul Bucara. Scriu o cerere ge- 
neralului lon Mihail, că au să-i facă decla- 
raţii importante cu privire la evenimentul 
cel mai grav al anului. 

Tot ce putuse descoperi până acum Poliţia 
şi Siguranţa Statului, era că regretatul om 
politic dispăruse prin electrocuţie. Se credea 
că cei doi vor face destăinuiri, vreo delaţiune. 

Se dă ordin să fie aduşi imediat. O dubă 
somptuoasă, cu şoferul militar şi un pluto- 
nier (mi se pare tot militar!) trage la scara 
puşcăriei, 

Gravi, încărcaţi cu barbă şi mister, grei 
de destin, curgând de destin ca două stalac- 
tite, cei doi urcă 

— Vedeţi, bre, la întoarşere, aduşeţi şi fo 
sticlă cu ţuică...îi bate pe umăr Nicolae Fătu. 

— 'Ţuică... ţuică, parcam mai auzit eu... 
sentreabă Blondor ca'n vis. 

— Băutură |... Se dă ca aperitiv, explică 
celălalt, — om care nu uită niciodată. 

— Aşa:i, spune Crai,parcă ţuică se cheamă,.. 
„— Şi tot ca ţuică se şi bea, bădie. 

Intre timp, la Comandatură e zarvă mare. 
Intâia oară când doi dintre deţinuţii dela 
Dumbrava sunt îngăduiţi să ia aer. Asta, mi 
se pare, vroiau şi el... 

fate pe pe un coridor nesfârşit, în cabi- 
netul generalului. Un om voinic, cu capul 


132 Dragoş Protopopescu 


blond, patrat, totul e patrat în el. Părul 
putea să facă excepţie, dar e tuns scurt, 
parcă de teamă de a nu face... 

Blondor, om de societate, se repede cordial: 

— Parcă am mai avut plăcerea... Ne-am 
cunoscut în casa regretatului... Ştiţi, la o 
partidă de bridge, — 123 de puncte... As... 
trei pici... Domnule general, aţi avut atunci 
o baftă |... Imi daţi voie, Onisitor Crai, prie- 
ten de copilărie, coleg de bancă la Dum- 
brava... 

— Incântat, zâmbeşte Crai... Mult de lu- 
cru ? Teribil... Ca noi la Dumbrava! Nu mai 
prididim... Hârtii şi iar hârtii... 

— Biurocraţie, explică Blondor... 

— Exces de centralizare... Tocmai vroiam 
să scriu un articol... când am fost arestat... 

Generalul fusese crunt lovit de Crai la 
Zodiacul... (Neplăceri de familie... 

li face un cap pe opioman... După ce nă- 
rile revin la loc: 

— Aveaţi de făcut declaraţii... 

— In sfârşit! radiază dela colţul biuroului 
colonel Fontoniu, titularul ghilotinei, inven- 
tatorul prafului de scărpinat şi nisipului de 
pus în scuipătoare la Dumbrava, bărbat 
dulce la chip, chiar frumos, de maniere mie- 
roase, dar detestat de legionari ca un mic 
Fouche al întregii afaceri, svonul fiind că 
trăia cu soţia unui ministru influent şi, în 
numele juponului, tăia şi spânzura la Consi- 
liul de război. 

— Domnule General, ia atitudine Crai, 
— care se găsea într'una din zilele lui bune — 
oricât m'aş mărturisi de încântat că ne-am 
reluat cunoştinţa, regret să vă spun că nu 


Tigrii 133 


voiu scoate un cuvânt până ce nu evacuaţi 
sala de individul acesta... 

— Mă asociez la opinia curţii, accentuiază 
Blondor. 

Colonelul, cu o reverență de ultra-politeţe, 
pleacă. 4 

Crai îşi drege vocea. Dânsul are o ură 
neîmpăcată contra dispărutului ! 

— E regretabil, domnule general, că vă 
văd mereu în ultima vreme în compania 
unor indivizi de teapa acestuia... Am scris 
şi repet: maniere, maniere, maniere! a stri- 

at Carol al XII-lea la Pultava, maniere tre- 
ză să vedem şi noi în armata noastră... 

— Ascultă, vorbiţi sau nu vorbiţi, că vă 
leg cot la cot şi vă trimit pe jos la Dum- 
brava. Să vină comisar Amărăscu, sună ge- 
neralul... 

— Mă rog, de aceea am venit şi noi, ca 
să mai vorbim, să vedem ce mai e pe la.. 
Stai, dragă Crai, stai... — adaogă Blondor... 

Cei doi îşi iau pantalonii între două degete, 
ca pe o bucăţică de zahăr, şi-i trag cât pot 

e sus şi se aşează... 

— Staţi, le ordonă supărat generalul. 

Instantaneu, cei doi se ridică. 

— Am stat... bune scaune... e tocmai ceea 
ce spuneam pe drum lui Blondor, că ceea ce 
ne lipseşte nouă la Dumbrava sunt scaunele, 
domnule, nişte scaune frumoase, largi, de 
piele... 

— Roşii]... 

— Declaraţi ori nu ? Inhaţă-i Amărăscule!... 

O namilă civilă, agent de poliţie ataşat pe 
lângă Comandatură, face doi paşi... 

— Să vedeţi cum a fost, ridică Blondor 


134 Dragoş Protopopescu 


steag alb cu mâna... Şedeam la Dumbrava, 
cum stăm noi de obicei... 

— Pe scânduri... înjură în gând Onisifor. 

— uşi ne-am spus... De ce n'am face noi 
adică, domnule, o vizită generalului ? 

— Vremea-i frumoasă... dubă avem... 

— Scurt şi precis: ştiţi ori nu ştiţi ceva 
cu privire la atentat. 

— Păi aia, tocmai, ştim perfect... 

— Cauza, sorgintea! Hai repede!... Lasă-ne, 
Amărăscule ! 

— Domnule General, să vă spunem drept, 
noi credem că... cauza, sorgintea, domnule 
general, e în... Biblie. 

— Să vină Amărăscul Amărăscule, i-ai şi 
du-i... sunt nişte impostori... farsori... 

— Plastografi... murmură Crai, plecându-şi 
chelia ca apa Bistriţei între cheile Bicazului. 

Agentul îi ia în primire, îi predă plutonie- 
rului; duba. 

Prin ochii celor doi roteşte un paradis 
pierdut din nou... 

Străzi imunde, străzi murdare, străzi ba: 
nale, în ochii lor se pavează elizeic, se lumi- 
nează ireal... Parcă radiază dintr'un joc fan- 
tastic de bulă, bila care pe ele aleargă cu 
norocul lor, fiind duba... j 

Se clatină şi se loveşte de lume... Pe străzi, 
închipuiţi-vă, sunt oameni... Copii mai vin 
dela şcoală... Uite unul cu un pachet în 
mână... Se mai fac târgueli... Doi tineri, 
fată şi băiat, îşi strâng mâna la un colţ... Pe 
stradă, da, sunt femei... 

— 'Ţuica ! sare speriat Blondor... 

— Care ţuică... Ce ţuică... Ce e aia ţuică... 
pufăe Crai un fum de trabuc spre o femeie 


Tigrii 135 


care a traversat, gata să fie atinsă de dubă... 
Râde, cu fusta ridicată de noroi, cu sânii 
mari anticipând:o spre trotoar... 

— Ştii ce? Dacă ne-am duce noi undeva ?... 
Măi, e grozav... două luni... 

— Bine, da cum să facem ?... Plotonierul... 

— Băiat bun... li dăm ceva... La urma 
urmei îl luăm şi pe el... 

— Oarel... 

S'a înnoptat. Trec prin ultima mahala a 
oraşului... Luminile vorbesc... Le joacă în 
cap ca nişte ochi de femeie... 
| Plutonierul e repede convins... I se va da 
ceva şi şoferului... 

— Dacă ne-am opri la crâşma asta]... 

— Aşa-i... luăm şi ţuica lui Fătu... Ştii, 
bună ca aperitiv... 

Cei patru s'au instalat la o masă cu leşie 
prin crăpături... Blondor o scoate cu unghia 
şi arată patronului... 

— Păcat, păcat de local... Vroiam să mai 
venim... 

Țuicile fierte merg pe gât. Trupul se în- 
călzeşte. Peste drum, o casă cu felinar... 

— Haide, domile, duceţi-vă, oameni suntem... 

— Da nimic la familie! face sema cava- 
lerul... 

— Parol ! răspunde plotonierul. 

In timp ce rămaşii mai iau o cinzeacă, ple- 
cații au dispărut. 

la curte femei... alte femei pe prispă... pe 
ferestre alte femei... În poze vulgare, răstrun- 
chiate... Desfăcute... O lume de sâni, păr 
şi pulpe îi invadează... Şi un miros universal 
de piatră vânătă... Ce vie şi-a stropit Dum- 
nezeu de filoxeră ?... i 


136 Dragoş Protopopescu 


li îmbracă micuț imaginile copilăriei... O 
virginitate nouă le'nfloreşte... 

Rodul cărnii, mugur care dă... 

Cu trup smerit şi tremurat, aşteaptă în- 
tâia oară femeia... Ca în vremuri când sâm- - 
bătă seara rătăceau pe uliţi, se tulburau de 
o lumină 'n poartă, se lăsau ameţiţi de ţipete 
răguşite, chihăeli, înjurături, ah! înjurăturile 
* de femeie!... 

Una mai porumbacă le iese în cale... Din 
bluză fi iese jumătate de sân... Din cap o 
jumătate de coafură... Nu se mai poate re- 
zista... 

Blondor a rămas în poartă. 

Cineva i-a şi pus mâna subsuoară... 

Il petrece înapoi până'n stradă... 

— Când mai vii, maică ?... Vino odată 
după prânz... Nu-s aşa de obosită... Ii tra- 
gem un chef... Uite-o trăsură... N'o luaţi? 
E cu'n cal... Ocazie! 15 leil... Birjar! 

— Nu, nu, avem maşina noastră... 

— Particulară... Uite-o! 

Duba porneşte. E mai uşoară ca până 
acum. 


X 


Incepută cu Biblia şi terminată la o casă 
de felinar, săptămâna cărţii totuşi nu se pu- 
tea încheia aşa uşor. 

După propagarea Sfintei Scripturi în ar- 
mată şi incursia în domeniul apocrif al cre- 
dinţei, Amorul, Vladimir de Blondor se gă- 
sea încă nerăcorit. 5 


Tigrii 137 


li mai trebuia o mai violentă descărcare 
nervoasă. 

Lucru pentru care Domnul Eulampe Si- 
bică sa pândit să dea o Serată a Nebuniei, 
una din acele nebunii ce înveselise în atâtea 
seri de-a-rândul puşcăria. 

Domnul Eulampe a anunţat deci că în seara 
zilei de duminecă, 24 Februarie curent, zi în 
care cu milenii înainte Dumnezeu se odihnea 
de Facerea Lumii, şi deci şi a lui Eulampe, 
Vladimir de Blondor să înnebunească din nou 
la ora opt şi jumătate precis. 

Subiectul Nebuniei era: Hiena sau Cum am 
devenit veniamin. In care conferenţiarul avea 
să facă pe hiena şi să muşte, din spirit de 
umanitate, pe toată lumea. Nu se preciza de 
unde, aceasta lăsându-se la latitudinea confe- 
renţiarului. 

S'au lansat invitaţiile ; la data şi ora fixată- 
o afluență enormă de lume spărgea — la fi- 
gurat — zidurile cazematei Intelectualilor. 
"La ora anunţată, din senin, pe când toată 
lumea era culcată pe scânduri, unii citind, 
alţii dând în cărţi, alţii făcându-şi pedicura, 
Vladimir a înnebunit subit. 

De unde până atunci el şezuse culcat în- 
tr'o rână, recitind cuminte pagini din Biblie, 
deodată-l vedem că aruncă foile, scoate un 
țipăt de deşert, priveşte asistenţa cu ochi 
haini, se tulbură, miroase a hienă, începe să 
răscolească cu râtul prin diferite părţi dor- 
sale, şi, ca'ntr'o cuşcă, începe să se învâr- 
tească încoace şi 'ncolo. Nu mai vorbim că 
între timp trăsăturile i se lungesc, ochii îi 
curg, şi până şi sexul i se schimbă, fiind lu- 


138 Dragoş Protopopescu 


cru stabilit în zoologie că hienele, ca şi cas- 
torii, îşi schimbă totdeauna sexul. . 

e duce mai întâi la generalul, care toc- 
mai făcea de pe tron o lecţie de istorie lui 
Niţă, Cei doi se ating din barbă, mirosin- 
du-se cordial ca doi vechi biberi. Apoi, parcă 
împuternicită prin acest contact, hiena în 
chestiune începe să dea iama prin diferitele 
porţiuni de membre, sau membre integrale 
ale asistenţei. 

— Mrrrrr! Mrerrr|! face hiena, cu un su- 
net inimitabil în scris — hienele de altfel 
nu scriu — dar care îi recomandă deajuns 
caninii. 

Și cât ai bate din palme, unuia îi dispare 
o halcă din coapsă, altuia un şolii, un petec 
de umăr sau chiar obraz! Vai de aceia care 
erau surprinşi tocmai în timpul când îşi fă- 
ceau toaleta, — se spălau pe picioare, îşi tă- 
iau unghiile sau se camforau. Hiena se du- 
cea direct la partea cea mai expusă, fără 
nicio consideraţie de morală sau pudoare. 

Ciclonul a durat timp de un ceas. 

La sfârşitul conferinţei erau mai puţin în 
sală: şapte coaste, o fesă şi jumătate, doi 
umeri, câteva buci, trei metatarse, două ti- 
bii, un antebraţ, trei sâni şi o... nară! 

Pentru gravitatea lucrurilor, nu se poate da 
numele victimzlor. l)ar dază aţi fi vizitat 
vreodată Dumbrava de atunci—o, les beaux 
membres d'antan! — uitaţi-vă şi dumnea- 
voastră acum la unii din foştii pensionari şi 
veţi observa că le lipseşte ceva... 

Oricum, cazul din urmă fiind cel mai alar- 
mant, pacientul s'a prezentat imediat la şe- 
ful cazematei, generalul. 


Tigrii 139 


Acesta, - după criteriul juridic, ascultă et... 
alterata pars şi dă sentinţa: 

— Ascultaţi, copii, copii, ascultați, măi, 
fi-r-aţi ai naibii... ascultă şi tu, Blondor, că 
tu l-ai muşcat. Eu sunt un ignorent în ma- 
terie de literatură, dar după cât am citit ştiu 
că Pascal... pe lângă bum, pe lângă bum... în 
lipsă de altceva, spune că inteligența e sin- 
gurul lucru care scuză pe om de ruşinea de 
a avea un sex.. Deci partea civilă lo, să se 
mulţumească, zic, că i-a rămas inteligenţa, şi 
să nu ne mai... bată capul! 

— Nici nu mai poate, surâde Blondor. 

— Să se mulţumească, în orice caz, că a 
scăpat numai cu-atât, încheie Domnul Eu- 
lampe. 

Şi şedinţa se suspendă cu satisfacerea am- 
belor părţi şi ducerea victimei la infirmerie. 

Şedinţa se suspendă, lumea pleacă încân- 
tată; părerea unanimă e că lui Vladimir de 
Blondor îi şade foarte bine ca hienă... 

Aducerea Bibliei în armată a fost un act 
atât de revoluţionar, că o săptămână după 
vizita lui Blondor şi Crai, s'a studiat la Co- 
mandatură şi Consiliul de Război, modalita- 
țea introducerii şi altor cărţi la Dumbrava. . 

Se părea că Biblia singură e primejdioasă. 
Se cerea combătută de cărţi mai profane. 

S'a admis aducerea lui Piram şi Thisbe, de 
Lovinescu, Arghir şi Elena, de lon Barac, Vie- 
țile Sfinţilor, de Dosoftei, Cugetările lui Ma- 
carie şi Opere complete de Coresi. 

Aceasta din moderni, iar din clasici: Iliada 
şi Odiseia, Orlando Furioso, Jerusalemme li- 
berata. 

Din clasicii indigeni: Poeme într'un vers, de 


140 Dragoş Protopopescu 


Ion Pilat, Fiul Pădurarului, de marele Voicu- 
lescu. Romanfe dela Corso, de Ciurezu, De 
vorbă cu nimeni, de un autor necunoscut, Ji- 
dovul rătăcitor sau Spune, Doamne, ce m'a apu- 
cat, de Baltazar, Conferinţe din alții, de un con- 
ferenţiar original, Dramele Agepsynei, de Vic- 
tor Eftimiu, şi Didactica Magna sau Cum se 
faie foile la cărți, de un mare şantagist, di- 
rector de ziar al cărui nume ne scapă, 

Dar dacă multe din aceste cărţi au fost 
foarte bine venite pentru necesităţile abso- 
lute ale tigrilor, una a fost, după Biblie, de- 
vorată: Culegătorul de stele, de Jack London. 

Era vorba acolo de grozavele închisori 
americane, de un deţinut care e supus la 
toate supliciile cămăşilor de forță. Cu cata: 
rame necruțătoare, acestea i se strâng pe 
trup până la sufocare. Un ceas de chin, şi 
trupul cade într'un leşin frate cu moartea. 

In această stare, fizicul i se diminuiază, 
materia cedează, şi cu bătăile inimii aproape 
oprite, cu respiraţia întreruptă, el îşi iese din 
trup, se mută într'o stare de vis. Pe culmile 
fanteziei, brăzdează ţinuturi, se dilată de 
senzaţii, capătă întruchipări halucinate, tră- 
ieşte o imensitate în spirit. 

Legionarii sorb cu nesaţ paginile acestea 
ameţitoare ca odăile tot mai obscure ale unei 
fumătorii de opiu... Ei se văd eroul din ro- 
man... La fel lumea i-a sufocat... Catara- 
mele ei brutale, după bătăile şi schingiuirile 
reglementare, le-a strâns trupul, le-a încins 
coşul pieptului... lată-i înnăbuşindu-se, iată-i 
dându-și sufletul... către arhanghel... leşit 
din căpriorii fiinţei, ei realizează moartea 
vie. 


Tigrii 141 


Un fel de catalepsie, — veselă catalepsie, 
fiindcă în ea numai bucuria mai dăinuie. 

Dar nicio respiraţie, nicio bătaie de inimă. 
Sau una mare, cât o fâlfâire de aripi. 

Pe această fâlfâire ei se smulg uscatului. 
Se proiectează în zenit. Stau acolo fixaţi în 
imaginaţie. Pe culmi de infinit, îşi trăiesc o 
lume în spirit. Pe dimensiuni refuzate trăi: 
rilor în trup, cu sensualităţi abracadabrante, 
cu exaltări paralele cu cerul. 

Elevi ai cerului, întradevăr, bursieri ai 
morţii, trăiesc sub imperiul acestor legiuiri 
de abis, în ordinea aceasta pură, care e vo- 
luptoasa pedagogie a eterului. 


XI 


„Cum nu-mi mai rămân decât câteva clipe 
de vieaţă, prietenul meu drag, vino să te 
aşezi pe patul meu, aşează-mi fruntea, frun- 
tea asta care îţi e aşa de scumpă, pe genun- 
chii tăi, pune-ţi mâinile pe ochii mei... 

„Nădăjduiesc ca poziţia aceasta să mă scu- 
tească de o bună parte din chinurile pe care 
sufletul le încearcă la ieşirea lui din lo- 
cuinţă... 

„Cu toate că sufletul meu trebue să simtă 
o tortură dublă, una părăsind corpul acesta 
pe care-l locuieşte, cealaltă separându-se de 
tine, fii sigur că el nu mi te va uita nicio- 
dată, dacă mai rămâne un gram de amintire 
la cei ce pleacă pe lumea cealaltă...“ 

Domnul Eulampe plânge. 

Răstoieşte cartea, revine, ochii i s'au spă- 
lat de lacrimi; cu ochi noi, ca două petunii 


142 Dragoş Protopopescu 


după ploaie, se apleacă din nou asupra pa- 
ginii... 

Da, sunt ultimile cuvinte spuse de Impă- 
ratul Andronic, slujitorul lui credincios, stet- 
nicul Cantacuzin. 

Ridică fruntea. Toată lumea s'a culcat. 

— Fortul No. 7 bineeeee ! 

O cucuvaie undeva. 

— Mai moare un duşman... 

Lampa filează. Pe peretele din colţ o um- 
bră mare se proiectează. (Gesticulează fan- 
tastic. Domnul Eulampe se uită. Abia acum 
observă că un om nu s'a culcat. 

E generalul, pe tron, în acelaşi pardesiu, 
numai cu cămaşa destăcută la gât, fără bască 
pe capul şi mai aristocrat aşa, reintegrat în 
strămoşi. . 

Credincios, acest vlăstar de Cantacuzin pă- 
zeşte înainte legiunea. Toţi dorm, numai el 
nu s'a culcat. E lecţia lui de istorie. Citeşte 
cu nesaţ din vieaţa lui Napoleon. Pentru a 
câtea oară ? 

La picioare, Rafailă, culcat pe stânga, 
doarme îngereşte; parcă şi cu ochii închişi 
îşi priveşte stăpânul. 

faţa stăpânului, în genunchi, ca un paj 
de curte veche, acelaş, Niţă. 

Dar nu ca să-i ţină oglinda pentru toaletă. 
Uşor aplecat de atenţie, parcă lăsându-se în- 
tr'o parte ca să-şi pironească auzul, lungeşte 
gură, nas, urechi, lungeşte tot ce are, ca să 
nu scape un cuvânt din citania generalului. 
Şi tot scapă... - 

— „La 15 August 1769... (— auzi mă? 69, 
an fatidic 1)... Letiţia Ramolino... (reţine, ra- 
molitule), femeia lui Carol Bonaparte, era 


Tigrii 143 


de faţă la marea slujbă religioasă din cate- 
drala din Ajaccio...“ auzi, idiotule? catedrala 
din Ajaccio... tu ştii, dragă Niţă, ce-i o cate- 
drală? 

— Adică, tot un fel de biserică, domnule 
genera]... o mânăstire! 

— Mânăstire'ntr'un picior, bravo, idiotule... 
„Vecinele sale o văzură... (adică pe Letiţia 
Ramolino), că deodată păleşte, îi vine rău... 
Pleacă mediat, de-abia are timp să părăsească 
biserica şi să vină acasă.“ 

— Şedea departe ? 

— În orice caza luat trăsură... „Și abia 
sosită, în prezenţa numai a surorii sale Ger- 
truda şi celor două servitoare Mammucia 
Caterina şi Minana Saveria... (un fel de Niţă 
şi Rafailă ai ei)... întinsă repede pe cana- 
peaua din salon...“ 

— Canapeaua noastră |... 

— în momentul când suna chiar ora 
duuăsprezece, ea da la lumina zilei un copil 
cu capul mare şi faţa vioaie, care ţipa tare, 
Eli atânte şi a şi'nceput să-şi sugă dege- 
tul... 

— Da' când l-a născut, domnule general ? 

— Păi n'auzi, mă, că „a dat la lumina zi- 
lei “? Asta-i forma ştiinţifică pentru a naşte, 
ignorentule !... „Cel mai mare războinic din 
lume, se născuse“ (vezi ? spune şi autorul, se 
născuse...). 

— De ce, domnule general? 

_— Ca să fi tu idiot, dobitocule! „Naşte- 
rea sa, după o legendă, fusese precedată de 
apariţia unei comete.“ Ce presimţire |... Auzi, 
măi, până şi cometele presimţeau naşterea lu3 
Napoleon... 


144 Dragoş Protopopescu 


— Săracul 

— „Familia Bonaparte era originară din 
Italia. Dacă ar fi rămas obscură, nimeni nu 
i-ar fi căutat originile. Dar omul predestinat 
a iluminat numele ei cu glorie eternă... e un 
personaj legendar... unii îl fac să coboare 
dintr'o familie datând încă din 923... alţii 
văd în el un moştenitor al Măştii de Fier...“ 

— Masca de Fier? deodată se frământă 
Niţă pe genunchi... 

— Nu filmul, idiotule... ascultă... „Masca 
de Fier era vestitul cavaler despre care se 
spune că-l chema Bonapart şi era frate ute- 
rin cu Ludovic al XIV-lea.“ ...Auzi măi, ute- 
rin, ştii tu ce-i aia uterin ?... 

— Adică ce aveţi dumneavoastră, domnule 
general... 


XII 


Apariţia rudelor la închisoare n'a tulburat 
mult mitul legionar. Sârma ghimpată de care 
deţinuţii se înconjurase în vis, era prea vastă, 
ca rudele, oricât de legionare şi ele, să-i des- 
facă barierele, cu simplele coşuri de merinde 
cu care soseau... 

Luând pe cel mai puţin tigru dintre ei ca 
exemplu — am numit pe domnul Eulampe 
Sibică — chiar pe dânsul mâncarea de caise 
l-a lăsat rece. 

— Ce faci, dragă, zău, voi aţi înnebunit... 

— Lasă, dragă Lămpică, ştii că mama... 

— De caise ne arde nouă? Aici e puşcă- 
rie, nu-i jucărie... 


Țigri 145 


— Dar dacă ai slăbit... 

— Ei, sigur cam slăbit... ă la guerre 
comme... 

— Ei lasă, puţine caise nu strică.., Să vezi 
cum te'ntremezi... 

— Ce întremat, dragă, de întremat îmi arde 
mie? Aici e... 

— Numai un castronel, lasă... n'o să se su- 
pere arhanghelul... 

— Arhanghelul! Vorbeşti şi tu aşa... Zău, 
parcă n'ai Îi sora mea!... 

Domnul Eulampe ia totuşi castronelul, care 
era o oală mare de pământ. O pune sub- 
suoară ca pe un miel fătat. Dă să plece... 

— Şi te mai roagă mama, o iscălitură de-a 
ta pe un petec de hârtie, Lămpel dragă, ştii, 
cu mâna ta, Lămpel, ca să fie sigură sărmana 
că trăieşti... 

— Ce să trăiesc... ce-o interesează, dragă... 
spune-i să-şi vadă de treabă... ce? de asta ta 
noi aici... chiar dacă formal mai trăim, vorba 
aia... s'a isprăvit! 

— Vai, Lămpel, eu am auzit de atâţi eroi 
care mai sunt încă în vieaţă... 

— Ei, să facă dumnealor... cu minei 
altfel... 

Domnul Eulampe totuşi rupe un colț din 
capacul de hârtie al oalei, şi aşează blazat 
pe el un cuvânt de ministru... 

— Uite... şi pe viitor te rog să nu mă mai 
deranjezi... 

Îşi sărută sora şi nepoţica şi o ia înapoi 
spre  cazemată, cu mielul de Mai sub- 
suoară. 

Pe drum simte o ciudă teribilă contra ome- 
nirii care nu l-a înţeles niciodată, cum şi o 


Vol. Il — Ed. Il-a 10 


146 Dragoş Protopopescu 


teribilă urcare spre el, sub formă de salivă, 
a glandelor papilare. 

Ceea ce se numeşte în lumea profană a' 
lăsa gura apă, sentâmpla de data aceasta ti- 
grului predestinat Eulampe, cu o colaborare 
vădită ce sosea din cele mai adânci fatali- 
tăţi ale sucului gastric, cum şi din fundul 
oalei cu caise. 

Domnul Eulampe, care o viaţă'ntreagă s'a 
avut bine cu rânza, pipota şi pancreasul, în- 
_cerca zadarnic să le reducă la tăcere. Să le 
spună, că regretă, dar nu poate, e erou... 

Tot fluxul anilor şcolari venea la el. Ma- 
rea lor îl înneca. Pe creasta valului, singură 
oala cu caise mai înnota victorios... 

Măicuţa asta dragă a lui, care cu sigu- 
ranţă — parcă n'o cunoştea! — zile şi nopţi 
întregi n'a pus nimic în gură, care de inimă 
rea n'a mai scos de atunci o vorbă, şi stă 
aplecată, cu mâinile'n poală, cu broboada pe 
umeri, pagodă de durere... Aşa de năruită 
că nici nu mai poate suspina, aşa de dobo- 
rîtă că trebuc să-i culeagă alţii durerea şi să 
plângă pentru ea... Sora mai mare, muce- 
nica asta neobosită, care prin şapte boale în 
casă şi tot atâtea nenorociri la câmp şi aiu- 
rea, sparge intrările dela Comandatură, îşi 
face loc prin cordoane de agenţi, obţine per- 
misii, şi-şi face drum cu fata ei prin nămeții 
de afară, vine pe jos dacă scapă trenul, până 
la Dumbrava, scoală pe colonel din somn şi 
dă santinelele la o parte, în mână cu un sin: 
gur borcan cu caise... 

Pentru fratele ei... Pentrucă acum două- 
zeci şi cinci de ani aceasta era mâncarea lui 
favorită, mâncare pe care o cerea mamei în 


Tigrii 147 


fiecare sâmbătă la dejun, fiindcă după amiază 
nu era şcoală, şi elevul silitor, uşurat de 
calvarul săptămânii, cu gândul numai la ar- 
şicile ce-l aşteptau pe maidanul babei Mi- 
tana, însoţit de Georgică Movilă, Trăienică 
zis şi Mucava, şi Rămurică, băiatul moaşei, 
putea mânca în linişte... se putea servi odată 
de două ori şi chiar de trei ori... 

— Mai ia, Lămpică maică, mai ia, că ştiu 
că ţie-ţi place... 

Domnul Eulampe strânge oala la sân şi 
grăbeşte paşii... 

„„Acum, toţi ai lui se gândesc că va fi mân- 
când caise... Fericiţi că sunt legaţi din nou 
de el, peste zidurile acestea de dezastru pen- 
tru ei, cu ceva care îi place de douăzeci şi 
cinci de ani.... 

— Ei, i-ai dus? Ce face? Cum arată?... 
E mai vesel...? 

— Vesel, mamă, mai vesel ca totdeauna... 
vai şi cum mi-a sărit de gât şi mi-a mulţu- 
mit de caise... 

— Dar ce zice, e amărit? Nuii atins în 
mândria lui? întreabă fratele mai-mare, el 
însuşi un mare ambițios, un necruţător soli- 
tar, un aristocrat retugiat de lume prin pro: 
iecte de inginerie... 

— Ce atins, dragă? El spune că închi- 
soarea e un blazon, o mare distincţie... 

— Da, dar sănătatea? Să te duci la Mi- 
tulescu, auzi? şi să-i spui că-l rog eu, mama 
lui Lămpică... 

Mai tare pe sine. sora de-a doua, Viorica, 
îi încurajează... Şi-şi face paşii de cură de 
slăbit prin curte, ca să le arate că situaţia 
nu-i gravă... - 


148 Dragoş Protopopescu 


Domnul Eulampe îi vede pe toţi, şi se miră 
că-i vede... Au fost vreodată...? A fost pe 
lume cineva cu numele de Eulampe Sibică?... 
Se spune că ela avut şi-un frate, ofiţerul 
falnic şi frumos, căzut în război... şi un tată, 
mort de curând, în plină vieaţă... Cine-a 
murit şi cine mai trăieşte...? Cine a fost şi 
cine nu mai €e?... 

Contururile lumii i se şterg din faţă... 


Somnambular, desface sfoara borcanului... se 


întreabă dacă are un borcan în mână sau un 
capăt de burlan... pe care suie'în lună... 

Caisele îşi desfac mirosul şi opinează pen- 
tru realitate... Zâmbesc roz ca nişte peta'e 
culcate... E o mâncare de caise scăzută, arsă, 
marronată... Aşa cum îi plăcea acum două- 
zeci şi cinci de ani... 

Incălzită, trebue să fie o minune!... Sunt 
câteva mâncări mai bune încălzite... Sarma- 
lele de pildă... ghiveciul... şi stai, mai e una... 
mâncarea-cu prune... tot mâncarea lui favo- 
rită... şi stai, Domnule, mai e una... ştie bine, 
sunt patru cu toate... mâncările lui de sâm- 
băta... a da, uitase... asta, domnule, mân- 
carea cu caise... 


Când muezinul puşcăriei, Ion bucătarul, 
bate gongul cu un pumn în pieptul legiona- 
rului de serviciu, se simte că asupra ciorbei 
si fasole şi cartofi apasă ov disgrație gene- 
rală... 

Fel de fel de borcane, oale, tigăi, castroane... 
Bucătăriile mamelor au invadat puşcăria... 
Câte bătrânele ori fi plâns pe cozonacii 
aceştia... câte surori se vor fi suflecat asupra 


Tigrii 149 


acestor pandeşpanuri, pricomigdale, mazurci, 
gofrete... Câte soţii se vor fi simţit în pri- 
mul an al căsătoriei lor, nebune să placă 
bărbatului cu un tort, un ştrudel, un şerbet 
special... | 

Cel mai elegant încărcat e inginer Virgil 
Ion, frumoasa coana Marioara deşertând far- 
maciile de cele mai cochete borcane, — căci 
dela farmacie par aduse borcanele acelea 
înalte de porcelan, din care surâd suculent: 
cartofii iahnie, legumele saute, ghiveciul de 
post, bamele inegalabile, — Virgil „al ei“ ţi- 
nând regim... 

— Ah, moartea mea, ţelina de post, ex- 
clamă Domnul Eulampe, vârind nasul în ul- 
timul borcan de farmacie... Să-mi dai şi 
mie... ţi dau şi eu caise... 

Admirabila Lutzi prea-l răsfaţă pe Crai. L-a 
adus câteva sute de sarmale... un curcan fript 
în floarea vârstei şi câţiva pui, plus un mare 
borcan de sticlă, cu capac hermetic şi mură- 
turi bucovinene, coana Lutzi fiind cuparencă 
nobilă de acasă... 

— Da ce-aţi înnebunit ? Am fost Gargantua 
pe vremuri? Ce atâta mâncare? Fugi daici 
cu ele, că mă compromiţi... 

Şi coana Lutzi, biata, trebue într'adevăr 
să-şi ia înapoi păsăretul, numai murăturile— 
prea bune — fiind reţinute, cum şi un bile- 
ţel dela Bomby, fată superioară, care spune 
tatii că e mândră de el şi că ea e bine şi 
veselă şi fetele sunt tare drăguţe cu ea la 
şcoală... 

Onisifor Crai sărută bileţelul şi-l trece 
domnului Eulampe, ca să i-l ascundă, — scri- 
sul de acasă-i interzis, legăturile de familie 


150 . Dragoş Protopopescu 


. Biind îngăduite de guvern numai până la pui 
fripţi şi murături... 

omnul Eulampe face sul biletul şi-l vâră 
în buzunarul secret al blanei unde, făcut 
uitat, odihneşte şi azi. 

Coana Mary, blonda Scoţiană, tânără şi 
vioaie, deasemeni copleşeşte pe Mişu, acest 
gourmand universal, care devorează cu egală 
capacitate curcani pe varză, şunci de Praga, 
fructe, dulciuri şi Istorie. 

Cel mai dulce răsfăţat însă, de mama lui 
atât de frumoasă şi singură, e Jean-Marie, 
asaltat cu ciocolate, cuţii de bomboane, 
cake-uri, fructe zaharisite. 

Se simte ca acasă şi el la vremea asta e 
un copil de şapte ani... 

Toţi sunt... 

Numai generalul pleacă cu castronul lui cu 
ciorbă la bucătărie... 

— Măi, ficr-aţi ai dracului, numai eu n'am 
primit nimic... 

Pleacă să-i mai pună puţină şurică şi foi 
de dafin... De fapt, fiindcă-i place să mă- 
nânce soldăţeşte dela cazan. 

Trece cu băgare de seamă printre mese, să 
nu verse pe el... Fixează vreo fasole cu mo- 
noclul până o intimidează... Până să ajungă 
la bucătărie nu mai e niciuna... 

Dar intrarea cea mai grozavă şi-o face 
Blondor, călare pe o rotocoală uriaşă de 
schweitzer trimis dela el dela moşie. Cu o 
biciuşcă de ofiţer de cavalerie, o cravaşează 
ca pe o iapă sireapă... 

— Luaţi şi mâncaţi, băieţi, că n'am tran- 
spirat pe ea... 

Prin urmare: cu o mică retrampare în poe- 


Tigrii rI5t ia 
îi TIR ad 
zia leagănului, invazia mamelor, surorilor, so:; . =: 
ţiilor şi nepoatelor la Dumbrava pa putut -/ 
să scoată pe băieţi din eterul regiunilor 
lor... 

Dimpotrivă, consolidat cu mitul copilăriei, 
mitul legionar devenea şi mai fantastic. 

Dar a fost un atentat ştirea că guvernul 
se clătină, şi spre a se pune bine cu... viito- 
rul, a hotărît eliberarea în bloc. 

*Cum? Să ne scoată de-aici? Nu se 
poate? 

— Să ne spargă congresul? Aici suntem 
in congres permanent al Crucii de Oțel! 

— Nici morţi nu ieşim de-aici... 

Jean-Marie trece printre miliții ca un erou 
de revoluţie la cinematograf. 

Anunţă pe diseară o conterinţă asupra 
morţii — jertfei legionare. Roagă pe Onisifor 
Crai să pregătească şi el una, despre impor- 
tanţa puşcăriei în trecut prezent şi viitor. 

— Lasă, dragă Jean-Marie, am intrat în 
Istorie, putem acum pleca... profanează Dom.- 
nul Eulampe momentul... 

Insă peste orice glumă, laturea serioasă 
a situaţiei e că nimănui nu:i trece prin cap 
să iasă din mitul acesta cu atâtea ceruri, în 
vulgaritatea şi noroiul de dincolo de zi- | 
durii... 

Tigrii îşi strâng rândurile... Jungla îşi dă 
mâna. E vorba so închidă în cuştile cir- 
cului trivial de afară... ? Se preferă pădurea. 

Solidaritatea pădurii e cu atât mai mare 
cu cât încep să apară domni în chipiu şi ci- 
lindru. 

Un maior dela Consiliul de Război îşi face 
apariţia în cazemata centrală ; cere scuze că 


152 Dragoş Protopopescu 


vernul prins de treburi a întârziat cu eli- 
erarea, dar problema e la ora aceasta stu- 
diată şi, — ceea ce aţi cerut se va face! 

— Dar n'am cerut nimic, murmură jungla. 
Am cerut numai să ni se apere demnitatea. 
Să ni se trimeată anchetă, să se stabilească 
fiecăruia culpa... Nimic mai mult... 

— Da, şi cum nu vi s'a găsit nicio culpă... 

— Care? Când? Cerem tocmai să ni se 
găsească! Suntem fiecare în culpă cu o so- 
cietate de laşi, lichele şi şnapani... 

— Ssst! zâmbeşte maiorul... (Toţi maiorii 
sunt cu ei... Toţi ofiţerii, afară de câteva 
brute proaste, parvenite şi inferioare dela re- 
gimentul de gardă.) 

Şi pleacă, salutat de imnuri legionare. 

Dar el e numai cel dintâiu. 

Cerându-se anchetă, guvernul sa gândit să 
facă una de formă, cât se poate de sumară, 
legionarii să-şi nege pe cât se poate crezul, 
sau să facă ceva declaraţii noi şi să li se 
dea drumul. 

Au început să vină ofiţerii dela Consiliul 
de război. 

Tineri căpitani, unii inteligenţi şi apropiaţi, 
alții vorbind grav ca în numele unei socie= 
tăți pentru suprimarea mititeilor. Alţii, în 
sfârşit, arborând o grijă teribilă pentru de- 
stinul naţiei. Deţinuţii îşi dau coate: 

— Nobil bărbat... 

— Rasă nobilă, accentuiază domnul Eu- 
lampe... Una cu a cercetaşilor, misselor en- 
gleze, infirmierelor şi câinilor St. Bernard... 

— Ce sar face umanitatea fără ei...| 

— Ce sar face mai ales excursioniştii. 

— Tacă-ţi gura | strigă un plotonier dela 


ÎN N ai ni N i 


Tigrii 153 


Consiliu, cu toată dantura în metal, că aici 
vă putrezesc oasele ! 

Domnul Eulampe se întoarce. Dinţii plu- 
tonierului se 'nchid ca o lampă electrică. 

— Aici ne putrezesc? Dita care ai atâta 
aur în gură trebue să fii o gură de aur! 

— Te priveşte ? 

— Nu, dar atâta aur îmi dă o poftă ne- 
bună să te strâng în gât!... 

— De ce? ! 

a Gaisă ți] fur! 

— Domnule căpitan, auziţi ce spune! Să 
mă strângă de gât. 

— Pardon, rectractez! Vreau să spun nu- 
mai, domnule căpitan, că dantura dumnealui 
îmi dă o poftă nebună să întemeiez o societate 
anglo-americană pentru exploatarea aurului 
din degetele şi gura morţilor din cimitire na 

— Hă-hă-bă! râde dispus ofiţerul. Pe el în 
orice caz ai să-l mai aştepţi... 

— Nu-i nimic, merită! La urma urmei, 
riscul meseriei... « 

Ofiţerul râde iar, ia cuvintele drept o de- 
claraţie şi strângându-şi încă odată la piept 
servieta pleacă cu ancheta făcută pentru ziua 
aceea, 

* 


Aproape jumătate din deţinuţi sunt siliți 
la astfel de declaraţii. Dar mai ales inte- 
lectualii. Ancheta urmează zilnic, dela zece 
dimineaţa la şase seara, şase ofiţeri împăr- 
țindu-şi clienţii pe echipe. 

Sunt întrebaţi de nume, familie, studii, 
boli venerice, ocupaţii. 


154 “Dragoş Protopopescu 


In toată închisoarea e un haz nemaipome- 
nit. Sau o bătaie de joc. 


Nădăjduiau ca ancheta să fie un prilej să-i. 


mai ţină cel puţin câteva luni. Pe cei vino- 
vaţi, câţiva ani. 

Aşa de repede cum mergea ancheta, câteva 
săptămâni, şi puşcăria sar fi deşertat! Dar 
tigrii nu ştiau ce să mai născocească, ce crime 
să-şi atribue, ca să încurce socotelile guver- 
nului şi să-şi prelungească şederea. 


enorocirea mai era că unii aveau printre: 


anchetatori prieteni, foşti colegi de şcoală 
sau armată. Aceştia îi întrebau de sănătate, 
le aduceau aminte de o noapte de chef sau 
damă de tinereţe, — şi aceasta se chema an- 
chetă! Cu astfel de anchetă era greu să ră- 
mâi la închisoare. 

Ca să se dea măcar o importanţă de formă, 
ancheta a trecut la Contabilitate... Intr'o odaie 
care se păzea de o santinelă. O santinelă, 
plus o santinelă care aducea din urmă pe 
fiecare deţinut, fac două santinele! 

Se chema deci că a început ancheta serioa- 
să, până acum micile declaraţii luându-se 
pe loc, în cazemate, după cum se nimerea, 
după graba pe care o avea ofiţerul să se în- 
toarcă mai curând la oraş. 

Și ca să se dea o notă de seriozitate, pri- 
mul chemat a fost generalul. 

— "Tu erai, măi Manoliule, o vieaţă întreagă 
mi-au plăcut mie băieţi tâmpiţi! 

Căpitan Manoliu, ultimul însărcinat cu an- 
cheta, nu era tâmpit deloc. Era un tânăr 


brunet şi înalt, cu faţa regulată, vocea cati-: 


felată şi dialectica juridică. . 
— Spuneţi şi Dv., domnule general, ce vreţi. 


Tigrii 155 


— Ce să spun, copile, ăştia şi-au pierdut 
capul... se dau în mapamond ca să ne scoată 
de aci... Şi noi, d'ai dracului, nuuu! Vorba 
Caterinei de Medicis: Acuma că ai tăiat, 
coase la loc! Coaseţi-ne la loc, proştilor, 
acuma că ne-aţi tăiat... 

_— Bun, asta'nţeleg eu, domnule general, 
dar e vorba ce aveţi de spus cu privirea la 
actul desperat... 

_ Ce să spun, măi, ce să spun? Nu l-am 
anunţat? Nu-i scriam în fiecare zi; că eram 
Drieteni: măi lancule, măi, nu fii prost, nu-ţi 
sa capul sub tocător; nu te da cu jidanii, 
că'ntr'o bună zi, pac! una m mapamond! 

_— Domnule General, tot ce spuneţi este 
extrem de interesant, numai ştiţi, dacă vreţi 
să o spuneţi în astfel de cuvinte, ca să se 
poată aşterne pe hârtie... 

— Perfect, am priceput, vreţi un stil mai 
savant, eu sunt, e drept, mai ignorent, scrie 
plutonier, că eu, general Vivi Brancovan, 
erou de război, Legiunea de Onoare, Mihai 
Viteazul, Vulturul Alb, îi rog pe toţi să... aşa 
şi pe dincolo... 

— Ca să precizăm... 

— A, vrei s'o luăm pe alfabet, începe 
măi cu laman Baialdi, dezertor de război şi . 
azi ministru, scrie acvlo că-i... 

— Nu aşa, nu aşa... 

— Păi nu spuneai să precizez... ori tre- 
buia să'ncep cu tine?... 

— Zic, s'o luăm cu sistem... 

_— Păi mai sistem ca al meu! 

— Şi să precizăm, cine credeţi că este au- 
torul moral? 


156 Dragoş Protopopescu 
— Cine să fie? Griguţă, Vlăduţu Tatii, 


Canalia cu blazon, vorba lui Dragoş! 

— Cum aşa? Scrie, plutonier! 

— Păi n'ai citit articolul lui din ajun? Că 
„iată cine-mi sunt legionarii... i-a disolvat şi 
bătut puţin la spate, şi-au tăcut... Unde sunt 
amenințările, unde le e curajul, grozăveala ?1* 
Atunci eu, negreşit, mi-am chemat băieţii şi 
le-am vârit jurnalul pe gât: uite măi, răp- 
ciugoşilor, uite ce scrie Griguţă, că vă e frică, 
că vă dârdâe... măi, să ştiţi că fără aia nu 
se poate! Şi le-am dat revolvere, şi a doua 
zi, gata, sa făcut | 

— Aşa că autorul morall... 

— Sunt eu, copile, m'ai înţeles? 

— Domnule General, să nu precizăm... ştiţi 
că tot ce spuneţi se. trece'n procesul verbal... 

— Să se treacă, scrie plutonier, scrie, măi 
dobitocule, n'auzi, că i-am avertizat, şi că acum, 
îmi pare rău, dar e prea târziu... Dar ştii 
ce-mi pare rău, Manoliule, că n'a căzut ni- 
meni şi dela mine... nu mor, domnule, ai dra- 
cului, nu moare unul... Şi fără moarte, ştii 
şi tu, nu se face nimic! Ptiu, dacă muream 
eu în război, ce ajungeam! Eram azi de-a 
dreapta tatălui. Pe când azi sunt la puşcărie, 
la dreapta lui Niţă şi la stânga lui Rafailă... 
Pe lângă bum... pe lângă bum... 

— Asta-i morala! 

— Asta-i, da... că morala e un monoclu pe 
care multi îl poartă'n turul pantalonilor... 
Dar eu, copile, sunt prinţ, şi-l port la ochi... 
că sunt un dobitoc! 

— Şi-acum ce aveţi de gând să faceţi? 

— Acum stăm aci, pe burtă, să nu ni se to- 
cească mapamondul, rugându-ne toată ziua 


[i 


7 | o — | —-—-—-—-—-——000 


Tigrii 157 


la Dumnezeu să ne facă graţia să nu mai 
fim hoiturile astea scârboase care suntem... 

— Nu, dacă ieşiţi de-aci... 

— Dacă ieşim? să vă ferească Dumnezeu, 
începe iar. Pac, pac! 

— Nu scrie asta,plutonier! Măiertaţi, dom- 
nule general, dar trebuia să omit... 

— Pe hârtiel Noi suntem însă ăia care 
omitem altfel!... | 

Atmosfera devenea încărcată. Căpitanul 
se scoală. 

— Mulţumesc, domnule general. 

— Ah, maică dragă, stai că mai era ceva... 
dacă eşti tu, copile, aşa de bun să transmiţi 
un cuvânt generalului Mihai, mi-a fost sub 
comandă'n război, un dobitoc, adică nu, m'a 
luat gura pe dinainte, ofiţer bun, nimic de 
Zisu. săi dai tu, maică, scrisoarea asta, că 
mam tot gândit, şi n'am avut prin cine... 
stai numai să pun pe plic, prin bunăvoința 
Căpitanului Manoliu... aşa, maică... Poţi citi, 
nu-i nimic subversiv... 

Căpitan Manoliuse teme de vreo năzbâtie. 
Desface scrisoarea, citeşte: 


Măi Mihai, ascultă, drasă Mihai, măi, 

Imi pare rău de săracul I. N. Luca. Zău aşa, 
decât pe el, mai bine nimerea pe pișicherul de 
Nicolae Mitulescu. 


ar tău măgar deapururi 
- Vivi Brancovan. 


Toate cazematele aştepta: în picioare în- 
toarcerea generalului. Când apare el, parcă 
o uşă a rămas crăpată undeva, să intre soa- 
rele, să intre veselia. 


158 Dragoş Protopopescu 


— Copii, ascultați copii, s'a făcut. Nu mai 
ieşim de-aici o viaţă! 

— Adevărat, domnule general, adevărat? 

— V'am aranjat eu pe toţi! Voi ştiţi “ce 
tare e azi Mitulescu. De fapt, dictator. EI 
şi cu câinele roşu, Antonescu dela Statul 
Major... Măi, şi m'am crucit eu toată noap- 
tea cum să fac să nu mai ieşim de aici... 

— Sigur, sigur freamătă tot tineretul. 

— Şi atunci am scris o scrisoare către ge- 
neral lon Mihai, spunându-i că regret, dar... 
trebuia să nimerească pe Mitulescu! 

Un țipăt de uşurare străbate jungla. Ei 
clar că odată ce se află de lucrul ăsta... 

— Numai să i-o dea, domnule general, nu. 
mai să i-o dea! 

— Sa făcut! Manoliu? Băiat de caracter! 
Un dobitoc! Niţă, vino şi mă caută în barbă... 
că mi-e frică să nu fi avut ceva păduchi plu- 
tonierul !... 

Trei zile n'a mai călcat nimeni pentru an= 
chetă. Scrisoarea generalului pusese toată 
lumea pe foc. Dacă lucrurile merg aşa, de 
nicio eliberare nu mai poate fi vorba. Şi 
guvernul vroia, vorba lui Vivi şi a Cateri- 


nei de Medicis, să coasă după ce a tăiat, 


Dar cum, cu dălhăucii ăştia ? Cine ştie ce-or 
să mai declare!? In loc să fie abili, şi să 
mărturisească unul măcar, c'a greşit... 

A patra zi, totuşi, simpaticul căpitan şi-a 
făcut iar apariţia. 

Cel dintâi chemat a fost Păduchele de 
Icoană. Se auzise de paraponele lui pe Tigrul 
cel Mare? Se conta pe bosumflarea lui? 

Pământiu ca un idol, parcă luând veşnice 
foc dela trabucul care nu i se mai siingea, 


Tigrii 159 


tumefiat de el însuşi ca un bun şi umil cre- 
ştin ce e, Ortodoxilă îşi înfundă chelia blondă 
sub căciulă. De sub căptuşeala înfierbântată 
o simte ca pe o baltă între două incendii 
de pădure. 
In prag, un tânăr legionar îi spune sănă- 
tate. 
"— Unde vă duceţi? 
— Ce te priveşte, eşti nevastă-mea ? 
Hotărît, Pe-De-l e întruna din zilele lui 
rele, — adică obişnuite. şi chinuiau mereu 
trabucul în gură, întorcându-l mereu ca pe 
jeratec, — obicei căpătat din străinătate, unde 
când se duce umblă numai în taxi, şi bea 
havane scumpe şi vin de Rin ca să-şi dea 
aere de burgrav 
Păşeşte cu capul în jos, în ţinută de rino- 
cer ce merge la rendez-vous, din când în 
când oprindu-se să dea afară o înjurătură cu.- 
trabucul încurcat printre dinţi. Cu acest pri- 
lej, căciula îi saltă puţin, sub imperiul celor 
două incendii blonde sburlite la gândul că 
e anchetat. 
— Nume, vârstă, profesiune ? 
— Scriitor... 
— Scriitor de ce? 
— Fac şi eu irigaţii cu cerneală în bolile 
venerice ale vremii... 
— Credeam că şi ale dumitale... 
— Hă.hă, alea le-am vindecat de mult... 
— Ce ne puteţi spune...? 
— Că e o nerozie şi o nelegiuire ce faceţi 
cu mine... 
— Domnul ministru spune... 
— Ministrul e un porc, şi când nu e porc 
e prost 24 de ore pe zi. 


160 Dragoş Protopopescu 


— Vă rog, să nu faceţi personalități... 

— Dar Dv. ce faceţi cu mine? Nu faceţi 
tot personalități ?... Să-mi daţi banii înapoi... 

— Care bani? 

— Banii cheltuiţi cu mişcarea! 

— Cât a costat? bagă râzând ofiţerul 
mâna'n buzunar. 

— 12 milioane! 

— Ai d-tale? 

"— Dar ai cui? 

— Ai avut dumneata vreodată bani? 

— De ce să n'am? 

— Fiindcă se zice că tot ce ai, bei... 

Ortodoxilă se întoarce înjurând.  Legio- 
narii umblă cu el cum ar umblacu o fabrică 
de iarbă de puşcă. 

— Uite unde m'a adus acţiunea. Şi el se 
plimbă! Să vie, domnule, să-şi ia răspun- 
derea... Ah, aşa îmi trebue, naiba m'a pus 
să-l fac ?... 

— Cum? Tu l-ai făcut? întrebă domnul 
Eulampe. . 

— Eu, şi numai eu. Eu am scris cel din- 
tâi despre el... 

— Să-ţi fie de bine... dar ce poet pretinde 
că a făcut luna fiindcă i-a închinat vreun 
vers ? 

Ziarilă tace. Se răsuceşte pe pat. Ca un 
drac pe frigare se părpăleşte la flacăra tra. 
bucului şi vanităţii sale. Simţi că dacă l-ai 
apropia, gurile Dunării să fii, şi ai lua foc. 


= 


Cu profesorul iar se termină repede. 
— Norocul cel mare, norocul cel mare, 
domnule căpitan... Nu cumva ne-am cunoscut 


zl 


Tigrii 161 


pe valea Căşinului, când schimbam graţiozi- 
tăţi cu domnul general?... Evident, evident, 
dumneavoastră trebue să fiţi o leacă mai 
tânăr... şi să înjuraţi mai puţin... 

— Ce aveţi de declarat? 

— Apoi cu Dertil! 

— Ce Dertil? 

— Dertil! Declaraţia mea dela Aiud. Mi-o 
menţin tocmai... Nici că se poatel 

— N'o cunosc, sunteţi bun să reveniţi? 

— Mă rog mata, cu plăcere, cu plăcere... 
Am zis aşa... Dacă în Capitala Austriei s'a 
găsit un Dertil a cărui mână să tremure, apoi 
fiţi siguri că la noi se vor găsi o mie de 
Dertil a căror mână să nu tremure deloc!... 

Profesorul îşi unge cu un sacâz din gât 
arpegiile eoliene ale vocii. 

Căpitanul îl priveşte lung. 

— Mulţumesc, nu-i nimic de făcut cu dv, 

Profesorul e unul din acei tacticoşi, care 
după ce citesc ziarul îl împăturesc frumos, 
îi netezesc colţurile şi-l pun în buzunarul 
dinăuntru al sacoului. Aşa scoate el acum 
şi batista, o umple de câteva arpegii Fluide, 
o împătureşte şi aşează la loc. 

— Uite cum îi socoteala, domnule căpitan... 
Să vă spun eu... Guvernul — ştim noi— e 
în mare încurcătură. D'apăi nici că se poate... 
S'a isprăvit socoteala... Şi vrea cu orice preţ 
să ne scoată de aici. Numai că noi, vezi 
dumneata, nici gândi... Fii mata atunci aşa 
de drăguţ şi transmite:i dela neica lon Zale 
un sfat... Ai auzit dumneata de Timon din 
Atena ? 

= Parcă... 

— Nu era legionar, nu, sa isprăvit soco- 


Vol. II — Ed. 1 II 


162 Dragoş Protopopescu 


teala |! Dar era şi el om cum se cade.. Şi 
avea în curte un smochin... Şi nu ştiu ce 
aveau Atenienii cu smochinul ăsta, le plăcea 
lor ori ba, că de câte ori vroia unul să se 
sinucidă, venea şi se spânzura de smochinul 
lui Timon. Până când a venit vremea să-şi 
mărească Timon casa, şi deci să-şi taie smo- 
chinul. Om îndatoritor şi bine crescut, el 
anunţă atunci în toată Atena că mai ţine 
smochinul încă trei zile la dispoziţia Onor 
"P. T. că cine are nevoie să se spânzure să 
facă bine să se grăbească, 

— Nu pricep! 

— Mişcarea noastră e un mare copac, dom- 
nule căpitan, în mijlocul naţiei. Ș: sunt mulţi 
desperaţi în guvernul țării... Cine vrea să 
se sinucidă să vină să se agaţe de copacul 
nostru... Spune mata asta tare, să se audă... 

— Am să spun, zâmbeşte căpitanul... 

— Şi mai spune că noi n'avem de gând să 
tăiem smochinul... În cât de spânzurat va fi 
timp pentru toţi amatorii... 

Falnic, în cămaşa de nea, profesorul co- 
boară peste cazemată ca un zmeu din Wal- 


i halas 


E i 
* * 


Cea mai originală anchetare a fost însă a 
lui Vladimir cavaler de Blondor. 

De cu seară îşi lăsase barbă mare. Dimi- 
neaţa, şi-a mâncat-o puţin, după obicei, la ca- 
feaua cu lapte, şi atins-o de a generalului, 
mirosindu-se prin păr ca doi vechi şi iubiţi 
biberi. 

Apoi, ca să se cuminice parcă, sau ca şi 
cum sar fi pregătit de examen, a adunat 


Ţigrii | | 163 


dela toată lumea parcelele de Biblie şi le-a 
întocmit frumos, împărtăşindu-se o ultimă 
oară din diversele-i înţelepciuni. Vladimir, 
în luptă cu adversităţile, culegea tării din 
contactul cu Biblia, aşa cum Anteu din con- 
tactul cu pământul, aşa cum Napoleon din 
contactul cu solul francez, ori de câte ori a 
trebuit să învingă la Brienne, Champaubert, 
Montereau, Montmirail. 

— Numele, Vladimir Blondor... 

— Zis şi Neagoe... 
Vârsta ? 
21 de ani trecuţi. 
De profesiune? 
Om inteligent... 
Nu-i deajuns... 
Sunteţi de părerea lui Barres: L/Intel- 
ligence, quelle pauvre petite chose ă la sur- 
face de nous mâmes... 

— Plotonier, nu trece insultele! Vă rog, 
fiţi politicos cum sunt şi eu... Confesiunea ? 
— Dracu ştie! Cred şi eu într'un om... 

— Da, dar cum rămâne că noi avem aici 
relaţii că aţi fost mason? Unde vă era cre- 
dinţa înainte de a trece la Gardă? 

— Domnule căpitan, daţi-mi voie, dumnea- 
voastră vaţi spălat faţa azi dimineaţă ? 

— Ce'ntrebare, sigur că da. , 

— Unde vă era faţa înainte de a o fi 
spălat 7... 

— Nu scrie, plutonier|! Să revenim la che- 
stie... Ce aveţi de declarat ?... 

— Domnule căpitan, declaraţia mea am 
făcut-o şi pus să se înregistreze de mult, 
aici... 

Blondor ţine tomul în podul mâinii stângi, 


le letal 


164 Dragoş Protopopescu 


şi-i loveşte paginile desfăcute cum ai bate un 
pachet de cărţi... 

— Unde aici? 

„— In Biblie... 

Căpitanul tresare.., 

— Cred că cunoaşteţi cartea... Bine scrisă, 
bine gândită... cel mai mare succes de presă 
şi librărie... Anumită presă şi librărie... Ne- 
greşit, sunt popoare care îi obiectează... care 
ar vrea chiar. să nu fi fost scrisă... Eu găsesc 
dimpotrivă |... Sunt pagini admirabile... Mă 
rog, aproape că nici nu ştiu cu ce să'ncep... 

ar voiu căuta aşa, să v'o expun, în excerpte... 

— Să revenim, să revenim... 

— Tocmai... Voiu trece atunci peste Facerea 
Lumii... o ştiţi şi dumneavoastră... aţi fost 
făcut precis, a şasea zi... 

Ofiţerul începe să se amuze: 

— Ei, dragă Neagoe, dă-i, măi, odată dru- 
mul, ne cunoaştem dela regimentul de gardă... 

— Să trec atunci peste Deuteronom... lo- 
sua... Samuel, aşa şi aşa!... Ezechiel... Erza, 
Neemia, altceva, altceva, cu totul altceva !... 
lov, nu mai vorbesc, dacă trăia aziar fi 
ajuns primar de Cork... Cântarea Cântărilor, 
cel mai bun Corneliu Moldovanu... Şi mă 
grăbesc s'ajung la Ester... Spun eu aici... dar 
mai bine să v'o citesc în întregime ca să vă 
faceţi o idee... Spun... Aşa... va să zică: Era 
pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşve- 
roş care domnea... 

— Ei, dragă Blondore, vino odată la che- 
stie... lasă gluma... 

— Cum? asta-i glumă? 

— „Şi spune, domnule ce ştii... care crezi 
că-i cauza... autorul moral... i 


Tigrii 165 


— Biblia, domnule, Biblia, nu pricepi? 

— Imi pare rău, dar o să mai stai... 

— Asta vreau, domnule, asta vreau şi eu... 

— Soţia ta a 'ntervenit... toţi ai tăi s'au 
mişcat... ştiu că erai prieten cu regretatul... 
Nimeni nu poate să-şi închipue că tu... Dar, 
vezi ? îţi complici singur situaţia... 

— Alţii şi-o complică... 

— Ce vrei să spui?... 

— Cum, dragul meu, adică credeai că eu 
aveam să părăsesc puşcăria înainte de a ter- 
mina ultima roată de schweitzer trimeasă 
dela moşie?... 

Nu mai era nimic de făcut. Căpitanul se 
ridică. Declaraţia lui Vladimir Blondor era 
singura din care nu sa putut trece un cu- 
vânt pe hârtie... 

* 
* + 

In schimb, procesul-verbal al Domnului Eu- 
lampe Sibică a fost cel mai copios. 

— Numele, vârsta... 

— Să trecem... In orice caz, mai tânăr ca 
Mişu Beroniade... 

— Profesiunea ? 

— "Ţineţi aşa de mult s'o ştiţi... ? 

— Profesor universitar, nu? i 

— Vă rog, fiţi delicat. V'am făcut eu ceva 

— Nu, dar se spune... 

—' E un svon, domnule căpitan... Vă pu: 
neţi mintea ? 

Cum un svon ?... 

— Ce dacă... trebue numaidecât să... 

— N'aveţi o catedră la Sadagura? 

— Şi ce? Insemnează numai decât că... 
Am vrut şi eu să mă refugiez... Şapte zile 


166 Dragoş Protopopescu 


e săptămână în Bucara mă sufocă... M'am 
Potărit: atunci să-mi iau o catedră în punctul 
cel mai depărtat al ţării... Am încercat întâi 
Grigore Ghica Vodă, dar n'avea... Da ce? 
Asta'nseamnă că-s numaidecât profesor ? Păi, 
domnule căpitan, aşa odată, ca să nu mă îm- 
prietenesc prea mult cu nişte contemporani 
ai mei, am fugit pânăn Scoţia. Înseamnă 
că-s Scoţian ? 

— Va să zică nu sunteţi profesor? 

— Nu, domnule căpitan... nu ştiu de ce 
lumea... sunt şi eu profesor aşa cum scuip... 
dela etaj. Domnule căpitan, nu cumva să se 
treacă în proces-verbal că sunt profesor... 
Am şi eu cunoscuţi... rude... vă asigur că 
familia Sibicilor e. o familie foarte bună... 

— Să trecem, şi să revenim... să... 

— Ştiu, mi-a spus Blondor... 

— Ce aveţi de declarat ?... 

— Care cred eu că e autorul... Să vedeţi, 
domnule căpitan. Era o seară ca de zarzără 
necoaptă... O pasăre într'un copac îşi ter- 
mina tocmai repertoriul ei de ocazie... lar eu 
îmi terminasem de curățat cu benzină ghe- 
trele şi aveam întâlnire cu Francette... Mai 
mult, iubeam pe Francette... O femeie în- 
cântătoare, domnule căpitan, o femeie din ace- 
lea care, dispărând din vieaţa ta, nu lasă 
niciun gol, cel mult gropiţa din obraz... 

Domnul Eulampe Sibică e la largul lui 
Imbatabil la capitolul femeii, el face o scurtă 
incursie în trecutul său amoros, adică trece 
încă odată prin cele câteva sute de femei 
avute în viaţă, în afară de surorile lor... 

Cozi Ştiu... 5 

— De unde ştiţi, sunteţi palmist? 


Tigrii 167 


— Ştie o lume întreagă, domnule Sibică, de 
amorurile dumitale. (Ofiţerul e un tânăr brun 
şi frumos, pare mare curtezan.) 

— Să ştiţi c'au citit atunci Fortul 137... 

— „Şi, crede-mă... eu care... slavă Domnu: 
lui... îţi pot spune că te cam flatezi. Noi toţi 
avem femei, milioane de femei... Şi-i meritul 
ţării... ţară sudică. 

— Exact, d'aia-i un infern... 

— „în care e deajuns să găseşti o fată, 
restul îl face clima... 

— Cu un mic aport personal... 

Amosfera — ţară sudică — sa încălzit... 
Ofiţerul se apleacă: 

— Să-ţi spun eu una... formidabilă !... într'un 
varieteu la Galaţi... 

— Ştiu, mi sa întâmplat şi mie... 

— Nu aia, altal Mai bună... 

Aventurile curg. Nu interesează că au fost 
puse până acum pe contul atâtora. Ele ar fi 

utut fi tot aşa de bine şi ale celor doi... 
ară sudică... Clima face tot... 

Domnul Eulampe sfârâie pe loc ca o sticlă 
de şampanie cu dopul jumătate scos. 

— Stai, stai, să-ţi spun eu una, domnule, 
s'o scrii pe papyr, pe pergamenă  împără- 
tească... Domnule căpitan, îmi dai voie să-ţi 
spun Dumitrescu, odată eu am făcut curte 
la un pension întreg... leşea la plimbare în 
fiecare duminecă la Şosea... Eu mă'ntăţişam... 
li făceam cu ochiul, mai un zâmbet, mai o 
ocheadă... pensionul, mort după mine, eu mort 
după pension... Ne'ntâlneam regulat... mă rog, 
dumineca se ştia... Când intra pe poartă, eu 
de pe celălalt trotoar, cu mâna, o bezea... 
EI, la fel... Adevărat, că nu l-am avut... m'am 


168 Dragoş Protopopescu 


înscris curând la Universitate... şi acolo l-am 
întâlnit pe jumătate... jumătatea cealaltă fu- 
sese dată afară fiindcă trăia cu portarul! 

Domnul Eulampe întoarce capul, rămâne 
cu ochii pe fereastră.. Ofiţerul şi el s'a în- 
duioşat... 

— La ce te gândeşti, domnule Eulampe 
Sibică... 

— Ei... domnule căpitan... dragă Dumitres- 
cule, mă uitam la maşina dumitale de colo, 
şi cu iarna asta... şi noroaiele care vin, mă 

ândeam cam câţi galoşi mi-aş putea face eu 
spa cauciucurile celor două roţi din faţă... 

Un alt oftat, de data asta bipartit, taie 
tăcerea, 

Vocea domnului Eulampe. se înneacă subit 
ca un pian în care ai scăpat un Larousse... 

Și e un întreg Larousse 'erudiţia pe care 
imaginaţia sa juponieră o varsă acum în minte, 
printre preocupările de ordin mai pedestru... 

— Hă-hă-hă! râde cu toată gura plutonie- 
tlAehca abia acum a pătruns gluma cu ga- 
oşii! 

— A, ia uite drăcie... Tot plutonierul de 
alaltăieri... la... domnule căpitan, sunteţi buni 
să-l întrebaţi, de ce poartă, domnule, la el 
atâta 'aur ?... | 

— Unde? râde căpitanul. 

— Nu vedeţi? în gură... - 

_„— Fiindcă, după crahul băncilor, e singurul 
loc unde-l poate şi el păstra în siguraţă... 

— Hă-hă-hă! garantează cu tot aurul său 
plutonierul. 

— „Atunci, plutonier, treci toată declaraţia 
sa în procesulverbal... Şi-am terminat pe 
ziua de azi.. Ce să spun, domnule Eulampe 


„Tigrii 169 


Sibică, înţeleg şi eu acum, cum a decurs toată 
povestea... Domnule, grozav... grozave eve- 
nimente... 


XIII 


Dacă ancheta dela Dumbrava n'a mişcat 
din loc un papuc, a putut face mişcarea de 
zece ori mai populară... Bukara urla. Libe- 
rală în primele zile ale buclucului, liberaloidă, 
după aceea, se da acum ca o femeie depărta- 
ților tineri. 

— Cum, nu vor să iasă? Au spus ei asta? 
Astea-s declaraţiile lor ? 

Abia acum se înţelegea spiritul formidabil 
al mişcării, originalitatea forte cu care viola 
bicisnicia şi laşitatea comună... 

Peste toate halele de peşte ale turpitudini: 
ruritane, acele hale lăsate în urmă, cu duba, 
în seara de pomină, adia întâia oară vântul 
curat al Dumbravei... 

Lumea îşi mesteca saliva şi începea să nu 
mai aibe ceva sărat pe limbă... 

Şi dacă nu venea încă la Dumbrava să 
ceară ploaie sau alte minuni, lua trenul de 
plăcere ca să vadă oameni ca Generalul, şi 
menechmii lui, Blondor şi Eulampe... 

Lucrul nu îngrijora mai puţin stăpânirea. 
Cea mai mare problemă de stat era cum să 
scoată pe nebuni din puşcărie. 

Direcţia închisoarei râdea şi iscodea. 

Generalul râdea şi spunea: 

— Foarte simplu, să ne facă cerere în scris !.. 

— Timbrată! adăoga colonelul, care dela 
început văzuse prostia guvernului şi pusese 
pe frontispiciul închisoarei, cu turcească în- 


170 Dragoş Protopopescu 


ţelepciune, în litere nevăzute: „Budai ghecer | 
Budai ghecer! O să treacă şi asta |!“ 

"— O să treacă, dar să vedem pe unde-or 
scoate dumnealor cămaşa |... 

Pe scurt, o mână de cretini luptau cu mitul. 

Matadorul lor, o stârpitură de subsecretar 
de stat, cu capul mare, umeri rabitici şi ochii 
scurşi de băutură, dezertor de război, iar 
acum mare patriot de stânga şi vorbind ţării 
întregi dela înălțimea parlamentară exact cu 
aceeaşi neruşinare şi viteză cu care, cu câţi- 
va ani mai înainte, epavă a laşilor, făcuse în 
piele goală libaţii la statuia lui Cuza. 

Canalia ar fi prea frumos fixată în istorie 
aci, dacă n'am arăta şi principiul spiritual, 
criteriul ideologic din care analfabetul se in- 
spira în ura aceasta pigmee contra marei 
mişcări. Era că odată, tot la laşi, student 
fiind, a fost în plină lume pălmuit la pământ 
de laba electrică a Tigrului celui Mare. 

Javra numai ascheunat. Şi tot ce i-a rămas 
din voce după această scheunare, consumă azi 
ca. ministru, dela tribuna parlamentară... 

Astfel de oameni, astfel conduşi, luptau, 
spun, cu mitul. | 

Și iar s'au strâns în consiliu de stat. Şi 
iar s'au gândit la o măsură. 

Și măsura a fost să dividă mitul. Să taie, 
ştiţi, aerul cu cuțitul... 

Mai îi divizase odată. Când izolase pe în- 
telectuali, de ceilalţi! Acum trebuiau şi inte- 
lectualii divizați! Toată cerbicia legionară nu 
era în puterea mitului lor, era în faptul că 
domnul Eulampe Sibică şedea la un loc cu 
Vladimir cavaler de Blondor, şi amândoi la 
un loc cu Vivi Brancovanl... 


Tigrii 171 


La o parte, deci, la secret cu Vivi Bran- 
covan. 

După ce s'au asigurat că nu e vorba de 
un nou rapt al... Sabinei (Cantacuzino) — 
fiindcă aşa rămăsese poreclită la Dumbrava 
întâia încercare de sustragere a vlăstarului 
cantacuzin, deţinuţii au îngăduit să fie mutat 
singur la vorbitor, adică în căsuţa cu două 
odăi şi un antreu, de lângă Contabilitate, la 
un pas de locuinţa colonelului. 

Acesta şi admirabila lui doamnă, împreună 
cu copila, se'ntreceau în atenţii pentru prie- 
tenul, acum vecin. Dar Generalul se plicti- 
sea de moarte. 

— Singur, măi, voi ştiţi ce-i aia, copii... 
când mă bucuram şi eu că am familie, la 
bătrâneţe, poftim, măgarii mă pun sub cheie... 
Parc'aş fi şerbet de trandafiri... Le fac eu 
şerbet, dacă vor... Măi, copii, ascultați, copii, 
(unde dracu-i Blondor ăla, domnule, mereu la 
retiradă ?) — şi mi-au dat, ştiţi voi ce, drept 
consolare ? O pereche de table. Generalul Vivi 
Brancovan, cu santinelă la uşă şi o pereche 
de table'n faţă! Napoleon la St. Elena. Iar 
pe fereastră, în locul oceanului, marea de. 
zăpadă, şi o cioară care se _spârcâie toată 
ziua dintr'un vârf de plop... Dată dracului!... 
Mă uit şi eu la cioară şi joc table cu mine 
însumi. lar când cioara are diaree, şi atenţia 
mi se fură, mă bat singur la table. Atunci 
îmi trag o palmă şi-mi zic: tâmpitule, nu 
te mai sgâi pe fereastră, nu vezi că te-am 
bătut? Şi dacă nu .m'astâmpăr îmi mai trag 
şi câte-o înjurătură. 


172 Dragoş Protopopescu 


Pe domnul Eulampe Sibică l-au izolat îm- 
preună cu Onisifor Crai şi inginer Virgil 
lon. In ultima cazemată — şi cea mai mică — 
a extremei drepte a închisoarei. Urcai de 
afara pe scară dărăpănată, într'un coridor 
de ciment ca toate celelalte, apoi coborai din 
nou într'un beciu. 

Din acelaş coridor, al doilea beciu în. care 
coborai era al lui Mişu Beroniade, Belgea, 
Doctorul şi Jean-Marie Vauban. 

Apoi alte beciuri cu câte doi trei. 

In fundul coridorului, ultimul beciu, al 
celor Trei. 

lar într'o mică aripă, alt beciu, al lui 
V aleski. 

Ca să-i inducă la vieața de afară, ca să-i | 
ispitească cu sensualitate, sau pomenit din 
senin cu paturi cu somieră, saltele, plapome 
fine, noptiere... Li s'a pus la fiecare câte o 
lampă electrică cu abajur din cele mai mo- 
derne — pe motiv că-s de acasă — li sau adus 
țigări de foi, tutun de pipă, lichioruri, conia- 
curi, cafea, ceai îmbătător ca o Indie. 

Onisifor Crai sa specializat în ceai. II 
făcea în fiecare dimineaţă, ajutat de domnul 
Eulampe, şi-l bea cu rom mult şi tot felul 
de foursecuri. Apoi desfăcea ultimele provi- 
zii de acasă — coana Lutzi tot îl răsfăța — 
vreo revistă în care i se lua apărarea... 

— Buni băieţi mai sunt şi ăştia... 

— Care ? 

— Nu vezi? Cusin, Toma Vlădescu... Mă 
laudă... Mai ales Toma! Un mare caracter! 

Işi aprindea trabucul, şi, în pat, uşor reze- 
mat în rână, cu ochii rătăciți, se părpălea 


la fumul ei şi la fumul atâtor gânduri... 


Tigrii 173 


Biet Onisifor Crai 1... O mai fi trăind? 
Unde-o fi? ; 
Sâmbătă seara, cei trei — într'o baie de 
cauciuc — se spălau pe picioare şi-şi priveau 
pe rând tripla goliciune. Alterna apocaliptic 
deasupra apei, ca o ciudată columbă după 

potop. Fiecare se'ntreba, mai e bărbat ? 

Ziua, vizite dela celelalte beciuri. 

Ştefan Anastaz, ca să le aducă totdeauna 
bunătăţi dela cazematele mari. Nicolae Fătu, 
îndrăgit de domnul Eulampe: 

— Nu-ş şe-am azi, bădie, că parcă mi-i seti!... 

— Eu nu-ş şe aitu, dar euam un FHennes- 
sey Trei Stele... 

— Oarel Şi şe l-ăi fi ţinând ascuns ca pe-o 
fată mare... Pune-l, bădie, aici, la bătaie... 

— Ne şeartă Crai... 

Onisifor Crai strângea întradevăr toate 
bunurile, şi le ţinea la el sub pat. 

Da numai când era dispus. Adică niciodată. 
Şi atunci da numai cui vreael, adică nimănui... 

Fătu se apropia, trăgea scaunul de patul 
lui şi-l lua cu binişorul: 

— Şe zişeţi, domnule director, aşa-i că Ște.- 
fan-cel-Mare îi şăl mai mare voevod al 
nostru... Şăl puţin aşa zişe Căpitanul... 

Subiectul prinde pe Onisifor Crai. 

Fătu cunoştea ca nimeni altul viaţa lui 
Ştefan. O spunea ca un răzeș din vremea 
lui. Intr'un ceas, toată Istoria şi sticla de co- 
niac erau praf. Împreună cu admiratorii 
amândorura. 

Domnul Eulampe şedea lungit pe noul pat 
şi dispreţuind atari voluptăţi, se gândea că 
e mult mai bine, de pildă, să te căsătoreşti 
decât să-ţi cadă în cap un candelabru. 


E Dragoş Protopopescu 


Dar mai mult decât efectul unor atari ac- 
cidente, dânsul savura în gând deliciile de 
civilizație ale unei maşini de scris. 

Fiindcă până acolo mersese guvernul cu 
atenţia, că-i trimesese şi maşina de scris, ace] 
Remington portabil cumpărat cu mâna lui din 
Londra, tezaur al tuturor cugetărilor şi in- 
spiraţiilor sale. 

Dacă aţi găsit până acum ceva reproşabil 
în aceste cugetări şi inspiraţii, să-l scuzaţi. 
Şi să ştiţi că e numai din pricină că domnul 
Eulampe n'a avut maşina de scris cu el... 
chiar sistemul eulampian de cugetare, dacă 
pe alocurea vi sa părut confuz şi deteriorat, 
e numai fiindcă altfel e când o filosofie e 
bătută la maşină. 

Domnul. Eulampe pipăia marginile vechiu- 
lui său amic, Mister Remington, şi îşi şi sim- 
ţea curgând ideile ca'n cele mai bune vremi 
ale sale descartiene. 

Scoate capacul, desface evantaiul literelor 
pe noptieră... Ce spectacol! Ce simetrie ! De- 
sigur Liga Naţiunilor şi-a derivat sistemul 
armoniei sociale dintrun Remington. 

Degetele sale de pianist care — după pă- 
rerea mamei — trebuia să fie chirurg, aleargă . 
într'o „fugă scurtă“ pe clape. Era un adevă- 
rat Bach, un Cezar Franck! 

Cere lui Nicolae Fătu un sfert de coală,. 
acesta îl rupe din învelitoarea unui borcan 
cu murături, şi domnul Eulampe începe să 
aştearnă pe el: aaaabbbbcccecfftffffd... cacoo- 
ooodyyylattt... 

Nicolae Fătu uită şi de Hennessey şi de 
Ştefan cel Mare: 

— Nuş şe ai matale azi, domnule Eu- 


Tigrii - 175 


lampe, că ai o scriere aşa de frumoasă, zău 
aşa. Cu aşa o scriere, te văd destinat orică- 
rei cariere, afară negreşit di şea literară... 

— Hă ăă-hă, şe diştept îmi eşti azi, matale, 
bădie |.. îl imită domnul Eulampe. 

Nicolae Fătu se aşează lângă domnul Eu- 
lampe, şi dă să scrie şi el cu un deget. 

— Dacă nu-ţi place, domnule Fătu, scrisul 
meu literar zi Gaurisancar şi lasă-mă 'n pace. 

“Dar paralel cu arpegiile domnului Eulampe, 
o muzică divină se destace... Aşa de frumoasă, 
că parcă venea de aiurea. 

Domnul Eulampe se lasă -puţin pe spate. 
E parcă prinţul din piesa lui Shakespeare, 
care pune să i se cânte de dor... 


Muzică, dulce muzică divină... 
Cu ce aripi de serafimi mă adii... 


— Şe să mai fie şi aiasta, bădie? 

De departe venea într'adevăr ceva cald şi 
parfumat, ca o sensualitate pe aripi... 

— Să fie O mie şi una de nopți, nu cred.!... 
meditează Fătu... 

Se ridică amândoi şi ies pe coridor. Muzica 
se definea tot mai clară. 

De mână ca doi copii, cei doi pornesc în. 
vârful picioarelor pe coridorul întunecat. 
Muzica se încorpora din ce în ce. În faţa 
unei uşi se opresc. 

Era Radio! 

Radio! | 

Unde mai auzise ei de cuvântul acesta ? 

Bat la uşă. Un domn mai mult tânăr, cu 
mustață scurtă, bine îmbrăcat, sta la o masă 
încărcată cu tot felul: de bunătăţi. Un foc 


1716 Dragoş Protopopescu 


„generos troznea în sobă. Cimentul acoperit 
cu covoare de preţ, dispărea. La fel dispă- 
reau pereţii, acoperiţi cu tablouri şi scoarţe 
naţionale. Pe noptieră, pe divanul oriental, 
" peoetajeră, prin colţuri, pe masa de lucru, hâr- 
tii, cărţi rare, pipe şi tutun de pipă, cutii cu 
bomboane, sticle de licheoruri şi coniac, 
fructe grele de meridian. 

Era un mare avocat, om politic de du- 
bioasă culoare, arestat abia de câteva zile, 
dar dintr'odată supus unui regim care rezu- 
ma între patru ziduri de puşcărie, budoarele, 
„cabinetele de lucru şi barurile Bukarei. 

Zâmbitor, iese în întâmpinarea oaspeţilor, 
îi recunoaşte, deşi nu fusese... niciodată pre- 
zentaţi, îi pofteşte înăuntru la masă. 

Cei trei se pun pe mâncare şi băutură. Un 
fel de valet-ordonanţă servea mâncări venite 
de acasă, dar încălzite într'o bucătărie de 
alături. După mezeluri cu murături fine, iată 
sărmăluţe în foi de viță stropite cu smân- 
tână ce curge pe ele ca o beteală; apui, un 
„iepure cu sos împănat, din care mirosul de 
usturoiu se exală discret ca o apophtegmă: 
de Plato; apoi puii fripţi şi piepturile de 
curcan, brânzeturile aromate de fermentări 
misterioase, strugurii de Sarica — toate bine 
stropite cu Bordeaux. | 

Lipseau numai limbile de canar şi ţiparii, 
ca domnul Eulampe să se lungească în cot 
la colţul mesei, şi să nu se mai afle la pu- 
şcărie, ci la vila Tusculum a lui Lucullus, cu 
fratele lui Marcu (alias Nicolae Fătu) în 
dreapta, şi'n stânga cu Petronius (deşi cu- 
mulard, el ar fi putut face şipe Petronius!). 

Avocat Istrate era el însuşi un sympo- 


Tigrii 177 


sium de spirit şi conversaţie. Cu cap uşor 
diavolicesc, ten măsliniu şi smead, nasul 
nervos, faţa brăzdată de două mari preocu- 
pări de-a-lungul obrajilor, ochii chemaţi în sus, 
spre cerească ironie, de sprincenele mefisto- 
felice, cu vocea de o catifea cum au numai 
vinurile de Burgundia, cu trupul svelt şi uşor 
adus în poză de meditaţie, cu gestul dreptei 
de sobră eleganţă, niciodată trecând peste 
umăr, dânsul plutea pe deasupra ospăţului 
ca o simtonie pe deasupra orchestrei. 

Fructele intrau în competiţie cu verbul lui, 
ca să pulverizeze aerul, Portocalele şi man- 
darinele se înclinau şi dispăreau sciziparizate 
ca să se reproducă aiurea decât în bosche- 
tele meridionale, ocupate acum toate de ro- 
diile acestei grozave inteligenţe verbale. 

Şi ca şi cum n'ar fi fost de ajuns, venea 
iată acum cafeaua! Nectar negru, evaporat 
la cer sub bagheta havanei... O altă „fugă“ 
de Bach, dar — să fiu iertat — mai aromată 
şi mai vaporoasă... 

Şi iar conversaţie, şi iar... Şi iar citate şi 
iar... Avocatul te plimba în câteva cuvinte 
dela Justinian la Menard, şi dela un drama- 
turg de Restauraţie engleză la Pascal. 

Ah, citatele acestea, singurul lucru care 
rămâne dintr'un scriitor... Nimic pe lume nu 
Sa terminat... iar citatul — înaltă filosofie a 
cuvântului — ne spune acest lucru.-Albatros 
rămas după naufcagiu, el călătoreşte înainte... 
Corabia s'a înnecat, dar el a rămas să doarmă 
cu umărul rezemat de furtună... Să taie spa- 
ţiile, să vină la noi şi să plece înapoi; să 
brăzdeze în sus şi'n jos nimicnicia... 

Avocat Istrate vorbea cu acest albatros în 


Vol. 11. — Ed.UI, 12 


178 Dragoş Protopopescu 


mână. Îi da drumul şi-l prindea iar, ca mari- 
narul din balada lui Coleridge, în conversație... 

— Da' astea şe-s, bădie? şi-aruncă Fătu 
ochii pe o copertă... 

— Fimei, bădie, îl imită avocatul. 

— Oare! Fimeeeei! Stăi, stăi o leacă, unde - 
am auzit eu de aşt şeva? Şi să fie adicăt 
fimeile aş& frumoase cum si spuni? E 

— Pasă-mi-te... 

— la dă-le atunci încoa, bădie, şe le ţâi 
ascunse cum ar ține domnul Crai coniacul 
domnului lulampi ? 

Avocat Istrate, care perorase până acum 

rin odaie, îi aruncă de pe etajeră un vraf 
SE reviste de Modă, Magazine, Ilustrații... 

— Văleu, şi tare-s goale, bre! Şi-or fi fi- 
meile astea, bre, todiuna goale ? 

Domnii Eulampe şi Fătu se aruncă peste 
nudităţile de pe hârtie... 

Diverse Gita Alpar, Mirne Loy, Ellisse 
Landi, ieşeau din litografiile colorate cu câte 
un umăr gol dintrun oposum luxuriant, în 
poze acrobatice, lungite pe divanuri roşii, 
sau drepte şi goale în faţa lor... 

Cei doi dădeau capul pe spate şi leşinau cu 
fiecare pagină... AR 

Un dor nebun de viaţă îi chema afară... 
Radio tocmai ajungea la câte o orchestră de 
bar apusean... un jazz năprasnicsmulgea fâşii 
de femei şi fugea cu ele parcă în gură... 
_Câte-o melancolie neagră venea de peste ne- 
sfârşite puste şi pampe. Carnea ţipa peste 
continente şi oceane.., 

„Şi ei doi acolo, ghemuiţi într'un colţ de 
puşcărie, cu tot infinitul acesta al trupului 
înrămat în pagina de magazin ilustrat... 


Tigrii UL) 


Ah, dacă mai vreţi să fiţi eroi, înainte de 
a vă duce la puşcărie, castraţi-vă... Dar şi 
asta cear putea face ? Nu, ştergeţi din me- 
morie toate serile de Mai ale părinţilor voştri, 
toate gângurelile pe 'nnoptat cu care, braţ la 
braţ cu iubita, aţi străbătut din moşi-strămoşi 
potecile livezilor natale, toate suspinările 
la lună, îmbierile prin boschete, lopătările 
pe lac; dărâmaţi toate ferestrele pe care-aţi 
sărit în patul iubitei, alcovurile sub care aţi 
plâns de veacuri în perechi nesfârşite de ti- 
neri şi tinere, ştergeţi luna şi soarele, dup'a- 
miezile de toamnă, marea şi pădurea, munte- 
le cu cărări de vreasc, şi toate îaserările... 

Şi spuneţi dacă chiar atunci aţi uitat 
femeia... 

In picioare, avocat Istrate îi priveşte me- 
fistofelic. De ce nu poate să scoată din pim- 
niţă, cu o singură limbă de foc, pe tinerii 
aceştia, şi călare pe ea să-i ducă la o nouă 
Margaretă ?... 

— Da asta şineii, bădie?... 

— Cum, n'o cunoşti? E Greta Garbo, bă- 
iatule... 

— Viăleu, Greta Garbo... Parcă mi-aduc 
aminte... Da ştii că-i frumoasă, bădiel?... 
Adicăte să fie pe lume o Greta Garbo? Să 
nu fie un svon? 

O 'ntoarce pe o parte şi alta, aruncă o 
privire la avocat, apoi cu un suspin : 

— Da' ca Vera mea, bădie, tăt nu-i |... 

— Ba eu cred că-s absolut identice, îl necă- 
jeşte domnul Eulampe... 

E Cum? 

— Sunt amândouă pe hârtie... 

— Asta aşt-i, bădie. Da şe, parcă-i hina ei? 


180 . Dragoş Protopopescu 


Cea mai frumoasă fată di pi lumi nu poati 
da decât şe si poate, nu ştii vorba? 

Fătu scoate dela sân fotografia, o aşează 
peste marea vedetă... Greta Garbo a dispărut. 

— Nu seamănă ? 

— Un artist de cinematograf sar păcăli, 
şi-ar “începe să filmeze cu una în loc de 
cealaltă. 

— Mata di şe nu ti'nsori, bădie? 

— Eu? sare'n sus domnul Eulampe... 

— Să vezi şi bine-i, oftează domnul Fătu... 
- = Domnul Eulampe trebue să fie de pă- 
rerea lui Cicero, citează iar avocatul... Ci- 
cero, care are într'un loc fraza imbatabilă : 
„acest legământ obscen, căsătoria...“ 

— Dar Şişero, ca şi Socrati, avea o Xan- 
tippa. . 

— Şi Xantippa ne are pe noi toţi... 

— “Toate cad sub harul ei, oftează domnul 
Eulampe în căutarea unei Xantippe... In clipa 
aceasta, să-ţi spun drept, m'aş căsători şi cu 
Mona Lisa... 

— Şi ai face-o să zâmbească întâia oară... 

— De ce? 

— Că te vede însurat... 

— Ah, un regat pentr'un alcov |. 

— Sărac regat, în ce hal ar ajunge le 

— Cum ce hal? replică avocatul. Soarta 
obştească !..  Dela regina Esther la Maria 
Valeska şi dela aceasta la contesa de Castig- 
lione şi dela contesă până la Mrs. Simpsom, 
soarta popoarelor a fost făurită în alcovuri... 


Fabula jucundi nulla sine amore... 


Tigrii 181 


— Menadru ! sare în sus domnul Eulampe, 
care are şi el un acces de memorie. 

— Pardon, Ovid! 

— Da i-adevărat, bădie, şe să spune, căn 
o miă opt suti nouă'ş trei era întrun orăşel 
din sudu Franţii o tăbăcărie de piei omene- 
şti? Şi că tăbăcarul tăbăşea acolo tot felul 
de piei omeneşti, da pieile de fimee nu erau 
bune de nighică... că erau prea subţiri ?... 

— Foarte posibil... La Meudon, mi se pare... 
am citit şi eu, dacă nu greşesc, povestea asta 
în Montgaillard... 

— Ei, păi atunşi, bădie, cum rămâne cu ime 
portanţa fimeii în viaţa popoarălor ?... 

— Femeia-i cu atât mai bună cu cât nu-i 
bună de nimic, restaurează domnul Eulampe 
adevărul, oprindu-se cu ochii asupra a două 
surori baletiste care întindeau de-a-lungul unei 
pagini două perechi de picioare că te cru:- 
ceai. — Uite bunăoară! 

— Picioarele de femeie — spune avocat 
Istrate bracând şi el asupra baletistelor un 
monoclu incisiv — sunt pârghia lumii... apo- 
logia existenţei... un genunchi de femeie e un 
pui de columbă, un cap de mioară... eo 
glossă la Cântarea Cântărilor... _ Trebue să 
au fi văzut în viața lui decât Englezoaice, 
Englezul acela care a spus că: cu cât vede 
mai multe femei, cu atât îi plac mai mult 
Câînili... 

— Nghie cu cât văd mai multe fimei, cu 
atât îmi place mai mult Vera. 

— Bravooo... asta da! 

— Pentru mine, adaogă Fătu tot mai 
aprins, Vera e una din aşeli fimei, din care 
dacă ai gustat odată îţi vine să mănânşi 


182 ” Dragoş Protopopescu 


mereu, ca fisticurile şi seminţele de floarea 


soarelui... 
— Am înţeles... are, cum ar spune Latinul: 


diaboli virtus în lumbis 


— Aud? da... mă rog mata... da... adică 
are pe dracun ea... şi pl semni aura mea îi 
la fel cu aura ei că tare, bre, ni potrivim... 
__ Cei trei se frământă toţi pe loc... toate 
femeile vieţii lor le-au răsărit sub piele... îi 
biciue... îi mângâie... îi înţeapă... 

Paginile magazinelor aleargă una după 
alta... Parcă în speranța ca o femeie să fie 
mai. bună decât celelalte şi să se facă aevea, 
să iasă din pagină şi să le cadă de gât... 

Se privesc parcă ruşinos. Domnul Eu: 
lampe rupe tăcerea: 

_— Eu, să vă spun, rămân tot la părerea că 
pe lume dacă e ceva mai bun decât a iubi 
o femeie, e a iubi două... 

— Di şe nu te'nsori atunci, bădie... Insoa- 
ră-te, bre omuli, şe mai stai ?... 

— Adevărat, şe mai stai ? repetă avocatul... 

— Tineri, toţi am iubit şi-am umblat cu 
bicicleta... 

— Asta aşa-i, bădie... capitulează treptat 
Fătu. 

—. Dar ce-ar fi fost, bădie... dacă ne'nsu- 
ram cu toţii... Ce-ar fi dacă am umbla 
şi-acum cu bicicleta ?... 

— Asta aşai, întăreşte din nou Fâtu... Am 
fi nişte caraghioşi... 

— Ei, păi vezi, bădie?... 

— Eu, să vă spun drept, intervine avoca- 
tul, m'aş însura numai dacă aş fi în Brazi: 


Tigrii 183 


lia, şi aş trăi în mijlocul tribului aşa numit 
al Tucunilor... 

— Şi-o mai fi şi asta, bădie? Adică vreau 
să spun, mă rog mata, di şe? 

— Di şe? Fiindcă la acest trib al Pieilor 
Roşii e obiceiul ca atunci când o fată sau 
femeie se mărită, săi se pună pe cap felurite 
măşti, capete de dobitoace, pe care trebue să 
le poarte fără nicio împotrivire, fără nicio 
greutate, în semn că e pregătită să suporte 
toate dobitociile vieţii conjugale... 

— Şi Fătu vrea să mă'nsor... 

— Da di şe nu? Şe, bădie, adică mult ai 
să rămâi aşa ?... 

— Mult... 

La Radio, avocatul prindea Londra... Or- 
chestra dela Green Park, unde acum doi ani 
Domnul Eulampe trăia încurcat cu o artistă 
americană, izbucnea într'un fox-trot svăpăiat : 


Raining in the rain 
Raining în the rain... 


El tocmai o strângea de mijloc, în timp ce 
fata, cu ciocănelul de lemn bătea şampania 
în pahar... | 

Acum Fătu îi da zor că de ce nu se'nsoară... - 

— Apăi să ştii că da, bădie... Fără fimee 
nu se poati în viaţă... S'a isprăvit socoteala !... 
Mă rog mata, Napoleon era bărbat diştept, 
nu? Atunci di şe s'a însurat, bre?.. Şidi 
şe spunea că... ia spuneţi dv., domnule avo- 
cat, şe mi-aţi spus adineaurea... 

— Mes martchaux sont restes des sous- 
officiers; leurs femmes sont devenues des 
duchesses... 


184 "Dragoş Protopopescu 


— Ai înţeles? Inseamnă că şi Napoleon, 
cât era el de Napoleon, ştia să iubească... 

Domnul Eulampe e cu gândul departe... 
Cu ochii 'ntr'un nou nud de femeie, el repetă 
ca'n vis: 

— Ily a des gens qui n'auraient jamais aime, 
s'ils n'avaient pas entendu parler d'amour... 

— La Bruytre! strigă avocatul. . 

— Pardon, La Rochefoucauld! Şi de data 
asta am eu dreptate... 

Muzica a tăcut. Revistele aruncate. La 
Radio, ultimele ştirii ale nopţii. 

Guvernul a luat noi măsuri de ordine... 
Guţă Căţărăscu a plecat pentru 'o zi la Po- 
iana... În timp ce ciorapii Adesgo sunt cei 
mai fini... Cumpăraţi ciorapii Adesgo! 

Guţă .. Poiana... Adesgo... 

Ce nume... 

Ce lume... 

Când a mai auzit de aşa ceva? 

Se ridică, îşi spun noapte bună, mulţumesc 
avocatului... 

— Adevărat, di şe nu mă'nsor ?... 

— Şi maistai, bre omule ?... râde avocatul. 

— Adevărat, eu zic să mă'nsor, Fătule. 

— Apăi când îţi spun eu, bădie. Mergem ? 

— In peţit? Mergem. 

— Apăi asta vroiam să ştiu, bădie... 

Pe coridor, două fantome păşesc la culcare... 


XIV 


A doua zi, domnii Eulampe Sibică şi Ne- 
culai Fătu şedeau şi se cruceau. Fusese azi 
noapte la avocat Istrate ? Mâncase şi băuse 


Tigrii | 185 


acolo? Benchetuise cu toate femeile globu- 
lui 2... 

Li se părea că trăise o pagină de mare 
metropolă europeană... Că o mână degang- 
steri îi furase, închisese şi îmbătase într'un 
mare local. 

Nu le venea să creadă că într'o cazemată 
de puşcărie au putut găsi un colţ atât de 
sensual şi pitoresc de vieaţă... Au spus şi 
celorlalţi... Şi abia la câteva zile sau du- 
mirite.e 

Da, avocatul, închis pentru motivele lui, 
fusese dinadins mutat printre ei, în lux şi 
zaiafet oriental, ca să-i ispitească, să-i în- 
cerce, să le dozeze rezistenţa... 

Din felul cum aceşti martiri ai epidermei 
reacţionau, guvernul avea să ştie starea lor 
de spirit, puterea lor de rezistenţă. Avea 
să ştie mai ales în ce măsură putea conta 
că-i va scoate odată din eroism, va scăpa de 
congresul acesta legionar pe care singuri 
convocase, şi care ţinea la infinit, pe chel- 
tuielile statului... 

Şi stratagema nici de data asta n'a reuşit. 
Mai toţi legionarii intelectuali veneau în ca- 
zemata avocatului. Au început acolo mese 

i chefuri de speriat. 

Sa făcut bucătărie şi cămară comună, la 
care intelectualii înşişi au adăogat tot ce le 
venea de acasă. Una din pivnițele cele mai 
bune ale Bukarei s'a concentrat, în scurt timp, 
în pivniţa lor comună. 

Avocatul — care iubea sincer pe băieţi şi 
nici idee n'avea de ce guvernul îl mutase cu 
lux cu tot printre ei, se da lor în mare se- 
pior.  Causeriile lui, elanurile de inteligenţă, 


186 - Dragoş Protopopescu 
accesele teribile de erudiție, toată acea erudiție 
e lumbis atque fracta 


care se poartă pe fruntea omului de viaţă ca 
o veselă bonetă de Renaştere, veneau să agre- 
menteze ospăţurile acestea, înlocuind limbile 
de fazan şi ţiparii orgiilor romane. Dar lui 
nici prin gând nu-i trecea că toate erau puse 
la cale sadic de guvern, ca să readucă gustul 
vieţii printre legionari şi să-i scoată din mit, 
afară în trivialitatea ruritană. 

Cu atât mai puţin legionarilor... Ei luau 
Şi apariţia acestui om ca un mit, ca o frân- 
tură de basm oriental... Un Sardanapal în 
sacou, atât tot era pentru ei avocatul... Şi 
dacă pe primul Sardanapalîl admisese în 
istorie, de ce să nu admită pe al doilea, la 
Dumbrava ?... Nu era şi ea istorie? Mai 
mult, nu era o legendă? 

Mâncau deci şi se'mbătau, şi-şi muşcau 
trupul în aşternut. 

Dar a doua zi se trezeau cu trupul mai 
destins... Şi reluau asceza lor dela capăt... 

Ah, domnul Eulampe m'ar fi crezut că e 
aşa de greu să ai un sex! 

Dacă n'ar fi fost lucrul acesta... Pururi 
prezent, făcându-şi parte din cel mai mic 
„cuvânt spus, intervenind în discuţie, sărind 
la cea mai mică aluzie, vârînd nasul unde 
nu-i fierbe oala... 

Dar şi aşa, era prilej de luptă... Mitul ani- 
mat de asceză, se transpunea pe un plan de vo- 
luptate necunoscută... Se încarna într'un fel... 

Aşa că aduceri la realitate nu erau aceste 
ispite... Ci mai degrabă ieşiri din realitate, 


Tigrii 187 


într'o completare de absolut la care şi carnea 
participa. 


» 
* Li 


Singurul care la aceste ospețe mai aducea 
lumea la realitate, era Blondor. 

Boer, el înlocuia adesea pe avocat în face- 
rea onorurilor. Servea mesele acestuia ca la 
el la moşie. Numai vânătoarea lipsea, şi 
vreun violonist chemat special dela Viena... 

In lipsa acestuia, Blondor întreținea pe mo- 
safiri asupra politicii. In fiecare seară le 
spunea când şi cum cade iar guvernul... In 
fiecare săptămână, marţea, în alta miercurea... 
la rând... / 

Mai mult, Blondor arăta punct cu punct, 
în discursuri pe care şi le plimba cu barba 
prin odaie, de ce guvernul trebue neapărat 
să cadă. Cauzele care au dus la noua for- 
mulă, voinţa neclintită a factorului constitu- 
ţional de a lua această măsură... | 

Era o frumuseţe... Până şi guvernul deve- 
nise mit şi se integra Dumbravei... 


Şi astfel, ca prin sciziparitate, despărțirea 
mitului în cazemate, îl înmulţea. Fiecare grup, . 
de trei, patru sau cinci, se adâncea mai 
mult în el, prin puterea reacţiunii şi a sin- 
gurătăţii. 

Dacă şi generalul făcuse din tablele sale 
un mit! La care juca în dublu exemplar, 
- plus înjurătura, devenită ea însăşi apocalip- 
tică, în lipsa ei (pentru prima oară |) de sens... 

Avocat Istrate nu era decât cel dintâi din- . 
re aţâţătorii la vieaţă puşi la cale de gu- 


188 Dragoş Protopopescu 


vern... După el trebuiau să vină adevăratele 
„allumeuses“, femeile. 

Şi iată că au început să vină femeile la 
Dumbrava. 

Până acum erau admise numai mamele, fe- 
tele, surorile, nepoatele... 

Acum se da drumul soțiilor, — şi chiar, . 
excepţional, amantelor. 

Cel dintâiu înfruptat a fost generalul. 

Era şi fiindcă, singur şi retras, dânsul pu- 
tea primi vizite fără nicio complicaţie. 

Dar gurile rele mai spuneau, cu privire la 
diverse părţi constitutive al eului dumisale, 
că sub acest raport, general Vivi Cantacu- 
zino Brancovan dacă ar fi trăit pe vremea 
lui Ezechiel, armăsarul în chestiune ar fi fost 
o aluzie netă la domnia sa... 

Odaia sa era în căsuţa rezervată ca „vor- 
bitor“. Când legionarii veneau la vizite, de 
multe ori se întâlneau cu dânsul: 

_ Cum merge treaba. domnule general? 

— Care treabă, porcule ? 

— Ei aia, ştii dumneata... Da ştii că-i 
frumoasă, domnule general, şi tânără, 
bravooo... 

— Apropo, copile, bine că:mi aduseşi 
aminte... să-ți spun una, ascultați copii, da 
unde dracu-s ceilalţi... aha... în cazemate... 
ascultă tu, copile, şi să-i dăm dracului pe 
ceilalţi... Când mergeam în manevre, ca ge- 
neral, dam iama prin tot... dat dracului lol... 
şi cea mai mare plăcere a mea, după vreun 
chef cu femei, era să stau de vorbă cu ţă- 
ranii din sat. 

_— Ei, ce zic gurile, măi, la voi în sat, de 
un porc ca mine 


Tigrii „189 


— Porc, domnule general? Nu zice zău, 
că sunteţi porc... 

— Dar ce zice, măi? 

— Zice că tare sunteţi bun, şi om cu frică 
de Dumnezeu... 

— Pe lângă bum, pe lângă bum... 

— Şi darnic lucru mare... da numai că 
prea daţi raita prin muerilor altora... 

— Pă dracul Şi voi ce spuneţi, măi? Ce 
spun, măi, înţelepții satului ? 

— Ce să spună, domnule general, spun şi 
ei: halal de general, dacă mai poate! 

Generalul îşi dă cu grapa prin barbă: 

— Ai înţeles, copile, lulampe, ai înţeles? 

— Am înţeles, dar ştii că fata-i frumoasă... 
de când o cunoaşteţi... cum şi ce fel? 

— Apăi să vezi, copile... Lângă casa mea, 
pe când trăia Domnița, locuia o nemţoaică 
tare cum se cade... Când am plecat în răz- 
boi, iar Domnița sa refugiat la Iaşi, cui să 
lase cogeamite casă ?... Am lăsat tot, cu mo- 
bilă, tablouri, covoare, argintărie în paza 
ei... Ce să-ți spun, nemţoaică cinstită, când 
ne-am întors, un fir de păr nu lipsea... Şi 
- doar eu sfârticasem ceva nemţoi de-ai ei pe 
front... lo! 

De atunci, prietenie; ea a devenit un fel. 
de menajeră... Avea o copilă mică... asta... 
fata pe care-o văzuşi... Când Domnița a că- 
zut bolnavă, zi şi noapte lângă ea... Nam 
mai văzut aşa devotament... Şi ştii, ţi-am 
spus, copile, ce boală grea, săraca mea Dom- 
Diţă... Când a murit, mi-a spus: „Dragă 
Vivi, să nu uiţi niciodată, şi să ai grijă 
de Frau Else şi copila ei...“ După moarte, 
fata toată ziua în casă la mine... Se vâra 


190 Dragoş Protopopescu 


în mine... Eu, dincoace, cu vorba lăsată cu 
limbă de moarte de Domniţă, ca să am grijă 
de ea! Ce dracu să mă fac! In rezumat, 
am avut atâta grijă de ea, că porc... mam 
încurcat cu ea... lo! Atunci am luat-o de 
mână aşa (face gestul), că lo sunt cavaler... 
lo! şi-am mers cu ea la ofițerul stării civile... 
Şi uite copile — aici, vezi ? actul... Şi după 
căsătorie, am luat-o de mâna ailaltă, şi am 
dus-o pe partea aialaltă la ofiţerul stării ci- 
vile, şi uite, copile, ici, actul de divorț, e? 
sau nu e? 

„— Frumos, cavaleresc... 

— lo! Puteam să fac altceva? Şi-acum, ne- 
greşit, o întreţin... lo! Puteam să fac alt- 
ceva? Şi din când în când mai vine pe la 
mine... că de... vorba ţăranului: halal de 
Domnul General]... 

— Dacă! 

— Dacă! 

Generalul îşi mai grăpează odată barba. 
Tăcere. 

— Dar lo să ştii, copile, că n'am fost 
măgar cu Domnița... Nu, nu... Inainte de 
a merge la ofiţerul stării civile, lo, m'am 
dus la Domniţă, la mormânt, unde vorbesc 
cu ea de trei ori pe săptămână. Şi m'am 
aplecat şi i-am spus la ureche: Domniţă, 
uite-aşa şi pe dincolo... ştii că tu mi-ai lăsat 
cu limbă de moarte să am grijă de Frau Elsa 
şi fata ei... Şi lo te-am ascultat, lo, şi am 
avut atâta grijă de ea, lo, că porc, m'am în- 
curcat cu ea! Spune, Domniţă, ce să fac, 
s'o iau ? 

Şi Domnița a tăcut un moment şi a 
spus: da. 


Tigrii 191 


Aşa că, vezi, copile, voi să nu spuneţi că 
o... sunt un porc, lo! 


* 
* % 


Şi aşa a venit la Jilava rândul femeilor 
frumoase... 

Ah, fericirea de a fi însurat! 

Au venit soțiile. 

Când plotonierul intra ca un paracliser şi 
striga: Domnul Mişu Beroniade, soţia! toţi 
legionarii se ridicau de pe paturi şi zidurile 
cazematelor tremurau ca să repete: soţia... 
rc (iza 

Mişu se ridica dela masa de şah, sau din 
pat, cu un gest indiferent, dar roşu ca un 
rac. Băieţii pufneau prin colţuri. 

— Mi-a adus, cred, o carte... Vin îndată... 

Şi pleca grăbit, cu inima bătând ca la un 
mire. 

Legionarii i-au prins felul... Și de acum 
înainte ori de câte ori zidurile cetăţii răsu: 
nau de numele coniţei Mary, se grăbeau să-l 
scuze: — Ţi-a adus o carte, Mişule, o bi- 
bliotecă!!! 

Post-scriplum : Femeia care aducea numai o 
carte era, ca soţia Meşterului Manole, tot- 
deauna întâia la apel, şi mai era o Scoţiană 
proaspătă şi vioaie, cu părul incendiu roşu 
pe un lac luminat de lună. 

— Domnul Inginer Virgil lon! Soţiaaaa! 

Alt fericit | 

Coana Marioara era o femeie înaltă, de o 
blondă frumuseţe „fin d'Empire.“ — În se- 
colul 18 ar fi fost Comptesse du Deffand. 

lubită de toţi deţinuţii, dar mai ales de 


192 Dragoş Protopopescu 


bărbatul dumneaei... Care se ridica de pe 
pat greu ca un continent şi bun ca Liga 
Naţiunilor. 

— Spuneii, dragă Virgil, s'o aducă şi pe 
Suzi... se ridica din patul vecin Domnul Eu- 
lampe, foc după sora coanei Marioara. 

— Păi a venit, dragă... 

— Atunci să vie 'ncoa, să nu-mi mai facă 
fasoane... 

Apoi, cu un ochi la Nicolae Cătu: 

— Fericiţi oameni, domnule !... 

— Ferişâţi... sigur că ferişâţi... Când îţi 
spun eu... i Ya: 

— Binecuvântat lucru, domnule, soţia! 
Ruptă din cer, nu altceva! Şi făcută precis, 
pentru puşcărie! Desigur, ăsta-i mediul ei 
ideal. Vine, una-două, şi pleacă ! domnule, 
pleacă; n'o mai vezi până dată viitoare... 

— Nu spune nighică, nu vorbeşte | 
__-— Asta, domnule, nu vorbeşte |... nu vor- 
beşte |... Cine-a inventat căsătoria trebue să 
fi fost după cel puţin un an de puşcărie... 


. . . . Lă . . Li Lă Lă . Lă . Lă . . . . 


Dintre soțiile care veneau la Jilava, soţia 
lui lasinski sosea tocmai din suişurile Bu: 
covinei, cu copila bucălată de mână. Şi me- 
rita, că avea un bărbat tânăr şi frumos, şi 
tare oftător după casă. 

Traian Cotigă, brun ca un amurg, era asal- 
tat de o logodnică de o rară frumuseţe. 

Legionarii se cereau la plimbare oridecâte 
ori veneau femeile... Şi cu sentinela după ei 
făceau în sus şin Jos, până seara, aleia de 
zăpadă care şerpuia prin faţa Casei cu mister, 
Vorbitorul. 


Tigrii 193 


Numai când ele plecau, se întorceau şi ei 
în cazemate. 

Săracii |... 

Poate introducerea femeii în închisoare a 
fost cea mai fină stratagemă a guvernului... 

Diavolul blond — de cel brun nu mai vor- 
bim — a cam răsturnat Dumbrava. 

Multă vreme deţinuţii au umblat pe două 
cărări. Beţi de polen şi epidermă. 

Nimeni n'ar fi crezut că e aşa de greu să 
ai un sex... 

Şi totuşi, tinerii aceştia de douăzeci de ani, 
au biruit în ei şi sexul... 

Lucrul a devenit curând un fapt divers, 
Fapt... e puţin exagerat, divers... în orice caz! 

Gia Domnul Eulampe a renunţat la co- 
niţa Suzi! Dacă nu venea! 

De Vera, nu mai vorbim. Ea era cea mai 
frumoasă femeie şi asta: ajungea lui Nicolae 
Fătu. Era apoi departe, la laşi, şi banii de 
drum nu-i ajungeau, 

La Dumbrava, şi mai ales cu acest prilej, 
a văzut Domnul Eulampe Sibică ce săraci 
sunt legionarii. 

Se ducea adesea cu ei la bufet... Ah, câte 
săptămâni trebuiau să treacă până să aibe 
unul doi lei pentru un chibrit... Şi aşa erau 
de o viață întreagă. 

Domnul Eulampe Sibică nu putuse concepe 
până acum ca un om să n'aibe bani. 

Să nu-şi poată cumpăra la un moment dat 
o haină, o cămaşe, o pâine... Şi aici erau în 
faţa lui sute de oameni care toată viaţa n'au 
avut şi nu vor avea pentru o haină, o că- 
maşă, o pâine... 

După cum nu putuse concepe să umbli 


Vol. [i — Ed. Il-a 13 


194 Dragoş Protopopescu 


prin ploaie cu tălpile rupte... Şi aceştia n'au 
avut un moment, în viaţa lor, pingele ne- 
rupte... 

Aici intervenea adevărul că banul boga- 
tului e sângele săracului. E supt din trupul 
acestuia. Originea săracă a banului se do- 
vedeşte tocmai din faptul că bogatul, după 
ce a deposedat pe sărac, nu consimte măcar 
să-l creadă deposedat... Remuşcarea ar fi 
prea mare... Bogatul atunci continuă să 
creadă înainte pe sărac bogat, psihologia lui 
de om avut se transpune psihologiei omului 
gol şi numai aşa el poate suporta spectaco- 
lul sguduitor al mizeriei. E un fel de pro- 
filaxie împotriva sărăciei... Astfel orice bo- 
gat ar trebui să se spânzure, în faţa sgudui- 
torului spectacol de nedreptate, în fața ab- 
solut strigătoarei la cer disproporţii. 

Revoluţiile sociale sunt încercarea săracilor 
de a scoate pe bogaţi din această beatitudine 
a asumpţiei... De a-le aduce aminte că mai 
sunt totuşi oameni săraci pe lume. 

Această revoluţie, Dumbrava singură, fără 
niciun Marx sau Roză Luxemburg, Dum- 
brava o făcuse în domnul Eulampe. Şi boga- 
gatul din el sta ruşinat în faţa acestor bla- 
zonaţi ai sdrenţei, contemporani ai lui Isus, 
care aduceau istoria înapoi şi îmbrăcau civi- 
lizaţia în haina săracului din Nazaret. 

Era singura lor glorie, într'adevăr, că şi 
Isus când a hotărît să pedepsească pe om 
luându-i chipul, şi să se răzbune împotriva 
lui devenind om, sărac a găsit cu cale să se 
facă, numai cu preţul acesta, cu această no- 
bleţe Pemana  ÎE A să coboare, numai aşa pu- 
tând pesemne suporta nenorocirea de a fi om... 


Tigrii 195 


Ji privea, şi vedea cum prin sdrenţelele lor 
naşte lumina... Mijeşte prin crăpăturile sub- 
suorilor şi palpită către frunte ca un nimb... 

Nimbul sărăciei... 

Aşa de săraci întradevăr, că şi atunci 
când nu aveau niciun ban, banul lor avea 
aerul că scade, numai ca să le dea continuu 
noutatea sărăciei; murind de foame o vieaţă 
întreagă, până în clipa când de atâta foame 
nu vor mai putea nici măcar să moară, fiindcă 
aceasta ar putea fi un lucru prea de ...preţ 
pentru ei! 

]i simţea devoraţi, ca şi în crezul lor, ca 
şi în dragostea de mamă ce li se fura, sau 
dragostea de amantă care li se refuza, devo- 
raţi dela distanţă, porţiune cu porţiune, du- 
micat cu dumicat, la banchetul nesfârşit al 
celor „tari“, bieţi reprezentanţi pe pământ 
ai Dumnezeului despoiat... — cum îi spunea 
adesea Sfântul. 


XV 


Când a văzut că nici cu femeia nu-i birue, 
nici cu banul, nici cu banchetul, guvernul a 
recurs la ultima stratagemă. 

Şi a adus la închisoare primăvara... 

Şi ideia n'a fost rea. 

Fiindcă dacă lipsa de bani, de femeie şi hu- 
zur este un fel de captivitate, ea era mai 
ales forma captivităţii legionare. De când 
sau născut, ei rămăsese închişi dela viaţă, în 
odăița cu zăbrele a mizeriei lor. Chemarea 
din închisoare, cu ispitele ce li se treceau 
sub ochi, era încercarea de a-i scoate din 


196 Dragoş Protopopescu 


captivitatea vieţii lor de toate zilele... O 
captivitate organică... cu care se obişnuise ca 
şi cu o religie... 

Dar cu primăvara era mai greu... Fiindcă 
dacă tinerii aceştia aveau în ei vreo bogăţie, 
aceasta era bogăţia primăverii verzi din 
suflet... Primăvara crângurilor hoinărite de 
copil, a potecilor şi umbrarelor natale... 

A, aceasta era altceva... Cu aceasta nu se 
putea juca]... Sau se juca mai greu fiindcă 
ea fusese totdeauna în captivitatea lor mul- 
„tiplă, unica lor eliberare. 

"În natură. 

Şi a venit o primăvară din poveşti peste 
Dumbrava. 

Un cer plin devânătăi, de parcă-l sărutase 
femeile, cerul acela moale şi sensual de în. 
ceput de Martie, îşi lăsa tot mai aproape 
trupul peste puşcărie. 

lar când nu era aşa de dulce, sta sfărâmat 
şi desfundat ca un teren de football după 
ploaie... 

Legionarii numărau duminecile şi regretau 
că or să moară, poate, fără să apuce să afle 
cine e campionul de foot-ball anul acesta! 

Se trezeau dis-de-dimineaţă, parcă să se îm. 
brace pentru vreun match, pentru o excursie. 

Din cerul acesta aşa de clement, din nori 
de aluat, veneau dimineţi de zarzără, le băteau 
în geam, sau seri de prună brumărie... 

Brânduşele spărgeau aerul, şi aerul, ca de 
sticlă, se spărgea în sunete. 

Ce zâne şi-arătau în frunze degetele. la 
soare? Şi de unde acest tremur lung de 
iarbă în care, ca un animal nou, torcea pe 
labe tot pământul? . 


= 


Tigrii "197 


Când seri de caisă roşeau obrajii cerului, 
lăsându-i numai puţin tulei la tâmplă, frun- 
zele paltinului de lângă gratii se atingeau şi 
guruiau ca nişte porumbei... In reverenţe 
aristocrate se invitau la culcare... 

Şi până şi umbrele erau aşa de 'vii şi calde 
că aveau aerul că se iubesc. 

— Fortul No. 13 bineeeeee!... 

Nici ţipătul acesta nu maiera el... Prin tri- 
foiul de argint al cerului, lunca, la un pic- 
nic, îşi ducea la subsuoară cutia acustică, 
luna, în ea cu muzica vastă a tăcerii... 

O lună calmă ca sunetul din inima copa- 
cilor în creştere. 

In lumina ei, somnul naturii arăta sufle- 
tului calea nouă... : 

Când tăriile începeau să izbucnească în 
flori pe pământ.., :- 

Florile, parabolele acestea mute ale Dum- 
nezeirii |... 

Aerul parcă avea fiori electrici... 

In aerul cu fiori nenumărați, veneau spre 
om — simţeai că vin, din ce depărtări? — 
trandafirii cu gura roşie, şi fructele dulci ca 
surâsul zânelor... 

lar gura femeilor se anunţa (pentagonală) 
în muşcate. 


E i 
* * 


In cazemată, la avocat Istrate, domnul Eu- 
lampe sta după un prânz copios, cu o carte 
în mână, cu ochii la o fructieră nouă din 
care ieşeau afară piersicile cu obraz muşcat, 
de Scoţiană. 

— Mult o să mai ţină primăvara asta? 


198 Dragoş Protopopescu 


— Greu anotimp... 

— E greu la puşcărie primăvara... 

Şi'n ei era ca şi afară, vreme rea... 

— Ce carte? întreabă avocatul văzându-l 
răsfoind. 

— La Pedagogie des sexes. Mi-a dat-o că- 
pitanul... 

— Căpitanul cel nou? 

— Da... 

— Ce impresie-ţi face? Ai încredere'n e1?... 
_— Delocl Și tare mă miră că dela prima 
conversaţie, mi-a pus în mână cartea asta... 

— Nu-i ciudat? 

— Ciudat!... 

Era o carte cum nu'ntâlnise niciodată... 
Domnul Eulampe poate văzuse în vieață de 
zece mii de ori genul femenin... Dar nicio- 
dată nu se “pat Ea cum e înăuntru... În mi- 
cile lui detalii... In cartea asta, amândouă 
sexele se etalau ştiinţific, din faţă şi profil, 
în secţie longitudinală sau transversală... 

Ce făcuse pe căpitan să i-o dea... Şi-adu.- 
cea aminte că avusese o conversaţie scurtă 
într'o dimineaţă, despre asceza asta grea a 
vieţii de'nchisoare. 

De aici, amândoi gurmanzi ai femeii, con- 
versaţia a alunecat asupra feluritelor expe- 
riențe personale cu patrupetul acesta intere- 
sant. 

Experienţe mai ales cu particularităţile 
stricte ale lui. 

Atunci căpitanul s'a apucat să-i explice 
cu creionul pe hârtie, diversele raporturi, 
forme, curiozităţi... Şi fiindcă domnul Eu- 
lampe părea profan, i-a promis cartea asta, 
pe care i-a şi adus-o a doua zi... 


DD a 


tă 


14 


—. 
. 


ate ama ia 


Tigrii 199 


A fost cel mai grozav supliciu... Zile în- 
tregi s'a căznit s'o arunce în foc... A fost cu 


' neputinţă, părţile ei componente. se culegeau 
'din aer şi veneau la el, îl posedau sub forma 
1 unui gen femenin universal. 


Se mai expuneau acolo diferitele feluri de 


"5 lsexualitate. Pasionaţii, flegmaticii, languroşii, 


perverşii... 

Domnul Eulampe se vroia dintre pasionați, 
şi urmăreau cuvânt cu cuvânt, să-şi găsească 
verificarea... 

Fericit să se convingă în sfârşit... 

La capitolul impotenţei însă, un fior prin 
şira spinării... Dacă e impotent... dacă toată 
vremea asta petrecută fără o iubire... 

Şi iar femeile... iar genul în diverse dia- 
grame... culegându-se din pagini, din aer şi 
aşezându-se pe el ca o ventuză, 

— Da lasă cartea, bădie, că n'ai so mă- 
nânşi |... 

— Ce să mănânc? 

— Cartea! 

— O carte sau o posedezi tu, sau te po- 
sedă ea pe tine... 

Din ziua aceea Domnul Eulampe nu mai 
era Domnul Eulampe. Era un posedat. 

i * 

E i” 

Fiul acesta al soarelui tânjea. Se părpălea. 
[şi strângea coapsele cu furie... Să se simtă... 
să se strivească... 

Pedagogia primăverii e severă. 

In gând, păcatul i-apărea apocaliptic. Tot 
aşa de străin şi greu de suportat can pri- 
mele experienţe ale pubertăţii... Când sfinţii 
ieşeau din icoanele ie deasupra patului, şi-l 


200 Dragoş Protopopescu 


certau că a fost la femei... Şi aiură în somn, 
că venea la el o ființă scumpă, îi punea mâna 
pe frunte .şi-i spunea: Ce ai, băiatul mamii... 

Ca atunci se răscolea şi răsucea în 
aşternut... 

lar dacă, cu trupul în fierbinţeli, cu faţa 
mânjită de sudoarea cărnii, muşcat de femeie, 
nu plângea, era ca şi atunci, numai de frică 
să nu-şi murdărească lacrimile... 


XVI 


Primăvara — trista primăvară — chema. 
tigrii pe afară. Vedeai cârduri de animale 
de aceste sfinte înşiruind curţile interioare. 
Se pare că ei găsise mijlocul să combată pri- 
măvara. Oameni ca domnul Eulampe stă- 
teau în pat şi se căinau. 

Ţineau astfel primăvara departe de ei. 

Tigrii nu, veneau ei în primăvară. leşeau 
în. întâmpinarea ei. 

„Pe cuvânt de onoare că nu vor evada, li 
se îngăduise să iasă chiar din incinta închi- 
soarei. Era aci, pe lângă bunăvoința colo- 
nelului Zaiafet şi stafful lui (oameni, toţi, de 
pus în medalion, de purtat la gât ca un ta- 
lisman), şi o idee de sus dela Comandament, 
în nădejdea că doar aşa deţinuţii se vor lăsa 
ispitiţi şi vor părăsi odată închisoarea. 
orneau atunci în cete mari, ca acasă, vara, 
la câmp sau în baltă. Hoinăreau până seara 
pe tapşanuri. Culegeau mure, mierea ursului, 
Ebițion-. Il aduceau cu rădăcinile încă pline 

e pământ, în sus; apoi îl pigmentau cu pu- 

țin din pământul dela rădăcină şi-l lăsau să 


4 


Tigrii 


îngălbenească şi să se închege; şi-l mestecau. 
leşea un sacâz delicios. La un moment, toţi 
tigrii mestecau ghiţion.  Tigri ierbivori |... 

Mai scoteau tigrii soboli şi cârtiţe din pă- 
mânt, turnând pe gura muşuroaelor găleți 
întregi de apă. Era un baz nespus cân 
lighioana svâcnea de sub pământ şi se clătina 
un moment pe picioare, parcă trezită brusc 
din somn şi neştiind încotro s'o apuce. Era 
indiferent unde, fiindcă oricum, tigrii o prin- 
deau şi executau. 

Și în cântec legionar, veneau seara acasă. 
împodobiţi cu alior şi mierea ursului. 

Unul nu trecea peste oră. 

Superiorii închisoarei se minunau. Indră- 
cită organizaţie... 

Ba odată, un legionar numai cu numele, pe 
care toţi îl bănuiau chiar de spionaj, s'a dus 
şi n'a mai venit. Era doar aşa de uşor 
“Preceai linia şi intrai în staţie, luai trenul şi 
în zece minute erai în Capitală. 

Când au aflat, lon Moţa s'a făcut pară de 
mânie. A trimis imediat un bilet în oraş. 
A doua zi,un legionar veritabil venea în loc. 
Până azi nu se ştie că un nevinovat a venit 
la comanda unui singur particular la închi- 
soare, şi rămas acolo fără forme, până la 
sfârşit, la dispoziţia legiunii... E de necrezut? 
E adevărat. 

„Când seara veneau acasă, tigrii găseau în 
curte pe profesor. El nu trecea niciodată în 
lumea celor vii. Se plimba prin curte, cu 
mâinilen chimir, ca un zeu în cămaşă de 
noapte... 

Pe lângă el treceau Doctorul, în goană 
permanentă după cei 500 de paşi zilnic, Mişu 


202 Dragoş Protopopescu 


Beroniade în permanente peroraţii cu Mar- 
dare, Macedoneanul. | 

Sau Blondor, şi el cazanier, cu bustul de 
plastilină al colonelului în mână, modelân- 
du-l înainte cu faţa la soare, ca să aibe mai 
multă lumină... 

Se oprea şi schimba o glumă cu profesorul. 
Acesta râdea de se cutremura primăvara.., 

— Ce să-i faci, domnule profesor, mai glu- 
mim şi noi... Villiers de l'Isle-Adam a spus-o 
singur: Les bâtises font passer le temps de 
la vie... 

— Şi încă. 

cum mango gaudio 
accentua latinistul... 

Pe Hagi-Kira, altceva decât sculptura îl 
ţinea în cazemate. Târziu s'a constatat că 
lucra la vremea aceasta cu asiduitate la un 
nou sistem de hârtie anumită... 


* 


. x 
Prin curte mişunau tot felul, deci, de lighi- 
oane... Dar mai se plimbau şi cei trei. 


„Atunci, pe un kilometru distanţă, era o linişte 
religioasă. 

Treceau liber printre ceilalţi, şi ei legaţi 
tot prin simplu cuvânt de onoare. 

Simpli, superiori, detaşaţi... Cu un zâmbet 
«de mire ceresc pe figura lor care începea să 
devină parcă streină... Şi totuşi aşa de natu- 
rali şi apropiaţi... 

Ceilalţi încetineau pasul în dreptul lor şi 
le strecura un cuvânt, o glumă; ei zâmbeau 
înainte... Mai mult nu era voie. 

Dar fericiţi era voie să fie... Şi fericiţi şi 


Tigrii 203 


erau... Ei arsese de mult etapele, triase me- 
ridianele vieţii... Trăiau pe dimensiunile lor... 
Care erau dimensiunile crucii... Braţele de- 
păşeau cu un milimetru braţele omului... 

Dar în acest milimetru era loc să se în- 
groape toate bucuriile şi necazurile vieţii. 

Primăverile ? 

Numai de primăvară nu le ardea, termi- 
nase de mult cu anotimpurile. 

Impermeabili soarelui şi miresmelor, dila- 
taţi interior pe scări de exaltare, abstracti- 
zaţi în gând, dimensionaţi în echerul cerului, 
ei erau în centrul luminii. Unde nu sunt nici 
margini, nici forme, şi nu se mai vede nimic... 
In inima luminii şedeau ei, şi inima luminii 
era tăcerea... 


= 
m * 


Se lichidase deci şi primăvara. Se 'mprie- 
tenise tigrii cu ea, o tratau can cele mai 
“bune vremi ale copilăriei, şi ca la ei acasă. 

Ai fi spus că numai de dragul acestei pri- 
măveri nu mai voiau să plece. Şi aveau poate 
şi puţină dreptate. Unde-ar mai fi găsit în 
vremile acestea de Si iale şi orăşenism, 
aliorul, ghiţionul şi sobolii de acasă? | 

Numai domnul Eulampe era bolnav de pri- 
măvară, 

Zăcea de dragoste. 

Sora şi nepoata credeau că e din pricina 
caiselor... Din săptămânale, devenise aproape 
zilnice... Dejunau adesea în trei la vorbitor. 

— Să mănânci, Lămpică dragă, să te'n- 
drepţi... Mai ia, mai ia una... 

— Ce să iei, dragă, tu nici nu ştii... 


204 Dragoş Protopopescu 


— Ştiu, ştiu, că-ţi plac de mic copil... Dar 
tu, discret cum eşti... 

— Dragă, tu nici nu-ţi dai seama... De 
caise-mi arde- mie? Tu crezi că puşcăria e 
aşaa... La puşcărie-i ca la puşcărie... 

— Ştiu, ştiu, dar. mai ia una... 

— Când cineva pretinde că e un om mare, 
întreabă-l unde îi e durerea... 

n — Uite aici sunt caiselel Ia, dragă... ia 
şi p'asta... Vai, ai lăsat tocmai ce e mai 
bun... Nu vezi pe fund ce maronată e?... 
caramelată |... e ş 

— Ce caramelată, dragă, ştii că-mi placi? 
De asta-mi... Vin ai adus?... Tot lucrul ome- 
nesc e hărăzit durerii... 

— Ma ia, mai ia... 

— De fapt, nu-i pe lume decât o singură 
durere... Durerea mare că nu faci parte din 
familia sfinţilor... Ştiţi că vinul nu-i rău... 

— Ştii, Lămpică, m'am întâlnit cu Elva... 

— lume... decât o singurăăă... cum? cu 
Elva ? | 

"— Da, cu Elval De fapt mi-a telefonat! 

— 'Telefonat ?... Elva... rere... 

— Da! Şi ce dor îi e de tine... Spune că 
vrea să vină să te vadă... 

— Elva?... reree... să vină să mă vadă? 
Păi se poate?... aici... unde?... 

— Ei,parcă nu vin şi altele... Te-ai înnecat! 
Bea, bea puţină apă... Dă-i Floricico puţină 


Ă ap 
Domnul Eulampe bea, se mai pune pe pi- 
cioare... 
— Dragă, dar celelalte sunt soţii... voi cre- 
deţi că puşcă... Aici ori... ori... la mine nu 
merge... 


Tigri 205 


— Bine,dragă Lămpică, dar nici să te chi- 
nui aşa. . 

_ Eu să mă chinui 7... ştii că-mi place... 
Eva... rereee... 

— Mai dă-i, Floricico, puţină apă... Ei, 
acum te las... trebue să plec... va să zică dacă 
întâlnesc pe Elva îi spun... a 

— Spune-i, dragă... Spune-le şi să mă scoată 
de aci! Mau băgat în Istorie, ce mai vor 2... 

— Şi-i spui şi Elvei, da?... 

— «pe lumea nu-i... decât o singură...Elvaa?... 
seree... spune-i, dragă, în definitiv, eu sunt 
totdeauna acasă... 


*» 
* * 


Elva ma venit. Desigur fiindcă nu prea 
vroia domnul Eulampe... 

În schimb a venit domnul Alessandrescu. 

Să agrementeze puşcăria ? Să acompanieze 
primăvara ? Cine şi de ce îl trimeteau ? 

Cert e că sosirea lui, acum la sfârşit de 
stagiune, nu era ca să facă la Dumbrava 
vieața mai grea... 

Alessandrescu era un om cu trupul patrat, 
cu capul patrat, cu tot în el patrat... 

Numai ochii nu erau patrați; deşi din pri- 
cina ochelarilor ar fi putut să fie. 

Dar sunt oameni cărora ochelarii le difu- 
zează parcă privirile, le fac disperate, una cu 
sticla, prismatice... 

Ochi de aceştia, prismatici, de insectă, avea 
şi Ionică Alessandrescu. 

Te privea cu ei aşa de ascuţit şi iscoditor, 
că-ţi lua cu eiultimul ban din buzunar. Bine 
de Nicolae Fătu că p'avea niciunul ! 
lonică Alessandrescu era unul din acei 


206 Dragoş Protopopescu 


oameni care: te desbracă cu o privire, şi-ţi: 
iau tot de pe tine, chiar şi o boală dacă ai. 

Ce căuta, cine-l aducea ? 

Meschin şi cretin, o singură dată în viaţa. 
lui de mare industriaş luase masa cu un re- 
cent membru al mişcării. A destăinuit aceasta. 
prietenului său celui mai bun de afaceri, un 
evreu. Curând însă sa certat cu el... Era 
tocmai la începutul prigoanei... De atunci, : 
evreul, care era bine cu oamenii dela Comen- 
duire, n'a stat o zi fără să vâre un denunţ. 
contra fostului prieten. Că dă bani mişcării,. 
că ascunde la o moşie a sa pe nu ştiu cine, 
că soţia l-ameninţă cu divorţul dacă nu în- 
cetează cu Garda... 

Deajuns că evreul în cele din urmă a. 
izbutit să-l implice... Şi deşi liberal prin 
structură şi afaceri, lonică Alessandrescu. 
sa pomenit în cele din urmă la Dum- 
brava. 

A fost un haz nemaipomenit. 

Lumea-l ştia aşa de prozaic şi pedestru! 
Ce căuta printre arhangheli burghezul acesta 
cu faţă de toval roşu, prost şi meschin şi avar: 
timp de douăzeci şi patru de ore pe zi? 

Dar dacă era ceva nostim cu el, era farsa. 
Festa aceasta pe care i-o jucase un jidan,. 
implicându-l într'o mişcare nobilă, trimeţân.. 
du-l la închisoare pentru o idee, condamnân.-. 
du-l la eroism! 

Era şi ceea ce îl scotea din sărite. 

— Mârlanii! I'nvăţ eu minte! les eu de. 
aici! Mă pun în fruntea revoluţiei... Auzi. 
dumneata... om cu nevastă şi copii... 

Ii aducea zilnic de acasă... Câte o felioară. 
de brânză, unt, caşcaval, fiecare învelită în. 


Tigrii 207 


hârtie, separat, ca să pară puţin şi să nu fie 
nevoit să dea şi la ceilalţi... i 

Mai ales ciocolata o scotea parcă pe mâ- 
necă, pe subsuori... 

Te pomeneai odată cu el mâncând. Și 
mânca mereu, şi mânca în faţa ta... făcând 
pe milionarul şi pe socialistul... 

— Mârlanii... răbojul lor... trebue să sfârşim 
odată cu ei... să venim noi intelectualii... 

Şi muşca cu necaz din batonul de cioco- 
lată. 

Avea felurite elanuri şi jertfe, după ceea ce 
ronţăia în gură... 

Era prea ocupat cu un piept de curcan, 
crezul lui legionar slăbea... 

Mânca seminţe, scuipa un crez cu fiecare 
coajă. 

Dar tăcea chitic, de'ndată ce n'avea nimic 
de mâncat, sau venea vreun svon rău! 

Atunci găsea că mişcarea-i fără viitor, că 
toate-s de geaba, nu-i nimic de făcut cu ţara 
asta | i 

— Ba e ceva, nene lonică, spune câte un 
hâtru. 

— Ce anume, puiule ? 

— Să mori pentru ea! 

Numai ideea îl cutremura. Avea aerul să 
spună: 

— Sst! să nu ne-audă cineva! So ia în 
serios! 

Atunci băieţii izbucneau în cel mai afurisit 
cântec legionar: 


Suntem echipa Morţii 
Din Moldova azi venim 
Aruncați de zarul sorți 


208 Dragoş Protopopescu 


Ori învingem, ori murim, 
Aruncați de zarul soooorți 
Ori învingem, ori muriiiim ! 


Cuvintele finale i se prelungeau la urecke. 
„Alessandrescu da din colţ. Fugea prin odaie, 
pe la uşă, să n'audă cineva. Ii implora să tacă. 
Îmnul Morţii cu atât mai mult se învolbura. 
Insul cădea pe pat, ca un şobolan lovit de 
Jdambla. 


XVII 


Când a văzut guvernul că nici primăvara, 
nici chiar prezenţa lui Alessandrescu nu poate 
scoate pe deţinuţi dela Dumbrava, a înţeles 
că toate stratagemele sunt epuizate şi a luat 
măsura cea de pe urmă; să scoată pe mai 
toţi cu sila din puşcărie, iar o mână numai 
de elemente, prea primejdioase, să le dea în 
judecată, pentru o condamnare categorică. 

La Interne, Externe şi Consiliul de Război 
s'a lucrat zi şi noapte la întocmirea listelor. 

Condamnaţii erau de pe acum vreo şapte- 
sprezece; cu pedepse variind dela munca sil- 
nică pe vieaţă, la zece şi şapte ani reclu- 
'siune. 

S'a numit şi judecătorul de instrucţie, în 
persoana generalului de Intendenţă, Băsescu, 
o țoapă formidabilă, ajutat de comisari _re- 
„gali, colonel Hotinceanu, caracter brav, inimă 
şi onestitate, maior Mihail, suflet delicat de 
stânjinel, minte limpede şi hotărită, cum şi 
de maior Lascu, tânăr aprig, frumos la trup 
si suflet. 


Tigrii 209 


Pe deasupra manevra, în calitate de Pro- 
curor general, colonel Fonfoniu, Seidespitzul 
doamnei F., marionetă şi unealtă. 

Dar în fruntea sanhedrinului — în fond 
Foarte simpatic — dela Consiliul de Război, 
activa imbatabil prostia generalului Băsescu. 

Doamne, ce cretin! Doamne, ce pachiderm ! 

Ca Antioch al Ill-lea în cetatea sa, el in- 
tra la Consiliul de Război urmat de cei 120 
de elefanţi ai neghiobiei sale. Şi strivea cu 
desinvoltură, cu inteligenţa lui plantigradă 
după ignobil dresaj de circ politic, glastrele 
cu flori delicate care erau sufletele tuturor 
acestor băieţi. 

Pe cât se putea pricepe — fiindcă era greu 

să pricepi ceva la omul acesta (al cărui tond 
sufletesc nu părea totuşi atât de mizer) — 
rolul lui în această afacere era una cua 
sclavului faimos dela serbările triumfale ro- 
mane, însărcinat de Praefectus Urbi să mo- 
dereze apoteoza, insultând pe triumfător. 
“ Guvernul pesemne îşi dase seama că fă- 
cuse prea mari eroi din nişte oameni ce n'au 
râvnit niciodată la aşa ceva. Şi atunci tri: 
metea pe Băsescu să repare greşala, insultând 
cu proza lui personală poezia mişcării, păl- 
muind cu nesimţirea lui noblețea oamenilor . 
acestora, h 

După preambule dacă să se facă instrucţia 
la Dumbrava sau nu, s'a hotărît aducerea în 
dubă, pe echipe, a deţinuţilor la Consiliul 
de Război. . 

Consiliul de Război era o hardughie la ca- 
pătul celălalt al Capitalei. Se traversa astfel . 
întreg oraşul. 

Şi a început seria trambalărilor. 


Vol. Ii — Ed. l-a. 44 


210. Dragoş Protopopescu 


De cu seară se făceau listele celor instruiți 
pe a doua zi, şi se comunicau închisoarei. 

Cei dintâi audiaţi au fost Rafailă şi Niţă, 
oameni; generalului. Erau cei care şedeau 
mai mult în gât guvernului, — închipuiţi-vă 
un guvern de 16 capacităţi, luptând nu cu 
generalul, dar cu secretarul particular şi va- 
letul lui bucătar! 

Şi totuşi era aşa. Toată problema era să 
demonteze pe general. După ce încercase 
să-l facă bolnav şi izoleze la sanatoriu, după 
ce îl izolase în sfârşit într'o odaie, rămânea o 
singură lovitură. Să-l despartă de oamenii 
lui de zi şi noapte, de care era legată grija 
anilor lui bătrâni, cu necesităţi imediate. 
Aceasta ar fi înfuriat, poate, pe general şi 
silit să se ducă şi el după ei! 

De cum s'a pus problema triajului, s'au 
făcut propuneri ruşinoase lui Rafailă şi Niţă, 
să facă cerere de eliberare, pe motiv că ei 
având doar rol de amanuensis în casa gene- 
ralului, şi nefiind oameni politici, n'au de 
ce să fie implicaţi într'o afacere atât de 
streină de budoar şi bucătărie. 

Au refuzat net. 

Alte încercări s'au făcut posterior. 

Acum aveau să fie chestionaţi, şi un pro- 
ces verbal dresat în regulă avea să interzică 
prezenţa lor la Dumbrava. 

Când a auzit că e chemat, Niţă a căzut în 
genunchi generalului: 

— Să nu mă lăsaţi, domnule general, să 
nu mă lăsaţi. Vor să mă ia dela dv., vor să 
mă ia. 

Bietul Niţă avea presimţire. Plângea de 
parcă îşi vedea stăpânul ultima oară. 


Tigrii - 211 


_ Ce să mă fac eu pe lume fără dv. ? 
Cum să vă las eu? Eu vreau să mor, dom- 
nule general, vreau să mor lângă dumnea- 
voastră. 

Scena era într'adevăr mişcătoare. Câtă 
delicateţe în sufletele astea anonime. Dar 
parcă pe flori le cheamă Bonaparte, Newton, 
Cromwell! 'Tot fiinţe anonime sunt şi ele... 
Dar sunt flori... 

Întâi — tocmai pentru ceea ce se punea la 
cale — Rafailă şi Niţă au trecut pe la sigu- 
ranţă. In casa generalului trebue să fi pus 
ei mâna pe secrete mari. Lipseau anume inele 
din lanţul investigaţiilor. Ei puteau cert să 
le furnizeze. Mai ales lucruri, din noaptea 
de pomină... Ultimele apariţii şi eclipsări 
ale Marelui dispărut... 
 _ Rafailă, la consiliul de război. Să se 
îmbrace imediat. Trece întâi pe la siguranţă |! 

Era prima chemare de acest fel, la: Dum- 
brava. Felul cazon cum o striga colonel Va- 
sile Marin o făcea şi mai impresionantă, 
“Toţi intelectualii au sărit de pe scaune şi 
paturi. Erau strânşi cu toţii la un ceai, 

Şi au văzut întâia oară părul unui om fă- 
cut măciucă. Rafailă era un băiat micuţ, nu 
lipsit de curaj, plin de inimă şi sprinţar: 
însuşi mar fi crezut că o convocare ca asta 
putea să-l mişte într'atât. Şi totuşi, părul 
lui credea altfel. | se urcase într'adevăr mă- 
ciucă şi măciucă i-a rămas şi sub pălărie, 
Măciucă la interogator, măciucă la întoar- 
cere. 

Era întâia oară când se dovedea că părul 
cel puţin ştie să pună'n practică un proverb... 

Seara, toți deţinuţii l-aşteptau în cazemata 


N 


212 “Dragoş Protopopescu 


centrală, să vadă dacă mai are părul măciucă. 

Şi-l avea! 

—-Cum a fost, măi Rafailă, fi-r-ai al... 

— Sst! tăcere!... să-l lăsăm să spuie el... 
nu veniţi toţi cu întrebările. 

— Dă-i drumul, dobitocule, dă-i drumul! 
strigă generalul. : 

__— Să vedeţi, domnule general, a fost lată 
rău... Mari pişicheri... 

— Hai, lasă asta şi spune ce te-a 'ntrebat ? 
Ai spus vre-o prostie ? 

— Eu, da ce-am căpiat 2... Să vedeţi... in- 
tru acolo... la Directorul General, în cabinet, 
avea pluş... şi țigări pe masă... — Ei, ce mai 
faci, dragă Rafailă 7... El! — Şmecher Direc- 
torul general... Ce mai faci ? la loc te rog; 
de când nu ne-am văzut noi?... Eu în viaţa 
meâ nu-l văzusem. El de colo: nu iei:o ţi- 
gară ? (şmecher!)... cu carton ori făr'dă ?... la 
mai bine o havană... ştii că-i vorba să se facă 
Koronas şi la noi... Zic... n'are de cât, dom: 
nule director, lo mândru! 

— Aisic... şi nu spune lo, asta o spun nu- 
mai eu, râde generalul. 

— Şi vino, măi, odată la chestie, se impa- 
cientează Onisifor Crai... 

— Zice el să venim la chestie... O cafea, 
sau schwartz, ce obişnueşti, dragă Rafailă, 
la ora asta ?... Stamatiule, adu şi un cognac... 
Și dă-i cu schwartzul, dă-i cu coniacul, dă-i 
cu Korona că se face şi la noi în ţară, ce să 
spun, domnule General, că ne-a apucat noap- 
tea... 

— Şi numai atâta? 

— Păice să fie? Mi-a şi spus... C'a vrut nu- 


Tigrii 213 


mai să mă cunoască... să ia contact cu mine... 
Că auzise mult vorbindu-se de mine... 

— Cute'n... şi spune odată cum a fost! 

Lumea începe să creadă că Rafailă face pe 
prostul... că s'a lăsat dus de Directorul ge- 
neral şi a făcut destăinuiri pe care acum le 
ocoleşte... 

— Spune ce te-a'ntrebat de mine, de Cor- 
neliu, de Gardă... 

— Adică, domnule, să fie un trădător ? 
îşi spun băieţii prin colţuri. 

— Dacă nu m'a'ntrebat nimic ? 

— Cum nimic? 

— Bine, aşa m'a întrebat el... dar totul erau 
țigările... să fi văzut ce tabachere... — Mai 
ia una, Rafailă, ori vrei încă o havană 7... 
Da eu, zici că m'am atins... doar fumam tac- 
ticos şi pac! pac! i-aruncam fumun nas... 

— | sfidai! 

— Il fsidam! Exact!... 

— Ficr.ai al... Spune, mă, că te omor, n'auzi id 
Te-o fi tras de limbă! “Tu, dobitoc, ai 
Că 

— Eu, domnule general? Nu mă ştiţi? O 
viață'ntreagă 1... Da să vedeţi cum m'a luat le 
Zice... mare om şi generalul... mare caracter... 
Şi muieratic... Ce mai face el, mai trăieşte 
cu fata aceea ?... Parcă a dispărut... ce adresă 
are 7... — Vorbitor, Dumbrava, în fiecare zi în 

at la domnul general... zic lo! Dat dracu- 
ui |... Da, zice el: — Domnule, am văzut eu o 
altă femeie odată la general... Domnule, una 
frumoasă... ptiu, cum o chema, domnule... A, 
zic lo, madam Gavrilescu, una "naltă şi slă- 
buţă... păi aia era ruda Căpitanului... Rudă ?... 
Dal! 6 vară a lui, la care chiar sta une- 


214 Dragoş Protopopescu 


ori... A, zice el, sta? Da! zic lo, a stat 
până în ziua dispariţiei... 

— Ai spus tu asta? Fi-r-ai al... Cin'te-a 
pus, măi? Nu vezi că voia să te tragă de 
limbă... ? E, 

— A, o doamnă care sta pe Izvor, zice el... 
lo, nu, pe Uranus... Şi nu ştii numărul? Mai 
ia o ţigare, El! lo: numărul precis nu-l 
ştiu, dar pot să merg cu cineva... că cunosc 
casa... şi-am fost cu un bileţel chiar în noap- 
tea... 

— Ei, sa sfârşit! Netotul a spus tot. Ne-a 
trădat |... se perpelesc legionarii... 

— Şi-mi dă un agent... cheamă o limuzină... 
Domnule, un Buik! Şi mergem în Uranus. 

— Păi aici am mai fost, strigă plictisit 
agentul. 

— Păi şi eu ştiam Cai mai fost, zic lo. 
D'aia am şi venit... Crezi dumneata că eram 
eu prost să divulg lucruri pe care eram si- 
gur că nu le ştiţi şi dv.? j 

— Ei, aşa da, Rafailă! 

— Bravo, Rafailă... eşti băiat deştept... 

— Domnule general, ştii cum i-am făcut? 
Harcea-parcea, lol Aşa i-am dus! Ce ştiau 
ei, spuneam şi eu... Nu-mi mai da unul o ţi- 
gare!... La urmă mi-au tras o'njurătură şi 
mi-au spus-o curat: Să ştii că'n puşcărie-ţi pu- 
trezesc oasele. Păi, zic lo, e ceea ce vreau şi 
Jo, domnule Director General! lo nu ştiu că 
toată cazna dv. e să mă despărțiți de gene- 
ral, lo? Da nu v'aţi găsit omul, eu stau şi 
mor lângă general, lo am o misiune pentru 
neam şi ţară, lol... 

— Bravo, dobitocule! conchide generalul, 

Vine rândul lui Niţă. 


Tigrii 215 


— Da tu, Niţă, ce brânză mi-ai făcut? 
Copii, ascultați, că ăsta-i mai interesant. 

— Eu, domnule General, m'am dus... 

— Foarte bine, până acum e splendid! 

— Şi zice el: o ţigare, cu carton ori făr'dă ? 
Da eu zic, ştiu, mi-a spus Rafailă. Zice el: 
da nu ştiu de unde mi-e figura ta cunoscută... 
jur că ne-am întâlnit undeva... Da eu zic, 
domnule comisar... 

— Ce comisar, mă, că-i dit-ai director ge- 
neral... 

— „domnule polițai, am fost băiat-ajutor 
la bodega Dragomir şi veneaţi acolo în fiecare 
zi la aperitiv... — Dragomir... aperitiv... mă mi- 
ram eu... zice el, şi-şi aduce aminte şi-a oftat: 
ei, vremuri, zice el, altceva era pe-atunci |... 
nu-i vorbă şi acum, bodegile merg cel mai 
bine'n capitală... Leafă bună, mâncare pe să- 
turate... lume bună... femei frumoase... şi faci 
ce vrei, domnule, faci ce vrei... pe când la 
stăpân... de, oricât ar fi omul de bun, te mai 
înjură... te mai cârpeşte... Da eu zic, pe mine 
domnul general nu mănjură şi nu mă câr- 
peşte niciodată... 

— Bravo, mă, aşa şi pe dincolo... ascultați 
copii, că ăsta-i şi mai prost! 

— „Zice el: a, n'am vrut să zic... nu zic,: 
da spun... că orişicât altfel e la stat... vii di- 
mineaţa la zece, la unsprezece ceri o cafea, 
ţigăruşă... şi la unu te duci acasă... încet, fru- 
muşel, pe calea Victoriei... Uite aici, la noi... 
nu zic, da spun... că avem nişte posturi... eu 
să fiu în locul tău aş da-o dracului de poli- 
tică şi m'aş pune aici la adăpost... ceva... un 
intendent... uşier... ce adică, nu mai sunt 
posturi pe lumea asta ?... Da eu zic, domnule 


216 Dragoş Protopopescu 


comisar... poliţai... mersi... eu înţeleg ce vreţi 
să spuneţi... da eu de domnul General nu mă 
despart nici mort... 

— Aha! 

— Da el de colo, nu, dragă Niţă, că n'am 
vrut să te ofinsez... Şi se'nvârtea prin odaie 
şi asuda... Şi-a mai încercat să mă cunrupă 
C'o ţigare, da n'a mers! 

— Şi ce-ai spus tu în concluzie? 

— Am spus că eu vreau să mă'ntorc la 
Dumbrava, să mor lângă domnul general... 
că el seara... ca omul bătrân... del... şi dacă 
nu sunt eu cine-o să-l pună pe scaun... Da 
el a spus: Rafailă... Da eu am spus: Pardon, 
Rafailă nu s'amestecă în treburile mele, el e 
cu ridicarea pensiei şi cu seglitariatul!! 

— Bravo, Niţă |... V'am spuseu, copii, că's 
două caracteruri ? Vin'la mine, Niţă, hai pu- 
ţin pe scaun, că m'am aia de frică... şi p'ormă 
să-ţi povestesc mai departe din Napoleon... 
Unde rămăsesem ? 

— La sfânta Elena, domnule general... 

— Şi ce-am spus eu că e Sfânta Elena? 

— Nevasta lu'mpăratu Constantin, dom- 
nule general... 


* 
+ * 


Comedia începuse bine... Dar avea să urce. 
Următorul chemat la Siguranţă a fost Gene: 
ralul în persoană: 

— Ei, aşaii c'aţi buclarisit-o 7... V'am spus 
eu că sunteți nişte tâmpiţi! Spuneţi şi lui 
Baialdi... Dracu. l-a pus să mă aresteze? 
Cum mă? eu general Vivi Brancovan, Mi: 
hai Viteazul, Legiunea de onoare, eu la puş- 


Tigrii 247: 


cărie, măi ? Trimes în faţa Consiliului de Răz- 
boi? Să mă condamne generalii mei? lo? Io. 
ştiu, lo, că acum daţi din colţ să mă scoateţi, 
da eu stau şi vă aşa şi pe dincolo la toţi... 

— Domnule general, dacă depindea de noi... 

— Ştiu, copile, dar — vorba aia — ştiţi ce 
sunt eu acum? Sunt o sfoară. Şi'voi ştiţi 
ce sunteţi, măi? Voi, vorba vine lu. VOl pe 
lângă bum, pe lângă bum! vreau să spun 
Guvernul ! Guvernul e grecul care anghiţit 
sfoara, măi, şi nu ştie bietul pe unde s'0, 

scoată |... 
E * 

* * 

Şi comedia urca înainte. 

— Ştefan Anastaz şi Cobuzan, mâine la: 
Siguranţă şi apoi la Consiliul de Război! 

Cei doi se uită unul la altul: 

— Adică dece numai noi amândoi ? 

A doua zi dis de dimineaţă toată lumea 
se scoală şi petrece până la poartă pe Ana. 
staz, cu toate onorurile. e tukat complet: 
în negru, cu giubea, Fănică Anastaz nu pare 
el, ci umbra lui. 

— Ştefan Anastaz, eşti acuzat pentru tra- 
fic nepermis de dinamită | 

— Îmi pare bine, nu ştiam... 

Nu râde c'ai să plângi... In seara zilei. 
de 28 Decemvrie ai fost descoperit neras, 
în trenul de Aiud, cu un butoi de spirt... 

— La subsuoară... 

_ Nu râde... În vagon! Unde.l duceai? 

_— Il duceam, domnule director general, la. 
o nuntă... 

_ Ca sarunci în aer mirele şi mireasa ? 
la seama că te prinzi... 


218 Dragoş Protopopescu 


— Ca să-i aştern, dimpotrivă, la pat... 

— Expune clar şi scurt stratagema ! 

— Uite cum e cu stratagema, domnule di- 
rector general, Eu toată viaţa mea m'am dus 
la nunţi şi la botezuri... Cred că sunt singu- 
rul om din ţară care n'am scăpat un botez!... 
Cu treizeci de ani să fi fost eu mai tânăr, 
şi aş fi fost — vă jur — şi la botezul dum- 
neavoastră.... La al meu. nu! Nu s'ar putea. 
Dar eu, vorba aia, nu mă duc la nimeni cu 
mâna goală... A 

— Da, şi de data asta te-ai dus cu spirt 
denaturat | 

— Spirtul era vin, domnule Director ge- 
neral. 

— Ce vin, ce vin, de unde? 

— Dela surorile 'Terente, domnule Direc- 
tor general! - 
— Surorile Terente ?... rămâne deodată pe 
gânduri... Ai dumneata legături cu surorile 

“Jerente ? 

— Sunt mamele mele, domnule. director 
general 

— Ma... ? Nu se poate! 

— Şi eu cred că nu. Dar parcă trebue 
să-mi fie mame, ca să... Eu oricând vreau, 
un butoi, două, s'a făcut! 

— Un butoi, două ? Păi atunci... poate că... 

— Mă rog, oricând la dispoziţie... Gata 
“ori când, cum spune Căpitanul. 

— Măi, să ştiţi caveţi un om, nu glumă)... 
Şi crezi că se va putea pe curând? C'am o 
poftă, măi, de cotnar... 6 țigare ? 

— Mersi, mi-a spus Niţă. 

— „de o lună de când n'am mai băut cot- 
mar... da ştii colea... Una-i Terente! 


Tigrii 1 29 


— Două! Două-s Terente, două surori ! 

— Şi nu vor să vândă nici moarte... 

— Una din ele, a treia, chiar a murit din 
pricina asta... 

_ Da i-ascultă, măi, de ce eşti tu impru- 
dent, dragă Anastaze, ce umbli tu în tren 
cu domnul ăsta? 

_— Adineaurea-mi reproşaţi că merg cu 
butoaie... 

— Bine, butoaie mai înţeleg, dar tu nu ştii 
cine-i domnul Cobuzan ? 

— Eu ştiu că-i asistent universitar... 

— Exacţi.. Şi ştii la ce? 

— La fizico-chimice... 

— Ei, fizico-chimice, spirt denaturat, nu 
-vezi tu nimic 7... 

_ Mă iertaţi, să-mi pun ochelarii... 

_ Cum te-ai lăsat tu,om de treabă cu re- 
laţii în lumea bună, sedus de un om ca dom- 
'nul Cobuzan? Atras- de el în cursă şi con- 
“Vvins de chimistul care doarme în orice asis- 
tent la fizico-chimice, să fabricaţi amândoi, 
după o formulă a lui proprie şi inventată 
„de el... 

— 'Vorbiţi foarte gramatical... 

_— Un nou gen de dinamită... 

— Care dinamită ? 

— „„„pentru aruncarea statului în sus?... 

— Care sus, domnule director general 

— Uite, domnule, aici formula, ce-mi baţi 
capu? Am pus mâna pe ea; Te rog citeşte! 

Ştefan  Anastaz chiar îşi pune de data 
aceasta ochelarii; îşi aruncă ochii. Atâta 
„chimie ştia şi el: 

_ Păi asta, domnule Director general, e 
formula hidrogenului sulfurat... N'aţi citit pe 
Brăiliţeanu ? 


220 Dragoş Protopopescu 


— Ce să citesc, ce să citesc! Am găsit-o: 
pe masa generalului ! 
— Și atunci mai aveţi îndoială ?,.. 


+ 
* * 


Văzând că pe niciun ton nu izbuteşte cu 
legionarii, Poliţia şi Siguranţa au renunțat. 
să mai audieze ele întâi, Pacienţii erau tre- 
cuţi direct la Consiliul de Război. 

S'a reparat duba, s'au spălat pe jos biuro- 
urile, s'au rezervat câteva săli de aşteptare, 
s'a amenajat bufetul cu vin prost şi sifon; 
şi general Băsescu s'a instalat cu cismele şi 
plutonierul grefier, în fundul coridorului, la 

reapta, sala B. - 

Dis-de-dimineaţă, duba pleca cu câte 12—14. 
deţinuţi păziţi de jandarmi cu arma la baio- 
netă. 

„Câmpul se aşternea de-a-binelea a primă- 
vară... Vorbea cu ciorile şi vrăbiile, aşa de 
ocupate că parcă dereticau când sburau. 

Pe şosea, oameni cu cobiliţe, femei cu co- 
şuri şi fotele uşor ridicate... 

lată biserica din sat pe care n'o mai vă- 
zuse băieţii de luni de zile... crâşma lui Ni- 
colae Fătu... Briciul lui Cuza... Bere Luther... 

— Uite, dragă, au vopsit firma! 

— Cine, cuziştii ? 

— Cuziştii nu, frizeria | 

— Ba şi ei, răspunde unul mai fanatic. Se: 
numeşte acum La briciul lui Iamandi ! 

—, Şi adevărat că mult se mai bărbiereşte 
cretinul în Cameră... 

— Viu felicitat de naţionaliştii încă rămaşi 
în vieaţă... 


Tigrii 221 


— Monser, nu aprob, nu dezaprob, dar 
constat |... 

— Ei, tacă-vă gura, nu-i voie! 

— Ce naiba, bre, şi jandarmuii cuzist? 


Mulţi adepţi! 


Ştefan Vodă al Moldovei 
Fost-a pe la noi prin munți, 
Și-a găsit în codrii noştri 
Șoimi viteji războinici crunți... 

Au ieşit din sat, intrau de fapt în Bukara... 
Cimitirul ovreesc... ferma... Crematoriul... 

Legionarii revăd plecarea lor de acum patru 
luni la Dumbrava... Locurile acestea aşa de 
vitregi şi streine atunci, au căpătat o boare 
familială... O patină de intimitate... Parcă 
pentru ei chiar s'au îmbrăcat discret în ver- 
deaţă... La fel tramvaiele, care stau şeapte, 
opt, la capătul staţiei, parcă să-i primească... 

Străzile, curţile, au o atmosferă de post 
mare... Scoarţe pe gard, rufe pe frânghie, fe- 
mei cu ştevie şi alior... 

Vai, ducă n'ar fi cel puţin femeile |... Cine 
le pune să se ducă la birou! Să aştepte 
tramvaiul, să treacă strada, ridicând piciorul... 
Uite una, la o staţie, şi-a scos poşeta şi-şi 
face buzele. Atât mai lipsea... Foarte puţine 
se uită la ei... Foarte puţină lume remarcă 
duba... Şi dacă aruncă o privire, e ca să nu 
vadă nimic, să nu recunoască pe nimeni.». 
L-a uitat într'atât? Peste oraş parcă a trecut 
un deluviu.„. o eră terţiară... Şi alte animale 
au ieşit... fără nicio legătură cu cele dinainte... 

Impresie care doboară, singurătatea asta 
în mijlocul mulțimilor, vitregia asta a aproa- 
pelui-om... Uitarea groaznică... 


222 - Dragoş Protopopescu 


Și iar femei şi iar femei... Dacă ar fi ele 
mai apropiate |... Legionarii fac ochi mari la 
ele pe fereastră.!... Ele aruncă luciri reci de 
ochi... netede... egale, ce alunecă pe faţa lor 
aprinsă, ca pe suprafața unui geam... Se 
opresc chiar, aceste priviri, în geamul dubei... 

Şi primăvară... iar primăvară]... Aerul e ca 
un culcuş... te simţi în el ca într'o respirare 
a pământului... 

Străzi întortochiate duc duba după colţuri 
şi locuri virane... Unele din ele aduc cu lo- 
curile copilăriei... Atât mai poate pătrunde 
în suflet, din tot ce pare un imens trecut 
înmormântat... Restul, de o desăvârşită nou- 
tate... Mai ales casele şi străzile binecu- 
noscute... 

— lată, aci stă avocat Mora, spune un 
deţinut... i 

— Cel dela Universul ? 

— Care Mora? Care Universul... Ciudat că 
oamenii mai pot vorbi... şi spune lucruri atât 
de stranii... 

— Uite şi o cafenea! 

Ce rost are pe lume o cafenea? De ce să 
se numească aşa şi nu altfel ?... Jocurile 
acestea de cuvinte ale omului... nomenclaturi 
nesăbuite pentru lucruri inexistente, ficțiuni... 

Lumea, un imens joc de cuburi... 

lată hardughia aceasta care se profilează 
pe un fund EA maidan, (unii zic bulevard)... 
Copiii spun că e Consiliul de Război... fiindcă 
aşa stă scris pe cub, în poze colorate... că 
acolo s'ar judeca... şi-ar fi oameni... 

Duba s'a oprit. Câteva strigăte, comenzi, 
arme la umeri... bătăi de pinteni şi catarame... 

Pe o scară mare de lemn, în spirală, toată 


Tigrii 223. 


lumea urcă sus... Lemnul scârţâie... tereben- 
tina miroase... sau viceversa... e atât nevero- 
simil în toate asteal... Uite, în odaia aceea, 
bufetul... Scrie sus... Un deţinut citeşte din. 
greşeală: Bugetul... Şi dacă? Ar putea fi 
şi asta... Ce mie bufet, ce mi-e buget, în: 
condiţiile de faţă !... 

Un coridor ce nu se mai sfârşeşte... ba da... 
dovadă că au intrat într'o sală mare şi ne- 
omenoasă... bănci de o răceală cum în nici- 
un internat nu sa mai pomenit... o sobă de: 
teracotă... o catedră... Sala de judecată... 

Un ceas de aşteptare pare un veac... Parcă. 
au şi fost condamnaţi... Un cataclism în orice: 
caz are aerul că vrea să cadă peste toţi... 
Momentan e numai colonel Hotinceanu... 

Statura voinică, ochii calzi, voce de o de- 
săvârşită omenie... A 'nnebunit ? Ce caută un 
om aici ?... 

Domnul Eulampe se apropie, se atinge 
uşor cu umărul de el... Da, da, e un om în 
carne şi oase... şi-i şi mai om dacă-l auzi 
dând explicaţii, făcând apelul liniştit, cu glas 

„ce familiarizează orice nume — şi mai ales: 
dacă vezi că are un cap patetic, uşor încă- 
runţit şi nu se poate spune ce simpatie as- 
cunsă pentru toată omenirea asta adusă acolo,. 
Dumnezeu ştie de ce... 

Apelul făcut, prima serie e dusă acasă şi 
alta în loc... 

Toată ziua e luată numai în aceste pre- 
zentări... Odată prezenţa tuturor. verificată, 
împărțirea pe echipe şi fixarea zilelor... 

Cea dintâi adusă e echipa lui Vivi Bran- 
covan... Cel dintâi audiat de general Băsescu,. 
e generalul războiului celui mare... 


'224 Dragoş Protopopescu 


— Măi, Băsescule, măi, nu erai tu la regi- 
mentul 3 de căi ferate ?... Nu ne-am întâlnit 
noi? Bun, acuma ştiu şi eu cine-i dobitocul 
care ne instrueşte... Tot auzeam pe alţii şi 
nu-mi venea să cred... A, Mihăilă, tu eşti 
ajutorul lui... tu eşti altceva, tu eşti băiat 
deştept... vezi să n'o facă ăsta boacănă... 

— Eu voiu fi imparţial... la mine, să ştii, 
guvern, chestii, nu merge... face general Bă- 
sescu un cap de bufniţă plină de secrete... 

— Bine, tu eşti ca Judecător, o plăcere!... 
Am auzit că a'nceput lumea să ia trenul de 
plăcere să te vadă... ca pe un peisaj, ca pe 
o vacă din Tirol... 

Cu astfel. de oameni nu se poate sta de 
vorbă... Generalul instructor pune inculpa- 
tului câteva întrebări anodine, a esta răs- 
punde la fel — plus că el e vinovat de „toată 
dănănaia“ şi numai el trebue tras la răspun- 
dere... N'a vrut să stea jos nicio clipă... Sa- 
lută milităreşte şi pleacă cu o'njurătură... 

După general, profesorul... Foarte agresiv... 

— Ce-aveţi de declarat ?... | 

— Eu, nimic, poate dumneata, domnule 
general... 

— Ce-i cu Dertil?... 

— Dertil... o rudă a mea... dela Viena... 

— Parcă era dela Aiud... 

Profesorul povesteşte tot ce-a declarat el 
la Aiud, în campanie electorală... 

Generalul ascultă cu un cap rotund, de 
surdo-mut; din tot ce spune profesorul în- 
ţelege că Dertil e tot de fel din Aiud... 

Cu Inginer Virgil lon — cu toate că om 
bun — au mai mult de furcă... Cu prilejul 
arestării i sau smuls sub ameninţare declaraţii 


Tigrii 225 


care se vor acum exploatate împotriva miş- 
cării. E chemat spre confruntare şi procuro- 
rul dela Ploeşti... O afacere murdară, pe care 
o refuză scrisul... Cu laşităţi neînchipuite din 
partea autorităţii constituite, înalţi funcţio- 
nari dovediţi sperjuri, acte false... 

Şi aşa se perindă, sub autoritatea unui 
general opac, toată gama de turpitudine ofi- 
cială exercitată asupra unor suflete... Com- 
ploturi imaginare se desbat pe bază de pro- 
cese-verbale dresate la un pahar de vin; 
falsuri în acte publice; puse la contribuție... 
piese ridicole discutate cu gravitatea conci- 
liului din Niceea. 

Cel mai inteligent e prin urmare Vladimir 
de Blondor; vine cu o declaraţie scrisă. De- 
clară că mare nimic altceva de spus. General 
Băsescu vrea să-l întrebe, să-l descoasă. E], 
nu, a scris declaraţia şi vrea s'o citească. 

Il se dă voie. E aceeaşi declaraţie pe care 
o citise şi căpitanului instructor acum o'lună, 
la Dumbrava. Acesta rămăsese uluit, l-a rugat 
s'o modifice şi să i-o dea a doua zi. A doua 
zi, Blondor venea cu declaraţia intactă. A 
treia zi, Fonfoniu în persoană venea, întâia 
şi ultima oară, la Dumbrava. Ca procuror 
general şi vechi cunoscut, îl implora să re-. 
nunţe la aşa declaraţie, altfel va trebui ţinut 
încă multă vreme... Blondor, nici mort. 

Acum scotea tacticos din buzunarul dinăun- 
tru al hainei declaraţia scrisă pe hârtie de 
petiţii şi tacticos o desfăcea, în picioare, ca 
la o conferinţă... 

Dela primele cuvinte generalul sare în 
sus. 

— E nemaipomenit|... 


VOL. 11 — ed. WI a 15 


226 Dragoş Protopopescu 


— Biblia, domnule general, nu-s decât pa- 
saje din Biblie... 

." Şedinţa se suspendă, Generalul trece în 
odaia de alături cu maior Mihailă. 

"Se dă ordin ca Blondor să fie trimes 
imediat înapoi, la Dumbrava. . 

— Am găsit mijlocul, dragii mei, să rămâ- 
nem aici pe viaţă. Copiaţi cu toţii declaraţia 
mea. li pune pe foc. N'are unul curajul s'o 
asculte până la sfârşit, sau să ia act cât de 
puţin de ea. j 

Dar cel mai caraghios e tot Alessandrescu. 

Când aude că e pus pe listă pentrua 
doua zi, se roşeşte şi la glas. 

— Ce mă cheamă? Ce legături am eu cu 
Crucea de Oțel? M'au adus aci printr'o ex- 
crocherie de jidan şi mai vor so ia şin se- 
rios? Mârlanii! Şi dacă n'aş fi prieten şi 
tovarăş de vânătoare cu general lon Mihail 
„— Ce-amesteci dumneata pe general, cu 
ale d-tale, — îl necăjesc băieţii... | 

— Cum, ce-amestec ? *. 

— Păi, da, eşti membru activ al Gărzii, 
trebue să tragi consecinţele... Aicea nu-i pe 
prietenie şi vânătoare... 

— Membru al... poftim!... Dar nu vam 
spus, neiculiţă, că nici habar n'am ? 

— Cum nici habar n'ai când singur spui 
că ai luat odată masa... 

— Ei, da, cu un membru al Gărzii... fără 
să ştiu măcar că era... 

— Ei, ei, cine-i vinovat?.. Altă dată să 
deschizi ochii... 
_— Da nu vam spus, neiculiţă, că-i răzbu- 
narea jidanului? Am avut un proces cu el... 

— Ei să vezi că acum o să ceară şi revi- 


Tigrii 227 


zuirea procesului... sigur... aflarea d-tale 
aici, în complot... 

— Care complot ?... | 

— Ei, parcă noi stăm aci de-a-surda... Zic, 
aflarea d-tale în complot deschide noui per- 
spective instrucției... Şi-apoi ce mai alabala, 
nene lonică, ai fost d-ta amestecat cu Echipa 
Morţii ori nu? 

_ Eu?.. Ei nu, vă rog, — face el feţe-feţe 
— asta nici în glumă... că pe urmă, ştii, umblă 
svonul şi... destul am eu cu soția... 

— Ei, vezi? Singur mărturiseşti că soţia 
e revoltată... a 
— Da, fiindcă am avut la mine la moşie 
pe lon, ca intendent... dar ce? ştiam eu că 
el e frate cu... 

— Ei, nu ştiail... Iţi spun, legăturile d-tale 
cu Echipa Morţii sunt afară de orice îndoială... 

Şi asttel, între soția lui — de care avea o 
frică de moarte —şi Echipa Morţii — tot un 
fel de soţie,—bietul nenea lonică se părpălea. 

Băieţii observau, şi la un semn începeau 
odată tare imnul Echipa Morţii. 

Nenea lonică îşi punea degetele în urechi 
şi fugea afară, nu cumva să intre cineva şi 
să creadă că şi ela cântat—ori a auzit „năcar! 

A doua zi, toţi legionarii sunt gata înaintea 
lui. Mişună prin curte, îşi şoptesc. E un. 
complot! 

Când lonică Alessandrescu iese din caze- 
mată, dela pragul ei şi până la poarta cea 
mare trebue să treacă printre două rânduri 
de legionari, în poziţia de onor cu mâna ri- 
dicată în salut roman. 

Alessandrescu simte că-i roşesc şi ochelarii... 


[a 


Şi-i potriveşte... Nu ştia cum să nu vadă... 


228 Dragoş Protopopescu 


cum să treacă mai repede. Işi face curaj, şi 
o ia dintr'odată la goană, pe sub zecile de 
braţe ridicate... 

— Lua-var naiba de descreeraţi... ce-am 
ajuns eul scuipă el în gând... | 

Dar degeaba crede ca scăpat. Până să 
ajungă la poartă, din pieptul tuturor izbuc- 
neşte în cor voinicesc, imnul Echipa Morţii. 
In cinstea lui! 

Alessandrescu se 'ia de cap, o sbugheşte 
pe poartă ca urmat de un potop de trăznete... 

La instrucţie e urmărit de scena asta. De- 
sigur s'a aflat la Consiliul de Război... or să 
spună toţi că e cel mai aprig membru al 
Gărzii. S'a mai văzut? Până la poartă în- 
soţit cu imnul cel mai grozav al mişcării! 

“Consiliul, dimpotrivă, nu-i dă nicio impor- 
tanţă... Cel "alle ar râde de el, ca şi legio- 
narii. Insul face şi acolo feţe-feţe, transpiră 
dincolo de orice bunăvoință a batistei şi 
spune de mai multe ori povestea cu jidanul... 

Norocul lui face ca la Consiliul de Război 
să se afle într'o mică inspecţie şi General 
Comandant Mihai lon, prietenul, tovarăşul 
de vânătoare. Cere o audienţă, i se acordă, 
explică farsa care i sa jucat. Generalul e 
convins. Ordonă să fie pus în libertate. 

Ionică Alessandrescu încetează dintr'odată 
să roşească. E palid de bucurie. La ieşirea 
din cabinetul generalului îşi vede pe coridor 
soţia cu copilul, aşteptând rezultatul. Se vede 
că Doamna e foc pe el: auzi d-ta, om bătrân 
la puşcărie | 

Sa bărbatul ei e acum alt om. Alessan- 
drescu are chiar timp de glume... Şi de ce 
nu, mă rog? Nu-i liber? - 


Tigrii 229 


Când ajunge în dreptul soției, ia o poziţie 
de defilare, ridică. bărbăteşte braţul în salut 
legionar şi strigă cu nemaipomenită sfidare 
în glas: 

— Sănătate, madam. 

De data asta e Madam Alessandrescu cea 
care roşeşte până şi la glesne. 

Seara, Alessandrescu îşi face bagajul. O 
mulţime de lume a venit în Cazemata cen- 
trală să-l vadă punându-și peria de dinţi în 
hârtie de jurnal şi fiecare lucru la fel, sepa- 
rai, ca pentru un lung voiaj. Printre lucruri, 
un baton de ciocolată. Nu-l dă nimănui. 1 
înfăşoară şi pe el în jurnal; îl fixează bine 
în buzunarul valizei... 

— Dragă domnule Fănică, eşti bun mata 
să vezi, a mai rămas ceva din caşcavalul 
acela adus de mine? Şi cozonacul acela, dacă 
eşti bun... 

Două bucăţi infime au rămas... Alessan- 
drescu le ia şi înfăşură bine... le aşeză în 
alt colţ adăpostit al valizei. 

Atâta meschinerie nu sa mai văzut. Le- 
gionarii asistă ca la un mare spectacol. 

Un soldat aduce trei sticle de bere. 

— A, au venit? Pune-le colea, mârlane ! 
Adu şi un pahar! 

Câţiva tineri se dau pe lângă el. Nu sa 
mai băut de mult la Dumbrava, — cel puţin 
în cazemata lor. A fost criză mare. Fru.- 
moasă, în fond, atenţia acestui om de a cin- 
sti un pabar cu foştii lui tovarăşi de scân- 
duri. Or mai veni şi altele, — de s'or pu- 
țea trece. Dar şi cu trei sticle de bere poţi 
cinsti ceva. 

Alessandrescu dă primul pahar pe gât: 


230 Dragoş Protopopescu . 


— Dragă, nicio băutură ca berea. Şampa- 
nie, vin, mofturil... Berea! Nimic mai ră- 
coritor...  Nevastă-mea... 

Intr'o clipă, prima sticlă de bere a şi alu- 
necat pe gâtul preopinentului. 

Ei, îşi spun băieţii, era omul grăbit... A 
uitat că mai e şi cineva în preajmă. 

Se şi vede după iuţeala cu care începe 
să-şi strângă şi împacheteze patul. 

Desfundă a doua stică. 

— Noi, vânătorii, ne prăpădim după orice, 
dar mai ales după bere! Domnule, ştii ce e 
berea după o alergătură prin hăţişuri ? Mâr- 
lanii să bea şampanie şi vin, parveniţii, noi, 
intelectualii, bem bere! 

Un pahar întreg curge ca pe o pâlnie. Al 
doilea, la fel. rasă şi a doua sticlă e 
dată gata. 

Gata e şi bagajul. De o parte două valize 
şi un geamantan; de alta, salteaua de lână 
şi pernele făcute sul şi legate cobză de doi 
soldaţi. 

Alessandrescu pune a treia sticlă de bere 

pe masă. El însuşi ia loc; se şterge de obo- 
seală. 
__— Domnule, şi ce căldură... Abia aştept 
să mă răcoresc. O fi venit maşina? Numii 
să nu-mi vie'n ea şi nevasta... Să vă spun 
cu, dragii mei, speranţa e tot. la bere... 

Îşi toarnă din a treia sticlă... 

Băieţii se uită... Mai sunt în ea cel mult. 
trei pahare... Pe cine:o cădea norocul... 

— Ei, dragii mei, n'aveţi ideie ce bine mi-a 
părut să petrec între voi zilele cele mai fru- 
moase ale vieţii mele. Cum ies de-aci, o şterg 
în Elveţia... Ce, domnule, cu măgarii ăştia ? 


i 231 


Te poţi aştepta la orice... În definitiv, bani 
am, ocupaţie strictă n'am, da'n schimb-am 
nevastă! Ce-am eu, domnule, să mai stau în 
ţara românească? Plec singur. 

“E tare necăjit. Trebue să mai bea şi al 
doilea pahar... 

De necaz uită şi îl bea şi pe al treilea. 

— Ei, băieţi, noroc şi sănătate... toate cele 
bune... Hai, mârlanilor! 

Al patrulea pahar s'a dus şi el. 

Urmat de bagaj şi de cei doi soldaţi, In- 
gara Alessandrescu pleacă în tăcerea zâm- 
itoare a celor din jur. 


XVIII 


Echipa lui Moţa, cu Clime, Banea, lasin- 
ski, Gârneaţă, Hristache Solomon, părintele 
Joia — grav bolnav la vremea asta — şi 
alţii, abia au chemat-o la instrucţie şi au şi 
trimis-o înapoi acasă. Nicio declaraţie, a ni- 
ciunuia, nu se putea înregistra. 

_ Dacă ne faceţi dificultăţi, ele se vor Tăz- 
buna. Nu mai ieşiţi dela Dumbrava cât lumea! 

— Asta vrem şi noi, domnule general... | 

— Bine, dar noi vrem altfel... statul chel- 
tuieşte cu dv... 

— Mulţumim statului pentru amabilitate. 

+ 
pi 

In sfârşit, echipa lui Onisifor Crai. : În 
dubă iau loc după el, domnul Eulampe Si- 
bică, Mişu Beroniade, Jean-Marie, fraţii 
Banea, Dordea alt sibian, Beza. 


232 Dragoş Protopopescu 


Fraţii Banea şi Dordea sunt nişte copii. 
Se uită tot timpul radios la ceilalţi; cu sor- 
cova dacă ar merge, n'ar fi mai fericiţi. 

Onisifor e în formă. Fierbe ca marmita. 
lui Papin.. De când aşteaptă el să dea ochi 
cu un judecător! Interogarea lui se tran- 
sformă repede într'un rechizitoriu. 

— Ce mă ţineţi aşa, domnule general, ce-i 
porcăria asta? 

— Cum, cum? 

— Pe mine mă învaţă copiii în şcoli, poe- 
ziile mele le recită o lume întreagă, şi dum- 
- neavoastră nu-mi daţi voie să citesc o carte, 
să scriu un rând? Cu cine credeţi că aveţi 
a face? Nu credeţi că o să vă vie rândul 
odată să fiţi traşi la răspundere? Veţi avea 
atunci — să ştiţi — a face cu mine! 

— Domnule, dumneata erai gata să faci 
revoluţie! 7 

— Ha-ha-ha! cine vorbeşte! Cine se plânge: 
de revoluţie! Guvernul! Partidul care nu mai 
departe acum două luni ameninţa cu marşul 
Buzăului asupra Capitalei! 120 mii de topoare 
îndreptate asupra Capitalei, şi regisate de un 
vechi maiestru de revoluţie rusă |... 

— Dita zici că scrii? Ce scrii? 

— Pă dracu-l scriu! Dacă nici asta n'o. 
ştii, să'ncercăm să dăm o nouă definiţie anal- 
fabetismului |... 

Generalul face un cap mai surd ca al unui 
surdo-mut... 

— Ce vrei, domnule, d-ta, de sbieri aşa? 

— Pe dracu-l vreau! 

— Asta-i cam greu... Cere ceva mai plau- 
zibil... Uite, bunăoară, să-ţi dăm drumul... 

— Să nu-mi daţi niciun drum... 


Tigrii 233 


— Atunci cam ce? 

— Cărţi să-mi daţi, aţi înţeles? Ce-i por- 
căria asta să nu pot aduce o carte... scrie 
un rând... Mă ţineţi la un loccu o sută de 

nerozi... 

-— Domnii Sibică şi Virgil Ion fac cât o 
sută de nerozi? 

— Ba chiar mai mult! Daţi-mio odaie, să 
fiu singur, să-mi instalez un birou, o biblio- 
tecă... şi stau o viaţă'ntreagă... 

— Bine, domnule... Altceva? 

— Altceva... era să spun una! 

— Bun, iau act... voiu cere să ţi se facă 
favoarea asta... i 

— Şi o oală de noapte să mi-aducă, dom- 
nule general, o oală de noapte, ce-i scandalul 
ăstal... Scufiţă am!... 


* 
* * 


Cu Mişu Beroniade şi Jean-Marie Vauban 
ține ceva mai mult. Primul e discursiv, are 
voluptatea amănuntului... Celălalt a fost prin 
multe buclucuri de campanie electorală... 

Dordea şi fraţii Bănică povestesc în arde- 
leana lor nostimă cazul cu telegrama de ame- 
nințare trimeasă defunctului... 

Intre timp, domnul Eulampe stă cu Beza 
într'o odaie de aşteptare. 

— Ştii, domnule Eulampe, că eu fac şi 
versuri. 

— Nu mai spune, să văd... 

Beza scoate din buzunar nişte foi. Citeşte. 
Versuri cu arhangheli. 

— Frumos... Bine dragă, a trebuit să ajun- 
gem la puşcărie ca să aflăm că eşti poet [re 


234 “Dragoş Protopopescu 


— Eu de d-ta ştiu mai mult, zâmbeşte cu 
intenţie Beza... 

— Nu mai spune! Mă ai atunci la mână!... 

— Nu vreau să spun... sunteţi cochet, dom- 
nule Eulampe... în Vieaja Românească am citit 
versuri frumoase de dta, de când erai la 
Londra... una cu o Englezoaică pe bicicletă... 

— Domnule, îmi plac Englezoaicele până 
şi pe bicicletă... : 

— Pe urmă alta: În casa în care a murit 
Darwin... 

— Dac'ai şti ce plăcere-mi face... 

— Ca murit? — Sunteţi un mare poet... 

— De-acum mă pot şi condamna... 

— Uite, mi-aduc'şi acum aminte de.o strofă 
fox ai Că d-ta ai şi satire. Teribile! 

— Ei? 

— Stai, cum începe ?... Aşal... 


La băi la Mehadia 
Cine avea parale 
Mânca macaroane 
Iar cine n'avea, 
Ședea şi se uita... 


— A, am scris-o odată când eram amore- 
zat, la Mehadia... Remarcă bogăţia de rimă! 
— Mehadia cu macaroane... n'a mai rimat 
nimeni aşa cuvinte... Sau stai, alta, descrip- 
tivă, stai, cum naiba, stai Cam uitat... Al. 


Pe pod lume multă trece 
Pe dedesupt apă rece... 


— A, asta ca peisaj! Natură moartă! 
— Însă nimic nu bate oda aceea... mi se 


Tigrii 235 


pare Oda Voevozilor se chiamă... M'a urmă- 
rit o viață'ntreagă începutul: 


Ştefan, Mihai şi cu Mircea 
Trei biliarde sunt aicea... 


— Eminescian ! 
— .. Şi care termină cu versurile acelea 
dulci, catifelate, melancolice... 


Așa se petrec lucrurile în Europa 

Și chiar în Austria, 

Iar nu ca căpitan Căpităneanu 

Care nici măcar nu mi-a plătit chiria... 


— Modernistă, suprarealistă |... 

Onisifor Crai vine splendid burzuluit... 

— Ce faci mutra asta? Mi-ai auzit şi tu 
versurile ?.,. 

— Ştii că Nae e aicea, Eulampe... (Onisifor 
era singurul care avea curajul să spună Eu- 
lampe ptout court“.) 

— Oare 

— Dacă i-am trimete un cuvânt dulce ?... 

Pe dosul poeziei lui Beza, Onisifor — care 
nu vorbea cu Nae — scrie: Ce mai faci, 
dragă Nae? Ce mai ştii? A3 vrea să vorbim... 

_ Dar cum i-o trimetem? Unde-i odaia lui?... 

— Uite colo? Nu-l vezi? Eleăla! 

De cealaltă parte a curţii interioare, într'o 
odaie la acelaş etaj, se distingea cu greu o 
matahală înaltă mişcându-şi umbra pe pereţi |... 

— Vorbeşte, probabil, cu un comisar re- 
gal... Nu:i aia o uniformă ?... 

— Dar cum i-o dăm? 

— A, ştie Fătul! 


236 Dragoş Protopopescu 


— E aici? | 

— A fost reţinut pentru un supliment de 
instrucţie... I-o trimetem lui, şi el are siste- 
mul lui de comunicare cu Nae... 

Beza se duce, îl găseşte pe Fătu, acesta, în 
cinci minute, printr'o santinelă — fiindcă era 
amicul santinelelor — o trimete lui Nae... 

— Bre, dacă nu i-o dai, primar ti fac. Şi-ţi 
mai pun şi două ventuze uscate! 

Nae răspunde imediat cu o portocală... 

Amanţii îşi spun inima cu ajutorul florilor. 
Nae cu al portocalelor. 

— Domnul Eulampe Sibică! strigă o senti- 
nelă deschizând uşa... 

— Frumos! Domnul Eulampe... Generalul 
începe binel... 

Şi domnul Eulampe iese urmat de sentinelă. 

Intră în sala de instrucţie. Salută. Nu e 
invitat să stea, deci se aşează. 

Generalul îşi reia vechiul lui cap de buf- 
niţă plină de secrete. Domnul Eulampe tu- 
şeşte, roşeşte ca de obiceiu şi seapucă cu 
mâinile de masă ca de singurul prieten la 
ora aceea... 

— Cum te-au arestat? 

— Cum? N'aţi citit Fortul 13? 

— După aparenţă n'aş crede că l-ai scris 
dumneata... 

— Nu pot evita să am o aparenţă respec- 
tabilă... 

Răsturnat dela primele replici, generalul îşi 
drege ochelarii: 

— Cum te cheamă, domnule, pe d-ta? 

— Vă faceţi că nu ştiţi ?... 

— Cum te chiamă, întreb... | 

— Nu cumva m'aţi adus aci fără să ştiţi 
cine sunt... | 


Tigrii 231 


— (Grefierului) Scrie atunci: Eulampe Si- 


Cp 
pai. 
e) 
& 


Domnul Eulampe Sibică! 

Vârsta ? 

Intrebaţi-mi amantele !... 

Pune atunci 25 de ani. 

A fost exact ultima părere... 

„păr blond, statură'naltă... 

De sex masculin, nu uitaţi... 

Eşti dat aici ca element revoluţionar... 
Exact, sunt Român, domnule judecător... 

— Bine, dacă-mi vorbeşti aşa ce crezi cam 
să gândesc? i 

— Să gândiţi? Vai de mine, domnule ge- 
meral, n'am s'o cred niciodată... - 

— (maiorului) Ei, e obraznic... 

— Pardon, sunt Român.:. 

— ţi dau un sfat: să nu fii insolent... 

_ Sfat? Serviţi-vă singur... domnule ge- 
neral. 

— Mai multă politeţe mar strica... 

— Când vreţi sămă duceţi la ocnă? Orice 
aş face duce tot acolo... De ce-aş mai fi po- 
liticos ? 

— Nu se ştie dacă te vom duce la ocnă... 
In orice caz numai după ce te vom judeca... 

— E o satisfacţie! | 

— Şi chiar dacă te vom duce, nu o vom 
face dintr'un sentiment personal... Avem, să 
ştii, domnule Eulampe Sică, toată simpatia... 

— lată singura mea salvare... 

— Chiar dacă ni se va întâmpla să tecon- 
damnăm la zece ani, să ştii că na fost din- 
tr'o pornire personală, ci numai din motive 
politice... O rațiune înaltă... 

— Aşa de înaltă, că mă pot duce pentru 
ea şi la spânzurătoare... 


| 


RL Aa) ul 


238 Dragoş Protopopescu 


— N'avem în ţară... 

— Atunci trebue să renunţ... Şi să mă 
mulțumesc şi cu ocna... 

— Cinci ani ţi-ar ajunge ?... 

— Spune-ţi dv., drept, cât vă convine... 

— Să-ţi spun drept, mie cam atât... 

— Atunci, sa făcut! Deşi, după, veleită- 
ţile mele, domnule general, mă aşteptam să 
mă onoraţi cu de două ori pe atâta... 


* 
* * 


Instrucţia a terminat fără să ducă decât la 
humor... A mai terminat cu ceva: cu scoa- 
terea generalului la pensie... după un vot de 
blam care trebue să-i fi făcut obrazul să-i 
crape de ruşine... 

n moment s'a vorbit de numirea în loca 
generalului Petrovicescu. 

Doi bătrâni — dacă nu e un eufemism — 
au mişcat sufletul [Domnului Eulampe, veşg- 
nicul tânăr în viaţă. 

Profesor Găvănescu, octogenar acum, dar 
care la şaptezeci de ani alerga dela un ca- 
păt la celălalt al ţării ca să depună la un alt 
proces istoric, şi leşina de emoție în sală, de 
emoție pentru marea faptă care se desbătea, 
pentru ca mai târziu să îngenunche în faţa 
tânărului providenţial . şi să primească dela 
el binecuvântarea arhanghelului şi săculețul 
cu pământ din toate unghiurile ţării, — verde 
bătrân cu gene 'stufoase şi voce de copil; şi 
acest general Petrovicescu. 

Ah, Doamne, cum pot pronunța numele 
acesta fără să mă mi pate 

General Petrovicescu e cea mai frumoasă 


Tigrii 239 


figură a justiţiei militare din câte se pot în- 
chipui. Când mintea îţi stă în loc de atâta 
laşitate şi răutate omenească, ultimile ei sfor- 
ţări se fac în preajma unei figuri de magistrat 
englez; şi atunci mintea se odihneşte că l-a 
găsit în persoana unui general... Atunci, în 
închipuire, bărbatul acesta uşor cărunt, cu 
rofilul drept ca şi inima-i, cu faţa clară şi 
Fără o şovăire în trăsături, e desbrăcat de 
uniformă, şi pus la ciorapii lungi şi negri, în 
escarpinii de lac, pantalonii scurţi şi bufanţi, 
jacheta cu mâneca, în dantelă şi jabot; şi vezi 
pe general Petrovicescu, sever ca Istoria, pă- 
şind nu spre harabaua cu numele de Con: 
siliu de Război ci spre acele faimoase Courts 
of Law din cartierul cel mai vechial Londrei. 

General Petrovicescu, îmbrăcat în umană 
înţelepciune, magistrală jovialitate, neclintită 
severitate şi dreptate, nu se poate închipui 
decât furat departe de o ţară de laşi şi de 
şnapani, şi dus în Apus, sub formă de ma- 
gistrat englez. 

Dacă aş fi ministru şi l-aş muta vreodată 
pe General Petrovicescu, ar fi ca Prim Lord 
al Justiţiei Britanice. 

Lord era când trecea pe coridoare, uitân- 
du-se lung după echipele de legionari escor- 
tate, O privire de plumb se oprea în ochii 
lui buni, fiindcă plumb topit simţeai că ar 
fi aruncat pe gâtul judecătorilor care, fără 
niciun fior, fără nicio tresărire de conştiinţă, 
duceau măcelăreşte la abatorul moral mieii 
aceştia ai primăverii naţionale. 

EI protesta în cabinetul său, se înfuria, 
fierbea. 

— Nu se poate! Ne facem de râs! justiţia. 


240 Dragoş Protopopescu. 


militară atunci... “Trebuie să încetăm cu pa- 
rodia asta! 

Pe coridoare şi în stradă mergea un bătrân 
clătinându-se de atâta nedreptate, bolnav de 
„Justiţia lovită drept în inimă cu junghiul 
mârşav al politicei. Şi închipuiţi-vă, tocmai 
lui s'a oferit înlocuirea lui Băsescu. 

Ah, semeţia din cap cu care a refuzat... 
onoarea... 

Ah, degetul cu care i-a avertizat... Privirea 
cu care i-a fulgerat. 

S'a olerit apoi generalului Moruzzi, cava- . 
lerul impecabil. hefuz categoric. 

Apoi generalului Mihai Îgnat, figură de 
severitate romană, om care te împacă cu omul. 

Apoi unor figuri ca general Costandache 
— gentlemanul fin şi tandru ca o femeie —. 
sau general Comănescu, mare craidon, dar 
şi mare caracter. 

Cu toţii au refuzat, rezervându-şi judecata 
poate pentru mai târziu... General Petrovi- 
cescu rămânând Procurorul General al Con- 
siliului de Război, dar spălându-se pe mâini 
de o afacere care începea să se descompună. 

— Aşa m'am spălat şi cu pe mâini, — îi 
spune generalul fi ipescă după ce — concediat 
pentru prea multa incapacitate şi nu de ajuns 
de multă ticăloşie, depunea dosarul la Par- 
'chetul militar, 

— In chipul acesta, îi răspunde Procurorul 
General, vei avea şi d-ta odată mâinile curate... 


*» 
* * 


Cu concedierea generalului-instructor, — 
omul guvernului, în care se sădise atâtea 


4 


Tigrii 241 


speranţe — justiția a intrat în debandadă. 

Un consiliu de miniştri a avut loc la Con- 
siliul de război; ca să se studieze lucrul la 
fața locului, adică la lumina dosarelor. 

Sa văzut ce ridicole sunt toate. Unele 
waveau în ele nimic, absolut nimic. Nici 
măcar o foaie de identitate. Cele mai grave, 
articole scrise sub cenzură şi stare de asediu, 
a căror simplă apariţie sub acest control era 
o absolvire. 

— Nu, ne facem de râs! Trebuesă termi- 
năm odată cu parodia. Să se dea drumul la 
toată lumea, se scoală premierul hotărit. 

Alţii, dimpotrivă: 

— Cum? li facem eroi, şiapoi îi trimetem 
la plimbare ? Am început, trebue să terminăm! 

— Ei bine, cum? 

— Facem o listă de 10—15 condamnaţi; îi 
vârim în proces... alcătuim un juriu pe sprin- 
ceană.„. se va face o judecată de Doamne 
ajută, şi o condamnare după listă... Intre 7 
ani şi muncă silnică... Şi terminăm cu miş- 
carea | 

— Cum termini cum menu! 

— „Intre 7 ani şi muncă silnică pe viaţă... 
Numai căpeteniile... Numai rechinii! Ce ne 
priveşte caracuda ? În chipul acesta terminăm | 
cu mişcarea şi ieşim şi noi cu faţa curată... 

— Bun, atunci ai, frate, să facem lista... 
Dar să nenţelegem odată... Mai lasă unul, 
mai dă altul! Însă în niciun caz, sub 7 ani | 

— Şi nu mai mult decât munca silnică pe 
viaţă |... 

O noaptentreagă. au ars luminile la Con- 
siliul de Război. O noapte'ntreagă sau bătut 
pe condamnări. 


Vol. 11 — Ed. i-a i 16 


242 Dragoş Protopopescu 


— Nu dragă, ăsta-i mai afurisit de cum 
crezi tu... face politică la mine'n judeţ... în- 
tr'un an e prăpăd... să-i dăm 10 ani... până 
prind eu cheag... 

— Dă-i, dragă, înc'un an... dă-i şapte ani... 
că până atunci am judeţul în palmă! 
— Astuia hai să-i dăm numai cinci... cam 
auzit că şi aşa moare... e bolnav de piept... 

— Ei, nu se ştie... tuberculoza-ţi poate face 
festa! Dă-i, domnule, 7 ca la ăilalţi !... ce? să 
contăm noi pe o boală? : 

— Adevărat, dragă, 'de când au ajuns şi 


bolile să fie liberale? 


E 3 
* * 


A doua zi s'a anunţat la Dumbrava oficial 
că instrucţia s'a încheiat. 

Pe deasupra, svonul cu condamoările... fel 
de fel de liste au început că circule. 

Mulţi au început să se pregătească de ple- 
care. 

Ah, şi era o primăvară... Aerul chiuia... 
Un dor de ducă te trimetea nu numai acasă, 
— peste codrii şi izvoare... 

Curtea mişuna de cojoace tinere, haine 
scuturate ca de Paşti, mişcându-se, şopotind, 
făcând planuri... 

Printre ei, Zdrugariu, frumos, în căciula şi 
blana de husar, cu mâinile în buzunar, aştep- 
tând ca la un rendez-vous. 

In cazemata intelectualilor, mai marii legiu- 
nii adunaţi la sfat ca nişte căpetenii din Îngieae 

— Ei, cum facem noi cu statul de mâine... 
Eu sunt un ignorent, exclamă generalul, dar 
am, copii, nişte idei!... 


Tigrii 243 


— Uite că ne eliberează acum, şi trebue 
să le avem gata... 

— Scârţ! exclamă dulce Blondor... 

— 'Tu, Blondore, ieşi afară că faci urit în 
discuţii... 

Achilles se retrage pentr'un moment în cert. 

Când, iată, în plină lliadă, apare, cu gea- 
mantanul în mână şi doi soldaţi cu salteaua 
şi pernele după el, roşu şi desperat, Ionică 
Alessandrescu. 

— Nene lonică, ce cauţi înapoi, nene 
lonică ? . 

— Băieți, mârlanii m'au rearestat!.., 

— Ha-ha, Ha-ha-ha! Ha-ha!... 

Pereţii cazematei se sgudue... 

— Cum se poate ?... Ha-ha-hal.. Te-au... 
Ha-ha, ha!... | 

— S'a dus jidanul meu — adversarul, de! — 
la mârlanul de General Mihai lon şi i-a spus 
că m'am lăudat la toată lumea că el m'a eli- 
berat... de frică... că aş şti despre el nu şiiu 
ce... şi că... cum de mă eliberează pe mine, 
când ştiut e că sunt şeful Echipei Morţii!... 

— Ha-ha-ha!... Dumneata... şef... Ha.ha-ha.!... 

— Că la Dumbrava nu făceam decât să 
cânt imnul Echipa Morţii... 

— Hahaha!... Nemaipomenit!... 

— Şi că şi când am plecat, mi sa cânta 
pe două rânduri... Ce mârlan i-o fi spus, 
domnule, jidanului ?... 

— Hahaha!... Hahaha!... 

Legionarii se strică de râs. Cei mai amu- 
zaţi, Mişu Beroniade şi domnul Eulampe, 
sunt pe uudeva pe sub pat... 

— Cum, nene lonică, tocmai acum, când 
pe noi ne eliberează, râde de jos, de pe ci- 


244 Drapoş Protopopescu 


ment, domnul Eulampe... Eu cred că te-au 
rearestat fiindcă ai băut bere la închisoare... 

— Singur! adaogă Mişu. 

— 'Tocmai acum, când pe noi ne eliberează... 

— Ce eliberează ? Nu eliberează pe ni- 
meni... Ordinele sau contramandat... Nu 
pleacă nimeni din închisoare, le e frică de 
atentate... i 

— Şi n'apucaşi măcar să pleci în Elveţia |... 

— Fiţi siguri că nici voi nu mai plecaţi 
de-aici... 

— Dacă d-tale ţi-a făcut-o mârlanul... 

— Ce-ai zice, nene Ionică, de-o bere? 

— Aici ne putrezesc oasele... 

Pe uşă intră figura râdioasă a colonelului 
Vasile Marin; citeşte de pe o listă: 

— Deţinuţii: domnul Eulampe Sibică, Ni- 
colae Albu, Jean-Marie Vauban, etc. etc, 
să-şi ia bagajele şi să plece. Sunt eliberaţi! 

Râsul încremeneşte pe buze. Tăcere mor- 
mântală,. 

Cmn, vor pleca de aci? Sa sfârşit cu 
închisoarea ? Peste eliberaţi apasă ca o răs- 

undere.„. Ce vor faceacum? La ce au fost 
une toate astea ?. 

Apoi un râu de bucurie interioară... Viaţa 
parcă începe să gâlgâie undeva în ei... De 
cum încep să-şi facă bagajul se simt deodată 
streini de lumea asta în care trăise ca de-a- 
pururi... Au fost cândva aici? Au dormit 
pe patul ăsta? Şi-au târit carcasa pe cimentul 
rece?  Merindele! Uite şi merinde din care 
au gustat... Uite-o pricomigdală... ce cara- 
ghioasă-i singură... într'un colţ de geamantan... 
când a venit ? şi de ce numaidecât o prico- 
migdală la închisoare 1?.... 


Tigrii 245 


Despărţirile, scurte. Ştiau că se vor vedea 
mâine în oraş... Eliberările şi-au dat drumul... 
La poartă, Gica cu Floricica, în al noulea 
cer. 

— Lămpică dragă, Lămpică, eşti liber... 

— Ce vrei, dragă, trebuia s'accept... Pu- 
team refuza ? Spune şi tu... Atâtea stăruinţe... 
Jigneam guvernul. . 

2 Ce-are să spună mama ?.. eşti liber... 

— Mama să mă slăbească... dacă crede că 
m'am liberat pentru dumneaei... Liber, arestat... 
spune-i să nu mai conteze pe mine... Râmân 
_ vorba lui Potârcă — în politică, pe aceeaşi 
linie de gândire... 

_ Da cum sa făcut? Nu ne vine să 
credem... 

_ Ce vrei, dragă, dă-le şi lor dreptate... 
m'au băgat în Istorie, trebuiau să mă scoată... 


E i 
* Lui 


Câmpul se aşterne în primăvară... Maşina 
loveşte în aerul unei seri de vis... A luat 
numai un geamantan cu el... Vor veni a doua 
zi să care totul... In faţa hotelului Minerva 
Palace, rampa de lumini parcă s'a aprins ca 
să-l primească... Sora şi nepoata îl părăsesc: 
la intrare... 

In hotel, mişcare. 

_ A venit domnul Eulampe Sibică...! 

Domnul Eulampe Sibică dă mâna cu por- 
tarul... Urcă sus... Madama întrun picior, 
după el: 

_ Ne-a venit conaşul, ne-a venit conaşul !... 

— Cum, dragă madam, tot odaia aceea 
mi-au dat-o ?... 


246 Dragoş Protopopescu 


— Etajul cinci, cum vă place, conaşule 
etajul cel mai de sus... Ş 

— Al cincilea! Credeam c'al 20-lea... Ce 
Dumnezeu, nu mai pun şi ei un etaj, două... 
ăsta-i hotel... 

— De ce, conaşule ?... 

— De ce! Ca să pot scuipa lumea mai 
de sus... 

— Că merită, conaşule... Atâtea stricăciuni, 
de când aţi plecat... 

— Dacă mă arestează: fără să 'ntrebe di- 
recţia hotelului |... 

adama îi aduce prosoape şi prepară baia... 
Domnul Eulampe se pregăteşte de bărbierit... 
Madama pleacă, dar lasă uşa din distracţie 
deschisă, ca trecând pe culoar să-l audă, să-şi 
ştie „conaşul“ înăuntru, făcându-şi toaleta. 
- — Ah, Doamne Dumnezeule, nici pe bu- 
nicu-meu nu l-am iubit cum îl iubesc pe 
conaşu |... 

ată-l acum punându-şi elegant un strat de 
Nivea pe fața roză ca trasată care nau 
înflorit încă, el fiind desigur primul tran- 
dafir sosit... 

Apoi cântecul de colibri al lamei care se 
simte vădit onorată că străbate faţa lui ari- 
stocrată... (Se vede clar că în concepţia ei, 
Domnul Eulampe e singurul urmaş reuşit pe 
care l-a avut Bonaparte...) 

Niciun „contra“, teoria acestui Bonaparte 
fiind că mai bine te razi de trei ori pe zi, 
decât să dai odată „contra“... Apoi, cu acelaş 
pămătuf inundat de clăbuci în restanţă, un 
alt strat de săpun dat pe faţa rasă, ca să-i 
înmoaie porii şi dreagă țesuturile... 

Apoi, ferestasle larg deschise... desbrăcarea 


Tigrii 247 


în pielea goală şi în vreme ce clăbucii se 
usucă pe faţă, pentru economisirea timpului 
_ domnul Eulampe având o totatât de acută 
noţiune a timpului ca şi Marcel Proust — 
cele douăsprezece figuri din sistemul lui 
suedez... 

— Stai, domnule, cum e figura aceea vă- 
zută astă vară la O.N.E. F.? A, da! 

Domnul Eulampe scoate pieptul, întoarce 
capul la stânga şi cu mâna dreaptă începe o 
morişcă dela stânga la dreapta, că ia pofta 
de a reînvia tuturor muştelor pe cale să sa- 
lute prin odaie primăvara... 

Cele douăsprezece figuri executate — cinci 
pentru diafragmă — domnul Eulampe îşi trece 
un prosop cald pe faţă... Obrazul fumegă ca 
un şerbet de smeură proaspăt. 

Domnul Eulampe nu se pudrează, pudra: 
tul la bărbaţi fiind, după părerea sa, o per- 
versiune refulată. 

Din nou frumos, domnul Eulampe începe 
să se pălmuiască singur În oglindă... Guşa 
asta afurisită... Madama pufneşte pe culoar... 

— Conaşule, aţi uitat lingura de cauciuc 
de lovit peste guşă... 

— Ad'o'ncoace... mă miram eu de ce nu 
merge... 

Cu ea, îşi trage douăzeci şi cinci ca la 
poliţie... Grea mai e frumuseţea |... 

Astfel ras, nepudrat şi bătut, domnul Eu: 
lampe, după un masaj la sânge cu o perie 
de ţesălat — domnul Eulampe, mare şi voinic, 
era în toate un armăsar — se aruncă în baie. 

Taţi de familie, amanți de contese impeca- 
bile, fii de matroane romane, tineri în ajun 
de însurătoare, negustori în preajma celor 


248 Dragoş Protopopescu 


mai mari lovituri de bursă, inventatori pe 
punctul să găsiţi perpetuum mobile, miniştri 
pe viaţă, profesori puritani, arhiepiscopi can- 
didaţi la patriarhat, dacă n'aţi fost niciodată 
la închisoare, lăsaţi totul şi duceţi-vă numai- 
decât, ca să ştiţi ce înseamnă o baie în prima 
zi de eliberare. 

Ca să ştiţi ce înseamnă prima întindere de 
trup în calda îmbrăţişare a basinului, pose- 
sia primului şuvoi de apă încropită, trupul 
crescut dintr'odată ca un aluat sub aburi, 
şomoiogul care destinde încheieturile şi face 
din sgârciuri- bătrâne coarde tinere de ghi- 
tară, săpunul care sfârâie ca spuma mărilor 
venerice, duşul care cade rece ca un sărut 
polar. 

Ca să ştiţi ce înseamnă să vă puneţi apoi 
piciorul în papucii de paie, să călcâţi în ei 
pe covorul moale, să vă lungiţi în patul pro- 
fund ca însăşi odihna. 

„Şi după aceea, pedichiura şi manichiura, 
după care te simți uşurat ca după o vizită 
la dentist, pantalonii şi ciorapii desfăcuţi din 
culcuşul lor proaspăt, cămaşa... 

„„Taţi de frmilie, amanți de contese siman- 
dicoase, burghezi cu tot telul de coduri, ban- 
cheri onorabili, tineri în ajun de însurătoare 
cu cele mai frumoase fete de pe glob, popi 
puritani, arhiepiscopi cu greutate, lăsaţi-vă 
prejudecățile, mândriile, amorurile, loviturile 
şi candidaturile şi veniţi pentru cel puţin 
şase luni la închisoare, ca să ştiţi ce înseamnă 
o cămaşă de mătasă în prima zi de eliberare. 

— Allo, allo, tu eşti, Francette?... 

— Tu eşti, Sibică... bine dragă, ştii că-mi 
place. a fost vorba să ne 'atâlnim marţi... 


Tigrii 249 


— Care marţi, dragă ?... 

— Care marţi|... când era?... acum şase 
luni... în lanuarie trecut... a doua /zi după 
anul nou... şi tu stai acolo, la puşcărie... şi 
niciun cuvânt... niciun semn de viaţă... ei 
bine, dragă, când eşti ocupat, ţi-am spus... 
spune-mi... trimete-mi un rând... 

— ăăă.u. să vezi... ăăă, ştii, tocmai vroiam... 
dar... toţi comisionarii din oraş erau... 

.— Bine, dar un telefon... 

— ăăău tele... să vezi. telefonul era'n 
odaia colonelului... 

— Ei, atunci ne'ntâlnim astăseară... 

— ăăă... desigur... Francette!... da' Don 
Piedro ?... 

— Ce Don Piedro? Il înşelam eu atunci... 
dar acum că vii odihnit... Vino să tragem un 
chef până'n tavan... 

— Da' ştii că eu vin dela... 

— Ei, dela Minerva Palace... 

— ceva mai departe... 

— Dela puşcărie, ştiul... Şi ce te lauzi, 
dragă, aşa 7... grozav te-ai mai făcut]... Puşcărie- 
.mepuşcărie, mie puțin îmi pasă, vino şi 
aşteaptă-mă ca de obicei, după colţul teatru- 
lui, cu maşina... 

— Ttăsura!... 

— Maşina! 

— Trăsura | 

— Maşina, mauzi? că-ţi dau una cu tele- 
fonul!! 

Domnul Eulampe se pipăe pe cap... Nici- 
odată melonul n'a fost mai la locul lui... Dar 
unde-i bastonul ?... Nu-i nimic, la colonel... 
Il ia mâine,.. 

Câteva şpriţuri de Guerlinade, toate lucru- 


250 Dragoş Protopopescu 


rile şedeau ca'n ziua plecării, şi fluerând, cu 
bastonul învârtit imaginar şi pipa făcută 
scrânciob între buze, domnule Eulampe pune 
mâna pe clanţă. 

Din fundul culoarului, însă, din spre ascen- 
sor, aude o voce uşor cunoscută: 

— Care-i odaia domnului Eulampe Sibică... 
E acasă ? | 

— E acasă conaşul, tocmai vroia să iasă, 
se încovoaie madama... 

— A, domnul maior Lascu, ce plăcerel... 
Vai, dar de ce v'aţi deranjat... datoria mea 
era să vă fac eu prima vizită... 

— ăăăă.. Numai două cuvinte... eşti 
grăbit 7... 

— Aveam un rendez-vous... dar nu-i nimic... 
cinci minute... 

— Chiar mai puţin... 

— Dar de ce să vă deranjati... Luaţi loc... 

— Mulţumesc, nu... Ca să fiu scurt, dragă 
domnule Eulampe Sibică, guvernul a înnebu- 
nit... (dar rămâne "ntre noi...). Inchipue-ţi că 
m'a trimes să te aduc din nou... 

— Aduuu... ăăăă,. Poate au uitat să-mi 
“spună ceva.,, 

— Ai ghicit... dac'ai şti cât te-am căutat... 
la soră... la... am telefonat şi aici de două ori... 

— Eram pesemne în baie... Şi la ce oră 
.am întâlnire cu guvernul ?... 

— Chiar acum... Domnule, au înnebunit! 
la o oră, domnule, după eliberare!... 

— Ei... să vezi, domnule maior, sunt atâ- 
tea cestiuni... are şi guvernul dreptate... toc- 
mai votează bugetul... poate vrea o lămurire... 

maşină aşteaptă jos, domnul Eulampe 
“e dus la Consiliul de Război. 


Tigrii 251 


Pe culoare fierbere. 

Cinci fusese eliberaţi în ziua aceea. Diatre 
aceia, doi au fost rearestaţi după două 
ceasuri: Domnul Eulampe Sibică şi Nae. 

Ofițerii dela Consiliul de: Război erau fu- 
rioşi, — ne facem de râs, oamenii ăştia şi-au 
pierdut minţile! Nu mai au nicio ruşinel... 

În cabinetul colonelului Hotinceanu, Nae, 
zis şi Tata Noe. Cei doi se vedeau prima 
Gară de când cu evenimentele anului. 

— Abia apucasem să-mi pun pe mine 
cămaşa... 

— Şi eul 

Cei doi pipăiau acest lucru atât de obiş- 
nuit, cu voluptatea unui paradis pierdut a 
doua oară... 

— „nu mai spun că la mine erau Junian, 
Delvechi şi alţii, care mă aşteptau în sufra- 
gerie cu paharul de şampanie gata să-l cioc- 
pim. Întru... când să ridic paharul... îşi face 
apariţia colonel Fonfoniu... 

— A, ai venit la timp — îi spune avocat, 
Junian, tocmai ciocneam primul pahar cu 
Tata Noe... la şezi, ia şezi,te rog... 

— Aş vrea mai mult să spun un cuvânt... 

— A, un mic cuvânt... un toast.. dă-i 
drumul |... | 

_ „un cuvânt la urechea domnului Nae... 

Cei doi se retrag întrun colţ. (Dialog ca 
mai sus.) 

__ Nu mai ieşim de aici, dragă Fulampe... 
— conchide Nae. Ştii cine ne-a rearestat... 
Amicul tău... să leşine, nu altceva fe, 

— Cum se poate, dragă?... 

— Îţi spun eu, nu mai ieşim de-aici... Da-i 
mai bine... 


252 Dragoş Protopopescu 


— Mai bine! — oftează domnul Eulampe.,. 
numai că ce-o să spună Francette... că pen- 
tru a doua oară nu vin la rendez-vous... 

— Îi spui şi tu că te-a arestat... 

— l-am mai spus odată... Dar parcă o văd, 
ei şi? trebuia să-mi spui dinainte... 

Reintră bunul, caldul, cordialul maior 
Lascu... 

— Dragii mei, să mă iertaţi... noi nu avem 
aci prea mult confort... tu, Nae, revii la odaia 
ta... bine că n'am strâns... iar domnul Eu- 
lampe doarme într'o sală de consiliu... am 
cerut eu pat de jos... 

— Eu aici? Să ştii, domnule maior, că mă 
supăr... acum văd eu că d-ta... eu vreau să 
plec imediat la Dumbrava... 

— Nu se poate, dragă... n'avem dubă,,. 
mâine cel mult, când se reiau cursele.... 

— Vezi? asta nu-mi place... Trebuia să-mi 
spuneţi... aşa, mai bine rămâneam la hotel... 

Mai cu o ţigare, mai cu un compliment că 
ce melon frumos are, domnul Eulampe e dus 
în sala fatală. O atmosferă de cameră de 
hotel din Paşcani... Un aer rece, străin. Dom- 
nul Eulampe oftează după Dumbrava lui. 
Ce-or îi făcând acum băieţii ?... Fătu, Fănică 
Anastaz... Decebal... Cătălin... Crai... 

— Ah, până mâine nu mor eu... îi văd eu 
mâine... 

Ordonanţa pune lemne în sobă... au venit 
şi jurnalele... Adoarme... visează că s'a cră- 
pat pământul şi a rămas cu o gheată afară... 
pe marginea prăpastiei... 

A doua zi de erele! o bătaie slabă în 
uşă. Sora, înlăcrămată, sfârşită de durere... 

— Lămpică dragă, se poate ?... 


Tigrii 253 


— Ei, vam spus eu... Vă bucuraţi! Parcă 
prinseseţi luna de picior... Numai mama, nu- 
nai mama-i de vină |... 

— Da Lămpică, nu se poate, trebue să-ţi dea 
"drumul... e hotărîrea Consiliului de miniştri... 

_ Fac şi ăia fără să măntrebe 1... Uite la 
ce-am ajuns... Dacă-mi cereau avizul... 

_ Da' Lămpică, trebue să-ți... 

— Şi mă rog, de ce trebue ?... Vă tot ames- 
tecaţi unde... 

In prag apare o figură cunoscută. E gene- 
ral Petrovicescu. El a auzit de rearestarea şi 
“a sculat cu noaptea în cap, â venit la Con: 
siliu să se informeze, să protesteze..; 

— E nemaiauzit... Chestiunea o iau eu în 
mână |... Dacă nu obținem măcar promisiunea 
formală că se revine, demisionez |... Dar, să 
nu stai aici... odaia asta-i antipatică... vino 
să stai aici întrun birou, undeva, cu ofiţerii... 

— Domnu General, te rog... imploră sora... 

— Lasă, nu-l mai i Nu vezi? M'a 
avansat. M'a trecut la biurou... 

In cabinetul No. 7, domnul Eulampe e in- 
trodus şi invitat să stea la un biurou gol. 

E cabinetul colonelului Hagi-Stoica, sim- 
patic, cap liniştit, voce blândă .. 

Are doi asistenţi, locotenenţi, unul frumos 
şi foarte causeur, cunoaşte pe domnul Eu: 
lampe dela Constanţa, vorbesc de dosare, 
anchete, condamnări în curs la Consiliul de 
război. 

Domnul Eulampe are impresia că face parte 
din consiliu. Ultimile evenimente l-au tăiat 
parcă în două... Şi iată-l acum atârnând dea- 
supra unei alte lumi, ca o porţiune de soare: 
apune detaşată de restul astrului. 


254 Dragoş Protopopescu 


Tuşeşte, ca să-şi dea seama din când în 
când că este el... 

— Gheorghiule, ce facem cu cazul din 
Basarabia ? 

— Dosarul e gata, domnule colonel, trebue 
înaintat Consiliului de război, am. convinge- 
rea că ofiţeru-i vinovati... 

— Domnule, şi când te gândeşti că în 
război s'a purtat ca un erou... 

Domnul lEulampe tuşeşte, se pipăie, ia loc 
parcă pe fotoliul public: 

— Nu există eroism de război. Dacă e ca- 
nalie acum, a fost erou în război numai din 
greşală. Singurul eroism este eroismul de 
pace... Isus n'a făcut armata, Isus m'a purtat 
niciun război. Eroismul de război începe cu 
elan de masse — psihologie colectivă, deci, 
despersonalizare, deci, moartea individuală a 
eroului şi 'prin aceasta chiar negarea lui; 
continuă cu surle, tobe, steaguri şi marseilleze, 
din care deasemenea eroul lipseşte şi e pre- 
zent doar poetul din spatele frontului; şi 
sfârşeşte pe front, ca nebunie colectivă, când 
eroul deasemenea nu mai are niciv şansă, 
fiindcă până să devină aşa ceva nu-şi mai dă 
seama de el... 

— Are dreptate domnul Eulampe, are 
dreptate, murmură colonelul... 

— Dacă li sar da voie, toţi eroii ar dezerta 
de pe front... Neputând dezerta, nu le ră- 
mâne decât să fie eroi... 

Oricine poate fi erou în război. Dovadă 
că oameni care au fost nişte laşi, canalii, 
escroci sau şantagişti notorii, care s'au lăsat 
pălmuiţi la ei acasă de primul intrus, şi au 


Tigrii 255 


tăcut chitic, după cum n'au pregetat dela nicio 
nedemnitate şi tranzacţie, înainte de război,— 
sau putut purta ca eroi şi câştiga Mihai 
Viteazul | 

Mai mult: au rămas şi după război şi după 
acest Mihai Viteazul — bun numai pentru 
zile mari — aceiaşi laşi, canalii, escroci sau 
şantagişti. 

Ceea ce înseamnă că eroismul de război care 
ca act colectiv e „bun pentru patrie“ şie un 
lucru minunat, ca act individual nu e nici 
măcar eficace. ÎN'are nicio urmare, nu-i de 
loc „bun pentru individ“... 

_” Admirabil, admirabil!... Dar atunci a 
fi erou sau a dezerta pe front e tot una. 

_ Doamne fereşte!... Eu spun că eroismul 
e numai actul cel mai natural al războiului... 
A dezerta până şi din război, e a cădea sub 
nivelul omenesc. Adică e a nu fi capabil de 
nicio nebunie, nici măcar de nebunia colec- 
țivă... Sau, ca să fiu generos, a fi capabil cel 
mult numai de nebunia nervoasă... Nebunia 
nervoasă, pe front, când e negativă, se nu: 
meşte laşitate. Ea se compune din aceleaşi 
elemente ca şi eroismul de război, numai nu 
în faza pozitivă... Laşitatea e proba negativă 
a eroismului,.. 

Eroismul de pace exclude starea de nervi, 
pozitivă sau negativă. De aceea e singurul 
eroism autentic... singurul eroism valabil. 

— Înţeleg, răsuceşte colonel Hagi-Stoica o 
țigare... Vrei o cafea ? 

— Nu beau nimic în timpul şedinţei, îşi 
dă domnul Eulumpe după umăr togâ lui 
imaginară... 

— Eşti incoruptibil ... Inţeleg ce vrei să 


256 Dragoş Protopopescu 


spui, domnule Eulampe, singurul eroism pen: 
tru d-ta e eroismul creştin... 

— Exact! îţi mulţumesc că m'ai priceput... 
Eroismul gen Isus, sau Moţa... 

— Dar de ce se spune că creştinismul e 
supunere şi resemnare ?... Eroi fără luptă nu 
se poate concepe, face locotenentul. 

— Creştinismul e supunere şi resemnare? 
Refuzul luptei? Ce eroare! Te-au înşelat şi 
pe d-ta câţiva părinţi apocrifi ai Bisericii... 
Câţiva dintre aceştia pretind că duhul răz- 
boinic a fost adus în creştinism,prin dero- 
gare, de un împărat nebun, Constantin cel 
Mare. Că numai dela el ar data concepţia 
creştinului ca un „zeu al bătăliei“. Aceşti 

ărinţi sunt — îmi scuzaţi erudiția — Arno- 

ius, Lactantius, Tertullian, Origen... Dar se 
uită că primii doi nu erau deloc creştini re- 
prezentativi, că Tertullian era chiar un ere- 
tic, iar Origen tot cam aşa... Nu-i un singur 
cuvânt în Faptele apostolilor sau Evanghelii, 
care să nu fie simpatic ideei de a purta arma 
şi de a fi soldat. 

— Asta aşa e... 

— A face din creştin un om supus şi blând 
e a spune adevărul numai pe jumătate. 

Cu ani înainte de războinicul Constantin 
cel Mare, la Synodul din Elvira... 

— Te văd cam specialist în Elvire... zâm- 
beşte locotenentul... 

— „şi te pot asigura că le prefer pe cele 
moderne... zic, la Synodul din Elvira, orăşe- 
lul din Spania care azi se chiamă Grenada... 

— De unde şi mania Elvirelor de a avea 
obraz de grenadă... 
— „. când fac teologie uit epidermele... — 


Tigrii 257 


care a avut loc pe la 302 — deci cu mult îna- 
ințe de Constantin, sau votat canoane care 
pedepsesc aspru dezertarea din armată şi 
alte încălcări ale curajului... Părinţi ai Bise- 
ricii, ca Ambrosius, Athanasius, Augustin, 
menţin aceste rigori în scrierile lor.,. La fel 
Didachiile sau Epistola lui Barnaba, pe alocu- 
rea pur şi simplu războinice... Să le citiţi... 
Dacă în sfârşit vă mai amintesc că mulţi 
creştini în toate timpurile, ca să nu mai vor- 
bim de cruciade, au fost soldaţi emeriţi, veţi 
înțelege că pacifism, resemnare, pasivitate, 
platonism cu vieaţa, n'au fost niciodată lo- 
zinci creştine. 

Le-au inventat masonii şi iudeii, ca să dez- 
armeze Biserica lui Crist. 

Pe treptele acestei Biserici se învârtoşează 
încă biciul lui Isus, pe catapeteasma ei ful- 
geră încă sulița arhanghelului Mihail... 

— Copii... ascultați copii... am dat lovitura! 
Au deschis acţiune împotriva mea! 

— lată un erou autentic, erou de pace şi— 
razboi, exclamă domnul Eulampe, ridicându-se 
de pe fotoliul public. 

Pe uşă — aţi înțeles — a năvălit general 
Vivi Brancovan, urmat de un plutonier. Feri- 
cit că, în sfârşit, odată cu contramandarea 
eliberărilor şi terminarea instrucției, s'a des- 
chis actiune publică împotriva căpeteniilor. 
Guvernul a făcut şi el un act de curaj... 

— Da să vedeţi, copii, în ce chichiţă au 
intrat ! Că printre acuzaţi fiind un general, 
adică Io, juriul trebue compus numai din ge: 
nerali. Oameni superiori, caractere, copii! Ei 
bine, să văd şi eu pe generalul care va con- 
damna pe Vivi Brancovan! 


Vol. 1 — Ed. Il-a 17 


258 Dragoş Protopopescu 


— Nu se poate, domnule general, nu-i ad: 
misibil, strigă ofiţerii în cor... 

— Le-am spus lo că au... 

Generalul a luat loc la un biurou. Pluto- 
nierul i-a întins în faţă dosarul personal... 
Ca şi ceilalți acuzaţi, care vor fi chemaţi 
rând pe rând, generalul trebue să revadă do: 
sarul instrucției — conform regulamentului — 
ca să facă obiecțiile de cuviință şi să iscă- 
lească de luare la cunoştinţă... 

Cu mare voluptate îşi citeşte propriile 
piese, propriile declaraţii. Se opreşte la o 
scrisoare înfiptă cu ace într'un colț al do- 
sarului... 

— Ha! Ia priviţi, copii... cum dracu să nu 
mă condamne, bre! Ia uite ce spun lo aici: 
Dragă Generale, îmi pare foarte rău de în- 
tâmplarea cu lancu... mi-era cel mai bun prie- 
ten... mai bine decât pe el... îl nimerea pe 
pişicherul de T... 

— Cum să nu mă condamne, copii, cu aşa 
dosar, lo!... Uite şi scrisorile mele de amor... 
Măi ai dracului... ce le-au băgat aicea, bre? 

— Care? cu... Cum a fost cu căsătoria, 
domnule General, întrebă decent colonelul... 

— Cum să fie, copile... lo... asta... m'am 
legat de ea, ea de mine... Atunci am luat-o 
de mână şi haicu ea la ofiţerul stării civile... 
Și ne-a căsătorit... apoi am luat-o de ailaltă 
mână, şi hai, înapoi pe uşa ailaltă, la ofiţer... 
şi ne-a divorţat... 

— Dar cum a fost când aţi cerut voie ?... 

— A, Domniţei...? M'am dus în mausoleu, 
lo... şi am spus uite — aşa şi pe dincolo... 
s'o iau ?... lar Domnița a spus: rai 


Tigrii 259 


— Gurile rele spun că în dos era ascunsă 
mama fetei... 


— Şi 

— Că ar fi fost ea care a suspinat şi a 
spus: Dal... 

— Oare! 

Întâia oară, chipul vesel, însorit al gene- 
ralului se schimbă într'o satiră amară, aşa 
cum numai Eminescu ar fi scris la balamuc, 


într'o duminecă rece şi ploioasă... 


% 
i” * 


Dimpotrivă, chipului Domnului Eulampe, 
care până acum avea mai mult aer eminescian, 
redevenea vesel şi însorit. Fiindcă avea cu- 
rând să fie dus înapoi, cu primul transport, 
la Dumbrava. 

Se înserase bine, şi în cazemata lui Onisi- 
for Crai intelectualii erau tot la masa de 
spiritism. Ultimele evenimente, cu contradic- 
pile şi paradoxele lor, derutase imaginaţia 
legionarilor. Ca s'o întremeze, făceau spiri- 
tism. Veneau iureş căpeteniile văzduhului să 
le spună că legiunea va triumfa, că unii vor 
muri, că toţi vor fi achitaţi. Eliberările mai 
ales dădeau de furcă spiritelor. Ionică Ales- 
sandrescu se făcuse mediu, numai şi numai 
ca să afle când va fi eliberat. 

Şedea aplecat cu tot boiul peste masă, şi 
împingea cât putea paharul, spre ziua cea 


y 


mai apropiată. Cum începea el să invoce, 
sosea unul care se da drept scriitor circazian 
şi făcea profeţii. Îl chema Ci-Kâr. De ce, 
nu ştiu. 


— A venit! A venit iar Ci-Kâr! Lăcere. 
Vol. 11. — ed. Il. 17* 


260 Dragoş. Protopopescu 


Onisifor Crai, şi el minunăţit de ultimele 
proorociri, se apleacă în picioare şi afumă 
nervos pe Ci-Kâr cu pufăituri dese de 
lulea. 

— „„comploooooot... mmaaare... mergeeţi... 
şi găsiţii... bombaaaa... cazemata... intelectua. 
aalilor... sub paaatullil luiii Blondddoor... 

— Auziţi, măi... Blondor! Să fie capabil 
Blondor de o bombă...? 

— De o bombă d'asta, nu cred, pufăe 
Onisifor... 

— Hai să mergem... Mă dus eu, cine mai 
merge? se detaşează Mişu Beroniade dela 
masă... 

Incă trei, printre care Moţa, se duc în 
cazemata intelectualilor... Nimeni înăuntru... 
Cunosc patul lui Blondor... se apropie în 
vârful picioarelor... 

— Binişor... vezi să n'o atingi... e chestie 
de un milimetru... 

Ştefan Anastaz — trebuia să se sacrifice 
el! — ridică uşor pernele, salteaua... sub că- 
pătâi un ghemotoc mare... ceva înfăşurat în 
scutece sau rufe murdare... 

— Binişor... binişor... desfă binişor... 

Fănică desface scutec cu scutec... Se apro- 
pie de ceva tare... Mâna îi tremură. 

Cu ea tot mai întinsă, desface ultima rufă. 
E un clistirl 

In vârful picioarelor, cum au venit, dar 
din alte motive, cei cinci sentorc... 

— Era ceva! explică cu un semiton mai 
jos Beroniade... Fenomenal, am trecut prin 
mari primejdii | 

— 6) bombă ? 


— Da... în sfârşit... ceva, 


Tigrii 261 


— Tot ca o bombă... | 

— Extraordinar Ci-Kâr ăsta... Cum ştie, 
Domnule, cum ştie? 

— Da' Blondor, ce mârlan... Sst...Tăcere!.., 

Paharul începe să fugă desperat.., 

— .„.„Ruuuulaaaampe... eliiiiberaaat... 

— Auziţi ?... Vezi că ştie?... A şi aflat... 

Dar uşa se dă într'o parte, şi cu o valiză'n 
mână apare Domnul Eulampe... rearestat! 

— Cum? Eul... şi tu?... 

— Rearestat! 

Cazemata se sparge de hohote... Numai 
Onisifor înjură,.. 

— Au căpiat! Şi-au pierdut minţile... 

— Ha, ha, ha! Ha, ha, hal... 

Ci-lSâr e concediat... In locul lui, Domnul 
Eulampe povesteşte ceva ce trece dincolo de 
orice spiritism.,. 


x 
* Lui 


Revenirea Domnului Eulampe Sibică la 
Dumbrava a fost o sărbătoare. Mulţi au 
început să-şi recapete încrederea în viaţă, 
văzând din. nou în mijlocul lor pe acest fiu 
unic al soarelui. Poleit cu razele pământeşti 
ale acestuia, înfăşurat în primăvară, el era 
pilulă rară contra tuturor necazurilor închi- 
soarei. 

Lumea a început să se roage ca şi ceilalţi 
plecaţi să se întoarcă, în speranţa că vor fi 
tot aşa de simpatici şi reconfortanţi. 

Dar lucrul nu s'a întâmplat. 

După îndelungă laşitate alternată cu pro- 
stie, guvernul s'a hotărit să trimeată mai 
mult de jumătate din deţinuţi în fața Consi- 


262 Dragoş Protopopescu | 


liului de război; restul, scoşi din puşcărie 
cu forţa. 

Capul răutăţilor a fost de data aceasta 
Tata Noe. Cum asta? Foarte simplu. 

Părerea supremă a fost că acest om nu 
poate fi condamnat. „Nae n'a greşit cu nimic 
— sa spus înţelepțeşte — el n'a făcut decât 
să prevadă!“ In lipsa unui articol de leze 
— prin urmare — în care scrisul lui — fi- 
indcă atât avea la pasiv (plus ceva datorii!) 
_— să fie încadrat, guvernul s'a întrebat dacă 
e bine ca Tata Noe să fie trimes în faţa 
consiliului de război, — şi achitat! 

— Pardon, a spus cel mai mare amic al 
lui din guvern: Dacă nul pot condamna, 
nu-l pot face nici erou. Atunci: ori îl tri. 
metem în faţa Consiliului de război, dar îl 
condamnăm, — că în definitiv ce ne trebue 
- articol de lege, parcă pentru ceilalţi avem? 
Ori nu putem face aceasta, şi atunci îi dăm 
imediat drumul. In chipul acesta cel puţin 
nu-i dăm importanţă, îl bagatelizăm. 

Datele acestui raţionament nu fusese coapte 
la data primei eliberări. 

Acuma fiind, s'a hotărît punerea lui defi- 
nitivă în libertate. 

_ Dar dacă eu vi-l dau pe Nae: îmi daţi 
şi d_iuwmile voastre pe Domnul Eulampe, a 
spus acelaş membru al guvernului, admirator 
- mare al Domnului Eulampe pentru cravatele 
lui dela Oxford, ciorapii de tennis şi cel mai 
bun aparat de golf din câte existau (vreo 
trei-patru!) în Ruritania. 

Aşa s'a ajuns la punerea lui Tata Noe şi 
domnului Eulampe Sibică, a doua oară în 
libertate, după parodia primei lor eliberări. 


Tigrii 263 


Aşa s'a făcut că într'o bună zi domnul Eu- 
lampe sa pomenit cu propria lui maşină, 
adusă de soră, în faţa Vorbitorului, pentru 
ca el însuşi să-şi conducă la volan eliberarea. 

Numai era de data aceasta nicio scăpare. 
Domnul Eulampe trebuia să consimtă să pă- 
răsească istoria şi cu iuţeala a 40 de cai pu: 
tere să reintre definitiv în viaţa privată. 

Formele s'au făcut, împachetările, la fel. Sal- 
teaua dată plutonierului, pernele infirmieru- 
lui, somiera lăsată acolo, — pentru orice 
eventualitate... Bastonul dat” colonelului Va- 
sile Marin, cadou... Numai melonul reţinut, 
tot pentru eventualitatea de a acoperi ceva 
care uneori putea fi un cap.. 

Adio clozete, adio creneluri, mitralieră şi 
cotoi... 

_ Fortul No. 7 bineeece; — adiol... 

Tron al lui Pomponiu, Niţă şi Rafailă, 
general iubit, profesore, adio... 

Adio Decebal şi Cătălin. 

Adio puşcărie... 

Cei mai frumoşi ani din vieaţa unui om 
se terminau. | 

Domnul Eulampe plângea, băieţii plângeau. 

_ Asta e viaţa... te prinde... te înhaţă... 
te aduce la puşcărie... şi pe urmă te lasă... 
îți dă drumul... ce-i pasă ei... 

Domnul Eulampe a cerut să nu i se facă 
onoruri... Cel mult post negru pentru el, 
câteva săptămâni în şir... 

N'a vrut niciun discurs, niciun pahar  în- 
chinat,.. pa vrut să fie nici măcar petrecut... 

Prin curte, în căinări unanime, păşea spre 

oarta cea mare, cu melon, ghetre, pipă şi 
te Al la colonel, un om sfârşit... 


264 Dragoş Protopopescu 


O umbră mare cât un asfinţit se ridică în 
urma lui... 

Era propria lui umbră ?.. Ce Dumnezeu, 
şi-o pierduse ? : 

De fapt era Sfântul. 

Umbra se apleacă, îl bate uşor pe umăr: 

— Când un om spune că e mare... întreabă]... 

— Aud? 

— Zic... când un om pretinde că e mare, 
întreabă-l unde îi e durerea. 

— Bine, bine, Sfinte... întreabă.] |... 

Domnul Eulampe duce instinctiv mâna la 
buzunarul mic al vestei. Scoate din'elo 
agendă. - Răsfoeşte cu înfrigurare, găseşte: 

— Ptiu, domnule! Vezi dumneata ? Ştiam 
cu. Azi la ora şase aveam anul trecut întâl- 
nire cu Sylvette... 

Radios, păşeşte pragul cel din urmă al 
închisoarei. 

Sora nu-l aştepta acolo, ca să-i evite mâ- 
nia, îl aştepta mai la rece, la Vorbitor. In 
schimb, un făt drăcos de fată fi sare de gât. 

— Kyddie! 

— Iubitul meu ! 

— Ai văzut în ce hal am ajuns? M'au 
eliberat]... 

— Eu am făcut-o! M'am dus până la prim- 
ministru !... 

— Da cum? Tu? Eroina? 

— Ei, asta era astă iarnă, dragă... Acum 
e primăvară |... | 

— Aşaii, se spune că la noi e deajuns să 
întâlneşti o fată, — primăvara face restul... 

Kyddie dă să-i sară iar de gât. Domnul 
Eulampe o respinge grav: 

— Tot lucrul omenesc e hărăzit “durerii ; 


Tigrii i 265 


nu-i pe lume decât o singură durere: dea 
nu face parte dintre sfinţi... 
v— Ei asta! Ştii că-mi place ?... 

— ţi place, nu-ţi place, dragă, asta-i... 

— la nu mai tace pe... pariez că toată 
noaptea ai dormit cu fotografia mea pe piept... 

— Asta nu! Dar cu ea în portmoneu, dal... 
Uite-o aici... 

Domnul Eulampe se opreşte fericit... ochii 
îi sclipesc... mâna îi tremură prin hârtiuţele 
portmoneului... 

Dar n'are noroc... Din portmoneu cad vreo 
şapte capete frumoase... Francette,.. Sylvette... 
Elva... Mukerl... Maud... Yvonne... 

— Nu mai eu nu sunt... 

Domnul Eulampe se mai scotoceşte... 

- — Când un om pretinde că e mare... In- 
treabă-l unde îi... 

— „sunt fotografiile !,.. 


SFÂRȘIT 


INSTITUTUL DE 
ARTE GRAFICE 
„CUGETAREA“ 
STR. POPA NAN, 21 
BUCUREȘTI IV 


LE "TR 


"AUTORI ROMÂNI 


| îc. “Asiminei 


Ip. Xe inaoiă 

"L.A, Bassarabescu 
"Al, Bilciurescu 
» Dr Radu Cernea 


Eni a ot 
N “Crainic 
N. Crevedia 
Ovid Densușianu 
i ui 
"3 Sterie Dlamanăi 
1 M Dragomirescu 
| Gabriel Drăgan 
"Octav Dessila 
i Mircea Eliade 


P.C. Georgescu- 
Delalras 

+ Valeriu Grecu 
lon Jowvescu 

“N Iorga. 


7: Jordan 


Alina B Jordan 
Al Lascarov-M. 


"Mih. Lungianu 
IN. "Lupaș 

1 „Arh, Mihalcescu 
i Vastie Militaru 


| Îi Victor " Paplltan 
Îi sa ciggbuil Nicolau 


ro: Pillat 

„Cezar Petrescu 
ii Da 

p Li 


i N. Porsenna 

i Lucian Predescu! 

D. Protopopescu 

ȘI d 
Nicolae Roșu 

RET. G. Stan 


Luminlşurile foi 
mei 
Nyusu 
Moş Stana 
“Tichia de mărgăritar 
Hitler şi tineretul 
german 
Cartea amăpirilor 
Puncte Card. în Haos 
Burutenl de dragoste 
Stăpânul 
Furtuna 
Eroii Revoluţ. Ruse 
Focul 
Forţele naţ. creator 
Cartea cu Minclunt 
India 
aatiet 


“Vart şi slab! 


Să facem un gimnaz 

Nuată cu bucluc 

Idei asușra pro- 
blemelor actuale 

lavăţătorti 

Normaliştii 

Revitori și Inspector 

Ivanuşca Duractoc 

Mamina 

Romanul Furntcii 

Andrel Pâtaşcu 

De vorbă cu sătenii 

“Tătunau 

Dia ţara lut alb Imp. 

Probleme școlare 

Apărarea Credinței 

Fabule 

Cusrcubee peste veac 

Fără limită 

Naționalismul coa- 
structiv 

Portrete lirice 

Oraş patelarhal,2 vol. 

Apostol 

Chela visurilor 

Fram 

1907, ed. Il 

Repenerarea neamu- 
ul românesc 

Barbu Delavrancea 

Fortul 13 

Tigrii, 2 vol. 

Orientări în veac. 


Cei şapte fraţi stamezi 


j Card. Wise n 


p, C.. GHORGESCU-DELAFRAS ăi 


j Mu, o pas 


Damian Stănoiu 


Eug. Sperant a 
Sandu Teleajen 
M. Tican Rumano 


Ury Benador 
G. M. Vlădescu 


AUTORI STRĂINI 


F. Bettex 
Cervantes 
A. Dumas 
Bruno Frank 
A fred Leroy 
Emil Ludwig 


— 
— 


Frangois Mauriac 
Th, Mann 
Pierre Neselof 
Gerard Walter 
]. Wassermann 
Herman Wendel 
Ștefan Zaveig 


istorisiri de fătavătă % 

Alegere de stareță î 

Fcte și văduve 

Căsâtorie de probi 

„Papilloas“ de Schu- - 
mâna 

Turnuri în api 

O fată singură... 

Sub soarele Alricei 

Nopți barceloneze 

Hida 

Moartea fratelui meu 

Menuetul 

Gol 


Minunea 

Don Quijote, 2 vol. . 
Monte Cristo, 4 vol, - 
Cel trei Muschetari 
După douăzeci de aul . 
Regina Margot 
Cervantes 
D-na de Pompadour 
DevorbâcuMussollal 
Conducătorit Europei 
Convorb.cu Masaryk . 
Wilhelm Il 

Bismarck 

Trei Titani 

Viaţa lut lisus 
Moartea la Veneţia : 
Mirabeau 

Marat: Ş 
Cazul Maurizlus,2ve 
Danton 

Marie Antoinette 
Foucht 

Noaptea Fantastică 
Maria Staurt 


Tret Maeşiri î 
NOUA COLECȚIE DELAFRAS 
Alice Gabrielescu Lumiia care au , 
se stinge 


Paul Doumer 
Eugenia Makata 
Mihail Negru 
AL Olinescu 


5, Smiles 


Mark Twain 
Oscar Wilde 


Cartea copillor mei - 
Jupâniţa pie > 

Câmaşa Fericitul.t - 
Milionu! lui Pal- Și 


chindei 
Aută-te sageti A 
Fii om de caracter! 


Prinţ şi | topi i 
Casa cu sodil - 
1 ola A ii 


PSI