Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0013

PECEE 





| 


13 


23 Martie 1930 
5 Lei 


Anul XLVI Nr 








Prof. Dr. DIMITRIE BRANDZA 





194. — UNIVERSUL LITERA 








C iitorii 








PROF. DR. DIMITRIE BRANDZA 


Puţini dintre oamenii noştri de ştiinţă 
au avut norocul să ajungă la un rcuume 
aiât de mare, la e popularitate atât de ne- 
contestată, ca doctarni Dimiirie Brandza. 
Faptul se explică nu prin aceia că Incră- 
rile lor ar fi fost mai pulia însemnate ca 
ale doctorului Brandza, ci prin truda de- 
pusă de acesta şi greutăţile enorme ce el 
a avut de învins, spre a trasa în ogorul 
ştiinţei româneşti o brazdă nouă, un 
drum nedesfundat, neumblat „necunoscut, 
virgin. Lupta aceasta construclivă dusă de 
el, i-a câştigat simpatia binemeritată ui 
marelui public şi i-a asigurat recunoştin- 
ţa necoudiționată a cercului restrâns de 
speciulişti. . 

Dr. Dimitric Brandza este părintele ho- 
tanicei dela noi. Ceeace a fosi Carol Da- 
vila pentru medicina românească, dr. Î5- 
lrate pentru chimic şi un Spiru Haret pen- 
tru matematică, a fost Dr. Brandza pen 
tru botanică. E primul cercetător al îlo- 
rei noastre, e printre primii profesori uni- 
versitari de zoologie şi botanică, e înteme- 
etocul catedrei de botanică de azi dela 
Facultatea de ştiinje şi mai ales şi înainte 
de orice e creatorul Institutului şi Grădi- 
nei Botanice din Bucureşii. Institutul Bo- 
tanic! Câtă satisfacție şi câte dureri nu 
a avut de tras Brandza de pe urma Ii! 

Ridicat din nimic, organizat cu gre 
Tastitutul închidea între zidurile lui mie 
aumai comoara ştiinţifică a florei romă- 
neşti — colecţie de mare valvare — dar 
închidea însăşi munca, viața. năzuințele 
gi sufletul celui ce-l întemeiasc. Și dr. 
Brandza a avnt durerea să vadă toată a- 
ceastă operă a lui, nimicindu-se, disiru- 
gându-se, arzând până în pământ, sub 
privirile sale neputincioase. Da | În prima 
perioadă a existenței lui, Institatul Bota- 
nic a ars! A suferit mult dr. Brandza 
după urma acestei întâmplări, dar na 
descurajat. Numai cine cunoaşte durerea 
artistului în faţa rarelor cazuri de distru- 
gere a operei sale, va înţelege disperarea— 
si cuvântul nu-i exagerat de loe — omu- 
!ui de ştiinţă în fața spulberării unei 
munci deaproape o viaţă 'nircagă. Dr. 
Brandza nu şi-a pierdut însă cumpătul 
şi nici forţele, Cu o  persererare, 
cu o tenacitule neinchipuilă cl sa pus 
din nou la lucru. Şi triumful a fost al lui! 
Din cenuşa încă lumegândă a localului 
dela statuia lui Mihai Viteazul sa născut 
întoemai ca și pasărea din vechime. Îns- 
titutui şi grădina botanică dela Cotro- 
ceni. 

Ciae ar mai bănui astăzi, plimbându-se 
printre fermecătoarele alei de cactuşi sau 
castani, ce se îutind din dealul Cotroce- 
uilor până în malurile Dâmboviţei, pe 
splaiul Dr. Brandza, gropile și mocirlele 
d'odinioară ? Şi cine se mai gândește că 
sleele ce înconjuară cele trei statui — 
concretizare în bronz şi piatră a atâtor 
calităţi ale neamului nostru — ce se îu- 
şiră în faţa Universităţii, pe Bulevardul 
Academiei, sunt urmele primei grădini bo- 


(1846 — 1895) 


tanice trasate aici de de. Brandza ? Puţini, 
toarie puţini de sigur! 

Cu toate astea opera şi memoria Docto- 
rulu. Brandza nu se vor putea şterge atât 
de uşor, Despre prima vor vorbi genera- 
țiilor viitoare de botanici, cercetările şi re: 
zultatele dobândite de Brandza cu privre 
la flora noastră, vor vorbi tratatele străine 
care-i menţionează lucrările şi vor vorbi 
însăsi florile lui iubite, câteva speeii fiind 
lotezate de cătie cei ce le-au «lescopelit, 
cu numele învățatului român ce știuse să 
le ansufie dragoste, respect şi admiraţie. 

Cât despre memoria lui, frontispiciul Vu- 
răului cd Istosie Naturală dela Sosea, și-a 
luat sarcina să i-o păstreze. Acolo, pe fa- 
ada principală, sub fiecare din ferestrele 
clajului ] sunat săpate în aur numele n- 
iâtor iluştri învăţaţi Și printre ele se gă- 
seşte, mai răsunător (lecăt celelalie, căci 
e nume de român, numele lui Dimitrie 
Brandza. [E cca mai desăvârşită consa- 
crar5, e înscrierea lui definitivă în gale- 
ria „ctititoriler” ncamului vostru. 


Familia Rrandza e o veche familie ro- 
mâncască, originară din Basarabia. Docta- 
vul Dimitrie Brandza sa născut la 10 Qe- 
tombrie 1546 în satul Bivol din jud, Do- 
rohoi, Aci tatăl său, Paharuicul Gheorghe 
Brandza, trăia din venitul uuci moşioare 
ce avea şi pe care o îngrija cu multă 
dragoste şi pasiune. Poate că în plimbă- 
rile făcute de bătrân cu cei trei băieţi ai 
lui sa format prima legătură între Dimi- 
trie şi flori, poate iarăşi ca rătăcirile bă- 
iatuini prin lunca Prutului să-i fi desrol- 
tai dragostea de natură. Fapt cert este să 
tânărul Brandza a manitestat de mic copil 
o predilecție deosebită peniru studiul ştiin- 
jelor naturale. 

După primele învățături primite în casa 
phrintească Brandza este adus la laşi unic 
e primit la „Academia Mihăileană“. 
Aci atras de frumusețea cursului şi mai 
ales câştigat de felul plăcut de a fi al 
cminentului profesor Gr,  Cobălceseu, 
Braudza se dedă tot mai mult studiului 
lkotanicei. 


In 1564, după terminarea liceului şi cu 
mari Slorţăvi din partea bătrânului său 
tată, Brandza pleacă la Paris unde se îns- 
erie în acelaş timp şi la Facultatea «de 
Ştiinţe zi la cca de Medicină. Aci el face 
sludii strălucite, fiind deosebir cotat de 
absolut toți profesorii. Prestigiul români- 
lor a fost astfel odată mai mult ridicat 
în ochii învăţaţilor dela Sorbona. In spe- 
cial, celebrul profesor de botanică II. Bai- 
'lon, apreciază atâi de mult pe Brandzu 
încât între ei se stabilesc trainiec legături 
de” prietenie. Baillon devine un înfocat fi- 
lo-român şi nn ardinirator chiar al lui 
Brandza. În cinstea tânărului său elev cl 
îi dedică o plantă exotică, numind-o 
Brandzeia filicifolia. 

In doi ani îşi luă licența în Ştiinţele 
Naturale, iar patru ani mai târziu obține 
și titlul de dactor în medicină şi laureat 


de CONST. A. DISSESCU 


al Facultiiţii respective din Paris?). În 
1866, la vârsta de 20 de ani, este numil 
prin concurs, profesor de Botanică şi Ze 
ologie la Limversitatea din lași. In 188 
reîntors definitiv în ţară îşi începe aderă 
raita aclivitate : de apostol — profesor ls 
liecul Naţional şi Seminarul Socola — de 
om al carităţi: — medic. secundar la Sp; 
iulul Sf. Spiridon — de om de ştiinţă — 
profesor la Universitatea din laşi — şi de 
cercetător — director al Laboratorului d 
Botanică. Desfaşură o muncă ncîntreruptă; 
în toaie aceste direcţii, dar mai ales cj 
profesor şi cercetător era neobosit. La ca 
tedră se suia întdeauna cu aceiaşi emo: 
ție cu care îşi făcuse prima lecţie. Venea: 
în redingotă, ceremonios, exact. Vorbea cu! 
căldură, cu convingere, cu claritate. Aridi- 
tatea materiei predate era toideauna com 
pensată prin digresiunile şi glumele ce k 
făccu, priu paralelismul îutre viaţa plante- 
lor şi a vamenilor pe care cu plăcere de 
scori îl stabilea, totdeauna în detrimentul! 
celor din urmă. La cursurile profesorului! 
Drandza se înghesuiau studenţii, venaan: 
dela toate secţiile Facultăţii : cuvântul lui: 
porunca din suflet şi ajungea la suflet. : 

La laboralor cra toată ziua: inventaria, 
analiza, colecta, aranja îel şi fel de plante 
strânse de el în excursiile ce făcea vara 
sau primile din partea savanților străini. 
În vacanțe pornea cu bunul săn prieten. 
Dr. Agapie şi într'o brişculiță cu două 
roate cutrecra judejele. Yoală iloru Mol 
dovei a fost astfel cercetată. Exemplare 
necunoscule până atunci, au fost găsite 
de el, unele chiar inexistente în tot restul 
continentului, cum e cazul planiei Saxi- 
(fraga Iluetiana descoperită în valea Slă- 
nicului. Mulțimea plantelor adunate i-au 
permis să-şi iutocmească o colecţie de cea 
mai mare valoare ştiinţifică. O adevărată 
grădină botanică începe să se desemneze 
în Păcurari, la Râpa-Galbenă. Numeroase 
comunicări făcute la „Socicte Linn&enne" 
din Paris, un tratat de botanică, cursuri 
de Științele Naturale pentru studenţi şi 
iicceni, conferințe şi articole, vin să con- 
plecteze și să încoroneze toată accastă ac: 
tivilate a doctorului Brandza. 

In 1874, Titu Maiorescu care îl aprecia 
și care cra pe vremea aceea ministru al 
instrucţiunii, îl transferă la Bucureşti, la 
catedra lui Constantin Exarcu, deveniti 
vacantă prin demisia acestuia. — Acciaşi! 
muncă prodigioasă, mai întâi de organi 
zare, apoi de desvoliare, începe să de- 
puie Brandza și aci. În primul rând are 
de luptat cu mutarea începutului de gră- 
dină botanică ce luase fiinţă la Cotroceni, 
Tereaul de aci anexându-se parcului prin- 
ciar, Primăria Capitalei fixase cu toate 
protestele lui lrandza, locul viitoarei gră- 












1) Toate aceste amănunte biografice le dețl 
nem din prețivoasa lucrare a d-lui Zach. C. 
Panțu „Viaţa şi Onera Doctorului D. Brandza”, 
Academia Română. Memoriile secției științifice, 
Seria III, Tom V. , 




















































dini chiar vis-ă-vis de Universitate. Greu- 
tăți de ordin technic suni totuşi rând pe 
rând îndepăriaie şi mica grădină botanicii 
e înfiripa sub grija și privirile oblădui- 
dare ale ncobositului învăţat. 

Câţiva ani mai târziu, Brandza începe 
i orgauizarea Muzăului de botanică, îns- 
klat din lipsă de local, chiar în clădirea 
Universităţei.  Strădaniile şi jerifele de 
data accasta sunt de neînchipuit. Fără 
mrijin, fără fonduri, Lăcă personal aju- 
tor, lucrările mergeau foarte aneroc, 
Nici un minut însă de ezitare, nici 0 şo- 
vială, nici o descurajare. Din contră, ho- 
lirice şi muncă. lu scuri timp, secția bo- 
nică a Muzăului de Istorie-Naturală, 
a cea mai bogată şi mai bine înzestrată 
jin toaie secţiile Muzăului. Erbarul Florei 
României născut din câteva colecţii mai 
hi, dintrun erbar al Imi Chich Hott- 
manu, dăruit Muzăului de dr. Carol Da- 
vila și crescut din tot ceeace a adunat 
ii. Brandza în lungile, obositoarele şi ne- 
mmăralele lui execursiuni priu Muntenia, 
loldova și Dobrogea, era comoara ec 
i de preţ de care dispunea acum Mu- 


material diduclic şi de cercetări, pus la 
poziția studenţilor. Academia Română 
pimia regulat la şedinţele sceţici ştiinti- 
fe, comunicări (Vale doctorului Brandza. 
icare dintre ele aducea la cunoştiința 
luluror, uoi plante, noi specii, găsite în 
Mora româncască. 

Pentru meritele sale Brandza fu ales în 
189 membru al Academiei. Discursul său 
de recepție „Despre vegetaiia României și 
exploratorii săi” a rămas până azi un io- 
dl de expunere științifică şi de venerație 
pniru predecesori. 

În acest momeni de încoronare a stră- 
daniilor sale, soseşte însă ncfasia zi de 24 
Marie 1884. 'lot ceeace ani de zile fusese 
dunat cn migală, cu trudă, cu muncă 
inlreroptă, fu distrus în câteva ore. Un 
mistuitor a înghițit pe de-a întregul 
ale coleejiile muzăului «dle botanică. Nici 
hmă nu a mai rămas din ele! Durerea 
torului Brandza deşi nespusă, a fost 
biuşi întrecută de hotărirca <a. 

Instiiutu! de Botanică trebuia să se ri- 
ice scmeţ pesie vălvătaia flacărilor! Şi 
um orice răn e spre mai bine, asa și «le 
la aceasta. După alţi ani de încordare, 
hpă alte stăruințe şi atergăiuri, Brandza 
inu nu numai fonduri pentru reclădi- 
a Muzăului „dar şi un ali teren — cel 
azi — pentru strămutarea  grădinci. 
imhele se uniră sub numele de Instituiul 
Aianic «dela Coiroceni și sub direcţia ce- 
ki cc a luptat atâta pentru realizarea lui. 
fin anul (892, profesorul satisfăcut şi 
ânlru îşi ținea lecţia de deschidere, în 
piiteatrul ncului Insiitut. 

Din nefericire, trei ani mai iârziu, slă- 
| de muncă şi ros de o boală de inimă, 
moi. de, Dimitrie Brandza, muri. 

Opera Ini însă a rămas neperitoare, lns- 
uiul ce avem azi e întocmit după cele 


mai mocderue cerinţe ale Ştiinţei. EL e clă- 
dit după modelul celui din Liâge și repre- 
zintă experiența întregei străinătăți. Mun. 
ca fără preget şi însemnătatea lucrărilor 
peofosorului ir. Brandza l-au consacrat de 
mult şi i-au dat dreptul de a fi trecut în 
marea frescă naţională a oamenilor ude 
stiință. 





CONSE. A. DISSESCU 
a În 


as ah vcsn:aaBe 
Nenumărate întâmplări  mărunie din 
viaţa profesorului D, Brandza, por evi- 


denţia calităţile sale superioare de om şi 
bun român. 

Astfel pe câud era li laşi lucra 
răsputeri peniru ridicarea „Socictăiii de 
Medici şi Naturalişti”. Ei bine ştiţi cine a 
dat soluția în marea problemă naţională 
a Unirci? Nici cercurile polilice, nici a- 
sociaţiile literare, nici diversele societăţi 
naţionale, sociale, cete. Aici, la modesta So- 
cictate de Medici şi Naluralişii sa hotării 
pentru întâiaşi dală alegerea lui Cuza. 
De. Branza a fost unul dintre cei mai a- 
prigi sasținăteri ai acestei idei, 

R 


e 


«(in 


Când Resele Carol după ce a vizitat 
Institutul cel nou dela Cotroceni, a vrut 
să-l decoreze, de. Brandza i-a răspuns: 

— sNajeslale, ceea ce aţi văzut, se da- 
loveşte în primul rând colaboratorilor mei 
sar ceiace sa realizat nu întrece cu ni- 
nic „cciace avram datoria să 
Prin urviare „latoria şi nici uu alt merit!” 

Regele Carol i-a strâns mâna şi sa 
mulțimii să-i sublinieze deosebita consi- 
derație ce omul şi-o sporia în ochii Su- 
veranului. 


realizăm. 


pi i 

Concursul pentru obținerea catediei de- 
la Iași, a fost un adevărat iriumf pentru 
dr. Brandza. Comisiei compusi din pro- 
fesorii: C. Exareu, E. Bacaloglu, Alexe 
Marin şi D. Petrescu, tânărul caudidal i-a 
cerut să fixeze toate 5 probele scrise înlro 
zi. Rezultatele  sirăluciie obținute, au 
speriat atât de mmnli pe ceilalţi conlracan- 
didați, incâr cu taţii sau teras. La proba 


“orală sa prezental singur! 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Dr. Dimitrie Brandza sa născut în jud. 
Dorohoi în anul 1846. Primele învățături 
îi sunt date în casa părintească de ciitre 
un dascăl polon Vladimir Hausky. Trece 
apoi la lazi unde termină liceul la Acade- 
mia Mihăileană, 

In 1864 pleacă la Paris pentru a studia 
Sr. Naturale şi Medicina. 

Sosit licenţiat în 1866, obţine prin con- 
curs catedra de Îstorie Naturală. Işi lasă 


UNIVERSUL LITERAR. — 195 


însă un suplinitor și se reîntoarce la Pa- 
ris spre a-și continua studiile. In 1869 
este proclamai doctor şi laureat al Facul.- 
tății de medicină. 

Dela această dată Imcrează neînirerupt 
în țară, pentru ridicarea nivelului ştiinţi- 
lic dela noi şi peniru promovarea boia- 
nicei. 

La 1874 este transferat la catedra de 
/oologie şi Boianică din Bucureşti. Aci în- 


cepe crearea Muzăului de Botanică, alipit 


la început ca o secţie a Muzăului de Is- 
iorie Naturală. Când în 1882 catedra sa 
despărţit în două, el a rămas numai pro- 
iesor de botanică. Curând însă — după 
ciuntirea grădinci botanice prin instalarea 
statuielor lui Gh. Lazăr şi Heliade Rădu- 
lesen şi după focul ce i-a măcinat întreg 
muzăul —- Brandza este numit şi director 
al lustitutului Botanic, clădit după mo- 
delul eclui dela Liăge și după indicaţiile 
date de e]. 

La vârsta de 49 de ani — destul de în 
vigoare încă — esle doborât de o boală 
de înimă, îu anul 1895. 

A descoperit 5 genuri de plante rarisi- 
inc din ţara noastră. 


A scris; 


1. listoire botanique et thărapeutique 
des Gentiunaees employtes en mâdicinc. 
[teza lui de doctorat, apreciată deosebit 
de juriul examinator, care l-a proclamat 
şi Laureat al Facultiăţii de Medicină din 
Paris. 

2. Considlsrations sur les ovaires ialtres, 
un memoriu în care se vede întreaga cru- 
“liție a învățatului român. 

5. La nouvelle âcole ou Linfluence des 


travaux di prof. Îl. Baillon sur la bota- 


nique contemporaine, 

4. Fragmente din Flora României, nume- 
roase note şi comunicări făcute Academiei, 
asupra plantelor din ţara noastră. 

5, Despre vegetaţia României şi explo- 
ratorii ci. 

6. Prodromul Florei Române, e opera 
de căpetenie a botanistului nostru, lucra: 
re monumentală cuprinzând descrierea şi 
Înşiruirea tuturor plantelor ce se cunoş- 
tcau la epoca aceea în România. Prodro- 
mul Flocei Române a rămas până azi baza 
dela care se pornesc noile cercetări. 

7. Veselajia Dobrogei. 

8. Filoxera şi mijloacele de a o combate. 

9. Plante noui în România, o nouă serie 


«de comunicări Academiei, priviloare la 


rezuliatele excurstilor sale, 

10. Curs elementar de Zoologie. 

11. Cues eleinentar de Botanică. 

42. Curs elementar de Geologie. 
„15. Trichina şi Trichinoza și încă multe 
altele. 


CA.D. 





1986. — UNIVERSUL LITERAR 


Po e Za e 

















DUNĂREA 


Se protilau turbanele 
Sub ceruri de safire. 

Și 'n aier iataganele 
Suiau « lor sclipire... 


Moșia pârcălabilor 

Gemea în stinse șoapte 
lar chipul Basarabilor 

Se desprindea din noapte. 


Pe-aici, ne spun baladele 
Din vremi medievale, — 
Trecură Cruciadele 
Cu oști leite 'n zale... 


iSunau prin codrii zalele, 
Spre munţi urcau bejenii 

Și tresăreau pașalele | 
Visând Călugărenii ! 


De farmecul femeilor 
Cântau meterhanele 

Si lenevirea beilor 
Dormea în narghilele. 


Să "ți puie 'n veci supunere 
Păgâni cu gânduri rele. 

La malul tău o Dunăre. 
Trăgeau corăbii grele. 


Dunăre. Dunăre, apă năvalnică, 
Fluviu gigant, 

Unde 's comorile din vremea falni 
Stinsă 'n neant ? 


MIRCEA DEM. RADULES 


Ardeau în zări pădurile 
Și târguri vechi de vremuri 
?ar Turcii cu ghiaurele 
Fuge“u către haremuri... 


Urcau din greu caicele 
Cu oști cutropitoare 
Și mii de lănci ca spicele 
Se legânau sub soare. 


GRAVURĂ PENTRU O CARTE DE BASME 


Mimuseule cioburi astrale... Acum, gnomul nopţii reşi.. 
i Tresar bruse masivele stane 
De linişti. Trec bufniţe şi 
('înd noaptea de luş pune pături 


L.ucese, blond, steluțele gemene 
£: scapără aprig din cremene... 
Sst ! Ornieu 'n turn sa oprit... 
Şi, dur, pe cadran bate ceasul 
Acum, cucuvaia cu glasul 
Fatidie, strident, răsușit... 


Departe, biserica mică. 
Morminte şi cruci: cimitire, 
O lespente "ncet se ridică... 
Stafia, viclean, se strecoară... 
Şi în noapiea cu scări de poriir 
Cu aripi satanice, sboară.,. 


Compacte în mirişti, cina, — 
lapid, vrăjitoare pe mături, 
Ca n Goethe, sosesc la snbbat., : 


ALEX ANDRU BILCIURESI 


Dim stranii şi sumbre iranşce 
les pasări severe în zale, 


Şi cad de pe calea lactee Diu băuri de veci subterane 





DEZACORD 


Noi suntem două coarde prea destinse 
Ce nu mai pot vibra în armonii, 

Tu pentru mine murmuri note stinse, 
lar pentru line eu, prea vii. 


Cum inimile noastre bat desacordate, 
Ar trebui stărmate înndins 

Dar fiindcă nu-s aşa de vinovate, 

De moarte, numai le-am atins, 


VIRGINIA GHEORGHIU 


CÂNTEC 


Cintece uitate! Reveniţi pe sirună. 
Mini teemurătoare, vă alinte, blind: 
Soare muribund. 

Vă petreacă în cale! 

Drumul vostru fie, 

Numai mărgărini : 

Stelele răsară, 

Uma cîte una, 

Pentru todeauna, 

Ca să vă primească, 

În imperiul lor! 

Ciîntece uitate ! 


ARTUR ENAȘESCU 


POVESTEA El 


În suflet port scânteia iubirii crealoare 

Ce poate să 'mblânzească și fiara din caverne, 
Sin ochi isvor de patimi, avântuni, zâmbet, soare, 
Senin de primăvară şi armonti eterne... 


Sunt pace carembte; la vis şi la hochină, 

uitare când sunt soră, credință când sunt mană, 
Topesc durerea în cântec pe unde trec, senină 
Când cei înviaşi, în clipe de cumpănă, mă cheamă... 


Mi-e sura fermecată şi trupul o minune 

Pe care-a "nfăptuit-o un zen artist cu daita.: 
In râsul meu e viaţă şi n plâns e rugăciune, 
jar cui îi sting speranţa, tot eu ît aprind alta! 


Dar am rămas o taină nedexlegiută încă ! 
O mare liniştită ce-ascunite”n ea furtună 
Pândlinul corăbiorul să-l sfarăme de-o stâncă: 


Eu sunt disprețul urâncem şi veșnica minciună, 
Odată cu sărutul torn plumb topit pe gură 

ŞI învrăjbese pământul cu-o singură scânteie 
Din marea mea revoltă, din groaznica mea: ură, 


Eu port în sân păcatul... căci sunt în veci femeie! 


GEORGE TASLAOANU 









































CONU 
Sia - 


(ou Ajecuţă 2 Nuci frate cu 

deorghicş stiu :cu bine, Măcar că 
mă asa de mult unu cu altu, Dapoi 
Dumuezeu să nu semene? Că frați 
suni, dla-s și nai mult ca fraţii. 

Cum asta ? hi staţi că vă spun. Pol 
inu vi le-oi spune toate întâmplările 
eu care pot zice. că cu ochii le-am 
bu! Că pe vremea aceia eram vezeteu 
curte şi chiar cu mine pe capră a fost 
pină-mea dudaca Sultana paharniceasa 
iuescului, când an: plecat la Paris, să 
cem pe canu Gheorghieş si arm arlus 
be pe conu Alecuţă. 

3, 

spui fireste că uu puteli înţelege și 
nu vă vine parcă a crede. Dar uita- 
si la mive, care am fost de faţă. Nu-i 
il conu Gheorghie cu conaşu „Mlecutia. 
pot să le spuu fără de frică toate. 
i cine, ce nevoie mai are? A trecut a- 
4 vreme ile atunci, boerul si duduca- 
mereu să-i erte — ociliaese la Sali. 
ki sub piatră de biserică. Conu Gheor- 
Se cun cărunt si caunitțil, îi Conu 
ați e rostit si dumnealui precum se 
int, 

Pi numai peuiru asta. ca să-i 
maealui «lin avere parte. aim jurat pe 
cu si Marehiolița si lenatie. Toţi 
i fusese la Paris cu dudluca, Că dacă 
el pe bună înțelegere anu îsbiutit stă- 
sii să-i dea si lui conu Alecuţă drepti. 
Se în.potriv îse dumueaci  dulucuţa Bă- 
a de era niai mai Să-şi sparei atunci 
casă, 

Da staţi să vi Ie spuu 
ate, 

Acu pe stăpânul oneu doar vi-l uduceți 
voi amiute. Dumncalui Manolache Ma- 
escu fusese în tinereţe — Dumnezeu 
| ete — amarnic de mucraiice: si de 
Jtele lui blăstămăţii se luase de gânduri 
mama (himuealui si clironomii, Că cra 
pas de lată. Nlă rug prăpă:l făcea prin 
ele dia curte şi din niahala. Mai ales 
i moartea cucoanci mari. când ma 
i avut cine să-l țină de rău. 

Ti dar până lu o vreme îs toate. Bag 
samă bocrul, întro dimineaţă pe cânt 
larehezuia feciorul în fata  ogliuzei, 
pă de scamă, că uu mai e aşa de tânar. 
i părul îi răreste şi-i sureste. iar mâna 
care ținea  clondiraşul de purfum fi 
n tremură, 

ficu de ani vu avea chiar asa mulţi, dar 
fise iuzecit ca alţii. Şi oricum se roade 
Da iu coli de toate. Nunre bun, a- 
încă clestulă. căci  almintrelea nn 
ee om prost oc ticăit în daraveri slă- 
puă-meu. So fi pândit şi el ainaci în 
4 oglinzi 7 „cui rămân tozte 7, 

Și doar odută a scăpat să zică, că ar 
eme să se însoare şi apoi cap să fi 
u să aleagă. Tuate mamele si miătusele 
 nănaşele cduiluculelor de măritat i-au 
es în taină vorbă. 

Dece din toate a căzut norocul or ne- 
rocul pe (uduca Sultana a lui Costache 


facă si 


dela început 


NU era clumwnoaci chiar aşa bogată, că 
esti copii mulți la conu Costache tată- 
„Dar vreduică si inimoasă şi nui 
il pe buze. 

Dac i-a pierit cam repede sâsul, că uu 
multă vreme după ce sa măritat şi a 
at pe conu Gheorghices, a început boc- 
așa din senin — ba să lolească, ba 


mai greu cu dreptu decăt cu 
l>uduca tinvrică, sănătoasă întăi 
răcles şi nici nu-i prea credea boerului la 
stea, Dar la urmă tot a cătat a-i erele, 
când nu stiu dle trecuseră zece ani de 
la cutie = iacătă stăpână-imeu  Osău- 
dit de Dumnezeu parcă. să plătească toaie 
păcatele lui si ale strămasilor până la ai 
saptelea neam. Că La lovit o dambla, de 
Wa mai putut pune «lin ziua aceea piein- 
rul în pământ. Tinerel. tinerel nu mai era 
duiunealui, dar nici aşa imosntag căzut, 

Si a damblazit, ce să vă mai spun ? las 
ciouaările toate cu doftori si fereelee, cu 
masuri si chcântece toate au fost de-a 
sura. Doar ca si aibă pe ec risipi utila 
aroază «le hănet. Că ua caus de palheui 
azoam, că a dat felcerului adus din 
jiana, să-l ungă cu ulifii si să-t base sân- 
pe. IWapui călugărului acealu venit dela 
Frusalim cu apa sfinpiă sin Tordan. cât 
i-o mai Îi dat? 

Și de... uaş viea să păcătuese acu îna- 
inte de moarte, dar cât folos a avut boe- 
rul din alifiile si apa accia, prtea cu trei 
Santi sa aducă pe Lasearachi bărbierv 
din Sărănic, că tut atâta eri. 

Si atunci ce să mui facă cucoana 2 A 
zis si dumneari că delta Dumnezeu o fi si 
incercarea asia, a cumpaărit un Scaun cu 
roate și l-a pus pe Petrache feciorul de 
ouale. de nu avra griță alla, decât să-l 
plimbe pe boer de colo până colo. lar 
idutuncaci la anii ce-i usca, că socot că 
nu trecuse nult peste drcizeci, a rănas 
ca și sădană. Pui gândiţi-vă acu! Ce băr- 
bal e acela să-l ţii numai  poponei in 
scatin cu rate şi să ţi-l poarte îu brațe 
până în asternut feciorul! Că încolo aju- 
lor dela Dumnealui unici atitica! A tost 
Indica tare de suflet şi hărbută. Doar cu 
sfatul ce o mai xfătuua bocrut la orândiur- 
iula muosziilor, podgoriilar si creşterea sin- 
aurulii fecior dăruit de Dumnezen în a- 
lâtia an ue zile - conaşul Gheorghirs. 

Că şi cu ela avut stăpâuă-mea destulă 
bănae de cap. De mic era nu numai plă- 
păr si ticăiu dur si aliniat de Doamne! 
Dăcacele nu mai stiau ce să-i facă, să-i 
fie pe Inc, iar bocrul de se întâmpla să 
Tie le faţă la toanele conaşului, în loc 
sParscască si să se oțăreasciă la elo 
ivacă. îl Tăvea haz si-i intra în voce h-l 
"minlea şi mai tare, 

Dar până întro zi a mers si asta. 


să umble 
lâna. 





SĂ su 


Du- 


duca noastră nu fusese asa învățată la 
părinţi. Se îuiru zi, când a băgal bine 


de seamă si bunneari la puriările băiat 
lui. odată a întors foata. Si câud a început 
la masă conusul Gheorghies să-si facă 
mendrele, că asta nui place şi asla nu-i 
bună si-i aruncat cu farfuria în dădacă . 
duduca noastră mi-lt Ta luat fruntos de 
e mână sii a dur câteva îndesate, până co 
toate dulacele să-l scape? Si a 
doua oară tnt asa si a treiu oară la fel, 

Nu că uu-i era drag. cum sar îi putul 
una ca asta 7 Dar începuse şi duduca să 
între lu eăndlauri şi se temea ca singurul 
fecior al Malinescului să nu iasă şi acela 
ui nehunu si un desmeiie. Că nădejdea de 
alt copil plecase neîntoarsă ca si ziua de 
ieri. Poi cătet spuneam. eu că hict cucoa- 
na ca Și u 


au sării 


vădană cra! 

Și asa când cu binele. când cu aspreula 
“a făcut mure cunasu Gheorghicş si i-a 
venit sremea să-l trimeată şi pe dumnca- 
lui în străinătăţi, că nu se putea doar [e- 


UNIVEASUL LITERAR, —" 192 


ONU GHIORGHIEŞ ȘI CONU ALECUŢĂ 


de LUCREŢIA PETRESCU 


cior de boer, să nu se ducă măcar un an 
la Paris la curte. La carte ur?.... Adicătea 
ce să zic? Ați auzit «le vorba aceea? 
Pleacă viței şi... Doamne iartă-mă, că nu 
ni se cade nouă, cari le-am mâncat atâţia 
ani păinea, să ne dăm așa crumul gurei. 

Da ne mirăni şi nui aşa ca proşti, de 
ce se înaterează uneori la zaraf stăpânii, 
de-şi vând apoi moșii și acareluri, ca 
să-si trimeată feciorii aevlo. Și apoi cânrl 
veneau marte fi-erea bucuria! Mulţi ui- 
taseră și ce știau mai înainte. Doar că în 
loc “le anterin purta toţi surtuc pe talie 
si turuiaun din sură numai franpizeșie ! 

Poi asta nu cra cine ştie ce pricopscală, 
ca dour și duducile cari stăteau cuminte 
lungă picrinii acasă grăiau tot atâta fran- 
țuzeuscă. Fi da vorba-i — obrazul. Si o- 
brazirl cerea să meargă tot tineretul. bo- 
crese la Paris, să cheltuească acolo banii 
strânși srămăjioarăi de bocrii bătrâni, 

Și a plecal înivo zi și conaşul Gheor- 
phicz. Lam dus îvt eu cu caleașca pâni 
ja graniță spre Nemţi. de unde lua apoi 
trinu. IYapoi trinu îl ştiţi cum este? Că 
cu b-am. văzut de atâtea ori, când am fost 
după aceia cu duduea noastră la Paris. 

Di sinți mai bine că-mi pierd șiru. 

Vasiizică am «i lus pe conu Gheorghies 
pănă la graniță cu si cu stăpână-mea. ȘI 
până sa despărțit de băiat duduca i-a tot 
«dat învățături cum si ce fel să umble, să 
ireuză pe acilu, l-a dat apoi, ca să-i poar- 
te «e priză pe tordache feciorul de casă 
cel mai azer al hovrului. Și la sfârşit la 
despărţenie pe lângă blagusloxenia dumi- 
sale de mamă i-a pus în mână  iconița 
sințită si o puaguliță plină cu galbeni. 
Asta nutuui aşa dar dela duduca. Ce-i mai 
«dăduse înainte bocrul şi ce i-a mai tot 
iritnis pe urmă 7... 

Că neult camar de bani a mai tocat pe 
acul ! Lovor să fi fost.. Mergea duduca 
și lua arcuzile şi dijmele pământurilor, 
morilor, iazurilor. Oprea vu jumătate peu- 
tru Doe, dumneaci, casă, slugi, biserică 
si o jumătate prin zaraful Leizar trimetea 
ln Paris conasului Gheorghies, Culegea la 
podgorii rodul: si vinul  neastâmpărat 
Vine îl vindea duduca, că venise în ajun 
carte grabnică de la conu  Gheorghirş, 
că-i trebue ucolu de cheltucală. Şi de ar 
fi chvituit numai rodul pământurilor — 
hai valea valea. Dar când a vândut hoe- 
rul răzesilor din Salcia, moara şi piua şi 
toală târlana si apoi când a vândut locu- 
rile dela vohaica pe unde se face acu iar- 
matocul ce ereileţi că a făcut cu banii ? 
Biserică Fu 

Că parcă Aghiuţă i-a suflat în ureche 
ia Vavis despre vânzare conaşului, Că 
nu ncal îndată a trimis scrisoare după scri- 
«oare că- boli, că asa, că pe dincolo... 

Si-au luat drumu spre țara franțuzească 
si banii depe moară şi cet depe locurile 
dela volzatea, 


J'ace intro zi dudluca cu grâmalienl RO- 
coteală că în doi ani conaşul . mâncase 
prel de o moşioiui, câteva dughene şi trei 
ami cu vu bun. Apoi în doi ani le-ai 
mai puica face la loc din nimica, or cu 
câtă carte ai veni dela Paris? 

Se luuseră de gănsduri mat ales duduca, 
Și iacătă in câşligele Crăciunului pleacă 
conu Alecu Bountaș cum rudă de pe ne- 
vustă cu duluca noastră, Ce sau gândit 
stăpânii mei ? Liau rugat să se inicreseze 
işa prin oameni mai pe departe de viaţa 

















198 — UNIVERSUL LITERAR 


pe care vu duce conu Gheorghies la Paris 
şi să le scrie îndărăt scrisoare dreaplă si 
cinstită, ca să știe şi dumnealor ce le ră- 
mâne de făcut. Și nici na trecut mult și 
primeşte sltăpână-mea scrisoare. Acu cca 
fost seris înăuuiru ?... Fireşte că noi slu- 
gile nu i-am văzut slovele, dar ce trece 
mă rog — neştiut de slugi ? 

Mai îşi uită bocrii şi mai grăcsc şi în 
moldoveneşte şi înțelegem. Că la supă- 
rare or cât «dle învățat omul îşi vită de 
toate şi-l răsbezte mânia în limba cu 
care lau făcut părinţii. 

Şi era cătrănită rău duduca. Până atunci 
nimica nu cârtise împotriva bărbatuliri, 
dar după aceia a auzit-o chiar Marghio- 
lița zicând boerului mânioasă : „Da ce ic 
credeai ? Oare nu-i feciorul dumitale? 
Surcica știi că nu sare niciodată prea de- 
parte de trunchiu“, 

Şi tot mânioasă s'a dus la zaraf cu nis- 
ie parale — cele din urmă zicea dumutari 
și le-a trimis conaşului cu poruncă, că de 





îndată ce le-o primi să şi pornească în-' 


coace în țară. 

N'a venit conașul nici îndată nici Sn- 
iârziat. A venit numai scrisoare. Și alli 
bani de drum cci depe urmă i-a trimis și 
apoi a aşteptat și a oltat până cc nu știu 
ce a mai imeremetisit, iar întro scrisoare 
conu Cleorghies. 

Și încă a treia oară i-a trimes parale. 
Da ncu se făcuseră stăpânii la faţă ca 
nişte mucenici, că au iscălii amândoi la 
zaraf hârtie şi au luat întâiuș dată gul- 
beni cu împrumut. 

Apoi Sau sfădit o leacă vezi bine, că 
aşa-i la supărare omul. Aruncă cât poate 
pe spinarea altuia. Dar pc urmă sau mai 
îimbunat şi sau socotiti ce trebne făcut. 

Mult nu sa socotit duduca. Dumncari 
lua repede hotărala — şi într'o dimineață 
numai ce ia spus bocrului aşa tamrne- 
sam: „ku am vorbit cu tuşa Catinca 
Slătinuaia să vie să stea cu mata vre-o 
lună şi să aibă grija casei, că cu îmi cer 
dela isprăvynicie hârtie şi plec la Paris, să 
văd cu singură ce-i cu băiatul şi să-l aduc 
acasă“. 

Să nu gândiţi că a fost sagă. De geala 
şi -boerul şi rudele i-au stat pe cap cu 
toţii. să sastâmpere, că nu-i colea Pari- 
sul. Una şi una a ţinut că pleacă, să vadă 
fumneaei cu ochii ce-i cu odorul şi să-l 
vadă adns acasă. 

Si dacă aşa a fost până la sfârşit hotă- 
rala, ne-am gătit de drum. Că drum doar 
a fost acela. Duduca noastră nici în rup- 
tul capului n'a vrut să se urce dela gra- 
niță în tren. Că nu ştie ce comedie o fi 
aceia, că nu vrea dumneati să stee ală- 


„turi cu orice negustor de piei de vacă, şi 


că la urma urmei de ce ţine atâţia cai la 
graj pe mâncare, dacă nu-s vrednici so 
ducă unde are dumncaei poltă. 

Și am pornit — de mă credeţi la Paris 
cu caleașca. Eu cram vezeleu pe canră 
şi fecior îmbrăcasem pe unu din haidiii 
dela grajduri. Pe Ignatie — îl ştiţi. Na- 
mila aceea de Lipovean cât ursu. Îţi fă- 
râme omu în două degete. Să ne fie oarc- 
cum de pază. 

In fuud pe perne, duduca abia mai avea 
loc de șaluri, malotele şi paneraşele cn 
dulciuri şi uscături, căci spusese bocrului, 
că nu vrea să mănânce prin locante nem- 
țeşti s'o spurce cumva cu brouşie fripte 


şi alte greţoşenii. Işi luase de acasă ga- 


vănosel cu dulceaţă, chitonag de gutui și 
povidlă de perje, cârnaţi uscați şi picp- 
turi ufumate de gâscă. Apoi pliăcințele și 
cozonaci vre-o palrn pancraşe în totu. La 
spate legată bine lădiţa cu schimburi și 
pe scăunel Marghioliţa cu alte boccelute. 
Și mână băete caleaşcă cu patru telegari 


la drum spre fara Tranțuzului. Măre gân- 
deam că neurini și nu mai ajungem. Și 
scump Tânul şi scump ovăzul! Ce plătea 
cucoana la ficce popas... Da porţia cailur 
porție, că asa cra dumnea“i mai miloasă 
de vite decât de oameni. Apoi că noi ca 
slugile nici nu trebuia cine şiie ce, iar 
duwmncaci mâuca tut din pancraş ce luase 
de acasă. Și se uxscase cozonacul și se fă- 
ruse <farog cârnaţii. Da iot nu se îndura 
să-i arunce. Numai la cai uu se scumpea 
și nu-i asprea atâta cu toaie că-și perduse 
de tot răbdarea. Ca la toate târgurile, de 
cun: trecurâm granița feanţuzească tot 
întreba de-i Parisul. 

Și slăbise săraea duduca să n'o mai cu- 
noşti. Poi și osteneală atâta şi cheltucală 
mereu. Opt guri? Noi mai făceam cum 
puteam, dar caii! 

Și um ajuns în sfârşit la poarta Pari- 
antui. Apoi acolo alta. Întreabă cucoana 
din râspăntie în răspântie de ulița unde 
sue conaşul. Şi ne-au îndreptat oamenii 
şi am ajuns și aculo. lar duduca tare bu- 
enrousă sa scaborăt din caleaşcă şi a în- 
ivat în casă. Fu si lenatie am rămas lân- 
eă cai. da Marehioliţa na răbdat-o inima 
zi sa luai după duduca sus. 

Acu spunea Marehioliţa, că i se urâse 
duducăi urcâmul scări şi întrebând, că pe 
acolo zice că stau şi mai mulle neamuri 
de oameni într'o casă. Casele îs toate cu 
caluri și «le fiecare cai alți oumeni. 

Asa că păuă Să nimerească pe conu 
Gicorgluies biata duduca noastră cu pi- 
cioavele amorțite din calească abia îşi mai 
trăgea sufleiu, când a intrat în odaie la 
dumucalor, 

Dumnealor — vezi bine, Inadins spusei 
aşa. că iu era conu Gheorghies singur. 
Poi singur war [i avut pe ce cheltui atâ- 
tea parale. IL încurcase dela începu o 
franţuşcă, care-l văzuse, că-i slab de îu- 
guri și-l dusese de nas aşa de Dine. că-n 
doi uni mâncaseră... Dar vă spusci odată 
doară. 

În sfârsit doi ani teăiseră ei bine. Și 
ducă ar [i fost nutuai ci încă poale nu 
răsbeau să mănânce atâta amar de pa- 
tale. Da îşi făcuseră şi pricteni să-i ajute. 
Că la praznie cine nu se îndeasă ? 

Și câud a înteat înăuntru duduca, după 
ce a îubrâncit cum știa dumneaci o slugă 
obraznică, ce-i tot tinea calea, când a 
intral — masă pusă, casă plină. Şi râsete 
și scripeă şi Dăuturică. Trai mii rog pe 
paralele hoerului. Odată sa încruntat du- 
duca şi sa iudreptal cam dârză spre lo- 
cul de unde nici nu o văzuse poate încă 
conașul Gheorghies. 

Da mama tot mamă rămâne. Când l-a 
zărit si-a uitat odată tot necazul şi sa 
repezit la dumncalui să-l ia în brațe. Si 
de multă părere Denă nici nu se mai uita 
în jur. Şin jur cu toţii... Mi-a spus Mar- 
&hiviiia. că a fost de faţă. Tuţi priveau 
nedumeriţi la dânsa si pufncau a râde 
unul câte unul. Poi de atâta cale — să 
crtați malacoful se sirâmbase. se răsncise 
şi-l purta duduca mai mult pe un şold, 
enm purta biata Aglaija preuicsei sarcina, 
când cra îngreunată, 

Apot capela dumneaci stătea cam pe 2 
ureche iar zululii ncfăcuţi cine stie de 
când, alârnau pe gât lunei și subțiri ca 
viște caude de mâță. Mă rog nimeni vă- 
zând-o mar mai fi putut spune că asta 
e duduca cea mândră a lui Manolache 
Malinescul bacr cu alâlca moşii şi acare- 
turi. : 

Şi vezi cum ţi-e copchilul!? Conu Ghear 
&hies, care nu-s: văzuse inama de doi ani 
și jumătate, în loc să-i cadă la picioare si 
să-i plâugă în brațe, să-i sărute mâinele 
si să-i ceară cerlăciune. cl întâi și întâi a 


































văzut râsul celorlalți și malacoful strâm 
lat al duduceiii. 

Și ruşinat de asta a rămas ţeapăn Ie 
cului şi nu sa repezit spre imaică-sa cârt 
waştepta poate decât o vorbă dela dâr 
sul, ca să erle şi să uite tot. Preţ de e: 
teva clipeli n stal asa conașu,Şi ducluca i 
avut vreme să înţeleasă şi să vudă şi ri 
snl celorlalii. Cât o fi durut'o inima ni 
mănui na spus şi nici na bocit ca allă 
iemec. Că cra straşnică şi bărbată întot 
deauua. Si-a adus aminte îndată a cui fai 
a fusi. a cui nevastă este şi n'a dut pa 
lingăilur de Îranţuzi să se hlizească mai 
ntuli. i 

Mi-a spus Maurghioliţa că numai nt 
vorbe fe-a zis și le-a arătat cu mâna uşa 
Şi se înălțace din trup şi arunca «din ochi 
scântei nu altceva. Apoi a făcut doi paţ 
spre conu Gheorghieş uluit şi-în loc de 
sărulat. a ridicat mâna şi harş! i-a tras 
o palmă pe dreptul și hars! alta pe stân 
sul şi a zis doar atâta: „Asta-i pentru 
felul cum nai primit Gheorghies dragi, 
Acu rămâi siinătos. Eu mă întore la fs 
să spui iui tată-tau, ce am văzut cu ochi 
mei la tine în casă. ca să ştie şi duimnea 
lui, cun îi cheltueşti paralele“, 

Şi Lără alta sa întors spre ușă. Abu 
atunci conaziu  Gheorghies desmelicit a 
alergat după ca so întoarne. 

Fireşte că sau împăcat până la” urmă 
şi au vorbit ca mamă cu fecior. Da na 
mat fost asa lucrul. cum dacă dela începu 
cra 'uat întraltfel. Nu uitase pici duduea 
râsul acela, nici conu  Gheorghies pal 
mele. Iran cam stânjeniţi, până când du- 
iluca. ca să isprăvească i-a spus aşa cu 
vat fără înconjur: „Am venit să te iau 
acasă. Am văzut acu ce carte înveţi. Mai 
stau nunai până ce se hodinesc caii bine 
Să-ţi strângi ealabalâcul !* 

Apoi şi-a luat bunăseara tot cam eu 
văccală și a cșit. Numai la cdumneaci în 
adaic, după ce ne-a rostit şi pe nui — 
și-a arătat mânia și durerea toată. Mia 
spus Marghioliţa, că nemâneală sa culeat 
în seara accea şi după ce a stius lumina 
a auzito oltând si plângând în pernă. 

Atâta fecior să ai, să vii la el atâta cal 
și dumnealui... Doamne iartă-mă că en 
să zic o vorbă. 

Dar de altfel să stiţi că nu era om răn 
conn  Gheorghics. Da slab de înger şi 
ducca de căpăstru orice muere. Şi vezi 
bine, că la Paris se găsise numai decât 
una. 

Acu făgăduise cl maică-sei, că merge cu 
ca îndărăt la Eş, da pe urmă dracu de 
muere şi-o fi băgat coada că de a dou 
zi a început conașul so schimbe, s'w scalda 
că nu poale îvcă, că las, că viu mai târ 
ziu, că mai am ceva treabă. 

Maică su i-a tăiato scurt: „Rămâi bă 
cie, dacă ai cu ce te ține pe uicea. Del 
mine si tată-tău să şiii, că nici un sfanj 
uu mai capeți. Să mă crezi că nu șuguest, 
lote asta-i crucea !* 

Și sa cătit duduca să se întoarne la E 
fără conu Gheorghieș. Dar numai dâns 
șiia ce avea pe suflet. Dacă a văzut bi. 
iatu că nu-i șagă, că-l lasă asa pustiu și 
plin de datorii, sa rugat în tot felul, pâni 
in cele din urmă a îndrăznit şi i-a Spui, 
că el e amorezat şi vrea să se însoare aiti, 
că iacătii o Franjusşcă cu care sa avut 

Na isprăvil vorba. Diu ochii duducăi 
înțeles că-i primejdie să mat capete îa- 
răşi una, pe olwaz. Apoi gândiţi-vă! Fe 
ciorul Mălinesculni şi al Corboaei să ia de 
nevastă lepiuilă pe una care... 

Sa sculat cucuana şi i-a spus, că dei 
vorba pe aceia apoi dă poruncă vezeteu 
iui şi feciorului, adică mie și lui Ignatie 






























































să-l lege fesleleş şi să-l pună 
trăsură. 

Da atunci 
vede că era acele 
țuşca amoreaza lui 
re să-ți vadă ochii? 

Spasită și înlăcrămală a dat în zenun- 
chi duducii. Si «le ar li fost numai asta, 
Fou se prăpădca atâta stăpână-mea cu fi- 
ta. Da avea frauţuşca pe braţu stâng un 
cpehil. La băet bătan, frumos, leit conu 
Gheorghies. Şi cum stătea în braţele mă- 
si a începul a scânci încetişor odată. 

Masa stătea aşa de lemn şi un-i făcea 
dmea să-l împace. Nici să-l puie la ţâiă 
ici măcar să-l legcuc, or să-i şoșoie. Ni- 
mica. Că cu tuate că-l făcuse; da nu-i 
stia deloc seama. ÎL dăduse la a femee 
isrăină să-l crească. Şi acuma îl luase nu- 
mai ca să înduplece pe stăpână-na. 

A stat biata Quduca și sa uitat la Ie- 
fiorul Duimisule, care rămăsese îulemnit 
pe scaun, la tranțuşcea, care nici nu ştia 
line cun să poarte copchilul în braţe şi la 
fropehil, care plângea not mai tare sugăn: 
du-şi a loume degețelele, 

Şi iacă așa de milă i sau rupi odată 
terile jnimci şi nu sa mai putut stăpâni, 
să nu ia băiatu în braţele cumnecaci care 
ate duseseră dorul pruncilor în tinerețe. 
a luat şi a început să-l tegene şi să-l 
plimbe «răimlu-i așa fără de voie: „Lari 


butuc în 


lin odaia de alături, că se 
la pândă, a eșil lraa- 
conu  Gheorghies şi 





eu bunicuta puiule. taci cu bunicula !* 
Conu Gheorghies prinsese la inimă. 


Dumnealui nici nu îndrăznise până acu 
ăi pomeucascii ceva de băct. iar Frau- 
juşca, care Tăcuse din capu ei isprava asta 
ea bucuroasă nevoie marc, că-i iehbutise 
siretenia. 

Da stăpână-nieu şi-a venit repede în 
fie, Câuml a văzut că Dbăctul soarbe lapte 
lin pahar ua mai avut de nimeni nea. 
Doar atâia i-a mai zis lui conu  Gheor- 
pis: „Zici că-i băetu lăn? Bine. Să-hi 
trăiască. Daci nai cu ce-l creşte, îl iau 
dl duc cu mine. Când ţi-o fi dor ţie or 
mume-sci veniţi la Es după dânsul. Și 
dacă Frarţuşea ta o fi fată de treabă si 
fii munci so ţii te-om cununa cu ca. la 
mai întâi să-i vedem şi noi purtările şi 
năravul“. 

Au mai cârâit, au mai cârmit, dar nau 
wui încotro, că erau datori până și fe- 
meii care le ținusc până atunci copehilul. 
Şi asla a fost singura datorie pe care Ic-a 
pătito duducea. In colo le-a lăsat la conn 
Alecu Boantas bani numai pentru trin, 
tn sor hotără să vină la Eş. 

Îar nui ne-am pornit îndărăt la drum — 
mă la număr, Și vai de capu nostru ce 
ma fost acela! Da acuma duduca nu 
mai avea grija noastră şi la toate papa- 
arile alta nu mai cerea «lecât lapte. În- 
icca hanu cu susu în jos pentru a lcacă 
k lapte proaspăt. Și chiar muls atunci 

Ji-l fi dat şi tel se strica în steclă până 
apopasu celălalt. Eu mă mur cum nu sa 
ăpădii atuncea de burtă conaşu Alecuţiă. 
sc vede treaba, că era el învățai cu 
cazurile la fenieea care-l crescuse şi că- 
via tot duduca îi plătise lunile din urmii. 
“Da cum vă spusei, vai de capu nostru 
-am tras la iutoavezre. Copil mie — mă 
og in caleaşcă atâta cale. Cât a chelinit 
wntru el dudluca îl plătea cu aur. Dar 
2 schimb noi ceilalţi slugile şi cau... 
Când un: ajuns la Eş abia ma cunos- 
ut Paraschiva nevastă-mea de slab ce mă 
icusem. 

: Bocru ne aştepta mercu. Primise poate 
ii carte dela cucoană, că era îu susul scă- 

i pe scăunul dumnealui. Și a auzit gla- 
duducăi sirigând de cum s'a scoborât 
in calească : 











„Parasclhiso ! Casandro! Să veniţi sus 
cu un ibric de lapte! Şi duceţi la mine 
in elae v covaţici curată și apă caldă de 
spălal !* 

Și cum a urcat scara în sus a şi între- 
batu boerul: „i ce-ai făcut? Unde-i? 
Lai adus 2* 

l-a răspnus grăbit duduca : „b'am adus, 
dar nu pe Gheorglies, pe fie-său !* 

Și a mat din brațele Marghioliţei pe 
conu Alecnţă tulăşurat în maloteaua cui- 
voanei și i l-a pus pe genunchi. Întâi sa 
feriț ca de o broască boerul. Dar pe urmă 
ce i-o mai fi spus duduca, că l-a îuhu- 
nat și pe dânsul şi a zâmbit oarecum Iii- 
rrămat coprehilului, 

Atunci a venil Petrache feciorul și a 
spus că de două zile e sosit şi sare dosit 
în odăile de jos: conu Gheorghies cu o 
duducuţă, care nu ştie grăi moldovene- 
şte. 

Sau 
mult. chiar de cât uu vrut sarate. 
noarlră cra oarecum mitată căs sosiți 
înaintea lumneaci, când ştia hine că-i 
lăsase tot lu Paris. dar pe urmă o fi înte- 
des că trinu merge mai repejor decâi o 
calcască cu cai cât de vârtosi. 

De dat ochi. ma dat încă multă vreme 
conaşul Ghvorghies cu boerul. 

Dunca Întâi si întâi a pus dădacă pri- 
cepută la eoţail și fără să spună la nimeni 
al cui este — ba încă şi nonă, adicătea 
Marghioliţei, mie si hiri Yenatie ne-a făcut 
nspră epreală. Ta ținut să-l crească pe 
lângă «lomneaci. Apoi a pus stărninţă de 
au intrat conu Gheorghies în slujbă la aie. 
Și alt bau decât simbria nu a mai văzut 
conașul. Frantuştei i-a tăiat repede du- 
duca ale dumisale năravuri; că se scula 
la prânz şi strica în ficeare zi cinci cofe 
ie apă cu spălatu, de parcă era la noi 
în casă ferecdeu tureese. Mi-o lua de acu 
stăpână-mea peste tot la guspoilărie. Di- 
mincala la șase îi trimetea vorbă prin 
Marglivliţa și apoi hai dimuzelă la că- 
fii d, hai la lăptărie, hai de împarte tainn 
la slugi, Apoi vezi cum fierbe Casandra 
dulecaţa. Apoi hai pe o săptămână donă 
la moşie de ia socotelile. Apoi la podgorii, 
că are să se înceapă culesul. 

Plimbare ? Duminica dimineaţa la bi- 


bucurat hbocrii de vestea asta mai 
Duduca 


serică şi nici aceea întolrleauna. Nici mă- 
car până la Copou să zici că a duso 
vrodată. Da poate că si înadins făcea 


duduca. Desiul că pâni în toamnă numai 
asa a musirulito. De cuteza să zică ceva 
ca oc conu (heorghies odată Ic tăia du- 
duca. câ mai trebue inult să se străduea- 
scă cu loții până se pune la loc ce sa 
cheltuit în doi ani la Paris. Si de uu le 
place manu decât să plece îndărăt iară, 

Vireşte că nu i-a plăcut lranţuşiei, că 
nu cra deprinsă să dea în greu şi sa sfă- 
dit într'o zi cu conu Gheorghies şi a cerut 
culeuşea până la graniță şi galbeni de 
trum. Poi atâta a aşteptat și duduea. L-a 
dat Dreşte. l-a dat şi mai mult numai să-si 
scape Dăiatu de scaiu dracului. Că văzuse 
acu bine cine era Franţusca şi văzuse poa- 
te si conu Gheorghies, Poi nici tu neam 
pici tu purtări or frumuseţe. Ptiu! nai 
mare ocara, parcă în |ara noastră nu Sar 
năsi felt Dbereche! 


[n sfârşit a răsullat uşurată  duduca 
când a văzul-o poruită si i-a mai dat şi 
peste ce-i făgăduise. Da băiatul conu AĂ- 
lecuţă a rănas la noi firește. Că ce era 
nebuuă Fraujusşca să-şi mai ia beleaua ? 

Și-l indrăgise atâta duduca noastră ! Ba 
chiar şi bocrul, Da cra și îstetț. ne cru- 
ceam când îl auzeam aşa mic grăiud după 
maică-sa vurbe franţuzeşti! Da încolo 
nici habar nu mal avea de dânsa, că a și 


UNIVERSUL LITERAR, — 199 


nitatu îndată şi zitca mamă duducăi şi 
lată bocrului. Apui Va trimes o vreme de 
a stat .cu dădaca mai mult pe la moşie. 

Pricana — ered ei ea fost, că pusese du- 
duca acum la cale să însoare pe conu 
Cheorghies cu faţa dumnealui Hălăcta- 
uul. Duduca Bălașa era — nu ca nespă- 
lata accea de Franţuşcă de nu-i mai a- 
jungca trei cole pe zi de apă—era fută de 
neam şi cu stare. Și nunta ce a fost, a 
pomenit încă multă vreme Eşul ! Numai de 
bhucer biet ne era milă, că a trebui tot aşa 
cu' scaunu să-l ducem eu şi Ignatie la 
biserică. Du în sehimb duduca mult mai 
era mândră doanmme ! Cu rochie de bela- 
coază pătlăginie, întinerise cu zece ani de 
bucuroasă, ca şi-a pornit până la sfârzit 
pe drun. bun feciorul, De acum nu-i mai 
urla de grijă. Aveau în neamul Hălă- 
ceniiur toate duducile nume, că's  mueri 
strasnice, cu care nu prea se joc bărbaţii. 
Şi asa a și îusi. 

De Franţuşca un-i pumeuise nimeni ni- 
mica duducăi Bălaşa, i la urma urmei 
care holtei na avut şi Zi o amurează ? De 
ia cununie încolo să fie el om enminte. 


"apoi că nici unu se putea altfel cu ne- 
vastă va duiluca Bălaşa. Nu-i trecea orce 
toană bărbatului că se ştia şi ea de neam 
și cu stare, Şi sau învoit că drept vor- 
hind nu cra conu Gheorghies om rău. Ba 
că şi apucuae ziravăn de treburi, că îi 
vine omului minte la cap, câud în einci 
ani îți dărnește Dumnezeu la rând trei 
fete. Voi cată să muneeşti, să le faci stare. 

Da hbocrul bătrân se stingea din zi în 
i. Si acuni uu mai uvea dumnealui şi 
duduca de căt grija 'conaşulni: Alecuţă: 
JI cresteau dumnealor și nu supăra pe ni- 
meni băietul. dar era acum măricel şi tre- 
buia rostil şi cu cl ceva. Duduea îl iubea 
din zi în zi mai tare, dar or cât Var fi 
iubit, conu. Alecuţă după lege nu cra al 
nimănui, că nici la biserică nu era scris 
pe vreun mume. Şi nu mai rămânea de cât 
să-i zică şi dumnealui mai târziu: Ale- 
cuţă lepădaiu ca toți copii cei oropsiti 
de mumă. Şi asta nu le venea bine boeri- 
lor. Au ţinut sfat înto zi si. apoi au che- 
mat pe conu Gheorghies şi pe duduca Bă- 
laşa si mă tem că au spus atunci nutorei 
ce-i cu băictul şi că ur fi drept, să-l ia 
canu Gheorghies pe lângă dumnealui. 

Da dusi Băluşa foc şi pară s'a făcut. 
A zis că mai bine îşi ia fetele şi pleacă. 
Că asta nici în ruptu capului n'o face-o 
să crească lepădătnrile de holtei ale băr- 
batului. Şi dacă ştia una ca asta nici nu-l 
lui, lar acu «lunmneaei nu are nici avere 
de împărțit nici nume de dăruit, 


Conu Ghcorehies tăcea. Că aşa era obi- 
ceiul Ta dumnealor în casă. Când vorbea 
duduca tăcea dumucalui şi când tăceu 
dhuunealui vorbea tot duduca. 


Dar nu se putea ca stăpâna noastră să 
se lase asa îufrântă de noră. A făcut dum- 
neati un. plan! Lii.. cum.i-o fi dat așa 
ceva în gând şi cât o fi clevetit lumea! 


Ne-u luat şi ne-a pus să jurăm eu şi Mar- 
ehiolița şi Ienatie, cei cari fusesem la Pa- 
ris cu dumneaci. Şi pentru jurământu ăsta 
ne-a îustării pe ți duduca. Ne-a dat pa- 
rate și pămâut «le suntem iuți gospodari 
pc la casele noastre. Da acu să nu credeți, 
că pentru căteva fălei de pământ ne-am 
spurcat sufletu şi am jurat strâmb. Doam- 
ne fereşte. Ne-a pus la rând popa şi toţi 
le râul am spus, că am fost duşi cu du- 
duca vre-o trei luni prin străinătăți. Şi 
cânt ne-am întors aducea îndărăt de a- 
colo copchil mititel — pe conu Alecuţă. Și 
ioideauna Tam auzit spunând  duducăi 
mamă şi bocrului bătrân tată. Mai mult 














200, UNIVERSUL LIPIERAR 


INIMĂ DE STICLĂ 


Marele scriitor,  doelor în filosofie si 
“lirector ul ziarului „La Politique“ «din Pa- 
ris, Jean Villy. sa sculat în dimineaţa 
uceeo oiunit şi indispus: toată noaptea 
lucrase ha un studiu asupra autosugestici. 
studiu care trebuia să apară în librării 
pesie sase luni. Iu plus. făcuse corespon= 
denţa, v corespondenţă foarte cupioasă. 
Jcalifel vbişuuită  marclor cotidiane si 
scrisese articolul de fond pentru a dona zi. 

Tocmai se pregăteu de plecare, când 
paşii uşori si ciocănitul aţât de cunoscui 
în ușă, în anunţă sosirea mult iubitei sale 
solu. 

— „Dragul meu. sar ai Iucrat mult. 
uite, eşti obosit peste măsură, Ar trebui 
«ăi te recrciezi câteva luni 1“ 1 luă de gât. 
suruiându-l cu drag. 

— „lu ştii că nu pot sta. O rotiță care 
va funcţionează, degeaba se mai numeşte 
ictiță“, 

O imbrălişare şi Jean porni spre redac- 
ţia ziarului. Se căsătoriră din dragoste: 
ț„vIx Bosqucite - - fica marelui industriaș 
Nicolas Bosqucite, se amorezase la nebu- 
wie de Jean Villy, pe când acesta cra stu- 
cent saăiac, plin Însă de viitor. Se întâtui- 
unele 


ra pe furis, în Bois de Boulogne, 
irăică oczia primei iubiri, până când, 


tatăi Posquctie, aflând de aventura sen- 
limenlală a fieci lui si căutând să curme 
«candalul, cousimii — după multe ame- 
ninţăru și lacrimi la căsătoria lor. 

Se țineau retrași de lume, deşi erau bo- 
gaţi. can studiase cu minuţiusitatea şi 
amploarea pe care i-o putuse pune la în- 
demâna fabuloasa avere a soției sale îi, 
în senrt timp. dădu tiparului cel mai 
mare ziar al Parisului. O demnii și deli- 
cată tovarăşi a vieţii, îi ajuta uriaşa 
muucă prin neţărmurita iubire ce i-o a- 
văta şi interesul cu care îi urmăria acti- 
vitaica, 

lutre dânşii domnia acea armonie rară, 
care sn stubileşie între oamenii superiori, 
«otaţi cu o sensibilitate bolniivicioasă : se 
iubiau cu frică, menajându-se reciproc și 
căutând să înlăture nrinlelegerile, cari de 
altfel nu se iviră niciodată, prin cedare 
din ambele părți. Erau fericiţi. 

Totuşi. Jean Villy suferea mult. Ca di- 
vector al marelui ziar, îi ajungeau la ure- 
chi atâlca nedreptăţi. atâtea suleriuți, 
încât — de muli> ori — își pleca fruntea 
cu ochii iulăcrămaţi deasupra  hârtiilor 
albe, pe cari lega cele mai duivase arti- 
cole ce se scriseră vreodată. Suferea cu 
cei bolnavi și de multe ari, pe lângă a- 
jutorul moral, stecura cu delicateje si 
intii de bancă în buzunarele ceropsiţilor. 
Nimeui nu stia acest lucru, nici chiar so- 
lia lui. 

Inivre reduciie — studiile lui - - suferin- 
jele tuturor şi căminul liniştit, își măcina 
viața cu o regularitate matematică, 

Seuta, a venit acasă mai târziu ca de o- 
bicei : cra obosit peste măsură şi mâhnit. 


nu știm. Și am jurat toţi. lar popa a scris 


hăetul pe numele boerului și a duoducăi. 


Da s'a. uitat întăi lung, lung lu Dhocr. Acu 
ce o fi gândit în gându lui popa? Du- 
duca ca duduca. Ia încă destul de tâ- 
nără şi ar mai fi.putut să [ie înarcu- 
nată. Dar bocrul ţeapăn de zece ani de 
zile în scaun?! 


LUCREŢIA PETRESCU 


(Poveste fantast'că) 


In faţa lui, o maşină strivise o femee, al 
cărei copil — cu strigăte disperate — îşi 
scubura iama ucisă. Impresionat peste 
măsură, povesti Tuslvei cele întâmplate, 
luară masa lăculi și își dădură noapte 
Vună, după eo îi promise seției sale că 
se va culca imeliat. Cu toate sforțările lui 
însă, somnul nu i se lipi de gene, Se 
seulă, aprinse lumina şi începu să lucreze 
«din nou ja studiul său aspura autosuges 
iici. 

„i astfel, această imaginaţie ne guver- 
pează întreaga noastră viaţi sufletească 
si organică, “loate lucrurile pe cari ne 
închipnian că le putea face, le execu 
tin cu ușurință. Cele mai simple lucruri, 
nu le putea fuce, Tiindcă ne închipuin 
câ unu le putem face. 

„Odată, nestitad să înnvoi um intrat în- 
iro apă, pe care 0 stiam mică. Lot să- 
rind, ca 0 veveriță, de colo colo, săltân- 
du-mi trupul cu picioarele de fund, ram 
depăitat pe nesimlite de mal. Săriam me- 
veu 2 câmi ani «rost să mă odihnesc, am 
constatat cu spaimă că. apa e mult muri 
snare decât mine. Pânii atunci călcasem 
apa — fără să șiiu — închipuindu-imi că 
sunt cu picioarele pe fund. când am 
stint că upa e mare, cra să mă înec, fin 
minte că, întinsul era însoțit de ultimile 
raze ale soarelui si pe mul se juca ua co 
pil cu mama lui... 

Jean se opri. Printre rânduri, zări o fe- 
ince însângerată și alături un copil sbă- 
tându-se desnăcdijuuii. sOribil” murmură 
dânsul. „Vesnica durere nedespărțită va- 
mentor diu naștere în inoarle“. De ce su- 
iert atât 2 Dacă fiecare ar avea o inimii 
nesimțitoare, o inimă de piatră, suferin- 


ja er muri. Îutinse mâna pe Diurou și-și 
pleci Prunica peste manusetise. Degetele 
sahe alădură le un obiect neted, rotunil, 
senzaţia acea netedă si rece îi făcea 
bine. Sirânse nbicetul în pumn şi-l aduse 
curius în hiăiaia luminii 2 cra o intmă de 
sticlă, o înimă executată de o mare sti- 
ciarie din Puriz. lu obiect de artă în 
striciul înţeles ul cuvântului 2 mărime 
nutiirală, cele două auricule pline cu li- 
chic roș si vânăt şi deasupra. arterele si 
sinele. execnlale cu  măestrie, se tăiau 
dcia riâdăcinii, Prisi bine obiectul, Ce lu- 
cra minunat! Aceaslă inimă să fie îni- 
ma vi, să bată rezulat, să fie surdă la 
«durerile lui si la necazurile altora. Acea- 
stă dna de stichă Due 

Po nesindite, gândurile începură a se 
destiade. ca fala unei ape după furtună: 
vuluii usoare abia mai loviau în malul 
cunziliniei, Apoi apele se întinseră. Din- 
ăunten jusă. animale [inule în întuuerie 
-huenivă spre luciul linistit, spărgând v- 
elinăa. 

„LL ineva bătu în ușă. Jean sări și des- 
clisee 2 un personagiu bizar îşi făcu apa- 
riția. Ira îrubrăcat ca uu veac din cărțile 
magice, În mână ţinea o geantă de piele 
albă, avea barbă si ochelari albaştrii. 

„un venit si scot inima care te su- 
pără si să-ji pun alta. Vrei o inimă de 
inonz, Sau de piatră 2* 

Jean întinse pumnul cu inima de sti- 
«la. Viacul scoase un bisturiu o siriugă și 
un ac de platină, cu ata de aur. Il întinse 
pe pat si-i Tău înjeclia în mâna dreaptă: 
nu e mai putea misca. Vracul începu 0- 
peralia : simţi cuțitul tăindu-i pielea şi 
desprinzându-i muschii, apoi o mână mare 
păroasă —. se îufipse înlăwitrul pieptu= 

















de TRAIAN IONESCU 


lui si-i smulse inima. O durere cumplită 
îl Lăcu să goană îngrozitor. Îşi pierd 
cunoştinţa. 

Sapte zile, sa sbătut între viaţă și 
moarte, Exlr nu l-a părăsil o clipă. De 
chirlea ochii şi o privia cu vu uitătură 
străină, o privire în care lucia o scânteie 
ueschimbătoare în intensitate, o privire 
care nu spunea nimic. Intro zi o sere 
prinse plângând . 

E „De ce plângi ?* o întrebă cl cu ela: 
sul moale, un glas care părea un sbor 
catifelat de fluture deasupra unui rond 
de flori ofilite. | se părea curios că sare 
în pat şi i se părea mai curios că o vede 
pe Lyly plângând. lly se convinse că 
Jean era cu totul schimbat. Nici o vorbă 
hună nici » mângâiere : numai privirea a- 
ceca moartă, 

După două luni, Jean puluse pleca la 
redaclie, Lin prieten îi ţinuse locul. Des- 
făcu hâstiile, ceti totul cu nepăsare, răs 
foi ziurele şi —- la urmă — serise un ar- 
iicol asupra industriei sticlei. 

Ceru sersitorului un. pahar cu upă și— 
spre mirarea acestuia — îi spuse: vezi 
să nu spargi paharul !* 

Piecă spre casă pe jos, oprindu-se de 
penuniărate ori —- înaintea vitrinelor cu 
bibeiorri de sticlă și obiecte de poreelan. 
Mai ales păpuşile îi răpiau ore întregi de 
contemplație. Acasă îşi aminti de inima 
de shelă. uşezată pe biuroul lui. O căuta. 
Inima nicăivi. Răscoli totul, deşertă serla- 
vele. făcând un sgomot asurzitor. Eyvlv a- 
păr în prag: slăbue mull. cra palidă 
si în jurul ochilor,  Iacrimile  săpaseră 
sehiub. TI prinse de mână şoptindu-i du- 
veras : „Dragul men, Jean, ce-i cu tine? 
Nu te mai recunosc, Te-ai schimbat mult, 
ţi-ai pierdut iuima..“, 

— „Da, da, unde-mi este inima de sti- 
clă ? Cine mi-a răpit inima de sticlă 7 
Ivlv îşi acoperi faţa cu palmele-i mici, 
parfumate, și fugi hohotind. 

„a Poliiique“ începu o serie de urli- 
cole despre porcelanuri şi păpuşi. 

Câteva ziare de seară se poeniră pe inv 
vii. Unul scria: „n aceste vremuri de 
cumplite frământări politice, d. Jean Vilt 
(ine cu orice preț să transforme „la Po- 
litique“ întro fabrică de sifoane „sau asa 
ceva,“ Altele ii făceau caricaturi spiri- 
tuale sau obraznice. Intruua din aceste 
caricaturi, Jeau Villy spunea unei pă: 
puşi de porcelan : 

--- „Scunpa mea, iti depun la picivare 
inima men confecționată din cel mai ve: 
vitabil cristal”, 

Cotinelu-le, Jean Villy începea să se 
nelinişteascii. Pornia rasna pe sirăzile Pa- 
visului, Tutro zi, intră întrun cire. Acolo, 
în arenă, ui mag scotea dintro baghetă 
fulgere „Deodată, Jean își aminti de ma: 
ul «lin noaptea aceea de groază. Se des 
făcu repede la haiuă şi — punâud de- 
getele deasupra inimci scoase un siri- 
săt ingrozitor şi-şi pierdu cunoştiula. 

„Nur se mai ducea la redaciie decât lour- 
te var, luată ziuv şi uncuri toată noaptea 
Imera : cetia cele mai aprofundate studii 
asupra cauzei şi originei visurilor, asupra 
sugestiei şi aulosugestiei. Se întrerupe 
bruse, penlru a merge la oglindă să pri- 
vească tăivtura din dreptul inimei. |ucepu 
să-si observe singure atracția pentru obicc- 
iele de sticlă, indiferența pentru tot ceeace 
ze petrecea în jurul său și nepăsarea și 
neînţelegerea lacrimilor şi insistenţii Tes Iei 






























Sfudio Teatrului Național 








TRENUL FANTOMA 
comedie de Arnold Rindley 


2 inființat şi Wa avut succes un ea 
de râs și groază”, care vroia cu pru- 
i miri —- între sulă care nu corespuu- 
scopului --- să tusămânţeze gustul 
tu genul de spectacole „Grand Gui- 
|, după numele teateuluei pariziau care 
comacrai aceslei specialități. Regret 
wrcul acelor oameni le inimă cari au 
tideea nefericită de a nu-si În început 
hitalea întrun teatru de periferic, 
Aculo, unse filine cu „Tom Mix. ucigă- 
Ile lei”. Vaux Bill mâucătorul de ba- 
ri” si ale celebrități de acelaş calibru 
incă succes, ar fi fost exclus ca piesele 
ioaza cea mare”. „Ceha“, şi celelalte 
aa fizurat în repertariul acelui iea- 
să nu fi căștizai sufragiile cartierului. 
pi, cu încetul, publicul săturat de a- 
si piese cu auorezi si cu dame aban- 
ate vlepe srenele contrule, ar Ti evadat 
ecarțicr cu să iu tontart cu un teatru 
e se activează circulația sângelui şi 
sharceşte piulea de groază. 

Nau avut sansă și pe deasupra a luat 
iuți „Stulia”-ul 'Featrului Naţional cure 
luat înleca și a pornit la educa. 
publicului cu Mary Dugan”. în a- 
i de acea jumătățică de pagină lăsată 
d. Liviu Mebreanu în programul ce-l 
ini nsierii. ult program, al scopului ur- 
ării de nonu secnă oficială, mam găsit, 
ha buijică de program ma fost respee- 
ă nici de cel care o semnase, aşa că 
dseuție ar fi îmutilă. 

iclorii au fost supusi la eforturi absur- 
pentrucă a vrut ne Ştim cine, să 
fiinţă noua scenă, cu rezultate din cele 
i jalnice. Iun afară de „Museata din f- 
sttă“ care wavrea ce căuta ucolu, şi ca- 
um. „l.ocjiitorul”, alte piese care ar 
tea fi menţionate, nu găsim. „Studio-ul” 
duenit a permanentă concurență pen: 
scenele particulare, prin accea, că nu-i 
si străină cât de proastă, dar de sur- 
„care să unu fie înscrisă imediat în re: 
leriul său. 




































DEEE III 
â se apropia de cl. Şi inima de sticlă, 
ne era ininua de sticlă ? 

jean Vills cra pe marginea prăpastiei. 
io noapte, sună după grădinar, Aces- 
na bătrân foarte cumsecade, rămase 
repenii când stăpânul său — desehein- 
“i câmasa la piept, îl întreabă: 

— Vezi tur. aici, o tăietură, cusută cu 
de aur 7” Grădinarul se uită Diue. 

— Nu văd nimic, stăpâne 

Au, aa văzut bine. îşi zise Jean: se 
păi cn atenție: sub degelul său. iăiv- 
e se contura cu precizie, Este aici. 
inui-că o simi, sunt treaz, inima de sti- 
i. Avea stranta presimţire că, existența 
era legată ue existența obiectelor de 
ilă şi de poreelan din jurul lui, 


„Seară, În redacție, Jean Villy şeade Ia 
ferastră privinul Parisul. Departe, lumi- 


Îsi cuntunuă exisicuța imertiucri spre 
groaza Dicţilr actori şi a cronicariloi 
Hamauci cari sunt obligaţi să-si piară 
e scară ca să adică la cunostința publi- 
rului noua aburditate 

1). Victor Iftimiu. alela care se aştepta 
mai uulta iudependenţă, respectând cui 
[ică tradiția naţional-antiteatrală începută 
sub domnia lui Liviu Rebreanu, a jucat 
„Lrenul iantomă”, înscrisă în repertoriu 
de predecesorul său 

0 piesă polițistă americanii, care ar fi 
uvut unu varecari succes dacă ar ti fost 
vusă în scenă pe îndelete. Sar fi putut 
«rea atmoszfera necesară de groază, curu 
alternăul cu scenete de comedie bută, ur 
[i întresinut în speetatori o curiozitate gă- 








d. C. STANCESCU 


Tâtală de film american cu aventuri ne- 
maiponenite, Asa, totul e bleg, Tuse si 
ici colo, abia se mai smulge câte o îre- 
sărire de spaimă prin trucuri, cari tot re- 
petându-se, nu mal impresionează slecâr 
pe actori, ubligaţi să simuleze. Nu sa 
creat atmosfera necesară, din cauza lipsei 
>uficiente de punere fa punct și piesa a că- 
zut. Acun: se va zori premiera aceleia 
care sc alla în repetiţie. Prost jucată, sa 
cădea, sau nu va avca snecesul dorit ori- 
cât de bună ar fi. si astfel lanţul vicios 
ru va fi rupt decât printro intervenţie 
divină, care nu-i totdeauna zorită şi nici 
la timp nu soseşte, 

Ca să «că imaginaţi cât de mult se în- 
wiiviază numai pe subiect. vom cita rvzu- 
matul din programul oficial, care sfârşe- 
ste cum veţi vedea cu rugămintea să nuci 


vile treouuă bătute de vânt, Plowă mii- 
vunt si furtuna alungă drumeţii de pe 
străzi. Vijelia ureşte. Geamul urias se îu- 
doaie ca un are, sub teribila presiune at- 
mosferică, 

Cupola unei Diserici = îi aminti că a- 
zum o lună, o îumormântase pe lvli în 
cavoul păzit de îngeri. Nici o lacrimă, 
nici o părere «le rău, 

Furtuna creştea, Un bubuii. 
zăngănituri de sticle sfărimate.  strâuse 
tot personalul în uşa redacţiei. Vântul 
Spărsese geamul: lângă geam. directorul 
ziarului „l.a Potilique” căzuse eu fruntea 
iu jos. Era mort. 

! sa [făcut autopsie, lupă o scrisoare 
găsită în săltarul biuroului. ln Jocul îni- 


urmat de 


ci, chirurgii au găsit — spre uimirea 
generală- a mână de cioburi însângerate. 
TRALAN IONESCU 


UNIVERSUL IITERAR. — 201 








pen esti subicetul, că atunci adio specta: 
lori. 

„O sari pierdută si uitată de D-zeu si 
oameni la o frontieră în Anerica. 

Lu expres care trees în goană... 

Wu călutor «listral şi visător care priv 
ste efectul scăuteiler de locematisă în 
noapte 2 vântul îi sboară pălăria cin cap. 
PDisperat că-si picede pălăria, trage sem- 
nalul de ularmă.. 

Treuut stopează penteu o clipă, iar tâ- 
nărul păgnbaz e urmat de citiva călători, 
in căutarea pălariei. Dar trenul porneşte 
«din nou în goană și ci rămân singuri îu 
stația arcasta izulaţi. 

Plomă, e frig, e o noapte. 

Se refugiază îu sala de așteptare, unele 
trebue să-si petreacă toată noaptea pâna 
fa trecerea trenului urinător. 

setul stației le povesteste de blestemul 
cc upasă asupra acestei gări. 

Noaptea strigoii vin să se plimbe, fie 
vu tieu Pantonatic trecea în goană prin 
accustă staţie. „Cine vede trenut fatomi 
moare”, 

Călătorii rămân în sala de aşteptare sub 
această impresie «de spaimă. 

Lin orologiu hate ora 40 noaptea. Deo- 
«ută usa se ekisehide brusc şi seful staţiei 
cade mort în mijlocul lor! 

Yoji sunt aproape morţi de frivă. Lua 
jipăt gsoasnic.u femere nebună, cu privire 
hatneinată ivtră ca o furtună în sala «le 
asteptare 

Veoa să vază trenul fantomă, O forţă 
suproomencască o trage spre stalia acea- 
sta... 

Doctorul Sterling şi fratele ci Pricce vor 
să vu liutştească.. 

Nimeni din cei de faţă nu vor să creada 
că ar fi pusihil asemenea absurlităţi. 

Dar un sner de locomotivă îi îngheaţă. 
lin tren fautomatic îrece năprasnic, 

Fantome bizare trec prin dreptul fe- 
vestrelori Lumiui se uprindl dle mâini ne- 
cunoscute. usi trosnesc din [âţăni, se des- 
chid sinzure,, 

Singur Teddy, tânărul zu pălăria pier 
dută nu si-a pierdut cabmul... 

Ce va face? Cre vu urma? 

E un mister pe care cl vrea 
zole. Va isbuti 2... 


să-l re- 


. n . . . 


„Domnii cronicari dramatici şi onur. pu- 
lic exe rusul cu insistonții, plecand ele 
la Îoatrui să nu povesleasci nimica din 
subiectul piesei . 

Să nu credeți că sfârsitul e o glumă, ci 
din contră, o rugăminte grasă, lugubrii, 
fiimucă dacă publicul ar afla din ziare că 
trenul fautomă e o născocire a unor con: 
trahandigli de wiskw, ca să alunge pe ci 
cure întânplător ar rămâne o noapte în 
sura de froaiieră cânil le trece trenul cn 
cisternele de contrabandă dela rafinărie. 
si că la urmă sunt prinsi de detectivul 
elle Fiutezteauu, ar pleca lupă primul 
act, 

Au facut mari eforturi ca să 
<uceeănl piesei d-nii Fintesteanu, C. Stăn- 
cescu, G. Cipriau, Î. Anastasia şi d-nele : 
Cleo Pan-Cerbiiţeanun. Marietta Suslava si 


Tantzi Ciuceauu. 
TONA FLOROIU 


asigure 

















| 


| 
| 
ţ 


202, — UNIVERSUL. LIPERAR 








a a a i e IER 


ce'atacen Esliepeapea | 





OCTAV DESSILĂ : 
„Zvetlana“ 
Poman, cu o prefaţă de Octavian Goga 

D. Guga, în prefața ce o seric pentru 
autorul sonsaiiului, arată că până la răs- 
boiu, societatea românească de atunci era 
inaptă pentru roman.. Lipsia acea mare tri- 
bună de obsertaţie, de vastitate a mora- 
vurilor, de galerie infinită a upurilor, aşa 
cum se prezintă romancierului, aşezat pe 
estracla monumentală a Parisului, a Lun- 
«drei, a Beelinului sau a Petrogradului (azi 
„Moscuvei). Romanele, ce le-am avut erau 
mai mult nişte nuvele lungite. Dealfcl şi 
preocupările oamenilor cra meschine. 
Norvegia. Snedia, Danemarca — nau de 
cât jumătate şi ceva din populaţia Româ- 
nici — şi ce romancieri de valoare univer- 
sală, câţi autori dramatici, critici, istorici, 
<avanţi, cari au trecut de graniţele strâm- 
ic ale unci singure ţări! 

Romanul se naşte ori când, dar uncori 
devine acea epopee  fenomenală, care 
lăsase numai îu upera unui Balzac. Zula. 
Volstoi,  Posiojewski, Dickens, Walter 
Scot sau Alexandru Dumas. În ţările 
mai mici, spaţiul larg îi lipseşte, De a- 
ccia a fost totdeauna o legătură între mă- 
rrea politică a unui popor şi dezvoltarea 
concomitentă a hteraturii sale. Luziadele 
lui Camocus se nase în cpoca imediat 
după marele Vasco de Gama, în onoarea 
căruia e scrisă opera. Mărirea Spaniei 
uste contimporană cu Calderon de la Bar- 
ca, cu Lupe de Vega, cu Cervantes, cu 
Velasquez, cu Murillo etc. 

Gloria venăscândă a Marei Britanii a- 
pare cn henaşierea literelor,  Shahespea- 
re, Ben Jonhson, cic.. “Tot aşa cpoca lui 
Pericles şi aceea a lui August, renumite 
pentru inflrivea Literilor și a Artei, erau 
timpuri de mare putere politică pentru 
Atena şi loma. 


După răsboiu, lărpindu-se orizontul şi 
cerul nustrn înăbuşit de un naţionalisin 
aproape excluzivist, romanul a găsi le- 
ven de clezvaltare şi la noi. Operile cele 
mai «În scarnă, ca romane, au apărut, după 
1920. Chiar Agârbiceanu, Sadoveanu. De. 
metrius, div sceriilorii vechi, au reînoit 
romanul. după marele răsboiu, 

DD. Dessilă. în Zocilana a fosi airas de 
marca irageuie rusă, provocată de reru- 
luţic. Na adâneii-0,—nici nu puica un lo- 
coteneul tânăr-—pentru a ne serie una din 
cele mai profunde cărți în romăâneşie asupra 
Revoluţiei ruse de Donici—: i-a luai 
aspectele externe,  reminiseenle de lee- 
luri sau cu povestiri ale altora. In mers 
de galop. romanul îmbrăţisează toată Ru- 
sia, de lu Tolstoi-Lurghenev. până la răs- 
boi. revolutie si bolgevism. Când te întinzi 
mai mult de cât plapuma ţi se aplică, pe 
bună dreptate, proverbul francez „qui iron 


cmbrasse, mal etreiut”, 

O povestire  pasionantă de romaa fvi- 
leon. care nu te lasă în pace până no 
termini cu totul. 


Autorul, fiind un militar, are adimiraţii 
peniru veclcu Rusie ţaristă: dacă mar fi 
un admirabil soldat, l-am crede că sim- 
patizează prea. minlt pe naționaliştii rusi, 
mai vajnici duşmani ai țării noastre chiar 
decât bolșevicii.“ Asifel d-lui locoteneni 
Dessilă „o sotnie de cazaci de ai Hatma- 





nului Krassnow” îi pare „o legiune de ar- 
haneheli : iar faimoasa gardă imperială 
în special regimentul Preobrajenskoie 0 
falangă de eroi“. Cecace ua împiedicat 
pe Cazacii lui Krasnow să-l părăsească 
pe Korvilow și să gribească disoluția iu- 
“ici, şi pe Pr cobra jen[zi să se dea cu re- 
volujioparii din Petrograd în fatidicele 
zile din Martie 1917. 

Cine e Svetlana Mihailova Dunin ? Este 
fata colonelului de gardă Mihail Mihailo- 
vici Dunin. 

Colonelul este un om bogat, ca şi mama 
eroinei. An avut o moşie la Gurioslav. Aci 
e naşie pare-se Svetlana. De aci, în pe- 
risrinajul din garnizoana tatălui, Svet- 
luna cunoştea țărmurile Volgei, unele aude 
și cântecul luntraşilor (cântat şi la gra- 
mofon de faimosul bas Şaliapia) : vede şi 
Nijni-Novgoorod, unde era tirgul renumit 
în toată lumea ; rezidtează în Lublin, apoi 
la Petrograd. În capitala fostului imperiu. 
unile tatăl ci joacă un rol de prima mână 
la Curte, croina face cunoștință locote- 
nentului de gardă Serghie  Sakarov, pe 
care-l iubeşte şi este iubită. Merge la cea- 
incile Marei Ducese Tatiana, care adora 
pe un ali lecolenent de gardă, Konovalov. 
Mai este xorha şi de prietena Naiaşa. sora 
lui Serghie. care este violată de Rasputin, 
în casa celebrei Ana Virubova, în taina 
împărătesei Alexandra Feodorovna.  Ser- 
ghic Sakarov încearcă să-l strângă de gât 
pe Kasputiu, dar uchii fascinatori ai aces- 
tia îl țin pe loc pe locotenent, care scă- 
pându-i prada din mână, fuge. Episodul 
este seabros şi nu are nicio importanţă în 
roman, 

Vine războiul, cavaleria colonelului Du- 
vin face miuuni, dar e mitraliată de Xemti 
la Sieben Bruennen (în Prusia Orientală), 
unde moare croic colonelul şi logodnicul 
Sveilanei. 

Toate se periudă ca întrun scenario ci- 
nematografic. Vine revoluţia. Un biet ță- 
ran din satul de naştere al harinei Svet- 
lana. Volodia Madov, care iudrăznise să 
sărute pe S+etlana şi pentru care crimă— 
a rămas surd, fiind bătut de tatăl său si 
fugind de bătaie, din nimie ajunge comi- 
sar al poporului. 

Nu mai poate după Svetlana: îi dă doi 
ani înclăsoare pentrucă nu vrea să-i fie 
solie. Apoi se răsgândeşte puţin. Ducân- 
du-se la Odessa pentru a reprima nişte 
răscoale ţărăneşti în Leraina, aduce după 
cl. printrun iniermediar şi pe Svetlana. 
lutâmplarea fuce ca însolitorul eroinei, să 
se îmnbete în cârciuma unei foste oredonan- 
(e a colonelului Dunin, cari recuitoaşie pe 
Svetlana şi-i dă toate  înlesnirile ca să 
wrcacă rul la nui. 

Pe Nisteu. două sentinele aduc lucole- 
nentului o fată foarie frumoasă. L.ocote- 
neniul de grăniceri era tocmai nelinistit, 
din cauza vieţii solitare si avcu nevoie de 
un tovarăş femenin Svetlana a căzut tuc- 
la timp. 

Aici. în căsula locuită de locotenentul 
“lexandru Şuer, care trage o morală pa- 
iriolică  iuiurar acelora cari nu fac pază 
pe Nistru, Sretlaua  povesteşie viaţa ci 
zbuciumată, 

După o scurtă corespondenţă cu părinţii 
locotenentul: Şuer le i-a aprobarea şi so 
însoară cu Sictlana. Toate bune: cei doi 
tineri sunt foarte fericiţi. Numai că într'o 
seară, un petrecător bătrân îi duce la un 











cantau. unde spre surpriza Sretlanei = 
ca dă de Sonia, o prietenă, devenită acum 
artistă la „Chat-Noir“, Sărutări, îmbrăți 
sări, lacrimi, conjurări ca Sonia să renunțe 
ia viaţa de șantan. De aci nenorocirea 
Sonia nu slăbia din ochi pe Jocotenent, era 
*pioana” rusă şi în corespondență cu fai 
mosul cumisar al poporului Volodia Mado. 
Acesta scăpându-i victima, a cerut, îutr'us 
Consiliu al Cumisarilor poporului să con: 
ducă spivuaju! în România. | se acordă 
totul şi începe maşinațiunile. Prin Sonia, 
introduse în coşul casei dela şosea a le 
cotenentului Şucr o mulţime de ducumeale 
compromiţătoare pentru Svetlana. Apa 
pnac să uciclă pe Sonia. Altă bombi, 
prini'o anonimă, sc anunţă comisarul re. 
gal, că Svetlana, acum doamna locutenen 
Alexandru Şuer este o spioană în serviciul 
Savieielor. 

Vine la pereheziţie Comisarul Regal ş 
un agent de Siguranţă care găseşte în coji 
corespondenţa... Svetlana ţipă: „Sunt me: 
vinGvată !* i 

Alesaudru Suer exclamă: Luaţi, spi-| 
cana ! Trasecdia începe, fără nici un ne"! 
tiv. Cuctea marțială, cu tuată apărare: 
avocaților celor mai mari, care pronun: 
în roman cele mai frumoase ale lor pl 
«loarii, Svetlana e condamnată la şase luni 
închisoare. Leşin, delir, demenţă. 

Intro zi, Sucr citeşie în gazetă că pn: 
cesul seţiei sale cra o înşcenare. Svetlana 
cra novinovată, dar acum Svetlana er 
nebună. Locotenentul de grăniceri în re 
zervă Alexandru Şuer se sinucide. 

Dar romanul nu se termină aici. 

Asistăm şi la înmormântarea lui şi vedem. 
printre gratiile Ospiciului, pe  Svetlam! 
vehună. labioul este complect cu la cine 
matograf. 


Ca scenariu, romanul d-lui Dessilă poa: 
ie da naştere unui film frumos şi chiar! 
de propagandă pentru naţionalişiii ruși. 
Autorul amestecă toută istoria mai nouă, 
a Rusiei. Sunt epizaade care pot da cfed 
De asen:enca dragostea Marei Ducese Tu 
tiana pentru locotenentul de gardă Kone 
valov este un alt epizod ce poate fi e- 
ploatat. Nu:nai că Taiiana îl iubeşte. şii- 
ind că îi pune viaţa îu pericol. Constaiat 
ci face lucruri ce nu-s de nasul lui, loco: 
tenentul dispare fără urmă în Siberia. 

Din roman mai constatăm că poporul! 
vus nu nai piitea înainte de război după 
Țar, că uumai nişte beţivi şi derbedei au 
făcut revoluţia în Rusia. 

Peniru fasta Rusie, d. Dessilă are ad. 
niiraţie extraordinară, probabil un efec 
al reminiscenţelor de filme pentru propa- 
gandă monarbistă rusă, cari de cari mai 
paridiziace pentru epoca de atunci. 

Paceă vu pe vremea Ţarului Nicolae al 
il-lea sau comis cele mai groaznice crime 
contr intelectualităţii, nu, sub ci, mii dh 
mii de studenţi, lucrători au fost ucişi sau 
trimeşi să moară în Siberia. 

Finele ronanului și desnodământul, sunt 
copilăresti. Eroii puteau termina idila lor, 
după consimţământul părinților Lui Suer, 
pe marginea Nistrului. Siilul uşor şi dez: 
lânat, atacurile contra socializmului, naive, 
Poate acest material, mai concentrat mai 
redus. ar [i dat naştere unui roman bun! 
Ca debut pentru autor este o operă pro 
vuţătoare. i 








ION FOTI 

































Domeniul picturei e tor atât de sasiui 
ta și personalitatea ce o crează. Și dacă 
in unele însuşiri artiştii se strâng întruu 
minuncPiu, prin alte multe ei se deosebesc 
a desăvârşire, Aceasta cu atât mai mult 
a vremea noastră, câud artiştii nu mai 
lăesc în şcoli, nu mai au 0 doctrină u- 
itară pornită dintro singură direcţie, ci 
fiecare iși urmează imperativele persona- 
ății sale artistice, 

Dl Bunescu este un modernist în sensul 
bh care orice artist bun trebue să fie, a- 
dică merge îu ritmul evoluţiei actuale şi 
ltuși nu înţelege să ajungă la acele exu- 


MARIUS 


răi hiduase cu care decadeniiştii se în- 
iiuleazii „inovatori”, Peutru dânsul moti- 
wle artistice sunt de acecaş calitate: nu- 
aj răsunetul lor în sufletul artistului și 
mijloacele de care dispune spre a le în- 
fiptui în materie, pot face dintrun motiv 
al 0 creaţie. 

Indrăgostit de exterior, d-l Bunescu ne 
duce în arta lui peisagii din câtova lo- 
talităji, uude su inspirat şi mai ales diu 
whea cetate a dogilor, Veneţia. A ataca 
m motiv așa de mult tratat ca Venelia 
aste un pericol pentru un artist, căci tre- 
de să «dispună de o mare subtilitate su- 
eiească, care să-i dea posibilitatea să 
ăirunlă farmecele încă ncexploatate ale 
iii și apoi să stăpânească penelul cu 
rtuozitate. D-l Bunescu e îuzestrat cu 
ut talent și cu experienţă, aceasta ne-o 
dbvedesc cele câteva tablouri luate pe la- 
unele Veneţiei. Maestrul sa ferit de a a- 
brda peisasiile centrale, lipsite de farme- 
ee artistice și banalizate prin repetatele 
iplerpretări ale diferiților piciori. Pânzele 
ule reprezintă colţurile mărginaşe ale ce- 
iăți resturi din Venejia de altădată, mo- 
ie de un farmec rumantic şi pitoresc, 
În mai toate aceste peisagii, ca şi acele 


BUNESCU ; Strada Cazănrmii 


— MUSEUL SIMU — 


uaie din alte lvucalităţi, observăm ncevas 
dragoste a artistului pentru limba vcrli- 
cală, conturul precis și accentuat. 


Linia lui nu joacă în nuanţe, ci e si- 
enră şi viguroasă, aproape lapidară. 


Mai puţin romantice, dar mult mai du- 
ioase sunt peisagiile luate în Bucureşti. |; 
de remareat și în aceste peisagii ca și 
în mai toate celelalte, că artistul deşi ala- 
că motive care prin natura lor ca greu 
pot deveni artistice, totus el are acel bal- 
sam sufletesc care transformă  mativul, 
dovedind încă odată că arta vine dinăuu- 


tru şi realitatea îi dă numai prilejul de 
exteviorizare. Maesirul este un îndrăgostit 
de farmecile iernii ; cele mai reuşite as- 
pecete bucureştene sunt prinse în poezia 
iernii fumurii „Stradă iarna”, Strada Că- 
zărmei”, Case vechi”, „Biserica Sf. Nico- 
lae“, sunt toate. frânturi din  făgaşurile 
Capitalei acoperită «le zăpadă; în toate a: 
ceste pcisagii ca și în „Bisericuţă din Bă- 
neasa“, observăm aceeaș preferință pentru 
tot ce e mărginaș, pentru tot ce e acoperit 
de praful vechimii şi necunoscut tuturor. 
|n astfel de subiecte îi place lui să-şi ţea- 
să păiujenişul de singurătate şi visare ce 
domneşte pretutindebi în opera sa şi do 
vedeşte că d-l Bunescu are o latură su- 
fletească romantică, 

De aceea el se fereşte de a priude moti- 
vele sub razele luminoase ale soarelui ci 
preferă lumina cenușie a amurgului și a 
1Crnu, E; 

Artistul este cgal cu sine, este un cchi- 
librat, care nu-şi depășește preferinţele 
nici odată. 

Privind ccalaliă latură a operelor sale, 
rcalizarea lor în formă şi mijloacele teh- 
nice de care dispune artistul, ne convin- 





UNIVERSUL LITERAR. — 203 





ş> 5 ca sia c ea - 





EXPOZIŢIA MARIUS BUNESCU 


de LUCIANA DRACOPOL -NEGULESCU 


gem încă odată, că un maestru format, a- 
juns deja da muturitate „are întotdeauna 
o măestric a penelului şi o putere de stă- 
pânire cum numai anii o pot da, Artistul 
lucrează după toate normele moderne. I.u- 
crează liber, în linii mari fără să se ov: 
prească la amănuntele inutile, Dar forma 
la el e susținută de o idee clară, de a în- 
spirație definită, cceace îl face să ţină 
«șa de mult linia clasică, la desenul în- 
grijit şi sigur. Şi revenind lu cecace ari 
spus la început, d-l Bunescu se leugă de 
vremea lui prin mijloacele lui de lratare 
tehnică a motivelor, dar este un modernist 





MARIUS BUNESCU: Venezia 


cumpătat şi se deosebeşte de  diformiştii 
exiremişti prin claritatea concepției și prin 
gustul lui pentru linia clasică. 

Ceeace dă însă privitorului, acea impre- 
sie de poczic romantică țâșnită din a- 
dâncuri şi cu energie în elemente, dar ar- 
monizate -şi liniștite de puterea lui stăpâ- 
nitoave încată ce au apărut în lumina rea- 
lităţii artistice, este coloritul. FEL desăvăâr- 
şeşte frumnsefea operelor. Coloritul său 
este puternic luat în parte, dar armnunizat 
în ansamblu cl se şterge, devine liniștit 
şi cumpătat. ca o simfonie  wagneriană 
cântată în surdină. 

Tonalitatea generală este fumuriul, care 
se îmbină cu un violet şters, culorile a- 
murgului şi ale iernii ce inspiră reverie 
şi linişte. 

Aceste însușiri coloristice fac posibilă o 
conteinplate îndelungă și_care este nece- 
sară „fiindcă operele artistului ne atrag în 
măsuta în care le pătrunden: cu sufletul, 

D-l Bunescu face parte din pleiada ar- 
iiştilor care reuşesc, fiindcă își urmează 
numai vocaţia sufletului şi ncrătăcind în 
domenii ce nu le aparţin” cuceresc spiri- 
tele îndrăgostiie de frnmos prin adevăra- 
tele lor însușiri. 

















| 
y 


204, — UNIVERSUL, LITERAR 








POEZIILE LUL EMINESCU. ÎN EDIŢIA 
ALCăTUTĂ DE D. G. VBRAILEANU. A 
anunţat dle mult d, Ibrăileanu această edi- 
ție. Si-am asteptat-o cu adevărată îufri- 
are Am prea mare stimă pentru învă- 
țatul profesor si uritic literar ieşan, ca să 
nu fi asteptat cu nesaţiu alcătuirea ediţiei 
poeziilor lui Eminescu. cupă cercetări, pe 
cari uunuai d. Ibrăileanu le-ar fi putut 
ace. 

Imi voi ingadui altădată să încerce a 
arăta comparaţia între ediţiile poeziilor 
lui Inuinesear. 

Penuu momeni, relev iu purcfaţa d-lui 
!brăiicavu, cultul pentru lmineseu. 

„Eminescu este unul din exemplarele 
cele mai splendide, pe care le-a produs 
umanitatea. Asem convinzerea nNestrănati= 
iată că, dacă mai trăia, sănătos. încă două- 
zeci se ani. cl ar fi fosti considerat, fără 
putință de contesture, ca unul din cei mai 
mari cratori de poczie din întreaga lite- 
ratuiă a lumii. (Dacă Gocihe sar fi stins 
la treizeci și trei de ani, ca  lminescul, 
„Goethe” nu ar exista)”. 

Și apoi: 

„Dar Eminescu nu este numai un poet 
de. genin. Este ceva mai mult. EL este ec 
dinti care a dat un stil sutletului româ- 
wesc, şi col dintâi român în case sa făcut 
luziunea cca mai serioasă —- fuziunea 
normală, — a sufletului daco-roman cu 
cultura occidentală. EL, vugalbondul, lip- 
sit de diplome sevlare, feciorul iui Gheor- 
«he Iminosici dela Ipotești, este eroul cul- 
turii noastre motlerne, Aceasta se poate 
invedera chiar numai prin argumentul 
linguistic. Comparaţi limba din poeziile lui 
cu lina oricărui seriitor român. şi veți 
vedea că la niciunul elementul autoiton 
nu sa îmhbinai atât de armonios cu cuvia- 
tele nou, fuziune care este expresia fu- 
ziunii perfecte a sufletului naţional cu 
vândirea curepeaiă” 

E iuuiil să mai fac o citaţie. 

Dar când cineva a pornit să rânduiască 
poeziile lui timinescu, pătruns de atari 
sentimente. fără îucloială. că nuunca-i este 
condusă de acest cult, de această venera- 


«x 
d) 

















deaceva cred, că cea mai  întreagii 
ediție a lui Lminescu es'e aceasta. 


GÂNDIREA cu iotdeauza. cu material 
ales, foarte ales. 

Distinsul cărturar d. Fm. Bucuţă pu: 
bhek un articol „Intoarcerea la Evul ne- 
du”, 

Evul raslini înseamnă domnia IA a, 
Romantismul e în cescața lui religios. FI 
duce maj departe. fără să-l repeie, Eul 
mediu si reia astlel evoluția normală a 
cutinrii europene. Ileia religioasă iese din 
istorie si trebue să lucreze ca o formulă 
de cristalizare. Catedrale se înalță în su- 
fleie. Socictatea laică se crestinează din 
nou singură şi în tăcere. 

Foarte interesante obser vațiile d-lui Bu- 
cuță. care a intrat deptin îu cadrul idea- 
logici res istei „Cândirea“, ideologie asa de 
entuziast și estetic susținută de Nichifor 
(vainie. 

Pociul Y. Voiculescu e veche simpatie. 








imba versurilor lui e aleasă parcă din- 
un panow decorativ, simplu. grațios. mai 
ales graţias si pitoresc. Aşa si în poezia 
„Asijderi Crinului” 

Croniea. vic, desigur sub semnătura lui 
Nichifor Cruinic. 

E sizur, că d. Lovinescu în urma unti 
notițe. va răspunde, căci „Gânilirea” so- 
coteste că nare nevoe de critic spre a fi 
vrientată. Din momcut, ce scriitorii revis- 
tei au câteva idei cardinale, lămunite «din 
scrisul lor. nu se mai simte lipsa criticului 

Fără îndoială. că «dl. Lovinescu va arăta 

că piratul unei ceviste e criticul, 
Si da, dar mai ales si nu. Și nu ne con- 
ducem spunâur aceasta. gândindu-ne la 
revistele, care au încetat cin cauza eriti- 
celor. 





i IL e 
e 


O REVISTĂ ȘCOLARĂ: MUGURI. ln 
săptămâualele noastre incursiuni în dome- 
niul scrisului. am avut adesea ocaziunea 
să ne ocupă: și de scrisul celor mai tineri 
Ne-ani crezi obligaţi so facem în dubla 
calitate — de cronicar si de dascăl de 
de materuă. Fireşte că, toulecuna. an 
avut aceiăs atitudine precisă : am pus ka 
punct fără cruţare, ostenehle za:larnicr, 
lot asa cun am ridicat, în vază ceeace, 
întradevăr, merită această conduită lite- 
rară 

lată din ce cauza nu pulei lăsa nerele- 
vată manca frumoasă care se desfăsoară 
în paginile uneia dintre cele mai puternice 
încropiri şculăreşti. revista literară şi cul- 
turală „Muguri” scrisă de elevii şi absol. 
venţii Seminarului din Buzău. Faptul de 
a fi ajuns în anul al IN-lea e, pentru nai. 
un înctemn mai mult la aceasta. casși ce- 
lălalt — de a adăposti și pagini de-ale 
scriitorilor cunoscuţi, 

Numărul apărut aduce colaborările va- 
lovoase ale d-lor: George Scrioşteanu, - care 
publică o interesantă ntuvelă,-—si | Georgescu, 
autorul volumului „Metanii si ore“, porczia 
„(las în noapte“. Numărul sc relevă şi prin- 
inu stucliu: „Învăţământul limbii latene zi 
cultura generală în liceu“, bine documeutal 
«de Joan G. Cuman. Celelalte cclaborini 
modeste si —- unele — promițătoare chiar, 
din curi notăn pe de nii [. Vasilescu, 
Y. Mitrea. Mie Sr. Guze, M. Ghimbăseanir, 
Gh. Nicolescu. Const, ră neu, Stelian Po. 
pescu. etc. în majoritate elevi.  Cro- 
nica —— bogată — în legătură cu cărţi și 
studii relizioase 

Revista „Mugzuri” irebue cunoscută şi ini- 
iată «de loţi amatorii de a redacta revisie 
scolăresti. Ele pot contribui simtitor si la 
cimentavea legătuilor dintre diferitele se- 
vii de absolvenţi ai seminarului, cum și 
dintre faştii pretesori si instituția pe car: 
au părăsit-o. Nu putem uita că acela care 
lv-a adus nici e profesorul energie î). Mi- 
răcineanu, actualmente la Bucureşti. 





FOCUL DELA MORENI este titlul unci 
interesante causerii semnate de d. G To- 
pârecanu, cuuvseutul şi apreciata ninorist 
în paginile „Adevărului literar” (485), falii 
un fragincut: 

„Gaănuliji-vă numai ce chilipir ar [i fost 
pentru elvețieni să aibă la ci acasă tocul 
nostru dela Moreni. Ce hoteluri  somp- 
tnoase a” fi răsărit, în preajma lui. ca din 
pământ, ce ascensoare, ce funiculare, ce 





Gen Z ChHenr-nez 





arenitri clecirice ! lucăput pe mâna unui 


consorțiu ftalian sau englez — „Societa dei 
funco di Mareni” sau the Fire of Mu- 
reni Company l0” — fucul nosiru pra- 


hosvan ar fi ajuns până acum să nu-l mai 
cunoşti, să crezi că ai aface cu cinc ştie ce 
[oc de vişi nobilă, car», în viata lui, na 
semănat la culoare cu mămăliga şi ma 
urlat la stele ca un câine ciobănesc care 
coboste tot a pagubă. Amenajat, sclivisit. 
“cos ca dinirun institui de frumusețe, el 
ar fi fost dresat, până acum, să urle nu. 
mui pe note, ba poate chiar pici să nu he 
frigă, când te apropii de cl”, 





„lite popa. Nun 
de |. C. Vissarion. 


In acelas număr: 
popa fi Asta i popati 


Cu LICEAFARUL LITERAR ŞI AR- 
TISTIC lucrurile se petrece  asifel: îşi 
îndeplineşte un rost, vreecis cultural ori 
de câleori se ocupă de dispăritele talente 
locale (in acest număr despre: colonelul 
Th. Serbanescu, Ștefan C. Hepites, loan 
C. Massim si N. Burlănescen- Alin) sau când 
apelează la talenic regionale. Ne aducem 
amiute, în acest seus. de faptul că am re 
marcat -— cândva — numele urti proza- 
dare ce promiica, acela al d-rei Florica 
Rădulescu — pe care (ai!) „Luceafărul. 
nu mi-l mai readuce. Să nu mai (i ser 
nimic accastii persoană ? 


DAR LUCRURILE IAU O NOUA 1ă- 
VORSĂTURA. am mai zis-o: „Luceală- 
rul” ine cu orice preţ să se bucureştean» 
zeze. De aici goana după seriilori din 
afară şi. îndeosebi, din Bucuresti Și tot 
de-aici : grija cu car le face toate puflele, 
veproclucând receazin de bisericuţă sar de 
casti. 


„ARMONIA  EMINESCIANĂ* 
vorbeste al. LI. Vianu în Nr. 0—2 al „Gân- 
"seducţia pro- 


fundă a poczici lui Eminescu este de ordin 


Despre 
«iri. Nceasia. penlrucă 


După care se precizează carac- 
„Eminescu a fost şi 
un jnovatar prozolic” —nu Însă mal mare 
Astfel fiind 


fucvurile „arinonia eminesciană este de v 


muzical” 
icrul acestei armonii : 


decăr Bolintineanu de pildă. 





ză calita „txpresia muzicală a ces 


lace-ti din rigosile civilizației şi ale ru 
(iunii : un fel de rvîntoareere în [luxul lu- 
ernrilor înainte de difereuțierea şi înche. 
»area ln” 








0 Seci: cie 
cvvinie 


Întro zi pe când turul al NII se plim- 
ba călare în apropiere de Laiprig, un tânăr 
savou se aruncă ia picioarele calului şi 
rugă pe rege să-i facă dreptate de oarece 
un srenadier ii luase hrana destinati în- 
treei lu familii. Regele chemiă po gre- 
nadier. 

— Este adevărat, spuse regele posontorit, 
tă ti-ai însnşit meruiulole acestui om ? 

— Sire, raspunse soldatul. răul pe care 
bam făcut eu acestui om nu este asa de 
mare cu răul pe care l-a făcut Majestaloa 
joastră stăpănului său. 

Majestatea Voastră l-aţi lual fara şi cu 
nu am Îual acestui om de căt o 
friptă ? 

Regele, dete imediat, zece ducali despă- 
vubire [ăranului şi ierta pe soldat de în- 
drezeala răspunsului zicând : 

— Adu-ţi umiaule băele, că desi um răpit 
fara reselei August, vu am făcul aceasta 
tentru benețiciul seu personal! 


ăscă 


+ 


In timpul revoluției, vpera din Paris, da 
teprezentații gruluite diu când în când. 

La unul diu spectacolele de balet, sra- 
leit, o speclaloare se adresă vecinei din 
slal : 

— Ce obraznicie ! Pentrucă azi e spec- 
lacol gratuit, dansează foţi de o data ca 
să sfiirsească inai repede ! 


Carol al IV aul Spaniei lua lecţii de vioară 
ct celebru violonist Alexandru Boucher. 
tu care îi plăcea foarte muli să cânte în 
duet dar avea mania de a începe să cânte 
totdeauna primul, fără a respecta măsură. 
Dacă se întâmpla vore-orlată ca Boucher să-i 
atragă alenția de ce nu păstrează măsura, 
şi începe primul, regele răspundea scuri : 

— Stimate eu cred ci ar frebui să știi că 
eu ca rege nu ic pot astepla pe d-la și 
deci am intăetațza ! |... 


+ 


Din ordinul lui hobespierre, Danton, fu 
trimis in închisoarea din Luxenburg tudo 
ni șezu mult căci fu condamnat la moarte. 

Danton aflând verdictul spuse : 

— bu suni cel care a instuliil tribunalul 
revoluționat. 

De aceia cer iertare lui Diumuezeat și vu- 
menilor ! 


Ei 


Diderot joestea că ducându-se o dată lu 
Monimoreney si vadă pe ]. ]. boussean cu 
care se plimba pe malul tumuti râu aresta îi 
spuse : 

— lată locul unde am fost lenial de 
multe ari ca să sfiryesc cu viața! 

— Si dece nu ai făcul-o? spuse Diderol. 

]. |. Rousseau, uitat de intrebarea prie- 
tenului său, îi răspunse dupe călova imi 
nute de gândire : 

— An ruiat mâna în apă și am găsit-o 
prea rece!!! 








Hulconcarea 


bo caz ca” 


SFATURI PENTRU LONGENVITATE 


Se stie că Ilenri Ford, care a împlinit 
«e curâoul 85 ani. a declarati că va ajunue 
la vârsta de 100 ani, grație unui regim a- 
limentar speetul. 

La medic francez. d-ul Alexandre Gne- 
iiot. e hotărît să treacă peste această 
vârsta şi ate imulie sanse să i se realizeze 
“oriuțiu fe oarece are acum 98 ani, si nu 
pare mai bâtriu de 55—60. Fiind vizilat 
«dle un ziarisc dela „Daily Mail” acesta la 
săsit în perfectă sănătate, Are poftă de 
mâne arc. iure si vede perfect, mare sbâr- 
cil pe fată si are toți dinţii sdraveni. 

„NE m măanânei prea mult”, a declarat 
el. „să mintinei însă din ceeace crezi că e 
Ju pentru vârsta 
mea mănuăiac cui si unt la Fiecare prăuz. 


stomacul d-tale. La 
putina carne, zarzavat și beau vin. lui 
pla met fructele. 

„Va mai mare imntutiă o are respi- 
raţia regulată. [xerciţiile fizice sunt abxo- 
lut necesare unei iune respiraţii. Oxige- 
nul negenerează  jesnturile si sânaele. 

„ astitatea e o garanţie de longevitate, 
si ar trebui să De regulă generală pentru 
cei ce iu trecui de jumătatea vieții, 

„Viaţa la (ară e cea mai buni garanție 
te viaţă lungă. de oarece numai la țară 
respiri aer curai,. 

Satenii trăese mult mai mult ca orăse- 
nii. Desi sunt atât de înaintat în sărstă, 
încă 
twulti aai. Am lrăit mult cimp la ţară și 


am totuşi conviugerea că voi trăi 


am călătorie în lung si în latul lumii. Cea 
mai sănătoasă localitate, din câte am si- 
Ziiur. e fără îndoială fa Paz, în Bolivia, 
cure se află cam la 90) metri deasupra 
nivelului mării, 

In La Paz, sunt mult mai mulți vameui 
cari au trecut «dle 100 de ani cecât în orice 
ali loc de pe glob”. 


PIPAIĂ MANECIILNELOR IN PIJAMA 


Bavurile londoneze organizează diferite 
exbibiții spre a atrage clienţi. Inirunul 
cin acestea, a avut loc de curând, vo pa- 
raclă «e manechine. 30—40 de fete, îmbră- 
cate în pijamale defilau prin faţa con- 
tuasului, îndemnând publicul să consume 
cuchtailuri si lichioruri. Intrucâi fajada 
barului cra o vitrină imensă de sticlă, pu- 
blicul de pe stradă sa îngrămădit pe tro- 
tvoar timp de o oră şi jumătate, spre a 
prisi înăuntru, împiedicând circulaţia. A 
fost nevoc «de intervenţia poliţiei, pentru 
vrestiiinlirea circulaţiei, cerându-se patronu- 
lui să-si organizeze parada mancelinelor 
în pijama. după ce va fi avul grije să 
tragă mui întâi perdelele. 








UNIVIRSCE LITERAR. — 205 








caricatura zilei 
CULMEA... 





—- Pentru ce plăci Nicule 7 


— Pentru că 


ID-ul Profesor che mnezicii 


ara iras de urechi — Fiinelcă mam ureche... 


(Dimanche illustree) 


TRAGI-COMEDIE 





—. Pentru ce ești așa de tiist, unchiul, 
când vezi o găină ? ă 


— Peutencă îmi amiuteşie de ochiuri cu 


şuncă. 





(Ric et hac-Paris) 


ÎNPOARCERE DEA CUL 


— Jane, spune-i să-mi dea drumul. 





(Le Hustre- Lose) 

















[ 


206. — UNIVERSUL LITERAR 


PAGINI UITATE 


LITERATURA ŞI POLITICA 


Frate Caragiale, 


O întrebare, pe care mi-am pus-o de 
multe ori, şi în jurul căreta mi-ar plăcea 
să slăm amândoi de vorbă, cedată şi odată 
când ai avea timp: 

Poate un artist, un literat bunăoară să se 
coboare în arena Ipielor politice — fără 
uiciuu neajuns pentru seninătatea lui, pen- 
vu mândria lui, pentru arta lui? 

Inireh asta, fără a mă gândi să pun 
vreodată în balanţă eceace dă, cu ceeace 
culege un literat, când se bagă în politică. 

il îşi aduce acolo sinceritatea lui, ilu- 
ziile lui, inima lui curată şi deplin încruză- 
toare în cinstea tovarășilor de luptă ; el se 
dă dot, — şi, dacă, la urma urmei va cesi 
învins şi acoperit de răni, cum se întâmplă. 
«e obiceiu, — asta nu-l va împiedica de an 
face din durenle lui o operă frumoasă, şi 
de a continua de subi cort poate cu mai 
malţi sorţi de izbândă, în orice caz mai pu- 
jini sorți de înfrângere, o bătălie pentru 
care, în câmp descoperit, navca nici pla- 
tosa, nici armele cerute... 

Ceea ce aș dori însă — când ai avea 
vreme să-mi răspunzi — ar fi să-mi spui 
dacă şi întrucât atmosfera în care trebue 
să trăiască un gladiator politic. ar puiea 
să convină plămânilor unui artist, deprins 
să respire aerul curat al înălțimilor. 

Frate Caragiale, noi putem spune lucru- 
rile pe numele lor, Şi chiar când n'avem 
«dreptate în ceeace spunem — clar, prin 
cinstea, prin căldura sincerităţii, pe care o 
Dunem până şi în greşelile noastre, eu cred 
că suntem mai aproape de sufletul tineri- 
sii, şi-că de multe ori, din umbra în care 
trăim, noi putem so călăuzim, şi o călău- 
zim în adevăr, mai mult chiar şi decât po- 
văţuitorii și dascălii ei direcți. 

Dacă ești şi tu încredințat de lucru a- 
cesta, vrei să stăm niţel de vorbă asupra— 
cum să-i zic — asupra rostului, pe care 
l-am avea noi, literaţii. în vremea asta mai 
ales, aşa de tulbure, aşa de acră şi fără 
nicio credinţă — fără nicio credinţă ? Ce 
zici 2, 

O caldă strângere de mână dela vechiul 
tău 


Vlăhuță 
Frate Vlăhuţă, 


„În vremea asta așa de turbure, de acră 
și lipsită de orice credinţă, rostul literaţilor 
it Îi, cred cu, sto limpezească, so îndul- 
cească și să-i inspire un pic de credință. 

Să-mi dai voic să las la o parie „senimă- 
(atea şi mândria poetului“ şi să mă ocup de 
întrebarea fundamentală : pierde un poct, 
ca poet, amestecându-se în luptele politice? 

Vo'u răspunde ma: jos la aceasta... Deo- 
camdată irebue să-ţi denunţ o slăbiciune 
u mea, afară de cele multe pe care mi le 
ierți de atâta vreme, ca bun prieten... De 
aimica nu mi-a fost frică în viaţa mea ca 
ue pierderea memoriei. De câteori mă în- 
chin scara la cuicare, între alte, rog pe 
Dumnezeu să-mi ia și viaţa când o fi să-mi 
ta memoria, 

Aşa, primind alaltăieri frumoasa şi inte- 
resanta-ţi scrisoare, mi-a ajutat Dumnezeu 
să trec un examen foarte mulțumitor. Iine- 
diat ce am citit-o, n'am gândit: tot: de- 
spre întrebarea pe care mi-o punc Viăhujă. 


(CORESPONDENȚE) 


eu ştiu sigur că am citit undeva ceva ; cra 
foarte important, căci mi-a rămas până a- 
cum în minte... Nu încape îndoială — am 
citit: dar unde şi ce anume? Era vorba 
iot de „poezie şi politică“... Unde?.. unde?.. 

Am început să imiru la grije, mai cu 
scamă că era un lucru de demult de tot... 
Sa dus memoria, şi dacă mo fi ascultat 
Dumnezeu, sa dus şi viaţa !... 

Cu nespusă emoție mam dat jos din cul- 
cuş şi m'am dus drept la un ratt, de unde 
am scos o carte veche... Acola era 1... slavă 
Domnului 1... Vezi numa... 


se-Să ne ferim de a susţine, cu litcrații 
contimporani, că politica e poezia, sau că 
politica este un câmp  priincios deschis 
poeţilor. 

„De ndată ce poetul vrea să exercite o 
influență politică, trebue să se dea unui 
partid : şi dendată ce face asta, e pierdut 
ca poet ; îşi poale lua zimă bună dela in- 
dependența sa ; să-şi tragă numai decât 
până peste urechi căciula ncroziei şi oar- 
bei uri.. 

„Ca om şi cetățean, poetul fireşte arc 
să-și iubească patria, dar patria acţiunii 
lui şi a facultăților lui poetice va fi situată 
in bun, nobil şi frumos şi astea nu sunt a- 
panagiul nici; a unei provincii nici a unui 
stat în particular ; de oriunde le găsește 
poetul le ia şi le preface în apere. 

„Şi ce'nscamnă vorbele astea : a-și iubi 
patria ?,., A lucra ca patriot ?... Dacă un 
poet şi-a închinat viaţa la combaterea pre- 
sudecăţilor [uneste, la  gonirea opiniilor 
sirâmte, la lunimarea spiritului naţiunii 
sale, la curățirea gustului ci, inspirându-i 
sentimentele şi ideile cele nobile, — ce să 
facă mai rnuit ? cum să fie mai patriot ? 

„putin îmi pasă de ce se scrie pe soco- 
icala mea. Cu toate astea, câte cova tot 
îmi ajunge la urechi şi ştiu că toată munca 
mea, cu toate oboselile mele, este neînsem- 
uată pentru ochii uno: persoane, şi asta 
numai şi numai pentrucă nu m'am plecat 
a mă amesteca în luptele partidelor poli- 
lice. Ca să le plac oamenilor acelora, aș fi 
irehuit să devin membru al vreunui club 
de Jacobini, să predice omorul şi vărsarea 
de sânge... Dar să nu mai vorbim despre 
ucest neplăcut subiect, ca să nu-mi .pieril 
rațiunea combătând ceeace e neraţional. 

„Dacă nu luăm seama bine, omul politic 
va absorbi pe poet!... A trăi în mijlocul 
frecărilor și excitărilor zilnice, asta este în- 
compatib!! cu natura delicată a unui poct... 
Sar isprăvi cn cântările lui,” 

Așa e că sunt frumoase aceste cuvinte, 
şi că aveam tut dreplul să nu le fi uitat? 
Si totuş.. cu tot respectul ce-l datorăm lui 
Goethe şi cu toală dragostea ce-ţi daturese 
ție, să mă ierţi a fi de altă părere... Ia, să 
vedem... 

Pentru ce adică să se depărteze un ur- 
tist, un pect, până 'ntr'atâta de patimile 
care mișcă lumea şi vremea lui ?... Pentru 
ce să stea departe numai ca simplu speeta- 
tor olimpian la frământarea  sacictăţii 
lui 2... Pentru ce, ca un zeu, care priveşte 
cu dispreț la muritori, să nu se coboare a 
lua parte la necazurile lor de toate zilele ?,, 
Doar, poate, numai spre a păstra potrivi- 
ta distanţă care-i trebue spre a se bucura 
de totalitatea spectacolului, pentru a pu- 


de I. L. CARAGIALE 


tea prinde absolut obiectiv înţelesul eter 
al veşnicei mișcări, —ca un aparut de fot 


* grafie instantaneu, ce irebue potrivit la lo 


carul exaci al lentilei !.. 

Dar chiar să presupunem că e justificat 
această nepăsare a poctului faţă cu amă 
nuntele „meschine şi triviale“ ale vremii ș 
ale lumii Jui, ia, să vedem: pe toți poeji 
i-a putut împațina, ca poeţi, amestecul b 
în luptele politice ? 

Eu cred că nu; ba, din potrivă; căt 
putem găsi exemple din care se arată clu 
că sbuciumul iuptelor politice a ajuta 
mult pe unii poeţi, ca poeţi. Că le-o fi fos 
asta spre fericirea lor particulară, nu ar 
să'ntreb ; de asta, încă odată, lor să k 
pese; mic nu-mi pasă de loc... Aducând în 
lupta politică numai purnirea temperamer 
iului lor dârz, oarba sinceritate a patinii, 
fireşte că nu puleau să bi'ruiască ; iu, si 
vedem însă, cât au folosit ca poeţi toema 
din cauza neliniştii şi nefericirii lor... 

Desgustul, scrâşneala acestor  „biruinji 
au fost isvorul atâtor minunate apere... In: 
dignarea a zis unul, lace versul, şi... proza 
adaug cu: 

Din desgustul şi serâşacala aceia penir 
iicăloşiile vremii lui, în care sta fost tăvă 
Jit, a cşit evocarea strălucită a trecutului 
spre luminarea viitorului. . 

Dante a fost un pasionat nebun de pe 
litică... răsvrătiior ; amestecat în oribilele 
războaie ale anarhiei italiene ; bătut, fuga 
din cetatea lui prin munţi şi câmpii, gonit 
din „ingrata lui patrie, pe care ajunge so 
blesteme ; oploşit de pomană la vrăşmaţii 
ei ! („Ai să vezi numai ce acră ţi-e pâinea 
altuia, şi ce greu e să sui şi să cobori sel- 
rile lui !) ; mort și îngropat în pământul. 
„altuia“ ! 

Ei, și ? dacta pătimit atâtea tăvălindu-s 
n mocirla vremii şi lumii lui, l-a "mpedi 
cat asta să lase cc a lăsat în urmă-i ? Ba, 
din potrivă. Fără atâtea necazuri, tări; 
leală şi îndârjeală, nu lasă ce a lăsat spe: 
gloria patrici Imi şi spre onoarea omenii. 

Am pus, ca să păstrez respectul praopar-! 
țiilor în faţa lui Gocthe, pe Dante, pe per! 
tizanul florentin, proorocul unităţii Ftaliei. 
Pe alicineta um să-l pun în faja ta. 


Afară de amărăciunile pe care i le-a 
adus personal amesiecul şi  tăvălirea în 
laptele politice, ce pagubă a avut cl, e 
poet, din frământarea lui de partizan ? ta 
cred, niciuna ; ba zău, înclin mult a crede 
căi dacă nu gusta până la drojdii acelea 
mărăciuni, n'ar [i avut. — în (cum zici tn 
foarte nemerit) „vremea asta aşa de înu- 
bure, aşa de acră şi fără nicio credinţă“ — 
viziunca accea care se numeşte „Apus de 
Soare“, şi caree tot un fel de proorocire, ca 
şi a anarhistului Florentin—împlincască-se 
cât mai de grahă ! doar or vedea-o aicea, 
când noi vom visa-o dormind somnul de 
veci, măcar nepoții, dacă nu copiii noştri! 

Sunt, frate Vlăhuţă, ca totdeauna al tău 
vechiu prieten, 





Carageale ! 


P S, — Nu crede cumva, după ccle de 
mai sus, că aș fi partizanul astei cu ten: 
dinţă. Nu! să ferească Dumnezeu! an 
rămas cum mă ştii, partizanul ncinduple 
cat al tendinței cu artă... 


Universul, 1909. 








UNIVERSUL LITERAR. — 20? 


cesria recialc în exirase 





DAVID GOLDER 


Spălţâia cu furie colicrul greu, răsncea 
| intre degetele sale. Fu îi înfigea un- 
ile în mâini, dar el se întărâta mai 
pay ! Se înăbuşea, urla : 

.— Astea, seumpo, fac un milion !.... Dar 
raldele tale ? Colierele, brăţările 2 Ine- 
1... Tot ce-i al tău şi care te acopere 
creștet până în tălpi... Spui, îndrăz- 
i să spui că nu ţi-am asigurat o a- 

rel... La priveşte-te mă rog, acoperilă 
bijuterii, plesnini de banii pe care 

iai stors, i-ai furat dela mine!... Tu. 
vk6!.. Dar bine când te-am luat, erai 
ia, o biată fată mizerabilă, amintes- 

Mil. Fugeai prin zăpadă, eu pantofi 

Mii, îți eşcau picioarele din ciorapi, 
mâinile îţi erau roşii, umflate de frig! 
drasa mea ce bine îmi amintesc cul... 
de vaper când am plecat, de puntea e- 

iranților.... Și acum, Gloria Golder! 

v rochii, juvaere, case, automobile, pe 

ri eu le-am plătit, eu, cu sănătatea, cit 

aja mea Î... Tot ce mi-ai luat, tot ce 

iai [urat !... Când am cumpărat casa a: 

pasta, crezi tu că nu ştiu cum vali îni- 
ețit, tu şi Hoyos aproape două sute de 

ii de franci comision ! Plăteşte, plăteste. 

iteşte... de dimineaţă până seara... pli- 
», plăteste, plăteşte ; o viaţă întreagă... 
credeai oare că nu vedeam nimic, că 
ințelegeaum nimic, că nu te  vedean 

imbogățindu-te, ingrăşindu-te pe spinareu 
ba, pe a lui Joyce ?... strângâud la dia- 
ante, la valori? De ani de zile eşti tu 
ai bogati decât mine, mauzi, m'auzi 
eî.. Țipetele ii sgâriau pieptul, duse a- 
sindouă mâinile spre gât, şi începu să 
ască, o tuse groaznică care-i scutura 
pul ca o furtună. Gloria crezu o clipă 
era pe moarte. Dar mai avu puterea 
arige intr'o suflare răguşită, o suflare 
uită, din fundul pieptului spintecat : 

= Casa |... N'ai so ai!.. Auzi? Nici o- 

„ &poi se răsturnă, nemișcat, mut cu 

închişi. O uitase. Asculta numai sao: 

W respirației sale, tusa plină de gc- 

care nu se mai liniştea, se rostogolea 

un val în gâtlej, şi inimă, bătrâna î- 

bolnavă care isbea de pereţii piep- 

i, cu lovituri înăbuşite şi adânci... 

Ținu mult. Apoi încet, încet, criza sc 

li. Tusa deveni mai slabă şi mai u- 

i. Intoarse capul spre Gloria, şopti 

voie cu glas încet, înăbuşit, istovit: 

- Lasă, mulţumeşte-te cu ce ai... Pen- 

îţi jur: nu vei avea alt nimic de 

mine, nimic... 

fa îl întrerupse fără voia ei. 

= Nu vorbi. Imi face rău să te aud. 

- Lasă-mă, se răsti el, împingând mâna 

care i-o intindea ca ; nu putea să mai 

ve atingerea cărnci aceleia, degetelor 

a inelelor reci. 

— Lasă. Trebue să ştii odată pentru 

Wleauna... Cât trăesc, va fi ca mai îna- 

„Eşti soția mea; ţi-am dat tot ce 

fost cu putinţă... Dar după moarte, 

sei avea nimic. Auzi ? Nimic, frumoa- 

de cât ce-ai agonisit tu... şi asta c 

pe mult... Mi-am aranjat să aibă 





















e totul. Tur tu? Nici un pilac. Nici 





E 
NI 


(continuare) 


un Singur pita. Nimic. Nimic, Auzi? 
Auzi Bine? Văzu prea bine cum se în- 
gălheueau ebrajii Gloriei sub fardul care 
se topea. 

— Co spui? întrebă ea cu glas stins: 
eşti nebun, David? 

I-L sterse sudoarea care-i curgea pe fală 
si privi îucruntat pe Gloria : 

— Nreau, docese să fie Joyce libesă, 
bogată 2... Câi despre tine... 

Serâşni violent lo fălci : 

— Nici atât, mauzi tu, nici atât... 

-- Pentru ce, întrebă ea maşinal cur un 


'soi de naivitate. 


— Pentru eo? repetă Golder domol, ah! 
iată... chiar voaşti să-ţi spun pentru ce? 


i bine, este pentiucă mi sc pare că aul 


făcut în deajuns pentru tine. te-am înn- 
bogăţit îndeajuns, pe tine şi pe amanţii 
tăi... 

— Ce? 

FI râse brusc. 

— Aha! Te miri ?... Dar acum îmi vine 
a ernde că ui început să pricepi mai bine, 
hai 2... Da, amanţii lăi... toţi... tînărul Por- 
ge3 ... Lewis Wiehmann... şi ceilalți. și 
iovos... mai cu scamă Hovos.. Ah a- 
cesta... De două zeci de ani îl tot văd eu 
inelele lui, hainele, până şi femeile plă- 
tite din banal meu... ei bine, e destul asa, 
ai înţeles ? 

Şi cum ea lăcea, el repetă : 

—. Imţeles? Ah! dasă ţi-ai vedea mu- 
ira |... Nici nu încerci să minţi ?... 

— Pentru ce uși minţi, zise Gloria cun 
un soi de sşuerătură care abia îi [âșneu 
printre buzele strânse ; pentru ce ?.... nu 
te-am înşelat... Căzi nu se poate înşelu 
decât un saţ care te vrea şi te ia... care-ţi 
pruduce plăcere... Tu ! Bine dar de ani de 
zile tu ești un moșneag Dholnav... o cârpă... 
uiţi tu... tu wai numărat anii... Sunt mai 
bine de optsprezece ani de când nici nu 
te-ai atins de mine... Şi înainte 71] 

Pufni de râs 

— Și mai înainte ? David, ai uitat? 

—" [vina ta... nu mai iubit niciodată... 

Ea râse mui tare. 

— Tubit? Fu? David Golder? Dar ești 
tu de iubit 2 Vrei să-ţi dai banul Joycei € 
Stiu cii nu vei [i crezând că eu te iubește? 

—- Nu-mi pusă Î... 

[acerci să ţipe, dar glasul torturat cra 
o suflare răguşită, sugrumată în gâtlej : 

—Nu-mi pasă, nu-mi spune, știu, știut 
Să câştig bani pentru alţii, şi să crăp, 
apoi, iată pentu ce sunt cu pe pământul 
acesta mârșav... Joyce e o rea ca și tinc, 
ştiu, dar nu-mi poate face nici un ră, 
ca... E carne din carnea mea, e copila 
mea; ce tot ce mai am pe lume al meu... 

— Copila ta!.. 

Cloria răsturnată pe pat, cia sguduită 
de un râs strident de nebună. 

-- Fata ta! [şti sigur de aşa ceva ? Nu 
şlii asta, tu care ştii atâtea... Ti bine, 
nu-i a ta, auzi? Fata ta, nu-i a ta. E 
fata lui Hovos; Imhbecile. Ce nai văzut 
cât de bine îi scamiină, cât îl iubeşte... 
Căci ca a ghicit de mult; te asigur... Tu 


de IRENE NEMIROVSKY 


Wai văzut nici odată cum râdem noi cânl 
ji-o săruţi pe Jovce a ta, fata ta... 

i)eodată tăcu. EL nu mai mişca, nu crâc- 
nea. Sc aplecă auspra lui. El îşi acoperi 
fața cu mâinile. 

isa sopti mașinul . 

— David... Nu e adesărat... Ascultă... 

Dar «l nu o asculta. [şi sdrobea mâinele 
de faţă ca si când i-ar fi fost ruşine și 
ticea, Nu 0 uuzi stulândlu-se, oprind 
o clipă în prag. nu 0 săzu cum privea. 

In sfârșit eşi. 


CAPIFOLUL XXII 


Coller rămase singuz mult timp. Cel 
puți», familia <a nu-l mai turbura. 

În fiecare -limineaţă venea doctorul ; 
stăbătea grăbit încăperile goale, intra la 
Golder, ciocănea bătrânul său piept plia 
încă de ralurile adinci și înăbnşite  diu 
timpul nopţii. Dar inima mergea ma 
hine. Boalu utipise, Si băteâraul Golder 
el însuşi părea cupriuz de somn, de o lân 
ce:lă taropeală. Se sculă, se îmbrăcă res- 
pirânil încetinei. ca pentru a economisi 
cât mai mult din forțele sale, isvoarele 
vitei sule, Văcea de souă ori înconjurul 
apartamentului său, calculând fiecare mis- 
care a muschilor săi. fiecare bălaie a 
arterelor şi a iniinei sale. şi doză singur 
alimentele, grau cu gram pe balanţa din 
căniară, supraveghea cu ceasul în mâni 
gradul de fierbere a unui ou. 

Apoi spunea si i se tragă în fața fe 
restrei din salou un jilț și un taburet, şi 
sta acolo toată ziua. făcând pasiansuri 
pe o tavă pusă pe genunchi. Când er 
soare aiară, eşen, sc ducea până la far- 


macisiul cin strada învecinală, se câniă- 


rea şi se îutoreeu îucetişor acasă, oprihdu- 
sc la fiecare pas pentru a respira, spri- 
jinindu-se în bastou, ținând cu îngrijire 
cu braţul srâng, amândouă capeiele fulu- 
vuliui de lână de două ori întors împreju- 
vul gâtului, şi prins cu un ac cu gimălie 
pe piept. 

Apoi, cânil începea a însera, Soifer, un 
bătrân jidan neam, pe care-l cunoscuse 
«linioară în Silezia, si pe care-l pierduse 
din vedere şi-l regăsise cu câteva luni 
mai înainte, venea să joace cărți cu dân- 
sul, Svifer fusese ruinat de inflațiune, a- 
poi speculase asupra francului şi recâști- 
gase toi ce perduse. Totuşi păstrase de 
atunei o neîncredere bănuitoare care spo- 
rea din an în an, împotriva banului pe 
care revoluțiile şi războaiele puieau asi- 
fel să-l schimbe de azi pe mâine în petece 
de hârtie fără valoare, Soifer, transforma- 
se cu încetul toută averea lui în juvae- 
ruri. EL poseda într'o ladă de fer în Lon- 
dra „diamante și perl admârabile, sma- 
ralde aiât de frumoase încât odinioară 
nici chiar Gloria nu avea ceva asemănă- 
tor. Pe lângă astea mai cra și de o sgâr- 
cenic, care devenise un fel de nchunic. 
Locuia întrun apartament mobilat scâr- 
bos, dintro stradă întunceată din Passr. 
Nu se urease nici odată întrun taxi: chiar 
dacă se oferise nn prieten să i-l plătea- 





2U5, UNIVISRSUL TATERAR 

scă ? „Nu doresc“, zicea cl, — să iuu 
vbiceiuri luxoase pe cari nu mi le pot în- 
cădui“, Astepta autobuzul în ploaie, iarna 
ceasuri întregi ; le lăsa să treacă unul 
după altul, de cum-va clasa a doua cra 
camlectă. 

(older îl lăsa să câstige în fiecare ri 
câte veco douăzeci de franci. şi-l asculia 
vorbind despre afacerile celorlalți. Saifer. 
alumea posomorit ca si Golrdler si iată 
peniru ce se împăcau aşa de biuc. 

Alături ce ci se afla ceai clocotii în pa- 
hare mari cu picior de argini, pe tari le 
cuvuamlase odinioară din Rusia, (Ooider. 
soifer se oprea, punea cărţile pe masă, le 
ascundea utașinal cu dosul mânii si zicea: 

— Neu că zabărul iar se scumpeşie 7 

Apoi: 

„ Stii că banca Laleman va finanta 
Compania Lranco-Engleză de Mine? şi 
Golde» ridica brusc capul cu o privire 
ascuţită și arzătoare ca 0 flacără acope- 
rită care strubaie cenusa și recade, [Il sop- 
tea ostenit 2 

—ANu e o afacere proastă, 

—. Singura afacere bună, e de a-si lua 
banul. a-l transforma în valori sigure — 
dacă sar alla — să te asezi apoi deasupra 
si să-l elocesti ca o găină bătrână... iai, 
Colier. 

=i rebuuu cărţile. 


CAPITOLUL XAYV 


Noaptea, o revăzu în vis pe Josce, tră- 
săturile ci se amestecau ci ale jidoleuței 
din strada Bosiers. De mult nu o visai. 
Amintirea Jovce-i aţipise în el, ea şi bou- 
la... 

Se trezi cu picioarele tremurânile si îs- 
iovite de oboseală ca şi cum ar fi mers a- 
lâiea şatătea lezhe. 'Poată zina, Văsând la 
a purte carțile, rămase lângă fereastră a- 
caperit în pleduri şi saluri. lremura, o ră- 
ccală subtilă, glacială care pătrundea pănă 
la ase, 

Soifer veni mai târziu, se simțea 
bolnav și mâhnit, chiar el, şi nu prea vor- 
lea. Pleci mai de vreme decât îi era ohi- 
ceiul, grăbiudu-se de-alungul siriizei întu- 
necoase, cu umbrela strâns la piept. 

Gulder cină. Apoi, când servitoarea se 
urei la ea în cameri, el inen înenujurul 
apartamentului, trase zăvorul tuturor usi- 
tor. Gloria luase lămpile. In fiecare ca- 
meră, un bee electrice spânzurat de un fir 
se legăna şi răsfrângea îu [undul oslin- 
ziloe, deasupra  căminelor; pe bătrânul 
Golder, eu picioarele goale. cu cheile în 
mână, cu părul său alb si des, încâleit, 
cu faţa inspăimântător de palidă, si pe 
care în fiecare zi cearcănele albastre al 
canliacilor o săpau mai mult. 

Sună cineva. Inainte de a deschide, Gol- 
der, mirat se uită la ceas. Ziarele de seară 
veiiseră de mult Gândi că Soifer avusese 
vreun accident şi că spusese să fie adus 
la Guolder pentru ca să-i plătească el doc- 
iorul. 

Iutrebă din dosul uşei : 

. . D-ta eşti, Soifer ? Cine e? 

—- "Liibingen, zise o voce. 

Golder ishuti să tragă zăvorul. Tiibingen 
intră. 

- -(lello ; zise, 

[si ridică pălăria, pardesiul, le spâuzat- 
vă cl însuşi cu grijă, apoi deschise umbre- 
la udă: o puse întrun colţ, şi strânse 
nana lui Golder, i 

Capul său lung avea 5 formă ciu:lată, 
asfel încât fruntea părea peste măsuri 


Insa 


de lată si luminoasă. O figură de pnri- 


ian, palidă, cu buze strânse. 
— Poi să intru? întrebă el arătinil -su- 
lonul. 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. ti 


— Da, intră 

Golder îl văzu cum aruncă o privire 
asupra camerilor goale şi cum plecă o- 
chii ca un om care a surprins o taină. 

Golder zise ; 

— Solia mea a plecat. 

— Biariiz 2 

- Au ştiu, 

—A ! şapti Tiibingen. 

Imă loc, şi Golder în faţa tui, respirând 
cu greutate. 

— Cum mers trebile ? zise ei în sfârşit, 

-- Ca de obicei. Inele biue, altele rău. 
Ştii că Amrunm a iscălit cu Ruşii ? 

— Ce. pentru Teisk ? zise Golder re- 
pede cu vo mișcare a mâinilor înainte ; ca 
și când ar fi vot să apuce o umbră în 
trecere, le lasă iute în jos, ridică umerii. 

— Nu știam, zise cl suspinând. 

Nu pentru Teisk. Un contract stipn- 
lând vânzarea a 106,000 tone petrol rus 
pe an simp de cinci ani, în porturile 
i 'onstanlinopol, Pori-Said şi Colombo. 

Dar 'Teisk ? făcu Golder cu glas înă- 
husit. 

—Nimie. 

a d 

— Am aflat că Ameum a expediat de 
două ori o cumisiune la Moscova. Nimic, 

= Pentru ce? 

— A! Pentru ee 2... Poate pentru că So: 
vietele: ar dori să obţină dela Statele U- 
nite un împrumut de 25.000.000 ruble aur, 
și pentrucă Amrum a cumpărat trei din 
membrii guseruului, dintre cari un sena- 
tor. ra prea mult. Au făcut şi greşala 
ce a fi lăsat să li se fure chitanţele. ccea 
ce a provocat o campanie de presă. 

— Ay da? 

Da. 

[FI apiecă fruntea. 

=. Amrum a plătit pentru 
uoasre din Persia, Golder. 

--- Ai reînoit negocierile ? 

=. Firește. Imediat. Doream să posed 
întreg C ancazul. Doream să am monopo- 
lul rafinatului si să fiu singurul distri- 
buitor din lume ul produselor petrolului 
rusesc, 

Golder avu un surâs subţire. 

— Ia prea mult, precum spuneai adli- 
nioarea. Nu le place să dea străinilor o 
forţă economică, politică aşa da, prea 
mare. 

— Nişte imbecili. Politica lor nu mai 
interesează. Tiecare e liber la el acasă. 
Dar nu şi-ar fi vârât prea de aproape na- 
sul în trebile mele, odată acolo. asta, o 
pur. 

Golder visa, cu glas tarc: 

—. Eu... aş fi început cu Peisk şi A- 
vundgis, Apoi. încet-încet, mai tărziu 

Asu um gest repede cu mâna deschisă, 


câmpurile 











Anotimpul frumuşeţei 

i „ţine tot anul, dacă întrebuinţaţi Crema, 
Pudra şi Săpunul Simon care suprimă incon- 
venientele căldurei şi ale frigului. 


închizânil.o în ar: aş fi cules i 
tot Caucazul, tot petrolul... E 

— Așa! am venit la d-ta să-ți pp 
să reiai afacerea. 

Golder ridică dinu umeri. 

-— Nu, De mine nu mai poate fiu 
Sunt. bolnav... pe jumătate, mort, 

—- Ai păstrat acţiunile “| eisk 2 

— Du, zise CGoidler sovăind... na 
pentru ce anume... Cât priveşte val 
lor... le-as putea vinde cu kilo... 

— Desigur, dacă Amrum ebţine e 
sia, să fiu alurisii dacă vor valora 


mult. Dacă însă obțin cu. 
Făcu. Golder clătină din cap. 


— Nu, zise el, strângând din dinţii 
i 


ex.resic de suferință, Nu, 

—- Peniru ce? Am nevoie de d-ta: 
nevoie de mine, 

-- Știu. Dar cu nu mai vreau să 
cese, Nu mai pot. Sunt bolnav! hi 
Știu că de renunţ la afaceri, acum; 
moartea sigură Nu vreau. l-a ce bui 
vârsla mea nu mai am nevuie de 
lucru. Numai viaţă, 

Tiibinzen clătină din eap. 

— Eu, zise el, am saptezeci și şa 
ani. Peste cdonăzeci, donăzeci si cind 
ani când toate puțurile «lin 'Teisk ver 
ni, de mult soi fi sub pământ. Uncoş 
gândesc la aceasta... Și încă atunei 
semicz un contract, 29 ani... Per 
aceia nu numui cu, ci și fiul meu, ş 
poiii mei si copii lor, vom odihni ea 
[ii în sânul Domnului. dar tot va 
un Tibingen. Pentru el lucrez cu. 

— tu. zise Golder, sTam pe nimeti 
dar. la ce bun? 










































— Ai copii, ca mine, 
„= Nam pe nimeaui, repetă Golder a 
vic, 

Fiibinsen închise ochii. 

-. Rămâne lucrul făurit, 

Ridică încelizor pleoapele, păru că 
veste străbătând pe Golder.: 

= Lucrul. 

Bepetă animându-se, en acel plai 
Dusit și adfur al omului care vo 
despre cea mai tăinuită afecţie a ini 
sale. 


—  Zidit... creat... durabil... 
. Pentru mine. ce rămâne 2 Ba 


Ah! nu face... Dacă, Sar pnica lu 
sine în pământ... ai 
— Domaul mi Fa dat, domnul mil! 
numele lui fie binecuvântat, recită 
binacn cu jumătate de glas, cu acea! 
diere monotonă şi grăbită a purii 
hrănit cu textul seripturei din cop 
Golder suspină adânc. 
-.. Na, Nimic. 
DIM 

SFÂRSIT 


DP -