Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0031

Hateraaer 


31 


Anul XLIV Nr 
29 Iulie 1928 
$ Lei 


UDzaaver sua 








VICTOR BABEŞ 





RE Ie Ra RE e le Re. Ve Arda pet 








Ctitorii 








„PROF. DR. VICTOR BABES 


Profesorul loctor Vicior Babeș a fost 

în mod indiscutabil, cel mai mare om de 
stiință al Neamului românese. Istoricul 
activităţii acestui strălucit învăţat şi des- 
«operitor, revendicat de atâtea naţiuni 
bogate în savanţi iluștrii, necesită. volu- 
me întregi, iar descrierea vieţii lui mou- 
destă şi tăcută ar avea nevoe «le pana 
unui scriitor de seamă: cl a fost un 
anatomopatologist fără pereche şi unul 
diu creatorii Bacteriologici : în ambele 
domenii a creat și a pertecționat; în plus 
a fost un patriot ncîntrecut şi un om 
„cu desăvârşire rar, 
- Născut în lulie 1954, la Viena, unde ta- 
lil său Vicenţiu Babeş, mare luptător al 
cauzei româneşti din Ardeal, era secretar 
la Cancelaria transilvană, şi-a terminat 
studiile liceale şi a început studiul Me- 
dicinei, în Budapesta, nnde tatăl. său fn- 
sese trausterat juntecător la Tabla  He- 
pească. 

[n 1871, fiind student la Viena, a fost 
numit demonstrator de Anatonuie, la Pro- 
fesorul Langer ; acesta împreună cu ilus- 
teul Rokitansky, lu recomandlut ca asis- 
tent de Anatomie patologică la Budapesta 
unile a stal zece ani, în care timp a obți- 
nut titlul de doctor în Medicină al Fa- 
cultății din Viena, 

La vârsta de 27 de ani, în 1881, a fost 
vroclamat slocent de Istologie putologică 
la Rudapesta şi a pomit în Occident, pen- 
tru a-şi completa cunoştinţele, 

A lucrat la Prolesorii  Dollinger si 
Zierssen, în Munich, Ja profesorul Ar- 
nod, în Ifeidelberg, la profesurii  Reek- 
lingshausen și Waldeyer, în Strasburg, Lu 
Coenil şi nemuritorul Pasteur, în Paris. 

Cornil la numit preparator de Anato- 
mie patologică, La luat colaborator a) 
său şi fermecat de știința lui, a scris că 
se consideră el, marele Corni], „elev ul 
tânărului. Babeş, căci de la dânsul a în- 
vățat Bacteriologia modernă. 

Tânărul savant a mers şi ta Berlin. 
uade a lucrat alături de iluşizii Virehow 
și Koch. La institutul. Virchow, Victor Bu- 
heş a condus lucrările de Bacteriologie 
cum făcuse şi la Paris, la Cornil, A vă- 
mas acolo până în 1884, când a fost îu- 
vitat la Budapesta, ca profesor «de Istolo- 
gie patologică, încredinţându-i-se şi  di- 
recţiunea Institutului «le Bacteriologic, 

Faima învățatului român. care abia în 
plinise 30 de ani, era universală: ca a- 
junse şi în noul Regat dela gurile Du- 
nării : intelectualii români sau hotărtt 
să-l cheme la Bucureştii, unde sa făcut o 
lee speciali pentru a-l cuceri şi a-i pune 
la indemână cele necesare la crearea 
unui aşezământ demn de dânsul, 

A venit la 1556, a părăsit confortul gata 
asigurat de Unguri, la Pesta, pentru pro- 
misiunile de confort ale fraţilor lui de a- 
«elaş neam. Venea cu o convingere pu- 
ternică şi un ideal măreț, căci „mi-am 
închinat toată viaju, toată munca, cer- 
cetărilor cari ur putea aduce, în cel mai 


inalt grad, ușurarea mizeriilor omenești”, 
Intradevăr, profesorul Victor Babeş, de 
la venirea lui în Ţară a adăogat la cele 
S$2 de Imerăvi ale sule, făcute în luborato- 
viile străine, 575 de lucrări menite toate, 
să corespundă unui progres ştiinţific, unni 
progres moral, unni progres de demnita- 
te peutru universalitatea oamenilor, căci 
ilealul ştiinţific are în vedere ușnrarea 
mizeriilor omenești, 

In domeniul Bacteriologiei, prutesorul 
Babeş a slescoperit 46 de microbi pe cari 
i-a studiat şi. eseris. parte în străinătate 
(vre-o 20), parte, în Bucureşti (vre-o 26). 

A descoperit prezența bacililor tuber- 





Victor Babeş la. 30 ani 


culozei în sângele circulant și în urina 
unor bolnavi ; a descoperit canza re- 
zistenţei acestui anierob şi împreună ca 
Levaditi, analogiile Iui cu actinomyces, 
Toată anatomia putologică fină a înbercu- 
lozei a fost stabilită de Babeş. El a de- 
moustrat că acest microb poate să treacă 
prin pielea intactă și prin amigdale ; tot 
cl a constatat, întâiul, frecnenţa tuber- 
culozei latente lu copii și a insistat asu- 
pra importanţei tuberenlozei ascunse în 
ganglioni interbronchiali. A arătat că mi- 
crobul iuberculozei se asociază cu alţi 
microbi, în special cu streptococii, şi a 
demonstrat importanja covârșitoare a a- 
cestor asocieri pentru mersul boalei şi 
formele pe cari le ia. 

Cu elevul său, prof. Proca a constatai 
că serul antitubcerculos poate omori în 
organism microbii, însă prin acest fapt 
el poate sii pună în liberiate toxinele din 
microb, în corpul bolnavului tratat cu 
ser şi atunci, în loe de vindecare, serul 
produce agravarea boalei. Pentru deseo- 
perivile pe terenul tuberenlozei, a fost 
numit, de către guvernul francez, ofiţer 
al Legiunii de onoare, 


Studiind sifilisul. a descoperit Flagelul 
treponemei, localizarea ei la heredosifi- 
Vtici, în capsula supra renală şi prezenja 


ci în sângele vaselor mici. 


În 1386, prezintând, la Viena, la un 
Congres internaţional de igienă, un ra 
port despre holera în Lingaria, a dleseris ; 
prima oară corpusculii metacromatici și 
a atacat ipotezele celebrului. săvant Pet. 
tenkofer asupra holerei, precum şi afir. 
maţiunile lui Hueppe despre „spori“ 
bacilului. Pettenkofer era un fel de zeu 
al oumenilor de știință germani: și învin- 
gorea lui de către Babeş este considerată : 
ca un eveniment ştiinţific, 

Observațiile profesorului Babeş asupra 
epilemiei de holeră, din 1915, când a! 
mers iar, să studieze, în mijlocul bolna 
vilor, acest flagel cumpl't, sunt consen- 
nate de savantul Marx în tratatul să 
despre seroierapie, şi în analele Acade- 
mici «le Medicină din Paris, ca ultianul cu. i 
vânt ul Ştiinţei. 

Profesorul Babeş a descoperit seria de 
bacili. intermediari: tifo-coli.  peecum şi 
haeilii paratifici (1896), a' arătat marea 
lor varietate și a «lescris epidemii şi epi- 
zetii sau chiar cazuri izolate, semănând 
cu febra tifoidă determinate de alți mi- 
crobi, cum ar fi proteii patoneni, 

In privinţa turbării, prof. Babeş are 
merite nemuritoare. „După Pasteur, sa- 
vantul cure a contribuit mai mult la cu- 
voaşterea turbării şi la perfecţionarea 
tratamentului antirahbic, este profesorul 
Bubeş“, zice Marx, 

A publicat lu Paris, în 1942, un 
mare tratai asnpra Tarbării ; acest tratat 
e un monument neperitor. Academia de 
ştiinţe din Paris l-a răsplătit în urma ra- 
portului clogios al savanților Roux şi 
Chauveau cu marele premiu Briand, în 
1915, 

O altă chestiune de forţă a prof. Babeş 
este Lepra ; numele lui Babeş este citat 
ca descoperitor de fapte noni, de peste 
70 de ori, la capitolul Lepra, din marele 
tralat de Bacteriologie al lui Kolle şi 
Wassermann. 

Studiind amănunţit pelagra, a combă- 
tut cu succes, ipotezele cari căutau să 
abată cercetările dela calea bună; a 
spulberat teoriile fotodinamice ale hi 
Raubitschek, teoria lui  Sambon şi teo- : 
ria vitaminelor lui Funk, Esie considerat 
în locul de frunte între savanții cari s'au 
ocupat cu studiul pelagrei. Şi acest loci 
sa dat din partea străinătății; în plus, 
guvernul american a învitat dintre toți 
savanții <in Europa, numa. pe Babeş să 
ineargă în America pentru studiul și 
eventuala combatere a acestei boale, 

A studiat cel dintâi antagonismul din- 
tre microbi, și a stabilit  condiţiunile 
cari favorizează creşiereu unuia în detri- 
mentul celuilalt, A arătat că bacilul 
morvii poate pătrunde prin pielea in- 
iactă ca şi acel al tmbereulozei, şi îm- 
preună cu prof. Stoicescu a arăiat că şi 
microbul septicemiei cripiogenetice poa: 





| te pătrunde yin amigdalele intacte, A 
mai descoperit acţiunea mucogenă a mi- 
cobilor în organism. Datorită  Forma- 
jiunii excesive a. substanțelor capsulure. 

Î se mai dâtoreşte una din marile des- 
coperiri ale sfârşitului secolului trecut, 
anume e scric de microorganisme cari se 
: găsesc între animale (protozoare) şi înire 
„bacterii şi cari produc cele mai impor- 
”tante hoale ale animalelor domestice, He- 
„-moglobinuria bolilor  (Babesia buvie și 
i Cârceagul (Babesia ovis). 
+. Congresul internaţional de zoologie din 
! Londra a recunoscut descoperirea şi mer- 
! stele prof. Babeş şi a hotărît denumivea 
? acestor microbi: „Bubesia“ iar a boale- 
lor ce produc ei, „babesioze'“. 

Pe lângă aceasta, în domeniul medi- 
enii veterinare, Babeș a siudiai dalacul 
| holera găiuilor, mosrva, (microbul morrei 
este descoperit de Babeş), tuberculoza 
"bovină şi aviară, «difteria porumbeilor. 
epizotia peştilor, tifosul şoarecilor, (mi- 
crobul acestei boale e periculos pentru 
om susținea Babe3); în urma acestor lu- 
crări, savanții au recunoscut că nu există 
ui savant care să-ţi fi câştisat mai multe 
merite pentru progresul ştiinţelor vete- 
rinare, 

A iaventat un mare număr de uparate 
de laborator, ce au fost adoptate pe toa- 
tă suprafața pământului și a intlicat me- 
ide ce sc aplică pretutindeni, ca de 
pildă tratamentul turbării şi prepararea 
serului antidiftevie, cari Ja Institutul 
Pusteur delu Paris se practică întocmai 
ca la noi. 

In domeniul Anutomiei patologice, de 
; asemenea a aludliat, a rezolvat probleme 
"sia dat îndeutmiiri hotărâtoare. 

A trehuit, cum zice distinsul său elev, 
prof, Titu Vusiliu, să pregătească spiri- 
tele cu necesşitulea autopsici, să arate că 
ea este singurul mijloc de progres, Nu se 
poate îndrepta o greşculă pe care nai 
imâi nu o descoperi. Cât nu a ircbuit să 
lupte, ca uutopsia să fie introdusă, mă- 


car aşa parţial cum a fost. în spitalele 
noastre : o persoană competinte, în afară 
de personalul serviciului de ciinică, să 
facă antopsia, să scrie protocolul, să facă 
toate cercetările necesare spre a lămuri 
cauza morții şi fenomenele morbide pre- 
ziataie în timpul vieţii“. 

A întemeiat, în Bucureşti, Societatea 
Anntomică, unde putea veni oricine să 
învețe, ascultând şi urmărtuul pe Mues- 
tru, cum explica şi cerceia cazurile gre- 
le, ivexplieabile ; prof. Babes, în acele 
omenie, era un om cu totui nout; cxpe- 
rienţa lui Lăcă pereche descitra tainele 
voalelor cu o claritate şi o siguriuiiță u- 
|uitoare. Cu o răbdare şi o bună voinţă 
cuceritoare lămuria pe toți cari îi mai 
puucau vre-o îutrebare ; părăsea sala cel 
din urmă, ca un amtitrien care îrebuia 
să salute la plecare şi pe ultimul vizi- 
tator. 

A studial “celulele gisante, fasuciloza, 
iminizaţ a, lesiunile sistemului nervos, 
(împreună cu elevul său, Prof. G. Mari- 
nescu), capsulele suprarenule, boalele de 
rinichi, tumorile aşa de învăluite de tai- 
ne, cancerul. 

În 194, la Academia română, lizuit pe 
observaţiile şi studiile sale de aproape 50 
de ani, ccrea să se: instituiască o luptă a- 
prigă în contra cancerului, Demonstra că 
e o strigăloare nevoe să sc întemeieze o 
instituție specială, care să depisteze și să 
trateze la timp, acest teribil flagel. 

Strigătul de alarmă nu era. nou, căci 
întoideauna Babeş a fost un luptător a- 
prig şi neobosit, pentru triumful Igienii și 
al Medicinii sociale. şi la not, și în străi- 
uătate. Multe din indicaţiunile sale au fest 
adopiate în diferite state, 

A fost preneupat în special, de regene- 
rarca poporului român, de boalele țăra- 
nului nostru din a căruia alimentaţie, ţi- 
nea cu înverșunare, să se scoată cu desii- 
vâeşire porumbul. 

A dat Bucureştenilor o apă excelentă, 
pe care cl a găsil-o şi a explorat-o şi 


UNIVERSUL LITERAR, — 495 


care sa propus să se numească „apa lui 
Babeş“, : 

Prin dese conferinte, a arătat că omul 
de ştiinţă e dator să popularizeze rezul- 
tatele şi învățăminrele cercetărilor știin- 
fifice ; a fost audiat de cele mai disiinse 
personalităţi politice, în frunte cu regele 
Ferdinand, pe atunci principe moştenitor. 

Ţinca să ridice prestigiul românesc în 
faţa «trăinilor şi ori de câte ori un savant 
trecea prin țară, îl lua să-i demonstreze 
contribuţiile ştiinţifice ale şcoalei româ- 
neşti. Și numeroşi învăţaţi an trecut, plini 
de admirație prin frumoasele laboratoare 
ale Institutului de Bacteriologie construit 
în 1899, după indicaţiile sale, pe cheiul 
Dâmboviţei. 

In acest locaș, care a fost graţie lui 
Babeș, un luminos şi necontestat focar de 
cultură universală, Maestrul lăudat în 
lumea întreagă, iubit și stimat, în ţară, 
dela Suveranii noştri mari și înţelepţi. 
cari îi urmăreau cu drag opera, şi până 
la umilul sătean pe care-l scăpa de gro- 
zăviile inrbărei, nu a fost întotdeauna. 
fericit. Un stupid obiceiu al pământului 
vrea ca elevii, în România, să fie prea 
adesca ingraţi şi uriașul om de ştiinţă, 
carc a fost Babeș, a trebuit să cunoască 
răutatea unora din foştii elevi ; ba încă 
să şi suporte ca unnl din proprii săi asis- 
tenţi să-i trântească și să-i încue ușa la- 
boratorulii. în faţă. Sa mulţuruit să spu.- 
nă servitorului care a asistat la această 
ruşine : „Ce răi sunt cu mine!” şi a- 
ccasta cu un ton domol şi îndurerat, 

l.a moartea sa, în Octombrie 1926, re- 
gele Ferdinand a cernt să i sc facă tune- 
ralii nuţionale. E adânc regrciabil însă, 
că nu sa lăsat corpul său să se ogih- 
nească undeva, întrun colţ, oricât de mo- 
dest, din acel Institut unde a trăit și 
muncit cu atâta drag. Poată că dacă se 
realiza acest fapt, nu am fi găsit, după 
așa «le puţină vreme dela moartea sa, 
pustiul trist care domneşte azi, acolo. 


Dr. V. TRIFU 


_VIGTOR BABEŞ ŞI STRAINATATEA 


i „Se poate «leci, admite fără exagerare, 
:că după Pasteur, savantul care a contri- 
sbuit mai mult la cunoaşterea turbării şi 
“h periecționarea tratamentului cei, este 
prof. Babeş. 4 
Ă Marx 
! „Nu cunosc un savant tânăr care sar 
“putea compara cu Dr. Babeş, în ce prive- 
“ste asiduitatea permunenlă, abilittea şi 
prevederea în experimentaținne, şi: mai 
“ales vre-unul care sar pulea compară cu 
d, în eceace priveşte liidelitalea şi con- 
şiiniozitatea lucrărilor sale științifice“. 


Prof. Virchow 


„Aţi continuat cercetările d. şi aţi înăl 
ți un monument care vă face cea mai 
mare cinste“ (tratatul despre turbare). 


Prof. Bouchard 


„Nu cunose printre tinerii eavauţi, nici 
ul care să fic aşa de abil în arta autop- 
silor, nici mai apt pentru a ocupa locul 
%l creați“, 
Prof. Victor Cornii 


„Nu există azi, nn savant care să-şi fi 
atras mai mari merite ca V. Babeş, con- 


tuibuind la progresul științelor  veteri- 
nare“, 
Lâttler 


„Toti savanții cari au vizitat Institu- 
tul Babeş suut unanimi. pentru a admira 
organizația gi opera ce se desfăşoară 
acolo în interesul ştiinţei”. 

Marele clinician Leyden 


NOTE BIOGRAFICE 


Prof. Victor Babes sa născut lu Viena, 
în 1954 și a murit lu București, în 1926. A 
fost fiul luptătorului politie ardelean Vi- 
cenţiu Babeş și fraie cu distinsul profe- 
sor de rhimie dela Yacultatea de Medici- 
ună veterinară, Aurel Babeş. 

Docent la Budapesia în 18981 şi profe- 
sor, tot acolo, în 1884, 

A fost chemat la Bucureşti, ca profesor 
în 1886. | 


Ofiţer al Legiunii de onoare franceze 
şi membru corespondent al Academiei de 
Medicină, a fost Jaureut de Academia de 
ştiinţe din Paris cu premiul  Montyon 
pentru lucrările făcute cu Cornil şi en 
premiul Briand pentru Tratatul asupra 
turbării, 

Membru al Academiei Române şi al 
unui mare număr de societăți ştiinţifice, 
a creiat Institutul care-i poariă numele, 
Socictatea unatomică, Analele ustitutului 
de Bacicriologie şi Anatomie patologică, 
ele. A redijat cu Blog, Atusul de Ietolo- 
gie patologică a sistemului nervos, la 
Berlin. 

A fost decan al Facultăţii de Medicină. 

A murit în preziua ceşirii sale la pensie 
Umblase pe la aulorităţi să îi se îngădue 
să rămână și după scoaterea la pensie, 
în locuinţa ce avusese la lustitut, căci 
fără avere personală, ar ti urmat să ră- 
mână pe drumuri, A fost reluzat cate- 
goric şi mâhnirea i-a pricinuit meoarica, 
mai mult decât boala de care suferea. 

Ca o mustrare de dincolo de mwarte, 
Babeș a lăsat foarte puţinul ce-l avea de 
pe urma premiilor cei se acordaseră, 
Facultăţilor de Medicină din Bucureşti, 
laşi şi Cluj şi Academiei Române, 








45, — UNIVERSUL LITERAH 





e 


CEORGE GREGORIAN 


ACEST PĂMÂNT 


Am să înebunesc profund. 
Să'ncalec 'cu toi hohotul din trup 
Acest pământ cu lălci de lup 


Şi cu tăcuri de maluri fără fund. 


In palma de zigzazuri pânău muulte 
Şin spațiul cu tăiş de muchi, 
fot drumul un despot pentru genunchi 


Şi nici o isbăvire pentru frunte. 


Un val de bălăcim ori luăm înotul 
De busme cu jcratecul din noi, 
Aceeaşi pradă vântului de foi 


In bezna ce ne caută cu botul, 


Că inima pe-azur şi-o sparg vulcanii, 
Că flacăra din paranteză 
Se mistue pe cărărui de freză — 


Vihrările se duc, se duc şi ani, 


Şi apioi, întrio seară mai din fund, 
Nemernie înşiraţi pe sub uluci! 
Şi braţal: nostru, larg, închină cruci ! 


„„Am să înebunese protund. 


Al. T. STAMATIAD 


PEISAGIU 


Mii de lori tresar la viață 
Şi se'mimlă de lumină, 
Sufletul vibrează iarăşi 


Ca o veche violină. 


Pe covorul plin de rouă, 
Pe sub bolta zâmbitoare. 
Ea işi plimbă funtazia 
Peste vremea călătoure. 


Şi din nou îi sboară gândul 
Până "m zarea depărtată: 
„A murit de nu mai vine 


Sau de mult sunt îngrepată ?* 


Poe za e 








PMI PIEGLIERDINI, 


FATA CUMINTE 


„Săvută-mă pe-obraji ! Dar nu 
Pe gumă !... Las” pe altă seară... 
Năvalnic inima-mi bătu 
Aripi de somn se scuturară,,, 
Plufeam prin Slăvile de vură. 


Dar globul regun astinţit 
Se depăita rubin pe-o mână 
Domol retrasă de stăpână 
Dia mâna seclavului îubit.... 


= fu nu temsori 2 Aş vrea să-mi lie 
Iabitul stâlp de căsnicie, 

AL men doar: credincios arac 

Ce-si ţine viţa slabă'n vie 7" 

tin brotărel sări în lac... 


-- „Doar cu credința nu se-adapă ? 
Un suflet dornice de pârjol, 

lar celui credincios dar gol 

De patimă iuhirea-i scapă ! 
Enlboveseala m rotogol 

De aur trist pierea pe apă... 


]. DUDUȚA 


SONET 


ADRIANEI 


Copil, am petrecut un vis himeric 
Prin neguri fantomatice, pustii, 
De-acum rămâu sfatornic între vii: 


Scântee smulsă mării de“ntunerie, 


şi dinti“uu punct al viei galerii 
Eu îmi apropii-acest tablou feeric 
[lu care arde sufletul Ei sferice 


Asemeni soarelui în miez de zi. 


Acvea um o pasăre albastră ! 
Si zbor cu ea către desăvârşire 


Hrănindu-ne cu-aceeaş fericire. 


Trăind uniţi, în noi şi lumea noastră, 
Vom creşte-o îlvare albă şi Suavă 


Şi vom sui uşor în fum de sluvă, 


Const. Pâcle 

















































Spte seară. Soatele mai aruncă  ulti- 
mele raze, binecuvântând pămâutul. De 
șin văi, se ridică spre cerul limpede de 
Hai, ca un fum albăstrui de tăntâie. baa- 
MI primăverii. 

Sub sprânceana «dealului, la mânăstire, 
dată de vecernie. 

Băile clopotului însă crau rare și 
bte ca «e războiu. 

Şi mtradeviir, satele de prin preajma 
&reului Buzău ardeau cu vâlvătaie. ra 
pin anul nenorocirit al lui 1653, când Vo- 
ti-Lupu. împins de ambiţie şi ură, asupra 
kriatelui de sânge şi lege, Matei-Vodă, 
jilea a doua oară pământul Țării—Romă- 
tști, însoțit de Timuş, sălbutecii-i gi- 
iere, cu cetele-i neregulate şi partite pe 

de cazati amestecați cu tătari, rude 
ilride cu Domnul Lupu prin cescheza 
hraterina Doamiia. 

Tretând prin târgul Buzăului vi îi 
didluseră foc, cum şi melocului, ce se 
ia ge locul unde sie Episcopia astăzi, 
ş flăcările se înălțău până la cer. 

Din culine ?n culme se auzeau urare, 
idbuşit, sunetele de bucium trezitoare 
h lupiă. Fumul şi flăcările împânzeau 
area. 

Mânăstirea Berca, cra pe atuaci o în- 
gămădire de pictre de formă patrun- 
hulară rare înjeheba cveace se chiamă 
dul unei cetăţui şi peste cure scânteia 
mape proaspăt, în luminile amurgului- 
ul rând de tencuială; căci nu de 
Ii vel-voriiicul Mihalcea Câudescu, al 
Pui chip se vede şi asţăzi în pronausul 
jericei dintre ziduri, începuse ridicarea 
stei cetăţi. pentru upărarea în vre- 
ri turbuti. pe care avea să o dosăvâr- 
acă nepotul său Mihail Cândescu. 
cum era, iotuş, ea impunea prin 7zi- 
e groase cu crenelurile bine apă- 
de puşti și arunca o umbră ce se 
irsa peste deal până în apele râului 
du argintate de mâlul rupi din ră- 
ehii munţilor. de puhoaiele primă- 


hăuntru toaca tăcuse, şi peste ea cre- 
a zarva bejenarilor : 

Dintiri la carele boereşti prea încăr- 
aşa, ca să poală salva câi mai mult, 
unci țipate, de giiziluire. între călugări, 
i certuri între ţinerii bocrinasi şi o 
asupra răsboiului acesia, cari făceau 
când în când pauze pentru a măsura 
ochii vre-o jupâniţă ce se dădea jos 
suhi coviltirul vre-unui chervan nou 
işi care trecea mândră prin faţa băr- 
ilor părând a nu le arunca nici-o pri- 


lbhote de râs isbucneau iarăși când 
oștean tânăr își înstruna fără di- 
e calul și cădea din şea, când vrea să 
lice. Se auzia : — Parcă descaleei de 


Rândurile de mai jos, scoase din hrisoave, 
rate de praful din podurile caselor unui vechiu neam de moșneni din păr- 
țile buzoiene, încearcă să plăsmuiască în linii epice o icoană reală a vieții 
boereşti de țară din timpurile lui Matei Basarab 
boerime nevş românească, 
mintele mosnenesti din satele noastre de 
inceput să se fârămițeze. 


pe grinda podului băete ! Lite lăliia 
puiarnicului Vernescu. — A sosit corrti- 
sul Sărăţeanu, cu el muy bate oriunde! 
Vrezun bătrâu : vai de noi; altul: Dum- 
nczeu să păzească. 

$; pesie foale acextea isbiienia din când 
în când suomotul surd ul ciocanelor fau- 
rilor de arme. dinspre curiea robilor. 

Casele bocrului Cândescu stăteau pu- 
sisi, în vale căci stăpânii căutaseră loc 
sivur în mânăstire. 

Vel-vornicul de nuilt părăsise curtea 
lui Matei-Vodă, pe deoparte de bătrâ- 
nețe, pe de alta scârbit de intrigile gre- 
vedea de mo- 


cilor vogă acolo, şi-şi 
siile sale. aşa că năvala lui Lupu îl sur- 
minse departe de Domn și î? făcuse să se 


închidă repede în mânăstire. 

Din toate păriile se vedeau boieri bă- 
jenari. călări «ur în râdvane. moşneni pe 
cai pitici de ară. (ărani. gloate armate 
cn pari şi coase.  înlreptându-se spre 
mânăstire, spre porțile large deschise ca 
nişte braţe de mamă iubitoare : 

— Ce veşti iupâne Calotă ? Stăpânul, 
Stăpânul a scăpat? îngrămiădiră cu glas 
iânguitor călugării pe un bocras gros. 
plin de sudoare și praf care gâtâind abia 
îşi însiruna calul săn mic și neastâmpă- 
tat de bisora. 

— Fi... răspunce acesta supărat «le jo- 
cul calului. ce credeți că grecul a fost 
prost vreodată. Serafim a scăpat... adică 
fugise cu două zile mai înainte dea 
sosi L.upn lu Milcov. 

— Șlavă Ție Doamne. oftavră călugă- 
rii usiirați. Curtea mânăstirii se înțesuse 
de fugari şi de pe vale lot se mai vedeau 
venind. Din când în când. câte un lâuăr 
bocrinas mai privea înălai în scări, cu 
mâna streaşină. îngrijorat, spre codrii de 
fvasin, ce chenăruiau zarea, parcă asten- 
tând să se iveasră nrinire cobaci ccal- 
malele albe si căciulile cu fundul ros, de 
tătar sau de cazac, Ultima ceată de be- 
jenari se pierduse în mânăstire... Nini 
câtiva osteni mui stăruiau în vorbă cu 
niște tiruni la poarta mânăstirii. 

— Bine. losofefte?! Vodă Muieiu. ce 
face, stă cu mâinile în sân? întrebă un 
staroste pe un căpitan de țară, care miş- 
ca nervos lin nişte mustăţi lungi şi unse 
după modu ungurească de păreau nişie 
ţepuşe năbădâioasc. 

— Ce ştii Dumneata.! răspunse mân- 
dru căpitanul (şi mustăţile-i i se răsuciră 
disorețuitor), E vulpe mosneagul! Noro- 
e lui în lunie epe Inlomiţa. Sunt sigur 
ă în rovinele deacolo  l-aşteaptă pe 
[sipu. Are să fie mai ecva ca lu Ojojeni. 
iți spun eu... i 

Deodată un tropoi turbat spintecă lă- 
cerca, [a o coiitură de drum se ivi un 


UNIVERSUL LITERAR, 497 


BOERI DE TARĂ 


înscrisuri sau zapise sculu- 


am putea spune Singura 


a cărei viață o găsești astiizi risipită prin aseză- 
mule, cari după războiu înşile au 


călăret. care gonia spre mânăstire, Se ve- 
dea că abia se ține pe cai. 

Nu se ovri din sborul calului decât la 
poaria mânăstirii, unde se clătină de 
«ouă ori. căutând să-şi reia cehilibrul. 
dar se plecă şi rămase atârnat de o scară 
a şeii. Câţiva dintre ostaşi şi călugări, 
săriră. și-i deteră ajutor : 

Ii cnrye sânge din tâmple. E rănit. 

— Bietul voinic! noroc că ure un cal 
ca acesia, căci altfel ar fi fost mort. 

— „ii ! ce mai cal de Misir. observă un 
inos, rare sc fălea cunoscător de cai. 

— Nu-i om de rând, zise unu ostas. că 
mite ce haine de fir. ce sabie de Ilispa- 
dan, cu teacu bătută în fir! Se cunoaşte 
că a lupiat groaznic, că e plin tot de 
sânge. 

-- Dar prixăți. zise căpitanul de ţară : 
valinua dela ciugătoare are canul de bou. 
FT dintrai lui Impu. Si rămaseră la în- 
doială. 

= Dar, de când duşmanul căzut nu 
mai piseşte ajutor într'o casă a Domnu- 
lui. moş Pandele? zise călugărul de 
streaie «le deasupra porţii. Suntem creş- 
tini doară. 

Puneţi mâna! 

Tot vorhind despre acest strein. îre- 
când prin lumea cer sc adunase curioasă. 
cei patru călugări îl duseră într'o chilie 
și-l aşezară pe um pat îmbrăcat cu scoar- 
te vechi Deasupra patului ardea pa- 
Jid o candelă. În curte. mirosul de luntă 
şi sânge cald adus de viteaz. alâtase no- 
rodul și iscase un sgomoi grozav, 

Călugării iesiră. afară de unul bătrân, 
care se aseză la capătul bolmavului. des- 
hrăcându-l de haine şi oblojindu-i ră- 
nile căci mulți viteji fuseseră scănaţi de 
mâna dibace a fratelui: Chiril. cel mută 
bun la iniină şi cel mai priceput călugăr 
din mânăstire Afară în curte. noroi 
iscodea pe călugări despre strein. Din 
ceardacul unor căsule făcute annme pen- 
tru boerul satului din vale. apăru vel- 
vornicul Cândescu cu fiică-sa, o jupâniţă 
de vre-o optsprezece ani, atrași de zgo- 
amoiela din curte. 

—- Ce sa întâmplat părinte Varnavie ? 
întrebă vornicul. 

— Un strein. un viteaz, care mi se 
pare că vine din luptă, greu, rănit a în- 
nemerii spre norcul săn aici. 

— Pe semne, cazacii cu Î.upu sunt a- 
proape ? 

— Da răspunse călugărul. plecându- -se 
la urechea sa ; streinul îmi pare că-i mol- 
dovean. 

— Cu atâi mai bine. zise boierul; ne 
va da vești desluşite, si: coborî din cer- 
dac, Toţi oamenii se dădură la o parte 
cu resnedt. făcându-i loc spre chilie, căci 
boieruj Cândescu era om ca puţini: bun 


498. — UNIVERSUL LITERAR 


MUZA LUI JOBIC 


De pe trotuarul vecin, cineva mă chia- 
mă. more capul și întâlnesc Ssuzăsul 
tang al amicului meu, pictorul Jobie 
care-ini face stmn să viu, legănând în 
braţe un enorm buchet de îlori.. 

— Noroc Jobic ! Toemai spre tine ve- 

acam, îi Sirigai trecând drumul. 
„— Bun, hai că mergem! Ce zici ? 
exclamă el arătându-mi triumfător bu- 
chetul ce strângea la piept ca pe un copii 
în lăsat, 

Tirau bujori albi și rosii, deavalma cu 
trandafiri şi un Mănunehiu de glaniale 
co-i inângâiau nasul cu florile lar înfip- 
te pe tulpinile lungi si elegamnity, 

-- Le piatezi ? zic eu. 

—- „P'astea nu !” făcu clipind din ochi 
cu înţeiecs amicul meu. „Le dăruiesc. Să 
vezi ce surpriză ii fac... Mă așteaptă a- 
rasi cineva“, Si figura lui strălucea de 
buririe. — „Imi pozează" adăogă el pe 
un on confidenţia! „Să vezi ce femeie... 
Să xezi“,, 

Şi tot restul drumului îmi vorhi mu 
mai despre minuneu de femeic care-l As- 
tepta acasă. Nu mai prididea în califi- 
cative și superlative. Era însfâvşit — mă 
asigura el — femcia ce legănasc până 
acum numa'mn visele lui de artist. Cole- 
alte — si de câte nu-mi vorbise altă 
dată cu acelaș 'entusiasm ! — an fost 
numai nişte manechine amăgiloare pe 
lângă aceia pe care avtam So cunosc în 
curând, 

— „Mi-am găsit Muza!" declară el 
can încheiemo. „Să vedeti voi de acum în- 
coto cât am să lucrez!“ 

Tati-ne în sfârsit pe pracul atelieru- 
lui. Iobie radios Văşnste celliniâi si cu 
un gost de prosternare întinde buchetul 
feniefi care. [icin» nesie picior pe un 
colţ de divan sa înfăsnrat în eolacii fu- 
mului d tutun ce trage cu nesaţ dintro 
țigare pe efârșite. 

—. Te vită,  frumnasn mea ce flori 
ți-adue eu ţia !* declami eli. 

Pemeia le priveste cu un zâmbet mMă- 


E A 





căpitan, cinstit cu moşneuii, milos şi 
ilând cu, şerhii. 

FI purta şalvari băgaţi în cisme eal- 
bene de vitel, un dolman cu brandembur- 
guri de fir. iar În sold o sabie încorniată 
turcească, lăsând să se vază că, cu toată 
vârsta Jui, sabia nu-i era de riginil în 
teacă. 

EI se îndreptă spre chilia, unde zăcea 
tânărul, cam încruntat; dar văzându-l 
fata îi se desereti şi-l îmbrăţişe pe dată 
cu o privire caldă. 

— A luptat greu viteazul. zise boicrul 
încet, pură temându-se să nu strice 
liniştea bolnavului, care părea cufundat 
întrun somn adânc si ale cărui răni îi 
crau scumpe. 

Nu-l ennoștea. dar cine se gândea să 
iscodească în vremurile acelea un rănit... 
Ponte rS-i era dusman ? căzuse în Dheptă, 
îi era sfânt, Si apoi erau de acecas lege. 
Un păgân... Heil... altceva. Totuşi o um- 
Dbră de tristeţe trecu pe fața lui: Cum 
ne mâncăm noi, în de noi! Aducem pe 
capul ţării tot felul de lifie. ca să ne 
cunorîm, frați... 

— E greu rănit! observă iar vornicul. 





surat: — „foarte frumoase“ aprobă ca 
iăă prea multă căldură după ce întoar- 
se cătă-va vreme buchetul: pe toate îa- 
icle, 

Adevărul e că, dacă după părerea 
mea, „Muza“ lui Johie mu răspundea 
toc măi-tocmai la ce mă pregăilise el să 
păsosc, dar nu era Mici rău. 

Uchii mici de culoarea smaraldului ar 
fi fost frumoși fără căutătura lo trans- 
pâruntă și Jipsa «de expresie ce comtrasta 
isbitor cu  ehipul de păpuge aproape 
blondă, sulemenită fără economie cu 
fauduri violente. 

Se nidicase  alene de p: cannpea cil 
Movite în braţe și din ochi căuta prin 
desordinea atelierului, un vas unic să 
le aseze. 

ase nu lipseau: Pe mese. pe jos, pro 
tutirdeni se inghesuiau câte două trei 
de toate formele și stiluri diferite — 
unele mumâi  cicburi — pe jumătate 
pierdute sub pirămezi de hârtii. șasiuri 
vechi şi crâmpeie de curicane... dar col- 
bul greu de ynermuri care le înfrățieu 
într”o singură mantie negricicasă. făcela 
să ezita mâra ce sar fi întins să le 
trezească din roveria lor posomorâtă; 

Deodată femeia se întoarse către Jobic 
care surâdea cu nevinovăție asteptânil 
parcă, efectul buchetului ce întârzia să 
se producă cu toată amploarea visntă 
de el. 

=. Bime, dur 7%. zise eia uscat com 
plectând îrcireharea cu 0 Miscare re- 
pede a drgetelor-ce păreau Că cer 0 S0- 
eotvală, 

Şi după co mai contermtă o elipă cu 
asnrime surăsul foricit al prietenului 
Jobic ; = „Spunea că te duci să târ- 
guiesşti., Să luăm Masa aci 9... Nu văd 
nimic, adlăogă ca după cel înfăsură cu 
o privive cowveetătoa re, 

Surâsul încremeri 
bietului Johic. 

-. „Asa d draga mea“ 


prostit pe  fiptrra 


proforă el cu 
-. 


i 






îs 


Viteazul mi-aduce amite de vremuri 
iinere, bogate şi pentru mine în luptă. 
Inealtea ce greu de tot cu el? 

— Nu, răspunse călugărul ; peste opi 
zile e pe cal. 

Dar voinie creştin : cu atâtea răni altul 
nu o mai ducea mult... 

— Se aude buciumul la ziduri! Ce o 
mai Îi ?... O fi vestea dela căpitanul Niţă 
din Vintilă-Vodă sau «ela Domn! lar hu- 
ciumul vibrând pătrunse îu iniua rănitu- 
lui făcându-l să tresară. Gânduri răsleţe, 
însângerate fi. shurau prin prăpastiile 
nustâsite ale sufletului chinuit de dure- 
re. Unul însă stăruia mai pulernie : cum 
ni e sănătos să sară la acest sunet... Ca- 
ul legat de un stâlp afară îucepu să ba- 
tă neliniștit din copite... Incercă să se ri- 
dice dar căzn horcăind, 

Noaptea îsi furişa umhbrelc-i în odaie 
iar Ja poartă se auzia căzâil drusul greu 
de fier peste plăcite de aramă. 

Călugărul de straje aprindea în tur- 
nul de deasupra porții opaițul veghei. 


(inceputul unui romanu în lucru cu a- 
celaş titlu). 


CONST. VLADIESCU 


rmgăminten. glas după o clipă de ret 
lugrere, „Mă dusesem... dar vezi, am În-: 
tălnit o ţigancă cu flori. Uite ce înu- | 
moase sânt: mam vrut Să pierd ot! 
zi... Ţi Jc-am axlus ţie!” isbueni dl: 
nou Jobic reliefând înțelesul definit: 
al argumentului cu un gest de lei 
trală noblete. 

Dar aripile romantici său elan s 
frânseră brusc sub privirea tăioasă 3: 
muzei neînduplecată. i 

„Dar ţie ţi-e foame... Ai drep 
tate !* sfârşi cl umilit, cu regretul poe: 
ziei stricată de cruzimea  weațităţir. 
inoportun. 

— „Te cred!“ replică Muza îndărit 
nic, 

- „Stai“ îngână Johie pipăindu-și be 
zunarele cu îndoială, „Mă «luc iar, Şi 
aduc... 

Dar ultimul îui cuvâmi sumă. fără cr 
rajul convingerii. „i 

— „Asta să cnezi tu!" isbueni feme; 
„Si rai vezi Aa alta! Esti un caraghioa 
dacă-i închipui că Mirosul florilor tak 
ține de foame! — Ta te uită ae 
mi-l arăla ea din ochi privinăv-l ca pt 
o ciuțițenie, 

Sătmanul Tohic rămăsese ploaia și dia 
ochi părea. că-mi cer ajutor. 













De ahia'mi puteam stiipâni răsul, 
Mă. ofomii să dau  asupră-mi sarii 
da nenune lucrurile la puneti. „Muza 


hai Jobic însă sarmuncase cât colo ford 
si pumându-şi repete pălăria refuză ru! 
seceaptieism price reparație. : 

— Dacă si D-ta ești tot artisti 
strâmi:iă ca. din nas, „morci“! Te În 
torei Amă două censwi cu un căluț de 
turtă, dulce ori an cvantai do hârtie jo 
penezi“, 

Și cu op explozie d» râs batjocoritot 
se îndrentă spre use: Satana!” ma 
făcu ea. cu mâna... „si poftă bună 
mai strigă dim sală. păpusa, sntomenită, 

Tohic rămăsese În Phra privind cu ai 
mănrăaiune în urmia ci. pă 

- Văzut ? zip pl  îmlomcându-s 
spre mine cu un aew dosamănit, 

—— Ar fi fast nn râd” 

















phent să 
buenii nemai mutându=mi stăpâni TÂB 

Jobie rnă pmivi un moment nluit, 
cerând figura lui începu să se de 
Qă și sc porni și el pe uin Tâs sănăto 

= Văzuni măi alfurisită femeie! 
in uită cum Mi-a aruncat buchetul, 
sălbatţică domnule !,.. E 

Si alucând hirisor florile, cu peslus 
mângiietoare le aceză înim um vas 
mijlecut unci megcioare încărcată 
resturi «le vopsele. pensule rupte și II 
curi de fitări, 

-— „„Sănicuţele de voi !* Je alin 
asțirându-le parfumul. — „Dă-o 
dracu dle naimuţă! — Asta nush 
mMoie ti, 


UNIVERSUL LITERAR, — 499 


LEUL CGHIMPAT 


PROLOGUL 


: Uvertura : foșnet de pădure, muget 
ie ki, imn creştin slab auzit. 

Cărare întaun desi de pădue. Un 
muget de leu, un melancolie Muget de 
derere vine din desis. se repetă toi. mai 
aproape, .eul: vine din lesis schiopătând 
tirun picior. cu laba «dreaptă dinainte 
d sus In ea e înfipt un ghimpe urias, 
Saează jos şi se uită lumg da. ca. a Lin- 
ge: o scutură; încarcă să scoată. ghirn- 
pete târsiind-o de pământ, și îşi face 
mai viu. lose schiopătând în chimuri 
le pe cărare siisse așează sub un copac. 
isovit de durere. Scoţând un geamăt, 
prelung, ca suflailul dintrun trombon 
% dă la, somn. 

Amh'ocie şi soția sa Megera, Vin dea- 
mg) cărenei. î8l e scurt, fivar "un om 
blre ireizeci şi cinei de unui, 

-Ae pă vozcoven, unezi ochi adbuş- 
Wii şi duivşi, nări infiorute şi o frunte 
barte prezentabilă, dar notele sale bune 
du merg rai depaute ; braţele sale şi 
ificioamdie si spatele, deşi de un corac- 
te nos, pa O Ochimcâre şi supte de 
teme, Cară o legăiuă mare, e founle 
Wman bnbrăcat şi put obosit şi hă- 
Mind, 

Soţia su e o Mutruscă Mai Imult rrur- 
be, bine hrănită, ghiftuită, în floarea 
feței, Nu (uce cu eu nimic şi are un 

Îi vâijos cu care să se ajuie la dum. 

























































MEGERAĂ ţatuncână deodiă băţul 
ps): Nu mai fac un past 

ANDROCILE (hell pbiciisiit) 2 ba 
wunpo ? lu ce bun să ne opreșşti La 
fește cara două mie ca să Spui: mu 
mă în un pis? Trebue să ujungem 
Bai la noapte în satul cet mai apro- 


fat, Simi. fire sălbatice în păduri 
mia: ci-că, lei! 
MEGERA : Mofiiuwi. Mă tot ameninţi 


uruna cu fiare sălbatece ca să mă 
fi să merg pe nerăsuilate, când abis 
îi să-mi târăsc un picior după alhul. 
dă acum nici ţipenie du leu! 
ANDROCLE : Bine sem po ţii numuij 
prâ să vezi unul. ? 

MEGERA (smulgându-i legătura din 
nare): Brută nemiloasă nu mai pot 
ahoseală,. Dar ce-ţi pasă ţie de Mine”? 
runcă legătura, la pământ) numai la 
x te gârndesti. Ta tine ; touleauna Ja 
be! 

ANDROCLE (azezându-s amărât jos, 
coatele pe genunchi și capun palme, 
5 când în când fistecare trebue să 
gândească la sine, scuzumpo. 
MEGERA : Un băvibart an: trebui să se 
cască din când în când la nevusta 


ANDROCLE : 
d tu mă faci, să mă pândese cam 


d la tine. Si nu doar că-mi pare 
EGERA : Să-ţi pară rău? As vrea 


id și p-asta ! Nu cumva e vina mea 
mam căsătorit cu ține! 

DROCILE : Nu scunpo, e a Meu, 
ERA : Frumos îţi sade să-mi von 
i aşa, Oare nu cesti fenicit cu Mine. 
AINDROCLE : Nu mă plâng, dragostea 


MEGERA : Ar ivchui să-ţi fie rușine 
ne. 

ANDROCI,L, ; Mi-e ruşime, scumţpo. 
MEGEI:A : Nu ţi-e. Dimpotrivă, te 


Dinu păcate da, scunipu.. 


Z) 


ANDROCLI : Dece mă mândresc, pu- 
ile ? 

MEGENA : De oxiee, Eat mândru că 
ai făcut din mine o roabă şi că 'pe tine 
te ai făcut batjocuna lumei. Nu-i fru- 
mos! Imi scoli numele că sunt o sgrip- 
țunouică, vorbind totdeauna cu aierele 
tule de mieluşel, ca şi cânil ți-ar fi milă 
să topeşti o bucăţică de umt în guri, 
Şi pe simplul cuvânt că par o femee 
mare și zăravălnă, și fiindeă sunt bună 
la inimă şi o Ileuţă cam repejoură și 
fiindcă tu mă mMâni totdeauna să; fac 
lucruri de care după aceia îmi pare răul, 
lumea zice: „Bietul om: ce zile fripte 
îi mai face nevasta asta a lui! O de-ar 
sti ei! Și tu crezi că eu nu şiiun? Ba 
stiu. ştiu. (miorlăindu-se) ştiu! 

ANDROCILIE : Da, scumpa mea 
Că stii. 

MEGIERĂ : 
cu mine cum trebue și nu eşti 
cum se cade ? 

ANTROCLE : Ce put 
nea ? 

MEGERA : Ce poţi să fuci ? Să te în- 
torei la datorie şi să vii înapoi la că- 
minil și la puietenii tăi si să aduci 
jertfă zeilor cum fac toți oarnemii de 


știu 


Atunei de ce nu te porii 
băyha 


să face, scuunpa 


treabă ; în loc să [im goniti din casă 
si din cămin ea nişte murdari, noru- 
s'naţi si nelegiuiţi atei. 

ANDROCLE : Nu-s ateu, SCUmMpo : 
sunt creştin... 

MEGERA : Bun. si asta Nu-i acelas 
lueru ? numai că-i de zece ori mai rău! 
(Cina nu știe că creștimii sunt cej mai 
de ics dintre cei da jos? 

ANDROCILIE : Exact asa. cum suniem 
și nOÎ. SCUMO, 

MEGERA : Vorbeste pentru d-ta. Îi 


o îndrăzneală să mă pui alături de ou- 
menii de rând, Tată meu avea cârciuma 
ju. şi Dlestemaiă a fost pentru mine 
ziua căud ai vemit întâia oară să bei 
lu tejeheaua noastră, 

ANDROCLE : Mănturisese pe alumri 
cum inăgoam a Măsea, scumpe, Dar 
miam lăsat când miam făcut creștin. 

MEGERĂA: Mai bine rămânoai beţiv. 
pol să dert unui om căzut. la băui ră : : 
nu-i decât natural ; și... Du mă lepăd. 
îmi niace si mie unegri o Quscă. Ce nu 
pei îndaura însă e să fii căzut la evos- 
tinisuni. Şi ce e şi mai rău, să [ii căzui 
la am:male. Cum să-și ție femeia casa 
cinară când tu adinci înăuntru orice pi- 
sică rârieaţă și javră fără căpălâi și 
toate haimamnalele din partea locului ? 
Mi-ai Iuat pânea din pură ca să de hră- 
misti pe ee; stii foarte bine, hu în- 
verea Să tăgăduești. 

ANDHOCLIE 3 Numai când 
mi hizi si tu îÎncepuşeşi să îe 
prea tare AGUMpPURDaro,.. 

MIEGENA : Da; imsultă-mă, insultă- 
mă. Of, nu mai poi să rabd. Iţi con- 
vera să stai și să pălăvrăgesii ceasuri 
îmivezi cu brutule alea de animate mute. 
pe când pentru minte n'aveai un cu- 
vănti 

ANDRBOCLE : Ele niciodată nu-mi în- 
iovecau cuvâniul, puiule (se scoală şi 
pune pe umeri legătura). 

MEGERA : Run, dacă ţi-s mai dragi 
unimatele ca nivasta, ai si rămâi cu 
“Ile aici în pădure, Mi-e lehamite de 
ele si de tine. Mă duc înapui, mă duc 
acasă. 

ANDROCLE (tăindu-i calea. înapoi) : 
Nu scumpusonto, nu o lua, asa. Nu ni 
putem să ne întoarcem, Am vândut lot, 


erau flă- 
îngvaşi 


BERNARD SHAW 


ar fi să murim de foame ; şi să mai fiu 
times şi la Roma şi aruncat la lei 


MEGERA : Să-ţi fie de bine. Poftă 
mare leilor. (Smiorcăinădu-se). Nai de 


gând să te dai odată la o parte și să mă 
lasi să Mă due acasă ? 

ANDROCLE : Nu. scuimpo. 

MEGIERA: Atumei mi-oi face drum 
prin pădure și numai când mă vor fi 
mânat fiarele să!lbalece vai şti ce ne- 
vastă ai pierdut (se repede şi e guta să 
»adă peste leul adormit). Vai de mine 
Andy. Andy (se clatimă înapoi şi leşimă 
în baţele lui Andoele care doborât de 
greutatea ci cade pe legătură). 

ANDROCLE (extrăgânidlu-se de sub ea 
şi bătâmdu-i palmele de mare Îngrijo- 
manti): Ce e copila mea, 0dorul meu? 
ve sa întâmplat ? (E vidică fruntea. 
Amutizii de groază ea arată în direcția 
1cului axlovmii, Ti se tumizoază cu bă- 
pute de scamă spre locul arătat. de Me- 
meva. ce se ridică cu o sforțare și 
ovăe după el). 

MEGERA : Nu. Andy, nu: te învbnută 
Vin "'napoi ! (Leul geoate un lung ofiat 
eforăior. Arahiccle vede leul şi se dă 
îmapoi lesinând în bratele Megerei. care 
mile mapa pie legă tură, Se vostogolesc 
«le-o poate si de alta și zac la pământ 
milânilu-sie cu groază unul în ochii co- 
Avăladt. Tel se aude gemând greu în 


= 






ANDROCILE tsoptind) : Ai văzut ? Un 
leu ! 

MEGERA  (dizesperând): Zeii l-au 
vimmes să tn pordlepzească fiindcă. esti 
crestin. la-mă de aici. Andy. Scapă-Mă. 

ANDROCII (senlându-sc):  Megay ! 
Nu-i decât. o scăpare pentru tine, Cum 
sur eu. cam ales si vâscos o să-i iau 
"cam la vre-o dONĂ de minti ca să 
mă mănânce ; până atunci ai  dstul 
“imp să o storpi ! 

MEGIEHA: O nu vorbii che rmârteat. 
(Leul se Sroală cu un geamăt puternic 
și sehivamătă, spre ei). Aoleo! (leșină). 

ANDROCLIE (tremurând, dar  rămă- 
iimd între leu şi Megera) : Nu îe atinge 
de mevastă, m'auzi tu? (leul weme. Am- 
dwocle abia se mai ţine pe picioare de 
atâia tremur), Meggy fugi. Pugi și scapă 
tu, Dacă-mă iau ochii dela el sa şi a- 
runeat (cul vidică în sus laba rănită 
si o bate cu milă în faţa, lui Androche, 
(0. e sehiop bătatul tutii! Are un 
ghimpi în lăbuţă! Un &himpe Brozav 
“o mare ! (lin de simmatie). Bietul bă- 
tat! L-a imbat un phimpe groazuic în 
Aăbuta lui miculă. Si l-a bolnăvit prea 
tare ca să mănânee pe un crestinel mic 
si gustos la dejun. O. da micul si gusto- 
sul creştinel o să-i scoată ghimpele dină- 
urivu Și adune! ei no să. mănâmee pe 
erestirei) cel gustos, cum nici Pe a gus- 
aesutui creştin gustoasa si drăgăstoasă 
și dolotană soționră bălăioară,  (L.en) 
răspunde cu văicăreli parcă Sar căina 
pe sine), Da, da. da, da, da, să vedem. 
să vedem ! (luându-i laba în mână). Da 
ei n'a să mă anti nici sgărâje, chiar 
Wară Îl-o durea o tecuţă! Acum. fă 
ehiave de catifea, Asaa. (trage ușor de 
ahimpe. Leul, cn muitet de mânie şi diu- 











vere, smucește laba înapoi așa do pe 
measiepiate că, Androcle e svârlii, pe 
spate), Dravoo ! O, nu cumva creştine- 


dul ăsta crud si mic şi umicios a lovit 
Saba rănită ?. (Leul se vaetă afirmând 
dar si cenănidt-și iertare). Bun, încă 
odaiă să mai trag puţin şi-i gata. Nu- 
mai odată, uşoor, uşureel şi băiatul o 


500. — UNIVERSUL LITERAR 


XIVII 


Durerile morale prin care Anton a 
trecut după moartea lui Tudor Vladimi- 
rescu uu pot fi închipuite. Mâhnirea lui 
sa stins încet, ca la toţi oamenii buni, 
dar, un timp. dascătul sta învinovăţit de 
picivea eroului gurjean numai pentru că 
într'o seară de sfat, când Tudot a măr- 
turisit că vrea să se ducă lu conferinţa 
dela Laibuch cu durerile româneşti pe 
hârtie, Anton la oprit și la potolit, ară- 
tându-i primejdiile. 

Pentru cei ce vid însă revoluţia lui 
Tudor în perspectivele reuşitei ei, in- 
drăsneala subpretectului dela Cloşani u- 
pare bine inspirată. 

e 


lumea  băâzâc de patimi. Zăbranicul 
cernit al morţii lui sa ridicat curând de 
pe inimile toate. Popvarele tinere, ca 


şi copiii, nu ţin muli la amintiri. Apoi 
aflându-se în ţară de unele încurcături 


ale eroolui cu femeile, cei ce aveau mus- 
trări pentru el s'au resemnat întocmai Ca 
acele mame cari umblând prin sertarele 
uuui iubii fin răpus, găsesc între altele 
un medicament ruşinos de care nu ştiau 
că sar fi folosit. 

Anton Pann, se găsea bătrân la trei- 
zeci şi cinci de ani şi nemulțumit de 
viața scursă până ainnci. ]şi repeta în- 
iruna că oricât de frumoasă ar fi me- 
seria de-a cânta în strană în loc de-aţi 
mânji mânile în meşteşuguri de rând. 
e prea puţin pentru a rămâne semn pe 
unde ai trecui. O mâucărime la început 
dulce, ajunsă, acum supărătoare, rolea 
la el încet jumătate ispită. jumătate re- 
nunțare: gloria. Se simţea «dascălul nc- 
însemnat al bisericii Sf. Necolai din 


Șcheiu chemal şi împins năpraznic din 
urmă către o faptă ce trebuia să-i ceară 
munca şi patima vieţii întregi. 

Pentru Ana mai păstra o recunoştinţă 
suavă, înflorită în reculegerea celor 
dintâi clipe ce-au trecut dupăce flacă- 
rile nesocotite se retraseră. Ardea acum 
o lumină netedă, măsurală şi liniştită, 
cum rămâne un buşieanu singur în bra- 
țele focului vând cadrul incendiat şi-a 
stins flacările întinse. „Sunt un bătrân 
de aproape patruzeci de ani şi îni îu- 
gădui să cotropese viața unei fete de 
optsprezece. E. flestul de rău pentru stâr- 
vul meu ce dă să se îngraşe. liwo. 
stâvvule !* Se chinuia într'adins cu ame: 
nințarea acestei bătrâneţi, pentru a se 
putea hotări la toate câte gândise, din 
care nu făcuse încă aproape nimic, Lu 
cra acum. La făpturile bântuite de sim- 
juri tari, mai tari decât gândurile lor — 
munca e ca şi inbirea o deslănţuire ne- 
întreruptă, înfrigurată, dar oprită de- 
odată. 

Nu se culca decât în zori, dupăce'şi 
rânduia hărtiile risipite prin odaie, hotă- 
vându-se să nu lase nimic  neisprăvit. 
Chiar în Braşov dă la iveală o compo- 
ziție prelucrată a unei încercări ui 
vechi, aproape  copilăreşti: „Doamne 
miluește“ “cântat pe vremuri în rusește 
cu sopranii armoniei  celesiastice din 
Chişinău. Cecacc'l frământa acum și 
navea să fie sfârşii decâi peste un an, la 
1530, — „Versurile musiceşii ce se cântă 
la nașterea Mântuitorului nostru Is. 
lz, se lămurea în capul lui liherat de 
eulelalte griji şi melodia se alătura fi- 
rese cuvintelor — în veghea târzie a 
frunţii, între  bucoavne hârtii şi  cer- 
neluri. 

Stăruinţa asta ce-ar fi isbotit să! mul- 


EI Ia 


să fie fericit. apoi o viață "'niweagă, 
(Trage încăodată de chimpe. Leul mu- 
peste și serâsneste din măsele cu un 
sgomot. grozav), O el nu irehue să spe- 
vie pe dodâilorclul lui bum si milos. pe 
doica lui drăgăstoasă. Asia na durut 
deloc, nici un pic. Hat acum încă odată! 
Ştii, ca să arătăm cum poate să îndure 
chinurile um eu mame si vileaz; nu ca 
creştinii ăştia mai slabi ca un copil de 
tiță. Opsaa !t?.. (Ghimpele iese afară. 
Teul urlă și îşi scuvură laba sălbatec). 
Așaa ! (Ținând în sus ghimpelo). A eșit! 
Acum leul să facă bine să-şi lingă laba 
ca să gonească umflătura asta uricioasă. 
Stii, asa ! (și linge propria mână. Leul 
dă din cap în semn de înțelegere și își 
Hinge laba de za). Deșteptul meu leu- 
vas-strengăras ! Cum pricepe el de hine 
pe prielenu lui vechi si scump Pe Andy 
Nandy. (Leul îi limpe faţa). Da, dă o pu- 
pică tui Andy Nansdy! (Leul dând pu- 
dernic ieu coada, se ridică pe picioarele 
"dinapoi și îmbrăţisiază pe  Androcle 


care se sehimonosește şi; strigă), Fă 
pliamve de  cafifea, bagă-len teacă! 
(Leul “își vâră ghiarde în teacă). Aşaa 
bun ! (Imhrăţişează pe leu care în cele 
dim urmă îsi ia vârful coadei într'o 
Nabă, strânge hime de mijloc cu ea pe 
Androcle odihnindu-o de coapsa-i. An» 
drocle ia ceahaliă labă în mână. își în- 
tinte braţul și amândoi dansează itrans- 
portati, jur împrejur şi dispar în sfârșit 
în desiș, 

MEGERĂ (care şi-a venit în five în 
vimpul valsului) : O, laşule ! n'ai dansat 
cu mine de ani de zile şi-acum îţi ici 
Aălpășiţa, dansâră cu namila asta de 
brută şi de fiară. pe cave n-o cunoşti 
mai mult de zece minute și care abia 
aşteaptă să-ti mănânce nevasta. Laşule. 
dasule, lasule ! (Se repede după ei în 
desiş). 


Din englezeşie, de 


DRAGOS PROTOPOPESCU 


țumească în cele din urmă, nu ținu însă 
prea mult. 'Fheudor, fratele  domnulu 
Anton Pann, cel mai atrăgător cap din 
corul bisericii, se simţea rău. 

Ana rodise cu păcatul cel lumesc, Er 
navoe se sfatul doctorilor — neintârzal 
şi din asta se putea arăia pierzarea, Niv 
vieme lungă de gândit nu putea tree! 
Doctorul sas, zâmbi atent și binevoitori 
examinând această „friăullein“ mai mull 
înfricoşată de noua ei schimbare de d! 
de boala, destul de îngrijorătoare, a fe 
telor ce se simt întâiaş dată femei. 

Din ziua în care doctorul cunost 
taina frumosului Teudor, Anton avu mari 
neliniști. Nu-şi mai lăsa nici o clipă în 
verășa în singurătate. Pare-se că întâi 
(lată îşi dădea scama că are acasă o 2 
vastă ce trebue păzită. 

Și Duminica se apropia. In strană s 
cerea glasul subţire al Anei. bine pre 
țuit de credincioşii bisericii din Schei, 
încă! dela întâia ei cântare. Pe de ali 
parie. adevărat este că toţi fricoșii sunt 
firi îmaginative : Anton era spăimântl 
numai gândind că doctorul wa păstet 
accastă mică taină de pe urma căreia 
putea și dascălul, alături de Teudor, d 
bea dimineaţa un pahar cu lapte, fireșie 
al lui numai pe jumătate umplut şi fără 
smântână, dar cu inimă bucuroasă Ș 
cu o curată prefăcătorie arătând că e 
sătul şi de atât, 

I se părea că tot Braşovul șoptește: 
„băiatul din strană e mierea dascăl 
lui“. Deaceea înainte de a se scurge van 
toată a anului 1828, Anton care pribegi 
încă de mic copil. luă, cu iubita lui, ca 
lea munţilor, într'un revărsat de zei 
zicând că „un ceas al dimineţii plăteh 
cât trei după prânz“. Ducea în spinan 
o legătură plină de haine şi hârtii ser 
se de el, printre cari acele „Poesii 
osebite sau cântece de lume“ 
aveau să apară însoţite «de 




































tare modestă :... „de multă vreme 
vându-le manuscrise, unele adunate 


la alţii. altele chiar de mine compuse 

— „Să te blesteme cineva să umbl 
banul din mână în mână”, spunea el 
amărăciune adunând pentru Ana! 
pumn de smeură. Toale mi-au stat 
potrivă. Sunt vinovat că am poltit bu 
iăţile pământului, Sunt vinovat că în 
să-mi trec viața sărind garduri, am di 
o fată pe gustul meu şi am fugit înl 
so pot iubi... Sunt vinovat că sunat da 
si-mi râd de nevoile lumii, vinovat 
în loc să mă fac zarul, cânt în 
Domnului şi dreg cântecile stricate”, 

Şi-şi amintea vorba colonelului 
auzită în copilărie : „Du, e bine să fi 
cărturar“... 

— Cât am îmbătrâmt!.. Ei, co 
vezi că e pricina, că nu ştii pe unde 
udă găina !... Nu te pricepi să împarţi 
pai la doi boi!“ Dar se linişti gândi 
„Fotdeauna desfătarea are soră în 


tarea... Dacă nu te saturi mâncând. dar 
lingând niciodată, deci. mai hine mân- 
dru şi pribeag sărac ! Săracul mândru se 
ută la ceilalţi ca la nişte muşte... Până 
ti ia cineva musca dela nas!" (zise apoi 
răzând singur) .Il întrebi: Dece-ti purg 
mucii? — De iarnă! — Ei, lasă că le 
stiu și de-astă vară“. Aşa am fost eu tol- 
deanna vara. iarna. lesne căntător și 
fără nici o lacrimă. O fi plâns mama şi 
pentru mine !“ 

— Hai, că ui cules destulă smeură, îi 
strigă Ana... 

Abia acum băgă de seamă că tot ce 
strângea, îi aluneca jos. Pivind frumu- 
sețea de mărgele roşii și dulci dela pi- 


cioarele lui, ieşi întinzând mâna plină 
înspre Ana.. 
Dună dejunnl Trugal îsi mnplu  pum- 


nul de avă şi-i dădu să bea. 
turată râdea. 


Umblară două zile si două noptii în 
şir prin munţi si tot întrun răsărit de 
soare, au eșit în luminiş, odihnind în 
somn pe farhă câteva ceasuri. Părăsind 
bolta verde de lună și de foi a Carpati- 
lor. inima ui sângerată cânta cu glas 
înnalt în versuri simple si fari. fără să 
stie că plăsmueşte una dintre cele mai 
frumoase capodopere de lirică  romă- 
nească înainte de Eminescu. jalea Ii. 
ce aducea a moarte și răsuna cu tonuri 
panteiste din firea lui veselă : 


Pata să- 


„Munţilor fiți mărturii 
Că prin voi călătorii 
Cu sufletul plin de dor 
Si iuima de dogor. 
Păduri, copaei înfrunziţi 
Si voi mărturii să-mi fiţi 
Cu ce chin și cu ce foc 
Am trecut prin acest loc. 
Râuri. ape mari și mici. 
Ce vam trecut pân'aici. 
Nu uitaţi cu ce nevoi 
Am băut apa din voi. 
Mierlite. privighetori. 
Pasări dulci glăsuitori 
Cântaţi si voi acest vers 
AI truditului meu mers... 


NNIX 


Trezie amarnică. 

Cu ce intrase Anton Pann în Bucu- 
veşti? Cu cele două broşuri, una tipă- 
rită și alta în manuscris -— cu amintiri 
bine întreținuie fu, inimă si în cap. cu 
speranțe puţine şi slabu. Mui aducea, fi- 
reşte, pe Anu. Nu irchue uilată. cum nici 
Anton no uitase. Trebue iubilă cum și 
Anton o iubea. Muli. Cu toate puterile 
lui strânse, ca înainte de mvarte. 


“Mizeria nu întreţine legături liniştite 


între iubiţi. Ea depărtează sau apropie,, 


cu totul. 

- Ana trebuia întrebată însă dacă îl 
pluce să se stingă în iubire și sărăcie, 
cum a! trebui întrebuţi soldații dacă 
sor să moară pentru a fi eroi, sau pre- 
feră să trăiască pentru a fi oameni cum 
se cade. Ana, fi-va ea, de-o părere cu 
inbitul, că. un sărut ţine loc unui dejun 
iar o îmbrăjişare sutură cât un banchet 
So întrebe, deci : 

— Anişoară, ai în încă puteri de-a 
ămâne cu mine, ce sunt un netrubuie, 
ăttor ca pasărea fără simbrie? Altul. 
eu mă og pentru iertare şi lui Dum- 
mzeu şi ie, deopotrivă: vam  răţit 
aul altuia, fără să pot ce poate EI, cuie 


dă mâncare la vreme, dacă te rogi şi-i 
înduri canoanelc... 

Răspunsurile, la acest felt de întrebări 
sunt foarte deoscbile, Unele iubite nu 
întârzie să fie rele fără măsură : ..N'am 
să-mi trec viaţa ca un calic, rămâi cu 
bine"... 

Altele se grăbesc să fie batjocoriloare: 
„dragostea ta, scumpule, e pentru fcli- 
țele din cer. ce nu vor mâncare“... Câte 
una răspunde: „iubirea noastră mai are 
ca nevoe de ceva?“ 

Ana însă. spuse: 

— De ce. Antoanc, am rnpe din dra- 
guste pentru a da suteriniii, când mai 
de grabă ar îi să murim pentru a intra 
în raiu, unde pătrund «ei ce-au iubit 
mult... Ori acolo. numai grija măruniă 
a zilelor nu e. dovadă că nu sa auzit 
înger mort de foame san frig... 

Nu poate fi rău un asemenea răspuns, 
susninat de-o copilă. dar înțelepciunea 
tealogică a Anei, dispusă să primească 
iudată ruiul nu putea aprinde pe Anton. 
Vi. mai spusese întrun prilej. că iși 
păstrează relraverea în cealaltă  sră- 
«dină a Domnului pentru atunci când va 
fi chemat. spre a nu lăsa să se creadă 
că sa prăbit... 

CGhenarie Protopsaltul. le cânta  ieci 
în prima Duminică „Isaiia dănţueşie“. 


Anton Panu avea o idee pe zi, poriia 
Ini vrânduită de Dumnezeu, din zare 
nu cesca pentin nimic în lume. Chib- 
muia îndelung. Întrase într'al treizeci și 
saselea au al vieţii cm capul plin de 
învățături „de prin lume adunate”, Lă- 
zise incvuclii şi răshoae, cunoştea după 
atâta biăjenie căile și munlii. în pădure 
deosebea după cântee şi sbor cele mai 
ncanzite păsări ce-şi desfac trilul ca o 
coadă de pene paradiziace, Știa cum se 
culcă iarba în timpul nopţii 'ca să prindă 
roni. cum se sting pe rând stelele, uude 
dorm melcii şi coropisnițele, unde se 
iubesc fhaturii. Văznsc, prin lanuri, pe 
spicele grâului. gândaci îmhrățişându-se 
și încălecându-se pasional şi ritmice ca 
omul, văzuse cum se mângâe naiajenii 
si cum se cască poftieios caliciul florilor 
bogate în ovare, si-si zicea: 

— "Toate ustea se înfâmplă  negreşit 
mereu. fie că oumenii se crestează între 
ci, fie că pârjolese țara. Asemenea lor 
să fiu. Trebne să înnapocz lumii inima 
ce port. cn să nu se spună despre mire: 

TI mănâncă într'o parte și scarpină în 
altă parte. 

Că prostul e ca orbul când dă ude 
părete. tocmai aici socotește că lumea 
se îsprăveste! Sau ca cel ce treabă: 
Cine mi-au umplut izmenele? Și: cine 
mi-a luat banul din gură ?... 

Refloctând usa pe scurt la toi trecutul 
său, dându-și scama că față de viitarime 
e un lucru de nimica fapiul că îi sa 
relras sIujbu de dascăl de cântare la 
Râmnic si că Ta căutat stăpânirea, prin 
Litae de tohe, la Govora, după fuga lui 
cu Ana lu Braşov, hotărî la această 
vârstă să se ostenească mai mult cu cele 
cărturăreşti, Că gloata e nemovnică şi 
mesimţituare, dar cl e pus pe lume să 
facă mure curățenie şi-i dat scriitorului 
„2 potrivi mirosul trandafirului cu pu- 
tearea porcului”. 

Toate suferinjele lui trecute se schiia- 
bară în idei, 

Dece să las peana, părinte Dionisie, 
spunea el în treacăt marelui cărturar 


UNI VIERSUI LITERAR, — 501 


fanariot Dionisie Fotino, pe care-l ri- 
merise de curână în casa lui Dinicu Fi- 
lipescu, învățând pe fiii acestuia, Grigore 
şi Niculae. „Istoria tis Dakias”, Tot co- 
cușul pe gunoiul lui cântă. 

— Am auzit despre isnrăvile dumitale, 
dascăle, făcu Dionisie. Și am citit chiar 
deunăzi, „Cântările liturgice“ şi  „Ver- 
surile muziceşti“ ce ai scris. Nu pricep 
însă cum din gură una zici şi cu fapta 
alta faci. Să ştii, dascăle: Nu face nisi- 
odată un lucru după care să fii datar 
a-ţi cere icrtare. 


— Prea cinstite serdare, nu știu ce vei 
îi ştiind dumneata despre mine, dar ştiu 
re ştiu eu: că multă minciună a crescut 
pe urmele mele și cuvântul e ca vântul: 
nu se-ajunge nici cu ogarul, nici cu ar- 
miăsarul. Nun toți oamenii au deșziuli 
minte ca să spună și altora. că mintea 
de-ar creste pc toale cărările. ar pajte-o 
şi măgarii. Dar eu nu 1nă sinchisese de 
pulavrele prostimii. Dacă îmi spune ci- 
neva : „Unul în dos te-a înjurat, râd și 
răspund : „În lipsa mea puiea să mă 
şu bată“. 

Cât despre „una zic şi alta fac“, cins- 
tit serdare socotesc că nu e nici ua pii- 
cat să dau  îrnpului  ceeace-mi cere, 
dar nici să onresc capul de a gândi cum 
îi place lui Dumnezeu. La mine fiecare 
midular în parte face ce vrea. 

Felul acesta de a gânii, desfătă mult 
pe învățatul Dionisie Fotino. Venind 
nai târziu mitropolit al Unero-Vlahiei 
Diouisie întări pe Anton Pann în slujba 
de „dascăl de muzică al scolii maţionale 
din Bucureşti“. 

— Tată ziua mare pentru care m'am 
născut ! își zicea Anton, 

Si venindu-i în minte luminoasa e- 
vanghelie a, lui Ioan ce se citește în 
dimineata primei zile die Pasti: „Fiimd 
scară. în ziua aceea, într'una din Sâm- 
bete“, Anton sâmdi să-si închine toată 
munca si miniea. muzicei bisericeşti, 

Isi măsoară timpu! stimerelii scums în 
urmă co un drum de lună si întruna 
Min noptii, sa afuniă în. citirea cromilei- 
lor acelui călugăr rus, Nestor, care în 
veacul al doisprezecilea povestea iz 
bânda cvestinismului oriodox în Rusia. 

Astfel află el că Pnimţul Kievului, 
Vladimim, trimisese pe cei mai luminati 
cărturari la Evrei, la Latini și la Greci, 
pentru a căuta unde religia sa plăs- 
muit dim mai multă frumuseţe, Şi în- 
torcându-se acei cărtunari au spus 
prințului păgân că judaiemul si cresii- 
nismul latin sunt cu mult Imai prejos 
în strălucire si bogăție de cât croşști. 
nismul hizantin. Vladimir se Dhoteză 
deci creștineste și începu cele mai as- 
pre urmmăriri împotriva ctericilor apu- 
seni cari cutrocrau Rusia... 

— FE din desertăciune pornită alege- 
rea prințului, gândea Anton, dar meîn- 
Moios,. e cea mui hună, Ceence face ca 
Biserica ortodoxă să pară. hătrână. este 
vechimea textelor» si amestecul low de 
către mepricoputiii fără scoală... 

Asa se hotări Anton să scrie și să 
tranerrie o sumă de tropare, liturghii 
şi rugăciuni. 

Sămăcia de suflei a multora a putut 
categorisi prinint» autorii usori pe acesi 
maro Anton Pann, care doar ca să-si 
aline mâhnimwile, a tălmăcit acele „po- 
vesti bufone si de râs“ din marele re- 
zervor «le pilde orientale unde Nastra- 
tin se numeişe  NasrFiidin şi e frate 
bun cu Păcală, 


(Continuă în numărul viitor) 








50%, — UNIVERSUL LITERAR 





ce nâac ea Halcercarca 








CRITICA SI POEZIA 


Nu sse contestă nimănui, dreptul de a- 
preciere critică a operei poetice, Aceas- 
tă apreciere, când purcede dintrun spi- 
rit profund înţeicgător al sentimentului 
"stetid, poate fi un suimulent pentru ar- 
ist şi un rea! ajutor adus cititorului. 
căruia fi trebuesc înlusnite posibilită- 
țile unei cât mai mai largi raţiuni de 
estimare a operei pusă în chestie, Lx- 
cesu: însă pe care îl practică, la noi 0 
anumită critică, pretinsă autorizată, 
prin felul ei snobist de a-analiza, clasi- 
înc şi construi, teorii erudite, produce 
un rezultat nebănuii de dazastros, 

Fate adevărai că finele artistic spre 
“are tind puezia este de a crea emoţi- 
uni estetice, de a mulțumi sentimentul 
do frumos. ce ne e imăscut şi pe care 
lam mărit prin educaţie. dar nu e mai 
puţin exact că si discuţiunile ce provoa- 
că meșteșugul liricei trebhuesc să se bu- 
cure de un important credit în artă, cu 
condițiurea însă de a nu transforma a- 
cesie discuțiuni în finalitatea artei. A- 
cezt banal adevăr mi sa înfățișat în- 
tet.deauna de tăria unei axiome In ulti- 
mii ani însă criteriile acestoi legii de ar- 
tă, at deviat, In loc ca acea creare de e- 
moţiuni estetice să rămână singurul si 
neclintitui mobi! al poelicei, valul «le a- 
maliză critică. umflat si metamorfozat 
in stiință, a bătut atât de furios în câl 
aproape a surpat cu toul temelia adevă- 
rului de lază enunțat mai sus. strămu: 
tând pumnetul final al artei poiiice către 
cerebralitate. Deci nu pintru sentimen- 
ul de frumos. ci numai pentru intelect 
s» pretinde astăzi poetului să-si clă 
dească opera lirică. 

Ştinţa eritică dominează şi guvernea- 
ză. Această deplasare a. liricei moderne 
nu se poate tăinui. Fa sa stabilit în dog- 
mă. Prin accacta însă poezia nu a Pro 
gresat, ci suferind influenţa noilor dir 
tiva, se simte utrasă spre o rapidă des- 
censiunu. bine înieles privind problema 
din punctul fix al principiului că lite- 
ratura poetică trebue să. aspire spre 
fnumos, iar ru Spre adevăr, spre inimă 
și subconștient, ia» nu spre creer şi Ta- 
țiune. spre ceea ce e adânc omenesc, iar 
nu spre ceja ce e precizie și matema- 
tică, 

Şi tocmai aici e nodul gordian al ar- 
tei. Aceasta e chestiunea cea grea, pe 
care intelectul fără colaborarea senti- 
mentului înăscut de trumos mu o poate 
deslegau, cuprinde și defimi. Noţiunea de 
frumos nu se poate circumscrie în cu- 
vinte, Ea e fără limite, ca şi Muzica, ÎN- 
trucât descinde din isvoarele adânci ale 
sufletului, iar mu din calcule şi înaltă 
chimie ciitică, Noua estetică guvernală 
de ştiinţa critică nu se poate suprapune 
arlei îvumosului guvernată de talent şi 
dle aceea critica se dopărtoază în cclemai 
multe cazuri ae realele valori, să de a- 
ceea pogţii de rasă nu se pot împăca cu 
predicatorii esteticei moderne impreg- 
nați da spirit dearetic şi de cultură rece, 
chiar când acestia din urmă, din con- 
vingere sau din snobism, le recunosc 
talentul, 

Frecăturile si animozitățile frecvente 
dintre poeţi şi critici clocotesc ascuns și 
adesea explodează în presa literară în 
mod violent. Ele nu sunt de cât o con- 


secință a acestor necorespondenie ce 
există între cei ce poartă în ci simţul 
traniseeriterial al frumosuluii şi întne 
cei ce prin analiză, chirurgie şi sistema- 
tizare savanlă un în -ccuaţie estetica 
pemtru a se extazia în. urmă de frumosul 
pe care cred că lau găsit. 

Atitudinea, prețioasă ce criticii o iau 
faţă de artă, alungă şi întristează pe Li- 
nerii poeţi, desorientează pe cititori si 
deschide împrejurul. tutunor spiritelor 
mai: puţin obisnuite cu speculaiile cri- 
tice prăpastia şi vidul. 

Nu voesce să generalizez cazuh dar 
orice cititor va recunoaşte sincer că du- 
pă ce a urmărit pe autorul criticei în 
chestiune în toate perearinănile lui prin 
vastele domenii ale esteticei căutând în 
mod organic să cerceteze şi. să interpre- 
tiize structura şi esența poeziei sau i- 
deologia lirică. elasificând, vânturând și 
răsturrânăd valorile şi curentele. sfârşe- 
şle -— în loc de a se fi luminat — prin 
a se rătăci, sau prin. a cunoaste atâtea 
drumuri, că nu mii Ştie încotro să a- 








să 


FZITI 
Xe 





AR £ E NI 
As 


puce, crlăcăind şi  învârtindu-se în 
haos, + 
Efeelul necestei stări. de spăiril create 
de preţivasa și urogunţa critică este dis 
vrugător de artă. Tânărul soriiton, care 
ține în seunră și ia în serios toate teo- 
vi» pe cani maestrul critic le debitează 
dela înălţimea apostolatuiui său, îşi fal. 
sifică sentimeniui estetic, își pervernte 
șle arta şi îşi niuiceşte suflețul, Produ: 
sul in.spiruției lui devive hibrid, neani- 
mat, uscal. Nunuui Ptumina interioară a 
sufleivlui său îi poate netezi poetului. 
drumniri livicei, miuuai prin el însusi Va - 
vorbi adevăvul Influenţa. puterei sufle- ! 
iesti a altuia va suna întotdeauna iri: : 
cat pri organui lui. Aici riuzidă cel mai 
strict adeviu, pie care oricine poate să-l 
verifica, Nu numesc pe nimeni, nu Vreau | 
să lovese în nimeni, ţiu numai să arăt 
tabloul real a lucrurilor, pentru a de 
masca uhumile altitudini, I o chemare . 
fimială la realitate. E o isbucnive căreia 
îi dau drumul într'o speranță optimi 
1ă. cu riscul da a vărnâne izolat, 
LUGENIU STEF ANESCU-EST 
a) 


IN RĂSPĂR.. 


RPR! 








UN REFORMATOR... 


al definiţiidor literare paxita. ne fi vo 
nit din pământul decurând alipit al dul- 
cei Bucovme : cate d, Victar Morariu 
came, puim diferite publicaţiuni regiona- 
liste, se ridică împotriva mamualelo» ce 
limba vomână (el. 1V—Vl-a) de d. M. 
Dragomirescu şii Gh. Adameseu. Depar- 
te de noi gândul de a me improviza în 
apărători ai acestor sau altor manumile : 
autorii lor, publiciști în deobste munos- 
cuţi, o vor putea face, dacă var crede 
Necesar, 

Imi voi permite, totuşi, două afirma- 
luni : 

prima : nu acestea sunt cele mai 
proaste manuale de limba română. fie 
chiar numai de clasele IV—VI-a; 

a doua: defimițiumile prin ajutorul 
cărora d. Victor Morariu se arată ne- 
mulţumit, sumt — cel puţin—mai proas- 
te decât ale manualelor incriminate. 

Si iată de ce: 

1, Când zici „poezie lirică e aceea cure 
ex primă. sentimente“ chiar cu atluosul 
rău stilizat „fie ale poetului sau ale al- 
for iimși:“, dovedesti definitiv două mari 
lipsuni : 

a) că nu ştii: cum se defineste o mo- 
țiune ? , 

b) că nai ile nici de poezie. nici de 
ieoria elementară a acesteia. 

Şi fiindcă lucrurile stau asa -.- me 
vom da, la rându-ne, puţină ostereală 
spre a le restabili. 

Definiţiunea ae mai sus nu-i bună 
pertrucă (Logica de Valeriu): nu este 
„arătarea completă si prescumtaltă a cOn- 
tinutlui unei notiuni prin genul prozim 
și diferenţa specifică. 

Do-aci um adevărat haos: dacă „poe- 
zia. linică expmimă semtimemie“, cum SC 
pot defini cehelafte giinuri “poetice ? Ce 


exprimă poezia epică, dar cea dramă 
iică — pentru a. ne opri: nimai la cele - 
trei fundamentale ? Si mai departe: e 
exprimă joezia în geneme ? Și iarăşi: 
care este definițiunea artei ? Aceasta nu 
ex primă nimic 

Tată de ce credem că iniervenţiuneă 
dlui Viclem Mowariu e nelulociul ei, 

Iu calitate de simplu cetălean. În 0a- 
litate de intelectual chiar cu preocupări 
vagi didactice —- ai dieptul Să fii me 
mulșurnit, 

Ceva mai 1nult: ai ciriar dreptul dea 
voi să înrtrepți un rău. Dam, pentru a 
proceda în fapt, mai drebueşte cva: 
piricepere logică si cunoștințe precise, Și ] 
nu mi se va spume că a defini poezia 
linică aşa cum se vede mai sus, dlovede- ; 
ste tocmai pusedarea acestor calități, 








De fapt — fără o prea mare sforțare 
intelectuali, -— poozia linică, est poezia 


sentimentelor personile -— și atât! 

Mi se va obiecta: ce-i cu „La oglin 
(ăi? li o poezie lirică ? Fără îndoială! E 
Exprimă ea oare sentimentele poetului? 
D. V_ NI, zice că nu—toemai pentrucă nu 
întelege poezia. In realitate, aci, Coşbue 
își exprimă audmimarţiumicla. sa. Tiniştită 
pentru naivilatea. fetei «dela țară, Un a 
dace sare punea totusi face; el ne Ya 
duce ta diviziunea genului liric în care 
găsim sentimente personale exprimate 
a); direct (odă usoară,; 
bi; prin deseriere (pastel); şi. 

c) prin naratiune (idilă, baladă), 
PAUI, 1. PAPADOPOL 


note 

A apărut: 

POEME IN PROZA de Oscar Wilde 
traduse de Al, T. Stamatiad, Edit, Cul- 


turu Românească, Lei 95. 





Nua Săpeanaraca bea 





UNIVERSUL LTPERAR. — 503 





 STENDHAL „NEGUSTOR DE FIER“ 


De douăzeci de ani încoace sa tot ve- 
tipărit Stindhai dar „Nlemoriile unui 
- ist“ au fost lăsate la o parte, 
. Ele trec drept lucruri anoste şi copieri 
+ în mare parte în Mârimâc şi în Aubin- 
Louis Miltin. Cu toute acestea, domnul 
Yves Gandon ne dă azi o ediţie ale că- 
rei beylisme îi vor îi plăcute, Fa alcă- 
tueşte două volume pe hârtie bună cu 
? medalionu! tui David şi viderea muzou- 
bi din Grenoble în frunte. 
Mai mult, s'a cerut litografii, pentru 
exemplarele de 1ux, Imi Jean Puy. Jac- 
e ques Lapiace, Albheri. Antră. Paul Sig- 
mac, Lucinte Mainssieux si lui Marquot, 
Aceastii îrmousă ediție face parte din 
BibHothăaque des Lettres unde figu- 
3 


SI ep ne e PAI E, 


wază încă, Gontes drâlatigues Liaisons 
. dangereuses și Confessions lui  Rous- 
- seau, Balzac, Tiaclos, Rousseau. Stond- 
hal: o execlentă companie, 
In luna Îlai 1836. contele Mol recă- 
 pătândur-si puterile. Stionihal cre. cu 
„toată vechea sa pasiune pertru Italia. în 
cepea să dăsenscă mMonnionă resedinta 
dela Civita-Vecehia, făcu să fio trimis în 
concediu si vine Ta Puris. Nămase aici 
trei ani, 
„Parisul, seria el în 1857. comtaluă 
Cini este o roseslintă divină. Nimie nu 
poate aena în măreiie un bal la ui: 
„kries. Tnsiruireu suloanalor  ilumitate 
este mei cât ul saen ori fatada pala- 
lutui Ch'ai dinsnre mină, Câl Mespre en- 
aul irajului o cameră suverbă cu două 
mhinete întrun cartier n modă. 65 
franci : cheltuenla cn Directia, ghete. ate. 
“N framei:; prânzul 5 framei: dojunmal 2 
| ftanej. Armaorurile mrile sonmănă muult cu 
| aceea a Madum Martini care era la. No- 
ma acum dpi un? si mă vestă 120 franci 
pe dună. Îisie adevărat că. nu pretimd o 
fdelitate nirnculoasă“. 190 franci pe 
mă nu cra prea mult. Încă trohuin să 
mai câștize. Consulul nostru în domi- 
soidă nu dispunea do câţ de teoisnrazece 
fmanri pe zi si cnpia nu ara erb Lilavie 
Filin mai bine nătită Ancât sub Can do-a 
„Treia. In camera sa dela hotelul Favart 
Stendhal se pusa să mâsgălcască hârtie, 
mită hârtie. 
Cinci, sase ore în sir. el dicta ncbu- 
tește, 
Când venia noaplea, îşi itrăgea, haine- 
k si pleca cn ci cincizeci de ani trecuti 
ai săi să facă furori în saloane. reslau- 
mante, ieatre. baturi. A doua zi rociion 
veteare dictase în ajun. se corija. dicta 
din nou și. din nou, seara venca, îşi îtta 
hainele, 
Căile fevale începuseră a funcționa și 
triemul se populariza. EI propusese u- 
nui editor, un oarecare Armnbroise Du- 
pont, care sedea la mr_7 ua Vivienne și 
care se proclama triumfal  .calilorii 
Nemoriiler diavolului, «li:  Iredârir 
Soul: —- era moda memoriilor. qe a-i 
gri um ghid de votajor în Ywanţa cure 
3 aibă ca titlu Memoriile unui turist, 
Omul primi, Fu semnat un voniract ca- 
e asigura uutorului o sumă de 1.560 
lanci. Tocmai cu ceeace ar susţine în- 


PE E  7 


3 


treţinmea falsei Mudam Martini în tim- 
pul unui an, Ilaide! Stindhul se înar- 
mă cu documenicle necesare şi din ca- 
mera sa dela. hotehul Favart, se lansea- 
ză întrur *oiaj prin Franţa, In cutare 
zi cl este la Sceaux, a doua zi la, Forntui- 
nebteau, la Montargis, la Neves. In Zo- 
rii zilei ce urmează cel sc transportă ia 
Moulins, în chiar seara accleaş zile ta 
Marigreg, Exte semmalat  simulian la 
Lyon, la Vicume şi în Avignon, Se urcă 
14 Nord, spre Row'ges, spre Tours, spre 
Bretania, Do-abia a părăsit Granvilie şi 
iată-l la Tarascoti, Abiu a părăsit Ta- 
vasecnul şi a şi sosit la Bordeaux. Cu ce 
sa ocupă el călătoririi ? Vinde fior. Pre- 
tinsul său turist este comis-voiajor în 
fier, Din cauza drumului de fior, fără 
înctoială, 

Dar editorul nostru văzând această 
grămadă. de copii ţipă si impuse supri- 
miivi. Memoriile unai turist furi pubii- 
cate Iti două, volume 





in 155% sub forma a 
în S de 42 si 356 do pagini. La pagina 
312 a tomului al JI-lea se găseşte o har- 
tă, indicând marsul lui Napoleon 1 dela 
Picrre-Chatel ha Vizile. A fost o nchbu- 
nie. Autorul găsise mijlocul de-asi da Ja 
spaic toată Framia. „De înilată ce sunt 
în acest oraş am o poftă să casc şi cele 





miti frumoase lucruri Nu-mi fac nici-o 
impresie** —- zice cl despre lyon şi tot 


aşa. despre test, Şi toate aceste puradoxe 
toate aceste imperiinenţe gratuite, toate 
aceste digresiuni politice, şi-aveoau locul, 


SAU MEMORIILE UNUI TURIST 


ANDRE BILLY 


vă întreb, întrun ghid care se da drept 
pructic și serios ? 

Un singur arlicol favorabil, actla al 
lui T'ramcis Wey în le Temps. Homain 
Coiomb ci însuşi, cc zic? Adolphe Dau- 
pe chiar trebui la urmă să se arate se- 
vor cu. Memoriile unui turist. Fu mult 


mai rău când în 190 d-mii Ferdinand 
Gohin şi Maurice Barber semnalară 


„Plagiateie” de care cartea furnica Se 
eredea. mai alcs de atunci regulat defi 
niliv cazul Memoriilor unui turist. 

Fi bine. deloc, «diţia pe care ne-o dă 
d. Yves Gandon în Bibliothegue des 
Letirâs readuce afacerea în chestie. Sar 
prea. pulea. de astădută ca ducrarea atât 
de mult criticată să aibă câştig de cauză. 
Voit: impresia mea personală ? Când e 
vorbă de Sienidhal nu se poate produce 
o judecală raţională, Aci îl iubeşti sau 
mar-l inbeşii, aci este nebun sau ie face 
să ridici din umeri. Bineinteles sunt din 
acsia cati îl socotesc nebun în aceasi 
chestie şi mă adresez aci, celor ce simt: 
ta fel cu mine, Impresia mea, personală 
este că. oxiată din acest volum 200 pagini 
prin care Sar putea iroce bine şi de vro- 
me ce sunt nu văd mijlocul de a-te dis 
trupe, nu vă dmiilocul de a na le citi 
chiar cu iale că bătrânul Stendhal dor- 
mitează adesea și vă spun că numele de 
Milin ave bună şansă de a îi pus la con- 
tvihuţie în această manieră desintere- 


sată de un îndrăsneţ de atâia spirit. 
Trad. piele 





a UZ E 


ANDRE SALMON 


Ţ, interesant de observat că la noi din 
lwratura franceză nu este cunoscut (de 
altfel aproximativ) decât ceeace are o 
vârstă mai mare de donăzeai de ani, Este 
un maiorul injust şi ale cărui raţiuni 
probabile suni puiin măgnlitoare pentru 
sniritele noastre cultivate, 

liind din acei eari am cvadut de mult 
«lin această atitudine «le leneş orienta- 
Tisu, emancipitun astăzi pe Andre Salmon, 
vu necunoscut încă pe meleagurile noas- 
tre. dar poet şi seriilor de frunte al liie- 
miturii franceze contemporane, 

Născut la + Ouiombrice 1881 în Puris, 
este de tânăr în contact cu viaja înten- 
să a marei Capitale, a cărei atmosferă 
plină de vitalitatea brutală a halelor dar 
si de rafinameniul saloanelor celebre, îl 
piitrunde până cele mai ascunse fibre, 

Debutează în La Plume şi dă versuri 
la Festin dExope. primă revistă a lui 
Apulinaire. scriilorul de care nu va pu- 
tea, fi despărțită nici odată opera lui Sal- 
Mon. P 


In 1905 publică Poâmes, poezii în care. 


se resimte influența lirismului simpla dar 
puternice al lui Villon. Continuă cu poezii 


(Prikaz, Peindre). Acum poetul e un 
maestru, Poezia sa este un concert arma- 
uios de murmure, de suspine, de ecouri 
îndepărtate de vorbe cerne şi roman(e 
copilăreşti. 

Salmon  esie mai puţin un critic în 
sensul curent a! noţiunii, Fiste un martor 
de treabă care scrie nu pentru a judeca 
ci spre a-şi usura suflciul cu o mărturi- 
wire spusă cu discreţie aristocrată. 

Ziarist si cronicar, dotat cu o sensibi- 
litate rară îşi controlează în fiecare zi 
imagincle la reactivul puternice al reali- 
tăţilor. Impreună cu Apollinaire e res 
ponsabil de Picasso,  Derain. Braque, 
Viumink, mare admirator al lui Laforque. 
Ca fermecătorul Max Jacob dă o nouă 
expresie poclicei franceze. 

Dintre romane citez: Le  manuscrit 
trouv& dans un chapeau — operă licări- 
toare de fantezie „împletind lirismul lui 
mişcător şi simplu cu o ironie rece în 
care pure  Întipărit ceva din masea tra- 
gică a unui clovn inteligent. 


_DINT GR. MARINESCU 


i 





DU. — UNIVERSUL LITERAR 








Ca ca Șa-casea... 


„coincidenţă 





Prof. Babeş istorisea uneori convorbt- 
rile sule cu Rencle Carol şi prințul Fer- 
dinand. Fra întotdeauna foarte uimit cât 
«de Dinc cunoşteau regele Carol pe savanții 
vermani şi în special. cu câte amănunte 
îi povestea faimoasa discuţie ce avusese 
Babeş cu celebrul Pettepkuter, Pr'uţul 
terdinaud se interesa mai mult de ches- 
tiunile ştiinţifice studiate de Babes, care 
spunea : „E extraordinar căt de mull 
il preocupă pe Yerdinand, problema can- 
cerului 1” 

Pe atunci nici unul, nici altul nu ştiau 
că această boală va ucide pe  Murele 
nostru Rege. 





Victor Babeş la 70 ani 


„conu Mitiţă si Babeş 


Mitiţă. Sturdza. 
călătorind prin 1892. în streinătate. se gă- 


fostul prim-ministru, 
sca lu un prânz cu oameni politici ita- 
lieni, 

„Numele menu a sunat ca orice alt nume 
sirăin necunoscut, la urechile comexeni- 
lor. Dar când au auzit că sunt «in Româ- 
nia. am fost apostrafat scurt şi ruprin= 
zătur 

— sh! sunteţi din Bucuresti ! IL cu- 
noușteli pe profesorul Babes. unul din 
narile renume ale ştiinţei moderne 2 


„Şi, — ternină conul Nitiţă. scriind hui 
Babeş, — poţi să-li închipui cât am fost 


de vesel și de mândru. să asigur că cu- 
nusc bine și de aproape pe acel Babeş, al 
cărui nume străluceşte cu ue stea binecu- 
vâniată «le toţi, pe lirmarmentul ştiinţei”. 


d. Y, Ir. 





Geaz etienne 





PAMÂNTUL ŞI FLORILE 
FABULA 


Odată era “utr'o primăvară “mi pare 

Cn dulci zetiruri şi mângăetri de soare — 

Intro grădină, - i 

De îlori plină, 

Pin care rătăceam ales, 

Sa întâmplat ca n ziua aceia să aibă 

(florile congres. 

colțuri ale lumii 
[purtând cuvântul. 


Din  paleu veniseră 


să se creadă că ele îs 
[rudă cu pământul ! 
Îşi agitau istericoase petalele (remurătoare 
ŞI tot nectarul în venin schimbase fiecare 
[iloare. 


Cauzi insultă... 


— „Ruşine  fic-ţi”, strigă macul ce se 

' Puvoşise de mânie 

Priviud cu mult dispreţ tăcata 
[le umilita plic, 

— „Cum sgribțuroaică ticalosă, 

Crezut-ai că vom dura casă ? . 

Nu vezi ce albe suntem noi, 

Când tu eşti tiuă şi noroi”? 7? 

Strigară neţinâdu-si sirul 

Panseana şi cn trandafirul 


—- „De-ai 


si-atăt 


sti tu ce wăâtă esti mata 
[stupidă nemiscare,,. 

Pe când pe noi ne urcă în Sus. sărutul 

[razelor de soare ! 

Osnăm palate şi balcaane, 

Ne poartă fetele “n saloane, 

Prea sus plutim si prea frumos. 

Tu prea murdară si prea jos”... 

Strigară căutând belea 

Garoala. crinul și-o lalea. — 


Si două ceasuri la frihună 





Stau perindat pe rând să spună, 
Că ele prea nobile sunt 
Ca să se atingă de pământ. 
Lia brmă — foarte grav — hujorul. care 
jera și preşedinte 
Se adresează înturora : ..Voi  surioare 
[luaţi amiute. 
al tlorilor 
[nirositoare 
u lume nu va mai 


Ne despăţim în corp aparte 


Căci altiel de ruşine * 
(naşte nici o floare”. 


Umil, pământul le ascultă 
Cum vând pe rând ele "1 insultă. 
Apoi sfios, în curăf gând, 
Le spune înturgra blând: 


„Eu nicio/lată nicăerea, nam spus ce 
[toaie mi-aţi strigat 


Si totdeuuna, fără ciudă, tot ce-ani asul 
[mai bun v'am dat, 
O florilor. stiu. toată vina 
E că vam hrănit din tina 
Pr care azi vo găsiţi slută 
hitunecuasă și nrâtă,. 
Dar puteţi voi să-mi spuneţi oare 
Dacă în balcoane e vre-o floare 
Ce nu tânjeşte şi n» nroure 
[je muci sunt şi eu la picioare ? 
Că vam dat viaţă, vam crescut, 
V'am alintat si vam Yost scul 
Când altfel voi naţi exista 
Aceastu-i răsplătirea mea 7", 
Câţi umiliți în astă lume cu-a lor sudoare 
(pe-alţi ţin. 
Și aceștia “i răsplatese în Vrmă doar cu 
[insulte şi venin. 


IOAN E. BOSOIEANLU 


LU It MIRON 


BANAL 


Un comisar, au: procuror, 
Vreo trei agenţi de siguranţă, 
„Salvarea”,. pentru circumstanță 
Si nu legist începător, 
Discută gravi, cu importanţă. 
In gară În Ohor, 


voț personalul” a rămas 
Şintreaga uliţă vecină, 
Se uită lung şi se închină, 
Uninilu-se întrun singur glas... 
Ancheta. ancepni de-un ceas 
Si nu se mai termină. 


La ipistat, un tip banal. 
Cu faţa ca de mort, lividă. 
- Uscat de griji şi de obirlii. — 
Solemn, aproape marțial, 
Dresează un proces-verbal, 
Pe-o masă invalidă, 


Frumos ca un Adonis» blond. 
Legistul, cu ţigara gură. 
semslreaptă lento spre trăsură. 
Căci ce sta întâmpla” în lond? 
„Su sinacie un vagabond... 

Păcat de ulergătură!l 





i 
4 
i 
| 
! 





Hai ca'carca 





O SOduiai ss ia 
cCwvaaaie 


Uvurteline povestea că pe timpul când 
era încă adolescent întâlui pe Verlaiue. 
intro seară, şi că mândeu de a fi viizut 
in torărăşia poetului, îl duse la „ran- 
cise I*. Absinturile se suceedari în asa 
măsură că la slârșiiul petrecerii Ver 
line era într'o stare jalnică, 

Courteline strigă un birjar. 

— Vude trebuc să vă duc 2 

— Am uitat uumele străzii mele... 

Birjarul după o lungă discuţie îl facu 
pe poet să creadă cii locuia. în „partea 
dinspre gara Lyon-ului”, Se găsise stru- 
da. Mai rămânea să se stie nunărul, 

— Loau uitar, murmura Verlaine, 

— O fi numărul 1.2 5 4. intreba 
Courteline în noapte. 


— Nu, 
Fi se înşeleseră în sfârşit --- nu  Lără 
a diviza un lung șir de numere, căci, 


spunea Courtelise (nu fără a pnfui de 
tâs) el locuia lu Nr. 78". 


o 


Un tânăr tome mergea întro zi să 
tapoieze o vizită către Charles Maur- 
m în culcuşul său de viezure din Che- 
in du Paradis, El se găsi la un moment 
da alături de un frizer de ţară care îi 
rorbi de directorui ziarului regalist 

—E sălbatic zise Pigaro-ul provincial, 
știți, e silbaiic. E surd, în aşa măsură că 
atunci când e salutat nu răspunde... «lupă 
acestea uclăogă la o vreme: 

Ceeace nu-l împiedică 
crescut, 


să fie bine 


lată o anecdotă in marginea numcroi- 
selor studii ce var fi publicate asupru 
li Van Gogh. 

Emil Schuppeneker povestește că un 
amator indrăzueţ intrând în maghernija 
hi tata Languy ceru preţul unei opere 
a „Sărmanului Vicent” —: o sperbă natu- 
ri moartă. i 

— Patruzeci şi doi de [ranci, zise tata 
Tanguy, după ce consuliă un registru, 

— Pentru ce patruzeci şi doi de Iranci, 
zise amatotul. | 

— Pentru că, domnule, acest „sărman 
Vicent” îmi datoora exact această sumă 
cind a murit, D-voastră luaţi pânza. lu 
sunt plătit. 


trnn salon. intro altă zi, un domn 
scări barbă amintea pe acelea ale zei- 


br asirieni, conversa cu stăpâna casti, 
Se auzi : 
— Pe zi ce trecc sunteți puţin mai 


lnără, 

— Linsusitorule. zise femeia, 

— Asa dar. să mut adăozăm la cele- 
ke incă două zile. muroură râzând 
Muticiosul Uristan Bernard, 


lo caz car 


O TEORIE NOUA 


lxistă în Anglia o îcorie nouă care 
consistă îu a învăța pe copii alfabetul 
pe elaviatura masinii «le scris. Nici cărți, 
ninti tăblițe sau condee. Copilul nu după 
mult timp va cunoaşte iminusculele, anu- 
jusculele şi cifrele şi de îndată ce el ştie 
să citeasei, cl ştie mecanice şi să serie, 

Nure decât să apese pe cluţi, 

Dacii această teorie este pusă serios În 
practică se sfârşeşte cn scrierea inanus- 
crisă, dar experții zice că aceasta nare 
multă importanță căci se observă că se 
scrie din ce în ce mai rău. 

Calipraliu. si asa. u încetat de a exista 
«le anul timp. 





LINIŞTEA PARINŢILOR 


Multe inovaţii ne sin din America  — 
„Odaia de ţipat” are şansa «le a prinde 
şi în Europa, 

trebue să ştim mai întâi de ce e vor- 
ba.—Se şiie cât de mult sunt americunii 
pasionați după Cinema. 

Mijlocul penlru o femec de a urma un 
film în toată liniştea când are responsu- 
biliiatea miențului care riscă la orice mo- 
ment de a scoate fipete? Pentmm ca a- 
cesta si aibă posibilitatea de a-şi întări 
plămânii și mama de a ajunge fără pie- 
dici la scena tetiictă a unut film pasio- 
nant, san crejat peste ocean gardieni co- 
piilor. Până aci nimic. «lecât destul de na- 
inval. 

Dar pentru ca inima de mamă să nu 
risce a [i mişcată la hueţul ţipetului bine 
ennoscut. sa tapetat această „odae dle 
țipăt” cu plută care face să nu se audă de 
loc suntele dinăuntru. 

linii amatori au emis chiar părerea ca 
spectatorii (tot la cinema) cari au nete- 
ricita manie de a ceti subtitlurile cu 
voce iare să fie închişi tot în astfel «le 
celule ipermeabile sunetelor, 





UNIVERSUL LITERAR. — 505 








caricatura zilei 
DISTRA 





Jaru 


— Dă-mi un bilet de-a dona. 
-  Cude mergeţi? 
l.a nevastă-mea. 


GELOZIE. 





Ai o amantă! E adoua oară de când te 
speli pe picioare luna aceasta... 


MOȘTENIRE 





— A lăsat tot cea avut orfelinatului. 
— Frumos gest... Şi cât a lăsat? 
— Ciuci copii. (Caricaturi de I. Sava) 


Pee ERE Rm et zii 


IP Torei e 


Tai sira SI traia 








500, =- UNIVERSUL LITERAR 





| Cenrţa reciastie în exinrease 








VIATA AVENTUROASA A LUI 
JEAN-ARTHUR RIMBAUD 


Jean-Marie Carre 


Cea mai aventuroasă viață de vagabond genial. Acest „l'enfant prodigue“ care a 
vagabondat în lumea întreagă, prietenul lui Verlaine, pe care l'a despărțit de soția lui 
ca mai târziu să-l abandoneze de atâtea ori, numai. pentru a-și recâștiga libertatea, 
acest mare scriitor și poet al Franței, vagabond genial înzestrat cu o voință rară, cu- 
treeră pe jos toată Europa, Orientul, Coloniile, Asia mică, etc., căci demonul pribegiei 
îl urmări toată viața, ca şi credinciosul său prieten, poetul Verlaine, care nu putea să 


trăiască fără el. 


Mirajul orientului îl stăpâni şi îl atrase în deosebi. 


Mai târziu, beţia, și viața destrăbălatii îl desgustă de literatură şi muza îl părăsi. 
Deşi a fost toată viața un revoltat și un ateu încarnat, fotuşi pe patul de moarte, la 


Charleville, fu convins şi convertit la credință. 


Muri la 37 de ani, 


orientului.... 


COPILUL-MINUNE 


Jean-Arthur Rimbaud se născu în 
1554 la Chanteville, în Ardeni. 

Orașul aşezat. pe malul fluviului 
Meusa era o „vecinică imvitaţie la că- 
lătorii“ şi Rimbaud nu riţime de la ora- 
şul său natal de câi: cântecul fluviu- 
lui, chemarea apei care curge spru mecu- 
voscut, 

Ca și Verlaine este fiu de ofițer, 

De la tatăl său maosteneşte: fruntea 
mape şi bombată, ochii vioi și albastrii. 
părul castaniu deschis, nasul mic, gura 
senzuală, Do la el moștennşte încă ins- 
tabilitatea malalivă, un mmor capricios 
şi violerit şi gustul călătoriilor. 

De la mama sa, talia înaltă, mâinile 
lungi şi nodumoase, vocea mușcătoare şi 
mai ales un orgoliu neînduplecat, o în- 
căpăţânare sălbatecă şi o voinţă de fier. 
lia mai era bogată şi autoritară, nu 
avea nimic sentimental în ea, și nu su- 
râdea mici odată. Fu exercita asupra CO- 
primui, o tiranie absurdă şi lângă ea 
învăţă Rimbaud "ucenicia revoltei, Ina- 
imte de a, fil contra religiei, societăței şi 
literaturei, el se răsculă contra fami- 
lsei sale, 

Ja nasterea sa, Inedicul-mamoș, Cons- 
tată, că avea ochii mari deschişi. lăsat 
un moment Singur, se dădu jos de pe 
pernă; se tâmi până Ja usa apartamem- 
tului care da la scară, ca şi cum ar îi 
voit să tugă. De alttel precocitatea sa 
era surprinzătoare. 

La vârsta de opt ani fu dat la. şcoală, 
pentru a învăţa latina. El este orpolios 
şi aceasta, explică râvna sa, primele sale 
eforturi, succesele sale şcolare, La zece 
ani iîmiră în colegiul dim Charlevilie, 

Colegiul este lângă Meusa — aci 'C0- 
pilu! se izolează adesea. Aci se trezeste 
poetul. Dragostea sa pentru singură 
tate şi reverie, contemplaţiunile sale, un 
scade aplicaţiunea sa în clasă, Din con- 
wră e tot atât de sârguitor, Uimeşte pe 
profesorii săi Şi ajunge şetul clasei. 
Acestea îl face să uite umilinţele do 
„acasă. 

Strălucea la examene, la  instrucția 
religioasă ; la 12 ani avea o credinţă în- 
flăcărată ; era de o devoțiune exaltată 


pâmă la sacrificiu. Dar această credinţă 
nu dură mult. Mama sa îl surprinse ti- 
tim o carte foarte puţin ortodoxă, 

Stwengăritie sale făcu pe profesorul 
său să spună despre el: „inteligent. cât 
vrei, dar va sfârşi rău, 

Versifica eu. usurinţă, Se povesteste cu 
ce uimitoare ugurinţă dobâruli ia virsta 
de 15 ani primul premiu la un concurs 
academic penhiu versurile laiime, 

Senise, îm 'akexi. timp, și primele ver- 
suri în limba îvaneiză. 


CADOURI ORFELINELOR 


Fra un adtoleseecut avid, muncitor şi 
încăpățânat, de um caracter dificil însă 
cu dispaziţiuni studtioase; cra onoare 
și nelimiştea cclegiubui din Chailevilla 

Ia. colegiu veni um tări profesor, 
George Izambard, care aducea un spirit 
nou. Lui i se atuibue emanciparea lui 
Rimbaud. Tânărul profesor desevperi în 
elevul său pe „imteletualul adevărat, vi- 
brână de pasiune lirică, 

Dibhoteca sa îi sta la dispoziţie si r- 
levul devorează tot. 

Rimbaud făcea vorsuii cu  Dusiune, 
Fuse în versuri franceze, vevsiunil» și 
eumy,ozitiunile lulmo, în acest am com- 
puse * Fierarul, Qiclia, Senzaţiuni, Soare 
şi amwvon, Tierazu! coste o poezie a le: 
voltei; Ofelia, u ;oezie «telicată, o ear 
tică a naturei, un în nosiigic ul înde- 
pendenţer; în Senzaţiuni, o beţie a nu. 
turei, în care copilul. caută plimbările 
sale în jurul oraşului natai; în Soare şi 
amvon, Îimbaud reclamă o „întoarcere 
la natură”, 

Iulie... August 1870. Răsboiul ishure- 
neşie. Răsboiul este liberarea, liberta- 
tea, viitorul. Se simte un exilat în pa- 
tria sa, 

Şi întrfo bună z>, Rimbaud fuge ia 
Paris. 

Această fugă formează debutul vaga. 
bondărilor sale, 


PE DRUMURILE RAZBOIULUI 


La sosirea sa îm gara Parisului este 
imediat arestat. Refuză a-și du numele 
și exasperă poliţia imperială prin bra- 
vadele sale Absurde. Fu găsit asupra 


dictând scrisori de afaceri şi visând, obsedat de mirajul 








































sa unu carnet, inisterios plin de ieroglilă 
Eva enrnetul său de versuri. Fiind 8 
uect fu dus la închisoare, Curagiul EM 
îniuuia. In serisonrea adresată iubitului 
său profesor este um apel desperal 
unui copil ce si-a picndut capul, BN 
venit arcusă vu stă mult. şi fuge din 000 
De data aceusta în  divecţiu  Deugăei 
Tatăl pleeat me jos, Waluneul Bari 
ui; trece frontiera Aci îl ușteaptă Dă 
zoviu și foauneu. Ciuntimuă drumul: 
jos până la Bruxel, dormind noapleă pi 
căunpuri și. ziua cerşesşte prin Sa, * ş 

iiste epoca poeziilor : Butetul, Vanegk 
și Boema. 

Soseste în Bruxel prăpădit Și zărea 
iuit, Se îuitoaavce la profesorul său; Mă 
găsindu-l acasă, se instalează la 6. A 
himhbaucd recopiază ultimele sale poem 
Vu ulus, de poliție, acasă, din ordin 
mamszi sule, ; 


In epoca uceasta scrise : Mânia 
Cezar, Strălucita victorie de la € 
bruck, paieticul Somnorosul din 
şi teribilut sonet Răul, 

Id nu iubeşte pe Lhimnezeu, Şi a 
Rimbaunl „fără înrimă”, iubeşte totuş, 
săraci, umilii, nenorociţii şi revolta 
in Speriaţii evoacă pe micii cerşetori 
Charloviile, accia ce fură amitii ș 
luiui de şaple ani”, î— 

Germanii se apropiau. Orașul fu bă 
bardai sin sfârşit veni ocupaţia e 
cortegiul ei de vechiziţiii hărțueli dă 
vezi, cu patrulele și putadele sale, Să 
castie îşi bate jce de metoda şi di 
plina germană. „Imbecilii* militari 
pesle măsură au încazarmat — întră 
societate germană şi care în Sfârșită 
va zdrobi în fața unei coadiţii oare 

Cutreeră câmpiile nesocotimnd oaia 
gutinahe, sfidând trupele sau işi Pe 
co vrumea citind în biblioteca oraş 

Parisul capitulează. Această noul 
care consternează, îi procură 0 Bu 
bucuwie, In sfârșit porţile — destina 
său suit deschise, EI mu e făcut să 
ască în acel orășel, în această bib 
tit mudară și ii «le prad. 

Acun Începe abia marea. avent 
alibentiea liberă, poate şi gloria, 
știe | | 

































































APELUL PARISULUI 


Micul orăş=! provincial îi umple su- 
detul de despaust, Parisul îi așteaptă, îl 
atrage irezistibil. Şi cel „fără înimă” nu 
Aencă singur : este însoţit de o fată 
tareși părăseşte familia, Prima noapte 
ei dorm po o bancă depe bulevard și a 
doua zi îi dădu toţi banii ce-i avea și 
9 expediă la rudele sale. Şi după ce 
pecă amica sa, limbauăd plecă şi el în 
cacorir'a Pavisului. Rătăceşte fără în- 
sare pe bulevarde, Se duce la carica- 
Horistul Andre Gill. In ateliev nimeni. 
Rimbaud intră si cu lipsa sa de jenă 
Wendară, sr culcă pe un divan, astfel 
4 Gili intrând la et găseşte UN NEeI- 
mwcut care doarme. li, cine esti d-ta? 
- Sunt Artbur Rimbaud şi poeiul e 
iar supărat că e trezit Qin somn. Gill 
i cuncediază dându-i întacaga sa pungă, 
infuriai contina — societăței redijează 
în proect de constitulie comunistă, Si 
î vagabonidările sate predică revoluția. 
Mina teşie a Comunei papii tă şi vi 
mile sale şi-l eDiamă, Şi pleacă natural. 
& jos, fară, un ban. Dar tu Mai este un 
ice în mMalerie de vagaboniaj. O 
uță trece si-şi plăteşte locul poves- 
bi istorii, 

% prezintă. la fortiii 
poează printre „tiraiorii Revoluţiei”. 
jesailles insă su apropie şi trebue să 
ă în zăpăconlu şi dezordinea produsă. 
faimosul triolet Inimă furată este o 
agine a Li stui timp. 

Pine lu IChurleville 
: patrulele ulane, 

i. Și nemătnicat, obosit, 
enervat ca nic Î: odată, 

HUmilit în geniu său și în idealul său 
proluicnar se vu simţi în curând u- 
Biţ şi-n orgoliul său de om: O idilă 
K fica unui industrias —- un vecin —- 
e se fesmină în ridicol. Rimbaud tri- 
Mie fetei versuri — o deeluraţie tirică 
ți fixă um  rendez-vous, Frumoasa 
pu și când îl văzu timid şi prost îm- 
fa! trecu po lângă el cu un serăs plin 
b dispreţ, 

lanit de această întâmplare, se cu- 
di în amărăciune și ură. Revoha sa 
mai cunoşiea, margini In timpul a- 
MA scnise: Micile mele amorezate, şi 
p mai multe din poeziile sale cinice 
itligioase : Şederile pe vine, Sărma- 
Nătvicei, Primele Impărtăşenii. 

[u Parisul se repopulează isbucneşte 
heie contra. distrugătoritor revoltei, 
ea guvernului 'Tiet's, comira, femeei 
gi, eterna complice a burpbezului 
i cu aur. 

spăimânta pe toată lumea prin de- 
ea și grosolăniile sale, 

tmul Ce se spune poetului retativ 
bri, este o divagalie Dizară, în care 
primă, cu o prodigioasă originali- 
verbală, ingenioziiatea sa murdară, 

beat un poem co-l făciu celebru. 

i sunt aceleas îndrăsneli, aceleag 
wențe, aceloay bogății, în acest 
se desfășoară poetic, destinul său 
i şi patetic, 

baud auzise de Veriaire, autorul 
itorilor Galante şi peniucă voia 
e la Paris, Să-si facă un nume, 
is, și-i trimete ultimele sale poe- 
ferlaine entuziasmat de accentele 
ciudate şi noi, invită să vină la 
pe autorul Vasului beat, 





“aţi. Rimbaud se 


furisândlu-se 
tromurând de 
ajunge acasă 


—ă 


TEMPLUL MUZELOR 


dia acoasiu era o plecare seri- 
Nu mai pleca ca un vagabond. Și 
„Veniti, maro suflit, sunteţi ag- 
k ii scrise Verlaine. 

Mine îl găsi instalat acasă la el, — 


nu-l recunoscuse la gară. La masă 
sperie pe toţi. Rimbaud mâneca cu na- 
sul în farfurie, fără a vorbi. Apoi îşi 
aprinse pipa, se sculă şi plecă! să se 
culce, 

Venlaime ena] decepţionat, Dei: avea 
ochii ca „nopţile de toamnă“, era un 
băetan slăbuţ, un ţăran cu mâinile roşii 
şi foarte stângaci. 

Im cercurile literare şi între amici 
era 0 mare decepţie. Rimbaud exaspara 
pe toată iumea. Nu respecta nimic și 
pe nimeni. Dar Veulaine era sin ce în 
ce mai entuziasmat, Faţă de el Rim- 
baud ieşia din mutismul său. Inteli- 
genţa și vizuinea sa originală îl fascira, 

Dar cu toate eforturile lui Verlaine, 
Himbaud nu reuşi, Templul mnuzelor îi 
vămase închis, Vewsurile sale păreau o 
sfidare a poeziei şi aiiiudinea sa, O sfi- 
dare a cumararderiei literare, 

Se hotărâră să-l escludă din ceveul jor. 
Asifel că cel ce venise a cuceri literu- 
tura, se înstrăina de literați. 

Veriaine însă se atașa, de el din ce-n 
ce mai mult și acest lucru făcu să se 
vorbească. Totuş Rimbaud dispâre brusc, 

Din timpul acesia datează Quatfenui 
şi welobrui sonet, Vocalele. 

Rimbaul este ur pasionat al senza- 
țiunilor noni, al imaginilor inedite și 
le cântă în beţia sa, excitat de alcool, 
do haşiş şi de tutun, Se forțează să des- 
copere ritmuui noi şi versul rău din ce-n 
ce nai liber î va duce la poemele sale: 
Numinaţiuni și Timpul în. infern, 

Este inutit a mai sublinia influenta 
acestei esteiice îndrăzneţe ce o exercită 
usupra lui Verla'me. Poezia sa capătă un 
accent mai personal, Mai avbitrar, 

Intre ucești doi poeţi există de altfel 
o diferenţă fundamentală, Amândoi pot 
li boemi şi vagabonzi, Rimbaud însă 
este un cerebral şi un voluntar, Ver- 
laine un sentimental, 

Bimbaui este un adoleseeni cu obra- 
zul de copil, un „inger în exil, cu o 
inteligență lucidă, ascuţită şi o ener- 
gie săbbatecă, Celalt este  „săwmamnull 
Lelia”, care nu poate trăi fără amor 
și fără păcat, 

Primul um idealist, um vizionar ne- 
bun. Nici o concilicre nu e posibilă în 
sufletul său impiacabil; el nu se îm- 
pacă nici cu literatura, nici cu Socie- 
tatea, va părăsi Bunopa şi va blestema 
civilizaţia. Celalt îşi va târi poezia sa 
prin cabareturi şi spitale, va rătăci prim 
biserici si llupanare, 

Imtre aceşti doi oameni — naturi atât 
de opuse — există o prietenie înflăcă- 
rată care la Verlaine lua un accent pa- 
sionat și morbid. 

Acuzaţiunea că între eii există, 
țiuui infame“ se acordă uşor ca totdiea- 
una despre Verlaine, insiabilitatea sa 
sevzuală, desfrâurile sale... variale şi 
neintrânate. Insă mu pare a fi de acord 
cu coearca stim despre Rimbaud, cu na- 
ta. sa cerebrală egoistă, EL nu se dă 

n:ci lui Dumnezeu, mici oamenilor, 

După şease luni, Rimbaud părăsi Pa- 
visul, Amicitia lui Verlaine nu-l poate 
veţine, nu poate calma iritarea și me- 
volta sa contra literaturii care domina, 

Desgustat, revine la Charleville, unde 
scris celebrul său poermn, Tuminaţii. 

Voia să «levie un „profet“ și devine 
un burbar. Incepe să se uzeze printr'o 
„dunga si imensa, neorânduială a tuiu- 
ror siinţurilor”. Ca o reacțiune zontra, 


îi 


„rela- 


cenaclurilor și modei, din spirit de 
euntrazicere, caută  originaltatea în 
toate şi contra tuturora, chiar contra 


naturei sale. Pontru aceasta recurge Tla 
ueool şi la haşis, „Am sfârșit prin a 
găsi stântă dezordinea Spiritului meu“. 

La Panis Verlaine suferea foarte muli, 


a 


UNIVERSUL IATERAR. — 50? 
Rimbaud îi lipsea, [1 rechiamă. Şi Rim- 
hbaud veni, Amândoi duceau o viaţă is- 
tovitoare şi anormală. Rimbaud se in- 
toxica cu absint pentru a înviora, ore- 
dea al, facultările sale poetice, Verlaine 
din scnuza intoxicaţiilor cu absint ajun 
sese de o mervositate ce înebunea pe 
soţia, sa. Dar în curând Rimbaud se 
obosi de Paris şi se hotări să plece în 
Belgia, Și Verlaine își părăsi soţia bol- 
navă pentru a-şi urma. prietenul; 

Te la frontieră plecavă pe jos la 
Pnuxel. După o lună de trândăvie şi 
hvinăreală pleacă în Arglia. 

La început erau zăpăciţi şi atmosfe- 
va neospitalieră, Nimbantul, însă își târa 
prietenul prin „public-house"-uri şi prin 
cartierele maritime ale Tamisei, Nu fre- 
quentează. decât barurile şi docurile. Nu 
fac de cât să boa şi să fumeze, In cu- 
vrând însă resursele lor sunt epuizate; 
Verlaine plătește pentru doi, de oarece 
Rimbavwd n'are niciodată bani. Trebuiau 
să-și câştige viaţa, și amândoi înicep să 
dea lecţii de franceză, 

In timpul acesta M-me Verlaine in- 
tentează proces soţului, formulâni con: 
ina sa „ilmunda acuzaţie“. 

Şi Rimbaud vrea să plece; vrea să-şi 
recapete iiberiaiea şi manuscrisele sale 
Jisate le Paris. 

Publicaţia lor va fi o referință și-l va 
ajuta să-şi găsească o situaţie. 


DRAMA DIN BRUXEI. 


Verlaine «este singur, părăsit, Işi 1â- 
răste plictiseala pe străzile Londrei. Rim- 
jaud din contră. Se socoate un om nou, 
9 sete arzătoare, de viaţă pozilivă îl 
toniură. 

Vrea să părăsească neveriile sale poe- 
tice şi 'socialo, — să abandoceze viaţa 
de boem. Mai trebuia să părăsească pe 
Verlaine şi nu a ezitat, dar „Sărmanus 
lelvan se îmbolnăvi la Londra, şi-şi 
vectamă prictenul, Şi Rimbaul sosi. 

Dacă. Verlaine se însămătoşi, Rimbauul 
se epuizate. Sănătatea sa era prăpădită. 
Ira adesea coprins de friguri, lâncezea- 
1ă, halucinaţii, şi mai ales o iritabilitate 
morbidă, Slăbise mult; în urma ultime- 
lor saie excese, alcool, haşiş şi tutun. 
Astiel că după ce-și văzu. prietenul să- 
nătos plecă şi el spre casă, Aci găsi 
tolui pustiit de germani. Slab şi fără 
puteri, fără, viaţă își găsi casa sa devas- 
tată ca și propria-i tinereţe, 

Verlaine, care terminase  Romanţele 
iără cuvinte, tot timpul este plin de a- 

-mintirea amicului său. Şi-l chiamă. Dar 
Rimbaud nu se mişcă. El lucrează cu 
febră la „miciie sale istorii în proză”, 
Dar după câteva tengiversări cei doi 
amici se întâlnesc şi amândoi se îm- 
barcă spre Anglia, 

Dar încevcarea fu dezastruoasă. Rim: 
bavd era de o nervozitate excesivă. Re- 
greta ca urmat pe ,sărmanul frate“. 
Abia ajuns în Loridra, îl lasă zile în- 
treşi singur pebtru „londoneza sa u- 
nică” de care vombeşte Verlaine. El se 
desface cu totui de Verlaine, Exasperat . 
de lamentările sule de beţiv se revanşa 
nvaiptea simțind plăcere să-l sperie, să-l 
sâcăe sărși bată joc de el. Lucrurile 
mergeau din ce-n ce mai Tău, până ce 
isbueni între ei 'o ceartă violentă gi stu- 
pidă iu urma căreia Verlaine îl pără- 
seșie. şi e] e săturat de tirania acestui 
băciar: şi pleacă, decis să se împace cu 
soția sa, uar e prea târziu şi atunci fu- 
rios, cuprins de «emuşcări do-a-și fi pă- 
văsit amicul fără resurse pe străzile 
Londrei, îi scrie: să vină, plătindiuii 
drumul, 

Rimbaud debarcă la Bruxel şi, se ins- 
talează cu poetul și cu mama sa. Aciis- 
bucni drama, 


508. — UNIVERSUL LITERAR 


Din depoziţia lui Rimbaud înaintea 
judecătorului recse următoarele ; 

Cunoaşte pe Verlaine de doi ani. Dim 
cauză că acesta nu se înţelegea cu soţiu 
sa îi propuse să. plece în străinătate. So- 
siză la Bruxel şi după două luni ple- 
coră la Londra. In urma unei discu- 
ţiuni şi reproşuri din cauza indolenței 
lui Verlaine, acesta îl părăseşte brusc. 
Primeşte de la el o scrisvare în care-i 
spune, că ducă nu-i reuşeşte să se îm- 
pace cu soţia su se va omori. Plecă după 
ol la Bruxel. Mama sa era cu el. Ver- 
laine nu avea nici un procut hotărit, 
Era într'o sture de exalture, Intro scară 
bău peste măsură, Voia să impiedice 
pe Rimbaud să plece da Laris şi văzând 
că e botărit să-l părăsească, scoase re- 
voiverui, zicând : lată, pentru, tine, pen- 
trucă pleci” şi trase rănindu-l, Verlaine 
lu apucat imediat de o mare disperare. 
ira ca nebun, După ce iu pansat, Vor- 
laime îi propuse să rămână laelozi 
pentru a-l îngriji sau să se reîntoarcă la 
spital, Rimbaud însă voia să plece acasă, 
Verlaine cra ca şi înebunit. Păcu tot 
posibilul pentru a-l reţine şi pentrucă-i 
făcea impresia că vroia să scoată re- 
volverul din buzunar, fugi. rugână un 
agent să-l aresteze, 

Procesul-verbal lia apoi forma dialo- 
gală, de o valoare psihologică şi docu- 
mentară, 

— Din ce trăiați la Londra? 

—- Din banii ce d-na Verlaine, trirmi- 
tea fiului său; mai dădeam amândoi şi 
lecţii de îranceză, 

—. Cunoaşteţi motivele ncînțelegerilor 
lui Verluine cu soţia sa, 

— Verlaine nu voia ca soţia sa să lo- 
cuiască la tatăl ei, 

— Nu invoca ea, intimitatea dv. cu 
Verluiue ? 

— Da, ea ne acuza chiar de relaţii 
imorale. Dar nu-mi dau osteneala de 
a desminţi asemenea calomnii. 

Aceasta era depoziţia lui Rimbaud. Fa 
mu coneordă cu alte povestiri şi nici 
cu aceea a lui Verlaine. 

Veriaine iu condamnat la doi ani în- 
clisoare, 

Rimbaud plecă acasă unde sta zile în- 
tregi închis în camera sa. Adesea cra 
surprins plângând, strigând de mânie 
sau Diesiemând, 

in timpul acesta distruse cea mai 
mare parte din poemul Un -timp în in- 
tern, carc nu este decât misterigasa sa 
autobiografic, 

De atunci se desfăşoară teribila lup- 
tă între eterna afirmare şi eterna nega- 
țiune, Și criza urmează implacabil, un 
adovărat acces de nebunie. 

„Îşi ia adio dela visurile sale chime- 
rice, 

Acum la muncă, la aventuri. A trăi, 
a trăi este totul. A fi pozitiv cu pasiune 
iată salvarea, Renunţă la literatură, 
pentrucă a violentat-o fără succes. Si 
când arunca exemplarele poemului în 
foc, Himbaud nu este încă convertit. 
Muza sa e moartă. 

Alcoolul, haşișul, tutunul l-au ruinat. 
in morsul său către imposibil, el atinse 
nebunia, și desmeticit se opri. Simţise o 
voluptate satanică în a se oxaiia şi a se 
distruge, Fu victima vorgoliului său lu- 
citerian, spiritului său de contradicţie 
şi de revoltă, 

Acum însă muza sa e moartă, Se va 
arunca în vârtejul oraşelor, în vacar- 
mul asurzitor al gărilor şi porturilor, 


PRIN EUROPA 


Perioada, literară este terminată. Ma- 
rea aventură ideală, se termină printr'un 
lori de revolver şi un autodafă. Dar v 





TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. 11 


altă viață începe, și mai prodigioasă 
incă. Instabilitatea, intelectuală a poetal- 
lui se va transpune în acțiune, Acum 
începe lupta pentru viaţă, explorarea 
irenetică u lumei. 

Pleacă în Analia. Mumcezte lu un îa- 
bricant de cutii şi dă şi lecţii ue fran- 
ceză, După ce învaţă bine engleza, 
pleacă în Germania. În timpul acesta 
Verlaine iese din închisoare pocăit şi 
convertit, dar nu-și uită prietenul, Şi 
Verlaine veni la Stutgant. limbaud a- 
vea a deosebită plăcere să-l ispilească 


"si-l 1âni prin berănrii ca apoi să-şi bată 


joc de convertirea, sa, 

Rimbaud venise în Germania să în- 
veţe limba. După un an este cuprins ro 
demonul avoenturei şi o porneşte pe jos 
spre Sud, Trece în Elveţia, upui în I- 
talia, ajungând la Milano extemuali. de 
oboseală și feame. In drum spre Brin- 
disi, este atins de insolaţie. Fu repa- 
iriat, La Mavsilia lucrează în port, des- 
cărcând căruțele, sam ajutând camio- 
nagiilor sau vegetând primire hamalii 
din port, Revine la, (harleville. Aci are 
timp să studieze limbile, Invaţă spa:nio- 
la, araba, greaca, olandezi și  inlus= 
tana. Kate neobosit, 


MIRAJUL ORIENTULUI 


Nici odată Rimbaud nu fu mai febril 
şi mai nestabil ca acum. Cutreeră lu 
ropa in toaţe sensurile, se invârteşie vă 
învr un văriej, Vagabondează fără înci- 
vre şi fără scop. Beţia drumurilor mari 
şi a porturilor, dau tai ales, Orient, 
1" atrage irezistivii. 

Să vadă ţăr, să câştige bani, aceata 
aste tolul. Aic Inentalitatea unui con- 
quistador, Necunoseutul îl atrage. Pen- 
tru a câştiga ban, tescureă corăbiile 
în port suu munceşte înw'o carieră de 
pe coasta meditevaniună, Treizeci şi 
scase de meserii şi tot atâtea mizerii, 
dar e importă, nui se descurajează, In- 
tre ficcare tentativă, so repauzează sau 
se înarijeşte câtva timp în Lrauţa şi vu 
pleca, spre Onient, 

Pleacă în lava, aDgajat în urinala co- 
lonială şi odată sosit în Java dezerteză. 

imeearcă de două ori să treacă în A- 
sia minoră, Prima dată este arestat, a 
doua oară se îmboliăveşte pe Inare. 

Dar nu poate sta în loc. Acum îl îs- 
pitoşte Asia Minoră, Arabia 'şi Persia. 

Imcearcă iarăşi să ajungă în Orient şi 
pleacă pe jos — mereu pe jos — prin 
Olanda, pănă ja Hamburg. Se angajează 
la un circ gi cutreeră Danemarca şi 
Suedia. Repatriat revine la Charleville. 

Ideea. fixă. îl obsedează: Unientul, 

Pleacă la Marsilia unde câștigând 
bani: ca hamal în port se îmbarcă pen- 
vru Alexandria. Aci se îmbolnăvește de 
folmwă gastrică şi infhamuţia pereţilor 
stomacali, din cauza mMarşurilor ex 
cegive, 

Vindecat, vizitează Roma, apoi Ham- 
burg, Si pleacă iarăși în mici etanhe spre 
Mediterana, mereu obsedat de mirajul 
orientului. Un moment de odihnă, res- 
piră puţin la Charleville, pentru a se 
arunca cu trup şi suflet în lupia pentru 
viaţă și bani. 

Se îmbarcă din nou pentru Alexanglria 
unde nu sită mult şi trece în insula Ci- 
pru unde se slabileşte ca șef de carieră 
Aci e cuprins de friguni, Se repatriază, 
îimbolnăvindu-se de febră tifoidă. Vin- 
decat pleacă din nou la Cipru. De aci 
pleacă în Egipt. „Am căuiat de lucru 
în toate porturile Mărei Hoşii”, spune 
el, Il giisim în sfârșit amnploiat în portul 
Aden. Dir în biroul său se învârteşte 
ca într'o colivie. Este irimis la Iarar 
în Etiopia de sud traversând călare de- 
şertul Somali, Acest drum il va face de 
mai multe ori în curs de şease ani, 


Cu prodigioasa sa putere de asimilam 
cunoaşte bine dialectul harari. EA cul 
pără cafea şi. Mosc şi vinde stofe gi mă 
gule ca reprezenlani al casei Aden. 














































EXPLORATORUL 


buteu unei exploraţiuni domină spiz 
tul său, Studiază manualele  prartitt 
işi procură ghidurile auturor meseriile 
şi alte o mulţime de cărţi și aparnk 
științifice, 

Nimbgud fu primul ruropeun cart 
stvăbiăutu Iitapia, şi unde stabili pieţe 
lucurajut de succesele sale,  pătrun 
mai adânc, în ţinutul Oguilen, țin 
pliza de resurse minunate și  Suvpritt 
senzaţionale, Aceasta îl deterimnă 3 
fuce un rabort de cele văzute, de 0 Marti 
valiuote  sşbințifică, societățile de ga 
grafie. 

Rimbaud exe mereu preocupat Săi 
vehipeze caravanele sale, liste neobosi 
Aptitudinea sa, pebtru liinbi, puterea 3 
de voiniă si răbdarea sa da toate 
cluseuză printre călătorii cei mai de 
varsiți, 

Nurucul ineepu să-i surâunlă, Sirânsa 
opizeci de mii de franci şi mu Se gând 
ște decât să meargă până la capăt d 
înfrunte moanea. Vrea să strângă bn 
ȘI SĂ, se însoare, 


INVINSUL 


Je în plină prosperitate, iimbau 
insă esie melit de puteni. U tumoare 
goruuehiului ii produce dureri gr 
nice, Işi pierde somnul şi apetiul 
nouă dramă incepe. Boala sa se A 
vează mereu şi îlot picrorul este AD00 
lozai. So decida să place, să pPăTĂseRR 
aficerite sale, numeroasele sale Mărha 
stranse cu tata 'trauă, să se despartă 
croeuncivaza lui Diaumi, tovarășa Zid 
lui bume şi rele, 

Destinul hotărise şi cu inima Stă 
ptecă. N: 

Aţatea eforturi şi mizerii devenitki 
nutile ; e) revenea infirin, în prâsda UN 
rău implacabil şi a unei mari deaperi 

Starea sa se agrava, Medicii COD 
tară un cancer al osului. Trebuia săi 
tae piciorul, 

Hiunbaud nu esie nici resemnat d 
stoic, este un disperat, Este un în 
care plânge şi urlă pe ruitiu să 

[deia hxă a bolnavului este dea 
întozuree la Matvar. Medicii întrațin i 
ziile sale, Când se irezeşte din bal 
naţiile sala, Jamentaţiunile şi b 
male sale nu mai au sfârşit, Nici DA 
dure, nici o supunere. Este un 
insuportabil. Totuşi Inoartea 38 4 
pie şi sora sa Jzabela vrea să-l ÎN 
cu D-zeu. In sfârşit îi reușește si 
duce duhovnicul şi a voit chiar 
împănmtășească, Este chiar foarte ZI 
si nu mai plânge, Da atunci au 
blesterriă. Chiamă pe Christ şi se n 
Da, Rimbaud, se roagă. Miracoki 
împlinit. Vorbeşte încet despre 84 
nele sale, despre credincioasa Dian 
o voce cara fanmecă, Este o agouis 
lodioasă, 

In câteva, zile a devenit 0 Mad 
carne pictrificată, | 

hwmr'o zi dictă sorei sale, fi 
înă pentru directorul umei comput 
miwigaţie, o scrisoare BCurtă şi 
rentă : 

„Spuneţi-mi da cc oră, trebue d 
transport pe bord ?* i 

Si a doma, zi moartea, veni săi B 
iru a-l conduce pa vasul funebri, - 

Avea irvizeci. şi şcapte de ai i 

ă Li 





Uibrairie Plon