Carpatii anul XXXVIII, nr. 62-63, iunie — noiembrie 1989

| 
| 


ANUL XXXVIII - Nr. 62/63. 


IUNIE-NOIEMBRIE 1989 


Carpafii 


Director: Aron Cotrus f REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL! 


Redactor: Traian Popescu 


CENTENARUL EMINESCIAN 
LA ARME FRATI ROMANI 


"A împlinit în acest an centenarul morţii 
lui Mihail Eminescu 1889-1989, bardul 
suferințelor şi virtuţilor naţionale, vizio- 
narul României Mari. 

Exilul românesc a vibrat de emoție şi 
entuziasm în a sărbători evenimentul, 
Eminescu reprezentând culmea gândiri 
româneşti, fiind cum îl definea Octavian 
Goga “încarnaţia geniului românesc”, 

Toate gazetele, revistele, buletinele asociaţiilor româneşti 
din diasporă, s'au întrecut în a premări geniul poetic, 
literar, filozofic, politic, patriotic şi gazetăresc al marelui 
cărturar şi scriitor al secolului trecut, Luceafăr al culturii şi 
naţionalismului nostru. 

La Paris, opt instituţii culturale româneşti din Statele 
Unite şi Europa, au comemorat în sala Domus Medica 
elemerida eminesciană în zilele 16-18 Iunie, la iniţiativa 
Fundaţiei Culturale Română din Madrid prezidată de 
Profesorul Universitar Vintilă Horia, reuniune în care 
personalităţi culturale ale exilului au exaltat opera poetică, 
filozofică, şi istorică, încheind festivitățile la Biserica 
Ortodoxă din Rue St. Jean de Beauvais cu Liturghia, 
desvelirea şi sfinţirea statuii dedicată memoriei lui Mihail 
Eminescu de sculptorul Ion Vlad, care va fi situată la 
indicaţiile Primarului Chirac într'una din piaţetele care 
încercuesc Biserica. Omagiu şi adeziune franceză la 
comemorare: 

La Miinchen, Germania Federală, sculptorul Alexandru 
Pana i-a dedicat o plachetă în bronz având ca avers figura 
lui Eminescu, iar pe revers conturul României Mari, în 
interiorul căreia a gravat fraza şi semnătura lui Eminescu: 
“ADEVĂRATUL POPOR ROMÂNESC A DEVENIT O 
TURMĂ EXPLOATĂ SI DATĂ ÎN PRADĂ CELOR 
CARE AU NĂPASTUIT ASUPRĂ-I”, 100 ANI DELA 
MOARTE 1889-1989, evocând drama românimei din 
ţinuturile subjugate: Transilvania, Bucovina și Basarabia, 
pe care el o cunoaştea în tot tragicul ei, prin desele călătorii 
dealungul lor. 

Insă cea mai valoroasă şi pozitivă contribuţie la această 
aducere aminte a geniului creator Eminescu este retipărirea 
la Paris a operei etico-socială eminesciană cuprinsă în 
eruditele articole publicate în revistele şi gazetele epocei lui; 
Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi, Timpul, România 
Liberă, etc. 

(urmează în pag. 5) 


ÎNCĂ CEVA DESPRE 
“SINDROMUL TRANSILVAN” 


de Dr. ION JOVIN 


] CRISUL din emigrație soseşte la noi rar şi 
după multă vreme. Aşa se face că numărul 
din Ianuarie 1986 a valoroasei publicaţii a 
Domnului Bălaşu din Toronto ne-a 
parvenit cu o întârziere ce nu ni se poate 
reproşa. In respectivul număr, la rubrica 
“Perspective şi Confruntări” s'a publicat 
un articol semnat de Domnul Matei 
Cazacu sub titlul: “Sindromul Tran- 
silvan”. Am fost încântați de acea parte din elaborarea 
D-sale în care se pronunţă, cu bogate argumente, pentru 
prioritatea noastră în Transilvania şi am dori ca această 
temă, care pare a fi inepuizabilă pentru istoricii din toată 
Lumea, să fie desvoltată dela o tribună cât mai largă de 
preferinţă în limba engleză. 

In prealabil, un scurt popas de semantică. Domnia Sa 
vorbeşte despre un “sindrom”. In lexicoane, sindromul este 
definit ca un mănunchi de simptome caracteristice pentru o 
boală care are mai multe cauze. Deci, sindromul 
transilvanic, despre care se vorbeşte la noi, şi se vorbeşte 
fără încetare, dacă ar fi propriu unei boli, aceasta ar avea 
mai multe cauze. Or, Domnul Cazacu nu găseşte decât una 
singură: regimul comunist din Bucureşti care n'a ştiut, şi 
care nu ştie să rezolve problema minorităţii maghiare din 
România şi care, spre a-şi masca dificultăţile, recurge 
periodic la reactivarea mândriei naţionale. Tot după D-sa, 
în Europa democrată nu mai există astăzi tulburări sau 
desbinări pe probleme naţionale, Aici mă opresc pentru a 
reaminti D-lui Cazcu şi tuturor celor din emigrație care 
gândesc ca dânsul, că antagonismele naţionale nu sunt un 
monopol al ţărilor comuniste. In ţările democrate există 
astă zi focare importante de agitaţie naționalistă: în Irlanda, 
în Tara Başcilor şi a Catalanilor, în Corsica, ba Şi în Alsacia 
unde sunt şi astăzi “autonomişti” şi separatişti. 

Domnul Cazacu merge însă cam departe cu acuzaţiile. 
“Sindromul transilvan sar manifesta mult mai atenuat, 
poate chiar s'ar stinge, dacă nu ar exista “propagandişti 
cuprinşi de cine ştie ce panică, unii naivi, alţii numiţi 
“agenţi de simpatie”, care se pun în slujba regimului”. Un 
astfel de naiv este prezentat de către D-l Cazacu în 
persoana unui boier bătrăn care a sosit la Paris pentru a 
trage semnalul de alarmă: “Ungurii fac propagandă intensă 
şi noi nu răspundem defel, sau răspundem slab”, Dar după 


ce D-l Cazacu i-a explicat situaţia reală, bătrânul boier a 
schimbat vorba. D-l Cazacu a interpretat tăcerea ca un fel 
de consimțământ al preopinentului care, după toate 
probabilitățile, va înceta să se mai agite. Indrăznim să dăm 
o altă interpretare acelei tăceri: “Iartă-i Doamne, că nu ştiu 
ce vorbesc”! (în exilul lor comfortabil din Occident) se va fi 
gândit bătrânul boier. Cum nu avem mărturisirea directă a 
respectivului, ambele interpretări rămân în domeniul 
ipotezelor. 


Din păcate, chestiunea propagandei maghiare este mult 
prea periculoasă pentru a fi tratată cu uşurinţă sau eludată 
prin acuzaţii gratuite. 

In istoriografia contemporană maghiară se arată că 
Ungaria a cunoscut în trecutul ei trei mari catastrofe: 
invazia tătarilor (1220), dezastrul dela Mohăcs (1526) Şi 
Tratatul dela Trianon (1920). 

După desmembrarea Ungariei, la Trianon, istoricii 
maghiari au căutat să analizeze şi cauzele acelei 
“catastrofe”. Intr'o lucrare mai recentă, Gonda Jenă (1) 
găseşte că la catastrofa dela Trianon a contribuit fără 
îndoială şi înfrângerea militară dar că această înfrângere ar 
fi putut să fie limitată dacă nu ar fi existat vasta operă de 
propagandă dusă de emigraţiile cehă, română şi sârbă în 
Occident, dar mai cu seamă în Statele Unite ale Americi. 
Aceşti propagandişti au împiedecat încheerea unei păci 
separate, propusă de Impăratul Carol prin cumnatul său, 
Prinţul Sixt de Bourbon-Parma. “Dacă” oferta Impara- 
tului s'ar fi acceptat, Monarhia ar fi scăpat întreagă”. Teza 
aceasta a fost întrebuințată şi de către istoricii francezi 
reuniți într'un colocviu cu colegii lor maghiari la Paris, în 
1968, sub conducerea lui Pierre Renouwvin. In biografia lui 
Clemenceau, scrisă de Erlanger, acesta acuză “Tigrul” de a 
se fi opus unei păci separate cu Austro-Ungaria, lipsind 
astfel Europa de un factor de mare stabilitate, In 
monumentala sa lucrare “The Spirit of Hungary”, editară 
la Toronto de fundaţia “Răkoczi”, istoricul Sissa prezintă 
un larg capitol intitulat “Puterea Propagandei”, susținând 
şi el că în mare parte propaganda exilaţilor a fost aceea 
care a dus la dezastrul dela Trianon. Această armă 
formidabilă a propagandei o întorc Ungurii astăzi contra 
noastră deocamdată, dar apar semne că ea va fi utilizată Ş 
împotriva Sârbilor şi a Slovacilor, pentru a se ajunge la 
reconstituirea “Ungariei Mari”. 

Este oare nevoie să arătăm D-lui Cazacu că propaganda 
maghiară a început imediat după semnarea tratatului dela 
Trianon şi într'o epocă în care Statele succesolare nu aveau 
regimuri comuniste, Unguri trăind sub guvernări demo- 
cratice? Propaganda maghiară a devenit cu timpul atât de 
alarmantă încât în 1924, Iuliu Maniu a găsit util să ţină la 
Bucureşti o conferinţă pentru a trata chestiunea minorităţii 
maghiare din România. Zece ani mai târziu, în 1934, Dinu 
Brătianu şi luliu Maniu au adresat, în Camera Deputaţilor, 
ministrului de Externe Nicolae Titulescu, o interpelare prin 
care au cerut să se intervină spre a fi stăvilită propaganda 
deşănţată şi calomniosă a cercurilor revizioniste maghiare 
(cf. infra, pag. 9, 3). Interpelarea, ca şi răspunsul lui 
Titulescu, au fost primite de amble tabere, guvern şi 
opoziţie, cu aplauze unanime. A fost un moment de 
consens între guvernul Tătărescu, combătut în acea vreme 
de fruntaşii opoziţiei Brătianu şi Maniu. Propaganda 
revizionistă maghiară de atunci, cu lozincile ei incendiare, 
să fi fost oare tot un pretext născocit pentru a se devia 
atenţia opiniei publice de la situaţia internă? Oare uliu 
Maniu şi Dinu Brătianu, cu intervenţiile lor, să se fi lăsat 
induşi în eroare de o diversiune, devenind astlel şi ei, în 
limbajul de astăzi: “agenţi de simpatie”? Greu de imaginat! 


Propaganda maghiară din acea vreme şi-a atins scopul în 
1940, la Viena. 

“Sindrom transilvan” a existat deci şi atunci, în sensul pe 
care i-l acordă D-l Cazacu, Dar atunci exista un guvern 
democratie, cu parlament liber ales, în care Partidul 
Maghiar din România îşi trimitea un număr mare de 


2 


deputaţi şi senatori. In Vremea aceea, propaganda 
maghiară din România era făţiş dirijată de cătră guvernul 
dela Budapesta. Astăzi acţiunea este susţinută de către un 
exil puternic organizat. Tactica şi obiectivele Sunt mai 
nuanţate, Extremiştii cer pe faţă retrocedarea Ardealului 
In “Spirit of Hungary” Sissa admite că nu se mai poate 
reveni la situaţia dinainte de Trianon. El Sugerează ca 
soluţie o federalizare între statele care s'au organizat după 
Trianon şi Ungaria, iar începutul ar trebui să-l facă Ungurii 
şi Românii (care sunt “un popor talentat”). Dar, cum vede 
Sissa federalizarea? Face socoteala că, decă se adaogă la 
cele 10 milioane de Unguri care trăiesc astăzi înăuntrul 
graniţelor Ungariei, cei 4-5 milioane care se află răspândiţi 
în ţările succesorale (România, Slovacia, Jugoslavia), 
Ungurii ar dispune de populaţie de 4-15 milioane care le-ar 
asigura preponderența în federaţia comună şi —în mod 
indirect— Ungaria ar recupera teritoriile pierdute şi toată 
lumea ar fi împăcată. Din fericire, nu toţi propagandiştii 
merg atât de departe. Cei mai moderați, printre care mulţi 
universitari, se mulțumesc cu mai puţin. Nu cer teritorii, ci 
pun punctul pe identitatea populaţiei maghiare din 
Transilvania, care ar fi grav ameninţată. Dacă extremiştii 
vorbesc pur şi simplu de “genocid fizic”, cum o face contele 
Vass, în numeroase articole reproduse de publicaţii 
prestigioase din Statele Unite, moderaţii se referă numai de 
“genocid cultural”. “Răpeşte-i unei populaţii cultura şi ea 
se va stinge”! iată cum este tratată această temă în lucrarea 
profesorul Borsody (2). 


Ce ar fi de făcut pentru a stinge “Sindromul transilvan”, 
şi în primul rând spre a convinge opinia publică maghiară 
şi apoi pe cea a ţărilor occidentale de legitimitatea 
drepturilor neamului nostru asupra Transilvaniei? Am 
sugerat de mai multe ori prietenilor din Occident care arată 
o justă evaluare a situaţiei din Ardeal organizarea unui 
forum, cu participarea tuturor fracţiunilor din emigrația 
noastră. In cadrul acestui forum săfie analizată, cu toate 
datele disponible (statistici, publicaţii de specialitate, etc.), 
situaţia minorităţi maghiare din România, ca - de exemplu: 
situaţia demografică din Secuime, învăţământ, instituţii 
culturale, s.a.m.d. Inarmaţi apoi cu un un material 
suficient, să [acem apel la Maghiarii din exil pentru 
organizarea unui colocviu, în care să fie discutate toate 
problemele litigioase. Intelectualii polonezi, printre care 
mulţi foşti şi actuali demnitari, se întâlnesc periodic, în 
cadrul unui “forum”, cu omologii lor din Germania 
Federală, pentru a încerca să netezească de o manieră 
oarecare calea, în vederea unei Europe unite şi fericite, fără 
“sindromuri” supărătoare. Există deci contacte între 
intelectuali din tabere adverse, din ţări cu regim politic şi 
social diferit. Şi la Nemţi există resentimente naţionale 
(Vroclavul de astăzi se numea mai înainte Breslau, iar 
Scceczin-ul - Stettin). Un “sindrom” silezian - cum ar zice 
D-l Cazacu! Poate că ar putea fi convinşi şi Maghiarii din 
Exil că, pentru cei cinci milioane şi două sute de mii de 
Români care trăiesc astăzi în Transilvania, o schimbare de 
frontieră ar fi un lucru absolut inacceptabil. Intr'un 
asemenea forum, la care ar trebui să participe şi istorici, 
s'ar convinge şi D-l Cazacu de dificultăţile care intervin în 
contactele cu Maghiarii. Să nu uităm că avem în faţa 
noastră un popor cu origine nomadă, cu o limbă izolată, 
care s'a instalat în centrul Europei, a reuşit să-şi menţină 
identitatea peste o mie de ani, şi-a desvoltat o cultură şi o 
literatură proprie şi a dat dovadă de o extraordinară putere 
de asimilare a altor etnii, grefând astfel pe trunchiul 
maghiar milioane de Nemţi, Slovaci, Croaţi, Români. A 
reuşit să asimileze dinastii străine după ce “arpadienii” s'au 
stins: Casa de Anjou dela Napole, Jagelonii din Polonia 
aşezând pe tronul Sfântului Stefan până şi pe Habsburgi 
cea mai veche şi mai prestigioasă din casele domnitoare ale 
Europei. Toate aceste performanţe au creeat în sufletele 
Maghiarilor o legitimă mândrie, vecină cu trufia în care 
uneori se simt accentele mesianice ale unui popor ce se 


crede “ales” pentru a domina. In cartea “The Spirit of 
Hungary”, scrisă întrun stil ce trădează scopul de 
propagandă, citim la pag. 335 următoarele; Sar putea ca 
inegalabila măiestrie în arta de a conduce să intre din nou 
în acţiune, dovedind şi de data aceasta, fără fanfară, că 
faptul de a fi dominat vreme de un mileniu basinul carpatic 
nu a fost, pentru Unguri o simplă întâmplare. Si, în mod 
invers, succesorii Ungariei, îndeosebi România — aflată azi 
într'un haos economic— dovedesc a nu fi la înălţimea 
acelei forţe statale şi a acelui spirit care a permis 
maghiarilor să supravieţuiască, adesea în ciuda unor 
evenimente dramatice, Oricare ar fi cazul, un fapt adeseori 
trecut cu vederea dar foarte important trebue să fie reţinut: 
Ungaria ocupă o poziţie centrală în basinul carpatic, cu 
peste 14 1/milioane de Unguri, care trăiesc în interiorul 
graniţelor proprii sau ca minorităţi în Statele vecine; ei 
reprezintă o majoritate absolută în regiunea cuprinsă între 
Munţii Carpaţi”. 

Acest crez îl împărtăşeşte nu numai elita maghiară, ci şi 
poporul de rând, 

Dacă ar fi să judecăm grandoarea unei naţii după voința 
sa de a domina, cu acel “libido dominandi” al lui Salustiu, 
națiunea maghiară ar figura, desigur, în rândul națiunilor 
mari. Dar, din fericire —mai ales pentru vecinii ei— acestă 
voinţă de a domina este — sau pare a fi, temperată de un 
foarte net declin demografic. Românii, ca de altfel şi Cehii 
şi Sârbii, posedă argumente alese pentru a le opune 
vanităţii maghiare, şi pentru a pune în vedere lipsa de 
conţinut a pretenţiei că singuri ei au vocaţia de a trăi şi a 
domina în Arcul Carpatic. 


In preajma “Diktat-ului” dela Viena, Maniu a avut o 
întrevedere cu Dr. Sabin Manuilă, care făcea parte din 
delegaţia română ca statistician. “Va trebui să cedăm ceva 
la Viena dar vom stărui ca la împărţire să rămână la noi o 
populaţie maghiară egală cu cea a românilor care vor trece 
dincolo. Va fi o precauţiune pentru a răspunde eventua- 
lelor brutalităţi maghiare cu represalii”, spunea Manuilă. 
La care Maniu răspundea cu vorbele profetice: — 
“Domnule Doctor, Unguri vor săvârşi acte de barbarie iar 
noi n'o să răspundem”. Şi aşa a fost. Am asistat sideraţi la 
asasinate, expulzări în massă — în frunte cu prelați duşi cu 
vagoanele de marfă, şi nici un act de retorsiune din partea 
noastră. Mulţi ne-am pus atunci întrebarea, dece ţine oare 
pasivitatea aceasta, dezarmarea în fața unui adversar 
brutal, care proclama atunci ca Şi astăzi că numai el, 
Ungurul, este în stare să guverneze şi să domine populaţiile 
din Arcul Carpaţilor. 

Despre simbolul acestei dominaţii — jandarmul maghiar 
(“csendâr”), găsim la Emil Cioran, în “Histoire et Utopie”, 
câteva aprecieri demne de reţinut (3). Moralistul şi filozoful 
s'a născut şi a trăit la poalele Carpaţilor. Si el îşi pune 
întrebarea dacă prea multă cuminţenie şi prea multă 
răbdare nu sunt nişte invitaţii la tiranie. Domnii Cazacu, 
Berindei — ca şi consocii lor în a nu voi să răspundă 
propagandei maghiare în numele unei înţelepciuni şi a unei 
eleganţe intelectuale — ar proceda foarte bine dacă nu ar 
propaga această luare de poziţie prin scris. Dar, aşa cum 
stau lucrurile astăzi, cu abundență de articole şi declaraţii, 
ca aceia a “Românilor Liberi” — semnată de o glorie a 
neamului nostru cum este Eugen Ionescu, şi cetită la Radio 
Europa Liberă, ceeace-i asigură un maximum de difuzare 
— este de natură să creeze confuzie şi consternare în mintea 
Românilor, mai ales a celor din Transilvania care s'au 
stabilit în Vechiul Regat după refugiul din 1940. Mulţi 
dintre cei din urmă s'ar întoarce pe la locurile din care au 
fost siliți să plece — dar îşi pun azi întrebarea, văzând 
intensitatea propagandei maghiare, dacă nu se expun la un 
al doilea exod. 

Domnul Matei Cazacu mai afirmă că nu există 
declaraţie formală din care să reiasă că ar exista vre'o 
tendință maghiară în sensul contestării frontierelor actuale, 
D-sa afirmă chiar că ar exista declaraţii ce ar merge în 


direcţia contrarie — Ungurii nu vor Ardealul ci numai 
drepturi politice şi culturale mai largi pentru minoritatea 
care trăieşte pe teritoriul României. 


In anii care au precedat războiul din 1914-18 tratamentul 
mai rău şi inacceptabil al aşa ziselor minorități — 
naţionalităţi am zice noi astăzi — din Monarhia Austro- 
Ungară a atras atenţia mai multor observatori din 
Occident, In Parlamentul Austriac, după alegerile din 1907 
făcute pentru prima dată cu sufragiu universal s'a creat o 
situaţie haotică. Nemţii din Austria au devenit minoritari 
în parlament, iar scandalurile şi obstrucţiile s'au ţinut lanţ. 
Spre a potoli această situaţie explosivă, Palacky —marele 
om politic Ceh, mentorul şi maestrul în a gândi al lui 
Tomas Masaryk— declară solemn că Cehii nu cer 
dispariţia Dublei Monarhii, că cer doar drepturi, adăugând 
că — dacă, prin imposibil, această monarhie ar dispare, ea 
ar trebui reinventată. Noi ştim ce s'a ales din declaraţiile lui 
Palacky şi Masaryk, și mai ştim şi ce valoare prezintă 
asemenea declaraţii pur tactice. 

In ceeace priveşte spusele D-lui Cazacu referitoare la 
natura paradoxală a garanţiei pe care Uniunea Sovietică a 
oferă astăzi pentru stabilitatea graniţei noastre de Vest, noi 
socotim că o putere străină, ori cât ar fi ea de mare, nu 
poate să asigure la infinit frontierele altui Stat. Frontierele 
se trasează cu arma în mână şi se apără tot cu armele. Chiar 
şi micuța Elveţie, cu pluriseculara ei tradiţie de neutralitate 
garantată de Statele vecine, şi-a desvoltat şi îsi desvoltă 
armata. Confuzia cu garanţia URSS vine, poate, dela 
faptul că puterile care au semnat acordurile dela Helsinki 
— au aprobat, dar nu au garantat status quo — ul în 
Europa. D-l Cazacu se gândeşte, poate, şi la faptul că, la 
Conferinţa de Pace dela Paris, în 1947, URSS a fost aceea 
care a susţinut cu perseveranţă anularea Diktat-ului de la 
Viena. Dar şi această hotărâre a lui Stalin s'a îndeplinit lent 
şi în etape, aşa cum rezultă din cele câteva mesagii pe care 
Maniu şi cu Beneş le-au schimbat în timpul războiului. In 
cel dintâiu, Beneş îi comunica lui Maniu că la întrevederea 
cu Stalin i-a pus acestuia, la cererea lui Maniu, problema 
Transilvaniei de Nord — ocupată pe atunci de Unguri. 
Stalin i-a răspuns că el este de acord cu anularea Diktat- 
ului şi cu restituirea unei părţi din Ardeal. Abea după 
începerea tratativelor pentru ieşirea României din Războiu, 
la insistenţele lui Maniu —comunicate tot prin Beneş— 
Stalin şi-a modificat atitudinea, arătându-şi dispoziţia de a 
aproba “restituirea Ardealului întreg, sau în cea mai mare 
parte”. Punem întrebarea, care ar fi fost soarta frontierelor 
noastre spre Vest dacă nu intervenea actul dela 23 August 
1944 şi dacă nu intram cu trupele noastre în Ardealul de 
„Nord? Ne-ar fi apărat oare Anglia, vechiul nostru aliat, la 
Conferinţa de Pace dela Paris în 19477 Vom menţiona 
câteva documente care arată ce credea guvernul britanic 
despre Transilvania şi despre Tratatul dela Trianon care a 
hotărât —după foarte lungi desbateri — soarta acestei 
provincii. 


In primăvara anului 1939, ministrul nostru la Londra, 
V.V. Tilea, învocând presiunile din ce în ce mai mari, din 
partea Nemţilor, de a semna un tratat care să le garanteze 
folosul producţiei noastre de petrol şi de cereale, a obţinut 
o garanţie anglo-franceză. Dar, ce exact garanta această 
convenţie? Azi ştim doar că exista o garanţie, că privea 
frontiera noastră din Vest, dar nu şi pe cea din Est. Această 
garanţie a fost sursa numeroaselor complicaţii diplomatice 
care au marcat rapoartele noastre cu Germania Naţional- 
socialistă. Tilea vorbea —spre a-i convinge pe Halifax şi pe 
Bonnet— de “agresiune economică germană”; dar astăzi 
ştim că la acea epocă Berlinul se gândea serios să treacă la o 
acţiune militară dacă nu obținea satisfacţie şi că la 
proiectul militar s'ar fi asociat Ungaria, pregătită să ocupe 
Transilvania cu sprijin nemţesc (4). Furtuna din 1939-40 a 
trecut. România a rămas fără Basarabia şi Bucovina, fără 
Cvadrilater şi cu Ardealul ciuntit. Garanţiile, că şi în cazul 
Poloniei, nu au servit la nimica. De altfel ele au fost 


denunţate de către guvernul Tătărescu. La acea epocă 
Hitler era în mod practic stăpân pe toată Europa. 
Rămăsese doar Anglia neocupată de Nemţi. In faţa 
dezastrului care a lovit Puterile Occidentale —dar mai ales 
țările mici, cele născute din Trianon şi grupate în Mica 
Antantă— guvernul englez s'a gândit la soluţii care să 
întărească apărarea Europei pe care a văzut-o printr'o 
prismă mai largă. A însărcinat deci “The Institute of 
Foreign Affairs” ca, în colaborare cu “Foreign Research 
and Press Service”, care funcţiona pe lângă ministerul de 
extrene sub preşedenţia lui Arnold Toynbee, să elaboreze 
proiecte în vederea creerii unor federaţii ale Statelor din 
Sud-Estul Europei. In felul acesta urmau să se formeze 
blocuri de State capabile să se opună cu mai multă 
eficacitate presiunilor venite din partea puterilor imperia- 
liste. 

Să urmărim activitatea acestor comisii. Intr'un prim 
proiect România aparţine blocului aşa zis “nordic” — 
alături de Cehoslovacia şi Polonia, dar cu o Transilvanie 
autonomă (5). Ceva mai târziu, la propunerea lui Sir 
Samuel Orme-Sargeant, subsecratarul la F.O., România 
apare într'o federaţie “Sudică”, formată din Statele 
balcanice, însă Transilvania apare tot ca o entitate 
autonomă — dar cu obiecţiunea că, la rigoare (Tran- 
silvania), ar putea deveni un “Stat tampon” (“Pufferstate”) 
cu organizare cantonală, după modelul elveţian (6). 

Dar, iată că F.R.P.S., la data de 01.09.42., regretă 
incorporarea României în blocul “sudic”, considerând că 
locul ei este mai potrivit în blocul “nordic” — problema 
Transilvaniei fiind astfel mai uşor de soluţionat. De data 
aceasta nu mai este vorba de o Transilvanie autonomă, sau 
de un Stat tampon, ci deadreptul de împărţirea ei —între 
România şi Ungaria— cu menţiunea că trebue stabilit un 
echilibru între minoritățile ce vor fi înglobate în cele două 
State (7). 


Juriştii ar putea obiecta că, în perioada acestor 
generoase planuri de federalizare —în care se discuta cu 
atâta uşurinţă despre soarta unei provincii— garanţia 
Angliei din 13 Aprilie 1939 nu mai exista (acest din urmă 
argument, din partea unei Mari Puteri semnatare a 
Tratatului dela Trianon, este cel puţin şubred). 

Dar, iată că se petrec lucruri şi mai grave, de data asta 
fără intervenţia Comisiei respective: 

In primăvara anului 1940, Hitler, după lichidarea 
Cehoslovaciei şi în perspectiva unor planuri expansioniste 
mai vaste, caută să-şi asigure spatele în Centrul şi Sud- 
Estul Europei. Dela România cere —deocamdată— 
exclusivitatea livrărilor de petrol şi de cereale. Cum această 
tentativă întâmpină rezistenţă din partea României 
Germania ia în consideraţie atacarea României, şi 
ocuparea militară a Ţării, acţiune la care s'ar fi asociat şi 
armata maghiară (8). La unele din aceste consfătuiri au 
luat parte şi anumiţi reprezentanţi ai Wehrmachtului (9). 

Dar, diplomaţia maghiară vede mai departe. Astfel, 
primul ministru Teleki crede că, în ipoteza în care Ungaria 
va reuşi —cu ajutor german— să ocupe Transilvania, 
trebue să obţină şi girul englez pentru a da o acoperire 
durabilă ocupaţiei. Teleki adresează deci un memoriu 
guvernului britanic cerându-i să răspundă la următoarele 2 
chestiuni; ; 

1. Dacă guvernul englez este dispus să se angajeze ca la 
sfârşitul răsboiului —sau într'o etapă ulterioară— să 
manifeste acelaş dezinteres pentru problema Transilvaniei 
şi ocuparea ei de către armata maghiarăca şi guvernul celui 
de-al Treilea Reich, şi. : 

2. Dacă guvernul britanic îşi ia angajamentul să nu mai 
revină ulterior asupra legitimităţii acestei ocupaţii de către 
Ungaria (10). Fa U 

Guvernul maghiar motivează demersul făcut pe lângă 
Downing, Street făcând. previziunea că independenţa şi 
suveranitatea României vor fi iremediabil lichidate, şi că 
Statul român va dispare depe harta Europei — specificând 


Ma 


că este vorba de un fapt de neînlăturat. Guvernul Teleki 
presupune că “poate şi guvernului britanic i-ar conveni ca 
— din teritoriul României destinat împărţirii, porţiunea 
revenind Germaniei să fie cât mai mică. 

Răspunsul Marii Britanii la aceste tatonări maghiare este 
deadreptul uluitor: “Revendicările teritoriale ale guver- 
nului maghiar pot fi discutate, cu condiţia —însă— ca 
existența României ca Stat să nu fie pusă în cauză” (1). 
Acest răspuns este datat în Aprilie 1940, deci într%o 
perioadă în care graniţele apusene ale României continuau 
să fie garantate de către Marea Britanie; garanţia acordată 
în acest sens la 13 Aprilie 1939 nu a fost oficial denunţată 
decât la 1 lulie 1940 (12). Explicaţia poziţiei adoptate de 
Anglia în această chestiune o găsim în uriaşul efort de 
propagandă pe care guvernele maghiare lau făcut în Marea 
Britanie — şi pe care, cu multă eficacitate Va sprijinit 
Lordul Rothermere. - 

Am scris aceste rânduri cu speranţa că toată zarva care 
s'a făcut în jurul chestiunii transilvane —pe care Domnul 
Cazacu o califică drept artificială — va convinge şi pe cei 
mai sceptici de faptul că “Dosarul Transilvania” este 
departe de afi încheiat. Titulescu, în partea finală a 
discursului pe care l'a ţinut la Camera Deputaţilor în 1934, 
a exclamat patetic: —“România şi-a plătit prea scump 
dreptul la existenţă ca să renunţe vre'o dată la el”. 

Dar să lăsăm la o parte pateticul şi dramatizarea şi să 
pornim dela evidență: ea ne arată că hotărârea dela 
Trianon este astăzi contestată de către propaganda 
maghiară — fapt pe care, dealtfel, îl recunoaşte şi D-l 
Cazacu atunci când scrie că: “există o agitaţie maghiară pe 
chestiunea Transilvaniei”. Justa evaluare a propagandei 
maghiare este o datorie a Exilului, cum este tot o datorie a 
lui să combată în mod eficace această agitaţie. 

La făurirea României Mari au contribuit, prin 
propaganda pe care au ştiut s'o facă înainte de primul 
Răsboiu Mondial diverse personalităţi de frunte, printre 
care; Take lonescu, Vasile Stoica, Traian Vuia, Doctorul 
Anghelescu, Octavian Goga — şi alţi exilați din anii 1916- 
17. Să fi dispărut oare Conştiinţa de Neam la acea fracțiune 
a Exilului care caută să minimalizeze eforturile propa- 
gandei maghiare de astăzi? 


NOTE 

1. GODA Jens, “Verfall der Kânigreiche im Mitteleuropa”, Budapest 
1977, Pag. 124-176. 

2. BORSODY, “The Hungarian Problem în the Danube Basin”, Yale 
University Press, 1981. 

3. Pag. 16-17. 

4. “Magyarorszag &s a masodik villaghaboru”. Akademiai Kiado — 
Budapest 1961. Documentele Nr. 551, 534, 553, 588., pag. 767 şi 778. 

5. Cf. “Memo F.R,P.S.” din 20/05/41, in F.O. n9 371/29782. R. 
5973/113/67. 

6. CI. Memo Sargent, din 1/06/42/ in F.O. ne 371/33134. R. 
3793/43/67. 

7. BRANDES Detlef: “Konfoederationsplaene im Zweiten Weltkrieg”. 
Sudosteuropa Mitteilungen, n2 4/1983, Minchen. Pag. 13-19. 

8. MOISIUC Viorica: “Diplomaţia Română şi problema apărării 
suveranităţii naţionale în perioada Martie 1938-Mai 1940”. Editura 
Academiei, Bucureşti 1971. Pag. 180-181. 

9) “Magyarorszag €s etc.” Cf. op, cit. supra. 

10. Ibid, Documentul Nr 584. proiectul memoriului adresat Guvernului 
Britanic (fară dată, strict confidenţial). Pag. 778. 

11. Ibid. Document Nr 554, 551. Etc. 

12. Garanţia a fost “suspendată” de către Guvernul Britanic în 
momentul intrării Wehrmachtului în Paris, la 10 Mai 1940. (In cursul 
ultimei întrevederi dintre Molotov şi von Ribentropp discutându-se 
chestiunea Basarabiei, Berlinul a sfătuit partea sovietică să aştepte 
prăbuşirea Franţei pentru a considera drept caduce garanţii franco- 
britanice acordate României). 


Rușine pentru cel ce doarme, 


Sculaţi, ca să nu muriţi mâni, 


La arme! 


La arme, dar, Români! 
7 /piinede_ 
ţ 


CENTENARUL EMINESCIAN 


(vine din pagina 1) 


Octavian Goga luând cuvântul la desvelirea monumen- 
tului lui Eminescu din Sân Nicolaul Mare-Banat, la puţin 
timp după reîntregirea patrimoniului teritorial naţional, a 
lăsat mărturie posterităţii magnitudinea personajului, 
spunând: 


“Eminescu este şi va rămâne cea mai strălucită 
încarnaţie a geniului românesc. Vremea de astăzi cu 
toate izbânzile ei îi aparţine. A biruit crezul lui. Tot 
viforul de dărâmare şi tot avântul de reclădire 
țâşneşte din fulgerele lui. Prin scrisul lui Eminescu a 
cerut cuvânt ideia integralităţii naţionale cu toate 
atributele ei logice. Din zilele de adolescent cu o 
precocitate uimitoare, fiul căminarului dela Botoşani 
s'a îndrumat spre acest ideal, căruia mai târziu i-a dat 
o superioară justificare teoretică. Din primele zile, 
elevul lui Aron Pumnul pornit în pribegie, a simţit 
chemările întregului sol românesc, prins atunci sub 
atătea stăpâniri vitregi. 

A plecat să-l cunoască şi pretutindeni a pus urechea 
să-l audă. Limba lui literară, într'o vreme când 
grămătici de tot soiul o drămuiau cu erezii savante, să 
adapă din moştenirea “veche şi înţeleaptă” a tuturora. 
Un proverb din munţii Moldovei, o glumă de pe 
Târnava, o frază euritmică din Gorj, toate îşi dau 
întâlnire în atelierul lui Eminescu, ca să închege 
patrimoniul unităţii. El a fixat mai întâi şi de un 
caracter definitiv tablele legii în graiul nostru. Nu e 
însă numai codificatorul limbii literare. Eminescu e 
mai mult; e părintele ideologiei naţionale moderne în 
evoluţia noastră. 

E cel dintâi român al cărui creştet primeşte 
binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt 
înfipte până în glesne în pământul strămoşesc. 

Mai mult ca oricare altul, el a crezut în neam, l-a 
simţit în adâncime, l-a înţeles în misiunea lui istorică. 

Veacurile i-au strigat de departe, dincolo de 
“scripturile bătrâne”, i s'a mărturisit misterul traco- 
romanic al începutului, i-a strălucit epoeea dela o 
miie patrusute, şi l-au durut toate chinurile facerii de 
astăzi. Citiţi “Doina” lui, cântecul năzuințelor 
noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie 
politică a românismului. Pentrucă politica naţională 
întemeiată pe puritatea de sânge şi pe încercuirea în 
tradiţiunile noastre seculare ca şi pe excluderea 
străinului exploatator, n'a avut un mai luminos 
doctrinar decât pe poetul “Luceafărului”. 

Oricât ar fi dispuse minţile simpliste să creadă că 
jocul realităţilor scapă artistului şi că înregistrarea cu 
preciziune a necesităţilor naţionale e numai apanajul 
politicienilor profesionişti, adevărul e altul. 

Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creer politic 
al României în creştere. 

Citiţi articolele lui şi veţi vedea că staţi în faţa unor 
axiome de valoare permanentă. Ele pot fi invocate la 
tot pasul ca un îndreptar de pedagogie naţională”. 


Lucrarea aleasă la Paris pentru retipărire, cu îngrijirea şi 
efortul material al gânditorului Gheorghe Piscoci-Dănes- 
cu, directorul editurii “Mioriţa” şi al magazinului — 
Librairie du Savoir— a fost ediţia ultimă şi cea mai 
complectă apărută în Ţară în 1941, în editura Cugetarea- 
Georgescu Delafras, sub îngrijirea Profesorului 1. Creţu. 
Acesta, stăruitor cercetător al manuscriselor lăsate de 
Eminescu, a identificat o sumedenie de articole în 
manuscrisele aflate la Academia Română, după frazeo- 
logia gazetarului, după referinţele la el, în alte articole, sau 
din notele lăsate, acestea constituind partea inedită a 
lucrării. Eminescu nu-şi semna articole decât foarte rar. 


In introducerea lucrării Profesorul Creţu confirmă 
spusele lui Octavian Goga în Sin Nicolaul Mare: “pentru 
generaţia naționalistă de astăzi acelaş scriitor este expresia 
cea mai înaltă a doctrinei politice naţionale. Generaţia 
actuală se hrăneşte sufletește şi ideologic din doctrina 
politică a lui Eminescu, după cum cea trecută se adăpa la 
isvoarele inspiraţiunii sale poetice. Teoria rasei române şi a 
păturii superpuse, antisemitismul, etnicul şi specificul 
naţional, sunt idei pe cari Eminescu le expune cu căldura 
fanatismului său, cu documentarea erudiţiei sale, cu acea 
pasiune şi claritate care le încadrează minunat intre 
imperativele ceasului de faţă”. 

In continuare reproduce dintr'un articol din Timpul-17 
Decembrie 1881 fraza pe care Prof. Creţu o consideră 
expresia întregului sistem de gândire politică a lui 
Eminescu: 


“Cestiunea de căpetenie pentru istoria şi con- 
tinuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul 
românesc să rămâe cel determinant, ca el să dea 
tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările 
lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c'un cuvânt 
geniul lui să rămâe şi pe viitor norma de desvoltare a 
țării şi să pătrundă pururea această desvoltare”. 


Eminescu nu era rasist şi nici antisemit. 

Era un admirator al neamului românesc şi al virtuţilor 
lui ancestrale, Profesorul Creţu putând fi greşit interpretat 
de detractorii ovrei, când vorbeşte de teoria rasei române a 
lui Eminescu şi nici antisemit, ci contra ovreilor speculatori 
şi obraznici, aşa că bine face DI. Nicu Caranica în prefața 
ediţiei dela Paris, reproducând la pagina III-a, din lucrarea 
lui G. Călinescu —Viaţa lui Eminescu—, afirmaţia 
poetului că era departe “de a-i urî pe evrei”. 

Textele eminesciene au fost puse la index multă vreme, 
prin acţiunea răsbunătoare a politicienilor liberali, pe care 
el i-a criticat totdeauna vehement şi prin uneltirile din 
umbră ale sioniştilor cărora nu le convenea naționalismul 
isvorât din patriotismul nemărginit al lui Eminescu. 


Ideile acestui precursor al naţionalismului românesc din 
secolul XX au forjat, după moartea lui, generaţia care a 
înfăptuit România Mare la 1918, şi au fost inspiratoare 
doctrinei lui Corneliu Zelea Codreanu a —Omului 
Nou care să-şi iubească-şi să şi servească Tara şi Neamul, 
sacrificând chiar propria-i viaţă. - 

Ea nu avea nici asemănare, nici influenţe ale celorlalte, 
mişcări naţionaliste fascismul italian sau naţional-socia- 
lismul german, cum insinuiază denigratorii ovrei, fiind 
inspirată în 1919 de invăţămintele lui Eminescu, în pădurea 
Dobrina de lângă Huşi, când iureşul revoluţiei hebreo- 
comunistă-bolşevică, făcea ravagii în Rusia ţaristă şi se 
infiltrase şi între muncitorii români. 

Intre 1927-1938 Mişcarea Legionară făurită la chemarea 
lui Corneliu Zelea Codreanu din Dobrina, dislocase 
complect influența comunistă din teritoriul României, 
partidul secerei şi ciocanului reducându-se la abia 1.000 de 
membrii, jumătate ovrei. 


In 1940, ei au reuşit să isgonească regele pervers şi asasin 
Carol al II-lea şi la 14 Septembrie, generalul Antonescu pe 
care-l ajutaseră, a transformat România în Stat Naţional 
Român Legionar, prin decretul din 14 Septembrie 1940, 
abrogat la 24 Ianuarie 1941 de interesele expansioniste şi 
ultimatumul dat Legiunii de Hitler, la instigaţiile 
dictatoriale ale lui Antonescu, care a plătit felonia la 23 
August 1944, prin trădarea Regelui Mihai |. 

Testamentul politic al Marelui Mihail Eminescu, scris cu 
focul credinţei lui în Neam, ni l'a lăsat in imnul “La Arme 
Fraţi Români”, pe care-l reproducem alăturat, fiind de 
mare actualitate astăzi, când România sleită de Soviete, e 
pândită din nou de vecinii ei hrăpăreţi, pentru a fi eliminată 
insula latină din marea mongolo-slavă care o inconjoară. 

Traian POPESCU 


LA ARME, FRATI ROMÂNI! 


1 
Auzi!,.. departe strigă slabii 
Si asupriţii către noi: 
E glasul blândei Basarabii, 
Ajunsă'n ziua de apoi. 
E sora noastră cea mezină, 
Gemând sub cnutul de Calmuc, 
Legată'n lanţuri e-a ei mână, 
De ştreang târînd-o ei o duc. 
Murit-au?... poate numai doarme, 
S'aşteaptă moartea de la câni? 
La arme, 
La arme dar Români! 


IV 
Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş? 
E moarte, e leşin, e somn? 
Au Dragoş nu-i din Maramureş, 
Au n'a fost la Moldova Domn? 


Perit-au oare st vultanii 

Şi şoimii munţilor Carpaţi, 
Voi, fii ai vechei Transilvanii, 
Sunteţi cu totul enervaţi. 

Şi suferiţi în înjosire 

De la Braşov păn' la Abrud, 
Ca să vă ţie în robire 
Fino-Tătarul orb şi crud. 

Şi nimeni lanţul n'o să farme, 
N'aveţi inimi, n'aveţi mâni? 
La arme, la arme, 

La arme fraţi Români! 


III 
lar tu iubită Bucovină, 
Diamant din stema lui Stefan, 
Ajuns-ai roabă şi cadână. 
Pe mâni murdare de jidan. 
Ruşinea ta nu are samăn, 
Pământul sfânt e pângărit... 
Mişel şi idiot şi famăn 
Ce ar mai sta la suferit... 
De-acuma trâmbiţi de alarme! 
Nălţaţi stindardul sfânt în mâni, 
La arme! 
La arme dar Români! 


V 
Din laur nemuritoare ramuri, 
O, ţară pune'n frunte azi, 
Si-n tricolorul mândrii flamuri 
Să'nfăşuri pieptul tău viteaz. 


m-a patra". aaa RI 


N'a frânt a duşmanilor nouri Si smulge spada ta din teacă 

N'a frânt pe Leşi şi pe Tătari, Si-ţi chiamă toţi copiii tăi, 

Au Dragoş, vânător de bouri Şi la război cu dânşi pleacă, 

N'o să vâneze şi Maghiari? Cu fii de şoim, şi fii de smei. 
Ruşine pentru cel ce doarme, In valuri, valuri să se farme 
Sculaţi, ca să nu muriţi mâni, Calmuci, Tătari, duşmani, stăpâni... 
La arme! La arme, la arme! 

La arme dar Români! La arme, frați Români. 


Mihail EMINESCU 


PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! 


TERATUHA 


 ZÎRTA 


a. za — 
ORGAN AL ] F asa a 
UNIUNII ACOAIIDRa 2, , 4 e Ci 1989 
DIN MOLDOVA ] 

ŞI AL MINISTERULUI CULTURII At Pate 1964 


AL R.S.S. MOLDOVENEȘTI 


Pretul 10 cep 
—..—ca—_..— | ip il! 


Reintroducerea alfabetului latin in scriere şi româna în Chişinău, in ziua de 27 August 1989, pentru a mulțumi 
vorbire, urmare a perestroicei sovietice, a ocazionat pentru  Republicei Socialiste Moldovene “revenirea limbei mol- 
Moldovenii dintre Prut şi Nistru, o concentrare de peste  doveneşti” la grafia latină “zi ce va lumina un veac”, cum 
750.000 de participanţi în faţa Mitropoliei Orthodoxe din scriu gazetele. 


6 


2 Se e = PRI RE RR RI a a Pare = NENE 


Concomitent s'a sărbătorit şi centenarul morţii marelui 
poet şi cărturar, Mihail Eminescu. 

Reproducerile ce prezentăm sunt din noile ediţii, în 
caractere latine, ale gazetelor “Literatură şi Artă”, a 
Uniunii Scriitorilor din Moldova, “Deşteptarea”, Buletinul 
Frontului Popular din Moldova, “Glasul”, tipărit în 
Lituania de Societatea de Cultură Dacia. 


Tuturor le trimitem o călduroasă îmbrăţişare şi felicitări 
pentru declaraţia Frontului Popular privind pactul 
Ribbentrop-Molotow, urându-le succes deplin în cererea 
de reîntoarcere Republicei Socialiste Moldoveneşti a 
judeţelor Izmail, Bolgrad, Cetatea Albă şi Hotin, anexate 
Ucrainei, pe nedrept. 

CARPATII 


august 19839 


etimeiria die a îi român 


m. „OPTSPREZECS VEACURI SÎNT? DE CÎND VIAȚA LATINĂ A POST SĂDITĂ PE ACEST PĂMÎNT, UNDE SÎNPEM 
NOI ÎN CEUDA ZSUDUIRILOR PRIN CARE A TRECUT; ACEASTĂ VIA?X ÎNAINTEAZĂ MEREU SPORIKD ȘI ÎNTĂ- 
RINDU-SE. S-A PĂSTRAT ÎNSĂ ȘI CREȘTE ACEASTĂ VIAȚĂ, HU PENTRU CĂ ERAU MULȚI ŞI PUTERNICI ACE- 


EA CARS CONLUCRAU LA ÎNTEMEIEREA EI, CI PENTRU CĂ PIEȘATECARE DIN CEI PUȚINI ERA MÎNDRU DE 


MUNCA ÎNAINPAȘIIOR SĂI. DE CÎND ESTE SUFLET DE ROMÂN 


PE PAȚA PĂXÎNTULUI, ROMÂNUL A FOST 


MÎNDRU DE A FI ROMÂN, ȘI CATAR ATUNCI CÎND LUMEA ÎL Fi BIVEA CU DISPREȚ, EL ÎȘI CÎNTA DOINA 


ȘT, ÎN CONȘTIINȚA PUTERILOR PE CARE LE PURTA ÎN SINE, 
SĂMÎNȚA DIN GeRE A RĂSĂRIT ACEST POPOR, E NOBILĂ, 


CE CÎND ROZÂNTI Voa UITA NOBLEPA SEMINPIEI LOR," 


DECLARA TIA E, | 
FRONTULUI FUPULAR DIN MOLDOVA 


CU PRIVIRE LA PACRUL RIBBENTROP-MOLOTOV . | 


Basarabia pi Ruco'ina de Nord sînt o - 
parte componentă a terivoriului Statului Mol- 
dovenesc, creat la 139 pe pănînțul străno- 
sailor românilor geto-dacii, 
în anui I8I2, contorn tratatului de pace 
de la Bucuresti dintre Rusia și Turcia, Rusia 
taristă în mbă nelegitim anexează 0 parte 
din teritoriul Statului Moldovenesc, cea din- 
tre Prut și Nistru, asupra căreia zipindeg- 
te în mod'artificial numele de Basarabia, ta 
rezultat al anexiunii, poporul moldovenesc a 
Zost jeg dieta prin violentă în două părti, 
preliminariile de'la Viena din (855 
(E în timpul încheierii vratatului de pace de 
«+ Paris din 1856 a fost pusă problema retro-= 
cedării ținutului dintre Prut si Nistru Sta= 
tului Woldovenzsc; diplomația taristă rusă 
prin minciună si viclenie,'a râusit să obti= 
că ca Etatului'iioldovenesc si-i fie retrote= 
ante doar trei judete ale Basarabiei; Cahul, 
Iznai) gi Rolgrad, ? 


(continuare În pag.8) 


PRIVEA MÎNDRU ÎMPREJURUL SĂU, 
ŞI POPORUL NU VA PIERI DECÎT ATUN- 


urmează pagina 


DECLARATIA 
FRONTULUI POPULAR DIN MOLDOVA CU 
PRIVIRE IA PACTUL RIBBENTROP-MOLOTOV 


(urmare din Pag. 7) 


In'1859, în urma unirii benevole a Moldovei Şi 
Munteniei, se constituie Statul Român. Partea cea mai 
mare a tinutului dintre Prut şi Nistru continua sâ rămînă o 
gubernie a Rusiei ţariste, 

In 1878, prin tratatul de pace de la Berlin, încheiat în 
urma războiului din 1877-1878, Rusia, cu concursul tacit al 
cercurilor imperialiste germano-franco-engleze, anexează 
din nou cele trei judeţe (Cahul, lzmail şi Bolgrad), ignorînd 
doleanţele şi drepturile unui stat suveran care în acelaşi 
război, în alianţă cu Rusia, îşi cucerise independenţa. 

La 2 decembrie 1917, în urma unor deliberări şi tratative 
cu noul guvern al Rusiei Sovietice şi cu guvernul Ucrainei 
independente, pe teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost 
creată Republica Democrată Moldoveneaşcă. Luînd în 
consideraţie pericolul crescînd pentru independenta repu- 
blicii, precum şi apartenenţa naţională comună, la 27 
martie 1918 Republica Democrată Moldovenească s-a unit 
cu România pe baza Declaraţiei Guvernului Republicii 
Democrate Moldoveneşti — Sfatul Tării. 

La conferinţa sovieto-română de la Viena din 2 aprilie 
1924 şeful delegaţiei sovietice Krestinski menţiona că: *...în 
problema Basarabiei guvernul. sovietic nu împărtăseşte 
punctul de vedere al drepturilor istorice asupra Basarabiei, 
moştenite de el de la guvernul țarist”. 

Mai tîrziu, guvernul stalinist al U.R.S.S., continuînd 
politica colonialistă a Imperiului Rus, începe să-şi 
manifeste în mod făţiş tendinţa de recucerire a coloniilor 
pierdute în urma revoluţiei din octombrie 1917. 

La 23 august 1939 a fost semnat pactul Ribbentrop- 
Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania fascistă îşi 
delimitau sferele de influenţă în Europa de Est. Punctul 3 al 
protocolului adiţional secret din 23 august 1939 menţiona 
interesul părţii sovietice asupra Basărabiei. O consecinţă 
logică a acestui pact au fost notele ultimative ale lui 
Molotov din 26-27 iunie 1940 adresate Guvernului Român, 
note în care, pe baza unor “argumente” fără nici un temei 
real, se afirma precum că în 1918 “a fost încălcată unitatea 
seculară a Basarabiei, populată cu precădere de ucraineni, 
cu Republica Sovietică Ucraineană”, impunîndu-i-se 
României să cedeze Unuinii Sovietice teritoriul Basarabiei 
şi al Bucovinei de Nord, „drept recompensă pentru uriaşa 
daună pricinuită Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei 
prin cei 22 de ani de guvernere a României în Basarabia. 

La 28 iunie 1940 trupele sovietice ocupă teritoriul 
Basarabiei şi concomitent, al Bucovinei de Nord (inut care 
pe percursul întregii sale istorii niciodată n-a făcut parte 
din teritoriul Ucrainei). Sudul şi Nordul Basarabiei, 
precum şi Bucovina de Nord au fost incluse în mod arbitrar 
în componenţa R.S.S. Ucrainene. 

Frontul Popular din Moldova consideră că: 


1. Tratatul, din momentul semnării lui, contravenea 
principiilor fundamentale şi normelor imperative ale 
dreptului internaţional, întrucît decidea soarta unor state 
terțe, fără participarea lor. 

2. Tratatele secrete sovieto-germane aveau drept scop 
stabilirea sferelor de influenţă în Europa de Est, ceea ce 
deasemenea contravine dreptului internaţional, inclusiv 
Tratatului de pace de la Versailles (1919), precum şi 
Statutului Ligii Naţiunilor. 

3. Orice tratat semnat în urma aplicării forţei sau în 
urma amenințării cu aplicarea ei este absolut nevalabil şi 
nu crează pentru părţi nici îndatoriri, nici obligaţii. Prin 
urmare, aceste protocoale secrete trebuie să fie declarate 
absolut nevalabile diu momentul semnării lor. 

4. Notele ultimative ale guvernul sovietic din 26-27 iunie 


1940, emise în baza tratatelor sovieto-germane din 1939 şia 


E 


protocoalelor adiţionale secrete, contravin normelor 
imperative ale dreptului internaţional şi “Convenţiei de 
definire a agresiuaii” din 5 iulie 1933, semnate atît de 
România, cît şi de U.R.S.S. fiind o mostră a politicii de 
dictat imperial. Decizia răpirii Bucovinei de Nord e un 
exemplu elocvent al unei politici anexioniste, inspirate de 
tratatele şi protocoalele sus-amintite şi constant promovate 
de guvernul stalinist. 

5. Întrucît nu există acea Germanie din 1939, Guvernele 
U.R.S.S., R.F.G. şR.D.G. trebuie să declare protocoalele 
secrete ale pactului Ribbentrop-Molotov absolut nevala- 
bile din momentul semnării lor. 

6. Una din căile de anulare poate fi apelui statelor în 
cauză către Curtea Internaţională de Justiţie a O.N.U. 

7. Guvernul U.R.S.$. trebuie: 

să recunoască includerea Basarabiei şi a Bucovinei de 
Nord din 28 iunie 1940 în componenţa U.R.S.S. drept o 
anexiune să reîntoarcă U.R.S.S. Republicei Moldoveneşti 
teritoriile “incluse nelegitim în componența U.R.S.S. 
Ucrainene (fostele judeţe Izmail, Bolgrad, Cetatea Albă şi 
Hotin). 

8. Pornind de la faptul că absoluta majoritate a 
românilor sovietici locuiesc pe teritoriile limitrofe Basa- 
rabia şi Bucovina de Nord, care în trecut au fost parți 
componente ale Moldovei, considerăm necesară unirea 
acestor două reginiuni în cadrul unei singure organizări 
statele - MOLDOVA. 


Chişinău, 2 august 1989. Sergiu BURCĂ 


STEGULETELE COMEMORARII LA CHISINAU 
27 August 1989 


martie 1989 12 


REGI ȘI CĂPETENII GETO-DACICE 
DE PÎNĂ LA BUREBISTA 


"Cei vii caută să împârtă 
ească pe cei morţi cu bucu 
ori _ cu întristarea contempo- 
rană. E încercarea de prea- 
mărire a celor pe veci adormi- 
ți, pentru a face, prin asemăna- 
rea lor cu noi, lauda ori hula 
celor de azi. 
să pomenim pe întemeie- 


tori. VASILE PÂRVAN 


CHARNABON 


Marele dramaturg al anti- 
chității, Sotocle (497-404 7. e. 
n.) menţionează, într-una din pri- 
mele sale tragedii, Triptolemas 
(din care nu s-au păstrat dectt 
cheva lragmente), existența 
unei căpetenii, Charnabon, "care 
domneşte peste geți”. Este 
pentru înfiia oară cînd numele 
unul conducător al gejilor apare 
într-o operă literară. 


REX HISTRIANORUM 


Conducător al geto-dacilor 
de la Dunărea de Jos sau din 
preajma Histriei. Nu poate fi 
vorba de un conducător al cetății 
greceşti Histria, deoarece 
aceasta, ca republică, nu avea 
cum să fie cîrmuită de un rege. în 
anul 339 1. e. n., a opus o dirză 
rezistenţă sciților, conduşi de 
regele lor, Ateas. Potrivit infor- 
mațiilor transmise de istoricul 
latin de la începutul erei noastre 
Tougus Pompeius (în rezumatul 
pe care alt istoric latin, din sec. 
WI, lustinus îl face operei aces- 
tuia), Ateas a chemat în ajutor pe 
Filip ||, regele Macedoniei. 
Moartea acelui "rex histriano- 
rum” l-a determinat pe Ateas să 
nu mai plătească pe oștenii lui 
Filip. în consecinţă, regele 
macedonean a pornit împotriva 
lui Ateas, învingîndu-l și luînd 
numeroși prizonieri. 


DROMICHETE 


Către sfirşitul sec. [V.î.e.n. 
Cimpia munteană şi teritoriul de 
la Est de Dunăre erau stăpînite 
de regele Dromichete, care a 
intrat în conflict cu Lisimach 
(regele Traciei elenistice din 306 
1. e. n.), deoarece acesta din 
urmă cotropise teritoriile do- 
brogene ale geto-dacilor. Prima 
luptă, desfăşurată în anul 300 î. 
iat cu victoria lul 
, potrivit rela- 
tării lui Diodor din Sicilia (Diodor 
Sicilius), l-a luat prizonier pe fiul 


A 


în 9 4 Pa Rit We 
ANART IN [A i 
sea A Ja E 
sa pe Nr St [N 


[1 


DI Zog 


Marne jap no 


5 Ar 
/ >, NAPAI 
DE pi îr 


Harta Daciei de pină la cucerirea romană 


lui Lisimach, Agathocle.În 292 
î. e. n., Lisimach a întreprins o 
nouă expediție, în care a căzut el 
însuşi prizonier, fiind dus în 
oraşul de reședință al geților, 
Helis. Rela(înd evenimentul, au- 
torii antici (Pausanias, Diodor din 
Sicilia, Plutarh, Cassius Dio) 
insistă asupra înțelepciunii po- 
litice a regelui geto-dac, care l-a 
convins pe oștenii săi că e mai 
bine să cruțe val lui Lisimach şi 
să-şi facă, astfel, din el un alia! 
Pe larg povestit și ospăţul 
celor două oştiri, în care mace- 
donenilor li se oteră o masă în- 
cărcată cu mîncăruri alese, în 
contrast cu simplitatea ospăţului 
geto-dacilor. Pus să compare 
cele două mese, Lisimach - se 
spune în vechile scrieri - ar fi 
declarat că fi pare rău pentru 
nesocotința sa, dar că, recunos- 
cător pentru bunăvoința cu care 
a fost tratat, va rămîne întotdeau- 
na prietenul geților. Pacea s-a 
încheiat, într-un cadru solemn, 
alianța celor doi regi fiind con- 
sacrată și prin căsătoria dintre 
Dromichete și fiica lui Lisimach. 


MOSKON 
IRI EEE 


în părțile Tulcei au fost 
descoperite o seamă de monede 
de argint avind pe avers un 


călăreț și inscripția Basileos 
Moskonos. Acest tip de monede 
pare să îi fost emis în sec. IT. e. 
n. de un conducător geto-dac ce 
avea strînse legături cu oraşul 
Histria, şi îe întindea stăpînirea 
în Nordul Dobrogei. După cum 
rezultă din mărturiile numismati- 
ce menționate este vorba de 
regele geto-dac Moskon. 


ZALMODEGIKOS 


Căpetenie  geto-dacă din 
sec. IlI?. e. n. de pe malul sfing al 
Dunării de Jos. Existenţa acestu- 
la este atestată de o inscripție 
descoperită la Histria, care 
aminteşte despre o solie al- 
cătuită din trei cetăţeni de lrunte 
ai oraşului (Diodores, Procritos și 
Clearchos) trimisă la acest rege. 
Solia cerea lui Zalmodegikos 
restituirea ostatecilor, în număr 
de 60, precum și a veniturilor 
cetăţii, care luseseră desigur 
capturate de către regele get de 
la histrieni. Cei trei soli au 
cîştigat bunăvoința regelui şi 
histrienii au hotărit "să fie 
încununați, ei şi urmașii lor, cu 
cunună de aur la toate spectaco- 
lele de teatru pentru bărbăția și 
fîvna lor față de popor, pentru ca 
şi ceilalți cetățeni,cunoscînd că 
“poporul cinstește pe bărbații 


vrednici, să se îndemne a sluji 
cetatea. Decretul să lie săpat pe 
două lespezi, din care una să se 
aşeze în Agora (piața publică), în 
fața porticului, iar cealaltă în 
preajma altarului lui Zeus Po- 
leus”. 

Din textul inscripției se 
poate deduce că Zalmodegikos 
era unul din regii daci din Dobro- 
gea, care într-o confruntare cu 
Histria, capturase prizonieri şi 
importante vanituri ale cetăţii. 


RHEMAXOS 


Rege geto-dac ce stăpinea, 
la sfirşitul sec. III - începutul sec. 
II. e. n. teritoriul de la Nord-Vest 
de Dunăre, întinzZîndu-şi autorita- 
tea şi asupra cetăților din Dobro- 
gea care îi plăteau tribut, în 
schimbul protecției militare. Exi- 
stenja sa ne este dovedită tot de 
un decret histrian, de astă dată 
acordat în cinstea lui Agathocle, 
sol al cetăţii la regele geto-dac 
Rhemaxos, pentru a solicita 
ajutor împotriva  repetatelor 
atacuri ale tracilor conduşi de 
regele Zoltes. 

Rhemaxos a oferit histrieni- 
lor un ajutor de 700 călăreţi, cu 
care aceştia au întfînt oastea 
vrăjmaşilor: "Călcînd tracii (lui 
Zoltes) jurămîntul şi învoiala - se 


spune în decret = și tot dind 
năvală, (Agathocie), ales de 
popor comandant cu depline 
puteri, a păzit ogoarele și turmele 
și gfinele pînă la trecerea (veni- 
rea) regelui Rhemaxos. lar după 
ce regele a trecut pe malul din 
față, (Agathocle) l-a convins să 
e paza cetății călăreți o 
sută); lar cînd tracii au căzut în 
număr mare asupra străjerilor... 
(a fost) trimis sol la feciorul 
regelui, Phra(dmon), l-a convins 
pe acesta să dea strajă cetăţii 
călăreți șase sute, care, întrecînd 
oastea vrăjmașilor, au întrînt pe 
căpetenia acestora, Zoltes”. 


OROLES 


Tot din preajma anului 2001. e.n. 
avem știri istorice limpezi și 
despre geto-dacii din interiorul 
arcului carpatic. Este vorba de o 
relatare a lui Pompeius Trogus 
(păstrată sub formă de rezumat 
la lustinus), în care se spune: „ȘI 
dacii sînt din neamul geților. Ei, în 
timpul regelui Oroles, fiindcă nu 
s-au purtat bine împotriva 
bastarnilor”, au fost pedepsiţi de 
rege. nici nu s-a schimbat 
această fîndulală pînă cînd nu 
şi-au spălat, prin curaj, ruşinea 
sulerită în războale”. ouă 
elemente deosebit de importante 
sînt de reținut în aceste pasaje. 
Mai înfii acela că Pompeius 
Trogus îi numeşte pe autohtoni 
daci, subliniind că sînt de un 
neam cu geții (suboles getarum — 
vlăstare ale geților), identitate 
temari de alți numeroși 
autori; apoi, pedeapsa pe care 
Oroles o aplică ostașilor lui ne 
demonstrează o creştere a 
autorității regelui. Informaţiile 
despre faptul că regele Oroles a 
purtat lupta împotriva bastarnilor. 
îngăduie istoricilor să plaseze 
uniunea de triburi în Estul Transil- 
vaniei, poate şi dincolo de munți, 
în Moldova. 


RUBOBOSTES 


Tot Pompeius Trogus amin- 
teşte în acelaşi text de „creşte- 
rea (la începutul sec. || î. e. n.) a 
puterii dacilor sub regele Rubo- 
bostes” (Incrementa Dacorum 
per Rubo bostem regem).Refe- 
rirea istoricului antic la Rubo- 
bostes, în textul în care este 
vorba şi despre Oroles ne 
face să considerăm că este 
vorba tot de dacii din Tran- 
silvania, că Rubobostes stăpi- 
nea,  eventual,chiar aceeași 
regiune, fiind, probabil, urmașul 


CONDUCEREA REDACŢIEI: 
Leonida LARI, lon VATAMANU, 


Grigore VIERU, Mihai 


Tipogtalla 


COLEGIUL DE REDACŢIE: 


CIMPOI, Vladimir GĂ, lon CIOCANU, Gheorghe MALARCI 
Serafim SACA, lon HADIRCĂ, Lida ISTRATI Îl MARINAT, Valentin MINDICANU, Nicolae 
MATCAȘ, Dumitru FUSU, Emil LOTEANU, Chiril VACULOVSCHI 


Editurii C. C. ai P. C al Lituaniei 


MIHAIL. 


UC, 


lui Oroles. 


- 


piei 


h 74 


ANNIVERSAIRE |! 


Cette annce, Le Mouvement Legionnaire 
Roumain - LA GARDE DE FER - commemore 
le 90* anniversaire de la naissance de Corneliu 
ZELEA CODREANU, son illustre et 
inoubliable fondateur. 


Ne le 13 Septembre 1899, il fut assassine 
dans la nuit du 30 Novembre 1938. Corneliu 
CODREANU n'avait que 39 ans, mais presque 
20 ans d'activite politico-sociale pour le bien 
de la nation roumaine. 


“Apparition metcorique, mais charge 
d'attributs inhabituels qui le definissaient en 
tant que DEMIURGE dans son contexte 
existentiel et placă au centre de certaines 
coordonntes tempo-spatiales d'un moment 
crucial de histoire de la nation roumaine et 
du monde” - Vavait qualific Pun de ses 
„commentateurs. 


Et depuis, il est rest& le symbole 
in€branlable d'un espoir qui doit s*accomplir 
en depit des embiiches accumulces contre son 
intervention precieuse. 


Sa doctrine spiritualiste, ă base de 
comprshension, discipline, amour et force de 
sacrifice pour le bien et le salut de Pindividu, 
defie tous les obstacles. 


Le monde - indifferent jusquw'ici ă de tels 
arguments - prend conscience (sous la menace 
des forces malefiques chaque fois plus hardies) 
des vâritâs enoncees depuis plus d'un demi 
siecle par Corneliu CODREANU. On y 
decouvre les normes de la tradition et Vesprit 
chevaleresque, ainsi que exemple vâcu par les 
disciples de la pens6e codrâniste. 


Cette pensee ouvre les voies d'une nouvelle 
intellizence des devoirs civiques et de la 
responsabilite envers soi-mâme, sa nation et 
DIEU. 


Corneliu ZELEA CODREANU 
1899 - 1938 


**, la pierre angulaire de la Legion (La Garde de Fer) 
sera I'Homme, la reforme de l'Homme..."" 


Prenez-en note ! 


Cherchez ă connaitre la spiritualite de 
Corneliu CODREANU ! 


Lisez-le ! 


Penctrez-vous-en de sa grandeur ! 


Suivez ses enseignements ! 


L'avenir de chacun et de toutes les nations, 
en d&pend ! 


EPOPEEA LEGIONARĂ 


(IV) 


UELUL, epistolar” între Comandant şi 
General, nu a turburat cu nimic acti- 
vitatea termitelor legionare, uşurând Tării 
ŞI persoanelor expulzate din teritoriile 
predate Sovietelor şi Ungariei de pactul 
Ribbentrop-Molotov, şi. Dictatul de la 
Viena, reîncorporarea lor. în viaţa Sta- 
tului,  alinându-le cu frăţească  grije, 
A suferințele şi desesperarea. 

Deasemenea au găsit momente libere pentru a le dedica 
împlinirii creştine de a identifica gropile comune în care 
fuseseră asvârlite şi mutilate cu vitriol, trupurile neînsu- 
fleţite ale camarazilor ucişi dealungul Tării de demenţa 
asasină a carlismului, deshumarea lor şi transportarea la 
Cimitirul Legionar dela Predeal. 

Astiel, parte din lunile Noembrie şi Decembrie au fost 
teribil de dureroase, pentrucă pe lângă alte evenimente de 
strălucită afirmare a omului nou legionar, umanitara 
îndeletnicire de a da trupurilor martirizate ale legionarilor 
odihna creştinească după străvechiile datini româneşti, a 
scos la iveală sălbăticia idolatră a sbirilor regimului carlist, 
care nu mai putea fi dată uitării, cerând aspra pedepsire a 
marilor vinovaţi, identificaţi din ordinul generalului 
Antonescu, în număr de peste 500, dintre care numai 64 
fuseseră arestaţi şi depuşi la Jilava, restul fiind sub 
supraveghere poliţienească. 

Comisia specială de Anchetă Criminală fusese înfiinţată 
la 23 Septembrie 1940, prin decret-lege, sub preşedenţia lui 
Eugeniu Bănescu, Consilier de Casaţie, prieten cu Mihai 
Antonescu Ministrul de Justiţie, şi protejat al vechiului 
regim. 

Amintind “problema marilor vinovaţi Comandantul 
Horia Sima scrie la pagina 164, Vol. 1. Era Libertăţii. 
Cităm: 


ii 


“Regimul carlist, ca orice regim de dictatură, 
poseda o înfrastructură. Din tot aparatul de Stat şi 
din toată lumea politică Armand Călinescu. selec- 
ționase o echipă de devotați cu care opera contra 
legionarilor şi contra tuturor acelora care se opuneau 
dictaturii. Puterile Statului fuseseră smulse din mâna 
organelor legitime ale Ţării şi predata echipei de 
gangsteri condusă de Armand Călinescu şi patronată 
de Rege. 

Această reţea de asasini avea ramificații în justiţie, 
în armată, în poliţie, în jandarmerie şi întreg aparatul 
de Stat. 

Aceştia reprezentau atunci “permanenţele Statu- 
lui” în realitate era NKVD —ul regimului care n'avea 
de dat socoteală decât centrului conspirativ dela 
Palat”. | ă 

Deacea alesul Ministrului de Justiţie a sabotat sistematic 
activitatea comisiei, tergiversând sub diverse pretexte 
funcţionarea ei. sar 

De ziua Arhanghelului Mihail, Patronul Legiunii 8 
Noembrie 1940, Comandantul Horia Sima a hotărît o mare 
demonstraţie legionară la laşi, cu prilejul serbărilor 
decretării oraşului ca “oraş al Mişcării Legionare”, drept 
recunoştiință pentru identificarea localităţii cu lupta, 
desideratele patriotice ale ei, şi sprijinul moral acordat. 

Ca toate organizările legionare de acest fel, a fost ceva 
apoteozic, 

Odată cu Patronul Legiunii se sărbătorea în prezenţa 
Regelui Mihai | şi onomastica Lui şi glorificarea Iaşilor ca 
cetate a naţionalismului românesc şi codrenist, 


Participau numai regiunile Suceava, laşii, Galaţii şi 


Dobrogea, care aliniaseră sub comanda Comandantului 
Bunei Vestiri Radu Mironovici, peste o sută de mii de 


de Traian POPESCU 


legionari în uniformă şi costume naţionale, cărora s'au 
adăugat delegaţiile tineretului naţional socialist german şi 
fascist italian (1). 

Serviciul Divin a fost celebrat în Mitropolia laşiilor de 
către IPSS Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei. După 
terminare, Regele Conducătorul, Comandantul Mişcării 
Corpul Diplomatic Guvernul, Oaspetii şi autorităţile locale 
s'au deplasat spre Palatul Administrativ, a cărui faţadă era 
împodobită cu o imensă icoană a Arhanghelului Mihail, 
care străjuia tribunele de unde, participanţii la sărbătorire, 
au ascultat discursurile omagiale. 

Pentru Istoria adevărată care se va scri mâine când 
România va fi iar liberă, citez câteva fragmente din 
comunicatul de presă care le anunţa şi din discursurile 
rostite cu acest prilej, care dovedesc cu. prisosință 
fidelitatea constantă a legionarilor faţă de Conducătorul 
General lon Antonescu şi făţărnicia ditirambelor acestuia, 
după “duelul epistolar”, cu privire la legionari şi 
comandament. 

Comunicatul de presă semnat de Comandantul Horia 
Sima motivează sărbătoririle dela Iaşi şi convoacă 
concentrarea legionarilor. din regiunile amintite, la Iaşi: 
Cităm: Era Libertăţii, pag. 448. Vol. 1, 


“Legionari, 

laşii, Capitala Moldovei, oraşul unde Căpitanul în 
1919, împreună cu muncitorul Constantin Pancu au 
început lupta contra comunismului, oraşul care a 
cunoscut sbuciumul luptelor studenţeşti dela 1922 
impotriva jidovimei comunizate şi oraşul, unde în 
1927 a luat naştere Legiunea “Arhanghelul Mihail”, e 
strâns legat de sufletul şi istoria Mişcării Legionare. 
laşii vor deveni din ziua de 8 Noembrie 1940, Oraşul 
Mişcării Legionare. 

Indeplinim astfel gândul Căpitanului şi. tradiţia 
fixată de el, în Capitala Moldovei ....... sea. 

După 13 ani de înfrângeri şi victorii, ne 
reîntoarcem în oraşul unde au răsunat cele dintâi 
apeluri ale Căpitanului adresate unui neam încătuşat, 
cele dintâi răsvrătiri ale tineretului acestei ţări, cele 
dintâi înfiorări ale cântecului legionar şi de unde au 
isbucnit dele dintâi gloanţe contra dusmanului. 


Bucureşti 31 Octombrie 1940 Horia Sima 

Rrimul în a vorbi a fost comandantul Bunei Vestiri 
Corneliu Georgescu care amintind cei 13 ani de luptă şi de 
suferinţă ai mişcării spune: 


“Suntem în Iaşul începuturilor, în laşul sufe- 
rinţelor, în Iaşul nădejdilor noastre. Aici s'a ridicat 
munte, Căpitanul, acum douazeci de ani, împotriva 
puhoiului comunist, smulgand cu braţul hotărît 
stindardul roşu infipt pe zidurile atelierelor din 
Nicolina de miile de muncitori bolşevizaţi. 


în n... o... 1. ..vncccceees.. 


pe Regele biruinţei naţionalismului legionar, pe 
Majestatea Sa Regele Mihai 1. 


“Iaşul martiriului legionar, în aceşti 13 ani de lupte 
a Legiunii Arhanghelul Mihail, face front în faţa 
ostaşului cu inimă şi credinţă verde şi asigurându-l că 
va Îi urmat cu toată hotărîrea în lupta pe care o duce 
pentru înălțarea neamului, strigă din toată inima: 
Trăiască Generalul Antonescu”, 


„Urmează a vorbi Comandantul Mişcării Legionare, Horia 
Sima, care omagiind laşi pentru înţelegerea şi sprijinul 
moral acordat Mişcării Arhanghelul Mihail şi Căpitanului 
Zelea Codreanu spune: 


“E un moment de adâncă semnificaţie pentru 
poporul nostru cobortrea Regelui Mihai de ziua Lui 
în mijlocul legionarilor, în oraşul în care s'a întemeiat 
mişcarea noastră şi de unde au pornit cele dintâi 
chemări la luptă ale Căpitanului. 


"De atunci au trecut 13 ani şi pentru Legiune 
fiecare zi a însemnat o jertfă încununată de biruință 
Unul câte unul, duşmanii de moarte ai Neamului 
Românesc Sau împotrivit voinței legionare de 
recucerire a poziţiilor pierdute, pentruca mai târziu 
să-şi strângă rândurile într'o mare coaliţie a puterilor 
întunericului şi să încerce cu eforturi unite şi într'un 
asalt suprem, nimicirea mişcării legionare. 

“Si atunci Căpitanul a adresat Neamului Ro- 

mânesc cel mai mare discurs al său şi cel din urmă: a 
primit moartea. Dar din moarte i-a fost dat încă 
odată Legiunii să smulgă biruinţa şi să înfrângă pe 
duşmanii ei. 
Nu “Legiunea, în drumul ei de lupte şi suferinţe, a avut 
întotdeauna alături de ea, în momente grele, 
prestigiul, înţelegerea şi dragostea Generalului An- 
tonescu. Este singurul care ne-a înţeles şi în ochii 
căruia mişcarea legionară şi-a pastrat toată încre- 
derea, iar legionarii au fost socotiți întotdeauna 
oameni de onoare. 

“In prigoană Generalul Antonescu a crezut în noi, 
în biruinţa noastră; noi credem în el şi mergem cu el 
împotriva tuturor duşmanilor patriei”. 


In continuare a vorbit Profesorul Ion Zelea Codreanu 
tatăl Căpitanului omagiind pe Regina Mamă Elena, 
mulţumind oaspeţilor, autorităţilor, reprezentanţelor ger- 
mană şi italiană participarea la festivitățile Iaşului, lansând 
în final apelul pentru contruirea la Predeal a unei măreţe 
Mănăstiri închinată Arhanghelului Mihail şi Sfântului 
Mare Mucenic Gheorghe, unde să odihnească somnul de 
veci moaştele sfinte ale martirilor legionari. 

Ultimul a vorbit Generalul lon Antonescu care 
îmbrăcase şi cu această ocazie cămaşa verde legionară, 
făcând apologia Căpitanului şi a sacrificiilor lui: 


“ Aici în laşi, Corneliu Zelea Codreanu şi-a afirmat 
întâia oară credinţa lui nebiruită în puterile neamului 
şi fapta lui de înnoire răscolitoare. Aici s'a zămislit cu 
harul Domnului şi voința Căpitanului, Legiunea 
Arhanghelul Mihail, Legiune care a pornit în numele 
vechii credinţe, la noua faptă românească, Legiunea 
care, în numele Arhanghelului, şi-a deslănţuit 
asprimea judecății, alegerea adevăraţilor Români şi 
înlăturarea nevrednicilor. 

“Să nu se uite de nepăsători şi părtaşii trecutului; să 
nu se uite de ziditorii viitorului; eroii şi jertfiţii 
Legiunii au pus sângele lor la temelia Regatului lui 
Mihai | şi a generaţiei lui Codreanu şi Horia Sima. 

“Cu sângele lor, au spălat toate înfrângerile 
ceasurilor din urmă. Sub semnul lor vom duce 
biruința ceasurilor ce vor să vină. 


“Lepionari! LE Ș 

“Un pând de slavă şi de rugăciune către 
Arhanghelul Mihail, Patronul Legiunii, proteguitorul 
luptei legionare şi al noii Românii. Un gând de 
pietate şi de închinăciune în memoria Căpitanului, 
Un legământ în laşii începutului de credință 
legionară, în laşii încercărilor neamului şi ale lui 
Codreanu: să facem legământ că vom sluji cu 
vrednicie pe Arhanghelul nostru, pe Regele Ţării îi 
amintirea Căpitanului”. 


A urmat după acea vizita la Căminul Studenţesc dela 
Râpa Galbenă, construit cărămidă cu cărămidă de braţe 
legionare animate de exemplul permanent al Căpitanului şi 
al lui lon Moţa, transformat după victoria dela 6 
Septembrie 1940 în muzeu al mişcării, căci din acest cămin 
Codreanu redactase la 24 lunie 1927 actul de constituire a] 
mişcării, fiindu-i acolo sediul iniţial. 

Terminată vizita, toată lumea s'a îndreptat spre 
Universitate unde a avut loc defilarea prin faţa tribunelar, 
instalate lângă statuia lui Mihail Kogâlniceanu, străjuită de 
chipurile uriaşe ale Arhanghelului şi Căpitanului. 

De acolo Regele, Regina Mamă Elena, Conducătorul 
general lon Antonescu, Comandantul Horia Sima, 
Guvernul, Oaspetii, Autoritatile locale şi familiile legio- 
narilor căzuţi, au putut admira timp de două ore şi 
jumătate parada, deschisă de delegaţiile germană şi 
italiană, urmate de ofiţerii şi unităţi din armata română 
locală, liceul militar, clerul şi coloanele celor 50.000 de 
legionari participanţi, rămânând viu impresionați de 
ordinea, disciplina şi prezentarea lor. 

Atmosfera era de indescriptibilă fervoare populară a 
zecilor de mii de spectatori îngrămădiţi dealungul 
parcursului, îndiguiţi pe ambele părţi ale străzilor de 
cordoane de alte mii de legionari, spectatori care îi salutau 
cu salutul roman, sau agitând steguleţe tricolore sau verzi. 
De la ferestre şi balcoane li se aruncau flori, iar aerul vibra 
de melodiile imnurilor legionare. 

La orele 4 p.m., în saloanele Palatului Administrativ, s'a 
servit ocupanților tribunelor o masă camaraderească 
oferită de Primarul Iaşiilor, ocazie pentru Regele Mihai 1 şi 
Regina Mamă Elena să discute, fără reticenţe protocolare, 
cu membrii Familiilor legionarilor căzuţi. 

Comemorarea Iaşilor ca oraş al Mişcării Legionare mai 
are o mare însemnătate, înregistrată în Istoria în Imagini a 
lumii moderme —Filatelia—, căci a prilejuit Statului 
Naţional Român Legionar, lansarea la 8 Noembrie 1940 a 
primei emisiuni de timbre poştale cu efigia Căpitanului, 
omologată de uniunea Poştală Universală de la Berna- 
Elveţia, conform acordurilor încheiate la 1858 de 
Principatul Moldovei sub Principele Alexandru lon Cuza, 
reînoite de Regatul României sub Carol 1 şi România Mare 
sub Ferdinand |. 


Timbrul în valoare de 7 lei, taxa poştală internă pentru 
scrisoare simplă şi o suprataxă de 30 lei în favoarea 
instituţiei Ajutorului Legionar, prezenta pe lângă chipul 
Căpitanului, emblema Ajutorului Legionar, gardul de fier 
suprapus peste o cruce albă, datele 8 Noembrie 1927-1940 
şi inscripţia testamentară a lui lon Moţa: să faci Căpitane o 
țară ca soarle de pe cer, totul în culoare verde gălbue. 

Cu toată suprataxa timbrului, mare în raport cu 
valoarea poştală, emisiunea a fost primită cu mare 
satisfacţie de către populaţia tării, recunoscând-o ca un 
binemeritat omagiu adus Căpitanului şi jertfei lui pe altarul 
Patriei, cele o sută de mii de exemplare puse în circulaţie 
poştală pe tot teritoriul României, epuizându-se până la 
sfârşitul lunei Noembrie. 

Uniunea Poştală Universală dela Berna, a împărţit 
poştelor membre şi editurilor internaţionale de cataloage 
filatelice: Yvert-Tellier-Franţa, Michel Germania, Stanley 
Gibsson — Anglia şi Scott — Statele Unite —, mia de 
exemplare trimisă conform obligaţiilor poştale. inter- 


N 


naţionale, astfel că de atunci şi până astăzi timbrele 
Statului Naţional Legionar figurează în cataloagele anuale 
ale acestor case editoriale, indispunând guvernele regi- 
murilor, antonescian după 21-23 Ianuarie 1941 şi cominist 
după 23 August 1944, ordonând scoaterea lor din catalogul 
filatelic naţional ca şi din cărţile de — Istoria Românilor— 
apărute sub egida lor, în care nu se face menţiune de Statul 
Naţional Legionar consfințit de decretul-lege din 14 
Septembrie 1940, semnat şi de Regele Mihai 1 şi de 
Conducătorul General lon Antonescu, crezând că. astfel 
evenimentul va fi dat uitării. 

Intâmplarea făcuse, fiind cunoscut colecţionar de timbre 
poştale în ară, să fiu, în perioada 1938-1940, Vice- 
preşedinte al Asociaţiei Filatelice Române. 

Fiind legionar, am fost delegat de Ajutorul Legionar 
împreună cu avocatul Niky, Chisălicescu să facem 
demersurile legale pentru emiterea unor emisiuni poştale 
comemorative, cu suprataxă poştală în favoarea operei de 
ajutorare întreprinsă de instituţia benefică amintită. 

Comandantul Horia Sima ne-a dat aprobarea Legiunii, 
dar ne-a trimis la General petru aprobarea Conducătorului 
şi darea ordinului de executare. 

Acesta ne-a primit imediat şi entuziasmat de idee, ne-a 
felicitat spunându-ne “—Bravo băeţi. Aşa se lucrează!” şi 
fiind într'o sămbătă-25 Octombrie 1940 a ordonat să se 
telefoneze la Direcţia Poştelor şi la Fabrica de Timbre să 
fim aşteptaţi şi ne-a pus la dispoziţie o maşină a 
Preşidenţiei pentru a ne transporta rapid. 

Tot el, după pretinsa. rebeliune legionară din 21-23 
Ianuarie, 1941. provocată de intrigile lui, coordonate cu 
interesele germane în România şi  antilegionarismul 
ministrului la Bucuresti, Fabricius, prieten intim al 
generalului, le-a scos din circulaţie şi prin decret-lege le-a 
considerat ca propagandă subversivă, pasibilă de pedeapsa 
cu moartea în acele vremuri când el “tăia şi spânzura”. 


xxx 


La două zile după serbările Iaşiilor, în noaptea zilei de 
9-10 Noembrie, teritoriul Moldovei din curba Carpaţilor, 
veche zonă vulcanică s'a cutremurat, distrugând total mai 
multe sate şi oraşul Panciu, din regiunea Vrancei. 

Cutremurul de gradul 9 în scara Richter, s'a resimţit în 
toată Tara, în special în zona subcarpatică provocând 593 
de morţi, 1271 răniţi şi pagube materiale imense. 

A doua zi 11 Noembrie 1940 s'a înființat Organizaţia 
“Munca Legionară sub comanda Profesorului Constantin 
Stoicănescu, care cu coloborarea tehnică a arhitecţilor şi 
inginerilor constructori membrii ai mişcării, centraliza şi 
coordona iniţiativele locale ale Taberelor de Muncă de 
altădată, sistematizând munca de ajutorare a sinistraţilor, 
preluând asupră-şi reconstruirea satelor distruse, a oraşului 
Panciu şi repararea în restul ţării a imobilelor dăunate de 
cutremur. 

Asociaţia a întreprins în două luni o activitate de 
proporţii uriaşe, cum numai omul nou legionar era capabil 
să sacrifice pentru binele obştesc. 

Sute de case prefabricate din lemn, scoli, spitale 
provizorii, au fost instalate în zonele sinistrate, pentru a 
pune la adăpost populaţia năpăstuită de seism, de rigorile 
iernii care se anunţa mai friguroasă ca de obicei. 

La Bucureşti Blocul Carlton, o clădire din centrul 
oraşului cu 12 etaje care avea la parter şi subsol o mare sală 
cinematografică, din fericire goală la ora catastrofei, s'a 
prăbuşit peste ea, ucigând aproape toţi locatarii imobilului. 

Mobilizate, formaţiile cuiburilor legionare din localitate, 
au lucrat zi şi noapte pentru curățirea oraşului de 
dărămături şi casele de pereţi şi cocoşuri de încălzire, care 
amenințau să se prăbuşească. 

Treptat Statul a trebuit să-şi reia cursul normal, obligat 
de evenimente internaţionale care se precipitau. 

La 12 Noembrie Conducătorul era programat cu o vizită 
oficială în Italia Fascistă, iar la 19 ale lunei era fixată vizita 


la Berlin pentru semnarea adeziunei României la Pactual 
tripartit, Germano-ltalo-Japonez. x . 
In timpul acestor deplasări Comandantul Mişcării Horia 


« Sima rămânea Preşedinte —ad interim— al guvernului. 


Primirea în talia a fost fastuosă, dar sărăcă în rezultate 
pozitive pentru Ţară, pedeoparte pentrucă răsboiul Italo- 
Grec se blocase pe frontiera albano-grecească prin 
rezistența înverşunată a grecilor, iar pe dealtăparte de 
intrigile maghiare pe lângă Contele Ciano, care la rându-i 
Va influenţat pe Ducele Mussolini, să nu dea ascultare 
reproşurilor generalului Antonescu cu privire la Diktatul 
de la Viena şi teroarea dezlănţuită în nordul Transilvaniei 
cedată Ungariei, de trupele ungare şi Honvezi, contrar 
înțelegerilor de evacuare paşnică. 

Dezideratul Italiei de a participa cu o misiune militară 
italiană în România, ca parteneră a Axei Roma-Berlin 
transmis la Bucureşti cu ocazia participării centuriei 
legionare la serbările de la Padua din Octombrie, a fost 
redus la câţiva observatori de aviaţie, spre nemulţumirea 
Ducelui Mussolini. 

La câteva zile după întoarcerea de le Roma, Fiihrerul 
Hitler l'a invitat la Berlin pentru semnarea adeziunei 
României la Pactul Tripartit. 


Era prima vizită oficială în capitala Marelui Reich 
german, contctele anterioare fiind prin delegaţi, sau prin 
ministrul german la Bucureşti Fabricius, devenit consilierul 
generalului în materie de politică externă. 

In seara de 19 Noembrie 1940, Conducătorul a plecat din 
gara Mogoşoaia, gara deplăsrilor guvernamentale cu un 
tren special şi însoţit de o importantă reprezentanţă 
legionară. 

Ar fi fost logic ca şi Comandantul Mişcării Legionare 
Horia Sima, succesor al lui Corneliu Zelea Codreanu, să fie 
invitat la solemnitatea semnarii Pactului, doarece Căpi- 
tanul considerând Axa Roma-Berlin ca o unitate 
naționalistă stavilă a expansiunei agresive a comunismului 
în Europa, declarase în 1937, ca o replică la greşita politică 
externă de ostilitate faţă de Axă, a Regelui Carol al II-lea, 
că: “în 48 de ore după biruinţă, vom fi alături de Axa 
Roma-Berlin”, declaraţie care i-a fost sentinţa de moarte, 
executată de Armand Călinescu in noaptea de 29-30 
Noembrie 1938 în Pădurea Tâncăbeşti. 

Corneliu Codreanu trăia realităţile politice ale Europei 
din acea vreme. Axa germano-italiană unise forţele militare 
ale celor două mari puteri naţionaliste contra comunis- 
mului agresiv al Moscovei, deja prezent în răsboiul civil 
spaniol, sprijinit de toate internaţionale roşii clandestine 
din Europa şi de Franţa Frontului Popular al lui Leon 
Blum. 

România Mare, citadelă latină într'o masă slavă, era 
prada imediată râvnită de Stalin, politica ei externă dirijată 
de Nicolae Titulescu şi de Regele Carol al II-lea, ostilă 
Axei, favorizându-i apetiturile expansioniste. 

Pactele —Mica Intelegere şi— Intelegerea Balcanică — 
încheiate de România cu Cehoslovacia şi Yugoslavia 
primul, şi cu Grecia, Turcia şi Yugoslavia al doilea, s'au 
dovedit a fi, în momentul agresiunilor germane în Austria, 
Cehoslovacia şi Polonia, simple petece de hârtie, exact cum 
le definise Codreanu în memoriul trimis Regelui Carol al 
II-lea şi oamenilor politici ai României în 5 Noembrie 
1936, paragraful III: Cităm: Circulări şi Manifeste, pag. 98: 


“Nu există: Mică Inţelegere, nici Inţelegere 
Balcanică. Cine crede în acestea, dovedeşte că n'a 
înţeles nimic. 

Faţă în faţă stau numai două lumi. Sub presiunea 
lor, în clipa răsboiului, toate combinaţiile diplo- 
matice se vor nărui ca nişte castele de carton. Aceste 
două lumi sunt: Statele revoluțiilor naţionale cari 
luptă pentru apărarea Crucii şi a unei civilizaţii 
milenare şi Bolşevismul cu anexele sale, care luptă 
pentru nimicirea neamurilor şi pentru prăbuşirea 
civilizaţiei creştine” (2). 


IN! 


> a Ţ 


Nici Regele şi nici oamenii politici n'au înţeles profeția 
Căpitanului, ceace ne-a costat ciuntirile teritoriale impuse 
de pactul-germano-rus Ribbentrop-Molotov şi Diktatul 
italo-german de la Viena în 1940, care ar fi fost evitate dacă 
factorii responsabili, Regele şi Guvernul ar fi ţinut cont de 
politica cuminte a 


ca c € lui Codreanu bazată pe interesele 
României atunci. 


La plecare a fost salutat de Comandantul Horia Sima în 
calitate de Preşedinte —ad interim— al guvernului, de 
intreg guvernul şi alte autorități, militare şi civile. 
Comandantul Mişcării i-a urat în câteva cuvinte, drum bun 
Şi biruinţă, la care generalul a răspuns: “Plec cu încrederea 
poporului românesc şi sper să mă întorc cu încrederea 
poporului german”, prezicere sibilică după cum se va vedea 
din cele ce au urmat după întoarcerea lui. 

Ministrul german la Bucureşti, Fabricius, înmânase 
textul acordului abia cu 24 de ore înainte de plecare 
Ministrului de Externe Mihail Sturza care, citindu-l a 
descoperit erori ce prejudiciau interesele României, pecare 
în tren le-a comunicat generalului, pentru ca el să ceară 
rectificarea lor printr'un protocol adiţional. Se trata de 
obligaţiile reciproce ale semnatarilor, ajungându-se: Cităm 
Era Libertatii. Vol. 1. Pag. 389 


“La paradoxala situaţie ca România să fie aliata 
Germaniei, Italiei şi Japoniei în răsboiul acestora 
contra Americei, dar să nu fie legată prin niciun tratat 
de alianță cu. aceste puteri în răsboiul ei contra 
Rusiei. 

“Pactul conceput şi semnat de cele trei puteri nu 
prevedea obligaţia Japoniei de a participa la un 
război al ceorlalte state semnatare Germania şi Italia, 
contra Rusiei Sovietice, dar implica obligaţia 
puterilor Axei de a declara război Statelor Unite în 


eventualitatea că Japonia ar fi angajată întrun 
conflict cu această putere”. 


Cum în momentul vizitei aceste evenimente nu erau 
previsibile încă, iar generalul preocupat mai mult de a 
obţine încrederea Fiihrerului Hitler, în problema care-l 
chinuia-eliminarea Legiunii din guvernare, n'a făcut caz de 
argumentele Ministrului Struza. A semnat, luându-și 
răspunderea în Istorie a injustelor şi cumplitelor bom- 
bardamente americane din 1943, care au asasinat mii de 
bătrâni, femei şi copii nevinovaţi. 

Ministrul legionar Mihail Sturza, a preferat să fie 
mazilit, dar nu şi-a pus semnătura alături de a generalului, 
conform uzanțelor diplomatice în materie de acorduri 
internaţionale, prevăzând cu durere, crimele de care era 
capabil Antonescu când era vorba de ambițiile vanităţii 
personale. 

Intrevederile generalului cu Hitler, Ribbentrop şi alte 
personalităţi ale Reichului, au fost secrete, adică anturajul 
legionar condus de Mihail Sturza n'a participat decât la 
banchete, la care nu lipsea apostrofa lui Hiteler sau 
Ribbentrop “Dvs nu stiţi cine este generalul Antonescu. Nu 
aţi putea găsi un mai mare patriot pentru a apăra interesele 
tării Dvs.”, la care urma replica tranşantă a lui Mihail 
Sturza: “O ştim foarte bine căci altminteri nu l'am fi pus in 
capul nostru” (3). 

Era evident că generalul obsedat de paranoia puterii 
absolute, ţesuse intrigile care să-i asigure sprijinul 
Fiihrerului, în acţiunile de eliminare de la cârma Statului 
Naţional Legionar, colaborarea Mişcării. 

Intoarcerea la Bucureşti a fost triumfală, deşi rezultatele 
politice au fost zero: nu tranşase teroarea ungurească din 
Nordul Transilvaniei, care-şi urma tragic cursul, şi legase 
Tara printr'un acord tripartit germano-italo- japonez, prin 
care România îi ajuta în actiunile lor răsboinice contra 


12 


Statelor Unite, fără a avea o reciprocitate din 
Japoniei în rasboiul contra Rusiei. 

Mii de legionari lau ovaţionat în gara Mogoşoaia da 
strigătul scandat: Conducător. Conducător şi Vrem 
Ardealul, Vrem Ardealul, căci se svonise, falș, că generalul 
obținuse din partea lui Hitler, promosiunea unei revizuiri a 
Diktatului de la Viena. i 

Generalul părea satisfacut de ovaţiile legionarilor, dă 
mitul codrenismului lor, îi deranja vanitatea, căci îşi dase 
seama că niciodată nu-l va putea desrădăcina din mintea şi 
inima lor. 

La câteva zile, în 24 Noembrie 1940, a fost descoperită 
groapa comună din Jilava, unde în noaptea de 30 
Noembrie 1938 fuseseră asvuârlite corpurile neînsufleţite 
ale Căpitanului Nicadorilor şi Decemvirilor. 

Echipe de legionari au lucrat zi şi noapte pentru a 
blocul de ciment de 30.000 de tone prăvălit peste g 
plină de vitriolul furnizat de ovreiul Karmitz. 

Odată cu trupurile lor se prăvălise acolo şi conştiinţa 
naţională a Tării pe care el o redeşteptase, fiind unicul 
capabil să o conducă spre împlinirea marelui destin 
rezervat României în Europa orientală. 

Toată Tara trăia cu înfrigurare momentul. | 

Vor fi într'adevăr ăcolo şi în ce stare după cinicul | 
comunicat oficial al bestiilor carliste în dimineaţa zilei de 
30 Noembrie 1938? 

Lucrările au început în dimineaţa zilei de 26 Noembrie şi 
abia a doua zi 27 Noembrie către orele 10 dimineaţa au 
apărut corpurile aruncate unul peste altul, unele mutilate 
de vitriol, având toate în jurul gâtului ştreangul care îi 
sugrumase şi ţeasta craniului perforată de glonţul final, şi | 
uniforma vărgaţ de deţinuţi. | 

Spectacolul era sfâşietor. Familiile îndoliate se svârco- | 
leau în disperarea evidenţei masacrării celor dragi, de 
bestialitatea sbirilor unui regim de tâlhari fără Dumnezeu | 
şi conştiinţă umană. | 

Poetul bucovinean Vasile Posteucă, care şi-a trăit 
surghiunul în Canada, redă într'un articol publicat acuma 
câţiva ani, sbuciunul şi dezolarea celor ce lucrau la 
deshumarea Căpitanului, la care el particpase activ. Cităm: 


Partea 


ridica 
TOapa 


““Trăesc şi acum clipele acele şi mă înfior, şi vorbesc 
de unul singur cum vorbeam şi atunci. Dece l'aţi | 
omorît măi? Dece? Dece aţi însângerat întreaga istorie 
viitoare a neamului românesc? Ce v'a făcut acest om? 
Niaţi ştiut că prin El vorbeşte însăşi istoria 
românească? Cu ce veţi putea plăti crima aceasta | 
care întunecă lumea, care-L întunecă la faţă pe | 
însăşi Dumnezeu”. 


Treptat, durerea şi stupoarea s'a transformat în revoltă. 

In 11 Februarie 1938 Căpitanul, avertizat de un complot 
urzit împotriva lui de avocatul Istrate Micescu, la 
instigaţiile lui Armand Călinescu, a dat circulara Nr. 145, 
în finalul căreia spune: Cităm, 


“Camarazi, 

Rog să nu se interpreteze greşit această circulară, 
să nu se creadă că mi-e teamă de moarte. 

„Seful Legiunii râde de moarte şi nu se păzeşte 
niciodată de ea. 

Fac această circulară pentrucă vreau să fiu 
răsbunat. 

Aşa cum V'a spus şi organizat moţa (4). 

Si nu dintr'o poftă personală de răsbunare, ci 
pentrucă am convingerea ca veţi face un mare bine 
naţiei româneşti. 

Corneliu Z. Codreanu 


Chipul Căpitanului rămas intact, cu cruciuliţele ce purta 
la gât şi săculeţul cu pământ cules din toate câmpurile 
istorice ale Ţării, a reamintit legionarilor care-l scoseseră la 
lumină, dorinţa de a-l răsbuna; au lăsat lopeţile şi scoțând 


pistoalele au intrat în Fortul Jilava străjuit de gărzi 
legionare dela încarcerarea marilor vinovaţi şi împreună au 
pedepsit cu moartea cele 64 lude, care fără remuşcare şi 
pentru favoruri şi bani, săvârşiseră oribilul fratricid. 

Tot Posteucă, în amintirile acelei nopţi adaugă: 


“Da... în noaptea acea la Jilava s'a împlinit voia lui 
Dumnezeu. 

Invierea lui Codreanu şi pedepsirea fulgerătoare a 
călăilor lui. 

Cei ce cădeau în noaptea acea sub gloanţe în 
cazematele Jilavei, nu cădeau de vrerea pământească 
ca rezultat al urei, sau însetoşări de răzbunare, ci sub 
biciul implacabil al destinului, al voiei lui Dumnezeu, 
pentru a restaura ordinea şi respectul dreptăţii în 
lume”. 


In noaptea acea generalul Antonescu, fără niciun aviz 
prealabil Comandamentului Legionar, ordonase ca la ora 
schimbării, garda legionară să fie înlocuită cu gardă 
militară în fortul Jilava, dovedind prin această intenţiile 
ascunse de a face scăpaţi, pe criminalii aleşi de el însuşi din 
listele marilor vinovaţi de uciderea legionarilor sub carlism, 
liste întocmite din ordinul şi de oamenii lui. 

E cert că numita Comisie de Anchetă de sub conducerea 
Consilierului de Casaţie Eugen Bănescu, produs al 
carlismului, prezentă la deshumare pentru identificarea 
cadavrelor, fusese instigatoarea acestei măsuri; căci tot 
timpul căutase să tergiverseze acţiunile procesuale sub 
diverse pretexte, iar prelungita operaţie de deshumare cu 
lopata a tonelor de pământ îngrămădit sub lespedea de 
ciment, îl enervase atâta încât şi-a permis impertinenţa să 
strige  “terminaţi mai repede comedia asta”, insultând 
memoria martirilor legionari şi durerea celor ce asistau la 
piosul act. 


Comandantul Horia Sima nu era prezent la Jilava în 
momentul deshumării fiind în biroul lui acasă, ocupat cu 
întocmirea programului oficial de reînhumări a osemin- 
telor Căpitanului, - Nicadorilor şi  Decemvirilor,. fixată 
pentru 30 Noembrie 1940. 

Noaptea târziu, Prefectul Capitalei Colonelul Zăvoianu 
i-a telefonat comunicându-i cele întâmplate în fortul Jilava. 
Consternat de problemele ce se  creiau- Legiunii în 
raporturile cu generalul, a ordonat telefonic secretarului de 
la Interne Biriş să se desplaseze la Prefectura Capitalei, să 
se. informeze cu. preciziune de cele întâmplate şi să-i 
raporteze cât mai degabă. Intors după două ore, acesta i-a 
comunicat ca. Prefectul Colonel Zăvoianu pierduse 
autoritatea asupra şefilor poliţiei legionare Chestorul 
Stângă şi secretarul Stănicel, care din iniţiativă personală 
arestaseră şi încarceraseră la prefectură mai mulţi foşti 
miniştrii, motivând măsura ca protecţie de furia maselor 
revoltate de bestialitatea carlistă confirmată de groapa de 
la Jilava. 

Comandantul, după ce a telefonat prefectului Zăvoianu 
făcând-ul personal responsabil dacă se va întâmpla ceva 
Miniştrilor arestaţi acolo, a plecat la Preşedenţie, pe care a 
găsit-o ocupată militarmente. 

Generalul, furios de cele întâmplate, la Jilava, se 
baricadese în interior, înconjurat de forţe armate, care 
ocupaseră intrările şi coridoarele blocate de santinele şi 
controale. 

Acolo, în anticamera generalului i'a întâlnit pe Mihail 
Antonescu, Generalul Pantazi şi colonelul Dragomir 
Ministrul Coordonării Economice. 

Mihail Antonescu, care era într'un dute-vino permanent 
între cabinet şi anticameră, povestea celor aflaţi acolo că 
generalul era în culmea furiei că i se ultragiase încrederea în 
legionari, că trebue să i se dea imediată satisfacţie, că va 
pedepsi fără milă vinovaţi, totul parcă pregătit dinadins 
pentru a intimida pe Comandant, care-i ceruse să-l anunţe 
generalului. 


Generalul Pantazi şi colonelul Dragomir declarau cu 
tărie că întâmplarea dela Jilava era o chestie juridică ce nu 
trebuia să întunece colaborarea generalului cu legiunea. 

Pretextând oboseala, generalul a amânat pentru a doua 
zi dimineaţa audiența Comandantului, când va convoca şi 
Consiliul de Miniştrii pentru a discuta situaţia creată de 
Jilava; 

Comandantul explicase celor prezenţii în anticameră, că 
nu fusese nimic premeditat, ci numai consecința regretabilă 
a deshumării, a spectacolului desolant al corpurilor 
maltratate şi altercaţia  profanatoare a Consilierului 
Bănescu. 

Consiliul de Miniştrii de a doua zi a fost furtunos. 

Generalul, miniştrii Mihai Antonescu, Mareş şi 
colonelul Rioşanu, au atacat cu vehementă Legiunea, 
uitând că victimele de la Jilava fuseseră structura opresivă 
şi ucigaşe a Regelui Carol al II-lea, care masacrase floarea 
tineretului românesc, potenţe indiscutabile de conducere, 
intelectualitate şi morală creatoare a Tării. Ce satisfactie 
putea cere generalul pentru eliminarea bandei de criminali, 
pe care el însuşi îi alesese din listele marilor vinovaţi 
constituite de oamenii lui de încredere şi la indicaţiile lui? 
Niciuna. 

Uitaseră că la 14 Septembrie 1940, Legiunea victorioasă 
îşi înăbuşise propria ei revoluţie care alungase regele 
asasin, deşi avea tot dreptul să ceară satisfacţie imediată, 
dar n'a făcut-o convinsă că aparatul de Justiţie al Ţării, va 
spăla ruşinea Neamului de a fi asistat cu braţele încrucişate 
la măcelărirea legionarilor. 

Părerile fiind împărţite, generalul s'a retras intempestiv 
în cabinetul lui, Mihai Antonescu reluându-şi rolul de 
dute-vino, comunicând după câteva drumuri că generalul 
cere categoric ca unică satisfacţie, trecerea imediată a Sefiei 
Legiunii asupra lui. 

Stupoarea a fost generală. 

Comandantul a explicat din nou că acest lucru este 
imposibil, dat fiind că Legiunea nu este o unitate militară 
căreia îi poţi schimba comanda când yrei şi cum vrei. Seful 
Legiunii se profilează din luptele. ei, din dragostea, 
încrederea, ascultarea şi respectul pe care i-le ecordă 
luptătorii, conform. străvechilor. tradiţii ale Căpitanilor 
Poporului. 

Era o luptă tăcută şi dârză rezistenţă şi deoparte şi de 
cealaltă, până ce colonelul Dragomir a sugerat o soluţie: 
redactarea şi publicarea unui comunicat al Preşidenţiei 
Consiliului de Miniştrii, prin care Generalul Antonescu, 
Guvernul şi Mişcarea Legionară reprobau actul de violență 
de la Jilava, anunțau severe sancţiuni împotiva autorilor şi 
hotărîrea Mişcării Legionare de încadrare riguroasă în 
ordinea de Stat, sancţionând sever abaterea dela ordinea 
legală. 

Generalul a citit şi aprobat comunicatul, dar s'a 
menţinut pe poziţia preluării şefiei Legiunei ca satisfacţie, 
nu pentru motivele expuse în primul moment al furiei că se 
pătase cu sânge regimul condus de el şi că legionarii ieşseră 
din ordine Şi legalitate, ci pentrucă în realizarea planului de 
eliminare a Mişcării de la guvern, avea nevoe de aparatul 
opresiv carlist închis la Jilava, pe care el vroia să-l elbereze, 
cum a dovedit-o în comportamentul ei Comisia de Anchetă 
prin tergiversarea formalităţilor de trimitere în judecată a 
marilor vinovaţi, cum se stabilise din primui moment al 
colaborăzii. A 


Paralel cu Consiliul de Miniştrii, Comandantul con- 
Vocase şi Forul Legionar, instituţie de consultare înființată 
în 1940 din personalităţile simpatizante ale Legiunei şi 
căpetenii legionare pentru a le supune rezolvării pretenţia 
Generalului. Rezultatul a fost 99% negativ cererii 
Conducătorului, ceace îngreuna şi mai mult situaţia, 
deoarece în fapt, atât conducătorii miniştri cât şi Forul 
Legionar întruniţi la Preşedenţie, erau în realitate 
prizomierii Generalului, care înconjurase clădirea cu 
forţele lui militare. 


15 


Spre surpriza tuturor către seara zilei de 27 Noembrie s'a 
prezentat la Preşedenţie Neubacher, ministrul economic al 
Germaniei la Bucureşti, cerând să fie primit de Comandant 
într'o misiune de conciliere. 

El sustinea pe bună dreptate, că executările de la Jilava 
erau inerente oricărei revoluţii şi că nu trebue să sdruncine 
colaborarea dintre General şi Legiune şi că el ca prieten al 
mişcării îi va vorbi Generalului în acest sens, 

Generalul surprins de intervenţia neașteptată germană, a 
crezut că e un semn al Fiihrerului că nu este de acord cu 
momentul ales de el pentru schimbarea regimului, a cedat 
renunțând la pretenţia Sefici şi a cerut garanţii pentru 
păstrarea ordinei, pe care Comandantul i le-a dat printr'un 
apel la ordine către legionari şi o declaraţie de reînoire a 
legământului de fidelitate Generalului, publicate în ziarele 
din dimineaţa lui 29 Noembrie 1940, 

Dar furtuna nu se potolise încă. 

Zilelor de tensiune 25-28 Noembrie a venit să li se adauge 
moartea tragică a Profesorului Nicolae Iorga şi a lui Virgil 
Madgearu. 

Primul, duşman al Mişcării din invidia popularității lui 
Corneliu Codreanu în masele tineretului, iar cel de al doilea 
duşman notoriu al naţionalsocialismului german şi al Axei. 

Deşi Iorga era autorul moral al asasinării Căpitanului şi 
duşman al legionarismului pe care îl terfelise cu campania 
de articole semnate în gazeta Neamul Românesc, articole 
care au provocat mii de victime nevinovate din randuri- 
lelor, nu a fost nici arestat, nici trecut pe lista marilor 
vinovaţi pentru judecată, deci cu nimic deranjat de noul 
Stat Român Legionar, ba dimpotrivă uitat, lucru pentru 
care vestea executării lui de către câţiva tineri legionari, a 
cazut ca un trăsnet asupra Legiunei. 

Nici nervozitatea momentelor, nici duşmăniile lui nu 
puteau justifica actul reprobabil, care după părerea mea a 
fost plănuit şi executat din ordinul anumitor sectoare 
germane de pedepsirea vrăşmaşilor Reichului, care nu 
puteau uita rezonanţa articolelor profesorului împotriva 
hitlerismului cu ocazia anexăeii Austriei şi a regiunilor 
Sudete din Cehoslovacia, sub titlul “Porcii motorizaţi” 
publicate şi semnate în Neamul românesc, 


Recrutarea autorilor din rânduri septembriste legionare, 
putea fi repercusiunea sprijinului promis de Hitler 
Generalului, cu oczia vizitei la Berlin, în eventualitatea 
abrogării Statului Român Legionar. 

Orice discreditare a Legiunii favoriza acţiuna Genera- 
lului lar pe linia anti-naţionalistă adoptată de guvernul 
german, după ce Reichul devenise stăpânul Europei, dând 
prioritate imperialismului —Drang nach Osten— întindere 
către Est—, rezistenţele naţionaliste reprezentau piedici ce 
trebuiau eliminate, cum au demonstrat-o după 21 Ianuarie 
1941 cu legionarii refugiaţi în Germania la invitaţia lor şi 
internaţi apoi în lagarele de concentrare Buchenwald, 
Dachau şi Sachsenhausen. 

Comandantul alergase cu masina toată noaptea lui 28 
Noembrie dealungul văii Prahovei, sperând să intercepteze 
undeva sechestratorii şi să salveze viaţa Profesorului Iorga 
şi a lui Madgearu, cum o făcuse cu ceilalţi miniştrii la 
Prefectura Capitalei. 

A fost inutil. Destinul tragic pe care Iorga şi-l făurise 
singur coborînd de la nivelui lui de om de ştiinţă în cloaca 
desmăţului regal, provocând şi patronând măcelărirea a 
sute de tineri intelectuali, muncitori şi studenţi legionari, 
nu l'a cruțat, spre dezastrul Ţării şi al tuturor, servind după 
acea până astăzi drept pretext, dictaturi antonesciene şi a 
comuniştilor, ucigători în masă a naționaliștilor români şi a 
burgheziei naţionale. h detail 

Astăzi, rămăşiţele partidelor antebelice, participanţii şi 
profitorii dictaturilor menţionate, fie în ţară, fie în exil, trec 
sub tăcere teroarea deslanţuită de guvernările lor şi 
hecatombele de cadavre pe care şi-au bazat tronarea timp 
de aproape cincizeci de ani. a 

Se fac că nu văd dezastrul în care se sbate Tara şi 


14 


Neamul, caborit la ultimul nivel Posibil din cauza 
pervertirii lor sufleteşti, dar continuă a blama cu 
reacredinţă Legiunea şi legionarismul, singura reprezentare 
demnă în exil a neamului Românesc, pentru care ei nu au 
încetat o clipă, în a cere în toate ocaziile ivite, dreptate 
României şi jertfitului, pe nedrept popor, românesc, 


La acuzaţiile ulterioare de a fi executat la Jilava fără 
judecată asasinii Căpitanului şi complici care i-au împins la 
fratricid şi la macabra lucrare de dispariţie a trupurilor lor 
gâtuite de ştreang, ciruite de gloanţe şi mutilate de Vitriol, 
le opunem răspicat întrebarea —dece vă plângeţi?— când 
voi spectatori indiferenți şi autorităţile carliste aţi procedat 
la fel, cu agravanta de a fi ucis nişte nevinovaţi de crimele 
închipuite puse în sarcina lor, în timp ce deţinuţii din a) 
erau bestiile şi uneltele unui Rege depravat. 

Posteucă explică magistral în amintirile dela Jilava 
starea de spirit a legionarilor care lucrau la deshumare: 
Cităm, 


“Au fost şi vor mai fi care să ne acuze că i-am 
împuşcat pe călăii Căpitanului, fără a-i judeca. 

“Dar oare deschiderea mormântului dela Jilava n'a 
fost un proces? N'a fost cea mai teribilă sentință, care 
va rămâne în toată istoria românească? Biruinţa 
legionarismului în cadrul naţionalismului european, 
nu era cea mai formidabilă sentință? Mai era nevoe 
de formalităţi? Si totuşi noi n'am ocolit aceste 
formalităţi. Noi am fi vrut ca cei dela Jilava să fie 
judecaţi. Dar dacă judecata formală a putut fi evitată, 
cea mai implacabilă care e mai tare decât vicleniile 
oamenilor, n'a putut fi. Pe cei dela Jilava i-a judecat 
istoria şi tot ea i-a pedepsit prin mâna legionară, la 
porunca mormântului care se deschidea în noaptea 
acea, pentru a aduce a doua zi, neamului întreg, 
ridicat cu fruntea spre cer, vestea învierii”. 


Da! Căpitanul înviase şi însoţit de Nicadori şi Decemviri, 
străbătuse triumfător Capitala Ţării până la Biserica Sf. 
Ilie Gorgani, unde două zile şi nopţi elita legionară, 
populaţia Bucureştiului şi miile de legionari, veniţi din 
toate ungherele României —se prosternau— preamărin- 
du— le jertfa, în dangătele clopotelor care sunau continuu 
în toată Tara. 

Reînhumarea în Mausoleul provizoriu dela Casa Verde a 
fost fixată pentru ziua de 30 Noembrie 1940, concomitent 
cu redeschiderea proceselor Căpitanului, prin procesul la 
Inalta Curte de Casaţie pentru anularea sentinţelor de 
condamnare, din ordin, în procesul Iorga şi cel de trădare, 
judecate de tribunalul militar compus adhoc de Călinescu, 
din ordinul Regelui Carol al II-lea, care montaseră o farsă 
sinistră de justiție în afară total de prevederile şi 
instrucţiunile Codului de Justiţie Militară, condamnându- 
1, pe nedrept, la 10 ani temniţă. 

(urmează în n? viitor) 


|. Detaliile acestei grandioase triple sărbătoriri la laşi, pot fi urmărite 
in paginile 447-462 din lucrarea Comandantului Horia Sima: Era 
Libertăţi vol, 1. 

2. Textul memoriului din 5 Noembrie 1936, va fi publicat în întregime 
la sfârşitul lucrarii. 

3. Horia Sima-Era Libertăţii vol. |, pâg. 391. 

4. Circulari şi manifeste pag. 269: Seful antisemit elveţian Gustloff, 
fusese asasinat de jidanul Frankfurter. Mota scria intrun ordin catre sefii 
din Regiunea XIII... “in cazul eventualei incercari a vreunui asemenea 
asasinat la noi în România asupra şefilor noştrii, reacţiunea legionară va 
lovi atât de crunt în toţi marii vinovaţi jidani, incât nu numai sa 
îngrozească pe adversar, dar să constitue pentru istoria românească un 
avertisment care să răsune peste veacuri, arătând că acest popor ştie să 
reacționeze împotriva duşmanilor şi să-i sfărâme... 


a Ţ 


ULTIMUL VĂCĂRESTEAN 


— La moartea lui Radu Mironovici— 


“Am fost cinci” 

“Suntem un milion” 

“Vom fi ţara toata” 
C.Z.C. 


U trecut 62 de ani de la întemeierea 
Legiunii. Ordinul de zi al Căpitanului, — 
primul şi unicul—, scurt, hotărât, solemn, 
“ca mânuirea unei arme pentru salut”, 
cuprindea doar patru fraze: “Astăzi, 
Vineri, 24 lunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul) 
ora 10 seara, se înființeaza LEGIUNEA 
ARHANGHELUL MIHAIL sub coman- 
da mea. Să vina în aceste randuri cel ce 
crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. 
Fixez ca şef al gărzii dela icoană pe Radu Mironovici”. 
Dupa 10 ani, prin jertfa lui Mota, din cei cinci au mai 
rămas patru. 

lată cum a înţeles Căpitanul să zugrăvească această 
aniversare, în Circulara Nr. 79 din 18 Iunie 1937, atât de 
grăitoare pentru noi astăzi şi pe care o redam în întregime; 
pentru a încerca să retrăim o secvenţă din visul şi idealul ce 
ne făurisem; 


Bucureşti, 18 Iunie 1937 
CIRCULARA Nr. 79 

Camarazi, 

Peste câteva zile, Joi 24 Iunie 1937, se implinesc 10 ani de 
când a luat ființă mişcarea legionară. 

Am plecat alături de Moţa şi încă de 3. In total am fost 
cinci. Din primul moment ne-au acoperit toate insultele, 
am primit apoi palme şi lovituri, izbitură după izbitură 
ne-au crestat feţele şi frunţile, închisorile ne-au supt oasele, 
am fost condamnaţi la moarte în gândul vrăjmaşilor noştri; 
iar, de câţiva ani, suntem obiectul tuturor uneltirilor 
întunecate. Răsboiu de nimicire dus ceas cu ceas. Pentru 
noi, nici o milă. Am trăit din milă. Am trăit din mila lui 
Dumnezeu şi din vârful săbiei noastre! 

Trăim şi azi din ele şi vom trăi deapuri. 

Am răbdat şi am răspuns năprasnic. 

* 


Si acum, la zece ani, când vom fi făcut bilanţul acestor 
uneltiri, acestor chinuri, acestor umilinţi, acestor încercări 
de nimicire ne vom întoarce patru din cei cinci dela început 
şi vom spune vrăjmaşilor noştri: 

In zece ani rezultatul uneltirilor voastre este acesta: 

Suntem un milion! 

Un milion de suflete, de femei, de copii, de bărbaţi şi 
bătrâni, cari au o credinţă nouă, cari trăesc, cari luptă, cari 
jertfesc sub steag legionar, cari aşteaptă România legionară 
şi cred într'însa. 

Unde vă este biruinţa? Si unde vă va fi biruinţa? Căci 
dacă n'aţi putut nimici cinci, cum veţi mai putea nimici de 
două sute de mii de ori câte cinci? 

* 
Si acum, mă îndrept către voi, dragi camarazi de eri şi de 
azi: 
Fiţi cu gândul la sfântul mormânt, care a sfinţit toată 
generaţia noastră de luptători, prin sângele lui Moţa şi 
Marin, cu gândul la cei morţi sub pământ, sub asupriri 
nedrepte. : Faci 

Faceţi-vă cu bărbăţie toate socotelile interioare şi păşiţi 
cu hotărâre în decada decisivă a luptei legionare. Aceşti 
zece ani ce vin vor mai vedea asupriri şi morminte de ale 
noastre, dar vor vedea şi pe toţi vrăjmaşii noştri înfrânți şi 
toate uneltirile lor sfărâmate. 

Aceşti zece ani ce vin vor vedea lupta decisivă, vor vedea 
pe legionari învingând şi risipind trufaşele puteri întunecate 


de astăzi. Invingând şi punând temelie nouă neamului 
nostru. 


Legionar, 


JALOANE IN MIT Nu vei sărbători această zi de 24 Iunie 1937 nici în 


cântece, nici cu şampanie, nici cu banchete, nici cu serbări 
— cunoscutele serbări comemorative— şi nici cu discursuri 
mari, umflate şi goale. 

De vei fi profesor universitar sau muncitor cu braţele, de 
vei fi preot sau învăţător de sat, de vei fi comerciant sau 
meseriaş, de vei fi ţăran cu plugul în bătătură sau cioban la 
turma de oi, de vei fi tată sau soţ, iar tu, mamă sau soţie, 
fă-ţidatoria în ziua aceasta către ai tăi şi către neam. 

Fii corect; Fii drept; Fii curat; Fii voios, aşa cum ai dori 
tu să fie şi să-şi facă datoria fiecare Român, în Patria sa 
legionară. C.Z.C. 

+ 

Cine şi-ar fi putut închipui în acea zi de Iunie 1937 ca în 
mai puţin de un an şi jumătate falnica Legiune va infrunta 
o nouă prigoană, o prigoană cum nu a mai fost, când toate 
căpeteniile legionare erau în lanţuri şi în lagare iar 
Căpitanul judecat şi condamnat pentru trădare — horribile 
dictuavea să fie ucis mişeleşte de fraţii săi români în condiţii 
de groază necunoscute de istoria modernă. 

Pentru cunoaşterea adevărului întreg şi nefalsificat în 
oficinile răuvoitorilor de toate nuanțele, cercetătorilor 
obiectivi le stă la dispoziţie o bogată literatură legionară, 
complet documentată asupra împrejurărilor globale pri- 
vind asasinarea Căpitanului şi dezlănţuirea acelei prigoane 
cu consecinţe de-adreptul fatale pentru neamul românesc, 
cel puţin. 

Corneliu Georgescu, al treilea văcăreştean, înalt exemplu 
de statornicie şi nelimitată credintă, moare la Mittersill, 
victima inocenta a unui atac absurd. Parca Dumnezeu i-a 
luat in ordinea importanţei lor. Pentrucă Moţa se 
confunda cu Căpitanul şi se completau in mod armonios. 
Corneliu Georgescu era cel mai apropiat de ei ca structură 
si măreție. Se identifica cel mai bine cu ei. Al patrulea 
văcăreştean, Ilie Gârneaţa se stinge in Italia, pierdut in 
izolarea în care se prăbuşise inca din lagărul de la Vaslui, 
fără a-şi mai fi putut reveni cu adevărat niciodată. 


Ultimul văcăreştean care ne va părăsi va fi Radu 
Mironovici, primul sef al gărzii de la icoană, aflată în acea 
cameră a casei lui Al. Butnaru din Str. Florilor nr. 20, lasi 
unde, inainte cu 52 de ani luase naştere Legiunea şi unde 
era şi primul ei sediu. 

Fiind unicul legionar din lumea liberă care am asistat la 
inmormântarea lui, am să schitez pentru camarazii de 
acum şi pentru cei cari ne vor urma, acest ultim epizod cu 
sfârşitul ultimului văcăreştean. 

Fac acest lucru după 10 ani de la plecarea mea, convins 
că astazi, în conditiile existente în tara şi în lume, nu voi 
aduce nici un prejudiciu celor rămaşi acolo, în cazul că mai 
sunt în viaţă. 

* 

Era vara anului 1979. La rubrica “decese” în gazeta 
“România Libera” se anunta laconic moartea lui Radu 
Mironovici în comuna Tiganesti, Ilfov; înmormântarea 
având loc a doua zi în cimitirul din localitate. 

Cum ziarele comuniste nu sunt citite nici măcar de 
partizani, era greu de admis că va fi mai mult de o mână 
de oameni cari să afle vestea şi cu atât mai greu de presupus 
că cei cari o vor afla, mulţi puţini, vor avea timp suficient, 
ca în câteva ore câte mai rămâneau, să-şi poată aranja 
socoteala să ajunga la Tigăneşti, cu atât mai mult ca era zi 
de lucru, 

Mai era şi altceva: teama, frica, laşitatea umană, dacă 
termenul nu e prea dur. Cel care mergea la o asemenea 
inmormantare trebuia să suporte anumite consecinte cari 
puteau fi foarte neplăcute pentru unii şi mai mult sau mai 
puţin neplăcute pentru altii, în raport de cum era văzut 


fiecăre, adică în raport de dosar. Şi, cum, vorba românului, 


15 


cămasa e mai aproape decât cojocul, se vor lăsa mai 
degrabă păgubaşi. Se va vedea că aşa a şi fost, pentruca din 
22 de milioane de români, căt era populatia ţării, la 
moartea lui Radu Mironovici, intemeietor al Mişcarii 
Legionare şi unul din cei cinci văcăreşteni, fondatori, au 
fost prezenti 7 (sapte) inşi: 3 legionari, 2 agenti cu misiune 
specială şi două bătrânele, taranci din sat. A opta persoană 
era o rudă a răposatului stabilită în străinatate şi aflată 
acolo absolut intâmplator. In orice caz nu făcea parte din 
populaţia țarii, 

Desigur, nu se poate spune ca cei cari au aflat de acest 
deces, în sufletul lor nu au rostit o scurtă rugăciune pentru 
odihna lui veşnică. . 

Cu mici exceptii, —Vasile Băncilă, lon Petrovici, Radu 
Gyr, Nichifor Crâinic, episcopul bihorean luliu Hirte—, 
anunţurile mortuare erau publicate. în ajunul zilei de 
inmormântare sau de cele mai multe ori după ce erau 
îngropaţi. Aşa a fost cazul lu Victor Medrea, Ilie Niculescu, 
Stere Mihalexe, 1.V. Georgescu, Stefan Cârjan, Decebal 
Codreanu, fratele mai mic al Căpitanului şi cine ştie câţi 
alţii pe cari nu-i mai ştiu. 

* 

_Un auobus local trecea prin Tigăneşti. Mi-a rămas timp 
Să-mi Sun câţiva prieteni.+Nu aflaseră nimic. Matei 
Coriolan, şi el vechi cunoscut al decedatului, se hotărăsţe 
să vină cu mine. A doua zi luam autobusul şi după circa o 
oră ajungem la Tigăneşti, unde tragem direct la preotul 
satului. Ne-a primit şi prezentându-ne, am observat că ne 
studia şi ne cântarea cu coada ochiului. Se vedea treaba ca 
nu i-am inspirat prea mare incredere tocmai dela început, 
astfel că, drept măsură de sigurantă, a dat drumul la vechea 
placă, devenită manie şi obsesie pentru orice cetătean care 
trăieşte într-o tară comunistă: “Stiti Dys., tovarăşi, iubiţi 
credinciosi, —ii da inainte părintele— răposatul a fost un 
om de omenie dar isi avea păcatele lui şi greşelile lui faţă de 
țară şi pentru cari a trebuit să plătească, dar, clasa 
mucitoare până la urma l-a iertat şi...” şi alte asemenea 
bazaconii. 

Avea şi părintele, se vedea bine, o experiență acumulată 
de-alungul anilor şi cine ştie, o.fi fost şi el câţiva ani în vreo 
închisoare (nu l-am întrebat, dar era ceva la ordinea zilei), 
unde a învătat de la ceilalţi acel cuvant de ordine 
dezgustător dar ca o a doua natură, oriunde pe pâmânt 
unde domneşte diavolul: “Decât să plângă mama, mai 
beine plangă mă-ta”. Deci, dece să nu se pună la adăpost şi 
sfinţia sa, mai ales că ştia ce se intâmplase Chiar recent 
răposatului. 

Treptat însă, după ce i-am spus cine suntem şi ce hram 
purtăm, s-a mai muiat părintele şi i-a venit inima la loc, 
încât după puţină vreme a întors-o exact invers şi a început 
să ne vorbească altfel. 

Ne-a povestit domol cum l-a cunoscut; cum înainte cu 
vreo doi ani i-a murit soţia, pe care tot el a inmormântat-o 
în cimitirul satului. Acest cimitir era chiar lângă noi. Ne 
aflam chiar în el, deoarece şi biserica şi casa parohială erau 
la un loc cu cimitirul. 

Răposatul, după ce dânsa a murit, venea în fiecare zi, 
indiferent de anotimp, la mormântul ei, unde stătea ore 
intregi ingenunchiat şi se ruga. 

Apoi, de ani de zile, el se ocupa de întregul cimitir. Cosea 
iarba şi se ingrijea de toate mormintele. 

Intr-o zi, chiar recent de tot, a continuat părintele, un 
cetătean din sat, fără nici un motiv, s-a luat de el, în timp ce 
se indrepta spre cimitir, şi a început să-l bată cu un par, 
rupându-i până la urmă o mână. Desigur, aceată brutulă 
agresiune ă fost dirijata de undeva, pentruca nimeni nu se 
leagă de un om aşa din senin, mai cu seama că decedatul 
era cunoscut bine de sateni şi tratat cu multă omenie. A 

La scurtă vreme dupa aceasta intamplare, a avut o criza 
de ficat (daca imi amintesc bine) şi parintele l-a dus în 
grabă la spital. S-a spus în final ca a fost adus prea târziu şi 
interventia nu a reuşit. Aşa a murit Radu Mironovici, 
ultimul văcăreştean. 


rara 


Am iesit din casă, lăsându-l pe parintele să se 
pregătească de slujba înmormântării. Am intrat cu Matei 
în mica biserică. O biserică străveche în care pentru a putea 
întra a trebuit sa ne plecam capetele ca să nu ne lovim 
de grinda de sus a usii. 

Acolo se afla Radu Mironovici, asezat într-un sicriu 
acoperit cu stergare ţesute din în şi cânepa, cu podoabe 
româneşti lucrate de țărăncile din sat, care-i aminteau de 
Bucovina lui dragă. Ş 3 

Pe fața-i senină înmărmurise acel zâmbet de iubire 
creştina şi pace, asa cum il cunoscusem incă de la Jilava, 
în iarna anului 1934 şi cum l-au cunoscut toţi legionarii. 

Mâna ii era bandajată până la cot cu un tifon zdrenţuit, 
folosit de mai multe ori. Era mâna rupta recent de parul cu 
care a fost lovit în plină zi, în sat, de către o lepădătură de 
om nou aşa cum a fost concepaut de Marx şi ceilalți corifei 
cari, aşa cum se anunţa, curând se vor prăbusi pentru 
totdeauna de pe piedestalul făurit din crimă şi minciună. 

In mica bisericuţă vegheau doar două fiinţe; două 
bătrâne din satul Tiganesti. 

După ce am ieşit, ca să îl întâmpinăm pe preot care 
trebuia să fie gata pentru oficierea ceremoniei, m-am intors 
instinctiv inapoi în biserica, de unde plecasera deja şi cele 
două femei. Eram singour. Am ridicat la repezeala reverul 
inalt până la gat al vestonului decolorat, fost cândva de 
culoare neagra, în care era imbrăcat decedatul, am văzut 
gulerul cămăşii verzi în care era îmbracat, centura şi 
diagonala. Am tras reverul la loc şi am iesit. După câte imi 
amintesc, nu am spus acest lucru nimănui, nici măcar 
camaradului meu Matei, ca să nu-şi faca cumva mustrări 
când va ajunge la anchetă, şi nu va putea rezista să nu 
spună tot. 

Când am ieşit, parintele se şi apropia, imbrăcat în 
odăjdii. Mai sosise o persoană. Am recunoscut-o imediat, 
desi trecuseră 55 de ani de-atunci. Era lon Aldea, de 
origine de la Sibiu, arestat şi el ca şi mine şi depus cu acea 
ocazie la Jilava. Eram deci de-acum trei legionari, apoi cele 
două bătrâne plus cei doi neidentificati dar bănuiţi, cari au 
şi plecat mi se pare chiar în timpul slujbei. Părintele a fost 
al optulea, dacă ar fi ramas cu toţii până la capăt. 

Parintele parca era foarte multumit; poate arăta chiar 
fericit. La urma ne va spune emotionat: Acum Radu 
Mirnovici poate fi liniştit că a fost dus la groapă de trei 
legionari. 

Terminat prohodul, am luat sicriul, eu intr-un capat, iar 
Matei cu Aldea la celalalt. Abia am reusit să trecem pragul 
şi la câţiva pasi m-am poticnit. Ceilalti doi nu mă puteau 
ajuta pentrucă povara era foarte grea şi pentru ei. Părintele 
mi-a dat o mana de ajutor. Groapa era doar la vreo 20 de 
paşi de noi. Până la urmă am ajuns şi cu ajutorul groparilor 
l-am coborat în mormânt. Abia mă mai puteam ţine pe 
picioare. Secretul il vom afla imediat. De dincolo de gardul 
care inconjura cimitirul şi bisericuţa, câtiva tărani, 
descoperiti, tinându-şi caciulile în mâini, priveau cu un fel 
de teamă şi îngrijorare. Desigur, li se va fi spus să stea 
acasă. Au stat, ce e drept, pentruca acestia de dincolo de 
gard, erau la munca tocmai în acel loc de unde puteau privi, 
fără să poată fi învinuiti că au participat efectiv, 

Am rămas cu totii până la urma, când mormântul era 
gata acoperit. Nici flori nu au fost puse la căpătâi decât 
busuioc şi poate o legătură de cicoare. Mulţumiti de ce am 
făcut, ne-am retras cu părintele în casa lui, la o mică 
pomană. Aldea însusi plecase fără să observăm! 

(urmează pag. 27) 


INTERVIUL EXREGELUI MIHAIL 1 
TELEVIZIUNEI MAGHIARE 


Ex Regele Mihai | a acordat un interviu televiziunii 


maghiare. 


Ce l'a determinat? numai Majestatea Sa o ştie, dar rău a 


făcut. 


Românii din exil au rămas stupefiaţi, cunoscând 
sgârcenia la vorbă a fostului Monarh, care zeci de ani în 
exil, nu s'a gândit să ia contact cu organizaţiile exilaţilor şi 
mai puţin să se intereseze de soarta lor pe me leagurile unde 


i-a asvârlit blestematul 23 August 1944, al cărui autor 
moral şi cinic a fost El. 

Cei mai revoltați au fost cei fugiţi din România în 
Ungaria, cari cu toate agitaţiile şi organizaţiilr patronate de 
DI. lancu Raţiu, se pare că nu sunt răsfăţaţi de vecinii şi 
“prietenii” unguri. 

Unul dintre ei ne-a trimis articolul pe care îl reproducem 
alăturat, care oglindeşte nemulţumirea tuturor. 


Traian Popescu 


B2 


Svăjcban, a Genfi-td parțiân. a Irancia 
târtâ! nthâny km-re. a patinăs vâros- 
Dikebei harmâniă! ârasztd vilane- 

gyedâben îi visszavonultan, ha Ugy tot- 
zk nyugdijaskânt, de cseppet sem âre- 

gesen egy hăzaspâr. A lârfi 68 tves, 


“2 AN az anal soha| > iu î mig 


REorm 


e Interju angolul, 


Nem akârmilyen dzsip ez: George S. Patlon amerital tăbornokă volt a 


PI 


| Kât kutyâluk 
=] kOzileza 
hizalkedăbb 


hăboruban. A luxemburgi herceg ajândâkozta Annânak, hogy a hontalansăg 


e!să Gveiben legyen mivel hurcolkodni orszâgrâi orszâgra... - 


Amikor măr minden dsszeomlani lât- 
szott &s vilâgos volt, hogy a szovjelek 
heteken belul eltrik Bukarestet, a 23 
teves Mihâly kirâly magăhoz hivalta a n&- 


Sănătescu tâbornok tâmogatăsăval arti 
igvekezelt meggybzni Gket, hogy a hă- 
borut azonnal be kell fejezni. A nâvroko- 
nok havesen titakoztak, mire a kirâly — 
birdi jogăval âlva — egyszerien letar- 
toztatta 6kat. Es a sz6t tert kăvelle: 


7 azon nyomban be is zâratta Okel abba a 


&sszefoglalo românul 


23 + 0 î 
ea _ 
3 aie [pă 
8 


Ț 


Mihâly_kivâlynâl 


Talâlkozâs, szerelem, hâzassâg e LOkOs- 
hâzânâl be, Hegyeshalomnâl ki e Sztălin 
kiildte neki e Belyegârz6 szefben a mar- 
sall e A nemzet hosekent kâszântâttek 


Y iai 


A Kirâlyi pâr măgăti a nâgy kamasz 
hercegnă. Jobb szâlen Margit, a 
legidâsebb. Vagyis & a trânârâkăs 


betyeggyditemenyt dr20 szbtbe, meby- 
ben 1940-ben levitâzieti atyja pepecsell 
utoijăra. 


A kirălyi Allamesinmyel tehât România 
— 32 utoist pălanatban — a szăvelsâge- 
sek oldalâra 40. Tâbb mint 50 000 nă- 
met katonât âs magas rangu tisztel ej- 
lettek toghyul, s mire az oroszok megâr- 
keztek, j6lormân minden elenâtăs nâl- 
kul haladhaltak a j6cskân antbb kâtă- 
7ăti frontig: a magyar hatărig. România 
gicsăstgesen fejezte be a hâborut, az el- 
csatolt Bukovinăâri 6s Besszarâbittri 
pedig Eszak-Erdtyel kărpâtoltăk. 


Ajândek Sztălintol 


A hemzet hOsekâni innepelt kirâly, akl- 
nek România annyi! kâszânhet, a korâb- 
bi, Ismât ârvânyesitett 1923-as alkot- 
mâny szelemâben, mely szerint az âi- 
lampolgărok „taji, nyelvi vagy vatăsi ki- 
lânbsegre vald tekintet nâikil 6tvezik a 
lelkiismereti szabadsâgol, a lanszabad- 
sâgot, a sajtâszabadsâgot, a gyiilekeză- 
şi szabadsăgol, az egyesiiltsi szabadsă- 
got, valamint a târvânyek âltal megăila- 
plioit Osszes szabadsâgokal 6s Jogo- 
kat”, eleine leikesen, majd egyre elkose- 
redettebben kuzd egy nyugati tipusi a 


mâst Is kapoti Mihâly ajândâkba Sztălin- 
161; Visinszkijt. A koncepcids perek hir- 


hedt Ugyesaât, „a leglBbb Bsszeklăt”, a 
Kăligyminisztert, akinek 


majdani szovjel 


hatărozot! &s fenyegetă kâveteltstre a kirâly 
Petru Grozăt (Groza Pâtert) a demokratikus 
front jeidițtt nevezi ki 

Groza doktori, aki— amint ezi țrtânelmi fotâk 
bizomyijâk — hdstgesen lbpdeit a kirây mo- 


TO-4t 
kapta. Visinszii j6 munkcât vbgzett 
Ha hinn inhet a hurâtynak . egyszorlen laicsa- 
rbitâk az umâkat... 


Kirâlyi vendegseyben 


harap a tânăra, s maga is lizas szervezisbe 
kezd. A kirâly hânapokra florida rokonaihoz 
utazik (ezt minden bvben megteszi) s mi mâr 
mennânk utâna mohân, de iizen: csaă sajăt 


portreliim a tetevizibt— azaz anâzâk& Remă- 
Ik azok6 a măhk& is, akik a mogyar-rormân 
hatăr tuloidalân nâzitk az MTV adăsait — ha- 
tsak nem volt „vâleflenil” dramszunet. Îgy 
azok !s lthattăk, akik a mâg szinte kamasz 


17 


DI a 


MIWAL VITEZĂ DUS DE HAS DE UNGURI 


Există împrejurări istorice cînd regi sau foşti rogi se la- 
să păcăliţi de anumite cercuri politice interesate care urmăresc să lo 
submineze autoritatea sau să-i discrediteze în mod vădit faţă de lumea 
care îşi mal aminteşte din cînd în cînd de ei pentru ce au fost sau au 
dorit să fie la vremea lor, de mult apusă, A 

Astfel se întîmplă cu fostul monarh al României, MINA |, 
zis VITEZĂ, care recent a primit la reşedinţa sa din Elveţia pe un tri- 
ais al televiziunii ungare căruia i-a acordat un interviu. Este, după 
cîte ştim, prima apariţie televizată a ex-suveranului de la Bucureşti, 
întîia acceptare a unui dialog public în fața telespectatorilor, după 
o lungă perioadă de tăcere, în care veştile despre monarhul abdicat în 
urmă cu 42 de ani vorbeau mal mult despre pasiunile sale din afara po- 
liticii: mecanica auto şi pilotajul, Ruperea zidului de tăcere, cu ca- 
re s-a înconjurat de atîta vreme ultinul Hohenzollern de pe tronul Ro- 
mâniei, a fost de natură, prin ea însăşi, să trezească un larg interes 
în rândurile cercuri lor româneşti, presupunîndu-se că motive adinci şi 
temeinice au determinat un asemenea pas. Trebuie spus însă de la înce- 
put că, pe măsură ce se derula emisiunea televiziunii budapestane, cu- 
riozităţii şi interesului i-au luat, treptat, locul sentimente de stîn- 
Jeneală şi jenă, transtormate, în cele din urmă, în perplexitate şi 
iritare, 

Fără îndoială că, încă de la început, gestul fostului cap 
încoronat al României a produs o oarecare nedumerire deoarece, pentru 
a-şi face reintrarea în viaţa publică,el a găsit de cuviinţă să accep- 
te un interviu periiru un post de televiziune din Budapesta; un post 
de la care se fac auzite, din ce în ce mai des şi mai violent, invec- 
tive şi acuzaţii “la adresa fostei sale ţări, cu nimic deosebite de 
cele din preajma evenimentelor din august-septenbrie 1940, încheiate 
cu smulgerea unei jumătăţi din Transilvania românească, în beneficiul 
Ungariei horthyste, ceea ce Lipsise coroana regală, pe care lihai 
şi-o aşeza a doua oară pe frunte, de unul dintre cele mai preţioase 
briliante ale sale — Ardealul. Briliant pentru a cărui recuperare, 
Hihai însuşi semnase, într-un alt septembrie. (cel al anului 1944), de- 
claraţia de război împotriva Ungariei. 

Cum spuneam, sentimentul de stînjeneală şi jenă pentru ori- 
ce oa cu simţire românească nealterată s-a instalat încă de la înce- 
putul emisiunii, cînd reporterul ungur a anunţat că interviul regal 
fusese de fapt prevăzut pentru o emisiune precedentă, dar amînat din 
Cauza materialelor numeroase ce trebuiseră transmise. Rezulta deci, 
din capul locului, că televiziunea budapestană nu acorda reportaju- 
lui realizat în cocheta vilă de lîngă Geneva o însemnătate prea ma- 
re, aşezîndu-l în rîndul materialelor necesare, dar bune să apară 
oricând, In al doilea rînd, tonul folosit de prezentatorul emisiunii 
a fost, de la început, ireverenţios, dacă nu chiar batjocori ton. Aşa 
de pildă, fără să se formalizeze prea mult, comentatorul 1-a caracte- 
rizat pe Carol al |l-lea ca pe un om "renumit pentru  destrăbălarea 
sa”. A continuat, pe acelaşi ton, înfăţişîndu-l pe fostul rege ca pe 
un împătimit al automobilelor, ca pe prizonierul unei unice preocu- 
pări ce-l acaparase cu totul, sustrăgîndu-l de la orice alte îndato- 
riri. 

Dialogul debutează penibil, după această lungă introduce- 
re; reporterul a insistat asupra anilor de şcoală, iar fostul rege 
a depănat amintiri, fără nici o valoare, despre colegii din "clasa 
specială" pe care a urmat-o. Cam la fel a decurs discuţia şi în con- 
tinuare, cu privire la raporturile dintre tînărul rege instalat pe 
tronul României în septembrie 1940 şi generalul Ion Antonsscu, de- 
venit conducător al statului în acelaşi timp; din complexitatea re-" 
laţiilor dintre palatul regal şi regimul antonescian, reporterul un- 
gur nu reţine decît o singură concluzie; aceea că regele cra folo- | 
sit drept paravan, sugerînd limpede că tînărul monarh a fost o sim- 
plă marionetă, o păpuşă de ceară, modelată după voie de mareşalul 
Antonescu. Cele ce urmează îl aşază. pe fostul suveran într-o postu- 
ră şi mai ridicolă: "Tînărul rege a găsit un refugiu în pasiunile 
sale, sustrăgindu-se presiunii dictatorului şi naziştilor, Se plim- 
ba cu maşina, monta motoare, zbura pînă în Ardeal, unde în acele 


18 


IER 


timpuri băteau la uşă şi fiare ungurești”! (se pare, deci, că în Ar- 


deal şi animalole = e drept, cele sălbatice - deveniseră, pesle 
noapte, ungureşti), Grelonîndu-i un asemenea portret, prezentatorul 
emisiunii vrea să sugoreze totala neaderenţă a fostului monarii La 
idealurile unei vremi de zbucium, de luptă şi jertfă, delaşarea lul 
de narile probleme ale momentului, inapetitul pentru o prezenţă re- 
ală în viaţa politică într-un răstimp cînd sute de mii dintre țiii 
țării sîngerau în stepele ruseşti, Regele nu sesizează faptul că abl- 
lul său interlocutor foloseşte toate aceste date nu atît pentru a 
sublinia valoarea atitudinii de "rezistent" a lui Mihai, cît penru 
a bagateliza însemnătatea şi valoarea istorică a actului de întoar- 
core a armelor împotriva Germaniei nazista şi Ungariei horthyste, 
Reconstituind în asemenea termeni viaţa fostului rege din anii răz- 
boiului împotriva lui Stalin, reporterul budapestan pare să spună 
telespectatorilor săi: iată cine a făcut actul de la 23 Nugust 1944, 
pe care observatorii politici şi militari îl apreciază ca pe un mo- 
ment decisiv al războiului, ca pe un'al doilea Stalingrad, ca pe o 
spectaculoasă întoarcere de fronturi ce a năruit, precum un castel 
din cărţi de joc, zidul balcanic construit de Nitler, deschizînd 
drumul spre Sofia, Belgrad, Budapesta şi Viena. 

Intenţia aceasta e limpede şi din discuţia care urmea- 
ză, cu privire la arestarea celor doi Antoneşii la palatul regal 
în după-amiaza zilei de 23 August 1944. Regele nu pare a înţelege 
perfidia întrebărilor simpluţe - chiar Ynatve” - pe care 1 le a- 
dresează reporterul: "Hareşalul Antonescu cu cine a venit la pa- 
lat ? A venit singur, sau a mai fost cu el cineva 21, "Nu aveau 
arme asupra lor ?. "Unde i-aţi dus?", întrebări în fond otrăvi- 
te, ca să zicem aşa, pentru că vor să demonstreze că Ceea ce s-a 
întîmplat la 23 August în România pare să semene cu o joacă de 
copii, că a fost vorba de o simplă afacere de culise, de o obiş- 
nuită soluţie la o neînțelegere de opinii între doi oaxeni poli- 
tici, de un divorţ politic de rutină. Ne mirăn numai că, spre a 
întări această impresie, prezentatorul emisiunii nu-a adăugat şi 
faptul că, la acea celebră audienţă, regele Mihai era îmbrăcat ca 
un. paşnic turist tirolez (pentaloni tricotaţi şi o haină de vînt), 
costunaţie ce distona vizibil cu elegantele uniforme militare ale 
mareşalului. lon Antonescu şi generalului Constantin Sănătescu şi 
chiar cu costumul negru al lui Mihai Antonescu, care, în treacăt 
fie spus, nu era ruda mareşalului, cum crede pînă astăzi fostul 
rege ilihai. Probabil însă că reporterul televiziunii ungare nu cu- 
noştea acest amănunt. Ceea ce nu l-a împiedicat, însă, să caracle- 
rizeze întreg evenimentul de la 23 Nugust drept un "puci regal", 
minimalizînd, astfel, ccea ce s-a petrecut de fapt atunci: o acţi- 
une concertată a tuturor forţelor politice ale ţării, pe baza con- 
sensului naţional, acţiune. în cadrul. căreia, desigur, palatul a 
avut un rol important. Spre a-l combate pe abilul speaker budapes- 
tan, Mihai ar fi putut avea la îndemînă chiar vorbele rostite în 


August 1944 de generalul german Crick llansen, care, prin însăşi po- 
ziţia şi obligaţiile sale - în calitate de şef al Misiunii militare 
germane în România — era cel mai în măsură să aprecieze evenimen le- 
le de la Bucureşti: "lu este vorba de un puci al camarilei de la 
curte, ci de o lovitură de stat bine pregătită de sus, în concordan-. 
ţă cu armata şi cu întreaga naţiune. Pasul tăcut se bucură de o lar- 
gă încuviinţare”, 

Fostul suveran n-a găsit de cuviinţă, însă, să prezinte 
actul în care a fost implicat cu 45 de ani în urmă în adevărata lui 
amplitudine, profunzime şi însemnătate, dînd, astfel, girul său unor 
aserţiuni dragi şi anumitor. cercuri ungare, care vor să minimalize- 
ze valoarea întoarcerii de arme realizate atunci de România. Aceas- 
ta, credem noi, nu i se poate ierta, în primul rînd, fostului suve- 
ran de la Bucureşti în cadrul acestui interviu, faptul de a se fi 
lăsat manevrat cu o uimitoare uşurinţă de un reporter abil, care a 
urmărit astfel prezentarea denaturală a unui moment Important uln 
istoria României, în cursul căruia şi prin care poporul român s-a 
dovedit capabil să-şi hotărască nu numai propria soartă, dar şi să 
înrîurească decisiv cursul evenimentelor într-o arie geografică 
mult mai amplă. Aceasta ne aduce aminte de anii în care Mihai s-a 


i TISE 


ațlat pe tronul României, ani în care, prin ezinleresul său laţă 
de treburile politice ale ţării, prin incapacitatea de decizie, el 
a înpins pînă la extrema limită binecunoscutul adagio: “regele 
domneşte, dar nu guvernează”. S-a considerat, o vreme, că tinere ea 
sa, lipsa experienței politice, au făcut ca, în raporturile dinlre 
rege şi mareşalul Ion Antonescu, cel dîntîi să adopte mereu o ati- 
tudine defensivă, de secondantdocil al "conducătorului". Că aprucie- 
rea nu era fondată, s-a dovedit în perioada ce a urmat după ce l-a 
trădat cu laşitate pe lon Antonescu, Munci regele lihal a fost o 


pradă uşoară pentru ruşi, care, pe de 0 parte, au ştiut să-l fla- 
teze, gidilîndu-l orgoliul, părând a-l trata ca pe un partener va- 
Joros al coaliţiei antihitleriste (lui Iihal i s-a acordat atît de 
rara distincţie a ordinului "VICTURIA") iar, pe de altă parte, l-au 
intimidat şi înghesuit, obligându-l la o concesie după alta, limi- 
lîndu-i baza politică a puterii şi restrîngîndu-i prerogativele re- 
gale. 

Televiziunea ungară a mai urmărit încă un obiectiv, inl= 
Mind interviul cu fostul rege. Anume, atragerea sa de partea cam= 
paniei pe care propaganda budapestană o regizează şi susţine cu pri- 
vire la soarta naţionalităţii maghiare din România. Reporterul un- 
gar reiterează în întrebările sale punctele de vedere pe care le 
susţin, de cîtăva vreme, guvernanţii de la Budapesta, iar fostul su- 
veran, docil şi stupid, ca-n povestea caragialească cu dascălul Ha- 
rius Chicoş Rostogan, răspunde afirmativ, de fiecare dată. 

11 priveşte personal pe fostul rege dacă crede sau nu în 
gogorițele lansate do propaganda ungară pe piaţa externă, benefici- 
ind de credulitatea unei opinii publice în general slab  infomate 
cu privire la mult trîmbiţata politică de asimilare forțată a mi- 
norităţii maghiare. Ceea ce este de neînțeles în atitudinea sa este 
aderenţa nelimitată la o idee scumpă oficinelor propagandistice bu- 
dapestane: aceea că actualmente nu există un motiv ca încordarea 
din relaţiile româno-ungare, existentă şi în trecut, să persisle 
pe mai departe. Fie-ne îngăduit să adresăn o întrebare fostului re- 
ge: care era cauza tensiunii în raporturile dintre Ungaria şi Româ- 
nia în trecut, mai exact în perioada interbelică? Nu cunva deşănţa- 
ta politică revizionistă pe care o promovau guvernele lui Ilorthy, 
Hiclos, şovinismul turbat care domina întreaga viaţă politică, so- 
cială şi cultural-ştiinţifică ungurească, încrîncenarea cu care se 
încerca să se lovească în integritatea României, furia cu care se 
acţiona pentru a împiedica consolidarea ţării întregite, pentru des- 
tabilizarea situaţiei politice, spiritul de revanşă inoculat . po- 
pulaţiei ungare prin toţi porii societăţii? Era posibilă o diminua 
re a încordării politice în acele împrejurări, încheiate, cum bine 
se ştie, cu  frângerea Transilvaniei româneşti în două şi institui- 
rea, în partea sa de nord-vest (ocupată de Ungaria) a unei prigoane 
naţionale antiromâneşti, demnă de cele mai întunecate zile ale Lvu- 
lui Hediu ? Este posibilă, azi, împăcarea, al cărei partizan se de- 
clară, acum, Mihai, în condiţiile în care de la Dudapesta se fac 
auzite, din nou, aceleaşi sloganuri despre "pămîntul ardelenesc 
strănoşesc'”, ori se rostesc îndemnuri către minoritatea maghiară 
de a se opune politicii de stat româneşti, în condiţiile în care 
de la Budapesta se revarsă peste Europa o literatură istorică a că- 
rei agresivitate la adresa României o întrece chiar şi pe aceea din 
perioada interbelică? Aceleaşi cauze nasc aceleaşi efecte. Mitudi- 
nea de astăzi a Ungariei nu numai similară, dar, uneori, chiar mai 


virulentă decît cea a Ungariei horthyste, nu poate" genera altceva, 
nici azi, decît a generat ieri: neîncredere, tensiune, încordare, 
divergențe. 

Exemplul pe care îl foloseşte fostul rege (raporturile 
actuale dintre Franţa şi Germania) se potriveşte, aşadar, în acest 
caz, ca nuca în perete; întrucît nici Franţa, nici R.F.Germania nu 
vor să reînvie trecutul, nu oftează nostalgic după vremuri apuse, 
nu dau sfaturi una celeilalte cum să-şi rezolve problemele interne 
şi, mal ales, nu împroaşcă cu noroi vecinul, aşa cum o face, fără 
Nici un fel de ruşine, Ungaria, la adresa României. iile 

Prima apariţie televizată a fostului, rege, Mihai a fost, 
după opinia noastră, un act puţin gîndit, care n-a făcut decât să 


pună, o dată mai mult, în lumină, dacă nu resentimentele sale faţă 
de România, cel puţin incapacitatea sa de a înţelege nevoile neanu- 
lui românesc, ua care a fost întotdeauna străin, alălurînuu-se, ast- 
fel, vocilor caro; din noştiinţă ori din rea credinţă, înfăţişează 
aspiraţiile naţionale româneşti în culori sumbre, departe de adevăr. 
So dă, prin aceasta, apă la moară propagandei ungare, care face, şi 
cu acest interviu, dovada abilității sale, socotind că opiniile fos- 
tului rege al României = ultimul dintre conducătorii de state din 
vremea celui de-al doilea război mondial = pot da greutate şi con 
sistenţă asenţiunilor propagandistice pe care le susține, Acest țel 
a fost atins, fostul rege dovedindu-se un aluat moale, din care s-au 
modelat răspunsuri exact pe măsura dorințelor celor ce au iniţiat 
acest interviu, 0e altă dovadă, în acest sens, poate fi mal elocven- 
tă decît faptul că - la întrebarea perfidă pusă cu ocazia interviu- 
lui de reporterul ungur = fostul cap încoronat se faco aderentul, în- 
tru totul, al ideii aga-zisei "spiritualizări a frontierelor” dintre 


! România şi Ungaria, care nu mai este pentru nimeni un secret că re- 


flectă deplin adevăratele obiective revizioniste şi iredontiste ale 
cercurilor guvernante de la Budapesta. 

"eşirea în afară” a fostului. iihai . | se cincunserie 
unei acţiuni politice mai ample, pe care membrii fostei familii re- 
gale şi anturajul său au iniţiat-o de cîtăva vreme: interviuri ale 
lui |iihai de Ilohenzollern şi a soţiei sale, Ana, la posturi de ra- 
dio, demersuri ale fiicei, Hargarela, pe lângă o scrie de foruri in- 
ternaţionale. .. Să vedea în toate aceste manifestări expresia unei 
dorinţi a fostului suveran dea mai juca un rol în viaţa politică a 
României? Dacă răspunsul este DA, atunci puten spune că s-a păşil 
spre acest ţel de-a-ndăratelea, pentru că interviul fostului monarh 
al României acordat televiziunii ungare nu poale avea în sufletele 
tomânilor decît o rezonanţă negativă, nu poate lăsa decît un gust 
amar, îndicînd faptul că, din motive ce deocamdată nu sînt, limpezi, 
ilihai continuă să se lase manipulat de cercuri ostile neamului. ro- 
mânesc.. Un fapt care ne îndreptăţeşte să spunem: senectutca nu este 
totdeauna 0 virtute ci, de multe ori, o stare de-ramolismenl; - îna- 
poi la maşini şi avioane, “majestate”, acolo unde se pare că, înlr= 
adevăr, vă mai pricepeţi. 


PROTESTUL 


COMUNITATII ROMÂNILOR 
DIN 


FRANTA 


COMUNITATEA BORARILOR D135 PRARTA 


Parta, ln 15 depasi 1509 


Pajeatate, 

SAmvalTarua dmaalu da 43% Paaătă a aflat cu vurprindere deaşre 
interviul ce l-aţi acordat televlalunti enmniate de la Budapesta care a 
feat preleai și cementat de presa franceză. 

lapta temă japotriva comuni amului în care ne-aa angăjat cu 
Meţli exelude orice inţelagere mau apropiere faţă de mm astfel de regia, 

Abileină de 13 acest primipie, Sire, V-adi ecaliat cu cuaamal 
si aţi incuraja pretențiile guvernului comeniat maghiar de revendicare a 
Transilvaniei de Ja Bemânia: 

Sona sâztă a contnmrat intotdenuna ca feri lâta aa buni le 
pretingilor leaseri ai exilalui sare ultină invțâmintele isteriei 
propoviduleae e intelegere cu ungurii și justifică astfel pretenţiile 
revinizejațe île camanistilez aaghiari 

Si Tita axalilin din mata constată cu uimire că Majestatea 
Touatră & căzut în eapeata măghiară vi îu realizează sohaeeaiisurile 
femastruoase pentru poporul regia ale pantizării zu dupaanii dintotdeauna 
ni Meamijui, ea cel sară În atăzentul perentroikii rodesti daresa să 
nlipesacă Ardealul Ja Ungaria. 

Sânunițataă mbnaiilba ut Z0Âata Ta ine Ru La fasa 
Antoriei da câzdâgie cu nagimațiunile camunistilar aaziiari și că trititozii 
Seanilul ronin, ficinău-ul n datorie de emaare din a intarea și pe cei 


sare dintr-un sotiv nau altul mă au lat dacă la cmoviiaţă despre fapta 
| meemgatată n Majestății Yosatre. 


19 


Csari i 


DESTINUL ÎN PIATRĂ ŞI BRONZ AL LUI 


“Ab uno disce omnes” 
Virgil, Aen. II, 65-66 


E parcursul a o sută de ani, care s'au scurs 
de la moartea lui Mihai Eminescu, un 
număr impresionant de comentarii şi 
interpretări privind ființa materială şi 
opera lui, au circulat de-a lungul şi de-a 
latul ţării, trecând uneori peste marginile 
ei, în scris, în culoare, în piatră sau bronz. 
Legende multiple, mistificări de rea 
credinţă sau din ignoranță, s'au infiltrat 
insidios în pagini scrise sau oral, prelungind adesea 
aversiuni contemporane şi creind o imagine pe care poetul 
nu a avut-o niciodată: aşadar, una de neidentificat. 

Primul asalt în planul denaturării aparţine lui M. 
Zamfirescu şi Anghel Demetriescu, urmaţi, în timp, de 
Aron Densuşianu, N. Xenopol, Alexandru Macedonski, 
pentru a culmina, în 1891, cu aşa zisul “Studiu” al lui Al. 
Grama, privind viaţa şi mai ales Opera lui Eminescu. O 
defăimare de proporţii care, ca şi nefericita epigramă a 
poetului rondelelor, s'a întors împotriva autorilor îngro- 
Pându-i în uitare. 

Asta, în plan literar. 

In biografie, anamneza a fost încărcată şi îndelung 
denaturată, chiar de exegeţi de talia lui G. Călinescu, încât 
personalitatea umană şi artistică a celui mai mare poet 
român, a riscat să rămână de-apururi ascunsă în conuri de 
umbră şi incertitudini. 

Cercetători de bună credinţă au căutat —şi în parte au 
reuşit— să arate unele fațete care se identifică, din fericire, 
cu statura spirituală şi artistică, uriaşă, a lui Eminescu. 

Pictori şi sculptori de valoare au închipuit, pe măsura 
talentului lor, portretul fizic şi moral al poetului, redându-i 
în varii ipostaze universul de gând, dimensiunea inte- 
lectuală şi afectivă, puterea creatoare, intuită, a geniului. In 
planul artei, fiecare autor a gravitat în jurul altui adevăr, 
dar la fiecare se simte intensificarea atributelor orfice 
proprii poetului însetat de dorul cosmic şi legat de pământ 
prin dragostea de om şi de natură. 

In cărbune, în creion sau peniță, l-au surprins Jean 
Steriadi şi convingător, Luchian, Lidia Macovei, dintre cei 
mai talentaţi. lar în culoare, începând cu Bagdasare sau 
Stahi —contemporani poetului— până în zilele noastre, 
numeroşi pictori de talent, cu vechi state în profesiune— 
sau amatori, au propus un Eminescu pe care inimile Şi l-au 
recunoscut şi revendicat. Printre aceştia, Luceafărul lui 
Sabin Bălaşa străluceşte în Aula şi Sala Universităţii “loan 
Cuza” din laşi. Din păcate, în numeroase ilustraţii de carte, 
imaginea poetului se depărtează, denaturată fiind de 
condeie nedibace care fac mai mult rău decât bine, cauzei. 

Sculptori au imortalizat în felurite chipuri profilul 
moral-volitiv, înălțimea de gând, majestatea lui Eminescu, 
proiectând-o pe largi fundaluri sub cerul patriei, la largul 
mării, în vecinătatea munţilor, în grădini publice, în 
parcuri, în interioare... La Botoşani, la Putna la 
Sânnicolau Mare, la Cluj, Oradea, Constanţa, Galaţi sau 
laşi, în Bucureşti şi în majoritatea oraşelor ţării, se ridică 
statui care prelungesc în timp imaginea poetului ca o 
prezenţă vie, permanentizând-o. a 

Statuia lui Eminescu de la Galaţi, sculptată de Frederik 
Storck, îl redă la o vârstă matură, meditativ, profund, 
învăluind cu gândul o lume. Se desprinde din privire şi 
ţinută o impresie de stenicitate, de comunicare secretă între 
pământ şi cer. Este totuşi, un Eminescu trist, detaşat, spre 
deosebire de bustul sculptorului Ladea de la Oradea, în 

care statura poetului apare înrădăcinată cu fermitate în 
prezent, tot la o vârstă matură, sever, cu ceva dominator în 
privire. 

Cam în aceeaşi ipostază îl surprinde Mateescu (fratele 
vitreg al lui Topârceanu) pe poet, într'un bust aşezat în 


20 


EMINESCU 


de MIHAELA NICA 


Grădina Copou. La rândul său, lon Jalea a căutat să 
imprime figurii o tentă de transcendenţă, şi a reuşit în 
bustul construit şi aşezat pe soclu, în Bucureşti. Ceea ce 
Gh. Anghel n'a izbutit în construcţia statuară a poetului, 
din Botoşani, coborând însă umbrele, în care gândul 
poetului se drapează, în pleoapele lăsate ca o cortină pe 
privirea interioară a genialului interpret. In Grădina 
Botanică din Cluj imaginea poetului, dăltuită-din păca- 
te disarmonic, este veridică. 

Supradimensional, grav prin încărcătura de gânduri 
revărsate peste spaţiul iubirilor ieşene, apare poetul în 
colosul figurat de Faur-Schmidt, plasat în laşi. lon Vlasiu a 
fost cel mai puţin inspirat într'o încercare de prindere a 
structurilor interioare ale poetului în mulajuri cu contur 
dur. Nici fizionomic poetul nu e de recunoscut, 

Oscar Han subţiază ascetic figura lui Eminescu întrun 
bust plasat pe soclu la mânăstirea Putna. Este un Eminescu 
efeminat, în echilibre interioare, calm, stăpân pe univer- 
surile lui, Dar, mai norocos, acelaşi sculptor s'a dovedit a fi 
în construcţia plină de măreție a lui Eminescu de la malul 
mării, lângă Cazinoul din Constenţa, inaugurată cu peste o 
jumătate de secol în urmă, în prezenţa capului încoronat. 
Privirea poetului “pare a curma cum scrie undeva M. Harea 
— avântul eroziv al valurilor”. 

Este poetul cel care străbate depărtările, purtat de 
destinul lui implacabil, în formulă materială şi de neegalat 
în sborul astral spre lumi nevăzute, din care a întrupat 
dumnezeire, circumscriind-o în spaţiul mioritic din care s'a 
ivit Şi şi-a extras seva. 

In Bucureşti, în “Rotonda Nemuritorilor” din Cişmigiu, 
apare un Eminescu dăltuit cuviincios, în dimensiuni 
interioare şi exterioare apropiate felului în care tradiţia 
orală şi fotografiile îl redau. La fel, monumentala statuie 
din curtea Casei Uniunii Scriitorilor de la Sosea în care 
—forţele concentrate ale titanului, adâncimile de 
nepătruns ale gândului, înariparea— se desemnează clar, 
proiectate pe fundalul vegetal în care tronează câţiva arbori 
contemporani poetului. 

Proiectul reuşit de statuie, prezentat de Baraschi şi plasat 
un timp în Cişmigiul anilor *60, dar refuzat după aceea 
—nu se ştie bine de ce, dar se pare că datorită asemănării 
cu Gânditorul lui Rodin—, este de regretat. 


Gh. Anghel, la rândul său, şi-a săpat numele în 
perenitate semnând o statuie a lui Eminescu —plasată azi 
în faţa Atenului Român din Bucureşti— în care Luceafărul 
poeziei româneşti apare sub formă de sfânt, desprins parcă 
dintr'o frescă de Voroneţ şi aducând bine în ţinută cu 
tabloul votiv al lui Mircea cel Bătrân din Palat, vis-a-vis de 
Ateneu, Statuia lui Anghel e “însăşi Poezia”. Ea reprezintă 
“trupul ridicat deasupra oricăror suferinţe şi chipul 
străluminat de Marele Surâs” ce “binecuvântează Frumu- 
seţea, Lira cea vie”. 

Anghel a reuşit să transmită mesajul lui Eminescu, căci 
s'a apropiat de universalitatea lui, de datele fundamentale 
din care s'a întrupat versul lui nemuritor. Acest “Luceafăr” 
este considerat “cea mai demnă reprezentare statuară a 
acelui Domn singur şi obosit...” 

Desculţ, rudimentar îmbrăcat, cu un pretext de 
învelitoare ce încinge un trup îndeajuns de firav pentru a 
sugera ascetismul sfântului, cu mâini şi braţe poate prea 
mari —pentru a imprima gândului instrumentul prin care 
ne-a transmis mesajul său; Oricum, sugerând cucernicie, şi 
cu un fel de hlamidă intuită, pe umeri, Mihai Eminescu 
priveşte undeva nedefinit, poate înspre o lume care i se 
revelă numai lui, din care extrage mituri şi poveşti, cu care 
a crescut omenirea de la începuturi şi izvoare de poezie 
românească, pe glas de doină. In figura lui se desprinde un 
sentiment de trăire în plan metafizic, o iubire, o profeție. 


EP 


Un document psihologic de înalt nivel, această operă 
sculpturală, înălțată între zidurile Cetăţii. 

In Sfârşit, pe mormântul poetului de la cimitirul Belu 
(Serban Vodă din Bucureşti), se află imprimată în piatra 
tombală efigia în bronz a celui ce, invocând repaosul de 
veci, scna: 

Ne mai fiind pribeag / De-atunci înainte. 

Aduceri aminte / Mor troieni cu drag. 

Medalionul nu e străin imaginii lui Eminescu, aşa cum îl 
cunoaştem noi, atunci când închidem ochii şi ni-l 
închipuim privindu-ne... 

Astăzi, la Paris, în faţa Bisericii Ortodoxe Române din 
strada Jean de Beauvais, sculptorul ION VLAD ne 
propune un alt EMINESCU, ceea ce înseamnă că fiinţa 
proteică, prometeică a poetului poate să fie sugeretă 
redată în diferite moduri de interpretare, în piatră sau 
bronz. 

lon Vlad ne confruntă cu liricul poet în ipostaza cea mai 
apropiată muritorului —ca materie inserată în timp— dar 
şi ca dumnezeire prin faptă, iniţierea în adevărurile ascunse 
ale lumii, în Orfeu. 

Chipul angelic, epurat de accidente psihologice, aparţine 
lui Eminescu la vârsta marilor sboruri spre lumile lui 
cereşti, la anii tineri când în retorta spiritului, combinaţii 
neştiute, nemaîntâlnite aveau loc pentru a sfârşi în opere ce 
înfruntă timpul cu puterea Destinului, a harului lui divin. 

Cumpăna judecății de valoare înclină spre această nouă, 
modernă întrupare care transmite un alt mesaj —nu mai 
puţin autentic— fără însă să-l anuleze pe primul, 
imortalizat de Anghel în Bucureşti, sau de Faur-Schmidt, 
la laşi, în faţa Bibliotecii Centrale Universitare, în care 
monumentala statuie, învelită parcă în cearşaf — după o 
glumă a lui lon Minulescu—, exprimă gânditorul, pe 
marele filozof ce era. Dar poate că nici Eminescu cel cu 
umeri calzi şi mâini rugătoare, de sub toga asociată unei 
“cămăşi de sfânt penitent”, din laşi, nici cel din Bucureşti, 
nu dau adevărata măsură a Demiurgului. L-ar fi scos oare 
la lumină, proiectându-l pe cerul patriei, Paciurea, singurul 


care a avut intuiţia monumentalului? Cine ar putea s-o 
spună? 


La lon Vlad, care a refuzat —parcă inspirat de 
Ibrăileanu—, să ridice pe soclu un personaj în dimensiuni 
cotidiene, “un acelaşi domn în jachetă şi pelerină”, 
surprindem aceeaşi înaripare în privirea poetului, în 
proiecția feţei către înălțimi. Aceeaşi tinereţe la joncţiunea 
cu maturitatea, imprimată de Anghel. Acelaşi elan în 
transcendent se degajează din poziţia capului aureolat, a 
figurii lui de Apollo, identificată încă de la Viena de 
studenţii germani (după spusele lui Slavici) şi în țară de 
Anghel Demetriescu (contemporanul care nu-l iubea). In 
mod evident, aici, poetul “se pierde în privirea lumii ce 
cuprinde în sufletul său”, cum însuşi Eminescu spunea. 
Descoperim aceleaşi descălţări şi învelişuri sumare, mai 
mult intuite, pe corpul firav şi adunat în poziţie uşor 
întoarsă a unui călător-rătăcitor cu pas desculţ prin țărâna 
pământului sau prin pulberea stelară, a trubadurului ce-şi 
cântă aleanul sau bucuria clipei lui dăruite, adormind şi 
legănând cu cântul lui mulţimi necuvântăoare, atâtea lumi 
de gând, sau aevea, din care s'au ţesut legendele vieţii, din 
noaptea timpului. 

Se desprind din bronzul mesteşugit brodat: un trup uşor 
arcuit, de trestie, de-a lungul căruia alunecă un braţ firav 
întrun gest nedefinit ce invită la meditaţie; un altul, 
încărcat de cărţi —rod al muncii creatoare— ca un fagure 
îşi etalează mierea slovelor cu o dăruire şi pace negrâite, 
săpate în file de metal răsfrânte, peste care aleargă, în mai 
multe limbi, mesajul poetului, crezul lui prelungit în 
sufletul privitorului. | 

Privirile alunecă pe suprafaţa bronzului care s'a topit în 
petece de culoarea aurului pe pieptul lui Orfeu născut parcă 
şi el din Eagros şi Calliope, descendent direct din Apollon. 
Lira şi cântul acestui urmaş de zei, vizitat de muze, dăltuit 


în mărime cvasi-naturală de lon Vlad şi ne duc cu gândul la 
vechii aezi ai Traciei. 

In structura reţelelor de imagini din opera lui lon Vlad, 
desprindem parcă mitul lui Orfeu care pierde succesiunea 
narativă şi se asociază în primul rând cu motivul 
creatorului fericit şi nefericit, interogându-se asupra 
raportului cu el însuşi. Sculptorul lon Vlad a căutat să rupă 
limitele dintre lumi şi prin arta lui a reuşit să readucă pe 
pământ, în limitele biografiei interioare eminesciene mitul 
trac realizând consunetul cu destinul orfic, 

Există deja, cum am văzut, statui remarcabile. 
Realizatorii au recreat —în limitele chemării lor—, 
imaginea daimonionului om. şi demiurg îndreptat spre 
viitor, în atitudini genomice, sau spre contemplarea 
trecutului, în atitudini orfice. 4) 

Sculptorul lon Vlad a optat pentru această din urmă 
ipostază, ca un cunoscător —se vede—, avizat al structurii 
somato-psihice a lui Eminescu. Deaceea, meritul redării 
imaginii poetului, în dimensiunile simbolului cu ecou în 
trecutul naţional, aduce artistului român un titlu la 
recunoştinţa noastră. 


In alt plan, în alt timp, decât cel închipuit de Virgiliu, 
mai aproape de noi, şi Eminescu — Orfeu danubian— 
îndrăgostit de o altă Euridice, şi-a strigat durerea peste 
munţi şi văi, din spaţiul mioritic, în căutarea urmei paşilor 
pierduţi, a coborit şi în infern pentru a cere zeilor îndurare 
şi redobândirea bunului de preţ, unicul inspirator în plan 
liric. 

Neconsolat în lupta cu adversităţile, poetul român nu a 
repudiat amorul tuturor femeilor din Tracia —precum sa 
comportat legendarul Orfeu— şi n'a plătit ca el, cu capul, 
acest refuz, sfârşind prin a i se arunca lira in Ebru. Dar 
durerea şi eşecul vieţii materiale au săpat brazdă adâncă în 
sufletul damnat. lar cântul lui s'a transformat în doină, şi 
doina în vers, mitul însuşi al lui Orfeu fiind în opera lui 
Eminescu autohtonizarea motivului. 

Ion Vlad a reuşit să ni-l transmită inalterat, învăluit în 
nimbul nemuritoarei lui cununi de raze, abandonat cultului 
lui Dionysos, pentru a trăi şi oficia la curtea nevăzută a lui 
Apollon. Si dacă lira sa poposeşte tăcută la picioarele lui, 
încununată de flori de bronz forjat, nu înseamnă că ecoul 
cântecelor amuţite nu se mai află în constelația cu acelaş 
nume. 

Meritul sculptorului este în primul rând legat de intuiţie, 
apoi de imaginaţie, sub puterea fanteziei creatoare 
materializată admirabil în lucrare, căci legenda ne poartă 
pe aripile vremii spre milenii apuse, când oamenii vedeau în 
Orfeu unul din principalii poeţi şi muzicieni din epoca 
eroică. El avea —se ştie— locul său alături de Homer şi de 
Hesiod, care nu-l pomenesc, alături de Muze, de Linos. 
Apollon şi Muzeli îl inspirau direct. 

“C'est d'Apollon —scrie Pindar— qu'est venu Orphee, le 
joueur de phorminx, si souvent celebre, le pere des chants”. 
(). 
Orfeu ar fi făcut să se cunoască virtutile plantelor, ale 
medicinii, scrisul şi filozofia. Lui i s'a atribuit, deasemenea, 
în materie de religie, acelaşi rol ca în muzică şi în poezie. 

E] ar fi dat riturile devinaţiei, a creat magia, instituind 
cultul lui Apollon, al lui Dionysos şi toate misterele în 
general. 

Ce a făcut altfel Eminescu? Orfeul din Tara de Sus ale 
cărei rădăcini ancestrale se întind pe tot cuprinsul carpatin, 
în aria României Mari şi cu mult dincolo de ea: la Est de 
Nistru şi la Vest de Tisa, pe domenile lui Buerebista... 

Personajul lui Orfeu apare deci cu un triplu caracter. 

Inventator de poezie şi de muzică —de civilizaţie— de 
religie şi mistere. Această ultimă trăsătură a căpătat fără 
întrerupere tot mai multă importanţă, traversând toată 
antichitatea. Opera Orfeului imaginat de sculptorul Vlad 
traversează şi ea toate erele, de azi şi de-a-pururea căci nu 
se întrevede cum va fi ajuns de alţii, necum depăşit. 

Din punct de vedere iconografic, Orfeu a ţinut în artă un 


21 


loc important, pe care îl putem judeca din texte. El 
figurează pe numeroase picturi, din care două celebre, deşi 
dispărute azi, erau: Fresca lui Polygnot, reprezentând pe 
Orfeu în timpul cobori în Infern (în Lesche din Delphy) şi 
un tablou descris de Philostrate: Orfeu, pe nava Argo, 
domoleşte marea prin cântecele lui. 


In marea sculptură, Pausanias citează mai multe opere la 
Olimpia = Un grup al lui Orfeu, Zeus, Dionysos / Un alt 
grup (relief attic) Orfeu, Hermes, Eurydice, ce se află la 
Louvre. 

Orfeu pare necunoscut artei arhaice. Nu se păseşte 
amintit decât cu începere din sec. V î.d.C. Dar el este 
reprezentat frecvent în costum trac, atestat în Dictionnaire 
ilustre de la Mythologie et des Antiquites grecques et 
romaines” de Pierre Lavedan (Hachette, Paris, 1931, 
p.720), din care cităm: 

“Un bonnet pointu en peau de renard, de grandes bottes 
en peau de faon, un long chitân brod€, le manteau thrace”, 

Pe vasele pictate din Italia, reprezentând scene infernale, 
Orfeu are o alură mai franc orientală, distanţată de 
imaginea creată de lon Vlad: “Un bonnet phrygien, un 
manteau lEger, un long chitn brode a manches tombant 
jusqu'aux pieds, Vaspect d'un prâtre”, (ibid). 

Eminescu sculptorului Vlad, cu părul în vânt, desculţ, 
încins cu un curmei de sfoară de metal întreruptă, mai 
aduce a sfânt, țăran român sau dac, aşa cum se mai 
întâlneşte şi azi prin munţii României. Vezi pictura lui 
Octav Băncilă (1907), sau prin Oltenia şi Maramureş, cu 
nevoia săpată pe Veşmânt şi cu poezia şi credinţa în suflet. 

Orfeu a apărut reprezentat Şi în arta creştină, în 
monumentele anterioare secolului IV, în care prezenţa 
eroului se explică prin caracterul general al misticismului 
doctrinelor orfice (după opinia lui Lavedan) prin ideea pe 
care “a enseign€ aux hommes le monothâisme. Cette 
representation a, en outre, une valeur symbolique: Orphe 
charmant les animaux prefigure le Christ attirant les âmes” 
(op. cit., p. 720). 

Pe o pictură a catacombelor din Priscilla, Orfeu nu are 
alţi auditori decât doi miei. In scena astfel simplificată, el se 
identifică puţin câte puţin —spune Lavedan-—, cu “Le Bon 
Pasteur”. Si dacă este aşa, de ce întruparea în chip de Orfeu 
—un sfânt în felul lui—, ca şi ciobanul păstrător de doină şi 
de mit, crescut de două mii de ani în biografia lui 
Dumnezeu—, cum însuşi Eminescu scrie — de ce imaginea 
simbolică a lui Eminescu, creaţie a călărăşeanului Vlad-—să 
nu ne încânte? 

Noi nu avem de ce să nu-l credem pe autorul francez care 
ne trimite cu gândul la “Le Bon Pasteur” cu care îl asemuie 
pe Orfeu. 

Posedarea unei doctrine orfice era una din trăsăturile 
caracteristice ale credințelor religioase în Grecia între anii 
620-500 î.d.C. 

Printre zeii orfismului s'au numărat şi Zeus, Dionysos, 
Hades, Demeter, etc. Astfel, s'a cultivat doctrina sufletului, 
privind sufletul uman şi destinul lui, suflet care rămâne 
nemuritor, însă merge din corp în corp printr'o serie de 
incarnaţii succesive, chiar în corpurile animalelor. Imagi- 
naţia a construit în felul acesta, neîntrerupt, mitul. Acestui 
Eminescu i-a acordat un loc de frunte în scrierile sale. 

In timpul acestor migrații, sufletul trebuie să caute să se 
purifice prin extaze, posturi, ascetism (abstinenţă de la 
hrană animală), şi mai ales iniţiere. 


“Orphee, le souverain” —ne spune Lavedan-— este 
intermediarul care revelă oamenilor drumul de salvare. 
Această doctrină şi desvoltările ei au dat naştere la o 
întreagă literatură din care noi nu posedăm azi decât trei 
opere complete: Argonautica - Lithica - Le recueil des 
Hymnes - în plus, numeroase fragmente. : 

In ce priveşte importanţa şi influența acestor doctrine, cu 
rezonanţă în spiritul lui Eminescu, s'ar mai putea adăuga 
încă ceva = orfismul a avut o influență profundă şi 


22 


E 


durabilă asupra vieţii intelectuale din Grecia. Inaintea luj a 
fost clarul şi robustul helenism al lui Homer, Plin de 
bucurie, de seninătate, deschis plăcerilor vieţii. 

Orfismului, în schimb, i se poate atribui. “serioasa 
melancolie a tragicilor şi —aşa cum continuă Lavedan— 
mai ales dezvoltarea pesimismului la liricii mai vechi, 
Influenţa sa a fost mare asupra dezvoltării filozofiei, 
asupra lui Platon şi asupra lui Pythagora”. a: 

Stim bine ce a însemnat Platon, scriitorii şi filozofii, 
antici pentru pregătirea lui Eminescu. O pagină din Sofocle 
—spunea €el— îi aducea liniştea tulburată de viață. 
Sculptorul Vlad o ştia de bună seamă şi el, în momentul în 
care a conceput minunata sa operă, salt decisiv în Scara 
valorilor sculpturii române. 

“L'orphisme —scrie Gomperz, în Les penseurs de la 
Grece (trad, fr, t, |, p. 134)— citat de Lavedan, ne connait 
point la recherche mathematique „et astronomique, le 
pythagorisme ne cultive pas la poesie cosmogonique eţ 
theogonique, Mais, malgre ces diffârences de degrâ... on 
constate la plus surprenante concordance, une concor- 
dance telle que les deux sectes se confondent souvent Pune 
avec l'autre et qu'il est parfois impossible de dire laquelle a 
donne et laquelle a regu” (p.720, op. cit.) 

Este suficient de a reaminti aici şi teoria Pytagoriciană a 
metempsyhozei (materializată magistral de Eminescu în 
Sărmanul Dionis, cu totul analogă incarnaţiilor succesive 
ale sufletului descrise prin orfism. 

Influenţa orfismului s'a exersat asupra creştinismului. 
Literatura sa este familiară sfântului Clement din 
Alexandria, lui Lactance şi sfântului Augustin, cum s'a 
răsfrânt şi asupra Orfeului de pe plaiurile şi colnicele 
carpatine. 

Aşa dar, faptul că sculptorul lon Vlad a reușit să arunce 
un “arc de gând” —cum însuşi marele poet o spune— peste 
inima şi mintea lui Eminescu, făcând punte între el şi fiii 
neamului pentru care luminându-i a ars torţă vie, spre a-l 
nemuri în termenii mitici legaţi de Orfeu, este un fapt de 
cultură şi artă ce se va înscrie cu majuscule în destinul 
sculpturii şi, implicit, al literaturii române. Deaceea, se 
cuvine să-l cinstim cu toată lauda “dând Cezarului ce este 
al Cezarului”... Căci şi el, la rându-i, a dat întru amintirea 
neştearsă a marelui bard al poeziei româneşti ceeace numai 
lui îi revenea = strălucirea întrupată în bronzul care îl 
cuprinde. 

Artistul autentic. îşi găseşte satisfacția în conştiinţa 
proprie a lucrului finit după combustii interioare a căror 
intensitate numai el le cunoaşte. Nouă, celorlalţi, ne 
Tămâne să descifrăm din taina creaţiei lui, puţin câte puţin 
şi foarte arareori dintr'odată —ca o apariţie neaşteptată— 
din măreţia ascunsă în opera împlinită. In statuia lui 
Eminescu de Ion Vlad se topeşte materialitatea poetului, 


lăsând ca o întrebare eternă numai dâra de foc a genialităţii 
lui... 


Intr?o identificare absolută între artist şi arta lui, în 
comunicări secrete ce scapă ochiului profan însetat totuşi 
de cunoaştere, Ion Vlad ne transmite — prin contactul 
direct cu carnea de bronz şi seninul de cer din privirea 
poetului imortalizat, clipe de încântare şi prilej indelung de 
meditaţie asupra celui ce “A dat glas acelei guri / Ca dup'a 
ei cântare / Să se ia munţii cu păduri / Si insulele'n mare”. 

Iradiaţia proprie a cuvântului celui pe care Ion Vlad l-a 
dăltuit în bronz, ne face să percepem structura internă a 
poetului în căutarea adevărului absolut prin descoperirea 
originilor, căci: 

“Numai poetul / Ca păsări ce sboară / Deasupra 
valurilor / Trece peste nemărginirea timpului / In ramurile 
găndului / Din sfintele lunci / Unde păsări ca el / Se'ntrec 
în cântări... 

Originalitatea prin care sculptorul Vlad transfigurează 
mitul lui Orfeu, dăruindu-ni-l pe poet în marginile mitului 
autohton, la întretăierea dintre apolinic şi dionisiac ne 
permite să luăm contact cu “frumosul etern”, cu 


O E IE rr zarea e 8 NE 


intensitatea atributelor orfice în proiecția spre cunoaşterea 
rin fapta îndrăsneaţă a artistului, a suferinţei şi plânsului 
disimulat în hieroglifa spirituală a “adevărului scăldat în 
mite” aduse pe buzele bronzului din sufletul damnat al 
umiticului poet”, “preot deşteptării noastre...” 

Rămâne ca timpul şi spaţiul, “aceste ursitoare a tuturor 
ermenilor aruncaţi de mâna naturii”, cum însuşi 
Eminescu zice “să ducă la o desvoltare pozitivă” truda 
inspiratului artist. Mihaela NICA 


din anturajul Preşedintelui Roosvelt, cărora nu Je convenea 
întărirea principiilor Wilsoniene care statuaseră clădirea 
Europei din 1919. 

Hopkins şi Alger Hiss şi alţii, apărau interesele 
expansioniste ale Sovietelor, în Europa. 


DESPRE CHARTA ATLANTICULUI 


de Vasile GHERLA 


iii “PIACHETA EMINESCU 


gazin” nr. 45 din Mart./ Abril, 1982 a Self 1rz Ang Ga 
apărut articolul: Die “Atlantik-Charta”. 
Das Friedensprogramm das nur Pres- 
serklărung blieb. (Charta Atlanticului. 
Programul de pace care a rămas numai o 
declaraţie de presă). Periodicul apare 
bilunar, în țările de limbă germană 
Elveţia, Austria, R.F. Germania. 

Articolul este bine documentat şi bogat ilustrat. 

Autorul Alfred Schickel scrie că această Chartă cuprinde 
o declaraţie asemnănătoare cu cele 14 puncte, ale 
declaraţiei preşedintelui Wilson, în primul război mondial, 
iar la puncul 6 se prevede distrugerea tiraniei naziste. In 
declaraţie se mai spune că nici o schimbare teritorială, nu 
se va face, la sfârşitul războiului, fără voinţa liber 
exprimată, a popoarelor respective. Respectarea dreptului 
tuturor popoarelor să-şi aleagă forma de guvernare, în care 
vor să trăiască, etc. 

Declaraţia Chartei Atlanticului a fost făcută la 14 
August 1941. Churchill şi Roosvelt au venit în golful 
Argenta din insula Terra Nova, pe vase de război, însoţite 
de o excortă de nave militare, măsură de precauţie, având 
în vedere temeritatea submarinelor germane, cu o suită 
numeroasă de militari şi politicieni. Churchil a venit pe 
vasul Prinz of Walles şi declaraţia Chartei a avut loc pe 
vasul american Potomac. Declaraţia a apărut în presă şi 


/] LR 
chiar fotomontaje cu semnătura celor doi şefi de stat, care a fă Ă ză tn totd y 
fost repede retrasă depe piaţă. Ministerul de externe englez A, a MANESG 
a dat un comunicat în scris că nu are un text scris al ti UR Dra 
Chartei, care să poarte semnătura celor doi “mari” şi j VU DSactie 


aceiaşi afirmaţie o face şi Waschintonul. Nici în arhivele de 
stat nu există un exemplar cu declaraţia Chartei care să 
poarte semnătura celor doi şefi de stat. Cei doi “giganţi” au 
uitat să pună o mică semnătură pe un document atât de 
important. 

Evenimentele ulterioare au dovedit că principiile 
enunțate în această delaraţie au căzut baltă şi multe 
popoare din Răsăritul Europei, simt şi astăzi pe propria lor 
piele, urmările nefaste a nerespectării de către învingători a 
articolelor enunțate în Chartă. 

Autorul trage concluzia că această Chartă nu poate fi 
considerată decât numai ca un simplu comunicat de presă, 
care nu are nici un caracter de document şi care nu obligă 
cu nimic. 

Deoarece se face atâtă caz în lumea politică, despre 
această Chartă Atlantică, am ţinut să fac cunoscut 
publicului românesc din exil acest articol, scris de un istoric 
de profesie. 

ek 

Notă: Documentul cel nai important —Charta Atlan- 
ticului— privind viitoarea pace europeană discutat şi 
aprobat de Aliați în conferinţa din Terra Nova, pe vasul 
Potomac, la începutul celui de al Il-lea răsboi mondial 


pentru eliberarea Poloniei, împărţită între germani şi ruşi, REVERS 
a rămas un simplu petec de hârtie nesemnat, datorită Aut pur 12 gr. 30 mm. DMK 580 Tiraj 300 piese 
uneltirilor machiavelice ale consilierilor ovrei-comunişti Argint pur 15 gr. 30 mm. DMK 85 Tiraj 300 piese 


23 


E rs mem up CE RI 


CÂTEVA CUVINTE DESPRE UN ISTORIC 
DISPARUT 


OMNUL Matei Cazacu, mare istoric, ne 
spune întrun lung articol, publicat in 
“Cuvântul românesc”, din Februarie 
1989, că celălalt mare istoric, Vlad 
Georgescu, a fost obiectul calomniilor 
unei anumite prese din exil, care îl 
împroşca cu noroiu. Deşi citesc, sau încerc 
să citesc toată presa exilului nostru, eu nu 
am întâlnit o campanie de presă orga- 
nizată, împotriva lui Vlad Georgescu, fostul director al 
secţiei românesti a Europei libere de la Minchen. Am 
întâlnit doar un articol documentat, al lui Ovidiu Vuia, 
care găsise şi semnalase unele greşeli ale lui Vlad Georgescu 
şi vreo două articole, dacă nu mă înşel, în “Cuvântul 
românesc”, prin care se atrăgea atenţia asupra atitudinii 
directorului secţiei româneşti de la Europa liberă care, 
după părerea autorului articolelor, era favorabilă Bucu- 
reştilor. Domnul Ovidiu Vuia, adusese o critică justă, cărţii 
lui Vlad Georgescu şi critica este necesară, mai ales când 
este justă, atunci când apare o carte nouă. Domnul Vlad 
Georgescu avea la îndemână calea răspunsului, adică să 
răspundă şi să dovedească că adevărul este de partea lui, 
dar Vlad Georgescu a tăcut, ceiace este o dovadă că 
adevărul nu era de partea lui. Un altul care “l'a împroşcat 
cu noroiu” pe directorul Europei Libere, este domnul lon 
Pantazi, directorul ziarului “Stindardul românilor”, care 
şi-a spus şi el părerea asupra istoricului Vlad Georgescu. 
Poate felul în care acesta şi-a adus critica lui, a fost cam 
violent, dar de aici şi până la a-l face pe Vlad Georgescu un 
martir, distanţa este cam mare. In plus, domnul Pantazi, 
este un “ziarist” care este în grațiile acestei “anumite prese”, 
adică a “Cuvântului românesc”, care i-a ridicat în nori 
cărţile acestuia. 

Dar de la domnul Cazacu, am aflat o mulţime de lucruri 
interesante, despre marele istoric Vlad Georgescu. Astfel 
Georgescu este nepotul unui fost ministru liberal, Emanoil 
Porumbaru, din timpul neutralității noastre din 1914-1916, 
ba încă este şi nepotul unui general, fost aghiotant al 
regelui Carol 1. Deci Vlad Georgescu era bolnav, grav 
bolnav de... origină nesănătoasă. Din cauza acestei origini 
nesănătoase, sublocotenentul Pantazi, a fost dat afară din 
armată, exmatriculat din anul IV al facultăţii de drept şi a 
făcut şi 16 ani de închisoare. Din aceşti 16 ani de închisoare, 
şase ani au fost fără nici o justificare juridică! E drept că 
sublocotenentul Pantazi, după cei 16 ani de închisoare, ar fi 
putut să-şi termine facultatea de Drept, dacă ar fi avut toate 
examenele date, sau cel puţin jumătăte din ele, dar se vede 
treaba că sublocotenentul nu-şi dăduse nici un examen şi 
între a lua facultatea de la capăt, a găsit că e mai bine să-şi 
caute un loc de lucrător. Dar lucrurile se prezintă aşa şi nu 
altfel. Sublocotenentul Pantazi, din cauza acestei boale — 
origine nesănătoasă—, a fost dat afară din armată, dat 
afară din facultatea de Drept şi a făcut şi 16 ani de 
închisoare. 

Si care este situaţia lui Vlad Georgescu? Si-a putut face 
facultatea, şi-a dat doctoratul şi după aceia a lucrat vreme 
de trei ani ca cercetător la Muzeul româno-rus (?). Dar în 
1963, Muzeul româno-rus este desfiinţat iar domnul Vlad 
Georgescu, este angajat ca cercetător la Institutul de studii 
sud-est europene, de sub direcţia lui Mihai Berza, fostul 
adjunct al lui Gheorghe Bratianu! “In acest institut, Mihai 
Berza a avut mână liberă să recruteze specialişti care să dea 
o imagine de seriozitate României. (M. Cazacu). Găzduit 
într'o luxoasă clădire din strada I.G. Frimu, 9, Institutul 

publică una din cele mai preţuite reviste de specialitate, 
Revue des Etudes sud-est europtennes. Si în acest institut, 
dintre specialiştii recrutaţi, făcea parte şi Vlad Georgescu. 
Se vede treaba că dacă Pantazi şi-ar fi ales literile în loc de 
Drept, ar fi ajuns şi el la Institului lui Berza şi nu la 


24 


închisoare! Care a fost cauza că la Facultatea de litere, nu 
se cercetau mai cu atenţie aceste bolnave origini 
nesănătoase, ca la Facultatea de Drept? La Litere, domnii 
Matei Cazacu şi Pavel Chihaia, au putut să studieze în 
linişte, fără nici o bătaie de cap şi să ajungă oameni mari, 
Dar lăsând gluma la o parte şi studiind cazul lui Vlad 
Georgescu, se ajunge cu totul la alte concluzii. Si sunt două 
ipoteze. Domnul Cazacu ne spune că Muzeul româno-rus, 
a fost condus de la înființare (1948), de prinţul roşu, Scarlat 
Callimachi, un om cultivat, care a găsit în Vlad, un 
colaborator ideal!!! Despre acest prinţ, am auzit puţin în 
exil, dar nu am avut ocazia să-l cunoaştem şi să ne ia 
colaboratori. Prinţul roşu, era comunist din ilegalitate, 
foarte cunoscut de toţi şi la Moscova, şi avea o mare 
trecere. După 1944 (August), prinţul roşu avea puterea să 
taie şi să spânzure, Si probabil Prinţul roşu, fiind boier 
mare, a cunoscut familia lui Vlad Georgescu, pe fostul 
ministru Emanoil Posumbaru, pe generalul fost aghiotant 
al regelui Carol, sau pe amândoi. Se întâlneau în familie ŞI, 
iarăşi e probabil, l'a cunoscut pe tânărul Vlad. Şi tânărul a 
căpătat idei comuniste. De asta şi-a dat seama Prinţul care 
l-a cultivat, Si după 23 August, n'a mai fost nevoie ca Vlad 
să prezinte dovada că are origine sănătoasă, căci îl lua pe 
garanţia lui Prinţul roşu. Sau Vlad Georgescu, nu l'a 
cunoscut pe Prinţul roşu, dar a fost un tânăr care a devenit 
comunist, încă din liceu, şi după 23 August n'a mai avut 
nevoie de garanţia nimănui. 

Si Prinţul roşu l-a cunoscut pe tânărul Vlad, la una din 
reuniunile Partidului, şi-a dat seama imediat că băiatul 
avea stotă şi l-au luat colaborator la Muzeul româno-rus. 
Prinţul roşu era un om foarte cultivat, ne-o spune domnul 
Matei Cazacu, vroia să devină cunoscut, să scrie cărţi şi 
articole, dar nu avea talent. Si avea nevoie de un 
colaborator şi acest colaborator, s'a prezentat repede: a 
fost istoricul de mai târziu, Vlad Georgescu. Si au început 
să apară în revistele de istorie, articole semnate de cei doi, 
dar scrise de Vlad Georgescu, Lui Vlad Georgescu nu i-a 
plăcut niciodată să fie “negru literar”, dar nu avea ce face. 
EI abia îşi terminase facultatea, era un ilustru necunoscut şi 
revistele de istorie, au publicat primele articole semnate de 
cei doi, graţie Prințului. Cu timpul şi-a făcut un nume de 
“istoric” şi în 1962, au apărut primul volum de documente 
diplomatice, dintre 1822 şi 1828. Ce însemnează acest 
volum? In 1821, revoluţia lui Tudor Vladimirescu s'a 
terminat, dar Turcii au profitat de ocazie ca să nu plece din 
Principate, pe motiv că liniştea nu este încă stabilită. In 
1825, la insistențele Ruşilor, se restabilesc relaţiile 
diplomatice intre Turcia şi Rusia şi se restabileşte şi vechea 
situaţie: Principatele române reintră sub protectia Rusiei, 
conform celor stabilite prin pacea de la Kuciuk-Kainargi. 
La 17 Martie 1826, noul împărat Nicolae, dă Turciei un 
ultimatum în care le cere să se retragă din Principate, 
deoarece motivele care provocaseră ocuparea Principa- 
telor, încetaseră demult. Si la 7 Octombrie 1826, Turcii 
sunt nevoiţi să semneze convenţia de la Akerman, care 
aducea şi câteva îmbunătăţiri în situaţia Principatelor. Şi 
natural se prezenta situaţia ca să se arate Românilor, că 
Ruşii sunt nişte oameni buni şi nu răi, cum fuseseră 
prezentaţi până acum. Si Vlad Georgescu a avut ocazia să 
publice colecţia de documente diplomatice, dintre anii 
1822-1828 şi a înaintat în ochii stăpânului de atunci, 
Gheorghiu Dej. Dar Vlad Georgescu urmărea altăceva. In 
1828, isbucneşte un nou razboiu între Rusi şi Turci, 
războiu care s'a terminat prin pacea de la Adrianopole 
(Septembrie 1829). Si până la plata despăgubirilor de 
războiu, pe care trebuiau să le plătească Turcii, 
Principatele au rămas sub ocupaţie rusească, până în 1834, 
adică şase ani. Si constatând că Principatele române nu au 
putut să fie trecute sub stăpânirea Ruşilor, şi asta din cauza 
Austriei, Nicolae l-iul, s'a hotărît să schimbe metodele 


TR 


întrebuințate până atunci, adică cu blândeţea. Cu 
blândeţea, Nicolae spera că aceşti blestemaţi de Români, 
vor cere să fie trecuţi în stăpânire rusească şi astfel, Austria 
nu va putea să zică nimic. Si Ruşii, în acest timp, au venit 
nu numai cu blândeţea contelui Kiseleff, ci şi cu niste legi, 
aparent în favoarea Românilor, dar real în favoarea 
Ruşilor: Regulamentul Organic. Si Vlad Georgescu scrie o 
carte în două volume: Memoires et projets de reforme dans 
les Principautes Roumaines (1761-1830), vol. 1, Bucureşti, 
1970 şi vol. II, Bucureşti, 1972. După cum se vede, cartea 
este scrisă în frantuzeşte şi apare în 1970 şi în 1972. Dar lui 
Vlad Georgescu îi mai apare încă o carte: Ideile politice şi 
iluminismul în Principatele române (1750-1831), apărută în 
versiune engleză la New-York, în 1971, şi în versiune 
română, la Bucureşti în 1972, ne spune Pavel Chihaia. Dar 


despre această carte, ne vorbeşte şi Matei Cazacu, tot în 
acelaşi număr din “Cuvântul românesc”, Dar Matei 
Cazacu, ne spune că această carte a fost teza de doctorat a 
Jui Vlad, în orice caz, unul din ei spune adevărul şi nu s'au 
pus de acord mai înainte. Si Vlad Georgescu, mai scoate 
încă o carte: Istoria ideilor politice româneşti (1369-1878). 
Despre această carte ne vorbeşte numai Pavel Chihaia, fără 
să ne spună anul în care a apărut. Dar aceasta nu are 
importanţă: important este faptul că în această carte, se 
povestesc faptele întâmplate până în anul 1878, care este 
anul independenţei noastre. Deci Vlad Georgescu, ne spune 
încă odată, pe căi ocolite, că Rusia este o ţară bună şi 
folositoare nouă, căci datorită ei, am ajuns şi independenţi! 
Deci, de astă dată, sub ultimul stăpân, Ceauşescu, Vlad 
face un salt impresionant în ochii comuniştilor. 

Dar de astă, atât Chihaia cât şi Cazacu, ne fac să 
înţelegem că cărţile lui Vlad au apărut şi în engleză, ceiace 
este o dovadă de aprecierea de care se bucura şi în ochii 
Americanilor. Dar aceasta este o minciună: din 1947 şi 
până acuma, toate cărţile în limbi străine, scrise de 
comuniştii români, au fost tipărite pe cheltuiala guvernului 
roman. In 1947, cu ocazia Congresului Păcii de la Paris, au 
apărut două cărti: L'ecole du pouvoir, de Petru Groza şi 
Sous trois dictatures, de Lucrețiu Pătrăşcanu, pe cheltuiala 
guvernului comunist de la Bucureşti. De a doua, ştiu precis 
că cheltuiala a fost acoperită de Bucureşti, deoarece la acea 
vreme, eram “un fel de servitor”, al lui Jean Vitiano, 
editorul cărţii lui Pătrăşcanu. Printr'un “fel de servitor”, 
trebuie să se înţeleagă, un om care bătea la maşină, făcea 
corecturi la cartea ministrului şi făcea cumpărăturile din 
piaţă, trimis sau de cucoană sau de boier. Eu treceam ca 
fost prizonier de războiu, cu gradul de sergent şi boierul se 
minuna cum de am învăţat limba franceză, când făcusem 
numai patru clase de liceu. Aceasta îi spuneam lui Viţianu 
şi i-am îndepărtat toate suspiciunile, spunându-i că 
franceza am învăţat-o de la tata care, fiind prizonier la 
“boşi”, evadase în Franţa. Dar toate suspiciunile sale se 
evaporau în ziua când trebuia să-mi plătească leafa: mă 
plătea atât de prost, încât nu puteam să mănânc decât 
odată pe zi. 


In anul universitar 1967-1968, istoricul Vlad Georgescu, 
este invitat de profesorul Eugen Weber, să ţină un curs la 
UCLA. E curios că această invitaţie a avut loc înainte de 
anul 1970, an în care Vlad şi-a luat doctoratul. Ei, să nu 
punem bețe în roatele domnului Matei Cazacu: invitaţia s a 
făcut pentrucă Vlad devenise celebru înainte de a-şi fi dat 
teza de doctorat. Dar putea el să se ducă în străinătate, fără 
aprobarea noului stăpân, a lui Ceauşescu? Natural că nu. 
Insemnează că Vlad Georgescu, se bucura de încredere 
deplină, în faţa Partidului şi în special, a lui Ceauşescu. 
Dar cine era acest Weber? Cel mai interesant studiu asupra 
legionarismului, fusese făcut de profesorul Weber, în 
culegerea H. Rogger, E. Weber, The European Right, 
1966.—Istoria românilor de Vlad Georgescu, pag. 371. Si 
acuma vine cheia întrebării: Profesorul Weber era Neamţ! 
Deaceia auzise despre Vlad Georgescu, înainte de a-i fi 
apărut teza de doctorat şi deci aprobarea lui Ceauşescu, de 


a pleca în străinatate, era o bagatelă. Succesul lui Vlad a 
venit imediat şi i s'a oferit tot imediat, o catedră, dar Vlad 
era credincios Partidului şi lui Ceauşescu. După publicarea 
tezei, treaba a fost mai uşoară: în anul 1972-1973, a fost 
trimis direct de Ceauşescu la Universitatea Columbia din 
New-York, ca profesor la catedra Nicolae Iorga, deschisă 
de Statul român. Si i se oferă şi de data aceasta, O catedră 
la o universitate americană, dar răspunsul lui Georgescu, a 
fost acelaş: Vlad respingea oferta pentru că era credincios 
Partidului. Dar reîntors în Ţară, Vlad Georgescu devine 
disident! Si se plânge într'o scrisoare aceluiaşi profesor 
Weber !!! Domnii Cazacu şi Chihaia explică acest lucru în 
mod diferit, dar lucrul nu are importanţă: Vlad Georgescu 
a devenit disident!!! Să nu încurcăm lucrurile mai mult: nu 
era prima neînțelegere între comuniști, desigur era vorba de 
o deviere de pe linia Partidului, într'o chestiune nebuloasă. 
Inainte fuseseră alte neînţelegeri mai grave, Desigur că au 
fost acelea ale profesorului Ivaşcu şi a lui lon Caraion: 
primul a făcut câţiva ani de închisoare şi al doilea, nici mai 
mult nici mai puţin decat 12 ani de închisoare. Dar cel mai 
grav, a fost cazul lui Lucrețiu Pătrăşcanu: acesta a fost 
condamnat la moarte şi executat. Eram la Paris pe acea 
vreme, dar Francezii nu făceau mare caz: e normal, rechinii 
se sfâşie între ei spuneau Francezii. Dar trecuseră mulţi ani 
de atunci şi acum cel acuzat de deviere, nu mai era executat 
ci aruncat peste graniţă. e | 
Aşa au fost aruncaţi peste graniţă, o mulţime de dizidenţi. 
Asul acestor dizidenţi, a fost fără îndoială Paul Goma. Dar 
în 1979, Vlad Georgescu a fost obligat să se exileze. 
Formula e nouă, dar în fond, situaţia este aceiaşi. Exilaţii 
vechi au primit pe aceşti noi “tovarăşi” cu neîncredere. Căci 
toţi aceşti dizidenţi, nu se declarau anticomuniști, nu se 
declarau antimarxişti, ci numai dizidenţi. Si prin 1981- 
1983, a ajuns în lumea liberă un anticomunist adevărat, un 
antimarxist adevărat, şi nu numai dizident. Acest 
anticomunist adevărat, a fost domnul Ioan Varlam. Şi el 
ne-a lamurit pe toţi, ce înseamnă această avalanşă de 
dizidenţi. Natural aceşti. dizidenţi afirmau că ei erau 
dizidenţi de multă vreme, chiar de la început, dar au sperat 
că situaţia evoluiază, că se va schimba, că chiar şefii cei 
mari vor deveni democrați, afară de Ceauşescu, care era 
marele vinovat. Si tot așteptând, a venit un moment grav, 
când nu mai puteau să sufere, şi deaceia au ales libertatea. 


Deci fiecare afirma că el personal, nu are nici o vină, că el 
personal, a fost contra regimului chiar de la început, deci el 
este inocent! Si domnul Varlam, care-i cunoştea bine pe 
toţi, a scris un articol în “Cuvântul românesc”, din Ianuarie 
1983. Titlul articolului era “Opoziţie şi dizidenţă”, şi 
domnul Varlam afirma cu tărie; “Dizidenţi inocenți nu 
există: ţoţi s'au înfruptat la ospăţul antropofag”. Şi către 
sfârşitul strălucitului său articol, domnul Varlam, adăuga: 
“Dealtfel, adepţii marxismului n'au ce căuta în rândurile 
celor care luptă pentru restabilirea democraţiei, chiar dacă 
sentimentele lor antisovietice, nu pot fi puse la îndoială”. 
Deci dacă mai poate exista vreo îndoială asupra unuia 
sau altuia, dintre aceşti dizidenţi, asupra lui Vlad 
Georgescu, nu poate exista nici o îndoială: Vlad Georgescu 
nu numai că s'a înfruptat de la ospăţul antropofag, dar s'a 
ospaătat deplin şi adânc. Vlad nu a avut nimic de suferit din 
cauza originei nesănatoase, şi-a facut studiile cu toată 
liniştea şi aceasta din cauza faptului că a fost luat pe 
garanţie de căre Prinţul roşu sau faptului că a devenit. 
comunist, cu mult înaintea acelui celebru 23 August. După 
aceia a ajuns cercetător la Muzeul românorus ca ajutor al 
Prințului roşu, Când s'a desființat Muzeul româno-rus, său 
mai bine zis, Muzeul roşu, Vlad îşi găseşte un loc de 
cercetător la Institutul de studii est-europene, care îşi avea 
sediul într'o luxoasă clădire. Domnul Cazacu ne spune că 
numai clădirea era luxoaxă, dar nu ne spune nimic de 
birourile cercetătorilor! După aceia ne spune că Vlad a fost 
invitat să ţină nişte cursuri universitare, el, care nu avea 
încă doctoratul, în America, şi asta datorită faptului că a 


25 


fost invitat de profesorul Weber (?). Si acest Weber era 
autorul celui mai formidabil studiu asupra legionarismului! 
Desigur domnul Cazacu este capabil să jure că acest Weber 
nu este neamţ ci... american de viţă veche. Si în anul 1967, 
cei care se plimbau în America, sau chiar în Europa, erau 
numai câţiva. Printre aceşti câţiva, era şi celebrul Caraion 
care avea ceva în plus, pentru a-şi câstiga încrederea 
Partidului: soţia lui era Nemţoaică. 

Si Vlad Georgescu a scris şi publicat un maldăr de cărţi şi 
în România lui Dej şi Ceauşescu. Pentru a publica o carte 
în România comunistă, se ştie că în primul rând, autorul 
trebuia să [ie cunoscut ca membru credincios al Partidului, 
Şi în al doilea rând, cartea să fie riguros pe linia Partidului. 
Şi apoi, să-mi arate domnul Cazacu, un rând din cărţile lui 
Vlad Georgescu, care este în afară de linia Partidului. 


Dar însfârşit, declarându-se dizident, Vlad Georgescu a 
fost aruncat peste graniţă. Si ajunge în America, unde i se 
oferiseră catedre universitare. Dar... s'a schimbat situaţia. 
Şi domnul Cazacu aruncă vina pe situaţia economică, care 
între timp, a devenit rea. Si nu are dreptate. Nu situaţia 
economică se schimbase, ci situaţia politică. Inainte, când i 
se ofereau catedre, Georgescu era călare şi în şea, adică 
avea o situaţie precisă, era membrul unui partid comunist 
1ar acum era un simplu dizident. Şi cei care ofereau catedre, 
erau comunişti sau filocomunişti, sau Nemţi, ca acest 
Weber. Si a fost nevoit să stea vreo trei —patru ani, pe 
dina— fară, adică fără catedră, sau ceva similar. Şi avea 
nevoie de un sprijin şi acest sprijin i-a venit, cu siguranţă, 
din partea Neamţului Weber. Se ştie sau se bănuiește, că 
Europa liberă, este condusă de Nemţi şi Neamţul Weber, în 
loc de catedră, i-a oferit ceva similar, i-a oferit conducerea 
secţiei româneşti a Europei libere. Şi iată cum Vlad 
Georgescu, după ce s'a înfruptat la ospătul antropofag în 
Tara lui Ceauşescu, a făcut acelaş lucru, şi în exil. 


XX x 


Si acum să ne dăm şi noi modestele noastre păreri, 
asupra cărţii “Istoria românilor de la origini până în zilele 
noastre”, scrisă de tovarăşul Vlad Georgescu. Şi fără să mai 
controlăm, scrim după ce afirmă tovarăşul Pavel Chihaia, 
că această carte, însumează 20 de pagini despre antichitate, 
50 de pagini despre evul mediu, 200 pagini perioada 1716- 
1938, iar epoca contemporană, 60 de pagini. Am ajuns la 
pagina 90 şi am constatat că nu am găsit ce căutam eu, 
adică paginile despre Stefan cel Mare. Si cu creionul în 
mână, am luat-o de la început. Si am găsit: Istoria 
tovarăşului Vlad Georgescu, scrie despre Stefan cel Mare, 
în următoarele pagini: 

— Pag. 28: Moldova urmaşilor lui Stefan cel Mare, avea 
probabil mai puţini locuitori decât la întemeiere şi fireşte 
mai puţin decât Ţara Românească. 

— Pag. 45: Stefan cel Mare, Neagoie Basarab, Radu de la 
Afumaţi sunt câteva exemple de domni care au afirmat că 
se socotesc “aleşii lui Dumnezeu şi unşii lui”. 

— Pag. 56: Cu amar realism scria Stefan cel Mare spre 
sfârşitul domniei lui că “în părţile acestea numai eu am 
rămas, că din două părţi este păgânitatea cea grea iar din 
trei părţi, măcar că se numesc creştini dar îmi sînt mai rei 
decât păgânii”. 

— Pag. 57: Spiritul de cruciadă apare limpede încă de la 
Vlaicu-Vodă, cel dintâi voievod dealtfel care s'a lovit cu 
turcii, exprimat apoi nu numai de domni puternici şi activi 
în lupta antiotomană ca Mircea cel Bătrân, Stefan cel 
Mare, Radu de la Afumaţi, dar şi în scrisorile unor 
voievozi prudenţi, temători a lupta pe faţă cu Turcii ca 
Alexandru Aldea, Basarab cel Bătrân, Radu cel Mare, 
Neagoie Basarab. 


— Pag. 58: tonul lor este încă tonul lui Stefan, ţara lor 
este “scut al întregii lumi creştine” rostul lor este de a uni 
interesele desbinate ale europenilor în faţa semilunei. 

—Pag. GI: Stefan cel Mare plăteste tribut sultanului, se 
recunoaşte vasalul Poloniei în 1459, 1462, 1485, al regelui 


26 


maghiar în 1475, dar alternează aceste acte de închinare cu 
momente de oprire a plăţii tributului (1473-1487-1500- 
1504) sau de revocare —unilaterală— a suseranităţii 
maghiare sau polonă. In practică, vasalitatea dublă sau 
triplă echivala cu anularea vasalităţii, plurivasalitatea 
vădindu-se un bun mijloc de a pune în contrazicere 
interesele suzeranilor şi de a asigura românilor o 
independenţă de fapt. 

— Pag, 68; Sub Stefan cel Mare (1457-1504), moldovenii 
câştigă marea victorie de la Vaslui (1475) şi-l obligă pe 
Mahomet II să părăsească Moldova, după noua campanie 
din 1476, evitând din nou cucerirea țarii şi transformarea ei 
în paşalâc, 

—Pap. 76: Numărul studenţilor din Baia, Bacău, 
Suceava, Roman, laşi, Siret înregistraţi în matricolele celor 
două universităţi până la moartea lui Stefan cel Mare 
(1504) fiind de 18. Si 

—Pag. 83: Urmasii lui Stefan îi continuă tradiţia, 
încurajează desvoltarea istoriografiei de curte, vechea 
cronică a Moldovei, scrisă la porunca lui Stefan este 
adăugită şi continuată de Letopiseţul anonim al Moldovei 
şi Letopiseţul de la Putna şi de cronicele numite moldo- 
germane, moldopolone şi moldo-ruse. 

—Pag. 86: Că moldovenii şi muntenii erau de acelaș 
neam o ştia şi Stefan cel Mare, din moment ce de două ori 
în acelaş document (1478), termenul de “cealaltă Tară 
Românească”, pentru Valahia. 

Eu am scris; Istoria tovarăşului Vlad Georgescu, scrie 
despre Stefan cel Mare, în următoarele pagini şi am făcut o 
greşală: trebuia pus, “Istoria tovarăşului Vlad, pomeneşte 
despre Stefan cel Mare, în următoarele pagini. Căci acesta 
este adevărul crud: Istoria tovarăşului Vlad pomeneşte 
despre Stefan cel Mare înpuţine, foarte puţine pagini. Si 
aiasta nu se poate Majestate, a spus un ministru moldovean 
Regelui Carol I, iar noi spunem astăzi: aiasta nu se poate 
tovarăşe. Si nu se poate tovarăşe. Şi nu se poate pentrucă 
Stefan cel Mare, este singurul domnitor de care s'a vorbit 
în timpul lui în toată Europa, este singurul domnitor 
cunoscut de popoarele vecine şi este singurul domnitor 
român care a fost cunoscut şi apreciat de Papa timpului său 
şi este singurul domnitor al cărui nume rostim cu mândrie 
în ţările în care pribegim. Si istoricul contemporan 
polonez, Dlugosz, exclama: “O om incomparabil, cu nimic 
inferior eroilor pe care-i admirăm, care, primul între prinții 
lumii, câşigă în timpurile noastre o victorie strălucita 
contra turcilor; după părerea mea, cel mai demn de a figura 
în fruntea unei coaliţii a Europei creştine contra Turcilor”. 


Şi nu este singurul caz în care rămânem perplexi în faţa 
“Istoriei Românilor”, scrisă de tovarăşul Georgescu. 
Numele lui Alexandru cel Bun nu este pomenit niciodată, 
deşi a domnit 30 de ani şi a fost un domnitor de care 
vorbeau cu evlavie Moldovenii lui. Si, curios, nici numele 
Reginei Maria nu este pomenit niciodată. Aceasta nu 
însemnează că tovarăşul Vlad este antifeminist, dar că el a 
trăit în România lui Ceauşescu, în care numele Reginei 
Maria, este mai bine să nu fie pomenit decât să fie pomenit. 
Aceasta mai însemnează că tovarăşul Georgescu, nu a scris 
o “Istorie a Românilor, de la origini până în zilele noastre”, 
căci în orice istorie a Românilor, numele domnitorilor 
figurează, indiferent dacă au fost domnitori buni sau 
netrebnici. Cartea tovarăşului Vlad, poate fi bună, dacă ar 
avea orice alt titlu, de exemplu, “Despotism şi iluminism” 
sau “Absolutismul luminat şi cel neluminat”, etc. 

La pagina 89 a cărţii de Istorie a lui Vlad Georgescu, se 
termină partea, după noi luminată, a voievozilor viteji în 
cap cu Stefan cel Mare şi Mihai Viteazul şi începe partea, 
după noi şi după alţii, neagră a Istoriei noastre. Dar după 
tovarăşul Vlad, începe o parte frumoasă a Istoriei noastre, 
care începe cu data de 1716 şi ţine până la 1831. Ori la data 
de 1716, începe domnia lui Nicolae Mavrocordat, ori cu 
domnia acestuia, începe partea neagră a Istoriei noastre, 
începe Istoria Fanarioţilor. Partea aceasta a fost socotită 


NE II, 


„TI 


neagră de toți istoricii noştri, în cap cu A.D. Xenopol, până 
când a venit marele istoric Nicolae Iorga, care, după 
spusele tovaraşului Vlad, a căutat oarecum să-i reabiliteze 
pe toţi Grecii. Da, lorga „a căutat să picteze această 
erioadă a Grecilor, în culori mai moi şi peici pe colo, chiar 
în culori vii. Motivul acestei atitudini a lui Iorga, ni-l arata 
pazetarul Pamfil Seicaru, care a cunoscut pe marele nostru 
istoric mai mult decât foarte bine: în vinele istoricului curge 
i puţintel sânge grecesc. 

Deşi, pe ici pe colo, tovarășul Vlad are şi pagini care se 
aseamănă cu ale lui Xenopol, tonul general este favorabil 
Grecilor din Fanar. Dar este deajuns ca să privim titlurile 
acestei perioade, ca să înțelegem că Vlad este un mare 
prieten al fanarioţilor. Primul titlu este (la pagina 90) 
“Despotism şi iluminism”, Am citit cu atenţie acest capitol 
de 22 de pagini şi nu am înţeles ce este acest iluminism. Şi la 
pagina 113, intitulată “Absolutismul luminat”, găsim cheia: 
“Un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavro- 
cordat, ale cărui numeroase domnii, 6 in Tara Româneas- 
ca, 4 în Moldova, au acoperit răstimpul dintre 1730 şi 1769 
(pagina 113). Şi mai departe, Vlad ne explică de ce el îl 
consideră pe Constantin Mavrocordat, despot luminat. 
Acest domnitor luminat, îngrijorat de fuga de pe moşii a 
țăranilor români” a introdus între 1740 şi 1749, un şir de 
tipice reforme luminate”. Si anume a introdus o dare fixă, 
ridicată de 4 ori pe an. Mai departe Vlad ne spune că 
“nevoia de bani îl va face să renunţe la darea fixă, şi 
măreşte numărul sferturilor şi să înmulțească din nou 
dările indirecte”, şi mai departe: “Când a murit în 1769, 
lovit peste cap de un oştean al ţarului, cele mai multe din 
reformele sale erau deja abandonate (?) (pag. 114). 


Asta e totul şi totuşi, Constantin Mavrocordat, rămâne 
mai departe un domnitor luminat. Din restul paginilor 
dedicate Fanarioţilor, aflăm că Fanarioţii —unii dintre 
ei—, au făcut nişte coduri, printre care însemnăm Codul 
Calimah (1817) cât şi Legiurea Caragea (1818). Dar tot 
tovarășul Georgescu, ne spune că acest Caragea a strâns în 
timpul dominiei lui, 20.000.000 de piaştri, iar cel care a 
venit după el, a strâns 28.657.000 de piaştri. Dar cel cu 
Codul, adică Caragea —aflăm aceasta din altă parte— a 
sters-o peste graniţă, cu toate milioanele. 

Si totuşi Fanarioţii sunt lăudaţi de tovarăşul Vlad şi unii 
sunt numiti luminaţi. Celălalt tovarăs, Matei Cazacu, are 
anunţată o “Istorie a Românilor”, tipărită cu cheltuiala 
domnului Răuţă. Sperăm că, cu ajutorul acestei cărţi, vom 
afla sensul termenilor şi luminat, etc. Dar dacă, datorită lui 
Pamfil Seicaru, am aflat de ce marele istoric lorga, a fost 
favorabil Fanarioţilor, rămânem perplexi în faţa atitudinii 
profanariote a lui Vlad Georgescu. Si iată cum, după lungi 
cercetări, am aflat şi această cauză: Vlad Georgescu e 
profanariot datorită Prințului Roşu, care e Grec şi se 
numeşte Callimachi. Vlad Georgescu, datorită lui Scarlat 
Callimachi, a putut să-şi facă facultatea, să fie numit 
cercetător la Muzeul Roşu, să fie numit cercetător la 
Institutul lui Berza, să fie trimis în străinatate, când a vrut 
şi cum a vrut, într'un cuvânt, să fie participant la ospăţul 
antropofag. In orice caz, facem o remarcă favorabilă 
tovaraşului Vlad: el este şi rămâne recunoscător celor care 
i-au întins o mână de ajutor, în vremuri grele. Dacă nu se 
ivea acest Prinţ rosu, tovarăşul Georgescu, nu ar fi putut 
face nici un an de facultate şi ar fi avut soarta 
sublocotenentului Pantazi; cel putin 16 ani de închisoare, 
căci şi unul şi altul, erau nepoți de miniştri burghezi sau de 
generali, tot burghezi, şi sufereau de aceiaşi boală gravă: 
origine nesănătoasă. 

xXx 

După aceasta, “Istoria Românilor”, a tovarăşului 
Georgescu, intră mai adânc pe drumuri ocolite, pe aceiaşi 
cale; apărarea celor ce au dus Tara noastră acolo unde este 
astăzi. Noi toţi, acolo unde ne găsim, trebuie să luptăm pe 

barierele anticomuniste şi să dovedim celor ce nu ştiu, dar 
sunt de bună credinţă, că de aproape trei secole, am trăit 


sub amenințarea rusească, indiferent dacă această ame- 
ninţare venea sub forma ortodoxismului, care voia să ne 
“elibereze” de jugul turcesc, sau sub această ultimă formă, 
care ne-a “eliberat” de jugul nazist. Si aceasta trebuia să 
facă şi tovarăşul Vlad, în a lui “Istorie a Românilor”, dar el 
face cu totul altăceva: în loc să încerce a dovedi că de la 
1700 până acuma, am trecut de la o invazie la alta, 
tovarășul Vlad ne pune la toţi aceiaşi etichetă: anti- 
comunist de profesie (pag. 286). 


In ceiace priveşte pe Gheorghiu Dej, tovarășul 
Georgescu se face tare să dovedească că a fost un om 
excepţional, care, dacă nu ar fi murit “pe neaşteptate, de 
boală, în martie 1965, fiind abia la începutul noului său 
drum, lăsând istoricilor sarcina de a explica o personalitate 
contradictorie şi o politică ale cărei resorturi intime, şi 
motivații nu pot rămâne deocamdată decât de domeniul 
speculaţiei şi al ipotezei” (pag. 307), ar fi dus Tara noastră 
pe alte drumuri de independenţă şi bunăstare. A 

Sub tipar e cartea altui tovarăs şi cu acelaş titlu, “Istoria 
românilor, de la origini până în zilele noastre”, şi când va 
apare, îmi voiu spune şi eu părerea, ca şi acum, Şi cu 
această ocazie voiu vorbi de invaziile vecinului de. la 
Răsărit şi de omul excepţional, Gheorghiu Dej. Şi cartea va 
apare cu banii unui om cu inima largă şi cu punga şi mai 
largă, dar după panegiricul scris de autor cu ocazia morţii 
tovarăsului Vlad Georgescu, bănuiesc că această carte a 
tovarăşului Matei, va fi scrisă pe acelaşi calapod. Doresc 
din toată inima să mă înşel, dar dacă prevederea mea se va 
dovedi justă, voiu spune atât autorului cât şi editorului: 
aiasta nu se poate. 

Si până atunci nu pot să nu-mi arăt şi marea mea 
nedumerire că panegiricul celor doi tovarăşi, Pavel Chihaia 
şi Matei Cazacu, au apărut în ziarul “Cuvântul românesc” 
căci acest “Cuvântul românesc”, la început a fost numai 
“Cuvântul”, şi acest “Cuvântul” a fost al lui Nae d0g5epy: 


ULTIMUL VACĂRESTEAN 


“Acum, sa va spun ceva”, a inceput parintele: “Sicriul a 
fost din fier forjat, lucrat de camarazi bucuresteni”. Atât 
pot să vă spuna, a sfârşit el “şi iată dece a fost atât de 
greu”. Dar să nu va supărati; v-ati facut o sfântă datorie”. 
Părintele iarăsi a continuat: “Acum, inainte de a pleca, să 
vă duc sa va arat ce avere a lasat în urma sa decedatul”. 
L-am insotit într-o incăpere a casei parohiale, în care ne 
aflam. 

Când ne-am oprit, părintele ne-a arătat într-un colt al 
încăperii o foaie de cort veche şi rupta pe alocuri, legată cu 
cele patru colturi în forma unei boccele, pe care o puteai lua 
cu uşurinţă în spinare. 

“lată averea pământeaească pe care o lasă în urma sa 
Comandantul Legionar al Bunei Vestiri, Radu Miro- 
novici”, a exclamat părintele stergându-şi pe furiş o 
lacrimă. 

“Peste 40 de zile vă poftesc la parastas, când voi da de 
pomană tot ce se cuprinde în această boccea învelită în 
foaie de cort”, a continuat cuviosia sa, conformandu-se 
dorinţei decedatului. 

La parastas nu am mai fost. Pentruce nu am fost, nu e 
nevoie să întrebati. Nu am aflat până astazi ce cuprindea 
foaia de cort şi dacă a fost cineva la parastas. In drum spre 
casă, imaginea mormântului lăsat în urma poate pentru 
totdeauna, bocceaua din foaia de cort zdrenţuita şi 
amintirea sicriului din fier forjat sub a cărui apăsare m-am 
poticnit, vor rămâne pe veci în memorie. 

Transmit acest fragment de istorie legionară camarazilor 
legionari de azi, de mâine şi de totdeauna pentrucă alături 
de Majadahonda, Padurea Tancabesti şi Mittersill — 
pentru a mă limita doar la atât— să rămâna jalon veşnic 
viu şi etern valabil pe drumul de mit al Legiunii. 

Victor Corbut 


27 


ai 


EVOCARI 


R. ION CLAUDIAN. A evoca figura 
doctorului Ion Claudian, nu este o sarcină 
uşoară. Personalităţi de o competinţă 
indubitabilă au făcut-o cu un real succes. 
Dacă mi-am îngăduit, în toată modestia, 
să evoc şi eu viaţa acestui savant de 
renume mondial, o simt ca o datorie de 
conştiinţă, pentrucă am întârziat ore lungi 

în în cămăruţa lui din 62, rue de Ranelagh în 
Paris, într'o intimitate de gândire, care mi-a lăsat urmele 
unei afecţiuni sincere, desbrăcată de orice spirit material, 
un fel de necesitate reciprocă, de a discuta cu inima 
deschisă. 

Aveam un crez comun şi pe acest fond, toate subiectele 
abordate, le tratam cu francheţă şi cu un anumit 
ataşament. 

Fiu de general, cu moşie şi bună stare, deci o clasă 
privilegiată, nu a ezitat o clipă să coboare de pe piedestalul 
burgheziei, să apropie țăranul român, să-l studieze, să-i 
descopere comorile interioare, să-i asculte grijile, mizeria 
ŞI, ceeace era mai presus de toate, săi dea asistenţă, atunci, 
când bolile provocate de nutriţie sau mai bine zis de 
subnutriţie, îl năpădeau şi-i distrugeau viaţa biologică. 

Un „pic poet, visător, după terminarea studilor de 
medicină, pleacă pe mare, să descopere alte peisagii, altă 
lume. Dar, ceeace-l atragea, ca un magnet, a fost această 
necesitate umană de a cunoaşte viaţa ţăranului românn, în 
intimitatea lui, felul de a se hrăni şi bolile care-i măcinau 
forţele. 

Porumbul, alimentul de bază, nu rareori îi aducea 
pelagra, boala ignorată de cei ce erau chemaţi să dea 
asistanță clasei cele mai de jos țărănimea. Doctorul lon 
Claudian a consacrat ani de zile, a studia şi a denunța acest 
pericol, popularizând mijloacele de combatere a lui. 

Felul puţin variat şi repetitiv al nutriţiei ţăranului, 
antrena o diminuare fizică, prin lipsa de elemente de bază, 
ca vitaminele. Incepând cu toamna şi până la apariţia 
primelor legume proaspete, meniul ţăranului se reducea la 
trei alimente: fasolea uscată, cartofii şi varza acră, 
acompaniate de nelipsita mămăligă cotidiană. Produsele 
lactante nu erau la îndemână decât a unei infime părţi a 
populaţiei rurale, în timp ce fructele şi carnea erau o 
raritate. 

lată un domeniu, unde Dr. Claudian a fost atras de tână, 
cu o pasiune şi un devotament de nobleţă, transformat 
într'un fel de sacerdoţiu, pentru marea lui dragoste de clasa 
oropsită. 

Si în mod inerent acestor preocupări, privirile lui se 
îndreaptă spre singura speranță, care să instauraze 
dreptatea în această ţară, unde şi ţăranul, acest conservator 
al valorilor naţionale de secole: limba, credinţa, tradiţia, 
să-şi găsească salvarea, spre Mişcarea Legionară. 

Cutremurat de asasinarea lui Corneliu Codreanu, Seful 
acestei Mişcari, de către clasa coruptă, în serviciul unei 
forţe streine interesului naţional, Doctorul Ion Claudian, 
împreună cu o seamă de medici, îngrijoraţi ca şi el de soarta 
acestui popor, se alătură ei, dintr'o necesitate, de a se 
opune ruinei, înainte de a nu fi prea târziu. 


Pentru a atrage atenţia, asupra acestei stări dramatice a 
țărănimii, cauzată de subnutriţie şi boli, care a antrenat mii 
de morţii, Dr. lon Claudian dă primul avertisment opiniei 
publice, conducătorilor, prin publicarea unei opere, 
întitulată; “ Alimentarea poporului român”. El însă, nu s'a 
limitat “la acest avertisment, ci a angajat, alături de 
generaţia întreagă lupta, în rândurile Mişcării Legionare. 

Aşa zisa Rebeliune din Ianuarie 1941, i-a adus doi ani de 
închisoare. Odată cu începutul răsboiului, i se suspendă 
pedeapsa, pentru a fi trimis pe front, dar nu ca ofiţer, grad 
pe care fiecare medic îl avea în armata română. El a îndurat 


28 


Ezra 


umilința degradării, ca simplu soldat, din partea unui ofiţer 
superior, un general, care nu cunoştea sensul onoarei, decât 
pentru propria-i persoană. 

Pe [ront regăseşte ţăranii lui, soldat simplu, ca şi ei. Din 
bravura lor începe să-i iubească, să se apropie de ei, atât, 
încât, în tot restul zilelor lui, nu vorbea de ei, decât cu 
admiraţie şi respect. EI s'a identificat lor în vitejie. A fost 
propus de către comandamentul militar pentru înalte 
distincţii dar el nu “merita” această recunoaştere a 
atitudinii lui de curaj în faţa inamicului, pentrucă el a fost 
trimis pe front, nu ca să se distingă, ci să fie “reabilitat” 
post mortem, aşa cum au fost “reabilitaţi” mii din 
camarazii lui, căzuţi din ordin. 

Intors de pe front, şi-a închinat viaţa acestui ţăran, lovit 
de boli şi mizerii, concretizată prin publicarea preţioasei 
opere; “Pelagra”, de mai bine de 600 de pagini. Ecoul ei a 
fost atât de puternic, încât a străbătut frontierele ţării, 
tradusă în limbile de mare circulaţie, Comuniştii instalaţi la 
cârma țării, i-au cerut să renunţe la paternitatea operei şi să 
poarte ca autori un colectiv de “oameni de ştiinţă” ai 
regimului. Refuzul lui categoric i-a deschis din nou 
procesul lui de legionar. Urmărit, timp de doi ani, scăpând 
dela moarte de mai multe ori, nu va găsi scăpare, decât 
părăsindu-şi ţara. Trebuia să treacă frontiera în Jugoslavia, 
împreună cu Gheorghe Manu, camarad şi prieten 
nedespărţit. Cu câteva zile însă, Gh. Manu a fost prins şi 
condamnat să-şi termine zilele în temniţele comuniste. 

După multe peripeții, care puteau să se termine tragic şi 
pentru el ajunge, însfârşit la Paris, în anul 1950, unde era 
deja cunoscut, opera lui îl precedase. 

Activitatea lui ştiinţifică, în. străinatate, în  sericiul 
Naţiunilor Unite, precum şi publicaţiile lui asupra nutriţiei 
omului în general, au fost menţionate, cu multă 
competinţă, atât în cercurile româneşti, cât mai ales 
internaţionale, încât, eu mă voiu mulţumi să aduc un ultim 
omagiu unui mare român, unui prieten, aşa cum îi plăcea 
doctorului Ion Claudian să mă definească, unui savant, 
care a adus o contribuţie de mare valoare, la cultura 
universală, onoare, care va străluci pe frontispiciul 
Neamului român. 

Un singur regret îmi umbreşte firea. In ziarul “Carpaţii”, 
publicasem câteva capitole din cartea mea: “Paraşutaţi în 
România vândută”, crâmpee din acţiunea de rezistență 
împotriva comunismului, pe care le citea cu multă atracţie. 
Aştepta cu nerăbdare apariţia primului volum. Cartea a 
apărut la o lună doar, după ce doctorul Claudian ne 
părăsise. Filon Verca 


OMANDORUL EUGEN VON BAILA, 
chemat de Dumnezeu şi de Klara, soţia lui 
dragă, în lumea celor drepţi, ne-a părăsit, 
însă figura lui de om de omenie, de prieten 
adevărat, de frate în sensul creştin al 
cuvântului, nu se va sterge niciodată din 
mintea celor care lau cunoscut şi apreciat 
pentru virtuțile amintite, greu de întâlnit 
în lumea egoistă şi materialistă a acestui 


sfârşit de secol. 

Născut într'o familie de militari români din Banatul 
românesc la sfârşitul secolului trecut, Comandorul Eugen 
Baila a fost din pruncie destinat carierei ofiţereşti, care a 
culminat cu absolvirea Academiei Teresiene de ofiţeri din 
Viena, Banatul pe acea vreme fiind ocupat de imperiul 
Austro-Ungar. 

Și In armata română, după reîntregirea României a fost 
incorporat armei militare a aviaţiei, ajungând la gradul de 
comandor în preajma celui, de al doilea răsboi mondial. 

Ales, prin pregătirea profesională şi calităţile lui 
sufleteşti, ofiţer de legătură cu comandamentul corpului de 
instrucţie german cerut de Regele Carol al II-lea după 
diktatul de la Viena, ca garanţie că sovieticii nu vor mai 


„7 EE 


atenta la alte teritorii româneşti râvnile de ei, Comandorul 
Eugen Baila a isbutit prin tactul care-l caracteriza, să 
petezească asperităţile provocate de limbă şi mentalităţile 
deosebite; făcând fructuoasă acestă colaborare. 

La începerea ostilităţilor Cruciadei Antibolşevice din 
1941, Comandorul Eugen Baila a fost detaşat ca interpret 
în comandamentul comun al celor două armate, reuşind să 
închege acea Frăţie de Arme care s'a permanentizat până la 
fatidica dată de 23 August 1944, când conspirația reuşită a 
Regelui Mihai şi a oamenilor politici contra Mareşalului 
Antonescu, a obligat comandamentul german ajuns în 
retragere în România să se replieze în spatele Munţilor 
Carpaţi, în Transilvania. 

Comandorul Eugen Baila, cu o viziune clară asupra 
dramei ce aştepta România, minţită de propaganda 
deşănţată a posturilor de Radio britanice anunțând 
eliberarea Tării de “dominaţia nazistă” care nu a existat 
niciodată în cei patru ani de colaborare pe frontul comun 
anticomunist, nu şi-a părăsit postul şi a însoţit coman- 
damentul german spre Viena, unde şi alţi patrioţi români în 
desacord cu cele întâmplate în România la 23 August 1944, 
căutau soluţi de remediere. 

Acolo l'a întâlnit pe generalul Platon Chirnoagă, făcut 
prizonier de germani cu întreaga divizie ce comanda, într'o 
încercuire ce nu putea fi deschisă fără masacrarea aproape 
integrală a efectivului, ceace l'a determinat să nu o încerce. 


Ambii au participat la alcătuirea Guvernului Român de 
exil la Viena şi au reuşit să organizeze dintre prizonieri, 
voluntari şi studenţi, două regimente care au continuat 
lupta anticomunistă pe frontul occidental, pe Oder, până la 
8 Mai 1945, sfârşitul răsboiului al doilea mondial. 

Evacuaţi la Badgastein în Tirolul austriac, cu alţi 
membrii ai Guvernului de la Viena, sau predat 
autorităţilor americane la ocuparea regiunui de către 
paraşutiştii americani, care după verificarea declaraţiilor 
lor, i-au deţinut în lagărul de prizonieri politici dela 
Glasenbach-Salzburg, până ce Procesul de la Niiremberg a 
scos din cauză guvernul de la Viena, şi i-a pus în libertate. 

Trecând în Franţa s'au stabilit ca refugiaţi politici în 
regiunea Parisului, unde au trecut cei mai grei ani ai 
exilului ce-şi impuseseră şi unde Comandorul Eugen Baila 
şi devotata lui soţie Klara au demonstrat calităţile lor 
umane, luând în îngrijirea şi întreţinerea lor, pe prietenul 
General Platon Chirnoagă, cu care captivitatea americană 
îi înfrăţise pe viaţă. 

Mai în vârstă decât ei, el nu era primit ca lucrător în 
fabrică, cum muncea Comandorul Baila, în timp ce soţia 
lui Klara lucra în ateliere de croitorie şi pentru a-i da o 
îndeletnicire care să-i evite deprimarea psihică, ambii lau 
îndemnat să se dedice a scri epopeea României de la Prut la 
Stalingrad şi deacolo înapoi şi drama ei dupa 23 August 

1944, operă apărută câţiva ani mai târziu, pe care generalul 
ca recunosţiință le-a dedicat-o. 

Puţini dintre Romanii exilați în Franţa şi-au dat seama 
de măreţia gestului uman şi patriotic în acelaş timp al 
familiei Comndor Baila de a lăsa, prin opera generalului 
Chirnoagă, posterităţii mărturia adevarată a ce a fost 
Cruciada anticomunistă din răsărit, Fraţia de Arme 
germano-română pentru a salva Europa şi civilizaţia ei de 
comunismul sovietic, deoarece tot ce s'a scris în Ţară este 
mistificat şi falsificat după interesele imperialismului 
rusesc. 

Mai mult, după schimbarea refugiului de la Paris la 
Stuttgart, epoca în care militarii germani au primit 
permisul de aşi publica memoriile de răsboi, generalul 
Chirnoagă cu aceleaşi sacrificii ale Familiei Baila, care îi 
traducea textele germane, a avut prilejul să prepare o a 
doua ediţie a lucrării-Istoria Politică şi Militară a 
răsboiului României contra Uniunii Sovietice-revizuită şi 
complectată cu capitole inedite, retiparită după moartea 
generalului pe cheltuiala în bună parte a Comandorului 
Baila, care participa pe această cale la gloria generalului şi 


adevărul asupra răsboiului din Estul Europei. 
Comandorul Eugen “Baila mare patriot român, va 
rămâne pentru noi românii un exemplu de camaraderie, 
abnegaţie, devotament şi dragoste, frățească şi creştină de 
aproapele. 
Dumnezeu să-l odihnească în pace alături de scumpa lui 
soţie Klara şi de neuitatul prieten Platon Chirnoagă. 


Fie-i tărâna uşoară. SIT TIBI TERRA LEVIS!  T.P. 


VOCAT VASILE MAILAT. Ne-am cu- 
noscut în 1936, terminată prigoana Duca 
şi începutul de organizare a Partidului 
“Totul Pentru Tară”, într'unul din cuibu- 
rile Comandantului Aurel Serafim, din 
care mai târziu s'au desprins cele patru 
sectoare ale Capitalei, eu fiind destinat 
sectorului II de Negru, de care depindea 
parte din Judeţul Ilfov-zona Olteniţa cu 
împrejurimile, iar el-dacă memoria nu mă înşeală după 
trecerea atâtor ani, fusese destinat sectorului | Galben, al 
carui Primar a devenit după biruinţa din 6 Septembrie şi 
crearea Statului Naţional Legionar. 

Ne vedeam foarte rar, activităţile legionare de atunci, 
organizarea cuiburilor săteşti din judeţ, propaganda 
electorală, acţiunile propriilor noastre cuiburi, alegerile Şi 
apoi lovitura de Stat şi dictatura regelui asasin Carol sl 
II-lea, cu toate dramele provocate Legiunii, ne-au separat 
fără să mai ştim unul de altul, până la victoria legionară din 
Septembrie 1940. Ă 

Avocaţi amândoi, ne vedeam sporadic prin Sala Paşilor 
Pierduţi a Tribunalului Ilfov din Bucureşti, sau coincideam 
pe la sediul din Gutenberg, absorbindu-ne total efortul de 
consolidare a noului Stat Legionar. 

Trădarea lui, de către cel care-l întemeiase, generalul 
Conducător lon Antonescu la 21 lanuarie 1941, ne-a 
îndepărtat din nou, unul de altul. 

El, ca fost demnitar al Statului Naţional Legionar, a 
trebuit să accepte “invitaţia de onoare” a Fiihrerului Hitler, 
refugiindu-se în Germania, unde a trebuit să împărtăşească 
împreună cu ceilalţi camarazi, amărăciunile lagărului de 
concentrare Buchenwald, până la lovitura de Stat a Regelui 
Mihai din 23 August 1944. 

A participat la constituirea Guvernului de la Viena şi a 
Armatei Naţionale care a continuat lupta împotriva 
Ruşilor şi a comunismului care ne cotropise Ţara, până la 8 
Mai 1945 când forţaţi de noua situaţie creată Germaniei 
învinse, ciopârţită teritorial şi împărţită în 4 zone mari de 
ocupaţie: rusă, americană, engleză şi franceză, au trebuit să 
ia calea exilului, aciuindu-se fiecare pe unde a putut, atât în 
teritoriul Germaniei, cât şi al Austriei “eliberată de jugul 
nazist”, devenită stat independent. 

Ne-am reîntâlnit în Salzburg, primul pas către Tirolul 
austriac, cam prin lunie 1945 şi de atunci ne-a legat o 
frăţietate sinceră şi fructiferă activităţii legionare din exil. 

Curând după revedere s'a căsătorit cu fata colonelului 
Ludwig, german din România şi fost comandant al unuia 
din regimentele guvernului de la Viena, eu fiindu-le naş şi 
martor, 

In 1947 eu am luat drumul Spaniei, punând in 1948, cum 
ar spune fratele Victor Corbuţ, “jalon în mit”, crucea de 
granit, pe locul jertfei lui Moţa şi Marin în Majadahonda, 
iar ei şi-au mutat reşedinţa la Miinchen. 

„ Deacolo el a supraveghiat organizarea rezistenţei 
legionare în Germania şi ca reprezentant al Frontului 
Libertăţii, emanaţie politică naționalistă, a participat activ 
şi competent în congresele importantelor asociaţii inter- 
“naţionale anticomuniste tinute în Canada, Formosa, 
U.S.A., Luxemburg, de—WACL— (Liga mondială anti- 
bolşevică, —ABN — Frontul anticomunist, Asociaţia Presei 
libere aţărilor din Estul şi centrul Europei în Minchen, 


29 


interpelările lui fiind apreciate ca pozitive în lupta 
împotriva marxismului. La moartea lui, Buletinul ABN i-a 
dedicat o elogioasă pagină, reliefând personalitatea şi 
activitatea lui contra comunismului, 

Dela apariţia în exil a editure şi revistei Carpatii, a fost 
sprijinitor şi colaborator în difuzarea ei şi a cărților tipărite 
în exil. 

El era convins şi mi-o repeta adeseori că “teroarea 
inumană era cariul comunismului, care îl va roade pe 
dinăuntru până se va prăbuşi deodată, ca o mobilă de lemn 
măcinată de carii”, Ce se întâmplă astazi în estul Europei, 
inclusiv Rusia Sovietică, poate adevereşte profeția lui. 


Antimarxismul lui, i-a atras două agresiuni fizice 
provocate de agenţi necunoscuţi, maltratările suferite 
grăbind sfârşitul lui. i INA A pala 

Am asistat îndurerat la înmormântarea lui într'un cimitir 
din Miinchen. £ 

Era o zi ploiasă şi mohorâtă de toamnă —Noemrie 
1987—. i DI iiea 

M'a impresionat profund, când la coborîrea sicriului în 
groapa veşniciei, cerul a deschis pânza nourilor şi razele 
soarelui au luminat scena, ca o Binecuvântare Cerească 
luptătorului Vasile Mailat. T.P. 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 


LA DESTRUCTION DES VILLAGES 
EN ROUMANIE 


Francaises, Francais, 


Ecoutez I'Appel de dâtresse qui vient de Roumanie, d'un peuple frere par la langue, 
le temperament et sa tradition, soumis aujourd'hui ă des pressions inhumaines et Sauvages 
par un regime tou! aussi inhumain et Sauvage, 


Ses dirigeants, devenus fous, S'acharneni ă affamer la nation dont la plupart des 
enfants s'eteignen! avant d'atteindre Pâge d'un an... les vieillards (consideres charge 
inutile) se meureni dans Pindifference des autorites, prives des soins e! de chaleur en 
plein hiver et au milieu d'un peuple frappe par la misâre. 


Par comble de malheur, ces dirigeants (produit d'un systeme diabolique) se lancent 
actuellement ă la destruction des villages, pour faite disparaitre toute trace de ces 
monuments dont la plupart des noms remontent ă plus de 2500 ans... Ils veulent accomplir 
le râve monstrueux d'une monstrueuse conception qui pense â robotiser I'individu jusqu'ă 
son annihilation spirituelle totale. 


Les tglises (lieux ancestraux de priere) ainsi que les croix des cimeti&res (symboles 
de la foi) subissent le m&me sort. On arrache aux bulldozers &difices, monuments, pour 
les faire disparaitre ă jamais dans la folie generalisce d'un regime de cauchemar... 


Actuellement on veut que les y illages qui ont conserve ă travers des sitcles la culture, 
Vhistoire de tout un peuple et toute la tradition tri-millenaire d'une population tr&s 
Croyante, soient remplaces par des blocs ou les paysans aillent vivre une nouvelle ere 
marxiste preconisee par la megalomanie d'un psycopathe notoire. Dans des blocs ou 
des masses populaires, scientifiquement orgânisces, avec des cuisines communes, des 
toilettes communes, entassces dans des appartements minuscules et insalubres, pour âtre 
plus facilement surveilices... Oi, la vie familiale et la vie spirituelle n'existant plus d'une 
maniere naturelle, s'efiilocheront ă vue d'eeil., 


Nous sommes convaincus que cette tragădie ne vous est pas indifferente ! Vous âtes 
sârement profondement choquts. 


Nous vous prions de vous solidariser avec ces frăres lointains, touchâs par un sort 
impitoyable. Un simple geste, une letire, envoyte au PRESIDENT DE LA ROUMANIE, 
Nicolae CEAUSESCO, ă Bucarest, en lui demandant d'arrâter ces actes de barbarie 


Le moindre signe de protestation peut devenir un geste realisateur. OSEZ LE 
FAIRE ! 


Communaulă des Roumains en France 


N cuvântul românesc”, din August 1989, 
găsim o interesantă recenzie asupra cărţii 
“Despre noi”, a cărei autoare este doamna 
Eugenia Uşeriu. Autorul recenziei, este 
părintele Dumitru Ichim. Parintele Ichim 
se ocupă de toată cartea doamnei, eu mai 
modest, mă voiu ocupa numai despre 
partea “Schimburi româno-ruse”. Si în 
această parte, doamna Uşeriu face câteva 
afirmaţii, care sunt departe de adevăr. Astfel ea afirmă că 
spătarul Nicolae Milescu, a fost profesor al lui Petru cel 
Mare. Afirmația aceasta se bazează pe ceiace a scris marele 
istoric Nicolae lorga. Despre acest Spătar Milescu, au mai 
scris şi alţii, în special A.D. Xenopol, care spune şi el că 
spătarul, a fost ambasador al Ţarului, în China. Xenopol şi 


30 


Iorga spun că Milescu a fost un om foarte învăţat, că a fost 
poliglot, teolog, istoriograf şi filozof. Dar de aici se despart 
în afirmaţiile lor, lorga ne spune că Milescu a fost profesor 
al lui Petru cel Mare iar A.D. Xenopol, se fereşte să facă 
această afirmaţie care, dealtfel, e falsă. “Mai mult decât 
odată, şi de un mod esenţial, acţiunea „sa trebuie să 
intereseze pe aceşti Români, care îi dăduseră pe profesorul 
anilor lui tineri, Nicolae Milescu”.— Histoire des relations 
russo-roumaines, pag. 97. Deci istoricul Iorga afirmă cu 
toată tăria, că Milescu a fost profesorul lui Petru cel Mare. 
Contra acestei afirmaţii am scris şi eu ceva în cartea 
“Relaţiile româno-ruse”, I, pag. 60. “E curios faptul că 
Nicolae Iorga, în cartea sa “Histoire des relations russo- 
roumaines”, pag. 97, îl face pe Nicolae Milescu, profesor al 
lui Petru cel Mare”. Scriind aceasta, bănuiam că alţii, vor 
căuta să se documenteze asupra acestui fapt, când vor scrie 
despre Petru cel Mare şi Nicolae Milescu. Mai ales că în 
cartea mea, adusesem destule dovezi, că afirmaţia marelui 
istoric, e falsă. Si iată că după nouă ani, nu unul ci doi, fac 
aceiaşi afirmaţie, doamna Eugenia Uşeriu şi recenzentul, 
părintele Ichim. 

A.D. Xenopol, scrie că Milescu s'a născut spre anul 1625 
şi că după multe peregrimări, ajunge la Moscova, în anul 
1672, unde prinţul Galiţin îl ia sub protecţia lui. Şi datorită 
acestei protecţii, Milescu îşi găseşte un post de traducător 
în cancelaria ambasadorilor. Si în anul 1674, Milescu este 
însărcinat de către țar, cu o misiune importantă. Este trimis 
ca ambasador pe lângă împăratul Chinei. Milescu a plecat 
însoţit de doi greci şi doi ruşi şi intră în Pekin, la 15 Mai 
1676, după o călătorie care i-a luat mai mult de 410 zile, 
adică mai mult de un an şi reintră în Moscova, la 5 lanuarie 
1678. Deci când s'a întors la Moscova, Ţarul Alexis, care îl 
trimisese, murise de doi ani şi în locul lui era țar, Fedor 
Alexeevici, care a domnit şase ani, de la 1676 până în anul 
1682. Si acum să vedem ce spune Iorga: “Neculce, boier 
moldovean, care a petrecut, după 1711, mai mulţi ani în 
Rusia, ca epavă a războiului pierdut de către Tarul Petru 
contra Turcilor, povesteşte că Milescu, după o şedere de 
doi sau trei ani, în Extremul Orient, a fost jefuit de boierii, 
administratori ai imperiului, a doua zi după moartea lui 
Alexis, de cadourile strălucitoare ce le aducea: “o oală 
plină de piese preţioase şi un diamant de mărimea unui ou 
de porumbiţă”.— N. Iorga, op. cit. pag. 60. Deci Milescu, 


la întoarcerea lui, la 5 Ianuarie 1678, este jefuit de 
funcţionarii ţarului. Si sursa istoricului, este cronicarul 
Neculce, pe care o cunoştea şi Xenopol, dar Xenopol nu o 
foloseşte în cartea lui, deoarece nu credea în cele povestite 
de cronicar, deşi aceste lucruri s'ar fi putut întâmpla, căci 
Tarul Fedor era bolnăvicios, țintuit în patul lui, departe de 
orice activitate. Dar de ce nu a intervenit Petru cel Mare? 
Pentru simplul motiv că în anul 1676, Petru cel Mare, nu 
avea decât 6 ani şi nu auzise de vestitul ambasador, trimis 
la Pekin şi nu aflase că acesta fusese jefuit şi la vârsta de 6 
ani, un copil nu ştie nimic din ce se întâmplă. Deci Petru cel 
Mare, se născuse în anul 1672. Şi în anul 1682, dată când a 
murit Fedor, Petru cel Mare avea 10 ani şi au fost declaraţi 
țari, cei doi fraţi, Petru şi Ivan, care erau minori şi regentă 


a o o N ai 


. fost numită sora lor, Sofia. Si Sofia şi-a luat rolul în 
serios. In primul rând, i-a îndepărtat pe cei doi fraţi, Petru 
și Ivan, de Moscova, şi lui Petru cel Mare şi mamei lui, 
Natalia, le dădea atât de puţini bani, încât erau obligaţi, ca 
să oată trăi, să accepte ajutoarele date de preoţi. S'au şi 
încercat câteva atentate la viaţa lui Petru, deoarece Sofia 
voia să devina împărăteasă: ea si amantul ei, căci Sofia, ca 
orice rusoaică care se respecta, avea un amant. Şi în anul 
1689, după o luptă strânsă cu Solia şi amantul ei, din care 
iese învingator, Petru rămane ţar cu fratele lui Ivan. Acest 
Ivan a murit în anul 1696, dar în realitate, Ivan nu a avut 
pici o activitate şi Petru a condus singur Rusia, din anul 


689. 

Si în 1695-1696, Petru are un războiu cu Turcii din care, 
cu mare greutate, iese învingător, După această victorie, 
Petru consideră că a venit momentul de a se arăta lumii. In 
anul 1697, Petru întreprinde o călătorie cu 200 de 
însoțitori. In cartea “Caterina a II-a şi timpul său” autorul, 
M. Lovater-Sloman, spune că Petru cel Mare spunea în 
toate părţile: “Sunt un ucenic în căutare de profesori”. Si 
acesta era adevărul, Petru căuta profesori, dar nu profesori 
de filozofie, ci profesori care să-l înveţe cum se contruiesc 
vapoarele. Când stătea de vorbă cu prinţesele, Petru se 
lăuda că cunoaşte 15 meserii şi le arăta mâinele lui 
bătătorite. La înapoierea din această călătorie, la 26 
August 1697, trage un chef de pomină, la prietenul lui 
Lefort, iar în ziua următoare, în cursul primii recepții, ia 
foarfeca şi începe să taie bărbile tuturor notabililor. Si cinci 
zile mai târziu, plictisit de a o face el înşusi pe bărbierul, 
însărcinează să facă pe bărbierul, pe măscăriciul lui! 

Dar ce fel de studii a făcut Petru şi ce profesori a avut? 
Am văzut că tatăl lui Petru, a murit în anul 1682, când 
Petru avea numai 4 ani. După asta, ţar a devenit Fedor, 
care a domnit şase ani. Dar Petru a fost îndepărtat de 
Moscova, chiar de la moartea tatălui său şi anume în satul 
Preobrazenskoe. Acolo la vârsta de 5 ani, Petru a primit 
primele lecţii. A avut un profesor, Nikita Zotov, care la 
învăţat psaltirea, dar nu şi ortografia. “La 17 ani, Petru nu 
ştia încă să scrie corect şi numai la această vârstă, va învaţa 

adunarea şi scăderea, graţie olandezului Timmerman”.— 
Paul Milioukov, Histoire de Russie, I, pag. 270. Acest 
Milioukov, a fost profesor la Universitatea din Moscova. 
Si aşa a învătat, până când a murit Ţarul Fedor. Si avea 10 
ani, când a devenit regentă sora lui Sofia şi lucrurile s'au 
înăsprit: Sofia nu le dădea bani ca să poată trăi el şi mama 
lui, şi, s'au văzut nevoiţi să accepte ajutoarele date de 
preoţi. Si de aici înainte, Petru este atras către lucruri 
practice şi nu teoretice. El căuta să înveţe şi a învătat, cum 
se construiesc vapoarele şi cum se conduc. Dar se pare că 
nu a renunţat la profesorul Zotov. In acest timp, de la 10 la 

17 ani, a învăţat 15 meserii şi avea mâinele bătătorite, lucru 

cu care se mândrea, chiar şi în faţa prinţeselor. 

Dar se poate că Petru la avut profesor şi pe marele 
i Milescu şi Ruşii nerecunoscători, nu vor să spună. Şi iată 
că învățatul Nicolae lorga, continuă povesta începută, 
adică povestea pe care o ştie de la cronicarul Neculce. 
Inainte am aflat că Milescu se întorsese din China şi a fost 
jefuit de funcţionarii țarului. Si acum mai departe: “Dar 
tânărul împărat Petru, înștiințat de mizeria în care se 
găseşte (Milescu), ar fi cerut senatorilor: “unde este 
maestrul meu, cel care a fost primul meu profesor? Faceţi 
să vină fără întârziere”. El îl primi cu veselie, face să i se dea 
reaverea sa şi îi cumpără pentru visteria imperială, marele 
diamant al Chinezilor pe care Var fi plătit cu 90 de pungi. In 
plus, Petru i-ar fi făcut favoarea să-i taie barba cu mâinele 
lui”.—N. Iorga, op. cit, pag. 60. Prin urmare, această scenă 
putea să fie adevărată, dacă s'ar fi petrecut la întoarcerea 
lui Milescu din China, adică în lanuarie 1678. Dar la 
această dată, Petru cel Mare era mic, avea numai 6 ani. Si 
la această vârstă, nu putea să ceară senatorilor să caute şi 
să aducă pe primul său profesor! Căci Petru a început 
studiile în ziua de 12 Martie 1677 şi atunci putea sa-i fie 
primul său profesor, ori la această dată, Milescu se găsea în 


lunga lui călătorie din China. S'ar putea interpreta cele 
spuse de Iorga, altfel: Da, Milescu s'a întors din China la 
data de 15 Ianuarie 1678, şi fiind devalizat de funcţionarii 
țarului, a trăit mulţi ani în Moscova în sărăcie, până când 
Petru a aflat de această urîtă afacere, şi a dat ordin 
senatorilor să-l caute pe Milescu şi să-l aducă în faţa lui. Si 
când putea să se întâmple acest lucru? Nu înainte de 1682, 
când Petru a devenit ţar adevărat, adică fără regenta Sofia. 
Si atunci Petru avea 17 ani! Şi lorga mai vine încă cu ceva: 
Petru a dat ordine să se caute şi să se găsească oala cu 
pietre preţioase, care-i fusese jefuită de funcţionarie. Si s'a 
căutat şi s'a găsit şi încă şi diamantul mare cât oul de 
porumbiţă pe care Tarul, generosi l'a plătit cu 90 de pungi. 
Ba încă, lorga mai adaugă încă ceva: Petru cel Mare i-a 
făcut marea favoare lui Milescu, de a-i tăia barba cu 
propria lui mână. Si aceasta însemnează că acest lucru nu 
se putea întâmpla decât la o dată după 26 August 1697, dată 


la care Petru a început să devină bărbierul supuşilor săi. Si 
aceasta înseamnă că Milescu trebuia să aştepte 21 de ani, în 
sărăcie, dar aceasta nu era posibil, căci pe acea vreme nu 
exista încă comerţul negru, dar e probabil că Milescu 
învățase să facă comerţ negru în China, pentruca să poată 
aduce o oală plină cu pietre preţioase! 

Cred că numai este nevoie să continui: Neculce aflase 
această poveste în Rusia. De la cine? De la Milescu? Dar 
Milescu avea 81 de ani când a ajuns Neculce în Moscova şi 
Neculce a crezut-o, dar nu avea dreptul să o creadă Nicolae 
lorga, căci el trebuia să-şipună întrebările pe care mi le-am 
pus eu. Căci e sigur că aventura lui Milescu se transformase 
într'o adevarată legendă, care o aflau toţi Românii care se 
duseseră în Rusia după 1711. 

Deci vinovat de ce a scris doamna Uşeriu, este marele 
nostru istoric Nicolae Iorga. Doamna Uşeriu nu are nici 0 
vină căci ea a scris ceva ce este acoperit de faima marelui 
Iorga. Vinovat după lorga, este părintele Ichim, căci un 
recenzent la un ziar de faima “Cuvântului românesc”, 
trebuie să cerceteze mult până îşi face convingerea asupra 
celor scrise de autor sau autoare. 

Aşi mai avea ceva de scris asupra Mitroplitului Petru 
Movilă, dar nu o fac pentru a nu fi acuzat de 
antiortodoxism. 

Si acuma să mai vorbim de încă o recenzie şi anume, de 
recenzia făcută de domnul Macri, cărţii în două volume, a 
sublocotenentului Pantazi. Si domnul Macri găseşte cartea 
lui Pantazi, un adevărat fenomen, de la început la sfârşit. 
Eu am facut o recenzie a primului volum, şi la fel Pam găsit 
un fenomen, dar am găsit că, cum e normal, cartea are şi 
părţi slabe. De exemplu am găsit că din primul volum, 
reiese, că lui Pantazi i s'a dat decorația Mihai Viteazul, 
pentru motivul că sublocotenentul era feciorul ministrului 
de războiu. Si am arătat şi alte micuţe greşeli ale lui 
Pantazi, de exemplu, greşelile lui în domeniul istoric. Si în 
al doilea volum, Pantazi se laudă că ştie atâta istorie, încât 
învaţa şi pe alţii, dar continuă să facă, nu micuţe greşeli, ci 
altele mari, deadreptul fenomenale! De exemplu, la pagina 
444: “Să nu uităm însă că toate aceste mari evenimente 
istorice pe care le evocăm astăzi, se datoresc înţelepciunii 
Domnitorului Alexandru lon Cuza şi oamenilor politici ai 
vremii, care la 1856 au făurit Unirea Principatelor. 


“Cu această Unire a început Istoria României moderne; 
Unirea Principatelor dela 1856, Independenţa dela 1877 şi 
Marea Unire din 1918 realizată de Regele Ferdinand, 
constituind elementele sale de bază”. 

Deci sublocotenentul Pantazi, ne spune că Unirea 
Principatelor, a fost faurită în anul 1856! Si eu bietul de 
mine, învătasem în scoala primară că Unirea Principatelor 
s'a făcut în anul 1859! E o micuță greşală de 3 ani, dar 
această micuță greşală, nu poate fi iertată unui om care a 
scris o carte în două volume şi a dat lecţii de istorie, 
comuniştilor lui Nicolae Ceauşescu. După cum se vede, 
această micuță greşală se repetă la distanţă de câteva 
rânduri, deci nu poate fi vorba de o greşală de tipar. 


3l 


Greşelile de tipar le fac nişte oameni, care din tipăritul 
cărţilor, şi au făcut o meserie şi în orice meserie, greşelile 
sunt admise. Dar această greşală, nu a fost făcută de un om 
de meserie, ci de însuşi sublocotenentul Pantazi, care ne 
spune că compoziţia (culesul), la acest ziar, se [ace de însuşi 
directorul ziarului. E lăudabil că sublocotenentul Pantazi a 
învăţat o nouă meserie —ca şi Petru cel Mare—, dar din 
aceasta reiese că Pantazi nu a ştiut, nu ştie, că Unirea 
Principatelor a fost făcută în anul 1859 şi nu în anul 1856, 
greşală care dacă ar [i fost [ăcută de un om a cărui meserie 
e tipăritul cărţilor, ar fi normală, dar nu poate [i trecută, cu 
vederea nu poate fi iertată unui om care a dat lecţii de 
istorie comuniştilor! 

Dar acum se iveşte altăceva, mai grav: Domnul Macri, 
care a făcut recenzia, nu a citit cartea lui Pantazi, ci numai 
a răsfoit-o! Căci dacă ar fi citit-o, nu ar fi făcut o preşală 
care nu poate fi iertată. Această preşală e atât de mare, 
încât sare în ochii celui ce citeşte cartea, în ochii celui care a 
făcut patru clase primare! 

- i Dar precum se vede, recenzia, aproape toate recenziile, 
în exilul nostru, se fac de oameni care consideră că a face o 


REDACTIONALE 

După câteva luni de suferinţe grele într'un spital din Madrid, 
provocale de cei —80 de ani —acumulaţi pe spatele meu, bunul 
Dumnezeu mi-a ajutat să-mi recapăt forţele necesare pentru a 
duce mai departe activitatea editurii şi revistei Carpaţii, cum 
v'o dovedesc, dragi sprijinitori şi cititori, cu Nrul 62/63 pe 
care-l primiţi. 

Viitorul incert al Europei şi al Lărei noastre, la suferinţele 
căreia, se adaugă amenințările din umbră ale vecinilor unguri, 
care pândesc la răspântia istoriei vitrege creată de finalul celui 
de al doilea răsboi mondial, pentru a ne lovi din nou, ne obligă, 
şi pe cei de acasă ca şi pe cei din exil, să fim vigilenţi, să 
răspundem dârz insinuărilor lor istorice, mincinoase şi perfide, 
pentru a evita repetarea vreunui Diktat internaţional, impus de 
interese streine pe bază de false informaţii. 

Pentru a putea fi continuu pe baricade, nu precupeţiţi 
sprijinul material pe care ni laţi oferit generos totdeauna, 
reînnoiţi abonamentele şi determinaţi şi pe alţii să se aboneze, 
comunicaţi schimbările de adrese, complectate cu toate datele 
cerute de poştele de azi, cod, sector etc. Efortul e neceser, nu 
pentru noi personal, ci pentru lupta pe care o ducem de 38 de 
ani în exil, care fără obolul vostru ar lâncezii, 

Tuturor calde şi bune salutari româneşti. Ţp 


recenzie, este lucrul cel mai uşor din lume. 


N.S.G. 


CITITI SI RASPANDITI SCRISUL ROMANESC IN EXIL 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director- Proprietar: 
TRALAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


Sub Ingrijirea Unui Comitet 
de Redacţie 


x 


Redacţia şi Adminisratia: 


Calle Conde de Pefalver, 82, 49 
Tele. 402 11 01 - 28006 Madrid 


Correspondenta: 
Apartado 9.283 - MADRID (Espafia) 


x 
Abonamente: 
ADUAl mpa cpu BAe) - 3 30 $ USA 


De susținere ............ 60 $ USA 
Expedierea Avion plus ... 10$ USA 


32 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


GUVERNUL DELA VIENA, de F. Bradescu .......mesec eee eee eeeasae 20 $ USA 
CORNELIU ZELEA CODREANU EROU NEO COSMOGON, de F. Bradescu 12 $ USA 

ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI 

CONTRA UNIUNII SOVIETICE, de G-ral Platon Chirnoagă ediţia 2-a 

revizuită şi adăugită, format mare 365 de pagini ..... eee nenea eee 25 $ USA 
PARASUTATI IN ROMĂNIA VÂNDUTĂ. AMINTIRI DIN REZISTENTA 

ROMANA 1944-1948, de Prof. Filon Verca, cca 450 Pagini vol. | ......... 25 $ USA j 
IN SECOLUL LUMINILOR STINSE, de Radu Budişteanu .............. 10 $ USA y 
AU SIECLE DES LUMIERES ETEINTES, de Radu Budişteanu ......... 10 $ USA ( 
AMINTIRI DIN COPILARIE, de lon Creangă ...........c..cceooooooooe 10 $ USA 
HATDUEURdetBucira' Dumbravă e ee, ai oale sie pia ate oale ba ee 10 $ USA 

LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, premier volume ........... 15 $ USA 

DACIARde Vasile Parvan ci aa aaa 20 a caii aia e aa, ami e aaa aa păsa Ia 10 $ USA | 
PRECURSORI, de: Octavian: GORA RE eee Do o ape a aaa o a aia a 10 $ USA 

ISTORIA PARTIDELOR, NATIONAL, TARANESC SI NATIONAL 

TAR ANESC, de Pamfil Seicaru, VolII, ML +, te pg eee a ata ai e Doraie 93 15 $ USA 

KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu 

comentariu.de: Panţil şeicarui a. oii d o PE pa ae za aa ao aaa as 10 $ USA 

STEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de Prof. Alexandru 

Boldur? AA see pica NE 0 0 SAR Oe ea aa o DAN EI letal SA Ce 8 tan 10 $ USA 

ISTORIA DACIEI $I CONTINUITATEA DACOROMANA, de General 

Platon Chirnoagăi e ANRE e ea era mia e Aa cre ie acacia ae ec dse DR 10 $ USA 

LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de Faust 

Bradescu- Se pa egal ata pai aaa aa pa ci LR ca al e 0 Aa a N aaa. ur Pe E 10 $ USA 

POVESTI FARA TARA, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novac şi N.S. Govora 10 $ USA 

UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de Pamfil 

Seicaru Dope se palete n iso Rata a safe rap e Pr 0 ae gap oa mea da al d arat 10 $ USA 
DICTIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. lon Protopopescu, rustică. Legat 

PÂNZĂ Vii seci one căile Do be ru a AA UI RODNA A eat DU SEA CEA Ia 0 rea, Lea zu 10 $ USA 

MOTA ȘI MARIN, DOUAZECI SI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, de 

Praty Soutzo, Marquss de Nantouillet, Blas Piăar, Gr. Manoilescu ........ 10 $ USA 
DUMNEZEU S'A NASCUT IN EXIL, de Vintila Horia ............... i. 12 S'USA 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N.S. Fovora, vol. 1] şi II... 20 $ USA 

LA GARDE DE FER ET LA TERRORISME, par Faust Bradescu ....... 10 $ USA 
RASCOALA, de Liviu Rebreanu, 2 Vol. seen caca ceeace 15 $ USA | 
Sub tipar: 


VIFORNITA COMUNISTA, de Nelu Popescu 
LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, deuxieme volume. 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N.S. Govora, Vol. III.