Rost anul III, nr. 28, iunie 2005

ROSI 


cultural, politic, religios 





Lege pentru autonomia 


Totul despre românii 


etnică a maghiarilor din Timoc 
de loan Lăcătușu de Viorel Dolha 
Iliescu a căzut. „Reeducarea“ ca descărcare 
Se pregăteşte Putin de sens a lumii 
de Viorel Patrichi de Claudia Buruiană 


an III e nr. 28 e iunie 2005 e 70 pagini e 30.000 lei e 3 lei noi www.romfest.org 


Coperta I: Părintele Arsenie Papacioc 


Sumar ....... 


EDITORIAL 

Haiducii lui Dumnezeu 

de Claudiu Târziu... caen neeeceeeeeeceaeee 3 
FIR DIRECT 

Scrisorile cititorilor noştri 

nu rămân nedeschise....................... 4 
MARTORI Al VEACULUI 

Fapte, vorbe, gînduri........................ 5 


REPERE 


Trecerea prin veac 
a părintelui Arsenie Papacioc 


de George Enache...........macaanennneaanae 10 


Din Trupul Ecclesiei - 
epistolar creştin 
e Constantin Mihai... „ceeace 14 


Pr. Arsenie Papacioc: „Toată viața 
ne pregătim de moarte“.............. 16 


î LA DESCUSUT 


îngropare întârziată 
EA Florea Tiberian... ceeace ceea eeceee 18 


Lege pentru autonomia etnică 
a maghiarilor 
de Dr. loan LĂCĂTUȘU... acenceeaeunanceeae 20 


Ziua Cortinei de Fier 
de Mihail Albişteanu......... manance 24 


Iliescu a căzut. Se pregăteşte Putin 
de Viorel PatriChi........mcuaceanaeaoneaoneneee 27 


CEALALTĂ ROMÂNIE 


Totul despre românii din Timoc 
de Viorel Dolha...........cnencnnneneaeneneeeeee 32 


ESENŢIAL 


Hierofanii în „Luceafărul“ 
de Prof. Dr. Const. Mil... cecene 35 


Etica ortodoxă 
sau etica protestantă? (3) 
de Cristi Pantelimon... eee cecaaeaeee 37 


SOCIETATE 


Alcoolismul, o boală 

ce devastează 

România 

de Mihail AIDişteanu. ....... mm aaannnen aaa 40 


Pentru o presă ortodoxă 
de Laurenţiu Dumitru... ananas 43 


MARTIROLOGIU 


Părintele Ştefan Marcu, 

un simbol al rezistenţei 
anticomuniste din Vrancea 

de Adrian Nicolae Petcu 

şi Pr. IONel EN... nenea 46 


HISTORIA 


„Reeducarea“ ca descărcare 
de sens a lumii 
de Claudia Buruiană... ceeace eee 52 


ALTER EGO 
Civilizaţia plugului (II) 


de Corina BIStrICEanuL..... menu 56 


CUVÎNTUL MONAHULUI 
Copilul în mijlocul 

ispitelor 

de leromonah Seraphim Rose............ 58 
LUMI PARALELE 


Mai este loc de înviere 
în Palata no. 6? 
de Richard Constantinescu...........acee. 60 


DECANTĂRI 


Adevărul şi existența 
lui Grigore Popa 
de Mircea PIAtON. nana 62 


LA ROST 

Războiul văzut 

de Mircea PIAtOn...... acneea 65 
SEMNAL EDITORIAL 

Cărţi de folos...............meeaeeaereeeeeee 68 





AD naiul? 


ROSI 


cultural, politic, religios 


Abonamentele se fac trimițind un mandat poştal (în care specificaţi citeţ 
numele, adresa completă şi perioada de abonament) pe numele 

Târziu Claudiu Richard, CP 62, OP 66, Bucureşti. 

Preţul unui abonament: O 6 luni: 180.000 lei (18 lei noi) 


O 12 luni: 360.000 Lei (36 lei noi). 


Pentru abonaţii din Europa abonamentul este de 50 Euro, iar pentru cei de pe 
celelalte continente, 70 USD pe an. Taxele poştale sunt incluse în preț. 
Preţul abonamentelor deja încheiate nu se modifică. 





ROS 


cultural, politic, religios 
Fondată 2002 


Revistă națională editată de Asociaţia 
ROMFEST XXI 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOromfest.org 


RELAȚII PUBLICE 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
romfestOromfest.org 


COORDONATOR DISTRIBUȚIE 
George STRUNGĂ 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
George ENACHE 
Cristi PANTELIMON 
Mircea PLATON 


COLABORATORI 
PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Alexandru BOER 
Pr. Gheorghe CALCIU 
Răzvan CODRESCU 
Dumitru MANOLACHE 
Paul NISTOR 
Viorel PATRICHI 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel PETRIŞOR 
Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARĂ 
Varujan VOSGANIAN 


DIP 
Omni Press & Design 
omnipressErdslink.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENŢĂ 
C.P. 62, 0.P. 66 - Bucureşti 


DIFUZARE 
Hiparion Distribution SA 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-0512 


www.romfest.org/rost 


Reproducerea unor articole apărute în revista ROST 
este permisă numai cu acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în ţară şi în comunitățile 
româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





Oportunismul pur 








Claudiu Târziu 





în ultimii 15 ani cu miasmele sulfuroase ale 

vieţii politice de la noi, aşa încât nu le mai 
simt tăria. Adierile de aer proaspăt au fost rare şi 
scurte, făcîndu-ne să ne întrebăm de n-or fi fost 
amăgiri. 

Într-o asemenea atmosferă ar fi greu să ne mai 
surprindă răscolirea milului politic de mișcarea brus- 
că a vreunui partid. Căci duhoarea rămîne aceeaşi. 

Cu atît mai puţin ne va fi fost stirnit interesul 
schimbarea ideologiei de către o formaţiune ilipu- 
tană (cotată cu 0,6% din opţiunile electoratului) cum 
e Partidul Umanist din România patronat de Dan Voi- 
culescu. Totuşi, noi n-am rămas indiferenți, pentru că 
a fost aruncat în joc un concept de care politicienii 
s-au ferit pînă acum, dar pe care noi l-am promovat: 
conservatorismul. 

În România, ideologia e un moft. De aceea se şi 
operează, cu degajare, cele mai neaşteptate reorien- 
tări. Un PRM naţional-comunist se pretinde popular, 
iar PNL şi PD vorbesc despre o posibilă schimbare a 
identităţii (15 ani de liberalism şi social-democraţie 
fiind lepădaţi ca o cămaşă prea strimtă, în favoarea 
unei vagi dar oportune idei „populare“). Nici o for- 
maţiune însă nu-şi permite să se declare cinstit fără 
ideologie. Pe acest fond, descălecarea PUR de pe 
struțo-cămila umanistă (social-liberală) şi aburcarea 
pe armăsarul alb numit conservatorism ar putea pă- 
rea o motivată clarificare doctrinară. Chiar aşa, de ce 
nu l-am crede pe Voiculescu că şi-a schimbat convin- 
gerile politice? 

PUR (acum Partidul Conservator) s-a născut în 
1991 din voinţa şi pe banii liderului său, Dan Voicu- 
lescu. Cît a fost ocupat să se îmbogăţească, Voicules- 
cu a lăsat partidul să hiberneze. În preajma alege- 
rilor din 2000, PUR a fost scos de la naftalină şi 
agăţat, ca un guler de vulpe oarecum liberală, peste 
paltonul neo-comunist al PDSR. Fără identitate, fără 


N asurile cetăţenilor cumsecade s-au obişnuit 


Descălecarea PUR de pe struțo-cămila social-liberală şi aburcarea 
pe armăsarul alb numit conservatorism ar putea părea o motivată 
clarificare doctrinară. Însă, la o privire azvîrlită peste oamenii şi 
faptele PUR-ului devenit Partid Conservator, băgăm de seamă 

că nu-i decât o manevră oportunistă. 


lideri, fără specialişti, PUR a reuşit performanța de a 
sta la guvernare de atunci pînă azi. Ăstimp, PUR s-a 
remarcat printr-un oportunism fără perdea. De fapt, 
PUR n-a făcut niciodată altceva decit să caute oportu- 
nităţi pentru devenirea politică a lui Dan Voiculescu, 
„el lidero maximo“. 

De astă dată, invocând o fulgerătoare limpezire 
a creierului (ceva asemănător cu subita „convertire“ 
a lui CV Tudor la filosemitism), Voiculescu a declarat 
că partidul său devine „de dreapta, conservator“ şi 
„va adera la Partidul Popular European“. Iacătă şi 
oportunitatea. PUR/PC nu mai poate parazita nici un 
partid din ţară şi vrea să obţină sprijin din afară. 
Numai că şeful PUR își trădează imediat viclenia fun- 
ciară, pretinzînd că „doctrina conservatoare se asea- 
mănă foarte mult cu doctrina umanistă“. Neîn- 
doielnic, conservatorismul şi umanismul sînt aido- 
ma. Ca Dreapta cu Stînga! 

Dacă ne mutăm privirea de la faptele sale la 
oamenii lui, înțelegem mai bine seriozitatea trans- 
formării ideologice. Dan Voiculescu însuşi este con- 
testat şi contestabil, atât pentru trecutul său de afa- 
cerist crescut la umbra Securității, cât şi prin prezen- 
tul uneori penibil. Calculul politic meschin, care l-a 
împins să se ofere, fără a risca nimic, ostatic în schim- 
bul jurnaliştilor răpiți la Bagdad a stârnit deopotrivă 
rîsul şi furia în opinia publică. 

Nici liderii locali ai PUR/PC nu prezintă mai 
multă credibilitate. Foşti politruci comunişti ca 
Durbacă de la Galaţi sau Anton Lungu de la Brăila nu 
vor convinge pe nimeni că s-au prefăcut peste noapte 
în partizani ai Dreptei. Cu astfel de personaje la vîrf, 
noul PC ar putea conserva numai comunismul. 

Ca să n-o lungesc, nu există nici un temei pentru 
a crede că PUR/PC va fi partidul de dreapta aşteptat 
de 15 ani. 

În această pagină, am deplîns faptul că nu 
ființează o formaţiune politică de orientare conser- 
vatoare. Totuşi, mă bucuram că această idee scăpase 
de compromitere. Pînă azi. 





anul III e nr. 28 


ROST 


FIR DIRECT 





Scrisorile cititorilor noștri 
nu rămin nedeschise 


Începînd cu numărul de faţă al ROST, deschidem o nouă rubrică: 
„Fir direct“ cu ai noștri cititori. Aici veți primi răspunsuri la întrebări 
legate de teme sau subiecte tratate de noi şi vă veţi putea exprima 
opiniile şi frămintările faţă de realitatea românească. Nu vom publica 
scrisorile integral, dar vă promitem că vor apărea pasajele relevante. 
Aşadar, vă invităm Ia un dialog cît mai folositor pentru toată lumea. 


Hristos a înviat! 

Tuturor celor care ne-aţi făcut bune urări de Sf. Paşti 
vă mulțumim şi vă dorim, la rîndu-ne, sănătate, bucurii 
şi izbînzi duhovniceşti. Hristos a înviat! (ROST) 


1 la sută 

Mulţumiri le datorăm şi acelora care ne-au 
anunțat deja că au direcționat 1% din impozitul da- 
torat statului pe venit în contul Asociaţiei Romfest 
XXI, editorul revistei ROST. Acest gest ne încura- 
jează să mergem pe calea pe care am pornit şi deo- 
potrivă ne obligă. (ROST) 


Romfest XXI nu-i partid 

Mai multe mesaje primite pe forumul deschis pe 
site-ul nostru (www.romfest.org) şi prin scrisori pe 
adresa redacţiei, ne determină să facem cîteva precizări. 

1. Romfest XXI nu este şi nu va fi partid politic. 
Este şi va fi o mişcare culturală de orientare conser- 
vatoare (nici o legătură cu noua etichetă lipită pe par- 
tidul lui Dan Voiculescu). 

2. Romfest XXI îşi propune coagularea unei elite 
conservatoare, care să găsească soluţii viabile la pro- 
blemele societății româneşti de azi. 

3. Cînd vorbim de conservatorism nu ne refe- 
rim la un partid, ci la principiile şi valorile specific 
conservatoare: credința în Dumnezeu, patriotismul, 
familia, elita, ataşamentul pentru tradiţie etc. 

4. Romfest XXI şi ROST nu sînt susținătoare ale 
ideii liberale şi cu atît mai puţin ale PNL, chiar dacă 
avem prieteni liberali. Sînt diferenţe nete de viziune 
între liberalism şi conservatorism. (Consiliul Direc- 
tor al Romfest XXI) 


Problema Transnistriei 
„(...) Sudul Basarabiei merită cerut în schimbul 
Transnistriei? În revista „Cugetul“ nr. 5-6/1993, edi- 


tată de Ministerul Ştiinţei şi Învățămîntului din 
Republica Moldova am găsit statistici din 1991 
despre românii din Sudul Basarabiei (aflat în com- 
ponența Ucrainei), pe care le reproduc. Sursa sta- 
tisticilor o reprezintă nişte lucrări publicate la 
Odesa. (...) 

Adunînd cifrele prezentate în această statistică, 
am calculat că în 1991 trăiau în Sudul ucrainean al 
Basarabiei 84.350 de români, care reprezentau 
12,53% din populaţia zonei. 63.544 români trăiau în 
mediul rural. 

(...) Pe lîngă faptul că Ucraina nu ar fi interesată 
de un asemenea schimb (Transnistria contra Sudul 
Basarabie - n. red.), cred că din punctul românesc de 
vedere schimbul nici nu ar fi avantajos. 

Din punct de vedere al populaţiei, Sudul Basara- 
biei (Bugeacul) are cam tot atâţia locuitori cât Trans- 
nistria. Suprafața Bugeacului e mai mare decât a 
Transnistriei. Dar Transnistria are 240.000 de ro- 
mâni, Bugeacul doar 84.350. Transnistria are 40% 
români (...), Bugeacul are doar 12,5% români. 

La Tiraspol sînt 35.000 de români. Cînd autorită- 
țile desființează o şcoală românească apar proteste, 
mai există acolo și şcoală „moldovenească“, adică tot 
de limbă română dar cu alfabet chirilic (pentru moldo- 
venii mai fricoşi, care nu vor să fie luaţi la ochi de auto- 
rităţi). În oraşul Cetatea Albă sînt vreo 2.100 de ro- 
mâni, iar şcoală în limba română nu există, nu fiindcă 
ar fi o politică de prigoană, ci fiindcă nimeni n-o cere. 

Printr-un asemenea schimb de teritorii s-ar 
scăpa de problema separatismului tiraspolean, dar 
ar putea apărea o problemă chiar mai mare: cea a 
separatismului de Cetatea Albă şi Tatarbunar. 

(...) Transnistria e recunoscută internaţional ca 
parte a Republicii Moldova, Bugeacul nu, şi nici nu 
sînt semne că se poate obţine sprijin internaţional 
pentru asta. (Marius Mioc) 





anul IIl e nr. 28 


MARTORI Al VEACULUI 


ROSI 





Fapte, vorbe, ginduri 


Aprindeţi o lumânare pentru eroi! 

9 mai - Înălțarea Domnului şi Ziua Eroilor. Două 
mari sărbători, puse în aceeaşi zi încă din 1920. Una a 
credinței noastre creştine, 
cealaltă a jertfei pentru 
neam. Însă, în 1948, 
regimul comunist a 
dezbrăcat Ziua Eorilor de 
încărcătura sa mistică, 
fixînd-o la 9 mai - o dată 
cu ziua „victoriei 
antifasciste“. Din 1990, 
Ziua Eroilor a fost iarăşi 
serbată la Înălțare, iar 
Armata a reluat tradiția 
de cinstire a înaintaşilor căzuți pentru apărarea țării. 
În urmă cu un an a fost reînființat şi Oficiul Naţional 
Cultul Eroilor (ONCE), care, între altele, identifică 
mormintele eroilor români morţi pe front în 
străinătate, spre a-i comemora cum se cuvine. Luna 
trecută, reprezentanţii ONCE au descoperit în 
Ungaria, la Ostffyasszonyfa, un cimitir cu 4.300 de 
militari români, care au fost răpuşi de boală în cel 
mai mare lagăr austro-ungar. Pînă acum, autoritățile 
române nu ştiau de acest cimitir. Pe lingă mormintele 
din Ostffyasszonyfa, în Ungaria sînt înhumați alți 
8.506 de soldaţi români. Cei mai mulţi eroi români 
îngropați pe teritoriu străin se află în Ucraina 
(25.663), Rusia (17.400) şi Slovacia (15.077). La 9 mai 
trebuie să aprindem o lumînare nu numai pentru 
soldaţii ucişi în război, ci şi pentru luptătorii din 
rezistența armată anticomunistă şi pentru toți cei 
omoriţi în temnițele comuniste pentru credința lor în 
Dumnezeu şi în neamul românesc. 


Reforma morală cerută celor 
care trebuie epurați 

Sorin Ilieşiu, membru al Grupului pentru Dialog 
Social, a lansat un apel către mai multe organizații 
ale societăţii civile pentru a susține o „Proclamaţie 
pentru România“. În fapt, este vroba despre 
reeditarea celebrei „Proclamaţii de la Timişoara“ din 
1990, într-o formulă actualizată, privind înfăptuirea 
unei reforme morale în România. „Avind în vedere că 
România a îndurat cel mai cumplit regim comunist 
din Europa, ea fiind singura ţară în care înlăturarea 





comunismului s-a făcut cu vărsare de sînge, România 
de azi trebuie să fie prima țară în care să aibă loc 
Procesul Comunismului“, a declarat Ilieşiu. În noua 
Proclamaţie ar mai urma să se ceară: aflarea şi 
publicarea, în acest an, a adevărului despre Revoluţie 
şi despre mineriade, precum şi pedepsirea celor care 
vor fi consideraţi vinovaţi de către Justiţie, eliminarea 
imediată din Justiţie a tuturor celor care s-au dovedit 
corupți, a foştilor activişti de partid, securişti, 
colaboratori ai Securităţii, confiscarea averilor 
obținute fraudulos, accelerarea şi radicalizarea luptei 
împotriva corupției şi a „Mafiei“ din societatea 
românească. Cine ar trebui însă să satisfacă aceste 
revendicări? Ei bine, exact ăia vizați de Proclamație. 


Nostalgia cozii 

Hotărit lucru, românii au nostalgia cozii din 
vremea comunismului. Au, n-au treabă, se aşază la 
coadă. Deunăzi, am intrat la un oficiu poştal duhnind 
a subţiori dezvăţate de apă. Nu ştiam la ce se 
înghesuiau zecile de oameni, mai ales bătrîni. 
Încercau să plătească telefonul. La acelaşi ghişeu se 
încasau şi banii veniți prin mandat poştal şi coada 
înainta în pas de melc. Am încercat să le luminez ziua 
oamenilor, spunîndu-le că lîngă Poştă este un sediu al 
Romtelecom, unde se pot plăti facturile şi unde nu 
este coadă. Au refuzat cu încăpăținare: „De ce să 
mergem acolo, dacă se plăteşte şi-aici“. Oare să fie 
numai nostalgie? 


George Enescu — 50 de ani 
de la moarte 

La 5 mai s-au împlinit 50 de ani de Ia trecerea în 
eternitate a marelui compozitor român George 
Enescu (1881-1955). Academia Română, al cărei 
membru a fost, l-a omagiat într-o sesiune solemnă. Cu 
acest prilej, Adrian Iorgulescu, 
preşedintele Uniunii 
Compozitorilor, a deplins 
precaritatea fondurilor alocate 
manifestărilor dedicate marcării 
celor 50 de ani scurşi de la moartea 
lui George Enescu, ca şi nereunirea 
acțiunilor comemorative într-un 
cod comun, coerent, menit a da 
relief acestora în țară şi în 








anul IIl e nr. 28 


ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





străinătate. „Parastasele naţionale nu pot înlocui 
celebrarea memoriei marelui compozitor care ar 
trebui să facă obiectul unei politici de stat“, a spus 
Adrian Iorgulescu. La rîndul ei, Mona Muscă, 
ministrul Culturii, a spus că instituţiile culturale au 
obligaţia de a face din George Enescu şi din muzica 
lui o problemă de stat, o chestiune de interes 
național şi de siguranță naţională! Bine zis, dar cine 
să facă această politică? Ajungem la aceeaşi mare 
problemă a societății româneşti: lipsa oamenilor 
potriviți la locurile potrivite. Avem legi, programe, 
idei, dar n-avem oameni. 


Puși pe polemică 

În răspărul majorităţii lipsite de aspirații 
spirituale, o nouă publicaţie de factură conservatoare 
încearcă să pătrundă pe piață: „Polemica“. Paul 
Ghiţiu, directorul „Polemicii“, a explicat, încă de la 
primul număr, că a ales acest nume tocmai pentru că 
şi-a propus să combată tendinţele proaste ale vremii 
şi să propună un model de existență construit 
pe valorile perene. Aflată acum Ia al doilea număr, 
„Polemica“ are un conţinut bogat şi o ţinută grafică 
de excepție. Amintim din sumar: „Educaţia națională, 
personală şi de partid“ de Paul Ghiţiu, „Reunificarea 
Europei creştine“ de Andrei Răutu, „De Ia războiul cu 
Ungaria la războiul cu Codul Muncii“ de Emil Tocaci. 
Le urăm succes prietenilor noştri de la „Polemica“. 


Tara, într-o nouă 
„Piaţa Universităţii“ 

La 13 iunie se fac 15 ani de la curmarea brutală a 
fenomenului Piaţa Universităţii (declanşat la 22 
aprilie 1990, ca o reacţie contra comuniştilor din 
eşalonul secund Ţ 
instalaţi la putere). În 
acea zi a început 
„curățarea“ de către 
mineri a „Zonei libere 
de neocomunism“. Au 
trecut de-atunci 15 ani 
în care revendicările protestatarilor au rămas 
idealuri. N-am aflat adevărul despre revoluţie, n-au 
fost pedepsiţi ucigaşii românilor din decembrie '89, 
n-am ieşit de sub dominaţia comuniştilor şi 
securiştilor... Aşadar, lupta trebuie să continue şi nu 
doar în Bucureşti, ci în toată ţara. 


Confuzie franceză 
De vreme ce nu ştiu că România e în Europa, 
nu-i de mirare că jurnaliştii francezi ne confundă în 





mod hilar şi oamenii politici. 
Priviţi fotografia alăturată şi 
luaţi aminte la ce se scrie, cu 
rîvnă şi abnegaţie, o revistă 
pariziană cu pretenții, Point de 
Vueîn numărul său din 12-18 
aprilie a.c. Publicaţia cu pricina 
este preocupată de viața 
mondenă, dar nu numai, a nobilimii 
europene. Într-un text care însoţeşte 
fotografia, Point de Vue pretinde că rate gain 
în imagine apar „preşedintele Traian Băsescu, Regele 

Mihai şi premierul Popescu Tariceanu“. Singurul pe 

care l-au recunoscut este M.S. Regele. Cred că nici lon 
Iliescu nu s-a bucurat să fie confundat cu Băsescu, 

cum nici Emil Constantinescu nu seamănă cu 

Tăriceanu. 


Genocidul de la Fîntîna Albă 

Basarabia şi partea de nord a Bucovinei au fost 
ocupate de Armata roşie la 28 iunie 1940, ca urmare 
a notei ultimative a guvernului sovietic din 26-27 
iunie 1940, şi a ruşinoasei cedări de către România. 
Acum, deci, se rotunjesc 65 de ani de la despărțirea 
de fraţii noştri. La vremea raptului teritorial, 
autorităţile ruseşti au refuzat refugierea în 
țara-mamă a românilor care au cerut asta. Totuşi, la 1 
aprilie 1941, un grup de peste 16.000 de bucovineni, 
din care făceau parte şi femei şi copii, din Pătrăuții de 
Sus şi Pătrăuții de Jos, Cupca, Suceveni, Prişcăreni, 
Carapciuc sau lordăneşti (din raionul Hliboca) au 
pornit - cu icoane, prapuri şi cruce din cetină - prin 
pădurea Camencii spre Fintîna Albă, unde se afla 
noua frontieră. Aproape de Fîntîna Albă, grănicerii 
sovietici, ascunşi în pădure, i-au mitraliat pe toți 
minute întregi. Supraviețuitorii au fost urmăriți de 
cavaleriști şi spintecaţi cu sabia, unul câte unul. În 
final, toți, morți şi răniți, au fost aruncaţi în gropi 
comune. Două zile s-a mişcat pămîntul acolo. După 
numai Cîteva săptămîni, în noaptea de 12/13 iunie 
1941, peste 13.000 de familii de români au fost 
ridicate din casele lor şi deportate în Siberia şi 
Kazahstan. De-abia în 2000 autorităţile ucrainene au 
îngăduit primul parastas pentru odihna miilor de 
români care n-au dorit nimic altceva decât să trăiască 
liberi în România. 






JACCUEILLIS PAR 9 avi son propee 


afin d onsister 
e uncbiâques 

de So Somett 
3. Le grond- duc Henri 
et lo cpar 
Nichi de Boumonieet — Mani Tea e 
le Premier minastre Luxembeurg. 


Popescu Tanceenu 
2 Le prince Charles 


Minciună voroniană: 
2,1% români în Basarabia 

Conform rezultatelor unui recensămînt 
controversat, realizat în octombrie 2004 şi dat 





anul IIl e nr. 28 


MARTORI Al VEACULUI 


ROSI 





publicității de abia în mai a.c., doar 2,1% din 
populația Republicii Moldova ar fi români. Datele 
furnizate de oficialii de la Chişinău arată că între Prut 
şi Nistru (recensămîntul nu a fost efectuat şi în 
Transnistria) locuiesc 3,588 milioane de oameni. 
Dintre aceştia, 76,1% s-ar fi declarat moldoveni (!), 
8,4% ucraineni, 5,8% ruşi, 4,4% găgăuzi şi 1,9% 
bulgari. Observatorii internaţionali au constatat că 
„întrebările privind naționalitatea şi limba vorbită au 
provocat vulnerabilitate şi confuzii printre 
repondenți.“ „Recenzorii au încurajat repondenții să 
se declare moldoveni şi nu români“, a declarat John 
Kelly, liderul grupului de monitorizare a 
recensămîntului desemnat de Consiliul Europei. Iar 
Vitalie Ciobanu, redactorul-şef al revistei 
„Contrafort“, bănuieşte că rezultatele au fost măsluite 
grosolan. În timpul ăsta, românul „naţionalist“ Iurie 
Roşca tace vinovat. Nu-l lasă să vorbească funcţia de 
vicepreşedinte al Parlamentului moldovean, pe care 
a obținut-o votîndu- la preşedinţie pe Voronin. 


Pentru studierea religiilor 

Tentativa de înființare a unui institut de studiere 
a religiei în România s-a amînat pentru un timp 
nespecificat. Guvernanții au alte urgenţe. În schimb, 
80 de tineri specialiști au fondat Asociaţia Română de 
Studii Religioase (ARSR), care îşi propune să-i 
reprezinte pe cercetătorii români din domeniul 
multi-disciplinar al studiilor religioase, să promoveze 
studierea religiilor, să apere libertatea academică în 
cercetarea lor, să încurajeze şi susțină comunicarea şi 
colaborarea între toţi cei a căror cercetare se referă la 
acest domeniu. ARSR şi-a lansat şi site-ul propriu, 
deocamdată într-o formă parțială: www.arsr.as.ro. 


Bruxelles-ul cere Rusiei 
asumarea crimelor URSS 

Giinther Verheugen, vicepreşedintele Comisiei 
Europene, a declarat recent că Federaţia Rusă trebuie 
să recunoască faptul că URSS a ocupat ilegal țările 
baltice, dacă doreşte să aibă relaţii de bună 
vecinătate cu UE. EI s-a referit, în context, 
numai la crimele comise de sovietici împotriva 
popoarelor lituanian, estonian şi letonian, 
„uitînd“ că prin acelaşi calvar bolşevic au trecut şi 
România, Bulgaria, Ungaria... Curios, pentru că, pe 
lîngă cele trei țări baltice, intrate de curînd în UE, 
membre ale Uniunii sînt şi Polonia, şi Ungaria, iar 
România şi Bulgaria au semnat şi ele tratatele 
de aderare. Reacţia lui Giinther Verheugen 
a venit la o săptămînă după 


manifestaţiile de la Moscova prin care Rusia a marcat 
60 de ani de Ia victoria sovietică împotriva 
Germaniei fasciste. 


Noica, din nou la Radio 

Actorul Marcel Tureş a interpretat rolul lui 
Constantin Noica în spectacolul Teatrului Naţional 
Radiofonic „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru“ de 
Constantin Noica, care a fost difuzat recent la Radio 
România Cultural. Din distribuție mai fac parte Florin 
Anton, Vlad Zamfirescu, Dan Condurache, Mihai 
Bisericanu, Valentin Teodosiu, Constantin Dinulescu, 
Mircea Rusu. Textul lui Noica a fost dramatizat de 
Florian Chelu şi Elisabeta Pop. Adaptarea radiofonică 
şi regia artistică sînt semnate de Mihai Lungeanu. 
Spectacolul „Rugaţi-vă pentru ratele Alexandru“ este 
prezentat şi realizat în seria „Biografii. Memorii“ - un 
proiect complex, care îşi propune să reconstituie 
artistic destine exemplare, aducând în prim-plan 
oamenii care au trăit experienţe cutremurătoare şi 
care pot fi considerați modele intelectuale, morale şi 
umane. Tot în cadrul acestui proiect a fost montat un 
spectacol radiofonic despre Elisabeta Rizea, eroină a 
rezistenţei anticomuniste armate. 


Poeţii-martiri, 
omagiați de Tudor 
Gheorghe 

În pragul Paştilor, 
celebrul cantautor Tudor 
Gheorghe le-a adus 
bucureştenilor în dar un 
spectacol tulburător, dedicat 
martirilor din închisorile comu- 
niste: „Cu lisus în celulă - poezia 
în închisori 1941 - 1964“ Timp 
de două ore, Sala Palatului a 
vibrat la propriu, artistul aducînd pe scenă poemele 
unor anonimi, dar şi a numelor binecunoscute - 
Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Nichifor 
Crainic, Valeriu Gafencu ş.a. - 
acompaniate de muzică şi interpretate de vocea sa 
inconfundabilă. Într-o linişte desăvirşită, ca de 
reculegere, 4.000 de spectatori au asistat Ia recital. 
Încă o dată, Tudor Gheorghe a dat măsura talentului 
său unic şi a dat publicului, fără emoția unui eşec 
comercial, un „produs“ de cea mai înaltă ţinută. 





Rebreanu îi sperie pe comuniști 
Comuniştii de la Chişinău nu vor să amplaseze 
bustul lui Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor din 





anul IIl e nr. 28 


ROST 


MARTORI Al VEACULUI 








capitala Moldovei. Bustul trebuia instalat încă din 
2003, dar autoritățile au tot amânat evenimentul. 
Organizaţia „Hyde Park“ a protestat în repetate 
rînduri față de această tergiversare şi a revenit acum 
cu un nou protest. Comuniștii tac. Întotdeauna s-au 
temut de morţi. 


In UE, fără comentarii 

Într-un interviu, acordat la jumătatea lui mai 
revistei „Observator cultural“, Andrei Pleşu spune: 
„Teama mea, la ora actuală, este 
să nu recădem 
! încetâncet într-o lehamite şi o 
demobilizare care 
ne-ar putea fi fatale. De asta e 
bună Uniunea Europeană: ține 
trează o exigență. Şi de asta 
cred că orice fel de bombăneli 
în jurul Uniunii Europene sînt 

i foarte periculoase pentru 

România. . .) Consider că orice discurs care rela- 
tivizează angajarea europeană sau care cultivă o falsă 
demnitate autohtonă în raport cu ceilalți e pericu- 
los.“ Adică, mucles şi marş în UE, 
domnule Pleşu? Fără întrebări, opinii, comentarii? 
După judecata asta, de toate se poate îndoi românul, 
inclusiv de existența lui Dumnezeu, numai de 
necesitatea aderării UE nu. Ei, aş! Deşi ne îndoim că 
baremi răsfoiesc revistele culturale (caz în care ar fi 
putut fi influențați de afirmaţiile unui cunoscător al 
politicii externe cum e Andrei Pleşu), parlamentarii 
noştri au votat deja, într-o unanimitate jenantă, 
ratificarea tratatului de aderare la UE. „Omul recent“ 
n-are dileme. 


Istoria unui premiu furat 

La 14 mai, la Offenbach, în Germania, a fost 
organizată o seară specială dedicată regretatului 
scriitor român Vintilă Horia. Cu acest prilej, 
comunitatea românească din Germania a vizionat 
filmul „Vintilă Horia - istoria unui premiu furat“, 
produs de TVR. Şi revista noastră i-a dedicat, anul 
trecut, un număr lui Vintilă Horia, cel care în anii '60 
a obţinut un premiu Goncourt pentru romanul 
Dumnezeu s-a născut în exil, premiu la care a 
renunțat din pricina contestărilor pe criterii 
ideologice venite din partea 
intelectualităţii franceze de stînga. Lui Horia i se 
reproşa presupusa apartenență la Mişcarea 
Legionară în interbelic. Aşadar, contestarea sa nu se 
făcea pe motive artistice. Scârbit de cele întimplate, 


Vintilă Horia, care se stabilise în Franța 
după război, s-a mutat în Spania, unde a rămas 
pînă la sfîrşitul vieții. 


O rană de care am uitat: Herţa 

Societatea Culturală „Ținutul Herţa“, prin 
preşedintele său, prof. dr. doc. Ion Gherman, şi-a 
exprimat public revolta faţă de inițiativa ucraineană 
„de a modifica prin reîmpărțire «caracteristicile 
etnice» ale acestui pămînt autentic românesc“. Oraşul 
Herţa şi alte 26 de localităţi rurale constituiau, 
înainte de 1940, plasa Herţa din fostul judeţ 
românesc Dorohoi, fiind locuit de români în 
proporție de 95%. Anexarea teritoriului de către 
URSS nu a păstrat nici măcar aparența de legalitate, 
Herţa nefiind trecută în pactul Ribbentrop-Molotov. 
„Rămas Ucrainei, ca moștenitoare a fostei URSS, 
statutul acestui teritoriu, se impunea să fie 
rediscutat“, se arată într-un comunicat al Societăţii 
Culturale Herţa. Profesorul Ion Gherman a prezentat 
argumente de ordin demografic, geografic, istoric, 
arheologic, lingvistic şi cultural-spiritual în sprijinul 
afirmației că ținutul Herţa a fost al românilor şi tre- 
buie redat României. Numai că Ucraina are alte 
planuri. Vrea să reîmpartă administrativ zona, astfel 
încât românii să fie minoritari nesemnificativi, pentru 
ca astfel să-şi poată justifica demografic stăpînirea pe 
mai departe a Herţei. Iar Bucureştiul este preocupat 
să-i intre în graţii noului preşedinte ucrainean, 
Iuşcenko. 


Nu interziceți avorturile! 
Stopaţi-le! 

Documentarul „Născuţi la comandă. Decreţeii“, 
al lui Florin lepan, difuzat luna trecută de TVR, este 
un film de la care ar putea porni o dezbatere 
naţională asupra unei probleme de interes naţional: 
avortul. La finalul filmului se afirmă că 10.000 de 
femei au murit ca urmare a decretului dat de 
Ceauşescu în 1966 pentru interzicerea avorturilor. 
Cu tot regretul, trebuie spus totuşi că avortul este o 
crimă. Acele femei au plătit încă din această viaţă 
pentru crima lor. Faptul că ele îşi doreau un trai mai 
confortabil, nu le dădea dreptul să ucidă. La asta nu 
s-a gîndit nici o clipă realizatorul peliculei. De altfel, 
filmul are pe alocuri tuşe groase ale discursului 
feminist, deşi ridică o problemă de principiu corectă. 
Şi anume aceea că nimeni nu trebuie obligat să facă 
sau să nu facă un lucru. Nici să procreeze. Dreptul de 
a alege este şi în spiritul credinței noastre creştine. 
Dumnezeu ne-a relevat Calea, dar ne lasă să alegem. 





anul IIl e nr. 28 


MARTORI Al VEACULUI 





Din acest punct de vedere, Ceuşescu se dovedeşte 
încă o dată odios şi, într-un fel, instigator la 
asasinat/chiuretaj. Regimul Ceauşescu, fiind unul 
plin de restricţii şi dominat de lipsuri, a împins multe 
femei să lepede copiii, pe care se temeau că nu-i mai 
pot creşte. În opinia noastră, avortul nu trebuia (şi nu 
trebuie) interzis prin lege. În ciuda proporţiilor 
coşmareşti pe care le-a luat această metodă 
„contraceptivă“ la noi. Efectele interzicerii avortului 
- care n-a însemnat şi stoparea practicii - s-au văzut 
în comunism. Pe de altă parte, nu putem nici asista 
impasibili cum sînt ucişi milioane de prunci 
nenăscuţi. Soluţia ne-o dă tot credinţa noastră, care 
ne spune să avem grijă de aproapele nostru. Putem 
salva de la moarte copiii şi sufletele mamelor prin 
educație şi prin ajutorul material acordat nevoiaşilor. 
Aşa cum face, de pildă, Părintele Nicolae Tănase de la 
Valea Plopului (Prahova). Însă, în locul unui singur 
preot, cu un randament infinit mai mare ar putea 
lucra pentru asta statul împreună cu Biserica. 


O revistă din dragoste 
A apărut nr. 2/2005 


4 (il! | | AȚI || aLrevistei Porunca 


Sa iubirii“, editată de 


în î ae aaa ea 


"Pi Asociaţia Pentru Isihasm. 
LN | Spicuim din sumar: 
„Chemare la Hristosul“ 
| de leromonah Rafail 


Noica, „Hristos sau 
«Generaţia Pro»? de 

Pr. Lector Irimie Marga, 
„Soțul ideal, soţia ideală“ 
de Pr. Nicolae Tănase. 
Iată încă o revistă creştină care s-a născut şi 
supravieţuieşte din dragoste, căci n-a avut şi nu are 
mari posibilități financiare. Dumnezeu să-i ajute pe 
cei care o fac! 


DOD vs 


DT ră 


De pen 


Hristos sau penerația PRO 


[PT ETRT) 


Chemare la 


Di re prii 





Putin zis Pinocchio 

Revista poloneză „Wprost“ îi îndeamnă pe 
cititorii săi să-i trimită preşedintelui rus Vladimir 
Putin o carte poştală ilustrată în care liderul de la 
Kremlin este asemănat cu „mincinosul“ Pinocchio 
pentru că prezintă o „versiune stalinistă a istoriei“. 
Campania revistei „W prost“ survine în contextul 
intensificării sentimentelor antiruse în Polonia, 
proces alimentat şi de discursul lui Vladimir Putin de 
la 9 mai, care a dorit să marcheze 60 de ani de la 
sfirşitul celui de-al doilea război mondial în Europa. 
Şeful statului rus i-a dezamăgit pe polonezi pentru că 


a omis să condamne invazia 
sovietică, din 1939, în Polonia. 
De asemenea, Putin a susţinut (E 
că Stalin nu a fost un criminal, ci 
un apărător al Europei civilizate, 
iar sfârşitul celui de-al doilea 
război mondial ar fi adus liber- 
tatea popoarelor de pe bătrânul 
continent (cînd se ştie că pentru 
estici a însemnat începerea 
robiei bolşevice). 

Un număr al revistei poloneze s-a vindut împreună 
cu o carte poştală cu destinaţia Kremlin, pe care, 
deasupra unei fotografii în care Putin are nasul mărit 
grotesc cu ajutorul computerului, este tipărit mesajul 
„Calde salutări, pentru Putinocchio“. 





Seniorii Ligii Studențești denunță 
pactul Ribbentrop-Molotov 

Membrii Seniori ai Ligii Studenţilor se asociază 
„Inițiativei Baltice“ aparţinînd autorităților şi 
societății civile din Lituania, Letonia şi Estonia, de 
condamnare oficială internaţională a Pactului 
Ribbentrop-Molotov şi de eliminare a consecințelor 
sale, salută şi susțin proiectul „Noua Ialtă“ lansat de 
preşedintele Georgiei şi aşteaptă ca autorităţile de la 
Bucureşti şi Chişinău, Biserica Ortodoxă împreună cu 
celelalte culte, partidele politice şi organizaţiile 
civice, de tineret şi sindicale să procedeze în mod 
similar. „Venite la comemorarea a şase decenii de la 
ocuparea sovietică şi înrobirea Estului Europei, dar şi 
într-un moment aniversar al Independenţei 
României, cînd ne plecăm cu respect în fața acelor 
generaţii de români care au visat şi au clădit un 
Regat, reper al unităţii şi al demnității româneşti în 
Europa - aceste inițiative demonstrează lumii întregi, 
încă o dată, supremaţia forței dreptului în fața 
«dreptului forței» şi vor arăta puterea dreptului 
internaţional întemeiat pe morală“, se arată în 
comunicatul de presă al Clubului Seniorilor Ligii 
Studenţilor din Universitatea Bucureşti, 
contrasemnat de av. Bogdan Grabowski, av. Antonie 
Popescu, lect. univ. dr. Ionel Ungureanu, drd. Raluca 
Oglindoiu, prof. Mihaela Busuioc, dr. Iulian Tănase, 
dr. Radu Creangă, Ion Ceauşescu, manager, arh. 
Marius Clonda, prof. Marcel Sabadas, dr. Ion Băncilă, 
dr. Aurelian Bădulescu, Mugurel Stan, Romeo Moşoiu, 
Dinu Gîndu, conf. dr. Raluca Rădulescu, dr. Vlad 
Ianuş, dr. Adrian Busu, Eugen Popescu, jurnalist, 
prof. Viorel Badea, asist. univ. Cristian Urse 
şi Pr. Nicolae Iordache. 





anul IIl e nr. 28 


ROST 


REPERE 





Trecerea 
a părintelui 


rin veac 


Arsenie Papacioc 


Cine deschide paginile Patericului poate rămâne surprins 
de numărul mare de „elemente“ considerate un pericol 
pentru societate care s-au retras în liniştea deşertului pentru 
a-și plânge păcatele şi a-l afla pe Dumnezeu. Erau toți aceştia 
sinceri în căutarea lor sau era un mijloc de a-și ascunde 
trecutul prea puțin onorabil sub masca religiei? Asceza 
autoimpusă putea compensa vreodată erorile tinereţii? 


George Enache 





ştiut, dar, pentru duşmanii religiei lui Hristos, 

era departe de a fi convingător. În perioada 
când România a fost sub dominaţia regimului comu- 
nist, puterea politică şi organele de represiune au 
avut obsesia că opțiunea unor reprezentaţi ai vechii 
ordini sociale de a se retrage la mănăstire, pentru 
a-şi închina viața Domnului, nu ar fi altceva decât fie 
o fugă de pedeapsa meritată, fie o camuflare a acțiu- 
nilor dușmănoase sub haina religiei. De „atenţia“ 
deosebită a Securităţii au „beneficiat“ în primul rând 
foştii membri şi simpatizanți ai Mişcării Legionare, 
priviţi drept cel mai mare pericol pentru „noua 
ordine“ comunistă. Membrii ai Legiunii au jucat un 
rol deosebit de important în acţiunile de rezistență 
anticomunistă, dar ei au colaborat, cel mai adesea, cu 
membri şi simpatizanți ai altor partide politice, cu 
toții uniți prin aceeaşi ură împotriva dușmanului 
bolşevic. Însă, „pericolul legionar“ a devenit o 
marotă, un mit cu dimensiuni monstruoase, care, 
paradoxal, a fost şi un motiv de teamă permanentă 
pentru organele de represiune comuniste, dar şi un 
mijloc de realizare a unui control mai strict asupra 
societăţii. Faima bunei organizări a legionarilor, soli- 
daritatea existentă între ei, „fanatismul“ neînțeles de 
mulți a făcut să existe îngrijorarea că este posibilă 
oricând inițierea unei mişcări bine coordonate de 
rezistență. În acelaşi timp, Securitatea a profitat de 
eticheta de organizaţie fascisto-teroristă aplicată 
Legiunii, pentru a face din calitatea de fost legionar 


R ăspunsul creştin la aceste întrebări este bine 


cea mai mare dintre crimele posibile. Odată aplicată 
această etichetă cuiva, până la închisoare nu mai era 
cale lungă. Era de ajuns ca într-un grup să existe o 
persoană cu antecedente legionare pentru ca asupra 
tuturor să se extindă bănuiala de simpatie față de 
ideile gardiste. Adesea, la comandă politică ori în 
lipsă de altceva, ofițerii de Securitate inventau con- 
spiraţii legionare, ca să mai strângă un număr de 
oameni pentru închisori sau lagăre sau pentru a-şi 
justifica rostul. 

În timp, legionarismul a devenit ceva monstru- 
os care pe unii îi fascina tocmai pentru această faimă 
neagră. Majoritatea oamenilor vedeau în el un peri- 
col difuz, dar extrem de persistent. Acest monstru 
mitic, creat de serviciile comuniste de represiune 
şi-a vădit eficiența şi după „revoluţia“ din decembrie 
1989, când au existat câteva acţiuni bine orchestrate 
de atragerea atenţiei asupra „pericolului legionar“ 
care, chipurile, ar fi pus în pericol noua putere, 
proaspăt instaurată. 


Lovirea năpraznică 
a monahismului ortodox 


Când scriem istoria de după 1945 a Legiunii, tre- 
buie să avem grijă să nu suprapunem istoria organi- 
zației peste cea a diverselor destine individuale ale 
unor foşti membri ai acesteia, care sunt extrem de 
diferite. Unii şi-au păstrat crezul până la capăt, alții 
au trecut, pentru a se salva, în tabăra comuniştilor în- 
vingători, iar alţii, constatând eşecul căii politice, au 
ales să se retragă în cele spirituale. Numărul legiona- 





10 


anul IIl e nr. 28 


REPERE 


ROST 





rilor intraţi în mănăstiri a fost destul de important, 
majoritatea acestora fiind persoane de mare calitate 
morală şi intelectuală, care s-au angajat total în viața 
obştilor monahale. Evident că ei păstrau sentimente 
anticomuniste, dar în primul rând erau slujitori ai 
Domnului. Ei erau duşmani ai puterii comuniste pen- 
tru că, asemenea multor alți preoţi şi monahi, refu- 
zau să adopte ateismul bolşevic şi păstrau cu încăpă- 
țânare flacăra credinţei. Forţa spirituală a mănăstiri- 
lor a fost un motiv major de îngrijorare pentru orga- 
nele de Securitate, care au căutat mijloacele pentru a 
limita, pe cât posibil această influență. Dar influența 
religioasă nu constituia un temei legal pentru ca mă- 
năstirile să fie închise. Atunci a fost inventată o vastă 
conspirație a legionarilor din mănăstiri, menită să 
readucă Garda de Fier la putere în România. Ea a 
constituit temeiul pentru celebrul decret 410 din 
1958. Au fost mai multe dosare prin care Securitatea 
a justificat această aserțiune şi amintim în acest sens 
problema Vladimireşti, cazul mănăstirii Viforâta şi 
lotul „Teodorescu Alex. şi alții“. 

Acest din urmă caz a însemnat o cumplită lovi- 
tură dată elitei monahale a ortodoxiei române, afla- 
tă sub protecţia nemijlocită a patri- 
arhului Justinian. Pretextul ares- 
tărilor operate era că Alexandru Teo- 
dorescu (devenit ieroschimonahul 
Daniil Sandu Tudor), împreună cu alți 
prieteni, sub masca întâlnirilor de 
meditație ale „Rugului Aprins“, fă- 
ceau de fapt educaţie legionară unor 
tineri. Faptul era complet fals, 
deoarece aceste întâlniri aveau un 
caracter pur religios şi, în plus, mulți 
din cei arestați avuseseră prea puțin 
de-a face cu gruparea fondată de 
Sandu Tudor. Dar, faptul că ei se 
cunoşteau şi se întâlniseră la un 
moment dat a fost de ajuns pentru Se- 
curitate ca să-i aresteze. Iar în spriji- 
nul ideii de conspirație legionară nu 
aveau alt argument în afară de cel al 
trecutului legionar al unora dintre | 
membrii lotului. Unul dintre aceştia 
era părintele Arsenie Papacioc, de la 
mănăstirea Slatina. 

Pentru cei care concep creştinis- 
mul în mod edulcorat şi cuminte s-ar 
putea să le pară o impietate ce voi 
prezenta mai departe. Ei văd în preot 
sau monah o statuie de ceară, un 





anul III e nr. 28 


amorţit, nu un om de carne şi sânge, care are și el 
păcatele lui, dar care, prin asceză, reuşeşte să-şi 
domine patimile şi să se apropie de Dumnezeu. Nu 
insist mai mult asupra acestui subiect, ci trimit pe cel 
curios la însemnările cuviosului Siluan Athonitul 
pentru ca, în cele ce urmează, să prezint pe scurt 
câteva aspecte din viața marelui duhovnic al 
României care este părintele Arsenie Papacioc. 
Anghel Papacioc s-a născut pe 13 august 1914, în 
comuna Misleanu, județul Ialomița. Tatăl său era 
agent sanitar şi poseda, conform notelor Securităţii, 
atente la asemenea detalii, 12 hectare de pământ 
arabil. După ce în 1932 a absolvit şcoala de Arte şi 
Meserii din Bucureşti, tânărul Papacioc devine mem- 
bru al Mişcării Legionare, activând într-un cuib din 
oraşul Slobozia. În decembrie 1933, revenea în 
Bucureşti pentru a participa la tabăra legionară de la 
Bucureştii Noi, unde se ridica „Casa Verde“ - sediul 
central al mişcării. Harnic şi priceput, Anghel Papa- 
cioc se face remarcat de liderii legionari, încrederea 
lor fiind confirmată de hărnicia cu care tânărul ialo- 
mițean participă şi la multe alte tabere de muncă. 
Prin urmare, legionarismul de tinereţe al părintelui 





11 


ROST 


REPERE 








12 


Papacioc nu a fost un gest de oportunism sau pornit 
din ură de rasă, ci a fost influențat de acea dimensi- 
une pozitivă a mesajului legionar, care îi chema pe 
tineri să ridice cu sudoarea frunţii o Românie mai 
bună şi mai dreaptă. Hărnicia, spiritul organizatoric, 
jertfa pentru cauza comună, calități pe care le vom 
regăsi la părintele Papacioc exprimate într-o formă 
superioară în viața de monah îl vor propulsa în gra- 
dul de inspector legionar. 

După satisfacerea serviciului militar, Anghel Pa- 
pacioc pleacă la Braşov, unde se angajează Ia fabrica 
de armament „Malaxa“, unde lucra, în calitate de 
maistru şef, fratele său, Radu. În decembrie 1938 
este arestat şi internat în celebrul lagăr de la Miercu- 
rea Ciuc unde, conform mărturisirilor făcute la an- 
chetă, îşi petrecea timpul rugându-se şi, fiind un 
sculptor priceput, confecţiona cruciulițe, troițe şi 
icoane. După eliberarea din lagăr, în aprilie 1940, se 
stabileşte în Zărneşti, unde lucrează ca secretar la un 
avocat. Abdicarea regelui Carol al Ilea şi instau- 
rarea regimului naţional-legionar l-a propulsat pe 
Anghel Papacioc în funcţia de şef al plasei Zărneşti, 
din octombrie 1940 devenind şi primar al comunei 
Zărneşti. Datorită funcţiei pe care a deținut-o, el a 
fost printre principalii vizaţi de represiunile ordona- 
te de Ion Antonescu, după rebeliunea din ianuarie 
1941. A fost judecat, alături de mulți alți membri şi 
simpatizanți ai Legiunii de către Tribunalul Militar 
Braşov şi condamnat la 6 ani de închisoare. În august 
1941, Papacioc face cerere să fie eliberat din 
închisoare, pentru a pleca pe front. Iniţial este eliber- 
at şi repartizat unei unități militare dar, ulterior, se 


revine asupra deciziei. Temându-se că va intra din 
nou în închisoare, se hotărăşte, împreună cu alți ca- 
marazi, să plece din țară, trecând frontiera în Jugos- 
lavia. În iunie 1942 este prins de patrulele germane 
şi predat grănicerilor români, care îl trimit la Braşov, 
unde este judecat de Tribunalul Militar pentru tre- 
cere frauduloasă a frontierei, fiind condamnat la 
şase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până 
în septembrie 1946, când se întoarce în satul natal, 
având însă în minte să lase cele lumești şi să devină 
monah. 

Pentru aceasta, în ianuarie 1947, pleacă la mă- 
năstirea Cozia unde stareţul Gherman Dineaţă îl pri- 
meşte ca „frate“. Mărturisind în fața duhovnicului 
cele făcute în viața lumească, tânărul „frate“ lăsa în 
urmă toate deşertăciunile lumii şi îşi dedica întreaga 
viață lui Dumnezeu. Timp de un an şi jumătate, fra- 
tele Papacioc a îndeplinit diverse ascultări la mă- 
năstirea Cozia (bucătar, paracliser), pentru ca mai 
apoi, dat fiind calităţile sale de organizator, să fie tri- 
mis să administreze pământul aparținând mai multor 
mănăstiri, aflate în comuna Comanca - Caracal. La 
sfârşitul lui august 1948, a fost trimis la schitul 
Cioclovina, care aparținea de mănăstirea Tismana, 
unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cere- 
re, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareț 
arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna sep- 
tembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea Antim 
- Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rân- 
duit călugăr, sub numele de Arsenie şi a slujit aici 
până în iunie 1950, când a pleacat la mănăstirea 
Slatina, gândită de patriarhul Justinian ca o mare 


PP =" 


anul IIl e nr. 28 


REPERE 


ROST 





lavră a monahismului românesc. De aici este arestat 
în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, fiind trimis la Di- 
recția de Anchete penale a M.A.I. Bucureşti. În acelaşi 
timp mai fuseseră arestate un mare număr de person- 
alităţi de primă mărime ale spiritualității româneşti, 
care au fost supuse rapid unor interogatorii dure, 
deoarece Securitatea spera să afle în propriile măr- 
turisiri ale acestora temeiurile pentru condamnare. 

În momentul arestării părintelui Papacioc, Secu- 
ritatea nu avea în portofoliul ei decât dosarele 
instrumentate împotriva acestuia de către regimul 
Antonescu şi nimic în plus. Or, el a fost arestat pentru 
nişte fapte pentru care fusese deja judecat şi îşi ispă- 
şise pedeapsa. Numai în sistemul comunist erau posi- 
bile asemenea aberaţii, ca un om să fie arestat pen- 
tru o faptă pentru care deja plătise. Era obsesia bol- 
navă a pericolului legionar, a neîncrederii că fostul 
membru al Gărzii de Fier şi-ar fi schimbat între timp 
opțiunile şi, în acelaşi timp, a dorinței de a da cât de 
cât consistenţă acestei fantasme. 

În perioada iunie-iulie, părintele Arsenie este su- 
pus unor interogatorii intensive în care i se cere să-şi 
povestească întreaga activitate de natură politică. 
Cel interogat îşi recunoaşte fără şovăire activitatea 
politică din trecut, la modul onest şi neutru, fără a 
brava cu actele sale sau să caute justificări cu orice 
chip. Se poate vedea că, pentru părinte, este un timp 
de dinainte şi un timp după intrarea în mănăstire. Nu 
îşi ascunde trecutul, dar nici nu îl clamează. Pur şi 
simplu, dacă este întrebat răspunde. Anchetatorii îl 
vor descoase şi despre activitatea cu caracter politic 
depusă şi după intrarea în monahism, despre legă- 
turile cu „Rugul Aprins“, cu alți reprezentanți ai Bise- 
ricii. Răspunde scurt şi limpede că toată activitatea sa 
este de natură spirituală, neavând nici o legătură cu 
politica legionară. Arată răspicat, iar depoziţiile ce- 
lorlalţi inculpaţi vin în sprijinul celor spuse de el, că 
el crede că organizaţia legionară a săvârşit în trecut 
o serie de crime şi atentate, lucru care nu este îngă- 
duit de Biserică, încercarea Gărzii de Fier de a se fo- 
losi de Biserică în scop politic fiind considerată o 
mare greşeală. Acest lucru părintele Papacioc i la 
spus şi lui Constantin Dumitru, fost legionar, eliberat 
din închisoare în 1956, când acesta şi-a exprimat do- 
rința să se călugărească. Acelaşi lucru l-a spus adesea 
foştilor legionari veniţi să-i ceară un sfat şi Daniil 
Sandu Tudor, care nu a fost nici membru, nici simpa- 
tizant al Legiunii. Pentru un creştin, aceste idei sunt 
perfect coerente şi credibile. Grila obtuză a Securi- 
tăţii a transformat cu totul ideea în teoria camuflării 
legionarilor sub masca monahală, deoarece, ascunşi 


pa - 


, i bă 
în mănăstiri, ei pot mai bine să acţioneze pentru răs- 
turnarea regimului comunist. Oameni precum Arse- 
nie Papacioc sau Daniil Sandu Tudor au rezistat tăvă- 
lugului comunist, dar la un nivel spiritual superior, pe 
care securiştii nu puteau sau nu voiau să-l înțeleagă. 

Părintele Papacioc a stat dârz în faţa anchetato- 
rilor dar alţii, supuşi unor presiuni infernale, nu au 
mai rezistat, mărturisind marile „crime“ făcute, anu- 
me că, la o întâlnire privată s-a comentat, pornindu- 
se de la conferința de la Geneva, „în mod duşmănos“ 
regimul comunist şi s-a vorbit despre necesitatea 
unei mai mari libertăţi de exprimare, iar, în unele 
ocazii, s-a făcut educaţie anticomunistă unor tineri. 

Supus unor confruntări dureroase părintele Pa- 
pacioc a recunoscut că s-a pronunțat, în unele ocazii 
în favoarea unei mai mari libertăţi de exprimare şi 
i-a îndemnat pe tinerii care-l căutau să intre la mănă- 
stire şi să nu asculte îndemnurile ateiste ale regimu- 
lui. Toate acestea nu au avut însă nici o legătură cu 
conspirația legionară căutată cu orice preţ de orga- 
nele de Securitate. Neavând de ce să-l acuze, ancheta- 
torii îl vor trimite în judecată pe părintele Papacioc 
pe baza aceloraşi acuzaţii pentru care mai fusese con- 
damnat o dată! Judecat laolaltă cu ceilalți membri ai 
lotului „Teodorescu Alex.“ părintele Arsenie este con- 
damnat, prin sentința 125 din 8 noiembrie 1958, la 
20 de ani de închisoare pentru uneltire contra ordi- 
nii sociale. A trecut prin închisorile din Braşov, Aiud 
şi Jilava, fiind eliberat în 1964. De fapt, „eliberat“ este 
numai un fel de-a spune, deoarece în sufletul său pă- 
rintele Arsenie a fost şi este mereu un om liber, în- 
chisoarea fiind numai un alt loc unde l-a slujit pe 
Domnul. 

Aici opresc „viața cea după trup“ a părintelui Pa- 
pacioc. Mai importantă însă, dar şi mai greu de scris, 
este viaţa lui cea îngerească, din care, oricine se apro- 
pie de el, simte că se împărtăşeşte. 








anul IIl e nr. 28 


13 


ROST 


REPERE 





Din Trupul 


Ecclesiei 


Epistolar creştin 


Genul epistolar creștin concentrează într-o Laus Dei ceea ce, 
spre exemplu, poemul în proză sau romanul nu pot să facă. 


Este vorba despre o lectură în alb a sufletului, 


despre o practică permanentă a pneumei percepută 
ca „entitate nepieritoare“ care se regăseşte în comuniune 


cu divinitatea. 


Constantin Mihai 





Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, o 

figură de excepţie a monahismului româ- 
nesc, constituie un îndreptar creştin fundamental în 
ceea ce priveşte relaţia dialogică dintre călugăr şi fiul 
duhovnicesc. Se spune că cea mai scurtă scrisoare de 
tipul „eo, - i“ ar aparține unor filozofi. Epistolele 
„Părintelui de la Marea Neagră“, cum este denumit 
Părintele Papacioc, transgresează limitele comu- 
nicării laconice a celor doi filozofi care au scris cea 
mai scurtă scrisoare din lume, transpunând în limba 
română unitatea specifică concret/abstract, des- 
tinată Kairos-ului, de deschidere a transcendenței 
către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este 
faptul că fiecare secvență a acestui epistolar creştin - 
de altfel, foarte concis - reconfigurează toposul 
parenezei sau al trăitorului necunoscut care valori- 
fică coordonatele devenirii sale. 

Opusul Arhimandritului Papacioc poate fi soco- 
tit drept un substitut al îndemnului cu valoare pateri- 
cală: „quiquid agis prudenter agas et respice finem“ 
(„ai mereu în vedere sfârşitul“), o temă recurentă, 
nuanțată în legătură cu problematica destinatarului. 
Emitentul scrisorii investeşte destinatarul duhovni- 
cesc cu întreaga sa atenţie şi completitudine, creând 
impresia unui singur receptor care, prin unicitate, 
se cuminecă din acest spaţiu sacru: duhul fiind întot- 
deauna acelaşi, iar chipul mereu altul. Autorul nu 
foloseşte ca formulă de identificare „eu“ sau „al 
meu“, ci vorbeşte tot timpul despre un „al nostru“, în 
sensul în care Sfinţia Sa este pe deplin conştient că 
nu-şi aparține sieşi sau, mai degrabă, aparține tutu- 
ror fără nici cea mai mică urmă de discriminare. 

Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit 
aleasă şi plină de splendoare metafizică, are drept 


C artea Scrisori către fiii mei duhovniceşti a 


intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind 
dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul 
unei curbe care resemantizează traseul de la sine că- 
tre lumea care aşteaptă dincolo de sine. Această idee 
extraordinar de fecundă, lansată de patristică este 
reiterată, la un alt nivel teologic, şi de Epistolarul Pă- 
rintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul 
face parte din mecanismul de restituire a ceea ce 
Dumnezeu a încredințat prin har aleşilor săi, anu- 
lând cu mult rafinament limes dintre a da şi a primi. 

Părintele Papacioc ştie să umple golul terestru 
cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a 
oricărui timp în „analectele sacre“ ale pustiului. Pre- 
zența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine 
o certitudine în această zonă a sacralităţii, a liturgicu- 








14 


anul IIl e nr. 28 


REPERE 


ROST 





lui, unde „Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul 
aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său“. 
Astfel, pustia românească se defineşte prin soborni- 
citate, concept esenţial al tradiţiei patristice răsărite- 
ne. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare 
a mundusului, o taxonomie a omului simplu, smerit 
şi umil, monahul român valorifică raportul sui-gene- 
ris dintre existența activă, caracterizată de esența ac- 
tului în sine şi existența pasivă, contemplativă, defi- 
nită de trăirea în mistica contemplaţiei, raport ce jus- 
tifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul 
transcendenței. În plan soteriologic, „ieşirea Ia Ii- 
man“ este corelată de simbolistica purtării Crucii, 
percepută diferit, în funcţie de capacitatea harică sau 
de râvna aspirantului la înduhovnicire. 

În cadrul acestui Epistolar creştin există o 
propensiune spre elaborarea unor trepte iniţiatice 
care constituie statutul vieţii lăuntrice, a unor norme 
sau strategii de ordin spiritual pentru modelarea 
structurii fiinţiale, contribuind, astfel, la atingerea 
pragului de comuniune teandrică. Dintre Epistolele 
Părintelui Arsenie Papacioc reținem: „Scrisoarea că- 
tre Părintele Ilie Cleopa la moartea Părintelui Pai- 
sie“, o splendidă „Meditaţie despre Maica Domnu- 
lui“, un „Cuvânt despre rugăciune, smerenie, iubire“ 
şi un „Cuvânt despre Înfricoşata Judecată“. Vorbind 
despre semnificaţia revoluţiei anticomuniste din de- 
cembrie 89, Părintele Papacioc remarcă: „Această 
plină de har revoluţie nu s-a făcut numai ca să se 
cucerească o mare redută, ci să intre în simțiri toată 
lumea, pentru că nu țara este pentru redută, ci redu- 
ta pentru ţară. l-am spus revoluție plină de har fiind- 
că Bunul Dumnezeu a răbdat destul păgânitatea ce a 
fost şi a umplut inimile grozavilor tineri cu forță şi 
putere. N-au luptat cu nici o armă, nici cu coasă, sapă 
sau topoare, ci cu piepturile deschise să li se vadă 
credința în Dumnezeu a inimilor lor. Deci, această 
biruință a dat-o Dumnezeu şi a coborât-o peste ini- 
mile lor curate“ (p. 138-139). 

În ceea ce priveşte problema înnoirii în Biserică, 
a metanoiei autentice - chestiune pe care am discu- 
tat-o în nr. 4/2002 a revistei „Suflet Oltenesc“, re- 
vistă de etnologie şi antropologie, în eseul consacrat 
„Sensului Tradiţiei. Timp istoric/vs Timp liturgic“ şi 
pe care o plasam în perspectiva sensului unificator al 
Tradiţiei Ecclesiei, Predania, văzută ca unitate de 
măsură a oricărei înnoiri, etalonul de dezvoltare al 
învățăturii cristice, unicul îndreptar în materie de 
înnoire -, Părintele Papacioc oferă o soluţie, în sen- 
sul în care vorbim despre o schimbare reală la ni- 
velul trăirii interioare, al ființării în „Duhul lui Dum- 


nezeu“. „oate problemele şi neregulile din Biserică 
le va judeca şi rezolva Biserica cu harul ei, după rân- 
duielile ei canonice şi după îndemnul Sfântului Duh. 
Nu proces de înnoire în scaune, ci un proces de con- 
ştiinciozitate adevărată pentru fiecare dintre noi şi 
cei care au fost comozi şi lipsiţi de marea responsabil- 
itate în calitatea ce o aveau, aceia se vor elimina sin- 
guri. Că noi aşa credem, că avântul unei înnoiri de 
conştiinţă a unităţii Bisericii, înnoire în fiecare inimă 
din noi va repara uşor şi sigur orice deviere“(p.143). 

Cu alte cuvinte, ideea propusă de monahul ro- 
mân vizează o înnoire la nivelul conştiinţei fiecărui 
individ de a relaționa cu trăirea religioasă, cu trăirea 
în Duhul Sfânt. 

Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu 
proaspăt în spaţiul teologal românesc, revigorând 
discursul cam prăfuit al teologilor actuali şi oferind 
un model de profunzime monahală. Experiența mis- 
tică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa 
exemplară în această zonă a euharistiei, îl proiec- 
tează indubitabil în paradigma monahală, alături de 
figuri ilustre precum: Arsenie Boca, Nicolae Stein- 
hardt, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Mina Dobzeu, Pai- 
sie Olaru, Iustin Pârvu ş.a. Această lucrare se consti- 
tuie într-o prolegomena la o teorie a deosebirii ca ex- 
presie a ceea ce nu este văzut, din perspectiva teolo- 
giei apofatice. 








anul III e nr. 28 


15 


ROST 


REPERE 





Pr. Arsenie Papacioc: 
„Ioată viaţa ne 
pregătim de moarte“ 


La Părintele Arsenie Papacioc se intră greu, căci este foarte căutat. 
Ela instituit o regulă: te cheamă Ia 7.00 dimineata, chiar dacă nu te 
poate primi decît după multe ore de stat la coadă. Te supune astfel 
unui exerciţiu de smerenie prin care dovedești cu adevărat că ai 
nevoie de cuvîntul său. Și mai greu este însă să-l convingi pe 
Părintele Arsenie să-ți acorde un interviu. Totuși, Părintele a spus 
deseori ce crede în întilniri cu ziariștii. A fost întrebat cam despre 
toate racilele vremurilor şi despre cum putem lupta noi, creștinii, cu 
ele. De aceea, nu publicăm aici un interviu propriu-zis, ci tragmente 
dintr-un dialog duhovnicesc purtat recent de Pr. Arsenie cu cîțiva 


membri ai grupării ROST. Să ne fie de folos! 


Neamul/ „Să ne onorăm numele 
de român“ 


- Pentru un creştin ortodox contează aparte- 
nenţa la neamul său? Sînt preoți care susțin că, de 
vreme ce eşti creştin ortodox, deci eşti om care îi 
urmezi lui Hristos, nu mai contează apartenenţa etni- 
că. Datoria ta ar [i să duci o viaţă creștină adevărată, 
nu să faci neapărat ceva pentru neamul tău. Avem 
datorii faţă de neam? 

- Da. Să fii mîndru că porţi numele neamului tău 
şi să-l onorezi prin tot ceea ce faci. Înainte de toate, 
desigur, trebuie să-i respecţi legile creştine. 


Biserica/ „În Sinod nu 
ne trebuie deștepți, ci trăitori“ 


- Are nevoie Biserica Ortodoxă Română de o în- 
noire, în sensul unei altfel de abordări a credin- 
cioşilor şi poate de o împrospătare a ierarhiei? 

- Sigur, este necesară o anumită înnoire. Am 
stat de vorbă cu ierarhi care voiau să demisioneze, 
pentru că nu se împlinesc multe lucruri în Sinod. Dar 
le-am spus că nu au voie să abandoneze, căci asta e 
laşitate. M-au ascultat şi au rămas. Ierarhii care fac 
parte din Sinod trebuie să ducă o viaţă aproape sfin- 


tă şi totodată să vegheze asupra vieţii tuturor credin- 
cioşilor. În Sinod avem nevoie de oameni trăitori ai 
Ortodoxiei, nu de deştepţi. 

- De ce nu există o colaborare între ierarhia 
BOR şi intelectualii creştini? 

- Intelectualii, dacă sînt creştini ortodocşi, tre- 
buie să vină singuri lîngă ierarhia bisericească, să 
pună umărul. Au această datorie de a face ceva pen- 
tru Biserică. 


Duhovnicii/ „E nevoie de eroism 
ca să împlinești cunoștințele“ 


- Marii duhovnici ai României sînt, în general, 
din generația Stinţiei Voastre. Aveţi urmaşi de ace- 
Iaşi calibru? Există o nouă elită preoțească? 

- Există. Sînt buni duhovnici mai tineri şi vor fi 
cunoscuţi de către credincioşi. Căci dacă oamenii îi 
vor fi apreciat pe cei dinainte, vor ştii să-i găsească şi 
să-i aprecieze şi pe cei noi. Bine, aşa sînt părinți 
mulți, dar nu ştiinţa le lipseşte pentru a fi puternici 
duhovniceşte, ci vitejia de a apăra Adevărul. Dacă te 
temi de moarte, nu poți apăra şi nu poţi să dai cuvînt 
bun. Trebuie să trăim cu conştiinţa morţii; nu putem 
ocoli moartea şi toată viața ne pregătim pentru ea. 
Dar dincolo de moarte ne aşteaptă fericirea veşnică, 
dacă îl urmăm pe Hristos. Aşadar, orice preot, ca şi 





16 


anul IIl e nr. 28 


REPERE 


ROSI 





orice creştin, trebuie să mărturisească Adevărul cu 
orice preț. Căci, pînă la urmă, nici nu avem ce pierde. 
În cel mai rău caz ne omoară, dar pentru asta nu tre- 
buie să ne îndulcim poziția. Sînt duhovnici buni la 
noi, însă e nevoie de eroism să împlineşti cu- 
noştințele. 


Integrarea/ „Mă bucur 
că scăpăm de ruşi“ 


- Ce înseamnă pentru Biserica Ortodoxă Româ- 
nă integrarea în Uniunea Europeană? Cum va răs- 
punde Biserica acestei noi şi importante provocări? 

- Prea multe nu ştiu nici despre Uniunea Euro- 
peană, nici despre ce înseamnă propriu-zis aderarea 
țării noastre la această organizaţie. Dar mă bucur că 


scăpăm de ruşi, că vom avea 0 pază, un spate, o 
autoritate. La ora actuală sîntem desconsiderați, iar 
de la est vine permanent pericolul - rusul nu se 
astimpără. Ne va costa integrarea asta, e adevărat... 

- UE este o alcătuire suprastatală în care domi- 
nă spiritul secularist. Integrarea României ar putea 
împinge statul spre minimalizarea credinței și spre 
adoptarea unor măsuri în afara credinţei noastre. 

- Au făcut organizațiile masonice orice să-l în- 
moaie pe Hristos, dar n-au reuşit. Adevărul te pro- 
voacă să-l ataci, că dracul este prezent pretutindeni şi 
nu stă degeaba. Însă, diavolul are o durere mare: că 
nici noi nu sîntem proşti. Ne întrebăm care e rostul 
nostru în viață şi acţionăm în consecință. Nu trebuie 
să ne temem de nimic, deci nici de UE, dacă rămînem 
în credință. 





anul IIl e nr. 28 


17 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





18 


O îngropare întârziată 


Florea Tiberian 





printr-una dintre acele caracteristice orbiri 

proprii indivizilor conduşi de un orgoliu 
nemăsurat, a făcut gestul nesăbuit (deşi, prin 
amânarea lui către ultimele zile ale mandatului, nu 
lipsit de calcul) de a-l graţia pe Miron Cozma împre- 
ună cu alți 43 de odioşi infractori (de la evazionişti 
până la violatori). Strigătul de indignare al intelectu- 
alităţii româneşti, pentru prima dată solidară după 
o prea îndelungată letargie, prompt şi necruţător, 
proasta impresie produsă asupra cancelariilor occi- 
dentale, dar mai ales la ambasada SUA din 
Bucureşti, l-a făcut să revină - pentru prima dată de 


|, a final de carieră prezidenţială, Ion Iliescu, 


Iliescu a trebuit să constate, uluit, vigoarea pro- 
testelor din partea unei societăţi pe care o mai cre- 
dea incapabilă de astfel de reacţii. Acest act de pură 
sfidare a propriului popor, care doreşte să trăiască 
într-o ţară normală, s-a întors astfel împotriva lui, 
pecetluindu-i soarta pentru totdeauna. Gestul lui 





Ion Ilescu, deja cadavru politic şi foarte aproape de 
moartea civilă, capătă astfel conotaţii extrem de 
semnificative, după cum remarca Pavel Lucescu 
într-un articol din „Cotidianul“ din 18 decembrie 
2004, în care vorbea de o „înmormântare ritualică“. 
Calificare psihanalitică îndreptăţită, deoarece, prin 
înverşunarea de a-l scoate la lumină pe „Luceafărul - 
negru! - al huilei“, în disprețul comemorării Revolu- 
ției române şi a semnificaţiilor acelui sfârşit de de- 
cembrie, Ion Iliescu se îngroapă simbolic, atât pe 
sine cât şi modelul de societate pe care îl întruchi- 
pează. Pentru o Românie ajunsă, în fine, în lumina 
saloanelor occidentale, integrată formal în Uniunea 
Europeană, era o opțiune decisivă, ca în pragul aces- 
tei noi situaţii, să se scuture de remanența criptoco- 
munistă bazată pe reţetele (şi poate pe rețelele) 
KGBiste. 

De ce reţete? Pentru că între timp au ieşit la 
iveală şi probele irefutabile (banda regizorului 
Mircea Mureşan), ale manipulării maselor de mi- 
neri de către Ion Iliescu în persoană, care dădea or- 
dine nu aidoma unui conducător suprem de arma- 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





tă, ci ca un şef de trupe paramilitare. 
„Luaţi-vă trupele“, insulta cu brutali- 
tate Iliescu în 29 ianuarie 1990 - vă 
mai amintiţi? - marea demonstraţie 
anticomunistă organizată de 
PNŢCD. În afară intimidării preven- 
tive a adversarilor politici (el fiind, 
de fapt, iniţiatorul contramanifesta- 
țiilor şi al manipulării grupurilor de 
presiune), termenul folosit nu era | 
întâmplător. El trebuie colaționat cu | 
straniul imperativ al aceluiaşi: 
„Avem nevoie de o armată stabilă“, 
rostit la megafon în 14 iunie, după 
ce indicase minerilor să reocupe Pia- 
ţa Universităţii. Dar ceea ce mi s-a 
părut straniu în acel discurs al lui 
Ion Iliescu, nu era decât o parte a 
unui document programatic, deoa- 
rece instrucţiunile KGB date, în 
1947, partidelor comuniste din țări- 
le ce urmau să fie satelizate de URSS, 
preconizau încă de atunci, salarii 
mari pentru categoria socio-profe- 
sională reprezentată de mineri (spre 
deosebire de personalul din învăță- 
mânt, cultură, sănătate), care urmau să constituie 
pentru partid un fel de armată de rezervă. „Arma- 
tă“ care, cu perfectă ştiinţă folosită de Iliescu în si- 
tuaţii grele pentru el (o contramanifestaţie de în- 
cropit, o studențime de zvântat în bătăi, un prim- 
ministru de dat jos) a ţinut istoria în loc din 1990 
până în 1999. 

Astfel că, în chiar momentul, îndelung aştep- 
tat, al scoaterii României la lumină, fostul ei con- 
ducător va trebui să coboare în întunericul pe care 
țara tocmai l-a părăsit. Era în logica profundă a 
situației (întreţinute din '90 încoace şi create în 
acest sfârşit de domnie, de eră) ca Iliescu, sub ten- 
siunea schimbării, a aşteptărilor şi a jocurilor mo- 
mentului să-şi aplice singur lovitura care să scufun- 
de propriul regim. O adevărată „conspirație“ a sca- 
dențelor acumulate de atâta vreme, au creat con- 
stelaţia de destin a momentului, care a înlăturat, în 
sfârşit, pionul responsabil de retardarea prelun- 
gită a societăţii noastre. Nu era posibilă intrarea 
reală a României într-o nouă etapă a istoriei con- 
temporane, fără despărţirea de lestul-leşul care 
continua să o tragă atât de puternic înapoi. Ion 
Iliescu a crezut că, întinzându-i mâna lui Miron 
Cozma, îl va ridica în lumină, agitându-i fantoma, 


Foto: Bogdan Onofrei 





pe de o parte ca un semnal către propriii complici, 
pe de alta ca o sumbră ameninţare pentru noua 
structură politică şi pentru societatea civilă. S-a în- 
tâmplat însă invers; Miron Cozma îl trage acum în 
jos, acolo unde îi e locul: în bolgia criptocomunistă. 

Partida era pierdută încă din acele zile din de- 
cembrie, ceea ce fostul activist nu a vrut să înţelea- 
gă (ca şi Gorbaciov, în decembrie 1991). Activitatea 
febrilă de subordonare a partidului, prin metode 
numai de el ştiute, dusă din pragul Crăciunului până 
în pragul Paştelui, părea să-l confirme din nou ca 
lider. Şi aproape că reuşise să recâştige poziţiile pier- 
dute în partid şi să-i stopeze tendințele centrifuge. 

Instinctiv, însă, după compromisuri dezgustă- 
toare care au ţinut patru luni, fosta-i camarilă a 
simţit lipsa de perspectivă cu un Iliescu la cârmă. 
Iar propriile ticuri ideologice şi apucăturile de acti- 
vist l-au dat din nou de gol, readucându-l în câteva 
ore în condiţia de „simplu cetăţean“. Într-un miez 
de noapte din aprilie 2005, când se împlineau 
cincisprezece ani de la radicalizarea protestata- 
rilor din Piaţa Universităţii, Iliescu a fost „exorci- 
zat“ de propriul partid şi aruncat în afara spaţiului 
public, ca un strigoi al unui trecut sumbru, de care 
ne dorim izbăviți. Definitiv. 





anul IIl e nr. 28 


19 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Lege pentru autonomia 
etnică a maghiarilor 


Proiectul Legii privind statutul minorităților naționale, 
întocmit de UDMR, urmăreşte să ofere cadrul legislativ pentru 
autonomia pe criterii etnice a maghiarilor din România. 
UDMR face presiuni asupra coaliției la guvernare pentru ca 
proiectul să fie adoptat în Parlament în forma propusă de 
maghiari. Centrul European de Studii Covasna-Harghita, prin 
dr. loan Lăcătușu, face public un punct de vedere pertinent 
asupra acestui proiect de lege. De aceea, nu numai că îi facem 
loc în revista ROST, dar Asociaţia Romfest XXI, care editează 
publicaţia, se raliază acestui punct de vedere. (ROST) 


Dr. loan Lăcătușu 





vând în vedere importanța problematicii re- 

glementate de proiectul Legii privind statutul 

minorităţilor naţionale, considerăm nece- 
sară organizarea unor ample dezbateri publice, cu 
participarea reprezentanților societăţii civile. 

În acest sens, prezentăm unele puncte de vedere 
referitoare la proiectul actului normativ menționat, 
cu speranța că şi alte segmente ale societăţii civile ro- 
mâneşti vor participa la această dezbatere care va fi 
finalizată cu îmbunătăţirea conţinutului unei legi atât 
de importantă pentru societatea românească, în per- 
spectiva integrării României în Uniunea Europeană. 


A. Aspecte generale 


1. Din Expunerea de motive nu rezultă că acest 
proiect a fost discutat şi cu reprezentanții celorlalte 
minorități naţionale şi astfel documentul apare ca 
fiind numai „opera“ reprezentanților minorității ma- 
ghiare; 

2. În forma actuală, acest proiect legislativ pune 
foarte mult accentul pe ceea ce separă pe minoritari 
de majoritari, eludându-se total ceea ce îi uneşte; nu 
sunt preluate şi folosite concepte şi termeni precum: 
„respectarea integrităţii teritoriale“, „toleranță“, 
„dialog inter-cultural“, „respect reciproc“, „înţelege- 
re“, „cooperare, colaborare“, „pluralism cultural“, 
„coeziune socială“, „respect reciproc“ ş.a. 

3. Deoarece toate prevederile proiectului, în for- 
ma lui actuală, cuprind doar drepturile persoanelor 


aparținând minorităţilor naţionale, apreciem că este 
necesar să se includă şi un capitol referitor la obli- 
gațiile acestora în raport cu populația majoritară şi 
cu statul român; 

4. Nu se asigură egalitate între persoanele apar- 
ținând unei minorități naţionale şi cele aparținând 
majorității, potrivit prevederilor Convenţiei-cadru 
pentru protecția minorităților naţionale (Titlul II, 
art. 4, alin. 2), ci doar privilegii pentru minoritari, în 
dauna majoritarilor; 

5. Ar fi necesar ca în expunerea de motive să se 
menţioneze dacă în alte țări europene există legi pri- 
vind statutul minorităţilor, cu prevederi echivalente, 
deoarece legislaţia românească trebuie să se alinieze 
celei europene, inclusiv celei din acest domeniu; 

6. Înaintea dezbaterii şi adoptării în Parlament a 
proiectului legii statului minorităţii naționale pro- 
punem să se solicite avizul conform al organismelor 
abilitate ale Consiliului Europei; 

7. Prevederea referitoare la folosirea limbii 
minoritare în raporturile cu autorităţile administra- 
tive în Convenţia-cadru este formulată într-o manie- 
ră foarte flexibilă, făcându-se menţiunile „în măsura 
posibilului“ şi ţinând „seama de posibile diticultăți 
de ordin financiar, administrativ, tehnic“ etc.; 

8. În acest capitol din proiectul legii statutului 
minorităților naționale folosirea limbii materne nu a 
fost preluată formularea din Convenţia-cadru 
„„„dacă aceste persoane solicită acest lucru şi acolo 
unde această cerere corespunde unei nevoi reale, 
părțile (n.n. - Statele semnatare ale Convenţiei-ca- 
dru) se vor strădui să asigure, în măsura posibilului, 





20 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROSII 





condiţii care să permită folosirea limbii minoritare 
în raporturile dintre aceste persoane şi autoritățile 
administrative“ (Titlul II, art.10, alin. 2); 

9. În acest context, considerăm că nu toate de- 
numirile de instituții trebuie inscripţionate în limba 
minorităţii respective, ci doar cele principale, din 
domeniul administraţiei de stat; 

10. La secțiunea „învățământ“, nu au fost pre- 
luate din Convenţia-cadru formulări precum: „facili- 
tarea contactelor dintre elevi și protesori ai diferite- 
lor comunități“, „promovarea de şanse egale de ac- 
ces la educaţia de toate nivelurile pentru persoanele 
aparținând minorităților naționale“. După prevede- 
rea potrivit căreia se „recunoaşte dreptul persoane- 
lor aparținând unei minorităţi naţionale de a înființa 
şi a administra propriile instituţii private de educaţie 
şi formare“, nu se mai cuprinde şi prevederea „Exer- 
cițiul acestui drept nu implică nici o obligaţie finan- 
ciară pentru părți“ - n.n. Statele semnatare ale Con- 
venţiei-cadru - (Titlul II, art. 13, alin. 1 şi 2); 

11. Nu a fost preluată nici formularea conform 
căreia asigurarea învățământului în limba minorită- 
ților „nu aduce atingere învățării limbii oticiale, ori 
educaţiei în această limbă... cunoașterea limbii oti- 
ciale constituie un factor al coeziunii şi integrării 
sociale“, 

12. Este de preferat ca în textul legii să fie 
folosită numai noțiunea de „minoritate națională“, 
nu şi aceea de „comunitate națională“ 

13. Unele formulări din textul proiectului, se 
referă la „minoritățile naţionale“ şi nu la „persoanele 
care aparţin acestor minorităţi naționale“, reglemen- 
tând, într-o formă subtilă, unele drepturi colective 
ale acestor minorităţi, contrar prevederilor regle- 
mentărilor europene, în materie; 

14. De fapt, în întregul său, proiectul actului nor- 
mativ, pune un accent exagerat pe drepturile colec- 
tive ale minorităților naționale, propunând o serie 
de concepte şi instituții precum „Autonomia cultu- 
rală“, „Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale“ 
ş.a., care excede cu mult prevederile internaționale, 
în materie. Astfel, în capitolul „Abordări şi concepte 
fundamentale“, la Convenţia-cadru pentru protecția 
minorităților naționale“, se precizează fără echivoc: 
„Implementarea principiilor enunțate în prezenta 
Convenţie-cadru se va face prin legislația naţională şi 
politici guvernamentale corespunzătoare. Ea nu 
implică recunoaşterea drepturilor colective: Accen- 
tul este pus pe protecția persoanelor aparținând mi- 
norităților naționale, care îşi pot exercita drepturile 
în mod individual şi în comun cu alții (art. 3, para- 


graful 2). În această privință, Convenţia-cadru ur- 
mează abordarea textelor adoptate de alte organiza- 
ţii internaţionale“. Contrar acestor prevederi, pro- 
iectul prevede constituirea Consiliul Naţional al 
Autonomiei Culturale, care „va avea un aparat pro- 
priu finanțat din bugetul de stat“, adică va ti un „stat 
în stat“ 

15. Comentând art. 1 din Convenţia-cadru, care 
se referă la „protecția minorităţilor naţionale şi a 
drepturilor şi libertăţilor persoanelor aparținând 
acestora, legiuitorul european ţine să precizeze fap- 
tul că „scopul principal al art.1 este acela de a specifi- 
ca că protecția minorităţilor naţionale, care formeză 
o parte integrantă a drepturilor omului, nu intră în 
domeniul rezervat al statelor“, deci articolul se 
referă la drepturile şi libertățile persoanelor apar- 
ținând minorităților naționale şi nu minorităților ca 
atare. Această distincție şi diferență în formulare „in- 
dică în mod clar că nu se are în vedere recunoşterea 
de drepturi colective minorităților naţionale“. Şi cu 
toate acestea, întreaga filosotie care a stat la baza 
elaborării proiectului de lege este centrată pe comu- 
nitate şi nu pe persoană. 

16. Potrivit comentariilor asupra prevederilor 
Convenţiei-cadru, faptul că în documentul citat este 
menţionată posibilitatea exercitării drepturilor şi li- 
bertăţilor „individual sau în comun cu alții... ceea ce 
este distinct de noţiunea de drepturi colective“. În 
spiritul Convenţiei-cadru, termenul „alții trebuie în- 
țeles în cel mai larg sens posibil, incluzând persoane 
aparținând aceleiași minorități naționale, altei mi- 
norități naționale ori majorității“. Contrar acestei 
precizări, proiectul legiferează, separatismul edu- 
cațional, cultural, civic, contribuind la crearea unor 
bariere comunicaţionale între minoritate şi majori: 
tate, cu efecte distructive, pe termen mediu și lung. 

17. Proiectul, pune accent pe obligativitatea con- 
sultării reprezentanţilor legitimi ai persoanelor 
aparținând minorităţilor naţionale, în luarea unor 
decizii ce privesc interesele lor identitare, dar nu pre- 
vede această obligativitate şi pentru autoritățile pu- 
blice din localitățile şi județele unde minoritarii sunt 
numeric majoritari, 

18. În proiectul la care ne referim, nu sunt pre- 
luate prevederile art. 20 din Convenţia-cadru, care 
stipulează că „în exercitarea drepturilor şi libertă- 
ților... orice persoană aparținând minorităților na- 
ționale va respecta legislația națională şi drepturile 
celorlalţi, în special ale persoanelor aparținând ma- 
jorităţii sau altor minorităţi naţionale“. În această 
privință „nu se face referire Ia situaţiile în care per- 





anul IIl e nr. 28 


21 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





soanele aparținând minorităților naționale reprezin- 
tă o minoritate Ia nivel naţional, dar alcătuiesc majo- 
ritatea într-o anumită zonă a statului“. 

19. În acest mod, prin conţinutul său actual, pro- 
iectul legii minorităților actuale nu asigură măsurile 
de protecţie, cu caracter normativ sau administatriv, 
prin care să se realizeze garantarea păstrării, dez- 
voltării şi exprimării identității etnice, culturale, 
lingvistice şi religioase a persoanelor aparținând ma- 
jorității, din localitățile unde acestea sunt numeric 
minoritare“, situaţie în care se atlă românii din jude- 
fele Covasna şi Harghita. 


B. Aspecte punctuale 


Art. 7 (2) Propunem să fie modificat astfel: „po- 
trivit prezentei legi nu se consideră discriminare mă- 
surile de protecţie, cu caracter normativ sau admi- 
nistrativ, prin care se realizează garantarea păstrării, 
dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, culturale 
lingvistice şi religioase a persoanelor aparținând 
minorităților naționale... şi nu a minorităților na- 
ționale“. 

Art. 8 (2) Propunem să se reformuleze astfel: „În 
înțelesul prezentei legi, elementele identității mi- 
norităților naționale sunt: limba, cultura, tradiţiile, 
religia şi componentele patrimoniului cultural imo- 
bil şi mobil, parte integrantă a 
patrimoniului cultural națio- 
nal. 

Art. 9 (1) Propunem să se 
reformuleze astfel: „Statul recu- 
noaşte şi garantează persoa- 
nelor aparținând minorităților 
naţionale dreptul Ia... „și nu mi- 
norităților naționale. 

Art. 9 (3) Propunem să fie 
reformulat astfel: „Persoanele 
aparținând minorităţilor naţio- 
nale îşi pot exprima liber gân- 
durile, opiniile, credința şi cre- 
aţiile de orice fel prin viu grai, 
prin scris, prin imagini, prin su- 
nete sau prin alte mijloace de 
comunicare în public, fără a 
aduce ofense sau prejudicii va- 
lorilor şi simbolurilor națio- 
nale ale țării“. 

Art. 10 Acest articol nu 
poate fi inclus în proiectul legii, 
în forma actuală, întrucât este 


BD 
E 
= 
=) 
Ei 
= 
FA 
=; 
= 
£ 





22 





ambigu şi contradictoriu, deoarece „autorităţile com- 
petente“ nu pot fi obligate să țină seama de deciziile 
care nu au fost „luate de reprezentanţii legitimi ai 
minorităților“, în toate problemele ce privesc drep- 
turile acestora. 

Art. IL (1) Propunem să se completeze astfel: 
„Sunt interzise îndemnul la ură naţională, rasială sau 
religioasă, incitarea la discriminare sau la violență 
împotriva unor minorități naţionale, precum și îm- 
potriva majorității naționale“. 

Art. 12 Propunem să se formuleze astfel: „Este 
interzisă orice politică ori practică a autorităților pu- 
blice care au drept scop, sau pot avea ca efect, asimi- 
larea directă sau indirectă a persoanelor aparținând 
minorității naţionale, împotriva dorinţei acestora, 
precum şi a persoanelor aparținând majorității na- 
ționale, în zonele în care minoritățile naționale sunt 
numeric majoritare“. 

Art. 15 (3) Acest aliniat, referitor la interzicerea 
modificării limitelor unităților administrativ-terito- 
riale, propunem să fie eliminat deoarece conţinutul 
său nu este în concordanță cu conţinutul Constituţiei 
şi în acelaşi timp ar elimina posibilitatea respectării 
criteriilor istorice, a tradițiilor administrativ-teritori- 
ale recunoscute de practica europeană. 

Art. 14 Propunem să fie reformulat astfel: „per- 
soanele aparținând minorităţilor naţionale pot 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROSI 





folosi simbolurile specitice împreună cu simbolurile 
statului român şi pot organiza sărbători comunitare 
și religioase proprii“. 

Art. 16 e) Prevederile alineatului referitoare la 
posibilitatea susţinerii diferitelor examene pentru 
ocuparea posturilor vacante ş.a., în limba maternă, 
considerăm că nu pot fi aplicate Ia nivelul întregului 
teritoriu național. 

Art. 17 (2) Alineatul care stipulează că „numirea 
sau schimbarea conducerii instituţiilor şi unităţilor 
de învățământ în limba minorităților se va face nu- 
mai cu avizul conform al reprezentanţilor legitimi ai 
minorităţii respective“, apreciem că este inoperant, 
întrucât ocuparea posturilor nu se face prin numire 
sau schimbare, ci prin organizarea şi susținerea unor 
concursuri. 

Art. 17 (5) Potrivit prevederilor acestui aliniat, 
reprezentații minorităţilor pot propune înființarea 
de instituții sau subunități ale învățământului. Noi 
considerăm că, reprezentanţii legitimi ai unor mino- 
rități naţionale, ca de altfel şi ai majorităţii, nu pot 
avea competențe, diligenţe şi responsabilități pe li- 
nia înființării unor instituţii, cu excepţia parlamen- 
tarilor. 

Art. 23 (1) Care prevede posibilitatea instituţii- 
lor de cultură ale minorităţilor de a stabili şi întreţine 
relaţii internaționale, propunem să se completeze 
astfel: „...cu respectarea prevederilor legale în vi- 
goare, valabile şi pentru populația majoritară“. 

Art. 28 (4) Prevede că în parohiile aparținând 
unui cult al minorităţilor naţionale în care numărul 
persoanelor a scăzut sub 500 de credincioşi, parohii- 
le vor primi o subvenție suplimentară, în condiţiile 
legii. Noi propunem să se compleze astfel: „...precum 
și în cazul populației majoritare“, deoarece, la nive- 
lul întregii țări, există foarte multe cazuri de parohii 
ale populaţiei majoritare aflate în această situație. 

Art. 30 Prevede folosirea limbii materne, în rela- 
ţia cu autorităţile publice locale, în localităţile în care 
cetățenii aparținând unei minorități naţionale au o 
pondere semnificativă. Propunem ca acest articol să 
se reformuleze astfel: „În unităţile administrativ-teri- 
toriale în care cetățenii aparținând unei minorităţi 
naţionale au o pondere majoritară, se asigură, în 
condițiile legii“. 

Art. 35 (1) Prevede că statul va asigura instrui- 
rea funcționarilor publici, a ofițerilor şi agenţiilor 
poliţiei şi a grefierilor, pentru a-şi însuşi limba mi- 
norităţilor din localităţile în care acestea au o pon- 
drere semnificativă. Propunem preluarea prevederii 
din legea administraţiei publice locale, respectiv in- 


struirea numai a acelora care au relaţii directe cu 
publicul. 

Art. 35 (2) Prevede ca statul să asigure, la insti- 
tuţiile de învățământ care pregătesc cadre pentru po- 
liţie, o cifră de şcolarizare destinată cetățenilor apar- 
ținând minorităţilor naționale. Considerăm că aline- 
atul nu se justifică, întrucât locurile prevăzute pen- 
tru instituţiile de învățământ sau cele publice nu pot 
fi delimitate, sau mai cu seamă limitate, pe criterii 
etnice şi lingvistice. 

Art. 37 Prevede ca toate instituţiile de cultură, 
cult şi economice să poată emite „înscrisuri, certifi- 
cate şi diplome, procese-verbale, acte de evidență 
contabilă şi orice înscris cu caracter economic şi în 
limba minorităţii naţionale respective, menționând 
datele în limba română“. Considerăm că articolul nu 
este oportun, întrucât toate înscrisurile, certiticatele, 
diplomele, procesele-verbale sunt documente tipi- 
zate, care trebuie să fie unice în formă şi conținut la 
nivelul teritoriului național. 

Capitolul IV - Consiliul Minorităţilor Naţionale 
şi Capitolul V - Autonomia Culturală, cuprind preve- 
deri care statuează o serie de drepturi câştigate de mi- 
norităţile naționale, după decembrie 1989, dar şi al- 
tele care exced legislaţiei şi practicii europene în ma- 
terie, dovedind o lipsă de respect față de populaţia 
majoritară, prin „întinderea nejustificată a corzii“. 

Într-un stat democratic, minoritățile naționale 
au dreptul să formuleze propuneri maximale de 
asigurare a unor drepturi şi libertăţi specifice, iar 
populaţia majoritară are datoria să valideze din 
aceste propuneri şi să acorde atâtea drepturi şi li- 
bertăţi, cât consideră rezonabil că poate oferi, pen- 
tru a nu crea privilegii pentru unele categorii de 
cetățeni şi nici disfuncționalități la nivelul întregii 
societăţi. În cazul proiectului legii privind statutul 
minorităților naţionale, să soliciți funcţionari pu- 
blici de profesie „minoritar“, organisme centrale şi 
locale „paralele“ cu ale statului este totuşi prea 
mult. 

În condiţiile judeţelor Covasna şi Harghita, 
„autonomia culturală“, împreună cu o bună parte 
din celelalte prevederi ale proiectului legii minorită- 
ților naţionale, înseamnă de fapt realizarea mult râv- 
nitei autonomii teritoriale pe criterii etnice. Sperăm 
că atât Guvernul, cât şi Parlamentul României nu vor 
legifera un act normativ, în forma şi cu actualul con- 
ținut. Este atât în interesul minorităților naţionale 
cât şi în cel al populaţiei majoritare româneşti să fie 
adoptată o lege modernă, europeană, şi echitabilă 
pentru toţi cetățenii țării. 





anul III e nr. 28 


23 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Ziua căderii Cortinei 


de Fier 


Înainte de 1989, pentru români, ziua de 9 mai avea două 
semnificaţii: proclamarea independenței și victoria împotriva 
fascismului. În 1985 a fost fixată Ziua Europei tot pe 9 mai, care la 
noi a început a îi sărbătorită, evident, numai după revoluție. Ce au, 
de fapt, de serbat românii pe 9 mai? Cum vom vedea, Europa de 
Vest ne este încă străină, independența ne-am proclamat:o în altă zi, 
iar victoria aliaţilor în al doilea război mondial a însemnat căderea 


cortinei de fier peste Est. 


Mihail Albişteanu 





mai. La 9 mai 1877, Camera Deputaţilor a 

votat independența României faţă de Poartă. 
Actul a fost precedat de declanşarea ostilităților între 
români şi otomani. A doua zi, Senatul a adoptat „Le- 
gea Independenţei“, semnată imediat de Prinţul 
Carol. 

10 mai a fost, până la instalarea regimului comu- 
nist, Ziua monarhiei şi totodată Ziua Naţională a Ro- 
mâniei. Marca sosirea în țară a Prințului Carol de 
Hohenzollern-Siegmaringen, la 10 mai 1866. Pentru 
legarea monarhiei de ţară, proclamarea oficială a 
independenţei de stat s-a făcut pe 10 mai. În acelaşi fel 
s-a procedat în cazul proclamării Regatului României, 
pentru acest act fiind aleasă data de 10 mai 1881. 

Dorind să separe proclamarea independenței 
de ideea de monarhie, comuniştii au declarat drept zi 
a independenţei 9 mai - aceea în care Mihail Kogăl- 
niceanu ținuse discursul privind neatîrnarea în Ca- 
mera Deputaţilor. 

Nu avem, deci, nici un temei să sărbătorim inde- 
pendența la 9 mai. 


7 iua independenței statului român este 10 


Vestul se poate bucura, noi nu 


Atunci, 9 mai să fie Ziua „victoriei împotriva fas- 
cismului“? Doar pentru lagărul socialist de pînă în 
1989. Vesticii au serbat mereu evenimentul pe 8 mai. 
La fel s-a întîmplat acum, la împlinirea a 60 de ani de 
Ia victorie. 

Rusia, însă, fidelă modelului şi moştenirii URSS, 
a marcat momentul la 9 mai printr-o defilare militară 


grandioasă. În AI doilea război mondial (acțiuni mi- 
litare, politice şi diplomatice Cronologie), Bucureşti, 
„Editura Politică“, 1984, dr. Leonida Loghin scrie: „8 
mai 1945 - La Comandamentul general sovietic din 
cartierul berlinez Karlshorst, situat în localul unei 
şcoli militare, se semnează actul de capitulare ne- 
condiţionată a forțelor armate germane de către ge- 
neralul feldmareşal Keitel, generalul Stumpf şi ami- 
ralul Friedeburg din partea Germaniei, mareşalul 
G.K. Jukov din partea Comandamentului suprem so- 
vietic, mareşalul Arthur B. Tedder, din partea Co- 
mandamentului suprem britanic, generalul C. 
Spaatz, reprezentantul Comandamentului american 
şi generalul ]. de Lattre de Tassigny, din partea Co- 
mandamentului francez.“ Mai încolo: „9 mai 1945 - 
ora 2. Intră în vigoare actul de capitulare necondiţio- 
nată a Germaniei naziste. Popoarele Europei şi ale 
lumii sărbătoresc ziua Victoriei.“ Sovieticii au vrut să 
marcheze această zi separat de aliaţii vestici. De 
aceea, motivând că delegatul sovietic prezent în data 
de 8 nu era suficient de înalt în grad, la coman- 
damentul sovietic de lângă Berlin s-a semnat încă o 
dată capitularea Germaniei, de către mareşalul 
Jukov. 

Noi, cei care jumătate de deceniu am „ținut“ 9 
mai, avem cu adevărat ceva de sărbătorit? În dis- 
cursul său de la Fullton (S.U.A.), din 1946, Winston 
Churchill, Europa de est se afla după o „cortină de 
fier“, care se lăsa pe linia atinsă de trupele sovietice 
în ofensiva lor spre Germania. Decenii de comunism 
urmau Să distrugă sistemul capitalist, valorile demo- 
cratice şi umane în centrul şi estul Europei. Prin ani- 
hilarea fizică a intelectualității, a burgheziei, a țără- 
nimii, coloana vertebrală a acestor popoare a fost 





24 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





frântă, astfel încât scursurile societăţii, comuniştii au 
putut denatura fibra morală a acestor popoare. 
Această parte a Europei a înlocuit regimurile dictato- 
riale, autoritare, militare, girate de Germania nazis- 
tă, cu cel mai negru totalitarism. La această situaţie a 
contribuit şi Churchill, prin înțelegerea sa cu Stalin 
asupra procentelor de partajare a Europei, la Mos- 
cova, în octombrie 1944, completată „oficial“ prin 
acordul de la Ialta (februarie 1945), semnat şi de mu- 
ribundul F.D. Roosevelt. Ce avem noi esticii de „săr- 
bătorit“? Milioanele de morţi, torturați şi arestați? 

România nu a primit statutul de cobeligeranță la 
conferința de pace de la Paris, începută la sfârşitul 
anului 1946. Iar învingătorii ne-au impus despăgu- 
biri de război uriaşe față de U.R.S.S., ca plată pentru 
campania noastră din Est (de parcă nu sovieticii ne 
declaraseră război, prin ultimatumul din iunie 1940 
şi prin ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a 
ținutului Herţa), care au fost plătite prin cunoscutele 
„Sovrom-uri“, ce au instrumentat de fapt jefuirea săl- 
batică a României. Iată deci cum, pentru români, dis- 
pare şi a doua semnificaţie a zilei de 9 mai. 


Temelia Europei unite 


Pentru vestici, de vreo 20 de ani încoace 9 mai 
reprezintă „Ziua Europei“. Această zi, împreună cu 
moneda unică, steagul albastru cu cele 12 stele gal- 
bene şi imnul - celebra „Oda Bucuriei“ din Simfonia 
a IX- a de Ludwig van Beethoven - formează simbo- 
lurile identităţii politice a Uniunii Europene. Ziua 
Europei reprezintă un bun prilej pentru a organiza 
diverse acţiuni şi festivități, menite să apropie Uniu- 
nea Europeană de cetăţenii ei, dar şi pe cetățenii Uni- 
unii între ei. 

La noi însă, această semnificaţie a fost ocultată 
de cea privind victoria antifascistă şi, ca urmare, a 
trecut şi în acest an aproape neobservată. Doar Mi- 
nisterul Integrării Europene a organizat câteva pa- 
lide evenimente. 

La 9 mai 1950, ministrul de Externe francez Ro- 
bert Schuman a prezentat proiectul care presupunea 
crearea unei Europe organizate, bazată pe relaţii de 
cooperare. Această propunere, cunoscută sub denu- 
mirea de „Declaraţia Schuman“, este considerată în- 
ceputul a ceea ce astăzi este cunoscut ca fiind Uniu- 
nea Europeană. În declaraţia pe care a citit-o în fața 
presei internaţionale, Schuman a chemat Franța, 
Germania şi alte ţări europene să îşi unească produc- 
ţia de cărbune şi oțel, ca o „primă concretă fundaţie 
pentru o federaţie europeană“. Ceea ce a propus mi- 


nistrul de Externe francez era crearea unei instituții 
europene supranaţionale, care să se ocupe cu ma- 
nagementul industriei de cărbune şi oțel, sector care, 
la vremea respectivă, stătea la baza industriei mi- 
litare. Schuman a lansat apelul tocmai către țările 
care, în timpul celui de al doilea război mondial, s-au 
aflat în conflict şi aproape că s-au distrus reciproc. 
Apropierea acestor țări în forma propusă de diplo- 
matul francez avea menirea să pună capăt, pentru 
totdeauna, războiului ce a lăsat în urma sa imense 
distrugeri materiale şi morale. 


Marea demonstraţie de forță 
a lui Putin 


Paradoxal, deşi România este membru N.A.T.0. 
şi în proces de aderare la U.E., autorităţile au decis să 
sărbătorească victoria antifascistă „pe vechi“. Adică, 
la 9 mai. Ce-i drept, manifestările din Bucureşti şi din 
țară au fost modeste, iar participarea populaţiei des- 
tul de redusă, ceea ce demonstrează că această zi nu 
prea rezonează în inimile românilor. Ziua Europei a 
trecut şi ea aproape neobservată, cum am spus, doar 
Ministerul Integrării simțindu-se obligat să monteze 
cîteva manifestări fără impact la publicul larg. 

În schimb, România a onorat marea demon- 
strație de forță de la Moscova, prin prezența Regelui 
Mihai 1, a preşedintelui Băsescu şi a ministrului de 





anul IIl e nr. 28 





25 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 








Externe M.R. Ungureanu. Spre deosebire de Româ- 
nia, Lituania, Estonia, Georgia şi Republica Moldova 
(Voronin a preferat să sărbătorească la Chişinău) nu 
şi-au trimis oficiali la Moscova, în timp ce preşedin- 
tele Ucrainei, deşi prezent, nu a depus coroane de 
flori. Participarea preşedintelui Letoniei, ca repre- 
zentant al balticilor, a avut o conotaţie negativă pen- 
tru ruşi. La câteva zile după eveniment, Letonia a ce- 
rut Rusiei (ca moştenitoare a U.R.S.S.) despăgubiri 
pentru crimele sovietice comise în cei 50 de ani de 
ocupație. De asemenea, primul-ministru britanic, 
Tony Blair nu a venit, sub motivul că formarea 
noului guvern nu-i dă timpul să participe. 

Prezența la Moscova a cuplului prezidenţial 
american o putem considera o sfidare, având în ve- 
dere că s-a desfăşurat între o vizită în Letonia şi una 
în Georgia. De altfel, în Letonia, Bush a declarat că 
„Ialta a reprezentat o eroare“. 

Este cu atît mai greu de înțeles cum de a accep- 
tat preşedintele Băsescu - ca şi alți 50 de şefi de state 
şi guverne - să participe la o serbare care a fost de la 
cap la coadă un omagiu trecutului sovietic. 


De altminteri, Putin se comportă ca un țar roşu: 
nu vrea să audă de condamnarea Pactului de neagre- 
siune sovieto-german (Molotov-Ribbentropp), nici să 
ceară scuze balticilor sau să le acorde despăgubiri, 
nouă nu ne va da tezaurul şi consideră „o tragedie“ 
prăbuşirea U.R.S.S. (motiv pentru care a reintrodus 
imnul stalinist şi poate că-i fac cu ochiul şi steagul 
roşu cu secera şi ciocanul). În plus, Putin duce o cam- 
panie asiduă pentru a convinge lumea de vechea 
inepţie a lui Stalin, aceea că U.R.SS. a intrat în război 
abia în 22 iunie 1941. Probabil că de ocuparea Polo- 
landeze (martie 1940), a țărilor baltice (primăvara 
1940) şi a Basarabiei, Bucovinei de nord şi a ţinutu- 
lui Herţa (iunie 1940), precum şi de masacrul ofiţe- 
rilor polonezi de la Katyn trebuie să-i învinuim pe 
extratereştri. 

La polul opus al acestui comportament se află 
cancelarul german Gerhardt Schrâder - prezent şi el 
la Moscova -, care a cerut scuze popoarelor pentru 
suferințele provocate de germani, sau în numele 
acestora. 





26 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





Vedere de pe Centura Politicii (2) 


Iliescu a căzut. 
Se pregăteşte Putin 


Tragedie mare printre sălciile de pe Dâmbovita: 


în grădina lu' Ion s-a suit Geoană pe tron! Nu se mai poartă 
Moscova, are trecere Potomacu! Este a doua dramoletă politică de 
după căderea „Mult lubitului“. Şi nici Vladimir Putin nu se simte 
prea bine. Nişte băieţi şcoliți în America și care au preluat puterea 
în zona Mării Negre, vor să facă o altă Ialtă, cu Rusia pe postul 


României de Ia prima Ialtă. 


Viorel Patrichi 





dus o surpriză de proporţii: fondatorul Ion 
Iliescu a pierdut şefia celei mai importante 
formaţiuni de opoziţie. Mircea Geoană amenințase 
că va provoca schimbarea partidului „de sus şi până 
jos“, dacă Ion Iliescu nu acceptă schimbarea ştafetei. 

„Am fost invitat să prezidez lucrările“, a spus li- 
derul fondator. Mucles în sală! 

Ion Iliescu a mai făcut însă „o precizare istorică“: 
„Am venit să preiau ștafeta. Am predat ştafeta în 
2000, când am fost ales preşedinte“. l-a dat cuvântul 
„tovarăşului Adrian Năstase“, ceea ce a provocat ilari- 
tate în sala Congresului, dar gafa trăda o mare irita- 
re. Credincioşii lui parteneri nu-l mai ascultă. Corina 
Creţu intră în panică: pe culoar, se desfăşoară un con- 


C ongresul Partidului Social Democrat a pro- 





clav paralel cu congresul, cum avea să recunoască 
Geoană. „Prostănacu“ a cucerit sala care aplauda fre- 
netic, iar Marian Oprişan de la Vrancea striga „Nea 
Nelu, lasă-ne! Nea Nelu, lasă-ne!“. Era prea mult. Co- 
rina Creţu i-a dat lui Nea Nelu un calmant din poşeta 
Rovanei Plumb. „Sicriele de plumb,/ Și flori de 
plumb...“. Jocul de glezne se transformase în partidă 
de dat la gioale. Ion Iliescu se confrunta acum cu o 
adevărată deviaţie. Ce i-ar fi trimis la Canal... 

Aici este farmecul democraţiei, chiar dacă aran- 
jamentele de culise au făcut posibilă înlăturarea ce- 
lui mai vechi „aparatcik“ din Europa contemporană. 


Vine „Buze Reci“ 


Observatorii au apreciat că Adrian Năstase, Mi- 
ron Mitrea, Viorel Hrebenciuc şi loan Rus i-au tras 
preşul de sub picioare lui Ion Iliescu. Se consideră că 
ei s-au folosit de Mircea Geoană pentru a perpetua 
structura baronilor în conducerea partidului. Mai 
ales că relaţiile dintre Mircea Geoană şi Ion Iliescu 
erau deteriorate de multă vreme. Pe când era am- 
basador la Washington, Mircea Geoană i-a trimis o 
scrisoare lui Emil Constantinescu, în care afirma că 
Ion Iliescu este „un cancer al democraţiei“. Mircică 
voia să se dea bine pe lângă Milică. Foarte straniu, 
dar Ion Iliescu nu l-a putut schimba din funcţia de 
ambasador în Statele Unite. Oare de ce? Ştie tata-so- 
cru... După pierderea alegerilor din 2004, Ion Iliescu 
a declarat că „Mircea Geoană s-a comportat în cam- 
pania electorală ca un prostănac“ atunci când a spus 
că PSD va face alianță cu UDMR. Ion Iliescu avea 
dreptate atunci, dar tot el a încasat castanele. Ajuns 





anul IIl e nr. 28 


27 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





lider al Partidului Social Democrat, Mircea Geoană 
i-a avertizat pe baroni „Să nu calce pe bec“, să nu con- 
stituie alianțe pe criterii economice în teritoriu. 

Adică, le-a spus lupilor să nu meargă la stână. E 
ca, să ma scuze cititorii mai sensibili, ca în bancul ăla 
cu Azorică - Buze Reci. 


Cei trei neuroni 


L-au terminat pe tataie. Un strălucit lider de la 
PSD povestea un episod fabulos despre frământările 
din partidul cu trei trandafiri feşteliți în glastră. „Ne 
cheamă tataie la Cotroceni. Presa a fost poftită să 
iasă. Şi începe tataie: «Bă, fir-aţi ai dracu, nenoroci- 
ților! Aţi furat pe toate drumurile. Nu vă mai săturaţi? 
Mi-ați distrus partidul, ciocoilor!» 

Pe scurt, ne-a terminat tataie. Peste două ore, 
mă sună o ziaristă de la... Domnu senator, ce s-a dis- 
cutat la Cotroceni? Probleme interne de partid, zic. 
Domn'u senator, noi avem caseta cu «fire-ați ai 
dracu”, ciocoilor!. Nu-mi venea să cred, dom'ne: unul 
din noi înregistrase dialogul amiabil cu tataie. 
Dom ne, ăştia au trei neuroni: unu în cap, unu în pi- 
cior şi altu' în fund. Niciodată nu ştii cu care gân- 
deşte...“. 


Halul ăsta! 


În maniera sa personală, Mircea Geoană a spus 
un adevăr magnific la congres: „Niciodată în istoria 
partidului nostru nu am traversat un moment mai 
crucial“. Sic! PSD trece astfel printr-o etapă „foarte 
crucială“ de la „sinergia faptelor“ prin „meandrele 
concretului“ spre „panelurile specioase în care Ro- 
mânia va fi andorsată“. 

Fiindcă, în ceea ce priveşte politica externă, ace- 
laşi Mircea Geoană dă semne de năpârlire radicală. 
EI a cerut retragerea trupelor din Irak „după un ca- 
lendar strâns“. Mircea Geoană i-a reproşat lui Traian 
Băsescu lipsa unei strategii de ieşire din coaliție şi i-a 
cerut consultări cu partidele parlamentare. Tocmai 
tu, Brutus? Traian Băsescu afirmase că „trupele ro- 
mâneşti vor rămâne sine die în Irak“. Mircea Geoa- 
nă, ajuns în opoziţie, a devenit grijuliu față de Ger- 
mania şi Franța. „Şi eu am făcut declaraţii de iubire 
americanilor la viaţa mea, dar nici chiar în halul 
ăsta“, a spus Mircea Geoană. Şi parcă n-am uitat cum 
surâdea Adrian Năstase în Biroul Oval, ca după un 
gâdilat tandru, când George Bush spunea că amân- 
doi vor câştiga alegerile. E adevărat, şi vânătorul din 
Tărtăşeşti a înfrânt în alegeri, dar fără loc. Oare cât 


plăteşte România „declaraţiile de iubire“ de un „hal“ 
sau altul? 


Ce face funcţia 
din Mihai Ungureanu 


În ziua de Paşti, a acostat la Constanţa o fregată 
germană. Traian Băsescu a venit fercheş pe punte, cu 
pleata tunsă scurt - „E alt băiat!“, cum cânta Marga- 
reta Pâslaru pe când el era matroz. A spus că şi-a tăiat 
părul ca să le poarte noroc celor trei ziarişti răpiți la 
Bagdad. Ezoteriştii vor insista că tăiatul părului este 
un gest magic: Traian Băsescu îşi pierde puterea. „Bi- 
blia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,/ 
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată pute- 
rea...“. Preşedintele Mării Negre a vorbit cu ofițerii 
germani, le-a spus că vrea baze militare NATO în 
zonă. Pe de altă parte, Condollezza Rice i-a promis lui 
Mihai Răzvan Ungureanu baze militare americane 
pentru România. Este o altă nuanţă. Copilul teribil al 
diplomaţiei româneşti ne-a reamintit că invadarea 
Irakului s-a făcut la recomandarea Consiliului de 
Securitate, iar cine nu este de acord să plece în altă 
țară. O asemenea perlă naturală nu a ieşit nici din 
adâncurile minţii lui Bush-junior. L-am prețuit mult 
pe Mihai Răzvan Ungureanu ca pe un diplomat de 
mare viitor şi nu ştiu ce să mai cred. Mi-a reamintit 
prin asemenea vorbe de Mircea Geoană, care sus- 
ținea înflăcărat, în fața Parlamentului de la Bucu- 
reşti, că Saddam Hussein are rachete ce zboară peste 
Bucureşti şi pot lovi Londra. Aşa a indus el groaza de 
Saddam în rândul populaţiei din România. Tocmai în 
acea perioadă, PSD dăduse pe daiboj Fabrica Letea 
de la Bacău unui client mai tare ca Ştefan cel Mare: 
Dumitru Sechelariu. („Tine minte, Băsăscule, Mol- 
dova este a mea!“ - zicea Seche). Sechelariu a adus 
mineri din Vaslui, a minat o mare parte din clădirile 
fabricii şi le-a aruncat în aer. Suflul exploziei a spart 
geamurile locuințelor din zonă. Bieţii oameni au 
crezut că a început Saddam să bombardeze Bacăul! 


Puşcărie pentru cine 
se îndoiește! 


O singură rachetă a zburat spre un magazin din 
Kuweit, dar şi aceea era de fabricaţie chinezească. 
Puțin mai târziu, am putut vedea pe malurile Tigrului 
o armată în şlapi, care cerşea îndurare americanilor. 

Nimeni nu spune că trebuie să retragem trupele 
din Irak din cauza răpitorilor. Dar dacă vom fi atacați 
acasă? 





28 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





De altfel, avem la conducerea patriei oameni cu 
adevărate certitudini. Ei nu se îndoiesc niciodată şi 
nu acceptă dubiile nici la ceilalți. De exemplu, sena- 
torii au votat o lege prin care este trimis la puşcărie 
oricine se îndoieşte de existența holocaustului. Prin 
urmare, nu se mai acceptă nici o cercetare asupra 
fenomenului. Asta aminteşte de condamnarea „duş- 
manilor poporului“ din anii 1950. Spunea un tovarăş 
că eşti duşman al poporului şi nu mai era necesară 
nici o investigaţie. La Canal! 

Şi totuşi, există oameni care se îndoiesc de exis- 
tența lui Hristos, dar nimeni nu-i bagă la răcoare pen- 
tru un asemenea delict mult mai grav. Nu mă refer la 
Ion Iliescu, mă gândeam la Voltaire. 


Putin: „Pactul 
Molotov-Ribbentrop este 
o problemă închisă“ 


Multe gazetărese amestecă NATO în brambure- 
ala din Irak, semănând confuzie pentru opinia pu- 
blică. În realitate, Alianţa Nord-Atlantică nu a inter- 
venit acolo fiindcă orice decizie majoră se ia la 
Bruxelles numai în unanimitate, iar Franța şi Ger- 
mania au fost şi rămân contra războiului. 

NATO a devenit deja un fel de momeală politică 
pentru țările slabe. Preşedintele Bush i-a promis lui 
Viktor Iuşcenko integrarea Ucrainei în Alianţa Nord- 
Atlantică. Această promisiune a fost reînnoită la co- 
memorarea a 60 de ani de la capitularea Germaniei 
hitleriste. A fost un moment foarte controversat. În 
avanpremieră, Giinther Verheugen, vicepreşedintele 
Comisiei Europene, i-a cerut public lui Vladimir Pu- 
tin să recunoască un fapt istoric, devenit banal: inva- 
darea țărilor baltice de către Uniunea Sovietică. El so- 
licita preşedintelui rus să-şi ceară scuze, fără să amin- 
tească de invadarea Basarabiei, a nordului Bucovinei 
şi a sudului Poloniei. Nimeni de la Bucureşti nu i-a 
sugerat lui Verheugen să pomenească şi de România. 
În replică, Vladimir Putin a reamintit că Sovietul Su- 
prem (Parlamentul URSS) a condamnat pactul Molo- 
tov-Ribbentrop în 1989. „Problema este închisă. Noi 
ne-am cerut scuze o dată şi este suficient. Aţi vrea ca 
acest gest să fie făcut în fiecare an?“ 

În mod formal, Putin are dreptate. Dar proble- 
ma nu este închisă, cât timp consecințele pactului 
Molotov-Ribbentrop nu vor fi anulate. EI a adăugat 
însă o afirmaţie corectă, pe care nici un demnitar rus 
nu a făcut-o până acum: invazia sovietică a fost rezul- 
tatul unor jocuri geopolitice, cărora le-au căzut vic- 
time „popoarele mici“. Să sperăm că Moscova va înţe- 


lege cât de important ar fi pentru ea anularea con- 
secinţelor acestui rapt. Fostul general KGB nu este 
însă capabil să treacă dincolo de nostalgiile unui ser- 
vant de tun, cu gamela plină de vodcă, pe străzile 
Berlinului: Rusia nu cedează nimic. Anterior acestui 
conflict politico-diplomatic, Vladimir Putin regretase 
dispariția URSS, „cea mai mare tragedie geopolitică a 
secolului XX“. „Nu mă aşteptam să-l aud pe Vladimir 
Putin spunând o asemenea prostie“, a ripostat Va- 
clav Havel, fostul preşedinte al Cehiei. 


Parlamentul European 
nu mai are bani pentru România 


Uniunea Europeană şi Statele Unite au mari 
interese economice în Rusia. România trebuie să-şi 
cunoască foarte bine locul, fără axe unidirecționale. 
De altfel, faptele confirmă tocmai o asemenea idee 
simplă. 

Parlamentul European a hotărât să amâne pri- 
mirea observatorilor din România şi din Bulgaria 
pentru că nu are bani. Cel puţin aceasta este explica- 
ţia oficială. Astfel că reprezentanţii noştri ar putea fi 
acceptaţi la Bruxelles Ia 1 ianuarie 2006 sau chiar la 
1 ianuarie 2007, dacă se va activa clauza de salvgar- 
dare. România trebuia să trimită în toamnă 35 de ob- 
servatori în Parlamentul European, iar Bulgaria - 18. 

Cei 35 de senatori şi deputaţi din România vor fi 
reprezentaţi în Parlamentul European proporţional 
cu rezultatele alegerilor din țară: 12 vor fi de la Alian- 
ţa D.A. 12 - de la PSD, iar celelalte 11 locuri vor fi îm- 
părțite între PPRM, UDMR şi PUR. 

Decizia de amânare a primirii observatorilor ro- 
mâni şi bulgari a fost luată de liderii grupurilor creş- 
tin-democrat şi socialist. Chiar dacă lipsa banilor ar fi 
un motiv credibil, amânarea este deja un semnal 
grav. Graham Watson, liderul liberalilor europeni, a 
respins categoric amânarea României şi a Bulgariei. 
De aici şi până la activarea clauzei de salvgardare nu 
ar fi decât un pas. Această clauză nu a figurat în dosa- 
rul celor 10 țări care au fost admise în Uniunea Euro- 
peană la 1 mai 2004. Mai mult, observatorii lor au 
fost acceptați în Parlamentul European imediat ce 
aceste țări au semnat tratatele de aderare. 


Medalie pentru Regele Mihai 


Din partea României, a participat la comemora- 
rea cu cântece revoluţionare Traian Băsescu. EL a pre- 
cizat că „pentru România sfârşitul războiului a avut şi 
urmări negative“. E greu să spui adevărul: alungarea 





anul IIl e nr. 28 


29 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





germanilor a fost urmată de instaurarea comunis- 
mului în țara noastră, o tragedie incomparabil mai 
mare. Regele Mihai s-a arătat încântat de invitaţia 
primită de la Moscova. Putin i-a oferit medalia „60 de 
ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea 
Patriei“. Patria cui? Regele nostru nu a înțeles nimic 
atunci când l-a oferit pe tavă ruşilor pe mareşalul Ion 
Antonescu, nu a priceput nici acum nimic. Să-i amin- 
tim noi ce i-a făcut Vâşinski în Palatul Regal. Momen- 
tul de la Moscova aminteşte de Doina Cornea care 
ne-a îndemnat să-l votăm pe Ion Iliescu în 2000. Au 
mai fost medaliați preşedintele cipriot Glafcos Cle- 
rides, Karolos Papoulias, preşedintele Greciei, Alfred 
Moisiu, preşedintele Albaniei, Stepan Mesici, preşe- 
dintele Croaţiei, şi generalul Wojciech Jaruzelski, fost 
preşedinte al Poloniei. 

Regele Mihai este ultimul supraviețuitor dintre 
liderii beligeranți. EI a fost medaliat şi de către Stalin. 
Acum, nu trebuia să primească doar o medalie. E 
prea puţin. Monument trebuiau să-i facă ruşii şi ucrai- 
nenii în Piața Roşie. Regele a fost însoţit de princi- 
pele Duda I de Hohenzolern-Veringen. 


„Întoarcerea în timp“ 


Iată cum procedează alții pe relaţia cu Moscova. 
Adam Rotfeld, ministrul de externe al Poloniei, a 
cerut la Adunarea Generală a ONU de la New York ca 
Rusia să dezaprobe Pactul Molotov-Ribbentrop în 
fața forumului Naţiunilor Unite. Pactul a făcut posi- 
bilă împărțirea Poloniei şi aşa s-a produs tragedia de 
la Katyn. Preşedintele polonez Aleksandr Kwasniev- 
ski a reconfirmat că Rusia trebuie să-şi asume trecu- 
tul pentru o adevărată reconciliere pe continent. 

Ca o consecință a nostalgiilor nutrite de Krem- 
lin, Arnold Ruutel, preşedintele Estoniei, şi Valdas 
Adamkus, preşedintele Lituaniei, au refuzat să vină 
în Piaţa Roşie. 

A venit totuşi în Piaţa Roşie doamna Vaira Vike- 
Freiberga, preşedinta Letoniei. „A fost ca într-o maşi- 
nă de întoarcere în timp. Te aşteptai să vezi membri 
ai comitetului central sovietic ieşind din zidurile 
Kremlinului. A fost ca o paradă suprarealistă. Veni- 
rea mea la Moscova este un gest de bunăvoință“, a 
declarat Freiberga. 


Bush s-a plimbat 
cu „Volga“ prin Moscova 


Înainte să ajungă la Moscova, Bush a trecut prin 
Letonia, unde au venit toţi cei trei preşedinţi ai ţări- 


lor baltice. Cu acel prilej, liderul de la Casa Albă a 
subliniat că Rusia nu trebuie să se teamă că va fi în- 
conjurată de țări cu o democraţie stabilă. Moscova a 
rămas însă preocupată de „cordonul sanitar“, ca pe 
timpul războiului rece. După ce a văzut defilarea ve- 
teranilor sovietici, cu piepturile pline de medalii, 
Bush s-a plimbat cu „Volga“ cea veche din 1956 a lui 
Putin. Apoi, a făcut o altă vizită care nu a dat bine la 
Kremlin. S-a dus la Tbilisi. Preşedintele georgian Mi- 
hail Saakaşvili a refuzat să vină la Moscova la come- 
morare şi a preferat să-l primească pe oaspetele ame- 
rican la Tbilisi, cu un concert la care au cântat cei mai 
reputați artişti ai Georgiei. Saakaşvili s-a arătat gata 
să ajute Statele Unite să consolideze democraţia pe 
teritoriul fostei URSS. Bush le-a promis georgienilor 
că va insista pentru primirea ţării lor în NATO. O 
declaraţie care li s-a părut sumbră ziariştilor din Mos- 
cova. Bush i-a spus lui Saakaşvili că poate să-l sune la 
orice oră. El îi ceruse lui Putin să-şi retragă cele două 
baze din Georgia. Bush s-a declarat încântat de 
modul în care s-a exportat democraţia în Georgia 
prin „revoluţia trandafirilor“. Saakaşvili a trimis 800 
de militari în Irak tot pentru exportul democraţiei. În 
septembrie, se va pune în funcţiune conducta de 
petrol BTC, care pleacă de la Baku (Azerbaidjan), 
trece prin Tbilisi (Georgia) şi ajunge la Ceyhan (Tur- 
cia). Conducta va transporta peste un milion de ba- 
rili de petrol caspic pe zi spre Mediterana, evitând 
Rusia şi Iranul. 


Spre o nouă Ialtă? 


Mihail Saakaşvili se dovedeşte a fi un lider re- 
gional foarte dinamic. Văzând că poate conta pe spri- 
jinul american, el a propus înlăturarea lui Aleksandr 
Lukaşenko de la preşedinţia Belarus. Acţiunea s-ar 
putea realiza printr-o nouă „Ialtă“, la care să partici- 
pe şi România. „E timpul pentru o nouă Ialta, o aso- 
ciere voluntară a noilor democraţii europene“, a 
spus Saakaşvili. El a precizat că a discutat deja acest 
plan la Chișinău cu preşedinţii Traian Băsescu şi Vik- 
tor Iuşcenko. Informaţia a fost reprodusă în ziarul 
american „The Washington Post“. Saakaşvili a subli- 
niat că timp de 60 de ani Ialta a însemnat aban- 
donarea Europei de sud-est de către Statele Unite şi 
Marea Britanie. „Timp de 60 de ani, cuvântul Ialta a 
însemnat trădare şi abandon. Acordul diplomatic, în- 
cheiat între Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Sta- 
tele Unite în acea staţiune adormită de pe malul 
Mării Negre a aruncat milioane de oameni într-o tira- 
nie nemiloasă. Trebuie să extindem libertatea în re- 





30 


anul IIl e nr. 28 


POLITICA, LA DESCUSUT 





giunea Mării Negre şi către întreaga Europă. Moldo- 
va, ca şi Georgia, înfruntă un regim separatist, care 
se menţine la putere pe baza arsenalului sovietic şi 
prin profiturile pe care le face din traficul de arme şi 
ființe umane. Acestea sunt ultimele rămăşiţe ale im- 
periului sovietic“, a spus liderul georgian. 

Este o idee politică excelentă, chiar dacă se va 
pune în aplicare foarte greu fără participarea actoru- 
lui principal: Moscova. Chiar dacă se implică Ame- 
rica. Rusia trebuie convinsă că un asemenea proces 
de democratizare este şi în folosul ei. 

Traian Băsescu a confirmat discuţiile de la 
Chişinău şi crede că este oportună o nouă conferință 
[a Ialta. „Acolo unde alţii au hotărât pentru noi comu- 
nismul, noi am putea reafirma libertatea popoarelor 
noastre şi nevoia de securitate în regiunea Mării 
Negre“, a spus Traian Băsescu. 

E posibil însă ca Moscova să perceapă democra- 
tizarea ca pe o formă de invazie. Nu întâmplător, tot 
în această perioadă au fost dezvelite statui pentru 
Stalin. „Am câştigat războiul deoarece poporul a apă- 
rat puterea sovietică şi a fost condus de marele său 
lider, comandantul Stalin“, a strigat Ghennadii Ziu- 
ganov, liderul comuniştilor ruşi. 


Voronin, un mare absent 


Pentru a înțelege, într-un fel, că izolarea Rusiei 
este imposibilă, Uniunea Europeană a încheiat la 
Moscova un vast acord de cooperare cu Federaţia 
Rusă în patru spaţii: economie; securitate-libertate- 
justiţie; securitate externă; cercetare, educaţie şi cul- 
tură. A rămas în suspans problematica vizelor pentru 
ruşii care vor să meargă în Spaţiul Schengen. Vla- 
dimir Putin a vorbit cu acel prilej despre „construirea 
Marii Europe“. Franţa, Germania, Marea Britanie şi 
Italia au relaţii economice excelente cu Rusia şi nu 
acordă importanța cuvenită exterminării cecenilor 
din Caucaz, aşa cum fac țările nordice, țările baltice şi 
Polonia. 

Într-un asemenea context geopolitic, tentativele 
Ucrainei de a scăpa de vechea îmbrăţişare par sortite 
unei îndelungate coabitări. 

Un mare absent de la „parada suprarealistă“ de 
la Moscova a fost Vladimir Voronin. Faptul este foar- 
te semnificativ: liderul de la Chişinău chiar a căzut în 
dizgraţia Moscovei şi nu are cale de întoarcere. Toc- 
mai el, Vladimir Voronin, care l-a sărbătorit pe Vladi- 
mir Ilici Lenin, a depus o coroană de flori la monu- 
mentul părintelui revoluției bolşevice de la Chişinău, 
chiar în ziua în care unii lideri europeni se minunau, 


tot la Chişinău, de transformarea generalului de mi- 
liție. 

Păcat de milioanele de morţi din conflagrația 
din perioada 1939-1945. S-au răscut în gropile comu- 
ne. Nici nu ştim ce altceva s-a comemorat la Moscova. 
Jumătate din Europa a fost cucerită de sovietici şi a 
fost aruncată în cea mai cruntă teroare. Nemţii nu au 
lăsat aceleaşi urme pe unde au trecut, la fel ca 
bolşevicii. Timp de 60 de ani, nemţii au fost prezen- 
taţi ca nişte căpcăuni printr-o propagandă deşănțată, 
dar perfect articulată. România, la fel ca Polonia, a 
fost victima celor doi dictatori: Stalin şi Hitler. Nu pu- 
tem regreta prăbuşirea imperiului sovietic, aşa cum 
nu deplângem subminarea celui de-al treilea Reich. 
Dar astăzi, regimul politic din Rusia este tot o formă 
de dictatură, bine fardată însă. De aceea, 71 de per- 
sonalități au publicat o scrisoare deschisă în cotidi- 
anul britanic „Financial Times“, în care arată că 
această comemorare este o parodie. Printre semna- 
tari se regăsesc Elena Bonner, soţia fostului disident 
Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel, şi Vi- 
tautas Landbergis, fost preşedinte al Lituaniei. „Ni se 
pare că este o veritabilă parodie să se reunească la 
Moscova, în acel loc, în amintirea celui mai impor- 
tant sacrificiu făcut în secolul XX în numele libertății 
în Europa“, se arată în scrisoare. 

Cine să aibă dreptate? 








anul IIl e nr. 28 


31 


ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





Totul despre românii 


din Timoc 


Prin regiunea Timocului este desemnat teritoriul din dreapta 
Dunării din nord-estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei 
cuprinzând din Serbia ținutul de la Muntele Rătan! 

(despre care o legendă a românilor timoceni spune că este 
„buricul pământului“) la Dunăre, de Ia valea Moravei la valea 
Timocului, iar din Bulgaria zona Vidinului până la Lom. 


Viorel Dolha 





în Bulgaria sunt sute de mii de români care 

trăiesc dincolo de apă tocmai cum trăiesc ol- 
tenii şi țăranii munteni pe malul cel stâng“, iar G. Vâl- 
san că avem aici „0 adevărată Bucovină de Sud“. 

Regiunea este cunoscută şi sub numele de Triba- 
lia de Ia tribali - populaţie de neam tracic (după Stra- 
bo, Diodor etc.) sau iliric (după Ştefan din Bizanţ) 
atestată aici încă din sec. VIII î. Hr:3 tribalii aveau o 
organizarea statală proprie şi s-au remarcat în bă- 
tălia contra lui Filip al II-lea al Macedoniei, pe care 
l-au înfrânt şi l-au rănit. 

Populaţia tracică de aici a început să fie roma- 
nizată înaintea celei de la nord de Dunăre, romanii 
începând în ultimele decenii ale erei trecute şi termi- 
nând în anul 15 d. Hr. întemeierea provinciei Moesia, 
împărțită în anul 86 în Moesia Inferior şi Superior. 
Moesia Superior a servit ca bază de plecare în răz- 
boaiele împotriva dacilor în timpul lui Domițian şi 
Traian, iar după retragerea aureliană, în 285 Diocle- 
tian împarte teritoriul în 4 provincii: Dacia Ripensis 
lângă Dunăre, Dacia Mediteranea cu centrul la Niş, 
Moesia Prima în nord-vest şi Dardania în sud. Apro- 
po de Moesia, cronicarul grec Niceta Choniatul afir- 
mă despre locuitori că „înainte se numeau Mizi, iar 
acum Vlahi“. Această organizare a dăinuit până în 
timpul lui Iustinian. La începutul sec. VII dominația 


N icolae Iorga? spunea că „atât în Serbia cât şi 


romano-bizantină cedează sub presiunea slavilors. 
În a doua jumătate a secolului al IV-lea şi la începutul 
secolului al V-lea la Remesiana (Bela Pelanka de as- 
tăzi, aflată la 30 de km est de Niş), capitala Daciei Me- 
diteranea, a activat episcopul Niceta, „apostolul da- 
cilor de pe ambele maluri ale Dunării“ după cum îl 
numeşte Vasile Pârvan. Timocul a fost numit de 
daco-moesi Timakus, iar Morava va fi Margus, pro- 
vincia numindu-se Margensis (sârbii îi spun Craina 
care înseamnă margine). Împăratul Caius Galerius 
Valerius Maximus s-a născut într-o familie din Timoc 
dintr-o dacă refugiată de la nord de Dunăre. 

Legăturile dintre N şi S Dunării sunt evidente şi 
prin strămutările de populaţie. În anii 10- 12 a.D. 
consulul Sextus Aelius Catus transferă 50 000 daci la 
sud de Dunăre, la 57-67 a.D. guvernatorul Moesiei 
strămutase 100 000 suflete în dreapta fluviului. Din- 
tre cei 80 de împărați romani 40 au fost de origine 
traco-iliro-dacă. Iosif Constantin Drăgan le înşiră nu- 
mele în „Istoria românilor“ (1993) la pag. 46. În 329 
Constantin cel Mare a făcut pod de piatră peste 
Dunăre. Importanța excepțională în destinele impe- 
riului roman a zonei între sec IIE-VI l-a făcut pe V. Be- 
şevliev să vadă în statul roman de atunci un „imperiu 
roman de neam tracic“.6 

Iată că la sud de Dunăre procesul de formare a 
poporului şi limbii române prin durata mult mai 
mare a stăpânirii romane s-a putut desfăşura chiar 
mai temeinic decât în Dacia (al cărei nume va fi chiar 


1 G.A. Nicolaevici, L. Cionchin, Românii de pe valea Timocului, în Cuvântul românesc, Canada, nr. din iunie 1993, pag. 16. 
2 N. Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chişinău, 1992, pag. 6. 

3 XXX, Dicţionar de istorie veche a României, Bucureşti 1996, pag. 584. 

4 Drăgan Constantin Iosif, Noi, tracii, Scrisul românesc, 1976, pag. 100. 

5 Ibidem, pag. 397. 
* Brezeanu Stelian, Romanitatea orientală în evul mediu, All, 1999, pag. 24. 





32 


anul IIl e nr. 28 


CEALALTĂ ROMÂNIE 


ROSI 





împrumutat pentru parte din Moesia). După mulți 
istorici (Puşcariu, Dragomir, Gamilscheg etc.) Timo- 
cul, Banatul şi Oltenia sunt leagănul formării limbii 
române”. Sârbii cu greu au slavizat mai apoi şi numai 
în parte rămăşiţele coloniilor romane şi populația 
tracă romanizată. Populaţia românească s-a păstrat 
mai curată în văile înalte şi pădurile dese ale acestui 
ținut muntos al Timocului. I.F. Dobrescu în revista 
Geopolitica nr. 1/2005 afirmă că „nu avem nici o do- 
vadă de-a lungul a o mie de ani de istorie că regiunea 
timoceană ar fi fost la origine sârbească şi că ulterior, 
la o dată neştiută ea s-a transformat într-una româ- 
nească, aşa cum se prezenta ea a sfârşitul secolului 
al XIX-lea, când de la est de râul Morava şi până la 
granița cu Bulgaria nu se vorbea decât româneşte“. 
Aria de formare a poporului român de la sud de Du- 
năre a fost mult mai mare, ea întinzându-se de la Du- 
năre şi până în Tessalia. Urme ale acestei romanități 
mai întâlnim şi astăzi în Serbia, unde localități pre- 
cum Grădişte, Surdulița, Ursule, Surdul, Corbul, Că- 
tun, Clisura, Clisurița, Surlița, Vlasina, Izvor, Gume- 
rişte, Târgovişte precum şi altele, aflate în sudul Ser- 
biei de astăzi, în districtul Pcinia, amintesc de popu- 
laţia românească care le-a numit astfel şi care în pre- 
zent a fost asimilată de către sârbi. În secolele al X-lea 
- al XIV-lea a existat şi o episcopie a „vlahilor“, supu- 
să canonic arhiepiscopiei de Ohrida, care în secolul 
al XIII-lea îşi avea sediul la Vreanoti, localitate identi- 
ficată cu Vranje, în sudul Serbiei. Astfel, Nicolae Iorga 
consemna că „pe la 1200 Ştefan Nemania dă Hilanda- 
rului 170 de familii de vlahi, cu juzii lor. Sub Ştefan 
Uroş 1 se adaugă alte 30 de familii la Drin. Donaţii se 
mai fac, cu sutele de familii de Ştefan Nemania pen- 
tru mănăstirea Jicea, de Ștefan Uroş II pentru o altă 
mănăstire şi pentru Gracianița, de Duşan pentru o 
mănăstire lângă Prizern. Vlahii sunt pe atunci şi lân- 
gă Marea Adriatică, şi în Zeta şi pe la Priştina“. Istori- 
cul ceh Jirecek, marele specialist în istoria Balcanilor, 
consemnează nume romanice în toată regiunea Nişe- 
va, Struma de Sus şi Ischer precum: Herul, Bănişor, 
Crețul, Borbulovici, Viturcii. 

Românii de aici precum şi cei din Croaţia, Bos- 
nia, Muntenegru poartă numele de vlaşi sau vlahi. Pe 
la 1348 în Croaţia exista o Valahia Mică, în Serbia 


evului mediu regiunea Raşca se numea Staro-Vlaska 
(Vlachia Veche), Valaşka era o parte din Moravia. În 
Cronica slavilor din Diocleea (1160-1170) se arată 
asimilarea vlahilor de către slavi, provincia era o Va- 
lahie şi era locuită de valahi.8 

În timpul migrațiilor şi atacurilor avaro-slave de 
după sec. VII populaţia sud-dunăreană romanizată a 
fost parte slavizată, parte s-a retras în munţii din Pe- 
ninsula Balcanică, dând populaţia aromână, parte 
s-a retras înspre apus între coasta dalmată, Drava şi 
Morava dând pe acei maurovlahi (morlaci sau vlahii 
negri), iar o parte a rămas în munţii Timocului nu- 
meroase izvoare amintind vlahii timoceni. La 818 
„ducis Timocianorum“ trimit soli la franci spre a soli- 
cita ajutor împotriva bulgarilor. Stoian Marokovici în 
„Les problemes serbes“ se referă la Constantin Porfi- 
rogenitul care menţiona că pe Morava, Mlava, Pecus 
nu erau sârbi, ci o altă „populaţie de o altă formaţie 
etnică“.10 

Kekaumenos din secolul al XI-lea vorbind 
despre vechii locuitori de la sud de Dunăre şi lângă 
Sava spune că „îi numim daci şi besoi“. Ţinutul ajun- 
ge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantină vre- 
me de două secole. După cum relatează clericul Ans- 
bert, participanţii la cruciada a treia au fost atacați de 
vlahii dintre Timoc şi Morava. Niketas Choniates şi 
Kekaumenos amintesc de o traditie a rezistenței va- 
lahe în faţa bizantinilor. 

Primele mănăstiri din zonă datează din secolul 
al XIII-lea şi cărțile istorice sârbeşti spun că sunt fă- 
cute de Radul 1 Voivoda Vlaşci!!. La sfârşitul secolu- 
lui al XIII-lea în această parte a Serbiei a fost o evi- 
dentă ridicare a elementului românesc, regii sârbii 
au dat privilegii românilor şi cnejilor lor!2. Iorga 
amintea o teză conform căreia în secolul al X-lea 
chiar era o formaţiune politică în zona Vidinului ce 
şi-ar fi extins autoritatea şi asupra malului stâng al 
Dunării. 

În 1210 voievodul Mihail al Transilvaniei vine cu 
o armată de saxoni, români, secui şi pecenegi în aju- 
torul țarului Asan Burul din Vidin!3. împăratul Iusti- 
nian recunoscuse de la începutul secolului al VIII-lea 
titlul de Caesar (ţar) bulgarilor ce îl ajutaseră să recu- 
cerească tronul după ce tot el i-a învins şi strămutat 


7 G. Zbuchea, Românii timoceni, editura Mirton, Timişoara 2002 pag. 26. 
8 A. Berinde, Importanța etnonimului valah, în Clio, mai-iunie 1993, pag. 6. 


9 XXX, Dicţionar de istorie veche..., pag. 384. 


10 Cristea Sandu Timoc, Mărturii de Ia românii uitaţi, Editura Astra Română, 1995, pag. 116. 
1! P. Jancovici-Timocanul, Scrisoare, în Clio mai-iunie 1993, pag. 10. 
12 N. Iorga, Istoria românilor, vol. III, Bucureşti 1993, pag. 119. 


131. Lupaş, Din istoria Transilvaniei, Bucureşti 1988, pag. 42. 





anul IIl e nr. 28 


33 


ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 








d ARSE Sa a 

pe mulți în Asia Mică!4. Statul Asăneştilor este pre- 
zentat în izvoare ca „țara valahilor“, arhiepiscopul 
Ioan de Sultanyeh face speculaţii privind latinitatea 
Bulgarei şi a delimitării geografice a „Volaquiei“. Pai- 
sie, egumenul mănăstirii Hilandar în „Istoria slavo- 
bulgară“ în 1762 spune despre vremea lui Asan cel 
Bătrân că „luaseră vlahii erezia romană, citeau vlahii 
latineşte că aceia sunt cu latinii de un neam şi o lim- 
bă“ şi că mai apoi au oprit acestea cu pedeapsa că „li 
se va tăia limba“ şi „aşa vlahii s-au întors la credința 
pravoslavnică şi citesc slavoneşte acum“15. 

Asan II stăpânea şi Cetatea Severin pe care o 
pierde la 1236 pentru a păstra ţinutul timocean Bra- 
nicevo. După 1240 ungurii vor ocupa Maciva şi Bra- 
niceva. Există aici un Greborius ban de Cucevo şi Bra- 
nicevo. O parte a zonei (fără să atingă Timocul) va fi 
dăruită de regele Ungariei ginerelui său sârb Dragu- 
tin. Va fi restituită însă lui Carol Robert. Vidinul era 
al despotului Şişman şi urmaşului său Mihail. Statul 
Timocean de la Dunăre dintre râurile Pek şi Lom 
(1280-1397) avea o populaţie majoritar românească şi 
o dinastie în mare parte de origine română (Sracimir 
era fiu de domniță româncă şi soţ al unei românce. 

Ungurii sub Ludovic 1 au pătruns în Bulgaria 
unde cuceresc Vidinul în 1365 şi desfăşoară încercări 
de consolidare a ocupaţiei concomitent cu acţiuni de 
convertire la catolicism. Acestea nu au făcut decât să 
alimenteze revolta localnicilor bulgari şi români ti- 
moceni de credință ortodoxă!6. În 1363 şi 1369 dom- 
nul muntean Vlaicu Vodă trece Dunărea pentru a 
elibera Vidinul. Succesul românesc făcut „şi cu voia 
unor locuitori ai săi“ a înlăturat stăpânirea ungureas- 
că din banatul Vidinului şi a avut un mare răsunet, 


14 XXX, Dicţionar... pag. 352. 
15 Brezeanu Stelian, Romanitatea orientală în evul mediu, All, 1999, pag. 192. 

15 XXX, Istoria militară a poporului român, vol. II, Bucureşti 1986, pag. 126. 

1 âXXX, Poporul român şi lupta de eliberare a popoarelor din Balcani, Bucureşti 1986, pag. 105. 
18 Rus Dumitru, Teritorii locuite de români, Sigma plus, Deva, 1997, pag. 220. 

19 XXX, Istoria militară... vol. I, pag. 141. 





Vlaicu Vodă fiind apelat cu titlul de rege. Făcuse ceea 
ce va face Mihai Viteazul în Ardeal. El a mai cucerit şi 
Severinul şi Nicopolul. Ungurii luaseră Vidinul de la 
Straşimir ce era cumnat cu Vlaicu. Voievodul român 
până la încheierea păcii i-a dus pe locuitori la nord de 
Dunăre şi urmau să se întoarcă!. Ungurii vor uni po- 
litic şi administrativ Timocul şi Banatul sub condu- 
cerea unui ban din Vidin. Vlaicu vodă a primit o com- 
pensaţie în Făgăraş şi Severin şi a rămas apoi garant 
al țaratului de Vidin recucerit de la unguri. În 1388 
Şişman se închină sultanului care în 1397 după bătă- 
lia de la Nicopole îl va transforma în sangeacul, apoi 
paşalâcul de Vidin. În secolul al XIV-lea urmele vla- 
hilor timoceni se întâlnesc în mai multe acte oficiale 
ale țărilor sârbe. Peste prima alcătuire etnică s-au 
adăugat şi elemente macedo-române de la Pind şi 
din Balcani. Balcanistul Sanfeld arată că între sârbi şi 
bulgari s-au interpus vlahii din zona Moravei pome- 
nind şi de Vlaşka Planina (Munţii Româneşti)!8. 

Radu I Basarab (1377-1384) a fost şi el protector 
al țaratului de la Vidin, acest lucru fiind consemnat 
de inscripţia voievodului Radu în biserica domneas- 
că de la Curtea de Argeş!” „domn singur stăpânitor al 
UngroVlahiei, al Vidinului şi al Oblastiei“. A ridicat 
mănăstirea Mănăstirița din ținutul Cheia în dreapta 
Dunării. Mircea cel Bătrân şi-a impus şi el voința în 
Balcani în repetate rânduri. Ruinele bisericii ridicate 
de Radu cel Mare la 1501 se văd azi în localitatea Lo- 
puşnia la poalele muntelui Rtan. 

Sfântul Nicodim de la Tismana era se pare fiul 
unui cneaz român din Serbia şi a unei domnițe înru- 
dite cu familia cneazului sârb Lazăr (1371 - 1389), şi 
şi-a început viața monahală la mănăstirea Hilandar 
de la Muntele Athos, după care s-a stabilit la Şaina, 
lângă Cladova, întemeind aici mănăstirea cu hramul 
Sfânta Treime. 1 se mai atribuie întemeierea mănăsti- 
rilor Vratna şi Manastiriţa, aflate în apropiere. Sfân- 
tul Nicodim a întemeiat şi condus mănăstiri aflate pe 
ambele maluri ale Dunării, fiind protejat şi sprijinit 
în opera sa de construire de mănăstiri şi de întărire a 
monahismului de către familia Basarabilor şi de că- 
tre cneazul sârb Lazăr, care au dăruit ctitoriilor sale 
mai multe sate şi alte importante donaţii. Ajutor bi- 
sericilor din sudul Dunării vor da şi Matei Basarab, 
Grigore 1 Ghica, Ştefan Cantacuzino. 





34 


anul IIl e nr. 28 


ESENȚIAL 





Hierofanii în „Luceafărul“ 


Prof. Dr. Const. Miu 





poca patriarhilor rămâne pentru Vechiul 
F Testament perioada hierofaniilor, în care 
Tatăl Ceresc s-a relevat oamenilor. EI s-a ară- 

tat acestora prin Îngerul Domnului (cf. Geneza, 
16:7; Exodul, 32:34; 33:14) al Solului legământului 
sfânt (Maleahi, 3:1) şi, mai apoi, printr-un Mesager 
Special, lisus Cristos - Fiul. De reţinut că me- 
sagerul divin se arăta, aproape totdeauna, în vis. 

În Luceafărul, Hyperion, ca mesager al lumii 
divine, se arată şi el fetei de împărat în vis („Căci o 
urma adânc în vis/De suflet să se prindă.// lar ea 
vorbind cu el în vis...“ - s.n.), metamorfozându-se 
o dată în înger, iar apoi în demon: „- O, eşti fru- 
mos, cum numa-n vis/Un înger se arată/(...) - O, 
eşti frumos, cum numa-n vis/Un demon se arată“ 
-s.n. De remarcat că cele două ipostaze - de înger 
şi demon - sunt receptate din perspectiva muritoa- 
rei Cătălina. E aici o formă de manifestare a teolo- 
giei contemplative, inerente cunoaşterii sacru- 
lui.!) Referindu-se la cele două hierofanii, criticul 
Dan C. Mihăilescu opina că „Integralul nu se poate 
arăta ca atare Părţii efemere, ci doar ipostaziat.“2) 

În cele ce urmează, ne vom opri la cele două 
hierofanii ale lui Hyperion, spre a vedea rostul 
celor două descinderi ale sale. 

1. Întâia înfăţişare este aceea a unui tânăr voie- 
vod, cu fața străvezie, un mort frumos cu ochii vii: 


„Și din adânc necunoscut 

Un mândru tânăr creşte. 

Şi ține-n mână un toiag 
Încununat cu trestii. 

Părea un tânăr voievod 

Cu păr de aur moale, 

Un vânăt giulgi se-ncheie nod 
Pe umerele goale. 


Dar umbra feţei străvezii 
E albă ca de ceară - 


Un mort frumos cu ochii vii 
Ce scânteie-n afară.“ 


Să spunem că în această ipostază recunoaştem 
câteva „semne“ distinctive pentru un ales - toiagul 
încununat cu trestii şi giulgiul vânăt, încheiat nod. 
Dacă „obiectele de recuzită“ evidenţiază voievo- 
dul, faciesul acestuia, mai cu seamă ochii, dezvă- 
luie Lumina sacră. Aceasta se va revela în toată 


slava ei la a doua venire a lui Hyperion. 


2. A doua înfăţişare comportă două aspecte: 
unul legat de recuzită, celălalt de venirea în adevăr 
şi lumină: 

„Și din a chaosului văi 

Un mândru chip se-ncheagă; 


Pe negre vițele-i de păr 
Coroana-i arde pare, 
Venea plutind în adevăr 
Scăldat în foc de soare. 


Din negru giulgi se destăşor 
Marmoreele braţe, 

El vine trist şi gânditor 

Şi palid e la față; 


Dar ochii mari şi minunaţi 
Lucesc adânc himeric, 

Ca două patimi fără saț 

Şi pline de-ntuneric.“ 


Remarcăm faptul că „recuzita“ (coroana şi 
giulgiul) este asemănătoare celei avute de prota- 
gonist la prima sa înfăţişare: „...coroana e simbolul 
gloriei celor aleşi, în sensul biblic al cuvântului.“3 
La a doua venire a alesului, poetul pune accent pe 
slava Luminii. Dacă prima dată Lumina este „în ea 
însăşi viață nepieritoare, care traversează pacea 
iubirii“+ - elocventă în acest sens fiind metafora 
ochilor vii/Ce scânteie-n afară (S.n.) -, a doua oară 
ea se află în strânsă legătură cu adevărul, în care 


1 Cf. Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 111. 

2 Dan C. Mihăilescu, Perspective eminesciene, Editura Cartea românească, Buc., 1982, p. 219. 
3 Jean Danielou, Simbolurile creștine primitive, Editura Amarcord, Timişoara, 1998, p. 21. 

4 Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Buc., 1995, p. 110. 





anul IIl e nr. 28 


ROST 


ESENȚIAL 





protagonistul vine plutind: „El este Lumina şi 
Adevărul. Şi când această Adevărată Lumină (Joan, 
1:9) ne va cuprinde, atunci noi trăim cu Iubirea 
Lui.“5 Acum putem înţelege că natura acestei 
Lumini este sacră, căci „Strălucirea aceasta exte- 
rioară este o dogoare a focului lăuntric (...) e iradi- 
aţia în afară a unei explozii de lumină lăuntrică“,e 
iar apariţia ei, ca dorință de unire mistică între 
sacru şi profan, „e semnalată totdeauna ca foc, ca 
flacără...7 (s.n.). Întărim această opinie că Lumina 


în care se scaldă Hyperion, la a doua sa descindere, 
e una sacră, amintind că îngerul care i s-a arătat lui 
Daniel (în Vechiul Testament) avea „faţa ca ful- 
gerul şi ochii ca flăcări de foc...“ (S.n.). 

Să mai spunem doar că în dialogul său cu fata 
de împărat, Hyperion mărturiseşte scopul inhab- 
itării sale - dorința unirii mistice între sacru şi pro- 
fan, ca logodnă noetică: „Am coborât cu-al meu 
senin/ (...) Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii 
mireasă.“ (s.n.) 





5 Arhim. Sofronie, op. cit., p. 186. 


6 Nichifor Crainic, Sfințenia - împlinirea umanului (curs de Teologie mistică), Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 
Iaşi, 1993, p. 171. 

7 Ibidem, p. 171. 

8 Billy Graham, Îngerii - agenţii secreți ai lui Dumnezeu, Editura Stephanus, Buc., 1994, p. 84. 





36 


anul IIl e nr. 28 


ESENȚIAL 


ROST 





Etica ortodoxă sau 
etica protestantă? un 


Iraţionalitatea protestantă şi raționalitatea „dreptei judecăţi“ 


Cristi Pantelimon 





Casian ne previne şi despre falsitatea aparentei 

„noutăţi“ a calculului economic capitalist mo- 
dern, de care vorbeşte Weber, şi care ar diferenția ve- 
chiul capitalism prădalnic sau aventurier de cel mo- 
dern-protestant, raționalizat. 

„În orice meserie sau profesiune, precum am 
spus, repetă Părintele Moise, există mai întâi un scop 
apropiat, adică un plan sau o încordare neîncetată a 
minții într-o direcţie pe care trebuie s-o ai în vedere 
cu toată strădania şi stăruința, ca să poți ajunge la 
îndeplinirea țelului propus (S.n.).* 

Aşadar, planul contabil şi calculul raţional al lui 
Weber nu e deloc nou. A crede că negustorii protes- 
tanţi au „descoperit“ calculul raţional al afacerilor şi 
că au fost singurii care şi-au dat seama de importanța 
stăruinței şi încordării în derularea afacerii înseam- 
nă a fi naiv. Se poate spune că protestantismul şi 
toată mişcarea capitalismului modern au ascuns psi- 
hologia adâncă a Sfinţilor Părinţi, pentru a ajunge la 
simplificarea „contabilă“ a vieţii. Care capitalist avea 
nevoie de psihologia acestor Sfinţi Părinţi? În loc să 
vedem în protestantism un factor de înnoire sufle- 
tească şi religioasă a lumii, noi credem mai degrabă 
că este cazul să vedem în el un factor de ocultare 
(învechire, părăsire, lăsare în desuetudine) a multor 
valori sufleteşti raționale, tocmai prin accentul uni- 
lateral pus pe aspectele economice. Protestantismul, 
în variantă economică, are aşadar, un rol frenator al 
rațiunii umane şi nu unul accelerator. 

Iată, expus cu claritate, chiar calculul rațional al 
afacerii, în varianta lui loan Casian: 

„Nici pe negustor nu-l părăseşte dorința de a-şi 
procura mărfuri pentru a obţine câştiguri cu care să- 
şi adune avere, fiindcă zadarnic ar dori un câştig 
dacă nu şi-ar alege şi calea prin care să ajungă la aces- 
ta.“ Care să fie „noutatea“ cu care vin în acest plan 
negustorii protestanți, când, aşa cum se vede clar din 


AN 
] n fine, un alt pasaj din scriitorul bisericesc loan 


1 loan Casian, Op. cit. 1 (IV). 


cele de mai sus, oamenii bisericii ştiau exact ce în- 
seamnă planul afacerii, metoda (calea de urmat - 
termenul metodologie este grec la origine!) spre a 
face avere. 

Acest calcul de care vorbeşte Weber nu depăşeş- 
te deloc ceea ce Sfinţii Părinți numesc „dreapta jude- 
cată“, un calcul care, fără a fi contabil, este mult mai 
rațional şi mai eficient în echilibrarea forțelor sufle- 
teşti ale omului, căci este acel calcul sufletesc ce vrea 
să evite excesul (hybrisul) din toate activităţile uma- 
ne. Dimpotrivă, calculul contabil capitalist este cre- 
ator de hybris şi de dezechilibre sufleteşti (şi, în cele 
din urmă, economice) căci nu se supune unei analize 
a forțelor minţii şi sufletului, deci unei analize mo- 
rale, ci doar uneia matematice, contabile reci, a cifre- 
lor. Raţionalizarea de care vorbește Weber pe tot 
parcursul operei sale este un proces de iraționalizare 
prin matematizare, eticientizare și ordonare a lumii. 

Pentru a argumenta mai bine afirmaţiile de mai 
sus, trebuie să ne referim, fie şi pe scurt, la problema 
dreptei judecăți. Aceasta nu este totuna cu rațion- 
alizarea lumii, de care vorbeşte Weber, deşi, aparent, 
funcţiile lor sunt similare. Altfel spus, omul modern 
confundă cu mare uşurinţă raționalizarea cu binele 
şi echilibrul lumii. Moştenitori docili ai epocii ilumin- 
iste, în care regina vieţii sociale era Rațiunea, credem 
că suntem apăraţi de vicisitudinile istoriei dacă deve- 
nim ființe din ce în ce mai „raţionale“, iar lumea so- 
cială se „raţionalizează“ progresiv. Nimic mai fals 
decât această opinie. Ceea ce Weber şi alți autori ca el 
nu au întrezărit este tocmai contrapartea iraţională 
şi inumană a raţiunii sau a raţionalizării vieţii so- 
ciale. Deja cu Ferdinand Tânnies ştim că societatea, 
din ce în ce mai rațională, este în acelaşi timp din ce 
în ce mai abstractă şi mai inumană. Birocrația rațion- 
ală a lui Weber merge cu siguranță în direcția biropa- 
tologiei. Aşadar, raţionalizarea lumii este, pe o latură 
a ei, o primejdie evidentă. Care este răspunsul auto- 
rilor creştini la această provocare? Răspunsul se nu- 
meşte „dreaptă judecată“, sau „dreaptă socotință“ 





anul IIl e nr. 28 


37 


ROST 


ESENȚIAL 





sau „chibzuinţă“. Este o forță sufletească de o fineţe 
remarcabilă. În orice caz, nu este un impuls psiholo- 
gic uşor de înţeles, nici uşor de educat sau de învăţat 
de către cineva. Oamenii pot fi extrem de bine „do- 
taţi“ cu virtuţi (dragostea de aproapele, milostenia, 
smerenia, retragerea din lume, liniştea sufletească), 
dar, dacă dintre ele lipseşte dreapta judecată, put- 
erea celorlalte este mult diminuată. Dreapta judecată 
este calea de mijloc a vieţii omului, măsura dreaptă 
în toate, care, „ferindu-l de extreme, îl învață pe mo- 
nah să meargă întotdeauna pe calea de mijloc, care 
este cu adevărat împărătească“2. Această virtute car- 
dinală ţine o cumpănă dreaptă a fiecărui comporta- 
ment, luptând împotriva exceselor de tot felul. În 
cazul concret al monahilor, excesele puteau lua fie 
forma abundenței de hrană, a păcatului carnal, al 
gândurilor rele, dar şi forma opusă, a mortificărilor 
prea dure, ce le puteau periclita viaţa - există, aşa- 
dar, excese prin „plus“ şi excese prin „minus“. Dreap- 
ta judecată le elimină şi pe unele, şi pe celelalte. 
Xenofon, de pildă, ne previne în tratatul său 
economic de faptul că oamenii apți pentru viața eco- 
nomică nu sunt numai cei care se dedică total acestei 
activităţi (cumva ca în scenariul protestant), ci şi cei 
care o fac cu cumpătare sau moderație. Ne-am refer- 
it la cumpătarea economică tocmai în acest sens şi 
am arătat că, spre deosebire de protestantism, care 
depăşeşte limitele fireşti în urmărirea scopurilor 
economice - de unde şi aparența de asceză - activita- 
tea economică este Ia fel de „rentabilă“ şi în dome- 
niul cumpătării, al mediocrităţii bune (în sens lite- 
rar). Dreapta judecată este extrem de greu de „sur- 


prins“ concret. Totuşi, cele mai importante trăsături 
ale sale sunt, după Părintele Moise, ascultarea sfatu- 
lui bătrânilor (sau a tradiţiei, deci interzicerea luării 
pe cont propriu a deciziilor capitale cu privire la via- 
ţa personală şi la educaţia proprie) şi mărturisirea tu- 
turor gândurilor rele. Nu intrăm acum în amănunte 
legate de aceste elemente de identificare, care intere- 
sează mai degrabă psihologia credinţei decât psi- 
hologia economică. Toate aceste elemente de mare 
complexitate spirituală lipsesc din filosofia de viață a 
omului economic protestant. Iar această lipsă nu 
este altceva decât o lipsă de măsură! 

Aşadar, dacă vom privi, aşa cum este corect din 
punct de vedere teologic-ortodox, activităţile econo- 
mice de îmbogăţire, dorința de câştig, pofta de acu- 
mulare de bani ca manifestări din sfera păcatului, 
vom înţelege că, oricât ar fi de „coafate“ de spiritul 
raționalizator al protestantismului, valenţele econo- 
mice ale capitalismului modern sunt patologice (în 
sensul originar al cuvântului). Păcatele sau patimile 
(pathe - care înseamnă „patimă“ sau „boală“) sunt 
tocmai forțele sufleteşti care acționează împotriva 
mântuirii omului şi spre călăuzirea lui exclusiv lu- 
mească, în veac. Aceste păcate sunt opt la număr, 
după loan Casian, şapte după Evagrie din Pontf, 
cel care, a şi „inventat“ această listă. Dacă înțe- 
legem în acest fel demersurile economice ale 
omului modern, ca raționalizări ale unor energii 
lipsite de folos mântuitor, vom admite cu necesi- 
tate că ele sunt atinse de o „boală“ spirituală, deci 
sunt păcate (pathe). Să nu uităm că ţinta demer- 
surilor monahismului creştin este aşa-numita 


2 loan Casian, op. cit. II (11). Ideea trimite direct la Aristotel. 


3 În secţiunea a douăsprezecea a dialogului (Oikonomikos), Socrate discută cu un cetăţean de vază (Ischomah) despre cum 
anume reuşeşte acesta să-şi administeze cum trebuie gospodăria. Intrebarea care se pune este care ar trebui să fie calităţile 
cuiva pentru a deveni administrator al unei gospodării şi, mai precis, care sunt viciile care fac imposibilă calitatea de 
administrator (sau „economist“ - în accepțiunea originară a termenului). Cei care nu pot deveni administratori sunt beţivii, 
leneşii, afemeiaţii. În schimb, cei însetați de câştiguri pot deveni „economişti“, ne asigură Ischomah, cu condiția ca stăpânul 
să le arate ce profituri pot avea. Dacă lucrurile stau aşa în cazul celor avizi după câştiguri, care să fie situaţia oamenilor care 
nu doresc decât câştiguri moderate? Și ei, ne spune Ischomah, ar putea deveni buni administratori, doar că în cazul lor nu e 
suficient să li se arate posibilitățile de câştig. Stăpânul trebuie să aibă o atitudine mai nuanțată față de aceştia: „dacă-i văd că 
sunt sârguincioşi, nu mă dau în lături să-i laud şi să-i răsplătesc; dacă observ însă că sunt nepăsători, mă grăbesc să-i 
îmboldesc la treabă cu vorba şi cu fapta.“ Cu oarecare aproximaţie, am putea asimila comportamentul celor două clase de 
administratori de care se vorbeşte în final, cu tipologia cunoscută a lui Max Weber, din Etica protestantă și spiritul 
capitalismului, în care, un comportament capitalist de tipar modern este opus comportamentului economic aşa-numit 
tradiționalist. În timp ce primul tipar aparține administratorilor avizi de câştig, comportamentul tradiționalist se referă la 
administratorii care nu-şi doresc decât venituri moderate, medii. Cum ştim, din punctul de vedere al lui Weber, comporta- 
mentul tradiționalist este o piedică în calea afirmării spiritului capitalist modern. lată însă că, din perspectivă antică, ambele 
tipare comportamentale pot fi „recuperate“ pentru ideea economică, desigur, în condiţii diferite. Pentru primul stil de com- 
portament, este suficientă stimularea prin câştiguri. Pentru al doilea, stimularea se face diferențiat, în funcţie de dispoziția în 
care se află „muncitorul“. Când este dispus să muncească, el trebuie încurajat. Când nu mai este dispus la muncă, el trebuie 
îmboldit cu vorba şi cu fapta. Prin urmare, ne avertizează Xenofon, activitatea economică poate fi la fel de rentabilă în 
ambele cazuri, cu condiţia ca cel care veghează la buna ei desfăşurare să ştie să aplice metode diferenţiate de stimulare. 


4 Bvagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, Polirom, 2003, Introducere, dosar, traducere 
şi comentarii de Cristian Bădiliță, p. 25. 





38 anul III e nr. 28 


ESENȚIAL 





E 
=] 
[=) 
EI 
=) 
E 
i=i 
=] 
[224 


nezeire a omului rupt de energiile brutale ale lumii 
concrete. O „apatie“ care nu înseamnă deloc defe- 
tism sau absenţa oricărei activități (lenea însăşi este 
un păcat în registrul ortodox!), ci o stare de echilibru 
între contemplaţie şi activitate din care omul se 
alege cu apropierea de Dumnezeu şi cu eliminarea 
afec-telor ce-l pot tulbura pe această cale. Aceasta 
este situația nu numai în cazul lui loan Casian, a lui 
Evagrie din Pont sau a lui Vasile cel Mare, dar şi a lui 
Maxim Mărturisitorul, precum şi a altor Sfinţi Pă- 
rinți. Se poate spune fără teamă că întreaga Tradiţie 
bisericească valorizează în acest spirit activitatea eco- 





nomică a omului. lată ce scrie marele teolog Dumitru 
Stăniloae pe marginea concepției despre patimi sau 
păcate a lui Maxim Mărturisitorul: „Patima este ast- 
fel ceva irațional. Totul pe lume este rațional, spune 
Sfântul Maxim Mărturisitorul, având temeiul într-o 
rațiune divină; numai patima este iraţională. Supre- 
ma ei iraționalitate se arată în faptul că, deşi omul 
pătimaş îşi dă seama tot mai mult că lucrurile finite 
nu pot răspunde aspirației lui după infinit, iar aceas- 
tă constatare îl umple de plicitiseală şi descurajare, 
totuşi el continuă să se lase purtat în momentul ur- 
mător de patima sa egocentrică, de parcă prin ea ar 
absorbi infinitul (...)“6. (va urma) 


5 „Din această perspectivă, apatheia nu poate fi înţeleasă decât ca «dipsă de pasiuni constrângătoare», «stare de nepătimire» 
învecinată cu samadhi din mistica hinduistă.“ (C. Bădiliţă, op. cit., p. 24.) Este interesant că la Evagrie din Pont, scopul 
„practicii“ - el scrie un Tratat practic - este tocmai obţinerea acestei „apatii“ (Bădiliţă, op. cit., p. 24). Aşadar, între practică şi 
liniştea apatică nu este nici o contradicție. Practica desăvârşită este aceea care duce la ruperea omului de lanțurile păcatelor 
(patimilor sau bolilor) lumeşti. Deosebirea de protestantismul activ (aproape) exclusiv în lume este în acest punct enormă. 
Aici se despart, de fapt, cele două mari curente spirituale. Creştinismul primar, dar şi cel de după epoca primă, văd în lume o 
piedică în calea mântuirii, o posibilă capcană în drumul omului spre Dumnezeu. Dimpotrivă, protestantismul de care 
vorbeşte Weber, cu doctrina predestinării şi cu teoria alegerii divine detectabilă în funcţie de succesul lumesc, preia o cu totul 
altă interpretare a mântuirii. Aceasta este legată în mintea credinciosului de maniera în care acționează în lume, bunăoară în 
calitate de capitalist. Cu cât reuşeşte mai bine în acest plan, cu atât este mai sigur de alegerea lui de către Dumnezeu. La final, 
cel mai mare capitalist, deci cel mai mare deţinător de capital, devine cel mai sigur ales al lui Dumnezeu. În felul acesta, 
preceptul biblic care pune bogăţia în contradicţie cu împărăţia lui Dumnezeu este răsturnat. 


$D. Stăniloae, Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune a BOR, Bucureşti, 2002, p. 77. 





anul III e nr. 28 39 


ROST 


SOCIETATE 





Alcoolismul, o boală 
ce devastează România 


Studiile sociologice realizate după decembrie 1989 arată că, între 
europeni, românii deţin un loc fruntaş la consumul băuturilor 
alcoolice. Alcoolicii trăiesc adevărate drame, de care uneori sunt 
conștienți, drame care se răsfrâng și asupra celor din jur. Mai jos 
vom arăta cum se manifestă această boală. Într-un număr viitor 
al ROST, vom vorbi și despre cauzele sociale ale acestui viciu. 


Mihail Albişteanu 





a descoperit licoarea care îi ridica moralul 
sau îi mîngiia amărăciunea imediat ce a 
deschis ochii asupra lumii. Alcoolul este considerat 
aliment şi folosit ca atare. Tăria este însă şi un 
drog, care creează dependență consumatorului. 
Dependenţa de alcool înseamnă alcoolism, adică 
boală. Fenomenul are implicaţii sociale grave. 
Alcoolismul este o boală care „se ia“ î 


Q mul bea alcool din totdeauna. Probabil că 


în soci- 
etate, dar sfârşeşte în singurătate. Dependentul 
de alcool nu-şi poate refuza această plăcere trans- 
formată într-o otrăvire sistematică, masochistă, 
în ciuda gravelor probleme de sănătate (fizică 
şi psihică), dar şi de natură socială, pe care i le 
provoacă. 

Alcoolismul are de multe ori consecințe fatale. 
Se caracterizează prin: scăderea controlului asupra 
consumului de băuturi alcoolice, preocuparea pen- 
tru drogul alcool şi deformări în procesul de 
gândire (îndeosebi sub formă de negare). 

Iniţial, s-a considerat că alcoolismul este un 
simptom al unei tulburări psihice. În prezent se 
crede că el este în sine o boală, care cauzează pro- 
bleme psiho-emoţionale şi fizice. Acestea sînt 
efecte ale bolii, nu cauze, şi nu se pot rezolva decât 
prin tratarea eficientă a alcoolismului. Netratat, 
alcoolismul se agravează progresiv, până la nivele 
avansate de deteriorare, chiar dacă pot apărea 
între timp, perioade de remisiune (de revenire, 
prin abstinență). 

Alcoolismul nu este vindecabil. Alcoolicul nu 
va mai putea niciodată să se întoarcă la detaşarea 
faţă de băutură pe care a avut-o înainte de a se 
apuca de băut, dar este tratabil. Prin încetarea con- 


sumului de alcool, cu ajutorul tratamentului me- 
dical, el poate fi oprit din evoluţie. 


„Mituri“ despre alcoolism 


Alcoolismul este înconjurat de o serie de 
mituri, care fac ca acest obicei să fie inexact cunos- 
cut. Miturile despre alcoolism alcătuiesc un feno- 
men - „negarea la nivel social“ a alcoolismului, 
adică refuzul realităţii. Deşi boala fiecărui al 5-lea 
pacient este generată de alcool, statisticile arată că 
sunt publicate puţine articole medicale referitoare 
[a alcoolism, în raport cu răspândirea bolii. Acest 
domeniu este fie ignorat, fie evitat, în pofida enor- 
mei sale importanțe. Explicaţia constă în faptul că 
o mare parte a populaţiei este implicată într-un fel 
sau altul, emoţional, față de abuzul de alcool. 

Unul dintre mituri spune că alcoolismul este 
transmis genetic, de la părinte la copil şi că, prin 
urmare, pot deveni alcoolici doar cei cu 
antecedente în familie. Dar nu s-a găsit, în ciuda 
cercetărilor întreprinse, o aşa-zisă „genă a alcoolis- 
mului“. Alcoolismul este datorat consumului de 
alcool. Putem deci constata că Burebista a fost mai 
realist atunci când a distrus viile dacilor decât teo- 
reticienii eugenişti francezi. 

Un alt „mit“ al alcoolismului este acela că ar 
exista o diferență netă între băutorul „normal“ şi 
alcoolic. Problema constă în aceea că toţi al- 
coolicii, cu puţine excepții, se cred băutori „nor- 
mali“. De fapt, şi băutorul începător, şi alcoolicul 
învederat, ajuns balast pentru societate, sînt anga- 
jaţi pe acelaşi drum, căci nu există oameni care să 
nu poată deveni alcoolici, dacă beau îndeajuns de 
mult, ci numai oameni care nu au apucat să absoar- 
bă destul alcool, pentru a putea fi socotiți alcoolici. 





40 


anul IIl e nr. 28 


SOCIETATE 


ROST 





În faza gravă a bolii, se pierde controlul cantității 
băute, şi un prim pahar declanşează impulsul 
nestăpânit de a continua băutul, până la intoxi- 
caţie. În acel moment s-a depăşit stadiul de „băutor 
social normal“ şi se merge spre „stadiul“ de 
boschetar, persoană care, în lipsa unei susțineri 
familiale adecvate, ajunge să doarmă prin şanţuri. 
De aici, singura soluţie de revenire este abstinența 
totală. Persoana respectivă va deveni astfel un 
alcoolic abstinent, dar nu unul vindecat. 


Alte opinii eronate 
despre alcoolism 


e Se spune că oamenii beau pentru că au 
necazuri. De fapt, în marea majoritate a cazurilor 
este exact invers: necazurile apar datorită bău- 
turii. 

e „Când sunt băuţi, oamenii îşi arată ade- 
văratul caracter“. De fapt, adevărata lor față o 
arată atunci când sînt normali, iar nu când sînt in- 
toxicaţi cu alcool. 


E seacă dz 


Si ANA sica 


anul III e nr. 28 


e „Dacă oamenii ar bea cu măsură, nu ar 
deveni alcoolici“. Mulţi băutori „responsabili“ au 
devenit alcoolici, pentru că alcoolul provoacă 
dependență. 

e „Băuturile naturale nu sînt dăunătoare“. În 
fapt, ele conduc în aceeași măsură la alcoolism. 

e „Berea, fiind slabă ca tărie, nu dăunează“. 
Fiecare băutură are măsura sa (paharul potrivit). 
Într-o halbă de bere se află mai mult alcool decât 
într-un păhărel de vodcă. 

e „Alcoolul dă putere“. Adevărul este că 
alcoolul slăbeşte organismul. De exemplu, nu simți 
normal nevoia de a trage aer în piept. Ca urmare, 
creierul şi inima nu sînt suficient oxigenate, ceea 
ce produce probleme de sănătate pe termen lung. 

e „Alcoolul încălzeşte“. De fapt, alcoolul 
amorţeşte o parte a senzorilor pielii, ceea ce te face 
să nu simţi frigul pe moment. Acesta este motivul 
pentru care mulți alcoolici adorm liniștiți iarna în 
zăpadă, părându-li-se cald, şi până dimineață mor 
îngheţaţi, sau suferă degerături grave. Alcoolul eli- 
berează, este drept, căldura din interior, la nivelul 





ROST 


SOCIETATE 





pielii, care se încălzeşte, antrenând de fapt o pier- 
dere de căldură a organismului. 

e „Alcoolul dezleagă limbile“. De fapt, în scurt 
timp, le împleticeşte, căci aburii alcoolului învăluie 
creierul. 

e „Alcoolul îndepărtează inhibiţiile“. Adevărul 
este că te face să te porţi altfel de cum eşti de fapt. 


Principala cauză: insatisfacţia 


Putem numi ne-alcoolic cu adevărat doar pe 
individul care, nefiind obişnuit să bea, refuză 
alcoolul, de orice fel, pentru că nu-i place gustul 
acestuia - berea este amară, vinul este acru, tăria 
este prea arzătoare. Dar tânărul neînvățat cu bău- 
tura poate fi determinat să bea de către anturaj 
(familie, prieteni), prin îndemnuri şi provocări, de 
genul: „Dacă nu bei, nu eşti bărbat!“, sau prin imi- 
tație. Probleme sentimentale, sau de altă natură, 
pot constitui un „motiv“, pentru a-ţi îneca amarul 
în băutură. Cea mai frecventă cauză este insatis- 
facţia (profesională, sentimentală etc.). Prezenţa 
băuturii reprezintă un factor favorizant, ca şi mun- 
ca brută, grea, sau lucrul în frig (bei „pentru a te 
încălzi“). Alte pretexte frecvente sînt stresul, plicti- 
seala, oboseala (bei ca să adormi), sau supărarea de 
moment (bei la nervi). Cu timpul, tendinţa de a bea 
devine tot mai puternică, ea fiind esenţa bolii al- 
coolice. Orice pahar de alcool influenţează organis- 
mul pe termen lung. Tendința de a bea nu dispare 
niciodată, şi chiar băutul aceleaşi doze, mici, dar în 
mod constant (zilnic), poate deveni periculos. 


Implicații sociale 


Datorită necunoaşterii fenomenului, alcooli- 
cul este condamnat de societate, de cei apropiaţi şi 
chiar de sine însuşi. 

Oamenii consideră alcoolismul un viciu, o 
slăbiciune morală şi fizică, un comportament vino- 
vat, sau ruşinos. Dar alcoolismul este o boală, nu 
un viciu. El are drept cauză alcoolul, aşa cum tuber- 
culoza pulmonară are drept cauză bacilul Koch. 
Alcoolicul nu este un răufăcător, ci doar un om bol- 
nav. El nu este stăpân pe o parte a faptelor sale, 
pentru că nu este conştient de ele, şi eforturile sale 
de voință, pentru a renunța la băutură, nu sînt efi- 
cace. Fiind bolnav, alcoolicul nu trebuie să se simtă 
ruşinat de boala sa, aşa cum nu s-ar simți ruşinat 
pentru oricare alta. Vina nu aparţine numai alcoo- 
licului, căruia poate că nimeni nu i-a explicat peri- 


colele pe care le poate aduce consumul de alcool, ci 
mai degrabă societăţii, care, sub diferite pretexte, 
încurajează acest consum (să ne amintim doar de 
uriaşele afişe publicitare - la alcool, dar şi la ţigări - 
din oraşe, de reclama de la radio şi mai ales cea de 
la televiziune, la ore de maximă audienţă deseori, 
care are efecte atât de nocive asupra copiilor). Pe 
de altă parte însă, pentru că boala sa provoacă 
dezastre atât lui, cât şi celor din jur, alcoolicul are 
obligaţia să se trateze, alcoolismul având trata- 
mentul său specific. 


Tratamentul 


Principalele metode de tratament sunt: dezin- 
toxicarea, intervenţiile psihologice scurte, med- 
icaţiile folosite în psihiatrie, medicaţiile repulsive 
(Disulfiram), medicaţiile de scădere a apetitului 
alcoolic (Naltrexone). Există şi terapii necon- 
venționale, naturiste (cum ar fi „Fito-Antialcool“, 
un produs din plante, invenţie a unui inginer 
ieşean, care, se spune, ar stopa dependența organ- 
ismului de alcool). 

Aceste metode de tratament se folosesc în 
următoarele modalități: internarea în clinică, 
tratamentul ambulator (inclusiv cel intensiv), şi 
programele de într-ajutorare de tip „Alcoolicii 
Anonimi“. 

Toate metodele menţionate au obţinut rezul- 
tate limitate. Metoda grupurilor de într-ajutorare a 
foştilor băutori s-a dovedit însă a fi cea mai eficien- 
tă. Datorită ei, nenumărate persoane stigmatizate 
şi considerate pierdute, au revenit la o viață nor- 
mală, şi şi-au recâştigat familia, locul de muncă, 
respectul societății, şi plăcerea de a trăi. Această 
metodă a fost imaginată şi dezvoltată în Statele 
Unite de către doi mari foşti alcoolici, deveniți leg- 
endari, Bill şi Bob. Ei au creat aşa-numitul sistem al 
celor 12 paşi care trebuie parcurşi. Sistemul 
include şi un regulament cu 12 reguli de organi- 
zare şi funcţionare. 

Printre forţele vindecătoare care acţionează în 
cadrul grupului se numără: 

e schimbul de idei între oameni cu aceeaşi 
suferință; 

e cunoaşterea de sine ca urmare a contactului 
cu ceilalți băutori; 

e motivaţia obținută ca urmare a primirii de 
încurajări de la colegi cu aceeaşi suferință; 

e motivația obţinută de un alcoolic în timpul 
efortului de a ajuta un alt alcoolic. 





42 


anul IIl e nr. 28 


SOCIETATE 





Pentru o presă ortodoxă 


Există în România de azi, printre ortodocşii noștri, 


tendința de a demoniza mass-media. Mă întreb sincer ce cîştigăm 
prin atitudinea aceasta, în condiţiile în care noi întirziem 


să venim cu alternativa? 


Laurenţiu Dumitru 





cat de la rolul educativ şi că promovează non- 

şalant desfriul, muzica deşănțată, divertis- 
mentul „estival“ scabros şi lasciv, astrologia, vrăjito- 
ria, teorii aparent ştiinţifice despre lume şi viaţă, fe- 
nomenele U.F.O. şi paranormale, sincretismul reli- 
gios şi, mai nou, învățătura cultelor neoprotestante. 
Prostul gust şi vulgaritatea au devenit, din păcate, 
sinonime cu libertatea de expresie! „Asta cere pu- 
blicul“ - se spune deseori, însă, fără doar şi poate, 
gusturile se şi educă. Dar să nu dăm vina pe comuni- 
carea mediatică în sine, ea este doar un „mijloc“. Cei 
ce alegem sîntem noi, cei ce citim ziare, cei ce ascul- 
tăm radioul, cei ce privim la televizor. 

Putem lupta, spre exemplu, împotriva unei aşa 
mari invenţii cum este televiziunea? E rău televizo- 
rul? EI e doar un mijloc. Noi alegem bine sau rău. În 
acelaşi duh, am putea spune că şi descoperirea hir- 
tiei sau a tiparului sînt lucruri rele, căci se tipăresc 
puţine cărți bune şi mult prea multe cărţi proaste sau 
chiar dăunătoare. N-ar fi mai bine să-i învăţăm pe 
creştinii nostri să aibă discernămînt, să aleagă ce-i 
bun de acolo „aşa cum albina culege nectarul din flo- 
rile bune“? Părintele Teofil de la Simbăta de Sus, în 
stilul său hîtru, spunea că, dacă televizorul nu-i stri- 
cat, este bun. Şi Părinţii Bisericii spuneau în acelaşi 
duh că nu vinul e rău, ci beţia, nu femeia e rea, ci 
curvia etc. 


E adevărat că mass-media zilelor noastre a abdi- 


Biserica să nu ignore 
mass-media 


Biserica se adresează prin excelență tuturor 
fiilor ei, nu doar unor enclave care detestă societatea 
deschisă şi demonizează mass-media. Biserica nu ne 
îndeamnă să ieşim din societatea civilă, să întoarcem 


spatele lumii. Trebuie să trăim în lume, ca şi cum nu 
am face parte din ea, în sensul pe care Sfîntul Pavel îl 
prezintă în Epistole: „Căci nu avem aici cetate stătă- 
toare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13, 14). 
Acelaşi neînfricat Apostol afirma: „Aşadar, dacă aţi 
înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde 
se află Hristos, şezînd de-a dreapta lui Dumnezeu; 
Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pămînt“ (Coloseni 
3, 1-2). Cum se face că tocmai autorul acestor ver- 
sete, Sfîntul Pavel, este prin excelență un om al co- 
muniunii şi comunicării, un om al lumii? Fără doar şi 
poate, cine trăieşte în cetate şi întoarce spatele lumii 
reale, cine rămîne indiferent sau impasibil față de 
cele ce se întîmplă în lume, trădează puţină iubire fa- 
ță de oameni (excepţie făcînd monahii care au pără- 
sit lumea nu pentru că au detesta-o, ci chiar din dra- 
goste pentru ea; mulți cred, pe bună dreptate, că pen- 
tru rugaciunile lor Dumnezeu mai ţine lumea). De 
aceea, cred că se cuvine să ne călăuzim după Sfintul 
Pavel, căci el mărturisea cu dragoste Evanghelia pe 
pământ şi inima îi era permanent la Cer. 

Este adevărat, după cum afirmă şi Danion 
Vasile, că „mass-media este Evanghelia zilelor noas- 
tre; este lumina după care se călăuzesc masele de oa- 
meni care aşteaptă vestea cea bună a fericirii pămîn- 
teşti“1. E o realitate. Totul se învirte azi în jurul comu- 
nicării mediatice. Ea e o forță pe care nu ar trebui să 
o mai neglijăm, ea formează, ea creşte tinerii de azi. 
Nu câştigăm nimic dacă o demonizăm. Dacă ochii şi 
urechile a milioane de români sînt îndreptați spre 
presă, radio şi televiziune este şi datoria noastră, a 
celor ce mărturisim, după putere, Cuvîntul Mîntuito- 
rului, de a veni şi pe acest drum în întimpinarea aces- 
tora mici pentru care Hristos a murit. Bineînţeles că 
Evanghelia trebuie să fie vestită pe calea tradițională 
a pastoraţiei; predica se ţine de la amvon, catehiza- 
rea se face în biserică şi la orele de religie, dar nu ne 
mai putem îngădui să ignorăm acest mijloc prin care 


1 Danion Vasile, Cartea nunţii. Cum să-mi întemeiez o familie? Editura Nemira, 2003, p. 101 


(reeditată şi la Editura Egumenita). 





anul IIl e nr. 28 


ROST 


SOCIETATE 





Cuvintul lui Hristos poate ajunge la oamenii ce-şi 
spun: „nu le am p-astea cu Biserica“... 


Televizorul și Internetul 
nu Sînt de la diavol 


Editorialul, spre exemplu, nu este un gen patris- 
tic - spun ce-i ce se grăbesc să excludă temeiul unei 
prese creştine, afirmă un teolog2. Pe bună dreptate, 
dar în acelaşi duh putem să ne întrebăm: o barcă 
poate fi amvon? Iată că adaptindu-se momentului şi 
locului, Mîntuitorul Hristos a făcut amvon dintr-o 
corabie pe cînd mulțimile se îmbulzeau pe malul la- 
cului Ghenizaret ca să-l ascultes. Predicile Sfintului 
Pavel în agora din Corint sînt şi ele o... adaptare din 
mers. Astăzi e oportun să vorbim cu putere multă în 
agora spaţiului mediatic. Unde sînt oameni, e nevoie 
de mărturisirea credinţei, de tămăduire sufletească. 
În principiu nu contează calea, ea e valoroasă dacă 
aduce roade în timp... 

Înalt Prea Sfinţia Sa Bartolomeu Anania măr- 
turisea în emisiunea Eugeniei Vodă, „Profesioniştii“, 
Că, pe cînd era încarcerat la Aiud de către regimul co- 
munist, ținea sîmbăta şi duminica predici în limbajul 
morse celor din celulele alăturate. Vladica s-a adap- 
tat momentului, nu a considerat că e neadecvat a 
ține predici la ţeava de calorifer. 


tock pe malui Mureș 


AM-PORȚ celătiitiriiehiine E 


o surpriză ur Cu mată mi tere 
excelentă aa do Mara roger Ai apoi AG heteu 

EN AIR 

ELA MURES 










Feaieis „Rock în Munegi, Teescu me, 
Seara de simbătă a fost și mai vahă 


9 
ce un hesmpmatal sn pe detaet, dar 1întg 
per îne ieerpretat Deşi otosi după Spre 
pt examenul de bociiaueat becul cv fute 
me veceet. papusi de la Senat s-au eat) 
cesewcat hate be în tata amate: 
oi . 


ascultat muzică, s-a bâut bere şi 
PT CTE 0 PITT IDIc UA 

TE Te RE iiuli : 
[CITE TE CI IRT AR TR 
prea mult de lucru, 


scesă și av test în mate leemă caruta 
în premseiă ie piesd nomă Nemta de inte 
ia Acces Denied (electo Bare care) 








un organizate. Can. Petre Mapa. recherl de lo iezii 
velevună napenale, cu ai 


v încet abia dumneă sapte 
n putut ore 6. EL 
tenia 


imineață 
Woăcatniază La era 15, ln 





meat să apară, pe alad, că se va fuma marijuana, d 

pe saucu Decietele, cu stea nișă, pentu că în impui celor, 

pate şi conul, cu ciiiare două zile Ge festirăi îm s-a intimplat 

13 srătă veara Ceva name scândutt. Simbită Gmineata 
u 





Perena a tes să atare En meu 
2 damea în Aa dental și a0i aut 


. muzmai cosă pese. pe ÎI 

mal ntre cei care se cueseră a 

Ni ese A fot url da cele mai bune e DL 
__MUGIAM URSULEȚU -restatai terte în ceacezt de tomate a |AĂĂ Ca e A 


1, & nu păreau delec pe: 
In rama seată de lesbval 
tderea generată, au test 


Internetul este şi el de mulţi creştini demonizat. 
Totuşi, mulți preoţi dau răspunsuri la întrebări du- 
hovniceşti concrete prin Internet. Multe site-uri cu- 
prind cărţi şi predici ortodoxe. Pe Internet poţi „ve- 
dea“, spre exemplu, adevărate comori iconografice 
ale Sfintului Munte Athos. 

Neoprotestanţii, deşi sînt într-un procentaj mi- 
nuscul față de membrii Bisericii dreptmăritoare, au 
acaparat într-o proporţie foarte mare spaţiul media- 
tic românesc. În ziua de azi se folosesc din ce în ce 
mai mult sintagme ca: „piața liberă a religiilor“, „plu- 
ralism religios“, „oferta religioasă“, „concurența va- 
lorilor religioase“. Nu ne plac astfel de sintagme de 
marketing şi cred că ar fi bine să nu ne obişnuim cu 
ele. Biserica Ortodoxă nu are ce vinde şi nici ce cum- 
păra, ea e datoare să asigure mântuirea credincio- 
şilor în orice vremuri, oricum ar fi ele, şi să îi păzeas- 
că pe fiii ei de învățăturile noi pierzătoare de suflet. 
Pe „n“ canale media poți auzi şi vedea filme religioa- 
se neoprotestante, predici ale unor pastori, explicări 
simpliste şi emfatice ale textelor evanghelice, îndem- 
nuri de a suna la un număr de telefon după o Biblie 
sau pentru ca pastorul să se roage pentru telespecta- 
tori. Prozelitismul nu mai este în lumea de azi văzut 
ca o acţiune negativă, ci ca o expresie a libertăţii într- 
o societate confuză aflată în clocot. 

E nevoie de o presă ortodoxă care, aşa cum spu- 
nea Teodor Baconsky, „să cîntărească ziua din pers- 
pectiva eternității“. Cred că în condiţiile în care tipul 
de presă macabru (violuri, scandaluri, ucideri) se 
dezvoltă şi acaparează piața informaţională, noi îi 
putem contrapune faptul cotidian comentat din per- 
spectiva vieţii în Hristos, cu accent pe experiențele 
pozitive, ziditoare, demne de urmat. 


BOR trebuie să sprijine 
presa creștină 


E nevoie de edituri ortodoxe serioase (mulți 
teologi au excelente teze de licență care, cu puţin 
efort, concretizat în a le rescrie pe-nțelesul creştinilor 
de rînd, ar merita să vadă lumina tiparului), de ziare 
şi reviste de spiritualitate de largă circulație, cu su- 
biecte incitante, care să respecte regulile de piaţă, 
pentru a fi vandabile. E nevoie de emisiuni radio şi 
TV ortodoxe bine făcute, programate şi în afara tim- 


2 Cf. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Editura Anastasia, 1999, p. 83. 

3 Pe cînd mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvîntul lui Dumnezeu, şi El şedea lîngă lacul Ghenizaret, A văzut două corabii 
oprite lingă țărm, iar pescarii, coborînd din ele, spălau mrejele. Şi urcîndu-Se într-una din corabii care era a lui Simon, l-a 
rugat s-o departeze puţin de Ia uscat. Şi şezind în corabie, învăţa, din ea, mulțimile (Luca 5, 1-3). 


4 Teodor Baconsky, op. cit., p. 82. 





44 


anul IIl e nr. 28 


SOCIETATE 


ROS 








pului liturgic, ca să poată fi vizionate şi de cei ce merg 
regulat la Sfinta Liturghie. Acum tocmai cei mai inte- 
resaţi de emisiunile acestea nu le pot urmări. Vă mai 
amintiți cum era așteptată şi comentată celebra emi- 
siune „Credo“ de pe TVR 2, de acum vreo zece ani? 
Vă amintiți impactul extraordinar al filmului „Iisus 
din Nazaret“ al lui Franco Zeffirrelli? 

Pe bună dreptate, părintele Ştefan Iloaie, direc- 
torul postului de Radio Renaşterea (Cluj), unul din- 
tre puţinii teologi specialişti în mass-media, spunea: 
„Nu vom şti niciodată toate modalităţile prin care 
Dumnezeu lucrează şi prin care EI Se face cunoscut în 
lume:5. 

Teologii cu condei pot mai mult decit să ţină 
„Sfintul zilei“ sau să explice în trei rînduri Evanghelia 
duminicală. E nevoie în presa de azi de o viziune or- 
todoxă asupra lumii în care trăim. Cuvîntul lui 
Hristos, de bună seamă, merită mai mult decât un colț 
de pagină, de cele mai multe ori cu învecinări stînjen- 
itoare şi ruşinoase („găinării“ de presă sau nuduri tip 
„fata de la pagina 5*). Cei ce merg conştiincioşi la bi- 
serică, cei care ÎL mărturisesc pe Hristos cel Viu prin 
însăşi viaţa lor, oare nu simt nevoia ca ceea cred să se 
regăsească într-o mai mare măsură în spațiul media- 
tic? Oare iubesc ei această enclavizare sau cred că nu 
se mai poate face nimic? Poate că presa ortodoxă nu 
va avea niciodată tirajele revistelor cu pictoriale sau 
ale cotidienelor sportive, dar ştiu cu siguranță că 


există interes nu doar pentru „campionii slavei lu- 
meşti“ (sportivii, artiştii), ci şi pentru „campionii 
slavei celei cereşti“ (sfinţii). 

Oare nu ne-a obosit pe toţi satirizarea în mass- 
media a superstiţiilor unor creştini sau prezentarea 
marilor praznice într-un limbaj total neadecvat sau 
doar din perspectiva unor aspecte absolut nesemni- 
ficative (bradul de Crăciun, iepuraşul de Paşti etc.)? 

Faptul religios are, în general, valoare pentru 
jurnalişti doar dacă e inedit, senzaţional sau pune Bi- 
serica într-o lumină nefavorabilă. Personal, deplîng 
astfel de situaţii şi recomand, în consecință, facul-tă- 
ților de jurnalism să studieze şi oarece discipline teo- 
logice, pentru că omul de presă de la noi - prin cu- 
vântul lui scris sau vorbit - se adresează unor suflete 
creştine. Nu mai spun că ignoranța nu e deloc o bună 
carte de vizită. 

Despre moralitatea presei s-a vorbit nu o dată. 
De aceea, Teodor Baconsky afirmă că a scrie un sim- 
plu articol despre cele sfinte într-o gazetă mediocră, 
suburbană, e că şi cum ai transforma în capelă una 
din dependinţele unui bordel6. E un mare risc. Dar 
există şi posibilitatea ca, printr-o lucrare susținută, 
bordelul să se transforme, cu mila lui Dumnezeu, 
într-un aşezămînt de binefacere. 

Biserica noastră vie şi dinamică îşi poate asuma 
acest lucru. Capul ei, Hristos, ne spune: „Îndrăzniți. 
Eu am biruit lumea“ (loan 16, 33). 


5 Arhid. Dr. Stefan Iloaie, Tinerete, ideal, Biserică (carte de interviuri), Editura Agaton , Făgăraş, 2002, p. 144. 


6 GE. Teodor Baconsky, op. cit. p. 86. 


= 
- 
= 
E 
i 
9 
E 
=; 
E 





anul III e nr. 28 


45 


ROST 


MARTIROLOGIU 





Părintele Stefan Marcu 


- un simbol al rezistenţei 
anticomuniste din Vrancea 


Părintele Ştefan Marcu s-a născut la 28 noiembrie 1906, în 
localitatea vrânceană Poiana, într-o familie cu tradiţie 
preoțească, unul dintre înaintaşii săi, preotul Ion Danţiş, din 
Nistoreşti, fiind cunoscut drept „patriarhul Vrancei“. A suferit 
martiriul puşcăriilor comuniste vreme de 15 ani şi a plecat 

Ia Domnul printr-o moarte violentă. Părintele Ştefan Marcu, 
mare trăitor al ortodoxiei şi iubitor de neam, este încă unul 


dintre numeroșii preoți ortodocși care s-au jertfit 
pentru credință. 


Adrian Nicolae PETCU 
Pr. Ionel ENE 





- n iunie 1928, Ştefan Marcu a absolvit Seminarul 
] Sf. Gheorghe din Roman, apoi s-a înscris la Facul- 

tatea de Teologie din Iaşi, pe care o va termina mai 
târziu, din cauza greutăților pe care le-a întâmpinat 
de-a lungul vieții. La 1 noiembrie 1929 este numit pro- 
fesor la Şcoala Normală de învățători din Focşani, unde 
a funcţionat până la 1 decembrie 1931. La 11 ianuarie 
1931 se căsătoreşte cu Elena Chifulescu, cununat fiind 
de liderul Mişcării Legionare, Corneliu Z. Codreanu. A 
avut trei copii: Gabriela, Mihaela şi Corneliu. 

Ulterior, este hirotonit pe seama parohiei Nis- 
toreşti, unde va sluji de la 1 decembrie 1931. Această 
parohie era compusă din satele Podul Nărujii, Rebe- 
gari, Nistoreşti, Ogoarele, Bâtcari, Găinari, Roma- 
neşti şi Olăreşti, cu 336 familii, respectiv 1263 su- 
flete, în 1936. Parohia avea o biserică cu hramul 
„Pogorârea Sf. Duh“ şi filia „Sf. Nicolae“. Era ajutat de 
preotul iconom Ioan Danţiş, cel care contribuise 
mult la reclădirea celor două biserici din parohie!. 

Pr. Marcu se va angrena în curentele politice ale 
vremii şi se va remarca în cadrul organizaţiei legio- 


nare încă din 1929, devenind, mai întâi şef legionar 
de plasă, apoi şeful Mişcării pe judeţul Putna, până în 
1938, când s-au desființat partidele politice. În tim- 
pul valului de represiune pornit în decembrie 1935, 
la ordin politic, după uciderea lui 1. Gh. Duca, preotul 
Ştefan Marcu este „depus în penitenciarul Focşani la 
dispoziția organelor polițieneşti“ timp de peste o 
lună, fără mandat de arestare şi fără a i se da vreun 
fel de explicaţii?. Activitate legionară, în viziunea or- 
ganelor polițieneşti, era considerată ridicarea unei 
troițe, la 14 mai 1936, la Stroeşti-Năruja, „din proprie 
inițiativă“ a părintelui Marcu, la a cărei sfințire a par- 
ticipat preotul Vasile Boldeanu şi alți lideri legionari 
din zonă. 

La 25 martie 1938, de praznicul Bunei Vestiri, 
părintele Marcu avea să fie anchetat şi percheziţio- 
nat de către şeful postului de jandarmi din localitate, 
în vederea găsirii de „material de propagandă legio- 
nară“, încheiat cu „rezultat negativ“. Demersul Jan- 
darmeriei era determinat de gestul părintelui de a-i 
pomeni pe Ion Moţa şi Vasile Marin, legionarii căzuţi 
în războiul civil din Spania, la ieşirea cu Cinstitele 
Daruri în timpul Sfintei Liturghii oficiate de praz- 
nicul amintiti. 


1 Arhiva Tribunalului Militar Iaşi (în continuare ATMTI), fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 5, f. 59-59, 65; 
*** Anuarul Eparhiei Romanului - 1936, Institutul de Arte Grafice „Marvan“, SAR, Bucureşti, p. 267-268. 


2 ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 5, f. 56-57v. 
3 Ibidem, f. 104, 117v, 134. 
4 Ibidem, £. 28-28v. 





46 


anul IIl e nr. 28 


MARTIROLOGIU 


ROSI 





În septembrie 1938, părintele Marcu va fi trimis 
în lagărul de internaţi legionari de la Vaslui, apoi, la 
mijlocul lunii noiembrie, la cel afectat numai preo- 
ților de la Sadaclia (judeţul Tighina, Basarabia). Aici, 
alături de ceilalți preoţi închişi, părintelui Marcu 
avea să i se confişte cartea de rugăciuni, considerată 
drept material legionar”. 

La 22 decembrie 1938, preotul Ştefan Marcu 
avea să se înapoieze acasă din lagărul de la Sadaclia. 
Ulterior, obligat de autorităţi, ca orice funcționar al 
statului, la 12 ianuarie 1939, va adera la „Frontul Re- 
naşterii Naţionale“, partidul înfiinţat de regele Carol 
al I-lea6. Însă, aceasta nu-l va scuti de şicanele Jan- 
darmeriei, deoarece Ia fiecare eveniment politic, la 
toate provocările regimului la adresa legionarilor, 
părintele Ştefan Marcu va cunoaşte percheziţii şi 
reţineri. 

Astfel, pe 26 ianuarie 1939, la întoarcerea sa de 
la Bucureşti, unde susținuse cîteva examene la Fa- 
cultatea de Teologie, avea să fie percheziţionat la do- 
miciliu şi reținut pe motivul că la plecarea din locali- 
tatea natală nu anunţase postul de jandarmi. Ulte- 
rior, la 21 septembrie 1939, pe fondul uciderii lui Ar- 
mand Călinescu, părintelui nostru i se va efectua o 
percheziție domiciliară, în vederea depistării de „ma- 
terial legionar sau armament“, dar iarăşi nu i s-a gă- 
sit nimic. Totodată, el avea să fie reţinut şi înaintat Le- 
giunii de jandarmi Putna”. 


Preot și lider politic 


La 4 septembrie 1940, pe fondul tulburărilor po- 
litice de la Bucureşti care vor culmina cu abdicarea 
regelui Carol al II-lea, printr-un ordin telefonic de la 
Poliţia judeţului Putna, părintele ştefan Marcu era 
percheziționat la domiciliu şi reţinute. 

După instaurarea regimului naţionallegionar, 
în septembrie 1940, la rugămintea preotului Vasile 
Boldeanu, Ştefan Marcu va primi conducerea organi- 
zației legionare pe judeţul Putna, până în ianuarie 
1941. În această calitate, s-a confruntat cu manifestă- 
rile negative ale unor legionari, care susțineau că 
aveau ordine precise de la centru şi încercau să facă 
diverse acțiuni ocolindu-l. Dar nici rolul de preot „nu 


se împăca cu starea de comandă“. „Aveam impresia 
că există oarecare discordanță în felul în care înțele- 
geam eu lucrurile şi felul cum căutau alții să le rezol- 
ve“, spunea părintele într-o declaraţie autobiografică 
din 10 mai 1949. 

Cum se împăca rolul său de preot cu postura de 
lider politic, aflăm din acelaşi document: „În tot tim- 
pul cât am făcut politică nu am pierdut din vedere 
faptul că sunt preot. Au fost două planuri de activi- 
tate cu caracter social: unul politic şi altul preoţesc. 
În concepţia mea de viaţă planul principal a fost 
acela al activităţii mele preoțeşti, cu care am căutat 
să mă identific, iar celălalt a rămas întotdeauna se- 
cundar. Din toate acestea am rămas însă cu consta- 
tarea că între felul meu de a judeca politic şi felul în 
care cei mai mulți dintre legionari, cu care fusesem în 
contact, judecau lucrurile, [şi astfel] se produsese o 
discordanță“”. 

În timpul aşa numitei „rebeliuni legionare“ din 
ianuarie 1941, cu înţelepciune şi bunăvoință din 
partea autorităților statului, Pr. Marcu a reuşit să păs- 
treze calmul legionarilor, pentru ca un conflict să nu 
izbucnească pe străzile oraşului Focşani. „Acelea au 
fost zile foarte dificile pentru situația mea de şef poli- 
tic. Mulţi îşi pierduse judecata limpede şi se lăsau mâ- 
naţi de pasiuni. Din clipă în clipă puteau izbucni con- 
flicte în judeţ sau în oraş, care puteau duce Ia inutile 
vărsări de sânge. 

Peste tot era haos şi starea aceasta era amplifi- 
cată de veştile fanteziste date la radio. Am făcut 
sforțări să-mi păstrez calmul. Am apelat la toată put- 
erea mea de judecată ca să iau hotărâri prin care să 
pot depăşi momentele critice. Cu ajutorul lui Dum- 
nezeu, am reuşit să treacă acele zile fără nici un inci- 
dent şi am avut chiar mulțumirea să primesc feli- 
citări publice de la prefectul de atunci [...], care a 
spus că m-am purtat ca un preot“10 — mărturiseşte 
părintele. 

După evenimentele din ianuarie 1941, părin- 
tele s-a retras în satul natal, la biserica la care slujea 
ca paroh, precum spune în declaraţia amintită: „Ter- 
minând onorabil cu situaţia gravă din ianuarie, am 
putut să mă retrag iar în satul meu şi să-mi caut de 
preoţie şi de poporul meu. De atunci n-am mai făcut 


5 Ibidem, f. 104, 117v; Ilie Imbrescu, Biserica şi Mişcarea legionară, Bucureşti, Cartea Românească, 1940, p. 14-15. 
S ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 5, f. 31, 32, 78-79. 


7 Ibidem, f. 5v, 34. 
3 Ibidem, f. 35. 
9 Ibidem, f. 105. 


10 Ibidem, f. 105. Într-o fişă personală întocmită ulterior de Jandarmerie, părintele Marcu este semnalat că în timpul acesta 
ar fi mărşăluit în fruntea a circa 2-300 de legionari prin Focşani, „fără însă a se deda la acte de violență“ (Ibidem, f. 117v). 





anul IIl e nr. 28 


47 


ROST 


MARTIROLOGIU 





nici un fel de politică. Am activat ca paroh, acolo 
unde mi s-a cerut şi mi-am căutat de gospodărie“1l. 


Hărţuit de autorităţi 


Avea să fie urmărit în continuare, suspectat în- 
totdeauna că prin fosta sa poziție în Mişcarea Legio- 
nară din judeţul Putna, ar putea atenta la siguranța 
statului. Într-o notă din 7 aprilie 1941, aflăm că părin- 
tele Marcu se află „în strictă supraveghere“. Ulterior, 
acesta nu putea pleca din localitate fără acordul Jan- 
darmeriei, deoarece se afla în stare de arest la domi- 
ciliu, situaţie față de care a protestat susținând că nu 
este prevăzut în nici o lege. Totodată, părintelui i se 
intercepta corespondența!?. 

La 14 decembrie 1941, domiciliul părintelui era 
percheziționat din nou, ca o consecință a unui de- 
nunț cum că ar deţine material de propagandă legio- 
nar. Rezultatul acţiunii jandarmilor poate fi consi- 
derat ca unul dintre cele mai ridicole, avînd în ve- 
dere obiectele considerate suspecte şi trecute în pro- 
cesul-verbal: „Una pijama verde a Pr. Ştefan Marcu; 
una bluză verde a Dnei Elena Marcu [...]. Arme şi 
muniţiuni nu s-au găsit“. Această situaţie se va opri 
aici. Însă numai pentru moment. Pe 14 iunie 1942, pă- 
rintele era percheziționat din nou pentru aceleaşi 
pijamale. Cu această ocazie, părintele va declara: „Pi- 
jamaua ce mi s-a confiscat este proprietatea mea şi 
am purtat-o aşa cum se obişnuieşte de toată lumea, în 
cadrul intim, familial“. Totodată, soția acestuia adău- 
ga în declaraţia sa că, „fiind proprietatea mea şi întru- 
cât susțin ca o pijama nu poate să facă obiect de pro- 
pagandă ilicită, sper că voi fi din nou în posesia ei“5. 

Pentru finalizarea acestei anchete, părintele a 
fost dus la Parchetul Militar al Diviziei 21 Galaţi, care, 
în referatul introductiv, susținea că „din nimic însă 
nu s-a constatat că ar mai fi activat în mişcarea legio- 
nară şi după ianuarie 1941 şi de asemenea nu s-a pu- 
tut stabili dacă ei au purtat pijamalele în public“. Ast- 
fel, cazul a fost clasat!4. 

Totuşi, prin ordinul nr. 447 din 25 decembrie 
1942 către postul de jandarmi din Năruja, în con- 


1 Ibidem, £. 105. 

12 Ibidem, f. 36, 47-47v. 
13 Ibidem, f. 51, 243-245. 
14 Ibidem, £. 250. 


15 Ibidem, f. 72; ACNSAS, fond Documentar, dosar 74, vol. 6, f. 35. A se vedea şi în Mihai S. Ivan şi Ionel Ene, Jertfă în spațiul 
mioritic, Focşani, 2001, p. 102-103, unde detenţiile părintelui Marcu sunt confundate şi amestecate în cele două perioade 
vizate: regimul cu Carol al II-lea şi guvernarea Ion Antonescu. 

16 ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 5, £. 74, 80. Potrivit mărturiei din 10 mai 1949, el s-a sustras de la arestare 
deoarece suferea de reumatism şi se temea de „regimul aspru al închisorilor“ (Ibidem, f. 106). 


Y Ibidem, £. 117, 160. 


formitate cu ordinul Preşedinţiei Consiliului de Mi- 
niştri şi al Ministerului Afacerilor Interne, părintele 
nostru a fost reținut „cu tact“ şi trimis la mănăstirea 
Tismana, devenit pentru o vreme lagăr de preoți. De 
aici avea să fie eliberat în aprilie 194315. 

După momentul 25 august 1944, părintele 
Marcu avea să fie urmărit în continuare cu mai multă 
insistență de către organele poliţieneşti, în conformi- 
tate cu prevederile Convenţiei de armistițiu înche- 
iate cu Uniunea Sovietică, care aveau în vedere anihi- 
larea „grupărilor fasciste“ bănuite că ar mai putea ac- 
tiva pe teren politic sau subversiv. Astfel, la 13 octom- 
brie 1944 domiciliul părintelui Marcu era perchezi- 
ționat. În ianuarie 1945, părintele Marcu era verificat 
de „Comisiunea operativă de punere sub pază a le- 
gionarilor“, deoarece era învinuit „Că a activat în miş- 
carea legionară ca şef al organizaţiei judeţului Putna, 
fără alte fapte la dosar“, drept pentru care s-a dat aviz 
de eliberare, deşi în toată această perioadă stătuse 
ascuns la mama sa, la Poiana şi la domiciliu!6. 


Sprijin pentru rezistenţa 
anticomunistă 


Până în 1948, părintele Marcu a fost lăsat în 
pace de autoritățile statului. Nici el nu s-a mai impli- 
cat însă în chestiunile politice şi, în plus, se bucura de 
preţuire şi ataşament printre credincioşii din paro- 
hia sa, după cum putem afla într-o notă informativă 
din 2 iulie 1948: „Nu i-a parte la adunările comunei 
ce au loc; se ocupă cu slujba de preot şi gospodăria 
[...]; speră şi nutreşte ideea în noua schimbare; [...] 
are priză mare; locuitorii comunei cred mult în el; are 
temeri şi este îngrijorat a nu fi arestat şi internat în 
lagăr. [Este] capabil să târască masele după el; foarte 
bun orator şi cu mult spirit de organizare“. 


Era liniștea dinaintea furtunii 


În aprilie 1948, aflându-se la Focşani, în vizită la 
Octav Pavelescu, gazda fiicelor lui care urmau Liceul 
de fete din localitate, intră în contact cu doi studenţi 





48 


anul IIl e nr. 28 


MARTIROLOGIU 


ROSI 





din Bucureşti, originari din Panciu, 
implicaţi în grupul de rezistență din 
Vrancea. Aceştia din urmă i-au adus la 
cunoştinţă părintelui nostru că, în ca- 
litatea lor de legionari, sunt în legă- 
tură cu Comandamentul din Bucu- 
reşti cu dispoziția ca el să nu activeze, 
ci doar, prin Costin Atanasiu, să păs- 
treze legături foarte discrete cu cei ti- 
neri care aveau misiunea de a acţiona. 
Totodată, atunci când arestările sunt 
iminente, anunțate de Comandamen- 
tul din Bucureşti, cei vizaţi să poată fi 
găzduiți de vechii legionari, prin grija 
părintelui. Părintele Marcu a dat indi- 
cații lui Costin Atanasiu să strângă 
bani de la mai multe persoane, pen- 
tru a-i ajuta pe cei bolnavi şi închişi!8. 

Această stare de expectativă nu 
va dura prea mult, în vara lui 1948 
Securitatea trecînd la arestări masive 
în zona Vrancei, situaţie care l-a deter- 
minat pe părintele Marcu, la 17 iulie, 
să se refugieze pe dealurile din apro- 
piere, împreună cu Octav Pavelescu şi 
Costin Atanasiu, chiar cu câteva mi- 
nute înaintea sosirii Securităţii acasă 
la el. O vreme a stat acasă, apoi, pe 
timpul iernii, la mama sa, la Poiana. 
Dacă el a reuşit să scape pentru moment de arestare, 
în schimb, soţia şi fiica sa Gabriela au fost reținute. 

În timpul refugiului, s-a întîlnit cu mai mulți 
membrii ai mişcării de rezistenţă din Vrancea. În sep- 
tembrie, apoi noiembrie 1948, studentul Cristea Pa- 
ragină, din Panciu (fugar), i-a adus la cunoştinţă pă- 
rintelui iniţiativa de a reorganiza Mişcarea Legionară 
în zonă, pentru care avea nevoie de sprijin. Părintele 
a refuzat să se implice. În martie 1949, prin fiica sa 
Gabriela, este înștiințat că şeful legionar al judeţului 
Râmnic doreşte să vorbească cu el, mai ales că la ni- 
vel central s-a ajuns la un acord de colaborare antico- 
munistă între ţărănişti, liberali şi legionari. Întâlni- 
rea nu a mai avut loc, deoarece liderul de la Râmnic 
a fost arestati. 

În urma dispariţiei de la domiciliu a părintelui 
Ştefan Marcu, credincioasa Murgu Cucova, „obiş- 





Pr. Ştefan Marcu în 1949... 


„Şi în 1951 


nuind a face propagandă religioasă, a luat inițiativa 
propunând în fața sătenilor din acea comună care 
erau adunaţi în fața Primăriei, să se întocmească un 
memoriu adresat către Prezidiul RPR, prin care să se 
ceară încetarea urmăririi susnumitului preot şi readu- 
cerea sa în comună pentru a sluji mai departe în bise- 
rică“. În nota citată, făcută către Direcţia Generală 
Securităţii şi datată 5 ianuarie 1949, se susţinea că, 
„după ce populaţia a aprobat această propunere, nu- 
mita Murgu Cucova a întocmit acel memoriu, vizi- 
tând sătenii din casă în casă, pentru a fi semnat, fiind 
ajutată la colectarea semnăturilor de numitul Stoian 
Vasile din aceiași comună“20. Evident că Securitatea 
a luat măsuri, dar cum şi când nu putem preciza. 

La 25 aprilie 1949, părintele Ștefan Marcu era 
arestat de Securitate, după ce îi fusese percheziţiona- 
tă casa?l. EI a fost inclus de anchetatorii Securităţii în 


18 Ibidem, f. 107-108; Arhiva Ministerului Justiţiei-Direcţia Instanţelor Militare (în continuare AMJDIM), fond Penal, dosar 


12945, vol. 1, f. 35-36. 


19 ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 5, £. 105-108; AMJDIM, fond Penal, dosar 12945, vol. 1, f. 35-36. 
20 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 76/1946, f. 28. 


21 AMJDIM, fond Penal, dosar 12945, vol. 1, f. 28-29. 





anul III e nr. 28 


49 


ROST 


MARTIROLOGIU 





lotul „Comitetul Unic“ din Focşani, format din 15 per- 
soane şi condus de preotul Enache Graur, care, po- 
trivit anchetei, era în legătură cu Comitetul de rezis- 
tență naţională din exil. A fost anchetat de la arestare 
şi până în noiembrie 1949, la dosar reţinându-i-se 
doar două declaraţii date în 10 mai şi 9 iunie 1949. 
Împreună cu părintele Ştefan Marcu, aveau să fie 
arestate soția lui, Elena şi fiica cea mare Gabriela. 


Un adevărat lider spiritual 
şi în temniţă 


În referatul Securităţii de încheiere a anchetei 
penale asupra grupului de rezistență „Comitetul 
Unic“ din Focşani, datat 3 noiembrie 1949, părintele 
Ştefan Marcu „se face vinovat de găzduire a legionari- 
lor Octav A. Pavelescu şi Costin Atanasiu, pe care i-a 
ținut ascunşi în locuința sa din Nistoreşti timp de 3 
luni, ştiind că sunt fugari. Se face vinovat de activi- 
tate legionară, că în toamna lui 1948 ţinea legături cu 
Octav Pavelescu, Costin Atanasiu şi cu alți legionari, 
trasându-le sarcini de felul cum trebuie să ţină legă- 
tura cu legionarii fugari şi din munți. Se face vinovat 
de felul cum trebuie să se organizeze foştii membrii 
legionari, de a da cotizaţii şi de a colecta sume pentru 
cei ce sunt în închisori (legionari)“22. 

La 14 august 1950, prin Sentința nr. 663 dată de 
Tribunalul Militar Galaţi, părintele Ştefan Marcu era 
condamnat la 15 ani muncă silnică şi 5 ani degradare 
civică, pentru uneltire contra ordinii sociale şi pentru 
favorizarea infractorului. La 26 octombrie 1950, prin 
Decizia nr. 3435, Curtea Militară de Casare şi Justiţie 
respingea recursul cerut de părintele Marcu35. 

După condamnare, părintele Marcu a suferit în 
penitenciarele gulagului românesc de la Galaţi (1950 
şi 9 aprilie 1959), Jilava (1959), Aiud (1951, 1956 şi 
1959) şi coloniile de muncă de Ia Valea Neagră (1950- 
1951), Peninsula (1951) şi Poarta Albă (1951). 


Ca deţinut politic a muncit în mai multe rânduri 
la Poarta Albă 22 zile, în luna aprilie 1951; la Penin- 
sula 164 zile, în perioada 1 mai-16 octombrie 1951 şi 
la Aiud 282 zile, în mai multe perioade24. Totodată, 
pentru diferite anchete a fost mutat la Securitatea 
din Cluj (8-19 octombrie 1952), penitenciarul Aiud 
(aprilie 1952, 26 septembrie 1952 şi 12 ianuarie 
1956-pentru a arăta legionarii din Focşani) şi Galaţi 
(12 aprilie 19595. 

În puşcărie a avut probleme cu sănătatea şi așa 
precară încă dinainte de 1948. Din documentele afla- 
te în dosarul său de penitenciar aflăm că părintele 
Marcu a suferit de TBC pulmonar, pentru care, Ia 6 fe- 
bruarie şi 14 noiembrie 1956, era internat în spitalul 
penitenciar de la Aiud. La 27 septembrie 1956, pe 
când se afla tot la Aiud, era suspectat de o „distrofie 
gr. II“. De o „pleurezie [...]20 dreaptă“ avea să fie in- 
ternat la 28 mai şi la 21 iulie ca „ameliorat“, pentru 
ca între 27 iulie 1961-17 martie 1962 să aibă o „epi- 
criză“ şi să fie internat din nou cu diagnosticul „TBC 
pulmonar [...]'27. 

De la preotul Dimitrie Bejan, care la întâlnit pe 
părintele Marcu la Aiud, ne-a rămas un episod rele- 
vant pentru cum s-a purtat acesta în temniță: „Din- 
colo, pe lădiță îşi făcea rugăciunea preotul Ştefan 
Marcu, din munţii Vrancei. Andrei loan se apropie în 
vârful picioarelor, plecând de la mine şi-l lovi peste 
obraz: Ce-i cu semnele astea mistice? Nu ştii că sunt 
interzise? Vrei să fim pedepsiţi toţi pentru tine? Mar- 
cu, în picioare, îi răspunde senin: Loveşte-mă şi pe 
obrazul celălalt. Şi Iuda loveşte. Loviturile cad peste 
cap şi în coastă. Pe fața lui Marcu apare roșul sânge- 
lui. Rezemat de stâlpul patului, primeşte sălbaticele 
loviri. Iuda urlă şi loveşte: Te învăţ eu trăire creştină! 
Martir te fac! Când Iuda se opreşte gâfâind, cu sudori 
pe frunte, Marcu, tăcut îşi face semnul crucii. uda se 
îndepărtează, mârâind sudalmi, cu tot calendarul 
ortodox...“28, 


22 AMJDIM, fond Penal, dosar 12945, vol. 1, f. 4. În lucrările Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, ed. a II-a, 
p. 158-159 şi The Imprisoned Church. Romania, 1944-1989, INST, Bucharest, 1999, p. 244 - părintele Marcu este prezentat ca 
unul care a fost arestat după ridicarea satelor vrâncene împotriva colectivizării, ceea ce este fals, după cum foarte uşor se 


poate constata din referatul Securităţii pe care l-am citat mai sus. 


23 ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 1, f. 81-88; vol. 2, f. 111-117v. Gabriela Marcu a primit o condamnare de un an 
închisoare corecțională, pentru rolul de „curier“ între membrii grupului de rezistență. Elena Marcu a fost eliberată la 31 mai 


1949 (Ibidem, f. 114). A se vedea şi în lucrarea Jertfă în spațiul mioritic, p. 102, unde se susţine că părintele Marcu ar fi fost 


condamnat la „25 ani temniță grea“. În The Imprisoned, loc. cit. este trecut cu 16 ani temniță grea. 


24 AMJDIM, fond Penal, dosar 12945, vol. 3, f. 304, 323, 326, 329, 332, 335. Dosarul de penitenciar i-a fost întocmit pe când se 
afla în penitenciarul Aiud, la 25 octombrie 1951, după ce venise de Ia Valea Neagră (Ibidem, f. 361). 


25 Ibidem, f. 352, 361, 364-364. 

26 Indescifrabil. 

27 AMJDIM, fond Penal, dosar 12945, vol. 3, f. 310-313v, 338, 342. 
28 Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996, p. 113. 





50 


anul IIl e nr. 28 


MARTIROLOGIU 


ROST 





La 21 aprilie 1964, prin expirarea termenului de 
pedeapsă, părintele Ştefan Marcu era eliberat din pe- 
nitenciarul de la Aiud29. 


Omoriît de Securitate? 


În urma condamnării părintelui Marcu, a suferit 
şi familia sa. Astfel, prin adresa Direcţiei Regionale 
Focşani către Biroul local de Securitate, din 8 februa- 
rie 1951, se cerea: „Luaţi măsura de a recruta o reţea 
informativă pe lângă familia preotului Marcu Ştefan 
din satul Nistoreşti, care este arestat. Interesează din 
ce trăieşte această familie, cine o ajută din punct de 
vedere material şi moral şi cu ce elemente are legă- 
turi. Rezultatul acțiunii informative ne va fi înaintat 
în copie până la data de 20 februarie 1951*30. 

Faţă de acestea, la 16 februarie 1951, Biroul de 
Securitate răspundea că de aproximativ de trei luni 
soţia şi cei doi copii aflaţi în libertate s-au mutat în 
Focşani şi a fost dirijat un informator. În acest sens, 
la 22 martie 1951, sursa „Iscu“ informa Securitatea 
despre soția părintelui Marcu: „Ea a început a-mi 
povesti că trăieşte cumplit de greu. A dat divorţ de 
soţ [...] a plecat din Vrancea ca să poată întreține o 
fetiță Ia liceu. Până acum a mai vândut ce a avut, 
dar de acum nu prea mai are ce vinde şi nici n-are 
cu ce să se îmbrace şi să se jeneze de lume. A fost şi 
a cerut serviciu la plasare, dar nu avut acte bune. E 
dispusă să facă orice fel de muncă, dar toţi se feresc 
de ea. Nu ştie nimic de la soţ. De la fetiță nu are veşti 
din noiembrie [Gabriela, n. n.], când i-a trimis 
haine. Ea în Focşani stă în camera închiriată pe nu- 
me fetiţei de a liceu“3l. 

După eliberare, părintele Marcu a fost suprave- 
gheat cu o indiscreţie intenţionată. Era chemat 
foarte des Ia Securitate, uneori numai pentru a fi vă- 
zut de oameni pentru a fi compromis. Deşi pus în si- 
tuaţii delicate, a sfârşit prin a-şi stăpâni urmăritorii 
cu iubirea sa capabilă de jertfă, câştigând respectul 
celor mai mulți dintre ei. Nu de puţine ori, unii dintre 
securişti, în special spre apusul regimului comunist, 
şi-l alegeau duhovnic, tocmai pentru că îi cunoşteau 
verticalitatea. 

De la 1 octombrie 1964, şi până la pensionare, 1 
ianuare 1975, a slujit la parohia Maluri, din Protoeria 


Focşani, judeţul Vrancea, fiind apreciat, respectat şi 
iubit de cei păstoriți. După treizeci de ani de Ia ple- 
carea din parohie este încă viu şi des pomenit de cei 
păstoriți. Timp de 15 ani a slujit la diverse biserici din 
municipiul Focşani, fiind un duhovnic de excepție, 
întorcând pe mulți la credință. Medici, profesori, in- 
gineri, avocaţi şi procurori, precum şi creştinii de 
rând î căutau, atât pentru competenţa sfaturilor sale 
cât şi pentru puterea rugăciunii, prin care i-a salvat 
pe mulți de la pieirea veşnică. A fost o conştiinţă slu- 
jitoare autentică, un ascet desăvârşit, un trăitor sin- 
cer al mesajului Evangheliei. Putea fi surprins, în tim- 
pul Sfintei Liturghii, cu lacrimi ce-i spălau fața, cu 
chipul transfigurat, cu o voce răguşită, dar cu un simț 
al melosului bizantin deosebit. Era un sfânt din 
icoană şi o voce din adânc, chip al blândeții şi ocean 
al smereniei. A suferit, nu doar din partea organelor 
de represiune, ci chiar din partea unor colegi, care, 
obedienţi regimului, stăpânii şi de o ascunsă invidie, 
i-au interzis să slujească, făcându-l să se simtă un 
străin printre ai săi. A fost necruţător cu păcatul şi în- 
țelegător cu păcătoşii. 

În seara zilei de 28 septembrie 1989, pe când se 
întorcea de Ia piață, pe trecerea de pietoni, din faţa 
scării blocului unde locuia, o maşină l-a lovit şi numai 
după câteva ore de chin şi-a dat obştescul sfârşit în 
mâinile Ziditorului. „Accidentul“ poate fi suspectat 
de conotaţii politice, cu atât mai mult cu cât şoferul 
avea legături cu Securitatea, iar ochiul vigilent al par- 
tidului făcea verificări, în blocul în care locuia, cu o 
săptămână înainte de accidents?. 


BIBLIOGRAFIA: Izvoare inedite: ACNSAS, fond 
Documentar, dosar 74, vol. 6; AMJDIN, fond Penal, 
dosar 12945, vol. 1, 3; ANIC, fond DGP, dosar 
76/1946; ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 
2, 5. Izvoare edite. BEJAN, Dumitrie, Vifornița cea 
mare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996. Lucrări gen- 
erale: *** Anuarul Eparhiei Romanului - 1936, 
Institutul de Arte Grafice „Marvan“, SAR, Bucureşti; 
***The Imprisoned Church. Romania 1945-1989, 
INST, Bucharest, 1999; IVAN, Mihai Silviu, ENE, lonel, 
Jerttă în spaţiul mioritic, Focşani, 2001; MANEA, 
Vasile, Preoţi ortodocși în închisorile comuniste, ed. 
a Il-a, Patmos, 2001. 


29 AMJDIM, fond Penal, dosar 12945, vol. 3, f. 305-306, 309. În lucrarea Jertfă în spaţiul mioritic, p. 103, se susţine că părintele 
Marcu ar fi fost grațiat prin „Decretul nr. 411/aprilie 1964“, ceea ce este fals, după cum documentele din dosarul de peniten- 


ciar arată clar că a fost eliberat „la termen“. 
30 ATMTI, fond Penal, dosar 143/Vrancea, vol. 5, f. 205. 
31 Ibidem, f. 206, 229. 
32 Mihai Silviu Ivan, Ionel Ene, op. cit., p. 103-104. 





anul IIl e nr. 28 


51 


ROST 


HISTORIA 





Răul nu este banal 


„Reeducarea“ ca descărcare 


de sens a lumii 


Credem în necesitatea unui proces al comunismului. Considerăm că este 
obligatorie o lege a lustraţiei, prin care să fie curățată viața publică 
românească. Și, mai ales, sîntem convinși că e nevoie să menţinem vie 
memoria publică asupra suferinței româneşti provocată de comunism. Răul 
pur care a dominat sîngeros România vreme de 45 de ani a lăsat urme atit 
de adinci încât încă 50 de ani de-acum înainte s-ar putea să-şi producă 
efectele nocive. Trebuie să ştim de unde ni se trage și să împiedicăm 
repetarea răului. De aceea, nu ni se îngăduie să uităm. Încă de Ia primul său 
număr, revista noastră a fost preocupată de istoria recentă. Începînd de 
acum, ne dedicăm mai aplicat dezvăluirii unor momente care dau unicitate 
gulagului românesc, cum a fost rezistenţa anticomunistă armată 

sau „reeducarea“ din temniţele comuniste. (ROST) 


Claudia Buruiană! 





erea momentului în care a început reeducarea 

este esenţială pentru înţelegerea intențiilor de- 
signerului acestui experiment. Răul survine „dintr-o 
dată“; reeducatorii mizează de fapt pe acest efect de 
stupoare, de stare de şoc pe care o produce asupra 
oricui această survenire a răului „dintr-o dată“. 

Emil Sebeşan, student la medicină la Timișoara, 
mutat la închisoarea Piteşti, decembrie 1949: 

„Ne-am adunat la mijlocul lunii decembrie 1949 
în camera 6 parter, studenți din toate colțurile Ro- 
mâniei, predominând grupul masiv din Timişoara, 
cu medicinişti şi politehnicieni, împănat cu studenţi 
ai Universităţii Bucureşti. (...) După vreo săptămână, 
cu mic cu mare, ne-am pomenit strămutați la primul 
etaj unde am aflat pe loc că odinioară fusese spitalul 
Peniteniarului. Camera 4 Spital a căpătat o faimă si- 
nistră în istoria penitenciarelor şi a regimului comu- 
nist de teroare. Dimensiunile ei le pot pomeni cu 
uşurinţă: 6x12 metri, cu o înălțime de circa 3 m. Avea 
câteva rânduri de priciuri dar ceea ce ne-a mirat era 


AN 
] n mărturiile studenţilor închişi la Piteşti, descri- 


faptul că «mexicanii» - după cum îi numeam noi - şi 
care auzisem că formează lotul Suceava, cu priviri 
piezişe şi cu şuşoteli între ei, la Camera 6 veniseră cu 
noi şi îşi găsiseră imediat tovarăşi de idei, lucru care, 
de altfel, nu ne prea interesa, ei fiind în număr de 17- 
18 iar noi, grosul, de circa 70. În seara de ajun, când 
noi ne pregătisem „de colindat“, un tip de statură 
medie, cu ochi negri de cărbune, cu buze subțiri, 
îmbrăcat în zeghe, din rândurile «sucevenilor» a 
început să urle la noi: Nimeni nu mai mişcă! 

Evident că nimeni nu i-a dat atenţie, dar el a con- 
tinuat, ridicând într-una tonul şi aducându-ne aminte 
că suntem într-o puşcărie comunistă întrucât ne-am 
dovedit a fi «duşmani ai poporului» şi că trebuie să 
înțelegem că a venit momentul să plătim această 
grea vină.“2 

Acest mod de declanşare a experimentului, 
printr-un ordin de a nu mai mișca (un astfel de ordin 
„nimeni nu mai mişcă“ regăsim în multe mărturii re- 
feritoare la declanşarea reeducării), pare să facă par- 
te din strategia generală a experimentului. Efectul 
acestei proceduri este multiplu. Pe de o parte, se mi- 
zează pe lipsa de reacţie pe care o produce un astfel 


1 Claudia Buruiană este doctorand al Universităţii din Bucureşti, Specializarea Sociologie, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ilie 


Bădescu. Pregăteşte o teză de doctorat despre fenomenul reeducării din închisorile comuniste Suceava, Piteşti, Gherla, 
Canal. Textele prezentate în publicația noastră reprezintă fragmente din lucrare, pentru pregătirea căreia a fost proiectată o 
cercetare focalizată pe experiența martorilor direcți. 


2 Emil Sebeşan, Die „Heilige Nacht“, în volumul FI. Constantiniu, Dalila Aramă şi Dan Cătănuş coord., „Radu Ciuceanu. 


Un destin şi o viaţă“, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2003, pp. 23-25. 





52 


anul IIl e nr. 28 


HISTORIA 


ROST 





de ordin scurt, instantaneu, indiferent cine îl emite. 
Pe de altă parte, caracterul său „brusc“, brutal, urmat 
de violența la modul propriu asupra deţinuţilor, fără 
un motiv anume, este calea prin care experimenta- 
torii vor să-i introducă pe deţinuţi într-un „timp nou“, 
cel al transformării lor violente; este o modalitate ri- 
tualică de a separa momentele de timp, de a crea, 
cum ar spune Berger şi Luckmann, o „zonă de sem- 
nificaţie“ cu totul nouă în realitatea vieții deținuților, 
o „enclavă“ în cadrul realităţii lor cotidiene. „«Comu- 
tări» similare au loc între lumea vieţii cotidiene şi 
lumea jocului, atât în jocul copiilor cât şi, chiar mai 
evident, al adulților. Teatrul oferă un excelent exem- 
plu pentru un asemenea joc al adulților. Tranziţia 
între realități este marcată prin ridicarea şi căderea 
cortinei. Când aceasta se ridică, spectatorul este 
«transportat în altă lume», cu înțelesurile sale proprii 
şi cu o ordine care poate sau nu poate avea prea mult 
de-a face cu ordinea vieții zilnice.“5 

De altfel „unealta“ reeducării, „deţinutul“ din 
lotul de la Suceava, chiar anunță pe deținuți: „a venit 
momentul...“ ca toți duşmanii poporului să se 
schimbe etc. În sensul lui Berger şi Luckmann, acesta 
este momentul ridicării cortinei procesului reeduca- 
țional. Ne putem gândi că şi alte proceduri pregăti- 
toare pentru acțiunea de reeducare s-au derulat „în 
culise“. Dintr-o dată ne dăm seama că personajul în 
cauză, (căruia nu-i vom spune numele), nu este un 
deţinut obişnuit, motiv pentru care l-am şi trecut în- 
tre ghilimele. El nu se adresează ca un coleg de celulă 
celorlalți colegi ai săi, ci are un cu totul alt statut, el 
are o strategie de adresare pe care a fost instruit să o 
utilizeze, foloseşte sintagme şi etichete care făceau 
parte din strategia discursivă a puterii comuniste 
(„duşmani ai poporului“, „bandiți“, „burghezi“, 
„fascişti“ - etichete prin care se observă cum agreso- 
rul comunist, după preluarea puterii, încearcă să jus- 
tifice lansarea persecuțiilor împotriva unor victime 
inocente, cum ar spune Rene Girard, adică a căror 
„vină“ există numai în sistemul de referință al acestui 
agresor). 

Avem de-a tace prin urmare cu O gradare și o 
etapizare gândită, planiticată a reeducării, inclusiv a 
momentului declanșării acesteia. Mai mult, această 
declanşare brutală a experimentului arată că este 
vorba de o schimbare Ia fel de bruscă și brutală, este 
un semn al terorii de care este impregnat fenomenul 
reeducări, teroarei vizibilă în fiecare etapă a sa. 


„Nimeni nu mai mişcă!“ are prin urmare scopul 
de a realiza, în sensul lui Berger şi Luckman, „distra- 
gerea atenţiei de la realitatea cotidiană“ pentru a 
deschide o zonă nouă de semnificaţii şi a crea, sub 
tensiune, modificări radicale în realitate. În acest 
scop se creează separări ale deţinuţilor în timp şi 
spaţiu. O funcţie esenţială în această separare radi- 
cală a realităţii lumii deţinuţilor (realitatea lor „su- 
premă“, în sensul lui Berger şi Luckmann) de noua 
realitate pe care reeducatorii vizează să o instituie în 
viaţa lor o deţine tocmai limbajul care intervine în 
programul de reeducare pentru a provoca un prag 
mai abrupt şi o tensiune nouă față de „simpla“ sepa- 
rare în timp şi spaţiu. „Loate zonele personale de 
semnificație se caracterizează prin distragerea aten- 
ției de la viaţa cotidiană. Deşi există, desigur, abateri 
ale atenţiei în cadrul vieţii cotidiene, trecerea spre o 
zonă personală de înțelesuri este de un gen cu mult 
mai radical. Sub tensiune pot avea loc modificări ra- 
dicale.“4 





>] 
g 
=] 
[5) 
3 
=) 
ce 
=; 
=] 
[A 


3 P. Berger, Th. Luckmann, Construirea socială a realităţii. Tratat de sociologia cunoaşterii, trad. Şi note de Alex. Butucelea, Ed. 


Univers, Bucureşti, 1999, p.36. 
+ Ibidem, p. 36. 





anul IIl e nr. 28 


53 


ROST 


HISTORIA 





Noile coordonate ale realităţii. 
Spaţiul și timpul închisorii 


În procesul de reeducare separarea, izolarea de- 
ținuților în timp şi spaţiu este esenţială pentru „suc- 
cesul“ acțiunilor. Observăm însă că în cadrul regimu- 
lui penitenciar comunist există proceduri generale 
(deci şi în afara reeducării brutale) de haotizare a 
ordinii principial existente în realitatea vieții deținu- 
ților prin confiscarea oricărui instrument de măsu- 
rare a timpului şi prin izolarea în spaţiu - care, para- 
doxal, chiar şi în cadrul unei închisori - loc în care 
izolarea este „implicită“, poate fi de diferite grade. 
Toate închisorile deţineau un „izolator“ sau diferite 
camere cu apă pe jos, fără pat etc. unde ajungeau de- 
ținuții recalcitranți (închisoarea din închisoare). Si- 
nistra „cameră 4-spital“ de la Piteşti, „loc“ sau frag- 
ment de spaţiu în care iadul însuşi a căpătat actua- 
lizare (este acolo performat sau „pus în scena“ reali- 
tăţii de instrumentele răului), o traumă vie în memo- 
ria deţinuţilor trecuţi prin reeducare, era şi ea un 
spaţiu mai izolat de celelalte celule. 

Această sechestrare a timpului (acţiune „concre- 
tizată“ în închisoare prin confiscarea ceasurilor la 
propriu, precum şi prin acţiuni simbolice de confis- 
care a sărbătorilor în toată perioada comunistă şi de 
înlocuire a acestora cu sărbători comuniste) precum 
şi aceste proceduri de manipulare a gradelor (a cer- 
curilor) de izolare în spațiu în cadrul închisorii arată 
intenţia de a suspenda ordinea şi realitatea vieții de- 
ținuţilor şi de a le stabili noi coordonate spaţial-tem- 
porale. 

Desigur deţinuţii iau măsuri de a preveni desta- 
bilizarea realității lor şi încearcă să reacționeze per- 
manent pentru a preveni descărcarea de sens a lu- 
mii, lucrul cel mai grav care se poate întâmpla pen- 
tru modul de a exista specitic umanului5. Este semni- 
ficativă în acest sens mobilizarea deţinuţilor pentru 
a măsura în continuare timpul. După ritmul zi/noap- 
te, ei trasează linii pe pereţi sau, atunci când nici 
acest lucru nu este posibil, încearcă să afle de la noii 
veniți ce dată e. Problema devine esențială în sta- 
bilirea datelor sărbătorilor, pentru a cunoaşte când 
trebuie să postească, să învețe Colinde sau să să- 
vârşească Sfânta Liturghie, slujba Învierii, slujba din 
noaptea de Crăciun. 

Analog putem urmări cum, în privința spațiului, 
deţinuţii instituie proceduri de resemnificare, de in- 


vestire cu un alt sens decât cel pe care îl aveau închi- 
sorile în sistemul de referință al puterii politice. Ei 
transfigurează închisoarea - care avea drept scop 
anihilarea rezistenţei anticomuniste într-o „comuni- 
tate carcerală“ de rezistență (Ilie Bădescu). Are loc 
prin urmare o investire a închisorii cu un sens şi O 
funcţie cu totul opusă celei pe care o intenționau 
agresorii lor. 

Mărturiile deţinuţilor atestă în acest sens faptul 
că închisorile comuniste au fost transformate în ade- 
vărate „universități“. Marile personalităţi încarcera- 
te ţin prelegeri şi conferinţe, au loc dezbateri pe di- 
verse teme filosofice, politice, istorice, culturale, 
religioase. 

Însă redetinirea spaţiului închisorii - ca ope- 
rație subversivă radicală prin care victimele se opun 
descărcării de sens a lumii - este mai vizibilă în expe- 
rienţa lor religioasă. Închisoarea devine locul ma- 
rilor întâlniri şi al marilor trăiri religioase. Rezistența 
organizată a deţinuţilor anticomuniști se mobili- 
zează într-o permanentă, sisifică, muncă de construc- 
ție a sensului, întrucât agresorul dovedea o energie 
inepuizabilă (a cărei „sursă“ o putem bănui...) în a 
concepe continuu, noi şi noi proceduri prin care să 
distrugă orice „țesătură“ a sensului ar încerca deţi- 
nuții pentru a rezista. Ne aflăm pe un câmp de bătă- 
lie, într-un război a cărui miză ne vizează pe noi toți: 
poate nici nu realizăm în mod conştient câtă nevoie 
avem să cunoaştem cum putem rezista noi, cei de azi, 
în fața încercărilor contemporane nouă de descăr- 
care a lumii de sens! 

Prin urmare nici nu realizăm câtă nevoie avem 
de mărturiile experiențelor trăite în temnițele comu- 
niste. Ele trebuie privite într-un strat profund de 
semnificații, am greşi enorm dacă am căuta în ele 
relatări ale unor incidente obişnuite (x l-a bătut pe y 
sau pe z etc.) într-o încercare „obiectivistă“ de „sta- 
bilire a faptelor“, pentru că sunt cu totul altceva: do- 
cumente spirituale despre rezistența în fața unei 
agresiuni cu totul nespecifice, un „holocaust al sufle- 
telor“, cum o defineşte unul dintre cei trecuți prin 
reeducare. 

Ar trebui, în plus, să avem o perspectivă „holis- 
tă“ asupra acestor mărturii, să ne interesăm de în- 
treaga istorie a vieții, să citim în ele biografii spiri- 
tuale. Ne interesează ce se întâmplă cu victimele şi 
persecutorii lor „până la sfârşit“. În mărturiile victi- 
melor găsim de pildă relatări despre convertiri 


5 Pentru modul uman de a fi lumea descărcată de sens provoacă decizia de suprimare a vieţii, suicidul sau o largă paletă 


de comportamente cu tentă suicidară. 


6 Grigore Dumitrescu, L'Holocauste des ames, Munich, 1978, Paris, 1997. 





54 


anul IIl e nr. 28 


HISTORIA 


ROSI 





E 
E 
E 
Ei 
E) 
[22] 


neaşteptate ale unor torționari, în clipa dinaintea 
morții. Aceste „evenimente“ nu au o explicație în sis- 
temul de referință al persecutorilor, ele „scapă“ plan- 
ului iniţial al acestora. Au însă o explicaţie în „sis- 
temul de referință“ al victimelor: în reeducare se con- 
fruntă două viziuni despre lume ireconciliabile. Or 
dacă înşişi torționarii sfârşesc prin a-L mărturisi pe 
Hristos (în ultima clipă, ca tâlharul de pe cruce), con- 
vertirile torționarilor sunt documente despre biru- 
ința viziunii victimelor, ale biruinței Lui Hristos. 

În acest sens spunem că avem nevoie de o inter- 
pretate nouă a documentelor fenomenului reeducă- 
rii. Ele sunt semnificativ diferite (adică prin semnifi- 
caţiile implicate de actori) de documentele obişnuite 
care sunt redactate de pildă la secţia de poliţie atun- 
ci când are loc un incident oarecare, iar autoritățile 
în drept trebuie să stabilească vinovaţii. Faptele la 
care se referă documentele fenomenului reeducării 
au un sens în destinul spiritual al celor implicaţi, tor- 
ționari şi victime deopotrivă, cum vedem în relata- 
rea părintelui Gheorghe Calciu despre „un preot şi 
torționarul lui, aflaţi în închisoarea de la Târgu Ocna, 
care au murit amândoi în aceeaşi seară, după ce 





preotul - bătut crunt de cel din 
patul alăturat, pe toată durata 
interogatoriilor - a mers la el şi 
l-a mângâiat pe cap, spunându-i 
căliartă pentru ce a făcut fiind- 
că era tânăr şi nu ştia ce face.“7 

În evocarea unei zile de 
Paşte din închisoarea Aiud, 
semnificaţiile date de martor 
sunt proiectate direct în relata- 
rea biblică a „dimineţii În- 
vierii“: „La ora şapte dimineața, 
gardienii închisorii se schim- 
bau. Eram total izolat de ceilalți 
deţinuţi, într-o celulă fără gea- 
muri, fără pat (în afară de o 
scândură care ziua era ridicată 
şi lipită de zid), supus unei ex- 
terminări lente. În momentul 
în care uşa celulei se deschidea, 
deţinuţii erau obligați să se în- 
toarcă cu faţa la perete şi să stea 
aşa, până auzeau uşa celulei în- 
chizându-se. În ziua aceea de 
slavă a lui lisus, nu m-am întors 
cu faţa la perete, ci l-am privit pe gardian în ochi - era 
unul dintre cei mai cruzi, spaima secţiei de izolare - 
şi i-am spus: Hristos a înviat! Vorbele mele l-au lovit 
în faţă ca un bici. M-a privit o clipă cu uimire, s-a 
întors spre coridor unde erau ceilalți gardieni din 
schimb, s-a întors spre mine din nou şi mi-a răspuns: 
Adevărat a înviat! La rândul meu, am fost şi eu lovit 
de răspunsul său, dar în alt chip: ştiam, simțeam că 
nu €l mi-a răspuns, ci un înger al lui Dumnezeu. Era 
îngerul care a vorbit femeilor mironosițe în dimi- 
neața Învierii, atunci când veniseră la mormânt să 
ungă trupul Domnului: „Nu vă temeți, căci ştiu că pe 
lisus cel răstignit căutați. Nu este aici, ci S-a sculat pre- 
cum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus“ (Mt. 
26: 5-6). Celula mea fu inundată de o lumină pe care 
o mai văzusem în copilărie, atunci când aveam opt 
ani. Zidurile dispărură, atmosfera sumbră şi umedă a 
celului se schimbă, bucata de scândură brută care, 
noaptea, era patul meu deveni strălucitoare. Am ră- 
mas mult timp sprijinit de zidul umed al celulei, co- 
pleşit de o fericire indescriptibilă. Prin gura torționa- 
rului meu, îngerul Domnului îmi anunța adevărul În- 
vierii lui Hristos.“8 


7 V. George Paţurcă, După 22 de ani de închisoare comunistă în România Părintele Gheroghe Calciu slujeşte în Biserica 
„Sfânta Cruce“ din statul Virginia, SUA, în „România liberă“, nr. 3954 serie nouă sâmbătă 22 martie 2003, p. 8. 


8 Pr. Gh. Calciu-Dumitreasa, Rugăciune şi lumină mistică, Ed. Dacia, Cluj, 1998, p. 141. 





anul IIl e nr. 28 


55 


ROST 


ALTER EGO 





Civilizaţia plugului UD 


În vechea cultură românească, totul era mitologie. 


Activitățile profesionale (păstoritul, plugăritul), existența 
cotidiană (masa, coptul pâinii, ritmul muncilor gospodărești), 
evenimentele vieții familiale sau sociale erau înțelese 
conform unei meta-logici care le impregna de sensurile 


explicative ale sacrului. 


Corina Bistriceanu 





preajma acestei zile, de obicei într-o zi de luni, 
favorabilă oricărui început. Pornirea pluguri- 
lor era esenţială pentru calendarul ulterior al lucră- 
rilor, de aceea era stabilită de sfatul obştilor săteşti şi 
era însoţită de numeroase practici magice. Se credea 
că brazdele trase de plug aveau şi ele calități magice: 
trase în jurul satului, îl apărau de molime sau de 
invaziile fiarelor şi duhurilor periculoase. Semănatul 
era legat de calendarul lunar: plantele al căror rod 
creştea sub pământ trebuiau semănate pe lună plină, 
iar cele cu rod deasupra pământului, la lună nouă.! 
Zecile de date pentru semănatul diferitelor culturi 
erau fixate printr-un calendar agricol în care sărbăto- 
rile erau nu ale sfinţilor, ci ale plantelor, păsărilor 
sau diferitelor fenomene meteorologice. Săpatul, 
prăşitul, plivitul îşi aveau, de asemenea, explicația 
mitologică şi data cea mai propice de execuţie: se cre- 
dea, de pildă, că pălămida a fost singura plantă pe 
care Dumnezeu i-a încredințat-o diavolului, păstrând 
pentru om toate seminţele bune. Luna cea mai im- 
portantă pentru munca de întreținere a culturilor 
era iunie, când orice abatere naturală putea să omoa- 
re recoltele. Era timpul când avea loc un adevărat 
război între duhurile bune şi cele rele: plugarii cău- 
tau să îşi atragă atât bunăvoința unora cât şi îngă- 
duința celorlalte, ținând numeroase sărbători (Van- 
ghelistul Ioan, Ghermanul, Vartolomei, Aliseiu, Iuda, 
Postul Sânpetrului, Procopie Ilie Pălie, Pantelimon 
ş.a.2). Până la recoltat, culturile erau atent suprave- 
gheate, oamenii fiind gata să intervină, cu unealta 
sau cu ritualul, pentru a alunga pericolul foametei. 
Spre deosebire de păstorit, activitate mai puțin 
solicitantă fizic, care a dat naşterii unei culturi filo- 


ratul începea de Măcinici (9 martie) sau în 


sofice şi religioase a spațiului larg, a timpului cosmic, 
agricultura este asimilată robiei pământului. Deose- 
birea cea mai grăitoare este poate cea dintre scenarii- 
le morții mitice păstoreşti - sub cetina brazilor, în lu- 
mina stelelor, în cântec de fluier - şi a morţii plugă- 
reşti - în pământul negru, care se răzbună devorân- 
du-i pe cei care l-au stors de roade. Nu bogăția conţi- 
nutului cultural deosebeşte cele două tipuri de civi- 
lizaţie, ci formele pe care le ia acesta. 


Foamea pământului 


Deşi mai puțin dispus pentru contemplarea 
naturii, mai departe de aerul pur al păşunilor alpine, 
de unde cerul pare la fel de aproape cum era în tim- 
pul vârstei de aur, atunci când oamenii îl puteau atin- 
ge cu mâna, agricultorul îşi are, după cum am văzut, 
investitura sa. La fel ca şi ciobanii care slujesc divi- 
nităţii în temple închipuite de brazi, plugarii oficiază 
şi sacrifică în spaţiul sacru al ogorului. Munca plugu- 
lui, aratul, semănatul şi seceratul este însoţită de ri- 
tualuri complicate: purificarea uneltelor şi anima- 
lelor, cunoaşterea şi folosirea obiectelor apotropaice 
(săculeţe de sare, năframe roşii legate în coarnele 
boilor etc.), rostirea de rugăciuni sau formule sacre 
cu caracter augural: „Ajută, Doamne, plugaru- 
lui,/Alduieşte lucrul lui,/Sămânţa să-i răsară/Din zori 
şi până-n sară,/Spicul ca vrabia,/Paiul ca trestia.“3 
Deşi munca era întreruptă de odihna de iarnă a pă- 
mântului, ea trebuia reluată din acelaşi punct, con- 
form calendarului ciclic al vieţii, morţii şi reînvierii 
vegetației. Noua recoltă care se pregătea trebuia le- 
gată de cea veche prin împărtăşirea plugarului din 
colacul ritual pregătit din făina sezonului trecut şi 
prin punerea în semințe a unor boabe din recolta tre- 
cută. Ogorului trebuiau să i se aducă ofrande: la 


11. Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988, p. 212. 
2 1dem. 
3 1. Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998. 





56 


anul IIl e nr. 28 


ALTER EGO 





începutul muncilor, primăvara, i se ofereau „sfinți- 
turi de Paşti“: pască, coji de ouă, slănină, cu care să 
astâmpere foamea pământului; la sfârşitul muncilor, 
după seceriş, erau celebrate primul şi ultimul snop 
de spice culese (cărora li se mai spunea „barba lui 
Dumnezeu“), prohodite ca un mort, celebrate cu sa- 
crificii animale, pomeni, petreceri. Această foame 
cosmică era, aşadar, ca şi cea omenească, parte a 
păcatului pe care plugarul îl ispăşeşte prin truda lui. 
Se spunea că, dacă omul ar vedea câte guri stau căs- 
cate în pământ ca să aştepte mâncare din ceea ce el 
seamănă, ar muri de spaimă; deşi nu le vede, el tre- 
buie însă să ceară roadă „pentru toată dihania şi pen- 
tru mine“, căci el se va sătura după ce se vor fi sătu- 
rat toate celelalte viețuitoare, vii sau moarte, oameni 


4, Niculiţă-Voronca, op. cit. 


sau dihănii.+ Responsabilitatea plugarului nu era, 
prin urmare, una pur economică, ci una întemei- 
etoare, civilizatoare; plugarul era conducătorul abso- 
lut al lumii naturale care trăia din sporul pământului. 

De aceea, el era sărbătorit în ceremonii spec- 
taculoase: Tânjaua, Alegerea Craiului, Udătoriul, Bri- 
celatul - sunt nume ale obiceiului în care era venerat 
cel mai vrednic plugar, cel care a ieşit primul la arat. 
Sfatul bătrânilor, căruia comunitatea profesională a 
plugarilor i se supunea direct, îl anunţa din timp pe 
cel care avea să fie sărbătorit la Sângeorz de tot satul. 
Acesta urma să oficieze, ca un Mare Preot, în mijlocul 
plugurilor aşezate în semicerc, o slujbă soarelui şi 
apei, pentru ca cele două stihii să încălzească şi să 
ude pământul. 








anul IIl e nr. 28 


57 


ROST 


CUVÎNTUL MONAHULUI 





Copilul în mijlocul ispitelor 


Oricine va privi contemporaneitatea noastră din perspectiva 
unei vieţi normale, pe care au dus-o oamenii în vremurile 
dinainte, nu poate să nu rămînă mirat de cît de departe 

de normă a devenit viața acum. Noţiuni ca autoritate 

şi ascultare, bunăcuviință și amabilitate, comportare 

în societate şi în viaţa particulară - toate s-au schimbat brusc, 


s-au întors cu capul în jos. 





Ieromonah Seraphim Rose* 


ca stricată, alintată. Din pruncie cu copilul se 

poartă ca şi cu un zeişor de familie: poftele lui 
sînt satisfăcute, dorinţele îndeplinite, el e înconjurat 
de jucării, distracţii, comodităţi, el nu este învăţat şi 
educat în conformitate cu regulile stricte de purtare 
creştină, ci i se creează condiţii să se dezvolte în acea 
direcţie în care îl poartă pornirile sale... Poate că 
aceasta se petrece nu în toate familiile şi nu întot- 
deauna, însă aşa se întîmplă suficient de des pentru 
a deveni o regulă a educaţiei contemporane a copii- 
lor şi pînă şi părinții care au cele mai bune intenţii nu 
pot evita aceasta cu desăvîrşire. Chiar şi cînd părinții 
încearcă să-şi crească plodul în severitate, rudele şi 
vecinii se vor strădui să facă invers. Aceasta trebuie 
luat în consideraţie în educaţia copilului. 

Devenind matur, un astfel de om e firesc că se va 
înconjura pe sine cu ceea ce a fost deprins de mic: 
comodități, distracții, jucării pentru oameni mari. 
Viața se umple de o continuă goană după distracţii, 
care sînt atit de lipsite de orice importanţă, încît un 
vizitator din secolul XIX, privind emisiunile noastre 
televizate cele mai populare, reclama, filmele, muzi- 
ca - aproape sub orice aspect al culturii contempo- 
rane - s-ar gîndi că a nimerit într-o societate de ne- 
buni, care au pierdut orice contact cu realitatea coti- 
diană. 

În zilele noastre, dacă încercăm să ducem o via- 
ță creştină, noi trebuie să conştientizăm că lumea din 
jur încearcă să supună sufletul nostru ei - şi în religie 
(aceasta se poate observa uşor în răspînditele culte 
care schilodesc sufletele, impunînd supunere faţă de 


ceastă viață nenormală poate fi caracterizată 


un „sfint“ parvenit) şi în viaţa lumească omul se con- 
fruntă azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispită 
permanentă, ba în chipul omniprezentei muzici de 
fundal, ba în chipul indicatoarelor şi a reclamelor pe 
străzile oraşelor. Chiar şi în familie televizorul dese- 
ori devine un conducător tainic al casei, care dic- 
tează valorile contemporane, opiniile, gusturile. 

De peste tot se aude chemarea: trăieşte cu ziua 
de azi, desfătează-te, relaxează-te, simte-te bine. Iar 
subtextul este altul, mult mai întunecat: uită de Dum- 
nezeu şi orice altă viață înafară de aceasta, alungă 
din suflet orice teamă de Dumnezeu şi cinstire a sfin- 
țeniei. 

Dar ce pot face părinţii pentru a-i ajuta pe copii 
să înfrunte ispitele lumii?... Zilnic noi trebuie să fim 
gata să înfruntăm influența lumii printr-o educaţie 
creştină sănătoasă. Tot ce cunoaşte copilul la şcoală 
trebuie să fie controlat şi corectat acasă. Nu trebuie 
să gîndim că ceea ce îi dau copilului învățătorii este 
pur şi simplu folositor sau neutru: căci chiar dacă el 
îşi însuşeşte cunoştinţe şi îndemînări folositoare (iar 
cea mai mare parte a şcolilor contemporane eşuează 
ruşinos chiar şi în aceasta), lui i se vor preda şi multe 
păreri şi idei greşite. Aprecierea de către copil a mu- 
zicii, istoriei, artei, filozofiei, ştiinţei şi, desigur, a vie- 
ţii şi religiei trebuie să vină în primul rînd din familie 
şi Biserică, altminteri copilul va căpăta o educaţie 
greşită. Părinţii trebuie să supravegheze ce învaţă co- 
piii lor şi să repare aceasta acasă, menţinîndu-se pe o 
poziţie sinceră şi relevînd numaidecît aspectul 
moral, care lipseşte cu desăvârşire în instruirea laică. 

Părinţii trebuie să ştie ce muzică ascultă copiii lor, 
ce filme privesc (ascultînd şi privind împreună cu ei, 
dacă este necesar), ce limbă aud şi cu ce limbă vorbesc 


* Apologet şi filosof american contemporan convertit la Ortodoxie după îndelungi căutări. A studiat aprofundat budismul 


şi religiile orientale, vizitind Tibetul şi învățînd sanscrita veche, pe care mai tirziu le va critica în mod strălucit în cărțile sale. 


A fost călugăr şi preot al Bisericii Ruse din America. Autor a numeroase cărți şi articole, părintele Seraphim a înființat Frăția 


„St. Gherman“ din Alaska, ducînd o activitate misionară uriaşă nu numai pentru America, ci pentru lumea întreagă. 


Unele din cărțile lui au fost traduse şi în limba română. S-a mutat la cele veşnice în 1983. 





58 


anul IIl e nr. 28 


CUVÎNTUL MONAHULUI 


ROSI 





ei înşişi - şi la toate acestea să dea o notă creştină. În 
casele în care nu ajunge bărbăţia pentru a arunca te- 
levizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu as- 
prime, urmărindu-se evitarea influenţei otrăvitoare 
pe care o exercită chiar în casă asupra oamenilor ti- 
neri acest principal mesager al ideilor şi părerilor 
anticreştine. 

Loviturile tăioase ale lumii împotriva Orto- 
doxiei sînt îndreptate în primul rînd asupra copiilor. 
Şi îndată ce la copil s-a format o atitudine greşită, 
problema educării lui în spirit creştin devine de două 
ori mai anevoioasă. 

Cultul personalității ce ni se impune, relaxarea, 
indiferentismul, desfătarea, refuzul celui mai neîn- 
semnat gînd despre lumea de dincolo - sînt diverse 
forme ale implantării ateismului. Cunoscînd ce anu- 
me vrea lumea să facă din noi, trebuie să ne împo- 
trivim. Dar vai, dacă urmăreşti viața familiilor orto- 
doxe în lumea de azi şi pe urmă cum perpetuează ei 
Ortodoxia lor, se creează impresia că această luptă cu 
lumea mult mai des este pierdută, decit câştigată... 

Şi totuşi nu trebuie să vedem lumea din jur ca pe 
un rău absolut. Trebuie să fim destul de înţelepţi, ca 
să folosim în scopurile noastre tot ce e pozitiv în ea. 
Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atri- 
buţie în Ortodoxie, pot fi folosite în interesele edu- 
cației ortodoxe. 

Copilul care de mic este deprins cu muzica cla- 
sică, care s-a dezvoltat sub influenţa ei, nu este supus 
ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii 
contemporane, în măsura în care sînt supuşi cei care 
au crescut fără nici o educaţie muzicală. O bună edu- 
cație muzicală, după cuvintele stareţilor de la mă- 
năstirea Optina, curăță sufletul şi-l pregătesc pentru 
primirea impresiilor duhovniceşti. 

Copilul deprins cu literatura bună, drama, 
poezia, care a simţit influenţa ei asupra sufletului, 
care a primit o satisfacţie autentică, nu va deveni un 
adept irațional al televiziunii moderne şi al roma- 
nelor ieftine, care pustiesc sufletul şi îl abat de la 
calea creştină. 

Copilul care s-a învățat să vadă frumusețea pic- 
turii şi sculpturii clasice, nu se ademeneşte uşor de 
pervertita artă contemporană, nu va fi atras de pro- 
ducţiile dezgustătoare ale reclamei şi cu atât mai pu- 
ţin ale pornografiei. 

Copilul care ştie cîte ceva despre istoria lumii, şi 
mai ales despre cea creştină, despre cum au trăit şi au 
gîndit oamenii, prin ce hățişuri au trecut îndepăr- 
tîndu-se de Dumnezeu şi poruncile Lui, şi ce viață 
minunată şi demnă au dus atunci cînd l-au fost cre- 


dincioşi Lui, va putea judeca bine viața şi filozofia 
timpului nostru şi nu-i va urma orbeşte pe „învăţă- 
torii“ veacului acestuia. 

Una dintre problemele care stau astăzi în fața in- 
struirii şcolare constă în faptul că pruncilor nu li se 
mai cultivă simțul istoriei. Acesta este un lucru pe- 
riculos şi fatal - a-l lipsi pe copil de memoria istorică. 
Aceasta înseamnă că el devine lipsit de posibilitatea 
de a lua pildă de la oamenii care au trăit în trecut. Dar 
istoria, în esenţă, se repetă continuu. Atunci cînd 
dumneavoastră observați aceasta doriți să aflaţi cum 
îşi rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a întîmplat 
cu cei care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu şi cu 
cei care îşi schimbau viața, oferindu-ne nouă o pildă 
strălucită. 

Simţul istoriei e foarte important şi el trebuie cul- 
tivat în copii. În general, un om care cunoaşte bine cele 
mai bune roade ale culturii laice, care în Rusia, de 
pildă, aproape întotdeauna are un răsunet religios, 
creştin, capătă mai multe posibilități să ducă o viaţă or- 
todoxă laborioasă, decit cel care s-a convertit la Orto- 
doxie cunoscînd doar cultura care este la modă astăzi. 

Anume de aceea în lupta noastră împotriva du- 
hului lumii acesteia putem şi trebuie să folosim ceea 
ce poate să ofere lumea mai bun, ca să mergem mai 
departe pe acest drum mai bun; dar numai să avem 
înțelepciunea de a vedea Ortodoxia, care ne duce 
spre Dumnezeu. 


4 
D 
E 
=] 
=) 
% 
= 
= 
i 
I=! 
= 








anul IIl e nr. 28 


59 


ROST 


LUMI PARALELE 





Mai este loc de înviere 
în Palata no. 0? 


Richard Constantinescu 





mi le achiziţionasem. În colivie. Şi mă gân- 

deam că, aşa cum spune un proverb italian, 
„ucello canta nella gabbia non di gioia, ma di rab- 
pia“... Dar, momentul este întrerupt de soneria tele- 
fonului. Şi cum nu doream să răspund, am dat să 
resping apelul, dar pe ecranul acestuia apărea un nu- 
măr, nişte caractere necunoscute... Răspund la al doi- 
lea apel şi aud o voce ce venea parcă din timp: - Pri- 
viet, don' doctor! La telefon Antoşa! Brusc, am intrat 
în convorbire, şi dincolo de întrebările legate de sănătate 
(ştiind că-l chinuie o groaznică ftizie) şi de activitatea 
medicală şi cea de „zilier literar“, îl invit să-mi facă o 
vizită. 

- Cu plăcere, mai ales acum că a trecut anul 
meu... 

Găsesc interesantă această venire a lui Anton Pa- 
vlovici Cehov Ia Iaşi. În Taganrog, oraşul său natal, a 
cunoscut ca nimeni altul „atmosfera apăsătoare a unui 
oraş de provincie, stagnarea intelectuală bolnăvi- 
cioasă, mediocritatea, minciuna prezentată în amba- 
laje poleite, filistinismul unde, vorba lui Maupassant, 
„totul se împarte între plictiseală, farsă şi nenorocire“. 

Mă grăbesc să-l întâmpin la gară. Ne îmbrățişăm 
vreme de câteva minute. Doctorul Cehov, cu basto- 
nul şi pălăria lui celebră, cu veşnicul surâs, era în Iaşi. 

- Să mergem, să vă arăt străzile Iaşului. Nu e 
mare, doar câteva verste. 

- Cum reuşiţi, aici, să faceţi totuşi ceva? 

- Se poate face ceva dacă vrei... 

- Mă simt îmbâcsit ca o lulea veche. Tot ce vrei 
să faci, este considerat a fi împotriva... lor. Le spu- 
neam, acasă, unora: Voi, învechiții, aţi pus stăpânire 
pe artă şi credeți că numai ce faceți voi e legitim şi 
adevărat, iar pe ceilalți îi prigoniti şi-i sugrumaţi! 

- Da, noi venim cu sufletul pe tavă, cu tinereţea, 
dar şi cu proiecte; ei ne privesc de sus, cu o autosufi- 
ciență greu de înțeles. Să vă spun ceva. O situaţie si- 
milară celei dintre Treplev şi Trigonin constat în rela- 
ţia dintre un prieten de-al nostru şi un „gânditor“ lo- 
cal. Zâmbeşte Cehov. 


dmiram jocul bietelor păsări pe care tocmai 


- Cunosc pe cineva care de... ani bătuţi pe 
muchie, ține prelegeri şi scrie despre artă, fără să în- 
feleagă o iotă!... Și-a tăcut un fel al lui de a scrie... ține 
prelegeri şi scrie despre ceea ce oamenii inteligenţi 
ştiau de mult... bate apa în piuă. Și în acelaşi timp, ce 
îngâmfare! Ce ifose! A ieșit la pensie şi nu-l cunoaşte 
nimeni. E absolut necunoscut... 

- Vă place Iaşul? 

- 

Încep a-i povesti despre istorie, oameni, ducân- 
du-l prin mai toate locurile reprezentative ale oraşu- 
lui şi apoi ne retragem în Copou. Ne aşezăm pe o ban- 
că şi brusc apar ba un cerşetor, ba o „ghicitoare“. Îi 
zărim pe doi făcători de cultură ieşind de la „Green 
Bar“, care mai de care căutându-şi cărarea... 

- Când bei, seamănă puțin a viață - glumeşte 
Cehov. Starea normală a omului e să tie caraghios! 
Sub haina de profesori, de erudiţi, își ascund incapac- 
itatea, stupiditatea, lipsa lor de suflet strigătoare la 
cer... Ce blestemată tilosotie te ține aici? 

- Încerc să demonstrez că se poate, în ciuda 
piedicilor, a gerontocraţiei literare dominatoare. 
Mulţi tac, nu mişcă nici măcar un milimetru penița 
împotriva a ceea ce fac „Ei“. Stând deoparte şi noi, 
neparticipând, ne simțim complici la nimicul gene- 
ralizat. 

- Ce uşor e doctore, pentru unii, să fii filosof pe 
hârtie şi ce greu €, în realitate! 


- Hm! 
- Cred, că unora de-atâta somn li s-a lipit cre- 
ierul de fundul capului. 


- Ştiţi că, urcând ierarhia, creşte intracranian 
cantitatea de ţesut spongios? 

- Da, şi ştiu că e o zonă cu numeroase probleme 
legate de laxităţi ale coloanei... Multe metazoare cred 
că sunt în acest oraş! 

- Dacă tot vorbii de probleme medicale, dom- 
nule doctor Anton Pavlovici Cehov, nu aţi fost între- 
bat ce caută un doctor în viața literară? 

- O, cum de nu. O colegă-mi spunea: Scrisul nu 
vă depărtează, oare, de la adevărata dumneavoastră 
menire? Sunteţi medic! Dragă, numai Dumnezeu știe 
care e adevărata noastră menire. Medicina mi-a fost 





60 


anul III e nr. 28 


LUMI PARALELE 


ROST 





soție, iar literatura amantă. Când mă plictiseam lân- 
gă una, înoptam lângă cealaltă. Mi-am deschis un ca- 
binet şi ce crezi că am scris pe uşă? 

- Programul, cred - răspund. 

- Pe lângă asta, e scris de-o şchioapă: Primesc 
zilnic între 12 şi 3, dar pentru scriitori, uşile sunt des- 
chise şi ziua și noaptea. 

- Dar, cred că ar fi timpul să vă conduc să vedeți 
spitalele oraşului. 

Pornirăm la drum, trecând pe lângă Bazarul 
slav, când o senzaţie ciudată mă cuprinse. Oamenii 
din Iaşi parcă nu mai erau ei..., alte fizionomii. Am 
găsit explicaţia. Personajele lui Cehov coborâseră 
din cărți să-l însoţească pe creatorul lor. Ce aglo- 
meraţie! 

Începu să tuşească. Nu pentru faptul că ne 
apropiam de un spital; tuberculoza-l chinuia 
groaznic. 

- Medicina nu are dreptul să-mi reproşeze că am 
fost un trădător, deoarece am adus prinosul cuvenit 
atât ştiinţei cât şi pedantismului, cum îi ziceau vechii 
scriitori, îşi spunea, printre chinte de tuse. Se linişti 
în cele din urmă. 

- Am fost medic la Zvenigorod, la Cikinsk, mă 
gândisem să merg voluntar în Golf, de ce n-aş putea 
să fiu medic la Iaşi? 

- Se caută... specialişti în spitale, domnule 
Cehov! 

- Doctorii... doctorii au ajuns indiferenți faţă de 
suferințele oamenilor. Întreaga ţară e un „salon nr. 
6“. Intelectualii nu se ridică mai sus de banalități. În 
ce gaură ne-a aruncat soarta! Asta €. Sunt şi oameni 
care n-au nici o vină şi care au nevoie de ajutor med- 
ical. Dar, toată opera spitalicească e întemeiată, ca și 
acum 20 de ani, pe furtișag, cancanuri, mahalagisme, 
pungăşii grozave şi spitalul înfăţişează ca şi mai îna- 
inte o instituţie destrăbălată şi păgubitoare în cel mai 
înalt grad pentru sănătatea locuitorilor. 

- Domnule Cehov, nu fiți atât de dur. Până la 
urmă totul este o problemă de mentalitate. 

- Da, da... Dar vezi, peste tot numai înşelăciune! 
Nu toţi doctorii sunt vinovaţi; unii sunt doar o parte 
a răului social tatal. Of, şi gardul şi spitalul au acea 
înfățișare pe care o au la noi toate câte țin de spital. 
Acoperișul e ruginit, coșul pe jumătate dărâmat. 
Curtea spitalului, o adevărată pădure de buruieni 
înalte. 

- Dar are o vechime considerabilă! 

- Nu, nu e asta. Poate am exagerat. Dar, văzân- 
du-i sunt sigur că dacă aş lucra aici aş fi sfârtecat de 
vreunul dintre ei. Ba chiar de toţi. Esculapi rurali. Îşi 


vor spune: A trăit şi-aşa destul, ce-o mai fi vrând? Să-i 
vezi și să-i auzi pe toți cum mint şi după aceea tot pe 
tine te socotesc tâmpit că le rabzi minciuna, să înduri 
jigniri, înjosiri, să nu îndrăzneşti să declari pe faţă că 
eşti de partea oamenilor cinstiți, să minţi şi tu cu 
zâmbetul pe buze, și toate acestea pentru o bucată de 
pâine, pentru un colțişor cald, pentru un nenorocit 
de grad care nu face doi bani. 

- Atunci, să plecăm de aici. Nici mie, acest loc 
nu-mi provoacă amintiri plăcute. În fond, reproşul pe 
care-l faceţi dumneavoastră, trist dar adevărat, este 
cu privire la „nepriceperea oamenilor de a trăi“, in- 
comprehensibilitatea omului de către semen, sau 
cum spune Publillus Syrus: „Malus bonum ubi simu- 
Iat, tunc est pessimus“. 

- Nu uita ce a spus Dostoievski: „cu cât aduni 
mai multă minte, cu atât ţi se face mai lehamite de 
toate“. Şi ca adept al unor adevăruri curative, nu ac- 
cept o viață încropită confuz, trăită într-un mod ab- 
surd, fără frumusețe, fără înălțime morală şi fără vo- 
cație. A venit timpul şi puhoiul se apropie de noi... 

- Am învățat multe din această întâlnire. Aveam 
nevoie de dumneavoastră pentru a ne înţelege pe 
noi acum. 

- Știu să vorbesc în puține cuvinte, despre 
lucruri multe. Şi cred că viața conştient lipsită de o 
concepție clară despre lume nu este viață, ci un 
chin, un supliciu. O dată la o sută de ani deschid 
buzele pentru a vorbi, şi glasul meu răsună trist şi 
nimeni nu mă aude... De astă dată cineva m-a auzit. 
Altceva îţi mai spun. Că, după... ani de practică, pri- 
stăpân pe mine nici noaptea, nici ziua, am izbutit să 
strâng abia câteva ruble şi le-am cheltuit şi pe alea 
nu demult. Am rămas cu cărțile. Nu uita, cărțile au 
suflet. 

Ne-am retras spre casă pentru a ne odihni, iar pe 
drum i-am adus aminte de Shakespeare: „Sunt isto- 
vit, şi-n tihnă voi să mor / Decât să-l văd slăvit pe tică- 
los, / Iar pe sărman de râsul tuturor, / Să văd tăgăduit 
pe credincios, / Pe vrednicul de cinste, oropsit, / Şi pe 
femei batjocorite crunt, / Pe cel făr' de prihană pe- 
depsit, / Şi pe viteaz răpus de cel mărunt, / Şi artele 
sub pintenul despot, / Să văd prostia doctor la deş- 
tepți / Şi adevărul «vorbă de netob», / Şi strâmbul po- 
runcindu-le la drepți! / Mă uit, scârbit, la tot şi - bun 
rămas!“. Cehov plângea. 

Şi..., nu mai văzui decât pe Mab, regina viselor 
omeneşti, în trăsura ei din coajă de alună... 

Telefonul suna. M-am trezit. Aveam lacrimi pe 
faţă... 





anul IIl e nr. 28 


61 


ROST 


DECANTĂRI 





Adevărul şi existenţa lui 
Grigore Popa 


Ucenic al lui Lucian Blaga și D.D. Roşca, considerat „un 
poet de purităţi stelare, un gânditor de mari făgăduinți“, 
„un publicist de inepuizabile posibilități“ şi „un intelectual 
ortodox de convingeri clare şi ferme“, Grigore Popa 

a practicat o filosotie a contrapunctului liric la gravele teme 


ale ontologiei. 


Mircea Platon 


„Voința de sacrificiu» naşte numai acolo unde 
«conştiinţa misiunii» este vie. Şi este natural să fie 
aşa. Te sacrifici din generozitate ca zeii sau eroii şi 
din porunca destinului, care-ţi taie drumul misiunii. 
Sacrificiul este privilegiul firilor tari. Cei mărunți şi 
meschini nu cunosc tăria poruncilor lui. Sacrificiul e 
fecund numai când conştiinţa misiunii individualită- 
ţii coincide cu cea a comunității. Astfel, asistăm la 
acte de eroism maiestuos şi gratuit, ca tot ce e tragic 
şi frumos în lume“ (Peisaj ardelean) scria, la 24 de 
ani, în 1934, Grigore Popa. 

Mai târziu, răsturnat de concava oglindă a isto- 
riei, avea să scrijelească, frământat: „Vineri, 13 iunie 
1947 [...] De ce sunt criminal de război? lată ce 
mintea mea nu poate să cuprindă şi sensibilitatea 
mea refuză să accepte [...] Povara ispașei o simt în fie- 
care clipă, crima n-o văd. [...] situaţia mea la ora ac- 
tuală - din punct de vedere moral - se prezintă aşa: 
nevinovat în fața lui Dumnezeu, nevinovat în faţa 
conştiinţei, nevinovat în faţa comuniunii de dragoste 
şi destin a neamului românesc, dar vinovat în faţa 
oficialităţii [...] Dacă aş fi sigur că ispăşesc păcate le- 
gate indisolubil de făptura mea trupească şi sufle- 
tească, dar fără nici o legătură cu crimele împotriva 
umanităţii, a păcii, a dezastrului țării - pentru care 
am fost condamnat -, n-aş spune nimic. M-aş simţi în 
situaţia clară a condamnatului de drept comun. Dar 
- şi aici se complică şi se încurcă nespus de mult lu- 
crurile - când suferi fără să ştii pentru ce, durerea 
este mai grea şi suterința mai amară.“ Şi continuă, cu 
cinstită demnitate răzeşască, de om limpezit de sfatul 
bătrânilor: „Adevărat, dialogurile pe care le am în 


1 Orarului şi minutarului care, împreună, indică ora exactă. 


gând sau în vis cu părinţii mei dau o oarecare mân- 
gâiere, pentru că le pot spune, cu mâna pe inimă, că 
nu le-am făcut numele de ocară, nici neamul de râs. 
Poate din acest motiv, oamenii din satul meu natal - 
de cari mă simt legat nu numai prin visurile grave ale 
copilăriei şi prin elanurile cutezătoare ale tinereții, ci 
şi prin toate fibrele ființei mele - mi-au mărturisit 
dragostea lor printr-o impresionantă unanimitate, 
pecetluită sub cupola bisericii din deal... În acest gest 
de spontană solidaritate cu nenorocirea care m-a lo- 
vit, eu văd cel mai puternic argument al nevinovăţiei 
mele...“ (Jurnal metafizic) 


Stafia bădărană 


Deşi s-au dorit a fi cel de-al doisprezecelea ceas 
al pendulei hegeliene, motorul sistemului comunist 
nu a fost dialectica, ci absurdul de diferite calibre, 
automat, cu lunetă sau cu surdină. Departe de a re- 
zolva contrariile într-o „superioară sinteză“, bolşe- 
vicii îşi lichidau adversarul - adică realitatea - pen- 
tru a se putea lăfăi în grosolana lor ficțiune. Efectul 
pe care l-au avut comuniştii asupra Europei a fost cel 
pe care îl are strigoiul asupra unui om viu şi sănătos: 
îl mortifică. Actele şi faptele lor aveau coerenţa pu- 
tredă a psihozelor şi complexelor. Răul care îi stăpâ- 
nea era dincolo de puterea lor de înțelegere. De aici, 
caracterul teleghidat al modului lor de a acționa. O 
mecanică a represiunii care lăsa victimelor sarcina 
de a găsi o noimă: „Tăiată artificial în clase antagonis- 
te de cuțitul legii impuse de străin şi condamnată în 
loturi, comunitatea naţională este amenințată să-şi 
piardă aplombul istoric şi sentimentul, adânc cât vea- 
curile, al certitudinii sale ontologice. [...] În această 





62 


anul IIl e nr. 28 


DECANTĂRI 


ROST 





atitudine de supremă încordare, când este pusă ne- 
mijlocit în fața alternativei de a fi sau a nu fi, că este 
închisă în temnițe jilave, că este împresurată de trei 
rânduri de sârmă ghimpată în lagăre de exterminare 
sau se zbate în cămaşa de forță a robiei libere, comu- 
nitatea națională îşi apără, cu dârză disperare şi sa- 
cră nebunie (nebunie pentru negustorii de valori şi 
vânzătorii de suflete), demnitatea ei etnică, dreptul 
ei plenipotenţiar în fața istoriei şi în fața lui Dum- 
nezeu [...] Am cetit expresia gravă a acestui senti- 
ment pe feţele întristate ale convoaielor de condam- 
naţi politici purtaţi în lanţuri, dintr-o închisoare în 
alta şi pe figurile scofâlcite de muncă silnică şi teroa- 
re ale brigăzilor din aşa numitele lagăre de reedu- 
care [...] Ecumenicitatea suferinței crea comuniunea 
de dragoste şi destin, a cărei finalitate era mântuirea 
personală prin mântuirea comunitară a neamului.“ 
(Jurnal metafizic) 


Vina 


Dar, dincolo de mângâierile filosofiei, care era 
vina lui Grigore Popa? Pentru ce fusese declarat „cri- 
minal de război“? Poate pentru rândurile acestea 
care proclamă: „miracolul românesc, sintetizat astăzi 
în sabia de arhanghel eliberator a Mareşalului-Con- 
ducător. Astăzi, în fața faptelor de măreție epică ale 
acestui erou predestinat, orbii văd şi surzii aud [...] 
EI, şi flăcăii lui de cremene, ne arată nouă şi lumii în- 
tregi că n'am trădat istoria şi că suntem capabili ori- 
când să murim pentru ceea ce a fost al nostru şi va 
trebui să fie pururea al nostru. Bucovina şi Basarabia 
s-au întors acasă [...] Vijelioşii feciori ai Mareşalului şi 
ai Ţării flancaţi de nebiruiţii şoimi ai Marelui Reich 
German, au înfipt steagurile dreptăţii şi ale vredni- 
ciei româneşti hăt departe de malul stâng al Nistru- 
lui, luptând cu toată lepădarea de sine pentru cruce, 
pentru o nouă Europă şi pentru o nouă dreptate, 
care însemnează totodată şi dreptatea integrală a ro- 
mânismului.“ (În duhul ortodoxiei naționale). 

Sau pentru mesianismul următorului fragment: 
„După prăbuşirea comunismului, revine, din punct 


2 E adevărat că uneori, influențat poate de admiraţia pe care i-o purta lui D.D. Roşca, scrisul său ia turnuri gnostic-hegeliene: 
„Conştienţi de tragismul inițial al condiţiei noastre şi de puterile răului ce ne pândesc Ia fiecare pas, luptăm totuşi pentru 








i Ace e De Aa 
de vedere spiritual religios, ortodoxiei româneşti, 
una din trăsăturile de căpetenie ale etnicităţii noas- 
tre, greaua dar nobila misiune de a organiza, în sen- 
sul ecumenicității bisericii dreptmăritoare, noua 
orânduire bisericească a Rusiei. Credem în rostul 
acestei misiuni nu din prezumție sau din trufaşe 
autoiluzionări, ci întemeiaţi pe faptul concret, şi veri- 
ficabil de oricine, că suntem cel mai mare şi mai com- 
pact neam ortodox din Sud-Estul Europei [...] În 
această perspectivă [a ideilor lui Keyserling despre 
România, n.n.], România este menită ca, preluând fi- 
rul glorioasei tradiții şi moşteniri bizantine, să fie 
puntea de legătură între ortodoxia misionară şi Ru- 
sia de mari adâncimi religioase, a lui Dostoiewski, 
creind o împărătească Patrie ecumenică...“ (În duhul 
ortodoxiei naționale) 


Certitudini 


A e 


Frazele acestea nu erau rodul oportunismului, 
al patriotismului de anticameră, ci al unei solide filo- 
sofii a istoriei? boltite peste mlaştina banalului, pito- 
rescului şi zadarnicului: „Istoria este vigoarea, lupta 
uriaşă cu vremurile, iar în ceasurile ei triumfale în- 
semnează îngenuncherea timpului şi săltarea omu- 
lui pe planul cel fără de prihană al eroismului. Numai 
trăită în acest sens, din adâncuri spre înalturi, istoria 
devine ziditoare de neamuri şi învăţătoarea noastră 
a tuturor“. (Ardealul, grădina rădăcinilor românești) 


coborârea cerului pe pământ. Şi credem că acest vis metafizic este cea mai bărbătească mângâiere a omului“ 
(Existenţă şi adevăr la Soren Kierkegaard). În acelaşi sens trebuie menţionat că teza sa de licenţă, Inteligența socială şi 
psihilogia conducătorului, care i-a constituit şi debutul editorial din 1934, era aşezată sub semnul unui turgid monism 
biologist şi al statisticii. Autorul nu va reveni niciodată la principiile şi atmosfera care i-au ordonat acele pagini, 
combătându-le oblic în lucrări ulterioare: „Amintim numai în treacăt şi fără nici o intenţie de osândire că Ia Cluj, când m-am 


înscris eu la universitate, 1929-1930, (...) studenții care aveau preocupări de natură pur speculativă sau care voiau să facă 
licența în filosofie propriu-zisă erau considerați cel puțin neserioşi. Toată lumea (...) dacă voia să fie considerată serioasă 








trebuia să facă psihologie experimentală, sociologie sau în cel mai rău caz pedagogie. Toate, bineînţeles, însoțite de refrenul 
romanțios că sunt ştiinţe experimentale, obiective, utile şi mai presus de toate oferă posibilități de plasare“ (Invitaţii). 





anul IIl e nr. 28 


63 


ROST 


DECANTĂRI 





Învigorat de certitudini dar călăuzit de înfio- 
rări5, Grigore Popa îndrăznise încă din anii tinereții 
(1936) să atace reduta conformismului pozitivist: „În 
epoca noastră [...] aproape totul se administrează, de 
la sentimentul religios până la cea mai umilă frân- 
tură de gând. Mai mult, pentru cine urmăreşte cu 
atențiune fenomenul cultural al contemporaneității, 
se impune ca o implacabilă constatare apariţia unui 
tip nou, omul administrativ [...] Astăzi când maşinis- 
mul, sub aspectele lui multiple, a gonit din lume «su- 
fletul şi «cartea», când prin aer, pe subt pământ şi pe 
apă se află tot ce se petrece în lume, fără prea mare 
efort, se impune o serioasă întoarcere a omului spre 
propria ui ființă. Se cere din nou încetățenit în vas- 
tele metropole ale lumii cultul virtuților interioare, 
cultul contemplaţiei și al creației. Azi trăim în epoca 
acțiunilor planetare. Fiecare din noi, chiar când nu 
recunoaşte în plină lumină a conştiinţei, ascunde în 
sine un American. Ne americanizăm clipă de clipă. Ne 
exteriorizăm, gesticulăm şi vorbim în superlative pa- 
radoxale. Ceeace câştigăm în suprafaţă însă n'are su- 
port în adâncime. Evităm din ce în ce mai mult efor- 
tul constructiv şi meditaţia. E mai uşor să împrumuţi 
şi să administrezi decât să gândeşti singur. Adminis- 
trarea, mai ales acuma când sunt şi maşini de calcu- 
lat, te dispensează de cap“ (Peisaj ardelean). Diag- 
nosticul de o precizie frisonantă, pus de Grigore Po- 
pa într-o epocă în care americanii erau doar cowboy 
de celuloid, o ficțiune inofensivă pentru cea mai ma- 


Foto: Bogdan Onofrei 





re a locuitorilor Europei, se încheie astfel: „Pentru a 
fi la înălțimea timpului, ca să corespunzi exigențelor 
progresului, trebuie să acţionezi, să faci politică. În- 
seamnă, în ultima analiză, să priveşti şi să valorifici 
totul subt specie utilitară“ (Peisaj ardelean). 
Pândar metafizic 


Dacă, mai târziu, ar fi acceptat să-şi deghizeze 
rândurile de mai sus cu salopeta luptei de clasă, a 
„criticii societăţii burgheze“, poate ar fi fost salvat. 
Aşa, însă, a fost şi el, ca şi alții, fruct pârguit în copa- 
cul inteligenței româneşti, scuturat în nedreptate 
jilavă, în întuneric noroios. În bătaia soarelui şi ră- 
coarea serilor a rămas numai agurida. Restul, la beci. 
Sub teasc. 

Viața lui Grigore Popa, de o autenticitate dis- 
cretă, a stat sub semnul metafizicii. Şi metafizica sa a 
crescut nu din orgolioasa angoasă a omului modern, 
ci din dorul dezmărginirilor, al dăruirii. Nu din dizol- 
vante frământări egoiste, ci din sâmburele neliniştii 
bune, a sentinelei, a paznicului de far, a realistului 
creştin: „Nu ne gândim nici o clipă la eforturile ba- 
nale de armonizare şi împăcare a tot ce există. Aceas- 
ta nu e treabă de filosof, ci meditaţie pentru orfanii 
de meditaţie filosofică. Eforturile Ia care ne gândim 
noi sunt acelea care ne dau curajul şi luciditatea de a 
privi în faţă dezbinul, de a accepta riscul şi de a da 
semnficaţie pozitivă durerii. Ele ne azvârl în plină 
dramă a existenţei şi se împlinesc sub semnul luminii 
interioare“ (Existenţă şi adevăr la Soren Kier- 
kegaard). 

Ucenic al lui Lucian Blaga şi D.D. Roşca - filosof 
care-i aprecia „hrănitoarea proză speculativă“ -, con- 
siderat de teologul Grigorie T. Marcu „nu numai un 
poet de purităţi stelare, un gânditor de mari făgă- 
duinți şi un publicist de inepuizabile posibilități, ci şi 
un intelectual ortodox de convingeri clare şi ferme“5, 
Grigore Popa a practicat o filosofie a contrapunctului 
liric la gravele teme ale ontologiei. Filosofia unui om 
convins că „tot ce e mare și etern se creează cîntînd“, 


3 „Desprins de uscat, vrem să spunem de terenul solid al imediatului, a cărui neprielnicie este una din frumusețile condiţiei 


noastre, omul iese, am zice mai bucuros se exilează din ordinea certitudinilor obiective, încredințându-şi soarta posibilului, 
care poate să însemne în acelaşi timp mântuire sau prăbuşire ireparabilă. La această cotitură hotărâtoare de destin, când în 
temeiul unui act de credință, de nici o probă legitimat, omul, în virtutea credinței sale în absurd, optează pentru calea 
încercărilor şi incertitudinilor, trebuie văzut izvorul tuturor neliniştilor, ce bântuie pe cel decis să umble în preajma lui 
Dumnezeu. Dar aceste neliniști peste care plutesc - asemeni duhului ce lumina şi sfințea apele - nostalgia paradisului, 
apetitul divin al omului, dorul lui de infinit şi veşnicie, nu sunt decât semnele precursoare ale edificării întru Dumnezeu, care 
se împlineşte în seninătatea albastră a eternității“ (Prezenţa divină în filosofia contemporană). 

4 În Puncte de sprijin, Sibiu, 1943. Asupra altor amănunte bio-bibliografice referitoare la Grigore Popa (1910-1994), se pot 
consulta cu mult folos textele semnate de Achim Mihu şi Marin Diaconu ca prefață, respectiv postfață, la volumele Existenţă 
şi adevăr la Soren Kierkegaard, Cluj, Ed. Dacia, 1988 şi Jurnal metafizic, Bucureşti, Ed. Jurnalul literar, 1998. 

5 În prefața la În duhul ortodoxiei naţionale. 





64 anul III e nr. 28 


LA ROST 


ROST 





Războiul văzut 


De la un timp încoace, nouă, ortodocșilor români, ni se tot cere 
să fim „toleranți“. Să ne iubim vrăjmașii. Să „întoarcem şi celălalt 
obraz“. Puzderie de activiști ideologici şi religioşi, predicatori 


Mircea Platon 


ulțime de talk-show-uri şi de mese rotun- 
M de inutile şi interminabile pulverizează 

adevăruri învăţindu-ne un singur lucru: 
acela că nu poți fi sigur pe nimic. Acela că nu tre- 
buie să acţionezi, pentru că nu ştii prea bine mo- 
tivele. Trebuie să şovăi, să-ţi pui întrebări. Să între- 
bi şi pe alţii şi să aştepţi un răspuns care, poate, nu 
va veni niciodată. Conştiinţa ta nu poate fi „una“, a 
ta, ci trebuie să fie alcătuită din conştiinţele tutu- 
ror (panpsihism şi pa-nenpsihism). Nu mai eşti o 











anul IIl e nr. 28 





minați din sulfuroase ascunzișuri ne pîndesc fiecare gînd, 

ne opresc Ia fiecare pas şi, împroșcîndu-ne cu saliva neobrăzării 
lor, ne strigă în urechi: „Aveţi grijă! Fiţi toleranți, fiți civilizați! 
Dialogaţi, dialogați - în mod democratic!“ 


„persoană“, ci un „puzzle“, o însu-mare de infor- 
maţii, de tendințe, a căror extremă labilitate (da- 
torată manipulării prin mass-media) paralizează 
orice inițiativă, orice intenţie de a te exterioriza 
faptic. 

Translat şi în domeniul vieții religioase, acest 
spirit anarhic a făcut ca trupul văzut al Bisericii (ce- 
rul şi mirenii) să nu mai fie sigur pe nimic. Legiti- 
mitatea temeiurilor şi eficiența mijloacelor 
folosite în mod tradiţional de Ortodoxie sînt puse 
la îndoială. Dezorientaţi şi intimidaţi, toţi par a da 
înapoi de la împlinirea sacrei misiuni încredințate 
prin botez sau hirotonire: 
mîntuirea lor şi a celorlalți. 
Biserica a abandonat aproape 
întreg spectrul social şi se în- 
deletniceşte, prin cei mai des- 
toinici şi mai îmbunătățiți din- 
tre „atleţii duhovniceşti“, doar 
cu „războiul nevăzut“. Depar- 
te, în munți. 

S-a uitat că Biserica e 
Triumtătoare în ceruri dar că 
aici, pe pămînt, ea e Lup- 
tătoare. S-a uitat că ea trebuie 
să fie însufleţită de duh apolo- 
getic şi misionar. S-a uitat că 
ea are de apărat nişte valori, 
un Adevăr şi că nu poate lăsa 
ca vorbele Mîntuitorului să fie 
întoarse împotriva Lui Însuşi 
(aşa cum fac toți pseudo- 
creştinii ecumenişti şi „tole- 
ranţi“ din zilele noastre). S-a 
uitat, în sfîrşit, că ea are de 





65 


ROST 


LA ROST 





dus, pe lîngă „războiul nevăzut“, şi un neîndurător 
„război văzut“. Ce e acela? 


Credinţa se apără și se afirmă 


Este războiul pornit de Mîntuitorul împotriva 
satanei prin întrupare. Este războiul dus de lisus 
atunci cînd, făcîndu-și un bici din funii, i-a alungat 
pe vinătorii evrei din templu, răsturnînd tejghe- 
lele zarafilor şi strigînd: „Scris este: «casa mea să 
fie casă de rugăziune». Voi însă aţi făcut din ea o 
peşteră de tilhari“. Este porunca, adresată Apos- 
tolilor, de a fi severi cu ereticii: „Dacă nici de Bi- 
serică nu ascultă, să preţuiască în fața ta cât păgînul 
şi vameşul“ (Mt. 18, 17). Este războiul pe care ne 
îndreptățeau Sfinţii Apostoli să-l ducem atunci 
cînd scriau: dacă vine cineva la voi fără să aducă 
această învățătură (a lui Hristos), nu-l primiţi în 
casă şi nu-i spuneți bun-venit. Cine-i spune bun- 
venit ia parte la faptele lui rele“. (II In. 1, 10); „În 
numele Domnului nostru lisus Hristos, vă po- 
runcim, fraţilor, să vă feriţi de orice frate care um- 
blă fără căpătii şi nu trăieşte după datina ce aţi pri- 
mit-o de la noi“. (II, Tes. 3, 6) şi „Dar, chiar de noi 
înşine, sau un înger din cer v-ar predica altă evan- 
ghelie decât aceea pe care v-am predicat-o noi, afu- 
risit să fie“. (Gal. 1,9). 

Principiile şi îndreptăţirea „războiului văzut“ 
le găsim şi în rîndurile Epistolei către Romani a 
Sfintului Apostol Pavel: „Cîrmuitorii doar nu sînt 
de temut pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Vrei 
să nu-ți fie teamă de autoritate? Fă bine şi vei avea 
laudă din partea ei, căci nu degeaba poartă sabia: 
ea este servitorul lui Dumnezeu, însărcinat cu pe- 
depsirea răufăcătorului“ (R. 13, 3, 4). 

Războiul văzut este cel pe care, urmîndu-L pe 
Hristos, îl propovăduiau Sfintul Ambrozie (care 
scrie: „Nu a sluji ca ostaş e un păcat, ci a sluji ca os- 
taş în vederea prăzii“ şi „Bărbăţia, care la vreme de 


război apără ţara de barbari, ori la vreme de pace 
pe cei slabi sau pe ai săi de tilhari, este plină de 
dreptate“) şi Sfintul Vasile Cel Mare (care scria, 
vorbind despre creştinii din vechime: „Înaintaşii 
noştri n-au privit vărsarea de sînge făptuită în răz- 
boi drept ucidere, socotind că cei care se luptă pen- 
tru virtute şi pentru credinţă se cuvine să fie apă- 
rați de orice vină“). 

Războiul văzut este războiul pe care l-a dus 
marele împărat Teodosie atunci cînd a declarat 
creştinismul religie de stat şi a interzis păginilor, 
cu desăvirşire, ceremonialele serviciului lor reli- 
gios public şi casnic (393). Este războiul purtat de 
împărații Bizanțului (Valentinian al III-lea, Iusti- 
nian etc.) care au dărimat monumentele cultului 
păgîn şi care pedepseau straşnic trecerea de la or- 
todoxie la o altă religie. 

Războiul văzut este războiul în care s-au avîn- 
tat, pentru două sute de ani, cruciații occidentali în 
încercarea lor de a-i izgoni în pustiuri pe necredin- 
cioşii agareni şi de a recuceri Mormâîntul Sfint, este 
războiul necontenit purtat în apărarea Crucii de 
Ştefan Cel Mare şi Sfint, este grandioasa legislaţie - 
inspirată de nomocanoanele bizantine şi de ve- 
chile pravile româneşti - a voievozilor Vasile Lupu 
şi Matei Basarab (care, în bună măsură, ar trebui 
reactualizată, măcar în ceea ce priveşte furtul, ere- 
zia şi sodomia), este, în fine, furtunoasa revărsare 
politică şi intelectuală a tineretului creştin-naţio- 
nalist din România anilor interbelici. 


Pe vrăjmașii Bisericii 
nu-i putem ierta 


Războiul văzut este războiul dus împotriva 
răului de toţi cei care au înţeles, pînă acum, că bă- 
tălia pentru a ne mîntui din mrejele celui viclean 
nu este numai o bătălie a harismelor, un duel al 
spiritelor.” Hristos s-a întrupat, a reabilitat materia 


* Dăm, spre pilduire, următorul extras din Patericul Solovățului, una din cele mai importante mănăstiri ale Rusiei 
pravoslavnice: „Pentru a mîngiia pe pustnici, Domnul le-a descoperit prin semne minunate însemnătatea ce o va căpăta în 
viitor insula Soloveţ. Locuitorii de țărm au început să-i pizmuiască pe preacuvioşii părinţi, ei socotindu-se moştenitorii 
întregului țărm şi ai tuturor insulelor din marea Albă. Şi iată că un pescar, după ce s-a sfătuit cu nevasta lui şi cu toată casa, a 
venit pe insulă şi s-a stabilit nu departe de chilia călugărilor. Preacuvioşii Savatie şi Gherman nu au întrerupt rînduiala lor 
călugărească. Odată, într-o zi de duminică, sfirşindu-se pravila la chilie, părintele Savatie a ieşit să cădească crucea pe care o 
ridicaseră cînd au poposit pe insulă; deodată a auzit un plinset tare, ca şi cum cineva ar fi fost bătut. De spaimă, gîndind că 
aceasta-i o nălucire, preacuviosul s-a întors la chilie, relatînd totul confratelui său. Gherman, ieşind din chilie, a auzit şi el 
țipete şi vaiete; ajungînd la locul de unde se auzeau acestea, el a găsit o femeie plîngând, care i-a povestit următoarele: «Cînd 
am plecat după bărbatul meu, m-au întimpinat doi tineri plini de lumină şi, apucîndu-mă, m-au bătut cu nişte bețe, 
spunîndu-mi: plecaţi din acest loc; vouă nu vi se cade să locuiţi aici, fiindcă, după voia lui Dumnezeu, acest loc este destinat 
numai călugărilor. După aceea, tinerii s-au făcut nevăzuţi». Întorcîndu-se Ia chilie, Gherman i-a povestit cele auzite lui Savatie. 
Amândoi au dat slavă lui Dumnezeu. Inspăimântat de vedenie, pescarul şi-a luat familia şi toată averea şi s-a întors în satul său, 
unde trăise pînă atunci. Din ziua aceea, nimeni dintre mireni nu a mai îndrăznit să se sălăşluiască pe insulă“. Iată, deci, că 
Dumnezeu mai „bate şi cu parul“! 





66 


anul IIl e nr. 28 


LA ROST 


ROST 





E 
E 
E 
[=12] 
[=] 
EA 
[=] 
= 
2 


(să ne gîndim la rolul deosebit pe care îl joacă su- 
ferințele Sale trupeşti, rănile Sale - chiar din punct 
de vedere metafizic: în episodul cu Sf. Apostol 
Toma din I. 20, 27 găsim dovada, împotriva orică- 
rui spiritualism exagerat ce tinde să suprime mate- 
ria, că materia există şi, mai mult, slujeşte drept 
semn al Vieţii de Apoi) şi, prin aceasta, i-a impus să 
participe la lucrarea Mintuirii. Dumnezeul creştin 
este „Dumnezeul celor vii“, al celor care trăiesc cu 
toată ființa învățăturile hristice. Creştinul este un 
om integral, un om cu o puternică tensiune inte- 
rioară, conectat la voința divină exprimată în dog- 
me şi în viața liturgică, cuprins de o sublimă, lumi- 
noasă „nebunie întru Hristos“ care îi răpeşte posi- 
bilitatea de a opera chirurgicale dihotomii între 
suflet şi trup. Trupul se spiritualizează şi sufletul 
înfăptuieşte. E o angajare totală. „Îndrăzniţi, eu am 
biruit lumea“, a spus Iisus Hristos. Să îndrăznim, 
deci, să îndrăznim pentru El. Chiar dacă vom greşi. 
Căci creştinimsul nu e o religie osificată, o religie a 
unei metode, e o religie a trăirii şi, deci, a riscului. 
Să riscăm pentru gloria Sfintei Treimi şi pentru 
mîntuirea noastră. Să riscăm să nu îi iubim pe 
eretici, păgâni şi atei. Să riscăm să le amintim că pe 


vrăjmaşii noştri îi putem ierta, dar pe cei ai Bi- 
sericii, nu. Să riscăm să arătăm tuturor că nu de- 
spre „toleranță“ e vorba în Evanghelie, ci despre 
mîntuire. Să riscăm să călcăm în picioare răgu-şi- 
tele trimbiţe cu care înaintemergătorii antihristu- 
lui îşi propagă minciunile. Să riscăm să le cerem 
tuturor intelectualilor români apostaţi, să-şi facă 
penitență publică şi solemnă toată viaţa lor. Să ris- 
căm să cerem, cu firească supunere, Bisericii Orto- 
doxe din întreaga lume să lupte pentru restituirea 
cenzurii religioase a vieţii intelectuale şi să aprin- 
dă candela unui nou Sinod Ecumenic în care să se 
denunțe toate rătăcirile acestui secol, aruncînd 
anatema asupra lor. 

Să lăsăm, aşadar, deoparte deşartele învăță- 
turi ale acestei lumi. Cine vrea „toleranță“, „iubire“ 
şi „duh smerit“ de la noi, trebuie să fie de partea lui 
Hristos, nu a diavolului. „Să băgăm de seamă ca nu 
cumva inima noastră să se facă izvor de moarte! 
Dacă noi vom supune dorințele ei vocei minței şi 
conştiinţei şi vom aprinde în ea flacăra iubirii către 
Dumnezeu, atunci Dumnezeu va fi cu noi şi nime- 
nea împotriva noastră“. (Arhiepiscopul Serghei de 
Vladimir) 








anul IIl e nr. 28 


67 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





68 


Constantin Mihai 





Arca lui Nae. Perspective culturale 
asupra generaţiei interbelice 


Tînărul filolog Constantin Mihai s-a făcut deja remarcat ca un 
eseist subtil, în paginile unor reviste prestigioase, pînă să debuteze 
cu volumul Arca lui Nae (Ed. Sitech, Craiova, 2004). În cartea de faţă 
radiografiază fidel gruparea de la „Criterion“ prin câţiva reprezen- 
tanți de marcă ai acesteia: Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, Vasile 
Băncilă, Ernest Bernea ş.a. 





(0% ARSI Ion Alexandru Mizgan 
a Biserica ortodoxă Română 
| că d, sub asediul 
Pe e diversiunii și calomniei 
zi A Ps 
sub asediul divăiădânii Condei aprig, neîndurător cu 


oamnei ticăloşii sau doar inculții care atacă 


Biserica şi pe slujitorii ei, Pr. Mizgan 
pune lucrurile la punct într-o serie de texte adunate sub această co- 
pertă (Ed. Lumina, Oradea, 2004). „Împotriva Bisericii Ortodoxe s-a 
lucrat într-o manieră stalinistă, cu o grosolană încălcarea a deontolo- 
giei presei şi prin violarea celor mai elementare norme ale decenţei şi 
bunului simţ“, avertizează Pr. Mizgan în cuvîntul său de deschidere. 


E 





Pr. loan Sorin Usca 


Vechiul Testament în 
tilcuirea Sfinţilor Părinţi 





Apărută la Editura Christia- 
na (Bucureşti, 2005), tîlcuriea din vu 
Cartea Judecătorilor ţinteşte spre 
sensurile mistice ale istoriei israe- mea tie ra ra 
liţilor. Cartea Judecătorilor. de- NEO. A Ș 
scrie evenimente petrecute pe 
parcursul a aproape două secole (circa 1200 - 1032 î. Hr.), 0 perioadă 
plină de tulburări şi de decădere morală, o epocă dominată de figurile 
unora dintre Judecători. 








«i 


spirituale „Rugul Aprins 





[birui Cu 


Constantin Mihai 


AAA 





Ananda K. Coomaraswamy 





Nimicirea de sine 
sau eliberarea Divinului 
din noi 

“NIMICIREA DE SINE | 


seu eliberarea Divinului din noi 





La Editura Herald apare primul 
volum în româneşte din opera brah- 
manologului Ananda Coomaraswa- 
my. Traducerea şi îngrijirea ediţiei 
aparțin tînărului Alexandru Anghel. 
Personalitate a metafizicii orientale, 
plecat din Ceylon în Occident, 
Coomaraswamy a corespondat cu 
Mircea Eliade şi, prin cărțile sale a 
dat cititorilor de pretutindeni prilej 
de adîncă meditaţie. Volumul a fost 
realizat printr-o selecție din mai 
multe culegeri de articole, adresîn- 
du-se atât specialiştilor cât şi publicu- 
lui larg. 


Constantin Jinga 


Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor: omul și opera 


Monografia (apărută la Ed. Christiana, Bucureşti, 2005) reprezintă prima 
abordare sistematică şi profesională a personalității şi operei Pr. Daniil Sandu 
Tudor în contextul epocii sale, dintr-o perspectivă deopotrivă literară şi 
duhovnicească. În acelaşi timp, este prima sinteză serioasă asupra mişcării 
întreprinsă de un cercetător din noua generaţie. Pr. 
Constantin Jinga, lector Universitar la Timişoara se află la a cincea carte - rod 
al preocupărilor sale pentru raporturile dintre Biserică şi literatură. 





anul IIl e nr. 28 








Romfest XXI 


organizaţia românilor de pretutindeni 


PREŞEDINTE DE ONOARE 
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa 


PREŞEDINTELE SENATULUI 
Marcel Petrişor 


PREŞEDINTE 
Claudiu Târziu 


VICEPREŞED 
Mihail Albişteanu 
Răzvan Codrescu 


SECRETAR GENERAL 
Nicu Butnaru 
e-mail: romfestOromfest.org 
tel.: 0723.504.807 


Filiale 


BACĂU 
Mihai Moisă 
e-mail: bacau?2romfest.org 
tel.: 0234. 511.609 


BRAŞOV 
Antonio Aroneasa 
e-mail: brasov?2romfest.org 
tel: 0726.329.098 


BUCUREŞTI 
George Strungă 
e-mail: bucuresti ?romfest.org 
tel: 0722.293.221 


CONSTANȚA 
Marcel Bouroş 
e-mail: constanta?romfest.org 
tel.: 0744.664.431 


GALAȚI 
Cătălin Maghiar 
e-mail: galati?romfest.org 
tel.: 0721.412.360 


IAŞI 
Mihail Albişteanu 
e-mail: iasi2?romfest.org 
tel.: 0740 132 215 


PRAHOVA 
Dan Nicodim 
e-mail: prahova?romfest.org 
tel.: 0244.514.337 


TIMIŞ 
Alin Mihăiuţi 
e-mail: timisEromfest.org 
tel.: 0722.690.067 


Reprezentanți 
teritoriali 


BIHOR 
Virgil Colţoiu 
e-mail: bihor?romfest.org 
tel.: 0744.839.024 / 0726.339.049 


CLUJ 
Cristian Berce 
e-mail: clujOromfest.org 
tel.: 0744.399.582 


COVASNA 
Dan Tănasă 
e-mail: covasna?romfest.org 
tel.: 0744.822.581 


HARGHITA 
Ştefan Jitaru 
e-mail: harghita?romfest.org 
tel.: 0742.065.332 


SATU MARE 
Marius Baloş 
e-mail: satumare?romfest.org 
tel.: 0742.279.277 


ROST: cuvînt, rațiune, sens, ordine 


x 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai târziu, 
în latina populară, a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, 
sub forma rost, a fost moştenit cu acest din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în 
cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua a rost) şi stînd la 
baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tilc“, 
„noimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Așa a apărut verbul a 
rostui („a da sens“, „a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rosti- 
toare, dar şi rostuitoare. Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută 
să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În orice caz, starea cea mai rea a omu- 
lui este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu care poate fi 


făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii 
româneşti, care în comunism şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere 
pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. 


Gruparea revistei „ROST“ 


Mihail ALBIŞTEANU - profesor, 
doctorand în istorie e Silviu ALUPEI - 
jurnalist e Demostene ANDRONESCU 
- istoric, poet, publicist, fost deţinut 
politic, e Antonio ARONEASA - teo- 
log, profesor e Alexandru BOER - po- 
litolog, publicist e Pr. Gabriel BOTE- 
ZAN e Corina BISTRICEANU - lector 
universitar, doctorand în sociologie, 
publicist e leromonah Amfilohie 
BRÂNZĂ e Pr. Gheorghe CALCIU - 
publicist, fost deţinut politic e Răzvan 
CODRESCU - publicist, poet, traducă- 
tor e Richard CONSTANTINESCU - 
medic, asistent universitar, publicist 
e Viorel DOLHA - profesor, publicist 
e Laurenţiu DUMITRU - teolog, publi- 
cist e George ENACHE - lector univer- 
sitar, doctorand în istorie e Cristian 
IVĂNUȚĂ - profesor, doctorand în is- 
torie e Dan LUCINESCU - scriitor, fost 


Lămuriri 


deținut politic e Cătălin MAGHIAR - 
profesor, doctorand în istorie e Dumi- 
tru MANOLACHE - jurnalist e Con- 
stantin MIHAI - filolog, cercetător in- 
dependent e Constantin MIU - profe- 
sor universitar doctor e Silviu B. 
MOLDOVAN - istoric e Paul NISTOR - 
istoric, publicist, doctorand e Cristian 
PANTELIMON - lector universitar, 
doctorand în sociologie, publicist e 
Viorel PATRICHI - jurnalist e Adrian 
Nicolae PETCU - istoric, publicist e 
Marcel PETRIŞOR - profesor, scriitor, 
fost deținut politic e Mircea PLATON 
- asistent universitar, doctorand în 
istorie e Nicolae STROESCU-STÂNI- 
ŞOARĂ - doctor în filosofie, scriitor e 
Claudiu TÂRZIU - jurnalist e Florea 
TIBERIAN - profesor, publicist e Va- 
rujan VOSGANIAN - doctor în econo- 
mie, scriitor, senator e 


Revista ROST şi Asociaţia Romfest XXI - editorul publicaţiei - sînt două 
entități distincte, cu vieți proprii, chiar dacă există o legătură puternică între 
ele, asemenea aceleia dintre un părinte şi copilul său. 

Nu toţi cei care alcătuiesc gruparea revistei ROST sînt şi membri ai aso- 








ciației. Şi nici membrii organizaţiei nu fac parte cu toţii din gruparea publicaţiei. 
De asemenea, nu toate punctele de vedere exprimate în revistă sînt şi ale orga- 
nizaţiei. Poziţiile oficiale ale Asociaţiei Romfest XXI sînt întotdeauna semnalate 
ca atare şi poartă semnăturile liderilor organizaţiei cu precizarea funcţiilor 
deținute. 


Ai ai) Me 
Constaântin Noica Pr. Arsenie Boca 
i 


Doi Di 








7 
Pr. Voicescu 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației ROST pot trimite contravaloarea revistei (15.000 lei/ex. - numerele 
1-9, şi 12, 22.500 lei/ex. - numerele duble 10-11 şi 14-15, 20.000 lei/ex. - numerele 16, 17, 18, 19, 20, 23 şi 24, 40.000 
lei/ex. - numerele duble 21-22, 25-26, 30.000 lei-ex. - numărul 27), prin mandat poştal, pe numele: Târziu Claudiu 
Richard, CP 62, OP 66, Bucureşti. Precizați pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, în câte exemplare şi adresa dvs. 
Pentru informații sunați a tel: 0740.103.621