Rost anul VII, nr. 80-81, octombrie-noiembrie 2009

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


monahul cu inimă de prune 


Ortodoxia şi zeul toleranței 

de Costion Nicolescu 
Cum poate muri 
o idee frumoasă 


de Claudiu Târziu 


an VII e nr. 80-81 e 4lei 





Obsesia legiferării prostituţiei 
de Răzvan Codrescu 

Despre anatomia inimii triste 

la român 


de Dan Puric 


www.rostonline.org 


Coperta I: Părintele Roman Braga 


sumar 


numărul 80-81 e octombrie - noiembrie 2009 





EDITORIAL DECANTĂRI 
Cum poate muri o idee frumoasă Despre anatomia 
de Clauiditi TAEzliteesi9scuas sănii 3 inimiitriste la român 
de Dan Puric... acneea eee 45 
INTERVIU 
Avva lustin: „Revista ROST Iluminismul grec şi 
va rămîne fără egal“...............aauaueeeeeee 4 identitatea națională modernă a 
_ ortodocşilor 
ÎN DEZBATERE de Alexandru RACU, mun 46 
Criza aprinde revoluţia în presă 
de Claudiu TÂrzĂu.... nn nnnnnananaaaaaaaeaaaaa 5 Actualitatea Predaniei 
de Constantin Mihai... nnnaanaaaaaaaaaaa 54 
Copiii fără Dumnezeu 
de Pr. ANtOni0 ATONEASA. canu naaaaanaaae 7 Lunguldrum spre credință 
al lui Klaus Kenneth 
De la „Draculaland“ de Octavian DĂMĂNESCU.......nn anna 61 
la „Thailanda Europei“ 
de Răzvan COdrescu.......n nana nana 11 MEMORIA 
60 de ani de la al doilea val de deportări 
O lege a fărădelegii în Siberia 
de Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă... cec eeceece: 15 de Viorica Olaru-Cemârtan....... ceeace 02 
POLITICA LA DESCUSUT CREATORI 
Fiara politică şi polarizarea urii La centenarul lui C. Arnal, 
de Viorel Patrichi........aaaacuennnnnn nano 14 tatăl“ lui Pif 
de Daniel FOCŞA.......naaacneeeeanaaaeeeeaaaaae 65 
Republica Moldova: 
momentul adevărului Cornel Marandiuc, 
de Mihail AIDiŞteanul. aaa nenea 27 unposibil model 
de Daniel FOCŞA cununa 66 
Dileme şi false dileme la Chişinău 
de Dan DUngaciu.....n nana aaaeaeaaeneaaenaaaeaee 29  CENTENAR NOICA 
Instinctul omului recent 
Băsescu versus Iliescu de Paul-Gabriel Sandu... nana 68 
sau modernizare contra trecut 
de Mihail Albișteanu........ cancan 31 IN MEMORIAM 
Cu părintele Calciu, la trei ani de la 
REPERE despărțire 
Reperele unei vieți de jertfă de Teodora ROȘCA... 69 
de Stealian GOMbOŞ......m mac naaeeanaaeeae 34 
Un om cât o civilizație: 
Despre Arhimandritul Părintele Sofian 
Roman Braga...........aeanneeeneeroeeaeeeanee 36 de Paul S. Grigoriu „nun ȚI 
Bate-vor păstorii LA ROST 
de Arhimandrit Roman Braga... aaa 57 Apologia lui Platon 
de Alexandru Racu... cnnnceananeneaenaaneneee 76 
INTERVIU 
Eminescu te învață să gândeşti SEMNAL EDITORIAL 
româneşte Ortodoxia şi zeul toleranței 
de Silviu Man... ceace cencucencenencaaeneenenaeneeee 39 de Costion NiCOlescu.......n nec eneeenueeneeeaaee 81 
OFERTA 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme locale 
de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision atractiv. 
Pentru detalii, luați legătura cu directorul publicației, Claudiu Târziu, 

Ia telefon 0740.103.621 ori pe e-mail revistarostogmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociația ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TARZIU 
tel.: 0740.103.621 
revistarostOgmail.com 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Pr. Antonio ARONEASA 
Constantin MIHAI 
Pr. Marcel RĂDUȚ SELIŞTE 


COLABORATORI PE 
Ierom. Savatie BAŞTOVOI 
Răzvan CODRESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Paul S. GRIGORIU 
Silviu MAN 
Paul NISTOR 
Cristi PANTELIMON 
Viorel PATRICHI 
Alexandru RACU 
Teodora ROŞCA 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRACHINARU 


CORECTURĂ 
Nicu BUTNARU 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Supergraph SRL 


ABONAMENTE 
OP 23, CP 27 
Bucureşti 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





Cum poate muri 
o idee frumoasă 


Cîndva, o mînă de bărbaţi au visat o revistă ca o şcoală a demnității naţionale, 

unde să fie redescoperite adevăratele repere ale românilor, cu nădejdea că vor fi 

urmate de cît mai mulți. Și au făcut-o. Peste ani, cînd s-a maturizat și e numai bună de rod, 
frumoasa idee riscă să moară. De indiferenţă. Atenţie, îi ţineţi sufletul în palme! 


Claudiu Târziu 





ara abia mijise, dar oraşul era un cazan în 
fierbere de dimineața până-n apus. Numai 
după lăsarea nopţii, suspina adînc, ca un 
om întors de la o muncă grea. Şi doar atunci car- 
nea noastră tînără simţea îndemnul parfumului 
de tei înfloriţi. Dar alchimia sufletului e alta la fie- 
care om. Noi nu ne aruncam într-o revoluţie flo- 
wer power, sub motto-ul „carpe diem!“, ci 
într-una spirituală. 
Seri multe şi lungi am gîndit această revistă 
- perla coroanei într-un proiect mai mare. În de- 
cembrie, acelaşi an, 2002, a apărut numărul-pilot 
al ROST. Sub efigia tutelară a lui Petre "Ţuţea. 
„Între Dumnezeu şi neamul meu“ - nu e vreun €- 
nunț dilematic, ci o profesiune de credință, aceea 
de punte. Am luat-o pe drumul acesta. Şi, iată, sînt 
peste 80 de luni de atunci. Timp în care am con- 
vins, iar gruparea noastră a crescut. Nume care 
erau necunoscute, cu ani în urmă, aici au căpătat 
greutate. Altele, consacrate, tot mai multe, au mă- 
rit pretigiul revistei. Apartenența la gruparea 
ROST a devenit un fel de legitimaţie de intelec- 
tual creştin. Am fost comparați, onorant, cu Gân- 
direa. Sîntem citiți cu creionul în mînă în mediul 
academic, în spațiul eclesial - inclusiv la vârf -, în 
stafturile partidelor politice, în redacții. Facultăţi 
de Teologie, de Istorie şi de Ştiinţe Politice din 
țară au în bibliografie texte apărute în ROST. 
Specialiştii noştri sînt invitaţi la diverse emisiuni 
de radio şi televiziune şi sînt intervievaţi de ziare. 
Poziţiile exprimate de revistă şi de asociaţia 
omonimă, referitoare la problemele grave ale 
societății, sînt luate în considerare. Cîteva acţiuni 


ale noastre au lăsat urme. Instituţiile de stat con- 
sideră ROST un partener serios şi colaborează 
cu noi în diverse proiecte. 

Inevitabil, împotriva noastră au fost stîrnite 
şi reacţii de advsersitate extremă, între care inter- 
zicerea, la Iaşi, a unei expoziții despre martirii în- 
chisorilor comuniste este numai cea mai răsună- 
toare. 

Deşi dificultățile au fost numeroase şi per- 
manente, tirajul revistei a crescut constant şi, în 
această vară - în plină criză şi într-un anotimp os- 
til presei -, am atins un vârf după care tînjesc pu- 
blicaţii cu brand mult mai puternic şi finanțatori 
foarte bogați. 

ROST nu a fost proiectată ca o afacere şi 
nici nu este. Se susține în principal din vinzări şi 
uneori din sponsorizări private. Nu facem publici- 
tate, deci renunțăm la anumite venituri. Nu am 
primit nici un leu de la stat, de la Biserică sau de 
la autorităţile locale. Toţi cei care contribuie la 
această lucrare o fac în mod gratuit, deşi s-ar cu- 
veni să fie plătiţi, fie şi simbolic. Însă, banii nu 
ajung. În pofida succesului întregistrat de ROST, 
la răstimpuri avem nevoie de câte o infuzie finan- 
ciară din afară. Cauzele sînt multiple, iar unele 
de-a dreptul jenante, pentru că dezvăluie partea 
urîtă a lumii româneşti (necinste, intrigă, ticălo- 
şie, meschinărie, prostie). În primul rînd, nu ne 
putem recupera banii de la difuzori. Aşa am re- 
nunțat la marile firme de distribuție Rodipet şi 
Hiparion, care ne datorează sume care atîrnă 
decisiv în bugetul nostru. Difuzorii mai mici cu 
care lucrăm, puţinele librării cu care avem con- 
tracte şi voluntarii care au pus umărul nu 

(continuare în pagina 10) 





anul VII e nr. 80-81 


ROST 


INTERVIU 





Avva lustin: „Revista 
ROSI va rămine fără egal“ 


ărintele Iustin Pârvu, marele duhovnic al 

românilor şi starețul Sfintei Mănăstiri 

Petru Vodă din munţii Neamţului, a acordat 
revistei ROST un scurt interviu despre rolul pre- 
sei creştine în societatea noastră de azi. Părintele 
Iustin se opreşte mai ales asupra responsabilității 
pe care o au publiciştii creştini şi a necesității trăi- 
rii credinţei de către cei care vorbesc despre ea. 
Avva vede în ROST un loc de coagulare a energii- 
lor tineretului ortodox, spre o resurecție a vieții 
noastre naţionale. 

- Preacuvioase părinte Iustin, trăim vremuri 
foarte grele, în care, poate mai mult că altădată, 
avem nevoie de repere. Poate oteri presa aceste 
repere? E de datoria ei? 

- Înfi, trebuie să facem deosebirea între 
presa în duh ortodox şi cea care e în afara acestui 
duh. Eu vreau să vă spun doar despre publicaţiile 
care apar în lumea aceasta ortodoxă românească. 
Apar o sumedenie de reviste, ziare, scrieri, artico- 
le şi tot felul de publicaţii care sunt răspândite fie 
de oameni de bună credință, fie de oameni de 
mai puţină credință, fie de specialişti, fie de ama- 
tori... Oamenii scriu şi vorbesc, că aşa-i lumea în 
neputinţa ei. Deşi ar trebui ca publicaţiile despre 
viața noastră spirituală, să aibă şi un control du- 
hovnicesc... Aici ar trebui să se angajeze şi să vor- 
bească oameni care au autoritate şi un prestigiu... 
Dar eu sînt mulțumit că sînt oameni care fac lu- 
cruri frumoase, scriu bine în revistele acestea ie- 
şite din strădania tineretului nostru ortodox. Cei 
care conduc aceste publicaţii de ordin spiritual, 
moral, teologic, îşi asumă răspunderea. A scrie în- 
seamnă a-ţi lua asupra ta o mare răspundere, căci 
scrisul rămîne şi poate să fie spre ridicarea sau 
spre căderea multora. De aceea, cei care îşi iau 
răspunderea de a scrie trebuie să şi trăiască, pen- 
tru că nimic nu se comunică și nu rodeşte dacă 
ceea ce e scris nu este şi trăit. Aşa înțelegem de ce 
încercările noastre, ale românilor, de până acum, 


de a ridica nivelul de viață duhovnicească nu au 
avut efecte, pentru că nu au fost dublate şi de trăi- 
re. Cuvântul trebuie verificat prin credința trăită. 

- De cițiva ani de zile, revista Rost se stră- 
duieşte să deschidă un drum în acest sens. Ce 
părere aveţi despre strădania ei? 

- Revista ROST prezintă, destul de frumos şi 
cu oarecare autoritate şi prestigiu în lumea noas- 
tră ortodoxă, temele din toate numerele. De 
aceea este şi căutată. Şi de-abia acum se face cu- 
noscută cu adevărat tineretului nostru românesc. 
Revista aceasta va rămâne fără egal. Pentru că te- 
mele pe care le propune şi articolele pe care le pu- 
blică au un succes deosebit. Se vede asta şi din 
discuţiile pe care le-am auzit între credincioşi. Și 
de aceea se cere multă atenţie şi o tot mai mare 
apropiere între oamenii de talent şi de frumuseţe 
creştin-ortodoxă, să se gupeze aici şi să dea o 
nuanță de succes şi de regenerare a ortodoxiei 
noastre. Aici se poate verifica şi tineretul care 
contribuie la revistă, se poate face şi un cerc de 
rugăciune, un cerc duhovnicesc de atenţie şi de 
încordare în viaţa spirituală. Să se facă un loc de 
formare şi de întregire a vieţii noastre creştine 
prin rugăciune, căci numai prin forța rugăciunii 
mai putem sta în acest veac întunecat. 

- Cum ați spus sfinția voastră de atâtea ori, 
dacă vrei să schimbi lumea, trebuie să începi cu 
tine... 

- Noi trebuie să ne modelăm după învățătura 
noastră creştină, să fim model de viață... Întâi să 
lucrăm în noi şi apoi în lume, ca de la noi să apară 
această lumină... Căci e scris: Voi sînteți lumina lu- 
mii şi sarea pămîntului. Lumea are nevoie, la ora 
aceasta, de modele de viață, mai mult decît de 
orice şi decît oricând. 

Şi cred că dacă Ia revista ROST va fi o înțe- 
legere, o armonie, atunci va avea rezultate din ce 
în ce mai bune şi mai frumoase şi prin aceasta se 
va impune tot mai mult. (ROST) 





anul VII e nr. 80-81 


ÎN DEZBATERE 





Criza aprinde 
revoluţia în presă 


Claudiu Târziu 





valoare de revoluţie. Şi la revoluţie, ca la 

revoluţie: victime omeneşti, pagube mate- 
riale, răsturnarea valorilor, schimbarea instituţi- 
ilor... Partea neagră e dată de suferință, partea 
roz aparține, eventual, viitorului. Una peste alta, 
orice revoluţie aduce, pe lângă durere şi abuz, şi 
multă speranță. 

Criza economică a grăbit lucrurile, în cazul 
presei, într-o direcţie spre care oricum mergeam. 

Presa e lovită greu de criză. Pe de o parte pen- 
tru că majoritatea covirşitoare a publicaţiilor se 
bazau pe publicitate, ori industria de publicitate a 
cunoscut un recul groaznic. Pe de altă parte, difu- 
zorii, răi-platnici dintotdeauna, au provocat un blo- 
caj financiar, căci încasează, dar, din pricini numai 
de ei ştiute, nu întorc banii la furnizorii editori. 

Rodipet a capotat şi a lăsat buzunarele tutu- 
ror mai goale. Dacă va putea fi readusă pe linia de 
plutire, ne va costa pe toți o grămadă de banet, în 
timp de Awdi, arabul căruia guvernul Năstase i-a 
făcut cadou Rodipet-ul (iniţial, reţea a statului), 
huzureşte prin America. 

Nici Hiparion nu se simte prea bine, deşi a ră- 
mas principalul angrosist de presă, şi plăteşte cu ţi- 
rîita, numai după crizele de nervi, alternate de ru- 
găminţile plingăcioase şi acţiunile în instanță ale 
furnizorilor. Ceilalţi difuzori contează mai puţin. 

Nu intru în detalii, dar fapt este că publicaţii 
care, pînă mai ieri, erau pe cai mari azi sînt cu un 
picior în groapă. Drept pentru care, patronatele 
au trecut la reduceri drastice: de salarii, de perso- 
nal, de costuri curente. 

De vreun an încoace, toate marile trusturi au 
făcut concedieri masive. Asta a fost etapa cea mai 
dureroasă. Mai ales că operaţiunea nu a avut la 
bază, în prea multe cazuri, criterii de competență. 


C el puţin pentru presă, criza economică are 


A doua măsură, în legătură directă cu prima: 
au fost blocate angajările. După ştiinţa mea, doar 
Adevărul, România liberă şi Evenimentul zilei au 
mai făcut angajări în ultimele luni. Însă, acum 
nici aceste ziare nu mai angajează. 

Aşa se face că mulți ziarişti buni au rămas 
fără slujbă - chiar dacă ziarele continuă să mus- 
tească de incompetenți, la toate nivelurile. 

A treia etapă a fost închiderea unor publica- 
ţii. Alţi şomeri şi alţi cititori văduviţi de produse 
care le plăceau. 

Toate acestea au forţat breasla la reorienta- 
re. Mulţi jurnalişti cunoscuţi au trecut exclusiv 
(Sau preponderent, că unii mai au colaborări spo- 
radice cu publicaţii pe print) pe internet: Cristian 
Grosu, Tiberiu Lovin, Dan Tapalagă, Dan Badea, 
Mirela Corlăţan, Cristi Şuţu, Florin Budescu, Mih- 
nea Măruţă, Petrişor Obae, Iulian Comănescu, Ni- 
coleta Savin, Bogdan Comaroni, Răsvan Moldo- 
veanu, Adrian Pătruşcă, Pavel Lucescu... 

Sorin Ovidiu Vîntu a simțit dincontro bate vîn- 
tul şi a anunțat că de-acum investeşte numai în 
online, printurile urmînd să se descurce cum or 
putea. Aşa că, după alegeri, se aşteaptă închiderea 
ziarelor Gardianul şi Ziua (care îi aparţin lui SOV 
prin interpuşi) şi mutarea online a Cotidianului. 


„A EC ZZZUI 

















anul VII e nr. 80-81 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Deunăzi, trustul lui SOY a anunţat că renun- 
ță la editarea revistelor Tabu, Bucătăria pentru 
toţi, Aventuri la pescuit, Superbebe şi 24Fun, iar 
acestea vor fi preluate de managerii lor. După in- 
formaţiile mele, Bucătăria pentru toţi şi 24Fun 
sînt singurele încă profitabile. 

În paralel, trustul Realitatea-Caţavencu a 
dezvoltat mult compania F5X-media care se ocu- 
pă numai de mediul virtual. Mai mult, a recuperat 
o serie din foştii comentatori ai Cotidianului, care 
n-au putut lucra cu Nistorescu, pentru care a făcut 
o platformă de bloguri. Şi nu doar ca să le dea un 
loc unde să scrie, ci pentru că a înțeles că impor- 
tanța mediului virtual e în creştere. 

Dan Voiculescu a declarat şi el, într-un inter- 
viu publicat de Tiberiu Lovin pe www.reporter- 
virtual.ro, că este interesat de presa pe internet. 

Evenimentul Zilei a alcătuit o redacţie para- 
lelă, care lucrează doar pentru ediţia online a 
ziarului. 

De asemenea, au fost deschise întreprinderi 
independente de jurnalism online (cum e, de 
pildă, Agenţia de Investigaţii Media). Şi au toate 
şansele de reuşită, Hotnews fiind un exemplu 
pentru asta (dintr-un site de revista presei a deve- 
nit principala agenţie de ştiri online, în doar câţi- 
va ani - şi nu discut aici despre cum îşi face trea- 
ba, ci doar că a avut succes). 

Pe deasupra, începe să se simtă şi în România 
CĂ, dacă nu eşti pe net, nu exişti. Nevoia de a obține 
rapid informaţia, viteza de difuzare a ştirilor pe 
internet, comoditatea cu care ne-au învățat deja 
motoarele de căutare, toate ne obligă să avem şi o 
față virtuală pentru brand-ul personal, pentru 
ONG-ul sau firma Ia care lucrăm, pentru proiectele 
majore în care sîntem implicați, pentru hobbyzurile 
noastre... De aceea, s-au înmulțit, printre altele, 
blogurile de calitate ținute de scriitori, jurnalişti de 
top sau specialişti în diverse (de Ia economie şi arhi- 
tectură, până la sticlărit şi artă plastică). 

O serie de bloggeri cîştigă deja bani din pu- 
blicitatea online, pentru că au trafic mare. Publi- 
citatea online este şi ea în creştere față de cea pe 
printn prima jumătate a lui 2009 s-au încasat, la 
nivel mondial, 10,9 miliarde dolari din publici- 
tate online). Deocamdată, în Vest se simte mai 
mult această schimbare. În România sînt încă 


diverse hibe care ne întârzie şi aici ca în toate 
domeniile. Dar se va întîmpla şi la noi. 

Pentru că se înregistrează o reorientare a in- 
vestiţiilor spre internet şi pentru că tot mai mulți 
jurnalişti valoroşi măresc credibilitatea informa- 
țiilor vehiculate în spaţiul virtual, e firesc să fie 
redirecționată şi publicitatea. 

Din păcate, libertatea este greşit înțeleasă şi 
de majoritatea internauţilor, care sufocă forumu- 
rile publicaţiilor cu umori şi ticăloşii şi care fac să 
înflorească pe bloguri calomnia, insulta şi mani- 
pularea grosolană. Aşa încît era firesc să apară 
iniţiative de reglementare a internetului. 

Personal, mă tem că încercarea de a pune re- 
guli din afară, adică prin instrumente politice, aici, 
ca şi în presă, poate duce foarte uşor la cenzură. 
Aşa că ar fi bine dacă am reuşi să ne autoregle- 
mentăm. N-am prea făcut-o în presa clasică, să-i zic 
aşa, mă îndoiesc că o vom face în cea online. 

Tendinţa de a da hîrtia pe net nu mă sperie. 
Nu cred că presa pe printva dispărea. Chiar dacă 
vom ajunge să avem cu toții acces Ia ştiri în timp 
real pe telefonul mobil, vor exista suficient de 
mulți oameni care vor prefera să citească un ziar 
sau o revistă pe hirtie. Unii vor face din asta un ta- 
biet, alții - un semn de distincţie. Şi sper că asta 
va duce Ia o rafinare a presei pe print, o înnobila- 
re a ei. Mondenităţile şi noutăţile politice pot fi 
aflate la radio, la televizor sau pe netul accesat de 
pe mobil, dar analizele de calitate, reportajele 
profunde, interviurile substanţiale, anchetele de 
amploare, nu. Pentru acestea din urmă va fi în 
continuare nevoie de un suport de hîrtie. Cum va 
fi nevoie şi pentru cărți. Nimeni nu va sta să ci- 
tească un roman de dragoste sau o culegere de 
eseuri politice pe internet. Şi nici plăcerea de a 
citi o carte ca un obiect frumos nu va putea fi în- 
locuită cu lectura lor pe foi scoase la imprimantă. 
Cititorii adevărați vor păstra ritualul de a ţine în 
miini o carte cu coperte frumoase, de a răsfoi 
uşor un ziar cu O cafea în față... Ba s-ar putea ca 
pentru mulți presa pe hîrtie să fie un semn de re- 
zistență în fața consumismului, a fast-lifeului şi 
de noblețe spirituală. Aşa că n-are decit să pună 
Google toată literatura lumii pe internet şi să de- 
vină doar online 90 la sută din ziare. 

Nici o revoluţie nu a nimicit conservatorii. 





anul VII e nr. 80-81 


ÎN DEZBATERE 





Copiii fără Dumnezeu 


Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei (MECI) „a uitat” să mai includă în planul 
cadru pe anul şcolar 2010-2011 Religia ca disciplină de învățământ la ciclul liceal, 
în vreme ce în învățământul primar şi gimnazial statutul religiei devine incert. 


De ce face Ministerul aceasta? 


Pr. Antonio Aroneasa 





AN 
Ţ: mod sigur omiterea nu este pricinuită de 


uitare, ci eliminarea Religiei ca disciplină de 

studiu în şcoala românească are cu totul alte 
motivații. Una dintre acestea, de-a dreptul stupi- 
dă, ar fi încercarea Guvernului de a diminua efec- 
tele crizei financiare cu care se confruntă țara. 
Prin eliminarea profesorilor de Religie din şcoli - 
de fapt aici se află ținta acestei măsuri, în adâncul 
ei - se doreşte atenuarea unei crize, în sensul în 
care nu ar mai fi nevoie de salarii pentru aceşti 
profesori. Motivul este lipsit de realism şi de bun 
simț, în vreme ce guvernul cheltuie bani cu nemi- 
luita pe lucrări sau proiecte care nu s-au realizat, 
sau care au fost sortite eşecului. Exemplu? Vacci- 
nul Gardasil - nu intrăm aici în detalii legate de 
cât de periculos este vaccinul, de altfel bine cu- 
noscute din prezentările făcute în presă - pentru 
care s-au cheltuit sume enorme, peste 20 de mili- 
oane de euro. Dar au fost utilizate până în pre- 
zent în jur de 2% din vaccinurile cumpărate! Şi 
asta în condiţiile în care, în mai puţin de un an, 
vaccinurile vor expira! Nu este cazul şi intenția 





«e 











noastră să facem o analiză a modului în care gu- 
vernul cheltuie banii în plină criză economică, 
dar în mod sigur astfel de măsuri nu sunt nici pe 
departe în stare să relanseze situația economică a 
țării, precum nici incompetenţa şi mârşăvia uno- 
ra din cei care conduc! Asta este o realitate şi, pro- 
babil, prezenţa Religiei în instituţiile de învăță- 
mânt doare şi mustră conştiințele celor care nu 
vor o societate bazată pe principii morale şi spiri- 
tuale sănătoase, ci una dezbinată de patimi care, 
astfel, poate fi mai uşor manipulată, tocmai prin 
patimile care se promovează fățiş sau subtil prin 
diferite mijloace. 


Ce vină au dascălii? 


Au profesorii de Religie vreo vină în toate 
acestea? Unii dintre ei, da! Au fost cazuri semnala- 
te de presă în care au fost prezentaţi dascăli ai 
acestei discipline inconştienţi de misiunea cu 
care au fost hărăziți de Dumnezeu. Cuvântul folo- 
sit - inconştienți - este blând! Dar mă tem că nu 
doar în tagma acestor oameni există indivizi cer- 
taţi cu legea sau cu verticalitatea morală, ci şi în 
aceea a profesorilor care predau alte discipline. 
Aşadar, problema pusă astfel este falsă şi nu se re- 
zolvă. 

Plecând de aici spun că, din păcate, o parte a 
presei speculează în sens negativ această proble- 
mă, ca de altfel toate problemele care țin de do- 
meniul religios şi care au în special ca principal 
„Subiect de ştire” Biserica Ortodoxă Română. 
Prin urmare, nu cred că atitudinea morală a uno- 
ra dintre profesorii de Religie poate constitui te- 
melia unor astfel de acţiuni, care vizează până la 
urmă educaţia moral-religioasă a copiilor într-o 
lume tot mai dezorientată în acest sens. 

În scrisoarea trimsă de P.F. Părinte Patriarh 
Daniel preşedintelui Traian Băsescu, Preafericirea 





anul VII e nr. 80-81 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Sa argumentează în câteva puncte, pertinent, 
anormalitatea unui astfel de act. Primul argu- 
ment al P.F. Părinte Patriarh Daniel, este preluat 
din Constituţia României care: „prevede în art. 
32. alin. (7): Statul asigură libertatea învățămân- 
tului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui 
cult. În şcolile de stat, învățământul religios este 
organizat şi garantat prin lege.” Mai departe PF. 
Părinte Patriarh precizează în scrisoarea sa că 
predarea Religiei în şcoli „este conformă Legii nr. 
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul 
general al cultelor, care prevede în art. 32 alin. 
(1): dn învățământul de stat şi particular, preda- 
rea religiei este asigurată prin lege cultelor recu- 
noscute.»”. Prin urmare măsura care se doreşte a 
fi luată este anticonstituțională şi încalcă un 
drept fundamental, garantat prin lege tuturor ce- 
tățenilor din România, indiferent de cultul căruia 
aparțin, aşa cum tot prin lege este garantată posi- 
bilitatea de a nu frecventa cursurile de Religie, la 
solicitarea scrisă a părintelui sau a tutorelui legal, 
ceea ce arată că nimeni nu este forțat să îmbrăți- 
şeze un anumit gen de educaţie religioasă. 

În scrisoarea adresată preşedintelui Traian 
Băsescu, P.F. Părinte Daniel argumentează şi isto- 
ric faptul că studierea Religiei în şcoala româ- 
nească este cât se poate de firească: „Prezenţa Re- 
ligiei în sistemul de învățământ românesc nu este 
o inovaţie a perioadei post-decembriste. Legea in- 
strucţiunii publice din 1864, care a stat la baza în- 
vățământului românesc peste trei decenii şi care 
a fost una dintre primele legi din Europa care in- 
stituiau obligativitatea şi gratuitatea învățămân- 
tului (după Suedia, Norvegia, Prusia şi Italia, dar 
înaintea Marii Britanii, Elveţiei, Bulgariei, Ser- 
biei, Franţei), aşeza Religia la loc de cinste între 
obiectele de studiu, atât în cadrul învățământului 
primar, unde se preda catehismul (art. 32), cât şi 
în cadrul învățământului secundar, gimnazial şi 
liceal, unde se preda «religiunea» (art. 116). 

Pe lângă acest fapt, anul 1989, în special prin 
jertfa tinerilor români, a însemnat dobândirea li- 
bertăţii pentru poporul român asuprit timp de o 
jumătate de secol de hidra comunistă, dar şi de 
întunericul ateismului „ştiințific” prin interme- 
diul căruia românii - intelectuali, preoți, stu- 
denți, elevi, muncitori - au suferit în închisorile 


comuniste pentru credința lor în Dumnezeu, unii 
dintre ei dându-și chiar viața. Ne întoarcem, iată, 
după aproape două decenii la aceeaşi nebunie 
prin care se promova ateismul, uitând, mai ales 
cei care nu ar fi „îndreptăţiţi” cu nimic să uite, su- 
ferințele provocate de comunism neamului ro- 
mânesc. În acest sens, uitarea este, ne spun Părin- 
ţii Bisericii, un păcat mare, nicidecum o virtute, 
iar Sfântul Marcu Ascetul o include în rândul ce- 
lor trei uriaşi care ucid sufletul, alături de neştiin- 
ță (prostie) şi ignoranță. 


Anularea unui drept câștigat 


Studierea Religiei în şcolile româneşti, după 
1989, este un drept câştigat prin jertfele sânge- 
roase ale tinerilor care au murit la Revoluţie şi un 
drept care se ia cu japca tinerilor elevi, care au ne- 
voie mai mult decât oricând de îndrumarea spiri- 
tuală şi morală. 

Din păcate, am călcat de prea multe ori în pi- 
cioare jertfele românilor care au luptat în perioa- 
da comunistă împotriva sistemului, ale celor care 
au murit la revoluţie şi ne întoarcem, încet şi sub- 
til, dirijaţi de „binevoitorii” noştri, în întunericul 
spiritual pe care l-am trăit înainte de '89. 

Toate acestea au o strânsă legătură şi cu pro- 
iectul de lege a învățământului preuniversitar 
prin care se doreşte, încet dar sigur, scoaterea Re- 
ligiei din rândul disciplinelor de învățământ din 
şcolile româneşti. Au legătură pentru că ţin de 
mentalitatea unui popor care acceptă cu prea 
multă uşurinţă toate mârşăviile oamenilor politi- 
ci care se perindă pe la conducerea țării şi impor- 
tă la fel de uşor ceea ce distruge sănătatea morală 
şi spirituală a acestui neam. Or, repet, Religia de- 
ranjează, pentru că militează în şcolile româneşti 
pentru păstrarea integrității morale, spirituale, fi- 
zice a tinerilor, care le dă posibilitatea dobândirii 
adevăratei libertăți duhovniceşti. S-a început cu 
„trupul”, prin orele de Educaţie fizică şi sport, se 
continuă cu sufletul, prin orele de Religie. 

Ceea ce se realizează este separarea religiei 
de viaţa în sine, de cotidian, şi izolarea ei în do- 
meniul privatului, ca şi cum pentru a evolua spiri- 
tual şi moral nu mai este nevoie de religie, adică 
de comunicarea cu Dumnezeu. Vrem educație 





anul VII e nr. 80-81 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





performantă fără spiritualitate şi fără morală, 
ceea ce nu se poate. „Fără Dumnezeu omul rămâ- 
ne un biet animal rațional şi vorbitor, care vine 
de nicăieri şi merge spre nicăieri” - spunea Petre 
Ţuţea, cuvânt plin de adevăr. Urmăriţi discuţiile 
de pe unele forumuri, ascultaţi-i pe mulți dintre 
tinerii noştri cum vorbesc, priviţi-i cum se com- 
portă în societate şi spuneţi dacă au nevoie de 
educație moral-religioasă sau nu! 

Trist este faptul că se doreşte să fim „imbe- 
cili”, iar prin aportul la eliminarea religiei ca dis- 
ciplină de învățământ nu facem decât să îi ajutăm 
pe cei care ne vor aşa. Pe de altă parte „reforma- 
rea sistemului de învățământ prin eliminarea Re- 
ligiei aminteşte, într-o oarecare măsură, de edu- 
caţia atee impusă în țara noastră după anul 1948. 
Cunoaştem prea bine consecinţele unei astfel de 
educaţii la nivel personal şi comunitar: infirmita- 
te spirituală, culturală, morală, socială” (ziarul 
Lumina, 25 august 2009). 

A motiva eliminarea Religiei din sistemul de 
învățământ cu dorința de adaptare la normele 
europene nu poate constitui un motiv serios. Şi în 


această privință urmăm trunchiat modelul euro- 
pean şi îl remodelăm, îl transformăm până în 
punctul în care obținem ceea ce vrem, aducând 
ca argument presupusa realitate europeană când 
de fapt aceasta este alta. Tot ziarul „Lumina” ne 
„luminează” în acest sens, ca de altfel şi scrisoa- 
rea PF. Părinte Patriarh Daniel în care Întâistătă- 
torul BOR demontează argumentele false con- 
form cărora în țările Uniunii Europene Religia nu 
şi-ar avea loc ca disciplină de studiu în învăță- 
mântul de stat. Dimpotrivă, foarte multe state cu- 
ropene au înțeles puterea valorilor morale şi spi- 
rituale pe care le promovează creştinismul şi fap- 
tul că, folosite atunci când trebuie, şi anume în 
perioada în care copilul are nevoie de educaţia pe 
care o primeşte în şcoală, ele pot contribui la 
crearea unei societăți umane mai sigure, în care 
principiile morale, respectul față de ceilalți şi de 
valorile culturale ale altora să modeleze relaţiile 
dintre oameni. 

„Majoritatea statelor Uniunii Europene valo- 
rifică potenţialul educativ al Religiei, pe care o in- 
clud în sistemul de învățământ public, sub diferi- 








anul VII e nr. 80-81 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





te denumiri: Educaţie religioasă (Austria, Dane- 
marca, Germania, Grecia şi Irlanda), Educaţie 
moral-religioasă (Anglia), Morală şi educaţie reli- 
gioasă (Portugalia), Educaţie religioasă şi morală 
(Luxemburg), Creştinism, Religie şi Etică (Norve- 
pia), Religie sau etică (Belgia), Mişcări ideologice 
religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia şi 
Spania). Observăm că sistemele de învățământ 
europene au înțeles că educaţia şi credința nu se 
exclud, ci sunt complementare.“ 


Cultivarea valorilor morale 


Disciplina Religie, predată în şcoală, urmă- 
reşte să cultive valorile morale şi spirituale alte 
tânărului care să contribuie la consolidarea sa ca 
persoană, dar şi la punerea temeliei unei socie- 
tăți bazate pe valorile creştine. De asemenea, tâ- 
nărul elev este îndemnat să cunoască istoria reli- 
gioasă a acestui neam, dar şi aspectele esenţiale 
ale principalelor religii ale lumii, cunoştinţe care 
duc şi la consolidarea culturală a persoanei. 

Pe lângă aceste aspecte legale, morale, tradi- 
ționale care mărturisesc despre normalitatea 
predării religiei în şcoli intervine şi ceea ce de- 
ranjează şi am semnalat mai sus: faptul că Religia 
contribuie la consolidarea unei personalităţi pu- 
ternice a tânărului elev, care să facă faţă ispitelor 


Editorial 


acoperă cererea de pe piață şi nici nu pot asigura 
finanțarea pe mai departe a apariţiei ROST. 
Paradoxal, chiar cînd revista e la cel mai înalt 
nivel calitativ şi cînd este mai căutată, nu mai are 
fonduri pentru supraviețuire. O situaţie din care 
se iese numai cu solidaritate şi voluntariat. Ar fi 
aşa de simplu dacă fiecare cititor ar convinge 
măcar încă un prieten să se aboneze la ROST, ori 
dacă unii cititori ar răspîndi revista, contra comi- 
sion, în cercul lor de cunoştinţe. Ar fi aşa de fru- 
mos şi ziditor dacă mai multe parohii şi mănăstiri 
ar difuza revista - pe care altminteri o apreciază, 
după cum o dovedesc scrisorile şi telefoanele pe 
care le primim de Ia stareţii şi monahii lor. Deja 
procedează aşa o serie de prieteni ai noştri, căro- 
ra le mulțumim, dar deocamdată sînt prea puţini. 


lumii şi să nu accepte compromisurile poate să 
deranjeze. Omul personalizat şi înduhovnicit - 
ceea ce Religia ca disciplină de studiu poate reali- 
za — nu se va supune unor directive contrare legi- 
lor morale şi manipulării venite de la „înaltele 
stăpâniri”. Or asta este contrar voinței celor pu- 
ternici! 

Este relevant faptul că într-un studiu realizat 
în judeţul Alba, au fost întrebate mai multe eleve 
despre principalul motiv care le-ar determina să 
nu Săvârşească un avort. Majoritatea elevelor 
chestionate au răspuns că pe primul loc în privin- 
ţa motivelor serioase care le opresc să facă un 
avort se află religia. Acest răspuns spune mult şi 
despre faptul că educaţia religioasă realizată 
până acum în şcolile româneşti își face simţite 
efectele pozitive. 

Credem că eliminarea Religiei din progra- 
ma de studiu a elevilor români nu este deloc be- 
nefice. Pentru a construi o societate sănătoasă 
bazată pe principii şi valori morale solide este 
nevoie în primul rând de consolidarea omului ca 
ființă religioasă, pentru că această latură îl 
defineşte nu în parte, ci în totalitate. Omul este 
creat după chipul lui Dumnezeu şi chemat să 
ajungă la asemănare, iar la atingerea asemănării 
o contribuţie esenţială o are în mod sigur şi edu- 
cația religioasă. 


(urmare din pag. 3) 





Recent, au sucombat două publicaţii de 
mare valoare, Dosarele istoriei şi Memoria. Una 
îngropată de difuzori, alta de Ministerul Culturii 
- care a refuzat să o mai subvenţioneze. Se 
pregăteşte să tragă obloanele, după 19 ani, şi 
Puncte Cardinale. Cauza este aceeaşi: neimpli- 
carea majorităţii celor care le-au apreciat. 

E păcat să aplauzi o idee frumoasă, să te 
bucuri de ea, dar să nu faci nici un gest pentru a fi 
dusă mai departe. 

Oricum, noi vom continua să scoatem 
ROST, fie şi numai pentru abonaţi, dacă altfel 
nu se poate. Dar ne-ar prinde foarte bine puțină 
solidaritate din partea dvs, a cititorilor noştri. 
Unde Dumnezeu vede dragoste şi împreună- 
lucrare, pune şi El mîna. 





10 


anul VII e nr. 80-81 


ÎN DEZBATERE 





Obsesia legalizării prostituţiei 


De la „Draculaland“ la 
„Thailanda Europei“ 


Răzvan Codrescu 


upă ce am cedat mai demult cerinței 
[) imunde de “a intra în Europa cu spatele” 

(sintagmă lansată, dacă nu mă înșel, chiar 
de d-l Andrei Pleşu), dezincriminînd legal homo- 
sexualitatea, clasa noastră politică pare a fi prins 
gustul irefutabil al evaziunilor sexuale. Noul pro- 
iect de legiferare şi dezincriminare a prostituţiei 
reia campania eşuată în Anul Caragiale (2002), 
dar şi unele încercări ulterioare mai timide (cum 
a fost cea a ministrului V. Blaga, în 2007), amin- 
tind, o dată în plus, de vechiul proverb românesc: 
„Tara arde şi baba se piaptănă“. Iar aceasta nu 
doar pentru că în România postcomunistă există 
numeroase alte urgenţe legislative cu caracter vi- 
tal, ci şi pentru că prostituţia beneficiază deja de 
o reglementare oficială suficient de largă şi per- 
fect democratică (art. 328 din actualul Cod Pe- 
nal). Mai mult decăt atât: spre deosebire de modifi- 
carea legislativă adoptată acum câţiva ani în pri- 
vința homosexualității, mai degrabă ca o formă 
de curtoazie sui generis față de ambasadorul 
unei mari puteri (vorba bancului apărut pe acest 
fond: Be my Guest!) în cazul prostituţiei nu mai e 
vorba de nici o presiune externă, ci doar de ideea 
fixă a unor grupuri politice autohtone (în frunte 
cu familia prezidenţială, care şi-ar dori în plus şi 
dezincriminarea consumului de droguri!), susți- 
nută cu o argumentaţie insuficientă şi falsă, pe 
fondul unui întreg concert demagogic cu tentă 
electorală. 

Principalul argument al susținătorilor aces- 
tei reforme legislative se vrea unul de natură me- 
dicală: că prin instituţionalizare prostituţia va pu- 
tea fi monitorizată, iar în acest fel rata îmbolnăvi- 
rilor venerice va scădea. Infailibil la prima vede- 
re, acest argument propagandistic este contrazis 





de numeroasele statistici efectuate recent atât în 
țări unde prostituţia este incriminată, cât şi în țări 
unde s-a procedat la dezincriminarea acesteia: 
între unele şi celelalte nu există diferenţe semni- 
ficative în ce priveşte rata bolilor cu transmisiune 
sexuală (BTS). Dovadă că adevărata problemă nu 
este incriminarea sau dezincriminarea prostitu- 
ției (existente pretutindeni şi dintotdeauna), ci [i- 
mitarea fenomenului prin măsuri responsabile şi 
concrete de natură moral-educaţională, socio- 
economică şi medico-sanitară. Legalizarea juri- 
dic-abstractă este o măsură facilă şi ineficientă, 
riscînd să ducă chiar la o recrudescență a fenome- 
nului (mai ales sub forma unor “rețele paralele”, 
neoficiale), cum o arată experiența majorităţii ţă- 
rilor care au pus-o în practică. Legalizarea permi- 
sivă nu constituie, în ultimă instanță, decit o for- 
mă de încurajare şi protecţie oficială, în virtutea 
căreia Statul devine principalul proxenet. 
Pe de altă parte, este ştiut de toată lumea (cu ex- 
cepţia parlamentarilor noştri) că majoritatea bo- 
lilor cu transmisiune sexuală au o lungă perioadă 
de incubație, în decursul căreia nu pot fi depista- 
te prin semne sigure, oricât de riguros ar fi contro- 
lul medical. Or, în acele cîteva luni sau chiar nu- 
mai săptămîni, o prostituată bolnavă (nota bene. 
de 80 de ori mai predispusă BIS-urilor decît o 
persoană normală!) poate îmbolnăvi sute şi mii 
de clienţi, care la rîndul lor devin transmițători 
inconştienţi către cel puţin tot atitea alte persoa- 
ne (în speţă, soţii nevinovate, iar uneori şi proge- 
niturile acestora). 

Din punct de vedere sociologic, ne aflăm în fa- 
ţa unui atentat la sănătatea vieţii familiale, dar şi în 
fața unei noi forme de sclavie “civilizată”. Vînzându- 
şi trupul în mod mai mult sau mai puțin liber, pros- 
tituata îşi vinde o dată cu el şi libertatea, devenind, 
practic, proprietatea proxenetului şi fiind supusă în 





anul VII e nr. 80-81 


IN 


ROST 


ÎN DEZBATERE 











diferite grade capriciilor acestuia (ea nu-şi mai 
decide nici preţul, nici „modul de întrebuințare“, 
nici clienții, nici ritmul activităţii). Prostituata nu-şi 
pierde numai demnitatea, dar şi umanitatea, 
devenind treptat o simplă „maşină de făcut sex“. În 
acelaşi sens, din activitatea sa specifică fiind 
exclusă implicarea afectivă şi moral-spirituală, ea 
pierde principalele mărci distinctive ale umanului 
în raport cu regnul animal. Prostituţia legalizată 
este cea mai cinică modalitate de înjosire oficială a 
femeii, implicând o discriminare indirectă şi o gravă 
deteriorare a imaginii sale generale în conştiinţa 
sexului opus. 

În fine, este aproape de prisos să mai vorbim 
despre scandalul moral:religios al unei asemenea 
“legi a fărădelegii” (împotriva căreia, în mod firesc, 
Biserica s-a constituit în principalul bastion de 
rezistență”). Prostituţia pîngăreşte trupul ome- 
nesc, prefăcîndu-l din „templu al Duhului Sfint“ (1 
Corinteni 6, 19) în capişte a desfrînării. Vechiul 
Testament stătea sub semnul poruncii a şaptea din 
Decalog („Să nu fii desfrânat!“ - Ieşirea 20, 14) şi 
pedepsea aspru orice formă de preacurvie 
(mergîndu-se pînă la lapidare). În Noul Testament, 
Hristos este mult mai îngăduitor („Cel fără de 
păcat dintre voi să arunce cel dintii piatra asupra 





RE 

ei“), dar condiția este clară: „Nu te osîndesc“, dar 
„de-acum Să nu mai păcătuieşti!“ (cf. Ioan 8, 7-11). 
Or, noi, care ne pretindem creştini în virtutea unei 
lungi tradiții, căutăm, iată, să promovăm un cadru 
legal de a păcătui, fără a ne mai sinchisi de 
Dumnezeu, pe Care am reuşit să-L prefacem doar 
într-un soi de garant convenţional al parastaselor 
festive. 

În faţa acestui proiect legislativ deopotrivă 
anticreştin, antinațional şi antiuman, tineretul 
responsabil al României nu se poate simți decât 
ofensat şi profund îngrijorat, văzîndu-şi amenin- 
țat viitorul în cele mai pure aspirații ale lui. Tine- 
rii de astăzi (şi descendenții lor) vor fi principale- 
le victime ale disoluţiei sociale şi bioetice căreia 
părinţii lor se pregătesc astăzi să-i dea votul, în 
numele unui „europenism“ prost înțeles (de fapt, 

Adevărata conştiinţă creştină şi europeană 
nu poate decit să deconspire această inițiativă în 
acelaşi timp imundă şi aberantă, ghidată în subsi- 
diar de oculte rațiuni neguţătoreşti, prin care o 
clasă politică patibulară, după ce a propus Româ- 
niei să devină „Draculaland“, îi propune mai nou, 
în repetate rînduri, să devină un fel de „Thailan- 
dă a Europei“. 


” A se vedea, pe urmele protestului formulat de Sf. Sinod al B.O.R. şi în 2002, recentele declaraţii ale Biroului de 
Presă al Patriarhiei, amplu comentate în presă şi pe internet. Pentru o informare detaliată asupra diferitelor as- 
pecte ale problemei, a se (re)vedea, între altele, şi broşurile din 2002 intitulate Faţa ascunsă a prostituţiei legali- 
zate (realizată de “Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei”, grup “alcătuit din profesori universitari, me- 
dici, avocaţi, teologi, studenţi, membri ai Comisiei de Bioetică a Patriarhiei Române, ai Centrului de Studii Teolo- 
gice Aplicate, ai A.S.C.O.R. şi ai Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti”) şi Legiferarea prostituţiei - o lege a 
fărădelegii. Argumente moralreligioase, juridice, sociologice şi medicale împotriva dezincriminării prostituţiei 
(realizată din iniţiativa şi cu binecuvântarea |. P. S. Părinte Teofan, pe atunci Mitropolitul Olteniei, sub egida Cen- 
trului pentru Studii de Teologie Aplicată, întrunind semnăturile teologului Ilie Moldovan, juristului Teodor Sâm- 
brian, sociologului Ilie Bădescu şi doctorului Pavel Chirilă). 





12 anul VII e nr. 80-81 


ÎN DEZBATERE 





O lege a fărădelegii 





Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă 


(după insuccesul răsunător al guvernelor 

precedente) să legifereze prostituţia şi - în 
plus  - folosirea „drogurilor uşoare“. 
Argumentele sunt la fel de răsuflate şi de minci- 
noase ca şi la tentativele precedente: că ar fi un 
mai bun control al bolilor cu transmitere sexuală 
(2), că înființarea de servicii şi centre de speciali- 
tate (nu se înţelege dacă acesta este noul nume al 
bordelurilor) ar oferi suport medical, social şi psi- 
hologic (alături de „prezervativele gratis“), că 
dezincriminarea consumului de droguri ar aduce 
“la suprafață” consumatorii (?!) etc. Preşedinţia, 
de pildă, nu este îngrijorată de consumul de dro- 
guri din ţara sa, ci de faptul că toxicomanii ar pu- 
tea utiliza seringi folosite deja...Legiferarea pros- 
tituției este, de fapt, o lege a fărădelegii. 

1. Din punct de vedere moralreligios, legali- 
zarea prostituţiei, ca şi practicarea ei, este un pă- 
cat şi reprezintă un act de surpare a ordinii mora- 
le tradiţionale. Statul comite un păcat, o încălcare 
a legii morale creştine, şi le oferă cetăţenilor pro- 
prii posibilitatea să încalce aceeaşi morală şi să 
comită păcate „legale“. 

Paginile Sfintei Scripturi, literatura patristi- 
Că, experienţa vie a Bisericii, ştiinţele teologice 
fundamentale - toate vorbesc despre adulter ca 
despre o cădere, o patimă care trebuie vindecată. 

2. Din punct de vedere medical, legalizarea 
prostituţiei - aşa cum arată toate statisticile din 
lume - aduce noi îmbolnăviri, pentru că între 
contactul infectant şi primele semne de boală 
există o perioadă contagioasă care nu poate fi de- 
pistată nici prin semne clinice, nici prin analize 
de laborator. De exemplu, pozitivarea serologică 
în sifilis apare după 40 zile de Ia contactul infec- 
tant, primele semne clinice în a 21-a zi de la con- 
tactul infectant, dar transmiterea bolii este posi- 
bilă începând din a 7-a zi. Datele statistice şi fizio- 
patologice demonstrează că transmiterea se face 
de 80 de ori mai uşor de la femeie la bărbat decât 


P uterea politică actuală încearcă din nou 





invers, ceea ce dovedeşte că o casă de prostituție 
este un factor de infecţie greu de stăpânit. 
Toate studiile medicale - dar şi cele sociologice - 
arată că legiferarea prostituţiei este urmată de 
creşterea incidenţei bolilor cu transmitere sexua- 
lă, creşterea incidenței altor boli (hepatita B sau 
C, cancerul genital, boli parazitare, depresii etc.), 
precum şi apariția unor sociopatii imposibil de 
stopat (creşterea divorţialității, şomajului, infrac- 
ționalității). 

3. Din punct de vedere juridic, merită să pre- 
cizăm faptul că majoritatea țărilor unde prostitu- 
ţia este legală au început să emită acte normative 
restrictive şi îşi pun problema trecerii ei din nou 
în afara legii. 

Pentru legiuitorii creştini (şi nu numai), 
amintim cuvintele Apostolului Pavel, care spune 
că „păcatele unor oameni sunt vădite, mergând 
înaintea lor Ia judecată, ale altora însă vin în ur- 
ma lor“. Aceasta înseamnă că toate păcatele comi- 
se atâta timp cât funcţionează legea prostituţiei 
(zeci sau sute de ani) cântăresc greu la judecata 
celor care au promovat legea. 








anul VII e nr. 80-81 


13 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centură 
Fiara politică și 
polarizarea urii 


Viorel Patrichi 





dus pe Apa Sâmbetei. E drept, cam târziu. Ma- 

rinelu a greşit profund atunci când a crezut că 
se poate merge la drum cu dracul în cârcă. Tataie 
l-a împins pe Prostănacu să facă un alt pas spre 
propriul dezastru şi spre instabilitatea politică 
din ţară: ieşirea de la guvernare, ralierea cu Orga- 
nu şi dărâmarea Guvernului condus de Micul Pi- 
rania. „Nu poţi să-i dai unui om un şut în fund, 
după care să-i ceri să întoarcă şi partea cealaltă,” 
avea să-şi explice Tataie acţiunea ilegalistă. Adică- 
telea, cum „partea cealaltă”? Cei 322 revin pe cai 
grei, motivaţi de acelaşi interes: să nu se mai bage 
Marinelu în tunurile noastre. Iar Micul Pirania a 
zgândărit adânc râma din furnicar: a promovat 
legea salarizării unice, legea unitară a pensionă- 
rii, legea învățământului, a desființat agenţiile 
guvernamentale, unde erau promovate cocotele 
clientelei politice, plătite cu lefuri de câte 
30-40 000 de euro pe lună. În vreme ce majorita- 
tea românilor primesc leafa minimă pe economie 
în cartea de muncă, infractorii din Parlament au 
votat 39 de legi speciale pentru categorii favori- 
zate, care iau pensii de două-trei sute de milioane 
de lei, fără să fi contribuit corespunzător la fon- 
dul de pensii. Micul Pirania nu a făcut concesii jal- 
nice pentru Partidu lui Mukles, ca Motocicleanu, 
a avutun curaj de tip kamikaze şi a pierdut pe ter- 
men scurt, dar oamenii obişnuiţi pricep ce se în- 
tâmplă în... Casa Poporului. 


N 
]: sfârşit, coaliția contra naturii PDL-PSD s-a 


I-au transformat pe români 
într-o populaţie de milogi 


Timp de 20 de ani, infractorii din Parlament 
s-au solidarizat clar de două ori: când l-au suspen- 


dat pe Marinelu şi când l-au înlăturat acum pe 
Emil Boc, zis Micul Pirania. Este a doua lovitură 
cu aparență constituţională. Acum, obsesia lor co- 
mună redevine Traian Băsescu. 

Cei 322 i-au transformat pe români într-o po- 
pulație de milogi care întind mâna din patru în 
patru ani. Acum, pot să vină alegerile. Fiecare şi-a 
prezentat mazeta. 

Sacrificarea lui Emil Boc este o ingratitudine 
şi din partea lui Traian Băsescu fiindcă, indirect, 
se dezice de reformele pe care le-au prezentat îm- 
preună şi în care au sperat numeroşi români. Si- 
gur, Lucian Croitoru a fost o nouă cacealma de-a 
lui Traian Băsescu pentru menţinerea Guvernu- 
lui Boc. Nu mai conta rezultatul votului din Parla- 
ment, dar nici nu putea accepta varianta Klaus Jo- 
hannis, fără răspundere politică pentru tot ce se 
va mai întâmpla în România. Nu degeaba, pentru 
Nepotul Mătuşii Tamara, Marinelu este ca Apoca- 
lipsa, întruchiparea Fiarei Politice: “12 decembrie 
2004 echivalează cu 11 septembrie 2001 pentru 
istoria Americii”, ne-a asigurat, fireşte. Privindu-i 
atent atâția ani, am înţeles perfect raţiunea politi- 
că de a fi pentru Cei 322: 

m programul lor politic - Traian Băsescu; 

m viziunea lor politică asupra României - 
Traian Băsescu; 

m destinul naţiunii noastre - Traian Băsescu; 

m condiţiile de viaţă pentru milioanele de 
români - Traian Băsescu etc. 

Urmat de armata lui de scheleţi din dulapu- 
rile Primăriei Generale a Bucureştilor, coboară 
de pe Autostrada Zburătoare însuşi Sorin Pornes- 
cu-Schmayer: „Diagnosticul este clar pentru toți. 
România este pe un drum greşit. România este 
prost guvernată. Este prost condusă. Candidez ca 
independent. Candidez pentru a-i reprezenta pe 
toți românii. Ca preşedinte independent voi lu- 





14 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 














SR «Pi La | A 
cra cu toți politicienii, cu toate partidele politice, 
cu toate ONG-urile. În disputa politicienilior, nu e 
vorba de oameni. Românii nu există în această 
ecuaţie”. Generalul scheleţilor este dus de căpăs- 
tru de însuşi strategul Ron Werber din Israel, care 
a pictat cocori şi pentru Partidu lu Mukles. Răz- 
boiul Marinelului cu Cei 322 se anunţă captivant, 
mai ales că Prostănacu şi Sorin Pornescu au mai 
luat-o o dată, iar noi trebuie să presupunem că a 
început să le placă... 





Un ciumpalac la BNR, 
Bogdan Olteanu 


Nepotul Giselei Vass, Bogdan Olteanu, a fost 
numit viceguvernator al Băncii Naţionale, deşi el 
este un lamentabil țucălar, merită să menționăm 
aici portretul făcut de Dinu Patriciu: „Un ciumpa- 
lac labil psihic, excesiv de ambițios, lipsit de loia- 
litate, de o inteligență mediocră, dar şiret şi lipsit 
de moralitate. Este unul din ciumpalacii care po- 
luează viața publică românească, după ce au găsit 
în ultimii cinci ani mediul fertil, în care să-şi mani- 
feste prin demagogie populistă tendinţele para- 
noice. În urmă cu mulți ani, m-a rugat un prieten 
să-l angajez la Rompetrol. După ce a făcut testele 
psihologice, vicepreşedintele meu pentru Resur- 
se Umane a venit şi mi-a spus că-şi dă demisia 
dacă îl angajez pe acest individ. Şi-a urmat cariera 


politică în care defectele l-au ajutat. L-a ajutat şi 
un prieten al meu, prea comod ca să-şi poarte sin- 
gur geanta. Acum liberalii l-au votat pentru aceas- 
tă poziție aşa cum mi-a spus cineva azi dimineață, 
ca să scape de el. Deh, cinismul politicienilor!”, l-a 
caracterizat Dinu Patriciu. Foarte expresiv şi inte- 
ligent portret! Dar noi, cei prăpădiţi, ce vină 
avem să-l suportăm acolo? 


Mihail Gorbaciov se destăinuie 


După ce au prădat Londra, mafioții lui Putin 
şi Medvedev au cumpărat Champs-Elys6es-ul. Da- 
torită creşterii prețurilor la petrol, erau condiții 
favorabile pentru modernizarea Rusiei, dar tan- 
demul Putin-Medvedev nu a făcut nimic vizibil în 
acest sens. “Mă întreb cum au fost utilizate milioa- 
ne şi milioane de petrodolari. Eu cred că ei le-au 
permis prietenilor să cumpere Champs-Elys6es şi 
tot restul Franţei”, a afirmat Mihail Gorbaciov 
într-un interviu pentru ziarul “Le Figaro”. Prin ur- 
mare, banii obținuți din exportul de materii pri- 
me nu s-au întors pentru bunăstarea poporului 
rus. Treptat, fostul preşedinte sovietic devine 
concesiv: „Primul mandat al lui Vladimir Putin a 
fost mai degrabă pozitiv. EL a pus capăt procesului 
de dezmembrare a Rusiei, care era extrem de pe- 
riculos, şi a stabilizat situaţia. Numai pentru asta 
şi va avea locul său în istorie. Dar nu văd un efort 
adevărat spre modernizare, aceasta este princi- 
pala problemă. Condiţiile au fost favorabile dato- 
rită creşterii preţului la petrol”, a subliniat Mihail 
Gorbaciov. Întrebat de “Le Figaro” dacă politica 
economică a Rusiei este eronată sau dacă rămâ- 
nerea în urmă este cauzată de corupție, ultimul 
preşedinte sovietic a răspuns că tandemul Putin- 
Medvedev nu a combătut eficient corupția. Într-ade- 
văr, au fost condamnaţi doar miliardarii cei răi, 
care nu recunoşteau autoritatea țarului Vova. Așa 
se explică de ce miliardarul Mihail Hodorkovski 
încă stă după gratii în Siberia, după un proces în 
care a pierdut compania IUKOS. Berezovski, un 
alt miliardar nesupus, a reuşit să fugă şi rătăceşte 
acum departe de Rusia, dar şi de Israel. Paradisul 
pentru oligarhii fugari este Londra, dar tot acolo 
veghează şi Roman Abramovici, un miliardar de- 
votat Kremlinului, tolerat şi pe funcţia de guver- 





anul VII e nr. 80-81 


15 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





nator în Ciukotka. Presa rusă notează că majori- 
tatea oligarhilor din Rusia sunt evrei. Abramovici 
însuşi a început cu afaceri în domeniul jucăriilor, 
iar acum deține Highland Gold, o companie mi- 
nieră rusească, listată la bursa de la Londra. Are o 
avere estimată la peste 14 miliarde de euro şi de- 
ține clubul de fotbal Chelsea Londra, un Boeing 
767, două Airbus 380 şi câteva iahturi de lux. 
Mihail Gorbaciov nu suflă o vorbă despre 
modul în care aceşti indivizi au pus mâna pe uria- 
şele resurse naturale din Rusia şi din alte țări. 
Schema de spoliere a statului, lansată de oligarhi 
în 1995, era simplă: “împrumuturi contra acțiu- 
ni”. Administraţia lui Boris Elţin avea nevoie de 
bani mulți. Aceşti cămătari ofereau împrumuturi, 
iar administraţia le dădea acţiuni în marile com- 
panii de stat. Dacă datoria nu era returnată, oliga- 
rii aveau dreptul să vândă acţiunile altor compa- 
nii, adică tot lor. De unde aveau ei bani pentru 
creditare? Evident, nu doar din jocuri la cazinouri 
sau din traficul de droguri şi arme. Aşa se explică 
strania solidarizare care s-a produs în Europa Oc- 
cidentală şi în Statele Unite cu oropsitul Mihail 
Hodorkovski. Aşa s-a îmbogăţit şi Roman Abra- 
movici, dar a acceptat să joace la două capete cu 
mafia politică de la Kremlin. A investit trei miliar- 
de de dolari în producătorul de oțel EVRAZ. 
Gorbaciov nu pomeneşte nimic nici despre 
implicarea serviciilor secrete în cel mai mare jaf 
din istorie, dar nici ziaristul francez nu s-a price- 
put să-l întrebe. Sau poate că întrebările au fost 
convenite în prealabil, altfel Mişa nu vorbeşte. 


„Am evitat al treilea război 
mondial“ 


Fostul preşedinte sovietic îşi aminteşte că, în 
1985, la moartea predecesorului Konstantin Cer- 
nenko, toți şefii statelor socialiste au venit la fu- 
neraliile de la Moscova. “Ne-am adunat în biroul 
meu. Le-am mulțumit şi le-am spus: nu vom face 
nimic care să complice relaţiile cu voi. Noi ne vom 
respecta obligaţiile, dar voi sunteţi responsabili 
de politica voastră, de ţările voastre. În 1985, 
le-am promis că nu vom interveni - şi nu am inter- 
venit niciodată. Puteam avea un al Treilea Război 
Mondial. La acea epocă, Europa era plină de arme 


nucleare. Erau aproximativ două milioane de sol- 
dați pe ambele părți ale Cortinei de Fier. Ima- 
ginaţi-vă doar ce s-ar fi întâmplat dacă am fi folo- 
sit forţa. Dacă am fi intervenit, probabil că nu aş 
mai fi astăzi aici. Vă pot asigura de asta”, poves- 
teşte Mihai Gorbaciov. Nimic despre implicarea 
agenților KGB în revolta din decembrie 1989 de 
la Timişoara şi Bucureşti. “Unificarea Germaniei 
a fost posibilă pentru că a fost precedată de mari 
schimbări în URSS, în Europa Centrală şi de Est, 
în relaţiile cu țările occidentale şi în special cu Sta- 
tele Unite, cu care avea relaţii foarte proaste la 
acea vreme. Când am ajuns la conducerea URSS, 
liderii sovietici şi americani nu se mai întâlniseră 
de şase ani. După câţiva ani, noi am schimbat 
această situaţie. Toate aceste schimbări au creat 
posibilitatea reunificării Germaniei. În timpul 
unei vizite în RDG din 1989, cu ocazia împlinirii a 
40 de ani de la crearea republicii est-germane, am 
fost foarte impresionat de ce am văzut. Am discu- 
tat îndelung cu preşedintele Erich Honnecker. Mă 
gândeam că el nu pricepe ce se întâmplă. Sau că 
refuză să accepte fenomenul aflat în curs, contra 
tuturor evidențelor, punând condiţia reunificării 
Germaniei. Era o demonstraţie uriaşă, erau re- 
prezentate 28 de regiuni din RDG. Tinerii strigau 
lozinci care probau că țara se află în fierbere şi că 
se vor produce mari transformări. Premierul po- 
lonez Mieczyslaw Rakowski s-a apropiat de mine 
şi m-a întrebat dacă ştiu germana. I-am răspuns: 
suficient ca să înțeleg ce scrie pe pancarte şi ce se 
strigă. Iar el mi-a spus: Asta-i sfârşitul. l-am spus 
că da”, îşi aminteşte Gorbaciov. 

Ruşii vorbesc deschis despre cea mai cumpli- 
tă subterană în care dispar avuţiile celui mai bo- 
gat stat din lume. Acolo activează „Krasnaia Ma- 
fia“ (Mafia Roşie) sau „Bratva“ (Frăția). Cine se 
opune este torturat înfiorător sau, în cel mai feri- 
cit caz, primeşte un glonț în cap. Bratva contro- 
lează acum lumea interlopă din Statele Unite, Ma- 
rea Britanie, Israel, Uniunea Europeană, Balcani 
sau Africa de Sud. Provine din Rusia, dar este im- 
propriu să i se spună Mafia Rusă, fiindcă decizia 
nu aparține etnicilor ruşi. Rackeţii au devenit li- 
deri mondiali şi au cumpărat numeroase proprie- 
tăți în Franţa, în Marea Britanie şi în SUA. Bratva 
funcţiona încă din timpul țărilor (Vor v Zakone, 





16 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





legea tâlharilor), iar acum s-a specializat prin ma- 
rile tunuri de răsunet mondial. Clanul Apuşkin a 
constituit filiale în afara URSS încă din anii 1980, 
iar acum supervizează interlopii din țările scandi- 
nave şi din Franţa, controlând toată piaţa euro- 
peană. Emigrat în Israel în 1980, Semion Moghi- 
levici e considerat de FBI şeful suprem al Bratvei. 
Oligarhul Andrei Melnicenko i-a dat două milioa- 
ne de dolari lui Jennifer Lopez ca să cânte la ziua 
de naştere a soției lui, la palatul din Anglia. Lev 
Leviev, ţarul diamantelor, care stăpâneşte carte- 
lul DeBeers, a cumpărat o stradă la Londra cu 465 
de milioane de dolari, iar în 2007 a mai dat 500 
de milioane pentru o stradă din New York. Petro- 





Vladimir Bukovski 





lierii texani de ieri au fost înlocuiţi de oligarhii 
din Rusia, care stăpânesc tot mai multe bănci din 
SUA şi Europa. Disidentul Vladimir Bukovski spu- 
nea tranşant că românii au deja mafia KGB acasă 
a ei, prin LUKOIL şi ALRO Slatina. Gorbaciov nu 
vorbeşte despre acest fenomen al capitalizării 
prin intermediul serviciilor secrete. 


Despre iertare și reconstrucţie 
morală în ţările ex-comuniste 


Corneliu Vlad ne-a obişnuit cu reflecţii am- 
ple şi profunde asupra politicii internaţionale, 
oferindu-ne posibilitatea să medităm noi înşine 
la evoluţia României contemporane. Cartea “Re- 
concilierea”, apărută la Editura Institutului Revo- 


luţiei Române din decembrie 1989, este un exem- 
plu de observaţie fină asupra modalităților prin 
care politicieni din statele ex-comuniste au încer- 
cat să vindece rănile unui trecut care nu trebuie 
uitat pentru a nu-l repeta. Lucrarea “nu se referă 
la realitățile din România şi am procedat astfel în 
mod premeditat. Am considerat că este mult mai 
folositor şi pentru oamenii politici, şi pentru poli- 
tologi, şi pentru public, care din această carte pe 
care am vrut-o cât mai densă (...) să tragă învăță- 
mintele ce se cuvin din pățaniile altora pe calea 
reconcilierii. Sunt multe de învățat din experien- 
țele spaniolilor, polonezilor, cehilor, latino-ame- 
ricanilor, sud-africanilor etc. în materie de recon- 
ciliere naţională. Decât un iluzoriu şi vehement 
controversat «proces al comunismului», care nu 
poate fi credibil, chiar dacă poartă şi girul şefului 
asupra a ceea ce au făcut sau nu alții în spinosul 
proces al reconcilierii”, crede autorul. 

Şi totuşi, reconcilierea este doar un ideal, la 
fel cum este şi iertarea creştină. Cum să aduci vic- 
tima lângă călăul nepedepsit, fără să rişti pro- 
vocarea unui resentiment care este virusul răzbu- 
nării? Sigur, există exemple care contrazic aseme- 
nea porniri, inclusiv printre luptătorii anticomu- 
nişti din România, care au iertat, dar nu uită. „Re- 
concilierea este un proces îndelungat, complex, 
care are - sau ar trebui să aibă - ca punct de ple- 
care, cunoaşterea adevărului, responsabilitatea 
individuală a celor care au făcut fărădelegi în ve- 
chiul regim, şi nu responsabilizarea unor largi 
grupuri sociale, o judecată dreaptă, fără ură, fără 
sete de răzbunare, în care reparaţiile morale, în 
primul rând, dar şi cele materiale, în subsidiar, să 
poată fi urmate de iertarea celor vinovaţi, care 
şi-au recunoscut şi regretat sincer şi public faptele 
imputabile. Iertarea, atunci când se produce, şi 
pentru cine se produce, nu înseamnă însă şi uita- 
rea trecutului, şi nici o amnistie generală“, spune 
Corneliu Vlad. 

Au reuşit mai bine decât noi bulgarii, ungurii, 
germanii, polonezii să ierte şi să iasă regenerați 
dintr-un experiment contra naturii umane? Chiar 
dacă nu au avut parte de un decembrie crunt ca 
românii, eu cred că nu au izbutit. „Etapele reconci- 
lierii, aşa cum le defineşte Luc Huyse, nu sunt nea- 





anul VII e nr. 80-81 


17 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





părat pretutindeni şi oricând aceleaşi, dar converg, 
în general, spre o structură cu trei elemente (şi 
secvenţe) esenţiale: 1. Înlocuirea fricii printr-o co- 
existență nonviolentă; 2. Statornicia încrederii, du- 
pă ce teama a fost eliminată; 3. Paşi înainte către 
empatie“, recomandă autorul. 


Ion Iliescu a rămas reconciliat 
cu sine însuși 


Cartea a fost lansată la Casa „Nicolae Titu- 
lescu“ din Bucureşti, prilej cu care a vorbit Ion 
Iliescu peste un ceas. Este convins că 22 decem- 
brie 1989 a marcat un început de reconciliere. 
„Nu ne-am propus atunci o reconciliere cu regi- 
mul trecut, cum au făcut spaniolii lui Franco. La 
noi a fost o prăbuşire de sistem, o transformare 
radicală“, a spus părintele „democraţiei origina- 
le“. Coposu, Câmpeanu şi Cunescu n-au vrut re- 
conciliere. „Eu cu Petre Roman ne-am întâlnit cu 
«Cei 3 C». La sfârşit am zis să ieşim la Televiziune 
şi să anunțăm că avem o poziţie comună. Noi doi 
ne-am dus, Cei 3 n-au venit. La telefon ne-au spus 
că a doua zi au marşuri. Eu cred că pentru noi a 
fost atunci un moment de reconciliere. Unii cu 
mintea rătăcită, ca Ticu Dumitrescu, Mărieş, Ma- 
rian Munteanu, au programat pe 12 iunie să dea 
lovitură de stat pe 13 iunie.“ 

Şi reconcilierea a continuat printre ciomegele 
minerilor, cu dialogul dintre Tudorel Postolache şi 
Corneliu Coposu, apoi elaborarea strategiei de la 
Snagov pentru aderarea la Comunitatea Eu- 
ropeană, şi a tot mers aşa până ce mafia, tutelată 
de domnia sa, a preluat controlul asupra avuţiei 
naţionale. 

„Dacă sentința Ceauşeştilor era necesară? 
Răspuns categoric - da. Dacă procesul a respectat 
regulile? Nu şi nici nu se putea. Era o judecată po- 
litică a cetăţenilor, ca în cazul lui Ludovic al XVI- 
lea“, a spus Ion Iliescu. 


Statele Unite ne-au vândut 
Rusiei! 
Aşa titrează marele cotidian „Fakt“ din Polo- 


nia. „Trădare! Statele Unite ne-au vândut Rusiei, 
ne-au înfipt cuțitul pe la spate“, anunţă ziarul. Lip- 


sit de tact, Obama a anunţat să SUA renunță la 
scutul antirachetă chiar în ziua de 17 septembrie, 
când se împlinesc 70 de ani de la invadarea Polo- 
niei de către Uniunea Sovietică. Este limpede că 
polonezii şi-au legat mari speranțe de umbrela 
americană contra unor posibile atacuri aeriene 
dinspre Rusia. Ei nu pot uita că țara lor a fost des- 
fiinţată prin cârdăşia dintre Stalin şi Hitler, iar 
reacția de-acum este perfect justificată. Aşa au în- 
ceput marile laşităţi din istoria modernă, prin 
„acorduri“ aparent nevinovate, cum a fost şi cel 
semnat de Barack Obama şi Dmitri Medvedev. 
„America a trădat Polonia. Această măsură poate 
deschide o epocă de răceală în relaţiile polono- 
americane. Chiar dacă Barack Obama ne propu- 
ne un premiu de consolare, modul în care ameri- 
canii au renunțat la scut şi data aleasă sunt dez- 
gustătoare“, anunță şi ziarul de dreapta „Rzecz- 
pospolita“. „Pentru americani, 17 septembrie 
este o zi ca oricare alta... Pentru noi, este o dova- 
dă de rea-voință, o lipsă de subtilitate, faptul că 
s-a renunţat la un proiect defensiv, important 
pentru noi, la exact 70 de ani de la invazia 
bolşevică a Poloniei“, scrie şi cotidianul conserva- 
tor „Dziennik“. Să fie doar lipsă de tact din partea 
„preşedintelui planetar“ sau o lecţie devastatoare 
pentru Varşovia care vrea doar să se apere de un 











18 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





nou coşmar declanșat de Moscova, să nu mai fie 
rasă de pe suprafața pământului, cum s-a întâm- 
plat după bombardamentele naziste? Oricare va 
fi răspunsul Casei Albe, gestul lui Obama rămâne 
o gafă monumentală. Pentru Polonia, America a 
fost singura speranță decenii la rând, iar acum, 
din nefericire, nu are altă opţiune în fața ranchiu- 
nilor Kremlinului. 

„Relaţiile dintre Varşovia şi Washington vor 
trebui să se schimbe. Anul 2009 a adus sfârşitul 
unei alianțe apropiate, care dura deja de nouă 
ani, destul de mult timp”, subliniază „Gazeta Wy- 
borcza“. Drept consolare, Casa Albă promite că 
va desfăşura totuşi rachete sol-aer „Patriot“ în Po- 
lonia. Cotidianul „The New York Times“ aprecia- 
ză că „Războiul Stelelor“, anunțat de Ronald Rea- 
gana în 1983, a fost mai mult o idee politică, o 
protecţie pentru Europa şi Orientul Mijlociu, de- 
cât un sistem de apărare pentru America. Ziarul 
admite că scutul era o idee politică, folosită de 
George W. Bush pentru extinderea NATO, luând 
ca pretext un posibil atac din partea Coreii de 
Nord. Viziunea lui Obama ar fi coborât de la stele 
spre nivelul mărilor, mai ales că începe negocieri 
cu Teheranul. În schimb senatorul republican 
John McCain spune că decizia preşedintelui “într- 
un moment în care naţiunile est-europene sunt 
tot mai preocupate în legătură cu aventurismul 
reînnoit al Rusiei”. Obama a precizat că a renun- 
țat la scutul antirachetă în favoarea unui sistem 
mai puternic, mai inteligent şi mai rapid. 


S-a frânt şi axa Washington- 
Londra-București 


Aşa apreciază unii observatori. Traian Băses- 
cu şi-ar fi pus prea mari speranţe în Washington. 
Eu cred totuşi că America va avea nevoie de o Ro- 
mânie docilă în regiune, însă nu va trebui să con- 
teze prea mult pe devoţiunea totală, dezinteresa- 
tă. Cu o Uniune Europeană încă imatură şi inhiba- 
tă, nici o decizie majoră nu se poate lua în sud-es- 
tul Europei fără intervenţia Statelor Unite. Oba- 
ma a vândut regiunea la troc cu Iranul pentru a 
convinge Rusia să devină mai flexibilă faţă de po- 
litica sancţiunilor economice. În Uniunea Euro- 
peană nu apar nici măcar tresăriri la nivelul con- 


ducătorilor. Adunați la Bruxelles pe 17 septem- 
brie, ei chiar au salutat decizia lui Obama. Cam- 
pionii entuziasmului au fost Germania şi Franța. 
„Considerăm că decizia este un semnal de spe- 
ranță. Vom putea depăşi dificultăţile cu Rusia“, a 
spus cancelarul Angela Merkel. „Este o decizie ex- 
celentă din toate punctele de vedere. Şi sper că 
prietenii noştri ruşi vor da importanța cuvenită 
acestei schimbări de direcţie. Este extrem de po- 
zitiv şi înțelept, a glăsuit şi Nicolas Sarkozy. Pre- 
mierul britanic Gordon Brown s-a aliniat şi el: 
„Susţin total decizia luată de preşedintele Oba- 
ma. Cred că decizia dovedeşte că se dezvoltă mai 
multă încredere între puterile nucleare. Cred că 
avem şansa să facem progrese în această chestiu- 
ne internaţională importantă în următoarele 
luni“. Donald Tusk, şeful Guvernului polonez, a 
preferat să reacționeze rezervat: „Este o decizie 
autonomă a preşedintelui Statelor Unite şi a gu- 
vernului său“. Premierul ceh Jan Fischer se arăta 
mulțumit: „Nu există niciun motiv pentru a 
schimba relaţiile perfecte cu SUA“. 

Într-un interviu pentru „Nezavissimaia Ga- 
zeta“, generalul rus Viktor Eşin, fost şef al Statului 
Major al Armatei de la Moscova, crede că america- 
nii ar putea instala elemente ale unui scut anti- 
rachetă în Turcia, Israel, Bulgaria şi România. VIa- 
dimir Putin jubilează şi cere mai mult. „Este o 
idee bună şi sper că, după această decizie corectă 
şi curajoasă, vor urma altele, inclusiv anularea 
absolută a oricăror restricții în cooperarea cu Ru- 
sia în ceea ce priveşte transferarea către Rusia a 
unor înalte tehnologii şi reluarea lucrărilor pri- 
vind creşterea numărului membrilor Organiza- 
iei Mondiale a Comerțului prin alăturarea Rusiei, 
Belarusului şi a Kazahstanului“, a spus premierul 
Vladimir Putin. Kremlinul renunță la proiectul 
desfăşurării rachetelor „Iskander“ lângă Kalinin- 
grad. Ruşii au cerut americanilor să renunțe la 
scut pentru a accepta reducerea arsenalelor nu- 
cleare, înainte de expirarea tratatului START, la 
sfârşitul anului. 

O delegaţie americană a vizitat Praga. Jan 
Kohout, ministrul ceh de externe, a solicitat Sta- 
telor Unite să susţină trimiterea unui cosmonaut 
ceh pe Staţia Spațială Internaţională şi deschi- 
derea unei filiale a Academiei „West Point“ la Praga. 





anul VII e nr. 80-81 


19 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





„Am fi mulțumiți să vedem că acest spaţiu gol, 
care rămâne aici, vă fi umplut cu proiecte concre- 
te. Am propus înființarea unei filiale central-eu- 
ropene a Academiei militare „West Point“, desti- 
nată țărilor membre NATO din Europa Centrală şi 
Balcani, şi trimiterea unui om de ştiinţă ceh pe 
Staţia Spațială Internaţională, la bordul unei na- 
vete americane“, a declarat Kohout. 

Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai promiţătoa- 
re, Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al 
NATO, a propus interconectarea sistemelor de 
apărare antirachetă ale Statelor Unite, ale Alianţei 
Nord-Atlantice şi Rusiei. Cu acelaşi scop: exer- 
citarea unor presiuni maxime asupra Iranului. 


O lecţie istorică neglijată 
de România 


La 3 octombrie 1990 a avut loc reîntregirea 
naţională a poporului german (Deutsche Wieder- 
vereinigung), un proces firesc, pe care astăzi toţi 
politicienii europeni îl consideră un act normal. 
Atunci însă lucrurile nu erau privite la fel şi foarte 
puţini lideri au avut intuiţia politică necesară să 
priceapă imperativele istorice ale dezmembrării 
comunismului. Reunificarea Germaniei a fost 
gândită de cancelarul Helmut Kohl ca un feno- 
men de absorbţie, acordând asistența financiară 
corespunzătoare pentru ca procesul să nu scape 
de sub control. Republica Democrată Germană 
fusese deja reorganizată în cinci landuri, fiind 
imediat supusă aceleieaşi legislații federale. 
Astfel, cele 14 regiuni ale RDG au devenit lan- 
durile Mecklenburg-Vorpommern, Brandenburg, 
Sachsen, Sachsen-Anhalt şi Thiiringen (Turingia). 
Se adaugă al şaselea land format prin reunifica- 
rea celor două părți ale Berlinului divizat. Aşa s-a 
produs „schimbarea direcţiei“ (Die Wende). La 18 
martie 1990, avuseseră loc primele alegeri libere 
din RDG care, împreună cu RFG, SUA, Marea Bri- 
tanie, Franța şi URSS, a semnat „Tratatul doi plus 
patru“. Documentul acorda suveranitate totală 
statului german reunificat, care a rămas în Comu- 
nitatea Europeană (viitoarea Uniune Europea- 
nă). Este indiscutabil că reactivarea ideilor unio- 
niste (sic) din Germania din 1985 se datorează 
apariţiei reformatorului Mihail Gorbaciov la Mos- 


cova, care, cu sau fără misiune ocultă, avea rolul 
de gropar al sistemului socialist. Reformele iniţia- 
te în RDG aveau să se propage rapid în tot blocul 
comunist, cu efectul dominoului. Ungaria rela- 
xează frotniera cu Austria în august 1989 şi “corti- 
na de fier” se clătina. În consecință, peste 13.000 
de germani din RDG au încercat să treacă în sep- 
tembrie 1989 spre Vest prin... Ungaria. În zilele 
de 6-7 octombrie 1989, Gorbaciov vine la Berlin 
pentru a marca 40 de ani de la constituirea RDG. 
Preşedintele Erich Honnecker (“pretinul” lui Ni- 
colae Ceauşescu) a refuzat reformele lui Gorba- 
ciov şi este înlocuit la conducerea RDG cu Egon 
Krenz. La 9 noiembrie 1989, el abrogă restricțiile 
de călătorie spre Vest pentru est-germani. Mulţi- 
mea se îndreaptă spre Zidul Berlinului, care se 
prăbuşeşte sub târnăcoape. Era momentul euro- 
pean astral, cel mai semnificativ de după război, 
când se punea cruce unei aberaţii - divizarea na- 
țiunii germane. Mulţi vorbesc şi astăzi despre 
„costurile, povara reunificării“, de parcă destinul 
unui popor se poate evalua în parale. Germania 
ar fi plătit peste 1500 de miliarde de dolari pen- 
tru acest moment de grație. Unii specialişti susțin 
că economia țării este afectată şi astăzi de efortu- 
rile pentru reîntregirea națională, alții pretind că 
trecerea la moneda euro, în 2001, ar fi cauza rece- 
siunii. 


„Doar România și Bulgaria 
vor rămâne pentru noi“ 


Dezmembrarea lagărului comunist este ope- 
ra preşedinţilor americani Ronald Reagan şi 
George Bush-tatăl, care l-au folosit subtil şi pe Pa- 
pa loan Paul al II-lea, ca pe un arhanghel antiso- 
vietic. „Scenariştii“ ştiau că va veni marea criză 
economică mondială şi au vrut s-o evite sau mă- 
car s-o amâne prin asimilarea țărilor excomunis- 
te, care aveau să devină pieţe de desfacere, de 
mână de lucru ieftină şi calificată, dar şi resurse 
de “active” industriale încă productive. Măcar 
pentru fier vechi şi pentru terenuri, şi tot merita! 
Că lucrurile stau aşa se poate deduce din docu- 
mentele desecretizate de către Guvernul Marii 
Britanii. Putem afla astăzi despre discuţiile tensi- 
onate dintre cancelarul Helmut Kohl şi premierul 





20 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





britanic Margaret Thatcher sau dintre Thatcher şi 
preşedintele francez Francois Mitterrand, care se 
temea că se întorc „germanii cei răi“ din istorie. 
Era convins că Uniunea Sovietică se va opune ca- 
tegoric reapariţiei unei Germanii mai puternice. 
De aceea, Mitterrand cerea să se reconstituie ve- 
chea alianță franco-britanico-sovietică împotriva 
Berlinului. Cam până acolo mergea atitudinea lui 
anticomunistă. Îi spunea doamnei Thatcher că o 
Germanie reîntregită „ar domina Polonia, Cehos- 
lovcia şi Ungaria, iar pentru noi ar rămâne doar 
România şi Bulgaria“. Bush-tatăl nu a ținut cont 
de isteriile celor doi şi a hotărât să supervizeze 
reîntregirea naţională a poporului german. Din 
cauza inerției, Londra a pierdut momentul istoric. 
Când doamna Thatcher şi-a schimbat discursul, 
era prea târziu: germanii demolaseră zidul. Mai 
pervers în politică, Mitterrand s-a mulat rapid pe 
situaţie şi a propus susținerea Franţei pentru reu- 
nificare, dacă Germania renunță la puternica ei 
marcă. Cine să fi fost în spatele acestui teribil sce- 
nariu? Vom afla... Nimic din spaimele afişate de 
Thatcher şți Mitterrand nu s-a adeverit. Berlinul a 
oferit Moscovei 71 miliarde de dolari în perioada 
1990-1994, la care a adăugat alte 36 de miliarde. 
Relaţiile dintre Germania şi Rusia au evoluat me- 


reu spre reconstituirea unei axe mai vechi, deşi 
Ţ ŢE 


[UE | 





Darîmarea zidului Berlinului 











politica externă a Berlinului este supervizată de- 
cent de la Washington. 

Subminarea entuziasmului popular din spa- 
țiul românesc este o strategie a serviciilor specia- 
le inamice. S-a vorbit mult despre modelul ger- 
man, care trebuia aplicat la România după 1990. 
Atât de mult, încât politicienii noştri nu au valo- 
rificat nimic. Fie n-au vrut, fie nu s-au priceput, fie 
erau captivii serviciilor speciale de la Moscova. În 
plus, s-a dezvoltat o întreagă campanie antiunio- 
nistă în țară, prin mijloace subterane de tot felul: 
de la evaluarea costurilor până la provocarea mi- 
neriadelor sau a dezastrului de la Târgu-Mureş, ca 
modalităţi de presiune, specifice KGB. Dacă este 
să-l credem pe Petre Roman că pe-atunci se aflau 
în România peste 25000 de agenți sovietici, pu- 
tem deduce că aceştia nu făceau balet prin patria 
noastră. Noroc de el că i-a cerut generalului Mihai 
Caraman, pe-atunci director al SIE, să-i scoată din 
România. Iar ei s-au aliniat disciplinat şi au plecat. 
Subminarea entuziasmului popular de la Bucu- 
reşti şi de la Chişinău s-a făcut metodic prin lansa- 
rea consecventă în public a clişeelor cu efect de 
sperietoare. Aşa se induce psihoza. 

Scenarii de intoxicare pentru Bucureşti: 

m  Reunificarea costă prea mult; România 
nu este Germania, deşi multe judeţe de peste 
Prut au un venit mai mare decât județele Vaslui, 
Botoşani, Călăraşi, Olt sau Alba; 

m 'Irebuie referendum (dacă Helmut Kohl 
făcea referendum, Germania era şi astăzi ciunti- 
tă); 

m Sănusupărăm Moscova că nu ne mai dă 
gaz, chiar dacă ne aflam deja într-o economie de 
tip capitalist; 

m Ce vorspune puterile occidentale? Vor 
crede că România are “pretenţii teritoriale”; 

m Trebuie să respectăm prevederile Actului 
final de la Helsinki, deşi multe frontiere europe- 
ne au explodat prin formarea mai multor state 
noi, fără să mai invoce nimeni acel document ca- 
duc, elaborat şi convenit la nivel mondial tot pen- 
tru liniştea Moscovei. 

Scenarii de intoxicare pentru Chișinău 

m De ce trebuie să ne unim cu România unde 
se trăieşte mai prost ca în R. Moldova? (Într-ade- 
văr, mişcarea anticomunistă de la Chişinău 





anul VII e nr. 80-81 


21 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





nu a fost motivată economic, aşa cum s-a întâm- 
plat la Timişoara sau la Bucureşti. Basarabenii nu 
stăteau noaptea la cozi pentru... “tacâmuri”); 

m Dacăneunim, ne lucrează Rusia prin di- 
versiuni secesioniste, provocate în Găgăuzia şi în 
Transnistria (asemenea scenarii au rămas vala- 
bile din 1918 şi până astăzi); 

m Dacăneunim, va fi război din nou cu 
Transnistria (Igor Smirnov a amenințat iar că va 
reactiva Armata a 14-a de la Tiraspol după ce pre- 
şedintele interimar Mihai Ghimpu a cerut Rusiei 
să-şi retragă trupele de peste Nistru; 

m  Dacăneunim, nu mai putem reintegra 
Republica Moldova cu Transnistria (în realitate, 
acest deziderat este fals fiindcă Rusia va pleca ni- 
ciodată de bună voie de-acolo); 

m Dacăneunim, Moscova nu ne mai dă gaz 
(evoluţiile ulterioare au dovedit că şi acest scena- 
riu este fals); 

m Dacădesființăm frontiera, mii de căruțe 
cu coviltir, ticsite cu țigani, stau pe malul Prutului 
şi abia aşteaptă să năpădească Republica Molotov 
(nici o asemenea eventualitate nu mai posibilă 
fiindcă magraonii noştri s-au specializat deja în 
portofele sau în clonarea cardurilor, din Spania şi 
până în Australia). 

Ce cred străinii despre românii de la Chişi- 
nău şi de la Bucureşti după ce şi-au risipit şansele 
prosteşte? În primul rând, ruşii au rămas con- 
vinşi că ne vom reunifica țara şi că e doar o ches- 
tiune de timp. Evident, fără Transnistria. Eveni- 
mentele din aprilie 2009 de la Chişinău i-au de- 
terminat pe ziariştii germani să urmărească mai 
atent fenomenul politic din Basarabia. „Reunifi- 
carea Germaniei este un subiect de conversație 
din ce în ce mai comun în R. Moldova. Înaintea 
alegerilor parlamentare din 5 aprilie, cererea 
partidelor de opoziţie privind apropierea sau 
chiar unirea cu România se bucură de o susținere 
din ce în ce mai mare“, scrie Der Spiegel în artico- 
lul intitulat „Visuri europene în Moldova comu- 


PTA 


nistă“. 
De frica lui Medvedev... 


Pe 8 octombrie, a avut loc la Chişinău reuni- 
unea Comunităţii Statelor Independente, acest 


colos cu picioare de lut, conceput de Kremlin ca o 
replică la Uniunea Europeană. O “comunitate” 
fără piață liberă, în care Rusia vrea să-şi exercite 
suzeranitatea politico-militară, de tip medieval şi 
în care nici ruşii nu mai cred. Şi ca să nu-i cadă 
prea greu lui Dmitri Medvedev şi omologului Vla- 
dimir Putin, premierul Vlad Filat oferit un inter- 
viu pentru ziarul “Kommersant” de la Moscova. 
Cu un titlu care să mângâie orgoliul ţarului as- 
cuns: „Gavariat şto ia jăstkii i beru primer s Pu- 
tina“ - „Se spune că sunt dur şi că îl imit pe 
Putin“. În analiza acestui dialog, pornesc de la 
premisa că Vlad Filat nu putea spune mai mult. 
Să-i facem această concesie fiindcă este primul 
zbor printre hultani. 

Ziaristul Vladimir Soloviov reține că Filat a 
efectuat prima vizită în calitate de premier la Bru- 
xelles (iar nu la Moscova, ar zice el, şi nu la Bucu- 
reşti - aş spune eu). „Am fost invitat la Bruxelles 
şi am explicat Europei cine suntem. (...) Am dorit 
o întâlnire cu preşedintele Federaţiei Ruse Dmi- 
trii Medvedev, (...) dar se pare că preşedintele rus 
are alte priorităţi“, a răspuns Filat. Am vrut, dar 
nu s-a putut. „La Bruxelles aţi ridicat problema in- 
tegrării euroatlantice a Moldovei, se spune că 
țara vrea să intre în NATO. Pentru ce vă trebuie 
asta?“, La întrebat „Kommersant“ ca la KGB. „Eu 
nu pot vorbi şi hotărî în numele poporului mol- 
dovean. Eu aşa am spus atunci, iar acum repet. 
Această problemă - dacă există - trebuie rezolvată 
de către poporul moldovean“, a răspuns Vlad Fi- 
lat. „Deci NATO este o problemă?“ „Este o proble- 
mă. Eu la fiecare întâlnire explic, îndeosebi ru- 
şilor, că noi nu aderăm la NATO. Chiar dacă am 
vrea, nu am putea să intrăm. Este o normă cons- 
tituțională foarte dură, care nu se poate schimba. 
(...) La această întrebare pot răspunde numai ce- 
tățenii Republicii Moldova. Fără asta nu se poate 
merge nicăieri, dar aici sunt foarte multe specula- 
ţii.“ 

„Haideţi să punem punct acestei probleme, 
indică ziaristul rus. „Şi eu vreau să fac asta. (...) 
Republica Moldova este o ţară neutră. Este prevă- 
zut în Constituţie“. „Dar dumneavoastră ce cre- 
deţi, în principiu, Moldova ar trebui să intre în 
NATO sau este o temă neactuală?“, nu se lasă Vo- 
lodea, iar Filat devine concesiv ca moldoveanul: 





22 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





„În prezent nu este o temă actuală, iar noi nu dis- 
cutăm aşa ceva cu Alianţa. Avem nevoie de aşa 
ceva sau nu? Nu, nu avem. În prezent (aderarea la 
NATO - n.red.) nu ne rezolvă problemele. 

Dar ciocanul rusesc reia loviturile: „Dar Mol 
dova tinde spre NATO? Aici intervine Vlad Filat şi 
despică firul: „Noi vrem în Uniunea Europeană şi 
asta o spunem răspicat. NATO nu este o priorita- 
te. Când ne întâlnim cu reprezentanţii Rusiei, îi 
întrebăm: pe voi vă irită chiar şi discuţiile despre 
NATO, dar cum vreţi voi să vedeţi Moldova? Şi ei 
răspund: ca pe o ţară neutră. Bun, cu asta suntem 
de acord, şi noi avem scris acest lucru în Constitu- 
ție şi în toate legile. Atunci asiguraţi-ne neutralita- 
tea! Fiindcă acum noi nu suntem o ţară neutră. Pe 
teritoriul nostru există trupe şi arme ruseşti. Nu 
este esențial numărul lor. Un soldat numai şi în- 
seamnă prezenţă (militară străină - n.red.). Vom 
fi foarte deschişi în discuţiile cu partea rusă. Sun- 
tem oameni pragmatici şi ne vom respecta acor- 
durile“. Premierul de la Chişinău nu se sfieşte să 
prezinte blocajele (şi şantajele) practicate de 
Moscova în relaţiile bilaterale. „Au rămas bariere 
în calera produselor noastre spre piaţa rusă. Pe 
de o parte, noi vrem să ne împrietenim şi să avem 
relaţii bune cu Rusia, dar din partea UE ni se des- 
chid multe perspective, iar din partea rusă dispar 
barierele. În 2008, am avut schimburi comerciale 
de 1 miliard de dolari, iar pentru 9 luni din acest 
an - doar 300 de milioane de dolari. Nu criza e de 
vină. Uniunea Europeană a ajuns pe primul loc în 
relaţiile noastre comerciale. Se schimbă accen- 
tele.“ Vlad Filat a promis că va pune toate aceste 
probleme pe masă la întâlnirea cu Şuvalov şi Ku- 
drin. Inclusiv despre creditul de 500 de milioane 
de dolari. “Există opinia că a fost o promisiune 
politică, făcută de Rusia comuniştilor în scopuri 
electorale. A venit momentul în care poporul rus, 
prin intermediul autorităților, îl ajută nu pe Voro- 
nin sau pe Filat, ci poporul Republicii Moldova să 
depăşească o perioadă extrem de complexă“. 
Premierul a amintit de cele 9000 de tone de grâu, 
trimise de Rusia ca ajutor umanitar Republicii 
Moldova, dar toată cantitatea a ajuns la două 
companii particulare, probabil agreate de Voro- 
nin. 


„Sunt premier și vorbesc 
limba română“ 


„Limba de stat în R. Moldova este o proble- 
mă politică. Aţi spus la Bruxelles că româna va de- 
veni limbă de stat“, se interesează „Kommer- 
sant“. Aici Filat a făcut un paralelism ciudat între 
Marea Britanie şi SUA, unde oamenii vorbesc lim- 
ba engleză şi recunosc fără probleme această rea- 
litate. După care pune accentele cuvenite, aşa 
cum numai Mircea Druc a făcut-o şi, parțial, Petru 
Kirilovici Lucinski (culmea!). „Dacă eu sunt pre- 
mier, nu înseamnă că vorbesc limba moldo- 
venească. Da, eu sunt cetățean al Moldovei, dar 
limba pe care o vorbesc este româna. A fost o con- 
junctură că în Constituţie se numeşte limba mol- 
dovenească şi nu putem schimba acest lucru. 
Întrebaţi-i pe rusotonii din Chişinău ce limbă vor- 
bim şi ei vă vor spune: româneşte“. Despre unirea 


Vlad Filat 





Basarabiei cu România Filat susţine că ar fi fost 
doar propaganda comuniștilor care i-au atribuit 
asemenea gânduri. El nu are o asemenea con- 
vingere pentru că nu vrea ca populaţia R. Moldo- 
va să fie divizată din această cauză. „Eu nu ascund 
că suntem interesaţi în relaţii normale cu Româ- 
nia. În programul nostru de guvernare există un 
punct care se referă la semnarea tratatului (poli- 
tic) de bază cu România şi a tratatului de delimi- 
tare a frontierei moldo-române (sic!). Vom rezol- 





anul VII e nr. 80-81 


23 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





va chestiunea şi vom pune punct. Ajunge cu spe- 
culaţiile că ne unim cu România! Moldova s-a con- 
stituit ca stat şi oamenii care trăiesc aici se consi- 
deră cetățeni ai acestei țări. Populaţia nu doreşte 
unirea şi este imposibilă din punct de vedere juri- 
di”. 


Este posibilă o nouă invazie 
rusă în Basarabia? 


Dar ce te faci, Volodea, că Igor Smirnov a 
spus că oricum nici nu vrea să audă de Chişinău şi 
că el vrea să se unească cu... Rusia? Aşa, peste o 
mie de kilometri de teritoriu ucrainean. Aici Vlad 
Filat introduce nişte nuanţe de care trebuie să ţi- 
nem seama: omul chiar gândeşte. „Smirnov a 
vorbit şi altădată la fel şi nu comentez. Vom înce- 
pe tratativele cu Tiraspolul. Nu se leagă dialogul 
cu Smirnov - vom vorbi cu oamenii. Trebuie 
abordat altfel procesul de reglementare, iar eu 
totdeauna am spus că reintegrarea trebuie să se 
producă între oameni, şi nu doar între politicieni. 
Evident că e necesar un format politic. Există o 
administraţie nerecunoscută a Republicii Moldo- 
veneşti Nistrene şi noi va trebui să purtăm trata- 
tive cu ea. Țările-garante trebuie să ne ofere 
garanţii. Nu ne aflăm în război, dar mergeţi la 
frontiera cu Transnistria şi veți vedea acolo tan- 
curi, căşti, automate, militari camuflați. Nu e nor- 
mal şi Rusia este cea care trebuie să demonstreze 
cum se poate rezolva paşnic acest conflict“. 

Şulfă bătrână, Serghei Lavrov, şeful diploma- 
ției ruse, ne asigură că Rusia s-ar retrage de pe 
Nistru, dar nu poate: dacă îi fură careva jucăriile? 
„Contingentul rus se află acolo nu pentru că noi 
dorim acest lucru, ci pentru că militarii noştri în- 
deplinesc o misiune foarte importantă - păzesc o 
cantitate impunătoare de muniții. Ei asigură func- 
ționalitatea normală inclusiv a graniţelor admi- 
nistrative dintre regiunea transnistreană şi cea- 
laltă parte a R. Moldova“, a explicat Lavrov în ma- 
nieră stalinistă. Cuiul lui Pepelea funcţionează 
perfect pentru izmenele Kremlinului. 

„Kommersant“ se teme că se ridică pe Nistru 
un al doilea Saakaşvili. Îi asigurăm că nu a venit 
momentul, dar dacă mai stau mult acolo, va veni. 
„Aveţi un stil care seamănă cu al lui Mihail Saaka- 


şvili. Tot aşa a început şi el cu prietenia față de Ru- 
sia, dar a mers convins spre Vest, iar în august 
2008 am văzut cum s-a terminat. Este posibil un 
scenariu gruzin (georgian - n.red.) în Moldova?, 
întreabă Vladimir Soloviov. „Este cu totul altă si- 
tuaţie. Apoi despre mine se spune altceva. Că 
sunt omul Moscovei, că sunt occidental convins. 
Cineva spunea că sunt dur şi că îl imit pe Putin. 
Există multe asemănări. De ce oare dacă omul are 
caracter, dacă are nişte obiective pe care vrea să 
le împlinească, obligatoriu trebuie comparat cu 
cineva?“, se întreabă Filat. EI i-a îndemnat pe 
comunişti să voteze cu preşedintele propus (Ma- 
rian Lupu, adică) „pentru a da republicii o şansă 
de dezvoltare normală“. Îi asigurăm pe prietenii 
noştri ruşi că nu vor mai reuşi să invadeze 
vreodată Basarabia. Situaţia geopolitică s-a 
schimbat şi românii se vor apăra împreună cu ali- 
aţii lor, oricât ar părea de incredibil acum. 


Avantajele unirii pentru R. 
Moldova 


Am pornit de la premisa că-i acordăm lui 
Vlad Filat toate circumstanţele atenuante, dar nu 
putem lăsa lucrurile oricum aşa fiindcă va trebui 
să-i amintim ce a spus despre aderarea la NATO: 
„Eu nu pot hotări în locul populaţiei“. La fel şi în 
cazul reîntregirii naționale. Nici Vlad Filat, nici 
Traian Băsescu, nici Lenin sau Stalin, nici Jose Ma- 
nuel Durao Barroso nu pot hotărî în locul națiu- 
nii române. Mai devreme sau mai târziu, românii 
se vor uni. La fel ca în cazul poporului german, 
acest proces este inevitabil, este scris în codul 
nostru genetic, dincolo de interesele de moment 
ale politicienilor. 

Pentru cei care nu înţeleg imperativele epo- 
cii lor, trebuie să prezentăm avantajele unirii pen- 
tru R. Moldova: 

m Libertatea circulației pentru tinerii care 
doresc să studieze şi să lucreze în tot spaţiul euro- 
pean; 

m Nimeninu le-ar putea interzice tinerilor 
basarabeni, indiferent de etnie, să studieze în Ru- 
sia sau în Ucraina, dacă vor dori; 

m S-arrezolva definitiv delicata problemă 
a redobândirii cetățeniei; 





24 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 





m Arputeafireprezentaţi direct în organe- 
le puterii de la Bucureşti şi de la Bruxelles; 

m Reprezentarea automată a tuturor mino- 
rităților din R. Moldova în Parlamentul de la Bu- 
cureşti prin alegeri libere şi corecte; 

m Se asigură conservarea spiritualităţii ro- 
mâneşti în toată Basarabia; 

m Libertatea investitorilor din R. Moldova 
să acţioneze în tot spaţiul comunitar, conform le- 
gilor europene, fără îngrădiri de tip mafiot; 

m Investitorii din R. Moldova ar deveniun 
adevărat vârf de lance pentru afacerile europene 
în spaţiul ex-sovietic în diverse ramuri fiindcă ei 
cunosc cel mai bine toate regiunile; 

m Aderarea la Uniunea Europeană ar fi 
mult mai ieftină pentru populație fiindcă o parte 
din eforturile financiare ar fi preluate de Româ- 
nia; 

m Aderareala Uniunea Europeană s-ar face 
mai uşor fiindcă România a negociat deja toate 
capitolele din acquis-ul comunitar verificate în 
practică şi adoptate pas cu pas; 

m Împreunăcu România ar constitui o ade- 
vărată forță prin numărul mai mare de voturi în 
Parlamentul European 

m Unireaar face posibilă reducerea cheltu- 
ielilor cu birocraţia de la Chişinău, care ar putea 
să-şi păstreze totuşi propriul Parlament. Nu ar 





mai fi necesare cheltuielile cu atâtea ambasade 
pentru o ţară şi aşa sărăcită etc. 


Avantajele unirii pentru 
România 


m Rezolvareaunei nedreptăţi istorice fiind- 
că românii din Basarabia încă mai au certitudi- 
nea că au fost abandonaţi de România; 

m Unirea ar face posibilă comercializarea 
produselor alimentare naturale (ecologice) din 
Basarabia la Iaşi, la Galaţi sau la Bucureşti, iar 
preţurile ar scădea simţitor; 

m Investitorii din România ar putea acţiona 
fără îngrădiri în Basarabia şi, cu ajutorul oameni- 
lor de afaceri locali, şi-ar extinde activitatea în tot 
spaţiul ex-sovietic; 

m Investiţiile comune din domeniul infra- 
structurii şi al mediului s-ar face mult mai uşor; 

m Româniaarconta mai mult la Bruxelles 
prin numărul de voturi mai mare, ajungând pe pi- 
cior de egalitate şi reprezentare cu Polonia etc. 

Dacă, în schimb, Vlad Filat şi Iurie Leancă in- 
tenţionează să propună Bucureştiului semnarea 
unui tratat politic de bază de felul celui convenit 
cu Ucraina, eu le-aş sugera să nu mai bată drumul 
degeaba, să rămână acasă. Niciun politician ro- 
mân lucid nu ar semna un asemenea document 
prin care s-ar face părtaş cu Molotov şi cu Ribben- 
trop, aşa cum a procedat „liderul regional“ Emil 
Constantinescu. Deocamdată, Chișinăul a trans- 
mis Moscovei că va activa în CSI numai „pe plan 
economic, nu şi pe plan politic sau militar“. În 
rest, nu trebuie să-i cerem lui Vlad Filat şi, cu atât 
mai puţin, lui Marian Lupu, să facă unirea. Ei nu au 
un asemenea cromozom cu care te naşti sau nu. 
Unirea este o chestiune de instinct, de viziune. 
„Nu uitaţi că la Chișinău nu au învins unioniştii. La 
Chişinău au învins deocamdată liberalii“, a sub- 
liniat Mircea Druc, despre care Ion Ungureanu 
spunea că era o combinaţie de Napoleon şi Don 
Quijote. Este ideal ca noua putere de la Chişinău 
să-i lase pe tineri să studieze în România cu burse, 
să promoveze şi să garanteze afacerile românilor 
în R. Moldova, să accepte ajutorul dezinteresat pe 
care-l oferă Bucureştiul pentru populaţia de-acolo 
şi nimeni nu mai aminteşte de unire. Că unirea nu 





anul VII e nr. 80-81 


25 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ar fi actuală... Să fim serioşi, dar cât de actuală era 
în martie 1918, când statul român aproape că dis- 
păruse? Iar dacă altfel nu se va putea, va trebui să 
ne gândim foarte serios la modelul cipriot. Turcii 
din Cipru regretă amarnic acum că nu au intrat în 
UE şi că au rămas cu Ankara de gât... 


Dorin Chirtoacă - un premier 
pentru România 


Liberalii noştri au fost şi altădată sită de mă- 
tase în istoria naţională, când au adus o dinastie 
străină ca să conducă România. La asta m-am gân- 
dit când am auzit de varianta Klaus Johannis pen- 
tru funcţia de premier vremelnic. Este un om de 
calitate, dar a acceptat să facă jocurile lui Motoci- 
cleanu şi ale Prostănacului, mai ales că toţi s-au 
strâns ciopor în ograda Varanului-cu-Platoşă ca 
să-l termine pe Marinelu. Agenţia Romanian Glo- 
bal News lansează un gând pe care l-ar fi avut Tra- 
ian Băsescu după înlăturarea lui Emil Boc: să-l nu- 
mească pe Dorin Chirtoacă pe funcţia de premier 
al României fiindcă îndeplineşte toate criteriile. 
Şi chiar cred că ar fi avut dreptate. 


m  Fiindcătot se poartă primarii la Palatul 
Cotroceni sau la Palatul Victoria, Dorin Chirtoacă 
este primarul celui mai mare oraş românesc, al 
doilea după Bucureşti (Chişinăul are un milion 
de locuitori, comparativ cu Sibiul care are 
80.000); 

m Esteromân,iarnu etnic străin de spaţiul 
românesc; 

m A studiat în România (a absolvit Liceul 
„Costache Negruzzi“ din Iaşi, Facultatea de Drept 
din Bucureşti şi a terminat masteratul la Sorbo- 
na); 

m Estetotalindependentde toate partidele 
politice din România; 

m S-a doveditunun bun gospodar la Chişi- 
nău, ceea ce i-a iritat pe comunişti; 

m Provine dintr-o veche familie româneas- 
Că, cu vechi tradiţii anticomuniste; 

m Niciun partid politic de la Bucureşti nu 
ar putea respinge o asemenea propunere cu argu- 
mente rezonabile. 

O asemenea nominalizare trăsnită i-ar fi luat 
prin surprindere pe mulți nu numai din Româ- 
nia. 

















26 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





Republica Moldova: 
momentul adevărului 


Mihail Albişteanu 





proeuropene domneşte încă euforia. Ceea ce 
părea pierdut în aprilie 2009, după alegerile 
câştigate la scor de comunişti, prin fraudă şi după 
demonstrațiile violente provocate şi, evident, eşu- 
ate, de la Chişinău, pare acum recâştigat - este 
vorba în primul rând de speranța în viitorul eu- 
ropean al Basarabiei. Ratând alegerea noului 
preşedinte (cu vot la vedere, nici un parlamentar al 
opoziţiei nu a îndrăznit să se alăture comuniştilor, 
care aveau nevoie de acel unic vot), Parlamentul 
ales în primăvară a fost dizolvat şi au fost convocate 
alegeri parlamentare anticipate, la 29 iulie 2009. 
Deşi acestea au fost câştigate de Partidul Comuniș- 
tilor, care primea 48 de locuri din cele 101 ale le- 
gislativului, partidele de opoziție au reuşit să se 
înțeleagă pentru formarea unei majorităţi, la care 
le dădea dreptul cele 53 locuri obținute de acestea. 
Astfel s-a format la 8 august 2009 Alianța pentru 
Integrare Europeană (în ordinea numărului de 
voturi obținute - Partidul Liberal Democrat din 
Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din 
Moldova şi Alianța „Moldova Noastră“). leşind din 
euforia acestui rezultat ce pare promiţător, să încer- 
căm acum să privim cât mai lucid lucrurile. 
Voronin şi comuniştii au părăsit prea rapid pu- 
terea, pe care o deţin din 2001. Singura explicaţie 
este aceea că ştiu că vor reveni curând şi că şi-au 
dorit acest intermezzo de guvernare. Altfel, aşa 
cum au spus şi noii guvernanți, există şi posibi- 
litatea ca Voronin să ajungă după gratii, dacă jus- 
tiţia îl va găsi vinovat (să ne gândim la reprimarea 
demonstrațiilor din aprilie şi la afacerile fiului 
preşedintelui...). În acest sens suspectă pare să fie şi 
decizia Curţii Constituţionale, cu judecători numiți 
probabil după 2000, de a nu da curs favorabil 
sesizărilor Partidului Comunist. Cred că tehnica de 
luptă pe care o adoptă comuniştii se numeşte „nă- 
ruirea speranţei”. Nouă, în România, procedeul ne 


N 
Ţ! Republica Moldova, în cercurile unioniste şi 


este familiar. S-a realizat în perioada 1996-2000, 
sub masca alternanţei la guvernare. La sfârşitul 
anului 2000, după patru ani de guvernare dezas- 
truoasă, forțele (măcar pretins) reformate erau la 
pământ şi țara era pregătită să accepte fară crâcnire 
regimul dur al lui Adrian Năstase. Dar România era 
totuşi pe drumul integrării euroatlantice, iar, pe de 
altă parte, o comparaţie Năstase-Voronin nu poate 
nicicum intra în discuţie, decât în termeni extrem 
de vagi. Aplicarea acestui scenariu la Chişinău s-ar 
putea solda însă cu un dezastru. 

Deocamdată, alianța de guvernare pare să 
țină. Lumea s-a descătuşat - se încearcă anchetarea 
a ceea ce s-a întâmplat în aprilie, presa şi-a slobozit 
glasul. Voronin este acuzat - inclusiv pentru com- 
portamentul de bădăran; vezi înjurătura lui Voro- 
nin la adresa lui Vlad Filat. După ce, la 17 septem- 
brie, Curtea Constituţională le-a validat candida- 
turile, în Parlament, la 25 septembrie, Mihai Ghim- 
pu, liderul Partidului Liberal a fost ales speaker 
(preşedinte), iar Vlad Filat, liderul PLDM a devenit 
premier (52 de voturi sunt necesare pentru alege- 
rea primului ministru şi a preşedintelui Parlamen- 
tului). Ca urmare, Mihai Ghimpu a devenit şi preşe- 
dinte interimar al Republicii Moldova. 

Relaţiile cu România încep să se normalizeze — 
vizele pentru cetățenii români, impuse abuziv în 
primăvară de regimul Voronin, au fost ridicate, 
schimburile economice revin la un ritm acceptabil 
(înainte de blocaj, România era principalul parte- 
ner comercial al Republicii Moldova). Firmele ro- 
mâneşti reintră pe piață, mulţi se apucă să 
(re)inveţe „limba de stat” - româna. Acum, în func- 
țiile publice acced şi cei cu dublă cetăţenie (a fost 
revocată decizia lui Voronin). 

Pe de altă parte însă pot fi întrezăriți şi germe- 
nii dezastrului, model CDR. În primul rând, justiția, 
vama, Internele şi mai ales Serviciile de informaţii 
rămân încă în mîinile comuniştilor. Ar trebui schim- 
bări substanţiale de personal. Apoi, situația eco- 
nomică este dezastruoasă. Exact ca PSD în 1996, 





anul VII e nr. 80-81 


27 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





comuniştii au lăsat visteria statului goală. În ultima 
decadă a lunii septembrie cursul valutar a luat-o 
razna, țara fiind aproape de situaţia de a intra în 
incapacitate de plăți (asta în condiţiile în care 
expiră şi mandatul guvernatorului Băncii Centrale, 
acelaşi din 1991). Datoriile sunt foarte mari şi iarna 
se apropie, iar pentru iarnă ai nevoie de energie - 
care vine din ... Rusia. Nu în ultimul rând, situaţia 
politică pare să fie aceeaşi ca după alegerile din 
aprilie, dar în sens invers - preşedintele țării nu 
poate fi ales de către Parlament. Este nevoie de 61 
de voturi, deci proeuropenii au nevoie de opt voturi 
de la comunişti. Aceştia din urmă nu au putut să 
obțină un vot în primăvară, de la patru partide. Vor 
putea aceste patru partide să obțină opt voturi de la 
un Singur partid? 

Presa a comentat pe larg ultima vizită a lui Vo- 
ronin la Medvedev, că acesta ar fi fost rău tratat, că 
preşedintele rus a declarat că Moscova va colabora 
cu orice guvern de la Chişinău. Mulţi s-au grăbit să 
vadă în asta sfârşitul politic al lui Voronin, sfârşitul 
comuniştilor în Republica Moldova şi chiar sfâr- 
şitul influenței ruse la Chişinău. Ar fi o greşeală să 
judecăm după ceea ce liderii ruşi au aruncat în 
ochii presei, chiar dacă este adevărat că în Rusia 
comuniştii se află în opoziţie şi că Voronin i-a su- 
părat pe ruşi prin modul în care a gestionat situația 
în țară. Eu cred că, de fapt, Putin şi Medvedev l-au 
luat pe Voronin pe după umeri, departe de ochii 
presei şi i-au spus să stea liniştit, că se va reîntoarce 
curând la putere. Asta, pentru că situaţia de la 
Chişinău se va schimba în favoarea lui. Preşedin- 
tele nu va putea fi ales, iar pensiile şi salariile vor 
începe să întârzie; vine iarna şi, pe motiv de da- 
torii, furnizările de energie din Răsărit vor începe 
să aibă sincope; infractorii arestați de Voronin 
încep să iasă acum din puşcării. Curând, afectaţi de 
sărăcie, nesiguranță şi criminalitate, oamenii vor 
ieşi în stradă şi, nostalgici după “siguranţa” regi- 
mului Voronin, îi vor chema din nou la putere pe 
comunişti. Presa noastră preferă să dea atenţie 
„profeţiilor“ unui oarecare analist rus - Stanislav 
Belkovski, negirat de nimeni (care vorbeşte de uni- 
rea Republicii Moldova cu Români, dar fără Trans- 
nistria, care ar urma să îşi proclame independen- 
ţa), mai degrabă decât declarațiilor Comisiei de 
Politică externă a Dumei de stat moscovite, care a 


spus fără echivoc că nu poate permite „româniza- 
rea totală“ a Moldovei de peste Prut şi ieşirea aces- 
teia din sfera de influență a Rusiei. 

În aceste condiţii, ce şanse au prooccidentalii 
aflaţi acum Ia putere în Chişinău? Foarte mici. Doar 
o serie de reforme rapide, hotărâte, schimbarea 
legislaţiei (inclusiv legat de investițiile străine) şi 
mai ales decapitarea Partidului Comunist, prin 
arestarea (motivată juridic) liderilor săi proe- 
minenți, controlul justiției, vămilor şi al serviciilor 
de informaţii (şeful SIS - Serviciul de Informații şi 
Securitate, Artur Reşetnikov, a fost deja schimbat 
din funcție şi înlocuit cu Gheorghe Mihai) le pot 
asigura ceva şanse. De asemenea, menţinerea 
unității între cele patru partide este esenţială. Dar 
tot nu este suficient. Este nevoie şi de ajutor eco- 
nomic şi politic occidental, mai ales din partea 
României. Este drept, SUA oferă acum un credit ne- 
rambursabil de 262 milioane de dolari, iar investiţii 
străine sunt posibile, în condiţiile existenţei unei 
forțe de muncă ieftine (din păcate însă, forța de 
muncă moldoveană se află, în majoritatea sa, peste 
hotare). Dar România, aflată în criză economică şi 
sub criză politică, este incapabilă să acorde substan- 
țialul sprijin necesar. Noul guvern de la Chişinău îşi 
joacă şansele: Ia 3 octombrie, ambasadorul moldo- 
vean la ONU a cerut sprijin pentru eliminarea tru- 
pelor ruse din Transnistria. Însă, la 9 octombrie, în 
condiţiile desfăşurării la Chişinau a summitului 
CSI, probabil pentru a linişti Rusia, noul premier 
moldovean declara ca „intrarea în NATO nu este o 
prioritate“ pentru țara sa, iar Unirea (cu România) 
„este imposibilă“. Totuşi, în faţa celor 6 preşedinţi 
de stat prezenți (din cei 11 ai CSI) el anunța că 
Republica Moldova va păstra legăturile cu CSI, dar 
că doreşte şi integrarea europeană. 

Dar fără sprijin din afară, adică de la UE, SUA şi 
România, alianța de guvernare din R. Moldova se 
va rupe, ceea ce va antrena dezamăgirea basarabe- 
nilor faţă de aceste structuri politice, dar şi faţă de 
partidele moldovene care le promovează şi va 
deschide calea întoarcerii comuniștilor Ia putere şi 
a reorientării țării către spaţiul CSI, fapt programat 
probabil încă de astă vară de Moscova şi de 
Voronin. Într-un asemenea scenariu, ne vom putea 
lua adio de la Basarabia pentru o lungă perioadă de 
timp. 





28 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Dileme și false dileme 


la Chișinău 


Apar tot mai multe semne de întrebare legate de coerenţa și unitatea Alianţei pentru 
Integrare Europeană în raport cu anumite teme majore. Unele sunt întemeiate, altele, 
nu. Însă îngrijorările sunt deseori exagerate sau ipocrite. Căci, cine şi-a imaginat că 
AIE ar [i coerentă şi unitară din toate punctele de vedere? AIE este un compromis, 
dar unul cu incontestabil mai mult potenţial pozitiv decât defunctul regim Voronin. 


Iar dileme (posibile), să le trecem în revistă... 
Dan Dungaciu 





Dilema Marian Lupu 


Premierul Vlad Filat a spus, în „limba româ- 
nă”, două lucruri test pentru Alianţă: revenirea la 
„Istoria Românilor” şi apropierea de NATO. Ma- 
rian Lupu a reacţionat nefavorabil la aceste ches- 
tiuni, tot el şi partidul său asumându-și rolul de 
garanți împotriva oricărei periclitări a neutralită- 
ţii RM (!). De ce face Marian Lupu aceste gesturi? 
O parte dintre membrii AIE şi a comentatorilor 
de la Chişinău le consideră atitudini „tactice”, res- 
pectiv o tentativă de a rămâne undeva între elec- 
toratul liberalilor din AIE, mai radicalizat pe aces- 
te chestiuni, şi cel mai apropiat de PCRM. 

Pentru cei care cred asta prestaţia fostului 
spicher este explicabilă şi scuzabilă, mai ales că 
doar aşa el poate beneficia de voturile „opoziţiei 
constructive” din interiorul PCRM. Alţii, adică 
unii membri ai PCRM, unii „comentatori interna- 
ționali” sau experţi din jurul Kremlinului, consi- 
deră că atitudinea lui Lupu este „strategică” şi, de 
aceea, îl şi susțin! Liderul PD ajunge astfel candi- 
datul unor tabere cu mize şi geografii diferite: 
unii îl văd ca pe un tactician, alții - garant al men- 
ținerii distanței față de Bucureşti, alții percep re- 
laţia Voronin-Lupu în termenii Kucima-lanuko- 
vici. Unde e adevărul vom vedea numai cu ocazia 
alegerii şefului statului şi a eventualei prestații a 
viitorului preşedinte. Deocamdată, consemnăm 
dilema: ce vor face adepții săi de astăzi, indiferent 
din ce tabără vin, când vor vedea că Lupu, mâine, 
va proceda altminteri? 


Dilema alegerilor anticipate 


Miza alegerii preşedintelui este oricum um- 
flată artificial, în condiţiile în care puterea reală a 
unui preşedinte, fără majoritate parlamentară, e 
incontestabil mai redusă decât cea a executivului. 
Mai mult, uneori e ridicată extrem de sus, la di- 
mensiunile unui „a fi sau a nu fi” pentru proiectul 
politic al RM. Ceea ce este excesiv. În nici unul 
dintre cazuri situaţia nu va fi nici dramatică, nici 
ideală. Dacă, de pildă, Marian Lupu este ales, 
atunci AIE va lucra, în formațiune completă, la 
implementarea a ceea ce şi-a propus în progra- 
mul de guvernare. Dar dacă declaraţiile lui Ma- 
rian Lupu referitoare la manualele de istorie sau 
la NATO sunt „strategice”, nu „tactice”, atunci nu 
avem nici o garanţie că divergenţele din AIE vor 
dispărea. 

Aici se adaugă şi dificultatea evidentă de a 
guverna patru ani cu 0 opoziţie amenințătoare 
de 40% în Parlament, postură deloc ideală. Dacă, 
totuşi, preşedintele nu va fi ales, lucrurile nu tre- 
buie dramatizate. În ceea ce priveşte coerenţa 
AIE, aceasta va creşte, pentru că respingerea can- 
didaturii lui Marian Lupu îl va împinge pe acesta 
mai aproape - şi nu mai departe! - de liberali. În 
plus, eventualele alegeri anticipate de la anul, du- 
pă o ieşire bună din iarnă a AIE, va fi strict în be- 
neficiul Alianței şi în detrimentul PCRM. Una pes- 
te alta, dincolo de calculele hârtiei, în nici unul 
dintre cazuri - AIE cu preşedinte ales de către Par- 
lament sau fără - nu e nevoie nici de lacrimi, nici 
de râsete, ci de calm. 





anul VII e nr. 80-81 


29 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Dilema relaţiilor cu Rusia 


Summitul CSI, a cărui valoare azi e mai 
degrabă subiectivă decât obiectivă - prilej de de- 
păşire a disonanţelor cognitive deopotrivă ale 
Moscovei şi ale celorlalți ex-membri ai URSS - 
aduce în prim-plan relaţiile cu Rusia. Ce vrea as- 
tăzi Moscova de la RM? În nici un caz mişcări bruş- 
te, nici spre Est, nici spre Vest. Spre Est, adică 
Transnistria, în legătură cu care Moscova era în- 
grijorată de un eventual „scenariu georgian”, 
adică ceea ce în interpretarea ei era intervenția 
armată a Tbilisiului împotriva celor două regiuni 
separatiste. Scenariu inacceptabil, deşi o aseme- 
nea evoluţie nu a fost reală nici o clipă. Spre Vest 
înseamnă, înainte de toate, România şi NATO. 

Moscova nu vrea intrarea NATO în RM, la fel 
cum nu vrea unificarea dintre România şi RM, 
care, în acest moment, ar crea probleme masive 
de stabilitate regională (ruptura de Transnistria 
etc.). De aici şi semnalele Moscovei, care nu a ui- 
tat să avertizeze că este gata să-şi protejeze „cetă- 
țenii din Transnistria“ sau că e dispusă să recu- 
noască regiunea separatisă în anumite condiții. 
Moscova vrea menţinerea status-quo-ului, cu ea la 
timonă. Asta în condiţiile în care nu exclude, pe 
termen lung, o apropiere consistentă a Bucureş- 
tiului de Chişinău, fiind din ce în ce mai conștien- 
tă de mentalităţile în schimbare din RM, după 
cum sugera în preajma summitului CSI ziarul ru- 
sesc „Izvestia“. 

În ceea ce priveşte sugestiile de înlocuire a 
trupelor ruseşti de menţinere a păcii cu unele sub 
egida UE, această propunere a mai fost făcută cu 











vreo patru-cinci ani în urmă, fără nici un rezultat 
concret. Aşa va fi şi acum, mai ales că europenilor 
nu le trece nici măcar prin gând să intre acolo 
înainte de o soluţionare politică, iar secretarul ge- 
neral al OSCE a anunțat deja că nu e cazul. Una 
peste alta, rămâne limpede că jocurile geopolitice 
se suspendă, iar miza cea mai importantă a gu- 
vernării AIE, respectiv eforturile de europenizare 
ale RM, nu are un potențial exploziv în raport cu 
Moscova. 


Dilema relaţiilor cu România 


Cât e prea mult şi cât e prea puţin în relaţia 
Chişinău-Bucureşti? Şi care e viitorul acesteia? 
Nu este deocamdată clar din două motive: poziţi- 
ile din cadrul AIE nu coincid la acest punct, iar 
blocajele politice de la Bucureşti reduc semni- 
ficativ viteza contactelor dintre cele două capi- 
tale. Totuşi, acestea sunt detalii. Relaţia dintre 
cele două state nu trebuie gândită nici în grabă, 
nici pe termen scurt. Deocamdată, suntem la 
„punctul zero”, pentru că (doar) asta a însemnat 
ridicarea vizelor pentru cetățenii români. Şi de 
aici încolo există enorm de multe lucruri de 
făcut. Un singur exemplu: Acordul de Asociere a 
României la UE a fost semnat la 1 februarie 1993 
şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1995 (la 22 
iunie România a depus cererea oficială de adera- 
re la UE). Ce înseamnă asta? 

Înseamnă că RM, în eventualitatea semnării 
unui Acord în 2010, va mai trebui să aştepte cel 
puțin 12 ani pentru aderarea la UE. Şi asta în con- 
diţiile „normale”, când Europa era pregătiă şi dis- 
pusă la integrare europeană. Acum, nu mai este. 
Astfel că, dincolo de orice gripaje de moment (ne- 
plăcute, e adevărat), noile echipe de la Chişinău 
şi Bucureşti vor trebui să genereze o viziune 
nouă, care să scoată RM din seria insuficientă a 
„Parteneriatului Estic“, dar nu negându-, ci com- 
pletându-l. Soluţia ce ar individualiza RM ar pu- 
tea suna aşa: „Parteneriat Estic” plus „parteneriat 
special cu România”. Doar aşa poate spera Chişi- 
năul că va reuşi să compenseze „oboseala extin- 
derii“ care s-a instalat insidios la Bruxelles şi să 
încerce să nu mai ţină încă o generaţie în afara 
spaţiului european. 





anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Războiul talentelor politice 


Băsescu versus Iliescu sau 
modernizare contra trecut 


Mihail Albişteanu 





nimic de cele dinainte. Că iar va trebui să 

alegem răul cel mai mic, că de fapt nu avem 
pe cine vota, că iarăşi ne cuprinde lehamitea. 
Aceştia sunt nehotărâţii sau dezamăgiţii. Sunt 
însă şi dintre cei care consideră că aceste alegeri 
au miză. Aceştia sunt cei care vor vota şi care fac 
parte din aşa numitele “electorate captive” ale 
PSD, PDL, PNL, UDMR şi PRM. Pentru cei din PDL, 
miza o constituie promisiunile reînnoite ale pre- 
şedintelui în funcţie de a moderniza (în sfârşit) 
România. Pentru ceilalți, toţi, miza este alunga- 
rea “turbulentului” şi “dictatorului” Băsescu. Lu- 
crurile nu sunt noi, originea lor se află în 2005, 
odată cu izbucnirea conflictului dintre Traian Bă- 
sescu şi gruparea Patriciu-Tăriceanu. Ele au evo- 
luat în 2007, când suspendarea preşedintelui de 
către Parlament a clarificat situaţia definitiv: de o 
parte erau Traian Băsescu şi PD/PLD, iar de par- 
tea cealaltă toți ceilalți, o “monstruoasă coaliţie”, 
ai cărei membri nu erau uniţi decât de ura față de 
Băsescu. Să alegi între grupări reprezintă o sarci- 
nă nu uşoară, pentru că, una din două: ori adevă- 
rul era la Băsescu, omul antisistem, care lupta 
să-i pună capăt, numindu-l “ticăloşit” şi toţi cei- 
lalţi erau apărătorii sistemului, pentru că erau 
profitorii săi, ori Băsescu era un mag charismatic, 
dar nebun, care reuşea în mod perfid să amețescă 
minţile susținătorilor săi fanatizaţi, aflat într-o 
luptă pe viață şi pe moarte cu o largă coaliţie de- 
mocratică. Cele două părţi îşi disputau mesianis- 
mul. Dacă lucrurile au fost uşor de tranșat, pen- 
tru omul de rând, la referendumul din 2007 pen- 
tru demiterea preşedintelui, valurile de alegeri 
care au urmat au arătat că, dincolo de un act abu- 
ziv al Parlamentului (suspendarea), situația era 
mai echilibrată. După alegerile din 2008, o reedi- 
tare a coaliției din 2007 îi putea fi fatală preşedin- 


7 ic unii că alegerile astea nu se deosebesc cu 


telui. Din fericire pentru el, condiţiile obiective îl 
ajutau să dezbine, pentru a stăpâni. PNL era des- 
tul de zguduit şi în prefaceri interne (la scurt timp 
Crin Antonescu l-a înlocuit pe Tăriceanu), iar PSD 
saliva cu jumătate de gură (mai ales partea sa «de 
sânge albastru») după administraţia centrală şi 
locală. Şi cum Geoană dorea să îşi păstreze func- 
ţia obţinută în 2005 cu preţul poreclei căpătată 
de Ia Iliescu, singura soluţie a fost «guvernul de 
70%», PDL-PSD. Ambii parteneri ştiau de Ia înce- 
put că nu va rezista mai mult de un an, pentru că 
PSD nu-şi permitea să nu aibă un candidat la pre- 
zidenţiale. Astfel, reeditarea coaliției din 2007 se 
prefigura cu certitudine şi anul 2009 a fost folosit 
pentru punerea ei pe picioare pe îndelete, miza 
fiind, fireşte, eliminarea lui Traian Băsescu din 
viața politică (mai ales că el a declarat că după ce 
nu va mai fi preşedinte al României va ieşi din po- 
litică) şi, eventual, desființarea PDL (de reținut, în 
acest sens, «sfaturile» lui Hrebenciuc pentru Boc 
- să se distanțeze de Băsescu, dacă mai vrea un 
viitor în politica românească). 

Adică: în turul 1 ne batem, dar în turul al II- 
lea îl sprijinim cu toţii pe cel care intră în compe- 
tiţie cu Băsescu. În aceste condiţii, marja de acţi- 
une a preşedintelui este extrem de limitată. Prac- 
tic, în afară de PNŢcd - aripa Marian Miluţ (care, 
de altfel, mai an, îl umplea de sânge pe preşedin- 
te pe la toate emisiunile TV), PDL şi Traian Băses- 
cu nu se pot baza decât pe dezertări de la adver- 
sari, de genul C. Simirad sau N. Onţanu (exemple- 
le cele mai răsunătoare). Este drept, cu partidul 
condus cu mână de fier, Traian Băsescu poate fo- 
losi unitatea de acţiune şi rapiditatea, concretiza- 
tă în decizii şi acţiuni surprinzătoare, executate 
fără crâcnire. Probabil că asta era mai greu de 
atins totuşi, dacă partidul nu prindea guvernarea 
în 2008 - răsplată a preşedintelui pentru susține- 
rea necondiționată din 2007. Băsescu i-a făcut mi- 
niştri pe «greii» PDL - fiecare unde a vrut - Ber- 





anul VII e nr. 80-81 


31 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ceanu la Transporturi, Sulfina Barbu la Mediu, iar 
Blaga (abia după moţiune), la Interne - postvital 
pentru alegeri (inclusiv prin controlul DGIPI), ce 
nu putea fi lăsat pe mâna PSD. 

De partea cealaltă, adversarii au avut de rezol- 
vat dilema: cum să ne unim şi să scăpăm de Băses- 
cu concurând totuşi la prezidenţiale între noi (sau 
măcar dând senzaţia asta) şi având şi PSD în gu- 
vern? Şi cum să punem iarăşi PNL lângă PSD şi 
UDMR lângă PRM fără să obținem acelaşi rezultat 
dezastruos din 2007? Un liant există: interesele 
economice ale «mogulilor» fără patrie politică - 
Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, 
care se suprapuneau urii nutrite şi reprimate a cel- 
or învinşi la suspendare, ură întreținută abil de 
bătrânul Zâmbărilă-KGB-ilă. Trebuiau convinşi 
“nobilii” din PDL să lase guvernarea din mână ceea 
ce, probabil cu promisiunile necesare, s-a realizat. 
S-a mers pe variante, ţinându-se cont de condiţiile 
obiective: nu putea exista un candidat unic, căci ar 
fi nemulțumit electoratele PNL şi PSD, care nu se 
înghit deloc, şi Antonescu, şi Geoană ar fi riscat să- 
şi piardă poziţiile de conducere în fața opoziţiei 
interne. O variantă este cea a unui preşedinte PSD- 
ist, care are însă cumva aerul că a fost sau poate fi 
mai mult de atât - ca om ce a lucrat în diplomaţie 
- imagine indispensabilă pentru a-l bate pe 
Băsescu în turul al Ilea. Pentru aceasta însă, 
Geoană trebuia să asculte sfaturile consultanților 
săi americani şi să iasă de la guvernare, distanțân- 
du-se de putere, astfel încât criticile sale la adresa 
“regimului Băsescu” să fie credibile. Dar, ca să 
câştige imagine trebuia să aibă măcar aerul că PSD 
a fost dat afară, nu că a plecat singur, dând dovadă 
de maximă iresponsabilitate prin a lăsa ţara în aer 
pe timp de criză economică. Traian Băsescu ştia 
bine asta şi nu a permis să se producă ruptura 
decât atunci când i-a convenit: în ultimele 6 luni ale 
mandatului său, astfel încât să nu fie nevoit să se 
complice cu o dizolvare a Parlamentului şi alegeri 
legislative anticipate (PDL poate astfel să se ocupe 
cu toată energia doar de campania prezidențială) 
şi după ce Boc a trecut vestitele 3 pachete de legi. 
De aceea PDL a înghițit mult timp cu stoicism 
declaraţiile provocatoare ale liderilor PSD (inclu- 
sive pe cele ale lui Vanghelie, referitoare la DGIPI) 
sau încăpățânarea Ecaterinei Andronescu. 


Cealaltă variantă este cea a „independen- 
tului“, în cazul în care Geoană nu ţine la 
tăvăleală, confirmând spusa lui Iliescu din 
2005. Ideea a fost iniţial servită de principele 
Radu, care, poate involuntar, a jucat rolul de 
iepuraş pentru această idee. El a “creat” con- 
ceptul, după care s-a retras. În spaţiul lăsat liber 
a pătruns Crin Antonescu. Candidat al unui par- 
tid cu o pondere de maximum 20% (atât poate 
aduna doctrina liberală în România, o ţară cu o 
clasă medie în suferință), Antonescu ştie că nu 
are altă şansă de a fi preşedinte-liberal decât pe 
aceea de a juca cumva rolul independentului. 
Altfel, deşi mai puţin acut, pentru el, ca şi pen- 
tru Geoană se pune problema de a pierde şefia 
partidului. Asta şi face Crin Antonescu: îşi 
întăreşte imaginea de independent, alătu- 
rându-şi-l, în sistem american, pe Klaus Johan- 
nis, om cunoscut, cu imagine de independent 
cinstit şi competent, pe care îl promite 
românilor ca premier de cursă lungă. 

Ambele variante au însă «defecte». Este greu 
de crezut că votanţii PSD (cu toată presiunea ma- 
şinăriei de partid) vor ieşi la vot în turul II, să-l 
voteze pe Crin Antonescu, acest electorat fiind 
mai apropiat de tipul de politician Ilies- 
cu/Băsescu. Şi mai greu de crezut este că Antones- 
cu va îndrăzni să ceară electoratului PNL să-l vote- 
ze pe Geoană sau că votanții liberali ar face asta, 
chiar îndrumați în acest sens. Coaliția ştie însă că 
a lucrat din greu, prin trusturile şi «tonomatele» 
«mogulilor» la erodarea imaginii preşedintelui; şi 
mai ştie că se poate baza, în turul al II-lea, pe o 
parte din voturile de la Kelemen Hunor-UDMR 
(mai multe dacă Antonescu intră în turul II) şi Va- 
dim-PRM (mai multe dacă Geoană intră în turul 
II). Deci, şansele sunt mari, ca Băsescu să piardă. 
Întrebarea este: cine câştigă? Desigur, Vântu, Pa- 
triciu, Voiculescu, Geoană, Hrebenciuc, Vanghe- 
lie, Antonescu. Există însă cineva mai ambițios 
decât ei, chiar dacă mult mai în vârstă şi care are 
ceva de demonstrat... 


Cine este Ion Iliescu 


În 2005, fostul şef al statului, Ion Iliescu, su- 
ferea o criză cardiacă, atunci când a pierdut parti- 





32 


anul VII e nr. 80-81 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





dul în favoarea lui Geoană. Cum nu dorea să iasă 
din politică decât «cu picioarele înainte», fostul 
preşedinte, redus la rolul de butonieră (preşe- 
dinte de onoare al PSD) şi-a muşcat buzele şi şi-a 
jurat în gând să reocupe poziţia pierdută, cea de 
şef al celui mai mare partid din România. În faţă 
îi stateau Geoană cu noua echipă, dar şi politica 
noului preşedinte. Folosindu-şi relaţiile şi răbda- 
rea educată în lungii ani când aştepta căderea lui 
Ceauşescu, Iliescu a învăţat să tacă şi a privit 
strângând din dinți cum favoriţii săi (dar şi ai lui 
Năstase) sunt traşi pe linie moartă sau daţi afară 
de gruparea Geoană-HrebenciucVanghelie (ple- 
carea lui Ion Solcanu, victoriile lui Vanghelie asu- 
pra lui Dan loan Popescu, Sorin Oprescu, Miron 
Mitrea, Mădălin Voicu). Cu răbdare, apelând la 
sforile trase altădată, Iliescu şi-a pregătit 
revenirea. Pe cei care nu cred că acest «bătrânel, 
cu aparență inofensivă («sărac şi cinstit») a fost în 
spatele «Coaliţiei 322», în 2007 şi al grupării de la 
«Grivco», în 2009, îi sfătuiesc să studieze fața des- 
compusă pe care o afişa personajul când s-au 
anunțat rezultatele de la referendumul suspendă- 
rii preşedintelui - credeam că va suferi un nou 
atac. Şi îi sfătuiesc să nu uite cine este «blajinub 
Ion Iliescu: ateul declarat care a acceptat (dacă nu 
a ordonat) asasinarea în ziua de Crăciun (după 
un simulacru de proces) a Ceauşeştilor, cel care 
mulțumea minerilor în 14-15 iunie 1990 pentru 
că plantaseră cu săpăliga flori in creierele de- 
monstranţilor din Piaţa Universităţii (pe care în 
prealabil, după propria exprimare - în discuția 
din iunie 2009 cu Marian Munteanu, TVRI - îi lă- 
sase «să fiarbă în suc propriu» şi încercase să îi 
evacueze în dimineaţa de 13), cel a cărui impli- 
care în căderea guvernului Roman (septembrie 
1991) este cel puţin suspectă, cel care spunea în 
1996 că victoria lui Constantinescu va însemna, 
întoarcerea regelui şi a moşierilor, foamete şi aco- 
perişuri de stuf. 


Asul cu două fețe din mâneca 
lui Ion Iliescu 


Căderea lui Băsescu, cel care a condamnat co- 
munismul şi a dat CNSAS dosarele scoase de la SRI 
este dorită de Iliescu, dar victoria va fi întreagă 


doar dacă el îşi recapătă partidul. Acasta este miza 
lui Ion Iliescu - conducerea PSD şi prin partid, a 
țării. Astfel a început Ion Iliescu jocul asului cu do- 
uă feţe - Sorin Oprescu. Pentru fostul preşedinte, 
defectul «independentului» (voit cu o astfel de 
imagine) Antonescu este acela că nu se află sub 
controlul iliescian şi că victoria sa nu l-ar îndreptăți 
pe Ion Iliescu şă îşi atingă obiectivele de război. De 
aceea a apărut independentul Oprescu, medic per- 
sonal al «domnului Consens», verificat în 2008 în 
lupta cu Blaga, pentru Primăria Capitalei. Prima 
față a independentului Oprescu, susţinut de 
Solcanu, Cozmâncă şi alți foşti PSD-şti şi apropiaţi 
ai lui Ion Iliescu (care au strâns şi listele cu semnă- 
turi pentru candidatură) este cea a omului care, 
venind din spate cu putere, ajunge in turul II cu 
Băsescu şi îl bate. Atunci Geoană zboară din frun- 
tea PSD, pentru a-i face loc lui Iliescu, care va reface 
unitatea partidului, aducînd înapoi oile rătăcite 
sau alungate. Mai greu totuşi să baţi maşinăria 
PSD. A doua față a asului Oprescu, mai reală, este 
cea de independent care are ca scop să-l oprească 
pe Antonescu să ajungă în turul II. Antonescu este 
omul PNL, obligat să îşi ia alură şi tovarăş 
(«neamțul») independenți. Pe el, în opinia mea, îl 
concurează Oprescu, nu pe Băsescu. Oprescu 
poate avea rolul, fixat de Ion Iliescu, de a-l duce pe 
Geoană în turul II. Cu Geoană preşedinte, Iliescu 
poate pune din nou mâna pe partid. O înțalegere 
între Iliescu şi un Geoană, devenit conştient că de 
fapt nu el conduce PSD, ci că este prizonierul 
grupului Hrebenciuc-Vanghelie este probabilă. În 
aceste condiţii, cu răsuflarea lui Oprescu în ceafa 
liberală, Iliescu poate accepta liniştit riscul 
Johannis. De altfel, cred că lucrurile s-au clarificat 
odată cu susţinerea nedisimulată a lui Ion Iliescu 
pentru Geoană şi atacurile (necesare în situația 
dată) la Sorin Oprescu. 

La rândul său, Băsescu vrea şi el să ajungă în 
turul II cu Geoană, pe care ştie că are şanse să îl 
bată, dacă reuşeşte să se prezinte ca un om al re- 
formei, antisistem, victimă potenţială a coaliţiei 
ticăloşite. Dincolo de problemele pe care dansul 
politic al celor doi le aduce țării, nu putem să nu 
remarcăm frumusețea mişcărilor singurilor doi 
oameni politici de real talent din România: Ion 
Iliescu şi Traian Băsescu. 





anul VII e nr. 80-81 


33 


ROST 


REPERE 





Reperele unei 
vieţi de jertfă 


Părintele Arhimandrit Roman Braga este un monah ortodox român, 


deosebit de alți monahi prin faptul că sfinția sa a cunoscut şi schimnicia 
din temnițele comuniste şi mai ales călugăria din „cămara cea de sus a inimii” - 


pe care ţi-o dă Rugăciunea lui IIsus! 


Stelian Gomboș 


acă monahismul înseamnă trăirea în 
[) Hristos, Părintele Roman ta trăit incan- 

descent, pe parcursul întregii sale vieți. 
Părintele este o efigie a smereniei, evlaviei şi iubi- 
rii de Dumnezeu - virtuţi pe care le-a dobândit 
atât din familie cât mai ales de Ia călugării din Mă- 
năstirea Condriţa, din nordul Basarabiei, în veci- 
nătatea căreia s-a născut, la 2 aprilie 1922, şi a 
crescut. 

A intrat de mic viețuitor al Mănăstirii Căldă- 
ruşani, iar apoi elev seminarist la Mănăstirea Cer- 
nica de lângă Bucureşti, unde a fost în permanen- 
ță aproape de Sfântul Ierarh Calinic. 

După desființarea acestei şcoli, este transfe- 
rat la Seminarul Central din Bucureşti iar ultimul 
an îl va urma la Seminarul Teologic din Chişinău. 
Întorcându-se în Bucureşti, între 1943 - 1947 ur- 
mează atât cursurile Facultăţii de Litere şi Filoso- 
fie cât şi cele ale Institutului Teologic. 

În 1948 este arestat pe motivul că ar fi ajutat 
un legionar. Trimis la Piteşti trece prin toată te- 
roarea „reeducării”, dar în întunericul celulei află 
lumina vorbirii şi împăcării cu Dumnezeu. De la 
Piteşti este trimis în lagărele de la „Cana!”. Acolo 
îl întâlneşte pe călugărul Evghenie Hulea - o figu- 
ră de pateric, conform mărturiei Părintelui Ro- 
man, care l-a determinat spre a intra, definitiv, în 
monahism. Este eliberat în anul 1954 dar i s-a im- 
pus domiciliu forțat în Bucureşti şi, totuşi, în aces- 
te condiţii, merge pe ascuns la Iaşi unde Mitropo- 
litul Sebastian Rusan al Moldovei îl călugăreşte şi 
îl hirotoneşte diacon, aici - la Catedrala Mitropo- 
litană - făcând bună misiune, mai ales cu tinerii. 





În 1959 este arestat din nou, anchetat timp 
de un an de zile, căutându-i-se învinuiri închipui- 
te, pentru ca până la urmă să fie încadrat în lotul 
grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim - 
unde a fost coleg, în anii studenţiei, cu Părinții So- 
fian Boghiu, Petroniu Tănase şi cu Mitropolitul 
Antonie Plămădeală al Ardealului. Au urmat 
închisoarea Jilava, colonia de muncă Balta Brăi- 
lei, lagărele din Delta Dunării, cu seferințe grele, 
dar în acelaşi timp cu o companie de elită: Părinții 
Benedict Ghiuş, Grigorie Băbuş, Sofian Boghiu, 
Dosoftei Moraru, Tit Moldovan, Felix Dubneac, 
vestitul profesor Tudor Popescu, omul de cultură 
Petre Pandrea şi alții. Condamnat la 18 ani temni- 
ță grea, lucrează până în 1964, când este eliberat 
cu prilejul graţierii generale a deţinuţilor politici. 

De acum înainte începe lungul pelerinaj al ie- 
rodiaconului Roman Braga prin toată țara, cunos- 
cut fiind de toți, dar şi izgonit fiind de către toţi 
din cauza faptului că „avea tinicheaua de coadă!“. 

De aici nu urmează, totuşi, faptul că toţi „ins- 
pectorii“ de la Culte erau călăi. Aşa se face că, în 
1964, Dumnezeu i-l scoate în cale pe unul din cei 
„buni“ care-i dă Episcopului Oradiei Valerian Za- 
haria aprobarea pentru a-l hirotoni în treapta de 
preot. 

La 1 Ianuarie 1985, este instalat ca preot la 
Negreşti - Oaş, unde a început o intensă activita- 
te pastoral-misionară şi catehetică, duminica, la 
vecernie, cu copiii şi tineretul, aşa încât oşenii îl 
înconjurau cu dragoste, ba nici securiştii nu în- 
drăzneau să intervină pe față, de teama credin- 
cioşilor. Apoi l-au mutat silit, într-o noapte, în lo- 
calitatea Sârbi - Bihor, iar ulterior a fost chemat 
la Patriarhie şi trimis ca misionar în Brazilia. În 





34 


anul VII e nr. 80-81 


REPERE 








1972, episcopul românilor din S.U.A., Valerian 
Trifa, îl cheamă la Vatra. Aici, timp de şapte ani, se 
ocupă de educaţia religioasă a copiilor, traduce 
texte religioase din română în engleză şi transpu- 
ne cântările bisericeşti pe texte englezeşti. Este 
numit preot la parohia „Sfânta Treime“ din 
Youngstown - Ohio (octombrie 1979) şi apoi la 
Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield - 
Michigan (ianuarie 1982). Slujeşte ca preot şi 
duhovnic (1983-1988) la Mănăstirea „Schimba- 
rea la Faţă“ din Ellwood City, Pennsylvania, iar în 
1988 se retrage la mănăstirea „Adormirea Maicii 
Domnului“, Rives Junction - Michigan, unde este 
stareţ şi duhovnic şi astăzi. 

Cu toate acestea nu a fost scos în evidență 
decât primul strat al vieţii Părintelui Roman. Mie- 
zul ei duhovnicesc trebuie căutat în anii formării 
sale spirituale la mănăstirea copilăriei sale din 
Condriţa Basarabiei, apoi în anii formării sale in- 
telectuale la seminariile şi la cele două prestigioa- 
se şcoli superioare bucureştene, în anii studenţiei 








Roman Braga - Al Tomescu - Maica Apolinaria 


sale petrecuţi, alături de elita intelectualității 
creştine româneşti care făcea parte din gruparea 
„Rugului aprins“, dar, mai cu seamă, în perioada 
modelării şi desăvârşirii sale duhovniceşti de 
către mentorul său spiritual, călugărul Evghenie 
de la „Canal“. 

Părintele Roman a publicat cărţile Pe drumul 
credinţei (On the Way of faith, la HDM Press Inc., 
ediţia 1 - 1995 şi ediţia a Il-a - 2006), Trepte du- 
hovniceşti - Interviu cu Părintele Roman Braga 
(Editura Arhiepiscopiei Ordodoxe Române, 
1998) şi Exploring the Inner Universe (HDM 
Press, 1996, 2001). 

Orice cinste omenească i s-ar acorda părinte- 
lui pentru duhovnicia sfinției sale, sună ciudat 
deoarece viaţa sa jertfită, în întregime, lui Dum- 
nezeu nu o poate cinsti decât binecuvântarea Ce- 
lui Căruia i s-a jertfit. 

Este vrednică de laudă această viaţă! Datori- 
tă unor oameni ca părintele Roman, spiritualita- 
tea creştină a rezistat până azi. 





anul VII e nr. 80-81 


35 


REPERE 





Despre Arhimandritul 
Roman Braga 


Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA: A fost uimi- 
toare noaptea aceea...., cu părintele Roman Bra- 
ga. O noapte de revelaţie, într-adevăr, ca o eurofo- 
nie. Adică acest preot, cu figura de icoană, cu pă- 
rul alb, cu barba albă colilie şi un zîmbet neşters 
pe față, de o inteligenţă stralucită, la curent cu fie- 
care problemă politică europeană, americană, 
vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sin- 
chisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul 
era întru Christos, totul era admirabil, totul era 
nădejde, totul era credință si totul era posibil. Ei, 
o astfel de făptură, cu totul, cu totul specială, ar 
trebui multiplicată pentru vindecarea rănilor 
noastre. 

Pr. Constantin ALECSE: Roman Braga şi-a de- 
dicat întreaga sa viață în a sluji pe Dumnezeu. 
Prin armonia şi cumpătarea cugetării, prin ascen- 
dentul moral şi marele talent duhovnicesc, cât şi 
pentru exemplul său de totală dăruire în slujba 
Bisericii şi a oamenilor, acest Apostol al lui Hris- 
tos se impune ca o nobilă întrupare a unui om su- 
perior, care ştie instinctiv să armonizeze gândul 
cu gestul, să adapteze teoria Ia practic şi să trans- 
forme golgota suferințelor în optimism şi senină- 
tate. 

Pr Gh. NAGHI: Bunătatea şi smerenia au fă- 
cut din el o pildă vie, o făclie călăuzitoare pentru 
toți românii din America care privesc la el ca la un 
nestemat mult prețuit. Cu această ocazie noi ne 
alăturăm tuturor acelora care îi aduc Părintelui 
Arhim. Roman Braga un binemeritat omagiu la 
împlinirea vârstei de 85 de ani dorindu-i sănătate 
intru lungime de zile. 

Dinu CRUGA: Orice cinste omenească s-ar 
acorda Părintelui Roman pentru duhovnicia sfin- 
ției sale, sună ciudat, deoarece viaţa sa jertfită lui 
Dumnezeu nu o poate cinsti decât binecuvânta- 
rea Celui Căruia i s-a jertfit. Totuşi, la inițiativa 
IPS Arhiepiscop Nathaniel, Mitropolitul Teodosie 
al Bisericii Ortodoxe în America i-a acordat o Gra- 
mată sinodală şi o medalie a Sfântului Inocent, 








din bronz. Pe cea de aur a Duhului Sfânt, Dumne- 
zeu i-a dăruit-o de mult. 

Alexandru TOMESCU: Prea Cuviosul Părinte 
Roman Braga, indiferent unde îl întâlneşti, la 
Sfânta Liturghie, la spovedanie, când conferenţia- 
ză, când acordă un interviu, sau pe aleea mănăsti- 
rii, îţi apare ca un chip sfânt, trăitor în duhul filo- 
calic al isihiei, radiind o lumină taborică. 
Cuvintele lui au o vibraţie blândă, sunt aureolate 
de o iubire nemărginită. Totul în jurul Sfinţiei Sa- 
le devine mirific, ponderabilitatea dispare şi o 
stare de plutire spre înălțare se instalează pe 
nesimţite, ca o taină duhovnicească. Dacă încerci 
să-l apelezi cu un subiect care te urmăreşte ca o 
obsesie, părintele se dăruieşte în explicații şi 
ideea devine aşa de simplă şi de clară încât rămâi 
privind dincolo de cele lumeşti. Este o desăvârşi- 
tă împlinire a cuvântului, în fapt o sfântă transfi- 
gurare... 





36 


anul VII e nr. 80-81 


REPERE 





Bate-vor păstorii... 


Arhimandrit Roman Braga 





AN 
n urma evenimentelor din decembrie 1989, 


revoluţie, lovitură de stat sau orice va fi fost 

acolo, Biserica Ortodoxă Română s-a lansat, 
cu curaj, într-un program de reconstrucție mate- 
rială şi spirituală de mari proporții. S-au redeschis 
episcopiile istorice şi vechile mănăstiri închise de 
comunişti, s-au redeschis mai multe şcoli teologi- 
ce, societatea ASTRA, „Oastea Domnului“, „Feme- 
ile Ortodoxe“, organizaţii ortodoxe de tineret şi 
copii, iar acum se construieşte un mare centru 
medical în Bucuresti, numit Christiana. 

Desigur, toate acestea trezesc gelozia Uniţi- 
lor şi a sectelor conlocuitoare, cărora nu le scapă 
nici un moment fără să atace în presă şi prin viu 
grai ortodoxia neamului nostru şi, mai ales, pe ie- 
rarhi. Sectarii cunosc bine dictonul biblic: „Bate- 
vor păstorii şi se vor risipi oile“ (Zaharia 13,7). 
Numai că Profetul Zaharia nu a spus aceste cuvin- 
te cu răutate, cu gelozie, cu ură politică; nu le-a 
spus spre distrugerea Bisericii, ci spre întărirea 
ei. Mai dureros este că şi unii preoți s-au pus în 
slujba duşmanilor Ortodoxiei. Ei nu înţeleg că, fă- 
ră acest „compromis“ al ierarhiei bisericeşti, hiro- 
tonisirea şi trimiterea lor în parohii nu ar fi posi- 
bilă. De ce nu au protestat atunci şi au acceptat să 
fie sfințiți preoți de nişte „arhierei nevrednici“? 
Cum se întâmplă că, atunci când le-au pus mâna 
pe cap, episcopii aveau har, dar nu mai au acum, 
după Revoluţie? 

Cum îşi închipuie cineva că dacă Biserica Ro- 
mânească ar fi fost liberă nu ar fi făcut mai mult 
sau cel puţin tot atât cât face astăzi? Fost-au parti- 
dele politice? Unde erau şefii lor, aceste voci eroi- 
ce, care astăzi strigă din răsputeri, unde era presa 
de opoziţie? De ce să fim nedrepți numai cu epis- 
copii, care totuşi au fost acolo, lângă turma lor, pe 
tot timpul persecuției, nu au abandonat pe credin- 
cioşi, nu au fugit în Apus. Pe Patriarhul țării şi pe 
episcopi îi va judeca Dumnezeu, nu oamenii, pen- 
tru că, în cele mai critice momente din viața nea- 


mului românesc, ei au salvat Biserica, asigurând 
viața sacramentală a credincioşilor, care este 
însăşi esenţa mântuirii oamenilor. În România nu 
există, ca în Rusia, milioane de adulţi nebotezaţi. 
Ziarele ruseşti au publicat, anul trecut, bote- 
zul unui milion şi jumătate de oameni maturi. Ro- 
mânii s-au creştinat la timp, s-au cununat, s-au spo- 
vedit şi s-au împărtăşit chiar şi în timpul dictaturii 
comuniste, pentru că au avut şi preoti, şi episcopi, 
şi biserici deschise, datorită abilității Bisericii con- 
ducătoare, care a ştiut să sacrifice elementele de 
decor, ca să păstreze esența. Desigur, pentru 
politicienii necredincioşi, viața sacramentală a 
Bisericii nu înseamnă nimic, ci numai manifestul 
politic. Pentru masele de creştini ortodocşi, însă, 
viața sacramentală a Bisericii a fost şi este esen- 
țială. Să lăsăm deci poporul să judece pe ierarhii 
lui; în ultimă instanță, îi va judeca Dumnezeu. 
Când Hrusciov a închis şi demolat 11.000 de 
parohii şi biserici în Rusia - în plus față de ce dis- 
trusese Stalin - în România se reparau şi pictau bi- 
serici şi se construiau altele noi; Biserica tipărea 
Filocalia şi pe Sfinţii Părinţi, zece reviste teologi- 
ce, cursuri, calendare şi cărți de rugăciuni pentru 
popor, în tipografiile proprii; funcționau, toto- 
dată, şase seminarii şi două institute de teologie. 
Faptul că Biserica a ieşit din luptă intactă, întrea- 
gă, în toată funcțiunea ei normală, nu constituie 
această activitate tacită a Bisericii Româneşti cea 
mai mare lovitură dată comunismului? 
Atitudinea negativă a unor scriitori față de 
Biserică este rezultatul educaţiei ateiste primită în 
cursul celor 45 de ani de comunism. Comunismul 
şi-a lăsat, oricum, amprenta. Am citit cu durere in 
„România Liberă“ că anul trecut, în perioada Paş- 
tilor, un preot, deputat în Parlamentul român, şi-a 
deschis pledoria cu salutul creştinesc „Hristos a 
Înviat“, la care nimeni nu a răspuns. Şi nu erau 
acolo numai deputati FSN, ci şi membri ai opozi- 
ției. Înseamnă că ceva s-a năruit în sufletul poporu- 
lui român. Istoria a fost falsificată, cultura - defor- 
mată. Intelectualul român a uitat că Ştefan cel 


“Text apărut iniţial în suplimentul ziarului Monitorul, „Monitorul religios“- Iaşi, 20 decembrie 1997. 





anul VII e nr. 80-81 


37 


REPERE 











Mare nu a fost baptist şi nici Mihai Viteazul - greco- 
catolic; a uitat că Ortodoxia se confundă cu însăşi 
esența neamului, că ea a avutun rol esențial în pro- 
cesul de formare a poporului român, a limbii şi a 
sufletului românesc, că de acolo ne vin primele 
tipografii, scrierile, cultura. Într-o ţară înţesată de 
mănăstiri şi monumente ortodoxe, cum poți să fii 
împotriva Ortodoxiei, fără a te sinucide spiritual şi 
intelectual, adică fără a-ţi pierde identitatea? 

Când atacurile vin din partea eterodocşilor, 
este de Ia sine înţeles că se pledează „pro causa 
sua“. Însă, puţină logică nu strică. Un autor orto- 
dox al unui articol catolic, publicat la Londra, afir- 
mă că „Biserica Ortodoxă este cauza înapoierii 
poporului român“. Ca unul care am trait în Bra- 
zilia, mă întreb şi eu care este cauza înapoierii ță- 
rilor din America Latină, care sunt catolice de 500 
de ani, rămânând primitive, într-o mizerie mora- 
lă şi materială de nedescris? Este, oare, catolicis- 
mul de vină? 

Sau cum poate să pledeze cineva pentru uni- 
rea noastră cu Roma, prin faptul că suntem nu- 
mai latini. Şi apoi, să-mi fie iertat, ce interes are 
un papa polonez, de sânge slav, să apere purita- 
tea poporului român; sau ce latinitate apăra unia- 
tismul în Ucraina, Polonia, Cehia, Slovacia, Abisi- 
nia şi Iran? Nu cumva şi etiopienii sunt urmaşii lui 
Traian? Când oamenii politici se amestecă în pro- 
blemele bisericeşti, devin ridicoli. Ca şi cum aş 
vorbi eu la un congres medical, despre un subiect 
de pura specialitate. 














| 
Roman Braga împreună cu 
Aneta Tomescu 


Roman Braga împreună cu 
publicistul AI Tomescu 


Când judecăm ierarhia Bisericii noastre, nu 
trebuie să uităm că, în anii de teroare, noi eram 
aici şi ei erau acolo. Noi răspundeam numai pen- 
tru persoana noastră, pe care ne-am pus-o bine la 
adăpost, pe când în mâinile lor era, şi este încă, 
soarta Ortodoxiei româneşti. Ce am fi făcut noi în 
locul lor? Ne-am fi lăsat arestaţi, iar poporul ar fi 
rămas fără biserici şi fără o viață sacramentală? 
Un eroism ieftin şi distrugător. 

Urmaresc de 20 de ani, în „Orthodox 
Church“, editorialele Pr. Prof. John Meyendorf îm- 
potriva comunismului sovietic, dar nu am văzut 
încă un cuvânt împotriva Patriarhului Moscovei; 
nici un evreu nu a criticat pe Rabinul Moses Rosen 
pentru colaborarea lui cu comunismul; nici un 
baptist din America nu vorbeşte împotriva Pas- 
torului Lucaci, din Detroit, care invita pe amba- 
sadorul Bogdan Ia toate botezurile; şi, desigur, nici 
un catolic nu îl învinuieşte pe Papă pentru înlo- 
cuirea cardinalilor Mindzenti şi Slipici cu oameni 
agreați de guvernele comuniste, ungar şi sovietic. 
Aşa au cerut interesele Bisericii atunci. Oamenii 
ştiu că, lovind in ierarhie, loveşti în însăşi Biserica. 

Cum de nu ne dă de gând să ne rugăm, în loc 
să criticăm. Dar cred că, în fond, este vorba de un 
ateism camuflat şi de o ură împotriva lui Dumne- 
zeu Însuşi, nu împotriva ierarhiei. „Să stăm bine, 
să stăm cu frică, să luăm aminte!“ Duşmanii ştiu 
că sufletul românesc se adapă din Ortodoxie. De 
aceea lovesc în ierarhia Bisericii cu atâta înverşu- 
nare: „Bate-vor păstorii şi se vor risipi oile“. 





38 


anul VII e nr. 80-81 


INTERVIU 





Eminescu te învaţă să 
gândeşti româneşte 


iruna Lepuş. Născută în 1986, în 
M Bucureşti. A absolvit Facultatea de Relaţii 

Economice Internaționale (2008) din ca- 
drul Academiei de Studii Economice. Masterandă 
în Teoria şi Practica Editării, la Facultatea de Lite- 
re, Universitatea din Bucureşti. A debutat cu volu- 
mul Despre Eminescu și ce am învățat descope- 
rindu-l (Ed. Vremea 2009), fiind cea mai tânără 
cercetătoare a operei lui Mihai Eminescu. Din 
2008, lucrează la Editura Vremea. 

- Miruna Lepuş, cât de mare este diferența 
dintre Eminescu, așa cum îl vezi tu acum, şi Emi- 
nescu, aşa cum Îl vedeai când ţi se preda Ia şcoali? 

- În şcoală, îl ştiam din cărțile romanţate de 
Eugen Lovinescu şi Cezar Petrescu, cu Mite, Bă- 
Iăuca, Carmen Saeculare... Deci îl vedeam ca pe 
un poet îndrăgostit, neştiind nimic despre el în 
alt sens. Adică ştiam că a scris la Timpul, dar nu 
aveam idee ce, de ce, cine era în jurul lui... Apoi, 
după ce am terminat liceul, am început să aflu şi 














alte lucruri. Diferența constă în caracterul pe care 
bănuiesc că l-a avut Eminescu, în forța lui intelec- 
tuală, în munca sa şi în dorința de a face ceva, în 
afară de poezie, care nu era neapărat cea mai im- 
portantă parte a vieţii sale. Mie, acum, mi se pare 
că Eminescu - jurnalistul trebuie să fie Ia fel de 
important, dacă nu chiar mai important decât 
Eminescu - poetul. Partea cu Eminescu egal poe- 
tul a eclipsat restul personalității lui... 

- Ai Scris cartea special pentru tineri. Ce ar 
trebui să aflăm despre Eminescu, dincolo de ima- 
ginea aceasta oferită de programa din liceu - 
poeziile “ultimului mare poet romantic” însoțite 
de clasica poză cu papionul şi părul dat pe spate? 

- În primul rând, să aflăm ce a mai făcut pe 
lângă poezie... Şi după ce aflăm despre lucrurile 
acestea, să avem dorința de a face măcar a mia 
parte din ce a făcut el, adică de a ne implica. 

- Ce înseamnă „a te implica“? 

- Uite, mie, de exemplu, după ce am citit arti- 
colele lui, am simțit nevoia de a face ceva. Nu şti- 
am ce, dar era o dorinţă de a face ceva care să 
schimbe măcar puţin în jurul meu. Prin articolele 
lui, Eminescu a schimbat probabil opiniile multo- 
ra din vremea lui... Şi trebuie ca din generaţia 
noastră să fie câţiva care să aibă dorința asta de a 
se schimba cu adevărat. Şi care să aibă puterea de 
a munci pentru ceva mai presus de mâncare şi te- 
levizor. Dacă omul ăsta, branşat Ia calculator şi te- 
levizor, nici măcar nu crede că ar putea face altce- 
va, nici nu-i trece prin cap că poate să schimbe 
câte ceva în viaţa lui personală, să facă o schimba- 
re minimă, e pierdut cu totul. Sunt mulți care nu 
fac nimic pentru salvarea lor ca oameni, rămân în 
rutina serviciu-casă-serviciu... Dacă vezi cât a pu- 
tut să sufere şi să lupte omul ăsta, Eminescu, poţi 
avea sentimentul de vinovăţie că nu faci nimic, că 
nu ai nici o idee care să te mişte din loc, că nu faci 
decât să vegetezi toată viaţa. Dacă ar fi stimulaţi 
în acest sens de la o vârstă fragedă, tinerii ar mai 
avea 0 şansă, dar un tip de 20 ani care îşi duce 





anul VII e nr. 80-81 


39 


ROST 


INTERVIU 





deja viața prin cluburi nu prea se mai poate 
schimba. 

- Nu le ceri oare prea mult dacă le ceri să 
vadă mai mult decât interesul lor? 

- Păi, dacă nu ai măcar dorința asta, trăieşti 
doar ca un animal care mănâncă şi doarme. 

- S-au făcut în ultimii ani tot soiul de așa- zise 
„tentative de recuperare“ a lui Eminescu. Am vă- 
zut Eminești punkeri, emo sau în grafitti... 

- Asta nu mi se pare recuperare, mi se par niş- 
te glume de prost gust, ca să nu zic batjocură. 

- De ce batjocură, de vreme ce ei cred că în fe- 
Iul acesta „dau praful jos“ de pe „statuia“ lui Emi- 
nescu? 

- Nu cred că prin nişte afişe sau imagini poți 
să-i provoci pe tineri să mai citească ceva din ope- 
ra lui. Mi se pare exclus ca prin grafitti sau cine 
ştie ce alte forme din acestea noi să faci pe cineva 
să se apuce de citit. E Ia fel ca la concursurile din 
şcoli - hai să facem un colaj din poeziile lui Emi- 
nescu, le recităm şi le punem la panoul de onoa- 
re, dar rămânem la acest nivel, jos. 

-Și între varianta muzeală, cu recitări plictisi- 
toare în sala de clasă la 15 ianuarie, și varianta 
modernă, parodică şi provocatoare, există o 
alternativă „viabilă“? Cum trebuie căutat Emines- 
cu, înainte de a fi descoperit? 

- Există o categorie de elevi, care descoperă 
singuri şi ceilalţi, care nu caută nici dacă li se 











spune. Eminescu, cel complet, nu poate să intre în 
conştiinţa unui popor decât dacă se predă la şcoa- 
lă. Un adevăr nu intră în mintea oamenilor decât 
dacă îl văd la un moment dat într-un manual, pe 
care-l pot lua de bun. Dacă se predă în continuare 
aşa, e foarte greu să mai schimbi părerea (fără a-i 
impune) cuiva care până la 18 ani a învăţat din 
obligație numai anumite lucruri. 

- Bun, şi cum ne putem da seama dacă ceea 
ce e impus prin programa de limbă și literatură 
română este bun? 

- Mai întâi, pentru a putea decide tu singur, 
trebuie să ai toate datele. Iar în liceu nu avem da- 
tele acestea. Eu însămi în liceu am crezut aşa cum 
am fost învățată să cred. 

- Și ce te-a provocat de fapt să mergi mai de- 
parte? Te întreb fiindcă de la poetul romantic, cu 
Floare albastră şi Sara pe deal, până Ia incisivul 
publicist Eminescu, e aparent o cale foarte lungă. 

- Întâmplător, am primit o carte cu articolele 
lui Mihai Eminescu. Punctul de pornire al cărții 
mele a fost uimirea că nu ştiam nimic din toate 
acele lucruri până la acel moment. Mi s-a părut 
inadmisibil să nu fi citit nici un articol al lui Emi- 
nescu, în condiţiile în care am luat 10 la Bac la 
română. Şi m-am întrebat - dacă eu eram astfel, 
cum erau restul colegilor mei? 

- Cum ţi se pare că-l văd cei de-o vârstă cu noi? 

- Sunt interesaţi în măsura în care se dă la 








anul VII e nr. 80-81 


INTERVIU 


ROST 





Bac. Dacă nu se dă la Bac, nu mai sunt interesați. 
Asta deşi în liceu, una dintre profesoare ne-a spus 
mai multe lucruri “oculte” despre Eminescu. 

- Cum ar îi..? 

- Câte ceva despre moartea lui, despre aşa- 
zisa prietenie pe care i-o purta Titu Maiorescu, 
despre articole, toate cu menţiunea: „copii, să nu 
spuneți la Bac lucrurile acestea, că nu mai treceţi 
examenul“. 

- Deci, înțeleg că vorbim despre niște lucruri 
care, înainte de a fi dezbătute, sunt direct cenzu- 
rate... 

- Da, în manuale avem un Eminescu cenzu- 
rat. Din acest motiv, tinerii rămân toată viaţa cu 
imaginea aceasta, pe care le va fi extrem de greu 
să o schimbe, fiind ferm convinşi că ceea ce scrie 
în manual este de necontrazis. 

- Crezi că volumul pe care Lai scris poate 
marca începutul unui nou fel, dezinhibat, de a-l 
privi pe Eminescu? 

- Mă rog, nu e un început, pentru că au mai 
scris şi alții înainte. Cărţile lor au fost sursele mele 
de informare. Altfel, nu ştiu dacă se poate impu- 
ne, de vreme ce nu am credibilitatea pe care o are 
un critic literar... 

- Ce anume îţi dă autoritatea de critic? 

- Păi, în primul rând, am impresia că trebuie 
să fii bărbat, să ai peste 40-50 de ani si sa fii afiliat 
unei instituţii, altfel nu te crede nimeni (*râde*). 
Până nu se ajunge la această credibilitate, nu se 
poate schimba „în masă“ opinia oamenilor. E clar 
Că nu o să mă citeze nimeni în teza de la română. 
Aşa căva trebui să mai scriu mult de aici înainte... 

- Chiar, ce-ţi propui pentru mai departe? 

- Pe acelaşi model pe care am conceput car- 
tea aceasta, aş vrea să mai scriu una despre Nae 
Ionescu. 

- Te întreb ce te-ar întreba 90% din tineri - 
cine e Nae Ionescu? 

- Da, şi eu mi-am întrebat prietenii şi majori- 
tatea răspunsurilor au fost: cineva din perioada 
interbelică. Unii aveau o vagă idee despre legătu- 
ra dintre el şi generaţia '27. Aşadar, pe scurt, a fost 
directorul ziarului Cuvântul, unul dintre cele mai 
importante ziare din perioada interbelică, a fost 
profesor de filozofie şi cel care a strâns la un loco 
generație din care fac parte Noica, Eliade, Cioran, 


Vulcănescu, Mihail Sebastian etc. 

- Și de ce crezi că merită să-i acorzi atâta im- 
portanță? 

- La început, m-a atras la el viziunea sa de 
dreapta, care are multe puncte asemănătoare cu 
a lui Eminescu. Apoi, atrage şi limbajul său limpe- 
de, puterea lui de a convinge prin informaţiile 
concrete şi argumentele pe care le oferă. În plan 
secund, m-a atras viaţa lui personală, de Ia priete- 
nia cu Carol al II-lea la apropierea de legionari, 
viață privată - care nu era chiar cea pe care o re- 
comanda în articolele sale... Oricum, cartea 
despre el nu are un public potenţial Ia fel de larg 
ca cea despre Eminescu. Nimeni nu prea ştie cine 
a fost Nae Ionescu şi nu pot să schimb asta peste 
noapte. În fine, eu însămi mai am mult de citit... 

- Mi se pare că sari de pe un butoi de pulbere 
pe altul... Vorbeşti despre niște personalități asu- 
pra cărora nu avem încă un consens. 

- Adică dacă scriu despre Nae Ionescu, e ca şi 
cum mi-aş pune pe frunte o etichetă cu „legio- 
nar“. Probabil că de la prima carte mi s-au pus di- 
verse etichete. 

- Și nu ţi-e teamă de o, să nu zic ostracizare, 
de o răceală în receptarea ideilor tale? 

- Nu. Nu am ce pierde. Puţini vor ca Eminescu 
să fie receptat aşa cum a fost de fapt. 

- Foarte concret, de ce? 

- Dacă 5% din români ar face ce a făcut Emi- 
nescu, am avea o revoluţie totală, ar sări în aer de- 
mocraţia noastră de acum. Cine are puterea de 
decizie acum, fireşte că nu vrea în nici un caz 
acest lucru. 

- Eminescu a fost naţionalist? 

- Acum, cuvântul este depreciat. Dacă eşti na- 
ționalist, e ceva de rău, eşti “extremist”. Emines- 
cu, în sensul de bază al cuvântului, era naționa- 
list. 

- Sensul de bază fiind...? 

-A pune binele țării înainte de binele personal. 

- Care crezi că sunt marile idei preconcepute 
pe care le avem despre Eminescu? 

- 1. Că era veşnic îndrăgostit şi nu-şi găsea ni- 
ciodată o iubită care să-l accepte, că umbla de 
unul singur „pe lângă plopii fără soț“. 

2. Că nu avea niciodată bani, că era extrem 
de sărac şi, din cauza asta, şi însingurat. El totuşi 





anul VII e nr. 80-81 


41 


ROST 


INTERVIU 





avea un salariu de redactor-şef la unul dintre cele 
mai bune ziare din Bucureşti (muncea mult, e 
drept, erau dăţi când făcea de unul singur tot zia- 
rul) - nu puteai să mori de foame din salariul ăsta. 
Nu era sărac lipit, avea şi el extravaganţe, când ve- 
nea Veronica, îşi lua costumul şi jobenul... 

3. Nu era inadaptat social. Nouă ni se pare că 
plutea prin lumea în care trăia, dar nu e adevărat 
e fals. Era o personalitate în epocă, era totuşi re- 
dactor-şet al unui ziar de primă mână. 

- Era temut din această cauză? 

-Da, eu aşa cred. Şi de asta a şi pățit ce a pățit. 

- Ce a păţit? 

- Aşa cum scrie şi Dan Puric în Omul frumos, 
„a fost îmbolnăvit“. Nu era nebun, dar ceilalți au 
avut grijă să-l înnebunească. Gândeşte-te că te ia 
poliţia de pe stradă şi te pune în cămaşa de forță, 
te ține două zile la spitalul de nebuni şi-ţi mai dă 
şi nişte medicamente, cum ieşi de acolo? Poţi să 
fii sănătos tun la început, degeaba... 

- Sunt dovezi în acest sens? 

- Da. Sunt, de exemplu, rapoartele medicale, 
scrisori şi jurnale ale contemporanilor săi, ra- 
poartele pe care le făcea ambasadorul Austriei la 
Bucureşti - asta nu înseamnă că ei l-au omorât, ci 
CĂ era o persoană importantă pentru ei. 

- Ce scria în rapoartele acelea? 

- Cam tot ce făcea Eminescu. Despre ce scria, 
activitatea lui în Societatea “Carpaţii”, gândurile 
lui despre o Dacie Mare, un Imperiu Dacic, care, 
bineînţeles, ar fi luat Transilvania de la austro-un- 
gari... Mai sunt şi alte probe. 

- Deci nu era sărac, nu era înnebunit tot tim- 
pul de amor, nu era inadaptat social... 

-... şi nu era antisemit. Nu a scris din antise- 
mitism. Ceea ce a făcut, a făcut pentru români, nu 
din ură pentru ceilalți. Şi dacă la momentul res- 
pectiv, se întâmpla ca evreii să aibă o mare parte 
din economia țării, era normal să lupte împotriva 
lor ca putere economică. Pentru Eminescu nu 
conta că erau greci sau evrei. De altfel, nu doar 
despre evrei este vorba. Greco-bulgărimea apare 
şi în poezii, şi în articole, în multe rânduri. 
Oricum, nu avea nici o problemă cu religia lor sau 
cu seminția lor. 

- În afară de aspectul politic, cu acest vis al lui 
cu Imperiul Dacic care putea să mobilizeze 


oameni în această direcţie, de ce crezi că mai era 
temut la vremea lui? 

- Pentru că era corect în tot ce făcea. Îi critica 
pe liberali, asta era clar de Ia început. Apoi, când 
junimiştii s-au distanțat de conservatorii de a în- 
ceput, i-a criticat şi pe ei, spunând ferm că asta 
este o prostituție politică, fiindcă s-au aliat cu libe- 
ralii ca să primească nişte ministere. 

- Ce înseamna atunci să fii conservator - ori- 
entarea politică a lui Eminescu? 

- Conservatorii susțineau un progres măsu- 
rat, organic, cu respectarea tradiţiei şi evitarea 
adoptării instituţiilor apusene ce nu se potriveau 
la noi. Eminescu îşi dorea ca România să fie o Ro- 
mânie Mare, pe plan economic românii să dețină 
supremaţia şi bogăţiile țării - agricultura, comer- 
țul şi industria, câtă era... Pe plan cultural, în pri- 
vința învățământului, dă nişte statistici înfricoşă- 
toare - câţi studenţi de diferite alte naţionalităţi 
față de câţi români erau în universități. Problema 
era că din generaţiile acelea rezulta o elită care 
urma să fie doar pe jumătate românească, ceea ce 
pentru ţară era un dezastru. 

- Ceea ce ar [i învățat ei în Occident ar fi apli- 
cat aici spre dezastrul ţării? 

- Nu, vorbesc de elevii şi studenții din țară, 
dintre care nu erau mulți români, pentru că nu 
aveau posibilităţi financiare. Un student costa 
mult la vremea aceea şi familiile de români în ge- 
neral nu prea aveau mijloacele necesare întreți- 
nerii unui student. Iar Eminescu dorea ca şi româ- 
nii să-şi permită acest lucru, fireşte, nu prin elimi- 
narea celorlalți. Nu voia să-i excludă pe ei, ci do- 
rea ca românii să fie mai buni ca ei. De fapt, o lo- 
gică a competiţiei... Voia o cultură românească, 
aşa cum voia o economie românească şi granițe 
care să cuprindă toate teritoriile locuite de ro- 
mâni. 

- Crezi că asta înseamnă o închidere, o izola- 
re, încercarea de a opri influenţele străine? Pentru 
că el însuşi a mers la izvoarele culturii univer- 
sale... 

- Eminescu a studiat la Viena, şi s-a întors cu 
aceleaşi idei despre România. Deci nu contează 
unde înveţi, contează să înveți să gândeşti româ- 
neşte... 

Interviu realizat de Silviu Man 





42 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 





Despre anatomia 
inimii triste la român 


Dan Puric 





al colegiului numit Biserica lui Cristos din Ox- 

ford, scria o lucrare intitulată „Anatomia me- 
lancoliei“. Acest tratat curios avea o ilustrație fă- 
cută de Albrecht Direr, în care un om stătea în- 
gândurat, cu capul sprijinit pe-o mână, iar lângă 
el toate instrumentele de măsurat: rigla, compa- 
sul, cântarul, clepsidra stăteau aruncate, vădin- 
du-şi inutilitatea. 

Era pentru prima oară când omul Renaşterii 
cunoştea parcă o sincopă în demersul noii cu- 
noaşteri, cea ştiinţifică, care tocmai îşi începuse 
marşul triumfal. Vinovate pentru melancolia 
omului ca boală, erau religia şi dragostea. Terapia 
era căutată printre multe altele şi în distracţiile 
poporului englez. 

Inspirat fiind de acest titlu atât de paradoxal, 
m-am gândit să scriu despre o „anatomie a inimii 
triste la român“ cu un subtitlu - „infarctul sufle- 
tesc“. 

În chirurgia inimii de astăzi, care încearcă să 
rezolve o paletă cât mai largă de boli cardiace, un 
loc important îl are acea afecţiune care îmbolnă- 
veşte arterele inimii - arterele coronare, şi anu- 
me boala coronariană. 

Nimeni nu ştie deocamdată cu siguranță 
cine este vinovatul principal al mecanismului de 
formare a aterosclerozei, această îmbâcsire pro- 
gresivă a arterelor, care ajung în timp să stânje- 
nească circulaţia sângelui prin constituirea uneia 
sau mai multor „îngustări” numite în termeni me- 
dicali „stenoze”. 

În patogenia infarctului au intrat, rând pe 
rând, la concurență, diferite teorii. Cea lipidică 
explică formarea plăcii de aterom printr-o supra- 
încărcare a pereţilor arteriali cu grăsimi. Apoi 
teoria trombotică care acordă un rol important 
fenomenului de tromboză, adică a unui cheag for- 


Pas 
] n anul 1621, Robert Burton, un student ataşat 











mat pe peretele aortei. Alți medici se gândesc la 
rolul inflamării sau la o eventuală origine micro- 
biană sau virală a bolii aterosclerotice. 

În cazul „infarctului sufletesc la român“ cau- 
za este demult ştiută. Depuneri nesfârşite de tris- 
teți au creat pe peretele aortei ce transportă sân- 
ge sufletesc la inimă o îngustare inoperabilă nu- 
mită „necazul fiinţial“. 

Datorită acestui necaz ce creşte în depuneri 
latente, pacientul simte o nelinişte permanentă, 
o frică, chiar şi un junghi în piept ce-l face să stea 
tot timpul aplecat cu capul în jos. Astfel, nemai- 
văzând stelele, sufletul nu se mai oxigenează şi, 
cu timpul, cunoaşte un proces de înnegrire. 

Această blocare permanentă a sângelui su- 
fletesc de a ajunge la inimă creează în timp ceea 
ce numim „infarctul sufletesc“ în care, paradoxal, 
cordul funcţionează perfect, dar inima încetează 
să mai pompeze suflet. Oamenii cu infarct sufle- 
tesc sunt perfecţi din punct de vedere organic, 
merg pe stradă, sunt chiar de o vitalitate 





anul VII e nr. 80-81 


43 


ROST 


DECANTĂRI 





superioară şi, mai ales, n-au conştiinţa decesului 
lor sufletesc. Îi puteţi recunoaşte prin uşurinţa cu 
care fac răul fără să le pese. Fură firesc, mint 
firesc şi, la o adică, îşi ucid semenii cu ceea ce 
numim „sânge rece“. 

Da, am uitat să vă spun că sângele lor îşi 
pierde total căldura în urma infarctului sufletesc. 
„Sângele sufletesc“ este cald, deoarece, la rândul 
lui, este format din milioane de inimi care se 
iubesc între ele. Această iubire produce căldura 
sufletului. Numai la această „căldură” sufletul 
există cu adevărat. De aceea „teroarea istoriei” a 
fost tot timpul preocupată să îngheţe inima ade- 
vărată şi apoi s-o dubleze cu una mecanică - „ini- 
ma-ideologică“. Această „inimă-ideologică” este o 
pompă artificială asemănătoare celei pe care o 
face chirurgul în intervenţia de pontaj-coronari- 
an, atunci când procedura chirurgicală presupu- 
ne 0 „scurtcircuitare“ a inimii în întregime, o 
oprire a ei şi o înlocuire a pompei cardiace cu o 
pompă cu galeți, procedură care, alături de exis- 
tența unui plămân artificial ce asigură oxi- 
genarea sângelui, creează un adevărat „sistem 
circulator extracorporal“. 

Pentru a opri inima, chirurgul blochează 
aorta mare ascendentă cu o pensă şi, ca inima să 
nu fie privată de oxigen, adică, în termeni medi- 
cali, să devină „ischemică”, este răcită la 4*C. 
Astfel inima prin răcire este protejată. 

Dar imediat după efectuarea intervenţiei de 
pontaj, pensa care bloca circulaţia coronară este 
înlăturată, iar mușchiul cardiac fiind irigat din 
nou face ca inima să reînceapă să bată şi să-şi reia 
funcţia normală. 

Dacă toate acestea chirurgia cardiacă le-a in- 
ventat pentru a salva viața omului, nu la fel pro- 
cedează chirurgia-ideologică. Căci, în timp ce me- 
dicul repune în funcţiune inima adevărată aşe- 
zând-o în drepturile sale fiziologice şi divine, chi- 
rurgul-ideologic, cu mână criminală, opreşte defi- 
nitiv inima naturală a omului, declarând inima- 
pompă ca „inimă-izbăvitoare“. 

Ce bucurie a fost apoi pe filosofii-ideologici 
care ne spuneau nouă, celor din ghetoul ex- 
perimental, nouă, celor cu inima bună smulsă din 
piept, ce fericire mondială va aduce inima-pom- 
pă. S-au creat chiar manifestații de bucurie în care 


milioane de operaţi cu inimă-pompă în piept îşi 
dădeau mâna în imense hore de bucurie. Dar ce 
ciudat, deşi se țineau de mână unii pe alții, nu se 
simțeau şi astfel, pentru prima oară, cel de lângă 
tine devenea străin: tatăl de fiu, soţul de soţie, iu- 
bitul de iubită... toţi se uitau cu ochi ideologic 
unul la altul. O altă privire îi stăpânea, priveau 
unul la altul, dar nu-şi mai vedeau sufletul. Mai 
mult chiar, au fost cazuri când copii cu inimă- 
pompă se duceau la chirurgii-ideologici să-şi pâ- 
rască părinții în al căror piept se mai auzeau vag 
şi bătăile inimii vechi, adică a inimii bune. Atunci 
chirurgii-ideologici felicitau pe cei mici pentru 
atitudinea „sanitară” şi de urgenţă interveneau 
să le smulgă din piept celor pârâţi şi ultimele bă- 
tăi de inimă adevărată. 

Şi astfel, lucruri care înainte se făceau cu 
„strângere de inimă“ sau împotriva inimii s-au 
putut face acum firesc. Ne-iubirea firească între 
oameni, însoţită de o briză de ură, au creat valuri- 
le marelui ocean de suspiciune reciprocă ce avea 
să vină. 

Omenirea stătea pentru prima dată în bătaia 
unui vânt necunoscut. Oamenii nu mai erau 
stânci, ci valuri care se orientau instantaneu după 
bătaia vântului cel nou. Apoi valurile mici erau 
înecate de valurile mari şi om ucidea pe om într- 
o mare necunoscută. Dar iată că, pe neaşteptate, 
chirurgii-ideologici au intrat în panică. Inima- 
pompă instalată în pieptul pacienţilor, nemaifi- 
ind oxigenată de sânge-suflet şi de aer-adevăr, a 
dat semne de înnegrire. Atunci, de urgență s-a 
luat o măsură disperată: ... să se vopsească cu 
roşu-aprins toate inimile-pompă în aşa fel încât 
măcar la suprafață să arate ca inimile-adevăr 
smulse şi să nu existe cumva un pericol de revol- 
tă. 

Furie mare pe chirurgii-ideologici când au 
aflat că undeva în lume, într-un loc frumos, mai 
există o ţară în care oamenii ţineau la inima lor 
cinstită şi, mai mult chiar, prin murmure-rugăciu- 
ni aceştia o dăruiau zilnic unei inimi mai mari, 
Atotiubitoare, pe care o numeau Dumnezeu. În 
țara asta aşa crescuseră inimile, să se privească 
una pe alta şi apoi toate să privească la inima Lui, 
inima cea mare care-i învățase să se iubească în- 
tre ei aşa cum i-a iubit El. 





44 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





ş, 
| =) == - 
= N LO 











Mare deci fu furia, aşa că operaţia se făcu de 
urgență. Mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de 
inimi cinstite au fost smulse din pieptul acelor 
bieți oameni. Şi de atâtea inimi smulse plângea 
pământul şi ca să nu mai plângă, el însuşi, pămân- 
tul, a fost operat în inima ui făcută peste noapte 
groapă comună pentru milioanele de inimi cura- 
te. 

Astfel închis în strigătul lui de durere, 
pământul s-a apucat să plângă. Numai că Inima 
din Cer, Inima-Atotiubitoare, Inima cea care ve- 
dea tot, pe neaşteptate a botezat fiecare lacrimă 
ca Să nu se piardă cumva în oceanul necunoscut 
de suferință. Şi astfel a apărut pe obrazul chinuit 
al lumii o lacrimă numită Aiud, alta Piteşti, alta 
Gherla, alta Sighet, alta Tg.-Ocna sau Râmnicu-Să- 
rat. Şi toate lacrimile astea adunate au creat o ma- 
re a suferinței numită România. 

- „Lasă-l să plângă!“, ziceau chirurgii-ideo- 
logici despre pământ, „că şi aşa nu-l aude ni- 
meni!“ Și totuşi s-a-ntâmplat o minune: lacrimile 
au început să vorbească cu glas tainic către noi. 

- „Am fost inimi-vii, adevărate“, strigau ele, 
„am iubit, am avut copii, părinți!“ 

- „Și atunci de ce v-au smuls din piepturi?“, 
am întrebat eu. 

- „Pentru că n-am vrut să ne despărțim de 
inima Lui, de inima cea Adevărată, cea care 
mereu sângerează.“ 

- „Unde-i inima cea Adevărată, cea care 
mereu sângerează?“ 

Pământul a tăcut...peste mormintele inimi- 
lor cinstite s-a lăsat o linişte de veac ucis. De unde- 
va din blocuri se auzea o muzică stridentă, lumea 
cu inima-pompă se distra. 


- „O amăgire!“, mi-am spus... „ce bine că trăi- 
esc... Cât pe-aici să cred)...“ 

- „Mergi după mine!“, am auzit dintr-o dată o 
voce. Am tresărit. De data aceasta nu mai vorbea 
pământul, ci ceva din pieptul meu. 

- TU cine eşti?“ - am întrebat speriat. 

- „Sunt inima ta, cea adevărată“, îmi şopti vo- 
cea, „dar vorbeşte încet, să nu te audă inimile- 
pompă“ - continuă ea. 

Şi-atunci fiecare pas al meu deveni o inimă. 
Nu ştiam unde merg. Cu faţa-n jos, atent să nu 
strivesc pașii-inimi, am ajuns pe nesimţite într-o 
încăpere întunecată. 

Undeva, în colț, pâlpâia o lumânare, iar la lu- 
mina ei se vedea parcă o cruce cu un om răstignit 
pe ea. Nu-l cunoşteam, nu ştiam cine e şi de ce a 
ajuns acolo. 

Brusc parcă cineva mi-a suflat în lumânare şi 
am rămas într-un întuneric cumplit. Nemişcat am 
fost. Când, deodată, ceva tainic mă făcea să văd în 
plin întuneric. Ceva ce venea din mine... parcă o 
altă vedere. 

- „Sunt aici!“ - am auzit din nou vocea. 
„Acum ai ochi-inimi, cu ei poţi să vezi în întuneri- 
cul lumii.” 

- TU, cine eşti?“ - am întrebat. 

- „Eu sunt Inima-Adevăr, ce pururi sângerea- 
ză! Stropii mei de sânge sunt lumânările pe care 
vi le-am lăsat ca să nu vă pierdeţi în bezna lumii 
ce a venit!“ 

- „Aş vrea să te ajut!“, i-am spus. 

- „M-ai ajutat“, mi-a răspuns vocea, cu un sus- 
pin. 

- „Prin ce?“, am întrebat surprins. 

- „Prin credința ta!“ 





anul VII e nr. 80-81 


45 


ROST 


DECANTĂRI 





Ortodoxie şi naționalism (2) 


Iluminismul grec 
şi identitatea naţională 
modernă a ortodocșilor 


Alexandru Racu 





mul şi-a avut reprezentanţii săi (deseori 

infiltraţi în rândurile clerului ortodox sau 
cel puţin giraţi de unii ierarhi, chiar dacă nu în 
mod sistematic) şi în rândurile grecilor de sub 
stăpânirea otomană. La fel ca şi în celelalte locuri 
în care s-a dezvoltat, iluminismul a operat şi în 
Balcanii de secol XVIII o critică a instituţiilor po- 
litice şi religioase existente, iar, date fiind condiţi- 
ile politice în care se afla națiunea grecească la 
vremea respectivă, proiectul de emancipare so- 
cială al iluminsimului era strâns legat de un pro- 
iect de emancipare naţională. La fel ca mai toți 
europenii din acea vreme, reprezentanții ilumi- 
nismului grec, emuli ai Occidentului, simțeau un 
profund dispreț față de Bizanţ, „obscurul şi obs- 
curantistul imperiu“, şi faţă de moştenirea sa. Da- 
torită acestui fapt, atunci când au trebuit să alea- 
gă, în procesul de construire a unei identității na- 
ționale moderne,“exemplul unei epoci glorioase 
în experința colectivă, care ar fi putut să aline 
sentimentul decăderii care caracteriza prezentul 
şi să sugereze forma viitorului“! iluminiştii greci 
au optat fără drept de apel pentru Grecia antică. 
La urma urmei, s-a găsit un Byron, la vremea res- 
pectivă, dispus să moară în luptă la Missolonghi, 
pentru renașterea Greciei antice. Nu s-ar fi găsit 
însă nici un occidental care să facă acelaşi sacrifi- 


C urent intelectual pan-european, iluminis- 


ciu de dragul renaşterii Imperiului Bizantin. Cert 
este că opţiunea iluminiştilor greci înlocuieşte 
ideea unui destin colectiv al turmei ortodoxe de 
sub stăpânire otomană, cu ideea unui destin nați- 
onal grec deopotrivă distinct şi superior în raport 
cu cel al celorlalte etnii creştine. 

Însă potrivit lui Paschalis Kitromilides, dinco- 
lo de reacţia antagonistă a Ortodoxiei faţă de se- 
cularismul iluminist, în mod particular, conceptul 
de distincţie istorică, culturală şi etnică care a apă- 
rut în istoriografia iluminismului s-a lovit de la 
bun început de valorile ecumenice ale Bisericii Or- 
todoxe. Autorul grec recunoaşte ca perfect valid 
argumentul conform căruia Ortodoxia a fost păs- 
trătoarea identităţii naţionale în timpul asupririi 
otomane, însă tot el subliniază faptul că avem de- 
a face cu o chestiune care este departe de a fi non- 
problematică, atât din punct de vedere istoric cât 
şi conceptual. „Biserica Ortodoxă“, scrie 
Kitromilides, „şi în mod special instituțiile ei mo- 
nastice, au păstrat limbile şi amintirile imperiale 
medievale ale popoarelor din Balcani, o moşte- 
nire care avea să fie politizată de către naţiona- 
lism şi transformată în bază a anacronismelor 
istoriografice“, însă dincolo de acest aspect, ea ră- 
mânea, „Ca o instituţie a statului Otoman şi în con- 
formitate cu principiile ei doctrinare, o organiza- 
ție supranaţională, nu una naţională“? Prin ve- 
chile ei tradiţii Biserica a cultivat sentimentul unei 
identități creştine şi al unei istorii sacre comune, 


IPaschalis M. Kitromilides, Enlightenment, Nationalism, Orthodoxy, Variorum, 1994, XI, p.178 


21bidem, p. 178; Kitromilides uită însă să menţioneze că statutul de “organizație supranațională” (termen altmin- 
teri cam neinspirat) al Bisericii Ortodoxe a fost întărit tocmai de faptul că ea a devenit instituţie a Imperiului Oto- 
man, ceea ce nu era în firea ei să fie. Asta întrucât cucerirea otomană a comasat sub suveranitatea transnaționa- 
lă a Patriarhiei din Constantinopol diferitele biserici non-greceşti din Balcani care până atunci beneficiau de un 
grad ridicat de autonomie ecleziastică circumscrisă în linii mari naţionalităţi, dacă nu chiar de autocefalie, ca în 
cazul sârbilor şi bulgarilor. Autorul pare de asemenea să considere că în Ortodoxie, raportul dintre naţional şi 
supranațional se defineşte mai degrabă în termenii unui antagonism ireductibil decât în termenii unei îmbinări 
armonioase. 





46 anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





care unea toate naţionalitățile ortodoxe. Noua 
istoriografie însă opera, potrivit aceluiaşi autor, 
„tranziția decisivă către o concepție secularizată a 
trecutului şi către o înțelegere a istoriei ca des- 
făşurare a destinului colectiv al unui grup etnic 
specific, care se deosebea nu doar prin credința 
sa, ci în special prin limbă şi prin formele de ex- 
presie culturală“3. Povestea este mult mai compli- 
cată şi nu se termină aici. Iluminismul balcanic va 
sfârşi în cele din urmă prin a fi subordonat impe- 
rativelor naţionale, fiind anihilat „de către princi- 
pala forță căreia i-a dat naştere şi pe care a 
ajutat-o să capete expresie politică: naţionalis- 
mul“. Iar acest lucru se va întâmpla datorită condi- 
țiilor istorice specifice din Balcani, mai exact 
datorită faptului că, pe de o parte, națiunea grea- 
că se afla sub stăpânirea unei puteri străine, iar pe 
de altă parte, pentru că Ortodoxia (care nu fusese 
afectată de experienţele premergătoare ilumi- 
nsimului precum Renaşterea şi Reforma Protes- 
tantă) reuşea, din punct de vedere cultural, să o- 
pună o rezistență mult mai puternică ambițiilor 
iluministe decât o putea face la vremea respectivă 
creştinătatea occidentală. După cum subliniază 
acelaşi Kitromilides, „preocuparea pentru obți- 
nerea independenţei naționale, ea însăşi un pro- 
dus al schimbărilor ideologice iniţiate de ilumi- 
nism, a solicitat în cele din urmă compromisuri şi 
formarea de alianțe domestice şi externe care au 
subminat aspiraţiile liberale ale noii culturi 
iluministe“. Ca atare, în cele din urmă, istorio- 
grafa iluministă va fi nevoită să cedeze locul unei 
istoriografii romantice ale cărei trăsături domi- 
nante vor fi istoricismul şi folclorismul, iar pro- 
iectul liberal iluminist va fi nevoit să abandoneze 
în favoarea unei „concepții organiciste a comu- 
nității naționale“, ce va îngădui „un eventual com- 
promis cu corporatismul culturii tradiționale.“5 
Altfel spus, în urma conflictului dintre Orto- 
doxie şi iluminism, câştig de cauză nu a avut nici 
una dintre părţi, ci romantismul, ideologie mult 
mai periculoasă decât iluminismul, întrucât spre 
deosebire de iluminism, romantismul nu atacă în 
mod fățiş Ortodoxia, ci o parazitează, perver- 
3 Ibidem, pp. 58-59 
4Ibidem, pp. 55-56 
5 Ibidem, p. 59 





tind-o. Romantismul a reprezentat aşadar o for- 
mulă de compromis. Anihilat în ambițiile sale ma- 
ximaliste de rezistenţa culturală a Ortodoxiei, se- 
cularismul nu a fost însă zdrobit, reuşind în 
schimb să se strecoare în Biserică şi secretând 
ulterior din interiorul acesteia erezia filetistă. În 
fine, elitele vremii nu au „inventat“ națiunea, aşa 
cum caută să ne convingă diverşi istorici contem- 
porani ci au „deviat-o“. Au deviat-o de la Ortodo- 
xie, iar, cel puţin în cazul românesc, aceasta nu au 
făcut-o doar paşoptiştii franțuziţi, ci, de o manie- 
ră mult mai atrăgătorare şi prin aceasta cu atât 
mai periculoasă, a făcut-o şi contra-elita roman- 
tică şi reacționară, fapt reflectat de atacurile unui 
Eminescu la adresa „bulgăroilor“, „grecoteilor“ şi 
„muscalilor“, lansate de pe poziţia autarhismului 
etnic şi a misticismului istoricist cu conotaţii ra- 
siste. 


Bovarismul de tip fanariot 


Însă, istoria care sfârşeşte cu capturarea Or- 
todoxiei de către romantism, nu începe în secolul 
XVIII, ci coboară până în vremurile de apus ale 
Imperiului Bizantin, vremuri în care aproape în- 
treaga elită culturală şi politică a Imperiului ade- 
rase la ecumenismul vremii respective, fapt re- 
flectat de marea trădare de la Ferrara-Florența, 





anul VII e nr. 80-81 


47 


ROST 


DECANTĂRI 





căreia i s-a opus un singur episcop ortodox, Sfân- 
tul Marcu al Efesului. „Cât de grăitor este faptul“, 
subliniază un autor rus, „că la momentul cuceririi 
Constantinopolului, nimeni din întreaga elită cul- 
turală şi politică a Bizanțului nu se refugiază în 
Rusia, ci toți se refugiază în Occident“€. 
Experimentele didactice şi culturale ilumi- 
niste de secol XVIII, promovate de diverşi ierarhi 
ai Bisericii Greceşti - precum cel al Academiei 
Athonite, condusă de Evghenie Vulgaris, care, 
propunându-şi să-i lumineze pe monahii athoniţi 
cu învățăturile lui Descartes şi John Locke, nu a 
făcut decât să stârnească o adevărată rebeliune a 
călugărilor ce a sfârşit cu închiderea instituţiei în 
cauză -, se înscriu într-o tradiție mult mai veche. 
Contactele grecilor de sub stăpânirea turcească 
cu gândirea occidentală încep încă din perioada 
Renaşterii şi se fac prin intermediul studenţilor 
greci care studiau în Italia, în special la Universi- 
tatea din Padova şi, în general, prin intermediul 
fanarioţilor care se ocupau cu comerțul naval, 
pentru ca ulterior să monopolizeze practic diplo- 
maţia Imperiului Otoman. Astfel, pătrund în Ră- 
sărit modelele şi ideile occidentale față de care 
elita greacă se simţea atrasă în mod deosebit. 
Principalii promotori ai culturii în Răsărit, 
fanarioții, sunt cei care vor înfiinţa în secolul 
XVIII, în întreg, spaţiul grecesc şi în Principatele 
Române, un număr mare de instituţii de învăță- 
mânt superior pentru cler, al căror curriculum 
era profund străin de duhul pedagogiei ortodo- 
xe. Accentul nu mai cădea pe învățătura Sfinţilor 
Părinţi, ci pe filologia greacă clasică şi pe filozofia 
clasică şi modernă. Marele istoric al Răsăritului 
creştin Steven Runciman subliniază faptul că 
modelul academic fanariot de secol XVIII nu se 
inspira aproape deloc din vechea tradiție bizanti- 
nă, copiind în schimb modelul Universităţii din 
Padova. „Afectaţi de moda occidentală a vremii 
respective, de tendința către raţionalism şi 


oroarea față de orice ar fi putut fi considerat 
superstiție“, fanarioți se strofocau, în bovarismul 
lor, să demonstreze că „ei şi elevii lor erau la fel 
de luminaţi ca oricine din Vest“. Înainte vreme, 
“Ortodoxia s-a concentrat asupra celor veşnice şi, 
dând dovadă de modestie, a refuzat să îmbrace 
credința în ornamentele filozofiei care era la 
modă”. Însă, dată fiind „dorinţa fanarioţilor de a 
impresiona Occidentul“, aceştia nu puteau decât 
să se debaraseze de atari atitudini demodate. În 
schimb, luând seama de „marele prestigiu al cul- 
turii antice greceşti“, fanarioţii „doreau să 
demonstreze că erau, atât prin cultură cât şi prin 
stirpe, descendenţii Greciei antice.“7 

Însă nu doar studenții greci din diaspora şi e- 
lita comercială şi diplomatică a milletului grecesc 
vor fi căzut pradă unor astfel de mimetisme, ci 
chiar şi diverşi patriarhi ai Constantinopolului, în 
special Dionisie al IHea şi Chiril Lucaris, cel din 
urmă fiind chiar autorul unei mărtuirsiri de cre- 
dință „ortodoxă“ care era calvină din punct de ve- 
dere doctrinar. Definit de către Runciman ca un 
„înfocat ocrotitor al gândirii la modă“, Lucaris la 
numit pe Teofil Korydaleus (1570-1646), discipo- 
lul profesorului Cesare Cremonini de la Padova, 
să predea la Academia Patriarhală o specie bizară 
de neo-Aristotelism, care se dezvoltase la univer- 
sitățile din Padova şi Bologna, altminteri con- 
damnat de către Biserica Catolică. Aparent o for- 
mă radicală de averroism, noua filozofie repre- 
zenta de fapt şi de drept un materialism strigător 
la cer care nega atât imaterialitatea şi nemurirea 
sufletului cât şi posibilitatea unei intervenții divi- 
ne în ordinea naturală a lucrurilor$. Introducerea 
doctrinei cu pricina în curriculumul Academiei 
Patriarhale va stârni revoltă în mediile bisericeşti 
tradiționaliste, dând naştere unui clivaj între in- 
telectuali şi tradiţionalişti care în timp se va agra- 
va. Ca urmare, biserica oficială a ierarhilor şi a 
elitelor educate din Fanar va pierde din ce în ce 


VY. Zenkonvsky, A History of Russian Philosophy, Routledge & Kegan Paul Ltd., 1953, p. 22 
7Steven Runciman, The Great Church in Captivity, pp. 377-378 


3Un profesor de istorie grec pe care l-am cunoscut cu ceva vreme în urmă afirma în mod sarcastic că primii pro- 
motori ai materialismului marxist-leninist în Balcani au fost chiar episcopii Bisericii Ortodoxe, cu mult înainte ca 
Marx şi Lenin să se fi născut. Lucaris pare să nu fi fost deranjat prea mult de ateismul implicit al doctrinei pe care 
a transformat-o în doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe. Ceea ce conta era faptul că venea din Occident, era la 
modă şi în plus era şi condamnată de către Papalitate, care altminteri l-a urât pe patriarhul calvin şi a fost urâtă la 


rândul ei de către Lucaris, pe tot parcursul vieţii sale. 





48 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





mai mult contactul cu credința simplă a poporu- 
lui şi a conducătorilor săi spirituali, călugării şi 
clerul de jos. 

În contextul intelectual menţionat mai sus, 
la cererea aceluiaşi Lucaris, Korydaleus a intro- 
dus în educaţia ecleziastică a vremii şi disciplina 
numită „umanism religios“, disciplină care încer- 
ca să sintetizeze şi să unifice învățăturile părin- 
ților şi filozofia Greciei antice, cu scopul fabricării 
unei identități naţionale capabile de a reuni sub 
acelaşi stindard Ortodoxia şi antichitatea greacă 
şi de a reprezenta în plus un angrenaj cultural şi 
intelectual capabil, în opinia lui Lucaris, să se 
opună ofensivei iezuiţilor, altminteri mult mai 
şcoliți decât ortodocşii din acea vreme. Sub dubla 
presiune a iezuiţilor şi a imperativelor politice ale 
vremii, metodologia părinților de a asimila în 
mod critic şi creativ gândirea filozofilor antichi- 
tății a fost înlocuită cu o atitudine deopotrivă ser- 
vilă şi incultă în raport cu aceasta din urmă. 

Dacă în zilele glorioase ale Bizanțului, a fi 
numit „elen“ reprezenta o ofensă, termenul 
căzând în dizgrație după triumful crucii şi fiind 
folosit pentru a defini un grec păgân, în secolul 
XIV, termenul începe să capete conotaţii pozitive 
în diverse scrieri ale intelectualităţii bizantine, 
pentru ca un secol mai târziu, aceasta din urmă să 





9 Steven Runciman, Op. cit, pp. 119-120 
10 Steven Runciman, Op. cit, pp. 120-125 


se definească în marea ei majoritate ca elenă. Fe- 
nomenul se datorează în bună măsură şi faptului 
că, la momentul respectiv, imperiul bizantin îşi 
pierduse mare parte din teritoriu şi ajunsese să se 
reducă a teritorii care erau în mod tradițional 
greceşti. În consecință, date fiind noile circum- 
stanţe, era totalmente lipsit de realism să afirmi 
că împăratul bizantin era împăratul tuturor creş- 
tinilor, deşi, din punct de vedere strict teoretic, 
aceasta a rămas doctrina imperială până la moar- 
tea ultimului Paleolog. Din punct de vedere prac- 
tic însă, era clar că împăratul era acum doar un 
rege al grecilor. Însă dincolo de aceste circum- 
stanţe geopolitice concrete, cert este faptul că, da- 
tă fiind creşterea prestigiului culturii antice în pe- 
rioada Renaşterii, elita greacă spera să fie privită 
cu mult mai mult respect de către Occident, „dacă 
şi-ar fi scos în evidență descendența din veneraţii 
greci de demult, a căror limbă o vorbeau şi ale 
căror scrieri le studiaseră în mod neîntrerupt.“ 


Marea Idee și descompunerea 
Commonwealth-ului Bizantin 


La fel ca şi în cazul reformării curriculumului 
academic, noua “ideologie” elenistă s-a lovit de 
opoziţia tradiţionaliştilor care au văzut în ea un 
abandon al ideii ecumenice şi un compromis in- 
oportun cu cultura păgână. Nu e de mirare că 
Ghiorghios Ghemistos Pleton (1360-1450), con- 
siderat cel mai mare filozof al Bizanțului, ale că- 
rui concepții însă erau întru totul păgâne, era de 
asemenea cel mai mare avocat al elenismului. 
Fidel întru totul platonismului, Pleton era de 
acord cu sclavia, îl numea pe Dumnezeu, Zeus, şi 
făcea referință la „zei“, folosind pluralul. Având 
ca scop declarat renaşterea Greciei, Pleton poate 
fi considerat părintele naţionalismului grec, fiind 
primul care afirmă făţiş: „suntem greci, atât prin 
cultură cât şi prin rasă“.10 

Această ideologie naționalistă seculară şi 
anti-eclezială, elaborată de către elita bizantină 
pe fundalul prăbuşirii Imperiului Roman de Răsă- 
rit, va pune stăpânire încetul cu încetul (în mare 
parte datorită maşinaţiunilor fanariote) pe Patri- 





anul VII e nr. 80-81 


49 


ROST 


DECANTĂRI 





arhia din Constantinopol. Ulterior, reacţionând 
la agresiunea naționalistă grecească, celelalte 
naţiuni ortodoxe vor dezvolta în replică ideologii 
naţionaliste de acelaşi gen, angajându-se la rân- 
dul lor atât în lupta pentru identitate naţională, 
cât pentru teritoriu național, luptându-se deopo- 
trivă cu turcii şi cu grecii, cât şi între ele, şi 
transformând în cele din urmă peninsula bal- 
canică în „butoiul cu pulbere al Europei“. Acest 
proces istoric a devenit posibil datorită schimbă- 
rilor structurale care au afectat viaţa Bisericii Or- 
todoxe după cucerirea otomană. Dat fiind siste- 
mul millet, Patriarhul din Constantinopol a deve- 
nit singurul lider al creştinilor de sub stăpânirea 
otomană, indiferent de naţionalitate, şi, mai mult 
decât atât, a devenit inclusiv un lider secular 
(etnarh) al comunităţii sale, întrucât musulmanii 
acordau „naţiunilor religioase“ un grad ridicat de 
autonomie administrativă şi judiciară. Astfel, pu- 
terile administrative şi judiciare ale Patirarhiei au 
fost mărite considerabil, aceasta devenind de- 
pendentă de funcţionari civili, care vor fi recru- 
taţi din rândurile aristocrației financiare fanario- 
te. Însă dependenţa Patriarhiei nu se oprea aici. 
Fanarioţii reprezentau de asemenea una din prin- 
cipalele surse de venit ale Patriarhiei, într-o vre- 
me în care datoriile băneşti ale Bisericii, dată 
fiind extorcarea fiscală la care era supusă de oto- 
mani, atingeau cifre uriaşe. Iar din nefericire, fa- 
narioţii vor transforma tot mai des Patriarhia 
într-un instrument al propriilor lor ambiţii şi inte- 
rese. 

În opinia arhiepiscopului Kallistos Ware, 
marele avantaj al sistemului milleta fost faptul că 
a făcut posibilă supraviețuirea naţiunii greceşti în 
timpul secolelor de dominație otomană. Cu toate 
acestea, Kallistos Ware subliniază faptul că siste- 
mul a avut şi două dezavantaje majore. Întâi de 
toate a încurajat simonia şi corupția (adevărate 
maladii bisericeşti şi chiar repere culturale ale 
sud-estului European, care au supraviețuit impe- 
riului otoman până azi) prin faptul că Biserica a 
fost nevoită să se angajeze în afacerile seculare. 
În al doilea rând, a dus la o „regretabilă confuzie 
între Ortodoxie şi naționalism. În condiţiile în 


care viața civilă şi politică erau organizate pe 
de-a-ntregul în cadrul Bisericii, grecilor le-a fost 
imposibil să facă distincţia dintre Biserică şi naţi- 
une“. 

Pe de altă parte însă, dat fiind visul fanariot 
numit Marea Idee, anume visul renașterii unui 
imperiu mai degrabă grec decât bizantin, din pro- 
pria cenuşă, fanarioţii, după cum scrie Steven 
Runciman, „au încercat să combine într-o alianță 
deopotrivă pasională şi ilogică, forța naționalistă 
a elenismului şi tradiţiile ecumenice ale Bizanțu- 
lui şi ale Bisericii Ortodoxe“. Marea Idee, care va 
sta la baza Revoluţiei greceşti de la 1821, este de- 
finită de către Runciman drept „un amestec de 
neo-bizantinism cu un sentiment acut al rasei“1?, 
ecuaţie în care, dată fiind evoluția lumii moder- 
ne, cel de-al doilea element va triumfa în cele din 
urmă asupra celui dintâi. 

Dacă tradiţia bizantină încuraja folosirea 
limbii vernaculare în liturghie şi evitarea pe cât 
posibil a impunerii de episcopi de etnie greacă 
asupra altor grupuri entice, iar primii patriarhi 
constantinopolitani de după cucerirea otomană 
s-au conformat acestei tradiţii, conştienţi fiind de 
statutul şi de îndatoririle lor ecumenice, ulterior, 
Biserica Greacă şi-a schimbat politica, încercând 
în mod sistematic să le impună celorlalți creştini 
din Balcani atât episcopi greci, cât şi utilizarea 
limbii greceşti în slujbele şi educaţia religioase. 
Ca rezultat al presiunii fanariote, mitropoliile au- 
tonome de Pec şi Ohrid au fost suprimate de către 
Patriarhia din Constantinopol în 1766 şi respec- 
tiv 1767, stârnind mânia şi resentimentul sârbilor 
şi bulgarilor, care vor fi puşi sub autoritatea unor 
exarhi numiţi de către Patriarh, exarhi care se vor 
lansa într-o adevărată campanie de „evanghelism 
cultural şi lingvistic“. Noua preocupare a elitei 
eclezastice greceşti este ilustrată de o scrisoare 
trimisă în 1815 de arhimandritul grec Neofit 
Duca, Patriarhului Chiril al IV-lea al Constantino- 
polului, căruia Duca îi solicita să detaşeze de în- 
dată o sută de călugări de la Muntele Athos cu sco- 
pul predării limbii greceşti în zonele în care 
aceasta nu era vorbită. În opinia lui Neofit Duca, 
evanghelismul cultural şi lingvistic era datoria de 


1! Timothy Ware, The Orthodox Church, Penguin Books, Baltimore, Maryland, 1963, 1964, pp. 98-99 


12 Steven Runciman, Op. cit., pp. 378-379 





50 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





căpătâi a păstorilor bisericeşti din acea vreme. 
„Nu mi se pare întreg la minte“, scria arhimandri- 
tul, „cel care crede că există altceva care să slu- 
jească mai bine interesului şi prestigiului nostru, 
decât răspândirea limbii noastre“15. 

Încercarea fanarioţilor de a eleniza celelalte 
biserici din Balcani a reprezentat, în opinia lui 
Runciman, „0 politică care şi-a înfrânt propriile 
scopuri“. Rezultatul ei a fost că nici una dintre 
naţionalitățile creştine din Balcani nu a mai fost 
dispusă să coopereze cu grecii într-o mişcare de 
independență condusă de aceştia din urmă. 
După ce au trecut prin experiența dominaţiei re- 
ligioase greceşti, sârbii, bulgarii şi românii!“ nu 
erau de fel atraşi de ideea - marea idee (sic!) - de a 
înlocui conducerea politică turcească cu conduce- 
rea politică grecească. Potrivit lui Runciman, 
„Marea Idee i-a încurajat pe greci să se considere 
un popor ales“. Însă „popoarele alese sunt rare- 
ori populare şi, în plus, nu-şi prea găsesc locul în 
Biserica lui Hristos“.1 

Dincolo însă de problematica naționalismu- 
lui anti-eclezial al fanarioților, Patriarhia din Con- 
stantinopol era pusă în faţa unei dileme extrem 
de complicate, întrucât reprezentanţii Marii Idei 
încercau să coopteze Patriarhia în proiectele lor 
revoluţionare, altminteri puternic contaminate 
de ambițiile laiciste şi masonice care se răspândi- 
seră pe întreg continetul european după Revo- 
luţia Franceză. Însă dincolo de temerea justifica- 
tă, stârnită de secularismul ideologiei revoluţio- 
nare, destui reprezentanţi ai Bisericii considerau 
că oricum identitatea creştină trebuia să fie mai 
presus de identitatea naţională şi că Biserica era 
obligată, la urma urmei, “să dea Cezarului ce-i al 
I5Paschalis Kitromilides, Op. cit., pp. 156-157 


Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”, 
şi să nu se ocupe de politică, cu atât mai puţin de 
politica revoluţionară. Ca atare, în Învățătura Pă- 
rintească, un document publicat în 1798 la Con- 
stantinopol!”, propaganda revoluţionară era 
numită „ademenire a Diavolului şi otravă ucigaşă 
menită să arunce popoarele în dezordine şi dis- 
trugere“18. Oscilând între acuzaţia de laşitate şi 
servilism în raport cu puterea Sultanului, pe de o 
parte, şi acuzaţia de subordonare a credinței 
unor interese politice lumeşti, care în plus erau 
strâns legate de ideologia anti-creştină aflată la 
originea incendiului revoluționar care cuprindea 
încetul cu încetul întreg continetul European, Pa- 
triarhia era pusă în fața unei alegeri extrem de 
dificile, între fidelitatea față de tradiţia creştină şi 
fidelitatea faţă de destinul naţiunii elene. Balanța 


2 











“Situaţia românilor este totuşi un pic diterită. Dat fiind faptul că Principatele Române se aflau atât din punct de 
vedere politic cât şi din punct de vedere ecleziastic sub controlul grecilor, aceştia din urmă au abordat o strate- 
gie diferită în ceea ce priveşte chestiunea lingvistică, căutând ca prin aceasta să-i câştige întucâtva pe români. 
Spre deosebire de sârbi şi bulgari, românii chiar erau încurajați de către ierarhia greacă să folosească limba ro- 
mână în slujbele bisericeşti. 


15Mai mult chiar, în cazul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, obiectivul vizat era îndepărtarea conducerii politice 
fanariote din Ţara Românească. 

16 Steven Runciman, Op. cit, pp. 380, 394 

17Documentul i-a fost atribuit iniţial lui Antim, Patriarhul Ierusalimului, însă ulterior s-a dovedit că nu el este au- 
torul, iar istoricii suspectează că adevăratul autor este Grigore al V-lea, Patriarhul Constantinopolului, cel care 
va fi spânzurat în primăvara lui 1821 de către turci, la aflarea veştii că grecii din Pelopones s-au răsculat, fiind 
învinuit, aproape sigur pe nedrept, de complot revoluţionar. 


18 Steven Runciman, Op. cit. pp. 394-395 





anul VII e nr. 80-81 51 


ROST 


DECANTĂRI 





va înclina în cele din urmă în favoarea primei op- 
țiuni. După cum scrie Steven Runciman: 

Nu era treaba Bisericii să se angajeze în acti- 
vități naționaliste subversive. Hristos însuși a fă- 
cut deosebirea între cele ale Cezarului și cele ale 
lui Dumnezeu. Pavel le-a poruncit creştinilor să 
se supună împăratului roman, chiar dacă împăra- 
tul era păgân. Biserica primară a stidat autorita- 
tea politică doar atunci când i s-a încălcat liberta- 
tea religioasă sau când membrilor ei li s-a cerut să 
facă lucruri care erau împotriva conștiinței creş- 
tine. Însă turcii nu făcuseră astfel de lucruri!?. În 
mod cert, un bun creştin trebuie să fie şi un bun 
cetățean, nu un conspirator revoluționar (..) Era 
oare legitim pentru un Patriarh să se dezică de 
acordul stabilit între Sultan și marele său prede- 
cesor (al Patriahului), Ghenadie? Putea să abjure 
de Ia jurământul depus în fața Sultanului atunci 
când alegerea sa fusese contirmată? Iar din punct 
de vedere strict practic, avea oare el dreptul să se 
angajeze în acțiuni conspirative care dacă ar fi 
eşuat ar ti dus cu siguranță la niște represalii 
groaznice la adresa turmei sale? Este clar că nişte 
ierarhi prevăzători nu puteau Să sprijine cu uşu- 
rință naționalismul revoluționar. Cu toate aces- 
tea, dacă nu s-ar fi alăturat mișcării dintr-un senti- 
ment de onoare, din prudență sau din pricina 
unei atitudini de detaşare spirituală, ar fi tost eti- 
chetaţi drept trădători ai elenismului iar legătura 
dintre Biserică şi elementele mai active şi mai 
progresive ale turmei ei S-ar fi rupt20. 


Atavismele „elitei“ 


Dacă pe de o parte este adevărat că relaţia 
dintre Ortodoxie şi naționalism a fost favorizată 
de tradiţia sinodală a Ortodoxiei, de pluralismul 
lingvistic şi cultural care o caracterizează, precum 
şi de condiţiile istorice obiective în care se găseau 
popoarele ortodoxe la momentul eliberării, asu- 
prite fiind de o putere cu o identitate religioasă 
diferită de a lor, de cealaltă parte, este clar că ide- 
ologia naționalistă care a pus stăpânire în cele 
din urmă pe bisericile ortodoxe a fost din multe 


puncte de vedere străină de duhul Ortodoxiei, în- 
trucât a reprezentat produsul (chiar dacă forma 
finală a fost mai degrabă accidentală decât pre- 
meditată) unei gândiri şi a unor ambiţii seculare, 
dispuse să instrumenteze credința ortodoxă în 
scopuri lumeşti, pervertind-o, dispuse chiar să se 
debaraseze cu totul de ea, dacă lucrul acesta ar fi 
fost posibil. 

Relaţia de multe ori denaturată dintre Biseri- 
ca Ortodoxă şi națiunea modernă trebuie înţelea- 
să nu doar din perspectiva contactului cu o ideo- 
logie seculară apărută la finele secolului al 
XVII-lea, ci şi în lumina unei întregi serii de im- 
porturi premergătoare, a unui proces de seculari- 
zare mult mai vechi şi mult mai profund, la ră- 
dăcina căruia se găseşte ca întotdeauna abando- 
narea tradiţiei bizantine în favoarea unor modele 
de gândire occidentale. Responsabilă de fenome- 
nul cu pricina este, ca de obicei, „elita“. Motivația 
ei a fost şi este în continuare „civilizaţia“. Pentru 
credincioşii ortodocşi, prăbuşirea civilizaţiei bi- 
zantine şi neajunsurile civilizaţiei post-bizantine 
au reprezentat şi reprezintă prețul plătit pentru 
păstrarea adevărului de credință. Însă în mod pa- 
radoxal, prin politicile ei modernizatoare, elita 
nu numai că nu a ameliorat aceste neajunsuri 
„civilizaţionale“, ci deseori chiar le-a agravat. Cre- 
dința maselor va degenera deseori în superstiție, 
nu atât datorită prostiei inerente „boborului“, pe 
care o reclamă dezabuzate elitele bovarice de ieri 
şi azi, cât datorită faptului că, dincolo de limitele 
obiective (în primul rând financiare) pe care le 
avea sistemul educaţional al unei Biserici asupri- 
te de către turci, vedem cum însăşi elita sinodală 
şi intelectuală a vremii şi-a trădat vocaţia pedago- 
gică şi îndrumătoare, înlocuind învățătura teolo- 
gică sănătoasă cu niște ifose intelectuale care dă- 
deau bine în „cancelariile“ vremii. Constrâns să 
aleagă între ignoranță şi apostazie, în mod in- 
stinctiv, poporul a ales pe bună dreptate prima 
variantă, fiind încredinţat în adâncul sufletului 
de faptul că Dumnezeu este mult mai îngăduitor 
cu prostul decât cu trădătorul. Or, din nefericire, 
trăim într-o cultură în care, cu rare excepții, „tră- 


19 Aici se poate totuşi obiecta, dacă e să ne gândim spre exemplu Ia sistemul de recrutare a ienicerilor, care însă, 


ce-i drept, nu mai era în funcțiune la vremea respectivă. 


20 Steven Runciman, Op. cit. pp. 383-384, 395 





52 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





darea intelectualilor“ a fost regula. Iar oricât ar fi 
de incult, poporul nu este însă şi într-atât de prost 
încât să nu-şi dea seama, măcar şi instinctiv, de 
faptul cu pricina. Motiv pentru care, pe bună 
dreptate, poporul nu-i iubeşte pe intelectuali şi îi 
iubeşte în schimb pe călugări. 

Cert este că „elitei“ nu-i place să fie privată 
de binecuvântările civilizaţiei de dragul adevăru- 
lui şi nu caută să primească slavă de la Dumnezeu 
ci de la oameni, de la oamenii „civilizaţi“, bine- 
înțeles, care acum ca şi atunci se găsesc în Occi- 
dent, Occident cu care „elita“ se află într-un ra- 
port de prostituare, gătindu-se şi fardându-se tot- 
deauna în funcţie de cerinţele vremii. Contrar ce- 
lor propovăduite de Sfântul Pavel, „elita“ caută să 
se potrivească chipului veacului acestuia. Pentru 
că „elita“, care este de fapt o falsă elită, nu iubeşte 
adevărul, ci se iubeşte pe sine şi confortul iluzo- 


riu pe care i-l procură contemplarea narcisistă în 
oglinda occidentală. În fine, ar trebui precizat în 
cele din urmă că actualele atacuri ale „elitei“ la 
adresa naţionalismului nu trebuie să ne inducă în 
eroare. Ele nu se opun logicii celor care mai înain- 
te au pervertit tradiţia Bisericii în numele naţio- 
nalismului, ci i se integrează perfect aceasteia din 
urmă (nefasta logică) perfecționând-o la un alt ni- 
vel. Asta datorită faptului că „elita“ nu critică na- 
ționalismul în numele Ortodoxiei (o face eventu- 
al doar sub masca Ortodoxiei) ci, ca de obicei, o 
face în numele ideologiilor la modă, care, pe mă- 
sură ce ne apropiem de Apocalipsă, devin din ce 
în ce mai nocive. Biserica a suferit de pe urma 
compromisului cu naționalismul, dar de bine de 
rău a rămas în picioare. Însă în eventualitatea 
unui nou compromis cu oferta ideologică de ulti- 
mă oră a „elitei“, se va alege praful. (va urma) 





Turnurile bisericii de marmură de la Alunu - Hunedoara 








arie. > BB e 
ra E E AES 
BEA SE 








= 





anul VII e nr. 80-81 


ROST 


DECANTĂRI 





Actualitatea Predanici 


Constantin Mihai 





mplicarea profundă a intelectualității criteri- 

oniste în problemele ecleziologice ține de 

practica mărturisitoare a acestei elite care a 
înțeles, de la bun început, că nu se poate vorbi de 
un reviriment cultural autentic fără a se raporta 
la sursele Tradiţiei creative, organice. Alături de 
Mircea Vulcănescu, unul dintre liderii generați- 
ei'27, un spirit fin şi avizat al problematicii religi- 
oase, poate sta şi George Racoveanu, discipolul 
cel mai fidel al lui Nae Ionescu în materie de com- 
petenţă teologică, inițiatorul unei remarcabile re- 
viste de critică teologică, Predanial. Necesitatea 
unei asemenea publicaţii era cu atât mai urgentă 
cu cât aşezarea religioasă românească era pericli- 
tată de duhul înnoirilor, în defavoarea îndrepta- 
relor de credință. Un lucru mult mai grav viza fap- 
tul că o parte a teologiei oficiale româneşti accep- 
tase o atmosferă de convivialitate, prin participa- 
rea la rugăciuni sau la diverse agape cu tăgăduito- 
rii celor şapte taine, prin urmare, cu ereticii. 

Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhov- 
nicească a episcopatului luau naştere grupări cu 
tendințe de evadare din comunitatea de iubire, 
uneori cu încurajarea făţişă a unor episcopi. Do- 
rința de revizuire a deciziilor Sinoadelor Ecume- 
nice devenise ardentă în cadrul unora dintre ie- 
rarhii Bisericii Române, autorităţii sinodale sub- 
stituindu-se autoritatea lui Harnack. 

În aceste condiții excepționale, replica elitei 
intelectuale creştine nu a întârziat să se producă, 
prin promovarea acestei reviste teologice, izvorâ- 
te din „râvna pentru păstrarea dogmei şi a rându- 
ielii dată nouă de Părinţi“. De aceea, calitatea fun- 
damentală a acestei elite, manifestată la nivelul 


practicii sale, era aceea de a fi mărturisitoare a 
adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip 
specific de intelectualitate se subsumau unor 
principii ecleziologice fundamentale: Pravile; 
Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiţiei 
patristice - această elită devenea păstrătoarea şi 
continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul 
Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol 
Pavel, sfătuia comunitatea creştină că: tot ce este 
de demult, de Ia Sfinţii Părinţi predanisit, cinstei 
este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt 
foarte fără de cale şi neputincioase. 

În situaţia în care dogmele se interpretau, li- 
turghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau 
revăzute, adăugate, formulate, şi chiar anulate, 
profesiunea de credință a elitei intelectuale 
creştine era una foarte clară: mărturisirea credin- 
ței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumeni- 
ce; că oamenii - fie ei episcopi şi patriarhi - sunt 
supuşi greşelii, că adunări de episcopi pot greşi; 
că numai Biserica este infailibilă, că teoria teolo- 
gilor ruşi moderni asupra autorităţii şi asupra cri- 
teriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare 
primejdioasă; că, cel puţin, pe temeiul deciziilor 
Bisericii din timpul celor şapte Sinoade Ecume- 
nice se poate dialoga cu oamenii de bună credin- 
ță şi cu pregătire teologică. 

Prezența teologului George Racoveanu şi a 
revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în 
măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă 
unor provocări dintre cele mai diverse: de la du- 
hul modernităţii care încerca să se infiltreze, prin 
vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până 
la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din 
ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să 
dea un răspuns convingător. Ca parte importantă 


1 George Racoveanu, Cuvânt de lămurire, în „Predania“. Revistă de critică teologică, anul 1, nr.1, 15 februarie 


1937, p.1, text reprodus în Predania și un indreptar ortodox cu, de şi despre Nae Ionescu, antologie prefațată şi 
realizată de diac. loan Ică jr,, Sibiu, Deisis, 2001, p.17. Iată ce spune George Racoveanu despre contextul teologic 
interbelic în care îşi făcea apariția aceasta revistă: „Săgeata duhului pentru a cărui îndepărtare se roagă Sfântul 
Efrem Sirul răneşte, parcă tot mai adânc, pe întâi-stătătorii Bisericii româneşti. Puşi să vegheze la păstrarea 
Învățăturii, ei caută, cu întorsuri de gând şi de cuvânt, să strămute Scripturile, să mute ființa adevărului. Paznici 
ai dogmei şi ai rânduielii, ei schimbă minciuna în adevăr; încearcă predaniile cu boldul înnoirilor fără de cale. În 
numele Bisericii, dar peste dogmele şi rânduielile Ei, teologia oficială încearcă să înjghebeze o pseudo-ecumeni- 
citate creştină pe tărâmul practic“. 





54 anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





a acestui dialog se profila posibilitatea convocării 
unui Sinod Ecumenic (al optulea pentru Biserica 
Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor de 
intensificare a relaţiilor dintre biserici. 

La începutul lui decembrie 1936 are loc, la 
Atena, Congresul profesorilor Facultăţilor de Teo- 
logie ortodoxă din toată lumea, unde s-a pus şi 
problema convocării unui sinod ecumenic. Nu s-a 
ajuns atunci la nici o înțelegere, majoritatea pro- 
fesorilor opinând că este imposibilă o aemenea 
convocare pentru simplul motiv că Ortodoxia 
fiind o parte a creştinismului, nu poate realiza 
cantitativ ecumenicitatea. 

George Racoveanu demontează această 
concepţie aritmetică a ecumenicităţii, străină şi 
periculoasă duhului Ortodoxiei, ea vădind o lipsă 
de contact cu realitatea vie a credinței şi condu- 
când, inevitabil, la pierderea semnificației ma- 
jore a dimensiunii spirituale (duhovniceşti). 
Astfel, teologul român repune în discuţie o pro- 
blemă esenţială care vizează raportul dintre so- 
bor, sobor ecumenic şi ecumenicitate. Pentru 0 
mai bună comprehensiune a ecumenicității, 
George Racoveanu îşi fundamentează întregul 
său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a 
unor fapte esenţiale pentru a reliefa trăsăturile 
prin care se caracterizează ecumenicitatea unui 
sinod: prin numărul episcopilor participanţi; 
prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția 
justă a acestei reprezentări; prin participarea tu- 
turor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. 

În privința numărului, Ecclesia cunoaşte 
şapte Sinoade Ecumenice: Sinodul 1 Ecumenic de 
la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250- 
318 Sfinţi Părinţi; Sinodul II Ecumenic de la Con- 
stantinopol (381), unde au asistat 150 de epis- 
copi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde 
au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecu- 
menic de la Calcedon (451), unde au fost peste 
600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic de la Con- 
stantinopol (553), cu o prezență de 164 de epis- 
copi; Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol 
(681), unde au fost 174 de episcopi şi Sinodul VII 


Ecumenic de la Niceea (787), unde au participat 
între 330-367 de episcopi. Numărul Sfinţilor Pă- 
rinți prezenţi la aceste Sinoade Ecumenice nu de- 
păşeşte 600, ceea ce înseamnă că nu au luat parte 
toți episcopii Bisericii, numărul lor fiind mult mai 
mare?. Prin urmare, numărul este un element ne- 
concludent care nu susţine principiul ecumenici- 
tăţii. 

Obiecţia care s-ar putea aduce lipsei tuturor 
episcopilor la aceste sinoade, ar fi aceea a repre- 
zentării lor prin arhiepiscopi, ceea ce nu cores- 
pundea adevărului istoric. De exemplu, episco- 
pul Romei nu şi-a trimis nici măcar delegaţi la Si- 
nodul II Ecumenic sau la Sinodul V Ecumenic. În 
plus, Episcopul Romei nu a participat la primele 
cinci sinoade - Papa Vigilius, în pofida diligențe- 
lor făcute pe lângă Sfinția Sa, nu a luat parte, 
aderând mai târziu, prin semnătură, după 
îndelungate stăruințe. 

Referitor la criteriul proporției juste, situaţia 
variază: de pildă, la Sinodul III Ecumenic, Biserica 











2 George Racoveanu, Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate, în „Predania“, anul 1, nr.3, 15 martie 
1937, p.9, text reprodus în Predania şi un Indreptar ortodox cu, de şi despre Nae Ionescu, pp.49-50: „Noi ştim că 
atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon şi proclamă monofizitismul drept dreaptă cred- 
ință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. lar când Leon 1 pune să întrebe, în anul 
458, pe toţi episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru. 





anul VII e nr. 80-81 


55 


ROST 


DECANTĂRI 





din Răsărit deţinea majoritatea categorică din nu- 
mărul episcopilor prezenți, sau la Sinodul IV Ecu- 
menic, din 630 de Sfinţi Părinţi, Biserica din Occi- 
dent era reprezentată numai prin cinci delegaţi 
speciali. Cu privire la participarea tuturor biseri- 
cilor, la Sinodul II Ecumenic, de exemplu, au fost 
numai episcopi din Imperiul Roman de Răsărit, 
ceea ce accentuează supoziţia că Teodosie nu in- 
tenționase să convoace un sobora toată lumea, ci 
numai unul al episcopilor răsăriteni. 

În condiţiile în care ecumenicitatea unui 
sinod nu se poate defini prin aceste criterii (nu- 
mărul Sfinților Părinți participanţi; reprezenta- 
rea lor la sinod, proportia justă a acestei repre- 
zentări; participarea tuturor bisericilor), George 
Racoveanu se întreabă pe bună dreptate prin ce 
anume se caracterizează aceasta, mai ales că au 
existat sinoade care s-au înşelat - Sinodul tâlhă- 
resc de la Efes (449), Sinodul de Ia Stejar, lângă 
Calcedon (403), condus de Teofil, arhiepiscopul 
Alexandriei, precum şi numeroasele concilii care 
vizau ereziile ariene, semiariene, nestoriene etc. 
Se ştie că la aceste soboare care au greşit - care au 
schimbat minciuna în adevăr - au participat foar- 
te mulți episcopi. În plus, se mai ştie că deciziile 
unor sinoade formate din puţini episcopi - An- 
cira (18 episcopi), Neocezareea (24 episcopi); 
Gangra (13 episcopi) - au fost acceptate de Sinoa- 
dele Ecumenice. O altă situaţie semnificativă viza 
faptul că deciziile unor Sfinți Părinţi, singurii par- 
ticipanţi la concilii, au fost admise şi adoptate de 
Sinoadele Ecumenice - a se vedea epistola Sfân- 
tului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în 
canoane, enciclica Sfântului Grigorie Taumatur- 
gul (270), divizată în canoane, discursul de căință 
al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în 
canoane, 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel 
Mare (373); 8 enciclice şi scrierea despre Sfântul 
Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379), divizate 
în 92 de canoane, epistola Sfântului Grigore de 
Nyssa (395); 2 epistole ale Sfântului Chiril al 
Alexandriei (444) şi ale altor Părinţii ai Bisericii. 

Contrapunând aceste argumente valide con- 
cepției aritmetice a ecumenicităţii, George Raco- 
veanu decelează câteva stări de fapt esenţiale: în 


Biserica lui Hristos, nici Patriarhii, nici Papii, nici 
Sinoadele Ecumenice nu au putut schimba ceva, 
dar s-au rupt de trupul Ecclesiei. Prin urmare, 
adepții concepției aritmetice a ecumenicităţii pot 
fi consideraţi în prelungirea ereziilor lui Arie, Ma- 
cedonie, Nestorie, a celor care neagă Sfânta Trei- 
me, cele Șapte Taine ale Bisericii şi nesocotesc ro- 
lul Maicii Domnului. Biserica a acceptat sau a res- 
pins mărturisirile sinodale în funcție de gradul 
lor de adecvare cu Adevărul Ei; soboarele a toată 
lumea care au mărturisit drept, Ecclesia le-a con- 
siderat Sinoade Ecumenice. 

Condiţia fundamentală a validării unui Si- 
nod Ecumenic implică calitatea de mărturisire to- 
tală a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor 
episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă auto- 
mat acestuia atributul ecumenicității. Ecumenici- 
tatea presupune invariabilitatea învățăturii Bise- 
ricii, măsura creşterii fireşti şi organice a Evan- 
gheliei. 

Dialogul ecleziologic interbelic nu pornea 
de multe ori de la o bază comună: Predania ca sin- 
gura unitate de măsură. Se ridicau şi atunci voci 
care cereau o obnubilare a poziţiilor şi atitudini- 
lor principiale, o stingere a oricăror opoziții ne- 
constructive în favoarea unei concordii, a unei 
conciliarităţi fecunde. Dimpotrivă, elita intelectu- 
ală creştină, mărturisitoare, împreună cu Părinții 
şi marii Dascăli ai Bisericii, a Adevărului Revelat, 
considera că timpul acestor poziţii sau atitudini 
nu a trecut pentru simplul motiv că toţi cei care s- 
au rupt de trupul Bisericii nu s-au întors din rătă- 
cirea lor şi nu au recunoscut cu pocăință, aseme- 
nea fiului risipitor, greşeala lor pentru a se în- 
drepta şi a reintra în firescul lucrurilor. 

Prin urmare, acest firesc al lucrurilor ţinea 
de o bună rânduială care nu se putea regăsi decât 
în Biserică, acolo unde comunitatea creştină măr- 
turiseşte adevărul de credință şi de unde se aş- 
teaptă mântuirea. Această idee fundamentală pe 
care se instituia practica generaţiei intelectuale 
creştine interbelice venea în prelungirea tradiţiei 
patristice. Mărturiile Părinților Bisericii în acest 
sens sunt elocvente. De pildă, Sfântul Ciprian 
afirmă că nu există mântuire în afara Bisericii>, că 


3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianurm, cap. XXI, in Migne, PL., III, col.1169, apud George Racoveanu, 
Frățietate pe „terenul pracic, în „Predania”, anul |, nr.4., 1 aprilie 1937, p.1l, text reprodus în Predania şi un 
Îndreptar ortodox cu, de şi despre Nae Ionescu, p.Ă7: „Salus extra Ecclesiam non est. 





56 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 








cel care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată 
pe Dumnezeu. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă 
Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, 
nimeni n-a putut să scape5, Fericitul Ieronim măr- 
turiseşte că cel care se mântuieşte, se mântuieşte 
în Biserică€. În schimb, Fericitul Augustin spune 
răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire şi la via- 
ţa veşnică fără suportul christic - Hristos, cap al 
Ecclesiei =; numai cine se află în trupul Său - Bi- 
serica - îl are pe Hristos cap”. 

În timp ce pentru Sfântul Irineu al Lyonului, 
credința adevărată este cea a Bisericii, transmisă 
de la Apostoli, pentru Sfântul Chiril al Ierusali- 
mului, drumul spre Împărăţia Cerurilor şi spre 
viaţa veşnică este asigurat de Biserică”. Prin ur- 
mare, se poate accede la cunoaşterea adevărului 


o mică parte a mărturiilor patristice referitoare la 
rolul Ecclesiei în iconomia divină. 

Tocmai prin părăsirea poziţiilor şi prin înce- 
tarea opozițiilor, elita intelectuală interbelică 
considera pe bună dreptate că se depunea mărtu- 
rie despre nedreptatea pe care Biserica o făcea 
fraţilor de alte confesiuni. De aceea, frățietatea cu 
cei care credeau și mărturiseau că Sfântul Duh 
n-a lucrat în Biserica lui Hristos, adormind unde- 
va pe catargul corăbiei Sfinților Apostoli, presu- 
punea, înainte de toate, promovarea unei profesi- 
uni de credință extrem de grave: a crede în nimic 
sau a crede în toate, ceea ce reprezenta acelaşi lu- 
cru. De exemplu, referitor la fapta lui Iuda, creşti- 
nul nu are dreptul să creadă altceva decât crede 


4 Sfântul Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. VI, in Migne, PL. IV, col.519, apud George Racoveanu, op. cit.: 
„Habere jam non potest Deum patrem, qui Ecclesiam non habet matrem“. 


5 Ibidem, p.11: „Si potuit evadere quisquam qui extra arcam Noe fuit, et qui extra Ecclesiam foris fuerit evadit”. 


6 Fericitul leronim, Comment. in Joelem liber, cap. IV, 1 sq. in Migne, P.L., XXV, coL.980, apud George Racoveanu, 
op.cit. p.11: „dicimus omnem qui salvatur, salvari in Ecclesia, sive in coelesti Jerusalem“. 

7 Fericitul Augustin, Contra Donatistas, liber unus, cap. XIX-49, in Migne, PL.., XLIII, col.429, apud George 
Racoveanu, op.cit. p.11: „Ad ipsam vero salutem ac vitam aeternam nemo parvenit, nisi qui habet caput 
Christum. Habere autem caput Christum nemo poterit, nisi in ejus corpore fuerit, quod est Ecclesia“. 

8 Sfântul Irineu, Contra haereses, liber tertius, praefatio, in Migne, P.G., VII, col.843, apud George Racoveanu, 
op.cit. p.LL: „resistes eis pro sola vera ac vivifica fide, quam ab apostolis Ecclesia percepit, et distribuit filiis suis“. 


9 Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catech., XVIII, cap. XXVIII, in Migne, P.G., XXXIII, col.1049, apud George 


Racoveanu, op.cit. p.ll. 


10 Sfântul Eusebiu din Pamfilia, De vita beatissimi imperatoris Constantini, liber tertius, cap. LXV, in Migne, PG., 


col.1141, apud George Racoveanu, op.cit, p.I]. 





anul VII e nr. 80-81 


57 


ROST 


DECANTĂRI 





Biserica, întrucât aceasta nu poate greşi. Creşti- 
nul nu are voie să judece sub specie aeternitatis, 
lui nu îi este îngăduit să-şi aproprieze punctul de 
vedere al Providenței, căci omul nu poate sta, cu 
impertinență, lângă Dumnezeire, pe tronul Fi; în 
asemenea condiţii, ființa umană este capabilă să- 
şi imagineze orice. 

Biserica lui Hristos, călăuzită în permanență 
de Sfântul Duh, are o opinie clară despre Iuda pe 
care o mărturiseşte fără schimbarel!. Mărturiile 
Ecclesiei despre Iuda sunt exprimate răspicat în 
practica liturgică a Deniilor Iuda nu este „fiul Ta- 
tălui“, ci fiul viperelor nerecunoscătoare; Iuda nu 
este ucenic, ci diavol; pentru bani, el s-a privat de 
ambele vieți (terestră şi dumnezeiască), pentru 
Biserica lui Hristos, soarta lui Iuda este pecetlui- 
tă: el este pierdut - a adormit întru moarte. 

Iată de ce nu se poate înfățişa fapta lui Iuda 
din perspectiva umană a bunătăţii sufletești, a to- 
leranţei şi a filantropiei, omul tinzând să greşeas- 
că fie din „amorţire sufletească, din viețuire în 
afară de hotarele harice ale Bisericii“. Are perfec- 
tă dreptate George Racoveanu când se întreabă: 
Dar care iubire de oameni poate ajunge iubirea 
de oameni a lui Hristos Dumnezeu?; Și care 
dreptate poate privi, cu fruntea sus, dreptatea 
cea desăvârșită a lui Dumnezeu? 

Prin vocea Ecclesiei, Dumnezeu Sfântul Duh 
ne spune că Iuda este diavol şi că acesta şi toți în- 
gerii lui sunt pierduţi. Dacă aceasta este învăţătu- 
ra Bisericii, atunci aceasta trebuie să fie şi mărtu- 
risirea şi lucrarea creştinilor. Prin urmare, racor- 
darea elitei interbelice creştine la Predanie este 
mai mult decât justificată, fiind singura posibilita- 
te prin care se evita riscul oricărei rătăciri. 

Toată această analiză asupra păcatului lui 
Iuda a mobilizat o parte a elitei intelectuale inter- 
belice. În 1936, cu un an înaintea textului lui 
George Racoveanu, Nae Ionescu încearcă să clari- 


fice toată această chestiune teologică extrem de 
sensibilă. Filosoful stabileşte, de principiu, eroa- 
rea problemei de fond potrivit căreia fără păcatul 
lui Iuda, omenirea nu ar fi obținut mântuirea, cu 
alte cuvinte, păcatul său fiind însuşi instrumentul 
mântuirii. Similitudinea pe care o face cu Origen 
este una evidentă: de ce oare şarpele s-a îndrep- 
tat spre Eva şi nu spre Adam? 

Precum am arătat din scurta analiza a lui 
George Racoveanu, un fapt este indubitabil: ruda, 
vânzătorul, a păcătuit. Se pune atunci întrebarea 
firească: putea Iuda să nu păcătuiască? Putea. 
Dacă da, atunci cum? Rămânea jertfa lui Hristos 
neîmplinită? Nu. Căci se găsea o altă cale a jertfei. 
Va putea cineva spune că totuşi Dumnezeu ştia că 
Iuda va greşi? Aceasta nu presupune că Iuda era 
predestinat păcatului, ci numai că Dumnezeu, 
care le ştia pe toate, ştia că Iuda va păcătui. Ştia, 
dar nu decisese El. Prin urmare, Iuda a păcătuit 
din libera lui hotărâre, şi nu ca urmare a deciziei 
divine. 

„Iar Dumnezeu a ştiut-o mai dinainte - e 
vorba despre faptul că Iuda va păcătui (n.n. C.M.) 





Biserica de lemn de Ia Alunu 








11 George Racoveanu, Beata culpa... în „Predania”, anul 1, nr.5, 15 aprilie 1937, p.10, text reprodusă în Predania; şi 
un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, PP. 82- 83: „Mai bine ar fi fost, Iudo, de nu te-ai fi zămislit în 
pântecele maicii tale. Şi bine ar fi fost de tine, vânzătorule, de nu te-ai fi născut“ (În Sfânta şi marea Joi, slava Ca- 
nonului spălării picioarelor); „Iuda, cu adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie şi au câr- 
tit asupra Hrănitorului; că încă fiind în gura lui bucatele, cârteau asupra lui Dumnezeu, nemulțumitorii“ (În 
Sfânta şi marea Joi, seara, la Vecernie); „Iuda sluga şi vicleanul, ucenicul şi pizmăreţul, prieten şi diavol“ (În 
sfânta şi marea Joi, dimineaţa, la Laude); „Astăzi şi-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani şi s-a lipsit de amân- 
două vieţile: de această trecătoare şi de cea dumnezeiască“ (În Sfânta şi marea Joi, la Laude); „Cu dormire dia- 
volească fiind cuprins Iuda, a adormit întru moarte“ (În Sfânta şi marea Joi, seara, la Canonul spălării picioare- 


lor). 





58 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 


ROST 





- pentru că Dumnezeu, la care nu există mai di- 
nainte şi mai pe urmă, ştia chiar liberele hotărâri 
ale oamenilor, înainte ca aceştia să hotărască. A, 
desigur, nimic nu se întâmplă în lumea aceasta 
fără voia lui Dumnezeu. Dar e voia lui Dumnezeu 
ca anumite lucruri să se întâmple după voia oa- 
menilor, după voia lor slobodă; după judecata şi 
hotărârea lor... Omul nu-şi poate tulbura decât or- 
dinea lui; pe a lui Dumnezeu nu; dar pe a lui, da; 
pe a lui şi-o poate tulbura, şi îşi poate pierde sufle- 
tul, adică mântuirea. Şi aşa, prin voia lui, a păcă- 
tuit Iuda când a vândut pe Hristos; şi şi-a pierdut 
sufletul; şi e blestemat; şi se va chinui; în veac şi în 
veac, şi dincolo de veac. Aşa cum a hotărât Dum- 
nezeu nu după voia Lui, ci după greul păcat al lui 
Iuda din Kerioth“12. 

Astfel, împotriva acestei hotărâri, orice 
exercițiu de gândire nu mai reprezintă un simplu 
joc, ci un păcat. Ceea ce se poate adăuga este nu- 
mai un smerit amin, adică aşa să fie. De fapt, 
aceasta este singura posibilitate de depăşire a so- 
fismei cărturăreşti. 

Dezbaterea teologică interbelică s-a axat, la 
un moment dat, asupra rolului şi rostului Mărtu- 
risirii lui Petru Movilă în Ortodoxie, dezbatere 
stârnită de Radu Dragnea!5 care considera docu- 
mentul lui Petru Movilă un moment fundamental 
de la care trebuie plecat în conceperea credinței 
pentru a încheia etapa ortodoxă a „literaturizării 
ieftine“ sau a „neoromantismului“. În plus, pen- 
tru Radu Dragnea, Petru Movilă „a codificat 
dreapta credință amenințată şi din partea confe- 
siunilor apusene şi de ignoranța rusească din vre- 
mea lui de bâjbâială pe întuneric“. 

Replica la această poziţie nu a intârziat, elita 
intelectuală interbelică intervenind pentru a cla- 
rifica această chestiune, aparent esenţială, pen- 
tru dezbaterea publică. Pentru George Racovea- 
nu, a porni de la Mărturisirea lui Petru Movilă e 
mult prea puţin şi cam nefiresc pentru o discuţie 
care se dorea elocventă pentru peisajul teologic 
interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire 


apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce 
însemna că se eluda o întreagă Tradiţie: Sinoade- 
le Ecumenice, teologia patristică, imnografia 
ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar 
înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, 
Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări 
ale dreptei credinţe: Descoperirea cu deamărun- 
tul a pravoslavnicei credințe a Sfântului loan Da- 
maschin, Mărturisirea lui Ghenadie Scolariul - 
cea mai veche mărturisire a Bisericii Ortodoxe -, 
Mărturisirea lui Mitrofan Critopulos, Mărturisi- 
rea Patriarhului Dositeiu al Ierusalimului. Toate 
aceste mărturisiri, adevărate cărți simbolice, re- 
prezintă, împreună cu catehismele, o sursă pen- 
tru cunoaşterea credinței ortodoxe, dar nu un iz- 
vor principal. 

Se cunoştea tentativa catolică de a proba, in- 
vocând în susținerea propriei argumentaţii şi opi- 
nia unor teologi răsăriteni, Andrutsos şi Balanos, 
că Mărturisirea lui Petru Movilă era calchiată, ca 
metodă şi fond, după catehismul latin al lui Cani- 
sius, cel mai răspândit în secolul al XVII-lea. Dacă 
teza catolică! se dovedeşte, aparent, validă, a- 
ceasta se datorează îndeosebi conţinutului Măr- 
turisirii lui Petru Movilă. 

Mărturisirea lui Petru Movilă, alcătuită de 
mitropolit şi modificată apoi de episcopii săi, 
tradusă din rusă în latină, ulterior transpusă de 
Meletie Sirigul, în greacă şi remodificată de 
Sinodul din Iaşi, se compune din trei unităţi 
secvenționale: prima parte (credința) tratează 
despre articolele Crezului niceo-constantinopoli- 
tan, despre cele Şapte Taine şi despre învierea 
morților; a doua parte (nădejdea) abordează 
problema rugăciunii (Rugăciunea Domnească), a 
Fericirilor, ultima parte (dragostea) ocupându-se 
de aspectul virtuţilor, al Decalogului. Pornind de 
la structura acestei Mărturisiri, se poate remarca 
cu uşurinţă că paternitatea unei asemenea cărți 
poate fi revendicată de oricine. De fapt, aceasta 
presupunea că Ortodoxia nu se identifica numai 
cu Mărturisirea lui Petru Movilă; cu alte cuvinte, 


12 Nae Ionescu, Sofismna cea mare, în „Vestitorii”, an 1, nr.3, 12 aprilie 1936, text reprodus în Nae Ionescu, 
Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediţie, introducere şi note de Dora Mezdrea, Sibiu, Deisis, 2003, 


pp.68-69. 


13 Radu Dragnea, Ortodoxie şi naționalism, în „Buna Vestire”, nr.77, 28 mai 1937. 


14 C£. La Confession orthodoxe de Pierre Moghila, texte latin inâdit, publi avec introduction et notes critiques 
par Antoine Malvy et Marcel Viller, in Orientalia Christiana, vol. X, 1927. 





anul VII e nr. 80-81 


59 


ROST 


DECANTĂRI 














E ia E : 
Ortodoxia este altceva, nu numai un simplu cate- 
hism. 


Autoritatea supremă în Biserica Răsăriteană 
este reprezentată de Sinodul Ecumenic. Puşi în fa- 
ța unor chestiuni importante care reclamau o re- 
zolvare rapidă, Părinţii Bisericii, adunaţi în aces- 
te sinoade, sub ocrotirea şi inspiraţia Sfântului 
Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a 
lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie 
tezaurul sfânt al dreptei credinţe. La acestea se 
pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinţilor 
Părinţi din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, 
Limonarii, Lavsaicoane, imnogratia patristică şi 
Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine com- 
pletă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu 
echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Mo- 
vilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică în- 








2 A j i , | 
vățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia tră- 
ită şi crescută normal în comunitatea de iubire a 
Bisericii, în formularea exemplară a lui Nae Io- 
nescu. 

Activitatea teologică interbelică a lui George 
Racoveanu constituie o secvență importantă a eli- 
tei intelectuale creştine a cărei practică mărturisi- 
toare pentru Tradiţia Bisericii este esenţială în 
procesul de revigorare a spaţiului românesc, re- 
devabil fie unui tradiţionalism gregar, sămănăto- 
rist, fie unui modernism facil. Recursul critic, lu- 
cid, dar perfect dogmatic şi canonic la îndrep- 
tarul Ecclesiei asigură prospețimea şi fecundita- 
tea Ortodoxiei, ferindu-o de orice abatere. O ade- 
vărată de lecţie (smerită, umilă) de creştinism 
dogmatic, liturgic, canonic pe care elita creştină 
interbelică o oferea mediului românesc. 





600 


anul VII e nr. 80-81 


DECANTĂRI 





Lungul drum spre credinţă 
al lui Klaus Kenneth 


Klaus Kenneth, Două milioane de kilometri în căutarea adevărului — 
lungul meu drum spre credință. Traducere din limba germană de Raluca Toderel. 
Ediţie îngrijită de Laurenţiu Dumitru și Radu Hagiu. 


Octavian Dărmănescu 





sfidează regulile literare şi îşi punctează 
textul cu îndemnuri, reproşuri, halte mora- 
le. Pentru el, un globe-trotter existențialist, im- 
portantă nu este povestea, ci sfârşitul ei, cel în 


C onfesiv până la masochism, Klaus Kenneth 


Klaus Kenneth 


LI dm 35 


ouă milioane. de.Kilometvi 
în căvtavea Adevăvuli. 


2290 
9240 
ŞaezE0 
9 î 

+20 0 





care, după consumarea tuturor poţiunilor de 
chin şi spaimă, ÎI descoperă pe Iisus Hristos. Ma- 
rea lui surpriză, pe care o proiectează pedagogic 
la fiecare pagină, este că Dumnezeu, pe toate pa- 
lierele dureroase ale existenţei lui tragice, îi este 


aproape mereu. Klaus Kenneth este un exponent 
perfect al unui Occident pe moarte, un exemplu 
memorabil despre cât de perfid poate lucra auto- 
distrugerea. Ne întrebăm, o dată cu Dumnezeu, 
cât de mult întuneric poate încape într-un om, 
până unde poate birui păcatul. 

Cartea lui Klaus Kenneth tocmai asta rezol- 
vă: Dumnezeu este ubicuu, fugi de EI, dar tot spre 
El alergi, dai o palmă, dar tot pe tine te doare, căci 
tu şi aproapele sunteţi una, bucată din Dumne- 
zeu. Autorul nu-şi transfigurează cartea de dragul 
unui happy-end tocit, rutinat literar-regizoral, ci 
aduce o mărturie personală, deci vie, despre via- 
ţa lui. O viaţă răstignită pe bancul de probe al 
egoismului său numit deghizat „căutare”. Reven- 
dicat de toți dezmoşteniţii, acest rebel va avea tot 
timpul din lume, cadou de la Dumnezeu, pentru 
a-L găsi. Klaus Kenneth este un erou post-mo- 
dern, un Prometeu urban care încearcă să scape 
de zidurile care-l strâng. Textul nu este plictisitor 
şi, la un moment dat, tinde să se desprindă de 
real. În Hamburg, posedat, vrea să se omoare, dar 
Dumnezeu îl trage de chică. Lângă Bogota scapă 
ca prin minune de hoţii care-i amenințau viața. 
Trăieşte aventuros, îşi turează trupul la maxim 
pentru a-şi dibui, cât de puţin, sufletul. 

În 1983 îl întâlneşte pe părintele Sofronie de 
la Essex, un adevărat apostol al Ortodoxiei într-o 
epocă decadentă şi risipitoare. În 1986 se botează 
creştin-ortodox, o dovadă a maturizării sale, o 
stabilizare continuă, până astăzi, a ceea ce ar fi 
putut fi de la început, fără atâta căutare. Însă căile 
lui Dumnezeu sunt lungi şi grele, unele chiar de 
două milioane de kilometri. Prezentul volum are 
darul de a te pune în criză pe tine, cel cu Tainele 
„la botul calului“, care te-ai născut creştin, dar ai 
uitat asta, având toate şansele să mori păgân, 
deci singur. 





anul VII e nr. 80-81 


61 


MEMORIA 





00 de ani de la al 
doilea val de deportări 


în Siberia 


Viorica Olaru-Cemârtan 





le ce ţin de primirea,transportarea, stabilirea 

cu traiul şi în câmpul muncii a deportaților 
din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească 
(RSSM). Astfel, la 11 iunie 1949 a fost emis ordi- 
nul strict secret şi de o importanță deosebită al 
MVD al URSS, care făcea un rezumat al tuturor 
celorlalte decizii luate în prealabil şi se referea la: 
categoriile sociale supuse deportării pe veci în te- 
ritoriile stabilite, asupra cărora se extindea deci- 
zia Sovietului Suprem al URSS din 26 noiembrie 
1948 cu privire la răspunderea penală pentru fu- 
ga din locul de trai obligatoriu. Se ordona: 

1. Deportații din RSSM să fie trimişi pe veci 
în regiunea Kurgan - 5.000 de familii (18.200 per- 
soane), în regiunea Tiumen - 3.280 de familii 
(11.800 persoane), în regiunea Irkutsk - 2.000 fa- 
milii (7.200 persoane), în ținutul Altai - 1.000 fa- 
milii (4.000 oameni). 

2. Ministrului de Interne al RSSM, general-lo- 
cotenentului Tutuşkin, i se ordonă organizarea şi 
controlul operaţiei de deportare. Celelalte preve- 
deri ale hotărârilor anterioare au fost rezumate 
în această decizie. Noutatea care se impune acum 
este cuprinsă în punctul 11, unde se stabileşte că 
conducerea Ministerului de Interne, împreună cu 
conducerea locală de partid din aşezările pentru 
deportare, să se ocupe de elaborarea unui plan 
concret de primire şi stabilire a deportaților. 
Acest plan să prevadă: asigurarea deportaților cu 
locuri de trai, angajarea în câmpul muncii, asigu- 
rarea transportului de la staţiile de tren până la 
locurile de trai. S-a preconizat crearea comendui- 
rilor speciale în grija cărora să fie deportații. Ulti- 


AN A SR 
[eu cu luna iunie, se rezolvau probleme- 





mii urmau să fie luaţi la evidenţa organelor de re- 
sort şi trebuiau să fie informaţi despre restricțiile 
şi regimul strict la care aveau să fie supuşi. Dosa- 
rele şi documentele de identitate ale deportaților 
trebuiau să fie păstrate de organele MVD din lo- 
calitățile respective. 

Punctul 31 al acestei instrucţii specifica fap- 
tul că însoţitorilor de convoi li se interzicea folo- 
sirea armei împotriva deportaților, cu excepția 
apărării legitime şi în caz de tentativă de evadare, 
iar în cazul femeilor însărcinate şi al copiilor - se 
interzicea categoric folosirea armei, în orice îm- 
prejurare (realitatea a fost însă de altă natură). 

La 21 iunie 1949 se anunţa că, din cele 9.853 
familii de culaci (ţărani înstăriți) asupra cărora au 
fost perfectate dosare pentru deportare, 562 fa- 
milii fac parte din colhozuri, iar din 6.760 familii 





* Articol apărut iniţial în ziarul Timpul din R. Moldova, pe 20 oct. 2009. 





62 


anul VII e nr. 80-81 


MEMORIA 


ROST 





ale celorlalte categorii, din colhozuri fac parte 
1.216 familii. Din toate cele 16.613 dosare vizate 
ale familiilor din contingentul special, din col 
hozuri fac parte 1.778 familii, adică 10,7%. 

Organizarea staffului care urma să se ocupe 
de deportare s-a făcut în perioada 23-24 iunie. 
Din conducere făceau parte: general-maiorul 
Mordoveţ Iosif Lavrentiev - ministrul Securităţii 
RSSM, general-maiorul Ermolin Ivan Ilici - împu- 
ternicitul MGB al URSS, colonelul Kolotuşkin 
Aleksandr Alexeevici - adjunctul ministrului Secu- 
rității RSSM pe cadre. Tot aici era specificat stafful 
grupelor informativă, operativă, de evidenţă, de 
transmisiune, conducerea grupurilor operative 
de serviciu, stafful maşiniştilor. Per total erau 30 
de persoane, absolut toate din structurile MGB al 
RSSM. Din Moscova în RSSM au venit 32 de me- 
dici şi 64 asistente medicale, care au fost cazaţi, 
asigurându-li-se hrana şi toate condiţiile necesare 
în aşa fel încât să se ţină în secret scopul venirii 
lor. Stafful de conducere a operaţiei „Iug“ şi-a în- 
ceput activitatea la 24 iunie 1949. 

Fiecare eşalon avea următoarele cadre: un 
şef de eşalon (ofițer MVD al URSS), doi adjuncţi - 
unul pe sectorul gospodăresc şi altul în domeniul 
operativ -, un medic şi două asistente medicale. 
Pe lângă aceştia, fiecare eşalon avea un convoi de 
30 de soldaţi. 

Au mai fost organizate 26 de grupuri opera- 
tive ale MVD al RSSM, care aveau misiunea să pri- 
mească şi să păzească deportații aduşi la staţiile 
de îmbarcare în trenuri, să facă listele celor de- 
portați, să menţină ordinea şi informarea centru- 
lui despre desfăşurarea operaţiei. La staţiile de ie- 
şire din RSSM - Razdelnaia, Slobodka, Moghiliov- 
Podolsk au fost create grupuri operative care 
aveau scopul să verifice şi să ţină sub control situ- 
aţia din eşaloane, să verifice situaţia din vagoane, 
să asigure ajutorul necesar, înlăturând deficiențe- 
le şi problemele apărute, să acţioneze operativ 
pentru a evita tentativele de fugă. 

Pe ultima sută de metri a pregătirii operaţiei 
„Iug“, se acţiona hotărât şi fără tergiversări. La 30 
iunie 1949, preşedintele Consiliului de Miniştri al 
RSSM, G. Rudi, elaborase documentul privind 
confiscarea şi realizarea averii persoanelor de- 
portate de pe teritoriul RSSM şi responsabilitatea 


pentru delapidarea şi irosirea ei. Documentul era 
strict secret şi stipula: în legătură cu deportarea 
chiaburilor, marilor comercianţi şi a foştilor mo- 
şieri de pe teritoriul RSSM, colaboratorilor şi ocu- 
panților româno-fascişti etc., Consiliul de Miniştri 
al RSSM ordonă: 

1. Să se permită deportaților să-şi ia lucrurile 
personale de valoare, banii, hainele, încălțămin- 
tea, vesela şi alte lucruri de uz casnic, inventarul 
agricol şi meşteşugăresc şi rezervă alimentară, 
per total până la 1.500 kg de fiecare familie. 

2. Cealaltă avere, viile, livezile, animalele, in- 
ventarul, construcţiile de locuit şi dependinţele, 
întreprinderile industriale SĂ FIE CONFISCATE. 

3. Averea confiscată a celor deportaţi să fie 
folosită în scopul acoperirii restanțelor de stat. 
Averea rămasă după acoperirea restanțelor statu- 
lui să se transmită definitiv colhozului, fiind con- 
siderată fond indivizibil. Cealaltă avere să fie 
transmisă organelor financiare pentru realizare. 

4. Grâul, furajul şi culturile tehnice să fie 
transmise statului. 

5. Averea imobilă confiscată să fie folosită în 
primul rând pentru spitale, şcoli, case de copii, bi- 
blioteci. 

6. Întreprinderile industriale (morile, aba- 
toarele etc.) să fie transmise colhozurilor. 

7. Maşinile de treierat, motoarele să fie 
transmise staţiilor de maşini şi tractoare la un 
preţ redus. 

8. Responsabilitatea pentru păstrarea şi rea- 
lizarea averii o poartă preşedinţii sovietelor raio- 
nale de deputaţi ai muncii şi conducătorii secţii- 
lor financiare raionale. 

9. Consiliul de Miniştri previne neadmite- 
rea/interdicţia delapidărilor averii confiscate. În 
procesul realizării averii, nu se admite nicio de- 
viere de la prezentul ordin. 

Nu încape îndoială că statul sovietic câştiga 
foarte mult de pe urma sechestrării acestor averi. 
Era una dintre cele mai josnice modalități de pro- 
cedare cu adevărații gospodari, care, din tată în 
fiu, lucraseră pământul şi aveau pe lângă casă 
toate bunurile necesare. Iar în schimbul acestor 
bogății şi bunuri, ţăranilor li se pregătea stabili- 
rea cu traiul şi în câmpul muncii a contingentului 
special din RSSM- documentul strict secret din 30 





anul VII e nr. 80-81 


63 


ROST 


MEMORIA 





iunie 1949, adresat ministrului MVD al URSS, to- 
varăşul Kruglov S. N. 

Astfel, se preconiza angajarea deportaților 
în agricultură şi în domeniul industrial. 

După ce au decurs toate pregătirile, la 3 iulie 
1949, conducerea de la Chişinău (Selivanovskii, 
Mordoveţ, Ermolin) a trimis tuturor organelor 
KGB locale telefonograma cu următorul text: „Ra- 
portaţi până la ora 14.30 dacă sunteţi pregătiți 
pentru realizarea operaţiei „Iug“. Între orele 
11.30-13.10, toate sectoarele din republică au pri- 
mit această telefonogramă şi urmau să răspundă. 
Deoarece răspunsul a fost pozitiv, în aceeaşi sea- 
ră la staţiile de îmbarcare au fost aduse trupele 
operative şi militare necesare, ele fiind dosite şi ţi- 
nute în secret. 

Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pen- 
tru începutul operaţiei. Ministrului MVD al URSS 
i s-a raportat finisarea pregătirilor pentru desfă- 
şurarea operaţiei „lug“. La 4 iulie 1949, tuturor 
sectoarelor loc ale MGB din republică le-a fost tri- 
misă directiva strict secretă a MGB al URSS şi 
MGB al RSSM cu privire la începutul operaţiei 


„Iug“. Se ordona începutul deportării şi raporta- 
rea peste fiecare două ore a evoluţiei operaţiei, a 
tuturor incidentelor, problemelor şi _difi- 
cultăţilor care apar pe parcurs. Peste 24 de ore 
de la finisarea operaţiei, trebuia să se raporteze 
despre totalizarea deportării, indicându-se 
numărul celor deportaţi - al femeilor, bărbaţilor 
şi copiilor -, al celor care s-au sustras de la 
deportare (de Ia locul de trai, pe parcursul trans- 
portării spre staţiile de îmbarcare sau de a staţi- 
ile de îmbarcare). 

Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins 
a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al 
URSS din 8 martie 1941 „Cu privire la obţinerea 
cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovi- 
na şi redobândirea cetăţeniei sovietice de către 
locuitorii din Basarabia“, conform căruia româ- 
nii basarabeni, fiind declaraţi cetăţeni sovietici, 
colaboraseră în anii războiului cu administrația 
românească şi trădaseră, astfel, „patria sovieti- 
că“. Dar românii din Bucovina n-au solicitat nicio- 
dată cetățenia sovietică, iar basarabenii n-au 
avut-o, ca să o „redobândească“. 








Cimitirul de Ia Țiganca - Basarabia, după eliberarea de către armata română, în 1941 





pe 











64 


anul VII e nr. 80-81 


CREATORI 





La centenarul lui 
C. Arnal, „tatăl“ lui Pif 


Puţini artiști se pot mândri că au dat viaţă unor personaje de bandă desenată, 

cu un destin atât de interesant și totodată sinuos, ca cele create de Jose Cabrero 
Arnal (7 sept. 1909 - 7 sept. 1982), de la a cărui naştere tocmai s-a împlinit un secol. 
Pentru că traiectoria celebrului câine Pif - cea mai cunoscută creaţie a sa - 

se intersectează cu peisajul presei românești pentru copii din anii 50 - 80, 

socotesc că nu este lipsită de interes evocarea vieții şi destinului său. 


Daniel Focșa 





N 
Î: momentul în care a început să colaboreze cu 


săptămânalul francez pentru copii Vaillant, în 

1946, C. Arnal avea deja o istorie personală pli- 
nă şi densă. Născut la Barcelona, ia parte la războiul 
civil din Spania de partea armatei republicane şi, o 
dată cu victoria generalului Franco (care, să nu 
uităm, a salvat Spania şi poate Europa de comunism 
la data aceea), se refugiază în Franța (1939). În acel 
moment, Cabrero Arnal era cunoscut în Spania ca 
un foarte bun grafician, colaborase cu mai multe 
reviste de benzi desenate spaniole, îşi definise un 
stil grafic clar şi foarte agreat de micuţii lui cititori. 

După ce trece prin lagărul de Ia Argeles, în cali- 
tatea sa de refugiat spaniol „roşu” se înrolează ca 
voluntar în armata franceză, iar capitularea Franţei 
din 1940 îl găseşte pe front, unde este luat prizonier 
de germani. Petrece anii războiului în lagărul de la 
Mauthausen, în condiţii foarte grele, care i-au afectat 
sănătatea pentru tot restul vieții, dar au şi marcat 
interior pe acest om sensibil. Însă, mereu discret şi 
extrem de modest, a preferat, după 1945, să lase în 
urmă această epocă profund neplăcută pentru el, să 
uite sau să dea impresia că a uitat. 

Eliberat de armata americană din lagăr, se în- 
toarce la Paris... Într-o ţară care nu era a lui. Traver- 
sează o perioadă de sărăcie lucie şi de tristeţe crân- 
cenă: doarme în stradă, trăieşte din ajutoare, în- 
dură, după umilințele lagărului, umilințele liber- 
tății. În această situaţie se află când o cunoaşte pe 
Denise, cu care ulterior se va căsători. 

Prima revistă care îi dă de lucru este Vaillant, 
publicaţie pentru copii a Partidului Comunist Fran- 
cez. Aici dă naştere în 1946 personajelor Placid şi 
Muzo, iar în 1948, în cotidianul LHumanite publică 


primele benzi desenate cu Pif, cățelul care va deveni 
vedetă ulterior în Vaillant, până într-acolo încât 
revista va deveni, în 1969, Pif Gadget. Sub acest 
nume au cunoscut-o şi cititorii români, care, la 
începutul domniei lui Ceauşescu, o puteau cumpăra 
de la chioșcuri sau puteau face abonamente. Nu tre- 
buie uitat că un hebdomadar de calitatea lui Vaillant 
sau Pif Gadget a reprezentat în epocă o adevărată 
gură de oxigen şi totodată o oportunitate de a învăța 
limba franceză pentru copiii de atunci, în buna 
tradiţie a francofiliei noastre interbelice. 

Revenind la Arnal, este de admirat capacitatea 
acestui artist de a cultiva umorul şi de aduce bucurie 
prin lucrările sale, după toate încercările prin care 
trecuse. A aduce bucurie, iată o sintagmă Ia care cred 
că trebuie meditat. 

Din cauza unor nesfârşite probleme de sănăta- 
te, activitatea sa la Vaillant după 1953 a devenit spo- 
radică, personajul Pif fiind preluat de Roger Mas, iar 
Placid şi Muzo, de Nicolaou. Însă Arnal a rămas în 
continuare un apropiat al acestei publicații, un ade- 
vărat mentor, iar în 1970, în această calitate de cre- 
ator al lui Pif, vizitează România. 

Pentru români, a fost o ocazie unică de a-l cu- 
noaşte. Revista „Cutezătorii” organizase un concurs 
de benzi desenate avându-i ca protagonişti pe Pif şi 
roboțelul Minitehnicus, personaj desenat tot de 
Arnal, ca un cadou pentru copiii români. La decer- 
narea premiilor, artistul francez vine la Bucureşti, în 
calitate de preşedinte de onoare al concursului. Cele 
câteva fotografii făcute cu această ocazie arată un 
om zâmbitor, amabil şi modest, o modestie care se 
ghiceşte din ținută, din expresia feței, din mişcări. 

Românii nu l-au uitat. Cu ocazia centenarului 
naşterii sale, un gând şi un zâmbet pentru Jos6 
Cabrero Arnal. 





anul VII e nr. 80-81 


65 


CREATORI 





Cornel Marandiuc, 
un posibil model 


Daniel Focșa 





tim cu toții că nu există frumuseţe în afara 
adevărului şi, implicit, tot ce este adevărat 
este şi frumos. 

Ar fi aproape un loc comun, dacă nu am trăi 
într-o societate în care rostirea, repetarea, rea- 
mintirea adevărurilor simple au devenit o dato- 
rie. Ca şi cinstirea şi punerea la locul meritat a 
celor, atât de puţini, care ies din orbita egoismu- 
lui, urcând la un nivel superior. 

Am să vorbesc despre un om modest dar cu 
atât mai frumos, un om care şi-a pus, de câteva 
decenii, cultura, talentul şi sensibilitatea în slujba 
istoriei neamului românesc. 

Opera sa nu este nici teologică, nici exclusiv 
literară, ci literar-istorică. Mai mult, abordează un 
domeniu particular al istoriei române, cel al avia- 
ției. 

Ce poate fi frumos în asta? se vor întreba 
unii. Răspund: totul. 

Totul, atunci când nu tehnica, nu maşinăriile 
zburătoare sunt personajele principale, ci omul, 
şi împeună cu el, tot ce este omenesc. 

Născut în 1936, Cornel Marandiuc face parte 
dintr-o generaţie formată într-o epocă stalinistă şi 
post-stalinistă, dar în care România „vechiului re- 
gim“ era încă prezentă: fizic chiar, „profesorii (de 
la Facultatea de Mecanică din Timişoara - nota 
mea) erau încă cei din garda veche, reputați, 
domnoşi şi extrem de severi“, valorile în şcoală şi 
în familie erau încă cele autentic româneşti, iar 
visele erau... tinereşti. Legate, bineînțeles, de avi- 
aţie. Avea să şi le împlinească mai târziu, scriind 
mai multe cărţi interesante, dintre care voi aminti 
două, legate direct de istoria aviaţiei: Inimi cât să 
cuprindă cerul patriei (Editura Dacia, Cluj-Napo- 
ca, 1985) şi Cavalerii bimotoarelor de asalt (Edi- 
tura Modelism, Bucureşti, 2000). Cele două lu- 
crări urmau să facă parte dintr-o trilogie, netermi- 


nată, intitulată Cu tunurile de bord prin trei ano- 
timpuri. 

Prima vorbeşte despre aviația de vânătoare 
românească în anii celui de-al Doilea Război Mon- 
dial, iar a doua (Scrisă tot înainte de Revoluţie, 
dar publicată, cum se vede, mult mai târziu) se re- 
feră la aviația românească de asalt, în aceeaşi pe- 
rioadă. Ambele cărţi se bazează pe sute de mărtu- 
rii directe ale veteranilor de război, cu care auto- 
rul a fost în corespondenţă susținută ani în şir, vi- 
zitându-i (cei mai mulți locuiau în Bucureşti - 
Cornel Marandiuc, la Arad...), sub nasul Securită- 
ţii, care a reacţionat abia după ce curajosul editor 
din Cluj a adus la lumina tiparului respectiva lu- 
crare. Avea şi de ce, onorabila instituţie (crimina- 
lă): subiecte tabu, cum erau luptele aviaţiei ro- 
mâne cu cea sovietică sau cu cea americană, 
înainte de 23 august, erau prezente în carte. Totul 
expus într-un stil literar şi foarte personal, care 
face ca, deşi înțesate de date, nume şi documente, 
aceste cărți să fie citite cu sufletul la gură, ca nişte 
romane. 




















66 


anul VII e nr. 80-81 


CREATORI 


ROST 








Publicate pentru propun 
Mas socoti răsplătit cu prisosință 
pentru cei paisprezece ani de 
muncă, de teamă şi de speranțe 
chinuitoare, dacă aș şti că am fâcut 
ceva, cât de puţin, pentru 
progresul ştiinţei şi pentru fericirea 
oamenilor 
Bucureşti, 1910 
Aurel Vlaicu 


(scriitoi 


Actualilor şi Yntonlo 





sv. (r) ing. VICTOR LU, 








(ŞI) FUNDAȚIA 
„EROU CPT. AV. ALEXANDRU ŞERBĂNESCU” 


VIORIILCI 





Cornel Marandivc 


Cavalerii 


IEI, fondată la ARAD de căt 
|AMAŞDAN (aviator, pilot « 


buic gratuit, se primesc donați 


ȚITORI DE ONOARE 


DIMA 1) ION DOBRAN. Gl 
STAROLACIIE JA 


itect, pilot plan 


TANTI Y 
m LON FRANT 














În 2008, Cornel Marandiuc a avut cuvinte 
frumoase față de cartea mea, Escadrila Albă. O is- 
torie subiectivă. Deşi lucrarea s-a bucurat de opt 
recenzii favorabile, îndrăznesc să afirm că scriito- 
rul arădean a înțeles cel mai bine demersul meu, 
a reuşit să pătrundă în intimitatea subiectului 
cărții şi a gândirii autorului ei. Am fost pe aceeaşi 
lungime de undă, cum se spune... Spre deosebire 
de un oarecare A.P, politruc deghizat în istoric, 
care se făcuse roşu-vânăt la vederea dedicaţiei - 
închinasem cartea „memoriei bunicului meu, 
avocat Gheorghe Vrânceanu, veteran de război şi 
fost deținut politic”. Dar Cornel Marandiuc înțele- 
sese: „Dedicaţia explică şi impune“. 

„Cartea este atent scrisă (notează el în Avi 
oanele albe au murit demult, măgulitoarea recen- 
zie). Cântărit. Filtrat. Cu sobrietatea ce... acoperă 
pudic o, totuşi, mare emoţionalitate a autorului 
(şi cum altfel faţă de ceea ce are în faţă ?!). Ele- 
mentele sunt alese, selectate. «Bat» unde trebuie. 
Se potrivesc planului, locului, intenţiei, scopului 
- ceea ce este greu de făcut într-un cuprins dat, 
scurt. Aici selecţia trebuie să fie riguroasă şi inspi- 
rată iar argumentele tari. Şi culoarea trebuie bine 
aleasă, culoarea şi forma cuvintelor (cuvintele au 
aşa ceva !)“. 

În afară de o operă interesantă şi valoroasă, 
Cornel Marandiuc a dat viață şi unei reviste men- 


suale editate la Arad, „Orizont aviatic”. O revistă 
care a apărut de-a lungul a opt ani, până de cu- 
rând, ajungând la aproape 80 de numere, o revis- 
tă distribuită gratuit (aţi mai auzit de aşa ceva în 
România sălbatic-capitalistă?). Revista trăia din 
câteva sponsorizări şi din banii domnului Maran- 
diuc şi, mai mult decât atât, din pasiunea domnu- 
lui Marandiuc. Fiindcă nu totul se poate cântări în 
bani, iar autorii şi editorii adevăraţi ştiu că o carte 
ori O revistă seamănă mai degrabă cu un copil de- 
cât cu o marfă... Raportarea este una afectivă şi 
nu contabilicesc-negustorească. 

Nu aş vrea să trec sub tăcere un detaliu inte- 
resant: aşa cum, adesea, dragostea pentru fru- 
mos trece de la o generaţie la alta (îmi vine în 
gând un vers al lui Radu Gyr: „Cum trec fântânile- 
n fântâni“), şi fiica scriitorului arădean, Vanda 
Marandiuc, este îndrăgostită de aviaţie. Spre deo- 
sebire de tatăl ei, ea chiar zboară, este pilot, şi nu 
doar atât: este considerată cea mai valoroasă avi- 
atoare româncă în acrobație aeriană. 

Iată deci cum un domeniu care necunoscăto- 
rilor li s-ar putea părea anodin sau rezervat strict 
specialiştilor, poate deveni poezie pură, vis, fru- 
museţe şi slujire a adevărului. 

Pentru că nu puţin lucru este să cinsteşti, 
prin scrieri vrednice, istoria neamului românesc. 

Şi nici să aduci bucurie celor ce te citesc. 





anul VII e nr. 80-81 


67 





CENTENAR NOICA 





Instinctul omului recent 


„Cunosc un instinct mai puternic decât cel de conservare chiar: instinctul lui «a avea 
dreptate». Oamenii se luptă, se cheltuiesc şi cad pentru: «vezi, ţi-am spus eu?». [...] 

Ceea ce e încântător, în definitiv, este că toți avem dreptate. Nimeni nu va putea fi 
dezmințit vreodată. Iar cel care-și va pune ca epitaf: «Aci zace unul care n-a avut dreptate», 
se va umili din prea mult orgoliu, dar nu va spune un adevăr“. (C. Noica, Jurnal filosotic) 


Paul-Gabriel Sandu 





u-i aşa ca am dreptate!“, „Ţi-am spus 

eu!“ Ne surprindem frecvent repetând 
99 aceste cuvinte, cu o intimă satisfacție 
că celălalt a fost învins. Cuvintele nu sunt însă 
adresate celui care ne ascultă, deşi ar părea para- 
doxal poate, ci mai curând nouă înşine. Celălalt 
este acolo numai pentru a „reflecta“ cuvintele, 
pentru a ne folosi nouă drept oglindă. Instinctul 
acesta al lui „a avea dreptate” are aşadar nevoie 
de celălalt, de prezența lui mijlocitoare. Folosin- 
du-l în acest mod însă, dorința noastră de a avea 
dreptate confiscă definitiv accesul la celălalt, 
transformându-l pe acesta într-un „ustensil“. Vio- 
lenţa lui „vezi că am dreptate!” e un abuz asupra 
celuilalt. 

Psihologic vorbind, instinctul lui „a avea 
dreptate“ poate fi înțeles, până la urmă, ca o pre- 
lungire şi o rafinare a instinctului de conservare. 
Tocmai de aceea „toţi avem dreptate“, pentru că 
numai având dreptate existența noastră devine 





suportabilă. Daca n-am avea dreptate în mod con- 
stant şi repetat, probabil ca ne-am îmbolnavi, am 
ajunge sa nu mai credem în capacitatea noastra 
de a înțelege lumea, de a locui în ea. Mândria şi 
egocentrismul nu sunt, de fapt, decât paznicii 
deloc inofensivi ai nevoii noastre de dreptate, 
care se asigură mereu de faptul că acele coordo- 
nate care ne oferă posibilitatea de orientare în 
lume nu vor fi niciodată dinamitate. 

E aproape de neimaginat o persona care sa 
accepte, zâmbind, ca nu are dreptate. Şi, în gene- 
re, orice discuţie se curmă odată ce dreptatea este 
„conferită“ celui ce o cere cel mai răspicat. Ne- 
(mai)având dreptate am trăi într-o lume în care 
nu ne-am mai putea orienta, pe care nu am mai 
putea-o recunoaşte. Cu alte cuvinte, lumea în 
care trăim este lumea în care avem dreptate, şi 
chiar atunci când simţim că nu putem avea drep- 
tate, că nu mai avem nici un argument pe care 
l-am putea arunca în luptă, nu cedăm totuşi nicio 
clipă. Nevoia de a avea dreptate precede orice fel 
de argumentare sau justificare logică şi se folo- 
seşte de ele după bunul plac. Tocmai de aceea nu 
poţi convinge pe cineva, prin argumente, că nu 
are dreptate. Acesta este încă un sens al acelui 
„toți avem dreptate“, enunțat de Noica. 

Nevoia noastră de dreptate, merge foarte de- 
parte şi poate duce la ruperea prieteniilor sau la 
distrugerea unor relaţii de intimitate cu persoa- 
nele apropiate. De multe ori ne observam pe noi 
înşine mergând cu nevoia de dreptate mai depar- 
te decât simţim că e firesc. Există oare o forță ca- 
pabilă să anestezieze acest instinct de supraviețu- 
ire al omului recent, o cale autentică de a ajunge 
la celălalt, care să nu-l folosească pe acesta în ve- 
derea reafirmării de sine? Sau nu putem spera de- 
cât, cel mult, la un epitaf întristător şi, în fond, 
neadevărat? 





68 


anul VII e nr. 80-81 


IN MEMORIAM 





Amintiri din cetatea nevăzută (2) 


Cu părintele Calciu, 
la trei ani de la despărţire 


Teodora Roșca 





23 octombrie 2009, 2.10 

Pictez o icoană cu Răstignirea Domnului. 
Este foarte târziu şi caut în calculator un Acatist 
pe care doresc să îl ascult. Documente mai recen- 
te sau mai vechi, texte, muzică, icoane şi fotogra- 
fii şi, printre ele, îmi atrage atenţia în mod special 
un fişier: Parintele Gheorghe Calciu Cuvinte de 
folos. Deschid această carte virtuală cu nerăb- 
dare, amintindu-mi cu drag de Părintele Gheor- 
ghe Calciu şi mă opresc la ultimul email pe care 
părintele mi ka trimis.! Cred că, într-un anume 
sens, aceste rânduri au o valoare testamentară. Şi 
cum de ceva vreme mă gândeam să scriu câteva 
rânduri despre părintele, mi se pare că urmă- 
toarele cuvinte definesc foarte bine pe omul care 
a fost şi care Este. 


RE Sfânta Maria 15 aug 2006: 

“Doamne, ajuta. 

Mă bucur când imi trimiţi câte un e-mail. Ma 
bucur iarăşi că taberele voastre de iconari sunt 
călăuzite de părinții duhovnicești şi că încercați 
să pictaţi într'o atmosferă duhovnicească şi de 
rugăciune. Este adevărat: aşa ies icoanele mai fru- 
moase. Așa şi icoana interioară se face mai fru- 
moasă. 

Cu binecuvantări, 

Părintele” 


Cred că părintele este un om al rugăciunii. 
Acesta a fost, de altfel, şi mesajul său la ultima 
conferință pe care a ținut-o la Cluj, într-o seară de 
toamnă a anului 2006, şi după care, a doua zi, a şi 
fost dus la spital - devenit imediat loc de peleri- 
naj. Tot de atunci îmi amintesc şi verticalitatea 


părintelui, care a şocat reporterul venit să îi ia un 
interviu. Căci la întrebarea dacă mai este legio- 
nar, el a spus că da; iar apoi s-a întors acolo unde 
rămăsese: adică la valoarea rugăciunii. 

Chiar el afirmase în prima conferință pu- 
blică pe care a ţinut-o la Bucureşti - după ce mai 
mulți ani, şi după '90, fusese primit cu multă re- 
zervă în România - că foarte ziditoare pentru 
suflet este citirea Sfintei Scripturi şi, bineînțeles, 
rugăciunea. Şi că nu poate spune nimeni că nu 
are timp de acestea, întrucât „Tatăl Nostru“ ține 
30 de secunde, iar citirea unui capitol din Biblie 
două minute. Părintele chiar a subliniat în acea 
conferință faptul că a iertat şi doreşte să fie iertat 
pentru tot ceea ce s-a întâmplat şi din acel dialog 
doreşte să se desprindă doar „ceea ce este bun 
pentru sufletul nostru, ceea ce este bun pentru 
societatea noastră, ceea ce ne pune în legătură cu 
Dumnezeu şi cu fratele nostru de lângă noi“. 
Această viziune caracterizează atitudinea părin- 
telui, aşa cum l-am cunoscut eu în septembrie 
1998. Atunci, în dedicaţia la Rugăciune şi lumină 
mistică, O carte de „eseuri şi meditații religioase“, 
părintele scria că „toate încercările „intelectuale“ 
de a pune faţă în față ştiinţa şi religia sunt simple 
exerciţii. Soluţia este în ultimul capitol“, cel care a 
dat, dealtfel, şi titlul cărții. 

Atunci m-am dus la Bucureşti să-l întâlnesc 
pe părintele Gheorghe Calciu, deoarece cu ceva 
vreme în urmă îi solicitasem, printr-un prieten al 
său, un nou cuvânt către tineri. Era în Postul Paş- 
telui al anului 1997. Şi a fost „Cuvânt despre În- 
viere“, publicat în foaia Filocalia, supliment edi- 
tat de ASCOR al revistei arhidiecezane Renaș- 
terea, precum şi în alte reviste culturale. 

Pot spune că părintele era extrem de deschis 
şi răspundea într-un timp foarte scurt celor care îi 


1 Acesta este un e-mail personal, deoarece, atâta timp cât sănătatea i-a permis, părintele trimitea e-mail-uri 
informative sau tematice unei lungi liste de prieteni, colaboratori, credincioşi sau oameni întâlniți poate o dată 


în viaţă. 





anul VII e nr. 80-81 


69 


ROST 


IN MEMORIAM 





cereau un cuvânt de folos. Dar când am primit 
acasă o scrisoare semnată chiar de părintele, nu 
îmi venea să cred. Era un „Cuvânt“ despre Înviere 
şi necesitatea mărturisirii adevărate în zilele 
noastre - „aceste zile mai blânde dar mai per- 
fide“ -, al optulea cuvânt către tineri. Apoi, cu 
generozitatea care îl caracteriza, trimitea în mod 
constant e-mail-uri axate pe diverse teme actuale 
sau de folos duhovnicesc. 

Aşadar, prima dată faţă către față ne-am 
văzut doar când lam întâlnit în vizită la Liga 
Studenților din Bucureşti, unde i-am luat şi inter- 
viul. Dialogul? a fost despre Romfests, diaspora 
română, tineri şi studenţi teologi, precum şi aso- 
ciaţii studenţeşti, Biserica Ortodoxă Română şi 
necesitatea paracliselor universitare. Subliniez 
acest lucru, deoarece atunci când studenții din 
Bucureşti intenționau să ridice o biserică de lemn 
în curte la Facultatea de Drept, au întâmpinat o 
puternică opoziţie“, extinsă şi asupra unei inter- 
dicţii naţionale de a mai ţine conferinţe cu carac- 
ter religios în universități. În acest context, părin- 
tele Gheorghe Calciu, din America, a trimis o scri- 
soare documentată şi apologetică, arătând că în 
SUA toate universităţile au capele şi biserici unde 
studenții pot participa la slujbe. 

Revenind la interviul pe care i l-am luat pă- 
rintelui, vreau să întregesc acum discursul său, cu 
un paragraf pe care atunci nu l-am publicat. Refe- 
rindu-se la ASCOR (Asociaţia Studenţilor Creştini 
Ortodocşi Români), părintele a mai spus şi urmă- 
toarele: 

„Ceea ce constat este că de fapt Biserica nu-şi 
asumă total ASCOR-ul. Adică ASCOR-ul a sărit tot- 
deauna pentru Biserică şi a apărat-o când a fost 
atacată. Dar când ASCOR-ul este atacat, acuzat de 
fundamentalism ş.a.m.d., n-am prea văzut răs- 
punsuri ale Bisericii. Deci nu este o asumare tota- 
lă. Eu dacă aş fi - ipotetic - ierarh aici, mi-aş asu- 
ma ASCOR-ul total. Adică aş fi cu ei şi cum mă apă- 


ră ei pe mine aşa i-aş apăra şi eu pe ei. Când gre- 
şesc, eu l-aş spune unde au greşit - să se întoarcă, 
dar în fața atacurilor aş fi alături de ei, orice lovi- 
tură ar veni peste mine.“ 

Închei acest remember deschizând prima 
filă a unei cărți pe care o păstrez cu drag în biblio- 
tecă, Șapte cuvinte către tineri. 











„O carte a încercărilor în spirit şi a reuşitelor 
în inima unei generații care abia atunci a înţeles 
că pot lăsa o urmă în spiritualitatea neamului. 

Pr. Gh Calciu 

Sept. 1998“. 

A doua oară când l-am întâlnit pe părintele 
Gheorghe Calciu a fost după conferința de la Cluj, 
din 2006. Atunci i-am cerut o binecuvântare. Era 
blând şi puţin grăbit. Aşa m-am despărțit de el. 

Apoi, trecând pe la mănăstirea Petru Vodă, la 
înmormântarea sa, am avut sentimentul unei 
Învieri. Pentru că toţi oamenii aceia care stăteau cu 
lumânările aprinse, în locurile de dincolo de apă, 
îmi evocau o amintire iconografică a unor suflete 
aşteptând Învierea. Aşa că, poate acum cel mai 
firesc mod de raportare la părintele ar putea urma 
exemplul său la mormântul părintelui Dometie de 
la mănăstirea Râmeţ: Ce mai faceţi, părinte 
Gheorghe? Îmi era dor de sfinţia voastră...5 


2 Cea mai mare partea a acestu interviu a fost publicată în “Filocalia”, în septembrie 1998. 
3 Deoarece în toamna anului 1998 s-a putut desfăşura pentru prima dată în România o ediţie a Romfest, întâl- 
nirea românilor de pretutindeni, pe care părintele împreună cu un comitet de coordonare o organizau o dată la 


doi ani. 


4 În fruntea acestei opoziții sau ca vârf de lance al său, s-a aflat atunci o mică şi obscură organizaţie studențească, 
născută tocmai ca element de opoziţie şi contestare a Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi Ligii 
Studenţilor, coordonată de Luis Lazarus, actualmente la OTV. 

5 Părintele Gheorghe Calciu a trecut la Domnul pe 21 noiembrie 2006, la Washington. Este îngropat, după cum a 


cerut, la mănăstirea Petru Vodă - Neamţ. 





70 


anul VII e nr. 80-81 


IN MEMORIAM 





Un om cât o civilizaţie: 
Părintele Sofian 


Paul S. Grigoriu 





Sofian reprezintă o întreagă civilizație 
duhovnicească şi religioasă, cea a sfintei 
Românii”. Sunt cuvintele unui preot ortodox 
francez, Marc-Antoine Costa de Beauregard şi, 
vai, ce dulce şi ce aspru sună ele în urechile noas- 
tre, cei de aici, care zi de zi vedem cum țara se 
degradează prin noi şi împrejurul nostru, atât de 
departe de orice ideal. Sfânta Românie! Când a 
existat oare aşa ceva? Şi totuşi, a existat. Iar părin- 
tele Sofian e dovada vie a acestui fapt. Căci une- 
ori un singur om poartă în sine toate acele însu- 
şiri care Ia ceilalți nu există decât ca potenţial, un 
singur om străluceşte îndeajuns încât să risi- 
pească întunericul semenilor săi. 
Citind monografia publicată la Editura Bi- 
zantină acum doi ani, l-am cunoscut şi eu mai 
bine pe Părintele Sofian. Şi cu fiecare rând am în- 


AN 
Î: ochii noştri de occidentali Părintele 
9) 





| Părintele Sofian Boghiu 








țeles că a fost cu adevărat reprezentantul şi, mai 
mult, purtătorul unei civilizații care s-a născut pe 
aceste locuri, în lumina lui Hristos Cel universal. 
Celui care încearcă să pătrundă un pic viața şi cu- 
vintele duhovnicului supranumit apostol al Bu- 
cureştilor i se dezvăluie o erudiție, o înţelepciu- 
ne, o blândeţe şi o cultură de neegalat. Spun cul- 
tură în sensul cel mai autentic al cuvântului şi în 
lumina cugetării părintelui Rafail Noica, fiul lui 
Constantin Noica: „Ce cultivi, aceea e cultura ta”. 
Adică nu vorbim despre o sumă de cunoştinţe ex- 
terioare, ci despre interiorizarea lor, în aşa mă- 
sură încât să devină parte din tine. Este momen- 
tul de har la care ajung, puţini dintre noi, când 
omul face din sine propria sa creaţie, cea mai de 
preţ şi singura care contează, conlucrând cu 
Creatorul tuturor, Dumnezeu Însuşi. 

Nu insist asupra amănuntelor biografice ale 
Părintelui Sofian. Născut într-o familie de basa- 
rabeni - semn, cred, al unei tainice uniri duhov- 








anul VII e nr. 80-81 


7I 


ROST 


IN MEMORIAM 





niceşti între două popoare ortodoxe, căci pe co- 
pilul român tatăl îl botează Serghie, în cinstea 
Sfântului Serghie de Radonej, ascetul patron al 
Rusiei - a mers la mânăstire şi a trecut prin toate 
treptele ascultării. Ajuns la Bucureşti, a făcut 
parte din mişcarea de reînnoire spirituală „Rugul 
aprins”, de la mănăstirea Antim, frecventată şi de 
poetul-călugăr Daniil Sandu Tudor, de medicul: 
poet Vasile Voiculescu, de compozitorul Paul 
Constantinescu sau de romancierul Ion Marin Sa- 
doveanu, mişcare care a primit un puternic şi 
decisiv impuls de la preotul rus Ioan Kulighin, 
mare trăitor al Rugăciunii Inimii. Pentru această 
operă cultural-duhovnicească a fost arestat de 
comunişti şi a suferit în închisorile gulagului ro- 
mânesc, cu demnitate, credință şi nădejde, neo- 
sândind, fără să cârtească. Odată eliberat din 
temnița mică pentru a se regăsi în marea închi- 
soare care era pe atunci România, părintele So- 


fian s-a reîntors la Antim şi a strâns în jurul său 
toată căldura unui oraş deznădăjduit, arătându-le 
tuturor că libertatea în Hristos nu se împiedică 
nici de gratii, nici de orânduiri. Iar în 2002, în 
ziua Înălţării Sfintei Cruci, 14 septembrie, a ple- 
cat lin, ca unul ce a fost Cruce vie în toate zilele 
vieții sale. 

Dacă Nicu Steinhardt şi, într-o anumită mă- 
sură, Bartolomeu Anania, sunt intelectuali deve- 
niți ulterior călugări, care şi-au pus toată bogăţia 
cunoştinţelor dinainte în slujba Bisericii, Părin- 
tele Sofian şi-a format cultura în interiorul ei, îm- 
binând de la început creşterea duhovnicească în 
ritmul ascezei şi al Liturghiei cu evoluţia cultu- 
rală. Orizontul i s-a lărgit mereu. Fără a-şi face pla- 
nuri pământeşti, lăsându-se mereu în voia lui 
Dumnezeu, monahul Sofian a citit, a călătorit, a 
învăţat meşteşugul picturii, a predicat, a spove- 
dit, a văzut țări şi oameni dintre cei mai diferiți. Şi 























pa 


'SOFIAN BOGHIU 


PICTOR t B/SERICESC 


„NAS.1912 Dec. 
14.1X.2002 








72 


anul VII e nr. 80-81 


IN MEMORIAM 


ROST 





pe toate le-a înglobat în tabloul unei existențe 
unitare prin credință şi uimitoare prin con- 
secvență. Omul acesta inspiră admiraţie oricui se 
apropie de el. Intelectualului prin erudiție, luptă- 
torului prin lipsă de compromis, celui necăjit prin 
blândețe, artistului prin talent, gânditorului prin 
profunzime. Iar credinciosului, prin aceea că a 
ştiut că toate acestea capătă valoare doar în şi 
prin Hristos. Un medic, Al. Carrel, pe care Părin- 
tele îl citează în jurnalul său, spune: „Omul are 
nevoie de Dumnezeu, aşa cum are nevoie de apă 
şi aer. Influența rugăciunii asupra corpului şi a 
sufletului uman este Ia fel de demonstrabilă ca şi 
secreția glandelor. Rezultatul rugăciunii se 
măsoară după creşterea energiei fizice, a vigorii 
intelectuale, a forței morale, a unei înţelegeri 
mult mai profunde a realităților fundamentale.” 
Iar Sofian arată, prin toate mişcările existenţei 
sale, că este omul rugăciunii. Am auzit odinioară 
voci care-l numeau aspru şi intransigent. Dar din 
mărturia oamenilor care i-au fost aproape aflăm 
că, oricât mustra, lăsa în cel din fața lui mereu 
acel sentiment pregnant al dragostei învăluită în 
blândețe. Şi învățătura la care revenea mereu şi 
mereu era: să nu judecaţi. Şi este primul care apli- 
că în viaţă acest îndemn, primul care-l apreciază 
la alţii, oricât de strâmb ar fi aceştia priviţi de 
restul lumii. Într-o călătorie, Părintele Sofian 
vede doi hippies. „Poate sunt studenţi. Înalți, cu 
părul mare, ca niște vechi prelați de mânăstire. 
Vorbesc englezeşte. Unul dintre ei are pantalonii 
rupți la spate, iar la pantofi, în loc de şireturi, este 
legat cu sfoară de legat sacii. Ambii formează un 
mare contrast faţă de restul lumii, extrem de 
luxos şi uneori indecent îmbrăcată, care se uită 
cu milă la aceștia doi. Ei însă sunt foarte liniștiți şi 
parcă nu osândesc și nu sfidează pe nimeni. 
Dumnezeu să ne miluiască pe toți!” 

Părintele Sofian, care a trăit abjecţia umană 
până în străfundurile ei, crede fără limite în om. 
Este o vedere de care cei mai mulți dintre noi, 
dezamăgiţi de alţii şi de noi înşine, nu suntem în 
stare, dar acest monah întruchipează credința pe 
care o propovăduieşte. Pentru că dacă ne îndoim 
de noblețea ce se naşte în inima curată, „locul cel 
sfânt” al omului, este de ajuns să privim la Sofian 
pentru a crede din nou. EI a înțeles că, în faţa jos- 


niciei, singurul mod de a-ţi păstra încrederea în 
om este să devii tu ceea ce ai vrea să fie omenirea. 
Să întruchipezi valorile în care crezi, iată singura 
cale pentru a te convinge că nu este totul zadar- 
nic. Şi doar astfel poţi fi şi pentru alţii far, în 
întunericul lumii şi al lor. Când trăind pe culmi 
devii deodată conştient de propria neputinţă, se 
naşte în tine dorul de Dumnezeu. Dar aceasta se 
întâmplă numai cu oamenii înaintați duhovni- 
ceşte. Pentru noi, ceilalți, există darul acestor 
sfinţi care se plimbă printre noi. Nu l-am cunoscut 
față către faţă pe Părinte. Dar văzându-l prin ochii 
altora, dorul meu de Dumnezeu se întrupează, 
uşor, în dorul de Sofian. Spune Părintele: „Ura 
cere ură. Dragostea cere dragoste. Și când pui 
dragoste peste ură, este o surpriză, este aseme- 
nea focului pe care-l pui pe cineva ca să ardă. 
Dacă răspunzi cu dragoste unui dușman al tău, 
acesta rămâne suprins, foarte surprins. Este ca şi 
cum l-ar arde. Este o noutate mare această dra- 
goste. Și pe mulţi îi transformă.“ Punând lumina 
lui peste întunericul nostru, Părintele Sofian tin- 
de spre transformarea mizeriei de fiecare zi în 
acea sfântă Românie care ni se pare atât de înde- 
părtată. 

Creştinismul autentic e dincolo de orice con- 
venţie şi de orice formalism. Ni se spune, de către 
cei din afara Bisericii, că suntem ipocriți. Şi une- 
ori pe bună dreptate, căci, mulţi dintre noi, sun- 
tem. Distanţa de la vorbă la faptă, sau chiar de la 
o vorbă la alta ne demască goliciunea interioară. 
Şi chiar de i-am înşela pe toți, conştiinţa ne acuză. 
De aceea „orice aș fi eu şi oricum aş fi considerat 
de lumea aceasta în care trăiesc, important este 
cum sunt în realitate şi dacă sunt așa cum vrea 
Dumnezeu să fiu“. Cuvântul Părintelui Sofian nu 
este doar pentru călugări şi, prin aceasta, umple 
un gol pe care mulți dintre tinerii creştini de la 
oraşe îl resimt cu acuitate. Sigur, toți putem trage 
folos din citirea Filocaliei sau a Patericului, dar 
parcă lipsesc sfaturile pentru cei care trăiesc în 
tumultul urban. Sau nu mai ştim să le citim ca cei 
de altădată. Blândeţea şi îngăduința unui părinte 
duhovnicesc se cer ca să ne îndrume să descifrăm 
semnele uitate. În cuvinte simple se găseşte cheia 
Împărăției: „Sigur, nu putem fi toți Sfântul Anto- 
nie. Trebuie doar să nu fim hapsâni, să ne păs- 





anul VII e nr. 80-81 


75 


ROST 


IN MEMORIAM 





trăm mereu o parte din inima noastră acolo, sus. 
Fără această hrană sufletească murim! Murim, 
deşi trăim, devenim sterpi, uscați, împietriţi.“ Îmi 
place Părintele Sofian pentru că este un artist 
vital, atât de îndepărtat de imaginea bigotului 
morocănos cu care mulți confundă creştinismul. 
Îmi place pentru că în el se regăseşte cugetarea 
unui alt mare duhovnic, Porfirie, care spune că 
pentru a fi creştin trebuie să fii poet. Iar în cuge- 
tarea sa către Dumnezeu, Sofian ne vede de- 
venind - splendid epitet! - „fiinţe nesingure”. În- 
totdeauna am socotit „carpe diem” ca fiind, de 
fapt, un îndemn profund creştinesc. Căci unde 
poţi trăi mai intens şi mai profund clipa decât în 
conştiinţa că este o fărâmă de eternitate? „Numai 
clipa de faţă este a noastră, fraţi creştini; viitorul 
este necunoscut, iar trecutul este consumat. “ Nu- 
mai ce suntem acum contează şi astfel omul devi- 
ne mai important decât moştenirea lui, decât pă- 
catele lui, decât orice l-ar putea întoarce din dru- 
mul său către infinit. 

Călătoria noastră prin viață capătă un sens 
atunci când este însoţită de rugăciune. Sfaturile 
Părintelui Sofian vin dintr-o experiență trăită şi 
asumată. „Două lucruri trebuie păstrate în rugăci- 
une: faptul că Mântuitorul lisus Hristos este în 
inimă şi vede toate şi că eşti păcătos. Să te pri- 
hăneşti pe tine şi să nu te mândreşti.“ Şi să mergi 
mai departe, indiferent de obstacole, de gându- 
rile ce te-ar putea asalta. „Să nu le primeşti. Împo- 
triveşte-te lor şi nu le lăsa să intre. Opreşte-te pu- 
țin şi spune: „Doamne, Tu vezi că nu Sunt cu voia 
mea' şi apoi spune mai departe rugăciunea. “ 
Părintele Sofian, în tradiția mişcării Rugul aprins, 
vorbeşte mult despre Rugăciunea inimii, sau 
Rugăciunea lui lisus, aceea pe care o poţi face ori- 
unde şi oricând, scurtă şi lucrătoare: „Doamne, 
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă 
pe mine, păcătosul (păcătoasa)“. La muncă, în 
metrou, pe stradă, oriunde, spuse măcar de câte- 
va ori pe zi, aceste cuvinte care alcătuiesc rugăci- 
unea neîncetată a călugărilor ne ajută în activi- 
tatea introspectivă al cărei țel este centrul inimii 
noastre, unde se află ascuns Hristos. Este o rugă- 
ciune care cere concentrare, dar în care lucrează 
Numele lui Dumnezeu, prezenţa Lui şi mijlocirile 
Preasfintei Sale Maici, căci „se poate cere cu sme- 


renie dobândirea rugăciunii inimii, mai ales 
Maicii Domnului“. Toate acestea, care omului 
contemporan îi pot părea o filosofie prea întorto- 
cheată, sunt însoţite la Părintele Sofian de un 
foarte dezvoltat simț practic, de o diplomaţie şi o 
capacitate de adaptare Ia situaţiile vieţii de zi cu 
zi. Vorbind despre iertare, duhovnicul ne învață 
că este cu atât mai uşor de împlinit, cu cât apare 
imediat după ceartă, pentru că „o supărare veche 
este ca o boală cronică“. lar pentru cei care nu au 
credința, nu trebuie să ne încuiem în formule 
evlavioase, dar pe care le lipsim de conţinut. 
„Dacă sunt oameni străini de Dumnezeu, luaţi-i 
cu binişorul şi cu limbajul pe care-l folositi zilnic, 
în problemele de serviciu, nu în limbajul biseri- 
cesc. Spuneţi-i,scuză-mă, dragă, că poate de ierta- 
re nu știe, înțelege mai greu. Cere.i scuze, în loc 
de iertare, vorbeşte-i pe limba lui.“ Părintele este 
departe de încrâncenarea cu care sunt tratate 
chiar în presa ortodoxă anumite provocări ale 
contemporaneităţii de către oameni neduhov- 
niceşti, care într-o râvnă lipsită de discernământ 
se grăbesc să arunce anatema pe orice avatar al 
modernităţii. Pentru un duhovnic însă, acestea se 
cer tratate nuanțat şi cu înțelepciune. „Televizo- 
rul, această unealtă modernă de comunicare, este 
bun şi netrebnic. Este bun când ştii să alegi ce este 
bun din el şi este rău când transmite prin imagini 
niște lucruri care ne tulbură, tulbură mai ales 
viața tinerilor. Mă refer la imaginile filmelor ne- 
cuviincioase sau chiar pornografice. (...) Televi- 
zorul este folositor, căci putem afla niște lucruri 
pe care nu le putem afla din presa obișnuită, n- 
avem timp s-o răsfoim. Găsim concentrate Ia tele- 
vizor anumite comunicări știinţitice sau chiar du- 
hovnicești, însă găsim și flori care n-au nici nectar 
nici polen, şi e bine să trecem peste ele, peste ace- 
le emisiuni vătămătoare pentru mintea, imagina- 
ția şi inima privitorilor.“ 

În ochii omului duhovnicesc, creaţia însăşi 
capătă valoare de simbol şi se arată în toată fru- 
museţea ei. „Marea întinsă, cu valurile ei legate 
unele de altele, sunt mereu simbolul vieții cu 
ispitele şi necazurile ei, dar şi cu trumusețile ei, 
mai ales Ia răsăritul şi la apusul soarelui, când sti- 
hia apei pare că arde în vâlvătăi. (...) La munte 
sunt alte frumuseți și alte măreţii ale naturii, prin 





74 


anul VII e nr. 80-81 


IN MEMORIAM 


ROST 





care Cel preaînalt își arată puterea Sa și mărețiile 
Sale. Domnul fie lăudat!“ Toate intuiţiile şi cu- 
noaşterile preotului, pictorului, eruditului, spiri- 
tului poetic, sunt transpuse cu mare frumusețe în 
predicile Părintelui Sofian, acolo unde se vede 
poate cel mai bine comoara de cultură şi civiliza- 
ție creştină pe care o are în adâncul sufletului. 
„Aşa curge viața noastră, ca un râu năvalnic de 
munte, care vine a vale cu viteză multă, sau poa- 
te ca un râu de şes cu multe meandre care curge 
uneori năvalnic, alteori scad apele din el, Ia fel 
cum scad credinţa şi evlavia noastră. Deseori, 
aceste ape trec peste maluri - simbol al neorân- 
duielii noastre lăuntrice... răbufnim și noi adese- 
ori şi dăm curs răzbunărilor noastre în afară... 
dar aşa cum se liniștesc apele, mai pe urmă ne 
liniștim şi noi şi mergem încetîncet pe acest 
drum al vieții, pe care-l vom continua în eterni- 
tate. “O asemenea privire anulează meschinăriile 
noastre de zi cu zi, bârfa care ne cotropeşte sufle- 
tul, făcându-ne să vorbim mult şi fără rost. 
Părintele aminteşte mereu că între cele pe care le 
spunem „sunt vorbe de aur, sunt vorbe de argint, 
dar cele mai multe sunt vorbe goale“. Pentru că 
nu suntem aici ca să ne anulăm unul pe altul sau 
ca să ne irosim. Cuvintele Părintelui Sofian răsu- 
nă ca un testament, ca o sinteză izvorâtă din înţe- 
lepciunea Părinților din vechime: „Suntem lăsați 





pe pământ ca să câştigăm cerul.“ Şi oare câte am 
mai putea spune despre Părintele Sofian? Să vor- 
bim despre teologul fin ce învață cu înțelepciune 
despre modurile de viaţă ale lui Hristos, despre 
cum trăieşte EI în existența Sa istorică, în 
arătările de după Înviere, în Sfânta Împărtăşanie 
şi în slava Judecăţii de Apoi? Sau să ne amintim de 
cel care în cuvinte simple dar de mare frumuseţe 
ne povesteşte viețile sfinților? Despre duhovnicul 
înțelept care caută în sufletul omului starea în 
care îi poate da Sfânta Împărtăşanie? Dar toate 
acestea ar fi puţine, pentru că blândul Sofian este 
izvor bogat de înţelepciune, cultură bisericească 
şi profană, dar, mai ales, de speranță. Speranța 
care merge dincolo de mormânt. În monografia 
de la Editura Bizantină sunt incluse şi câteva pre- 
dici, în care Părintele intercalează citate ample 
din Sfinţii Părinţi. Şi citind, îţi dai seama cum tre- 
cerea de la vorba lui Sofian la cea a marelui Vasile 
sau a lui loan Gură de Aur se face firesc, ca într-un 
unic discurs ale cărui forme, deşi diferite, rodesc 
din acelaşi Duh. De multe ori, în timp ce citeam 
cartea, mă întrerupeam pentru a privi fotografia 
de pe copertă a acestui bătrân blând şi luminos. 
Pe fundal se află o icoană a Mântuitorului. Iar 
acestea mărturisesc taina unuia care a plecat 
doar pentru a rămâne pururea cu noi: în spatele 
lui Sofian se dezvăluie, negreşit, Hristos. 








anul VII e nr. 80-81 


75 


LA ROST 





Apologia lui Platon 


Motto: „Nu vreau specialiști, vreau caractere!“ - Regele Carol] 


Alexandru Racu 





intrinsec de educaţie. Decăderea educaţiei 

duce la degenerare culturală şi la implicita 
degenerare a substanței umane ce formează un 
popor. După cum afirmă unul dintre interlocu- 
torii lui Socrate din dialogul Republica, odată de- 
venită notă caracteristică a „muzicii şi poezi- 
ei“(culturii) unei cetăţi, „fărădelegea“ în mod ine- 
vitabil “ajunge să definească tot mai mult caracte- 
rele oamenilor şi modul lor de viaţă, ajungând 
treptat să caracterizeze sfera vieții private, iar din 
sfera vieţii private, Socrate, pătrunde cu neruşi- 
nare în legile şi guvernarea cetății, până când în 
cele din urmă răstoarnă totul, atât ceea ce ține de 
domeniul public, cât şi ceea ce ţine de domeniul 
privat” (Paton, Republica, 424d). Ca atare, pen- 
tru Platon, legiferarea (fie ea liberalizare sau cen- 
zură) comportamentelor oamenilor maturi este 
de prisos în cazul în care rezultatul final al edu- 
caţiei (omul matur) este o persoană bună, şi tot 
de prisos, întrucât nu mai poate rezolva nimic 
concret din punct de vedere social, în cazul în 
care rezultatul procesului educaţional este o per- 
soană de proastă calitate. Mai mult decât atât, un 
om de proastă calitate va da naştere unui om de 
şi mai proastă calitate, procesul de degenerare 
antropolgică culminând cu apariţia omului de- 
mocratic (sclavul plăcerilor şi duşmanul declarat 
al ideii de ierarhie şi autoritate), al cărui delir he- 
donist sfârşeşte prin instaurarea tiraniei. 

Mai simplu spus, Platon este convins că nu 
putem să facem abstracţie de cei „şapte ani de 
acasă“ decât în cazuri extrem de rare şi ca atare, ire- 
levante din punct de vedere sociologic. Astfel, So- 
crate afirmă în Republica că cineva care reuşeşte să 
se sustragă „educaţiei“ pe care o primeşte de la 
„gloată“ (care reuşeşte aşadar să se sustragă regi- 
mului politic nociv, înţeles în sens de ethos cultural 
dăunător, care îi este transmis inclusiv prin inter- 


p entru Platon, destinul unei cetăţi este legat 


mediul familiei) poate fi pe bună dreptate socotit 
drept un om „salvat de providenţa divină“ (492e). 

Antichitatea greacă nu avea de unde sa 
cunoască capacităţile tehnologiei moderne şi 
implicit ale tehnocraţiei, care prin dezumanizare 
(androidizare) înlocuieşte ecuaţia de bun simţ a 
filozofiei politice clasice: oameni buni = societate 
bună / oameni răi = societate rea, cu o altă ecua- 
ție: androizi neutri din punct de vedere moral = 
sistem funcțional. Iar dacă pentru Platon soci- 
etatea omului democratic sfârşea inevitabil în 





tiranie, nefiind tehnocratică, asemeni tiraniei din 
lumea lui Huxley, tirania antică nu putea nici să 
fie soft (Tocqueville), nici nu se putea sustrage le- 
gii universale şi ineluctabile a ciclicităţii regimu- 
rilor politice. Inevitabil sângeroasă, tirania din 
lumea lui Platon era, slavă Domnului, trecătoare, 
precum toate celelalte regimuri politice. Pentru 
Platon, întotdeauna istoria se repeta în virtutea 
ciclicităţii ei. Pentru un Fukuyama însă, istoria, de 
data asta lineară, are un sfârşit, iar sfârşitul isto- 
riei este triumful definitiv şi irevocabil al unei ti- 
ranii aparte care este deopotrivă democratică 
(Tocqueville) şi tehnocratică, regimul politic care 
corespunde tipului antropologic pe care 








76 


anul VII e nr. 80-81 


LA ROST 


ROST 





Nietzsche îl identifică drept „ultimul om“, „omul 
recent” sau postmodern, în fapt, unul şi acelaşi cu 
omul democratic al lui Platon. Însă transforma- 
rea omului în „neom“ nu mai poate fi apreciată 
valoric de către postmodernitate, care nu mai 
are, precum anticii, o concepţie a naturii umane. 
Pentru postmodernitate, conceptul de om este 
un concept la fel de ilegitim şi de arbitrar ca şi cel 
de Dumnezeu. Neposedând criterii de evaluare, 
omul postmodern nu poate să judece „sistemul“, 
consecința acestui fapt fiind că, implicit, “sis- 
temul” este cel care îl judecă pe om, în funcţie de 
nişte finalităţi reificate, proprii sistemului auton- 
omizat. „Sistemul“ nu poate decât să fie apreciat 
pentru că funcţionează şi eventual înlocuit cu 
unul care funcţionează şi mai bine, însă este com- 
pletamente interzis să pui întrebarea: “bine, dar 
pentru cine funcționează?“. 

Convins că soarta cetăţii se reduce, în ultimă 
instanță, la calitatea sufletului omenesc, Platon 
mizează totul pe cartea educaţiei, singura care 
poate să formeze şi să perpetueze elita unei soci- 
etăți, fără de care societatea este condamnată să 
meargă din rău în mai rău. Şi este interesant fap- 
tul că, dacă pe de o parte Platon stabileşte, în Re- 
publica, legi multe şi extrem de autoritare pentru 
a avea sistemul educaţional capabil să formeze 
elita filozofică a cetăţii, de cealaltă parte, regele 
filozof consideră inutil să legifereze cu privire la 
domeniul economic sau administrativ al cetăţii, 
delegând practic acest drept cetățenilor de rând. 
Astfel, Socrate afirmă că, în ceea ce priveşte acest 
aspect, nu are rost „Să dai indicaţii unor oameni 
de bună calitate“ (bine educați şi aşezaţi la locul 
lor natural în ierarhia socială), aceştia urmând să 
se descurce în mod firesc de unii singuri atunci 
când se pune problema rânduielilor specifice do- 
meniilor cu pricina. Vădit lucru, spre deosebire 
de actualul capitalism financiar, economia Gre- 
ciei antice era una a simțului comun - 0 econo- 
mie îndeajuns de naturală pentru a se putea lipsi 
de experţi, atât de cei marxişti, cât şi de cei neo- 
liberali. Cât despre celălalt gen de oameni, cei de 
proastă calitate, aceştia, afirmă acelaşi Socrate, 
„îşi petrec viaţa făcând o mulțime de legi şi apoi 
amendându-le“, crezând că în felul acesta vor re- 
zolva ceva, asemănându-se cu „acei bolnavi care, 


deşi suferinzi din cauza viciilor lor, totuşi nu sunt 
dispuşi să-şi abandoneze modul de viață dăună- 
tor“. Deşi tratamentul pe care îl urmează nu re- 
zolvă nimic, ci dimpotrivă, „boala devine mai gra- 
vă şi mai complicată“, pacienţii respectivi conti- 
nuă să nădăjduiască în găsirea „unui nou medica- 
ment care să-i vindice“. Mai mult decât atât, pen- 
tru oamenii cu pricina, „cel mai mare duşman“ 
este nimeni altul decât „cel care le spune ade- 
vărul, anume, că până nu se lasă de beţie, îmbui- 
bare, desfrânare şi lene, nici o doctorie, cauteriza- 
re sau operaţie, nici un farmec, amuletă sau orice 
altceva de acest gen nu le va fi de vreun folos“. 

Consecința instituțională a cercului vicios, în 
care sunt prinşi nefericiții locuitori ai unei astfel 
de cetăţi, este genul de regim politic - pe care so- 
fiştii îl încurajează şi de pe urma căruia profită - 
în care cei care propun schimbarea proastelor 
orânduieli ale cetății şi îi îndeamnă pe cetăţeni să- 
şi schimbe modul de viață sunt exilați sau omo- 
râți, iar cei care fac pe plac regimului şi îl slujesc 
cu fidelitate, cei care anticipează dorinţele cetății 
decăzute şi ştiu cum să le satisfacă, sunt socotiți 
drept înţelepţi şi sunt onoraţi ca atare (425d - 
427b). 

Intuiţia politică platonică anticipează în 
bună măsură apelul Evangheliei Ia „schimbarea 
inimii“. Mai mult chiar, cineva poate să întreză- 
rească în filozofia conştientă de faptul că variile 
reforme economic-administrative care fac ab- 
stracţie de modul concret de a fi al omului (con- 
cret) obţin, în mod inevitabil, rezultate contrarii 
celor promise, elemente comune cu tradiţia de 
gândire personalistă, care este rejectată sistema- 
tic de actualul establishment politico-cultural ro- 
mânesc. Platon nu disprețuieşte economia, nici 
nu-i neagă importanța vitală, ci doar o aşează pe 
aceasta din urmă la locul care i se cuvine în ierar- 
hia ştiinţelor, conştient fiind de faptul că, în chip 
firesc, nişte oameni virtuoşi nu se pot aşeza decât 
într-o economie virtuoasă, pusă în slujba virtuții, 
reciproca fiind şi ea valabilă. Atât pentru Platon 
cât şi pentru Aristotel, fără virtute, cetatea se 
prăbuşeşte. Sofiştii însă, întrucât neagă ierarhia 
valorilor şi a ştiinţelor, pun „virtutea“ (care 
devine astfel o falsă virtute) în slujba economiei, 
sau altfel spus în slujba câştigului. 





anul VII e nr. 80-81 


77 


LA ROST 





Motto : “Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală; 


pentru păgâni nebunie” (1 Corinteni 1, 23) 
Mircea Platon 


Pentru filozofia clasică, întruparea lui Hris- 
tos reprezintă o noutate radicală, de neînțeles. 
Întruparea, prin care creştinismul a scandalizat 
lumea antică, şi manifestarea ei istorică, Biserica, 
conferă elitelor societăţii creştine o organicitate 
şi, pe cale de consecință, legitimitate, pe care eli- 
tele din Republica lui Platon nu aveau cum să o 
posede. Spre deosebire de societatea lui Platon, 
unitatea noului popor al lui Dumnezeu nu se mai 
fundamentează pe mit, pe machiavelismul „min- 
ciunii nobile“, ci pe adevăr, pe adevărul întru- 
pării. Ca atare, după venirea lui Hristos, într-o 
societate creştină, o elită care se situează în afara 
adevărului întrupării, este implicit ilegitimă. 
Autoritatea elitei de acum înainte trebuie să se 
vadă prin trup, derivând din modul de viață con- 
cret al acelei elite, nu din cv-ul academic. 

De aceea, condamnarea comunismului de 
către un Vladimir Tismăneanu este ilegitimă, 
pentru că este o condamnare „afară din trup“, de 
tip gnostic, străină de istoria concretă a persoa- 
nei Vladimir Tismăneanu. Pentru a-şi căpăta legi- 
timitatea dorită, noua elită este nevoită, în mod 
obligatoriu, să lupte cu întruparea: fie prin pro- 
povăduirea unui gnosticism cu iz dilematic, fie 
prin promovarea unor soluţii sociale, politice şi 
economice, al căror rezultat direct sau indirect 
este secularizarea societăţii româneşti. Pentru că, 
la rigoare, numai o societate secularizată poate 
băga în seamă o elită dezântrupată. 

În fine, „neoconservatorismul“ actualei elite 
(şi neoconservatorismul în general) nu poate fi 
decât o caricatură de platonism politic, născută 
dintr-o interpretare (a cărei validitate este ex- 
trem de chestionabilă) a gândirii lui Leo Strauss, 
autor pe care neoconservatorii l-au mixat cu libe- 
ralismul economic, pe care Strauss l-a disprețuit 
întotdeauna, şi cu imperialismul democratic ilu- 
minist, strategie politică față de care Strauss s-a 
arătat altminteri a fi cât se poate de mefient. 

La fel ca şi virtutea antică, întruparea aşează 
economicul la locul care i se cuvine, dar, spre deo- 
sebire de filozofia clasică, care se împăca foarte 














bine cu conceptul de sclav, nu o face în numele 
unei ierarhii a esenţelor reflectată inevitabil în 
ierarhia socială. Întruparea creştină spune ceva 
fundamental despre demnitatea propriului nos- 
tru trup, în care a ales să se sălăşluiască Hristos, 
trup care astfel devine sfânt. Or, ştim bine, comer- 
cializarea celor sfinte se cheamă simonie şi se 
osândeşte de către Biserică Ia fel ca uciderea şi 
vrăjitoria. Ca atare, trupul nostru creştinat, nu 
poate fi tratat drept proprietate comercializabilă 
a subiectului (implicit detaşat de trup în manieră 
gnostică) semnatar de contracte. Întruparea lui 
Hristos implică faptul că trupul omenesc nu este 
reificabil. Acesta este motivul pentru care Biseri- 
ca nu poate decât să se opună legalizării prostitu- 
ției, chiar şi în situaţia ipotetică în care „utilita- 
tea“ socială sugerată de „comisia prezidențială“ 
şi, în general, de „intelectualii lui Băse“, ar fi in- 
contestabilă. 

De aceea un creştin ortodox, un creştin anco- 
rat ferm în faptul întrupării, nu poate să prizeze 
„conservatosimsul schimbării“ şi orice alte 





78 


anul VII e nr. 80-81 


LA ROST 


ROST 





„rețete sociale“ derivate din principiile fondatoa- 
re ale filozofiei lui John Locke. Şi nu e de mirare 
că, la fel cum întemeietorul liberalismului mo- 
dern reușea să-şi cupleze filozofia economică cu 
un puritanism steril lipsit de „prezenţa reală“, 
epigonii lui mioritici combină de minune neo-i- 
beralismul cu „gnoza ortodoxă“. 

Mai mult decât atât, Biserica, consecință 
directă a întrupării şi icoană a Sfintei Treimi, ne 
revelează un alt fel de „societate“ decât cea pro- 
pusă de liberali şi de socialişti (şi, prin analogie 
teologico-politică schmittiană, de potestanţi şi de 
catolici) una care exclude antagonsimul dintre 
comun şi particular, dintre unitate şi libertate, 
dintre fire şi ipostas. Într-o scrisoare a părintelui 
Sofronie Saharov pe care am citit-o recent, cuvio- 
sul afirma că nu trece cu vederea faptul „că aceas- 
tă desăvârşire a omenirii, asemenea cu a dumne- 
zeirii“, pe care se fundamentează ecleziologia or- 
todoxă, „este doar țelul poruncilor lui Hristos; că 
poate această desăvârşire nu se va realiza în pla- 
nul istoriei niciodată, dar nu putem ajunge la ho- 
tărârea de a considera o «utopie»“, asemeni Mare- 
lui Inchizitor al lui Dostoievski, „desăvârşirea po- 
runcită de Dumnezeu şi, desconsiderând creşti- 
nismul, să urmărim țeluri inferioare, dar care dau 
mai repede «rezultate văzute»“.I Altfel spus, Ia fel 
cum în ciuda neputințelor şi dezbinărilor care 
marchează Ortodoxia, nu putem abandona 
porunca lui Hristos “ca toți să fie una precum noi 
suntem una” (nu precum este lumea în general, 
părintele Sotronie incluzând Ia capitolul unitate 
lumească atât unitatea propusă de catolicism, cât 
și cea propusă de ecumenism), nu putem așadar 
sacrifica adevărul Bisericii prin acceptarea ere- 
ziei uniate, la fel, prin analogie, nu putem accep- 
ta nici sacriticarea adevărului societății (icoană a 
Bisericii, Ia fel cum Biserica este icoană a Sfintei 
Treimi) prin acceptarea dogmelor neo-liberale. 
Iar asta nu ne face nici fascişti, nici socialiști. Greu 
de priceput şi greu de digerat, însă în ultimă 
instanță “politica creştină” nu poate fi decât poli- 
tica paradoxală intuită de acel slogan al mișcări- 
lor studenţeşti din 1968: “Fiţi realişti! Cereți im- 
posibilul!” (o formulă îndrăgită de Nicolae Stein- 


hard): un realism cu privire la condiția umană 
care nu eșuează în machiavelismul Marelui Inchi- 
zitor, ci se reconciliază cu luminozitatea nădejdii 
care transpare din figura starețului Zosima. Ca 
atare, “politica” creştină nu poate ti decât o “poli- 
tică” a crucii, a martiriului şi a ascezei. Iar elita 
creştină este o elită a crucii. 

O atare „creştinare a politicului“ nu înseam- 
nă „să te joci de-a instaurarea împărăției ceru- 
rilor pe pământ“, presupusă strategie pe care un 
autor neoconservator autohton o identifică la 
toți cei care se declară solidari în mai mică sau 
mai mare măsură cu manifestul A Treia Forță. Şi 
nu este de mirare, întrucât nimic nu deranjează 
mai mult „sistemul“, întotdeauna radical dualist, 
decât terțul care refuză să se situeze în logica lui 
ori/ori, accezând astfel la autentica libertate de 
care „sistemul“ se teme cel mai mult. Vădit lucru, 
reacția „sclavului fericit“ a tupeul terțului nu poa- 
te să fie decât panica şi nevroza din care izvorăsc 
onomatopeic clişeele clasice: extremism, inchi- 
ziţie, legiune etc. În mod firesc, prima reacţie a 
portavocilor „sistemului“ este aceea de „reinte- 
grare urgentă“ (via abuzuri sofistice şi procla- 
maţii retorice) a terțului în logica lui ori/ori (ori 
cu Ceauşescu / ori cu Milton Friedman), de „rein- 
tegrare în sistem“. Adevărul ortodoxiei este însă 
complet diferit de „adevărul sistemului“. După 
cum Subliniază un autor francez, situarea creşti- 
nului (a autenticului creştin care nu adoptă expli- 
cit sau implicit o erezie hristologică) „între împă- 
răția din inimă“ şi „împărăţia ce va să vie“, între 
întrupare şi eshaton, presupune că, dacă pe de o 
parte orice stângă creştină (iremediabil pela- 
giană şi hiliastă) „este un non-sens, asta nu ne 
face să cădem în sanctificarea status quo-ului, în 
maniera gândirii unice la care se limitează volun- 
tar o anumită dreaptă“2. În definitiv, soluţiile teo- 
logico-politice ale diverselor ideologii (inevitabil 
eretice întrucât abordează în mod raționalist mis- 
terul hristologic), fie ele marxiste sau neoconser- 
vatoare, descinzând în ultimă instanţă din teolo- 
gia apuseană care a sacrificat persoana esenței de 
dragul obţinerii unor „avantaje văzute“ (aşa cum 
sublinia părintele Sofronie), nu pot decât să 


 http;//www.razbointrucuvant.ro/2009/10/06/parintele-sofronie-de-la-essex-in-catolicism-principiul-impersonal- 


striveste-persoana/ 


2 Fabrice Bouthillon, Breve Histoire Philosophique de [Union Sovidtique, Collection Commentaire Plon, 2003, p. 55 





anul VII e nr. 80-81 


79 


LA ROST 














_ Z La L PE 4 | 
camufleze drama căderii, prezentând-o, via ma- 
nipulare de limbaj, drept „dar al libertăţii“, „pros- 
peritate“, „civilitate“ etc. 

Dincolo de aceste aspecte, cert este că răs- 
punsurile „neoconilor de la Dunăre“ Ia principi- 
ile teologico-politice asociate cu volumul A 
Treia Forţă (care, fără a fi perfect, reprezintă de 
departe cel mai evoluat produs al gândirii 
politice de inspiraţie creştină din România post- 
decembristă) se împart în două categorii. 
Primul gen de răspuns este flegma. Taci şi prof: 
ită mai cu spor de bursa cu care degeaba te-ai 
pricopsit, zicând mersi că nu locuieşti în ade- 
vărata Românie Profundă! Şi nu-l mai turna, mă 
ticălosule, la Vocea Americii pe domnw 
Tismăneanu! 

Cel de-al doilea tip de abordare este diversi- 
unea ieftină, menită să convingă că autorii cărții 
au spus ceea ce de fapt nu au spus, strategia adu- 
cerii la suprafață a „subtextului“ esoteric şi inevi- 
tabil „legionar“, a demascării „elementelor reac- 


ționare“. În aceeaşi manieră, un oarecare Luigi 
Bambulea depista, pe forumul revistei ROST, 
într-un articol în care eu atacam filetismul, nimic 
mai puţin decât o apologie (aflată chipurile în 
subtext) a naţionalismului religios, iar Teodor 
Baconsky depista în refuzul ortodocşilor de a se 
împărtăşi cu “concetăţenii” români de confesiune 
greco-catolică, tot o apologie a naţionalismului 
religios. Evident, “eşti ortodox, nu eşti ecumenist, 
deci eşti filetist! De parcă nu ştim noi ce vreţi de 
fapt! Mai aveţi şi tupeu să ne învăţaţi teologie, 
deşi nu ştiţi o boabă de greacă veche! Hai, marş 
de-aici, legionarilor!” 

Manipularea limbajului este caracteristica 
fundamentală a oricărei ideologii. Cert este însă 
că rectitudinea intelectuală care demontează 
sofismele elitei şi consecința morală a acestei rec- 
titudinii, libertatea, deranjează. Nu numai pe 
sofiştii înşişi, ci şi pe eternii lor aliaţi, oligarhii. Să 
ne mai mirăm atunci de faptul că nici unii, nici 
alții nu-l pot înghiți pe Platon? 





80 


anul VII e nr. 80-81 


SEMNAL EDITORIAL 


ROST 





Ortodoxia 


și zeul toleranţei 


O nouă carte de excepţie - „Zeul toleranței” şi descreştinarea 
creştinismului. O privire ortodoxă“ - a apărut la Editura Christiana din 
București. Este o radiografie ortodoxă de peste patru sute de pagini, 
întemeiată pe o amplă bibliografie Ia zi, a curentelor dizolvante din lumea 
noastră contemporană, care toate se prevalează de imperativul aşa-zisei 


„toleranțe”, prost sau tendenţios înțeles. 


Autorul cărții, care între timp a îmbrăcat haina monahală, doreşte să-și 
păstreze anonimatul. Reproduc aici, ca provocare Ia o lectură esențială, 
pretața volumului, semnată de d-l Costion Nicolescu. (R. C.) 


O perspectivă de pe versantul însorit al dreptei credinţe 


Costion Nicolescu 


im: reprezintă, de câteva decenii 





bune, o temă extrem de prezentă în agora 

globalizată a zilelor noastre. Se aud foarte 
adesea chemări intempestive la toleranță, pre- 
cum şi acuzaţii vehemente de intoleranță. 





«Zeul toleranţei» 
şi descreştinarea 
creştinismului 
a, | A 


[| =, 
=] 


O perspectivă 
ortodoxă 


editura 
christiana 














Discuţiile în legătură cu toleranța sunt însă 
cel mai adesea alterate de ceea ce reprezintă una 
dintre racilele timpurilor moderne: corectitudi- 
nea politică. Autorul prezentei lucrări dedică, de 
altfel, un capitol consistent acestei corectitudini 
politice (Toleranţa și „corectitudinea politică“), 
pe care o defineşte a fi un curent de gândire. Co- 
rectitudinea politică atacă gândirea şi limpezi- 
mea ei printr-un atentat pervers la limbăl. Schim- 
bând termenii de definire, corectitudinea politică 
crede că poate schimba şi realitățile. Dar, chiar 
dacă realităţile nu pot fi schimbate, se alterează 
grav percepția omului asupra lor, producându-se 
adesea confuzii grave în legătură cu valorile, cu 
conținutul şi ierarhia lor. La nivelul omului co- 
mun, precum şi la cel al intelectualului superficial 
sau al celui „cu pretenţii“ (de a fi atoateştiutor), 
corectitudinea politică poate fi devastatoare 
întru descreştinare. 

Probabil că această lucrare s-a născut, pe de 
o parte, şi dintr-o anumită exasperare în legătură 
cu această corectitudine politică, cu bulversarea 
periculoasă a valorilor pe care o produce, iar pe 
de altă parte produsă şi de multele acuzaţii de in- 
toleranță făcute în lumea de azi la adresa Bisericii 


1 Nu mai putem spune orb, trebuie să spunem nevăzător, nu mai putem spune surd, ci hipoacuzie; nu mai putem 
spune țigan, trebuie să spunem rrom (nu se ştie totdeauna prea precis cu câți de r!); nu mai putem spune negru, 
trebuie să spunem afro-american; nu mai putem spune bătrân, trebuie să spunem senior etc. 





anul VII e nr. 80-81 


8l 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Ortodoxe. De aici, caracterul ei vădit apologetic. 
El este impus de pericolele spirituale ce amenință 
lumea contemporană, ale cărei rădăcini şi valori 
culturale şi morale creştine sunt negate. Principa- 
lul pericol, în viziunea autorului, îl reprezintă 
descreştinarea creştinismului. Acesta îşi asumă 
încă din titlu tipul de abordare a problematicii 
legate de toleranță: o perspectivă ortodoxă. Un 
citat generic din Sfântul Isaac Sirul este menit să-i 
liniştească de la bun început pe cei care ar fi gata 
să ridice cu prejudecată piatra acuzării de 
intoleranță. El singur ar putea fi începutul şi 
sfârşitul oricărei discuţii oneste şi concise în legă- 
tură cu poziţia creştină: „Să cunoşti pe toți oa- 
menii egali în bine şi în cinste, chiar de ar fi vre- 
unul iudeu sau necredincios sau ucigaș, mai ales 
pentru că e fratele tău şi din firea ta, și a fost rătăc- 
it, fără ştiinţă, de la adevăr?. Acest citat reprezin- 
tă, în fond, cheia întregii lucrări şi arată limpede 
poziţia Bisericii în legătură cu tema dezbătută. 

Cum este şi firesc, autorul pleacă de la 
definirea termenilor, revenind şi nuanțând în 
mai multe locuri pe parcursul lucrării, în funcție 
de evoluţia istorică şi ideologică. 

De la bun început este de observat, o dată cu 
autorul, că termenul de toleranță, ca atare, nu 
este de regăsit nicăieri în Sfânta Scriptură. 
În limba română, cuvântul este atestat prima 
dată în Calendariu ce slujeşte pre 100 de ani, 
începând de Ia anul 1814 până la anul 1914. 
Acum întâi româneşte alcătuit... La Buda, în 
Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungariei 
[1814], Se scria acolo: „De când s-au început tole- 
ranţia, adică volnicia religiilor“. Aşadar, tot la ra- 
portul dintre religii se făcea referință (dicţionarul 
vorbeşte despre „admiterea practicării şi a altor 
religii decât cea oficială a statului“). 

Dicţionarul Limbii Române, editat de Aca- 
demia Română (tomul XI, partea a 3-a, Bucureşti, 
1983), dă pentru „a tolera“următoarea definiţie: 
a îngădui, a permite (un lucru, O situație, un fapt 
nepermis); a trece cu vederea, a admite, a răbda; 
(învechit) o obicni (= a suferi, a îndura; a tolera, a 
accepta). De reţinut este faptul că termenul se 
referă la ceva îndeobşte nepermis. Autorul cărții 


de față arată cum această definire şi accepţie este 
în timpul din urmă tot mai mult transgresată şi 
abandonată în favoarea unei definiri ideologice, 
generate de curentul de gândire tot mai domi- 
nant şi dictatorial al corectitudinii politice. 
În principiu, ce se cere a fi tolerat? De cele mai 
multe ori lucruri care contrazic bunul simţ, rafi- 
nat printr-o experiență milenară. Cele conside- 
rate până de curând nepermise, astăzi nu numai 
că sunt permise, dar sunt chiar încurajate şi intro- 
duse în rândul lucrurilor normale. Se cere mereu 
tolerarea minorităților de tot felul (etnice, sexu- 
ale, religioase etc.), considerându-se că ele sunt 
mai expuse. Din păcate, adesea se solicită tolera- 
rea non-valorilor morale, a abaterilor voite de la 
normalitatea firii (firescului). Lucrurile ajung să 
capete adesea conotaţii incredibile, în sensul că 
se admite şi se încurajează intoleranța minorită- 
ților față de majorităţi! Sigur, nu orice minoritate 
beneficiază de acest demers. De pildă, minorită- 
țile creştine în diferite țări sau zone necreştine nu 
se bucură de un sprijin politic sau mediatic echi- 
valent, cel mai adesea fiind ignorate şi abando- 
nate de media şi de instituţiile politice. 

De aceea, ne spune autorul, astăzi se poate 
vorbi mai degrabă despre o nouă toleranță, una 
care poate fi caracterizată a fi, în fapt, o falsă tole- 
ranță. Dacă toleranța în sensul ei vechi se cuvine 
aprobată şi practicată, cea propovăduită acum 
este de neacceptat. 

Două capitole consistente sunt dedicate 
francmasoneriei şi legilor noahide, considerate, 
cu argumente, a fi unele dintre principalele surse 
de proveniență şi promovare a noii toleranțe. 
Chiar dacă pentru un timp destul de lung franc- 
masoneria a încercat să se înfăţişeze în veşminte 
creştine, este destul de evident că ea a fost şi ră- 
mâne, prin structura ei, paralelă cu Biserica. Con- 
ştientă de forța Bisericii, ea a încercat mereu, în 
chip tot mai insidios, s-o penetreze cât mai la vârf 
şi s-o controleze, în vederea abaterii de la meni- 
rea ei fundamentală cu care a fost investită de 
Hristos, anume conducerea credincioşilor pe dru- 
mul mântuirii. Chiar dacă, în decursul timpului, 
în chip cu totul condamnabil, unii slujitori ai 


2 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul XXIII, în Filocalia, vol. X, trad. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 


1981, p. 133. 





82 


anul VII e nr. 80-81 


SEMNAL EDITORIAL 





Costion Nicolescu 


clerului sau personalităţi „de vază“ ale laicatului 
au cedat din varii interese meschine şi s-au lăsat 
racolate, Biserica e reuşit să depăşească căderea 
lor, pentru simplul fapt că ea este o instituție divi- 
no-umană, al cărei cap mereu salvator şi ocrotitor 
este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi pentru că tot 
deauna au fost mai mulți credincioşii adevărați, 
fie ei clerici sau laici. Francmasoneria poate ac- 
cepta eventual Biserica numai ca pe o parte a ei, 
controlată de ea şi, practic, descreştinată. „Creş- 
tinismul a dominat lumea prin intoleranța sa“, 
citim într-un important document francmasonic 
(Declaraţia de principii din 1921). Toleranța pe 
care francmasoneria pretinde că o promovează 
nu este în fapt decât o dictatură, orice abatere de 
la regulile masonice fiind aspru sancţionată, cel 
mai adesea în chip ocult. Autorul subliniază cum 
„corectitudinea politică reprezintă, într-un fel, 
răsfrângerea filozotiei masonice în spatiul pu- 
blic“. 

În principiu, după demonstrațiile autorului, 
cam toate organismele interreligioase sau ecu- 
menice internaţionale sunt penetrate malign de 
un spirit francmasonic şi se conduc după prin- 
cipii de sorginte masonică, urmărind, prin sincre- 
tismul promovat, slăbirea şi relativizarea dreptei 
credinţe creştine. Şi asta cu atât mai mult cu cât 





sunt mai largi în cuprinderea lor. Sunt date exem- 
ple precum Consiliul Mondial al Bisericilor şi 
Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Parlamentul 
Religiilor etc. 

În ceea ce priveşte legile noahide, autorul 
observă o reactivare apăsată a lor în vremurile 
recente. Astfel, pe un site dedicat lor, se afirmă: 
„Cele 7 legi ale lui Noe - Charta naţiunilor - sunt 
codul legislativ şi moral cel mai vechi al uman- 
ității, dar totodată ghidul cel mai modern pentru 
omul secolului al 21-lea. Ea conduce omul ca să 
concretizeze potenţialului ei cel mai ridicat, cel al 
unei ființe formate şi organizate după chipul 
Creatorului său. Aceste legi amintesc responsabi- 
litățile morale ale oricărui om și constituie ghidul 
cel mai fiabil pentru a ajunge a pacea universală, 
pentru o lume mai bună“ (http;//7loispourlhu- 
manite.org/). 

Legile noahide sunt imperative morale natu- 
rale, care au fost date, conform tradiţiei rabinice, 
de Dumnezeu lui Noe, ca un legământ etern al 
Său cu întreaga umanitate. De remarcat, că, 
totuşi, „ele nu se găsesc în Sfânta Scriptură unde 
se vorbeşte despre legământul cu Noe (Facerea 
9), ci apar pentru prima dată, după Hristos, în 
scrierile tradiționale iudaice“. Prin legile noahide 
se propune omenirii o structură religioasă pri- 





anul VII e nr. 80-81 


83 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





mară (Şi primitivă), de o generalitate deconcer- 
tantă, valabilă pentru o perioadă în care omeni- 
rea era încă extrem de imatură din punct de 
vedere spiritual. Ele constituie nucleul învățăturii 
rabinice până în zilele noastre. Încercându-se 
impunerea lor, ca fiind de o generalitate accepta- 
bilă tuturor, se ignoră, în fond, dumnezeirea şi 
lucrarea lui lisus Hristos (Care n-ar fi făcut altce- 
va decât să propovăduiască legile noahide nea- 
murilor!) şi se neagă existența Sfintei Treimi. 
Şapte sunt legile noahides, dar două dintre ele 
sunt considerate a fi de bază: credința într-un 
Dumnezeu unic, Creatorul lumii, şi nemurirea 
sufletului. Ele sunt, ne spune autorul, „până as- 
tăzi singurele dogme ale iudaismului“. În tond, 
prin impunerea legilor noahide se încearcă mas- 
carea impunerii spiritualității iudaice în pofida 
celei creştine autentice. Francmasoneria şi-a în- 
suşit şi ea legile noahide, deoarece slujeau sco- 
purilor ei de amăgire spirituală a lumii şi de de- 
turnare de la legătura personală strânsă cu Dum- 
nezeu, în favoarea unui ezoterism dizolvant. Ea 
se simţea, în acest fel, ajutată în țelul ei de a 
impune o „religie naturală universală“. 

Autorul analizează mai pe larg impactul a 
patru dintre cele şapte legi noahide asupra lumii 
de astăzi, denunţând caracterul lor anticreştin, şi, 
în consecință, dorința promotorilor ei de a supu- 
ne şi controla lumea, din punct de vedere spiritu- 
al, în vederea descreştinării ei. Revelația divină, 
ajunsă la maximul ei prin întruparea lui lisus 
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin Pogorârea 
Sfântului Duh, este negată şi abandonată. 

Capătul logic şi duhovnicesc al demon- 
straţiei autorului este limpede: „Concluzia este că 
pentru creştin minimul dogmatic nu poate în nici 
un caz să tie format nu numai din vechile legi 
noahide, dar nici măcar de cele zece porunci, ci 
numai din cuvintele Domnului nostru lisus 
Hristos, ale Sfinţilor Apostoli, hotărârile Sinoade- 


lor Ecumenice şi Sfânta Tradiţie a Bisericii 
Ortodoxe“. 

Un capitol se referă la relaţia dintre toleranță 
şi ştiinţă. Autorul demontează cultul contemporan 
al ştiinţei, credința în infailibilitatea ei. Asistăm, în 
fapt, la o nouă idolatrie. Aceasta este valabil mai 
ales atunci când avem de a face cu o ştiinţă care 
ține să se despartă făţiş de credință şi ignoră ceea 
ce teologul numeşte „ştiinţa duhovnicească“, 
aceea care conduce la contemplarea lui 
Dumnezeu. Autorul consideră că până la un punct 
ştiinţa poate fi considerată ca fiind o lucrare a 
harului, o cale de sporire a talanţilor cu care Dum- 
nezeu l-a înzestrat pe om, dar că, totodată, de la un 
punct încolo, din momentul în care ştiinţa (i. e. slu- 
jitorii ei) cade pradă mândriei şi autosuficienței, ea 
poate lesne deveni slujire a diavolului, cu con- 
secințe nefaste, cu totul diferite decât scopurile 
propuse când s-a pornit pe drumul cercetării. Cu 
toate progresele tot mai rapide şi mai spectacu- 
loase ale ştiinţei în zilele noastre, se poate consta- 
ta că situaţia omenirii din punct de vedere ecolog- 
ic este tot mai dramatică, că mari pericole o 
amenință la orizontul unui viitor nu prea îndepăr- 
tat, degradările de ecosisteme fiind vertiginoase şi 
ireversibile, fără ca măsurile de îndreptare să fie 
pe măsură. O ştiinţă care doreşte să slujească în 
chip real oamenilor se cere să fie o ştiinţă cu 
conştiinţa existenței lui Dumnezeu şi să lucreze în 
conformitate cu preceptele învățăturii creştine. 

În ceea ce priveşte ştiinţele psihiatrice, atât 
de la modă astăzi, tinzând să înlocuiască adesea 
comunicarea tainică duhovnicească a omului cu 
Dumnezeu, autorul consideră că exercitarea lor 
cu desconsiderarea lucrării lui Dumnezeu în 
cadrul Bisericii nu poate fi decât păguboasă în 
ceea ce priveşte o reală şi integrală tămăduire 
sufletească şi spirituală a omului. 

În principiu, ceea ce ar justifica preocuparea 
asiduă pentru problema toleranţei e un pericol 


3 Legile noahide ar fi următoarele: 1. Credinţa într-un Dumnezeu unic (interzicerea idolatriei); 2. Respectul 
datorat lui Dumnezeu (interdicția de a blasfemia Numele lui Dumnezeu); 3. Respectul pentru viața omenească 
(interdicţia de a ucide); 4. Respectul pentru proprietatea celuilalt (interzicerea furtului); 5. Respectul pentru 
integritatea familiei (interzicerea relaţiilor sexuale nefireşti); 6. Instituţia unei justiţii echitabile (stabilirea de tri- 
bunale); 7. Respectul animalelor (interdicția de a se consuma carne luată de la un animal ce ar fi încă viu) 
(http://7loispourlhumanite.org; www.akadem.org; Wikipedia). Ordinea în care sunt expuse diferă de la o sursă 
[a alta. Fiecare dintre ele îşi află detalieri în cadrul celor 613 mitzvot (porunci) cuprinse în Torah (numărul 613 
ținând totuşi de învățătura rabinică, principalii rabini indicaţi fiind Rabbi Simlai, Rabbi Simeon ben Azai, Rabbi 


Eleazar ben Yosse Galileeanul). 





84 


anul VII e nr. 80-81 


SEMNAL EDITORIAL 


ROST 





care apare astăzi în suficiente situaţii, acela al vio- 
lențelor fizice, violenţe care, nu o dată, pot con- 
duce la moarte. 

Ar trebui poate observat că există o intoler- 
anță spirituală şi una fizică. Intoleranța fizică este 
determinată cel mai adesea de proasta gestiona- 
re a intoleranţei spirituale. Din punct de vedere 
spiritual, anumite lucruri şi situări pot fi consi- 
derate inacceptabile, dar această respingere nu 
trebuie să conducă, în nici un caz, spre intole- 
ranță fizică şi violență, cu consecinţele ei nefaste. 
Dacă toleranța fizică (reciprocă) a celor ale căror 
cadre de gândire intră într-o vădită contradicție 
este de înţeles, de acceptat şi de promovat, în 
schimb toleranța spirituală, prin care ţi se cere să 
fii de acord cu lucruri care sunt în totală con- 
tradicție cu adevărul de credință şi cu adevărul 
de viaţă este de neacceptat, pentru că ar conduce 
la compromiterea mântuirii sau, în orice caz, ar 
periclita-o. 

De altfel, şi în comunicarea cea mai comună, 
în limbajul de zi cu zi, auzim adesea exprimări ca- 
tegorice, adesea conținând chiar o notă de in- 
dignare, de genul: „este de netolerat“, „este into- 
lerabil“, „asta nu mai pot s-o tolerez“ etc. Cu alte 
cuvinte, este clar că există o limită a tolerării. 
Unde este ea de pus sau de găsit? Până unde 
poate merge toleranța? 

În dicţionarul menţionat, o a doua definire a 
cuvântului toleranță, care ne poate lămuri şi ea 
într-o măsură, este următoarea: „obișnuinţă sau 
dispoziţie pe care o are organismul de a suporta 
anumite medicamente sau substanţe“. În măsura 
în care avem de a face cu o construcție spirituală 
sau instituțională dezvoltată organic, firesc, este 
clar că aceasta are o limită de suportabilitate, din- 
colo de care existența îi este pusă în pericol. În 
plus, am putea să ne raportăm şi la accepţia teh- 
nică a termenului toleranță: diferență între valo- 
rile maximă şi minimă admisibilă pentru o anu- 
mită mărime sau dimensiune caracteristică a 
unui material, piesă sau obiect, exprimând gra- 
dul de precizie cu care acestea trebuie realizate. 
Aşadar, pentru a-şi îndeplini rolul sau funcțiunea, 
o piesă sau o prelucrare trebuie să se încadreze în 


nişte limite de toleranță (plus, minus) față de va- 
loarea ideală. Ieşirea dintre aceste limite accepta- 
bile îl face de nefolosit, îl face să devină un rebut. 
Se poate transfera foarte bine această accepţie şi 
în domeniul spiritual. Percepția devine extrem 
de limpede şi nu sunt necesare prea multe expli- 
caţii suplimentare. 

În mod evident, sunt lucruri care, spiritual 
vorbind, nu se pot tolera unele pe altele: Binele 
nu poate tolera răul! Adevărul nu poate tolera 
minciuna! Dreptatea nu poate tolera nedrep- 
tatea! Frumosul nu poate tolera urâtul! Valoarea 
nu poate tolera non-valoarea! Firescul nu poate 
tolera nefirescul! Moralitatea nu poate tolera 
imoralitatea! Virtutea nu poate tolera păcatul! 
Bineînțeles, şi reciprocele sunt adevărate. Ar mai 
fi de constatat cum cele din urmă creează celor 
dintâi o stare de suferință, în timp ce intoleranța 
celor din urmă se transformă cel mai adesea în 
violenţă şi dorință de distrugere. Şi poate că pen- 
tru cele dintâi, pentru cele care privesc adevărul 
de credinţă şi învățătura de credință, cuvântul 
mai potrivit ar fi nu intoleranță, ci intransigență 
principială. 

Am văzut cum definiția din dicționare dă 
pentru a tolera şi accepţia de a răbda. În mod 
sigur, tolerarea implică suportarea4 şi răbdarea. 
Suporţi o greutate, ceea ce suporţi este ceva 
apăsător, iar uneori ajunge să fie strivitor. Rabzi 
ceva cu care nu eşti de acord, ceva care îţi agre- 
sează într-un fel sau altul conştiinţa sau existența, 
o anormalitate care ar trebui rezolvată cumva. În 
creştinism, se vorbeşte chiar despre îndelunga 
răbdare. În bună parte, toată viața omului se con- 
stituie şi întrun lung exercițiu de răbdare, de 
renunțare la voia proprie sau la confortul pro- 
priu pentru a face loc şi celorlalți, diferiți de tine. 
Este una dintre lecţiile pe care Părinţii ne cer s-o 
învăţăm temeinic, pentru că răbdarea este o vir- 
tute care stă la temelia multor altora. În situații 
de conviețuire apropiată se tolerează reciproc 
neputinţele! Lucrul acesta este de înţeles şi de 
acceptat, până atunci când se ajunge la problema 
păcatului. Răbdarea păcatului, propriu sau al 
altora, se cuvine a fi limitată. Şi, bineînţeles, chiar 


4 Definiţia rădăcinii latine a cuvântului ne dă şi accepțiile următoare: a purta, a sprijini (|. Nădejde, Dicționar 
Iatin-român, Ed. Contemporană, ediţia XIX, f.1., f.a., p.660.). 





anul VII e nr. 80-81 


8 


SEMNAL EDITORIAL 








dacă păcatul nu poate fi tolerat, poate fi compă- 
timit păcătosul! 

Răbdarea a ceva sau a cuiva implică o anu- 
mită suferință, mai mică sau mai mare. Rădăcina 
latină a cuvântului toleranță cuprinde şi acest 
înțeles de suferințăs. 

Suferinţa aceasta are două componente 
complementare. Una este cea a propriei suferin- 
țe, venite din presiunea pe care un factor extern 
o face asupra ta, pe motive de adevăr de credință. 
A doua este aceea a suferinței pentru celălalt, 
pentru faptul că el se află în rătăcire. Bine pur- 
tate, amândouă sunt nobile şi conduc la rai. 

Pentru a ne orienta mai bine asupra pozițio- 
nării creştine în legătură cu toleranța şi intoleran- 
ţa, bine este să ne referim la petrecerea lui Hris- 
tos pe pământ, la învățătura Lui şi la evenimente- 
le legate direct de viața Sa. Cu alte cuvinte, la mo- 
delul Hristos. 

A fost Hristos tolerant? Cu păcătoşii, cu fari- 
seii şi cu cărturarii, cu zarafii de la templu, cu 
samarinenii, cu arhiereii? A încercat EI să ignore 
căderile şi abaterile, să treacă cu vederea sau să 
treacă sub tăcere păcatele? A fost Hristos adeptul 
unor compromisuri în materie de credinţă sau de 


5 Ibidem 





viață firească, conformă constituţiei ontologice a 
omului, aceea de ființă creată după chipul şi 
asemănarea lui Dumnezeu? Nu! Dimpotrivă, nu a 
pierdut nici un prilej pentru a veşteji orice 
abatere, orice cădere, orice raportare greşită la 
Dumnezeu. A mustrat cu timp şi fără de timp, une- 
ori cu mare vehemență („Vai, vouă...!“). Arare, El 
a trecut la gesturi explicite, ca în cazul zarafilor 
sau al smochinului neroditor. Îndemnul lui 
Hristos este fără echivoc: „Ci cuvântul vostru să 
fie: Da, da; Nu, nu, iar ce este mai mult decât atâta 
de Ia cel rău este“ (Matei 5, 37). 

În continuare, putem să ne mai întrebăm: 
pune Hristos un capăt răbdării Sale? Cu prilejul 
vindecării unui lunatic (Matei 17, 17), El spune 
aceste cuvinte celor din preajma Sa, dar parcă 
mai mult Sieşi: „O, neam necredincios şi îndărăt- 
nic, până când voi ti cu voi? Până când vă voi 
suferi?...“ După această întrebare, oarecum reto- 
rică, vădind amărăciune în legătură cu îndărătni- 
cia oamenilor şi persistența lor într-o credință 
slabă, nelucrătoare, Hristos Îşi continuă neabătut 
misiunea, care-L va conduce în final la jertfa su- 
premă, răscumpărătoare pentru firea umană în 
ansamblul ei şi pentru fiecare persoană în parte. 





86 


anul VII e nr. 80-81 


SEMNAL EDITORIAL 


ROST 





Întrebarea poate fi pusă şi invers. Au fost 
evreii timpului acela toleranţi cu Hristos? În mod 
evident, nu. L-au denigrat, L-au batjocorit, lau 
cerut moartea, s-au bucurat de ea. 

Totodată, se poate observa lesne că, mus- 
trând, Hristos a încercat totdeauna recuperarea 
celor căzuți sau rătăciți. A fost mult milostiv şi 
mereu dispus la a-i ajuta spre a se îndrepta. A cău- 
tat nu moartea, ci îndreptarea păcătosului (cf. 
Iezechiel 35, 11). A intrat în casele lor, i-a oblojit, 
i-a tămăduit, le-a vorbit şi i-a învățat, adesea prin 
pilde spre mai lesnicioasă înțelegere. În acelaşi 
timp, îndemnul lui Hristos este unul la iertare 
totală (Marcu 11, 25). Dar El cere a se merge chiar 
mai departe. Mai mult decât la iertare, Hristos 
cheamă la iubirea vrăjmaşilor. Or, tocmai în vir- 
tutea acestei iubiri, se impune vindecarea acesto- 
ra, orientarea lor pe drumul care să-i conducă la 
mântuire. Sigur, este vorba despre acea iubire 
compătimitoare şi mereu gata de jertfă, despre 
care ne spune Apostolul Pavel în Întâia Epistolă 
către Corinteni, iubire care „rabdă îndelung“ (15, 
4), „pe toate le suferă“, „pe toate le rabdă“(15, 7). 
Dar - atenţie! - nu trebuie nici o clipă uitat că 
este, în acelaşi timp, o iubire care „de adevăr se 
bucură“ (13, 6). Cu alte cuvinte, o iubire auten- 
tică, capabilă să aducă o bucurie adevărată, para- 
disiacă, este numai aceea care se însoţeşte cu ade- 
vărul. Asta uită mulți dintre cei care propovădui- 
esc o toleranță cu orice preţ, fiind adepţi ai rela- 
tivismului şi laxismului în raport cu adevărul. 
Atitudinea creştinismului autentic vine din 
învățătura lui Hristos şi din modelul oferit de El. 
Creştinismul, îndeosebi cel ortodox, este con- 
fruntat tot mai adesea în zilele noastre cu acuza- 
ţii de intoleranță, în urma vehiculării ten- 
denţioase a tot felul de neadevăruri în legătură 
cu el. „Există prejudecata că Biserica nu s-ar îngri- 
ji de mântuirea ereticului sau a păcătosului, ci 
doar l-ar condamna fără drept de apel“, ne atrage 
atenţia autorul. În practică se poate observa cum, 
în lumea contemporană, prea adesea tocmai 
creştinismul este acela ostracizat, minimalizat, 
luat în derâdere, expulzat cu destulă vehemență 
din viaţa publică în cea privată. Cu alte cuvinte, 
cei care reproşează creştinilor că sunt intoleranți, 
sunt, de fapt, ei înşişi intoleranţi faţă de creştini. 


Autorul demonstrează că tot ceea ce ţine de 
curentul de gândire al corectitudinii politice şi de 
propaganda ideologică privind toleranța are, 
între altele, un evident scop anticreştin. 

Pentru a se realiza echilibrul şi înțelepci- 
unea poziționării creştine, de o importanță 
aparte este ultimul capitol, cel despre Râvna tru- 
pească şi cea duhovnicească, în care autorul, 
printre altele, combate cu fermitate ceea ce s-ar 
putea numi „antiecumenismul greşit“. Este vorba 
de un antiecumenism care poate conduce la sec- 
tarism, care poate ajunge să piardă serios din 
conținutul autentic creştin. Orice critică trebuie 
să vină din dragoste şi să aibă în vedere îndrep- 
tarea celui criticat. În această tentativă, răbdarea 
nu trebuie să se sfârşească. Autorul observă că 
„în hora fanatismului intră toți cei pătimași, 
indiferent în numele cărei credinţe urăsc pe cei 
diferiți. Comuniștii torturau în numele ateismu- 
lui lor, iudeii răstigneau în numele legii lor, 
catolicii ardeau în numele învățăturii» lor, iar 
unii ortodocși urăsc sub chipul râvnei pentru 
credință“. În acelaşi timp, în lumina învățăturii şi 
vieţii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, credinţa 
creştină ortodoxă nu suferă amestec sau com- 
paraţie cu alte credințe. Fiind şi rămânând rodul 
pur al Revelaţiei şi al trăirii ei în Biserică, ea se 
cere păstrată, pusă în lucrare şi transmisă ca 
atare. 

Cum lucrarea nu se mărgineşte numai la 
constatarea unor realități şi la analizarea lor, este 
important de văzut ce ne sugerează autorul pen- 
tru viețuirea corectă într-o lume care nu mai 
caută adevărul (propriei credințe), ci se închină 
tot mai mult „zeului toleranței“. Cum se cuvine să 
răspundă creştinismul la multele şi repetatele 
acuzaţii de intoleranță ce-i sunt adresate şi, în 
general, la toată această stare de fapt tot mai 
agresivă la adresa lui? 

Soluţia propusă de autor este una care 
urmează firesc analizei sale şi învățăturii creş- 
tine: „Soluția pentru creștinii din zilele noastre 
(..) este dezvoltarea unei metodologii de abor- 
dare creştină a oricărui fapt al vieții, deci şi al 
ştiinţei“. Creştinul trebuie să pună în echilibru 
respectarea adevărului de credință cu iubirea 
milostivă: „un creștin poate să afirme că învățătu- 





anul VII e nr. 80-81 


87 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





ra creştin-ortodoxă este singura adevărată şi 
coerentă a lumii acesteia şi în același timp să aibă 
o milostivă dragoste nețărmurită taţă de cei care 
nu cred același lucru“. Toţi oamenii, dar absolut 
toți, sunt creaţia aceluiaşi Dumnezeu unic în 
Treime, şi atunci se cuvine, aşa cum ne-o cere şi 
Sfântul Isaac Sirul: „Să socotești pe toți oamenii 
egali în bine şi în cinste, chiar de ar ti vreunul 








tru că e fratele tău şi din firea ta, şi a fost rătăcit, 
fără ştiinţă, de la adevăr“. 

Autorul ne propune să fim atenți la sfinţii 
contemporani, cei care au trăit în condiții asemă- 
nătoare cu ale noastre, şi să vedem reacţiile lor la 
provocările lumii de astăzi. 

O altă cerință este aceea de a ne impregna 
întreaga viață şi tot comportamentul de pre- 
ceptele învățăturii creştine, să nu considerăm în 
nici un moment că ne putem dispensa de ele şi 
am putea să fim „neutri“ din punct de vedere reli- 
gios. Aşadar, nu în toleranță vede autorul nostru 
soluţia finală a diferendelor şi violențelor din 
lume, ci în „unirea tuturor în trupul nemuritor al 
Domnului lisus Hristos, unde toți primim același 
trup şi sânge al Domnului şi astfel ajungem să ne 
împărtășim din desăvârşita comuniune de dra- 
goste a Preastintei Treimi sporind întru veșnicie 
în dragostea lui Dumnezeu şi între noi“. Multora 
această viziune i se va părea utopică, dar chiar 
dacă împlinirea ei apare puţin probabilă, tin- 
derea continuă spre ea se cuvine să fie regăsită în 
conştiinţa eclezială a fiecărui creştin nădăjduitor. 

Şi poate, mai presus de toate, programul 
creştin privind îngăduința față de cei rătăciți, răb- 
darea şi suferirea lor, se cuvine să cuprindă acest 
îndemn al Sfântului Isaac Sirul, de o frumuseţe 
existenţială dumnezeiască, pe care nu ne putem 
stăpâni să nu-l reproducem şi în acest cuvânt îna- 
inte: „Ce este inima milostivă? Şi a zis: O inimă care 
arde pentru întreaga zidire, pentru oameni, pen- 
tru păsări, pentru dobitoace, pentru draci și pentru 
orice făptură. Și când îşi aduce aminte de ele sau 
când le vede pe ele, lacrimi izvorăsc din ochii celui 
milostiv. Din mila cea multă şi mare carei 
stăpâneşte inima, şi din suterința cea multă, inima 
omului se mânie și nu poate răbda sau auzi sau 
vedea că vreo făptură este păgubită sau mâhnită. 
Și din pricina aceasta, el înalță rugăciune cu lacrimi 
și pentru dobitoace, şi pentru vrăjmașii adevărului 
şi pentru cei ce-l necăjesc în tot ceasul, asemenea şi 
pentru făpturile cele târâtoare se roagă el, din 
mare şi nemăsurată mila lui, care curge din inima 
sa, după asemănarea lui Dumnezeu. El se roagă să 
fie păzită toată firea şi iertată. 

Dincolo de soluţiile generale oferite judicios 
de autor, rămâne fiecăruia să găsească soluţii 





88 


anul VII e nr. 80-81 


SEMNAL EDITORIAL 


ROST 





adecvate în „micile“ situaţii concrete cu care se va 
confrunta, care prin particularităţi neprevăzute 
ies din tiparele cadrelor generice. 

Biserica Ortodoxă, creştinii care-şi asumă 
apartenenţa la ea, au o moştenire spirituală ex- 
trem de prețioasă, plătită scump, cu sângele răs- 
cumpărător al lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumne- 
zeu. Este o moştenire care nu poate fi risipită fără 
tragică vinovăţie, moştenire care se cere păstrată, 
îmbogăţită şi transmisă mai departe, din neam în 
neam, până la sfârşitul veacurilor. 

Cu „Zeul toleranței” şi descreştinarea 
creștinismului. O perspectivă ortodoxă, ne aflăm 
în fața unei lucrări monografice de anvergură, 
extrem de incitantă prin temă, poate oarecum in- 
timidantă prin dimensiuni. Norocul este că stilul 
scrierii este alert, capabil să ne captiveze întru 
citire, totodată şi întru gândire şi trezire spiritua- 
lă responsabilă. Bogăția de informaţii este incre- 
dibilă, ele fiind extrase şi din cele mai ascunse un- 
ghere de biblioteci şi site-uri. Este o lucrare care 
ar putea constitui o excepţională teză de doctorat 
la oricare dintre marile universități ale lumii, dar 
aproape sigur că ar fi greu de acceptat chiar şi la 
cele mai multe dintre facultăţile de teologie orto- 
doxă, din pricina problemelor „delicate“ tratate. 
Sunt probleme pe care cei mai mulţi dintre fac- 
torii de răspundere ai Bisericii preferă cel mai 
adesea să le treacă sub tăcere. Cauza este mereu 
aceeaşi păcătoasă corectitudine politică, care 
pândeşte amenințătoare la orizontul oricărei 
normalități fireşti, impunându-se, din păcate, 
uneori chiar şi în discursul oficial sau oficios al 
Bisericii. 

Cum am mai amintit, lucrarea este în mod 
clar şi asumat apologetică. Autorul demontează 
cu calm şi fermitate toate acuzaţiile mârşave la 
adresa creştinismului adevărat, îndeosebi la 
adresa Bisericii Ortodoxe. Toate demonstrațiile 
sunt dezvoltate pe baza unei logici pure şi simple, 
fără cusur. Analizele sale sunt de o maturitate spi- 


rituală convingătoare. Este o lucrare care pune în 
evidenţă a fiecare pas confuziile grave în care 
rătăceşte lumea contemporană. De câte ori este 
necesar, autorul face legătura cu evenimente din 
istoria Bisericii noastre, mai veche sau mai nouă, 
adesea cu actualitatea zilelor noastre. Totodată, 
avem de a face cu o carte mărturisitoare, la a cărei 
mărturisire nu poţi să nu aderi, dacă-ți asumi 
apartenența la Biserica Ortodoxă. 

Ceea ce este primordial şi contează mereu 
pentru autor este dreapta credință. Orice jude- 
cată este supusă acestui criteriu obiectiv. El nu se 
sfieşte, atunci când situaţia o impune, să fie critic 
chiar şi cu unii paşi greşiţi făcuţi în Biserica Orto- 
doxă Română, nu ezită să pună degetul pe rănile 
ei, uneori supurânde (ierarhi francmasoni; po- 
ziția ei în unele asocieri aşa-zis ecumenice; ezitări 
în exprimarea unor atitudini neechivoce, confor- 
me învățăturii de credinţă, în cazuri de acută 
criză spirituală şi morală a societăţii etc.). Tonul 
este totdeauna decent, dar extrem de ferm. În vir- 
tutea raportării sale totale la dreapta credință, 
autorul are poziţii asumat tranşante, lipsite de 
orice urmă de teamă că ar deranja, în acest fel, pe 
unii sau pe alţii“. Într-un fel, aşa cum i-o impune şi 
alura sa angelică, autorul trage un semnal de 
alarmă de tipul: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să 
luăm aminte!“ Limbajul folosit recurge adesea la 
termeni medicali, de tipul „tămăduire“, „medica- 
ment”. Aceasta este în fond ţinta trasată de Hris- 
tos Bisericii căreia îi aparţinem: reîntoarcerea la 
normalitate şi la firesc, tămăduirea unei lumi bol 
nave de ideologii atee şi anticreştine. 

Lucrarea a fost scrisă înainte de călugărire, 
dar se vădeşte la autor o limpede vocaţie mona- 
hală. Rigoarea dogmatică şi canonică a tratării 
mărturisesc în acest sens. Cum îşi va continua 
parcursul teologic şi duhovnicesc tânărul şi atât 
de înzestratul autor nu putem şti, dar cartea de 
față mărturiseşte apăsat despre naşterea unui 
apologet redutabil în spaţiul teologic românesc. 


6 Lucrarea va naşte probabil unele acuzaţii de antisemitism. Prevăzând aceasta, autorul are grijă să ne avertizeze: 
„A considera unele afirmați despre rătăcirea gândirii iudaice ca antisemitism poate ți făcută numai privind 
foarte simplist şi politically correct lucrurile. Este limpede pentru orice minte curată că există o diterență clară 
între dezvăluirea unei învățături greşite şi condamnarea în masă a poporului evreu. (...) Dacă unii oameni nu au 
discernământ și înțeleg din aceste cuvinte să urască pe evrei, aceasta nu înseamnă că creștinii nu trebuie să mai 
vorbească niciodată despre rătăcirea iudaică. (...) Lumea este plină de ură şi este sătulă de ea, atât poporul 
evreu, cât şi noi toți“. Ar mai fi de menţionat şi citatul din Pr. James Bernstein, unde, printre altele asemenea, se 
spune: „Antisemitismul este în întregime ostil Evangheliei“. 





anul VII e nr. 80-81 


89 


ROST 





Abonaţi-vă la ROST! 
Avantaje: 


e Primiţi revista acasă e Nu pierdeţi nici un număr al acestei reviste de colecţie 
e Taxele poştale sunt suportate de redacție 


Vă puteţi abona: 

e trimițând contravaloarea prin mandat poştal (în care specificaţi cite numele, adresa com- 
pletă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, Oficiul Poştal 23, 
| Căsuţa Poşatală 27, sector 6, Bucureşti; 
| e achitând contravaloarea abonamentului în contul R025BACX0000000107363250, deschis [ 
la Unicredit Ţiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele Asociaţiei ROST, cod fiscal | 
12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați abonamentul la CP 27 


Ofciul Poşta 23, Bucureşti. 
l Prețul în țară: Preţul în străinătate: | 
| - 24 lei - 6 luni -50 euro/ an în Europa 

| - 48 lei - un an -70 USD/ an pentru celelalte continente | 
LL ÎL a a n n n a a a a a a a a a a n a a a a i L_] 


În acest număr semnează: e Mihail Albişteanu - profesor de istorie, master în 
Jurnalism, doctorand în Istorie, publicist e Antonio Aroneasa - preot, profesor, publicist e 
Pavel Chirilă - medic, doctor în ştiinţe medicale, profesor universitar de Bioetică la 
Facultatea de Teologie din Iaşi, publicist, ultima carte publicată: Vindecarea (Christiana, 
2009) e Răzvan Codrescu - scriitor, ultima carte publicată: Ghid pascal (Christiana, 2009) 
e Octavian Dărmănescu - publicist e Dan Dungaciu - doctor în Sociologie, conferenţiar 
universitar, Universitatea Bucureşti, publicist, ultima carte publicată: Cine suntem noi? 
(Cartier, 2009) e Daniel Focşa - istoric, publicist, autor al volumului Escadrila albă. O isto- 
rie subiectivă (Ed. Vremea, Bucureşti, 2008) e Stelian Gomboş - doctorand în Teologie, 
expert la Ministerul Culturii şi Cultelor, publicist, ultima carte publicată: Vorbirea dintre 
Stat şi Biserică, între curs şi discurs (Top Form, 2009) e Paul S. Grigoriu - muzician, publi- 
cist e Silviu Man - student la Facultatea de Drept, Bucureşti, publicist e Constantin Mihai - 
doctor în litere la Universitatea Michel de Montaigne, Bordeaux 3, asistent universitar, ulti- 
ma carte publicată: Biserica și elitele intelectuale interbelice (Institutul European, 2009) e 
Costion Nicolescu - doctor în Teologie, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, publicist, 
ultima carte publicată: Chipul ca o catapeteasmă (Sophia, 2009) e Viorica Olaru-Cemârtan 
- istoric e Viorel Patrichi - jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. 
Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiţă (2001) e Dan Puric - actor, regizor, publicist, ulti- 
ma carte publicată: Despre omul frumos e Alexandru Racu - doctorand în Ştiinţe Politice 
la Ottawa - Canada, publicist e Teodora Roşca - iconar, doctor în teologie, publicist e Paul: 
Gabriel Sandu - Masterand în Filosofie, Albert-Ludwigs-Universitaet Freiburg, Germania, 
publicist e Claudiu Târziu - jurnalist. 





90 anul VII e nr. 80-81 


Nr. 1 - martie 2003, dedicat lui Nicu Steindhardt 

Nr. 2 - aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 - mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4 - iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5 - iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 - august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 - septembrie 2003, dedicat lui Nae Ionescu 

Ne. 8 - octombrie 2003, dedicat lui Valeriu Gafencu 
Nr. 9 - noiembrie 2003, dedicat Părintelui Dumitru 
Stăniloae 

Nr. 10-11 - decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 
Nr. 12 - februarie 2004, dedicat lui Nichifor Crainic 
Nr. 13 - martie 2004, dedicat lui Mircea Vulcănescu 
Ne. 14-15 - aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Ne. 16 - iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia - epuizat 
N. 17 - iulie 2004, dedicat lui (tefan cel Mare - epuizat 
Nr. 18 - august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

N. 19 - septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 
Nr. 20 - octombrie 2004, dedicat Părintelui Arsenie 
Boca - epuizat 

Nr. 21-22 - noiembrie-decembrie 2004, dedicat 
Părintelui Constantin Galeriu 

Nr. 23 - ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 

Nr. 24 - februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 

Ne. 25-26 - martie-aprilie 2005, dedicat Părintelui 
Constantin Voicescu 

Nr. 27 - mai 2005, dedicat lui Nicolae Iorga - epuizat 
Nr. 28 - iunie 2005, dedicat Părintelui Arsenie Papacioc 
- epuizat 

Nr. 29 - iulie 2005, dedicat Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 - august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu 

Nr. 31 - septembrie 2005, dedicat Părintelui Liviu 
Brânzaş 

Nr. 32 - octombrie 2005, dedicat lui Aron Cotruş 

Nr. 33 - noiembrie 2005, dedicat Părintelui Iustin 
Pârvu 

Nr. 34 - decembrie 2005, dedicat lui Paul Goma 

Nr. 35 - ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 - februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 - martie 2006, dedicat Părintelui Teofil Părăian 
Nr. 38 - aprilie 2006, dedicat Părintelui Calciu 

Nr. 39 - mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41 - iunie-iulie 2006, dedicat luilon Gavrilă 

Nr. 42-43 - august-septembrie 2006, dedicat Părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

Nr. 44 - octombrie 2006, 

dedicat lui Gabriel Constantinescu 

Ne. 45 - noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 
Nr. 46 - decembrie 2006, dedicat Părintelui Rafail Noica 
Nr. 47-48 - ianuarie-februarie 2007, 

dedicat Părintelui Benedict Ghiuş 

Ne. 49 - martie 2007, dedicat luiloan Ianolide - epuizat 
Nr. 50 - aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 - mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiţă 
Nr. 52 - iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 
Nr. 53-54 - iulie-august 2007, dedicat Părintelui Trifa 
Nr. 55 - septembrie 2007, 

dedicat lui Alexandru Mironescu 

Nr. 56 - octombrie 2007, dedicat Părintelui Sofian 
Boghiu 

Nr. 57 - noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 
Nr. 58 - decembrie 2007, dedicat lui Demostene 
Andronescu 

Nr. 59-60 - ianuarie-februarie 2008, dedicat Părintelui 
Ioanichie Bălan 





părintele 
un cruciat a 





Părintele Iustin 
i ez 
purtător depgigiărat 


Constantin Noica 


mm pe 70 e 00 m aa i 








Nr. 61 - martie 2008, dedicat lui Dan Botta 

Nr. 62 - aprilie 2008, dedicat Maicii Mihaela Iordache 

Nr. 63 - mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 
Nr. 64 - iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 

Nr. 65 - iulie 2008, dedicat Părintelui Mina Dobzeu 

Nr. 66 - august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 

Nr. 67 - septembrie 2008, dedicat Părintelui Chesarie 
Gheorghescu 

Nr. 68 - octombrie 2008, dedicat Părintelui Marcu de la Sihăstria 
Nr. 69 - noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 
Nr. 70 - decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 
Nr. 71-72 - ianuarie-februarie 2009, dedicat lui Gheorghe 
Stănescu 

Nr. 73 - martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 

Nr. 74 - aprilie 2009, dedicat Părintelui Cleopa 

Nr. 75-76 - mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 

Nr. 77 - iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 

Nr. 78 - august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 
Nr. 79 - septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 





Cei care doresc să-şi completeze colecția publicaţiei 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 

Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 București. 
Precizați pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți 
în cite exemplare şi adresa dvs. Pentru informaţii sunaţi 
Ia tel: 0740.103.621 


l 
pe 


L, 
N, 


TR 


. 

- DS zA . 3 
x ap a se 
s Tu 
ar za > ge 


LX 





Părintele Iustin Pârvu: 


„Revista ROS [ va rămîne fără egal“ . 


Părintele Iustin Pârvu, marele duhovnic al românilor și starețul Sfintei Mănăstiri 
Petru Vodă din munții Neamţului, a acordat revistei ROST un interviu despre rolul 
presei în societatea noastră de azi. Părintele Iustin se opreşte mai ales asupra 
responsabilității pe care o au publicaţiile fundamental creştine, inditerent că acestea 
sînt culturale, politice sau strict religioase. (Citiţi în pagina 4) 

















EISAg4ZE 760017