Simon Toyne — [Trilogia Sancti] 03 Turnul

Strada SSIFicţiunii 
EDITURA È ALLFA 


Mergi pe o stradă. Cosmopolită. Straniu familiară. Cu 
miros de mare, de scorţişoară sau de cerneală. Trecătorii 
par manierati. Nonconformişti. Plini de umor. 

Ai căutat mereu strada asta. Paralelă cu modele. 
Perpendiculară pe modern. Nouă. Efervescentă. De tradiție 
bună. Cu seraiuri, palazzo-uri şi hamace. Cu zgârie-nori şi 
arcade. Cu clădiri invizibile. O stradă care se construieşte 
pe măsură ce ţi-o imaginezi. 

lată-l şi pe omul cu umbrelă colorată, care ştie drumul, 
dar se lasă purtat de suflul imaginaţiei. Ghidul tău. Şi, cum 
pe Strada Ficţiunii contează şi plimbarea, nu doar 
destinaţia, dă mai întâi un tur. 


Turul Clasic. Urmăreşte dreptunghiul colorat. Te 
vor acompania doar clasicii care au trecut testul 
timpului. 


Turul Contemporan. Urmăreşte pătratul colorat. 
Te vor întâmpina autori care nu scriu neapărat 
pentru premii şi vei descoperi debutanţii chiar de 
la debut. 


Turul Bestseller. Urmăreşte cercul colorat. Eşti 
în reţea cu scriitori din cele mai fierbinţi topuri ale 
lumii. 


Simon ToYNE 


Simon Toyne s-a născut în anul 
1969 la Cleethorpes, în Marea 
Britanie. A studiat literatură 
engleză şi teatru la Goldsmiths 
' College din Londra, iar timp de 
douăzeci de ani a lucrat în 
ji televiziune, ca scenarist, regizor 
"şi producător. A produs do- 
cumentarul „100 Greatest Films”, 
i difuzat pe Channel 4, şi i-a 
intervievat, printre alţii, pe Omar 
Sharif, Michael Caine, Peter 
Fonda şi Steven Spielberg. Pro- 
gramele de televiziune la care a 
lucrat au primit numeroase premii - de la BAFTA, la „Best 
Makeover Show”, acordat de Good Homes. Turnul este 
ultima parte a „Trilogiei Sancti”, continuarea volumelor 
Sanctus (Editura ALLFA, 2011) şi Cheia (Editura ALLFA, 
2012), bestselleruri internaţionale traduse în 27 de limbi şi 
publicate în 40 de ţări. 


„Într-o vreme am vrut să fiu 
actor, până 
mi- 


“torului 


luat licenţa în literatură engleză 
şi teatru la Goldsmiths College 
din Londra şi mi-am dat seama 
că nu era, de fapt, chiar ceea 
ce-mi doream. Actorii spun 
poveştile altora. 


Eu voiam să spun propriile 


Tayr 


Simor 


SIMON TOYNE 


TURNUL 


Traducere din limba engleză şi note de 
Elena Alexandra Șerban 


EDITURA @ ALLFA 


[eBook v. 2.0] 


_ Pentru Stan 
(Imi pare rău, nu sunt pirați în carte.) 


„Toate lucrurile sunt pline de zei.” 
Platon 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Prolog 


În pivniţă e întuneric şi linişte. 

O siluetă îngenuncheată, dezgolită până în talie apucă 
lama cu mâna dreapta şi o poartă de-a lungul pielii, la 
încheietura dintre braţul şi umărul stâng, peste cicatricea 
unei tăieturi anterioare. Lama ascuţită o deschide uşor, iar 
în urma ei sângele se prelinge pe piele, fremătând sub 
muşcătura cuţitului. 

— Prima, spune el, o voce joasă în întuneric. Sângele 
ăsta mă leagă prin durere cu Sacramentul. Aşa cum suferă, 
voi suferi şi eu, până ce toată suferinţa se va sfârşi. 

Îşi trece cuțitul în mâna stângă şi repetă tăietura pe 
umărul drept. 

— A doua, spune, continuând ritualul învăţat de la un 
lucrător al spitalului din oraşul turc Ruina, un bărbat fidel 
cauzei, care înregistrase cu grijă tot ce spuseseră pe patul 
de moarte călugării Sancti, în delir şi suferinzi. 

Cuţitul continuă să taie, scoate sânge proaspăt din răni 
vechi, gravând acelaşi şablon pe care îl văzuse pe trupurile 
călugărilor sacri, surprins cu o cameră de telefon de acelaşi 
spion, după ce suferinţa li se curmase. Este o ceremonie 
rămasă secretă, închisă în Citadelă, în inima Ruinei timp de 
mii şi mii de ani. Duşmanii Bisericii cred că moartea 
călugărilor Sancti şi scindarea Citadelei marchează sfârşitul 
epocii celei vechi. 

Se înşală. 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 

Când ceremonia se încheie, îşi curăță rănile, 
spălându-le cu soluţie salină înainte de a le usca şi a le 
închide cu superglue, care îi înţeapă carnea, lipind-o la loc. 
Durerea îi ascute mintea, la fel şi țelul. Mântuirea poate fi 
atinsă numai prin durere, iar duşmanul poate fi învins 
numai prin sacrificiu. 

Se îmbracă repede, încheindu-şi gulerul înalt al cămăşii 
pentru a ascunde cicatricea de pe gât, şi îşi aranjează 
cravata. Puţini îl ştiu după numele pe care îl poartă aici, în 
întuneric: Novus Sancti, păstrătorul flăcării sacre. 

Însă nu este singur printre umbre. Mai sunt şi alţii, 
mulţi alţii aidoma lui, care s-au devotat, pe ascuns şi în 
tăcere, protecţiei misiunii sacre a lui Dumnezeu pe Pământ. 
Sunt pretutindeni, ţesuţi printre firele societăţii - cei care 
scriu legi, politicieni, formatori de opinii -, crucea din jurul 
gâtului este singurul semn că slujesc un ţel mai înalt decât 
cei din jurul lor. Ei sunt Legiunea, căci sunt mulţi, o armată 
aşteptând mobilizarea, când Ziua Judecăţii se va apropia. 

lar vremea aceea e acum. Ştie că e adevărat, fiindcă a 
văzut semnele şi a simţit chemarea în el. Dumnezeu i-a 
vorbit, iar acum el îi va răspunde. 

Işi pune sacoul şi urcă scările înapoi spre lumea 
modernă, ca un înviat din morţi. 

Renăscut. 

Reînnoit. 

Pregătit. 


10 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Merriweather a ridicat privirea spre şirul de ecrane. 

Ceva nu era în regulă. 

A aruncat o privire peste umăr, deşi ştia că este singur 
în centrul de control. Toţi ceilalţi erau la petrecerea 
organizată în fiecare an pentru angajaţii din toate 
departamentele pentru a marca începutul sărbătorilor de 
Crăciun. Lui Merriweather nu prea îi plăceau petrecerile. Nu 
obişnuia să bea alcool şi nu putea să facă conversaţie de 
complezenţă, aşa că se oferea să facă tura de gardă pentru 
a câştiga nişte puncte în faţa colegilor de la echipa Flight 
Ops şi a profita un timp de procesorul de mare capacitate, 
pentru a-şi arhiva vastele informaţii adunate pentru teza de 
doctorat. 

S-a aplecat pe scaun şi a întors capul într-o parte, 
ascultând bâzâitul din hard-drive. Unii oameni ar putea să 
asculte motorul unei maşini şi să-ţi spună ce nu este în 
regulă, alţii ar putea să audă o notă greşită într-o simfonie 
cântată de o orchestră de şaizeci de instrumentişti, 
Merriweather se pricepea la computere - şi computerul 
acela cu siguranţă scotea un sunet ciudat. Era o poticnire în 
sunetul de procesare, ca un dinte rupt la rotiţa unui ceas 
sau o zgârietură nouă pe unul din discurile 45 clasice pe 
care le colecţiona cu plăcere. Şi-a aranjat agitat nodul de la 
cravată, gândindu-se ce să facă. Spre deosebire de ceilalţi 
tehnicieni de la Centrul Spaţial Goddard, Merriweather era 


11 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
de modă veche. Purta cravată zilnic, pantaloni călcați la 
dungă, ochelari cu ramă de corn şi părul pieptănat cu 
grijă - întocmai precum eroii din copilăria lui, controlorii de 
trafic aerian din Houston, de prin anii '60 şi '70. De 
asemenea, îi plăceau regulile şi ordinea. Nu îi plăcea când 
lucrurile nu mergeau cum trebuie. 

Un buton apăsat pe tastatură a făcut să dispară 
screen-saver-ul cu Stâlpii Creaţiei - cea mai faimoasă 
imagine captată de telescopul Hubble, controlat din acea 
cameră, aflat pe orbita Pământului, la şase sute de 
kilometri deasupra capului lui Merriweather. A verificat 
rapid ultima listă cu rezultatele măsurătorilor telemetrice: 
temperatură normală, viteză constantă, toate sistemele 
funcţionează, nicio fluctuaţie în vântul solar, nimic anormal. 

A tastat o combinaţie de comenzi, iar ecranul mare de 
pe perete a afişat o imagine actualizată a capturilor 
reflectorului principal. Arăta dâra luminoasă a lui 
Cosmos-Aztec6, aflat la 13,4 miliarde de ani distanţă - cel 
mai îndepărtat sistem observat vreodată de pe Pământ. 

Procesorul s-a  poticnit din nou, făcându-l pe 
Merriweather să tresară, apoi s-a întâmplat ceva ce nu mai 
văzuse până atunci. O aplicaţie s-a lansat automat pe 
desktop-ul lui, o fereastră mare plină cu numere. 

— Un virus! a exclamat. Avem un virus! 

Niciun răspuns. Nu era nimeni acolo. 

Numerele au rămas pe ecran câteva secunde, apoi au 
dispărut. Merriweather a bătut în tastatură şi a scuturat 
mouse-ul. S-a dat în spate, îndepărtându-şi scaunul de 
birou şi împingându-l spre alt panou de lucru. Acelaşi lucru: 
ecran blocat, tastatură blocată. Procesoarele bâzâiau cu 
înfrigurare, continuând să se alimenteze cu otrava digitală 
care îşi găsise cumva drumul spre sistemul imaculat. 

Ecranul principal a pâlpâit, şi Merriweather a ridicat 
privirea. Imaginea începea să se mişte şi să se 
dezintegreze. Ceea ce îi blocase accesul prelua în acel 
moment controlul sistemelor de comandă. Telescopul se 
mişca. 


12 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 

A bâjbâit repede după un telefon, trântind receptorul la 
podea, ridicându-l apoi de cablu şi apăsând cu putere un 
buton marcat „Dr. Kinderman - mobil”. Pe ecran, imaginea 
continua să se dezintegreze pe măsură ce telescopul se 
mişca. A început să audă ţârâitul telefonului în ureche. 
Undeva pe hol, un ton de apel Marimba suna sincronizat cu 
el. 

Merriweather şi-a prins receptorul sub bărbie şi a 
încercat fiecare comandă de repornire la care se putea 
gândi pentru a debloca tastatura. Nimic. Ţârâitul continua 
să îi sune în ureche. A pus receptorul pe birou şi s-a 
îndreptat în grabă spre ieşire. 

Afară, pe coridor, sunetul de Marimba se auzea mai 
tare. Venea dinspre biroul lui Kinderman. Merriweather a 
ajuns la uşă, a ciocănit o dată din obişnuinţă şi apoi a 
deschis-o. 

Imaginea biroului l-a şocat complet: sertare răvăşite, 
hârtii peste tot, cărţi pe toată podeaua. Mobilul era pe 
birou. A mai tremurat de câteva ori, vibrând în ton cu 
soneria, apoi s-a oprit. În tăcerea care s-a lăsat, 
Merriweather a auzit sunetul codului de urgenţă venind 
dinspre terminalul lui Kinderman. A înaintat cu grijă prin 
cameră, mergând cu greu prin munţi de hârtie, până când a 
putut să vadă monitorul. La vederea mesajului, s-a oprit 
încremenit: 


„OMENIREA NU TREBUIE 
SA PRIVEASCA MAI DEPARTE 


13 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


2; 


Shepherd a tras adânc aer în piept şi apoi l-a expirat 
încet, încercând să nu scoată niciun sunet în timp ce se 
strecura pe coridorul întunecat, cu arma îndreptată spre 
unica uşă. Era uşor întredeschisă, iar lemnul crăpat din jurul 
încuietorii era dovada tuturor dăţilor când fusese lovită cu 
piciorul pentru a fi deschisă, pe parcursul anilor. Undeva 
deasupra lui, vântul de iarnă din Virginia gemea prin 
ferestrele sparte, umplând de şoapte casa abandonată. 
Afară erau minus două grade, înăuntru probabil era şi mai 
frig, dar el asuda pe sub vesta antiglonţ. 

S-a oprit la o mică distanţă de uşă şi s-a sprijinit de 
perete, pipăind curbura plăcii de rigips şi cadrul de lemn al 
acesteia - nu prea era de folos pentru a opri gloanţele. S-a 
lăsat pe vine sub nivelul privirii, aşa cum fusese învăţat, a 
desfăcut oglinda de la curea şi a trecut-o apoi prin cadrul 
uşii. 

Lumina zilei se infiltra înăuntru prin ferestre înalte şi 
înguste, schiţând conturul unei camere: o altă uşă pe 
peretele opus, o masă în mijloc plină ochi cu tot felul de 
lucruri, un bărbat şi o femeie stând chiar în spatele ei. 

Pielea parcă s-a strâns pe capul lui Shepherd. Ochii 
bărbatului, încadraţi de ochelari de protecţie, păreau că se 
uită drept înspre el. l-a văzut mâna, strângând mai tare faţa 
femeii îngrozite pe care o ţinea în faţa lui ca pe un scut, şi 
cealaltă mână ridicându-se. 

A sărit brusc chiar atunci când sunetul unei 
împuşcături a spart liniştea îngheţată, iar gloanţele au 


14 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti S- Turna a 
răpăit prin peretele pe care se sprijinise. S-a rostogolit 
într-o altă poziţie mai departe pe coridor, şi şi-a îndreptat 
arma spre uşă: 

— FBI! a strigat. Aruncă arma şi ieşi încet cu mâinile pe 
cap! Clădirea e înconjurată. 

Nu era adevărat. 

Era singurul agent care urmase o pistă considerată 
falsă, devenită acum de o importanță majoră. 

A auzit zgomote venind dinspre cameră, ceva 
zdrăngănind pe podea şi apoi nişte paşi mergând târşâit. A 
înaintat ghemuit, cu arma chiar sub linia privirii, cu mâna 
liberă pe o grenadă de la curea. l-a scos cuiul şi a aruncat-o 
prin cadrul uşii. 

Grenada a zornăit pe podea, s-a lovit de piciorul de 
metal al mesei şi apoi a detonat cu o fulgerare pe care 
Shepherd a văzut-o chiar şi cu ochii închişi. Un bubuit 
ascuţit şi pătrunzător a scuturat peretele şi într-o secundă a 
fost în picioare în cameră. 

Nu era nimeni acolo. Uşa de pe peretele opus era 
deschisă. 

A alergat repede prin fum, făcând un scurt inventar al 
mesei din mers: baterii de nouă veolţi, cuțite pentru cablu, 
ciocan electric de lipit, bandă adezivă, pungi vacuum de 
plastic. Material pentru fabricarea de bombe. 

O mişcare înţeleaptă ar fi fost să se retragă şi să ceară 
întăriri, dar suspectul credea că e încolţit. Trăsese câteva 
gloanţe şi fugise, chiar şi după ce Shepherd se prezentase 
ca agent FBI. Era disperat, şi deci imprevizibil. 

Şi avea un ostatic. 

Dacă Shepherd ar fi aşteptat să apară echipajele de 
poliţie, probabil că suspectul ar fi ucis-o pe femeie şi ar fi 
încercat să scape. Însă acum era vulnerabil, cu urechile 
ţiuind din cauza undei de explozie a grenadei şi ochii 
neputincioşi în întunericul subsolului. Shepherd avea un 
avantaj, dar era unul mic şi nu avea să dureze mai mult de 
câteva secunde. Trebuia să ia o decizie. 

A tras aer în piept şi a îndreptat arma dincolo de tocul 


15 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna 
uşii, intrând apoi în a doua încăpere. Suspectul era în colţul 
îndepărtat, lipit cu spatele de perete, cu ostatica tot în faţa 
lui, îngrozită. 

Shepherd a rămas cu faţa la el, pentru a mări eficienţa 
vestei antiglonţ, cu arma ţinută bine cu ambele mâini, 
încercând să îşi fixeze privirea pe trăsăturile suspectului. Cu 
vederea periferică a înregistrat toate detaliile încăperii: o 
singură saltea pe podea; o masă joasă într-o parte; un 
poster de film cu un soare portocaliu roşiatic şi un scris alb 
şi crestat fixat cu piuneze pe perete. Gura i s-a uscat în 
timp ce amintiri îngropate ieşeau la iveală din trecut. 

Mirosul umed şi rece... 

„„„Acelaşi soare pe acelaşi poster... 

„„„O cameră exact ca asta. 

A încercat să îndepărteze orice gând, să-şi menţină 
privirea pe suspect şi mintea concentrată acolo şi atunci, 
dar soarele părea că îl atrage cu o forţă gravitaţională, 
ducându-l înapoi în locul atât de întunecat pe care făcuse 
tot posibilul să-l uite. 

Mâna a început să-i tremure. Suspectul striga, dar el 
nu înţelegea ce spune. Apoi a văzut o mână ridicându-se. 
Avea ceva în ea. Un fel de buton cu un fir care cobora la 
bomba legată de gâtul ostaticei. 

În spatele lor, pe perete, soarele ardea ca o prevestire 
a exploziei ce avea să urmeze. Shepherd a simţit cum se 
scurge toată energia din el. Nu putea să se controleze. 
Întreaga lume era concentrată la capătul pistolului său, iar 
faţa suspectului a intrat în vizor împreună cu scrisul de pe 
poster. 

Apocalipsa Acum. 

A apăsat pe trăgaci. 

S-a pregătit pentru recul - făcea totul instinctiv acum, 
încercările din atâtea ore în poligonul de tragere i se 
întipăriseră adânc în minte - şi a mai tras o salvă de 
gloanţe. A văzut o explozie roşie în faţa pistolului. Apoi a 
privit în tăcere cum atât suspectul cât şi ostatica se 
prăbuşesc cu încetinitorul pe podea. 


16 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 

În nemişcarea care a urmat, Shepherd a simţit cum se 
scurge viaţa din el. Ochii i s-au întors spre soarele topit, 
mâna i-a alunecat într-o parte, arma cu mâner roşu 
rămânând agăţată de degetul arătător îndoit. Nici măcar nu 
a simţit când instructorul i-a luat-o din mână şi nici nu a 
observat luminile fluorescente care au început să pâlpâie 
deasupra capului său. 

În mintea lui era tot acolo departe, holbându-se la un 
alt poster de pe un alt perete, în camera în care ea îl găsise 
şi se salvaseră unul pe celălalt. 

— „„„Shepherd...! 

Vocea părea să vină de foarte departe. 

— SHEPHERD, EŞTI BINE? 

Chipul împietrit al agentului special Williams i-a apărut 
în faţa ochilor, acoperind posterul şi rupând vraja. 

Shepherd a clipit. 

A dat din cap. 

— Ai făcut nişte greşeli de tactică. 

El a dat din nou din cap. 

— Du-te la Biograph pentru evaluare. 

Instructorul de Aplicaţii Practice i-a dat o palmă 
zdravănă pe spate şi apoi s-a întors spre cei doi actori. 
Aceştia, deja în picioare, îşi scoteau din buzunare şerveţele 
umede să se şteargă de vopseaua roşie din pistolul de 
antrenament al lui Shepherd. Fiecare avea un punct de 
impact pe frunte, deasupra ochiului. Ambele împuşcături 
mortale. 

— Înapoi pe poziţii! s-a răstit Williams. Următorul 
practicant intră în cinci minute. 


17 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


3: 


Shepherd a ieşit din casă, fiind întâmpinat de un vânt 
tăios sosit direct din Golful Chesapeake, şi a luat-o spre 
Main Street. 

Hogan's Alley acoperea zece acri din Baza Marinei din 
Quantico şi era gândită ca un microcosmos al oricărui oraş 
american - cu propria bancă, farmacie, hotel, benzinărie, în 
principiu toate instituțiile pe care criminalii le ţinteau în 
lumea reală. În mod normal, întregul oraş răsuna de 
bâzâitul stațiilor radio, de ordine strigate şi de 
împuşcăturile armelor ofiţerilor de la FBI, DEA sau alte 
instituții de menținere a ordinii publice, în timp ce exersau 
arta implementării tacticilor de luptă în mediul urban. In 
ziua aceea era aproape pustiu, ca peste tot, fiindcă 
întreaga bază îşi înceta activitatea în timpul sărbătorilor de 
Crăciun. Shepherd a observat cum un Moş Crăciun de pluş 
atârna la o fereastră de la spălătoria cu plată Coin-Op, 
legănându-se ca un spânzurat în bătaia vântului care se 
înteţea. Cineva îl împuşcase în fund cu o bilă de vopsea: se 
dusese şi spiritul Crăciunului. 

S-a zgribulit de frig şi a privit din obişnuinţă cerul 
nopţii. Luceafărul de seară răsărise în vest şi, în timp ce ÎI 
privea, un stol imens de gâşte a brăzdat cerul, iar gâgâitul 
lor puternic l-a făcut să se oprească. Strămoșii ar fi înţeles 
multe din direcţia zborului păsărilor şi din poziţia stelei 
rătăcitoare pe cer. Dar Shepherd ştia că nu este altceva 
decât natura, iar steaua mişcătoare este de fapt planeta 
Venus, a cărei strălucire fusese mereu o alinare pentru el, 


18 


EEES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
mai ales în nopţile în care se simţise cel mai singur şi 
disperat. 

A dat colţul chiar când luminile de pe stradă începeau 
să pâlpâie ca răspuns la lăsarea nopţii. La capătul 
cartierului, mai multă lumină ajungea pe trotuar dinspre 
foaierul clădirii Biograph, numită aşa după cinematograful 
din Chicago în care fusese împuşcat John Dillinger pe la 
mijlocul anilor '30. Marchiza de deasupra intrării făcea 
reclamă pentru Manhattan Melodrama, cu Clark Gable şi 
Myrna Loy, ultimul film pe care îl văzuse John Dillinger. 
Shepherd a ajuns la casa de bilete fără vânzător şi şi-a 
făcut drum spre zona unde ar fi trebuit să se afle foaierul. 

Sala de clasă găzduia o sută de studenţi aşezaţi în 
rânduri concentrice în jurul unui ecran mare ce putea fi 
conectat atât la o varietate de echipamente audio-video 
pentru predat, cât şi la oricare dintre cele şaizeci şi două de 
camere de supraveghere montate în oraş. În acel moment, 
imaginea de pe ecran era de la camera din subsol a casei 
din oraş, cu Shepherd în mijlocul ei, îngheţat cu ambele 
mâini pe arma îndreptată spre trupurile căzute pe podea. 
Un bărbat în costum negru stătea în faţa ecranului, cu 
capul întors într-o parte, parcă studiind un exponat dintr-o 
galerie de artă. 

— Vezi vreo fantomă pe-acolo, Shepherd? a întrebat el 
fără să se uite înjur. 

— Nu, domnule, eu eram doar... Era o situaţie-limită. 

Bărbatul s-a întors şi i-a aruncat lui Shepherd aceeaşi 
privire pătrunzătoare pe care o acordase ecranului. 

— Toate sunt situaţii-limită, băiete, fiecare dintre ele. 

Agentul special Benjamin Franklin era unul dintre cei 
doi consilieri de aplicaţii în teren prezenţi mereu la cursurile 
lui Shepherd, aflaţi acolo ca să dea o latură practică fiecărei 
lecţii, să răspundă la orice întrebare şi să le spună 
aspiranţilor cum e cu adevărat în lumea reală. Aparţinea 
acelui tip de bărbaţi solizi, cu maxilarul pătrăţos, croiţi 
parcă într-o vreme în care bărbaţii încă le spuneau femeilor 
Ma'am, iar maşinile erau pline de aripioare şi de crom. Părul 


19 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
lui scurt şi blond se rărea şi devenea de culoarea cenușii 
deasupra ochilor de un albastru pal, ca nişte cuburi de 
gheaţă, care totuşi reuşeau să transmită căldură atunci 
când zâmbea, cum era cazul în acele momente. 

— Aş vrea să te-ntreb dacă ai trage din nou, în aceeaşi 
situație? 

Accentul lui tărăgănat din Carolina dădea cuvintelor o 
eleganță lentă. 

Shepherd s-a întors în trecut la succesiunea neclară de 
acțiuni şi la cum apăsase pe trăgaci, cu suspectul în vizor, 
dar cu persoana greşită ajungând moartă pe podea. 

— Nu, domnule. 

— Cum ţi-ai dat seama de asta? 

— Pentru că... Pentru c-am lovit ostaticul. 

Franklin a luat-o pe culoar spre el, încheindu-şi nasturii 
de la sacou. La mână îi strălucea ceasul Timex vechi de 
oţel. 

— Dă-ţi jos vesta antiglonţ, Shepherd, şi hai să te 
plimbi puţin cu mine! 

Noaptea părea mai întunecată după strălucirea sălii de 
clasă, şi vântul se înteţise. Ridica frunze de pe stradă în 
faţa lui Shepherd, în timp ce el mergea alături de Franklin. 

— Cam cu vreo doisprezece ani în urmă, a spus 
Franklin străpungând cu privirea pădurea întunecată, de 
parcă ar fi putut vedea anii pierduţi printre copaci, făceam 
parte dintr-o trupă de comando de şase oameni, care 
investigau o serie de atacuri la bănci de la graniţa dintre 
Ohio şi Indiana. În fiecare caz, un singur atacator mascat 
intra val-vârtej într-o bancă mică şi izolată, lua un 
ostatic - mereu o femeie - şi ameninţa că o ucide dacă dă 
cineva alarma. Era destul de inteligent, pentru că di- 
mensiunea redusă a băncilor însemna că măsurile de 
securitate nu erau cele mai bune, iar camerele de filmare, 
cele mai performante. În plus, niciodată nu se lăcomea prea 
tare, aşa că în câteva minute era deja pe drum. Şi mereu îşi 
lua ostatica cu el, amenințând că dacă aude o singură 
sirenă o ucide. După cum îţi imaginezi, presa locală băgase 


20 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
frica în oameni, dar mai exista o mare îngrijorare: niciunul 
dintre ostatici nu mai apăruse. Timp de vreo săptămână am 
trăit cu teamă să nu primim un telefon de la vreun vânător 
sau vreun om ieşit la plimbare cu câinele care să dea din 
greşeală peste cadavrul vreunuia dintre ghinioniştii clienți 
ai băncii. Apoi a mai atacat o bancă, a treia într-o lună, şi 
am primit filmări noi. 

Franklin i-a îndreptat lui Shepherd paşii dincolo de 
Hogan's Alley, spre cărarea ce ducea prin pădure la 
complexul principal de clădiri aflat dincolo de ea. 

— Totul se desfăşura astfel: femeia intră in bancă şi 
discută cu paznicul; atacatorul intră şi dezarmează paznicul 
distras, apucă femeia, are loc jaful, şi infractorul fuge cu 
ostatica. Am observat, comparând noile înregistrări video 
cu fragmentele neclare mai vechi pe care le aveam, că era 
aceeaşi femeie de fiecare dată. A rezultat că nu era deloc o 
ostatică, ci o complice. De-aia nu îi dăduserăm de urmă. 
Am înştiinţat băncile din acelaşi stat fără să facem vâlvă, şi 
când au dat altă lovitură zece zile mai târziu în Des Moines, 
un funcţionar a apăsat pe butonul de alarmă şi am ajuns la 
timp să-i ridicăm. Când s-a văzut încercuit, atacatorul a 
încercat acelaşi număr cu ostatica, a spus c-o să o omoare 
dacă nu primeşte o maşină şi cale liberă. Poliţiştii i-au spus 
doar: „Dă-i înainte, împuşc-o!” Toate astea ne aduc înapoi 
la mica noastră chestiune. Spune-mi, ce ştiai despre sus- 
pect din raportul de informare pentru misiune? 

Shepherd şi-a îndesat adânc mâinile în buzunare şi a 
încercat să se concentreze pe altceva în afara frigului. 

— În raportul de informare se spunea că bărbatul e dat 
în urmărire în mai multe state ca suspect de terorism. Era 
considerat un luptător pentru Jihad, antrenat în Afganistan 
de Al-Qaeda. 

— Şi din lecturile şi studiile tale de caz, teroriştii sau 
fanaticii religioşi tind să se predea ofiţerilor unui stat 
duşman, împotriva cărora ei cred că duc un război sfânt? 

— Nu. 

— Nu, într-adevăr. 


21 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna 

Copacii au părut că se dau la o parte pentru a dezvălui 
clădirea Quantico Hilton ridicându-se în faţa lor, toată 
numai linii drepte, ferestre înguste şi beton. Acolo erau 
găzduite laboratorul şi echipele de investigație care se 
ocupau de cazuri adevărate, complexe, aflate în 
desfăşurare, nu cele simple, de manual, cu care era 
Shepherd învăţat. Ar fi putut trece uşor drept campusul 
unui liceu mic din vest, dacă nu ar fi fost pocniturile 
gloanțelor care se auzeau din pădurea din spatele lor. 
Probabil că următorul recrut ajunsese în subsol. Shepherd 
spera că el, sau ea, se va descurca mai bine decât se 
descurcase el. La auzul împuşcăturilor îşi amintise de toate 
hârţoagele pe care trebuia să le completeze în camera de 
informaţii. Formularele în caz de utilizare a armei erau 
amănunțite, plictisitoare şi în trei exemplare: îi opreau pe 
recruți să folosească armele fără rost. 

— Nu-ţi face griji pentru chestiunile administrative, a 
spus Franklin, aparent citindu-i gândurile. O să aranjez cu 
agentul Williams. Poţi să le completezi şi să le predai după 
aia. 

„După ce?”, a vrut Shepherd să întrebe, însă Franklin 
era deja la jumătatea drumului spre uşa de sticlă a clădirii 
principale. 

— Niciodată să nu uiţi că eşti un ofiţer antrenat foarte 
bine şi foarte scump, băiete! In moneda de schimb a legii 
asta te face un bun de preţ pentru Unchiul Sam şi o ţintă 
mult-dorită pentru un terorist. Dacă n-apeşi pe trăgaci, sunt 
şanse ca atacatorul să detoneze oricum bomba şi vor fi trei 
cadavre de curăţat în clădire în loc de două. Ostaticul 
moare oricum. Şi, având în vedere mica povestioară pe 
care ţi-am spus-o, de unde ştii că ostatica era de partea ta? 

Au trecut de la noaptea îngheţată la strălucirea şi 
căldura clădirii. 

— Trebuia să te-ntrebi din capul locului ce făcea 
femeia aia la lăsatul serii într-o pivniţă murdară cu un 
terorist. Pot înţelege că eşti supărat c-ai împuşcat pe cineva 
care ar fi putut să fie nevinovat, îţi face cinste, dar nu-ţi 


22 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- urnan a 
pierde nopţile din cauza asta. Ai făcut alegerea corectă, 
Shepherd! Dar trebuie să mai lucrezi la țintă. 

Au trecut de panoul de onoare care domina foaierul de 
sticlă, cu numele fiecărui recrut şef de promoţie din 1972 
când se deschiseseră prima dată uşile şi până în prezent, 
scrise cu litere aurii. Shepherd se îndoia că numele său îşi 
va găsi cândva locul pe panoul acela. El era cu câţiva ani 
mai în vârstă decât recruţii obişnuiţi, ceea ce se cunoştea 
după scorul de la probele fizice, iar felul cum ţintea îl 
dezamăgea. Lucrurile la care excela nu făceau parte dintre 
cele cinci domenii care contau la nota finală; nu se gândise 
nimeni la competenţe ca ale lui atunci când fusese înfiinţat 
FBl-ul. 

Uşa liftului s-a deschis, iar Franklin a păşit înăuntru, a 
aşteptat ca Shepherd să i se alăture şi a apăsat pe butonul 
cu numărul şase. Lui Shepherd i s-a uscat gura. La etajul 
şase se aflau persoanele cele mai importante. 

— Nu poţi avea îndoieli pe teren, a spus Franklin, iar 
vocea sa blândă părea conspirativă între pereţii liftului. 
Pentru că, dacă eziţi într-o astfel de situaţie, mori, sau, şi 
mai rău, partenerul tău moare, şi ajungi să porţi asta cu 
tine toată viaţa. Lucrurile astea nu sunt în niciun manual, 
dar eu îţi spun cum este, pentru binele tău şi al meu - mai 
ales dacă o să lucrăm împreună. 

Uşa s-a deschis cu un fâsâit înainte ca Shepherd să 
aibă timp să răspundă, iar Franklin a luat-o înainte pe 
coridorul tăcut, verificându-şi ceasul în timp ce trecea prin 
faţa uşilor grele ale birourilor şefilor de subdivizii. Coridorul 
era împărţit conform gradelor, cel mai mic grad fiind cel 
mai aproape de lift. Franklin a trecut pe lângă toate, 
îndreptându-se direct către uşa aflată chiar în capătul 
culoarului, cu Shepherd la mică distanţă în urma lui, 
simțindu-se iar ca în timpul liceului când era chemat în 
biroul directorului. Numai că aici directorul era doar cu un 
rang mai jos de Directorul FBl-ului, acesta la rândul său fi- 
ind doar cu un rang mai jos de Preşedintele Statelor Unite 
ale Americii. Franklin s-a oprit lângă uşă, şi-a mai verificat o 


23 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
dată ceasul şi a bătut de două ori deasupra unei plăcuțe pe 
care scria „Director adjunct”. 

În liniştea coridorului bătăile au sunat ca nişte 
împuşcături. 

— Intră! S-a auzit o voce joasă de cealaltă parte. 

Franklin i-a zâmbit, doar că de data asta căldura nu 
mai era acolo, iar lui Shepherd i-a trecut prin cap că poate 
şi el avea emoţii. Apoi a deschis uşa şi a intrat. 


24 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


4. 


Directorul adjunct O'Halloran era un om subţire, parcă 
ascuțit de o viață petrecută la Biroul de Investigații. Totul la 
el era aspru şi precis: ramele de oţel ale ochelarilor; ochii 
de un gri pal, pe care i-a ridicat în timp ce Franklin şi 
Shepherd intrau în cameră; chiar şi în părul de un gri 
metalizat cărarea părea făcută cu dalta mai degrabă decât 
cu pieptenele. Stătea la acelaşi birou imaculat în spatele 
căruia fusese fotografiat pentru informaţiile ce însoțeau 
formularul de recrutare pe care Shepherd îl completase în 
urmă cu aproape un an: acelaşi monitor cu ecran plat, 
aceeaşi tastatură, acelaşi telefon fix şi aceeaşi fotografie 
înrămată. Singurul lucru diferit îl reprezentau cele două 
dosare aflate în faţa lui pe birou. Unul simplu, celălalt cu 
fotografia lui Shepherd printată pe prima pagină. Pulsul lui 
Shepherd a crescut la vederea ei. 

— Ai un C.V. destul de impresionant, a spus O'Halloran, 
lovind cu un deget subţire în dosarul cu fotografie. 
Specializarea Matematică şi Informatică la Universitatea 
Michigan. Masterat în fizică la CalTech. Cea mai bună 
contribuţie pentru un doctorat în cosmologie la 
Universitatea Cambridge în Anglia - deşi pe acesta nu l-ai 
mai terminat, nu-i aşa? Chiar şi aşa, îmi imaginez c-ai putea 
câştiga un salariu de la şase cifre în sus în sectorul 
financiar, şi totuşi ai ales să te înscrii ca un GS-l0' cu 
salariul de bază pornind de la 46.000 de dolari. De ce oare, 
mă întreb eu? 


1 Nivel din grila de salarizare predominant în SUA. 
25 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 

Shepherd a înghițit în sec. 

— Banii nu-s aşa de importanți pentru mine. 

— Serios? De ce, eşti Comunist? 

— Nu, domnule, sunt patriot. 

— Bine, domnule Patriot, ia spune-mi despre teza ta de 
doctorat, de ce n-ai terminat-o? 

Shepherd a aruncat o privire spre dosar, amintindu-şi 
de toate evaluările psihiatrice şi verificările istoricului său, 
care făcuseră parte din procesul de selecţie. Totul era 
acolo, sau cel puţin tot ce le spusese. Insă acum vorbea cu 
directorul adjunct, aşa că se putea foarte bine să mai existe 
şi alte lucruri acolo, lucruri pe care el sperase să le ţină 
ascunse. 

— Este totul în dosar, domnule. 

O'Halloran l-a privit pe Shepherd din centrul nemişcării 
sale. 

— Vreau s-aud de la tine. 

Mintea lui Shepherd a început să o ia la goană. Era tes- 
tat, iar directorul adjunct O'Halloran era o persoană prea 
importantă pentru ca întâlnirea să fie ceva lipsit de 
importanţă. Dacă ar fi fost vorba de părţile din trecutul său 
pe care le omisese, atunci Franklin ar fi putut foarte uşor să 
îl întrebe despre asta la Biograph, ceea ce însemna că era 
vorba despre altceva. Avea să rămână la povestea pe care 
o spusese deja, fără să ofere informaţii noi, sperând că 
lucrurile aveau să se lămurească în decursul următoarelor 
minute. 

— Am studiat întreaga mea viaţă adultă, a spus el, 
repetând exact aceleaşi cuvinte pe care le spusese 
ofițerului de recrutare. Era tot ce ştiam, dar nu tot ce 
doream să ştiu. Unii oameni vor să adune cunoştinţe doar 
de dragul de a le aduna, eu am vrut întotdeauna să le aplic 
pe ale mele. 

— NASA. 

Shepherd a dat din cap afirmativ. 

— O mare parte a studiilor mele a fost finanțată de 
bursele de la Agenţia Spațială. Am petrecut destul de mult 


26 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
timp pe cercetare pentru mai multe proiecte ale NASA, 
ceea ce e normal pentru oricare dintre bursierii lor: ei se 
bucură de puterea noastră intelectuală, noi ne vedem la 
masa de lucru şi câştigăm experiență pentru meseria pe 
care sperăm s-o practicăm în cele din urmă. 

— Şi pe urmă ce s-a întâmplat? 

— 9/11? s-a întâmplat, domnule. Apărarea patriei şi 
războiul contra terorismului au devenit prioritatea numărul 
unu, ceea ce a înghiţit destul de mult din toate bugetele. 
Aproape întregul program spaţial a fost dat deoparte. Brusc 
m-am trezit fără bursă şi fără un loc de muncă potenţial, 
chiar dacă aş fi reuşit să îmi termin studiile. A fost ca şi 
cum... m-aş fi izbit de un perete. 

— Aşa că ai renunţat. 

— Se poate spune şi aşa, domnule. 

— Tu cum ai spune? 

— La început m-am simţit trădat, ca şi cum mi se luase 
ceva care îmi aparţinea. Părea fără rost să continui să 
studiez pentru un loc de muncă care nu mai exista. Au fost 
destule companii private care s-au oferit să-mi finanţeze 
restul studiilor, dar toate voiau în schimb să semnez un 
contract pe viaţă. Să lucrez pentru ele imediat ce 
absolveam, şi să studiez burse de valori în loc de stele. Nu 
era ceea ce-mi doream. Aşa că m-am hotărât să călătoresc, 
să-mi limpezesc mintea şi să-mi dau seama ce vreau să fac 
cu viaţa mea, având în vedere că NASA nu mai părea a fi o 
opţiune viabilă. 

— Pe unde ai ajuns? E un gol în dosarul tău de aproape 
doi ani, când pare c-ai dispărut de pe faţa pământului: fără 
număr de asigurare socială, fără locuri de muncă 
înregistrare, fără cărţi de credit. 

— Am stat mai mult în afara sistemului - mai întâi în 
Europa, apoi în Asia de Sud-Est şi în cele din urmă Africa -, 
am călătorit din loc în loc, am lucrat pe numerar în baruri 


2 Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, organizate de 


organizaţia Al-Qaeda la New York şi Washington D.C. 


27 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
sau ca zilier la ferme şi am dormit în hosteluri unde 
plăteam doar o noapte. În majoritatea acestor locuri nu se 
acceptă cărți de credit. Am fost student cea mai mare parte 
a vieții mele de adult, deci ştiam cum să trăiesc ieftin. 

— Şi pe urmă ce s-a întâmplat, ai văzut o lumină şi 
te-ai gândit să te reîntorci la societate? 

— Da, domnule. Mi-am dat seama că irosesc o şansă. 
Ce s-a întâmplat în 11 septembrie mi-a schimbat viaţa - dar 
aproape alţi trei mii de oameni şi-o pierduseră pe a lor. 
Viitorul meu fusese schimbat, lor le fusese luat. Intenţia 
mea a fost mereu să înapoiez banii pentru studii 
dedicându-mă serviciului public şi lucrând pentru NASA. Am 
ajuns să-mi dau seama că doar pentru că mi se refuzase 
acea şansă anume nu însemna că nu-mi puteam plăti 
datoriile în alte feluri. 

— Aşa că te-ai înrolat în FBI? 

— Nu imediat, domnule. 

— Nu, exact. 

O'Halloran a deschis pentru prima dată dosarul şi l-a 
răsfoit până la o pagină de la sfârşit. 

— Mai întâi ai lucrat ca voluntar pentru mai multe 
agenţii de întrajutorare, ai instalat reţele de internet şi ai 
creat pagini web pentru a strânge de fonduri şi i-ai învăţat 
pe săraci şi pe şomeri cum să folosească un computer. 

A ridicat din nou privirea. 

— Chiar nu glumeai cu ce-ai zis despre bani, nu-i aşa? 

— Nu, domnule, niciodată nu m-au motivat în mod 
deosebit. 

O'Halloran şi-a ţuguiat buzele, ca un jucător de poker 
care vrea să se hotărască pe ce carte să parieze. 

— Nu sunt tocmai fericit că Biroul, pentru care eu am 
lucrat toată viaţa mea, pare să fie un fel de premiu de 
consolare pentru tine, Shepherd, dar nu-mi permit să refuz 
un candidat cu asemenea calificări. 

A închis dosarul şi a pus o mână pe cel de-al doilea. 

— Ai auzit de Centrul de Zbor Spaţial Goddard? 

— Da, domnule, am petrecut câteva veri acolo testând 


28 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
date pentru Explorer 66. 

— Asta are vreo legătură cu Telescopul Spaţial Hubble? 

— Nu prea. Ambele colectează date din cele mai 
îndepărtate margini ale universului, sau cel puţin asta 
făceau. Explorer e folosit mai mult pe post de satelit de 
testare acum. Hubble face tot ce obişnuia să facă Explorer 
şi are o rază mai mare de acţiune. 

Buzele s-au ţuguiat din nou. 

— Nu mai e aşa. 

O'Halloran a deschis sertarul biroului, a scos o insignă 
învelită în husă şi i-a dat-o lui Shepherd. 

— Nu obişnuiesc să trimit recruți pe teren înainte să-şi 
termine stagiul sau fără să petreacă cel puţin un an într-o 
unitate, dar se pare că dintre peste treizeci de mii de 
angajaţi activi ai Biroului de Investigaţii, tu eşti unicul 
calificat pentru situaţia apărută. 

Shepherd a deschis husa şi şi-a văzut chipul pe un 
ecuson FBI. 

— Asta o să-ţi permită temporar să porţi armă şi s-o 
transporţi la bordul curselor aeriene. Poţi să-ţi ridici pistolul 
şi cutia de gloanţe de la Williams în drum spre ieşire. 

Shepherd a citit numele scris lângă o dată care expira 
într-o lună. 

— Celălalt prenume al meu e Thomas, a spus el, 
întorcând insigna spre O'Halloran. 

— Există deja un agent J.T. Shepherd la birourile din 
Memphis, şi cum doi agenţi nu pot avea aceeaşi insignă, a 
spus în timp ce a ridicat mâna şi a făcut un mic semn al 
crucii în aer, te botez acum J.C. Shepherd. Asta e numele 
tău în FBI, şi o să răspunzi la el. l-am încredinţat comanda 
anchetei agentului Franklin, aşa că nu trebuie să te abaţi 
sub nicio formă de la ordinele lui. Ai fost desemnat pentru 
această anchetă numai şi numai pentru că eşti în mod unic 
calificat în domeniul astronomiei. O să foloseşti această 
calificare doar pentru a-l ajuta pe agentul Franklin în 
investigația sa şi o să-ţi dai părerea doar când o să ţi se 
ceară. In restul timpului, priveşte totul ca pe o ocazie să 


29 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
înveţi meserie de la un agent experimentat, cu o reputaţie 
foarte bună. Odată ce n-o să mai fii de ajutor în anchetă, o 
să te Întorci aici pentru a-ți încheia pregătirea, ai înțeles? 

— Da, domnule. 

— Bănuiesc că ştii s-ajungi la Goddard de aici? Aveţi o 
maşină la dispoziție. 

A luat dosarul simplu de pe birou şi l-a ridicat. 

— Agentul Franklin poate să te pună la curent pe 
drum. 


30 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


5. 


Shepherd şi Franklin au mers într-o tăcere totală în 
primele zece minute, vâjâitul ştergătoarelor de parbriz şi 
şuieratul cauciucurilor pe asfaltul ud fiind întrerupte doar 
de foşnetul hârtiilor - Franklin frunzărea dosarul. Din când 
în când, nota câte ceva într-un carneţel de buzunar luminat 
de o mică lanternă Maglite pe care o ţinea între dinţi. 
Shepherd simţea că Franklin nu e prea încântat de situaţie. 
Ei bine, nici el. 

După cum se descurcase în Hogan's Alley, ultimul lucru 
pe care îl dorea era să se îndrepte spre lumea reală cu un 
pistol încărcat ascuns sub haină. Aşa cum i se promisese, 
agentul Williams, instructorul de la poligon, îl aşteptase în 
depozit cu un SIG 226, şi îl privise cu atenţie în timp ce îl 
încărca cât de repede putea dintr-o cutie cu gloanţe 
Parabellum 9x19. Educaţia catolică pe care o primise 
Shepherd îl învățase destulă latină ca să înţeleagă că para 
bellum însemna „pregăteşte-te de război”. Încercase să 
alunge acel gând din minte în timp ce băga cincisprezece 
cartuşe în încărcător, încurcându-se la două dintre ele. 

— Fă-ţi o favoare, îi spusese Williams în timp ce el 
semna pentru pistol şi cartuşele de rezervă, încearcă să nu 
te bagi într-o situaţie în care s-ar putea să fii nevoit să scoţi 
arma. Ţine-o doar în toc şi întoarce-te cât poţi de repede 
să-ţi termini antrenamentul! 

Shepherd s-a uitat în oglinda retrovizoare. În spatele 
lor se vedeau farurile dubiţei gri care îi urmase de la ieşirea 


31 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
pe porţile de la Quantico. Era o dubiţă de la divizia tehnică, 
încărcată cu echipamente de laborator şi cu doi fizicieni 
gata să analizeze fostul său loc de muncă, devenit acum 
locul unei crime. Se aflau pe autostrada 1-95 şi se îndreptau 
spre nord: luminile puternice ale oraşului Washington se 
întindeau la orizont ca o pată luminoasă; ploua cu găleata. 
Vremea îi încetinea, dar cel puţin, până să ajungă ei la 
Capitoliu, ora de vârf avea să treacă şi autostrada avea să 
fie mai liberă. Calculase că vor fi în Maryland în vreo 
douăzeci de minute, deşi încă nu avea nici cea mai mică 
idee de ce mergeau acolo. 

Lanterna Maglite s-a răsucit şi s-a stins pe scaunul din 
dreapta, iar Shepherd a auzit scârţâitul scaunului de piele 
când Franklin s-a întors spre el. 

— Povestioara aia pe care ai îndrugat-o acolo, a spus 
el, cum că ai călătorit până la capătul pământului să te 
regăseşti... Voiam doar să ştii că nu cred o iotă. 

Shepherd a simţit cum obrajii îi iau foc şi s-a bucurat 
că era prea întuneric pentru ca Franklin să îl poată vedea. 

— Nu vă-nţeleg, domnule. 

— Am petrecut peste douăzeci de ani cu oameni care 
au făcut de toate, de la a scrie cecuri fără acoperire până la 
a răpi copii ca să-i tortureze pentru propria plăcere, şi ştii 
ce aveau toţi în comun? Toţi încercau să mă mintă. Oi avea 
tu tot felul de diplome pompoase în astrofizică şi ştiinţe, dar 
eu am o diplomă în natura umană şi ştiu când cineva îmi 
toarnă gogoşi. Pot mirosi de la o poştă minciunile, iar tu 
puţi acum, agent Shepherd. 

Shepherd nu a spus niciun cuvânt şi nu şi-a luat 
privirea de la drum. 

— Nu prea-mi pasă de ce minţi sau ce anume ascunzi, 
dar mă-ngrijorează să am un partener în care n-am 
încredere. Să ai un partener în care nu poţi avea încredere 
e ca şi cum n-ai avea deloc, şi asta e periculos, agent 
Shepherd, aşa cum ai descoperit şi tu în subsolul ăla. Aşa 
că dacă simţi că poţi să-mi oferi vreo frântură de adevăr la 
vreun moment dat - ca de la bărbat la bărbat, ca de la 


32 


EEES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
partener la partener, cu excepția delictelor -, n-o să se afle 
nimic de la mine, şi o să ne înţelegem mult mai bine. Între 
timp, să iei mereu în calcul presupunerea că sunt gata să 
mă îndoiesc de fiecare cuvințel amărât care-ţi iese pe gură, 
ai priceput? 

— Domnule, vă promit... 

Franklin a ridicat mâna şi a întors capul. 

— Nu înrăutăţi lucrurile minţindu-mă iar! Sunt sincer cu 
tine, agent Shepherd, îţi cer doar să fii la fel. 

Scaunul a scârţâit în timp ce Franklin s-a întors iar la 
documentele cu informaţii. 

— Acum, că am vorbit deschis şi ştii cam cum stăm, 
poţi să te faci util explicându-mi unde-i logica în a cheltui 
peste un miliard de dolari din taxe şi impozite pentru a 
trimite în spaţiu un telescop a cărui întreţinere costă peste 
patruzeci de milioane de dolari pe an. 

Shepherd s-a uitat la ploaie şi a cântărit întrebarea, 
uşurat să calce din nou pe teren sigur şi familiar. S-a gândit 
la distanţele inimaginabile pe care Telescopul Spaţial 
Hubble le putea străbate comparativ cu cele relativ 
minuscule măsurate de instrumentele terestre. S-a gândit 
la lumina stelelor moarte pe care acesta o putea aduna din 
întunericul pur al spaţiului, aducând înapoi informaţii de la 
începuturile timpului. Dar până la urmă a răspuns simplu: 

— Câte stele vedeţi în noaptea asta? 

Franklin a privit în noaptea umedă şi neagră, în timp ce 
un camion imens a gonit pe lângă ei, mergând cu o viteză 
mult prea mare pentru vremea de afară şi împroşcând 
atâta apă încât era imposibil să vezi marginea autostrăzii, 
ce să mai spunem de cer. 

— Oh, ai dreptate aici, dar de ce să nu construieşti un 
telescop pe vârful unui munte din Mexico sau în altă parte 
unde soarele străluceşte tot anul? La naiba, de ce să 
n-aştepţi pur şi simplu o noapte senină, ar fi mult mai ieftin! 

— S-au făcut şi toate astea. Există o antenă-satelit de 
cincizeci de metri în vârful vulcanului Sierra Negra din sudul 
Mexicului, de unde se poate observa atât cerul de la nord 


33 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna e 
cât şi cel de la sud. Este destul de impresionant. Problema 
e că Pământul se roteşte, aşa că nu se poate studia decât 
câteva ore o porţiune de cer. Un telescop spaţial ca Hubble 
se poate focaliza pe o ţintă îndepărtată şi o poate ţine sub 
observaţie luni întregi, ani chiar, în timp ce Pământul se 
roteşte dedesubt. 

— Şi asta costă patruzeci de milioane pe an? 

— E un proces foarte complicat. 

Franklin a mormăit. 

— Mie-mi pare o înşelătorie. 

Shepherd s-a gândit să încheie discuţia, dar nu voia să 
se întoarcă la liniştea stânjenitoare de dinainte. 

— Cât de bun ţintaş sunteţi? a întrebat. 

— Unul mai bun decât tine, agent special. 

— Credeţi că aţi nimeri o cutie de conserve de pe 
marginea drumului dintr-o maşină în mers? 

— Depinde cât de repede s-ar mişca maşina. 

— Să spunem că ar merge cu treizeci la oră. 

— De nouă ori din zece. 

— Dar dacă maşina ar merge cu optzeci şi cinci? 

Franklin a calculat. 

— Poate de trei ori din zece. 

— Bun, acum imaginaţi-vă că maşina merge cu optzeci 
şi cinci de mii de mile pe oră, iar cutia de conserve e în 
cealaltă parte a ţării, cocoţată în vârful siglei de la 
Hollywood. Credeţi că aţi mai nimeri-o atunci? 

Franklin nu a răspuns. 

— Hubble ar putea. Ar putea să se focalizeze pe cutia 
aia şi să-i facă o poză atât de clară, încât să se vadă ce 
scrie pe etichetă. Orbitează în jurul Pământului cu 
aproximativ şaptesprezece mii de mile pe oră, iar Pământul 
orbitează în jurul Soarelui cu aproximativ şaizeci şi şapte de 
mii de mile pe oră. Asta face un total de optzeci şi patru de 
mii de mile pe oră, şi totuşi Hubble poate să se fixeze 
asupra unui petic mic de cer de la aproape cincisprezece 
miliarde de ani-lumină depărtare. E unul dintre cele mai 
mari miracole ale tehnologiei moderne, cea mai înaltă 


34 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
realizare a omului în ştiinţă. De-aia costă atât de mult şi e 
nevoie de atâţia bani pentru a-l întreţine. 

— Şi totul e controlat de la Goddard? 

— Da. 

Franklin a dat din cap. 

— Nu mai e aşa. În momentul ăsta, telescopul tău 
placat cu aur n-ar putea să nimerească absolut nimic. Se 
învârte dintr-o parte în alta pe acolo pe sus, ca o sticlă la o 
petrecere. Cineva a reuşit să instaleze un virus care a 
distrus sistemul de comandă şi a închis orice modalitate de 
comunicare. 

— Serios? Asta ar fi extrem de dificil. 

— Cât de dificil? 

— Când lucram la Goddard, am tras o mică sperietură 
legată de securitatea sistemelor. Una dintre staţiile terestre 
de control ale satelitului rămăsese deschisă din cauza unui 
e-mail, şi un puşti reuşise să intre în sistem. Nu a stricat 
nimic, dar câteva dintre sistemele de operare au fost 
virusate de tot felul de nimicuri de pe internet. Problema a 
fost reperată destul de devreme şi rezolvată, dar a dus la o 
reevaluare a întregului sistem. Cât de multe ştiţi despre 
securitatea cibernetică guvernamentală? 

— Cam tot atâtea câte ştii tu despre a trage cu arma. 

— Bun, deci toate sistemele de operare deţinute şi 
utilizate de stat sunt clasificate conform graficului Orange 
Book, redactat de Ministerul Apărării. Acesta descrie criterii 
specifice de securitate pentru toate sistemele 
guvernamentale, începând de la D pentru chestiuni de 
administrare, lipsite de importanţă şi crescând chiar până 
dincolo de Al pentru departamente ca NASA, FBI sau 
sistemele militare care lansează armele nucleare. După 
sperietura aia, a trebuit ca toate sistemele de operare să fie 
ridicate cel puţin la gradul Al. Asta înseamnă că posibi- 
litatea ca sistemul de operare din baza terestră de control a 
telescopului Hubble să fi fost spart în urma unui atac 
cibernetic obişnuit este extrem scăzută. Ar fi ca şi cum un 
drogat cu un pistol de douăzeci de dolari ar dărâma 


35 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
Complex Knox? de unul singur. Oricine a făcut asta ştia 
exact ce face. 

— Crezi că e o treabă din interior? 

— Trebuie să fie. Ar trebui să vorbim cu dr. Kinderman, 
el răspunde de Hubble şi a ajutat la reproiectarea noului 
sistem. El o să ne dea numele tuturor persoanelor care au 
cunoştinţele tehnice necesare să facă asta şi ale foştilor 
angajaţi care ar putea avea motive personale de răzbunare. 

— Bine gândit, agent Shepherd, a spus Franklin, 
singura problemă cu de altfel perfectul tău plan de acţiune 
este că dr. Kinderman este absent nemotivat. În momentul 
ăsta el este suspectul nostru numărul unu. 


3 Baza militară situată în statul american Kentucky. 


36 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


6. 


CU ŞASE LUNI ÎNAINTE 
Badiyat Al-Sham - Deşertul Sirian 
In nord-vestul Irakului 


Când Gabriel Mann a îndemnat calul spre orizont, 
singura lui dorinţă era să ajungă cât mai departe de 
complex înainte să moară. 

S-a îndreptat spre nord-vest, înspre inima pustie a 
deşertului, cu căldura crescândă a soarelui pe umăr şi cu 
mirosul puternic de portocale în nări. A încercat să nu se 
gândească la tot ceea ce lăsa în urmă, pentru că i-ar fi fost 
şi mai greu să plece, şi asta era ceea ce trebuia să 
facă - trebuia să o părăsească. 

A încercat să se concentreze doar pe a rămâne în viaţă 
îndeajuns încât să ajungă departe, cât mai departe, când 
boala avea să preia controlul. Nu voia să rişte să-i infecteze 
pe alții sau să cadă undeva unde condorii care dădeau 
târcoale ar fi atras oameni care i-ar fi furat hainele şi 
armele, dar posibil şi altceva mult mai periculos. Era 
imperios să moară undeva unde nu l-ar fi găsit nimeni 
niciodată, undeva unde soarele deşertului i-ar fi uscat şi 
purificat trupul, iar vântul i-ar fi împrăştiat rămăşiţele peste 
pământul sterp unde nu creştea nimic, unde totul murea şi 
unde totul era uitat. 

Călătorea de aproape patru ore, când l-a lovit febra. 
Căldura se acumulase de ceva timp, deşi era greu de spus 


37 


LELES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
cât venea de la soare şi cât venea din el însuşi. Se afla la 
umbra săracă a unui copăcel scund şi uscat, încercând să-şi 
tină calul ferit de vântul fierbinte, când pielea a început să 
ÎI furnice de parcă pe ea ar fi mişunat dintr-odată nişte 
insecte. În acelaşi timp, l-a copleşit un incontrolabil 
sentiment de mâhnire. În ciuda eforturilor de-a o alunga din 
minte, se gândise intruna la Liv, imaginându-şi chipul ei, 
verdele ochilor şi cum părul i se răsfira auriu şi luminos pe 
pernă ultima oară când o văzuse, pe când dormea la 
infirmerie. Tristeţea de a o fi părăsit, alimentată de febră, 
izbucnea acum din el şi lacrimile i se rostogoleau prin praful 
uscat de pe obraji. Şi-a ridicat mâna tremurândă ca să-şi 
şteargă fața, şi când a îndepărtat-o a văzut că e plină de 
sânge. 

Molima, aşa o numise călugărul din Citadelă, un miros 
puternic de portocale urmat de o sângerare nazală bruscă 
şi puternică. 

„S-a terminat“, s-a gândit el, cu un sentiment ce 
aducea a uşurare. „Acum pot să mă-ntind. “ 

Și-a îndemnat calul spre o ridicătură care făcea o mică 
oază de umbră în mijlocul albului orbitor. Acela era locul 
către care se indreptase toată viața lui, acea nişă 
întunecată care părea un mormânt vertical. 

Acolo avea să moară. 


38 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


7. 


Liv şi-a petrecut cea mai mare parte din prima zi 
ascunzându-se la vârful unuia dintre turnurile de pază 
părăsite ale complexului militar ţinându-se la umbră, 
departe de dogoare. 

Se trezise în infirmerie şi descoperise că Gabriel 
plecase şi că o pace nesigură pusese stăpânire pe tabără. A 
găsit biletul pe care i-l lăsase, prins sub blocul de piatră 
numit Harta Stelară. 


Dragă Liv, 


Nimic nu e uşor pe lumea asta, dar să te părăsesc 
e cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Acum 
ştiu ce durere trebuie să fi simţit tata când a fost 
nevoit să plece. Sper să mă întorc. Între timp, să nu mă 
cauti, ține minte că te iubesc. Şi ai grijă de tine - până 
o să te găsesc din nou. 


Gabriel 


A strâns biletul în mână, de parcă ar fi fost o vrajă care 
l-ar fi putut aduce înapoi lângă ea. Atenţia i s-a concentrat 
asupra vastei pustietăți a deşertului Sirian şi asupra taberei 
de antrenament împrejmuite, de unde se ridicau în aer 
certuri într-o arabă guturală şi rapidă, pe care ea o 


39 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 Nurna 
înțelegea cumva. Majoritatea schimburilor verbale furioase 
erau despre bani şi despre lipsa lor, acum, că petrolul 
dispăruse, dar câteva erau şi despre ea. Şoapte 
amenințătoare se ridicau ca fumul dintr-un foc mocnit, 
jignina-o într-o varietate de limbi. 


gr 
Hawwāh 
Ishtar 
Lilith 


Unele dintre şoapte o apărau, dar majoritatea nu. 
Majoritatea o denunțtau ca pe o vrăjitoare care adusese apă 
unde inainte cursese petrol şi adusese nenorocirea peste 
ei. 

Liv a rămas neclintită ca o piatră în timp ce asculta 
vocile, de parcă nemişcarea ar fi putut să o facă invizibilă 
pentru toți bărbaţii aceia care fremătau ca nişte viespi 
stârnite din cuib. Uitându-se atent în jos printre scândurile 
micşorate de căldură ale turnului, a cercetat urmările luptei 
care eliberase complexul, dar nu şi pe ea: coca veche a 
elicopterului militar prăbuşit care pârâise şi se oprise când 
apăruse apa, lacul cu macaraua turlei de foraj în centru 
care acum scuipa apă din adâncul pământului şi peste tot 
pete de culoarea ruginii, acolo unde oameni căzuseră şi 
sângeraseră. Era aproape sigură că nu o zărise nimeni când 
se strecurase acolo sus, dar, pentru orice eventualitate, 
ținea strâns bisturiul pe care îl luase din infirmerie. Ştia că 
e singura femeie într-o comunitate izolată de bărbați furioşi 
şi ostili - şi ştia cam cum ar fi putut să evolueze lucrurile. 
Dacă ar fi putut să stea ascunsă până la căderea nopții, ar 
fi coborât, ar fi furat unul dintre caii care se adăpau la 
marginea apei şi ar fi scăpat. 

Era dimineaţa târziu când a auzit primul clinchet al 
ghetelor cățărându-se pe scara de metal. S-a rostogolit fără 
zgomot pe podea, cu inima bubuind, cu bisturiul alunecos 


40 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
în mâna udă de transpiratie. S-a aşezat în dreptul trapei de 
acces, cu picioarele ridicate strâns la piept, gata să 
lovească cu putere orice ar fi apărut în dreptul 
deschizăturii. 

Paşii se ridicau, grei şi gălăgioşi, oprindu-se chiar sub 
trapă: 

— Salutare, spus o voce joasă şi mieroasă în engleză. 

Ea nu a răspuns. 

— Iti aduc apă şi mâncare. 

O mână a ridicat foarte încet trapa şi a împins o 
gamelă şi un pachet de rații militare prin spațiul deschis, 
apoi a apărut şi o pereche de ochi. 

— Nu e nevoie de luptă, a spus bărbatul. Eşti în 
siguranţă aici. Ai cuvântul meu! 

— Şi cine eşti tu? a întrebat Liv. 

— Sunt Tariq al Bedu. Am venit cu 
Ash'abah - Fantoma. O să te apăr aşa cum a făcut-o şi el, în 
memoria numelui său. Trebuie să bei. O să-ți aduc mai mult 
mai târziu. 

Ea s-a uitat la gamelă, încă udă fiindcă fusese umplută 
din apa proaspătă de mai jos. 

— îţi mulțumesc, a spus ea şi apoi, pentru că scrisese 
cândva un articol despre supraviețuirea victimelor şi îşi 
amintea că e mai greu să îi faci rău cuiva dacă îi ştii 
numele, a adăugat: Numele meu e Liv Adamsen. 

Bărbatul a zâmbit, şi ea îi putea vedea căldura 
Zzâmbetului şi în privire. 

— Ştiu cine eşti, a spus şi a dispărut. 

Liv a ascultat cum paşii răsună în jos pe scară şi apoi 
se topesc în susurul ironic al apei proaspete ieşite din 
măruntaiele pământului. A tras gamela spre ea cu piciorul, 
având însă grijă să nu se apropie prea mult de trapă, a 
desfăcut capacul, a mirosit conținutul şi a luat cea mai mică 
înghițitură posibilă. Şi-a imaginat că o cantitate mică din 
orice substanță nu ar fi putut să o doboare, aşa că a stat 
cât de mult i-a permis setea, analizând cum se simte, 
aşteptând să se întâmple ceva. Dar cum nu s-a întâmplat 


41 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti S- Turna a 
nimic, a luat o înghititură, apoi alta şi alta, până când tot 
continutul gamelei i-a alunecat pe gâtul uscat cu sorbituri 
lacome şi însetate. Într-o oră, bărbatul s-a întors, aducând 
din nou apă şi un măr, apoi a lăsat-o în pace şi s-a asigurat 
că toată lumea face la fel. Apoi, chiar înainte de apus, au 
venit soldații. 

Au intrat în tabără într-un nor de praf şi cu un scop 
bine definit, puşcaşi marini americani neclintiți. Soldați 
înarmați au înconjurat elicopterul distrus, altii l-au ridicat pe 
o maşină cu platformă în timp ce altcineva se adresa în 
arabă oferind un drum cu maşina până la Al-Hillah pentru 
oricine dorea. Liv s-a folosit de diversiunea creată de 
sosirea lor şi s-a furişat pe scară, atentă să nu scoată un 
sunet, apoi s-a pitit la umbra şi adăpostul unei clădiri cu 
perete metalic. Oricât şi-ar fi dorit să părăsească 
complexul, ştia că militarii Statelor Unite o căutau şi, după 
tot ceea ce se petrecuse, nu prea avea încredere nici în 
motivele căutării lor şi nici în cel care o ordonase. A scrutat 
cu atenţie mulțimea, căutându-l pe Tariq. O umbră a apărut 
deasupra ei. S-a întors şi a văzut un bărbat îndesat, 
îmbrăcat într-o salopetă uleioasă, care o privea cu ochi plini 
de ură. 

— Blestemată să fii! a spus, scuipând pe pământul de 
la picioarele ei şi pregătindu-se să o lovească. 

Liv a apucat bisturiul pregătită să riposteze, când Tariq 
a apărut între ei. 

— Du-te dacă vrei să pleci, i-a spus bărbatului, şi ia-ti 
ranchiuna cu tine! 

Mâna bărbatului a alunecat într-o parte. Pentru un 
moment a părut că e gata să spună ceva, dar a scuipat din 
nou pe pământ şi s-a grăbit spre convoiul american. 

— Ala e Malik, a spus el, cu ochii fixati pe bărbat. Era 
responsabil cu transportul, până când combustibilul s-a 
transformat în apă şi i-a distrus toate motoarele. Crede că 
tu eşti vinovată. 

L-au privit pe Malik alăturându-se unui şir care aştepta 
să se imbarce într-unul dintre camioanele militare. 


42 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 

— Pleacă cu toți ceilalti care cred că locul e blestemat 
acum. 

Un puşcaş marin s-a apropiat de oamenii care aşteptau 
şi le-a făcut semn să urce în vehicul, apoi a apăsat pe ceva 
pentru a închide uşa în spatele lor. Erau gata de plecare. 

— Pot să te duc oriunde vrei, a spus Tariq, sau poți să 
mai stai aici un timp, fiindcă sunt multe de făcut, nu-i aşa? 

Sunetul motoarelor diesel turate umplea aerul, în timp 
ce Liv cântărea ciudata lui întrebare. A ieşit din adăpostul 
clădirii în timp ce convoiul a început să se deplaseze, 
gândindu-se că mai putea alerga după ei dacă voia, dar a 
rămas pe loc, privind norul de fum îndepărtându-se până 
când din sunetul motoarelor nu a mai rămas nimic. 

S-a întors şi s-a uitat la bărbaţii care rămăseseră. Majo- 
ritatea erau călăreți, dar erau şi câţiva angajați ai 
complexului, după salopetele albe pe care le purtau. S-au 
strâns în jurul ei, privind-o. Putea simţi aşteptarea ieşind 
din ei de parcă o dogorea. 

— Ce vor? a şoptit Liv. 

— Vor să ştie ce-ar trebui să facă în continuare. 

Liv a râs. 

— Dar cine m-a făcut pe mine responsabilă? 

Cercul de bărbați i-a zâmbit înapoi, reflectând parcă 
buna ei dispoziție. Parcă soldații luaseră cu ei toată furia, 
lăsând în urmă doar câteva urme ale violenței - nişte găuri 
de gloanţe în peretii clădirilor şi peticele de pământ ruginiu. 

— Ce s-a întâmplat cu morții? a întrebat ea. 

— l-am pus într-un camion frigorific ca să ţinem 
muştele la distanță, a răspuns Tariq, deşi, fără combustibil, 
răcitorul nu funcționează. 

Liv a încuviințat. 

— Bine, a spus ea, atunci asta facem întâi, îngropăm 
morții. 


43 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


8. 


Gabriel nu avea nici cea mai vagă idee de cât timp 
stătea întins la umbra copăcelului uscat, când sunetul 
motoarelor a ajuns la el, purtat de vânt. 

S-a rostogolit instinctiv, cu adrenalina pulsându-i în 
vene în ciuda febrei, iar acea parte din creierul său 
specializată în exerciţiile tactice a preluat controlul. 

Era imperios să nu fie zărit acum, nu cu molima arzând 
în el. 

A tras de hățurile calului pentru a-l ţine aproape şi a 
ascultat, încercând să localizeze sunetul. Vântul fierbinte îl 
purta de colo-colo şi il impiedica să îl repereze cu precizie, 
ceea ce era un lucru bun. Însemna că era încă la oarecare 
depărtare. 

A folosit hăţurile pentru a se ridica cu greu în genunchi 
şi a mutat calul în fâşia de umbră, mângâindu-l pe crupă 
pentru a-l calma şi legându-l de o piatră. S-a forțat să se 
cațere pe o parte a dunei de nisip, gemâna, pământul uscat 
Zzgâriindu-i fără milă pielea chinuită. A ajuns în vârf şi a 
ascultat din nou. 

Sunetul era mai puternic acum, venea dinspre vest. 

Mâncărimea i-a cuprins pielea ca o flacără, iar el i-a do- 
minat valurile arzânde, iîncleştându-şi braţele în lateral 
pentru ca mâinile să nu-i sfâşie pielea usturătoare. 

Când mâncărimea a cedat puţin, şi-a înclinat capul 
într-o parte, pentru a rămâne ascuns, apoi a aruncat o 


44 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti S- Turna 
privire peste muchia dunei de nisip. 

Două camionete albe cu platformă, care ridicau în aer 
nisipul, treceau balansându-se la câteva sute de metri în 
stânga lui. Ferestrele erau înnegrite de fum, iar armele de 
calibrul 50 încărcate în spate erau în dotarea unor soldați 
care aveau eşarfe în carouri mici, alb-roşii pe cap. Făceau 
parte din Armata Siriană - patrula de la graniță. 

A alunecat înapoi pe dună, tremurând din cauza 
efortului de a păstra tăcerea. Tot ce voia era să se întindă, 
să se odihnească şi să nu se mai ridice niciodată. Dar nu 
putea. Patrula schimbase totul. 

Ar fi putut să se întoarcă, să se îndepărteze de graniță 
pentru a reduce riscul de a fi găsit de vreo patrulă; dar asta 
nu însemna şi că se va îndepărta de oamenii pe care 
aceasta îi căuta. Ar fi putut să caute una dintre peşterile 
care punctau deşertul ca pe un fagure şi apoi să se târască 
adânc în ea, într-un mormânt făcut de mâna lui; cel puțin 
aşa ar fi scăpat de condori. Dar asta n-ar fi fost o garantie 
pentru oamenii care treceau pe acolo. Alţii ar fi putut alege 
acelaşi adăpost, la adăpost de căldură şi de tâlhari. lar el 
nu putea risca să fie găsit. 

A zăcut acolo un timp indelungat, în timp ce soluția 
inevitabilă pe care trebuia s-o adopte i s-a concretizat în 
minte. Exista un loc în care putea merge, un singur loc pe 
Pământ în care molima n-ar mai fi reprezentat o 
amenințare. 

A aşteptat mult timp, până a fost sigur că patrula s-a 
îndepărtat, apoi a îndemnat calul de-a lungul dunei, 
ferindu-se să fie văzut, căutându-şi o mai bună 
ascunzătoare. 

Soarele se ridicase în punctul cel mai înalt de pe cer şi 
ardea fără milă carnea sa agonizândă. După câteva sute de 
metri, care i s-au părut cât nişte sute de kilometri, a găsit o 
peşteră săpată în roca mai moale, îndeajuns de mare 
pentru el şi calul său: a căzut în căldura înăbuşitoare, 
încleştându-şi tot corpul din cauza mâncărimii puternice. 
Avea să aştepte să treacă criza, pregătindu-se pentru 


45 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
călătoria pe care o avea de făcut. Cumva, trebuia să evite 
în acelaşi timp şi să fie prins, şi compania altora, şi să reia 
drumul către locul în care ştia că molima izbucnise prima 
dată şi din care se răspândise. 

Trebuia să se întoarcă în Citadelă. Trebuia să se 
întoarcă la Ruina. 


9. 


Liv a ales un loc la o distanță considerabilă, în afara 
perimetrului îngrădit, şi a condus oamenii prin puterea 
exemplului: săpând cu mâinile goale, fiindcă excavatoarele 
nu mai erau de nici un folos, trecând de pietre şi de 
pământul uscat, tare ca o cărămidă. Era bine să simtă cum 
gândurile privitoare la tot ceea ce i se întâmplase dispar, 
absorbite de muncă. Viaţa ei de dinainte părea doar o 
colecţie de amintiri abstracte acum, un pasaj citit într-o 
carte şi nu trăit pe propria piele. Era greu să se imagineze 
fiind acea persoană, jurnalista de carieră, navigând prin 
metrou la ora de vârf a dimineţii cu un latte mic într-o 
mână şi un smartphone în cealaltă, în drum spre o altă 
sarcină de rezolvat, spre un alt termen-limită, răsfoind 
catalogul IKEA şi ediţiile de weekend ale ziarelor. îşi 
petrecuse o viață construindu-şi acea existenţă, pentru ca 
destinul să i-o demonteze în doar câteva zile. 

Au terminat de săpat mormintele în timp ce soarele de 
după-amiază coborâse adânc pe cer şi au aşezat cu grijă 
trupurile în fundul gropii, duşman lângă duşman, uniţi în 
moarte - toţi în afară de unul. În timp ce majoritatea 
bărbaților fuseseră ocupați cu săpatul gropii comune, câțiva 


46 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
dintre călăreți mai săpaseră una la mică distanță, şi către 
aceasta era purtat acum trupul conducătorului lor, cel 
căruia îi spuneau Ash'abah - Fantoma. L-au aşezat întru 
odihnă şi au spus rugăciunile în gând. 

După ce mormintele au fost umplute, majoritatea 
călăreților au plecat şi ei, luându-şi caii şi topindu-se în 
deşert. 

Liv a rămas lângă mormântul Fantomei. Îl cunoştea de 
mai puțin de o zi, şi totuşi în acel scurt interval el înfruntase 
riscuri considerabile pentru ea şi, în cele din urmă, îşi 
sacrificase viața pentru a-i proteja pe ea şi pe Gabriel. S-a 
uitat în jos la movila de pământ şi a simtit un fior de groază 
gândindu-se cât de insignifiant era totul. S-a uitat în jur 
după ceva cu care să marcheze mormântul orice ar fi putut 
să arate că cineva nobil şi important murise acolo. 
Mormântul cel mare era marcat cu o grămăjoară de pietre 
scoase din pământ în timpul săpăturilor însă ea voia ceva 
mai deosebit pentru Fantomă, ceva aşezat acolo în mod 
evident de mâna omului şi nu de natură. A încercat să se 
gândească ce ar fi făcut Gabriel, iar când i-a recitit biletul a 
găsit răspunsul. 

— Eşti bine? 

Vocea a surprins-o şi s-a întors. Tariq era în apropiere, 
puşca AK47 odihnindu-i-se pe picioarele încrucişate. 

— Da, a spus ea. Vino cu mine! S-ar putea să am 
nevoie de ajutorul tău. 

Sala de operațiuni fusese jefuită de ultima dată când 
fusese ea acolo. Harta mare, topografică, acoperea încă 
peretele din fund, dar toate celelalte hărți mai mici şi orice 
putea fi cărat sau era îndeajuns de prețios pentru a merita 
efortul dispăruse. Blocul de granit negru sculptat unde 
găsise biletul lui Gabriel era tot acolo unde îl lăsase, 
îngropat pe jumătate în hârtii şi spirale de grafice seismice. 
Liv le-a dat la o parte, descoperind litera T sculptată în 
centrul pietrei şi alte simboluri mai mici în jurul ei: punctele 
care conturau constelația Dragonului; un simbol micut al 
unui copac; forma simplă a unui om. 


47 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 

Cineva făcuse un desen al fațetelor laterale ale pietrei, 
iar ea era absorbită de el momentan: a ridicat hârtia şi s-a 
uitat cu atenție la simbolurile dense copiate de pe cealaltă 
parte a pietrei. Era ceva în ele, ceva ce o striga parcă cu o 
voce îndepărtată. A împăturit foaia, a pus-o în buzunar şi a 
apucat piatra de marginile ciobite, târând-o de-a lungul 
mesei cu brațele deja obosite după o după-amiază de săpat 
din greu. 

— Lasă-mă pe mine! a spus Tariq, luându-i-o şi 
ridicâna-o la piept. 

— Mulţumesc, a spus Liv. Urmează-mă! 

Harta Stelară a căzut cu o bufnitură pe mormântul 
Fantomei, greutatea ei presând pământul proaspăt săpat, 
cu crucea în formă de T ieşind în evidență în centrul ei. 
Părea ceva adecvat, să-i marcheze mormântul cu simbolul 
Tau, un simbol religios care exista chiar dinainte ca marile 
religii să se nască. În acel moment nici semnificaţia 
mormântului său şi nici importanța persoanei care se 
odihnea acolo nu mai puteau fi uitate. 

— Trebuie să plec să văd de cai, a spus Tariq. Ar trebui 
să intri în complex, se întunecă şi nu eşti în siguranţă aici. 

— Sunt bine. Mai durează doar un minut. 

Tarig a dat din cap şi s-a îndepărtat, lăsând-o pe Liv 
singură lângă mormânt. 

Ea s-a uitat atent în jos spre piatră. Cea mai mare 
parte din text era pe cealaltă parte a ei, dar şi-a băgat 
mâna în buzunar şi a scos copia pe care o găsise în sala de 
operațiuni. 

Textul era scris în două limbi. Una era limba moartă pe 
care reuşise să o înțeleagă pe când purta Sacramentul. S-a 
concentrat asupra simbolurilor şi a descoperit că, deşi 
Sacramentul o părăsise, incă le putea înțelege: 


Sacramentul ajunge acasă, iar Cheia priveşte înspre rai 


O nouă stea se naşte cu un nou rege pe Pământ 
pentru a aduce ordinea până la sfârşitul zilelor 


48 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 

S-a încruntat şi a simtit cum o cuprinde o răceală. 
Prima afirmatie era clară, pentru că o trăise: ea era Cheia 
care descătuşase Sacramentul, îl scosese din Citadelă şi îl 
adusese acasă în acel loc pierdut din deşert. Insă aici se 
termina ceea ce înțelegea ea. A doua afirmaţie sugera cu 
totul altceva, ceva ce avea să vină - ceva de rău augur, 
care avea să fie anunțat de o nouă stea. S-a uitat la cerul 
de seară, încă prea strălucitor pentru ca primele stele să 
apară. Toate celelalte profeții, cele care o aduseseră în acel 
loc, creionaseră ambiguu viitorul, cu mai multe rezultate 
posibile. Acesta părea categoric, avea să apară o stea şi 
gata, „sfârşitul zilelor“, orice ar fi însemnat asta. Trebuia să 
mai fie ceva acolo, ceva în al doilea grup de simboluri. 

Le-a studiat, imagini ciudate care nu semănau cu Nicio 
limbă cunoscută, cu liniile a diferite constelații împletite în 
şi din ele: Dragonul, Taurul şi Carul Mare. 


49 


Simon Toyne T Trilogia 
ancti = 3 -Turnul 


ȘT XX 8 

AROK 

YET O 
w A DX 

e de 
XX 


T 
a O 


Simbolurile erau grosolane şi simple, dar, când se 
concentra asupra lor, ciudata ei aptitudine 
lingvistică - darul de despărțire de la Sacrament - nu le 
dezvăluia înțelesul. În schimb, mintea i se umplea de 
impresii despre lucruri şi sentimente, unele pline de 
speranță, unele îngrijorătoare. A privit fiecare simbol în 
parte - un râu, un vultur, un craniu încercând să le unească 
în vreun fel de poveste, ca şi cum ar fi legat unul de altul 
fragmente dintr-un adevăr antic pe care cândva îl 
cunoscuse, insă acum îl uitase. Insă, deşi simțea că 
înțelege o parte din ceea ce semnifica fiecare simbol 
individual, înțelesul lor colectiv continua să îi scape. 

A petrecut mult timp studiind simbolurile, dar în cele 


50 


EEES 
Simon Toyne T Trilogia 

Sancti = S- Turna aa 
din urmă pământul s-a rotit, soarele a apus, iar simbolurile 
au dispărut în întuneric în fața ochilor ei. Şi deşi Liv nu 
găsise nimic apropiat de o traducere, simțămintele trezite 
de ele rămăseseră. lar cel mai puternic era de rău augur. 
Orice avea să vină, orice era scris pe piatra antică, ea îi 
simţea puterea şi se temea de ea. 


51 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


10. 


Au ajuns la Centrul de Zbor Spaţial Goddard puţin după 
ora zece, chiar când furtuna se dezlănțuia cu toate forțele. 
Ploaia a ţâşnit în maşină când Shepherd a deschis geamul 
pentru a-şi flutura noua insignă. Paznicul i-a înmânat două 
legitimaţii şi o hartă pentru vizitatori şi l-a îndrumat către 
una dintre parcările mai mici pentru personalul executiv de 
lângă Clădirea 29, structura imensă de tip hangar care 
trona în mijlocul complexului. Shepherd nu mai fusese 
acolo de aproape zece ani, însă când a băgat maşina în 
viteza întâi şi a trecut pe sub barieră printr-o băltoacă, 
părea că absolut nimic nu se schimbase. 

Clădirea 29 era un bloc alb uriaş, cu câte două şiruri de 
ferestre întunecate la parter şi la primele etaje, dar nici 
măcar unul la celelalte patru. Majoritatea birourilor şi 
centrelor de control din Clădirea 29 nu aveau nevoie de 
ferestre, bucurându-se de privelişti din spaţiul îndepărtat 
mai degrabă din zona rurală a Marylandului. 

Shepherd a încetinit în timp ce a trecut pe lângă 
intrare. Erau lumini înăuntru, dar nu se vedea nimeni. Poate 
era din cauza orei târzii, ori a vremii, sau din cauza 
sărbătorilor de Crăciun care băteau la uşă - dar locul părea 
părăsit. A condus încet maşina până la marginea clădirii, iar 
farurile au luminat o siluetă care purta o pelerină de ploaie 
cu gluga trasă pe cap, aşa încât aducea cu un monah. Un 
braţ s-a întins de sub faldurile ude şi a indicat către două 
locuri de parcare libere, care aveau în faţă semne ce le 
rezervau pentru directorii de proiecte. Shepherd a oprit 


52 


RARES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
maşina, iar silueta a alunecat până la uşa lui Franklin, a 
scos de undeva o umbrelă cu logoul NASA şi a desfăcut-o 
chiar când Franklin deschidea portiera. 

— Mike Pierce, şeful de la pază, s-a auzit o voce 
hârşâită de undeva de sub glugă. 

A ţinut umbrela ridicată pentru Franklin şi i-a aruncat o 
privire lui Shepherd. Shepherd l-a văzut cântărindu-l bine, 
luând o decizie rapidă bazată pe vârstă şi logică şi apoi 
întorcându-se pentru a-l conduce pe Franklin sub pălăria 
umbrelei, fără să se mai sinchisească de agentul mai tânăr. 
Dubiţa care îi urmărise pe tot drumul de la Quantico a tras 
chiar lângă el, aruncând un val de apă rece pe partea din 
spate a picioarelor sale. A încuiat maşina şi a pornit-o 
pleoscăind pe asfalt, în urma umbrelei. Îşi imagina că, dacă 
tehnicienii puteau găsi amprente pe bumbac şi urme 
microscopice de ADN într-o cameră sterilă, probabil puteau 
găsi intrarea într-o clădire şi fără ajutorul lui. 

Să intre pe uşa de serviciu în coridoarele curate şi cu 
pereţi albi ai Clădirii 29 era ca şi cum ar fi trecut printr-un 
portal al timpului înapoi într-o viaţă anterioară. Cum nu 
existau tablouri pe pereţi şi nici obiecte inutile de 
mobilier - pentru a ajuta la menţinerea condiţiilor sterile 
necesare în camerele curate din inima clădirii -, totul arăta 
exact ca atunci când Shepherd călcase ultima oară acolo. 

— Mike Pierce. 

Bărbatul cu glugă i-a strivit mâna lui Shepherd într-o 
strânsoare umedă. 

— Ne-am mai văzut? 

Avea o faţă lată, care părea şi mai mare din cauza 
lipsei părului. Arăta ca un culturist care se îngrăşase, dar 
mai avea încă inima de oţel şi simţea nevoia să o 
dovedească de fiecare dată când strângea mâna cuiva. 

— Am mai fost pe-aici câteva luni prin primăvara lui 
2004, a spus Shepherd, dându-i drumul la mână lui Pierce 
pentru ca acesta să facă acelaşi lucru. 

Pierce a ridicat din umeri, scoţându-şi pelerina de 
ploaie şi aşezând-o pe spătarul unui scaun lângă uşă. 


53 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 

— Nu-mi aduc aminte de vreo investigație a Biroului 
atunci. 

— Nu te lăsă păcălit de ridurile din jurul ochilor! a 
intervenit Franklin. Agentul Shepherd e încă mic copil în 
ceea ce priveşte treburile Biroului. E aici doar ca să mă 
ajute să-nțeleg chestiunile ştiinţifice mai complicate. 

— Am lucrat la Explorer un timp, a explicat Shepherd 
în timp ce o bufnitură în spatele lor anunţa sosirea 
celorlalţi, care împingeau cutii grele cu echipament pe uşa 
îngustă de serviciu, la adăpost de ploaie. 

— Se pare că a venit toată gaşca, a spus Franklin. 
După tine, Pierce! Spune-ne ce ştii! 

— Ei bine, cam totul e în raport, a spus Pierce, 
închizând uşa în urma lor şi apoi trecând un card printr-un 
mecanism pentru a avea acces într-un hol interior. La ora 
20.05 în seara asta, reţeaua principală care deservea 
Telescopul Hubble a fost supusă unui atac cibernetic 
sofisticat. Merriweather, tehnicianul care era de serviciu 
când s-a întâmplat, aşteaptă în centrul de control pentru a 
vă explica toate detaliile tehnice. 

— Dar doctor Kinderman? 

— Nicio veste încă. Am încercat să-l sun pe toate 
numerele, am trimis e-mailuri, l-am pus chiar pe 
Merriweather să îi dea un ping pe Twitter şi pe Facebook. 
Nimic. Mobilul i-a fost găsit în birou, care pare să fi fost 
jefuit. 

— A mai fost cineva pe acolo de când a dispărut 
Kinderman? 

— Doar eu şi tehnicianul care l-a descoperit. 

— Bine, haideţi să începem de-acolo! 

Pierce i-a trecut printr-o altă uşă securizată şi le-a 
indicat uşa unui birou de la jumătatea coridorului. 

Shepherd mai fusese de câteva ori în biroul lui 
Kinderman, o dată când începuse să lucreze acolo şi încă o 
dată în ziua în care plecase. Era un fel de tradiţie la 
Goddard, să fii expus ca la paradă în faţa şefului pe drumul 
de venire şi pe cel de plecare, pentru o scurtă discuţie şi 


54 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
câteva vorbe de încurajare. Îşi amintea că de ambele dăţi 
fusese uluit de rigoarea lui Kinderman şi de ordinea care 
domnea în biroul lui, o amintire care contrasta puternic cu 
învălmăşeala de dosare şi hârtii care acopereau acum cea 
mai mare parte din podea. 

Franklin a privit totul din pragul uşii, apoi şi-a pus o 
pereche de mănuşi Nitrile albastre, pe care le-a scos din 
buzunarul sacoului. Shepherd a simţit cum i se urcă 
sângele la cap amintindu-şi că el şi le uitase în maşină. 

Franklin a păşit în birou croindu-şi apoi drum printre 
nămeţi de hârtie, către centrul camerei. S-a oprit pentru un 
moment, răsucindu-se încet, analizând totul: biroul ordonat, 
neaglomerat; fotografiile strâmbe de pe perete, cu 
numeroşi preşedinţi alături de acelaşi bărbat ferchezuit; 
acelaşi bărbat dând mâna cu Regele Suediei în timp ce 
primea Premiul Nobel pentru calculul ratei expansiunii. In 
lumea astrofizicii, doctorul Kinderman era echivalentul cel 
mai apropiat al unui star rock, iar lui Shepherd îi era greu 
să îl considere suspect. 

A simţit ceva moale şi rece în palmă şi s-a uitat în jos 
pentru a descoperi o pereche de mănuşi noi ţinute atât de 
jos pentru ca Franklin să nu le vadă. l-a mulţumit cu un 
zâmbet tehnicianului care îi venise în ajutor şi şi le-a pus 
repede, chiar când Franklin încheia de evaluat camera şi îşi 
ridica privirea. 

— Bine, băieţi, a spus el, treceţi la treabă! 

Cei doi tehnicieni au intrat în cameră, unul deschizând 
mai multe pungi pentru depozitarea dovezilor, iar celălalt 
scanând fiecare suprafaţă cu o cameră de înaltă calitate, 
care făcea atât instantanee cât şi secvenţe video. Franklin 
li s-a alăturat lui Shepherd şi Pierce pe coridor. 

— Se pare că cineva a plecat al naibii de repede. 

Pierce a aprobat din cap. 

— Când l-am văzut prima dată am crezut că a fost o 
spargere. 

— Încă mai crezi asta? 

— Nu de când am văzut aia. 


55 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 

A arătat către o cărticică deschisă lângă tastatură. A 
fost fotografiată şi înmânată lui Franklin. Era o agendă 
standard de întrevederi zilnice, o pagină dublă pentru o 
săptămână, cu fiecare spaţiu liber plin ochi cu un scris mic 
şi precis. 

— Am încercat să-mi dau seama unde ar putea fi 
doctor Kinderman, dar, după cum puteţi vedea, nu prea 
mi-a fost de mare ajutor. 

Franklin a frunzărit paginile până a ajuns la săptămâna 
curentă, unde scrisul pur şi simplu se oprea. Ultima notă 
era pe data din ziua aceea: 


T 
Sfârşitul zilelor 


În rest agenda era goală, ca şi cum nimic altceva nu 
avea să se mai întâmple vreodată. 

— Ai spus că nimeni altcineva n-a mai fost în camera 
asta în afară de tine şi de persoana care a descoperit-o aşa, 
a zis Franklin. 

— Aşa e, doar eu şi Merriweather. 

— De ce nu mergem să-l salutăm pe Merriweather? 


56 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


11. 


Centrul de control şi operaţiuni al telescopului spaţial 
era cam cât o jumătate de teren de tenis şi mirosea a 
circuite încinse şi ozon. Nu erau ferestre în cameră şi prin 
urmare nici lumina zilei nu pătrundea. Singura sursă de 
iluminare era ocazionala lampă de birou şi strălucirea 
combinată a mai multor monitoare întoarse spre un ecran 
mai mare, central. Toate afişau acelaşi mesaj: 


„OMENIREA NU TREBUIE 
SA PRIVEASCA MAI DEPARTE 


Un bărbat s-a ridicat în timp ce ei au intrat - hainele şi 
ochelarii cu ramă de corn îl făceau să arate ca şi cum s-ar fi 
teleportat din anii '50. 

— Merriweather, aceştia sunt agenţii speciali Franklin 
şi Shepherd de la FBI. 

Au dat mâna. Franklin a arătat cu bărbia spre ecranul 
mare. 

— E acelaşi mesaj pe care l-ai găsit pe calculatorul lui 
Kinderman? 

— Da, domnule, a răspuns Merriweather, dregându-şi 
vocea şi uitându-se cu atenţie înspre ecran mai degrabă 
decât spre cineva anume. Adică, vreau să spun că e o parte 
din programul care a făcut asta... cred. Sau, mai degrabă, 
acest mesaj e ultimul lucru care s-a încărcat şi acum e 
peste tot şi nu-l putem scoate. Tot sistemul e blocat. 

— Ai vreo idee la ce s-ar putea referi? 


57 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 

Merriweather a expirat şi a ridicat din sprâncene. 

— Hubble e un telescop, tot ce face e să se uite la 
lucruri. Ar putea să se refere la orice. 

— Dar acum nu se mai uită la nimic, nu-i aşa? 

Merriweather a dat din cap, iar Shepherd l-a 
compătimit. Ştia cât de ataşat poate deveni un cercetător 
de proiectul la care lucrează, cât de repede poate deveni 
cea mai semnificativă relație din viața lui. Hubble doar ce 
fusese atacat, posibil scos din uz pentru câteva luni, iar 
Franklin vorbea despre asta de parcă cineva buşise o 
maşină. 

— Povesteşte-ne cum s-au desfăşurat evenimentele! a 
spus Shepherd, încercând să ducă conversaţia înapoi la 
investigaţie. Care a fost prima manifestare fizică a 
virusului? 

— Prima dată a lovit sistemul de comandă. Atunci am 
ştiut că e serios şi m-am dus să-l caut pe doctor Kinderman. 
Am găsit biroul răvăşit şi mesajul ăsta pe ecran. De fapt nu, 
mai întâi a apărut o fereastră de comandă cu ceea ce părea 
a fi un googolplex descrescător în ea, şi apoi a apărut 
mesajul ăsta. 

— Spune-mi despre googolplex! 

— Stai puţin, a intervenit Franklin, n-aţi vrea să 
traduceţi şi pentru noi ceilalţi care am picat la fizică? 

— Un googolplex este un termen matematic pentru un 
număr extrem de lung, a spus Shepherd, fără să-şi ia ochii 
de la Merriweather. De aici vine cuvântul „Google”. Toate 
zerourile alea care apar când vezi rezultatele unei căutări 
se referă la googolplex. lar faptul că era descrescător 
înseamnă pur şi simplu că se micşora. 

Franklin a încuviinţat din cap. 

— Aha, am prins ideea. 

S-a întors din nou spre Merriweather. 

— Deci un număr mare a licărit pe ecran urmat de 
mesajul ăsta? 

— Da, domnule. Cred că googolplexul era cumva legat 
de iniţializarea virusului, şi eu m-am nimerit să fiu acolo să-l 


58 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
văd. 

— Şi erai singur în camera de control când s-au 
întâmplat toate astea? 

— Da. 

— Asta e procedura standard? 

— Nu. Vreau să spun că de obicei sunt cel puțin... Toți 
ceilalți erau la petrecere. 

S-a uitat la Pierce, căutând susținere. 

— Merriweather s-a oferit să facă tura de noapte, a 
spus Pierce. Am verificat în planificarea turelor. Era singur 
aici. 

— Foarte altruist din partea ta, să stai aici în spate să 
păzeşti prăvălia în timp ce toţi ceilalţi se distrează. Totuşi, 
nu prea dă bine că tocmai atunci a fost jefuită prăvălia, nu-i 
aşa? 

Franklin l-a scrutat cu atenţie pe Merriweather şi apoi a 
zâmbit într-un fel cu care Shepherd începea să se 
obişnuiască. 

— Nu-ţi face griji, fiule! Bănuiesc că eşti prea deştept 
să te bagi singur în bucluc şi să pui bețe în roate chiar pe 
tura ta. Spune-mi despre doctor Kinderman, când l-ai văzut 
ultima dată? 

Shepherd recunoştea metoda de interviu folosită de 
Franklin. Invârtea întrebările, schimbând repede subiectul şi 
tonul vocii, pentru a nu-i lăsa timp de gândire subiectului şi 
astfel tăindu-i accesul la orice subterfugiu de care ar fi 
putut să se agaţe. Era o tehnică folosită pentru cei pe care 
îi bănuiai că ar putea minţi. 

— Pe la cinci şi jumătate era încă la el în birou. Am 
trecut pe acolo când m-am dus să-mi iau o gustare, înainte 
să plece toată lumea. 

— Ai vorbit cu el? 

— Nu. Era la birou, lucra. 

— ŢI s-a părut neliniştit? 

— Nu din câte am putut să-mi dau seama. 

— Ai observat vreun comportament neobişnuit la el în 
ultimele zile? 


59 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti S- Turna a 

Merriweather a ridicat din umeri. 

— N-aş şti ce să spun. Regulile comportamentului 
obişnuit nu prea i se aplică la doctorului Kinderman. 

Franklin a tras adânc aer în piept şi a părut că îşi 
dublează volumul. 

— Uite ce-i, fiule! Poţi alege să ne ajuţi sau poţi alege 
să ne încurci, iar una dintre opţiunile astea e delict federal 
şi se pedepseşte cu închisoarea. Pur şi simplu răspunde la 
întrebare! 

De pe chipul lui Merriweather a dispărut orice expresie, 
de parcă un oblon ar fi fost tras peste el, iar Shepherd şi-a 
dat seama că Franklin o luase pe un drum foarte greşit. 
Ameninţările nu mergeau cu cineva ca Merriweather. 
Devotamentul lui faţă de proiect era extraordinar şi 
depăşea cu mult orice interese personale sau grijă de sine. 
NASA era ca o religie, iar credincioşii nu îşi abandonau 
convingerile doar fiindcă erau ameninţaţi. 

— Ascultă, a spus Shepherd, intrând peste Franklin 
pentru a încerca să salveze situaţia. Ştiu ce gândeşti: 
doctor Kinderman n-ar fi putut să facă niciodată aşa ceva, 
am dreptate? 

Merriweather s-a uitat absent spre el, cu obloanele 
încă trase. Shepherd era conştient că Franklin îl priveşte 
ameninţător, furios fiindcă uitase de grade şi preluase 
interogatoriul. 

— Ştiu exact ce vrei să spui când zici că nu era un om 
obişnuit. Am arhivat nişte date aici la una dintre ultimele 
misiuni ale lui Explorer, mai ţii minte? 

Merriweather a încuviinţat din cap şi a zis: 

— L-au închis cu ceva timp în urmă. 

Vocea îi suna sec, de parcă ar fi vorbit despre cineva 
care murise. În acel moment Shepherd a ştiu exact de ce 
era neliniştit, şi nu era din cauza vinovâăţiei: era teama de 
ce se va întâmpla în continuare. 

— Spune-mi, ce o să se-ntâmple dacă n-o să puteţi 
restabili contactul cu Hubble? 

Merriweather şi-a ridicat privirea, întâlnind-o pe cea a 


60 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 Turna a 
lui Shepherd pentru prima dată. 

— Singura modalitate de a-l reporni ar fi să 
reiniţializăm manual sistemul. 

— Deci ar trebui o misiune de lansare. Ar trebui ca 
cineva să se ducă fizic pe orbită să-l repare? 

Merriweather a încuviinţat din cap. 

— Şi asta e ceva probabil? 

Merriweather a inspirat adânc şi apoi a expirat lent: 

— Nu. 

— De ce nu? 

— Din cauza lui James Webb. 

— Poate să-mi spună şi mie cineva cine e James Webb 
ăsta şi ce legătură are cu toate astea? a spus Franklin, 
adresând o întrebare întregii camere. 

Merriweather şi-a scos ochelarii şi a frecat urmele pe 
care aceştia i le lăsaseră pe nas. 

— James Webb este creatorul programului Apollo, cel 
care a trimis un om pe Lună. Dar în cazul ăsta nu e vorba 
de cineva, ci de ceva. 

S-a aşezat la laptopul la care lucrase şi a tastat ceva. 
Pe ecran a apărut imaginea a ceva ce părea un sicriu lat, 
plat şi auriu, cu o reţea de satelit deasupra - ca o navă cu 
pânze. 

— Faceţi cunoştinţă cu succesorul lui Hubble, 
telescopul James Webb. E mai mare, va avea o orbită mult 
mai înaltă şi va vedea mult, mult mai departe. Este 
construit chiar acum. Părerea mea e că dacă nu-l vom 
putea repara pe Hubble de aici, de jos, nu se vor mai 
deranja să-l repare deloc. ÎI vor închide pur şi simplu şi vor 
aştepta ca James Webb să apară online. 

— Şi cel mai probabil tu o să-ţi pierzi slujba? a spus 
Shepherd, ştiind exact cât de dureros putea fi. 

Merriweather a încuviinţat din cap. 

— De asta crezi că doctor Kinderman n-ar putea fi 
implicat, a spus Franklin, reluând interogatoriul, pentru că 
nu şi-ar sabota propriul proiect şi nu şi-ar trăda colegii? 

Merriweather a ridicat din umeri. 


61 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 

— Dar de ce ar face-o? De ce să întoarcă spatele 
muncii sale de o viață, muncii noastre? N-are niciun sens! 

Franklin a tras un scaun şi s-a aşezat în faţa lui 
Merriweather. 

— Oamenii fac tot felul de lucruri pentru tot felul de 
motive diferite, fiule, a zis, iar tonul său se îmblânzise 
considerabil. Dar dacă doctor Kinderman a fost constrâns în 
vreun fel, dacă cineva l-a pus într-o situaţie care i-a forţat 
mâna, atunci noi îl putem ajuta. Dacă e în pericol, îl putem 
aduce în siguranţă. Aşa că orice ne poţi da, orice ar fi, care 
să ne ajute să înţelegem ce s-a întâmplat aici, ar fi de mare 
folos. Şi n-ar însemna că nu-i eşti loial, ci i-ai face o favoare. 

Shepherd trebuia să-i recunoască meritele 
nemernicului bătrân. Poate că jucase greşit la început, dar 
juca perfect acum. 

Merriweather şi-a potrivit ochelarii la loc pe nas şi şi-a 
trecut degetul mare peste buza de sus. 

— Bine, a spus, dând o altă comandă laptopului. 

Imaginea telescopului James Webb a fost înlocuită de 
şiruri de coduri informatice. 

— Încerc să identific virusul de când a fost încărcat, 
dar cine l-a proiectat ştia ce face şi şi-a acoperit urmele 
incredibil de bine. Cred că singurul mod în care cineva ar fi 
putut să treacă de reţeaua de securitate aşa cum a făcut-o 
ar fi fost să facă junk streaming. 

Franklin i-a aruncat o privire lui Shepherd, cu o 
sprânceană ridicată a semn de întrebare. 

— Junk streaming înseamnă să ataşezi bucățele 
minuscule de cod informatic traficului original. Sunt prea 
mici pentru a fi detectate de programele antivirus, aşa că 
trec de ele şi apoi se activează şi se adună într-un loc de 
cealaltă parte. E ca şi cum ai trimite, una câte una, 
componente dintr-o bombă într-un avion şi apoi ai 
asambla-o la bord. Dar, dacă o bucăţică nu trece sau se 
defectează pe drum, atunci nimic n-o să funcţioneze. 

Merriweather continua să tasteze comenzi. 

— Dar încărcarea virusului e doar o parte a poveştii, a 


62 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
spus el. Ce a reuşit apoi să facă a fost foarte sofisticat şi 
precis. Nu a defectat doar comenzile şi apoi l-a trimis pe 
Hubble învârtindu-se prin spaţiu, ci de fapt a reprogramat 
sistemele de ghidaj, a detonat rachetele de la bord şi l-a 
mişcat cu atenţie pe Hubble din poziţia lui. 

— Într-un mod periculos? 

Merriweather şi-a ridicat privirea spre el. 

— Domnule? 

— Vreau să spun, a fost înarmat efectiv? Se prăbuşeşte 
în acest moment către Manhattan sau Washington? 

— Nu, nu, nimic de felul ăsta. 

S-a întors spre laptopul său, terminând secvenţa de 
comenzi şi tastând enter. 

Sus, pe peretele de lângă ecranul principal patru 
rânduri de numere cu LED au pâlpăit. 

— Vedeţi cifra aia de sus, 569, care arată altitudinea 
curentă a telescopului măsurată în kilometri? Cât timp 
numărul nu începe să scadă nu e niciun pericol ca Hubble 
să se prăbuşească pe Pământ. Până acum nu s-a schimbat. 
Următoarele numere sunt latitudinea şi longitudinea lui 
Hubble, iar faptul că ele se schimbă arată că Hubble 
alunecă, dar într-un mod foarte controlat. Însă ultima cifră e 
cea mai interesantă şi cea mai relevantă pentru mesaj. Cea 
care ne arată încotro e îndreptat Hubble. Înainte de atac 
era la o amplitudine de 270°, fixat pe o fâşie îngustă din 
spaţiu, din constelația Taurului. Dar acum s-a schimbat la 
zero fix şi aşa a rămas de atunci. Zero fix este poziţia de 
acasă. Inseamnă că Hubble e îndreptat direct spre Pământ. 

Shepherd a aruncat o privire spre mesajul care 
strălucea pe fiecare ecran - OMENIREA NU TREBUIE SĂ 
PRIVEASCA MAI DEPARTE -, sensul lui fiind mai răsunător şi 
mai accentuat acum, că instrumentul cu care omul privea 
cel mai departe fusese îndreptat spre interior. 

— Crezi că asta ar putea fi un fel de acoperire? a 
întrebat Franklin. Poate că Hubble a văzut ceva acolo sus, 
iar Kinderman nu voia ca altcineva să ştie despre asta, aşa 
că a pus avertismentul ăsta la vedere şi a întors telescopul 


63 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna 
astfel încât nimeni altcineva să nu vadă descoperirea lui? 

— Poate. Hubble nu e un telescop obişnuit prin care te 
uiţi şi vezi stele, el construieşte imagini din informaţiile pe 
care le adună. Oamenii ca mine lucrează pe loturi specifice 
din informaţiile adunate, şi vedem doar o piesă minusculă 
din puzzle. Doctor Kinderman e singurul care poate vedea 
întregul. 

Franklin s-a întors către Pierce. 

— Putem să ne uităm la arhive? 

— Nu, a răspuns Merriweather, aplecându-se deasupra 
laptopului şi păcănind comenzi noi. După ce sistemul a 
căzut, am iniţializat o verificare de sistem pentru a izola 
orice fişiere infectate. Atunci am descoperit asta. 

A deschis un director care conţinea date din ultimele 
săptămâni. Merriweather a dat clic pe data curentă şi a 
apărut o nouă fereastră. 

Era goală. 

A deschis alta, apoi alta, mergând înapoi întreaga 
săptămână, fiecare fişier la fel de gol ca cel de dinainte. 

— Toate datele recente au fost şterse. Am verificat şi 
copiile de siguranţă. Nu mai e nici urmă din vreo informaţie 
transmisă de Hubble în ultimele opt luni. A dispărut totul. 

Franklin a încuviinţat din cap. 

— Deci poate că Kinderman chiar a văzut ceva. 
Singura întrebare e ce anume? 

Ochii lui Shepherd au trecut de la cifrele de telemetrie 
la mesajul biblic care strălucea pe ecrane. 

— Ai spus că Hubble investiga o fâşie îngustă din 
spaţiu înainte de atac. 

— Din constelația Taurului, da. 

— Căutaţi ceva anume? 

— Din câte ştiu, nu. Eu mă uitam doar la radiaţiile de 
vârf - date despre Rai. 

Franklin s-a întors către Shepherd. 

— Poţi te rog să traduci? 

— Scuze. Universul cunoscut de om a fost creat de un 
singur eveniment, aşa-zisul Big Bang, care a avut loc cu 


64 


[eret] 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna 
aproximativ paisprezece miliarde de ani în urmă. De atunci, 
totul s-a extins constant în exterior. Spaţiul rarefiat e acolo 
unde marginea Universului e cel mai aproape de Pământ. 
Dincolo, se află orice o fi existat înainte ca toate celelalte 
să ia ființă. Unii cred că acolo se află Dumnezeu. 

S-a încruntat în timp ce i-a venit o nouă idee. 

— Când proiectul Hubble a fost lansat, au existat multe 
proteste din partea mai multor organizații religioase, nu-i 
aşa? 

— Aşa e, a răspuns Pierce şi a făcut un pas, ieşind din 
umbre şi intrând în lumină. Doar ce începusem să lucrez 
aici, şi uneori trebuia să trec de linii de protestatari ca să 
ajung la serviciu: oamenii îţi fluturau în faţă pancarte cu 
sfârşitul lumii şi ziua Judecăţii de Apoi, spunând că eo 
erezie să încerci să priveşti în Rai. 

S-a uitat cu atenţie la mesajul de pe ecran, căzând pe 
gânduri. 

— N-am făcut legătura cu toate astea până în acest 
moment, dar... Veniţi cu mine domnilor, trebuie să vă arăt 
ceva! 


65 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


12. 


Tuburile reci de neon au început să bâzâie, în timp ce 
Pierce ținea uşa centrului deschisă pentru vizitatori. Era un 
spaţiu imens, dreptunghiular, îndeajuns de mare pentru a 
adăposti mulțimea de autobuze cu elevi care soseau acolo 
în fiecare zi pentru a se uita la rachete vechi şi a visa că 
merg călare pe ele înspre Lună. Şi Shepherd fusese un 
astfel de copil. 

— Aici, domnilor! a spus Pierce, dându-şi jos pelerina 
de ploaie şi tastând un cod la o uşă de lângă biroul de 
bilete. 

Biroul său nu avea nimic din farmecul zonelor pentru 
public. Pe pereţi nu erau imagini cu explorările uimitoare 
ale omului, cu galaxii în curs de formare sau cu minuni ale 
creaţiei, doar o fotografie înrămată a lui Pierce de pe 
vremea când lucra în poliţie, îmbrăcat în uniformă şi 
arătând puţin mai slab şi mult mai răutăcios. Un ibric de 
cafea în colţ. Plita electrică era oprită, dar mirosul de cafea 
arsă i-a răscolit stomacul lui Shepherd. Nu avusese timp să 
mănânce înainte să plece din Quantico şi nu opriseră 
nicăieri pe drum. Franklin părea să nu aibă nevoie de 
mâncare. 

Pierce a introdus o cheie mare în încuietoarea unui 
dulap de acte şi a tras sertarul de jos. 

— Primim scrisori de la nebuni tot timpul pe-aici, 
majoritatea despre OZN-uri şi teorii ale conspirației, şi de la 
cei care neagă că omul a ajuns pe Lună, crezând că Hubble 
e ultima farsă inventată de NASA şi toate imaginile sunt 


66 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
fabricate în Photoshop. Majoritatea vin pe e-mail, dar mai 
primim şi scrisori ca pe vremuri. 

A ridicat un separator plin ochi şi a început să 
răsfoiască prin el. 

— În ultimul an a fost o nebunie. Nu ştiu dacă e de la 
vremea asta ciudată pe care o avem, sau povestea de la 
Roma care a dat Biserica cu fundul de pământ, sau ce-o fi, 
dar ceva sigur i-a stârnit bine de tot pe toţi nebunii ăştia cu 
sfârşitul lumii şi chinurile iadului. Cam acum opt luni am 
început să primim astea. 

A scos o folie transparentă de plastic şi i-a înmânat-o 
lui Franklin. Era plină de cărţi poştale, toate variaţii pe 
aceeaşi temă - picturi în varianta clasică ale unui turn 
monumental în construcţie. 

— Toate sunt picturi ale Turnului Babel. Am primit-o pe 
prima în mai, apoi, de atunci, câte una în prima zi a fiecărei 
luni. Ştampilăm totul cu data din ziua sosirii, aşa că poţi 
vedea în ce ordine au venit. 

Franklin şi-a pus iar mănuşile Nitrile şi a răsturnat cu 
atenţie cărţile poştale pe birou. A ridicat una, s-a uitat ţintă 
pentru un moment la tabloul ciudat - spirală după spirală 
de piatră construindu-şi drumul înspre nori -, apoi a întors-o 
pentru a citi mesajul scris de mână pe spate: 


Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea 
Și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.* 


Cuvintele l-au transpus pe Shepherd direct în şcoala sa 
groaznică, cu pereţi placați cu stejar, unde profesorul de 
latină începea fiecare semestru citind dintr-o Biblie 
murdară, legată în piele, acelaşi pasaj. 

— Citatul e din Facerea, a spus Shepherd, povestea 
Turnului Babel. 

— Mda, şi toate i-au fost trimise direct doctorului 
Kinderman, a adăugat Pierce. Ştampilele poştale sunt de 
peste tot, dar scrisul îmi pare al aceleiaşi persoane. N-am 


+ Facerea, 10:5. 


67 


Lida) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna aa 
ştiut ce să cred despre ele când au început să sosească, 
dar noi îndosariem totul, pentru orice eventualitate. In 
fiecare lună era un citat diferit, mereu din Facerea şi mereu 
referitor la Turnul Babel. lar luna trecută am primit asta. 

A scos un singur plic maro din dosar şi i l-a dat lui 
Franklin. Şi acela îi era adresat doctorului Kinderman, doar 
că de data aceasta, avea etichetă tipărită. Franklin a scos o 
singură foaie de hârtie împăturită şi a desfăcut-o, pe care 
erau dactilografiate versurile: 


Să nu ridici turn spre Rai într-a omului glorie. 
Nici să cauti a privi înspre chipul Domnului 
Căci judecata Lui te va ajunge, 

Pe tine, sodomite, membru al cultului ocult. 
Și asta foarte curând. 

Slujitorii Domnului privesc. 

E musai turnul să-l distrugi 

Și să-ți întorci privirea dinspre Rai 

Sau blasfemia va aduce distrugerea asupra-ți 
Și asupra pământului întreg. 

Sacrifică turnul sau fidelii servitori ai Domnului 
Pe tine te vor sacrifica, 

lar sângele-ți va fi plata pentru păcate. 


Novus Sancti 


Franklin se uită la Pierce. 

— Ai raportat asta la poliţia locală? 

Pierce a încuviinţat. 

— Lăsând la o parte limbajul pompos, e totuşi o 
ameninţare serioasă. Există un număr de înregistrare a 
plângerii. 

— Novus Sancti, a mormăit Franklin. Îţi spune ceva? 

— E în latină, a spus Shepherd, înseamnă „noul sfânt”, 
dar după context aş spune că aici e folosit ca un nume. 

Franklin s-a întors spre Pierce. 


68 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 

— La nivel de stat s-a făcut ceva în legătură cu asta? 

— Au înregistrat plângerea, i-au spus doctorului 
Kinderman să fie foarte vigilent, iar pe mine m-au rugat să-i 
ţin la curent cu orice evenimente noi. 

— Răspunsul e nu, deci. 

Pierce a ridicat din umeri. 

— Au existat peste patru sute de asasinate în acest 
stat anul trecut; abia au destul personal pentru a le 
investiga pe acestea, darămite să mai irosească resurse 
pentru fiecare nebun care se plânge de ceva. 

Franklin a indicat către al patrulea vers. 

— Ce înseamnă asta, „Pe tine, sodomite, membru al 
cultului ocult”? Se referă la un slujitor al diavolului? 

— Nu neapărat, a spus Shepherd. Ocult înseamnă de 
fapt doar ascuns sau secret. Ar putea să însemne foarte 
bine că e mason. 

— Dar „sodomite”? 

Pierce şi-a dres vocea. 

— Păi asta e o referire la... Doctorul Kinderman a fost... 
Vreau să spun că nu cred că acum mai este, dar în trecut a 
fost.... 

— Doctorul Kinderman e gay, a intervenit Shepherd 
pentru a-l cruța pe Pierce. Nu e niciun secret, e menţionat 
şi pe pagina lui de Wikipedia. Se pare că în studenţie a avut 
o scurtă aventură cu un tip care i-a dat papucii când a 
început să fie cunoscut. S-a creat o mică vâlvă prin tabloide 
atunci, dar n-a ţinut mult. Doctorul Kinderman a dat o 
declaraţie prin care a confirmat povestea şi a spus ceva de 
genul: toţi facem lucruri prosteşti când suntem tineri. De 
asemenea a declarat că în ultimii douăzeci de ani singura 
lui relaţie stabilă a fost cu munca sa. 

— Crezi că e adevărat? 

Franklin îi adresase întrebarea lui Pierce. 

— Cine poate spune? Ce făcea doctorul Kinderman în 
timpul lui liber nu mă priveşte deloc. Cu siguranţă petrecea 
foarte mult timp aici. Practic locuia aici. 

— Apărut îngrijorat sau surprins în mod special când a 


69 


LELES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
sosit scrisoarea asta? 

— Aşa cum a spus şi Merriweather, doctorul Kinderman 
nu era un tip obişnuit. A ascultat când agentul de la poliția 
statală i-a spus să fie atent şi apoi s-a întors la muncă. 

— Dar în ceea ce priveşte religia... Este Kinderman un 
om credincios? 

— Nu, sau cel puţin nu ştiu să fie. 

— Şi câţi oameni mai lucrează la acest proiect? 

— In jur de patruzeci. 

— Şi totuşi l-au vizat doar pe el. 

— Doctorul Kinderman este figura cea mai cunoscută, 
şi astfel de farse caută de fapt publicitate, de-aia şi 
încercăm să nu le facem foarte cunoscute. 

Franklin a încuviinţat. 

— O să luăm astea cu noi şi o să le analizăm în 
laboratoarele noastre, să vedem ce ne pot spune hârtia sau 
cerneala. Băieţii din biroul lui Kinderman o să-i demonteze 
hard-ul ca să vedem dacă e ceva pe-acolo. Ti-am fi 
recunoscători pentru orice coduri de securitate pe care le 
ştii şi care ne-ar face viaţa mai uşoară. 

— Bineînţeles. 

— Ai spus că doctorul Kinderman petrecea majoritatea 
timpului aici. Are vreun apartament în complex? 

— Nu, are ceva mai bun: o casă în Presley Park, chiar 
de cealaltă parte a drumului pe care aţi venit. Aţi putea să 
ajungeţi pe jos acolo în mai puţin de cinci minute. 

Franklin s-a uitat prin geam la noaptea biciuită de 
ploaie. 

— Mersi, şefu', dar cred că o să luăm maşina. 


70 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


13. 


La volan era Shepherd. Franklin privea fix înainte spre 
noaptea furtunoasă, fără să spună nimic. 

De când îşi exprimase suspiciunile despre cei doi ani 
lipsă ai lui Shepherd abia îi mai adresase vreun cuvânt. 
Shepherd bănuia că era supărat pe el şi pentru că intrase 
peste interogatoriul lui Merriweather. Tăcerea devenise 
ceva aproape palpabil între ei, căpătând prezenţă şi 
greutate. 

Când aplicase la FBI, se bazase pe faptul că acel gol 
din dosarul lui nu va fi o problemă. În acei ani lipsă nu 
fusese arestat şi nici nu făcuse nimic care să îl fi băgat 
într-una dintre bazele de date pe care le verificau cei de la 
FBI când selectau candidaţii. Din punctul de vedere al 
verificărilor computerizate standard, era curat. Dar Franklin 
era un agent călit la datorie, cu instinctele șlefuite de anii în 
care lucrase cu tot felul de oameni. Adulmecase umbrele 
din povestea lui imediat. Dar încrederea e un lucru reciproc, 
iar el nu ştia nici pe departe îndeajuns de multe despre 
Franklin pentru a risca să îi spună adevărul. 

„In faţă - faceţi stânga.” 

Vocea monotonă a programului de navigaţie prin 
satelit a spart tăcerea. Shepherd a întins mâna spre ecran 
şi a mărit scara hărţii până când Centrul Spaţial a apărut 
chiar la nord de ei. Apropierea faţă de Goddard fusese în 
mod clar prima pe lista de dorinţe a lui Kinderman la 
achiziţionarea unei locuinţe, iar dovezile obişnuite ale unei 


71 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
poziții înalte, cum ar fi maşinile sau casele imense, nu 
contau pentru el. Aşa cum sugerase Pierce, probabil că 
puteai să tai drumul prin pădure ca să ajungi mai repede 
decât ajunsese Shepherd cu maşina. 

„Viraţi la dreapta în douăzeci de metri şi ați ajuns la 
destinație.” 

Shepherd a intrat pe un drum mai îngust, iar farurile 
au trecut peste un rând de case aliniate uniform, o idee mai 
mici decât cele de la drumul principal. 

— Acolo! 

Franklin a arătat spre o casă cu un singur etaj, din 
cărămidă, aşezată puțin mai departe de drum. Shepherd a 
virat pe aleea goală şi a oprit motorul. 

Reşedinţa Kinderman nu era deloc impunătoare. Avea 
o mică parcelă de iarbă în faţă, un copac plantat în mijloc şi 
borduri ordonate, pline de plante care aproape că se 
îngrijesc singure. Nu era nimic modern acolo, nici o 
adăugire, niciun adăpost pentru maşină şi niciun garaj. 
Avea încă acoperişul original din oţel şi sticlă deasupra uşii 
de la intrare. În spatele clădirii joase, nişte copaci înalţi se 
înfoiau în bătaia vântului. Înăuntru nu era nicio lumină 
aprinsă. 

— Hai să vedem dacă bunul doctor e acasă. 

Franklin a deschis brusc portiera şi a păşit afară în 
ploaie. Shepherd a oprit farurile şi l-a urmat. 

Distanţa de la maşină la casă nu era de nici zece metri, 
dar Shepherd era mai mult sau mai puţin ud leoarcă atunci 
când a ajuns în cele din urmă sub acoperiş. Franklin se 
sprijinea deja de sonerie, ascultând-o cum răsună în 
interior, printre bătăile ploii în acoperişul de sticlă de 
deasupra lor. A apăsat din nou butonul şi cei doi agenţi, 
stând neplăcut de aproape la adăpostul micuţ al 
acoperişului, au aşteptat încordaţi o mişcare sau o lumină 
care să treacă prin sticla uşii de la intrare. 

— Nu-i nimeni acasă, a spus Franklin după ce au 
aşteptat îndeajuns. Ţine de şase dinspre stradă! 

S-a lăsat pe vine, şi-a fixat lanterna Maglite între dinţi 


72 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
şi a început să încerce broasca cu o scobitoare pe care o 
scosese din buzunar. 

— N-ar trebui să facem rost de un mandat mai întâi? 

— Şi să trezim din somn un biet judecător bătrân pe o 
vreme ca asta? 

Broasca a scos un clinchet, iar Franklin s-a ridicat. 

— Dacă găsim ceva luăm mandat, şi pe urmă îl putem 
găsi din nou: ceea ce nu ştii nu te afectează. 

Apoi a scos pistolul şi a ţinut lanterna Maglite strâns 
lipită de el, astfel că fasciculul de lumină bătea în direcţia în 
care era îndreptată arma. Shepherd a făcut şi el automat 
acelaşi lucru: lunile de simulări pe Hogan's Alley îi creşteau 
adrenalina în vene, muşchii preluau singuri controlul, iar 
cuvintele agentului Williams îi răsunau şoptit în minte: 
„Încearcă să nu te bagi într-o situaţie în care s-ar putea să 
fii nevoit să scoţi arma.” 

„S-a dus şi regula asta!” 

Franklin a ocupat o poziţie lângă uşă şi i-a făcut semn 
lui Shepherd să facă acelaşi lucru pe cealaltă parte. 

— Adu-ţi aminte că asta nu e o simulare, agent 
Shepherd! Asta e casa unui suspect de terorism, şi, deşi nu 
cred c-o să găsim pe cineva înăuntru, vreau să fiu mai 
degrabă pregătit decât mort. Aşa că ia-o uşor şi încet, aşa 
cum ai fost învăţat, şi nu te mişca până n-ai fost acoperit! 

Shepherd şi-a ocupat poziţia. Franklin s-a aplecat, a 
întors mânerul şi a deschis brusc printr-o singură mişcare 
lină. 

Timpul se scurgea încet, în timp ce uşa căscată larg 
lăsa la vedere un întuneric prăpăstios. Shepherd s-a 
încordat, cu pupilele dilatate, căutând să depisteze vreo 
mişcare. Franklin a înaintat cu arma în faţă, iar lumina 
lanternei a cercetat întunericul cu o mişcare de la stânga la 
dreapta. Shepherd l-a urmat îndeaproape, până când 
lumina lanternei sale s-a intersectat cu cea a lui Franklin la 
mijlocul holului. 

Nu era nimeni acolo. 

S-au mişcat repede şi silențios prin restul 


73 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
casei - asigurare, mişcare, asigurare, mişcare -, până s-au 
convins că nici doctorul Kinderman, nici altcineva nu era 
acolo. Nu le-a luat mult. Casa nu era chiar aşa de mare. 

Franklin a aprins lumina şi au rămas în picioare în 
mijlocul încăperii modeste care servea şi de bucătărie şi de 
cameră de zi, cercetând din priviri ceea ce înainte zăriseră 
doar la lumina lanternelor. 

De fapt, interiorul casei doctorului Kinderman era chiar 
mai puţin impresionant decât exteriorul. Un mic hol 
pardosit cu lemn de stejar ducea de la uşa de la intrare 
spre trei încăperi: o baie mică, un dormitor şi nişte scări de 
lemn care ajungeau la subsol. 

— la spune-mi, agent Shepherd, ai văzut vreodată 
interiorul unei case de faţadă sau al unei locuinţe de 
terorist? a întrebat Franklin. 

— Nu, domnule, n-am văzut. 

— Ei bine, uită-te în jur, exact aşa arată. Funcţionale, 
curate, nelocuite. 

— Nu ştim că ar fi terorist. 

— Nu, dar se cam adună dovezile, n-ai spune? 

A indicat cu capul către tabloul mare cu Isus 
Mântuitorul agăţat deasupra şemineului, cu braţele întinse, 
privind în jos către întinsul Rio de Janeiro. 

— Pierce nu credea că doctor Kinderman era religios. 

— Poate că-i plac doar statuile mari, sau Brazilia. 

— Sau poate că L-a găsit pe Dumnezeu pe ascuns şi 
s-a simţit atât de prost că i-a băgat Atotputernicului 
telescopul în ochi, că şi-a luat tălpăşiţa. 

Shepherd a ridicat din umeri. 

— Bănuiesc că orice e posibil. 

— Bănuiesc că da. 

Franklin a arătat spre dormitor. 

— Mai aruncă o privire, vezi ce găseşti, eu o să verific 
restul! 

Dormitorul era la fel de banal ca restul casei, tabloul 
agăţat deasupra patului dublu fiind sigurul indiciu referitor 
la persoana care dormea acolo. Reprezenta Stâlpii Creaţiei 


74 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
din Nebuloasa Eagle, în mod clar o imagine preferată 
pentru cel responsabil de descoperirea lor. Shepherd se 
simţea ciudat acolo, în spaţiul privat al unuia dintre eroii 
săi. Părea că dăduse buzna nepottit, iar prezenţa lui acolo 
indica un fel de acceptare tacită a vinovăţiei, încă 
nedovedită, a doctorului Kinderman. Şi-a alungat gândul 
din minte, a schimbat arma cu mănuşile albastre Nitrile şi 
s-a apucat de treabă. 

În dulap erau multe cămăşi albe, încă în folia de la 
curăţătorie, câteva costume de tweed şi patru perechi 
identice de pantofi negri cu vârful în formă de pană, 
lustruiţi şi aliniaţi pe nişte hârtii de ziar, gata să fie încălţaţi. 
Era un spaţiu liber acolo unde ar fi încăput a cincea 
pereche, probabil cei pe care îi purta doctorul Kinderman 
acum. 

În sertare erau tot haine, dar niciun răspuns. Nu 
existau scrisori cu ameninţări de moarte ascunse în spatele 
sertarului de şosete, nici droguri, nici arme, nici materiale 
pornografice şi nici grămezi de bani, sau nimic altceva care 
să implice o viaţă secretă, periculoasă. Totul era îngrijit, 
ordonat şi cât se poate de comun. Şi-a terminat căutarea şi 
a rămas un moment în picioare în mijlocul camerei, 
măsurându-i incredibila banalitate. Era ca şi cum 
Kinderman ar fi ieşit doar pentru o cină târzie şi ar fi putut 
reveni oricând. O parte din el spera că aşa e, însă haosul 
din biroul său de la Goddard spunea o altă poveste. 
Shepherd a stins lumina şi a închis uşa în drum spre ieşire. 

L-a găsit pe Franklin în camera de zi, stând pe vine 
lângă şemineu. 

— Uită-te la asta! a zis Franklin şi a arătat înspre un 
coş cu câţiva buşteni, nişte bețe şi câteva ziare vechi. 
Observi ceva ciudat la ziare? 

Shepherd a ridicat unul. Era un număr din New York 
Post, un ziar relativ neobişnuit în Maryland. Pe copertă era 
imaginea unui bărbat îmbrăcat în călugăr, stând în vârful 
unui munte întunecat cu braţele întinse, arătând exact ca în 
imaginea de deasupra şemineului lui Kinderman. Shepherd 


75 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna a 
a verificat data. Ziarul era vechi de opt luni. Povestea 
bărbatului care se urcase pe culmea Citadelei în oraşul 
antic Ruina ţinuse mai mult sau mai puţin primele pagini 
prin primăvară. De curând Ruina ajunsese pe prima pagină 
din nou, de data aceasta din cauza izbucnirii unei epidemii 
care dusese la intrarea întregului oraş în carantină. 

A ridicat alt ziar, un exemplar din USA Today, datat la 
câteva zile după numărul din New York Post şi reprezentând 
o imagine a aceluiaşi munte, de data aceasta cu fum ieşind 
din lateral, iar titlul era: 


UN ATAC TERORIST SCINDEAZĂ 
CITADELA ÎN DOUĂ 


Celelalte ziare erau la fel, toate discutând diferite 
versiuni ale aceleiaşi poveşti, datate cam în aceeaşi 
perioadă. Unele îl înfăţişau pe călugăr în vârful Citadelei, 
altele arătau capturi ale momentului în care căzuse sau 
fotografii ale călugărilor însângeraţi purtaţi pe targă dinspre 
munte în urma exploziei, trupurile lor dezgolite până la talie 
de paramedici înfăţişând reţele ciudate de cicatrice 
ritualice. 

— Multe persoane au ziare vechi în coşul de lemne, a 
spus Shepherd, aruncând o privire asupra unui articol 
pentru a-şi aminti detaliile poveştii. 

— Da, dar în mod normal nu e vorba de o colecţie care 
tratează toate acelaşi subiect. Biroul s-a implicat puţin în 
povestea asta, încercând să localizeze doi suspecți care 
erau americani. Unul era o jurnalistă din Jersey, celălalt un 
fost soldat: Liv Adamsen şi Gabriel Mann. 

— Sunt menţionaţi aici. 

Shepherd a luat unul dintre ziare şi i-a arătat două 
fotografii făcute la poliţie, una a unui tip arătos de vreo 
treizeci de ani, cu părul scurt, negru şi ochii albaştri şi 
cealaltă a unei femei palide şi blonde, cu nişte ochi atât de 
verzi, încât străluceau, deşi hârtia era de proastă calitate. 

Shepherd a ridicat ultimul ziar. Pe copertă era 


76 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
fotografia unui cardinal grăsuţ, care părea arogant în roba 
sa roşie şi neagră, sub titlul: 


f BISERICA ÎN FALIMENT: 
MÂNA DREAPTĂ A PAPEI ÎN STARE DE ŞOC 
DUPĂ O TENTATIVĂ DE SINUCIDERE LA VATICAN 


Îşi amintea şi de asta, cel mai mare scandal care 
cutremurase Biserica de mult timp. Era ceva legat de 
ipotecarea tuturor averilor şi clădirilor Bisericii pentru a 
finanța o afacere cu petrol riscantă în Irak. Unele dintre 
tabloidele mai vehemente sugeraseră chiar că se săpa 
pentru petrol acolo unde fusese cândva Edenul. 

— Toate de acum opt luni, a zis Shepherd, punând 
ziarul înapoi în coş lângă celelalte, în acelaşi timp în care au 
început să sosească şi cărţile poştale. 

Franklin s-a ridicat şi a început să-şi întindă spatele 
amorţit în timp ce păşea dintr-o parte în cealaltă a camerei 
de zi spartane. 

— Cum se leagă toate astea? Avem un atac asupra 
proprietăţii guvernamentale care poate fi sau nu fi legat de 
atacurile descrise în ziarele astea. Avem o persoană 
dispărută care e suspectul nostru numărul unu. Avem un 
potenţial aspect religios, care ar putea însemna fie că 
doctorul Kinderman a văzut lumina şi a luat-o pe câmpii, fie 
că alţii l-au ameninţat şi l-au obligat să împlinească 
misiunea lui Dumnezeu în locul lor. Poate e vorba chiar de 
aceleaşi persoane care au fost implicate în incidentele 
astea de acum opt luni. Ce altceva? 

Shepherd şi-a scos carneţelul din buzunar. 

— Mai sunt referirile la Turnul Babel şi ameninţarea cu 
moartea scrisă în termeni biblici şi semnată Novus Sancti. 
Mai avem şi datele tehnice lipsă, tot de pe ultimele opt luni, 
deşi asta ar putea fi doar o coincidenţă. 

Franklin a dat din cap şi s-a dus prin bucătărie. 

— Nu prea cred în coincidente. 

A stat lângă chiuvetă cu luminile stinse, scrutând 


77 


ELES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
întunericul. Felinarul de pe stradă lumina o mică fâşie de 
iarbă şi un şir de copaci scuturaţi de furtună, care marcau 
marginea proprietăţii şi începutul pădurii. 

— Dar poate că de fapt complicăm noi lucrurile prea 
mult. În nouă cazuri din zece e vorba de bani. Uită-te la 
locul asta, nu e chiar un palat! 

— Dar l-aţi auzit pe Pierce, doctorul Kinderman era 
mereu la muncă, aici venea doar să doarmă! 

— Poate, dar n-ar fi prima persoană inteligentă din 
istorie care s-a îngropat singură foarte adânc şi s-a lăsat 
cumpărată de cineva care i-a oferit o scară. 

Shepherd s-a gândit la asta şi a dat din cap. 

— Nu cred că poate fi vorba de bani. Doctorul 
Kinderman nu mi s-a părut niciodată un individ materialist, 
şi oricum a câştigat Premiul Nobel acum nouă ani. 

— Şi primeşti bani pentru asta? 

— Primeşti o parte din ceea ce a câştigat Fundaţia 
Nobel în acel an. Este de obicei o sumă în jurul unui milion. 
Un milion şi jumătate. Dacă sunt mai mulţi câştigători, 
suma se împarte între ei. Doctorul Kinderman a câştigat 
singur. 

Franklin a fluierat printre dinţi. 

— Frate, ar fi trebuit să fiu mai atent la orele de ştiinţe! 
Totuşi, cred c-aş putea cheltui lejer un milion în nouă ani. 
Poate chiar să capăt nişte gusturi scumpe şi să intru într-o 
situaţie în care un şantajist ar putea să-mi întindă o cursă. 

Franklin a mai aruncat o ultimă privire în jurul încăperii 
anonime şi sărăcăcioase. 

— Haide, că pierdem timpul pe-aici! Să ne întoarcem la 
bază, să vedem ce au găsit tehnicienii. S-ar putea să-ţi 
cumpăr chiar un burger pe drumul de întoarcere, dar asta 
tot nu înseamnă că am încredere în tine. 


78 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


14. 


Firele reticulare l-au urmărit pe Franklin până a părăsit 
bucătăria şi a dispărut din vizor. Degetul din mănuşa 
anti-aderentă s-a relaxat pe trăgaci şi un ochi a clipit în 
spatele lunetei. 

Carrie Dupree era în copac, puţin mai departe de casă 
şi destul de jos pe ramuri pentru a nu fi zgâlţâită prea tare 
de vânt. Stătuse pe poziție cu mult înainte să înceapă 
furtuna, aşteptând ca doctorul Kinderman să se întoarcă 
acasă. A privit cum se sting luminile din casă şi a ascultat 
printre crengile bătute de vânt ca valurile până când a auzit 
uşa de la intrare trântindu-se la închidere şi o maşină 
demarând. 

A scrutat cu atenţie întunericul, totul strălucind în 
verde fosforescent - aparatul era setat pentru vederea 
nocturnă. Casa a rămas întunecată şi tăcută. 

Nimic nu s-a mişcat. 

A simţit o vibraţie uşoară în buzunarul de la mâneca 
jachetei de camuflaj. De-abia distingea silueta subţire a lui 
Eli, care făcea un semn de tăiere de-a latul gâtului. 

„E timpul să ne retragem.” 

Retragerea era rapidă şi exersată. A acoperit luneta, 
şi-a agăţat arma de-a curmezişul spatelui şi apoi a coborât 
din copac. Eli i s-a alăturat şi a stat de pază în timp ce ea 
demonta arma şi o băga în geantă, astfel încât să poată fi 
repede ascunsă în portbagajul maşinii odată ce ajungeau 
înapoi la drum. Apoi s-au îndreptat spre pădure. Din când în 


79 


RARES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
când, dădeau peste resturile vreunui ascunziş construit de 
copiii din împrejurimi, care se furişau de acasă să se joace 
liberi în pădurile acelea. Dar în acel moment nu era nimeni 
acolo, ora târzie şi vremea se ocupaseră de asta. 

S-au apropiat de liziera pădurii şi Eli s-a oprit. Curtea 
întunecată prin care trecuseră mai devreme era acum 
strălucitoare datorită luminii ce se revărsa din mai multe 
camere ale casei şi un televizor trâmbiţa cu putere undeva 
în interior. Era prea nesigur să se întoarcă tot pe acolo şi să 
rişte să fie văzuţi. 

Eli a indicat spre dreapta şi s-au mişcat, fără să scape 
marginile proprietăţilor din ochi în timp ce mergeau printre 
copaci, căutând o altă cale de a ieşi. Au găsit o casă tăcută, 
fără lumini aprinse, fără mişcare, fără maşină pe alee şi 
fără lumini de siguranţă îndreptate spre curte, gata să 
lumineze orice ar fi mişcat în interiorul ei. Nu existau jucării 
sau trambuline în acea grădină, doar o peluză înconjurată 
de un gard de lemn care împrejmuia toată proprietatea. 
Carrie se întrebă dacă fusese ridicat ca să ţină copiii 
vecinilor la distanţă. Chiar şi aşa, pe ei nu avea să-i 
oprească. 

A luat-o ea prima, sărind gardul şi aterizând pe vine, 
simțind pământul rece şi ud prin mănuşi. A auzit scârţâitul 
gardului şi bufnitura făcută de ghetele lui Eli care a 
urmat-o, ghemuindu-se în spatele ei, atât de aproape încât 
îl putea simţi. A savurat apropierea delicioasă, un moment 
care i-a distras temporar atenţia şi i-a încetinit reacţia. 

Câinele a apărut din întuneric într-o explozie de 
zgomote şi colţi. S-a aruncat direct asupra ei, un animal 
uriaş şi turbat, negru ca noaptea. S-a întors, pentru a-şi 
proteja cu braţul faţa de gheare şi de muşcătură, dar 
câinele n-a ajuns-o. 

Gheata lui Eli l-a lovit chiar în spatele capului, 
transformând mârâitul într-un schelălăit şi trimiţându-l 
învârtindu-se înapoi. A aterizat pe o parte, s-a rostogolit şi 
s-a chinuit să se ridice, dar Eli era deja deasupra lui: l-a 
apucat de picioarele din spate, l-a ridicat foarte sus şi i-a 


80 


LENES 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna a 
zdrobit capul de pământ. S-a mai auzit un scheunat. 
Câinele şi-a înfipt din nou cu ghearele în pământ, slăbit 
acum, cu picioarele din spate zbătându-se în strânsoarea 
lui Eli, disperat să fugă de sursa durerii. 

Eli a păşit în faţă, piciorul lui târşâit şfichiuind aerul, 
unindu-se cu grumazul câinelui cu o bufnitură udă care i-a 
rupt capul. De data aceasta nu a mai scheunat, fiindcă îi 
fusese zdrobită traheea. Limba i-a ieşit din gură, plină de 
sânge şi zvâcnind după o gură de aer. Casper a început să-l 
calce în picioare, ca ieşit din minţi, scoțând viaţa din el 
până când Carrie l-a tras deoparte şi apoi dincolo de casă, 
înspre luminile stradale. 

Au sărit peste poarta de sârmă cu semnul „Atenţie, 
câine periculos” pe ea, mergând pe lângă copaci până au 
ajuns la terenul de baseball pentru liga mică unde lăsaseră 
maşina, bine ferită de becurile străzii. 

Eli s-a aşezat pe scaunul din dreapta. Carrie conducea, 
cu radiatorul pornit la maxim, umplând maşina de aer uscat 
şi zgomot, amândoi fără să scoată o vorbă până au parcurs 
câteva mile pe drum. 

— Eşti bine, iubitule? 

Eli nu a răspuns. 

Carrie nu l-a mai întrebat nimic şi s-a mulţumit cu 
vâjâitul radiatorului, gândindu-se cu îngrijorare la ce se 
ascundea dincolo de tăcerea lui. 

Nu îl mai văzuse niciodată ucigând nimic până în seara 
aceea, şi fusese ceva ieşit din comun şi îngrozitor în felul în 
care o făcuse. Eli nu era impozant prin fizic, ba chiar 
înălţimea sa îl făcea să pară mai slab decât era, însă exista 
ceva în atitudinea lui, o ascuţime ca de brici - iar ea ştia de 
unde venea acel lucru. 

Erau iubiţi, aşa că o parte din intimitatea lor se baza pe 
secretele pe care şi le împărtăşiseră. Eli îl mărturisise pe al 
lui în spitalul misiunii militare în care fusese internat după 
ce stătuse închis şapte luni pentru că aproape omorâse un 
om. Unul după altul, îi detaliase cu o voce joasă inexpresivă 
toţi oamenii pe care îi ucisese în relativ scurta sa viaţă. 


81 


iti) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Turna 
Totul începuse cu puştiul din şcoala de delincvenți juvenili 
care încercase să-l atingă unde nu trebuia. Nu se aşteptase 
ca băiatul mai mic şi costeliv să riposteze şi, luat prin 
surprindere, alunecase pe gresia din sala de duş şi îşi 
spărsese capul. Eli îi povestise cum sărise deasupra băia- 
tului, îl apucase de păr şi îi izbise capul de podea până când 
îi găsise cineva şi îl luase de acolo. Băiatul murise la 
infirmerie, două zile mai târziu. 

„Voiam doar să mă asigur că o să rămână acolo jos”, îi 
spusese el, „dar pe urmă n-am mai putut să mă opresc.” 

Acel prim omor îl ţinuse instituţionalizat până când 
fusese eliberat şi recrutat în armată, unde ţara obținuse 
beneficii de pe urma violenţei lui. Carrie ascultase în timp 
ce el îi enumerase toţi oamenii pe care îi ucisese în timp ce 
purta uniformă, mângâindu-l pe cap şi lăsându-l să scoată 
tot afară, de parcă ar fi exorcizat demoni. Să omoare era 
darul său, însă şi blestemul, iar ea îi ştia adevăratul secret, 
pe care i-l şoptise în liniştea unui salon psihiatric, în care 
fusese internat după ce ucisese un sergent pentru o periuţă 
de dinţi: „Îmi place asta... să omor. Îmi place. E singurul 
lucru la care am fost bun vreodată. Dar omorul e un păcat, 
aşa că probabil sunt condamnat la iad pentru că-mi place 
atât.” 

l-a aruncat o privire piezişă şi a observat felul ăla în 
care muşchiul din maxilar i se mişca atunci când îl rodea 
ceva pe dinăuntru. 

— Hei, iubitule, e-n regulă, ai avut grijă de mine doar! 
i-a spus. Să salvezi persoana iubită e un lucru justificat. lar 
un biet animal prost n-are suflet nemuritor. 

El a dat din cap. 

— Animal sau om, a spus el, e acelaşi lucru pentru 
mine. 

S-a uitat drept în faţă, cu chipul luminat de farurile 
maşinilor care veneau din direcţia opusă, cu privirea 
pironită pe ceva mai întunecat decât noaptea. 

Ea ar fi vrut să oprească maşina şi să-l îmbrăţişeze, 
să-l mângâie pe cap, dar trebuia să se îndepărteze. Să 


82 


iii) 

Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = S- Nurna 
opreşti maşina la marginea drumului pe vremea aceea era 
pur şi simplu o invitație pentru ca vreun om pus pe fapte 
bune sau vreun polițist de la circulaţie să vină să-şi bage 
nasul, iar ei nu-şi permiteau să fie văzuţi. 

— Poţi să-mi dai telefonul? Să-i spunem Arhanghelului 
ce am văzut la casă, a spus ea. O să caut un motel să ne 
odihnim. 

Eli a scos un telefon din buzunar, ecranul luminându-i 
faţa în timp ce căuta numărul. L-a dat pe difuzor, iar 
sunetul numărului format şi al conexiunii a răsunat în 
spaţiul închis. 

Carrie nu fusese niciodată preocupată de ucidere şi de 
moarte aşa cum Eli şi mulţi alţii ca el păreau a fi. Ascultase 
toate argumentele împotriva participării femeilor la teatrele 
de operaţiuni militare şi considera că majoritatea erau apă 
de ploaie. Prima dată când privise capul unui comandant 
irakian de tanc căzând pe spate după ce ea apăsase pe 
trăgaciul puştii M24 din dotare nu simţise nimic, absolut 
nimic. Şi nu pierduse nici măcar vreo secundă de somn 
pentru asta. În fond, femeile dau naştere şi apoi îşi privesc 
copiii şi soţii plecând la război. Să trăieşti mai departe când 
tot ce iubeai ţi-a fost luat, asta este cu adevărat greu. Să 
ucizi este uşor. 

Cineva a ridicat receptorul, iar vocea Arhanghelului li 
s-a alăturat în maşină. 

— S-a rezolvat? 

— Nu, a spus Eli, el nu era acolo, dar a apărut 
altcineva. Un fel de poliţişti, cred. 

— V-au văzut? 

— Nu. 

A urmat o pauză. 

— Nu cred c-a ajuns prea departe. Să văd ce pot să 
aflu. Mergeţi într-un loc sigur şi aşteptaţi telefonul meu, 
până atunci fie ca Domnul să vă binecuvânteze şi să vă ţină 
teferi pe amândoi! 

Apoi telefonul s-a închis. 


83 


„Fericit cel care citeşte şi cel ce ascultă 
cuvintele proorociei... 
căci vremea este aproape..” 


Apocalipsa, 1:3 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


15. 


CU OPT LUNI ÎNAINTE 
Badiyat Al-Sham - Deşertul Sirian 
In nord-vestul Irakului 


Liv s-a trezit chiar când zorile începeau să însângereze 
cerul la răsărit. Stătea întinsă lângă mormântul Fantomei, 
cu capul plin de simboluri ciudate, sub cerul plin de stelele 
care se stingeau. 

Visase că se afla din nou în vechiul ei apartament, 
udând sutele de plante aflate în ghivece aliniate de-a lungul 
peretilor. Îngrijise plante de când era mică, înghesuită între 
tatăl şi fratele ei, punându-le în ghivece şi plantând 
semințe, la fel cum alţi copii făceau prăjituri cu mama lor. 
Acela era felul în care tatăl ei înțelegea să-şi petreacă 
timpul cu copiii săi, şi să-i facă să-l ajute cu afacerea de 
grădinărit. Íi învățase numele tuturor plantelor, deşi o 
lăsase să şi inventeze unele, pentru a o amuza. Unele i se 
întipăriseră în minte. Până în ziua de azi, ea îi zicea 
„Physillis” unui eyeball tree. 

A deschis ochii, iar mirosul de argilă a evadat din visul 
ei, alunecând pe deasupra deşertului. l-a luat câteva 
momente să-şi dea seama unde se află, pendulând câteva 
clipe fericite între trecut şi prezent, până să-şi aducă 
aminte. Apartamentul se făcuse scrum, îi dăduse foc cineva 
care o căuta pe ea. Tatăl ei murise, la fel şi fratele ei, iar 
Gabriel dispăruse. Totul a lovit-o ca o pierdere proaspătă, 


85 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


atât de puternic, încât tot ce dorea era să se cuibărească 
din nou, să adoarmă şi să evadeze în dulceata visului ei. 

Apoi a auzit zgomotul, ca sâsâitul unui şarpe imens. 

Instinctiv, s-a rostogolit departe de el, chiar pe partea 
cealaltă a mormântului, oprindu-se astfel încât să poată 
privi direct înspre piatră, spre sursă. 

Tariq era cuibărit şi dormea în apropiere, cu arma 
AK47 în braţe, iar cuvintele formate de gura lui evadau din 
vis sub forma unor şoapte şuierătoare. 

— Saa'so Ishtar... Saa'so Ishtar... 

L-a privit agitându-se în somn, şoptind cuvintele iar şi 
iar până când cerul luminat l-a trezit şi pe el. 

— Ce este Ishtar? i-a aruncat ea întrebarea în timp ce 
el clipea încă pentru a se trezi. 

Și-a frecat ochii cu dosul palmelor şi s-a uitat la ea, 
nedumerit. 

— Tot repetai cuvântul în somn, ce este? 

— Ishtar este o zeiță, a spus el ridicându-se şi 
verificându-şi în mod automat carabina, să nu fi intrat nisip 
în ea, o zeiță antică din vremurile în care toate locurile 
astea erau verzi. Era zeița fertilității, a iubirii şi a războiului. 
Ea a făcut ca totul să crească şi a dat un nume fiecărei 
ființe vii. 

Liv şi-a amintit de visul ei şi de cum numea plante 
alături de tatăl său. 

— l-am auzit pe oameni numindu-mă aşa, printre 
altele. 

Tariq şi-a desfăcut keffiyeh-ul de la gât, l-a scuturat şi 
l-a aşezat cu grijă pe pământ. 

— Există o poveste a nomazilor din timpuri străvechi, a 
spus el, în timp ce mâinile sale bine antrenate au luat 
încărcătorul din  carabină, au scos un cartuş pe 
deschizătură şi au început să îl dezasambleze. Istoriseşte 
cum Ishtar a fost păcălită de oamenii geloşi şi închisă în 
peşterile de sub pământ. A fost ținută în întuneric, departe 
de soare, pentru ca puterile ei să slăbească. Puterile i-au 


86 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


fost furate astfel încât oamenii geloşi să poată trăi ca nişte 
zei, fără să imbătrânească şi fără să se îmbolnăvească 
niciodată. Şi din cauza asta toate pământurile hrănite de ea 
s-au uscat şi totul a murit. Dar povestea mai spune şi că 
atunci când lungul drum al timpului o să ajungă la sfârşit 
Ishtar o să se elibereze din întuneric şi o să vină din nou, 
aducând apa înapoi, astfel ca pământurile să poată renaşte. 

A suflat cu putere în camera de ardere a carabinei, a 
verificat interiorul şi apoi a făcut acelaşi lucru ce celelalte 
părți pe care le demontase. 

— lar tu ai adus apa, de-aia te-au numit Ishtar. 

Liv a râs. 

— Sunt un reporter şomer, fără casă, din New Jersey. 
Tie ți se pare că sunt vreo zeiță? 

S-a ridicat şi s-a întins. 

— Ascultă, mi-ai spus ieri că mă poți duce oriunde 
vreau să merg. Crezi că m-ai putea duce la granița cu 
Turcia? 

— Dacă vrei, a spus el, asamblânau-şi carabina cu o 
viteză impresionantă şi introducând încărcătorul la locul lui. 
Dar, mai întâi, lasă-mă să-ţi arăt ceva! 

Tarig s-a ridicat şi şi-a aruncat carabina pe umăr, 
îndreptându-se către gardul în dreptul căruia fuseseră 
săpate nişte gropi, pentru a depozita în ele surplusul de idei 
neprelucrat de la putul central de extracție. Erau pline ochi 
cu apă. A ajutat-o pe Liv să urce pe marginea uneia dintre 
ele şi a arătat dincolo de a doua groapă : 

— Acolo! a spus el. Vezi? 

De sus, Liv vedea cum apa dăduse pe dinafară în mai 
multe locuri, creând pârâiaşe care şerpuiau pe pământul 
ars, săpând canale noi în drumul lor. 

— Sângele curge înapoi în pământ, a spus Tariq. şi 
vezi, pământul începe să trăiască iar. 

Peste tot de-a lungul malurilor râurilor noi se ițeau 
lăstari. 

— Uite acolo, aia se numeşte Ya'did sau „răsfug“. Și 


87 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


acolo, vezi florile alea mici şi galbene? 

— Cruciuliță, a spus Liv. 

— Şi aceea e Artemisia, sau vreun alt fel de iarbă 
efemeră; iar cealaltă seamănă cu puietul de tamariscă. 

Tarig s-a întors spre ea, zâmbind. 

— Vezi, ştii plantele, poți să le numeşti pe toate! 

Liv a dat din cap. 

— Nu da prea mare importanță acestui lucru. Tata era 

horticultor şi am fost orfană de mamă, aşa că am crescut 
săpând şi plantânda în loc să mă joc cu păpuşile, deci am 
pământ în sânge. 
__ A urmărit liniile apei până unde căldura ondula aerul. 
In depărtare se ridica o coloană de praf, o altă iluzie care o 
făcea să spere că Gabriel s-ar putea întoarce. S-a uitat fix la 
ea, aşteptând să se topească, cum se întâmpla mereu cu 
speranțele ei. Numai că aceasta nu s-a topit. 

— Vine cineva! a spus ea, emoționată. 

Tariq s-a uitat în sus, cu bărbia ridicată de parcă 
adulmeca aerul. 

— Cai, a spus el, mulţi cai. 

— Ai tăi? 

Liv a s-a uitat lung la praful îndepărtat, de parcă ochii 
ei ar fi fost singurii care îl mențineau acolo, sperând că 
poate călăreţii au plecat să îl caute pe Gabriel şi îl aduceau 
acum înapoi. 

— Poate, a spus Tariq, mâna alunecându-i inconştient 
către cureaua de umăr a carabinei. Ar trebui să 
ne-ntoarcem în complex, am un presentiment rău în 
legătură cu asta. 


88 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


16. 


Când Liv şi Tariq au ajuns înapoi în interiorul 
complexului, norul care se apropia era clar vizibil în văzduh 
şi toată lumea ieşise din clădirile cu laterale argintii şi se 
adunase lângă putul central, toți ochii îndreptati în aceeaşi 
directie, aşteptând ca ceea ce venea către ei să sosească. 
Cu toată lumea adunată astfel, Liv şi-a dat seama cât de 
puțini rămăseseră. A numărat treisprezece, cu ea 
inclusiv - un amestec de muncitori petrolieri şi câtiva 
călăreți care rămăseseră alături de Tariq. 

— Treizeci de călăreţi! a strigat o voce de pe la 
mijlocul treptelor către unul dintre paznicii din turn. Poate 
mai multi! 

— De-ai noştri? a strigat înapoi Tariq. 

A urmat o pauză, timp în care bărbatul a ajuns în vârf 
şi şi-a dus un binoclu la ochi. 

— Nu, a strigat către cei de jos, nu de-ai noştri! 

La fel de brusc şi rapid cum ai închide o armă 
automată, Tariq a devenit foarte alert. 

— Închideţi porțile! ACUM! s-a răstit la un instalator 
buimăcit, care purta încă salopeta albă. 

S-a uitat cum instalatorul o ia la goană şi a strigat din 
nou către turnul de pază: 

— Cât mai e până ajung aici? 

— Cinci minute, poate mai puțin. Gonesc destul de 
repede. 


89 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Omul a făcut din nou o pauză şi a dus din nou binoclul 
la ochi. 

— Au arme! 

Tariq s-a întors către mica adunare. 

— Cine ştie să mânuiască tunurile de calibrul cincizeci? 

Întrebarea a fost întâmpinată de tăcere şi un cerc de 
fețe înspăimântate. 

— Dar carabinele, poate cineva să tragă cu o carabină? 

Vreo doi tehnicieni de foraj au ridicat mâna neliniştiţi. 

— Bine, mergeti şi luaţi arme din magazia din hangar 
şi împingeți nişte autovehicule afară ca să avem acoperire! 
O să le folosim ca plan de rezervă şi o să-ncercăm să-i 
ținem la distanță folosind armele din turnuri dacă e nevoie. 

Liv privea totul cu un sentiment de detaşare. O parte 
din ea se simţea îngrijorată în legătură cu oamenii care se 
apropiau şi intenţiile lor, însă o altă parte, mai puternică, 
simțea că pregătirile de a întâmpina violența cu şi mai 
multă violență erau o mişcare greşită. Nici pământul şi nici 
apa ce țâşnea din el nu le aparțineau lor 

— Opriţi-vă! a spus ea. Asta e o greşeală, nu aşa 
trebuie să fie. N-ar trebui să luptăm. Ar trebui să-i primim 
cu bucurie. 

Tarig a privit-o de parcă înnebunise. 

— Dar gonesc înspre noi şi sunt înarmați! Cred că 
intențiile lor sunt clare. 

— Dar intențiile noastre? Dacă îi aşteptăm cu porțile 
închise şi arme îndreptate către ei, ce spune asta despre 
noi? 

— Spune că suntem puternici şi suntem pregătiți să 
apărăm ce e al nostru. 

— Dar nu e al nostru! Acum câteva zile, nu mai 
călcasem niciodată aici, şi nici tu. Şi acum eşti pregătit să 
curmi vieți şi s-o rişti pe a ta pentru asta? Nu ţi se pare 
puțin nesăbuit? 

— Aşa e mersul lucrurilor Aşa a fost mereu mersul 
lucrurilor. 


90 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Dar lucrurile se pot schimba. Oamenii se pot 
schimba. Deschideţi portile şi lăsaţi armele jos! Orice se va 
întâmpla era menit să se întâmple. Pentru nimic de-aici nu 
merită să luptăm. Şi pentru nimic nu merită să murim! 


91 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


17. 


Puțin după miezul nopţii, Shepherd a trecut cu maşina 
de bariera de la Quantico, chiar când furtuna dădea semne 
de slăbiciune. Cea mai mare parte din drum, Franklin 
vorbise la telefon. Îl sunase mai întâi pe O'Halloran să-i facă 
o prezentare scurtă a lucrurilor pe care le descoperiseră la 
Marshall, apoi petrecuse timpul comunicând cu băieţii de la 
tehnic care terminaseră de cercetat biroul lui Kinderman şi 
acum se întorceau. Shepherd condusese cu dificultate prin 
ploaie şi întuneric, încercând să culeagă tot ce putea din 
jumătăţile de conversaţie ale lui Franklin şi întrebându-se 
ce se va întâmpla când vor ajunge înapoi la bază. 

Dubita era deja parcată lângă laboratoare, când 
Shepherd a virat lângă ea şi a oprit motorul. 

— Îţi mulţumesc, domnule şofer, a spus Franklin. Asta 
a fost tot. 

S-a ridicat cu uşurinţă de pe scaun şi era deja la 
jumătatea drumului spre intrare când Shepherd a reuşit să 
deschidă şi el, neîndemânatic, portiera. 

— Acum ce fac? a strigat după el. 

Franklin nu a privit înapoi. 

— Vreau raportul tău pe birou până la ora opt. După 
aia eşti liber să te întorci la antrenament. ` 

Shepherd a simțit un gol mare în stomac. Indurase tot 
disprețul lui Franklin în puținele ore în care făcuse parte din 
acea investigaţie, una în care de fapt nici nu dorise să fie 


92 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


implicat, dar acum, când era pe punctul de a fi îndepărtat, 
dorea cu disperare să continue. 

— Poate ar trebui să arunc o privire pe hard diskul 
doctorului Kinderman! a zis el. 

Franklin s-a oprit, dar nu s-a întors. 

— Pot ajuta la sortarea informaţiilor, să caut prin 
e-mailuri şi datele tehnice după orice ar fi ieşit din comun. E 
cu siguranță plin de termeni astronomici şi acronime care 
pot să deruteze pe oricine care nu e obişnuit cu limbajul. 

Franklin a pus mâna pe clanţă, a deschis uşa şi a păşit 
fără să spună un cuvânt. 

Shepherd a privit-o cum se închide încet peste ultima 
lui şansă. Era cât pe ce să se întoarcă spre cămine, când 
Franklin a reapărut în cadrul uşii. 

— Raportul pe biroul meu până la opt, agent Shepherd, 
a zis el. Până atunci timpul îţi aparţine. Aşa că dacă preferi 
să ţi-l petreci holbându-te la un ecran de computer în loc să 
te odihneşti puţin, poate mai e o speranţă pentru tine. 

Apoi i-a aruncat zâmbetul şi a dispărut. 


93 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


18. 


Liv a simtit pământul cutremurându-se în timp ce 
călăretii au intrat ca un şuvoi pe portile deschise şi i-au 
împresurat. Şi-a ținut ochii atintiti asupra conducătorului, 
care a oprit şirul cu mâna ridicată şi a continuat să meargă 
la trap pe calul său deschis la culoare. Şi-a dat jos 
keffiyeh-u/ pe măsură ce se apropia, descoperind o față 
brăzdată de praf, arsă până aproape de negru în jurul 
ochilor, după ani întregi în soarele crud al deşertului. 

— Priveşte cine e cu ei! a şoptit Tariq, 

Liv a cercetat şirul de călăreți şi l-a văzut pe Malik 
Zzâmbindu-i. Probabil că el era cel care îi adusese acolo, deşi 
deocamdată ea putea doar să ghicească motivul. A făcut un 
pas în fată, şi-a deschis bratele şi a zâmbit: 

— Bun venit, a spus ea într-o arabă fluentă care l-a 
surprins pe conducător. Cred că sunteți însetați după lunga 
călătorie, şi caii voştri la fel. 

Bărbatul s-a uitat la ea din şa şi i-a dat roată încet, 
scrutând-o cu privirea. Ea simţea mirosul de praf şi bălegar 
al calului, căldura care dogorea din trupul umed al 
animalului când acesta a fost oprit în faţa ei. Călărețul s-a 
întors către oamenii săi. 

— Speram ca Ishtar să aibă ceva mai multă carne pe 
ea, a spus el tare. 

Călăreții au izbucnit în râs, şi Malik odată cu ei. 

S-a întors din nou spre ea, cu fata lui ridată brăzdată 


94 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


acum de un zâmbet care dezvelea un şir incomplet de dinţi 
lungi, sparțti. 

— Mie nu prea-mi pare o zeiță. 

Liv a zâmbit, îndreptându-şi privirea spre Malik şi apoi 
spre călăreț. 

— N-ar trebui să crezi tot ce ţi se spune. 

— M-ai făcut cumva prost? 

— Nu. De ce nu-mi spui numele tău, ca să ştiu cum să 
mă adresez? 

Bărbatul s-a aplecat, lăsându-şi greutatea pe şaua 
uzată care a scârțăit. 

— Mi se spune Azra'iel. Ştii ce-nseamnă asta? 

O caracteristică bizară a noii ei fluențe a limbajului era 
că vedea mai adesea imagini decât înțelesuri, şi mai 
degrabă simţea cuvintele decât să le interpreteze. Azra'iel. 
Imaginea unor aripi imense, negre i s-a format în minte, şi a 
simțit teamă. 

— Înseamnă Îngerul Morţii. 

Zâmbetul brăzdat a revenit. 

— Poate că totuşi eşti o zeiță. 

Și-a trecut mâna peste fâşiile de panglici colorate de 
pe piept şi a făcut o mişcare mult prea rapidă pentru ca Liv 
s-o observe, iar ea s-a trezit uitându-se direct în țeava unui 
pistol. 

— Poate am să bag un glonte în capul tău ca să aflu. 

Inainte ca Liv să poată reacţiona, Tariq s-a pus în fata 
ei, protejându-i trupul cu al lui. 

— la-o! a spus el. Apa e ceea ce vrei, nu trebuie să 
omori ca s-o obţii. 

— Nu-mi spune tu ce vreau! Nimeni nu-i spune lui 
Azra'iel ce vrea! 

— E-n regulă, a spus Liv în engleză, mişcându-se din 
spatele lui şi încercând din răsputeri să ignore pistolul care 
se îndreptase din nou spre ea. 

— Ce eşti? Americancă? Englezoaică? a întrebat 
călărețul, observând schimbarea de limbă. 


95 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Americancă. Sunt din New Jersey. 

Azra'iel a stat mândru în şa şi a arătat cu mâna 
peisajul deşertic. 

— Eu sunt de-aici. Familia mea a trăit pe meleagurile 
astea de mii de ani. l-am văzut pe marii califi venind şi 
plecând, pe urmă pe mongoli, pe urmă pe turci. 

A împins cu țeava pistolului în panglicile de pe piept. 

— Insuşi Saddam Hussein mi-a dat astea pentru că am 
apărat Republica de invadatorii americani, dar a fost un 
idiot şi acum e mort. Eu nu luptam pentru el, eu luptam 
pentru pământ. lar acum pământul îmi aparține. 

Liv i-a susținut privirea şi a dat uşor din cap. 

— Pământul nu aparține niciunui om, a spus ea. Noi 
suntem cei care aparținem pământului. 

— Te-nşeli, zeițo! Aparține oricărui om luptă pentru 
el - asta au învăţat oamenii mei iar tu n-ai luptat. 

— Nu. Noi v-am urat bun venit. V-am invitat să-l 
împărțiți cu noi, în pace. Nu e asta o cale mai bună? 

Zâmbetul brăzdat a revenit. 

— Mai bună pentru mine. 

S-a întors şi a ridicat vocea pentru ca toţi să îl poată 
auzi. 

— Oaza asta e a noastră acum! Vă las s-alegeti. Puteţi 
pleca sau puteti muri! Aveţi două minute să vă umpleti 
gamelele. Vă sfătuiesc să luați cât de mult puteti. Deşertul 
nu e la fel de prietenos şi de primitor ca zeița voastră. 

Și-a întors calul şi a început să se îndepărteze. 

— Am putea să ne retragem în hangar, a şoptit Tariq. 
Sunt arme acolo. Am putea să-i biruim. Sau dacă facem o 
diversiune când ieşim pe poartă cred c-aş putea să urc 
până în vârful turnului şi să întorc armele mari asupra lor. 

— Şi apoi ce? Să îngropăm cadavrele, să aşteptăm să 
apară următorul lot de oameni şi să-i omorâm şi pe ei? 

— Ce altceva putem să facem? N-o să rezistăm nici 
două zile în deşert fără apă. Mai bine să luptăm şi poate să 
murim repede decât încet, acolo, în furnal. 


96 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Mai bine să nu murim deloc, a spus ea. 

— Ai altceva în minte? 

Liv şi-a trecut mâna prin apă, degetele răscolind 
pământul rece de la fund, amintindu-şi simbolurile de pe 
Harta Stelară. 

— Nu, a spus ea, cu ochii la apa tulbure, roşiatică. 

Era ceva familiar în legătură cu povestea aceea, 
văzuse ceva asemănător pe piatră. A incercat să se 
concentreze asupra acelui lucru, dar el continua să-i scape, 
ca ceva de-abia zărit cu coada ochiului. 

— Dacă vrei să pleci, atunci pleacă, a spus ea, 
întorcându-se către Tariq. Sunt sigură că poti ajunge la 
AI-Hillah pe jos înainte ca setea să te doboare. 

— Dar cum rămâne cu tine? 

Ea s-a uitat în sus către locul mormintelor, vizibil 
printre linia de călăreți şi gardul de sârmă. 

— Rămân aici, a spus ea, sau cât de aproape o să 
reuşesc fără să fiu împuşcată. 

Mâna ei a trecut din nou prin apă, stârnind nori şi mai 
mari de noroi roşu, apoi s-a ridicat şi s-a îndreptat către 
călăreți. 

— La revedere, Malik, a spus ea, în timp ce a trecut 
printre ei. 

Zâmbetul lui a ezitat şi a dat să-i răspundă, dar ea 
dispăruse deja, făcând paşi mari pe poartă şi către deşert, 
fără să privească nici măcar o singură dată în urmă să vadă 
dacă o urmează cineva. 


97 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


19. 


Sediul Centrului operativ național de combatere a 
infracțiunilor cibernetice era îngropat adânc în străfundurile 
statului Maryland şi adăpostea atât o bancă imensă de baze 
de date ce alimentau întreaga reţea de poliţie, cât şi hard 
diskuri şi copii de siguranţă legate de sute de mii de 
cazuri - totul de la înşelătorii mici pe internet şi fraude la 
nivel de corporație, până la grupuri online de pedofili şi 
importante reţele de terorişti. 

Camera principală cu echipamente era practic pustie 
atunci când Shepherd a intrat în aerul ei condiţionat, pe 
întuneric. Se oprise să-şi arunce cu nişte apă pe faţă şi să 
mănânce ceva, fiindcă Franklin nu se ţinuse de cuvânt şi nu 
îi făcuse cinste cu un hamburger. Infulecase o gogoaşă şi 
băuse o cafea din mers. Mâncarea sau băutura nu erau 
admise în laboratoarele criminalistice cibernetice. O siluetă 
aşezată se profila în faţa a trei monitoare mari din 
marginea cea mai îndepărtată a camerei, iar degetele 
tastau comenzi atât de repede, încât părea că cineva 
dansează step. Silueta s-a întors când l-a auzit pe Shepherd 
apropiindu-se şi i-a zâmbit: 

— Agentul Franklin a spus c-o să vii şi tu. 

Agentul Smith era unul dintre instructorii cu vechime în 
divizia de combatere a infracţiunilor cibernetice. Exista un 
zvon care circula în fiecare an, că agentul Smith din filmul 
Matrix fusese inspirat de el, şi exista cu siguranţă ceva mai 


98 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


mult decât o asemănare fizică trecătoare - acelaşi păr care 
se rărea în formă de V pe frunte, aceleaşi trăsături ascuțite 
şi aceeaşi siluetă subțire ca o scândură -, însă asemănările 
se opreau aici. Adevăratul agent Smith era probabil cel mai 
prietenos instructor din clădire, generos cu timpul său şi cu 
o infinită răbdare pentru cei care nu aveau să rămână în 
sectorul cibernetic dar trebuia oricum să acumuleze 
suficiente cunoştinţe pentru a absolvi modulul. 

— Ţi-am pregătit un fişier-fantomă, a spus el, arătând 
cu bărbia către terminalul aflat la dreapta sa. 
` Shepherd s-a aşezat la birou şi a accesat informaţiile. 
In infracțiunile cibernetice există două feluri de dovezi: fizi- 
ce şi digitale. Dovezile fizice sunt hard diskurile 
propriu-zise. Adesea, în lanțul dovezilor trebuie arătat că 
suspectul a folosit un anumit computer, astfel că sunt 
căutate amprente sau chiar fragmente microscopice de 
piele sub butoanele tastaturii, pentru a demonstra acest 
lucru. Dovezile digitale sunt diferite. Fişierele şi directoarele 
pot fi clonate sau copiate şi analizate de mai multe echipe 
în acelaşi timp, pentru a procesa informaţiile mai repede. 
Aceste clone sunt denumite „fişiere-fantomă”, şi Shepherd 
se uita chiar acum la unul, o copie exactă a tot ce era pe 
hard diskul doctorului Kinderman. 

— Aţi găsit ceva până acum? a întrebat el. 

Smith a continuat să bată cu repeziciune comenzi pe 
tastatură. 

— Cel mai interesant lucru pe care l-am găsit până 
acum a fost nimic. 

A apăsat pe o tastă şi fişierele au început să se 
deschidă, făcând valuri pe ecranul principal ca un pachet 
de cărţi, fiecare dintre ele gol. 

— Găseşti absolut tot ce te-ai aştepta până acum opt 
luni, dar apoi nu mai e absolut nimic. Niciun director, 
subdirector, cache. Cine l-a curăţat ştia ce face, nu glumă. 

Shepherd se agăţase de speranţa că Smith va fi găsit 
ceva în fişierele personale ale lui Kinderman, un e-mail, un 


99 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


virus a cărui traiectorie să le ofere o nouă pistă. Însă 
eficiența şi priceperea cu care fusese şters diskul aruncau 
şi mai multe suspiciuni asupra lui Kinderman. 

— Vreţi să încep să verific datele mai vechi, să văd ce 
găsesc? a întrebat Shepherd. 

— Poţi, dacă vrei, dar cred c-ar fi o pierdere de timp. E 
puţin probabil ca cineva atât de meticulos să fi lăsat ceva în 
urmă. Sunt destul de sigur că orice era incriminatoriu pe 
disc se găsea în bucata care lipseşte. Tocmai voiam să-l 
trec prin CARBON, să văd ce mai iese şi aşa. 

A apăsat pe enter şi pe ecran a apărut o bară de 
progres, apoi s-a lăsat pe spate, având pe faţă un zâmbet 
larg, care parcă spunea „Hai, întreabă-mă!”. 

— Ce e CARBON? s-a conformat Shepherd. 

— Asta e un secret de top, pe care ţi-l pot divulga 
acum doar pentru că eşti un agent secret în activitate. Dar 
ceea ce-o să-ţi spun nu trebuie menţionat în clasă, ai 
înţeles? 

Shepherd a încuviinţat din cap. 

— Pe vremea maşinilor de scris, chiar înainte de 
foto-copiatoare, singura modalitate de a obţine copia 
exactă a unui document era să pui o hârtie-carbon între 
două coli albe, ca într-un sendviş. Forţa cu care literele din 
maşina de scris loveau prima coală lăsa o urmă de carbon 
pe a doua, producând o copie. Aplicația asta face ceva 
asemănător. Înregistrează tastele apăsate, doar că 
utilizatorul nu ştie nimic despre asta. De fapt, foarte puţini 
oameni ştiu. După 11 septembrie, când securitatea 
naţională a devenit prioritatea numărul unu şi preocupările 
obişnuite pentru drepturile civile şi intimitate au zburat pe 
fereastră, Guvernul Statelor Unite a făcut o înţelegere de 
nivel foarte înalt cu toţi producătorii mari de cipuri pentru 
computere. Nu sunt sigur dacă ştii asta, dar 99% din 
microcipurile lumii sunt produse în Coreea de Sud. Cum îţi 
poţi imagina, să ai Statele Unite de partea ta când ai ca 
vecin Coreea de Nord trebuie să fi contat mult în discuţii. 


100 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


Oricum înțelegerea a fost simplă. Tot ce trebuia să facă 
fabricanții coreeni pentru a se bucura de recunoştinţa 
veşnică a unchiului Sam şi viitoare favoruri nespecificate 
încă era să modifice puţin produsul. De atunci, fiecare cip 
nou produs are incastrată în el o partiție de memorie în 
plus, care nu apare pe niciun director şi poate fi accesată 
doar de anumite instituţii cu mandat legal special, care 
deţin programul potrivit, a zis şi a indicat spre bara de 
progress care s-a închis la 100%. CARBON. In principiu, au 
creat programul spyware suprem. Programele antivirus 
normale nici măcar nu-l văd, pentru că nu reprezintă un cod 
informatic, ci este construit chiar în hard. 

Bara de progres a dispărut şi s-a deschis un document, 
plin ochi cu numere şi cuvinte. 

— Informaţiile sunt destul de sumare, din cauza 
faptului că tehnologia asta e secretă, aşa că arhiva de 
memorie e destul de mică, iar pentru a o menţine ascunsă 
informaţiile vechi sunt aruncate constant pentru a se 
înregistra unele noi, cum se întâmplă şi la camerele de 
supraveghere. De obicei conţine activitatea cam pe o 
săptămână. O să folosesc un filtru să separ puţin 
informaţiile, poate depistez vreun cuvânt important sau cu 
o frecvenţă foarte mare. 

A dat o altă comandă şi o altă fereastră s-a deschis 
brusc. 

— Aici te poţi face util. 

Shepherd s-a aplecat spre monitor, în timp ce nişte 
cuvinte au început să apară în acea fereastră, culese din 
informaţiile sumare. Le recunoştea aproape pe toate. 

— Ophiuchus este o constelație, a spus el, coborând în 
lista care tot creştea. Andromeda este o galaxie, şi toate 
numerele alea lungi care încep cu PGC sunt din Principal 
Galaxy Catalogue. Deplasarea liniilor spectrale este un 
termen astronomic pentru ceea ce se întâmplă cu lumina 
îndepărtată... 


5 Program care monitorizează în secret un computer. 


101 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


Au continuat aşa câteva minute, Smith subliniind tot ce 
recunoştea Shepherd, până când au ajuns la capătul listei, 
iar Smith a apăsat pe delete pentru a scăpa de toate 
cuvintele izolate. Acum rămăseseră doar două: 


MALA 
T 


Shepherd a scos un carneţel din buzunar şi l-a răsfoit 
până când a ajuns la notițele pe care le luase la Goddard. 
Era un „T” şi în ultima însemnare pe care doctor Kinderman 
o făcuse în agenda sa: 


T 
Sfârşitul zilelor 


Deodată i-a venit o idee legată de T şi de ce ar fi putut 
însemna în legătură cu Hubble. A găsit numerele de contact 
pe care le notase şi a format unul, verificând ora în timp ce 
aştepta să se facă legătura. Linia a ţiuit de câteva ori până 
să se audă tonul de apel. Shepherd şi-a ţinut respiraţia, în 
timp ce aştepta ca cineva să răspundă. 


102 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


20. 


Cu două etaje mai sus de Shepherd, Franklin stătea 
într-un birou mic, cu uşa închisă şi faţa iluminată de alt 
ecran de calculator. 

În timpul celor peste douăzeci de ani de muncă la FBI 
învățase multe despre el însuşi. Ştia că nu este cel mai 
intuitiv dintre investigatori, nu avea geniul pe care îl văzuse 
la unii de a pune întrebarea potrivită la momentul potrivit şi 
nu fusese niciodată acela care, într-o cameră de 
investigaţii, la miezul nopţii, face singura legătură care 
pune totul cap la cap. Însă era perseverent şi se pricepea la 
oameni. Putea să îi lovească ca pe un diapazon şi să 
asculte sunetul pe care îl făceau. Ştia întotdeauna când 
nota e falsă, şi acum, la Shepherd, suna ca nişte unghii 
scârţâind pe o tablă de şcoală. 

Pe ecranul din faţa lui se aflau formularul de înscriere 
şi CV-ul lui Shepherd. Le tot periase în ultimele douăzeci de 
minute, verificând cei doi ani lipsă în înregistrări de la 
companiile de asigurări sociale, de la bănci, orice ar fi putut 
să-i dea o pistă despre unde fusese Shepherd şi ce făcuse. 
Până în acel moment, singura mică discrepanţă pe care o 
găsise fusese în chestionarul standard pentru posturile din 
domeniul securităţii naţionale. Exista o nouă adăugire la 
formular, o declaraţie privind religia, inclusă de un guvern 
republican care se lăsase luat de val după 11 septembrie. 
Democraţii se opuseseră, calificând-o ca o atingere adusă 


103 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


Constituţiei şi separării pe care le impunea aceasta între 
stat şi religie, însă republicanii susţinuseră că va ajuta la 
identificarea candidaţilor musulmani ale căror trecut şi 
cunoştinţe culturale s-ar fi putut dovedi de folos în războiul 
împotriva terorii. Proiectul de lege de-abia trecuse la voturi, 
dar numai după ce se ajunsese la un compromis: noua 
secţiune era opţională şi nici un candidat nu putea fi 
penalizat dacă nu o completa. Shepherd o lăsase 
necompletată. 

Faptul în sine nu era ieşit din comun, dar, din 
experienţa lui Franklin, singurii oameni care alegeau să nu 
o completeze erau ateii. CV-ul lui Shepherd arăta că 
petrecuse mai mulţi ani la un internat catolic strict, şi cu 
toate acestea el nu bifase căsuţa pentru a se declara 
catolic. Era un motiv neînsemnat, dar sporea neîncrederea 
lui Franklin în el. Exista ceva înscris adânc în ADN-ul său, 
care îi spunea să nu se încreadă total în cineva care nu 
avea, într-un fel sau altul, o teamă sănătoasă de 
Dumnezeu. Era una dintre învăţăturile principale ale 
irlandezilor, care îi fusese şoptită cu răsuflarea mirosind a 
whisky de către tatăl şi unchii săi, atunci când aceştia se 
legănau, plini de patriotism pentru o ţară în care niciunul 
dintre ei nu călcase vreodată: niciodată să nu ai încredere 
într-un om care nu îl are pe Dumnezeu în suflet, şi niciodată 
să nu ai încredere într-un om care nu bea un paharcu tine. 

S-a lăsat pe spătar, întinzându-se după telefon. 

Gândurile despre tatăl său îl emoţionaseră. Poate că 
era vorba şi de Crăciun şi de sentimentul obişnuit de vină 
de care acesta venea însoţit. Era prea târziu să mai sune, 
aşa că i-a scris un mesaj lui Marie: „A intervenit ceva. 
Trebuie să muncesc mâine, aşa că n-o să pot să vin acasă. 
Sun când aflu când pot să scap. Spune-i lui Sinead că-mi 
pare rău.” 

A apăsat pe send şi a privit cum pleacă mesajul. Era 
ciudat că încă considera casa fiind acasă, deşi nu mai locuia 
acolo. 


104 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


A închis toate fişierele şi calculatorul şi era pe punctul 
de a-şi lua sacoul de pe marginea scaunului, când a vibrat 
telefonul. 

„Cum rămâne cu scuzele pentru mine?” 

Franklin a citit cuvintele şi a simţit durerea din el 
ascuţindu-se. Avea desigur dreptate, dar el obosise demult 
să-i mai ceară scuze. Şi-a pus sacoul şi s-a îndreptat spre 
cea mai apropiată ieşire, scoțând un pachet mototolit de 
Marlboro. Un alt obicei prost de care încerca mult timp să 
se lase. 


105 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


21. 


— Echipa de zbor Hubble. 

Linia era zgomotoasă, aşa că Shepherd şi-a acoperit 
cealaltă ureche ca să audă mai bine. 

— Merriweather? 

— La telefon. 

— Agentul Shepherd la telefon. Unde eşti? 

— Sunt la Goddard. Am ieşit puţin să iau aer şi mi-am 
redirecționat apelurile către telefonul mobil, în caz că are 
cineva nevoie de mine. Ce s-a întâmplat? 

— Înainte de atac ai spus că Hubble cerceta o fâşie 
îngustă de spaţiu din constelația Taurului. 

— Aşa e. 

— Ce folosiţi ca prescurtare pentru Taur? 

A urmat o pauză. 

— Dacă aş scrie, aş folosi semnul astrologie, un cerc cu 
două coarne. 

— Nu litera T? 

— Nu. 

— Dar dacă ai tasta? 

— Dacă aş tasta, aş scrie tot cuvântul, sau poate doar 
primele câteva litere, iar funcţia de predicţie a textului ar 
completa restul. 

Shepherd a scris „T” şi „Taur” în carneţelul său şi a 
adăugat un semn mare de întrebare lângă ele. 

— Dar MALA? i-a spus el pe litere. 


106 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Nimic, scuze. De ce sunt legate toate astea? 

— Au apărut printre nişte informații sumare pe care 
le-am recuperat din calculatorul doctorului Kinderman. 
Probabil nu e nimic, dar trebuie să verificăm. 

Shepherd a scris şi „MALA” în carneţel, şi a adăugat alt 
semn de întrebare. 

— Mersi, Merriweather. Scuze că te-am deranjat. 

— Nicio problemă. Ascultă, dacă aflaţi altceva, 
anunţă-mă, vreau mai mult ca oricine să aflăm adevărul... 

— Sunt sigur. 

— ...Şi poţi să mă găseşti oricând la numărul ăsta. O 
să-l ţin conectat prin mobil pentru orice eventualitate, deşi 
plănuiesc să dorm la birou până când Hubble se întoarce pe 
orbită sau până când cineva o să mă scoată de acolo sub 
ameninţarea armei. 

Shepherd a zâmbit. 

— Sunt sigur şi de asta. Ai grijă, Merriweather! O să 
lămurim noi treburile, într-un fel sau altul. 

Apus telefonul jos chiar când uşa din capătul cel mai 
îndepărtat s-a deschis şi s-au auzit paşi. 

— Aţi găsit ceva? a bubuit vocea lui Franklin prin 
spaţiul pustiu. 

„Nu”, s-a gândit Shepherd. 

— Da, a spus Smith, la fel de vesel ca întotdeauna. Am 
recuperat nişte date cu CARBON, iar agentul Shepherd mă 
ajuta să le sortez. 

— Bravo agentului Shepherd! E ceva util? 

Shepherd s-a uitat la notițele lui. 

— Am găsit câteva cuvinte neobişnuite. Cred că „T” 
s-ar putea referi la constelația Taurului, dar habar n-am 
ce-nseamnă „MALA”. 

— Interesant, a zis Franklin şi s-a aplecat spre monitor, 
răspândind un miros de cafea şi fum de ţigară. Priveşte şi 
învaţă, bobocule! 

A dat clic pe Google şi a tastat „MALA” în caseta de 
căutare, a apăsat pe enter şi au apărut pagini întregi de 


107 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
rezultate. 


— Uneori drumul simplu şi direct aduce cele mai bune 
rezultate. 

A dat clic pe primul rezultat şi s-a deschis o pagină din 
Wikipedia: 


Mala: [mala] Nume dat în trecut mai multor 
grupări anarhiste; folosit recent pentru o 
organizaţie clandestină teroristă antireligioasă. 


Shepherd s-a întors spre Franklin, care arborase 
zâmbetul emblematic. 

— Dacă ai fi fost puţin atent, ai fi văzut cuvântul 
„MALA” menţionat de mai multe ori în ziarele vechi din 
locuinţa lui Kinderman. Ţi-am zis că s-a implicat şi Biroul. E 
vorba de grupul terorist căruia i se atribuie atacurile asupra 
Citadelei din Ruina. 

Shepherd s-a întors din nou spre ecran şi a continuat 
să citească. 


Mala e unul dintre cele două triburi preistorice a 
căror istorie combinată se află la temelia 
civilizaţiei şi religiei moderne. Celălalt 
trib - Yahweh -a ieşit învingător dintr-o luptă 
pentru a deţine şi controla o relicvă antică căreia i 
se atribuie puteri supranaturale, numită 
Sacramentul; se crede că aceasta încă există în 
fortăreaţa Citadelei din sudul oraşului turc Ruina, 
unde a fost ţinută şi protejată încă din preistorie 
de către urmaşii spirituali ai tribului Yahweh, o 
tagmă de călugări numiţi Sancti. 


Shepherd a tresărit la ultimul cuvânt. 

— Scrisoarea trimisă lui Kinderman era semnată Novus 
Sancti, a zis el. 

Franklin a încuviinţat din cap. 


108 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Se pare că unghiul religios începe să ia amploare. 
Citeşte mai departe! 


Membrii tribului Mala, pierzând Sacramentul, au 
fost consideraţi eretici de către nou-apăruta 
Biserică şi au fost siliţi să se ascundă, devenind 
sinonimi cu alte organizaţii anticlericale, ca de 
exemplu Illuminati. Din cauza misterului care 
înconjoară tribul Mala, se cunosc puţine informaţii 
despre ei, dar se crede că mulţi oameni de ştiinţă 
faimoşi au aparţinut acestei grupări. Printre ei se 
numără Isaac Newton, Galileo Galilei şi mulţi alţii, 
în special din domeniul astronomiei, aceştia 
suferind adesea persecuții ca urmare a faptului că 
teoriile şi descoperirile lor puneau sub semnul 
întrebării învăţăturile Bisericii. Biserica, la rândul 
ei, continuă să îi zugrăvească pe cei din tribul 
Mala ca pe nişte terorişti, satanişti şi adepţi ai 
practicilor oculte. 


Shepherd s-a lăsat pe spătar. 

— Scrisoarea îl numea şi pe Kinderman membru al 
cultului ocult, a zis el. 

— Ceea ce ar explica de ce a fost ţinta fanaticilor 
religioşi, dar nu şi de ce ar sabota satelitul Hubble, a spus 
Franklin şi s-a întors spre Smith. Mai poţi scoate ceva de pe 
hardul lui Kinderman? Poate că, în context, cuvintele astea 
o să ne dea ceva de care să ne agăţăm în continuare. 

Smith a mai apăsat pe nişte butoane de pe tastatură, 
atât de tare încât Shepherd s-a întrebat câte tastaturi 
consumă pe an. A apăsat pe enter, iar programul a început 
să lucreze. 

Shepherd s-a uitat la semnele de întrebare din 
carneţel, simțind că începe să-şi piardă utilitatea în 
anchetă. Deja se gândea la raportul pe care trebuia să îl 
scrie până în zori şi cum avea să meargă a doua zi la 


109 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


cursuri fără să doarmă deloc. 
— Se pare că vorbea cu cineva, a spus Franklin. 
Shepherd s-a uitat în sus şi a citit mesajele noi. 


408 Terminat de calculat coordonatele pentru 
steaua Mala, o să le trimit separat să le verifici. 
408 N-a mai rămas mult timp. Posibil să avem 
nevoie de prietenii noştri din Mala mai curând 
decât am crezut. 


— E  mesageria de reţea, a spus Shepherd, 
recunoscând în numărul care se repeta codul poştei 
electronice. E o versiune de poştă electronică elementară, 
criptată, pe care o folosesc angajaţii din diferite 
departamente şi unităţi pentru a face schimb de informaţii. 
Vorbea cu altcineva de la NASA. 

A luat telefonul, a apăsat pe tasta de reapelare şi l-a 
pus pe difuzor să audă toată lumea. De data aceasta 
de-abia a apucat să sune înainte să fie ridicat receptorul. 

— Echipa de zbor Hubble. 

— Merriweather, sunt Shepherd din nou. Ai registrul cu 
numerele de poştă electronică la îndemână? 

A urmat o pauză, întreruptă de un răpăit înăbuşit pe o 
tastatură. 

— Da, îl am. 

— Ai putea să-mi spui cine are codul 408? 

Două răpăituri înăbuşite, apoi una mai puternică. 

— E profesorul Douglas. 

Shepherd a simţit cum îi fuge pământul de sub 
picioare. 

— Joseph Douglas? 

— Cine altcineva? 

— Bine, mulţumesc. 

— Mai ai nevoie de ceva? 

Franklin s-a aplecat puţin. 

— Aici agentul Franklin. Te rog să nu menţionezi 


110 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


această conversație nimănui. Nici măcar şefului Pierce, ai 
înțeles? 

— Am înţeles. 

Înainte ca Merriweather să mai apuce să spună ceva, 
Franklin a închis şi apoi a format numărul departamentului 
transporturi. 

— Se pare c-o să mă-ntorc la Goddard cu un mandat 
de arestare. 

— Profesorul Douglas nu e la Goddard, a spus 
Shepherd, e la Centrul Marshall pentru Zbor Spaţial din 
Huntsville, în Alabama. Acolo se testează toate 
componentele telescopului James Webb înainte de lansare. 
Profesorul Douglas e responsabil de întreg proiectul. 

Franklin s-a întunecat la faţă, măsurând implicaţiile. 

— Franklin la telefon, s-a răstit el la persoana care 
răspunsese. Am nevoie de un avion, cât de curând e 
omeneşte posibil, care să mă lase cât aproape de 
Huntsville, în Alabama. 

A acoperit receptorul. 

— Fă-te util, Shepherd, află-mi numele cui o fi şef de 
securitate la Marshall şi dă-mi-l la telefon! 

— Ar trebui să mă luaţi cu dumneavoastră. 

Franklin a părut cu adevărat amuzat. 

— Serios? De ce, mă rog? 

— Pentru că-l cunosc pe profesorul Douglas, a răspuns 
Shepherd, simțind cum uşa care se închisese pentru partea 
lui din investigaţie s-ar putea deschide din nou. Am fost 
studentul lui. 


111 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


22. 


Carrie s-a aşezat pe marginea patului ei afundat din 
camera de motel şi l-a privit pe Eli, care dormea în celălalt 
pat. Camera nu prea era cine ştie ce: un aparat de aer 
condiționat mare, incastrat în perete; o masă în stilul anilor 
'50, pe care cineva scrijelise nişte cuvinte obscene, şi două 
scaune desperecheate, ude leoarcă din cauza jachetele lor 
de camuflaj puse la uscat. Erau împinse lângă radiator, 
degajând un miros jilav. 

Telefonul era lângă ea, pe cuvertura uzată. Niciodată 
nu putea dormi când aştepta noi ordine. Era ca o stare de 
veghe în care niciodată nu se putea relaxa, asta venea 
odată cu autoritatea. Soldaţii dormeau întotdeauna ca nişte 
prunci, însă ofiţerii şi sergenţii erau ca părinţii, cu toată 
responsabilitatea şi grijile implicite. 

Afară ploaia se mai domolise. Nu se mai auzea decât 
un televizor vechi, fixat foarte sus în şuruburi. Când 
intraseră prima oară în cameră şi îl porniseră era dat pe un 
canal porno, iar inconfundabilul gâfâit fals o făcuse să se 
uite cu înfrigurare după un buton cu care să oprească 
sunetul sau să schimbe canalul. Dar nu fusese îndeajuns de 
rapidă. Pe ecran apăruse imaginea roz a unui trup dezgolit. 
Niciunul nu a comentat imaginea, deşi ea ştia că rezonase 
cu ceva nerostit din ei amândoi. Televizorul mergea acum 
pe o staţie locală de ştiri, cu sonorul dat încet, în caz că 
apărea ceva ce ar fi fost relevant sau util. 


112 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


S-a uitat scurt la trupul adormit al lui Eli, simțindu-se 
frustrată că, deşi erau singuri în acea cameră jerpelită de 
motel, iar salteaua lăsată le şoptea numai despre lucruri pe 
care ei şi le negau, misiunea încă neîndeplinită îi ţinea 
despărțiți. Voia doar să termine odată şi să se poată 
căsători, să fie în sfârşit împreună, să înfrunte Judecata de 
Apoi ca soţ şi soţie, binecuvântaţi în ochii Domnului. 

Eli a scos un țipăt scurt, ca un animal speriat. De opt 
ori din zece se trezea singur smucindu-se, uitându-se 
buimac în jur, căutând orori care ieşeau la joacă atunci 
când el dormea. Când îl întâlnise prima oară în spitalul 
misiunii militare de lângă Kandahar, nu putea dormi deloc 
fără să se trezească ţipând, aşa că asta însemna o 
îmbunătăţire. Se simţea tot mai bine, şi ea era cea care îl 
ajuta. Dacă ar fi avut destul timp, l-ar fi vindecat complet, 
dar nu era sigură cât timp le mai rămăsese. 

Telefonul a sunat, iar ea s-a năpustit asupra lui, 
ridicându-se din pat şi mergând în cel mai îndepărtat colţ al 
camerei. 

— Alo. 

Stătea cu faţa la perete şi vorbea în şoaptă, ca să nu-l 
trezească pe Eli. 

— Ai avut dreptate în legătură cu bărbaţii pe care i-ai 
văzut, s-a auzit vocea Arhanghelului. Erau de la FBI. 

Carrie a căzut pe gânduri. FBl-ul avea să le îngreuneze 
misiunea, dar nu s-o facă imposibilă. Trebuia doar să-l 
găsească pe Kinderman înaintea agenţilor FBI, iar 
Arhanghelul avea să-i ajute. Incă se minuna de vastitatea 
reţelei din care ea era doar o minusculă parte. Arhanghelul 
avea contacte pe unde nu gândeai. S-a întors şi l-a văzut pe 
Eli, acum cu ochii deschişi şi fără expresie, uitându-se la ea 
cu un amestec de teamă şi suspiciune pe care îl aducea 
adesea din visele sale. Ea a zâmbit şi i-a trimis un sărut 
tăcut. 

— Vrei să ciulim urechile, să vedem ce putem afla? 

— Nu. Vreau să dormiţi câteva ore şi apoi să ieşiţi. 


113 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


Domnul are mulți duşmani, iar Diavolul nu doarme 
niciodată. Dar am o nouă ţintă pentru voi, un nou sacrificiu 
de făcut, unul la fel de important ca cel care a scăpat. 
Carrie a aşteptat, cu acel calm care îi curgea prin vene 
când primea în cele din urmă o misiune nouă. 
— Cât de repede crezi că puteţi ajunge la Centrul 
Marshall pentru Zbor Spaţial din Huntsville, Alabama? 


114 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


23. 


Aeronava C-130 se hurduca în timp ce roțile ei se 
ridicau de pe pista de la Turner's Field. Shepherd era strâns 
legat cu centura de un scaun, cu faţa spre interior în poziţia 
de paraşutist, iar sunetul celor două elice îi vâjâia în 
timpane şi îi vibra prin tot corpul în timp ce se ridicau în 
aer. Se aflau în ceea ce era cunoscut sub numele de Bubird, 
parte din flota pestriță a Biroului, formată în principal din 
aeronave confiscate. C-130 era folosită mai mult pentru 
transport de mărfuri decât pentru pasageri, dar se nimerise 
să fie alimentată cu combustibil şi gata de plecare atunci 
când sunase Franklin. Aparţinuse unui cartel mexican de 
traficanţi de droguri, îi spusese pilotul binedispus lui 
Shepherd, în timp ce se pregăteau de decolare. Din ce se 
vedea, mexicanii decojiseră interiorul până la fuzelaj pentru 
a putea înghesui cât mai multă marfă posibil. Până în acel 
moment nimeni nu considerase necesar să pună înapoi 
vreunul dintre acele mici utilităţi - detalii ca izolarea fonică 
sau încălzirea sau husele pentru scaunele cu margini de 
metal care îi tăiau deja circulaţia mai jos de genunchi. Şi-a 
schimbat poziţia încercând în zadar să stea mai confortabil, 
strângând la piept laptopul de serviciu pe care i-l dăduse 
agentul Smith şi înfăşurând cureaua în jurul mâinii pentru 
mai multă siguranţă. 

Au început să vireze spre dreapta, ajungând deasupra 
Golfului Chesapeake, iar avionul s-a scuturat în semn de 


115 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


protest, pe măsură ce vântul îl flutura ca pe o jucărie. 

Franklin era legat cu centura de siguranţă pe un scaun 
identic, chiar faţă în faţă. Îşi lăsase în jos viziera de 
protecţie a căştii, deci Shepherd nu putea să spună dacă îl 
priveşte sau nu. Shepherd era destul de sigur că Franklin îl 
va scoate din anchetă cu prima ocazie şi că îl va trimite 
înapoi la Quantico, epuizat şi având mult de recuperat la 
antrenamente. Cel puţin erau aproape de Crăciun, avea să 
recupereze în vacanţă, când toată lumea pleca acasă. 

Acasă. 

A închis ochii şi a făcut tot posibilul să îndepărteze din 
minte acel zbor groaznic, amintindu-şi de o vreme trecută, 
când cuvântul „acasă” aproape că însemnase ceva şi 
pentru el. Părinţii lui erau deja în vârstă când venise el pe 
lume -o greşeală, spusese mătuşa lui, dar ea oricum 
spunea multe lucruri răutăcioase. Muriseră la câteva luni 
unul de altul, pe când el avea cinci ani. Puținele amintiri 
despre ei se derulau ca nişte fragmente amestecate 
dintr-un vechi jurnal de ştiri: tatăl său, speriat şi fragil, 
stând singur la masă, cu ochii bolnavi măriţi în spatele unor 
lentile neclare, mereu aplecat asupra unei cărţi deschise în 
faţa lui; mama lui, privind fix afară pe fereastră, părând că 
invidiază fumul care putea să alunece şi să evadeze. Erau 
îmbătrâniţi înainte de vreme: ea din cauza ţigărilor la care 
nu putea să renunţe, el din cauza unei vieţi pline de 
dezamăgiri. 

Shepherd moştenise inteligenţa de la tatăl său, care 
citea la fel de repede cum mama lui ardea ţigările Virginia 
Slims. Tatăl lui avusese mereu mai multe locuri de muncă 
în acelaşi timp, iar unul dintre ele fusese acela de paznic de 
noapte - îşi făcea turele şi apoi citea în linişte şi 
singurătate. După ce i-a cedat inima, la câteva luni după ce 
plămânii mamei făcuseră acelaşi lucru, s-a descoperit că 
fusese destul de deştept să ascundă o parte din venituri de 
soţia lui şi s-o investească în poliţe de asigurare pe numele 
fiului său. Acestea o numeau pe mătuşa lui tutore şi sti- 


116 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


pulau că toți banii - mai puțin o sumă mică pentru mătuşa 
lui - urmează să fie ţinuţi în cont şi să fie folosiţi doar 
pentru a plăti educaţia fiului. Probabil furioasă din cauza 
sumei pe care fratele ei reuşise să o agonisească şi de 
suma relativ mică pe care i-o lăsase ei, mătuşa îl 
trimisese - pe el, fiul fratelui ei ateu -la cea mai strictă 
instituţie religioasă pe care o găsise, la un internat excesiv 
de scump, care îl îndepărtase de celelalte rude de sânge pe 
care le mai avea şi unde cunoscuse un nou tip de 
singurătate. 

A arunca un băiat sărac într-un mediu de copii de bani 
gata fusese un gest de o mare cruzime. Fusese poreclit 
„Cioroiul”, deşi era la fel de alb ca ei - ceea ce spunea la fel 
de multe despre ei şi despre lumea lor, ca şi despre el şi 
situaţia lui. 

Nu găsise nimic ocrotitor la Şcoala Sfântul Apostol 
Matei, niciun director amabil care să-i observe potenţialul şi 
să-l încurajeze, niciun grup unit de prieteni care să aibă 
grijă unii de ceilalţi. Fusese pe cont propriu din momentul în 
care păşise dincolo de uşile arcuite, maiestuoase. 

Se retrăsese în studiu, singurul domeniu în care putea 
să-i depăşească pe ceilalţi elevi: la matematică sau ştiinţe 
în special, nu conta câţi bani avea tăticu', ci numai dacă 
dădeai răspunsul corect. Era de asemenea mai puţin 
probabil să fii încolţit şi agresat în camerele pentru studiu 
pentru că era - aproape întotdeauna - un profesor prezent. 
Dar, în ciuda acestor suferinţe, existase şi un lucru bun care 
ieşise din Şcoala Sfântul Apostol Matei. Acolo descoperise 
stelele şi se îndrăgostise de ele. 

Vara se căţăra pe acoperişul plat al clădirii care 
adăpostea dormitoarele, departe de „patrulele nocturne” 
ale torţionarilor săi, şi dormea acolo. Stând întins, cu 
spatele lipit de metalul moale şi cald încă datorită căldurii 
soarelui, privea lung în sus către cerul negru străpuns de 
stele, pe care le unea în diferite desene. De atunci, orele de 
studiu au fost dedicate unui nou subiect. După ce îşi făcea 


117 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


temele, scotocea prin bibliotecă după cărți de astronomie şi 
le devora, arzând de nerăbdare să se întoarcă pe acoperiş 
şi să pună în practică ce învățase. Era pentru el un fel de 
acasă: un loc cald, sigur şi departe de oameni, unde îşi 
găsea alinarea în lucruri care erau la milioane de ani-lumină 
depărtare, în timp ce căldura stocată a celei mai apropiate 
dintre stele îi ţinea de cald în noaptea rece. 

Dar adevărata măsură a răzbunării mătuşii sale a 
devenit evidentă atunci când Shepherd a început să se 
gândească la ce facultate să se înscrie. Atunci a descoperit 
taxele, iar şcoala odioasă pe care o alesese ea pentru el 
fusese atât de scumpă încât îi mâncase aproape toţi banii 
care ar fi trebuit să îi ajungă pentru facultate şi chiar după 
aceea. Atunci a descoperit Programul NASA pentru 
absolvenţi. 

Facultatea a fost primul loc unde a descoperit un grup 
de oameni care păreau să nu-l urască. Şi iar se simţise 
acasă, pentru un timp - deşi de fiecare dată când veneau 
sărbătorile şi toată lumea se întorcea la casele lor 
adevărate i se amintea cât de trecător este totul. A început 
să se ofere voluntar de fiecare dată pentru orice sarcini 
extraşcolare, numai pentru a se menţine ocupat în 
perioadele mai liniştite, până când şi NASA a devenit un fel 
de acasă, cu centrele ei de control ca nişte utere, şi cu 
familia ei extinsă de oameni obsedaţi de munca lor. 

Dar adevărul era că experimentase ceea ce îşi 
imaginase că înseamnă acasă numai o singură dată în viaţa 
lui. Şi cel mai surprinzător lucru este că se dovedise a nu fi 
un loc. Şi-a imaginat-o acum: Melisa. Să o cunoască pe ea 
fusese ca şi cum s-ar fi întors acasă. Numai cu ea se simţise 
capabil să lase garda jos. Numai cu Melisa putea fi cu 
adevărat el însuşi, fără scuze sau amăgiri. Ea îl făcuse să se 
simtă o persoană mai bună decât ştia că e în realitate. Şi 
apoi plecase. 

Aeronava C-130 s-a ridicat într-o masă de nori, şi 
trepidaţiile au crescut pe măsură ce turbulenţe furioase au 


118 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


preluat controlul avionului subțire ca o cutie de conserve. 
Shepherd a deschis ochii instinctiv, alarmat. Franklin îi 
zâmbea. Zâmbetul s-a rupt şi buzele i s-au mişcat, sunetul 
aspru al vocii sale trecând prin urletul motoarelor şi huruind 
până în mintea lui. 

— Oricând o să vrei să-mi mărturiseşti ceva, agent 
Shepherd, eu o să fiu mai mult decât fericit să te ascult. 

Shepherd şi-a întors privirea. 

„Să dea naiba dacă nu citeşte şi gândurile!” 

A strâns laptopul şi mai tare. În acel moment era cel 
mai preţios lucru din viaţa lui, el şi şansa pe care i-o oferise 
destinul. Crezuse că îi va lua luni întregi, chiar ani înainte 
să aibă acces la vasta resursă reprezentată de baza de 
date FBI numită „Baza de date a persoanelor dispărute”. 
Aşa că atunci când agentul Smith îi înmânase computerul 
de serviciu şi îi dăduse un nume temporar de utilizator în 
cadrul Biroului fusese ca şi cum primise cheile regatului. 
Fiecare unitate importantă de menţinere a legii şi ordinii, 
din ţară sau din străinătate, era conectată la un anumit 
nivel cu baza de date BDPD a FBl-ului: atunci când vorbeai 
de căutarea unei persoane care dispăruse de pe faţa 
pământului, era ca şi cum ai fi trecut de la a lipi coli 
fotocopiate de hârtie la avizierul local la a pune un anunţ 
de o pagină întreagă pe prima pagină a fiecărui ziar din 
Occident. 

Insă trebuia să fie atent, utilizarea era strict 
monitorizată. Trebuia să găsească o cale de a evita 
programul de monitorizare dacă voia să nu fie dat afară din 
Birou chiar înainte să intre pe uşă. lar abuzul de acces şi 
privilegii deţinute în cadrul agenţiei erau de asemenea 
delicte majore. Dar mai exista o problemă. Nivelul de 
autorizare pe care îl primise de la Smith era strict legat de 
urgenţa şi importanţa investigaţiei la care lucra. În 
momentul în care era scos din anchetă, toate privilegiile 
erau anulate. Şansa lui era foarte mică şi avea să dispară 
rapid. Era posibil să-i ia ani întregi ca să recâştige acel nivel 


119 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


de acces, moment în care urma lăsată de Melisa avea să se 
şteargă şi mai mult. Acum, sărind de colo până colo în norul 
lui, se simţea mai aproape de ea decât se simţise de luni 
întregi. 

A întors capul spre carlingă, la timp ca să vadă botul 
avionului străpungând norii. Acum se vedeau stelele în 
noaptea senină. Turbulenţele au dispărut aproape 
instantaneu, iar braţele sale s-au relaxat - puţin doar. 

Simţea că Franklin îi zâmbeşte în continuare, dar nu 
s-a întors spre el. Poate că avea să îi spună cândva 
povestea anilor săi pierduţi, dar nu încă. Nu până când nu 
va afla el însuşi sfârşitul. Până atunci, va face tot posibilul 
să rămână cât mai mult implicat în cercetarea cazului. Aşa 
că a închis ochii şi a examinat ceea ce ştia, încercând să 
descopere legăturile dintre un laureat Nobel dispărut, 
aproape un an de informaţii lipsă şi ceva ce se întâmplase 
în oraşul Ruina cu opt luni în urmă. 


120 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


24. 


CU OPT LUNI ÎN URMĂ 


Gabriel a alunecat în râul Orontes, care marca granita 
dintre Turcia şi Siria, chiar după miezul noptii celei de-a 
cincea zile. Cea mai mare parte a drumului o parcursese 
mergând alături de calul său, odihnindu-l în timpul zilelor 
călduroase şi atent la praful uscat ridicat de copite. De mai 
multe ori zărise patrule în depărtare şi trăsese calul la 
pământ, întinzându-se lângă el până când acestea 
trecuseră, tremurând în ciuda arşiței deşertului şi a febrei 
care creştea şi fierbea ca lava înăuntrul lui. 

În timpul nopților tremurase de frig, iar pocniturile şi 
bubuiturile luptelor îndepărtate îi indicau unde se 
dezlănțuiau luptele războiului civil, astfel încât să le 
ocolească. Atunci călărea mai aprig, cu drumul luminat 
doar de stele şi de dorința de a merge mai departe. 

Când febra atinsese punctul culminant, iar balansul ca- 
lului de-a lungul deşertului îl adusese aproape în stare de 
inconștientă, şi-l imaginase pe tatăl său călărind alături de 
el, arătându-i locurile bătăliilor de mult trecute şi chemând 
fantomele celor care muriseră acolo. Sultani otomani, califi 
persani, împărați romani, Alexandru cel Mare, cu toții 
luptaseră pentru un pământ pe care niciun om nu îl putea 
cu adevărat stăpâni. Şi Sfântul Paul călcase pe acolo, 
convertind la creştinism pe lungul drum către Damasc, 


121 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


îndepărtându-se tocmai de locul în care Gabriel încerca din 
răsputeri să ajungă. 

Până să ajungă la râul care marca hotarul între Siria şi 
Turcia, era pe jumătate mort din cauza bolii care îl măcina 
pe dinăuntru şi pe jumătate îngheţat din cauza frigului. A 
găsit un loc între două puncte de control şi s-a lăsat în râul 
întunecat ca noaptea, agățându-se de calul care inota de 
parcă ar fi traversat râul Styx*, iar animalul era singurul 
lucru care îl împiedica să alunece în lumea cealaltă. 

„Nu încă”, şi-a spus şi s-a ținut mai strâns, doar câteva 
ore în plus, apoi moartea îl putea lua. 

S-a ridicat odată cu calul, aruncându-şi trupul peste el 
astfel încât a ieşit din apa râului, apoi s-a întins pe spatele 
lui, tremurând cu apa picurând din el, şi a lăsat calul să bea 
mult timp înainte să îi dea pinteni înainte ultima dată. 

Războiul civil adusese batalioane întregi de soldaţi la 
graniță, aşa că la început s-a mişcat lent, alegându-şi cu 
grijă calea pe lângă garnizoanele militare, înainte să treacă 
în galop ultimii şaptezeci de kilometri pe drumurile prăfuite 
care duceau mile întregi prin crângurile de măslini şi fistic. 

A intrat în Ruina chiar când zorile luminau cerul, iar 
oraşul începea să forfotească. În fata sa se vedea Citadela 
ridicându-se neagră, clară în centrul oraşului, atât de înaltă 
încât piscul era luminat de soarele care încă nu apăruse de 
după coasta munților dimpreijur. 

A continuat să meargă pe mijlocul marelui bulevard 
care ducea către inima oraşului, ținându-se departe de 
oamenii care se holbau în tăcere la acel călăreț singuratic 
care trecea pe lângă maşini şi magazine de suvenire. Ştia 
că oraşul vechi, încuiat noapte de noapte în spatele porților 
şi al zidurilor groase de şapte metri, se pregătea să 
primească primii turişti ai zilei. Imediat ce soarele avea să 
se ivească de după munţi şi să scalde oraşul vechi în 
lumină, porțile aveau să se deschidă, iar el se va îndrepta 
direct către ele, bazându-se pe înfăţişare şi pe copitele 


€ Râul care separă lumea viilor de cea a morţilor în mitologia greacă. 


122 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


zburătoare, ca să împrăștie turiştii. Va merge apoi călare 
până în vârful dealului şi va suna la clopotul pentru ridicare 
de la Docul Tributului, cerând să fie ridicat şi dus în interio- 
rul muntelui. Călugărul Athanasius va şti de ce se află el 
acolo. 

Trebuia să-l primească înăuntru. Câteva minute în 
plus, şi călătoria lui va lua sfârşit. 

A ajuns la capătul bulevardului şi a tăiat drumul prin 
Parcul Suleiman, către poarta publică principală. Era 
intrarea cea mai largă dintre toate, şi, spera el, avea să le 
permită oamenilor să se dea la o parte din calea lui când îi 
va amenința. Nu voia să rănească pe nimeni, cu atât mai 
mult să atingă pe cineva şi să rişte să transmită febra care 
ardea înlăuntrul lui. 

A trecut pe sub ultimul copac, frunzişul dându-se la o 
parte pentru a dezveli zidul oraşului vechi. Apoi le-a văzut, 
două fantome în giulgiuri albe, stând de pază. In delirul său 
a crezut că trebuie să fie viziuni ale morții, care aşteptau 
să-l ia, dar pe măsură ce calul l-a adus mai aproape a văzut 
că erau adevărate. 

Ochii goi, fantomatici ai uneia s-au întors spre el, apoi 
spre tovarăşul lui. 

Gabriel a auzit foşnetul echipamentului protector în 
timp ce se îndreptau către el, a văzut semnul de carantină 
în spatele lor şi a ințeles-în timp ce epuizarea şi 
sentimentul de înfrângere l-au făcut să alunece de pe 
cal - că ajunsese prea târziu. Boala pe care el o scosese din 
Citadelă, şi pentru care bătuse drum lung s-o aducă înapoi, 
se răspândise deja. 


123 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


25. 


Avionul de transport de mărfuri a ieşit din nor de-abia 
la două sute de picioare deasupra unui câmp atât de 
strălucitor, încât Shepherd a trebuit să mijească ochii ca să 
vadă pista de aterizare de la Red Army. Dincolo de ea se 
vedea centrul spaţial. 

— Pilot, eşti sigur că asta e Alabama, şi nu Alaska? a 
hârâit vocea lui Franklin prin băzâitul motoarelor. 

— Au astfel de vreme peste tot în sud, a răspuns 
pilotul, cea mai mare ninsoare de când au început 
măsurătorile. Potrivită pentru Crăciun, nu-i aşa? Dacă voiai 
vreme frumoasă trebuia să zburăm spre nord. Se pare că în 
Chicago e un val de căldură. A înnebunit lumea. 

— Sfârşitul zilelor, a mormăit Franklin, destul de tare 
ca Shepherd să-l audă. Poate că totuşi Kinderman a 
descoperit el ceva. 

Cauciucurile au scârţâit pe asfaltul ud al pistei pustii, 
iar mirosul de cauciuc încins s-a strecurat în cală, 
provocându-i o uşoară greață lui Shepherd. Nu dormise 
toată noaptea, abia pusese gura pe mâncare şi zborul 
fusese atât de zdruncinat, încât se simţea ca bătut. 

— Crezi că NASA o să ne ofere vreun mic dejun? a spus 
Franklin, demonstrându-şi din nou strania capacitate de a 
descoperi punctele slabe ale celorlalţi şi de a răsuci cuțitul 
în rană. 

— Pot să te duc la cantină, a răspuns Shepherd, 


124 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


inspirând aerul îngheţat care mirosea a cauciuc şi 
încercând din răsputeri să nu se gândească la grămezile 
unsuroase de bacon şi chiftele de cartofi puse una peste 
alta în fiecare dimineaţă pentru cei şapte mii de angajaţi ai 
centrului spaţial. 

Franklin a zâmbit. 

— În cazul ăsta sunt chiar bucuros că te-am luat cu 
mine. 

Avionul s-a oprit cu o smucitură la fel de lipsită de 
graţie ca restul zborului, şi aerul îngheţat a inundat cala în 
timp ce rampa de acces a început să coboare. 

Afară îi aştepta un Ford Explorer cu motorul 
pornit - norii groşi de gaze de eşapament treceau pe lângă 
sigla NASA de pe aripa maşinii. Un bărbat îmbrăcat într-un 
hanorac impermeabil albastru-închis, cu o insignă de 
securitate cusută pe mânecă, a ieşit pe portiera din dreapta 
şi s-a aşezat cu braţele încrucişate. Era o copie la indigo a 
şefului de la pază de la Goddard: aceeaşi construcţie solidă 
de culturist; aceeaşi faţă plată; Shepherd putea să parieze 
că avea şi acelaşi birou ordonat cu o fotografie cu el mai 
tânăr pe perete. 

— Dave Ellery, a spus bărbatul, întinzând mâna către 
Franklin, care cobora primul pe rampă. Eu sunt şeful pazei 
aici. 

Purta mănuşi şi nu s-a obosit să le dea jos nici măcar 
când au dat mâna. Nu era deloc prietenos. Era o chestiune 
de teritoriu, izvorâtă din faptul că FBI avea jurisdicție în 
orice stat şi putea prelua orice anchetă, dacă era cazul. 
Nimănui nu-i place să întâlnească un superior, mai ales în 
domeniul legii şi ordinii. Ellery a arătat către portierele din 
spate ale automobilului şi s-a urcat pe scaunul din dreapta 
fără să mai adauge vreun cuvânt. 

Interiorul simplu al Ford Explorer-ului părea luxos prin 
comparaţie cu cel al avionului. Era încălzit şi scaunele erau 
capitonate, aşa că Shepherd a început să simtă furnicături 
în degetele de la mâini şi picioare în timp ce sângele a 


125 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


început să curgă din nou liber prin ele. 

— Cu siguranţă v-aţi ales bine ziua, a spus Ellery, 
uitându-se fix la peisajul alb din spatele unor ochelari de 
soare. 

— Din ce-am înţeles, vremea obişnuită v-a fost furată 
şi trimisă direct la Chicago, a spus Franklin, modificându-şi 
uşor accentul pentru a semăna cu cel sudic al lui Ellery. 

Era o tehnică pe care agenţii o învățau la Quantico, 
numită „reflectarea subiectului”; implica sugerarea unei 
asemănări şi ajuta la sporirea încrederii, deşi Shepherd 
bănuia că ea nu avea să funcţioneze cu şeful de la pază, 
care urmase oricum şi el acelaşi curs. 

— Nu m-am referit doar la vreme, a spus Ellery fără să 
dezvolte. 

— E deja o zi proastă? 

— Da. Am mai puţini oameni decât trebuie şi am fost 
nevoiţi să evacuăm unul dintre centrele de cercetare din 
cauza unei scurgeri de heliu. Nu te poţi juca cu astfel de 
lucruri. A trebuit să închidem de tot o clădire întreagă, a zis 
şi a scos un dosar dintr-o servietă diplomat de la picioare, 
pe care i l-a dat lui Franklin pe bancheta din spate. Am 
căutat documentele pe care le voiaţi. 

Cuvântul AMENINȚĂRI era scris pe dosar cu o cariocă 
groasă. Franklin l-a deschis şi a scos douăsprezece folii de 
plastic transparente, conţinând fiecare corespondenţa pe 
câte o lună. Luna ianuarie conţinea o singură filă redactată 
la o maşină de scris de pe vremuri: 


Dragă NASA, 


Nu mai irosi dolarii proveniţi din taxe şi 
impozite ca să trimiţi gunoaie în spaţiu. Armata 
are nevoie disperată de echipamente. Pe asta să 
cheltuiţi banii, tâmpiţilor, sau o să-l împuşc cu 
mâna mea pe ăla care apasă pe butonul de 
lansare! 


126 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 


Sunt extrem de serios. 
Un patriot 


— Bineînţeles că astea sunt doar scrisorile pe hârtie, a 
spus Ellery. Primim de zece ori mai multă corespondenţă pe 
internet. Pe-alea o să vi le arăt în biroul meu, dacă vreţi. 

Franklin a frunzărit dosarele de plastic până a ajuns la 
luna mai, cea în care doctorul Kinderman primise prima 
carte poştală. 

— E adevărat ce-am auzit, că Hubble a deraiat de pe 
orbită? 

— Asta e o informaţie strict secretă. Şi, orice aţi auzit, 
am aprecia dacă aţi ţine pentru dumneavoastră, domnule. 
Ştiţi că zvonurile pot să creeze dificultăţi în investigaţie. 

Accentul lui Franklin ajunsese acum până în Georgia şi 
mergea tot mai spre sud. 

l-a dat dosarele de la ianuarie până la aprilie lui 
Shepherd şi a deschis dosarul cu mai. Mai fusese cu 
siguranţă o lună plină de nebuni. Prima era o scrisoare 
agramată scrisă cu creionul, cu fotografiile unor astronauți 
lipiţi pe ea, ale căror feţe fuseseră arse cu o ţigară. Sub 
acestea era o fotografie a rachetei Challenger explodând, 
cu o dată din viitor şi cu mesajul ASTA O SĂ SE ÎNTÂNPLE 
DINOU. Următorul material era o carte poştală cu o pictură 
renascentistă a Turnului Babel. Franklin i-a arătat-o lui 
Shepherd şi apoi a întors-o. Pe spate era scris într-un mod 
citeţ şi familiar: 


Şi au zis iarăşi: Haidem să ne facem un oraş 
Şi un turn al cărui vârf să ajungă în cer 
Şi să ne facem faimă.” 


— Aţi mai primit şi altele ca asta? a întrebat Franklin şi 
a ridicat cartea poştală, iar Ellery a întors capul să o vadă. 


7 Facerea, 10:4. 
127 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— O dată pe lună din mai, exacte ca un ceas. 

— Profesorul a fost deranjat de ele? 

— Nu în mod special. 

— Dar le-a văzut? 

— Sigur, doar îi erau adresate. 

— l-aţi pomenit de ele şefului Pierce de la Goddard? 

Ellery a pufnit. 

— De ce aş fi făcut asta? Şeful Pierce are şi el nebunii 
lui cu care trebuie să se descurce, sunt al naibii de sigur că 
n-are nevoie şi de ai mei! 

Franklin i-a dat dosarele rămase lui Shepherd şi apoi 
l-a deschis pe cel din decembrie. 

— Aţi mai primit o carte poştală şi luna asta? 

— Nu, n-am primit. 

Franklin a deschis dosarul. 

— Nu-mi spuneţi, aţi primit în schimb o scrisoare, una 
tipărită, dar asemănătoare ca mod de exprimare. 

Ellery a făcut o pauză. 

— De unde ştiţi? 

Franklin nu a răspuns. Găsise deja geamănul plicului 
A5 care îi fusese trimis lui Kinderman. Era în folia lui de 
plastic, lângă scrisoarea din el. Franklin a ţinut-o astfel 
încât Shepherd s-o poată citi. Era identică cu prima, cu 
excepţia unui mic detaliu. 

— Cel puţin pe ăsta nu l-a mai făcut sodomist, a spus 
Franklin astfel încât numai Shepherd să audă. Aţi investigat 
povestea asta? l-a întrebat pe Ellery. 

— Bineînţeles. Noi luăm toate amenințările în serios, 
nu contează cât de ciudate, vagi sau nechibzuite ar putea 
părea. Am trimis originalul la Langley, aia e doar o copie. 
l-am trimis şi una dintre cărţile poştale. 

— Au găsit ceva? 

— Cine ştie?  Chestiunile astea nu prea sunt 
considerate urgenţe. Dacă vine ceva mai important - şi 
cam totul e mai important -, sunt lăsate la fundul 
mormanului. Am ajuns, domnilor! 


128 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Shepherd a ridicat privirea în timp ce Fordul Explorer 
ieşea de pe strada principală şi se apropia de intrarea unei 
clădiri placate cu oglinzi, care reflecta cerul, părând că 
aproape nu e acolo. Dincolo de ea, în depărtare, turnurile 
de lansare se ridicau deasupra clădirilor de cercetare din 
campus. In fața uneia dintre ele se găseau un grup mic de 
oameni îmbrăcaţi în costume albe, impermeabile, şi 
ambulante cu girofarurile pornite. 

— Acolo a avut loc scurgerea de heliu? a întrebat 
Franklin. 

— Da, ăla-i laboratorul de criogenie, cea mai mare 
unitate de testare în vacuum din lume. Au acolo o cameră 
de testare în care pot stoarce fiecare moleculă din aer şi o 
pot îngheţa la temperatura din spaţiu. O folosim ca să 
testăm toate echipamentele înainte de lansarea în spaţiu. 

Shepherd a simţit o gheară în stomacul gol. 

— Ce testaţi acum acolo? 

— Oglinzi. 

— Pentru ce? 

— Pentru acelaşi lucru pentru care le-am testat tot 
anul: James Webb. 

Franklin a tresărit pe scaun. 

— Trebuie să ne duceţi acolo! Acum! , 

— Staţi aşa! a zis Ellery şi s-a întors. Asta e 
departamentul meu. Nu puteţi să veniţi pur şi simplu aici şi 
să-ncepeţi să le daţi ordine oamenilor... 

— Ba da, pot! i-a tăiat-o Franklin. Este exact ceea ce 
pot să fac. Să-i dăm bătaie! 

Şoferul s-a conformat, trăgând tare de volan şi 
aruncând Fordul Explorer într-o curbă bruscă. Ellery a 
deschis şi a închis gura ca un peşte pe uscat, fără să spună 
nimic. Laboratorul de criogenie a apărut din nou în raza 
vizuală. Scurgerile mari de vapori de heliu, adunaţi în nori 
groşi, dădeau impresia că totul va exploda. 

— Când a avut loc scurgerea? 

— Alarma s-a declanşat acum aproximativ jumătate de 


129 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


oră. 

— Vorbiserăţi deja cu profesorul Douglas? 

— Poftim? 

— l-aţi spus că venim? 

— Nu. Am vorbit cu el, dar nu i-am spus despre ce e 
vorba. 

— Ce i-aţi spus mai exact? 

— l-am spus că anumite persoane au întrebat de el, 
dar nu i-am spus cine. 

— Şi când a fost asta? 

— Imediat după ce am vorbit cu dumneavoastră la 
telefon. 

Franklin a dat din cap. 

— Trebuie să ne duceţi acolo cât de repede puteţi! 

Ford Explorer-ul a pornit brusc, înfundând pe toată 
lumea în scaune în timp ce şoferul călca pe acceleraţie. 

— Dar despre ce naiba e vorba în toată povestea asta? 
a mârâit Ellery, încercând să-şi recâştige puţin din 
autoritate. 

— Oglinzile astea pe care le testaţi sunt din întâmplare 
scumpe, dificil de înlocuit dacă se sparg? 

— Costă cam cincisprezece milioane de dolari bucata. 
Sunt de mare precizie şi sunt acoperite cu aur. Avem şase 
în cameră în momentul ăsta. 

— Chiar aşa? Ei bine, e foarte probabil ca acum, în 
timp ce toţi ceilalţi stau în picioare afară, profesorul 
Douglas să fie înăuntru şi să-şi folosească cheia de la 
maşină ca să-şi scrie numele pe ele. 


130 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


26. 


Ford Explorer-ul a frânat cu zgomot lângă clădire, 
speriind grupul de tehnicieni de laborator, care, cu 
echipamentul lor de protecție, păreau nişte iepuraşi albi. 
Franklin a coborât înainte ca maşina să se fi oprit. Shepherd 
îşi pusese centura de siguranţă din obişnuinţă şi acum 
înjura în timp ce bâjbâia să o deschidă. A deschis uşa şi a 
alergat pe lângă maşină, simțind aerul rece ca nişte cuțite 
în plămâni. 

Franklin s-a oprit lângă intrarea principală, ascultând. 
Shepherd a observat că are pistolul în mână. Şi-a desfăcut 
nasturii hainei şi a întins mâna după propria armă, 
aşezându-se în linie cu Franklin, păstrând o distanţă mică 
faţă de zid, aşa cum fusese învăţat. Franklin s-a întors şi i-a 
făcut semn lui Ellery să se apropie. 

Totul îi părea atât de familiar lui Shepherd de la ultimul 
său antrenament, încât a trebuit să îşi amintească că aceea 
nu era o simulare, iar gloanţele din arma sa nu vor trage cu 
vopsea. În plus, cel pe care îl căutau acum cu pistoalele 
scoase era fostul său profesor, un om pe care Shepherd îl 
respecta probabil mai mult decât pe oricare altul din lungul 
şir de persoane care încercaseră să îi îngrămădească 
informaţii în minte. Profesorul Douglas, cu privirea lui ageră 
şi binevoitoare, cu entuziasmul unui cercetaş. Profesorul 
Douglas, cel care era vegetarian pentru că nu suporta 
gândul ca o altă fiinţă vie să sufere din pricina sa. 


131 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Profesorul Douglas, suspect de terorism, căutat de FBI. 

Ellery a ajuns lângă ei, agitat. 

— Spuneti-mi despre clădire! a zis Franklin, ţinându-şi 
ochii ațintiți asupra uşii. Unde sunt ieşirile? 

— E asta şi mai e una de incendiu, în spate. 

— Trebuie să trimiteţi pe cineva acolo s-o asigure. Dar 
interiorul? Spuneţi-mi despre planul clădirii? 

— Planul clădirii e cam complicat. 

— Atunci va trebui să veniţi cu mine. Nu vreau să mă 
rătăcesc. Shepherd, tu trebuie să asiguri ieşirea din spate. 

— Intrăm? 

Ellery arăta de parcă ar fi fost pe punctul să leşine. 

— Pot să fiu eu ghid, a spus Shepherd. Am lucrat o 
vreme în clădire. Există o uşă care duce din hol în vestiar. 
De acolo treci printr-un punct de dezinfectare şi printr-o uşă 
cu sistem de închidere pneumatic pentru a ajunge în 
camera centrală. Fluidele de răcire ajung acolo din 
depozitele de pe partea îndepărtată a clădirii, prin conducte 
îngropate adânc sub pământ, pentru a păstra izolaţia. Dacă 
există o scurgere, atunci probabil că e în camera principală. 

Shepherd s-a uitat la Ellery, aşteptând o confirmare. 
Voia cu tot dinadinsul să fie înăuntru când Franklin va fi 
faţă în faţă cu Douglas, mai mult de dragul profesorului 
decât pentru orice alt motiv. 

Ellery a încuviinţat din cap, toată bravada de mai 
devreme dispăruse. 

— Cam aşa stau lucrurile, în mare. În mod normal aţi 
avea nevoie de coduri de acces, dar acum a intrat în 
vigoare un cod unic, pentru că sistemul e setat pe 
evacuare. Trebuie să tastaţi steluţă, patru zerouri şi apoi 
diez. 

Franklin a încuviinţat din cap. 

— Am înţeles. Mergeţi şi organizaţi-vă oamenii pentru 
a asigura ieşirile. Noi o să intrăm şi o să încercăm să-l 
scoatem afară cu forţa. 

Ellery a încuviinţat din cap şi s-a grăbit să plece. 


132 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


Shepherd l-a privit îndepărtându-se şi ajungând lângă 
ambulante şi lângă oamenii care tremurau. Simţurile îi erau 
ascuţite de adrenalină şi de frică. A observat cum copacii 
din depărtare erau plini de zăpadă şi de nişte obiecte care 
păreau fructe negre. O portieră de maşină s-a trântit şi 
fructele şi-au luat zborul, ridicându-se în aer ca o coloană 
de fum negru viu, mii de păsări migratoare care îşi 
închipuiau probabil că greşiseră anotimpul, odihnindu-se pe 
copaci care nu cunoscuseră niciodată zăpada. Natura se 
întorsese cu susul în jos. 

„Sfârşitul zilelor.” 

— Eşti gata? a întrebat Franklin. 

„Nu”, şi-a spus Shepherd în gând. 

— Da, a răspuns, întorcându-se spre intrare şi ridicând 
arma. 

— Bine, pentru că deschizi drumul. Asigură-te şi 
înaintează, exact ca la Hogan's Alley. 

„Doar că aici gloanţele sunt adevărate”, şi-a spus 
Shepherd. „Gloanţele sunt adevărate.” 

Apoi a păşit şi a deschis uşa. 


133 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


27. 


Shepherd a intrat aplecat, verificând holul de intrare 
de la stânga la dreapta, în timp ce Franklin a rămas drept, 
verificând în direcţia opusă. Totul era exact aşa cum îşi 
amintea Shepherd, un rând de cinci scaune aliniate de-a 
lungul peretelui din faţă sub un tablou imens al rachetei 
spaţiale, un răcitor de apă în colţul din stânga, cu un coş de 
gunoi plin pe jumătate cu pahare de hârtie lângă el, şi la 
dreapta o uşă grea, cu un geam gros incastrat la nivelul 
ochilor şi simbolurile pentru „Pericol de contaminare” şi 
„Radiaţii” dedesubt. Nimic altceva. 

Shepherd s-a îndreptat spre uşă, repetându-şi în minte 
aceeaşi mantră: „Asigură-te şi înaintează, asigură-te şi 
înaintează!” 

Franklin stătea atât de aproape de el, încât puteau fi 
consideraţi o singură fiinţă, cu două perechi de ochi şi două 
arme. 

Steluţă, patru zerouri şi apoi tasta diez. Au trecut de 
uşă. S-a închis în spatele lor cu un sunet de aspirare făcut 
de dispozitivele de etanşare, eliminând orice alt zgomot de 
afară. In liniştea aceea au auzit acum ceva nou: un sâsâit 
slab, constant, de parcă un şarpe imens îi aştepta undeva 
în interiorul clădirii. 

Shepherd a făcut un pas spre lateralul uşii - cu arma 
îndreptată în faţă, cu inima bubuind - şi a scrutat camera 
de dincolo, cât de mult se putea prin geamul mic. Camera 


134 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


de echipamente era numai gresie albă, lumini puternice şi 
rafturi pline de costume împăturite şi mănuşi. Pe perete, 
câteva costume întregi atârnau ca nişte fantome, ceea ce 
l-a făcut să încordeze mai tare degetul pe trăgaci. 

l-a aruncat o privire lui Franklin care se postase de 
cealaltă parte a uşii. A încuviinţat o dată. A întins mâna 
stângă şi a tastat codul pe uşă. Încuietoarea a scos un clic. 
Franklin a învârtit mânerul. Shepherd a împins-o dinspre 
balamale şi a înaintat pe vine, ca şi înainte, de la stânga la 
dreapta, din colţ către centru, în timp ce Franklin stătea în 
picioare şi verifica în direcţia opusă. Pistolul lui Shepherd a 
zvâcnit când a văzut o mişcare. Unul dintre costumele 
atârnate se mişcase. A răsuflat lung, dându-şi seama că 
doar curentul de aer intrat pe uşa deschisă îi schimbase 
poziţia. 

Sâsâitul era mai puternic acum. Venea de dincolo de 
conducta de aer care ducea în camera principală. 

Au înaintat, tălpile lipindu-li-se de mocheta adezivă, 
folosită pentru a elimina orice impurități de pe talpa 
încălțămintei de laborator înainte ca purtătorul ei să intre 
sub duşul de aer comprimat care avea să elimine şi restul. 
Shepherd s-a oprit când a ajuns la ecranul gol care marca 
intrarea. 

— Haide să intrăm! a spus Franklin, venind lângă el şi 
văzând că nu e nimic înăuntru. 

— Ar trebui să ne echipăm înainte. 

— Chiar aşa? 

Franklin s-a întors şi a deschis uşa. 

— Aşteptaţi! 

Shepherd s-a lăsat pe vine imediat în urma lui, chiar în 
momentul în care un curent puternic ca o tornadă s-a 
îndreptat spre ei din toate părţile, de parcă o mie de 
uscătoare de păr ar fi pornit în acelaşi timp. Franklin s-a 
lăsat şi el pe vine şi a mers aşa până la uşa din faţă, 
deschizând drumul cu arma de parcă sunetul ar fi fost un 
adevărat atac. Larma a durat zece secunde şi apoi s-a stins. 


135 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Franklin s-a întors către Shepherd. 

— Ce spuneai? 

— Nu mai contează. 

Fereastra ultimei uşi dezvelea numai o mică parte din 
încăperea imensă de dincolo de ea. Intreaga parte de susa 
camerei era ascunsă de un zid gros de abur alb, de parcă 
cineva capturase un nor şi îl depozitase acolo. 

— Helium, a şoptit Shepherd. 

— Otrăvitor? 

Shepherd a dat din cap. 

— Există pericolul să nu mai ai oxigen dacă inhalezi 
prea mult. În afară de asta, îţi face doar vocea să sune 
haios. E acelaşi lucru care se foloseşte în baloanele de la 
petreceri. Cel mai mare risc îl reprezintă degerăturile şi 
leziunile cauzate de frig. Fierbe la minus patru sute 
cincizeci de grade Fahrenheit şi în conducte va fi lichid, deci 
chiar mai rece de-atât. Profesorul nu poate fi acolo, dacă e 
vorba de o scurgere lichidă. Nu dacă nu e mort deja. 
Nimeni nu poate supravieţui mult timp într-un asemenea 
frig. 

Franklin a zâmbit şi s-a aşezat în spatele lui. 

— Tu primul! 

Shepherd a privit din nou norul de gaz prin fereastră şi 
a tras aer în piept. A simţit mânerul armei împungându-i 
palma, în timp ce îl ţinea strâns cu o mână şi tasta codul cu 
cealaltă. Încuietoarea a făcut clic, iar el a deschis uşa şi a 
intrat. 

Temperatura era sub limita îngheţului în cameră, iar 
sâsâitul era puternic şi sinistru. Deasupra lui, faţa de jos a 
norului şi-a schimbat forma din cauza uşii deschise care a 
împins aerul; arăta de parcă ceva s-ar fi mişcat în interiorul 
lui. 

Shepherd a verificat încăperea în acelaşi fel ca înainte. 
Aburul din aer redusese vizibilitatea, dar putea încă 
distinge partea de jos a uşii circulare care ducea spre 
camera etanşă din centrul încăperii. Acolo erau testate 


136 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


echipamentele, şi probabil acolo se produsese şi scurgerea. 
A înaintat către ea, stând aplecat, mult sub norul îngheţat. 
Fusese frig şi afară, în iarna ciudată, dar nimic nu se 
compara cu asta. Răsuflarea îi îngheţa din secunda în care 
îi ieşea pe gură. A aruncat o privire spre norul gros de dea- 
supra capului, forma din heliu care, mai uşoară decât aerul, 
umplea partea de sus a camerei ca un fum. Era ceva în 
neregulă cu faptul că norul se afla acolo. Şi-a scormonit 
mintea în căutare de informaţii despre clădire. Işi amintea 
fragmente, bucățele de informaţii tehnice despre cum 
funcţiona. Şi apoi l-a lovit. 

Fluxul laminar. 

S-a uitat din nou la nor. Încăperea era ţinută curată cu 
ajutorul fluxului laminar, aer pompat constant în curenţi 
paraleli de sus în jos pentru a mătura particulele în filtrele 
din podea. Însă norul nu era suflat în jos. Stătea pur şi 
simplu acolo, umplând partea de sus a camerei cu abur 
îngheţat. Şi-a amintit cum se mişcase când deschisese uşa. 
În cameră nu existau deloc curenţi de aer. Poate că 
sistemul fusese avariat de scurgere. Sau poate că nu. 

A mai observat ceva în neregulă. In mediul de obicei 
steril al încăperii, nimic nu trebuia să fie nelalocul lui, totul 
trebuia depozitat şi încuiat pentru a preveni accidente 
periculoase şi posibil costisitoare, dar acum un laptop zăcea 
pe podea, lângă uşa camerei etanşe. S-a apropiat de el, 
încruntându-se pentru a vedea mai bine prin aerul gros. 
Aducerea şi scoaterea echipamentelor din unitatea de 
criogenie se făceau în condiţii foarte stricte. Chiar şi o 
mănuşă spălată putea lăsa impurități pe componente, aşa 
că totul era realizat prin braţele unui robot controlat prin in- 
termediul computerului. Laptopul era legat prin fire la 
panoul de comandă al unui astfel de braţ. Acesta era 
extins, iar cleştele lui dispărea în norul dens de deasupra 
capului lui. Shepherd a făcut im pas către el, trăgându-l 
într-o parte pentru a vedea ecranul laptopului. Pe el se afla 
un număr format din două zerouri urmate de unu şi opt. In 


137 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


timp ce Shepherd îl privea, optul s-a transformat în şapte. 
Apoi în şase. Apoi în cinci. 

„Numărătoarea inversă.” 

S-a repezit, apucând unul dintre furtunurile cu aer 
comprimat folosite pentru a curăța componentele şi l-a 
îndreptat în sus, apăsând în direcţia unde ar fi trebuit să se 
afle capătul braţului de robot. Şuieratul aerului s-a 
amestecat cu sâsâitul din încăpere, în timp ce norul s-a 
împrăştiat deasupra sa, îndeajuns ca să se vadă ce ţinea 
braţul. 

A dat drumul furtunului şi s-a răsucit pe călcâie, 
apucându-l pe Franklin de braţ. 

— IEŞIŢI AFARĂ! 

În mintea lui, alerga deja cu viteză spre intrare, 
trăgându-l pe Franklin după el, dar lumea reală mergea cu 
încetinitorul. 

„Cât mai era până când cronometrul avea să ajungă la 
zero?” Nu îndeajuns de mult, şi nu îndrăznea să se întoarcă 
să verifice. Să spunem cel mult zece secunde. Zece 
secunde să ajungi cât mai departe posibil. 

Ceva l-a smucit de braţ, trăgându-l înapoi. S-a uitat la 
Franklin, nedumerit şi furios. 

— FUGIȚI! a strigat, trăgându-l către uşă. 

Nu mai era timp pentru explicaţii. Nu mai era timp 
pentru nimic. 


A numărat fiecare pas, imaginându-şi cum 
corespundea numărătoarei de pe laptop. 
„.„Nouă... 
„.0pt... 


Până în acel moment, Shepherd nu acceptase complet 
ideea că fostul său profesor ar fi fost undeva înăuntru, 
sabotând componentele-cheie ale urmaşului lui Hubble. 

„Şapte... 
„Şase... 

Dar totul era atât de atent plănuit. A ajuns la uşă şi a 

deschis-o cu o smucitură, împingându-l pe Franklin înainte. 


138 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 
„cinci... 
„patru... 


Zgomotul duşului de aer a pornit, şi pentru o secundă 
a crezut că a greşit numărătoarea. A continuat să fugă, a 
trecut de a doua uşă, cu Franklin alături de el. 

„trei... 
...dOi... 

Atât de inteligent! 

A evacuat clădirea pentru ca nimeni să nu fie rănit... A 
inundat partea de sus a camerei cu gaz îngheţat... A ridicat 
pe braţul de robot un rezervor cu fluid de răcire pentru ca 
gazul să se menţină rece... până când numărătoarea 
inversă avea să îi indice să îl arunce pe podeaua umedă, 
relativ caldă... 

UNU... 

În faţa lui, Franklin aproape că trecuse de ultima uşă. 
Shepherd s-a aruncat după el şi au trecut înlănţuiţi prin 
unitatea de sterilizare, apoi s-au ghemuit jos, pe podeaua 
holului de la intrare. 

Jos. 

Să stea jos. Heliul e mai uşor ca aerul. Heliul se ridică. 

„„.Zero... 

Shepherd a auzit o bubuitură înăbușită, şi apoi valul de 
zgomot al exploziei a devastat clădirea, transformând 
lumea în bucăţi de metal rupt şi cioburi de sticlă. 

Şi apoi întuneric. 


139 


„Cel ce şi-a zidit casă nouă şi n-a sfinţit-o, 
Acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, 
Ca să nu moară în bătălie.” 


Deuteronomul, 20:5 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


28. 


CU OPT LUNI ÎN URMĂ 
Oraşul vechi, Ruina, 
sud-estul Turciei 


Gabriel a murit la putin timp după prânz, în aceeaşi zi 
în care a intrat călare în Ruina. 

Un bărbat în costum de protectie a apărut deasupra 
lui, cu masca aburită din cauza respirației. 

— Aici! 

Vocea ii era înăbuşită de costumul ermetic şi se 
pierdea printre urletele alarmei şi tipetele celorlalti 
pacienți. 

— AICI! 

A întins o mână înmănuşată şi a pus-o pe pieptul lui 
Gabriel, apăsând cu putere pe stern pentru a-i masa inima 
care nu mai bătea - cealaltă mână îi era imobilizată la piept 
cu un bandaj. 

O altă siluetă în costum a ridicat privirea dinspre alt 
pat şi s-a îndreptat către ei, orice sentiment al vreunei 
urgente fiind acum diminuat de caracterul banal al mortii. 
Era a treia oară când o alarmă cardiacă suna în acea zi, şi, 
cum atât de mulţi oameni erau infectați şi sufereau atât de 
groaznic, era greu să nu vezi moartea ca pe un fel de 
binecuvântare eliberatoare. 

— Fă ceva! a spus omul de lângă pat, încă apăsând 
ritmic pe pieptul lui Gabriel cu singura mână bună. 


141 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Nou-venitul a aruncat o privire spre monitor, înspre 
linia orizontală a bătăilor inimii, apoi s-a uitat în jos la 
silueta nemişcată, legată de pat. 

— A murit, a spus el, atingând un întrerupător ca să 
oprească alarma. 

Bărbatul de lângă Gabriel s-a uitat în sus, chipul 
oglindindu-i furia şi răsuflarea aburindu-i masca. 

— Cum te numeşti? 

— Doctor Kaplan, sunt medicul-şef, de ce întrebi? 

— Pentru că vreau să-l scriu corect când o să formulez 
acuzația de ucidere din neglijență medicală. 

Privirea doctorului a coborât spre ecusonul de pe 
costumul bărbatului, pe care scria „Inspector-şef Davud 
Arkadian, Poliţia oraşului Ruina”. Dând la o parte mâna lui 
Arkadian, s-a apropiat de pat şi a continuat manevrele de 
resuscitare. Casca sa voluminoasă s-a întors către ceilalţi 
doctori. 

— Aici! a strigat el. Grăbiţi-vă şi aduceţi şi 
defibrilatorul! 


Gabriel a simțit că pluteşte, că zboară spre un cer 
strălucitor. Dedesubt, vedea câmpii şi râuri trecând repede, 
abia zărite printre norii ce deveneau tot mai groşi pe 
măsură ce se ridica mai sus. Se simțea imponderabil, 
împăcat - liber. 

A văzut pământul îndepărtându-se şi apoi vasta 
oglindă a oceanului întinzându-se în fața lui. Stoluri imense 
de păsări au trecut pe lângă el, toate îndreptându-se în 
aceeaşi direcţie. Chiar şi de la acea mare înălțime, vedea 
cum anumite lucruri se mişcă de-a lungul apei de dedesubt. 
Lăsau dâre în urma lor, urme lungi, drepte şi albe, ca nişte 
zgârieturi pe suprafața apei. Vapoare. Mii de vapoare, toate 
îndreptându-se înapoi către uscat, liniile urmelor lor 
convergând încet către acelaşi punct, pe măsură ce se 
apropiau de port. 

El a continuat să se înalte, de parcă l-ar fi tras ceva 


142 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


către soarele strălucitor, care îl încălzea primitor. Nu. Nu 
era soarele, era ceva mai vast şi mai nedefinit. A continuat 
să crească pe măsură ce el se apropia, era mai mare chiar 
şi decât oceanul de jos, dar acestuia nu îi vedea marginile. 
Nu necesita niciun efort să se îndrepte către el, era la fel de 
uşor precum o cădere. Insă era ceva legat de vapoare şi de 
păsări care îl răscolea pe dinăuntru. Toate mergeau într-o 
direcţie diferită de a lui, şi asta îl tulbura. Simţea că şi el ar 
fi trebuit să meargă în aceeaşi direcţie, înapoi către 
pământ, departe de soarele mângâietor care umplea cerul. 

S-a înclinat, cu capul îndreptat din nou către pământ şi 
şi-a balansat braţele prin aer, trăgându-se în jos şi departe 
de lumină. Înălțarea constantă s-a oprit, doar pentru puțină 
vreme, şi apoi a început din nou, trăgându-l în sus de parcă 
ar fi fost o plută legănânau-se pe apă. Şi-a ațintit privirea 
pe un punct din pământul îndepărtat, a întins din nou 
brațele şi a tras înainte, dând cu putere din picioare. 


— La o parte! 

Două din cele trei costume etanşe s-au îndepărtat de 
pat. Al treilea ținea lopățelele defibrilatorului pe pieptul lui 
Gabriel şi a apăsat pe cele două butoane de pornire 
identice. 

Gabriel s-a arcuit, mâinile sale legate încleştându-se ca 
nişte gheare pe lângă el. 

Doctorul Kaplan a făcut un pas înainte, verificând 
monitorul  EKG-ului şi oprind manevrele manuale de 
resuscitare, linia de pe ecran a făcut un salt şi apoi a 
revenit la orizontală. 

— Aproape că l-am prins. Mai dati-i un miligram de 
epinefrină şi pregătiți-vă să încercați din nou! 

Al doilea costum a băgat stângaci o seringă în branula 
fixată de brațul lui Gabriel, graba şi mâinile înmănuşate 
combinându-se pentru a îngreuna o sarcină de altfel 
uşoară. 

A golit seringa şi a trimis un miligram de adrenalină în 


143 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


venele lui Gabriel. În trupul lui inert, sistemul vascular 
periferic a răspuns, contractându-se pentru a trimite un 
şunt de sânge către inimă şi crescându-i tensiunea. 
Doctorul a lăsat seringa pe o etajeră şi a apăsat pe un 
buton al defibrilatorului ca să îl incarce din nou. 

— Încărcăm! a strigat el. 

Doctorul Kaplan a continuat să îi facă masaj cardiac lui 
Gabriel cu mâinile încrucişate, forțând sângele să curgă 
prin vene în timp ce Arkadian încerca să ajute pe cât putea 
cu brațul sănătos. Stătea la capul lui Gabriel, strângând 
masca de ventilație fixată pe fata acestuia şi care trimitea o 
cantitate constantă de oxigen către plămânii lui nemişcați. 
A privit cum linia de pe monitor pâlpâie dar rămâne 
orizontală, fiindcă inima nu bătea singură încă. Al doilea 
doctor s-a pregătit cu lopățelele, punând una mai jos şi una 
mai sus, cu inima între ele. 

— La o parte! 

Gabriel s-a arcuit. Pe ecran, linia EKG a făcut un salt. 

Doctorii şi-au reluat poziţiile, trei oameni lucrând 
împreună pentru a ajuta funcţii care în mod normal erau 
automate, ținându-l manual în viață în timp ce EKG-ul 
continua să danseze, dar refuza să se stabilizeze. 

— Nu putem continua aşa la infinit, a spus doctorul 
Kaplan printre  apăsări. Manevrele de resuscitare şi 
respirație artificială nu fac decât să păstreze pacientul 
viabil. Creierul lui e deja lipsit de oxigen. Dacă trec mai 
mult de câteva minute, totul începe să fie în zadar. 

— Atunci ar fi mai bine să-i dai bătaie! a spus 
Arkadian. 

Kaplan a încuviințat din cap. 

— Bine, încărcați-l cu încă un miligram de epinefrină. 
Haideţi, din nou! 

Arkadian s-a concentrat pe pompa de ventilație, 
strângând-o şi dându-i drumul constant, în acelaşi ritm în 
care ar fi respirat Gabriel dacă ar fi putut. 

— Haide, i-a şoptit la ureche lui Gabriel. Nu te stinge 


144 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


aşa... Nu aşa! 


Gabriel vedea pământul de sub el apropiindu-se, dar 
efortul de a ajunge la el era epuizant. Din când în când o 
pală de vânt il mai ajuta, împingându-l în jos brusc ca un 
val, dar nu dura niciodată mult, iar forța de sus începea să 
tragă din nou de el, acționând şi asupra minţii lui, 
spunându-i să renunțe, să-şi dea drumul, să se relaxeze şi 
să plutească în continuare. 

Dar pământul lua şi el formă, iar Gabriel continua să se 
concentreze asupra lui, folosindu-l ca pe un cârlig care să îl 
tragă în jos, fixându-se pe un petic verde din mijlocul unui 
deşert imens şi uscat. A continuat să lovească şi să tragă 
cu brațele, înotând prin aer de parcă ar fi încercat să 
ajungă la fundul unui lac limpede ca cristalul. 

Vedea mai multe acum, copaci şi râuri, şi în centrul 
petei verzi un lac care reflecta soarele strălucitor din 
spatele lui. Şi mai era ceva, o persoană, o femeie care 
stătea pe marginea apei şi se uita în jur de parcă pierduse 
ceva. Striga ceva, dar el era încă prea sus ca s-o audă. 
Simţea oboseala inundându-i tot corpul şi din nou vocea de 
deasupra i-a spus să-şi dea drumul pur şi simplu. Apoi o 
altă rafală de vânt l-a împins în jos, înjumătățind distanța, 
iar el a putut în sfârşit să vadă cine îl aştepta şi să audă 
strigătul ei: 

— Gabriel! a strigat Liv către acelaşi vânt care îl 
împinsese mai aproape de ea. Unde ai plecat? De ce m-ai 
lăsat aici? 

Gabriel a dat mai tare din picioare, glasul şi imaginea 
ei trăgânau-l acum în jos cu mult mai multă putere decât 
lumina din cer. 

— Sunt aici! a strigat el. lubirea mea, sunt aici! Vin 
după tine! Mă-n torc! 

Apoi a mai lovit o dată cu picioarele, şi i s-a părut că 
ceva a plesnit. Luminile s-au stins, iar el a început brusc să 
cadă în întuneric, către pământul pe care nu îl mai vedea şi 


145 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


către femeia pe care nu o mai auzea. 


— Pulsul stabilizat la optzeci şi nouă, tensiunea zece cu 
opt. 

Kaplan s-a dat în spate, uitându-se la monitor ca să se 
asigure că inima preluase sarcina pe care o îndeplinise el în 
ultimele cinci minute. 

Arkadian a continuat să strângă pompa, temându-se 
să se oprească în caz că doar el îl ținea pe Gabriel legat de 
acest pământ. 

— Poţi să te opreşti acum, a spus Kaplan, respiră 
singur. 

Arkadian s-a dat la o parte, dându-şi seama dintr-odată 
că este ud leoarcă în interiorul costumului de protecție. 

— Felicitări, doctore, a spus el, reuşind să zâmbească, 
tocmai ai salvat viața unui om bun. 

Doctorul s-a uitat la silueta din pat. Pielea infectată, 
plină de băşici incepea să strălucească de sudoare, în timp 
ce febra revenea şi ea la viață. 

— Da, a spus el, dar pentru cât timp? 


146 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


29. 


Arşiţa i-a provocat lui Liv o durere de cap chiar înainte 
să iasă din raza complexului. Mergea pe linia unui curs de 
apă mai mare, dintre cele care se revărsau din gropile 
săpate,  urmărinad-o prin  suișurile şi  coborâşurile 
pământului. Nu se oprise să bea din el în ciuda setei. Ştia 
că e privită de călăreți şi nu voia să le dea satisfacție. Se 
simțea tulburată fiindcă pleca, deşi ştia că nu are de ales. 
Fiecare pas părea mai greu decât celălalt, de parcă întreg 
trupul i se revolta că părăseşte acel loc. Era ca şi cum inima 
îi era legată fizic de el şi fiecare pas făcut forța legătura, 
care incerca s-o tragă înapoi. 

După aproape două ore de mers, terenul a inceput să 
coboare, iar ea a ajuns la o mică depresiune în care se 
formase un mic iaz. 

Un vultur stătea pe celălalt mal al apei, afundându-şi 
ciocul în apă şi tulburându-i oglinda, în timp ce ghearele lui 
puternice se înfipseseră în pământul roşu şi ud ca într-o 
carne moale. A văzut-o şi a fixat-o cu ochii lui imenşi, de 
culoarea chihlimbarului. Nu observa la el nici urmă de 
teamă sau de mirare la vederea ei, pur şi simplu o privea, 
atât de concentrat, încât Liv simţea că o priveşte până în 
străfundul sufletului. Dar apoi scârțâitul unui picior pe 
pământul uscat din spatele ei a făcut pasărea să-şi ia 
Zborul. 


147 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


Liv s-a întors şi l-a văzut pe Tariq, ochii lui urmărind 
pasărea, în timp ce aceasta se ridica spre cer. 

— Hei, a spus ea, m-ai urmat! 

EI s-a uitat în jos spre ea şi a zâmbit. 

— Te-am urmat cu toții, a răspuns el, dându-se la o 
parte pentru a lăsa şi restul refugiaților să treacă. 

Liv a privit tăcută, în timp ce ei veneau către apă, unul 
câte unul. Îi venea să plângă. 

De când plecase Gabriel, fusese aproape copleşită de 
sentimentul de singurătate. Dar faptul că străinii aceia 
aleseseră să o urmeze în loc să încerce să se salveze îi 
dădea speranță. Se întâmpla ceva acolo, ceva mai 
important decât ea, mai important decăt orice persoană - şi 
ştia că aşa simt şi ei, altfel de ce ar mai fi fost acolo? 

— Asta e un semn bun, a spus Tarig, uitându-se după 
vultur. 

Ea i-a urmărit privirea către locul în care aripile întinse 
se învârteau deasupra lor, formând un T pe cer. Mai văzuse 
asta înainte. 

A scos bucăţica de hârtie împăturită din buzunar şi a 
deschis-o pentru a se uita la copia de pe Harta Stelară, iar 
ochii i s-au oprit pe primul şir de simboluri. 


A T p% R 


Râul. 

Un vultur 

O cruce în formă de T. 

Ochii i-au alunecat pe restul de simboluri şi inima i-a 
bubuit în piept. 

— Opriti-vă! a strigat ea. Să nu beti, să nu beti din apă! 

Chipurile bărbaților s-au întors către ea, iar ea vedea 
întrebări şi îndoială în ochii lor 

S-a concentrat pe simbolurile care urmau după T. 


148 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Din nou râul, un om îngenunchind lângă el, capul 
aplecat din care picurau stropi, apoi craniul - simbolul 
morții. 

Liv s-a uitat înapoi de-a lungul cursului de apă, spre 
complexul din depărtare, acum doar un punct şters la 
orizont. In mare parte, apa curgea limpede, dar chiar în 
timp ce privea se observa o schimbare. In depărtare, un 
curent se umfla şi venea năvalnic spre locul în care se aflau 
ei. In drum, răscolea noroiul, apa căpătând culoarea 
roşiatică a pământului - culoarea sângelui. 

Cât mai avea până să ajungă acolo? Zece minute? 
Cinci, poate. După aceea nici apa din iaz nu avea să mai file 
bună. Doar dacă... S-a uitat cum se ramifica râul, jumătate 
vărsându-se în iaz. 

— Trebuie să stăvilim apa spre iaz! a strigat ea. 

S-a mişcat repede, fără să aştepte răspuns, 
îndreptându-se către locul în care pârâul se bifurca. Cea 
mai mare parte din apă venea către ea, printr-o albie de 
mică adâncime, lată de doi metri. A luat un bolovan de jos 
şi s-a clătinat înainte, greutatea pietrei trăgând-o în jos. A 
ajuns la bifurcatie, iar bolovanul a pleoşcăit în apă, aproape 
dispărând sub apă, în ciuda micii adâncimi a pârâului. Apa 
a continuat să curgă pe lângă el neimpiedicată. S-a uitat în 
jur după altă piatră şi s-a aplecat către una foarte mare, 
care s-a spart imediat ce a încercat să o ridice. A apucat 
cele mai mari două bucăţi şi le-a cărat până la pârâu, 
dându-le drumul lângă primul pietroi. Din nou s-au scu- 
fundat aproape fără urmă - la fel ca moralul ei. Era deja 
epuizată; era imposibil să stăvilească pârâul de una 
singură. Nu avea nicio şansă. 

O piatră a lovit apa şi a împroşcat-o. S-a întors şi l-a 
văzut pe Tariq lângă ea, scuturându-şi praful de pe mâinile 
goale. A privit-o şi a zâmbit. 

— Dacă aş fi în locul tău, m-aş da la o parte. 

Ea s-a uitat peste umărul lui şi a văzut ceva care a 
făcut-o să râdă de uimire. Toţi cei unsprezece exilați se 


149 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


îndreptau către ea, ducând fiecare o piatră. Ea s-a dat la o 
parte, în timp ce prima piatră a plonjat în pârâu. O alta i-a 
urmat, apoi alta. Se adunau încet, câteva ridicându-se 
deasupra apei şi încetinind vizibil cursul pârâului. Liv a 
intrat în apă, scoțând pământ roşu de pe fundul apei şi 
îndesându-l în spațiile libere dintre pietre. 

Tarig a mai dat ordine în arabă, şi un zid curbat a 
început să se ridice, întinzându-se dintr-o parte în alta a 
pârâului care cursese spre iaz şi deviind cursul apei către 
celălalt brat. 

— Priviti! a strigat unul dintre ei. 

Arăta spre ceva din amonte. Privirile tuturor s-au 
îndreptat într-acolo - ale tuturor în afară de Liv. Ea ştia la 
ce se uitau ei pentru că văzuse deja, mai întâi pe piatră şi 
apoi în depărtare, nedesluşit. Râul se transforma în sânge. 

— Repede! a strigat ea, continuând să adune pământ 
şi să-l îndese în zidul de pietre. Nu mai avem mult timp. 

Imaginea râului devenit roşu a dat energie grupului 
epuizat. Unii s-au grăbit să mai adune pietre, alții au intrat 
cu Liv în apă, adunând frenetic noroi cu mâinile pentru a 
umple golurile. 

Tariq a coborât lângă ea, până când un sâsâit puternic 
ca al unui şarpe imens i-a făcut pe toţi să ridice ochii, în 
timp ce valul roşu se apropia. 

— leşiți din râu, toți! a strigat Liv 

Cei din apă au sărit imediat, de parcă tocmai ar fi 
văzut crocodili. Câţiva au coborât în albia râului, care acum 
se usca cu repeziciune, pentru a-i ajuta pe Tariq şi pe Liv să 
umple spațiile din baraj, iar ceilalți au stat deoparte, uluiți 
la vederea râului umflat care se apropia ca un val imens, 
roşu. 

Apele au lovit barajul şi s-au revărsat peste marginea 
de sus. Liv şi Tariq s-au aplecat din nou, săpând un rezervor 
pentru a aduna apa revărsată. Apăruseră scurgeri în partea 
de sus, acolo de unde noroiul dispăruse deja. Încă o 
spărtură şi totul avea să se prăbuşească. Dându-și seama 


150 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


de pericol, ceilalti li s-au alăturat, adunând nămol şi ce 
pietre mai găseau primprejur şi întărind zidul. 

O piatră a căzut din vârful barajului, şi o cascadă de 
apă roşie a urmat-o. Fără să ezite, Liv a mers prin apă către 
ea, a ridicat-o şi a indesat-o repede la loc. A tinut-o bine 
acolo, simțind cum apa dezgustătoare i se scurge pe mână, 
roşie şi călduță de parcă ar fi fost cu adevărat sânge. 

Din acea poziție nouă vedea peste marginea barajului 
şi mai departe. Bratul al doilea, înainte un mic fir de apă, 
era acum un râu roşu, în toată puterea cuvântului. Dar dacă 
barajul ar fi cedat, toată apa aceea şi-ar fi reluat cu 
repeziciune cursul normal şi s-ar fi îndreptat către iaz. 

Liv s-a aplecat către baraj şi s-a lipit de el, cu brațele 
desfăcute, dorindu-și să nu cedeze. Auzea furia apei de 
cealaltă parte a zidului, o simțea curgând peste ea prin 
numeroasele crăpături. Aproape că simțea cum întreg 
barajul se mişcă, cum pietrele alunecă de la locul lor sub 
presiunea râului furios. 

Apoi ceva s-a schimbat. 

O piatră pe care ea incerca să o pună la loc s-a mişcat 
în față, aşezându-se mai bine în zid, iar apa s-a prelins pe 
lângă ea. Liv s-a uitat peste margine, cu ochii mari. Nivelul 
apei scăzuse. Şi scădea în continuare, lăsând urme roşii 
de-a lungul malurilor. Asediul apei se încheiase. 

Au lucrat repede, tăcuţi, concentrându-şi întreaga 
energie pe umplerea golurilor din baraj. Dar Liv nu s-a 
clintit. A rămas unde era, crucificată pe zid, plină de noroiul 
roşu, cu mintea alergând printre simbolurile care 
preziseseră totul şi întrebându-se ce alte orori vor avea de 
înfruntat în viitor, până când Tariq şi-a pus o mână pe 
umărul ei şi i-a spus: 

— E-n regulă. Barajul a rezistat. Acum poți să-i dai 
drumul. 


151 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


30. 


Shepherd a deschis din nou ochii într-o lume a tăcerii. 

Pentru câteva momente nu a avut nici cea mai mică 
idee unde se află, sau cine e. Se vedeau o podea presărată 
cu bucăți de zid şi alte resturi şi un perete care dispărea în 
zigzag la trei picioare distanță deasupra pământului. 
Dincolo de acesta se afla ceva mai alb decât puteau ochii 
lui suporta şi un nor gri. 

„Norul.” 

Mintea i s-a agăţat de acest cuvânt, şi şi-a amintit. 

A simţit frigul peste tot în jurul lui, intrându-i în 
oase - dar nu şi de sub el. Era ceva cald sub el. 

A dat să se ridice, chinuindu-se să-şi facă braţele să se 
mişte şi să-l ridice de pe podea, ca să vadă ce anume era 
cald sub el. Se temea să nu fie sânge, sângele lui, dar era 
doar Franklin, inconştient. Părea şi el rece, totul părea rece. 
Trebuia să plece amândoi de acolo, undeva la căldură. 

A încercat să se ridice, însă ameteala era atât de mare, 
că a căzut la loc. S-a concentrat pe marginea de metal 
zimţat care  reprezentase cândva peretele exterior, 
încercând să-şi fixeze îndeajuns de mult privirea pe ceva 
pentru ca lumea să nu se mai învârtă. 

O faţă a apărut deasupra peretelui, dar el nu auzea ce 
strigă. A încercat să ridice mâna pentru a chema omul 
acolo. A încercat să se ridice pentru ca omul să îl vadă pe 
Franklin. Dar în cele din urmă aceste gânduri au dispărut, 


152 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


înghiţite de întuneric. Ochii i s-au închis. L-a luat cu frig, iar 
şuieratul din urechi s-a transformat din nou în linişte. 


Când s-a trezit din nou, Shepherd a scos un icnet care 
i-a iritat gâtul. 

Era întins pe un pat într-o cameră albă, cu linoleum 
curat pe jos şi postere care promovau sănătatea pe pereţi. 
Unul enumera simptomele resimtite în caz de radiaţii, altul 
proprietăţile toxice ale mai multor substanţe chimice. Mai 
fusese acolo şi altădată. Aceleaşi postere împodobeau 
pereţii şi pe vremea când era stagiar la cercetare şi 
mersese la infirmerie să se trateze pentru o uşoară arsură 
cu heliu. 

„Heliu.” 

„Arsură.” 

A fost ca şi cum acele cuvinte ar fi înţepat balonul care 
îi înconjura creierul, iar acesta s-ar fi spart, provocând o 
bruscă şi dureroasă aducere aminte. 

— Franklin! 

A sărit în sus, în pat, iar camera a început să se mişte 
cu el. 

Siluete îmbrăcate în alb au început să intre repede pe 
uşă. Vorbeau cu toţii cu el, spre el, le vedea buzele 
mişcându-se, dar tot ce auzea era un fel de uaaa uaaa, iar 
vocile lor erau înăbuşite şi neclare de parcă ar fi avut 
urechile înfundate cu apă. Şi-a mişcat maxilarul şi parcă s-a 
spart şi în ele ceva, auzul revenindu-i la fel de brusc şi 
dureros precum îi revenise şi memoria. 

— Vă rog... a spus el, închizând ochii din cauza durerii 
de cap orbitoare şi ridicând mâna pentru a curma larma. Aţi 
putea să-mi spuneţi ce s-a-ntâmplat cu agentul Franklin? 

— Nimic. 

La auzul vocii familiare, Shepherd a deschis ochii şi a 
privit dincolo de siluetele în halate albe care îi verificau 
acum tensiunea şi alte semne vitale. Franklin se sprijinea 
de tocul uşii, cu mâinile înfipte adânc în buzunar, cu 


153 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


zâmbetul înapoi la locul lui, de parcă nu se întâmplase 
nimic. 

— Ei bine, am trecut printr-o explozie, asta aşa e, dar 
în afară de asta mă simt destul de bine. Mai bine decât tine, 
cel puţin, dar adevărul e că tu ai fost mai afectat de 
explozie, a zis Franklin şi s-a întors către personalul 
medical. Domnilor, dacă sunteţi siguri că n-o să moară în 
următoarele câteva minute, aţi putea să ne lăsaţi singuri 
pentru câteva momente? 

Shepherd a privit cum medicii pleacă şi închid uşa. Ce 
rămăsese din haina lui atârna acum pe spatele uşii. Arăta 
de parcă fusese călcată în picioare de o cireadă de vaci. 
Geanta laptopului era sprijinită de perete, neatinsă, pentru 
că o lăsase în maşină. Franklin s-a aşezat lângă pat. 

— Se pare că mi-ai salvat viaţa acolo. Bănuiesc că 
trebuie să-ţi fac cinste. 

Shepherd a înghiţit, având gâtul încă iritat din cauza 
aerului uscat pe care îl respirase mult timp în camera de 
criogenie. 

— Eu nu beau. 

A înghiţit iarăşi, fără să vadă expresia de uşoară 
dezaprobare care a trecut pe faţa lui Franklin. 

— Ce se ştie de Douglas? 

Franklin a dat din cap. 

— E dispărut. Dacă era în unitate, atunci a murit, dar 
n-am găsit încă nimic. Explozia a distrus totul. Locul arată 
acum mai degrabă ca o sculptură modernă decât ca o 
clădire. Părerea mea e că n-a fost acolo. 

S-a aplecat şi a vorbit în şoaptă. Shepherd de-abia îl 
auzea prin vaietul din urechi. 

— Chestia pe care ai văzut-o pe calculator înainte să 
mă tragi afară de acolo... Am prins şi eu o frântură din ea, 
părea un fel de numărătoare inversă. 

Shepherd a încuviinţat din cap. 

— Cred că era amorsată pentru ca braţul robotic să 
dea drumul rezervorului de heliu odată ce toată lumea 


154 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


ieşea din clădire. A existat un incendiu? 

— Nu, doar o bubuitură colosală. 

Shepherd şi-a amintit detonarea şi valul rece şi solid 
care alunecase peste ei. 

— Era o bombă sub presiune. Heliul nu arde. E inactiv. 
E unul dintre motivele pentru care e preferat ca răcitor în 
unităţi ca aceasta, e mult mai puţin periculos. Dar dacă e 
răcit sub formă lichidă şi îl încălzeşti repede, se dilată într-o 
manieră explozivă. 

S-a uitat în jos, la trupul său lovit, întins pe masa de 
examinare. Cel puţin era întreg. Se puteau considera foarte 
norocoşi. 

— Bănuiesc că oglinzile pentru telescopul Webb care 
se aflau în camera de testare... 

— Distruse, a încuviinţat Franklin. Mă-ndoiesc c-ai 
putea găsi o bucăţică destul de mare să-ţi piepteni părul. 

Shepherd a închis ochii şi a răsuflat lung. 

— L-au ucis pe James Webb, a spus el, parcă jelind un 
vechi prieten. 

— Ce? 

— Proiectul... E mort. N-o să-l mai repornească după 
asta. Singurul motiv pentru care a reuşit să se deruleze 
atâta timp a fost existenţa unor angajamente faţă de 
producători. Bugetul fusese deja depăşit cu miliarde. 

l-a venit o idee şi s-a ridicat în capul oaselor, încercând 
să se sprijine în timp ce senzaţia de vertij îi înota prin cap. 

— Ar trebui să emitem atenţionări pentru toate 
telescoapele terestre mari, VLA din New Mexico, Keck II din 
Hawaii, şi nu doar aici, ci global. Dacă avem de-a face cu un 
fel de cult al sfârşitului lumii care ţinteşte orice priveşte 
înspre cer, atunci membrii lui n-o să se oprească la 
telescoapele spaţiale sau la Statele Unite. 

— Mai opreşte-ţi motoarele, omule-rachetă, s-a făcut 
deja! Există o alertă de nivel înalt pe toate reţelele de 
securitate internaţionale, cu copii ale cărţilor poştale şi 
detalii ale celor două atacuri. Toate potenţialele ţinte au 


155 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


fost sfătuite să-şi întărească paza şi să ne raporteze dacă 
au primit ameninţări asemănătoare. 

Shepherd şi-a dat picioarele jos din pat. Se simţea încă 
ametit, dar era mai bine. 

— Dar telescoapele în construcţie? Există unul mare, 
undeva în Arizona. Cred că europenii au început unul pe 
undeva prin Chile. Şi ei ar putea fi posibile ţinte. 

— Alerta s-a trimis către toate  observatoarele 
naţionale sau private, atât către cele funcţionale cât şi 
către cele aflate în construcţie. Poate că n-am toate 
diplomele tale sofisticate, Shepherd, dar nu sunt idiot. A, 
apropo, cine e Melissa? 

Shepherd s-a simţit de parcă ar fi fost pocnit în 
moalele capului. 

— Ai vorbit cât timp ai fost inconştient. Îi spuneai 
numele iar şi iar, de parcă ai fi strigat-o, iar ea ar fi fost 
pierdută. Are ceva de-a face cu cei doi ani pierduţi ai tăi? 

Shepherd l-a privit pe Franklin în piept mai degrabă 
decât în ochi. 

Poate că ar fi trebuit să îi spună pur şi simplu. Dar pe 
de altă parte ştia atât de puţine despre Franklin... Nu avea 
nici cea mai mică idee dacă se va ţine de cuvânt sau se va 
duce direct la departamentul de personal şi le va turna 
orice spunea el, punând capăt carierei sale înainte să 
înceapă. Privirea i s-a oprit pe ecusonul de pe jacheta lui 
Franklin, cu numele întreg scris sub o fotografie 
serioasă - „Agent Benjamin Franklin”. 

— Care e numele dumneavoastră adevărat? a întrebat 
el. 

— Poftim? 

— Numele dumneavoastră. Bănuiesc că atunci când aţi 
devenit agent aţi fost botezat, cum am fost şi eu. 

S-a uitat în sus şi i-a întâlnit în sfârşit privirea. 

— Sau părinţii dumneavoastră au fost foarte patrioţi? 

— Singurii oameni care-mi ştiu numele adevărat sunt 
cei din familia mea şi o mână de apropiaţi în care am 


156 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 
încredere. 


Shepherd a zâmbit. 

— Dai şi primeşti. Aţi zis că nu puteţi avea încredere în 
mine, dar încrederea e o stradă cu două sensuri, agent 
Franklin. Eu cum pot avea încredere într-un om care nu-mi 
spune nici măcar numele său adevărat? 

Uşa din spatele lui Franklin s-a deschis, dar niciunul nu 
s-a întors să se uite. 

— Am aflat ceva, a spus Ellery, fără să ia în seamă 
atmosfera din cameră. Cel mai bine vă arăt în biroul meu. 

A arătat în spate, peste umăr. 

— Venim imediat, a spus Franklin, iar picioarele 
scaunului său au zgâriat podeaua când s-a ridicat. După 
tine, agent Shepherd! 

Shepherd s-a ridicat în picioare şi camera s-a clătinat 
un pic, dar nu îndeajuns să îl facă să se aşeze din nou. A 
luat geanta cu laptopul de pe podea şi haina ponosită din 
spatele uşii. 

— Nu, a spus el. Dumneavoastră primul. 


157 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


31. 


Shepherd a intrat în biroul lui Ellery şi a zâmbit în sinea 
lui când a văzut ce atârna pe perete. Era o fotografie a 
şefului pe când era mai tânăr, strălucitoare şi înrămată, cu 
el privind fix, de sub marginea subţire a caschetei de şef de 
district, înspre o cruce mică de lemn din partea opusă a 
biroului. Singura decoraţiune care mai exista era un cactus 
în ghiveci care părea că tremură. 

— Luaţi loc, domnilor! 

Bărbatul în care se transformase versiunea din 
fotografie împungea acum cu două degete în tastatură, iar 
ochelarii de citit îl fortau să se aplece, făcându-l să arate 
bătrân. 

— După ce mi-aţi povestit despre situaţia de la 
Goddard i-am pus pe băieţi să verifice informaţiile şi să-mi 
scoată nişte titluri de ziar. l-am pus să verifice şi e-mailurile 
profesorului pe săptămâna trecută, dacă o fi ceva relevant 
prin ele. 

A întors monitorul astfel încât să vadă şi ei. Un 
program de e-mail apăruse pe ecran, afişând o căsuţă de 
intrări goală. 

— Cineva, bănuiesc că profesorul, a şters toate 
mesajele pe luni întregi. l-am pus să-i verifice şi fişierele de 
la serviciu şi am descoperit aceeaşi poveste. 

— Câte luni mai exact? 

— Totul începând din mai. 


158 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
Opt luni. 


— Dacă ne daţi hard diskurile, a spus Franklin, băieţii 
de la departamentul nostru tehnic ar putea recupera câte 
ceva din informaţia pierdută. 

Ellery a ridicat din umeri. 

— Orice aveţi nevoie, doar e o investigaţie federală 
acum şi voi hotărâți. 

Lui Shepherd îi părea rău de el, de acea versiune uzată 
a tânărului mândru din fotografie. Fusese aşa de energic şi 
de plin de el când îi întâmpinase la coborârea din avion, dar 
acum părea înfrânt şi fără vlagă în propriul birou. 

— Mai e ceva. 

Ellery s-a lăsat pe spătar, dându-şi jos ochelarii de citit 
şi aplecându-se spre un sertar. A scos un teanc subţire de 
hârtii printate, prinse cu o agrafă. 

— Scrisoarea aia care vă interesa... Am sunat la 
laboratoare, am menţionat numele vostru şi i-am pus să se 
grăbească, a zis şi i-a întins documentele lui Franklin. 

Era un raport de la departamentul pentru investigarea 
documentelor. Prima filă conţinea un număr unic de 
înregistrare şi o scurtă descriere a documentelor cercetate. 
Următoarele câteva pagini erau pline de numeroase 
rezultate ale testelor: identificarea  stiloului, analiză 
spectrală, cromatografie în strat subţire, spectroscopie 
Raman, teste ale hârtiei. Ultima pagină relua aceste 
rezultate şi le transforma în ceva ce agenţii de teren puteau 
folosi. Rezultatele obținute pentru scrisoare aveau 
acronimul MOỌO/UR, care însemna Mostră obişnuită/Uz 
răspândit, ceea ce pe scurt însemna că articolul analizat 
era prea banal ca să fie de vreun folos în investigație. Dar 
rezultatele pentru cartea poştală erau mai interesante. 


Cartea poştală este fabricată din pastă de 
lemn tratată cu acid, un element MO/UR de 
calitate inferioară, care se vinde în numeroase 
magazine online cu prețuri reduse. Totuşi, ma- 


159 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


terialul mai gros al cărții poştale ne-a oferit 
amprente excelente ale peniței, dezvăluind multe 
despre tipul de stilou folosit. 

Luând în considerare şi rezultatele 
cromatografiei, aflăm că mostra a fost scrisă cu un 
stilou cu cerneală cu o peniță de tipul 33 Reverse 
Fine Oblique de către cineva care este fie stân- 
gaci, fie un ambidextru experimentat. 

Cerneala este marca Parker Quink, neagră 
permanentă (MO/UR); stiloul este probabil tot 
marca Parker, posibil din gama 75. 

Trecând mostra prin baza de date am obținut 
două rezultate care s-au potrivit căutării. 

Semnătura de pe petiția pentru Operaţiunea 
Peştele. 

Semnătura de pe scrisoarea adresată 
guvernatorului Carolinei de Nord, care se opunea 
construirii unei moschei în Charleston. 

În ambele cazuri semnatarul este reverendul 
Fulton Ronald Cooper, conducătorul Bisericii 
Mântuirea prin Hristos, cu sediul în Charleston, în 
Carolina de Sud. 


— Predicatorul de la televizor? a întrebat Shepherd, 
uitându-se la Franklin. El e suspectul nostru? 

— Aşa s-ar părea, a răspuns Franklin şi s-a întors spre 
Ellery. Mulţumesc pentru asta, şefule, ne e de mare ajutor. 
Acum, dacă nu te-ar deranja, am vrea să rămânem puţin 
singuri. 

Cuvintele au avut un efect devastator. Ellery s-a ridicat 
de pe scaun şi a părăsit camera fără un cuvânt, uşa 
trântindu-se în urma lui ca un capac de sicriu. 

— N-aţi putea să fiţi mai blând cu el? 

— Vrei să spui să fiu mai blând cu îngâmfatul ăsta, 
care ne-a făcut o primire atât de călduroasă? Păi sunt blând 
cu el. 


160 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Atunci fiți şi mai blând. 

Shepherd s-a uitat neliniştit la fotografie de parcă îi 
asculta. 

— El ne dă o pistă, şi dumneavoastră îl umiliţi, dându-l 
afară din propriul birou. 

Franklin părea amuzat. 

— Eh, o merită pentru că ne-a lăsat să intrăm în 
clădirea aia pe punctul de a exploda în timp ce el a rămas 
în spate, ferindu-şi pielea pentru pensie. lar motivul pentru 
care l-am trimis afară nu e vreun concurs de rahat legat de 
rangurile noastre, ci pentru că trebuie să vorbesc cu tine 
între patru ochi. Deci, cum te simţi, agent Shepherd, vreo 
contuzie, ceva rupt? 

— Sunt bine, a răspuns Shepherd, întrebându-se 
încotro ţinteşte cu întrebările. 

— Vrei să continui cu investigația asta? Să vezi încotro 
se-ndreaptă? Să-l ajuţi pe profesor dacă poţi? ` 

Shepherd a încercat să-i ghicească starea de spirit. In 
orice caz, tonul lui părea conspirativ, ceea ce îi dădea un 
sentiment de includere. 

— Da, a spus el. Da, aş vrea. 

— Bine, a zis Franklin şi s-a ridicat, ducându-se la 
biroul lui Ellery, aşezându-se pe scaunul gol al acestuia şi 
trăgând mai aproape de el telefonul fix. Lasă-mă să-ţi 
descriu puţin situaţia, băiete. Ellery ne-a făcut o favoare cu 
hârtiile astea şi, deşi a folosit numele meu, mă-ndoiesc că 
şi-a dat cineva seama că am vreo legătură cu investigația 
asta, deocamdată. Dacă ar fi sesizat, ar fi trimis deja vorbă 
cuiva din cel mai apropiat birou din Charleston să-l ridice pe 
bunul nostru reverend ca să discute puţin despre caligrafia 
sa. Ţi-ar plăcea să se-ntâmple una ca asta? Bineînţeles că 
nu. Dar mai există o modalitate prin care putem să ne 
jucăm cartea. După părerea mea, până să trimitem repede 
vreun alt agent, ajungem noi la Charleston. Cu avionul 
ajungem la fel de repede ca ei cu maşina şi putem fi primii 
la faţa locului. Aşa că dacă nu vezi dublu sau nu ai surzit la 


161 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


ambele urechi, eu zic să continuăm şi să urmăm pista asta. 

— Dar profesorul Douglas? a spus Shepherd, 
presimţind o capcană. N-ar trebui să ne ducem şi să-i 
verificăm casa, aşa cum am făcut cu Kinderman? 

— Crezi c-o să-l găsim acolo? Omul distruge informaţii 
de miliarde de dolari, şi tu crezi c-o să se ducă acasă 
s-aştepte o bătaie în uşă? 

— Probabil că nu, dar poate găsim ceva. 

Franklin a început să bată darabana în birou, aşa cum 
Shepherd îl mai văzuse făcând la curs, când îl enerva un 
candidat prea lent. 

— Bine, hai să-ţi explic altfel, a spus în cele din urmă 
zâmbind, în mod evident iritat. Crezi că orice am putea găsi 
acolo ar fi mai mult sau mai puţin util decât să vorbim cu 
omul care a trimis cărţile poştale? 

Shepherd nu a spus nimic. Încă nu era pe deplin 
convins că discuţia aceea nu e un fel de test menit să îl 
facă să se incrimineze singur ca să îi dea lui Franklin o 
scuză să îl scoată din anchetă. 

— Hai să-ţi spun cum facem! a spus Franklin zâmbind 
şi deschizându-şi palmele de parcă semna pentru a 
cumpăra o maşină. Ce-ar fi să-l trimitem pe Ellery să 
continue cu cercetarea casei lui Douglas? Cunoaşte 
treburile pe aici, probabil c-o să facă o treabă mult mai 
bună decât am face noi. Aşa o să-şi recâştige o parte din 
stima de sine pe care ţi se pare că i-am călcat-o în picioare, 
iar noi suntem liberi să ne urmăm calea. Acum am mirosit 
ceva, şi dacă Cooper e în spatele întregii tărăşenii, vreau 
să-l privesc în ochi şi să ştiu sigur. 

Shepherd s-a gândit atent. Protocolul corect pentru 
orice anchetă care se întindea astfel geografic era să se 
trimită informaţii legate de noii suspecți birourilor din teren 
care se aflau cel mai aproape de ţinta vizată pentru a se 
asigura o reacţie rapidă şi pentru a se micşora şansele de 
fugă ale suspectului. Cel mai apropiat birou de Charleston 
era cel din Charlotte şi, în ciuda spuselor lui Franklin, 


162 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


agenţii de acolo ar fi ajuns totuşi mai repede decât ei, 
pentru că puteau merge tot cu avionul dacă aşa considerau 
necesar. Nu înțelegea de ce Franklin, agentul experimentat 
care făcea totul ca la carte, ocolea acum pe nepusă masă 
regulile şi îl implica şi pe el în asta. Nu avea niciun sens. 
Dar îşi dorea cu ardoare să continue investigația. Unul 
dintre profesorii săi îi spusese cândva că atunci când ai 
de-a face cu o necunoscută trebuie să elimini din ecuaţie 
orice sentiment, fiindcă dacă ştii deja răspunsul pe care 
trebuie să-l obţii, vei modifica formula doar ca să ajungi la 
el. Un fior rece i-a trecut pe şira spinării când şi-a amintit 
cine era acel profesor: profesorul Douglas. 

— Şi cum o să ajungem la Charleston? a întrebat 
întinzând mâna după geanta de laptop. 

Franklin a zâmbit, a ridicat receptorul şi a început să 
formeze numărul. 

— Tot aşa cum am ajuns şi aici, a spus. 

Shepherd a luat rezultatele de la departamentul pentru 
investigarea documentelor de la Franklin şi le-a pus în 
geanta pentru laptop. Chiar şi la această simplă mişcare a 
simţit cum muşchii săi protestează. S-a gândit la scaunele 
tari şi reci din aeronava C-130. „Exact ce-mi doream.” 


163 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


32. 


Directorul adjunct O'Halloran a pus receptorul jos şi a 
ascultat tăcerea care se căsca dincolo de uşa sa. Toți 
ceilalţi şefi de departamente plecaseră - unii în concediu, 
ceilalţi Dumnezeu ştie pe unde -, lăsând în urmă un coridor 
lung de birouri goale şi ferestre întunecate. Niciodată nu i 
se păruse mai tăcută clădirea, nici măcar de Crăciun, când 
toată lumea era mai relaxată. Resimţea fizic absenţa 
celorlalţi, cum ar fi simţit lipsa unui palton într-o zi 
friguroasă. 

A apăsat o comandă pe tastatură pentru a reporni 
sunetul de la ştirile CNN. Era dependent de informaţii, ca 
majoritatea persoanelor care lucrează în departamente de 
informaţii secrete, iar ciclul neîntrerupt, de douăzeci şi 
patru de ore de ştiri, îi hrănea această dependenţă. Trebuia 
de asemenea să fie la zi cu ceea ce se raporta presei, ca nu 
cumva o ştire senzaţională să compromită o anchetă în 
desfăşurare. Povestea cu Hubble/Marshall încă nu ieşise la 
iveală. În acel moment ştirea de bază era încă vremea 
anormală care cuprinsese întreaga ţară. S-a uitat o vreme, 
fiind distras de ineditul imaginilor cu oameni care 
construiau oameni de zăpadă pe plaja din Miami şi cu new 
yorkezi în pantaloni scurţi şi tricouri, care se bălăceau şi 
împroşcau cu apă în faţa imensului brad de Crăciun de la 
Rockefeller Center, acolo unde se afla de obicei patinoarul. 
Bizare zile. 


164 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


A dat sonorul puţin mai încet şi şi-a întors atenţia către 
un fişier deschis pe ecran, care rezuma tot ce îi spusese 
agentul Franklin în câteva subpuncte, pe care le adăugase 
acum notiţelor de la cazul Hubble, subliniind numele de 
Fulton Cooper. Activitatea de caritate foarte mediatizată a 
reverendului, în special pentru soldaţii răniţi şi pentru 
femei, îl transformase într-un personaj preferat de media. 
Sprijinea făţiş ceea ce el numea „noua cruciadă”, o mişcare 
care susţinea acţiuni militare puternice şi mult mai 
agresive, îndreptate în special împotriva țărilor 
non-creştine. Era o poziţie care îl făcuse foarte iubit în 
rândurile Partidului Republican; reprezentanţii acestuia îl 
invitau adesea la tot felul de întruniri politice, pentru a avea 
o anumită greutate morală atunci când se verificau 
cheltuielile pentru acţiunile militare. 

Prezentatorul de ştiri a ridicat puţin tonul pentru 
următoarea ştire, aşa că O'Halloran a ridicat privirea. 
Imaginile văratice din New York au fost înlocuite de 
imaginile reci şi gri ale unor vase de război şi ale unor 
marinari în uniforme negre. O flotă de război aparţinând 
Chinei se retrăsese în mod neaşteptat din lupta pentru 
mult-disputatele Insule Senkaku din Marea Chinei de Est şi 
se îndrepta spre casă. Japonezii proclamau victorie însă 
chinezii, după cum era de aşteptat, refuzaseră până în acel 
moment să comenteze. Prezentatorul a mai enumerat şi 
alte zvonuri neconfirmate despre retrageri masive de trupe 
militare prin alte părţi ale lumii, menţionând Siria şi Somalia 
înainte ca imaginea să fie înlocuită din nou de filmări de la 
baza militară aeriană a SUA din Baghram, în Afganistan. 
O'Halloran s-a aplecat, simțind binecunoscutul gol în 
stomac doar la auzul numelui acelui loc. Ziceai că cineva 
spărsese un furnicar, atât de multă lume mişuna pe acolo. 
Mii de soldaţi se scurgeau parcă din maşinile de transport 
pentru a urca în imense avioane C-5 care huruiau apoi pe 
cer. Părea că toţi soldaţii Statelor Unite îşi făceau bagajele 
şi veneau acasă. O'Halloran s-a încruntat. De obicei era 


165 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


tinut la curent cu asemenea chestiuni. A mai deschis o 
fereastră pe monitor şi a verificat mailul, uitându-se în 
urmă, la telegramele militare. Nimic. Poate că ştirile 
greşeau. Sau poate că cineva sus-pus îl ţinuse în afara 
poveștii din cauza trecutului său. 

A luat de pe birou fotografia înrămată; fusese făcută cu 
două Crăciunuri în urmă, chiar înainte ca Michael să fie 
numit în post. Fiul lui stătea între el şi Beth, un băiat solid 
ca un stâlp, care îi întrecea pe amândoi în înălţime, şi părea 
că poartă uniformă chiar îmbrăcat în blugi şi cămaşă. Poate 
că era din cauza oboselii, sau pentru că nu mai era mult 
până la Crăciun, iar Michael nu avea să fie acasă, dar 
O'Halloran a simţit lacrimi alunecându-i pe obraji şi a 
aruncat o privire spre uşă, neliniştit că cineva ar fi putut să 
intre şi să îl găsească pe marele şef smiorcăindu-se ca un 
beţiv sentimental. Şi-a scos ochelarii şi i-a pus pe birou, 
ştergându-şi ochii cu dosul palmelor. Cum naiba să mai 
conteze dacă îl vedea cineva aşa, oricum nu era nimeni 
acolo! În ultimele două săptămâni semnase mai multe 
concedii decât semnase un an întreg, şi fusese nevoit să 
refuze şi mai multe. Era ca şi cum toată lumea voia să 
meargă acasă. 

S-a uitat fix la soţia sa aşa cum era în fotografie, 
sprijinindu-se de băiatul care o făcea să semene cu o pitică: 
Beth a lui, zâmbind luminos în mijlocul familiei pe care o 
crease. Nu mai văzuse de mult acea privire. Incepuse să se 
întunece în momentul în care Michael se îmbarcase cu 
trupa lui spre Afganistan şi apoi dispăruse în ziua în care 
primiseră vestea că Michael fusese ucis şi nu mai avea să 
se întoarcă niciodată acasă. A simţit dintr-odată nevoia să 
fie cu ea, să o ia în braţe în liniştea din casa pe care o 
construiseră şi în care crescuse fiul lor. Ar fi putut cu 
uşurinţă să servească un prânz rapid şi să se întoarcă 
înainte ca cineva să-i observe absenţa. 

A închis dosarele, a ieşit de pe contul din sistem şi şi-a 
luat sacoul de pe scaun. Chiar când a ajuns la uşă, a sunat 


166 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


telefonul, însă l-a ignorat. A încuiat uşa şi a luat-o pe 


coridor, lăsând telefonul să sune în continuare, auzindu-se 
tot mai încet în timp ce el se îndrepta înapoi către casă. 


167 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


33. 


Râul nu s-a mai umflat din nou. S-a oprit la nivelul de 
dinainte, iar barajul a rezistat. Singura diferență notabilă 
era culoarea apei şi reziduul roşu pe care îl lăsase de-a 
lungul malurilor, de parcă avusese loc un masacru pe toată 
întinderea lui. 

După ce s-au asigurat că barajul este solid şi că 
pericolul a trecut, s-au îndreptat cu totii spre iaz, extenuati 
şi însetati. Liv mergea în urma grupului. Şi-a imaginat cum 
ar fi arătat, târându-şi picioarele prin deşert, acoperiți cu 
nămol roşu, ca o procesiune de oameni din lut neterminați, 
cu bucăţi din noroi căzând de pe şirul extenuat din fata ei, 
transformând deşertul decolorat de soare într-un roz 
prăfuit. A ajuns la locul în care terenul cobora şi a văzut din 
nou iazul, strălucind limpede în faţa ei. Tot ce îşi dorea era 
să cadă cu fața direct în el şi să bea la nesfârşit, dar în 
momentul în care l-a văzut pe bărbatul din capătul celălalt 
al şirului apropiindu-se de marginea apei şi-a dat seama că 
nu puteau face asta. Niciunul dintre ei nu putea. 

— Obpriţi-vă! a strigat ea şi a început să alerge târşăit. 
Opriţi-vă! Nu trebuie să ne spălăm în iaz. 

Putea citi iritarea pe chipurile care s-au întors spre ea. 

— Şi nu trebuie nici să bem, nu înainte să ne curățăm. 

— Trebuie să bem. 

Omul din fruntea şirului purta o salopetă albă de 
sondor care acum era atât de mânjită cu noroi roşu, încât 
arăta ca un măcelar. S-a întors şi s-a îndreptat spre apă. 


168 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Aşteaptă! Liv a alergat ca să îl împiedice, 
punându-se în fața lui pentru a-i opri calea. Cum te 
cheamă? 

Omul părea furios. 

— Sunt Kasim Barzani. 

— Kasim, şi eu simt nevoia să beau la fel de mult ca 
tine, dar, după tot ce am făcut ca să păstrăm iazul curat, 
trebuie să fim atenţi să nu-l contaminăm. 

Liv s-a tras de cămaşă, şi un nor de praf roşu a ieşit din 
ea. 

— E doar noroi. Ce contează puțin noroi roşu? a 
întrebat Kasim şi s-a întors spre ceilalți. Cum ştim dacă apa 
e otrăvită? Tu cum ştii? a întrebat-o pe Liv. 

Șirul de chipuri extenuate a încuviințat în tăcere. Liv 
simțea cum setea îi umple de furie. Nu mai era mult şi 
aveau să o calce în picioare în graba lor de a ajunge la apă. 
S-a gândit să le spună despre simbolurile de pe piatră şi 
despre ce citise acolo, însă chiar şi ei îi suna nebunesc. 

— Nu ştiu dacă apa e otrăvită, nu cu siguranță. Dar 
dacă tu eşti sigur că nu e, atunci bea, dar nu din iaz. Du-te 
şi bea nişte apă roşie de pe cealaltă parte a barajului, şi 
atunci o să vedem dacă e otrăvită sau nu. 

Fata lui Kasim s-a înroşit, iar Liv a regretat imediat că 
îşi pierduse cumpătul. 

— Îmi pare rău, a spus ea. 

Į se părea că soarele îi fierbe creierul în cap. Era prea 
obosită pentru toate astea şi nu ea ceruse ca oamenii aceia 
să o urmeze în deşert - dar asta nu o oprea să se simtă 
responsabilă pentru ei. 

— Pot să-i spăl eu pe toți, a spus Tariq, ieşind din şir, şi 
toți ochii s-au întors spre el. Lucram departe de baraj când 
a venit viitura, aşa că nu am atât de mult pământ roşu pe 
mine. Pot să mă spăl cu apă din bidonul meu, şi pe urmă să 
mai aduc din iaz pentru a curăța pe toată lumea. 

Ochii mici şi negri ai lui Kasim s-au întors de la Tariq la 
Liv, ca şi cum totul ar fi putut să fie vreun truc. 


169 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


— Cine începe? a întrebat el. 

— Contează? a întrebat Liv cu o voce care era mai mult 
răsuflare decât sunet. 

Era atât de epuizată, încât de-abia mai putea să stea 
în picioare, dar să mai şi vorbească. 

— Dacă te face să te simţi mai bine, atunci eu o să fiu 
ultima. 

— O să-ncep cu cel mai curat, în felul ăsta o să am şi 
pe cineva să m-ajute. 

Kasim a încuviințat din cap, dându-și seama că erau 
alții mult mai murdari decât el. Liv s-a uitat la ea 
însăşi - era acoperită din cap până în picioare în apa 
nămoloasă, fiindcă se lipise de baraj. S-a uitat la Tarig. 

— După cum am spus, bănuiesc c-o să fiu ultima. 


Liv a observat de la depărtare procesul de curățare, 
cuibărită într-un fir de umbră creată de un bolovan mai 
mare. După confruntarea cu Kasim, nu voia să mai cauzeze 
alte tensiuni. L-a privit pe Tarig turnând uşor apă peste 
capetele şi trupurile din grup, ca un profet din Vechiul 
Testament botezându-i pe credincioşi în deşert, şi a studiat 
Harta Stelară cu alţi ochi. Spera că acum, după ce 
evenimentele prezise de primul şir fuseseră dezvăluite, să 
se lămurească şi restul profeției. Dar deşi anumite 
simboluri, precum craniul, se repetau şi în alte părți din 
text, înțelesurile lor păreau să se schimbe în funcţie de 
simbolurile care le înconjurau. Acum ştia că în primul şir 
craniul însemna otravă, dar, când apărea din nou în ultimul, 
acest înteles părea că nu se mai potriveşte. Era ca şi cum 
fiecare simbol ar fi fost o oglindă, cu formă identică dar 
reflectând ceva cu totul diferit în functie de poziția pe care 
o avea. 

Când şi ultimul bărbat a fost curat şi s-a alăturat 
celorlalti la iaz, Liv şi-a îndesat hârtia în buzunar şi a mers 
țeapănă prin praf, târşâindu-şi picioarele, către băltoaca 
roşie plină de noroi pe care o lăsaseră în urmă. Durerea de 


170 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


cap devenise insuportabilă din cauza deshidratării, a 
căldurii şi a stresului şi parcă creştea şi mai mult când îi 
vedea pe toti ceilalți adunaţi pe marginea apei, bând. 

— Poate ar trebui să le dai de înțeles să fie atenţi cu 
apa, i-a spus ea lui Tariq în timp ce el îi întindea un bidon 
de apă. Nu sunt sigură cât timp va trebui să ne ajungă. 
Le-aş spune chiar eu, dar nu cred că sunt foarte populară în 
momentul ăsta. 

Tariq s-a uitat la ceilalți. 

— Cred că au mai mult respect pentru tine decăt îti dai 
seama. 

— Chiar şi Kasim? 

Liv şi-a turnat apa pe față, sorbind ultimele picături 
delicioase. 

— Te-a urmat în deşert, nu-i aşa? Nu-ţi face griji, o să 
le spun c-ar trebui să consumăm apa cu ratia, cel puțin 
până ne hotărâm ce o să facem, a zis el şi i-a dat un bidon 
plin lui Liv. Şi ce-o să facem, mai exact? 

Liv a mai luat o gură de apă şi apoi a răsuflat lung, 
epuizată. 

— Sincer? a spus ea. N-am nici cea mai mică idee. 

— Dar tu ai făcut să curgă apa! Şi ai ştiut că râul o să 
devină roşu. 

Ea a dat din cap. 

— Apa a venit din pământ, nu de la mine. 

— Dar tu ai ştiut că urma să se-ntâmple! Cum? 

— Chiar vrei să ştii? 

Liv a scos bucata de hârtie din buzunarul de la spate, 
pătată acum cu roşu. 

— Aceste simboluri sunt crestate pe Harta Stelară, 
piatra pe care am aşezat-o pe mormântul Fantomei, a zis 
ea şi a arătat către primul rând. Uită-te aici: un râu, un 
vultur, un craniu. Ele m-au făcut să mă gândesc că apa va fi 
otrăvită. Doar că... 

S-a încruntat din nou, încercând să se exprime clar 

— A fost mai degrabă ca şi cum aş fi simţit asta. 


171 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


— Ca o premoniție? 

— Ceva de felul ăsta, numai că a fost cumva prinsă în 
simbolurile astea şi scrisă. Nu e tocmai ştiinţific, nu-i aşa? 
Și te rog să nu le spui celorlalți. După cum merg lucrurile în 
momentul ăsta, s-ar putea să mă linşeze dacă şi-ar da 
seama că i-am pus să treacă prin toate astea din cauza 
unui avertisment antic scrijelit pe o piatră. 

Tariq a zâmbit. 

— Cultura noastră este foarte diferită de a voastră. Noi 
acordăm mai multă importanţă trecutului şi nu suntem atât 
de fixati asupra viitorului. Înţelepciunea strămoşilor e 
venerată, şi la fel sunt şi cei care o pot interpreta. Mulţi 
cred că strămoşii ne-au văzut viitorul mai limpede chiar 
decât îl putem vedea noi înşine. Ştii că aici a fost inventată 
scrierea? 

Liv a încuviințat din cap, amintindu-şi de conversaţia 
avută cu Gabriel în timp ce căutau Harta Stelară. 

— Noi credem că strămoşii au inventat cuvântul scris 
tocmai pentru a lăsa lucrurile astea moştenire, ca să ne 
poată vorbi şi să ne transmită cunoaşterea divină pe care o 
dețineau. Pot să mă uit şi eu? 

Liv i-a dat reproducerea de pe Harta Stelară. 

Tariq a studiat documentul, cu fruntea încrețită de 
gânduri, în timp ce Liv şi-a turnat apă pe mâini şi a privit-o 
cum curge roşie pe pământ. 


172 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


ST 5 9 
RARE x 
YxT O 
w A DX 
NN 
XX 
L 
a © 


— Simbolul ăsta, semiluna cu o săgeată lângă ea... a 
spus el, arătând spre sfârşitul celui de-al doilea rând. E încă 
folosit de beduini. 

Liv a studiat simbolul şi a văzut că se mai repeta pe al 
treilea şi al patrulea rând. 

— Se referă la faza lunii, a explicat Tariq. În deşert, 
folosim luna pentru a măsura trecerea timpului. Fiecare 
fază durează douăzeci de zile şi jumătate. Săgeata de lângă 
este numărul nouă în limba beduinilor, aşa că împreună 
înseamnă „nouă luni”. 

Liv a făcut un calcul în minte. „Două sute cincizeci şi 
şase de nopți, opt luni.“ 

Tarig a arătat spre ultimul simbol dintre toate, o altă 
lună închisă într-un cerc. 

— ŞI ăsta se referă tot la timp. Este o lună în interiorul 
unui soare şi reprezintă o zi şi o noapte împreună. E mai 
generic, înseamnă „zile”. 


a 9 


173 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Liv a privit simbolul prin prisma acelor informatii noi şi 
ceva s-a legat în mintea ei. 

— Zile, a repetat ea, cu ochii atraşi din nou de craniu. 
Are sens. De fiecare dată când mă uit la al doilea craniu am 
sentimentul că ceva se sfârşeşte, ca o moarte. Moartea 
zilelor... Sună cam apocaliptic. 

Tariq a încuviințat solemn din cap. A 

— Fiecare cultură are versiunea ei de apocalipsă. In 
cultura mea avem mitul sumerian al zeului Marduk, care o 
să se întoarcă într-o zi şi o să distrugă pământul. Sumerienii 
erau incredibil de avansați în cunoştinţele lor şi în 
înțelegerea ştiinţei şi a cosmologiei în special. Oamenii de 
ştiinţă din prezent cred că Marduk ar putea fi de fapt o 
planetă a cărei orbită o s-o aducă într-o zi în coliziune cu 
Pământul. Există multe relatări în trecut despre cum am 
fost de multe ori pe punctul de a ne ciocni. Despre mitul 
potopului, de exemplu, prezent în fiecare cultură de pe pă- 
mânt, se crede că e rezultatul trecerii unui corp ceresc 
destul de aproape de Pământ, gravitația lui deranjând 
cursul oceanelor. Chiar şi naşterea lui Hristos, cu steaua 
strălucitoare şi călătoare, a fost atribuită lui Marduk. Uneori 
e reprezentat ca un taur cu un soare între coarne, cum e şi 
aici, a zis şi a arătat steaua mare de pe hartă, care se afla 
chiar între coarnele Taurului. 

— Opt luni, a meditat Liv, apoi Marduk se-ntoarce să 
distrugă lumea. lar prima linie a acestei profeții a avut loc 
deja, aşa că bănuiesc că numărătoarea a început. 

Tariq i-a înapoiat documentul. 

— Mai bine mă duc să le spun celorlalti s-o ia mai uşor 
cu apa, a spus el, altfel n-o să rezistăm opt luni, şi n-aş vrea 
pentru nimic în lume să pierd sfârşitul lumii. 

A făcut o mică plecăciune, apoi s-a îndepărtat. Exista 
ceva foarte reconfortant în politeţea de modă veche a 
acelui bărbat. Era ca şi cum ar fi venit dintr-un alt timp. Íi 
amintea puțin de Gabriel. 

Liv s-a uitat din nou la simboluri, concentrându-se pe 


174 


EEES 
Simon Toyne Trilogia 
anctı = 3 - Turnu 


unul în special. 


Pa 


Deşi multe dintre ele ii dansau prin fata ochilor, acela 
rămânea nemişcat şi clar. Sabia de deasupra siluetei 
stilizate a calului era Gabriel - războinicul, călăreţul, sabie a 
justiției şi eliberatorul Sacramentului. Era singurul simbol 
care îi dădea speranță, pentru că sabia apărea din nou spre 
sfârşitul profeției, lângă o alta. 


Al 
T 


Asta însemna două lucruri: mai întâi, că Gabriel era 
încă în viată, trebuia să fie, dacă avea să ia parte la 
evenimente care aveau să aibă loc peste opt luni; şi al 
doilea, că, înainte ca cele opt luni să treacă, el se va reuni 
cu ceea ce reprezenta simbolul T, cu Sacramentul, cu 
Cheia - cu ea. 


175 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


34. 


Gabriel s-a trezit în gemetele chinuitoare care răsunau 
între zidurile de piatră. A deschis ochii şi a văzut un tavan 
arcuit înalt deasupra lui, cu o armată de îngeri înghetati în 
piatră, cu chipul înțepenit în întristare, de parcă se tânguiau 
din cauza a ceea ce vedeau dedesubt. 

A întors capul şi a văzut şiruri de paturi întinzându-se 
către naosul unei biserici. Erau pline de trupuri de bărbați şi 
femei care se zvârcoleau, trăgând de benzile late de pânză 
cu care erau legați, cu pielea plină de furuncule care se 
spărgeau la orice apăsare. Doctori în costume de protecţie 
se mişcau printre paturi, făcând injecții. Pe peretele 
îndepărtat a văzut demoni care îi trăgeau de limbă pe 
condamnați şi diavoli care îi fierbeau în cazane de idei şi 
atunci şi-a dat seama unde se afla. Era în biserica publică 
din oraşul vechi al Ruinei, în apropierea bazei Citadelei. 
Reuşise, însă prea târziu. Biserica era acum o infirmerie 
tânguitoare plină de infectați. 

Boala se răspândea. 

Gabriel a scrâşnit din dinţi în timp ce un val de febră a 
trecut peste el, urmat de o dorință chinuitoare de a-şi 
scărpina pielea, dar era legat de pat ca toți ceilalţi, aşa că îi 
era cu neputinţă. A auzit paşi apropiindu-se pe podeaua de 
piatră şi a închis ochii, stăpânindu-şi pornirea de a trage 
puternic de legături şi a simţi extazul de a potoli 
mâncărimea crescândă. li era cald, îi era din ce în ce mai 


176 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


cald, iar sudoarea îi gâdila pielea arzătoare, înrăutățind 
situația. 

Paşii s-au oprit lângă patul său, şi s-a abținut cu greu 
să rămână nemişcat. Nu voia să fie adormit de o doză de 
sedativ puternic. Trebuia să se gândească, iar pentru asta 
trebuia să fie conştient, indiferent cât de chinuitor ar fi fost. 

— Ai arătat şi mai bine de atât. 

Vocea l-a luat prin surprindere. O recunoștea. 

— Nu-ţi face griji, s-a auzit din nou vocea. N-am spus 
nimănui cine eşti. Pe numele tău există incă destule 
mandate de arestare, şi, ca să fiu sincer, pur şi simplu nu 
mă descurc cu toate hârțoagele. 

— Arkadian! 

Gabriel a deschis ochii şi a văzut o siluetă îmbrăcată 
într-un costum de protecţie; avea un braț bandajat şi doi 
ochi care zâmbeau în spatele unui vizor de plastic. 

— Am auzit eu că un nebun a venit călare până aici, a 
Zis Arkadian cu vocea înăbuşită de materialul care îl izola 
de aerul infectat. Cum te simţi, sper că mai bine decât 
arăţi. 

— Simt că sunt pe moarte. Şi probabil că aşa şi e. 

— Prostii! Eşti întruchiparea sănătății în comparaţie cu 
alții de pe-aici! Majoritatea au ajuns în pragul nebuniei din 
cauza asta. Trebuie să fie sedați puternic doar ca să se 
oprească din urlat şi din plâns şi să nu mai încerce să-şi 
sfâşie carnea de pe ei. 

Gabriel s-a cutremurat şi şi-a încleştat fiecare muşchi 
în timp ce o nouă furnicătură a apărut şi s-a răspândit în 
interiorul lui. Putea înțelege cât de uşor ar fi fost să te dai 
bătut şi să-ți pierzi mințile din cauza acelei senzații. 

— Câte cazuri? a reuşit el să articuleze printre dintii 
încleştați. 

— Douăzeci şi opt confirmate până acum, alte optzeci 
şi patru ţinute în carantină. Şi toate sunt aici, în oraşul 
vechi. Până acum sunt numai adulţi, copiii se pare că au o 
anumită imunitate şi toată lumea se roagă la Dumnezeu să 


177 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


rămână aşa. 

— Câţi morti? 

Arkadian a ezitat. A văzut că Gabriel răsuflă uşor şi a 
dedus că avea grijă să nu atragă atenţia doctorilor. 

— Câţi? a repetat Gabriel când spasmele au devenit 
mai uşoare. 

— Nouă. 

— Când a fost primul? 

— Acum două zile, un chelner care lucra în cafeneaua 
mătuşii lui la debarcader. Ea a fost următoarea care a 
murit. 

Gabriel a închis ochii. S-a gândit la trecut, la cele două 
siluete cu măşti de respiraţie pe care le văzuse pe când se 
apropia de zidul oraşului vechi; costumele de protecție şi 
semnele de pericol de contaminare. Dacă reacţionaseră 
îndeajuns de repede să instaureze carantina şi să îi izoleze 
pe cei infectați, atunci poate că răspândirea fusese oprită. 
Poate că nu ajunsese prea târziu. 

— Toţi oamenii infectați au lucrat în apropierea 
Citadelei? 

— Da, toți cu excepția ta. Ai fost cauza multor emoții şi 
îngrijorări. Îngrijorări pentru că eşti singurul suferind de 
Lamentaţie care nu provine dintre aceste ziduri, emoții 
pentru că pare că te-a afectat într-un mod diferit. 
Majoritatea oamenilor devin incoerenti şi mor în patruzeci şi 
opt de ore de la apariția simptomelor principale. Dar tu poți 
încă să vorbeşti. De cât timp o ai? 

— Nu ştiu. De zile întregi. 

— Mai mult de două? 

— Cinci, cred. 

În spatele vizorului, privirea lui Arkadian s-a încețoşat 
puțin imaginându-şi cinci zile de astfel de suferință. 

— De ce te-ai întors? 

Gabriel a fost cuprins de frisoane, în ciuda pielii care 
ardea. 

— Ca s-o protejez pe Liv. Am vrut să aduc boala înapoi 


178 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


de unde pornise. Am vrut s-o înapoiez Citadelei. 

— Ei bine, ai reuşit. 

Gabriel a dat din cap. 

— Nu chiar. 

Arkadian l-a privit până când a trecut peste un alt 
spasm. 

— Ascultă, a spus acesta, aplecându-se mai aproape. 
Va trebui să le spun doctorilor că eşti treaz. O să-ți pună 
câteva întrebări şi o să mai facă nişte analize. În momentul 
ăsta eşti cea mai bună şansă pe care o au ca să găsească 
un antidot. 

— Bine. Doar să nu le spui cine sunt. 

Arkadian a schițat un zâmbet. 

— Mă crezi prost? N-o să mai fii de niciun folos nimănui 
dacă te arunc în închisoare. 

— Dar mai întâi vreau să faci ceva pentru mine. 
Trimite un mesaj în Citadelă. Incearcă să-i convingi să-şi 
deschidă porțile şi să-i primească înăuntru pe cei bolnavi. 

Arkadian s-a holbat la el de parcă Gabriel şi-ar fi 
pierdut cu adevărat mințile. 

— N-o să fie de acord. 

— De ce nu? 

— Pentru că e vorba de Citadelă, ei nu lasă pe nimeni 
înăuntru. 

— Lucrurile se mai schimbă. Epidemia a început acolo, 
probabil că face ravagii în rândul populației de pe munte. E 
posibil ca ei să aibă nevoie de ajutor medical mai mult 
decât oricine. Spune-le c-o să vină şi doctori, odată cu tot 
echipamentul medical necesar pentru a analiza boala asta. 
Se transmite pe calea aerului. Eu aşa am luat-o, am 
inspirat-o când am fost acolo. Şi toți oamenii ăştia au lucrat 
la docuri, în zona cea mai apropiată de munte, de-aia au 
luat-o şi ei. Aşa că trebuie s-o ducem înapoi de unde a 
început şi să-ncercăm s-o ținem închisă. Ce s-ar întâmpla 
dacă s-ar răspândi, imaginează-ți doar! 

Un zgomot l-a făcut pe Arkadian să ridice privirea. O 


179 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


femeie începuse să se zvârcolească şi să-şi sucească capul 
cu atâta putere, încât patul incepuse să se încline şi să 
mişte. Trei medici în costum s-au adunat în jurul ei, 
ascunzând-o privirilor. Unul dintre ei încerca să ţină patul în 
loc, în timp ce ceilalţi doi se luptau cu femeia, care acum 
urla ca o posedată. Incercau să o sedeze, însă se zbătea cu 
atâta putere încât nu-i puteau înfige acul în brat. Zarva 
creştea, ceilalţi bolnavi, imobilizaţi în paturile din jur, au 
început să se trezească din somnul indus chimic. Apoi, la fel 
de repede pe cum începuseră, spasmele au incetat. Femeia 
a scos un ultim urlet, care a sunat de parcă viaţa ar fi fost 
literalmente  sfâşiată în interiorul ei, apoi a rămas 
nemişcată. 

Cei trei medici s-au oprit pentru un moment, 
uitându-se fix la cadavru. Apoi unul s-a îndepărtat pentru a 
calma alt pacient, şi la fel a făcut şi al doilea, unul singur 
rămânând pe loc, desfăcând şi dezlegând legăturile strânse 
de pânză, de care acum nu mai era nevoie. 

— Zece, a spus Gabriel. 

Arkadian s-a uitat la el şi a încuviințat din cap. 

— Pe cine să contactez în Citadelă? 

Gabriel a închis ochii, epuizat de efortul de a se 
stăpâni. 

— Un călugăr pe nume fratele Athanasius. El m-a 
ajutat să intru ultima dată. El e cel care o să ne ajute din 
nou, a zis şi a deschis ochii injectați, uitându-se fix la 
Arkadian. Presupunând că mai e în viaţă. 


180 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


35. 


Pentru a doua oară În acea zi, aeronava C-130 s-a 
înălțat spre cer. 

Inăuntru, prins cu centura de acelaşi scaun, trupul lovit 
al lui Shepherd resimțea fiecare trepidaţie şi fiecare 
înclinare. S-a consolat însă cu gândul că zborul spre 
Charleston va fi puţin mai scurt decât cel precedent. 

El şi Franklin studiau dosarele cu informaţii despre 
reverendul Fulton R. Cooper, extrase cu ajutorul laptopului 
din baza de baza de date a FBI. Nu avusese mult timp la 
dispoziţie, dar chiar şi aşa, viteza şi gama de informaţii pe 
care reuşise să le scoată la iveală erau impresionante. 
Bineînţeles, faptul că Fulton Cooper era o persoană publică 
nu îngreunase procesul, dimpotrivă. 

Shepherd a citit documentele în ordine cronologică, 
începând cu originile umile ale lui Cooper: în anii şaptezeci 
vânduse Biblii la marginea drumului alături de tatăl său, 
după ce mama îi părăsise. Tatăl fusese cel care îşi 
încurajase fiul să predice pe la târguri şi prin capele mici, 
dându-şi seama că acesta avea o abilitate rară de a captiva 
mulţimea, iar afacerile mergeau mereu mai bine când le 
vorbea oamenilor. La cincisprezece ani, Cooper începuse 
deja să predice la televizor, mai întâi ca invitat al altor 
tele-evanghelişti şi mai apoi în propria emisiune, în care 
amesteca energic tehnici publicitare cu farmec personal şi 
susţinea că creştinismul modern este exemplificat în visul 


181 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


american. Toate acestea prinseseră atât de bine la public, 
încât emisiunea lui ajunsese să fie difuzată la nivel național 
în mai puţin de trei ani, şi el încasa cecuri de o jumătate de 
milion de dolari pentru fiecare emisiune. Apoi totul se 
năruise. 

Soţia îl părăsise şi apăruse într-o emisiune la o oră de 
vârf, acuzându-l că un e alcoolic împătimit şi că o bătuse. 
Adusese şi dovezi, fotografii şi certificate medicale care 
datau cu ani în urmă, arătând ochii învineţiţi şi degetele 
rupte pe care i le provocase Cooper, precum şi preluări 
video de la o cameră de securitate care îl surprinsese 
lovind-o în mod repetat cu piciorul pe aleea casei lor, după 
ce se întorseseră acasă de la o strângere de fonduri. Ea a 
depus plângere penală, emisiunile lui au fost imediat 
anulate, iar el a sfârşit prin a intra la închisoare pentru 
abuz. 

Cooper a organizat o conferinţă de presă chiar în ziua 
în care a fost eliberat, în care şi-a repetat promisiunea de 
a-şi dedica viaţa lui Isus şi a implorat iertare pentru toate 
păcatele pe care le comisese în timp ce era stăpânit de 
Satana. Pretindea că petrecuse timp în pustietate şi că 
lăsase tentaţiile Diavolului în urmă, acum, că Domnul îi 
arătase o nouă cale, cea de cruciat modern. Ultimele pagini 
ale dosarului arătau exact cum implementase această 
declaraţie. Erau fragmente din predicile sale împotriva altor 
religii, detalii ale multiplelor campanii media care scoteau 
în evidenţă faptul că se opunea construcţiei lăcaşurilor de 
cult non-creştine oriunde în America, şi propunerea sa de 
lege pentru a face creştinismul singura religie ce putea fi 
predată legal în şcolile americane. Insă, de departe, cea 
mai puternică componentă a noii sale misiuni era o 
iniţiativă caritabilă denumită „Operaţiunea Mântuitorul”, 
care, conform informaţiilor, oferea „ajutor spiritual şi 
tămăduire pentru războinicii de pe fronturile războaielor 
sfinte”. Strângea bani pentru a le trimite ajutor medical şi 
psihologi soldaţilor care luptau în zone în care religia era un 


182 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


subiect sensibil, cum ar fi Afganistan şi Orientul Mijlociu, şi 
îi ajuta pe aceeaşi soldaţi să-şi găsească locuri de muncă 
atunci când reveneau acasă. Astfel, Cooper îşi câştigase 
nişte admiratori foarte sus-puşi. Existau şi fotografii cu el 
făcând cu mâna şi zâmbind la numeroase întruniri politice, 
stând umăr la umăr cu senatori, congresmeni şi membri ai 
cabinetului din mai multe guverne. 

Shepherd a tresărit atunci când Franklin a început să 
vorbească. 

— Ce crezi? 

Shepherd s-a uitat fix la cea mai recentă fotografie a 
lui Cooper, radiind în faţa camerelor de luat vederi la primul 
tur din alegerile prezidenţiale. 

— Pare puţin probabil să fie terorist. 

— În general ăsta e tipul cel mai eficient de terorist. 

— Doctorul Kinderman şi profesorul Douglas sunt doi 
dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-am cunoscut. Imi 
vine greu să cred că cineva precum Cooper i-ar putea 
convinge să-şi saboteze munca de o viaţă. 

— Poate că-i avea la mână cu ceva, fiecare om are un 
punct slab şi fiecare om are preţul lui. Sau poate că ei l-au 
găsit pe Domnul, şi Cooper i-a găsit pe ei. 

— Profesorul Douglas îl găsise deja. 

— Serios? 

— Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt nişte păgâni fără 
niciun Dumnezeu. Cândva l-am ascultat ţinând un curs 
despre legătura dintre religie şi ştiinţă. A spus că a studia 
stelele e doar un alt fel de a încerca să te apropii de 
Dumnezeu, echivalentul unei rugăciuni. Aşa că-mi e greu să 
înţeleg cum ar putea distruge chiar lucrul care îi dă 
posibilitatea să facă asta. Ar fi ca şi cum l-ai convinge pe 
Papă să arunce în aer Basilica Sfântul Petru. 

Franklin a căzut pe gânduri. 

— Ce ştii despre Operaţiunea Peştele? 

Shepherd a dat înapoi la prima pagină şi a recitit 
rezultatele de la investigarea documentelor, în care citiseră 


183 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


pentru prima dată numele lui Cooper. 

— N-a fost un fel de vânătoare de vrăjitoare motivată 
religios? 

— A fost, dacă e să dai crezare anumitor articole de 
presă. A fost o investigație internă deschisă în urma unor 
sesizări potrivit cărora în mai multe departamente de la 
guvernare se infiltrase o vastă rețea creştină, care preluase 
controlul şi ale cărei scopuri nu coincideau neapărat cu 
interesele naţionale. O parte a anchetei a constat din 
identificarea creştinilor radicali: Guvernul nu caută să-i ţină 
sub supraveghere doar pe islamiştii extremi, nebun şi 
periculos înseamnă nebun şi periculos indiferent cărui 
Dumnezeu îi faci plecăciuni. Oricum, am lansat o poveste 
cum că evoluţia darwiniană o să devină materie obligatorie 
în şcoli şi apoi am inventat o petiție pentru a aduna numele 
tuturor persoanelor care se opuneau cu vehemenţă, şi aşa 
a picat şi Cooper în plasă. Cred că se vede mai degrabă 
„după chipul şi asemănarea Domnului” decât o maimuţă 
evoluată. 

— Ce s-a întâmplat cu ancheta, s-a făcut vreo 
arestare? 

Franklin a dat din cap. 

— O combinaţie de presiuni din ambele camere ale 
Congresului şi o campanie de presă eficientă care a 
susţinut că ancheta e un atac la adresa primului 
amendament al Constituţiei au închis-o înainte să avem 
vreun rezultat. 

— Dar nu e exact ce ar face o reţea secretă puternică 
pentru a împiedica să fie descoperită, dacă ar lucra în 
interiorul Guvernului? 

Franklin a ridicat din umeri. 

— Eu nu fac decât să ascult ordine, şi n-a mai existat 
voinţă politică pentru a menţine ancheta deschisă. Să 
loveşti creştinii într-o ţară care e majoritar creştină n-o să-ţi 
aducă prea multe voturi, în special acum, după 11 
septembrie, când islamismul a devenit noul comunism. 


184 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Omul normal de pe stradă ar fi probabil destul de mulțumit 
să descopere că un grup de creştini puternici conduc ţara 
pe ascuns, dar ce-ar fi dacă reţeaua s-ar fi extins la toate 
nivelurile în toate domeniile, nu numai în sistemul de 
guvernare central, ci şi în cel legislativ, judiciar, în NASA. 
Aşa că dacă, precum spui, profesorul Douglas era un om 
credincios, poate că făcea parte din reţeaua asta, şi la fel 
Kinderman. lar oamenii cu o credinţă puternică ar face 
orice dacă ar fi convinşi că e voia Domnului. Aşa că orice 
prejudecăţi ai avea despre reverendul Cooper sau despre 
dragul tău profesor Douglas, nu trebuie să te îndoieşti nicio 
clipă că cei pe care îi urmărim sunt oameni puternici şi 
foarte bine motivaţi. Trebuie să înaintăm cu atenţie, agent 
Shepherd, nu există nimic mai înfricoşător decât un inamic 
care crede că moartea e doar o poartă spre ceva mai bun. 


185 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


36. 


Poarta Postillion era larg deschisă, iar sunetul lent al 
copitelor pe piatra cubică răsuna în piața publică în timp ce 
carul cu tribut ieşea din complexul seminarului din oraşul 
vechi al Ruinei. 

In faţă călăreau doi seminarişti, îmbrăcaţi complet în 
negru cu excepţia albului măştilor chirurgicale. De obicei, 
spectacolul săptămânal de livrare a proviziilor în Citadelă 
era urmărit de mari grupuri de turişti care se adunau de-a 
lungul drumului, cu aparate de fotografiat în mână, gata să 
surprindă cea mai bună imagine a acelei ceremonii 
atemporale. In ziua aceea nu era nimeni acolo. 

Carul a trecut pe sub arcada de piatră a drumului care 
ducea la docurile ce încercuiau Citadela şi s-a îndreptat 
către podul de lemn de peste şanţul plin de iarbă acum, dar 
în care cândva fremătase murmurul apei. Vântul flutura şi 
trăgea de sutanele negre ale celor doi seminarişti, încreţind 
celofanul în care erau învelite numeroasele buchete care 
acopereau încă dalele pe care căzuse călugărul. 

Sunetul roţilor s-a transformat într-o huruială joasă 
când au trecut de pe dalele de piatră pe podeţul de lemn 
de peste şanţ. Carul s-a oprit cu o smucitură pe platforma 
de lemn - aceasta era asigurată în fiecare colţ cu frânghii 
groase, care se înălţau pe versantul muntelui şi dispăreau 
în întunericul unei peşteri care se deschidea deasupra lor. 

In mod normal, descărcarea dura zece minute, dacă 


186 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


era făcută de patru bărbaţi. În ziua aceea celor doi le luă 
mai puţin de cinci minute. Cantitatea de mâncare fusese 
redusă drastic în ultimele săptămâni, ceea ce sugera că 
erau mult mai puţine guri de hrănit. Singurul lucru din care 
ceruseră o cantitate mai mare - mult mai mare - erau 
proviziile medicale. 

Teancul de corespondenţă săptămânală era ultimul 
lucru care se încărca. Era aşezat în cutia de lemn construită 
în colţul platformei, după care unul dintre seminarişti 
trăgea cu putere de o frânghie subţire de cânepă, iar sus, în 
interiorul muntelui, suna un clopoțel. 

Au privit, în timp ce frânghiile scârţâiau şi se întindeau, 
iar platforma începea să se ridice, simțindu-se uşuraţi că 
mai existau încă braţe îndeajuns de puternice şi sănătoase 
care să o ridice. Platforma s-a ridicat constant, la trei sute 
de picioare înălţime, în întunericul peşterii tributului, unde 
s-a oprit cu o smucitură. Siluete acoperite de glugă, 
purtând mască chirurgicală, s-au dezlipit din umbră pentru 
a o descărca, aşezând cutiile de mâncare pe numeroasele 
rafturi de piatră săpate în ziduri şi predând echipamentele 
medicale pelerinelor maronii care aşteptau şi care o duceau 
jos, în întunecimea muntelui, unde puteau fi auzite ge- 
metele îndepărtate ale suferinzilor. 

Fratele Osgood privea de la marginea peşterii, 
jucându-se neliniştit cu bretelele de la masca sa de faţă. 
Fusese recent promovat de la cel mai jos nivel al călugărilor 
de pe munte la cel al pelerinelor maronii din Administrata, 
nu că vechiul sistem de ucenicie ar mai fi avut vreo valoare 
după ce molima lovise prima dată. A aşteptat ca cea mai 
mare parte dintre provizii să fie descărcate şi apoi s-a 
strecurat în faţă, simțind piatra platformei sub tălpi în timp 
ce a tras corespondenţa din cutia ei şi a fugit din nou 
înapoi, fericit să se îndepărteze de oamenii din peştera 
tributului. 

A mers pe coridoarele întunecate, strângând teancul la 
piept, scrutând întunericul după semne că altcineva se 


187 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


îndrepta spre el. De când lovise molima, călugării 
Apothecaria îi sfătuiseră să micşoreze pe cât posibil 
contactul cu ceilalți, şi mişcarea în interiorul muntelui 
fusese strict restricționată. 

Osgood a trecut de o uşă cu lacăt, pe care se afla un 
semn scris de mână care spunea „Peştera Robigo. Atentie, 
molimă!”. Semne asemănătoare zăvorau rutele peste tot în 
munte, rămăşiţe ale încercării iniţiale de a opri boala 
izolând diferite zone, pe măsură ce apărea câte un caz nou. 
Nu se obosise nimeni să le mai dea jos, deşi nu mai aveau 
nicio importanţă. Existau multe alte lucruri cu care călugării 
erau ocupați, şi oricum toată lumea ştia că trebuie să le 
ignore, cel puţin cei care mai gândeau încă raţional. 

Un geamăt slab, gutural a ieşit din întuneric, iar masca 
de bumbac intra şi ieşea din gura lui în acelaşi ritm cu 
pulsul care i se accelerase. Deşi trecuse un an, nu se 
obişnuise încă cu întunericul muntelui şi, din când în când, 
în miez de noapte, avea iarăşi coşmaruri în dormitorul 
tăcut. Îşi imagina cum tunelurile se închid peste el, sau cum 
creaturi groaznice îl urmăresc pe coridoarele labirintului, 
sunetul gemetelor lor inumane apropiindu-se tot mai mult, 
până când se trezea, răsuflând greu într-un lac de sudoare. 
lar acum coşmarurile scăpaseră şi în viaţa reală. 

A deschis lacătul de pe uşa grea de lemn care ducea în 
grădină, ferindu-şi ochii, pregătit pentru lumina orbitoare a 
zilei. 

Grădina ocupa cea mai mare parte din centrul 
muntelui şi era înconjurată din toate părţile de ziduri înalte 
de stâncă. Reprezenta craterul îngropat al unui vulcan stins 
de o veşnicie, care lăsase în urmă un sol atât de bogat şi de 
fertil, încât îi susţinuse pe bărbaţii din munte timp de mii de 
ani, pe timp de secetă, de foame şi de asediu. De atâta 
timp, fusese bijuteria vie din inima muntelui negru. 

Acum însă murise. 

Osgood a clipit pentru a-şi obişnui ochii cu lumina zilei 
şi şi-a croit drum printre straturi cu vrejuri uscate de fasole 


188 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


şi roşii, negre şi ofilite, printre resturile pline de noroi ale 
dovlecilor care păreau cranii în putrefacție. Viţa-de-vie care 
acoperea cândva zidurile de piatră atârna fără viaţă, iar 
pământul era plin de crengi rupte, îngropate în grămezi de 
frunze maronii pătate cu negru, care vestiseră primele 
apariţia infecţiei. Şi peste tot în jur, aerul care cândva 
mirosea atât de puternic a pământ şi a lut şi a viaţă avea 
acum o aromă amară de fum de lemn ars amestecat cu 
ceva ce Osgood nu avea să uite toată viaţa lui. Printre 
copacii căzuţi se vedea sursa mirosului, precum şi grupul 
de călugări care prezidau deasupra acesteia. Era 
piatra-crematoriu, acoperită cu crengi cuprinse de limbi de 
foc înfometate, iar deasupra lor, trei cadavre. 

Incepuseră să incinereze cadavrele în a treia zi a 
epidemiei, când nu le mai rămăseseră locuri în care să le 
păstreze, iar panica începuse deja să se strecoare pe la 
marginile vieţii ordonate din munte. Se stabilise că acele 
cadavre reprezintă un pericol suplimentar mult prea mare 
pentru sănătate şi trebuie fie îngropate, fie arse. 
Incinerarea era mai rapidă. De atunci focul arsese fără 
oprire, căci cadavrele soseau întruna. 

— Frate Athanasius! a strigat Osgood către grup, 
oprindu-se cât putea de departe de căldura şi duhoarea 
focului. Am adus corespondenţa. 

Unul dintre călugări s-a întors pentru a-l privi- cu 
capul său chel şi faţa spână, ieşea în evidenţă între ceilalţi, 
toţi bărboşi şi cu plete, iar în ochii lui erau întipărite adânc 
durerea şi traumele din ultima săptămână. 

Athanasius a dat din cap în semn de salut şi a făcut un 
pas în faţă, întinzând mâna după legătura de scrisori, 
simțind că novicele ezită să se apropie. În mod tradiţional, 
scrisorile puteau fi văzute doar de Abate, însă boala 
secerase călugării fără să ţină cont de vârstă sau de rang, 
iar majoritatea clericilor în vârstă şi a căpeteniilor diferitelor 
confrerii erau acum fie morţi, fie legaţi de pat în vreunul 
dintre numeroasele saloane de izolare improvizate în 


189 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


interiorul muntelui. Singurii cu ceva autoritate care mai 
rămăseseră erau părintele Malachi,  bibliotecarul-şef, 
părintele Thomas, aflat de asemenea în grupul de lângă 
foc, şi Athanasius care, ca şambelan al Abatelui, preluase 
acum îndatoririle acestuia. 

A luat legătura şi era pe punctul de a se întoarce la 
foc, când şi-a zărit numele scris pe prima scrisoare. A rupt 
plicul şi a citit biletul scris de mână. 


Frate Athanasius, 


Boala despre care mi-ai vorbit ultima oară 
s-a răspândit. O am şi eu. Sunt sigur că mulţi 
din interiorul Citadelei s-au infectat. Trebuie să 
găsim un leac şi s-o oprim să se mai 
răspândească. Pentru a face asta, te rog să 
permiţi ca bolnavii şi cei care îi îngrijesc să 
intre în Citadelă. Cu cât doctorii studiază mai 
mulţi pacienţi, cu atât mai repede vor găsi un 
remediu, şi aducând bolnavii în interiorul 
muntelui putem restrânge infecția şi o putem 
stăpâni. Înţeleg însemnătatea rugăminţii mele, 
dar sper să mă poţi ajuta din nou, cum ai făcut 
şi altădată - pentru binele nostru al tuturor. 

Al dumitale 

Gabriel Mann 


Athanasius i-a dat scrisoarea lui Thomas, iar mintea îi 
zumzăia în timp ce aştepta ca acesta să termine de citit. In 
întreaga istorie a Citadelei, nimeni care nu fusese cercetat 
cu atenţie şi hirotonisit nu fusese lăsat în interiorul 
muntelui. Chiar dacă circumstanţele în care se aflau erau 
extrem de neobişnuite, existau totuşi persoane care mai 
degrabă ar fi murit decât să rupă tradiţia. Mai ales că ar fi 
însemnat să permită şi accesul femeilor. 


190 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Thomas a terminat şi a ridicat privirea, părând uimit. 

— Ce crezi? a întrebat Athanasius. 

Thomas s-a uitat fix la flăcările care consumau ultimele 
victime ale molimei pe care nimeni nu reuşise încă s-o 
oprească. 

— Cred că trebuie să vorbim cu părintele Malachi, a 
spus el. Nu putem să aprobăm o asemenea măsură fără el, 
sau fără sprijinul celor pe care îi reprezintă. Din nefericire, 
sunt aproape sigur care o să fie răspunsul său. 

Athanasius a încuviinţat din cap. Malachi era la fel de 
tradiţional şi conservator ca oricare dintre călugării de pe 
munte, iar şirul nesfârşit de calamităţi care se abătuse 
asupra Citadelei îi exacerbase tendinţele. Avea să fie greu 
să îl convingă, însă scrisoare pe care o ţinea în mână îi 
oferea lui Athanasius primul licăr de speranţă după multă 
vreme, şi nu avea de gând să renunţe la el. 

— Atunci va trebui doar să-l convingem, a spus el şi, 
pentru prima dată în câteva zile, a zâmbit în timp ce 
străbătea grădina distrusă, îndreptându-se spre marea 
bibliotecă din inima muntelui. 


191 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


37. 


Marea bibliotecă se întindea ca un labirint în patruzeci 
şi două de încăperi de diferite dimensiuni, adânc în inima 
muntelui. Era una dintre cele mai mari comori ale 
Citadelei - cea mai valoroasă colecție de cărți şi texte 
antice, unică din lume, strânsă în mii de ani prin achiziții şi 
donații. De asemenea, reprezenta unul dintre motivele 
pentru care tradiția de izolare şi secret se păstrase timp de 
milenii în interiorul muntelui. În sectoarele interzise, 
biblioteca găzduia texte ce conțineau informații atât de 
periculoase, încât puținora le fusese dat să le vadă, chiar şi 
înăuntrul societății secrete şi izolate a Citadelei. 

Athanasius s-a apropiat de intrare, o uşă din oţel şi 
sticlă, montată direct în stâncă, ce părea că ar fi la locul ei 
mai degrabă într-un institut de cercetare de ultima 
generație decât într-o mănăstire antică. Şi-a aşezat mâna 
pe scannerul incastrat în perete şi o lumină de un albastru 
rece a trecut peste palma sa pentru a-i verifica şi confirma 
identitatea. 

— Nu-i arăta scrisoarea! a spus părintele Thomas, 
ajungând lângă el cu respirația întretăiată. Este o 
rugăminte de a salva vieți, care ne-a fost adresată. Lui 
Malachi puțin îi pasă de oameni. Tot ceea ce contează 
pentru el sunt scumpele lui cărți. 

— De acord, a zis Athanasius. 

Uşa pneumatică dinspre camera-ecluză s-a deschis cu 


192 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


un şuierat de presă hidraulică. Dimensiunea sa nu îngăduia 
decât trecerea unei singure persoane, iar Athanasius a 
luat-o în față, păşind înăuntru şi aşteptând ca uşa 
exterioară să se închidă în spatele lui. O lumină a clipit pe 
un al doilea scanner, iar un curent descendent de aer l-a 
măturat, trimițând orice impurități şi urme de praf în filtrele 
încastrate în podea. Biblioteca avea un climat controlat: o 
temperatură constantă de şaizeci şi opt de grade 
Fahrenheit şi o umiditate scăzută de aproximativ treizeci şi 
cinci la sută pentru a proteja pretioasele coli de hârtie, de 
papirus şi de pergament de umezeală şi de stricăciunile pe 
care aceasta le putea provoca. Lumina nu a mai pâlpâit, iar 
Athanasius şi-a aşezat mâna pe un al doilea scanner, care 
controla ultima uşă spre bibliotecă. 

Nimic. 

Lumina albastră care ar fi trebuit să alunece pe palma 
sa nu a apărut, iar uşa spre bibliotecă a rămas închisă. 
Athanasius a privit atent prin geamul uşii, dar nu a Zărit 
decât un întuneric nesfârşit dincolo de ea. 

— Incearcă din nou! a strigat părintele Thomas de 
afară, cu vocea înăbuşită de uşă şi chipul încadrat în 
fereastră, încruntându-se la scanner-ul defect de parcă 
faptul că nu funcționa ar fi fost un act intenționat de 
răzvrătire. Părintele Thomas era cel care proiectase şi 
modernizase toate sistemele de verificare din bibliotecă şi 
lua orice defect foarte personal, oricât de mic ar fi fost 
acesta. 

Athanasius şi-a aşezat din nou mâna pe sticlă. De data 
aceasta ceva s-a întâmplat. Uşa din spatele lui s-a deschis 
din nou, permițându-i să iasă afară, pe coridor. 

— Cineva a făcut modificări în sistemul de acces, a 
spus părintele Thomas, arătând de parcă ar fi fost gata să 
explodeze de mânie. 

A privit cu asprime dincolo de Athanasius, înspre 
sistemul rebel de închidere şi apoi a fixat cu privirea ceva 
de deasupra umărului acestuia. 


193 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


— Malachi, a spus. 

Athanasius s-a întors şi a văzut că în întunericul 
îndepărtat al bibliotecii apăruse o mică sferă de lumină care 
creştea, apropiindu-se şovăitor de ei. Aceea era o altă 
inovatie genială a părintelui Thomas, un sistem de 
iluminare cu senzori de mişcare, care urmărea fiecare 
vizitator şi lumina doar împrejurul acestuia în timp ce el 
parcurgea biblioteca, lăsând cea mai mare parte a 
prețioasei colecţii într-un întuneric aproape permanent. 
Chiar şi frecvența luminii se schimba în timp ce înaintai mai 
adânc în interiorul bibliotecii, transformându-se din 
portocaliu-deschis în roşu atunci când ajungeai la suprafete 
şi cerneluri vechi, mai delicate. 

— Aminteşte-ți de misiunea noastră aici! a şoptit 
Athanasius. Nu lăsa mânia să întunece scopul nostru cel 
mare. 

Thomas fierbea de mânie şi protesta în sinea sa, în 
timp ce globul legănat de lumină s-a apropiat şi a dezvăluit 
silueta greoaie şi cocoşată a părintelui Malachi, care părea 
un mormoloc în mijlocul unui glob luminos. Mergea 
târşâindu-şi picioarele, fără să se grăbească, urmând 
traseul indicat de firul subțire de lumini montate în podea 
pentru a călăuzi vizitatorii prin labirintul bibliotecii. 

— Vă pot fi de vreun folos? a spus ajungând la ei în 
cele din urmă, iar vocea îi suna monoton şi robotic prin 
interfonul care, slavă Domnului, încă funcţiona. 

— Ce-ai făcut cu sistemul meu de intrare? a întrebat 
Thomas, vocea trădându-i iritarea. 

— Nu e sistemul tău de intrare. Aparține bibliotecii, iar 
eu l-am blocat. 

— De ce? 

— Pentru că nu vreau ca oricine să aibă acces aici. 
Având în vedere cum stau lucrurile pe munte, sunt sigur că 
înțelegeți. 

Părintele Thomas a deschis gura să îi răspundă, dar 
Athanasius i-a strâns mâna pentru a-l face să tacă, 


194 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


conştient de faptul că trebuia să işi aleagă cu atentie 
bătăliile, iar aceea nu era deocamaată o prioritate. 

— Tocmai de-aia am venit să vorbim cu tine, a spus el. 

Ochii lui Malachi s-au întunecat în spatele sticlelor 
rotunde şi groase ale ochelarilor, iar sprâncenele sale 
stufoase s-au ridicat deasupra lor. 

— Am fost contactaţi de cei de afară, a continuat 
Athanasius. Ne-au cerut să-i ajutăm să găsească un leac 
pentru molimă. 

— Au găsit un leac? 

Malachi a făcut fără să vrea un pas în față, speranța 
din ochii săi fiind mărită prin lentilele ochelarilor. 

— Nu. Nu încă. Lucrează la obținerea lui şi ar vrea să-i 
ajutăm şi noi. 

Umbrele de pe chipul lui Malachi au revenit, exprimând 
suspiciune şi prudență. 

— Cum? 

Athanasius a tras adânc aer în piept şi şi-a trecut 
palma peste pielea netedă a capului. Sperase ca ideea unui 
leac să fie de ajuns pentru a îmblânzi neincrederea 
neclintită şi veche a lui Malachi împotriva lumii de dincolo 
de ziduri. 

— Suntem cu totii uniţi în suferință, a spus el, şi în 
dorința noastră de a împiedica ca alții să sufere la fel ca 
noi. 

Malachi nu a răspuns. Continua să se uite fix prin 
fereastră, ca o fantomă luminoasă, rău-voitoare. 

— Ni s-a cerut să permitem echipelor medicale să 
pătrundă pe munte ca să-i trateze pe cei infectați şi să 
studieze boala la originile ei. 

Sprâncenele lui Malachi au sărit în sus de indignare. 

— Profani? În interiorul muntelui? Sper că nu iei în 
considerare o aşa sminteală? 

— Dar este oare o sminteală? Să încerci să stăvileşti 
răspândirea acestei morti infiorătoare? 

— Am mai înfruntat epidemii pe munte şi în trecut. Ar 


195 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


trebui să-ți cunoşti istoria, frate Athanasius! Am mai suferit 
şi am mai depăşit tot felul de încercări şi o s-o facem din 
nou, fără să fie nevoie să invităm lumea înăuntru ca să se 
holbeze fără rost la noi şi la ceea ce păzim aici. Ordinul 
nostru secret este mult mai puternic decât crezi. 

— Epidemiile din trecut nu se compară cu ceea ce 
avem de înfruntat acum, a intervenit părintele Thomas, 
păşind în ecluza îngustă lângă Athanasius. Istoric vorbind, 
întotdeauna descoperirile medicale au fost mai înaintate în 
interiorul muntelui decât în exterior, aşa că niciodată n-a 
existat nevoia de a căuta leacuri şi tratamente în afara 
acestor ziduri. De asemenea, pe parcursul istoriei ne-am 
bucurat de o sănătate viguroasă, nu-i aşa? Dar odată cu 
trecerea timpului şi cu pierderea Sacramentului niciunul 
dintre lucrurile astea nu mai este valabil. 

— Da, a răspuns Malachi, privirea sa aprigă 
întorcându-se către Athanasius, şi cine e de vină pentru 
asta? Dacă Sacramentul rămânea aici, atunci nimic din 
toate astea nu s-ar mai fi întâmplat. Dacă vrei să ne scapi 
de molima pe care ai aruncat-o asupra noastră, atunci ţi-aş 
sugera să te concentrezi pentru a aduce înapoi 
Sacramentul la locul său, pe munte. Asta e răspunsul meu. 
Adu înapoi fata şi ceea ce a furat şi o să vedem cum se 
schimbă lucrurile după aia! 

Athanasius nu era un om violent, dar dacă sticla 
groasă a uşii dinspre ecluză nu i-ar fi despărțit, l-ar fi pocnit 
pe Malachi chiar atunci pe loc, drept în mijlocul capului său 
îngust la minte. Dacă era după Malachi, întreaga lume 
putea să se usuce şi să piară atâta timp cât pretioasa lui 
bibliotecă rămânea neatinsă şi în siguranță. Simplul act de 
a sabota sistemul de intrare pentru a-i împiedica pe ceilalți 
să intre în regatul său întunecat dovedea asta: ridicase în 
mod eficient o barieră pentru a crea un stat în stat, 
avându-i înăuntru pe el şi pe ceilalți bibliotecari, iar în afară 
pe toți ceilalţi. 

— Intenționezi să stai închis acolo la nesfârşit? a 


196 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


întrebat Athanasius, în timp ce un plan începea să ia formă 
în mintea lui. 

— Într-adevăr, şi asta atât ca să protejez biblioteca, cât 
şi ca să-mi feresc personalul de valul periculos al unui 
liberalism care pare să măture coridoarele Citadelei. 

— Să-nțeleg că nici nu vrei să iei în considerare 
scrisoarea asta sau propunerea pe care o conține? 

Malachi s-a uitat la plicul din mâinile lui Athanasius de 
parcă ar fi fost o viperă pe cale să atace. 

— Nici n-o s-o ating măcar, a răspuns el. 

— Foarte bine, a zis Athanasius şi a făcut un pas în 
spate pe coridor. Din moment ce în mod clar te-ai înlăturat 
singur din comunitatea de pe munte te-ai descalificat de 
asemenea de la guvernare. Prin urmare, eu şi părintele 
Thomas o să votăm singuri în chestiunea asta. 

Malachi arăta de parcă ar fi fost gata să explodeze. 

— Nu poti să faci una ca asta! Orice schimbare în 
constituție trebuie votată şi aprobată de toate confreriile, 
aşa că aveți nevoie de mine. 

Athanasius a dat din cap. 

— Dacă citeşti cu atenție legile Citadelei, o să vezi că e 
nevoie de un consens între toate confreriile active, obținut 
prin votul reprezentanților lor. Şi după cum tu însuţi ne-ai 
explicat în mod extrem de clar, tu şi membrii tăi nu mai 
sunteți o parte activă a muntelui. Prin urmare, ca singuri 
reprezentanți ai confreriilor active din interiorul muntelui, 
eu şi Thomas o să analizăm singuri această propunere. O să 
te informăm cu privire la decizia noastră - din politeţe, 
bineînțeles. O zi bună, părinte Malachi! 

Apoi s-a întors şi s-a îndepărtat repede, inainte ca 
Malachi să aibă oportunitatea să riposteze. 


197 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


38. 


Aeronava C-130 a intrat într-o zonă de turbulenţe şi s-a 
înclinat foarte tare pentru a se menține pe direcția vântului. 

— Isuse, ia te uită la asta! a cârâit vocea pilotului prin 
echipamentele de comunicare. 

Shepherd s-a uitat cu atenție pe una dintre 
minusculele ferestre ale avionului. A reuşit să zărească 
fragmente mici din oraşul Charleston, îngheţat bocnă şi 
acoperit de zăpadă. S-a întrebat oare de ce pilotul părea 
atât de surprins, având în vedere ce le spusese mai înainte 
despre vreme. Spusese că aşa e peste tot în sud. O 
părticică din centrul oraşului a intrat apoi în vizor, clădirile 
mai înalte părând nişte cristale imense de gheaţă care 
perforaseră pământul, apoi avionul s-a înclinat din nou, 
aducând o privelişte nouă la ferestre. 

Sub el, marele râu Cooper şerpuia prin inima oraşului. 
Părea doar un canal îngust croindu-şi drum răsucit printre 
malurile drepte, pudrate cu zăpadă. Nava USS Yorktown, un 
vapor-muzeu din Al Doilea Război Mondial ancorat 
permanent chiar mai jos de Podul Ravenel, părea eşuată pe 
câmpiile albe. Apoi Shepherd a zărit fisuri în albul din jurul 
vaporului şi şi-a dat seama ce e. Râul nu era deloc scăzut, 
iar câmpiile nu erau țărmurile, ci erau chiar râul. Întregul 
râu îngheţase bocnă, doar o dâră de apă curgând prin 
mijloc. 

Avionul s-a îndreptat, aducând în vizor o parte mai 


198 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


mare a oraşului, iar Shepherd a văzut în sfârşit ce văzuse 
pilotul. Nici zăpada şi nici măcar priveliştea extraordinară a 
unui fluviu îngheţat în Carolina de Sud nu erau ceea ce Îi 
aduseseră exclamaţia pe buze - era vorba de ceea ce se 
afla pe râu. 

La est de pod, dincolo de marginea crăpată unde apa 
proaspătă întâlnea sarea din mare erau mai multe vapoare 
decât văzuse Shepherd vreodată într-un singur loc. Inspre 
țărm erau ambarcaţiuni mai mici şi vase de pescuit, atât de 
înghesuite unele într-altele încât părea că ai putea traversa 
râul folosindu-le drept pietre pe care să păşeşti. Mai 
departe, unde apa era mai adâncă, erau nave mai mari: 
cargouri, petroliere, nave de croazieră, vapoare militare şi 
chiar şi profilul imens al unui portavion. Era o privelişte 
uimitoare, impresionantă şi foarte tulburătoare în acelaşi 
timp. Chiar înainte ca avionul să-şi înceapă coborârea şi să 
cuprindă întreaga privelişte, Shepherd şi-a dat seama 
despre ce e vorba. Toate aveau prora înspre interiorul 
țărmului. Fiecare dintre cele o sută şi ceva de nave indica 
înspre pământ. 


199 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


39. 


Părintele Malachi rătăcea prin bibliotecă în haloul său 
de lumină. 

Era extrem de tulburat după întrevederea cu 
Athanasius şi cu părintele Thomas. Cu o lună în urmă, pe 
când Abatele şi Prelatul trăiau, iar călugării Sancti încă 
dețineau conducerea în interiorul muntelui, Athanasius ar fi 
fost executat dacă ar fi îndrăznit măcar să se gândească la 
erezia pe care o propunea acum. Discreţia şi izolarea erau 
modalităţile prin care muntele îşi păstrase secretele atâta 
timp. lar acum blestematul ăla netrebnic cu şubredele lui 
idei liberale avea să lase să intre o grămadă de 
străini - civili, doctori, femei! - cu toții purtători ai acelei 
boli murdare. Cât de repede începuseră să se năruie 
Zidurile solide ale lumii sale! 

A trecut pe sub o arcadă şi a păşit în sectorul 
renascentist, lumina care îl urmărea devenind din ce în ce 
mai estompată în timp ce călătorea în trecut prin 
grandioasa arhivă a cunoştinţelor omenirii. În timp ce în 
Citadelă alţii se îndreptau spre Dumnezeu în vremuri de 
restrişte, Malachi regăsea mereu divinitatea şi pacea în 
cuvântul scris. Fiecare gând important sau fiecare 
eveniment profund pe care oamenii îl avuseseră sau îl 
trăiseră vreodată era scris şi înregistrat undeva în acea 
vastă rețea de peşteri. Undeva, acolo, exista un răspuns 
pentru orice. 


200 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Când nenorocitul acela de călugăr Samuel se aruncase 
în gol, iar Abatele îi destăinuise că era posibil ca trupul lui 
să conțină indicii despre identitatea Sacramentului, el 
venise în bibliotecă şi găsise mângâiere în cronicile Rides of 
the Tabula Rasa. /n acestea era înregistrat fiecare 
eveniment istoric în care identitatea Sacramentului fusese 
amenințată. De fiecare dată, cavalerii ieşiră afară, şi de 
fiecare dată trădătorii fuseseră găsiți şi reduşi la tăcere, iar 
secretul Sacramentului fusese păstrat. Mai târziu, când 
izbucnise molima, el găsise însemnări care detaliau alte 
epidemii apărute pe parcursul lungii istorii a Citadelei. lar 
acum, că Sacramentul dispăruse, biblioteca era cea care 
deținea cele mai mari secrete. Avea să țină uşa încuiată şi 
restul lumii afară, chiar dacă muntele de dincolo de ea avea 
să colcăie de străini. Sufletul Citadelei era în acele cărți şi la 
fel era - undeva acolo - şi răspunsul la întrebarea care îi 
persista acum în minte. „Ce e de făcut în privința lui 
Athanasius?“ 


201 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


40. 


Liv şi Tariq stăteau la marginea iazului, uitându-se la 
balta plină de apă noroioasă. Erau în deşert doar de o zi, 
dar nivelul apei scăzuse deja la jumătate. 

— Le-ai spus tuturor să aibă grijă? a murmurat ea. 

Tariq a încuviințat din cap şi s-a uitat chiorâş la soare, 
care coborâse jos pe cerul după-amiezii. 

— Nu oamenii sunt problema. 

Combinația dintre soarele aprig al deşertului, barajul 
care împiedica râul să umple din nou iazul şi scurgerea 
naturală a apei în pământul uscat însemna că iazul se golea 
atât de repede, încât aproape că puteau observa cu ochiul 
liber. 

Liv a ridicat privirea spre Tarig. 

— Nu mai putem să stăm mult timp aici. Unde e cel 
mai apropiat oraş sau aşezare? 

El a arătat în spate, spre complex. 

— Al-Hillah e la o jumătate de zi de mers călare în 
direcția aia, asta înseamnă poate două zile de mers pe jos. 

Liv şi-a imaginat cum ar fi să meargă două zile pe aşa 
căldură. Cele câteva ore pe care le făcuseră până acolo 
fuseseră infernale. 

— Câtă mâncare avem? 

— Aproape deloc: călăreții nu ne-au dat timp pentru 
bagaje şi toată lumea a fost ocupată să-şi umple gamelele 
cu apă. Cu siguranță nu destulă să hrănim pe toată lumea 


202 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


într-o călătorie grea, de două zile, a zis Tariq şi s-a uitat la 
umbrele care se lungeau pe pământ. O să plec singur, o 
singură persoană are nevoie de mai puţină mâncare. 
Căldura scade şi aş putea călători toată noaptea şi 
parcurge o mare parte din distanță. O să iau numai strictul 
necesar şi o să mă-ntorc cu cai şi provizii. Apa de aici ar 
trebui să mai țină încă o zi. 

Liv a dat din cap. 

— Dacă tu pleci, merg cu tine. 

— Nu. Tu ar trebui să rămâi. 

— Cu Kasim care de abia îşi ascunde privirea plină de 
ură? Nu prea cred. Şi, în plus, dacă ţi se întâmplă ceva şi 
noi rămânem blocați aici, murind încet de foame şi de sete 
în timp ce aşteptăm să te-ntorci? 

— N-o să mi se-ntâmple nimic. 

— Nu dacă suntem doi. Haide să mergem să verificăm 
proviziile de mâncare şi să le dăm vestea cea bună! a zis 
Liv şi s-a întors şi a plecat înainte ca Tariq să poată riposta. 

Mâncarea fusese depozitată într-un rucsac mare ținut 
la umbra unei pietre, pentru a o feri de căldura cea mai 
arzătoare. O raţionalizaseră, scoțând doar câte o mână de 
curmale uscate sau batoane energizante. Liv nu era sigură 
cât mai rămăsese, dar îşi imagina că ea şi Tariq vor trebui 
să ia partea leului ca să aibă energia necesară călătoriei. A 
cercetat peticele de umbră de sub bolovanii mai mari 
căutându-l pe Kasim, gândindu-se că dacă cineva se va 
opune planului lor, acela va fi el. S-a simţit uşurată când nu 
l-a văzut. 

A ajuns la bolovanul lângă care îşi ţineau proviziile şi a 
întins mâna în golul de dedesubt după rucsac. A ştiut că e 
ceva în neregulă din momentul în care a apucat cu mâna 
cureaua şi a tras geanta către ea. Era prea uşor. A desfăcut 
fermoarul şi s-a uitat înăuntru. Gol. 

A privit în jur panicată, mintea ei extenuată fiind lovită 
de descoperirea făcută. Piatra netedă şi briceagul folosite 
pentru a tăia în două batoanele energizante erau chiar 


203 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


lângă ea. Se afla în locul corect, deci unde era mâncarea? 
Nimeni nu spusese că era pe terminate ultima dată când se 
împărțiseră portiile. 

Apoi a împietrit, amintindu-şi cine fusese ultima 
persoană care făcuse asta. 

Fusese Kasim. 

Kasim împărtise rațiile în urmă cu aproximativ o oră. 

Și acum Kasim lipsea. 


204 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


41. 


Baza aeriană mixtă de la Charleston servea atât ca 
aeroport civil, cât şi ca aeroport militar, de unde şi numele 
său lipsit de orice imaginație, cu referire strictă la utilitatea 
sa. Cum era folosit de diferite ramuri ale forțelor armate, 
aeronava C-130 a aterizat între aripile aplecate ale unor 
avioane masive de transport tip C17, unul vopsit în modelul 
de camuflaj al armatei, iar celălalt în albastrul forțelor 
aeriene. 

— Agenţii Franklin şi Shepherd? au auzit în timp ce 
coborau pe rampa de acces într-un vânt îngheţat care 
spulbera zăpada de pe râu. 

li aştepta un subofițer cu două galoane pe umăr, cu un 
clip-board în mână şi având o față roz, lustruită parcă din 
cauza frigului. Franklin şi-a fluturat legitimaţia, Shepherd a 
bâjbâit şi el după a sa prin haina pe care o împrumutase de 
la Marshall după ce a sa fusese distrusă de explozia de 
heliu, subofiţerul a bifat ceva pe clip-boardul său şi a 
gesticulat spre un autoturism Crown Victoria având 
însemnele bazei pe aripi şi motorul pornit. 

— Îmi pare rău, domnilor. Mă aveţi doar pe mine. Nu 
prea avem personal pe-aici. Şi nu pot să stau după 
dumneavoastră şi nici să vă dau maşina. Pot să vă duc în 
afara bazei, până în oraş, dar cam asta-i tot. Dintr-un motiv 
care îmi scapă, traficul e insuportabil astăzi. Va trebui să vă 
descurcaţi singuri la întoarcere. Îmi pare rău. 

— Nu-ţi face griji, băiete, suntem recunoscători pentru 
orice ajutor. 


205 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


Franklin i-a arătat adresa lui Cooper, iar subofiţerul a 
fluierat printre dinţi. 

— Frumos! Asta vine în sud, pe Broad, în partea veche 
a oraşului, pe unde se plimbă turiştii şi unde locuiesc 
bogătaşii. După cum spuneam, pot să vă duc acolo, dar nu 
pot să v-aştept. 

Franklin a ridicat mâinile, prefăcându-se că se predă. 

— Nicio problemă, după ce ieşim din baza militară 
putem să luăm legătura cu poliţia locală şi continuăm de 
acolo. 

Franklin s-a îndreptat către locul din dreapta şoferului, 
lăsând bancheta din spate pentru Shepherd. A vorbit din 
nou doar atunci când maşina s-a pus în mişcare. 

— Lipsa voastră de personal are ceva de-a face cu 
blocajul de pe râu? 

— Aşa e, domnule. În ultimele douăzeci şi patru de ore 
am avut nave care au acostat aici fără autorizare. 
Autoritatea portuară e în fierbere. Ne-au chemat să-i 
ajutăm la rezolvarea situaţiei care se pare că se tot 
înrăutăţeşte. Acum douăsprezece ore am emis o 
atenţionare generală, anunțând că portul e închis, dar ni- 
meni nu pare să bage de seamă. Pur şi simplu continuă să 
vină. 

Subofiţerul a virat pe un bulevard lat, cu marginile 
pline de grămezi de zăpadă gri. 

— Aţi văzut portavionul atunci când aţi aterizat? 

— Era cam greu să nu-l observăm. 

— Este nava USS Ronald Reagan. Ar fi trebuit să patru- 
leze în Atlantic, dar a apărut aici acum vreo oră. La 
comandament s-a dezlănţuit iadul. Se vorbeşte de revolte 
şi tot felul de alte lucruri. 

— A vorbit cineva cu căpitanul? 

— Dacă a vorbit, eu nu ştiu nimic. Ceea ce ştiu cu 
siguranţă e că toate navele astea, militare sau civile, n-au 
răspuns la apelurile făcute prin canalele de comunicare 
obişnuite. Le putem depista pe radar şi astfel ştim că se 


206 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


îndreaptă încoace, dar toate încercările de a le contacta şi a 
le redirecționa s-au lovit de o tăcere completă. E ca şi cum 
o flotă de vase-fantomă ar veni să ancoreze la mal. 

— Dar echipajul, sunt bolnavi sau ceva? 

— Sunt toţi în regulă. Totul e în regulă. Nu există nicio 
defecţiune la motoare sau altceva de felul ăsta. Pur şi 
simplu ajung aici, aruncă ancora şi debarcă. De-aia avem 
probleme cu personalul, toată lumea face ture duble 
încercând să rezolve toate formalităţile şi hârţoagele. In 
mod normal tot personalul militar ar trebui reţinut pentru 
părăsirea postului şi închis la bord, dar n-avem capacitatea 
necesară. Închisoarea are aproximativ trei sute de locuri şi 
e plină deja. Numai pe Reagan sunt şase sute de oameni. Și 
mai sunt un crucişător, un distrugător şi vreo două fregate 
care se îndreaptă spre noi. Am auzit discuţii că vor să 
rechiziţioneze nava Complex Summer şi s-o folosească 
drept barieră în golf, dar cei de la Agenţia pentru protecţia 
mediului şi a monumentelor istorice au sărit în sus, zicând 
că nava e un monument din Războiul Civil şi tot aşa. Dacă 
mă-ntrebaţi pe mine, totul e o harababură. O mare şi 
complicată harababură, a zis şi a dat din cap. 

Shepherd s-a uitat la ochii subofiţerului în oglinda 
retrovizoare. Era agitat, îşi arunca privirile în dreapta şi în 
stânga, ochii se concentrau la drum şi apoi se uitau iar în 
oglinzi de parcă ar fi fost urmăriţi de cineva. În plus, bătea 
cu degetele în volan în timp ce conducea, ca şi cum ar fi 
fost neliniştit sau speriat. 

— Nu puteţi să trimiteţi o parte din navele astea în alt 
port, să mai uşuraţi un pic situaţia aici? a întrebat el. 

— Păi tocmai asta e, domnule, avem Kings Bay şi 
Jackonsville mai la sud de noi, dar şi ei au aceeaşi 
problemă. Şi acolo sosesc nave încontinuu. 

— Pe timp de furtună orice port e bun, a murmurat 
Shepherd, uitându-se pe geam la oraşul îngheţat, în timp ce 
începea din nou să ningă. 

— Aţi spus ceva, domnule? 


207 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 
— Nimic. 


— Ceva ştiu sigur, a zis subofiţerul, iar degetele lui 
băteau în continuare neliniştite pe volan. Singurul lucru pe 
care toate navele îl au în comun... A mai verificat o dată 
oglinda retrovizoare înainte să le şoptească secretul. Toate 
sunt americane, înregistrate în America şi cu echipaj 
american. Şi ce e mai ciudat e că atunci când am interogat 
echipajele, când i-am întrebat de ce au apărut aici, toţi au 
repetat acelaşi lucru, „Pur şi simplu trebuia s-ajungem 
acasă”, asta spun întruna. Trebuie să ajungem acasă. 

„Acasă.” 

Din nou cuvântul acela, al cărui înţeles Shepherd nu îl 
cunoscuse niciodată cu adevărat. Afară, parcările şi 
unităţile comerciale din nordul oraşului Charleston au 
început să dispară pe măsură ce se apropiau de cartierul 
central. Subofiţerul avusese dreptate în legătură cu traficul. 
Şiruri de maşini pline ochi cu oameni şi lucruri, înaintând ca 
melcii prin zăpada alunecoasă. Marea majoritate erau din 
alte state. Shepherd a zărit chiar una cu număr de 
înmatriculare canadian. 

Telefonul lui Shepherd a început să sune. S-a uitat la 
numele afişat pe ecran. 

— Salut, Merriweather! 

— Doar ce am aflat de explozia de la Marshall. E 
adevărat? 

Vocea lui Merriweather suna la fel de obosită cum se 
simţea şi Shepherd. 

Shepherd i-a aruncat lui Franklin o privire scurtă 
înainte să răspundă. 

— Neoficial, da. Pentru moment încercăm să ţinem 
totul secret, aşa că nu mai repeta asta nimănui. 

— Dar James Webb? A fost grav avariat? 

Shepherd s-a uitat pe fereastră la oraşul îngheţat. 

— A fost distrus în totalitate, sau cel puţin asta s-a 
întâmplat cu componentele din laboratorul pentru teste de 
criogenie. 


208 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Nu s-a mai auzit nimic din telefon, iar Shepherd a privit 
şirurile de maşini alunecând pe lângă el în timp ce 
subofițerul a profitat de luminile şi sirena din dotare ca să-şi 
croiască drum printre ele. 

— Dar profesorul Douglas? a spus Merriweather. Este... 
A... 

— E teafăr, din câte ştim noi. Nu l-am găsit încă. Nu se 
afla în unitate. Acum încercăm să-i dăm de urmă. Dar n-a 
fost nimeni rănit, asta-i singura veste bună. Mă rog, în afară 
de faptul că locul tău de muncă a devenit un pic mai sigur. 
O să fie probabil mai ieftin să fie reparat Hubble decât să 
fie reconstruit James Webb, aşa că bănuiesc că tot răul e 
spre bine. 

— Mda, cred... 

Nu părea foarte fericit. 

Afară, şirurile de maşini s-au mai rărit când au ajuns în 
partea veche a oraşului, cu arhitectura ei grandioasă, mai 
frumoasă: vile construite în stil colonial, federal sau 
georgian, alunecând toate în spatele unui văl de zăpadă ca 
nişte fantome din istoria oraşului. 

— Ce se mai întâmplă cu Hubble, e vreo schimbare? a 
întrebat Shepherd, încercând să-l binedispună pe 
Merriweather. _ 

— Da, de fapt chiar e. S-a mai înviorat puţin. Incă indi- 
că direct spre Pământ, dar cel puţin n-a pierdut altitudine 
sau ceva îngrijorător de felul ăsta. Din câte se pare, se 
stabileşte pe o nouă orbită. 

— Dar constelația Taurus, e ceva nou pe-acolo? 

— Nu din câte ştiu eu, dar momentan nu prea văd cine 
ştie ce. O să mai întreb în dreapta şi-n stânga, pe la 
persoanele pe care le cunosc şi care mai au încă telescoape 
funcţionale. _ 

— Mulţumesc, Merriweather. Incearcă să te odihneşti şi 
tu puţin. 

— Eh, somnul e mult supraapreciat. O să dorm destul 
la bătrâneţe. 


209 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Shepherd a zâmbit. 

— Ai grijă de tine, Merriweather! a zis, apoi a închis. 

Cauciucurile au început să huruie la contactul cu 
vechile drumuri din piatră cubică descărcată de pe vasele 
britanice, pe vremea când Charleston făcea parte din 
puternicul Imperiul Britanic. 

— Fă la dreapta acolo, a spus Franklin, arătând spre o 
stradă laterală, altfel o să fii blocat pe străzile cu sens unic! 

— Aţi mai fost pe-aici, domnule? a întrebat şoferul, 
virând. 

— De câteva ori. 

Acum se aflau în inima districtului turistic, şi fiecare 
magazin oferea fie mâncare, fie nostalgie. Şoferul a 
încetinit trecând pe lângă o trăsurică trasă de un măgar, în 
care se îngrămădiseră câţiva turişti curajoşi, zgribuliţi, cu 
privirile aţintite spre portul care se zărea la capătul străzii 
lungi. Se zăreau de acolo navele înghesuite una într-alta în 
aceleaşi ape în care se ridicaseră pe vremuri ancorele şi 
răsunaseră tunuri în timp ce britanicii erau izgoniți. 

— Am ajuns, domnilor! 

Autoturismul Crown Vic a trecut de un colţ şi a oprit 
lângă bordura unei case tipice din Charleston, din cărămidă 
roşie, cu obloane de culoarea ciocolatei şi ferestre înalte. 
Inăuntru erau aprinse nişte lumini puternice, iar dintr-un 
ventilator de la subsol ieşeau aburi. La stradă, două trepte 
late sub o arcadă duceau spre o poartă de fier care servea 
drept intrare principală. O coroniţă de Crăciun atârna 
deasupra unui dreptunghi lustruit de bronz pe care era scris 
„Biserica Mântuirea prin Hristos”. 

— Imi pare rău că trebuie să vă las aici, a spus 
subofiţerul, ca un şofer de taxi disperat să scape de ultima 
cursă înainte să ajungă acasă. Doar că aţi nimerit cam 
prost cu toată nebunia asta. 

— Nu-ţi face griji şi mulţumim că ne-ai adus. 

Au coborât din maşină, iar Shepherd a simţit frigul 
înfăşurându-se în jurul său în timp ce maşina demara, 


210 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


zăpada înghițind parcă sunetul motorului şi lăsându-i 
învăluiţi într-o linişte de cristal. Franklin a apăsat pe un 
buton aflat într-o parte a porţii, dar dacă acesta a produs 
vreun sunet în interiorul casei, atunci zăpada l-a înghiţit de 
asemenea. 

— Crezi c-ar trebui să cântăm nişte colinde de Crăciun? 
a spus el. 

Un zăngănit de broască descuiată a spart tăcerea, 
făcându-l pe Shepherd să tresară. 

Undeva pe la mijlocul casei s-a deschis o uşă pe care a 
ieşit o femeie. S-a îndreptat spre ei. Părea să aibă în jur de 
treizeci de ani, părul negru scurt şi era îmbrăcată cu un 
sacou, pantaloni şi o helancă gri. Nu a zâmbit deloc pe 
parcursul celor aproximativ trei metri dintre ei, de-abia 
aruncându-le o privire, cu răsuflarea aburindă în aerul rece. 
Shepherd a observat că şchioapătă uşor şi, când s-a 
apropiat, a văzut o cicatrice subţire şi palidă care îi brăzda 
obrazul stâng. S-a oprit la vreo treizeci de centimetri de 
poarta închisă şi i-a privit printre gratii. 

— Vă pot ajuta cu ceva, domnilor? 

Cicatricea s-a încreţit puţin în timp ce a rostit aceste 
cuvinte. 

— Da, cred că puteţi, a zis Franklin scoțând legitimaţia. 
Bunul reverend e acasă? 

Privirea femeii a trecut cu repeziciune de la legitimaţie 
înapoi la Franklin. 

— Reverendul Cooper este în emisie în momentul ăsta. 

— E-n regulă, putem s-aşteptăm. 

Franklin a zâmbit. Femeia însă, nu. Şi nici nu a schiţat 
vreun gest ca să deschidă poarta. 

— Cum vă numiţi, domnişoară? 

— Boerman. Caroline Boerman. 

— Păi atunci, domnişoară Caroline din Carolina, noi 
putem s-aşteptăm şi aici dacă aşa vreți dumneavoastră, a 
zis Franklin, apoi şi-a lovit pantoful de zid ca să îl scuture de 
zăpadă. Dar trebuie să ştiţi că şi eu sunt din sud şi frigul mă 


211 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


face groaznic de arțăgos. 

Un zâmbet mic a spart în cele din urmă masca de pe 
fața femeii, încreţind şi mai tare cicatricea, dar fără să i se 
reflecte deloc în ochi. 

— Bineînţeles, a spus ea deschizând poarta şi făcând 
un pas în spate pentru a-i lăsa să intre. Unde-mi sunt 
manierele? 


212 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


42. 


Uşa din față a Bisericii Mântuirea prin Hristos se 
deschidea într-un hol cald, cu tavan înalt, care continua pe 
întreaga lățime a clădirii. Era decorat simplu în alb şi 
luminat din plin de ferestrele înalte care dădeau spre strada 
acoperită cu zăpadă. Trei canapele, tot albe, erau aranjate 
în semicerc în jurul unei măsuțe joase de cafea pe care se 
aflau pliante, broşuri, iar lângă ele un borcan plin cu 
brelocuri multicolore din plastic. Singurul indiciu real despre 
activitatea din clădire venea de la televizorul fixat deasupra 
şemineului gol din cărămidă. 

„M-aţi văzut la televizor astăzi”, a spus reverendul 
Cooper, cu ochii aruncând flăcări din ecran. „Mi-am 
demonstrat credinţa venind în fața camerelor pentru a 
vorbi întregii Americi. Dar acum trebuie să vă demonstraţi 
şi voi credința. Vof trebuie să faceţi ceva pentru El!” 

— Luaţi loc vă rog, a spus domnişoara Carolina, 
reverendul o să vă primească în scurt timp. Doriţi nişte 
cafea? 

—E în regulă, a zis Franklin, aşezându-se pe 
canapeaua din faţa televizorului. 

„Vreau să vă uitaţi pe fereastră. Faceţi-o chiar în 
momentul ăsta şi vedeţi ce se întâmplă în lume. Ştiu că cei 
din Mexic şi Texas au inundaţii îngrozitoare. Ştiu că în 
Indiana şi în Illinois e secetă. Astea sunt semnele venirii 
Sale!” 


213 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Reverendul s-a mişcat pe ecran către o fereastră, iar 
camera l-a urmărit arătând viscolul puternic de deasupra 
acoperişurilor şi vasele îndepărtate din port. 

„Aici, în oraşul sfânt Charleston, avem zăpadă, aici, 
unde nu ar fi trebuit să existe. Poate că şi iadul a îngheţat, 
dragi prieteni, fiindcă statul Carolina a îngheţat cu 
siguranţă. Şi Florida la fel. Şi Georgia. Nu este asta o 
dovadă că păcatele omenirii L-au supărat pe Domnul şi că e 
timpul să dăm socoteală pentru ele?” 

Imaginea s-a mutat din nou pe el- ochii îi luceau, 
provocându-l pe telespectator. 

„Trebuie să depuneti un jurământ de credinţă pentru a 
face pace cu Domnul, şi cât mai repede! Dacă sunteţi oaia 
rătăcită de turmă, acum e timpul să vă-ntoarceţi! 
Împăcaţi-vă cu Domnul vostru şi faceţi-o acum, fiindcă 
timpul e pe terminate! Adevărata Biserică o să vă 
primească mereu cu braţele deschise. Sunaţi chiar acum la 
numărul de pe ecran! Mântuirea vă aşteaptă.” 

Imaginea unui porumbel a  survolat ecranul, 
acoperindu-l pe reverend şi trăgând o reclamă cu coada. 

Franklin s-a aplecat şi a luat un breloc din borcan. 
Avea ştanţate pe el un număr de telefon şi o adresă web, 
aceleaşi care se derulau acum pe ecran sub imaginile unor 
soldaţi americani mărşăluind pe un teren uscat, străin. 
Imaginea s-a schimbat apoi cu una reprezentând soldaţi 
răniţi, bărbaţi şi femei, adunându-se într-un spital militar de 
campanie, unii având bandaje în jurul capului, unii având 
membre lipsă - toţi în rugăciune. 

Un titlu a aterizat pe ecran: 


OPERAŢIUNEA MÂNTUITORUL 
Pentru salvarea sufletelor şi refacerea vieților 
celor distruşi în războaiele sfinte 


Uşa din spatele lor s-a deschis şi domnişoara Boerman 
a reapărut. 


214 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Reverendul Cooper vă poate primi acum, veniți cu 
mine vă rog! 

Prima încăpere prin care au trecut era împărţită în mici 
cabine, fiecare cu un calculator, un telefon şi un operator. 
Erau cam douăzeci, toţi destul de tineri, cu toţii tastând şi 
vorbind, umplând camera cu zumzetul conversaţiilor 
simultane. 

In următoarea încăpere se aflau două şiruri paralele de 
oameni care umpleau plicuri cu aceleaşi broşuri şi brelocuri 
pe care Franklin şi Shepherd le văzuseră pe măsuţa de 
cafea. Unul era în scaun cu rotile, altul avea o proteză la un 
braţ. Shepherd a pus totul cap la cap: tinereţea, disciplina 
şi ordinea, până şi şchiopătatul şi cicatricea de pe faţa 
domnişoarei Carolina, toate acestea indicau că oamenii 
aceia făceau parte dintre soldaţii creştini ai lui Cooper, 
salvaţi de pe unde luptaseră şi acum făcând voia Domnului 
în cadrul Bisericii care îi salvase. 

Au urmat-o pe domnişoara Boerman pe nişte scări 
înguste şi pe o uşă grea, către o lume complet diferită. Au 
dispărut mobila utilitară şi pereţii goi de cărămidă. Tot ce 
se afla la etaj era somptuos şi scump. Se aflau într-un fel de 
salon cu o mobilă capitonată cu o catifea de un roşu intens, 
iar pereţii erau acoperiţi de lambriuri de lemn vopsit într-un 
gri pal. In şemineu ardea focul. 

— Să văd dacă e gata, a spus domnişoara Boerman, 
dispărând printr-o uşă mascată de un lambriu. 

Franklin s-a aplecat către Shepherd, vorbind în şoaptă. 

— Se pare că bunul reverend locuieşte deasupra 
prăvăliei, ştii de ce face asta? 

Shepherd a clătinat din cap. 

— Pentru că în Carolina organizaţiile religioase sunt 
scutite de impozitul pe proprietate. Înseamnă că poate 
locui în tot luxul ăsta, chiar în centrul oraşului, fără să 
plătească niciun cent pentru asta. 

S-a tras imediat în spate când domnişoara Boerman a 
scos capul pe uşă. 


215 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


— Vă rog să intrați, a spus ea. 


216 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


43. 


Până când soarele a coborât la orizont, Liv şi Tariq 
erau gata de plecare. După descoperirea furtului lui Kasim, 
toată lumea a fost de acord că trebuie să încerce să ajungă 
la Al-Hillah aşa cum plănuiseră, cu sau fără mâncare. Nu 
prea mai aveau de ales. 

Au umplut cât de multe gamele puteau duce şi au băut 
cât au putut de mult din iaz pentru a se hidrata înaintea 
marşului lung care îi aştepta. O mică consolare în legătură 
cu plecarea clandestină a lui Kasim era faptul că nu putuse 
lua prea multă apă, fiindcă ar fi bătut prea tare la ochi dacă 
ar fi umplut gamelele la iaz. Prin urmare, Liv şi Tariq aveau 
destule recipiente de rezervă în care să ia apă pentru 
călătoria lor. Erau grele, dar Liv s-a consolat cu ideea că se 
vor uşura pe măsură ce vor bea din ele. 

Când au plecat, cerul era luminos încă, dar soarele dis- 
păruse de mult, zărindu-se doar în adâncitura din pământ, 
de parcă ar fi fost un mort care revenea la viață. Tariq 
mergea în față, spre complex. Al-Hillah era dincolo de 
acesta, în aceeaşi direcţie. Se gândiseră să o ia pe o cale 
ocolitoare pentru a evita în totalitate complexul, dar, având 
în vedere foamea care le rodea deja stomacul şi milele în 
plus care s-ar fi adăugat călătoriei, se hotărâseră să 
meargă totuşi pe ruta directă, planificând drumul astfel 
încât să se poată furişa cât mai aproape de complex, la 


217 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


adăpostul întunericului. 

Noaptea a venit repede, şi odată cu ea a scăzut şi 
temperatura. Liv şi-a strâns hainele pe lângă corp, dar tot 
simţea cum frigul îi învăluie picioarele, amorțindu-le în timp 
ce ea le târa înainte. In fața lor, complexul s-a trezit 
strălucitor la viață, pe măsură ce luminile de securitate 
alimentate de baterii s-au aprins automat, folosind energia 
colectată de panourile solare în timpul zilei. Se simţea 
atrasă de ele, ca molia de lumină. 

— Par mai puternice în seara asta, a spus ea. 

— Este pentru că ne apropiem, a şoptit Tariq şi apoi 
şi-a dus degetul la buze. Ar trebui să păstrăm tăcerea. 
Sunetul ajunge departe în liniştea unei nopți în deşert. 

Liv se simţea bine să meargă din nou, apăsarea care o 
copleşise de când se îndepărtase de complex dispărea din 
nou, cu fiecare pas pe care îl făcea într-acolo. 

Următoarea oră au mers în tăcere, fixându-şi un ritm 
constant, oprindu-se din când în când ca să aranjeze câte 
ceva din bagaje, dacă li se părea că anumite lucruri din ele 
se ciocnesc. In tăcerea dulce a uneia dintre aceste opriri 
l-au auzit: un sunet constant, ritmic, crescând sau scăzând 
în intensitate în funcţie de cum bătea vântul. Liv şi-a întors 
capul către el, şi la fel şi Tarig. L-au auzit iarăşi printre 
şoaptele vântului, huruitul inconfundabil al unui motor 
diesel. 

— Un generator, a şoptit Tariq. De-aia sunt luminile 
atât de strălucitoare! Probabil că au provizii noi de 
combustibil şi au aprins luminile din perimetrul principal. 
Cred că mai e şi altcineva acolo. 

Liv a ciulit urechile, încercând să prindă orice alt sunet. 
Asculta atât de concentrată, încât atunci când noul sunet 
s-a auzit, apropiat şi puternic, a tresărit speriată. Venea din 
spate, un geamăt chinuitor dinspre râu. Sunetul s-a auzit 
din nou, ca un horcăit umed şi ea a văzut ce îl provocase. 
Era un bărbat, urcând lipăind malul, cu respirația 
întretăiată, gemând cu greutate. 


218 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
Kasim. 


Liv a început să se îndepărteze cu spatele în timp ce 
ochii lui o priveau țintă - erau atât de mari şi de ficşi încât 
păreau că strălucesc în întuneric. O dâră groasă, vâscoasă, 
de salivă i se scurgea din gură, iar el a ridicat brațul pentru 
a arăta către ea, cu mâna încovoiată ca o gheară. 

— SaHeira, a spus el, cu voce aspră şi neînduplecată. 

„Vrăjitoare. ” 

Apoi a tuşit, un horcăit cumplit, sfâşietor care l-a făcut 
să cadă în genunchi, cuprins de convulsii. A căzut pe spate, 
luptând pentru aer. Apoi ochii i s-au dat peste cap şi a 
început să aibă spasme. Liv a tresărit când o mână a 
atins-o pe umăr 

— Nu te uita, a spus Tariq, încercând să îi întoarcă 
privirea dinspre chinurile morții. 

Liv a ridicat din umeri, cu ochii țintă la Kasim, care se 
zbătea pe jos, luptându-se pentru o ultimă răsuflare. 
Bărbatul s-a cutremurat pentru ultima dată, apoi a rămas 
nemişcat. 

— Priveşte, a spus Tariq arătând dincolo de trupul lui, 
aveai dreptate! 

Gamela lui Kasim plutea în apă, acolo unde bărbatul se 
oprise să bea, copleşit de sete şi de foame. Tariq a păşit 
peste trupul lui şi a ridicat rucsacul căzut pe mal. In el se 
aflau rațiile lipsă. 

— Trebuie să plecăm de-aici, a spus Tariq, punându-și 
rucsacul pe umăr. A făcut prea mult zgomot. Sigur o să 
apară cineva să vadă ce s-a-ntâmplat. 

Liv s-a întors cu fața către complexul care strălucea cu 
putere în întuneric, îndeajuns de aproape pentru a-i putea 
observa detaliile. Se vedeau structura fusiformă a turnurilor 
de pază, clădirile cu laterale lucioase, turla de foraj din 
centru care mai arunca încă apă în aer; dar nicio mişcare, 
niciun om. A început să meargă către el, urmând pârâul 
care se lățea, către izvorul din centrul complexului. Nu mai 
voia să se uite la chipul agonizant al lui Kasim. Dar, mai 


219 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


ales, nu voia ca Tariq să vadă lacrimile care începuseră să îi 
alunece pe obraji. Nici măcar nu era sigură de ce plânge, 
poate era din cauza extenuării, sau poate a sentimentului 
de vină. Se părea că oriunde mergea oamenii mureau, şi 
era sătulă de moarte. Părea că moartea o însoţeşte 
pretutindeni, secerând viețile tuturor celor pe care ea fi 
atingea şi îndepărtându-i pe ceilalți. Nu putea scăpa de 
sentimentul tot mai puternic că ea se afla la originea acelei 
suferințe - că ea era cauza şi blestemul. 

— Ce faci? a întrebat Tariq venind după ea, şoptind 
imperceptibil pentru ca vocea să nu îi fie purtată mai 
departe. 

— Mă-ntorc, a spus ea, cu ochii țintă la complex. şi 
dacă mă-mpuşcă, o să ne facă şi mie şi celorlalți o favoare. 
Tu continuă spre Al-Hillah dacă vrei. M-am săturat să fug de 
frică. 

A continuat să meargă, simțind mai presus de orice o 
uşurare, pe măsură ce tensiunea scădea în interiorul ei. 
Adrenalina provocată de incidentul cu Kasim dispărea, 
lăsând în urmă o senzație nimicitoare de greață şi muşchii 
greoi şi lipsiți de vlagă. În fața ei, complexul a devenit puţin 
mai vizibil pe măsură ce perspectiva i s-a schimbat. Acum 
vedea dincolo de clădirea principală, până în zona centrală 
în care turla de foraj a sondei se înălța din iazul principal de 
apă. Dar nu era niciun semn de viață, niciun cal, niciun om. 
Poate că îşi dăduseră seama că apa e otrăvită şi plecaseră. 

Apoi a zărit două vehicule care nu fuseseră acolo 
înainte, parcate lângă hangarul principal: un jeep şi un 
camion. Asta explica proviziile proaspete de combustibil. Se 
afla acum destul de aproape ca să citească plăcutțele de 
înmatriculare şi emblema de pe camion: o floare având în 
mijloc pământul. Febra speranței i-a cuprins muşchii 
obosiţi, şi a început să alerge târându-şi picioarele. Era 
logoul fundației Ortus, la care lucra Gabriel. Spusese că se 
va întoarce. Promisese. Poate că o făcuse... 

A ajuns la poartă prea extenuată de alergare ca să îi 


220 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


mai strige numele. A tras de poartă şi apoi a găsit o piatră 
pe jos, cu care a inceput să lovească în structura de oțel. 
Dangătul ca de nicovală a răsunat ca un clopot de biserică 
în noapte, iar ea a continuat, lovind piatra de metal până 
când aceasta s-a făcut țăndări în mâinile ei. 

O uşă din lateralul hangarului s-a deschis şi în cadrul ei 
a apărut silueta unui bărbat. Liv s-a prăbuşit în genunchi, 
fără pic de energie. Silueta s-a îndreptat în grabă către ea 
şi o alta i-a urmat. Nu le zărea fețele din cauza luminilor 
puternice care străluceau în spatele lor. l-a privit cum se 
apropie, agățându-se cu mâna de poartă pentru a se 
menţine într-o poziție aproximativ dreaptă, în timp ce din 
trup i se scurgea orice speranță. Felul în care se mişcau, 
curbura umerilor şi alte lucruri mărunte i-au dat de înțeles, 
înainte ca ei să ajungă la poartă ca să o deschidă, că 
niciunul din ei nu era Gabriel. 

A dat drumul porții şi a alunecat pe ultimii centimetri 
care o despărțeau de pământul rece. Mirosul solului i-a 
umplut nările în timp ce capul ei a ajuns jos. Apoi a cedat în 
fața alinării binefăcătoare a uitării, a închis ochii şi s-a lăsat 
învăluită de întuneric. 


221 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


44. 


Reverendul Fulton Cooper era mai scund decât îşi 
imaginase Shepherd, dar disloca aerul ca un om mult mai 
mare. Stătea în mijlocul unei încăperi mari care fusese 
transformată într-un studio de televiziune, vorbind cu un 
om subţire şi lung ca o trestie, cu un clipboard în mână şi 
căşti la urechi. Studioul era dotat elementar, doar trei 
camere pe trepiede cu rotile, având conectate în spate 
transmiţătoare wireless care trimiteau semnalul direct 
într-un iMac mare cu ecran plat din colţ. Dacă puneai la 
socoteală şi laptopurile folosite de operatorii telefonici, toa- 
tă aparatura din clădire valora probabil sub douăzeci de mii 
de dolari. Nu era de mirare că reverendul îşi permitea să îşi 
conducă Biserica dintr-o vilă de un milion de dolari. Emitea 
în întreaga lume cu cheltuieli minime şi fără să plătească 
nicio taxă. 

— Domnilor... Cooper şi-a îndreptat în sfârşit atenţia 
asupra lor, zâmbitor şi cu braţele deschise. Mii de scuze că 
v-am făcut să aşteptaţi. După cum se vede, sunt un om 
destul de ocupat, dar sunt mai mult decât fericit să vă ajut 
dacă îmi stă în putere. 

A rămas pe loc, invitându-i pe ei să vină înspre el, 
stabilind astfel ierarhia. 

Franklin nu s-a clintit. 

— Nicio problemă, a spus el. Există vreun loc în care 
am putea vorbi în privat? 


222 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Zâmbetul lui Cooper s-a lărgit. 

— N-am nimic de ascuns față de niciunul dintre aceşti 
oameni: putem vorbi despre orice chiar aici, în această 
cameră. 

— În regulă, a spus Franklin. Cum staţi cu reflexele? 

Zâmbetul a ezitat puțin. 

— Nu înțeleg ce vreți să spuneți, a zis reverendul. 

— Cu reflexele, a repetat Franklin şi apoi brațul său s-a 
arcuit aruncând ceva. 

Cooper a făcut un pas în spate, veşmintele netede i 
s-au încreţit din cauza mişcării neaşteptate şi a lovit cu 
mâna stângă un breloc de plastic, care s-a rostogolit pe 
podea de la un capăt în celălalt al studioului. 

— Aşa n-o să ajungeţi niciodată pe postul de 
„prinzător” în echipă, a spus Franklin, făcând în sfârşit un 
pas în faţă. Ştiaţi că doar zece la sută dintre oameni sunt 
stângaci? Şi majoritatea oamenilor folosesc aceeaşi mână 
pentru a face orice, ca de exemplu să arunce sau să prindă 
ceva sau... să scrie cărţi poştale amenințătoare pentru 
NASA. 

Zâmbetul a revenit, dar nu a mai ajuns până la ochii 
reverendului. 

— Luaţi cu toţii o pauză de douăzeci de minute! li s-a 
adresat celor din încăpere. Gregory, poţi să dai reclamele 
încontinuu până termin cu aceşti domni? a mai zis şi apoi 
s-a întors către cei doi agenţi FBI. De ce nu luăm loc? a 
propus şi a gesticulat el spre două canapele din mijlocul 
încăperii, aşezate în jurul unei măsuţe joase cu un laptop 
pe ea. Domnişoară Boerman, fiţi drăguță şi aduceţi-ne vă 
rog nişte cafea! 

— Cafea! a spus Franklin. E o idee bună. 

S-au aşezat pe canapele şi au aşteptat în tăcere în 
timp ce camera se golea, Cooper făcându-şi de lucru cu 
telefonul într-un mod care sugera că orice era acolo era mai 
important decât ei. Pe Shepherd nu îl deranja. Avea astfel 
ocazia să îl studieze îndeaproape: îl găsea uşor fascinant. 


223 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Capul îi părea prea mare pentru trupul bondoc, motiv 
pentru care mimica lui părea exagerată. Emana de 
asemenea o energie debordantă care, împreună cu părul 
său argintiu atent pieptănat şi cu costumul scump, asortat, 
îi dădea un aer de director de corporație sau de senator cu 
aspirații pentru un post mai înalt. 

— V-aş fi recunoscător dacă aţi da telefonul pe modul 
silențios şi l-aţi lăsa pe masă cât vorbim, a spus Franklin. 

Cooper a ridicat privirea. 

— Acesta este un interogatoriu neoficial, dar este 
important şi nu vreau să fiţi distras în timp ce vorbim. 

Cooper s-a supus, punând fără prea multă tragere de 
inimă telefonul jos, lângă laptop. 

— Vă deranjează dacă fumez? a întrebat Franklin, 
scoţându-şi pachetul de ţigări. 

Cooper s-a încruntat şi a spus: 

— Cred că fumatul este ilegal în orice instituţie publică. 
Franklin a lovit uşor pachetul, a scos o ţigară şi a dus-o la 
buze, întinzând un deget în pachet pentru a găsi şi 
bricheta. 

— E adevărat, dar cred că documentele pentru casa 
asta sunt pe numele dumneavoastră, ceea ce o face o 
reşedinţă privată. Un om poate să facă ce vrea în propria 
casă. 

— Mă tem că totuşi trebuie să insist să nu fumaţi. 

Franklin a ridicat din umeri, a pus ţigara înapoi în 
pachet şi l-a aşezat pe masă lângă telefonul lui Cooper. 

— E casa dumneavoastră, dumneavoastră faceţi 
regulile. Uşa s-a închis odată cu plecarea ultimei persoane, 
iar Shepherd s-a întins după geanta de laptop să scoată 
copii după cărţile poştale trimise lui Kinderman şi lui 
Douglas. 

— Recunoaşteţi astea? a întrebat Franklin. 

Reverendul le-a luat şi le-a studiat, ochii săi 
încordându-se pentru a focaliza imaginea, căci vanitatea îl 
împiedica să poarte ochelari. 


224 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


— Bineînţeles că le recunosc, a spus ridicând privirea 
şi zâmbind. Sunt strălucitele cuvinte din Facerea. 

Franklin i-a răspuns tot cu un zâmbet, dar nu era pic 
de căldură în el. 

— Recunoaşteţi scrisul de mână? 

— Sigur că da. 

— Cum de îl recunoaşteţi? 

— Pentru că este al meu. 

Peste camera goală s-a lăsat tăcerea. Canapeaua a 
scârţâit când Franklin s-a aplecat în faţă. 

— Aţi vrea să ne spuneţi de ce le-aţi trimis? 

Cooper a deschis gura să răspundă, dar uşa s-a 
deschis şi domnişoara Boerman a apărut din nou, ducând o 
tavă cu cafea. A dat laptopul la o parte şi a aşezat-o pe 
masă, atentă să evite documentele şi alte obiecte. Cooper 
a aşteptat ca ea să plece. 

— Credeţi ceea ce este scris în Biblie, domnilor? 
Sunteţi credincioşi? Pentru că dacă cunoaşteţi Scriptura 
atunci nu puteţi să ignoraţi semnele clare că Ziua Judecăţii 
se apropie. Am văzut că acele telescoape erau o insultă 
adusă Domnului, versiuni moderne ale Turnului Babel, 
simbol al mândriei omului care caută să privească Chipul lui 
Dumnezeu, şi m-am rugat Lui spunând, „Doamne, ştiu că 
Te-am jignit, ce ai vrea să fac în numele Tău binecuvântat 
pentru a repera această greşeală?”. 

— lar El v-a spus să trimiteţi ameninţări cu moartea? 

Cooper a zâmbit ca un jucător de poker cu un as în 
mânecă. 

— Ameninţări cu moartea? N-am trimis ameninţări cu 
moartea. 

Shepherd a băgat mâna în geantă şi i-a întins copii 
după ultimele scrisori trimise lui Kinderman şi lui Douglas. 

— Atunci poate ne puteţi explica ce e cu astea. 

Cooper le-a luat şi le-a ţinut l-a distanţă de un braţ, 
studiindu-le pe îndelete înainte să le înapoieze. 

— Dacă vă mai amintiţi, am recunoscut că am scris 


225 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


acele cărţi poştale. Dar acestea sunt scrisori şi au fost 
dactilografiate, nu scrise de mână. 

— Deci spuneţi că pe acestea nu le-aţi trimis 
dumneavoastră. 

— Nu le-am trimis. 

Franklin s-a aplecat, vocea sunându-i conspirativ şi 
ameninţător în acelaşi timp. 

— Destul de mare coincidenţa, totuşi, nu credeţi, ca 
amândouă să se refere la acelaşi lucru? 

Cooper a chicotit. 

— Nu cred că sunt singurul care a citit Biblia şi a 
acordat atenţie învățăturilor din Sfânta Carte. Să vă întreb 
ceva, domnilor. Dacă aţi şti că o crimă atroce va fi comisă, 
n-aţi încerca să împiedicaţi comiterea ei? Nu este de 
datoria dumneavoastră, ca ofiţeri de protecţie a legii, să o 
apăraţi? Ei bine, eu urmez cea mai înaltă lege care există, o 
lege care e mai presus de toate. Aşa că da, recunosc că am 
trimis acele cărţi poştale, am crezut că e de datoria mea să 
le amintesc oamenilor de pericolul adus de acţiunile lor, dar 
nu am ameninţat pe nimeni, Dumnezeu îmi este martor că 
n-am făcut asta! Şi nici nu sunt responsabil pentru 
evenimentele care au dus la dărâmarea acestor turnuri. 

Franklin s-a crispat. 

— Ce evenimente? 

Cooper a părut surprins. 

— Păi, sunt sigur că ştiţi. 

— Ce să ştim? 

Cooper s-a aplecat şi a tastat ceva pe laptop. 

— Nu ştiu dacă încercaţi să ţineţi asta secret, dar sunt 
sigur că ştiţi, veştile circulă groaznic de repede în ziua de 
azi. 

A întors laptopul spre ei. Pe ecran se afla un Twitter 
feed, cu noi postări apărând aproape în fiecare secundă, 
toate marcate cu acelaşi hashtag: 


WDW KATE QOWebbieWorld349 


226 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Explozie la Centrul Spaţial Marshall. Telescopul 
James Webb distrus? Ultimele ştiri. ow.ly/c5mK 
4 NASA HUBBLE WEBB 


Letitita Potorac (Gmetaevolve 
#NASA Telescopul spaţial de 8 mld $ sabotat? 
Fb.me/1 B49ZI2yW 


Ira Upinski @eyeupinsky 
#NASA #HUBBLE Telescopul spațial deviat de pe 
orbită, numeroase surse confirmă: bit.ly/wRNiOc 


— Se pare că rugăciunile mele au fost ascultate, iar 
bunul Dumnezeu a distrus încă o dată vanitoasele încercări 
ale omenirii de a-l cunoaşte misterele. Apariţia 
dumneavoastră neîntârziată aici şi natura întrebărilor nu 
fac decât să îmi confirme că aceste zvonuri sunt adevărate. 
Să înţeleg că aşa este, că telescopul Hubble a fost 
dezactivat, iar succesorul său, telescopul, James Webb, a 
fost distrus? 

— Da, a spus Shepherd. 

— Ca să vezi! Vă mulţumesc, domnilor, mulţumesc din 
suflet! Tocmai mi-aţi oferit tema pentru cea de-a doua 
parte a emisiunii de astăzi. Acum, dacă nu mai aveţi şi alte 
întrebări, mă tem că va trebui să vă rog să serviţi cafeaua 
în altă parte. Mă aflu în plină emisie în direct aici. 

A dat să se ridice. 

— Am eu o întrebare, a spus Shepherd. De ce n-aţi 
semnat cărţile poştale? 

— Pentru că citam din Biblie: nu aş îndrăzni să-mi scriu 
numele după cuvintele Domnului. 

Shepherd a încuviinţat din cap. 

— De asemenea, mă-ntrebam de ce cărţile poştale au 
timbre diferite? 

Cooper a ridicat din umeri. 

— Călătoresc mult. Bănuiesc că le-am trimis de unde 


227 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


se întâmpla să mă aflu în acel moment. 

— Putem să vedem o copie a programului 
dumneavoastră din mai până în prezent? 

— Pentru ce, mai exact? 

— Ne-ar ajuta dacă am putea să potrivim locaţiile 
dumneavoastră cu timbrele poştale şi să confirmăm ceea 
ce ne-aţi spus. 

Cooper a ezitat. 

— Îi voi ruga pe cei de la birou să vă trimită o copie. 

Franklin a scos o carte de vizită şi i-a întins-o. 
Reverendul a luat-o şi a întors-o în mâinile sale moi, cu o 
manichiură impecabilă, iar apoi şi-a montat din nou 
zâmbetul pe buze şi a gesticulat înspre uşă. g 

— A fost o plăcere din partea mea, domnilor. Imi pare 
rău că n-am putut să fiu mai de ajutor. 


Poarta s-a închis cu un zdrăngănit în spatele lor pe 
strada acoperită de zăpadă. 

— Credeţi că el a trimis scrisoarea? a întrebat 
Shepherd. 

Franklin a băgat mâna în buzunar după pachetul 
mototolit de Marlboro şi a scos o ţigară. Şi-a făcut mâna 
căuş împotriva vântului, a aprins o brichetă Zippo ponosită, 
care arăta ca şi cum fusese salvată dintr-un accident de 
maşină, şi a tras cu sete din ţigară. În ciuda tuturor 
evenimentelor din ultimele douăsprezece ore, era prima 
dată când Shepherd îl vedea pe Franklin fumând. 

— Dacă nu a fost el, atunci ştie cine a făcut-o, a zis 
Franklin şi a mai tras adânc din ţigară, iar punctuleţul de un 
roşu aprins strălucea cu putere în albul blând şi tăcut al 
străzii. Am un instinct pentru lucrurile astea. De-aia am vrut 
să vin aici şi să-l privesc în ochi. Ai făcut o fază frumoasă 
acum la sfârşit, apropo, când l-ai întrebat de cărţile poştale. 

Shepherd a ridicat din umeri. 

— N-am făcut decât să-l hărţuiesc un pic. 

— Asta a dovedit instincte bune. Să-l pui pe om la 


228 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


încercare, să-l dezechilibrezi, uneori doar de asta e nevoie 
ca să apară crăpăturile, iar crăpăturile îţi arată care îi sunt 
slăbiciunile. 

Shepherd a privit în josul străzii. 

— Totuşi, nu ne-a dus nicăieri, nu-i aşa? 

Franklin a mai tras pentru ultima dată cu putere din 
ţigară şi apoi a aruncat-o pe jos, strivind-o cu piciorul. 

— Nu încă. 

A studiat clădirea, a zărit un spaţiu între cutia poştală 
şi zid şi şi-a îndesat pachetul gol de ţigări în el. 

— Dar nu poţi să arunci undiţa şi să te aştepţi să prinzi 
imediat un peşte. Trebuie să înveţi să ai puţină răbdare, 
agent Shepherd. 

A luat-o prin zăpadă, îndreptându-se spre colţ. 
Shepherd l-a urmat, cu capul în jos pentru a se feri de vânt. 

— Încotro ne îndreptăm acum? 

— La secţia de poliţie din Westside, dar avem nevoie 
de o maşină până acolo. Ai la îndemână telefonul? 

Shepherd l-a scos din buzunarul jachetei. 

— Sună la taxi şi zi-le să vină să ne ia de la Fast and 
French pe Broad Street în douăzeci de minute. 

— Ce e acolo? 

— Cel mai apropiat loc unde putem să bem o afurisită 
de cafea. 


Reverendul Cooper i-a privit cum pleacă, urmărindu-i 
cu privirea până au dispărut în peisajul alb. A auzit uşa 
biroului personal deschizându-se în spatele său şi a ascultat 
paşii care se apropiau. A aşteptat până au fost îndeajuns de 
aproape şi apoi s-a întors brusc, azvârlindu-şi braţul pentru 
a lovi puternic cu dosul palmei faţa domnişoarei Boerman. 
Doborâtă într-o parte de forţa loviturii, aceasta s-a prăbuşit 
pe birou, dărâmând un telefon pe podea în încercarea de 
a-şi menţine echilibrul. Cooper era deja deasupra ei, 
înşfăcând-o de gât cu o mână şi pregătindu-se să o 
lovească din nou cu cealaltă. 


229 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Să nu mai faci NICIODATĂ aşa ceva! 

Ea a închis ochii, dar nu a schiţat niciun gest ca să 
scape. Cooper şi-a încleştat pumnul, în timp ce furia creştea 
înăuntrul său. Ar fi vrut să-i spargă nasul şi s-o vadă 
scuipându-şi dinţii printre buzele sparte. Ar fi vrut să-i audă 
degetele trosnind şi s-o audă strigând de durere. Ar fi vrut 
să... 

S-a îndepărtat, răsuflând greu în timp ce se lupta 
pentru a domoli demonii care obişnuiau să îl domine. Acum 
nu era momentul să îi permită diavolului să se întoarcă. 

— leşi afară! a spus el. 

Ea s-a ridicat, aranjându-şi sacoul, urmele roşii ale 
degetelor lui vizibile deja pe obrazul ei alb. 

— Spune-le celor din studio c-o să fiu gata de emisie în 
cinci minute şi închide uşa când ieşi! 

A aşteptat ca ea să plece, apoi a ridicat telefonul de pe 
podea şi a format un număr din memorie. Afară, pe stradă, 
urmele de paşi ale agenţilor FBI erau deja şterse de 
ninsoarea neîntreruptă. Ce bine ar fi fost dacă şi oamenii 
care le făcuseră şi ameninţarea pe care ei o reprezentau ar 
fi fost la fel de uşor de şters! Şi totuşi poate că erau! 

Telefonul a scos un ţăcănit în timp ce făcea legătura. 
Şi apoi a răspuns vocea fragilă, de fetiţă, a lui Carrie. 


230 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


45. 


Capitolul este cu italice !!! 


Gabriel era unul dintre ultimii evacuați din biserica 
publică. Arkadian stătuse lângă patul său în tot acel timp, 
un înger păzitor în costum spaţial, dându-i informaţii despre 
ce se întâmpla: echipamentul era împachetat şi transportat, 
pacienţii erau transferați din paturi pe tărgi ca să aibă loc 
pe platforma înălţării şi să fie mai uşor de purtat prin 
tunelurile înguste odată ajunşi pe munte. Îi punea întruna 
mâna pe piept lui Gabriel, ca un tată liniştindu-şi fiul, 
găsind singurul locşor de pe trupul său unde nu erau 
electrozi sau tuburi care să intre sau să iasă din el. 

Apoi a venit rândul lui Gabriel să plece. 

Arkadian a făcut un pas în spate în timp ce patru 
infirmieri în costume au început să lucreze. l-au făcut o 
injecție pentru a-l calma şi au desfăcut legăturile care îl 
legau de pat, grăbiţi să termine mai repede totul. Gabriel a 
simţit cum alunecă într-un fel de somn. 

— Rezistă acolo, bine? 

Faţa lui Arkadian a apărut deasupra lui, iar vocea îi era 
înăbuşită de costumul de protecţie. 

— O să îţi fac cinste cu un prânz când ieşi. 

Gabriel a încercat să răspundă, să spună ceva neserios 
şi plin de curaj ca în filme, dar gura nu îl mai asculta, iar 
ochii i s-au închis. 

Simţea şi auzea zâăngănitul roţilor pe podeaua pietruită 


231 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


în timp ce îl mutau, şi apoi aerul tot mai răcoros pe măsură 
ce se apropiau de uşă. S-a forţat să deschidă ochii şi a 
văzut cum tavanul arcuit şi picturile religioase alunecă pe 
deasupra lor, fiind apoi înlocuite de cer şi de stele. A zărit 
constelația Dragonului, cea care îi condusese pe el şi pe Liv 
către locul pierdut din deşert, locul în care o văzuse ultima 
dată. S-a întrebat dacă ea se afla încă acolo, aşteptându-l, 
uitându-se în sus, la aceleaşi stele. În timp ce privea fix în 
sus a zărit altceva, a stea nouă, mai strălucitoare decât 
toate celelalte, călătorind de-a lungul cerului. A privit-o cum 
alunecă în noapte şi apoi din ea a izbucnit o rază, orbindu-l 
şi făcându-i pe cei care îl purtau pe targă să întoarcă capul. 
l-a ţintit câteva secunde, îndeajuns pentru cameramanul de 
ştiri din elicopter să surprindă o imagine bună, apoi s-a 
îndepărtat, sunetul elicelor tăind aerul şi îndreptând aer 
rece înspre pielea arzândă a lui Gabriel. 

Au trecut pe sub o altă arcadă de piatră spre 
debarcader şi Citadela a devenit vizibilă, ca un monument 
de întuneric care ascundea stelele pe măsură ce se 
apropiau. Sunetul gol al plăcilor de lemn a înlocuit târşâitul 
picioarelor pe piatră când au ajuns la podul care ducea la 
platforma înălţării. Acum muntele era atât de aproape încât 
ascundea jumătate de cer. Lacrimile au început să curgă 
din ochii lui Gabriel când l-au urcat pe platformă. Arkadian 
a apărut deasupra lui, spunând ceva ce Gabriel nu putea 
auzi, apoi a dispărut, gonit de infirmieri. 

Sunetul scândurilor de lemn puse cu zgomot la loc a 
răsunat în noapte în timp ce parapeţii de pe marginea 
platformei erau aşezaţi şi apoi un clopoțel a sunat sus în 
munte. Frânghiile legate la fiecare colţ al platformei au 
scârţâit, şi aceasta s-a clătinat şi s-a ridicat de la pământ. 

Gabriel privea drept în sus în noapte - era pe jumătate 
plină de stele şi pe jumătate neagră. Putea vedea peştera 
tributului deasupra, mare şi întunecată ca o imensă gură 
neagră, crescând tot mai mare în timp ce îi atrăgea tot mai 
aproape. S-a gândit la tot ceea ce lăsa în urmă, la toată 


232 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


durerea şi regretele: la tatăl său găsit şi apoi mort, la 
mama sa moartă de asemenea şi la femeia la care ţinea cel 
mai mult pe lume, cea pe care se simţea dator să o 
protejeze cu orice preţ, abandonată şi singură ca şi el. Și 
totul din cauza acelui munte, a acelui munte odios. 

Platforma înălţării s-a ridicat tot mai sus, luminată din 
când în când de proiectoarele elicopterului, apoi a fost 
acoperită de întuneric, intrând în peştera tributului şi 
oprindu-se cu o izbitură. 

Ultima dată când Gabriel fusese acolo era toiul nopţii 
iar el era singur, neştiut de nimeni şi înarmat. Acum era 
legat strâns de o targă, cu simţurile amorţite de sedativ şi 
cu trupul nimicit de o boală care îi fura atât forţa cât şi 
libertatea. Şi erau oameni peste tot. 

Doi călugări s-au ivit deasupra lui, iar mâăştile 
chirurgicale păreau sinistre pe feţele lor cu barbă, acoperite 
de glugă. 

— Aduceţi pacienţii pe aici! a ordonat o voce de 
undeva din peşteră. Avem un loc pregătit. 

Cei doi călugări l-au ridicat şi l-au luat de pe platformă, 
iar el a simţit cum aerul se împuţinează şi sunetele dispar 
pe măsură ce au ieşit din peşteră şi s-au afundat tot mai 
adânc în munte. 

Au început să coboare, lovindu-se de pereţii 
coridoarelor înguste. Gabriel putea simţi cum îi creşte 
temperatura în aerul închis şi greu şi cum sudoarea se 
prelinge pe sub legăturile strânse, torturându-i şi mai tare 
pielea deja chinuită. Ceva a început să se desprindă în 
interiorul lui. Rezistase atâta timp, susţinut de dorinţa de a 
ajunge acolo; acum, că în sfârşit reuşise, nu îi mai rămânea 
nimic. O mică părticică din mintea sa lucidă a conştientizat 
sentimentul de uşurare. A tras aer în piept şi a şoptit ceva, 
prea încet pentru ca cineva să audă: „La revedere, Liv.“ 
Apoi, când în cele din urmă a cedat, un urlet a ieşit din el, şi 
a fost purtat ţipând în inima muntelui. 


233 


IV 


„...Şi iată un cal galben vânăt 
şi numele celui ce şedea pe el era: 
Moartea; şi iadul se ţinea după el.” 


Apocalipsa, 6:8 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


46. 


Fratele Athanasius s-a crispat când prima targă a apă- 
rut din întuneric şi a fost purtată pe uşă. Stătea în mijlocul 
peşterii-catedrală, cea mai mare încăpere din Citadelă şi 
singura destul de încăpătoare pentru ca toată populația 
muntelui să se adune într-un singur loc - deşi asta nu se 
mai întâmplase de ceva timp, pentru a limita contactul şi a 
ajuta la prevenirea răspândirii Lamentaţiei. 

Călugării au purtat targa pe culoarul central, către 
fereastra imensă aflată la înălţime, în spatele altarului. Şi 
Fratele Grădinar mersese tot pe acolo, târând după el 
creanga uscată din grădină şi răspândind fără să ştie 
infecția în întreaga congregatie. Fusese una dintre ultimele 
dăți când se adunaseră cu toții împreună, una dintre 
ultimele dăți când muntele fusese întreg. 

S-a întors să privească paturile ce umpleau până la 
refuz locul în care cândva călugării acum suferinzi şi 
muribunzi veneau pentru a se ruga. 

Din ce în ce mai mulţi oameni intrau pe uşă, ducând 
tărgi şi lăzi cu echipamente medicale. Privirea i s-a întâlnit 
cu cea a unui nou-venit care se distingea uşor între călugări 
prin costumul său de protecţie, şi s-a îndreptat către el 
ridicând mâna în chip de salut. 

— Bun venit, a spus el zâmbina, deşi gura îi era 
ascunsă de masca chirurgicală, numele meu este fratele 
Athanasius. 


235 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Doctor Kaplan, a răspuns omul, ridicând şi el mâna 
pentru a răspunde salutului lipsit de atingere. 

Athanasius a gesticulat către şirurile de paturi pline de 
bolnavi. 

— l-am aşezat pe bolnavii noştri pe partea asta a 
culoarului. Cei pe care i-ati adus cu voi pot fi puşi pe 
paturile libere de pe cealaltă parte. Nu e cine ştie ce spațiu 
între ei, aşa e, dar pare fără rost să încerci să izolezi 
oamenii într-un mediu închis ca ăsta. Noi cu siguranță n-am 
avut niciun succes în a stăpâni boala. 

Doctorul a studiat cu privirea spațiul mare, paturile, 
pacienții, călugării mişcându-se printre ei, ocupați să îi 
ghideze înăuntru pe nou-veniţi. 

— Aceştia sunt toți? a spus el, surpriza citindu-i-se în 
voce. 

— Nu chiar toți, unii dintre noi n-au fost de acord cu 
primirea unor străini pe munte. Tradiționaliştii s-au încuiat 
într-o altă parte a muntelui. Ceea ce vedeți aici sunt cei 
care au rămas. Sunt cincizeci şi şapte de bolnavi şi treizeci 
şi doi neinfectaţi încă. După cum puteți vedea, suntem cam 
depăşiţi de situație. 

— Câţi morti? 

Athanasius a tras aer în piept în timp ce un iureş de 
fețe s-a îngrămădlit în mintea lui: prieteni, colegi, duşmani 
şi rivali, cu totii cuprinși în aceeaşi statistică anonimă. 

— O sută patru. 

Kaplan a dat din cap, făcând o adunare mentală cu 
numărul din memoria lui. 

— Şi care ati observat că este speranța de viață odată 
ce cineva a contactat boala? 

— Aproximativ patruzeci şi opt de ore. 

— Nu şi mai mult? 

— Uneori, dar nimeni n-a supravieţuit mai mult de trei 
Zile. Călugării  Apothecaria - confreria medicală de pe 
munte - au ținut evidența bolnavilor, s-ar putea să fie de 
folos. O am aici. 


236 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


A luat-o printre paturile goale care se umpleau 
încet-încet cu trupuri legate pe tărgi şi s-a oprit lângă o 
masă îngustă şi lungă, acoperită cu echipamentele 
medicale din interiorul Citadelei: unele moderne, altele 
grosolane şi lucrate în casă, care arătau că resursele 
comunității fuseseră greu încercate. Athanasius a scotocit 
printr-un morman de cearşafuri care fuseseră rupte pentru 
a servi drept bandaje şi feşe până când a găsit o legătură 
de hârtii pe care i-a dat-o apoi doctorului Kaplan. 

Kaplan s-a uitat cu atenţie pe notițe. 

— Nu pot să vorbesc cu unul dintre doctori? a întrebat 
el 

— Mă tem că toți medicii au căzut pradă bolii de la 
început. Au fost printre primii care au contactat infecția, 
împreună cu grădinari. 

— De ce grădinarii? 

— Există o grădină în inima muntelui, iar molima a lovit 
mai întâi copacii. Grădinarii au muncit din greu s-o elimine, 
iar infecția a părut să treacă mai întâi la ei şi apoi la oricine 
a intrat în contact cu ei. Doctorii s-au încadrat automat în 
această categorie şi au murit la puțin timp după aceea. Prin 
urmare, nu mai există nimeni aici în Citadelă calificat să 
facă şi altceva decât să ofere alinare muribunzilor. Nu 
putem decât să vă sprijinim pentru găsirea unui leac. Toate 
informaţiile pe care le avem sunt în aceste notite. Întreaga 
încăpere este la dispoziția voastră, la fel şi eu şi personalul 
meu. 

Doctor Kaplan a  încuviințat din cap, examinând 
notițele în timp ce asculta. 

— Aş vrea să vă iau nişte probe de sânge tuturor, 
bolnavi sau sănătoşi. Aţi fost expuşi acestei boli într-un 
mediu închis şi cu toate astea n-aţi fost infectati. Poate că e 
ceva în sângele vostru, o imunitate naturală, care v-a 
protejat. Dacă pot compara mostrele şi izola elementul care 
face asta, atunci pot începe să lucrez la un antidot. 

— Bineînțeles, voi trimite vorbă ca toată lumea să se 


237 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


prezinte la dumneavoastră imediat ce vă veți fi instalat şi 
pregătit. 

S-au dat în spate în timp ce o altă targă era adusă pe 
lângă ei, ocupantul ei gemând şi trăgând cu putere de 
legături. Athanasius a aruncat o privire înspre fața 
contorsionată a pacientului şi apoi s-a uitat din nou, 
dându-şi seama cine e. 

— De cât timp e bolnav acest om? a întrebat el, ur- 
mărind targa către un pat gol. 

— Bună întrebare, a răspuns Kaplan. E singura 
variabilă în toată ecuaţia asta. E singurul de până acum 
care a rămas lucid, sau semi-lucid. Nu suntem siguri de cât 
timp e infectat, dar cu siguranță de mai mult timp decât 
toți ceilalți. EI susține c-au trecut cinci zile şi că a contactat 
boala aici, în Citadelă. 

Athanasius a coborât privirea şi s-a uitat cu atenție la 
fața chinuită, lac de sudoare, a lui Gabriel, cu părul lipit de 
frunte din cauza febrei. 

— A zis adevărul, a spus Athanasius. Acum opt zile a 
fost aici, chiar când a izbucnit epidemia. Se poate să se fi 
infectat atunci. 

Un urlet a ieşit din pieptul lui Gabriel în timp ce el s-a 
smucit din legături, disperat să îşi elibereze mâinile şi să îşi 
scarpine pielea chinuită. Era răvăşit de boală şi pe jumătate 
înnebunit din cauza ei. 

— Atunci e foarte posibil ca acest om să se 
dovedească mântuitorul nostru. 


238 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


47. 


Clădirea departamentului de poliție din vestul oraşului 
Charleston stătea pe umărul vechii aşezări ca un epolet. 
Avea o privelişte frumoasă spre râul Ashley şi un teren de 
baseball în lateral care o făcea să semene mai degrabă cu 
un liceu decât cu un sediu de poliție. 

Franklin şi Shepherd au ieşit din taxi şi şi-au croit drum 
cu greu pe cărarea care fusese făcută prin zăpadă până la 
cele două grupuri de scări dinspre intrarea principală. Au 
deschis uşa şi, când zgomotul i-a lovit, au ridicat simultan 
privirea. Părea că toate telefoanele din clădire sunau. 

— Cred că am picat într-un moment nepotrivit, a 
murmurat Franklin în timp ce au trecut pe lângă un sergent 
solid care apăsa pe butoane şi jongla cu telefoanele. 

— Sunteţi aici ca să daţi o mână de ajutor sau ca să 
puneţi bețe în roate? a întrebat sergentul înainte ca vreunul 
dintre ei să scoată vreo legitimaţie. 

Era de modă veche, corpolent şi avea o mustață gri şi 
deasă care îl făcea să arate ca o morsă în uniformă. 

— Nici una, nici alta, de fapt, a spus Franklin, 
scoţându-şi dintr-o mişcare legitimaţia. Suntem doar 
camarazi întru menţinerea legii şi ordinii, care caută un port 
pe timp de furtună. Avem nevoie de un birou pentru câteva 
ore. 

Sergentul a dat din cap şi a întins mâna după telefon. 

— Aţi nimerit partea cu furtuna. 


239 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


A împuns un buton şi s-a ridicat în poziţie de drepţi, cu 
nasturii de la cămaşă întinşi la maxim pe circumferința 
impresionantă a stomacului său. 

— O furtună de tot rahatul, asta avem pe aici. Doar că 
avem o tonă de rahat şi doar câteva lopeţi cu care să-l 
curăţăm. Jumătate dintre oameni n-au venit la muncă azi, şi 
cealaltă jumătate trebuie să se ocupe de asta, a zis şi a 
arătat din cap înspre zăpada deasă care cădea afară. 

Peste tot în clădire, telefoanele sunau în continuare. 
Undeva, cineva a ridicat receptorul. 

— Bryan, avem aici doi agenţi FBI care lasă dâre de 
zăpadă pe podea, a spus sergentul şi s-a uitat cu atenţie 
prin ochelari la legitimaţiile lor deschise. Agenţii speciali 
Shepherd şi Franklin. 

S-a holbat la cea a lui Franklin şi a acoperit receptorul 
cu mâna. 

— Ben Franklin, pe bune? 

Franklin a încuviinţat din cap. 

— E posibil să-mi fi văzut fotografia pe bancnota de o 
sută de dolari. 

Sergentul a dat din cap ca un unchi dezamăgit. 

— Ai face bine să te grăbeşti, Bryan! Unul dintre ei e al 
naibii de amuzant, mai am puţin şi fac pe mine de râs. 

A pus receptorul jos şi a dat din cap spre un şir de 
scaune goale. 

— Sergentul Freeman o să coboare imediat. El e 
responsabilul cu creioanele pe-aici, aşa că o să vă dea orice 
aveţi nevoie. 

Telefonul a sunat din nou. L-a înşfăcat şi s-a întors cu 
spatele. 

— Ce personaj! a spus Franklin în timp ce se aşezau pe 
scaune. 

— Îmi place într-un fel, a replicat Shepherd. Mai bine 
decât duşmănia cu care suntem întâmpinați de obicei. 

— Şi a cărei personificare tocmai se îndreaptă către 
noi. 


240 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Shepherd a ridicat privirea şi a văzut un individ 
îndesat, cu păr castaniu rărit, care zorea pe holul de la 
intrare. Le-a dat mâna, s-a prezentat şi i-a grăbit înspre 
spatele clădirii cu minim de şarm şi la viteză maximă. Au 
deschis uşa şi au intrat într-un birou necompartimentat, gol 
cu excepţia sunetului răsunător al telefoanelor. 

— E în regulă? a spus gesticulând spre un birou aflat în 
colţ. 

— Nu chiar, a spus Franklin cu un zâmbet. Prea la 
vedere. Poate aveţi ceva mai retras? Cazul la care lucrăm e 
strict secret. 

— Sigur, a spus Freeman. 

Apoi a zâmbit şi a arătat spre un şir de uşi grele cu 
ferestre mici, de pe peretele din spate. 

— Am exact ce vă trebuie. 


— Primitor, a spus Franklin, în momentul în care uşa 
camerei de interogatoriu s-a închis. 

— Aţi cam căutat-o cu lumânarea. 

Shepherd a cercetat pereţii albi, fără personalitate. Cel 
puţin era izolată fonic, aşa că nu mai auzeau larma 
ţârâitului de telefoane. Singurul sunet perceptibil era 
huruitul făcut de sistemul de aer condiţionat al clădirii, care 
scuipa căldură uscată, îngreunând şi mai mult aerul din 
încăperea apăsătoare. 

Shepherd a trecut de cealaltă parte a mesei de metal 
din mijlocul camerei şi a încercat să tragă scaunul de sub 
ea. Era prins în şuruburi de podea. La fel şi masa. A luat loc, 
a scos laptopul din geantă şi l-a deschis. 

— Departamentele de poliţie locale au tendinţa să ne 
privească cu aceeaşi suspiciune cu care îi privesc pe 
infractori, aşa că probabil faptul că ne-au băgat aici are 
logică pentru ei, a spus Franklin, făcând un tur al camerei şi 
citind scrijeliturile disperate de pe pereţi. Probabil că 
Freeman dă sfoară-n toată clădirea că suntem aici. In 
câteva minute ar trebui să sosească şi primii turişti care să 


241 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


se uite prosteşte la noi prin oglinda dublă. 

A făcut un semn de salut din cap înspre peretele 
lateral şi apoi s-a aşezat pe celălalt scaun, în timp ce 
Shepherd a simţit o uşoară stinghereală dându-și seama că, 
fără să vrea, se aşezase pe scaunul suspectului. 

— Ai ceva de mărturisit înainte să încep să te bat? a 
spus Franklin, citindu-i gândurile. 

— Mărturisesc că nu mi-ar strica nişte cafea în plus, a 
spus Shepherd, uitându-se la monitor şi parcurgând meniul 
pentru a se conecta la reţeaua wi-fi. 

Sunetul telefoanelor a izbucnit din nou în cameră, 
peste ei- uşa se deschisese şi un poliţist cu faţă de 
nevăstuică a intrat înăuntru. 

— Să fiu al naibii! a spus, uitându-se drept la Franklin. 
Mă gândeam că s-ar putea să fii tu. Ce naiba cauţi înapoi 
aici? Ai ceva de-a face cu vapoarele şi migrarea în masă? 

— Salutare, a spus Shepherd, ridicându-se de pe scaun 
şi strângându-i mâna. Joe Shepherd. Se pare că pe agentul 
Franklin îl ştiţi deja. 

— Dan Jackson, a spus omul. Mda, îl ştiu pe Franklin de 
multă vreme. 

— De ce nu mergem să-mi arăţi unde e cafeaua, a 
spus Franklin, îndreptându-se spre uşă, în mod evident 
grăbit să-l scoată pe individ din încăpere. 

— Ce aţi vrut să spuneţi cu migrarea în masă? a 
intervenit Shepherd. 

— Vreau să spun că se pare că tuturor le-a intrat în cap 
să se urce în maşină şi să plece undeva. Înspre noi se 
îndreaptă coloane aproape compacte de trafic. Oameni de 
peste tot, care pur şi simplu îşi burduşesc maşina cu bagaje 
şi se îndreaptă spre oraş. Avem şi oameni care pleacă, dar 
asta n-ar fi aşa o problemă. Traficul interior e durerea de 
cap. Toate drumurile principale spre oraş au fost blocate şi, 
cu vremea asta pe deasupra, avem un necaz de zile mari şi 
nu dispunem aproape de niciun efectiv suplimentar. Am 
crezut că de-asta sunteţi aici. 


242 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Mă tem că nu, a spus Franklin, apucându-l de umăr 
pe Jackson şi îndemnându-l spre uşă. 

— Cum de aveţi atât de puţin personal? a întrebat 
Shepherd. 

— Habar n-am, jumătate din pluton n-a apărut la 
serviciu azi-dimineaţă. 

— Şi aceşti chiulangii, a insistat Shepherd, locuiesc 
aici? 

Jackson s-a gândit puţin la întrebare şi a dat din cap. 

— Nu. De fapt sunt toţi din afara oraşului: băieţii 
de-aici au venit cu toţii. 

— Ascultă, Dan, a intervenit Franklin, de ce nu-mi arăţi 
unde e cafeaua, şi eu o să-ţi spun de ce suntem aici. 

S-a întors către Shepherd. 

— Vezi dacă Smith a reuşit să dezgroape ceva nou în 
dosarele Kinderman. Mă-ntorc imediat. 

Şi apoi l-a împins practic pe Jackson afară din cameră. 

Shepherd a rămas nemişcat un moment, întrebându-se 
ce era cu comportamentul ciudat al lui Franklin. Apoi 
ecranul a clipit, distrăgându-i atenţia. A introdus numele de 
acces şi parola pe care i le dăduse mai devreme agentul 
Smith. Pe ecran a apărut un director, diferitele iconiţe 
reprezentând toate bazele de date la care avea acces 
acum. Orice nouă informaţie găsită de Smith ar fi fost 
arhivată în fişierul-fantomă, sub o _ iconiţă-fantomă tip 
Pacman? - faptul că Smith continua să o folosească 
dovedea că cei de la FBI aveau totuşi simţul umorului. A 
dus săgeata cursorului către ea, dar nu a apăsat, ochii 
fiindu-i atraşi de o altă iconiţă, aflată mai jos în director, 
sub care scria BDPD-Baza de date a persoanelor 
dispărute. 

In ultimii şapte ani, Shepherd se pregătise pentru acel 
moment. Tot ce trebuia să facă era să apese, să tasteze un 
nume, câteva detalii şi apoi nişte algoritmi sofisticaţi şi 


5 Joc electronic de origine japoneză, considerat un clasic al genului şi 
un adevărat fenomen social în America anilor 1980. 


243 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


nişte motoare complicate de căutare vor alerga prin vaste 
rețele de poliție, acoperind mai mult de jumătate din 
întreaga lume. 

A apăsat pe iconiță şi a apărut un meniu de comandă 
simplu. Avea spaţii pentru informaţii-cheie de căutare: 
nume, data naşterii, vârsta, înălţimea, greutatea, culoarea 
părului şi a ochilor. Degetele i s-au mişcat pe tastatură, 
găsind singure cuvintele. 


Name: Melisa Erroll 

Data naşterii: Nu s-a aflat niciodată, ea nu voia să 
spună. 

Vârsta: Ar fi avut în jur de 36 de ani acum 
Înălţimea: în jur de un metru şaizeci 

Statura: Medie 

Părul: Negru 

Ochii: Căprui 


S-a oprit şi a tras de câteva ori aer adânc în piept. 
Încăperea mirosea a sudoare şi a frică, deşi mirosul putea 
foarte bine să vină de la el. Baza de date a persoanelor 
dispărute fusese concepută în principal pentru a localiza 
persoanele cu rapiditate, pentru a le exclude din anchete. 
Prin urmare, motoarele de căutare erau proiectate să 
scaneze mai întâi decesele declarate. Dacă i-ar fi apărut 
repede un rezultat ar fi însemnat că numele ei fusese găsit 
în lista morţilor, şi, chiar şi după şapte ani de întrebări fără 
răspuns, nu era sigur că e pregătit pentru asta. Dar mai era 
ceva care îl făcea să ezite. Folosirea neautorizată a 
resurselor FBI era, din motive lesne de înţeles, aproape în 
capul listei de delicte penale, şi fiecare căutare în BDPD se 
făcea dintr-un cont şi putea fi verificată. Şi totuşi, el nu 
căuta detalii mai specifice, cum ar fi conturi bancare sau 
istoricul utilizării paşaportului. Nu încă, cel puţin. Dar să fi 
apăsat pe buton ar fi însemnat totuşi să întreacă măsura. 
Şi, în ciuda a tot ce i se întâmplase în viaţă, el credea încă 


244 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


în reguli şi în necesitatea de a le urma. 

A recitit cuvintele pe care le tastase la criteriile de 
căutare, schiţa cea mai simplă cu putinţă a unei vieţi de 
om, şi s-a întrebat ce ar fi făcut Melisa în situaţia aceea. 
Probabil că ar fi pornit căutarea în momentul în care ar fi 
pus mâna pe laptop. Melisa era pasională şi impulsivă, un 
om al acţiunii. 

„A iubi e un verb care trebuie pus în practică”, 
obişnuia ea să spună. 

O singură lacrimă i-a alunecat pe obraz. Şi apoi a 
apăsat pe enter. 

lar căutarea a început. 


245 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


48. 


O'Halloran stătea în biroul din casa sa, cu ochii ţintă la 
televizorul vechi şi mătăhălos care stătuse pe vremuri în 
sufrageria familiei. Retragerea militară americană din 
Afganistan era acum ştirea-bombă, confirmată de mai 
multe surse. Nu era singura. Pe lângă retragerea chineză 
din Insulele Senkaku, acum veneau relatări că britanicii îşi 
retrăgeau şi ei trupele din Afganistan, că nord-coreenii se 
îndepărtau de graniţa Coreei de Sud, că tancurile israelite 
făcuseră la fel în Palestina şi că trupele guvernamentale din 
Siria încetaseră multe dintre atacurile asupra oraşelor 
controlate de rebeli, părăsind bateriile militare. Era ca şi 
cum dorinţa supremă, distructivă şi veche de mii de ani a 
oamenilor de a domina fusese eradicată din senin de o 
simplă năzuinţă omenească universală: aceea de a se 
întoarce acasă. 

In felul său, la scară mai mică, o simţise şi O'Halloran. 
Până atunci mersese deja de două ori până la maşină 
pentru a se întoarce la birou, dar în ambele dăţi simplul 
gând că trebuia să conducă înapoi până la Quantico îi 
provocase atâta panică, încât încremenise la volan, 
asudând în ciuda frigului, cu motorul pornit şi cu mâna pe 
schimbătorul de viteze. De când păşise pe alee avusese 
sentimentul că o frânghie i se încolăceşte în jurul inimii şi 
se strânge tot mai tare cu fiecare pas pe care îl face. De 
fiecare dată sfârşise prin a opri motorul, a cobori din 


246 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


maşină şi a se întoarce în casă, iar presiunea şi panica 
dispăreau treptat până când, imediat ce păşea pragul 
confortabilei şi călduroasei lui case, se evaporau complet. 

l-a sunat telefonul mobil. S-a îndreptat în fotoliu, iar 
arcurile au scârţâit. 

— O'Halloran la telefon. 

— Domnule, sunt Squires. Sunteţi pe lângă vreun 
televizor? 

Squires era unul dintre şefii de departament care îşi 
ducea traiul într-un birou de pe acelaşi hol, la mică distanţă 
de al lui. O'Halloran şi-a amintit că şi el lucra în ziua aceea, 
de acasă. 

— Tocmai mă uit la ştiri. 

— Vă uitaţi la CNN? 

— La BBC World. Ai văzut toată povestea cu mişcarea 
de trupe? 

— Da, dar nu de asta vă sun, domnule. Daţi pe CNN! O 
să vreţi să vedeţi asta. 

O'Halloran a luat telecomanda de pe birou şi a zapat 
repede pe mai multe posturi. Pe CNN un reporter stătea 
lângă un gard de sârmă ghimpată, vorbind către cameră. 
Dincolo de gard, un câmp de zăpadă albă se întindea până 
la un turn de lansare a rachetelor şi un complex de clădiri 
încercuit de ambulanţe. Una dintre clădiri era doar o 
adunătură de fiare contorsionate. Pe banda de titlu era 
scris: „ULTIMELE ŞTIRI: Un atac posibil terorist la 
departamentul NASA.” 

— Cred că tocmai a încetat să mai fie secret, a spus 
Squires. 

O'Halloran a căzut pe gânduri. În mod normal, o 
asemenea ştire despre una dintre anchetele în desfăşurare 
l-ar fi scos din minţi. 

— Era doar o chestiune de timp, a spus el, 
surprinzându-se atât pe sine cât şi pe Squires cu atitudinea 
calmă şi tonul detaşat. Ar fi mai bine să pregătim o 
declaraţie ca să oferim presei ceva de discutat. Să 


247 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


confirmăm tot ce se ştie deja şi să le dăm şi informaţia 
despre Hubble, dacă n-o au deja. Şi să publicăm şi numele 
persoanelor dispărute. Poate dacă fotografiile lui Kinderman 
şi ale lui Douglas sunt peste tot la ştiri, o să-i încolţim mai 
repede... 

Imaginea de pe ecran s-a schimbat - agenţii Franklin şi 
Shepherd stăteau pe o canapea, la ceea ce părea o 
emisiune matinală. 

„Mai devreme în această după-amiază”, a spus 
reporterul, „doi oficiali guvernamentali au confirmat 
zvonurile că atacul asupra unităţii de la Centrul Spaţial 
Marshall nu a fost un eveniment izolat.” 

Apoi s-au auzit din nou vocile de pe filmare. 

„Să înţeleg că aşa este, că telescopul Hubble a fost 
dezactivat, iar succesorul său, telescopul James Webb, a 
fost distrus?” 

„Da”, a confirmat Shepherd. 

— Pune-te pe treabă cu declaraţia aia, şi fă-o repede! 
i-a spus O'Halloran lui Squires, fără să mai asculte şi restul. 
Acum, că a ieşit totul la iveală, nu vreau să pară 
că-ncercăm să ascundem ceva. 

— Dar Franklin şi Shepherd? Vreţi să predau ancheta 
altcuiva? 

O'Halloran s-a gândit pentru un moment. 

— Nu, lasă-mă pe mine să vorbesc cu ei. Vreau să aflu 
cum s-a-ntâmplat una ca asta şi oricum mă-ndoiesc că 
avem alţi oameni de care ne putem lipsi. 

— Merg eu cu plăcere dacă vreţi, domnule, a spus 
Squires, puţin ezitant. 

— Nu, e-n regulă, tu stai acasă cu familia ta, e cel mai 
bun loc în momentul ăsta. Sună-mă dacă afli ceva nou! 

O'Halloran a pus telefonul jos şi a ascultat zumzăiala 
familiară a casei în care locuise în ultimii douăzeci de ani. O 
auzea pe Beth în bucătărie, strângând resturile de la prânz. 

„Stai acasă cu familia ta.” 

Chiar aşa, la naiba! 


248 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


A găsit numărul de telefon al lui Franklin şi a apăsat pe 
buton pentru a-l apela. 


249 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


49. 


Din fericire, Jackson fusese chemat la treabă aproape 
imediat ce el şi Franklin ieşiseră din camera de 
interogatoriu. Făcuseră schimb de cărţi de vizită şi îşi 
promiseseră să se mai întâlnească pentru a se pune la 
curent cu noutăţile înainte ca Franklin să plece, dar niciunul 
dintre ei nu intenţiona cu adevărat să facă asta. Nu 
fuseseră niciodată prea apropiaţi, şi Franklin nu avea timp 
să stea la taclale despre cum era „pe vremuri”. Avea 
treburi mult mai urgente pe cap şi alte situaţii de rezolvat. 

Nu ar fi ştiut să explice sentimentele care îl 
încercaseră în ultimele zile sau lucrurile pe care le făcea din 
cauza lor. Tot ce ştia cu siguranţă era că acele sentimente 
deveneau din ce în ce mai puternice, umflându-se în 
interiorul lui ca şi cum el ar fi tras tot mai adânc aer în 
piept. Pe parcursul anilor, ascultase mulţi drogaţi intraţi în 
sevraj vorbind despre cum e să ai nevoie de o doză, şi asta 
era cea mai apropiată descriere la care se putea gândi 
referitor la ceea ce simţea. Era un impuls care îi ocupa tot 
mai mult mintea şi trupul, până când nu se mai putea gândi 
la nimic altceva. Preluase controlul absolut, obligându-l să 
facă orice era nevoie pentru a încerca să îşi satisfacă acea 
sete. A expirat adânc, mergând ţanţoş prin birourile pustii, 
păşind fără zgomot pe carpeta pătată, prin ţârâitul 
neîntrerupt al telefoanelor. 

Nu mai era mult. 


250 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


A găsit un ibric de cafea într-o bucătărie de la etajul al 
doilea. Era pe plită şi avea un strat gros de zaț negru pe 
fund. 

A încercat să curețe mâzga de pe fundul ibricului, apoi 
a găsit nişte cafea proaspătă într-o cutie din frigider şi nişte 
filtre într-un sertar şi a pus un nou ibric la fiert. Tocmai 
căuta nişte căni curate, când i-a sunat telefonul în buzunar. 
A răspuns fără să se uite cine e, aşteptându-se să fie Marie 
care să îl certe că nu e acasă. 

— Franklin! 

Franklin şi-a proptit telefonul între umăr şi gât, 
continuând să caute prin dulapuri. 

— Vrei să-mi spui şi mie de ce daţi declaraţii 
neautorizate presei despre o anchetă în curs de 
desfăşurare? 

— Cum? 

— Doar ce v-am văzut pe tine şi pe Shepherd la CNN, 
pălăvrăgind cu reverendul Fulton Cooper. 

Franklin şi-a amintit deodată de studioul gol - gol cu 
excepţia camerelor de filmat. Telefonul a scârţâit când l-a 
strâns în mână. 

— Probabil a filmat interogatoriul. 

— Aţi vorbit cu el într-un studio de televiziune? 

— Era... 

Franklin a închis ochii şi a dat din cap. Fusese un idiot. 
Mintea nu îi stătea la muncă ca de obicei de când îl 
copleşise acea dorinţă de nestăvilit. 

— Era în mijlocul unui emisii, domnule. N-am crezut de 
cuviinţă să aşteptăm. 

— Aţi scos ceva de la el? 

— Puțin. 

— Crezi că el vinovatul nostru? 

— Da, domnule, aşa cred. 

A urmat o pauză. Franklin s-a holbat la o cană pe care 
scria „Cel mai tare detectiv din lume”. 

— Continuă pe pista asta, agent Franklin! 


251 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Supraveghează-l mai îndeaproape pe agentul Shepherd şi 
află repede mai multe despre Cooper, ca să putem întoarce 
situaţia în favoarea noastră, şi micul lui truc de PR să-i stea 
în gât. 

— Am înţeles, domnule. 

— ŞI... Franklin? 

— Da? 

— Ţine-mă şi pe mine la curent! 

Franklin se aştepta la o continuare, la o explicaţie sau 
la instrucţiuni mai detaliate, dar tot ce a mai auzit a fost un 
păcănit uşor, semn că O'Halloran încheiase convorbirea. 


252 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


50. 


Era a doua oară în aceeaşi săptămână când Liv se 
trezea în camera fără ferestre a infirmeriei. S-a uitat către 
celălalt pat. Era gol fără cearşaturi şi fără saltea. Pe 
peretele din spate, un rând întreg de uşi de dulapuri 
atârnau deschise, dând la iveală rafturile goale. 

Și-a îndreptat capul către uşă şi a ascultat. Din hol nu 
răzbătea niciun sunet, nici măcar cel al generatorului, ceea 
ce sugera că e zi. A încercat să se ridice şi a simţit o durere 
în mână. De antebraț avea prins un cateter al unei perfuzii. 
A avut un moment de panică, întrebându-se dacă îi face 
bine sau rău. 

Afară s-au auzit paşi. 

Inima a început să îi bată mai tare. 

Nu avea unde să se ascundă, şi nici energia să fugă. A 
înghiţit în sec şi a privit cum se deschide uşa, dorindu-şi să 
fi avut prezența de spirit să ia în mână ceva greu. 

— Hei, te-ai trezit! 

Bărbatul era înalt, blond şi părea să aibă vreo douăzeci 
şi ceva de ani. Părea mai degrabă un surfer decât cineva 
pornit să-i facă rău. Şi părea de asemenea tras la faţă şi 
obosit, de parcă nu dormise de zile întregi. 

— Cum te simti? Ca naiba, bănuiesc... 

Vorbea în engleză, cu accent australian. l-a băgat un 
termometru digital în gură şi a măsurat-o cu privirea 
relaxată şi experimentată a cuiva care mai făcuse asta de 


253 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


un milion de ori. Ea îi simţea mirosul, de cafea şi de săpun. 

— Cine eşti? a întrebat ea imediat ce el i-a scos 
termometrul. 

— Mă cheamă Kyle. 

S-a încruntat citind rezultatul. 

— Mai ai încă puțină febră. Ar trebui s-o iei mai uşor. 
Să dormi, dacă poți. 

— Să nu bei din apă, a spus ea, dând glas alarmei care 
îi suna în minte. 

— Apa n-are nimic, a replicat Kyle, verificând punga 
pentru perfuzii şi netezindu-i plasturele care îi tinea 
cateterul lipit de braț. 

Liv s-a ridicat în capul oaselor şi camera a început să 
se învârtă cu ea. 

— Ba da, are, e otrăvită, am văzut oameni murind din 
cauza ei. 

— Şi eu, a spus el, iar ea i-a înțeles oboseala. 

Ea s-a ridicat pe marginea patului şi a tras de tub. 

— Hei! Kyle a întins mâna să o oprească. 

— Arată-mi! a spus ea, întorcându-se cu spatele şi 
smulgându-şi tubul din braţ. 

— Trebuie să... 

Liv s-a ridicat în picioare, clătinându-se uşor, şi apoi s-a 
îndreptat către uşă. 

— Bine, bine, stai puțin, o să-ți arăt! Lasă-mă doar să-ți 
aranjez cateterul ca să nu umpli totul de sânge pe-aici. 

leşind pe uşa hangarului, Liv a fost orbită de lumina 
soarelui, atât de puternică încât a trebuit să întoarcă pentru 
câteva secunde capul ca să i se obişnuiască ochii. 

Cadavrele erau inşirate la perete, cu brațele şi 
picioarele contorsionate şi înlemnite în momentul agonizant 
al morții. S-a îndreptat într-acolo, atrasă de oribilul tablou. 
Mirosul bolnăvicios al mortii atârna deja ca un nor deasupra 
lor A mers pe lângă acel şir, verificând fețele morților. Era şi 
Malik acolo, acoperit de noroi, cu ochii holbaţi şi goi 
încercuiți de muşte infometate. 


254 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Unde sunt caii? 

— N-am găsit niciunul. 

Ea s-a încruntat. Şi caii băuseră din apă, dar asta 
înainte ca ea să plece, înainte ca apa să devină amară. 
Poate că animalele au ştiut că e ceva în neregulă cu ea, 
simțul mai dezvoltat al mirosului salvându-i de la o soartă 
asemănătoare cu a stăpânilor. A ajuns la capătul şirului. In 
total douăzeci şi două de trupuri. Azra'iel nu era printre ei. 

— Unde sunt ceilalți? 

— Vreo doi sunt încă în viaţă. Sunt în cantină. Când am 
sosit noi, fusese transformată în infirmerie, cred că au avut 
nevoie de mai mult spatiu pentru bolnavi. 

Liv a încuviinţat. Asta explica dulapurile goale din infir- 
merie. 

— Au mai rămas doar doi, dar, să fiu sincer, cred c-o să 
ajungă şi ei aici în curând. Nu prea putem să facem mare 
lucru pentru ei. 

Primul lucru care a izbit-o pe Liv când a intrat în 
cantină a fost mirosul, dulce şi putred şi atât de puternic 
încât a ametit-o. A trebuit să se sprijine de perete. 

— Chiar ar trebui să mergi să te-ntinzi, a spus Kyle. 
Eşti încă prea deshidratată să opreşti perfuzia. 

— O să merg imediat, a spus ea. 

Era foarte cald în încăpere, iar aerul era insuportabil de 
încărcat. Mesele de cantină de pe un şir întreg fuseseră 
împinse la perete şi apoi puse una peste alta la întâmplare, 
pentru a face loc pe podea. Părea că totul fusese făcut în 
grabă. Şi-a imaginat panica care îi cuprinsese când 
începuseră să cadă bolnavi. Podeaua era acoperită cu 
saltele şi cearşafuri, scoase târâş din dormitoare. Unele 
dintre ele fuseseră jupuite, deşi petele întunecate ale mortii 
erau impregnate în pânza căptuşelii. Numai două paturi mai 
erau ocupate. Un bărbat stătea aplecat asupra unuia dintre 
ele, ştergând cu blândeţțe spuma maronie din jurul gurii 
unuia dintre călăreți. 

— El e Eric, a spus Kyle. Are pregătire de medic aşa că 


255 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


face şi pe asistenta. 

Bărbatul s-a întors şi a schițat un salut. Era o altă 
versiune a lui Kyle: bronzat, suplu, cu brățări de piele şi de 
sfoară colorată în jurul încheieturii. 

Trebuie să fie şi Mike pe undeva pe-aici, dar cred că e 
dincolo de gard cu ai tăi. 

Liv s-a întors spre el. 

— E toată lumea în regulă? 

— A da, sunt bine cu toții. Omul tău, Tariq, a mers cu 
camionul cu Mike şi i-a adus înapoi pe toți. Aveau nevoie 
doar de mâncare şi de odihnă, şi de apă, bineînţeles. Acum 
sapă cu toții la morminte. Nu putem să mai ținem 
cadavrele în căldură pentru mult timp. 

O mişcare bruscă le-a atras amândurora atenția la 
omul de pe podea. Acesta fusese cuprins de convulsii. A 
început să se dea cu capul de pat, încercând din răsputeri 
să respire, apoi a tuşit şi din gură i-a țâşnit din nou acea 
substanță maronie. Eric i-a susținut capul în timp ce a 
vomitat într-un lighean, vorbindu-i calm, încercând să îl 
liniştească. Liv s-a mirat de dăruirea cu care o făcea. 

— Apropo, ai dreptate în legătură cu apa, a spus Kyle, 
atât de încet încât şi Liv de-abia îl putea auzi. Când am 
ajuns aici şi am găsit toate cadavrele şi câțiva încă în viată, 
am crezut că e vorba de un virus, sau poate o armă 
chimică - ştii tu, toate armele alea de distrugere în masă pe 
care nu le-au găsit. Dar toţi cei care mai erau în viață au 
spus acelaşi lucru, că s-au îmbolnăvit după ce au băut din 
apă. Aşa că i-am făcut nişte analize. Asta a fost unul dintre 
lucrurile cu care m-am ocupat aici, aşa că aveam toate 
echipamentele necesare cu mine. Când am ajuns, în ea 
erau cantități foarte mari de trioxid de arsen, care se 
găseşte adesea în cantităţi mari în pânza de apă freatică, 
dar astea erau neobişnuit de mari. Provin probabil de la un 
depozit subteran care s-a dizolvat din cauza presiunii apei. 
Pe scurt, dacă îl ingerezi, toate organele iți cedează, şi asta 
duce la vomă, diaree şi convulsii, exact ca la amărâtul ăsta. 


256 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


Bărbatul de pe podea s-a liniştit puțin, iar buzele i s-au 
retras de durere, dezvelind un şir incomplet de dinți. Era 
Azra'iel, îngerul morții, foarte aproape să îşi întâlnească 
tizul. 

— Pământul nu aparține nimănui, a şoptit Liv, noi 
aparținem pământului. 

— Ce-ai spus? 

— Nimic. De unde ai venit, Kyle? 

— Sunt originar din Melbourne. 

— Vreau să spun, cum ai ajuns aici? 

Kyle a privit fix un punct de pe perete, cu fruntea 
încreţită de gânduri. 

— Bună întrebare... a răspuns el, apoi o nouă mişcare 
i-a atras atenția. 

Azra'iel era cuprins din nou de convulsii. S-a aplecat, 
apucându-l de un brat şi ținându-l nemişcat în timp ce Eric 
încerca să îi administreze un sedativ. Apoi totul s-a 
terminat la fel de repede precum incepuse. Azra'iel s-a 
încordat pentru ultima dată, a scos un horcăit prelung şi a 
împietrit. 

Kyle a ridicat ochii spre ea. 

— Trebuie să-l ajut pe Eric să curețe aici. De ce nu te 
duci în bucătărie, să-ți iei ceva de mâncare? Dacă mai poți 
mânca după toate astea... O să vin eu la tine după ce 
terminăm şi o să-ncerc să-ți spun cum am ajuns aici. 


257 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


51. 


Din laptop s-a auzit un sunet, şi Shepherd s-a ridicat, 
cu inima cât un purice. 

Era prea devreme. 

Căutarea nu începuse decât de vreun minut, cel mult 
două. Trebuie să fi fost încă în registrul de decese. Stătea 
încremenit în scaunul fixat de podea, neîndrăznind să se 
mişte, de parcă dacă ar fi rămas nemişcat, pământul nu 
s-ar mai fi învârtit, iar ea ar fi rămas în viaţă pentru 
totdeauna. 

Un singur rezultat era afişat, un şir de numere şi un 
indicator al localităţii, DPB - Departamentul de poliţie 
Baltimore. Din câte ştia el, Melisa nu fusese niciodată la 
Baltimore, nu avea rude acolo: dar dacă se gândea mai 
bine, erau multe lucruri pe care nu le ştia despre ea, ca de 
exemplu pe unde fusese în ultimii opt ani. 

Oare acela era sfârşitul drumului? Sfârşitul speranţei? 

Brusc, în cameră părea prea cald şi sudoarea i se 
prelingea pe spate. A dat clic pe acel unic rezultat şi şi-a 
ţinut respiraţia când s-a deschis o nouă fereastră. A scanat 
cu ochii textul dens, spicuind informaţii din raportul poliţiei, 
prea agitat ca să poată desluşi mai mult decât fragmente: 

„„„Data decesului: 12 august 2011. 

Era moartă de peste un an. 

... Treizeci şi şase de ani... 

Vârsta corespundea. 


258 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


...Rană provocată de glonte... persoană de culoare de 
sex feminin... 

De culoare? 

Melisa nu era de culoare, avea pielea măslinie, da, dar 
nu de culoare. Părea mai degrabă italiancă decât africancă. 
Dar unii poliţişti erau destul de Încuiați când venea vorba 
de chestiunile astea, oricine nu era alb era în mod automat 
de culoare - putea totuşi să fie ea. In partea de jos a 
dosarului erau şi alte numere de dosare, fiecare cu o dată 
diferită, mergând până la zece ani înainte de data morţii. 
Acea persoană avea cazier, ceea ce nu prea suna a Melisa 
lui. 

Privirea i s-a aprins la vederea unui fişier PDF ataşat în 
partea de jos a documentului, iar degetul său a apăsat pe 
el înainte ca mintea să aibă timp să reconsidere acţiunea. O 
nouă fereastră s-a deschis, conţinând trei seturi de 
fotografii ale feţei şi o fotografie cu capul şi umerii unei 
femei cu ochii închişi, întinsă pe o masă de autopsie. In 
ciuda imaginii sumbre şi tragice, Shepherd aproape că a 
plâns de uşurare. 

Oricine era acea Melisa, nu era alui. 

A privit iconiţa clepsidră învârtindu-se, în timp ce 
algoritmi sofisticaţi continuau căutarea. 

„N-o găsi aici printre morţi”, s-a gândit el, „nu pe 
Melisa mea.” 

Dar s-a auzit din nou un sunet care a spart rugăciunea 
lui tăcută, şi chiar atunci Franklin a intrat în cameră cu 
două căni de cafea. 


259 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


52. 


— Să dea naiba dacă reverendul nu s-a mişcat repede! 
a spus Franklin, vărsând din cafea pe masa cu blat de 
metal în graba de a lăsa cănile jos. 

Shepherd de-abia îl asculta, degetele lui lucrând cu 
repeziciune şi inima bătându-i nebuneşte în timp ce 
închidea toate ferestrele de pe ecran. Cu Franklin în 
cameră, nu mai era timp să verifice noul rezultat al căutării. 

— Cooper ne-a filmat interogatoriul şi l-a trimis la CNN. 
Se pare că întreaga lume tocmai ce ne-a văzut confirmând 
atacurile de la Hubble şi James Webb. 

Shepherd a ridicat privirea, cu mintea alergând deja la 
consecinţe, întrebându-se ce va însemna asta pentru 
anchetă şi pentru ei. Era de rău. Rău de-adevăratelea. Din 
cauza acelei greşeli aveau să fie fără îndoială îndepărtați 
din investigaţie, ceea ce însemna că era pe punctul să 
piardă accesul pe care doar ce începuse să îl 
exploateze - puntea lui de legătură cu Melissa. Şarpele ăla 
de reverend stricase tot. Probabil că sunase la televiziune 
în secunda în care ei ieşiseră din studio. 

A băgat mâna în buzunar, a scos brelocul pe care 
Franklin i-l aruncase lui Cooper în studio şi şi-a dat seama 
că interogatoriul nu va rula doar pe canalele de ştiri. A 
deschis o fereastră nouă şi a copiat adresa web înscrisă pe 
breloc. 

Prima pagină a site-ului era construită la fel de 
profesionist ca omul pe care trebuia să îl promoveze. 
Shepherd a găsit o secţiune pentru media şi a dat clic pe o 


260 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


adresă către o înregistrare a emisiunii. 

Filmarea s-a încărcat rapid, iar Shepherd a strâns din 
dinți când s-a văzut stând pe canapea lângă Franklin, ca 
nişte invitați la un talk-show. Videoclipul fusese montat ca 
să pară ca şi cum Cooper îi interoga pe ei. Era momentul în 
care îi luase prin surprindere cu ştirile de ultimă oră de pe 
Twitter în legătură cu Hubble şi explozia de la Marshall, 
vrând să ştie dacă poveştile sunt adevărate, şi apoi un 
prim-plan pe faţa lui Shepherd în momentul în care a spus 
„Da”. După aceea au urmat imagini din studio, cu Cooper. 


„Acum aţi văzut cum agenţii guvernului au venit în 
această Casă a Domnului să încerce să mă reducă la tăcere 
şi să mă intimideze, pentru că ei ştiu că vorbele mele sunt 
adevărate. Ar prefera să rămâneţi orbi în întuneric, decât să 
vă deschideţi ochii către ceea ce vine. Căci aroganţa lor 
este aceea care a provocat aceste lucruri - turnurile pe 
care au încercat să le construiască sub forma acestor 
telescoape din spaţiu, pentru a se întinde şi a încerca să 
zărească Chipul Domnului, l-au stârnit Acestuia mânia. lar 
ei se tem de judecata voastră şi de mânia voastră 
îndreptăţită dacă aţi afla acest adevăr. Dar în mine spiritul 
este puternic. Şi când au venit să-mi impună tăcerea, vocea 
Domnului a răsunat prin mine cu putere, aşa cum vă 
vorbesc vouă acum. 

Deschideţi canalele de ştiri şi priviţi adevărul despre ce 
se întâmplă! Priviţi cum se cutremură lumea şi se 
pregăteşte pentru timpul în care Marea Carte a Apocalipsei 
ne spune că cei drepţi vor fi adunaţi, iar păcătoşii vor fi 
aruncaţi în abisul ladului! Să nu aveţi nicio îndoială că 
timpul Judecăţii Sale este aproape, căci semnele sunt peste 
tot în jur!” 

Telefonul lui Franklin a sunat, iar el a răspuns. Pe 
monitor, Cooper mergea din nou spre fereastră şi arăta 
înspre toate navele din port. 

„Priviţi cum marile armate ale omului tremură în faţa 


261 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


apropierii Sale, iar marile vase ale tuturor națiilor se întorc 
în porturile lor, aşa cum a prezis Sfântul loan!” 

— Mulţumesc, a spus Franklin, încheind conversaţia. 
Era Ellery. Au verificat casa lui Douglas şi, ce surpriză, n-au 
găsit nimic. Aşa că acum avem de căutat doi suspecți. 

Şi-a băut cafeaua, permiţându-şi un zâmbet când a 
lăsat cana jos. 

— Se pare că Ellery are cea mai proastă zi din viaţa lui, 
mai nou toţi adepţii teoriei conspirației din ţară se apropie 
de Marshall, convinşi că distrugerea telescoapelor Hubble şi 
Webb, împreună cu restul lucrurilor care se întâmplă, 
reprezintă primul pas dintr-un fel de invazie extraterestră. 

Shepherd a luat cana cu cafea şi s-a uitat fix la reflexia 
lui în ea. 

— Poate că au dreptate. 

— Serios? 

— De ce nu, mi se pare la fel de uşor de înghiţit ca 
ideea că doctorul Kinderman şi profesorul Douglas au făcut 
asta. 

— Asta pentru că laşi sentimentele să-ţi întunece 
judecata. Nu poţi ignora dovezile. 

— Bine, atunci hai să ne uităm puţin la dovezi, la toate, 
şi nu doar la ce s-a întâmplat la Marshall şi la Goddard. De 
ce se întorc toate vapoarele acasă, sau de ce ninge în 
Miami, sau de ce zboară păsările către locurile în care îşi 
fac cuiburi în alte anotimpuri? De ce atâţia oameni se urcă 
în maşini şi încep să conducă? 

— Crezi că e vorba de extratereştri!? 

— Bine, poate nu sunt extratereştri, dar este vorba de 
ceva extraterestru în sensul de bază al cuvântului - ceva 
din afara pământului. Ceva ce îi afectează pe toţi. Din nou, 
hai să rămânem la dovezi. Ştim cu siguranţă că ciclurile 
vieţii sunt influențate de fenomenele cosmice, nu? Şi când 
spun asta nu mă refer la ascendent în Capricorn sau Leu 
retrograd sau alte prostii de genul ăsta, ci la păsările care 
migrează folosind câmpurile magnetice alte pământului 


262 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


pentru a se ghida, sau la mareele legate direct de fazele 
lunii. 

Franklin a încuviințat din cap. 

— Bine, am înţeles. Care crezi că ar putea fi cauza? Și, 
te rog, nu-mi spune că extratereștrii! 

— Păi, lucram deja la NASA atunci când am înţeles că 
informaţiile făcute publice sunt o parte minusculă din ceea 
ce se descoperă de fapt. Cei de la NASA sunt foarte 
orgolioşi în legătură cu poziţia lor în comunitatea ştiinţifică 
şi sunt foarte atenţi să menţină secret orice ar putea atrage 
articole cu titluri nepotrivite. Acum câţiva ani, când lucram 
acolo, Hubble a înregistrat urme ale unei imense dislocări 
de gravitație. Nu s-a raportat niciodată, fiindcă nimeni n-a 
putut să afle ce o cauzase, dar una dintre teorii era că ar fi 
fost creată de o planetă care se mişca pe o orbită 
neregulată de milenii şi care ar fi făcut-o să dispară pentru 
alte mii de ani înainte de a se întoarce să gonească fix prin 
sistemul nostru solar. Sunt multe înregistrări de eve- 
nimente asemănătoare în civilizațiile antice, care sugerează 
că se poate ca oamenii să fi fost martori la astfel de treceri 
acum mii de ani. Ţinând cont că orbitele se intersectează şi 
că forţele gravitaționale combinate atrag un număr 
impresionant de obiecte cereşti, n-ar fi exclusă o coliziune. 
Ar fi cataclismică, sfârşitul a tot, sfârşitul zilelor, exact aşa 
cum a scris Kinderman în jurnalul lui. Aşa că e posibil ca el 
şi profesorul Douglas să fi văzut cu adevărat ceva venind, 
ca de exemplu un meteorit sau această planetă imensă, 
despre care ne-au avertizat profeţii antici. Şi poate de-asta 
întreaga lume a înnebunit. 

— Şi atunci de ce să nu faci asta public? 

Shepherd a dat din cap. 

— Nu ştiu. 

A arătat spre Cooper, care predica încă în transmisiune 
live. 

— Şi nu-mi pot da seama nici unde intră el în toată 
povestea asta. 


263 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Poate că nici nu intră, a spus Franklin. Poate că toa- 
tă povestea cu Turnul Babel, iadul şi damnaţiunea e doar o 
coincidenţă, un alt simptom a ceea ce se întâmplă, orice-o 
fi. 

Franklin a tras aer în piept şi a răsuflat lung. 

— În fine, timpul pentru mărturisiri. Acest... Ceea ce 
descrii tu, acest sentiment sau ce-o fi el care îi face pe 
oameni să se comporte ciudat... Il simt şi eu. 

— De când? 

— De câteva luni, poate. 

— Şi e din ce în ce mai puternic. 

— Mda. 

Shepherd a încuviinţat din cap. 

— E ca atunci când eşti în întârziere. E aproape un 
sentiment de greață, pe jumătate fizic şi pe jumătate 
psihic, de parcă eşti în locul greşit şi trebuie să te afli în altă 
parte. 

Franklin a dat din cap. 

— ÎI simţi şi tu. 

— De câteva luni, şi devine din ce în ce mai puternic. 

— Bine, hai să presupunem de exemplu că toată lumea 
simte acelaşi lucru, numai că Cooper ajunge la concluzia că 
totul e legat de iminenta Zi a Judecăţii de Apoi şi hotărăşte 
că e cel mai în măsură să încerce să facă ceva în legătură 
cu asta. Aşa că trimite cărţile poştale, poate şi scrisorile. 

— De acord, şi totuşi nu înseamnă că asta i-a făcut 
literalmente pe Kinderman şi pe Douglas să ia ciocanul în 
mână şi să distrugă echipament spaţial în valoare de 
câteva miliarde de dolari. 

Laptopul a sunat tare, atrăgând atenţia lui Franklin. 

— Ce-i asta? 

Shepherd a simţit cum i se taie picioarele şi era pe 
punctul să spună o minciună, când şi-a dat seama că alerta 
sunase diferit de cele de dinainte. Nu venise de la căutarea 
lui în BDPD, ci din fişierul-fantomă. L-a deschis şi a găsit o 
notiţă de la Smith. 


264 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Am reuşit să mai recuperez câteva fragmente de 
informație. Doi termeni apar de câteva ori: Göbekli 
Tepe şi Acasă. Să-mi spui dacă e jargon 
astronomic sau nu. Smith 


— Ceva folositor? a întrebat Franklin. 

— Poate. 

Shepherd a scos telefonul şi a apelat un număr. 

— Centrul de Control Hubble, s-a auzit la celălalt capăt. 

— Merriweather, sunt Shepherd. Am mai găsit ceva. 
Göbekli Tepe îţi sună cunoscut? 

— Cum se scrie pe litere? 

Shepherd i-a spus. 

— N-am auzit niciodată de el, de unde e? 

— L-am găsit pe hardul doctorului Kinderman. Nu crezi 
c-ar putea fi ceva ce studia el? 

— Mie nu mi-a spus niciodată nimic. 

— Bine, mulţumesc. 

— Imi pare rău că nu te-am ajutat mai mult. Oh, 
apropo, după ce am vorbit ultima oară, am sunat un prieten 
de la Keck să-l întreb dacă a văzut ceva ciudat cu 
constelația Taurului. A spus că nu-i nimic pe-acolo care n-ar 
trebui să fie. 

— Bine, merci, Merriweather. 

— Oricând. Cum merge vânătoarea de oameni? 

— Vânăm încă. 

— Mult succes. Dacă pot să fac ceva, sunt toată 
săptămâna aici. 

— Mulţumesc, a zis Shepherd şi a închis. Dacă ne luăm 
după omul nostru, nu e o stea sau ceva de genul ăsta. 

A tastat repede „Göbekli Tepe” pe Google, fără să se 
aştepte la vreun rezultat. Dar a obţinut aproape două sute. 
Primul era un articol din Wikipedia. 


Göbekli Tepe în turcă: [gâbekili tep| ]1[2] („Dealul 


265 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Burtos” sau „Dealul Casei”[3]) este un sanctuar 
Neolitic ridicat pe o creastă muntoasă din 
sud-estul Anatoliei, în Turcia. Este cea mai veche 
structură religioasă cunoscută realizată vreodată 
de om şi de asemenea cel mai vechi observator 
astronomic, construit probabil de tribul 
protoreligios cunoscut sub numele de Mala [4] cu 
aprox. 11.000 de ani în urmă - datând astfel di- 
naintea mult mai faimosului său echivalent 
Britanic, Stonehenge, cu aproximativ 8 000 de ani. 


— Să fiu al naibii, a spus Franklin, alt observator! 


Situl conţine în jur de 20 de structuri rotunde care 
au fost îngropate cândva în secolul al VIII-lea 1.H. 
Până acum, au fost excavate patru dintre ele. 
Fiecare are un diametru între 10 şi 30 de metri 
(30 şi 100 de picioare) şi este construită din piloni 
masivi de calcar, dispuşi exact în forma anumitor 
constelații. 


Shepherd a dat clic pe opţiunea imagini, şi a apărut un 
grup de fotografii. Majoritatea reprezentau un monolit de 
piatră uriaş, sub unul mai mic, formând inconfundabila 
formă a unei litere T alungite. 

„T-ul.” 

Shepherd a verificat notițele din urmă, şi era acolo, pe 
prima listă CARBON pe care o găsiseră pe hard-ul lui 
Kinderman. S-a întors la căutarea Google şi a dat clic pe 
una dintre imagini, deschizând-o în format mare, astfel 
încât ceea ce era cioplit pe coloana principală să devină 
vizibil. Erau un şarpe, un scorpion, un taur pe 
laterală - semne ale constelaţiei -, însă inscripţia de mai jos 
i-a atras privirea lui Shepherd. 


Pilonul principal, sau Piatra Casei, este cel mai 


266 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


mare monolit şi este de asemenea singurul care nu 
corespunde unui stele existente. 


„Acasă.” 

Shepherd s-a uitat la ecran, privirea lui trecând cu 
repeziciune de la o fereastră deschisă la alta - Piatra Casei, 
Cooper predicând mut în transmisiunea în direct şi 
gesticulând spre flota de vapoare din port, ultimul mesaj al 
lui Smith, având cuvântul „acasă” subliniat. 

— Acasă... a spus Shepherd. Tipul ăla care ne-a luat de 
pe aeroport a spus că toţi marinarii ziceau acelaşi lucru, că 
pur şi simplu trebuie să ajungă acasă. Aşa că dacă se 
întâmplă cu adevărat ceva extraordinar prin spaţiu, ceva 
decisiv, poate că asta au simţit şi doctorul Kinderman şi 
profesorul Douglas. 

— Dar le-am verificat deja casele lui Kinderman şi lui 
Douglas. 

— Oare chiar am făcut-o? Dacă spun „acasă”, 
ce-nseamnă pentru dumneavoastră cuvântul? 

— Locul unde e familia mea, cred. 

— Exact. Numai că Kinderman nu are familie, şi nici 
Douglas. Aşa că pentru ei „acasă” trebuie să însemne 
altceva. Probabil locul unde s-au născut... Cred că ştiu unde 
este profesorul Douglas! a exclamat el. 


267 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


53. 


Sergentul Beddoes bătea darabana pe volanul 
automobilului, cu degetele înmănuşate. Parcase în spatele 
unui panou de reclame, la marginea drumului principal spre 
oraş, aşteptând maşini care să depăşească limita de viteză, 
deşi nu credea că va apărea vreuna. 

Zăpada luase pe toată lumea prin surprindere. Acolo, 
în munţi, ei erau obişnuiţi cu ea, dar nu aşa şi nu fără niciun 
avertisment. Căzuse atât de repede, încât el nu avusese 
timp să-şi pună lanţurile de iarnă la maşină, şi derapase 
deja de vreo două ori. Colac peste pupăză, lumea o luase 
razna peste noapte. Aproape că izbucnise o revoltă la un 
Wal-Mart de la marginea oraşului după ce oamenii intraseră 
în panică şi începuseră să cumpere tot ce se găsea în 
magazin. Fusese chemat să ajute la stingerea conflictului şi 
văzuse oameni pe care îi ştia de o viaţă bătându-se pentru 
nişte apă îmbuteliată şi nişte conserve. La un moment dat 
fusese nevoit chiar să scoată pistolul, dar măcar nu 
trebuise să-l folosească. Auzise şi poveşti despre adevărate 
revolte în câteva dintre oraşele mai mari, cu poliţişti 
deschizând focul asupra civililor şi legea şi ordinea date 
uitării în timp ce pompele de benzină rămâneau fără 
combustibil şi magazinele rămâneau fără mâncare pentru 
că autocamioanele nu mai circulau. Toate acestea îl 
făcuseră să se întrebe dacă reverendul Parkes avusese 
dreptate şi Ziua Judecăţii de Apoi bătea la uşă. 


268 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


În ultimele luni reverendul nu mai predicase despre 
nimic altceva, spunându-le celor din mica şi devotata sa 
congregaţie cum un nou Turn Babel cauzase totul, iar 
demonii păşeau deja pe pământ cu chip de om, pentru a 
aduce haosul şi a instiga la păcate, care la timpul potrivit 
vor duce la damnarea sufletului şi revendicarea acestuia de 
către Satana. Le spusese să facă rezerve de mâncare, 
baterii şi apă - şi avusese dreptate. Cu el vorbise şi în taină, 
spunându-i despre armata secretă care se forma, soldaţi 
creştini veniţi din fiecare clasă socială, gata să se lupte cu 
forţele răului când acestea aveau să sosească. 

— Cu toţii putem lupta pentru Domnul, spusese 
reverendul, fiecare dintre noi, în felul nostru neînsemnat. 

Şi îi spusese lui Beddoes cum putea el să ajute: să se 
folosească de funcţia lui de ofiţer de poliţie pentru a urmări 
semnele şi a le raporta celor care aveau să le descifreze 
înţelesul. Beddoes încuviinţase din cap şi fusese de acord 
cu orice considerase de cuviinţă reverendul, deşi nu prea 
înţelesese cum ar fi putut fi de prea mare ajutor. 

Beddoes a dus mâna la crucifixul pe care îl avea la gât, 
pe un lănţişor, împreună cu Sfântul Christopher pe care i-l 
dăruise mama lui atunci când devenise poliţist de patrulă. 
„Ca să te protejeze şi să te aducă teafăr acasă”, spusese. În 
ultimul timp se tot gândise la casa sa, deşi acasă nu mai 
era la fel, acum, că ea nu mai era. Biserica umplea într-o 
oarecare măsură golul lăsat de moartea ei, dar nu în 
întregime. Nimic nu ar fi putut face asta vreodată. 

Ceva de pe bordul maşinii a scos un sunet. A ridicat 
privirea şi a văzut că receptorul Lojack* se activase, dar pe 
şosea nu se vedea nimic. In zonă exista o maşină furată, 
care după câte se pare se îndrepta spre nord. A dus mâna 
spre staţia radio pentru a comunica cu dispeceratul, dar s-a 
răzgândit. Şi-a scos mănuşa cu dinţii şi apoi a scotocit în 
buzunar după cartea de rugăciuni pe care reverendul i-o 


? Dispozitiv bazat pe transmiţătoare şi receptoare radio, care ajută la 
localizarea vehiculelor furate. 


269 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


dăduse să o ţină la el, drept armă în războiul ce va veni, şi 
a întors-o pe spate. Lângă un cod alfanumeric, se afla un 
număr de telefon mobil. L-a comparat cu cel de pe ecran şi 
a simţit cum i se usucă gura. 

Erau identice. 

Şi-a scos telefonul personal şi a format numărul scris 
pe cartea de rugăciuni. 

„Demoni cu chip de om”, s-a gândit, în timp ce se 
realiza conexiunea. 


270 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


54. 


— Gata, am ieşit din emisie. 

Reverendul Fulton Cooper şi-a făcut pentru câteva 
momente gestul final de rugăciune şi apoi a deschis ochii, 
şi-a lăsat mâinile pe lângă corp şi a zâmbit. 

— A fost o emisiune bună, să ştiţi, a spus el, împărțind 
zâmbete în stânga şi în dreapta. 

Luminile puternice de studio s-au stins şi a văzut în 
cealaltă parte a camerei faţa ca o lună palidă a domnişoarei 
Boerman, încadrată de tunsoarea şi gulerul sacoului sever. 
Stătea în dreptul uşii, privindu-l ţintă. Văzând că i-a captat 
atenţia, a dat din cap, apoi s-a întors şi s-a strecurat 
imediat afară. 

— Luaţi o pauză, dar nu vă duceţi departe! a anunţat 
el în încăpere, îndreptându-se spre ieşire. Domnul are încă 
multe de făcut pentru noi. Intrăm din nou în direct într-o 
oră. 

A ieşit şi a simţit aerul relativ rece de afară. 

— Sunt în capelă, a spus domnişoara Boerman, cu 
cicatricea subţire încreţindu-se în timp ce vorbea. 

Urma de mai devreme a mâinii lui nu mai era vizibilă. 
l-a dat un plic mic, plat. El l-a deschis şi i-a studiat 
conţinutul. 

— Informaţiile astea sunt actuale? a întrebat el, 
punând biletul înapoi în plic şi băgându-l în sacou. Totul e 
pregătit? 


271 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Are plinul făcut şi e gata de plecare. 

— Dacă are cineva nevoie de mine, spune-le că sunt în 
mijlocul unei rugăciuni personale şi nu doresc să fiu 
deranjat. 

A trecut pe lângă ea şi s-a îndreptat spre scări, iar 
pielea pantofilor lui italieneşti a trosnit mai întâi pe treptele 
de lemn şi apoi pe dalele de piatră, când a ajuns la subsol şi 
a trecut printr-o uşă grea, de lemn, boltită. 

Capela fusese construită în vechea pivniţă, care avea 
bolți de cărămidă şi uşi de piatră. Era mică, cu trei rânduri 
de bănci pe fiecare parte a unui culoar îngust care ducea 
către un pupitru; acesta se înălța în faţa unui vitraliu mare, 
luminat artificial din spate, astfel încât lumina lui 
Dumnezeu să poată străluci mereu prin el. Ocazional, 
Cooper înregistra fragmente din emisiunea sa acolo jos, dar 
folosea capela şi pentru întruniri, fiindcă era un loc liniştit şi 
retras şi în spatele altarului mai exista o uşă - o cerinţă a 
departamentului de pompieri -, care le permitea vi- 
zitatorilor să intre în capelă fără ca altcineva din partea 
principală a clădirii să ştie că ei se află acolo. 

Eli şi Carrie erau îngenuncheaţi în faţa altarului, cu 
spatele la el, cu capul plecat. Eli a sărit în sus când uşa s-a 
închis trântindu-se - încă mai lupta cu propriii demoni. 
Carrie a întins către el o mână blândă, liniştitoare, care, din 
informaţiile sigure ale lui Cooper, omorâse optsprezece 
oameni. l-a zărit profilul când s-a întors; nasul uşor cârn, 
care o făcea să pară mai tânără decât era de fapt şi îi făcea 
pe oameni să o subestimeze, la fel cum făceau şi cu el. 
Numai că în cazul ei, subestimarea le putea fi fatală. 

— Lăudat fie Domnul fiindcă v-a ocrotit şi v-a adus îna- 
poi în siguranţă! a spus Cooper, zâmbindu-le în timp ce se 
întorceau către el. 

Le-a făcut semn către biroul cu aparatură tehnică 
montat în spatele încăperii, pe care îl foloseau când 
înregistrau acolo. A deschis monitorul şi a auzit târşâitul 
paşilor lui Eli apropiindu-se, dar nu şi pe ai lui Carrie. Era 


272 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


singura persoană pe care o cunoştea care putea păşi pe 
scara principală a casei, veche de două sute de ani, fără să 
scoată un singur sunet. 

Se uitau la o reluare a emisiunii de dimineață. După 
câteva minute, imaginea s-a oprit pe un fragment 
înregistrat, iar Cooper a arătat înspre cei doi bărbați în 
costum, stând față în față cu el, pe canapea. 

— Aştia sunt bărbaţii pe care i-aţi văzut acasă la 
Kinderman? 

— Da, a confirmat Carrie. 

— Au venit aici să-ntrebe tot felul de lucruri, dar au 
plecat cu mâna goală. Sper c-aţi fost atenţi când aţi ţinut 
sub observaţie casa bunului doctor? 

— Nu ne-a văzut nimeni, a spus Eli, cu vocea lui fără 
inflexiuni, ca întotdeauna. Garantez. 

— Bine. Asta e foarte bine. 

Carrie şi Eli au schimbat o privire. 

— Am văzut ştirile despre telescoape, a spus ea. Ne 
cam gândeam, acum, că misiunea pe care ne-ai pregătit-o 
s-a terminat şi telescoapele nu mai... 

— Vrem să ne căsătorim, a spus Eli. Vrem să ne 
căsătoriţi dumneavoastră. Chiar acum. 

Cooper s-a întors şi le-a zâmbit. 

— Şi aşa o să şi fac, a spus. Aşa o să şi fac. 

A trecut de ei, mergând înapoi către altar, înspre raza 
falsă de soare care trecea prin fereastră. S-a oprit în faţa 
pupitrului şi s-a uitat ţintă la cruce. 

— Am străbătut un drum lung, noi trei, din iadul ăla din 
deşert, un drum lung, lung. lar călătoria voastră e aproape 
încheiată. Dar nu s-a terminat încă. 

— Dar turnurile au căzut, a spus Carrie, cu o voce 
slabă şi nesigură. Telescoapele... 

Cooper s-a întors cu faţa spre ei. 

— Poate c-au fost distruse, însă furia Domnului este 
încă evidentă pentru toţi, nu-i aşa? El este încă peste 
măsură de mâniat de îndrăzneala şi insulta celor care le-au 


273 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 


construit. Distrugerea lor a fost doar o parte din planul Lui. 
Creatorii ereziei trebuie să fie daţi ca exemplu! Fiindcă 
dacă eu distrug templul duşmanului meu, însă îngădui 
preotului să trăiască, nu se va ridica el să facă un templu 
nou? Misiunea sacră pe care v-am dat-o amândurora nu se 
va sfârşi până când cei care au conceput acest mare păcat 
vor fi siliţi să se căiască pentru acţiunile lor. Numai dacă îi 
dăm ca exemplu îi putem preveni pe alţii despre pericolele 
păcatului. Eu ştiu că voi doi vă iubiţi cu o dragoste pură şi 
puternică, şi n-aş dori să stau în calea a ceva atât de fru- 
mos. Dar Dumnezeu v-a trimis la mine cu un scop, asta e la 
fel de sigur cum e că El mi-a vorbit şi mi-a spus sarcina pe 
care ar vrea s-o îndepliniţi în numele Lui. Amintiţi-vă cum 
v-am găsit în deşert, distruşi de păcatele pe care fuseserăţi 
nevoiţi să le faceţi. Acum vreau să vă amintiţi ce v-am spus 
atunci, în spitalul militar din Irak, vreau să-mi repetaţi 
fragmentul din Sfânta Scriptură pe care vi l-am dat ca să vă 
amintească de cine sunteţi şi de scopul mai mare pe care îl 
aveţi de îndeplinit. 

Carrie a răspuns cu vocea ei slabă: 

— „Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca 
să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, 
să rămâneţi în picioare.” 

Cooper a încuviinţat din cap. 

— Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, 
capitolul 6, versetul 13. Şi acum vedeţi cum e pe cale să 
sosească acea zi a răului care a fost prezisă, şi acum e 
timpul să rămânem în picioare. Când Isus a fost ispitit în 
deşert, El a biruit tentaţia păstrându-şi mintea la chemarea 
Sa, la misiunea Sa pe pământ, şi spunând „Piei, Satano, 
căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi 
Lui singur să-l slujeşti”!?. 

A întins mâinile şi le-a cuprins pe-ale lor într-ale lui. 

— „Lui singur să-l slujeşti.” Credeţi-mă că nimic nu 
mi-ar plăcea mai mult, nimic n-ar fi mai frumos în această 


° Evanghelia după Matei, 4:10. 
274 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


lume decât să vă unesc pe voi doi, războinicii lui 
Dumnezeu, prin binecuvântata legătură a căsătoriei, a zis 
reverendul, apoi le-a dat drumul la mâini şi a făcut un pas 
în spate. Dar lucrarea Sa nu s-a terminat încă. Şi doar 
atunci când va fi încheiată vom fi liberi să ne urmăm 
propriile dorințe. 

A scos din buzunarul sacoului plicul pe care i-l dăduse 
domnişoara Boerman. 

— Dar să nu uitaţi niciodată că nu sunteţi singuri în 
slujba Domnului. Din informaţiile astea veţi vedea că mai 
sunt încă mulţi alţii care duc aceeaşi luptă dreaptă, mulţi 
alţii din aceeaşi frăţie care caută să-l împlinească voia. Noi 
putem ajunge departe, fiindcă El vede totul. 

Carrie a deschis plicul. lnăuntru se afla o coală tipărită, 
cu o secţiune de hartă, având în mijloc un oraş numit 
Cherokee. Pe ea erau de asemenea imprimate o oră, un 
cod alfanumeric, o busolă indicând punctele cardinale şi o 
notiţă: „Distanţa aproximativă până la ţintă, patru mile.” 

— Câţiva simpatizanți ai cauzei noastre mi-au făcut fa- 
voarea de a instala dispozitive Lojack pe maşina doctorului 

Kinderman şi a profesorului Douglas. Mi-am imaginat 
că ar fi folositor să ştim unde sunt în caz că reuşesc să ne 
scape. Maşina doctorului Kinderman este de ieri-dimineaţă 
în parcarea Aeroportului Internaţional Dulles. Cred că 
putem deduce că nu se mai află în ţară, însă avem alte 
persoane care încearcă să-i afle destinaţia. lar semnalul de 
pe maşina profesorului Douglas a fost reperat de către un 
poliţist în districtul Swain din Carolina de Nord, cam cu vreo 
jumătate de oră în urmă. 

A arătat înspre foaia de hârtie. 

— Asta vă dă o oarecare idee despre locul unde se 
află. E cam la cinci ore cu maşina de aici, dacă drumurile 
sunt bune, aşa că probabil azi o să vă ia mai mult, cu 
vremea asta. Dacă porniţi acum, ar trebui să ajungeţi la 
destinaţie înainte de căderea serii. 

A închis ochii şi s-a uitat în sus, cu o mână pe inimă, 


275 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


cealaltă fiind ridicată în fața lui ca o binecuvântare. 

— Mă rog Tie, Doamne, păzeşte-i pe aceşti servitori ai 
tăi pe calea cea dreaptă pentru ca ei să-Ţi împlinească 
lucrarea, şi cheamă-i pe aceşti necuraţi păcătoşi către 
schimbare şi dreaptă câinţă pentru ca sufletul lor să se 
elibereze în sfârşit de povara pe care le-ai dat-o, Amin. 

A deschis ochii şi le-a zâmbit, ca şi cum tocmai se 
petrecuse ceva minunat. 

— Ar trebui să porniţi. Ziua e pe sfârşite. Dacă plecaţi 
tot pe unde aţi intrat, domnişoara Boerman o să vă dea tot 
ce aveţi nevoie. O să avem informaţii mai precise până 
ajungeţi la Cherokee. Ţineţi minte, trebuie să transmitem 
un mesaj tuturor acelora care ar îndrăzni să privească 
chipul Domnului! Contez pe voi să transmitem acest mesaj 
clar şi puternic. lar dacă în timpul acestei misiuni sfinte 
cineva încearcă să vă oprească, oricine ar fi, fie ei civili sau 
oameni ai legii, aceştia trebuie şi ei sacrificați în numele 
ţelului suprem. 


276 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


55. 


Shepherd a ieşit val-vârtej din camera de interogatoriu 
şi a traversat biroul aproape gol, Franklin urmându-l 
îndeaproape. 

— Era în timpul vacantei de vară, la sfârşitul primului 
meu an de masterat, a spus Shepherd, băgând din mers 
laptopul în geantă. Lucram ca asistent la analizarea datelor 
în laborator la Marshall şi catalogam toate informaţiile noi 
pe care ni le transmitea Hubble. Proiectul James Webb doar 
ce primise undă verde, iar profesorul Douglas fusese numit 
responsabil, deşi nu îşi formase încă echipa. Era foarte cald 
în acel an, şi tot restul lumii părea să fie în vacanţă. Singurii 
care mai lucrau ceva eram eu şi alţi câţiva studenţi de la 
cercetare. 

Au ieşit către scările principale împingând un set de uşi 
duble şi au început să coboare către zona de recepţie. 

— Într-o vineri, la câteva săptămâni de la sosirea 
noastră acolo, profesorul Douglas a băgat capul pe uşă şi 
ne-a spus să ne întoarcem la cămin şi să ne facem bagajele 
pentru o excursie de o zi. Habar n-aveam ce plănuise, dar 
el era şeful, aşa că am făcut cum ni s-a spus. Ne-a luat în 
Jeep-ul lui vechi şi ne-am îndreptat spre est. Am crezut că 
ne ducea la una dintre celelalte zone de lansare, dar am 
trecut de ele şi am mers în continuare. Spunea că e bine să 
te întorci la origini din când în când, să-ţi aminteşti despre 


277 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


ce este vorba de fapt, şi asta era ceea ce urma să facem: 
fără tehnologie, fără calculatoare, doar un simplu telescop 
reflector, câteva beri şi un cer senin. După-amiaza târziu, 
ne-am pomenit îndreptându-ne către Smoky Mountains, 
chiar la nord de Cherokee, în Carolina de Nord. Avea o 
cabană de lemn acolo sus, pe coama muntelui. Părea 
desprinsă dintr-un western: trei camere, un godin, iar apa 
proaspătă trebuia scoasă cu pompa din fântână. Avea chiar 
şi o verandă cu un balansoar. Părea un loc în care lumea 
modernă nu ajunsese. Şi pentru că se afla la mile întregi 
depărtare de orice aşezare, noaptea s-a întunecat atât de 
tare, încât tot cerul s-a aprins. Acolo puteai să vezi cu 
ochiul liber mai multe stele decât cu un telescop bun 
într-un oraş scăldat în lumină. Avea un telescop montat 
lângă cabană, într-un adăpost de vânătoare construit pe o 
culme stâncoasă, şi am petrecut acolo două zile, 
descoperind planete, privind stelele, vorbind despre Galileo 
şi Copernic şi Kepler, de unde venea totul şi încotro 
credeam că se îndreaptă. Încă de atunci era foarte 
entuziasmat de proiectul James Webb. Vorbea despre cum 
avea să privească drept la marginea universului, tocmai 
spre începuturile timpului. 

Au ajuns la capătul scărilor, iar sergentul de la birou a 
ridicat privirea obosit. 

— Avem nevoie de o maşină, a spus Franklin. 

— Sigur, nicio problemă, a replicat morsa, ridicând 
molcom telefonul şi apăsând pe un buton. Sper că şederea 
dumneavoastră aici a fost una plăcută. Vă rog să-mi 
spuneţi dacă aţi folosit ceva din minibar. O să vă anunţ 
când vă soseşte taxiul. 

— Nu mă refer la un taxi. Avem nevoie să împrumutăm 
o maşină. Una care să reziste la vremea de afară. 

Shepherd s-a încruntat. 

— De ce avem nevoie de o maşină? Adică, deşi urăsc 
să spun asta, n-ar fi mai rapid să luăm avionul? 

— Mă-ndoiesc că va decola vreun avion pe vremea 


278 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


asta, a spus Franklin, arătând spre stratul gros de zăpadă 
de afară. Poate avem noroc şi reuşim să ajungem la 
Charlotte, dacă nu cumva au o vreme şi mai rea acolo. Dar 
tot ne-ar mai rămâne încă vreo trei, patru ore de condus, 
aproape numai pe drumuri de munte. E cam la vreo cinci 
ore de-aici, dar asta pe drumuri drepte şi netede ca-n 
palmă. Crede-mă, ştiu zona asta destul de bine. E mai bine 
cu maşina. 

De la biroul principal, Franklin l-a îndrumat pe 
Shepherd către şirul de scaune aflate de-a lungul peretelui. 

— Spune-mi de ce crezi că profesorul Douglas e acolo. 

— Era ceva special în legătură cu locul ăla. Profesorul 
avea un trecut acolo, un trecut adevărat, altfel de ce ar mai 
fi condus atâta drum când avea destui munţi mult mai 
aproape de Huntsville? Avea înrămate multe fotografii cu 
tot felul de persoane, unele foarte vechi, inclusiv una cu el 
pe când era copil, stând pe verandă şi cu ochii mijiţi din 
cauza soarelui, ţinând un avion deasupra capului. Cred că 
avea vreo cinci sau şase ani, dar puteai deja să vezi în el 
bărbatul care avea să devină. 

Franklin s-a întors către sergentul de la birou, care 
ignora acum cu hotărâre sunetul constant al telefonului. 

— Ce se mai aude cu maşina aia? a strigat Franklin. 

Sergentul i-a privit pe deasupra ochelarilor de citit. 

— Chiar acum lustruim cu ceară un Caddy pentru voi. 

Franklin s-a întors din nou spre Shepherd. 

— Amuzant tip. Ar trebui să apară la Comedy Central. 

Shepherd a aruncat o privire la viscolul alb de afară. 

— Dar traficul e deja infernal, l-am văzut când veneam 
încoace. 

— Exact. L-am văzut când intram în oraş. Drumurile 
care ies din el o să fie destul de libere. Aşa că atâta timp 
cât facem rost de o maşină decentă, să conducem o să fie 
cea mai bună opţiune pe care o avem. Ai încredere-n mine! 

Shepherd a încuviinţat din cap, dar pentru prima dată 
nu era chiar sigur că are dreptate. 


279 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


280 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


56. 


Liv a stat în bucătărie, mâncând fructele uscate şi 
biscuiții săraţi pe care îi găsise într-unul dintre dulapuri. 
Kyle a tras un scaun de sub o masă de oțel inoxidabil şi s-a 
aşezat obosit fată în față cu ea. 

— Ar trebui să bei de-aici, a spus el, scoțând o sticlă de 
apă dintr-o cutie frigorifică de pe podea. S-ar putea să aibă 
un gust puțin ciudat pentru că are săruri de rehidratare în 
ea. 

A turnat jumătate de sticlă într-un pahar şi l-a împins 
spre ea. 

— Am şi pentru prietenii tăi. Nu-ţi face griji, e curată! 
De fapt, toată apa e curată. Am făcut teste din oră în oră, şi 
apa subterană e din nou pură. Cred că presiunea a înlăturat 
impuritățile, dar o să o verific în continuare. Haide, bea! 

Liv s-a forțat să nu o bea pe toată dintr-o înghițitură şi 
a savurat gustul sărat care îi rămăsese pe limbă. 

— Deci spune-mi cum ați ajuns aici, a zis ea, în timp ce 
Kyle a turnat restul apei în alt pahar. 

— Lucram cu toții în sud, în provincia Dhi Qar, în cadrul 
unui proiect derulat de o fundație internațională. 

— Ortus, a spus Liv. 

— Aşa e. Cum de-ai... _ 

— Am recunoscut logoul de pe aripa jeepului vostru. II 
cunosc pe unul dintre cei care conduc organizația, pe 
Gabriel Mann. 


281 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Kyle a zâmbit într-un fel care sugera că îl cunoştea şi îl 
plăcea de asemenea. 

— ÍI ştii pe Gabriel? 

Ea a încuviințat din cap. 

— A, e un tip de treabă. Când am pornit proiectul aici, 
a venit şi ne-a ajutat mult. Am auzit că a avut ceva 
probleme cu legea. 

— A avut. Are. 

— Păi, sper că e bine. 

— ŞI eu... Spuneai că lucrati în sud. 

— Da, în sud-estul extrem, în cealaltă parte de 
Bagdad, în mlaştinile din Mesopotamia, sau ce a mai rămas 
din ele. Oamenii de acolo au fost persecutați destul de tare 
de Saddam şi acoliţii lui după ce s-au revoltat împotriva lui 
în '91. Ca parte din sistemul său de pedeapsă, a construit 
canale imense pentru a redirecţiona râurile Tigru şi Eufrat 
în afara mlaştinilor şi a disloca astfel triburile. Şi a reuşit 
destul de bine. Au mai rămas doar vreo zece la sută din 
locuitori. Apoi a venit războiul. Imediat ce Saddam a 
început să dea semne de înfrângere, localnicii au făcut 
găuri în baraje şi diguri pentru ca apa să curgă din nou. Noi 
am fost solicitati pentru a monitoriza calitatea apei şi a ne 
asigura că pe terenurile mlăştinoase va creşte din nou 
trestia. Eram şaisprezece. 

— Ce s-a-ntâmplat cu ceilalți? 

— Au plecat, a zis, luând o înghiţitură de apă şi apoi 
aşezând cu grijă paharul pe masă. Lucram împreună de 
şase luni. Era o muncă plăcută. Localnicii reveneau, trestia 
creştea, se intorcea şi o parte din faună. Inainte să 
intervină Saddam, mlaştinile fuseseră un punct important 
de escală pentru păsările migratoare. În fiecare zi, 
reveneau tot mai mult la viață. Şi apoi brusc ne-a fugit 
pământul de sub picioare. Era ceva legat de ce i se 
întâmplase lui Gabriel. Sediul nostru este la Ruina, iar el a 
fost arestat sub suspiciunea de terorism sau ceva de felul 
ăsta, fiind acuzat că a încercat să arunce în aer Citadela 


282 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


folosind resursele Ortus. Consecința a fost că toate 
conturile bancare ale organizatiei au fost îngheţate până 
când se investigau acuzatiile aduse împotriva lui. Ceea ce a 
însemnat că nu am mai putut plăti pentru nimic şi nici noi 
nu am mai fost plătiți. 

Am continuat cât de mult am putut, sperând că aveau 
să dezgheţțe conturile, dar curând au început să ni se 
termine rezervele de hrană şi combustibil, aşa că am strâns 
tabăra şi ne-am îndreptat spre graniță. 

A început să amestece apa în pahar, uitându-se fix la 
ea, adâncit în gânduri. 

— Şi cum ati ajuns aici? V-aţi rătăcit? 

— Nu, nimic de felul ăsta. 

A continuat să privească țintă paharul, de parcă 
răspunsul era undeva în el. 

— Încă nu sunt sută la sută sigur ce s-a întâmplat. 
Călătoream spre nora, spre granița cu Turcia, într-un convoi 
de patru vehicule, singura modalitate de a călători în 
siguranță pe drumurile astea. Merseserăm destul de bine, 
dacă luăm în considerare toate barajele rutiere pe care le 
întâlniserăm pe Autostrada 8, ajunseserăm până la Al-Hillah 
şi ne pregăteam să continuăm călătoria până la Bagdad, 
când am avut sentimentul că ne îndreptăm în direcția 
greşită. Nu prea pot să explic. Era ca şi cum aş fi ştiut că 
hărțile şi GPS-ul se înşală. Nu eram singurul, au simtit-o şi 
Eric, şi Mike. Restul băieților au crezut c-am luat-o razna. 
Ne-au spus să tăcem din gură şi să conducem în conti- 
nuare, dar nu puteam să facem asta, niciunul dintre noi. 
Era un sentiment atât de puternic! Eu unul mă simțeam de 
parcă aveam înăuntru un nucleu de metal atras puternic de 
un magnet. 

A ridicat privirea şi a zâmbit. 

— Mereu am fost un fel de nomad, n-am rămas 
niciodată prea mult într-un loc. Indiferent de locul în care 
ajungeam şi de cât de bine mă simțeam, mereu venea o 
dimineață în care mă trezeam cu o dorință copleşitoare de 


283 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


a fi în altă parte. Şi acum era la fel, numai că în loc să vreau 
să plec spre necunoscut mă simțeam ca şi cum m-aş fi 
întors undeva. Ca şi cum aş fi ajuns acasă. Era ca şi cum... 
În ultimele şase luni, am privit păsările: flamingo, pelicanii, 
ciorile grive, lişitele. Unele dintre ele fac înconjurul 
pământului pe jumătate, zboară în nord până la Cercul 
polar arctic şi înspre sud până în Africa şi India pentru a 
ajunge în acelaşi loc în care au ieşit din ou. Fac asta de mii 
de ani, sute de mii, probabil, şi încă nu ştim exact cum 
reuşesc. Este pur şi simplu un instinct înăuntrul lor, o 
dorință naturală. Şi apoi acum câțiva ani mlaştinile au 
dispărut, vreau să spun că nu mai era nimic acolo în afară 
de pământ crăpat, şi o barcă ciudată, abandonată. Dar cum 
a revenit apa, ele au ştiut. Cumva, au ştiut că trebuie să se 
afle acolo. Aşa am simțit şi eu. Am simţit o atracţie atât de 
puternică într-aici, deşi nu ştiam nici ce e de fapt acest aici 
şi nici unde se află exact. N-am mai fost în viața mea aici, 
dar mă simțeam ca şi cum m-aş fi întors acasă. Explică tu 
asta. 

Liv a dat din cap. 

— Nu pot, a spus ea. Dar şi eu am simţit ceva 
asemănător. 

În spatele ei, uşa s-a deschis şi ea a zâmbit văzându-l 
în cadrul ei pe Tarig, arătând mult mai bine decât în ultimul 
timp. Dar zâmbetul i-a pierit repede când a văzut 
îngrijorarea de pe chipul lui. 

— Ce este? a întrebat ea. 

— Ar fi mai bine să vii să vezi cu ochii tăi. 


284 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


57. 


De cum a ieşit din clădirea principală, Liv a văzut de ce 
o chemase Tariq. O coloană groasă de praf se ridica spre 
cer, la răsărit, prevestind noi sosiri. 

— Soldați! a strigat o voce din turnul de pază. 

— Câţi? a întrebat Tariq. 

— Greu de zis. Au o maşină de luptă şi un autocamion. 
Autocamionul ar putea fi gol sau ar putea să aibă douăzeci 
de oameni înăuntru. 

Tariq a privit dincolo de gardul care împrejmuia 
perimetrul, acolo de unde un grup de muncitori se 
îndreptau grăbiţi spre complex. A aşteptat până când a 
intrat şi ultimul dintre cei care săpau morminte şi apoi a 
strigat: 

— Închideţi poarta şi înarmaţi-vă! 

— Nu, a spus Liv. Am mai trecut prin asta. Nu putem 
să-i întâmpinăm pe toţi cei care vin aici cu suspiciune şi 
arme încărcate. 

— Ultima dată am făcut ca tine. Mai întâi discutăm, 
apoi îi lăsăm înăuntru. Nu pot să risc din nou viețile tuturor, 
a răspuns Tariq şi a plecat înainte ca ea să aibă timp să îl 
contrazică. 

Maşina de luptă şi autocamionul s-au oprit la vreo 
cincizeci de metri de poartă şi au stat acolo un timp, cu 
motorul pornit, înconjurați de un nor de praf. 

— Americani, a spus Tariq, citind însemnele de pe 


285 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


aripile vehiculelor. 

Liv stătea în apropierea portii pregătită să fi 
întâmpine. 

— Ce fac? a întrebat ea. 

— Sunt prudenti, a răspuns Tariq, fără să-şi ia ochii de 
la primul vehicul. 

— E de înteles, nu? a spus ea şi a ridicat privirea către 
arma de calibrul 50 din turnul de pază, în spatele căreia se 
afla un bărbat sigur pe el şi pregătit. 

A observat cum mâna lui Tariq se strânge pe mânerul 
armei AK47 pe care o avea prinsă de spate şi pentru un 
moment s-a întrebat dacă nu cumva el tânjeşte după o 
luptă. Asta e problema când laşi bărbaţii să negocieze. Mai 
devreme sau mai târziu hormonii lor preiau controlul şi totul 
sfârşeşte într-o luptă. 

— Hei! a strigat ea către maşina de luptă. Aici! 

Le-a făcut cu mâna pe deasupra capului şi a început să 
sară pentru a le atrage atenția. 

— Ce faci? 

Tariq o pive a de parcă era nebună. 

— Ai spus că ar trebui să vorbim mai întâi, aşa că 
vorbesc. Hei! Sunt americancă! a tipat şi şi-a tras 
keffiyeh-u/ de la gât şi a început să-l fluture. SUA! Bună 
Ziua! 

— Poţi să te opreşti acum, a spus Tariq. Cred că te-au 
auzit. 

Maşina de luptă a început să se deplaseze încet pe 
urmele care duceau la poartă. Era imposibil să vezi cine e 
înăuntru din cauza soarelui care se reflecta în parbriz, o 
lumină puternică care lucea în timp ce roțile dure alunecau 
pe pământul aspru. 

— Poţi să-mi faci o favoare? i-a spus Liv lui Tariq, cu un 
zâmbet imobil în colțul gurii. la-ti mâna de pe bareta 
carabinei! 

Tarig a ascultat-o fără prea multă tragere de inimă, 
chiar când maşina de luptă s-a oprit brusc la vreo trei metri 


286 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


de ei. Uşa s-a deschis şi din ea a coborât un caporal înalt şi 
zvelt. Liv l-a simtit pe Tariq crispându-se lângă ea când a 
văzut arma M-4 pe care o avea soldatul în mâini. Avea ochii 
acoperiți de ochelarii Oakley standard, pe care păreau să îi 
prefere majoritatea soldatilor Stătea lângă maşină, fără să 
spună un cuvânt. După înclinarea uşoară a capului, Liv şi-a 
dat seama că cerceta cu privirea turnul de pază şi tunul de 
calibrul 50 care urmărise maşina de luptă tot drumul până 
acolo. 

— Salut, a spus Liv zâmbind, deşi era încordată. Eu 
sunt Liv Adamsen. Sunt americancă. Tu cine eşti? 

Bărbatul a arătat spre ecusonul de pe uniforma de 
camuflaj. Liv a mijit ochii din cauza luminii orbitoare care se 
reflecta din parbrizul maşinii de luptă şi a citit numele. 

— Williamson. Ai şi un prenume? 

EI a încuviințat din cap. Zâmbetul începea deja să îi 
amorțească. 

— MI-I spui şi mie? 

Soldatul a ignorat întrebarea, privind dincolo de ea, 
direct spre izvorul de apă care țâşnea din sonda aflată în 
mijlocul complexului. 

— Ce e locul ăsta? 

Vocea lui era blândă, aproape copilărească şi total 
nepotrivită cu rigiditatea posturii. 

— E... 

Liv s-a oprit, dându-şi seama că nu are pregătit un 
cuvânt ca să-l descrie. 

— E frumos, a şoptit soldatul, cuprinzând cu privirea 
dârele râurilor care unduiau prin praf, în depărtare. 

In spatele lui, motorul camionului a tăcut. S-a balansat 
pe arcuri şi alți bărbaţi au apărut, sărind unul după altul pe 
pământ, şase în total, purtând cu toţii uniformele de 
camuflaj de culoarea cafelei ale armatei Statelor Unite. Liv 
şi-a amintit de comitetul de primire pe care ea şi Gabriel îl 
întâlniseră când traversau granița din Turcia - părea totul 
din altă viaţă. Alti trei oameni în uniformă au coborât din 


287 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


maşina de luptă. Şi, deşi purtau uniforme şi erau înarmați, 
nu era nimic ostil la ei. Păreau doar un grup de băieți 
prudenti care işi croiesc drum spre o petrecere la care nu 
sunt siguri că au fost invitaţi. Probabil că asta simţise şi 
Tariq, fiindcă a ridicat mâna şi i-a făcut semn bărbatului din 
turnul de pază, iar acesta s-a dat în spate, ridicând tunul de 
calibrul 50. 

— De unde sunteți? 

Caporalul cu voce blândă şi-a dat jos ochelarii şi s-a 
uitat cu ochii mijiți la Liv - ochii lui erau de un albastru pal 
şi păreau că s-ar fi potrivit mai bine sub o şapcă decolorată, 
privind atent un câmp de grâu. 

— Eu sunt din New Jersey, a zis ea. Tu? 

El a ridicat din umeri. 

— Sunt de peste tot, cred. Originar din Illinois, dar nu 
i-aş spune tocmai „acasă“. 

S-a uitat din nou la apa care ţâşnea cu putere din 
pământ, ca un copil care se uită la un foc de artificii. Apoi a 
zâmbit. 

— Ati simtit şi voi? 

Liv s-a încruntat. 

— Ce? 

— Ceva care vă trăgea spre locul ăsta. Noi am simtit-o 
cu toții. Ne-am oferit toţi să rămânem aici când au venit 
ordinele de imbarcare - restul au fugit mâncând pământul, 
tânjeau după casă de săptămâni întregi, n-am mai văzut 
aşa dor de casă. Dar dintre noi niciunul n-are o casă 
adevărată la care să se întoarcă... 

A încleştat pumnul şi s-a bătut în piept, deasupra 
inimii. 

— Dar apoi am simţit o chemare să venim aici. Aşa că 
am venit. 

Liv a ridicat privirea spre Tarig. 

— De ce nu intraţi, a spus ea. 

Tarig a aruncat o privire spre ea şi apoi spre şirul de 
soldați. 


288 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Câţi sunteti? 

Caporalul a ridicat din umeri. 

— Doar ce vedeți aici. 

— Maşinile rămân dincolo de gard, a spus Tariq, şi 
trebuie să predati armele. O să le ţinem încuiate în 
depozitul de armament, a zis şi a arătat spre cel mai 
apropiat turn de pază. Dacă vreți să plecați, puteți să le 
luati fără discuție înapoi, dar nimeni nu se plimbă pe-aici cu 
arma în mâna, s-a-nțeles? 

Pentru câteva momente, caporalul s-a uitat fix la Tariq. 
Să Îi ceri unui soldat să predea arma e ca şi cum i-ai cere să 
capituleze. 

— Şi cum de tu-ţi păstrezi AK-ul? 

— Nu-l păstrez, a răspuns Tariq. Voi Încuiați armele 
voastre, le încui şi eu pe ale mele. Toată lumea la fel. 

— Dar cine primeşte cheia? 

Tariq a arătat spre Liv. 

— Ea o primeşte. 

Caporalul a zâmbit. 

— Păi în cazul ăsta, înțelegerea cade. Din experiența 
mea, nu trebuie să ai niciodată încredere într-o fată din 
Jersey şi să-i laşi ceva de valoare. 

A izbucnit într-un hohot de râs, iar Liv a zărit din nou 
băiatul din el. 

— Era doar o glumă. 

Din câteva mişcări bine exersate şi-a asigurat arma 
M-4 şi i-a întins-o lui Tariq. 

— Hei, nicio problemă! Casa ta, regulile tale, dar s-ar 
putea să te răzgândeşti după ce o să vezi ce e în camion. 

S-a întors către el, în timp ce unul dintre soldați a 
ridicat copertina de pânză: camionul era plin de cutii şi lăzi 
cu mâncare. 

— Am primit provizii noi chiar când trupele se 
retrăgeau. Sunt acolo rații militare şi destulă hrană pentru a 
hrăni un batalion întreg timp de vreo lună. Ne-am gândit 
s-o luăm cu noi, ținând cont că nu aveam nici cea mai mică 


289 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


idee încotro ne îndreptăm. Singurul lucru care ne cam 
lipseşte e apa, dar văd că voi sunteți asigurati din punctul 
ăsta de vedere. 

Tariq a încuviințat din cap. 

— Bine, a spus el. Puteţi să aduceţi camionul înăuntru, 
dar maşina de luptă rămâne afară. 

Poarta s-a deschis pentru a-i primi pe nou-veniți. S-au 
aliniat în linişte, predându-i armele lui Tariq de parcă şi-ar fi 
lăsat hainele la garderoba unui club de noapte, iar Liv i-a 
urmărit îndeaproape,  măsurându-i cu privirea. Erau 
infanterişti, bărbaţi care cel mai adesea se inrolaseră ca să 
scape de puşcărie şi de groaznica plictiseală a unei vieti 
care bate pasul pe loc, fără loc de muncă şi fără 
perspective în viitor. Acasă, se adunau în găşti şi căutau 
să-şi creeze familiile pe care nu le avuseseră niciodată. In 
armată, făceau cam acelaşi lucru. Erau nomazi, fără un 
cămin, exact ca băieții din Ortus. Exact ca şi ea. 

— Unde ați fost staționați? 

— La est de Bagdad, a spus Williamson, cu ochii la 
apă. 

Liv a dat din cap şi a mers la Tarig, care verifica arme 
şi le asigura. 

— Se răspândeşte, a spus ea. 

— Ce anume? 

— Atracția către locul ăsta. Se răspândeşte. Băieţii de 
la Ortus au simtit-o ieri la Al-Hillah, băieții ăştia au simtit-o 
astăzi în Bagdad. Ar trebui să ne pregătim pentru mai mulți, 
a Zis ea. Mult mai mulți. 


290 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


58. 


Când Shepherd şi Franklin au virat spre nord-vest pe 
autostrada l-26, ningea des şi se lăsase o ceață uşoară. Era 
trecut de amiază. Traficul era compact înspre Charleston, 
străzile arătau ca o parcare pe trei benzi, iar maşinile abia 
se mişcau înspre oraş. Benzile către ieşirea din oraş erau 
aproape pustii. 

La volan era Franklin. Shepherd stătea în dreapta, 
analizând nişte hărţi pe care li le dăduse polițistul rutier 
care le „împrumutase” maşina lui, un Dodge Durango, cu 
cam tot atâta bunăvoință ca cineva care şi-ar fi dăruit 
cardul de credit arătând spre un mall şi spunând: „N-ai 
decât să faci ce vrei.” În primele douăzeci de minute, 
singurul sunet care s-a auzit a fost huruitul roţilor groase pe 
asfalt, şi din când în când un fâsâit, atunci când Shepherd 
desfăcea pe rând hărţile şi le studia. Erau hărţi topografice 
ale regiunii de graniţă dintre Carolina de Sud şi Carolina de 
Nord, Smoky Mountains înălțându-se la vest. Degetele sale 
urmăreau fiecare cale şerpuitoare, căutând un drum pe 
care nu mersese decât o singură dată, cu aproape douăzeci 
de ani în urmă. 

— Ai găsit ce căutai? a întrebat Franklin, de la volan. 

Shepherd a privit fix în albul din faţa lui, la drumul care 
cincizeci de metri mai departe dispărea în ceaţă -ți se 
părea că te deplasezi, dar că te îndrepţi înspre nicăieri. 

— E greu să-mi dau seama din hărţile astea, a răspuns 


291 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Shepherd. Cred că trebuie s-ajung acolo şi să văd ce pare 
cunoscut. 

— N-o să vezi mare lucru dacă nu se ridică ceața. lar 
zăpada o să facă să arate totul diferit. 

Shepherd s-a întrebat dacă nu cumva totul era o 
pierdere de timp. 

— Putem oricând să ne-ntoarcem şi să urmăm una 
dintre numeroasele piste care ne stau la dispoziţie, a spus 
el. 

Franklin a chicotit. _ 

— Da' ştiu că nu ţi-a luat prea mult să devii cinic! In 
mod normal e nevoie de câţiva ani de muncă de teren 
pentru a căli un agent nou. 

Shepherd nu a răspuns. Se gândea întruna la fotografia 
femeii moarte şi se întreba cum s-ar fi simţit dacă Melisa lui 
ar fi fost întinsă în locul ei acolo. Aproape că simţea cum 
laptopul care stătea la picioarele lui îl atrăgea şi îl tachina 
cu informaţiile pe care le conţinea. Când permiţi ca un 
singur lucru să devină raţiunea vieţii tale, acesta este 
pericolul: te conduce, îţi oferă concentrare şi un ţel, dar 
poate de asemenea să te devieze dacă dispare. Melisa 
fusese lumina care îl ademenise din întuneric. A închis 
ochii: dintr-odată se afla înapoi în adăpostul pentru femei 
de lângă clădirea pe care tocmai o zugrăvise. Melisa îşi 
făcea treaba, ajuta o biată femeie să nască, deşi viitoarea 
mamă era ea însăşi aproape un copil. Femeia era 
chinezoaică, şi după ce copilul s-a născut în cele din urmă, 
Melisa i-a şoptit ceva: 

— Le vezi? 

Făcea deseori asta: îţi punea o întrebare care te făcea 
să îi pui şi tu una. 

— Ce să văd? 

— Firele. Chinezii cred că, atunci când se naşte un 
copil, ţâşnesc nişte fire roşii invizibile, care călătoresc până 
la toţi oamenii cu care nou-născuţii vor avea legături pe 
parcursul vieţii. Şi, indiferent de cât de tare s-ar încurca 


292 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


firele astea atunci când ei cresc, ele nu se rup niciodată, 
aşa că până la urmă fiecare îşi va găsi drumul până la cei 
cu care a fost destinat să se întâlnească. 

Shepherd îşi imagina acum acele fire legându-l de 
Melisa, şerpuind prin aer şi pulsând ca nişte vene. 

— Ceea ce-ai spus mai devreme... s-a auzit vocea lui 
Franklin, joasă şi serioasă. Că ceva se-ndreaptă înspre 
Pământ, crezi că e posibil? 

Shepherd a deschis ochii şi şi-a dat seama că probabil 
moţăise. Acum erau într-o zonă de câmpie, clădirile de 
orice fel erau foarte rare, iar singurele semne de viaţă erau 
câte o maşină din sens opus, care se îndrepta spre 
Charleston. 

— Statistic vorbind, e posibil. 

— Păi şi cum de nu l-au văzut şi celelalte telescoape? 

— Hubble poate vedea mai departe decât orice altceva 
de pe Pământ. 

— Bine, dar presupunând că e vorba de ceva atât de 
îndepărtat încât să nu poată fi zărit de Hubble, atunci ar 
dura milioane de ani să ajungă aici. 

— Nu neapărat. Sunt multe elemente teoretice în 
spaţiu, lucruri care sfidează legile fizicii, pe care ni le putem 
imagina, dar pe care nu le-am putut găsi şi nici măsura. 
Unul dintre aceste elemente e cunoscut sub numele de 
„stea întunecată”. Are o masă imensă şi călătoreşte cu sau 
aproape cu viteza luminii. Dacă un asemenea corp s-ar 
îndrepta spre noi, atunci lumina ei ar depăşi-o doar cu 
puţin. N-am şti nimic dinainte, nu până când ar fi pe 
punctul să ne lovească pentru că ar ajunge în acelaşi timp 
cu lumina, de parcă ar fi apărut de nicăieri. 

Franklin s-a uitat ţintă la drum. 

— Bine, hai să ne imaginăm, de dragul discuţiei, că 
una dintre stelele astea întunecate se îndreaptă înspre 
noi... Asta ar explica toate lucrurile care se-ntâmplă, 
navele, soldaţii, civilii care se îndreaptă spre casă? 

— E posibil. S-a observat efectul pe care Luna îl are 


293 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


asupra mării, iar oamenii sunt şaizeci şi cinci la sută apă, în 
timp ce creierele noastre sunt formate din apă în procent 
de aproape şaptezeci şi cinci la sută, aşa că e de înţeles că 
luna trebuie să aibă şi asupra noastră un efect. 

— Asta-i sigur. Dacă ai lucra în tura de noapte într-un 
spital sau într-o secţie de poliţie, ai vedea că e adevărat. 
Toată lumea o ia razna. 

— lar Luna nu e decât un corp mic. Imaginează-ţi ce 
efect ar avea o stea enormă asupra noastră, a tuturor. 
Suntem toţi legaţi unul de altul la nivel atomic - tu, eu, 
maşina, stelele -, suntem cu toţii făcuţi din aceeaşi 
materie. 

— Ce vrei să spui? 

— Vreau să spun că elementele atomice de bază din 
care suntem formaţi eu şi cu tine sunt aceleaşi care ard în 
miezul stelelor, şi totul provine din acelaşi loc. Universul s-a 
născut cu aproximativ paisprezece miliarde de ani în urmă. 
Totul a început cu ceva numit „punct de singularitate”, mai 
mic decât o particulă subatomică, incredibil de dens şi de 
fierbinte. Absolut fiecare lucru care există acum în univers 
a ieşit din el în urma unei explozii şi a început să se 
răcească pe măsură ce s-a extins, formând protoni, 
neutroni şi electroni care, în timp, au devenit atomi şi apoi 
elemente. Primul element a fost hidrogenul. Aceste 
elemente au început apoi să fuzioneze în nişte nori imenşi 
care s-au comprimat lent, formând stele şi galaxii. După 
aceea, în interiorul stelelor şi al supernovelor, atunci când 
acestea au murit, au început să fie sintetizate elemente 
mai grele. Unul dintre acestea a fost carbonul, elementul 
component esenţial al tuturor formelor de viaţă organice. 
lar acest proces este în desfăşurare în universul aflat încă 
în expansiune. Se nasc elemente. Sunt distruse elemente. 
lar componentele acelor elemente moarte devin altceva. 
Nimic nu durează veşnic, însă de asemenea nimic nu 
dispare în totalitate. Ci pur şi simplu devine altceva. 

In maşină s-a făcut tăcere. Afară, peisajul rural, alb şi 


294 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


înghețat, continua să alunece pe lângă ei. Autostrada 
interstatală era practic pustie acum. Din când în când o 
clădire sau un panou mai răsăreau din ceață, dar în 
majoritatea timpului ar fi putut crede că se învârt într-o 
rotită gigantică de hamster - mişcându-se permanent fără 
să ajungă nicăieri. Era o reprezentare fidelă a purgatoriului 
în care Shepherd simţea că se află, la jumătatea drumului 
între nimic şi ceva. Poate că lumea se sfârşise deja şi 
acesta era purgatoriul lui - să meargă prin ceaţă pentru 
totdeauna cu Franklin la volan, fără să afle vreodată ce se 
întâmplase sau dacă ar fi putut face ceva. 

Apoi Franklin a pornit semnalizatoarele şi a virat de pe 
autostradă spre un drum de acces. 

— Doar o mică scurtătură, a zis el. Avem nevoie de 
nişte benzină şi de ceva de mâncare. E un oraş pe-aici. 

Shepherd s-a uitat pe hartă, urmărind linia drumului pe 
care tocmai ce intraseră până când aceasta s-a oprit la 
punctul unui oraş numit St Matthews. 

— Puteam să facem plinul şi să ne luăm mâncare şi de 
pe autostradă. Aşa ne abatem de la drum. 

Franklin a băgat mâna în buzunar şi a scos o ţigară. 
Privea drept în faţă, degetele lovind volanul, iar ţigara 
atârnând neaprinsă în colţul gurii. 

— Îmi pare rău, a spus el. 

Shepherd s-a gândit la toate lucrurile în neregulă pe 
care le remarcase în ultimele câteva ore: la felul în care, la 
secţia de poliţie, Franklin îl scosese din camera de 
interogatoriu pe polițistul care îl cunoştea; la felul cum 
insistase să conducă şi nu să ia avionul până la Cherokee; 
chiar şi la sugestia sa de a veni la Charleston pentru a-l 
interoga pe Cooper în loc să îl lase în sarcina altor agenţi. 

— Îţi pare rău pentru ce? 

Franklin a coborât puţin fereastra şi apoi şi-a aprins 
ţigara, suflând fumul în frigul de afară. 

— O să vezi, a spus el. 


295 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


59. 


Soldații s-au instalat imediat ca la ei acasă. 

Au descărcat proviziile de hrană şi rezervele de 
combustibil cu o viteză şi eficacitate impresionante, apoi 
s-au oferit să preia sarcina. săpării mormintelor pe care 
sosirea lor o întrerupsese. In plus, aveau ceva mult mai 
valoros chiar decât proviziile de hrană: un laptop. 

Toate mijloacele moderne de comunicare din complex 
fuseseră fie distruse, fie furate, tăind foarte eficient orice 
legătură cu lumea exterioară. Aşa că în timp ce toată lumea 
se afla dincolo de gara, Liv a tras câteva fire din antena de 
pe acoperişul clădirii principale şi a conectat laptopul la 
legătura prin satelit a complexului. 

Ca orice jurnalist, Liv era dependentă de informații. 
Cum nu mai citise nimic de câteva zile, primul lucru pe care 
l-a făcut după ce a deschis laptopul şi s-a conectat la 
internet a fost să deschidă câteva site-uri de ştiri. A citit 
titlurile, simțind freamătul unui dependent care ia o doză 
nouă. De când fratele ei avusese acea căzătură mortală de 
pe culmile Citadelei, Ruina şi povestea care fusese 
descoperită în urma sacrificiului său nu mai ieşiseră din 
lumina reflectoarelor. Era şi povestea ei - şi a lui Gabriel. A 
dat o căutare cu numele lui Gabriel pe Google. Pagini 
întregi de rezultate au apărut, toate vechi de câteva zile şi 
spunând poveşti pe care ea le ştia deja: arestarea lui în 
spital pentru suspiciune de acte teroriste şi ucidere din 


296 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


culpă; evadarea din arest: vânătoarea care a urmat, cu 
fotografia şi numele ei lângă ale lui. După aceea, nimic. 
Singurele ştiri mai recente legate de Ruina erau unele 
medicale, privitoare la izbucnirea a ceea ce anumite site-uri 
tabloide numeau „molima”. 

Liv a dat clic pe primul rezultat afişat, cu inima bătând 
nebuneşte. Şi-a amintit de simbolul pe care îl văzuse pe 
Harta Stelară, cercul cu o cruce peste el, care o făcuse să 
se gândească la boală şi suferință. Asta era oare ceea ce 
prevestea - evenimentul care va aduce sfârşitul zilelor? 

Articolul s-a deschis, iar privirea i-a alergat peste 
rânduri, spicuind informații: o epidemie centrată în jurul 
Citadelei - optsprezece morți, optzeci şi şase de bolnavi 
izolaţi - şi întreg oraşul Ruina în carantină şi aflat sub 
controlul poliției. 

A mai deschis o fereastră şi a căutat „poliția din 
Ruina”. Pe desktop se afla deja instalat Skype-ul, aşa că l-a 
deschis, intrând în contul ei pe care din fericire mai avea 
ceva credit. A copiat numărul de telefon din secțiunea 
„Contact“, a adăugat prefixul internațional pentru Turcia şi 
apoi a dat volumul difuzoarelor mai tare în timp ce numărul 
s-a format şi telefonul a început să sune. 

A sunat mult timp, destul pentru ca ea să mai citească 
un articol despre cum bolnavii fuseseră transferați din 
biserica publică în Citadelă. Era dat şi linkul unei ştiri video, 
dar cineva a răspuns la telefon înainte ca ea să o 
urmărească. 

— Poliția din Ruina, a răspuns o voce pe un fundal 
gălăgios. 

— Bună ziua, a spus Liv vorbind fluent turcă, mi-ați 
putea face legătura cu inspectorul Arkadian? 

— Numele dumneavoastră, vă rog? 

— Liv Adamsen. 

— Un moment. 

Operatorul a pus nişte muzică, aşa că Liv a dat înapoi 
la site-ul de ştiri şi a citit un articol despre focarul de 


297 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


infecție. Acesta avea imagini apocaliptice cu străzi pustii şi 
oameni strânşi la poarta publică a oraşului vechi, îmbrăcați 
din cap până în picioare în costume de protecție impotriva 
contaminării. Pe fundal se înălța Citadela, atât de 
îngrozitoare şi atât de cunoscută. La vederea ei în acel 
context, o conexiune s-a format în mintea lui Liv. A scos 
hârtia Îîmpăturită din buzunar şi a netezit-o. A mai privit o 
dată simbolurile, iar ochii i s-au oprit la începutul celei de-al 


doilea rând. 


Simbolul pentru boală urmat de... 

A privit din nou fotografia de pe ecran: bărbatul în 
costum de protecţie, având conturul ascuţit al muntelui în 
spate. 

„Sigur că da... 

Al doilea simbol reprezenta Citadela şi boala care 
izbucnise acolo şi se răspândea acum. A doua parte a 
profeţiei începea să se adeverească. 

Muzica de fond s-a întrerupt. 

— Liv? 

— Arkadian... 

Era şi mai mult zgomot pe fundal, de parcă el s-ar fi 
aflat pe o stradă plină de copii. 

— Eşti bine? Doar ce am văzut ştirea despre epidemie. 

— E o nebunie aici. Oamenii sunt speriați. Şi eu sunt 
speriat. Evacuăm copiii din oraş. Tu unde eşti? 

Ea s-a uitat pe fereastră, la bărbații aflaţi pe dune, în 
depărtare, săpând un nou mormânt. 

— Tot în deşert, a spus ea. L-am găsit. 

— Ştiu. Mi-a spus Gabriel. 

— Gabriel! Ai vorbit cu el? 

— Da. A urmat încă o pauză, plină de murmurul 
copiilor. Chiar înainte să fie dus în Citadelă. 

Liv a simţit că i se taie răsuflarea. 


298 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Era bolnav Liv, a luat şi el virusul - dar nu era la fel 
de bolnav ca ceilalți. 

Ea s-a apucat strâns cu mâinile de marginea scaunului 
şi aproape că a uitat să mai respire. 

— Majoritatea  înnebunesc după infectare, nu şi 
Gabriel. A venit călare până aici pentru că ştia că s-a 
îmbolnăvit. Nu voia s-o răspândească. El a fost cel care a 
insistat ca boala să fie izolată între zidurile Citadelei. Voia 
s-o aducă înapoi la sursă. Voia s-o învingă. Şi dacă e cineva 
care poate să facă asta, el e. 

Liv a încercat să vorbească, dar nu putea. Auzea încă 
vocea lui Arkadian, dar nu înțelegea cuvintele. Privirea i-a 
alunecat spre bucățica de hârtie pătată cu roşu şi a privit 
din nou al doilea şir - un nou sens teribil izvora acum din el, 
în lumina celor spuse de Arkadian. 

Boală. 


X AAR 
Citadela. 


Un cavaler călare - Gabriel. 


Și-a amintit ce îi scrisese Gabriel în biletul pe care i-l 
lăsase, spunându-i că să o părăsească fusese cel mai greu 
lucru pe care îl făcuse vreodată. Acum ştia de ce. Ştiuse că 
e infectat şi totuşi mersese călare tot drumul până la 
Citadelă, numai ca să o protejeze. 

A privit simbolurile rămase pe al doilea şir al profeției, 
dorind să găsească o urmă de speranță în ele, dar tot ce a 
văzut a fost şi mai multă nenorocire. 


O DX 


Acum ştia înțelesul: T-ul o reprezenta pe ea, iar cercul 
şi luna urmată de un zig-zag îi spuneau cât va mai dura 
totul. 


299 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Nouă luni de pe cer - opt luni calendaristice. 

A dat clic pe videoclipul inclus în articolul de ziar. 
Fusese filmat noaptea, dintr-un elicopter, astfel încât 
calitatea nu era minunată. Un reflector puternic a luminat o 
procesiune de pacienti legati de tărgi, care erau purtati în 
interiorul muntelui. Le-a studiat fețele, toate privind direct 
spre cer. Chiar şi în acele imagini neclare, se putea observa 
că chipurile li se transformaseră în nişte măşti ale durerii. 
Lacrimi au început să îi alunece pe obraji. Reflectorul s-a 
mişcat, oprindu-se la ultima targă care ieşea din biserică. 
Liv a apăsat pe tasta de spațiu pentru a pune pauză chiar 
când Gabriel privea țintă la camera de luat vederi. Era ca şi 
cum S-ar fi uitat drept spre ea, ca şi cum şi-ar fi luat la 
revedere. lubirea ei. Viaţa ei, purtată pe o targă, chiar în 
inima acelui munte odios. 


300 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


60. 


Franklin şi-a terminat ţigara şi a aruncat-o pe 
fereastră. 

— Ai fost vreodată căsătorit, Shepherd? 

— Nu. 

— Şi nici copii n-ai, nu-i aşa? 

— Nu, n-am. 

Erau acum la periferia oraşului, iar printre copaci se 
iveau case înconjurate de spaţii largi. Se zărea un magazin 
universal deschis, pe al cărui firmament scria „Piggly 
Wiggly!! - St Matthews”. Mai exista şi o benzinărie, şi ea 
deschisă. Franklin a trecut de ele, acum că deja nu mai 
pretindea că vrea să facă plinul sau să cumpere mâncare. 

— Când ai copii, totul se schimbă. E ca şi cum ţi-ai 
scoate inima din piept şi ai privi-o cum se plimbă pe afară. 
Ai face orice pentru ei, literalmente orice. Şi dacă ai o fiică, 
a dat el din cap, ei bine, atunci e cu totul altă poveste. 
Dintr-odată lumea pare de zece ori mai periculoasă decât 
înainte, de o sută de ori, iar ea e atât de vulnerabilă şi 
fragilă în mijlocul ei... 

A încetinit şi a virat la dreapta pe o stradă cu sens unic 
şi case îngrijite, cu un singur etaj, cu verande de lemn şi 
hornuri de cărămidă, având peluzele din faţă învelite în alb. 

— Aşa că munceşti pe rupte ca să-i oferi un acoperiş 
deasupra capului, o viaţă bună, s-o protejezi de toate 
porcăriile care ştii că există în lume, de chestiile pe care le 


11 Lant de supermaketuri din centrul şi sudul Statelor Unite ale Americii. 


301 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


vezi zilnic. Tot ce faci capătă un nou înţeles, fiecare 
răufăcător pe care l-am închis a fost dedicat, într-un anumit 
fel, fiicei mele. Am făcut-o pentru ea, pentru a face lumea 
un loc mai sigur pentru ea şi pentru mama ei. 

A mai făcut încă o dată la stânga pe un drum cu case 
mai mari, unele având chiar alei de patru maşini. 

— Şi încerci din răsputeri să alungi întunericul cu care 
te confrunți, dar el e mereu acolo, ca o pată. Aşa că încerci 
să-l ţii departe de copii, îndepărtându-te de ei, pentru că, 
într-un fel, tu eşti lucrul de care vrei să-i protejezi. 

A oprit maşina în faţa unei case cu un acoperiş lung şi 
înclinat, ca o trambulină de schi. Franklin şi-a aţintit ochii 
asupra ei şi a oprit motorul. 

— Şi apoi într-o zi îţi dai seama că nu mai ştii cine sunt, 
niciunul dintre ei. Ţi-ai petrecut atâta timp lucrând pentru 
ca familia ta să aibă o viaţă mai bună, încât nici nu mai faci 
parte din ea. Ai devenit un străin în propria casă. Nu le poţi 
vorbi, nu-i înţelegi, eşti doar conştient de prăpastia dintre 
voi, deşi înainte nu exista nicio distanţă. 

Şi-a ferit privirea, iar Shepherd s-a întrebat dacă 
ticălosul bătrân plânge cu adevărat. 

— Îmi pare rău că te-am târât până aici, a spus 
Franklin întorcându-se şi privindu-l drept în ochi. Am 
încercat şi aproape am reuşit să mă conving că nu contează 
decât investigația, dar se pare că în cele din urmă nu 
contez decât eu. 

A dat din cap înspre casa din lateral. 

— Şi aveai dreptate despre instinctul de a merge 
acasă. 

— Nu trebuie să-mi explicaţi. 

Franklin s-a întors înspre el. 

— Ai spus că tu n-ai o casă. 

— Nu am, cel puţin nu aşa. Dar acasă înseamnă lucruri 
diferite pentru oameni diferiţi. 

A tras aer în piept, gata să îi spună despre Melisa, 
despre cei doi ani trecuţi de la dispariţia ei, chiar şi despre 


302 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


cum folosea BDPD pentru a-i da de urmă. Dar chiar în acel 
moment uşa casei s-a deschis şi o fată de aproximativ 
douăzeci de ani a ieşit afară. 

Franklin a deschis portiera şi aerul rece a inundat 
maşina. Shepherd l-a privit îndreptându-se spre fată, de 
parcă ar fi fost tras de un fir invizibil. S-a oprit la vreun 
metru de ea şi s-au privit fix. Apoi ea a făcut un pas în față 
şi l-a îmbrăţişat, punându-şi capul la pieptul lui. In spatele 
lui o altă femeie, o versiune mai în vârstă a fetei, a păşit pe 
verandă şi i-a privit atent pentru un moment. Apoi s-a 
apropiat şi ea, un zâmbet i-a apărut pe faţă ca un răsărit, 
iar Shepherd şi-a întors privirea, fiindcă nu se simţea 
confortabil să privească un moment atât de personal, nici 
măcar de la depărtare. 

A cercetat cu atenţie celelalte case. Unele erau goale 
şi întunecate, iar aleile pustii, cu urme tot mai vagi de 
cauciucuri. Alte case străluceau, decoraţiunile lor festive 
luminând zăpada ca într-o felicitare de Crăciun. 

Faptul că fusese martorul forţei acelui instinct al 
întoarcerii acasă şi al efectului pe care acesta îl avea chiar 
şi asupra cuiva ca Franklin l-a făcut să-şi dea seama că 
dorinţa de a o găsi pe Melisa şi lucrurile nesăbuite pe care 
le făcuse din această cauză erau pur şi simplu rezultatul 
aceleiaşi forţe care acţiona şi asupra lui. 

O bătaie cu degetele în geam l-a adus înapoi la 
realitate. 

Franklin stătea în spatele maşinii. Shepherd a coborât 
şi el din maşină. Zăpada îi scârţâia sub pantofi şi aerul rece 
îi biciuia obrazul. 

— Vrei să intri, să mănânci ceva de prânz? 

Shepherd s-a uitat spre verandă, de unde îi priveau 
cele două femei. 

— Nu prea cred. N-o să fac decât să vă incomodez. 

Franklin a încuviinţat din cap. 

— Ascultă, a spus el. Când am venit aici, am crezut... 
Ei bine, nu ştiu ce am crezut, dar acum, că sunt aici, nu 


303 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


cred că mai pot să plec, cel puțin nu pentru un timp. 

— E-n regulă, înţeleg. O să merg singur la Cherokee, să 
văd dacă pot să găsesc casa lui Douglas. Oricum e probabil 
o pierdere de timp, n-am mai fost decât o singură dată 
acolo. 

— Să nu faci ceva prostesc, a spus Franklin 
încruntându-se, fiindcă ce făcea nu era lucru uşor. Şi dacă îl 
găseşti, nu-l aborda pe cont propriu. Sună-mă mai întâi, da? 

— E fostul meu profesor, ce-o să facă, o să-mi dea o 
temă mai grea? 

— E un terorist dat în urmărire, care aproape că te-a 
ucis într-o explozie azi-dimineaţă. Să nu uiţi asta! 

— Bine, dacă îl găsesc, o să vă sun, promit. Acum 
intraţi în casă, agent Franklin, şi petreceţi ceva timp cu 
familia dumneavoastră. 

— Ben... 

— Ce? 

— Mă cheamă Ben, prescurtarea de la Benjamin: nu e 
pseudonimul de la birou, e numele meu adevărat. 
Taică-meu a câştigat o bancnotă de o sută de dolari pentru 
că m-a botezat aşa când m-am născut, că doar era un 
tâmpit. Cred că mi-ar fi pus prenumele George dacă ne-ar fi 
chemat Washington, numai să câştige un dolar. 

— E un nume în regulă, Ben. Îi faci cinste. 

Shepherd a întins mâna, iar Franklin i-a strâns-o. 


304 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


61. 


Rosie Andrews mergea spre bancomat, zăpada 
scârțâindu-i sub picioare. Bancomatul nu mai funcționa, la 
fel ca toate celelalte. Nimic nu mai mergea. Totul se 
destrăma. A simţit cum e pe punctul de a izbucni în lacrimi 
din cauza panicii. Avea cincisprezece dolari în geantă, două 
carduri cu creditul epuizat, doar un sfert de rezervor de 
benzină şi o călătorie de cel puţin trei ore în faţă. Benzina 
avea să o mai ţină poate doar până la cincizeci de mile de 
Ashville, de-abia o treime din drumul către mama ei, în 
Atlanta, sau poate chiar mai puţin, la cât de încărcată era 
maşina. 

De undeva din parcare s-a auzit sunet de geam spart şi 
un urlet care i-a făcut părul să se ridice pe ceafă. S-a întors 
şi s-a grăbit înspre maşină. O parcase în spatele unui 
tomberon în capătul cel mai îndepărtat, la distanţă de 
mulţimea furioasă pe care o văzuse în faţa unui magazin 
mare Petro Express. Toate acestea se adăugaseră la 
sentimentul bolnăvicios pe care îl simţise crescând în 
interiorul ei, că ceva e groaznic de greşit. Mulțimea se certa 
cu paznicii, care nu lăsau să intre în magazin decât câteva 
persoane odată, pentru a putea ţine totul sub control. 

S-a auzit din nou ceva spart, iar urletele au devenit 
mai puternice. 

Se părea că paznicii pierduseră lupta. 

Zgomotul a înspăimântat-o. Era sunetul violenţei şi al 


305 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


haosului şi o făcea să se simtă mică şi vulnerabilă. Voia 
doar să facă rost de nişte bani şi să plece cât mai repede 
de-acolo. Voia doar să ajungă acasă. 

A dat ocol tomberonului, scotocind în buzunar după 
chei, şi a văzut un bărbat care se apleca spre maşină, cu 
faţa lipită de geamul din spate. Rosie a simţit cum sângele 
îi clocoteşte în vene şi i se întunecă vederea. 

— Ce crezi că... Pleacă de-acolo! 

Omul a ridicat ochii, dar nu s-a clintit. O privea în 
continuare, într-un mod care nu îi plăcea deloc. 

Alt zgomot de geamuri sparte în spatele ei. Alte urlete. 

A scos mâna din buzunarul paltonului şi i-a făcut semn 
să se îndepărteze. 

— Pleacă de lângă maşină, n-auzi? 

Bărbatul a coborât privirea şi a observat că femeia are 
un pistol în mână, dar nu s-a clintit. 

— Te supără tipul ăsta, drăguță? 

Vocea a făcut-o să tresară. Rosie a întors capul şi a 
văzut o femeie micuță care stătea chiar lângă ea, atât de 
scundă, că părea aproape un copil. Se uita în sus la ea cu 
nişte ochi reci, albaştri, care contrastau cu zăpada. Rosie a 
înregistrat o mişcare cu colţul ochiului: bărbatul înainta, 
profitând de momentul de neatenţie ca să micşoreze 
distanţa dintre ei. 

A făcut un pas în spate, alunecând puţin pe gheaţă, 
dar ţinând arma nemişcată, aşa cum exersase în poligonul 
de tragere. Avea să-l împuşte. Dacă mai făcea un pas, avea 
să tragă fără nicio ezitare. Se întrebase adesea dacă ar fi 
putut s-o facă într-o astfel de situaţie, dar acum nu mai 
avea nicio îndoială că poate. Era un lucru natural. Un 
instinct primar de a proteja ce îţi aparţine. A mai făcut un 
pas în spate, a deschis gura să îl avertizeze pe bărbat încă 
o dată, şi atunci un obiect a lovit-o din lateral. 

Mişcarea a fost atât de rapidă, încât a simţit durerea 
de-abia când lama a ieşit dinspre coastele ei, atât de 
bruscă şi de ascuţită încât i-a tăiat răsuflarea la fel de 


306 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


repede cum bărbatul i-a smuls pistolul din mână. 

Era confuză, ca şi cum totul i se întâmpla altcuiva, iar 
ea nu era decât un spectator. Din durerea arzătoare pe 
care o simţea într-o parte a început să curgă ceva cald, iar 
ea s-a uitat şi a văzut o pată roşie înflorind pe albul 
paltonului. 

Sânge. Sângele ei. 

Şocul acelei imagini a readus-o în simţiri şi a tras cu 
greu aer în piept, gata să ţipe, dar o mână puternică i s-a 
încleştat pe gură şi a tras-o în întuneric, în spatele 
tomberonului. 


Carrie îl privea pe Eli ţinând femeia strâns, 
asigurându-se că sângele ei curge pe zăpadă şi nu înspre 
el, pe ghete. Când trupul ei a devenit moale, a aşezat-o cu 
grijă pe pământ şi i-a verificat buzunarele, până a găsit 
cheile. 

— Păcat, a spus el, ridicându-se şi îndreptându-se spre 
maşină. 

— Doar un moment nepotrivit, cred, a spus ea, 
verificând lama cuţitului şi ştergându-l cu un pumn de 
zăpadă. 

— Nu mă refeream la ea, a zis Eli şi a apăsat pe 
butonul de pe cheia automată, descuind portierele. 

A deschis uşa din spate şi a dat din cap către interior: 

— La ea mă refer. 

Pe bancheta din spate erau înghesuite pungi de 
cumpărături, lenjerii de pat făcute sul şi câţiva saci din 
material textil plini ochi cu haine de fetiţă. Proprietara 
acelor haine era înfăşurată strâns într-un costum matlasat 
dintr-o bucată, prinsă cu centura de un scaun de maşină 
pentru copii şi dormea; o singură şuviţă de păr blond îi 
ieşea de sub o căciuliţă de lână, lucrată de mână. 

Carrie s-a uitat cum pieptul micuţ se ridică şi coboară 
regulat, iar ochii din spatele pleoapelor se mişcă, visând 
visele unei fetiţe. Mâna lui Carrie a găsit-o pe a lui Eli, dar el 


307 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


s-a desprins de ea, întinzându-se pe lângă copila adormită 
pentru a lua o pernă dintre aşternuturi. 

— Întoarce-ţi privirea, iubito, nu e nevoie să vezi asta. 

Ea a dat să spună ceva, dar s-a răzgândit. Eli avea 
dreptate. Nu trăiau într-o lume în care o fetiţă să crească 
fără mama ei, măcar atâta lucru ştia şi ea, iar păpuşica 
aceea mică era destul de dulce şi de nevinovată ca să 
ajungă direct în rai, fără îndoială. Eli îi făcea o favoare, o 
mare favoare. El era atât de bun şi de puternic acolo unde 
conta cu adevărat să fie, în inima lui, şi de aceea îl iubea. 

— „Lăsaţi copiii să vină la Mine”!?, a spus ea, întinzând 
mâna să aşeze uşor şuviţa de păr înapoi sub căciuliţă de 
lână. 

Apoi l-a sărutat pe Eli pe obraz şi s-a întors cu spatele. 


2 Evanghelia după Matei, 19:14. 
308 


V 


„Şi Împărații pământului şi domnii şi 
căpeteniile oştilor şi bogaţii şi cei puternici 
s-au ascuns. 

Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, 

şi cine are putere ca să stea pe loc?” 


Apocalipsa, 6:15-17 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


62 


Gabriel şi-a tot pierdut şi recăpătat cunoştinţa. 
Câteodată delira, urlând şi trăgând de legături, alteori era 
îndeajuns de calm pentru a vorbi câteva minute cu doctorii, 
oferindu-le detalii despre simptomele infecției, ca un om pe 
punctul de a se ineca care îi povesteşte cu răsuflarea tăiată 
experiența cuiva dintr-o barcă apropiată, înainte ca un alt 
val să îl acopere şi să îl tragă la fund. S-a luptat, a strigat, 
s-a scărpinat şi a plâns - dar nu a murit. 

Athanasius privea totul dintr-un scaun de lângă pat. 
Era acolo noaptea, când pâlpăâitul lumânărilor şi al torțelor 
arunca o lumină macabră pe chipul lui Gabriel, dar şi ziua, 
când lumina soarelui intra pe imensele ferestre rotunde, 
pictând puncte colorate pe chipurile condamnaților. Paturile 
care îi înconjurau se goleau şi se umpleau iar şi iar, pe 
măsură ce valul de îmbolnăviri se retrăgea şi se revărsa, şi 
din ce în ce mai mulţi oameni intrau în munte. Mai întâi au 
fost cei care fuseseră în carantină în seminar. Apoi au 
început să apară bolnavi noi, constanti ca număr, iar 
şederea lor scurtă nu depăşea o zi, cel mult două, şi se 
făcea veşnic după acelaşi tipar: erau purtaţi înăuntru 
Zvârcolindu-se şi urlând, şi erau purtaţi afară tăcuți şi 
nemişcați - duşi către centrul muntelui şi către rugul 
funerar care ardea neîntrerupt. 

Apoi, în a doua zi din cea de-a patra săptămână de 
când Citadela le deschisese porțile bolnavilor, Gabriel a 


310 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


deschis ochii şi aceştia au rămas deschişi. Era trecut de 
amiază, după ce doctorii își terminaseră turele, iar 
Athanasius era plecat, ocupându-se de organizarea a ceea 
ce mai rămăsese din turma lui. Gabriel stătea întins, privind 
fix stalactitele înnegrite de funingine de deasupra sa şi 
ascultând gemetele bolnavilor sedați şi scârțăitul legăturilor 
în timp ce trupurile se încordau şi se răsuceau peste tot în 
jurul lui. A stat întins acolo mult timp, adunându-şi toate 
puterile pentru momentul în care febra va veni şi îl va 
dobori iar, cum se întâmpla întotdeauna. Numai că de data 
asta nu a mai venit. 

— Hei! a strigat el, cu o voce aspră, nefamiliară. 

Din paturile din jur s-a ridicat un murmur, bolnavii s-au 
deşteptat din somnul indus de sedative. 

— HEI! a strigat din nou, atât de tare încât l-a durut 
gâtul şi au început să se audă nişte paşi grăbiţi. 

Deasupra patului său a apărut un chip cu fruntea 
brăzdată de cute şi cu cearcăne de oboseală adâncă. 
Gabriel nu îl cunoştea, dar a recunoscut costumul de 
protecţie pe care îl purta şi a observat de asemenea 
seringa plină. 

— Nu, a spus el. Nu-i nevoie să faci asta. Mă simt mai 
bine. 

Era ca şi cum doctorul nu l-ar fi auzit, creierul său lipsit 
de somn nefăcând decât să urmeze paşii procedurii de 
sedare a pacienților. Gabriel a simţit pe braț atingerea rece, 
de alcool sanitar, a unui tampon. A încercat să se 
răsucească, dar legăturile îl țineau strâns. 

— TREZIŢI-VA! le-a strigat el, atât doctorului cât şi 
celor din jur. TREZIŢI-VĂ! 

Efectul a fost instantaneu, murmurul slab s-a 
transformat în răcnete pe măsură ce bolnavii adormiti erau 
treziti la o stare de veghe plină de tânguieli. Doctorul a 
ridicat privirea către haosul din jur, acum fiecare pacient 
smucea şi trăgea de legături, urlând chinuit. S-a uitat din 
nou la Gabriel, reproşându-i din priviri problemele pe care i 


311 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


le crease, apoi a ridicat seringa şi a pregătit-o. 

— Ce faci? a mârâit Gabriel, cu gâtul iritat de atâta 
urlat. N-am nevoie de sedative. Ingrijeşte-te de ceilalti mai 
întâi, ei sunt urgenta. 

Doctorul a ezitat, părea că totuşi avea să îl injecteze, 
însă o umbră a trecut peste chipul lui Gabriel. Ridicând 
ochii, acesta a văzut capul pleşuv al unui călugăr, stând de 
cealaltă parte a patului său. 

— E-n regulă, i-a spus Athanasius doctorului, o să stau 
eu cu el. Tu ai grijă de restul acestor biete suflete. 

Doctorul a clipit de parcă ar fi ieşit de sub o vrajă, apoi 
s-a depărtat. 

Athanasius a tras scaunul de lângă patul lui Gabriel şi 
s-a aşezat pe el. Ochii îi erau injectați şi adânciţi în orbite şi 
mirosea a fum de lemn. Gabriel a inspirat adânc, 
desfătându-se cu mirosul. Era prima dată după mult timp 
când mirosea şi altceva în afara parfumului ciudat şi 
permanent de portocale. Şi mai era ceva. li era frig, iar 
legăturile îmbibate cu sudoare erau ude şi îi dădeau o 
senzație neplăcută pe piele. 

— Febra... a şoptit el, dându-şi seama ce însemna asta. 
A dispărut. 

Athanasius şi-a pus palma caldă pe fruntea lui Gabriel 
şi s-a îndreptat în scaun. 

— Slav Domnului! a spus. 

Lângă patul lui a apărut o altă siluetă care i-a ținut un 
termometru în ureche. Acesta a scos un sunet, iar persoana 
a verificat rezultatul. L-a resetat şi a repetat. 

— Treizeci şi şapte, a spus el, cu o urmă de zâmbet pe 
chipul epuizat. Probabil că eşti chiar puțin mai rece ca 
mine. 

— Doctor Kaplan, permiteți-mi să vi-l prezint pe Gabriel 
Mann, a spus Athanasius. 

Gabriel a dat din cap în semn de salut. 

— V-aş strânge mâna, dar cineva m-a legat de patul 
ăsta. 


312 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Kaplan a zâmbit din nou. 

— Spuneti-mi, a zis Gabriel, a functionat carantina? A 
fost oprită boala? 

A ştiut răspunsul înainte ca vreunul dintre ei să scoată 
un cuvânt. L-a auzit în pauza care a urmat şi l-a văzut în 
mişcările ochilor, când şi-au ferit privirea de a lui. 

— Au existat şi cazuri noi, a răspuns doctorul, unele 
care au apărut dincolo de granița originară a carantinei, în 
cartierele oraşului. Am continuat să ridicăm bolnavii şi să-i 
ținem în carantină pe cei cu factor ridicat de risc, dar până 
acum n-am reuşit s-o oprim. De săptămâna trecută, o lege 
marțială a fost instaurată în Ruina, cu speranța că astfel 
boala n-o să se răspândească şi mai mult. Armata şi poliția 
blochează drumurile ce ies din munte. Nimănui nu i se 
permite să intre, nici să iasă din oraş. Dar am reuşit câțiva 
paşi importanţi de când ne-am mutat aici. Şi e posibil ca tu 
să detii cheia salvării noastre. Nimeni nu s-a luptat cu boala 
atât de mult timp ca tine, şi nimeni nu şi-a mai revenit. 
Până acum. Dar suntem abia la început, mai poti avea o 
recădere. 

S-a uitat la Athanasius. 

— Trebuie să-l mutăm undeva unde să fie izolat. 

— Nu, a spus Gabriel, o să stau aici, n-am nevoie de 
tratament special. 

— Nu-nțelegi, a spus Kaplan. Trebuie să fii izolat, nu 
doar pentru confortul propriu, ci şi pentru siguranța 
celorlalti. Poate că trupul tău a învins infecția, sau poate s-a 
ajuns la un fel de armistițiu: boala e ţinută în frâu, iar 
simptomele dispar. Dacă e aşa, atunci e posibil să fii un 
purtător asimptomatic al bolii, tu însuţi imun, dar mortal 
pentru oricine vine în contact cu tine. Mai există de 
asemenea posibilitatea ca înăuntrul tău boala să fi suferit o 
mutație şi să fi format o nouă tulpină, una la care trupul tău 
e imun pentru că a ajutat la formarea ei, dar care e în 
acelaşi timp la fel de sau chiar mai periculoasă decât prima 
tulpină. 


313 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


Gabriel îl privea fix. Până în acel moment, speranțele 
lui nu căpătaseră o formă conştientă. Singurul lucru care îl 
făcuse să reziste fusese gândul la Liv. Ea era cea pentru 
care se luptase cu moartea. O părăsise în deşert cu 
speranța de a lua boala cu el. Bătuse tot drumul înapoi 
până la Ruina cu speranța ca boala să nu se fi răspândit. 
Insistase să fie dus în Citadelă, unde izbucnise molima, şi 
refuzase să moară, cu speranța că va putea în cele din 
urmă să o reintâlnească. lar acum i se spunea că trebuie să 
rămână acolo, izolat chiar şi în acel loc al izolării. Multe 
cuvinte ar fi putut descrie durerea care l-a copleşit, dar 
numai unul rezuma în totalitate cum se simţea. 

Blestemat. 

Athanasius i-a citit durerea pe chip. 

— Ştiu un loc unde îl putem muta, a spus el. 


314 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


63. 


După conversatia pe care o avusese cu Arkadian, Liv a 
deschis toate site-urile de ştiri şi a citit fiecare relatare 
despre focarul infecțios apărut în Ruina, până i s-a 
descărcat bateria laptopului. 

Un timp a stat singură în căldura înăbuşitoare a 
clădirii, simțindu-se de parcă i s-ar fi răpit un lucru de preț. 
A închis ochii şi şi-a amintit de ultima dată când ea şi 
Gabriel petrecuseră timpul împreună: fusese pe când se 
adăposteau de furtuna de nisip, în peştera din inima 
deşertului. Atunci crezuse că viața îi scapă printre degete, 
că Sacramentul pe care îl purta înlăuntrul ființei va muri 
fără să-şi găsească drumul către căminul pe care îl 
pierduse, şi că o va duce şi pe ea la pieire odată cu el. Se 
agățase de Gabriel de parcă ar fi fost viaţa însăşi. Îşi amin- 
tea de gustul sărat al pielii lui atunci când se sărutaseră, 
când se abandonaseră clipei unul în braţele celuilalt, 
gândindu-se că aceea putea fi singura lor noapte împreună. 

Era ciudat că cineva cu care petrecuse atât de puțin 
timp avusese un efect atât de puternic asupra ei. Dar era 
ceva în sufletul lui Gabriel care o calma când se afla în 
apropierea lui şi o făcea să sufere atunci când era 
departe - aşa cum suferea acum. 

S-a ridicat brusc, furioasă pe lumea întreagă, şi, 
traversând sala de mese, s-a îndreptat către lumina 
strălucitoare. Gânaul la munca fizică grea îi părea infinit 


315 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


mai atrăgător decât frământările emotionale. A înşfăcat o 
cazma, s-a aşezat la rând şi a ascultat mulțumită ordinele 
caporalului Williamson; săpau o groapă destul de mare 
pentru a-i îngropa pe toti cei care băuseră apă otrăvită. 

Le-a luat întreaga zi, dar după ce mortii şi-au găsit în 
sfârşit odihna sub pământul uscat, grupul s-a adunat la 
marginea apei pentru a se spăla, a bea şi a se relaxa. Se 
putea observa cu ochiul liber, din uşurinţa cu care vorbeau 
şi din gesturile deschise, că între ei se crease o legătură 
strânsă, întărită de munca grea şi de efortul colectiv. Era o 
mărturie despre spiritul omenesc - se cunoscuseră chiar în 
dimineaţa aceea, plini de neincredere, un grup înăuntrul 
complexului şi altul în afara lui, iar în mai puțin de o zi tot 
ceea ce îi despărțea dispăruse cu totul. Asta îi amintea lui 
Liv că, în ciuda întunericului care o învăluise în ultimul timp, 
exista multă bunătate în lume, şi atât de mult bine în 
oameni. Asta o făcea să spere că orice ar fi fost acel ceva 
care luase naştere acolo, orice scânteie antică ar fi fost 
reaprinsă de întoarcerea Sacramentului, avea totuşi o 
şansă să crească în ceva liber şi minunat, în chiar opusul 
Citadelei. 

Ceva legat de acel gând a izbit-o parcă şi a făcut-o să 
scoată hârtia împăturită din buzunar şi să studieze din nou 
simbolurile. Privirea i-a fugit de la simbolul cu săgeata cu 
vârful în sus care reprezenta Citadela de pe al doilea rând 
la unul de pe al treilea rând, care era exact opusul acestuia. 

S-a uitat la fântâna de apă din centrul iazului, care 
forma un V alungit în aer. Acel simbol era fântâna. Acel 
simbol era locul acela. 

S-a uitat din nou la al doilea şi al treilea rând, căutând 
alte puncte de comparație. 


316 


Simon Toyne T Trilogia 
anctı = 3 - Turnu 


X AROK 
yY xT O 


Semnul lunii apărea în ambele, legându-le de aceeaşi 
perioadă de timp, iar T-ul se afla şi el acolo, încercuit pe pri- 
mul rând şi aflat lângă un cerc în celălalt. S-a uitat la gardul 
care împreimuia complexul şi a înteles de ce se opusese cu 
atâta vehementă să fie încuiate portile. Acel loc trebuia să 
fie unul în care Sacramentul să fie liber, în afara cercului, 
nu înăuntrul lui. Trebuia să primească pe toată lumea cu 
bratele deschise şi să se întindă şi dincolo de orizont dacă 
era nevoie. Apa incepuse deja acest proces, curgând 
printre zalele gardului şi aducând din nou pământul la 
viață. 

— Nu o fortăreață, ci un rai, a şoptit ea. 

— Ce zici? 

Liv a ridicat privirea şi l-a văzut pe Tariq stând lângă 
ea. 

— Nimic, a spus ea, conştientă că toată lumea e 
obosită şi că planul care tocmai îi încolţise în minte avea să 
dureze. O să-ţi spun mâine. 


317 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


64. 


Gabriel a fost dus în scaunul cu rotile în apartamentul 
privat al Abatelui, în fruntea unei procesiuni de personal şi 
echipamente medicale. Incăperile rămăseseră în mare 
parte nelocuite de la moartea subită a Abatelui şi 
răspândirea molimei. Fuseseră planificate alegeri, însă 
moartea făcuse ravagii în rândul electorilor. 

— Asta este camera de zi şi biroul, a spus Athanasius, 
păşind în acel spatiu larg. Pe aici se ajunge la un dormitor 
care poate fi transformat în laborator. 

A deschis o uşă groasă, incrustată cu metal, care 
dădea spre o altă peşteră în care se aflau un pat de lemn, o 
canapea şi alte câteva piese mici de mobilier. 

— lar aici este o baie cu apă curentă. 

Din punctul fix al patului, Gabriel a analizat atât cât 
putea noile împrejurimi, în timp ce toată lumea începea să 
despacheteze. Salteaua îi fusese ridicată la un capăt pentru 
a-l sprijini, iar legăturile care îl ținuseră atât de strâns şi 
pentru atât de mult timp fuseseră lărgite, dar nu 
îndepărtate. Doctorul Kaplan ceruse ca pentru moment să 
fie lăsate la locul lor, cel putin până erau siguri că Gabriel 
nu va suferi o recădere. Dar pe Gabriel nu îl deranjau, 
fiindcă era atât de slăbit, încât şi să ţină ochii deschişi era 
un efort. 

A măsurat cu privirea încăperea, acea închisoare 
confortabilă care avea să fie căminul său pentru cine ştie 


318 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


cât timp. Avea un şemineu imens, de înălțimea unui om, 
care domina unul dintre pereti, şi ferestre cu vitralii - pe 
geamurile sale străvechi erau pictați nişte păuni în albastru 
şi verde, care deformau lumea de afară. 

— Cum te simţi? 

Athanasius şi-a tras un scaun în apropierea patului şi 
s-a aşezat, în timp ce în spatele său camera începea să fie 
răsturnată şi dezasamblată. 

— Ca un condamnat. 

Athanasius a zâmbit şi şi-a trecut palma peste pielea 
netedă a capului. 

— Cred că toţi ne simţim aşa într-o oarecare măsură, 
deşi ştiu că tu ai îndurat mai multe decât majoritatea. 

S-a aplecat mai tare şi a şoptit astfel încât doar Gabriel 
să îl audă: 

— Uneori mă-ntreb dacă toate astea puteau fi evitate... 
Dacă am fi lăsat lucrurile aşa cum erau, dacă am fi lăsat 
Sacramentul la locul lui şi n-am fi răsturnat vechile tradiţii, 
poate că toată durerea şi suferința asta, toate morțile astea 
n-ar mai fi avut loc. 

— Chiar crezi asta? 

— M-am gândit... Fiecare face ce crede că e corect, dar 
uneori facem lucruri greşite, chiar dacă motivele sunt 
corecte. 

Gabriel a închis ochii şi şi-a sprijinit capul pe saltea. 
Fusese şi el pradă unor gânduri asemănătoare. Pierduse 
atâtea în urma şirului de evenimente la a căror declanşare 
pusese umărul! 

— Singurul lucru corect pe care îl puteam face era să 
eliberăm Sacramentul, a spus el. 

— Deci eşti mulțumit de ceea ce pare a fi urmarea 
acțiunilor noastre? 

Gabriel a dat din cap. 

— Bineînţeles că nu. Mă simt răspunzător pentru 
fiecare persoană care a murit din cauza acestei molime sau 
care suferă încă acum. Mă simt vinovat fiindcă e posibil să 


319 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


fi contribuit la răspândirea ei dincolo de aceste ziduri, 
pentru că am plecat de aici, vinovat că mama mea e 
moartă şi tatăl meu la fel, dar cel mai tare mă simt vinovat 
fiindcă am abandonat-o pe Liv şi am lăsat-o singură în 
deşert. Am fost obligat, eram infectat. Am părăsit-o din 
motive întemeiate, dar asta nu mi-a adus fericire. Şi totuşi, 
decât să-i fac rău, mai bine să n-o mai văd niciodată. 

Athanasius a încuviințat din cap. 

— Dar când văd cât suferi, mi-aş dori să pot face mai 
multe. 

— Poate că poti, a spus Gabriel. Când am venit ultima 
dată aici căutam ceva. 

— Harta Stelară. 

Gabriel a încuviințat din cap. 

— Credeam că e singura care poate să ne conducă 
spre Eden, pentru ca Sacramentul să ajungă în sfârşit 
înapoi acolo unde îi e locul. Dar până la urmă am găsit 
altfel drumul şi am descoperit că Harta Stelară era deja 
acolo. Avea sculptate în ea instrucţiuni care se foloseau de 
stele ca de un ghid. Dar mai avea ceva sculptat pe spate, o 
altă parte a profeției. 

— Şi ce spunea? 

— Nu ştiu. Era scrisă într-o limbă pe care n-am 
recunoscut-o. Dar nu te intrigă că tot ceea ce s-a întâmplat 
a fost prevestit? Cum fratele Samuel s-a urcat în vârful 
Citadelei şi a format semnul Tau cu trupul său şi cum 
Sacramentul a fost eliberat şi returnat în căminul său 
originar? A fost totul conturat într-o serie de profeții, mai 
întâi în Biblia eretică şi apoi pe Harta Stelară. Când am 
început să o căutăm nu aveam decât carnețelul bunicului 
meu pentru a ne ghida, şi o fotografie pe care i-o trimisese 
tatăl meu. Insă fotografia arăta doar o parte a pietrei. Când 
am găsit-o şi am văzut-o cu ochii mei, mi-am dat seama că 
pe partea cealaltă era scris mult mai mult. Dacă am putea 
s-o citim acum, în lumina a tot ceea ce s-a întâmplat, s-ar 
putea să descoperim că toate astea au fost şi ele 


320 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


prevestite. S-ar putea chiar să aflăm cum s-ar putea sfârşi 
sau ce putem să facem ca să influențăm acest sfârşit. Cred 
că aici în Citadelă sunt mai mulți experți în limbi antice 
decât oriunde în lume. Dacă piatra poate fi descifrată 
undeva, aici e locul. 

— Sunt, sau cel puțin au fost. Mulţi dintre cărturari au 
căzut pradă molimei, dar au mai rămas câţiva în viață. Şi 
eu am studiat multe dintre limbile moarte. Dacă textul de 
pe piatră e scris într-una pe care o cunosc, atunci ar trebui 
să fie uşor de tradus. Dar cum să facem să-l vedem? 

Gabriel a zâmbit. 

— Am făcut fotografii şi le-am trimis unui inspector de 
poliție din Ruina. 

Athanasius s-a îndreptat în scaunul său, cu ochii 
licărind. 

— Dă-mi numele lui şi o să-i trimit imediat un mesaj! 

— Numele lui e Arkadian. Şi dacă-mi găseşti un telefon 
mobil, pot să-l sun să ne trimită o copie chiar acum. 

Athanasius s-a încruntat. 

— Nu sunt permise asemenea mijloace de comunicare 
în interiorul muntelui. 

— Nici intrarea străinilor nu e permisă, şi totuşi uite-mă 
aici! Sunt sigur că vreunul dintre doctori a adus cu el un 
telefon mobil. 

Athanasius a dat din cap. 

— Una dintre condițiile primirii bolnavilor a fost ca cei 
acceptați să se supună regulilor din interiorul muntelui. 
Toată lumea a trebuit să renunţe la telefoane inainte să 
intre. N-o să găseşti niciunul aici. 

Gabriel a căzut pe gânduri. 

— Dar telefonul pe care ţi l-am dat ultima oară când 
am fost aici? 

— Nu mai merge, bateria e goală şi nu mi-ai lăsat un 
încărcător, deşi... 

A aruncat o privire înspre cealaltă parte a camerei, 
către un birou mic aşezat sub fereastra cu păun. S-a ridicat 


321 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


şi s-a îndreptat către el, făcându-şi loc printre personalul 
medical şi grămezile de echipamente pe care aceştia le 
despachetau. Gabriel l-a urmărit cu privirea până când 
vederea i-a fost blocată de un bărbat în costum de 
protecție. 

— Eşti în regulă? a întrebat doctorul Kaplan cu vocea 
cu care li se adresa bolnavilor, ceea ce l-a neliniştit pe 
Gabriel. 

— Pur şi simplu excelent! a răspuns el, reuşind să îl 
Zărească o clipă pe Athanasius peste umărul 
doctorului - deschisese biroul şi scosese ceva din el. 

— Suntem aproape gata să începem prima rundă de 
analize, a spus Kaplan făcând un pas în lateral şi blocându-i 
din nou vederea. Mă tem că va trebui să-ți luăm nişte 
sânge. În mod normal, când cineva trece prin ceea ce ai 
trecut tu, nu se recoltează mai mult de câțiva mililitri odată, 
pentru a le da celulelor albe timp să se refacă. Dar cu cât 
recoltăm mai mult acum, cu atât vom putea face mai multe 
analize în acelaşi timp şi cu atât mai repede vom putea 
interpreta rezultatele. Eşti de acord? 

Gabriel a inspirat adânc. 

— Serviți-vă! a replicat el. Nu plec nicăieri, dar 
încercaţi să nu mă ucideți. 

Kaplan a zâmbit şi i-a făcut semn unui medic care a 
potrivit o seringă în branula fixată deja pe brațul lui Gabriel. 
A desfăcut valva şi a privit cum un lichid întunecat, de 
culoarea vinului, umple prima eprubetă. 

— S-ar putea să te simţi puțin ametit, a adăugat 
Kaplan, aşa că dacă vrei, poti să închizi ochii şi să te 
odihneşti. 

Gabriel a făcut cum i s-a spus şi a încercat să se 
relaxeze. 

— Ce spui de asta, ar merge? 

A deschis ochii şi l-a văzut pe Athanasius, care avea un 
laptop cu un încărcător. 

— Probabil. Poţi să trimiti un e-mail de pe el? 


322 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Nu. Dar poate că încărcătorul ăsta poate fi adaptat 
să se potrivească la telefon. 

A pus laptopul pe pat, cu încărcătorul înfăşurat peste 
firele încâlcite. Gabriel a scos cablul şi a examinat capul de 
mufă. Nu se potrivea cu cea a telefonului. Apoi a deschis 
laptopul. Era un model relativ nou şi s-a deschis 
repede - nu avea aproape nicio iconiță pe desktop. A căutat 
o componentă wi-fi în directorul principal, sau orice altceva 
ar fi putut trimite un mesaj sau un e-mail. 

Nimic. 

Athanasius avea dreptate. 

S-a uitat la statusul bateriei şi a văzut că era plină, 
deci cel puțin încărcătorul era bun. Dar chiar dacă ar fi 
reuşit cumva să modifice racordurile, amperajul ar fi fost 
prea mare şi probabil ar fi „prăjit” telefonul. Dar apoi i-a 
venit o idee. A întors computerul şi a zâmbit când a zărit 
portul USB. 

— Putem să folosim laptopul ca să încărcăm telefonul, 
a spus el, arătând spre mufa pătrată. Putem să băgăm 
laptopul în priză şi apoi să legăm telefonul de calculator 
printr-una dintre mufele astea. O să funcţioneze ca un 
transformator şi o să încarce bateria telefonului cu o 
intensitate mai redusă. 

— Poţi s-o faci? 

— Da, a zis Gabriel şi s-a sprijinit din nou pe perne. Dar 
o să am nevoie de nişte unelte şi de ambele mâini. 

Simţea cum toată energia care îi rămăsese i se scurge 
prin vene cu fiecare picătură de sânge. 

— O să am nevoie de nişte cabluri şi un patent. 

A închis ochii, dar în următoarea clipă a regretat, căci 
camera a început să se învârtă cu el 

— Hei... a spus el, aruncând o privire către medicul de 
lângă pat care îi lua încă meticulos sânge. Cred c-ar trebui 
să... 

Căldura a crescut în interiorul lui ca aburul dintr-un 
gheizer, atât de brusc, că l-a copleșit. Trupul a început să îi 


323 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


tremure şi a simțit cum nişte mâini îl apucă grăbite şi îl 
imobilizează. 

„Sfinte Isuse Hristoase”, s-a gândit el în timp ce ochii i 
se dădeau peste cap şi întunericul îl cuprindea. „Nu din 
nou.“ 


324 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


65. 


Inspectorul Arkadian stătea într-o parcare de la 
marginea oraşului, supraveghind un autobuz din care 
coborau copii, când a devenit dintr-odată conştient de ochii 
care îl cercetau. Şi-a aplecat privirea înspre o fetiță de vreo 
opt ani, înspăimântată şi cu ochii în lacrimi. Arkadian s-a 
lăsat pe vine pentru a fi fată în fată cu ea - era înalt şi purta 
costumul de protecţie care îi devenise o a doua piele de la 
izbucnirea epidemiei. 

— Cum te cheamă? a întrebat-o el pe fetiță, dându-i la 
o parte din ochi buclele şatene, cu mâna înmănuşată. 

— Hewva. 

— Hevva, avem ciocolată şi cola înăuntru, i-a zis şi a 
arătat înspre hostelul care fusese momentan transformat în 
orfelinat. 

— O să fim şi noi duşi în munte să murim, ca mami? a 
întrebat fetița, ştergându-şi ochii cu dosul palmei. 

EI a simţit cum ceva i se rupe în suflet. 

— Nu. O să fiți în siguranţă aici, îţi promit! 

Pentru o clipă, ea l-a privit cu acea expresie intensă şi 
transparentă pe care doar copiii o au, apoi s-a întors încet 
şi s-a alăturat celorlalți. 

Carantina fusese instaurată din momentul în care 
apăruse primul caz de infecţie în afara zidurilor oraşului 
vechi - o profesoară din oraş care, până la manifestarea 
simptomelor, infectase deja restul profesorilor din şcoală şi 


325 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


pe multi dintre părinți. Când aflase, lui Arkadian îi stătuse 
inima în loc. Madalina, sotia lui, lucra într-o şcoală - nu cea 
care fusese infectată, dar vestea fusese un avertisment dur 
cu privire la cât de vulnerabili erau toti în faţa acelei boli. 
Madalina se afla acum într-o semi-carantină în biserica St 
Mark, de lângă casa lor Toti functionarii care lucraseră cu 
publicul fuseseră mutati în sedii de instituții mari pentru a fi 
tinuti sub observatie, iar ea era unul dintre ei. Însă aceste 
măsuri de precauție reprezentau doar o parte din planul 
general. 

Ultimul lucrul pe care îl doreau comunitatea natională 
şi internatională era ca o nouă boală mortală să ajungă în 
lumea largă. Izolarea naturală a oraşului Ruina, care era 
înconjurat de versantii muntilor Taurus, íl făcea în mod unic 
potrivit pentru o carantină internă. Evacuarea rapidă din 
oraşul vechi după primul focar fusese îndeajuns de eficientă 
pentru a tine boala pe loc în prima lună, aşa că acum 
tactica era extinsă la întregul oraş. Exista un singur drum 
care ducea înspre Ruina şi care acum era blocat pe ambele 
sensuri. Nimic nu mai trecea cu exceptia proviziilor 
medicale şi alimentare zilnice, aduse de un camion la 
bariera externă; acestea erau ridicate şi transportate în 
oraş numai după ce camionul se îndepărta din nou. 

Inăuntru, oraşul era din nou divizat. Ruina era în mod 
natural împărțită în sferturi de patru bulevarde mari şi 
drepte, care aveau toate Citadela ca centru. Fiecare sfert 
era acum un orăşel de sine stătător, iar bulevardele dintre 
ele erau nişte granițe pe care nimeni nu avea voie să le 
treacă. Aproape că izbucniseră revolte atunci când nişte 
locuitori încercaseră să fugă dintr-o parte a oraşului în alta, 
după ce, în primele zile de carantină, auziseră zvonuri că 
toate cazurile noi de molimă apăruseră în Cartierul Pierdut 
şi că în toate celelalte trei orăşele nu erau îmbolnăviri. 
Pacea firavă care fusese în cele din urmă restabilită era 
menţinută de patrule permanente, înarmate. Singurele 
mişcări de orice fel fuseseră transportul bolnavilor către 


326 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


oraşul vechi şi Citadelă pe bulevardele pustii, şi evacuarea 
copiilor în direcția opusă. 

De cum a pus piciorul în hostel, Arkadian a fost lovit de 

vocile copiilor care se jucau. Erau în jur de o sută de copii 
acolo, unii rămaşi orfani din cauza bolii, însă mulţi nu. De 
îndată ce vestea despre imunitatea copiilor s-a răspândit, 
majoritatea părinților au ales să îi trimită în afara localității, 
preferând să îi ştie departe de noile ghetouri în care teama 
şi violența clocoteau sub pojghița subțire de tăcere care 
acoperea oraşul; singurele lucruri care stăteau în calea 
haosului erau tensiunea şi speranța că munca doctorilor 
dinăuntrul Citadelei va avea curând un rezultat. 
„A văzut fetița cu bucle şatene la una dintre mese. 
Intr-o mână tinea strâns un medalion pe care îl purta la gât, 
iar în cealaltă avea o sticlă cu un pai. O mişcare din spatele 
ei i-a atras atentia lui Arkadian. Ridicând privirea, a dat de 
fața aspră a lui Balut Gut, care il privea fix din spatele 
vizorului costumului de protecţie; avea privirea întunecată 
pe care Arkadian o mai văzuse atunci când avea de dat 
veşti proaste. 

— Ai primit mesajul? a spus Balut cu o voce înăbuşită, 
care venea parcă din depărtare. 

— Ce mesaj? 

— Trebuie să te duci cât mai repede la biserica St 
Mark. E vorba de soția ta, de Madalina. 


327 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


66. 


Cherokee nu se schimbase prea mult în ultimii aproape 
douăzeci de ani de când Shepherd trecuse ultima dată cu 
maşina prin el: şiruri întregi de magazine de suvenire de 
prost-gust, în care încă se vindeau covoraşe, topoare de 
piatră, vârfuri de săgeți şi podoabe capilare cu pene şi 
mărgele care îşi datorau popularitatea mai mult 
Hollywoodului decât istoriei. Singura mare schimbare era 
numărul de hoteluri şi de restaurante fast-food care 
răsăriseră de-a lungul şoselei. Dovedeau prosperitate, însă 
una aparte - pasageră. Când fusese ultima dată pe acolo, 
cazinoul nu era deschis de mult, însă influenţa lui crescuse 
în mod evident foarte mult în anii care trecuseră. Întregul 
oraş avea un aer parcă lipsit de viaţă, un aer pe care numai 
banii din jocurile de noroc îl aduc. De asemenea, părea 
părăsit: fiecare hotel sau motel avea indicatoare de locuri 
libere, iar parcarea imensă din jurul turnului de sticlă al 
cazinoului Harrah era plină de zăpadă neatinsă. Instinctul 
care trimitea întreaga lume acasă nu fusese prea blând cu 
Cherokee. În mod limpede, nu erau prea mulţi pentru care 
acel loc să fie „acasă”. 

Shepherd a parcat în faţa cafenelei Tribal Grounds, 
atras de o inscripţie din fereastră care îl invita să intre şi să 
se bucure de cafeaua cu lapte Elk, faimoasă în întreaga 
lume, şi de accesul wi-fi gratuit. A lăsat motorul pornit şi 
radiatorul deschis, a deschis laptopul şi s-a conectat la 


328 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


internet. O nouă fereastră s-a deschis, cerându-i codurile de 
securitate pentru a-i autoriza accesul. Le-a tastat şi 
căutarea salvată a reapărut pe ecran. Procesorul a huruit şi 
au apărut noi rezultate. 

Erau şapte. 

L-a deschis pe primul şi s-a dus direct la fişierul PDF 
ataşat în partea de jos a fişierului. A dat clic pe el, 
ţinându-şi respiraţia în timp ce aştepta să se deschidă. Un 
şir deprimant de imagini a apărut pe ecran, asemănătoare 
cu cele pe care le văzuse înainte, schiţând o viaţă distrusă 
şi o moarte timpurie. Dar nu era ea. 

A închis fişierul şi a trecut mai departe, cu inima cât un 
purice. Fotografiile erau diferite de primele, dar nu mai 
puţin tragice. O femeie aranjată, cu ochi strălucitori, 
zâmbind dintr-o fotografie care fusese făcută la o ocazie 
festivă, un moment de fericire pură şi de speranţă capturat 
de bliţ. Fotografia de mai jos arăta acelaşi chip, cu ochii 
acum închişi şi învineţiţi, cu tenul curat acum mutilat de 
parbrizul prin care trecuse după ce maşina ei părăsise 
carosabilul şi intrase într-un stâlp de iluminat. Sub 
fotografie era o legendă: 


Melisa Erroll - avocat. 

Accident rutier mortal, 02:34, 16februarie. 
Cantitate de alcool în sânge - neglijabilă. Nu s-au 
căutat suspecți. 


Ora morţii, concentraţia minimă de alcool din sânge şi 
lipsa suspecţilor spuneau întreaga poveste. Probabil că 
lucrase pur şi simplu până târziu, cu ambiţie tinerească şi 
dorinţa de a deveni într-o bună zi partener în firmă, şi 
adormise la volan în drum spre casă. 

A închis fereastra şi a continuat să coboare în acel 
ciudat catalog al morţilor,  experimentând salturi 
emoţionale de la tragedie la uşurare. Ajuns la ultimul 
rezultat, a dat clic să îl deschidă. Acolo era. 


329 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


S-a simţit de parcă cineva i-ar fi dat un pumn în burtă. 
Nu putea să respire, vederea i s-a înceţoşat în timp ce opt 
ani de speranţă s-au evaporat într-o singură clipă şi 
lacrimile i-au inundat ochii. Arăta exact aşa cum şi-o 
amintea, chiar mai frumoasă, cu ochii ei mari şi negri 
privind fix dintr-o fotografie de paşaport. Şi-a şters ochii cu 
dosul mâinii şi a inspirat înfiorat: 

— O, Doamne! 

S-a făcut alb ca varul şi respiraţia a început să îi devină 
agitată. A încercat să se calmeze, să respire mai adânc, mai 
rar. Ochii i-au alergat peste fişier, încercând să reţină 
dintr-odată toate detaliile. Era prea mult. Cuvinte şi cifre îi 
alergau prin minte, fragmente disparate, piese care lipseau 
dintr-o persoană pe care nu o mai văzuse de opt ani. 
Creierul lui şi-a revenit şi s-a concentrat din nou. Primul 
document era o cerere pentru viză. Aplicase pentru o 
extindere a vizei ei de student F-1 cam în aceeaşi perioadă 
în care dispăruse. li fusese refuzată. Oare acesta fusese 
motivul pentru care plecase, ceva atât de obişnuit? Dar 
urma să se căsătorească, nu ar fi avut nevoie de viză dacă 
se căsătorea cu un cetăţean american. Trebuia să fie vorba 
de altceva. 

Ochii i-au căzut pe fotocopia formularului de aplicaţie. 
Acolo erau detalii pe care el nu le cunoscuse niciodată. 
Data naşterii - era cu doi ani mai mare decât crezuse el. Al 
doilea prenume - Ana. Locul naşterii - Ruina, în sudul 
Turciei. 

„Din nou Ruina.” 

Ochii i s-au mutat din nou la fotografie, la chipul ei cu 
pomeţi înalţi şi ochi migdalaţi, încadrat de un păr lung, 
întunecat şi mătăsos, cu bucle ca valurile unei ape 
întunecate. Mai jos era altă fotografie, la un clic depărtare. 

S-a gândit la toate imaginile sfârşitului pe care le 
văzuse, toate tragice în felul lor, dar neînsemnate în faţa 
aceleia. Probabil că exista şi un raport de autopsie. Nu era 
sigur că putea să le facă faţă, nici fotografiei, nici 


330 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


raportului. Dar trebuia. Trebuia să ştie. 

A apăsat pe butonul care mişca pagina în sus, pentru a 
vedea ultima fotografie. 

Shepherd fusese atât de încordat şi de pregătit pentru 
altceva, încât i-au trebuit câteva secunde ca să îşi dea 
seama la ce se uită. Era o fotografie a Melisei zâmbind, 
personalitatea ei ieşind în evidență, ceea ce în poza 
teapănă de paşaport nu se întâmpla. Fotografia era ataşată 
de copia scanată a unui document medical de înregistrare 
care dovedea că Melisa Ana Erroll era pregătită pentru a fi 
moaşă şi avea licență de practică în cadrul unei fundaţii 
internaţionale numite Ortus. Documentul exista doar pentru 
a înregistra acea informaţie în Statele Unite şi pentru a-i fi 
de folos pentru asigurarea companiei. 

Shepherd a apăsat din nou pe butonul care mişca 
pagina, dar nu mai existau imagini. A dat înapoi la fişier şi a 
trecut peste ultima pagină, acolo unde ar fi trebuit să fie 
raportul autopsiei sau certificatul de deces. Nimic, doar 
hârtiile legate de asigurare care corespundeau fotografiei. 

Shepherd râdea şi plângea în acelaşi timp - era un 
hohot de pură uşurare. O găsise. Melisa lui era în viaţă. 


331 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


67. 


Gabriel s-a trezit încet, de parcă s-ar fi ridicat dintr-un 
lichid gros şi căldut. 

A devenit conştient de sunetele din cameră, de bipuitul 
aparatelor, de clinchetul sticlei lovite de sticlă, de târşâitul 
ghetelor pe podeaua de piatră. A stat nemişcat un timp, 
simțind cum se materializează încet în cameră, atom cu 
atom. A deschis ochii şi a văzut o lumină verde-albăstruie 
pe tavanul arcuit al peşterii. A întors capul şi a văzut 
fereastra cu păun, luminată de soarele la amurg. 

— A, bine ai revenit! 

Athanasius s-a mişcat pentru a intra în raza privirii lui, 
blocând lumina ferestrei. Gabriel a încercat să se ridice dar 
şi-a dat seama că nu poate. 

—Mă tem că doctorul s-a văzut nevoit să te 
imobilizeze din nou, pentru propria siguranță. Astea-s 
veştile proaste. Veştile bune sunt că... 

A ridicat cu atenție telefonul smart pe care i-l lăsase 
Gabriel. Din partea de jos ieşeau două fire, din capătul unui 
cablu USB ce şerpuia până la laptop, aflat pe o masă, la 
capătul patului. Athanasius i-a atins ecranul şi acesta s-a 
luminat. 

Gabriel a zâmbit. 

— Dumneata ai făcut asta? 

— Eu am făcut-o. 

Un alt bărbat a păşit în raza privirii sale, de la capătul 


332 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


patului. Era proaspăt ras sub masca chirurgicală şi purta o 
rasă întunecată, de preot. 

— Acesta este părintele Thomas, a explicat 
Athanasius, arhitectul-şef al tuturor modernizărilor aduse 
muntelui şi o persoană care ştie mai multe despre 
electronice decât sper eu vreodată să ştiu. 

— De fapt, a fost destul de simplu, a spus Thomas, 
luând telefonul de la Athanasius. A trebuit doar să 
demontez telefonul şi să aflu care dintre contactele din 
fanta de cuplare era legat de baterie. Se încarcă deja de 
vreo oră. 

— Cât timp am fost inconştient? 

— În jur de trei ore, a răspuns Athanasius. Doctorul 
Kaplan a spus că a fost o reacție naturală după tot ce a 
îndurat trupul tău. Dar măcar au luat destul sânge, aşa că 
au făcut analize tot timpul cât ai dormit. 

— Minunat! Vrei să-mi desfaci legăturile ca să pot să 
trimit un mesaj? 

Athanasius a schimbat o privire cu părintele Thomas. 

— Mă tem că doctorul Kaplan ne-a sfătuit să nu te 
dezlegăm, pentru moment. Există încă riscul unor crize, 
ceea ce ar putea fi un pericol atât pentru tine cât şi pentru 
ceilalţi. Dacă îmi spui mie, sau mai degrabă părintelui 
Thomas ce să facă, atunci putem trimite noi mesajul pentru 
tine. 

Gabriel a închis ochii şi a simțit cum în spatele 
pleoapelor îi încolțesc lacrimi de frustrare. Ura să se simtă 
astfel, atât de neputincios. 

— Găsiţi meniul, a spus el, apoi căutați prin lista de 
apeluri până găsiți unul de la inspectorul Arkadian. 

— L-am găsit, a spus Thomas. 

— Bine, atunci scrieți... 

A făcut o pauză, gândindu-se ce să spună. Trecuse atât 
de mult timp de când îl văzuse ultima dată pe Arkadian la 
poalele Citadelei, se întâmplaseră atâtea, incât era greu să 
îşi dea seama de unde să înceapă. 


333 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Scrieți: „Surpriză! N-am murit. Am nevoie de 
fotografiile cu Harta Stelară pe care ti le-am trimis. Sper să 
ne vedem curând. Gabriel.“ 

Thomas a tastat şi apoi i-a citit. 

— Aveţi semnal? 

— Da. 

— Atunci apăsați pe send şi Dumnezeu să ne ajute să 
aibă telefonul cu el. 


334 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


68. 


Telefonul vibra în buzunarul lui Arkadian, dar el 
aproape că nu a observat. Mergea repede, iar efortul depus 
ÍI făcea să transpire în costumul de protectie. St Mark era 
chiar în fată, cu însemnele carantinei montate pe ferestre şi 
paznicii înarmaţi la uşă. Bisericile erau folosite ca centre de 
triere ale bolnavilor în toate cele patru cartiere. Orice caz 
nou era adus acolo înainte de a fi transferat în oraşul vechi 
şi în cele din urmă în Citadelă. 

Ajuns la uşa principală, a arătat legitimatia, iar 
paznicul s-a dat la o parte. Pe drum, Arkadian se rugase ca 
chemarea sa neaşteptată să fie lipsită de temei, doar o 
sperietură sau o neînțelegere. Dar acum, că se afla acolo, 
simțea că se întâmplase ceva grav. Deja auzea zgomotul 
dinăuntrul clădirii: sunetul suferinței, urletele Lamentaţiei. 

A tras de uşa grea, iar zgomotul s-a revărsat în stradă, 
de parcă ar fi fost ceva palpabil. | se părea inuman, 
terifiant, cu atât mai mult cu cât ştia că soția lui e undeva 
acolo. A căutat-o printre chipurile speriate care s-au întors 
spre el când a intrat, dar nu a zărit-o. Exista o zonă 
separată într-o parte a altarului, o capelă izolată cu un lacăt 
la uşă. De acolo venea zgomotul. A înaintat prin mulţimea 
care se dădea la o parte şi a intrat pe uşă. 

Părea că doarme, dar el ştia că fusese sedată. Pielea îi 
strălucea din cauza febrei, iar ochii i se mişcau îndărătul 
pleoapelor pe care apăruseră deja primele băşici. Şi era 


335 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


legată strâns de pat. Îi vedea mâinile mişcându-se ritmic în 
ciuda se dativelor, scărpinându-se cu unghiile pe bucătica 
de piele la care putea ajunge. 

Un doctor s-a întors către el, iar ochii i-au alunecat pe 
legitimatia prinsă de sacou. Dându-şi seama cine e, s-a 
îndepărtat, iar Arkadian i-a luat locul lângă patul sotiei sale. 
Și-a pus mâna pe a ei, însă scărpinatul mecanic a 
continuat. 

— Tocmai îi pregăteam pentru mutarea în Citadelă, a 
spus doctorul. 

— Pot să am eu grijă de ea, a spus el, pot s-o iau 
acasă. 

Vorbise cu ea cu doar cu câteva ore în urmă, nu era 
posibil să se întâmple asta. 

— Toate cazurile noi trebuie mutate în Citadelă, a spus 
doctorul, ştiţi asta. 

Arkadian avusese atâtea conversații cu soți, soții, fii şi 
fiice încât era ciudat să se afle de cealaltă parte. Totul 
părea  nelalocul lui. Întotdeauna avusese o mare 
compasiune pentru oamenii pe care trebuia să îi aline, dar 
acum, că era unul dintre ei, işi dădea seama că nu 
înțelesese deloc cum se simțeau. Toate vorbele acelea 
despre cum bolnavii aveau să fie mai bine îngrijiţi pe munte 
nu aveau nicio importanță atunci când iți luai la revedere. 
Și el acum asta făcea. Nimeni nu ieşise încă din munte, 
acolo oamenii doar intrau. Şi soția lui era pe punctul de a 
deveni unul dintre ei. 

Următoarea jumătate de oră a trecut într-o ceață de 
coşmar. Mai întâi au mutat-o într-un a dintre ambulanţele 
parcate în fata bisericii, iar el a stat lângă ea, ținând-o de 
mână şi vorbindu-i în şoaptă, în timp ce hurducăiau pe 
străzile şerpuitoare pavate cu piatră din oraşul vechi şi apoi 
în sus spre debarcader, unde aştepta platforma înălţării. De 
obicei trebuia ca rudele să îşi ia rămas-bun la zidul oraşului 
vechi, dar combinația dintre funcţia pe care o avea şi 
purtarea lui calmă i-a convins pe infirmieri să îl lase să 


336 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


meargă cu ea până la poalele Citadelei, unde i-a ajutat să fi 
mute targa pe platformă şi să o fixeze la locul ei, lângă 
celelalte, gata să fie ridicate pe munte. Însă apoi nervii i-au 
cedat. În cele din urmă, a fost nevoie de trei bărbați care să 
ÎI îndepărteze de platformă şi să îl ţină strâns până când 
platforma s-a ridicat prea sus pentru ca el să o mai poată 
ajunge. 

S-a aşezat pe jos şi a plâns în timp ce o privea 
ridicându-se tot mai sus, îndepărtându-i iubita, în timp ce în 
buzunar telefonul continua să vibreze. l-a trecut prin minte 
că poate toate mesajele pe care le ignorase în dimineața 
aceea din cauza greutății cu care îşi scotea telefonul din 
sacou ar fi putut fi de la ea. A deschis fermoarul din lateral. 
Telefonul era cald fiindcă stătuse mult timp în buzunar. 
Când a citit primul mesaj, a fost ca şi cum cineva i-ar fi 
smuls inima din piept: „Întoarce-te. Simt miros de 
portocale. Mi-e frică. Mx. "Soţia lui îndurase singură febra în 
timp ce el era în celălalt capăt al oraşului. A clipit să 
îndepărteze lacrimile şi să îşi limpezească vederea 
încețoşată, pentru a putea citi restul mesajelor. Nu mai 
erau altele de la ea. Probabil că infecția o copleşise cu 
repeziciune, cum se întâmpla cu anumite persoane. Restul 
mesajelor erau de la colegi care aflaseră vestea înaintea lui 
şi încercau să dea de el. Şi apoi l-a văzut pe ultimul, un 
mesaj de la o fantomă. 

Când îi spusese la revedere lui Gabriel crezuse cu tărie 
că avea să il vadă din nou. Dar pe măsură ce zilele şi 
săptămânile treceau şi boala continua să se răspândească 
tot mai tare în oraş, iar fluxul constant de bolnavi curgea în 
continuare spre munte fără vreun semn că cineva ar ieşi, 
renunţțase în cele din urmă la acea speranță. A verificat din 
nou mesajul. Oricine ar fi fost cel care îl trimitea, cerea 
fotografia pe care i-o trimisese Gabriel din deşert. Cine 
altcineva ar fi putut să ştie despre asta? Trebuia să fie el. 

Arkadian a bâjbâit stângaci prin telefon, cu mâna 
tremurând în timp ce căuta prin mesajele mai vechi 


337 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


fişierul-imagine primit cu peste o lună în urmă. Gabriel era 
în viaţă, şi la fel era şi speranţa lui Arkadian. Fiindcă dacă o 
persoană putea să supraviețuiască, atunci puteau şi altele. 
Insemna că infecția putea fi învinsă şi că era totuşi posibil 
să o vadă pe Madalina din nou. 


338 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


69. 


Îndreptându-se spre nord către graniţa cu Tennessee, 
Shepherd simţea cum drumul urcă înspre Cherokee. Graţie 
descoperirii că Melisa era în viaţă şi cafelei pe care o 
cumpărase de la Tribal Grounds ca mulţumire pentru 
semnalul wi-fi care îi adusese vestea, Shepherd conducea 
cu viteză, plin de energie. Înainte să plece filtrase căutarea 
introducând câteva dintre datele noi şi setase programul să 
caute orice informaţii noi despre paşaport, cereri de viză, 
orice i-ar fi putut indica locul unde se afla ea acum. 
Misiunea de a-l găsi pe profesorul Douglas aproape că 
devenise un gând întârziat, ceva care îi stătea în cale, 
împiedicându-l să-şi continue adevăratul drum şi să meargă 
pe urmele iubirii demult pierdute. 

Vremea se îmbunătăţise uşor, dar din norul jos care 
acoperea munţii ce se înălţau în faţă încă mai cădea o 
pulbere de zăpadă. Mai rămăsese aproximativ o oră de 
lumină, poate chiar mai puţin. Ştia că ar fi trebuit să îşi 
înceapă căutarea mai devreme, dar nu regreta timpul pe 
care îl petrecuse verificând rezultatele din BDPD. Totul era 
diferit dintr-odată, de parcă timp de opt ani împinsese în 
sus pe un deal un bolovan, iar acum acesta trecuse în 
sfârşit peste vârf şi se rostogolea pe cealaltă parte. Era 
pregătit pentru orice, iar ochii care îl priveau din oglinda 
retrovizoare străluceau şi scânteiau de parcă tocmai ce s-ar 
fi trezit dintr-un lung, lung somn. 


339 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Şoseaua era pustie, iar în stratul subțire de zăpadă 
erau puține urme de cauciucuri. Shepherd ținea pedala de 
accelerație apăsată constant, cu ochii cercetând drumul din 
faţa lui, încercând să potrivească în minte ceea ce vedea în 
acele momente cu amintirea palidă din urmă cu douăzeci 
de ani. Franklin avusese dreptate: zăpada chiar schimba 
peisajul, dar mai avea nişte repere stabile după care să se 
ghideze. 

În primul rând, exista un singur drum principal spre 
nord, spre ieşirea din Cherokee şi graniţa cu 
Tennessee - bulevardul Tsali, numit astfel după un profet 
Cherokee. În al doilea rând, îşi amintea că drumul mergea 
de-a lungul unui râu pe o distanţă de câteva mile bune 
înainte să cotească printre dealuri, şi acum vedea pe 
geamul din dreapta panglica albă şi îngheţată a Râului 
Oconaluftee. Şi, în ultimul rând, îşi amintea cum cabana 
profesorului Douglas era sus pe coama muntelui, ceea ce le 
permisese să vadă dincolo de toate celelalte creste şi 
vârfuri şi le pusese la dispoziţie tot cerul. Studiase hărţile 
topografice şi localizase o porţiune de autostradă în 
apropierea graniţei cu Tennessee, care se ridica la aproape 
o mie cinci sute de metri înălţime. Era chiar în mijlocul 
munţilor, la mile întregi de cel mai apropiat oraş, şi îşi 
amintea de asemenea cât de întunecat era totul în jurul 
cabanei, aflată la o depărtare considerabilă de orice sursă 
de poluare luminoasă, creând condiţii perfecte pentru 
privitul stelelor. Era sigur, sau aproape sigur că acea 
cabană a profesorului Douglas se afla undeva în partea 
aceea de munţi. Tot ce mai trebuia să facă acum era să o 
găsească. 

Conducea de vreo douăzeci de kilometri, când şoseaua 
a început să urce brusc. Ochii i s-au mutat către ecranul de 
navigaţie prin satelit, aflat în centrul bordului. Găsise o 
opţiune din meniu care îi arăta înălţimea la care e maşina 
faţă de nivelul mării, iar acum privea cifrele crescând 
constant, cu trei metri odată. Trecuseră de nouă sute de 


340 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


metri şi nu se opreau. După încă vreun kilometru şi ceva 
râul s-a subţiat, aproape transformându-se într-un izvor de 
munte cu margini de gheaţă, un susur constant de apă 
neagră alunecând spre râul principal. În faţă, printre copaci, 
se zărea un luminiş, aşa că a încetinit pe măsură ce se 
apropia. 

Un drum forestier şerpuia din drumul principal, iar 
noroiul era îngheţat şi amestecat cu zăpadă. Un drum 
asemănător ducea şi către cabana profesorului Douglas. 
Era la fel de accidentat, însă nu era acela. O privire scurtă 
către navigația prin satelit i-a confirmat că nu se află la o 
înălţime destul de mare. 

A continuat să urce cu un ochi pe altimetru, verificând 
fiecare luminiş şi fiecare cărare dintre cele care şerpuiau 
către buza văii. Acum se apropia tot mai mult de înălţimea 
de o mie două sute de metri şi a observat că temperatura 
indicată de termometru scădea. Erau câteva grade sub zero 
afară, iar în dreapta sa pământul se surpa brusc. Şi-a ridicat 
uşor piciorul de pe acceleraţie şi a încercat să menţină 
maşina pe urmele vagi lăsate de autovehiculele care 
trecuseră înaintea lui pe acolo. 

A virat şi a văzut ceva oprit pe marginea drumului, în 
faţă - era un automobil, primul pe care îl vedea de când 
părăsise şoseaua de pe malul râului şi începuse urcuşul. Era 
un combi mare şi vechi, iar Shepherd a încetinit atât de 
tare încât aproape a oprit când a trecut pe lângă el, însă nu 
era nici urmă de şofer. Pe toată maşina, inclusiv pe capotă, 
se aşternuse o pulbere de zăpadă care sugera că motorul 
era rece şi că se afla acolo de ceva timp. A observat un 
scaun de copil în spate, probabil era vorba de cineva căruia 
i se stricase maşina şi chemase un prieten să îl ia de acolo. 
A apăsat pe acceleraţie cât de uşor a putut, dar roţile au 
patinat puţin înainte să facă priză cu suprafaţa îngheţată. 

Drumul a continuat să şerpuiască în sus, iar maşina a 
dispărut în spatele lui, înghițită de copaci. După câteva sute 
de metri altimetrul a încetat să mai urce, planând liniştit în 


341 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


jurul indicatorului de o mie patru sute de metri, odată ce 
drumul a devenit drept. Sigur era pe aproape. A aruncat o 
privire înspre fâşia de cer vizibilă printre copaci. Se 
întuneca rapid, pe măsură ce se lăsa întunericul. 
Temperatura era acum de -20 de grade şi era în scădere. 
Dacă nu găsea poteca repede, avea să fie nevoit să se în- 
toarcă şi să încerce din nou la ivirea zorilor, asta dacă 
vremea nu se înrăutăţea în timpul nopţii şi bloca toate 
drumurile montane. 

Curbele deveneau tot mai periculoase, urmând 
contururile văii. Deasupra, copacii încărcaţi cu zăpadă se 
conturau ameninţător şi aruncau umbre întunecate pe 
şosea, micşorând vizibilitatea. Shepherd a reglat la maxim 
intensitatea farurilor, luminând zăpada care cădea şi un alt 
luminiş. S-a apropiat. Inima a început să îi bată cu putere, 
iar mâinile i s-au încleştat în timp ce îşi dorea cu toată 
puterea ca aceea să fie cotitura pe care o căuta. S-a lăsat 
însă înapoi pe spătar văzând că nu e vorba decât de o 
potecuţă care se sfârşea la doar câţiva metri depărtare de 
drum, într-un zid de crengi. 

A verificat din nou altimetrul - indica tot o mie patru 
sute de metri - şi apoi şi-a concentrat din nou atenţia 
asupra drumului. Din cauza curbelor, era imposibil să vezi 
prea departe în faţă. Nu se mai zăreau alte luminişuri, dar 
drumul începea să coboare. Altimetrul a scăzut cu trei 
metri. Apoi şi-a dat seama de ceva. 

A luat piciorul de pe pedală şi a privit în oglinda 
retrovizoare la cărarea pe lângă care tocmai trecuse. 
Drumul până acolo era prea îngust să încerce să întoarcă 
maşina, aşa că a apăsat frâna cât de uşora putut pentru a 
opri. A tras şi frâna de mână şi a pornit luminile de avarie, 
apoi a deschis uşa şi a ieşit în frig, lăsând motorul pornit. 

Drumul era mai alunecos decât crezuse. De aproape, 
zidul de crengi părea mai mare, de netrecut. Dar deşi 
pământul şi copacii din jur erau împovăraţi de zăpadă, 
crengile aproape că nu aveau niciun fulg pe ele, iar pe 


342 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


marginile cărării erau urme care arătau că acestea fuseseră 
târâte până acolo. Erau şi nişte urme de paşi, acoperite 
puţin de fulgii proaspeţi - după cum arătau, părea a fi o 
singură persoană, dar nu putea fi sigur. Urmele de paşi se 
amestecau în jurul crengilor şi apoi se despărțeau şi se 
îndreptau către cărare, oprindu-se într-un loc în care nişte 
urme adânci de cauciucuri topiseră zăpada şi gheaţa şi 
desenaseră două linii drepte către vârful muntelui. Şi mai 
era ceva. Ceva purtat de briză se strecura prin pădurea 
care se întuneca cu repeziciune, trezindu-i o amintire de 
când fusese ultima dată acolo. Era fumul de lemn ars, 
venind fără îndoială de la godinul care încălzea cabana şi 
fierbea cafeaua. 

Shepherd a zâmbit. 

— Bună ziua, domnule profesor, a şoptit el. Mă mai 
ţineţi minte? 


343 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


70. 


Zorile s-au ivit cu repeziciune în deşert, încălzind 
grăbite pământul şi clădirile complexului. 

Soldații au fost primii care au apărut, trezindu-se odată 
cu primele raze de soare, obișnuiți fiind cu rutina militară. 
leşind din clădirea principală, se întindeau şi se scărpinau 
cu ochii aproape închişi din cauza luminii strălucitoare, apoi 
au încremenit la vederea siluetelor înfofolite care stăteau 
pe vine lângă apă şi îşi umpleau gamelele. 

Din instinct, Williamson a ridicat mâna pentru a-şi opri 
oamenii şi un val de adrenalină i-a cuprins pe fiecare dintre 
ei la vederea motivului. Bărbaţii de lângă apă erau 
crescători nomazi de capre, cu fețele albite de praful 
deşertului şi acoperite încă parțial de  keffiyeh-uri. 
Williamson a aruncat o privire către turnul de pază unde le 
erau ținute armele şi a observat poarta de lângă acesta, 
larg deschisă, un grup de capre bând dintr-unul dintre 
pâraiele ce curgeau prin deşert, dincolo de ea. 

— Cine naiba mai sunt şi ăştia? a bombănit el. 

— Au sosit acum vreo oră. 

Liv şi Tarig au apărut în spatele lui, trăgând de una 
dintre cutiile din hangar 

— Sunt bineveniți aici, a spus Liv, la fel ca voi. 

— De unde ştim că putem să avem încredere în ei? 

— Nu ştim, nu cu siguranță, nu mai mult decât am 
ştiut că pot să am încredere în voi. Ceea ce ştiu este că se 


344 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


află aici pentru că au simtit aceeaşi chemare ca voi, ceea 
ce înseamnă că o să mai vină şi altii. Avem de ales: putem 
să-i întâmpinăm cu porțile închise, suspiciune şi arme 
încărcate, sau să-i primim cu brațele deschise, cum am 
făcut cu voi. 

Williamson a continuat să se uite fix la nou-veniți. 

— Dacă-mi aduc bine aminte, poarta era închisă când 
am venit noi. Şi mi se pare logic să fie aşa. 

Liv i-a aruncat o privire lui Tarig. 

— Asta n-a fost ideea mea. A mea a fost să vă primesc 
înăuntru. 

Williamson a înclinat puțin capul. 

— Şi-ți suntem foarte îndatorați. 

Incepuseră şi alții să iasă din clădirile complexului, 
deşteptați de căldură şi de vocile ridicate. Liv intenționase 
să vorbească cu fiecare în parte, nedorind să rişte o 
dezbatere publică pe care era posibil să o piardă. Acum nu 
mai avea de ales. 

— Spuneti-mi, ce-ati fi făcut dacă nu v-am fi lăsat 
înăuntru? Ce s-ar fi iscat dacă am fi lăsat poarta închisă, am 
fi indreptat armele grele din turnurile de pază înspre voi şi 
v-am fi spus să plecaţi? V-aţi fi întors pur şi simplu şi v-ati fi 
îndepărtat, după ce ati bătut atâta drum să găsiţi locul 
ăsta? 

Williamson nu a răspuns. 

— Sau v-ati fi instalat tabăra în deşert, rămânând pe 
lângă unul dintre râuri ca să aveţi destulă apă, poate destul 
de departe ca să ieşiţi din bătaia tunurilor, dar destul de 
aproape ca să ne urmăriți şi să ne aflați punctele tari şi 
slăbiciunile? Poate că în cele din urmă ati fi hotărât că ne 
puteţi învinge. E posibil chiar să fi reuşit. Aţi fi atacat 
această fortăreață pe timpul nopții şi ați fi preluat controlul. 
Și apoi? Ce ati fi făcut cu noi? Ne-aţi fi omorât, ne-ati fi luat 
prizonieri, ne-ati fi izgonit în deşert? Şi cum rămâne cu 
ceilalți care se îndreaptă către noi în momentul ăsta, 
răspunzând aceleiaşi chemări ca şi voi, ca şi ei? 


345 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Ea a arătat înspre păstorii de capre care se opriseră 
din băut şi ascultau şi ei. 

— Ați încerca să îi tineti afară, să tineti poarta încuiată 
şi să apăraţi această bucăţică de deşert până la ultimul 
glonte, sau până la sosirea unei forțe mai mari care să v-o 
ia, astfel încât să o luăm iar de la început? Chiar ati face 
asta pentru câteva clădiri şi un iaz cu apă? 

Williamson a continuat să o țintuiască cu privirea, deşi 
ea simțea că provocarea din ochii lui scăzuse puțin. Ea a 
dat din cap. 

— Asta a fost modelul în toată istoria omenirii: unii 
dețineau lucruri, alţii incercau să ia acele lucruri cu forța. Şi 
la ce bun? Puţine lucruri pot fi posedate cu adevărat. 

A arătat înspre una dintre gropile săpate, unde apa 
rupsese marginile şi curgea liberă printre zalele din gardul 
perimetrului. 

— lar unele lucruri nu pot fi închise. Şi orice ar fi acest 
loc, orice reprezintă el pentru oamenii atraşi de el, nu e 
ceva care poate fi posedat sau pentru care trebuie să ne 
luptăm. Este pur şi simplu ceva ce trebuie împărțit cu 
ceilalți. Un loc în care oamenii pot fi uniţi şi nu divizați şi 
dezbinați. Un loc al siguranței. Un fel de „acasă“. 

S-a îndreptat către cutie şi a dat la o parte capacul cu 
piciorul pentru a-i dezveli conținutul. Williamson şi oamenii 
săi s-au adunat în jurul ei. Nomazii de lângă cursul de apă 
s-au apropiat şi ei. Era plin de unelte: drugi de fier, cleşti de 
tăiat sârma, lopeti acoperite încă de praful de la 
mormintele pe care le săpaseră. 

— Ar trebui să dărâmăm gardurile, a spus Liv. Nu-şi au 
locul aici. 

Peste cuvintele ei s-a aşternut tăcerea, nimeni nu s-a 
mişcat. Liv s-a uitat la şirul de fețe. Priveau uneltele, 
gardul, se priveau unul pe altul, dar nu o priveau pe ea. lar 
ea terminase de vorbit şi nu ştia ce ar mai fi putut spune. 

— Un nor de praf! 

Strigătul a atras atenţia tuturor. Toate capetele s-au 


346 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


întors către orizont. O nouă coloană de praf se ridica la 
răsărit, luminată din spate de soarele care îşi croia drum 
spre înaltul cerului. Momentul nu putea fi unul mai prost. 
Liv era sigură că nimeni nu va Începe să demonteze gardul 
perimetrului, când alţi străini se îndreptau către ei. Aveau 
să aştepte mai întâi să vadă cine sunt, şi atunci momentul 
va fi pierdut iar ea va trebui să încerce din nou să îi 
convingă. 

O mişcare în partea dreaptă i-a atras privirea. 
Williamson făcuse un pas în faţă şi se aplecase să ridice 
capacul cutiei. L-a potrivit la loc pe cutie, închizând uneltele 
şi punând astfel un punct simbolic discuţiei, fără niciun 
cuvânt. Apoi a făcut un lucru curios, s-a întors către nomazi 
şi le-a făcut semn cu mâna. Ei au ezitat la început, dar apoi 
au reacționat agale, mergând şi alăturându-se grupului 
principal. 

Caporalul Williamson a zâmbit în loc de salut şi apoi 
s-a întors către colegii săi soldați. 

— De ce nu mergem să vedem ce alte unelte mai sunt 
în hangar, poate găsim un cric, sau un cârlig pe care să-l 
prindem de camion. 

S-a întors către nomazi, a zâmbit din nou şi s-a 
îndreptat spre un capăt al cutiei. 

— Williamson, a zis el şi s-a bătut cu palma pe piept, 
arătând apoi spre bărbatul din față. Cum te cheamă? 
Asmuk?15 

— Yasin, a răspuns omul. 

Williamson s-a aplecat şi a apucat mânerul lateral al 
cutiei. 

— Vrei să mă ajuţi cu asta, Yasin? 

Tariq i-a tradus întrebarea, iar fața păstorului de capre 
a fost luminată de un zâmbet larg. S-a lăsat pe vine, a 
apucat celălalt mâner şi a ridicat cutia atât de entuziast 
încât a fost cât pe ce să îl dărâme pe Williamson. 

— Uşurel, uriaşule! a spus Williamson, ridicând de 


13 „Nume?” (arabă în original). 


347 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


capătul lui şi căutându-şi echilibrul, până când greutatea a 
fost egal distribuită. 

— De ce nu începem cu poarta? A mai spus el, luâna-o 
înainte. Să vedem dacă o putem dărâma pe afurisita asta 
înainte să sosească şi băieţii cei noi. 


348 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


71. 


Sunetul neobişnuit de plastic pe plastic a răsunat prin 
camerele personale ale Abatelui când telefonul a început să 
tremure şi să se clatine pe tastatura laptopului deschis, 
atrăgând toate privirile. Thomas s-a îndreptat spre el de 
lângă şemineul imens, l-a ridicat şi a deschis mesajul. 

— Ei bine? 

Athanasius a apărut şi el, ca să vadă mesajul primit. 
Gabriel stătea întins pe pat, legat încă. Thomas a înclinat 
telefonul, astfel încât amândoi să vadă ecranul, în timp ce 
pe el a apărut o fotografie a pietrei intunecate. Apoi s-a mai 
descărcat una, de data aceasta reprezentând partea opusă. 

— Harta Stelară, a şoptit Athanasius, cu colțurile gurii 
ridicate într-un zâmbet. 

Dar zâmbetul a pierit. 

—E prea mică, a spus el, mişcându-şi capul în 
încercarea de a desluşi ceva. 

— Lasă-mă o secundă, a spus Thomas, m-am gândit că 
s-ar putea să fie o problemă. 

A deschis o aplicaţie pe laptop şi apoi a selectat un alt 
cablu desprins din USB modificat şi l-a unit cu un punct de 
contact de la baza telefonului. După câteva secunde 
săgețica de pe ecran a mouse-ului s-a transformat într-o 
rotiță şi o fereastră de comandă s-a deschis, întrebând dacă 
doreşte să descarce toate imaginile. 

— Te rog să apeşi pe enter, a spus Thomas, uitându-se 


349 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


la Athanasius. Am mâinile cam ocupate. 

Athanasius a făcut ce i s-a spus, iar bara de progres a 
început să contorizeze transferul lent de informatii din 
telefon spre laptop. Toată lumea părea că își tine 
răsuflarea. Bara de progres a dispărut şi pe desktop au 
apărut două iconiţe noi. Thomas a lăsat telefonul şi a dat 
clic pe cele două imagini ale Hărţii Stelare, care au apărut 
pe ecran. Le-a mărit şi le-a aranjat astfel încât să fie vizibile 
amândouă, una lângă alta. 

— Asta e în limba mala, a spus Athanasius, arătând 
înspre imaginea cu un text sub forma unui T inversat. A 
tradus: 


Cheia descătuşează Sacramentul 
Sacramentul devine una cu Cheia 
Iar Pământul se cutremură 
Cheia trebuie să urmeze Harta Stelară până Acasă 
Acolo să stingă focul balaurului pe timp de lună plină 
Căci altfel Pământul se va despica şi molima îl va cotropi, 
Aducând sfârşitul zilelor. 


— Asta e a doua profeție, cea care ne-a condus în 
deşert, unde s-a şi împlinit. Numai că ultimul vers n-are 
sens în lumina a ceea ce s-a întâmplat de fapt. 

— Ce s-a întâmplat? a întrebat Athanasius, 
aplecându-se şi studiind ecranul. 

Un amestec de imagini i-au trecut prin minte lui 
Gabriel. Liv prăbuşindu-se, flăcările ieşind din sonda-turn şi 
transformându-se în abur, în timp ce petrolul se prefăcea în 
apă. 

— Am dus Sacramentul înapoi pe timp de lună plină. 
lar focul a fost stins. Aşa că nu înțeleg de ce molima 
cotropeşte încă pământul. Trebuie să ştim ce mai e scris pe 
piatră. 

Athanasius a studiat a doua imagine, urmărind 
constelația Dragonului, a Taurului şi Carul Mare. 


350 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Aici sunt mai multe limbi, a spus el, şi niciuna nu e 
limba mala. Acest text scurt de lângă constelația Taurului e 
un fel de scriere protocuneiformă. Poate că e direct legată 
de steaua asta desenată în plus din constelația Taurului, 
chiar acolo, între coarnele taurului. Spune ceva de felul 
„Sacramentul ajunge acasă, o nouă stea este creată şi un 
nou rege sau conducător domneşte asupra sfârşitului 
zilelor“. 

A analizat restul simbolurilor şi şi-a trecut mâna peste 
cap. 

— Sunt şi pictograme, sau posibil ideograme aici care 
ar putea proveni din surse diferite. Ele reprezintă concepte 
sau idei, nu cuvinte individuale, şi trebuie să fie mai 
degrabă interpretate decăt citite. Dar ca să le înțelegem 
corect, ar trebui să cunoaştem contextul şi perioada în care 
au fost scrise. De exemplu, aici e o pasăre care ar putea fi 
un vultur. În hieroglifele egiptene vulturul reprezintă litera 
A, însă în aztecă înseamnă „soare“. Aşa că, vedeți voi, ar fi 
foarte uşor să interpretăm greşit mesajul ăsta. 

— Putem să deducem cu uşurinţă că tableta provine 
din Mesopotamia antică, a sugerat Gabriel. Acolo am găsit 
Edenul şi toate celelalte referințe despre Sacrament indică 
spre acest loc. 

— Într-adevăr, dar fără să ştim cu exactitate în ce eră 
şi în ce regiune a fost scrisă, n-aş face decât să-i ghicesc 
înțelesul. Dar există în Citadelă o persoană care şi-a 
petrecut viața studiind pictograme ca asta. Sunt sigur că ar 
putea să ne spună dintr-o privire nu numai unde şi când a 
fost realizată scrierea, dar ar putea şi s-o traducă, a spus 
Athanasius şi s-a uitat îngrijorat la părintele Thomas. Din 
păcate, după toate probabilitățile, nu este o persoană care 
să vrea să ne ajute. Este vorba de bibliotecarul-şet, 
părintele Malachi. 


351 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


72. 


Să dea crengile la o parte de pe cărare s-a dovedit a fi 
mult mai greu decât anticipase Shepherd. Scăderea 
temperaturii le lipise cu gheață de pământ, iar el a trebuit 
să tragă cu putere să le desprindă. Şi unde mai pui că 
pantofii lui erau făcuţi pentru străzile oraşului, nu pentru a 
mărşălui prin zăpadă groasă, astfel că nu aderau şi nici nu îl 
fereau de frig în timp ce aluneca şi se împiedica prin 
nămeţi, până când a început să asude în ciuda frigului. 

l-a luat aproape douăzeci de minute să facă un spaţiu 
destul de mare printre crengi ca să treacă cu Durango-ul, 
deşi s-a oprit o singură dată atunci când a auzit un ciocănit 
venind de undeva de deasupra, ca şi cum cineva ar fi bătut 
nişte cuie în lemn. După o pauză s-a auzit din nou, trei 
pocnituri îndepărtate, înainte să se aştearnă din nou 
tăcerea. Până a terminat, noaptea însângerase deja 
pădurea şi, slavă Domnului, se oprise şi ninsoarea. Luna se 
ridicase şi ea, strălucind cu putere în spatele norilor subţiri 
şi aruncând o lumină argintie deasupra copacilor. Shepherd 
nu-şi mai simţea picioarele şi nici vârfurile degetelor şi 
aproape că putea să audă cum îi îngheaţă răsuflarea. 

A ajuns din nou la maşină şi a pornit radiatorul la 
maxim, bătând din picioare şi ţinând mâinile în faţa 
ventilatorului, ignorând durerea pe care o simţea pe 
măsură ce venele i se dilatau şi sângele i se punea din nou 
în mişcare. Indicatorul de pe bord arăta că temperatura 


352 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


era -22 de grade, ceea ce nu îl mira deloc. Intenționase să 
se dezgheţe puţin şi apoi să urce până la cabană, dar 
munca afară îi arătase cât de nepregătit era pentru a 
petrece mult timp în frig. Îşi amintise de asemenea că până 
la cabană era un drum lung şi anevoios pe cărare, prea 
lung ca să încerce să îl parcurgă în pantofi. Putea să 
aştepte până a doua zi, poate să găsească nişte ghete mai 
bune în Cherokee. Pe de altă parte, nu putea să ştie cum 
avea să fie vremea în timpul nopţii şi dacă ar mai fi putut 
să ajungă iarăşi acolo. lar asta ar fi însemnat de asemenea 
să iasă şi să tragă crengile la loc, astfel încât nimeni să nu 
ştie că a fost pe acolo. Mai era o a treia opţiune, dar 
fantoma lui Franklin îi apăruse în faţa ochilor pentru a-i 
repeta ce-i spusese acesta: „Verifică doar, nu face nicio 
mişcare pe cont propriu.” 

Dar acum se afla acolo şi văzuse urme de paşi în 
zăpadă. Ce era greşit dacă un student îşi căuta fostul 
profesor? 

A aşteptat până a început să-şi simtă din nou picioare- 
le şi apoi a băgat maşina în viteză şi a dat încet cu spatele. 
Cauciucurile au trosnit pe un strat subţire de gheaţă când a 
trecut de pe şosea pe cărare. Când şi-a făcut loc prin 
spaţiul care s-a dovedit a nu fi atât de mare pe cât sperase, 
ramuri uscate s-au întins şi au zgâriat aripile maşinii ca 
nişte degete de vrăjitoare. Oricine ar fi fost acolo sus în 
cabană îi putea auzi motorul huruind în sus pe potecă, dar 
nu prea avea ce să facă în legătură cu asta. Ca să facă un 
compromis, a oprit farurile, plonjând într-un întuneric 
albăstrui care era totuşi destul de luminos şi avea să îi 
păstreze ochii obişnuiţi cu întunericul, în caz că ar fi avut 
nevoie de asta când ajungea acolo. 

Cauciucurile aderau mai bine la drumul denivelat şi 
îngheţat decât o făcuseră la şoseaua netedă şi plină de 
gheaţă, iar el sălta şi se clătina printre copaci, pe potecă în 
sus. După un timp a zărit, sus deasupra lui, un licăr cald, 
portocaliu. Pe măsură ce ajungea tot mai sus, copacii au 


353 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


început să se rărească puţin şi a reuşit să vadă conturul 
cabanei de lemn, cu luminile aprinse şi cu fum ieşind pe coş 
şi risipindu-se în noaptea rece şi senină. A tras maşina cu 
puţin înainte de capătul potecii, acolo unde încă era ferit de 
copaci, şi a oprit motorul. A coborât cu grijă şi a închis 
portiera fără zgomot, păstrând maşina între el şi cabană, 
studiind-o şi ascultând sunetele nopţii. 

Se schimbase mult de când fusese el ultima dată 
acolo. A văzut un şopron pentru lemne care nu existase 
înainte, iar adăpostul pentru vânători aflat pe marginea de 
stâncă de deasupra cabanei fusese modificat considerabil, 
astfel încât arăta ca o a doua casă. O cărare lată fusese 
făcută printre copaci către el; acum avea un acoperiş 
adevărat deasupra, cu panouri solare fixate de o parte şi de 
alta a unei deschizături mari - ceea ce sugera că era încă 
folosit ca observator astronomic. Funia pe care o folosiseră 
atunci ca să se caţere pe creasta de piatră fusese acum 
înlocuită de nişte scări din lemn ce păreau solide. 

A cercetat împrejurimile, încercând să găsească cea 
mai bună modalitate de a se apropia de cabană. A băgat 
mâna în haină. Era a treia oară în mai puţin de douăzeci şi 
patru de ore când ţinea o armă în mână. A înconjurat 
maşina prin spate, cu inima bubuindu-i în piept şi cu 
sudoarea gâdilându-l pe sub cămaşă în ciuda frigului. A 
luat-o cu atenţie printre copaci, croindu-şi drum către latura 
cabanei, încercând să nu facă niciun zgomot şi 
îndreptându-se apoi către şopronul de lemne. Aflându-se 
între el şi cabană, avea să îi ofere o acoperire când ieşea 
dintre copaci. Nu avea motive să creadă că Douglas va fi 
ostil, pe de altă parte însă, acesta tocmai aruncase în aero 
unitate guvernamentală în valoare de câteva milioane de 
dolari, deci existau riscuri serioase. 

Îşi ţinea ochii aţintiţi pe cabană şi pe observator, 
pândind orice mişcare dinăuntru. Obloanele contra furtunii 
erau deschise şi perdele trase, aşa că putea zări frânturi din 
interior, iar lumina portocalie şi caldă îl făcea să-i fie şi mai 


354 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


frig. Picioarele îi amorțiseră în pantofii uzi şi subţiri. În timp 
ce îşi făcea loc printre trunchiurile de copaci şi printre 
ramurile joase, cu scârţâitul zăpezii răsunându-i mult prea 
tare în urechi în noaptea încremenită, a văzut o maşină 
parcată în spatele şopronului de lemne - un model mai nou 
al aceleiaşi mărci de jeep pe care Douglas o condusese cu 
atâţia ani în urmă. Urme de paşi în zăpadă porneau de la 
maşină şi se îndreptau spre şopron şi spre cabană. Şi mai 
mulţi paşi mergeau înspre pădure. Urmele păreau destul de 
proaspete. Oricine era înăuntru fusese acolo afară destul de 
recent, poate doar ca să ia lemne pentru foc, sau poate din 
alt motiv. A aruncat din nou o privire înspre întunericul 
pădurii, întrebându-se dacă n-ar fi trebuit să verifice mai 
întâi într-acolo, având în vedere că nu mai era nimeni să îl 
acopere acolo afară. 


Carrie îl privea prin luneta cu infraroşii, iar ochiul îi era 
lipit strâns de manşonul de cauciuc, pentru a împiedica 
lumina verde fosforescent să iasă şi să îi deconspire poziţia. 
Chiar şi la cea mai mică focalizare, el îi umplea câmpul 
vizual, cu silueta solidă şi întunecată conturată pe fondul de 
lumină strălucitoare ce venea de la clădirile din spatele lui. 
Ea îi putea vedea chipul, chiar în centrul firelor reticulare, 
cu ochii cercetând întunericul, din când în când privind 
direct către ea, dar mergând mereu mai departe. Dacă se 
hotăra să o ia pe urmele care duceau spre pădure, avea să 
îi găsească destul de uşor. 

Degetul i s-a încordat puţin în jurul trăgaciului, gata să 
apese dacă el făcea un singur pas în faţă. Un cuţit ar fi fost 
mai silențios, dar el era antrenat ca agent federal şi ea nu 
voia să îl lase să se apropie destul de mult ca să-şi 
folosească pistolul. 

Firele reticulare au rămas nemişcate pe centrul capului 
lui. 

Un singur pas. 


355 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Shepherd a scrutat pădurea cu privirea, ascultând 
sunetul gheții crăpate şi al propriei respiraţii în liniştea 
înăbuşită. Era sigur că e urmărit, deşi, dacă se gândea mai 
bine, ce altceva putea să simtă dacă se holba într-o pădure, 
noaptea. Sigur existau tot felul de animale care îl pândeau, 
gata să o ia la goană sau să-şi ia zborul dacă el s-ar fi 
apropiat prea mult. Un fior l-a trecut la gândul tuturor 
acelor potenţiali ochi aţintiţi asupra lui. Trebuia neapărat să 
scape de frig şi să ajungă la căldură, înainte să capete 
degerături şi să înceapă să îi cadă degetele de la picioare. 

Franklin i-ar fi spus să se îndrepte în acel moment spre 
maşină, să se încălzească pe drumul spre Cherokee şi să se 
întoarcă dimineaţă cu nişte întăriri. Dar Franklin nu era 
acolo. Shepherd s-a întors către cabană. Părea cald 
înăuntru. A tras adânc aer în piept ca să îşi mai oprească 
frisoanele, apoi a ieşit dintre copaci şi s-a îndreptat către 
ea. 

Din momentul în care a înaintat, sunetul s-a 
schimbat - efectul de filtru al copacilor fiind lăsat în urmă -, 
ceea ce l-a făcut să se simtă foarte expus. A ajuns până la 
jeep şi a pus mâna pe aripă, lângă motor. Rece ca gheaţa. 
A ocolit maşina, oprindu-se la vreo treizeci de centimetri de 
peretele şopronului, ţinând arma în faţă, mereu îndreptată 
către direcţia spre care privea. Acum trebuia să se 
hotărască: ori se îndrepta spre cabană şi risca să fie văzut 
din observator, ori verifica mai întâi observatorul. A studiat 
urmele din zăpadă, dar erau prea multe ca să îi ofere vreun 
indiciu. S-a hotărât şi s-a îndreptat către veranda cabanei, 
zicându-şi că ar fi fost prea periculos să urce pe treptele de 
lemn până la observator înainte să îl verifice. 

Duşumeaua a scârţâit când a păşit pe ea şi a mers 
către fereastră. S-a întrebat dacă ar trebui să bată la uşă ca 
să le ofere celor aflaţi înăuntru o şansă să se arate înainte 
ca el să dea buzna înăuntru cu un pistol. Însă liniştea şi 
elementul de surpriză erau singurii săi aliaţi, şi nu avea de 
gând să renunţe prea uşor la ei. 


356 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Şi-a apropiat capul de tocul ferestrei şi a examinat 
camera. In godin ardea un foc zdravăn, iar lumina pe care o 
arunca, portocalie şi jucăuşă, era suficientă pentru a-i arăta 
că nu era nimeni înăuntru. S-a îndreptat către uşă şi a 
încercat clanţa care a scârţâit şi apoi s-a deschis. 

Căldura din cameră l-a făcut să i se pară că intră într-o 
baie. A simţit că îi ia foc faţa, iar degetele au început să i se 
dezmorţească dureros. A traversat cu repeziciune 
încăperea, mergând aplecat şi la depărtare de ferestre. 
Dormitorul era în spatele unei despărţituri la un capăt al 
cabanei, unde un perete subţire de lemn compartimenta un 
spaţiu destul de mare să încapă un pat. 

Nu era nimeni acolo. 

S-a îndreptat către uşa din spate şi s-a uitat la 
observatorul pe care lumina strălucitoare ce ieşea prin 
deschizătura din acoperiş îl scotea în evidenţă pe fundalul 
nopţii. Ar fi trebuit să îşi dea seama că Douglas privea 
stelele într-o noapte atât de senină ca aceea. A răsucit 
mânerul, a deschis încetişor uşa şi a păşit din nou afară, în 
noaptea îngheţată. 

A mers prin zăpadă, de la cabană la treptele de lemn 
care duceau spre observator, simțindu-se în acelaşi timp 
nerăbdător şi neliniştit în legătură cu reîntâlnirea iminentă 
cu fostul său mentor. Deodată, s-a simţit vag ruşinat şi 
ridicol că ţinea încă arma la vedere. Profesorul Douglas nu 
avea de unde să ştie că fostul său student devenise agent 
FBI. Cea mai bună abordare era cu siguranţă aceea a unui 
prieten şi coleg. A ajuns la scări şi a pus pistolul înapoi în 
toc. 

— Domnul profesor Douglas? a strigat el cu o vocea 
spartă în liniştea neclintită. Sunt Joseph Shepherd. Vă mai 
amintiţi de mine? M-aţi adus aici o dată, pe vremea când 
eram student. 

Cuvintele i-au răsunat cu ecou şi apoi s-au stins. A 
aşteptat să audă un răspuns, o mişcare. 

Nimic. 


357 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— O să urc acum, bine? 

A făcut un pas, călcând apăsat ca să fie auzit. 

— Vreau doar să vorbim. 

A continuat să urce, scuturându-şi zăpada de pe 
picioare în timp ce mergea, cu ochii ţintă la uşa închisă din 
capătul scărilor. Se auzea ceva, o muzică în surdină. 
Shepherd a zâmbit, recunoscând-o. Făcea parte din Planet 
Suite de Holst!:*. Profesorul o ascultase şi în acea vară 
îndepărtată, schimbând melodiile în funcţie de planeta pe 
care o observau. Piesa care se auzea în acel moment era 
ultima - „Neptune, misticul” -, lentă şi misterioasă, harpa 
care cânta subţirel şi viorile tremurătoare realizând o 
coloană sonoră perfectă în noaptea aceea glacială. 

A ajuns la capătul scărilor şi a păşit pe stânca 
alunecoasă din cauza gheții. Un vânticel sufla zăpada de pe 
ea şi făcea să răsune cablurile de oţel care prindeau 
colţurile adăpostului de stâncă. Era un loc ciudat pentru o 
construcţie, la înălţime şi expus intemperiilor, însă roca 
asigura o platformă perfectă şi rezistentă pentru privitul 
stelelor. Chiar şi vibrația terestră era mărită foarte mult de 
un telescop, astfel că, profitând de paravântul cabanei, de 
înălţimea ridicată şi de baza solidă din piatră, Douglas îşi 
construise un observator perfect în curtea casei. 

Shepherd a mers cu atenţie pe suprafaţa pietrei, în 
timp ce muzica se auzea tot mai tare cu fiecare pas şi 
creştea în intensitate către punctul culminant, când voci 
sinistre se împleteau cu instrumentele, într-un cor spectral. 
Fiind destul de tare, putea fi motivul pentru care profesorul 
nu îl auzise apropiindu-se. 

— Domnule profesor... a zis şi a ciocănit uşor în uşă. 
Sunt Joseph Shepherd, vă mai amintiţi de mine? 

Dar vocile eterice au fost singurul său 
răspuns - împreună cu frigul, i-au dat fiori şi apoi s-au topit 
în tăcere la sfârşitul piesei, lăsându-l singur, doar cu şoapta 
vântului şi inima bătându-i nebuneşte. S-a aplecat către 


14 Gustav Theodore Holst (1874-1934), compozitor şi profesor englez. 


358 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 


uşă, ascultând prin ea, dorindu-şi ca ea să se deschidă sau 
ca o voce familiară să îl invite înăuntru. A tresărit când 
muzica a început din nou, tare şi alertă, iar sunetele 
rău-prevestitoare ale instrumentelor cu coarde din 
„Marte” - Aducătorul Războiului - sugerau că ceea ce se 
auzea era setat să se repete. 

Shepherd a întins mâna, a răsucit mânerul şi a deschis 
uşa. 

Un telescop mare domina spaţiul interior. Era aşezat 
pe un trepied foarte rezistent cu motoare electrice şi 
conectat la un laptop aflat pe o masă din apropiere, al cărui 
ecran arăta fâşia de cer spre care era îndreptat în acel 
moment. La laptop mai erau conectate un telefon mobil şi 
nişte difuzoare mici din care bubuia acum Planet Suite. A 
făcut un pas înăuntru iar uşa s-a închis singură în spatele 
lui. Apoi a văzut cu colţul ochiului silueta. 

S-a răsucit. Douglas se afla în umbră, cu braţele întinse 
în lateral, cu capul atârnând. Shepherd şi-a pierdut 
răsuflarea şi s-a împleticit în spate, întinzând mâna după 
pistol în timp ce ochii i se obişnuiau cu lumina, iar umbrele 
începeau să capete contur. Profesorul Douglas nu s-a 
mişcat. Nu putea. Mâinile îi erau bătute în cuie de pereţii de 
lemn, sângele i se scurgea gros pe lângă ţepii din palme şi 
dintr-o tăietură adâncă în gât, gura îi era legată, iar ochii 
deschişi priveau ţintă înspre podea. Shepherd s-a lovit de 
peretele din spate cu un sunet ce îi aducea aminte de cel 
pe care îl auzise pe drum - ca şi cum cineva ar fi bătut cuie 
într-un lemn. Apoi a văzut cuvântul scrijelit cu sânge pe 


ERETIC 


359 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


73. 


Shepherd a bâjbâit după telefon, cu pistolul îndreptat 
spre Douglas şi cu ”Marte” - Aducătorul Războiului - încă 
bubuind în difuzoare. Cu ochii larg deschişi, simțurile sale 
ascuțite de adrenalină înregistrau totul: râurile de sânge 
scurs din mâinile şi din gâtul profesorului - atât de mult 
sânge -, stropii şi petele cuvântului de pe perete, trupul 
prăbuşit al lui Douglas, felul grotesc în care acolo unde 
intraseră cuiele carnea îi atârna din cauza greutăţii, aburul 
ridicându-se din balta întunecată de pe podeaua de piatră... 

Degetele sale înţepenite s-au strâns în jurul telefonului 
din buzunar. L-a ridicat în faţa sa, fiindcă nu voia să rişte să 
îşi mişte privirea sau arma. Ochii i s-au mutat pe ecran, au 
găsit numărul de telefon al lui Franklin şi apoi au apelat. 
Şi-a ţinut telefonul la ureche, respirând agitat, examinând 
cu privirea restul cabanei pe deasupra pistolului. 

Nimic nu era deranjat, nu existase nicio luptă. Crima 
fusese rapidă, eficientă chiar. 

A privit fix trupul, nevenindu-i să creadă violenţa pe 
care o reprezenta. 

Telefonul a făcut legătura. 

— Sunt Shepherd. 

— L-ai găsit? 

— E mort. Gâtul tăiat. Bătut în cuie de perete. 

— Isuse! Tu cum eşti? 

— Speriat de moarte. 


360 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


— Bine. Eşti în siguranță? 

— Da. Cred că doar ce s-a întâmplat... 

— De ce? 

— Sângele. lese abur din el. Am văzut urme în zăpadă. 
Am crezut că sunt ale lui. Urme care duceau spre pădure. 
Era şi o maşină. Parcată pe drum. 

— Ai luat numărul? 

— Nu. N-am crezut că are vreo legătură. Doar cineva 
căruia i s-a stricat maşina. 

— Dar marca şi modelul? 

— Era o maşină combi, nimic deosebit, un Volvo vechi, 
cred. Avea un scaun pentru bebeluşi în spate. 

— Culoarea? 

— Galben, alb. Greu de spus în lumină. 

— În regulă, e bine. Să nu faci nimic! Rămâi pe poziţii, 
nu-ncerca să faci pe eroul! Ascunde-te, stai liniştit, iar eu o 
să-i trimit pe poliţiştii locali să te găsească. Ţine telefonul 
cu tine, bine? 

S-a auzit un clic, Franklin a închis înainte ca Shepherd 
să mai răspundă. 

Se simţea singur şi speriat, iar sinistrele şi puternicele 
instrumente cu coarde din „Marte” nu îl ajutau deloc. 
Tremura din pricina frigului şi a adrenalinei, în timp ce frigul 
nopţii se revărsa prin deschizătura din acoperiş. 

A privit cu atenţie cadavrul, forţându-se să respire 
normal şi să îl privească cu ochii unui profesionist care 
examinează locul crimei. 

Totul părea premeditat. Cuiele din mâini erau mari, nu 
dintre cele pe care le-ai găsi cu uşurinţă pe oriunde, 
probabil că ucigaşul le adusese cu el. 

Shepherd a încercat să şi-l închipuie venind acolo prin 
zăpadă, cu ciocanul şi cuiele zăngănind într-o geantă, ştiind 
că avea să facă asta. 

Construia deja un profil. Trebuia să fie un bărbat din 
cauza forţei de care era nevoie. Douglas nu era un tip 
masiv, dar era destul de voinic. Şi părea că gâtul îi fusese 


361 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


tăiat la sfârşit, când era deja țintuit de perete, fiindcă 
sângele ţâşnit din arteră şi restul dârelor curseseră din 
acea poziție. De câtă putere ai fi avut nevoie să baţi în cuie 
un om care se zbate? Prea multă pentru o singură 
persoană. Doi oameni atunci, poate chiar mai mulţi. 

Shepherd s-a lăsat mult pe vine şi s-a îndreptat către 
mijlocul încăperii, unde se afla telescopul. Dacă era cineva 
acolo afară care îl urmărea, i-ar fi văzut capul trecând pe 
lângă fereastră în timp ce se întorcea dinspre locul din care 
îl văzuse iniţial pe Douglas. Pereţii subţiri din lemn nu ar fi 
oprit un glonte, aşa că a rămas jos, ascuns privirilor. 

Muzica devenise înspăimântătoare şi insuportabilă. 
Voia să o închidă ca să poată asculta zgomotele de afară, 
dar ştia că, dacă s-ar fi întrerupt brusc, atunci oricine de 
afară şi-ar fi dat seama exact unde era. Trebuia să aştepte 
cel puţin până se termina melodia, atunci n-ar fi fost atât 
de evident. 

S-a uitat la ecranul laptopului, căutând programul care 
controla muzica. Mare parte din el era plin cu filmările video 
realizate de telescop. Acesta era îndreptat spre răsărit, iar 
motoarele controlate de computer îl ajustau imperceptibil, 
ţinându-l focalizat pe o singură stea strălucitoare. Shepherd 
a ridicat privirea şi a urmărit linia telescopului. Constelaţia 
Taurului era perfect încadrată de deschizătura din acoperiş 
şi a văzut că steaua strălucitoare era Aldebaran, ochiul 
drept al bivolului înfuriat. 

Gândurile se amestecau în mintea lui Shepherd. 
Telescopul era îndreptat spre exact aceeaşi fâşie de cer pe 
care o examinase şi Hubble înainte să fie întors şi scos din 
funcţiune. A privit cu atenţie dreptunghiul întunecat, 
aproape aşteptându-se să zărească ceva nou acolo, 
devenind tot mai mare şi mai strălucitor pe măsură ce se 
apropia de Pământ. Tot ce a văzut a fost umbra unui nor şi 
stelele obişnuite, sclipind în noapte. 

A privit din nou ecranul, iar Aldebaran strălucea 
puternic în centrul filmării video. Dedesubt, era o fereastră 


362 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


micuță iTunes a cărei bară de progres arăta că melodia 
curentă aproape se terminase. Shepherd şi-a folosit 
încheietura degetului mic pe trackpad pentru a duce 
săgeţica până la butonul de play fără să lase amprente. 
Ultimele acorduri de coarde şi cornuri au ricoşat de pe 
pereţii subţiri şi s-au stins. A dat clic pe butonul de pauză şi 
a răsuflat lung, cu un oftat ce a părut puternic în tăcerea 
care s-a lăsat brusc. 

A închis aplicaţia pentru a fi sigur că muzica nu va 
începe din nou şi apoi a studiat ecranul. Exista o căsuţă de 
email cu nişte mesaje recente, imaginile video de la 
telescop, şi o altă fereastră plină de un şir de numere care 
se tot schimbau. Shepherd a presupus că era ceva legat de 
telescop, deşi nu semăna cu niciun program de control pe 
care îl mai văzuse până atunci. In mod normal acestea 
afişau o secvenţă de coordonate, ale cărei grade se 
modificau câte puţin în timp ce programul urmărea un 
obiect dinainte stabilit. Dar cel de acolo părea mai degrabă 
o măsurătoare, deşi era una care se micşora încontinuu. 
Telefonul i-a vibrat în mână, iar el a apăsat cu putere 
butonul pentru a reduce soneria la tăcere. 

— Da? 

— Şeriful local e în drum spre tine chiar acum, numele 
lui e Brodie. O să ia pe oricine întâlneşte în drum şi are şi o 
armă. O să fie cu ochii în patru şi după maşina aia. Ai mai 
găsit ceva? 

— Să caute mai mult de o singură persoană. 

— Sigur, dar de unde ştii asta? 

— După felul cum a fost ucis profesorul. L-au pironit de 
perete şi au scris alături „eretic” cu propriul lui sânge, deci 
cred că pista noastră religioasă tocmai a căpătat ceva mai 
multă importanţă. 

— Isuse! Ascultă, Shepherd, îmi pare rău pentru asta. 
N-ar trebui să fii singur acolo. A fost... Eu ar fi trebuit să... 

— E-n regulă, serios. Mai e ceva. Vă mai aduceţi 
aminte de numărătoarea inversă de care ne-a povestit 


363 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Merriweather la Goddard? Cea pe care a văzut-o pe 
calculatorul doctorului Kinderman chiar înainte ca virusul să 
oprească telescopul Hubble? E şi aici. E legată de un 
telescop care arată aceeaşi fâşie de cer pe care o explora şi 
Hubble. Numai că acel număr enorm de care vorbea el nu 
mai e atât de enorm. Orice-ar fi, orice vine spre noi... nu 
cred că mai avem prea mult timp la dispoziţie. 


364 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


74. 


Radiatorul era dat la maxim, umplând camioneta 
combi cu aer uscat şi cu zgomot. Carrie era la volan, Eli 
stătea lângă ea. 

El era tăcut, iar ei nu-i plăcea felul tăcerii lui. O parte 
din darul pe care îl avea ea era că putea citi în tăcerea 
oamenilor în acelaşi fel în care alţii pot să observe o 
încordare în vocea cuiva care minte. Era obişnuită cu 
tăcerea, o întâlnise adesea pe când era copil, aşa că citea 
în ea lucruri pe care alţii nu reuşeau. 

Misiunea mersese relativ uşor. Găsiseră ţinta exact 
unde le spusese Arhanghelul. Fusese singur, pasiv, aproape 
resemnat, ca şi cum i-ar fi aşteptat. Aproape că nu fusese 
deloc surprins când intraseră pe uşă şi îl surprinseseră 
privind direct în rai, căutându-L în van pe Dumnezeu. 
Totuşi, fusese surprins atunci când Eli îl lovise în plexul 
solar ca să îi scoată aerul din plămâni. Fusese şi mai 
surprins când ea îi lipise banda adezivă pe gură şi când Eli îi 
bătuse primul crampon de şină în palmă. 

„Daţi-l exemplu”, spusese Arhanghelul. „Trimiteţi un 
mesaj clar.” 

Ei bine, cu siguranţă făcuseră asta, deşi, privind totul 
din perspectiva tăcerii lui Eli, îşi dorea să fi putut fi ea cea 
care făcuse crima. Se pricepea mai bine decât Eli să 
suporte consecinţele morţii, deşi el era mult mai bun la 
realizarea ei. El era un artist când venea vorba de a ucide, 


365 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


văzuse asta cu câinele, cu femeia şi cu fetiţa ei adormită, şi 
acum acolo în cabană. Era ca şi cum toată lipsa de 
încredere în sine şi toată jena dispăreau din el atunci când 
făcea ce ştia el mai bine, lucrul pentru care se născuse - lu- 
crarea Domnului. Nu credea că ar fi putut să îl iubească mai 
mult decât îl iubea deja, dar când îl văzuse astfel, atât de 
încrezător şi de puternic, aproape că o cuprinsese evlavia, 
de parcă l-ar fi privit pe Dumnezeu în acţiune, în toată 
splendoarea lui teribilă. Un înger răzbunător. Un artist. 

Maşina a alunecat puţin pe drum, iar ea a ridicat 
piciorul de pe acceleraţie. Mărise puţin viteza fără să îşi dea 
seama, lăsând motorul să meargă la aceeaşi turație cu 
bătăile inimii din pieptul ei. 

Un semn de pe partea stângă a drumului indica limita 
de viteză douăzeci şi cinci când s-au apropiat de o curbă. A 
verificat, dar aveau cincisprezece. Simţea cum cauciucurile 
alunecă pe drumul îngheţat, cele din spate amenințând să 
derapeze în lateral dacă apăsa prea tare pe pedale sau 
trăgea prea mult de volan. Nu-şi permiteau accidente 
acum, nu după ce totul mersese atât de bine. Aveau nevoie 
doar de o retragere curată, fără drame. 

Trebuia să fie fără câini de data aceea. Fără mici 
surprize adormite pe bancheta din spate. Fără greşeli. 


366 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


75. 


Shepherd a auzit mai întâi motoarele, hârâind adânc şi 
îndepărtat în pădurea deasă, în timp ce cauciucurile groase 
de iarnă sfărâmau pământul. 

El se afla ghemuit deasupra calculatorului lui Douglas, 
folosind un stilou pentru a-şi tasta adresa personală de 
e-mail într-un mesaj. Imediat ce aveau să sosească 
poliţiştii, tot ce se afla în cabană avea să devină un loc al 
crimei, toate obiectele aveau să fie etichetate şi puse în 
pungi de plastic şi în cele din urmă trimise înapoi la 
Quantico pentru ca agentul Smith să le deschidă şi să le 
analizeze. Orice era folositor avea să îi fie trimis înapoi prin 
fişierul-fantomă - asta dacă mai făcea încă parte din 
anchetă -, dar voia să ţină în vizor numărătoarea inversă şi 
găsise fişierul aplicaţiei care o realiza. Şi mai găsise ceva ce 
părea şi mai interesant, un e-mail trimis în urmă cu mai 
puţin de o oră dintr-un cont Hotmail numit Mala210. 
Shepherd şi-a amintit că 210 era adresa din reţea a lui 
Kinderman la NASA. lar mesajul i-a dat de asemenea de 
gândit: 


Steaua Mala e aproape pe poziţie. Ne vedem foar- 
te curând. 


Afară, huruitul motoarelor a crescut în intensitate şi 
primele raze ale farurilor au sclipit scurt pe perete, 


367 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


deasupra capului său. 

A terminat de tastat, a ataşat aplicația cu 
numărătoarea inversă la mesajul Hotmail şi apoi a apăsat 
pe send. Calculatorul a început să transmită lent frânturi de 
informaţii prin telefonul ataşat. Aplicația era un fişier destul 
de mare, deci nu avea să meargă prea repede. O trimitea 
unei adrese legate de telefonul său, ca să poată să o 
verifice dacă avea semnal. 

S-a dus la fereastră şi a aruncat o privire prudentă. 
Vedea lumina farurilor mişcându-se prin pădure în timp ce 
automobilele îşi croiau drum în sus pe potecă, aruncând 
umbre  chinuite, mereu schimbătoare printre copacii 
îngheţaţi. A calculat că mai avea vreun minut până soseau. 

Pe ecran, bara de progres se târa spre sută la sută. A 
privit cum ultima frântură de mesaj părăseşte laptopul, iar 
telefonul i-a vibrat în mână când a primit-o. S-a pus pe 
treabă, ştergând repede mesajul din căsuţa de mesaje 
trimise de pe calculator. Avea să rămână totuşi în arhiva de 
memorie ascunsă, dar avea să mai treacă un timp până să 
îl găsească Smith. 

A băgat telefonul în buzunar şi a căutat legitimaţia. 
Ultimul lucru pe care şi-l dorea acum era ca vreun poliţist 
local prea agitat şi dotat cu o armă de calibru mare să îl 
împuşte. A mai aruncat o ultimă privire în încăpere şi apoi a 
deschis uşa şi a păşit afară cu mâinile sus, chiar când 
farurile s-au oprit brusc în spatele propriei lui maşini. 

Două siluete în hanorace groase au ieşit din maşină, cu 
armele îndreptate spre el. 

— FBI! a strigat el, ţinându-şi legitimaţia chiar 
deasupra capului. Partenerul meu v-a anunţat - agentul 
Franklin. Eu sunt agentul Shepherd. Am un cadavru aici şi 
urme care duc spre pădure. Aţi oprit maşina? 

— N-am văzut nicio maşină! i-a strigat înapoi una 
dintre voci. 

— Pe ce drum aţi venit? 

— Din Cherokee. 


368 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Şi ce e în cealaltă direcţie? 

— Tennessee, a răspuns aceeaşi voce. Primul oraş mai 
mare la care ajungi e Gatlinburg. 

— Acolo se ştie ce s-a întâmplat aici? 

— Din câte ştiu eu nu, e dincolo de graniţa statului. 

„Alt stat, nu mai e responsabilitatea lor... Să-i ia naiba 
pe poliţiştii ăştia locali, nu-i de mirare că Franklin n-a avut 
timp de ei!” 

— Anunţaţi mai departe! a strigat Shepherd, coborând 
pe scările de lemn. Daţi-le descrierea şi spuneţi-le că 
suspecţii circulă cu o camionetă combi albă sau galbenă. ŞI 
spuneţi-le să se apropie cu prudenţă. Există cel puţin doi 
suspecți şi au părăsit locul crimei. 

Unul dintre poliţişti s-a aplecat înapoi în maşină şi a 
pornit staţia radio. Celălalt a început să meargă spre el, cu 
arma încă îndreptată spre el. 

— Să mergeţi prin zăpada proaspătă! a spus Shepherd 
şi a arătat spre o fâşie neatinsă dintre el şi poliţist. Aşa o să 
ştim că nu călcăm în picioare vreo probă. 

Polițistul s-a supus, schimbând direcţia pe care dorea 
să o apuce şi mergând către el cu greutate, prin zăpadă. 

— Şi lăsaţi naibii pistolul ăla jos! 

Shepherd a privit în depărtare, printre copaci, unde îşi 
imagina că drumul continuă. Era prea întuneric să vadă 
cine ştie ce, dar, în timp ce examina peretele de arbori, a 
zărit un licăr îndepărtat şi palid de lumină care mergea pe 
drum, către frontieră. 


369 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


76. 


Carrie a încetinit şi mai mult, în timp ce cauciucurile 
continuau să alunece. De abia se târau cu aproximativ 
douăzeci de kilometri la oră -era o viteză bună ca să 
rămână pe carosabil, dar nu şi ca să scape. Camioneta era 
veche şi greoaie şi nu avea tracţiune decât pe două roţi. 
Dura prea mult. Între timp, bărbatul pe care îl văzuse prin 
luneta cu infraroşii găsise probabil cadavrul şi sunase la 
poliţie sau se afla în drum spre oraş ca să dea alarma. 

Crima avea să apară peste tot la ştiri dimineaţă, un 
avertisment care să le amintească tuturor de consecinţele 
păcatului şi ale blasfemiei. Cel mai probabil, poliţiştii vor 
ascunde natura morţii şi vor păstra detaliile sângeroase 
departe de ochiul publicului, dar ea făcuse nişte fotografii 
care puteau fi postate pe internet, ca să fie siguri că le 
vede toată lumea. Arhanghelul va fi mulţumit de ei, ceea ce 
însemna că erau şi mai aproape de momentul în care vor 
putea fi împreună, şi mai aproape de clipa în care vor 
conduce o maşină ca aceasta, care să fie a lor, poate cu 
propriul lor scaun de copii în spate. Acest gând îi aducea 
fericire şi tristeţe în acelaşi timp. Era sigură că se vor 
căsători, dar Ziua Judecaţii avea să vină prea curând ca ei 
să aibă timp să facă şi un copil. 

Dacă nu cumva... 

Poate că toată lucrarea pe care o înfăptuiau acum, 
acele sacrificii însângerate pe care le făceau aveau să fie 


370 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


destul pentru a opri venirea Judecăţii. Poate că Domnul îşi 
va opri mâna şi va amâna Judecata văzând că există încă 
oameni ca ea şi Eli, pregătiţi să îl servească şi să îi 
slăvească numele. 

— Hei, iubitule, vrei să dai telefon? Arhanghelul o să fie 
foarte mulţumit de noi. 

Eli a rămas tăcut. 

— E-n regulă, iubitule, a spus ea, înţelegându-i starea. 
Ştiu ce-ai zis ieri-noapte, c-ai vrea să nu-ţi mai placă atât să 
ucizi, dar noi înfăptuim lucrarea Domnului aici, să nu uiţi 
asta, şi nu-i niciun păcat în asta! 

Eli a tras aer adânc în piept. 

— Un câine n-are suflet nemuritor, a spus el cu o voce 
şoptită şi prudentă care ei îi displăcea, dar un bărbat are. Şi 
tot aşa o fetiţă şi mama ei. 

Ea s-a întins şi l-a mângâiat pe obraz, neglijând astfel 
drumul alunecos şi simțind cum îi zvâcneşte muşchiul 
maxilarului. 

— Dar dacă au fost cu toţii oameni cu suflet bun şi 
curat, atunci sufletele lor sunt în rai acum. lar dacă nu, 
atunci ai scăpat pământul de nişte păcătoşi şi n-ar trebui 
să-ţi pară rău în niciunul dintre cazuri. De fapt, cred c-ar 
trebui să fii mândru. 

El s-a întors către ea, iar ea a riscat doar pentru o 
secundă şi şi-a luat privirea de la şosea. 

— Tu ştii mereu să-mi spui cuvintele potrivite, a spus 
el, căutând telefonul, eşti mereu ca o lumină care împrăştie 
întunericul din mine aşa cum nimeni n-o să mai poată 
vreodată. 

Ecranul i-a luminat faţa, în timp ce el a format numărul 
şi a dat convorbirea pe difuzor. Carrie s-a aplecat şi a oprit 
radiatorul ca să audă mai bine, fără să îşi ia ochii de la 
şosea. In faţă se vedea lumina unor faruri care alunecau 
prin noapte, sclipind printre copaci şi devenind tot mai 
puternice pe măsură ce se apropiau de ei. Au izbucnit cu 
putere de după o curbă, la intensitate maximă, mergând cu 


371 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


viteză prea mare pentru condițiile meteo. 

— Da? s-a auzit vocea lui Cooper din telefon. 

— Profesorul e mort, a spus Eli. 

— Unde sunteţi acum? 

— Pe drum, a răspuns Eli şi a ridicat privirea în lumina 
orbitoare a farurilor care se apropiau. 

— V-a văzut cineva? 

— Nu cred. 

Farurile erau foarte aproape de ei acum, atât de 
puternice încât părea că maşina e pe banda lor. Carrie a 
încetinit şi mai mult, aproape oprind când o furgonetă roşie 
a zburat pe lângă ei, cu lanţurile de pe cauciucuri aruncând 
pietriş şi gheaţă pe maşina lor. Carrie a clipit şi chiar în faţa 
lor a zărit un semn pe care scria „Bine aţi venit în 
Tennessee!”. Dedesubt erau două săgeți, una indicând 
înapoi spre Cherokee şi una înspre Gatlinburg. 

— Mai era cineva acolo, dar nu ne-a văzut, a spus 
Carrie, accelerând din nou. L-am lăsat să găsească 
cadavrul. E posibil să ne fi văzut maşina. 

— Şi asta ar fi o problemă? 

În faţă era un viraj la stânga şi un alt indicator spre 
Clingman's Dome Road. 

— Nu, a spus ea, virând la cotitură şi urmărind cu 
atenţie urmele de cauciucuri pe care le făcuseră mai 
devreme, strunind maşina în sus pe dealul micuţ şi în jurul 
unei curbe uşoare. 

— Aţi făcut fotografii? 

— Mda, avem fotografii. 

În faţa lor, farurile au luminat spatele Fordului Escape 
negru pe care îl conduseseră tot drumul până la Charleston. 

— Bine, a spus Cooper. Sunaţi-mă din nou când sunteţi 
în siguranţă. Am veşti. Domnul a zâmbit misiunii noastre 
încă o dată. 

Carrie a încetinit şi a oprit motorul camionetei. 

— Verificaţi-vă  căsuţele de e-mail! V-am trimis 
instrucţiuni cu locul unde trebuie să mergeţi în continuare. 


372 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Doar ce am aflat unde se află doctorul Kinderman. 


373 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


77. 


Nici Athanasius şi nici părintele Thomas nu îl mai 
văzuseră pe părintele Malachi de când acesta se opusese 
planurilor lor de a-i ajuta pe bolnavii din Ruina. De atunci, 
Malachi se retrăsese împreună cu intreaga sa confrerie în 
spatele uşilor închise. Existau două societăți distincte în 
interiorul muntelui acum: cei care se luptau cu molima şi îi 
îngrijeau pe bolnavi şi pelerinele negre din bibliotecă. 

Știau că se mai află încă acolo doar fiindcă proviziile 
care erau săptămânal duse în camera-ecluză erau ridicate 
întotdeauna, şi fiindcă de fiecare dată când purtătorul uneia 
dintre pelerinele negre se imbolnăvea era lăsat dincolo de 
uşă, legat de o scândură, pentru a fi impiedicat să se sfâşie, 
urlând până când cineva sosea alergând. Lui Athanasius 
totul i se părea inuman şi necreştinesc şi se înfuria de 
fiecare dată când se gândea la asta. Dar nu era momentul 
să înceapă o ceartă. Erau acolo pentru că aveau nevoie de 
ajutorul lui Malachi. 

Acesta fusese de acord să vorbească cu ei la vecernie, 
iar acum clopotul bătea, răsunând de şase ori prin 
tunelurile muntelui, arătând că ora stabilită sosise. 

— Crezi c-o să vină? a şoptit Thomas, cercetând 
întunericul neclintit al bibliotecii prin fereastra 
camerei-ecluză. _ 

— O să vină, a răspuns Athanasius. In biletul meu am 
lăsat să se înțeleagă c-am avea un document de oarecare 


374 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


însemnătate în ceea ce priveşte neîntelegerile noastre de 
acum. Sigur n-o să reziste să arunce un ochi pe el. Totuşi, 
sunt sigur c-o să ne lase s-aşteptăm. 

Athanasius avea dreptate. Stăteau acolo de aproape 
zece minute, când în sfârşit în întunericul îndepărtat a 
apărut o luminiţă care înainta către ei. 

— E ceva în neregulă cu luminile, a şoptit Thomas. 

Athanasius s-a uitat atent la silueta îndepărtată şi şi-a 
dat seama că Thomas avea dreptate. In loc de lumina 
obişnuită care îl însoțea, traseul lui Malachi către ei era 
urmat numai de strălucirea unei lămpi cu lumânare. Tinea o 
mână în fată pentru a o proteja, şi mergea încet pentru ca 
flacăra să nu se stingă. Cu cât se apropia mai mult, cu atât 
Thomas şi Athanasius Îşi dădeau seama că luna de izolare 
înăuntrul bibliotecii nu fusese prea blândă cu Malachi. 
Pielea lui îngălbenită, palidă şi transparentă după ce 
aproape o viață întreagă fusese ferită de lumina soarelui, 
se cojea acum în jurul nasului şi al gurii, iar ochii aveau 
cercuri roşii în jurul lor, de parcă nu dormise aproape deloc. 

— îţi mulțumesc c-ai fost de acord să vorbeşti cu noi, a 
spus Athanasius în clipa în care Malachi s-a oprit de cealaltă 
parte a uşii încuiate, respirând zgomotos şi transpirând din 
cauza efortului. S-a-ntâmplat ceva cu sistemul de iluminat? 

— Nu, a răspuns Malachi. Pur şi simplu l-am oprit. 
Aceia dintre noi care mai cred cu tărie în sfințenia vechilor 
tradiții au fost de acord să evite influența corupătoare a 
modernității, în toate formele ei. 

Athanasius a încuviințat de parcă ar fi fost un răspuns 
perfect rezonabil. 

— Şi cum vă merge, ție şi celorlalți din confreria ta? a 
întrebat el, înainte ca Thomas să apuce să îşi piardă 
cumpătul. E 

— Suntem pe moarte, mulțumesc de întrebare. Incet, 
dar sigur. 

„Da”, s-a gândit Athanasius, „îi auzim pe bolnavi 
urlând de fiecare dată când îi abandonaţi, iar după ce mor, 


375 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


fi ardem noi în locul vostru. “ 

— Dar voi, a replicat Malachi, ați reuşit ceva cu mica 
voastră revoltă? Au fost aducerea civililor în Citadelă şi 
călcarea în picioare a mii de ani de tradiţie venerată 
răsplătite cu descoperirea unui leac miraculos? 

— Nu încă, dar facem progrese. 

Ochii lui Malachi s-au aprins. 

— Adevărat? Ce fel de progrese? 

— Unul dintre bolnavii noştri a scăpat cu viață, e un 
civil. Pare să fi dezvoltat o formă de imunitate naturală în 
fața bolii. Doctorii lucrează acum şi încearcă să extragă un 
vaccin din sângele lui. 

— Adevărat, un vaccin? Şi e complet vindecat, acest... 
civil? 

Malachi a rostit ultimul cuvânt de parcă ar fi fost 
cuvântul „şarpe“. 

— Nu complet, starea lui se îmbunătăţeşte, dar e încă 
slăbit. A fost mutat în apartamentul privat al Abatelui 
pentru a se odihni şi a le permite doctorilor să realizeze 
teste mai amănunțite. E un moment vital pentru cercetarea 
lor, trebuie să-ncerce să-nțeleagă motivul însănătoşirii sale. 
În acelaşi timp şi noi încercăm în felul nostru să înțelegem 
mai bine molima. Am menţionat în biletul meu că un 
anumit document a ajuns în posesia noastră, o profeție 
care a fost inițial cioplită în piatră cu multă vreme în urmă. 

— Da, o ai cu tine? 

— Nu chiar. Avem o copie a ei. O fotografie detaliată 
cu ambele feţe ale pietrei. 

Ochii lui Malachi s-au mărit în spatele lentilelor de 
cristal ale ochelarilor. 

— Arătați-mi-o! 

— Speram să ne permiti să intrăm în bibliotecă, s-o 
studiem împreună şi să folosim imensa bogăție de resurse 
şi de materiale de referință pentru a încerca să-i descifrăm 
înțelesul. 

Malachi a mijit ochii, suspicios. 


376 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— De ce nu-mi dati mie documentul, iar eu o să văd ce 
pot întelege din el? Cunosc toate limbile antice adunate 
aici, ştiţi asta. Le-am studiat şi am decodat multe dintre 
ele. Dacă pe această piatră e folosită vreuna dintre ele, 
atunci o s-o recunosc şi o s-o traduc fără să mai fie nevoie 
de studii sau cercetări mai amănunțite. S-ar putea să vă pot 
spune ce e scris chiar acum, dacă mi-o arătați. 

Părintele Thomas şi Athanasius au făcut schimb de 
priviri. Se aşteptaseră la asta şi, deşi nici unuia nu îi făcea 
plăcere, nu prea aveau de ales: trebuia să accepte. Timpul 
fi presa prea tare. 

— Dacă ţi-o arătăm, trebuie să ne spui ce ai aflat. 

— Desigur. 

— Mesajul ne afectează pe toți. 

— Fireşte. 

Malachi era agitat, iar lumânarea îi tremura în mână 
din cauza nerăbdării. Thomas şi-a deschis mantaua, unde 
era ascuns laptopul. L-a deschis şi a îndreptat ecranul spre 
Malachi. O lumină rece şi albastră a strălucit pe chipul 
bibliotecarului, transformându-l într-o mască grotescă, 
incandescentă, ce părea că pluteşte dincolo de fereastra 
uşii, în timp ce ochii lui ciuguleau informații de pe ecran ca 
nişte păsări infometate. 

— E în limba mala, a spus el, studiind prima imagine. 

— Aşa ne-am gândit şi noi, a răspuns Athanasius, 
simțind cum Malachi încearcă să se eschiveze, dar 
hotărându-se să nu îi atragă atenţia. Ce zici ce a doua 
imagine? 

Privirea lui Malachi s-a mutat pe ecran, dar nu a spus 
nimic. Thomas a închis brusc laptopul, făcându-l pe Malachi 
să ridice privirea de parcă ar fi fost pălmuit. 

— Ai promis să ne împărtăşeşti ideile tale. Dacă nu-ţi 
respecţi partea ta de învoială, atunci n-o s-o respectăm nici 
noi pe a noastră! 

— Desigur, mă scuzati, incercam doar să... s-o 
descifrez. Este scrisă în două limbi, trei, dacă ne gândim că 


377 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


şi constelatiile spun o parte a poveștii. 

Athanasius a încuviințat din cap -nu se gândise la 
asta, dar avea sens. Fragmentul de scriere protocuneiformă 
pe care reuşise să îl înțeleagă partial era legat atât prin 
şirul de simboluri cât şi prin înțeles de steaua în plus 
desenată în constelația Taurului. 

— Poți să descifrezi ceva din ea? 

— Sunt sigur că pot, dar va trebui s-o văd din nou şi 
s-o studiez puțin mai mult. 

Athanasius a făcut o pauză. Malachi era un personaj 
alunecos şi egoist. 

— Foarte bine, a spus el, dar în secunda în care mi se 
pare că ne ascunzi ceva, îl închidem şi plecăm de aici. 
S-a-nțeles? 

Malachi a încuviințat şi a încercat să schițeze un 
zâmbet ce părea monstruos în lumina tremurătoare a 
lumânării. Thomas a deschis din nou laptopul şi l-a întors 
spre fereastra din uşă. Ochii lui Malachi s-au năpustit 
flămânzi asupra lui. 

—E o scriere foarte veche, ce aduce cu cea 
protoelemaică!”, dar nu este identică. Există aici un simbol 
pentru Citadelă şi de asemenea unul pentru moarte şi unul 
care se referă la o boală sau o molimă... 

Athanasius i-a aruncat o privire Părintelui Thomas. 
Avuseseră dreptate. Piatra prevestea într-adevăr ceea ce se 
întâmpla acolo. 

— Ce altceva? 

Malachi a dat din cap. 

— E greu de exprimat într-o propoziție. Transmite mai 
degrabă o idee generală, decât o succesiune de întâmplări. 
Ochii lui continuau să scaneze simbolurile. Dacă mi-o lăsați, 
o pot compara cu alte documente elamite din aceeaşi 
perioadă şi pot ajunge la un înțeles mai clar 

— Nu! Dacă e nevoie să folosim alte resurse pentru a o 


15 Limbă moartă; a fost limba principală în Iranul de astăzi între 2800 şi 
550 î.H. 


378 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


decoda, atunci trebuie să ne permiti să intrăm în bibliotecă 
ca să lucrăm împreună. 

Malachi nu a răspuns, ochii lui flămânzi erau larg 
deschişi şi nu clipeau deloc pe măsură ce înaintau în citirea 
textului. Odată ajuns la sfârşit, a tresărit în mod vizibil, de 
parcă ar fi fost lovit. 

— Ce este? 

— Omul care s-a întors din morti a venit călare aici? A 
venit din pustiu călare? 

Athanasius şi-a amintit de conversațiile pe care le 
avusese cu Gabriel despre lunga lui călătorie înapoi în 
Citadelă. 

— Da. 

— Şi care este numele acestui om? 

Athanasius s-a încruntat. 

— Numele lui e Gabriel. Acum spune-ne ce e scris pe 
piatră. 

Malachi a clătinat din cap. 

— E... Nu sunt Sigur... Va trebui să... 

A început să se dea inapoi, cu ochii măriti şi fixati pe 
laptop. 

— Spune-ne ce e scris! 

Malachi s-a uitat la ei cu teamă. 

— Trebuie să verific unele lucruri, a spus, 
îndepărtându-se în continuare. Trebuie să fiu sigur, înainte 
să... 

— Malachi! 

Thomas a închis laptopul, dar tot ce a reuşit să facă a 
fost să il elibereze pe Malachi de sub vraja lui. Acesta s-a 
întors cu spatele şi a plecat. 

— MALACHI! a strigat Athanasius în urma lui. 

Dar era prea târziu, dispăruse deja, aproape alergând 
în întunericul desăvârşit, până când şi lumânarea lui 
tremurătoare a fost înghițită de beznă. 


379 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


78. 


Caporalul Williamson şi oamenii lui terminaseră 
impresionant de repede lucrul la porti. Găsiseră nişte 
lanțuri şi le târâseră până la camionul aflat dincolo de gard. 
Un capăt al lanțurilor fusese fixat de bara de remorcare, iar 
celălalt fusese prins de pilonii principali de susținere, la a 
căror fundație toți ceilalți săpaseră cu lopeți, cazmale şi 
orice altceva mai găsiseră. Când Williamson considerase că 
au săpat destul, pornise motorul şi îndreptase camionul 
către direcţia unde pământul se surpase, folosind gravitația 
şi greutatea camionului pentru a smulge pilonii direct din 
pământ. Apoi se apucaseră să lucreze la restul. 

Williamson preluase comanda, luând pe câţiva dintre 
oamenii săi pentru a scoate din uz tunurile din turnuri, iar 
pe restul îi împărțise în echipe pentru a coordona 
demolarea. Folosind câtiva interpreți care să dea mai 
departe ordinele lui Williamson, reuşiseră să facă pe toată 
lumea să lucreze împreună: unii săpaseră la fundația 
pilonilor, alţii tăiaseră sârmele şi le rulau în colaci. Liv 
fusese repartizată la unul dintre piloni, de pe care 
desprindea sârma cu ajutorul unui cleşte. Simţțea o 
profundă satisfacţie când se gândea cât de repede se 
uniseră diferitele grupuri într-unul singur, toată lumea 
muncind laolaltă, toți cuprinşi de un sentiment al urgenţei 
stârnit de coloana de praf ce creştea constant la răsărit, 
anunțând apropierea noilor veniţi. 


380 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Soldatii ăştia sunt foarte priceputi, i-a spus ea lui 
Tariq, care lovea neintrerupt cu un hârlet în baza de ciment 
a pilonului la care lucra ea. 

ElI s-a sprijinit de mânerul hârlețtțului şi şi-a şters 
sudoarea de pe față. 

— Aşa şi trebuie să fie, a spus el, fac parte din 
USACE! - Corpul de Ingineri ai Armatei Statelor Unite. Tipii 
ăştia sunt obişnuiţi să dărâme chestii şi apoi să le 
construiască din nou. Pentru asta sunt antrenați. 

Liv s-a încruntat pe măsură ce un gând a prins contur 
în mintea ei. 

— Nu ţi se pare ciudat că tocmai oamenii de care 
avem nevoie par să sosească aici, exact când trebuie? 
Când apa a fost otrăvită au apărut de nicăieri nişte experți 
în apă, cu toate echipamentele necesare pentru a o testa. 
Apoi tipii ăştia, chiar când s-a ivit şi nevoia de a demonta 
locul ăsta. 

— E la fel şi cu crescătorii de capre, şi Tariq a dat din 
cap spre nomazii care primeau acum bucuroşi ordine de la 
soldați. 

— Care e locul lor în toată schema asta? 

— Avem destulă mâncare uscată, dar aproape nimic 
proaspăt. În deşert, capra e cea mai bună sursă de lapte 
proaspăt şi de carne. Caprele sunt la fel de importante ca 
apa pentru traiul în acest loc. 

Un gând i-a trecut prin minte şi el s-a încruntat. 

— Dar Azra'iel şi călăreții lui, care e locul lor, conform 
teoriei tale? 

Liv s-a gândit la asta un moment şi apoi a dat din cap. 

— Ei n-au fost aduşi aici de chemarea către acest loc, 
cum s-a întâmplat cu restul, ei au fost conduşi de Malik. 
N-ar fi trebuit să se afle aici. Și au murit. 

Tariq s-a întors către coloana de praf de la răsărit, afla- 
tă acum destul de aproape pentru a desluşi la baza ei trei 
camioane albe, conturându-se strălucitoare şi apoi 


16 United States Army Corps of Engineers. 


381 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


dispărând în ceata arşiței. 

— Deci acum cine vine? a întrebat el, mai mult pentru 
sine. Ce anume ne mai este de trebuință aici şi n-avem 
încă? 

Liv i-a urmărit privirea. 

— Oricine ar fi o să fie bineveniți şi n-o să găsească o 
poartă închisă, a spus ea. 

A continuat să privească autovehiculele strălucitoare 
apropiindu-se, ieşind din aerul lichid până când s-au oprit 
cu o bufnitură într-un nor de praf subţire. Uşa de la şofer a 
maşinii din fruntea convoiului s-a deschis, şi a coborât un 
bărbat. Era înalt şi cu pielea măslinie, dar nu părea arab. 
Nişte ochi blânzi au cercetat cercul de chipuri primitoare şi 
apoi au privit dincolo de ele, printre ruinele porții, către 
complexul militar şi către fântână. 

— Ce e locul ăsta? a întrebat el într-o engleză cu un 
accent care părea italian, sau poate spaniol. 

Liv a păşit înainte, zâmbind. 

— De fapt, nici noi nu suntem prea siguri ce e, 
încercăm să ne dăm seama din mers, dar e destul loc şi 
destulă apă şi sunteţi mai mult decât bineveniţi să 
rămâneți. 

Alte portiere s-au deschis şi din maşini au coborât alti 
bărbați, un amestec de arabi şi europeni, tineri şi maturi, 
şase în total - doi în fiecare maşină. Apoi Liv a zărit ceva pe 
una dintre mânecile lor, o emblemă care îi părea 
cunoscută, dar nu putea să işi dea seama exact de unde. 

— Cu ce vă ocupați? a intrebat ea. 

Soferul primei maşini şi-a indreptat privirea blândă 
spre ea şi a zâmbit. 

— Lucrăm pentru Medecins Sans Frontieres, a spus el. 
Suntem doctori. 


382 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


79. 


Franklin a văzut cum chipul soției sale se înăspreşte în 
clipa în care telefonul a sunat pentru a doua oară. 

Stăteau în bucătărie - el, Marie şi Sinead -, cu resturile 
unei cine preparate în casă încă pe masă, vorbind toţi trei 
aşa cum nu o mai făcuseră de Dumnezeu ştie cât timp. Era 
ca şi cum tot trecutul urât şi toată răceala care intervenise 
între ei fuseseră măturate de aceeaşi forţă care îi adusese 
acasă. 

— Trebuie să răspund, a spus el. 

Marie a încuviinţat cu o zvâcnitură scurtă a bărbiei şi 
apoi s-a ridicat uşor de pe scaun, a strâns câteva farfurii şi 
s-a îndreptat spre chiuvetă. De câte ori o văzuse făcând 
asta? De prea multe ori. A privit-o şi pe Sinead, care 
semăna atât de mult cu mama ei, şi a zărit dezamăgire şi în 
ochii ei, poate nu una atât de dură sau de rece ca a mamei 
sale, dar sămânţa se afla acolo. 

A scos telefonul din buzunar şi a verificat numărul. 

larăşi Shepherd. 

Ştia că ar fi trebuit să închidă naibii telefonul şi să se 
ducă la Marie, să îi spună că o iubeşte şi că zilele în care 
munca venea pe primul loc erau de mult trecute. Dar nu 
erau. Nu încă. 

Şi l-a imaginat pe Shepherd, epuizat după ziua pe care 
o avusese, stând singur în noaptea îngheţată cu un cadavru 
proaspăt drept companie şi cu nimeni care să îi acopere 


383 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
spatele. 


— Trebuie să răspund, a repetat el, ridicându-se şi 
ieşind din cameră, urându-se tot mai tare cu fiecare pas. 

A ieşit pe hol şi a dus telefonul la ureche. 

— Franklin. 

— Shepherd la telefon. 

— Ştiu. 

S-a îndreptat către uşa de la intrare, dar s-a răzgândit 
şi s-a aşezat pe scări. Era prea frig afară şi nu putea să facă 
faţă gândului de a părăsi casa. 

— Poliţiştii sunt aici. N-au văzut maşina pe drum şi nici 
n-au găsit pe nimeni. Cred că ucigaşii se îndreaptă spre 
nord, spre Tennessee. 

— O să dau câteva telefoane. Să alertezi pe toată 
lumea. 

— l-am pus deja pe poliţiştii locali să anunţe. 

— O să trimit şi eu vorbă de la Quantico, să fiu sigur 
c-au priceput. 

Clinchetul puternic şi furios al vaselor clătite în 
chiuvetă părea doar la câţiva metri depărtare. Şi-a acoperit 
urechea cu mâna rămasă liberă şi a simţit cum mintea lui 
îşi reintră automat în obişnuinţa unei anchete în 
desfăşurare. 

— Bine, uite ce-o să se-ntâmple mai departe. La nivel 
local n-o să existe resursele necesare pentru examinarea 
profesionistă a locului crimei, aşa c-o să-ţi trimit o echipă 
din Charlotte. Trebuie să rămâi acolo până ajung ei, să te 
asiguri că toţi poliţiştii ăia locali nu devin prea nerăbdători 
şi contaminează locul cu mucuri de ţigară şi bune intenţii. O 
să dureze ceva până o să ajungă la tine, aşa că între timp 
trebuie să preiei comanda. Am făcut deja o căutare după 
toate adresele din trecut ale doctorului Kinderman şi am 
dat de două care ar putea fi considerate „acasă”. Echipaje 
înarmate se îndreaptă spre ele chiar acum. Dacă 
Kinderman se află acolo, o să-l prindem. 

— Presupunând că cel care l-a omorât pe profesorul 


384 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Douglas n-a ajuns înaintea noastră acolo. 

— Mă-ndoiesc. Ambele adrese sunt mult în nord, iar 
până acum totul s-a desfăşurat la sud de Washington. Totul 
îmi dă senzaţia unei operaţiuni restrânse: o unitate mobilă 
şi cineva care îi controlează de la nivel central. Cum e 
semnalul la telefon pe acolo pe unde eşti? 

— Sunt în vârful muntelui, am cinci liniuţe, dar nu ştiu 
cum e în restul zonei. De ce? 

Franklin s-a uitat fix la bocancii fiicei sale, lăsaţi lângă 
uşă, unde se descălţase; unul dintre ei se răsturnase. Prin 
minte i-a străfulgerat o imagine a unei perechi mai mici, 
lăsate în exact aceeaşi poziţie, poate cu cincisprezece ani 
în urmă. A închis ochii. Amintirile îi distrăgeau prea mult 
atenţia. 

— Îţi aduci aminte de mica noastră discuţie cu 
reverendul? 

— Din păcate, da. 

— Îţi aduci aminte ce am făcut eu chiar înainte să îl 
interogăm? 

A urmat o pauză pe linia telefonică. Franklin putea să 
audă vântul bătând printre copaci acolo unde se afla 
Shepherd. Părea frig. 

— L-aţi rugat să-şi pună telefonul pe masă. 

— Şi apoi? 

— Aţi întrebat dacă puteţi fuma. 

— Şi când a zis „nu”, mi-am pus ţigările pe masă, 
lângă telefonul lui. E vorba de un kit micut despre care nu 
vorbim la cursuri, numit Eavesdropper. E un microfon de 
ultimă generaţie care poate citi şi duplica o cartelă SIM fără 
să fie nevoie să te atingi de telefon. Tot ce trebuie să faci e 
să-l plasezi destul de aproape de telefonul-ţintă şi să-l laşi 
acolo vreun minut, ca să poată prinde numărul de 
identificare al mobilului când se conectează la cea mai 
apropiată antenă de telefonie mobilă. Apoi copiază 
activitatea telefonului şi face înregistrări audio ale tuturor 
apelurilor. Are incastrat un cip de patru gigabiţi, deci poate 


385 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


memora cam cincisprezece ore de înregistrări audio. 
Singurul inconvenient e că nu funcționează decât în 
apropiere de telefonul-ţintă. 

— Motiv pentru care aţi îndesat pachetul de ţigări în 
gaura din zid. 

— Exact. Aşa că mă gândesc că, dacă semnalul 
telefonic e bun în zona prin care te afli, ucigaşii au sunat 
deja să-i dea raportul şefului lor. Rămâi pe poziţii, 
Shepherd! Te ţin la curent cum evoluează lucrurile. 

A închis şi a apăsat pe tasta zero ca să apeleze rapid 
numărul de la Quantico. Tot ce mai auzea din bucătărie era 
liniştea. Şi le-a imaginat pe Marie şi Sinead stând la barul 
pentru micul-dejun, ascultându-l cum vorbeşte în hol. Asta 
îl făcea să se simtă josnic. Dar nu putea să îl lase pe 
Shepherd în aer. El era singurul motiv pentru care se afla 
acolo. Avea să le explice şi lor, imediat ce termina acel 
apel. 

Telefonul a făcut legătura, iar Franklin a navigat prin 
numeroasele departamente: a autorizat şi a mobilizat o 
echipă de criminalişti să pornească la drum spre Cherokee; 
a pornit, împreună cu departamentele de poliţie din trei 
state diferite, o căutare urgentă pentru o camionetă combi 
galbenă sau albă; a ajuns, în cele din urmă, în camera de 
control şi supraveghere unde, după ce a confirmat numărul 
legitimaţiei de agent şi codul investigaţiei, un operator i-a 
adus la cunoştinţă că microfonul Eavesdropper care îi 
fusese desemnat înregistrase ultimul apel cu şase minute în 
urmă. Franklin a ascultat cârâiturile de pe linia telefonică şi 
apoi tăcerea neclintită din casa sa în timp ce operatorul a 
trimis spre un satelit de telecomunicaţii din spaţiu un cod, 
care a transmis înapoi prin norii de zăpadă un semnal către 
microfonul Eavesdropper fixat între cutia poştală şi zidul 
exterior al Bisericii Mântuirea prin Hristos din Charleston. 

Circuitul a reacţionat la primirea codului şi din receptor 
s-a transformat în emiţător, folosind reţeaua de telefonie 
mobilă pentru a trimite înapoi la operator un flux codat de 


386 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


informaţii; acesta l-a decodat şi i l-a trimis direct pe linia 
telefonică lui Franklin. 

Franklin a ţinut ochii închişi în tot timpul în care a 
ascultat ultima conversație pe care o înregistrase 
dispozitivul. Era între Cooper şi două voci necunoscute, un 
bărbat şi o femeie. A reţinut frazele-cheie din scurtul 
schimb: 

„..„„Profesorul e mort... Tocmai ce am intrat în 
Tennessee... Mda, am făcut fotografii...” 

Apoi Cooper a încheiat convorbirea cu nişte cuvinte cu 
care şi-a săpat singur groapa. 

„„„Doar ce am aflat unde se află doctorul 
Kinderman...” 

Franklin a închis telefonul şi s-a uitat fix la bocancii 
fiicei sale. Orice speranță mai avea că ar fi putut să se 
ocupe de povestea aceea prin telefon tocmai zburase pe 
fereastră. Cooper trebuia săltat rapid, şi el nu putea lăsa 
asta pe mâna altcuiva, nici măcar a celor mai pricepuți 
poliţişti din Charleston. 

A scotocit prin buzunar, a găsit cartea de vizită pe care 
i-o dăduse Jackson la secţia de poliţie şi a început să îi 
tasteze numărul pe telefon. A apăsat pe butonul de apelare 
şi şi-a dat seama că Marie şi Sinead stau în uşa de la 
bucătărie. Se uitau amândouă la el, cu braţele 
încrucişate - fiecare era o oglindă a dezaprobării celeilalte. 

— Mai am de făcut un singur lucru, a spus el, ridicând 
telefonul, doar un singur lucru în Charleston şi pe urmă 
mă-ntorc, promit. 

A auzit cum telefonul face legătura şi începe să sune. 
Şi, după privirea ei, auzise şi Marie. 

— Întotdeauna mai e un singur lucru, a spus ea, apoi 
s-a întors şi a intrat în bucătărie. 

Sinead a rămas unde era. 

— Numai un singur lucru? a spus ea. 

— Literalmente acest singur lucru, îţi promit cu mâna 
pe inimă. 


387 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Ea a încuviinţat, dar nu a zâmbit, apoi s-a întors şi şi-a 
urmat mama în bucătărie, în timp ce Jackson a răspuns. 
Franklin şi-a lipit telefonul de ureche şi a închis ochii ca să 
nu mai vadă toate acele lucruri pe care nu voia să le 
părăsească. 

— Am nevoie de ajutorul tău, a spus în şoaptă. Dar mai 
întâi trebuie să ajung cât mai repede în Charleston, de 
preferat evitând parcarea care s-a format pe autostrada 
l-26. 


388 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


80. 


— A întrebat despre mine? 

Gabriel era rezemat pe perne şi privea fețele serioase 
ale lui Athanasius şi Thomas, după ciudata intrevedere cu 
Malachi. 

— Da, iar întrebările lui păreau să fie legate de ceea ce 
tocmai citise pe Harta Stelară. A întrebat dacă ai venit 
călare în Citadelă, din pustiu. 

— Credeti că ştie ce-nseamnă simbolurile? 

— Fără îndoială, a răspuns Thomas. Malachi ştie mai 
multe despre scrierile timpurii decât orice alt om în viaţă. 
Dacă există ceva în bibliotecă care poate ajuta la 
descifrarea acestui text, atunci acel ceva se află deja în 
mintea lui. Malachi ştie exact ce înseamnă. 

— Şi cum îl facem să ne spună şi nouă? 

— Nu-l facem, a replicat Athanasius. Malachi e intransi- 
gent. Şi pe mine mă urăşte. Crede că am trădat ordinul. Nu 
e nicio şansă să împărtăşească cu noi ce a aflat. Trebuia să 
ştiu că nu putem să avem încredere în el, dar nu credeam 
c-o să fie atât de... zdruncinat. 

— Da, a confirmat Thomas, părea disperat. N-o să ne 
ajute. Mă tem că e deja pierdut. 

— Se pare deci că trebuie să ne ocupăm personal de 
asta, a spus Athanasius frecându-şi mâinile una de alta de 
parcă, la un anumit nivel, se bucura de întreaga situație. 
Dacă vrem să interpretăm restul scrierii de pe piatră, 


389 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


trebuie să avem acces la lucrările antice. Tu m-ai mai ajutat 
odată să pătrund pe ascuns în bibliotecă. 

Thomas a zâmbit. 

— ŞI asta pe când luminile încă mergeau, protocoalele 
de securitate erau la locul lor, paznici înarmați patrulau 
neîntrerupt şi accesul neautorizat era pasibil de pedeapsa 
cu moartea. Prin comparație, de data asta ar trebui să fie 
floare la ureche. 

— Poţi s-o faci în seara asta? 

— Va trebui să mă conectez la sistemele bibliotecii, ca 
să văd ce mai funcționează şi ce a fost dezactivat, nu vreau 
să cazi în vreo capcană sau să declanşezi vreo alarmă. 
Absența luminilor o să fie de un mare ajutor, şi presupun că 
nu se folosesc de ochelarii pentru vedere pe timpul nopții 
ținând cont de „influența corupătoare a modernităţii”, ceea 
ce înseamnă că noi îi putem folosi. Sunt ţinuţi în camera de 
control de lângă intrarea principală. 

— Am putea să pătrundem prin sălile de lectură? Dacă 
am intra prin secțiunea restricționată şi apoi prin cea folosi- 
tă de Sancti? 

— Ce înseamnă asta? a intrebat Gabriel. 

— Călugării Sanctus erau strict izolați de restul 
populaţiei pentru a păstra secretele pe care le dețineau. 
Totuşi, în momentele în care nu se mai afla nimeni acolo, 
aveau acces la bibliotecă şi aveau propria sală de lectură. 
Se ajunge la ea printr-o scară din partea de sus a muntelui. 
Mai sunt şi alte scări, una către apartamentul Prelatului, 
una în apropierea peşterii catedralei şi una chiar pe aici. A 
arătat înspre uşa care dădea în dormitorul Abatelui. 
Membrilor de încredere mai în vârstă din interiorul muntelui 
le-a fost permis să se întâlnească cu Sancti şi să ia parte la 
ceremoniile lor. Din moment ce n-a mai rămas niciunul în 
viață, scările şi sala de lectură a călugărilor Sancti au rămas 
nefolosite. A privit din nou spre uşa care ducea spre 
dormitor. Am cheia Abatelui pentru acea uşă. Dar n-o am şi 
pe cea pentru uşa care dă spre sala de lectură. Va trebui 


390 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 
s-o fortăm. 


Părintele Thomas a dat din cap. 

— Am face mult prea mult zgomot. E o uşă grea, cu o 
încuietoare rezistentă, iar sălile de lectură folosite de 
Malachi şi pelerinele negre sunt chiar alături. Aş prefera să 
intru pe ascuns folosind propriile sisteme decât să-mi 
croiesc drum spărgând o uşă. Odată aflați înăuntru şi cu 
ochelarii de noapte la ochi, totul ar trebui să fie uşor Putem 
să găsim drumul către textele antice şi să citim tot ce vrem 
în întuneric total. Lasă-mă vreo două ore ca să-mi dau 
seama cum să intrăm. Şi aşa toată lumea o să aibă timp să 
meargă la culcare. Să zicem la miezul nopții? 

Athanasius a încuviințat din cap. 

— Între utrenie şi laude. 

— Pot să vin şi eu cu voi? a întrebat Gabriel, vădit 
serios. 

— Tu nu mergi nicăieri! 

Doctorul Kaplan apăruse în spatele lui Thomas cu ceva 
în mână şi o expresie serioasă. 

— Eşti prea slăbit ca să mai faci şi altceva în afară de a 
sta întins aici şi a te odihni. Totuşi, dacă vrei cu adevărat să 
ajuti... 

Și-a deschis palma, iar Gabriel a simtit cum i se 
strânge stomacul când a văzut mai multe eprubete goale. 

— Situația e următoarea. Până acum am colectat opt 
sute de mililitri din sângele tău, cantitate pentru refacerea 
căreia corpului tău i-ar lua aproximativ cinci săptămâni. 
Plasma e înlocuită într-o zi sau două. Dar pentru celulele 
sanguine e nevoie de mult mai mult timp. In studiul bolii, 
aceste celule ne oferă cele mai multe informații. Ele sunt 
cele care s-au luptat cu boala şi, în cazul tău, au câştigat. In 
momentul ăsta corpul tău de-abia a început să înlocuiască 
plasma, iar numărul de celule albe pe litru e încă destul de 
ridicat. Pentru virologie şi toxicologie asta e materie de 
calitatea întâi, plină ochi de informațiile de care avem 
nevoie. Am grăbi mult lucrurile dacă am putea să mai luăm 


391 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


o parte din acest sânge bogat acum. 

— Cât de mult? 

— Încă cinci sute de mililitri. 

— Şi cu cât aş rămâne? 

— Destul, ai avea încă în jur de şaptezeci şi cinci, 
optzeci la sută din cantitatea obişnuită, ceea ce e în regulă 
pentru un pacient sănătos. Îngrijorarea mea e că ultima 
dată când ţi-am luat sânge am provocat o uşoară recădere, 
deşi ţi-ai revenit repede şi pari bine acum. 

S-a uitat la monitorul EKG conectat de degetul lui 
Gabriel printr-o clamă. 

— Semnele tale vitale sunt puternice şi nu există 
niciun motiv clar de îngrijorare. Dar, în cele din urmă, 
decizia e a ta. 

Gabriel a privit fereastra cu vitraliu, unde imaginea 
păunului de-abia se mai zărea, acum că se lăsase 
înserarea. 

— La naiba! a spus el. Şi-aşa nu plec nicăieri. Dar, 
dacă-mi pierd iar cunoştinţa, vă rog să nu mă mai treziti 
până dimineață. 

Un asistent a apărut de nicăieri şi a început să strângă 
legăturile lui Gabriel. 

— Doar o măsură de prevedere, a spus Kaplan. În caz 
c-o să ai altă criză. 

Gabriel s-a întors către Athanasius. 

— Succes! a spus el. Şi sper sincer c-o să aveţi o 
noapte mai frumoasă decât a mea. 


392 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


81. 


Lumina lumânării a strălucit pe cuvintele sculptate în 
interiorul unei arcade pe sub care a trecut Malachi: CRIPTA 
REVELATIO, Peştera Apocalipsei. 

Cea mai mare parte din bibliotecă era organizată după 
dată şi origine, cu cele mai noi achiziţii aflate în apropierea 
intrării. Însă obiectele din Cripta Revelatio erau adunate din 
toate culturile, din fiecare secol şi din fiecare părticică a 
lumii. Era o colecţie cu un singur subiect: toate textele şi 
referințele adunate acolo conțineau relatări profetice legate 
de sfârşitul lumii. 

Și-a croit drum către capătul încăperii şi a ținut 
lumânarea care se termina lângă una nouă până când fitilul 
cel nou s-a aprins şi o lumină slabă, portocalie a tremurat 
pe deasupra unui birou plin de cărți şi foi de hârtie 
acoperite de scrisul său mărunt. Prăbuşindu-se pe scaunul 
de lângă birou, a luat o foaie de hârtie şi a ridicat stiloul. 
Mâna îi tremura în timp ce scria, iar buzele i se mişcau în 
timp ce îşi amintea simbolurile văzute. Nu putuse să le 
memoreze pe toate în atât de puțin timp, dar văzuse 
destul. Scotea simbolurile din memorie, scriind lângă fie- 
care interpretarea sa, astfel încât să poată prinde un înțeles 
cât mai complet din ceea ce îşi amintea: un semn pentru 
călăreț, un războinic în şa; un semn pentru Citadelă, care 
apărea de mai multe ori; şi, chiar la sfârşitul profeției, 


393 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


simbolul unui craniu - însemnând moarte sau un sfârşit 
urmat de o lună într-un soare, ceea ce reprezenta o zi. 

Sfârşitul Zilelor. 

A tras lumânarea mai aproape, ochii săi măriti s-au 
mişcat în spatele lentilelor ochelarilor, iar mâinile 
tremurătoare erau doar o extensie a gândurilor năvalnice în 
timp ce căuta o informatie anume prin grămada de 
referinte despre sfârşitul lumii, care se întindea de pe masă 
şi până jos, pe podea. Citise şi recitise documentele de 
atâtea ori încât în fiecare noapte pe care o petrecea acolo, 
în cuibul său de profeții, reprezentările teribile şi pre- 
vestirile pe care le conțineau se revărsau în visele sale. 

A găsit ceea ce căuta sub un manuscris original scris 
de mână al Eddei Vechi şi al unei prime ediţii din Les 
Propheties, de Michel de Nostredame. Textul fusese scris 
pe papirus în Grecia Antică şi legat într-un codice cu fâşii de 
piele subțiri. O asemenea modalitate de legare era de 
obicei rezervată textelor neatinse, dar acele pagini erau 
pline de tăieturi şi adăugiri inghesuite pe margini şi în 
spațiile dintre rânduri. 

Malachi a dat paginile cu mare grijă, ceea ce dovedea 
recunoaşterea stării foarte delicate a cărții. Ajunsese în 
Citadelă la o sută de ani de la moartea lui Hristos, la scurt 
timp după ce fusese scrisă, în Insula Patmos. Orice învăţat 
creştin care poseda vagi cunoştinţe de greacă ar fi 
recunoscut imagistica apocaliptică plină de dragoni şi de 
miei. Era Apocalipsa, ultima carte din Sfânta Biblie, scrisă 
chiar de mâna Sfântului loan Teologul. 

Primele copii ale Bibliei fuseseră alcătuite şi scrise 
chiar în acea bibliotecă, folosind drept referințe textele 
originale. Însă în versiunea oficială şi publică pe care toată 
lumea o cunoştea nu fusese copiat chiar totul. Sub 
supravegherea învătatilor de pe vremuri, fuseseră omise 
capitole întregi pentru ca înțelesul cuvintelor Domnului să 
fie clarificat. Şi orice aluzie prea concretă la Citadelă sau la 
Sacrament fusese de asemenea omisă, pentru ca secretele 


394 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


să rămână secrete. Dar viziunile complete şi profetiile 
Sfântului loan fuseseră păstrate în acea copie unică a 
lucrării originale. Malachi a găsit pagina pe care o căuta şi a 
cercetat amestecul de tăieturi şi de notițe până când a gă- 
sit al şaptelea verset: 


Şi când a deschis pecetea a patra, 

Am auzit glasul fiinţei a patra, zicând: 
Vino şi vezi. 

Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt: 
şi numele lui era Moartea, 

şi iadul se ţinea după el.! 


Aceeaşi versiune era scrisă în toate Bibliile de pe faţa 
Pământului. Dar în acel codice era un fragment suplimentar 
care fusese însemnat pentru a fi exclus de către unii dintre 
Părinţii Bisericii din cauza referinței clare la Citadelă: 


Iară el a venit călare din pustie, 

Un demon deghizat în înger, 

Iară păstrătorii flăcării din marele turn, care 
rezistaseră şi păstraseră secretul 

Domnului încă din vremea lui Adam, 

Au fost înşelaţi şi l-au primit înăuntru. 

Şi acolo el a îndepărtat lumina, 

Însă cei cu inima curată nu au fost înşelaţi. 
Şi Domnul le-a dat un foc alb 

pentru a arde toată putreziciunea 

Şi a-l purta pe cel fals către moarte. 

Iară Domnul le-a zâmbit celor care îi înfăptuiseră 
lucrarea, 

Şi ei s-au aşezat lângă EL 

Binecuvântaţi printre cei binecuvântaţi. 


ȘI ce îi spusese Athanasius - nătângul acela - despre 


” Apocalipsa, 6:7-8. 
395 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


omul care înşelase moartea şi îşi revenise în urma molimei? 
Că venise călare până la Citadelă şi că numele lui e Gabriel. 

Ce făcuseră? 

Apocalipsa şi profeția gravată în piatră preziceau 
amândouă sfârşitul zilelor - iar Athanasius fusese cel care 
făcuse ca totul să aibă loc. Aprinsese fitilul a cărui ardere 
avea să distrugă totul. 

Malachi a închis ochii şi a încercat să se gândească. Pe 
piatră fuseseră cioplite şi constelații, şi simboluri care 
încadrau totul într-o perioadă de timp. Poate că totuşi 
sfârşitul nu se afla acolo, poate că putea fi evitat. A recitit 
cuvintele Sfântului, căutând să le găsească un nou înțeles, 
ochii fiindu-i atraşi în special de o frază anume: 


Însă cei cu inima curată nu au fost înşelaţi. 

Şi Domnul le-a dat un foc alb pentru a arde toată 
putreziciunea 

Şi a-l purta pe cel fals către moarte. 


Ce spusese Athanasius despre demon, despre cel 
care-şi spunea Gabriel? Că işi revenea de pe urma molimei 
şi că îl duseseră în apartamentul privat al Abatelui pentru a 
se recupera în timp ce ei îşi făceau testele şi îi mijloceau 
lucrarea, sclavi deja fără măcar să ştie. Neghiobii! Dar 
Athanasius mai spusese ceva: că e incă slăbit, că nu își 
revenise complet. lar el ştia o cale spre apartamentul privat 
al Abatelui, pe scările şi pe coridoarele care urcau din sala 
de lectură încuiată a călugărilor Sancti. Şi Malachi avea 
cheia. Mai era încă timp să îl înfrângă, dar trebuia să 
lovească rapid, înainte ca acesta să devină prea puternic. 


396 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


82. 


Franklin s-a întors la Charleston pe acelaşi drum pe 
care plecase. A împrumutat maşina lui Sinead, preferând să 
se înjosească sosind la o arestare într-o maşină Hyunday 
Elantra decât să sufere şi probabil să fie refuzat întrebând-o 
pe Marie dacă poate să împrumute Chevroletul ei Malibu. 

Jackson l-a aşteptat împreună cu alţi doi poliţişti la o 
benzinărie aflată la vreo treizeci de kilometri în afara 
oraşului, aşa cum stabiliseră. Au condus înapoi în oraş pe 
contrasens, pe benzile pustii ale autostrăzii, cu girofarurile 
pornite în caz că întâlneau vreo maşină venind din sens 
opus. Traficul pe sensul dinspre oraş era la fel de groaznic 
cum fusese şi înainte, şi priviri invidioase i-au însoţit în timp 
ce zburau pe lângă toţi acei oameni blocaţi în spatele 
volanelor, aşteptând încă la rând să înainteze lent spre 
casă. 

Au oprit luminile şi sirenele când au ajuns în oraş şi 
traficul a început să se fluidizeze din nou. Şi-au făcut drum 
pe străzile moi din cauza zăpezii şi au parcat după colţ de 
biserica lui Cooper, unde Franklin a revizuit strategia de 
arestare, planul clădirii, numărul probabil de oameni 
dinăuntru. Ba chiar a căutat pe telefon o fotografie a lui 
Cooper ca să le-o arate. Poliţiştii de abia i-au aruncat vreo 
privire. Toată lumea ştia cine era Fulton Cooper. 

Şi-au verificat armele şi şi-au pus vesta antiglonţ. Din 
cauza unei încurcături aduseseră doar trei, aşa că Franklin 


397 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


a hotărât să se descurce şi fără. Nu putea să şi-l imagineze 
pe Cooper opunând vreun fel de rezistență. Au trecut 
pentru ultima dată totul în revistă şi apoi s-au despărţit, 
ceilalţi doi poliţişti mergând spre spatele clădirii, pentru a 
acoperi intrarea secundară în caz că bunul reverend îşi 
pierdea credinţa în Dumnezeu şi se hotăra să dea bir cu 
fugiţii. 

Franklin şi Jackson au luat-o prin faţă. Franklin a tras 
cu putere de mânerul clopoţelului şi l-a auzit sunând 
undeva în interiorul clădirii. Luminile erau aprinse şi cele 
mai recente informaţii oferite de microfonul Eavesdroper 
sugerau că Cooper, sau cel puţin telefonul lui, mai erau în 
clădire cu zece minute în urmă. Franklin a întins mâna spre 
spaţiul dintre cutia poştală şi zid pentru a retrage pachetul 
mototolit de ţigări cu microfonul înăuntru. 

Ningea în continuare. Ei aşteptau. 

O lumină s-a aprins deasupra lor, scoţându-i din 
întuneric şi aruncându-le umbrele pe albul imaculat al 
şoselei. Domnişoara Boerman a apărut în uşă şi i-a 
întâmpinat cu o privire la fel de rece ca pământul pe care 
stăteau. 

— Da? 

— Reverendul este? a întrebat Franklin. 

— Nu se poate ca această... orice-ar fi ea, să aştepte 
până mâine? 

— Nu. 

Franklin a observat cum cămaşa ei era descheiată la 
baza gâtului, un detaliu minor, dar, ţinând cont că era 
vorba de ea, părea că o surprinseseră pe jumătate 
dezbrăcată. Mâna ei s-a îndreptat spre gulerul cămăşii, iar 
faţa i-a împietrit. 

— Mă tem că nu e disponibil. 

Cicatricea subţire de pe chipul ei s-a încreţit în timp ce 
vorbea. Franklin s-a întrebat dacă acela era motivul pentru 
care nu zâmbea niciodată. 

— Vă deranjează dacă intrăm să vedem cu ochii 


398 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 
noştri? 


— Aveţi mandat? 

— Vreţi să spuneţi ceva de felul ăsta? 

Jackson a scos hârtiile semnate de singurul judecător 
care se mai afla în oraş şi care răspunsese la telefon, iar 
Franklin s-a bucurat când a văzut-o surprinsă. A ridicat 
privirea, fără să facă nicio altă mişcare pentru a descuia 
poarta. 

— Bine, haideţi să vă spun eu cum facem! a zis 
Franklin, făcând pe rezonabilul. Aveţi exact trei secunde să 
deschideţi această poartă sau o să împuşc încuietoarea şi o 
să vă arestez pentru obstrucţia unei anchete, sună corect? 

A ridicat trei degere. 

Apoi două. 

A întins mâna în haină, după pistol. 

Ea a făcut un pas în faţă şi a băgat o cheie în 
încuietoare, dându-se la o parte ca să îi lase să intre. 

— Unde e? 

— Nu sunt sigură. 

— Faceţi o presupunere, şi vedeţi să fie una corectă! 

— E probabil la rugăciune, în capelă. 

— Credeţi sau ştiţi? 

Mâna ei s-a îndreptat din nou spre guler. 

— E acolo. 

— Unde vine asta? 

— La subsol, în jos pe scările pe care aţi urcat mai 
devreme. 

— E singur? 

— Da. 

— Mai e cineva în clădire despre care ar trebui să ştiu? 

— Biserica este închisă. 

— Nu asta am întrebat. 

— Nu. Numai e nimeni aici în afară de Fulton şi de 
mine. 

Franklin a zâmbit. 

— Mulţumesc, domnişoară. Aţi fost de mare ajutor. De 


399 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


ce nu aşteptaţi aici până terminăm? 

Franklin a împins uşa şi a intrat în căldura holului de la 
intrare, Jackson  urmându-l îndeaproape. Camera cu 
telefoane era pustie, la fel şi cea cu scrisori. Şi-au continuat 
drumul pe scările înguste şi au coborât. Paşii lui Franklin 
răsunau cu putere pe scândurile goale, anunţându-i 
apropierea oricui ar fi ascultat din subsol. A ajuns la capăt 
şi a aşteptat ca Jackson să îl prindă din urmă. 

— Eşti gata? 

O încuviinţare scurtă. 

— Bine, hai s-o facem! 

Au mers împreună prin întuneric, către o uşă solidă de 
lemn care s-a deschis cu uşurinţă datorită balamalelor bine 
unse: în faţa ochilor lor se deschidea o mică capelă 
luminată în mod miraculos de lumina soarelui care intra 
printr-o fereastră mare, cu vitraliu. Cooper era în genunchi 
în faţa ei, cu capul înclinat şi cu mâinile împreunate în faţă, 
unde nu puteau fi văzute. 

— Bună ziua, domnule reverend, a spus Franklin, înain- 
tând către centrul camerei. Ne pare rău că dăm buzna 
astfel, dar pur şi simplu voiam neapărat să îl cunoaşteţi pe 
un prieten de-al meu. Detectiv Jackson din departamentul 
de poliţie Charleston, fă cunoştinţă cu bărbatul pe care îl 
arestăm pentru conspirație la crimă. 

Cooper nu s-a mişcat. Franklin s-a uitat spre Jackson. 

— Vrei să îi citeşti drepturile în timp ce îşi ia la 
revedere de la Domnul? 

Franklin s-a aşezat pe o băncuţă în timp ce Jackson i-a 
citit drepturile lui Cooper. Dintr-odată, s-a simţit obosit 
după acea zi lungă şi plină de evenimente. Faptul că 
plecase de lângă Marie şi Sinead îl consumase mai mult 
decât crezuse. Cel puţin Cooper nu dădea din picioare şi 
nici nu ţipa. A privit cum reverendul îşi coboară mâinile şi 
îşi ridică privirea spre crucea incastrată în desenul ferestrei. 

— Pot să vă întreb pe baza căror dovezi mă arestaţi? 

— Puteţi. 


400 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


Franklin şi-a scos telefonul şi a redat conversaţia 
telefonică interceptată, vocea lui Cooper sunând subţire şi 
metalică în difuzorul micuţ. L-a oprit înainte să ajungă la 
sfârşit. 

— Nu aveţi nici cea mai mică idee cu ce ne confruntăm 
noi toţi aici, nu-i aşa? a spus Cooper. 

Franklin a zâmbit. 

— Sunteţi liber să mă luminaţi, a spus obosit, deşi v-aş 
sfătui să nu _ lungiţi prea tare povestea, fiindcă tot ce 
spuneţi acum constituie dovezi care pot fi folosite împotriva 
dumneavoastră într-un proces. 

— După a cui lege, a omului? Legea guvernului? De ce 
m-aş teme eu de nişte lucruri atât de inadecvate şi pline de 
greşeli? 

— Hm, păi ia să vedem noi, încă mai există pedeapsa 
cu moartea în acest stat, deci ăsta ar fi un motiv. Apoi ar 
mai fi îndelungata pedeapsă cu închisoarea pe care oricum 
o s-o primiţi, când s-ar putea să vă treziţi închis într-o celulă 
minusculă cu un tip imens, plin de pofte, pe care să îl 
cheme Bubba sau ceva asemănător şi care cu siguranţă ar 
trezi frica de Dumnezeu şi în sufletul meu. 

— Există o singură lege în faţa căreia răspund eu, iar 
aceasta este legea Mântuitorului Isus Hristos, iar El este 
aproape. El ştie cine îl slujeşte şi cine nu. Şi îi va aduna pe 
cei drepţi lângă El când va sosi vremea. 

Bruscheţea şi viteza cu care s-a mişcat Cooper l-au 
luat prin surprindere pe Franklin. Deşi stătea îngenuncheat 
pe podea, în momentul următor era în cealaltă parte a 
încăperii, dincolo de pupitrul solid de lemn. Franklin s-a 
lăsat automat în jos, înşfăcându-şi pistolul din tocul de la 
umăr şi folosind banca drept pavăză. Cu coada ochiului l-a 
văzut pe Jackson lăsându-se în jos şi făcând acelaşi lucru. 

— Ştim despre ieşirea din spate, Cooper, şi e păzită! a 
strigat Franklin. N-ai cale de scăpare! 

— Aici, prietene, e unde te înşeli tu! 

Cooper s-a ridicat de cealaltă parte a pupitrului, cu o 


401 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


armă în mână, ţintind direct spre Franklin. 

Instincte perfecţionate timp de-o viaţă i-au inundat 
creierul lui Franklin şi i-au indus acea stare lentă, cu 
simţurile ascuţite la maximum, care se instala în toiul unei 
lupte armate reale. 

A văzut cum încheietura degetului lui Cooper se 
albeşte, în timp ce degetul i se strânge în jurul trăgaciului. 

Vestă. Nu purta vestă. 

Şi-a auzit propria răsuflare, lentă şi puternică, în timp 
ce a tras aer în piept şi nu i-a dat drumul. A simţit izbitura 
reculului în braţ, a văzut lumina făcută de pistolul său când 
a tras, şi din nou, în acelaşi timp cu bubuiturile adânci şi 
întârziate ale ambelor împuşcături răsunând în capelă. Prin 
fum a zărit cum Cooper s-a răsucit şi a căzut, iar arma i-a 
alunecat din mână în clipa în care a atins podeaua de 
piatră. Franklin era deja în mişcare, condus înainte de 
obişnuinţă, deschizându-şi drumul cu pistolul ca să se 
asigure că Cooper nu mai este o ameninţare, în timp ce o 
parte a creierului său verifica să nu fi fost şi el rănit. 

Oare Cooper ratase ţinta? Greu de spus. 

Mai văzuse şi altădată agenţi care zburaseră în sus pe 
scări, răniţi grav fără să ştie măcar din cauza adrenalinei şi 
a şocului întârziat. lar el îi promisese lui Marie că avea să se 
întoarcă. 

A ajuns lângă trupul lui Cooper şi l-a verificat fără să 
lase arma în jos. Mai respira încă, dar slab, cu privirea 
aţintită spre fereastră şi cu o baltă de sânge care se 
întindea sub el prea repede ca să fie neînsemnată. Ambele 
împuşcături îl nimeriseră în plin. Organe rănite grav, posibil 
şi artere. Îi auzea horcăiturile, în timp ce plămânii i se 
umpleau de sânge. Avea să se înece înainte de a sângera, 
şi Franklin nu mai putea să facă nimic decât să privească. 

Franklin s-a aplecat pe un genunchi, punându-şi o 
mână pe umărul lui Cooper ca să ştie că e acolo. 

— Ai fost lovit destul de grav, dar o să fii bine, a minţit 
el. E o ambulanţă pe drum. De ce nu-mi spui unde e 


402 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Kinderman? 

Cooper a deschis gura, cu ochii încă aţintiţi spre cruce. 
Franklin s-a aplecat mai mult ca să îl poată auzi. 

— E în drum spre... iad, a spus Cooper cu o voce 
întretăiată. 

Nişte paşi au răsunat pe scări în jos, era domnişoara 
Boerman care auzise împuşcăturile. Jackson s-a ridicat să o 
oprească. Nu avea rost să vadă scena aceea. Cu tot 
zgomotul, Franklin şi-a dat seama că Cooper mai spune 
ceva. S-a aplecat şi mai mult, cu urechea atât de aproape 
încât îi simţea răsuflarea. 

— Îţi mulţumesc... a şoptit Cooper, că... m-ai ajutat... 
să plec. 

Ultimul cuvânt a ieşit sub forma unui lung oftat ce s-a 
sfârşit 

Într-o horcăitură pe care Franklin o mai auzise de prea 
multe ori înainte. Se terminase. Cooper era mort. 

Se auzeau voci în spatele lui, a lui Jackson, joasă şi 
calmă, a domnişoarei Boerman, furioasă şi isterică. Apoi alţi 
paşi, ceilalţi doi poliţişti veneau fiindcă auziseră focuri de 
armă. 

Prea târziu. Nimic de văzut. 

Franklin s-a îndreptat spre locul în care pistolul lui 
Cooper zăcea pe podeaua de piatră, iar pe al lui l-a pus în 
toc; şi-a pus o pereche de mănuşi Nitrile. A ridicat arma 
căzută şi şi-a dat seama instantaneu după greutatea şi 
echilibrul ei că e goală. A verificat ca să se asigure - nicio 
magazie de cartuşe în încărcător, niciun glonte în camera 
cartuşului - şi şi-a dat seama ce voia să spună Cooper cu 
acele ultime cuvinte. Nu ar fi putut să dea ochii cu Domnul 
dacă şi-ar fi luat viaţa. Sinuciderea era un păcat mortal. Aşa 
că îl determinase pe Franklin să facă acest lucru pentru el. 

Sinucidere prin poliţist. 


403 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


83. 


Shepherd stătea pe veranda observatorului lui 
Douglas, privind cum echipa de tehnicieni FBI le dă lecţii 
poliţiştilor locali, când telefonul i-a vibrat în buzunar. 

— Cooper e mort, a spus Franklin în clipa în care ela 
răspuns. 

— Isuse! 

— A scos o armă, aşa că a trebuit să trag. A fost 
implicat în atacul asupra lui Douglas, n-am nicio îndoială. 
Am înregistrată o conversație în care discută despre asta, 
iar în momentul ăsta stau în fața studioului lui şi mă uit la 
nişte imagini deosebit de neplăcute cu profesorul, făcute 
post-mortem. Sunt editate într-un filmuleţ video care avea 
să fie probabil punctul de interes al unei viitoare predici 
ţinute de răposatul reverend: pedeapsa lui Dumnezeu 
pentru  blasfematori, priviţi-l furia măreaţă... Îţi poţi 
imagina. Vestea proastă este că aceleaşi imagini sunt deja 
pe internet, postate anonim, şi apar acum pe cele mai 
nebuneşti site-uri de conspirații religioase, probabil ca 
reverendul să le poată ascunde sursa. O să le eliminăm cât 
de repede putem, dar au început să fie preluate de câteva 
canale de ştiri şi să fie distribuite pe Twitter. Nu putem să 
mai ţinem duhul în sticlă, ceea ce înseamnă că trebuie să-l 
găsim repede pe Kinderman, înainte să dispară de tot şi 
înainte ca îngerii morţii trimişi de Cooper să ajungă la el. 

— Aş putea să folosesc e-mailul pe care l-am găsit pe 


404 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


laptopul lui Douglas, să-i spun lui Kinderman ce s-a 
întâmplat aici şi să-i ofer o mână de ajutor şi protecție. 

— Tipii de la tehnic au ajuns deja acolo? 

— Mda, momentan se împrietenesc cu localnicii. 

— Pun pariu. N-o să le placă faptul că vrei să calci 
peste tot prin locul crimei „lor”, dar aici e în joc viaţa unui 
om. Foloseşte laptopul şi pune-ţi mănuşi! Dacă o să se 
plângă de asta în raport, o să spun că eu ţi-am ordonat. 

— Bine. Vă anunţ dacă doctorul muşcă momeala. Vreţi 
să mă-ntorc la Charlestone după ce termin aici? 

A urmat o tăcere pe linie, iar undeva pe fundal 
Shepherd auzea vocea lui Cooper declamând cu patos. 

— Mai sunteţi acolo? 

— Mda, sunt aici. Ar trebui să te odihneşti puţin şi apoi 
să te duci la Charlotte, e mai aproape. O să-i anunţ eu că 
vii. 

— Şi dumneavoastră ce-o să faceţi? 

— Sună-mă dacă primeşti ceva de la Kinderman. 

In telefon s-a auzit un clic şi, înainte ca Shepherd să 
poată răspunde, conversaţia s-a întrerupt. 


Prin faptul că a insistat să folosească laptopul lui 
Douglas, Shepherd a reuşit să îi enerveze şi pe băieţii de la 
departamentul tehnic al FBI, şi pe poliţiştii locali. Le-a 
ignorat privirile şi şoaptele în timp ce lucrau împreună 
fotografiind şi înlăturând cadavrul lui Douglas de pe perete 
şi s-a aplecat asupra tastaturii, zicându-şi că cel puţin îşi 
făcuse treaba şi reuşise să îi facă să coopereze unii cu alţii. 
Acum erau uniţi de părerea comună că el e un cretin. 

A deschis ultimul mesaj al lui Kinderman folosind pixuri 
pentru a lovi tastele, apoi a apăsat pe rep/y şi s-a oprit. 
Avea o singură şansă. Dacă greşea, Kinderman avea să îşi 
închidă contul de email şi să dispară din nou. Privirea i s-a 
mutat la numărătoarea inversă, care se micşora 
neîntrerupt. 

Ar fi putut să încerce să îl atragă pretinzând că e 


405 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


Douglas, dar nu ştia destule despre trecutul lor ca să fie 
convingător. De asemenea, după spusele lui Franklin, 
fotografiile cu cadavrul lui Douglas circulau deja pe internet 
şi începuseră să trezească interesul presei. Dacă doctorul 
Kinderman le văzuse deja, atunci era aproape imposibil ca 
o voce de dincolo de mormânt să îi câştige încrederea. Pe 
de altă parte, dacă le văzuse deja, atunci teama era o 
unealtă folositoare. 

Shepherd a dat clic pe iconiţa browser-ului şi a început 
să caute imaginile. Nu i-a luat mult. La câteva clicuri 
distanţă de site-ul lui Cooper a găsit un site dedicat 
Apocalipsei. Era o chestie cu adevărat urâtă, plină de ură şi 
condamnare, cu o întreagă secţiune dedicată „Marii 
blasfemii a noului turn Babel”. Existau imagini cu Hubble şi 
de asemenea fotografii ale lui Douglas şi Kinderman, având 
dedesubt descrieri care îi identificau drept creatorii marii 
ofense. Mai erau de asemenea titluri de ştiri şi linkuri către 
numeroase poveşti despre sabotaj şi despre explozii. În 
partea de jos a ecranului, Shepherd a găsit o versiune 
neclară a încăperii în care se afla acum, însoţită de un citat 
din Ezechiel: 


Și vor şti că Eu sunt Domnul 
Când voi săvârşi asupra lor răzbunarea Mea.!8 


Citatul era scris cu litere roşii ca sângele lui Douglas. 
Shepherd şi-a imaginat pe cineva într-un subsol, luminat de 
strălucirea ecranului şi de tumultul interior, potrivind culoa- 
rea din fotografie şi apoi apăsând pe butonul publish, 
mulţumit de micuța lui găselniţă de design. Spera ca FBl-ul 
să îi dea de urmă. A copiat linkul şi l-a postat în email. 

Apoi a găsit pe site-ul lui Cooper linkul spre filmuleţul 
cu el şi Franklin forţaţi să vorbească despre explozia de la 
Marshall şi sabotajul telescopului Hubble. A copiat-o şi pe 
aceea în mesaj şi apoi a început să tasteze: 


18 Ezechiel, 25:17. 
406 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


Domnule doctor Kinderman, 


Sper că dumneavoastră sunteţi. Dacă 
da, îmi cer scuze pentru că vă contactez în 
acest fel. Sunt un fost student al 
profesorului Douglas şi acum lucrez pentru 
FBI. Îmi pare foarte rău să vă informez că 
profesorul este mort -ucis -şi că viaţa 
dumneavoastră este de asemenea în 
pericol. Aceiaşi oameni care l-au localizat în 
cabana lui de la munte vă caută acum pe 
dumneavoastră. Ştim că aţi primit aceleaşi 
ameninţări ca el şi că amândoi aţi văzut 
ceva în acele date lipsă ale telescopului 
Hubble. Lăsaţi-mă să vă ajut, ca agent fe- 
deral sau ca un vechi prieten al 
profesorului. Oricum, vreau să vă ajut. Vă 
rog să îmi permiteţi s-o fac. 


Cu stimă, 
Joseph Shepherd 


L-a recitit şi a fost surprins să îşi descopere lacrimi în 
ochi. S-a întors cu spatele la ceilalţi şi le-a şters. Fusese luat 
de valul rapid al evenimentelor şi ignorase şocul 
descoperirii cadavrului profesorului - până în acel moment. 
Faptul că îi scrisese mesajul doctorului Kinderman 
deschisese o fereastră către ceva real şi dureros. Nu îl 
căutase pe profesor prea mult timp, mai mult de o zi, dar 
era ceva de rău augur în felul tragic în care acea căutare se 
terminase, ceva care îl făcea să se gândească la cealaltă, 
cea în care era implicat de opt ani lungi. Şi asta îl făcea să 


407 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
se teamă. 


A copiat mesajul în propriul cont de email astfel încât 
să poată monitoriza orice răspuns, apoi a apăsat pe send şi 
a oftat. 

— Bine, a spus el, e al vostru. 

Şi s-a întors spre ceilalţi chiar când aceştia trăgeau 
fermoarul sacului în care îl puseseră pe profesorul Douglas. 


408 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


84. 


Liv simțea cum sudoarea îi alunecă pe spate, pe gât, 
peste tot. Alesese să rămână afară şi să conducă prin 
puterea exemplului. Aşa avea şi ocazia să se gândească, iar 
monotonia tăcută a sarcinii pe care o îndeplinea o ajuta să 
işi limpezească mintea în timp ce încerca să evalueze 
importanța nou-veniţilor. 

Doctorii intraseră în complex. Eric era foarte uşurat că 
nu mai era singurul membru cu pregătire medicală din 
comunitatea lor în continuă creştere, aflată în deşert. Liv, 
pe de altă parte, simţea că e ceva de rău augur în acea 
sosire bruscă a atâtor doctori. Acum, că ultimele victime ale 
otrăvirii cu apă erau moarte şi îngropate, aceasta îi sugera 
că avea să apară altă urgență medicală. 

Convoiul de 4x4 în care sosiseră conținea de 
asemenea cutii cu echipamente şi provizii medicale foarte 
folositoare. Cea mai mare parte din stocul existent în 
infirmerie fusese folosit, aşa că Liv incercase să se 
convingă că acesta e motivul pentru care fuseseră atraşi 
acolo. Dar în inima instinctelor ei bine șlefuite ştia că nu 
putea fi atât de simplu. 

S-a gândit la cercul cu o cruce în mijloc, simbol al bolii 
şi al distrugerii. Era poziţionat între săgeata cu vârful în sus 
a muntelui şi cea cu vârful în jos, care reprezenta acel loc. 
Când îl studiase prima oară, presupusese şi sperase că se 
referă la Citadelă. Dar acum simțea că înțelesul lui e 


409 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


ambiguu. Poziția lui sugera că acea boală pe care o 
reprezenta putea fie să unească cele două locuri, fie să le 
dezbine în vreun fel. 

S-a sprijinit de stâlpul gardului, recunoscătoare pentru 
reazemul solid pe care i-l oferea, şi a simtit greutatea a tot 
ce se întâmplase planând deasupra ei. Lumina orbitoare şi 
arşita îi dădeau o senzatie de leşin şi de amețeală şi a 
simtit că i se face greață. Tremura, înghețată de-a dreptul 
în ciuda căldurii învăluitoare şi a sudorii care încă curgea de 
pe ea. Inima ii zvâcnea în piept, încețoşându-i privirea. 
Poate că ar fi trebuit să iasă puțin din bătaia soarelui, să 
bea unul dintre amestecurile de rehidratare ale lui Kyle şi 
să se întindă puțin. 

A început să se îndrepte spre complex, spre cea mai 
apropiată clădire. Dacă reuşea doar să scape de soare, 
avea să fie bine. S-a concentrat asupra respirației, 
inspirând pe nas şi expirând pe gură, punând un picior în 
fața celuilalt pentru a micşora distanța până la cea mai 
apropiată uşă. Ajunsese aproximativ pe la jumătate când 
pământul a început să se mişte sub ea. Şi-a aţintit ochii pe 
dreptunghiul întunecat al uşii, dar acesta părea să se 
îndepărteze. 

A început să se poticnească, pământul făcea valuri sub 
tălpile ei, iar ceva asemănător cu panica a început să o 
cuprindă. Totul se amesteca, căldura, oboseala, adevărurile 
Zărite doar pe jumătate şi fragmentele obscure din 
avertismentele antice. Şi apoi mai era şi Gabriel, mereu 
Gabriel, plecat aproape fără un cuvânt cu excepția biletului 
pe care îl purta cu ea ca pe o vrajă. „Nimic nu e uşor pe 
lumea asta, dar să te părăsesc e cel mai greu lucru pe care 
I-am făcut vreodată... Ai grijă de tine - până o să te găsesc 
din nou...” 

Dar când avea să se întoarcă, pentru ca ea să poată în 
sfârşit să se odihnească? Să se agate aşa de amintirea lui 
era tot un fel de a suferi. 

În sfârşit mâna i-a atins învelişul metalic al uşii, iar 


410 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


căldura arzătoare a readus-o în simtiri. A prins un iz de 
ceva înțepător, citric, în timp ce în cap simțea bufnituri, 
sângele continua să i se scurgă parcă din vene, iar mintea îi 
pulsa în ritm percutant aceleaşi gânduri repetitive: Gabriel, 
Citadela, simbolul molimei, sosirea doctorilor. 

Uşa a cedat, iar ea aproape că a căzut pe podea când 
s-a deschis. Un val de aer călduț a ieşit afară, aerul 
condiționat nefiind încă pornit, pentru că toată lumea lucra 
afară, iar combustibilul era prea prețios să fie irosit. Boarea 
aducea cu ea acelaşi miros de citrice, gros şi dulce, care i-a 
dat din nou ameteli. S-a rezemat de perete, alunecând pe 
lângă el, folosindu-l drept sprijin în timp ce pământul de 
sub picioarele ei continua să se mişte şi să se rotească. 
Trebuia doar să găsească un pat şi să se întindă un timp, 
până când lumea se opera din învârtit. 

O altă uşă s-a deschis la capătul coridorului şi a apărut 
Eric, care le făcea doctorilor un tur al clădirii. Au ridicat 
privirea către ea, iar ea a văzut cum îngrijorarea le întunecă 
chipurile. Apoi genunchii i-au cedat şi s-a prăbuşit la 
pământ. Şi-a pierdut cunoştinţa înainte să atingă podeaua. 


411 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


85. 


Shepherd a părăsit în cele din urmă locul crimei la 
scurt timp după miezul nopţii. S-a îndreptat spre nord pe 
acelaşi drum pe care scăpaseră şi criminalii, şi apoi spre 
est, către Charlotte. Când a început să conducă era convins 
că se îndreaptă spre cea mai apropiată secţie de poliţie 
pentru a da raportul şi a aştepta noi ordine, dar undeva în 
mintea lui ştia că mai era ceva în Charlotte care i-ar fi oferit 
o altă opţiune. 

Epuizarea s-a instalat după câteva ore. Condiţiile 
fuseseră destul de proaste cea mai mare parte a 
drumului - zăpadă, gheaţă şi locuri necunoscute. În 
momentul în care a coborât spre vale vremea s-a mai 
îmbunătăţit, sau cel puţin a devenit destul de bună să nu se 
mai teamă că va rămâne înzăpezit, iar el a oprit pe banda 
pentru opriri de urgenţă de pe autostradă şi a închis ochii 
pentru câteva minute. S-a trezit tresărind când telefonul i-a 
vibrat în buzunar. A verificat ora şi şi-a dat seama că 
dormise trei ore. Maşina devenise un adevărat congelator, 
cu gheaţă pe dinăuntrul geamurilor, acolo unde aburul 
respirației lui îngheţase. A scotocit în buzunar după telefon 
şi a descoperit că primise un mesaj. A deschis aplicaţia şi 
aerul a devenit şi mai rece. Mesajul era de la doctorul 
Kinderman. 


Pari să ştii destul de multe, agent Shepherd, şi îţi 
412 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


apreciez îngrijorarea. 

Dacă eşti cu adevărat bine informat, atunci vei şti 
unde mă găseşti. Stau pur şi simplu pe un deal pri- 
vind spre est. Caut stele noi printre prieteni vechi, 
aşa cum cei ca noi au făcut de la începuturile 
timpului. 


Shepherd s-a holbat la mesaj, încercând să înţeleagă 
ceva din el prin ceața din creierul lui adormit. L-a recitit - se 
simţea obosit şi iritat de faptul că trebuia să dezlege acea 
ghicitoare în toiul nopţii îngheţate. De ce nu putuse 
Kinderman să îi spună pur şi simplu unde e? 

De două ori a apăsat pe reply şi a început să compună 
un mesaj, şi de ambele dăţi l-a şters - instinctul îi spunea 
că nu va mai primi un alt răspuns. In cele din urmă, a băgat 
telefonul înapoi în buzunar şi a condus până la Charlotte 
meditând la asta cu radiatorul dat la maxim şi sorbind 
dintr-un pahar Big Gulp o cafea neagră pe care o 
cumpărase dintr-o parcare pentru camioane. 

Era aproape ora şase dimineaţa când a ajuns la 
periferia oraşului Charlotte şi a parcat lângă un McDonalds, 
a scos laptopul de la birou de sub scaunul din dreapta şi s-a 
conectat la reţeaua de wi-fi gratuită, care, slavă Domnului, 
funcţiona încă. De unde stătea vedea cum oraşul se întinde 
în întuneric înaintea lui, ca rezultat al unei pene de curent 
care scufundase jumătate din el în beznă. Singurele lumini 
veneau de la farurile unor maşini şi de la nişte focuri făcute 
în aer liber. Era terifiant să vezi cât de repede poate să 
dispară ordinea lumii. Poate că aşa se va sfârşi, nu cu vreo 
coliziune cosmică sau cu mânia vreunui zeu răzbunător, ci 
cu întreaga societate suferind o implozie în timp ce toată 
lumea se îndrepta către casă şi rămânea acolo - toate 
mărfurile se terminau, toate recoltele rămâneau pe câmp 
nestrânse şi toate serviciile publice de utilităţi se închideau 
fiindcă nimeni nu mai venea la muncă. Poate că nimănui nu 
îi va păsa de fapt şi nimeni nu îşi va mai aminti cum erau 


413 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


lucrurile cândva. 

A deschis laptopul ca să verifice ce mai descoperise 
agentul Smith pe timpul nopţii şi a fost întâmpinat de acel 
sunet care îi făcea inima să tresalte şi pe care ajunsese 
foarte repede să îl urască. Noua căutare legată de Melisa 
pe care o pornise îi returnase două rezultate. 

Primul era numele ei aflat pe o declaraţie veche de 
bunuri ale pasagerilor, din aeroportul Dulles, în 
Washington. În urmă cu opt ani, ieşise din ţară cu un zbor 
cu destinaţia Cipru-Turcia, îndreptându-se spre un loc numit 
Gaziantep. Shepherd a deschis browserul şi l-a căutat. 
Articolul de pe Wikipedia spunea că e un oraş din sud-estul 
Turciei. A dat un clic pe harta cuprinsă în articol. Chiar la 
nord de Gaziantep, la poalele munţilor Taurus, era un alt 
oraş, marcat cu o cruce în formă de T: Ruina, localitatea pe 
care Melisa o desemnase ca loc al naşterii. Se dusese 
acasă. 

Al doilea rezultat era mai recent. Era o cerere pentru o 
viză temporară de muncă, datată cu doar un an în urmă. 
Încercase să se întoarcă în Statele Unite, dar cererea ei 
fusese respinsă. A observat că numele de pe formular era 
Eroll. Poate că nu se căsătorise, sau poate că o făcuse dar 
îşi păstrase numele. 

A privit cele două rezultate, două dovezi preţioase ale 
faptului că ea continua să existe, şi a simţit un dor aproape 
fizic de a fi cu ea. Şi-a scos telefonul din buzunar. Aplicația 
cu numărătoarea inversă era acum instalată pe el şi era 
vizibilă ca imagine de fundal. A privit cum numerele 
scădeau treptat către zero. 

Tot timpul pe care îl pierduse... Cât timp mai avea? 

Mesajul de la Kinderman era încă deschis şi l-a recitit, 
simțind ură faţă de el fiindcă lua totul în joacă în acele mo- 
mente, când miza era atât de mare. Era ca şi cum îl 
tachina - „Dacă eşti destul de deştept, atunci prinde-mă!” 
-, un test ingenios ca să afle ce anume ştie. Ei bine, şi 
profesorul Douglas stătuse pe un deal privind stelele şi iată 


414 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


unde ajunsese. Poate că avea şi Kinderman un loc 
asemănător şi se îndreptase într-acolo, atras de instinctul 
de a se duce acasă. Dar Franklin îl verificase pe Kinderman 
şi nu găsise niciun asemenea loc. „Stau pur şi simplu pe un 
deal privind spre est. Caut stele noi printre prieteni vechi, 
aşa cum cei ca noi au făcut de la începuturile timpului.” Ce 
naiba însemna asta? Nu era destul ca să îl ajute să con- 
tinue. Nu avea timp să caute fiecare observator vechi din 
lume şi apoi să meargă să le verifice cu vagi speranţe că îl 
va găsi pe Kinderman, când tot ce voia de fapt să facă era 
să se urce într-un avion şi să meargă în sudul Turciei. 

Gândul l-a împietrit. 

A dat clic pe iconiţa-fantomă şi a căutat repede prin 
document, căutând al doilea set de rezultate CARBON: 

GOBEKLI TEPE 

HOME 

Lângă primul era şi o adresă de internet pe care ela 
dat clic să-şi aducă aminte ce spunea: 


Göbekli Tepe în turcă: [góbẹękli tep| ]I[2] („Dealul 
Burtos” sau „Dealul Casei”[3]) este un sanctuar 
Neolitic ridicat pe o creastă muntoasă din 
sud-estul Anatoliei, în Turcia. Este cea mai veche 
structură religioasă cunoscută realizată vreodată 
de om şi de asemenea cel mai vechi observator 
astronomic, construit probabil de tribul 
protoreligios cunoscut sub numele de Mala. [1] [4] 


A dat clic din nou pe harta deschisă mai devreme şi a 
tastat Göbekli Tepe. Harta s-a mărit puţin şi a marcat o rută 
din Gaziantep. Era la puţin peste o oră distanţă, la est. 
Ruina era la jumătate de oră distanţă spre nord-vest. 
Shepherd a închis laptopul şi a pornit motorul, hotărât şi 
având o destinaţie clară. Când avea să ajungă acolo, avea 
să decidă şi în ce parte să meargă. 


415 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


86. 


Telefonul a vibrat. 

Membrul ordinului Novus Sancti s-a ridicat de pe scaun 
şi a părăsit repede clădirea, răspunzând în clipa în care a 
ieşit pe uşă în răcoarea zilei. 

— Da? 

— Arhanghelul este mort. 

Vocea domnişoarei Boerman părea tensionată. Pe 
fundal se auzea zarvă de voci. 

— Unde eşti? 

— La secţia de poliţie. Mi-au dat dreptul la un apel 
telefonic, aşa că te-am sunat pe tine. 

Membrul Sanctus a încuviinţat, explorând în gând 
toate implicaţiile acelei veşti, mutând iar în mintea lui 
numeroasele piese de joc, de parcă ar fi rearanjat o tablă 
de şah. 

— Arhanghelul l-a slujit cu folos pe Domnul, la fel şi tu. 
Să nu spui nimic, iar Domnul te va ajuta atât sufleteşte, cât 
şi bineînţeles, în chestiunea mai lumească a consilierii 
legale! 

A închis, fiindcă nu se simţea în largul lui vorbind pe o 
linie telefonică deschisă, ce venea dintr-o secţie de poliţie. 
A închis telefonul, a deschis carcasa, a scos cartela SIM şi 
apoi a zdrobit-o sub talpa ghetei. 

Revenit în clădire, s-a aşezat la birou, cu faţa luminată 
de monitorul unui computer. A tastat o parolă şi a deschis 
un program pentru mesaje e-mail. Era un cont online care 


416 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


funcţiona în spatele unui lanţ daisy de reţele virtuale bine 
pus la punct, astfel încât orice era trimis către el sau din el 
era imposibil de detectat. A recitit mesajul pe care îl 
compusese, iar buzele i se mişcau uşor, de parcă rosteau o 
rugăciune tăcută: 


Acesta este un avertisment. 

De acest mesaj este ataşat un ceas cu o numără- 
toare inversă, descoperit printre fişierele doctorului 
Kinderman şi ale profesorului Douglas, doi 
astronomi eminenţi care au fost daţi dispăruţi. 
Lumea simte că se apropie ceva. Armatele refuză 
să mai lupte, zăpada cade în deşert şi noi toţi 
simţim cum Duhul lui Dumnezeu se mişcă printre 
noi, trimiţându-ne înapoi acasă pentru a ne pregăti 
pentru venirea Sa. 

Ziua Judecăţii e aproape. Mai aveţi încă timp, dar 
această numărătoare arată că timpul e măsurat în 
zile, nu săptămâni. Arătaţi-l că avem credinţă încă 
şi pregătiţi-vă pentru ce va veni! 

Căiţi-vă şi întoarceţi-vă la Domnul cât încă mai 
aveţi timp! 

Un prieten, 

Novus Sancti 


A verificat adresele de pe o listă pe care o întocmise în 
luni de zile. Conţinea contacte directe din fiecare agenţie 
importantă de ştiri de pe glob şi din majoritatea 
departamentelor pentru relaţii cu presa ale guvernelor 
importante din Occident. A verificat din nou numeroasele 
ataşamente: aplicaţia cu numărătoarea inversă găsită pe 
laptopul lui Douglas; copii ale ultimelor rapoarte FBI şi ale 
rapoartelor poliţiei în legătură cu evenimentele de la 
Goddard şi Marshall, astfel încât ei să ia mesajul în serios. 
Când a fost mulţumit că totul e în ordine, a tastat trei 
cuvinte în căsuţa pentru subiect: „Apocalipsă sau 


417 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
devastare?” 


Apoi a apăsat pe send şi a privit cum mesajul îşi ia 
zborul. 


418 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


87. 


Liv şi-a venit în simtiri cu un tresărit. Mirosul de citrice 
era mai puternic acum şi era amestecat cu ceva întepător 
şi uscat care îi ardea gâtlejul. Cineva stătea aplecat 
deasupra ei, tinându-i o sticlă sub nas şi ea s-a întors, 
ridicând mâna ca să o îndepărteze. 

— Hei, uşurel! Eşti bine. Nu sunt decât săruri. 

Ea a clipit şi a privit în ochii blânzi ai doctorului italian. 

— Ce s-a întâmplat? a întrebat ea. 

— Ai leşinat. 

Liv a încercat să se ridice, dar el i-a pus o mână fermă 
pe umăr şi a împins-o înapoi. 

— Ar trebui să stai un timp aici, să te odihneşti. Ţi-am 
pus o perfuzie cu soluție salină ca să îți mai dăm ceva fluide 
şi e şi nişte Perfalgan în ea ca să mai scădem temperatura: 
ajunseseşi la patruzeci de grade, şi nu e bine. Mi-am permis 
de asemenea să-ți fur puţin sânge. 

A arătat înspre un plasture mic de pe încheietura 
brațului. 

— Cum te numeşti? a întrebat ea. 

— Giorgio Giambanco. Al naibii de greu de pronunțat, 
nu? Poţi să-mi spui George dacă vrei. Tu? 

— Liv... Adamsen, a adăugat ea, devenind formală în 
prezența medicului. 

— Bine, domnişoară Adamsen, vorbeşte-mi putin 
despre episodul tău de leşin, a fost brusc sau a venit 


419 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 
treptat? 


— A fost din cauza căldurii, cred. Am început să simt 
că am stări febrile, aşa că m-am îndreptat către clădire. 

EI i-a ridicat puţin capul, palpându-i ganglionii. 

— Senzaţție de greață? 

— Da, puțin, şi mi se părea că pământul se mişcă. 
Vederea începuse să mi se încețoşeze. Simţeam şi un 
miros... ca de lămăi. 

EI s-a încruntat, verificându-i tensiunea pe o brățară. 

— Când ai observat mirosul? 

— Când eram încă afară, deşi era mai puternic în 
interiorul clădirii. De fapt, încă îl simt. 

El era pe punctul de a spune ceva, când unul dintre 
oamenii cei noi a intrat şi a lăsat o tavă mică pe măsuță. 
Conţinea două eprubete mici pline cu sânge şi o hârtie cu 
mai multe rezultate scrise de mână. Doctorul i-a aruncat un 
zâmbet greu de interpretat, care apoi a dispărut. George i-a 
desfăcut ariciul brățării de tensiune de pe braț. 

— Pare a fi epuizare din cauza căldurii extreme, a spus 
el, întorcându-se către rezultatele analizelor şi luând foaia. 
Trebuie să te relaxezi şi s-o iei mai uşor. Fără muncă la 
demolări în soarele amiezii pentru tine. A studiat rezultatele 
şi s-a încruntat. Ai spus că ai avut senzația de greață? 

Apoi a privit-o într-un fel care a făcut-o să se simtă 
puțin neliniştită. 

— Da. 

— Ai vomitat vreun pic? 

Ea a dat din cap. 

— Şi ai spus că ai simţit miros de lămâi când te aflai 
încă în exteriorul clădirii. 

— Da, încă simt mirosul. 

— Şi acest miros iți provoacă de asemenea puțină 
greață? 

— Puțin. Simţea cum o cuprinde panica. Ce se 
întâmplă? Am o hemoragie craniană sau ceva de felul ăsta? 
Am citit că unii oameni simt anumite mirosuri înainte să 


420 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


aibă un atac. 

— Nu, nu, nu e nimic de felul ăsta. Ceea ce simți e 
doar un dezinfectant pe care l-am adus cu noi şi care e 
folosit acum pentru a spăla cantina. Are o aromă de lămâie, 
nu foarte puternică, eu n-o simt deloc. Dar tu ai simtit-o de 
la mare depărtare, când te aflai încă afară. 

Inima lui Liv continua să bată cu putere la gânaul că 
era ceva în neregulă cu ea. 

— Există multe lucruri care pot cauza hiperosmie, a 
spus el într-un fel calm, care nu o ajuta deloc. Asta e doar 
un cuvânt mai pompos pentru un simț dezvoltat al 
mirosului. lar analizele tale de sânge confirmă că motivul 
tău e unul foarte des întâlnit. 

Liv s-a relaxat puțin. Cel puțin nu suferea de vreo 
boală exotică şi prin urmare era mai probabil să poată fi 
tratată. 

— Ce am? 

El a zâmbit şi pielea din jurul ochilor i s-a încrețit. 

— Nu e vorba de ceea ce ai, ci mai mult de ceea ce o 
să ai. Eşti însărcinată, domnişoară Adamsen. O să ai un 
copil. 


421 


VI 


„Şi eu am auzit, dar nu am înţeles şi am zis: 
«Stăpâne, care va fi sfârşitul acestora?»” 


Daniel, 12:8 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


88. 


Shepherd a parcat autoturismul Durango şi s-a 
îndreptat spre ghişeul de bilete. 

Aeroportul Internațional  Charlotte/Douglas era o 
clădire cavernoasă şi obişnuită de tip hangar, şi părea 
cuprinsă de haos atunci când Shepherd a intrat pe uşă. Cozi 
imense şerpuiau de la fiecare ghişeu de bilete şi întreaga 
clădire vibra din cauza zgomotului şi a stresului. O mare 
parte din gălăgie era produsă de grupurile mari de oameni 
adunaţi în faţa ecranelor aşezate în jurul zonelor de 
aşteptare, iar lui Shepherd i s-a făcut rău când a văzut ce 
era difuzat. 

Era numărătoarea inversă pe care o văzuse la cabana 
lui Douglas, aceeaşi care era instalată şi pe telefonul lui, 
Dedesubt, un titlu spunea: NUMARATOAREA INVERSA PANA 
LA SFÂRŞITUL ZILELOR? Un prezentator de ştiri serios 
vorbea în faţa unei camere în timp ce în spatele lui se 
derulau imagini - mai multe revolte, mai multe drumuri 
blocate de coloane de oameni, mai multe oraşe întunecate 
şi arzânde, şi nu doar în Statele Unite, ci şi în marile oraşe 
din întreaga lume, pe măsură ce valul de panică se 
răspândea. Imaginea s-a schimbat şi a apărut epava 
fumegândă de la Marshall, apoi o fotografie cenzurată a 
profesorului Douglas atârnând pe peretele din cabana sa şi 
cuvântul „eretic” luminat lângă el. S-a schimbat şi titlul: CE 
AU VĂZUT EI? 


423 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Shepherd s-a îndreptat către unul dintre ghişee, 
intrând în fața şirului şi evitând contactul vizual cu 
pasagerii care aşteptau. 

„Chiar aşa, oare ce au văzut...” 

— Va trebui să aşteptaţi la rând, domnule. 

Bărbatul de la ghişeu era slab ca o scândură şi avea 
cele mai groase sprâncene pe care Shepherd le văzuse 
vreodată la cineva sub cincizeci de ani. 

Shepherd şi-a fluturat legitimaţia. 

— Treburi guvernamentale. 

Slăbănogul a ridicat privirea. Sprâncenele îi accentuau 
cutele adânci de pe frunte, dovada zilei pe care o avusese. 

— În regulă, permiteţi-mi doar să mă ocup de acest 
domn şi o să mă întorc imediat la dumneavoastră. 

Shepherd a aşteptat cât timp domnul respectiv şi-a 
ridicat biletul. 

— Acum, domnule, unde trebuie să ajungeţi? 

— Trebuie să ajung într-un loc numit Gaziantep. E în 
sudul Turciei. 

Sprâncenele s-au arcuit în sus în timp ce degetele 
funcţionarului băteau în tastatură. 

— Tot ce pot să vă ofer este un zbor cu escală la 
Istanbul. Vestea bună e că pleacă chiar peste o oră. 

— Atunci aşa rămâne. 

— Aveţi un voucher? 

Shepherd a simţit cum sângele i se ridică în obraji. 

— Nu. O să plătesc cu cardul. 

De obicei, agenţii federali care foloseau avioanele de 
linie aveau bilete plătite în avans sau documente care le 
autorizau călătoria. 

— Aveţi bagaj de cală, domnule? 

Shepherd a dat din cap. Sprâncenele s-au arcuit din 
nou a surpriză. Shepherd spera că tipul nu joacă poker pe 
bani. 

Funcţionarul a terminat de tastat. 

— O mie două sute cincizeci şi opt de dolari, domnule. 


424 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Ceva s-a zvârcolit în stomacul lui Shepherd când i-a 
înmânat cardul. Era mai mult decât anticipase şi nu ştia 
dacă nu cumva depăşea limita de credit. Tipul cu 
sprâncene ridicate a scanat cardul şi s-a holbat la maşina 
de bilete un timp care a părut o eternitate înainte ca 
aceasta să înceapă să scoată un ţăcănit şi să elibereze o 
chitanţă. Shepherd şi-a ridicat cardul. 

— Imbarcarea a început deja, poarta numărul douăzeci 
şi doi. Să aveţi o zi plăcută! 

Shepherd şi-a luat paşaportul şi biletul de îmbarcare şi 
s-a îndepărtat repede de ghişeu. A trecut de controlul de 
securitate, vărsându-şi conţinutul buzunarelor pe o tăviţă. 
Tot ce avea era un telefon, nişte mărunţiş şi câteva cărţi de 
credit. Avusese şi mai puţine lucruri în viaţă, dar nu cu 
mult. 

A trecut prin detectorul de metale şi a pus tot în afară 
de telefon înapoi în buzunarul hainei pe care o 
împrumutase de la NASA. Atras aer adânc în piept şi a 
format numărul lui Franklin. 

— 'Neaţa. Franklin părea la fel de obosit precum se 
simţea şi Shepherd. Ai ajuns la Charlotte? 

— Mda, cam aşa. Unde sunteţi? 

— Conduc spre casă. 

— Aţi văzut ştirile? 

— Da. Se pare că până la urmă sfârşitul lumii o să fie 
difuzat la televizor. Ai vreo veste nouă pentru mine? 

Shepherd i-a expus tot ce aflase în ultimele ore. A avut 
o senzaţie de eliberare, ca şi cum cu fiecare cuvânt pe care 
îl rostea o greutate i se ridica treptat de pe suflet. 

— Am lăsat maşina în parcarea aeroportului, a spus el. 
Laptopul lui Smith e acolo, la fel şi arma lui Williams. 

— Nu eşti înarmat? 

— Nu cred că mi s-ar permite accesul cu arma într-un 
avion internaţional, ţinând cont că nu îi primesc la bord nici 
pe cei care au sticle mai mari de apă. 

— Dacă e o capcană? Dacă Kinderman încearcă să te 


425 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


scoată din joc? Te-ai gândit măcar la asta? 

— Nu e vorba doar de Kinderman, a spus Shepherd şi a 
tras aer în piept de parcă ar fi fost pe punctul de a plonja în 
apă de pe o trambulină de la mare înălţime. Nu v-am mai 
povestit despre cei doi ani ai mei în care... 

— Nu eşti obligat să-mi spui dacă nu... 

— Am fost un om fără adăpost. A expirat aerul şi şi l-a 
imaginat alunecând, purtându-i mărturisirea cu el. Când 
finanţările pentru NASA au fost oprite, am rămas destul de 
repede fără bani. Am renunţat la şcoală, nu mai aveam un 
acoperiş deasupra capului, nici o familie, nici un loc de 
muncă. Eram destul de deprimat de cum ajunsese viaţa 
mea, şi asta m-a dărâmat rapid. E o spirală descendentă şi, 
cu cât ajungi mai jos, cu atât îţi pasă mai puţin. ŞI nici 
celorlalţi nu le pasă. E uimitor cât e de uşor să aluneci 
printre crăpături şi să ajungi în stradă. lar apoi devii 
invizibil. 

— Şi cum ai ieşit din asta? 

— Cu ajutorul Melisei. M-aţi întrebat cine e. Lucra 
pentru o organizaţie de caritate, aici, în State, cu un fel de 
viză pentru bursieri. M-a găsit în subsolul împuţit al unei 
clădiri din Detroit, împreună cu tot felul de drogaţi, beţivi şi 
utilizatori de amfetamină. Eu nu beam decât alcool, ceea ce 
e chiar mai patetic dintr-un anumit punct de vedere. Nu 
eram nici măcar un ratat în adevăratul sens al cuvântului. 
Într-o zi dormeam după o beţie când a apărut un înger, 
întrebând de Annie. Annie era o adolescentă fugită de 
acasă, care făcea trotuarul ca să aibă bani de marfă şi ca 
să-şi ţină peştele fericit. Era de asemenea însărcinată în opt 
luni. Melisa făcea parte din programul pentru sănătatea 
femeilor, pregătindu-se să devină moaşă şi făcând 
voluntariat în timpul liber. Annie nu fusese la control, iar 
Melisa venise în subsolul ăla mizerabil doar pentru că era 
îngrijorată pentru ea. Era nevoie de ceva curaj. Oricum, am 
găsit-o pe Annie inconştientă, întinsă pe o saltea pătată 
dintr-o încăpere mai mică a subsolului, pe care unii o 


426 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


foloseau din când în când pentru a întreţine relații sexuale. 
Motivul pentru care nu respectase programarea era că 
intrase în travaliu şi recursese la tranchilizantul ei preferat. 
Era inconştientă, cu acul încă în braţ, iar copilul era pe 
punctul de a se naşte. Melisa era incredibilă. Nu-i judeca 
deloc pe ceilalţi şi nu avea niciun pic de dezgust faţă de 
ceea ce făcea sau de locul în care se afla, pur şi simplu s-a 
apucat de treabă şi a adus copilul ăla pe lume. Şi când s-a 
născut, ceva atât de mic şi de perfect şi de nou în mijlocul 
mizeriei ăleia, mi-a fost ruşine. 

A tras adânc aer în piept, în timp ce amintirile i se 
derulau repede şi dureros. 

— O ajutam să curețe copilul, când a sosit iubitul - un 
nenorocit pe nume Floyd, care se menținea în formă 
împărțind bătăi femeilor pe care le prostitua şi oricui îi 
stătea în drum. A văzut copilul şi ne-a zis să plecăm. Melisa 
a refuzat. Nu ştiu dacă Floyd avea de gând să-l omoare şi 
s-o trimită pe Annie înapoi pe străzi să câştige bani, sau 
poate avea deja un cumpărător - totul are o valoare pe 
stradă, chiar şi un nou-născut. 

Shepherd se uita la mulţimea de pasageri, dar în 
mintea lui era din nou în acel subsol, cu mizerie, ambalaje 
de mâncare şi sticle goale pe podea şi cu un poster 
decolorat cu „Apocalipsa acum” bătut în perete - avea pe 
el un soare portocaliu care nu lumina nicicum acel loc 
întunecat. 

— Melisa a refuzat să se mişte. Floyd a scos un cuţit. 
Auzisem că era cunoscut pentru că ciopârţise feţele fetelor 
care îl contraziceau aşa că am reacţionat, am luat o sticlă 
de pe podea şi am aruncat-o în el. L-am nimerit în tâmplă, 
destul de tare. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că 
stăteam deasupra lui, imobilizându-i braţele cu genunchii, 
cu altă sticlă în mână. Ştiam că dacă-l las să se ridice o să 
mă omoare şi o s-o omoare cel mai probabil şi pe Melisa, 
aşa că am continuat pur şi simplu să-l lovesc cu ea. Cred că 
la un moment dat sticla s-a spart şi i-a tăiat gâtul. Nici 


427 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


măcar nu mi-am dat seama. Era foarte mult sânge, ca şi 
cum cineva deschisese un robinet. Nu-mi mai amintesc ce 
s-a-ntâmplat după aia, dar cumva Melisa ne-a scos pe toţi 
de-acolo. Ne-a dus la adăpostul unde lucra şi ne-a curăţat. 
Eu voiam cu tot dinadinsul să mă predau, dar nu m-a lăsat. 
A spus că fusese un accident, legitimă apărare, şi c-ar 
trebui să aştept până vine poliţia să mă caute. 

— Lasă-mă să ghicesc, a spus Franklin, n-au mai venit 
niciodată. 

— Bănuiesc că un ticălos mai puţin pe străzi nu 
înseamnă cine ştie ce anchetă. Aşa că am rămas la adăpost 
şi am început să-mi revin. Am renunţat la băutură, am 
intrat în programul cu doisprezece paşi, am început să ţin 
cursuri de utilizare a calculatorului şi să fac reţele şi site-uri 
pentru organizaţie, doar ca să mă fac util şi să am motive 
să rămân pe-acolo. Numai Dumnezeu ştie cum, dar eu şi 
Melisa am sfârşit prin a ne îndrăgosti. Probabil pentru că 
aveam acel secret în comun, ceea ce a creat o anumită 
intimitate, şi lucrurile au pornit pur şi simplu de la asta. 
Halal primă întâlnire! Am ţinut totul secret din cauza tatălui 
ei. El era doctorul care conducea proiectul. Era un 
musulman strict, şi nu cred că ideea de a avea drept viitor 
ginere un fost om al străzii necredincios i-ar fi plăcut prea 
tare. Oricum, lunile au trecut, iar viza Melisei era pe punctul 
de a expira, aşa că i-am cerut să se mărite cu mine - nu din 
cauza vizei, ci pentru că o iubeam cum nu mai iubisem pe 
nimeni până atunci, şi nici de atunci încolo. Plănuisem totul, 
aveam de gând să fugim pur şi simplu şi să ne căsătorim. 
Apoi, cu câteva zile înainte de plecarea stabilită, s-a 
întâmplat ceva. Privind în urmă, trebuia să ştiu că ceva e în 
neregulă. Tatăl ei m-a chemat în birou într-o după-amiază 
târzie, a spus că are o treabă pentru mine. In cealaltă parte 
a oraşului mai era o organizaţie pentru oamenii străzii cu 
care el lucra, şi lor le căzuse reţeaua sau ceva de genul 
ăsta şi aveau nevoie de cineva care să o repare urgent. Era 
o oră târzie, traficul era intens, dar m-am dus oricum - orice 


428 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


ca să câştig bile albe în fața viitorului meu socru. Când am 
ajuns, tipul de acolo nu ştia nimic despre asta, aşa că am 
făcut cale-ntoarsă. Până să mă întorc, cu tot traficul până la 
adăpost, toată strada fusese blocată. Fusese un fel de 
incident. Cineva aruncase bombe cu petrol înăuntru şi toată 
clădirea  explodase. Erau şi sloganuri rasiste pe 
ziduri - „Terorişti” -, ură exacerbată post 11 septembrie. 
Am încercat să-i găsesc pe Melisa şi pe tatăl ei, am verificat 
în spitale şi peste tot, dar dispăruseră. La început am crezut 
că sunt speriaţi şi se ascund undeva. Dar după ce au trecut 
săptămâni şi apoi luni fără un cuvânt m-am gândit că 
Melisa s-a răzgândit cu privire la căsătoria cu mine şi la 
traiul într-o ţară care părea să urască atât de orbeşte 
islamul. Am făcut tot ce-am putut s-o găsesc, dar poliţia n-a 
fost interesată. Tehnic vorbind, nu erau persoane dispărute 
şi era ceva suspect în legătură cu incendiul. Spuneau că eo 
escrocherie cu asigurarea. 

— Aşa că te-ai înscris în FBI ca să vezi dacă poţi s-o 
găseşti pe cont propriu? 

— Parţial. Tot ce i-am spus lui O'Halloran era de 
asemenea adevărat. Chiar simt că am o datorie faţă de ţara 
mea pentru tot ce a făcut pentru mine. 

La celălalt capăt al liniei, l-a auzit pe Franklin trăgând 
adânc aer în piept. 

— Ştii că uneori oamenii dispar pentru că vor. Sau 
dispar pentru că sunt morţi. 

— Nu cred că e moartă. Acum ceva timp m-aţi întrebat 
ce înseamnă „acasă” pentru mine. Ei bine, nu e un loc, eo 
persoană, e Melisa. Ea e locul în care încerc să ajung, şi 
dacă ar fi moartă, nu cred c-aş mai simţi asta. Chiar dacă 
nu mă iubeşte, chiar dacă nu m-a iubit niciodată, eu tot o 
iubesc şi vreau doar să ştiu că e în siguranţă. Vreau doar să 
ştiu că e bine. 

Shepherd s-a uitat la panoul de plecări şi a văzut 
cuvintele „Ultimul apel” lângă numărul zborului său. 

— Trebuie să plec, agent Franklin, o să vă sun dacă 


429 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


găsesc ceva util! 

— Ai grijă de tine, agent Shepherd! Sper să găseşti 
ceea ce cauţi. Şi dacă se-ntâmplă să-l găseşti pe Kinderman 
şi lumea chiar urmează să se spargă într-un milion de 
bucățele, atunci fă-mi o favoare, ţine totul pentru tine. 
M-am răzgândit, aş prefera să nu ştiu. 


430 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


89. 


Gabriel a fost trezit de sunetul unui clopot care se 
tânguia în întuneric. A deschis ochii şi a numărat bătăile, 
zece la număr, deşi era posibil să mai fi fost altele înainte. 
Era seară când doctorul Kaplan începuse să îi ia sânge. 
Acum era întuneric, iar camera era luminată doar de 
aparatele de monitorizare la care era conectat. 

S-a întins în pat şi a descoperit că brațele şi picioarele 
îi erau încă strâns legate de acesta. 

— Alo? 

Vocea i s-a stins în întuneric. Sigur era mai târziu de 
ora zece dacă era atâta linişte. Probabil că îi duseseră 
sângele în laboratorul principal şi îl lăsaseră să se 
odihnească, legat în propria închisoare. 

A ascultat zgomotele din cameră: bipăitul slab al 
aparatului care îi contoriza ritmul cardiac,  şoaptele 
ventilatoarelor care mențineau circuitele reci şi bufnitura 
înceată a unei uşi care a părut în acelaşi timp apropiată şi 
depărtată, când ecoul a răsunat prin labirintul muntelui. A 
privit în spate spre fereastră - unica lui legătură cu lumea 
de afară - şi a simţit un fior rece. Era cineva acolo, un 
călugăr care stătea în uşa care ducea spre dormitor. Era 
prea întuneric să îi vadă faţa, dar Gabriel putea să 
desluşească masca chirurgicală albă care o acoperea în 
partea de jos, iar deasupra ei, lentilele unei perechi de 
ochelari reflectau lumina existentă în cameră, dând 


431 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


impresia că ochii omului strălucesc. Aparatul care îi 
monitoriza bătăile inimii a început să bipăie mai rapid, iar 
Gabriel a încercat să se calmeze concentrându-se asupra 
respirației. 

— Bună seara, a spus, de parcă ar fi întâlnit pe cineva 
la o plimbare. Te-ai procopsit cu tura de noapte? 

Silueta nu a spus nimic, holbându-se la el cu ochii ei 
sticloşi. Privirea lui cercetătoare, faptul că apăruse pe furiş 
şi că nu îi răspunsese când strigase, toate acestea s-au 
combinat şi au pornit alarma în mintea lui Gabriel. Şi-a 
încordat brațele, încercând legăturile. Prea strânse. Poate 
că ar fi putut să iasă din ele, dacă ar fi avut timp, dar 
instinctele îi spuneau că nu are. 

— Ai venit să mai iei sânge? a spus, improvizând. Au 
spus c-o să se-ntoarcă la următoarea bătaie de clopote... 

Și-a mişcat brațul drept, cel aflat mai aproape de 
siluetă, cel de care ar fi avut nevoie pentru a se apăra în 
caz de nevoie. S-a înclinat, doar puțin. A încercat să îndoaie 
brațul, cu răsuflarea tăiată, iar aparatul care îi monitoriza 
inima a luat-o din nou la goană. S-a înclinat putin mai mult, 
dar încă nu era destul. 

— Cum te numeşti? a întrebat el, trăgând aer în piept 
şi încercând din nou să îşi elibereze brațul. 

— N-o să-ți dau putere asupra mea oferindu-i numele 
meu. 

Vocea bărbatului era şoptită şi plină de răutate. 

— Treaba ta. Numele meu e Gabriel. 

— Ştiu cine eşti. 

S-a apropiat. 

Gabriel s-a încordat. A văzut un obiect ascuțit în mâna 
bărbatului. S-a uitat în jur după ceva cu care să se apere în 
caz că reuşea să işi elibereze mâna. Singurele lucruri la 
care putea să ajungă erau firele care îl conectau la 
aparatele care îi înregistrau acum anxietatea crescândă. 

A mai încercat pentru ultima dată să işi elibereze 
brațul, dar fără folos. S-a uitat la ochii bărbatului şi a făcut 


432 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


singurul lucru de care era în stare. Şi-a desfăcut clama de 
pe deget. 

O alarmă ascuțită a spintecat tăcerea. 

— Teoretic, doar ce am murit, a spus Gabriel. Medicii o 
să sosească alergând aici pentru a-mi reporni inima. 

Privirea bărbatului s-a îndreptat spre uşă şi inapoi spre 
pat. 

— Atunci roagă-te să se mişte repede! a zis acesta şi 
s-a aruncat spre el, iar metalul lamei a străfulgerat 
întunericul. 

Gabriel l-a privit cum se ridică, expirânad cât de mult 
putea pentru a crea un spațiu cât mai mare în interiorul 
coconului creat de legăturile sale, apoi, când s-a năpustit, 
s-a împins cu putere în lateral. Mişcarea a fost îndeajuns de 
puternică pentru a face patul să trepideze şi a-l mişca 
câțiva centimetri, astfel încât lama a nimerit într-o parte a 
pieptului său, şi nu în inimă, unde ţintise, tăind în carne şi 
dezvăluind o coastă înainte de a se înfige în saltea. 

Gabriel a simţit cum durerea îl arde într-o parte, dar a 
alungat-o din minte, rămânând concentrat. Înjunghierea îl 
adusese pe călugăr cu capul lângă al său, şi a profitat de 
şansă, scuipându-l drept în faţă. Călugărul s-a retras, 
scoțând cuțitul din saltea, prea şocat ca să îl ridice din nou. 

— Am o formă mutantă a infecţiei, i-a strigat Gabriel, 
căci cuvintele erau singurele lui arme, inofensivă pentru 
mine dar mortală pentru ceilalți. De-aia mă ţin aici. Ai 
aproximativ treizeci de secunde să te ştergi sau o să mori 
în mai putin de o zi. 

Călugărul a dus o mână la faţă, dar nu a îndrăznit s-o 
atingă. Printre tânguirile alarmei cardiace se auzeau şi paşi 
alergând. Călugărul l-a mai privit o dată pe Gabriel, apoi s-a 
întors şi a fugit din cameră, îndreptându-se spre dormitorul 
şi baia de dincolo. 

Gabriel simțea cum sângele se scurge din el şi 
formează o baltă pe saltea şi s-a întrebat dacă îi mai 
rămăsese ceva. Uşa principală s-a deschis furtunos, şi 


433 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Athanasius a dat buzna, urmat de Thomas, Kaplan, şi alți 
câtiva. 

— Cineva tocmai a încercat să mă omoare, a spus 
Gabriel, mijind ochii la aprinderea luminilor. A intrat 
pe-acolo. 

O bufnitură puternică a răsunat din dormitor, iar 
Athanasius a fugit într-acolo. 

— A intrat pe scara secretă, a spus, dispărând după el. 
Uşa e încuiată, a strigat din dormitor, sigur are o cheie! 

A reapărut, şi-a coborât privirea spre sângele care se 
îmbibase legăturile lui Gabriel şi apoi s-a întors spre 
părintele Thomas, rostind un singur cuvânt, cu atâta obidă, 
încât a sunat ca un blestem: 

— Malachi! 


434 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


90. 


Shepherd a sosit printre ultimii la poarta de îmbarcare, 
dar a fost printre primii la urcarea în avion. Tipul cu 
sprâncenele îi oferise se pare prioritate la îmbarcare, o altă 
plecăciune în faţa puterii legitimaţiei. 

Şi-a găsit locul - lângă aripă, la fereastră - şi s-a aşezat 
recunoscător. A tras oblonul, fiindcă soarele îi bătea în ochi, 
şi a ascuns telefonul în palmă, închipuindu-şi că mai avea 
vreo zece minute până când cineva avea să îl oblige să-l 
închidă. Folosise timpul în care stătuse la coadă la poarta 
de îmbarcare încercând să găsească un număr de telefon al 
poliţiei locale din Ruina. Faptul că era agent FBI îi dădea un 
avantaj pe care avea de gând să îl folosească cât mai 
putea. Mai devreme sau mai târziu avea să răspundă la 
întrebări ale superiorilor lui legate de căutările în BDPD şi 
de motivele pentru care continuase să urmeze piste în loc 
să le raporteze. Putea să fie oricând descoperit, ceea ce în- 
semna că trebuia să stabilească o legătură cât mai avea 
încă acces la informaţii şi ceva influenţă. 

A deschis pagina web a secţiei de poliţie a oraşului 
Ruina şi a format numărul. Cineva a răspuns pe un ton 
rapid, formal - tonul îl înţelegea, dar limba nu. 

— Vorbiţi engleză? 

— Puțin. 

— Numele meu e Joseph Shepherd, sunt agent special 
în Biroul Federal de Investigaţii al Statelor Unite. Pot să 


435 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


vorbesc cu ofițerul însărcinat cu relațiile internaționale? 

— Un moment, vă rog! 

O muzică greu de descris a început să îi răsune în 
urechi - apelul era pus în aşteptare -, iar el i-a privit pe 
ceilalţi pasageri care se îmbarcau. Aveau cu toţii pielea 
întunecată şi părul brunet, probabil turci care se întorceau 
în locurile natale ca răspuns la impulsul de merge acasă, 
s-a gândit el. 

— Subinspector Kundakţi la telefon. Cu ce vă pot 
ajuta? 

Shepherd i-a spus tot ce aflase despre Melisa, fără a 
dezvălui adevăratul motiv pentru care o căuta. A adăugat şi 
nişte detalii despre jurnalista dată dispărută, Liv Adamsen, 
sugerând că ar putea exista o legătură între ele. Avea 
nevoie de un motiv plauzibil pentru care suna din partea 
unei agenţii americane ca să întrebe de un cetăţean turc, 
iar aceea fusese cea mai bună idee care îi venise. l-a lăsat 
numele şi numărul de telefon şi a închis chiar în momentul 
în care o însoţitoare de bord se îndrepta către el - pe chipul 
ei portocaliu şi mult prea fardat se citea dezaprobarea. 

— Trebuie să închideţi toate dispozitivele electronice şi 
să aveţi oblonul ridicat până după decolare, domnule! 

A continuat să meargă de-a lungul culoarului căutând 
şi alte încălcări ale regulilor. Shepherd şi-a închis telefonul, 
a ridicat oblonul şi a întors capul fiindcă soarele îl bătea 
drept în ochi. Era epuizat, iar nervii îi erau întinşi la 
maximum după ziua incredibilă pe care o avusese. Fusese 
aruncat în aer, traversase şase state folosind diferite 
mijloace de transport, descoperise cadavrul mutilat al unui 
om pe care îl cunoscuse personal şi aflase că iubirea vieţii 
lui e încă în viaţă. Zborul către Istanbul dura aproape nouă 
ore, şi el plănuia să doarmă cât de mult putea. 

A închis ochii şi s-a gândit la firele roşii care se 
întindeau tot mai tare, trăgându-l către ea. A zâmbit şi s-a 
aşezat confortabil în scaun, neîndrăznind să îl încline de 
teamă că va stârni mânia însoţitoarei de bord. A adormit 


436 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


înainte ca motoarele să fi pornit. Nu i-a văzut pe singurii 
americani, un bărbat şi o femeie, care s-au mai urcat în 
avion şi au ocupat nişte locuri la zece rânduri distanţă de 
el. Inainte să se aşeze, ea s-a mai uitat spre el încă o dată, 
observând prezenţa bărbatului pe care îl văzuse prin 
lunetă, apoi s-a aşezat pe scaun şi şi-a odihnit capul pe 
umărul bărbatului, căutând să stea cât mai comod în timpul 
lungului zbor spre Turcia. 


437 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


91. 


Athanasius şi părintele Thomas au ajuns la capătul de 
sus al scărilor şi s-au oprit, ascultând întunericul neclintit al 
încăperilor din partea de sus a muntelui. Până să ia 
Athanasius torțele şi cheia către scări, Malachi avea deja un 
avantaj de cinci minute în fata lor. 

— O să ajungă în bibliotecă cu mult înaintea noastră, a 
spus Thomas cu răsuflarea tăiată, şi o să iîncuie sala de 
lectură după el. 

Athanasius a încuviințat. 

— Ar trebui să ne îndreptăm către intrarea principală, 
e mai aproape. Cât de repede crezi că poți forța intrarea? 

— Dacă nu te deranjează c-o să declanşăm câteva 
alarme, ar trebui să fie uşor. 

— Cred că a trecut vremea demult să ne mai 
ascundem, a spus Athanasius şi a început să coboare. 

Le-a luat zece minute să coboare pe scările 
întortocheate şi să ajungă la bibliotecă. Athanasius s-a 
sprijinit de perete, bucurându-se de răceala stâncii în timp 
ce Thomas a deşurubat cu briceagul scanerul pentru palmă 
de pe perete, a desfăcut două fire şi le-a unit. 

Uşa a glisat cu un şuierat şi cu o pufnitură de aer, ceea 
ce arăta că presiunea pozitivă din mediul controlat al 
bibliotecii era încă activă. Era proiectată să țină sporii de 
mucegai şi alte elemente nedorite departe de aerul care 
înconjura pretioasa colectie de texte. Era de asemenea un 


438 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


mod eficient de a încetini pătrunderea în bibliotecă a 
infectiei pe calea aerului. Malachi cu siguranță alegea atent 
căror elemente moderne să le întoarcă spatele. 

Thomas a făcut un pas şi a ridicat privirea, 
pregătindu-se pentru sunetul strident al alarmei contra 
intruşilor. 

— Probabil a dezactivat senzorii de mişcare, a spus el 
când nu s-a auzit nimic. De-aia nu funcționează luminile. 

Athanasius a trecut pe lângă el, îndreptându-se către 
colecția principală. Era o experienţă stranie să meargă prin 
bibliotecă fără cercul obişnuit de lumină. Razele torțelor îi 
dezvăluiau acum mult mai mult decât văzuse vreodată. 
Lumina care te urmărea iţi permitea de obicei să zăreşti 
doar părticele izolate, astfel că în acel moment îl întrista 
profund să o vadă în totalitatea ei, cu vastele rafturi pline 
de toate gândurile măreţe pe care le avusese vreodată 
omenirea: era ca şi cum ar fi descoperit o balenă ținută 
prizonieră într-un acvariu, când ea era obişnuită să aibă tot 
oceanul la dispoziție. 

— Sălile de lectură, a spus Thomas, ridicând torta. 

Athanasius a ajuns la uşa sălii de lectură a călugărilor 
Sancti şi a învârtit mânerul. 

— E încuiată. Crezi c-a trecut deja pe aici? 

Ceva s-a prăbuşit pe podea în depărtare, dându-le 
astfel răspunsul la întrebare, iar ei s-au grăbit într-acolo. 
Zgomotul a continuat în timp ce ei îşi croiau drum prin 
bibliotecă. Părea o creatură imensă care se mişca greoi pe 
întuneric, lovindu-se de toate în drum. Au intrat în camera 
următoare şi au descoperit de unde venea zgomotul. Erau 
cărți peste tot, aruncate la grămadă de pe rafturi, 
împrăştiate pe podea. Era ca şi cum o bandă de vanaali 
răscoliseră locul, scoțând tot de pe rafturi şi făcând paginile 
bucăți. 

— De ce face asta? a întrebat Thomas. Nimeni nu 
iubeşte biblioteca mai mult decât Malachi. N-are niciun 
sens. 


439 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Nu cred că mai e în toate mințile. Cred că lumea lui 
s-a prăbuşit, iar ăsta e felul în care se manifestă el. 

Au trecut de un colt şi au zărit o lumină în fată, venind 
din interiorul Criptei Revelatio. 

— Malachi! a strigat Athanasius. Nu vrem decât să 
stăm de vorbă! 

A stins torța şi a înaintat încet pe coridor către lumină; 
încăperea de dincolo de arcadă se dezvelea treptat privirii. 
Era într-un haos şi mai mare decât restul bibliotecii, cu cărți 
şi grămezi de hârtii revărsându-se prin uşă pe coridor. 

— Nu e decât o singură ieşire de aici, Malachi! Ai ajuns 
la capăt. Dacă nu ieşi tu, atunci o să intrăm noi. 

— Stati departe! a bubuit vocea lui Malachi din 
încăpere. 

— Am venit aici doar să vorbim. Vrem să te ajutăm, 
dar trebuie să întelegem: ce ai citit pe Harta Stelară de i-ai 
făcut asta iubitei tale biblioteci şi ai încercat să iei viata 
unui om? 

— Acela nu este un om. 

Athanasius i-a aruncat o privire lui Thomas, care îşi 
croia încet drum pe cealaltă parte a tunelului. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Malachi, spune-ne 
ce-ai citit! 

— Nu contează, oricum e prea târziu. Ar fi trebuit să 
mă lăsați să-l ucid până nu devine prea puternic. 

Athanasius a ajuns la marginea arcadei şi a aruncat o 
privire în încăpere. Era un dezastru, ordinea perfectă a 
bibliotecii transformată acum într-o scenă de haos, cu 
rafturi pe jumătate goale şi podeaua inundată de hârtii şi 
de pergamente, ca vizuina unui rozător uriaş. Malachi 
stătea în centru, în spatele unui birou pe care erau stivuite 
şi mai multe hârtii, iluminat de un şir de lumânări aprinse. 

— Spune-mi ce-ai citit, Malachi! Hai s-o examinăm 
împreună şi poate c-o să vedem ceva diferit în ea. 

Malachi a ridicat privirea, iar ochii din spatele lentilelor 
erau imenşi. 


440 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


— Te-nşeli, a spus el, luând o lumânare şi aprinzând-o. 
Te-ai înşelat în tot timpul ăsta: te-ai înşelat când ai 
modernizat Citadela, te-ai înşelat când ai permis civililor să 
intre în munte. 

Fitilul s-a aprins, iar el a întors lumânarea invers până 
când flacăra a devenit mai puternică. 

— ŞI te-ai înşelat când ai spus că există o singură ieşire 
de aici. 

A dat drumul lumânării pe un teanc de hârtii, iar focul 
a izbucnit cu un şuierat. Athanasius a sărit să îl stingă cu 
picioarele, dar Malachi s-a ridicat repede răsturnând în 
acelaşi timp masa, dărâmând şirul de lumânări pe alte 
grămezi de hârtie uscată pentru a crea un perete de flăcări. 

Părintele Thomas a ridicat privirea la tavan, 
aşteptându-se ca sistemul de dioxid de carbon să se 
activeze şi să inăbuşe focul. Dar nu s-a întâmplat nimic. 
Malachi îl dezactivase şi pe acela. Părintele Thomas l-a 
înşfăcat pe Athanasius şi l-a tras înapoi. 

— Trebuie să ieşim de-aici! 

— ŞI te-nşeli de asemenea crezând că m-ai oprit! a 
strigat Malachi după ei din infern, cu fumul ridicându-se în 
jurul lui în timp ce sutana îi lua foc. Există mai multe feluri 
de a ucide un demon! 


441 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


92. 


Athanasius a mers cu spatele, clătinându-se spre 
intrare, nevenindu-i să creadă oroarea la care tocmai 
asistase. Fumul gros umplea deja aerul, iar incendiul din 
Cripta Revelatio se imprăştia, aprinzând pagini din cărțile 
răsturnate de-a lungul coridorului, pregătite. 

— Fugi! a strigat Thomas. 

— Dar Malachi... a zis Athanasius. 

— Malachi e pierdut, dar trebuie să facem ce putem ca 
să salvăm biblioteca! 

A lovit cu piciorul o grămadă de cărți, încercând să 
facă un gol în care focul să se întrerupă, dar erau prea 
multe hârtii împrăştiate şi flăcările se propagau cu 
repeziciune. 

— Presiunea pozitivă alimentează focul! a strigat 
Thomas. Trebuie să ne-ntoarcem în camera de comandă şi 
să pornim extinctoarele înainte să sară totul în aer! 

S-au îndepărtat impleticindu-se, simțind dogoarea în 
spatele lor şi gustul de fum în gură. Intrarea principală era 
la o distanță de cincisprezece minute de mers, poate la 
cinci minute de alergat, dar erau epuizați amândoi, iar 
Athanasius era şi în stare de şoc în urma evenimentelor la 
care asistase. Nu putea să îşi scoată din minte imaginea lui 
Malachi cu ochii sticlind triumfători, aproape în extaz în 
timp ce începea să ardă. 

Au dat colțul şi Athanasius a simtit cum aerul rece îl 


442 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


învăluie în timp ce alerga printre troienele de pagini smulse 
care impânzeau camera Bibliei. Tuşea din pricina fumului. A 
riscat să privească inapoi. Flăcările nu  cuprinseseră 
camera. Putea să vadă strălucirea focului, însă acesta era 
încă limitat la coridorul precedent. Poate că aveau totuşi o 
şansă să îl stingă. 

Chiar în clipa în care i-a trecut prin minte acest gând, o 
făptură desprinsă parcă din iad a dat buzna pe uşă 
picurând foc din braţele întinse în timp ce alerga ţintă spre 
ei;a ajuns la jumătatea distanţei înainte să se impiedice şi 
să cadă peste o grămadă de pagini rupte şi Biblii care au 
luat imediat foc. În câteva secunde, întreaga cameră era 
cuprinsă de flăcările care aspirau lacome aerul şi suflau un 
fum gros. Au luat-o la fugă, orice gând de oboseală 
evaporându-se în fata groazei. Focul aproape că tinea pasul 
cu ei, sărind din raft în raft şi dintr-o cameră într-alta, 
mugind la picioarele lor ca un prădător hămesit cu 
mireasma sângelui în nări. 

Au ajuns la sălile de lectură şi au început să bată 
nebuneşte la uşi, trezindu-i pe cei câțiva purtători de 
pelerine negre care mai locuiau acolo. 

— FOC! au strigat amândoi, izbind în uşa următoare. 
Alergați spre ieşire! 

Pelerinele negre au ieşit adormite şi uluite. Câţiva, 
simțind nevoia de a-şi proteja domeniul, au văzut incendiul 
şi au început să alerge către el. 

— E prea târziu! a strigat Athanasius în urma lor, 
arătând spre Thomas care se afla deja la uşa camerei de 
comandă. O să repornim extinctoarele! Trebuie să ieşiţi şi 
să-i avertizaţi pe ceilalți despre ce s-a-ntâmplat aici! 

Athanasius l-a urmat pe Thomas în camera de 
comandă şi l-a găsit stând în mijlocul ei, privind țintă 
panourile zdrobite şi ecranele sparte. Nu puteau să 
pornească repede sistemele impotriva incendiilor, Malachi 
avusese grijă de asta. 

Athanasius l-a tras pe Thomas de braț, târându-l afară 


443 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


din camera de comandă, spre intrare. Uşa către camera 
etanşă era încă deschisă şi un curent continuu de aer 
trecea prin ea, aspirat parcă de incendiul uriaş care devora 
biblioteca. Pelerinele negre plecaseră deja, iar focul 
ajunsese aproape de intrare -se extindea ca o mică 
explozie, distrugând biblioteca bucăţică cu bucătică. 
Thomas a bâjbâit pe perete, acolo unde fusese scanerul, a 
găsit firele pe care le desfăcuse mai devreme şi le-a unit 
din nou chiar în clipa în care fumul i-a ajuns şi s-a revărsat 
pe uşă. Firele au scos scântei, iar uşa a glisat 
închizându-se, despicând fumul şi întrerupând zgomotele 
incendiului. 

—0O să fie de ajuns? a întrebat Athanasius, 
înecându-se. 

— Doar pentru un timp. 

Thomas a ridicat capacul celui de-al doilea scaner şi a 
desfăcut repede alte fire, scurtcircuitând şi al doilea sistem. 
O a doua uşă s-a închis, eliminând complet sunetul 
incendiului. Athanasius a privit prin ferestrele celor două 
uşi. Focul ajunsese la intrare şi şerpuia pe birou, aruncând 
lumini portocalii de Halloween peste tot în jur. Era ca şi cum 
ai fi aruncat o privire direct în iad. 

— Trebuie să ieşim de-aici, a spus Thomas. Când o să 
cedeze uşile, întreg muntele o să se transforme într-un 
uriaş şemineu şi toate coridoarele o să fie inundate de fum. 

Athanasius şi-a amintit ce spusese Malachi, că există 
mai multe feluri de a ucide un demon. Acela fusese planul 
lui. Dar uitase un singur lucru. 

— Vino cu mine! a spus, grăbindu-se pe coridor. Ştiu 
unde o să fim în siguranţă. 


Grădina era tăcută şi întunecată atunci când prima 
targă a răsărit din întuneric. Copacii dispăruseră toți, arşi 
odată cu cadavrele, iar umbrele tremurau pe zidurile înalte 
luminate de razele lunii; primele coloane de fum apăruseră 
deja din interiorul muntelui, ca şi cum vechiul vulcan din 


444 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


interiorul craterului s-ar fi trezit şi ar fi început să fiarbă 
iarăşi. 

— Ar trebui să ne aşezăm chiar în centru, în caz că 
apar căderi de pietre. 

Tot mai multe tărgi ieşeau din munte şi începeau să se 
adune în şiruri ordonate în mijlocul grădinii, ca ouăle 
dintr-un muşuroi distrus. Toată lumea lucra în tăcere, ca să 
îi salveze pe cei care nu aveau cum să se salveze singuri. 
De-abia după ce şi ultima targă a fost adusă în aerul 
răcoros al nopții s-au gândit să se oprească pentru a evalua 
situația şi a face o numărătoare. Lipseau numai cinci 
oameni, Malachi şi cei patru doctori care aleseseră să 
rămână în apartamentul Abatelui, costumele protejându-i 
de fum, iar dorința de a-şi continua munca fiind mai 
importantă decât teama de incendiu. 

Athanasius s-a plimbat printre şirurile de paturi, uluit 
de cât de tăcuţți deveniseră toți. In catedrală, sunetul 
suferinzilor devenise ceva aproape palpabil. Afară, cele 
câteva gemete care scăpau de pe buzele crăpate ale celor 
legați de paturi pluteau în sus, amestecându-se cu fumul în 
drum spre rai. Exista un sentiment de libertate acolo în 
grădină, puteai să închizi ochii şi să-ţi imaginezi cum dispar 
Zidurile. Athanasius a închis ochii, imaginânau-se undeva 
departe, foarte departe de acolo, în timp ce peste tot 
împrejur lumea sa continua să ardă. 


445 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


93. 


Aeroportul Internațional Gaziantep era înțesat de 
oameni şi zgomotos. Era o căldură înăbuşitoare. Shepherd 
a păşit în el simțind că a aterizat pe o altă planetă. 

Îşi verificase telefonul în zona de aşteptare din 
Istanbul, dar polițistul căruia îi lăsase un mesaj nu îl sunase 
încă înapoi. În zborul scurt către Gaziantep dormise iarăşi, 
deşi i se păruse că nu durase decât o clipită. 

Acum stătea la rând, iar sudoarea i se scurgea pe sub 
cămaşă şi jachetă, dar nu numai din cauza căldurii. Şi-a 
scos iar telefonul din buzunar. Peste capetele oamenilor din 
faţa lui a zărit un ofiţer înarmat care stătea în spatele 
ghişeului pentru paşapoarte - uniforma lui neobişnuită îi 
arăta lui Shepherd cât de departe se afla de jurisdicţia sa. 
Uşile care se deschiseseră până atunci la simpla fluturare a 
legitimaţiei aveau să rămână ferm închise acolo. Dar dorul 
pe care îl simţea, cel care îl trăgea către Melisa, era atât de 
puternic încât devenise aproape dureros. Ştia că ea se află 
în acel oraş şi că exact acolo trebuia să se afle şi el. 

Telefonul a prins semnal şi a început să îi vibreze în 
palmă. Numărătoarea inversă mergea încă pe ecran, 
numărul devenind mult mai mic decât fusese, iar el avea un 
mesaj audio de la un număr blocat. A sunat la căsuţa 
poştală şi a ridicat telefonul la ureche, inima bătându-i atât 
de tare încât se întreba dacă o să mai audă ceva. 

Mesajul era scurt - o voce de bărbat cu un accent 


446 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


puternic, dar vorbind limba engleză: „Bună ziua, numele 
meu este Davud Arkadian. Sunt inspector la poliția din 
Ruina. Numărul dumneavoastră mi-a fost trimis Împreună 
cu numeroasele solicitări pe care le-aţi făcut. Am nişte 
informații pentru dumneavoastră, dar ar fi mai bine dacă 
am sta de vorbă. Vă rog, sunaţi-mă când primiţi mesajul.” 

l-a înşirat un număr de telefon, iar Shepherd s-a 
scotocit prin buzunare după un pix cu care să îl noteze pe 
mână şi apoi l-a copiat în telefon, adăugând codul 
internaţional pentru Turcia. Apelul avea să fie trimis înapoi 
în State înainte să se întoarcă din nou acolo şi avea să îl 
coste probabil în jur de o sută de dolari pe minut. Dar avea 
să îşi facă griji pentru asta dacă avea să mai trăiască destul 
cât să primească factura. 

A auzit în ureche un sunet de apel, amestecat cu 
bătăile puternice ale inimii sale. A recunoscut numele 
inspectorului din ziarele pe care le găsiseră acasă la 
Kinderman. Fusese împuşcat în timpul anchetării morţii 
călugărului şi avusese legături cu americanii dispăruţi ale 
căror nume Shepherd le folosise ca să confere ceva 
greutate cererii sale de informaţii despre Melisa. Acum era 
posibil ca propriul subterfugiu să îi stea în cale şi să fie ne- 
voit să asculte un raport detaliat despre cineva care nu îl 
interesa aproape deloc. 

— Alo? 

— Bună ziua. Sunteţi inspectorul Arkadian? 

— Da. 

— Agentul Shepherd la telefon. De la FBI. 

— O, da, vă mulţumesc pentru telefon. Imi cer scuze 
pentru ora târzie. 

Shepherd a privit ziua strălucitoare de afară. 

— Nu sunt în State. Doar ce am aterizat în Turcia. 

A urmat o pauză pe linie. 

— Aţi spus că aveţi nişte informaţii, a început 
Shepherd. 

— Da. 


447 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Despre cine? 

— Despre Melisa Eroll în principal. 

Shepherd a simţit că îi îngheaţă sângele în vine şi a 
trebuit să tragă adânc aer în piept să-şi revină. A ridicat 
privirea şi l-a văzut pe ofiţer încruntându-se în direcţia lui. 
Lângă capul lui se afla un semn cu imaginea unui telefon 
mobil tăiată cu o linie şi ceva scris în turcă; cu siguranţă 
însemna „Fără telefoane”. 

— Ascultaţi, a spus Shepherd, brusc panicat că singura 
lui legătură cu Melisa avea să dispară. Pot să vă sun din 
nou în câteva minute? 

— Unde sunteţi mai exact? 

— La Aeroportul Gaziantep, o să ajung imediat la 
ghişeul pentru controlul paşapoartelor. 

— Notaţi-vă! 

Arkadian înşira deja indicaţii de drum, pe care 
Shepherd le-a mâzgălit în palmă, sub numărul de telefon. 
Ochii i se mişcau întruna, de la mesaj la ofiţer. 

— Da-ţi-i indicaţiile astea unui şofer de taxi şi spuneţi 
numele meu când ajungeţi la prima baricadă! a spus 
Arkadian. Ne vedem în vreo patruzeci de minute. 


448 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


94. 


A durat două zile până când incendiul a devorat 
întreaga colectie a lucrărilor lumii, şi alte cinci zile pentru 
ca fumul să se ridice şi încăperile să se răcească îndeajuns 
pentru ca oamenii să poată intra în siguranță în acea parte 
a muntelui în care fusese biblioteca. 

Thomas a fost primul care a trecut prin ce mai 
rămăsese din camera etanşă. Ambele uşi dispăruseră 
complet, iar ramele metalice care le încadraseră erau atât 
de răsucite încât de-abia mai puteau fi recunoscute. S-a 
oprit acolo unde fusese cândva intrarea, copleşit de neantul 
în care se transformase biblioteca. Pelerinele negre l-au 
urmat, unul dintre ei cedând la vederea dezastrului. 

— Vedeți ce mai puteți salva, a spus Thomas, si eu o 
să fac la fel. 

Camera de comandă era protejată de o uşă de oțel 
care era caldă incă la atingere atunci când Thomas a 
încercat să o deschidă. Se curbase în rama sa, blocându-se 
în acea poziţie, iar asta îi dădea speranţe că dincolo de ea 
mai supraviețuise ceva. A găsit o bucată de metal, parte 
dintr-o masă, şi a împins-o într-un spațiu gol din lateralul 
uşii distruse. S-a aplecat, apăsând bara până când uşa s-a 
îndoit cu un scârțâit de metal chinuit. A introdus torta prin 
spațiul creat şi orice speranță a pierit în fața întunericului 
care se deschidea dincolo de ea. 

Focul pătrunsese şi acolo. Chiar dacă uşa ținuse 


449 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


flăcările la distanță, probabil că aerul devenise atât de 
fierbinte încât aprinsese tot ce era inflamabil în cameră. 
Fără oxigen, nu arseseră prea mult, dar fusese destul 
pentru ca totul să fie distrus. Sistemele de control şi 
circuitele se topiseră toate şi căzuseră printre rafturi, 
adunându-se pe podea în grămăjoare bizare de plastic 
întărit şi de fire. A apucat marginile uşii lăsând amprente în 
funingine şi a smuls-o din loc, făcând destul spațiu pentru a 
trece prin ea. Practic munca sa de o viaţă fusese închisă în 
acea cameră. Era cel mai avansat tehnologic şi cel mai 
sofisticat sistem de păstrare conceput vreodată pentru o 
bibliotecă, dar în cele din urmă totul fusese distrus de un 
nebun cu ceva atât de simplu: o lumânare căzută. 

A inspirat aer amestecat cu fum şi s-a indreptat către 
celălalt capăt al încăperii, unde o altă uşă de oțel de 
mărimea unei serviete era incastrată în piatră. A şters 
funinginea de pe tastatura care ieşea din mijloc ca să poată 
citi numerele, şi apoi a tastat cu grijă codul pentru a 
deschide seiful. 

Una dintre iniţiativele lui Thomas fusese să creeze o 
copie digitală a fiecărei lucrări din Marea Bibliotecă. Durase 
aproape cinci ani până fusese înfăptuită. Întreaga 
colecţie - milioane de cărți şi sute de milioane de 
pagini - încăpuseră pe doar opt discuri de memorie, 
păstrate în acel seif. Uşa pe care o descuia avea o grosime 
de cincisprezece centimetri, iar restul seifului era incastrat 
direct în piatra solidă, ceea ce ar fi trebuit să ajute la 
păstrarea unei temperaturi reci în interior. Chiar şi aşa, 
incendiul fusese atât de puternic încât discurile puteau fi 
afectate. Dar atâta timp cât erau intacte putea să le repare 
şi efectiv să salveze conținutul bibliotecii. 

A tastat ultima cifră, a învârtit mânerul şi a tras cu 
putere să deschidă uşa. S-a holbat la interiorul lucios, 
neatins de flăcări sau de fum şi arătând atât de nelalocul lui 
în mijlocul dezastrului. Dar era gol. De fapt, într-o anumită 
măsură se aşteptase la asta. Mai exista o singură persoană 


450 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


care ştia codurile seifului. 
Malachi fusese cu siguranță meticulos. 


451 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


95. 


A fost nevoie ca Shepherd să încerce de cinci ori şi să 
se ofere să plătească dublul călătoriei ca să găsească până 
la urmă un taximetrist dispus să îl ducă la Ruina. 

— Eu nu merg decât până unde e blocat drumul, a 
spus şoferul, apoi mergeţi pe jos. 

Shepherd a acceptat, gândindu-se că era mai bine 
decât să meargă pe jos de la aeroport, ceea ce părea să fie 
singura alternativă disponibilă. 

S-a aşezat în spate, pe bancheta uzată a taxiului, inspi- 
rând mirosul chimic al dezodorizantului de vanilie şi 
urmărind neobişnuitul peisaj rural şi măslinii pe lângă care 
treceau. În faţa sa se ridicau în zig-zag Munţii Taurus. A 
încercat să nu se gândească la ce îl aştepta sau la ce era 
pe punctul de a afla. Acum nu mai exista nicio cale de 
întoarcere. 

Drumul  şerpuia printre dealurile de la poalele 
muntelui, acoperind soarele astfel încât părea că au intrat 
într-o vale a umbrelor. Au virat şi au văzut în faţă un şir 
lung de faruri de frână roşii, întinzându-se în depărtare, 
până la o barieră flancată de soldaţi îmbrăcaţi în ţinute de 
luptă şi purtând măşti chirurgicale. Taxiul a oprit la capătul 
acelui şir. Erau cel puţin douăzeci de maşini în faţa 
lor - printre ele se aflau alte câteva taxiuri, dar în principal 
erau maşini de familie încărcate cu bagaje, exact ca cele pe 
care Shepherd le văzuse când se îndrepta spre Charleston. 


452 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Oameni nebuni, a clătinat din cap şoferul. Cine ar 
veni aici? 

— Se-ndreaptă spre casă, a spus Shepherd. 

Şoferul a dat din cap şi a şuierat printre dinţi. 

Se părea că în dreptul barierei se ducea o discuţie în 
contradictoriu cu soldaţii care clătinau necontenit din cap, 
cu ochii acoperiţi de ochelari de soare, cu armele în mâini, 
gata să apese pe trăgaci dacă lucrurile scăpau de sub 
control. 

— O să merg pe jos de-aici, a zis Shepherd şi i-a dat 
şoferului nişte bancnote, coborând fără să mai aştepte 
restul. 

Aerul de afară mirosea a sevă de chiparos şi a piatră 
umedă, ceea ce era o îmbunătăţire remarcabilă după 
duhoarea chimică a taxiului. Shepherd a mers de-a lungul 
şoselei, cu ochii ţintă la bariera din faţă. Unul dintre soldaţi 
l-a auzit venind şi a întors capul spre el, răsucindu-şi trupul 
în timp ce HK33:%-ul care atârna de pieptul său ţintea în 
direcţia lui. Shepherd a zâmbit şi a ridicat ambele mâini 
deasupra capului, ţinând într-una dintre ele legitimaţia. 

— Sunt ofiţer de poliţie american, a spus el, ajungând 
la barieră şi oprindu-se la mică distanţă de ea. Soldatul nu a 
spus nimic. Il caut pe inspectorul Arkadian. Vorbiţi engleza? 

— Nu, nu vorbeşte. 

Un bărbat solid, de vreo cincizeci de ani, s-a strecurat 
printre soldaţi şi a studiat atent legitimaţia lui Shepherd 
printr-o pereche de ochelari în formă de semilună, cu rame 
de baga, aşezaţi deasupra măștii chirurgicale. A ridicat o 
mână în semn de salut şi i-a arătat lui Shepherd propria 
legitimatie, identificându-se ca inspectorul Arkadian. 

— Sunteţi puţin cam departe de casă, a spus Arkadian. 

A ridicat privirea şi l-a fixat pe Shepherd cu nişte ochi 
pătrunzători. 

— De obicei suntem anunţaţi dinainte despre 


19 Carabină de atac fabricată prima dată în 1960 de către firma 


germană Heckler & Koch GmbH (H&K), în principal pentru export. 
453 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


operațiunile internaționale în care ni se solicită cooperarea. 

— Imi cer scuze c-am apărut atât de brusc. 

Shepherd şi-a lăsat mâinile jos şi a băgat legitimaţia 
înapoi în buzunarul jachetei, în timp ce mintea exploata 
numeroase versiuni a ceea ce avea să spună în continuare. 
Drumul se afla la poalele unor pereţi abrupți de stâncă, aşa 
că singura modalitate de a înainta era să treacă de barieră. 
Dar el nu avea nicio autoritate acolo şi se părea că soldaţii 
nu aveau de gând să lase pe nimeni să treacă. 

— Putem vorbi undeva între patru ochi? a întrebat el, 
sperând că astfel va reuşi cel puţin să treacă de cealaltă 
parte a barierei. 

Arkadian a stat pe gânduri un moment şi apoi a spus 
ceva în turcă, iar soldatul din faţa lui Shepherd s-a dat la o 
parte, permițându-i să treacă. A păşit dincolo de barieră şi a 
auzit cum larma din spatele lui se dublează ca intensitate 
când ceilalţi şoferi au văzut ce s-a întâmplat. 

— Oamenii ăştia, a spus Arkadian dând din cap spre 
şirul din spate, sosesc tot mai mulţi în fiecare zi. Toţi s-au 
născut aici. Nu le pasă că oraşul e încă în carantină, vor 
doar să meargă acasă. Mai ales acum, că a apărut această 
numărătoare inversă la ştiri. 

— E la fel peste tot, a spus Shepherd. Toată lumea se 
pregăteşte pentru sfârşitul lumii. 

— Nu chiar toată lumea, a spus Arkadian, ajungând la 
o maşină şi descuind-o. Pentru unii lumea s-a sfârşit deja. 

Nu a mai dezvoltat idea, şi Shepherd nu l-a mai 
chestionat: dar în timp ce se îndepărtau de drumul blocat 
pe şoseaua pustie, a simţit cum tristeţea care se revărsa 
din inspector era aproape tangibilă. Egoist, a sperat că nu 
era în niciun fel legată de veştile pe care avea să le audă. 


454 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


96. 


Taxiul a oprit lângă clădirea veche de la marginea 
oraşului Gaziantep, iar Eli a privit atent strada zgomotoasă 
şi aglomerată. Se afla într-un fel de district comercial, cu 
depozite, iar oamenii se perindau şi se tocmeau aprins şi 
gălăgios pentru orice. l-a arătat şoferului bucăţica de hârtie 
pe care notase adresa, convins că nu acela era locul pe 
care îl căutau. 

— Aici e, a spus şoferul, arătând cu degetul spre un set 
de uşi de un albastru decolorat. E biserica. 

Eli i-a plătit bărbatului şi a coborât, iritat. Trebuiseră să 
se despartă la aeroport, Carrie mergând pe urmele 
agentului FBI, iar el ducându-se după provizii de la un 
mijlocitor de-al locului cu care Arhanghelul le făcuse 
legătura. Nu îi plăcuse niciodată să fie departe de ea, în 
special într-un astfel de loc, în care existau atâtea lucruri 
care îi trezeau amintiri neplăcute: căldura uscată; 
conversațiile pe ton ridicat într-o limbă necunoscută şi o 
muzică orientală bubuind de cine ştie unde; clădirile 
părăginite de-a lungul străzilor prăfuite; minaretele ascuţite 
ale unei moschei care se înălţau deasupra acoperişurilor. 
Nu îi plăcea că locul emana cuvântul „ostil”. 

S-a apropiat de uşă, cercetând strada din mers, 
căutând automat locuri de unde putea să ţintească şi 
puncte de ambuscadă. Erau prea multe ca să le poată 
număra, iar oamenii care până atunci făcuseră schimb de 


455 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


mărfuri au început să îşi îndrepte atenţia spre el. În spatele 
său, taxiul a început să se îndepărteze, iar el a simţit un 
impuls puternic să alerge după el, să se urce iar şi să plece 
naibii de acolo. Dar Carrie ar fi fost dezamăgită de el dacă 
ar fi făcut-o, iar el nu suporta să vadă acea expresie în ochii 
ei şi să ştie că slăbiciunea lui era cea care i-o provocase. 

A mers către uşă - sudoarea începea deja să i se 
prelingă pe cap - şi a căutat un nume sau un semn, orice 
care să îi arate că se află unde trebuie. Mai multe butoane 
de sonerii erau aliniate pe marginea tocului, având în 
dreptul lor numele firmelor sau ale oamenilor, dar nu a 
recunoscut niciunul. Ştia din adresa şi instrucţiunile pe care 
i le dăduse Arhanghelul că ajunsese la o biserică, dar nu 
zărea nici urmă de vreuna. Panica a început să îl gâdile în 
coşul pieptului în timp ce îşi dădea seama că, odată taxiul 
plecat, putea rămâne izolat acolo. Ar fi trebuit să îi spună 
şoferului să aştepte până termina. Carrie avea să fie furi- 
oasă dacă se întorcea cu mâna goală. Şi apoi a văzut-o, 
gravată în carcasa de plastic a uneia dintre sonerii, atât de 
mică, încât oricine ar fi putut să o treacă cu vederea dacă 
nu o căuta dinadins - o cruciuliţă. 

A apăsat pe buton şi a aşteptat, simțind ochii străzii 
aţintiţi asupra lui. A ascultat să vadă dacă se aude vreo 
mişcare dincolo de uşa groasă, dar tot ce a auzit a fost 
muzica străzii, răsunând bizar şi tulburător în urechile lui. 
Era convins că volumul conversaţiilor scăzuse şi că discutau 
despre el. A apăsat din nou pe buton, întrebându-se dacă 
firul care ieşea din el era măcar legat de ceva. Se simţea 
expus. Vulnerabil. Singur. Bobiţele de sudoare care îi 
încadrau tunsoarea scurtă începuseră să îi alunece pe faţă. 
Era pe punctul de a se întoarce şi a pleca, când o pocnitură 
de dincolo de uşă l-a făcut să tresară. O gaură s-a deschis 
şi în ea a apărut o faţă rotundă, ca o lună plină. Bărbatul 
era îmbrăcat în tunica tradiţională, lungă şi albă, cu un 
keffiyeh la gât. Abia i-a aruncat o privire, însă ochii lui 
neliniştiţi, injectaţi au măsurat strada înainte de a deschide 


456 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


uşa destul pentru a-l lăsa să treacă. 

Înăuntru, clădirea era întunecată şi veche şi mirosea a 
piele şi a praf. Nişte scări urcau din centru, iar pe fiecare 
palier erau uşile diferitelor firme cărora toate acele sonerii 
de lângă poarta principală le făceau reclamă. 

Eli mergea tăcut, în urma omului său de legătură, până 
când au ajuns în capul scărilor şi la o uşă simplă; aceasta a 
fost cu grijă descuiată de bărbatul cel gras, cu un set de 
chei pe care acesta îl purta în jurul gâtului, pe o cureluşă de 
piele. 

Eli îşi plecase capul şi se rugase în tot felul de biserici 
ciudate la vremea lui, dar aceea intra într-o categorie 
aparte, încăperea era minusculă, cam de dimensiunile unui 
garaj mic, cu un sac de dormit într-un colţ şi o fereastră 
singuratică, acoperită grosolan cu ziare vechi aşezate în 
formă de cruce. Pe podea, pe o scândură aşezată pe un 
container de lemn, ardeau nişte candele - flăcările lor 
tremurau din cauza curentului. 

Bărbatul a închis uşa şi a încuiat-o înainte să se aplece 
către el şi să îi şoptească cu o răsuflare acră, mirosind a 
tutun: 

— Trebuie să fim atenţi, fiindcă aici suntem sub asediu. 
Duşmanul este chiar la uşă. Ar trebui să ne rugăm înainte 
să ne apucăm de lucrarea Domnului. 

A căzut în genunchi cu faţa spre fereastră, 
închinându-se înainte de a deschide larg braţele şi a le 
ridica către crucea jerpelită, cu margini de hârtie. 

— Tată Ceresc, binecuvântează-ne şi apără-ne în tot 
ceea ce facem pentru Sfânt Numele Tău. Şi dă-ne nouă 
putere să intrăm în luptă cu forţele Satanei, care viețuiesc 
pe tărâmurile Tale sfinte şi ajută-ne să îi înfrângem pe cei 
care caută să Te distrugă. 

S-a aplecat ca şi cum s-ar fi prosternat în faţa 
Domnului, a apucat marginile scândurii de lemn şi a dat-o 
la o parte, cu tot cu candele, dând la iveală un şir ordonat 
de arme întinse pe o pătură. 


457 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


Eli a întins mâna în container şi a ales un Ruger. În 
mâna lui părea minuscul, dar nu era pentru el. A scos 
încărcătorul. Avea doar şase gloanțe, dar asta nu era 
neapărat o problemă. Carrie era cel mai bun ţintaş pe care 
îl văzuse vreodată. Pentru el a luat un Zigana K, un pistol 
semiautomat turcesc cu care mai trăsese, şi un cuţit de 
vânătoare pliabil. 

— Muniţie? a întrebat el. 

Bărbatul s-a rotit în spaţiul îngust şi a ridicat sacul de 
dormit, pentru a dezveli o deschizătură tăiată în parchet. A 
ridicat placa pentru a scoate la iveală cutii întregi de 
muniţie, şi încă ceva, la care Eli nu se aşteptase. 

— N-am cerut o vestă de sinucigaş, a spus el, privind 
ţintă grămada de explozibil şi de fire care părea un şarpe 
încolăcit. 

Omul cel gras i-a aruncat o căutătură. 

— Nu eşti singurul soldat al Domnului care are nevoie 
de sabie, a spus, dându-i cutii cu gloanţe pentru armele pe 
care le alesese. lar în zilele următoare, aici o să se poarte şi 
alte bătălii în afară de a ta. 


458 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


97. 


Arkadian a ieşit de pe şosea chiar înainte de al doilea 
blocaj. Dincolo de acesta, Ruina se întindea ca un 
oraş-fantomă. Nu se vedeau niciun om şi nicio maşină pe 
stradă. Singura mişcare vizibilă era un camion militar, care 
se târa de-a lungul largului bulevard care ducea spre 
centrul oraşului, acolo unde Citadela se înălța ca o săgeată. 

— Aici e un fel de tărâmul nimănui, a explicat 
Arkadian, destul de departe de zonele populate pentru ca 
aerul să fie considerat curat de către autorităţile sanitare. 
Noi îl folosim ca centru de comandă pentru a supraveghea 
carantina. Eşti în siguranţă aici, dar tot trebuie să te rog 
să-ţi pui una din astea. 

S-a aplecat spre bancheta din spate şi a luat o mască 
chirurgicală dintr-o cutie desfăcută. Arkadian a aşteptat ca 
Shepherd să şi-o pună la gură înainte să deschidă portiera 
şi să iasă. 

Pe Shepherd l-a izbit sunetul care venea dinspre 
cealaltă parte a clădirii militare masive către care se 
îndreptau - ţipetele şi râsetele copiilor care se jucau, 
clinchetul vocilor lor ridicându-se în aer, ca ciripitul 
păsărilor. 

— Asta este una dintre grădiniţe, a explicat Arkadian. 
Toţi copiii au fost evacuaţi acum din oraş. 

A împins uşa de la intrare şi a păşit înăuntru. Holul era 
înţesat cu postere din drumeţii pe munte şi cu cărţi poştale 


459 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


scrise de mână. Arkadian s-a îndreptat spre un birou cu 
câteva mese şi computere. 

— Bine ai venit în departamentul de poliţie, a spus el, 
înaintând către o masă din colţ. Nu pare cine ştie ce, dare 
conectat la toate bazele de date importante, cel puţin la 
toate cele de care ai întrebat tu. 

A tras un al doilea scaun şi i-a făcut semn lui Shepherd 
să stea jos, apoi a tastat numele de utilizator şi parola. 
Shepherd a observat că îşi ferea mâna stângă. 

— Ce-ţi mai face braţul? a întrebat el. Am citit despre 
ce s-a întâmplat. 

— Ai fost vreodată împuşcat, agent Shepherd? 

— Nu. 

— Doare mai mult decât îţi poţi imagina, şi încă nu e 
perfect vindecat. Cel mai rău e dimineaţa, şi mă doare de 
fiecare dată când se schimbă vremea. 

Ecranul s-a luminat şi lui Shepherd i s-a tăiat răsuflarea 
când a apărut o fotografie a Melisei. 

— Melisa Ana Erroll, a spus Arkadian, surprinzând 
reacţia lui Shepherd. De ce te interesează, mai exact? 

— Aş vrea să vorbesc cu ea, e în legătură cu o anchetă 
în curs. 

Arkadian s-a răsucit pe scaun şi l-a privit ţintă. 

— N-ar fi bine să fim sinceri unul cu altul? 

Shepherd a clătinat din cap, dând de înţeles că nu a 
înţeles ce voia să spună. 

— O să-ncep eu, da? s-a oferit Arkadian. Când am 
primit mesajul tău, am sunat câţiva oameni şi până la urmă 
am vorbit cu partenerul tău. 

— Cu Franklin? 

— Mai ai altul? 

Shepherd a ridicat din umeri. 

— Nu sunt sigur că Franklin s-ar prezenta drept 
partenerul meu. 

— Ei bine, oricine ar fi, mi-a spus tot, sau cel puţin 
destule ca să ştiu de ce o cauţi pe această femeie... Nue 


460 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


niciodată uşor să spun asta şi nu există vreun fel în care s-o 
spun decât direct. Melisa Erroll a căzut victimă molimei 
acum patru luni, când epidemia era încă la început. A fost 
dusă în Citadelă pentru tratament, şi se pare că a murit 
acolo trei zile mai târziu. 

Shepherd nu mai putea să respire. O parte din el nu 
putea să creadă. Simţea acel dor lăuntric, mai puternic ca 
niciodată, şi firele roşii care pulsau şi se răsuceau încă. 

A privit ecranul sperând că fotografia nu era a ei. Dar 
era. 

Dintr-odată, a devenit conştient de tot: de respiraţia 
sa, de felul în care hainele îi atingeau pielea, de cum 
întregul său corp se simţea nelalocul lui pe acel scaun din 
acea cameră. Îşi dădea seama că Arkadian vorbeşte în 
continuare şi că îl studiază cu ochii lui cei atotştiutori, dar 
nu auzea ce spunea. A încercat să se concentreze până 
când o parte dintre cuvinte au devenit recognoscibile. 

— Ai nevoie de un moment? 

El a dat din cap. 

— Conform datelor înregistrate, tatăl ei s-a îmbolnăvit 
primul, iar ea l-a îngrijit până când el a fost dus pe munte. 
Apoi s-a îmbolnăvit şi ea. 

Shepherd a tras aer în piept şi a simţit cum vocea îi 
vibrează în creier. 

— Este... Este corpul ei îngropat undeva? 

Arkadian a dat din cap. 

— Toate victimele molimei sunt incinerate în Citadelă. 

Shepherd şi-a dus mâna la piept, unde mai simţea încă 
durerea. 

— Nu se poate să fi murit, a spus. Pot s-o simt încă. 

Arkadian l-a privit ciudat pentru un moment. Apoi s-a 
ridicat de pe scaun. 

— Vino cu mine, a spus el, trebuie să cunoşti pe 
cineva. 

Shepherd a alunecat în urma lui ca o fantomă, pe un 
coridor lung, cu uşi deschise către dormitoare comune pe 


461 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


ambele părți. 

— Aşteaptă aici! a spus Arkadian, arătând înspre o 
cameră plină cu paturi pe trei niveluri. 

Shepherd a intrat şi s-a aşezat stângaci pe marginea 
unuia dintre paturi, cu coatele sprijinite pe genunchi, 
fiindu-i imposibil să stea drept în paturi suprapuse 
construite pentru copii. Zgomotul făcut de copiii care se 
jucau a crescut în intensitate când Arkadian a ieşit şi s-a 
transformat în tăcere când a închis uşa după el. Paturile 
erau încă în dezordine după somn, şi lângă fiecare pernă 
stătea de pază câte o jucărie de pluş. Patul pe care stătea 
el avea un iepure. Lângă pat, aliniate la perete, stăteau trei 
valize micuţe - fiecare conţinea lumea întreagă a unui copil 
evacuat. 

Uşa s-a deschis din nou şi chiotele copiilor fericiţi s-au 
revărsat din nou în clădire. Shepherd a ridicat privirea şi a 
descoperit o fetiţă la intrare, cu mâinile micuţe încleştate în 
faţă, cu capul înclinat înainte astfel încât părul negru şi 
ondulat să îi cadă peste faţă, oferindu-i ceva după care să 
se ascundă. Doi ochi întunecaţi priveau atent de după el. 

Ochii mamei ei. 

Shepherd a privit-o fix şi nu a observat că Arkadian 
stătea chiar în spatele ei până când ea s-a sprijinit de 
piciorul lui. 

— Hevva, el este domnul Shepherd. 

— Joseph, a spus el, zâmbindu-i şi încercând să o facă 
să se simtă în largul ei. Vorbeşti engleză? 

Ea a  încuviinţat din cap, o mişcare atât de 
imperceptibilă pe care el nu ar fi observat-o dacă nu i s-ar fi 
mişcat şi părul. 

— Eşti de-adevăratelea? a întrebat ea. 

La auzul ciudatei întrebări, zâmbetul lui Shepherd s-a 
lărgit. 

— Tot atât de de-adevăratelea ca tine, a spus şi s-a 
încruntat, prefăcându-se serios. Asta dacă nu cumva nici tu 
nu eşti de-adevăratelea, sau eşti? 


462 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


O altă încuviinţare imperceptibilă, de data asta cu un 
licăr de zâmbet. 

— Am cunoscut-o pe mama ta, a spus Shepherd. 

— Ştiu, a spus fata, cu o voce care părea mai matură 
decât vârsta ei. 

A făcut un pas în faţă, fără să îşi dezlipească nicio 
secundă de el acei ochi atât de cunoscuţi. Încă părea puţin 
reţinută când era vorba de el, şi el nu îşi dorea asta. Erao 
amintire vie a femeii pe care o iubise şi nu-şi dorea nimic 
altceva decât s-o privească. 

Ea s-a oprit în faţa lui, a întins mâinile încleştate şi le-a 
deschis. Înăuntru se afla un medalion, legat de un lănţişor 
din jurul gâtului. Şi l-a dat jos şi valuri de păr i-au năpădit 
chipul când lanţul le-a eliberat. El l-a luat şi s-a uitat la ea, 
nesigur ce voia să spună oferindu-i-l. Dar ea s-a întins 
şi - cu nişte degete mititele, pricepute - l-a deschis. 

Lacrimile au început să curgă pe obrajii lui Shepherd 
când a văzut ce era înăuntru. Era o fotografie minusculă a 
Melisei, încadrată în negru, şi pe cealaltă parte, o fotografie 
a lui. 


463 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


98. 


Gabriel a continuat să se simtă mai bine. 

Crizele s-au rărit şi au dispărut de tot, iar după câteva 
săptămâni nu a mai fost nevoie să fie legat de pat. Dar pe 
măsură ce îi reveneau puterile, îi revenea şi dorința de a 
părăsi muntele şi a se întoarce la Liv. Doctorul Kaplan l-a 
asigurat că, deşi se făceau mari progrese cu analizele sale 
de sânge, nu găsiseră încă un leac, şi nici nu excluseseră 
posibilitatea ca Gabriel să fie un purtător asimptomatic. 
Avea încă virusul în el, doar că acesta nu mai era letal 
pentru el. 

A incercat să se facă util. A petrecut mult timp 
examinând cenuşa şi molozul din Cripta Revelatio, sperând 
să găsească indiciile de care aveau nevoie să interpreteze 
Harta Stelară. Insă focul fusese atât de intens încât chiar şi 
tăblițele de lut se făcuseră scrum, iar puținele obiecte de 
piatră care supravieţuiseră nu ofereau decât limbi moarte şi 
alte ghicitori de rezolvat. 

Mergea doar pe scările şi coridoarele din porțiunea de 
sus a muntelui, ca să nu întâlnească pe nimeni în drum. 
Când se intorcea, făcea uneori un ocol prin capela 
Sacramentului, cu acel Tau hidos rămas mut în 
mijloc - partea din față atârna de balamale, deschisă, 
lăsând la vedere interiorul plin de piroane. Era un loc oribil, 
un loc în care Sacramentul fusese tinut captiv timp de 
milenii, până când Liv îl eliberase. Şi acela era singurul 


464 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


motiv pentru care se ducea acolo, să calce pe aceeaşi 
podea pe care călcase şi ea şi să se aşeze pe aceeaşi 
podea pe care se aşezase ea. Intr-una dintre dăți, după ce 
stătuse acolo un timp, se ridicase şi zărise o şuviță lungă de 
păr blond - părul ei - plutind printre razele torței sale. O 
prinsese în mână şi acum o ținea înfăşurată în jurul 
degetului ca pe un inel. 

Aşa au trecut săptămâni. Au trecut luni. 

Apoi, într-o dimineață, chiar când zorile începuseră să 
lumineze sticla albastră şi verde a ferestrei cu păuni, 
Gabriel s-a trezit scuturat de cineva. Era doctorul Kaplan, 
care avea nişte cearcăne adânci. 

— Vino cu mine! a zis el. 

Gabriel nu mai ieşise pe uşa principală de când intrase 
purtat pe targă, cu aproape şapte luni înainte. Afară, au 
luat-o la dreapta, îndepărtându-se de peştera catedralei, 
mergând către o parte a muntelui în care Gabriel nu mai 
fusese niciodată. Acolo, coridoarele erau mai largi şi mai 
luminoase, cu uşi încastrate în piatră la intervale regulate. 
Una dintre ele s-a deschis şi un chip în costum a privit 
dinăuntru; văzându-i pe Gabriel şi pe Kaplan, a intrat 
repede înapoi închizând uşa după el, dar nu înainte ca 
Gabriel să apuce să vadă o fărâmă din laboratorul 
complicat instalat în încăpere. 

— Aici, a zis Kaplan şi s-a oprit în fața unei uşi în care 
era tăiată o deschizătură rotundă, din care ieşea un tub de 
plastic. Cred că cel mai bine ar fi să-ţi explic putin mai întâi. 

A deschis uşa şi s-a dat înapoi pentru ca Gabriel să 
poată intra. Camera era o versiune mai mică a 
apartamentului Abatelui, cu o cameră principală de primire 
şi o altă uşă pe peretele din față. În ea se aflau înghesuite 
atât de multe echipamente, încât cealaltă încăpere pe care 
o zărise părea doar un biet laborator de chimie dintr-un 
liceu. Erau microscoape de ultimă generaţie frumos 
ordonate, scanere, computere, centrifuge şi un aparat 
imens de aer condiționat care păstra totul rece - tubul 


465 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


ventilatorului său de plastic ieşea prin gaura pe care o 
văzuse pe coridor. 

— Foarte impresionant, a spus Gabriel, măsurând totul 
cu privirea. 

— Lumea de afară a fost generoasă, a răspuns Kaplan, 
îndreptându-se spre un aparat mare cu un monitor video 
montat pe un birou de lângă el. Tot ce cerem ni se livrează 
a doua zi. Lucrurile evoluează destul de rapid fiindcă toată 
lumea are interesul ca noi să reuşim. 

A apăsat pe un întrerupător şi monitorul s-a aprins, 
arătând o imagine extrem de mărită cu o sferă neregulată 
din care ieşeau ţepi mortali. 

— Fă cunoştinţă cu KV292, cunoscut de asemenea sub 
numele de Molima sau Lamentaţia - duşmanul. Ştii câte 
ceva despre infecțiile virale? 

— Doar că fac rău. 

— Dar ştii de ce? 

— Nu chiar. 

— Ceea ce fac ele este să invadeze o gazdă şi să preia 
celulele sănătoase, reprogramându-le apoi să înceapă să 
producă virusul. 

A mai apăsat pe o tastă de trei ori şi imaginea s-a 
mărit până când vârful unuia dintre tepi a umplut ecranul. 
Către capăt, avea o linie micuță care îl făcea să arate ca un 
T minuscul şi alungit. 

— Fiecare dintre ţepii pe care îi vezi e înzestrat cu 
ceea ce se numeşte „glucoproteină”, al cărei rol-cheie este 
să păcălească apărarea celulei să lase virusul să pătrundă 
prin membrana ei protectoare. Odată aflată înăuntru, 
aceasta eliberează lanțuri răuvoitoare de ADN care îşi 
croiesc drum spre nucleu şi il reprogramează. 

A mai apăsat pe o tastă şi imaginea de pe ecran s-a 
mutat pe o sferă asemănătoare. 

— Şi acesta este tot KV292, numai că pe el l-am găsit 
în sângele tău. Observi diferența? Mingiuţa din această 
imagine era acoperită cu ţepi mult mai mici, care o fac să 


466 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı - 3 - Turnul 


arate ca un scaiete. În organismul tău se întâmplă ceva 
care taie capetele tepilor astfel încât să nu poată 
interactiona cum trebuie cu celulele sănătoase. Ele plutesc 
pur şi simplu în sângele tău, unde sunt acoperite de 
anticorpi până când celulele albe le găsesc şi le digeră. 
N-au nicio şansă să se reproducă, pentru că nu reuşesc să 
intre în celulele tale. Şi-au pierdut cheile. De când te-am 
izolat în această parte a muntelui am căutat mecanismul 
care face asta. Problema e că, dat fiind că virusul ostil e 
dezactivat în sângele tău, reactivul care a interacţionat cu 
el nu mai are nimic de făcut şi a dispărut. N-am putut să 
găsim nici măcar o urmă. În ultimele câteva luni am 
încercat orice ca să repetăm circumstanțele infecţiei 
inițiale. Am analizat toți bolnavii noi ca să îi găsim pe cei cu 
aceeaşi grupă de sânge şi apoi am amestecat sângele tău 
cu al lor ca să vedem dacă acest reactiv misterios va 
apărea şi se va apuca de treabă, dar degeaba. In cele din 
urmă ne-am dat seama că problema era că lucram mereu 
cu mostre în care infecția era avansată. Infectiile virale şi 
reactivii lor au tendința să crească şi să se înmulțească în 
acelaşi timp şi în aceleaşi proporții, declanşându-se 
reciproc şi ținând pasul cu virusul pentru ca acesta să nu 
apuce să se instaleze complet. Asta se întâmplă şi în cazul 
răcelilor obişnuite, când anticorpii încep să fie secretați 
imediat după apariția virusului. Dacă nu ar fi aşa, orice 
răceală ar deveni cronică şi s-ar transforma în pneumonie, 
ceea ce se întâmplă în cazul oamenilor cu imunitate 
scăzută. 

S-a aşezat pe un scaun în fața ecranului - oboseala îi 
era evidentă după felul în care umerii stăteau aplecați 
înăuntrul costumului de protecţie. 

— Ceea ce trebuie să facem este să găsim pe cineva 
cu grupa ta de sânge înainte ca virusul să se fi instalat 
complet şi apoi să vă facem o transfuzie încrucişată. Am 
avea astfel două şanse să surprindem reactivul în acţiune: 
o dată în organismul tău atunci când sângele infectat 


467 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


începe să se amestece cu al tău, şi din nou în celălalt 
pacient, odată ce sângele tău sănătos întâlneşte virusul din 
al lui. Totuşi, există un risc. Dacă mecanismul a fost 
complet dezactivat în organismul tău, atunci s-ar putea să 
fii infectat din nou, cu slabe şanse de supraviețuire. Există 
de asemenea un risc pentru celălalt pacient. Această formă 
mutantă a virusului pe care o ai acum poate fi inofensivă 
pentru tine, dar le poate fi fatală celorlalți. In încercarea 
noastră de a găsi leacul pentru molimă, s-ar putea să ne 
trezim că am omorât pe cineva. 

Gabriel a înregistrat totul, curăţenia imaculată a 
camerei, tăcerea specifică unui laborator, tonul serios al lui 
Kaplan. 

— Bănuiesc că dacă m-ai trezit să-mi spui toate astea 
înseamnă că ai găsit pe cineva. 

Doctorul Kaplan a încuviințat din cap. 

— A fost o problemă să găsim pe cineva care să aibă 
exact grupa ta de sânge, care din păcate e destul de rară. 
Tu ai 0 negativ, care în Turcia se întâlneşte la mai putin de 
cinci la sută din populație. Am testat grupele tuturor 
persoanelor încă sănătoase din Citadelă şi am găsit o 
potrivire. Motivul pentru care te-am trezit e că această 
persoană tocmai a prezentat primele semne ale molimei. 

S-a ridicat de pe scaun şi a traversat camera, mergând 
către uşa ce dădea spre dormitor. 

— Ca toate astea să funcționeze şi să avem măcar o 
şansă de reuşită trebuie să acţionăm repede, înainte ca 
boala să preia controlul. 

A întins mâna către uşă şi a deschis-o. 

Dincolo era un dormitor: în centru se găseau două 
paturi unul lângă altul, cu mai multe tuburi şi echipamente 
aranjate în jurul lor. Unul era gol, pe celălalt se afla un 
bărbat legat strâns şi respirând regulat. Privirea i s-a 
îndreptat spre uşă şi i s-a întâlnit cu a lui Gabriel. 

— Bună dimineaţa, a spus Athanasius. Scuză-mă că nu 
mă ridic. 


468 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


A zâmbit, dar Gabriel vedea că dincolo de zâmbet se 
ascundea teama. A mers către marginea patului şi a pus o 
mână pe brațul călugărului. Pielea începuse deja să i se 
înfierbânte. 

— Trebuie să recunosc, a spus Athanasius, sunt 
surprins că nu s-a întâmplat mai devreme. Incepusem să 
sper că am un fel de imunitate naturală. Dar azi m-am 
trezit pentru rugăciunile de dimineaţă şi simțeam peste tot 
miros de portocale. 

A tremurat şi a închis ochii în timp ce înăuntrul lui ceva 
a început să crească. Gabriel şi-a amintit de momentele în 
care molima îl cuprinsese prima oară, în căldura deşertului 
sirian. Cunoştea chinurile pe care începea să le îndure 
Athanasius, dogoarea, mâncărimea, panica. Tremurul s-a 
mai potolit, iar Athanasius a expirat şi a deschis din nou 
ochii. 

— De asemenea, a spus el cu o voce şoptită care 
păstra încă urme de tremur, trebuie să recunosc că mă tem 
destul de tare. 

Gabriel i-a luat mâna într-a lui, la fel cum făcuse şi 
Athanasius de atâtea ori în lunile precedente, când situația 
lor fusese inversată. 

— Nu-ţi fie teamă! a spus el. E doar o călătorie. Hai s-o 
facem împreună! 


469 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


99. 


Shepherd şi-a petrecut restul dimineții cu Hevva, stând 
ca un copil lângă un gărduleţ din locul de joacă, spunându-i 
poveşti despre mama ei, săpând adânc în memorie după 
toate detaliile pe care le păstrase atâta timp. l-a spus şi ea 
poveşti, conturând fragmente ale femeii pe care o pierduse. 
Era uluit de cât de matură părea Hevva când i-a povestit, în 
cuvintele simple ale unui copil, cum fusese peste tot cu 
mama ei pentru că nu avea cine să aibă grijă de ea, şi cum 
o ajutase în munca ei, învățând să aducă pe lume copii 
când ea însăşi era doar un copil. Auzind aceste poveşti, 
Shepherd s-a simţit mândru, dar şi copleşit de o imensă 
tristeţe. l-a venit în minte o întrebare dificilă, una pe care 
maturitatea ciudată a Hewvei l-a îndemnat să o pună. 

— Ştii de ce mama ta n-a încercat niciodată să mă 
contacteze? 

Hevva a ridicat din umeri. 

— Credea că ai murit. 

— Ştii de ce? 

— Bunicul a spus că ai murit într-un incendiu. 

Shepherd a închis ochii şi a încuviinţat. A rememorat 
seara în care tatăl Melisei l-a trimis în acea misiune 
mincinoasă, în cealaltă parte a oraşului, la o oră de vârf. | 
se păruse ciudat şi atunci, dar acum îşi dădea seama de ce. 
Fusese doar o diversiune creată ca să îl îndepărteze destul 
pentru a înscena incendiul. Acesta fusese o pavăză pentru 


470 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


dispariția lor simultană, o minciună nemiloasă care avea să 
îi despartă pe Shepherd şi pe fiica lui pentru totdeauna. 
Poate că Melisa îi spusese că plănuiau să se căsătorească, 
iar el recursese la măsuri disperate pentru a se asigura că 
nu avea să se întâmple niciodată. Poliţiştii spuseseră 
într-adevăr că incendiul era suspect, o escrocherie cu 
asigurarea - şi parţial avuseseră dreptate, numai motivul 
nu îl nimeriseră. Ştiuse oare tatăl ei că Melisa era 
însărcinată? Dar oare ea ştiuse în acel moment? Ce îi 
arătase oare tatăl ei ca să o facă să creadă că el murise? 
Ce dovezi inventase pentru ca ea să nu-l mai caute? Dacă 
ajunsese până la punctul de a incendia o clădire, era sigur 
că un certificat fals de deces nu era prea mult pentru el. 
Poate chiar şi articole false de ştiri, pline de ură rasială, ca 
să o sperie şi să o facă să nu-i examineze prea atent 
dovezile. 

A simţit o mână micuță pe faţă şi şi-a ridicat privirea în 
ochii adânci, atotştiutori ai fiicei sale. 

— Nu plânge, i-a spus ea, mami te iubea încă, deşi nu 
erai lângă ea. De-aia ţi-a păstrat fotografia. 

Shepherd a zâmbit şi şi-a aşezat mâna peste a ei. 
Stând lângă acea fetiţă tăcută şi înţeleaptă, dorul care 
crescuse înlăuntrul lui dispărea complet. Găsise în ea ceea 
ce căuta, doar că nu în forma sub care se aşteptase. 

Telefonul i-a vibrat în buzunar şi odată cu el lumea 
exterioară a început să se strecoare din nou peste ei. 

— Trebuie să răspund, draga mea, a spus el şi a privit 
cum ochii ei se întunecă de parcă ar fi ştiut că nu erau veşti 
bune. 

— Agent Shepherd, a spus o voce cunoscută în 
momentul în care el a răspuns, sunt Merriweather, 
tehnicianul Hubble cu care ai vorbit la Goddard. 

Părea neliniştit. 

— A, salut! 

— Ai spus să te sun dacă apare ceva. Ei bine, a apărut. 
Hubble s-a stabilizat. Se află pe o orbită nouă, într-o poziţie 


471 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


fixă, în nordul boltei cereşti. 

— Poziţia? 

— În constelația Taurului, chiar între stelele Nath şi 
Zeta Tauri. : 

Shepherd s-a încruntat: era chiar între coarne. In 
ultimele ore reuşise să izoleze ancheta în cel mai îndepărtat 
colţ al minţii, dar acum totul se prăbuşea din nou peste el. 
Şi-a amintit cuvintele din mesajul codat al lui Kinderman: 
„Stau pur şi simplu pe un deal privind spre est. Caut stele 
noi printre prieteni vechi, aşa cum cei ca noi au făcut de la 
începuturile timpului.” 

lar în seara aceea Hubble avea să apară din nou pe 
cerul nopţii ca un corp ceresc nou, cu soarele strălucind pe 
receptoarele lui, făcându-l să pară o nouă stea în 
constelația Taurului. Shepherd s-a ridicat şi i-a făcut cu 
mâna lui Arkadian, aflat în cealaltă parte a locului de joacă. 
Trebuia să ajungă la Göbekli Tepe înainte de căderea nopţii 
dacă voia să aibă vreo şansă să îl prindă pe doctorul 
Kinderman. Dacă steaua cea nouă răsărea în seara aceea în 
Taur, probabil că a doua zi Kinderman avea să fie deja 
plecat cine ştie unde. 

— Cum merge ancheta? 

— Ce? Uitase că Merriweather era încă la telefon. Păi... 
merge. Uite ce e, Merriweather, ai putea să-mi spui în ce 
stadiu aţi ajuns cu repararea sistemelor de ghidare online? 

— Nu prea departe. Ar fi bine dacă ne-ar ajuta şi 
doctorul Kinderman. Sper că e bine şi o să-l găsiţi curând. 
Pe-aici, nimic nu e la fel fără el. 

— O să te sun mâine, s-ar putea să am nişte veşti 
bune. 

— Adevărat? 

— Da, adevărat. 

A închis şi s-a întors către Hevva. 

— Draga mea, trebuie să mă duc până undeva, dar tu 
trebuie să rămâi aici. O să mă-ntorc mâine, promit! 

Lacrimi au răsărit în ochii întunecaţi şi ea a început să 


472 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


clatine din cap. 

— N-o să te mai întorci, a spus ea. Mami nu s-a mai 
întors. 

El s-a lăsat pe vine în faţa ei. 

— Nu e la fel, a spus, luându-i mâinile micuţe într-ale 
lui. O să fii mai în siguranţă aici. 

— Nu vreau să stau aici! 

— Dar nu pot să te iau, nu încă. Va trebui să completez 
formulare şi să fac şi analize ca să dovedesc că sunt tatăl 
tău. 

— E vreo problemă? a întrebat Arkadian, care ajunsese 
lângă ei. 

— Trebuie să merg undeva, dar Hevva nu mă lasă. 

— Unde trebuie să ajungi? 

— La un sit arheologic, la vreo două ore distanţă de 
aici. 

— Göbekli Tepe. 

— ÎI ştii? 

— Toată lumea din Ruina îl ştie. Se presupune că e un 
sanctuar rival Citadelei, construit de vrăjmaşii călugărilor 
Sancti. De ce vrei să mergi acolo? 

Shepherd s-a gândit la toate lucrurile care îl aduseseră 
acolo: informaţiile recuperate din calculator, legătura cu 
constelația Taurului, mesajul codat al lui Kinderman. Era 
greu de spus cum ar fi trebuit să înceapă. 

— E complicat, a spus. 

Arkadian a coborât privirea către Hevva şi a zâmbit. 

— Îţi spun eu cum facem: o să te duc eu cu maşina 
până acolo, aşa putem s-o luăm şi pe Hevva cu noi, şi tu 
poţi să-mi explici totul pe drum. 


473 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


100. 


Gabriel nu s-a dezlipit nicio secundă de patul lui 
Athanasius. Promisese că îl va însoți în acea călătorie şi, 
cum el însuşi trecuse prin asta, nu era o promisiune pe care 
să o poată încălca. Când nu era sedat, Athanasius delira şi 
urla şi se smucea din legături, ca toate celelalte victime ale 
molimei, dar, spre deosebire de majoritatea, uneori era 
lucid, cum fusese şi Gabriel. In acele momente răpite bolii 
stăteau de vorbă, iar Gabriel il mintea despre cât de bine îi 
mergea şi cât de multe aflau doctorii care îl îngrijeau. De 
fapt, într-o continuă cursă împotriva timpului, ei mai căutau 
acel proces care avea loc înăuntrul lui înainte ca într-un fel 
sau altul să dispară. 

Gabriel nu fusese afectat de schimbul de sânge. 
Indiferent de mecanismele de apărare pe care organismul 
lui şi le construise, cert e că erau prea puternice pentru a 
permite infecţiei să îl doboare din nou. Doctorul Kaplan a 
rămas şi el în carantină, nepărăsind încăperea nici măcar 
un minut. Ştia că are o perioadă foarte scurtă de timp la 
dispoziție pentru ca mai întâi să identifice şi apoi să 
analizeze reactivul în timp ce acesta ataca şi învingea 
virusul, şi nu voia să irosească vreun moment din acel timp 
prețios dormind. Instalase un pat de campanie în colțul 
laboratorului, pe care el şi ceilalţi tehnicieni îl foloseau când 
erau doborâţi de oboseală. Erau cinci în total, şi fiecare 
făcea de veghe în felul său: Gabriel, Kaplan, doi tehnicieni 


474 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


la fel de dedicati ca el, şi - în centrul lor, arzând ca un soare 
dogoritor în jurul căruia toti ceilalți se 
învârteau - Athanasius. 

De fiecare dată când crizele deveneau atât de 
puternice încât trebuia să îl sedeze, Gabriel dormea tot pe 
patul de campanie, asigurându-se că avea să se trezească 
până trecea efectul sedativului. Şi apoi, într-o dimineaţă, 
Gabriel s-a trezit în acel pat, însă Athanasius era deja treaz. 
Gabriel s-a ridicat şi s-a aşezat pe marginea patului, 
punându-şi dosul palmei pe fruntea lui Athanasius. 

— Febra a dispărut, a spus el, cu un zâmbet larg. N-ai 
murit. 

— Se pare că nu. 

Doctorul Kaplan a fost chemat din laboratorul în care 
făcea analizele de sânge. Când a sosit, s-a oprit în uşă 
holbându-se la Athanasius. După atâtea luni întregi de 
nereuşite, aproape că uitase cum arată izbânda. Starea mai 
bună a lui Athanasius era doar ultima piesă din puzzle. 
Kaplan şi echipa lui reuşiseră să găsească şi să izoleze 
reactivul, dar amânaseră administrarea lui celorlalti 
pacienți până nu erau siguri că avea să fie eficient. Nu 
doreau ca pacienţii să fie nevoiți să îndure agonia 
prelungită a lui Athanasius, dacă ar fi urmat să moară 
oricum. Era mai bine să moară repede şi să sufere mai 
puțin decât să supravieţuiască aşa. Însă acum, că 
Athanasius îşi revenise, totul se schimbase. 

Molima fusese învinsă. Găsiseră un leac. 

lar Gabriel putea în sfârşit să se țină de promisiune şi 
să se întoarcă la Liv. 


475 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


101. 


Hevva a adormit pe bancheta din spate înainte ca 
maşina să ajungă la dealurile de la poalele munţilor Taurus 
şi să vireze pe drumul cu taxă care ducea spre est. 
Shepherd se tot întorcea să o privească - chipul ei era o 
copie în miniatură după cel al mamei, iar simpla ei 
existenţă făcea ca numărătoarea inversă care tot scădea 
pe telefonul lui să contureze o perspectivă mult mai 
întunecată. l-a spus lui Arkadian totul, descoperind că, 
odată ce a început, totul a răbufnit din el, iar la primul 
indicator spre Göbekli Tepe inspectorul turc ştia tot atâtea 
despre anchetă ca el. 

Au ieşit de pe şoseaua principală şi au intrat printr-o 
barieră automată cu taxă pe un drum desfundat, într-un 
peisaj de ţară pârjolit de soare şi unduitor. Acolo nu existau 
case, nici măcar acele blocuri pătrate din cărămidă cu 
acoperişuri plate, ce păreau să fie tipul preferat de 
arhitectură în acea parte a ţării. Nu era nici urmă de viaţă, 
nici vegetaţie, nici animale, numai fâşia singuratică de 
drum negru, care îi conducea spre peisajul straniu din faţă. 
Dacă nu ar fi fost cele câteva indicatoare rutiere instalate 
pentru turişti, care indicau drumul spre dealul pe care îl 
zăreau în depărtare cu un copac solitar stând de pază în 
vârf, nu şi-ar fi dat seama nici dacă se aflau unde trebuie 
sau nu. 

Shepherd privea ţintă pe geam, simțind cum arşiţa 


476 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


trece prin el în ciuda aerului condiționat din maşină. Era 
greu de crezut că acel loc dezolant, ars de soare şi plin de 
bolovani, fusese leagănul unei civilizaţii care îi preceda pe 
egipteni cu şapte mii de ani, acum complet dispărută, 
făcută praf şi pulbere, cum se întâmplă cu toate în acest 
univers. 

— Şi dacă acest doctor Kinderman al tău nu e aici? a 
întrebat Arkadian. 

Shepherd a ridicat ochii spre un grup de corturi şi 
construcţii improvizate care se agăţaseră de coama 
dealului. 

— Dacă nu e aici, atunci ăsta e capătul drumului. 
Pentru mine, cel puţin, a zis Shepherd şi a întors privirea în 
spate, unde Hevva dormea încă. Cum e vorba aia, că toate 
priorităţile ţi se schimbă în momentul în care ai copii? 

Arkadian a dat din cap şi a zâmbit cu tristeţe. 

— Sunt convins că aşa e, dar mie nu mi s-a-ntâmplat 
niciodată. 

— Nici mie, până acum câteva ore. Eşti căsătorit, 
inspectore? 

Arkadian a dat din cap. 

— Nu mai sunt. Mi-am pierdut soţia din pricina molimei 
cam în acelaşi timp în care Hewva şi-a pierdut mama. Şi-n 
cazul ăsta ţi se schimbă priorităţile. 

Au ieşit de pe drum şi au hurducăit pe o cărare către 
aşezarea antică, ajungând mai întâi la o parcare destul de 
mare pentru a deservi amestecul neobişnuit de turişti şi de 
arheologi care vizitau situl arheologic. Exista chiar şi o 
covată cu paie pentru a hrăni cămilele. In ziua aceea zona 
era pustie, cu excepţia câtorva autovehicule atât de 
prăfuite, că deveniseră aproape pământii. 

Arkadian a oprit maşina lângă ele şi a aşteptat ca norul 
de praf pe care îl stârniseră să se aşeze înainte să oprească 
motorul şi să iasă afară în căldură. 

Shepherd şi-a desfăcut centura de siguranţă şi a 
aruncat o privire în spate, sperând să se furişeze afară şi să 


477 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


o lase pe Hevva dormind. O pereche de ochi întunecaţi îl 
priveau de sub bretonul strălucitor, ondulat, de culoarea 
ciocolatei. 

Shepherd i-a zâmbit. 

— Mergem doar să aruncăm o privire, a spus. Tu stai 
aici. Nu durează mult. 

Ochii s-au mărit. 

— Nu pleca! a spus ea. N-o să te mai întorci. 

— Desigur c-o să mă-ntorc. Şi tu o să fii mai în 
siguranță aici, a spus el, întinzând o mână să îi mângâie 
chipul. 

— Dacă e mai sigur aici, stai şi tu, a spus ea. 

Shepherd nu putea să combată o asemenea logică. 

— Durează doar cinci minute. Cinci minute, şi-apoi 
mă-ntorc! 

Ea a dat din cap şi lacrimile au continuat să curgă. 

— Nu vreau să rămân singură aici. 

El a privit ochii rugători, măriţi de frică şi strălucind de 
lacrimi. 

— Bine, a spus el, neputincios în faţa unui copil emotiv. 
Dar să nu te-ndepărtezi de mine şi să nu faci gălăgie! 


Hevva se ţinea atât de aproape de el, încât Shepherd 
aproape că se împiedica de ea în timp ce urcau pe potecă, 
spre clădiri şi spre copacul de dincolo de ele. 

Arkadian a întors capul spre ei. 

— Cum e să fii părinte? a întrebat el. 

— E complicat, a răspuns Shepherd, strângând mâna 
mititică a Hevvei în a lui. Sunt sigur c-o să mă obişnuiesc. 
N-au trecut decât câteva ore de când sunt tată. 

Au ajuns la marginea sitului arheologic, care era 
împrejmuit cu sârmă ghimpată. Doar o porţiune a dealului 
era excavată, de parcă ceva enorm ar fi muşcat din el 
lăsând în urmă blocurile de piatră în formă de T, ca pe nişte 
dinţi pierduţi. Erau imense şi aproape perfect netede, 
dimensiunile şi finisajul lor contrastând puternic cu peisajul 


478 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


din jur. Pe suprafața pietrelor erau cioplite siluete, 
basoreliefuri reprezentând animale şi brațe omeneşti care 
se întindeau în jurul lor ca o îmbrăţişare. O schelă de lemn 
se înălța la câţiva metri deasupra sitului. Se zăreau unelte 
şi găleți împrăştiate în diferite locuri, de parcă toată lumea 
s-ar fi oprit din activitate şi ar fi plecat, pur şi simplu. Era un 
oraş-fantomă bizar, unul care fusese mort timp de aproape 
zece mii de ani. 

— Se pare că aici nu mai e casa nimănui, a murmurat 
Shepherd,  imaginându-şi cum muncitorii dăduseră 
ascultare sentimentului care creştea înlăuntrul lor şi care le 
dădea ghes să ajungă „acasă”. 

— Nu suntem singuri, a spus Arkadian. 

Shepherd a mijit ochii către cerul luminos şi a văzut un 
bărbat zvelt stând la umbra unui copac, cu spatele la soare. 

— Crezi c-ar putea fi el? 

— Greu de spus, a spus Shepherd, trăgând-o instinctiv 
pe Hevva în spatele său. Are constituţia potrivită. Ar trebui 
să merg să vorbesc cu el. Mâna mititică s-a strâns într-a lui. 
E-n regulă, draga mea, o să mă vezi tot timpul. 

— la ăsta, a zis Arkadian şi i-a pus ceva în palmă. 

Shepherd a descoperit că era un pistol. 

— E doar o precauţie. 

— Nu cred că e... 

— la-l! Nu-mi pasă câte premii Nobel a câştigat omul 
ăsta, e un fugar, ceea ce-l face imprevizibil. 

Silueta de sub copac a înaintat, ieşind din umbră. 

— Coboară, a spus Shepherd, întinzându-i înapoi 
pistolul. 

— Păstrează-l, a spus Arkadian. Eu sunt prea încet şi 
nu pot să mai trag ca lumea de când am încasat un glonte 
în braţ. 

Shepherd s-a gândit la propriul record jalnic de ţintaş, 
dar a păstrat pistolul, pe care l-a băgat la spate. 

Silueta a continuat să coboare pe deal, croindu-şi drum 
pe o cărare îngustă cu pietriş. Era un bărbat zvelt cu părul 


479 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


alb şi un Premiu Nobel pentru fizică, doctorul 
Kinderman - un fugar. A ajuns la marginea de sus a sitului 
şi a făcut un lucru ciudat: le-a făcut cu mâna. 

— Nu pare a fi un om ajuns la capătul răbdării, a 
mormăit Arkadian. 

— Şi-a petrecut întreaga viaţă la capătul universului, a 
răspuns Shepherd. Probabil că e ceva normal pentru el. 

Doctorul Kinderman a ocolit groapa şi s-a apropiat de 
ei, cu un zâmbet cald şi prietenos, de parcă primea acasă 
oaspeţi pentru weekend. 

— M-ai găsit! a spus, cu o voce nazală şi 
ascuţită - părea un şcolar prea mare pentru vârsta lui, 
extrem de entuziasmat. 

— Sunt Joseph Shepherd, domnule. 

Kinderman i-a dat mâna. 

— Am lucrat în echipa dumneavoastră pentru scurt 
timp, în misiunea Explorer. 

— Te rog... Kinderman a ridicat mâinile şi a mijit ochii 
de parcă ar fi avut dureri uşoare. Spune-mi William, sau 
Will, sau chiar Bill, dar nu-mi spune „domnule”, mă faci să 
mă simt de parc-aş fi tatăl tău. 

l-a dat drumul lui Shepherd şi s-a lăsat pe vine. 

— Şi ce avem noi aici? Şi tu eşti tot agent FBI? a 
întrebat-o pe Hevva. 

Hevva s-a ruşinat şi a zâmbit, îngropându-şi chipul în 
piciorul lui Shepherd. 

Kinderman s-a ridicat şi s-a întors către situl 
arheologic. 

— Măreţ, nu-i aşa? Un templu dedicat astrelor, 
construit cu opt mii de ani înainte de piramidele din Egipt şi 
apoi îngropat intenţionat pentru a-l ascunde şi a-i păstra 
secretele. Nu prea puteţi să-l vedeţi cum trebuie de aici, a 
fost proiectat pentru a fi privit de-acolo de sus, a spus şi a 
arătat înspre copacul din vârful dealului. Ce e şi mai 
interesant e că localnicii numesc acel arbore „copacul 
înţelepciunii”, aşa l-au numit dintotdeauna, chiar şi atunci 


480 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


când nu ştiau că toate astea sunt îngropate aici. Nu e 
fascinant? 

Shepherd se simţea ca un şcolar într-o excursie cu 
unul dintre cei mai buni profesori. 

— Intrăm? Kinderman a făcut un gest către unul dintre 
corturile mai mari. E mai răcoare acolo, şi vreau să vă arăt 
ceva. 

Au intrat pe rând în cort - mai întâi au trecut printr-o 
zonă pentru vizitatori, cu postere pline de informaţii lipite 
pe pereţii despărțitori şi o machetă a sitului arheologic în 
mijlocul încăperii. Printr-o uşă se putea zări o baie, iar prin 
alta o bucătărie cu o plită şi o masă aşezate dedesubtul 
unui ventilator care se învârtea încet pe tavan, mişcând 
aerul şi suflând praf în razele de soare care pătrundeau prin 
obloanele ferestrelor şi prin uşa din spate, lăsată deschisă. 

— În urmă cu două zile aici erau vreo treizeci de 
persoane. Pare de necrezut, nu-i aşa? a spus Kinderman, 
aprinzând plita. leri erau zece, şi azi-dimineaţă am rămas 
doar eu, aşa că-mi cer scuze anticipat pentru ceaiul de 
mentă pe care urmează să-l prepar. Nu prea mă pricep, şi e 
păcat fiindcă e delicios atunci când e făcut ca la carte. 

A pus un ibric cu apă la fiert şi a luat nişte mentă 
dintr-un castron de lângă chiuvetă. 

— Pot să fac eu ceai, a spus Hevva. 

— Eşti sigură? a întrebat Shepherd, speriat deodată din 
pricina plitei şi a apei fierbinţi şi trăind primul său moment 
de îngrijorare părintească zilnică. 

— Mi-a arătat mama cum să-l fac. Ea m-a învăţat cum 
să fac multe lucruri. 

Hevva a coborât de pe băncuţă şi, fără să mai aştepte 
încuviințarea cuiva, s-a îndreptat către plită şi a întins mâna 
spre mentă. Kinderman i le-a dat fără o vorbă, după care ea 
a tras un scaun şi a început să rupă pumni întregi de frunze 
şi să le dea drumul într-un ceainic. Shepherd s-a simţit 
cuprins de un val de mândrie privind-o, deşi nicio părticică 
din felul de a fi şi comportamentul ei nu i se datora lui. 


481 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


— Aşadar, a spus Kinderman îndreptându-se către 
masa pe care se afla macheta sitului, observați ceva 
anume? 

Shepherd s-a uitat la machetă. Era o reproducere 
perfectă a sitului, având chiar şi o versiune a copacului din 
vârful dealului. Configuraţia blocurilor de piatră era mai 
uşor de observat în acea formă micşorată. 

— Sunt constelații, a spus el, amintindu-şi informaţia 
din Wikipedia pe care o citise. 

— Exact, sunt reproduceri perfecte. 

Shepherd s-a uitat la complexul central. 

— Toate cu excepţia acesteia, a indicat el spre piatra 
cea mai înaltă, piatra casei, care se afla între altele două, 
reprezentând vârful coamelor Taurului. În mod normal, nu 
se află nicio stea aici, numai că în seara asta va fi una, nu-i 
aşa, doctore Kinderman? 

Kinderman a zâmbit. 

— Bravo, agent Shepherd, eşti un adversar de temut, 
nici nu-i de mirare că m-ai găsit! Şi ca să păstrăm tradiţia 
marilor misiuni de căutare, triumful tău îţi dă dreptul să afli 
câteva răspunsuri. Ce-ai vrea să ştii? 

Shepherd a învârtit în minte toate întrebările pe care şi 
le pusese de când O'Halloran îi dăduse toate informaţiile. 

— Telescopul spaţial, a spus el, de ce l-aţi sabotat şi aţi 
distrus toate informaţiile? 

Kinderman şi-a înclinat capul într-o parte într-un fel 
care îi amintea lui Shepherd de o pasăre. 

— Asta-i o întrebare răutăcioasă, agent Shepherd. Este 
bazată pe două presupuneri, ambele greşite; prin urmare, 
întrebarea devine irelevantă. 

Shepherd se simţea iarăşi ca un elev care pica un test. 

— În primul rând, a continuat Kinderman, spui că eu 
am sabotat telescopul Hubble, ceea ce insinuează ceva 
distructiv, când de fapt Hubble nu a fost distrus, nu a fost 
nici măcar avariat. 

— Dar Marshall? Acolo au fost ceva distrugeri. 


482 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Au fost, într-adevăr, dar socoteşti din nou că cele 
două incidente sunt legate şi creierul aflat în spatele unuia 
dintre ele trebuie să fie prin urmare implicat şi în cel de-al 
doilea. 

— Nu, eu cred că dumneavoastră aţi fost autorul 
într-un caz, şi profesorul Douglas, în celălalt, dar că 
motivele au fost aceleaşi. 

— Ei bine, atunci ai pe jumătate dreptate. L-am 
repoziţionat într-adevăr pe Hubble, după cum am spus, dar 
n-am distrus telescopul James Webb şi nici laboratorul de 
criogenie de la Marshall - şi nici profesorul Douglas n-a 
făcut asta. 

— Atunci cine a fost? a întrebat Arkadian. 

Kinderman l-a privit şi a ridicat din umeri. 

— Îmi imaginez că aceeaşi persoană care ne trimitea 
scrisorile de ameninţare cu moartea, cea care se 
autointitulează Novus Sancti. 

— Cooper! 

Kinderman a râs. 

— Fulton Cooper! Crezi că cineva ca el putea să se 
infiltreze în Centrul Spaţial de la Marshall şi să arunce în aer 
o mare parte din institut fără să fie detectat? 

— Nu, noi credeam că profesorul Douglas a făcut asta, 
constrâns în vreun fel. 

— L-ai cunoscut pe profesor, nu-i aşa, agent Shepherd? 

— Puțin, a fost îndrumătorul meu într-o vară. 

— Atunci ştii cu siguranţă că mai degrabă ar fi murit 
decât să-şi distrugă propriul laborator. Munca era viaţa lui, 
pentru el nimic nu era mai presus de ea. 

Shepherd se simţea ca un boboc neexperimentat care 
pălea în faţa strălucirii unei gândiri superioare. Toată teoria 
lui se baza pe presupunerea că Douglas şi Kinderman 
uneltiseră şi sabotaseră împreună. Dar odată această piesă 
de bază demontată, întregul eşafodaj al anchetei sale 
începea acum să se năruie. 

— Dar dacă n-a distrus el Marshall, atunci de ce ar fi 


483 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


fugit şi s-ar fi ascuns? 

— Fiindcă amândoi ne temeam pentru viaţa noastră, a 
răspuns Kinderman. Şi, ţinând cont de ce i s-a întâmplat 
bietului profesor, se pare că pe bună dreptate. 

Hevva a venit la masă aducând ibricul cu ceai aburind. 
Era prea greu pentru ea, iar Shepherd s-a întins şi i l-a luat 
din mână. 

— Ar fi trebuit să spuneţi cuiva, a spus el, turnând 
lichidul fierbinte în mai multe ceşcuţe în formă de lalea. 
Poliţia v-ar fi protejat. 

— Ne-ar fi protejat de cine? Doar ce mi-ai spus că se 
credea că adversarul nostru, cel care se autointitula Novus 
Sancti, era Fulton Cooper. Dacă nici FBl-ul nu poate să 
identifice această persoană, atunci cum ar fi putut să ne 
protejeze de ea? Oricine ar fi în spatele poveștii ăsteia are o 
mare putere de infiltrare, trebuie să fie cineva din centru, 
cu multe legături, cineva cu un ţel foarte bine definit. Şi eu 
şi profesorul ne-am dat seama de asta. Şi când am primit 
amândoi aceeaşi scrisoare, am ştiut că trebuie să acţionăm 
rapid. Faptul că eu l-am repoziţionat pe Hubble a fost o 
diversiune folositoare, un fel de cedare în faţa şantajiştilor 
care voiau să „dărâmăm noul turn Babel” dacă vrei să-i 
spui aşa; în felul ăsta am câştigat timp. Dar totul a avut şi 
un scop practic, unul schiţat chiar aici în urmă cu zece mii 
de ani şi apoi îngropat pentru a proteja secretele şi pe cei 
care le păstrau. 

— Tribul Mala, a spus Arkadian. 

Kinderman a încuviinţat. 

— Istoria tribului Mala e istoria adevărului interzis. La 
începutul istoriei omenirii, lucrurile au apucat-o pe un drum 
greşit. Adevărul a fost închis laolaltă cu relicva cunoscută 
sub numele de Sacramentul. Dar cei din Mala îi cunoşteau 
istoria, aşa că vrăjmaşii lor, călugării Sancti, au încercat să-i 
reducă la tăcere. Şi-au fondat propria Biserică pentru a 
răspândi versiunea lor istorică şi au declarat că oricine 
crede altceva în afară de cuvintele Bibliei lor e un eretic şi 


484 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


trebuie ucis. Aşa că cei din Mala s-au ascuns şi şi-au 
îngropat secretele în pământ, până când, în momentul 
prevestit, lucrurile aveau să se întoarcă în făgaşul lor, iar 
echilibrul urma să fie restabilit. De-a lungul timpului, mulţi 
au fost atraşi de partea celor din Mala, oameni de ştiinţă 
ale căror descoperiri puneau învăţăturile Bisericii sub 
semnul întrebării, filosofi şi gânditori care se îndoiau de 
„adevăr”. S-a format o organizaţie care le permitea 
liberilor-cugetători să rămână liberi. Şi încă le permite. Fără 
sprijinul lor, n-aş fi reuşit niciodată să fug din America 
nedescoperit. Sunt ca Rezistenţa franceză din Al Doilea 
Război Mondial, doar că la scară globală, asigurând o mână 
de ajutor, un sprijin, chiar şi un paşaport sub alt nume. 

Şi-a golit ceaşca de ceai şi i-a zâmbit Hewvei. 

— Mulţumesc, micuță domnişoară, e un ceai delicios. 

Ea a zâmbit timid, a ridicat ceainicul gol şi l-a dus 
înapoi în bucătărie pentru a-l umple cu apă fierbinte. 

— În 1995, aici au început săpăturile şi au fost 
descoperite primele pietre în formă de T. T-ul este simbolul 
Tau - simbolul Sacramentului, folosit atât de Sancti, cât şi 
de Mala. Munţii de la vest sunt denumiți după Tau, şi la fel 
marea constelație a Bivolului, pe care strămoşii din tribul 
nostru o considerau sacră, o solie a schimbării. 
Redescoperirea acestor pietre şi mesajele închise aici ne-au 
spus că timpul schimbării e aproape. Un timp pe care îl mai 
numim şi Sfârşitul Zilelor. Biserica de astăzi foloseşte 
termeni asemănători, deşi ea le-a conferit un înţeles 
malefic şi îngrozitor. Însă nu avem de ce ne teme de 
sfârşitul zilelor. Căci fiecare sfârşit marchează un nou 
început. 

— Alo!? 

Vocea i-a luat pe toţi prin surprindere. Au întors capul. 
Era o voce de femeie, o americancă. De-afară s-au auzit 
nişte paşi slabi şi apoi o femeie micuță a intrat pe uşă. l-a 
privit pe toţi pe rând, zâmbind într-un fel care îi încreţea 
puţin nasul pistruiat. Apoi un țipăt înăbuşit i-a făcut să 


485 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


întoarcă din nou capul. 


În bucătărie era un bărbat. 
Şi o prinsese pe Hevva. 


486 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


102. 


Shepherd a văzut mai întâi bărbatul, apoi cuțitul pe 
care acesta îl ţinea neglijent la gâtul fiicei sale. Ura a 
început să clocotească înăuntrul lui, dar şi teama. Era ceva 
în privirea individului aceluia, ceva care lipsea - ceva care îi 
spunea lui Shepherd că ar fi fost în stare să îi ucidă fiica cu 
aceeaşi uşurinţă cu care ar fi rupt o crenguţă. 

— Orice arme aveţi, scoateţi-le frumuşel la iveală! a 
spus femeia cu vocea ei de profesoară la şcoala de 
duminică. 

Se afla la intrare, aţintindu-i cu ceea ce părea a fi o 
armă de jucărie. Bărbatul era în spatele lor cu un cuţit. 
Bună tactică. Era imposibil să te uiţi la amândoi în acelaşi 
timp, şi ei erau siguri că nu se vor răni reciproc. Dacă 
Shepherd ar fi avut un partener, s-ar fi ocupat fiecare de 
unul dintre ei, dar nu avea. Avea un astronom şi un poliţist 
care tocmai îi cedase pistolul pentru că nu mai putea să 
ţintească cum trebuie. Il simţea apăsându-l pe spate, 
ascuns în jachetă. 

— N-am arme, şi-a încercat el norocul. Nu sunt permise 
în zborurile internaţionale. 

Femeia a îndreptat pistolul spre Arkadian. 

— Frumos şi încetişor, domnule poliţist, apuc-o de 
țeavă şi apoi arunc-o încoace. 

— Nici eu n-am armă, a replicat Arkadian. 

— Şi vrei să te cred? 


487 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
— Nu chiar. 


Mişcarea lui i-a luat pe toţi prin surprindere. Arkadian a 
făcut un salt în dreapta, îndepărtând pistolul femeii de 
restul grupului în timp ce a întins mâna în sacou. 

Shepherd a reacţionat şi el, cu un singur gând în minte 
în timp ce trăgea arma din curea: un bărbat îi ameninţa 
fiica cu un cuţit. 

A văzut chipul terifiat al Hevvei trecând prin faţa 
ochilor lui, care se concentrau asupra bărbatului. Un foc de 
armă a răsunat în spatele lui, dar nu i-a distras atenţia. 
Bărbatul a încercat să o ridice pe Hevva pentru a o folosi pe 
post de scut. 

Shepherd şi-a fixat ţinta şi a apăsat pe trăgaci. 

La impactul cu glonţul, omul s-a smucit pe spate, iar 
Hevva a căzut pe podea. Toate instinctele îi spuneau lui 
Shepherd să alerge câtre ea, dar pregătirea lui l-a 
împiedicat. 

In spate se auzise un foc de armă. 

S-a răsucit, lăsându-se pe vine pentru a fi o ţintă mai 
mică. Femeia era într-o poziţie perfectă - profesionistă şi 
bine exersată -, cu ambele mâini pe arma care se îndrepta 
spre el, nu avea cum să îl rateze de la distanţa aceea. Era 
pe punctul de a trage. Şi-a dorit ca arma lui să fie mai 
rapidă, ştiind totuşi că nu era posibil. 

Un lichid fierbinte i-a lovit faţa femeii, iar capul ei s-a 
smucit brusc, dezechilibrând-o. Shepherd i-a aţintit silueta 
micuță cu arma tocmai când pistolul ei se îndrepta din nou 
către el. Impactul cu glonţul a aruncat-o prin uşa deschisă, 
smulgându-i pistolul din mână. 

Shepherd s-a uitat în cealaltă parte şi l-a văzut pe 
Kinderman ţinând în mână paharul gol în care fusese ceai 
de mentă. Arkadian zăcea nemişcat pe podea. Shepherd 
ştia că ar fi trebuit să verifice că trăgătorul e doborât şi că 
arma ei se află la o distanţă sigură. Ar fi trebuit să verifice 
dacă Arkadian era lovit. Ar fi trebuit să facă toate acele 
lucruri, aşa cum fusese învăţat, dar în loc de asta s-a întors 


488 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


şi s-a repezit către Hevva. 

Ea stătea pe podea, sângele curgându-i printre 
degetele pe care şi le apăsa pe obraz. 

Ar fi trebuit să rămână în maşină. 

Ar fi trebuit să o oblige să rămână în maşină. 

A căzut la podea lângă ea şi i-a luat faţa în mâini, 
simţindu-i sângele cald în timp ce o examina, îngrozit de 
ce-ar fi putut să descopere. Când a văzut că nu era decât o 
crestătură pe ureche, făcută de cuţit, aproape că a izbucnit 
în râs de uşurare. 

Bărbatul cu cuțitul zăcea pe podea într-o baltă de 
sânge, care se întindea tot mai mult. De-abia mai respira, 
iar rana spumega şi absorbea aer. Fusese împuşcat în 
plămân. Se îneca cu propriul sânge. O moarte dureroasă, 
dar lui Shepherd nu-i păsa. 

— N-am ştiut niciodată că aşa se simte moartea, a 
şoptit bărbatul, cu ochii în tavan. N-am ştiut niciodată că 
doare atât de tare. 

Şi apoi horcăitul s-a oprit, iar el a rămas nemişcat. 

Shepherd a luat-o pe Hevva în braţe şi a dus-o către 
ceilalţi. 

Kinderman stătea aplecat deasupra femeii, ţinându-i 
arma în mână de parcă ar fi putut să-l muşte. Din poziţia 
încovoiată a femeii, Shepherd şi-a dat seama că aceasta 
murise. Arkadian era încă la pământ, cu sângele 
răspândindu-se sub el. Shepherd a pus-o jos pe Hevva şi s-a 
lăsat pe vine pentru a-l privi pe Arkadian. Avea ochii 
deschişi şi încă mai respira, dar slab. 

— Nu ştiam că mai ai o armă, a spus Shepherd. 

Arkadian a zâmbit vag. 

— N-aveam. 

— Atunci de ce... 

— Aveai nevoie de o diversiune, a şoptit Arkadian cu 
răsuflarea tăiată. Ai grijă de fetiţa ta! Viaţa îşi pierde orice 
sens când îi pierzi pe cei dragi. 

Apoi a închis ochii şi s-a dus. 


489 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


490 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


103. 


Prima serie de inoculări a avut loc în aceeaşi zi în care 
Athanasius s-a trezit. Toţi bolnavii din peştera catedralei, 
patruzeci şi şapte de bărbați şi femei, au primit unul după 
altul serul, epuizând aproape instantaneu stocul. 

După ce şi ultimul pacient a fost injectat, doctorul 
Kaplan s-a întors în laboratorul principal şi a luat o fiolă de 
ser din frigider. Mai rămăseseră numai douăsprezece doze, 
şi se aşteptau la cazuri noi de îmbolnăviri la fiecare oră. 

A copiat toate documentele cu informații clinice pe un 
hard de memorie externă şi apoi a scris de mână un bilet 
adresat omologului său care coordona acţiunile medicale în 
afara muntelui. 


Ekram, 

Serul din această fiolă a vindecat până acum 
un singur pacient, dar facem încercări 
suplimentare pe toţi ceilalţi pacienţi. Mă rog ca 
totul să fie o reuşită, cu toţii ne rugăm. Las la 
latitudinea ta şi a politicienilor să hotărâți ce 
cantitate să fie produsă şi când, dar sfatul meu ar 
fi să faceţi cât mai mult imediat. Putem oricând să 
îl distrugem dacă încercările noastre eşuează, dar 
nu putem să îl facem să apară ca prin minune dacă 


491 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


ele vor fi o reuşită. 
Toate detaliile obţinerii lui sunt cuprinse în 
dispozitivul USB protejat. 


Al tău, 
Ahmet Kaplan 


A împachetat fiola într-un container antişoc şi a pus 
totul într-un plic căptuşit, pe care l-a dus el însuşi în peştera 
tributului. Nu mai fusese de luni întregi în acea parte a 
muntelui. Aerul mirosea încă a fum din cauza incendiului 
din bibliotecă şi îi amintea de toate cadavrele pe care le 
văzuse arzând în grădină. 

Trebuie să înceteze, şi-a promis el. „Te rog, Doamne, 
să înceteze!” 

Când a intrat în peşteră, platforma era pregătită, gata 
să coboare pentru a aduna grupul zilnic de bolnavi. S-a 
îndreptat spre cutia rezervată pentru corespondență şi a 
pus plicul înăuntru, iar platforma de lemn a scârțâit sub 
paşii săi. 

S-a întors în peşteră şi a privit cum platforma iese prin 
deschizătură şi apoi coboară, ducând cu ea primele veşti 
bune care părăseau muntele după luni întregi. 


492 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


104. 


Shepherd a scos-o pe Hevva din bucătărie, în lumina 
soarelui. Nu voia ca ea să rămână înăuntru lângă 
proaspătul măcel şi în mirosul de praf de puşcă. 

A aşezat-o la umbra unui cort şi i-a spălat faţa, 
ştergând cea mai mare parte a sângelui şi apoi 
tamponând-o cu şerveţele umede curate, vorbindu-i în tot 
acel timp, spunându-i că avea să fie bine şi terminând în 
cele din urmă prin a crede el însuşi asta în timp ce sângele 
dispărea. Rănile de la cap sângerau întotdeauna mai mult 
decât celelalte. Crestătura din ureche era tot ce îndurase, 
cel puţin fizic. Dar fusese de asemenea martoră la felul cum 
noul ei tată împuşcase mortal doi oameni. lar el nu voia să 
se gândească la ce efecte pe termen lung putea avea acea 
poveste. 

A privit-o în ochi şi era pe punctul de a-i spune să-l 
aştepte cuminte cât timp el căuta un plasture, dar apoi s-a 
gândit mai bine şi a luat-o din nou în braţe. Nu avea să o 
mai scape din ochi-nu în acel moment, şi probabil 
niciodată. 

A găsit o cutie de prim-ajutor într-un birou şi a luat-o, 
gândindu-se că ar fi fost mai bine să plece cât mai repede 
de acolo în caz că ucigaşii nu erau singuri. Numai că 
Kinderman părea să fi dispărut. L-a zărit în vârful dealului, 
stând pe un scaun la umbra copacului şi privind fix către un 
obiect pe care îl ţinea în poală. Shepherd a dus-o pe Hevva 


493 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


în braţe tot drumul până sus, asudând din cauza efortului. 

— Trebuie să plecăm, a spus el. 

— Intr-adevăr, a răspuns Kinderman, cu ochii ţintă la 
ecranul unui laptop conectat printr-un fir lung la o antenă 
satelit portabilă. 

— Dar adevărata întrebare e unde? Priveşte! 

Shepherd i-a dat ocol ca să poată vedea ecranul. 

— Asta e noua orbită a lui Hubble, a zis Kinderman. 
Cealaltă imagine este o transmisie directă chiar de la 
Hubble. La asta se uită satelitul acum. 

Shepherd s-a sprijinit de trunchiul copacului şi s-a 
concentrat pe lenta imagine a Pământului transmisă de 
satelit. În acel moment arăta deşertul, un imens deşert 
maroniu, atât de pustiu încât ar fi putut fi la fel de uşor şi 
suprafaţa unei planete îndepărtate, nelocuite. 

— Ţi-am spus că devierea lui Hubble a avut şi un motiv 
practic, a continuat Kinderman. Nu numai că membrii Mala 
din întreaga lume îl vor vedea apărând în Taurus în această 
noapte, dar ne va indica şi drumul către căminul pe care 
l-am pierdut cu toţii. Inapoi către originea tuturor lucrurilor, 
către locul unde a început totul şi de unde totul va lua 
naştere din nou. 

— Steaua Mala, a şoptit Shepherd, amintindu-şi 
mesajul lui Kinderman către Douglas. 

Au stat acolo privind fâşia maro mişcându-se încet, iar 
Hevva se îngreuna cu fiecare minut în braţele lui, până a 
trebuit să o lase jos. Se simţea epuizat şi înfierbântat şi 
puţin slăbit după valul de adrenalină de mai devreme. Era 
nerăbdător să plece şi tocmai era pe punctul de a-i spune 
lui Kinderman, când o liniuţă verde a apărut pe ecran. În 
timp ce pământul se rotea, ea devenea tot mai groasă, 
dezvăluind o zonă mare de culoare verde, cu lujeri care 
şerpuiau pe pământul maroniu ca rădăcinile unei plante 
uriaşe. 

— Aici era! a spus Kinderman, minunându-se parcă. 
Paradisul regăsit. 


494 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


A mijit ochii şi a notat coordonatele terestre. 

— E la sud-est de-aici, la aproximativ o mie de 
kilometri, pe undeva prin lrak. La mai puţin de o zi de 
condus, dacă facem cu rândul la volan. 

A apăsat pe un buton şi a apărut altă fereastră cu 
aceeaşi numărătoare inversă pe care Shepherd o 
descărcase de pe computerul lui Douglas. 

— Ar trebui s-ajungem la ţanc, a spus Kinderman. 

Apoi a copiat linkurile către numărătoarea inversă şi 
către transmisia de la Hubble pe un site web şi a apăsat pe 
publish. 

— Mala.org tocmai a intrat în transmisiune 
directă - metoda modernă de a urmări o stea. Haide, 
trebuie să plecăm! Jeepul meu e chiar acolo. 

— Trebuie să iau lucrurile Hevvei din cealaltă maşină. 

Shepherd s-a ridicat şi a simţit cum lumea se clatină. A 
întins mâna să se sprijine de trunchiul copacului, dar nu l-a 
nimerit, căzând la pământ şi zgâriindu-şi obrazul de scoarţa 
acestuia în cădere. Ceva ascuţit i-a izbit coastele la 
impactul cu solul. Şi-a dus mâna acolo şi a simţit-o udă şi 
însângerată. 

„Isuse”, s-a gândit în timp ce îl împresura întunericul, 
„femeia aia afurisită n-a ratat ţinta de fapt!” 


495 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


105. 


La şapte zile după inoculările initiale, primul pacient 
şi-a revenit. 

Era o funcționară bancară de patruzeci şi trei de ani, 
născută şi crescută în Ruina, ce părea mai impresionată de 
locul în care se afla decât de faptul că supravieţuise unei 
boli care eliminase un sfert din populația oraşului. 

Peştera catedralei adăpostea acum peste trei sute de 
paturi, majoritatea ocupate. În mod normal, numărul 
bolnavilor rămânea constant pe la cincizeci, căci numărul 
de nou-veniţi era aproximativ egal cu cei care decedau: dar 
nimeni nu mai murise de când începuseră inoculările, 
ritualul zilnic de evacuare a cadavrelor în grădină încetase, 
iar rugul care arsese fără încetare atâta timp se stinsese 
acum. 

În aceeaşi după-amiază, camioane şi personal au intrat 
în oraş din lumea exterioară, primele autovehicule care 
făceau asta în peste o jumătate de an. Erau încărcate cu 
stocuri de vaccin, fabricat în timp record în laboratoarele 
industriale din Ankara, iar o mică armată de voluntari 
fusese deja inoculată. 

Toţi cei aflaţi în carantină rămăseseră pe loc, pentru ca 
vaccinările să fie mai uşor de supravegheat şi monitorizat. 
Până seara, toţi locuitorii din Ruina se aşezaseră la rând, 
aşteptând  răbdători salvarea pentru care  înălțaseră 
rugăciuni, iar toată lumea era atât de uşurată că izbăvirea 
era în sfârşit la îndemâna lor, încât nimeni nu a băgat de 


496 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


seamă scârtâitul sforilor în timp ce, într-o parte a Citadelei, 
platforma  înălțării începuse să coboare cu o siluetă 
singuratică aflată în centru, care privea lumea înălțându-se 
să-l întâmpine. 


497 


VII 


„Pământul râde prin flori.” 
Ralph Waldo Emerson 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


106. 


Shepherd s-a trezit în trepidațiile şi huruitul unui 
motor. A deschis ochii şi a descoperit un înger cu ochii 
întunecaţi care se uita în jos către el. Pe chipul Hevvei a 
înflorit instantaneu un zâmbet; i-a zâmbit şi el şi a observat 
că tăietura de pe ureche era ascunsă de un plasture şi ea 
purta alte haine. El era întins pe bancheta din spate a unui 
jeep care hurducăia pe un teren foarte accidentat. 

— Salutare, a zis el, cu vocea uscată şi răguşită. 

— Ah, s-a trezit şi frumoasa adormită din pădurea 
adormită! a exclamat Kinderman de la volan. Chiar la timp 
pentru sosirea noastră. 

— Sosirea? 

— Da. Am ajuns. 

Shepherd a încercat să se ridice, dar o durere l-a 
săgetat într-o parte. S-a întins şi a descoperit că avea 
bandaje groase legate strâns în jurul pieptului. 

— Aş lua-o mai uşor dac-aş fi în locul tău. Glontele te-a 
jupuit destul de tare pe-o parte. Din fericire a lovit o coastă, 
care l-a deviat în jurul corpului aşa că a trecut de cealaltă 
parte fără să producă prea multe pagube. Probabil că ai 
coasta crăpată, de-aia doare în halul ăsta. Destul de 
nimerit, nu crezi, să fii salvat de o coastă, ţinând cont spre 
ce ne-ndreptăm? 

Shepherd s-a sforţat să se ridice, resimţind fiecare 
dintre hurducăturile jeepului izbindu-l în lateral de parcă ar 


499 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


fi fost înjunghiat în mod repetat. Afară, soarele atârna jos 
pe cerul ars, deasupra unei lumi decolorate aproape până 
la alb; peste tot în jur nu era nimic de văzut cu excepţia 
solului crăpat şi a pământului sfărâmicios. Singurul semn 
de viaţă se aşternea direct înaintea lor. 

Şi ce viaţă era aceea! 

Vegetaţia strălucea în razele soarelui ca o nestemată 
în culori aprinse, verde şi intensă, ca o bucată de pădure 
tropicală care fusese azvârlită pe acel pământ al nimănui. 

— Cât timp am fost inconştient? 

— Cam douăzeci şi patru de ore. 

Shepherd a încercat să proceseze ideea, odată cu 
viziunea crescândă de abundență care umplea treptat 
parbrizul. 

— Şi tu ai condus tot drumul? 

Kinderman a ridicat un flacon de pastile şi le-a 
zăngănit. 

— Capsule cu cafeină. Un şofer de camion mi-a dat 
câteva la graniţa cu lrak. Ai pierdut o petrecere pe cinste 
acolo. Atât de mulţi călători răspund chemării acasă, încât 
pur şi simplu au dat drumul graniţelor. 

jJeepul a trecut printr-un alt hârtop, smulgându-i lui 
Shepherd un geamăt de durere. 

— Poftim, a spus Hevva, întinzându-i o capsulă dintr-un 
alt flacon. Pune-o sub limbă! O să-ţi ia durerea. 

El a făcut cum i s-a spus. 

— E o infirmieră pe cinste, a spus Kinderman. [i-a 
curăţat rana şi apoi te-a bandajat. 

Hevva a ridicat din umeri. 

— Obişnuiam s-o ajut pe mama la muncă. Nu mă 
deranjează sângele, sunt obişnuită cu el. 

Shepherd a simţit cum îl cuprinde o amorţeală 
mângâietoare. Kinderman a zărit o cărare care ducea chiar 
în inima petei celei verzi şi s-a îndreptat către ea. Sute de 
urme de cauciucuri se întâlneau în acelaşi loc, dovadă că 
mulţi făcuseră acelaşi drum înainte. Pe marginea drumului 


500 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


se afla un indicator cu o săgeată îndreptată spre miezul 
junglei. Drumul urmărea configurația terenului, printre 
pâlcuri de palmieri tineri şi ferigi care creşteau atât de 
groase încât devenea din ce în ce mai greu să zăreşti ceva 
înainte. 

Conduceau deja de vreo zece minute, când au zărit 
primii oameni. Aceştia se aflau pe malul unui râu, spălând 
haine în apa limpede, nişte copii bălăcindu-se prin bălți. Un 
grup de corturi erau ridicate puţin mai departe de mal, cu 
alte haine puse la uscat pe frânghiile întinse între ele. Unul 
dintre oameni a ridicat privirea la trecerea lor şi a ridicat 
braţul în semn de salut. Hevva i-a răspuns. 

Au urmat cărarea de-a lungul râului, alte săgeți 
îndemnându-i înainte. Alte clădiri s-au înălţat din verdele 
din faţă, majoritatea colibe făcute din resturi, până când au 
trecut de o ultimă curbă şi au văzut ceea ce părea un mic 
orăşel, cu periferia formată din aceleaşi clădiri temporare 
pe care le văzuseră şi pe drumul până acolo. In mijloc se 
aflau câteva clădiri cu aspect solid, construite în jurul unui 
lac care avea o fântână de apă în centru. 

— E frumos! a spus Hevva, privind curcubeiele care 
alunecau printre stropi. 

— E paradisul, a spus Kinderman, oprind jeepul lângă 
cea mai mare dintre clădiri şi coborând. 

Shepherd a făcut acelaşi lucru; îl durea tot corpul. A 
tras adânc în piept aerul gros şi parfumat şi a gemut încet. 
Era ceva primordial la locul ăsta, aproape că semăna cu un 
uter datorită susurului apei şi al aerului umed şi călduţ de 
peste tot din jurul lor. Era atât de verde şi plin de viaţă! 

— Bine aţi venit! 

S-au întors şi au văzut două siluete care ieşeau pe uşa 
uneia dintre clădirile principale. Bărbatul era înalt şi părea 
irakian, femeia era micuță, cu părul blond prins într-o coadă 
de cal şi cu ochii la fel de verzi ca decorul din jur. Mergea 
legănat, ţinându-se cu mâinile de spate din cauza greutăţii 
pântecului rotunjit. 


501 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Shepherd s-a uitat țintă la ea, iar accentul american i-a 
trezit o amintire. 

— Tu eşti Liv Adamsen! a spus el. 

Ea şi-a îndreptat flacăra ochilor verzi spre el. 

— Aşa e. Te cunosc? 

El a dat din cap, uşor jenat că Îi spusese numele cu 
voce tare. 

— Numele tău s-a ivit într-o anchetă în care am fost 
implicat. Erai dată dispărută. 

— Ei bine, cred că m-ai găsit, domnule.... 

Şi i-a întins mâna. 

— Shepherd. Joe Shepherd, a zis el şi i-a scuturat 
mâna. Acesta este doctorul Kinderman. 

— Bill, l-a corectat el. 

Liv i-a strâns mâna. 

— Am auzit de dumneavoastră. 

Kinderman a zâmbit şi şi-a înclinat capul într-o parte. 

— Atunci e clar c-ar trebui să ieşi mai mult. 

— lar ea e Hevva, a spus Shepherd. 

Hevva a păşit înainte şi şi-a ridicat palma, dar, în loc 
s-o strângă pe a lui Liv, a pus-o direct pe burta ei. A apăsat 
uşurel cu degetele într-o parte, apoi şi-a ridicat mâna 
stângă şi a făcut acelaşi lucru pe cealaltă parte. Faţa i-a 
devenit serioasă. 

— Când trebuie să se nască copilul? a întrebat în felul 
şoptit şi matur care îi era caracteristic. 

— Nu mai devreme de o lună. 

Hevva a continuat să îşi pună mânuţele pe centrul 
pântecelui lui Liv, încruntându-se tot mai tare. Dacă ar fi 
fost vorba de un adult, gestul acela ar fi părut nepotrivit, 
dar, fiindcă era vorba de acea fetiţă serioasă şi fragilă, 
părea cumva în regulă. Ea a terminat consultaţia şi a ridicat 
privirea către Liv, dând uşurel din cap. 

— Copilul vine acum pe lume, a spus ea. 


502 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


107. 


Sudoarea îl furnica pe piele, iar sarea îi irita rănile 
ritualice ascunse dedesubtul cămăşii, în timp ce aerul cald 
intra pe geamul deschis al taxiului. 

Novus Sanctus era obosit după lungul zbor, iar căldura 
îi accentua acea stare. Însă nu era vreme de dormit, mai 
erau multe de făcut şi atât de puţin timp. Şi-a verificat 
telefonul, lovind iconita care îi aducea pe ecran 
numărătoarea inversă. În seara aceea... Totul avea să se 
întâmple în seara aceea. 

Îşi petrecuse lungile ore de zbor cercetând cu atenţie 
ultimele rapoarte FBI, care îi erau trimise imediat ce erau 
actualizate. Nu prea îi spuseseră nimic ce nu ştia deja, spre 
deosebire de apariţia imaginilor transmise de Hubble pe 
site-ul mala.org. Acestea îl făcuseră să îşi dea seama că era 
deja prea târziu acum să mai facă un exemplu din doctorul 
Kinderman. Se întâmpla ceva acolo în deşert, ceva 
important, legat de miturile şi credinţele vechilor duşmani, 
tribul Mala. 

Studiase legendele şi credinţele lor până când le aflase 
toate ereziile. Era la curent cu profeția de care se agăţau, 
cea care le vestea că vor reveni la putere. Până atunci i se 
păruse pură fantezie, dar acum, cu Biserica consacrată atât 
de discreditată şi cu bastionul sacru din Ruina decăzut, nu 
mai vedea lucrurile la fel. Se pregăteau pentru noul lor 
început în deşert, în noul Eden - sfârşitul zilelor. Insă zilele 


503 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


adevăratei Biserici nu se isprăviseră încă, nu atâta timp cât 
credincioşii slujitori ai Domnului, el şi atâţia alţii ca el, erau 
gata să ridice sabia. 

Taxiul a oprit în mijlocul străzii, iar el i-a spus şoferului 
să aştepte. Nu avea să întârzie mult şi trebuia să prindă 
elicopterul spre Irak, pentru ultima parte a călătoriei. A 
apăsat pe una dintre soneriile de la marginea uşii şi a 
aşteptat. Pe stradă era şi mai cald, iar tăieturile de pe piele 
deveniseră supărătoare. Dar nu mai era mult, şi toate grijile 
pământeşti aveau să rămână în urma lui, iar el avea să stea 
la dreapta Domnului, laolaltă cu ceilalţi martiri. Işi 
petrecuse toată viaţa privind în sus către rai şi 
întrebându-se cum avea să fie; curând avea să se afle 
acolo. 

O încuietoare a răsunat dincolo de uşă şi aceasta s-a 
deschis îndeajuns pentru ca o faţă rotundă, ca de lună 
plină, să privească afară. Nişte ochi injectaţi şi neliniştiţi au 
măsurat strada câteva secunde şi apoi uşa s-a mai deschis 
puţin, pentru ca Sanctus să pătrundă. 


504 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


108. 


Lui Liv i s-a rupt apa la o oră de la amurg. 

Se plimba pe marginea iazului central, încercând să se 
răcorească puţin după căldura zilei, când a simţit o 
pocnitură micuță urmată de o durere incredibilă, care i-a 
tăiat răsuflarea. Lichidul i-a ţâşnit pe coapse, iar ea s-a 
prăbuşit, căzând în patru labe, încercând să răsufle şi 
strigând după ajutor printre suspine. 

Oamenii au sosit alergând, şi a fost ridicată şi dusă 
către clădirea principală. 

— Nu! a spus ea, simțind un val de panică în timp ce 
se apropia tot mai mult de uşa deschisă. Nu vreau să stau 
înăuntru! Vreau să stau aici, afară. 

A apărut şi doctorul Giambanco. 

— Haide! a spus el. O să te-ntindem şi-o să ne uităm 
puţin. 

— Nu vreau să mă-ntind. 

— Trebuie să te examinez. 

— Atunci adu un pat afară, e mai răcoare aici. 

Panica îi clocotea în continuare nebuneşte în piept. Nu 
suporta ideea de a sta într-un spaţiu închis, nu în acele 
momente. Pe plaja de lângă iaz era o masă cu o pânză 
întinsă deasupra, pentru umbră. 

— Vreau să merg acolo, a spus ea, mergând ţeapănă 
într-acolo. 

Prin minte i s-au derulat rapid imagini cu o naştere 
naturală pe care o văzuse parcă în altă viaţă, când scrisese 
un articol. Panica i-a crescut şi mai tare când şi-a amintit 
agonia şi ţipetele la care asistase. 


505 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


„O să fiu bine”, şi-a spus, „femeile fac asta 
dintotdeauna. E doar durere, şi la final ai un copil.” 

A ajuns la masă şi s-a aşezat pe una dintre băncuţe, 
strângând din dinți din cauza durerii care a făcut-o să se 
ridice instantaneu. O durea deja atât de tare, şi nu era 
decât începutul. Nu putea să-şi închipuie ceva mai rău 
de-atât, şi numai gândul că avea să se înrăutăţească o 
îngrozea. 

— E mai bine să te plimbi, a spus o voce micuță de 
lângă ea. 

S-a întors şi a văzut-o pe fetiţa care sosise în 
după-amiaza aceea. 

— Îl ajută pe copil să iasă, şi n-o să te mai doară 
spatele la fel de mult. 

Liv s-a uitat la ea de parcă ar fi fost un înger micut 
trimis să o protejeze. 

— Cum ai ştiut c-o să se nască copilul? 

Hevva a ridicat din umeri. 

— Am văzut mulţi copii venind pe lume. 

— Mama ei a fost moaşă. 

Liv a ridicat privirea şi l-a văzut pe bărbatul cu care 
venise fetiţa. 

— Te superi dacă rămâne cu mine? l-a întrebat ea, 
zâmbindu-i fetei. Poţi să stai aici? Mi-e puţin cam frică şi 
cred că tu mă poţi încuraja. 

Fata a încuviinţat, privind către tatăl ei pentru 
aprobare. 

— Cum vrei, a spus bărbatul. Eu o să rămân 
pe-aproape, în caz că aveţi nevoie de mine. 

Alţi oameni au sosit aducând o saltea şi cearşafuri 
luate din unul dintre dormitoarele din clădire. Peste tot se 
auzea un zumzet de mişcare: unii făcuseră rost de stâlpi, 
care erau fixaţi în pământ pentru a ridica nişte paravane de 
protecţie, în timp ce alţii aduceau şi montau lămpi pe bază 
de baterii. Au pus salteaua pe masă, iar doctorul a luat-o pe 
Liv de braţ. 


506 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


— Hai să te urcăm aici şi să ne uităm puţin la tine! a 
spus el. 

Dar Liv nu l-a mai auzit-o explozie de durere 
dinăuntrul ei a estompat totul în jur. 


507 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


109. 


Shepherd a plecat neliniştit. 

După ce se întâmplase la Göbekli Tepe, nu-i plăcea să 
o scape pe Hevva din ochi. Doar ce sosiseră acolo, toată 
lumea fusese foarte amabilă şi binevoitoare, dar chiar 
şi-aşa... S-a oprit la marginea apei, destul de aproape ca să 
fie liniştit, dar totodată destul de departe pentru ca susurul 
fântânii să mai acopere din zgomotele care veneau din 
salonul de maternitate improvizat. 

Stelele răsăriseră deja, milioane de puncte luminoase 
care împestriţau noaptea. S-a întors cu faţa către est, unde 
se ridica constelația Taurului şi a zărit astrul cel nou, 
sclipind între Zeta Tauri şi Nath. Îl ratase cu o noapte în 
urmă, fiindcă dormise buştean pe bancheta din spate a 
unei maşini în mers. Era straniu să vezi un element nou în 
ceva atât de familiar. 

— Frumos, nu-i aşa? 

Kinderman i s-a alăturat, cu ochii îndreptaţi spre cer. 

— Credeam că dormiţi. _ 

— După toate capsulele alea cu cafeină, nicio şansă! In 
plus, n-aş vrea să ratez asta pentru nimic în lume. 

Shepherd s-a uitat din nou la punctul strălucitor de pe 
cer. 

— Să rataţi ce? Ce a văzut Hubble mai exact? 

— Tu ce crezi că a văzut? 

— Nu ştiu. O stea întunecată, poate? 

— Ar fi ceva, să ştii! E interesant că presupui din start 


508 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


că trebuie să fie ceva distructiv. 

— Nu-i o presupunere, mă bazez pe ceea ce am văzut. 
Chiar şi dumneavoastră aţi scris „sfârşitul zilelor” în jurnal. 

— A, da, într-adevăr. Dar nu trebuie să iei totul ad 
literam. Cunoşti legea universală care ne spune că energia 
nu se stinge niciodată, ci doar se transformă în altceva. Prin 
urmare, sfârşitul unui lucru trebuie să însemne automat 
începutul altuia. De fapt, ştii deja ce a văzut Hubble, pentru 
că ai văzut cu ochii tăi. 

Shepherd s-a gândit la toate lucrurile pe care le văzuse 
de când începuse ancheta, dar în minte nu i-a venit nimic 
care să-i răspundă la întrebare. 

— Poate vrei să porneşti de la singurul lucru despre 
care ştii că este legat de întrebare, l-a îmboldit Kinderman, 
veşnic profesor. 

— Numărătoarea inversă? 

— Exact! Acum, ca să-ţi răspunzi singur la întrebare, 
trebuie să urmezi sfatul lui Marcus Aurelius şi să întrebi: 
„Care este natura lui?” Şi ai grijă să nu cazi ca de obicei în 
capcana de a face presupuneri. 

Shepherd s-a concentrat. Ce era o numărătoare 
inversă? Era o măsură a timpului care se micşora constant, 
un preludiu pentru ceva, ca de exemplu startul unei curse 
sau lansarea unei rachete. Sau nu? Întrebarea lui 
Kinderman părea să sugereze că nu era preludiul pentru 
absolut nimic - era chiar acel lucru. 

— Ceea ce a văzut Hubble este numărătoarea inversă. 

— Felicitări, agent Shepherd! 

Shepherd a dus mâna la buzunar după telefon, dar a 
dat de altceva. A scos afară obiectul dur, micuţ - pistolul 
femeii aceleia. 

Shepherd i-a dat drumul înapoi şi şi-a găsit telefonul în 
alt buzunar. Numărătoarea inversă mergea încă, iar cifrele 
aproape că ajunseseră la zero. 

— Nu mai e mult, a spus Kinderman, aruncând o 
privire spre ecran. 


509 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


Shepherd a dat din cap, din nou nelămurit. 

— Nu mai e mult până la ce? Dacă numărătoarea e 
răspunsul la întrebare, atunci ce mai poate veni după? 

— Ţi-am spus deja, a zis Kinderman, un nou început. 
Hai să-ţi explic puţin. De fapt, cu toţii suntem făcuţi din praf 
de stele: aceeaşi substanţă atomică, aceleaşi proprietăţi 
fizice, unite toate de o energie şi de o origine comună, fie 
că vrei să îi spui „destin” sau „fizică”. Timp de aproape 
paisprezece miliarde de ani, universul s-a extins: de la Big 
Bang încoace, s-a îndreptat mereu în afară, căutând veşnic 
noutatea. Absolut tot din univers a preluat acest caracter 
înnăscut - stelele, planetele, chiar şi oamenii. Ca specie, 
ne-am înmulţit, am cucerit, privind etern dincolo de ceea ce 
avem către ceea ce am putea avea, chiar dacă riscăm să 
ne autodistrugem în acest proces: e un aspect întâlnit peste 
tot, de la un împărat fără măsură care îşi distruge imperiul 
de dragul încă unui teritoriu cucerit, până la bărbatul cu o 
căsnicie fericită care îşi riscă fericirea de dragul unei 
aventuri. Natura noastră e una distructivă, adesea violentă, 
dar nu e de fapt vina noastră, noi nu facem decât să 
urmăm aceeaşi direcţie urmată de orice altceva din jurul 
nostru - nevoia universală de a ne extinde şi, în final, de a 
ne distruge. Nici proiectul Hubble n-a fost diferit în această 
privinţă. Avem niveluri alarmante de sărăcie în rândul 
copiilor pe planetă şi există specii în adâncul oceanelor pe 
care nu le-am zărit niciodată. Şi totuşi, în loc să privim 
înăuntrul nostru ca să ne cunoaştem mai bine, noi credem 
că răspunsurile se află undeva în afară, dincolo de limita a 
ceea ce putem vedea. Eu unul am fost la fel de vinovat. 
Prin Hubble am reuşit să văd mai departe decât zărise orice 
om înaintea mea. Mi-am purtat privirile spre cel mai 
îndepărtat orizont, dincolo de care nu mai există 
nimic - poate cu excepţia lui Dumnezeu, dacă crezi în aşa 
ceva -, măsurând primele lucruri care au luat fiinţă 
vreodată, chiar în momentul în care s-a produs Big Bang-ul. 
Am observat radiaţiile şi lumina din marginea cea mai 


510 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


îndepărtată a universului, măsurându-i viteza şi rata de 
expansiune. Apoi, cu vreo opt luni în urmă, s-a produs o 
schimbare. Nu-mi puteam crede ochilor, ce vedeam era 
atât de... imens. Prima dată am crezut că făcusem o 
greşeală, aşa că l-am rugat pe profesorul Douglas să 
verifice, şi el mi-a confirmat. Universul, acel univers care se 
dilata neîntrerupt şi care exploda înspre exterior cu o viteză 
tot mai sporită de la începutul timpurilor, încetinea. Am 
decis să păstrăm pentru noi descoperirile, parţial pentru a 
preveni isteria inutilă şi speculaţiile şi parţial pentru a 
câştiga ceva timp în care să ne dăm seama ce se întâmplă. 
Cam în acelaşi timp am început amândoi să primim cărţile 
poştale, ceea ce însemna că cineva ne monitoriza 
activitatea. Asta ne-a făcut să ne devenim şi mai prudenţi. 
Am codat informaţiile şi am continuat să monitorizăm cele 
mai îndepărtate margini ale universului, în timp ce acesta 
încetinea tot mai mult. Şi cu cât încetineau mai tare 
lucrurile la capătul universului, cu atât observam că 
lucrurile se schimbă şi aici pe Pământ. Toţi oamenii care 
migrau către casă, păsările care zburau către zonele unde 
depun ouă în alte anotimpuri, dorinţa tot mai arzătoare a 
tuturor de a se întoarce într-un punct originar, totul e doar 
un ecou al schimbării universului. Aşa că nu e nicio mare 
conspirație sau vreo minte extraterestră la mijloc. Şi nu 
este nici solia vreunei teribile judecăţi provocate de mânia 
lui Dumnezeu sau vreo planetă deviată pe punctul de a 
intra în coliziune cu Pământul. E pur şi simplu conştiinţa 
comună şi impulsul care ne călăuzeşte pe toţi, alimentat de 
energia universului; ce cândva galopa spre exterior, pentru 
ca în final să se autodistrugă, galopează acum spre interior, 
pentru a se întoarce de unde a venit. Înapoi acasă. Pentru 
unii asta înseamnă locul în care s-au născut, iar pentru alţii 
înseamnă un loc dintr-un trecut mult mai îndepărtat, locul 
de unde am venit ca specie. 
Şi-a deschis braţele şi a gesticulat înspre grădină. 
— Edenul. 


511 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


512 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


110. 


Liv se simţea copleşită de durere. 

— Ceva nu e-n regulă. Ai dilataţie de aproape zece 
centimetri şi se vede şi capul. Copilul ar trebui să se nască. 

Doctorul Giambanco a ridicat privirea de sub cearşaful 
aşezat pe picioarele lui Liv. 

— Încearcă să împingi acum. 

Liv stătea întinsă pe pat, cu sudoarea strălucind pe 
piele. S-a aplecat, concentrându-şi toată energia către 
pelvis, aşa cum scrisese cândva. Durerea din ea era atât de 
intensă, că îi tăia răsuflarea. 

— Nu pot, a spus. Doare prea tare. 

A simţit cum mâna micuță a fetiţei o apucă pe a ei, 
surprinzător de puternică pentru cineva atât de mic. 

— Pot să mă uit şi eu? a întrebat ea. 

Liv a încuviinţat, fără să-i pese cine se uita atâta timp 
cât durerea dispărea. Hevva s-a îndreptat către capătul 
patului, dându-se cu gel antiseptic pe mâini din mers, 
într-un fel care trăda multă experienţă, apoi a apăsat cu o 
mână pântecele lui Liv, iar cu cealaltă a pipăit capul 
copilului. 

— Priveşte înspre stele, a spus ea. E cu faţa în sus în 
loc să fie cu faţa în jos. De aceea e aşa de greu să împingi. 
Capul i se înclină în direcţia greşită, şi când împingi rămâne 
înţepenit. 

Doctorul Giambanco s-a uitat pe după umerii micuţi ai 


513 


Simon Toyne T Trilogia 
săricti = 3 - Turnul 
Hevvei. 


— Cred că are dreptate. S-ar putea să trebuiască să 
facem o cezariană de urgenţă. 

Lui Liv i s-a făcut rău numai gândindu-se la asta, dar 
durerea era atât de mare, încât ar fi făcut aproape orice ca 
să o oprească. 

— Aş putea să-ncerc să-l întorc, a spus Hevva. Mâinile 
mele sunt mici. Am mai făcut asta. 

Doctorul a dat din cap. 

— Nu cred c-ar trebui să riscăm... 

— Ba da! a intervenit Liv. Las-o să-ncerce! 

Doctorul Giambanco a încuviinţat şi s-a dat la o parte. 

— Puteţi să împingeţi dumneavoastră piciorul? a spus 
Hevva, cu chipul ei serios întors către doctor. lar 
dumneavoastră, a spus întorcându-se către celălalt medic, 
dumneavoastră să împingeţi în celălalt, dar doar atunci 
când spun eu. 

S-a întors către Liv, vărsând din nou gel antiseptic pe 
mâini ca să le facă cât mai alunecoase putea în timp ce 
aştepta următoarea contracție. Timpul se dilata, iar 
zgomotele nopţii şi susurul fântânii îl umpleau. 

Liv a respirat. A încercat să se relaxeze, dar durerea 
arzătoare a început din nou să crească. 

— Acum! împingeţi acum! a spus Hevva, şi toată 
lumea a ascultat. 

Mâinile i-au alunecat în jurul creştetului capului 
copilului. 


Numerele de pe telefonul lui Shepherd au continuat să 
descrească neîntrerupt. 

— Ce credeţi că se va întâmpla când vor ajunge la 
zero? 

— Nimic, cel puţin nu imediat. Cred că schimbările pe 
care le-am simţit deja şi la care am fost martori vor 
continua. Praful de stele din noi toţi va reacţiona exact în 
acelaşi fel ca înainte, doar că efectul va fi unul diferit. Imi 


514 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


imaginez că nu vom mai căuta să cucerim şi să 
descoperim, ci vom fi mai contemplativi, cu privirea 
îndreptată spre interior, la fel cum Hubble şi-a întors ochii 
către Pământ. Sper că, după o întreagă istorie pătată de 
război şi violenţă - ca manifestări ale pornirilor distructive 
ale unui univers în expansiune -, vom putea privi înainte 
către o perioadă la fel de îndelungată de pace şi calmitate. 
Totul este sortit schimbării la un nivel fundamental: natura 
umană, politica, ştiinţa, chiar şi religia. Poate că sfârşitul 
zilelor a sosit într-adevăr, însă e sfârşitul zilelor celor vechi, 
iar cele noi vor fi la fel de numeroase ca cele scurse înainte 
ca universul să înceapă să se contracte - paisprezece 
miliarde de ani, exact aceeaşi durată ca a expansiunii. 

Numărul de pe telefonul lui Shepherd devenea tot mai 
mic, iar el simţea cum calmul pune stăpânire pe el. Un 
număr mic era mai bun. Un număr mic era mai simplu şi 
cumva mai mângâietor decât conceptul infinitului. 

Sunetul unui motor diesel care se apropia încet şi greu 
ca un camion l-a făcut să ridice privirea. A devenit tot mai 
puternic, iar lumina farurilor a pătruns printre copaci, sărind 
în sus şi-n jos odată cu hârtoapele drumului. S-a îndreptat 
direct spre ei, iar lumina i-a orbit, înainte să oprească în 
spatele jeepului. 

S-a aşternut din nou liniştea. Acoperişul de pânză din 
spatele camionului a fost îndepărtat, şi oamenii au început 
să sară, întinzându-şi spatele şi privind cu mirare înjur. 

— Alţi oameni care răspund chemării acestui univers în 
schimbare, a spus Kinderman. Şi tocmai la ţanc. 

Shepherd s-a uitat din nou la numărătoare chiar când 
cifrele s-au rostogolit către zero şi apoi au început din nou 
să crească cu un minus în faţa lor. În acel moment, s-au 
întâmplat două lucruri: lumina a crescut uşor ca intensitate, 
odată cu stelele care au devenit mai strălucitoare; şi un 
vaiet puternic, aproape animalic a sfâşiat tăcerea când Liv 
a împins lung, pentru ultima oară. Apoi s-a auzit scâncetul 
slab al unui nou-născut. 


515 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


516 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


111. 


Primul lucru pe care l-a auzit Gabriel când a coborât 
amorțit din spatele camionului după lunga călătorie a fost 
strigătul femeii. 

Era oricum atent la orice semn de primejdie şi la 
strigătele de durere, dar ceva din acel țipăt îi părea 
familiar. Simţurile lui au intrat în alertă şi a reacționat rapid, 
dând ocol camionului, îndreptându-se spre sursa acelui 
sunet. Venise din zona împrejmuită de paravane de la malul 
apei, iar lumina se răsfrângea printre ele. 

A dat la o parte cearşafurile de pânză şi a mijit ochii în 
lumina puternică ce venea dinspre lămpi. 

Liv stătea întinsă pe un pat improvizat în mijlocul unui 
grup de oameni. Părea obosită şi trasă la faţă, şi totuşi era 
cel mai frumos lucru pe care îl văzuse în viaţa lui. Părea că 
străluceşte în lumină. O fetiţă stătea la picioarele ei, ţinând 
în braţe un nou-născut care se agita şi plângea. Ea l-a 
înfăşurat într-un prosop şi i l-a dat lui Liv. 

Un copil, copilul lui Liv. 


Shepherd a văzut bărbatul coborând din camion şi 
îndreptându-se direct către paravanele de pânză. Hevva 
era acolo, iar el nu vedea ce se întâmplă, era prea departe. 
Omul a dispărut în spatele cearşafurilor, iar Shepherd a 
luat-o la fugă, alunecând pe pământul reavăn de pe mal. 

De lângă camion, altcineva a început să se mişte la fel 


517 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


de hotărât ca primul bărbat. Purta o jachetă voluminoasă, 
ca o tunică de soldat, şi ceva legat de ea şi de felul bățos în 
care mergea individul a pornit alarma în creierul lui 
Shepherd. Bărbatul a ajuns la paravane şi a întors scurt 
capul înainte să dispară în spatele lor, astfel că lumina de la 
farurile camionului i-a încadrat fața. Shepherd s-a holbat. 
Complet şocat. 

Era tehnicianul de la centrul de control al satelitului 
Hubble, cel de la Goddard. Era Merriweather. 


518 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


112. 


Liv l-a văzut pe Gabriel apărând la marginea luminii şi 
venind către ea. S-a gândit că trebuie să fie un fel de 
halucinație provocată de hormoni sau feromoni sau 
endorfine sau vreo combinaţie din toate trei. 

A simţit greutatea copilului când i-a fost aşezat la piept 
şi a coborât privirea către el, către acea fiinţă mică şi 
perfectă. Nu crezuse niciodată cu adevărat în dragoste la 
prima vedere, dar în acea clipă, când şi-a văzut copilaşul, 
l-a iubit mai mult decât iubise vreodată în toată viaţa ei. 
Şi-ar fi dat viaţa pentru el chiar atunci, dacă ar fi fost 
nevoie. 

A ridicat privirea, aşteptându-se ca viziunea cu Gabriel 
să fi dispărut, dar el era încă acolo, puternic şi adevărat. Şi 
el avea lacrimi în ochi şi se uita în jos, către ea şi copil. 

Liv a zâmbit şi a început să plângă în acelaşi timp, cu 
buzele lipite de căpşorul catifelat al copilului. 

— E tăticul tău, a şoptit ea. S-a întors. 

Apoi a văzut o mişcare, chiar în spatele lui Gabriel. 


Merriweather a păşit în conul de lumină şi a privit la 
scena bizară a naşterii: femeia pe pat, ţinând în braţe falsul 
profet, opusul Creatorului, Anticristul. 

A făcut un pas înainte, desfăcându-şi tunica şi lăsând-o 
să cadă pe podea. Acum nu mai era Merriweather, 
adevărata sa identitate fiind dezvăluită: Novus Sancti. Şi-a 


519 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


desfăcut brațele pentru a lua forma crucii cu întregul corp, 
lăsând la vedere tăieturile ritualice în propria carne, dar şi 
pachetele de explozibil legate de piept. 

Acum putea să îşi desăvârşească transformarea şi să 
devină instrumentul voinței omenirii, primul martir al 
Bisericii renăscute, cel care aducea sfârşitul acelei revolte 
satanice înainte ca ea să înceapă. 


Gabriel a zărit teama din ochii lui Liv şi s-a întors să 
vadă ce o provocase. 

A văzut bomba, braţele întinse, tăieturile ritualice ale 
unui Sanctus. 

Instinctul îi dicta să se năpustească asupra lui şi să îl 
îndepărteze de Liv şi de copil. Dar acel Sanctus era mult 
prea în spate. Gabriel ar fi fost împuşcat înainte să ajungă 
la el. Dar era în acelaşi timp şi prea departe de Liv şi de 
copil, iar Gabriel putea citi în ochii lui că ei erau ţinta. Avea 
să se apropie, să încerce să micşoreze distanţa dintre el şi 
ceilalţi pentru a se asigura că suflul exploziei va fi eficient. 
Şi atunci va acţiona Gabriel. 

Apoi în vizor a intrat cineva, şi Sanctus-ul a reacţionat, 
întorcându-se şi aţintind arma spre noul venit. Împuşcătura 
a răsunat ca un tunet. Bărbatul s-a prăbuşit pe spate. 
Gabriel s-a năpustit asupra Sanctus-ului, lovindu-l cu 
putere, şi au căzut amândoi. l-a prins mâna înarmată sub 
greutatea corpului şi l-a înşfăcat de mâna cu care ţinea 
firele, împungându-l cu degetul mare între tendoanele 
încheieturii, căutând acel punct de presiune care avea să Îi 
slăbească încleştarea. Intr-un colţ îndepărtat al minţii, şi-a 
amintit cum bunicul său făcuse ceva asemănător pentru a-l 
salva pe el şi pe mama lui de o grenadă. lnăbuşise explozia 
cu propriul corp, oferindu-şi viaţa la schimb pentru a lor, iar 
acum el urma să facă acelaşi lucru. 

Sanctus-ul a gemut de durere în timp ce degetul lui 
Gabriel intra tot mai adânc în carnea lui. A încercat să se 
răsucească şi şi-a izbit braţul de capul lui Gabriel cu putere. 


520 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


O dată, de două ori, cotul concentrând întreaga forță a 
loviturii în creştetul capului. 

Gabriel a rezistat, înfruntând loviturile cum putea mai 
bine, incapabil să ridice braţul ca să se ferească. Trebuia să 
îl ţintuiască pe Sanctus, dacă îi dădea drumul, erau cu toţii 
pierduţi. Loviturile au continuat să curgă asupra sa, iar 
vibrația lor a făcut ca mâna lui Gabriel să alunece. 
Sanctus-ul şi-a eliberat încheietura, iar butonul a căzut din 
mâna lui amorţită. 

Gabriel a dat cu putere din picioare, răscolind 
pământul şi împingându-se pe el şi duşmanul lui câţiva 
centimetri mai departe de pat şi de oamenii dragi lui. 

A întins din nou braţul spre mâna Sanctus-ului, dar 
acesta şi-o îndepărtase îndeajuns pentru ca el să n-o mai 
poată ajunge. lar mâna găsise butonul, şi Gabriel a lovit din 
nou cu picioarele încercând să-l facă să îl scape sau să 
câştige alţi câţiva centimetri preţioşi. 

Dar nu era de ajuns. 

A văzut cum mâna Sanctus-ului se strânge în jurul 
butonului şi a închis ochii, îmbărbătându-se, sperând că 
pământul şi propriul corp vor absorbi destul din suflul 
exploziei pentru a-i apăra pe Liv şi pe copilul lui. 


Shepherd a intrat printre paravanele de pânză prin 
partea opusă faţă de ceilalţi. Călărețul care îi întâmpinase 
zăcea pe jos, iar în piept avea o rană care sângera. Hevva 
era lângă pat, cu ochii ţintă la încleştarea violentă. A 
înaintat. A văzut ura care ardea pe chipul lui Merriweather, 
a văzut bomba, copilul nou-născut, salteaua care nu îşi 
avea locul acolo, chiar şi becul din lampă care ardea la fel 
ca soarele de pe acel poster - toate atât de familiare de pe 
Hogan's Alley şi din celălalt subsol întunecat. 

A ridicat arma micuță care aparținuse femeii şi a ţintit 
spre capul lui Merriweather, încercând să-şi îndepărteze 
trecutul din minte. 

„Gloanţele sunt adevărate”, şi-a spus, „la fel şi bomba. 


521 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


lar Hevva stă chiar lângă ea.” 

Degetul i s-a strâns în jurul trăgaciului, dar 
Merriweather s-a smucit, eliberându-şi cealaltă mână. 
Shepherd a văzut arma din ea, a văzut cum se îndreaptă 
către bărbatul cu care el se lupta. A mai făcut un pas în 
față, fără să-i pese dacă va fi împuşcat, gândindu-se doar 
să micşoreze distanţa de tragere pentru a mări exactitatea 
acelei arme mici cu care nu mai trăsese niciodată. 


Explozia a fost atât de puternică, încât Gabriel a crezut 
că a murit. Chiar şi aşa, s-a ţinut tot mai strâns. A simţit că 
dacă putea să rămână curajos în faţa morţii, chiar şi pentru 
câteva microsecunde în plus, s-ar putea ca pentru cei în 
viaţă să conteze. 

l-au trecut atât de multe prin faţa ochilor în acel 
moment, fragmente din viaţa pe care urma să o piardă... A 
văzut cum copilul pe care de-abia apucase să-l zărească 
creştea devenind... Ce oare? Nu ştia nici măcar dacă avea 
un fiu sau o fiică, şi avea să moară fără să afle. l-ar fi plăcut 
să îşi cunoască copilul şi să-şi petreacă viaţa lângă Liv. Dar 
nici aceea nu era o moarte rea, dacă însemna viaţă pentru 
ei. 

Şi apoi ecoul împuşcăturii s-a stins în noapte. 

lar Gabriel a deschis ochii. 


522 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


113. 


Shepherd stătea pe marginea apei, aruncând cu pietre 
în ea. Ele se scufundau fără să facă valuri, un indicator 
micuţ al ordinii celei noi. 

După tot ceea ce spusese Kinderman despre noua eră 
a păcii, păruse un act revoltător, de o cruzime deosebită, să 
îl omoare pe Merriweather. Ştia că fusese inevitabil, totuşi... 

Depăşise perioada de după împuşcături confuz, parcă 
pe pilot automat, eliberând zona ca şi cum ar fi fost un loc 
al crimei şi întăririle ar fi urmat să sosească în orice 
moment. Dar era pe cont propriu acolo şi simţea cum 
tristeţea îl copleşeşte, aşa cum făcuse şi depresia cea 
întunecată în trecut. O singură rază de lumină răzbătea prin 
tot acel întuneric. Hevva era bine. Îşi salvase fiica. 

Imediat ce asigurase bomba, îl sunase pe 
Franklin - vechile obiceiuri mor greu - şi îi spusese totul, 
folosindu-şi partenerul pe post de preot, de parcă acesta ar 
fi putut să îi asculte confesiunea şi să îi ierte păcatele. lar 
după ce Franklin închisese, se simţea sleit de vorbe şi gol 
pe dinăuntru. Pasase ştacheta responsabilităţii. Era liber. 

A scrutat iazul, suprafaţa lui oglindea cerul nopţii. Era 
răcoare, dar nu-l deranja. Îşi dăduse jacheta jos şi o pusese 
pe umerii Hevvei când ea se încolăcise şi îi adormise în 
poală. A stat aşa multă vreme, doar ţinând-o în braţe, până 
când telefonul a vibrat din nou, iar el a răspuns repede ca 
să nu o trezească. 


523 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti = 3 - Turnul 


— Sunt Franklin. Sunt în apartamentul lui Merriweather 
şi am în faţa ochilor planurile clădirilor de la Marshall, 
legitimaţii false şi o listă întreagă de nume, inclusiv al 
prietenului nostru Fulton Cooper. Se pare că Merriweather 
arhiva tot - ar trebui să vezi ce colecţie de pistoale de 
calibrul 45 are aici -, înregistra tot, nici n-ai putea să-ţi 
doreşti o dovadă mai compromiţătoare. lar în subsol are un 
fel de sanctuar, un fel de altar, cu o cruce mare în formă de 
T pe perete, o adevărată a doua casă pentru un fanatic. 

Shepherd a încuviinţat fără o vorbă. 

— Ascultă, Shepherd, dacă vrei să-ți  aranjez 
transportul înapoi, pot să fac asta. Spune-mi doar unde eşti 
şi eu o să pun rotiţele în mişcare. 

Shepherd a ridicat privirea spre cer. 

— Cred că o să rămân aici un timp, a spus el, privindu-l 
pe Hubble sclipind ca o nouă stea. La urma urmelor, e 
Crăciunul. Nu trebuie să ţi-l petreci cu familia? 

— Nu ştiam că ai o familie. 

Shepherd a simţit cum Hevva i se foieşte în braţe. 

— Nici eu nu ştiam. Ar trebui să te duci acasă, Ben, să 
petreci un timp cu familia ta. 

— O să mă duc, imediat ce o să-l arestez pe tipul care 
se află în spatele exploziei de la Marshall, care aproape că 
ne-a omorât. 

Shepherd s-a încruntat. 

— Nu-i Merriweather? 

— Nu. N-ar fi fost cu putinţă să ajungă acolo înaintea 
noastră şi să aranjeze totul la timp. 

— Şi atunci cine e? 


524 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


114. 


Ellery, şeful securității, a ridicat ochii de la birou când 
uşa s-a deschis şi în ea a apărut un bărbat îmbrăcat în 
costum negru. Nu l-a recunoscut, dar îl ştia pe şeriful care a 
intrat cu el, un tip pe nume Rogers, pe care îl cunoştea de 
pe vremea când încă purta uniformă. 

„Costumul” i-a arătat legitimaţia FBI, i-a citit acuzaţiile, 
iar şeriful Rogers a făcut un pas înainte să-i citească 
drepturile, părând uşor jenat de întreaga situaţie. Ellery s-a 
uitat către fotografia sa de când era tânăr. Nu-şi dorise 
niciodată să renunţe la slujba de poliţist, dar Biserica voise 
ca el să supravegheze îndeaproape NASA, menținându-și 
suspiciunile legate de ştiinţă în general şi de astronomi în 
special, care aveau o îndelungată tradiţie. 

Şeriful Rogers a dus mâna la cătuşele de la curea. 

— Nu e nevoie de asta, băiete, a spus Ellery, 
ridicându-se de pe scaun. Sunt prea bătrân să încerc să dau 
bir cu fugiţii sau să fac vreun alt gest prostesc. 

S-a întors spre agent. 

— Mă surprinde că agentul Franklin n-a venit să facă el 
însuşi arestarea. Îmi imaginez că i-ar fi plăcut. 

Agentul i-a aruncat un zâmbet îngheţat. 

— Agentul Franklin are un peşte mai mare de prins. 


Franklin a parcat în faţa casei spaţioase, în stil colonial, 
a tras aer în piept şi apoi a coborât din maşină. Inainte să 


525 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


bată cu putere la uşă şi să-şi netezească cravata cu mâna, 
a aşteptat ca cei doi ofiţeri să îl ajungă din urmă pe 
verandă. l-a zâmbit femeii surprinse care a deschis uşa şi a 
refuzat oferta de cafea în timp ce parcurgea holul spre uşa 
de dincolo de care se auzea o emisiune de ştiri. 

A ciocănit o dată din politeţe şi apoi a împins uşa fără 
să aştepte vreun răspuns. 

Directorul adjunct O'Halloran a ridicat privirea de la 
televizor. Franklin i-a citit surprinderea de pe chip, dar şi-a 
revenit repede. 

— Aşteptam un raport, agent Franklin, nu o vizită. 

— O schiţă a raportului meu a fost deja înregistrată, 
domnule. l-am trimis-o directorului adjunct Murray. 

Uimirea părea mai mare. 

— Pot să te întreb de ce? 

— Murray a preluat frâiele anchetei secrete 
Operaţiunea Peşte, domnule, după ce dumneavoastră aţi 
încercat să o închideţi. S-a considerat că motivele 
dumneavoastră pentru a opri anchetarea creştinilor din 
poziţii înalte şi influente n-au fost tocmai întemeiate. 

O'Halloran a privit dincolo de Franklin şi i-a văzut pe 
cei doi ofiţeri aşteptând în hol. 

— Pot să vă spun ce e în raport dacă vreţi, deşi sunt 
singur că în mare îi cunoaşteţi conţinutul: este vorba de 
soldaţi recrutaţi şi conduşi de reverendul Fulton Cooper prin 
Biserica Mântuirea prin Hristos pentru a lupta împotriva 
aşa-zisei „cercetări ştiinţifice eretice” şi împotriva valului 
crescând de necredinţă; şef Ellery la Marshall supraveghind 
îndeaproape proiectul James Webb, Merriweather plasat la 
Goddard făcând acelaşi lucru pentru Hubble, toate astea 
controlate la nivel central de un păpuşar bine plasat în 
interiorul FBl-ului, care le trimitea informaţii şi ordine 
pentru binele suprem al Bisericii pe care o slujiţi cu toţii. 

— Presupun că raportul tău conţine şi dovezi? 

Franklin a încuviinţat. 

— Merriweather a făcut înregistrări extrem de 


526 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


detaliate. Bănuiesc că e un risc pe care trebuie să ţi-l asumi 
dacă începi să colaborezi cu adepţi paranoici ai teoriei 
conspirației. Am toate dovezile necesare pentru întrebarea 
„Cum?”, singurul lucru care îmi lipseşte e „De ce?”. 

O'Halloran şi-a împreunat degetele în faţa lui de parcă 
s-ar fi rugat, dar nu a spus un cuvânt. Franklin a făcut un 
semn către ofiţeri, iar aceştia au intrat în camera de lucru. 

El a rămas în uşă, gata să acţioneze dacă era nevoie, 
amintindu-şi ce se întâmplase cu Cooper, dar O'Halloran în- 
cremenise, privind fix înainte în timp ce ei îi citeau 
drepturile. 

— Dacă vrei să ştii de ce, a spus el, priveşte doar ce 
se-ntâmplă în lume. Vine o Judecată la care vom da cu toţii 
socoteală. Eu răspund mai presus de toate în faţa legii Sale. 
Eu sunt gata să-L întâlnesc pe Domnul meu, agent 
Shepherd, tu eşti? 

Franklin l-a privit cu atenţie, aproape fără să-l mai 
recunoască, acum că acea luminiţă ciudată i se strecurase 
în ochi. 

— Eu cred în oameni, domnule. Dacă petreci pe străzi 
atât de mult timp ca mine, e greu să nu crezi. Obişnuiam să 
mă încred şi în dumneavoastră, dar când aţi ales să îmi daţi 
drept partener un novice într-un caz atât de important, 
chiar şi pe cineva cu pregătirea ştiinţifică a lui Shepherd, 
am început să am îndoieli. Era ca şi cum aţi fi aruncat 
ancheta la coş şi i-aţi fi limitat şansele de reuşită. Dar până 
la urmă, domnule, aici aţi făcut cea mai mare greşeală. Aţi 
subestimat puterea oamenilor şi aţi ales greşit începătorul. 


527 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


115. 


Zorile au răsărit deasupra complexului, făcând să 
strălucească roua de pe firele de iarbă, de pe frunze, de pe 
flori şi de pe bobocii proaspeţi care îşi deschideau petalele. 

Două siluete au ieşit din clădirea principală şi au 
înaintat prin ceața dimineţii, care plutea pe pământ dinspre 
fântâna centrală. Păşeau tăcute, deşi felul în care o făceau 
împreună vorbea de la sine: el, cu braţul în jurul taliei ei; 
ea, formând cu braţele un leagăn natural pentru un bebeluş 
adormit. 

Au urcat panta, iar tălpile goale lăsau urme în iarba 
umedă care creştea pe deal, până spre morminte. Mirosul 
de argilă se ridica din grămăjoara de pământ proaspăt 
săpat, unde cel care se autointitulase Novus Sancti se 
odihnea lângă cei pe care îi considerase duşmani. 

Cele două siluete şi-au continuat urcarea către un loc 
în care iarba acoperea un mormânt mai vechi, având în 
centru o placă de granit. 

— Aici e, a spus femeia, odihnindu-şi capul pe pieptul 
bărbatului. Am pus Harta Stelară pentru că voiam să-l 
marchez într-un fel. M-am gândit că aşa ai face şi tu, dac-ai 
fi aici. 

Gabriel a îngenuncheat şi şi-a trecut mâna peste 
suprafaţa  Hărţii Stelare, pentru a scoate la iveală 
simbolurile de dedesubt, în mijlocul celui de-al doilea şir o 
săgeată indica în jos, ceva ce Liv presupusese mereu că 


528 


Simon Toyne T Trilogia 
Sanctı = 3 - Turnul 


înseamnă „rege”. Acum, în lumina a tot ceea ce se 
întâmplase, îşi dădea seama că e ceva mai vag de atât. 


Sacramentul ajunge acasă, iar Cheia priveşte înspre rai 
O nouă stea se naşte cu un nou conducător pe Pământ 
pentru a aduce ordinea până la sfârşitul zilelor 


Bebeluşul a început să se foiască în braţele ei, în timp 
ce Gabriel a apucat marginea pietrei pentru a o întoarce şi 
a dezveli simbolurile de pe cealaltă parte. 


NE RY, 
XX 


R O 


Astrul care prevestise sfârșitul căilor celor vechi căpăta 
acum un nou înțeles pentru ea. Vorbea despre contrariile 
care se unesc şi despre un nou echilibru creat, căci era 
format din două simboluri, cel pentru Citadelă şi cel pentru 
Eden. Simbolul de mai jos vorbea de asemenea despre 
împăcare, deşi acesta era ceva mult mai personal. Când îl 
văzuse prima oară, Liv crezuse că se referea, în mod 
sinistru, chiar la ea, simbolul Tau despicat cu o linie. Dar 
era simbolul Tau combinat cu cel al sabiei, simbolul ei şi al 
lui Gabriel împreună, creând ceva cu totul nou. 

Bebeluşul s-a zvârcolit şi s-a întins în braţele ei, 
căutându-şi mama cu gura flămândă. 

— Cum s-o numim? Eu mă gândeam la Kathryn, a spus 


529 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


Liv, cu gândul la soția bărbatului care zăcea îngropat sub 
piatră, la mama lui Gabriel. 

Gabriel a zâmbit şi a sărutat-o pe Liv în creştet. 

— E un nume bun, a spus el. Ştii ce înseamnă? 

Fetiţa a căscat, fără să ia seama la lumea nouă şi 
minunată în care se născuse. 

— Înseamnă „pur”... 


530 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


Epilog 


Soarele străluceşte şi traficul se revarsă liber pe 
bulevardul larg la Ruinei, iar toate urmele carantinei care 
învăluise oraşul cea mai mare parte a anului trecut au 
dispărut acum. Oamenii s-au întors, morții sunt pomeniti, 
iar viaţa merge înainte. 

În centrul oraşului, conturându-se deasupra tuturor, 
Citadela rămâne la fel de întunecată şi de tăcută ca 
întotdeauna. Îşi aruncase umbrele lungi pe acele meleaguri 
dinainte ca ele să devină un oraş şi avea să o facă şi mult 
timp după ce oraşul se va fi transformat în praf. Însă cei 
care au domnit atâta amar de vreme înăuntru şi cei care 
şi-au întins influenţa mult dincolo de umbra propriu-zisă a 
muntelui au dispărut acum. După mii de ani în care au ţinut 
piept tuturor regilor şi împăraţilor care au încercat să îi 
dărâme zidurile şi să îi afle secretele, un virus, una dintre 
cele mai mici forme de viaţă de pe Pământ, a fost cel care a 
înfrânt muntele. 

Dar viaţa continuă şi pentru Citadelă. 

Astăzi debarcaderul care înconjoară muntele e înţesat 
de oameni şi de camere de luat vederi, aflate aici pentru a 
asista la redeschiderea ei. Camerele au pătruns deja 
înăuntru, au mers pe coridoarele săpate în piatră pentru a 
dezvălui lumii tot ceea ce îi stârnise curiozitatea până 
atunci - dormitoarele,  refectoriile, marea peşteră a 
catedralei, toate păstrate exact ca pe vremea când 
călugării vieţuiau acolo. 


531 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti = 3 - Turnul 


La poalele muntelui, unde obişnuia să aştepte 
platforma înălţării, stă astăzi primarul ţinând un discurs, iar 
camerele de luat vederi străbat mulţimea, surprinzând 
entuziasmul şi nerăbdarea primilor oameni care folosesc 
noile lifturi construite pe coasta muntelui, înălțându-se 
până în interiorul a ceea ce obişnuia să fie peştera 
tributului. Un bărbat stă în spate, ascunzându-se în spatele 
unei pălării şi a unor ochelari întunecaţi. Evită camerele de 
filmat, fiindcă nu are nimic de împărtăşit. A mai fost şi 
altădată în interiorul muntelui. 

Este tăiată o panglică şi se pornesc bliţurile, 
surprinzând momentul în care primul lift se ridică până în 
peştera întunecată, unde alte aparate de fotografiat 
aşteaptă să surprindă expresiile de pe chipurile primilor 
oameni care pornesc într-o călătorie printr-o lume secretă, 
pe care puţini au cunoscut-o sau au zărit-o înainte. 

Un ghid îi conduce prin tuneluri, explicându-le cum 
trăiau călugării şi povestind istorii cu priză la public, culese 
din lunga şi sângeroasa istorie a Citadelei. Bărbatul cu 
pălărie ascultă din spatele grupului, notându-şi în minte 
momentele în care ghidul se abate prea mult de la 
scenariul pe care el l-a ajutat să-l scrie, astfel încât să îl 
poată corecta în şedinţa de mai târziu. 

Când grupul iese în grădina luminoasă, îşi pune din 
nou ochelarii de soare, iar ghidul face tot ce-i stă în putinţă 
pentru a ilustra o imagine a acelui spaţiu - acum 
pustiu - de pe vremea când totul era înfloritor. Dar trece 
repede mai departe, simțind lipsa de interes a mulţimii, şi 
se îndreaptă spre interior pentru marele final al 
peşterii-catedrală. Insă bărbatul cu pălărie nu se clinteşte, 
îşi dă jos ochelarii şi se uită cu atenţie la un colţişor de pe 
cremene, unde pământul a fost hrănit de cenuşa focului. 
Merge într-acolo şi se apleacă, dându-şi jos pălăria pentru a 
îndepărta praful de pe ceea ce a zărit. Praful se ridică, iar 
Athanasius zâmbeşte miracolului pe care l-a descoperit. 
Este un lujer verde care se ridică din pământul gri, drept şi 


532 


Simon Toyne T Trilogia 
Sancti - 3 - Turnul 


hotărât, ca o machetă miniaturală a Citadelei. 
O nouă viaţă. O nouă speranţă. Un nou început. 


Mulţumiri 


Scrisul unui roman e un proces solitar, în special atunci 
când te lupţi cu sfârşitul lumii. Pentru că a aruncat 
mult-dorite raze de lumină în peşterile întunecate ale 
primelor schiţe, aş vrea să îi mulţumesc agentului meu, 
Alice Saunders, care mă inspiră, mă încurajează şi mă bate 
constant la cap să exersez mai mult; lui Peta Nightingale, 
care a transformat prima schiţă în ceva ce semăna mult 
mai bine cu a doua schiţă, şi lui George Lucas, de la Inkwell 
Management, care menţine steagurile Sanctus arborate în 
toată America. 

La HarperCollins sunt mai norocos decât merită orice 
scriitor, căci îi am de partea mea pe legendarii Julia Wisdom 
în Marea Britanie şi pe David Highfill în Statele Unite, care 
mă bat la cap, mă flatează şi mă încurajează pe tot 
parcursul procesului îndelungat prin care trece o idee 
înainte de a se transforma într-o carte. Multe aplauze 
trebuie de asemenea rezervate excelentelor echipe 
editoriale, designerilor, celor care se ocupă de marketing şi 
de vânzări. Mulţumiri speciale sunt adresate şi lui Emad 
Akhtar din Marea Britanie - care a suferit îndelung - pentru 
răbdarea şi profesionalismul dovedite în faţa celui mai scurt 
termen de predare. Le sunt de asemenea profund îndatorat 
tuturor celor de la ILA, care continuă să răspândească 
povestea din Sanctus în cele patru zări ale lumii. 


533 


Simon Toyne T Trilogia 
săncti - 3 - Turnul 


Ca întotdeauna, mulțumirile din urmă se îndreaptă 
către copiii mei care mă inspiră: lui Roxy, lui Stan şi 
bebeluşului Betsy Bean, şi de asemenea soţiei mele, 
Kathryn, pentru toată dragostea, sprijinul şi pentru toate 
nopţile în care a înţeles că trebuia să lucrez. Vă iubesc pe 
toţi, deşi, evident, în feluri puţin diferite. 


Simon Toyne 


Brighton 
Februarie, 2013 


534