Rost anul V, nr. 47-48, ianuarie-februarie 2007

ROSI 











Părintele Benedict Ghiu 
Suferinţă și Har 





Nostalgia Iadului ÎPS Serafim: „Principiile 
de Claudiu Târziu Europei distrug omul“ 
Din pricina babelor, de Antonio Aroneasa 
secularizarea Cum te prosteşte 
se amână televiziunea 
de Mircea Platon de Ramona Suciu 


an V e nr. 47-48 e ianuarie - februarie 2007 e 5 lei www.rostonline.org 


Coperta I: Părintele Benedict Ghiuș 


sumar 


EDITORIAL 
Nostalgia Iadului 
de Claudiu Târziu... cecene ceaeeeeeeeeeeaee 3 


MARTORI Al VEACULUI 
Fapte, vorbe, gînduri............................. 7 


ÎN DEZBATERE 
Iconoclaștii 
de Radu Preda... nene neneneennaeee aceea 10 


Europenismul Legii Cultelor............... 5 


Rezistența anticomunistă 
şi pruncuciderea, la egalitate? 
de Alexandru RACU...mnnnnnnnnennnennnnnanaaaaaaaaa 16 


REPERE 
Arta de a îndura suferinţa cu Mi 


de George Enache..........mce aaa nneaennaneaae 


Binecuvîntatul Părinte Benedict 
de Costion NICOLESCU... nea nnaeaeeneeeaeee 23 


Amintire cu Părintele Benedict 
de Pr. Gh. CalCiu.. cecene eeeeacece aceea eee 25 


POLITICA, LA DESCUSUT 
Țara lui Mucea, între odgoane şi parîme 
de Viorel Patrichi..........accuueeeenaaaaceeeaeae 26 


Războiul rece pentru Marea Neagră 
de Octavian Sergentul.......m manea enaeaenaaeeeae 30 


Zeul consensului şi zeul conflictului 
de Cristi Pantelimon... 36 


INTERVIU 

IPS Serafim: „Principiile Europei 
distrug omul“ 

de Antonio Aroneasa.....n nenea eneneaeeeaceaee 38 


DEZLEGĂRI 


Ideea de român la Bălcescu şi Eliade 
de Octavian-PIorin LIXEanU......aaeeeaeaaace 4l 


FOARTE IMPORTANT 


numărul 47 - 48 e ianuarie - februarie 2007 


Cercetarea teologică 


de Constantin Mihai... cnaeeeaeaaeeaeaaace 45 


HISTORIA 
În căutarea Bisericii pierdute (3) 
de George Enache 





Taina jertfei uitate 


de Adrian Cherhaţ,........ unu 54 


DECANTĂRI 
Spirit şi materie în ultimii 150 de ani 


de Stelian GOMDOŞ...... nenea 6 


Cum e prosteşte televiziunea 


de RAMONA SUCIII. „acneea ea 04 


Rezistența anticomunistă 
din Munții Braşovului 


de Pr. Gh. Naghi. „mmm 67 


În marginea unui sfirşit de roman 
tolstoian 


de Paul-Gabriel Sandu... ea 09 


Poetul soldat 


de Pr. Gheorghe Naghi..........e aaa anaeaaaae 73 


LA ROST 
Din pricina babelor, 
secularizarea se amînă! 


de Mircea PIAtOn.....nnnceneanaeeaaeaaeaaaeae 76 


Arta supraviețuirii la români 


de Emilia COrbu........n ceace eaneeenaeeeecene 87 


Cîntecul de lebădă al PRM 


de Alexandru NiCOLin........nce anna 90 


Iniţiativa pentru o reală mişcare 
conservatoare 


de Mihail AIDiŞteanu.......c anca nneaaneaeaeeaeaee 91 


SEMNAL EDITORIAL 


Pentru inimă şi minte.......................e.. 93 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme 
locale de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luaţi legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, la 

telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostErostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociaţia ROST 
DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 


tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.ro 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
George ENACHE 
Cristi PANTELIMON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Pr. Radu ILAŞ 
Arhim. luvenalie IONAŞCU 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Mircea PLATON 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel RĂDUȚ SELIŞTE 
Mircea STĂNESCU 
Constantin N. STRACHINARU 
Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARĂ 


COMUNICARE & PR 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
nicubutnaru?rostonline.ro 


COORDONATOR DISTRIBUȚIE 
Ciprian GEANA 


DTP 
Omni Press & Design 
art?opd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Hiparion Distribution SA 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacție sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 








Nostalgia Iadului 


Comunismul este bine definit de cîteva adjective, dar nu cuprins pe 














Claudiu Târziu 





în România mai există oameni care cred în 

„raiul pe pămînt“ promis de marii preoţi ai 
acestei religii pe dos, Marx, Engels, Lenin... În 
mintea lor stăruie părerea că ideea comunistă a 
fost bună, dar greşit aplicată. 

Nostalgia acestui Iad îi locuieşte pe mai 
mulți români decât ne imaginăm şi decît au cura- 
jul s-o mărturiseascăs. Inclusiv pe unii din noua 
generaţie, care, în absența experienţei directe, 
se lasă ademeniţi de viziunea idilică emanată 
din anumite cercuri intelectuale occidentale. De 
aici vine şi primejdia, căci, sub imperiul celor 
mai bune intenţii şi împinşi de entuziasmul spe- 
cific vîrstei, tinerii aceştia sînt gata să repete 
tragedia. 

Nu-i vorbă că îi îndeamnă la asta şi o parte 
dintre „directorii“ noştri de opinie. 


ÎL, a 17 ani de la căderea regimului comunist, 


deplin. Din perspectiva tilosofiei politice, e utopic. Istoricește este 
ilegitim și criminal !. Profunzimele îi pot fi sondate însă doar cu 
mijloacele teologiei. Comunismul nu e decit o faţă a Răului, care 
înşeală îmbrăcînd hainele Binelui?. EI are putere asupra noastră atita 
vreme cît ne lăsăm amăgiți. 


Cine apără comunismul 


Comisia pentru cercetarea comunismului 
din România, înființată din ordinul preşedintelui 
Traian Băsescu şi condusă de Vladimir Tismănea- 
nu, a produs un Raport destul de acoperitor pen- 
tru fenomen.+ Verdictul a fost rostit chiar de pre- 
şedintele Băsescu în Parlament: „Ca şef al statului 
român, condamn explicit şi categoric sistemul co- 
munist din România, de la înființarea sa, pe bază 
de dictat, în anii 1944-1947 şi pînă la prăbuşire, în 
decembrie 1989. 

Luînd act de realitățile prezentate în Raport, 
afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comu- 
nist din România a fost ilegitim şi criminal.“ 

Preşedintele şi-a asumat concluziile, a cerut 
scuze poporului în numele Statului şi a promis că 
nu vom uita.6 

Diverşi comentatori şi oameni politici, inte- 
resaţi sau numai miopi politiceşte, au contestat 
vehement necesitatea condamnării acum a 


1 Peste tot în lume s-a instalat Ia putere prin lovituri de stat, teroare şi asasinate. 

2 „ladul şi-a găsit o realizare aidoma în «reeducarea» marxist-leninistă, dovedind perspectiva ce o deschide 
revoluţia materialismului istoric pentru toată omenirea: realizarea pe dos a Împărăției lui Dumnezeu, adică 
satanismul comunist mascat sub ateism, ştiințifism, progresism ori umanism“. (Intoarcerea la Hristos, de loan 


Ianolide, Ed. Christiana, Bucureşti, 2006) 


3 Sînt elocvente tînguielile de dorul epocii lui Ceauşescu la care s-au dedat unii dintre cei care au vizitat recent 
Palatul Parlamentului („Casa Poporului“) cu ocazia „porților deschise“. 

4 Sigur că raportul este perfectibil, că are câteva erori impardonabile - despre una, chiar din preambul, facem şi 
noi vorbire în numărul de față al revistei ROST -, dar în mare spune ce trebuia spus. 


5 Discurs ţinut în Parlament la 18 dec. 2006. 


6 „0 democraţie fără memorie este una aflată în gravă suferință. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm 
erorile trecutului. (...) Susţin propunerile Comisiei de stabilire a unei zile comemorative în memoria victimelor 
represiunii şi terorii comuniste şi propunerea ridicării în Capitală a unui Monument al Victimelor 
Comunismului. (...) Susţin înființarea în Bucureşti a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România. (...) 
Propun formarea unui grup de cercetători care să elaboreze o Enciclopedie a comunismului românesc. Acelaşi 
grup va lucra pentru sintetizarea Raportului final sub forma unui manual şcolar. (...) Susțin modificarea şi 
completarea cadrului legislativ privind accesul la arhivele legate de perioada comunistă“. (Din discursul 
preşedinelui Traian Băsescu ţinut în faţa Camerelor reunite, la 18 dec. 2006) 





anul IV e nr. 47-48 





ROST 


EDITORIAL 





comunismului, sub motiv că aceasta s-a petrecut 
deja în '89, cînd sistemul s-a prăbuşit. Un sofism. 
Regimul comunist din România a încetat să mai 
existe, dar mentalitatea comunistă cloceşte pui. 

Ca dovadă că era nevoie de această asumare 
publică a vinovăţiei Statului pentru ce ni s-a în- 
tîmplat sub comunism stau chiar reacțiile în apă- 
rarea comunismului, dintre cele mai neaşteptate, 
provocate de prezentarea raportului Comisiei 
Tismăneanu. 

Întâi că preşedintele țării a fost silit să-ţi ţină 
discursul pe marginea raportului sub asaltul unei 
„mineriade“ a gulerelor albe din PRM. Prin felul 
în care a protestat - sub furioasa conducere a lui 
C.V. Tudor - contra condamnării comunismului, 
PRM şi-a expus definitiv rădăcinile. „Analiştii“ şi 
politicienii care vor continua să califice PRM ca 
fiind de extremă dreapta se vor dovedi fie igno- 
ranți cu desăvârşire, fie manipulatori ordinari. 
Prin ieşirea sa mahalagească, PRM a recunoscut 
irevocabil că este un partid de extracție securisto- 
comunistă. 

Cum şi PSD, care s-a căznit atâta vreme să-şi 
disimuleze originile sub faldurii social-democra- 
țieis, nu şi-a putut masca pînă la urmă sorgintea 
în PCR. Cu inabilitatea-i caracteristică şi stupe- 
fiantă pentru un diplomat de carieră, Mircea 
Geoană a ratat ocazia de a dezlipi eticheta de par- 
tid comunist de pe PSD. 

Din păcate s-au ițit opinii trăznite şi în tabăra 
liberală. Senatorul Adrian Cioroianu, altfel istoric 
fără operă şi europarlamentar adept al „corecti- 
tudinii politice“, s-a trezit vorbind într-o emisiune 
de televiziune: „Comunismul a reprezentat o va- 
riantă de modernizare în această țară“. Să fie Cio- 
roianu dintre cei care îşi imaginează că România 
rămînea în bordeie de pămînt dacă n-o „izbăvea“ 


comunismul? Ne aşteptam ca, în calitate de is- 
toric, să vadă măcar diferenţa dintre cât şi cum 
s-au dezvoltat țările din blocul comunist şi cele 
din lumea liberă. 


Discreditarea și minimalizarea 
rechizitoriului 


O altă reacţie de apărare - în esență - a co- 
munismului a venit din partea unei persoane 
care se pretinde a fi un critic al acestuia. Michael 
Shafir a luat poziţie într-un mod care se vrea inte- 
ligent: discreditînd Raportul Tismăneanu şi mini- 
malizindu-i concluziile. Să sperăm că nu şi-a ur- 
mat agenda politică, ci numai impulsul unei ome- 
neşti invidii: n-a fost invitat să facă parte din Co- 
misia Tismăneanu şi recunoaşte că la deranjat 
asta. 

Pe scurt, Shafir desființează Raportul Tismă- 
neanu?, pentru că n-ar fi un document istoric 
„care să pună capăt subiectivităţii memoriei“ şi 
nu ar respecta criteriile unei lucrări ştiinţifice. 
Însă, cel mai multîl supără pe Michael Shafir folo- 
sirea termenului de genocid în raport. În opinia 
sa, românii nu au fost supuşi unui genocid, ci au 
fost victimele unor „crime împotriva umanităţii“. 
Profesorul evreu îl acuză pe Vladimir Tismă- 
neanu că nu are proprietatea termenilor, întrucât 
singura definiție acceptabilă pentru genocid este 
cea dată de ONU.I0 „Nicăieri în sistemul comunist 
nu putem vorbi de intenţia de a distruge un 
popor în totalitatea sa“, explică Michael Shafir. 
Este clar că profesorul Shafir se bate pentru 
exclusivitatea folosirii noțiunii de genocid numai 
în legătură cu drama evreiască din tipul celui de- 
al doilea război mondial. De altfel, el are şi o 
teorie despre negarea holocaustului evreiesc 


7 „Cu fluiere de milițieni, cu huiduieli, cu răgete, cu pancarte copiate după Urzica anilor lui Dej, ei au proclamat, 
dinaintea țării întregi, că cine dă în comunism dă în ei, că le e dor de PCR ca de mama, că, dacă ar avea puterea, 
ar lua totul de la capăt. Gherla, Piteşti şi Aiud? A se slăbi! Oameni schingiuiți sau ucişi? Bine le-au făcut! Puşcării, 
foamete şi cenzură? Fandoseli elitiste!“ („Răgetul ca mod de a gîndi“, de Andrei Pleşu, martor ocular, în „Dilema 


Veche“, nr. 152 - 22 decembrie 2006) 


3 Social-democraţie care, după înțeleapta vorbă a lui Petre Ţuţea, nu este altceva decăt „Laptele bătut al 


comunismului“. 


9 În interviul intitulat „Raportul Tismăneanu, notat cu şapte“, publicat de „Ziua de Cluj“, pe 12 ian. 2007 


10 Definiţie adoptată de ONU în anul 1948, cu referire clară Ia evrei: ... Genocidul se referă Ia oricare din actele 
de mai jos, comise cu intenţia de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup naţional, etnic sau 
religios, cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup; b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mentale a 
membrilor unui grup; c) supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea 
fizică totală sau parțială...“. Dar, după cum vom vedea, este cuprinzătoare şi pentru ce ni s-a întîmplat nouă, 


românilor. 





anul IV e nr. 47-48 


EDITORIAL 








prin comparație, pe care a dezvoltat-o într-o 
cartel, iar toată lupta sa de pînă acum este moti- 
vată de dorinţa înlăturării oricăror dubii în pri- 
vința faptului că evreii au suferit mai mult. 

Dincolo de definițiile date de vreo organiza- 
ție politică, faptele sînt grăitoare: potrivit estimă- 
rilor făcute de istorici!2, milioane de români au 
fost arestaţi sub comunişti, deţinuţi în condiţii de 
exterminare, înfometați şi torturați; o treime din 
cei arestați au murit în puşcărie, în munți sau în 
satele lor, opunîndu-se regimului; milioane de 
țărani au fost deposedaţi de pămînt, deci de prin- 
cipalul mijloc de trai, şi ținuți în condiţii de semi- 
sclavie ca muncitori agricoli ai CAP-urilor; majo- 
ritatea covîrşitoare a românilor a suferit, zeci de 
ani, de foame, de frig în propriile case, de lipsa 
curentului electric şi a medicamentelor. 

România nu a fost un caz Singular. În țările 
comuniste au fost omoriţi în total cel puţin 100 
de milioane de oameni.!3 Dar Michael Shafir se 
îndoieşte. „Aceste cifre sunt puse totuşi sub sem- 
nul întrebării de către alți cercetători care au 
ajuns în arhivele KGB după dezmembrarea 
URSS“, spune el. Ca şi cum asta era grija comu- 
niştilor, să ţină evidențe exacte cu numărul vic- 
timelor. 

Nu în ultimul rînd, Michael Shafir reproşea- 
ză Comisiei Tismăneanu referirile la luptătorii 
din munți, căci mulţi dintre aceştia au fost legio- 
nari. Profesorul Shafir pretinde să se facă distinc- 
ție între victime pe criteriul ideologic. „Din punc- 
tul de vedere al victimei, legionarii şi-au urmat 
pînă la capăt credo-ul: «moartea, sfinta moarte 
legionară», vă reamintesc“, susţine el. Mai direct, 
au avut parte de ce-au căutat. Shafir ignoră, cinic, 
realitatea că membrii rezistenţei armate antico- 
muniste - între care au fost şi ţărănişti, şi liberali, 
şi militari sau țărani fără apartenență politică - 
nu s-au retras în munți pentru a-şi împlini idea- 














lurile politice, ci pentru a supravieţui unui regim 
criminal şi pentru a pregăti eliberarea țării. 


Un tînăr avocat al dezastrului 


Prezentarea Raportului Tismăneanu i-a 
prilejuit şi unui june comentator, Dragoş Bucu- 
renci, reflecţii asupra comunismului. El găseşte 
că a pune semnul egal între „comunism“ şi „cri- 
mă“ şi între „gîndire comunistă“ şi „reflex totali- 
tar“ este „o prostie enormă şi o confuzie ruşinoa- 
să“. Şi pledează pentru deosebirea între ideolo- 
gia comunistă şi felul în care a fost pusă ea în apli- 
care la noi. Argumentarea este halucinantă, atât 
prin lipsa de priză la bibliografia despre comu- 
nismi4, cât şi prin naivitate. „Sensul curent sub 
care comunismul circulă în Occident e acela al 


1! volumul Între negare şi trivializare prin comparaţie: negarea Holocaustului în țările post-comuniste din Europa 


Centrală şi de Est, de Michael Shafir (Ed. Polirom, 2002). 


2 Raportul Tismăneanu estimează numărul deținuților politici din perioada 1848 - 1989 Ia 2.000.000, 
confirmînd astfel datele AFDPR. Însă nu a stabilit numărul celor ucişi de comunişti. Florin Mătrescu susţine în 
Holocaustul roșu sau crimele în cifre ale comunismului internațional (1998) că, numai între actualele granițe 


ale României, au murit peste 890.000 de oameni. 


15 Raportul Tismăneanu acreditează cifra de 100 de milioane de victime ale comunismului, dintre care 
20 de milioane în Uniunea Sovietică, apărută prima dată în Cartea Neagră a Comunismului, coordonată de 


St&phane Courtois. 


14 Într-o ediţie recentă a emisiunii „Atfel“, de la Realitatea TV, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, indignați, 
I-au trimis pe Bucurenci la bibliotecă, să-i cunoască pe Fran Francois Furet, Revel, Besancon, Koestler, Orwell, 


Popper, Raymond Aron. 





anul IV e nr. 47-48 





ROST 


EDITORIAL 











“A 


unei ideologii umaniste, uşor utopice, dar în nici 
un caz criminale. (...) În Occident, opțiunea comu- 
nistă nu e un lucru scandalos. (...) Nu-i poţi spune 
unui tînăr violentat de aceste realităţi că opțiu- 
nea lui e criminală pentru că regimurile comunis- 
te au produs, oriunde au fost impuse, numai 
moarte şi suferință. (...) Dar, între generaţia care 
şi-a irosit viața în comunismul românesc şi noi, 
există o generaţie încă activă, chiar foarte activă, 
care întreţine cu bună-ştiinţă o confuzie ce macu- 
lează la nesfirşit ideile de stînga şi comunismul ca 
filosofie politică în numele destinelor frânte de 
regimul totalitar din România.“55 

Această teză a „întinării idealurilor comunis- 
mului“ am mai auzit-o Ia Ion Iliescu, şi nu ne-a mi- 
rat. Dar Bucurenci îşi arogă dreptul de a susține 
această absurditate în numele noii generaţii, ceea 
ce e şi grav, şi jenant pentru o bună parte a tinere- 
tului care a înţeles abominabila aventură comu- 
nistă. 

Dragoş Bucurenci susţine că numai comunis- 
mul importat din URSS ar fi fost odios, căci liderii 
stalinişti din Est s-ar fi abătut de la adevăratele 
surse ale ideologiei comuniste - de găsit numai 
în Occident. 

Să mergem aşadar la surse. De pildă, la „bi- 
blia“ tovarăşilor de credință ai lui Bucurenci, Ma- 
nifestul Partidului Comunist: „Comuniştilor le 


repugnă să-şi ascundă vederile şi intenţiile. Ei de- 
clară fățiş că țelurile lor pot fi atinse numai prin 
doborîrea violentă a întregii orînduiri sociale de 
pînă acum. Să tremure clasele dominante în fața 
unei Revoluții Comuniste. (...) În acest sens comu- 
niştii pot rezuma teoria lor în formula: desfiin- 
țarea proprietăţii private. (...) Desființarea fami- 
liei! (...) Desființarea dreptului de moştenire.“16 

Or tocmai asta s-a întîmplat sub comunism 
pretutindeni unde s-a instalat: dărîmarea vechi- 
lor societăţi prin violență; inversarea diabolică a 
scării de valori; mutilarea sufletelor şi a minților 
generaţiilor tinere prin îndoctrinare forțată; prac- 
ticarea terorismului de stat — care s-a întors, cum 
era de aşteptat, şi asupra muncitorilor şi a țărani- 
lor; exproprieri la sînge etc. 


Executarea sentinţei 


Fantoma comunismului continuă să bîntuie 
întreaga lume. Terorizează popoare (în China, 
Coreea de Nord, Cuba), iar acolo unde nu (mai) 
poate pustii vieţi încearcă să se insinueze şerpeş- 
te, întotdeauna sub chipul umanismului şi pur- 
tînd nume derutante. Acest duh are ca rațiune de 
a fi sugrumarea libertăţii, hrănirea fricii şi, în 
ultimă instanță, dezumanizarea celor pe care îi 
atinge. 

Condamnarea comunismului de către şeful 
statului român este un prim pas spre imunizarea 
societății româneşti la acest flagel şi deopotrivă 
Ia pruncii săi naturali. 

Următorul pas obligatoriu este executarea 
sentinţei. Adică, împlinirea promisiunilor 
făcute de preşedintele Băsescu pentru men- 
ținerea trează a memoriei colective asupra isto- 
riei noastre recente, dar şi reabilitarea morală 
a victimelor, adoptarea unei legi a lustraţiei, 
găsirea şi condamnarea penală a criminalilor 
comuniști care mai trăiesc. Cu alte cuvinte, 
vrem să vedem efectele acestui act de condam- 
nare. Altminteri, Raportul Tismăneanu rămîne 
doar un alt exercițiu de imagine în beneficiul 
preşedintelui Traian Băsescu şi, prin simularea 
însănătoşirii societăţii, chiar în favoarea comu- 
nismului. 


15 În articolul „Mortul din culpă“ („Evenimentul zilei“, 8 ian. 2007) 
15 Manifestul Partidului Comunist, de Karl Marx şi Friedrich Engels, scris în 1847 şi publicat pentru prima dată în 


1848. 





anul IV e nr. 47-48 


MARTORI Al VEACULUI 








Fapte, vorbe, ginduri 


Pericol public: 

strîng rîndurile bufonii! 

„Naţionaliştii“ isterici şi comici din Parlamentul 
European s-au reunit într-un grup distinct intitu- 
lat „Identitate, Suveranitate, Tradiţie“ (ca să 
murdărească şi aceste concepte). De-acum au şi 
ei acces la caşcaval: funcţii în conducerea PE, 
maşini la scară, secretare şi cîte 50.000 de euro 
de căciulă pe an, pe lingă leafă. Reuşita se 
datorează integrării României şi Bulgariei în UE. 
Reprezentanții acestor țări în PE, pînă acum 
observatori, au devenit parlamentari europeni 
cu acte în regulă, peste noaptea 31 dec. 2006/ 1 
ian. 2007. Unicul parlamentar din PE al partidu- 
lui bulgăresc Ataka şi cei cinci ai PRM-ului româ- 
nesc au făcut posibilă constituirea noului grup. 
Deşi, pînă mai ieri, europalamentarii „naţion- 
alişti“ se opuneau aderării României şi Bulgariei, 
şi-au dat mîna cu „naționaliștii“ români şi bul- 
gari. Halal naționaliști! În plus, dacă nu sîntem 
miopi, observăm degrabă că, aşa cum PRM este 
o formaţiune populistă de extracție comunistă, 
cu doctrină de stînga, asumată şi în documentele 
programatice, la fel de stîngişti sînt şi „naţio- 
naliştii“ din Franța, Belgia, Marea Britanie, 
Austria, Italia, care populează PE. În schimb, 
presa noastră cea de toate zilele, cu agendă 
străvezie, îi numeşte de „extremă dreaptă“. 


Afaceri cu „dumnezeu“ 

Că tot vorbeam mai sus de rătăciți, iacătă, s-a 
iscat din astfaltul de catran al Capitalei, năzuind 
spre cer, o reprezentanţă a Bisericii 
Scientologice. Ştiţi care! Aia care de zeci de ani 
vinde pe bani grei mântuire americanilor şi se 
laudă cu achizițiile ei din rîndul starurilor de 
tipul lui Tom Cruise. Singurul român care şi-a 
declarat apartenenţa la această „biserică“ este 
Paul Lambrino, autointitulat prinţ şi avînd o 
faimă proastă de tot. Scientologii ăştia au leac 
aproape pentru orice: beţie, scandal în familie, 
lene, boli lumeşti. Numai pentru suflet, nimic, 
nimic. Au venit acum să ne vindece şi pe noi, 
prin metode ştiinţifice, cum altfel?, de toate 


necazurile. Şi-au proptit taraba undeva prin 
Bucureşti şi aşteaptă muşterii naivi, necatehizați 
sau disperaţi în ultima fază. De ce n-ar face-o? Că 
la noi e mai multă libertate decit prin alte părți. 
Chiar dacă „societatea civilă“ se nevrozează pe 
Legea Cultelor şi invocă, îngrijorată desigur, 
protestul trimis de un Institut din SUA (despre 
care nu spune că aparține scientologilor) lui 
Traian Băsescu față de promulgarea acestui act 
normativ. În treacăt fie zis, legea asta nu îi lasă 
chiar pe toți nebunii şi escrocii să se adune sub 
numele de „cult“ sau „biserică“ decât dacă sînt 
mai mulți de 300. Dar ce reputaţie are Biserica 
Scientologică? Site-ul BBC zice că, în 2000, cinci 
membri ai Bisericii Scientologice au fost găsiți 
vinovați de un tribunal din Marsilia pentru că au 
manipulat oamenii, făcîndu-i să doneze sume 
mari de bani Bisericii Scientologice, şi au fost 
condamnaţi la închisoare cu suspendare. Iar în 
1999, o comisie guvernamentală din Franța a 
recomandat dizolvarea Bisericii Scientologice, 
pentru că activităţile sale amenință ordinea 
publică. 


Jiji — Salvatorul Neamului 
Sau paranoia pe cai mari 






Într-o discuţie televizată despre ideea scoaterii 
icoanelor din şcoli, Andrei Pleşu a afirmat că el 
este împotriva iconoclaştilor, dar, cînd vede că 
ideea creştină este apărată public de unul ca Gigi 
Becali, îi vine să treacă de partea cealaltă a bari- 
cadei. Sentimentul de jenă e firesc. Ca om de 





anul IV e nr. 47-48 





ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





bun-simţ, cum poți fi susținătorul aceleiaşi cauze 
cu unul ca Becali? Nea Jiji nu e numai incult (să 
zicem că asta nu-i un păcat), dar şi de o mîndrie 
vecină cu prostia, şi adept doar al unei credinţe 
de bodegă (îşi face cruce, dar după aia te înjură, 
semn că nu e creştin şi în duh, ci numai în 
formă), şi ridicol pînă la Dumnezeu. Două exem- 
ple de gîndire - şi simţire, se înţelege - 
becaliană, care spun totul despre acest personaj 
caricatural. Pe unul dintre posturile de televi- 
ziune care îl promovează cu asiduitate, Gigi 
Becali a vrut să demonstreze, recent, că nu e sin- 
gur în partidul lui tip SRL şi că are şi intelectuali 
cât să facă o „Românie ca soarele sfint de pe cer“. 
Şi a grăit: „O să organizez o adunare mare, aşa, 
într-o sală de vreo 500 de locuri, unde voi aduce 
numai in-te-lec-tu-ali. Ziceți că Becali nu are in- 
telectuali? Bineeee, să vă arăt eu intelectuali. Şi 
dvs. să mergeţi printre rînduri, cu microfonul în 
mînă şi să-i întrebaţi pe cine vreți: dumneata ce 
meserie, ce ocupaţie, ce studii ai? Şi să vedeţi că 
are Becali intelectuali“. Nu trebuie să faci 
hermeneutică pe textele lui Becali pentru a simţi 
izul de îngîmfare şi de dispreț pentru ceilalți. 
Deci, PNG nu este un partid, adică un grup de 
oameni care s-au adunat în jurul unui set de 
principii, al unor valori şi care au un ideal 
comun. Nu, dom'le! PNG este brelocul lui Becali, 
iar oamenii din acel partid sînt tot ai lui Becali. 
Cu toţii îl slujesc pe el, nu vreo idee. Asta e reali- 
tatea, dincolo de faptul că ne cam îndoim că 
Becali e în stare să aducă lîngă el atâţia oameni 
cu creier la purtător. Deşi, dacă ne gândim mai 
bine, sînt destui oportunişti pe lumea asta. Al 
doilea episod: Becali se visează erou de film. Şi 
nu oricum, ci în rol de Salvator al Neamului 
Românesc. Tot pe un post de televiziune, Becali 
a slobozit următoarea aberaţie: „Au venit la 
mine nişte actori, că să-i sponsorizez pentru nu 
ştiu ce. Le-am dat acolo ceva. Dar le-am zis: «Băi, 
eu vreau să-mi faceţi un film. Eu plătesc tot, voi 
numai să-l gîndiţi. Să fie aşa: începe cu ve-ni-rea 
Sfin-tu-lui An-drei în Ro-mâ-nia, ca-reee creş-ti- 
nea-ză po-po-rul ro-mân; apoi trecem pe sub co- 
mu-ni-şti, cu închisorile şi torturile lor; şi-apoi 
vin alegerile din 2008, pe care le cîşti-gă 
Becaliiii. Şi Becali reîncreştinează poporul 
român. Partea asta, ultima, o joc eu personal.“ 
Acum îl înțelegeți pe Andrei Pleşu? 





157 de ani de la nașterea 
lui Eminescu 


: P : 








La 15 ianuarie s- 
au împlinit 157 de 
ani de la naşterea 
lui Mihai 
Eminescu. Acest 
mare poet şi uriaş 
gînditor politic al 
românilor, acest 
monument al vir- 
tuților naționale a 
avut şi de astă 
dată parte de o 
aniversare mur- 
dărită. S-a găsit o gazetă care să-şi aducă aminte 
că în caietele lui Eminescu se află o serie de 
poezii licenţioase şi să publice cîteva dintre aces- 
tea sub cuvînt că îi aparţin geniului. Măcar cali- 
tatea, mult prea slabă, trebuia să le fi stârnit 
îndoiala în a-i atribui lui Eminescu paternitatea. 
De altfel, cîțiva eminescologi au şi declarat că 
poeziile cu pricina, lipsite de valoare literară, 
sînt cel mai probabil adunate de Eminescu din 
folclor. În ce scop, nu ştim. Dar în tot cazul opera 
lui Eminescu nu este de fel reprezentată de aces- 
te producţii. Ce relevanță are publicarea lor? 
Vorba lui Cristian Tudor Popescu, „dacă s-ar fi 
păstrat vreo mostră de fecale ale poetului, meri- 
tau fotografiate pe prima pagină?“. Cei care le-au 
publicat au făcut-o într-un ostentativ gest de 
„demitizare“ proastă. Avem o mîngiiere însă în 
faptul că, prin grija academicianului Eugen 
Simion, a fost publicat, în facsimil, un nou volum 
din Caietele Eminescu. Mai precis, manuscrisul 
2.260, care conţine unele dintre cele mai impor: 
tante creaţii ale lui Mihai Eminescu: 
„Luceafărul“, „Scrisoarea 1“, „Scrisoarea a I-a“, 
„Scrisoarea a III-a“, „Doina“, „Rugăciunea unui 
dac“, „Oda“ (în metru antic). „Lucrări esenţiale. 
«Oda» (în metru antic), ca să-l cităm pe Nichita 
Stănescu, este începutul modernității româneşti. 
Aceeaşi părere o avea şi Ion Barbu. «Rugăciunea 
unui dao era poemul preferat al lui Cioran. 
«Luceafărul» este poemul pe care românii îl 
iubesc cel mai mult. «Doina» este biblia gîndirii 
politice a lui Eminescu pusă în versuri, în cir- 
cumstanţele de atunci, din anii 1870“, a precizat 
Eugen Simion. 











anul IV e nr. 47-48 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





Anul Mircea Eliade rămîne 

la subsol 

La 9 martie se vor împlini 100 de ani de la 
naşterea lui Mircea Eliade. Ne aşteptam ca mar- 
ile instituţii culturale ale țării să aibă inițiative 
de genul „Anul Brâncuşi“, „Anul Enescu“... 
Despre Eliade, se tace însă. Probabil că prietenii 
dintotdeauna ai României o să scoată din nou de 
la naftalină „dosarul Eliade“, perorînd pe vino- 
vata aderenţă a istoricului religiilor la legiona- 
rism. Şi, evident, va fi din nou vînturat 
„Jurnalul“ lui Sebastian, cu suferinţele lui din 
timpul „guvernării legionare“, confundînd cu 
aceeaşi seninătate perioadele istorice. Eliade nu 
s-a dezis niciodată de trecutul său, deşi evident îl 
incomoda. Nu şi-a manifestat niciodată regretul 
pentru că era convins că, în anii '30, a făcut o 
alegere firească. A vorbit în Jurnalele sale despre 
ce l-a impresionat cel mai mult la mişcarea 
legionară: credinţa nestrămutată în Dumnezeu. 
EI chiar a crezut că e posibilă o revoluţie spiri- 
tuală în poporul român. Atunci n-a fost. Dar el a 
plătit pentru această alegere. I s-a refuzat 
„Nobelul“, a fost şi este înjurat, pus la index, nui 
s-a ridicat nici un bust în oraşul lui natal, Bucu- 
reşti; criticii şi istoricii care se referă la opera sa 
au grijă să-şi ia mii de precauţii; se fac demersuri 
pentru ştergerea numelui său de pe Catedra de 
Istoria Religiilor a Universităţii din Chicago. 
Poate de aici se hrăneşte şi picloasa tăcere a 
românilor cu privire la Eliade în Anul Eliade. 


A mai murit un erou 

La 17 ianuarie a.c., a trecut în lumea celor drepți 
Vadim Pirogan, un anticomunist de o înaltă ţi- 
nută morală, demn şi curajos, un mare luptător 
pentru reunificarea Basarabiei cu ţara. A învățat 
la liceul „Ion Creangă“ din Bălţi, unde i-a avut 
colegi pe Eugen Coşeriu, Valeriu Gafencu, 
Ovidiu Creangă, Valentin Mândâcanu. A fost dus 
în Gulag la 18 ani, fără niciun fel de judecată, 
imediat după 28 iunie 1940. Acolo i-a fost ucis şi 
tatăl, fost primar de Bălți. A trăit departe de 
Basarabia pînă la declararea suveranității 
Republicii Moldova. A scris mai multe cărți 
despre crimele comuniştilor şi martirii români 
ai Gulagului sovietic. A fondat Asociaţia Foştilor 
Deținuți Politici şi a Veteranilor Armatei 
Române. A creat Muzeul Memoriei, unde a 


adunat nenumărate documente ale genocidului 
comunist. A adus în acest muzeu mii de copii şi 
le-a vorbit despre nenorocirea comunistă, care a 
scos Basarabia şi din contextul ei românesc, şi 
din cel european. A participat la multe mani- 
festări anticomuniste în România pentru a 
spune adevărul despre Gulag şi despre sutele de 
mii de români care au fost ucişi acolo. A depus 
eforturi uriaşe ca să se ridice un Panteon al holo- 
caustului comunist, dar nu a reuşit să-l realizeze 
în condiţiile guvernărilor comuniste şi neoco- 
muniste de la Chișinău şi Bucureşti. A fost umilit 
şi batjocorit şi de comuniştii aflați la guvernare 
în Basarabia, şi de acoliţii lor de la Bucureşti. A 
fost membru al Uniunii Scriitorilor. Cărţile lui 
vor educa, cu certitudine, multe generaţii de 
români. Consiliul Director al Forului Democrat 
al Românilor din Basarabia, al cărui membru 

a fost Vadim Pirogan, şi-a exprimat profundul 
regret pentru această despărțire. 


Ministerul Culturii susține 
reabilitarea lui Vintilă Horia 
Ministerul Culturii şi Cultelor a anunțat că va 
face orice îi stă în putință pentru reabilitarea 
scriitorului Vintilă Horia (căruia ROST i-a 
dedicat nr. 16/ iunie 2004). În acest fel, MCC 
este prima instituţie a statului care dă curs unui 
memoriu pentru repunerea acestui mare creator 
pe locul care i se cuvine în cultura română. 
Memoriul a fost inițiat de realizatoarea de tele- 
viziune Marilena Rotaru, cea care a publicat şi o 
carte despre Vintilă Horia, şi a fost susţinut de 
un larg grup de intelectuali români din ţară şi 
diaspora, între care şi mulți membri ai Grupării 
ROST. Vintilă Horia este singurul scriitor român 
căruia i-a fost decernat premiul Goncourt pînă 
în acest moment. EI a fost atacat furibund de 
braţele Securităţii în Occident şi supus unui 
linşaj mediatic în presa stîngistă din Franța, pe 
motiv că ar fi fost fascist. Scopul era de a i se 
retrage premiul Goncourt. Nu i s-a retras, dar 
Vintilă Horia nu l-a ridicat şi a părăsit Franța, pe 
care altminteri o iubea ca pe o a doua lui patrie. 
„Scriitorul Vintilă Horia trebuie asumat şi 
metabolizat de cultura română, iar istoriile 
noastre literare trebuie să recunoască măsura 
excelenței sale“, transmite MCC, într-un 
comunicat de presă. 





anul IV e nr. 47-48 





ROST 


ÎN DEZBATERE 








Iconoclaștii 


Săptămânile din urmă au reprezentat pentru România creştină un test de 
amploare. Dacă până acum am fost contruntați cu crize punctuale - de la 
Tanacu la derapajele unor fețe bisericeşti în faţa banilor potentaților 
seducători și de la acuza generală de colaborare a Bisericilor şi cultelor 
cu regimul comunist la dosarul construcţiei de lângă biserica „Sf. losit?” 
din Capitală - contestarea prezenţei icoanelor în spațiul scolastic public 
este cu totul altceva. De ce? Pentru că niciodată ca până acum nu s-a văzut 
mai limpede cum se înfruntă credinţa celor mulți cu ideologia celor 
puțini, cum ceea ce este pentru unii valoros este pentru alții relativ, cum 
ceea ce ne detinește pe noi stă în calea identităţii altora. 


Radu Preda 





vident, cea mai încercată şi direct vizată în 
F tot acest scandal creat artificial a fost 

Biserica Ortodoxă majoritară. Reacţia ofi- 
cială a acesteia a fost, din păcate, sub nivelul pro- 
vocării reale şi s-a redus la câteva petarde, sub for- 
ma unor comunicate neprofesionale şi necon- 
vingătoare, aruncate în mijlocul discuţiei publice. 
Nesecondate de pledoaria teologică a conver- 
genţei dimensiunii religioase cu cea comunitară, 
efectul lor a fost limitat, pentru a nu spune zero. 
Lupta propriu-zisă de idei şi de argumente s-a dus 

ȘI pe Ri PIZ 








în mass-media laică, între apărătorii simbolurilor 
religioase fiind tocmai cei care, în ochii ierarhiei 
eclesiale, sunt orice altceva dar nu aliați. Dincolo 
de toate conotaţiile juridice şi de altă natură, pro- 
vocarea de acum este un test indirect şi pentru 
capacitatea de solidaritate şi coerență a organis- 
mului comunitar al Bisericii în vederea momen- 
telor de criză care se anunţă deja la orizont. Aces- 
tea vor fi ori plățile forțate la restanţe acumulate 
din vina noastră (cum ar fi, de pildă, neprelu- 
crarea onestă a colaboraţionismul securistic), sau 
se vor datora pur şi simplu noii constelații politi- 
ce din care România va face parte începând cu | 
ianuarie 2007. 


False argumente 


Concret, aşa cum se ştie, punctul de plecare 
a fost plângerea unui tată oripilat de faptul că tre- 
buie să îşi încredințeze odrasla unui spaţiu şcolar 
din care fac parte icoanele ortodoxe. Administra- 
tiv, solicitarea îndepărtării icoanelor din clasă şi, 
prin lărgire abuzivă a semnificației reclamaţiei, 
din întreg sistemul educaţional public, a trecut 
aproape prin toate birourile. De la Inspectoratul 
Şcolar Judeţean la instanțele de judecată din Bu- 
zău şi Ploieşti, de la Consiliul Naţional pentru 
Combaterea Discriminării la Ministerul Educaţiei 
şi Cercetării. Deciziile luate de fiecare instituţie în 
parte se cunosc. Ceea ce este poate mai puţin cu- 
noscut este contextul european în care se petrec 





10 


anul IV e nr. 47-48 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





toate acestea. Iconoclaşii au invocat exemple pre- 
cum cele din Germania sau Italia şi au uitat să 
spună că, peste tot în Europa, jurisprudența nu a 
dat câştig de cauză principiului eliminării gene- 
rale a simbolurilor religioase, ci a soluționat de la 
caz la caz şi a lăsat opţiunea finală la nivelul co- 
munităţilor locale. Aducerea în discuţie a legii 
restrictive din Franţa nu este nici ea de prea mult 
folos practic şi, în plus, arată că iconoclaşii noştri 
nu fac diferența tehnică între laicismul de tip 
francez şi separarea dintre Biserică şi Stat - o 
realitate care se traduce juridic în Uniunea Euro- 
peană în moduri diferite, de Ia un context istoric 
la altul, de la o țară a alta. Tot aici ar fi de men- 
ționat şi un amănunt important: politicile cultu- 
rale şi cele religioase intră în competența exclu- 
sivă a țărilor membre UE, adică nici un organism 
comunitar nu are dreptul de decizie în materie, 
cu excepţia discriminărilor sistematice judecate, 
ca orice alt tip de discriminare, de Curtea Euro- 
peană a Drepturilor Omului. 

Aşadar, dinamica europeană este la acest ca- 
pitol mai nuanțată. Nu este nici o noutate pentru 
observatorii fenomenului religios şi a implicați- 
ilor sociale ale acestuia că de câţiva ani Europa 
este străbătută de curente care pun sub semnul 
întrebării viabilitatea pe termen lung a proiectu- 
lui economico-politic în lipsa unui proiect cultu- 
ral-spiritual. Dezbaterile aprinse prilejuite de re- 
dactarea de către Convenţia Europeană a Tratatu- 
lui de institutire a unei Constituţii pentru Uniu- 
nea Europeană au arătat limpede care sunt liniile 
fronturilor. Tot ele au mai arărat că, în ciuda tutu- 
ro, există o opinie comună europeană care încu- 
rajează regândirea şi cultural-spirituală a Euro- 
pei. Această opinie a fost confirmată şi ajutată să 
se articuleze mai ales ca reacţie la începerea ne- 
gocierilor de pre-aderare la UE a Turciei. Ea apare 
şi pe fundalul unei crize profunde a statului social 
european confruntat cu întrebarea simplă şi 
vitală în acelaşi timp: ce şi cine garantează uni- 
tatea socială? Sau: dacă nu ne mai uneşte prospe- 
ritatea, ce mai avem atunci în comun toți cei care 
locuim în Europa? 


Criza creștinismului în UE 


Răspunsul nu este, cum ne putem da seama, 
deloc simplu. Din mai multe motive. Întâi de toa- 


te pentru că UE, generic vorbind, a dus până de 
curând o politică multiculturală ale cărei limite se 
văd dureros şi se simt dramatic. Apariţia unor s0- 
cietăți paralele, formate din minorităţi (proveni- 
te din fostele colonii ale statelor europene sau 
formate în urma stabilizării forțelor de muncă) 
care nu împărtăşesc nimic din valorile populaţiei 
majoritare în mijlocul cărora trăiesc de generaţii, 
este un serios semnal de alarmă. Parisul în flăcări 
este doar un exemplu în mic pentru cum ar putea 
să arate în mare viitorul conflict inter-cultural din 
mijlocul Europei. Apoi, în acelaşi timp cu această 
politică permisivă şi arogantă, bazată pe convin- 
gerea că alogenii trebuie să se integreze cumva în 
societăţile adoptive, forțele politice europene de 
o anumită orientare au făcut totul ca prezența 
creştină să fie minimalizată, subminată, caricatu- 
rizată. Fie prin repunerea în discuţie a prevede- 
rilor concordatare, fie prin reforme fiscale care 
au dus Ia pierderi financiare considerabile, fie 
prin apariţia unei clase politice fără apartenență 
religioasă - toate mijloacele au fost folosite pen- 
tru a reduce impactul social efectiv al Bisericii (în 
sens generic), fără a mai lua aici în considerare 
crizele interne ale Creştinismului european. 

Urmând altei teme detabuizate cu agresivi- 
tate precum avortul, legalizarea căsătoriilor între 
persoane de acelaşi sex - pentru care se angajea- 
ză, coincidenţă sau nu, aceleiaşi grupuri care sunt 
acum împotriva simbolurilor religioase - intră în 
această logică a afrontului pe față la adresa mora- 
lei creştine. Guvernul socialist al premierului spa- 
niol Zapatero, pentru a da un exemplu actual, nu 
a răspuns prin legalizarea aceasta unei necesităţi 
sociale presante. Dovada este chiar numărul 
foarte redus al căsătoriilor între persoane de ace- 
laşi sex înregistrate de la data legalizării şi până 
acum. Acelaşi lucru este valabil şi în celelalte țări 
ale UE unde s-a implementat legislaţia cu pricina. 
Concluzia: asistăm la o deturnare pe față a voin- 
ței politice a electoratului majoritar prin impune- 
rea unor decizii ce convin doar unei minorități. 
Elementul constitutiv al democraţiei, căutarea 
unor formule de compromis solid între puterea 
decisivă a majorității şi interesele legimite ale 
minorităților, este răsturnat. 

Cert este faptul că în toată această bătălie 
ideologică, purtată cu armele aparent neutre ale 
paragrafelor de lege, nu doar Biserica, general 





anul IV e nr. 47-48 


IN 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





vorbind, pierde din prestigiu sau influență, ci în- 
treaga societate europeană se alienează, devine 
vulnerabilă. Recunoscând această cauzalitate, o 
parte a clasei politice (în frunte cu Partidul Popu- 
lar European, familie politică la care au aderat şi 
mai multe partide din România) şi intelectuale 
europene se întreabă, cu îngrijorare, cum poate 
rezista Europa în concurența globală fără un 
miez tare, fără o identitate asumată şi promovată 
ca atare. Nu este, în acest context, deloc întâmplă- 
tor că preşedinţia germană a Uniunii Europene 
din prima jumătate a anului viitor are drept temă 
centrală Europa valorilor (Europa der Werte). 
Sigur, trebuie să definim aici valorile, să vedem ce 
face şi ce nu face parte din canonul actual al valo- 
rilor europene. Oricât am discuta însă, tot ceea ce 
are Europa de valoare provine din memoria ei 
cultural-spirituală, din sinteza cunoscută a civili- 
zaţiei romane cu spiritul grecesc şi credința 
iudeo-creştină. 

Aşa cum observa şi Habermas, la această zes- 
tre nu avem alternativă. Motiv pentru care ace- 
laşi filosof social german pledează pentru o rede- 
finire a raportului dintre Creştinism şi politică 
sau spaţiu public în termenii unei societăți post- 
secularizate. Simplificând argumentaţia, teza 
centrală sună cam aşa: dacă prețul secularizării 
este amnezia auto-impusă şi tot ceea ce decurge 
de aici pentru profilul europeanului de azi, inclu- 
siv renunțarea prin mutații genetice la definiția 
umanităţii, atunci nu valorile creştine pe care le 
contestăm de trei sute de ani, de la Revoluţia 
Franceză încoace, sunt de vină, ci modul nostru 
de a le înțelege. Cu alte cuvinte, în ciuda defecțiu- 
nilor Creştinismului de-a lungul istoriei, recunos- 
cute între timp şi de Biserici sau confesiuni, valo- 
rile vehiculate de acesta rămân normative pentru 
o ordine socială care îşi merită numele. În conse- 
cință, ignorarea principiilor sociale ce decurg din 
învățătura creştină este mai puțin un atac la 
adresa Bisericii şi mai curând un gest de auto-mu- 
tilare sau, cu o vorbă țărănească, un fel de a ne 
fura singuri căciula. 


Ateism și relativism moral 


În cadrele acestui tablou general al dezba- 
terilor la nivel european, excesul iconoclast de 
la noi se vădeşte a fi unul anacronic. Departe de 


a simboliza orientarea progresistă şi europeană 
a celor care îl promovează, iconoclasmul româ- 
nesc este mai curând un trist spectacol animat 
de figuri scoase din frigiderul ideologic al isto- 
riei. Faptul că personajele în cauză sunt tinere 
din punct de vedere biologic nu schimbă cu ni- 
mic datele problemei. Retorica lor violentă 
împotriva icoanelor este similară cu cea a 
activiştilor de partid din deceniile comunismu- 
lui. Cu o diferență totuşi. Cei de azi nu au scuza 
de a nu şti ce înseamnă cultura creştină pentru 
identitatea Europei şi a României, indiferent 
dacă sunt sau nu creştini. Ateismul nu poate 
servi de paravan pentru incultură aşa cum 
afonul nu are de ce să disprețuiască muzica sau 
diabeticul dulciurile. Or, dacă iconoclaşii noştri 
se pronunţă pentru o societate românească vin- 
decată de tarele trecutului, marcată mai puțin 
de violenţă şi grosolănie, de minciună şi co- 
rupţie, tot ei trebuie să recunoască sincer că 
demersul lor nu oferă nimic concret în acest 
sens. Dimpotrivă. Relativismul moral promovat 
prin evacuarea forțată din spaţiul public a 
oricărei trimiteri la tradiţie, virtuţi şi modele, 
este calea cea mai sigură către o societate tem- 
belizată, rapace şi egoistă. 

De fapt, la urma urmei, iconoclaşii noştri nu 
au ceva împotriva icoanelor, ci împotriva celor 
care se închină acestora. Adică împotriva celor 
care, între un meci de fotbal şi o emisiune dar- 
winiană de televiziune, aruncă o privire spre un 
alt orizont de imagine şi de conţinut. Contestând 
dreptul la normalitate, iconoclaşii ne propun cu 
subtilitatea unui caporal şi farmecul unei cazar- 
me să revenim la universul mental şi vizual din 
care de aproape două decenii ne străduim să 
ieşim. Ei sunt iritaţi că, în ciuda aspectului co- 
mercial, toată lumea se pregăteşte vizibil pentru 
Crăciun, adică pentru sărbătoarea Naşterii 
Domnului Iisus Hristos. Excedaţi de simbolurile 
religioase afişate peste tot, ei visează la o insulă 
post-creştină, la un spaţiu în care, în sfârşit, pot 
avea liniştea căutată, se pot cufunda cu voluptate 
în oceanul lipsei de credință şi de istorie. Până 
atunci, cotidianul le este marcat de insuporta- 
bilul destin de a fi contemporani cu noi, cei care 
încercăm, după puteri, să facem în numele 
Evangheliei lumea mai bună. Inclusiv pentru ei 
şi copiii lor. 





12 


anul IV e nr. 47-48 


ÎN DEZBATERE 








Europenismul Legii 


Cultelor: 


Ca parte a societății civile, Institutul INTER își propune să promoveze 
armonia inter-contesională şi inter-religioasă într-o societate pe care o 
dorim bazată pe valoarea toleranței și într-un context european marcat 
de o bogată experienţă religioasă. Salutăm apariţia Legii nr. 489/2006 
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Această lege 
pune capăt regimului comunist din România aplicat relaţiilor dintre stat 
şi cultele religioase, perpetuat după 1989 prin prevederile rămase în 
vigoare ale Decretului nr. 177/1948 şi oteră un cadru adecvat pentru o 
integrare de succes a României în Uniunea Europeană, fiind bazată pe un 
model perfect compatibil cu cel existent în alte state membre UE. 


principii care afirmă fără echivoc neutrali- 

tatea statului român în raport cu toate cul- 
tele religioase şi instituie garanții explicite pen- 
tru afirmarea pe deplin a libertăţilor religioase, 
aşa cum acestea sunt definite în convențiile inter- 
naţionale privind drepturile omului la care Ro- 
mânia este parte. 

Printre cele mai importante prevederi ale 
acestei legi menționăm: garantarea libertății reli- 
gioase, în multiplele ei forme, exercitată indivi- 
dual sau colectiv; rolul cultelor religioase de par- 
teneri sociali ai statului şi de furnizori de servicii 
sociale; egalitatea tuturor cultelor în fața legii şi a 
autorităților publice; instituirea unui nou regim 
de finanțare a cultelor, bazat pe transparenţă şi 
subsidiaritate; instituirea unei noi forme de ex- 
primare a libertăţii religioase prin asociaţiile reli- 
gioase; prevederi privind patrimoniul cultelor, 
inclusiv statutul bunurilor sacre; prevederi pri- 
vind învățământul organizat de culte; instituirea 
principiului potrivit căruia orice modificare sau 
completare a acestei legi poate fi făcută doar cu 
consultarea prealabilă a cultelor religioase. 

Această lege recunoaşte existența a 18 culte 
religioase în România, oferindu-le garanţii în 
ceea ce priveşte autonomia lor faţă de stat. Nici o 
altă lege din statele membre ale Uniunii Europe- 


|, egea nr. 489/2006 stabileşte o serie de 


ne nu instituie garanții în ceea ce priveşte expri- 
marea libertăţii religioase pentru un număr atât 
de mare de culte. Recunoaşterea acestor culte de 
către statul român este consecința directă a exis- 
tenței unui spaţiu inter-confesional bogat în ex- 
perienţe istorice de conviețuire paşnică. 

Legea nr. 489/2006 a fost supusă iniţial unei 
ample dezbateri publice cu reprezentanți ai tutu- 
ror formelor de manifestare a libertăţii reli- 
gioase, ai mediului academic şi ai societăţii civile 
şi a fost votată de Parlamentul României cu o ma- 
joritate concludentă: 220 de voturi pentru, 1 vot 
împotrivă şi o abţinere, devenind astfel expresia 
unui consens larg între culte şi autorităţile statu- 
lui şi o dovadă a maturității politice în materie 
religioasă. Legea a făcut obiectul unor analize 
independente Ia nivel internaţional, concretizate 
prin aprecierile pozitive la adresa ei exprimate de 
Consorţiul European pentru Relaţiile Stat-Bise- 
rică şi de Comisia de la Veneţia pentru Democra- 
ție prin Drept a Consiliului Europei. 

Din aceste motive, ne exprimăm surprinde- 
rea față de Iuările de poziţie care s-au făcut auzite 
după intrarea în vigoare a acestei legi. 

Legea nr. 489/2006 a fost contestată de mai 
multe organizații private şi a făcut obiectul unor 
puncte de vedere negative şi deopotrivă simplifi- 
catoare în mass-media românească datorită exis- 


* Comunicat al INTER. Titlul şi intertitlurile aparțin redacției. 





anul IV e nr. 47-48 


13 





ÎN DEZBATERE 











tenței unor principii a căror necesitate într-o soci- 
etate democratică a fost pusă la îndoială. 


Un articol de lege diabolizat 
în mod nejustificat 


Este vorba în primul rând de art. 13/alin. 2 
potrivit căruia „în România sunt interzise orice 
forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi 
învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică 
adusă simbolurilor religioase“. S-a afirmat că o 
asemenea prevedere este abuzivă, anti-europea- 
nă şi anti-democractică, iar aplicarea ei va duce la 
interzicerea unor creaţii artistice care au o com- 
ponentă religioasă. De asemenea, contestarii 
acestei legi au anunțat că vor ataca la Curtea Con- 
stituțională şi la Curtea Europeană a Drepturilor 
Omului o asemenea prevedere. 

Este necesar să subliniem că art. 13/alin. 2 
este perfect compatibil cu prevederile constitu- 
ționale româneşti: potrivit art. 30/alin. 7 din 
Constituţie „sunt interzise de lege... îndemnul la 
ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă“. De 
asemenea, art. 29/alin. 4 din Constituţie prevede 
Că „în relaţiile dintre culte sunt interzise orice for- 
me, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire reli- 
pioasă“. 

Cât priveşte compatibilitatea între prevede- 
rea menţionată mai sus din Legea nr. 489/2006 şi 
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, li- 
bertatea religioasă este garantată prin articolul 
9, fiind făcută precizarea că aceasta poate face 
obiectul unor restrângeri, cu condiția ca acestea 





i Sea 


[N Ada : 

să constituie „măsuri necesare, într-o societate 
democratică, pentru [...] protejarea drepturilor şi 
libertăţilor altora“. Libertatea de exprimare este 
garantată prin art. 10 al Convenţiei, putând fi 
supusă unor restrângeri care constituie „măsuri 
necesare, într-o societate democratică pentru [...] 
protecţia reputației sau a drepturilor altora“. 

Cu alte cuvinte, atât libertatea religioasă, cât 
şi cea de exprimare nu sunt privite în sistemul 
european de garantare a drepturilor omului ca 
fiind drepturi absolute, Convenţia având în vede- 
re şi acele situaţii în care cele două libertăţi se pot 
găsi într-o situaţie de incompatibilitate relativă. 
Acesta reprezintă de fapt şi fundamentul teoretic 
care a stat la baza redactării art. 13/alin. 2 din Le- 
gea nr. 489/2006, această prevedere ţinând cont 
şi de contextul internaţional recent marcat de in- 
toleranță la adresa unor minorităţi religioase. 
Mai mult, jurisprudența CEDO confirmă că, în 
unele situații, „respectul pentru sentimentele 
religioase ale credincioşilor garantat de articolul 
9 poate fi considerat a fi violat prin descrierea 
provocatoare a obiectelor venerate din punct de 
vedere religios, iar asemenea descrieri pot fi pri- 
vite ca fiind violări cu rea-credință a spiritului de 
toleranță care este o caracteristică a societății de- 
mocratice“ (Otto-Preminger-Institut contra Aus- 
tria, 1994). Această jurisprudență a fost confir- 
mată ulterior în Wingrove contra Regatul Unit 
(1996) sau Dubowska şi Skup contra Polonia 
(1997). 

Nu numai Consiliul Europei şi-a exprimat 
preocuparea faţă de limitele libertăţii de expri- 








14 


anul IV e nr. 47-48 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





mare în materie religioasă, ci şi Uniunea Euro- 
peană. Astfel, Directiva nr. 89/552/CEE prevede 
(art. 22): „statele membre trebuie să instituie 
garanții pentru ca emisiunile [transmise prin te- 
leviziuni] să nu conţină nici o incitare la ură baza- 
tă pe rasă, sex, religie sau naţionalitate“. 

Considerăm că art. 13/alin. 2 din Legea nr. 
489/2006 nu va putea constitui fundament pen- 
tru interzicerea arbitrară şi apriorică a creaţiilor 
artistice. Dealtfel, această normă nu face altceva 
decât să traducă în legislaţia românească juris- 
prudența CEDO în materie şi principiile UE, nefi- 
ind acompaniată de sancțiuni explicite care ar pu- 
tea fi aplicate. Un al doilea motiv de contestare a 
Legii nr. 489/2006 îl reprezintă condiţiile de 
înregistrare a asociaţiilor religioase, considerate 
a fi restrictive şi nedemocratice, contrare regle- 
mentărilor europene. 


Numărul de adepţi cerut 
este rezonabil 


Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 
garantează libertatea religioasă în art. 18, preci- 
zând că aceasta poate fi manifestată „singur sau 
împreună cu alții“. Acesta este de altfel şi sensul 
art. 9 din CEDO, citat mai sus: dreptul de a-şi ma- 
nifesta religia poate fi exercitat „în mod individ- 
ual sau colectiv“. Acestea reprezintă standardele 
internaționale aplicabile în materia exercitării 
colective a libertăţii religioase. Nu există nici un 
standard internațional în privința formelor alese 
la nivel naţional pentru exercitarea colectivă a 
acestei libertăţi: fiecare stat este liber să aleagă 
forma pe care doreşte să o garanteze: cult, asocia- 
ție sau comunitate religioasă, grup religios, etc. 
Legea nr. 489/2006 introduce, pentru prima 
oară în sistemul normativ românesc, un sistem 
nou de garantare a dreptului de asociere în mate- 
rie religioasă prin care sunt protejate grupările 
religioase, ca formă de organizare fără personali- 
tate juridică, asociaţiile religioase, persoane juri- 
dice de drept privat şi cultele care sunt rrecunos- 
cute prin efectul legii. Este vorba de un „sistem cu 
două trepte“, practicat cu succes în mai multe sta- 
te din Uniunea Europeană (Austria, Germania, 
Italia, Spania, Portugalia, etc.). O asociaţie reli- 
gioasă trebuie să fie alcătuită, potrivit Legii nr. 
489/2006, din cel puţin 300 de persoane. 


Apreciem că stabilirea acestui număr care reprez- 
intă 0,000014 din populația României este mai 
mult decât rezonabilă şi permite exercitarea fără 
restricţii a libertăţii religioase în mod colectiv. 
Trebuie amintit în acest context că, la ora actuală 
în România, funcţionează peste 1.000 de asociaţii 
şi fundaţii cu caracter religios, înregistrate în 
baza Legii nr. 21/1924 sau, ulterior, a 0.G. nr. 
26/2000. Pe baza noilor prevederi ale Legii pri- 
vind libertatea religioasă şi regimul general al 
cultelor toate aceste forme de organizare vor pu- 
tea solicita recunoaşterea calităţii de asociaţie re- 
ligioasă. Asociaţiile religioase beneficiază de faci- 
lităţi fiscale potrivit Codului fiscal şi, în multe as- 
pecte, sunt asimilate cultelor religioase recunos- 
cute (vezi art. 44/alin. 2 din Legea nr. 489/2006). 
Având în vedere aspectele de mai sus, consi- 
derăm că Legea nr. 489/2006 vine în întâmpina- 
rea nevoii de armonizare a legislaţiei româneşti 
cu cea aplicabilă în alte state membre ale Uniunii 
Europene şi corespunde tuturor standardelor fi- 
xate la nivel internaţional care garantează exerci- 
tarea libertăţii religioase, în mod individual sau 
colectiv. Din acest motiv, orice contestare a aces- 
tei legi pe motiv de incompatilitate cu valorile eu- 
ropene pe care România trebuie să le respecte nu 
poate fi făcută decât prin ignorarea realităților ju- 
ridice şi confesionale existente. Considerăm de- 
asemenea că această lege poate servi drept mo- 
del şi altor state aflate în vecinătatea României 
care doresc să reglementeze raporturile între stat 
şi formele de exprimare a libertăţii religioase în 
spirit european. Consecvent propriilor scopuri 
propuse, Institutul INTER va monitoriza cu dis- 
cernământ civic şi academic aplicarea transpar- 
entă a Legii nr. 489/2006 privind libertatea reli- 
gioasă şi regimul general al cultelor. 
Lect. univ. dr. Paul Brusanowski, 
Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 
membru INTER 
Lect. univ. dr. Gheorghe Buta, Judecător, 
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 
membru INTER 
Conf. univ. dr. Radu Carp, Universitatea din 
Bucureşti, membru INTER 
Lect. univ. dr. Picu Oocoleanu, 
Universitatea din Craiova, membru INTER 
Lect. univ. dr. Radu Preda, Universitatea 
Babeş - Bolyai, Cluj, membru INTER 











anul IV e nr. 47-48 


15 





ÎN DEZBATERE 





Rezistenţa anticomunistă 
şi pruncuciderea, 


la egalitate? 


Autorii introducerii la raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru 
analiza dictaturii comuniste din România ne adresează încă din 
primele rânduri ale textului cu pricina un imperativ: „Trebuie astfelsă 
onorăm memoria celor care şi-au dat viețile rezistând sistemului 
(sublinierea îmi aparține - A.R.) de la cei care au murit în închisorile 
comuniste până Ia persoanele care au murit din cauza avorturilor 


ilegale“. 


Alexandru Racu 


ărturisesc că nu pot să simt altceva decât 
M o imensă compasiune pentru persoane- 

le care au murit în urma întreruperilor 
de sarcină. Canoanele Bisericii interzic chiar şi 
slujba înmormântării pentru femeile care mor în 
aceste circumstanţe. Nu înţeleg însă cum decizia 
înfricoşătoare a unei mame de a-şi omori pro- 
priul copil, poate fi percepută de unii drept un act 
eroic de rezistență împotriva unui regim criminal 
şi opresiv. Consider că avem de-a face aici în cel 
mai bun caz cu o inepție strigătoare Ia cer, dacă 
nu chiar cu o formă lucidă de complicitate crimi- 
nală. Faptul oglindeşte cât se poate de clar dis- 
tanța ca de la cer la pământ care separă o critică a 
comunismului fundamentată pe baze creştine de 
modul în care comunismul este criticat de Comi- 
sia Tismăneanu. 

Oprindu-mă la discursul rostit de preşedin- 
tele Traian Băsescu, observ cum la doar câteva 
cuvinte după deplângerea persecutării credințe- 
lor şi practicilor religioase, preşedintele Băsescu 
îşi exprimă înaltul grad de evlavie prin următoa- 
rea frază: „Nu mai puțin semnificativ, Ceauşescu 
şi regimul său au dus la paroxism politica de per- 
secutare a femeilor şi copiilor: în urma interzice- 
rii avorturilor şi a metodelor contraceptive, orfe- 
linatele s-au umplut de copii ale căror destine 





erau, pentru cea mai mare parte dintre ei, com- 
promise din clipa naşterii“. Potrivit lui Nietzsche, 
admițând că într-o bună zi marele dezgust față de 
om şi marea milă față de el s-ar reuni, “imediat şi 
în mod inevitabil ar apărea pe lume ceva mon- 
struos, «ultima voință a omului», voința sa de 
neant, nihilismul“. Se pare că această previziune 
a gânditorului german, deja întruchipată de co- 
munismul din care am scăpat, se perpetuează în 
mod subtil, pozând chipurile în retorică anti-co- 
munistă. În opinia lui Traian Băsescu, Ceauşescu 
nu persecuta numai femeile, ci şi copiii, deoarece 
le refuza dreptul la o moarte demnă, pre-natală. 


„Umanism“ pervers 


Comunismul profund, adânc pătruns în 
sufletele celor care formează minunata lume 
nouă românească iese astfel în evidență. Viaţa 
umană valorează numai în măsura în care este 
însoţită de un trai decent. Acest „umanism“ per- 
vers din care se hrăneşte lumea lui Huxley, se 
combină în mod straniu cu modelul eugenic 
propagat de ideologia nazistă, reliefând practic 
îmbinarea dintre marele dezgust şi marea milă 
față de om. 

Decretul de interzicere a avortului din 1966 
nu a reprezentat, bineînţeles, o măsură legislati- 
vă de inspiraţie creştină, cum ar tinde să afirme 





16 


anul IV e nr. 47-48 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





anumiţi dinozauri ataşaţi încă ideologiei proto- 
croniste a fostului dictator. Sper să se înțeleagă că 
nu sunt într-atât de naiv ca să cred asta. Ceauşes- 
cu vroia pur şi simplu să înmulțească poporul 
pentru că aşa o cereau interesele socialismului de 
coloratură naționalistă pe care el îl construia în 
România. În mod paradoxal, această măsură care 
a salvat probabil viața multor persoane umane 
nevinovate, a fost justificată tocmai printr-o ide- 
ologie caracterizată de totalul dispreț față de 
ființa umană, care vedea în om un fel de furnică. 
La fel cum în România partidul îţi impunea să te 
înmulțeşti în interesul binelui general al socie- 
tăţii, tot aşa în China statul intră cu cizmele în 
viaţa privată a oamenilor, făcând presiuni asupra 
lor să avorteze pentru a diminua pericolul supra- 
populării. Această atitudine marchează dealtfel şi 
gândirea stângii contemporane, umanist-globa- 








speciei (umane), împreună cu celelalte specii su- 
rori (delfini, foci, etc...), militează agresiv pentru 
o cât mai mare intruziune a statului si a ong-uri- 
lor în viaţa indivizilor iraţionali, iresponsabili, 
egoişti, sau fundamentalişti ignoranți. 

Şi astfel ajungem la adevăratele origini ale 
acestui mod bizar şi eclectic de a critica comunis- 
mul la noi în țară. Care a fost prima țară din lume 
care a legiferat dreptul la întrerupere de sarcină? 
Nimeni alta decât mult îndrăgita patrie a proleta- 
riatului internaţional, Uniunea Sovietică. Şi este 
normal să fie aşa, dacă stăm să judecăm un pic 
lucid lucrurile, din moment ce avem de-a face cu 
prima ţară europeană care a respins în mod radi- 
cal orice urmă de fundamentare creştină a politi- 
cii. Se pare că cel puţin la capitolul ăsta, sovieticii 
de la 1920 (anul legalizării avortului), erau mult 
mai coerenți decât noi cei de astăzi, care pe de-o 
parte incriminăm vârtos stafia roşie de la Răsărit 
care ne-a procopsit cu un regim „ilegitim şi crimi- 
nal“, pe de altă parte, în mod indirect îi preamă- 
rim cuceririle democratice. 


Comunismul pro-avort 


Un istoric al evoluţiei legislaţiei privind 
dreptul la întrerupere de sarcină, ne va oferi o 
percepţie mai bună asupra deplinei incoerenţe ce 
caracterizează raportul Comisiei Tismăneanu. 
Pretutindeni unde s-au instaurat regimurile co- 
muniste în Europa de Est avortul a fost legiferat, 
într-o perioadă în care el nu era legal nicăieri în 
lumea de dincolo de cortina de fier. Prima ţară 
din Vest care a legalizat avortul a fost Marea Brita- 
nie, abia în 1967. În Statele Unite ale Americii 
avortul a fost legalizat abia în 1973. În Italia 
legalizarea a avut loc patru ani mai târziu iar în 
Belgia abia în 19901. Avortul este în continuare 
interzis în Irlanda. În toate țările membre ale 
tratatului de la Varşovia (inclusiv România) avor- 
tul a fost legalizat mai devreme sau mai târziu în 
perioada anilor '50, şi ceea ce trebuie reţinut este 
tocmai faptul că ţările foste comuniste au dat do- 
vadă de pionierat în acest domeniu, daca e să le 
comparăm cu țările vest-europene. În 1989 Ro- 
mânia era singura țară comunistă est-europeană 


1 O excepţie este reprezentată de Japonia, prima ţară necomunistă care a legalizat avortul, în anul 1948. Pentru 
mai multe informaţii privind evoluţia legislaţiei vezi: Larisa Ciochină, Consantin Iftimie, O viziune asupra vieții, 


Pro-vita media, Bucureşti, 2003, pp. 107-114 





anul IV e nr. 47-48 


17 





ÎN DEZBATERE 





care interzicea avortul. Aşa că haideţi, pentru nu- 
mele lui Dumnezeu, să nu mai condamnăm co- 
munismul pentru interzicerea avortului. Nu de 
alta, dar ne sar în cap comuniştii din țări ca Italia 
sau Franța. În 1966 Ceauşescu a anulat prin de- 
cret una din cuceririle socialismului, într-o peri- 
oadă când nicăieri în vestul Europei avortul nu 
era legal. 

Membrii Comisiei Tismaneanu condamnă 
ororile comunismului nu în numele creştinismu- 
lui şi nici măcar în numele liberalismului clasic. 
Le condamnă în numele cuceririlor socialismului 
vest-european. Ignorarea esenței comune împăr- 
tăşită de cele două ideologii sabotează în opinia 
mea impactul politic profund benefic asupra soci- 
etăţii româneşti, pe care ar trebui şi ar putea să-l 
aibă un asemenea document. Căzând pradă aces- 
tor ambiguități vinovate, compromitem de fapt 
ceea ce ar trebui să reprezinte acest raport, anu- 
me baza morală solidă pentru un nou început. 
Nimic trainic nu se poate construi pe crimă şi 
minciună, iar se pare că cel puţin în acest caz 
n-am învățat nimic din trecutul nostru comunist. 


a 


VI ia 

















traexemplul Poloniei, ţară care de atâtea ori ne-a 
luat-o înainte la atâtea capitole. În Polonia s-a în- 
tâmplat exact invers ca în România. Până în 1989 
avortul era ilegal, iar după 1989 (bineînțeles 
Biserica Catolică Poloneză a avut un impact deci- 
siv) el a fost sever restricționat. În România, reac- 
ţia Bisericii la publicarea raportului a fost caracte- 
rizată de nemulțumire, pe motiv că aceasta din 
urmă a fost acuzată de colaboraționism. Vocea 
profetică a Bisericii a fost abandonată şi înlocuită 
cu un discurs de legitimare în faţa societăţii civile 
(indiciu de secularizare), societate civilă care 
omagiază în cor iniţiativa prezidențială, societate 
civilă ai cărei membri, chipurile conservatori, 
creştini, dreptmăritori, etc. sunt cu toţii grijulii ca 
nu cumva să strice amiciția de circumstanță prin 
iniţierea unei dezbateri atât de neplăcute. Con- 
sens caragielesc ce tradează fie şubrezimea şi su- 
pertficialitatea crezurilor mărturisite de mulți din- 
tre noi, fie pur şi simplu laşitatea în a înfrunta 
făţiş o majoritate covârşitoare de români, autori 
ai unui holocaust de proporţii înfiorătoare. 





18 


anul IV e nr. 47-48 


REPERE 








Părintele Benedict 
sau despre suferinţă 
şi blândeţe 


Arhimandritul Benedict Ghiuş este una din figurile „misterioase“ ale Ortodoxiei 
românești. Deşi majoritatea vieţii şi-a trăit-o în mijlocul mulțimilor, ela reuşit, prin 
discreţie şi modestie, să se oculteze, reuşind să trăiască permanent asemenea unui 
autentic monah. Din această pricină mărturiile despre viața lui sunt puține, singurele 
informații consistente găsindu-se în dosarul său penal, ştiut fiind taptul că părintele 
a fost arestat şi condamnat în cadrul lotului „Rugul Aprins“. De altfel, aspectele 
prezentate în continuare provin în marea lor majoritate din acest dosar. 


George Enache 





de 21 octombrie 1904 în satul Domneşti, 

comuna Pufeşti, din județul Vrancea, pri- 
mind la botez numele de Vasile. Vocaţia religioa- 
să a tânărului vrâncean s-a manifestat de timpu- 
riu, iar acest lucru i-a ghidat în mod inevitabil 
viața. După încheierea în mod strălucit a studiilor 
teologice la Facultăţile de Teologie din Chişinău 
şi Bucureşti, Benedict Ghiuş a fost propus pentru 
o bursă la Facultatea de Teologie din Strasbourg, 
de unde se va întoarce în țară cu titlul de doctor, 
devenind astfel unul dintre cei mai bine pregătiţi 
teologi din România acelor vremi. 

După întoarcerea în țară a fost numit prefect 
de studii la Internatul Teologic din Cernăuţi. Aici 
ia contact în mod nemijlocit cu studenții teologi 
simpatizanți legionari şi ia parte la unele şedinţe 
ale lor. Acest lucru l-a făcut cu acordul Mitropoli- 
tului Bucovinei, Visarion Puiu, interesat să afle 
dacă în cadrul acestor şedinţe se discută lucruri 
care ar putea să afecteze Biserica. Atitudinea rigu- 
ros spirituală a întâlnirilor din cadrul cuibului de 
la internat a stârnit simpatia tânărului profesor 
față de cauza legionară, dar acest fapt nu va duce 
niciodată la înregimentarea sa în Mişcare. A păs- 
trat însă permanent de-a lungul vieţii aspirația 


p ărintele Benedict Ghiuş s-a născut în data 


către o religiozitate mai profundă şi exigentă, ati- 
tudine exprimată şi în cartea din 1940, Înnoieș- 
te-te, noule Ierusalime, scrisă împreună cu călu- 
gării Antim Nica, loil Babaca şi Nicodim Ioniţă: 
„Am tratat - spune părintele Ghiuş la ancheta din 
1958 - problema unei mai bune organizări a Bi- 
sericii pe baza principiilor mistic-religioase şi fă- 
ceam propuneri în această privință“. 

În 1938 se va muta ca profesor la Seminarul 
din Bălţi, de unde va fi obligat să se refugieze la 
Bucureşti, în 1940, din cauza cedării Basarabiei 
către Uniunea Sovietică. Valoarea intelectuală şi 
morală, precum şi legăturile pe care le stabilise cu 
oamenii din Basarabia au fost argumente ca în 
1945 să fie ales episcop de Hotin. Alegerea lui a 
fost însă invalidată de către Mihai Antonescu, mo- 
tivele fiind destul de neclare. Se pare totuşi că un 
rol în luarea acestei decizii l-a avut trecutul „legio- 
nar“ al lui Ghiuş. Smerit, tânărul monah îşi va 
accepta destinul şi niciodată nu va face caz că 
putea să devină ierarh. 


În „Rugul Aprins“ 


Spre sfârşitul celui de-al doilea război mon- 
dial începe şi pentru părintele Ghiuş aventura 
spirituală a „Rugului Aprins“. Iată ce îşi aminteşte 
părintele Benedict referitor la acest subiect (în 
„traducerea“ Securităţii din 1958): „Subsemnatul 





anul IV e nr. 47-48 


19 





ROST 


REPERE 








am luat cunoştinţă şi am început să particip la 
întrunirile «Rugului Aprins», din câte rețin, din 
1946, la mănăstirea Antim din Bucureşti. 

Ideea acestei forme de activitate religioasă 
«Rugul Aprins» a fost adusă de preotul Ioan Culâ- 
ghin, care a venit de la Rostov - URSS, fiind adus 
în timpul războiului antisovietic de către trupele 
fasciste şi stabilit la mănăstirea Cernica. 

Întrucât preotul Teodorescu Alexandru-Da- 
niel, care pe atunci era frate în cadrul mănăstirii 
Antim, fusese la muntele Athos - Grecia şi făcuse 
studii în privința acestei activități, a devenit con- 
ducătorul asociaţiei «Rugul Aprins». 

Iniţial, din această asociaţie au făcut parte: 
Teodorescu Alexandru - Daniel, subsemnatul, 
preotul Mihail Avramescu, care în prezent are pa- 
rohie în oraşul Tulcea, profesorul Mironescu Ale- 
xandru, preoții Sofian Boghiu şi Dubneac [Felix], 
care pe atunci erau călugări în cadrul mănăstirii 
Antim şi alți călugări de la mănăstire, pe care nu 
mi-i amintesc în momentul de față. 

În cadrul întrunirilor «Rugului Aprins» care 
au avut loc în perioada 1946-1947 la mănăstirea 
Antim, s-a desfăşurat o activitate exclusiv reli- 
gioasă. La acele întruniri era invitat şi preotul rus 


a ata] II 


Ioan Culâghin, care în cadrul întrunirilor respec- 
tive făcea comunicări despre experienţa şi trăirea 
creştină a stareţilor de la Optina şi ne povăţuia şi 
pe noi cum să realizăm o asemenea experienţă“. 
Întrebat de anchetator despre ce fel de experien- 
ță este vorba, părintele Ghiuş a răspuns: „Este 
vorba despre o experiență duhovnicească, care 
consta în îndemnul la credință, la rugăciune, la 
disciplină de sine, la muncă, la fapte de dragoste 
faţă de aproapele şi altele. 

Continuând să povestească despre activi- 
tatea acestei asociaţii, părintele arată că „întruni- 
rile «Rugului Aprins» prin anul 1947 au luat o am- 
ploare foarte mare, în sensul că Ia ele au început 
să participe elemente din ce în ce mai multe, prin- 
tre care şi o serie de vizitatori ai mănăstirii Antim. 

În cadrul întrunirilor respective au început 
să se ţină o serie de conferinţe cu teme religioase, 
după un program bine stabilit de către membrii 
grupului, respectiv: preotul Teodorescu Alexan- 
dru Daniel, subsemnatul, profesorul Mironescu 
Alexandru, preotul Vasilache Vasile, Stăniloae 
Dumitru şi alţii. 

De asemenea, au fost organizate cu călugării 
mănăstirii Antim coruri, care cântau la întrunirile 
respective. 

Această activitate am desfăşurat-o sub forma 
arătată mai sus până în cursul anului 1948, nu-mi 
mai amintesc data precisă, când ne-a fost interzis 
să mai organizăm şi să mai ținem asemenea în- 
truniri, primind dispoziţiuni de la Arhiepiscopie 
că asemenea întruniri sunt interzise de lege. 

După primirea dispoziţiuni am încetat de a 
mai ţine asemenea întruniri iar subsemnatul în 
luna martie 1950 am plecat la mănăstirea Neamţ, 
ca profesor la seminarul teologic de acolo şi am 
stat până în ianuarie 1955. 

În această perioadă de timp, subsemnatul 
am continuat să vin prin Bucureşti în mod perio- 
dic şi să mă văd cu preoții călugări Sofian Boghiu 
şi Felix Dubneac, precum şi cu profesorul Miro- 
nescu Alexandru, cu care activasem în «Rugul 
Aprins». 

Tot în această perioadă, după 1950, preotul 
Teodorescu Alexandru a fost arestat, nu cunosc 
pentru care motive, şi nu m-am văzut cu el până 
în 1953, când a fost pus în libertate şi s-a stabilit 
la mănăstirea Sihăstria din părțile Neamțului, fă- 
cându-mi o vizită la mănăstirea Neamţ“. 





20 


anul IV e nr. 47-48 


REPERE 








Partidul nu l-a vrut ierarh 


Insistând pe subiectul „Rugul Aprins“, care 
interesa în mod deosebit pe anchetatori, Bene- 
dict a omis să precizeze mai multe fapte impor- 
tante din viața sa de după 1944. Trebuie amintite 
aici contactele pe care le-a avut cu monseniorul 
Vladimir Ghika, datorită cărora va fi calificat 
drept „catolicizant“ de către unele medii din ca- 
drul Bisericii. Apoi, la 5 februarie 1949, a fost nu- 
mit vicar patriarhal, în urma eforturilor susținute 
ale Patriarhului Justinian în fața conducerii parti- 
dului. Mai mult, Patriarhul îl dorea pe Ghiuş Epis- 
cop plin. Din păcate, lipsa de încredere a guver- 
nanţilor în persoana arhimadritului Benedict va 
face ca statutul de vicar să fie doar pentru o pe- 
rioadă scurtă de timp. Şi el, şi celălalt vicar pa- 
triarhal, Episcopul Partenie Ciopron, au trebuit 
să demisioneze din funcţii în cadrul şedinţei Sf. 
Sinod de la 25 februarie 1950. 

S-a întors la Bucureşti în ianuarie 1955, ca 
slujitor la catedrala patriarhală. Aici se întâlneşte 
la începutul lui 1956 cu Daniil Sandu Tudor, deve- 
nit stareţ la mănăstirea Rarău, care-i propune să 
se ocupe de un grup de tineri studenţi bucureş- 
teni, doritori să aprofundeze căile credinței: 
„După ce am acceptat propunerea lui Teodorescu 
Alexandru de a mă ocupa de educaţia religioasă a 
unor elemente intelectuale din rândurile tinere- 
tului, cunoscute de el, au şi venit la mine trimiși 
de acesta o serie de tineri studenți... Cu aceste ele- 
mente am organizat întruniri la domiciliul meu, 
cât şi la domiciliul profesorului Mironescu Ale- 
xandru şi la mănăstirea Plumbuita. Precizez că 
întrunirile de la domiciliul lui Mironescu Ale-xan- 
dru şi de la mănăstirea Plumbuita au fost organi- 
zate de Teodorescu Alexandru şi la o parte din 
acele întruniri am participat şi eu“. 


Arestat pentru credință 


În cadrul întâlnirilor de la mănăstirea Plum- 
buita tinerii studenți participau deopotrivă la 
slujbe şi la discuţiile pe teme religioase. Cu ocazia 
primei întâlniri au vorbit părintele Daniil şi pă- 
rintele Benedict despre o chestiune esențială: ati- 
tudinea care trebuie avută faţă de tinerii comu- 
nişti: „|Sandu Tudor]a arătat tinerilor respectivi 
că ei la facultăţile respective frecventează cursuri 














laolaltă cu persoane care nu sunt credincioase şi 
trebuie să ştie ce atitudine să aibă față de aseme- 
nea persoane, în sensul de a fi un respect reciproc 
şi de a colabora acolo unde este posibil, iar sub- 
semnatul dezvoltând această problemă am arătat 
că catolicii, spre deosebire de ortodocşi, resping 
comunismul şi nu colaborează cu el şi am susți- 
nut punctul de vedere al lui Teodorescu Alexan- 
dru, în sensul de a adopta sistemul de colaborare 
acolo unde este posibil“. 

Nu vom mai insista asupra cauzelor arestării 
lotului „Rugul Aprins“ deoarece despre acest lu- 
cru s-a discutat în mai multe rânduri în paginile 
revistei ROST. La fel ca majoritatea membrilor 
lotului, părintele Benedict Ghiuş a fost arestat în 
noaptea de 13-14 iunie 1958. După anchete obo- 
sitoare şi confruntări dureroase, el a „recunos- 
cut“ în cele din urmă „crimele“ comise. În „con- 
cluziile de învinuire“ de la 26 septembrie 1958 se 
spunea, referitor la Benedict Ghiuş: „Susnumitul 
s-a încadrat în organizaţia legionară în 1937, sta- 
bilind legături cu o serie de elemente legionare şi 
participând la şedinţele şi acţiunile legionare ce 
au fost întreprinse în acea perioadă de timp. 

În timpul guvernării legionare din 1940- 
1941, Ghiuş Vasile Benedict, în colaborare cu pre- 





anul IV e nr. 47-48 


21 





ROST 


REPERE 





oţii legionari: Nicodem Ioniţă, Antim Nica şi alţii, 
a scris o lucrare pentru reorganizarea Bisericii 
Ortodoxe Române pe baza principiilor legionare 
intitulată «Înnnoieşte-te noule Ierusalime». 

În 1945, Ghiuş Vasile Benedict, împreună cu 
fostul ziarist Teodorescu Alexandru (Sandu Tu- 
dor) mai apoi călugărit şi devenit stareţul schitu- 
lui Rarău şi alții, au pus bazele unei grupări intitu- 
late «Rugul Aprins», organizând o serie de întru- 
niri în incinta mănăstirii Antim din Bucureşti. 

În cadrul întâlnirilor ţinute, au discutat pe 
lângă probleme de ordin mistic-religios şi o serie 
de probleme politice, făcând comentarii duşmă- 
noase la adresa regimului democrat din țară. 

În aprilie 1948, activitatea acestei grupări a 
fost interzisă prin lege, însă Ghiuş Vasile Benedict 
a continuat să menţină legătura cu membrii gru- 
pării, iar în cursul lui 1955 şi-au reluat activitatea 
în mod subversiv, constituind un grup clandestin 
format din elemente recrutate în special din rân- 
durile studenţilor, cu care a organizat şi ținut în- 
truniri subversive, atât la domiciliul său, cât şi la 
Mironescu Alexandru, precum şi în paraclisul mă- 
năstirii Plumbuita din Bucureşti. 

În cadrul acelor întruniri subversive, Ghiuş 
Vasile Benedict, Teodorescu Alexandru şi ceilalți 
au făcut membrilor grupării o educaţie naționa- 


cuţii duşmănoase, făcând agitație contrarevolu- 
ționară împotriva orânduirii de stat democrat: 
populară din R.P.R. 

De asemenea, Ghiuş Vasile Benedict a luat 
parte la mai multe întruniri clandestine ce au 
avut loc la domiciliul lui Mironescu Alexandru, în 
cadrul cărora au ascultat emisiile posturilor de 
radio imperialiste şi au făcut comentarii duşmă- 
noase împotriva regimului democrat-popular, 
preconizând schimbarea acestuia ca urmare a 
unei intervenții ce trebuia să survină din partea 
puterilor imperialiste, reinstaurându-se orândui- 
rea capitalistă“. 

Prin urmare, la fel ca şi în cazul celorlalți 
arestați din cadrul lotului, câteva elemente 
biografice firave au fost diabolizate şi extinse pe 
stereotipurile regimului comunist din domeniul 
penal. Pe baza lor Benedict Ghiuş a fost condam- 
nat la 18 ani muncă silnică şi 10 ani degradare 
Civică. 

A executat pedeapsa la închisoarea „C“ MAI, 
la Jilava de Ia 3.04.1959, la Aiud de la 19 mai 
1959, fiind transferat apoi la formațiunea 0957 
Ostrov de la 16 mai 1962. A fost eliberat la 25 iu- 
nie 1964, fiind grațiat alături de alți mulți deți- 
nui politici. Restul vieţii şi-o va petrece în aceeaşi 
discreţie şi smerenie, devenind un adevărat mo- 
del de duhovnicie pentru numeroase generații. 

















anul IV e nr. 47-48 


REPERE 








Binecuvântatul 
Părinte Benedict 


Despre Părintele Benedict Ghiuş auzisem, cu mult înainte de a-l 
vedea pentru prima dată Ia chip, de la Mihai Urzică, care avea 
pentru el o imensă prețuire, ca de altfel mai toată lumea curat 
implicată a Bisericii. Din toate cele ce ni le spusese Mihai, doar de 


două-trei lucruri, notorii de altfel, îmi amintesc. 


Costion Nicolescu 





litică sub comunişti. Fusese, pentru lung 

timp, unul dintre părinţii cei mai duhovni- 
ceşti, strălucitori, de la Patriarhie. Şi ne mai spu- 
sese Mihai cum, la un moment dat, după ieşirea 
din închisoare, se pusese problema să fie făcut ar- 
hiereu, i se întocmise chiar „dosarul“ în vederea 
acestui act, totul era pregătit, dar maşinaţii exter- 
ne (Securitatea!) şi interne (gelozia de breaslă!) îl 
feriseră de această corvoadă. Spun „corvoadă“, 
pentru că după ce l-am cunoscut, atât cât puteam 
eu să-l cunosc, mi-am dat seama că pentru un om 
atât delicat şi, într-un fel, atât de fragil (în sensul 
cel mai bun al cuvântului), cum era el, acest lucru 
ar fi constituit mai degrabă o povară. 

Un episod, pe care chiar Părintele ni la po- 
vestit o dată, are şi o notă de haz. În perioada ime- 
diat următoare lui '64, după eliberarea generală 
a deţinuţilor politici, s-a pornit un mare scandal 
în legătură cu biserica românească din Saint Jean 
de Beauvais de la Paris, a cărei „recuperare“ sub 
jurisdicţia Patriarhiei noastre era dorită mult de 
puterea comunistă. Cum Părintele Benedict fuse- 
se în tinereţe prieten cu preotul acelei biserici, iar 
statura sa morală şi duhovnicească, aureolată şi 
de anii de temniță comunistă, era extrem de im- 
punătoare, i s-a impus Părintelui, în ciuda tuturor 
încercărilor de împotrivire, să meargă la Paris şi 
să „acţioneze“ în consecință. A plecat în cele din 
urmă, dar hotărât să nu dea curs „misiunii“ încre- 
dințate. Odată ajuns acolo, românii locului, pen- 
tru care biserica era mai degrabă un bastion de 


p ărintele făcuse ani mulți de închisoare po- 


rezistență anticomunistă decât unul de întâlnire 
cu Dumnezeu, oameni pentru care, pe deasupra, 
Părintele era necunoscut şi nu reprezenta un 
reper, l-au tratat ca pe un emisar al regimului co- 
munist şi puțin a lipsit să nu fie scos din biserică 
molestat. Noroc că părintele paroh, prietenul său 
din tinerețe, l-a luat sub protecţie, a garantat pen- 
tru el şi atunci a fost lăsat în pace. N-a schițat nici 
cel mai mic gest pentru a încerca să-i convingă pe 
acei oameni să revină la Biserica Mamă, deoarece 
a realizat rapid cum stăteau lucrurile şi că orice 
întreprindere mai mult ar fi tulburat lucrurile. 
După o lună de petrecere pariziană s-a reîntors în 
țară, primind reproşrile previzibile din partea ce- 
lor care-l trimiseseră, dar cu o conştiinţă la fel de 
curată ca la plecare. Povestindu-ne această întâm- 
plare zâmbea uşor amuzat, ca şi cum ne-ar fi măr- 
turisit vreo o şotie din tinereţe. „Ăştia, în ţară, mă 
închiseseră pentru atitudini anticomuniste, iar 
aceia vroiau să mă ia la bătaie că aş fi comunist!“ 


Un mare trăitor al Ortodoxiei 


A fost, se pare, tot mai marginalizat şi până la 
urmă a fost obligat să se retragă la Cernica. 

Cred că însoțindu-l pe Mihai Urzică am fost 
acolo prima dată şi am bătut împreună la uşa Pă- 
rintelui. Locuia pe malul lacului, într-o căsuţă ve- 
cină cu cea în care locuise cu un veac înainte Ma- 
rele Calinic. Inima mi se făcuse mică şi eram de 
tot pierit de emoție. Mihai reuşise să-mi transmită 
toată evlavia lui şi să mă facă să conştientizez că 
mă voi afla în fața unuia dintre vârfurile mona- 
hismului românesc. Ştiam că Părintele Benedict 





anul IV e nr. 47-48 


23 





ROST 


REPERE 





era nu numai un mare trăitor, dar şi un om deo- 
sebit de cult, care făcuse studii în Franţa, care citi- 
se mult - nu numai teologie -, ceea ce-i conferea 
printre monahi o faimă de erudit. Mi-am dat sea- 
ma atunci că, la rândul lui, Părintele avea pentru 
Mihai Urzică o dragoste şi o preţuire egală cu a 
acestuia pentru Sfinţia Sa. Considera că el este cel 
care trebuia să ceară învățătură şi sfat de la Mihai 
şi nu invers. 

Mi s-a întâmplat să am de câteva ori în viață 
prilejul să asist la întâlniri din acestea, „de gradul 
zero“ duhovnicesc. Lucrurile se petrec extrem de 
simplu, nu se spun mari cuvinte, dar în aer plu- 
teşte o tensiune sufletească de o intensitate greu 
de suportat de cei mai slăbănogi din punct de ve- 
dere duhovnicesc. Atmosfera este deplin „ener- 
gizată“ (energii din cele necreate odihneau peste 
marii preoţi şi se reflectau). Avem de-a face cu un 
fel de icoană a Taborului, cu o transfigurare evi- 
dentă a persoanelor respective (pentru că Hris- 
tos era prezent între ele), o lumină nematerială 
coborând peste ele, şi toate acestea îţi dădeau o 
dorință certă si intensă de a face colibe în preaj- 
ma lor şi de a petrece veşnic cu ele. 


Smerenia îi oprea cuvintele 
de folos 


La chip, Părintele nu era deloc chipul clasic 
de călugăr mare duhovnic. Barba îi era puţină, 
rară, tunsă foarte îngrijit, scurt de tot. Pielea îi era 
subțire, aproape transparentă, dar un trandafiriu 
foarte diluat îi înviora vag paloarea obrajilor. 
Când l-am cunoscut, suferea deja de Parkinson. 
Trebuia să-şi ţină o mână cu cealaltă pentru a-i 
mai potoli tremuratul. Era tot numai fragilitate şi 





părea în toată clipa că se va frânge în scurt timp. 

Privirea îi era de o nesfârşită candoare şi de 
o blândeţe binefăcătoare. Numai infinită milă şi 
iubire înţelegătoare. În faţa lui te simţeai complet 
dezbrăcat de toate minciunile tale oportuniste, 
descoperit şi acoperit în acelaşi timp. 

Zâmbetul îi era schițat fin. Râdea mai mult 
cu ochii, care îi erau din când în când invadaţi de 
o lumină care se revărsa în afară. Era în ochii săi 
aţintiți asupra ta, totdeauna, o anumită uimire şi 
curiozitate, o întâmpinare timidă, o încercare sin- 
ceră de a-L descoperi pe Hristos în tine. 

Noi, intrând în Biserică la o vârstă... matură, 
învățasem una şi bună: cum dăm de un duhovnic, 
să-i cerem imediat cuvinte de folos. De la Părinte- 
le nu prea căpătai. Abia dacă, pe parcursul dis- 
cuției, apărea câte unul şi trebuia să fii foarte 
atent ca să-l reţii. Şi poate că nu ne-ar fi mirat 
atâta, dacă nu i-ar fi mers duhul în legătură cu 
nivelul său intelectual şi cultural. El era cel care 
începea să te întrebe. Ce mai era prin oraş? La 
asta mai răspundeai cum mai răspundeai, dar 
când te întreba ce mai faci, amuţeai. Se interesa 
de evenimente, dar mai ales de persoane. Cred că 
a fost în mod real unul dintre cei mai smeriți oa- 
meni din câți am cunoscut. Părintele era şi el un 
om destul de timid. Pentru mine, asta făcea întâl- 
nirea cu el cu atât mai dificilă, cu cât timiditatea 
lui se întâlnea cu timiditatea mea. Nu plecai totuşi 
niciodată cu mâna goală de Ia el. Bucuria sa era 
contagioasă şi o purtai îndelung cu tine. 

Părintele tăcea mult. La început, aveam cum- 
va impresia că e din cauza mea, pentru faptul că 
sunt un intrus păcătos care tulbură comunicarea. 
Aveam sentimentul micimii mele, din toate punc- 
tele de vedere, dar şi o stare de bucurie neînţelea- 
să şi negrăită. Mai târziu aveam să dau de măr- 
turia unor persoane de a căror statură duhovni- 
cească nu mă îndoiesc, dar care trăiau aproxima- 
tiv aceleaşi sentimente şi stări. Din această cauză 
e destul de greu de transmis ceea ce trăiai lângă 
Părintele Benedict. Aflai în preajma lui mai mult 
trăire decât discurs, iubirea era prezentă mai 
mult sub forma de flux energetic decât de corpus- 
cul-cuvânt. Vorbea puţin şi cu mult tâlc. Numai cei 
care i-au stat mai mult în preajmă au ajuns să se 
smulgă cât de cât acestei tensiuni şi să mai noteze 
câte ceva din cuvintele lui de folos. Avea dreptate 
şi Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard 





24 


anul IV e nr. 47-48 


REPERE 





ROST 





când observa că datorită tăcerilor prelungi şi în- 
cărcate de semnificaţii se crea o tensiune spiritua- 
[ă atât de intensă încât aveai sentimentul că toată 
casa tremură cu tine şi te însoțea un anumit sen- 
timent de disconfort. Căci creştinismul nu este, în 
fond, un fotoliu confortabil în care te aşezi liniştit 
spre a-ţi savura credința şi a judeca distant lumea. 
Dincolo de cuvintele care se spuneau, puține 
şi întrerupte de pauze lungi, care nouă ni se pă- 
reau şi mai lungi, rămânea predica aceea atât de 
puternică şi de subtilă, cu prezenţa. Plecai încăr- 
cat şi cu o bucurie nemărginită care-ţi umplea 
fiinţa, chiar dacă nu adunai prea multe cuvinte. 


A suferit îndelung 


La început, încă ne primea într-un fel de ca- 
meră destinată special acestui scop, aflată în 
dreapta culoarului de la intrare. Nu o dată a tre- 
buit să-l aşteptăm, pentru că avea în altă cămă- 
ruță pe cineva la spovedit. Între timp, priveam în 
tăcere rafturile pline de cărți, multe dintre ele în 
franceză şi aparținând multor domenii ale cul- 
turii. Cred că am zărit pe-acolo, mai la început, în 
camera de primire, şi un pick-up şi discuri de 
muzică clasică. 

Părintele era foarte bine îngrijit şi protejat 
de o maică, al cărei nume nu mi-l mai amintesc. 
Ea ne aducea, câteodată din proprie iniţiaivă, 


câteodată la solicitarea Părintelui, câte o farfu- 
rioară cu dulceaţă de cireşe amare, de un parfum 
şi un gust cum nu mi-a fost dat să regăsesc în altă 
parte. Şi paharul cu apă rece de fântână era la fel 
de bun. 

Mai târziu tot mai bolnav, ne primea în ca- 
mera din stânga, unde şi dormea. Dar nu o dată, 
atunci când i-am bătut la ușă, maica ne spunea că 
Părintele era slăbit şi nu putea să ne primească. 
Se pare că a suferit mult în ultimii ani din cauza a 
tot felul de boli. Mulţi ne miram cum de poate să 
reziste atâta un părinte atât de plăpând şi aproa- 
pe dintotdeauna suferind, în timp ce alții mai 
voinici se tot duceau. 

Pe birou, în parte răvăşite, pe mijloc, în parte 
stivuit, pe la colțuri, numeroase cărți şi hârtii. 
Cred că primea destul de multe scrisori. Mai târziu 
apăruse, la capul patului, şi un radio, destul de 
bun pentru acea vreme, primit cadou de la vreun 
fiu duhovnicesc. Era fixat pe Europa Liberă. 

Cel mai adesea, după ce ieşeam de la el, sim- 
țeam nevoia să mai hălăduim prin mânăstire şi 
ne îndreptam spre ostrov, în cimitir. ÎL puteam ve- 
dea de departe cum îşi făcea plimbarea de seară 
în amurgul stins al Cernicăi, străbătând în lung 
şi-n lat balconul căsuței, ce dădea spre lac şi spre 
insulă. Se gândea, se ruga, privea minunile întoc- 
mite de Dumnezeu... Uneori aveam impresia că 
ne însoţeşte cu privirea binecuvântător. 


Amintire cu Părintele 


Benedict 


mi amintesc de un călugăr român, părintele 
] Benedict Ghiuş de la mănăstirea Cernica, din 

apropierea Bucureştiului. Părintele acesta 
practica, de mai multă vreme, rugăciunea inimii. 
Într-o duminică, slujeam Sfânta Liturghie în 
această mănăstire, împreună cu câțiva călugări. 
Părintele Ghiuş, foarte înaintat în vârstă, ne în- 
soțea şi era asezat pe un scaun în colțul altarului. 
Soarele nu pătrundea în biserică, aşa că era 
destul de întuneric. La un moment dat, o lumină 
dulce a început să se răspândească din colțul în 
care era aşezat părintele Ghiuş. Fără a se întinde 


în tot altarul, lumina aceasta înconjura chipul 
surâzător şi transfigurat al părintelui. Aceasta 
lumină a durat pe tot parcursul liturghiei, iar în 
momentul în care părintele a luat Sfânta Împărtă- 
şanie, mâinile i-au devenit luminoase. Cu toate 
acestea, părintele nu realiza ce se întâmpla. 
Atunci, fiecare s-a închinat înaintea sa, dar părin- 
tele s-a întristat, simțindu-se prea onorat, şi s-a 
retras smerit în colțul său. Odată cu sfârşitul sluj- 
bei părintele sa îndreptat umil spre chilia sa, cu 
privirile plecate. 

Pr. Gh. Calciu Dumitreasa 





anul IV e nr. 47-48 


25 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centura Politicii 


Tara lui Mucea, între 
odgoane şi parâme 





Viorel Patrichi 


ata! Am intrat în Uniunea Europeană! 
G Ne-am văzut calzi! Am organizat reve- 
lioane în centrele oraşelor mari şi ne-am 
bucurat pentru această performanță care este 
mai degrabă o concesie făcută de Bruxelles pen- 
tru o economie cu performanţe modeste. Într-un 
moment paroxistic, Traian Băsescu şi-a aruncat 
paltonul spre masele largi populare, dar premie- 
rul Călin Popescu-Tăriceanu nu l-a însoțit şi a ţi- 
nut să se bucure la o petrecere paralelă. Era ulti- 
mul semnal că puterea bicefală din România nu 
poate asigura coabitarea politică. De la conducă- 
tori şi până la oamenii obişnuiţi, dovedim un sin- 
gur lucru: suntem total nepregătiți pentru provo- 
cările ce vor urma şi vom rămâne țară de catego- 
ria a treia. 
A doua zi după circ, s-a etalat adevărata față 
a realității în gunoaiele aruncate prin pieţe. A fost 
suficient ca iarna să dea uşoare semne de nervo- 
zitate pentru ca transportul să se blocheze 
aproape în toată ţara. Sute de localități din estul 
României au rămas în beznă mai multe zile şi 
nopți. Am învățat rapid să introducem taxe şi im- 
pozite noi, invocând cerințele Uniunii Europene, 
dar nu facem nimic pentru rezolvarea proble- 
melor de fond. Oficialii din Giurgiu au reuşit să 
blocheze circulaţia prin vamă tocmai din cauza 
taxei de tranzit. Medicamentele tot nu ajung, 
fiindcă reforma în domeniul sănătăţii doar s-a si- 
mulat, iar fondurile s-au deturnat consecvent, la 





fel ca în ultimii 17 ani. Monica Macovei îl acuză pe 
Călin Popescu Tăriceanu că nu combate corupția. 
Evaziunea fiscală continuă, şomajul este cronic, 
mai ales în lumea satelor şi a oraşelor mici, chiar 
dacă Direcţia de Statistică susține contrariul. Va- 
luri de tineri au migrat spre Occident în căutarea 
unui loc de muncă. 

Aceasta este imaginea reală a unei Românii 
care a intrat de curând pe uşa din spate a Uniunii 
Europene. 


Aleși, nu culeși! 


La 1 ianuarie, România a intrat oficial în Par- 
lamentul European. Cei 35 de reprezentanți ai ță- 
rii noastre au devenit membri cu drepturi depli- 
ne ai forului european. Și au început în forță. La 
doar o zi de la instalarea în funcţii, europarla- 
mentarii români au contribuit la alegerea noului 
preşedinte al Parlamentului European: deputatul 
german Hans Gert Poettering. După care au săr- 
bătorit-o pe Daciana Sârbu. Că fata tatei este dăş- 
teaptă, patria să trăiască şi taberele de copii şi dă 
pionieri! 

Programul se anunță destul de încărcat, aşa 
că reprezentantii țării noastre trebuie să se adap- 
teze din mers şi să-i convingă pe cei de-acolo, dar 
mai ales pe alegătorii de-acasă, pentru că man- 
datul actual durează doar până în luna mai când 
vor avea loc alegerile pentru parlamentul euro- 
pean. Unii nu vor mai merge acolo. Şi ce surprize 
veţi avea, copii!... 

Nu am spus întâmplător că aleşii români tre- 
buie să se adapteze la un mod de lucru mai exi- 
gent. Parlamentul de la Bucureşti, expresie a de- 
mocrației noastre originale (câtă dreptate avea 
Tataie! Ptiu!), nu are o imagine strălucită printre 
români. Aleşii, de toate culorile politice, devin 





26 


anul IV e nr. 47-48 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





brusc solidari, atunci când trebuie să voteze legi 
care le-ar putea afecta afacerile. Aşa s-a întâmplat 
când au respins legea privind Agenţia Naţioanlă 
pentru Integritate. Dezbaterile pe marginea 
bugetului au fost întrerupte de mai multe ori din 
lipsă de cvorum. Un adevărat circ s-a iscat atunci 
când preşedintele Traian Băsescu a citit raportul 
realizat de „Comisia prezidenţială pentru analiza 
dictaturii comuniste“. Preşedintele şi-a citit dis- 
cursul printre huiduieli şi fluierături. Este adevă- 
rat că nici Parlamentul European nu a reuşit să 
adopte o rezoluţie prin care să condamne holo- 
caustul roşu. 

În plus, parlamentarii români nu se bucură 
de o bună imagine printre alegători, fiindcă nu-i 
interesează ce crede lumea despre ei. De-a lungul 
timpului, presa prezintă aleşi care dorm în fotolii 
sau care votează pentru colegii absenți. Un caz 
puternic mediatizat a fost cel al nepoatei senatoa- 
rei Norica Nicolai, care a votat o lege în locul mă- 
tuşii sale. Mulţi parlamentari români îşi descon- 
sideră alegătorii şi de aceea, nici un partid nu 
acceptă votul uninominal. Dar toţi îl reclamă şi 
aclamă! 

Pe 1 februarie, a început o nouă sesiune a 
Parlamentului, prima după aderarea la Uniunea 
Europeană. Dacă vor ca românii să-i vadă altfel, 
aleşii noştri trebuie să-şi schimbe mentalitatea şi, 
în consecință, comportamentul. Fiindcă numai 
de ei depinde viitorul democraţiei noastre, adică 
asanarea clasei politice. Care asanare? 


Un bilet... găsit 


Blestemul lui Caragiale ne pândeşte politica 
la peste o sută de ani. Individul acesta trebuie 
scos din biblioteci, scos din şcoli şi ars în pieţele 
publice! EI... nu el, cărțile lui, fotografiile ui, cu su- 
râsul acela subțire, pe sub mustaţa aia ca o ghi- 
lotină a spiritului balcanic. Noi nu ne aflăm în Bal- 
cani! Noi trăim în spaţiul carpato-danubiano-pon- 
tic! Noi suntem urmaşii lui Decebal, care a prefe- 
rat să moară... Nu se mai poate! Dandanache este 
o pacoste pentru români (fără aluzii la originea 
elenă a lui Călin, vă rog...). 

Marinelu i-a propus lui Călin un parteneriat 
politic foarte firesc: hai să facem în aşa fel ca să nu 
ne arate lumea cu degetul, să nu facem ca Adrian 
Năstase cu Ion Iliescu! Să recapitulăm fantazând 


nesemnificativ, adică fără să mutilăm istoria re- 
centă de după facerea Alianței NU: 

Prima zi: 

- Căline, facem fuziune? 

- Da. 

- Dă-ţi demisia! 

- Da. 

A doua zi: 

- Dinule, ce zici?Nu-mi mai dau demisia. Nu 
facem fuziune. Vor să îngroape PNL! 

-Traiane, te termin... 

- Căline, ai optat pentru sistemul ticăloşit, 
pentru mafie... 

A treia zi: 

- Monica, vino la Guvern. Hai şi tu, Ilie, până 
la mine. Ce facem pentru societatea lui Dinu? N-aş 
vrea să înţelegeți greşit demersul meu, desigur... 

A patra zi: 

- Traiane, ai putea să intervii la Parchet pen- 
tru Dinu? 

- Elena, uite aşa înțeleg mafioţii să conducă 
țara! 

A cincea zi: 

- Daţi în dosarele mele de la Regia Protoco- 
lului de Stat? Vă arăt eu ce poate face o blondă. 
Am văzut biletul! 

- Parcă este ceva. Întrebaţi-l pe domnul Tă- 
riceanu... 

- Nu am trimis nici un bilet, este o făcătură. 
Nu mă puteam duce la dracu să mă dau bine pe 
lângă Dumnezeu... 

A şasea zi: 

- Iată biletul. Este dovada că premierul înţe- 
lege să conducă România cu ajutorul grupurilor 
mafiote! 

- Este o minciună! Şi el i-a dat un bilet lui Ra- 
du Stroe! Da, cu serviciile secrete, cu legile sigu- 
ranței, desigur... şi el are grupări mafiote la Cotro- 
ceni. Cunoaşteţi foarte bine... restaurantul... 











anul IV e nr. 47-48 


27 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





asfaltarea... este o societate... două-trei... Oana, 
dă-mi te rog documentele. 

Şi Oana, care leşinase cu o lună înainte în di- 
rect, nu a mai venit. Probabil că leşinase din 
NOU... 

A şaptea zi, în care „dracu“ nu se odihneşte: 

- Nu pot să-l concediez pe domnul prim-mi- 
nistru... 

Şi i-a făcut... 

Aflat pe năsălie, Călin-Filă-dă-Poveste a înca- 
sat ca-n basme. Asta înseamnă să fii captiv, să fii 
inert în politică. Este inevitabil ca România să 
treacă la alegeri anticipate, fără urmă de regret. 
Trebuie să-i schimbăm până vor învăţa că nu au 
ce căuta acolo dacă nu oferă românilor alternati- 
ve fezabile de conducere, de administrare, mai 
precis, fiindcă, oricum, comanda vine din altă 
parte. Mai ales după ce l-am văzut pe Adrian Se- 
verin că pledează „pentru o Europă federală, nu 
pentru o confederație“. Vă rog s-o ţineţi tot aşa! 

Deocamdată, singurul ferment al politicii 
din România este acest preşedinte Băsescu, com- 
plet atipic, un om cu un limbaj neconvențional, 
care, venind dintr-o lume a „băieților deştepţi“, 
este pus într-o situație nouă: să încerce să mai 
salveze ceva. EI a înţeles - şi a şi spus-o - că mafiile 
au interese adverse faţă de interesele naţionale. 
În 2006, a reuşit să impună deschiderea arhive- 
lor Securităţii, cu tot circul care a urmat. Dacă 
Prostănacu striga sus şi tare că Marinelu este 
„produsul securisto-comunist“. În timp ce Prostă- 
nacu este fecior de general, Marinelu venea 
dintr-o lume care colabora cu băieţii. Inevitabil! 
Şi putea Marinelu s-o spună, deschis, să se 
limpezească apele definitv. 

Este foarte straniu, dar același Călin a blocat 
legile siguranţei pe motiv că vom deveni „stat po- 
lițienesc“. Am intrat în Uniunea Europeană fără 
aceste legi pentru un stat naţional normal. 

Tot Marinelu a acceptat condamnarea comu- 
nismului. Chiar dacă se mai făcuse. Ştia ce reacţii 
vor avea „vulturii cruciați“. Ştia ce va face „limbri- 
cul“. Chiar dacă ştia cine este Vova Tismăneanu şi 
pe cine vrea el să spele. Poate tocmai de aceea. 
Cine nu se mai spală nici cu Dunărea? Vova! Tre- 
buie să revenim fiindcă merită. 

Văzând că basarabenii stau la cozi intermi- 
nabile pentru vize, Traian Băsescu a plecat la 
Chişinău şi l-a convins pe fratele Vladimir Voro- 


nin să mai deschidă două consulate temporare 
pentru rezolvarea problemelor. Şi s-au făcut. 


Motocicleanu s-a sinucis! 


După ce-a rămas în cârjă, Motocicleanu şi-a 
zis că trebuie să meargă mai departe şi să pună şi 
partidul lui Brătianu pe năsălie. L-a dat afară pe 
Gheorghe Flutur, care-i ceruse să discute cu Teo- 
dor Stolojan şi atunci s-au revoltat liberalii de 
Moldavia, cu Jiji Pinalti în frunti. Floarea liberalis- 
mului de sub Chetrişica se simte violată. Jiji vrea 
să plece din partid, ei nu vor să-l dea afară. Moto- 
cicleanu vrea să-i facă zile fripte pentru ca Jiji de 
sub Chetrişica să plece singur, iar Jiji nu vrea să 
iasă din partid ca să nu piardă fotoliul de primar. 
Ei bine, explicaţia oferită de Gheorghe Ştefan este 
un diamant de gândire politică: „Mă surprinde că 
nu mă exclud o dată din partid. Ei chiar nu înțeleg 
că dragoste cu de-a sila nu se poate şi că ceea ce 
fac ei acum este un viol politic? În statutul parti- 
dului scrie clar că orice membru are dreptul să-şi 
exprime opiniile liber, iar minoritatea trebuie 
respectată şi protejată. Pur şi simplu, conducerea 
PNL a călcat statutul în picioare. Doar ei spuneau 
la şedinţa Delegației Permanente, când s-a pus 
problema excluderii mele, că sunt caraghioşi 
dacă-mi retrag sprijinul politic“, a explicat Jiji. 

Ca fost comunist, vă asigur că tovarăşii n-au 
murit. Fi spuneau că „nimeni nu e de neînlocuit“, 
dragă Jiji. Cel mai bun exemplu: Motocicleanu l-a 
înlocuit pe Gheorghe Flutur de la Ministerul Agri- 
culturii cu Dan Motreanu, un profesor de istorie. 
„Nu trebuie să fie specialist în agricultură. Tre- 
buie să absorbim fondurile“, s-a explicat Motoci- 
cleanu. Atunci când voi fi şef de guvern, voi pune 
la Agricultură o... moaşă. Fiindcă ţărişoara noas- 
tră cu ultimii țărani creaţi de Dumnezeu mai tre- 
buie moşită. 

După ce a explodat bomba Mucea, Felix şi-a 
retras partidul de băieţi deştepţi din guvernul lui 
Tăriceanu. Ca să poată striga apoi că ei ar fi victi- 
me politice. 

Gazetăresele-pistol nu mai pricep nimic, 
dragă, sigur e mâna lungă a lui Băsescu şi ochiul 
lui care vede şi după colţul centurii. EI a distrus 
Partidul Naţional Liberal! Nu, Securitatea a... Prin 
urmare, eu dau afară din partid oameni ca Vale- 
riu Stoica sau ca Teodor Stolojan, iar Traian Bă- 





28 


anul IV e nr. 47-48 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





sescu este criminalul. Aferim!... 

Imediat, „platformiştii“ au constituit Parti- 
dul Liberal Democrat, iar în Parlament, aleşii 
noştri, cu fler patriotic, au început să migreze ca 
fluturii spre lampă. Mai ales că spiriduşul Emil 
Boc a făcut o declaraţie-şoc, pe care numai un 
prost n-o pricepe: „ÎL rugăm pe domnul Tăriceanu 
să demisioneze şi va vedea că Partidul Democrat 
nu se teme de alegeri anticipate!“. Şi nu se va 
teme. 

Cum Teodor Stolojan a pus de un nou partid 
liberal, tot cu Brătianu pe firmament, nu putea 
lipsi Mona Muscă, întoarsă recent din tranşeele 
luptei cu Ticu Dumitrescu, acest Robespiere din 
epoca Marinelului. 


„Şi noi am manipulat 
sondajele!“ 


Este afirmaţia deschisă a Prostănacului. Pen- 
tru o asemenea declaraţie publică, într-o ţară nor- 
mală, procurorii ar fi trebuit să-i bată la uşă. Am 
putea presupune, dacă nu am fi siguri, că lucru- 
rile nu au stat altfel la alegeri şi nici la referendu- 
mul pentru votarea Constituţiei, consultare orga- 
nizată de marele Cozmâncă. Aceşti indivizi au 
compromis astfel din faşă ultima speranță a ro- 
mânilor pentru democratizarea țării. Oamenii 
votau cu încredere în viitorul lor, chiar stăteau la 
coadă ca să-şi manifeste voinţa, iar cozmâncii ma- 
nevrau rezultatele. 

Şi a fost un congres ca o sărbătoare de haită 
în Partidu' lu Mucles. S-au amuşinat, şi-au marcat 
terenul şi locul în haită, au rânjit, s-au clănțănit, 
simulând că-şi caută reciproc puricii. „Au fost con- 
sultări democratice!“, a exultat Prostănacu. „Co- 
legii mei m-au lucrat, nu adversarii politici. Eu 
n-am venit cu lista de vicepreşedinţi de Ia restau- 
rant“, a ripostat Sorin Oprescu, cel care a avut cu- 
rajul să candideze contra Prostănacului. Şi i-a nu- 
mit pe sforarii din Partidu lu Mucles, care au lu- 
crat mai dihai ca Marinelu! Tipic, flăcăi! 

Şi ridică Manea grosu şi-arțăgosu plosca de la 
Izvorul Minunilor: „Ce gust bun are Sorin ăsta în 
gură! Nu mi-e frică să beau după el.“ Şi soarbe cu 
poftă, ca un băiat de băieți. Prietenia supremă! 
După care, I.C. Frimu - sau Manivelă, cum vă pla- 
ce sa-i spuneţi lui Mitrea - a dat-o pe şleau: „Dacă 
stai cu o bucă pe o sobă fierbinte şi cu o bucă pe o 


bucată de gheaţă, s-ar putea să crezi că oficial ţi-e 
bine!“ Omul chiar credea că, dacă tot a adunat 
bani pentru congres de Ia toți baronii, Prostăna- 
cu nu-l va lucra. Dar votul a fost adus din condei 
până când a ieşit în locul lui un anonim cu mult 
mai brunet. 

Cel care jubila spre sfârşitul farsei era însă 
Tataie. A fost acceptat drept preşedinte de onoare 
în Partidu' lw Mucles. Auzise clinchetul zurgălăi- 
lor procurorului Dan Voinea, un băiat aşa de bun 
la toate. L-a avertizat însă pe Prostănacu să nu 
creadă că va sta în expoziţie. „Ion Iliescu poate să 
conducă, şi ştim cu toții că Ion Iliescu conduce şi 
din debara, dacă îl pui acolo“, spunea Sorin 
Oprescu. Doctorul credea că Partidu lu Mucles se 
poate curăța din interior şi, de aceea, el i-a arătat 
cu degetul pe sforari. Iar haita l-a sfâşiat. „EL s-a 
comportat ca un outsider şi nu avea nici o şansă 
în acest fel“, s-a bâţâit Tataie. 


Bâza 


La şedinţa Consiliului European de iarnă, 
Traian Băsescu „a uitat“ să mai vorbească despre 
aderarea Basarabiei la Uniunea Europeană, la 
pachet cu Balcanii de vest. Chiar dacă până atunci 
era campionul acestei idei lăudabile. E adevărat 
că se petrecuseră unele lucruri ciudate. Fratele 
Vladimir Voronin a început să ne înjure din nou. 

În plus, Voronin este în stare de orice ca să-i 
facă pe plac lui Vova Putin, iar Kremlinul a impus 
Uniunii Europene interzicerea importurilor de 
carne din România. Şi gânditorii de la Bruxelles 
s-au conformat imediat. Cererea Moscovei era 
ceva mai veche. Agenţii FSB fuseseră informaţi că 
va izbucni scandalul Mucea-Beniatov, iar Rusia a 
trecut la represalii prin şantaj politic la scară con- 
tinentală. Iată care este ipostaza în care a ajuns 
România, lucru pe care trebuie să-l conştientizăm 
cu toată detaşarea. Departe de mine să-l acuz pe 
Traian Băsescu de exagerări faţă de Rusia. Trebuia 
să vină un preşedinte care să le spună verde ruşi- 
lor ce interese are România. Sigur, nu este uşor să 
joci la ruleta lui Putin, dar au şi românii au joc ciu- 
dat şi vechi, practicat în special la priveghi: bâza. 
Nu ştii niciodată cine, de ce şi de unde te pocneşte. 

Drum bun, România! Să dea Dumnezeu să te 
regăseşti prin eforturi proprii, fiindcă numai aşa 
vei învinge. 





anul IV e nr. 47-48 


29 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Războiul rece pentru 
Marea Neagră 


Interesele de tot soiul din regiunea Mării Negre întrețin un contin- 
uu război, mai puțin cu arme convenţionale şi mai ales prin atacuri 
economice, între țările riverane, țări ale UE şi SUA pentru 
obținerea poziției dominante. Miza cea mai importantă este 
energia. În acest război se înfruntă şi două concepții de geopolitică: 
„Forța Maritimă“ şi prevalența puterilor continentale. 


Octavian Sergentu 





oncepţia „Forţei Maritime“ este o teorie 
GQ geopolitică care a fost avansată de amira- 

lul de flotă maritimă şi istoricul american 
Alfred Mahan. Dacă geopoliticieni precum Ratzel, 
Mackinder, Haushofer au susținut prevalarea 
puterilor continentale, Mahan a lansat concepția 
prevalării puterilor maritime. 

În primul război mondial strategia mahania- 
nă a „anacondei“ s-a realizat în sprijinul Antantei 
şi a mişcării albgardiste de Ia periferia Eurasiei 
(ca răspuns la pactul de pace între bolşevici şi 
Germania), în cel de-al doilea război mondial a 
fost îndreptată împotriva „Europei Centrale“ şi, 
în special, prin operaţiile militar-maritime, împo- 
triva țărilor Axei. Linia atlantistă în geopolitică 
s-a dezvoltat practic fără întreruperi cu tradiția 
clasică anglo-americană (Mahan, Mackinder, 
Spykman). Pe măsură ce SUA devin o „putere 
mondială“, geopoliticienii-atlantişti de după 
război precizează şi detaliază aspectele care fac 
parte din teorii, dezvoltând sferele factuale. Mo- 
delul pe care se bazează, cel al „Forţei maritime“ 
şi perspectivele geopolitice ale lui, se transformă 
din elaborări ştiintifice ale anumitor şcoli militar- 
geografice în politica oficială internaţională a 
SUA. Victoria atlantiştilor asupra URSS (hart- 
landului) însemna intrarea într-o noua epocă ra- 
dicală, care cerea modele geopolitice originale. 
Statutul geopolitic al tuturor teritoriilor tradițio- 
nale, regiunilor, statelor şi uniunilor se modifică 
rapid. 


Perceperea realităţii planetare după 
sfârşitul razboiului rece au condus pe geopoliti- 
cienii atlantiști la două scheme principale. Una 
ditre ele poate fi calificată „pesimistă“ (pentru 
atlantism). Ea moşteneşte linia tradițională pen- 
tru atlantism de confruntare cu hartlandul, care 
este considerat neterminat şi neexclus de pe 
ordinea de zi odată cu prăbuşirea URSS şi prog- 
nozează noi constituiri de blocuri eurasiatice, 
bazate pe tradiţiile civilizaţiilor şi pe arhetipuri 
etnice rezistente. Această variantă poate fi 
numită „neoatlantism“, esența ei se rezumă la o 
examinare în continuare a imaginii lumii prin 
vizorul dualismului de bază, care doar 
nuanțează apariția unor zone geopolitice supli- 
mentare (în afara de Eurasia), care la fel pot să 
devină focare de confruntare cu Occidentul. Cel 
mai relevant reprezentant al unei astfel de abor- 
dări neoatlantiste este considerat S. Huntington. 
Ce-a de-a doua schemă, bazată pe aceeaşi ima- 
gine iniţială geopolitică, este invers, optimistă 
(pentru atlantism) în sensul că examinează 
situaţia care s-a conturat ca urmare a victoriei 
Occidentului în războiul rece, ca una definitivă şi 
fără întoarcere. Pe aceasta se construieşte teoria 
„mondialismului“, concepţia sfârşitului istoriei 
şi lumii unitare, care afirmă că toate formele 
diferenţierii geopolitice - culturale, naţionale, 
ideologice, religioase, statale etc. - vor putea fi 
parcurse irevocabil şi va începe o eră a civiliza- 
ției comune pentru omenire, fundamentată pe 
principiile liberal-democraţiei (Reprezentant F. 
Fuckuyama). 





30 


anul IV e nr. 47-48 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





Rusia, primejdioasă și 
pentru ea însăși 


Factorul Global Rus în anumite scrieri ale 
geostrategilor ruşi posedă un rol extrem de im- 
portant. În prezent, aceştia susțin că pentru secu- 
ritatea Federaţiei Ruse există agresiuni externe şi 
interne. Securitatea naţională a Rusiei este mina- 
tă social, politic, economic, teritorial, regional, 
etnic şi de alte contradicții, precum şi de tendința 
unor state şi forțe politice de a apela la mijloace 
militare pentru a le rezolva. Un mare pericol pen- 
tru Rusia prezintă conflictele militare din zonele 
de frontieră de pe teritoriile fostei URSS în afară 
de conflictele etnice, un anumit pericol pentru 
unitatea teritorială a Rusiei provine, de aseme- 
nea, din posibilitatea de dezbinare în Ural şi 
Siberia Occidentală în două părți, europeană şi 
asiatică. Sciziunea Rusiei ar crea în lume un focar 
periculos de războaie interne şi internaţionale, 
ceață şi cataclisme revoluţionare. O sursă de bază 
ca potenţial al agresiunii pentru Rusia o consti- 
tuie SUA şi NATO. Geopoliticienii ruşi consideră 
că acestea elaborează concepţii periculoase mili- 
tar-strategice şi susțin o politică miltar-tehnică 
duşmănoasă a intereselor ruseşti. SUA, conform 
opticii acestora, expun deschis tendinţe hege- 
monice de conducător mondial. Rusiei i se pre- 

















zintă, în diverse forme, pretenții teritoriale pe 
întregul perimetru al frontierelor sale. Pe de altă 
parte, principalele şcoli de gândire geostrategică 
dominante la Washington în anul 2000 constatau 
că, la vârful piramidei, lupta pentru supremație 
este dată între neoliberalismul instituţionalist, 
geoeconomie şi neorealism. Ideile huntingto- 
niene ale conflictului dintre civilizaţii, sau globa- 
lismul neoconservator străluceau prin absență. 
Geoeconomia operaţionaliza doctrina potrivit 
căreia intrăm într-o nouă epocă în care com- 
petiția şi conflictul militare fac loc competiţiei şi 
conflictului economice. Confruntările nu mai 
sunt militare, ci „războaie economice“ pentru 
„supremație comercială“ sau dominarea unor 
pieţe. Crearea unei economii competitive devine 
miza majoră a noului joc geopolitic. Resursele 
statului (inclusiv spionajul) trebuie mobilizate în 
acest sens. Conceptele-cheie sunt „stat comercial“ 
şi „competiție economică“, iar principalul promo- 
tor al doctrinei este considerat Edward Luttwak, 
binecunoscut drept unul dintre strategii primului 
război din Irak. În vreme ce geoeconomia este o 
doctrina a competiţiei, neoliberalismul institu- 
țional e o doctrină a cooperării internaţionale. El 
promovează integrarea globală sub o structură 
de guvernare bazată pe o complexă arhitectură 
instituţională ilustrată de ONU, NAFTA, OMC etc. 
Unii adepţi merg până la ideea că statele-naţiune, 
trebuie să-şi cedeze treptat autoritatea către acest 
sistem de instituţii transnaţionale. Alţii susțin 
însă că, într-o lume a globalizării, o geopolitică 
eficientă nu mai poate fi exercitată decât prin 
intermediul acestor instituţii. De aici obiectivul 
de a le intări, pentru a putea mai apoi avansa 
agenda prin ele. Conceptele-cheie ţin de „insti- 
tuții internaţionale“ şi „globalizare“, iar liderii 
acestui grup vin în special din zona academică 
(Robert Keohane, Joe Nye) sau din ramura libe- 
ral-democrată a establishmentului de politică 
externă (Richard Holbrooke). Spre deosebire de 
neoliberali, neorealiştii afirmă un scepticism pro- 
fund cu privire la instituţiile internaţionale şi, în 
general, la angajamente pe plan global, altele 
decât în interes strict naţional. Pentru ei, SUA ar 
trebui să facă în lume jocul clasic al Marii Britanii 
în Europa. Să monitorizeze oarecum detaşate ba- 
lanţa sistemului şi să se implice doar pentru a o 
echilibra când situaţia o cere. Statele aliate tre- 





anul IV e nr. 47-48 


31 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





buie îmbrăţişate şi susținute fără rezerve (fie că 
sunt democrații sau nu), iar intervenţiile umani- 
tare, promovarea democraţiei etc. de dragul lor 
însele nu sunt considerate necesare, ci chiar dău- 
nătoare. Conceptele-cheie: „interes național“ şi 
„balanța de putere“, iar principalii promotori 
sunt Donald Rumsfeld şi Condoleezza Rice. 


Rolul tot mai important 
al Turciei 


Revenind la Rusia, menționăm că un interes 
sporit prezintă politica sa prin prisma PGS 
(Periferia Geopolitică Strategică). Unul dintre 
actorii importanţi din PGS este 'Turcia. În rapor- 
turile geopolitice, Turcia se arată a fi un adversar 
tradițional în zona Balcanică, a Mării Negre, în 
Transcaucaz. Mai ales că Turcia dobândeşte acum 
o semnificaţie geopolitică independentă în cali- 
tate de centru de putere în regiune. S-au învechit 
înfăţişările despre aceasta ţară ca despre „flancul 
sudic“ NATO, ceea ce în esență era corect în peri- 
oada lumii bipolare. Astăzi, Turcia este un puter- 
nic centru economic, militar şi - cel mai impor- 
tant - ideologic al regiunii. În afară de aceasta, 
Turcia este un nod geopolitic care leagă (sau dez- 
leagă) regiunile Europei de Sud, Orientul 
Apropiat şi îndepărtat, spaţiul post-sovietic. O im- 
portanță mare a dobândit Turcia în timpul 
prăbuşirii URSS, odată cu creşterea potenţelor 
sale politico-militare şi umplerea vacuumului 
geopolitic în câmpul sudic de acțiune al Rusiei. 
Încă nu demult, raporturile Occidentului cu Tur- 
cia păreau fără nori. Turcia era privită ca unul din 
principalele centre de bază care adunau pe filiera 
comună forțele coaliţiei anti-irakiene în regiune, 
ca o armă a Occidentului de pătrundere în ţările 
CSI, inclusiv şi în scopul ruperii continue a 
rămăşițelor influenţei ruse. 

Turcia constituie unul din principalii con- 
curenţi şi oponenți ai Rusiei în raza sa sudică (dar 
şi pe teritoriul propriu-zis rus - în Transcaucazia, 
pe Volga, are interes chiar pentru Iacuţia). Pute- 
rea Forţelor Militare Maritime a Turciei (conform 
posibilităților militare) depăşesc astăzi puterea 
flotei Mării Negre. Economia Turciei, cu toate 
greutăţile sale, este destul de dinamică. Vectorul 
tendințelor geopolitice în prezent sunt în primul 
rând teritoriile CSI, vecinătatea Mării Negre, Cau- 


caz, Asia Centrală, Transcaucazia. Chiar dacă po- 
sibilităţile economice pentru tendinţele pan-tur- 
ce nu sunt mari (volumul total al investiţiilor în 
țările CSI din partea Turciei nu depăşeau trei mili- 
arde dolari până de curând), Turcia se sprijină pe 
afinitatea limbii, rădăcinile istorice comune, co- 
munitatea religiei. După ascensiunea la începutul 
anilor '90 în direcţia post-sovietică, în prezent 
Turcia întâmpină unele greutăți în acest proces. 


Factorul R. Moldova în spaţiul 
pontic 


În perioada de emancipare naţională şi de- 
mocratică a Republicii Moldova, guvernul sovie- 
tic de la Moscova a elaborat un plan strategic bine 
determinat pentru această țară românească, prin 
care urmărea să fondeze încă două formaţiuni 
statale: Transnistria şi Găgăuzia. Dacă pentru cea 
de-a doua formaţiune Chişinaul a reuşit să gă- 
sească o formulă de coexistență, nu acelaşi lucru 
s-a întâmplat şi cu fantoma statală cu nucleul ac- 
țional la Tiraspol. Separatiştii din estul R. Mol: 
dova au încercat să demonstreze existența unui 
drept obiectiv pentru crearea în Transnistria a 
unei republici suverane, invocând specificul etnic 
şi istoric al regiunii: pământ rusesc strămoșesc cu 
specific multinațional, care nu a fost niciodată în 
componenţa unui stat românesc. Ceea ce este un 
fals grosolan, întrucât etnia dominantă rămâne 
cea română, chiar dacă de partea cealaltă a balan- 
ței am pune suma etnicilor ruşi şi ucrainieni. 

Actuala elită politică de la Tiraspol a fost con- 
stituită în special din cadre externe din spaţiul 
estic, cu pregătire profesională minimă. Stăpâ- 
neşte acest teritoriu încă din perioada URSS. N-a 
existat un schimb de generaţii în viața politică a 
acestei regiuni a R. Moldova. Analiştii au perceput 
fenomenul transnistrean ca pe unul dezvoltat re- 
vanşard la adresa destinului liber pe care şi-l do- 
rea Chişinăul şi al democratizării spaţiului ex- 
sovietic. Asta o arată în primul rând sprijinul dat 
de către regimul de la Tiraspol pentru echipele 
care doreau să reinstaureze sistemul totalitar. Du- 
pă conflictul armat din 1992, au existat iniţiative 
de relansare a dialogului dintre cele două maluri 
ale Nistrului, iniţiative încurajate de organizațiile 
internaţionale şi interguvernamentale, ca şi de 
„Mama Rusia“. 





32 


anul IV e nr. 47-48 


POLITICA, LA DESCUSUT 








Datorită conflictului transnistrean, dar nu 
numai, Chișinăul a fost nevoit să abdice de a tra- 
seul prooccidental şi să-şi îndrepte faţa spre Mos- 
cova. În politica de stat, ca şi în geopolitică sau 
studiul relaţiilor internaționale, se pune un ac- 
cent major pe termenul de securitate națională. 
Securitatea poate fi definită ca un „raport dina- 
mic între amenințări şi capacități“, dar în care po- 
tenţialul militar nu mai ocupă un loc central. 
Elaborarea unor proiecţii şi scenarii geopolitice 
şi geostrategice se fac în continuare în cadrul la- 
boratoarelor geopolitice ruse referitor la sud- 
estul european, ele având menirea de-a desemna 
ulterioarele raporturi şi mișcări vectoriale ale po- 
liticii externe a Moscovei, inclusiv pentru R. Mol- 
dova. 


Cine ameninţă Moldova 


Amenințarea cea mai mare care planează 
asupra securității R. Moldova vine, evident, din- 
spre Moscova. Economic, mediatic, informaţio- 
nal, politic etc. Kremlinul lui Putin a condamnat 
Chişinăul, etichetându-l ca duşman. Iar tentative- 
le elitei politice basarabene de a deschide o cale 


a [] Z 








de dialog s-au soldat cu insuccese vizibile. Krem- 
linul este în relaţiile cu Chişinăul de-a dreptul pa- 
ranoic. Este tot mai clar, în contextul conflictului 
de pe Nistru, în paralel cu evoluţia relaţiilor Ru- 
sia-Moldova, că soluționarea oricărui conflict de 
pe glob necesită „aprobarea“ formală sau infor- 
mală, tacită, directă sau indirectă a cel puţin 
unuia dintre cei doi centri de putere. În cazul pre- 
lungitei crize transnistrene, acest acord nu a fost 
obţinut până acum. Între Chişinău şi Tiraspol, de 
la 1988 întotdeauna au existat disensiuni, iar di- 
ferendul nistrean n-a fost soluţionat nici până as- 
tăzi, chiar dacă a existat un plan Kozak şi nenu- 
mărate proiecte de reglementare a conflictului. 

Considerată că duce o politică duplicitară, 
Moldova a fost şi este dezavantajată în raport cu 
Transnistria, care continuă să fie considerată 
aliatul geostrategic tradițional şi continuu fidel 
centrului sau geopolitic. Chişinăul este biciuit 
economic, mediatic, politic. Moscova a reuşit să 
creeze conflicte în spaţiul ex-sovietic, pe care le-a 
înghețat, dar nu le-a stins; ele rămân primejdii 
latente, gata să se reaprindă cu putere la momen- 
tul oportun. Însuşi faptul că Moscova a adoptat o 
politică de dublu standard față de celelalte repu- 
blici postsovietice, încununează rolul ei de pute- 
re regională cu tendințe „neoimperiale“. Referi- 
tor la aşa-zisa republică transnistreană, aceasta 
consideră că este într-o situaţie rezolvabilă după 
modelul Kosovo - considerat, în mod nejustifi- 
cat, un precedent. Susţine că dacă Serbiei i se va 
impune suveranitatea regiunii Kosovo, se va fi 
creat un precedent internaţional juridic care se 
va proiecta inevitabil asupra situaţiei din alte 
„conflicte înghețate“. 

„Rusia nu îi va lăsa la nevoie pe conaţionalii 
stabiliți în prezent în afara granițelor ei, fie că e 
vorba de probleme umanitare, fie că de pericol 
pentru siguranța oamenilor“ - afirmă diplomaţia 
rusă. 

Apariţia unor organizaţii de tipul CSI-2, con- 
firmă faptul că Moscova nu va ceda Tiraspolul ca 
important cap de pod şi nod geopolitic şi geo- 
strategic în contextul frontierei UE la Marea Nea- 
gră. Chiar dacă UE consideră că este nevoie de o 
singură voce în relația cu Rusia, pe numitorul co- 
mun al intereselor naţionale, dar care să repre- 
zinte principii comune şi de la care să nu se abată 
nimeni, aceasta nu s-a concretizat până acum. 





anul IV e nr. 47-48 


33 





POLITICA, LA DESCUSUT 





România în geopolitica 
Mării Negre 


Între Forumul Mării Negre, inițiativa româ- 
nească pentru Europa de Sud-Est, şi Organizaţia 
Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) 
există asemănări, dar şi multe deosebiri. Prima 
organizaţie, prin excelența opțiunii democratice 
în regiunea Marii Negre, poate fi apreciată ca una 
care vine cu o nouă abordare a politici din zona 
Pontului Euxin. Rusia însă deține pachetul majo- 
ritar de acțiuni ale OCEMN-ului. „Singurul câştigă- 
tor al extinderii duratei conflictelor înghețate 
este țara căreia nu-i place să aibă o dezvoltare de- 
mocratică. Este ţara care continuă încă să creadă 
că diferite țări pot fi controlate în deceniul urmă- 
tor sau în secolul următor“, a spus preşedintele 
Traian Băsescu. Preşedintele României a acuzat 
indirect Rusia că beneficiază de pe urma conflic- 
telor înghețate din țări precum Georgia şi Mol- 
dova. Probabil că, preşedintele Basescu a crezut 
că se află încă în epoca războiului rece. Preşedin- 
tele României a cerut SUA să facă tot ce pot pen- 
tru a preveni „repetarea dominaţiei autoritare în 
Europa de Est“. O afirmaţie care poate să alineze 
în acest demers şi state grele din UE. Aprecierile 
preşedintelui Băsescu referitoare la Rusia sunt 
exacte şi oportune. Rusia contemporană arată ca 
o mimare a ideii de o democraţie adevărată. So- 
cietatea se prezintă extrem de polarizată, oame- 








nii politici incomozi sunt închişi, iar în ultima vre- 
me jurnaliştii plătesc cu viața curajul de a spune 
lucrurilor pe nume. Puterea lui Putin la Moscova 
este exstinsă, iar „țarul“ încă exercită o anume 
fascinaţie pentru mase. 

Europa este, însă, interesată de stabilitate şi 
cooperare cu Rusia, continuarea proceselor de 
acolo compatibilizând această țără-continent cu 
restul Occidentului. Relaţiile României cu Rusia 
nu au fost cu adevărat normalizate niciodată du- 
pă 1989. Numeroasele afirmaţii ale lui Băsescu - 
cum au fost şi cele de anul trecut, din SUA, când a 
numit Marea Neagră „lac rusesc“, nu au capacita- 
tea de revigorare a relaţiilor Bucureştiului cu cel 
mai de seamă furnizor de energie al Europei. Bă- 
sescu este sprijinit în demersurile sale de preşe- 
dintele Poloniei, Lech Kaczynsky, şi fratele său 
geamăn, Jaroslav, premier al aceleiaşi țări, care 
au un discurs la fel de tranşant împotriva Rusiei. 
Aceştia au reproşat Germaniei înțelegerile de mi- 
liarde de euro semnate cu Moscova pentru impor- 
tul de gaz rusesc printr-un gazoduct în curs de 
construcție prin Marea Baltică. Un alt Pact 
„Molotov-Ribbentrop“?! Germania este deranjată 
de aprecierile polonezilor. Pe de altă parte, ţările 
Europei de Vest au o poziție moderată față de 
Rusia, cu care desfăşoara un comerţ intens. În Est, 
Polonia şi Ţările Baltice formează asa-numitul 
pol antirusesc din Uniunea Europeană, relațiile 
cu Moscova fiind complexe şi delicate. Integrată 





34 


anul IV e nr. 47-48 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





în NATO şi UE, România este păzită de căderea 
din nou sub dominaţia Moscovei. În schimb, con- 
tinuă să plătească cea mai groasă factură, cu cel 
mai ridicat preţ din Europa pentru gazul impor- 
tat din Rusia. Şi trebuie să-şi amâne un vis mai 
vechi, de reîntregire a țării, prin revenirea la tru- 
pul său a Basarabiei, Herţei şi Bucovinei. 


OCEMN este 
încă neputincioasă 


Unul dintre motivele pentru care şeful diplo- 
maţiei române s-a aflat la Moscova, de curând, la 
reuniunea OCEMN, a fost, potrivit propriilor afir- 
maţii, „nevoia de mai multă seriozitate în comu- 
nicarea dintre statele membre“. Însă Rusia are 
încă multe probleme de comunicare şi de încre- 
dere cu statele riverane Mării Negre. Motiv pen- 
tru care a tratat, ca şi la summitul Mării Negre de 
la Bucureşti, cu reticență propunerile de reforma- 
re a organizaţiei. Deşi dorea să eficientizeze 
structura politică şi economică a proiectelor 
OCEMN, România s-a lovit de refuzul încăpățânat 
al diplomaţiei ruse. 

Kremlinul nu este de acord cu cerința 
statelor membre ca de acum înainte deciziile să 
fie luate prin majoritate calificată, şi nu prin con- 
sens - un artificiu care permite Rusiei să blo-che- 
ze orice proiect pe care nu îl doreşte. La Moscova, 
Serbia a preluat preşedinţia organizaţiei - o bună 
ocazie pentru acest stat de a-şi promova în re- 
giune politica externă. Statele din zona pontică 
vor putea, astfel, coopera mai eficient cu Uniunea 
Europeană, mai ales că, de la 1 ianuarie, OCEMN 
număra trei membre UE: Grecia, Bulgaria şi Ro- 
mânia. Deocamdată, OCEMN nu are însă structuri 
adaptate la cooperarea cu UE. Ar putea fi astfel 
puse pe agenda europeană probleme mai puţin 
stringente, precum conflictele îngheţate din 
Transnistria, Osetia de Sud şi Abhazia. Mai ales ca 
UE nu face diferenţa între proiecte politice şi eco- 
nomice, tratând OCEMN-ul ca pe un tot. Iar acolo 
unde există securitate economică, este şi securi- 
tate politică. 


Tortul energetic 


Deşi tortul comerțului cu energie în regiune 
a fost împărțit între SUA şi Rusia, s-au strecurat 


pentru câteva felii şi mai multe firme europene, 
printre care Shell, Total, Eni şi Petrom. America- 
nii au avut o singură problemă: aprovizionarea 
cu petrol a Israelului. Şi au rezolvat-o construind 
conducta petrolieră Baku (Azerbaidjan) - Cey- 
han (port turcesc la Marea Mediterană). Atât Tur- 
cia, cât şi Azerbaidjanul au relaţii foarte bune cu 
Israelul, soluția Ceyhan garantând alimentarea 
energetică a Israelului (care consuma, anual, 12 
milioane de tone de petrol), chiar dacă relaţiile 
acestei țări cu ceilalți vecini s-ar deteriora. Pentru 
ca petrolul să ajungă în „lumea larga“ există o sin- 
gură rută: de la porturile estice ale Mării Negre, 
prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, în Marea 
Mediterană şi, de aici, oriunde în lume. Dar turcii, 
din motive ecologice, au decis să nu permită tran- 
zitarea strâmtorilor a mai mult de 25-30 milioane 
de tone de petrol anual. De aici şi necesitatea rea- 
lizării de rute alternative, precum Baku-Ceyhan. 
Marea Neagră este minată de Baku-Ceyhan. Cum 
americanii şi-au rezolvat problema prin construi- 
rea acestui oleoduct, nu mai par atât de intere- 
sată de traseele hidrocarburilor din zonă. În 
schimb, Rusia este din ce în ce mai interesată. Pe 
de o parte, este unul dintre cei mai importanți 
producători de petrol şi gaze din lume. Pe de altă 
parte, Moscova este principalul furnizor de gaze 
al Europei. Practic, prin „arma energetică“, Mos- 
cova îşi continuă tendințele hegemonice în Euro- 
pa. La începutul anului, toată Europa a suferit de 
frig pentru că Rusia (furnizorul de gaze) s-a „cer- 
tat“ cu Ucraina (transportatorul de gaze în Euro- 
pa). Rusia a hotărât să elimine cvasi-total Ucraina 
din facerea gazelor, aşa că a demarat construirea 
unui gazoduct prin Marea Baltică, astfel încât să 
ocolească Ucraina. Nu este prima astfel de „ocoli- 
re“ pe care o face Moscova. Cu câţiva ani în urmă 
a hotărât că gazele pot ajunge în Turcia şi prin 
Marea Neagră, nu numai prin Ucraina, aşa că a 
construit gazoductul Blue Stream. 

Un lucru este cert: în prezent, Europa depin- 
de de gazele ruseşti în proportie de 50% şi va 
ajunge, în câțiva ani, la 70%! Dar această subju- 
gare termică şi energetică rusească va dura maxi- 
mum 20-30 de ani. Până atunci ne vom zbate să 
găsim soluţii pentru ieşirea onorabilă de sub 
chinga rusească. Frontiera geopolitică euxiniana 
răzbate spre o altă etapă în abordarea geopo- 
litică. 





anul IV e nr. 47-48 


35 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Zeul consensului 
și zeul conflictului 


Cristi Pantelimon 


i-amintesc cu cât entuziasm au primit ro- 
M mânii în 2004 victoria lui Traian Băses- 

cu în alegerile prezidenţiale, o victorie 
în primul rând împotriva aroganţei şi lăcomiei lui 
Adrian Năstase, dar şi împotriva calităților acestu- 
ia de moştenitor al lui Ion Iliescu şi de continua- 
tor al politicii discreţionare a PSD-ului. „Mon- 
strul“ ucis atunci, simbolic, prin alegerea lui Tra- 
ian Băsescu, purta un nume de rezonanță: „siste- 
mul ticăloşit“. Pe lângă corupție, minciună, im- 
postură, domnia bunului plac, baroni locali şi ne- 
păsarea față de interesul alegătorilor, PSD-ul lui 
Năstase mai avea atârnată de picior ghiuleaua 
grea a fostului regim comunist. Deşi toată lumea 
cunoştea genealogia PSD-ului, părea că numai 
atunci acest fapt a contat: Băsescu ar fi trebuit să 
fie un lichidator al ultimelor rămăşiţe ale vechiu- 
lui regim odios. Ca de obicei când speranţele sunt 
„ultimative“ şi când figurile care le încarnează 
sunt providenţiale, eşecul pare cu atât mai cate- 
goric şi mai tragic. Românii au mai trecut odată în 
istoria recentă prin acest Purgatoriu aparent, sub 
schiptrul lui Emil Constantinescu, un candidat 
strident în manifestările sale anticomuniste îna- 
inte de a fi ales în fruntea statului şi un preşedin- 
te neputincios, ba chiar umilit de sistemul împo- 
triva căruia se ridicase în campania electorală. 
Este interesant de observat că Traian Băsescu n-a 
mai făcut greşeala lui Emil Constantinescu, cel 
care s-a lăsat învins de sistem. Traian Băsescu a 
devenit, imediat după alegerea ca preşedinte, 








chiar exponentul sistemului, copilul lui preferat, 
răsfățatul lui. Indiferent că sistemul se cheamă 
„Securitate“ sau Servicii secrete, grupuri mafiote 
sau de interese, e clar că Traian Băsescu n-a încer- 
cat nicio secundă să lupte cu acestea, ci s-a aliat 
din prima zi grupului care l-a acceptat şi, din 
spatele acestei baricade, a început marea lui ca- 
rieră de preşedinte jucător. Instinctul politic nu-i 
lipseşte lui Băsescu: el a înțeles că în România 
lupta de principii este imposibilă, a înţeles că 
minciuna poate funcţiona mai departe dacă exis- 
tă un țap ispăşitor (deocamdată, Călin Popescu- 
Tăriceanu), a înțeles că, în fața atu-urilor altora 
(prestanță, chiar aşa „îndoliată“ cum e acum, la 
Năstase; civilitate, chiar dacă punctată de mani- 
festări cvasi-ridicole - a se vedea episodul căderii 
cu motocicleta - la Tăriceanu), el, Băsescu, nu 
poate avea decât atu-ul forței brute, mascată sau 
nu de viclenie. În tipologia acţiunii politice clasi- 
ce, de la Cicero până la Machiavelli, omul politic 
care-şi doreşte puterea cu orice preţ nu are decât 
calea vicleniei sau a forței brute: el e fie leu, fie 
vulpe, dar, evident, în practică, trebuie să ştie să 
fie şi una şi cealaltă. Traian Băsescu descinde, în- 
tr-adevăr, din manualele de filozofie politică cla- 
sică. Ion Iliescu va fi iubit şi el puterea, fără în- 
doială (am văzut cât de tare l-a durut debarcarea 
în fața lui Geoană), dar, în ciuda vectorului ateist 
al ideologiei în care s-a format, Iliescu are în for- 
mula metabolismului său politic personal şi am- 
prenta vagă a unui „creştinism“ altfel ambalat 
(mai degrabă un soi de morală proletară suvera- 
nă), desigur, dar sesizabil: față de Traian Băsescu şi 
metodele sale brutale de atac la adresa lui Tări- 
ceanu, Iliescu avea o discreţie suverană în raportu- 
rile mai tensionate cu şeful guvernului de atunci. 
Şi Iliescu avea o consilieră blondă, dar ea se nu- 
mea Corina Creţu şi nu Elena Udrea. De la una la 
cealaltă distanţa este cea de la politica înțeleasă 
(şi) ca estompare a instinctului la politica volup- 





36 


anul IV e nr. 47-48 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 











tuoasă, fățişă, „carnală“. Ion Iliescu nu avea în 
niciun caz aere de ascet, dar nici nu bea până în 
zori prin cârciumile capitalei, nici nu juca lângă 
sânii grei de galbeni ai țigăncilor pe scenă, nici nu 
„patina“ senin, alături de soție, în Cişmigiu, de 
dragul impresiei artistice. Lui Iliescu încă i se re- 
proşează ezitările celebre în momente-cheie ale 
guvernării (ezitări care ne-au costat destul de 
mult), ca şi, pornită din aceeaşi rădăcină toleran- 
tă, faptul că a adăpostit la sân diverşi şerpi sau 
şerpişori deveniți ulterior reptile gigantice, mon- 
struoase. Laitmotivul consensului, pe care a apă- 
sat atât de tare Ion Iliescu cât a guvernat, se înru- 
deşte cu această tolarență ezitantă, care multora 
le-a displăcut. Dimpotrivă, Traian Băsescu acţio- 
nează întotdeauna sub impulsul instinctului şi, la 
fel ca un chirurg care n-a dat niciodată greş, taie 
în carne vie fără să se uite de două ori la pacient. 
Cei care i-au fost consilieri depun mărturie de- 
spre caracterul dificil al preşedintelui, despre do- 
rința lui de a-şi impune punctul de vedere cu ori- 








ce preț. Nu ştim cât credit să-i dăm acum, când 
războiul este asurzitor, lui Dinu Patriciu, dar dacă 
relatarea acestuia despre discuţia avută între 
patru ochi cu Traian Băsescu cu privire la strate- 
gia de extindere a Rompetrol pe piaţa rusească 
este adevărată fie şi numai parţial, ne afăm în fața 
unei probleme grave: Băsescu l-ar fi sfătuit atunci 
pe Patriciu să lase deoparte planurile de cucerire 
economică spre Est, pentru că, spunea el, în cu- 
rând vom avea un conflict cu Rusia. De unde ştia 
Băsescu treaba asta? Se pregăteşte el sau altcine- 
va de un conflict cu Rusia, iar noi trebuie să in- 
trăm în horă fără să fim întrebaţi? Lucrurile aces- 
tea sunt de o gravitate extremă şi, chiar dacă în 
dosul acestor vorbe ale lui Traian Băsescu nu se 
ascunde nimic (aşa cum nu se ascunde nimic în 
spatele luptei lui cu sistemul ticăloşit), tot avem o 
problemă: preşedintele României e în conflict cu 
Rusia sau visează (în ce sens?) la aşa ceva... Să fie 
conflictul, şi nu consensul, zeul la care se închină 
Traian Băsescu? 





anul IV e nr. 47-48 


37 





ROST 


INTERVIU 





„Europa e guvernată 
de principii anticreştine“ 


Interviu cu Înalt Prea Sfinţitul Dr. Serafim Joantă, Mitropolit al Mitropoliei 
Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală şi de Nord 


- Înalt Prea Sfinţia Voastră, începând din 
anul 2007 facem „casă comună“ cu Europa 
occidentală. Avem motive să credem că, 
pentru noi, va fi mai bine din punct de 
vedere spiritual? 

- Aş spune că nu trebuie să punem problema 
aşa: va fi mai bine sau va fi mai rău? Totul depinde 
de noi. Va fi mai bine dacă în contactele pe care le 
vom avea cu Occidentul, contacte care se vor în- 
mulți, suntem conştienţi de identitatea noastră. 
Aşa putem să ne afirmăm în această lume a Euro- 
pei unite care are nevoie mai mult ca oricând de 
spiritualitatea ortodoxă. Sigur că Occidentul nu 
este conştient în general de această nevoie. Dar, 
când occidentalii vor cunoaşte valorile noastre 
duhovniceşti, sunt sigur că vor fi interesaţi de ele, 
le vor aprecia şi ne vor aprecia şi pe noi. Atunci, 
ne vom putea manifesta chiar încurajați de Occi- 
dent, dar nu pe linie oficială, căci creştinismul 
este împins în sfera privată. Noi vorbim aici de o 
mişcare a maselor de oameni din Occident spre 
noi şi invers. Pe linia aceasta, cred că dacă Occi- 
dentul ne descoperă cu adevăratele noastre va- 
lori, el ne va încuraja să le păstrăm şi să le trans- 
mitem mai departe. Cel puţin aşa se întâmplă la 
ora actuală în parohiile noastre din Occident. Cei 
care vin şi ne cunosc îndeaproape sunt încântați 
de ceea ce văd la noi. Dar dacă noi ne vom lăsa 
atraşi numai de mirificul vieţii de consum, de co- 
modităţile vieții moderne, ale tehnicii, atunci si- 
gur că unirea aceasta cu Europa va fi un pericol 
pentru noi. Eu prefer să văd lucrurile pozitiv. 

- Se spune că momentul integrării este unul 
istoric. Credeţi că românii îşi vor putea măr- 
turisi Ortodoxia în Europa, sau se vor lăsa 
copleșiți de civilizația materialistă predomi- 
nantă în Europa? 

- Eu cred că, totuşi, rolul nostru ar putea fi 


providenţial, pentru că însăşi firea noastră a ro- 
mânilor reprezintă o punte între Răsărit şi Apus. 
Noi suntem latini şi ortodocşi şi aceasta este o în- 
gemănare foarte fericită, care ar putea să simbo- 
lizeze însăşi întâlnirea dintre Apus şi Răsărit. Încă 
odată, aceasta depinde foarte mult de capacitatea 
de a fi conştienţi de valorile noastre etnice, cultu- 
rale şi religioase mai cu seamă. Nu cred că în anii 
care urmează ni se va pune vreo piedică oarecare 
din punct de vedere legal, pentru a ne îngrădi via- 
ţa de credință. Dacă noi suntem pozitivi şi ne dăm 
seama de valorile noastre, de necesitatea ca ele 
să fie cunoscute şi din ele să se împărtășească Oc- 
cidentul, atunci vom avea cu adevărat un rol pro- 
videnţial. La noi există foarte multă credință, mai 
multă decât la alte popoare ortodoxe. Majorita- 
tea românilor sunt atraşi de Biserică şi au legături 
strânse cu Biserica, chiar şi în Apus. 

- Tinerii români manifestă o mare dezorien- 
tare, O lipsă de sens. Pe fondul unei eviden- 
te sărăciri duhovniceşti nu ne aflăm totuși 
în pericolul de a ne pierde identitatea spiri- 
tuală? 

- Aici este rolul Bisericii, prin preoții ei, prin 
organizaţiile de tineret ale sale, cum ar fi ASCOR-ul, 
pentru a răspândi tot mai mult cunoaşterea şi 
trăirea Ortodoxiei, a valorilor creştine. Există în- 
tr-adevăr un pericol mare al descreştinării, mai cu 
seamă a tineretului, deşi din rândurile aceluiași 
tineret se ridică şi oameni foarte credincioşi, exi- 
genţi cu ei înşişi, oameni care sunt exemple pen- 
tru toți ceilalți. Sunt mulți tineri care, deşi nu s-au 
născut în familii creştine, au venit totuşi, prin mi- 
nune dumnezeiască, la credința creştină. Însă, 
probabil că majoritatea oamenilor se vor duce 
după spiritul veacului, după spiritul acestei lumi 
globalizate pentru că este atracția banului, a so- 
cietății de consum, a plăcerilor care nu mai sunt 





38 


anul IV e nr. 47-48 


INTERVIU 





ROST 





limitate de nimic. Atunci pericolul este foarte ma- 
re, deşi, teoretic putem spera că oamenii, atâta 
vreme cât vor fi conştienţi de ei înşişi, de valorile 
lor spirituale, pot înfrunta aceste pericole. Şi le 
înfruntă salvându-se pe ei înşişi, pentru că toată 
această atracție spre lumea materialistă, spre lu- 
mea consumului şi a plăcerilor, toate acestea duc 
la dezintegrarea noastră spirituală în primul 
rând. Duc la decăderea noastră ca persoane, la 
nefericire, astfel încât căutăm fericirea prin dife- 
rite surogate care se vor întoarce ca un bumerang 
împotriva noastră, ducându-ne la nefericire, la 
distrugere. Unii dintre oameni se mai întorc doar 
atunci când fac aceste experiențe amare şi e bine 
că se întorc şi atunci. 


Ne autodistrugem 


- În Occident tendinţa evidentă este de a izo- 
Ia religia în stera privatului. La noi lucruril- 
e au început să decurgă în felul acesta. Ați 
putea să ne spuneţi în mare care sunt peri- 
colele acestei eliminări a religie, din viața 
publică? 

- În general oamenii nu mai au o cultură reli- 
gioasă, şi pentru că nu întâlnesc creştinismul în 
viața publică, a instituțiilor. Dacă guvernele țări- 
lor europene ar conduce deschis şi ar promova 
principiile creştine, pentru că în fond suntem țări 
creştine, Europa fiind înainte de toate o entitate 
creştină, atunci nu ar mai fi nici o primejdie. Con- 
ducătorii Europei de azi şi de mâine trebuie să fie 
conştienţi că societatea nu poate fi salvată decât 





aceste principii trebuie să se afle la baza legilor 
pe care ei le promovează. Or, la ora actuală trăim 
tocmai inversul. Se legalizează prostituţia, se le- 
galizează homosexualitatea, adică toate aceste 
apucături (chipurile apărate de „drepturi ale 
omului“) care distrug familia şi, în ultimă instan- 
ță, societatea. Dacă lucrurile vor avansa în acest 
sens va fi tot mai rău şi vom vedea că lumea devi- 
ne neguvernabilă. Statisticile spun că peste 20-30 
de ani nu va mai exista familie tradițională, adică 
tineri care se căsătoresc la starea civilă şi la biseri- 
că. Consecința va fi că statul va trebui să se îngri- 
jească de toţi copiii care se nasc din astfel de legă- 
turi. Poate Dumnezeu le va deschide mintea gu- 
vernanților şi vor vedea că nu se poate trăi fără 
principiile unei morale minime. Atunci când în- 
vățăturile Evangheliei, deci ale Bisericii, vor fi 
promovate la nivel instituțional, şi oamenii vor 
asculta mai uşor. Dar dacă creştinismul este îm- 
pins doar în sfera privată, oamenii nu mai ştiu 
nimic. Aşa sunt oamenii în general, ascultă ceea 
ce văd la televizor, citesc în ziar, sau ceea ce [i se 
spune de sus. Cum s-a încercat de pildă în Polo- 
nia, unde s-au interzis imaginile pornografice în 
presă. Nu ştiu dacă mai există acum această lege, 
căci s-a stârnit un adevărat conflict pe tema ei, 
chiar cu Uniunea Europeană. 


Globalizare fără speranță 


- La noi se duce acum o campanie agresivă 
în vederea scoaterii simbolurilor religioa- 
se din şcoli... 

- Cum s-a întâmplat şi în Germania, deşi aco- 
lo oamenii au ieşit în stradă şi au protestat, aşa 
încât nu s-a ajuns la scoaterea crucilor din şcolile 
publice. Din păcate, asistăm tot mai mult la o ade- 
vărată dictatură a minorităţii. Pericolele sunt aşa 
de subţiri şi de perverse... Autorităţile permit să li 
se spună copiilor în şcoli că toate devierile sexua- 
le sunt normale! Oricum principiile care guver- 
nează oficial Europa la ora actuală sunt anticreș- 
tine şi antidemocraticeîn sensul că nu îl zidesc pe 
om, ci îl distrug. 

- Aceste probleme grave nu apar pe fondul 
pierderii identității religioase şi a nerecu- 
noaşterii fondului creştin al Europei? În 
acest sens, nu riscăm să ne pierdem, în 
timp, ca neam? 





anul IV e nr. 47-48 


39 





ROST 


INTERVIU 





- Fără îndoială că ne vom pierde. Peste câte- 
va generaţii, probabil nu ne vom mai numi ro- 
mâni, ci pur şi simplu europeni. Cu siguranță că 
peste zeci sau sute de ani vom deveni un amal- 
gam. Europa va fi un fel de naţiune cu valori care 
se tot apropie, se unifică, o cultură unică. Este un 
proces nivelator, desfigurator al identităţilor de 
până acum. Aşa a fost concepţia. Secolul XTX şi o 
parte din secolul XX au aparținut naționalităților, 
afirmărilor naționale. Acum nu mai este națiunea 
pe primul plan, ci globalizarea, din care face par- 
te şi unificarea europeană. Motivația celor care 
au pus a cale globalizarea este că naţiunile s-au 
aflat mereu în conflicte şi pe linie religioasă, şi pe 
linie naționalistă. Şi atunci, dacă vrem să fie pace 
şi înțelegere trebuie să eliminăm religia din sfera 
politică şi publică, iar sentimentul național să îl 
anihilăm. 








Ortodoxia trebuie predicată 
prin exemplul personal 


- Ne întoarcem Ia tineri şi vă rog să ne spu- 
neţi ce ar trebui să tacă cei responsabili cu 
educația lor morală şi spirituală pentru a 
le prezenta acestora Ortodoxia ca fiind sin- 
gura posibilitate de a avea un mod de viaţă 
corect, autentic? 

- Oamenii nu primesc o educaţie care li se 
impune. Noi trebuie să devenim toţi exemple şi să 
arătăm că Ortodoxia nu înseamnă o serie de pre- 
scripții, de norme de conduită, pentru că toate 
acestea îl apasă pe om, pe lângă grijile de zi cu zi 
care sunt oricum împovărătoare. Dacă mai vine şi 
Biserica cu norme şi prescripții - şi noi cam asta 
facem, din păcate - îl îndepărtăm pe om. Trebuie 
ca limbajul să fie mult mai pozitiv, mai atrăgător, 
mai convingător, prin faptul că noi înşine trăim 


ceea ce propovăduim şi că le vorbim oamenilor 
dintr-o experienţă personală. Trebuie să le ară- 
tăm că credința şi toată viața duhovnicească nu 
înseamnă o povară - nici pe departe! -, ci dimpo- 
trivă, o uşurare, o bucurie... că oamenii pot des- 
coperi în post o binecuvântare şi o eliberare, iar 
în rugăciune o putere care te eliberează, te pacifi- 
că, te întăreşte, îţi dă sens şi lumină. Dacă îi spui 
omului că trebuie să se roage, trebuie să posteas- 
Că, trebuie să meargă la biserică, împlinind prin 
aceasta o datorie, atunci el nu va primi uşor. Este 
nevoie ca omul să simtă apropierea de Dumne- 
zeu ca pe o necesitate a vieţii lui şi în același timp 
ca o bucurie şi o uşurare. De aceea trebuie schim- 
bat şi limbajul. Însă noi suntem încă robi ai unui 
limbaj tradiționalist, ai unor raporturi de la mare 
la mic, de la superior Ia inferior, Biserica este re- 
dusă în general la preot, la altar; credincioşii sunt 
departe şi există prea puţină comuniune şi conlu- 
crare între preoți, credincioşi şi ierarhi. Aceasta 
se datorează şi faptului că avem instituţii biseri- 
ceşti foarte extinse. De pildă episcopiile noastre 
sunt foarte mari, ele îl izolează într-un fel pe epis- 
cop, care nu poate fi prezent efectiv în mijlocul 
credincioşilor pe care îi păstoreşte. EI e cufundat 
în probleme administrative, pe care dacă nu le re- 
zolvă, desigur, tot credincioşii suferă. Dar asta îl 
izolează de oameni, iar ei îl privesc ca pe „nu-ştiu- 
cine“ venit de sus, pe care de-abia dacă pot să-l 
atingă. Dar dacă ar fi episcopul sau preotul mai 
prezenţi în mijlocul oamenilor, cu greutățile lor, 
cu necazurile zilnice, aceasta ar conta mult mai 
mult decât sute de predici. Când îl ajuţi pe om con- 
cret, este altfel decât atunci când îi ţii o predică. 

- Înalt Prea Sfinţite, vă rog Ia finalul acestui 
dialog să transmiteţi credincioșilor un cu- 
vânt duhovnicesc. 

- Îi rog să privească Biserica, credinţa, rugă- 
ciunea, postul şi tot ceea ce ne recomandă Mân- 
tuitorul Hristos în Sfintele Evanghelii, ca pe o bu- 
curie, ca o mare binecuvântare, o necesitate a vie- 
ţii. Cum a spus părintele Rafael Noica: „Ortodoxia 
este firea omului“. Trăind cu adevărat credința 
ortodoxă ea ne duce la împlinirea firii noastre. 
Aceasta este viața noastră. Este normal să îl cauţi 
pe Dumnezeu, şi pe EI trebuie să ÎL cauţi cu aceas- 
tă bucurie, cu seninătate, cu acest firesc al nostru, 
nu din obligație. 

Interviu realizat de Antonio Aroneasa 





40 


anul IV e nr. 47-48 


DEZLEGĂRI 








Ideea de român 
la Bălcescu și Eliade 


Astăzi, când ne aflăm în pragul integrării în Uniunea Europeană, 
entitate politică ce tinde să şteargă granițele dintre națiuni, să 
producă o nivelare a diverselor culturi europene și să creeze un 
„Om nou“, un aşa-numit „Om european“, se pune, poate mai mult 
ca oricând, problema identității noastre ca neam. În aceste 
condiții, întrebarea firească care se ridică este următoarea: Ce 


înseamnă să fii român? 


Octavian-Florin Lixeanu 





che în istoria poporului nostru. Întotdeauna 

diferitele comunități umane au căutat să îşi 
ierarhizeze valorile şi să se autodefinească rapor- 
tându-se la alte comunități, căutând să evidenţieze 
ceea ce le este propriu. În acelaşi timp, aceste va- 
lori esenţiale au fost privite ca fiind inalienabile, 
vitale pentru existența societăţilor respective. 

În spaţiul românesc, aşa cum bine observa 
Daniel Barbu, încă din vremea lui Matei Basarab 
fuziunea „Între neam, limbă şi religie purta nu- 
mele obiceiului cel bun şi bătrân al ţării, ce repre- 
zenta orizontul normativ în funcţie de care năra- 
vurile puteau fi caliticate drept bune sau rele, în 
temeiul căruia cineva își putea declina identita- 
tea de român“. 

Vom încerca să prezentăm felul în care Nico- 
lae Bălcescu şi Mircea Eliade înțelegeau noțiunea 
de român. Prin folosirea timpului prezent pe par- 
cursul întregii expuneri am căutat să subliniez, 
dacă mai era nevoie, caracterul etern valabil al 
observaţiilor celor doi mari români. Nu întâm- 
plătoare a fost alegerea celor două personalități. 
Atât Bălcescu, cât şi Eliade reprezintă figuri de 
marcă ale unor generaţii care au contribuit deci- 


] deea de definire a noţiunii de român este ve- 


siv la desăvârşirea noastră naţională, pe plan po- 
litic sau cultural. Prima generaţie, cea pașoptistă 
i-a mai dat pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alec- 
sandri sau I.C. Brătianu, iar cea de-a doua, cea in- 
terbelică se poate mândri cu nume precum Emil 
Cioran sau Constantin Noica. 

Mircea Eliade este, fără îndoială, un „mon- 
stru sacru“ al culturii româneşti, poate cel mai 
mare reprezentant al generaţiei sale. În ceea ce îl 
priveşte pe Nicolae Bălcescu, la el, „mai mult și mai 
febril decât Ia toți cei din generaţia lui, întreaga lui 
operă apare dominată de sensurile, pe atunci în 
mare creştere ale spiritualității naționale“?. 

Maniera în care cei doi înțeleg să se raporte- 
ze la noţiunea de român implică atât deosebiri 
cât şi asemănări, care apar ca fiind fireşti, în de- 
plină concordanţă cu epocile în care au trăit şi 
şi-au desfăşurat activitatea. 

Încă de a început trebuie evidenţiată dife- 
renţa de percepție a celor doi în ceea ce priveşte 
aportul creştinismului, în general, al ortodoxis- 
mului, în particular, la formarea identităţii româ- 
neşti, importanța acestuia în istoria națională a 
românilor. Astfel, Mircea Eliade considera că ni- 
meni nu poate înțelege sufletul românesc şi isto- 
ria poporului român dacă nu analizează cu aten- 
ție creştinătatea acestuia?. Pe de altă parte, Nico- 


! Daniel BARBU, Bizanț contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească, Editura Nemira, 


Bucureşti, 2001, pp. 5-6. 


2 on ZAMFIRESCU, Spiritualități Românești, Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Editura Vivaldi, Bucureşti, 


2001, p. 376. 


3 Mircea ELIADE, The Romanians. A concise history, Translated by Rodica Mihaela Scafeş, Roza Vânturilor 


Publishing House, Bucharest, 1992, p. 46. 





anul IV e nr. 47-48 


41 





ROST 


DEZLEGĂRI 





lae Bălcescu nu face nicio referire Ia creştinism 
atunci când vorbeşte de ideea națională, de patri- 
otismul românesc. Acest lucru este firesc în con- 
diţiile în care „mediul în care s-au format princi- 
palii paşoptişti a fost Parisul veacului al XIX-lea, 
mai bine zis Parisul din timpul domniei lui Loius 
- Philippe“ 4. Puternicul anticlericalism care bân- 
tuia mediile intelectuale şi studenţeşti pariziene 
din acea perioadă, ca şi legătura sa cu cercurile 
masonice explică poziţia lui Bălcescu față de rolul 
jucat de creştinism în formarea identităţii na- 
ționale. 

În ceea ce îi priveşte pe români, în ansam- 
blul lor, ei sunt, în opinia lui Nicolae Bălcescu, co- 
rupți, degradaţi, resemnați cu starea în care se re- 
găsesc. Totuşi, revoluţionarul pașoptist îşi expri- 
mă credința neclintită în destinul neamului ro- 
mânesc, în faptul că acesta are o misiune de înde- 
plinit pe pământ, totul depinzând însă de felul în 
care fiecare va face ceea ce este necesar pentru în- 
deplinirea acestei misiuni, oricare ar fi ea. Astfel, 
el afirmă că: „Românii nu vor peri! Românii nu 
pot peri! Ei sunt cea mai veche nație din Europa 
care şi-a păstrat neclintit naționalitatea ei şi o exis- 
tenţă politică. O mână providenţială a privegheat 
asupră-i şi a scăpat-o din toate primejdiile“ 5. 

Bălcescu îi acuză pe cei ce cred că sufletul na- 
țiunii române e mort şi că nu mai există români 
adevăraţi. Redeşteptarea conştiinţei naţionale şi 
formarea unor români adevăraţi, cuprinși de pa- 
triotism, de iubire pentru cei de acelaşi neam cu 
ei şi pentru ţară au ca scop unitatea naţională a 
românilor, crearea unui stat național. Regenera- 
rea nației reprezintă datoria tineretului român, 
singurul care are forțele şi resursele necesare 
atingerii acestui obiectiv. 


A fi înseamnă a ști că ești 


Interesant este de observat faptul că, pentru 
Bălcescu, pentru a fi român trebuie, în primul 
rând, să fii conştient de ceea ce reprezinți tu, de 
apartenenţa ta la națiunea română. Acesta este 
4 Ion ZAMFIRESCU, op. cit. p. 372. 

















lucrul cel mai important: să nu-ți pierzi conştiinţa 
naţională, să nu-ţi pierzi naționalitatea. Restul va- 
lorilor, inclusiv libertatea, sunt mai puţin impor- 
tante decât aceasta, pentru că ele se pot redo- 
bândi, pe când naționalitatea nu, aşa cum arată 
Bălcescu într-o scrisoare către lon Ghica: „Pentru 
mine chestia naţionalităţi o puiu mai presus de 
libertate. Până când un popor nu va exista ca na- 
țiune, mare ce face cu libertatea. Libertatea se 
poate lesne redobândi, când se va pierde, iar na- 
ționalitatea nu“ 6. 

Nicolae Bălcescu consideră că românii tre- 
buie să fie conştienţi de valorile pe care le împăr- 
tăşesc cu toții, de forțele latente interne şi de ener- 
giile pe care aceste forțe le pot dezvolta: „(...) când 
două mari grupe de 4 mil. şi de 3 mil. jum. de 
Români vor fi alcătuite alături, cine va putea să le 
împiedice Unirea? România noastră va exista, dar. 
Am 0 convingere adâncă. E orb cine no vede“7. 


5 Nicolae BĂLCESCU, Privire asupra stării de faţă, asupra trecutului şi viitorului patriei noastre, Ediţie de Cornelia 


Bodea, Bălceşti pe Topolog, 1970, p. 31. 


6 Nicolae BĂLCESCU, Scrisori către Ion Ghica, cu o notiță introductivă de Petre V. Haneş, Editura Librăriei 


„Universala“ Accaly & Co, Bucureşti, pp. 16-17. 


7 Idem, Scrisoare a lui Bălcescu din Paris, în limba franceză către AL. C. Golescu - Albu Ia 4 martie 1850 
(Traducere), în Nicolae BĂLCESCU, Opere, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1952, p. 248. 





42 


anul IV e nr. 47-48 


DEZLEGĂRI 





ROST 





După Bălcescu şi generaţia paşoptistă, cul- 
tura română va fi dominată de două mari curen- 
te: tradiţionalismul şi modernismul. Tradiționa- 
liştii considerau că românul adevărat este țăra- 
nul român (în opoziţie cu fermierii, orăşenii şi 
muncitorii occidentali), cu datini orientalo-bizan- 
tine, de religie ortodoxă. 

Mircea Eliade apare, în opinia mea, cel puțin 
în perioada interbelică, dar în mare măsură şi du- 
pă aceea, ca un continuator al curentului tradițio- 
nalist, al cărui drum a fost definit de mari perso- 
nalități precum Mihai Eminescu, Bogdan Petri- 
ceicu-Haşdeu, Nicolae Iorga sau Nae Ionescu; ulti- 
mul dintre aceştia a fost, de altfel, şi mentorul lui 
Eliade, faţă de care acesta nutrea o mare dragoste 
şi un adânc respect. Nae Ionescu se bucura în anii 
premergători izbucnirii celui de-al doilea război 
mondial de o uriaşă prețuire din partea multor 
studenţi: „Continuam să asist la toate cursurile 
lui Nae Ionescu, devenite parcă și mai populare 
în Universitate, de când se cunoşteau ideile poli- 
tice ale profesorului“ 8. 

Eliade susține ideea legionară a creării 
unui „om nou“, deci a unui român nou, care să 
se raporteze permanent la valorile creştine. 
Acest om nou trebuie să aibă un destin propriu. 
El nu ar avea absolut nimic de asimilat din naţio- 
nalismul politic, ci doar din cel istoric. Adeziu- 
nea lui Mircea Eliade la ideologia legionară este 
ilustrată de diferite articole publicate în presa 
vremii, ca şi în interviul ce poartă ca titlu De ce 
cred în biruința Mişcării Legionare, în care afir- 
mă: „Cred în destinul neamului românesc, de 
aceea cred în biruința Mişcării Legionare. Un 
neam care a dovedit uriașe puteri de creaţie, în 
toate nivelurile realității nu poate nautragia la 
periferia istoriei, într-o democraţie balcanizată 
şi într-o catastrofă civilă“ 9. 

Deci, ca şi Bălcescu, bineînţeles, cu nuanțe 
diferite, şi Eliade crede în destinul neamului ro- 
mânesc. El consideră că românul, în general, cre- 
de în el însuşi, în misiunea istorică a țării sale. 


Virtutea de a supraviețui 


Mircea Eliade îl vede pe român înzestrat cu o 
multitudine de virtuţi biologice, civile şi spiritua- 
le. El îi acuză pe unii intelectuali şi scriitori ai ge- 
neraţiei sale de faptul că aceştia regretă că sunt 
români şi pun la îndoială existența unui specific 
naţional românesc. Pentru Eliade, geniul poporu- 
lui român străluceşte cu o inteligență proprie. Ro- 
mânului îi este, prin însăși firea sa, străină în- 
doiala şi are despre eroi „0 concepție cu totul fa- 
miliară“ 10. 

Eliade admiră la poporul român capacitatea 
de a fi putut asimila numeroase elemente străine 
fără a-şi fi alterat structura sa specifică şi fără a-şi 
fi epuizat uriaşa sa putere de creaţie. El consideră 
că demnitatea românească s-a păstrat nealterată 
în rândul țăranilor. 

Conform marelui gânditor, „suntem români 
prin simplul fapt că suntem vii“ 1. 

Nu putem fi români dacă nu asimilăm în în- 
tregime valorile spirituale promovate de Emi- 
nescu, Haşdeu, Iorga sau Pârvan. A fi român şi a 
crede în românism nu înseamnă a fi hitlerist sau 
fascist, aşa cum au acuzat unele personalități ale 
vremii. Eliade, ca şi Bălcescu, nu se fereşte să-i cri- 
tice şi să-i acuze pe cei care conduceau la vremea 
respectivă destinele țării, considerând că aceştia 
se puneau în calea dezvoltării fireşti a neamului 
românesc. Astfel, în viaţa politică de zi cu zi el ve- 
de adevărate orori, ce nu au nimic în comun cu 
România istorică, care este şi România cea adevă- 
rată. Românul este tolerant, acest lucru nefiind o 
dovadă de slăbiciune, ci de tărie, de încredere în 
propriile forțe, în puterea de asimilare pe care 
neamul românesc o poate dezvolta. 

Vrând să întărească credința diasporei ro- 
mâneşti în ea însăşi, Eliade face o paralelă între 
intelectualii fugiți din țară după 1945 şi transhu- 
manţa milenară a păstorilor români, ce au contri- 
buit la menţinerea unităţii limbii şi obiceiurilor 
străbune şi implicit a identităţii naționale. 


8 Mircea ELIADE, Memorii. 1907-1960, Ediţia a II-a, revăzută şi indice de Mircea Handoca, Editura Humanitas, 


Bucureşti, 1997, p. 313. 


9 Idem, De ce cred în biruința Mişcării Legionare, în Mircea ELIADE, „Textele legionare“ şi despre românism, 


Editura Dacia, Cluj - Napoca, 2001, p. 63. 


10 1dem, A nu mai fi român, în Mircea ELIADE, „Textele legionare“ şi despre românism, Editura Dacia, Cluj - 


Napoca, 2001, p. 91. 


1! 1dem, Criza românismului?.., în Mircea ELIADE, „Textele legionare“ şi despre românism, Editura Dacia, Cluj - 


Napoca, 2001, p. 117. 





anul IV e nr. 47-48 


43 





DEZLEGĂRI 








Mai întâi suntem români și 
apoi europeni 


Mircea Eliade, aflat în exil, acuză ocupantul 
sovietic că vrea să distrugă neamul românesc ca 
ființă spirituală, că doreşte ca acesta să îşi piardă 
identitatea naţională, pentru a se topi în mijlocul 
popoarelor de origine slavă. Deci, a fi român în- 
seamnă pentru Eliade, printre altele, a fi roma- 
nic, neslav. Astfel, ne putem defini în opoziţie cu 
elementul slav care ne înconjoară. El consideră 
că situaţia este de-a dreptul dramatică, căci acel 
„român de baladă“, pe care îl ştiam cu toții, aproa- 
pe că a încetat să existe sub loviturile succesive 
primite pe parcursul unui veac extrem de zbuciu- 
mat. De asemenea, încă de la începutul secolului 
al XX-lea, cultura românească tradiţională, țără- 
nească se găsea într-o permanentă prefacere: 
„Tradițiile și valorile ei au fost de mai multe ori 
zguduite, şi ocupaţia [sovietică - n.n.] a venit 
într-un ceas de totală primenire şi readaptare a 
stilului de viață tradițional Ia stilul de viaţă impus 
de momentul istoric actual“ 12. 

Eliade se simte mândru că aparţine neamu- 
lui românesc. El consideră că, în ciuda vitregiilor 





care s-au abătut de-a lungul istoriei asupra spaţiu- 
lui locuit de români, aceştia şi-au păstrat identi- 
tatea etnică, culturală şi lingvistică, integrându-se 
în acelaşi timp valorilor europene şi universale, 
aducându-și aportul original la patrimoniul cultu- 
ral universal. 

Astăzi, într-o lume tot mai uniformă, mai 
goală de sensuri, mai goală de spirit, apare mai 
pregnant ca niciodată necesitatea unei încercări 
de regăsire a identității noastre, aşa cum a fost 
ea percepută de marii noştri înaintaşi, precum 
Bălcescu sau Eliade. În opinia noastră, nu pu- 
tem spune că suntem europeni, dacă nu simțim 
mai întâi că suntem români. Şi nu putem fi 
români cu adevărat fără a înțelege ce implică 
acest lucru. De aceea trebuie să ne cunoaştem 
trecutul, căci „istoria este cea dintâi carte a unei 
naţii“ 13. Trebuie să avem conştiinţa valorii cul- 
turii noastre tradiţionale, a limbii române, ca şi 
dimensiunea spiritualităţii noastre. Aceasta cu 
atât mai mult cu cât, în ceea ce ne priveşte pe noi 
românii, „apartenenţa etnică (neamul și limba) 
şi cea religioasă (legea sfântă) par să fie oare- 
cum inseparabile, nu numai din perspectivă is- 
torică, dar şi pe plan politic“ 14. 


12 jdem, Destinul culturii românești, în Mircea ELIADE, Împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, Ediţie îngrijită 
de Mircea Handoca, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 21. 

15 Nicolae BĂLCESCU, Magazin istoric pentru Dacia [Prospect], în Nicolae BĂLCESCU, Scrieri alese, prefaţă şi note 
de Paul Cornea, Editura Tineretului, Bucureşti, 1961, p. 71. 


14 Daniel BARBU, op. cit. p. 5. 





44 


anul IV e nr. 47-48 


DEZLEGĂRI 





ROST 





Cercetarea teologică 


Cercetarea teologică românească cunoaşte astăzi un uşor reviriment prin 
valul tinerei generaţii de patrologi şi teologi formaţi în mediile academice 
occidentale, care au început să producă lucrări importante, reluând firul 
întrerupt al tradiţiei interbelice de conectare Ia fluxul ştiințitic european. Nu 
trebuie neglijate nici contribuțiile esenţiale ale teologilor români produse în 
perioada comunismului, cu atât mai meritorii cu cât beneficiau de un context 
ostil, în care accesul Ia bibliografia de ultimă oră era una extrem de diticilă, 
pe alocuri chiar imposibilă. Ne vom concentra atenţia asupra a două lucrări 
importante ale Pr. Chesarie Gheorghescu care dau măsura unei etape 


semnificative a cercetării teologice românești. 


A n) 
Pas 





Constantin Mihai 





r. Chesarie Gheorghescu încearcă să valo- 
p rizeze, în Studii de teologie fundamentală 

şi apologetică, (Editura Conphys, 2003), 
moştenirea teologică, filosofică şi apologetică a 
operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V.D. 
Kudreavţev-Platonov (1828-1891) şi S. S. Glago- 
lev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. 
Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil 
savant al Academiei teologice din St. Petersburg, 
care pune bazele apologeticii ruse. V.D. Kudreav- 
țev-Platonov, profesor la Academia teologică din 
Moscova, este considerat filosoful şi apologetul 
Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, du- 
blată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea 
unui sistem metafizic care corespunde creştinis- 
mului. S.S. Glagolev, profesor la Academia teolo- 
gică din Moscova, este considerat unul dintre cei 
mai importanți apologeți ai timpului său, con- 
tribuţia sa la cercetarea teologiei fundamentale 
fiind una majoră. 

Regăsim în lucrările acestor apologeţi o des- 
criere sistematică a principiilor teologice, filosofi- 
ce şi ştiinţifice ale teologiei fundamentale. Solu- 
țiile pe care aceştia le propun chestiunilor funda- 


mentale ale apologeticii (problema Divinităţii, a 
originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi su- 
fletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Princi- 
piile şi metodele ştiinţifice împrumutate din teo- 
logia occidentală sunt completate şi cizelate în 
spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanţi 
poate fi percepută ca „eclectică“, sub aspectul for- 
mei şi al prezentării, dar, prin excelenţă, ortodo- 
xă, sub aspectul conținutului şi al orientării. Por- 
nind de la Homeakov, Golubinski, aceşti apolo- 
geţi au susținut, prin metoda ştiinţifică, orienta- 
rea tradițională a teologiei ruse. Problematica 
apologetică abordată în operele lui Rojdestven- 
ski, Kudreavţev et Glagolev gravitează în jurul 
unor teme esențiale, precum: 

1. Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Fiin- 
ță Supremă, trebuie perceput nu numai ca un 
simplu principiu ontologic, autonom şi etern, ci şi 
ca o Fiinţă supra-spirituală, cu trăsăturile specifi- 
ce ale existenţei absolute: conştiinţa, rațiunea şi 
libertatea. Argumentul ontologic primordial re- 
zidă în conştiinţa acțiunii lui Dumnezeu în Sine, 
când omul duce, prin analogie, o viaţă asemănă- 
toare. Chiar şi în „filosofia creştină“, învăţătura 
cu privire la demonstrarea existenţei lui Dumne- 
zeu este provocată inițial de dorința de a funda şi 
a descoperi adevărul religiei, plecând de la prin- 
cipiile credinţei şi ale raţiunii. 

2. Originea lumii. Pentru a rezolva această 
problemă, Kudreavţev înfăţişează două teorii fi- 
losofice ale cosmogenezei: teoria regresivă şi cea 
progresivă sau, altfel spus, teoria răsăriteană şi 





anul IV e nr. 47-48 


45 





ROST 


DEZLEGĂRI 





cea occidentală. Aceste teorii implică orientarea 
spiritului şi a materiei. Potrivit esenței, ele com- 
portă elemente ale noţiunii de existență creată. 
Învățătura teologică asupra creaţiei lumii com- 
bină cele două teorii ale cosmogenezei, punând 
accentul pe teoria progresivă. Revelația suprana- 
turală este răspunsul la această chestiune, Dum- 
nezeu fiind causa causorurm. 

3. Originea omului. Sub aspectul genezei, 
omul este creația lui Dumnezeu; sub aspectul 
naturii sale spirituale, el este după chipul și ase- 
mănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, 
dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub 
influența morții. Toate aceste consecințe au fost 
anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeţii ruşi 
prezintă caracteristicile care diferenţiază con- 
cepţia antropologică creştină de cea naturalistă. 

4. Nemurirea sufletului. Respingând ipoteze- 
le raţionaliste cu privire la suflet, apologeţii de- 
monstrează că acesta este o substanță spirituală 
deosebită, principiul independent al fenomene- 
lor spirituale. Conştiința este factorul care sub- 
liniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufle- 
tul nu este rezultatul organismului, ci este o sub- 
stanță spirituală, atunci el îşi poate continua exis- 
tența după separarea de materie. Ideea nemuririi 
se bazează invariabil pe adevărul existenței lui 
Dumnezeu. 

5. Creștinismul este o religie de origine divi- 
nă, religia absolută a libertăţii şi a adevărului. 
Cunoaşterea învățăturii christice se realizează în 
interiorul Ecclesiei, prin şi în spiritul Evangheliei, 
înțeleasă prin Tradiţia Apostolilor şi a Sfinților 
Părinţi. Evanghelia nu este filosofie, ci Revelația 
divină, acţiune şi viață. 

Chiar dacă intenţia Pr. Chesarie Gheorghes- 
cu nu este aceea de a oferi o analiză critică, de- 
mersul său restitutiv trebuie apreciat cu atât mai 
mult cu cât este vorba de surprinderea unui mo- 
ment fondator al dezvoltării apologeticii ruse, 
prin aceşti trei reprezentanți care au revigorat 
conţinutul gândirii teologice moderne. 

Teza Pr. Chesarie Gheorghescu, Învățătura 
Ortodoxă despre Iconomia Divină şi Iconomia 
Bisericească (Editura Antim Ivireanul, 2001, edi- 
ţia a II-a), care operează o distincţie netă între 
teologie sau doctrina despre Dumnezeu în Sine şi 
iconomia divină sau lucrarea lui Dumnezeu în ve- 
derea mântuirii lumii, era în 1980 „prima lucrare 














nomiei atât de larg expusă şi exemplificată pe ba- 
za multor texte din Sfânta Scriptură şi Sfinţii Pă- 
rinți“, potrivit coordonatorului tezei, Pr. Dumitru 
Stăniloae. Această discuţie asupra problemei ico- 
nomiei, temă tradiţională pentru teologia răsări- 
teană, a fost actualizată printr-o a doua ediție a lu- 
crării, în care Pr. Chesarie adaugă un capitol sub- 
stanțial consacrat unor aspecte curente ale reali- 
tății ecleziologice, precum: Dialogul cu lumea în 
Biserica Romano-Catolică după documentele 
Conciliului al II-lea de Ia Vatican; Problema ase- 
mănărilor dintre creştinism și celelalte religii în 
gândirea patristică, până la începutul secolului al 
IV-lea; Tradiţie şi Biserică; Învățătura despre Mai- 
ca Domnului (Theotokos) în Ortodoxie şi Cato- 
licism etc. 

Prima parte a lucrării, consacrată interpretă- 
rii iconomiei divine, se structurează pe patru 
unități secvențiale: Iconomia dumnezeiască după 
Sfânta Scriptură; Iconomia dumnezeiască după 
Sfinții Părinți Urineu al Lyonului, Atanasie cel 





46 


anul IV e nr. 47-48 


DEZLEGĂRI 





ROST 





Mare, Grigore de Nyssa, loan Hrisostom, Augus- 
tin, Chiril al Alexandriei, Maxim Mărturisitorul, 
loan Damaschin, Grigore Palama), Sensurile 
iconomiei dumnezeiești: Sfânta Treime și actuali- 
zarea iconomiei divine în viața oamenilor prin 
Biserică. 

Sfântul Irineu al Lyonului este unul dintre 
primii Părinţi ai Bisericii care a evidenţiat sem- 
nificaţiile iconomiei divine. EI foloseşte acest cu- 
vânt chiar la plural, aplicându-l diverselor mo- 
mente şi acte ale iconomiei. Irineu al Lyonului pu- 
ne pe acelaşi plan iconomia cu lucrarea lui Dum- 
nezeu, realizată prin întruparea lui lisus Hristos. 
Irineu susţine caracterul universal al iconomiei, 
asociindu-l, precum Apostolul Pavel, recapitulării 
oamenilor în Hristos. Termenul de recapitulatio 
are mai multe semnificaţii: aceea de a repeta, a 
reproduce sau a rezuma. În acest sens, gnosticis- 
mul constituie recapitularea tuturor ereziilor 
(Adversus haereses, IV, 25, P. G., VII, 1189). Apli- 
cat la lucrarea de mântuire a lui lisus Hristos, ter- 
menul de recapitulare o arată uneori în totalita- 
tea sa, de iconomie a lui Hristos, Cel care recapi- 
tulează omenirea pentru a o rezuma. El recapitu- 
lează lumea în sensul restaurării sale (a se vedea, 
de asemenea, contribuţiile lui Cristian Bădiliță, 
Manual de Anticristologie. Studii, dosar biblic, 
traduceri şi comentarii, laşi, Polirom, 2002; Meta- 
morfozele Anticristului la Părinţii Bisericii, laşi, 
Polirom, 2006). 

Doctrina despre unirea şi recapitularea tu- 
turor în Hristos, în perspectiva vetero şi neotesta- 
mentară, reprezintă o trăsătură fundamentală a 
Ecclesiei. Prin iconomia Întrupării şi prin lucra- 
rea de mântuire, Biserica trebuie să reunească tot 
ceea ce fiinţează: Dumnezeu, om şi creaţie. Biseri- 
ca este „noua creaţie“ a Sfintei Treimi. Principiul 
comuniunii funcţionează fie la nivelul structurii 
doctrinare şi sacramentale, fie la nivelul deschide- 
rii sale ecumenice. Recapitularea virtuală în lisus 
Hristos şi actualizarea sa prin Biserică sunt aspecte 
fundamentale ale lucrării de mântuire în teologia 
ortodoxă. Prin urmare, iconomia divină devine 
sursa şi fundamentul iconomiei bisericeşti. 

A doua parte a tezei consacrată iconomiei 
bisericeşti se structurează pe două unități secven- 
țiale: Iconomie, acrivie, scop; Mărturii istorice şi 
canonice privind folosirea iconomiei şi acriviei în 
viața Bisericii. Lucrarea cunoscută sub numele de 


iconomie bisericească îşi are originea în Evan- 
ghelie şi în Tradiţia Ecclesiei (Predania). Deşi este 
menţionată în mai multe scrieri ale Părinților Bi- 
sericii, în anumite decizii conciliare ale Biseri- 
cilor autocefale sau în studiile teologilor contem- 
porani, Biserica Ortodoxă nu a dat încă o defi- 
niţie oficială a noţiunii de iconomie. În pofida 
acestor lucruri, Biserica manifestă iconomia la ni- 
velul conştiinţei sale, practicând-o din dorinţa de 
a-şi împlini misiunea. Plecând de la conținutul 
textelor patristice şi canonice puse în discuţie de 
autorul tezei, rezultă că scopul aplicării icono- 
miei bisericeşti este acela de a atrage atenția asu- 
pra valorii sale mântuitoare. Iconomia bisericeas- 
că rămâne o derogare provizorie în raport cu 
acrivia. Ea se acordă în împrejurări excepţionale, 
dar fără a crea o nouă condiție care s-ar impune, 
ca un drept permanent. Iconomia constituie o ex- 
cepţie de la regulă, dar numai pentru un caz con- 
cret şi în timpul unei perioade limitate pentru a 
nu periclita regula permanentă (akrivia). Princi- 
piul formulat de Grigore de Nazianz pentru apli- 
carea iconomiei bisericeşti rămâne valabil. 

Analizând documentele Conciliului al II-lea 
de la Vatican, Pr. Chesarie descoperă argumentul 
de apropiere între Ortodoxie şi Catolicism. Punc- 
tul de plecare al dialogului interconfesional, nu- 
mitorul său comun este iconomia. Iconomia divi- 
nă şi iconomia bisericească reprezintă funda- 
mentele unității ecleziologice creştine. Astfel, Bi- 
serica Creştină a lui Dumnezeu actualizează şi re- 
capitulează în Hristos omenirea. Comunitatea 
umană se regăseşte în interiorul comunității de 
iubire, Biserica. Iconomia pune în lumină liber- 
tatea lui Dumnezeu, care dă măsura dragostei 
Sale pentru creaţie. 

Demersul Pr. Chesarie are o dublă miză. Mai 
întâi, el vizează dimensiunea ştiinţifică, constitu- 
ind o riguroasă contribuţie (o erudiție remarcabi- 
lă, o coerență a demonstraţiei, existenţa unei bi- 
bliografii compozite, cu numeroase surse octi- 
dentale şi răsăritene) la cercetarea teologică. 
Apoi, este vorba de o problemă actuală care pri- 
veşte dialogul interconfesional, deschiderea spre 
alte orizonturi de aşteptare. Cercetarea întreprin- 
să de Pr. Chesarie Gheorghescu poate contribui 
la o mai bună racordare a tradiţiei răsăritene la 
cea occidentală în vederea refacerii acelei legă- 
turi pierdute. 





anul IV e nr. 47-48 


47 





ROST 


HISTORIA 





În căutarea 


Bisericii pierdute wm 


George Enache 





N 
n mod concret, prin măsurile adoptate de 


Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorii săi, Bi- 

serica Ortodoxă a devenit de facto o Biserică 
de stat. Prin Legea pentru numirea de mitropoliți 
şi episcopi eparhioți în România (11 mai 1865), 
se hotăra numirea episcopilor direct de către 
domn, încălcându-se, cel puţin formal, în mod 
grav canoanele!. Prin Legea secularizării? ce 
transforma preoții în lefegii ai statului, Cuza re- 
ducea Biserica la rolul unui simplu departament, 
care se ocupă cu administrarea nevoilor religioa- 
se ale populaţieis. Căsătoria civilă, desființarea 
şcolilor patronate de biserică, reducerea drastică 
a implicării sociale a Bisericii, prin preluarea asis- 
tenței sociale de către stat, au contribuit şi ele la 
scăderea rolului Bisericii. Scopurile lui Cuza, din- 
colo de mult trâmbițata „modernizare“, au fost 
cât se poate de politice, anume transformarea Bi- 
sericii Ortodoxe din Principate într-o instituție 
slujitoare a interesului național, exprimat şi „con- 
fiscat“ în cazul nostru exclusiv de stat. Seculariza- 
rea averilor bisericeşti, motivată mai ales din 
punct de vedere economic, a vrut şi să „curețe“ 
Biserica noastră de străini, care urma să devină 


una numai a românilor. Secularizarea s-a dorit a 
fi dublată cu ceea ce se va obţine de facto abia în 
1885, anume autocefalia, care devine noţiunea 
centrală a ecleziologiei Bisericii Ortodoxe din 
Vechiul Regat. Independenţa politică, care se do- 
rea a fi obținută pentru noul stat, trebuia să aibă 
drept pandant independenţa din punct de vedere 
canonic față de Patriarhia constantinopolitană, 
privită exclusiv ca un pion politic în mâinile sulta- 
nului. Cuza nu a fost original în acest sens, el ur- 
mând o tendință care se regăseşte şi înainte şi 
după el în politica popoarelor balcanicef, care a 
avut unele efecte benefice pe termen scurt, dar 
care a introdus un spirit etnicist periculos în Bise- 
rica Ortodoxă, care a pus sub semnul întrebării 
genul de colaborare pan-ortodoxă care se mani- 
festase în veacul anterior. Controlul riguros im- 
pus Bisericii, care va merge până la numirea de 
către domn a episcopilor le considerăm însă abu- 
zuri nejustificate, care nu arată altceva decât pro- 
funda neîncredere în corpul bisericesc, acesta tre- 
buind chipurile reformat prin intervenţia salva- 
toare a puterii politice. Cuza inaugura astfel o ati- 
tudine care se va regăsi şi mai târziu în istoria 
noastră, Antonescu, de exemplu, considerân- 
du-se printre altele şi „salvator“ al Bisericii noas- 
tre decăzute. 


1 Niculae Șerbănescu, 150 de ani de Ia nașterea domnitorului Alexandru loan Cuza, în „Biserica Ortodoxă 
Română“, an. LXXXVIII, nr. 3-4, 1970, p. 351-407; Constantin Drăguşin, Legile bisericești ale lui Cuza Vodă şi 
lupta pentru canonicitate, în „Studii Teologice“, an. IX, nr. 1-2, 1957, p. 86-103. 

2 Legea secularizării a prilejuit ample dispute între guvernul român şi Patriarhia de Constantinopol, care a găsit 
sprijinitori puternici în guvernele otoman şi țarist. Pentru rezolvarea chestiunii s-a propus plata unor 
despăgubiri destul de substanţiale din partea statului român pentru moşiile secularizate ale mănăstirilor 
închinate, care în cele din urmă, nu se va mai plăti. În schimb, nu s-a pus deloc problema unei eventuale 
despăgubiri a mănăstirilor pământene, faptul ilustrând o atitudine care se va regăsi din păcate periodic în 
istoria statalității noastre moderne, anume că dacă o instituţie depinde de stat şi nu prea are mijloace să facă 
opoziție, nici nu este băgată în seamă, fiind supusă voinţei acestuia. 

3 Bibliografie privind problema secularizării în Mircea Păcurariu, op. cit. vol. 3, p. 124. 

4 Vezi în acest sens sinteza cuprinzătoare a preotului Claudiu Cotan, Ortodoxia şi mișcările de emancipare 
naţională din sud-estul Europei în secolul al XIX-lea, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2004, 424 p., extrem de 
inovatoare în multe privințe pe tărâmul istoriografiei problemei în discuţie, insistând însă şi aceasta prea mult 
pe momentele de colaborare dintre biserică şi mişcările naționale şi pe rolul revoluționar al clericilor, mai puțin 
pe conflictele existente şi pe limitările aduse autonomiei bisericeşti. 





48 


anul IV e nr. 47-48 


HISTORIA 





ROST 





Şi acest gen de intervenţii se pot regăsi în 
spaţiul ortodox al epocii, controlul țarului asupra 
Bisericii Ortodoxe Ruse fiind chiar mai apăsător 
decât la noi. La toate acestea se adaugă însă dez- 
interesul profund al autorităţilor române, care, 
odată scopurile politice atinse, vor neglija spri- 
jinirea materială a Bisericii căreia, după ce statul 
îi confiscase averile, acesta era dator, cel puțin 
moral, să o ajute din punct de vedere material. 
Situaţia Bisericii Ortodoxe din Vechiul Regat se va 
caracteriza prin lipsuri materiale acute şi un con- 
trol strict din partea politicului, chiar dacă guver- 
nanţii, confruntați cu numeroasele frământări 
provenite din interiorul clerului, vor adopta 
unele măsuri, care se vor dovedi în cele din urmă 
simple paleative. 


Lupta unor ierarhi cu puterea 
politică 


Conflictele încep cu opoziţia categorică a 
mai multor ierarhi faţă de legea din 1865, pe mo- 
tivul evident de necanonicitate, fiind sprijiniți în 
demersurile lor de Patriarhia ecumenicăs, dar şi 
de marele ierarh ardelean Andrei Şaguna, aflat 
atunci la apogeu6. Abia în decembrie 1872, prin 
noua Lege canonică a Bisericii Ortodoxe Româ- 
ne, se preciza că episcopii sunt aleşi, dar de mem- 
brii Sinodului, alături de toți deputații şi senatorii 
ortodocşi în funcţie. Cercul celor eligibili era ex- 
trem de restrâns: episcopii erau aleşi din rândul 
5 Vezi Mircea Păcurariu, op. cit. vol. III, p.121-123. 


arhiereilor titulari (opt la număr), iar mitropoliţii 
din cei şase episcopi”. Deşi aparent legea marca o 
întoarcere la vechile canoane, ea nu a făcut decât 
să mascheze intervenţia politicului în alegerea ie- 
rarhilor, pe care legislaţia lui Cuza îl arăta cât se 
poate de limpede. 

Politicianismul românesc, extrem de nociv, 
se va manifesta astfel din plin şi în Biserică, prin 
alegerea numai a acelor persoane fidele partidu- 
lui aflat la putere. Trebuie menţionată aici una 
dintre bolile de care suferă şi azi oamenii politici 
de la noi, anume critica extrem de virulentă a mă- 
surilor luate de putere atunci când propriul par- 
tid se află în opoziție şi păstrarea acestora ne- 
schimbate şi utilizarea în folos propriu în mo- 
mentul în care situaţia se schimbă. Deşi ames- 
tecul grosolan în viața Bisericii este o creaţie a 
liberalilor, conservatorii, în momentul în care au 
ajuns la putere, nu au pregetat să se folosească de 
tradiția creată de inamicii lor politici. Era de 
ajuns ca ceva să nu convină, pentru ca scaunul 
unui ierarh „reclacitrant“ să se clatine, lista aces- 
tor abuzuri fiind deosebit de lungă, dacă avem în 
vedere timpul totuşi scurt de la adoptarea legii 
din 1872 şi până la primul război mondial. Astfel, 
mitropolitul Iosif Gheorghian este obligat să-şi 
dea demisia (1893), în urma refuzului său de a 
accepta Legea clerului mirean și a seminariilor, 
propusă de Take Ionescu?. În locul său este insta- 
lat Ghenadie Petrescu, cu ajutorul conservato- 
rilor?. 


6 loan Lupaş, în monografia dedicată lui Andrei Şaguna scrie: „Neofit Scriban adresase atunci lui Şaguna o 
epistolă mai lungă (4 iulie 1865), zugrăvindu-i starea cea tristă, în care a ajuns biserica din Țara Românească şi 
rugându-l să ia cumva în apărare drepturile bisericii. Şaguna răspunde, prin acest articol (publicat în „Telegraful 
Român“, nr. 53/1865), în care condamnă guvernul Țării Româneşti, fiindcă nu respectă autonomia bisericii şi 
Că, în locul obiceiului străvechi de a se alege episcopi, a început a-i «octroia», a-i numi ca pe nişte simpli 
funcţionari. Toate guvernele trebuie să respecte constituțiunea bisericească - scrie Şaguna. Neofit Scriban, 
nevoind să primească în mod anticanonic episcopia Argeşului, fu învinuit că este muscal. Dar «va veni timpul - 
prorocea Şaguna - şi acela nu poate fi departe, când se va recunoaşte că părintele episcop Scriban Neofit n-a 
putut primi denumirea sa octroată de episcop, nici ca un bărbat învățat bisericesc, nici ca român şi cive cult al 
României libere; va veni timpul, şi acesta nu poate fi departe, când în România se va nimici legea cea nouă, 
pentru că este soră bună a legilor muscăleşti, prin care biserica este pusă în Rusia unui regim absolutistic, şi 
dacă această a mea prorocire nu s-ar împlini, atunci fără îndoială şi desigur se va împlini prorocirea mea a doua: 
că adică România liberă se va stinge curând şi va răsări pe ruinele ei o Românie absolutistic㻓 (Mitropolitul 
Andrei Şaguna. Monografie, ediţia a I-a, Ed. România Press, Bucureşti, p. 355). Prevederea marelui ierarh se va 


împlini, din păcate. 
7 Ibidem, 126-128. 


3'Take Ionescu, Legea clerului, 1893; Kostaki Epureanu, Discurs asupra poiectului de lege despre clerul mirean şi 


organizarea seminariilor, 1893, losif Naniescu, Discursul prezentat în şedinţa Senatului din 13 şi 14 aprilie 1893 


în chestiunea proiectului de lege intitulat „Pentru îmbunătățirea soartei clerului mirean“, 1893; Mircea 


Păcurariu, op. cit., vol. 3, p. 131-136. 
9 Mircea Păcurariu, op. cit. vol. 3, p. 136. 





anul IV e nr. 47-48 


49 





ROST 


HISTORIA 





În timpul guvernării liberale (1896), acesta 
este acuzat de încălcarea mai multor canoane. 
Acestea sunt clare în ceea ce priveşte condiţiile în 
care poate fi acuzat şi judecat un episcop, rolul 
esenţial jucându-l Sinodul, singurul care poate 
da pedepse pe linia bisericească10. Or, pentru a 
păstra o aparenţă de legalitate, Partidul Na- 
țional Liberal, care urmărea îndepărtarea lui 
Ghenadie, a făcut în așa fel încât acesta să fie ju- 
decat de Sinodii. Se deschidea astfel o tradiţie 
care se va dovedi funestă în anii care vor 
urmat. După Petrescu, revine ca mitropolit 
Iosif Gheorghian!5, fiind urmat de Athanasie 
Mironescu, care va sfârşi şi el prin demisie în 
1911. Cauza a fost nefericita Lege a Con- 
sistoriului Superior Bisericesc, prin care se în- 
cerca o palidă apropiere de preoții simpli, lipsiţi 


de venituri şi neavând posibilitatea să-şi afirme 
într-un cadru legal cerinţele, legea fiind o ne- 
reuşită pastişă după statutul şagunian!*. Îm- 
potriva ei se va ridica Gherasim Saffirin, epis- 
cop de Roman, considerând-o anticanonică!s. 
Izbucneşte un scandal imens, care marchează 
grav viaţa bisericească de la noi!6. Mitropolitul 
este absolvit de vină însă îşi dă demisia, iar 
Saffirin, în mod firesc, este depus din scaun, 
pentru acuze nefondate!. 

Mitropolit primat devine Conon Arămes- 
cu-Donici, care se va retrage din scaun, după ce 
a fost obligat să semneze în timpul ocupaţiei 
germane a Bucureştiului o proclamaţie prin 
care cerea armatei române refugiate în Mol- 
dova să nu mai lupte împotriva trupelor Triplei 
Alianțe!8. 


10 Acuza împotriva Episcopului se înaintează Mitropolitului, deci căpeteniei Sinodului de care depinde acel epis- 
cop (6 ap., 19 Cart.); Cel ce pârăşte pe un episcop e dator să-şi susţină pâra. Dacă nu o susţine, se pedepseşte ca 
un calomniator (6 II, 19 Cart.); Cel ce acuză pe episcop să dea în scris că este gata a se supune aceleiaşi pedepse 
care s-ar da episcopului acuzat în cazul în care la cercetarea lucrurilor se va dovedi că episcopul este nevinovat 
(6 II, 19 Cart.); Episcopul poate fi acuzat numai de oameni vrednici de credință (74 ap.) Administrarea averii 
bisericeşti o face Episcopul [...] (26 IV, 11 VII); Episcopul care nu administrează corect averea eparhială să fie 
judecat de sinod (25 Antiohia), Averea episcopilor să fie deosebită de a eparhiei (40 ap, 24 Antiohia); Nu poate 
vinde averea bisericească fără ştirea Sinodului şia presbiterilor săi). Se pedepseşte cu afurisenie episcopul care: 
primeşte în eparhia sa clerici sau mireni afurisiţi, veniţi de Ia alte eparhii (12 Apostoli), primeşte clerici care, 
împotriva voinței Episcopului lor, şi-au părăsit eparhia (16 ap.), nu poartă grijă să dea clericilor săraci cele de 
trebuință (59 ap.), hirotoneşte ca urmaş al său pe o rudenie a sa (76 ap.), se amestecă în treburile altei eparhii, 
fără învoirea episcopului competent (18 Ancira). Episcopul se cateriseşte dacă: face hirotonii pentru alte 
eparhii (35 apostoli, 13 Antiohia), împarte o mitropolie în două pentru a fi şi el Mitropolit (12 IV), care trăieşte 
în căsătorie (12 VI), care sfințeşte o biserică fără sfintele moaşte (7 VII), care primeşte clerici din altă eparhie 
fără carte canonică (7 VI), care, fără cauză justă, lipseşte din eparhie mai mult de şase luni (16 FII); episcopul 
care defăimează pe mitropolitul său (14 1-11), cel care ajunge la demnitatea de ierarh prin bani, atât el căt şi cei 
ce l-au hirotonit şi să se taie desăvâşit de la împărtăşanie (29 ap., 22 VI, 5 VII). Episcopul nu poate fi înlocuit 
decât dacă-şi dă demisia sau dacă e caterisit (16, I-II); Poate fi judecat de Sinod (74 ap., 9,17 IV, 15 Antiohia, 3 
Sardica). Statul, prin canonul 104 Cartagina, poate dispune, în caz de nevoie, să se întrunească Sinodul 
episcopesc, pentru a judeca vreun cleric, (arhid. prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit, p. 497-527) Puterea politică 
modernă va folosi împotriva episcopilor incomozi mai ales acuzaţia de proastă gestionare a fondurilor 
bisericeşti şi încercări de îmbogăţire în folos personal. 

1 Al. G. Djuvara, Chestiunea Ghenadie şi partidele politice, 1897, Actul de acuzaţie făcut în Sf Sinod contra IPS 
sale mitropolitul primat Ghenadie Petrescu, 189, 

12 Aşa va fi înlăturat şi episcopul Nicolae Popovici al Oradiei în 1950, doar că acesta a fost pensionat, păstrându-şi 
calitatea de fost ierarh, în urma eforturilor Patriarhului Justinian. 

15 Mircea Păcurariu, op. cit., p.137. Pe 5 decembrie 1896, Gheorghian este ales episcop de Roman, pe 6 decembrie 
este reales mitropolit primat, fiind înscăunat în ziua de 8 a aceleiaşi luni. 

14 Ibidem, p. 137-140; N. Dobrescu, Defectuozitatea alegerii episcopilor şi mitropoliților Ia noi, Bucureşti, 1909; 
Spiru Haret, Criza bisericească, Bucureşti, 1912; N. Iorga, Tulburările bisericeşti şi politicianismul, Vălenii de 
Munte, 1911 

15 Gherasim Safirin, Cuvântări rostite cu privire Ia proiectul de lege pentru modificarea Legii sinodale din 1872 şi 
pentru înființarea Consistoriului Superior Bisericesc, Bucureşti, 1909. 

16 Spiru Haret, Criza bisericească, Bucureşti, 1912; N. Iorga, Tulburările bisericeşti şi politicianismul, Vălenii de 
Munte, 1911; Constantin C. Diculescu, Tulburările bisericeşti şi propaganda catolică. Memoriu înaintat Sf Sinod 
Ia 25 mai 1911, Bucureşti, 1911. 

17 Mircea Păcurariu, op. cit. vol. 3, p. 140. 

18 Ibidem, luliu Scriban, Cronica vieţii bisericeşti din România în timpul războiului, în „Biserica Ortodoxă 
Română“, an XI, nr. 5, 1922, p. 378-382 şi nr. 6, p. 461-464. 





50 anul IV e nr. 47-48 


HISTORIA 





ROST 





Sărăcie și degradare 


După cum se poate observa, de la sfârşitul 
secolului al XIX-lea Biserica Ortodoxă din Vechiul 
Regat o duce într-o criză continuă, aceasta fiind 
de fapt consecinţa, „metastaza“, problemelor acu- 
mulate în timp, corpul clerical fiind, în marea lui 
majoritate, într-o situație din cele mai jalnice, 
care a stimulat dezbinarea, o ostilitate profundă 
instalându-se între ierarhie, preoţii de mir şi mo- 
nahi. Cauza principală a fost una în cele mai lu- 
meşti: lipsa de bani pentru a se finanța activită- 
țile Bisericii şi subzistența unui corp preoţesc 
care creşte în mod exponențial, prin hirotonii fă- 
cute fără nicio socoteală, fără a se ține seama de 
nevoile reale ale credincioşilor. Sute de preoți fă- 
ră parohie stau la porţile cimitirelor, așteptând 
un convoi mortuar. Nici cei plătiți de stat nu o duc 
mai strălucit, deoarece sumele acordate sunt sim- 
bolice, iar ierarhia nu poate să facă nimic, pentru 
că toată chestiunile administrative şi financiare 
care țin de Biserică sunt controlate şi administra- 
te de stat, iar acesta este mai mult decât zgârcit 
când vine vorba să se dea bani Bisericii. Totuşi, 
pentru preoţii de mir ierarhia bisericească devi- 
ne principalul duşman, considerându-se că aceas- 
ta nu vrea să facă nimic pentru a îmbunătăți situ- 
aţia existentă, mulțumindu-se să-şi menţină privi- 
legiile proprii. Începe o luptă fără menajamente, 
care s-a lăsat şi cu atentate!. Şi deoarece episco- 
pii şi mitropoliţii proveneau din mediul monas- 
tic, ostilitatea preoţilor de mir s-a extins cu repe- 
ziciune şi asupra călugărilor, punându-se chiar 
problema desființării mănăstirilor20. Cererile re- 
belilor au fost răspândite prin ziare precum Deş- 
teptarea, Ecoul Moldovei sau Biserica română ?!, 
principala revendicare fiind participarea la viața 
Bisericii în cadrul Sfântului Sinod a preoţilor, dia- 
conilor şi mirenilor??. Se credea că astfel se putea 
îmbunătăţi situația materială şi spirituală a preo- 
ților şi, fapt important, organizarea bisericească a 
Vechiului Regat se armoniza cu cea a ortodocşilor 














din Transilvania, care se administrau după statu- 
tele elaborate de Andrei Şaguna23. Pentru a răs- 
punde acestor cereri, se formează în 1883 o comi- 
sie a Sfântului Sinod, în care raportorul principal 
a fost eruditul episcop de Roman Melchisedec 
Ştefănescu, care elaborează un Studiu despre ier- 
arhia şi instituţia sinodală în Biserica Ortodoxă a 
răsăritului în general și despre ierarhia şi insti- 
tuția sinodală în Biserica Ortodoxă Română în 
special. Aici sunt analizate bazele dogmatice, ca- 
nonice şi după legile țării ale cererilor preoților 
de mir. 

Conform lui Melchisedec, Sinodul nu poate 
fi alcătuit decât din episcopi. El afirmă că „Biseri- 
ca cuprinde pe toţi credincioşii, însă în sens mai 
restrâns Biserica este ierarhia bisericească. Ierar- 
hia este întemeiată de Hristos prin Apostoli. Auto- 
ritatea ierarhiei este o autoritate morală, bazată 
pe învățătura evanghelică şi care tinde la îmbogă- 
țirea morală a omenirii, prilej de apropiere de 
Hristos şi prin El de Dumnezeu“. El aminteşte cu- 
vintele Sf. Ciprian care arată că „Biserica înseam- 


19 Vezi Pastorala mitropolitului Calinic, în „BOR“, an VII (1883), nr. 10, octombrie, p. 593 - 620. 
20 Cartea pastorală a lui Iosif mitropolitul Moldovei, în „BOR“, an VII (1883), nr. 1, ianuarie, p. 56. 


21 Ibidem, p. 56-58. 


2 Studiu despre ierarhia şi instituţia sinodală în Biserica Ortodoxă a răsăritului în general şi despre ierarhia şi 
instituția sinodală în Biserica Ortodoxă română în special, de comisia Sf. Sinod compusă din: IPS Calinic, 
primatul României, IPS Iosif; mitropolitul Moldovei şi Sucevei, episcopul de Roman, D. Melchisedek, Bucureşti, 


1883, p.5. 
23 Ibidem. 





anul IV e nr. 47-48 


51 





ROST 


HISTORIA 





nă poporul şi episcopul, episcopul e în Biserică şi 
Biserica în episcop, cine nu e în unire cu episco- 
pul acela nu e nici în Biserică“24. Melchisedec con- 
cepe pe episcop ca învățătorul principal în Biseri- 
Că, iar în eparhia sa ca pe locţiitorul lui Hristos. 
Sinodul nu poate fi alcătuit decât dintre egali, iar 
aceştia sunt episcopii. Sunt analizate şi alte mode- 
le contemporane de organizare a Bisericilor Or- 
todoxe (cazul grec, rus), constatându-se că ceea 
ce se numeşte acolo sinod este de fapt un comitet 
sinodal administrativ, în care autoritatea statului 
este prezentă efectiv (oberprocurorul rus sau 
procurorul statului la greci)5, situație pe care 
episcopul român o respinge categoric. 

O menţiune aparte se cuvine făcută asupra 
aprecierilor lui Melchisedec față de statutul şagu- 
nian, ilustrând o concepţie foarte diferită de cea a 
lui Şaguna în ceea ce priveşte relaţiile dintre stat 
- biserică şi corpul social. Iată ce spune episcopul 
regățean: „Andrei Şaguna a combinat toate mij- 
loacele, ce i-a dictat înțelepciunea şi cultura ca să 
ridice Biserica. El a adunat sub steagul Bisericii 
toate energiile românilor pentru apărarea Biseri- 
cii şi a naţiunii. Pentru ridicarea culturii poporu- 
lui s-a îngrijit de organizarea învățământului, pe 
care l-a pus sub oblăduirea Bisericii. El nu a putut 
să stea strict canonic, care mărgineşte acţiunea 
Bisericii mai mult la doctrină şi disciplină biseri- 
cească, celelalte trebuinţe îndeplinindu-le statul 
civil. Şaguna a trebuit să angajeze în organizarea 
sa bisericească întreaga națiune“26. Iată deci că în 
viziunea lui Melchisedec, organizarea şaguniană, 
deşi de toată lauda, este un caz excepţional, care 
uzurpă atribuţii ce normal aparțin statului. În faţa 
unui stat ostil sau indiferent, Şaguna a fost obligat 
la această atitudine. Ea nu se poate aplica într-un 
stat în care Biserica Ortodoxă este dominantă”. 

Dreptul canonic şagunian prevedea nu mai 
puţin de şase tipuri de sinoade, alcătuite fiecare 


24 Ibidem, p. 7. 

25 Ibidem, p. 22-29. 
2 Ibidem, p. 31. 

27 Ibidem, p. 33. 

2 Ibidem, p. 1. 


din o treime clerici şi două treimi laici: sinoadele 
parohiale, sinoadele mănăstireşti, sinodul proto- 
popesc, sinodul eparhial, sinodul mitropolitan 
administrativ bisericesc şi sinodul mitropolitan 
administrativ dogmatic. Doar ultimul ar fi com- 
patibil cu exigenţele canonice ale Bisericii, cele- 
alte având funcţii pe care în Vechiul Regat le în- 
deplinesc alte instituţii. Astfel sinodul comunal ți- 
ne loc de consiliu comunal, cel protopopesc de 
consiliu județean, sinoadele eparhiale de corpuri 
legislative. Epitropiile şi Senatul şcolii eparhiale 
şi mitropolitane sunt înlocuite de Ministerul de 
Culte şi consiliile sale şcolare?8. 


Symfonia Biserică-Stat, 
înțeleasă greșit 


Mai târziu unora le-a părut ciudat că marele 
spirit care a fost Melchisedec a scris aşa ceva în 
1883, când în divanul adhoc al Moldovei de la 
1857 afirmase că „preoțimea de mir trebuie să ia 
parte la sinod: a) căci aceasta este o datină veche 
întrebuințată în toate sinoadele ecumenice şi 
locale; b) căci episcopii cârmuiesc Biserica în fap- 
tă, cea mai mare parte prin preoțimea de mir; c) 
căci preoţii de mir sunt partea de cler care trăieş- 
te nedezlipit de lume şi cunoaşte mai bine nevoi- 
le şi suferinţele ei; d) căci în reprezentaţia Biseri- 
cii trebuie să fie reprezentate toate interesele Bi- 
sericii, precum în adunarea naţională toate acele 
ale naţiunii; e) căci firmanul de convocare a diva- 
nurilor adhoc, care cheamă la reprezentare toate 
interesele societății noastre, dă drept de repre- 
zentaţie şi preoților mireni“29, atitudine sprijinită 
entuziast de Mihail Kogălniceanu30. Să se fi 
schimbat aşa de mult Melchisedec Ştefănescu în 
momentul când a devenit episcop, numit de altfel 
direct de Cuza, în prima eparhie întemeiată prin 
decret domnesc, Dunărea de Jos? Să fi fost obligat 


29 Apud Chiru C. Costescu, Legea și statutul pentru organizarea Bisericii ortodoxe Române din 6 mai 1925, 
adnotate cu dezbaterile parlamentare şi jurisprudenţele referitoare, Bucureşti, 1925, p. 257 - 258. 


30 „Adunarea are cele mai mari simpatii pentru acest amendament, fiindcă preoțimea de mir are misiunea şi 


uitată din tot clerul nostru. Nimic nu s-a făcut pentru luminarea ei, nimic pentru îmbunătățirea ei“ 


(Ibidem, p. 258). 





52 


anul IV e nr. 47-48 


HISTORIA 





ROST 

















de presiunile celorlalți episcopi, care nu agreau 
să împartă puterea lor cu vreo adunare? Pot şi 
acestea să constituie o explicaţie, dar la fel de bi- 
ne se poate porni de la Legea sinodală propusă 
de Cuza. Domnul propusese constituirea unui Si- 
nod permanent al Bisericii Ortodoxe Române, 
din care urma să facă parte şi preoți de mir şi 
laici, care urma să administreze treburile interne 
ale Bisericii în probleme legate strict de religie. 
Ea a fost respinsă de corpul episcopal din Vechiul 
Regat deoarece acest sinod ar fi putut să legifere- 
ze şi în chestiuni de dogmă, treburi în care preoții 
de mir şi mai ales laicii nu ar avea ce căuta. Mel- 
chisedec înțelege conceptul de sinodalitate în 
acest sens restrictiv, de adunare a episcopilor 
care legiferează în materie de dogmă, „sinoade- 
lor“ instituite de Şaguna nepotrivindu-li-se ter- 
menul acesta. Preocupat să arate ce este cu ade- 
vărat Sinodul şi adevărata sinodalitate, episcopul 
romaşcan nu percepe că „sinodalitatea“ lui Şagu- 


na este strâns legată de autonomia Bisericii, con- 
cept care nu se întâlneşte nicăieri în textul lui Mel- 
chisedec. El vede activitatea lui Şaguna ca un 
erzatz pentru statul absent, ca ceva menit să spri- 
jine temporar mişcarea naţională românească 
din Transilvania, fără să înțeleagă că Biserica tre- 
buie să fie în mod principial autonomă, nu numai 
dogmatic, dar şi din punct de vedere administra- 
tiv, iar câmpul de acţiune al acesteia în societate 
trebuie să fie mult mai larg decât slujirea litur- 
ghici sau marcă a identităţii. Este un mod fals de 
a înţelege symfonia dintre stat şi biserică, prin 
punerea tuturor aspectelor de ordin economic şi 
administrativ sub controlul statului, care, în afară 
de chestiunile de ordin dogmatic, legiferează în 
toate domeniile vieţii bisericeşti, Melchisedec 
apărând astfel principiul Bisericii de stat. Acest 
principiu se regăsea în diverse state europene, 
dar acolo statul avea în mod efectiv grijă de Bise- 
rică, acordându-i subvenţiile necesare, în timp ce 
statul român o neglija cu totul. Conceptul de Bi- 
serică de stat, care stârneşte azi mânia unora din- 
tre istoricii de azi împotriva Ortodoxiei româ- 
neşti, nefiind, ca multe dintre cele existente în 
societatea românească, decât o formă fără fond. 
Mai potrivit ni s-ar părea să vorbim de o Biserică 
aservită diverselor interese politice. 

Situaţii deloc favorabile prestigiului Bisericii 
pot fi regăsite în diferite documente din epocă, 
când, lăudând virtuțile sistemului de Biserică de 
stat, ierarhii ajung la închinăciuni inimaginabile 
pentru a obţine câteva stipendii de la stat. Lăsând 
pe acei ierarhi care datorează totul partidelor 
aflate la puteres!, chiar şi cei cu spinarea mai 
dreaptă sunt obligați să se înscrie în sistem şi să 
justifice existența lor şi a utilității Bisericii în so- 
cietatea românească. Pentru a se combate ideea 
că oamenii Bisericii ar fi antireformişti, se cultivă 
până la saţietate cazurile de preoți revoluționari, 
popa Şapcă fiind cel mai notoriu dintre acestea. 
Apoi, teama că Biserica ar putea fi acuzată că ar 
pune în discuţie autoritatea statului dezvoltă 
ideea unităţii de idealuri dintre Biserică şi Stat32, 
niciun moment pusă în discuție. 


3I De la un moment dat episcopii nu mai sunt aleşi dintre călugări ci mulţi provin dintre preoții de mir văduvi. 
Acest lucru s-a făcut poate pentru a da o satisfacție preoților de mir, poate că mănăstirile decăzuseră aşa de 
mult că nu mai aveau nicio influență. În orice caz, situaţia nu s-a îmbunătățit, fiind alese acele persoane 
recunoscute pentru activismul lor politic, episcopatul decăzând profund. Cazuri celebre sunt episcopii Partenie 
Clinceni sau Pimen Georgescu, numiți la intervenţia liberalilor. Asupra ultimului vom reveni mai târziu. 


32 Colecţia revistei „Biserica Ortodoxă Română“ din această perioadă este un exemplu în acest sens. 





anul IV e nr. 47-48 


53 





ROST 


HISTORIA 





Taina jertfei uitate 


70 de ani de la moartea lui lon Moţa şi Vasile Marin în Spania 


Adrian Cherhaţ 





trunsă de duhul risipirii şi al angoasei onto- 
logice, construind treptat un soi de civiliza- 
ție a disperării şi a fricii în care omul nu-şi mai re- 
găseşte locul şi rolul său firesc de colaborator sau 
partener al lui Dumnezeu. Civilizaţia europeană, 
cu rădăcini profund creştine, se îndepărtează la- 
mentabil de origini, adoptând o ideologie a neu- 
tralității păgubitoare, care sub masca libertăţii de 
exprimare şi alegere, nu mai distinge foarte clar 
între noțiunile de bine şi rău. Astfel ființa umană 
însuşindu-şi o autonomie egocentrică de factură 
iluministă uită să mai trăiască şi cum să moară în 
perspectiva existenţei personale eterne. 
Întreaga civilizaţie creştină a dat un suflu în- 
noitor omenirii sub toate aspectele sale, având la 
bază Jertta supremă de viaţă făcătoare a lui Hris- 
tos. Lumea în care trăim „s-a născut din jertfa lui 
Dumnezeu pentru oameni şi a dăinuit prin jertfa 
oamenilor pentru Dumnezeu“ (Răzvan Codres- 
cu), împletind în mod firesc credința, nădejdea şi 
iubirea pentru Dumnezeu, lume şi semeni. Dar 
adoptând o „înţelepciune“ secularizantă în pra- 
gul mileniului III ca ideologie oficială, mentalita- 
tea noastră nu mai este în stare de jertfă şi orice 
act de dăruire supremă pare o nebunie fără mar- 
gini. Oare cine mai este în stare să moară acum 
pentru Hristos? Răspunsul îl va găsi fiecare în 
propria conştiinţă dacă va avea curajul să son- 
deze până în adânc. 


L, umea în care trăim este tot mai mult pă- 


Bătălia pentru Europa 


În pragul celui de-al doilea război mondial, 
care va cutremura din temelii sub toate formele 
bătrâna Europă, şapte tineri români au plecat în 
Spania să lupte pentru credința lor în Hristos şi 
pentru civilizaţia creştină. Gestul lor a stârnit ru- 
moare în lumea politică de atunci, deşi era un act 
liber asumat într-o perfectă luciditate a conştiin- 


ței. Doi dintre ei au avut privilegiul tainic să-şi 
ofere viața ofrandă pe altarul credinţei la mii de 
kilometri de pământul țării: Ionel Moţa şi Vasile 
Marin, şi jertfa lor supremă a brăzdat ca o aureolă 
de sfânt cerul încă senin al României Mari. Azi 
actul lor jertfelnic este aproape uitat cu desăvâr- 
şire, căci oricum, altfel, ar fi greu de înţeles şi ar 
stârni probabil indolente remarci în spiritul 
„deştept“ al mojiciei balcanice. 

În 1936 izbucneşte în Spania un sângeros 
război civil între forțele comuniste republicane, 
sprijinite de „consilieri sovietici“ şi forțele conser- 
vatoare monarhiste, conduse de celebrul general 
Francisco Franco Bahamonde. Acest conflict s-a 
internaționalizat la scurt timp, devenind o miză 
în confruntarea dintre ideologiile europene: Ger- 
mania şi Italia au susținut făţiş forțele naţional 
conservatoare, iar Uniunea Sovietică şi comuniş- 
tii de pretutindeni au întărit, ca pentru o cauză 
proprie, forțele republicane pretins „democrati- 
ce“. Marile puteri Franța, Marea Britanie şi Statele 
Unite au adoptat oficial o atitudine neutră, dar în 
realitate au ajutat tacit „brigăzile comuniste“ în 
numele „libertăţii“ şi a „democraţiei“. Ostilitățile 
durează aproape trei ani, până în 1939, când ge- 
neralul Franco intră victorios în Madrid şi insti- 
tuie un regim autoritar, prelungit până la moar- 
tea sa, în noiembrie 1975. Pe lângă faptul că a sal- 
vat occidentul european de ciuma roşie a comu- 
nismului, Franco a lăsat în urma sa o Spanie re- 
consolidată şi liberă, pregătind restaurarea paş- 
nică a Monarhiei, prin tânărul Juan Carlos de 
Bourbon, rege al Spaniei până astăzi. 

Revoluția comunistă spaniolă, antimonar- 
hică şi anticatolică, după modelul francez şi al 
bolşevismului rus, şi-a îndreptat cu precădere 
violențele împotriva Bisericii şi a valorilor creşti- 
ne în general, ajungând până la orori aproape 
inimaginabile. Şi comuniştii români aflaţi în ile- 
galitate sau exil şi-au adus aportul direct sau indi- 
rect la înfăptuirea ei: Ana Pauker, Valter Roman 
(Ernest Neulander), Leonte Tismăneanu (Tismi- 





54 


anul IV e nr. 47-48 


HISTORIA 





ROST 





neţki), veritabili agenţi sovietici. Victoria revo- 
luţiei roşii în Spania ar fi avut efecte catastrofale 
asupra bătrânului continent: Europa creştină era 
prinsă ca într-un cleşte de maladia bolşevismului 
ateu, mai ales că în Franța exista un puternic cu- 
rent marxist în rândul intelectualităţii de o ires- 
ponsabilitate politică şi morală fără precedent. 


Sapte români în luptă pentru 
Hristos 


Sesizând lucid şi responsabil pericolul bolşe- 
vizării Europei, şapte tineri voluntari români, 
membrii ai Mişcării Legionare, cu aprobarea „Că- 
pitanului“ Corneliu Zelea Codreanu, pornesc 
spre îndepărtata Spanie pentru a lupta sub sem- 
nul Crucii. Avocatul Ion 1. Moţa, mâna dreaptă a 
„Căpitanului“ şi cumnatul său, de 35 de ani, preo- 
tul ortodox Ion Dumitrescu-Borşa, secretar gene- 
ral al Legiunii, de 38 de ani, prințul Alexandru 
(Alecu) Cantacuzino, diplomat de carieră, de 34 
de ani, conducătorul grupului, inginerul Gheor- 
ghe Clime, comandantul Corpului Muncitoresc 
Legionar, de 47 de ani, avocatul Nicolae Totu, de 
32 de ani, economistul Bănică Dobre, de 28 de 
ani, avocatul Vasile Marin, şeful legionar al orga- 
nizaţiei legionare din Capitală, de 33 de ani, s-au 
încadrat la sfârşitul lui 1936 ca simpli soldaţi în 
armata naționalistă spaniolă. 

Iniţiatorul acţiunii a fost Ionel Moţa, care la 1 


du-şi hotărârea: „N-am fost trimis de nimenea în 
Spania, ca să i se facă vreo răspundere pentru 
asta, ci eu singur am avut cel dintâi gândul şi do- 
rința de a lua parte Ia aceste lupte. Se trăgea cu 
mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşeza- 
rea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepă- 
sători?! Nu e o mare binefacere sufletească, pen- 
tru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hris- 
tos? Eu așa am înțeles datoria vieții mele. Am 
iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pen- 
tru EI (..). De va cădea Crucea la pământ în Spa- 
nia, se vor clătina temeliile ei şi în România, iar 
comunismul, dacă va fi azi biruitor acolo, se va 
năpusti mâine asupra noastră“. 

Aceleaşi sentimente responsabile le trăiau şi 
ceilalți voluntari ai echipei. Vasile Marin îi scria 
soţiei sale la 23 noiembrie 1936: „N-am făcut ac- 
tul acesta din disperare sau aventură, ci perfect 
lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe ume- 
rii generaţiei noastre. L-am făcut cu același drag 
ca şi când ar îi fost vorba de țara mea“. Bănică Do- 
bre remarca entuziast şi solemn următoarele: „Se 
învolburase, în nebunia ucigătoare a urii, satani- 
ca pornire împotriva Crucii. Trosneau în îndepăr- 
tata Spanie catapetesmele bisericilor, plângeau 
batjocorite madonele din Alcazar. Ura, setea de 
sânge și prigoana împotriva lui Hristos se cuibă- 
rise în însorita Peninsulă Iberică“. Preotul Ion 
Dumitrescu-Borşa descria situaţia cu un ton grav 
de indignare clericală: „Pe pământul Spaniei înce- 
puse războiul între fiii aceluiași neam împărțiți în 









m, ÎN 9 i AT 
ca i fu 





Convoiul mortuar se îndreaptă spre biserica „Sf Ilie“ - Gorgani 





anul IV e nr. 47-48 


55 





ROST 


HISTORIA 





două tabere: tabăra lui Satan, comunismul, care 
pusese stăpânire pe conducerea țării şi întindea 
arma spre uciderea celor rămași în credința în 
Hristos şi în dragostea de patrie şi generalul Fran- 
CO, ajutat de cei mai demni și cinstiți generali, 
care ridica steagul naționalismului şi declara răz- 
boiul Crucii împotriva bolşevismului“ (Cf. Răz- 
van Codrescu, Taina jertfei. Dosar istoric Moţa - 
Marin, Sibiu, 2002, p. 20-22). 

Echipa legionară pleacă spre Spania în seara 
de 24 noiembrie 1936 pe un traseu ocolit pe ruta 
Bucovina, Polonia, Berlin, Hamburg şi apoi pe 
mare până la Lisabona, întrucât autorităţile fran- 
ceze au refuzat să acorde vizele de trecere dele- 
gaţiei româneşti. De aici ajung la Salamanca, la 
începutul lui decembrie, fiind primiţi la cartierul 
general al lui Franco, unde prințul Cantacuzino, 
şeful delegaţiei, salută cu retorică de cruciat: 
„Căpitanul legionarilor români, Corneliu Zelea 
Codreanu, trimite Spaniei naționaliste ce apără 
credința și crucea, şapte capi ai Legiunii, pentru 
ca să lupte şi să moară, de va cere Dumnezeu, 
apărând idealul pe care, ca şi aici în Spania, în în- 
depărtata ei soră, România, îl are Legiunea și Că- 
pitanul“. Luptele grele la care iau parte şi românii 
se dau tot mai aproape de Madrid, la Boadilla del 
Monte, Las Rozas, El Pradillo, Pozuelo, Aravaca, 
Majadahonda. Toţi luptă remarcabil, dar mărtu- 
riile vremii atestă curajul ieşit din comun al lui 
Ionel Moţa şi al lui Vasile Marin, între care se în- 
chegase o legătură frățească. 


Uciși de același obuz 


Ziua fatală a venit pentru tinerii români la 
13 ianuarie 1937, în lupta de la Majadahonda, 
când Moţa şi Marin au căzut împreună, zdrobiţi 
de acelaşi obuz. Prințul Alexandru Cantacuzino 
descrie expresiv acel moment al jertfei eroilor ro- 
mâni: „Pe [a ora trei ocupăm niște tranșee înain- 
tate... lonel Mota e îngândurat și se apucă să scrie, 
în mare grabă, o scrisoare Căpitanului. Parcă se 
temea că nu va avea timp să o stârşească. Pe la 
ceasurile trei şi jumătate, încep ghiulele să cadă 
în jurul nostru şi apar, pe coama unui deal din fa- 
ță, trei tancuri înaintând în linie spre tranșeele 
noastre... Bombardamentul se domolește vreo 
jumătate de ceas, apoi reîncepe... Acum vedem, 
coborând coama dealului, vreo treisprezece tan- 


curi mari. Primim ordin să ne culcăm la pământ 
în tranșee... Ionel Moţa ne strigă: «Dacă suntem 
înconjurați, nu cade prizonier nimenea; murim 
toți împreună)». Sunt ultimele cuvinte pe care ni 
le-a spus. Pentru ultima oară îi văd vii: Ionel cu 
fruntea ca un munte înnourat şi Marin cu față de 
marocan - lăsase să-i crească barba - şi privirea 
întoarsă spre ascunzișurile sale sufletești. Bu- 
buitul devine năucitor. Exploziile obuzelor ne 
acopereau cu pământ... O detunătură doborâtoa- 
re mă forțează să închid ochii. Când îi deschid, o 
clipă după aceea, privirea îmi cade, la un metru şi 
jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa 
Ia pământ. Îngenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel 
Mota... La un metru zace Vasile Marin, cu spatele 
proptit de peretele tranşeei. Mă întorc şi urlu lui 
Clime şi părintelui Dumitrescu peste vuietul 
gloantelor şi al obuzelor: «Ionel şi Marin sunt 
morți. Peste haina cu stropi de sânge neînche- 
gat, ceasul lui Ionel Moţa atârnă de lanţ cu gea- 
mul spart. S-a oprit. E cinci fără un sfert. Prin hai- 
na străpunsă şi sfârtecată a lui Ionel Moţa se văd 
culorile drapelului românesc. E drapelul nostru 
pe care era scris: Legiunea Arhanghelului Mi- 
hail... Îl luase ca să-l poarte cu el, pentru a-l pune 
în vârful baionetei Ia atac sau defilare când cuce- 
ream un oraş. Cu el speram Să intrăm şi în Ma- 

















Mulțimea le aduce ultimul omagiu eroilor 
Ia biserica „St. lie“ - Gorgani 





56 


anul IV e nr. 47-48 


HISTORIA 





ROST 





drid. Destac drapelul şi îl întind peste trupurile 
Ior...“(R. Codrescu, op. cit. p. 26-28). 

Imediat a ajuns şi în România teribila veste 
că Moța şi Marin au căzut pe frontul spaniol, iar 
Căpitanul şi ceilalți legionari demarează pregă- 
tirile pentru aducerea lor în țară. Sunt însărcinaţi 
cu această misiune generalul Cantacuzino şi ingi- 
nerul Virgil Ionescu, care sosesc după câteva zile 
la Toledo, unde martirii români primesc onoruri 
militare. În cuvântul de despărțire generalul Can- 
tacuzino spune vibrând transfiguratoriu: „Gestul 
nostru simbolic a tost împlinit şi suntem mândri 
că am luptat alături de dumneavoastră pentru 
Cruce şi pentru civilizaţie“. Întoarcerea acasă a 
eroilor s-a făcut pe traseul Franța, Belgia, Germa- 
nia, Polonia, cu onoruri primite pe tot parcursul 
drumului. 


Întoarcerea eroilor 


Trenul mortuar a intrat în ţară la 9 februarie 
1937 pe la punctul de frontieră Ghica-Vodă din 
Bucovina, întâmpinat de elita legionară, rudele 
celor căzuţi şi de o mulţime imensă. De aici con- 
voiul a pornit spre Capitală, dar pe un traseu lung 
şi ocolit, sfidând dorinţa autorităţilor de a se evi- 
ta manifestările populare extinse. Sunt străbă- 
tute toate marile provincii istorice ale României: 
Bucovina de Nord şi Moldova (Cernăuţi, Roman), 
Transilvania (Cluj, Orăştie, Sibiu), Oltenia şi Mun- 
tenia (Râmnicu-Vâlcea, Slatina, Piteşti, Bucu- 
reşti). În fiecare oraş străbătut mulțime multă se 
reculege, se roagă, plânge şi cântă pentru cei doi 
eroi, iar la Roman, Cluj şi Sibiu ies în întâmpi- 
narea lor chiar episcopii locului cu binecuvântări 
şi rugăciuni arhiereşti. 

Trenul intră în Bucureşti la 11 februarie 
1937 şi în Gara de Nord are loc un serviciu funer- 
ar la care oficiază peste o sută de preoţi. Cele 
două sicrie sigilate sunt depuse a biserica Sf. Ilie- 
Gorgani, considerată până astăzi „Biserica Le- 
giunii“, unde s-a oficiat o slujbă fastuoasă cu trei 
episcopi şi peste două sute de preoți, în frunte cu 
ÎPS Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului. În- 
mormântarea celor doi martiri a avut loc la 13 
februarie 1937, la exact o lună de la moartea lor 
eroică, şi a fost oficiată de ÎPS Nicolae Bălan, mitro- 
politul Ardealului, care rosteşte atunci o impresio- 
nantă rugăciune arhierească, ÎPS Gurie Grosu, 


mitropolitul Basarabiei, PS Veniamin Pocitan, 
vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi PS Vartolo- 
meu Stănescu, episcopul Râmnicului. Urmează 
apoi o lungă procesiune pe străzile capitalei de la 
Sf. Ilie-Gorgani până la „Casa Verde“, noul sediu 
al Legiunii din Bucureştii Noi, unde se hotărâse 
înhumarea celor doi sub un „mausoleu“ de lemn, 
ridicat în grabă, dar ulterior risipit de tot, împreu- 
nă cu rămăşiţele eroilor, de urgiile care au urmat. 

Jertfa supremă pentru credinţă şi ţară a lui 
Ion Moţa şi Vasile Marin a avut un ecou profund 
în conştiinţa contemporanilor în acele momente. 
Chiar Nicolae Iorga, cunoscut ca adversar politic 
al Mişcării Legionare, scria la câteva zile după 
moartea lor: „Luptând pentru credința lor creş- 
tină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce 
este etern, scump şi curat în latinitatea nebolşevi- 
zată, doi tineri români, doi băieţi viteji, Moța şi 
Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de ro- 
șii (...) Cine ştie ce va ieși din cumplita furtună ce 
s-a abătut asupra depărtatului pământ latin, unde 
se varsă sânge din toate rănile unui nobil neam! 
Dar dacă vreodată vom vedea Spania cum a fost, 
cum trebuie să tie, se va putea spune Ia noi, cu În- 
duioşată mândrie, că pentru aceasta au curs și 
câteva picături din sângele scump al tineretului 
nostru“ („Neamul Românesc“, 19 ianuarie 1937). 
Mircea Eliade făcea referire la semnificația pro- 
fundă şi mistică a sacrificiului lor: „Rareori se 
întâlneşte în istoria unui neam o moarte atât de 
semnificativă ca moartea acestor doi fruntași le- 
gionari, căzuţi pe frontul spaniol (..) Nici cea mai 
aspră morală omenească nu-i silea să se jertfeas- 
că; pentru că tinereţea lor fusese o jertfă conti- 
nuă, iar fanatismul lor creştin şi naționalist fuse- 
se de nenumărate ori încercat. Semnificaţia mor- 
ţii lor trece, deci, deasupra valorilor şi eroismului 
viril. Moartea voluntară a lui lon Moţa şi Vasile 
Marin are un sens mistic: jertfa pentru creştinism. 
O jertfă care să verifice eroismul şi credința unei 
întregi generaţii. O jerttă menită să fructitice, să 
întărească creştinismul, să dinamizeze un 
tineret“ ( „Vremea“, 24 ianuarie 1937). 


Repere biografice 
Ionel Moţa era originar din Ardeal, născut la 


5 iulie 1902, la Orăştie, într-o familie cu dublă des- 
cendență preoțească şi cu tradiţie în lupta naţio- 





anul IV e nr. 47-48 


57 





ROST 


HISTORIA 








nală din Transilvania. Tatăl său, protopopul orto- 
dox Ion Moţa (1868-1940) era unul dintre promo- 
torii cei mai activi ai românismului şi ai idealului 
unionist, imprimând în educaţia fiului său de tim- 
puriu credința profundă şi dragostea de ţară. 
Şcoala o începe în Ardeal, dar primul război mon- 
dial determină familia preotului Moţa să treacă 
munţii. La Bucureşti studiază la „Gheorghe La- 
zăr“ şi apoi, după refugiul la Iaşi, îşi ia bacalaurea- 
tul la „Sfântul Sava“. În 1921 se înscrie la Facul- 
tatea de Drept din Cluj, devenind unul dintre lide- 
rii studenţimii creştine din oraşul ardelean, cali- 
tate în care îl cunoaşte, în 1922, pe Corneliu 
Zelea Codreanu, liderul studenţilor creştini din 
Iaşi. Spre sfârşitul acestui an Ion Moţa scoate la 
Cluj, împreună cu Iustin Ilieşiu, publicaţia „Dacia 
Nouă“ ce urmărea o primenire de ansamblu în 
sens creştin şi naţional a vieţii publice şi intelec- 
tuale, iniţiativă care va stârni violente conflicte 
cu autorităţile, angajând întreaga opinie publică, 
soldate cu procese şi arestări. La 24 iunie 1927, 
Ionel Moţa, împreună cu Codreanu şi alți tineri 
creştini şi naționaliști, fondează Legiunea Arhan- 
ghelului Mihail, având ca ideal o „Românie creş- 
tină“ (M. Eliade), devenind mâna dreaptă a lui 
Codreanu. În acelaşi an, se căsătoreşte cu sora 
„Căpitanului“, iar în 1932 obţine titlul de doctor 
în Drept la Grenoble. Scrie o serie de articole în 
diverse publicaţii, cuprinse apoi în volumul Cra- 
nii de lemn (1936), în care îşi exprimă filozofia sa 
de viaţă, având în centrul gândirii ideea de jertfă. 
„Jertfa aceea care este dezlănțuită în noi din dra- 
goste, jertta aceea care ne inundă pustiindu-ne 
așezarea omenească a vieţii, dar ne încălzeşte, 
totodată, cu satisfacţii pe care nu le poate cuprin- 
de graiul omenesc, această jerttă e faptul care 
smulge de pe fiinţa noastră carapacea nesimţirii 
față de cele dumnezeiești și, transformându-ne în 
rană vie, ne pune în directă comuniune cu Dum- 
> = iii nai 





nezeirea care pătrunde năvalnic şi de-a dreptul în 
sufletul nostru. Jertfa este, astfel, măsura creşti- 
nătăţii noastre“ („Cuvântul studențesc“, 1 ianua- 
rie 1936). Cu aceste gânduri primeşte în vara lui 
1936 veştile despre atrocitățile anticreştine din 
Spania şi hotărăşte să-şi măsoare vrednicia cre- 
dinței cu cea a marilor apărători ai creştinătăţii. 
Se împărtăşeşte cu Sfintele Taine Ia biserica Sf. 
Ilie-Gorgani şi împreună cu ceilalți porneşte spre 
pământul iberic, asumându-și deplin destinul de 
cruciat al vremurilor noastre. 

Vasile Marin s-a născut în Bucureşti, la 29 ia- 
nuarie 1904, într-o familie simplă din mahalaua 
Griviței. Studiază la „Sfântul Sava“ şi apoi la „Ghe- 
orghe Şincai“, după care urmează Facultatea de 
Drept din Bucureşti, fiind licenţiat în 1927. Era 
pasionat de lectură şi atras de problemele de 
ideologie şi practică politică, fiind ales preşedinte 
al Cercului Studenţilor Ilfoveni. În 1927, frecven- 
tează cursurile lui Nicolae Iorga de la Vălenii de 
Munte, păstrându-i capriciosului savant o pro- 
fundă simpatie. Imediat se apucă de avocatură şi 
devine membru activ în Partidul Naţional Ţără- 
nesc al lui Iuliu Maniu. În 1932 îşi ia doctoratul în 
Drept, iar în anul următor se căsătoreşte cu o ab- 
solventă de Medicină şi îşi dă demisia din PNȚ, 
fiind dezamăgit de politica țărănistă, mai ales 
după evenimentele de Ia 15-16 februarie 1933 de 
la Griviţa. Spre sfârşitul lui 1933, îl găsim pe liste- 
le electorale ale „Grupării Corneliu Zelea Co- 
dreanu“ - formaţiune politică a Legiunii. Este are- 
stat împreună cu alți legionari în timpul pri- 
goanei declanşate de guvernul I.G. Duca în tim- 
pul alegerilor, dar eliberat după câteva luni. Îşi 
reia activitatea de avocat şi gazetar, simțindu-se o 
anumită apropiere de profesorul Nae Ionescu. În 
1935, Căpitanul îi acordă gradul de Comandant 
legionar al organizaţiei Ilfov; îşi dezvoltă ideile în 
publicaţii de dreapta mai puţin prestigioase, cu- 
prinse apoi în volumul postum Crez de generație 
(1937). N-are forța exaltantă a lui Moţa, dar ajun- 
ge prin stilul lui la acelaşi punct esenţial al morţii 
creatoare şi la acelaşi nod divin care leagă toate 
lucrurile: „Îngemănaţi cu eternitatea, morții 
noștri din lumea lor de dincolo, ne ocrotesc și ne 
îndreaptă pașii (...) Mormintele lor sunt pretutin- 
deni, ele alcătuiesc punctele cardinale pentru 
geogratia spiritualității româneşti (...) Ei sunt iz- 
vorul de viață eternă pentru sufletele noastre (...) 





58 


anul IV e nr. 47-48 


HISTORIA 





ROST 





Purtăm cu toţii cămașa țesută din firele nevăzute 
ale jertfei lor“ („Cuvântul Argeşului“, 20 martie 
1936). Îndată ce află de inițiativa lui Ion Moţa de 
a pleca în Spania, Vasile Marin cere să se alăture 
grupului de cruciați cu orice preţ. Din motive fi- 
nanciare, „Căpitanul“ îi refuză dorința, dar Marin 
face rost de bani, împrumutându-se cu 5000 de 
lei, şi se alătură grupului spunând: „Vreau să fiu 
al şaptelea sicriu“. Astfel a pornit şi el spre tărâ- 
mul fără întoarcere al celor vrednici. 


Regele omoară patru membri 
ai „echipei pentru Spania“ 


Anul 1937, încununat cu jertfa tinerilor le- 
gionari români în Spania, a reprezentat gloria cea 
mai înaltă la care a ajuns mişcarea lui Codreanu, 
care devenea, prin alegeri libere, a treia forță po- 
litică a țării. Acest fapt nu putea fi pe placul auto- 
rităților de atunci, pregătindu-se instaurarea dic- 
taturii regale şi marea prigoană împotriva Legiu- 
nii, acuzată de oamenii regelui că este o „agen- 
tură“ a Germaniei. În seara de 17 aprilie 1938, 
Codreanu este arestat şi legionarii încep să fie vâ- 
naţi pretutindeni şi adunaţi în lagăre (Miercurea 
Ciuc, Râmnicu Sărat, Vaslui). După asasinarea Că- 
pitanului la 30 noiembrie 1938 din ordinul con- 
ducerii statului şi „răzbunarea“ lui prin uciderea 
„călăului“ Armand Călinescu, începe marele ma- 
sacru împotriva legionarilor prin hotărârea co- 
mună a Palatului şi a Guvernului. 

Apogeul criminalităţii de stat, cum spunea R. 
Codrescu, este atins în aşa-numita „noapte legio- 
nară a cuţitelor lungi“ (21-22 septembrie 1939), 
când regele Carol al II-lea ordonă uciderea legio- 
narilor din lagăre - ţinuţi închişi fără vreo culpă 
legală, ci doar pentru că erau opozanți ai dictatu- 
rii regale - şi a câte trei legionari din fiecare judeţ 
al țării. Sunt asasinați astfel peste 300 de legio- 
nari, aproape toată conducerea mişcării. Acum 
pier în lagărul de la Râmnicu Sărat patru supra- 
vieţuitori ai echipei din Spania: prințul Alexan- 
dru Cantacuzino, inginerul Gheorghe Clime, 
schingiuit groaznic înainte de execuţie, econo- 
mistul Bănică Dobre şi avocatul Nicolae Totu. 
„Războiul civil“ de acasă, cenușiu şi pervers, pur- 
tat fără tancuri şi fără tranșee, s-a dovedit, în cele 
din urmă, mai necruţător. (R. Codrescu, op. cit. p. 
35). Singurul supravieţuitor postbelic dintre lup- 


tătorii din Spania a fost părintele Ion Dumitrescu- 
Borşa, care, mai târziu, nerezistând terorii din în- 
chisorile comuniste, îşi reneagă până la urmă tre- 
cutul legionar şi colaborează cu regimul odios îm- 
potriva căruia a luptat pe frontul iberic. 

Aşa a înţeles statul român să răsplătească 
atunci curajul şi jertfa fiilor săi care au luptat pen- 
tru credința şi libertatea Europei, iar apoi să-i 
condamne la o împovărătoare uitare. Nu după 
mult timp, însă, ştergându-şi din memorie actul 
jertfelnic al patrioților români Ionel Moţa şi Va- 
sile Marin, România Mare se va destrăma, fiind 
supusă la sfârşitul războiului urgiei comuniste 
împotriva căreia aceştia au luptat departe de ho- 
tarele ei, anticipând pericolul roşu. Ei n-au fost, 
însă, uitaţi în Spania pe care au apărat-o, astfel în- 
cât la Majadahonda, pe locul tranşeei în care au 
căzut eroii noştri, a fost ridicat din iniţiativa legio- 
narilor din exil şi cu sprijinul statului spaniol un 
monument comemorativ, inaugurat la 13 sep- 
tembrie 1970, după ce încă din 1940 acolo era un 
loc de pelerinaj. 


„Să fie pomeniţi împreună 
cu sfinţii“ 


Actul lui Moţa şi Marin, precum şi a celorlalți 
cinci camarazi care au supraviețuit în Spania, este 
mereu provocator pentru conştiințele noastre 
grosiere, îmbâcsite de pozitivism şi corectitudine 
politică. El depăşeşte cadrul relativ şi mediocru al 
politicului şi al patimii, intrând în sfera transcen- 
dentă a destinului neamului românesc. Fiind în 
primul rând o jertfă supremă pentru credința în 
Hristos, este de datoria Bisericii s-o preţuiască 
aşa cum se cuvine, aducându-și aminte de cei doi 
martiri ai Crucii măcar la ceas comemorativ. Şi 
pentru că în tradiţia creştină martirajul pentru 
credință se identifică în numeroase cazuri cu sfin- 
țenia, au fost voci bisericeşti autorizate, aproape 
de noi, care au ridicat problema sanctificării lui 
Moța şi Marin. Astfel părintele Dumitru Stăniloae 
spunea în 1993: „Jertfa acestor doi băieţi viteji 
are semnificația unei ofrande aduse lui Dumne- 
zeu de poporul român (...) Această faptă de jerttă 
supremă pentru creştinism a lui lon Mota şi Va- 
sile Marin a meritat să tie cinstită - destul de târ- 
ziu, la trei ani de Ia înlăturarea comunismului - 
printr-un parastas prin care să se pomenească 





anul IV e nr. 47-48 


59 





HISTORIA 








he al Me 


sufletele celor doi martiri ai Crucii şi să se atragă 
atenţia poporului nostru asupra semnificației 
majore a acestei jertfe“. lar părintele Constantin 
Galeriu, care altminteri a criticat Legiunea, men- 
ționa în acelaşi an că „Biserica Ortodoxă Română 
are datoria sacră ca eroii Neamului jertfiți pe al 
tarul Crucii - iar printre aceştia un loc de frunte îl 
ocupă, desigur, lon Moța şi Vasile Marin - să tie 
pomeniti împreună cu sfinții“ (Almanahul „Ga- 
zeta de Vest“, 1994, p. 104-170). 

Au trecut 70 de ani de la moartea martirică a 
celor doi români, iar lumea noastră tot mai desa- 
cralizată şi politizată, marcată de dictaturile car- 
listă, antonesciană şi comunistă, precum şi de re- 
gimul postdecembrist, care au demonizat la cul- 
me legionarismul, a devenit total nepăsătoare fa- 
ță de gestul lor crucial, nemaiînțelegând semnifi- 
caţia lui transcendentă. Deşi au luptat şi au căzut 
în Spania, ei au făcut acest lucru pentru România, 
considerând că demnitatea şi dăinuirea unui po- 
por stă în faptele măreţe şi profunde ale fiilor săi. 
Dincolo de orice simpatie şi patimă politică, tre- 
buie avut în vedere că înainte de a fi legionari, 
Ionel Moța şi Vasile Marin sunt români care şi-au 
iubit neamul şi credința chiar cu preţul vieţii şi au 
făcut-o lucid şi în deplină libertate. Poate şi pen- 
tru faptul că cei doi martiri au fost uitaţi de ai lor 
atâta timp, alături de luptătorii din munți şi cei 
din închisorile comuniste, asupra acestui neam 
românesc s-au abătut atâtea nenorociri şi încer- 








Sute de preoţi au însoțit sicriele lui Moţa şi Marin 


cări. Europa, pe care o preţuim atât în aceste mo- 
mente, cu civilizaţia şi cultura ei ce poartă marca 
libertăţii, a fost apărată de primitivismul şi bar- 
baria comunistă şi cu aportul tinerilor noştri care 
au luptat în Spania, asemenea voievozilor care în 
trecut au apărat la porţile Orientului creștinătatea 
europeană luptând împotriva urgiei Semilunii. 

Şi totuşi, ce ia făcut pe Moţa şi Marin să plece 
şi să moară în Spania? Această întrebare este pia- 
tra de încercare sau de poticnire a conştiinţei 
noastre cu profunde implicații asupra rostului şi 
destinului neamului românesc integrat în Euro- 
pa. Mircea Eliade, căutând un răspuns la această 
problemă a gândirii noastre, spune cuprins de 
fiorul tainic al gestului lor: „Destinul i-a ales pe ei 
ca să mărturisească; să arate celorlalţi senină- 
tatea pe care ţi-o dă credinţa, sensul creştin şi 
eroic pe care îl capătă viața atunci când eşti gata, 
în orice clipă, să renunți la ea“ („Vremea“, 24 ian- 
uarie 1937). Este greu să înțelegem această moti- 
vaţie atâta vreme cât ne îndepărtăm de rădăci- 
nile creştine ale neamului nostru, adoptând mo- 
dele noi artificiale şi transformând tainele exis- 
tenței în probleme dezbătute Ia talk-show-urile 
televizate de gânditorii noştri liberi şi cugetători. 
Taina jertfei stă mereu în răspărul vieții noastre 
egoiste şi consumeriste, iar dacă nu o putem pă- 
trunde, măcar să ne înfiorăm cu respect de nepă- 
trunsul ei, preţuind cum se cuvine pe cei aleşi să 
o primească. 





60 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 








Spirit și materie 
în ultimii 150 de ani 


Biserica şi Statul. Două studii, de Ionuţ-Gabriel Corduneanu, 


Editura Evloghia, Bucureşti, 2006, 212 pagini. 


Stelian Gomboș 





rezultatul cercetărilor şi al studiilor auto- 

rului din ultimii cinci ani, studii ce prezin- 
tă regimul şi statutul cultelor din România şi din 
Europa, în epoca post modernă şi contemporană. 
Studiile din această lucrare cuprind o gamă con- 
sistentă de întrebări ce au reclamat răspunsuri 
cât mai clare, de asemenea enunță faptul că în Ro- 
mânia au loc mutații cu consecințe neprevăzute, 
ce ne vor afecta pe o perioadă îndelungată de 
timp. Toate acestea au determinat căutarea unor 
soluții atât în propria istorie şi tradiţie a poporu- 
lui nostru, cât şi în experiența altor state europe- 
ne. În ultima perioadă de timp au apărut câteva 
lucrări remarcabile cu privire la relaţia Stat - Bi- 
serică, mai cu seamă la cea din timpul regimului 
comunist de la noi, dintre anii 1945 - 1989, şi aici 
mă gândesc în mod concret, la colecţia „Bibliote- 
ca de istorie“ a Editurii „Nemira“ în care au apă- 
rut, nu demult, volumele intitulate Ortodoxie şi 
putere politică în România contemporană de Ge- 
orge Enache, precum şi Partidul, Securitatea și 
Cultele - 1945-1989, volum coordonat de 
Adrian Nicolae Petcu. 

Lucrarea de față, care se raportează şi la 
această perioadă, exprimă în primul rând proce- 
sul de formare a autorului în domeniul relațiilor 
stat - culte. Bazată pe o documentare vastă, pro- 
fundă, exprimă interesul autorului spre acest do- 
meniu spre care a fost condus de dubla sa for- 
maţie - de jurist şi teolog, desfăşurându-şi activi- 
tatea în materie, din 2001 ca jurist la Arhiepisco- 
pia Bucureştilor, iar din 2005 deţine şi funcţia de 
consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din 
cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Obser- 


V olumul de față alcătuieşte în mare măsură 


văm faptul că această lucrare prezintă în general 
fapte, situaţii, repere legislative, cu alte cuvinte, 
situaţii concrete, practice şi tehnice. Autorul are 
desigur, şi propriile concluzii, numai că princi- 
palele materiale ce formează volumul sunt inspi- 
rate dintr-o bibliografie atent studiată, materialul 
rezultat fiind creat în cadrul şi pentru mediul aca- 
demic - universitar, constituind teza de licenţă, 
respectiv cea de disertaţie. 

Primul studiu, intitulat „Limitele Autono- 
miei Bisericii faţă de Stat în România“, are trei ca- 
pitole cuprinzând următoarele teme: Despre Stat 
şi Biserică în general; Atitudinea Bisericii față de 
puterea statală în Sfânta Scriptură, canoane şi la 
Sfinții Părinţi; Poziţia Statului faţă de Biserică în 
Răsărit. De la persecuții şi victoria creştinismului 
până în pragul epocii moderne; Evoluţia legisla- 
ției privitoare la Biserica Ortodoxă Română în 





lonuţ- Gabriel CORDUNEANU 


BISERICA 
ŞI 
STATUL 


- DOUĂ STUDII - 


editura 











evloghia 








anul IV e nr. 47-48 


61 





ROST 


DECANTĂRI 





epoca modernă şi contemporană; Personalitatea 
juridică a Bisericii; Distrugerea relaţiei tradiţio- 
nale între Stat şi Biserică în România (1859 - 
1918); Contextul istoric în care au fost adoptate 
Statutele Bisericii Ortodoxe din 1869, 1925 şi 
1949; Autonomia şi limitele ei; Despre autonomie 
în general; Conţinutul autonomiei; Raportul Stat 
- Biserică în România după 1989. Al doilea stu- 
diu, intitulat „Scurtă privire asupra regimului cul- 
telor din România în perspectiva integrării euro- 
pene“ cuprinde următoarele titluri: Scurte consi- 
deraţii introductive; Date sociologice; Scurtă pri- 
vire istorică; Regimul actual al Cultelor în Româ- 
nia; Principii fundamentale ale relaţiei stat - cul- 
te în România; Personalitatea juridică a cultelor; 
Sursele de finanțare a cultelor; Biserica şi dome- 
niul învățământului, Asistenţa religioasă în insti- 
tuțiile publice; Statutul juridic al clerului şi mon- 
ahilor;, Cultele şi dreptul familiei; Concluzii şi 
Anexă. 

Trăim cu speranţa că aceste materiale vor 
constitui un bogat suport informativ pentru cei 


interesaţi de acest segment al socialului şi, toto- 
dată, al eclesiei, fiindcă atât Statul cât şi Biserica 
pot fi definite drept comunităţi de persoane, am- 
bele fiind numite de către specialişti (canonişti şi 
jurişti) instituţii, aşezăminte ori societăţi. Proble- 
ma relaţiilor dintre aceste două comunități a fost 
dezbătută încă din momentul întâlnirii lor în isto- 
ria mântuirii, iar soluţiile care au guvernat aceste 
relaţii au oscilat şi au variat în timp - după cum 
declară şi recunoaşte chiar autorul. În altă ordine 
de idei, Statul va simţi permanent nevoia, pentru 
coerciţia pe care o exercită în numele suveranită- 
ţii, de justificări transcendente. De fapt, Statul s-a 
recunoscut mereu pe sine ca fiind doar un instru- 
ment material, având însă temelie şi scopuri spi- 
rituale. 

Lucrarea de față urmăreşte să trateze, în cele 
două studii ale sale, dar şi în cele două anexe, atât 
cât îi stă în putință, modul în care au interacţionat 
şi intereacţionează în istoria ultimilor 150 de ani 
la noi în ţară, Statul şi Biserica. Să nu uităm că 
Statul, în virtutea suveranităţii sale, a legiferat şi 




















anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 





ROST 





în sfera bisericescului, iar aceste legi arată cel mai 
limpede, la nivel indeologic şi de intenţie, modul 
în care Statul Român a văzut această relaţie, din- 
colo de subiectivităţile şi obiecțiile diferitelor per- 
soane aflate în diferite structuri şi funcţii de con- 
ducere şi care au putut nuanţa, pozitiv sau nega- 
tiv din perspectiva Bisericii, relația statului cu 
aceasta. 

În cel de-al doilea studiu se urmăreşte căuta- 
rea şi găsirea punctelor comune între regimul 
constituțional al cultelor în diverse state europe- 
ne, dar sunt precizate şi particularităţilor sociale 
şi istorice ale diferitelor state europene. Ca mo- 
del de lucru, în funcţie de care a fost elaborat şi 
structurat conținutul acestei lucrări, este un am- 
plu studiu realizat de către autori din diverse țări 
membre ale Uniunii Europene sub tutela Consor- 
țiului European pentru studiul relaţiilor Biserică 
- Stat. Volumul cu pricina se intitulează „Stat şi 
Biserici în Uniunea Europeană“, având coordo- 
nator pe prof. Dr. Gerhard Robbers, şi a apărut în 
anul 1997 la Editura Nomos Verlagsgesellschaft 
din Baden - Baden, Germania, fiind până în pre- 
zent publicat în limbile engleză, germană, spanio- 
lă şi italiană, iar a doua ediție a apărut în anul 
2005. Cu privire la conţinutul juridic şi legislativ 
al cărţii, sunt invocate izvoarele actuale de drept 
care reglementează raportul stat - culte, pornin- 
du-se de la premizele constituționale şi analizân- 
du-se diversele legi privitoare la regimul general 
al cultelor sau la anumite culte, în particular. În 
paralel au fost creionate şi principiile directoare 
ale politicii faţă de culte a statului respectiv. De- 
spre legea privind libertatea religioasă şi regimul 
general al cultelor din România autorul nu po- 
meneşte deoarece la momentul respectiv se afla 
în plină dezbatere în camerele Parlamentului. Le- 
gea a fost ulterior adoptată, promulgată şi publi- 
cată în Monitorul Oficial din 8.01.2007 cu nr. 
489/2006, un instrument de lucru imperios nece- 
sar deoarece problematica relaţiilor stat - culte 
este una în continuă mişcare, drept pentru care 
trebuie stabilite nişte coordonate foarte clare 
precum şi nişte repere legislative cât mai bine 
fundamentate. 

Volumul se încheie cu două texte ce se con- 
stituie într-o anexă ce are legătură strânsă cu ma- 
terialul prezentat până atunci. Primul dintre tex- 
tele din anexă priveşte problema sancţionării le- 


Foto: Bogdan Onofrei 





sptmvt îvfa, mtntiraS ÎNE A Hazaţiera 

age &pă mpa re, tu N Anrpire AY. 

ÎL mţasăsrelna Da A aaa Osman ȘI 

zi Cnareira, tin caV cnV adera ca trb. 

SE me ăi iicatadre A hit a | 

Hain MiopsnVai, cu anni ine Baprrt îi] 

nonat afac își cnpia e AV tată aer tu. Î 
g munt> niterpS naja MAY se, rit Î srerui Capu. | 
ape mat "Tprtiet » însa gin mpa vită appostiuri aa! 
mit s 4 nponostaVii pomi prăţe, ti Open] 
aere wat, î caosarii my al pauni Ani 

„A anuostgWi dnVue LtaYad mpin= n. 

' II frsniegt Bit 46 îX ada cati, e. 
uni AN unterus UI Ossie poye ame Drnaroj.| 

ra 6 nusrinat coş Bac e Ul îX fundre 24 [E 
Bi trpa Axă : Ha îernii cal maniere! 

crpmrdța înera Anna pinntat udaerpi e Li e. 
tsi Ant Mpa ape Gas, un ca să ArnYe! 








* AY Mororayl 
Evanriata aaa Ani, 


A cane 
Doina Aa 
int '0- Oak, ae fai fi, 
Sh] eptmtâeta, cm mpi Giant ar mY- 
AR 71 ÎNU aia Mapai, năpr nui ama TNA 
> ZI ai Înz, um amet: ANY Gere înea 
+3 prin Ni cote i Uli îX gri are 








RT NEA PA AAN Deea RE AD, a 
gale a prostituţiei, ocupaţie pe care anumiţi politi- 
cieni ar dori să o consacre ca meserie, şi față de 
care se ia atitudine din punct de vedere juridic. 
Ultimul text, reprezentând o recenzie la un 
material despre situaţia cultelor în România, dar 
publicat într-un volum apărut în străinătate, are 
caracter evident polemic, arătând modul tenden- 
țios în care respectiva specialistă în problematica 
libertăţii religioase, actualul preşedinte a noto- 
riei asociaţii „Accept“, scrie despre țara sa, ames- 
tecând omisiuni neintenţionate cu neadevăruri. 
În încheiere, apreciem această apariţie edi- 
torială ca fiind una foarte binevenită şi cât se 
poate de eficientă pentru studiul comparativ al 
relaţiei stat - culte în această zonă a Europei. 
Ideologia comună acestor state în ultima jumă- 
tate de secol oferă nişte trăsături comune şi pen- 
tru viitor şi creează premisele unor soluţii consis- 
tente şi punctuale, dintre cele mai apropiate, iar 
pe linia tradiţiei eclesiologice se caută un loc pen- 
tru credința (sau credințele) lor într-un spațiu pu- 
blic cât mai bine definit, dar care este tot mai se- 
cularizat, cu alte cuvinte este căutată metoda (ori 
metodele) prin care fiecare dintre noi poate 
adopta o atitudine, ca membru mărturisitor al Bi- 
sericii, în societatea noastră polivalentă, pluricul- 
turală, multietnică şi pluriconfesională, prin care 
se vrea a se ajunge la o simfonie şi la o armonie!... 














anul IV e nr. 47-48 


63 





ROST 


DECANTĂRI 





Cum te prosteşte 
televiziunea 


Găsesc de cuviinţă să semnalez aici o carte care mi-a captat atenţia 
prin subiectul inedit, Etectele televiziunii asupra minţii umane de 
Virgiliu Gheorghe. Consider mai necesar şi meritoriu demersul 
autorului de a ne deschide ochii la pericolele care zac în umbra unui 


ecran cu o putere fascinatoare de necontestat. 


Ramona Suciu 





irgiliu Gheorghe notează în prefața lucră- 

rii sale că efectele televiziunii merg până 

acolo încât remodelează omul în întregi- 
me. În locul omului natural, al omului religios, al 
omului ascetic, apare un tip uman care şi-a pier- 
dut aproape toate aceste calități, funcții şi puteri. 
În lumina cercetăilor lui McLuhan (Mass-media 
sau mediul invizibil, 1997) omul televizual „sufe- 
ră de un sindrom în care se combină infirmități 
multiple“, ceea ce ne arată că e vorba de purtăto- 
rul „unor terifiante mutații“, a căror notă domi- 
nantă e negativul omului creat de Dumnezeu. De 
aici şi ideea de nihilism, mai mult sau mai puţin 
afirmat, însă cu siguranță stocat în subconştien- 
tul uman. Tulburător este şi faptul că, precum do- 
vedesc neuropsihologii Emery şi Peper, „plonja- 
rea individului în mediul comunicării video este 
similară intrării într-o stare semi-hipnotică“, ceea 
ce antrenează o diminuare a cenzorului rațional 
al judecății, precum şi deschiderea porților sub- 
conştientului şi pătrunderea necenzurată a me- 
sajelor TV în adâncul acestuia. Şi din moment ce 
funcţionează pe principiul dependenţei, se poate 
asemăna oricărui drog, cu influențe Ia fel de ne- 
gative, deoarece anihilează rațiunea, voința şi 
chiar afectul uman. Degradarea se produce în 
timp, în funcţie de capacităţile proprii fiecărei 
persoane, dar efectul e acelaşi. Şi, asemănător 
oricărei dependențe, poate fi identificată prin 
efectele resimţite de cei cărora au fost privaţi de 
marea plăcere a vizionării, irascibilitate şi chiar 
furie necontrolată. Alt simptom este acela de a nu 


recunoaşte dependența. Doar cei din jur ar fi de- 
pendenţi de televizor, nu noi... 

Un tânăr scriitor justifică obiceiul lui de a se 
droga astfel: „Sub influența marijuanei, fără prea 
multe cuvinte, apreciaţi-vă starea psihologică, şi 
primul lucru pe care-l învăţaţi este că nu puteţi să 
deosebiți ceea ce este real de ceea ce este ireal. 
Exact aşa cum se întâmplă şi la TV.“ 

Vizionarea TV nu e un simplu obicei sau 
doar un mijloc de informare: ne aşezăm zilnic câ- 
teva ceasuri în faţa televizorului, sub pretextul re- 
laxării, dar dacă am fi puţin mai atenţi la ceea ce 
ni se întâmplă în realitate, am descoperi poate cu 
stupoare, că, dimpotrivă, suntem mai încărcați, 
cu toate acele imagini şi schimbări de cadru care 
ne bruiază. Apoi, pe termen lung, efectele pot fi re- 
marcate: oamenii ajung să gândească, să se com- 
porte, să se îmbrace după cum le sugerează te- 
leviziunea. O mare parte din modul de a fi al aces- 
tui om, din ideile, aspiraţiile şi sentimentele lui se 
datorează miilor de ore petrecute în faţa celei pe 
care Martin Eslin o numeşte „maşina visării“. 

Cercetările neuropsihologilor demonstrea- 
ză că vizionarea TV alterează în special capacită- 
țile cognitive ale persoanei. Nu numai procesul 
învățării este dezavantajat, ci şi gândirea logică şi 
analitică, discursivitatea, capacitatea de exprima- 
re a ideilor, creativitatea şi chiar dezvoltarea inte- 
ligenței. Televiziunea afectează mai ales cortexul 
prefrontal, acea parte a creierului care este cel 
mai bine dezvoltată la om, unde sunt mediate 
procesele mentale superioare, ce diferențiază 
ființa umană de celelalte viețuitoare. Afecţiunile 
pe care nu numai vizionarea TV, dar şi jocurile pe 





64 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 





ROST 





calculator şi navigarea necontrolată pe internet, 
le produc asupra cortexului prefrontal se remar- 
că uşor la copii şi tineri în dificultățile pe care 
aceştia le întâmpină în a se concentra şi în susți- 
nerea motivaţiei, în controlul emoţiilor şi al com- 
portamentului, în planificarea şi organizarea 
programului. 

Încă din anii '60, McLuhan susținea faptul că 
esenţial într-un proces de comunicare nu este 
mesajul transmis, ci mediul prin care se realizea- 
ză comunicarea. Aşadar, fiecare mijloc de comu- 
nicare: vorbirea, scrisul, radioul, telefonul și tele- 
vizorul structurează într-un mod specific şi defi- 
nitoriu mesajele pe care le transmite. Nu e atât de 
important ce vedem la televizor, ci faptul că ne 
uităm la televizor. Deşi teoria era argumentată 
prin numeroase exemple din istoria culturii, din 
antropologie şi teoria comunicării, părea puţin 
credibilă pentru marea parte a oamenilor de 
ştiinţă. În 1971, Herbert Krugman, un cunoscut 
cercetător din domeniul neuropsihologiei, punea 
la punct o serie de experimente ce priveau acest 
subiect: „O persoană citea o carte când a fost 
deschis televizorul. De îndată ce a devenit atentă 
la ecran, frecvența undelor cerebrale s-a modifi- 
cat considerabil. În mai puţin de două minute, 
subiectul se afla 
predominant în sta- 
re alfa, relaxat, pa- 
siv, neconcentrat.“ 

Reacţia cere- 
brală a subiecţilor 
[a trei tipuri de con- 
ținut ale programu- 
lui TV a fost esen- 
țialmente identică, 
idiș i-au mărturisit 
lui Krugman că un 
program le place, altul nu, iar al treilea îi plic- 
tiseşte.Undele alfa scad puterea de concentrare 
față de mediul exterior. 

Cuvântul potrivit pentru starea alfa este „în 
afara spaţiului“, fără orientare. Toate studiile con- 
stată apariţia unei anomalii neurologice în tim- 
pul privitului la televizor, şi anume, o inhibare a 
activităţii emisferei stângi a creierului, care-şi 
reduce astfel, activitatea. 

Pe supoziţia cum că televiziunea şi calcula- 
torul ar avea un rol decisiv în procesul învățării, 


Virgiliu Gheorghe 


Efectele televiziunii 
asupra minţii umane 


și despre creşterea copiilor în hamea de azi 





s-au investit în lumea întreagă miliarde de dolari 
în programe pentru educaţie şi informare prin 
calculator. Însă generaţiile care vin nu mai au 
deschidere pentru ce înseamnă o viaţă adevăra- 
tă, cu tot ce presupune aceasta: responsabilități, 
implicare, organizare. Par a trăi în lumea lor, a 
personajelor fantastice, sau chiar dacă nu au 
ajuns acolo îi îngrozesc pe profesori cu mostre de 
violență provenită din filmele şi desenele ani- 
mate pe care le urmăresc şi în care se implică cu 
atâta interes. 

Chiar dacă nu ridică probleme comporta- 
mentale, profesorii, educatorii şi părinţii (cei care 
sunt atenţi la copiii lor) observă faptul că aceşti 
copii nu mai ştiu ce înseamnă ascultarea, respec- 
tarea valorilor tradiționale, fiind atât de influen- 
țați de principiile nihiliste mediatizate peste tot, 
cum ar fi ideea că numai bogatul merită respect 
pentru banii săi, în rest omul neavând vreo va- 
loare în calitate de persoană creată de Dumne- 
zeu. În filme şi chiar şi în desene animate se pro- 
pagă o violență de nedescris - şi atunci nu mă mir 
de actele de violență extremă din şcolile ameri- 
cane. Tot prin media - televizor, internet - putem 
vedea numai modele care ne tentează imagi- 
naţia: vedete fără vreun cusur vizibil, care ne dau, 
sub o formă sau alta, sfaturi legate de cum să ne 
îmbrăcăm, să ne comportăm etc. până când ajun- 
gem chiar să ne identificăm cu acestea sau să râv- 
nim la „fericirea“ lor şi uităm de fericirea pe acest 
pământ, dar mai ales de cea veşnică. 

Virgiliu Gheorghe atrage atenţia ca persona- 
jele din filme par a duce în general o viaţă în 
afara Tradiţiei şi a Bisericii. Desfrâul este Ia loc de 
cinste, sub pretextul că îţi trăieşti viața la maxi- 
munm, îţi trăieşti clipa, ai dreptul de a face orice îţi 
ațâță simţurile, nicio perversiune nu e ocolită, 
avortul este încurajat, la fel cum şi divorțurile. În 
acest sens, se observă o mare asemănare cu ce se 
întâmplă în afara ecranului televizorului. Oame- 
nii nu mai au răbdare unii cu alții, au uitat să mai 
comunice şi au căzut într-o comoditate, apatie, 
atât fizică, cât mai ales, spirituală. 

Pe de altă parte, se manifestă alt efect al tele- 
vizorului în cazul copiilor cu hiperactivitate - 
deşi pare paradoxal, această tulburare de com- 
portament s-ar datora tocmai privitului excesiv la 
televizor, încărcării creierului cu foarte multe 
imagini precum şi neputința de a le stoca, întru- 





anul IV e nr. 47-48 


65 





DECANTĂRI 




















cât creierul lor e în formare. De aceea, când îl pui 
să stea într-o bancă - şi , credeţi-mă, am trecut şi 
eu prin această experiență, şi nu doar cu un sin- 
gur elev - acesta nu are stare, deranjează ora şi 
chiar are reacții violente față de colegii săi şi, une- 
ori, față de profesori. 

Tot în cazul elevilor, se constată o scădere a 
capacităţii de concentrare şi de atenţie, precum şi 
de „mânuire“ a limbii, de utilizare a acesteia într- 
un mod cursiv, coerent şi corect ca sintaxă. De 
acest fapt ar fi responsabilă tocmai emisfera stân- 
gă a cortexului, cea care prin privitul excesiv la 
televizor este inhibată. 

E un efort aproape imposibil de a propune 
cartea în locul televizorului, pentru că nefiind 
atât de puternic stimulați vizual, lectura devine 
plictisitoare pentru copiii care nu au acest exer- 
ciţiu. Aşadar, de mici ar trebui să li se citească 
poveşti, apoi să li se sugestioneze lectura acesto- 
ra cu cât mai puţine poze, imagini, pentru a le 
putea dezvolta echilibrat latura raţională, lo- 
gică, precum şi imaginaţia. În acest sens, fiind 
binecunoscut rolul pe care îl are limbajul în for- 
marea gândirii şi a personalităţii de sine stătă- 
toare, capabilă de a trăi şi de a-şi însuşi viața ca 
dar divin. 


Tot un mod de a „trata“ efectele televiziunii 
este bineînțeles, reducerea numărului de ore de- 
dicatvizionării (maximum 3 ore pe zi), înlocuirea 
acestuia cu exerciţii fizice, cu plimbări în natură 
(atât cât mai există parcurile), numai că acest lu- 
cru nu este dorit de o societate consumistă cum a 
început să devină şi societatea românească. Cu 
cât stăm mai pasivi în fața unui ecran, cu atât sun- 
tem mai influențabili şi chiar mai bolnavi, întru- 
cât e demonstrat că privitul la TV şi mâncatul în 
acelaşi timp duce la obezitate, o altă problemă a 
zilelor noastre. Undele transmise de ecranul tele- 
vizorului încetinesc metabolismul uman, iar gră- 
simile, atât de abundente în ceea ce se numeste 
„junk-food“, nu au altă soluţie decât să fie“sto- 
cate“, căci mişcarea, ca factor vital în dezvoltarea 
umană, lipseşte cu desăvârşire. 

O ultimă soluţie, şi poate cea mai importan- 
tă la nihilismul transmis şi prin media, este aceea 
de a înţelege pericolele de care suntem înconju- 
raţi şi de a lua atitudine. 

Să diferenţiem planurile, real de ireal, viata 
noastră, ca entități personale, unice, de „valorile“ 
care ne sunt impuse prin media ca demne de invi- 
diat, şi să căutăm fericirea la Dumnezeu, căci nu- 
mai în El găsim Calea, Adevărul şi Viaţa. 





66 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 








Rezistenţa anticomunistă 
din Munţii Braşovului 


Autorul de faţă este cunoscut pentru contribuțiile sale privitoare la 
rezistența armată din munți, cea mai cunoscută formă de opoziţie 
împotriva comunismului. Împreună cu Alexandru Salcă publică 
Rezistența în munți şi oraşul Braşov (1944-1948)! şi singur, peste 
câțiva ani, Povestiri din închisori şi lagăre? care aveau să-l consacre de 
partea „celor drepți“, care nu mai sunt şi cu atât mai mult nu mai pot 


mărturisi pentru ei înșiși. 
Pr. Gh. Naghi 





de o literatură destul de bogată, apărută, 

desigur, după Revoluţia din 1989. Mărtu- 
riile scrise îl au ca autor pe renumitul Ion Gavrilă 
Ogoranu pentru Făgăraş, pe Filon Verca pentru 
Banat, pe Mija pentru Mediaş, iar pentru Munţii 
Braşovului pe Petre Baicu. 

Incredibil pentru cei mai tineri de astăzi cum 
tinerii de atunci, cuprinşi într-o entuziastă efer- 
vescență stimulatoare pentru libertatea patriei, 
au înțeles să-şi rişte viaţa pentru recucerirea țării. 
Jertfa supremă pentru ţara îngenuncheată este 
un gest de înnobilare cu care s-au încununat ne- 
numărați tineri, care au înfruntat un inamic net 
superior din punct de vedere numeric, al pregăti- 
rii tactice şi al armamentului. Abia astăzi - din 
mărturia scrisă a celor care au supravieţuit - rea- 
lizăm dimensiunea generalizată a acestei forme 
de luptă disperată, ca o ultimă soluţie. Așa în nor- 
dul munților Făgăraş acționau oamenii legenda- 
rului Gavrilă-Ogoranu, iar pe versantul sudic, cei 
de sub comanda colonelului Gheorghe Arsenes- 
cu şi a fraților Toma şi Petre Arnăuţoiu. Maiorul 
Nicolae Dabija şi-a avut comandamentul în Mun- 
ţii Apuseni, iar în Munţii Banatului au acţionat 
mai multe grupuri printre care sunt cel al colone- 
lului Ion Uţă şi al inginerului Aurel Vernichescu, 


R ezistența armată anticomunistă dispune 


fiul preotului unionist Martin Vernichescu, mare 
luptător pentru cauza românescă, apoi grupul lui 
Gheorghe Ionescu (din PNŢ-Maniu) şi grupul lui 
Spiru Blănaru (Mişcarea Legionară). În Dobro- 
gea, rezistența armată a fost condusă de fraţii Ni- 
colae şi Dumitru Fudulea, cărora li s-au mai alătu- 
rat Gogu Puiu şi Nicolae Ciulacu, în Munţii Suce- 
vei a fost grupul condus de Gavril Vatamaniuc şi 
capitanul Muşat. Mulţi dintre acestia sau oamenii 
de sub comanda lor nu au ezitat să-şi dea viața 
pentru libertatea țării. 

Prima ediţie a mărturiei lui Petre Baicu a fost 
publicată întâi de regretatul Traian Golea din 
Florida, în 1994, iar scopul ei a fost salvarea 
„demnității românești prin lupta şi apărarea ade- 
văratului spirit al Neamului“. Această ediţie conţi- 
nea diversele încercări ale lui Petre Baicu de a 
organiza lupta armată, iar mai apoi capturarea 
sa, interogarea de către maiorul rus Orlov şi apoi 
detenția lui. 

Cartea este judicios împărțită în opt capitole 
cu un scurt „Cuvânt înainte“ aparținând poetului 
şi eseistului Gabriel Stănescu, care, cunoscut pen- 
tru marea capacitate de sinteză, în câteva cuvinte 
ne spune despre complexa mişcare armată gene- 
ralizată din Munţii României, cu jertfele inerente 
asumate cu luciditate de către participanți, desfă- 
şurată la începutul anilor '50. Mărturia lui Petre 
Baicu începe cu nostalgica „Privire spre Tâmpa“, 


“ Petre Baicu, Rezistenţa anticomunistă din Munţii Braşovului, Editura Criterion Publishing, Bucureşti, 2006, 88 p. 


1 Baicu, Petre; Salcă, Alexandru, Rezistenţa în munți și oraşul Braşov (1944-1948) (La Râsistance dans les 
montagnes et la ville de Braşov), Braşov, Ed. Transilvania Express, 1997, 128 p. 


2 Povestiri din închisori şi lagăre (Recits des prisons et des camps de concentration). Oradea, Ed. Familia, 


1995, 355 p. 





anul IV e nr. 47-48 


67 





ROST 


DECANTĂRI 





Foto: Bogdan Onofrei 




















fiindcă în urmă au rămas doar semne întristă- 


toare aduse de armata roşie, care s-a instalat prin 
instituţii şi uzine, prin sistemul specific de con- 
troale, supravegheri, ridicări de produse urmate 
de alte insuportabile ingerințe asupra unei popu- 
laţii naive care credea cu tărie că se vor duce 
acasă la ei după ce își vor fi îndeplinit obiectivele. 
În următorul capitol, „Rezistenţa“, autorul rela- 
tează despre 23 August 1944, când se anunța în- 
cetarea războiului şi încheierea unui armistițiu cu 
URSS. Lumea prezentă era îngrijorată de venirea 
ruşilor cu comunismul lor. Mulţi prieteni ai auto- 
rului îl îndemnau să plece în străinătate cu con- 
voaiele nemţeşti care se retrăgeau. Dar Petre Bai- 
cu consideră că sentimentele naționale îi impu- 
neau obligații morale. 

Imediat după plecarea nemților au început 
agresiunile. Sărăcia şi mizeria creştea, nesiguran- 
ţa călătoriilor Ia fel, tot felul de accidente provo- 
cate intenţionat sau nu, care conturau începutul 
„raiului comunist“. În septembrie 1945 au înce- 
put arestările politice fiiind şi autorul unul dintre 
cei vizaţi. Face o călătorie destul de lungă în Ba- 
nat pentru a dobândi materie primă pentru fabri- 
ca lui, dar şi pentru a încerca să iasă din atenția 
celor ce-l căutau sau să găsească vreo posibilitate 
să treacă granița, dacă situaţia o va cere. Nu se 
poate uita ca avea soţie şi un copil mic şi încerca 


să găsească o soluţie de a-i proteja. Revenit la 
Braşov, intră în legatură cu un tânăr venit de la 
Viena, Victor Enăchescu, pentru a găsi oameni 
dispuşi să-şi rişte viața în vederea organizării 
rezistenței armate. Ceea ce Petre Baicu acceptă 
începând „să bată satele“. În fiecare seară se întâl- 
nea cu tânărul Victor Enăchescu pentru a a vedea 
ce s-a făcut şi ce se mai poate întreprinde. A par- 
curs satele Cristian, satele Branului, Zărneşti, 
Poiana, Codlea, Dumbrăveni, Vlădeni, Sânpetru, 
Prejmer, Vama Buzăului, Bărcani şi în Săcele 
unde activa Ion Pitaru şi s-a întâlnit de două ori şi 
cu principesa Ileana, la castelul Bran. 

Organizarea mergea bine şi s-au constituit 
primele grupuri înarmate, în pădure fiind adă- 
postiți în bordeie. Autorul istoriseşte întâlnirea 
pe care a avut-o cu dr. Căliman a cărui soţie era 
fiica lui Valeriu Branişte. Dr. Căliman va scrie un 
articol despre neputiința de a se opune presiu- 
nilor comuniste şi va fi arestat a doua zi. Mai târ- 
ziu va fi arestată şi soția sa. Unii dintre comba- 
tanţi au fost prinşi şi condamnaţi la închisoare, 
iar bordeielor li s-a dat foc. 

În capitolul următor, auorul răspunde Ia în- 
trebarea „ce voia rezistența din 1945?*: „să salve- 
ze ceva din demnitatea noastră românească prin 
lupta şi apărarea adevăratului spirit al Neamu- 
lui“. 

Mai departe istoriseşte despre urmările ac- 
țiunilor sale. 

Simţind nevoia să se sfătuiască cu soţia lui, 
Baicu vine acasă la 28 octombrie 1945 şi este are- 
stat. În „Maiorul Orlov şi siguranța românească“ 
are loc istorisirea gândurilor sale deloc încuraja- 
toare privitoare la modul de extindere al comu- 
nismului în timp ce era închis în „celula neagră“ 
de la Siguranță. Cu acest deprimant prilej mărtu- 
riseşte modul în care a fost agresat fizic de mili- 
tarul rus. 

Cartea se încheie cu însemnările lui Gheor- 
ghe Brahonschi, „Sinucis sau asasinat“ reprodu- 
se de autor privitoare la moartea, mai mult decât 
suspectă, la doar vârsta de 61 de ani a profesoru- 
lui Nicolae Petraşcu, secretarul general al Mişcării 
Legionare. Concluzia autorului, devenită certitu- 
dine peste timp, este categorică: a fost asasinat. 

Măturia lui Petre Baicu a primit confirmarea 
peste timp a participanţilor, rămaşi în viață, la 
lupta armată împotriva comunismului. 





68 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 








În marginea unui sfârşit 
de roman tolstoian 


Paul-Gabriel Sandu 





e trăim, cu toții, vieţile aşteptând ca ceva 

radical să se petreacă cu noi, ca ceva să ne 

schimbe definitiv pe noi, dar mai ales fe- 
lul în care privim şi înțelegem lumea şi pe noi în- 
şine. Deşi ar părea impropriu aici termenul de aş- 
teptare, nu cred că poate fi înlocuit cu nimic altce- 
va, pentru că deşi nu tocmai aşteptăm, nici altce- 
va nu ne rămâne de făcut. Sigur, căutăm astfel de 
experiențe, de întâlniri cu divinul în cărți, în vise, 
şi mai ales în viață. Însă aşteptarea aceasta, nu ne 
face, în nici un caz, să luăm o pauză de la actul vie- 
țuirii, să ne oprim din activităţile cotidiene, ci plu- 
teşte cumva pe deasupra lor, şi cu totul indepen- 
dent de ele. 

Ceea ce e cu totul nelămurit şi aproape de 
neînțeles, este că deşi uneori ajungem să gustăm 
rodul acestei aşteptări active, atunci când înțele- 
gem pe deplin că ceva ne-a schimbat, nu durează 
mult şi cădem înapoi în spaţiul şi timpul din care 
ne smulsesem. Întotdeauna ceva rămâne ne- 
schimbat în noi, chiar după o astfel de experien- 
ță. Albia în care suntem obişnuiţi să curgem ne 
cheamă, din nou, la acelaşi fel de viaţă, indiferen- 
tă față de ceea ce s-a petrecut cu noi; dacă într-ade- 
văr s-a petrecut ceva. 

Aceeaşi aşteptare traversează ca un fir neîn- 
trerupt destinul unuia dintre personajele tolsto- 
iene din Ana Karenina, Konstantin Dmitrici Le- 
vin. Fiul unei familii de moşieri, nu se poate nici- 
un moment desprinde, şi nu se simte niciunde 
mai bine decât la ţară. Numai acolo este el însuşi, 
între mujicii care-i lucrează pământul şi de care 
este sufleteşte legat. Poate că nu se găseşte în în- 
treg romanul un personaj mai stăpân pe sine, mai 
blând şi mai drept decât este acest Levin. Totuşi, 
pentru o clipă, simte şi el arsura ameţitoarelor 
forţe declanştate de frumusețea şi nebunia acelei 
femei care îşi va alege, în urmă, o moarte cruntă: 
Ana Karenina. Ea este femeia a cărei frumuseţe 


uluitoare sminteşte minţile tuturor, frumuseţe 
aducătoare de nenorocire şi nenoroc. În perso- 
najul Anei Karenina, Tolstoi ne dezvăluie o viziu- 
ne asupra frumosului, capabilă să ne zdruncine 
orice opţiune anterioră. Acea frumuseţe de care 
se leagă o puternică forță distructivă, frumuseţea 
nebuloasă a Templului de Aur a lui Mishima. 

Deşi apropierea dintre cei doi pare într-ade- 
văr stranie, şi asta pentru că se înscriu în epoci şi 
lumi radical diferite, asemănările de viziune 
merg până foarte departe. Moartea Anei Kareni- 
na este similară, de fapt, incendierii Templului de 
Aur sau morții acelei pisici care a constituit motiv 
de ceartă între cele două aripi ale Templului. Însă 
acest subiect merită o discuţie separată şi nu poa- 
te fi dezvoltat în aceste rânduri. Nebuniei şi fru- 
museţii Anei nu i se poate replica decât cu stângă- 
gia şi echilibrul lui Levin, care este totuşi străbă- 
tut de fiorii acelei aşteptări indefinibile, şi care îl 
fac uneori să acţioneze neaşteptat. Cele două 
personaje de care am amintit sunt totuşi cele 
aflate în contrapondere de-a lungul romanului, 
deşi, la prima vedere, Alexei Karenin pare a juca 
rolul lui Levin. Cel dintâi nu ne va mai interesa în- 
să mai departe, ci ne vom opri doar asupra sfâr- 
şitului romanului, unde ceva se petrece cu Levin 
(aşa cum ceva se petrece cu personajele din nuve- 
lele lui Preda, acele nuvele peste care s-a lipit, cu 
totul nedrept, eticheta de naturalism), ceva care 
încheie într-un fel sau ne-am aştepta cel puţin să 
încheie aşteptarea de care vorbeam. 

Ce i se întâmplă lui Levin, personajul care 
de-a lungul romanului încearcă să afle câteva 
răspunusuri la întrebările care-l macină şi-l fac să 
se răsucească noaptea în aşternuturi, nereuşind 
să cuprindă cu mintea rezolvarea problemelor 
care-l frământă? I se întâmplă, într-un sens, toc- 
mai ceea ce aşteptase atât să i se întâmple şi rezol- 
varea îi vine tocmai din gura unui mujic, în mij- 
locul câmpului de care nu se putuse despărți 
niciodată, ca şi când ar fi înțeles că dacă este să-şi 





anul IV e nr. 47-48 


69 





ROST 


DECANTĂRI 





găsească liniştea, nu o poate găsi altundeva decât 
acolo. 

Pentru a lămuri mai bine lucrurile, trebuie 
să spunem că ceea ce îl frământă pe Levin este 
foarte bine cuprins şi exprimat într-una dintre 
meditaţiile sale. Căzând pe gânduri, smulgân- 
du-se, o clipă, realităţii, el înşiră, în minte toate 
acele întrebări cărora nu le putea găsi răspunsul: 
„De ce fac toate astea? se întreba el. De ce mă aflu 
aici şi pun oamenii să muncească? De ce se fră- 
mântă cu toții şi caută să-şi arate harnicia față de 
mine? De ce se omoară atâta la lucru bătrâna 
asta, Matriona, pe care o cunosc (am îngrijit-o 
când, o dată, la un foc, a căzut o grindă peste ea), 
se gândea Levin, cu ochii la o femeie slabă care 
potrivea cu grebla movila de boabe şi călca gri- 
juliu cu picioarele goale, arse de soare, pe fața 
neregulată şi aspră a ariei. S-a făcut bine de atunci, 
dar mâine-poimâine sau peste zece ani, au s-o 
ducă la groapă şi nimic nu are să mai rămână 
dintrânsa, cum n-o să mai rămână nici muieruşca 
aceea dichisită, în fustă roşie [...]. Au s-o îngroape 
şi pe dânsa. şi pe calul acesta pag... curând de tot 
- îşi zicea Levin, cu privirile la un cal [...] şi - lucru 
de căpetenie - au să-i îngroape nu numai pe ei, ci 
şi pe mine; şi n-are să mai rămână nimic. Atunci, 
de ce toate astea?“1 

Acestea sunt gândurile care-l frământă pe Le- 
vin în timp ce se uită la ceas, atent la cât se treiera 
într-o oră ori chibzuind dacă au să isprăvească 
până în seară. Și frământat de toate acestea şi de 
faptul că se treieră prea încet pentru că se încarcă 
prea mult maşina deodată, Levin se îndreaptă 
spre Feodor, cel care dădea drumul snopilor în 
maşină, şi îi ia, în urmă, locul. Cu acelaşi mujic, 
după câtva timp, Levin avea să poarte o conver- 
sație simplă, cu nimic diferită de o conversaţie 
dintre un moşier şi mujicii lui. Levin vrea să afle 
numai dacă „puitorului“ i-ar părea bine ca pă- 
mânturile din satul îndepărtat de unde era acesta 
să fie luat în arendă, de la anul, de Platon, „un 
mujic bogat şi vrednic din acelaşi sat“. Țăranul îi 
răspunde că n-ar fi bine nici cu acela, nici cu Ki- 
rillov, rândaşul despre care vorbitorul îi mărtu- 
riseşte că „te strânge în chingi şi scoate din piatră 
seacă ce-i a lui. N-are milă de plugar“?. Ceva mai 


jos, Feodor mărturiseşte: „...sînt oameni şi 0a- 
meni. Unul trăieşte numai pentru nevoile sale, ca 
Mitiuha (Kirillov). Ţine numai să-şi umple burta, 
pe când Fokanici e un bătrân drept. Trăieşte pen- 
tru suflet. Nu uită de Dumnezeu'3. Aceste cuvinte 
sunt de aşa natură să-l clintească pe Levin din aş- 
teptarea sa. „Cum nu uită de Dumnezeu? Cum 
trăieşte pentru suflet?“ 

Se întâmplă ceva fundamental cu cel care se 
străduise să creadă în Dumnezeu de-a lungul în- 
tregii sale vieţi şi nu reuşise cu nici un chip să con- 
sidere toate cele legate de teologie mai mult 
decât poveşti. Aluziile naratorului sunt în măsură 
să dea dimensiunea a ceea ce se petrece în sufle- 
tul lui Levin, care, într-o discuţie obişnuită se tre- 
zeşte deodată „aproape strigând“. Izbucnirea 
aceasta este mărturia tuturor frământărilor per- 
sonajului, dar este, deopotrivă, actul manifest al 
nevoii de răspuns. E în joc chiar ființa lui, rostul 
pentru care el se întâmplă să fie acolo, pe brazda 
aceea, stând de vorbă cu mujicii săi. 

Întrebările pe care Levin le strigă ca şi când 
şi-ar lega de ele viaţa, nu-i sunt, e limpede, adresa- 
te ţăranului. Acesta nu avea cum să înțeleagă 
frământarea boierului pe care îl slujea şi pe care, 
mai presus de toate, îl credea om care „trăieşte cu 
dreptate, nu iese din porunca domnului“. Şi, de 
fapt, cu exact aceleaşi cuvinte îi răspunde aces- 
tuia, mirat parcă de întrebări, cu simplitate pro- 
fundă totuşi. Levin îşi ia bastonul şi pleacă, 
aruncând un cuvânt mujicului, vizibil tulburat de 
cuvintele acestuia, pornind-o „cu paşi mari pe 









1 Lev Tolstoi, Ana Karenina, vol. II, trad. M Sevastos, Şt. Velisar Teodoreanu şi R. Donici, ed. Univers, Bucureşti, 


1980, p. 417. 
23 0p. cit., p.418 





70 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 





ROST 





şleah“. Conversaţia îi stăruie în minte, străbate 
înainte şi înapoi cu gândul noima celor spuse de 
mujic, înțelegând dintr-o dată sensul cuvintelor 
acestuia. Nimic nu contează decât a „a trăi pentru 
Dumnezeu, pentru suflet“. Totul a devenit dintr-o 
dată atât de clar pentru el, în această nouă lumi- 
nă pe care o descoperise prin cuvintele mujicului. 
„Mi-am recunoscut stăpânul“, sunt cuvintele care 
îi vin în gând şi pe care le murmură Levin, într-un 
moment când credința cea adevărată a fost 
găsită. Rațiunea, cea pe care mizase până acum, 
este privită cu disprețul cu care ai privi un om ne- 
putincios. Nu ea este capabilă să te facă să înțe- 
legi, nu e decât trufie în ea, trufie izvortâtă para- 
doxal din neputinţă. 

Levin îşi trăieşte întâlnirea cu divinul. Câte- 
va clipe sunt în măsură să pună capăt îndoielilor 
lui de o viaţă. Însă „trăsurica“ pe care o vede ve- 
nind şi cuvintele vizitiului care îl anunţă că sosise 
fratele său, îl readuc pe Levin în lumea căreia îi 
scăpase, o clipă. Acesta este momentul când, ca 
urmare a ceea ce s-a petrecut cu el, acolo, pe 
câmp, hotărăşte: „Între mine şi frate meu nu va 
mai fi răceala aceea care a fost întotdeauna între 
noi. Nu vor mai fi nici discuţii aprinse. Nu mă voi 
mai certa niciodată cu Kitty. Pe musafirul meu, 
oricare ar fi el, am să-l primesc bine şi prietenos. 
Tot aşa am să mă port cu slugile, cu Ivan - şi totul 
o să fie altfel“<. 

Gândurile şi chibzuiala lui, în timp ce trăsura 
coboara, hurducăind, spre conac, sunt în deplin 
acord cu ceea ce s-a petrecut cu el. Nimic nu ar pă- 
rea mai obişnuit acum decât ca Levin, aşa cum 
l-am cunoascut până acum, de-a lungul romanu- 
lui, să fie cu totul altul. Doar găsise răspunsurile 
care-l frământau, îşi găsise liniştea, înțelese, 
avem mărturia lui, totul. Şi totuşi, deşi ne-am aș- 
tepta la toate astea, deşi ne-ar părea fireşti, 
lucrurile nu se întâmplă deloc aşa. Tot Levin e cel 
care se „înciudează“ pe vizitiu că-i atrage atenția 
la o piatră pe care era cât pe ce să n-o ocolească, 
şi să răstoarne trăsura. El este cel care se răsteşte 
Ia el, acelaşi care se va înflăcara, chiar în ziua res- 
pectivă, în discuţia pe care o va avea cu unul din- 
tre vechii camarazi de discuţie. Nici întâlnirea cu 
fratele său, pe care îl primeşte cu aceeaşi răceală, 
refuzându-i privirea, nu se petrece altfel decât ca 
şi până atunci. 

4 0p. cit. p.426, 


Ce s-a petrecut de fapt cu Levin, de vreme ce, 
deşi se străduieşte să nu calce legământul pe care 
îl încheiase cu el însuşi, ajunge mereu să facă ceea 
ce îşi promisese că nu va face? Simte, de fiecare 
dată, acel ceva, cumva mai puternic decât el, care 
îl îndeamnă să-şi plece privirea şi să-i răspundă 
fratelui său aşa cum nu şi-ar fi dorit. Ceva îl con- 
strânge să se poarte ca şi până atunci, să vor- 
bească în acelaşi fel, să se înflăcăreze şi să se su- 
pere din aceleaşi motive. Până la urmă, el însuşi 
ajunge să se recunoască pe sine. E acelaşi, la fel cu 
cel dinainte, îşi spune, iar noi ne întrebăm dacă 
ceea ce s-a întâmplat cu el în câmp a fost aevea. 
Da, toate au fost întocmai, n-a fost nălucire, ci un 
fapt, un fapt însă cu totul diferit decât cel de a 
purta o conversaţie cu un mujic; dar, în fond, cât 
de mult diferit de acesta? Ne vom fi străduit de 
multe ori şi noi să înțelegem de ce recădem în 
aceleaşi ape, de ce nu putem să gasim o rezolvare 
definitivă chestiunilor neesenţiale ale vieţii, de 
ce ceea ce ne schimbă definitiv ne lasă cumva 
neschimbaţi, aşă cum i s-a întâmplat, de fapt, lui 
Levin. 

Înainte de orice intenţie de a oferi un răs- 
puns, trebuie făcută o observaţie în marginea 
acestui experiențe de natură aproape mistică a 
personajului tolstoian. Mai exact, întâlnirea sa cu 
divinul, în forma în care ea se desfăşoară, se pro- 
duce sub zodia unei lumi calitativ diferită de rea- 
litate. O lume în care se pătrunde, ritualic, prin 
dialogul cu Feodor, în care tensiunea interioară a 
personajului atinge apogeul, şi pe care Levin o 
părăseşte o dată ce se suie în trăsură, pentru a fi 
purtat spre conac. Între aceste două momente, 
Levin n-ar şti să spună nici cât timp a trecut, nici 
ce s-a întâmplat de fapt. Revine la realitate, abia 
când zgomotul şi vederea trăsurii îl stingheresc 
cu prezenţa lor. A fost un moment în care ui i-a 
fost permis accesul la o altfel de înţelegere, i-a 
fost arătată lumea într-o lumină pe care a recu- 
noscut-o imediat ca fiind „cea adevărată“. Totuși, 
starea de incertitudine e cea care îl stăpâneşte, la 
numai câtăva vreme după ce ce s-a petrecut cu el 
pe câmp: „Îşi aminti că în aşa scurt timp izbuti să 
se supere pe Ivan, să se poarte rece cu fratele său, 
şi să-i spună vorbe de prisos lui Katavasov. 

«Să fi fost numai impresia unui moment care 
va trece să lase nici o urmă?», îşi zise Levin. Dar în 





anul IV e nr. 47-48 


7I 





DECANTĂRI 

















aceeaşi clipă, întorcându-se din nou la starea 
sufletească de mai înainte, el îşi dădu seama că se 
petrecuse cu el ceva nou şi însemnat.“5 

Aşadar, personajul are mari dificultăți în a 
înțelege ce se petrece cu el. Într-un sens, obser- 
vându-şi comportamentul, înțelege că nimic nu 
s-a schimbat, că nimic din ce îşi propusese să facă 
nu fusese îndeplinit, ci mai degrabă nerespectat. 
Dar în acelaşi timp, Levin este conştient că ceva 
profund s-a petrecut cu el, ceva care i-a modificat 
starea sufletească, l-a împăcat cu el însuşi şi cu di- 
vinitatea, pe care a descoperit-o pentru întâia 
oară. Nu putem însă să nu sesizăm o tensiune aici, 
una, după cum ne apare ea acum, irezolvabilă. 
Pentru a ne putea lămuri, trebuie să ne oprim o 
clipă şi să aruncăm o privire la legătura dintre 
cele două „lumi“ pe care le conturasem anterior. 
Una dintre ele, cea a întâlnirii cu divinitatea, cea 
de-a doua, lumea „obişnuită“, în cadrul căreia nu 
există fisuri spațio-temporale, un univers com- 
pact şi continuu, a cărei continuitate este segmen- 
tată, uneori, de intruziunea unei alte lumi. Dar 
este impropriu spus „legătură“, pentru că între 
cele două lumi, aşa cum am sugerat deja, există o 
discontinuitate ontologică, un clivaj imposibil de 
transcens. Altfel spus, cele două lumi sunt ire- 
ductibile. 

Tocmai pentru că nici o punte nu poate co- 
necta cele două lumi, ele rămânând într-o perfec- 
tă distincţie, ceea ce se petrece într-una dintre ele, 
nu poate fi folosit, în nici o circumstanță, ca prin- 
cipiu normativ pentru cealaltă. Şi pentru ca aces- 
te rânduri să prindă sens, cel mai bine ar fi să ne 
amintim episodul biblic în care Moise, rătăcind 
prin deşert în căutarea locului făgăduit poporu- 
lui ales, se suie pe Muntele Sinai, pentru a aduce 
de acolo cele zece porunci divine scrise pe tăblițe 
de lut. Şi în cazul lui trecerea de la realitate, la un 


5 Op. cit. pp. 430. 


altfel de timp, este indicată prin singurătate şi cu 
precădere prin urcare pănă în vârful muntelui, 
unde îl întâmpină Dumnezeu. Întors din nou în 
lume, purtând „povara“ divinului, îi găseşte pe 
cei pe care trebuia să-i conducă spre locul făgă- 
duit, slujind viţelului de aur. Trecând peste aspec- 
tele puțin importante în economia acestor rân- 
duri, stăruim o clipă numai asupra momentului 
în care Moise sparge tăblițe pe care erau inscrip- 
ționate poruncile divine. Acesta este momentul 
esenţial la care voisem să ajungem. În răspunsul 
la întrebarea privitoare la motivul pentru care 
Moise sparge tăblițele de lut, zace şi răspunsul pe 
care noi încercăm să-l găsim. Moise distruge cele 
zece porunci, tocmai pentru că devine conştient 
de inaplicabilitatea lor. Deşi sunt principii nor- 
mative divine, sau tocmai de asta, ele nu pot fi 
respectate. Sunt prea puţin pentru această lume, 
tocmai prin prea multul pe care îl aduc, fiind inca- 
pabile de a in-forma (de a pune în formă) reali- 
tatea. Poate că acest moment din Vechiul Testa- 
ment este unul dintre cele mai importante mo- 
mente care anunță necesitatea unei altfel de legi. 
Aunei legi care să nu mai fie tocmai o lege şi prin 
aceasta să fie împlinirea ei. 

Levin este el însuşi conştient de asta. Sesi- 
zează paradoxul schimbării lui şi mai mult decât 
atât, avem mărturia că îl înţelege. Sigur, asta nu-l 
va face să respecte poruncile pe care singur şi le 
dă, ci să înțeleagă natura transformării sale. De 
fapt, acesta este unicul mod de a ieşi din încorda- 
rea care, pentru o clipă, îl stăpâneşte din nou, aşa 
cum îl stăpâneşte teama că acel moment n-a fost, 
în fapt, nimic. 

Aşteptarea lui a fost însă definitiv curmată. 
Acea zi petrecută în câmp i-a schimbat pentru tot- 
deauna viața, chiar dacă el a rămas, în acţiunile 
sale, în felul de a se purta cu fratele său ori în dis- 
cuţiile sale cu Katavasov, acelaşi. I-a schimbat 
viața în măsura în care acea clipă l-a făcut să iasă 
din strâmtoarea sinelui propriu, să se vadă pe 
sine, să se perceapă cu detaşarea cu care îţi vezi 
trupul în oglindă, mirat şi neştiind dacă străinul 
de acolo eşti sau nu eşti tu. Însă l-a lăsat neschim- 
bat, aşa cum neschimbată rămâne oglinda în 
care, pentru o clipă, s-a oglindit cel pe care îl iei 
mereu cu tine, cel de care, orice ai face, nu e cu 
putință să scapi: tu însuți. 





72 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 








Poctul soldat 


Ștefan Bellu, lon Şiugariu. Poet şi critic literar, ediţia a Il-a, 
revăzută şi adaugită, Editura Cutinul, Baia Mare, 2004, 186 p. 


Pr. Gheorghe Naghi 





care, la o vârstă tânără, şi-a dat viaţa pen- 

tru eliberarea şi naşterea unei țări libere 
şi demne, România, reprezintă o excepţională 
realizare ştiinţifică a scriitorului Ştefan Bellu. Era 
nevoie de o nouă ediţie azi, la 30 de ani de la pri- 
ma apariţie. 

Acţiunile de reconsiderare a poetului se 
derulează constant începând din anul 1968, când 
apare ediţia lui Laurenţiu Fulga, Carnetele unui 
poet căzut în război, primind un impuls în anul 
1975, când sunt tipărite două monografii: Poetul 
ostaș Ion Șiugariu de Eugen Marinescu şi Ion 
Șiugariu, un poet căzut în război de Ştefan Bellu, 
autorul recenzat. Câţiva ani mai târziu, în 1980, 
criticul şi istoricul literar Nae Antonescu publică 
în volumul Scriitori uitaţi un material apreciabil 
despre Ion Şiugariu. 

Acţiunile continuă şi după această dată prin 
simpozioane, dezvelirea bustului poetului (Băița- 
1977), manifestări omagiale în satul natal (1983), 
la Casa Memorială (1985). Tot în 1985 apare la 
Minchen, în editura Jon Dumitru, sub îngrijirea 
Luciei Soreanu-Şiugariu şi cu o prefață semnată 
de renumitul scriitor din exil Vintilă Horia, volu- 
mul Sete de ceruri. Are loc concursul de poezie 
din 1998 (din doi in doi ani) prezidat de criticul li- 
terar Laurenţiu Ulici, preşedintele Uniunii Scriito- 
rilor, consemnat în Graiul Maramureșului din 
Baia Mare în interviul dat de soția poetului, Lucia 
Soreanu-Şiugariu din Aachen. Hotărâtoare în ac- 
țiunea de actualizare a poetului este tot soția lui, 
Lucia Soreanu-Şiugariu, care, în unul dintre arti- 
colele publicate în apreciata revistă Origini din 


V olumul închinat eroului poet Ion Şiugariu 


Atlanta (Georgia - USA), aduce multe date bio- 
grafice, poezii şi fotografii inedite. Nu putem 
uita nici contribuţiile lui Alexandru Husar, Marcel 
Crihană şi Titu Popescu2. 

Volumul de față al scriitorului Ştefan Bellu 
surprinde mai mult decât plăcut pentru extrem 
de serioasa abordare a acestui subiect, cât şi mi- 
găloasa sa informaţie şi nu mai puţin analiza ac- 
centuată a datelor bibliografice şi a unor surse 
inedite. După câteva cuvinte ale lui Laurenţiu Ful- 
ga (din 1975) şi poezia Profil în timp, volumul se 
deschide cu capitolul cu aceelaşi nume. Aici este 
lămurit locul naşterii (Băița) de lângă Baia Mare, 
numele schimbat al poetului din Sugâr în So- 
reanu. 

Studiile le începe Ia liceul „Emanuil Gojdu“ 
din Oradea unde, în aceeaşi vreme, debutează la 
revista Familia incluzându-se în perioada de efer- 
vescență a deceniului al IV-lea, rezultantă a at- 
mosferei lirice adusă de creaţiile lui Tudor Ar- 
ghezi, on Barbu şi Lucian Blaga, evoluând pe un 
drum propriu spre împlinirea speranțelor dască- 
lilor săi, Mihai Ralea şi Tudor Vianu. Debutează în 
1934 la publicaţia Observatorul din Beiuş conti- 
nuându-și activitatea la Gazeta de Vest şi la alte 
numeroase reviste şi publicaţii din Transilvania şi 
de peste Carpaţi. 

O activitate meritorie care îşi găseşte îm- 
plinirea în volumele apărute: Trecere prin alba 
poartă (1938); Paradisul peregrinar (1942) şi 
Țara de foc (1943). Volumul următor pregătit 
pentru tipar, Elegii pentru Ardeal, va fi editat abia 
în 1968, de prietenul său Laurenţiu Fulga. În 
1985, soţia poetului, Lucia Soreanu-Şiugariu, va 
publica elegantul volum Sete de ceruri, la editura 
Jon Dumitru din Miinchen, care nu putea apărea 


1 Suplimentul Ion Şiugariu, în Origini, 2004, Vol. VIII, Nr. 9-10, Sept.-Oct., p. EVIII este semnat de Lucia 
Soreanu-Şiugariu (on Șiugariu), Teresia B. Tătaru (In memoriam) şi Vasile Leschian (Noi dimensiuni ale 


peronalității lui lon Șiugariu). 


2 Țara Crinilor, articole şi eseuri, ed. Agora, Iaşi, 1997 cu o pefaţă de Alexndru Husar, Viaţa poeziei, critică 
literară?, ed. Marineasa, Tabel chronologic de Marcel Crihana, Timişoara, 1999; George Bacovia, studiu critic, 


cuvânt înainte de Titu Popescu, Bucureşti, 2002. 





anul IV e nr. 47-48 


75 





DECANTĂRI 





în România din cauza vremurilor de restriște 
ideologică. Atunci se împlineau 40 de ani de la 
moartea poetului. 

Cum se exprima un critic literar, Nae Anto- 
nescu, în 1968, „Puţini au fost acei scriitori 
români tineri, ai generaţiei 1934-1944, care să fi 
realizat o plenară viaţă interioară ca Ion Şiuga- 
riu.“ Orice scurtă schiță biografică trebuie să 
rețină şi activitatea de critic literar a lui Şiugariu 
de Ia revistele Afirmarea, Meşterul Manole şi Re- 
vista Fundațiilor Regale unde era un atent co- 
mentator al fenomenlui liric contemporan. El s-a 
remarcat şi ca talentat publicist, deşi a rămas cre- 
dincios pasiunii sale celei mari: poezia. Cuvinte 
de laudă vor spune în acest sens Perpessicius şi 
Zaharia Stancu. 

Viaţa de zi cu zi în perioada adolescenţei 
poetului s-a derulat la Băița. Loc minunat, plin de 
păduri seculare dar şi de mineri necăjiţi care, deşi 
aurari, au rămas fraţi cu sărăcia. Poetul a fost 
mereu ataşat minerilor, cunoscând de mic con- 
diţiile mizere în care aceştia îşi petreceau viaţa. 
Tematica socială nu va lipsi din poeziie sale. În 
timpul studiilor de liceu se orientează spre poezia 
modernă, în viziunea tinerilor având alături mari 
oameni iubitori de cultură, adevărate faruri că- 
lăuzitoare, impuşi prin lucrările de aleasă cerce- 
tare şi erudiție care au dus la defrişarea vieţii cul- 
turale a Bihorului, precum Teodor Neş şi Octav 
Şuluțiu, îndrumătorul atent al poetului. Tot din 
această perioadă datează şi prietenia lui cu un alt 
gazetar, George A. Petre, redactor la Gazeta de 
Vest. Cu aceasta încheie perioada de început a 
uceniciei sale în cele ale literelor o tânără speran- 
ță, care nu avea încă nici 20 de ani. 

Urmează o nouă preocupare de viitor. Volu- 
mul de versuri? Care facultate? Sau armata? Din 
acest motiv începe o intensă corespondență cu 
profesorul Octav Şuluţiu, mentorul său, iar sfatu- 
rile pe care i le strecoară acesta sunt destul de 
aspre. Să nu intre în preocupările primordiale al- 
cătuirea unui volum de versuri, ci doar să le 
lucreze şi să le publice pentru formarea unui stil 
literar propriu. Talent ar fi destul. Şi de asemenea 
să-şi efectueze stagiul militar pentru ca după 
aceea să-şi înceapă studiile fără grijă, eventual, la 
Bucureşti, pentru a fi mai uşor în legatură cu 
lumea literară. După ce termină şcoala de ofițeri 
de rezervă de la Ploieşti, se îndreaptă spre 














Bucureşti, înscriidu-se la Facultatea de Litere şi 
Filosofie, specialitatea Filologie modernă. Anii 
studenției vor fi cei mai rodnici din acivitatea sa. 
Pe lângă aprecierile profesorilor săi (Mihai Ralea, 
Tudor Vianu, lon Petrovici), tânărul poet trăieşte 
numai prin poezie şi pentru poezie, leagă 
numeroase prietenii literare (Coriolan Gheţie, 
Laurenţiu Fulga, Ion Frunzetti, Ovid Caledoniu, 
George Petcu, Ştefan Baciu, Ion Th. Ilea), cola- 
borează la publicaţii din capitală şi provincie, 
deschide pagina scriitorilor tineri la ziarul 
„Afirmarea“ din Satu Mare, conduce revista „Eu şi 
Europa“ din Deva. Activitatea literară din anii 
1936-1939 este legată mai mult de Transilvania, 
în special de revista „Afirmarea“ din Satu Mare şi 
„Cronica“ din Baia Mare, cu activitatea pulicistică 
pentru afirmarea şi emaniparea culturală. La 
această din urmă revistă atrage atenția asupra 
teatrului lui Camil Petrescu, semnalează apariția 
volumului de poeme semnat de Lucian Blaga. 
1938 îi aduce şi debutul editorial la Bucureşti cu 
cartea Trecere prin alba poartă, dedicată pri- 
etenului din tinereţe Octav Şuluţiu, debut bine 
primit de critica liteară. Autorul lucrării de față 
consideră anii 1934-1939 din viaţa poetului Ion 
Şiugariu „ca O primă etapă... caraterizată prin 
exuberanță şi avântul tineresc al versului, prin 





74 


anul IV e nr. 47-48 


DECANTĂRI 





ROST 





căutarea drumului spre o expresie personală în 
poezie“. 

A pierit ostaşul-poet la 1 Februarie 1945, la 
vârsta de 31 de ani, dar ne-a rămas poetul care 
este de-a pururea cu noi. 

A detestat războiul cu întreaga sa ființă, măr- 
turisind: „Abia s-au vindecat rănile războiului din 
1914, abia s-au potolit suspinele văduvelor răma- 
se pe drumuri şi iată că un nou măcel se pre- 
gătește. “ 

Tare l-a tulburat nedreptatea Diktatului de la 
Viena împotriva căruia a „tunat şi fulgerat“, mai 
ales cu pana, trimițându-şi oful si durerea la ne- 
numărate publicaţii: Vremea, Universul literar, 
Curierul literar, Meşterul Manole, Decalogul, 
Cronica, Îndrumătorul nostru, Dacia rediviva, 
prin titluri sugestive Acasă, Munţii mei, Satul meu 
ardelean. 

În martie 1942 Ion Şiugariu publică volumul 
de poezii Paradisul peregrinar dedicat „celei mai 
pure, mai esenţiale şi mai desăvârşite iluzii: Lu- 
cia“ adică viitoarei lui soţii. În acel timp era pre- 
ocupat de poezia lui Lucian Blaga cu intenţia în- 
tocmirii unei anchete literare închinate lui Lucian 
Blaga şi generaţia tânără. Scrie despre Șerban 
Cioculescu și lirica noastră contemporană şi 
apare poemul închinat prietenului său Laurențiu 
Fulga, Țara de foc. În iulie 1943, Ion Şiugariu pri- 
meşte o permisie de două săptămâni şi se căsăto- 
reşte, la Râmnicul Vâlcea cu Lucia Stroescu, stu- 
dentă la Farmacie. Interesantă ni s-a părut măr- 
turia consemnată de scriitorul Gh. Bulgăr, care 
l-a văzut cu puţin timp înainte de a pleca pe front 
şi nu era „deloc trist, ca şi cum ar fi mers la o 
conferință în provincie.“ Ca ostaş a participat la 
dezrobirea Ardeaului, a Ungariei, a Cehoslovaciei 
până la momentul fatal. Era animat de cea mai 
vie speranță. „Mă voi întoarce! Mă voi întoarce!“ 
şoptea cu nesaţ soţiei. Nu s-a mai întors. 

Următorul capitol Căutător de aur poetic 
aduce mai ample incizii în opera poetului, căruia 
i se atribuie o dominantă a poeziei sale, entuzias- 
mul elanului patriotic, apoi căutarea de sine, in- 
fluenţele coşbuciene al poeziilor publicate în Ga- 
zeta de Vest(Oradea) şi originaliatea celor din Fa- 
milia unde contactul cu Octav Şuluţiu devine vizi- 
bil. Apariţia primului volum de versuri Trecere 
prin alba poartă (Bucureşti, 1938), este o căutare 
de sine sub lumina fascinantă a poeziei lui Blaga, 


Poemele luminii. Altele (Înviere), unde versul 
curge lin, aminteşte prin alegoricul său de poezia 
lui V. Voiculescu. Versurile de dragoste îl arată ca 
un maestru (ciclul Incantanţii) care îşi caută iubi- 
ta în „surâs de nea“, „în mers de albă căprioară“, 
„În iarbă tânără şi plină de viață.“ Dar critica 
vremii nu a fost convisă întru totul. Poetul se 
îndreaptă şi spre poezia patriotică (Decebal, Vlad 
Ţepeş) sau portrete de cărturari precum Grigore 
Ureche, Mihai Emiescu. 

Paradisul peregrinar care a apărut în 1942 
ne aduce la lumină o nouă etapă în evoluţia lui 
Şiugariu prin lirismul reţinut şi experiența poeti- 
că. După părerea autorului, aceasta este o carte 
de confesiuni, un document de poezie şi umani- 
tate. De această dată vine cu o poezie melancol- 
ică, dar departe de tânguirea pesimistă, o poezie 
pe care o trăieşte ca pe o înzestrare firească. Pe 
când volumul Țara de foc, apărut în anul urmă- 
tor, vine cu o nouă viziune despre țara împlinirii 
idealurilor noastre. Critica literară (Paul Con- 
stantinescu, Ovidiu Papadima, Traian Chelaru, 
Ion Apostol Popescu) în unanimitate i-a sesizat 
originalitatea. 

Un capitol bogat este şi cel dedicat activității 
lui Ion Şiugariu de eseist şi critic literar pentru că 
el însuşi a fost prolific. Evolutiv, poetul îşi formea- 
ză un limbaj propriu depăşind cu mult dimensiu- 
nile cronicii şi ale eseului. Am putea adăuga şi 
noi un subcapitol acestei complexe cărți. Al 
poeziilor republicate în America în modesta 
revistă a Casei Române din Hayward (Buletinul 
CR, unde în Nr. 1-2/ 1994, p. 18-19, a apărut, prin- 
tre altele, Satul meu ardelean) de pe vremea când 
nu ştiam - din cauza modestiei acestei minunate 
Doamne - cine se ascundea sub numele de Lucia 
Soreanu-Şiugariu. 

Nu se poate să nu remarcăm devotamentul 
perpetuat până în lumea nevăzută a umbrelor de 
către soţia lui, doamna Lucia Soreanu-Șiugariu. 
Adevărul este ca noi astăzi cunoaştem, în mare 
parte, opera poetului Ion Şiugariu numai 
datorită nenumăratelor insistențe şi eforturi 
câteodată inimaginabile ale acestei devotate 
soţii. Iar cartea scriitorului Ştefan Bellu s-a stră- 
duit şi a reuşit să ne ofere o monografie model, 
care ni-l restituie integral şi competent pe Ion 
Şiugariu. 





anul IV e nr. 47-48 


75 





ROST 


LA ROST 





Din pricina babelor, 
secularizarea se amână! 


Mic excurs edificator despre virtuțile eshatologice ale colivei, 
parastaselor şi păşunismului 


Mircea Platon 








1. O întrebare 

Ce e secularizarea? Evacuarea religiei sau 
autorităţii clericale din spaţiul public? E seculari- 
zarea democraţia sau birocrația necredinței: e 
abandonul religios informal sau unul din scopu- 
rile ingineriei sociale? Putem detecta cauzele se- 
cularizării? Care cauze: cele prime sau cele ime- 
diate? Principiul sau prilejul? Dacă secularizarea 
€, în esență, viața fără Dumnezeu, atunci nu e un 
indiciu al secularizării faptul că încercăm să discu- 
tăm istoric, sociologic şi filosofic o chestiune care 
ține de teologia istoriei? 

Din moment ce problema cauzalității istori- 
ce sau ştiinţifice e încă nerezolvată şi are un car- 
acter infinit recesiv, şi din moment ce în proble- 
ma secularizării pare a fi implicat, nu numai ca 
regizor teist sau scenograf deist, ci chiar ca prota- 
gonist, Dumnezeu, mă voi limita la unele obser- 
vaţii istoric-antropologice pe marginea seculari- 
zării. Cum sunt de părere că problema seculariză- 
rii ţine de teologia istoriei, pe care, ca desluşire a 
lucrării lui Dumnezeu în lume, nu o poate face 
decât un sfânt, îmi refuz orice cădere de a discuta 
cauzele profunde ale secularizării. Voi atrage însă 
atenţia asupra unor fenomene care au precedat 
sau însoţit secularizarea şi care e posibil să aibă o 
oarecare legătură cu ea. Dacă nu au provocat-o, 
poate că au înlesnit-o. Dacă nu au înlesnit-o, poa- 
te că au anunțat-o. Dacă nu au anunţat-o, poate că 
au manifestat-o. 


2. Continuare cu părere de rău 

Un distins intelectual la care de altminteri 
țin foarte mult declara că, în exil, încercările soar- 
tei l-au împins către religie: „Şi, să vă spun cinstit, 
aici am o simpatie pentru catolicism, pe care l-am 
găsit mult mai sever ca să mă ţină într-o chingă.“ 
În ciuda acestei simpatii, lesne de înţeles la un om 
„franţuzit“ cu eleganță, distinsul intelectual de- 
clara că rămâne ortodox: „Rămân în ritul meu de 
naştere, în ritul ortodox fiindcă are un anumit 
parfum care te învăluie, care te trimite în mod 
insensibil şi înconştient către un contact cu di- 
vinitatea.“ Celor care vor fi tentaţi să protesteze 
față cu transformarea Ortodoxiei în „rit“, le voi 
răspunde că distinsul intelectual se declară străin 
de asemenea minuții: „Să ştiţi că am o alergie la 
teologie. Adică mie îmi place religia, dar ca un 
cărbunar, cum spune francezul, ca un om simplu. 
Deîndată ce mă apuc să discut, să îl aud pe altul că 
face teologie, mă închid ca într-o scoică. Nu pot să 
sufăr explicaţiile teologice ale credinței. Am im- 
presia că trebuie să fie ceva instinctiv, ceva senti- 
mental, dar nu ceva rațional. Când trebuie să fac 
teoria chibritului cu religia nu-mi mai place.“ „În 
viața mea s-au întâmplat cel puţin câteva mi- 
nuni“, continuă distinsul intelectual spre stupe- 
facţia celor care asociază cultura înaltă cu scepti- 
cismul. La capătul trecerii în revistă a autobio- 
graficelor minuni şi a lungului său exil, distinsul 
intelectual observă însă că, prin comparaţie cu 
România tinereții sale, „s-a schimbat ceva în men- 
talitatea românului şi cred chiar că religiozitatea 
de astăzi care este destul de răspândită încă a că- 
pătat şi mai mult ca înainte un aspect din ce în ce 
mai superstiţios. Ţinem câteodată la nişte amă- 
nunte oarecum copilăreşti. Dar adevărata credin- 
ță e cinstită, liniştită, adică să o aplici în viața de 
fiecare zi; nu fiindcă posteşti sau fiindcă faci coli- 





76 


anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 





ROST 





vă pentru morți, pentru una-alta, înseamnă că 
eşti un suflet credincios [...] La noi se păstrează 
aceste obiceiuri şi superstiții [...], nu mai vorbesc 
de obiceiuri cât se poate de cinstite, cum este coli- 
va. Coliva e un obicei roman cu mult înainte de 
creştinism, mâncarea care se punea lângă mor- 
mânt, se credea că o ia mortul ca să-L treacă Styxul 
în infern. Noi am păstrat foarte multe obiceiuri 
de origine barbară. Aşa că la creştinismul ăsta de- 
acuma eu mă uit cu puţină suspiciune.“ 

Încheind momentului religios al interviului 
său, distinsul intelectual ne relatează o epifanie 
antitabagică: „Fiindcă într-o zi care era Lăsatul Se- 
cului, la catolici se numeşte «miercurea cenușii», 
aveam nişte prieteni dragi la care mă duceam în 
fiecare zi şi aflu că a doua zi este «miercurea cenu- 
şi». Şi atunci, a doua zi, m-am dus şi eu la biseri- 
că. Se nimerea să fie şi Ramadanul musulmanilor, 
adică în momentul acela Ia fiecare colț de stradă 
era o moschee improvizată şi vedeai sute de oa- 
meni îmbrăcaţi în alb care se aplecau până la 
pământ [...] Şi tânărul preot francez care oficia în 
acea seară la catedrala catolică - era imensă şi 
urâtă - ne-a apostrofat: «Nu vă e ruşine? Voi, creş- 
tini, la acest post al Paştelui, uitați-vă la musul- 
manii ăştia care sunt în stare timp de 28 de zile pe 
căldura asta înfiorătoare să nu înghită un pic de 
apă dimineaţa şi până seara. Şi voi ce faceţi din 
postul ăsta de Paşte? Ia încercați să vă lăsaţi de 
ceva în aceste 40 de zile». Iar eu, în capul meu, 
m-am uitat aşa, şi mi-am zis: «Măi, N., de ce te poți 
lăsa? Hai să mă las de tutun.» Şi m-am lăsat 40 de 
zile de tutun şi n-am mai pus ţigara în gură de 
atunci. Sunt 25 de ani de atunci. Deci, vedeți că 
totuşi viziunea acestei credințe simple şi adânci a 
musulmanilor a avut repercusiuni şi asupra noas- 
tră. În aspectele ei constructive, hai să facem cel 
puţin ceva ca şi ei!“1 

Am citat pe larg din interviul distinsului isto- 
ric din două pricini: mai întâi că, fiind vorba de 
un om de calitate, mi se pare că nu putem trata cu 
superficialitate spusele domniei-sale; apoi am 
vrut să nu rup nici o afirmaţie din context, deoa- 
rece în acest fel se observă mai bine cât de inegal 
îi e gândul. Cum poți să spui că îţi place catolicis- 
mul pentru că te ţine „într-o chingă“, dar în ace- 
laşi timp să te declari oripilat de teologie şi de ra- 
ționalizarea credinței? Cum poţi să spui că ai cre- 


1 Adevărul literar și artistic, 26 mai 2006. 


dința simplă a unui „cărbunar“ (de-ai lui Gari- 
baldi?) dar în acelaşi timp să critici „superstiţia“, 
pomenile şi postul românilor ortodocşi? Cum 
poți să dai de exemplu postul musulmanilor dar 
să te zgribuleşti parfumat la posturile - altmin- 
teri lungi şi grele, fără dezlegare la apusul soare- 
lui - pe care le țin românii ortodocşi? Cum poți 
critica „formalismul“ Ortodoxiei româneşti lău- 
dând în acelaşi timp „chinga“ altor rituri/mono- 
teisme? În ce constă această chingă, nu în dogmă, 
ritual şi asceză? Apoi nu e Ortodoxia românească 
învinuită că e cea mai „otomană“ formă a creşti- 
nismului? Dacă am face toate canoanele, dacă am 
ține toate posturile, şi dacă am merge la toate 
slujbele după rânduială, atunci nu ştiu despre ce 
altă chingă s-ar mai putea vorbi. 

Problema e că, în momentul în care vorbeşti 
despre aceste lucruri eşti imediat încondeiat 
drept „fundamentalist“, „legionar“, „fanatic“, 
„obscurantist“. Şi asta pentru că, dacă în cazul 
omului obişnuit secularizarea e poate un efect al 
dezrădăcinării, în cazul intelectualilor, seculari- 
zarea pare urzită nu din necredința, ci din cre- 
dința lor. E liturghia distrusă de sentiment (de 
„Biserica interioară“), şi trăirea distrusă de sim- 
bolism heterodox. 

Nu am intenţionat în această introducere şi 
nu intenționez nici în continuare să lovesc în Ca- 
tolicism sau în Islam. Susţin însă că ele, ca şi Orto- 
doxia, nu sunt reductibile la impresii şi degustări 
de călătorie spirituală: la Catolicismul orgii, la Or- 
todoxia miresmei şi la Islamul muezinului. Tra- 
diţia, în toate religiile de mai sus, joacă un rol 
determinant - de la Sfinții Părinți ai Răsăritului şi 
Apusului la schismele şi hadith-urile musulmane. 
Poate că, pe un anumit palier, secularizarea nu e 
rezultatul confruntării dintre credinţă şi necre- 
dință, ci al parazitării credinței, al pseudo-credin- 
ței, al pseudo-tradiţiei, al pseudo-purităţii căutate 
de cercuri intelectuale mai interesate de mono- 
polul hermeneutic decât de sobornicitatea trăirii 
tainelor. 

3. Tradiţie şi secularizare 

Unul dintre cele mai interesante momente 
ale vieţii culturale europene e dispariţia limbii la- 
tine. Dorind-o curățată de barbarisme, pedanţii 
ciceronieni ai Renaşterii au decis să elimine din 
vocabularul latinei orice cuvânt introdus după 





anul IV e nr. 47-48 


77 





ROST 


LA ROST 





secolul 1 î.H. Nesocotind biografia unei limbi vii 
în numele întoarcerii la origini, ciceronienii au 
ucis latina, mumificând-o. Un similar început de 
emaciere religioasă poate fi detectat în cercurile 
catolice anterioare Reformei, care au încercat să 
suplimenteze creştinismul tradițional făcând 
apel la prisca teologia, la vechea înțelepciune cu- 
prinsă în scrierile hermetice şi cabalistice. Her- 
metismul, neo-platonismul, cabala, rozicrucianis- 
mul, alchimia, ca de altfel - într-un alt mod, desi- 
gur - şi Reforma, toate priveau în urmă, toate 
vorbeau de o restauraţie. Progresul era o restau- 
rație, o regăsire a înţelepciunii adamitice, revo- 
luţia în sensul ei etimologic. Nostalgia paradisu- 
lui îşi găsea soluţia nu în participare liturgică, ci 
în prelapsarianism elitist. 

Principalul suport al secularizării aşa cum o 
cunoaştem noi acum e futurismul ştiinţific care 
proclamă că viitorul e mai real decât trecutul. Dar 
la început ştiinţa a fost o formă de paseism. În 
filosofia naturală - adică în „ştiinţa“ de la medi- 
cină la fizică trecând prin alchimie şi astrolo- 
gie/astronomie - argumentul „vechimii“ a func- 
ționat tot veacul al XVII-lea. Scepticismul şi liber- 
tinajul apar pe un fond de criză a relaţiei cu reali- 
tatea. Voltaire îşi are rădăcinile în libertinajul 
sceptic-fideist care încerca să privească realitatea 
în mod nearistotelic. Gassendi şi libertinii erudiți 
au încercat să transforme infrastructura ştiinți- 
fică fără să afecteze calota teologică. Au încercat 
să modifice ştiinţa fără a aduce atingere teolo- 
giei? În domeniul umanist - după cum ne arată 
janseniştii cu nostalgia lor după biserica primară, 


Rousseau, deismul, francmasoneria şi naţionalis- 
mul - autoritatea „vechimii“ a supravieţuit în se- 
colul al XVIII-lea şi mai departe.3 Ştiinţa a devenit 
anistorică abia după Newton, când s-a eliberat 
complet de Cartea Facerii şi a început să caute 
plenitudinea realului doar în imanenţa viitoare, 
în fabricarea in vitro a pleromei. 

Secularizarea €, în parte, rezultatul conflic- 
tului dintre credințe diferite, nu dintre credință şi 
necredință. Ingredientele secularizării pot fi re- 
găsite în înfruntările teologic-armate dintre cato- 
lici şi protestanți. Răspunzând corupției şi neo- 
păgânismului din sânul bisericii catolice, lutera- 
nii, calvinii şi toate celelalte „swarmes of secta- 
ries“/grupuscule radical-reformatoare au purces 
la o critică radicală căreia i-au căzut victime sfin- 
ţii, sfintele taine, tradiţia, monahismul, arta. Ră- 
mânea numai Scriptura. Dorind să reafirme va- 
loarea tradiţiei, Richard Simon (1638-1712) a răs- 
puns protestanților arătând miile de variațiuni 
ale textului sacru. Departe de a-i convinge pe hu- 
ghenoți să accepte magisteriul Romei, Simon a 
reuşit doar, voit sau nu, să distrugă credibilitatea 
Bibliei. 

Ceea ce a precedat, şi poate că a şi ajutat, se- 
cularizarea a fost deci un conflict nu între nou şi 
vechi, ci între mai multe vechimi: cea a catolicilor, 
cea a protestanților (cu biserica primară şi cu 
„captivitatea babilonică“ a Bisericii) şi cea esote- 
rică (o pseudo-tradiţie de fapt, despre care voi 
scrie puţin mai departe), pe care o găsim infil- 
trată în ambele biserici dar o găsim şi radical în 
afara lor. Una dintre soluţiile acestei babilonii a 


2 Ba chiar au declarat că sunt mai pioşi pentru că îl respectă pe Dumnezeu mai mult decât pe Aristotel. Acest tip 
de argument împotriva tradiției scolastice era folosit, de exemplu, de un hermetic-tradiționalist precum Robert 
Fludd, pentru care speculațiile alchimice şi hermetice erau cauţionate de Moise, care ar fi primit de la 
Dumnezeu şi alte „informaţii“ decât cele zece porunci. 

3 Dacă am îndrăzni să explorăm dincolo de paradigma marxizant-deconstructivistă a „şcolii Boia“, am vedea că 
naționalismul nu e o invenţie a secolului al XVIII-lea. Există a) o tradiţie istoriografică naționalistă protestantă, 
există b) o tradiţie naționalistă rozicruciană şi hermetică (a cărei variantă vulgarizată e, la noi, bubulo- 
Zalmoxismul lui Pavel Coruţ), şi există c) o versiune neoclasică a naționalismului. Pentru a) vezi Norbert 
Kersken, „Reformation and the Writing of National History in East-Central and Northern Europe“, în The 
Reformation in Eastern and Central Europe, ed. Karin Maag, St Andrews Studies in Reformation History, Scolare 
Press, 1997, pp. 50-71; pentru b) vezi istoriile lui Martin Bureus şi ale lui Guillaume Postel în Susanna Akerman, 
Rose Cross Over the Baltic şi în Queen Christina of Sweden and Her Circle. The Transformation of a 
Seventeenth-Century Philosophical Libertine, Leiden-New York, E.]. Brill, 1991; pentru c) vezi capitolul „Identite 
nationale et quete des origines“ în Girlbert Gadoftre, La Revolution culturelle dans Ia France des Humanistes, 
Geneva, Droz, 1997, pp. 319-345. O lectură susținută a bibliografiei având atingere cu problema naționalismului 
ne arată că naționalismul poate fi şi secular, şi ortodox sau heterodox, şi modern, şi medieval sau renascentist, 
şi industrial şi preindustrial, şi plebeu şi aristocratic. Reducţionismul prevalent în literatura de specialitate 
românească de astăzi nu poate fi justificat în lumina surselor primare. Pentru o autoritară lucrare de sinteză, al 
cărei scop mărturisit e demantelarea şcolii Hobsbawm de interpretare materialist-dialectică a naționalismului, 
vezi Adrian Hastings, The Construction of Nationhood, Cambridge, Cambridge University Press, 1997. 





78 anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 





ROST 





fost scepticismul, reînviat de Contrareformă ca 
armă împotriva „raţiunii“ autonome protestante. 
Zbătându-se între raţionalism şi fideism, între 
augustinianism şi tomism, între jansenism şi ie- 
zuitism, între tendinţa de a insufla „înțelepciune 
ştiinţei“ sau „ştiinţă înțelepciunii“, secularizarea 
ne apare ca încă unul din rezultatele fatale ale 
specializării. Specializată, latina a murit. Refor- 
mată sau contra-reformată, biserica, după un 
avânt inițial, s-a sleit. Nu trebuie să trecem cu ve- 
derea faptul că impulsurile reformiste şi chiar 
antimonahale cărora le-a dat frâu liber Luther 
erau parte integrantă a mișcării de „reînnoire 
catolică“. Erasmus şi Thomas Morus au reprezen- 
tat aripa moderată a curentului de idei pe care 
Luther l-a radicalizat. Dar reforma, raţionaliza- 
rea, purgarea creştinismului, de abuzuri, dar şi de 
identități locale, erau parte a agendei catolice a 
sfârşitului de secol XV şi începutului de secol XVI. 
Conciliul din Trento a fost un apogeu al Contrare- 
formei, deşi, în multe privințe, documentele sale 
mergeau exact în aceeaşi direcție cu protestantis- 
mul: s-a standardizat, s-a tăiat din belşugul fol- 
cloric al catolicismului, s-au eliminat „superstiții“ 
şi sfinţi locali şi s-au încurajat „sfinţi globali“, s-a 
raționalizat şi urbanizat credința, s-au trasat limi- 
te clare între sacru şi profan. „Religia sociabilă a 
devenit pietate privată“, după cum rezumă Mi- 
chael Mullett.+ S-a curățat catolicismul deşi, până 
la urmă, succesul lui popular s-a bazat tot pe 
moaşte, luxurianță iconografică şi emotivitate ar- 
hitectonică.5 Nu scolastica, ci „păşunismul“ a sal 
vat catolicismul, iar faptul poate fi întărit prin 
aceea că zonele catolice cele mai rezistente la se- 
cularizare au fost şi zonele cele mai „folclorice“ 
ale Europei: Bretagne, Bavaria, Spania, sudul Ita- 
liei. Catolicismul liberal s-a dezumflat, ca şi pro- 
testantismul, şi în secolul al XVI-lea şi în secolul al 
XIX-lea sau al XX-lea. Pericolul subțierii creştinis- 
mului, al „reformării“ lui e cunoscut şi discutat în 











E XA orz] 
istoriografia Reformei şi a Contrareformei. Când 
clerul se leapădă de cultura şi religiozitatea popu- 
lare, atunci credinciosul simte că biserica nu mai 
e a lui, că preotul, ca păstor, nu mai e parte din 
„turmă“ cu el, că preotul e un funcționar al cărei 
limbaj nu îl mai poate înțelege. Christopher 
Haigh a argumentat - şi argumentul a rezistat tes- 
tului timpului - că nu anticlericalismul a produs 
Reforma în Anglia, ci Reforma a produs anticleri- 
calismul, după ce, în locul vechilor preoţi de paro- 
hie, nu mult diferiţi de turma lor, preoţii 
burduşiți cu diplome de la Oxford şi Cambridge 
au început să populeze parohiile şi să-şi alunge 
enoriaşii cu snobismul, pretențiile, nevestele şi 
predicile lor speculative, a căror intenţie catehe- 
tică era minată de academism. 


4 Popular Culture and Popular Protest în Late Medieval and Early Modern Europe, Londra-New York, Croom 


Helm, 1987, p. 164. 


5 R.N. Swanson, Religion and Devotion in Europe, c. 1215-1515, Cambridge, Cambridge University Press, 1995, 


p. 187 passim. 


6 În ton cu spiritul păşunist al acestui articol trebui să mărturisesc faptul că, într-una din verile anilor *90, într-un 
vechi cimitir de ţară de pe lângă Paşcani, am dat peste mormântul unui cioban pe a cărui cruce de lemn era 
lipită, în medalion ceramic, poza „răposatului“ în sarică şi cu oile. Murise prin anii '50 săracul. M-am gândit 
atunci că, dacă faraonii îşi luau cu ei robii şi împărații Chinei se înconjurau de călăreţi de teracotă, ciobanul din 
lunca Siretului se înfățişa la Judecată în cojoc, printre oile sale. Ştia Alecsandri ce ştia... 

7 Vezi şi Henry Phillips, Church and Culture in Seventeenth-century France, Cambridge, 1997, p. 42-43. 





anul IV e nr. 47-48 


79 








ROST 


LA ROST 





4. Tradiţie şi mijlocire 

„Puritanismul“, fie el protestant, catolic sau 
ortodox, caută să cauterizeze sistemul de vase ca- 
pilare prin care omul cheamă şi primeşte ajutorul 
lui Dumnezeu. Se lasă numai o mână de taine - 
transformate eventual în simple ceremonialuri -, 
şi tot atâtea emoţii: teama de iad, niscaiva ilumi- 
nări isterice şi multe cântări pe versuri proaste. 
Sufletul omului nu câştigă, ci pierde astfel în rafi- 
nament, devine mai puţin antrenat să sesizeze 
semitonul. În loc de spaţiu al medierii, biserica 
devine un maidan pseudo-eschatologic situat 
între singurătatea lui Dumnezeu şi abjecţia oame- 
nilor. Micile ritualuri şi marile slujbe ortodoxe 
mărturisesc însă o comuniune dinamică între cei 
morți, cei vii şi cei viitori. Sunt gesturile familiari- 
tăţii cu sacrul. Există o rutină a binelui într-o ofen- 
sivă discretă împotriva păcatului. Comunismul e 
o rutină a răului. Creştinismul tradiţional nu e 
numai opţiune teologică, perpetuă exercitare a 
liberului arbitru în chestiuni rarefiate, ci e un 
mod de viaţă: cu nevoințe, program şi tabieturi. 
Semnul unei case locuite nu e mobila din ea, ci 
faptul că sunt rufe întinse la uscat în curte. Sem- 
nul unei Biserici vii e vitalitatea lucrurilor mici, e 
şi osteneala cuiva de a mai da de pomană pentru 
sufletul morților. 

Marile trăiri isihaste se consumă în tăcere şi 
singurătate. Biserica, instituţie divino-umană al 
cărei cap e Hristos, ocroteşte în sine această tensi- 
une între laic şi monahal, între virtuțile pustini- 
ciei şi cele ale familiei. Şi dintre virtuțile familiei 
fac parte şi virtuozităţile de parastas, Sf. Maslu, 
anafură şi agheasmă. Sunt alinări puse de Bise- 
rică la îndemâna familiei creştine şi sunt moduri 
umile, dar eficace, de a lucra împreună cu Dum- 
nezeu pentru mântuirea noastră şi a celor apro- 
piaţi. Un colac cu o lumânare în el e o mărturisire 
de credință: nu ne mântuim numai prin har, ci şi 
prin fapte. Gestul babei” mărturiseşte întotdeau- 
3 Fie şi de romanţă, pe-o singură strună? 


na o teologie, fie ea şi „apocrifă“, dar teologia 
„iluminatului“ nu e de multe ori acompaniată de 
nici un gest, nu în-ființează nimic, nu e o stare, ci 
doar un enunț. 

Reformă în sânul creştinătăţii s-a mai făcut şi 
în secolul al XII-lea, reforma cisterciană, austeră 
şi aducând un duh anti-folcloric. Diferenţa între 
reforma cisterciană şi Reformă e că prima nu a 
umblat la structura de rezistență a Bisericii, la că- 
priorii ei. Reforma cisterciană s-a făcut prin Bise- 
rică nu împotriva ei, printr-un ordin monahal 
care înţelegea să se întoarcă la regulile viețuirii 
monastice ale Sf. Benedict, nu împotriva lor. 
Luându-se punct de sprijin în afara Bisericii, în 
„revelaţia privată“ de exemplu, în ceea ce rupe co- 
muniunea, se şi basculează totul în afara ei, aşa 
cum s-a întâmplat cu Luther. Când Luther spune 
că îi e conştiinţa „luată prizonieră de cuvântul lui 
Dumnezeu“, el vorbeşte de o conştiinţă educată 
în spirit catolic. E o conştiinţă catolică. Conştiința 
luterană nu mai poate ajunge la acelaşi rafina- 
ment ca aceea catolică. De fapt Luther nu a făcut 
decât să rupă consensul catolic. A trâmbițat de pe 
acoperişuri ceea ce era menit să rămână de uz 
intern.10 Făcând asta, el a transmis urmaşilor nu- 
mai concluziile. 

Modul de a ajunge la ele, adică existența care 
le justifică şi nuanțează, a rămas în trecut. Şi asta 
e problema tuturor reformelor: că se închid în 
adevăruri din ce în ce mai mici. Important nu e 
numai să păstrăm adevărul, care poate fi o 
eroare, ci existenţa care ni-l descoperă. Existența 
care e cât mai aproape de fiinţă, de „Eu sunt Cel 
Ce sunt“ care e „Calea, Adevărul şi Viaţa“. lisus nu 
accentuează numai Adevărul, ci şi calea, dru- 
meţia adevărului: un itinerar cu o destinaţie. Nu 
degeaba e adevărul înrădăcinat, străjuit, cum- 
pănit în acest enunţ de „esență“ şi „existență“. E 
adevărul în istorie şi istoria care participă la eter- 
nitate. 


9 Deşi nu folosesc acest cuvânt drept categorie ontologică - nimeni nu se va înfățișa Ia Judecata de Apoi în chip de 
babă! -, nu mă pot stăpâni să nu mă folosesc de un clişeu care mi-a fost pus la îndemână de retorica 
anti-ortodoxă. Babele sunt urbane sau rurale, intelectuale sau vag alfabetizate, de stânga sau de dreapta, din 
țară sau din exil. Multe sunt de fapt tinere şi nu puține sunt de fapt moşi, dar, pentru a nu debusola adversarul 
liber-cugetător, „baba“ va fi unitatea noastră de măsură a parohiei ortodoxe. 


10 Puritanii au recunoscut acest lucru de vreme ce căutau să-şi rezolve disputele în „underground“, fără să le 
aducă la lumină. Au recunoscut că, de dragul păstrării comuniunii, anumite lucruri trebuie trecute sub tăcere 
sau discutate în particular, nu prin confruntări de amvon. Vezi Peter Lake, David Como, „«Orthodoxy» and Its 
Discontents: Dispute Settlement and the Production of «Consens» in the London (Puritan) «Underground»“, 
The Journal of British Studies, vol. 39, nr. 1 (ianuarie 2000), pp. 34-70. 





80 


anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 





ROST 





Un alt exemplu de reformă pernicioasă este 
iconoclasmul, una din suferințele după care Bise- 
rica pare că îşi revine cel mai bine. Icoanele răs- 
pund unei nevoi prea adânci a omului pentru a 
putea fi înlăturate cu succes pentru mult timp şi 
revin triumfător întotdeauna.!! Sunt alte maladii 
după care Biserica îşi revine mai greu. Aggiorna- 
mentoe una dintre ele, şi asta pentru că distincția 
dintre asceză şi secularizare e greu de făcut. Poate 
că punctul de sprijin ar trebui să fie atacarea 
abuzurilor dar neclintirea instituţiilor, dogmei şi 
ritualului. Modelul înnoirii („prefacerii“) Bisericii 
trebuie să fie postul şi rugăciunea, nu operaţia 
estetică. În bătălia dintre catolici (ortodocşi) şi 
protestanți (intelectuali bântuiți de gnosticism), 
dintre tradiţie şi „lumină interioară“, prima e mai 
„ecumenică“ şi nu o exclude pe cea de a doua. 

Alegerea între „biserica interioară“ şi biser- 
ica de parohie e cea dintre certitudinea 
„spirituală“ a conştiinţei schimbătoare şi ade- 
vărul „întrupat“ al Bisericii eterne. Fără Dum- 
nezeu ca garanţie ego-ul spiritualist rămâne sus- 
pendat în certitudinea propriei existenţe, nu 
păşeşte cunoscător în lume, nu umblă prin în- 
ceputuri de lume cu Dumnezeu şi Sf. Petru.E2 
Realitatea rămâne un țărm prea îndepărtat. Din 


această criză a relaţiei cu realitatea se naşte nihi- 
lismul. De cunoscut cunoaştem practic, existând. 
Ortodoxia cheamă la cunoaşterea lui Dumnezeu 
prin intermediul practicii liturgice. Cei care com- 
bat creştinismul fără să-l practice par să spună că 
oamenii ar putea cunoaşte ceva în afara practicii, 
a experienţei imediate. 

5. Ai noștri tineri... 

Datorită elitismului lor secularist, intelec- 
tualii noştri de stânga tind să fie anti-țărani.15 
Stânga vestică slăveşte, în numele multicultural- 
ismului, orice vraci african. 

Şi totuşi stângiştii noştri pretind că sunt sin- 
croni. Sincroni cu ce? Cu anul 1880 poate. Pe de 
altă parte, şi dinspre dreapta se aud tot mai 
multe voci anti-,păşuniste“. Academicii ar vrea 
să confişte definirea credinţei. Dar nu pot con- 
fisca trăirea ei, deşi încearcă să reducă trăirea la 
definiție. Dar ce se întâmplă cu o astfel de religie 
redusă la limitele raţiunii sau esoterismului? 
Dacă dispare elita? Cine mai păstrează credința? 
Calea către adevăr trece prin flacăra unei lumâ- 
nări şi e de ceară subțire. 

Ortodoxia nu poate fi transformată într- 
un esperanto inițiatic, într-o disciplină a mân- 
tuirii scuturată de particularisme şi idiosin- 


1! Şi de importanţa imaginilor şi simbolurilor nimeni nu pare a fi mai conştient decât tradiţia heterodoxă, aşa 


cum ni se dezvăluie ea în „arta memoriei“ în culegerile de embleme umaniste, sau în gravurile alchimice ale lui 


Fludd. Un creştinism fără icoane e un creştinism redus Ia statut sub-masonic, lucru evident şi din articolul lui 
Adrian Severin intitulat „Laicitatea ortodoxismului românesc“ (Ziua, 28 noiembrie 2006) al cărui final ne 
spune că: „Nu crucea de pe pereții şcolilor sau din tatuaje trebuie apărată, ci crucea din sufletele noastre 
înălțată din discreția sacrificiului, demnitatea modestiei, solidaritate, toleranță şi iubire.“. 

12 Acum, că tot ne-a reglementat U.E. tăierea porcului de Crăciun, să ne amintim de semnificaţia Ignatului şi a 
umblării cu Dumnezeu şi Sf. Petru prin lume. Zice povestea că „Ignat era un om care, vrând să taie porcul, şi-a 
lovit, din greşeală, cu securea, tatăl, omorându-l. Îndurerat, a plecat în lume şi pe drum a întâlnit un preot. 
Acesta l-a sfătuit să facă o luntre cu care să treacă, fără bani, oameni peste un râu şi să îngroape în pământ un 
cărbune din lemn de tufă, aşteptând până acesta va înverzi. Ignat a ascultat. Au trecut anii, Ignat s-a căsătorit şi 
într-o noapte a auzit strigăte de ajutor. A ieşit din casă şi a trecut apa, dar nu a văzut nimic. S-a întors, dar 
povestea s-a repetat. A treia oară, a găsit pe malul opus doi bătrâni, cărora le-a povestit toata viața sa, inclusiv 
temerea că în acea seară s-ar fi putut îneca din vina sa nişte oameni. Bătrânii, care erau de fapt Sf. Petru şi 
Dumnezeu, au văzut sărăcia care domnea în casa lui Ignat, au văzut copiii care plângeau de foame şi pe mama 
care încerca să-i aline spunându-le că a pus ceva la copt. Un bătrân i-a spus femeii să deschidă cuptorul şi 
aceasta a găsit o pâine mare. S-au aprins două lumânari şi Ignat a văzut tufa din grădina înflorită, semn că i se 
iertase păcatul. Dându-şi seama cine sunt, el a îngenuncheat în fața celor doi, care i-au cerut să se ducă cu ei, 
fără a avea grija copiilor, care vor avea tot ce au nevoie. Şi Ignat a umblat cu Dumnezeu şi Sfântul Petru ani 
cu care poate sta în continuare. De aceea, de Ignat nu se lucrează, doar se taie porcul, iar cine nu are porc tre- 
buie să taie măcar o găina. Cu sânge proaspăt se ung copiii pe frunte, pentru a fi feriți de rele, iar oamenii care 
au ajutat la tăiat primesc pomana porcului.“ Aşadar Uniunea Europeană, eradicând din raţiuni sanitare tăiatul 
porcului, stârpeşte şi ultimele ecouri, tot ce a mai supraviețuit comunismului, ale poveştii. Pe care nu o 
înlocuieşte cu nimic, în bunul spirit al ultimii jumătăţi de secol în care „ereziile“ intelectualilor par a fi cumva 
mai „egale“ decât cele ale oamenilor simpli. 

15 Vezi reacţia Alinei Mungiu la criticile aduse de bisericile Ortodoxă şi Catolică piesei Evangheliştii: 

„Aici reacția a fost foarte parohială, o reacție țărănească chiar, care se coboară la nivelul de vulgar.“ 
(„Ziarul de Iaşi“ - 13 decembrie 2005). 





anul IV e nr. 47-48 


8l 





ROST 


LA ROST 




















crasii.14 Ortodoxia nu are a se confunda nici cu 
Muzeul Satului, nici cu Academia. Nu e niciun 
serviciu de asistență socială, nici poliţie mo- 
rală, nici club isihast. Încercarea de a aşeza Or- 
todoxia în cadrele urbanității e o întreprindere 


necesară şi a cărei natură e complicată de pseu- 
do-urbanizarea practicată de comuniști care, 
prin industrializare la normă şi strămutare 
forțată de populaţie de la țară la oraş, au creat 
vaste peisaje şi categorii umane ale nimănui. E 
o lume ale cărei ritmuri naturale - urbane sau 
rurale - au fost şi sunt încă date peste cap, o 
lume de oameni nelalocul lor, o lume pe care 
Biserica trebuie să o regenereze folosind şi alte 
mijloace pe lângă „isihasmul de bloc“ (Dan 
Ciachir) atât de plăcut „abaţilor“ de salon, inte- 
lectualilor şi ascoriştilor.15 Istoria religiilor ne 
arată forţa de iradiere a ritualului: de la mo- 
zaism, la Islamism şi la catolicismul meditera- 
nean, al Americii Latine, al văilor Europei şi al 
Poloniei, practica informează credința şi îi 
menține un tonus ofensiv. 

Intelectualii spiritualişti se vor introvertiţi 
într-o „biserică interioară“. Vor să fie singuri cu 
Dumnezeu. Dar le ia multă bibliografie ca să 
ajungă acolo. Unui ţăran român îi lua doar o în- 
genuchere. Uneori, prin părţile Basarabiei, şi câ- 
teva gâturi de tărie.16 De ce „biserica interioară“, 


14 În 1947, Sir Julian Huxley deplângea faptul că nu se cunosc mai bine mecanismele fiziologice şi psihologice ale 
stărilor mistice şi îndemna UNESCO să creeze echipe de medici şi psihologi care să studieze cu atenţie aceste 
fenomene. Rezultatele acestor cercetări, spunea el, „vor fi de cea mai mare importanță, nu numai prin lărgirea 
cunoştinţelor noastre ştiinţifice, dar şi prin aceea că vor pune satisfacția spirituală a aşa-zisei experienţe mistice 
la îndemâna bărbaţilor şi femeilor de pe întreg globul.“ (UNESCO: Its Purpose and Its Philosophy, Washington, 
Public Affairs Press, 1947, p. 37) 

15 Despătimirea isihastă se transformă, în anumite cazuri, într-o bizară împietrire a inimii al cărei bun exemplu ne 
e oferit de părintele Teofil Părăian. Întrebat dacă e de părere că „cei aproape zece ani în care părintele Arsenie 
Boca a stat în Mănăstirea Sâmbăta au fost cauza mişcării de rezistență anticomunistă din )ara Făgăraşului“, 
părintele Teofil a răspuns: „Nu! N-a avut nici o legătură! Acum se vorbeşte mult de cei care au opus rezistență în 
munți şi li se aduc osanale. Să ştiţi că pentru ei a fost o aventură tinerească. De fapt, ei nici nu au realizat ceva 
deosebit, pentru că după ce s-au încadrat în această mişcare de rezistență, de la o vreme n-au mai putut să facă 
altceva decât să-şi păzească pielea. Au fugit din loc în loc, au fost hăituiți de Securitate şi n-au mai rămas decât 
un Simbol. Unii au fost prinşi şi închişi, alții au murit. Bineînţeles că dintre cei care au murit nici unul n-a vrut 
să moară. Eu personal cred că noi, care n-am fost împreună cu ei în munți, am realizat mai mult decât ei, pentru 
că ne-am străduit să ţinem făclia aprinsă în împrejurările în care am trăit.“ (Lumina, 7 mai 2006). Mă întreb 
dacă nu cumva, din această perspectivă, nu am putea concedia chiar şi începuturile Bisericii drept o aventură 
tinerească a unor personaje care, la urma urmelor, au sfârşit prost (cu rare excepții). Dacă stăteau cuminţi în 
banca lor ar fi trăit să pună extaze la conservă până la adânci bătrânețe. 

16 Scenaristul şi regizorul Bogdan Ştefan a realizat în urmă cu câţiva ani un interviu cu bunicul său, Alexei Lungu, 
născut în 1915 în Albineţ, Bălți. Iată ce povestea Alexei Lungu despre bunicul său, Simion Lungu: „Bunicul a 
rămas în Albineţ, s-a născut tata, soţia i-a murit şi s-a căsătorit a doua oară. Pe urmă, după câţiva ani, a murit şi 
a doua soție. Şi a treia. La şaptezeci de ani s-a însurat a patra oară şi când i-a murit şi a patra soţie nu s-a mai 
căsătorit. Şi când m-am născut eu, el era bătrân, avea optzeci şi ceva de ani şi ştiu că, chiar la 100 de ani, era în 
putere, mergea călare pe un harmăsar. Pentru că îi muriseră atâtea femei, făcea praznice multe şi țin minte că 
dădea un rând de băutură la oameni, la masă, apoi se ducea afară, lua câţiva saci şi îi azvârlea în căruță, pentru 
la moară. Pe urmă venea înăuntru şi mai dădea un rând de pahare la masă acolo, pentru a doua sau a treia 
soţie. Bunicul a murit la vârsta de 104 ani, în 1932. Eram copil, ne jucam (...) şi de-acuma, când era bătrân şi nu 
mai putea, stătea în cârje şi-şi făcea rugăciunea seara câte un sfert de oră, stătea şi se închina; ş-avea în ladă un 
galon de rachiu, aşa se chema, un fel de spirt, cam de 60-70 grade, şi trăgea câte un gât, două, şi îl punea Ia loc 
în ladă, se mai ruga, mai făcea ce mai făcea şi mai trăgea câte un gât din rachiul acela... Monopol îi zicea, pentru 
Că aşa le spunea pe vremurile acelea Ia toate prăvăliile din sat.“ (Povestea unui Alexei Lungu, 
http:/Avww.unom.net/romana/bunicul.html) 





82 anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 





ROST 





care duce la fundătura amoralităţii molinist-chi- 
etiste, ar fi de preferat, în România zilelor noas- 
tre, „formalismului“ babelor? Fac şi babele după 
putinţa lor. Sunt babe liturgice! Intelectualii 
noştri iubesc şi fac ce vor, adică sunt chietişti. Ba- 
bele noastre merg la biserică şi fac ce vor: adică 
sunt fariseice. Şi totuşi credința lor presupune oa- 
recare nevoință: fierb coliva, fac sarmalele, cură- 
ță mormintele răposaţilor, se scoală de dimineață 
ca să prindă cursa spre mănăstire, îşi duc nepoții 
de mână la împărtăşanie (uneori fără ştirea 
părinţilor, eliberaţi de „superstiţii“), punând ast- 
fel o temelie practică unei eventuale catehizări în 
a cărei lipsă baba rămâne unic atlet dogmatic, în 
acerbă luptă, pe scări de blocuri şi de tramvaie, cu 
sectarii şi amăgirile veacului. Arțagul lor parohial 
nu se compară cu ocasionalismul, cu trufia ro- 
mantică a iluminaţilor. Calvinismul a avut succes 
la intelectuali pentru că intelectualii se simt aleşi: 
damnați sau mântuiţi, dar aleşi. Pactul lor cu 
Dumnezeu are întotdeauna note de subsol şi co- 
diciluri. În plus, să nu uităm că „Biserica inte- 
rioară“ deschide drumul poliţiei conştiințelor. 
(Neo-) Protestantismul, cu accentul său pus pe 
conştiinţă, a fost în perioada sa de avânt mai 
opresiv decât catolicismul pentru care conta su- 
punerea exterioară. Conformismul şi ritualis- 
mul sunt preţul pe care-l plăteşte societatea creş- 
tină liberului arbitru şi pe care noile poliţii ideo- 
logice nu îl mai îngăduie. După cum excelent a 
observat Ovidiu Hurduzeu, UNESCO dă acum di- 
rective, diseminate de mercenarii din presa ro- 
mânească, despre cum să-şi crească românii co- 
piii: „Mamele să renunţe la înfăşat, taţii să nu mai 
folosească violenţa etc. Supunerea exterioară pe 
care ţi-o cerea comunismul va fi înlocuită cu 
«auto-controlub vieţii private (n-am auzit ca orga- 
nizaţiile de partid să le fi dat vreodată directive 
tovarăşelor femei privitoare la înfăşatul plo- 
zilor). Interzicerea avorturilor viza obiective na- 
ționale, nu controlul vieţii private. Nu cumva 


«noul» secularism e mai opresiv decât «ortodoxia 
babelor şi «patriarhatul» la un loc?“ 

Deşi suporterii „bisericii interioare“ pun 
mult preţ pe trăire, gama trăririlor lor religioase 
pare a se reduce la „do de sus“, la un tenorat an- 
gelic fără inflexiuni baritonale. Ce anume trebuie 
să trăim? Un orizont existenţial lipsit de sărbă- 
tori? Sărbători fără ritual? Ritual fără păşunisme? 
Cine face mai mult pentru a ne absolvi de propri- 
ile noastre limite, un intelectual citind în izolarea 
camerei sale Pascal, sau roiurile de babe orto- 
doxe care aprind candela la morminte, care dau 
de pomană, şi care astfel domesticesc moartea?18 








Cine ne consolează mai mult: cimitirele noastre 
pe o coastă de deal şi pline de lume în fiecare du- 
minică, sau cimitirele fără de cruci ale protestan- 
ților, pustii şi lucioase ca o eprubetă într-un frigi- 
der de laborator? Nu există numai ipocrizia ana- 
furei, ci şi tartufiada misticismului, trufia pseudo- 
filocalică şi impostura gnostică de pe urma cărora 
nu rămâne nici măcar bomboana de pe-o colivă. 

6. Ortodoxia şi surogatele ei 

Suma nevoilor sufleteşti ale omului, religios 
sau secular, e aceeaşi. „Romantismul e religie ră- 
suflată“, spunea Hulme şi, într-adevăr, melanco- 
lia beţivului sau angoasa existențială nu sunt 
decât nostalgia paradisului rezolvată narcotic. 
Omul secular nu e omul despuiat de religie, ci 
omul care, tocmai pentru că s-a lepădat de Biseri- 
Că, trebuie să-i găsească un înlocuitor!” o ideolo- 


17 Giorgio Spini, Ricerci dei Libertini - Ia teoria dellimpostura delle relegioni nel seicento Italiano, Florenţa, 
Nuova Italia, 1983. Pentru legăturile dintre Protestantism şi ingineria socială, vezi Marc Raeft, The 
Well-Ordered Police State, New Haven, Yale University Press, 1983. 


18 Vezi Alexandr Soljenițân, „We Will Never Die“, în Stories and Prose Poems, trad. Michael Glenny, 


Harmondsworth, Penguin, 1974, p. 205 


19 Scriu asta conştient de ingenioasa şi voluminoasa lucrare a lui Hans Blumenberg, The Legitimacy of the 
Modern Age, trad. Robert M. Wallace, Cambridge, Mass., MIT Press, 1983. Sunt de acord cu Blumenberg în ceea 
ce priveşte judecata asupra ideii „secularizării interioare“, conform căreia „secularizarea“ nu e pierderea 
credinței, ci trasferarea ei de la instituţie Ia individ, de la Biserică Ia individ. Blumenberg consideră această 
teorie, dezvoltată de T. Luckmann, drept „probabil atee“ (p. 58) şi sunt de acord cu el. 





anul IV e nr. 47-48 


83 








ROST 


LA ROST 





gie (precum socialismul francez de la 1900 de- 
spre care Robert Hertz spunea că țâşneşte din 
„nostalgia catedralei absente“ şi că e o „mistică a 
masei“) sau un „nechezol“ ocult.20 'Te lepezi de 
spovedanie, introduci psihanaliza; te lepezi de Fe- 
cioara Maria, introduci principiul feminin, pseu- 
do-Shekinah rozicruciană (a cărei variantă bap- 
tist-rotariană o reprezintă Codul lui Da Vinci )21; 
te lepezi de cruce, introduci obeliscurile şi amule- 
tele tribale; te lepezi de pomeni şi parastase, in- 
troduci picnicul sectar, cu pizza cumpărată de la 
colţ; desființezi postul, introduci vegetarianismul 
şi curele de slăbire; te lepezi de rugăciuni, intro- 
duci mantrele de tot felul; evacuezi pe uşa din față 
Tainele, introduci pe uşa din dos tehnologia mis- 
terică masonică??; elimini „baba“ ortodoxă, intro- 
duci „baba“ activistă (cine mai protestează împo- 
triva babelor ortodoxe nu are decât să-şi pună pe 
perete o poză a Andreii Dworkin). Baba ortodoxă 
ştie că e datoare cu o moarte şi nu încearcă, pre- 
cum „babele“ hipiote, să găsească tehnologii care 
să-i eternizeze viaţa inutilă şi asistată social. Cu 
alte cuvinte, â Ia Greenpeace vorbind, baba orto- 
doxă nu distruge ecosistemul. 

Modelul secularizat al lumii ne cere mereu să 
empatizăm, să ne bazăm pe emoție pentru a-l 
înțelege pe celălalt (minoritar sau ba, idiot de 
treabă sau geniu nebun). E un fel de panemoţio- 
nalism care uită un singur lucru: că cel mai sigur 


mod de a participa la creatură e să „participi“ la 
Creator. Ne risipim în lume uitând de Dumnezeu. 
Ne risipim în multiplu uitând de Unul din Sf. Trei- 
me, ne risipim estetic în timp şi geografii uitând 
de veşnicia şi infinitatea iubirii Tatălui. Omul reli- 
gios nu €, aşa cum pretindeau deiştii post-renas- 
centişti, omul natural falsificat de adăugirile reli- 
gioase ale celor „trei impostori“ (Moise, lisus şi 
Mahomed). Ceea ce au obţinut ideologii moder- 
nităţii seculare operând subtracţia religioasă 
asupra societăţii nu a fost omul natural. E greu de 
spus ce s-a pierdut prin secularizarea societății şi 
pentru răspunsurile vizând sufletul şi mântuirea 
lui va trebui să aşteptăm Judecata de Apoi. Ceea 
ce e clar însă e că, în afara religiei, nu obţii un om 
natural, un cetățean virtuos şi ferit de arțagul 
fanatismului religios. Nu câştigi un filosof, un epi- 
cureu, un stoic, un platonician, şi nici măcar un 
bun sălbatic sau un hoinar singuratic. Ceea ce se 
naşte e fie o fiară fastidioasă - un estet criminal, 
un cinic superior care are toate motivele să dis- 
preţuiască masele imbecile (şi nihilismul extre- 
mei drepte secularizate a arătat din plin acest 
lucru) -, fie o masă elementară asupra căreia tre- 
buie să aplici mecanismele Leviathanului hobbe- 
sian. La capăt de avânt secularizant rămâi cu 
bestii: fie de lux, fie primitive (cu eloi sau cu mor- 
loci).23 Omul natural - cetăţeanul virtuos în nu- 
mele căruia s-a purtat campania secularizării - 


20 Dacă tot suntem puşi pe demitizări, de ce nu se scrie în România, la modul serios, sobru, fără ură şi părtinire, 
despre cum creştinismul masonic e o postişă a tradiţiei, un fel de păşunism intelectualist. Isaac Cassaubon a 
arătat încă din 1614 că hermetismul nu e o doctrină mai veche decât creştinismul, datând din secolele IIEIV 
după Hristos. Cine citeşte istoria esoterismului, în care Zamolxis e got şi îi transmite lui Moise secretele 
hiperboreenilor, în care Orfeu, Hermes Trismegistul, Zoroastru, Patriarhii şi Oracolele Sibiline sunt toate scrise 
de „evrei sub pseudonim“, cine ştie cum tot acest talmeş-balmeş stă la temelia operetei masonice şi a luminii 
interioare, nu are de ce să dispreţuiască tradiţiile credinciosului român, care măcar face ce face pentru că aşa a 
apucat, nu pentru că e de Don ton sau profitabil să pretinzi că pentru a sluji umanitatea ai nevoie de tablouri 
vivante, pseudo-tradiţii şi pseudo-blazoane de genul celor născocite de „heraldistul“ lui Adrian Năstase şi al lui 


Ion Iliescu. 


21 Vezi Susanna Îkerman, Rose Cross Over the Baltic: The Spread of Rosicrucianism in Northern Europe, 


Leiden-Boston-Kln, Brill, 1998, pp. 71-72. 


22 Vezi fascinantul episod relatat de etnologul (protestant-socialist) francez Jacques Soustelle care povesteşte 
cum, în timpul expediției sale etnografice din Mexic, în anii '30, a dat peste un sat cu indieni protestanți şi 
masoni, având un pastor, mason şi el, a cărui principală funcţie în sat era cea de băcan („&picier-limonadier“). 
Soustelle conchide ironic: „Practicarea meseriei de băcan de către pastorul franc-mason este evident un factor 
de mare importanță pentru evitarea conflictelor religioase. Comerțul te face tolerant.“ (Mexique, terre 
indienne - 1938), Paris, Grasset, pp. 63-64. Tot Soustelle scrie şi că indienii practicau poligamia din rațiuni 
interesante: nevestele tinere erau luate pentru ca să procreeze, dar numai nevestele bătrâne erau cele care 
„ştiau“. Această ştiinţă se referea Ia ofrandele datorate zeilor, la prepararea şi administrarea lor. Baba ortodoxă 
îşi are aşadar o coechipieră întru parastase în mai multiculturala, şi deci plăcută stângii, babă aztecă. 

23 Nicole spunea că, prin ateism, înlocuim incomprehensibilitatea iubitoare a lui Dumnezeu cu 
incomprehensibilitatea unei lumi indiferente Pierre Nicole, Oeuvres philosophiăues et morales, ed. Charles 


Marie Gabriel Brechillet Jourdain, Paris, 1845, p.9. 





84 


anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 





ROST 





nu e decât refracția seculară a creştinului, nu exis- 
tă în afara lui, nu e decât o „pregustare“ a naturii 
restaurate de supra-natură. Dar omul natural e 
ființa tainică, omul reinstaurat în veşnicie prin 
har: omul reîntregit. 

Secularismul a vorbit mereu fie în numele 
elitei (ca Voltaire şi ceilalți filosofi ai „despotului 
luminat“ sau al „noocraţiei“ sau al „tehnocra- 
ției“), fie în numele masei (ca Marx). Niciodată în 
numele persoanei. Secularismul se traduce în oli- 
garhie sau ochlocraţie. Democraţia, fondată pe 
egalitatea în fața lui Hristos, nu e de găsit printre 
secularisme, oricare le-ar fi pretențiile, de la ba- 
bouvisme la eurosocialisme, de la frăţia întru cri- 
mă a posedaţilor dostoievskieni la frăția întru 
serviete Vuitton a birocraţiei bruxeleze de astăzi. 

N-ar trebui uitat un lucru: creştinătatea şi-a 
recunoscut obligaţiile faţă de Platon şi Aristotel 
în paginile Sfinților Părinţi, în frescele Voronețu- 
lui sau în teologia tomistă. Scriitorii păgâni, de la 
Sofocle la Diogene Laerţiu, au fost folosiţi în edu- 
caţia creştinilor. Biserica a admis că a împrumu- 
tat de la ei categorii ale gândirii „naturale“ (folo- 
sesc ghilimele pentru că şi acelea erau de fapt 
ancorate în sacru). Politicile culturale şi legile 
fundamentale ale Uniunii Europene refuză însă 
să recunoască ceea ce datorează creştinismului 
care stă la baza „drepturilor omului“ de astăzi. 
Propagandiştii secularizării ar vrea creştinismul 
evacuat cu totul din spaţiul public. Ce drept, sun- 
tem întrebaţi, are Biserica să apară în spațiul pu- 
blic? Are dreptul, am putea răspunde, celui care 
deţine „copyright“-ul noţiunilor folosite după 
ureche de Uniunea Europeană. Europa de astăzi e 
chiriaşa creştinătăţii şi, ca atare, trebuie să plă- 
tească la fiecare întâi ale lunii ceea ce datorează, 
aşa cum a plătit şi Biserica lumii greco-romane. 

7. Un tel de concluzie 

Rândurile de mai sus încearcă să apere nu 
formele eterate de credinţă - care nu au nevoie 
de apărător -, ci pe cele umile, „pescăreşti“. A 
transforma Ortodoxia în aventură spirituală 
elitistă înseamnă să abandonezi masele proleta- 
rizării confesionale, pseudo-eshatologiilor vio- 
lente, milenarismului şi narcozei. Creştinismul 


nu poate fi elitist pentru că Dumnezeu, întrupân- 
du-se, a ales să nu fie elitist şi nici să nu suprave- 
gheze de la distanță. „Porcii“ cărora nu trebuie să 
le dai mărgăritarele nu sunt întotdeauna cei 
„umiliți şi obidiţi“. Ei pot fi şi mârlanii cu docto- 
rat. Ortodoxia de parohie şi „colivarii“ nu sunt cu 
nimic de disprețuit, deşi cinismul şi fariseismul 
mănos al anumitor fețe bisericeşti e de condam- 
nat. Cel mai bine putem condamna socializarea 
păcatului tot din unghi ortodox, împreună cu 
Sfântul loan Gură de Aur. Cei mai eficienţi critici 
ai corupției bisericeşti au fost întotdeauna mona- 
hii „fundamentalişti“/„rigorişti“, nu liberalii pe 
placul intelighenţiei. Or, mulţi dintre aceşti „rigo- 
rişti“ vin din familii pioase: cu mame care fac co- 
zonaci şi colivă, care dau săracilor, la parastase, 
colăcei cu lumânări („de sufletul lui Mihai“). Creş- 
tinismul, încă de la Hristos, a fost preocupat şi de 
ereditate, şi aşa trebuie să rămână. Biserica e un 
arbore genealogic, nu un parc cu busturi prin ca- 
re te plimbi în concedii. Există o ereditate a sfinţe- 
niei - de la familia Sfântului Vasile cel Mare, a re- 
gii sârbi medievali din dinastia Nemajic.2+ 

În discursul public românesc se trece cu ve- 
derea un fapt fundamental şi anume că, înainte 
de a fi importată, necredința are rădăcini ortodo- 
Xe, în interiorul Bisericii.25 Astfel, dacă Reforma e 
legată într-o mare măsură de secularizare, acest 
lucru nu e din cauză că Reforma a apărut ca 0 miş- 
care seculară, ci din contra. Semințele seculariză- 
rii se află în încercarea catolicilor şi protestan- 
ților de a „re-creştina“ Europa, de a distruge creş- 
tinismul folcloric al țărănimii şi creştinismul de 
ghildă al burgherilor pentru a face loc unui creş- 
tinism țâşnit din preocupările filologice ale lui 
Erasmus şi ale umaniştilor (Melanchton, Zwingli, 
Oecolampadius, Pellikan, Vadian, Bucer, Capito) 
deveniți, din tineri univerisitari, lideri protes- 
tanți. Liderii Reformei îi considerau pe creştinii 
Europei „păgâni“. Liturghia era „vrăjitorie papis- 
taşă“. Icoanele şi sfinţii, idolatrie păgână. Postul e 
o invenţie omenească, deci păgână, spunea Zwin- 
gli. Botezul copiilor, de vreme ce era făcut fără 
consimțământul lor, adică fără „trăire interioa- 
ră“, era considerat „păgân“. „Nu toţi cei care se 


24 Am scris mai pe larg despre aceste lucruri în articolul „Despre boieri“, una din piesele care poate încă mai 
rezistă din cuprinsul de multe ori excesivului op juvenil Teologie şi haiduci, Timişoara, Editura Marineasa, 


1998, pp. 54-04. 


25 Şi mă gândesc aici la excelenta carte a lui Alan Charles Kors, Atheism in France, 1650-1729. Vol I: The 
Orthodox Sources of Disbelief, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1990. 





anul IV e nr. 47-48 


8 





LA ROST 











Y 





pretind creştini sunt cu adevărat. Numai cei care 
au cu adevărat Spiritul lui Hristos sunt creştini 
adevăraţi, deşi nu ştiu dacă am putea găsi mulţi 
dintre aceştia“, scria Menno Simons, făcând astfel 
Creştinătatea să dispară în mâneca Sfântului Duh 
în numai două fraze. Şi tot el continuă, în tonuri 
care amintesc de plângerile intelectualior români 
secularizați de astăzi, cu o descriere a pietăţii me- 
dievale ca fiind „doar o aparenţă exterioară şi fa- 
riseism, posturi, pelerinaje, rugăciuni şi mătănii 
ipocrite, participarea deasă la liturghii, spoveda- 
nia şi alte ipocrizii de felul ăsta.“26 Reforma e înţe- 
leasă, la noi, ca o mişcare pentru ecumenism, ega- 
litate socială, feminism, democraţie, asistență so- 
cială şi „socialism suedez“. Această lectură ana- 
cronică, weberiană, comodă multor intelectuali, 


trece cu vederea natura fundamentalistă a Refor- 
mei. Reforma a fost o încercare de a (re)creştina 
Creştinătatea?7, astfel încât secvența creştinism- 
liberalism-secularism pare a fi înlocuită cu o nouă 
catenă: creştinism-adevărat creştinism- seculari- 
zare. Secularizarea poate fi rezultatul re-creştină- 
rii. Şi asta pentru că există recreştinări şi recreşti- 
nări: liturgice, fundamentaliste, milenariste, libe- 
rale. 

O recreştinare în numele „bisericii interioa- 
re“ e îndoielnică. O recreştinare care încearcă să 
dizloce structurile pietăţii populare e, poate, mai 
mult o Reformă, o privatizare a credinței.28 Și du- 
pă cum spunea Pascal, altminteri om fără înclina- 
ţii folclorice, „obişnuința e a doua noastră natură. 
Cine se obişnuieşte cu credința, crede.“29 


26 Menno Simons, „Foundations of Christian Doctrine“, în The Complete Writings of Menno Simons c. 1496-1561, 
ed. ].C. Wenger, trad. Leonard Verduin, Scottdale, Pa, Herald, 1956, pp. 111-121. 


27 Pentru o scurtă trecere în revistă a principalelor argumente şi bibliografii referitoare Ia această temă, 
vezi Scott Hendrix, „Rerooting the Faith: The Reformation as Re-Christianization“, Church History, vol. 69, 


nr. 3 (Sept. 2000), pp. 558-577. 


2 Vezi R. N. Swanson, Religion and Devotion in Europe, c. 1215-1515, Cambridge, Cambridge University Press, 


1995. 


29 „La coutume est notre nature. ...ui saccoutume ă la foi la croit“. 





86 


anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 








Arta supravieţuirii 


la români 


Supraviețuirea unui popor nu este un instinct ci o artă, un meșteșug 
care îmbină tradiția cu inovaţia şi cunoaşterea. Românii au dovedit 
de-a lungul istoriei că ştiu bine această artă, care îmbracă forme 
diterite, de Ia atitudini războinice Ia trădare sau la supunerea până la 


a fi călcat în picioare. 


Emilia Corbu 





te stăpâniri: bizantină, otomană, austro- 

ungară, ţaristă, comunistă. Au supravie- 
țuit atât despărțiți în provincii, cât şi uniți într-o 
singură ţară. Au supravieţuit ideologiilor (comu- 
nismul) şi presiunilor religioase (islamul, catoli- 
cismul), războaielor purtate pe teritoriul lor. Au 
supraviețuit războaielor fraticide, trădărilor boie- 
rilor „hicleni“ care „vindeau țara la mezat“. Au su- 
praviețuit invaziilor pecenegilor, cumanilor, 
uzilor, tătarilor, ruşilor. Și niciodată nu au avut o 
imagine bună. De ce oare? Pentru că imaginea pre- 
supune diplomaţie, iar supraviețuirea înseamnă 
să fii tu însuţi. Şi ar mai fi ceva.Toate popoarele 
mari au probleme de imagine. Iar noi suntem cel 
mai mare popor din sud-estul Europei. 

Prin urmare, ce surpriză ne mai poate aduce 
integrarea europeană? Se pare că, în final, proble- 
ma nu va fi a noastră, ci a Europei. Judecată din 
afară, România este o partidă onorabilă, o țară 
frumoasă şi un popor blând - dar numeros şi aici 
e o problemă. Pentru că una este să ai şapte mili- 
oane de bulgari şi alta e să ai de trei ori mai mulți 
români. Iar blândeţea românească e mai degrabă 
de natură romantică decât religioasă. Ori roman- 
ticii au un handicap, sunt imprevizibi. Europenii 
ştiu acest lucru din propria lor istorie. De la 
„vestitul împărat Baldouin“ de Flandra al france- 
zilor, omorât de Ioniţă Caloian în 1204 (pe când 
nu ştiam că Franţa e sora noastră mai mare) şi 


R omânii au supraviețuit sub cele mai diferi- 


până la recenta trădare a Germaniei naziste în 
1944, românii nu s-au schimbat prea mult. Dar 
nici europenii, dacă este să judecăm atitudinea 
istorică a occidentalilor faţă de Imperiul Otoman 
precum şi momentul 1944. 

De când şi-au constituit un stat național, 
românii au avut mereu probleme declanşate de 
conaţionalii aflați dincolo de hotare. Prin urmare 
nici situaţia cu Basarabia, aflată dincolo de grani- 
țele noastre nu este nouă, din perpectivă istorică. 
S-au amestecat în toate războaiele din secolul XX 
doar pentru teritorii. În războaiele balcanice au 
intrat pentru Cadrilater, în primul război mondi- 
al pentru Transilvania şi în cel de-al doilea pentru 
Basarabia. Prin urmare, cu spiritul național ro- 
mânesc nu a fost niciodată de glumit. Din toate 
aceste războaie a ieşit în tabăra învingătoare, in- 
diferent de metode. Românii s-au adaptat întot- 
deauna statelor vremelnice în care au trăit, fără a 
avea. o strategie, ci doar un scop. Parcă acum 
avem strategie postaderare?! 

Fireşte că românii de atunci nu erau la fel ca 
cei de azi. Că aveau principii. Serios? Să vă spun 
cum îi descria cu năduf grecul Kekaumenos, 
acum 1000 de ani, la 1066: „Neamul vlahilor este 
cu totul necredincios şi spurcat, neavând credin- 
ță dreaptă nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de îm- 
păraţi, nici faţă de rudă sau de prieten, ci umblă 
pe toți să-i înșele şi minte strașnic şi fură mult“ !. 
Vlahii din Balcani sunt acelaşi neam cu vlahii de 
la nordul Dunării, cu românii de azi. Dar dacă ţii 
cont că aceste vorbe au fost spuse ca urmare a 


1 Kekaumenos, Diatribă împotriva vlahilor. Însemnări despre obiceiurile, caracterul, originea şi istoria lor, Fontes 


Historiae Daco-Romane, III, p. 43, par. 9. 





anul IV e nr. 47-48 


87 





LA ROST 








uneia dintre răscoalele vlahilor împotriva bizan- 
tinilor, înţelegi câtă forță aveau acele comunități 
de ciobani, atât de umile în aparenţă, dar destul 
de puternice încât să lupte cu o armată de profe- 
sionişti, cum era oastea bizantină. 

Mai au românii o politică, aceea a cedărilor 
diplomatice. Tendința s-a manifestat de la capete 
încoronate (Mircea cel Bătrân încheie Capitulaţii 
cu Înalta Poartă) până la țăranii ardeleni, care au 
suportat cu demnitate politica minorităţilor din 
vremea lor (Unio Trium Naţionum) şi până la 
urmă au izbândit. 

Oare, ce rău ni se mai poate întâmpla în 
Europa? Ca să dispară, un popor ar trebui fie su- 
pus genocidului (variantă interzisă în vremurile 
noastre, dar posibilă dacă ținem cont de plan- 
ning-ul familial), fie asimilat. Cine să ne asimileze 
pe noi? Francezii, englezii? Niciodată. Le e silă. 
Trebuie să ai apetit pentru aşa ceva şi o doză de 
iubire. În schimb românii au această capacitate 
de a asimila tot ce întîlnesc, inclusiv manele cu tot 
cu producători. Nu mă miră. După război (la noi 


EI 
= 
S 
: 
E 
E 


Apus de soare la Mănăstirea Dervent 


cel de-al doilea război mondial s-a încheiat în 
1989 când, în sfârşit, am reuşit să învingem co- 
munismul împotriva căruia pornisem iniţial) 
lumea se comportă ciudat. 


Există totuşi un risc 


Dacă în privința dispariției poporului român 
nu avem motive de îngrijorare (fireşte că pot să 
apară mutanți, cum ar fi strănepoţi care să se de- 
clare europeni de la Dunărea de Jos), ar fi unele 
întrebări cu privire Ia viitorul Uniunii. Toate 
statele contemporane sunt croite pe principiul 
naţional, adică sunt locuite de o majoritate 
etnică2. De aceea, sperietoarea fostei Securităţi 
cum că forțe ostile vor să rupă România era o 
mare bazaconie. Nici un stat european nu ar fi 
acceptat renunțarea la principiul care le garanta 
propriile granițe. Un fapt împlinit ar fi născut 
precedentul. 

Comparaţiile care s-au făcut cu Iugoslavia au 
fost neîntemeiate. Iugoslavia a fost încă din seco- 


2 Statele naţionale înființate în secolul XIX-XX au pus capăt statelor constituite pe principii războinice cum au fost 
Ungaria, Imperiul Otoman, Imperiul Țarist care ocupau atât cât putuseră să cucerească strămoşii lor de-a lungul 


timpului. 





88 


anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 





ROST 





lul XIX un proiect rusesc menit să creeze un cap 
de pod slav în Europa. Proiectul a fost preluat de 
comunişti şi susținut şi după 1990 de Rusia. Dar 
Iugoslavia era un stat care, deşi cuprindea mai 
multe etnii de origine slavă, nu respecta principiul 
naţional şi de aceea a avut o evoluţie specifică. 
Prin urmare, singurul risc ar fi acela ca, pe 
viitor, Uniunea să treacă de la principiile econo- 
mice pentru care a fost constituită, la cele politice 
şi să renunţe la principiul naţional pe baza căruia 
au fost consfinţite statele membre. Nimeni nu 
poate prevede viitorul acestei noi structuri econo- 
mice dar, dacă politica minorităţilor promovată 
cu ardoare va continua să ia amploare, atunci va 
intra în conflict cu principiul majorităţii etnice şi 
implicit cu principiul naționalităților şi, în con- 
secință, cu statul. Politica minorităţilor e un fel de 
buturugă mică, dar care dacă nu este aşezată la 
locul ei, poate răsturna marele car european. 


Biserica din inimă 


Cât despre viitorul Bisericii Ortodoxe nu 
avem a ne teme. Viitorul ei e în inima noastră. 
Poate că este singura relaţie, singura opţiune care 
ține de fiecare dintre noi. Este singurul lucru asu- 
pra căruia putem decide singuri. Biserica Ortodo- 
xă Română trăieşte prin credincioşii ei şi nu doar 
prin ierarhie şi prin cei aproape 14000 de preoți. 
Este singura comunitate care transcede principii- 
le lumii organizate politic şi economic. 

Dacă neamul şi Biserica au o structură de 
rezistență puternică, aşa cum au mai dovedit, va 
supravieţui şi România, statul în care pentru pri- 
ma oară în istoria lor românii au fost împreună. 


Ultima jertfă 


Era de aşteptat să ajungem şi aici, pentru că 
de la 1848 încoace, de când ne-am găsit neamuri 
în Occident, noi tot jertfim pentru Europa şi prin- 
cipiile ei. Junii români făceau depresie dacă în Eu- 
ropa avea loc o revoluţie şi la ei nu. Secularizarea, 
alfabetul latin, constituţia, prințul străin, rotativa 
guvernamentală, toată istoria modernă a Româ- 
niei a fost copiată după model european şi teoria 
formelor fără fond e şi acum deschisă. Ca să nu 
mai spun că insurecția armată din august 1944 a 
fost cea mai dureroasă jertfă pentru Europa. 





Ce am pierdut? O parte din frumuseţea lim- 
bii româneşti, care avea sunete specifice şi care 
nu au mai încăput în doar cele 24 de semne ale al- 
fabetului latin. Am mai pierdut implicarea înțe- 
lepciunii Bisericii în problemele statului, rămas 
să se conducă doar după „înțelepciunea“ lumeas- 
că. Am mai pierdut 50 de ani din viaţa a două ge- 
nerații de români puşi în slujba unei ideologii co- 
muniste utopice şi care s-a soldat cu pierderea 
culturii româneşti tradiționale, coloana vertebra- 
lă a culturii româneşti autentice. Am trăit mai 
bine? Probabil că da, dacă judecăm după gradul 
de civilizaţie pe care l-am atins. Am fost mai feri- 
ciţi? Nu, dacă apreciem obiectiv cultura pe care o 
mai avem. 

Ne datorează ceva Europa? Absolut nimic. 
Toate jertfele le-am făcut noi, după voia noastră, 
cu scopul de a trăi mai bine, de a trăi ca ei. Am dat 
o parte din sufletul nostru pentru o situaţie mai 
bună. Oare modernizarea statului naţional, care 
oricum s-ar fi constituit (la fel ca şi în alte ţări) 
merita atâta jertfă? Nu ştim. Dar ştiu că România 
este singura țară din sud-estul Europei care are 
22 milioane de locuitori, cel mai echilibrat mediu 
natural şi un tezaur care se măsoară în tone de 
aur (în timp ce alţii îl măsoară în acțiuni). Este un 
lucru pe care politienii noştrii ar trebui să îl 
repete în fiecare dimineaţă. 

Aşa că nici din dragoste şi nici din frică nu 
am intrat în Uniunea Europeană, ci dintr-o ances- 
trală politică a supravieţuirii, care poate să fie 
bună atâta timp cât ştii cine eşti şi ce vrei de la 
viață. 








anul IV e nr. 47-48 


89 





LA ROST 








Cântecul de lebădă 
al PRM 


Alexandru Nicolin 





adulte, primul dintre ele fiind bunul simţ, 

în caz că unii mai au dubii, îi arăta săptă- 
mânile trecute cartonaşul roşu preşedintelui ță- 
rii, venit în Parlament pentru a condamna în mod 
explicit şi categoric regimul comunist. Câteva ore 
mai târziu acelaşi brudiu bezmetic declara dezin- 
hibat presei că „ar fi aruncat cu pietre“, dar, pre- 
supun, nu avea nimic la îndemână, semn că logis- 
tica puietului de la „România Mare“ (cât tupeu să 
subminezi numele unui ideal punându-l pe o 
cocină!) nu e încă ce-a fost. Dacă neghiobia june- 
lui cu paternitatea incertă este explicabilă (vârs- 
ta, educaţia precară, frustrarea tipică bastarzilor 
ş.a.m.d.), şocant este însă comportamentul şefu- 
lui său de partid care, cuprins de un acces de sca- 
tologie, a oferit unul dintre cele mai infecte spec- 
tacole ale ultimilor ani. Secvenţele video puse pe 
Internet sunt înfiorătoare însă nu numai prin săl- 
băticia acțiunilor celor de la PRM, cât şi prin lipsa 
de reacţie a preşedintelui Senatului României, Ni- 
colae Văcăroiu, care, incredibil, a tolerat mize- 


U n imberb încă neiniţiat în misterele vieţii 


riile. Când eram copil am văzut o basculantă pli- 
nă cu mineri. Îmi amintesc figura încordată a 
tatii: m-a strâns puternic de mână şi am mers gră- 
bit spre casă. Mai ţin minte, de la televizor, acel 
„vă mulțumesc dragi mineri!“ - rostit plin de sa- 
tisfacţie de un Ion Iliescu încă nesigur că poate 
păstra puterea. Atacul peremiștilor din Parlamen- 
tul României lui 2006 este o altfel de mineriadă. 

Odată cu porcăriile coregrafiate în semn de 
protest față de discursul preşedintelui Traian Bă- 
sescu se închide, sper, seria barbariilor întru sal- 
varea democraţiei. În plină reverie, mi-aş imagi- 
na chiar salubrizarea lexicului celor de la „Româ- 
nia Mare“ şi revenirea la normalitate. Aproape si- 
gur, realitatea m-ar contrazice, troaca urmând a fi 
răsturnată săptămânal deasupra capetelor ce 
vociferează la adresa PRM. Urmează însă cântecul 
de lebădă. 

Peremiştii de carieră s-au plâns de-a lungul 
anilor de numeroase hoţii: au fost furaţi în ale- 
geri, Vadim a fost sabotat de americani, etc. „Ho- 
ţia“ cea mare abia acum urmează: dezmembrarea 
treptată a PRM urmată de ieşirea lui de pe scena 
politică. Amin! 





90 


anul IV e nr. 47-48 


LA ROST 








O iniţiativă pentru O 
reală mişcare culturală 
de tip conservator 


Care ar trebui să fie locul şi rolul României în Uniunea 
Europeană? Această întrebare îşi are acum cu atât mai mult 


rostul, cu cât România a devenit membră UE. 
Mihail Albişteanu 





ce“ care circulă (şi nu este tocmai nouă) 

spune că în nici un stat partidele politice 
şi organizațiile neguvernamentale nu ar trebui să 
aibă ca preocupare susținerea valorilor naţionale 
şi a valorilor religioase, oricare ar fi acestea, pen- 
tru că în aceste domenii nimeni nu poate deţine 
monopolul, susținerea acestora fiind adică de la 
sine înțeleasă. Această idee ascunde de fapt inte- 
resul unor cercuri internaționaliste de a scoate 
din dezbaterea publică ideea naţională, ca şi 
ideea creştină, lăsând astfel locul acelor acţiuni 
care, în mod dirijat, le pot submina. Recent, susți- 
nătorii din interior ai acestor cercuri au inventat 
„problema“ icoanelor din şcolile româneşti (Şi 
mă îndoiesc că o fac gratis). Că acţiunea reprezin- 
tă un atac la adresa Ortodoxiei şi, prin reflexie, la 
adresa valorilor naţionale ale românilor şi chiar 
la însăşi identitatea naţională, este clar. Nu că 
într-o ţară democratică, aşa cum ne pretindem a 
fi, nu s-ar putea pune acestă problemă. Dar mo- 
dul furibund şi intolerant în care iconoclaştii spa- 
țiului public o fac, nu lasă loc de dubii. Ca întot- 
deauna în cazul lor, putem vedea cum, din nou, 
atunci când procedeele democratice nu le ser- 
vesc, aceşti autointitulați „corifei“ ai democraţiei 
ignoră pur şi simplu aceste valori, în numele ve- 
chii găselnițe a discriminării pozitive. Vor să 
scoată icoanele din şcoli? Păi nu-i vor opri lucruri 
neînsemnate, cum ar fi acela că majoritatea ca- 
drelor didactice, a părinților şi a copiilor nu do- 
resc acest lucru. Și amenință să meargă să-şi ceară 


U na dintre marotele „corectitudinii politi- 


dreptatea în instanţele europene, de parcă aces- 
tea ar reprezenta un substitut pentru bun simț, 
logică şi democraţie. Problema nu este singulară. 
Ea se intersectează cu discuţia despre rolul reli- 
giei în şcoală, sau a slujbelor religioase în institu- 
țiile de învățământ. Cum în aceste dezbateri de- 
mocraţia şi majoritatea - pe care, chipurile, o re- 
prezintă -, nu-i favorizează, dumnealor nici nu 
fac apel la ele, ci le „suspendă“ temporar. 

Iată de ce nu au aceşti domni nevoie de aso- 
ciaţii şi partide care să se preocupe, în mod real, 
de ideea naţională sau de apărarea valorilor orto- 
doxe. În mod real, am spus, pentru că altfel, 
având suficienți bani (şi cercurile de care vor- 
beam pe asta se bazează), dacă vrei să nu se gă- 
sească vreo câţiva idealişti inflexibili care să ia în 
discuţie astfel de lucruri, poţi chiar tu să creezi 
vreo câteva asociaţii şi cel puţin un partid, care, 
în numele apărării acestor idei, să-ți promoveze 
de fapt interesele. Te mai poţi baza şi pe faptul că 
se vor găsi şi unii aventurieri politici, cu dare de 
mână, unşi cu toate alifiile, care, în mod oportu- 
nist, vor proceda la fel. Și atunci, iată cum se 
poate crea o minunată natură moartă politico-so- 
cială, cu partide şi asociaţii care se sfâşie unele pe 
altele în încercarea de a apăra valori în care nu 
cred o iotă. 

Când am început proiectul revistei ROST, 
ştiam exact ce ne doream: să reprezentăm un cen- 
tru stabil şi credibil în societate, care să promove- 
ze sincer şi să valorifice creator Tradiţia, răspun- 
zând inteligent şi eficient provocărilor moderni- 
tăţii. Am ambiţionat să le redescoperim concetă- 
țenilor noştri modele umane pe nedrept uitate, 
să le lămurim episoade istorice nebuloase, să le 





anul IV e nr. 47-48 


91 





ROST 


LA ROST 











amintim că fără rădăcini orice arbore, oricât de 
viguros, moare, darămite un neam. Am rafinat 
mijloace de cercetare şi analiză, am găsit tonul şi 
metodele adecvate pentru comunicare. Şi am rea- 
lizat, în scurt timp, că tocmai această atitudine a 
noastră ne definea drept „conservatori“. Ne-am 
găsit puncte comune în anumite mişcări sociale, 
culturale şi politice din veacul al XIX-lea şi al XX- 
lea. Şi ne-am limpezit aspiraţiile într-un conserva- 
torism adaptat la realităţile de azi, în sensul con- 
servatorismului britanic. Aşa încât ne-am asumat 
public acest nume, de conservatori. Nu a trecut 
mult însă şi un partid, al cărui lider, Dan Voicules- 
cu, a fost dovedit drept colaborator al fostei Se- 
curităţi comuniste, şi-a rebotezat struțo-cămila 
socialliberală umanistă în „conservatoare“. Mai 
degrabă decât în coincidenţe, credem că a fost 
vorba despre însuşirea unor idei străine. Dispu- 
nând de mulţi bani şi de un trust de presă, lui 
Voiculescu i-a fost uşor să se afirme drept conser- 
vator, iar partidul să şi-l treacă de pe stânga pe 
dreapta eşicherului politic fără mustrări de con- 
ştiinţă. Urmare a acestei mişcări politice, deşi am 
fost primii care am lansat în spaţiul public ideea 
conservatoare (însă nu cu finalitate politică, ci 
culturală), pentru a evita confuziile care începu- 
seră (voit sau nu) să se facă şi fără a ne dezice 
vreun moment, am hotărât să reducem substan- 
țial referirile la conservatorism, să încercăm să 
găsim echivalent pentru un cuvânt despre care 
avem convingerea că ne defineşte. 





Într-un moment în care, urmând integrării 
României în Uniunea Europeană, problema de- 
finirii identităţii se pune cu acuitate, este însă 
nevoie să revenim cu această precizare: că am 
fost, suntem şi vom rămâne conservatori. Indife- 
rent de faptul că un partid cu filiație comunistă îşi 
tapetează pereţii sediului cu portretele unor 
iluştri inaintaşi, ca Lascăr Catargiu, Alexandru La- 
hovari, Nicolae Filipescu, Take Ionescu sau Ale- 
xandru Marghiloman. Ideile îi vor trăda întotdeu- 
na, pentru că ei nu şi le pot însuşi pe cele conser- 
vatoare. 

Sunt şi alţii care îşi asumă, ritos, sarcina pro- 
movării şi apărării ideii naționale şi a celei creş- 
tine. Amintim aici, pe lângă PC (care a preluat şi 
PUNR), PRM şi, mai nou, PNG. Toate păcătuiesc 
însă prin aceea că sunt partide de lider, depin- 
zând de capriciile şi (mai puţin în cazul PRM) de 
banii unui singur personaj atotputernic. Nu poate 
exista nici o comparaţie cu modelul de organi- 
zare al conservatorilor, în cluburi. Unde le este 
dezbaterea internă, cu reflexii apoi în viaţa publi- 
că, unde le sunt intelectualii? Oare nu le este evi- 
dentă propria sterilitate, atât timp cât nu sunt în 
stare să editeze, în ciuda posibilităţilor financia- 
re, o foaie culturală măcar? Degeaba au unii pos- 
turi de televiziune. Iar despre publicaţiile imun- 
de, dar zise „culturale“, ale unuia dintre aceste 
partide, nu are rost să comentez nimic. Şi cum ar 
putea să fie altfel, cât timp PC şi PRM colcăie de 
foşti comunişti şi chiar securişti (fie şi doar în 
mentalitate), iar în PNG foşgăie oportuniști cu 
ochii aprinşi de banii stăpânului? 

Iată de ce, într-un moment al redefinirilor, al 
restructurărilor şi al întrebărilor acţiunea noas- 
tră apare mai valabilă şi mai necesară ca oricând. 
Cu atât mai mult, intrând în Uniunea Europeană, 
avem nevoie, ca națiune, de conştiinţă de sine, de 
identitate. Pentru că pe cât de mult ne dorim să 
fim cu adevărat europeni, în sens profund, pe 
atât de mult ne dorim să rămânem români. Pen- 
tru că nu ne interesează o Europă uniformizantă, 
în care naţiunile sunt topite prin „corectitudine 
politică“ şi norme nivelatoare, ci o Europă liberă, 
a naţiunilor şi a identităților, unită în dorința de 
pace, dar şi în cea de afirmare a diversităţii. Aces- 
tor cerințe, determinări şi provocări, noi, conser- 
vatorii de la ROST, vom căuta să le răspundem 
în anii ce vor veni. 





92 


anul IV e nr. 47-48 





SEMNAL EDITORIAL 


ROST 











Dante Aligheri [NI TŢ E 


DIVINA 
COMEDIE 


INFERNUL 


Text bilingv, cu noua versiune 
românească a lui Răzvan Codrescu 





Divina Comedie. Infernul 







Scriitorul creştin Răzvan Codrescu propune, după o muncă de mai 
mulți ani, o nouă versiune românească a textului dantesc, în ediție bi- 
lingvă, cu note lămuritoare, comentarii, repere bibliografice şi o 
prezentare a vieții lui Dante. Cartea, într-o prezentare grafică deosebită, 
este ilustrată cu reproduceri ale gravurilor ediţiei venețiene din 1529. 
Apărută la Ed. Christiana (Bucureşti, 2006), lucrarea este închinată mem- 
oriei eminentului romanist Marian Papahagi (1948-1999). 

Autorul acestei traduceri - care ambiționează să fie cea mai fidelă operei lui Dante - ne 
mărturiseşte într-un „Prolog“ că a pornit la drum nu pentru a umple un gol (traduceri bune există), nici 
pentru a consolida o carieră de italienist (a învăţat italiana singur, de dragul lui Dante), nici pentru a 
răspunde unui context de emulaţie lirică şi intelectuală (azi mai degrabă nimeni nu se sinchiseşte de 
nimic, iar poezia a devenit cenuşăreasa vieții literare), ci din pură plăcere. 

Traducătorul arată că a încercat să fie mai fluent decît Coşbuc, mai inspirat decît Alexandru Marcu 
(autor al unei versiuni în proză, cum se ştie; ale cărei soluţii n-au fost întotdeauna agreate) şi mai 
aproape de text decit Eta Boeriu. 

Fără îndoială, Infernul în tălmăcirea lui Răzvan Codrescu se va dovedi repede o versiune de refer- 
inţă. Prin această traducere - căreia îi vor urma, în câțiva ani, după cum ne promite autorul, Purgatoriul 
şi Paradisul - limba română este relevată cu toate filigranele şi în deplina sa strălucire, iar cultura 
română este îmbogățită. 


editura christiana 














Gabriel Constantinescu Paul Nistor 

Şah la Rege Înfruntînd vestul 
Solid docu- Paul Nistor, istoric ieşean, cercetător la 
Constantinescu mentată şi călă- | Institutul „A.D. Xenopol“ şi membru al Grupării 


Ş AH LA REGE uzită de credin- | ROST, debutează cu o carte de referință despre 


a ciăul moaihiai To Rae ţa fermă într-un | relaţiile internaţionale ale României sub comu- 
în secolul XX 


sens moral al | nism. Volumul (Ed. Vremea, Bucureşti, 2006), în 
istoriei, cartea | fapt teza de doctorat a autorului, radiografiază 
(apărută la Ed. | metodele diplomatice şi propagandistice folosite 
Christiana, | de regimul comunist pentru a bloca răspîndirea 
Bucureşti, | ideilor democratice, pentru conservarea şi 
2006) nu face | securizarea sistemului totalitar din România, în 
doar un istoric | contextul necesității menţinerii contactelor cu 
al instituţiei mo- | Statele Unite, chiar şi într-un registru de ostilitate. 
narhice şi al cu- azere] În lumina unor docu- 
liselor ei sub Carol al II-lea şi Mihai 1, ci propune PAUL NISTOR mente recent descope- 
şi o sinteză critică asupra lumii româneşti din | |ÎNFRUNTÂNID| rite în arhivele româ- 
prima jumătate a secolului trecut, cu urmări res- neşti, Paul Nistor re- 
imţite pînă în zilele noastre. uşeşte să redea o parte 

Autorul volumului, Gabriel Constantinescu mai puțin cunoscută din 
(n. 1921), veteran de război şi fost deținut politic istoria noastră recentă 
în timpul regimului comunist, este fondatorul şi într-un stil captivant şi 
directorul revistei sibiene „Puncte Cardinale“. incitant. 





























anul IV e nr. 47-48 93 





ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Dan Lucinescu 


Florian Bichir 





Depășirea condiţiei umane 


Cartea (apărută la Ed. Siaj, Bucureşti, 2006) 
propune o viziune filosofică asupra condiţiei 
umane. Izvorită din experienţa de viață a autoru- 
lui, din care n-au lipsit anii grei de închisoare 
politică sub comuniști, şi compusă din cîteva 
episoade care au în centru figuri ale elitei 
româneşti şi universale. Mai cu seamă sînt impre- 
sionante, datorită ineditului şi forței scriiturii, 
evocările unor virfuri ale monahismului româ- 
nesc: Sf. Teodora de Ia Sihla, Sf. Daniil Sihastru, 
Pr. Arsenie Boca, Pr. Iustin Pârvu şi ÎPS 
Bartolomeu Anania. 





DAN LUCINESCU 





DEPĂŞIREA CONDIȚIEI UMANE 


Editura SIAJ 

















Reporter în tărîmul minunilor 


Florian BICHIR 


Reporter în tărâmul m 


25 de popasuri mărturisitoare 


Jurnalist cu experienţă, de ani buni angajat 
la „Evenimentul Zilei“, Florian Bichir a decis să-şi 
adune articolele despre fenomenul religios româ- 
nesc într-un volum (apărut la Ed. Lumea 
Credinței, Bucureşti, 2006), menit deopotrivă să 
informeze şi să încînte pe cei dornici de popasuri 
duhovniceşti. Faţă de alți ziarişti cu preocupări în 
sfera religioasă, autorul are avantajul unei for- 
maţii teologice. 

Răzvan Codrescu, semnatarul prefeței, 
crede că Florian Bichir „a învăţat să slujească 
ideea creştină printr-un discurs avizat, dar 
nepopesc, evitînd lungimile şi preţiozităţile, afec- 
tările pioase sau rigoriste“. 





Cristina Anisescu 








Nicolae Mărgineanu. 


Un psiholog în temniţele comuniste 


Volumul, important pentru cunoaşterea istoriei noastre recente, 
apărut sub îngrijirea istoricului Cristina Anisescu, vorbeşte despre con- Mat AIM 
tribuţiile esenţiale în domeniul psihologiei şi filosofiei ale marelui pro- 
fesor interbelic Nicolae Mărgineanu, precum şi despre rezistența acestu- 
ia în fața tăvălugului comunist. De asemenea, prezintă activitatea profe- 
sorului în cadrul asociaţiilor Amicii Americii şi Româno-Americană din 








Un psiholog în temnițela comuniste 


Documente preluate dn arteva CNSAS 


Ardeal, în perioada 1945-1947, declaraţii şi interogatorii semnate de 


profesor în timpul anchetelor din beciurile Siguranței şi ulterior ale 


Ediţie îngrijită de Cristina ANISESCU 





Securităţii, analiza procesului Marii Finanţe (27 octombrie-2 noiembrie 1948), prin care a fost con- 
damnat la 25 de ani de muncă silnică. Cartea mai conţine mărturii şi documente privind consecinţele 
condamnării politice şi metodele represive utilizate de poliţia politică asupra soţiei şi copiilor lui 
Nicolae Mărgineanu, precum şi o biografie a fratelui său, Petru, ucis de Securitate. 





94 


anul IV e nr. 47-48 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


x 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tâlc“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 
şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. 





În acest număr semnează: e Mihail Albişteanu - profesor, doctorand în isto- 
rie e Antonio Aroneasa - teolog, profesor, publicist e Adrian Cherhaţ - teolog, 
profesor e Emilia Corbu - doctor în istorie, arheolog, publicist e George Enache 
- istoric, lector univ. dr. la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, a publicat 
cartea Ortodoxie şi putere politică în România contemporană (2005) e Stelian 
Gomboş - doctorand în teologie, publicist e Octavian-Florin Lixeanu - publicist, 
masterand în Ştiinţe Politice e Pr. Gheorghe Naghi - preot în SUA, publicist e 
Constantin Mihai - doctorand în litere, eseist. Ultimul volum publicat: La 
logique d' Hermes. Etudes sur LImaginaire (2006) e Costion Nicolescu - doctor 
în teologie, publicist, ultimul volum publicat: Bucuria convorbirii (2006) e 
Alexandru Nicolin - publicist, doctorand în astrofizică la Niels Bohr Institute, 
the Faculty of Science at Copenhagen University e Cristi Pantelimon - sociolog, 
lector univ. dr. la Universitatea „Spiru Haret“ Bucureşti, publicist, ultima carte 
publicată: Prin cenușa națiunii (2006) e Viorel Patrichi - jurnalist, ultima carte 
publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiţă 
(2001) e Mircea Platon - doctorand în istorie la Columbus University din Ohio 
- SUA, scriitor, ultima carte publicată: Ortodoxia pe litere. Îndreptar de funda- 
mentalism literar (2006) e Radu Preda - doctor în teologie, publicist, profesor 
la Universitatea Babeş-Bolyai - Cluj, autor, printre altele, al volumului Biserica 
în Stat. O invitație la dezbatere (1999) e Alexandru Racu - master în Ştiinţe 
Politice e Paul-Gabriel Sandu - student la Facultatea de Filosofie a Universităţii 
Bucureşti e Octavian Sergentu - jurnalist, master în Ştiinţe Politice e Ramona 
Suciu - profesor, teolog e Claudiu Târziu - jurnalist 





Abonament 

Vă puteţi abona trimițind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. RO61CECEIS0143RON 0122556, 
deschis la CEC Iaşi pe numele Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veți trimite copia chitanţei şi o 
scrisoare în care solicitaţi abonamentul la CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 Lei (36 lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte continente. 


ISSN 1583-6312 


| 980 3:12 


nte Calciu 





DE DID 
DIzOH 0%] 

u puliizuli? 
al secolului XĂ 


Mirza Vulszina3s 


Părintele Iustin 
un adevăra 
L purtător de Hrisia 


Constantin Noica 


r 


"Cum este compromisă 
universitatea românească 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei (30.000 lei 
vechi/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 
Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizați pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 
în cite exemplare şi adresa dvs. Pentru informaţii sunați 
la tel: 0740.103.621 


. 1— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 


Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 

Mihai Eminescu 
Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 

Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 





Nae Ionescu 
. 8— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
, 9 — noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 

Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 

Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 

Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 

Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 

Nr. 17 — iulie 2004, dedicat lui Ștefan cel Mare 

Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 

Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 

Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 

Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 

Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 

Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 

Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 

Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae Iorga — epuizat 

Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc 

Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 

Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 

Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 

Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruș 

Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 

Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 
Paul Goma 

Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
Horia Bernea 

Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Ioan Alexandru 

Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Pârâianu 

Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 

Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 
Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ion Gavrilă 

Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinţi 

Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelului Rafail Noica