Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0020

| XLIV Nr. 20 


13 Mai 1928 
$ Lei 


18 — 1928 








318. — UNIVERSUL LITERAR 











pa TE Aa VII 
a îi Era IP eri 


GEORGE COSBUC 








George Coşbuc, fiul unui preot din 
ținutul Năsăudului, a debutat ca poet Li- 
ric încă de pe timpul când învăţa la 
liceul din Năsăud, — liceu care de câţi- 
vu ani ave ţitlul ; „Liceul grăniceresc Gh. 
Coşbuc“. 


„A procesele verbale ale societății de - 


icetură „„Virtus Romana rediviva“ şi în 
almanachul „Muza someşană“, găsim 
cele dintâi ivlormaţii relative la debutul 
în literatură a lui Coşbuc, în anii 1883— 
1854, când marâle poet de mai târziu, 
nu terminase incă studiile sale secun- 
dare. 

U parte din poeziile lui Coşbuc scrise 
în această apocă au fost publicate sub 
nuar:ele de 0. Boşeu, 

In 1884, izarui „Tribuna“ din Ardeal 
a publicat una, din poeziile sale popu- 
lure : „Filozofii şi plugarii“. 

lot cu elev de liceu G. Coșbuc a scris 
poezia „Dragoste 'nvrăjhită”, carc. a fost 
publicată în volumul „Fire de tort“. 

In 1853 ei a scris 0 poveste în 600 de 
versuri, sub titlul „Pepelea din cenuşă“, 
—- în are se resimte influenţa lui Va- 
sile Alecsandri, 

in: 1553, din îndemnul profesorilor săi, 
Alexi şi Pietrosu, Coşbuc sa hotărit să 
scri“; o odă în cinstea, „gimnaziului cel 
nou din Năsăud, 

„Această odă o voi scri nu cum şiiu 
Năsăudenii, ci cum ştiu eu” — comunica 
tânărul poet, fratelui său, într'o scri- 
soare. 

lati, o dovadă că încă din acel: an, 
Coşbuc începuse să-şi manifeste perso- 
nulitatea lui literară, având conștiința 
originalității de concepţie şi de execuţie. 

Dacă în primele poezii lirice scrise de 
Coșbuc se simte influența lui Ileine ; iar 
în primele poezii populare, influența 
tui Vasile Alecsandri, după puţin timp 
poelul ardelean și-a afirmat puternica 
sa originalitate. 

Cunoscător adânc al psihologiei popo- 
vului român şi a limbei sale, Coșbuc a 
seris un ciciu de poeme cu subiecte luate 
din poveştile populare, ca: „Nunta Zam- 
firei“, „Moartea lui Fulger“, „Pulnic şi 
Lioara“, „Craiul din cetini', Laur Ba- 
laur“ ș. a. 

„Nunta Zamţirei“, începea cu strofa : 


„Ă îost ce-a îost, de n'ar fi fst, 
Nu şi-ar avea poveste rost, 
Şi ce-ar îi drept din câte ascult ? 
A fost o nuntă mai de mult , 
Și-a fost o vutră de tumult i) 
: Intregul ost“. N 
Coşbuc şi-a dat seama că începutul a- 
costui poem e banal şi versurile cuprind 
expresiuni' nepotrivite („vatră de  tu- 
mult“, „întregul ost”) şi de acea a în- 
lătirat-o, mai târziu, rămânând strofa 
a doua, începutul: : 


„E lung pământul, ba e lat tă 
Dar ca săgeata de bogat 

Nici astăzi domn pe lume nu:i 
Şi-avea o fată. a Ca i 





— ZECE ANI DELA MOARTEA MARELUI POET — 





Alte strofe, care au fost în prima ver- 
sivne 4 Nuntei Zamfirei, publicată în 
„TTibuna', au fost şi ele modificate, 

toşhuc ţinea ca ținuta poeziilor sale 


să fie pe cât posibil: ireproşabilă, - zii 


El versifica uşor; avea rima bogată 
şi aleasă ; cunoştea "sensul exact al cu- 
vintelo» cele întrebuința ; iubea clarita- 
tea expunerii și poseda simţul raiinai 
estetic. RR 

Criticul Dobrogeanu-Gherea a spus 
despre Coșbuc că el coste „poetul țără- 


nimii“ şi în poeziile lui domină ele-, 


meniul narativ, sau epic. 

Ar fi o greșală să considerăm pe Cos- 
buc numai de „poet al ţărănimii“ 

El a fost poetul întregului Neam ro- 
mânesc 

be aceea Coşbuc Pius sa cavatti: 
riat în versurile : Sat 


gt A Pi 
E) 


„Sunt suflet din sufletul neamului meu 
Şi-i cânt bucuria şi-amarul..,* 


Fireşte, că dacă poetul din Năsăud na 
uitut suferinţele ce le-au îndurat stră- 
mușii săi din familia Secueţi, (din Să- 
cweţ: mwmele a fost schimbat în Cog- 
buc), cari au fost iobagi pe moşiile lui 
Horvith Petricevics, el a cântat în ver- 
suri viguroase luptele strămoșilor noştri 


COSBUC LA TISMANA 


:Lam aioceiut pe Coşbuc, în vara anu- 
lui 1915, la Tismana. 

Mi-aminitesc ca şi cum ar fi acum! 
După ce o domaişoară anonimă se ridi- 
case de la pian, unde asasinase o Noe 
turnă de-a lui Chopin, rămăceserăun Sim- 
guri în „salon“ câteşi trei: Cosbuc, Cas- 
taldi și cu mine, 

Castaldi începu să, se jalească de asa- 
sinarea lui Chopin, la care asistuserăm 
cu puţin mai înainte îngroziţi; şi cum 
caetul rămăsese deschis la pian, se ri- 
dică și execută dânsul așa de magistral 
bucata. aceca, fără toums-de force, dar cu 
tot sufletul si cu aceea fină intuiție a 
stilului autorilor celor mai deosebiți, ce 
învederează. într'iînsul nu numai COMpo- 
sitorul, criticul musical, dar şi maes- 
trul minunaţ de composiţie și armonie. 

După aceea, dânsul începu o improvi- 
zație furtunoasă, plină de pasiune, care 
ne răscolise ca un uragan şi care ne lăsă 
înmărmuriţi şi gânditori. 

Coșbuc, Mai cu seamă, era fenicit, 
Ochii lui sirăluceau de emoție. Voi să 
îmbrăţișeze pe Maestru şi porunci să se 
aducă câteva sticie. 

Petrecurăm toată noaptea ' discutând 
despre artă, literatură, și sorbinidi călu- 
găreşte (teologaliter !) băutura dionisia- 


că. Beam câte puţin și la răstimpuri 


discutam liniştiţi, senini, cu lungi pau- 
se de tăcere şi reculegere, 
Din când în când îmi părea că ai fi 


"Ovidiu, din cclogele lui Vergil ; dit! 


„Sunt suflet din sufetul neamu- 
[lui meu 


Şi-i cânt bucuria şi-amarul.,.“ 


G, Coşbuc 


din Ardea! ; a seris 24 de poezii epitt 
feritoare ia activitatea glorivasă a 
nicerilor români din Năsăud şi în p 
a suis „Goroana de oţel”, in carea 


“vestit, în - grai popular. războiul 


pentru independenţă, 3 

George Coşbuc a scris apoi Di 
roase opere poetice cu subivete y i 
exotice: Angelina (baladă alba 
Vânătoarea lui Mogul (baiaitii oricntă 
Fi Zorab, MHaiis, Sacontala, Mem 
Teadolinda, Zobail, Regina Ostrogţ 
lordul Iohn. 

Cosbuc avea o cultură întinsă ci 
Ii era familiarizat cu clasicismul 
ruman şi neoclasicismul german Ş* 
lăsat pune traduceri din poeziile in 
pacreon ,Catul ; dim neiamoriozel 

































mediile lui Plaut, Terenţiu, Aris 
apoi din Odissea lui Homer, Parn 
Terenţiu, Don Carlos «de Schiiler, 
Comedie de Dante Aligheri ş.a 
In „Balade şi Idile* și în „Fire 
găsim cele mai bune opere ale 
buc,. în care se manifestă puterniti 
originalul său geniu. El a fost cin 
cai mai mari poeţi ai neamului, 


ii 


ROMULUS SEIŞ 


asistat la un symposion platonie, 

Cam pe la trei lupă miezul M 
Castaldi se duse la culcare şi rămbă 
răm numai Doi doi, ca Să iscutăr 
pre Dante. j 

Din searu aceea furăm nedeapâtă 
neuespărțită de noi fu umbra se 
lui Dante. 

In fiecare zi, pe la cinci după 
plecam pe. jos spre salt. Ajunși în să 
train la cârctumiă (0 cârciumă fra 
şi tare curată cu feresterele împoă 
en muscate roşii ca focu !) cereami 
de vin, pâime si brânză şi ţărăneșief 
mâneşte continuam să vorbim & 
Danre 

— Măi, mare şarlatan: e aces) 
al Dumneavoastră ! Mare șarlala 
pus stăpânire pe mine şi nu nă 
Ce am eu cu el? Şi, totuși, îni 
mai ales pentru. obscuritările luă 
lucruri nu sunt în Divina Comedii 
trebue să. ştii cum so citeşti! Ce 
sunt, nu altceva, dar ascunse! ș 
cum ! Şi lumeu crede că se poti 
aşa ca un fleac oarecare, 

Şi-mi povestea cum din în 
venit în. contact cu Dante. 

— Tatăl meu era popă. Dum 
'ştie cum a ajuns la urechea, lui % 
Asta ar fi scris ceva în care se! 
de Iad. Purgatoriu şi Rai. 

— Măi, Gheorghe — îzni soi 


| — tu câre ai învăţat și ştii atâtea și 
Aâtea, de ce nu-mi cauţi ceva despre 
Dante ăsta !*, 

— Da, tată am să caut! — i-am răs- 
"puns fără multă hotărire, convins că ar 
Vi vorba numai de o toană a bătrâneţii. 

| Insă bătrânul stărui, și eu sfârșii cu 
“umpărarea, unei traduceri nemţeşti a 
|lomediei şi cu traducerea ei în româ- 
mește (numai ca să-l mulţumesc !) a ce- 
e dintâi tre. cântece ale infernului. 
Vin clipa aceea Dante a pus stăpânire 
p mine. Măi mare şarlatan ! 

| Trebuia, să-l fi auzit cu câtă patimă, 
ș ce zâmbet şiret şi ce sclipire a pupi- 
ilor fixate în depărtare, urmărind un 
find ascuns, și cu câtă îngăduitoare 
fi minunată dare din cap repeta vor- 































o 





GEORGE COȘBUC 


de acelea. care exprimau pentru dân- 
ca mai înaltă formă de admiraţie ; 
- Măi, mare șarlatan ! 

“ta înoareere vorbeam de altceva. 
TDumbrăvile răsunau la sunetul răgu- 
wa cornului de vânătoare, care chema 
masă pe vilegiaturişti ; iar eu ciieam 
esurile lui Tasso : 


(iama gli abitator dell'ombre eterne 
ilrauco suon della tartarea tromba. 


îmi râdeam şi ne duceam la masă, 
rstara, câmd mesele erau golite şi 
sițiăiuriştii erau duşi cu toţii la cul- 
i rămâneam singuri numai noi doi, 
iiliea unei sticle (o oca la doi inși !) 
2 mai bun vin de Odobeşti şi... vor. 
an de Dante... In tăcerea solemnă « 
alor de vară, adâncurile de umbră 
e se deschideau în pădure (acolo un- 
kraza lunei călătoare printre vârfurile 
mcilor nu iizbutea să pătrundă prin 
iul frunziș) luau înaintea ochilor noş- 
"infăţişarea prăpastiei infernale; 
tele din față lua forma sfântului 
ie al Purgatorului şi stelele, scli- 
i deasupra, capetelor noastre, ni-se 
au a se învârti cu cereasca meloilie 
zare Dante pomeneşte în Paradis, 


RAMIRO ORTIZ 





UNIVERSU LLITERAR. -- 319 


Fragment din discursui despre George Coșbuc, rostit de 
Octavian Goga în şedinţa solemnă a Academiei Române 
ţ din 10 Mai 1923 


Când l-am zărit întâia oară, — sunt 
vie-o douăzeci de ani deatunci, — stre. 
curându-se pe calca Griviței cu trupul 
lui uscăţiv, adus puţin de spate, cu 
privirile pierdute sub pălăria cu borduri 
largi, am simţit că nu vede nimic din a- 
propiere, n'aude nimic, că înaintează ca 
un iluminat cu fanatism spre o ţintă care 
e undeva departe, foarte departe... Aşa 
mi-l închipui, că a fost dela început. Co- 
pilăria, amintirile, barba de apostol a pă- 
rintelui Sebastian, glumele dela Năsăud. 
mima «le pe prispă, basmele cu Pipăruş 
şi Pricolici, toate au venit cu cl, toate 
le ducea ca o nemărturisită povară pe 
umerii îndoiţi prea de vreme. EL le alin- 
ia, în fiecare ceas, le orânduia, le ne- 
tezia cu patimă şi cu delicateţe, se în- 
făşura în dantelele lor uşoare, le stropia 
cu plâns şi cu fluri de busuioc, iar într“o 
zi le-a; adunat una lângă alta, scumpeturi 
într'o ladă de zestre ţărănească, minuna- 
tă cu crestături şi arabescuri înflorite şi 
le-a zis : Balade şi Idile, 

Volumul lui Coşbuc, ca un proaspăt 
vânt de primăvară pătruns brusc în liniş- 
tea obosită a unui iatac, a sguduit pu- 
ternic nervii discordaţi dimprejur, a în- 
viorat atmosfera, a deschis un  orizoni 
nou şi a avut marele merit de a reintro- 
duce principiul sănătăţii în literatura 
noastră. Autorul baladelor şi idilelor a 
descins din lumea basmelor, dar a fă- 
cut popas în satul lui. Ne-a dat o lumi- 
noasă monografie poctică a satului ro- 
mânesc. Firește, el nu venia cu concep- 
ţia de intelectual chinuit a lui Eminescu, 
cu un sistem filosofic sau cu o doctrină 
socială menită să-l facă analistul crud 
de ficeare clipă, nu era nici fericitul 
excursionist coborit din balconul caselor 
boereşti în mijlocul unei lunci, pentru 
care distanța topeşte conturele,  piper- 
nicindu-le vieaţa intrinsecă şi rezumând 
toiul în nota decorativă, ca veselul A- 
lerandri. Dacă poate fi vorba de vre-o 
influenţa străină, atunci clasicismul gre- 
co-roman şi neo-clasicismul german i-au 
împrumutat din mijloacele lor, ca să-şi 
realizeze cu mai multă înlesnire opera 
intuiţici lui sigure şi prăcepute. Dar 
aceste inrudiri sunt și manifestările or- 
ganice ale genului epic, care e partea 
de căpstenie a creaţiunii lui. Coşbuc era 
înregistratorul vbicetiv al satului, un 
nuirazulos seismograi al vieţii dela fară 
îv aspectele ei senine, idilice, cele mai 
potrivite cu temperamentul lui şi dealt- 
fel cele mai apropiate de caracterul fun- 
damental al poporului nostru. 


Din primul lui volum ca şi din ce- 
lelalte —- Fire de teri, din Ziarul unui 
Pierdevară şi Cântece de Vitejie, men- 
ținute tuate în aceaaş înlănţuire pro- 
gramatică, ca dintr'o subtilă monografie 
Sar pulea rcconsirui psihologia unui 
sat în toate ipostazele ei. Zugrăvind a- 
cet microcosm, pars pro toto, poetul ne 
dă însuş tabloul sintetic al neamului. 

Cântarea lui se desfăşură în 
vast al nalurei. 

Pe seama lui Coşbuc însă natura are 
o specială scmnificare. Ea nu e cadrul 
pentru un sentiment subiectiv, decorul 
care se ataşează propriei frământări a 
autorului, Ea trăeşte pentru sine, imens 
laboratoriu de supremă  orânduire, în 


imnul 


care omul e un element subordonat slu- 
jind o ţintă -a ei, asemeni unei stânci, 
unui copac, sau unui fulger care despică 
văzduhul. Nimie din egocentrismul ma- 
ladiv al liricei moderne care în tremu- 
rul unei frunze nu vede decât radiaţiu- 
nea unei dureri dinăuntru. Poezia lui 
Coşbuc e o harfă eoliană pe care natura 
cântă în dragă voie. E concepţia omului 
dela ţară, în intimitate străveche cu ce- 
rul şi pământul, deaceea pulsaţiile vii, 
multitudinea de senzaţii, parteismul este. 
tic care se revarsă din acete pagini pline 
de mişcare. liecare anotimp işi desface 
bogăţiile prodigioase ce se risipesc sub 
cchii noştri stropite cu pulbere de aur. 
E o încrucișare de forţe acunse, un uriaş 
erotism al firii, o măreaţă învălmăşeală 
de energii active, printre cari omul 
apare ca un atom ce se pierde în infinit. 

Im această horă nesfârşită a naturii se 
înşiră şi oameni cu ochii limpezi, glu- 
ineţi, cuviineioşi, iubitori de snoave, cu- 
ternici, răbdării, ştiutori de dreptul lor 
şi turbaţi ca marea inviforată când ne- 
dreptatea le-a umplut paharul. Sunt ţă- 
ranii noştri pe care Coşbuc, solul lor, 
ni-i arată într'o lungă şi variată apologie. 
Ei vin dela muncă seara hăuind, când 
carele scârţie şi fumul iese alene din 
cămin, ei iubesc, ei cântă, ci se sbat, 
ei se duc la războiu şi mor făcând trei 
cruci, iar pete oasele lor creşte. iarbă 
verde ca o binecuvântare de sus. 


OCTAVIAN GOGA 





NOTE BIOGRAFICE 


George Coşbuc sta născut la 8 Sep- 
tembric 1865 în satul ]lordon de lângă 
Năsăud dintro familie de preoţi. Sunt în- 
doicli dacă numele său edevărat este de 
Coşbue sau ae Casian. Şcoala primară a 
învăţat-o în satul natal iar studiile se-. 
cundare la l:ccul grăniceresc din Năsăud, 
unde în 1884 şi-a luat bacalaureatul. In 
revisia „lransilvania“ din 1921 se găsesc 
amănunte publicate de d. prof. N. Drăgan 
despre activitatea literară a poetului 
din acea vreme, 

După terminarea liceului a urmat un 
an şi jumătate cursurile facultăţei de 
filosofie din Cluj. Apoi intră în redacţia 
„Lribunci” din Sibiu, invitat fiind de 1, 
Slavici. La Sibiu a publicat „Nunta Zam- 
frei“, carc a alras atenţia lui Titu Maio- 
rcscu şi care în 1889 îl chemă în capitala 
României libere. unde a ocupat un mo- 
dest post de referendar la Casa Școalelor. 


Ja Bucureşti, poetul este dublat de un 
luptător pentru regenerarea şi limpezi- 
rea literaturci româneşti. A condus îm- 
preună cu Caragiale şi Slavici revista 
„Vatra“, cu Al. Vlahuţă „Sămănătorul“ şi 
cu lon Gorun „Viaţa Literară“. 

Pentru popor a scris la revista „Albina“ 
şi la biblioteca de popularizare „Steaua“, 

A murit în perioada de restriște na- 
țiouală, în Bucureşti la 9 Mai 1918. 








420. -— UNIVERSUL LITERAR 








VASILE STOICA 





Poe Za e 








VOINICUL LORD BRAND 


Voinieul Lord Brand, scoţianul bălai. 
Crin alb, mândria tiorilor, 

lubia în Londra fata slăvitului crai. 
In revărsatul zorilor. 


Doinniţa mlădie ca trasă “n inel, 
Crin alb, mândria florilor, 
Veni “ntr'o zi pe-ascuns la el 
În revărsatul zorilor, 


— „lord Brand. vreau să văd pe câmpii 
şi prin văi, 
„Crin alb, mânia florilor, 
„Cui zboară potaia ogarilor tăi 
„In răvărSsatul zorilor“, 


— „Domniţă, sunt gata; ta roibu-mi vânjos, 
„Cuin alb, mândria ilorilor, 

„Tu mâneci călare, eu mânec pe jos 
„In răvărsatul zorilor”, 


Prin lunci şi ponoare goniră de zor, 
Crin alb, mândria florilor, 

Și nimenca nu răsări 'n calea lor 
Iu revăesatul zorilor. 


Când iată din fundul de zări mohorât, 
Crin alb, mândria florilor, 

Veni un moşneag prefăcut şi urât 
In revărsatul zorilor, 


dragă aşa pre- 
cum zici, 
„Crin alb, mânilria ilorilur, 
„Opreşie-acest ghiuj și ucide-l aici 
„In răvărSatul zorilor, 


— „Lord Brand, de ți-s 


— „Domuiţă ubită, odorul men drag, 
„Crin alb, mântria florilor, 

„Cum vrei să ucid un becişnie mosneaz 
„In revărsatul zorilor? 


«Mai grabnic un galben îi dărui și-l las, 
„Crin alb, mânvflria îlorilor, 

„Să-i poarte pe Qrum obositul său pas 
„In revărsatul zorilor“, — 


K „De unde lurat-at, voinice boier, 
„Crin alb, mânrria îlorilor, 

„Această domniță cu ochi de cer 
„In revărsatul zorilor“, — 


WALADA ENGLEZA  VECIIC,) 


—- „Domniţa-mi nu-i pradă, bătâne ortac. 
„Crin alb, mândria florilor, 

„Ci-i sora-mi topită de boli fără leac 
„In vevărsatul zorilor“; 


„Se stinge biata “n suferinţi, 


„Crin alb, mândria florilor, 
„O iau cu mine s-o duc la părinţi 
„lu revărsatul zorilor. —— 


- „Dar dacă ţi-e soră şi sufere-atât, 
„Crin alb, mândria florilor, 
„De ce poartă punglice roşii la gât 
„In revărsatul zorilor ? — 
Lu 


„Şi dacă e bolnavă întradevăr, 
„Crin alb, mântria florilor, 
„be ce poartă Stemă de aur în păr. 
„lit revărsatul zorilor” ? -- 


G-ăbi moşneagul cât putu, 
Crin alb, mândria florilor, 
Şi “n poarta regelui bătu 
In revăvsatul zorilor, 


— „Pi, unde-i domniţa acestui castel, 
„Crin ab, mândria florilor ? 

--- „Se-alunsă cu ceata-i de fete prin el 
„In revărsatul zorilor“, —- 


--- „Le mşeli, te nseli, prea puternice crai, 
„Crin alb, mândria florilor: 

„la vezi, în castel câte fete mai ai 
„In revărsatul zorilor“? 


„Pe scumpa-ţi copilă, odor nestemat. 
„Crin alb, mândria florilor, 
„Lurd Brand o strânge-acumn în pat 

„In răvărsatul zorilor. 


Se 


Grăbit ciucispreze arcași călăreţi, 
Crin alb, mânâria florilor, 
Porniră ajungă fugarii “ndrăzneți 

In rovărsatul zorilor... 


Domnița privi speriată 'napoi 
Crin alb, mândria florilor: 
„L.ovd Brand, în curând vom fi prinşi 
amândoi, 
„În revărsaful zoriler, — 


=- „Dombiţa mea, dacă sosi-vor pe rând, 
„Crin alb, mândria îlorilor. 


-- „Nu plânge măicuţă, cum na 


„Pe toţi ui să-i vezi de braţu-mi căzău 
„In răvărsatul zorilor“, 


„Dar dacă veni-vor cu toţii “nte'un ii 
„Crin alb, mândria tlorilor, 
„Eu singur cădea-voi în pulbere “nr 

„În răvărsatul zorilor“. 


Pe rând îi sosiră arcaşii «ntriun gri 
Crin alb, mândria îlorilor, 

Pe rând şi căzură de paloşul lui 
In revărsatul zorilor. 


Rămas doar unul, şi-acesta vieleaa, 
Crin alb, mândria Îlorilor, 
Lovi pe la spate pe dârzul oștean, 

In revărsatul zorilor. 


Lord Brand, rănit precum era, 
Crin alb, mândria florilor, 
[şi ridică domniţa în şea 
In revărsalul zorilor, 


l.a Douu, lângă apa cea fără pribi 
Crin alb, mândria îlorilor, 
Opri ca să-și spele udâncile răni, 

In revărsatul zorilor, 


„Lord Brand, valu-i roşu de sânt 

L] 

„Crin alb, mândria florilor“, — 

== „E chipul pieptarului meu stacojie 
„In revărsatul zorilor“, — 


+ 
Porni apoi iar şi grăbi cât putu, 
Crin alb, mândria florilor, 
Şi m poarta măicuţei sale bătu 
In revărsatul zorilor. 


—. „Vai, moatrlea te frânge, copilul 


„Crin alb, mândria florilor, 
„Şi vina-i această străină din prag 
„In răvărSatul zorilor“, 







„Crin alb, mândria îlorilor, 
„Mai bine mărit'o cu fratele meu 
„In răvărsatul zorilor“. 


„Căci nu numai eu, un nevoluie i 
„Cin alb, mândria florilor, 

„Ci șaptesprezece vieţi stau stins 
„In răvărsatul zorilor“, 































tu pasul şovăelnic, copleşit parcă de 
a povară invizibilă pe umerii strânşi în 
wrdesiul  fâlfâitor ce ascunde sărăcia 
tupului, Vladimir urcă trudit cele câte- 
m ieple ce due în primul coridor, 
Uşile ce se: suced în dreapta şi stânga 
beluagul peretelui din faţă, dispar estom- 
iu-se pe nesimţite în obscuritatea 
are înghite capetele sălijei strâmte și 
imele. 

În fund, în dreapta, pătratul cenuşiu 
ublmiat de o dungă sclipitoare de lumi- 
indică ultima uşe. 

Vladimir bate şi fără să aștepte răs 
junsul se strecoară cu pas tăcut prin 
iiia de lumină ce ţâşnește din cameră 
ia cadrul uşii deschise. 

> odaia mare şi luminoasă, lucrurile 
irilucesc de o veselie ce contrastează îs- 
or cu tristețea întunericului rece de 
incolo de uşe. 

AMadimir se opretșe un moment lângă 
mg şi clipind din ochii în lumina mân- 
pasă, cu un zâmbet de pace interioară 
i privirea să rătăcească în cuprinsul 
malierei încăperi 

= cu eşti, Paul? 

“de după vastul paravan din dreapia, 
mbiicat în creton inflorat, apare între- 
lor capul brun ul unei femei plăcute, 
pape frumoasă încă în pragul plinci 


naturităţi 

= Nu. din contră — glumeşte Vladi- 
ur— sânt eu... 

Atu! O să vie şi Paul curând. Des- 


arăţi pardesiul şi stai... 

da ochi îi arată spre canapeaua de 
i fercastră locul lui obișnuit, şi dis- 
tind iar în dosul  paravanului «e 
e sfârăitul unui  „Primus“ explică 
su] vaz de bucătărie în interiorul cu 
ile preocupări le gospodărească ele- 
i: — „Azi, făcui aci pe bucătătreasa, 
iea jovială. Mi sa urit în cutiuţa 
de bucătărie“. — „Boerii o să mă 
etă-i supăr cu parfumul de petrol 
jiincare.. Dacă nu vă place vă dau dra- 
ui de boieri şi vă pofiesc la restaurant. 
Tis splobiu încheie această priete- 
1 amenințare, 

=Sirăcuţa ce tine... inurmură ca pen- 
usine Vladimir, cufundat în moliciu- 
perutlor brodate din colţul favorit al 
plei Biata fată ! Ce păcat... gândi el 
iinani din cap cu tristețe: Ar fi me- 
tn eoartă mai bună... 

„Tout gaia, reluă gazda. Ce o fi cu 
lde nu vine... lar s'a încurcat la table 
wcăturile de la cafenea... Masa o să 
an sumară... Hai ? Ţi-a foame iare?... 
hr văzând'că nu i se răspunde ieși din 
muișul ei şi îs, vreme “ce-și aruncă 


3 


şorţul pe un capăt al paravanului privi 
întrebător spre oaspele din unghiul ca- 
napelii : 

Ghemuit între perne, cu capul răstur- 
nat pe speteaza înaltă Vladimir părea în- 
cremenit cu gura usor intredeschisă, cu 
ochii mari pierduţi în gol ca un mane- 
chin fără viaţi aruncat întrun colț . 

Părul negru şi rar, asvârlit în desor- 
dine peste creştet, îi  desvelea toată 
fruntea osoasă, boltită larg şi dominator 
deasupra figurii subte şi palidă cu stră- 
Juciri de sidef i A 

— „Cete cu tine ?“ rosti prietenos Ma- 
rica eprimlu-se în mijlocul camerii după 
o clipă în care-l înfășurase neliniştită 
într'o privire cercetătoare, Eşti bolnav, 
iar... Ce te mai :doare ? 


— Bolnav 2... Nu, Marica... se trezi 
Vladimir. Sânt doar obosit... obosit, în- 
gână el zânhind silit : Mi-e greu când urce 
strădula voastră... Mi se pare pauta tot 
mai aspră... apoi scara... «lar m'am odih- 
nit... acum mi-a trecut sfârşi el cercând 
să se vesclească. 

— Pentru atâta lucru ? Deabia se poate 
băga de seamă că strada e pe urcuş şi 
scara nu ştiu dacă are mai mult de zece 
trepte... observă gazda cu îndoială. 

— „Știu şi eu ?... De la o vreme ohosese 
repede“... şi Vladimir amuţi, îngândurat 
slredelind podeaua cu privirea ascunsă 
sub sprâncenele strânse crunt într'o cău- 
tătură de întunecată energie. 

Marica îl observă o clipă: „Vai de 
capul tău“. spuse ea şoptit şi clătinând 
din cap compătimitor se îndreptă spre 
naghiul bucătăriei împrovizate. 

— „Nu-i vorbă, reluă ea domol — tu 
ţi-o faci singur. Nu te mai astâmperi : Cu 
toți nebunii îţi pui mintea; te răszbo- 
icşti cu ci cu vorba şi cu scrisul. Vrei 
să ai în toate numai iu dreptate. După 
ce discuţi, și te sbaţi ca un demon ajungi 
acasă aprins, deabea mai sufli şi... gata... 
să scrii... scrii toată noaptea ca să-i „pră- 
pideşti” cu polemicile... Că ci nu mai 
pot de asta. A doua zi eşti aşa... ca o sta- 
fie. Vezi, ai îmbătrânit în toiul tinereţii... 

Vladimir ca trezit prinde firul şi as- 
cultă zâmbind monolognl dojenitor. Aşa 
îl ceartă Mxarica, dar e bună şi-l iubește 
ca o soră, 

—— „Si eşti otrăvit când spui vorba: te 
pricepi să pui omului degetul unde-l 
doare mai rău“... 

Din ce în ce nui atent, Vladimir as- 
culii surăzând, sincer amuzat de naivi- 
tatea binevoitoarelor musirări. 

„Acu, nu înţeleg, continuă vocea din 
dosul paravanului. ce ai tu să te pui rău 


UNIVERSUL LITERAR. — 321 


PRIETENII 


Const. Vlădescu 


Însemnările pe care le aduce în scrisul lui, Const, Vlădescu, sunt aceleaşi 
pe care le are şi în pictură : O nuanţare fără echivoc, construcție sigură, o cu- 
loare care totdeauna creează atmosferă, o realizare parțială poate, 
care nimic nu e trucat. 

Nici chiar suflul de pasiune pe care îl aduceau amintirile de prizonier 
din Bulgaria nu isbutea să întunece calitățile dramatice și temeinic descrip- 
tive ale prozei lui, 


dar în 


cu toţi... Vezi Doamne, să te știc de frică.. 
Fi şi?.., 

— Ai dreptute poate suspină Vladimir. 

— Păi şigur... Uite să-ţi spun: Oi fi 
deștept — nu zie — dar eşti rău. Rău cu 
tine şi cu alţii. 

Nu te îngrijeşti... 
plac şi femeile... 


Nu te odihneşti... Iţi 
şi nu te mai astâmperi. 
N'ai milă nici de tine şi... nici de alţii... 
Nici cu noi nu te porţi mai bine. 

-- Cu voi? Cum asta ? Şi peste paloa- 
rea feţii lui se urci încet o undă, slabă 
de ruşeaţă. 

-— Da, da... lasă că um observat. Te 
ştii bolnav şi urăşti sănătatea altora. 
Paul te iubeşte mult... şi eu ţiu la tine 


destul, usta o ştii tu. Te menajem cât 
putem dar tu n'ai milă de noi şi... nu ne 


fereşti de... 
aliora... 

Ca lovit de un pumn pe inimă Vladimir 
amuţeşie sufocat şi o paloare de mort 
s'așterne pe lipura lui crispată de durerea 
lăuntrică a sufletului pălmuit pe neaştep- 
tate cu cea mai josnică pe cât de ne- 
dreaptă acnzare 

Procesul de conştiinţă trezit subit în 
mimtea lui e cu atât mai nemilos cu cât 
— fără îndoială — făpturile cele mai 
scumpe lui, de bună credinţă lau bănuit 
în tăcere şi probabil de multă vreme de 
atâta mişelic, Lau bănuit şi totuş... totuşi... 
Iau inbit, lau amestecat zi de zi în viaţa 
lor, au fost veşnice nedespărţiţi împărtă- 
şiud bucurii şi necazuri. Și cu tot senti- 
meniul de nevinovăție nu-i rămâne nici 
dreptul să protesteze. 

Sturivit de rușinea gândurilor ce se sbat 
acuzatoare sub fruntea îmbrobonată de 
sudoare rece, sguduit de o surdă indig- 
nare, cu intuiţia adâncă a neputiţei dia 
se desvinovăţi, prietenul bolnav îşi fră- 
mântă frenetic degetele albe prinse de un 
tremur nervos ce-i zpuduie tot corpul. 

— Cum... Cum se poate Marica ?... în- 
gâna el insfârșit  tânguirilor și deabia 
auzit. 

— Fi, crezi iu că asta nu se vede ? con- 
tinuă din ungherul ei Marica. Nu trebuie 
să te superi. E mai bine să ştii. De mine 
n'am grije, dar îmi pare rău de Paul: 
el are nevoie de multă sănăniate. La 
cvrsurile lui, la conservator tu ştii, tre- 
buie să vorbească, să cânte... câte toate... 
şi de... tocmai plămânii... 

— Dar, ce am făcut, Dumnezeule, în- 
păimeuză <leabia descluşindu-se vocea lui 
Vladimir din ce în ce mai sdrobit sub 
greulatea odiousei bănueli. 

— Ei lasă, n'o lua în tragic continuă 
impiacabilă gazda. E mai bine să-ţi vor- 
bese «lesehis ca între prieteni. Sigur. tu 


ți pare rău de sănăntatea 





322, — UNIVERSUL LITERAR 


crezi că nu se bagă de seamă. Dar, de 
pildă, la masă, tu ştii că ai tacâmul tău, 
şervetul şi toate ale tale separate... 

Ce zor ai să le amesteci.. şi tot cu 
ale lui Paul : ba te faci că greşeşti fur- 
culița şi după ce mănânci câteva imbu- 
cături cu a lui, i-o strecori înapoi, ori 
te faci distrat şi te ştergi cu şervetul altu- 
ia. De câte ori mu te-am surprins că-i 
pui la îndemână o bucăţică de pâine 
după ce ai mușcat din ca, ori greşești pa- 
harul. 

Bine înțeles. Paul cum e el, mereu cu 
vorba, nu bagă de seamă şi îşi reia lucru- 
rile lui fiind-că pe alte tale le cunoaşte,. 
şi crede că destul să le evite... Dar 
dacă! tu... Şi Marica ajunsă “n mijlocul 
cumerii rămâne deodată mută, cu pri- 
virile țintuite pe figura lui Vladimir. 

Cu bărbia ridicată şi mâinle inerte dea- 
lungul corpului frânt între perne, prie- 
tenul lor parcă nu mui suflă. Doar «le 
sub ploapele căzute donă lacrimi mari ce 
se preling molcum pe albeaţa de mort 
a 6brajilor uscați, sânt singura mărturie 
de viaţa ce închide încă sub rigiditatea 
lui exterioară trupul bolnav în care se 
shate un suflet chinuit. 

-- „Ei asta el... exclamă însfârşit Ma- 
rica „frângându-și cu nervozitate mâinile, 
trezită de un subit amestec de milă şi 
remuşeare. „Ce te-a apucat ?* 

Na ! vezi că eşti nebun! uite la el!... 
Vino-ţi în fire omule! Vezi că nu poate 
cinova să vorbească  “leschis cu tine? 
Dar parcă iu nu ştii că mu-ţi spun cu 
vr-o răutate... Şi la urma urmii crezi tu că 
noi ne facem spaimă aşa de toate... pros- 
tiile şi bănuelile... Uite, naiba m'a pus 
să-ţi vorbesc de asta !... Numai sgripţo- 
roaica ai de Soreasca le-a scornit: ea 
mi-a băgat în cap... O dau dracului, să 
nu mai calce paici. Şi apropiindu-se de 
el: „Hai! Uită şi tu: am spus prostii, 
ori mai bine zi că n'am spus nimic, 

Mişcat de bunătatea ci. Vladimir des- 
chide ochii umezi şi privind-o cu recunoș- 
tință + 

— „Marica, îți jur că nu m'am gândit... 
la ce spui tu. Poate fără voia mea... 0 
asigură el cu iristeţe Nici nu știam că 


am... tacâmul deosebit: Nu observusem 
„şi nici nu credeam — sfârşi cl ca su- 
grumaăt de tortura unci vedenii — că 


sâni atâta de bolnav. 

—— Atât mai bine replică ca cu nevino- 
văţie. Aşa le spun şi cu. Acum gata, 
sa isprăvit cu asta... Apoi, ca şi când ni- 
mic nu sar fi întâmplat, aducându-și 
deodată aminte : Dar ce o fi cu Paul de 
nu mai vine? Masa vă aşteaptă: Vam 
făcut ceva bun, o să vedeţi. Și dispăru 
senină ca mai maiute, după paravanul ei. 

Numai după câte-va minute, uşa se des- 
chide cu ssomot şi Paul îşi fuce apariţia. 
hobust cu figura luminoasă de încredere 
comunicativă, într'o clipă înviorează toată 
cusa cu mebilitatea lui plină de sănătoasă 
joviulitate. A 

— Hei! Mă aşteptaţi, nu: ? siumează el 
frecându-şi vesel palmele viguroase. Și 
trecând cu paşi repezi de la unul la altul: 
„Li stau lungit masurile de foame, săracii 
de ei!... (u ce humătăţi ne hrănești as- 
lăzi ilustră patroană şi soţie? Şi fără să 
aşteple răspunsul se întoarce către Vla- 
dimir : 

A!Să nu uit: A venit azi la mine fetica 
tiu cum ii zice... Adina Şerbanu parcă. 
aia de i-ai dat tu pe vremuri lecţie de 
canto, nevastă. Ştii că a absolvit anul 
trecut cu mult succes conservatorul. Are 
o voce dumnezeiască... şi talent! A! so 


auzi ucuma dragă... I-am spus că merită !. 
merită o bursă pentru străinătate — apă- 
să el energic — şi i-am promis că o să 
stărui, adăopă întorcând-se către Vladi- 
mir 

— Să ştii că nu faci rău, întâri vocea 
Maricăi de după paravan. 

— Dacă merită răspunse Vladimir tără- 
eănat, mai mult ca să nu tacă, nu e rău 


Să-i faci o bursă. 


—- Sigur! Adică, nu să-i Tac cu: de 
unde naiba să-i dau ? Să-i dea ministerul. 

— A da! ministerul... surâse Vladimir. 

— Aşa că te rog pe tine să vezi de 
treaba asta, îi taie Paul vorba cu un aer 
foarte serios Fi 

— Pe mine? făcu cellalt Sat Dar 'ce 
am: er cu treaba asta şi drept cine mă 
iei € După cât mă ştiu nu sânt nici mi- 
nisiru şi.. nici nu văd semne să fiu așa 
pe curând, adaogă el cu uşor sarcasm. 

— Fi te rog! se răi Paul cuprins de w 
subită nerăbdare, Ce sânt ironiile astea 
ieftine. Ce vrei să zici cu treaba asta ? 
IE un mare talent şi merită o bursă! 
„Cel puţin la asta dă-mi voie să cred că 
mă pricep. 

— Fără îndoială răspunse Vladimir, a- 
pucat la rându-i de enervare abia stă- 
pânită. Dar ce pot face cu? 

„Ce poţi face ?* Şi Paul îl pironi 
cu ochii : Ce ai făcut şi pentru alţii... cari 
poate meritau mai puţin. N'ai obținut tot 
tu pentru actorul ăla tânăr; şi catedra 
mea de- a-doua ? Tu te-i oferit și mi-ai 
spus că na fost greu. Eu nu sânt egoist: 
vreau să trăiască toţi cari au merite... la 
să vrei, să vezi cum faci. lasă ştie 
dumnealor că le născoceşti iar vre'o cam- 
panie de presă... Că la asta te pricepi, 
când vrei să fii afurisit... Dar acum fiind 
6ă“ţi cer eu: atâta... serviciu... 

l-am promis! strigă el hotărât. 

— Pentru Dumnezeu omule, ce vă tot 
faceţi voi iluzii cu campaniile de presă şi 
cu... cu... răutatea mea adăogă el cu amă- 
răciune privind spre Marica. Zi mai bine 
că am avut ici-colo o fărâmă de credit, 
atâta tot... dar sa uzat... Nu mai pot, nu 
pot și sânt obosit... gândiţi-vă. 

— A! Sigur ! se amestecă Marica... Se 
înţelege : zi cel puţin fără înconjur că 
ţi-ai uzat toată trecerea pentru catedra 
lui Paul. M'aşteptam să ne-o scoţi pe 
nas odată... 

— Asta e o infamic, tună Vladimir, în- 
fizându-se deodată pe picioare cu o nea.ş- 
teptată energie. Si tremurând, cu ochii 
ficroşi de indignare : Ce aveţi cu mine, 
ce vam lăcut ? că Sânteţi răi... răi! Tu — 
serişni el îndreptându-se către Paul cu o 
nişcare de spectru, — tu ai înebunit! 
Nauzi. nu vezi ?.. Nu pot! Nu pot! urlă 
el. Daţi-mi mai bine. palme pe obraz 
dacă tineti să vă. descăreaţi ura adunată... 
dar nu mă chinuiţi... 

— Palme ? da merili palme, animal in- 
grat grăi cellalt înăbuşit de furie apro- 
piindu-şi ameninţător atletica înfăţişare 
de firavul adversar. a 

— Fi bine? şuicră acesta din urmă, 
cu obrazul întins într'o dureroasă sfidare. 

Ca un resort ce se destinde brusc din- 
to îndelungata comprimare, braţul lui 
Paul se ridică sub comanda unui spasm 
nervos în tot corpul şi, un moment, pal- 
ma puternică păru gata să se abată peste 
ohrazul întins al prietenului ingrat. 

A... Marica a scos unu țipăt scurt, 

Dar gestul abea anunţat, Paul ca ars 
de spaima propriei sale ticălorii se smu- 
cește departe de Vladimir. 


Acesta, închizând ochii avu o scurtă 
































































tiesărire, şi împleticindu-se o clipă, 
unit ca de greutatea unei lovituri 1 
«u tot alaiul ei de senzaţii fizice și 
vale, răuşi printr'un suprem apel la în 
fiinta lui nervoasă, să se mențini 
picioare încremenit în mijlocul can 
cu braţele spânzurate, cu capul pleui 
picpt şi închis într'un mutism de a 
resemnare. 

Apoi, căutând cu mâna împrejur a 
orb. întâli brațul unui fotoliu îng 
obidita-i făptură se lăsă lunecând q 
mișcare de automat. 

— Ce ai făcut 
hată-ie Dumnezeu... se tânguie Vai 
rupând tăcerea, clătinându-se jaluit 
obrajii prinşi în palme: Ce ai cud 
racul ?... Nu-l vezi cum c?.. bal 
Dumnezeu... 

Ca sub stăpânirea unei viziuni h 
nânte, Paul cu paşi nehotărâți se de 
tează, sa apropic de suferind cu ochit 
tuiţi pe obrazul ultragiat de amenă 
rea gestului nceugetat. 

Tigura lui Vladimir — cu  canul 
pe umăr — e liniştită şi sub paloara 
obiztuită nu exprimă decât o nen 
uită tristeţe. 

— Vladimir ! sopteşte Paut înecat 
piindu-se cu sfială... Vladimir as 
repetă cl prietenos în vreme cea 
i sc întinde într'un gest rugător, ȘI 
ochii umezi s'apropie Dinişor şi mă 
mâna slăbănoagă a prietenului năpi 

Auzi, măi frate ?... Spuneşi 
Cum se poate să fiu aşa de pici 
Lite, dă-mi cu ceva în cap, dar nul 
amărât. 

Și alunecând pe un genunchiu la 
rul scaunului îşi razimă fruntea de 
țul lui. în timp ce mâna vinovată 
gâie genunchii celuilalt. Iartă-mă, 
el abia șoptit. 

Ca trezit din somn, figura lui 
mir se lumincază întrun surâs d 
valesacent mângâiat de soarele primă 
Și trecând ușor mâna prin părul 
nului pocăit, se pleacă încet săd 
un sărut de iertare pe fruntea um 
înficrbântată. Dar, reţinut subit di 
sărirca unei amintiri, buzele lui d 
tându-se de locul ales. merg să se 
scă usor pe firele din creștet, 
primejdia bănuielei e înlăturată, 

—- Bată-vă Dumnezeu de nek 
suude vocea Maricăi, satisfăcutnă da 
şitul ultimei scene ch 


Paul ?... Esti nd 


dintr'un. bpeeă 
reuşit. Mi sau răcit şi bucatele! 
ceți la masă că vă ia naiba. .* 


Şi curând cei trei prieteni, ca dă 
de ani de zile, şi-au reluat locu 
prejurul mesi... 


tura ta de CR at 
târziu vorba, aşa cantr'o doară, 
Barim, e frumuşică ?... 


% 


- XIX 


DBiăiete, băiete |... 
Te'nsoură şi-ţi ia anuiere 
Băiete, băiete, 


Anton Pann 












Inima Tui Anton Pann ceruse. Zarmii- 
Bau debută strălucit în căsnicie. Ca 
m fel de prevestire de ceeace trebuia să 
e inlâmple mai târziu, mireasa se făcu 
»tăzulă chiar în ziua cununitli,. 

— Unde e mireasa ? Unule e mireasa. ? 

Mireasa nu era nicăiri. Numai întrun 
mia nu era al bărbatului, se afla. 

*. uualuri de acestea se petreceau în 
iii zi pe-atunci, dar toate se sfâr- 
su ru bine şi la vreme. Mimeasa reve- 
a. bărbatul dădea amnestierea tuturor 
lilor dinainte. Zamfira se dovedise 
itală şi îndrăsneaţă, căci dacă se 
“zuluia o părăsire de domiciliu conju- 
ii supă vre-o 'câtăva vreme de încer- 

i nu se pomenise însă de asemenea 
îsmiriţii chiar în ziua jurământului, 

Fmeea se ivi abia către seară, înlă- 
„muă și puţin bătută, 

— Incepuși Tău,  Zamifiro, încapuși 
tum e fimee credincioasă sfârşeste. Rău 
mi pare și mie că din întâia zi de dra- 
wle trehue să-ți dau cele treizeci de 
ei pe spinare „cum cere legea hătrâ- 
ască, Iacă. eu îţi dau numai cincispre- 
e i iertată să fii. 

Dr la a treia, lovitură dată cu sovă- 
li și întârziere, Zamfira potrivi un 
pin și Anton îşi îmbrătişă nevasta. fă- 
so mai JrinBoe măcar prin ce cotloa- 
:a umblat, 

Urmară zile sciine. Anton deprins. "cu 
laică şi fără rigori, a holteilor, 
krzie, câteodată. la ora cinei. Zamfira, 
E! indispunea cu prea multă aştepta- 
Punta masa şi mânca. După sfârşitul 

i pica și Antom. O dorinţă ascunsă 
toate firile slabe se deştepta în fe- 
x: să fie compătimită şi mângâiată 
Miru aștoptarca ei. - Bărbatul cu. cea 
ii prefăcută afecţiune o îmbrăţisa, o- 
mndu-i helşug de bunătăţi aduse în 
diete mici prin buzunare deta cârciu- 
lui Giafer. 

Să ne aşezăm la masă... 
$ Zamfira se silea să mănânce a doua 


“i 














































seeastă pedeapsă născocită de Anton 
a e lângă efectul ei moral şi imie- 
i un altul, grăbind prin îngrășare, 
rânirea, fameei neiwbitoare. Zam-, 
distrată, n'a înțeles niciodată Cru- 
Va âctstei pedepse. 

Minăcă se: deschisese târgul Mâșilor, 
hi incepuse a lipsi de acasă câte 
și patru zile ]a sir. Ocupaţia lui :prin- 
Mă era acum să. încerce pelinul. de 
i: „Să trăiască vinulu, vinulu și 
inulu* — neobosit, cântăreţul prim 
jiserici Olari, cutreera, pheretele din 
mul moşilor, totdeauna întovărăşit de 


Dacă inima îţi cere, 


- otața minunată A 
ui andon 
da sagi dan 


d Li ă 


o seamă de tineri, a căror singură înde- 
letnicire era Serenada 

Intuna din aceste seri vesele se iscă 
o larmă de glasuri şi îndată se încinse 
bătae. Un ciupagiu atrăgea atenţia soţiei 
sule să nu mai privească înspre mesele 
de alături, trăgând-o de păr. Lumea a- 
dunată făcea mare haz, iar dela una din 
mese se ridicase chiar um băiat să ceară 
socoitală scandalagiului : 

—. Cine-i gugumanul de-şi 
miea ?,.. : 

Intrebarea răsună prea tare. In loc 
de răspuns ciupagiul lăsând coadele fe- 
meii îşi înfipse mâinile amândouă în 
pletele cavalerului provocator. 

O asemenea purtare nu putea avea 
altă urmare decât un pumn repezit în 
c«braz, cu iscusinţă demnă de um luptă- 
tor încercat. Cel lovit examinând în fu- 
gă pe agresor observă că acesta avea 0 
găteală mai mult, spânzurată la gât: 
cravata. Şi îl apucă de ea, cu necaz. le- 
mia ce-şi adunase în coc părul risipit 
pe jos, ţipa după ajutor. Din mulţimea, 
de gurcă-cască adunată se desprinse o 
siluată bocrească, în haine negre, pe cap 
cu un fos de hârtie moşie, El înmaintă 
până la docul scandalului uale. tânărul 
sugrumat de eravată ţinea d= mustăţi 
pe ciupagiu. Cu gesturi domoale ce ară- 
tau feţa și gluma el despărţi încăera- 
rea : 

— Bine, Antoane, te-apucuşi acum şi 
de bătăi... Ori îţi fierbe pelinul în cap? 

Ciupagiui. omul cu femeca, cu mustă- 
țile, cu bătaia, era Anton Pann. 

Cucoane Bărhucică. nici de bătae 
nu era vorba, nici de pelin, ci numai de 
acest tânăr 'someţ ce-şi tot plimba ochii 
epre nevasti-mea. 

Domnul Bărbncică se întoarse îmtre- 
pător la tânărul ce-şi îndrepta cravata 
verde .Acesta se apără: 

„— Bărbucică, dumnealui şi-a mermis 
să. ignore fundamentul umanităţii,  iz- 
bind brutal pe doamna, pe care nam 0- 
NOTrUl 80 CUNOSC... 

Privirea lui, odată cu a celorlalți, 
căută. spre lacul uri stătuse femseca. 
„Domna. izbită brutal“, Zamfira, nu se 
mai vedea nicăiri.... 

— Mă miram eu dece nu te mai arăţi 
pe la grădina. lui Deşliu.. Te-apucaşi de 
păcate, dtascăle ; văzusi ? Ei, acu unde 
ţi e muierea ?... 

- — Stie ea drumul acasă, cucoane... 

-— 10 fi stiind, Antoane, tar să nu-l 
mai stie şi altii. 
îi —: Pe-care Toiu: prinde Îl, helese, cu- 


hate  fe- 


-xvane Bărburică, oricarezar fi... 


— Decât. să te vitejesti: hai mai bine 
la Giafer. cu noi, Se supără tovarăsii 
eă-i lăsăm s'aștepte... Dă mâna tânăru- 
lui Memulennu și împăcati-vă, 

Plăcut surprins de această recoman- 
daţie. Anton strânse cu sfuziune mâna 
ce-j smulseșe mustăţile. . - 

Tustiret părăsiră câmpul' Moșilor, e- 





UNIVERSUL, LIFERAR. — 323 


= 70772372 sa 
s, Pormulud liant aa 


- 


chipați cu săbii de lemn, coifuri de hâr- 
tie şi piculine «de lut ars. 

La Giafer în grădină era lumină mare 
şi tămbălău Un tânăr cu musiaţa abia 
“crescută, cocoțat pe o laudă declama în 
râsul ascultitorilor strânşi în jurul unei 
meşe încărcată de urcioare şi de bărbi 
boereșii. 

Bărbucică la Desliu 

La bătut pe Unghinrliu, 
L'a bătut, bine-a făcut, 
Că din cântec na tăent 
Tocmai treaba dumisale 
Cu o cucoară mare... 


Nu-i era lui de cântare 

Ci mai muli de-o întâmglare 
Că esind din casa dragii 

Şi-a lăsat zălog nădragii 
lac'aşa.... 


Fiecare strofă era întreruptă de ova- 

ţiile mesenilor. 7 
—Bravos. Costache ! 

Numai Bărbucică Văcărescu protesta, 
în glumă. 

Costache înmuindu-și musteaţu într'o 
cană .cu vin şi îrigroşindu-şi glusul re- 
începu : 

Iko—nekrân 
Keitmona-ke€ 
Skotă-pilds : 
Lipon-in-6 
-dis-ho-ris-6 
Kiste-the6n 


Polidoros-Eca- 
-vis-pes-ghegos 
tis-Kiseos... 


Sonorul început al Ilecubei amintea 
convivilor majeslatea actorului Ariatia 
protejatul duducăi Ralu. fiica mMezină a 
ui Caragea. ce din banii de pe tâlhări- 
ile tătână-său făcuse teatrul dela Cis- 
meaua roşie, Dar Costache îngenunchia- 
se acum pe lada lui și îlicepuse un Cân-. 
tec nermţese neruşirat. imitâni ctomni- 
torul fugit la Viena —- lancu al Ralţei 
Moruzouti îl încuraja : 

— Zii. Costache, zii 'nainile, că nu-i 
cupucheha a pe aproape. Arată-ne şi 
nouă cum face duduca Ralu. 

Costache își strânse baina pe mijloc, 
își înfoie turii nădrugilor și cu glas 
micros, tot făcârdu-și vânt cu un evan- 


taliu imaginar, spuse : 
— Ah, mon dâliceux Aristia.  ditos- 
moi, quelle cat cette musique valaque 


cui rappelle les rhapsodies helleniquces 
«'Ilomere... 
Şi-si răspundea, cu glas schimbat, 

tânăd : 
Colo 'n valea celor culmi p 
La gropana cu cinci ulmi : 
Trei voinici însângeraţi 
Numa *n zale îmbrăcaţi 
Adormiră printre îlori CEI 
Printre florite soruri.. =: 


cân- 


324. — UNIVERSUL LITERAR 


Dinti un cap al mesii, lancu Moruzi se 
repezi să sărute pe Costache : i 

— Să trăești, băete... Cum le faci, mai 
bine-ar fi să le scrii... 

Toate aceste dovezi de iubire Costache 
Facea le primea cu un râs de copil. 

Chiose nerugat de nimeni, începuse 
un cântec încet şi trist. Boerii luară din- 
trodată înfățișări melancolice, ascul- 
tând, 

Doar Nănescu vădit indispus de tur- 
nuva chefului, se ridică să ceară vin : 

— Mă urâtule, adu nubiniu 'boerilor 
că alo mim... 

'Desfăicându-şi durbanul alb din junul 
fesului său scund, făcu din el un nod 
mare pe care-l trecu mesenilor: puricele. 
Chiose ţinea cântecul. 

Bărbucică spuse tare: 

— Să mergem la lrinu, cumnata Bă- 
jăcea rului, s'o ssculăm din pat cu o cân- 
tare, că nu mai e mult până la ziuă. Hui, 
Momulene, iar te-ai pus pe mâncat. 

— Să lăsăm muerile, coane Băibuci- 
că. Tot mai bună e pastrama asta de 
capră... 

Toţi suu ridicat domol şi au urcat în 
trăsurile ce-i aşteptau sub teii dela 
poartă, lângă care surugiii și bicigaşii 
jucau în tichnă „uite popa. nu e popă, 
la lumina făcliilor. Lăutarii împovărară 
:ăruţa dela urmă şi tot întrun chiot au 
ținut-o până în capul Batistii, unde era 


PROSE EROII E AER ED CES OY CEI SEI CI 
A RICIUL 


Azi după masă, am ieşit să mă plimb. 
cu amicul meu Robert  Hagueman, în- 
tr“un parc... un vechi parc părăsit care 
se uflă situat la câţiva chilometrii de 
oraş, întrun loc al văii ce forma o 
deschizătură în munţi şi se lărgea pen- 
tru a da iluzia unei mici câmpii... Par- 
cul în felul acesta este un deliciu de li- 
niște şi răcoare. Flori de toate nca- 
murile cresc aci, galbene, roșii, albas- 
tre, trandafirii şi în sfârșit se vede ce- 
rul printre ramuri. 

Mergânil mult. mă odihneam la mar- 
ginea unui luminiş, cu spatele rezemat 
de trunchiul unui fag. Lângă mine, orni: 
togolele îşi destăceau la soare umbelele 
lor de lori albe. De jur împrejur, sună- 
toarele decorau umbra cu miile lor ste- 
luţe de aur... Şi nu mă gândeam lu ni- 
mic, de cât să mă bucur de odihna plină 
de dulceaţă și lumină ce-mi oferea a- 
ceastă natură. Robert Ilagueman, el, a- 
dormi pe un pat de muşchi. Ah! dacă 
mi-ar fi spus cineva că eram pe punctul 
de a face o importantă descoperire biolo- 
pică mar fi mirat foarte mult. 

Atenţiunea mea fu, deodată, atrasă 
de ceva strălucitor, ce aluneca printre 
ierburi şi ca o vie lumină urgintie ridi- 
ea 'runzişul sunatoarelor. Recunoscui o 
viperă şi aş minţi de n'aş adăoga, că 
era o specie dintre cele mai pericuolase. 
Fa nu mă vedea de fel, şi se juca în voe, 
leneşă printre flori. Dispărea şi iar apă- 
rea, dreaplă ca o mică lamă de pumnal 
sau ovală ca o brățară, ondulând prim- 
tre mușchi ca un mic râuleţ de apă lim- 
pede. Nu departe de vipera nepăsătoare, 
zăuii un maldăr mic de frunze uscate. 

La început, nimic deosebit; examinând 
mai bine îmi păru suspecti. Nu era nici 
cea mai mică adiere, nică cel mai mic 


casa Bălăceanului. In faţa porţii de zid, 
sau oprit si au cântat. pi 

Nu mai era o serenadă sinpusatică, 
ridicată în noapte, ci o larmă de glasuri, 
un adevărat cor. 'Ţimbalul şi viorile 
suspinau umil, înecate în voci: 


Dacă singurică dormi 

lrină, domniţă, 

Indrăsneşte a te-arăta 

Altfel cred: că gura ta 

E pe îruntea altuia 

Irino, domniță... pi 


Serenaita sui până la fereastra de sus 
unde dormea Irina, Zadarnic, In Ssom- 
nul cumnatei Bălăceanului n'ajungeau 
elasurile. Anton Parn cu vocea lui de 
sopran puţin voalată de pelin, schimbă 
deodată cântecul şi-l continuă singur, a- 
companiat de viori : 


Sub fereastra ta 
lrino duducă, 

E inima mea, 

Of. ol, of, duducă... 


In verandă se ivi un cap bărbos: Gri- 
oovie Bălăceanu. Cântecul rămase spân- 
zurat în aer, viorile armuţiră, Bălăcea- 
nul trezit din somn încă mMahmur sk 
răsti : 


și VI 


curent de ae: sub lastari 2 micile gran 
nce rămâneau nemişate. Ai fi zis că 
frunzele mesteacănilor deasupra ar fi 
“fost pictate. Si cu toate acestea, grăma- 
da aceasta de frunze uscate se mişca: o 
mişcare ușoară, dar perceptibilă, o res- 
pirare o însufleția.... Era ceva viu... Și 
fiind însulleţit în felul acesta,  ghemul 
de frunze uscate îmi producea nu 
ştiu de ce o spaimă... Imi holbai ochii 
pentru a vedea mai bine, ca să fac să 
pătrundă privirea mea sub  suprapune- 
vea acestor frunze ce ascundea evident 
un mister. una dintre acele mii de cri- 
me ale pădurii ucigașe, dar care? 

Animalele cele mai obtuze cele mai 
umile “insecte şi larvele cele mai deri- 
zorii an o perspicacitate uimitoare de 
ceeace le ameniţnă. 

Ele găsesc urma dușmanului celui mai 
line ascuns, cu o inteligență ce nu le 
înşeală nici odată, dacă nn le salvează 
întotdeauna. Duşmanul care era acolo, 
tupilat în frunze, tu trebuia să amenințe 
vipera. fără de care ea nu sar fi arătat 
aiât de încrezătoare, atât de indloleniă, 
iwtinzându-se, prinire flori «i muşehiul 
moale, cu o graţie utât de voluptos si- 
nuoasă. Fără îndoială că m'am înșelat; 
era imaginația mea ce încă făcea să des- 
copăr acum, sub acele frunze inocente, 
un bot lacom şi doi ochi arzători. Ilo- 
iărâi să aştept, după copacul meu, fără 
un gest, fără o miscare, ca să nu spe- 
rii vipera. Robert dormia mereu...... 


Şi, deodată, în timp ce vipera, ce se 
târa încet, atinge uşor grămada de irun- 
ze, văzui un lucru înspăimântător, una 
din dramele cele mai uimitoare, ce-i 
este dai omului să le vadă. Frunzele us- 
cate zburară în dreapta şi în etânga și 


„ Nu vă plesneşte obrazul, Îră 
ruşine să sculaţi «uliţa noaptea, biţi 
ce sunteţi 1? Scot câinii .să vă rupă 
nu încetaţi hărmălaia voastră 

Altă fereastră se deschise 
Boerii salutară. i 

Irina. : 

— De ce ţipi băbacă la dânşii, 
nimic rău dacă s'au gândit să, treacă 
la noi cu 'cântecul... | 

Bălăceanul nu recunoscuse pe ni 
din ceată şi începuse să mormăk 
tând să-şi lămurească ale cui putea 
glasurile de jos. Irina care ştia a 
ştia, spuse limpede: | 

— Dar nu vezi babacă, e Bă 
Văcărescu şi lancu al Moruzoaei și 
tache Facca... 

— Ei, bată-vă să vă bată! Vii) 
bătat si aţi pornit-o cu colinda. Hai 
cați-vă sus. Nu poftiţi un  filigean 
cafea ? 

Pofteau cafea, cum să nu pol 
Poarta se deschise,  boerii intra, 
tând de lăutari, de Anton Pann 4 
Paris Momuleanu. 

Ferestrele de sus ale Bălăceanu 
luminară, Cu o privire amară, Anlul 
întoarse și porni singur înainte. [n 
ma, lui se auzea cum boerii opriţi 
scări, trăgeau focuri de pistoale, 

























(Continuă în n-vul vi 


PERA 


OCTAV MIRBEAU 



































un arici mare, desfășurându-și gi 
lungindu-şi botul, apăru. Cu oi 
co sărittură de atac, atât de spril 
ce-ar fi fost imposibil de imaginalli 
animal cun aspect alât de grecii 
ciul se precipită asupra viperii, îi 
coada pe care o strânse puternic ș 
făcu. ghem, corpul lui întreg prevăză 
pielea sa cu mii de ghimpi, ca nișt 
furi de lănci. Şi nu mai mişcă. | 


-- 


Atunci, vipera şueră  înspăimânăă 
Cu smucituri viguroase, ce o făceuji 
se repeadă toată dreaptă și sirăiii 
ca o lovitură de cuţit, ea încerca i 
desfacă de strânsoarea ariciului, 
nic. Zadarnic încerca să-l muște, pri 
tându-și gura sa plină cu venin o 
lepilor ingeniosului animal, de can 
sfâşia. Toută sângerată, micii ei 
plesniţi, ca continua să se sbatăş 
muşte impenetrabila armură a moni 
lui, cu o furie ce creştea odată cf 
nile căpătate. Această luptă dură 
minute. În sfârşit, în furia ei dea 
detașa, ea îşi perforă crerul de să 
inflexibile si recăzu inertă, mid 
plică cenușie pătată de sânge, 
ghemul imobil. 

Ariciul aşteptă câteva momente, 
cu o prudenţă, cu o circomspecțiuii 
adevărat admirabilă, îşi destinse A 
jiă, întinse cu sfială botul său, își 
pe jumătate trupul, îşi deschise mid 
ochi negrii, feroce şi rânjind își ş 
labele la iveală. Apoi, când își d 
ne seama că vipera e moartă, o 
grohăind ca un porc. 

După aceasta, greoiu, ghiltuit, ș 
pe labele sale scurte şi scormoninli 
mântul cu râtul, se rostogoli ghea 
grămada de frunze printre care dă 








I, C. VISARION: 
Ber-Căciulă Împărat 


D. Visarion îşi defineşte, astfel, carac- 
ul primei şi celei mai importante bu- 
ini din volumul d-sale: ca să scriu 
piestea” : „Ce face făt-frumos ca îm- 
ra” am văzut că nu e de loc uşor, 
mai ales față de un făt-frumos ca 
br-Căciulă al meu. Cu cine să-l pui 
d se mul bată ? Să fac ca cei ce au pus 
pe Alexandru Macedan să se bată și cu 
lmieile 7... Am găsit leacul: să-l pun 
se bată cu prostia, cu sărăcia, cu 
ale ce le îndură popoarele din aceste 
pici. Și socotesc cu, că am făcut în- 
iezi ce trebuia să facă orice făt-frumos 
cd ajunee împărat şi pune țara la 
a 
Mutorul alege. pentru reulizareu aceasta 
1 “roului d-sale, calea minunei știintifi- 
Ber-Căciulă «astfel o formidabilă 
uină de invenţie, la început, și, până la 
mă. toți cei din împărăţia lui se fac 
«led. Xe altâm, astfel până la un 
act pe linia clasică a izbânzilor lui 
năzdrăvan, baba 





Calul lui 


SF 


rUMmos. 


ate ajută în lupte cu sneii, pieptenul 


te se făcea în pădure, şi toate cele- 
ulte atribute, au căpătat înfăţişarea de 
sil, pur S$ simplu. Impărăţia tui 
: maşini de zburat, în formă de palaie. 
nişiui de vorbit la distanţe uriaşe, ma- 
ini de experimentat drumut spre lună. 
maini de inviat, maşini «le omorit vie- 
i mărunte, pentru experienţe, maşini 
e dădit castele de oglindă, ete, Și Îi- 
te, oamenii se comportă şi ci ca o 
msiă, Se pare însă că nu lucrul acesta 
„mot d. Visarion să-l dovedească, ci 
itera, de fapt contrariu, că spiritul o- 
mnee aplicat la bine duce la fericirea 
nală a omenirei. De fupi a dus la ex- 
iparea umunităţei noastre, Cartea d-lui 
Marion ne prezintă o serie de oameni 
dn zare sentimentul omenesc e  extir- 
pl până la inlocuirea lui cu un fel «de 
acanic simţ al îndalorirei fiecăruia fa- 
ți de maşinăria totală a acelei lumi. 
). Visarion pleacă. principial, de lu 
“ta ca «aţi închipui este a primi şi a 
miti intâiu icoanele celor ce sunt un- 
a”, Î. un adevăr. pare, peremtoriu 
sala autor, care Ei ste prilejul să-l 
“itasră, incidental, in versuri : 


„Că ce 
E pe undeva făcut. 

dacă-i pe undeva 
Făl a fi si în lemea ta“ 


n munte=ţi sa născut 


Deac inainte iotul se rezolvă sumas 
şie mai binele omenirei : 
b-Căciulă merse la unul. îi întinse 


stai zâmbind. şi-l întrebă ; 

- Inaintăm ceva ? 

- Cu paşi 'de uriaş Măria Ta. In spa- 
pl dintre aceste aparate, producânși 
me nevăzute, „și din partea unuia și 
d partea altuia, ele se ciocnesc, ue. 
ms încălzeşte, se face un vânt de jos 
ass, un cânt cald, şi apoi hunira ce 
vniuneric se vede. Dacă pui un para- 
î de fier, paravanul se rașește. Dacă 


UNIVERSUL LITERAR. — 3% 





măacea Esicrcarea OO 





pui un vas cu apă, apa se fierbe, şi nori 
ue aburi se ridică în tavan. Dacă variez 
distanţele seu pasul razelor, am alte fe- 
nomene ciudate. In sfârşit, părerea mea 
este ca şi a Măriei Tale, că vom putea 
fa.qe pământul soare strălucitalr, care 
să irimită şi el în haos, lumină şi căl- 
dură, fără să fie. da flacări sau de ma- 
ierii incinse“. 

In acest fel de muncă totul se deperso- 
valizează însă cumplit, şi. în ciuda d-lui 
Visarion care a troit să ne prezinte nouu 
d-sale lume ca pe un ideal, ca apare, 
lipsită de simţăminie vii şi de inteligenţi 
diferenţiate. ca un infern al monotonei. 
Oamenii d-sale de altfel au şi căpătat, 
in loc de nume proprii, numere. ca la 
ielefon. precedate sau urmate de câte a 
literă-indice. 

Lucrurile acesteu, 
tat scrisul ei. dacă 


fireşte, au mai ten- 
nu am pomeni aici 
de cât literatura unui Jules Vernes, a 
unui Wels, san a unui Rosny din „La 
mort de la terre” şi din „L.es Xipehuzes“, 
si încă am avea o frumoasă famile li- 
teară de predecesori. la d. Visarion ea 
are încă un caracter «le interesant entu- 
siosm, de râvnă parcă, de ineredere oar- 


bă în naşinite lui Ber-Căciulă, în hu- 
ruitul cărora pierde din vedere omul. 
ca entitate sufletească, până la  nan- 


exwtență, și în strălucirea factice a lor 
maestecă, îutro ciudată învălmăseală, ru- 
dimente de stiintifism convențional cu 
adiele «le idealism de ultimă oră. Vedem. 
astiel până şi ecouri de comunism : 

„Fiecare om, cute munceşte cu maşi- 
uele lui sau ale ţărei, va avea dreptul 
să-şi ia toate produsele pământului mun- 
cit, şi să Îacă cu cle ce va voi. Poate 
vu)ul nu vrea să-şi hrăncască familia de 
lu Casele de Imdlesiulure. Cei care var- 
să produsele lor la uceste case, aceca 
ver Îi îndestuluți de case; cei care nu 
varsă produsele, dar vin apoi să ceară, li 
se va de numai dacă sunt prisouse ; alt- 
fc casele îi va lăsa să-şi procure cele 

le trebue de la cei cari le-o da din 
strânsoarea lor“. 

Și mai deparie: 

„Toate ideile usupra proprietăţei par 
a nu mai avea nici un rost... Ce nevore 
mai au moştenilorii să facă atâta caz de 
ce rămâne de pe urma unniz care moare. 


„Piainte moştenirea era ca o bucată de 


vieață ce se da moştenitorilor, Ei moşte- 
ueau, de pildă. bani, case, vite sau pă- 
mânturi care le ajutau vicțuirea”,., ete. 
Camenii cei noi ai d-lui Visarion. stânși 
astfel ca şuruburile îm ghiventurile ma- 
șiuei lor, nici nu iubesc personal, nici 
nu urăsc personal, fie măcar şi numai 
ignoranța împotriva căreia luptă, nici 
ambiţii personale nu au şi. în aceasta, 
iarăşi sunt logici, Pot însă ei avea vre-un 
istemes literar ? Personal, noi. nu-l 
vestem, şi, în cadrul acestei slăviri a u- 
nei  bipoteiice umanităţi problematic 
mai bună, Met Aaaa că ne emoţionează 
ca nişte diumante rare puţinele şi. în- 
trun al cadru, fără interes, noie de o- 
menesc scăpate vizilenţei uutorului : 
„pentru mine, care sunt mumă, şi deci 
lucrătoare sfintă, voi să Fiu închipuire 
şi gând lără hoiar” Ă 
anu : Ş 


— Cum ţi se pare Lumea Nouă, Ste- 
luţa mea? întrebă intr zi Ber-Căciulă 
pe saţia lui. 

— Frumoasă îi răspunse ca. Dar un 


Jucu ani se pure cam răsturnat in 
ordinea lui firească... 
— Care ? 


— Ce deosebire mai esie între mine, 
împărăteasa țărei,. şi între femeile cele- 
lulate ale învăţaţilor, care strălucesc în 
aur şi în pietre scumpe? 

Împărăteasa, ca femee. a avut o intui- 
ție reală a lumei d-lui Visarion şi, sub 
învelișul simplist. în aparență, al gus- 
iului de a se deosebi prin podoabe ex- 
tcrioare a pus şi problema depersonali- 
zărei acestor ființe de or ce interes su- 
[letesc. 


N. DAVIDESCU 


NI | AI NP [| AI 


A MURIT ION DRAGOSLAV 


A murit Jon Dragosluv, povestitorul 
dios şi neîntrecut a!) arhaicalui şi al pi- 
iotescului. 

Cu moartea autorului  esocutoarelor 
„La hanul la îrei ulcele“ şi „Noaptea 
slântului Andrei“. generația de scriitori 
premergătoare celei de astăzi. pierde una 
dintre cele mai realizate personalități: ale 
sie. 


NOTE BIBLIOGRAFICE . 


Frimite la redacție > 


Florile inpresii de Gh. D. 


Sfiugur. 


note și 


e 
In colecţia: Cartea Vieţii, 
Proverbe, culese de Gh. Mugur și YV. 
Voiculescu. 


e 
Cântece din Popor, culegere de lon 
Pillat. , 
L 
M. Eminescu: „Făt-Frnmos din la- 
crimă. 
e 
Predica de pe munte, din sfiniele evan- 
gelii de Gala; Galaction. 
$ 


Pildcle Mântuitorului, iruduse de Gala 


Gatuction. 
[= 
Minunile lui Isus, din stintele evanghelii 
de Gala Galaction. 
e 
Revista funcţionarilor publici. anul HI. 
No. 4 
e 
Ritmul vreme anul V, No. 2 cu cola- 
burarea d-lor Mihail Dragomirescu, Rau) 
Teodorescu, George Acsinteanu, George 
iumiirescu, etc, 
L-. 


Complex unul IÎ, No. 1, revista ieşună 
ut colborarea câtorva bucureşteni, 


D. Virgil Huzuun. autoirul  solumului 
„A la manitre de...“ anunţa apariţia au 
volum ste versuri originale, 


326. — UNIVERSUL LITERAR 


Lua eBmenanaesă 


NOTE PE MARGINEA OPEREI 
- LUI ANATOLE FRANCE 


Incontestabil că France, virtuosul iro- 
nici subtile şi-a ironizat de foarte multe 
ori propriii săi cititori. Trebue să adăo: 
găm însă c'a fost silii s'o facă, de oarece 
primit cu surle şi tobe, cântându-i-se o- 
sariale la fiecare cuvânt scris sau rostit, 
tămâiat la fiecare gest socotil că întru- 
pează cea mai înaltă distincţie — nu pu- 
tea să adopte altă atitudine decât aceea 
a răsbunării florentice, rafinată, perfidă 
şi diabolică. 

Repetăm, a reuşit de foarte multe ori, 
“căci astăzi toți pigmocii cari nu-i cunosc 
cauzele  supremei ironii, rânjese ară- 
tând satisfăcuţi spărtudile cuirasefi. Ti 
această privinţă procedeul lui Anatole 
France ne evoacă şiretenia tragică a că- 
lugăriţelor din ecolul al XIII-lea. care fi- 
ind surprinse de năvala Sarassinilor şi-au 
iăit nasul cu briciul pentru a seăpa de 
insistențele lor scârboase, desgustându-i. 

Geniul lui France nu-ţi furnizează al- 
tă explicaţie. Inconjurat de admiratori 
zeloşi, gândul lui era ghicit înainte de-a 
fi căpătat contur. Imaginaţia lor subli- 
mează banalul ce de multe ori scăpa de 
pe buzele lui France, gonit de rafimamen- 
tui maestrului. Intocmai ca şi curtezana 
care frumoasă până la dorința crimei = 
schijează un gest şi este servită, priveşte 
vag şi este înfeleasă, tot astfel Anatole 
Frace vânând lavra unei idei, crezi c'a 
prins un cosmos irizat în imagini şi lu- 
cart scâunteietoare de spadă. 

Să nu ne grăbim. France nare nevoe 
de efort ca să fie înteles şi apoi admira- 
ţia ce-l amenință de câte ori vrea să fa- 
că un lueru perfect, îl hotărăşte la sim- 
plitete,. la banalităţi, care păşeşie semeţe 
fără zorzoane sau artificii de cochetărie. 

Atunci iornia Îmi se îmbată de triumf 
şi cititorul ingenunchiat sărută” picioare- 
le aiurii de atâta profanare. 





Spărgâlid” niori groși de timâe şi-a fă- 
cut apariția pe vermuri şi mult lăudata 
-carie „La Rotişserie de la Reine P&dau- 
ue“. Ne veupămi acum de dânsa şi când 
spaţiul ne va permite vom reveni și asu- 
pra altor opere scrise de Anatole France. 

Nu este o lucrare din cele afară de in. 
drăzneaţă. Nu ştiu cinc, vorbind odată 
despre Bossuef, a spus că „are atâta spi- 
rit în cât îţi face frică. 
"Se poate întâmpla ca formula să-şi 


: îşi odihneşte spiritul în faţa 
“și credirţei naive. Stărue asupra lor, în- 


fi găsit cândva aplicare şi la France. „La 
Rotisserie de la Reine P6lanque“ se pre- 
ziniii sub acest raport cu un aspect dvs- 
tur de prietenos. Te invită chiar să-i con- 
staţi absenta ori cărui element, capubil 
să. producă spaimă, Si pentrucă întreaga 
discuţie de aci este deplasată şi ireveren. 
jioasă, putem adăoga — mergând pe ca- 
lea păcatului —- că autorul cărții nu ma- 
nifestă nici resurse picturale prea stră- 
Juciie. Este un roman — poţi să-l nu- 
moșii de altfel cum vrei — care Jasă în 
urmă „Le I-ys Rouge“, „Le'Ameau d'Ame. 
tuste“ sau bunăoară „Le puiis de Sainte 
Claire“. In nici îrtrun caz nu te poate 
fuce prizonierul autorului pe un timp în- 
delungat — dar nici să cohim cum am 
puica robi despre alte cărţi. că nwnele 


hui France este un pavilion ce acoperă 


orice fel de marfă. 

Găsim aceiaşi filosofie risipită cu dăr- 
nicie cu toată opera franceiana,. 

Tfortul este inutil în viaţă. Imprejură- 
rile te duc de nas. Poţi reuşi: foarte repe- 
de să fii caraghios, când tu simplu vier- 
me te străduesti peniru tirumful unor 
probleme eterne. France îşi plimbă pri- 
virea stinsă, peste furnicarul de oameni. 
Marchează un abate; un maniac, un. june. 
un cârciumar cu nevasta, o femce. de 
oravuri uşoare. d 

Iără unitale sau plan în conducerea 
întrigei. autorul îi ciocneşte între ei fă- 
cându-i să cunoască spernaţe, 
gin, raze de soare reflectute în nvroi şi 
împrejurări tragice confecționate de me- 
moria livrescă a lui Anatole France. 

Găseşti pagini în. care ironia prinde 
forme caricaturale destul de bine reuşite. 
Nuivitatea . credinței îl pasionează şi 
Vrance excelează în îmbinarea fericită a 
cmoţiei manifestată umil și a comicului 
subliuiat cu generozitate, Se delectează. 
simplităţii 


dezamă- 


tervine maliţios captându-le  manifestă- 
rile în trăsături ingenioase. 

Ai impresia că toţi eroii se pregătesc 
să demisioneze din viața practică, fiind 
candidaţi la sfințenie. Begisorul ne a- 
minteşte că ei nu stau rău nici cu pămân- 
tul. Cognard, abatele, o fâârtână, ambu- 
lantă plină cu maxime şi ascet feroce în 
doctrină, nu sc încerde atât de mult în 
spiritul său încât să uite trupul. Mă- 
nâncă şi bea vârtos de câte ori se ivește 
ocazia, 





Pa 































Când nu se ivește, o creiuză spre 
rea satisfacție a gazdei ce-şi vedeă 
tele luând calea buzunarelor, căci 
tele trebue să mănânce şi a doua 4 
plină de vitiul 
foarte disirată totdeodată, nemerăă 
în camera altuia decât în accea ad 
lui naiv şi încrezător în virtutea 

Ca şi în alte cărţi, Anatole Fr 
complace în descrierea unui mania 

1 asează într'un loc, îl mută, îl 
ceste, munimeul e feircit că i se dăă 
să se epuizeze. Repisorul se joacă 
cum sc joacă pisica cn șoarecele, [N 
fei este plasul întrun astfel de 
în cât îl distingi cu greu de ceilal 
nătaşi la minte, “ 

„La Retosserie de la Reine Pedan 
ar” un Sfârşit tragic. France a cod 
nei  înclinări romantice,  omoră 
ahatele atât de simpatic şi de înje 
tor, în cît chiar câând primea, bora 
flori în cap, se bandaja cu o maxi 
tincască. Poate că trebuia si moară 
să se termine cartea, dur constatăn 


asemenea tânăra, 


sc. risemite trucajul. 
In general. France dovedeşte şi ad 
ceiaşi. Nică de înălțimi si de adi 
Putem. spune că şi cruditatea ureig 
îi împresioncază neplăcut ochii. 4 
țile lui clocotesc energii captive, Te 
perează cruzimea paznicului, care | 
să se irosească în luc să le Împrugi 
avipi de vultur. ] 
Voeşie să vedea cu încăpățânare 
aşa cum este; cu scăderile, cu pi 
zutul ei şi în special cu capacitatea 
zcflemisire a realităţii — ca să lo 
termenii. . 
Anatole Lance este un tip dist 
Viaţa ne este sugerată, acolo undej 
tindem originalitatea plastică. Pe 
piile lui vorbese, chiar când se centi 
gcraţia unei acţiuni, 
De ulinuinteri Anatole Frunge a 
todenuna destul de senin ca să fad 
Taiură ŢuNTU HErVOȘI. 








LITEBAR. —.9 





mm eee am mem a mm ma cmog 








328. — UNIVERSUL LITERAR 


Cca ZONcara 








ca $ Sa $ a-ca$ ca... 


inadaptabil 


Autorul „Baludelor şi idilelor“ a fost 
poate tipul desăvârşii al inadaptabilului, 
Viața de oraş îl îngrozea, îi dezorganiza 
tot sufletul. O privea cu o dușmănie, pe 
carc nici odută nu şi-a ascuns-o. Doru) 
de-acasă, de satul şi râul cu pietroaie al 
copilăriei lui l-a obsedat totdeauna. Avea 
in pod acasă un refugiu în care erau tot 
soiul de ohiccie, nu decorative ca în a- 
tâtea imiiaţii de interior românesc, ci 
straşnie şi adevărate româneşti: Sarică 
de bacau, răboj de stână, desagi peteciţi, 
uicscioară nelucrată în trei picioare, a- 
proape un interior întreg de ţăran sărac. 

Un admirator al murelui poct îl invi- 
tuse odată lu vila lui din Sinaia, pentru 
căteva zile. Mai avea și alţi musafiri. de- 
putați, foşii ininiştri. Dar George Coş- 
buc n'a luat masa en ai casei decât în 
ziuu întâi. A dona zi l-au aşteptat zadar- 
nic. Au crezut că „aşa sunt poeţii“, a în- 
turziut prin oraş. Tocmai a treia zi l-a 
descoperit prictenul lui, trântit pe-o rână 
întrun luminiş de pădure pe mulul Pra- 
hovei. Avea şi masa alături: „pită să 
slană“. Autorul ziarului unui Pierde-vară, 
căutase şi găsise în Sinaia pita şi slana, 
care se împăca mai mult cu dorul lui de 
acasă, de cât toate „mâncărurile  boc- 
reşti“, 


„pentru cine a scris* 
iau stiti bn ie E Aduc 


Ce va fi căutat prin Făgăraș în anul 
acela poetul, nu prea stim. Stătea întrun 
In îniş şi privea de timp îndelungat, a- 
peie care se depărtuu ale Oltului. 

Trece o ccală de flăcăi spre orașel, Ii 
dau cu toți bună ziua şi el îi oprește. 

— Măi feciori, voi mă cunoaşteţi mă ? 

Ei au stat nedumeriţi şi unul din ei i-a 
răspuns, 

— Nu te cunoaştem domnule. Nu pari 
de prin părțile noastre. 

— Mă eu is George Coşbuc, poetul mă. 
Aţi auzii voi de mine? 

Yeciorii tac din gură... Și atunci, în- 
rândurat şi trist, chinuit poale de cterna 
îndoială, a poeţilor, i-a îndemnat la drum. 


— Mergeţi cu bine măi feciori, da să! 


știți că en George Coşbuc um scris des- 
pre voi, mă. 
Şi a rămas cu ochii pe apele care se 


depărtau ale Olului. 
S : ARIEL 


EPIGRAMA să 


D-lui Radu D. Rosetti, cunoscutul 
avocat — cure militează pentru 
incinerare, 


Clienţi: domnului Rosetti” 

De-o vreme 'ncoa Sau pus în gardă: 
Sunt informaţi că avocatul 

Si după morte" să-i... ardă. 


i N. CREVEDIA 


+ î0 Later î 


l ormula peniru a scrie o piesă bună e 
așa de hună, în cât o dau pentru cea mai 
bună folosință a cititorului, care sa» 
simţi tentat să-şi încerce norocul ce-i 
aşteapiă pe toţi fericiţii manufacturişti 
de acest soiu. 

Mai întâi aveţi o idee de situațiunea 
dramatică. Dacă ideea vi se pare origi- 
nată, deşi e veche de când lumea cu a- 
tât mai bine. 

De pildă. totdeauna se poate explouta 
cu succes situațiunea unei persoane ino- 
cente invinuită de crimă, de împrejurări. 
Dacă aceea persoană e o femee, trebue 
să fie acuzată de adulter. Dacă e un tâ- 
năr ofițer, trebuie să fie învinuit că a 
vândut informaţiuni duşmanului, pe când 
în realitate e un spion femenin care l-a 
urbit şi l-a făcut să cadă într'o cursă. 
spre a-i fura documentele. Când femeia 
inocentă şi depărtată de casă suferă 
cumplit. fiind despărțită de copii când 
unul din aceştia e pe moarte indiferent 
ca boală, pe care dramaturgul vrea să 
i-o impună) ca se travesteşte în îngriji- 
toare şi-l] păzeşie în timpul spasmurilor, 
pănă ce doctorul care trebuie să fie un 
caracter comico-serios şi de-i posibil un 
bătrân şi fidel admirator al doamnei — 
anunţă în. aceluş timp tămăduirea copilu- 
lui şi descoperirea nevinovăţiei  femeei, 
Atunci succesul piesei se poate considera 
ca usigurat numai dacă autorul arc cât 
de puţin talent. 

Comedia ce mai grea, fiindcă cere simţ 
pentru umor şi multă vioiciune. Dar, în 
esenţă, procedeul e acelaş: fabricarea 
unci greşeli. După ce a-ţi fabricat-o, aşe- 
zați punctul culminant la sfârşitul penul- 
tiw ului act — locul de unde începe fa- 





„CUM SE SCRIE O PIESA POPULARA 


BERNARD SCH4 


bricarea piesei, Apoi faceţi primul ad 
prezentarea necesară a personagiilo, 
ajularul cxplicațiunilor savante, În 
zaie înceoscbi de servitori, un fel d 
yrcaţi şi de alte personagii madeste | 
sonagiile principale trebuie să fie în 
deauna duci, generali sau milionar, 
aşi chip, încât să se ştie cum se ta 
duce încurcâtura. In sfârşit, faceţi d 
mu! act, care, natural, consistă din! 
narea confuziunii şi din a face ca pă 
cul să plece cât mai mulţumit din 
tru. 

Insă. vă rog, nu greşiţi, închipaină 
că eu pretind că exercițiul acesta a 
atât de mecanic încât să nu ofere te 
tului nici un prilej de a se releva.) 
polrivă, procedeul acesta e aşa de m 
nic, încât, fără un talent vădit ne 
face mare lucru utilizând procedeul, 
de trăit tot poţi trăi. 

Aşa se explică, cum adesea, oa 
cul îşi închipuie că toate picselea 
scrise de scriitori cu talent. De fap 


Tranţa și Anglia, majoritatea celor d 


trăiesc scriind piese, sunt necuno 
În cecace privește cultura lor, ea 
xistă. Numele lor nar merita osienț 
să fie puse pe afiş, fiindcă publiea 
ştie nici odată şi nici nu caută că 
cine-i autorul. De multe ori crek 
actorii improvizează întreaga lot pă 
Pentru a icşi din obscuritate, trebue 
fii un Scribe ori un Sardou. E ade 
că dânşii fac acelaş lucru ca şi e 
dar îl fac cu spirit, cu ingeniozitat 
uneori chiar cu poezie, dând per 
viilor dramei, câteva trăsături de cară 
bine prinse. 





ta ALOE 


Alice are ochii sull şi rochia oxigen. 
Intro zi, pe când o zgâriam ca mă numi : 
Fosfat. Mă înebuni porcela aceasta atât 
de modernă O săptămână am cereotat 
Cota Bursei și Chimia. O! revanşa, o su- 
pranuinii : SO H2. Ă 

Chimia e cea rnai mare descoperire 
contimpurană. Beudelaire n invuantat-o, 
A priv un peşte pe farfurie, aceasta-i 
fizică: să-l mănânci, aceusta-i chimie. E 
lumea nouă. Baudetaire—Cotumb, Augo, 
Racine sunt fiziceni. Şi ce fizician e Flau- 
bert! Fraza Îmi Gustave Flaubert e un 
automobil frumos ce a sulerii o pană 
Capotă magnifică pe un schelet tare şi 
suplu. Numai că uneori lipseşte motorul. 
Numesce motor accea virtute interioară a 
frazei, care face ca de-odaiă să erupă în 
creerul dv. 12 cilindri şi să 6pargă ve- 
sela. Numesc de-asemeni motor aptitudi- 
nea scrierii de a se combina cu creerul 
men. spre a forma un corp nou, 


JOSEPH. DELTEIL 













Adesea motorul acesta e un a 
Bine înțeles. vor fi întotdcauna 
nobile şi urâte. Excrement e una 
nobil. E o ywmarmară. Se poate diă 
palat de-asupra. Satisfacţiune e o 
urâtă. Vagă şi Jaşă. Are colici. 

i emeea c o combinaţiune de ui 
carbon, azot și amoniac. Alice are 
palidă. Mă tem să n'aibă o insufia 
mitrală ori o lipsă de potasiu. di 
abhumdă în hidrogen albastru. Mă 
a tartină de coacăze, alături de min, 
itindine nordică 45027:52",  longitul 
răsăriteană (00%5:42”. Pentru un Paris 
Parisul narc nici longitudine, aid 
suine, după cum un buric, nare 
cioare: el e centrul lumii. 

Sminicală? 

Pentru a avea câteva idei cănătoae 
crurile trebuiesc privite de la o d 
de 30C.000 hilomeiri, o furnică. P 
Picrre Mac UOrlan au exact aceiaşi 








































0secannaci cie 
i Cvvasaie 


p 


| lorge Sand, marea romancieră, par- 
lupa odaă ca vânzătoare benevolă la 

veerbare de binefacere, 

Printre amatori se afla şi baronul Ja- 

We de Rotschild, care căuta un obiect 

%i placă, Ne găsind nimic, care să-i 

tnsină, el se apropie de George Sana 

ri şi-i zise : 

|-Vindeţi-mi un autograf ! 

|ăuloavea Leliei luă o foaie de hârtie 

| aşternu iute următoarele cuvinte: 

du primit dela baronul de Rotschild 

& de o mie franci, George Sand“. 

James de Roischild deschise portofelul 

ți intinse hârtia de o mie de franci, 
ută cu atâta prezenţă de spirit, 

| L 


PErnard Shaw se certa cu un straşnic 
Mimist; acesta din urmă exclamă la 
moment dat, cu un ton inenarabil de 
tiumf : 

|— Ceeace spui acum. domnule Shaw, 
be exact contrariul celor ce ai spus a- 
tm zece minute ! 

j= Da, dagul meu, răspunse celebrul 
lmaturg imperturbabil, dar asta a fost 
Wu zece minute. 


roate e at 


Lulig Borne, criticul german, se afla 
lă întrun cunoscut salon literar. A- 
Mpiindu-se de un grup de bătrâni cari 
zutau o chestie de estetică. Bărne, 
i navea atunci decât douăzeci de 
„interveni. Dar abia începu să vor- 
Îi și un domn respectabil, privin- 
[ul pe după ochelari, îi zise: 
|- Taci, domnule, nu te amesteca, nu 
ka intrebat nimeni nimic. Eu la vânsta 
tale nu eram decât un măgar. 
î— Atunci v'aţi conservat bine, ripostă 
me, înclinându-se profund, 
[i Li 


și 
|. 


pule. Lumea e puţin așa cum chirurgii, 
gaj, melancolicii, iscusiţii în cusutul 
Wmenului. ti nu concep însă viaţa 
ir scântiluri şi fără ca abdomenul să 
iască odată să fie descusut, 

julru a pricepe mai bine un lucru. 
the să-l priveşti din 3 puncte de ve. 
+1) Din“punctul de vedere al lui 
im; 2) Din punctul de vedere al mi- 
lt în care faci observaţia; 5) Din 
tul de vedere al anului 164587. 

ai] controlez pe Ramses, prin al mi- 
uta meu nepot, iar Jean Cocteau. 
[cel mai inteligent al Franţei) prin- 
tacă cu lapte. Partea cca mai bună 
telulele cerebrale ale lui Jaques 
kre ese identică cu celulele  unci 
A de hipopotam. O trestie face cât 
| 

huini oameni practică această gimnas- 
i Femeile sunt mai apte, însă mai pu- 
i docile, Şoldurile lor fac să s'aplece 
jnța. Chiar Alice consacră v parte din 
me grijilor actuale, circumscrise în 
p$i în sbațiu; își văpseşte faţa cu 
evirginal, pleoapele cu ceruză, adora 
în de Chine-ul şi sărută ajderii. 


ini en-cnr-ca 





UNIVERSUL LITERAR, — 349 








lo caz-car 
MARE ARTIFICIALA 


Intr'un'oraș american sa încercat in- 
stularea unei piscine prevăzulă cu o in- 
staluţie specială care să producă valuri, 
Aceasta în virtutea, următorului dispo- 
zitix : trei mari cilindri, în formă de clo- 
pote sunt introduşi și retrași din apă cu 
o mare iuțeală, de opisprezece ori pe 
minut. Mișcarea este obţinută prin mij- 
locul unei mașini cu vapori. al cărei rol 
consistă de asemenea în a încălzi aerul 
sălei. 

Tcată maşinăria este ascunsă; piscina 
se prelungește în părţile neobservate ale 
sălei și de acolo se produce valurile. 
Marginile piscinei fiind înclinate, valu- 
rile se rostogolesc întocmai ca pe o 
plaje. Cel ce face bae are atunci cea mai 
completă iluzie şi valurile, cari au un 
metru înălţime, îl răstoarnă cu stăruin- 
ță, întocmai ca pe malurile unei mări a- 
devărate. 


UN STADIU PENTRU 200.000 
DE PERSOANE 


Al doilea contenar al nașterii lui Geor- 
g» Washington va fi celebrat în 1932. 
Cn această ocazie, Statele-Unite se pre- 
pară să celcbreze întrun mod grandios 
această memorabilă dată. Se ştie deja 
că va avea loc la New-York o mare ex- 
poziţie internaţională. 

Insă aceasta nu este totul: comitetul 


.de organiare își propune să construiască 


un stadiu gigantic, care nu va avea mai 
puţin de 200.000 de lccuri. Organizatorii 
vor profita de acest lucru, pentru a cere 
oraşului Los Angelos să cedeze New- 
York-ului obișnuitele jocuri olimpice. 


(L'Auto) 


JUMATATE ŞI JUMATATE 


Doi fraţi americani posedă .o male 
moşie și fermă la Milwaukee. Unul din- 
tre ei se preumblă prin Europa. Celălalt 
este acolo la muncă. 

— Da, ne explică turistul, este mult 
mai bine astfel și mult mai confortabil! 
T'ratele meu este în America și se ocupă 
de afacerile noastre timp de doi ani, iar 
cu mă preumblu și vizitez Europa. Pe 
urmă el va veni să vadă Biaritz-ul sau 
ceeace îi va place şi eu î! voi înlocui ia- 
răși timp de doi ani. Astfel fiecare din- 
tre noi nu munceşte decât jumâtate din 
viaţa sa. 

(La Gazatte da Biarritz) 


caricatura zilei 
SENTINȚA 





— Dar ce trebue să faci atunci pentru 
a ajunge la glorie ? i “ 
„— Puțin lucru. şi apoi..:să mori! 


ADEVAR MATEMATIC 





— 18-+6—=33 1... Dar cine te-a învăţat 
să socoteşti aşa ? 


— Casieriţa tatălui meu, doni'le ! 
UN BUN REPORTAGIU 





— Dă-ţi drumul 
mâine la noutăţile 


dacă 
ultimei ore! 
(Dimanche illustrâ) 


vrei să apari 


390, —— UNIVERSUL LITERA 





| Cesrța seci 





cale în exlrease 





| 


CUM AM DESCOPERIT AMERICA | 


(ARTA DE A FI SARAC) 
Boni de Castellane 


Nu se poate tăgădui rolul pe care l-au jucat în Franța și Anglia 
zișii „arbitrii ai eleganţei“. Până în cea mai aleasă literatură se preluj 
ecourilor lui Brumrmel, faimosul creator al dandysmului, Alfred d'Orsaj, 
goliosul lui succesor, amândoi trecând sceptrul lordului Derby. În hi 
dandysmul, evoluat s'a continuat prin prințul de Sagan şi după el c 





BONI DE CASTILLANE 


Intâmplarea fuce ca în anul 1894 să 
întâlnească pe Anna d-şoara Gould. So- 
sirea acestei americane la Paris produse 
oarecare vâlvă. lrecea drept foarte bo- 
gată. În jurul ei se creiau legende. Se 
vorbia de miliarde. 

Prima dată când o văzu, era înconju- 
rată de aspiranţi al căror mobil era uşor 
de ghicit. Fa era de talie mică, cu picioare 
şi mâini winuscule, ochi mari negri. Ti- 
miditatea ei, -amabilitatea şi un fel de 
naivitate o făcea atrăgătoare. Castellane 
câștigă repede simpatia americanei şi 
nu-i fu greu să înlăture strălucitele par- 
tide din Franţa şi Anglia cari râvneau 
la mâna d-;oarei Gould. 

Cunoscând inima omenească părăsește 
Parisul pentru a fi regretat. Plecă în 
Anglia cu scopul de a trece în America. 
Inr Anglia frequentează societatea înaltă 
şi vine în contact cu cele mai înalte per- 
sonalităţi ale zilei. Aci cheltuește foarte 
mulţi bani; fu începutul incurcăturilor 
sale băneşii care-l supără toată viaţa. 

In America ajunge fără nici un ban. La 
hotel i «e plăteşte trăsura. Graţie, însă, 
unui prieten, câștigă bani în afaceri. 
La scsirea lui în America este asaltat de 
reporteri, cari voiau să cunoacscă scopul 
vizitei sale în această ţară. Pretutindeni 
bine priuit. i 

Dineuri somptuoase, serbări strălucite. 


Boni de Castellane. 


Boni de Castellane, prinț al Țastului şi eleganței, „cea mai paria 
dintre figurile de azi ale Parisului își povesteşte viața în două volum 


care extragem cele de mai jos. 


Conducea cotiliounele, făcea excursii şi 
curte tinerelor americane. 

Pentru a răspuade atâtor amabilităţi, 
închirie ce sală și dădu un bal. Sala fru- 
mos decorată și împodobită cu flori. 
Iuane distinsă. EL însuşi conducea coti- 
lionul: şi de acum înainte reputaţia sa 
mondenă fu stabiltă în Statele-Unite. 

In Societatea americană, rolul de căpe- 
tenie îl joacă banul: „dansul miliardelor“. 
După Londra şi Paris, contrastul cra îs- 
bitor. Hoteluri cu confort modern, pala- 
tele cu gust prost ale milionarilor, de- 
cretaţi oameni de geniu, pentrucă au 
avere. ; 

Fiind invitat la George Gould, viitorul 
său cumnat, petrece câtva timp la, el. To- 
tul numai lux ; Prânzul servit în farfurii 
de aur; masa era decorată cu orchidee. 

In timpul unei petreceri de vânătoare 
un inliam îi aduse o depeşă dela -d-şoara 
Gould care-i anunţa sosirea. „Fie ce-o 'fi“ 
își zise el. Nu trecu mult şi o scrisoare 
din- partea ci îl invita la IHors-Show loc de 

adunare al lumei eleganie, un hipodrom 
care coprinde zece mii persoane şi unde 
femeile rivalizează în eleganţă. Lui Cas- 
tellane îi bătea inima pentrucă ştia, că 
o depeşă ca acea pe care o primise, pen- 
tru o americană nu însemna nimic. Fe- 
tele New-Yorkului sunt cochete, ele își 
iau libertăţi ce par compromiţătoare în 
ochii europenilor, dar pentru ele nau 

nici o importanţă. . 

ID-şoara Gould era simplu îmbrăcată. 
Foarte palidă, îl primi timid și-i surâse 
încurcată. Lucrul acesta îi păru un semn 
bun. i 

Intr'o zi ea îi zise pe neaşteptate: 


— Nu mă voi căsători cu d-ta nici oda- 


tă, nu-mi plac străinii. 

-— Eu nu vă cer în căsătorie, răspunse 
Castellane. Incurcată, tăcu un moment. — 
Francezii sunt periculoşi, reluă: ea, „anin- 
cinoși şi soţi răi“. — Este adevărat și 
de acea nu. trebue să vă căsătoriţi cu 
maine ; zise el surâzând. 

Intro Duminică Boni de Castellane şi 
d-şoara Gould merseră. la biserică. El 
se simţea , fericit. După slujbă propuse 
d-şoarei Gould si împartă viaţa cu el. 
Fa acceptă fără să ezite. El îi ceru să 
adopie religia lui. Ea însă, răspunse 
brusc : -— Niciodată... de oarece. e foarte 
greu să divorțezi când eşti catolic. Şi 
vreau so fac, dacă mu sunt fericită cu 
dumneata. . . Bă 















Averea ei considerabilă, îi des 
perspective noi şi-şi făcea iluzia &! 
putea convinge să-și schimbe ideile 
îusă, considera căsătoria ca 0 expen 
Idea divorţului n'a părăsit-o niciod 

Toată ziua se dădură în  tobogari 
ceastă cursă vertiginoasă era şi 
exislenţei lor. : 

Ziarele se ocupau de ci şi pretul 
erau arătaţi cu degetul. 

Despre Castellane circulau diferi 
gende. Bijutierii, negustorii de lui 
antichităţi şi de mobile le surâdeau 
pasul ; reporterii îl asaltau cu i 
wievuri. Castellane ducea o viațăi 
nală. Era grăbit săj se însoare și să 

la 4 Martie 189, archiepiscopil 
Yorhului Je binecuvântă unirea, lg 
căsătoriei par'că era luat de vârtej 
prezentantul unei vechi familii În 
sc căsătoreşte cu fica unui mil 
americau. 

Căsătoria se făcu cu multă sole 
Mare lux, flori, cadouri, o “pub 
nemaipomenită, muzicanți, exirao 
Un mare dejun. Mâncările eray £ 
Nici o mâncare nu corespundea ap 
lor. Sub servietele doamnelor era 
de aur şi la domni port-ţigarete d 
Pereţii acoperiţi cu lăcrămioare și 
delabrele transformate în  paner 
crini: mesele decorate cu orchide 
vase, trandafiri albi. Parfumul e 
licios. i 

Cafe-concerturile, ziarele, ag 
vorheau de cât de ci. In drum sp 
frcstrele închiriate scump de £ 
cari, după obiceiul locului, arun 
supra lor cu sare şi orez, dovadă 
prtie. 

venise în America fără un scop 
şi pleca însurat cu o miliardară 
căsătoria sa, existenţa lui devineu 
tej de succese şi nenorociri. În 
fură primiţi de ducele d' Orleans, 
te-Carlo invitaţi de prințul de 

La Paris, datorită acestei căsă 
bucura de o mare consideraţie. 

Boni de Castellane descinde 
foarte veche şi nobilă faniilie. În 
Strămoşii săi băteau monedă. Pări 
Boni posedau numeroase castele 
îrumoasă avere. De tânăr este 
şi discutat. Acasta îi acorda un 
succes. Avea o ţinută impecabil 
quenta saloanele şi conducea ea 
artă cotilioanele. Banii îi curgeau 












































































m degete, „Nu 'este vina mea de a mă 
iiârcut risipitor“. Nu ştia să poată exis- 
li pavere: care să reziste  capriciilor 
de. 
"Demna-de Castellane—mama, aranjă 
)iepție măreaţă în cinstea norei sale. 
Ireaga populaţie depe domeniul său îi 
pui la gară. Autorităţile îi felicitară 
iu toată lumea îi escortă la castel cu 
tiniece populare. Trecură pe sub arcuri 
d trium? construite anume, Seara un 
dneu de gală. Soţia lui nu înțelegea 
şisul social al acestei primiri şi abia 
Iliji un surâs ; era mai de grabă plic- 
biti pentrucă în America nu există 
lui o legătură între populaţie şi pro- 
dietarii nhrilor terenuri. Acolo totul, 
e pulrcee sub formă de afaceri: 
“la naşterea primului copil, Castellane 
za în culmea «ntuziasmului. Aceasta îi 
firma 'soliditatea situaţiunci sale. 
|Austerea copilului produse mare zgo- 
m Se publicau fotografii, coloane  în- 
imgi cu descripția rufărici, laude și a- 
guri pertide, Și rai 
Hienja strălucitoare ce o duceau; 
Wlrasia cu viața austeră pe cure vo “du- 
ic soția sa ; îi era greu să se aclimati- 
aula Paris şi era şi foarte geloasă. 
iu istoriseau lucrurile cele mai extrava- 
gale po contul soţului ei şin spiritul său 
urile cele mai banale doveniau ro- 
une. Existenţa ei era otrăvită şi liniş- 
a lor dispăru. Cu toată atenţiunea şi 
dejiunea lui, ea nu-i ierta niciodată, 
înainte de a o cunoaște, trăise o 
A A PER A 
|foluşi el era mândru de soţia sa şi 
auțiuna so facă cea mai elegantă fe- 
pe din Paris. Artiste speciale îi con- 
Hluuau toaletele şi cu timpul ea căpătă 
wstul eleganței. 
onoarea celor 21 ani ai soţiei sale, 
lulu o serbare, a cărei sompiuozitate e- 
pi cu acea a Marelui Rege. Incercuise 
În Porumbeilor şi ridică dealungul 
ului un decor de 100- m. lungime şi 
lu. înălțime; o estradă pe care dan- 
24 artiste din baletul Operei, a că- 
psilucte se refletau în lac, dansând 
lipi o orchestră compusă din 200 per- 
lt, Jocurile de foc înlocuiau jocurile 
papi. Un «lincu de 250 de intimi. A- 
iispectacol orbi Parisul ca şi Ame- 
ja Unchiul său, faimosul prinţ de Sa- 
îl insoți la preşedintele consiliului 
wicipal al Parisului care făcu nişte 
ii mari când i se înfăţişă proectul scr- 
ri. —. Domnule, zise el puţin iritat, 
aicajimi scopul. serbărei d-voastră. 
iuți prințul de Sagan, arbitrul elegan- 
p puându-și monoclul, răspunse cu 
mai: Această serbare va îi dată 
pulicore, domnule. Şi el repetă de mai 
uliv-ori „de plăcere... de plăcere“. Nu 
ui niciodată mutra primarului, targ 
ui acorda tot ceeace i se cerea inclu- 
agrlienii călări pentru a supraveghea 
iul. Boulogne. ' 

) lanterne erzi venețiene, în 








vi 
imi de fructe, erau suspendate de 
i; un număr incaleulabil de lampioa- 
Mlminau alelele ; 60 valeţi pedeştrii 
iirele roşii ; 15 kilometri de covoa- 
dădu ordinul să se întindă co- 
Mele pe'o ploae torențială. Invitaţii 
ji in număr de 5000. In timpul jocuri- 
pd foc sau dat drumul în aer la 
llede albe, care atrase „de lumină şi 
pimântate, de: zgomot se zăpăciră şi 
ka în toate părţile în mijlocul flacă- 
p: olerindiiun „spectacol feerit, nempai- 
. Li i Fi a pr ai . 






hu it, Sea i . ; 


Când regele Spaniei vizită Parisul, ieşi- 
ră într'un dorsay măreț și cu servitorii 
„în hvrele luxoase, parcurseră străzile 
în  aclamaţiunile . mulţimei entuziaste, 
fiind luaţi drept suveranii. 

In castelul său dela țară organiză cea 
mai somptuoasă recepţie în cinstea re- 
gelui Portugaliei. Comandă un tren spe- 
cial pentru Suveran ; două  caleşti la 
patru cai aşteptau lua gară. Se organiză 
o vânătoare, o reprezentaţie de gală. Apa 
o strălucitoare recepţie ; toată lumea în 
ținută de gală, servitori în livrele-albe. 

Afacerea Dreyfus preocupa toată lu- 
mea. Înverşunarea cu care coreligionarii 
săi puneau pentru a-l salva era groaznică. 
Franța datorită unui instinct de conser- 
vace socială se arăta ostilă „căpitanului; 
nu pentrucă cra ovrei, dar pentrucă nu- 
mele său servea drept pretext unei cam- 
panii conira armatei, campanie ce pornia 
din Germania. . 

Custellane care -cheltuia sume enorme 
pentru a fixa adevărul în această chesti- 
une, stârni o groaznică campanie contra 
sa. Un complot se urzi chiar în societă- 
țile secrete din lumea întreagă, pentru 
a-l- suprima, fiind luat drept antisemit. 
Contra sa mai erau, majorităţile parla- 
mențare, continentul american, care de- 
altfel critica. toate acţiunile sale, întreaga 
presă mondială. Din acest moment aceste 
forțe formidabile erau coalizate contra 
sa, în viaţa privată, printre servitori, în 
Parlament, la Palat, pretuiindeni. La 
Cameră alegerea îi fu invalidată. Prezen- 
tându-se a doua oară, căpătă chiar mai 
multe sufragii și astfel intră triumfător 
în Palatul Burbonilor. i 

Arta şi politica îi luau cea mai mare 
parte din timp. Nemulțumit de duelurile 
sale, de lupte, alegeri, curse, palate şi fe- 
ici frumoase, caută alte distracţii Or- 
ganizază un dineu de 250 tacâmuri, ur- 
mat de un bal. Doamnele apăreau cos- 
tunate în flori. Seara în ghirlande de 
flori şi o iluminaţie cu lanterne vene- 
țiene de diferite culori. 

Diversitatea cheltuelilor sale neliniş- 
ți fraţii Gould. Credea totuşi că soţia sa 
ar2 venituri suficiente pentru a unu fi 
jerată de cheltuialile sale. Odată însă 
cumpărând nişte obiecte de artă şi cons- 
ttând că nu sunt autentice a vrut să 
suspende plata lor. Negustorul nu accep- 
tă : reclamă chiar mai mulţi bani şi în 
loc de a intenta'un proces la Paris, atacă 
trustul Gould în faţa curţei supreme din 
Statele-Unite.  Desbaterile  produseră, 
zgeoriot. Era vorba de mai multe milioa- 
ne. Acuzat de necinste, deşi era victima 
“unui excroc, un torent de articole îl pre- 
zenteră ca nebun, incapabil de a gira a- 
verca sa. Negustorul, având teamă de 
experţi, făcu tranzacţie şi reduse costul; 
totuşi nu avea bani să plătească şi apelă 
la cumnatul său şi fu refuzat. Atunci 
recurse la expediente peniru a putea 
plăti. Soţia sa îşi ieşi din minţi. O anga- 
jase în nişte cheltueli uriașe. Intreaga 
familie consideră cumpărăturile sale 
drept un: jaf în averea soţiei. Fu obligata 
vinde câteva tublouri şi să părăsească 
proectul unui irust al obiectelor de artă. 

In urma unei interpelări ministrul de 
rizboiu căzu ; Waldeck-Rousseau îi pă- 
siră din cauza aceasta o ură înverşunaiă. 
Plecând în America, Figaro inspirat de 
preşedintele consiliului anunţa deconfi- 
tura sa. Telegafia fără fir nefiind încă 
descoperită, de opt zile circulau comen- 
tariile cele mai răutăcioase. In America 
era tratat ca un falit. Compania lui Fi- 


UNIVERSUL ITGERAR. — 334 


garo era comentată de toată presa ameri- 
cană, fără a-l împiedica cu toate acestea 
a fi bine primit pretutindeni. Americanii 
nu dau importanță elucubraţiilor presei; 
Printe'o depeşă recomandată promita 
directorului ziarului Rodays, o pereche 
de palme. Revenit în Paris îşi ținu făgă- 
duiala „şi Rodays fu pălmuit. Incidentul 
produse rumoare. Avu loc un duel în 
care Rodays fu rănit. 

Porni lupia contra lui Figaro care su- 
feri o criză înspăimântătoare şi Rodays 
trebui să demisioneze. 

In 1905 plecă în America. Soţia sa .ple- 
case înainte cu copiii. Fu preîntâmpinat 
de vapoare pline cu ziarişti cari doriau 
să cunoască motivele călătoriei ; cereau 
relaţiuni în privivia raporturilor cu so- 
jia sa. La debarrare o mulţime imensă: 
Un gentilom se prezintă, fără îndoială, 
o curiozitate, însă legendele ce circulau 
pe contul său avură un ecou senzaţional 
şi ațâţa imaginaţia publicului. Spre sur- 
prinderea sa nu întâlni în port nici pe so- 
ţia sa, nici pe copiii săi. Soţia sa îl primi 
rece: — Regret că nu locuese în ţara 
nea şi că mam măritat în străinătate, 
îi zise ea. A doua zi icşiră în oraş; luară 
masa la restaurant ; la vederea lor, toate 
persoanele prezente se ridicară brusc; 
se suiră pe scaune pentru a-i vedea mai 
bine. 

„După. o lună reveni în Franţa cu soţia 
ŞI copiii săi. 

Americanele acceptă cu greu a fi diri- 
jaie ; cle se bucură de mare libertate; 
se amuză în dreapta şi'n. stânga în cău- 
tarea micilor senzaţii. Odată căsătorite 
nu devin mame duioase. Copilul le jenea- 
ză... Foarte puţin casnice. Se obosesc re- 
pede de soţul lor şi cea mai mică întâm- 
plare le fac să întervadă divorţul. Le 
plac călăria, galopul, tenisul şi preocupa- 
ţia specială „flirtul“. La 60 de ani ame- 
ricanele poartă aceleaşi rochii și bijuterii 
ca la 20 ani. Fetele tinere, însetate după 
libertate. Femeile, nebune după emoţii 
pusagere ; cele bătrâne nebune după lu- 
me şi dans. In America sunt fantastic de 
multe divorţuri. 

Raporturile dintre cei doi soţi, devin 
f-arte încordate. O armată de detectivi 
urmăriau pe soţ; era supravegheat în ca: 
mera sa, la poaria casei, peste tot unde 
bănuia că se duce. Aceşti detectivi îşi 
permiteau totul, fiind gras plătiţi. Tot ce 
făcea sau ar putea să lacă era raportat 
avocatului soţiei sale, unul din adversarii 
săi politici. Odată pe când se reîntorcea 
dela Cameră găsi casa pustie. Află cau 
plecat pentru totdeauna. Incbunit se 
precipita în căutarea lor. Soţia şi copiii 
descinseseră la hoiel. Câţiva poliţişti îi 
interziseră intrarea. li fu imposibil a se 
apropia de soţia şi copiii săi. Primul gesi 
fu să părăsească casa care cra a soţiei 
sale. Fu considerat ca părăsit domiciliul 
conjugal. În faţa tribunalului, chemaţi 
pentru „reconciliere“, îi zise: — Pentru- 
ce în ultimele zile mi-ai arătat atâta bu- 
nă-voinţă ? 

— Pentru a sfârşi, răspunse ea. Şi ast-. 
fel se prăbușşi » viaţă strălucită, care 
durase mai bine de 12 ani. 


ARTA DE A FI SARAC 


Perioada cu adevărat dramatică. a vie. 
ței sale datează dela divorţ. Chiar pe 
timpul luxului său, când mânuia milioa- 
me, cum nimeni altul nu ştia sto facă, avu 
mari necazuri ; însă groaza nu-l coprin= 
se de cât în ziua când sa trezit fără. ni- 


d. — UNIVERSUL LITERAR 


mic. La 38 ani, deveni sărac. După exis- 
tenţa cea mai strălucitoare. în contact cu 
cei mai mari de pe glob, sufere o cădere 
«fără pereche în lume, 

Deşi divorţul se pronunţase, el nu a- 
flase încă nimic. 

O mulţime de oameni îi asaltau casa ; 
anticamera sa era plină de oameni de afa- 
ceri cari îi cereau bani. Astfel află ca- 

iastrofa. Toate ziarele se ocupau de di- 
sorțul său, în special în America, Ziarele 
erau pline de caricaturi şi dădeau cele 
mai penibile 'şi fanteziste detalii ale vic- 
ţii sale. Era reprezentat în toate, reviste 
și cafâ-concerturi. IHârţuit de toate păr- 
tile de creditorii săi, situaţia sa financia- 
ră devenia din cele mai critice. Incercă 
să vândă din obicelele rămase ; încercă 
să recapete banii împrumutaţi prietenilor, 
Toate încercările crau zadarnice. Armi- 
cii deodinidară aveau satisfacția căderei 
sale. Era ocolit de ei şi la telefon îşi pre- 
făceau vocea, dându-se drept servitorii 
lor, răspunzând că „domnul a ieşit”. 

Nenorocirile, însă nu-l dobori, ci-l fă- 
cură să reacționeze. Simfi o vigoare nouă. 
Vimuta sa era tot atât de împecabilă ca 
in timpurile bune. Niciodată nu avu 
rasi multă morgă ca acum când era con- 
siderat ca iremediabil învins. 

D-na Gould mai păstra încă relaţii cu 

familia fostului ei soţ. Aceasta pentru a 
se putea întâlni cu vărul său cu ducele 
te Talleyrand şi prinţ de Sagan care-i 
făcea curte. Prinţul de Sagan era un om 
fără caracter și averea sa era ruinată. 
N'avea domiciliu stabil, fiind vecinie ur- 
mărit «de creditorii săi. Datoriile sale c- 
vau fantastice. D-na Gould se afişa cu el 
preiutindeni, la teatru, în automobil. Nu 
credea în posibilitatea unei căsătorii cu 
vărul său, de oarece reputaţia sa cra 
[carte rea. Nu credea ca ca să facă „a- 
ceastă nebunie“, ci mai de grabă să-l 
„neliniştească“. Ziarele începură. însă, să 
anunţe căsătoria d-nei Gould cu priniul 
de Sagan. 

Castellane nu mai dormia, » groaznică 
gelozie îl chinuia. Un fel de fatalitate 
apăsa asupra să, ca o revanșă a destinu- 
Îmi. 

la un parastas al unei rude comune, 
cei doi se găsiră la un moment dat faţăn 
faţă. După o scurtă altereaţie, îl lovi cu 
bastonul, rostogolindu-l la pământ. 

Prinţul de Sagan după ce se însănătoşi 
plecă în America pentru a obţine con- 
simţământul, care însă i se refuză. 

Situaţia lui Castellane devenea in 
ce'n ce mai critică. Creditorii îl asaltan 
de toate părţile ; mare parte dintre ei 
erau aţâțaţi de prinţul de Sagan. Totuşi 
căută să se consoleze de nenorocirile sa- 
le: vâna, călăria, trăia o viaţă bogată 
pentru a se ameţi. 

Accepia toate invitaţiile. Își reluă lo- 
cul în parlament şi păstra aparenţa corec- 
tă în redingota sa lăiată impecabil „care 
făcea atâta ciudă lui Paul Deschanel“. 

Îşi înghiţia necazurile ca niște pilule, 
le digera şi le încorpora, deveninid pen- 
iru el o a doua natură, din care lrăgea 
toloase. 

Află din ziare că d-na Gould a plecat 
la londra să se căsătorească. 

Rămas fără resurse, trebuia să găsca- 
scă mijlocul să trăiască. Incercă să pu- 
hlice articole privitoare la chestiunile 
externe. Renunţă fiind slab plătit. EI ca- 
re cheltuise sume mari pentru propaga- 
rea ideilor sale, cra obligat acum de a 
recurge la presă. Fu obligat să vândă Le 
soir. Ne mai ştiind ce să facă pentru a se 
îmbogăţi, începu 6ă facă comerţ. Cumpă- 


vă brevetul unui chimist, cure descoperi- 
se a pomadă pentru faţă. Nereușindu-i se 
lansă în comerţul obiectelor de artă ; da- 
torită cunoştinţelor şi gusturilor sale pu- 
ina să câştige. „Nu mi-e ruşine dea fi 
devenit negustor“. Câştigă astfel sume 
importante. 

Cunoscu o femee exirem de inteligen- 
tă si cu o imaginaţie extraordinară. Fa 
iubea riscul şi cra foarte abilă. In aface- 
rile sale obținea succese surprinzătoare. 

Soţul ei scontase toate poliţele pe curi 
fBoni le girase pentru piretenii săi, şi 
astfel făcu cunoştinţa acestei femei, care 
fu foarte mişcată la aflarea acestor ne- 
creptăţi, a cărui victimă cra şi dădu or- 
dir să se suspende acţiunea contra sa. 
Căpătă, astifel. de aliat pe unul din cei 
mai ștrasnici adversari şi acum resipra 
mai uşurat. 

D-şoara Morgan i-a fost multă vreme 
o prietenă devotată, care l-a făcut să niie 
multe din necazurile sale. 

La balul O mie si una de nopţi dat «ic 
Coutesa de Chabrillan, toți invitaţii apar 
în costume orientale, „Cea mai reuşită 
serbare“ la care Castellane apare în- 
tr'un costium de ambasador persan la 
curiea lui Ludovic XIV, întro mantie 
“e catifea cu bordura de skongs pe un 
fond roz, papuci auriţi, un monşon în 
mână, pe cap un turban, presărat cu 
perle şi diamnate. Deşi fără avere, părea. 
după uimirea generală, mai bogat cu 
P oischild. 

Intro zi fiind obligat să conducă aca- 
să pe copilul său și deşi îi era penibil 
a se apropia de causa în care care trăise, 
portarul, care fusese timp de zece ani în 
serviciul său, se arătă furios, îi arătă 
poaria, având impesia că-l ia de umeri. 
Servitorii aveau ordine severe de a-l 
trata în felul acesta. Cu o lovitură de 
baston îl puse la locul său. 

După multe eforturi reușește a câştiga 
e sumă suficientă cu care îşi regulează 
datoriile ; îşi îuchiriază un apartament 
şi datorită gustului său artistic trans 
formă locuința sa întrun loc foarte ele- 
gant unde veneau artiști şi oameni de 
lume. Dineurile sale erau dintre cele mai 
selecte. 

Beni de Castellane, odată la teatru, 
vizitând pe Sarah Berhard în loja sa, 
aceasta îi spuse: — doresc să cunosc a- 
părtamentul D-tale. Boni o invită la de- 
jun. După multe ezitări fixă o zi. Inainte 
de data fixată primi o migivă în care Su- 
rah reclama prezența lui Francis de Crois- 
set, peniru care profesa un adevărat cult. 
A doua zi o nouă misivă în care era ru- 
gat de a lăsa toate persienele, pentru a 
nu străbate lumina soarelui. Apoi o a 
treia, în care mărturisia că are groază 
de lumina electrică, care o făcea să-şi 
amintească de teatru. In ziua fixată, an 
alt mesaj anunța că va sosi la ora 1 precis. 

La ora dejunului o scrisoare a cameris- 


tei anunța că M-me Sarah Bernhard se 


pregăteşte să vie. Inaintea scărei aşteptau 
doi valeţi cu un palanchin pentru a sui 
dama de Camelii. 

Persienele salonului  crmetie închise, 
condelele aprinse. Bucătăreasa era emo- 
ționată. 'Foată lumea aştepta emoţionată. 
Deodată se auzi soneria. 

Fra o nouă scrisoare în care Sarah 
Fernhardi spunea că, după o matură re- 
flecție, nu se poate decide să iasă din 
casă, din cauza unei straşnice migrene, 
cauzată de preocuparea vizitei ce trebuia 
so facă. 

Războiul fu declarat. Incercă să se 
angajeze. Trebuia insă să aştepte che- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“ STR, BREZOIANU Nr, 11 


urarea clasei sale. Plecă în sfârşit lil 
vre ca. interpret în armata engleză, 
fu a epocă de încercare în mijlocul si 
de hărțucli inutile şi într'o climăi 
ziicare. Și nici nu era simpatic Super 
loc săi. Ceru atunci să fie îrimes pel 
dar nu reuşi. Aci, primeşte vizita 
doamne C..., o lfemee devotată carei 
julase mult a-şi regula afacerile 
atâi de incurcate. 

Sosirea acestei femei în mijlocul 
ței mizerabile ce «lucea, era o adei 
consolare pentru el. ] 

Se reîntoarce la Paris, che oarece 
din care făcea parte fu trimeasă gi 
Se simte uşurai. La Paris putea Îi 
telaţiunile sale mondene îl punei 
iaci cu personalităţile zilei. 

Pleacă la Londra pentru a se aj 
eu bărbaţii de stat-englezi. Intresar 
povesteşte felul cum se recrutun dă 
ţii. In Anglia serviciui militar nel 
bligator, ofiţerii făceau apeluri în 
vate, pe stradă. pentru a atrage sl 
rii. [n timp ce vorbeau, oamenii 
iau în spatele oraforului, care mu 
răsea locul de cât atunci când eruie 
număr suficient. 

La Paris ducea o viaţă plină bă 
lucire. Tot ce Parisul avea mai 
academiciani, oameni de  staţ 
înalţi militari, suverani în treceri 
lau prin saloanele sale. La unul de 
neurile sale se găsea şi Venizelus 
din personalitiuile cele mai intii 
ale timpului“. Apoi fu rândul lui BE 
bu, plenipotenţiarul român, care Ie 
darul de a plăcea englezilor ; posete 
tuşi un spirit înalt şi încercă de pl 
pia «le Balfour. Ambii fură invitaţie 
iun, unde participă și Take Lone 
cărui idei nu erau împărtășite deh 
tiunu; Contesa. de Montebello imp 
mult pe Brătianu, zicând, că ea te 
mai mare om de siat” pe care la 
la Paris. 

Ar fi prematur de a-i consideri 
in declin ; poate că acum începe 
desfăşoare. Un om care a poseda 
tețe, sănătate. avere, un nume, Ji 
venit de cât î face din el un pe 
discutat, a cărui existență e des 
grea şi se shbate în mijlocul obste 
de tot felul. 

Cu toate acestea nu pierde înd 
ranța de a găsi o femee proiilă 
cure să-i aducă, într'o bună zi, ei 















„pe neaşteptate. 


Paris. Les €ditions G. Cres et0i 


OGLINDA Dus. 


Vă va spuneti! 


MICI USCATA, AICI ORAL 
nu fardează, dar fiind unsuroui fe 
pătrunde întradevăr în porii pleid > 

inviorează epiderma, o mlădiază 

şi avantajează luciul natural | 
al tenului Dv. Ea menţine