Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0029

ERE ver suzi 


Anul XLV Nr. 29 


14 lulie 1929 
5 Lei | 


= Lui 





CASIMIR BELCOT 





150. —- UNIVERSUL LITERAR 








 “CASIMIR BELCOT 


7 Din strălucita falangă de artişti co- 
“mici ai trecutului nu prea îndepărtat, 
din acea faimoasă falangă a marilor ta- 


lente. dinaintea războiului, când come- . 


dia era atât de puternic reprezentată în 
Teatrul Naţional prin elemente de valoare 
necontestată ca: Petre Liciu. lancu Ni- 
c-ilescu. Vuszile Toneanu, Brezeanu, Ciu- 
topol ete. numele lui Casimir Belcot.— 
care. a strălncit așa de puţin timp, dar 
atât: de puternic pe firmamentul teatru- 
Jui-nomânesc, — trebue să ocupe un loc 
de onoare şi să fie scris cu litere mari 
in istoria teatrului nostru. 

EA: eva tipul cel mai reprezentativ al 
artistului de rasă, conştient de marele 
cu: rol în evoluţia culturii noastre; un 
distins: și „[in“ artist de comedie înzes- 
trafi; cu: un talent strălucitor, cu o pul- 
tereizde muncă neînchipuit de mare şi 
cu “fantezie: = imaginaţie bogată. 
lasa armurierului Belcot din Plo- 
eşti cari îmiprumuta bucuros şi dezin- 
ter&sât arme rachizitei (aproape inexis- 
tentă: ine atunci), truj elor de teatru în 
trecere: prin Ploeşti, ei a văzut teatru 
de mic copil şi sa amorezat de el; aşa 
se explică de ce sa ho'ărât să se facă 
actor: - E 

După ce a terminat cu succes cursu- 
rilexliceului „Petru și Pavel" din Plo- 
eşti “el si-a nianifestat derinţa să urmeze 
Conserralorul si să se deilice teatrului. 

Familia însă, care punea atâtea spe- 











C. Belcot la 25 ani 


ranţe în el, sa opus. Considerau că teatrui 
nu-i -0. carieră destul de strălucită pen- 
tru un element înzestrat cu calităţi așa 
de mari ca: fiul lor. din care ţineau să 
facă un cărinuma. de aceia Belco: ca să 
nu strice gustul bunilor săi părinți pe 
cari. îi iubea foarte mult, sa înscris la 
facultatea de drept din Bucureşti unde 
a studiat până în anu! al treilea câni 
atras. de demonul artei, căci urma şi 
Conscrentarul. a renunţat la facultate 
consaarându-se teatrului. 

A. imtrat în conservator în 1903, la 
claşa maestrului Nottara, marele său 
profesor şi binefăcător, care la apreciat 
și Ea iubit ca re un copil al lui si a 
terminat cursurile în chip strălucit la 
aceiași' clasă în anul 1906. 

Cât. a fost elev la conserva'or locuia 





la Ploeşti, căci fiind sărac nu se putea 
întreţine la Bucureşti şi venea în fie 
care zi de acolo spre a-şi urma cursurile 
(avea abomament la tren) fiind cel mai 
ordonat şi mai sârguitor elev al maes- 
tirului Nottara, despre care maestrul 
vorbeşte cu entuziasm şi astăzi dându-l 
pildă elevilor săi. 

După terminarea conservatorului a 


FD Ob 





de GEORGE SCRIOȘTEI 


pentru fiecare rol un cap cu toiul 
sebit, apurte. Ajutat de lumina Ul 
tea şi studia, foarte muult) şi de i 
genta-i sclipitoare, studia rolul ă 
cele mai mici amănunte, îl drăni 
mult. îl cizela, îl reducea la cea mâl 
plă şi omenească formă șii intri 
degajat, sobru şi fără un pic detu 
rare, . | 





C. Belcoi şi Mihalescu în Ringala 


jucat în diferite trupe colindând  ţaira 
un an întreg în turneuri cu Pere Li- 
ciu, bunul său prieten şi admirator, şi 
cu Petre Sturdza până în vara anului 
1907, câmd e angajat la grădina „Am- 
pasadori“ (unde e Cărăbuș astăzi), 

Acolo juca. —cea mai bună trupă de 
teatru în cap cu comicul  Niculescu- 
Buzău şi Maestrul Nottara. In „Zozv“ 
viesa de deschidefe, în rolul unui amo- 
rez timid. Pelcot face o mare creaţie, a- 
trăgând atenţia publicului şi a frun'a- 
şilor teatrului româmese. 

Alex, Pavilla, care era director al tea- 
trelor îl vede şi-l angajează în toamna 
aceluiaș an (1907) la Teatrului Naţional 
din Bucureşti unde debutează la des- 
chiderea stagiunei în „Fântâna Blandu- 
ziei” si creiază «acel minumat „Postum“ 
Al lui care a rămas „clasic“ și numai 
al lui, cu toate imitaţiile cari sau făcut 
mai pe urmă. şearbăde. » 

Apoi succesele ourg în: Scrisoarea 
Pierdută, Sapho, Instilutorii, Hamlet, 
homeo și Julieia la Mizil, Prostul, Rin- 
gala, Lipilorile Satelor, (unde cu Liciu 
şi G, Achile făcea un trio admirabil), 
Chemarea Codrului, Visul lui Ali etc... 

In fie care piesă creia un tip nou, ju- 
cat cu multă similitate şi cu o natura- 
lere ncînchipuită şi neîntâlnită până 
atunci în teatru, 

Belcot a fast un comic de elită, un co- 
mile „cerebral şi fin“ îm adevăratul sens 
al cuvintelor. neîntrecut în comedie de 
«alor. în tipuri, si carâctere, 

Avea o fantezie bogată și 
uimitor în a se „grima“ şi 


un talent 
a-și face 


Belcot a fost singurul comice cati 
exaderat, care n'a șarjat în conj 
a jucat teatru vorbind omeneş 
strâmbături și umflări de glas şi 
na râs nici odată când juca, lati 
micul ţâşnea — viguros ca Uli 
— dinih”o privire în con'rast, din 
gest scurt şi timid. dintrun Lis 
gale-sşovăelnic. dintu?o .clipine dââsii 
o aruncătură piezișe a ochilor, di 


Avea atât umor și trecea aa di 
ros rampa, încât chiar în roluri e 
na a treia din cari alţi actori bun 
fi putut să iasă de cât cel mult, 
bil“, el reia un tip care uinita, 
nea sala. prin simplitatea şi oh 
cu; cari îşi ducea rolul... ] 


pisodie într'o comedie în care rolul 
cipal, foarte gras în efecte, era Ma 
tral susținut de eminentul co 
Soreanu, totuşi nu se aplaudai 
pădea la toată piesa, cât la „Ai 
unde admirabilul Belcot cu păi 
mână, rămânea năue şi copleșit 
moţie în faţa iubitei fără să potiă 
ne un singur cuvânt. E 
Im cei aproape 10 ani cât și 
Naţional a jucat foarte mult creră 
fiecare piesă un tip nou—cu totul 
de cele de până atunci. Beloţi 
actorul după care publicul se ile 
el na avut cădere în nici unhi 
chiar în cele de două cuvinte cazi 
vau de cât simple „siluete de fit 
numai îşi făcea apariţia (aminti 











area Codrului, Rinsala ete.) si fără 
sună o vorbă, publicul izbucnea în 
ke și aplauze. 
oa mai neînsemnat rolişor el fă- 
creaţie de seamă care rămânea în- 
i în sufletul auditorului. 
aja publicul îl iubea şi-l airecia 
a şi sefii săi de la tea'ru; asa se 
ici de ce numai în 3 ani de la in- 
îu lui în teatru, este înaintat la gra- 
de societar (1910) fapt “nepetrecut 
i atunci în teatru iar după alţi doi 
ee societar de cl 1, cea miti 








„În „Sapho” 


cartă eraxhică în teairele sub- 
le, 
N1910. vara în vacanţă. pleacă 
viu cu Petre Iiciu în turneul 
Bucivina şi duce graiul romi- 
E (fților obidiţi de acolo. 
iu i iubea foarte mult, prietenia 





imirația lor reciprocă au fost pro- 









imoanțea lui Liciu, Belcot a cre- 
Rasa datorie să continuie opera 
acanlă naţională începută de ma- 
avut şi să nu lase pe scumpii 


în Romeo şi Julieta la Mizil 


koovineni fiară teatru româmesc. A- 
lmuiă din nou trupa intitulâna”o 
nude tealru Petre Liciu“ şi trecu 
hujina, Spectacolele date de a- 
Wilruji, la care se adăoga elemente 
aie ca Nottara, Ar. Demetriad și 
Eorau adevărate manifestări cultu- 
ţi iti românească cari fără să ai- 
pun ajutor bănesc din partea sta- 
E; avut rolul să trezească și mai 
Vin sufletul Bucovinenilor dragos- 
in țara mumă. i i a 
d) d 3 ani a continuat el aceste 
memorabile, adică până în. 1914. 
[la interupt răshoiul mondial. 

IX Balcot a îcst un ar'ist mare. 
ul dintre cei mai mari şi mai 
N comici ai teatrului românesc 








ale cărui creaţii ne;eritoare au rămas 
şi astăzi în sufietul publicului. 

In afară de activitatea din teatru Bel- 
cot sa manifestat şi în alte direcţii. 
Cumoştea bine limbile franceză şi ger- 
mană, din care a tradus multe comedii 
şi operete jucate de diferite trupe. Era 
și muzicant bum. cân'a admirabil din 
flaut şi din pian. 

A scris şi numeroase cuple.e în deo- 
sehi pe cele cari le cânta înainte de 
războiu Tănase, bunul lui prieten, 

Nu era viţios, ci cumpătat şi econom, 
asa se explică dece după moartea lui 
sau găsit 20.000 lei, suma destul de în- 
semmată pe vremea aceia. Era şi bun 
camarad, fugea de intrigile de culise 
şi nu se amesteca în ele. 

In timpul marelui războiu s'a înbol- 
năvit de exantematic şi cu toate îngri- 
jirile dare, n'a putut fi salvat, Mizeriile 
din primii ani de teatru, emoţiile de 
seară la seară, muncea excesivă și u- 
nele yrivaţiuni suferite în acea epocă 
«ureroasă cânt rămăsese singur, îi slă- 
bise inima care n'a putut rezista bualei 
Şi astfel acel care a descreţit  atlâţea 
trunţi, acel rege al râsului, sa stins 
întrun Spital din Bucureşti înconjurat 
de surori şi câţiva prieteni întrun a- 





„în Răzvan şi Vidra 


mure trist și plin de melanccelie, la 19 Mai 
1917. 

l.ocul la Bellu i-a fost dat gratuit de 
către primărie după stăruința d-lui Ar. 
Demetriar. neconsolatul lui coleg şi bu- 
nul prieten, 

Releot a fost un mare artist de co- 
medie. înzestrat cu o inteligenţă sclipi- 
toare și cu o putere de muncă nemai 
pomenită Fra modest, cinstit şi fî. eco- 
nom. A citit şi studiat mult si a voiajat 
mult ; văzuse aproape toată Europi 
Valea Rinului, etc. Inainte de a muri 
îsi pusese în gând să viriteze America 
și Indiile. Era foarte ambițios şi sârgu- 
itor și vrea să joace teatru şi în străi- 
nătate, lucru care sar fi realizat desigur, 
dacă mai trăia; dar moartea năpraz- 
nică l-a secerat foarte tânăr, la 32 «e 
ani. Teatrul Românesc a pierdut un 
mare protagonist, 


GEORGE SCRIOȘTEANU 


DDD 8 ONE E E 
NOTE BIOGRAFICE 


* Casimir Belcot s'a născut la 14 Apri- 
lie 1885. în Ploești. A fost al 10-lea copil 
al Iosefimei şi al hui Mihail Baicot. 
Mama, eva gărmmană născută în ţară, iar 
tată! polonez de fel dim Lemberg, de 
unide venise în anul 1859, devenind în 
18383 cetățean româm. A fost armnurierul 
șef al Regiimemttului 7 Prahova, timp 


UNIVERSUL LITERAR. — 451 


de 35 ani adică până la moamtea sa, 
Cazimir belcot a făcut şcoalele pri- 
mare în omaşul său natal, la Ploagti, iar 
pe cele secundare tot acolo, la liceul 
Shu Petru şi Pavel— pe care l-a termi- 
nai printme cei dintâi la etasilicaţie, în 
aruul 1902, când şi-a luat bacailaueetatul. 
De copil iza plăcut teatru şi din licem 
chiar awanja şi juca spectacole de tea- 





„ÎN „Sapho” 


wu, familiare, cu prietenii şi colzgii de 
seama; lui. 

După ce-a terminat liceul sa înscris 
lu facnltatea de drept. Era însă lipsit 
de mijloace şi ca să poată trăi în Buscu- 
rești a fost nevoit să ia o slujbă la 
Posta Centrală. După puţin timp însă 
a părăsit slujba şi s'a înscris şi la Con- 
servator, hotăriîndu-se definiliv pentru 
camiera de actor unde se simţea mai 
muult chemat. In anul 1903, a imitat în 
Conservatior la clasa de dramă şi come- 
die a maestrului Notana. 

A terminat  Conisenvaitomul 
succes în anul 1906. 

Vind băiat sănac cât a făcut conser- 
vatorul a dus-o din greu luptând au tot 
felul de neajunsuri. L'a ajutat însă pe 
cât a putut mirele sau admirator şi 
pircfesor, Maestrul Nottama, care îl iubea * 
ca pe um copil allsău şi avea multă con- 
sidemaţie pentru talentul şi mai ales 
pentuu puterea de mumcă și dragostea 
de teatru a lui Belcot. 

Şi astăzi Maestrul Nottara îl dă de 
exemiplu elevilor săi, avătându-l ca pe 
cel măi sânguiltor şi înţelept elev ce la 
avut în toată carilera sa de dascăl. 

După .ce-a terminat conservatorul a 
plecat în turneu cu trupa lui Petre Liciu 
Şi cu T'etre Sturza, 

In vara anului 1907 joacă în Bucu- 
reşii la Grădina Ambasadori: în „Zozo” 
unde face o'creaţie mare şi atrage a- 
tenţia publicului asupra sa. In acea sta 
giune sia făcut el aunoscut. Altuinei l'a 
văzut Al. Davilla care la chemat și la 
angajat la Teatrul Naţional direct sta- 
giăr. A debutat în piesele „Hăzuan şi 


Vidra“ și „Fântâna Blanduziei“ cu suc- 
ces mare, 


Gu Mare 


In 1910 a fost făcut societar da clasa, 
III, pentru raerite excepţionale. A  ju- 
cat in teatrul Naţional până la războiul 
dim 1916. ! 


Ajunsese societar de a. I, adică cea 


mai înaltă treaptă dim telatinu. 


In timpul războiudliui însă: a contrac- 
tat tifosul exantematic care la răpus 
ir zinia de 19 Maiu 1917. 

In ziua de 21 Maiu 1917a fost înm 
mântăt la cimitirul Bellu. isa => 


GEORGE. SCRIOȘTEANU 


459. — UNIVERSUL LĂTERAR 





po e Zz a e 











MIRCEA DEM. RADULESCU 


EVOCARE EPICĂ” 


Sub cer de epopee, cu fulgere pe căști, 
Ea vam văzut în marşul eroic, spre Mărăşti... 


Din ce legendă veche aţi răsărit atâţi, 

Cu feţele severe, spre moarte hotăriţi, 
Transfiguraţi de visul cu vraja luminoasă 
Că mâine, poate mâine, vă vaţi vedea arasă? 


Vă văd ca printr'o pânză de lacrămi, vă cuprind 
li braţe largi de gânduri... Văd chipul suferind 
Si crunt al fiecărui soldat necunoscut 
Bronzat de ger, de ploaie, de vifore bătut.., 
Din ce legendă sfântă ai răsărit armată 
Ce ?nvii ca prin minune Moldova de-altădală? 
Pădurile bătrâne, pe coame de Carpaţi, 
Stejari şi fagi şi paltini sau prefăcut soldaţi: 
Din văi, de pe coline, din lunca din Siret, 
Pădurile bătrâne se 'naiţă can Macbeth. 
Oştirea stărâmată, pierdută, nisipită, 
Trăieşte şi pulsează cu viața ce palpită, 
Cu frunzu ce "şi înalță surâsu-i de smarald, 
Cu aerul Moldovei primăvăratic, cald... 
Mă uit la fze-care soldat cu chip trudit, 
Sub valul blond de raze ce cade strălucit, 
Mă uit la faţa tristă de mucearte. ce pare 
Uşor învăluită de slavă şi de soare, 
De nimbul suferinţei fluid şi dureros 
Şi parcă "n fiecure a înviat Cristos! 

+ 


Ai înviat din moarie cu primăvara sfântă, 
Cu primăvara dulce, cu frunzu care cântă, 
Soldat ce, toată iarna, ai stat crucificat ., 

Bătut ui fost pe cruce, sdrobii şi-ai înviat! 

Pe trupul tău porți urme de suliță barbară, 
_Pe mâini, pe piept, pe coaste, pe înfu ta de ceară. 
Porţi răni adânci de cuie şi simți dureri adânci 

Cum sapă ca o apă granitul durei stânci. 

Si upa se hrăneşte din sute de isvoare, 

Se umflă, şerpuieşte, se 'nvolbură 'n vâlioare, 

Se “naiţă, se preface torent din vâri de munţi 

Şi se prăvale "n vale zdrobind zagaz şi punți? .. 

Năvalnic dor de ţară din fiecare piept, 

Tu prăvăleşti Carpaţii şi-un drum ştii: drumul drept! 

E drumul care duce spre satul tăn natal 

Pe văile cu săbleti şi cântec de caval, 

E drumul care duce căruța cn doi boi 

Pe câmpul eu ogoare... Lăstari de păpuşoi 

Și grâul nou, smaralde ce *n aur sor preface, 

Te chiamă pe pământul din care mâini rapace 

Răpesc întreg belșugul însăngeratei țări... 

E casa tn acolo, pierdută în depărtări, 

Ce "tinde către tine lungi braţe tremurate, 

Sunt ochi ce seurmă zarea şi plânz pe înserate, 
E. 


Giganiic ștăvilarul i se ridică "n faţă 

Şi fie-care culme e turn de fortăreață: 
““Î'ranşee, adăposturi blindate, guri de foc, 
Reţele lunsi de sârmă ghimpată, aprig blor 
Compact, clădit din piatră şi fier, obuziere, 
Miuiratiere, tunuri mascate, mortiere... 


Ai dărâma şi munţii sajungi la tine ?n luncă! 
E cald acum şi timpul e "mbietor la mincă: 


O sapă străluceşte ca fulgeru "n lumină, 
Un strop de aur trece prin aer o albină, 
Atrasă spre ogorul de rapiță... Pământul 
Işi cântă viața-i lină cu soarele şi vântul, 
Nepăsător de forța şi ura omenească; 
Râd viile pe coastă, păduri prind să 'nvet 
lar luuca și dumbrava şi dealul şi livada 
Sunt ninse de flori albe ce “şi scutură zăpada 
E primăvara țării ce cântăm pieptul tău, 
E ţara ce te cheamă pe văi, înspre Buzăul. 


Cutremurând văzdubhul şi cuhmile athastre 
De două zile “ntruna bat tumurile noastre, 
Când tunul încetează începe mitraliera. 
Un avion se'nalță şi spintecă-atmosfera 
Cu largi rotiri de vultur semeț.. E române, 
EL îți arată drumul... Pe umeri parcăți ere 
Si ţie aripi. — aripi de-Arhanghel... Toată a 
Strătulgeră de raze... Hu frângi în piept ri 
Unu semu, o clipă numai şi vei porni toreni 
Cu vința ta ce poartă un nume... sub tunici 
O cruce porţi şi-un număr... Soldat, căprar, 
Sau ofiţer, — un suflet şi-un gând spre mart 
O forţă mult mai mare ca tine te ridică; 
Puteri nestăvilite în pieptu-ți se deşteaptă: 
Puteri mai mari ca line îţi strigă: înainte! 
E visal ce te poartă trecând peste morminte 
Trecând peste tranşeea schimbată'n țintirin 
E visul ce vu tare din tine „unonim, 
Eroul sfânt, cu oase pierdute pe coline, 
Spre care țara ?ntreagă veni-va să se "nel 


+ 
Rachete luminoase au dat semnal. 


Pe văile Moldovei, ca ape revărsate, 
Pornesc batalioane, divizii, regimente. 
Ce stăvilar gizantic mai poale să oprească 
Năvalnica pornire de oaste românească? 
Îndurnic arsenalul cu "ntrepu-i angrenaj, 
Cu tunuri, cu tranșee, cu tiruri de baraj, 
Cu "ngrămădiri de sârmă ghimpată îi stă cad 
Ea trece peste garduri de sârmă, prin morkk 
Explozii, peste şanţuri, tranşee de beton 
Armat, fortificaţii, granate, mitraliere, — 
Potop de fier şi flăcări, înnandesceat clu, 
Cine-ar putea să'nfrunte eroica putere 
Ce se ridică vastă, gigantică, masivă, 
Rudimentară forţă pornită "m ofensivă? 
Cu-asalt de baionctă ca curăţă terenul, 
Smulgându-şi libertatea, cerându-şi oxigenl 
Recucerindu-şi dreptul la viaţă. Dârji, s 
Un gând, un trup, un suflet, escaladând (a 
Işi vor vedea căminul şi satul şi pământul, 
Ai lor i-aşteaptă-acolo înfrigurați... Avântul 
Le-anină mii de aripi... Fi urcă stânei abru 
Sburând peste prăpăsti, cumpliţi, cu fețe si 
Arhangheli de lumină, cu fulgere pe căși 
Ei pun drapelul ţărei pe culme, la Mărășii 


") Cu ocaziunea împlinirii a 11 ani dela bi 


Mărăşti, 


























h evlucul uinbuit cu glicină, de pe 
ia, cun, urci spre capătul străzii 
ler din lași, Vălineanmu Alexandru 
ka turtiecis ceasca de ceaiu de romă- 
„i or museţel cum au botezat-o urât 
eri, Tunica. de căpitan de vână- 
i va desbunbiată de dragul unui 
tico! răcoritor din dimineaţa aces 
ati de Iunie si <orbind din Hcoa- 
Monl-lransparentă,  miilitarul îşi 
pivirile peste turnurile Cetăţuei 


lei de vânător aprig il duseseră 
seu să-l mai ducă. 

nu era vorbă acum de vînătoare. 
hai Nathajie, soţia-i tînără, tot 
dk hlendă ca și ceaiul de romăniţă 
mască, îsi dezvălea dinţii. repuluţi 
uh, în mulţunuirea unui suis. Frun- 
wemurate ale glicinei îşi jucau 
i umbre pe chipul iîmbăiat de soare 
enieei, pe tîniplele căreia părul și-a- 
aurul în firete-i subţiri si ju- 


- Lhâri”. în place ? 

- Îi, 

-Ni ui aşa că te: simţi înviorat ? 

d scoase nasul din cească, scutură de 
mistăţil.i subţiri si blonde câteva 
uri, le uscă repeden şerveţel și 
orice răepuns și le viri în capotul 
is al fetuee si o sărută pe gât, 

-(e bună doftaroaică eşti tu! 

i să fie „că doar, ea nu avea ni- 
dea luce cu medicina. — ci a prins 
ic vorbă din vint. un sfat picat 
m cira stie ce huză cfilite în expe- 
le vieții si fiindcă soţu-i avea in- 
ji şi ca o neurasterie la stomac, 
ia lrecut prin gind că a inceput să- i 
ni dimineața și la dejun si seara 
Maite ca să se culce, câte-c ceaşcă 
put de ceai de romăniță, cit se poate 
sad și căldluţ numai. Cura asta ținea 
Mi săptămâni și etectele ei se ve- 
ilnic [ră — deci 1neritul ei curu 
a miracnloasă si prin contagiune 
imp acuni, de la o casă la alt, 
mai to Iaşul. 

Ei! da să numntirzii la cazarmă. 
mburhiindu-si repede tunica încin- 
si sahia și însfăcină chipiuul, că- 
| sa voti o clipă'n cerdac, apoi îşi 
nziă iucodată mustătilen capot, 
piu rise sonor strisâindu-i : 

- Mi eidili, 

Fauzi scobarănd grăbit scările de 
„apii trântind după el usa dela 
iniţă sit întovărăşi, surăzându-i si 
indu-și mina de-asupra braţului 
it anl din mâneca largă, până ce-l 
Isnărind într'o intersătură a stră- 
jsirisu-i stirui și când se văzu sin- 
 triumfătee si bucuros de dulceu- 
wrelui răcorit de vânt. de parfu- 
4 tmoraşi, razeda şi crini din stra- 
fin (aţa ostreţelor, de aroma ca- 
isca laptelui de pe tava ce i-o adu- 
riloutea pe când Georgel și Pe- 
duleau busna ca so sărute ca o 
; intruptare din dejunul lor de di- 
e, A 

- Vai pregătit materia ? 

- Da 

Vodoţi să nu vă 




























încurcaţi la exa- 


caprinzându-i cu-amândouă braţele 
ki pe-amânuloi de piept, apoi întâr- 
9 scurtă revizuire a uniformei 
liceeni, 


Arți cafelele cu lapte, pâinea. 
şi când isprăviră, aceiaşi mănă 


dealurile dinspre Miroslava pe unde : 


LOTERIE 


de LUDOVIC 


întovărăşi din vărful brațului gel, şi ple- 
viarea copiilor, . 

Odată sinoură, Nathalia pierdu suri- 
sul ei încântător. Nu muă avea pentru 
cine să jouce comedia perlectei fericiri, 
Acurn vorbea numui au ea. Din solda băr- 
hitului si venitul zestrei, ea doar uvea 
grija cheltuelilor și răspunderea defici- 
tului jinal. In această priivnţă ea îşi ţi- 
nea soţul străin de orice  preocupaţii, 
mulţumită să-l vadă plecând voios la 
cazarmă, ori să-i pregătească proviziile 
când îşi umplea cu cartuse tolba ca să 
plece cu prieteni după sitari, prepeliţe, 
vațe sălbatice ori iepuni. Cât despre co- 
pii. cui alteia decât tot ei îi cădea în 
sarcină să i ţie curaţi, să. le facă la iimp 
ghete şi hiinuţe. să le dsa curţi şi bani 
pentru prăjituri ori înghețată. Numai ea 
sue ce-o costă în griji si sacrificii echi- 
lihrul mediverului ai buget, mai ales că 
zestrea au pus-o înti'o vie care. după un 
an bun, a avut doi păcătoşi şi acum și 
ul treilea se arată la fel de pe urma 
uni hrume căzută tocmai când erau 
bhutucii în tloare. lată de ce nu si-a dus 
copiii în vara trecută la munte și nu-i 
va duce nic: acum. Ca să se mai întpace 
cu soarta și-a creiat nădejuea lotenilur. 
visând mereu lotul cel mare. Câţi bani 
cheltuiri firă alt rezultat decât sigurau- 
ţa că lu viitoarea tragere numărul ei 
are să iasă. Un milion!.. Nu mai pu- 
țin de-un milion! Va porni 'n voiaj, va 
sta o lună la Paris, va trece prin Roma 
si prin Veneţia si s2 si vedea în miua 
întoarcerei sulutată la gară de prietene, 
îmbrăţizănd şi accpenind cu daruri pe 
tăeorzel şi Petrisor cari i sau atârnat de 
gat si-o mănăncă-n sărutări. 

Visind, luase un număr din „te Ma- 
tin“, la carn era abonată și parcurgând 
șastile mărunte câteva rânduri o făcură 
să tresară. Curnuuie, milionarul ameri- 
an, Suferitul de stomac, pe urinele unei 
neurastenii, făgăduia un premiu imens 
persoanei cure-i va indica cel mai bun 
leac, 

— Doamne! exclamă Nuthulia si-si 
duse mâna pe inimă. 

De bucurie se 'mhujorase până n al- 
bul ochilor. Vedea pe Alexandru al ei 
sarbindu-si tacticos ceaşca de ceaiu de 
romăniță dimineaţa, și după dejun, şi 
seara înainte ca. să se culce... Dacă La 
curarisșit pe el, de ce nu sar curarisi şi 
Carneaie, cât îi el de miliardar... Bietul 
O !... toeriai peniru că-i bogat îl otră- 
vese “medicii cu doftorii si evită leacul 
simplu: adevărat, dat de Dumnezeu în 
îmhotsusatul rod al pământului, în flo- 
ricica aceea putuită valben si împrejur 
cu geana unor petale albe... Ei nu, domn- 
nule Carnegie, nu, nai să mai suferi, 
vei bea si dumneata ceaiu de floare de 
romaniță, ca Alexandru, vei bea, dom- 
nule, şin citeva săptămâni ai să te 
simţi un alt om, scăpat de neurastenia 
aceca a stomacului de care suferi. lată, 
eu, deo-aci din Iasi am să-ţi dau leacul 
și-al să renaşti, ai să învii... 

In cea mai periectă franțuzească, cu 
cole mui ample explicaţii si călduroase 
recomandări, scrise Nathalie sinvură la 
poștă, o recomandă, apoi strânse cu 
inultă griță recepisu, la loc sigur, prin- 
re biletele-i Je loterie. 

Si începu să ustepte, gândindu- -se: 

-— Carnegie trebue să-mi: fi primit 
scrisoarea, dacă no îi în călătorie curmu- 
a, cri dacă secretarii hau întârziat cu 
desfăcului corezponlemei.... Ori cuiu, v 
seriacare din Rionânia trebue Bă le fi 
atras atenţia prin rarilatea ei... Da, da: 
Carnegie u şi citit-o și desigur a şi înce- 





UNIVERSUL LITERAR, — 403 


DAUS 


put curu lui «de ceniu de romăniţă.,, Nu-i 
asa că-i Pun. slănuț, călduţ, atât de u- 
rcimat și de limpede... Ei, dar de ce Car- 
negie nu i-au răspuns încă ?,.. Aşteaptă «le 
sigur să-ei facă efectul deplin CUPA. ua 
Hotărit că da... americanii sunt oumeni 
practi ci şi nu pălăvrăgesc dezeuba, Nu- 
mai câteva săptămâni să nai treacă şi 
nu se poate să nu-i trimită premiul me- 


ritat sub forma unui cec. — căci usa tt 
chită americanii în cecuri, — un cec de 


zace mii ori poate o sută de mii de do- 
ari... pe puțin... 

Alexandru o tachiua: 

ij ce-ţi face Carnegie al tău? 

lav Georgal şi Petrişor nu erau zi să 
no ntrebe: 

— Marauu, 
ricanul ?., 

— Va răspunde, naveţi griji voi... 
stiu eu ce ştiau, 

Dar atitreru de sivură si atăt de bine 
stia, că se împliniră trei, apoi patru luni 
si nu veni nici “n rând, cât de mic, din 
America, 

Acurn era pe la sfârşitul lui Octombrie, 
iar socotelile viei indicau din nou pagu- 
bă... Toamna își răbuînea ploile de-alun- 
eul zilelor din ce în ce msi înoptate şi 
zi umede asa că, de urit, Nathalia în- 
cepuse să lwrodeze» un rer pentru altarul 
dela Sfântu” Noculai, biserica sărăcită "n 
zestrea lisată de ctitorul ci Marele Ste- 
fan. Fra ofranda cucernitiei sal» de or- 
todoxă crescută 'n credinţa sfintelor du- 
tin străbune și. zi după zi până târziu 
nouptez, ochii cboseau iar undrelele ju- 
“au priurre degete prinzând firele subţiri 
în ochiuri şi împletind horbota dumnre- 
vejescului avânt, 

Georgel si Petrişor, răsfățaţi si cruzi, 
seanu prilej să facă spirit : 

— Maina vrea să cumpere pe PDumne- 
zeu cloar i-o scoale lozul cel mare la vii- 
tuarea trasere. 

— Ori ca să-i răsnunzi americanul, 

—- “Făceţi, nu vi-i ruşine! Ă 

— Zău, spune maman că nu-i asa! 
Stărui, Georgel nitându-se la tatăl său 
cire-i făcea cu ochiul, încurajându-l. 

— Spune că nu-i asa ! vapetă Petrişor... 
si de ce-i dai atâta zor? be ce 2... Pentru 
că ştii că Dumnezeu n'aude, ma vede, 
până ni-i da gata derul!?,., 

Sunteţi nişte proşti... nişte proști! 
se cţeri Nathalie. Si, ca să vedeți că 
ni-i cum ziceți, iaca. nu mai lucrezi... 

— Marman, vai de mine, moman... 

-- Sa isprăvit.., nu, nu mai lucrez, 

Si se ţin de cuvânt jicnită în religio- 
zitatea intenţiilor ei curate. 

Sosi Crăciunul. apoi anul nou si Car- 
negie tet nu du semne de viaţă. cu fou- 
te că Nathalie îi trimisese, ascunzan- 
(diz.se de-ai săi, o a doua scrisoare. tot 
recomandată si cu aceleaşi largi deslu- 
iri în privinţa efectelor ceaiului de ro- 
măniţă asupra stomacului şi a nervilor. 
De ce nu răspundea ?. Nave» încredere 
americanul în rețeta dimă, sau... Ei, dar 
cum de nu sa gândit!. Poaten Ame- 
vica romaniţu creşte mai mășcată, în 
proporţii de mărgărite mari, întru nimic 
asemănătoare  romăniței  ncastre de 
câmp, simplă, cu proprietăți atît debi- 
ne-făcătoare...  IHatărit, asta trehue să 
fie... Ei! ducăd asa, îi va. trimite cu 
îloare de romiăniță lui Carnegie, pentru 
ccai... Numiui cîteva fire opăriten apă 
clocotită. de tei ori pe zi. Da, domnule 
Carnegie ai să vezi, ce lucru bun e ro- 
măniţa noastră 7. 


Ii expedie, chiar a «doua zi. un mare 
puchet, de două chilograme şi co scri- 


nu ţia văspuns încă ume- 





ADA. — UNIVERSUI, LITERAN 


OM ASCUNS 


de FUGEN LITEANU 


Ne adunase întâmplarea la un pahar 
eu vin. Ne-am dat mâna şi ne-am recu- 
nescut lira asa de mult de-atunci!.. To 
Las înfiriparim cu uşurinţă, lacomi tre- 
cultul acela, al amândurora, din imagini 
curi răsăreau din fiecare privire şi. fie- 
cara cuvânt al nostru.., Târguşorul mol- 
dovenesc cepe malurile Bahluiului, cu o 
pară de cale ferată și străzi scorburoase 
între case şi dughene miei şi ridicule, 
reînvia o clipă în amintirea noastră, ca 
un prieten bun. mort de-atâta veme,., In- 
tâmplări de-atunci prindeau vieaţă, răs- 
colindu-ne sufletul cu ecvurile îndepăr- 
tate ale copilăriei... Ne revedeam prin 
timp măcii necăjiţi de grija scolii ; ferici- 
ţii hoinari ai vacanţelor salvatoare : is- 
cusiţii născocitori de răutăţi de tot fn- 
ll... Apoi liceeni... Cu viaţa de gazdă 
fără supravecherea părinţilor, Prietenii 
dubioase... Primele ţigări... Primele u- 
moruri cu răvaşe ameţitoare strecurate 
în shiozdane.., Avertismente... Vceo slimi- 
nare-două.., Și câte şi câte... 

Ne-aru oprit mai mult asupra unei în- 
timylări care fusese a prietenului meu... 
Intro vacanţă, la noi acasă, în târgu- 
SUT. A 

Acolo. în centru poate o mai fi exis- 
tând şi acum  cârciuma lui :stomnul 
Pincu, cu firma „Ia botu! calului”, — 
zau aşa ceva... Ira lacul de întâinire si 
de plăcut popas al inte'ectualilor din lv- 
calitate, unde d, Pincu, mic, radios, bă- 
wânel, îi primeu pe toţi cu aceeaşstator- 
nică vecie bună... 

Avea domnul Pincu două odăi rezer- 
vate unor asemenea clienţi ; în prăvă- 
lie la două mese mari cu scaune lungi 


zoaren năuntru îi care îi reîmprosnălăi 
savantele-i recemandaţii. 

Si din nou începu să aștepte. Trecu 
aşa Februarie, apoi toată luna lui Mar- 
tie, sozsiră şi Paştele aducând şi pe Vio- 
rica, sora Nataliţei, care dând peste ae- 
rul început de acesta. se năpusti să-l 
isprăvească, Creorgel şi Petrişor privinul 
la andrâlele ce leauu firele suhţiri în 
»chiuvi și desemnuri, se simţiră din nou 
înboldiți să facă spirit: 





— Mamă, tot nai primit scrisoarea 
din America ? 
— Dacă sfirseste tunti Viorica aerul, 


americanul are să-ţi răspundă matale 
sau tantii?. 
Și lozul cel mare pentru cine-o să-l 
trază Dumnezeu ? 

— Pentru mata ori pentru tanti Vio- 
rica, ? 

— Ghici ehicitoarea mea. 

— Pentru cine ?. pentru cîne?.. 

— Ridoţi.. rideţi vzogumanii mamei !... 
Si Nathalie, prinzind în amândouă 
braţele ei pe cei doi băeţi, îşi. revarsă 
peste-amindoi lumina surisului ei blond: 
„— „Da cind so nimeri odată şi-odati, 
cine-o să profite mai inult.. eu?,. sau 
voi cari rîdeţi... plozilor!.. 





10 lunie 1929 LUDOVIC DAUS 


deoparte şi de alta, în zile de iarmaror, 
mâini bătătorite ridicau zeci de pahare, 
în larma de vorbă, de râs și de cântec... 
Gia... Dincolo, după uşa cu geamuri şi 
perdeluţe alba, în fumul de tutun becti- 
mis îşi avea loc controversa politică şi... 
„Se punea ţara la cale“, cu păhăreiul de 
vin ales şi muşchiuleţul la grătar... Boe- 
rii... Tar domnul Pincu nu-si mai vedea 
capul... Si, deşi om practic şi foarte clar 
văzător în ale comerțului, pentru nimic 
în lume nu şi-ar fi chemat ne madăme 
să-i ajute și cu atât mai puţin pe fiica 
d-sale ,. D-ra Estera, — mi se pare... Ar 
fi echivulat cu cea mai mare  înjosire, 
Aşa că se ajuta cu un singur băiat, toc- 
mit... Si d-ra Estera, dimpreună cu ma- 
ma, sta în odaia din fund umde se aflau 
alămăria mereu lucitoare și sfeșnicile de 
argint pe bufet. Dour câteodată vreuna 
din ele venea să întrebe sau să aducă 
ceva lui domnu Pincu, dând prilej de 
alume sărate sau nesărate în dreapta şi 
în stânga, sau la aluzii fine cu clipiri 
sirete din ochi... 

Domnişoara Estera, era năituţă pe po- 
tviva prietenului meu și albă. cu părul 
nezru, frumoasă... Avea mai puţini ani 
decât noi, —. cu doi sau cu trei — si 
se prevara de liceu în particular dim- 
preună cu alte colege, la directorul şco- 
lii israelite. Prietenul meu. trecuse chiar 
în acei an la liceul militar... Si acum 
plimba cu orgoliu, dimineaţa si seara, 
în susul şi n josul străzei principale u- 
niforma cu albastru, ros şi nasturi stră- 
Incitori.... lar Sâmbăta şi Duminicile în 
micul pare de lângă biserică, el era punc. 
tul de atracţie al întregei tinerimi băş- 
linaşe.. Mai cu seamă fetele... Unde e- 
vau inimile fetelor!... 

Era pe la sfârșitul vacanței... Imi 
spuse vesteu un coleg de-al nostru... Cu 
amănunte bogata, senzaţionale, la 
marginea târcului într'o seară senină, 
cam târziu, în livada domnului Pincu 
se desluşiră două umbre... Două umbre 
se desluşiră în faţa ochilor necăjitului 
părinte care era domnul Pincu, — pus 
deya pe urmele lor... Adică pe urma co- 
pilei Ini F'stera şi a băiatului domnului 
profesor, cu care ea logase aşa da strân- 
să prietenie netam-nesam... Dormise, -- 
putuse să doarmă încă mult așa, dacă 
întro zi la un rachiu, vecinul iui — 
un gospodar — nu i-ar fi destăinuit de-a 
fira 'n păr, ce se întâmpla de câtva, timp, 
în ficare seară, întrun colț tăinuit din 
livadă, . 

Deodată na crezut. Si-a întrebat nu- 
ini între patru ochi pe madanie, co 
fuce Esiera, seara... „listera se plimbă 
seara cu prietenele ei...* —fu răspunsul. 

Domnul Pincu a înțeles. Si a tăcut. 
Dar în sufletul lui era o adevărată fur- 
lună... Un cataclism... Cum sa întune- 
cat bine, a lăsat tcate baltă, n'a vrut să 
mai ştie nimic şi a intrat în livadă, lă- 


sându-se de vale, către margine, 
spusese vecinul... 

A doua zi, tot târguşorul acei 
malurile potolitului Bahlui. era 
bere ca însăşi Hahluiul ia lare 
renţială,... Băiatul d-lui profesor - 
găsit, noaptea în livada d-lui 
chiar cu fata d-sale... Erou). supeh 
aspră netenţiune familială, nu-l 
tui vedea până la începutul ședli. 
posedat de podoaba militară stătu 
într'o colivie de diminenţa până m 
târziu... far fata, — grațioasa 1 
tera — la fel, cugetând cu lan 
aestatornicia fericirii pimânterti. 

Am revenit la scoală. Ani, - 
după altul — treceau, aducânit 
alte riji, multe desiluzii și viata, | 
vărata viață de luptă și dacă mit 
hângeri apui desigur de prea pulii 
tisfacţii... 

Nu-mi mai văzusem prietenul 4 
sau aproape de loc... 9 singuri d 
ireacăt fără să ne putem vor. Î 
acum. Când întâmplarea ne ai 
pe-amândoi la un pahar cu vii! 
magicul strop re licoare refleela in 
sul copilăria noastră , divina mw 
copilărie... 

Pe-odată pe fruntea prietenului 
se ivi negura unei întristini, 
asteptat la altceva: să ia și dânulă 
la învecelirea pe cara mi-c sân? 
mintirea... primei lui iuni. d 
prietenul nu vru Să sărhitoreae 
ceasta. Mă asculta stingher, cu eţci 
cat, cu gândul cine stie unde. îi 
fi voit să spuie ceva dar îl opreii 
ce, In jurul nostru se lăsă o răi 
iarna într'o cameră în care 5 ln 
cul dintro sobă de fier... Ap tă 
mai rar, toț mai ureoi, munoriishr 
ce ne-am despărţit — târziu — ij 
duința vagă de a ne mai înlân. 

Nu mai încăpea nici o în/loal 
mintirea aceea indispusese stă & 
pe prietenul meu, fusând de a 
faptă urită... sau cine lie! 

Peste câtava zile lam văzul bă 
unei femei, grăbit... Era soția li 
spusese că e însurat... Dar femt 
părea afât «de cunoscută, 
îmi veni iar în minte în 
fata d-lui Pincu, — îvnimucasa 4 
Era chiar dânsa! 





































Cernăuţi, 10 hinie 4929 











































































Vin biurauri e o linişte apăsătoare, 
chinuiti doar de scârţâiturile peniţelur 
sfăsiitul rar al hăârtiilor mişcate dela 
cul lor. 

E cald, foarte cald, — înainte de a- 
ujază 

mhiurnurile statisticei, învăluite în pe- 
umbra aruncată de caturile nenumă- 
tte. ale clădirei, și înehesuită în preaj- 
"a unei curți de-o palmă, becurile elec- 
ince luminează atât de slab. încât ţar — 
nai curând — nişte lumănărele sărace, 
prins la căpătâiul unor morţi neobiş- 
mit aşezaţi. Căci slujbașii aceia, cu chi- 
rile înă!benite de nevoi, cu somnolen- 
u stire; apăsând pe ploapele scoborite 
supra hârciilor, sau chiar închise de 
kulă, iţi fac impresia că ar fi hârcele 
"ui mormâat din vechi vremuri, în 
m răposații fuseseră rânduiţi de jur 
“majurul cuprinsului mortuar, ca să 
si cât nui puţin loc... lucru care-l 
iz de altfel în orice autoritate ţi-ar fi 
dat să întriu e 

luiștea pare cu atât mai cindată, cu 
"chir Niuţă Sucupan a încremenit 
«ului, în desul mesei peste care capul 
i apleacă în mişcări sacadate, ca să 
“al revină în poziţia normală, decât 
„n zgomot zbârnit, ce vine — din 
a in când — de afară, 

tă e fizura cea mai interesantă, a 
“xiciului... bine înţeles după aceia a 
"si directorului, cu care-l  deopotri- 
ie și de care-l deosebesc multe stări 
t fapte, 

F drept că Tiiuţă Sucupan nu mai a- 
a nimic din înfiiţișarea „spadasinu- 
$. de care îi plăcea să-și amintească... 
pitindu-si zilele de alonie.,. de-odini- 
mă, Pe trupul deşirat, ca înfipt în 
ne cetilize nodluroase, se vârtlia un 
far de monsal, uscat, cu pielea o- 
"nilor ca de pergament prăfuit de vre- 
“1-0 minusculă piramidă triumghiu- 
si. al cărei vârf întors în jos, se ter- 
and țriatro țăcălic, la fel cu-acele cu 
a duluitorii greci împodobeau bărbi- 
+ saliriloe imberbi, 

În steniurile de elorie ?... Şi Iliuţă-Su- 
aan oftează când pomenește, sau îşi a- 
"Isle de ele, faimă !... bani !... E vorba 





"1, cu vremelnice îndatoriri de ar- 
* si eternă întrebuințare de „trepă- 
„ în direcţia statistică a unui minis- 
%. 
Arhiva? — un antret și mai întunecos, 
ii „biurourile”* alăturate. murdar, în- 
st printrun îndoit geamlic, în pe- 
ta căruia se lămureste o masă lun- 
ta o torabă de zarzavauiu, proiectată 
wm dulap, în care se înghesuie — 
i peste erămadă — tot felul da hâr- 
mtrehnice : hirţăloage statistica, pli- 
de hiercalifele celor mai fantastice 
e. retiții menite sti justifice doar în- 
ințarea unui timhnu.... rapoarte a- 
rw faptelor și stărilor... din lună, — 
i; re! cam tot ceeace alcătuieşte „ar- 
i oricărei autorităţi din ţara noas- 
— şi mai ales „referate !... 
fumai „referatele“ acestea îl fac pe I- 
Sueupun să se răsvrătească împo- 
za indatorirei de „arhivar“, pe care 
xhrul se încăpăţânează să i-o im- 
i lui. cure-i „subşet de birou”, Prea 
E niie cu ochii de „copiile“ lor... pen- 
pe alcătuiesc cel mai voluminos dosar 
iihivei, Si faptul e, doar, destul de 
abil: fiecare ins, care mânca din 
iul stotului. trebue să-şi justifice — 
m fel sau altul — rostul lui în în- 
iima ce o are în erarhia funcţio- 


„um... &cum ?—nu e decât subşef de 


UNIVERSU LLITERAR. — 455 


ASASINUL . 


de EUGEN BOUREANUL 


mărească, iar când îndatorirea asta nu 
ate nici un rost, face omul ce poate, 

Domnu! director” Halbmann-Oimnicron 
fuce... referate, împotriva oricui, due 
iai ales a lui lliuţă Sucupan... 

Aproape în fiecare zi, „subşetul“” năvă- 
loste în camera alăturată „arhivei“, 

-— lar mi-a făcut referat! 

-- Cine...lliuţă ? 

— Ei, cine ?.., Maimuţa urlătoare! --— 
izbucneste cătrănit Iliuţă, cu o aluzie 
prea străvezie la două metehne ale di- 
rectorului: chipul, nespus do asemultor 
cu acel-al „fraţilor mai mici ai omului” 
și slăhiciunea lui de a răcni şi a se jelui 
cu atâta nestăpinită îndârjire încât -- 
la urmă —- cuvintele i se amestecă în- 
trun fel de sunet sutural,  nedistinct, 
are seamănă mai inult a urlet de ne- 
putinţă. 

In tot atâtaa rânduri, lHiuţă Sucupan 
se repede în cabinetul directorial, Func- 
ționarii îşi ciulesc urechilo,.. iar de din- 
colo nu se rnai aud decât... tânzuiri, răc- 
nete, ameninţări... care sfârșesc prin 0- 
bienuitu! urlet nelămurit, după care „di- 
rectorul” îşi face apariţia rând din 
mâini, galben la faţă, cu ochelarii tre- 
murând de-asupra privirilor injectate : 

— Aista-i nebun !... Am să-i fac refe- 
at... să-l iînterveze în balamuc !... 


* 


In ziua asta, călduroasă, de amiază 
de vară, subşeful e şi mai amărit ca 
oricând. Dactilografa serviciului i-a a- 
răiat copia unui referat nernai pomenit, 
de lung, prin care i se cerea îndepăr- 
turea din serviciu... pe motive da „pri- 
mejilie a vieţii funcţionarilor din ser- 
viciu”, 

Directorul şezuse închis toată diminea- 
ţa și ticluise cel mai savant şi mai ne- 
înțeles de lung raport, dintre toate acele 
pe care le întărise de câţiva uni încoace. 

Tot în dimineaţa aceia, Iliuţă Sucu- 
pan intrase în biurouri foarte aruărit, 

— Cine mă împrumută cu un sutav? 

-- lur ţi-ai tocat aconturile ? 

— Lasă-mă, bre! — nw mă maâi ne- 
căji şi tu... T bolnavă soră-mea şi n'am 
nici de-o pâine! 

arale nu păzise, — în schimbh direc- 
torul lipsea din serviciu de vreo jumă- 
iute de oră. Plecase cu retoratul, să-l 
prezinte secretarului general... 


De data asta subşetul nu se mai răs- 
vrătise. Incă un referat... Co era să fie?... 
Dar acasă,... acasă... Si se lăsă pe scaun, 
în dosul mesei lungi a arhivei 

In sală era cald si aproare întuneric. 
Hiuţă  Sucunan nu dormise toată noan- 
tea .Veghiase lângă căpătâiul văduvei 
împovărută de copii... pe care-i înerijia 
tot ei, din amarul lipselor şi în tremu- 
rul amenințărilor de referate... 

Il prinse somnul și începu să toro- 
piască, — dar de afară veniau shârnâi- 
tuvi scurte, neașteptate. care-l făceau să 
tresară mereu. Câţiva tinichisii reparau 
aroperisul minisierului și mărginile ti- 


michelelor ajustate, se încolăciau — ca 
nişte spirale — sub muscătura foarfece- 


lor. Unele săriau departe, tocmai jos. și 
se izbiau zbârnâind în lespezile de bu- 
zalt al curţii. 

Cândva. Sucupan se ridică dela locul 
iui si iesi ta lumină, în ușă. Tocmai în 
clipa aceia. un rotogol de tablă încolă- 
cită, îi fulzeră pe dinainte şi se izbi 
în cimentul balconului, sărind Ade câte- 
va ori. din ce în ce mai scurt, ca, o vie- 
tate cbosită, Subşetul o privi lung, apoi 


se aplecă, o ridică în neştire şi începu 
să desfacă spirala... Deodată îi veni în 
minte că ar putea face din făşia aceia... 
mucarniţe de candelă... Prin mintea ne- 
voiașilo» trec, de multe ori, putinţele ce- 
lor mai meschine economii... 

Iiuţă Sucupan intră iarăși în arhivă 
si se rezimă de colțul mesei, desdoind 
mereu făsia de tablă, care lucian şi mai 
puternic în penunrbra încăperii... d 

— Am să fac nişte mucarniţe... pentru 
andela mamei, de la cimitir...  Săraca 
m-ma?! — de când nam mai dat 'pe-ta 
groapa ei... Ii, ce să-i faci ? dacă-l 
sărăcie! —- și printr'o ciudată împere- 
checre «n gânduri, mintea-i fugi la noul 
referat al directorului —: Ci-că -să mii 
»supuie unci comisiuni medicale |! — şi-l 
prinse o funie grozavă impotriva șefului 
-- Dă! — să nu-i răsucesc gâtul?! 

I se păru că în arhivă se îatunecă 
mai tare. Işi ridică privirile înrăite, In 
uşă încremenise directorul, care-l cerce- 
tu cu 5chii înspăimântați, ncînţelegă- 
tari... Iliţă Sucupan făcu o mişcare 
bruscă şi ascunse la spate făşia de'ta- 
biă desdoită. Prin aier iulgeră o clipă 
ceva, ca vu lamă mult mărită de repezea- 
ia Mişcării... 

Trupul greu al directorului se  fră- 
mântă pe loc, iishindu-se de canafele 
usei. Gearnurile shârnâiră şi el se nă- 
pusti îndărăt, cu un urlei nefiresc, de 
groază, 





Subzatul îneremenise : : 
— Aista,., curat co înncbunit -— apoi 
aruncă fâșia de tablă după masă şi 


trecu în Diroul alăturat, din care pri- 


virile funcţionarilor — învioraţi de sgw 
motul -de mai înainte —- îl ţintuiau cu- 
rioase., 


— Dar... ce-a fost, Sucupane?.. Cine 
sa isbit de usă, Iliuţă? 

— Stiu eu?.. Maimnuţa wrlătoare!... 
Se vede că... so intoxicat cu-atâtea re- 
ferate 1... ' 

„Trecu un timp. Liniştea se lăsase a- 
ceiași întreruptă din când în când de 
câte-un sgomot întâmplătar, de zbârnâi- 
turile s«piralelor de tablă, scăpate de pe 
acuperiz, ori de îndepărtatele lovituri â 
ineşterilor tiniehigii,.. ză 

-- Câte e ceasul? — întrebă cineva: 

Tliuţă Sucupan nu avu vreme :Să-şi 
mai întoarcă privirile, spre cadranul or- 
nicului de de-asupra dulapului arhivei. 
Privirile i se oprise nedumerite spre usa 
sălii... iar între chenarsle ei se. oprise 
ut: monom foarte ciudat: în frunte “un 
subdirectar, on: firav și puţintel... : în 
toata, —- după capul nesricios al frun- 
lașului, se-aplecase trupul! legănat. din 
a! cărui cap se deslusiau. tu osebira, pri- 
virile scrutătoare, de um de legi, ale... di- 
rectorului-zenerul dela contencios, —— iar 
în spatele lui, rotofei si fourte precaut. 
se apleca —: acum întro parte, acurn 
în cealaltă — fruntea și gușa grasă a 
directorului personalului... 

Meonomul “acela. de arătare năzbătă- 
ioasă, se frământă un timp între teamă 
si datorie, bocănind nervos în asfaltul 
balconului. «poi — ca împins de-un re- 
sort — ţâsni prin cele două usi, și nu 
sc opri decât în biroul alăturat. arhivei, 
unde se desfăcu întrun cerc impunător, 
în care seful contenciosului luă înfăţişa- 
rea unui noua Don-Chichote. străjuit de-o 
parte şi de alta de doi scutieri, tot atât 
de vrednici şi «le bondoci ca si vredni- 
cul Sanco Pancia.,. 

-— Ce-a fost aici? — făcu. tremurând, 
directorul general al personalului. 

— Un funcţicnar a vroit să asasineza 





456, — UNIVIERSUL LITERAR 


GHEORGHE LAZĂR 


Era în dimineaţa unei Duminici din 
Decembrie 1312. In ujun coborise «lin 
munţii „hoiarnici” o ceaţă deasă. de cu- 
Joarea laptelui, pentru a se cdihni peste 
nonpte în ulițele strâmte și încilcite ale 
Sibiului. Si nu se trezise deşi clopotul 
din turnul oraşului sunase de mult ora 
deşteptărei. 

Prin negura mai deasă decât întunere- 
cul, roiau. din hudiţilo de margine de o- 
raş, în spre cotate, bărbaţi cu haina în- 
florită a cămeșii şi femei cu brobada de 
sărbătoare pe cap. Prmtre ei se pierdeau 
mogâldețe de copii, ţinându-se unii de 
cămasa ieșită de sub cojocel, a tatălui, 
alţii de rochia de postuv a mamei. Erau 
hieţii robi Români „maiereni“, cari îşi 
grăbiau pasul prin ceața umedă şi rece 
spre „biserica. grecească“, ascunsă în 
fundul unei curţi dosite din cetate; zo- 
“iau cu toţii, spre bisericuţa fără turn, 
clădită de evlavioşii Români macedoneni. 
în care după cum li se vestise, vu tâlcui 
cuvântul mântuirii, dascălul mult învă- 
țat dela școala popiuscă, feciorul „avri- 
pgeanului Lăzăroaie“. 


. 


Naia, şi tirida bisericii gemea de oameni 
dornici să asculte vestea de mângâiere. 
Cântarea din strană a candidaţilor de 
popă trecea, peste capetele lor plecate. 
în valuri domoale. asemenea fumului ce 
se ridica din cădelriţă și din arsura lu- 
minărilor >nulte. 

Deodată un murmur 


înfrigurat frea.- 


cu „iataganu“ pe domnul director Halb- 
man-Omicron !... E-adevărat ?.... își înce- 
pu interoszatoriul cmul d2 legi, 
„.— Unde-i palozul ?7— se amestecă sfiel- 
nic si subdirectorul din „comisiunea de 
anchetă“ 

— An fost însărcinaţi de... domnul 
ministru, să cercetăm cazul acesta de 
îndrăzneală nemui pomenită! — reluă 
şi mai aprig directorul general al per. 
sonalului, cercând să dea o cât mai ne- 
îninicată. atitudine corpolenţei lui tremu- 
rătoare 

Funcţionarii se priviau nedumeriţi. 

— Cum. dotnilor? — Nu vreţi să 
spuneţi nimic ?.., Tăinmiţi ?.. Să vină 
domnul Sucupanu ! -— se încruntă omul 
legilcr. — Domnule Sucupanu... cu ce 
scup ai venit la minister cu un... iata- 
gan ? 

— ku, domuule director general? —- 
tresări suhbseful, cercetându-si tovarăsii 
de serviciu, cu privirile înspăimântate. 

— Dumneata —făcu aspru unul din- 
tre cei doi Pancia. Im clipa câud d, di- 
vector Omicrom a vroit să pătrundă în 
serviciu, ai rotit prin aier un iatagan,... 
o sabie, și numai mulţumită întâmplării 
d. Halbmann a scăpat cu viaţă. 

— Unde-ai ascuns iataganul? — în- 
trebă scurt directorul general al conten- 
ciosului, 

— Care... iatagan, dommule ?.,. Să mă 
bată Dumnezeu, dacă... 

— Te sfătuiesc să-l scoţi numai decât... 
pentrucă în starea dumneatale... 

— Da' ce, domnilor... eu sunt nebun? 
—— se răsvrăti, aproape răcnind Iiuţă 
Sucupan. 

Triumviratul anchetator se smânci în- 
dărăt. De-odată ochii subsefului luciră 
de-o înţelegere. Trecu în arhivă, urmă- 
vit de privirile monomului, care-și aple- 


uiătă mulţimea. De pe buzele arse de lip- 
„uri se desprinde cuvântul de bucurie în- 
spăimăântată : „Vine dascălul“ şi plină, 
de cuviinţă se trânge în două, pentru a 
tace cărare largă celui ce răsărise în pra- 
eul bisericii, 

Era un bărbat în vârsta cea mui fru- 
moasă,. Pe faţă i se lupta tinereţea nai- 
vă cu bărbăţia serioasă. Y'runtea larză, 
umbrită de șuviţe bogate, ocrotită sub 
streasina ei, doi ochi mari, arşi de focul 
dorințelor si nădejdilor de înviere. Tru- 
pul supt de neodiană si suferinţe era înri- 
văluit de o haină ponosită si  sămăna 
mai mult a rasă de călugăr. Stând o 
chpă în pragul bisericii, se închină fă- 
cându-și cruce, şi apoi cu privirile prin- 
se în piatra pudelii, trece pripit prin 
mulţimea învenunehiată de evlavie și 
admiraţie. 


+ 


iândurile mulţimii nu mai întovărăşia 
de mult rugăriunile dela altar și nici 
buzele răspunsurile din strană diecilor. 
Voţi erau  îutro așteptare înfrigurată. 
Sufletul le colinda îmrărăţia dorurilor. 

Slujba se apropie de „princeasnă“. In 
clipita această, Gheorghe Lazăr, cure pie- 
rise din ochii mulțimii, după iconostasul 
intraurit, răsări pe piedestalul înalt din 
niima bisericii, cu faţa strălucind ca a 
unui arhuughel şi grăi mulţimii : 

— Da, fraţii mei de trudă ! Vă întreb 
acum unde vă este frumuseţea cea din- 
tii a chipulu vostru ? Unde vi este cre- 


“au capetele cu o nespusă precauţie, ur- 
mărind mişcările „asasinului“... 

Subşeful ridică făsia, de tablă şi se în- 
toarsa cu ea, întinzâvd-o cuiva, fără să 
sună ceva, 


—— Ce-i usta, domnule? -— făcu Don 
thichcte. 

— latagunul ! 

— Care iutagan ? 

—- Stiu eu care? — ridică din umeri 
liiuţă Sucupan — iataganul!... De unde 


vreţi să vă scot altul. 

— Dar ucelu cu care-ai vroit să-l des- 
pici pe d. director Halbmaunn-Omicron ? 
— Apoi... cind a vroit să intre pe usă.., 
desdiiam tinicheaua asta !. Mă gândianu 
că i bună de niște mucarniţe, pentru can- 

dela manei,.. dela cimitir. 

Comisia se privi nedumerită. Unul din- 
tre membri luă neîncrezător „corpul de. 
iiet“* și — de data asta — moncmul se 
vrefăcu — scăpat de teamă — si ieşi în 
ordinea ierarhică si dupi vechime: în 
frunte se lazăna trupul rotofeiu al unuia 
dintre cei doi Pancia — directorul ge- 
neral al personalului, la mijloc însuşi 


en Chichote. dncând — triumfător — 
strălucitorul iatazan, — nar la urmă. 
după cum îi indica și orarul. subdirec- 


torul din cumiaiunea de anchetă... 


= 
— Dar... ce-a fast asta, bre Iliuţă? 
— Ce-i cu iataganul, măi? 


Subseful scutură amărât din cap. Băr- 
huţa. de fan imberb îi tremură a râs, 
dar poate şi a suspin stănânit, și întrebă 
tuarte umil şi desnădăjduit : 

— Nu, zău! — măi dragilor... Da- 
ți-mi, bre, un sutar că.... nau nepoatele 
nici pâne. pe ziua de azi! 


EUG. BOUREANUL. 


za 







































dinţa sandului moştenit din strănă 
=ă v'o spuri cu! In voi, în sufletele 
stre de nepoți uitaţi ai marilor că 
cari au stăpânit seminţiile și ţările 
Doar'sânge din sângele slăviţilor În 
raţi ai Râmului sunteţi, şi ei altă sii 
mau croit: să stă ipânim și să posi 
neamurile. iar nu să robim ca niste 
Ucălcase. Căci adevăr grăese vou 
ur pozori vreun străbun de'al DOS) 
ne caute pe pluiurile de miusie, nulă 
mai găsi. fiindcă în palate străbuciti 
«din oraşele mari ne-ar căuta și mă 
bordeele noastre de robi fără lumini 
„Deaceea porunea nouă, prinsă d 
vizduhul apusului însânzerat ani 
si vă vestesc. Donr Domnul ini-a fi 
asemeneu lui Ilie si mi-a zis: A 
între taţii tăi, si-i invaţă să cUnută 
«i cinstească slova, si sufletele 10) SE] 
înfrurauseta ca în ziua zănnslirii lor 
din gura lor va cauze cuvântul mâl 
ce decât mierea din facure. 
„Da. cu sprijinul slovei și cretini 
obiceiurile moștenite din tată în fu 
tori suntere să ne luminăni fiinţa 
stră de neam roman. Să ne or 
huina sufletului, urățită prin amet 
cu alte serninții si să-l îmbrăcănă 
haina albă a limibii curate ce-am 
nit dela părinţii nostri din Rin, NU 
aiunei von ajunge iarăşi seminţe. 
pânitoare, cum dintr'un început iu 
chemarea. | 
„Adevăr, adevăr grăesc vouă, că Ji 
ru a purcede pe drumul de lunită 
paste porunca de a. nu soculi prea 
cele ale trupului, căci dacă dorim ui 
înfrumusețarea şi îndulcirea Uh 
datori suntern să amiărim trupul! 


Iar când porunea aceasta vă ÎL În 
nită, fie chiar si cu cele mai SÂDpeniă 
jorife, zorii învierii neamului TOMÂN 
vor înseruna asupra noastră, iar Dl 
va vesti tuturor  seminţiilor din] 
„lată aceştia sunt cei ce vin dinsti 
tourea cea mara, care şi-au spălalită 
mântul suiletului în lacrimi și Sint 
«i Tau sbicit în căldura credinți 
ceea în fruntea neamurilor îi VON 
în faţa trorului. Ei nu vor mai În 
si nici nu vor mai însetoşa, ciel DU 
cel bun ce sa sălăşluit în mi)loculă 
ii va paste şi-i va povăţui la izonul! 
apă ive si Ru le vui şterge toată lat 
din ochii lor“. 

Astfel îsi începu Gheorzhe Lazi 
marea de apustol în bisericuţa fări fi 
din curtea dosită a cetăţii Sibiului, 


A n 7 Bt 










































Domnul filantrop si diplomat şi în a- 
vs timp restul «e bogat — Constauntii 
Weanu — în dorinţa de a-și îu- 
rudele prin zust şi hogăţie pusee 
ddi sub supravegherea marelui stol- 
Pârvu Cantacuzino — nu deparie 
mănăztivea rudelor sale — Bistriţa-— 
9 poziţie fermecătoare pe valecu rîu: 
Hurezul, isvorăste Ain muntele 
I. mânăstirea căreia i-a dat nu- 
acestui râu ce-i răcoreşte asezarea. 
"i pizania săpată în piatră ce se 
asupra uşei la intrare în biserică, 
slirea a fost zidită în anul mântui- 
= VW enota cea mai strălucită a don 

cirlutur, cu gândul poate ca să-i 
"misi că lăcaş pertru odihna veşni- 
"»tua si pentru expirurea păcate- 
= mase partea păgăniler împatri- 


„de minune Ja cunoasterea 








felului de clă- 
dive a vechilor hanuri si curţi boeresti 
dela finele secolului al XVII-lea si înce- 
putul calui de al XVIII-lea. 

Ctitornl donm u avut upoi grija să-și 
înzestreze ctitoria atât cu moşii dom- 
nesti si scutire de dări cât şi cu podoa- 
ba de mare preţ. Din nefericire însă 
averile j-uu tost secularizate iar podoa- 
bele Inate pentru muzeul naţional de 
către răposutul Tocilescu, seormonitorul 
trecutului nostru în acelas timp însă și 
despuctorul monumentelor de podoabele 
cele mui de preţ. 

Aşa de aici au fost rulicate: icouna 
cea mare i lui Brâncoveanu. despre care 
se spune că Donmul uwvea obiceiul so 
parte cu dunsul p2 unde mergea ; apoi 
o cruce din lemn sfânt, legată cu aur și 


reni ape | 


SED e i 





UNIVERSUL LITERAR. — 47 


MÂNĂSTIREA HUREZUL 


si o şecală profesională la cara se 'in- 
struiesc si maicile mai tinere. 

In fivura noastră cara datează din a- 
nul 1793 făcută de inginerii topografi 
insăreinaţi die guvernul austriac cu ridi- 


carea  hărței icpasratice a  Oltenici, 
observăm că mânăstirea pe mtunri 
nvea Trei  Diserici, din cari: ună cu 


deuă turle, ulta cu una în zidul interior 
nuternic sprijinit pe contra forturi de 
care erau legate si chiliile și a treia în 
curtea “lin afară. Biserica cu două turle 
din dreapta oste biserica mânăstirei, ces 
«lin stânga cu o turlă este biserica paraclis. 
Chiliile sunt cu două etaje după cum se 
poate vedea cele două rânduri de fe- 
vestre, I.n hisorica paraclis se observă şi 
u capia splendid asezală cu privirea spre 
rău. pure n copie după mănăstirea (0- 











»stinilor la Zărnești, în care luptă 
-i prins generalul austriac ileissler, 
* tmanul său, doritor de a-i lua lo- 
 inslantin Bălăceanu, a fost  oma- 


se va fi gândit că aici să fie si loc 
pir alinurea durerilor trupeşti ne în- 
anni a crede aceasta, fag tul că Doum- 


a Varia, sațl sa, puse, în 1695 Sep- 
mr 7, si se zidească lângă bise- 
deci mâă- 


vina avea dyuă roluri de îndeplinit: 
| de nuintuire sufletească și altul de 
baluire trupească. 
[Apoi fanilia domnitoare având obi- 
Bica să vină cât mai des pe la ctito- 
br au pus de i sau zidit nânăstirei 
ju naractis, în 1696, de tcată  îru- 
a, lăcusut unde când se aflau aici 
u veni în liniste ca să aducă prea- 
Air și nwulţumire Celui a tot puter- 
ks să-i ceară îndurare şi ajutor 
Îmenui de grea cumpănă atât peu- 
hi și ai lui căt şi pentru ţară. 
iBerica cât și paraclisul, trape- 
blniţa şi chiliile din fericire pen- 
mi sau păstrat “intacte în ciuda 
epsiltă și a răutăței omenesti. Aces- 
tale prin construcţia lor ne servesc 


ir si o bolniţăi: 


împodobită cu siantorulg și smaragde ; 
i Sa mui ridicat apoi frumoasa biblio- 
ioră alcătuită din cărui alese areceşti, 
slavonesti, românesti, latinești, multe 
din ele foste proprietatea lui Brâncovea- 
nu după cum se puteau cunstata prin au- 
iozrafele şi însemnănile Domnului fă. 
cute pe ele, 

La Uurez se păstrează cu multă ve: 
neraţie moastele Sf. Procopie, dăruite de 
patriarhul Țarigradului, lacov, în anul 
1692, cu ocazia sfinţirei acestei mânăs- 
tiri. Tot aici se mai ata capul sf, Mi- 
n“dora „adus dela Sinope eu chaltuiala 
lui Brâncoveanu și a soţiei sale Maria. 
Insfărsit mai se păstrează aici şi moaş- 
tele sf. 'Theodor Tiron. 

Până în anul 1862 mânăstireu a fost 
lvcuită de călugări, în anul acela însă, 
călugării au fost trecuţi lu mânăstirea 
Vistriţa jar la lluroz au început să lo- 
vuiască maicile. 

Astăzi myicile nică se îndeletnicesc pe 
lângă preamărirea lui Dumnezeu și cău- 
tarea bolnavilor, căci sa înfiinţat aici 
şi un spital și cu lucru) ca: țesătura 
stofei de liuă numită mohair, țesutul 
evvoarelor olteneşii şi a boransicului. 

In ultimul timp aici sa mai înființat 


mane. din Vlaşea. Clopotnița cra așezată 
deasupra uşei la intrareu. zidului al doi- 
lea întro turlă frumos lucrată şi înve- 
lită cu siţă, ca de alifei şi chiliile. Bi- 
serivile câte trele erau învelite cu plumb 
«ună cum se poate constata din rapor- 
tul inginerilor, care au rămas extaziaţi 
în faţa acestei mânăstiri foarte frumoa- 
să si foarte bogală. 

Curtea a daua are zid mai mic şi cre- 
nelurile unite, este însă şi aceasta spri- 
jinit pe contra forturi. 

In curtea a doua se află o biserică 
cu o turlă lângă care se observă un ciar- 
uac de toată frumusețea. 

Tot aici se mai observă o fântână și 
o casă de locuit. Deasupra ușei de tre- 
cere şi prin zidul al doilea se ajlă un 
turn de apărare la fel ca ziilul mult 
mai mic ca la uşa ceu dintâăiu, 

In fund se mai observă apoi o altă 
hizerică care este așezată Ja o distanţă 
destul de mare de mânăstire. 


Astfel se prezinta mânăstirea lui 
Isvincoveanu aşezată în singurătatea 
codriler ve 9 înconjoară pe malul râului 


1lorezul 


MlE. POPI.SCU 





458 — UNIVERSUL LITERAR 





cealac cea Îskcr'esp'ea 





PREMIILE NAȚIONALE 
ȘI ALTE PREMII 


de ION LPOTI 


Incontestabil că un premiu este râs- 
plata unei munci literare suu artistice. 
kle sunt o încurajare şi sânt o încoro- 
nare. De la pemiv! de tragedie antic, 
trecând prin subvenţiile şi pensiunile 
acordate scriitorilor și artiştilor — în 
lvul Mediu şi în epoca modernă si 
contimporană —, decernarea de premii 
de municițiu, primări:, instituţii profe- 
sionale şi de binefaceri — este o nece- 
sitate. De ohiceiu, publicul mare nu în- 
țelege pe inţi creatorii și inventantorii. 
îi favorizează pe unii, îi neglijează pe 
alţii, nedreptăţeste pe cei mai mulţi. 

Sunt premii date. pe baza unui cori- 
curs, aceleu par cele mai bine date; dar 
velealte sunt opera întâmplării şi nu tînt- 
deauna a meritelor. 

Pemiile Noţionale, două lui număr —- 
al treilea pentru critică a fost desfiinţat 
și înlocuit cu unul pentru artele plastice 
-— pe care le-a înfiintat Ministerul Ar- 
telor ; se dau anual unui poet şi unui 
prizator din cei mai de seamă. In afară 
de reprezentanţii S$. 5. R-ului,  Acade- 
iniei Române, Ministerul Artelor, parti- 
cipă şi toţi cei premiaţi din anii trecuţi. 

Numărul acestora crescând anual, cu 
dci sau trei. se va ajunge cu timpul 13, 
o nouă Academie de premii, care va avea 
importanţa sa. 

Premiile Naţionale au 
până acum d-lor prof. N. Iorga, prof. 
Bogdan-Duică, Octavian Goga, Ion AL. 
brătescu-Vaineşti, Mihail Sadoveanu, 
Jon Minulescu, M. Codreanu, Topârceanu, 
lon Gurun (decedat), Cincinat Pavelescu, 
Im Apârbiceanu iar anvl acesta d-lor 
Liviu Rebreanu, pentru proză şi Ale- 
xandru Davila pentru poezie, 

Cei doi premiaţi ai anului acesta au 
iost pentru „merite rare“, în domeniul 
Literilor ! 

In ce priveşte premiile Academiei Ro- 
mâne, foarte neînsemnale, trec aproape 
fără să provoace curiozitatea de altă 
dată, Cu refacerea averea Academiei spe- 
răm că şi sumele de premii se vor mări, 
astfel în cât prima noastră instituţie de 
cultură să fie în fruntea celorlalte și în 
această privinţă 

Societatea Seriitorilor Români acordă, 
dela un timp, premii destul de impor- 
tante, cari, însă, au darul să nemulţu- 
mească, din neiericire, când pe o tabără 
când pe alta. 

Sperăm că şi aici se va crea o opinie 
neclătinitoare, care să aprecieze just 
Până acut nouă ni se pare ci S.S 
ul n'a fost mai prejos ca alte însti- 
tuţii, deşi unii tineri înfumuraţi de pro- 
priile lor merite ar vrea să cucerească 
fiule a dată și fără, sforţări toate cetă- 
țile. 


fost acordate 


* 


Dacia Hhomână în. oglinda iinseripţii- 
lor si a limbei de ază. ([. Ilementele 
tăreceşti) de Constantin C. Diculescu, 

D. prof. Diculescu de la Liniversitatea 
din Cluj are mai multe Iicrări știin- 
ţifice de cea mai mare importanță pen- 
tru mileniul întunecat a Istoniei noastra 
ci tocmai se ocupă de epoca cea mui 
sumbră a năvălirii Barbarilor. Cele două 


lucrări ale d-sale, în namteşte, „Die Ge- 
piden, Die Wandalen und die Goten, 
ou fost măgulitor — apreciate de cri- 
tica specială din Apus. Paul Lehmann 
în „Petermanns Geographische  Mittei- 
lungen” LXX (Gotha 1924) pag. 112—1%3. 
scrie : 

„Opera dovedeşte spiritul critic și da- 
rul de naraţiune al unui istoric iscusit, 
care, cu precauţiuni şi cuminte. calcă 
în domeniul Preistoriei şi într'o măsură 
largă trage couclusii din asemiinările 
Filologiei“... 

D. Jahn în Mannus, 17 volum (Leipyig, 
pag. 137 și următoarele. spune: 

Autorul cete un adevărat explerator 
într'o regiune nouă. Lucrarea, este fruc- 
tul unei sforţiri conștiincioase de de- 
cenii. Prin varietatea cunoştinţelor de 
vermanist, romanist şi istoric. autorul a 
reuşit, prin valorificarea precisă a is- 
voarelor dispombile, să clădească sigur 
și evident. istoria gepizilor, cure până 
acum lusese insuficient luminată. 

Charles I.crivain în Revue Historique, 
CXLX (Faris, 1925) (pag. 86—87). scrie; 

„Se vede importanţa și soliditatea 
Yucrării d-lui Diculescu. Cu izvoare noi 
de informaţii, cu o judecată foarte in- 
dependentă şi foarte sigură. cu respectul 
textelor clasice. mai ales exploatind pe 
iordanes — Dixippe, a refăcut, a adân- 
cit până la cele mai rnici detalii istoria 
Gepizilor şi a arătat importanţa lor. Ar. 
gumentele sale eu întărit, în mod spe- 
cial, teza cuntinuității Românilor în Da- 
cia. Desizur că va fi primită cu recu- 
nostinţă o cperă de înaltă valoare unde 
sunt utilizate, deodată. textele istorice, 
obiectele găsite în morminte, monedele 
si elernentele ligvistice” 

Gepizii au stat mai multe secole în 
Dacian, dela finele veacului al V-lea până 
la începutul celui dela IV-lea. 

D. Diculazeu a găsit o mare influență 
a ueestor barbari asupra poporu)ui nostru, 
descoperind vr'o 270 cuvinte de origine 
cermană în limba noastră.  Beconsti- 
tuind ; în cele mai mici amănunte. viața 
lor, a rupt vălul unei părți din isteria. 
poporului nostru. 

Cum reese, diu ultimele hucrări, asu- 
pra barbarilor (şi chiar asunra Ilunilor, 
cum este minunata carte Attila. rege al 
Huniler. de bricm, (în ediţia nersonalită- 
tilor celebre). Barharii nau fost tocraai 
niște distrucători. imcenrdiatori şi mân- 
cători de civilizație, Din contră, ei aveul 
o organizaţie de stat, în multe privinţi, 
— în ceeace priveste îlisciplina mili- 
tară, sentimentul  religias al tradiţiei, 
curăţenia moravurilor, cu totut supe- 
rioare Romei sau Bizanțului.  Iată-ne, 
deci, ieșind din sfera romantică a is- 
toriei. 

Gepizii au trăit în pace cu nonocul 
românesc, tim» de secole, i-au influenţat 
viața. Tet asa, mai târziu. după căderea 
Genizilur, sau întărit legăturile cu Pul- 
garii. cu care am fient primul si al doi- 
lea imperiu. care durează până la epn- 
cu „descălicării“ istorice. — adică peste 
cinci veacuri. iar înfluenţa slavă peste 
opt secole. Ianţul de cunoștințe asupra 
mileniului ni se înavuţește cu lucrările 
d-lui Dicnlescu şi cu cele două monumen- 
tale volume ale d-lui prof Al. Philippide 
asupra „Orizinei Românilor“. 


Noua carte a d-lui Niculescu se ocupă 
de elementele greceşti vechi în limba 
noastră. Cum reese din inscripţii pene- 





traţiunea civilizaţiei şi culturei 
a fost foarte importantă în Daci 


ineroase culonii greceşti au fosta 
din Asia Mhcă — în special —ită 
in afară de cult, aceasta înfluri 
traduce și prin cuvintele împrui 
unele direct și altele prin asimilare- 
dică din latina vulgară a coloni 
Astfel cuvintele: drum, anu, i 
mur, mnursă, spuză, brotac, broalre,! 
scă, nutră (firele urzelei dintre it 
sulul  dincărăt). sarică, țărani 
tura de fier ce cuprinde osia va 
trăsurii ; întinsătoarea sau lan 
hr). îsmă, usuce (murdăria grasă îi 
nespălată a oilor), sterp, pături h 
şiră, stup, papură, martur, bula 
riapă, râp (murdărie pe corp, pere 
uimă (umflătură) ; carte, cor, dom 
nal, vas, butie) tragăn (cerhicea sat 
fa animalelor de jug), mustață 
curte, osănsă, mursă (apă de ni 
dru (bucuta, care nu vine de qi 
ci de la Kodra), 

D. Diculescu, cu lingenivase și 
juste apropieri, găseşte şi unu 
mare de elemente  păstorale în 
noastră, din sorginte ureacă: e 
oaia albă cu capul roșcat), țpak 
cu lâna scurtă, dar n:oale); țarti 
sin), bârcd, asia bârcă =— cu lina 
Galie țurcă sau țureană — cu lăn 
lungă, mai bogată, dar mai aspri; 
percetă=—bălțată cu alb și cura 
luie, oaie laie, cu lâna neagră! 
ceridoană. oaia cu pete roșii: oiku! 
ruginii pe bot se numesc oatn 
oacăne, pevșa= oaie cu unii 
pântece ; brcherea (cu coarne di; 
tel ca și berbece  prepelene=u ș 
coarna; scaie ciulă, căreia ii li 
un corn ; apoi sterp si printrun să 
oaeie. vacă, “femoo stird=stearţă: i 
ciu=—berbecele de doi ani, îrmoi: 
coarnele întoarse se numeşte bei. 
tal (berbec ncîntors, cu aptitudini + 
producere ; boteiu—o turmă dk: 
mărime mijlocie, ce nu trece. b* 
rumega ; hoitari ajutoarele pa 
copii tineri care mână turma: hu 
umurg, prer sau prour=timpul in 
sau trei ore după miezul noii. 
se mână oile la păscut: a cama d 
a se lumina de ziuă: găleată: pt 
?irnaiezvas păntecos ile lut, în cu 
pane laptele la prins și care sens 
acelaş timp ca vas do muls şi ci 
gătit: putina,  putenriu-ulină 
mică în care se bate laptele mai 
facă unt: brânză; tă/eva abia 
vacă ; uriehitd= jintiţă=— după ce pi 
torii store ca în cupe, rămâne 
care-l fierh și re-asupra fese urit 
ceeace rămânea în fundul căldir 
numește arichiţă —, zăgarnă=3pr: 
scurge de zăr, urda. scousă intii 
se pune întrun săculeţ atânul: 
zăzârnă :  feurdă—ustureiu sie 
careţi. sinzular cuete, cureții =b 
stricată, ca zi carnea când se în 
ste capălă nişte viermuși numiţi 
Murg, ardnrheza; curineriu: pân 
denumirea unei varietăți de sine 
molura, o plantă aromatică, cu 
lunguieţe ; mărar ; busuioc ; rr 
țul scurt cu două belcivge sau în 
canete, cara serveşte n înădi o 
de alta. când trag mai multe 
boi ; străgaliu—0 rotiţă sau ce 
fier ce se pune pe lângă ca 
spre împiedică frecarea căpă 
umărul podului ; stu; urmă;:a 
a repezi cu putere mai ales o 








UNIVERSUL LITERAR. — 459 





E p> ÎI ca sina c es 





i SALONUL OFICIAL 


Sslnul Oficăal de anul acesta sa în- 
d de cmând. Sa vădit încă odată 
ul oresit în care sa înţelege felul 
iii ceroți artele, formulez aci învinui- 
următoare pe care cititorul le va 
suta dacă sunt sau nu. drepte. 
ir iecţiunea. Artelor prin Salonul U- 
ina) firitoițezte energiile artiştilor ; 
bi Fa risipește avutul statului ; 

e Impielică munca intensivă. 


























dice artist, stăpân pe meşteşugul ar- 
ii sale are năzuinţa, firească să producă 
uerări de seaină, care să-l ainstească, 
intind și tara lui. In vederea acestui 
el trea să muncească oricât de mult 
intens, la unele lucrări. cu nădej- 
ba ci la Salonul Oficial statul le va 
fmplra dacă sunt meritorii. 

“Starul însă, prin Ministerul artelor, nu 
apără astfel «de lucrări, fiindcă sunt 
sune „ci cumpără numai lucrări efti- 
fi poate lua dela mai mulţi. Cu 
aceasta, artistii în loc să trimea- 
usalon o lucrare sau două murciln, 
ii mai multe din cele mai puţin mun- 
cu preţuri mai mici din care comi- 
sibnului va alege. Repetat acest 
i in fiocure an, artistii nu-și mai 
Capul cu lucrări de muzeu, oi. de- 
nl practici, fac marfă care se vinde 
fin ra si la Moşi: marfă eftină: 
rându: și cât mai adânc idealul, cu 
învățătura culeasă din muzee şi 


II 


Satul prevede în bugetul fiecărui an o 
"sm anumită pentru cumpărarea plu- 
SN celor mai caracteristice şi mui 
"maloare «le Sulonului“, lucrări cari, 
Șisirate în galeriile sta tului, au menirea 


"AI 





şirulo, a conduce. a ghici; îniepta= 
îauncă: spală; spetează ; urioczca- 


îl urzeloi rămase de la ţesut, care 
iiiu:se se întrebuințează ca aţi pen- 
bousut; « încurcă ; ștează — un fel 
sali împletită din nunele și i copătele 
Fiul ficare lopăţică — trei-patru gău- 
ii Acest vas se pune departe de bătoc 
dări, ori piuă, în care se pune lăi- 
ia scourțe, şi care învârtite de apă se 
e nai wrcase, mai păroase ; cadă; că- 
as de lemn sau tinichea, servind 
iuni la moară; gâf—covată mică, 
udă, în care se frământă cozonacii ; 
=inia în cure se scaldă copiii; 
vas de lemn sau de metal cu 
i se ia făina din sac sau altele ; teu- 
i=țasul în care cad grăunţele din co- 
Sarii pentru a trece între pietre ; 
î=bucată de lemn ce se pune în mod 
sriu spre a ţinea un gard sau o 
seulă ; burcă—haină de lână băr- 
că: pălărie ; ciupaq=partea că- 
Si [emeasti de la brâu în sus: tear- 
=:deuniă, pătură; spurcă; ascimă; 
li: vupăzaz=un fei de colac ; burcăz 
mi de eăină : amageu = sarlatan; a «- 
vi farmec;  mângăia;  boscoune— 














| 
$ 





să reprezinte erudul de cultură artistică 
a întreg neamului românesc în decursul 
sutelor şi chiar miilor de ani de aici 
încolo, aza cum lucrările din muzeele 
europene de pretutindeni reprezintă e- 
poca ltenaşterii, epoca lui Pericles şi 
chiar epreca Faraonilor egipteni. 

Ei bine, în loc de puţinele lucrări dem: 
ne de astiel de galerii, ministerul, prin 
comisiunea sa specială. risipeşte acea 
sumă pe un mare număr de lucrări pu- 
tin meritorii de a fi păstrate în acele ga- 
lerii. 

Din punrt de vedere umanitar nu se 
poate condaruna fanta ministerului, din 
cel lezat însă și administrativ, ea este 
ubsurdă. 


III 


Dar risipa sumei pomenite nu :onsti- 
tue numai e pagubă materială statului 
ci şi una morală cu ruult rai gravă: 24 
taie avântul ariştilor spre creaţiuni îm- 
pcrtante, căci la ce şi-ar mai bate ca- 
pul cineva cu lucrări de ani de zile, când 
stii mai dinainte că astfel de lucrări nu 
se pot vinde. Ar trehu: să îie cineva prea 
bc gat să se angajeze la o muncă atât de 
mare, fără »ă-i. fie plătit măcar timpul 
Ge lucru, şi artiștii nu supt bogaţi. 

In privinţa timpului uu mai vorbesc 
de cei 4 ani, cât i-uu teehuit lui Leonardo 
da Vinci să facă portretul  Georcondei, 
pertret sucetit neisprăvit de nutor. după 
spusele Ini Vasani, şi nici de cei 10 ani 
dentru Cina cea de taină, ca povestire 
„rea îndepărtată de noi, ci venind la ar- 
viștii români din vremea noastră, vedem 
că Grigoreacu și d. G. D. Mirea, mai mult 
decât 10) ani au studiat fiecare, unul la, 
Bitălia dela Smârdan, altul la Alcxandru 
cel Bun, Ae oarece pentru orice lucru, 
dar mai ales ventru cele de compoziție, 
în afară de tinipul cerut de executarea 
ei mar sunt studiile preliminare si con- 


vrăji, farmece: săiastrăzzână,—berega- 
a; plăman i; splină; prapur—membrana 
ce învălue maţele ; hârcăzţeastă, cap de 
mort ; brânciz=umilutura la gât, cap, e- 
rizivel : uimă=tumoare la gât; ciumi; 
mânegocini=— umilătură, inflamatorie pe 
marginea pleoapelor în forma unui bob 
de orz; măireață : mesteacăn, smidă — 
smirnă ; mur: dafin; druete —irunchiu 
de arbore : jugastru ; arțar ; îsmă; min- 
tei p. menthe ; cimbru ; cicoare ; cintoare 
(plantă) : poleiu (plantă), breiu (plantă) ; 
scaiu : lcuiv=:aconit (plantă); papura; 
rmătrăgună ; ciumar (plantă); salaman- 
dră; șopârlă, drepnea (pasere) ; presură 
(pasere) : uture (bufnița) ; hareț =—erete: 
cărabhete (vierme); omidă;  licuriciu; 
bord (pnlgăre de pământ uscat) ; lespe- 
de; târtă, nisip; plaiu; pârdu; geani ; 
ai tiră ; levarcă ; a porni, pogoniciu, 
ete 

Din această bogată citaţie se poate de- 
duce munca imensă, capacitatea filolo- 
gică extraordinară, priceperea şi erudi- 
ție considerabilă a d-lui profeser Dicu- 
lescu. 





ION FOTI 





comitente cu execuţia, studii de aranja- 
ment plastic şi decorativ, studii de stil, 
studii de intrare în subiect ; meditări, re- 
îiectări, căutări, controlări, încercări, re- 
veniri, m-xlificări (totale uneori), cari ră- 
pesc vreme îndeluncată artistului ce vreu 
să facă o lucrare desăvârșită. 

Sub văpseaua tabloului Asaltul delu 
Smârdan sunt poate zece tablouri, dife- 
rite pentru același subiect, spune d. G. 
D. Mirea. care singur îşi aduce aminte 
că a văzut acest tablou, odată făcent com- 
plect, în înălțimea pânzei, ca să-l revadă 
pe urmă în lungirne, aşa cum e azi. Tim- 
pul nu retine decât ceeace e făcut cu tim- 
vul“ zice Anatole France, iar înaintea 


lui toţi maeștrii penelului şi ai dălţii au 
spus si dovedit acest lucru în operele lor. 
Bine înțeles, 
eleine“, 


că o lucrare de „longue 
ca preţ hbănesc, trebue să fie 


N. TONITZA: Studiu 


mai scumpă decât una de o săptămână 
sau câteva zile. Asaltul dela Smârdan « 
jest plătii cu patru milicune lei de pri- 
năria Capitalei, iar Alexandru cel Bun, 
cu un milion de ministerul domeniilor ; 
dir numai cu astiel de preţuri se pot 
uvea lucrări demne de galeriile statului. 

In chestiunile de a:tă numai se potri- 
vesc socotelile curente de economie. Prin- 
cipiul de „bun şi eftin* trebue înlocuit 
cu cel de „bun și scump“; iar direcţia 
urtelor, în salonul oficial căutând să a- 
plice primul principiu, a ajuns la rezul- 
iatul opus celui dorit şi urmărit de ţară. 
In loc să pornească un curent de între- 
cere între artiști pentru crearea lucrări- 
lor de valoare, ea le-a distrus orice avâni. 


1P. STRÂMBU 
Pictor, profesor la şcoala de arte 
frumoase 





400. — UNIVERSUL LITERAR 


LI $ (1 $ I-cu$ LI PPR 


SEZONUL MORT LITERAR pu ali 
îu totu. Mamitestajiuni: cea mai mare 
parte dinte priddice, pare a-şi fi luat 
un semnificativ „lia raverdere” dela o 
niasă cetitoara fludtuiantă, plăctisită din 
cauza potemicelor, sătulă de submedio- 
crilatea pmteidiuleițizi Literara și tocmai, 
dim accastă, canză nesigură. E o remun- 
vane pe dare o puiimeşie, cu plăcere. 

Dar vacanţa. literară se manifestă, și 
alieum: dzspra o producţie litaramă in 
acest imp editată nu poata fi vorba. 

Cava miai mult: xitmima librămini, din 
cuprinsul căwveita cetitorul putea să so 


orienteze asupua tuiltimelor cămi, făpă- 
vite, pars a fi orumţat pentu cât 


timp, Ma sînălțătoarea misiune, Scmsibilă 
la ipemvoite iimeiditalte alb  celtiternullui pe 
care vaxiiaţiumilla dlimatbeuice Yau trams- 
fermat în vitepiatumvist — sa gândit să-l 
seuvealscă şi în această din mamă ipos- 
insă, oferindu-i: !o -dange, sun 'alpeustork, 
o peimehe de botine, cu destinaţie osti- 
vă, um bimoclu, o tolbă ji poate 2-3 vo- 
lunre de literatură msoară, astfel alcasă 
încât, fără să contrazică plăcerile spor- 
tive, să jaVonaze, cu puţină comtuibu- 
țiume  sulfletească, aparenta or mono- 
tonie. 


NE GÂNDIM INSĂ la modestul inte- 
lectual, la mala penru care venirea 
vacanței echivalează rau o adevănală he- 
ție sufletească. Săli să anunecască din 
greu tot anul, ideprins 'să ladune mate. 
rial mie ante, dim cauza  miumenoaselai: 
voupațiuni, ma avut când să-l prolu- 
creze, iobikinpit să 'se tîmconjoare cu vo- 
Iunie să btouri al căror sens adânc și 
variat na avut când să-l adânecască, 
si oprit din bamalele „cauze materiale” 
de a evada dim urbea îmHeleinicirilor 
lui mfickale. el na puofita îmmiit. de cale 
căteva, săptămâni pe cane o organizație 
mecanică a serwiliului ii le sa 'pume --- 
vrând-nevvânid --- la dispoziţie: îşi va 
stesfunda sertarele, va văsfoi toată ao- 
Digi unui an 'de apariţie Miterană și 
cu aviditate caracteristică, va cutege 
ue pe pasini în dum spre uitare— flo- 
rile imaginaţiunii suniuia sau altuia din- 
Ice fănutittorăi de limbă. Via ccti cu nesaţ 
“a labsorbi semsuni nepătrunse, eroi si 
pasiuni, se na îimbăta cu fluid nose- 
cat al artei şi mal nieţii. 

Natumal că: și mpenitru mumili şi pentu 
alții vatama lechimalează cu o adeavă- 
uată binafacere. 


FIREŞTE că 'despue o vacanţă tom- 


plelă mici îm  Litoratamă nu se poate 
vorbi. Destule aviste — mai bime fina 
tate — teanitimuă să infrunte legenda 
necesităţii umei astfel ide  îniremuperi, 
Altele —- mai puţin foalleiite — am Pecs 
la sistemul miai comod al numelor pe 
23 ori mia multe lumi. Cea mai mult: 
su 0 iimdrăsneală de mainţeles, hiene 
trucetaa-că, albia să scoată capul în Atmnios- 
Sera aceasta icare, topoşte i meide. LI de- 
sigur, o 'dovadă de intenesamt -omtuziiastm 
și de wemamaabilă îmevademe îm puterile 
îu.nite ale atei care ar mpuiea fi în 
stau Să topsască până si imdiferenia 
masei cetitoan. Sunt gesturi pe care 
le îmţadlegem, le ştim aprecia si asupra 
cămvoaa mu putem trece 'cu :oehii înehări. 
E um Senet loave că, adovăratui ambii 
e dimiiferant Ja mariaţiinnnile atmosferica 
sau la acelea ale pipții.. E în Acaasta v 
imitenesanită exiplicaţie a artei Jai -- dar 
şi deficitului ou cars, de male mai multe 
ori, foarte mwepede — lichidează arhjo- 
ritatea rexistelica moastra iitoatamte, 


IN SCHIMB două produse moni, auto- 
văvale 'pmoduse de vacanţă se înstăpă- 
mese: magazinul ilustrat pi  mewvista- 
spectacol: și numul “i altul, îm măsură 
să vamieze, să distreze mai must sim- 
umile elememtiane tale egtitomului: ochiul 
şi arrechea. Că si la moi aceste două 
specii :psemidoliitemane au wpuims — meali- 
tatea ne-o atestă; numărul lor e din ce 
în «ce wmiai mhre, catilatea lor e dim ce 
in ce mai bună. Fără să merg mai de- 
parte mă gândesc numai la această 
„Hustrabhune romudnă“, despre car a 
mai fost vorba aici, care erhivulează, 
— mai ales ca varietate și execuţie tech- 
biră -- Weadraptul cu suaatele lor străi- 
me lată |de ce cauta că, din pumnii de 
vedare editorial, nwueanția, liienamă e o 
adavărată binefaceae, Ea a pus Mi 
Iuacele teehnice îm măsură de 'a se în- 
race pe sine, Tată dece crad că apari 
vu unor astfel de periodice e o asle- 
vărată faptă naţională de car2 cronica- 
rul impartial finebue să ţină intr'adepăr 
socoteală, căci, omieât !de iintelotaral ar 
şi iinewva, sîmţe, din când în când, ne- 
voia  evaldărilor distuacitive. 

CEVA MAT MULTĂ LEGĂTURĂ cu 
nomalnaa PALE a avea renista-pelera - 
col. E, desigur, miumai o pănare. Cări, 
la dreptul Voubinid, de ce mu Sar ţine 
socotetulă, mai :dogţabă 'de elementul 
muzical, de cel spectaculos sau chiar de 
cel coreografic — tcate în măsură să 
facă dim ea o aglhonmentare de elemente 
adunata din tot atâtea domenii ? In re- 
aliate wevista e tot atât de puţin lite 
ribură, pe Cât e muzică, realizare (ea- 


CGeaZ ohHenraei 





































trală sau mul iali dans artistic, Lai 
iai dle aputoapa, cela arebhivalează mă 
nai speciile de vacantă exhihiţie pe 
do-anţtistiică, o mlamifestiaţie multi 
elemente diferite în măsură să nt ÎM 
să uităm şi ibunele si aetele, cuie 
verile, care au început să nu E 
meauntă; scana câme me cicătește peak 
că n'o putem dulce da băi; <opiii cai 
ue-au cam satisfăcut patin rezultă 
semnare supeniorii cari în vealerta 
ducarilea, lau îmieeput să m> fak 
îniple; guvernul care 'progălagie 5 
impuneri, dimeete şi imjdirarie, fn 
viața scumpă, căldura, gânduri, 
Iată, delce cred în noţesitalea ri 
care, oricăte rele ar aduce, are aci 
mimi mita lim viata cetățeanunui 18 
ju: îl ia do mână şi amăginitu-l qui 
zahaninale ide limnitaţie antiziică — 
iuce să uite si să trăiască, 
h 


CGAIER DE IUBIRE. usa este înlă 
lut volumul «le versuri n] cd-soarei Vi 
urna, apărut în editura 'Tipogtală 
Naţionale «din Cluj. 

Vewsurile «d-şcarei Mia Cerna plimă 
avent nnerrsc şi de imagini fuma 
sunt curgătoare si sincere, Hedăna pe 
mele dou, strofe rin poezia „Din m 
rul Iubirei:, — spre eriificarea uk 
rilor nostri: 


Cu furcu tinereţii în brâu 
Din ccier luminos, 
In pragul unui vis pustiu 
Eu țir erăjit am tors... 


Lui răsucit cu fus de dor 
In noptile de argint 

Și l-am udat adeseaori 
Cu stropi de mărgarinki 


Preţul elegantulii volum e 42 pă 
este numai de 50 lei, 


Biblioteca «populară „DOMO 
VRANCEI” (No. 2) apare sub învă 
A-lui Simion Jarnea-Narujra și 
închinat auemoriei în veci neuihi 
Dumn Stsfan cel Mare şi Sfânt, cu 
lejul prăznuirei a 125 de ani dela n 
teu sa“, . 

Volumul poartă titlul: Ștefan Vu 
Vrenceni. are 32 dle pagini, tipări 
editura tipugr. .L.upta” din Bucurii 
conţine mai multe istorisiri și lea 
udunate din ţinutul Vrancei, cu ui! 
vument dit 1845. In acest numiri 
“olele sunt s>mnate de penele dh 
mion Meherlinţi. Simion Hărnea, n 
situl înfăptuitor al bibliotecei, Plec] 
|. Macovei-Nereiu, 1. Ităileanu 2% 

Laudale nrastre u-lui Harnea:? 
caţiei îi dorim viaţă lungă și pri 


deplină 
tăi 










































Vsecannaai cie 
cvvanie 


“in Joumalul de 
Sjertacole”: 

“ini 4 Iunie: Tartufle, comedie în 4 
sie de Emile Augier și Jules Sandeau 
Ii Academia franceză, 

Sjinzură-le, piine: 


Vichy, la rubrica 


A 


Marele bogătaş TF. s.. T. întrebă înlr'o 
de rhiosuseopul M. t. i. o. ducă nu ur 
îl prelecal să [ie urhimilionar, în luc 
ii arliepisea, 
lic. îi rispunse zimbina.: 
= drept, umbele cuvinte (arhimilio- 
sin și arhiepisce-p) încep cu aceleus două 
labe, dar nu sfârșesc lu fel. Persunali= 
ile arhimilionare ar trebui să cugete 
"i lusiluvele cu cere încep ucest cuvânt, 
sili tetminuția NARE, Cu urhiepisco- 
Chestiunea stă ustțel: menirea ar- 
episcopului e scopul înult pe care îl 
pe dela Dumnezer ! 

* 


Mincille dany, scriitoare, se udresă în- 
I0ji lui Alexandre Dumas şi-i spuse: 
= Jam convins muestre că inima vo 
sului este stofa care se destramă cea mai 
ră din tonte stofele ! 

— Poule că ai dreptate, răspunse Du 
Dus dur e și eva mai ușor de reparat! 


* 


“i mhadacesă foarte bătrână și grasă, 
WU cbiceiul să poarte toalete [oarte de- 
rute, 
| lluiistul Bienstocl întăâlnind-o la v» 
jerală îmbrăcată şi mai decoltat ca de 
Vobiceiu, îi sptse că ar trebui să renunțe 
da ti punte asemenea rochi. 
> Arhiduvesa întrebă surprinsă : 

= Nu-ţi plare rochia, mă îmbracă urit? 
= Nu e urit cum vă îmbracă, e urit 
Li: lnbuacă ! răspunse humoristul. 

i 4 


Sicha Guilry se plângea ciitre un prie.- 
biză e plietisii, Prictenul îl sțătui : 
= Incearcă. de fii fericit! 

Cum? 
= Coută un cnor! 
li amor?! Ii dai seama ce spui?! 
isa însemna să combat o plictisea- 
diyrintv'un pericol! 
* 


îUjrumuusă şi tinără artistă, s'a mă. 
hal de curini cu un bătrân negustor 
Me 60 be ani, 

Tuistun Bernard fiind întrebut ce spu: 
despre meeastă căsătorie, răspunse : 
Nu mă miră de loc! 4 

Cum, c lemee de 24 de ani, să con- 
UNlă să-și. trăiască toată viața, cu un 
unde 60, de ani.?1... 

*— Tout miaţa?1.. Să nu esrcagerim 1. 
Muloată viața ei, toată viaţa lui... Nu 
rneelaş batea iau n 





„Lu impei de conversaţie între J-nu 
iuiyne şi o prietenă: 

| —Pecine preferi: pe bărbatul care se 
il compitainis pentru a salvu o femez, 
ui je acela care o compromite pentru 
i saloa onoarea ? 

=„.Pe acela care nici nu compromite, 
Mihu se lasă compromis! 





Hlerara 


bo caz car 


LUI ASSOLANT ȘI LE- 
FEVRE, 


MASCOTELE, 


Aviatorii framcezi Assolant şi Lefăvre, 
au avut, în cursul raidului lor peste o- 
ecan, câte o mascotă. Descinzând la hotel 
Lotti, Assclant a deschis o cuție de lemn 
în care îşi ţinea mascota. In ea se aflu 
un mie carneleon viu. Lefevre însă avea 
altă mascotă. Intrunul din buzunarele 
hainei avea o bucată de azimă, Aviato- 
rul susţine că aceasta i-a adus noroc de 
oarece şi evreilor le-a adus când au tre- 
cut Mawea Rosie. ll pretinde că apele 
sau despicat fiindcă evreii îşi puseseră 
toată nădejdea în forţa unei bucăţi. de 
pâine coaptă fără maia, 


SHIIRNUI. DIN MOSSUL 


Zilele trecute a murit la Mossul, un 
eik, în vâmstă de 120 ami. Pe umma lui 
au rămas patru soţii. una din ela foarte 
tânără, şi 109 de copii, nepoți și străne- 
poeţi. Cel mai mic copil al lui e în vârstă 
de 10 ani fiind, după cum se vede, niiscut, 
când seikul avea 110 ani, Acest caz de 
longevitate si virilitate [are a fi unice 
chiar și în Mossul, 


REVANȘĂ 


Lord ristar, vestitul chirurg englez, 
a fost chemat odată, la miezul nopţei, 
la un bolnav închipuit. După ce l-a. exa- 
niinat, Lister I-a întrebat pe un ten grav: 

— „Ţi-ai făcut testamentul ?* 

„Nu, răspunse helnavul îngrozit. E 
aşa de grav? Fi 

— „Trimit numai decât să-l cheme pe 
notarul D-tale!* 

— „Dar, dragă domnule doctor...“ 

— „Trimite numai de cât! Chiamă și 
pe tatăl <-tale şi pe ceilalţi membri ai 
familiei !* 

— „Asa dar., trebue să mor?* 

— „Nu, dar nu vreau să fiu siagurul 
nebun re care îl scoli la miezul nopţii 
dir pat!” 


BALUL 


Unul din cele mai importante și mai 
selecte baluri londoneze este bilul : Royal 
Caledonian, care și-a celebrat, anul ace- 
sta, optzeci zi unu de ani, de existenţă. 
A fost Aat prima oară, ca o reuniune in- 
timă, în 1378 de Ducele de Atholl; azi 
însă a devenit un mare eveniment sociul 
și filantroție. 

Are nu mui puţin de zece patroni de 
viţă regală, printre aceştia fiind regele 
si regina. prinţul de Walles și ducele și 
ducesa de York. Anul acesta, au luat 
parte ln» balul caledonian o mie cinci sute 
de persoane. Bărbaţi în costume obişmui- 
te nu sunt primiţi la bal. 

Invitatul nu poate să apară decât în ţi- 
nută de seară, un costum de highlander, 
de vimătoare sau în costum de curte. 
Doamnele se îmbracă de obicei în rochii 
ulbe, saloanele sunt bogat ornamentate, 
invitaţii miscându-se întrun ocean de 
lumină revărsată de niste uriase cande- 
lumbre de cnistal, Se dansează numai 
dansuri scoțiene, 


CALEDUONIAN 


UNIVERSUL LITERAR, — Â61 








caricatura zilei 


DUPĂ 30 DI ANI... 


st) 


— Cum, tu nu mă mai recunoști Paul? 
ru sunt Mihai, prietenul tău dim copi- 
lăwie.,.. 

— Ah! da, da! ce plăcere! Apropos, 
tu învi dutorezi 300 de franci, poţi să 
ini-i dai, 


(Dimanche ilustră) 


CIACUMSTANȚE ATENUANTE 





PREZIVENTUL. — Aşa dar, d-ta faci 
parte din acea bandă de pirați? E ade- 
vărat ? 

ACUZATUL,. — Ah, nu, d-le prezident, 
torească Dumnezeau ! 

Fu sunt numi membru da 


ea ai e (ițe) 


ONOaNe.., 


162. — UNIVERSUL LITERAR 


Pagini uitate 


ISTORIA UNEI POLIȚŢI 


— Nwaveam nici o newvoe, nici una 
naveam, mi se: tânguește vărul Mari- 
mică; — te-apucă unzomi aşa câte-o ne- 
bunie, ca o ameţeală,.. Adică nu puteam 
eu să stau binigor şi: să-mi văd de sără- 
cie ?.., Ei nu, zice dracu-Scaraoţki, că 
altfel n'o să-i zic, hai şi tu cu iscursia! 

Că era umul de dăduse la gazeta 
păcumică, duis-imitions, twai zile de plim- 
base, mâncare, băutură, cască-gură, ief- 
tin de tot, şi poţi zice c'ai fost și tu la 
Țarigrad, — Constantinopol care va să 
zică. Hu aveam ceva parale puse la 0 
pante, numai cât îmi lipseau aşa. vI'o 
doi poli. — Nu mă duc, zic, — lasă altă 
dată. Da Sciraoţki de colo: Ba să te 
duui, — când îi mlai avea așa ocazie? 
Bine să mă due da' nu m'ajung din pa- 
rale.' Fi, tei împrumuta şi tu acolo, de 
unde-va cu ce-ţi lipsește, și-i plăti când 
vei avea. 

S'așea mă îndreaptă la um prietem la 
unu de aia de dau parale cu dobândă. 
Mă pun garamt pentru dumnealui zice, 
— adică penru mine; — are pnopnie- 
tate la mahala — acuma, ştii, vere, co- 
cioaba aia, — aalre puteţi să vă convim- 
geţi, înltwebaţi şi prin vecini, pewsoană 
sclvabilă... Ei alea toate de bag seama 
se spum la o așa adică. Ce mai încoace- 
încolo, se  îmeuedinţetază negustorul şi 
îmi dă doi poli pe iscălitură, Iscălesc 
eu poliţa aia, mănar că văd acolo scris 
50 de lei şi eu nu luasem decât 40. Da-mi 
explică  preitenul la ureche: e pe tuei 


luni şi-ţi oprește dobânda înainte; 
aşa e regula. 
Bine, fie regulă, — mie mima de 


grabacum să mă văd la Stamibul, să 
beau cafea turcească, veretahilă şi tutun 
de ăla de spun cei cari-şi aduc aminte 
dinainte die monopol... De, — nu pot 
zice c'ar fi ceva mai amintemi decât pela 
noi, — dar niște pilaf am mâncat mai 
«biur cala Trai -sarmale... Incolo frumos 
tot, popi, câini, cowălbii, — toate alea. 
Lașă-le; îmcolo, că nu vreau să fac acu- 
ma, suvemire de călătcmie. 

Imi rămialse, dragă, destulă suvanire 
polița, că peste trei luni nu putui s'o 
plătesc; lasă, zic, o mai aștepta el ne- 
gustiomul, şi i-oi plăti, câmd m'oi înlesni. 

Ce-i dhieptul a cam tacut niţică vae- 
me, până m'am înlesnit. Ba încă de nu 
venea unu cu o hârtie. dle zicea că să 
mă duc la' judecată, poate că tot o mai 
amânam. La judecată nu m'am dus, ce 
era să mă duc? că doar» nu tăgăluilam 
nimica, dator eram patmuzeri» de lei, şi 
cu dobânda cincizeci. 

Mă duc eu cane va să zică la prăvă- 
lia de uinde hrasem paralele. 

— Am venit, zic, pentru ce pcliţă, şi 
due mâna la buzunanmul hainei umide ţin 
purtofelu. 


LUME NECĂJITĂ 





Ală de după tesșghea se încnuntă la 
mâne. A 

—- Nu-i aicea domnu demectior zice: 

Zic: Ce derector, nenișorule, că d-ta 
îmi dăduși paxalede şi încă tot d-ta îmi 
oprişi şi icomomia,  camăta care se 
chiamă — Apoi nu, zice, — că aruma 
nu mai suntem bancă de comandă, că 
sunte cumpaeratiivă. 

— Cumperativă vţi fi, dar eu nam 
venit să vă mai cumpăr mMiamfa, am ve- 
nit să vă plătesc. 

Dacă a înţeles el că nu venisem să 
cer parale, a schimbat-o pe dată: 

—— A, zice, ai venit să plăteşti, asta e 
altceva: poftiţi, şedeţi. Imi ia s'alitatea, 
caută întrun catastit şi iar își bolovă- 
nește ochii la mime, 

— Cambiu protestat, cheltueli de ju- 
decată, dobânzi, dobânzi, întârziate, — 


ce tot îndrugă el acolo, — numai când 
auz: „face nouăzeci“ — mă ia cu leşin 


nu altceva. 

Nauăzeci de lenușcami era tot ce aveam 
în buzunar, şi de unde sacoteam să-mi 
mai rămâe doi poli... De, ce să faci? 
Plătese eu şi după ce oftez din greu dau 
să plec. Numiai ce aud dela spate: 

—- Ta stai stimabile, da cu poliţa ce 
facem? 

= Alkaila, zik, ţi-o las dumitale suvenir. 

—— Păi stai că nu merge așa; trebue 
plătită, zice. 

--- Cum? Nu ţi-o plătii 
vârf şi înidesat?... 

-- Nu, zice, alea fuseră cheltuelli, do- 
bânzi şi eţetema; mai trebue capitalu!... 

„Ce să mai zic? cum nu mai aveam 
chioară, mă pune de mai iscălesc v hâ'- 
tie-vezi dummndata, oameni miloși, aresde 
la cel ce n'are—nici nu mai mam uitat 
la ce era pe hântie, așa am iscălit-o că 
se uita la mine ăla plictisit şi îşi în- 
vindea barbu. de par'că zicea: Fi, ai îs- 
pră'vit odată ?... 

Amoi mai trece niţeluș, așa — ce 
vrei vere, wnemiuii grele; — numai ce 
mă. înlelsnese şi de 50 de lei. 

Mă dur ilar la barbosu: — Ei, zic, iată 
că vam adus acum și aapitalu. 

Scot eu ăi doi poli şi două  patace 
şi-i înşir acolo pe tejghenua lui. Se mită, 
îi ea. dă iiar cu nasu în catastifuri... 

Bime, zice, asta-i zapitalu; dar ce ne 
facem cu dobânzile de întâmzieme, chel- 
tuali de protast, judecată și ejatera? 

— Păi nu ţi le plătii şi pe alea mai 
când fiuse?... 

-— Mi le plătii, mi. le plătigi!... alea 
au fost pentru, alalt cambiu ; eu vorbesc 
de, ăsta. de arcu... 

-- Allalt, ăsta... de câte ori luai eu 
parale dela ăştia, nenișorule?... 


acugia, cu 

























de IOAN GORUN 


— Ti las-o, —il întrerup cu pi 
Marinică, -— las-o n'o mai întinde, 
cumose eu astea pe de rost, Spun 
mai bime cât mai ești dator, să ţi-o A 
că înţeleg eu acu dece ai venit, 


+ 


— Uite ce e, — zic eu după cei 
poliţa vănuhui Marimică. Eu am ună 
odată pe umu de-i zicea Badea, Il 
Asta era un om întotâriauma ves 
parcă a lui ema lhumia toată, Nieluli 
nu tam văzut înoumat îngândunul | 
Cart, neicum Să ss tânguască alui: 
pentiu vre un neajuns sau Vreo 
rare. 

Și tare!l pizmuiam pentru asta, 

De acea, într'uma din zile, îl inu 

— Ia ascultă. nene Hanţiule, cun 
d-ta de eşti întotdeauna vesel şiB 
taumit? 

— Apoi uite cum nepoate, — îmirăl 
pune cl: Aşa mi-am întoernit via 
să am întotdeauna cu cinci parale 
nuli decât îmi trebaae... | 

A plecat: văru  Manimică, —H 
căteori îl întâlnesc, de departe ini 
semne. de parcar vre să zică: Daf 
știu, ştiu, vorba aia... Cu cinci parea 
mult decât îţi trebue... ; 


C. BELCOT în „Institutori” 








cena meclestie îns 





UNIVERSUL, LITERAR. — 463 








exlrase 


ERROMANGO 


de Pierre Benoit 


Noul roman al autorului Atlantidei de douii ori celebră, poartă drept motto ur- 


mătoarele rânduri : «iar acum, scriind îmi revine ca o lumină cum că nu mi-a fost 
cunoscut numele di familie al aceleia pe care am avut-o de prietenă». 

Fraza, anodină prin ea însăși, e semnată : Edgar Poe; trebuia accentuat. Unui 
renume şi unei lipse de nume se datorește aşa dar: Erroma+9o. Astfel, desfășurându-se 
cu o progresivă iscusință, a purces o povestire care ar fi fost pe piacul halucinantului 


inspirato . 


Vorbele sale s'au instilat în imaginația fertilă a scriitorului de azi precum în 
creerul eroului său s'a s'a'ornicit imaginea Alicei. 

Motto, incubație spirituală, cadrul acestui omor postum, sunt în perfectă compa- 
tibilitate. Erromango e p»vestea unui organism stors de frică, iar diformațiile treptate 
pricinuite de ea în spiritul unui om teațăr, ating un dramatism culminant prin faptul 
că cetitorul se înfruptă din sbuciumul eroului. Interpretările bolnavului. arbitrare dar 
plauzibile, efectele lor de posibilitate savant graduate, ne dumeresc în oare care mă- 
sură și astfel interesează incontinuu. 


Emaaigo c o imsulă din Arhipelagul 
tiielor, în plin Pacific. Aculo Fabre, 
iba unai impontante soc'atăţi din 
y şi-a propus să facă crescătorie 
o sțerie de oi fruimeaze amatoare de 
eală, fapt contestat în Australia, 
“e în marte locujă şi de Cani- 

ii Sau cacoțut pe munţi crestaţi 
ze hoâptea aprind focuni  fantas- 


ul albilor din insulă e limitat: 
"». reformat, ramolit, 

mani. politici, mai de 'emut 
"arată. Un văduv hursuz, sus 
i» mai puțin primejdios decât 


intim îmnce;e ostilitățile din 
ra întâi: 

"ul cel din urmă ecou stârni de 

„21 vaporului) muri, Fabre simţi 

: său o tăcere pe care nu 0 zu- 
&u nicăieri încă. Atunci, numai a- 
i înțelese că rămăsese singur. 

“unango ! şopti el, 

"stă vorbi pe care crezuse că 
in? ru glas stins Trăsună întrun 
alt de cindat, în cât. Fubre, îu acea 
E. pentru nimic in lume n'ar fi con- 

„10 Tațele”, 

iun nu se lasă învins. Luotă, și 
Efiră sucees, ln început. EL compro- 
je sbinta cânt adoptă drept lene: 
! Frica şi băutura, aliate, îl ră- 





„ banală, aventură, accidental e- 

si ese drama. unai obsesiuni tra- 
p.fită lenwei dar-nu- fără crezare. Din- 
Se "meu amoţit se ridică — Alice 
„unie — o enigmă se deşteaptă 
l-segarea ei. până la un punct, 
chiar pe cetitor; pe Fabră il 

i. mistuitoare, zi' şi noapte — 

2 va intra în cea deapururea. 


Pierre Benoit păşegte cu o admira- 
bilă siguranţă pe ţinuturile misterioase 
ale proziviilor lăuntrice şi exterioare, 
Cine se pvate opri săi nud urmeze ?,. 


* 


Fantoma pune stăpânire pe spiritul 
inginevilui : îată cum truge ucesta con- 
vluzia cd femeia fără nume de familie 
vu poate fi decdt soția văduvului mera- 
cânos nedespărții de o puşcă ameninți- 
toare ; Jeffries, care ştie, cure se vu 
răzbuna neapărat. 

„Cu cât treceau ceasurile, apoi zilele, 
amim; irile reveneau grămadă în sufle- 
iul lui Fabre şi aceste amintiri înmul- 
țeau temerile welămurite pe care so 
străduia să le îmbrace în sdreanța re- 
muscărălor. Tânăra femee dela Rose 
Bay raivăia în al cu o viuţă tot mai in- 


tensă. Fusese cea mai frumoasă  dru- 
goste din viaţa lui, la crez: vorbini. 


singura dragoste. Resimţise desigur, o 


durere atunci când ea plecase, nu însă . 


duverea pe care ar fi tnebuit să o re- 
simtă. Atunci, el nu ştia. Acum, etic, 
“unoaşte valoarea pierderei ce suferise. 
si să nu i să sumă, mă Dog, cum-va, 
vă Erromango şi dracoveniile de acolo, 
îi întărâtau imaginaţia de o săptămână 
încoace, îi luau minţile. Nu. fade exue- 
le, precise, îl hărţuiau pe Fabre. Avea 
de unde să aleagă. lineare din amănun- 
iele cu privire la zilele prea scurte pe 
cure le patrecuce lângă doimna dela 
Moase Bay, merita să fiemuinviat, să nu 
fie lăsat pradă uitămei, Aşa de piklă, 
odată — se cunogeau de foarte putin 
timp — ca ţinuse să vază orăşelul din 
Munţii Albaşirii, unde el lusese în pen- 
sion. În tren ei râseseră ca nişte copii 
de ceiace le trecuse prin cuget: de cum 
vor S0Si, se vor duce la liceu șiacolo, 


. 


după ce vor fi cenut să vorbească cu di- 
reclorul, ei îi vor explica că erau o tâ- 
nără poreehe din Sidney și că ar dori 
să-i încreadinţeze băicţasul lor. 

După treisprenece ami, nu-i era frică 
lui că ar pw ea fi recunoscut. Aşa şi fă- 
cură. Ira acelaş director. Vizitară îrn- 
preună cu el stabilimentul. Fabre revă- 
zu clasa de studiu. sula de mâncare, 
dornitorul, sula de aşteptare, unde mai. 
că-sa îl îmbrăcase cu haine de doliu. 

„Soţia mea ar fi dornică să vază în- 
Hameria : băieţelul e cam dalicat“ şi hă- 
trânul cum se cade, came odinioară îl 
trăsese de wrechi în miui mule rânduri, 
deschise, fără a se face rugat, încă o 
altă uşă. Câmud se întoarseră iarăşi pe 
piaya mică din orăşel îi pufni râsul de 
bine ce rcuşise gluma. Şi de deodată, 
Simţiră cât de falş răsuna râsul lor. 

ltabre, trăgea cu ochiul spre veriga de 
aur dela mâna stângă a tovarăşei sale, 
veriga aceleia pe care al o numise soţia 
lui. Ba surprinse priviraa şi îi răspun- 
se printr'un surâs jalnic. In aceu seară, 
doamna dala ltose Bay, se prefăcu că 


'v doare capul, şi se reintoarse la socrii 


săi, fără a mai trece pela For yau alone. 
A doua zi, când se întâlniră, teisleţa ei 
nu se împrăştiase cu totul. Cu de obiceiu 
meărsără la pneunibiane. Spre seară, ca 
se tângui că îi e frig, şi cum Fabre îi 
propunea un punch, .Da, —- zize ea. dar 
nu la Victoria !* Voia să alcagă siugură 
unde... El nu se împotrivi, „Unde mer- 
gem ?* întrebă el pe când  scoborau 
George Streei, în direcţia por ului. Pu- 
vin mai târziu, înţelese. Se aflau în 
faţa barului pe oare adimioară îl ţinu- 
seră părinţii lui. De oarece ca îl condu- 
sese acolo  dealrepitul, fără a fi şovăit 
cât de puţin, este că mai venise pe a- 
colo după indicaţiile pe cari i le dăduse 


464, -— UNIVERSUL, LiTEnAf 


el. de vreme ce judecând după privirile 
ei neatente, al enezuse atunci că de a- 
bia îl ascultuse. Cât de dhagă îi fusese 
în elipa cota! „Să mu în'răru,.. sopti ol. 
Dar ea împinsese uşa. Ni aci nu se 
achinibase nimic. intrun colţ, se afla 
încă fâmtâna de amaină unile, când Fa- 
bre se întoneea dala șernlă, maică-ea îl 
spăla pe mâini, pentru a i le curăţi de 
cernealii. O femeie grăsumă, servea vin 
unor marinari, tăcuţi rezemaţi de bar. 
Perechea nu fu huată de nimeni în sn 
mă. Ri băură punteh-ull fără o vorbă, şi 

eşiră. Pe un cer portocaliu se fugăronu 

țipând cu jale râniumalele, Tată amin. 

firile pe care i lo lăsase doanma dela 

Resa Bay. Nu trecuse însă prin gân 

si. le evoace pe acaaten în timţul da- 

junului de pe „Myosotisii. Se înțelege, 

Domnii Crepin, Guiborg, Bocc şi can- 

sorții ar fi fost în drept să li se pară 

ciudat cum profesiaral lor găsea cu cale 

să tragă un chaf, . 

In alt rând =- iar acum Fabre îşi rea- 
mintea ziua de parcă ar fi vetrăit-0, şi 
Duminezen stie dacă dit mai multe wri- 
vimţi n'a fost muţi bma să nu şi-o fi 
reainimtil nici 04 ă -— își pe'recurară 
după amiaza la grădiinu botanică. Erau 
însro Săumbătă, zi în cama prin parcu- 
rile din Aurrralia se văul fovtotâmri pariu 
tre boschete. o ceată de predicatori ne- 
eri, adventis î  pmesboatani mute 
mini, hagtigti pmeaslăvinii Mârza, 
bucătinia vooetariună si male minera- 
le. Numse-te ropicmre îi azeultă, si enoi- 
Jag: rotunjicui sa onrase si uită de jeu- 
că privindu-i. Fabre şi tâmăra fomae se 
adlăpostiseră la extremi alea de nord a 
urădinei Se zire că cu o sută da ani 
înainte pe câml golful Syuiney păsirase 
încă frumuseţite nestrăbăluţilor ooiri, 
soția lortului Maeuarie, umul dim pri- 
mii guvernatori ai statului New-South- 
Walea, venea aco'n, cu podoabe a la 
homey. si visa la frumuseţile Angliei 
sale natala. Iincul aceta poar ă numvie 
de ,Scuunul Iasi Vncgua'ro: Un 
pramotoriu de gnanil uunbrâl de arbori 
ale cărora ramuni se arleucă până în 
mame. Tânăra  feniee tăcuze ude câtva 
timp, atumei Fabre o întrehaae la. ce se 
zândea: 

„Asi dori să fiu îngropată întrun lor 
asemenea acestuia“ răspunease. El nau 
luase anume în sonmă niste vorbe, [pe 
cari orice bărbat le-a auzit cel puţin 
odată în vinţă. Acum. da curâni și le 
reamintise pe neastepinte, Cu ce  oca- 
zie, îată ce vota al să puacisege, Patru, 
Sun cinci zile după ce trecuse vazul 
„Myvosotia” Fahre darnic să mai alunve 
gândurile negre. pormnize la vânat de 
vaţe sălbatice împreună cu Gabriel. Frau 
la pândă în lărătul unui ctegşis de arbori 
trapieculi. La pieicantte lov cistalul voda 
al mărei era atât de străvoziu încât se 
zăreau peşti de aur şi purpură, fugărin- 
du-se primire măngzennuri, ca niste cofi- 
bri deasupra umui strat. de florr. 





Gabriel auzi deodată un usor suspin. 
S'ăpânul său lăsase pusca să alumare 
jos lu pământ, iar ei cu bustul răstuur- 
nat pe spaie ducea mâna spre inimă, 
Un acelas timp. ortată cn dorința ex: 
primată de prietina lui trecăteare, o altă 
amintire se ivise în memoria lui Fabre. o 
amintire mult mai recentă având abia 
palru luni, amintirea celei dintâi vizite 
— singurei vizite, pe care o făcuse la 
lLongstul. tra şi acolo un promontoriu 
umbrit de arbori. lur sub acei arbori, um 
mormânt Mormântul Doamnei: Jeffries? 
Fără îndoială, da. Bine, dar atunci? 
Doatmuna Jeftries? Să fie cu putinţă ?.. 
Doamna, doaruna!! toată vinta să ne ur- 
mă eazcă faptele din trecut, se 
poate ? Să nu ne. piautlă nic: cânil urma, 
haita de lupi? In căipa aceia Gabriel] 
îşi priviso stăpânul, groaza pe care el 
v rezimţise reflecta searbăd pe acea 
care se coten în ochii lui Fabre. 
Ah! acum amanul doamnei lata 
Bosa Bav avea d'aptul să fie mulţuanit, 
imsfârzit a«/Hase pentru ce îi era frică. 


* 


atit fs] 


Vuhre se răsvrălea, Se shturase. Sănă- 
tatei, opera îi. erau COTA DNS), Dunut- 
cite de spectre. [in ce hun să fii om «dle 
ştiinţă. să ai um sont poziiv şi să nu 
te învârți totusi cât ţine ziua. în cercul 
une. grozave, zadarnice fantasmuzorii. 
Purca pune capăt arestor farmece, Ave 
un mijloc să deaseopeme adevărul, ori- 
care ar fi fost el. li hine sa hotăni. [l 
va ata. chiav în acea seară. Să-l afle? 
Expresia era greşită. [Il îl si aflase. Tre. 
buia să-l demonstreze în mod tangihil 
înlăturând hotărâtor urice îndo'ală. Nu- 
mai astfel nu va fi ispitit de aci inainte 
să se focscască de cell înșăi pretext in 
scop de a-şi Amisti temea intemeiate. 
Adevărul trebuia să-l vadă cu arhii. să-l 
pipăe cu mâinile hai. Stia unde se puiba 
culege davuta, ştiu să comeateve In favo- 
vul ei. F. sau nu e un abicai să se ura- 
veze numrie morţilor pe merminte ? 


Ema seară cu huma. aha placă de n- 
cază înaine să fa răsărit luna. Lunara, 
cu e o tampă electmică, Arie. nu: la 
ce bun! Se aienthisa o clupă ducă revol- 
verul nu i-au îi fost priintios, nu doar 
în cazul sumei înntâlnir; cu Jeffries, ci 
dacă cum-va  nenorocul i-ar fi sec în 
cale pe cei ca aminteau focurile în în- 
tunerie, acei ce cohorau în fiecare lună la 
plajă, pentru a strânge apă de mare în 
tuburi de trezite. Apoi, Niilivase umerii. 
Au ce bum! 

U udiere uşcară se târa gemănl, prin- 
tre erbunie îniunecoacb. Fabre înain.n 
cu tași nusinalli, se fereau de rădăcini, 
de ridicăturile de pământ. mui lesne ile 
cur ar fi făcut, la Punuima zilei. Mersul 
său avea mima  sizuramţă a Sotu- 
nambhulilor, Ti bătea inima. dar nu cun 
hate inima celui care îi e frică. Sar fi 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. 11 











































































zis fiorii deliciosi ai amantului e 
teapiă un rendez-vous. Astiel, cu za 
în urmă, plecase el spre cei din un 
tâlnire cu dosar dela Rose-Bi 
wdesese la nond-a de Sydiner, tr 
extremă a golfului, pădurea Reset 
Vitara; um loc doamne, can ase: 
cestuia, și pe colo malul mărti 
părăsit. dim când în cămal pen: 


conjura o bucată de stâncă mi. 
spânzurând este unde... Niiu 


stomot de câ! la  mănmai, si san 
vântului prim copac. 

Fabre avea acum mumii 0 tii 
nu se ivească o piedică scana Tar îis 
gă-și ajungă țelul, să-si 4 juri 
să <uleugă o corilitardimie oricar: 
tost. Cum sta putut mulțumi d: 
acum cu lacea neadennă inloiali + 
încă um sfent tte sară şi va [il 
luceju a zări Dnomoria și cupt 
tumbeaasă a cocotierilor eur ie 
mormântul, Păşi cu imai multi | 
deae, nu-i era facă, — încă olt. 
vea ile ce se temea — dar nu tu: 
amunţe sosirea înainte dea iii. 
divăvul. Apoi. toate se sch.mhu! 
păra dacă ît “îmţepenea aici e ha 
ctrutina care chitilse ga Gankin 

Laura filtra maze prinbae Iuaz 
țite de palmieri. Dorinţa lui Fi 
înn prea. In sutat navea spal? 
emoție imensă. „Iubita-mea, se at 
vepetându şi. apiraare cu gh mt 
iubita mea! Aşa curn Se înzenure 
ză patul utule otihnes.e o font in 
ngecvuchs adi de dire;tunghil 
“umil. cu braţale desrhiza, ca [2 
o îrnbrățizare. Luna ÎȘi urma ne 
ci pe cerul deșert. Lumina ei, pa 
dea uneori imlănănur tron Air 
îvuraze mei comunal. Mormântul: 
şi se 'aseumilen vând me pân. X 
“romueânsta ae lui Fabre îl pia 
mângăau cu nrilimizte, cu (raza 

Insfărsit, iabuenui un hehe seu! 
tea dui se isbi de piăă,. 

Pe piatra aceia. nu se afla nimr, 
nume, nici pronume, Nirnie. Cina 
mace zile mu tărziu avu Joe va și 
cade, sub aparenţa ui imorensi. 
buia să precummtiască “hui Fibra nu 
tă emoție decăt nuala cara avute 
până atunci. Vl tease conturi di! 
oumenii și durerile, prezentul şi: 
tul. totul de acuny se aliase inţă 
sui. 


(Sfeirgetul în X-a