Rost anul V, nr. 49, martie 2007

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 








"A 





iată cz] 








Oameni de dreapta Exorcizarea răului 

de Claudiu Târziu de Constantin Mihai 
Despre nazism, Biserica, între comisiile 
comunism şi masonerie prezentului şi umbrele 
cu Florin Mătrescu trecutului 

de Viorel Patrichi de Marcel Răduţ Seliște 


an V e nr. 49 e martie 2007 e 3 lei www .rostonline.org 


Coperta I: loan Ianolide, în 1941, înainte de a fi arestat 


sumar 


EDITORIAL 
Oameni de dreapta 
de Claudiu Târziu... cecene ceaeeeeceeeeeeee 3 


APEL 
2% pentru ROST... 5 


MARTORI Al VEACULUI 
Fapte, vorbe, gînduri................aeae 6 


ÎN DEZBATERE 

Cercetaţi pe cei din temniță, Prea 
Sfinții Episcopi! 

de Pr. Savatie Baştovoi..........eaancnana nana 9 


Biserica, între comisiile prezentului 
şi umbrele trecutului 
de Marcel Răduţ Selişte...........n manance 10 


REPERE 

Întoarcerea la Hristos 

după loan Ianolide 

de Horia Brad... cecene ceeace eceeacezeee 15 


Testamentul unei generații 
de Pr. Gheorghe Calciu........ce aaa naeaeaaee ID 


Războiul pentru Ierusalimul ceresc 
de Stelian GOMDOȘ....... nana anenenaaneneee 20 


POLITICA, LA DESCUSUT 
Traian, omul ruşilor 
de Viorel Patrichi......... an nncnaeeneaneenenneaeraere 22 


numărul 49 e martie 2007 


INTERVIU 

Despre nazism, comunism şi masonerie 
cu dr. Florin Mătrescu 

de Viorel Patrichi..........naae nene caneeaneeee 27 


Împărtăşania înseamnă câştigarea 
Împărăției lui Dumnezeu 
de Stelian GOMDOŞ..... unea 36 


DEZLEGĂRI 
Lepădarea de sine 
de Pr, Radu IlAŞ sas seaca poesia ae 39 


HISTORIA 
Povara unui Patriarh 
de Adrian Cherhaţ......cccueucuaananananaanaeaanee 41 


În căutarea Bisericii pierdute (4) 
de George Enache... nana 47 


DECANTĂRI 
Nostalgii înviorătoare 
de Mircea Platon... cecene anu eeae eee 51 


Exorcizarea răului 
de Constantin Mihai. ...... nenea aeeaeeeceeee 53 


A fi sau a nu fi în dialog cu îngerul 


(e: Ramona: SUCIU, soi iaca să tanaoea sasea 55 
SEMNAL EDITORIAL 
Pentru inimă şi minte...............auueeeae. 58 


..... ....ccccccosecocoeoocoeososecoosecocooooscee 


Revista ROST poate fi procurată de la chioşcurile Rodipet SA sau: 

e În Bucureşti - de la librăriile „Vasiliada“ (Bd. L.C. Bratianu 12) şi 
„Sophia“ (Str. Bibescu Vodă nr. 24, lingă Facultatea de Teologie) 

e În Constanţa - de la librăria „Brâncovenească“ (Str. Vasile Lupu nr. 43) 
e În Galaţi - de la librăria „C. Negri“ (Strada Domnească 27) 

e În Suceava - de la librăria „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“ 


o... .c.c.ccccccocsoececoecoceososeccooecocoooooee 


FOARTE IMPORTANT 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme 
locale de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luaţi legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, la 

telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostrostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociaţia ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.ro 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
George ENACHE 
Cristi PANTELIMON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Pr. Radu ILAŞ 
Arhim. luvenalie IONAŞCU 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Mircea PLATON 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel RĂDUȚ SELIŞTE 
Mircea STANESCU 
Constantin N. STRĂCHINARU 
Nicolae STROESCU-STINIŞOARĂ 


COMUNICARE & PR 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
nicubutnaru?rostonline.ro 


COORDONATOR DISTRIBUȚIE 
Ciprian GEANA 


DTP 
Omni Press & Design 
art?opd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacție sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacţiei. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 








Oameni de dreapta 


La noi, îndeobşte întreprinderile serioase se atundă în băşcălia 
mlăștinoasă, cînd nu sînt vînate de gheara scandalului public. Desigur, 








publice“. 








N 
AAA 


R evista 2Za găzduit, la începutul lui februa- 


Claudiu Târziu 





rie a.c., un supliment! despre „polul de 

centru-dreapta“2, coordonat de profeso- 
rul Virgil Nemoianu. Iniţiativa s-a vrut scînteia de- 
clanşatoare a unui proces de reaşezare a politicii 
dîmbovițene, în două faze: 1. clarificarea doctri- 
nară pe partea dreaptă a eşichierului politic şi 2. 
găsirea unei formule de coagulare a forțelor de 
centru-dreapta spre reechilibrarea scenei politice 
- acum înclinată periculos în stînga. 

Avînd în vedere publicaţia care a propus dis- 
cuţia şi numele celor care au marşat la ea5, ne-am 
fi aşteptat să se angajeze în dezbatere şi alte voci 
majore. 

După trei săptămîni de la publicarea grupa- 
jului de articole, nu s-a înregistrat nici un ecou 
dinspre majoritatea directorilor de opinie. Se 
prea poate ca, în vacarmul luptei nesfirşite dintre 
premier şi preşedinte, tema să fi fost amînată 
pentru momente mai tihnite. Sîntem însă tentaţi 
să credem că mai degrabă a fost lăsată deoparte 
din calcul. Pentru că e şi sensibilă, şi lipsită de 
spectaculozitate pentru marele public. 


sînt unele, puține, care reuşesc să aducă printre noi normalitatea, la 
fel cum există şi altele, cu nimic mai prejos, asupra cărora se tace cu 
subînțeles. De pildă, deschiderea unei dezbateri necesare asupra 

viitorului Dreptei în România s-a lovit de pereții de pislă ai „opiniei 


Pînă la reacţiile din afară, revista 22 s-a lip- 
sit singură, din start, de contribuţiile unor 
proeminenţi teoreticieni ai Dreptei, autori cu o 
viziune bine articulată teologico-politic - ca 
Răzvan Codrescu, Varujan Vosganian, Radu 
Preda -, pe care nu i-a invitat să se pronunțe, 
probabil din antipatie ideologică, fiind conside- 
rați „prea de dreapta“. 

Mai mult, deşi toate curentele din „polul 
de centru-dreapta“ au avut un reprezentant în 
dezbatere (conservator, liberal, creştin-demo- 
crat), majoritatea celor care s-au exprimat sînt 
simpatizanți ai lui Traian Băsescu şi, prin 
extensie, ai formațiunilor politice subordonate 
preşedintelui: PD şi PLD. Traian Ungureanu 
crede chiar că PLD poate fi axul central al 
viitorului „pol de centru-dreapta“. Or, cele 
două partide sînt în mare confuzie ideologică, 
iar gruparea lui Theodor Stolojan este taman 
„cuiul lui Pepelea“ într-o viitoare „federaţie de 
centru-dreapta“. 

Ajungînd la substanța poziţiilor luate în su- 
plimentul 22, am remarcat două vicii de aborda- 
re esenţiale. Întii, mai toţi autorii pleacă de Ia pre- 
misa falsă că PNL, PD şi PNŢCD sînt partide de 


1 Revista 22, supliment „Polul de centru-dreapta“, nr. 882, 2 februarie - 8 februarie 2007. 


2 Mă amuză întodeauna această exprimare precaută: „centru-dreapta“. Trădează o nejustificată frică de ideea de 
Dreapta. Singurele noțiuni cu care se operează în discursul politic acceptat sînt „centru-dreapta“ şi 
„extrema-dreaptă“, pe de o parte, şi „centru-stînga“ şi „extrema-stîngă“, pe de alta. Sînt eliminate tocmai 
referințele Ia ideile esenţiale ale polarizării politice: Dreapta şi Stînga, singurele reale. În acest text vom folosi şi 
noi convenția „centru-dreapta“, cu ghilimele de rigoare, de dragul discuţiei. 


3'Teodor Baconsky, Cassian Maria Spiridon, Mircea Platon, loan Stanomir, Traian Ungureanu, Toader Paleologu, 


Gelu Trandafir, Dragoş Paul Aligică, Eugen L.. Nagy. 


4 PLD încearcă să substituie PNL în Alianţa DA şi la guvernare. Cum ar putea exista vreo colaborare 


între PNL şi PLD? 





anul V e nr. 49 





ROST 


EDITORIAL 

















„centru-dreapta“5 şi deci posibile componente 
ale polului. Ei vorbesc despre comunitățile politi- 
ce respective aşa cum sînt percepute (dacă se 
opun PSD, e suficient pentru a fi considerate „de 
dreapta“), nu analizîndu-le structura ideologică, 
comportamentul public şi resursele umane. Este 
limpede că partidele numite mai sus nu sînt inte- 
gral de „centru-dreapta“, ci conţin în sînul lor gru- 
puri minoritare de oameni de dreapta. Prin ur- 
mare, este interesant de văzut dacă acele grupuri 
pot direcţiona spre „centru-dreapta“ partidele în 
care activează, sau dacă ar fi mai nimerit să se re- 
grupeze în afara lor, într-o nouă formațiune. 

Doi, cu excepția lui Mircea Platon şi a lui Dra- 
goş Paul Aligică, publiciştii ignoră aici“ un factor 
fundamental de selecţie şi coagulare a forțelor de 
„centru-dreapta“ şi anume modul în care se ra- 
portează partidele pretins de „centru-dreapta“ la 
Biserică”. Pentru a fi viabilă, o confederație de 


„centru-dreapta“ trebuie să se întemeieze pe un 
set de principii şi valori comune, care să cuprindă 
şi o referire Ia rolul Bisericii. 

Mai departe, doar doi autori sugerează anu- 
mite soluţii pentru adunarea curentelor de „cen- 
tru-dreapta“ sub o umbrelă comună. Ceilalţi fie 
se mărginesc la a constata degringolada din „cen- 
tru-dreapta“, dezastrul produs în războaiele fra- 
tricide, absenţa coerenței ideologice şi doctrina- 
re; fie se dedau la interesante incursiuni în istorie 
sau la fermecătoare exerciții confesive, de natură 
să explice opţiunea lor politică, nu să indice şi o 
ieşire din impas. 

Mesajul care răzbate din toată această ţesă- 
tură de opinii este cel al nevoii de unitate, satisfă- 
cută cu aproape orice compromis. Motivaţiile 
principale ale realizării urgente a acestei unități a 
partidelor de „centru-dreapta“ sînt neutralizarea 
extremelor şi consolidarea unui sistem de alter- 
nanță la guvernare „centru-stinga“ - „centru- 
dreapta“, după model apusean. Punctul de pleca- 
re în acest demers ar fi dezbaterea de idei. 

Fără îndoială, într-o situaţie de haos politic, 
aşa cum este cea din România de azi, populismul 
de toate nuanțele cîştigă teren. Cine cucereşte 
inimi n-are nevoie de idei şi de programe. Volup- 
tatea dezastrului împinge masele, de cele mai 
multe ori, să mizeze totul pe o singură carte. 

Menirea elitei este să dezvrăjească masele, 
în sensul de a le cultiva discernămîntul politic şi 
gustul pentru moderație. În egală măsură, este 
chemată să-i convingă pe politicieni să-şi însu- 
şească anumite concepte şi practici specifice. 
Efortul este unul cultural. Din acest punct de ve- 
dere, inițiativa revistei 22 este lăudabilă, deşi nu 
e singulară. 

Totuşi, un „pol de centru-dreapta“ întemeiat 
pe idei şi programe rămîne extrem de fragil câtă 
vreme lipsesc oamenii care să le dea viață. Exem- 
plele CDR şi ADA sînt relevante. 

De asemenea, oricît de lămurit ar fi asupra 
justeţei ideologiilor şi doctrinelor de „centru- 
dreapta“, poporul are nevoie de oameni în care 
să creadă. 


5 Istoria lor, multe dintre politicile publice pe care le susțin, maniera de a face politică, idealurile acestor partide 


n-au decit vagi tangenţe cu ideea de Dreapta. 


€ Surprinzător, pentru că oameni ca Teodor Baconsky, de pildă, ştiu foarte bine că nu se poate vorbi de Dreapta 
fără Biserică şi, mai mult, ei înşişi susțin în altă parte necesitatea reevaluării rolului credinței în relaţie cu 


fenomenul politic. 


7 Biserica este înțeleasă aici drept comunitatea de credință, nu e vizată instituţia administrativă. 





anul V e nr. 49 


APEL 








2% pentru ROSI 


Dragi prieteni ai revistei ROST, vă rugăm să citiți mesajul de mai jos 

şi să-i daţi curs! Nu e o cerere de sponsorizare, ci un îndemn Ia a sprijini o 
organizației culturală, nonprofit, neguvernamentală, bazată pe voluntariat 
şi dedicată binelui public. Cum? Simplu şi fără să cheltuiţi vreun leu din 
buzunarul propriu: prin direcționarea a 2% din impozitul pe venit, pe care 
oricum îl plătiţi statului, către Asociaţia „Rost“. În fapt, cereţi ca o parte din 
impozitul plătit să tie cheltuit în favoarea unei organizaţii care tace o lucrare 


ce vă este folositoare. 


upă cum ştiţi, principala activitate a 
[) Asociaţiei „Rost“ este editarea revistei 

ROST (cultural, politic, religios). Mulţi 
ne-aţi scris că vă place această publicaţie, iar o 
parte dintre dumneavoastră v-aţi arătat ataşa- 
mentul faţă de ROST cu diferite prilejuri. Vă 
mulțumim pentru aceasta. Anul acesta o puteți 
face din nou. 

Ebine să ştiţi că editarea revistei ROST este 
realizată prin efortul voluntaral unui grup de pre- 
oți, istorici, sociologi, medici, profesori, ziarişti, în 
covîrşitoarea majoritate tineri. Nimeni nu este 
plătit. Singura noastră răsplată este munca bine 
făcută şi bucuria de a vedea că dumneavoastră, 
cititorii noştri, prețuiți această lucrare. Şi e normal 
să fie aşa, căci ROST nu este o afacere din care 
să cîştige cineva, ci un proiect cultural, menit unei 
resurecții morale şi spirituale a românilor. 

Sprijiniți revista ROST, pentru a deveni 
mai bună, mai consistentă şi pentru a rămîne 
independentă! 


Procedura 


Pentru a direcţiona 2% din impozit către 
Asociaţia „Rost“ - şi implicit către revista ROST 
- urmați etapele de mai jos. 

e Notaţi datele de identificare ale organiza- 
ției noastre: 

Numele: Asociaţia „Rost“ 

Codul unic de identificare (codul fiscal): 
12495302 

Contul bancar în format IBAN: 
RO25BACX0000000107363250, deschis la HVB 
Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti. 


e Dacă aveţi venituri de la un singur angaja- 
tor (un loc de muncă şi un salariu), completaţi Ce- 
rerea 230, „Cerere privind destinaţia sumei re- 
prezentînd pînă la 2% din impozitul anual“ pe 
care o descărcaţi de pe site-ul asociaţiei noastre 
(www.rostonline.org) sau de pe site-ul Ministeru- 
lui Finanţelor. La Capitolul B veţi trece datele Aso- 
ciaţiei „Rost“ indicate mai sus. La rubrica „Suma“ 
treceţi suma reprezentînd 2% din impozitul pe 
care îl datorați pe venit. Dacă nu ştiţi suma, lăsaţi 
rubrica liberă, căci va fi completată de Adminis- 
trația Financiară. 

Cereți firmei/instituţiei unde sînteți angajaţi 
o copie după formularul 210 „Fişa Fiscală privind 
impozitul pe veniturile din salarii“. Anexaţi for- 
mularul la Cererea 230. Cele două documente se 
depun registratura Administraţiei Financiare sau 
se trimit prin poştă, cu scrisoare recomandată. 

e Dacă anul trecut ați avut venituri din mai 
multe surse, utilizați Declaraţia 200, „Declaraţie 
specială privind veniturile realizate“ (o veţi primi 
acasă, prin poştă, de la Administraţia Financiară 
sau o puteți descărca de pe site-ul Ministerului 
Finanţelor ori de pe site-ul www.rostonline.org). 
La Capitolul III, „Destinația sumei reprezentînd 
2% din impozitul pe venitul anual datorat“, punc- 
tul 2, „Sponsorizare entitate nonprofit“ comple- 
taţi cu datele Asociaţiei „Rost“ indicate mai sus. La 
rubrica „Suma“ puneţi echivalentul a 2% din impo- 
zitul pe venit datorat sau lăsaţi liber, căci va com- 
pleta Administraţia Financiară. Documentul se de- 
pune la registratura Administraţiei Financiare sau 
se trimite prin poştă, cu scrisoare recomandată. 

Important! Data pînă la care trebuie să depu- 
neți declaraţia pe venit este 15 mai 2007. 





anul V e nr. 49 





MARTORI Al VEACULUI 





Fapte, vorbe, ginduri 


In Postul Mare, 

alt scenariu contra lui Hristos 
Ca din întîmplare, taman la începutul 
Postului Mare, a fost lansat un nou film 
documentar menit „să zguduie lumea creştină 
din temelii“. Documentarul, făcut de 

cineaşti evrei pe baza unor descoperiri şi 
cercetări ale „celor mai mari specialişti“ în 
arheologie, statistică şi AND din lume - 
desigur, tot evrei -, încearcă să demonstreze 
că lisus Hristos nu a înviat. Probele: zece 
sicrie, găsite acum 30 de ani 

într-o peşteră din Ierusalim, cu „rămăşiţele 
pămâînteşti ale lui lisus, ale mamei sale Maria, 
ale Mariei Magdalena, ale lui Judah“ - 
presupus de către realizatori drept fiul 

lui lisus - şi ale altor apropiaţi ai Mîntuiorului. 
Dacă s-ar dovedi că aşa stau lucrurile 

ar însemna că religia creştină este o uriaşă 
minciună (căci fără Înviere nu avem nici 
mântuire și, mai mult, tot cultul nostru este 
ofensator pentru Dumnezeu) şi că evreii au 
dreptate să-l aştepte în continuare pe Mesia. 
Dar dacă totul e o minciună, cum a făcut lisus 
minuni? Cum se face că au fost sfinţi care au 
făcut minuni slujindu-L pe Hristos? Cum de se 
mai petrec minuni şi astăzi, într-o vreme 

a ticăloşiei generalizate? Oare chiar milioane şi 
milioane de creştini, generaţie după generaţie, 
au fost prostiţi timp de 2000 de ani? Şi, 
culmea, nimeni nu s-a prins pînă acum. 

Las” că este imposibil să fie identificat 

trupul Mîntuitorului şi că, dacă 

aveau la îndemînă vreo probă (ce-i împiedica 
să aibă?) că lisus n-a înviat, romanii o foloseau 
imediat. Las” că, în număr mic fiind, sub 
prigoana Sinedriului evreiesc şi deopotrivă a 
stăpînirii romane, ucenicii lui lisus nu aveau 
cum să-l ascundă trupul şi să îi păcălească pe 
toți contemporanii că a Înviat. 

Dar nu putem ignora faptul că astfel de 
scenarii jignitoare pentru noi creştinii sînt 
făcute publice numai în preajma marilor 
noastre sărbători, de Crăciun (Evanghelia 





după Iuda) şi de Paşti (nerozia 
descrisă mai sus). Răbdător mai este 
Dumnezeu! 


Ghinion la Externe 

Încăierării generale de pe scena politică i-a 
căzut victimă M.R. Ungureanu, ministrul de 
Externe. Demisia lui, smulsă cu forcepsul de 
către premierul Tăriceanu, este justificată. Dar 
nu de minorul scandal al „spionilor“ români 
din Irak, ci de multele dovezi de incompetență 
sau de rea-credință pe care le-a dat arogantul 
Ungureanu. Să ne reamintim numai scandalul 
Fundaţiei Gojdu, în care Ungureanu părea 
avocatul părții 
maghiare. Din 
păcate, 
liberalii n-au 
găsit să 
propună pe 
altcineva în 
locul lui 
Ungureanu 
decât Adrian 
Cioroianu. Un 
istoric fără 
operă, un 
politician fără experiență în diplomaţie, însă 
„corect politic“ pînă-n măduva oaselor şi, nu 
numai de aceea, foarte înțelegător faţă de 
comunism - căruia îi găseşte şi părţi bune. 
România a avut rareori miniştri de Externe şi 
profesionişti, şi patrioţi. De aceea nici nu 
însemnăm mare lucru în diplomaţia mondială. 








Puşcărie pentru negarea 
crimelor comunismului 

Estonia, Polonia şi Slovenia, țări ex-comuniste 
membre ale UE, cer ca negarea în public a 
crimelor comunismului să fie pedepsită cu 
închisoarea. Ele susţin în acest sens un 
amendament la proiectul de lege care prevede 
pedepsele minime pentru incitarea la ură 
rasială şi negarea genocidului. Deocamdată, 





anul V e nr. 49 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 








mod evident nu le convine această inițiativă. 
Nu vor să pună semnul egalităţii între crimele 
naziste şi cele comuniste. România, singurul 
stat care a condamnat explicit comunismul, 
tace. Poate din cauză că ministrul de Externe 
este pe picior de plecare, euro-parlamentarii 
sînt mai preocupaţi de shopping, iar premierul 
şi preşedintele sînt prea prinşi în conflictul lor 
personal care nu se mai sfirşeşte. Nouă ni se 
pare excesiv să condamni pe cineva la 
închisoare pentru că îşi spune părerea, chiar 
neargumentată sau de rea-credință. Dar nu 
credem că este normal nici să se folosească 
două unități de măsură. Negaţioniştii 
holocaustului nazist şi cei ai holocaustului 
comunist trebuie trataţi identic: fie 
condamnaţi, fie lăsaţi să-şi exprime opinia. 


Aflarea în treabă la maghiari 
Ultranaţionaliştii maghiari din România îşi 
continuă demersurile pentru obţinerea 
autonomiei etnice cu orice preţ. Deşi este 
evident că UE n-are poftă de vreun conflict 
interetnic într-un stat afiliat, ungurii 

noştri s-au apucat să facă referendum pentru 
autonomie. Sigur, „referendum“ e o vorbă, că 
un astfel de act stă numai în putinţa statului 
român. Minoritarii pot să facă doar 

un sondaj de opinie, care nu valorează 
nimic din punct de vedere legal. 

Într-un raport dat publicităţii recent, 

Centrul European pentru Studii în 

Probleme Etnice şi Institutul de Sociologie 
ale Academiei Române desființează 
„referendum“-ul maghiar. În acel document 
se demonstrează că nu există nici 





o îndreptăţire legală, constituțională, istorică, 
politică, etnică, economică sau geopolitică 
pentru un astfel de demers. 


O nouă provocare 

a Transnistriei 

Sub protecţia Maicii Rusia, banda mafiotă 
condusă de Igor Smirnov a provocat din 
nou România. Şi din nou România a înghiţit 
afrontul fără replică. Separatiştii din 
Transnistria au ras complet, în două zile, 
Cimitirul Militar din Tighina al ostaşilor 
români căzuţi la Nistru în timpul celui de-al 
doilea război mondial. Rămășițele mortuare 
au fost scoase din pămînt cu buldozerele. 
Profanatorii de morminte ale eroilor au 
anunțat că pe locul cimitirului vor ridica un 
monument al „soldatului eliberator rus“. 


Goma, cinstit de timişoreni 





Evreii din România au protestat vehement faţă 
de recenta inițiativă a Consiliului Local 
Timişoara de a-i acorda lui Paul Goma titlul de 
cetățean de onoare, pe motiv că acesta ar fi 
antisemit. O minciună care este repetată la 
infinit. Adevărul este că Paul Goma a avut 
curajul să scrie că evreii din Basarabia şi 
Bucovina au ucis români, în timpul retragerii 
administraţiei şi armatei române din iunie 
1940, şi că din această cauză au suferit apoi 
represalii, la ordinul generalului Antonescu. 
Spre lauda lor, nici consilierii timişoreni, nici 
primarul Gheorghe Ciuhandu nu au dat curs 
cererii evreilor de a-i retrage titlul lui Goma. 
Ar fi fost ultima insultă majoră care i se putea 
aduce scriitorului anticomunist. 





anul V e nr. 49 





MARTORI Al VEACULUI 





A plecat și academicianul Virgil 
Cândea 

Istoric al culturii, academician şi om de mare 
credință, Virgil Cândea a trecut la cele veşnice 
la 16 februarie a.c., după o grea suferință. 
Virgil Cândea s-a născut la 20 aprilie 1927, la 
Focşani - Vrancea. A absolvit Facultatea de 
Drept, Facultatea de Filosofie şi Institutul de 
Teologie Ortodoxă; şi-a luat doctoratul în 
filosofie în 1970. A fost profesor asociat la 
Facultatea de Drept din Bucureşti, la Institutul 
de Arte Plastice „N. Grigorescu“, la Facultatea 
de Teologie şi la Facultatea de Istorie, 
Universitatea din Bucureşti, profesor invitat la 
Institut Universitaire des Hautes Etudes 
Internationales din Geneva, la Institut 
Universitaire d'Etudes Europeenes, la 
Universitatea din Beirut, la Universitatea din 
Strasbourg şi la Universitatea La Sapienza din 
Roma. A publicat numeroase lucrări privitoare 
[a istoria spiritualităţii româneşti, a culturii 
româneşti medievale, la opera unor umaniști 
şi iluminişti români, arta postbizantină, 
relaţiile noastre spirituale, culturale cu 
Orientul creştin etc. 


Grînarul modificat genetic 








Miniştrii de Mediu din statele membre ale UE 
au blocat propunerea Comisiei Europene de a 
forţa Ungaria să cultive porumbul modificat 
genetic. Maghiarii ştiu să-şi apere sănătatea, 
dar ne temem că românii vor accepta să 
cultive culturi modificate genetice chiar 
înainte să fie întrebaţi. Ministrul nostru pentru 
Mediu, Sulfina Barbu, a fost singurul care s-a 





abținut să voteze pentru sau împotriva deciziei 
maghiarilor de a opri agricultura cu organisme 
modificate genetic (OMG), care au efecte 
nocive asupra sănătăţii oamenilor. Ăsta e un 
semn foarte rău pentru noi. Şi nu numai, căci 
organizaţiile ecologiste internaționale s-au 
sesizat şi ele asupra comportamentului dubios 
al ministrului român. Se pregătesc proteste de 
amploare şi în România. Sperăm să aibă suc- 
ces, ca să nu devenim grînarul OMG al UE. 


Mareșalul Antonescu, 
reabilitat parţial 






Y Ci pd 
Curtea de Apel Bucureşti a rejudecat, 
a sfîrşitul anului trecut, procesul 
mareşalului Ion Atonescu şi a miniştrilor 
din Cabinetul său, în care aceştia 
erau acuzaţi de comiterea de „infracțiuni 
contra păcii“. Instanța i-a achitat 
post-mortem. În decizia judecătorească instanţa 
apreciază că „Războiul împotriva 
Uniunii Sovietice a fost legitim“. 
Corect. Însă, Ministerul de Externe 
al R. Moldova a protestat vehement, 
sub motiv că nu trebuie uitat 
holocaustul declanșat de Antonescu 
în Basarabia, în 1941 - 1943. 
Am mai făcut şi altă dată distincția 
dintre holocaust - care înseamnă program de 
exterminare a unui grup etnic - şi accident al 
istoriei. Se ştie că evreii ucişi la ordinul lui 
Antonescu au plătit pentru agresiunile, la care 
s-au dedat în vara lui 1940, contra Armatei 
Române şi a refugiaților din Basarabia. 
Mareșalul Antonescu a fost reabilitat numai 
parțial. El rămîne în continuare pus la index pe 
baza unui proces stalinist în care a fost 
condamnat pentru crime de război. 





anul V e nr. 49 


ÎN DEZBATERE 








Cercetaţi pe cei din temniţă, 
Prea Sfinţiţi Episcopi! 


Despre cazul Tanacu s-a vorbit atit de mult, încît totul s-a transformat 
într-un fel de telenovelă care nu se mai termină. Românilor le plac 
telenovelele. Chiar dacă le cunosc sfirşitul, chiar dacă văd că actorii joacă 
prost, grotesc, interminabil, românul conştiincios se aşază în fața 
televizorului şi priveşte. Aşa s-a întîmplat şi în cazul Tanacu. 


Protosinghel Savatie Baștovoi 





personajele din teleserialul Tanacu nu 

sînt actori, ci oameni ca şi ei. Cocoţaţi în 
fotolii, românii de la începutul mileniului trei, ca 
şi gloata din circurile romane de odinioară, se bu- 
cură de spectacolul crud în care Justiţia, după o 
îndelungată joacă de-a pisica şi şoarecele, reu- 
şeşte să răpună un biet călugăr şi patru măicuțe. 
Din jilțul său, Episcopul Vicar de la Huşi îşi întoar- 
ce degetul mare în jos. Mulţimile scandează. Lup- 
ta s-a terminat. Nu vreau să îndreptăţesc exorcis- 
mele părintelui de la Tanacu şi nici să contrazic 
sentința. Justiţia şi-a făcut treaba ei, dreaptă sau 
nedreaptă, nu vreau să judec. Ceea ce trezeşte 
nedumerire este purtarea Episcopului Vicar de la 
Huşi, a Sinodului BOR, a preoţilor care nu vor să- 
şi expună părerea. Chiar nimeni, în întregul Si- 
nod BOR nu a simțit nevoia să ceară milă pentru 
aceşti oameni, care, pînă la urmă, nevrednici, pă- 
cătoşi, numiții cum vreţi, sînt fii ai Bisericii? Dacă 
Justiţia a luat această decizie, de ce mai era ne- 
voie ca Episcopii să adauge răni pe spatele aces- 
tor oameni necăjiţi? Biserica nu pedepseşte de 
două ori pentru acelaşi păcat. Este cutremurător 
faptul că nici unul dintre ierarhi nu a vorbit de- 
spre posibilitatea iertării, că nu s-a făcut îndemn 
la pocăință, la nădejde, la dragoste. Vreau să aduc 
în atenţie un amănunt despre care nu s-a vorbit în 
cazul Tanacu. Este vorba de dezbrăcarea antica- 
nonică a celor cinci călugări de hainele mona- 
hale. Episcopul putea să-i retragă părintelui preo- 
ţia, dar nu şi făgăduințele monahale care sînt 
date în fața lui Dumnezeu în veac. Monahismul 


R omânii au privit, au privit pînă au uitat că 


* Mănăstirea Noul Neamţ 


este legămînt de pocăință înaintea lui Dumnezeu 
şi nu poate fi luat de nimeni. Nimeni nu poate lua 
cuiva dreptul la pocăință, nici Episcopul, nici Pa- 
triarhul, nici Sinodul, nici cetele cereşti. Aceasta 
trebuia să o ştie Episcopul Vicar de la Huşi. Meto- 
da aplicată ne aduce aminte de vremea comu- 
nistă, cînd cel ce greşea, dacă era membru de par- 
tid, mai întîi era scos public din partid, după 
aceea predat justiţiei. Mentalitatea partinică tre- 
buie îndepărtată din Biserică. Aici trebuie să dăi- 
nuie iubirea evanghelică şi, dacă e nevoie de co- 
rectitudine, să fie cea a sfintelor canoane. Dar tre- 
aba s-a terminat. Călugărul de la Tanacu este con- 
damnat la 14 ani de puşcărie, maica stareță la 8, 
iar alte trei călugărițe la 5 ani de închisoare. Aces- 
te patru „fete“ (căci, nu-i aşa, ele nu mai sînt călu- 
gărițe?) vor împărţi celula cu proxenetele care au 
dus fete prin Italia, cu vînzătoarele de droguri, cu 
cele care şi-au ucis concubinul cu barda şi restul 
contingentului din penitenciarele de femei. Peri- 
colul pe care îl răspîndeau aceste patru măicuțe 
stînd în chiliile lor din pădurea de la Tanacu era 
prea mare. Fără îndoială. Prelaţii de la Episcopia 
Huşilor sînt indignaţi de un singur lucru: de faptul 
că cei cinci călugări încă mai poartă haina mona- 
hală. Într-adevăr, doi ani de luptă a Episcopilor cu 
ei nu i-a cufundat desăvârşit în deznădejde, nu le-a 
răcit credința, nu i-a făcut să plece din Biserică. Să 
ne rugăm ca ei să îmbrace această haină şi după ce 
vor ieşi din temniță. Poate că dacă Biserica ar fi 
acoperit cu haina sa trupul gol al celor căzuţi, pre- 
sa nu ar fi avut din ce să facă tămbălău, Justiţia nu 
s-ar fi autosesizat şi lucrurile ar fi decurs altfel. Dar 
acum, ce mai rămîne de făcut? Cercetaţi pe cei din 
temniță, Prea Sfințiți Episcopi! 





anul V e nr. 49 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





Biserica, între 
comisiile prezentului 
şi umbrele trecutului 


Se spune că atunci când vrei să îngropi o chestiune, înființezi o comisie. Problema 
trecutului comunist al Bisericii Ortodoxe Române pare a mima o rezolvare în acest 
fel. Aberaţiilor cuprinse în Raportul Comisiei Tismăneanu - aberaţii care au avut ca 
scop să îngroape adevărul despre relația complexă şi complicată dintre Biserică şi 
comunism, aruncând cu minciuni şi jumătăți de adevăr îmbrăcate într-o haină 
pseudo-știinţifică - li s-a răspuns prin constituirea unei comisii de către Sfântul 


Sinod. 


Marcel Răduţ Seliște 





devărul riscă să rămână pierdut, uitat şi 
ascuns în negura istoriei şi în sufletele ce- 
lor care au supravieţuit regimului comu- 


nist, fie torționari şi victime, fie beneficiari aşe- 
zaţi la masa împărătească a dictatorilor roşii. 


Imposibilitatea aflării imediate a adevărului prin 
intermediul unor comisii este evidentă. Pe cât de 
politizat şi anti-BOR este Raportul Comisiei Tis- 
măneanu, pe atât de partinică ar putea fi şi activi- 
tatea comisiei bisericeşti nou constituite. Numele 
de tineri specialişti vehiculate pentru această co- 
misie sunt de natură să mai risipească din temeri. 
Comisia va funcţiona totuşi 











ca un aparat tehnic, care va 
produce sinteze, rapoarte şi 
alte documente pentru Sfân- 
tul Sinod. Nu va avea nici o 
atribuţie în a dicta eventuale 
sancțiuni pentru clerici: 
deconspiraţi ca foşti colabo- 
ratori ai poliției politice. Şi 
nici un ierarh compromis nu 
va putea fi înlăturat din 
scaun de către comisie. Sin- 
gur, Sfântul Sinod, după ce 
va analiza documentele co- 
misiei va decide, în cazuri 
punctuale. Rămâne deci loc 
pentru multe înțelegeri de 
culise, ca şi pentru plătirea 
unor poliţe. În afară de năde- 
jdea că Sfântul Sinod chiar 
este hotărât să-şi curețe pro- 
pria ogradă, nimic nu ne 





10 


anul V e nr. 49 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





garantează că vor fi luate măsurile cuvenite şi 
aşteptate. Pe de altă parte, comisia nu stânjeneşte 
activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea 
Arhivelor Securităţii şi nici nu împiedică presa 
sau „societatea civilă“ să facă presiuni pe mai de- 
parte pentru aflarea dimensiunii reale a relaţiei 
Biserică - Putere politică din timpul regimului co- 
munist. 

În schimb, pe baza cercetărilor comisiei, Si- 
nodul ar putea face lumină în multe cazuri con- 
testate şi să demonteze multe dintre scenariile 
mincinoase şi odioase care i s-au pus în cârcă 
Bisericii. 


De ce atât de târziu? 


Totuşi, o întrebare se naşte firesc în mintea 
oricărui credincios apropiat Bisericii: de ce s-a aş- 
teptat până acum? A fost nevoie de această „ofi- 
cializare“ a atacurilor nedrepte, a acuzaţiei de co- 
laboraţionism practicat de ierarhii ortodocşi în 
favoarea regimului comunist, pentru ca Biserica 
să reacționeze, într-un final. Din nefericire aceas- 
tă reacţie târzie, de o eficiență discutabilă, nu 
pare a se încadra vreunei logici creştine a răbdă- 
rii, smereniei şi iertării. Dimpotrivă, este posibil 
ca încetineala cu care administraţia bisericească 
s-a angajat pe drumul clarificări trecutului comu- 
nist să fi fost determinată de cauze strict umane şi 
politice. Atâta vreme cât atacurile, multe dintre 
ele cu caracter calomnios, au rămas în zona pre- 
sei, răspunsul administraţiei bisericeşti a fost 
firav, inconsecvent şi lipsit de consistență. Apari- 
ţia Raportului Comisiei Tismăneanu a fost sem- 
nalul că statul se delimitează tot mai clar de Bise- 
rică, interesele politice ale conducătorilor săi 
fiind prioritare; că tradiționala convieţuire paş- 
nică şi prosperă dintre Biserică şi stat este pe cale 
de dispariție. Administraţia bisericească, obişnui- 
tă de peste 60 de ani să vegeteze călduţ la umbra 
ocrotitoare a statului, a primit încă o palmă din 
partea acestuia. Contextul actual impune Biseri- 
cii o redefinire a raporturilor cu statul şi cu socie- 
tatea. Argumentul cultului majoritar nu mai are 
puterea să ne scuze greşelile trecutului sau să ne 
ofere un relativ confort material şi intelectual 
pentru prezent. 

Piatra de moară a trecutului comunist nu 
este doar a Bisericii, este a întregii societăți româ- 


neşti. Viaţa politică, economică, socială şi cultura- 
lă românească este plină de impurități comunis- 
te. Foşti activişti de partid comunist sunt şefi de 
partide, foşti poeţi de curte ceauşistă sunt oa- 
meni de cultură ai momentului, foşti ofițeri de 
poliție politică sunt prosperi oameni de afaceri. 
Cauzal apare şi supoziţia că administraţia bis- 
ericească este identic afectată, căci membrii săi 
sunt tot români şi tot aici au trăit în anii comunis- 
mului. Credinciosul de rând ştie prea bine acest 
lucru şi îşi pune întrebări la care aşteaptă răspun- 
suri sincere şi folositoare duhovniceşte. 

Răspunsurile oferite până în prezent sunt 
incomplete şi nesatisfăcătoare. Problema cercetă- 
rii relaţiei dintre preoți şi poliţia politică a regi- 
mului comunist a rămas nerezolvată, administra- 
ţia bisericească reuşind să evite soluționarea ei 
de către lege sau de către CNSAS. Fantoma cola- 
boraţionismului roşu bântuie încă şi afectează 
grav imaginea preoțimii ortodoxe. Cazurile de 
preoți şi ierarhi dovediţi ca turnători ai Secu- 
rității comuniste, deşi infime ca număr în raport 
cu miile de preoți şi ierarhi ortodocşi torturați şi 
asasinați în închisorile comuniste, rămân o mare 
pată de întuneric pe obrazul clerului nostru şi 
generează neîncredere şi sminteală, tocmai pen- 
tru că au fost dezvăluite de presa laică şi nu au 
fost asumate mai întâi de administraţia biseri- 
cească. Adevărul despre jertfele de sânge şi diplo- 
maţia mersului pe muchie de cuţit a fost afirmat 
mai mult în mediile academice, la un nivel inacce- 
sibil credinciosului de rând. Mult aşteptata ofen- 
sivă a adevărului despre trecutul comunist al Bi- 
sericii nu a avut loc. Undeva, cineva doreşte ca 
peste acest trecut să se aşeze praful uitării; sau cel 
mult să fie acceptat un anumit „adevăr“. 

De ce este atât de importantă dezvăluirea 
adevărului despre trecutul comunist al Bisericii? 
Punctul 8 de la Timişoara poate fi aplicat acestui 
univers aparte numit administraţia bisericească? 


Mentalitatea de colaboraţionist 


A ne salva de trecutul comunist reprezintă 
un demers pe cât de necesar, pe atât de dificil. 
Prin „a fi comunist“ se înţelege nu doar a avea un 
trecut în care ai făcut compromisuri de la credin- 
ță pentru a obţine din partea regimului dictaturii 
roşii vreo funcţie clericală sau vreun avantaj de 





anul V e nr. 49 


IN 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





orice alt fel, nu înseamnă doar că ai căzut precum 
Iuda, de la înălțimea slujirii la altar în abisul cola- 
borării cu securistul şi activistul comunist. Astfel 
de fapte pot fi iertate şi înțelese, mai ales dacă au- 
torul a demonstrat căință şi a căutat să îndrepte 
răul făcut. „A fi comunist“ exprimă, înainte de 
toate, o stare de spirit întunecată, o mentalitate 
nocivă. „A fi comunist“ înseamnă a promova in- 
teresele meschine de clan în defavoarea interese- 
lor Bisericii, a fi slujitorul simoniei, al corupției, 
al minciunii, al carierismului, al sodomiei tru- 
peşti şi sufleteşti. Regimul comunist a cunoscut şi 
a tolerat astfel de fapte, încurajând în acest fel 
proliferarea lor, ca una din măsurile tainice apli- 
cate împotriva Bisericii. După decembrie 1989, 
neo-comuniştii au transformat excepţia în apa- 
rentă regulă, fapte singulare au fost aruncate în 
seama întregului cler, astfel că mintea credincio- 
şilor a fost otrăvită printr-o mediatizare exacer- 
bată a acestora. Libertatea pe care administrația 
bisericească a pierdut-o în vremea comunismului 
nu a fost doar cea exterioară. Libertatea pierdută 
atunci a fost libertatea interioară, acea libertate 
față de păcat, „libertatea cu care Hristos ne-a fă- 
cut liberi“ (Epistola către Galateni a Sfântului 
Apostol Pavel 5, 1). 


A dezvălui adevărul despre trecutul comu- 
nist al Bisericii este echivalentul redobândirii li- 
bertăţii interioare. Consecințele acestei dezvă- 
luiri vor fi dureroase pentru mulți, fie credin- 
cioşi, fie preoți şi ierarhi, însă suferința aceasta va 
fi mult mai mică decât suferința şi sminteala pe 
care le poate provoca în timp ascunderea adevă- 
rului. Adevărul despre trecutul comunist al Bise- 
ricii este un adevăr aparte. El nu poate fi afirmat 
de la catedra academică a unei comisii de istorici, 
oricât de competenți ar fi aceştia. Acest adevăr va 
fi complet mărturisit doar dacă îşi va afla expre- 
sia în faptele administraţiei bisericeşti. Altfel, va 
rămâne literă moartă, lipsită de duhul credinţei 
în Dumnezeu. 

Biserica creştină primară a ieşit întărită în 
urma persecuțiilor venite din partea împăraţilor 
păgâni, cu toate jertfele sau căderile provocate de 
acele persecuții. Ascunderea adevărului despre 
trecutul comunist al Bisericii noastre înseamnă a 
ne refuza o astfel de renaştere, de fortificare, în- 
seamnă a rămâne căldicei şi departe de exigen- 
țele slujirii lui Hristos în aceste vremuri de sfârşit 
de lume, înseamnă a uita că Hristos este Calea, 
Adevărul şi Viaţa. (Sfânta Evanghelie după Ioan 
14, 6) 


i sai i SEE 
“Mănăstirea Techirghiol, CAT tal 
, 35 Foto: Bmantel-Tânjală 








12 


anul V e nr. 49 


REPERE 








Întoarcerea la Hristos după 


loan lanolide 


Ioan Ianolide era până nu demult un nume cunoscut doar de foştii deţinuţi politici și de 
inițiați în istoria recentă a României. Personalitate complexă, intelectual de mare tinețe, 
dar mai presus de toate un om înduhovnicit, loan Ianolide a fost membru al „grupului 
mistic“ din temnița Aiudului şi apoi din cea de Ia Tg. Ocna. Ianolide a rămas în conștiința 
camarazilor de suferință, alături de prietenul său Valeriu Gatencu - supranumit „Sfintul 
închisorilor“ -, de Marim Naidim şi Virgil Maxim, un simbol al rezistenţei prin credință. 


Horia Brad 





că abia de la sfârşitul lui 2006, la 20 de ani 

de la moartea sa, cînd, prin strădania ob- 
ştii de maici de la Mănăstirea Diaconeşti - Bacău 
şi a Editurii „Christiana“, i-a fost tipărită cartea În- 
toarcerea Ia Hristos. Volumul de peste 500 de pa- 
gini a devenit imediat un best-seller, în cîteva luni 
vînzîndu-se 15.000 de exemplare. Un adevărat fe- 
nomen, dacă ţinem cont că despre închisorile co- 
muniste din România au mai fost scrise cărți bu- 
ne, despre Valeriu Gafencu - asupra căruia auto- 
rul se opreşte cu predilecție -, de asemenea, o in- 
terpretare teologică a comunismului şi a suferin- 
ței din sistemul concetraționar se mai făcuse (de 
pildă în Imn pentru crucea purtată, de Virgil Ma- 
xim, ori în Mărturisiri din mlaștina disperării, de 
Dumitru Bordeianu). Totuşi, Întoarcerea Ia Hris- 
tos este cea care fascinează, iar legenda sa a apă- 
rut înainte ca volumul să fie publicat. 

În aceste condiții, mulţi dintre cei interesați 
de literatura de detenție s-au întrebat cine a fost 
Ioan Ianolide. EI este zgircit cu datele personale 
în cartea sa. Smerit, a preferat să se oprească asu- 
pra chipurilor luminoase pe care le-a cunoscut în 
puşcărie, asupra gîndurilor, frământărilor, ideilor 
sale şi ale altora, dar mai ales asupra prezenţei lui 
Dumnezeu în celulă. 

Virtuozitatea literară vădită în carte a atras 
atenţia asupra autorului şi, cum se întîmplă, pu- 
blicul a încercat să afle mai multe. 

Prin bunăvoința doamnei Eleonora Colgiu, 
soră a lui Valeriu Gafencu, şi prietenă apropită a 
lui Ianolide pînă la moartea acestuia, am aflat o 


N otorietatea lui lanolide a început să creas- 





parte din biografia celui care a scris Întoarcerea 
Ia Hristos. 

loan lanolide s-a născut în 1919, la Dobro- 
teşti - Teleorman, într-o familie foarte bogată şi 
credincioasă. Faptul că în satul natal erau mulți 
oieri avuți, parte dintre ei machedoni, şi datorită 
sonorității mai puţin obişnuite a numelui său, 
Ianolide a trecut drept macedonean. EI însă era 
român de la nord de Dunăre. Din liceu, Ianolide a 
fost preocupat de soarta țării şi s-a înscris în Fră- 
țiile de Cruce, organizaţie de tineret de pe lîngă 
Mişcarea Legionară. În 1941, după așa-zisa „rebe- 
liune legionară“, a fost arestat alături de zeci de 
mii de tineri din toată ţara, sub motivul aparte- 
nenţei la Mişcarea Legionară. Era în anul doi la 
Facultatea de Drept din Bucureşti. A fost condam- 
nat la 25 de ani de închisoare, fără nici o vină. În 
puşcărie l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu (v. 
ROST, nr. 8/ oct. 2003), cu care s-a împrietenit 
din prima clipă. Au fost închiși la Aiud. În 1945 
guvernul a dat dispoziţie ca închisorile să se aut: 
ofinanțeze prin munca deţinuţilor. Un an mai tîr- 
ziu, conducerea închisorii Aiud a căzut la înţele- 





anul V e nr. 49 


13 





ROST 


REPERE 





gere cu reprezentanții celor 8.000 de legionari 
deţinuţi acolo, ca aceştia să iasă pe grupe la mun- 
ca agricolă. Reprezentanţii legionarilor au garan- 
tat că nici un deţinut nu va fugi şi, într-adevăr, cu 
toții şi-au respectat cuvîntul. Grupele au fost 
organizate pe afinități personale, iar Ianolide şi 
Gafencu au mers la Galda de Jos - Alba, la îngriji- 
tul podgoriei, unde aveau un regim de semiliber- 
tate. Adică munceau la cîmp, dar se gospodăreau 
singuri, erau lăsaţi să meargă în sat, aveau voie să 
scrie acasă, să primească vizite, să citească. Vale- 
riu Gafencu era vizitat destul de des de mama şi 
de surorile sale. „Sora noastră Valentina era mai 
mare, avea 24 de ani şi îi scria mai des lui Valeriu. 
Cred ca Valeriu îi citea scrisorile lui Ioan şi astfel 
acesta s-a îndrăgostit de ea“, ne-a povestit doamna 
Eleonora Colgiu. În 1946, loan s-a logodit cu Valen- 
tina Gafencu, la conacul viei din Galda. Camarazii 
lui loan au organizat o ceremonie specială, cu 
preot şi covor de flori de cîmp. Cei doi şi-au făgă- 
duit să se căsătorească şi să fie unul lîngă celălalt 
pînă ce moartea îi va despărți. „Chiar dacă Ioan 
mai avea de ispășit 20 de ani de închisoare, cu to- 
ţii speram să fie eliberat mai repede“, explică 
doamna Colgiu. În 1948, studenții de la Aiud, în- 
tre care şi lanolide şi Gafencu, au fost mutaţi la Pi- 
teşti, unde se pregătea „reeducarea“ - un sistem 
sinistru de dezumanizare prin tortură. Din acel 
moment, nimeni n-a mai ştiut nimic de ei. Deţinu- 
ților le-a fost interzis orice contact cu exteriorul, 
nu aveau voie să scrie familiilor, nici să primească 
vreo scrisoare, pachet sau vizită. Din fericire pen- 
tru ei, lanolide şi Gafencu au scăpat de „reedu- 
care“, fiindcă între timp se îmbolnăviseră de 
TBC. Dumnezeu i-a ocrotit probabil tocmai pen- 
tru a face din ei pildă de credinţă. 

Au fost transferați la Văcăreşti, în 1949, unde 
nu [i s-a dat nici o îngrijire, iar după un an, la Tg. 
Ocna - într-un spital-penitenciar unde erau duşi 
cei care trebuiau să moară. Hrana era ceva mai 
bună şi aerul respirabil, mai puţine paturi în celu- 
Iă, iar, cel mai important, deţinuţii nu erau schin- 
giuiți. Asistență medicală tot nu i se acorda, dar 
uneori mai puteau fi introduse în penitenciar, pe 
ascuns, medicamente. O tentativă de a declanşa 
„reeducarea“ la Tg. Ocna a eşuat datorită grupu- 
lui Gafencu-Ianolide, care s-a opus prin influența- 
rea duhovnicească a oamenilor şi prin exemplul 
rugăciunii. Gafencu şi lanolide deprinseseră de la 


Aiud „Rugăciunea inimii“ şi aici se dovedeau foar- 
te puternici duhovniceşte. Cum se ştie, Gafencu a 
murit în închisoare, la 18 februarie 1952. Ianoli- 
de descrie în cartea sa trecerea lui Gafencu Ia cele 
veşnice ca pe moartea unui sfînt, la care Cerul şi-a 
arătat semnele. Ianolide a supravieţuit bolii şi de- 
tenţiei şi a fost eliberat în 1964, cu decretul de 
amnistie generală. Era într-o vară care părea rup- 
tă din rai. Vedea cerul limpede, fără zăbrele, pen- 
tru prima oară după 23 de ani de ani. A coborât în 
Gara de Nord din Bucureşti şi a căutat-o din pri- 
viri pe Valentina lui. Îi trimisese vorbă printr-o cu- 
noştință că se eliberează. A aşteptat mult pe pero- 
nul gării, cu sufletul din ce în ce mai umbrit. La în- 
ceput a crezut că întârzie, apoi, încet, încet în su- 
fletul lui s-a instalat durerea. A mers pe jos pînă la 
locuinţa unor rude, care l-au primit omeneşte. 
Acolo a aflat că Valentina se măritase, un an mai 
înainte. L-a aşteptat 18 ani, fără să ştie dacă mai 
trăieşte, dar pînă la urmă a cedat îndemnurilor 
familiei şi s-a căsătorit cu Neculai Elefteriu, proas- 
păt eliberat din prizonierat din URSS. 

Ceva mai tîrziu, loan şi Valentina s-au reîntil- 
nit. Şi-au acceptat postura de victime ale unui sis- 
tem criminal. Dragostea lor era încă vie, dar ei nu 
mai puteau fi liberi niciodată. Au rămas prieteni, 
purtîndu-şi reciproc o preţuire şi un respect deo- 
sebit. Cîţiva ani mai târziu, lanolide s-a căsătorit 
cu o femeie pe sufletul său, Constanţa. Familiile 
celor doi foşti logodnici au fost în relaţii cordiale 
pînă la sfîrşit. Surorile lui Gafencu îi cereau lui 
Ioan Ianolide să povestească din temniță şi mai 
ales despre „Sfîntul închisorilor“. Ianolide tăcea, 
numai ochii îi scînteiau a lacrimă. „N-am bănuit 
că Ion ar scrie pe ascuns despre viața sa în închi- 
soare. Chiar eram mirate că nu scrie, că nu se 
revoltă astfel față de ce i s-a întîmplat. Dar el o fă- 
cea în taină, pentru a ne proteja de mîna Secu- 
rităţii“, spune doamna Eleonora Colgiu. 

loan Ianolide a scris şi a ascuns cîteva mii de 
pagini de manuscris în interiorul a trei lămpi de 
cameră cu picior, pe care le-a confecționat singur. 
După moartea sa, la 5 februarie 1986, manuscri- 
sele au trecut mulți ani din mînă în mînă, de la un 
deținut politic la altul, pînă au ajuns la Diaco- 
neşti. Într-o notă cu valoare testamentară lăsată 
pe manuscrie, lanolide însuşi nădăjduia că mona- 
hii îi vor diortosi cartea, ei fiind cei mai capabili 
să o înţeleagă. 





14 


anul V e nr. 49 


REPERE 








Testamentul unei generaţii 


Prefaţa alcătuită pentru cartea Întoarcerea la Hristos, de Ioan Ianolide, este 
ultimul text scris de Părintele Gheorghe Calciu. Dincolo de menirea sa de 
prezentare a unei opere, acest demers este încărcat de valoarea de mărturie 
testamentară a Părintelui Calciu. Oprindu-se asupra volumului semnat de 
Ianolide, Părintele Calciu mărturiseşte despre lupta, idealurile şi suferinţele 
generaţiei sale. Pe de altă parte, Părintele Calciu le sugerează cititorilor care este 
calea de urmat. Titlul și intertitlurile aparțin redacţiei. (ROST) 


Pr. Gheorghe Calciu 





puţine lucruri. Am citit câteva fragmente 

pe internet şi două capitole în revista 
creştină „Orthodox Word“, scoasă de Frăția Sf. 
Herman, a mănăstirii cu acelaşi nume din Platina, 
California. 

Sunt fragmente zguduitoare, pe care loan Ia- 
nolide - Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții Lui! 
- le scoate din comoara inimii sale sfinte de 
ucenic şi prieten al lui Gafencu - sfântul închiso- 
rilor, cum l-am numit toți cei care l-am cunoscut, 
numire care a fost instituționalizată de Părintele 
Nicolae Steinhardt. 

În ultimele luni mi-au parvenit (textul a fost 
scris în august 2006 - n. red.) de la mănăstirea 
Diaconeşti - Bacău, manuscrisele (dactilografia- 
te de mănăstire) memoriilor lui Ianolide, intitu- 
lată Întoarcerea Ia Hristos (Ed. Christiana, Bucu- 
reşti, 2006) - o adevărată odisee a spiritului, o 
introspecţie abisală făcută cu umilință şi finețe, 
pe care numai un om trecut prin chinurile iadului 
şi ieşit curat pe malul înalt al sfințirii le-a putut 
primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea 
încercărilor. 

Manuscrisele, cu multe alte hârtii au fost 
aduse de cineva, după moartea autorului, puse 
într-un sac, fără nici o ordine, fără numerotare, 
încât maicile au avut mult de lucru până ce le-au 
putut încropi în cele două volume, orientând-se 
după titluri şi urmărind evenimentele descrise în 
concordanță cu istoria închisorilor prin care 
Ianolide şi alţi eroi ai memoriilor au trecut. 

Aceste rânduri pe care le scriu sunt fade şi 
convenţionale. Din tot ce s-a scris despre închi- 


D) espre cartea lui Ion Ianolide ştiam foarte 


sori, din toată investigația psihologică pe care 
autorii, toți înzestrați cu duhul mărturisirilor, cea 
mai adânc duhovnicească este cartea aceasta, cea 
mai pătrunzătoare, care poate să înțeleagă îm- 
preună cu toți sfinții ce este lăţimea şi lungimea, 
adâncimea şi înălțimea, să cunoască iubirea lui 
Hristos cea mai presus de cunoaştere şi să se 
umple de toată plinătatea lui Dumnezeu (cf Efe- 
seni 3: 18-19). Dacă ai îndoieli asupra mântuirii, 
asupra jertfei sau asupra biruinții vrăjmaşului 
văzut şi nevăzut prin puterea credinței şi a rugă- 
ciunii, dacă te îndoieşti de iubirea lui Hristos şi de 
eficiența pocăinţei, această carte, acest document 
duhovnicesc te va convinge. 


Au ales între suflet și politică 


Gafencu şi grupul lui erau tineri între 14 şi 
22 ani, arestaţi pe vremea generalului Antones- 
cu, pentru activitatea lor în Frăţiile de Cruce, o 
organizaţie a tineretului român de educaţie şi cre- 
dință de pe lângă Mişcarea Legionară. Scurtă vre- 
me după arestare, a început în inima lor o adâncă 
frământare privind opţiunile legate de viața de 
închisoare şi de ideile pentru care fuseseră ares- 
taţi. Educaţia lor religioasă nu era una de adân- 
cime, dar sufletele lor căutau ceva care să-i scoată 
deasupra suferințelor pe care le trăiau şi să le dea 
o pace sufletească prin care să iasă cu sufletele 
mântuite după toate tribulaţiile închisorilor. În 
perioada dinaintea instalării comunismului avu- 
seseră ocazia să citească Sfânta Scriptură şi să se 
străduiască spre o înţelegere a ei. „Eram toți ti- 
neri şi curați cu inima“, spune, la un moment dat 
Ianolide. Nu eram corupți în nici un fel, păcatele 
societăţii nu ajunseseră la noi. Aveam un suflet 





anul V e nr. 49 


15 





ROST 


REPERE 





curat, acceptasem suferința şi ne străduiam să ne 
păstrăm curate inima şi mintea. Aveam pedepse 
mari, procurorii ne condamnaseră fără milă şi 
unii dintre noi aveau mai mulți ani de închisoare 
decât ne era vârsta. În aceste împrejurări, fraţii 
de cruce ajung la închisoarea Aiud care începuse 
să se contureze ca una dintre cele mai drastice 
puşcării din țară, privind viața de celulă a deţinu- 
ților politici. Nici unul dintre ei nu putea măcar 
să-şi imagineze cele ce vor urma, chinurile, spai- 
mele, dar şi culmile de credință şi virtute pe care 
unii dintre ei le vor urca. Urmându-mi datoria 
duhovnicească de preot, căutând să las în spate 
toate suferințele şi înjosirile prin care eu însumi 
am trecut, voi scoate din acest iad al durerilor 
partea sa spirituală, câştigul ceresc prin care ei au 
cucerit raiul, lăsând iadul în înșelare. 

Din zilele lui loan Botezătorul până acum, 
Împărăția Cerurilor se ia cu năvală, iar cei care o 
năvălesc o şi cuceresc. (Mt.11: 12) Oare este un 
mai bun năvălitor al raiului decât cel care suferă 
pentru Hristos şi chiar moare pentru El? 

Mă opresc la un moment de răscruce pentru 
tinerii aceştia sosiți la Aiud unde îi întâmpină un 
director ticălos şi fanfaron, gata la orice tortură 
împotriva deţinuţilor care nu erau protejați de 
nici o lege. Grupul din jurul lui Gafencu consti- 
tuia un îndreptar de viață creştină în catacombe 
pentru toți ceilalți. Nu toţi cei închişi aleseseră 
opţiunea duhovnicească a vieţii din închisoare. 
Mulţi erau luptători politici, intraseră în închisoa- 
re pentru a eradica din viața politică a României 
corupția, indecența moarală publică şi demago- 
gia. Unii acuzau grupul că ar fi defetist, că renunță 
la luptă pentru confortul lor spiritual, dar ei nu 
au ezitat între opțiunea spirituală şi cea politică a 
Mişcării Legionare. 


Lupta cu gândurile rele 


În primul rând ei au căutat să-şi pună în or- 
dine propriile lor vieţi, să înțeleagă şi să trăiască 
experienţă comunitară din Biserica primară, să-şi 
şlefuiască încet caracterul pentru iubire, jertfă, 
bunătate şi trăirea dragostei comunitare. Gafen- 
cu, lanolide, Virgil Maxim (cel ce a scris Imn pen- 
tru crucea purtată) şi Marin Naidim, locuind în 
aceeaşi celulă, au încercat să facă din spaţiul ei o 
biserică a lui Hristos. Cel mai cunoscător al vieţii 


sfinţilor şi al Bibliei era, fără îndoială, Gafencu. 
Începutul a fost bun şi relativ uşor. Ideea de dra- 
goste, de sacrificiu al unuia pentru ceilalți a ope- 
rat, dar, după o vreme, sensibilitățile lor diferite 
au devenit un prilej de suferință în spaţiul îngust 
de doi pe doi metri, chiar dacă nu se manifestau 
prin cuvinte sau gesturi. Fiecare se simţea față de 
celălalt ca un mic butoi cu pulbere, gata să explo- 
deze în mod neprevăzut. 

Această aprindere a nervilor era comună 
tuturor, chiar dacă, la început, se străduiau să nu 
oia în seamă, în speranța că timpul, rugăciunea şi 
obişnuința cu ceilalți vor rezolva problemele per- 
sonale, dar şi comune. Valeriu Gafencu i-a chemat 
pe toţi la o discuţie sinceră şi în frica de Dumne- 
zeu, pentru a descoperi ce anume greşeli şi ce 
anume slăbiciuni au creat starea surdă, dar gata 
de explozie. 

Analizând afirmaţiile fiecăruia, au încercat 
să stabilească modul în care gândul rău pătrunde 
în inima omului, care sunt stadiile prin care trece 
din clipa în care gândul rău este acceptat. De fapt, 
această analiză urma un drum despre care nici ei 
nu ştiau unde va duce, dar Duhul lui Dumnezeu, 
pentru credința şi strădania lor, îi călăuzea pe o 
cărare de mult cunoscută de monahii pustiurilor, 
fără ca ei să ştie, în special de analiză a Sf. Isihie 
lerusalimneanul sau Sinaitul. Am fost foarte sur- 
prins să citesc acest capitol în cartea lui Ianolide, 
pentru că de mult mă gândeam să fac o compara- 
ție între psihologia abisală a Sf. Isihie şi psihanali- 
za lui Freud. Isihie trăieşte, aproximativ, la înce- 
putul secolului al cincilea, iar Freud moare în 
1939. Aşa că, dacă este vorba de cine a plagiat pe 
cine, nu avem nevoie de demonstraţie. Sunt con- 
vins că Sigmund Freud, care era evreu, cunoştea 
Vechiul Testament, cel puțin, Psalmii şi Proorocii 
şi e foarte posibil să fi citit şi anumite scrieri filo- 
calice, fiind preocupat de adâncul ființei umane 
şi de cele ce se petrec acolo. Asemănarea dintre 
paznicul constiinţei la Freud şi paznicul inimii la 
Isihie este uluitoare. Iată treptele descoperite de 
Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neştiutori, dar 
dorind arzător după Dumnezeu. Mai întâi ei con- 
stată că omul este mereu atacat de duhurile rele, 
dar că omul are puterea să le primească sau să le 
respingă dintru început sau mai târziu. Aceste du- 
huri rele îl războiesc pe om, dar cineva care are 
trezvie poate cunoaşte stadiile atacurilor şi poate 





16 


anul V e nr. 49 


REPERE 





ROST 





lupta împotriva lor. Lupta este complexă şi de du- 
rată dar nu imposibilă. Dacă cineva nu este deter- 
minat să oprească gândul rău de la început, aces- 
ta pătrunde în mintea lui şi-i argumentează că nu 
este chiar atât de rău. Dacă omul acceptă şi acest 
stadiu, gândul devine poftă şi-i hrăneşte mintea, 
imaginaţia şi simțurile. Până aici este războiul 
nevăzut. 

Rezistența persoanei devine mai slabă, el 
este atacat cu imagini mentale sau senzoriale şi 
dacă trezvia a căzut în lenevie sau slăbiciune, 
atunci pofta ia un aspect mai organizat şi devine 
dorință, care se manifestă în mod vizibil prin anu- 
mite acte sau cuvinte, extinzând războiul nevăzut 
şi în planul sensibil. Foarte curând, dorința devi- 
ne plan şi este gata de înfăptuire practică. Lupta 
este mai uşoară în stadiul gândului şi devine tot 
mai dificilă şi cu mai puţine şanse de biruinţă în 
stadiile următoare. Planul este dominator, are o 
putere mare asupra persoanei şi voința de a rezis- 
ta se micşorează. O asemenea analiză nu putea fi 
făcută de aceşti tineri decât numai prin prezența 
Duhului Sfânt care i-a asistat pe toata durata vie- 
ţii lor în închisoare. 


O moarte îngerească 


Cititorul care se va apleca asupra acestei 
cărți nu o va sfârşi fără a fi măcar cutremurat, 
dacă nu întors spre credință, căci viața lui Ga- 
fencu şi a celorlalți ca el este un model moral şi o 
scară de suire spre cele înalte, o chemare stărui- 
toare de a ieşi măcar pentru o vreme din mlaştina 
acestei vieți şi de a urca spre Soarele Dreptății, 
spre Răsăritul cel de Sus Care este Hristos. 

Oare nu este cutremurător ceea ce spune un 
tânăr neteolog, care şi-a asumat suferința şi moar- 
tea ca pe o curățire şi o înviere, căci finalitatea 
vieţii umane nu este moartea, ci învierea. Şi nu 
vreau ca cititorul de bună credință să treacă fără 
atenţie peste unele cuvinte rămase de la Gafencu, 
adevărate file de filocalie: Despre curățirea Iiun- 
trică. Atunci când Valeriu se simțea bine, vorbea 
frumos şi cu însuflețire, oprindu-se cu precădere 
la tema lui preferată, curățirea lăuntrică: „Prin 
Botez am primit harul curățitor, iar prin ungerea 


cu Sf. Mir, ne-am împodobit cu toate darurile Sf. 
Duh, dar această binecuvântată stare lăuntrică a 
rămas nelucrătoare în noi, fiindcă suntem 
creştini numai cu numele. Trăim într-o lume de 
confuzie, de libertinaj, de păcat. E o ruşine să fii 
credincios, e demodat să fii moral. Omul botezat, 
pentru a se mântui, trebuie să trăiască în Duhul 
Sfânt toată viaţa, or noi tocmai asta nu am izbutit. 
Am crezut, ne-am rugat, am păstrat credința, am 
suferit, dar pentru a te uni cu Hristos este necesar 
să te curăţeşti lăuntric prin spovedanie şi să te 
înnoieşti prin Sfânta Împărtăşanie. Conştient 
deci şi cu toată stăruința să te uneşti cu Hristos, să 
te faci purtător al sfințeniei Lui, al puterii Lui, al 
iubirii Lui, al luminii Lui, al nemuririi Lui. Trebuie 
să înfrângi păcatul până la sânge. Aşa te naști din 
nou. Nu există cale de compromis.“ 

Poate că am întins prea mult nevrednicul 
meu cuvânt, dar vreau să vă duc la o moarte înge- 
rească. În această carte se moare mult, se moare 
din cauza torturii, a foamei, a lipsei de orice asis- 
tență medicală, chiar a sinuciderii. Dar se moare 
şi îngereşte. 

Când eram copil şi vreunul din bătrânii satu- 
lui se apropia de ceasul morţii - țăranii ştiau soro- 
cul morţii fără doctori, căci doctorii erau la oraş, 
nu la ţară - părinţii îşi luau copii de mână şi tot 
satul mergea, cu mic cu mare, la bătrânul sau bă- 
trâna respectivă pentru „a cere iertăciune“. Spu- 
neau părinţii: „Poate ai trecut, copile, pe lângă 
el/ea şi nu i-ai dat bineţe, sau ai râs de ei, sau ai fu- 
rat mere şi prasade (pere) din pomul lor. Să-ţi ceri 
iertăciune.“ 

Ajungeam acolo, cu sfială, ca într-o cetate a 
morții, sărutam mâna agonizantului, uimiți de fa- 
ţa lui/ei senină şi neînfricată de moarte şi ziceam 
cu voce tremurândă: Te rog mă iartă! Şi el/ea: 
Domnul să te ierte! Şi iarăşi noi: Şi de-al doilea! Şi 
el/ea: Domnul să te ierte! Şi apoi iarăşi: Şi de-al 
treilea! Bolnavul cu voce sfârşită: Domnul să te 
ierte! Stăteam apoi cu fruntea pe marginea patu- 
lui până ce bolnavul se întrema puţin ca să-şi 
poată ridica mâna şi să ne binecuvânteze pe cap. 
Într-un sens, noi toți, poate mai mult copiii, eram 
solii morţii, o moarte cu chip de copil pe care 
muribunzii o primeau cu dragoste şi cu binecu- 


1 Părintele Porfirie de Ia Sf. Munte are şi el o imagine despre modul pătrunderii duhurilor rele în om. El spune că 
aceste gânduri rele provocate de duhuri sunt asemenea avioanelor: le auzi de departe ca un vuiet slab şi 
nepericulos, vuietul creşte până de-asupra capului tău, ca un vuiet copleşitor şi pe urmă pleacă mai departe 
dispărând în zare. Dacă le dai atenţie, ele îşi fac aeroport din inima ta. 





anul V e nr. 49 


17 





ROST 


REPERE 





vântare. Aşa a murit Gafencu şi alţii ca el. Din toţi 
cei patru care au început viaţa comunitară la 
Aiud şi apoi au ajuns la Piteşti, pentru demascare, 
pe nici unul nu l-a lăsat Dumnezeu pradă tor- 
turilor, ci pe toți i-a salvat, aproape în ultima 
clipă, pentru a le cruța suferința, pentru a nu 
îngădui murdărirea sufletului lor născut din nou 
prin curățirea lăuntrică. Cartea aceasta ar putea 
fi plină cu morţile celor din închisori, căci fiecare 
moare într-un fel, pentru el însuşi, pentru 
aproapele şi pentru Dumnezeu. Nu se poate să 
citeşti despre moartea senină a bătrânilor mei 
din Mahmudia, sau a celor din închisori, fără ca 
măcar 0 lacrimă să-ți umezească ochii, căci 
Dumnezeu are grijă de înmuierea inimii noastre 
spre o spălare cu lacrimi. 

„Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dum- 
nezeul meu, Făcătorul şi Izăvitorul meu, nici pică- 
tura de lacrimi, nici din picătură vreo parte.“ (Ru- 
găciunea a Șaptea, a St Vasile cel Mare, din Rân- 
duiala Sf Împărtăşanii) 


Ziua în care a plecat Valeriu 


Peste moartea lui Valeriu nu se poate trece 
aşa cum trecem peste morțile nenumărate din 
orice film demonic al Hollywoodului. Cine vrea o 
clipă de linişte frumoasă, să se oprească asupra 
morții lui Valeriu Gafencu - redată în cuvinte sim- 
ple, nespeculative de către Ianolide, ceea ce le 
face şi mai adânci şi mai deschise spre veşnicia lui 
Dumnezeu. 

„(Valeriu) era tot mai epuizat. Gâtul nu mai 
putea susține capul, deci i l-am sprijinit eu cu 
mâna. Am trăit atunci cu simțământul că se dez- 
văluie tainele creaţiei, că tălpile picioarelor 
aveau sub ele un fel de pânză care mă susţinea, 
iar sufletul a avut sentimentul plinătății. Am fost 
atât de fericit în orele acelea, încât niciodată nu le 
voi uita. Si în veşnicie nu-mi doresc o stare mai 
înaltă decât aceea, căci atunci eram plin, deplin 
fericit. Cred că Hristos era prezent în Valeriu. Nu- 
mai aşa îmi pot explica starea lui de har, cât şi 
uimirea mea şi a prietenilor care au participat la 
acel moment. Valeriu mi-a spus: «În primul rând, 
gândul şi sufletul meu se închină Domnului. Mul- 
țumesc că am ajuns aici. Merg la EI. Sunt fericit că 
mor pentru Hristos. Lui Îi datorez harul de azi. 


2 Întoarcerea la Hristos, de loan Lanolide. 


Totul e o minune. Eu plec dar voi aveţi de purtat o 
cruce grea şi o misiune sfântă. În măsura în care 
mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă 
voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi... Păziți 
neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul...» 

Trecuse de ora 12. Afară ningea cu fulgi 
mari, catifelați, care se zbenguiau în văzduh... 
Valeriu via şi se stingea în acelaşi timp... «Ioane, a 
zis el, să duceți duhul mai departe. Aici a lucrat 
Dumnezeu...» A putut apoi să mai rostească: «S-a 
sfârşit!» A ridicat ochii albaştri spre cer şi am vă- 
zut cum se descompuneau în ei minuni tot mai 
adânci, tot mai uimitoare. Totul era făcut din lu- 
mină nepământeană, dar real, un fel de realitate 
desăvârşită a cărei vedere te face fericit. Plân- 
geam în hohote. Şi-a dat sufletul către orele 
13.00, în ziua de 18 Februarie, 1952. Clopotele de 
la schit au prins să vestească. Lacrimile mele au 
încetat imediat“2. 

Oare când va ieşi Partiarhia Română de sub 
servitutea statului laic demonizat, orientat spre o 
Europa Unită plină de duhul anticristului şi va ca- 
noniza martirii neamului românesc şi ai Bisericii. 
Biserica Rusă a făcut martiri din toți cei care au 
fost ucişi în închisori, chiar dacă au dus o luptă 
politică, fiindcă toţi au luptat împotriva imperiu- 
lui satanic comunist. Iar la noi sfinții sunt rene- 

















Ioan Ianolide în tinereţe 





18 


anul V e nr. 49 


REPERE 





ROST 





gaţi de Biserică din motive politice şi din laşitate 
duhovnicească. Nu a auzit Sfântul Sinod româ- 
nesc despre puterea crucii: „Şi a făcut din pescari 
Apostoli şi din păgâni mucenici!“ Nu a auzit că 
pocăința şi curățirea lăuntrică sunt cea mai sigură 
poartă de intrare în rai? Nu au auzit că bunul trai 
este duşmanul lui Hristos în inima ierahilor, care 
sacrifică sfinţii din închisori în cel mai oribil aba- 
tor: al uciderii spirituale. 

Dar dincolo de orbire şi dincolo de laşitate, 
sfinţii din închisori veghează peste Biserica Ro- 
mână, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei sta- 
tului ateu şi peste neamul românesc, mai reali 
decât toate treptele ierarhice care neagă sfințenia 
celor morţi în închisori, chiar şi peste diocezele în 
care, prin dispoziţiile ierarhului locului, liturghia 
devine o anexă la pregătirea clerului pentru in- 
trarea în basilica satanei, Uniunea Europeană. 

Valeriu Gafencu a avut până în clipa morții 
conştiinţa vie şi sfântă că el moare pentru Hris- 
tos: „În primul rând, gândul şi sufletul meu se în- 
chină Domnului. Mulţumesc că am ajuns aici. 
Merg la EI. Sunt fericit că mor pentru Hristos“. 

Nu numai că a avut conştiinţa morții sale 
martirice, dar Dumnezeu i-a dat şi cunoaşterea 
deplină a mergerii la Iisus, în clipa morții. 

Să ne cutremurăm toţi! 

Post Scriptum: 

Îmi rămâne, nu îndestul de clarificată, pro- 
blema pastorului luteran Richard Wurmbrandt. 
Acum, după ce am citit cartea lui lanolide, sunt 
convins că a ascuns botezul din motive numai de 
el ştiute. În America l-am cunoscut şi pot spune că 
am fost prieteni şi chiar confidentul lui. Când 
avea tulburări sau îl încercau anumite duhuri ve- 
nea la mine ca la un confesor. Avea o mare simpa- 
tie pentru Ortodoxie şi o pietate deosebită pen- 
tru Maica Domnului. Îmi spunea: „Sunt surprins 
că luteranii au părăsit cultul Macii Domnului, 
pentru că Luther avea o mare pietate la Sf. Fe- 
cioară. Când eram în închisoare, am văzut că 
toate neamurile aveau o Ave Maria în limba lor, 
iar noi, evreii, care am dat-o pe Sf. Maria lumii, nu 
avem. Atunci am tradus în ebraică textul şi l-am 
adaptat unei vechi melodii“. 

L-am rugat s-o cânte pentru mine. Era o 
melodie stranie, cu unduiri orientale şi atingătoa- 
re la inimă. Nu mi-a venit în minte să înregistrez 
cântarea. 


Mai târziu, Wurmbrandt s-a îmbolnăvit mai 
grav. Nu mai putea înghiţi şi era hrănit printr-un 
tub, direct în stomac. Era la un spital catolic. M-am 
dus să- vizitez. Am stat mai scurt de vorbă. Mi-a 
cerut să-l scot în curtea spitalului. Am chemat 
sora şi l-a pus în cărucior. Era o curte mică, avea o 
fântână arteziană mică şi o statuie a Sfintei Fe- 
cioare. Venisem cu maica Nina, o călugăriță de la 
mânăstirea de femei din Forestville - Sfântul Pai- 
sie Velicicovschi, California, care avea cu ea un 
reportofon. Am profitat de curte şi de statuia Mai- 
cii Domnului ca să-l rog să ne cânte, pentru înre- 
gistrare, Ave Maria compusă de el, ca să rămână 
pentru posteritate. A acceptat. Soţia lui, care ve- 
nise între timp, s-a opus din toate puterile, dar el 
avrut să cânte şi ea a trebuit sa cedeze. A plecat şi 
ne-a lăsat singuri. Maica Nina a pregătit reporto- 
fonul şi Wurbrandt a cântat. Avea o voce slabă, 
din cauza slabiciunii generale, respiraţia îi era 
scurtă, melodia avea învăluiri pe o scară foarte 
largă şi el nu putea lua acutele decât cu greu şi cu 
opriri pentru respirație. Mi s-a părut de două ori 
mai stranie decât o auzisem prima dată, ceva ve- 
nind din străfundurile unui neam care şi-a trădat 
menirea şi care făcea o penitenţă târzie pentru cea 
pe care Dumnezeu a ales-o să-l fie mamă. Caseta 
este la Maica Nina. Am avut şi eu o copie pe care 
am pierdut-o. O să-i cer maicii Nina o altă copie. 

Am discutat mult cu Wurmbrand. Niciodată 
nu a negat, ci a afirmat public că a fost salvat de la 
moarte de legionarii din Târgul Ocna, cu medica- 
mentele date de Gafencu. Dar nu a făcut față de 
mine nici măcar o vagă aluzie ca ar fi fost botezat 
la închisoare. Văzând afecțiunea lui pentru Orto- 
doxie, l-am întrebat odată, când era bolnav de ce 
nu s-a convertit. Mi-a răspuns: „Poate că nu am 
fost vrednic“. 

Avea un fel specific de a se exprima abrupt. 
M-a întrebat: „Părinte, ce limbă crezi că se vor- 
beşte în paradis, vorbesc de limba omenească nu 
îngerească?“ 

„Cred ca aramaica, pe care a vorbit-o Hristos, 
Sau greaca“ - i-am răspuns. 

„Nu, părinte. Se vorbeşte româna, că nu este 
o limbă mai nematematizată decât româna. Ea îţi 
îngăduie să exprimi orice adâncime sufletească şi 
orice înălțime cerească“. 

Poate că, în ultima clipă, Mântuitorul la 
învrednicit de botezul dorinței. 





anul V e nr. 49 


19 





REPERE 





Războiul pentru 
Ierusalimul ceresc 


Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos - document 
pentru o lume nouă, Editura Christiana, Bucureşti, 


2006, 534 pagini. 


Stelian Gomboș 


vem în faţa noastră o carte cutremură- 
 toare, folositoare şi mărturisitoare, apă- 

rută în colecţia „Predanie a Mărturisito- 
rilor Români din Închisori“, îngrijită fiind de ob- 
ştea Mănăstirii Diaconeşti - Judeţul Bacău şi 
având prefața semnată de către pururea pomeni- 
tul şi regretatul Părinte Gheorghe Calciu - Dumi- 
treasa, iar postfața fiind elaborată de către scrii- 
torul şi publicistul creştin Răzvan Codrescu. 

Memoriile, foarte mișcătoare, ale celui care 
mucenicit în pușcăriile comuniste timp de 23 de 
ani, alături de Valeriu Gafencu - „Sfântul închi- 
sorilor“, preoţii Gheorghe Calciu, Gherasim Iscu, 
Constantin Voicescu, Dumitru Stăniloae, Constan- 
tin Galeriu, Daniil Sandu Tudor ori scriitorii creş- 
tini Mircea Vulcănescu, Marcel Petrişor, Radu Gyr, 
Constantin Oprişan, Nichifor Crainic şi Gheorghe 
Jimboiu, arată că aceşti martiri contemporani au 
supraviețuit în arena „leilor comunişti“ datorită 
credinţei lor nestrămutate în Dumnezeu - Cel 
Care „toate le poate celui ce crede“, dându-le celor 
smeriți Harul ce sfințeşte, stăpâneşte şi ocâr- 
muieşte toată făptura! 

Manuscrisele au ajuns, în urmă cu doi ani, la 
mănăstirea Diaconeşti, unde maicile, în frunte cu 
monabhia Antuza Diaconu, au lucrat asupra lor cu 
migală, până ce le-au închegat în cartea aceasta, 
urmărind evenimentele descrise în concordanță 
cu istoria închisorilor prin care autorul şi alți eroi 
ai memoriilor au trecut. Din toate relatările de- 
spre închisori, cartea aceasta este una dintre cele 
mai duhovniceşti, una dintre cele mai pătrunză- 
toare, cum ne spune şi Părintele Calciu. Eroii din 
această carte nu sunt plăsmuiri ale unui scriitor 








în căutarea celebrităţi, ci martiri ai unei credințe, 
persoane reale, care au trecut prin iad pentru a se 
sfinţi şi care prin vieţile lor ne lasă pildă. Urcând, 
una câte una, treptele duhovniceşti, în vreme de 
urgie, au căutat în primul rând să-şi pună în ordi- 
ne propriile vieţi, să înțeleagă şi să trăiască expe- 
riența comunitară din Biserica primară, să-şi şle- 
fuiască, încet dar sigur, caracterul pentru iubire, 
jertfă, bunătate şi trăirea dragostei comunitare. 





20 


anul V e nr. 49 


REPERE 





ROST 





Ei au trecut, cu prețul sângelui lor, prin 
şcoala Filocaliei şi a spiritualităţii răsăritene 
autentice. Cu alte cuvinte, deprinderea persoanei 
în lupta duhovnicească, parcurgând toate trepte- 
le ascezei creştine, în cadrul războiului nevăzut şi 
văzut în care au fost angrenaţi aceşti slujitori ai 
lui Hristos şi iubitori ai aproapelui, duce la o 
asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către 
aceşti tineri decât numai prin prezența Duhului 
Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în 
închisoare“. 

Autorul se opreşte îndelung, asupra celui 
supranumit Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, 
exemplu de viață în Hristos. Ianolide, el însuşi un 
om îmbunătăţit duhovniceşte, arată cum şi-a asu- 
mat camaradul său viața sa duhovnicească în 
mod plenar, din convingere şi din purtarea de 
grijă a lui Dumnezeu, în pofida tuturor vicisitu- 
dinilor pe care le-a traversat din cauza sistemului 
şi a regimului ticăloşit, antihristic! 

Lucrarea este o rememorare de către Iano- 
lide, sub teroarea de a nu fi prins, a unui şir de 
evenimente, fapte, momente cruciale, de-a drep- 
tul existenţiale şi determinante pentru eroii căr- 
ţii, care, în pofida intenţiei duşmanilor lor, au 
reuşit să fie nu „nişte victime“, ci învingători. 
Posteritatea obiectivă îi va aminti drept „eroii 
credinţei“, purtătorii Duhului Celui Dumnezeiesc 
în iadul lumii acesteia pământeşti, din a doua ju- 
mătate a secolului al XX-lea!... 

Legat de acest lucru, este foarte importantă 
precizarea lui Răzvan Codrescu: „La peste 40 de 
ani de la lichidarea închisorilor politice comunis- 
te şi la peste 16 ani de la prăbuşirea vechiului 
regim, în România nu avem nici un martirologiu 
oficial şi nici un martir creştin anticomunist, cin- 
stit după cuviință de Biserica neamului... Drept 
pentru care am găsit de cuviinţă, la Editura Chris- 
tiana, să ieşim în întâmpinarea ignoranței sau 
indolenţei curente cu o colecție documentară în- 
chinată martirajului ortodox din România seco- 
lului XX, intitulată «Ortodoxia luptătoare». „Dacă 
volumul de faţă, atât de înrudit tematic, nu a 
intrat în colecţia respectivă, este numai pentru că 
a fost altfel structurat. Povestea lui este schiţată, 
în mare, în lămurirea editorială care precede tex- 
tul regretatului loan Ianolide. Lucrată în cea mai 
mare parte, cu admirabilă şi exemplară migală, 
pe parcursul mai multor ani, la Mănăstirea Dia- 


coneşti, unde a ajuns după lungi peripeții (împli- 
nindu-se astfel şi năzuința autorului dintr-o 
scurtă însemnare cu caracter testamentar: «Călu- 
gării vor fi cei mai îndreptăţiți să se pronunțe 
asupra acestui document»), această carte este 
fără îndoială una dintre cele mai bune din întrea- 
ga literatură a închisorilor. Dar interesul ei nu stă 
atât în faptele relatate, cât în deschiderea duhov- 
nicească: anecdotica se complineşte şi se tran- 
scende prin adevărate pagini de Filocalie con- 
temporană, relevând cu prisosinţă că în temnițe- 
le comuniste, în jurul lui Valeriu Gafencu, s-a con- 
stituit, mutatis mutandis, o mişcare spirituală co- 
respunzătoare celei promovate, dincoace de gra- 
tii, de gruparea «Rugului Aprins» de la Antim“. 

Această carte-document este unică în felul 
său la noi, una a răscumpărării timpului mân- 
tuirii şi a vremurilor prin credinţă, în care sufe- 
rința, asceza, viața duhovnicească şi cunoaşterea 
mistică calcă îngemănate pe urmele mărturisito- 
rilor din vechime - din perioada apostolică, pa- 
tristică şi postpatristică -, reamintindu-ne că 
viața creştină şi „creştinismul s-a născut din jertfa 
lui Dumnezeu pentru oameni şi a dăinuit prin 
jertfa oamenilor pentru Dumnezeu“. Răzvan Co- 
drescu nădăjduieşte că într-un târziu martirii 
pentru Hristos din timpul comunismului vor be- 
neficia de întreaga atenţie a Sfântului Sinod şi a 
Comisiei de Canonizare a Bisericii Ortodoxe Ro- 
mâne, „care înainte de a înălța Catedrala Mântui- 
rii Neamului în piatră, are prilejul de a o desă- 
vârşi pe cea înălțată în Duh, adăugându-i noi tur- 
le de sfințenie“. 

Întoarcerea la Hristos reliefează convinge: 
rea că fără comuniune, participare şi jertfă, creş- 
tinismul este o simplă ideologie, lipsită de Duh şi 
de Adevăr. Aşadar, Biserica - o Instituţie divino- 
umană vie şi dinamică - nu este astăzi un muzeu 
de antichităţi, de piese istorice şi artistice de va- 
loare, ci constituie Muntele Schimbării noastre la 
față şi al naşterii atâtor generaţii de oameni „din 
apă, Duh Sfânt şi foc“, mulți dintre ei iată, fiind 
chemați la a îmbrăţişa „cununa muceniciei şi 
deci, a sfințeniei“. Cei alungați din turnurile babi- 
lonice pot bate la porțile cetăţii noului Ierusalim 
- cel bisericesc şi ceresc ce „nu are trebuință de 
soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui 
Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul“ 
(Apoc. 21, 23). 





anul V e nr. 49 


21 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centura Politicii 


Traian, omu' ruşilor! 






„28 


= 


s%i 


Viorel Patrichi 





el puţin, aşa deducem din atacurile nein- 
spirate la adresa preşedintelui Traian Bă- 
sescu din ultima vreme. Mai întâi, a fost 


G 


biletul cu Călin către cârmaci. Noroc de blonda 
norvegiană că aşa am aflat şi noi - n'aşa? - că pre- 
mierul călca iar în strachina lui Dinu Patriciu: 
„Iraiane, dacă ai ocazia să vorbeşti la Parchet?“. 
Este o frază genială prin structura ei de adâncime, 
care developează perfect personajul. „Domnule 
Tăriceanu, de ce ați pus semnul întrebării după o 


propoziție condițional-optativă?“ „Lasă-mă, dom- 
ne, în pace, eu n-am timp de stilistică!“, s-a zburlit 
Călin spre un gazetar sută la sută obiectiv şi, mai 
ales, onest. Observaţia era corectă. Călin punea 
semnul întrebării în chip nefiresc după un mesaj- 
rugăminte, care trebuia să sune aşa: „Dragă Traia- 
ne, dacă ai ocazia, te rog să vorbeşti la Parchet 
pentru Dinu Patriciu“. Pardon, am vrut să spun 
„pentru Rompetrol, care este victima unui abuz al 
procurorilor“. Scrisă aşa, fraza era categoric o in- 
tervenție, o tentativă de instrumentare a Parche- 
tului prin intermediul Preşedinţiei. 

Dar Călin pune semnul întrebării. De ce? Mă 
chinuie rău amintirile şi chestia asta. De ce? Pen- 
tru că şeful Guvernului n-a vrut să creadă Traian 
că ditamai premierul vrea să pună „o pilă“? Nici 
vorbă, fiindcă tocmai asta voia de la Cotroceni. 
Atunci de ce I0lOșe ge semnul întrebării? Simplu, 








de frică, din servilism gros, mai 
grețos decât ne oferă formula 
noastră levantină: „N-ai pe 
cineva, cumva, pe undeva?...“ 
Vorba  ideologului Marius 
Oprea: „Dacă biletul lui Tări- 
ceanu există, este fals!“ ete că 
nu-i! 


„În dosu stânii,/ 
Să-mi aud cânii...“ 


Şi cum Marinelu ţine timo- 
na țapănă, singura soluţie era 
să spargem arca. Ne scu- 
fundăm cu totul - nu-i bai! Dar 
nici el nu scapă! Inutil să mai 
întrebăm ce vină au românii 
obişnuiţi în circul nostru? Şi el 
a intervenit pe lângă ministrul 
Codruţ Şereş! Într-adevăr, re- 
zoluţia preşedintelui pe docu- 
mentul referitor la cererea 





22 


anul V e nr. 49 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





ruşilor de la ALRO Slatina este clară: „Vă rog solu- 
ționați în interesul Guvernului şi, dacă se poate, 
al economiei naţionale“. Este trafic de influență 
aici? Categoric - nu. Eu sesizez mai degrabă o 
ironie otrăvită, specifică personajului, dar şi un 
avertisment categoric. Prin urmare, preşedintele 
ştia foarte bine ce se întâmpla prin ograda lui 
Felix-Motanul. Iar Călin ori habar n-avea, ori se 
făcea că plouă. Și atunci, contrar evidențelor, 
băieţii deştepţi au tras o concluzie la fel ca ei: Tra- 
ian Băsescu susține ALRO, prin urmare, se induce 
o idee nouă - din moment ce vrea să le dea ener- 
gie mai ieftină, preşedintele este omul ruşilor! O 
idee perversă, lăsată să plutească printre capete- 
le proştilor. Omul ruşilor! Nu mai contează că 
„băieţii deştepţi“ şi-au făcut firme de apartament, 
iau energia electrică de la stat şi o vând mai 
scump altor beneficiari. Şcoală de căpuşeală 
veche de 17 ani. 

Pentru că Marinelu nu cedează şi vede nu- 
mai corupți prin Guvern, mai mult, sesizează co- 
rect şi triunghiul caracatiţei oameni de afaceri - 
oameni politici - trusturi de presă, singura ieşire 
este linşajul „în dosu stânii“. Evident, cu armele 
democraţiei. „Este un demers constituţional!“, se 
miră Tataie. 

Vine şi Felix şi ne convinge că preşedintele 
se face vinovat de „subminarea economiei națio- 
nale“. Ştim şi noi unde bate, că şi Mult Împuşcatu 
a mai subminat-o o dată, iar flota - a doua ca mă- 
rime după cea a Uniunii Sovietice... Foarte bine, 
să se prezinte dovezile şi vinovatul să răspundă. 
Oricât de târziu ar fi. 

Trebuie să-l suspendăm! Liberalii lui Călin 
trec alături de Tataie şi ai lui. Ce amintiri are el cu 
Radu Câmpeanu, măi dragă... Aproape toți hotă- 
răsc în Parlament suspendarea preşedintelui. 
După ce au convenit toţi contra căpcăunului care 
ne distruge democraţia, şi-au dat seama aleşii 
poporului că nu ştiu care ar fi motivele plauzibile. 
Cum a călcat Marinelu Constituţia? Flota! A, nu, 
Flota era pe când nu se vedea şi nu e... Prostănacu 
anunță că a găsit 30 de momente secrete în care 
cârmaciul a trădat patria. De exemplu, la numit 
pe Călin pe funcţia de premier. Aşa este, iată un 
motiv pentru care merită să-şi treacă parâma pe 
după ceafă. Vă aşteptăm cu drag la referendum, 
băieţi! Veţi avea mari surprize. Doar dacă nu îl 
veţi scoate de la naftalină pe marele Cozmâncă. 


„Dragă Căline, dacă ai ocazia 
să ne lași?“ 


Fiindcă veni vorba de specialistul care a scos 
cu forcepsul actuala Constituţie într-o duminică, 
după ce a cules cartofii, trebuie să vedem că pre- 
zentul conflict dintre instituții nu este cauzat nu- 
mai de gravele carenţe ale legii noastre funda- 
mentale. Este evident că România nu poate fi re- 
publică parlamentară, aşa cum ar pofti mafia. 
Electoratul vrea un preşedinte puternic - aşa 
arată toate sondajele. Pare aberant după tragedia 
provocată de dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Și 
totuşi, o republică prezidenţială este preferabilă 
pentru mentalitatea actuală a românilor. După 17 
ani de jafuri, după ce au văzut că economia naţio- 
nală a fost practic desființată prin devalizare sau 
înstrăinare, românii îşi leagă ultima speranță de 
preşedinte, un om până la urmă, indiferent cine 
ar fi. Chiar dacă are o instituție în spate. O cerce- 
tare atentă a memoriilor care ajung la Cotroceni 
ne-ar putea oferi o imagine cumplită asupra mo- 
dului cum funcţionează instituţiile statului. Dis- 
perarea este generală şi atunci apare natural con- 
statarea utopică: Trebuie să se gândească totuşi 
cineva şi la noi! Nu ne putem desprinde încă de 
această iluzie nenorocită. Încă nu putem spune: 
Ne descurcăm şi fără politicieni, dar ei ce vor face 
fără noi? Pe de altă parte, războiul dintre Traian 
şi Călin nu este doar efectul unei crize de sistem. 
Aceşti oameni chiar au opțiuni diferite şi repre- 
zintă interese adverse. Călin a preferat să rămână 
alături de oligarhi. Traian - care, culmea, vine tot 
dintre ei! - vrea să fie un preşedinte al românilor. 
Riscă enorm, dar nu mai are cale de întoarcere. 
Şi-a trădat haita, iar asta nu se iartă. 

Tataie susține acum că a insistat ca actuala 
Constituţie să nu mai permită întoarcerea lui Ni- 
colae Ceauşescu. Dar şi el a avut lupte grele cu 
şefii de guverne. Cu excepţia lui Nae Văcăroiu, 
care visează să ajungă la Cotroceni. Părerea mea! 
Petre Roman n-a vrut să plece şi Tataie i-a adus pe 
mânuitorii de măciuci printre lămpaşe. A venit 
Împăratu-de-Mătase şi Tataie avea să-i reproşeze 
„capitalismul de cumetrie“. Şi atât! 

Emil Constantinescu nu putea să-l dea jos pe 
Victor Ciorbea la cererea Marinelului. Până la ur- 
mă, tot l-a sacrificat. Radu Vasile era şi mai inteli- 
gent: nici nu accepta să ajungă la un eveniment 





anul V e nr. 49 


23 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





înaintea preşedintelui, aşa cum cerea eticheta. Îi 
forţa pe cei de la SPP să meargă mereu cu el după 
preşedinte, contrar etichetei. Cu indivizi puerili 
nici nu mai trebuie să ne batem capul dacă per- 
mite sau nu Constituția o anume atitudine. 

În orice ţară normală, dacă şeful Guvernului 
era dat în vileag atât de evident pentru trafic de 
influență, pentru manipularea Justiţiei, ar fi de- 
misionat imediat. Politicianul român nu se dă 
scos din târla puterii, cum nu se dă dusă scroafa 
din coteț pe vreme de viscol. 


Savonarola pleacă, 
dar rămâne 


Adrian Năstase ne avertizează că Uniunea 
Europeană coace un parteneriat strategic cu Ru- 
sia. „Ar fi bine să economisim energie nu numai 
când facem planuri pentru iarnă, dar şi atunci 
când ne jucăm de-a Superman în politica externă. 
Mai ales atunci când ştii că iarna nu-i ca vara». 
Teoretic, e un moment prielnic în care Moscova 
caută parteneri viabili în centrul şi în estul 
Europei. Dar nu-i caută cu lumânarea. Dacă nu 
vom găsi o soluție la această problemă, cu toată 
integrarea europeană, riscăm să ne vedem izolați 
de un proces de cooperare extrem de util, care se 
prefigurează tot mai mult ca una dintre marile 
tendinţe ale viitorului apropiat“. 

În schimb, Diavolu şchiop a spus că nu-i 
suportă pe Adrian Năstase şi pe Traian Băsescu, 
dar îi admiră pe Dan Voiculescu şi pe Valeriu Stoi- 
ca. Imediat, Savonarola s-a zburlit şi a plecat de la 
televiziunea magnatului, dar s-a întors ca să plece 
iar - ca şi din fruntea CRP. 


Ungureanu, un paratrăsnet 


Ar mai fi un scenariu. Să rămână Nae Văcă- 
roiu preşedinte la Senat, iar la Cotroceni să urce 
Bogdan Olteanu, nepotul Gizelei Vass, acea tova- 
răşă de nădejde de la NKVD, care a venit pe tan- 
curile sovietice alături de Ana Pauker. 

Şi mai vine un moment crucial pentru 
Alianţa NU. Doi berbeci filmează într-o bază mili- 
tară americană din Irak şi sunt arestaţi. Pe bună 
dreptate! 

Chirăială mare! Analistu Neamului, susținut 
de Octavian Paler, sare la gâtereaza Marinelului. 


Face alte scenarii. Erau agenți trimişi de Traian 
Băsescu să-i spioneze pe aliaţii noştri de peste 
Atlantic! Idee susținută de Bogdan Olteanu, de 
Mircea Geoană, de Dan Voiculescu şi de tot nea- 
mul lor. Se întorc berbecii cu grade de colonei, cu 
doctorate luate în ştiinţele comunicării, cu un 
limbaj adecvat, de tâmplar sau de electrician: „am 
suferit o traumă psihică“, „nu am vizat postura de 
vedetă“, „rindeaua se deplasează longitudinal, 
da?“, „fără întrebări aiurea, da!?“, „convingerea 
mea intimă este că toate acestea coroborate...“. 
Mă băieţi, mă, cine v-a învățat, mă, să ţineţi cio- 
canul de lipit în mână? Mai răsfirați, mă, mai răs- 
firați, ce dracu! Să nu puteţi voi interpreta nici 
măcar scena tâmplarului cu rindea, cu robang, cu 
făţuitor şi cuţitoaie? Nu-i admisibil! 

Efectul era previzibil. Ca să nu creadă lumea 
că este glugă de coceni, Călin îi cere prin telefon 
demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu şi acesta 
acceptă. După întoarcerea de la Viena, Ungurea- 
nu îi trage o lecţie de eleganță verbală şefului şi 
demisionează. Prinderea berbecilor la filmat era 
o chestiune de ordin consular şi nu trebuia infor- 
mat şeful Guvernului, deci nu trebuia destituit 
ministrul Afacerilor Externe, dar Călin dăduse cu 
toroipanul. E cocoş. De tablă! Sigur că aş fi prefe- 
rat să văd că Ungureanu îşi dă demisia atunci 
când Călin la forțat să încalce testamentul lui 
Emanoil Gojdu de dragul Budapestei. Nici nu a 
respirat atunci şi a semnat. Mai mult, a mers în 
Parlament şi le-a spus aleşilor că „România este 
un fel de land al Austriei“. Ungureanu a fost un 
paratrăsnet între cele două palate, carbonizat în 
chip stupid de acelaşi Călin. 


Tesla Prostănacului 


Ne aflăm într-o situație aberantă, asemănă- 
toare celei din perioada interbelică. Atunci, se- 
niorii partidelor politice - aflaţi la putere sau în 
opoziție - şi-au pierdut percepţia socială şi au 
ajuns efectiv în conflict cu interesele naţiunii. Ei 
îşi aranjau alternanța la guvernare pentru a-şi 
spori averile prin furturi pe seama statului. Pen- 
tru ei nu exista generația tânără şi tensiunile se 
acumulau. Statul însuşi era văzut ca un duşman al 
națiunii prin politica fiscală aberantă şi prin 
cedarea Transilvaniei şi a Basarabiei, fără nici un 
glonţ. Aşa se explică de ce au ajuns legionarii la 





24 


anul V e nr. 49 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





putere după asasinarea lui Corneliu Codreanu, 
fenomen pe care mulți nu-l pricep nici azi. 

Sigur că realitatea istorică externă este alta 
astăzi, dar românii trăiesc tot mai prost. Contrar 
statisticilor optimiste, numărul şomerilor este 
alarmant. Munca la negru a devenit endemică în 
România, țară în care până şi şoferii şi portarii 
sunt plătiţi cu drepturi de autor. Milioane de ro- 
mâni se umilesc prin Occident pentru a-şi întreți- 
ne copiii. Acesta este fundalul social. În Parla- 
ment, aleşii refuză să voteze legea privind func- 
ționarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate, 
chiar dacă este o cerință europeană. Politicienii 
vor să li se controleze averile numai cu acordul 
lor. Adică niciodată. Mai mult, îl suspendă pe pre- 
şedinte! Ajungem la referendum şi Marinelu câş- 
tigă detaşat. Va fi un vot de blam pentru Parla- 
ment care trebuie dizolvat. „Nu se poate, este 
anticonstituțional“, susține Tataie. Chiar dacă 
Toni Iorgovan scrie altceva la carte. „Este o opinie 
de jurist“, îl completeză Prostănacu pe Tataie. 
„Regret că l-am făcut prostănac“, avea să spună 
mai apoi aceeaşi deşcă. Mare greşeală şi regretul 
câteodată în politică. Întreba un ziarist: „Sunt 
prea mulți ofițeri de servicii secrete?“ Şi răspun- 
de cu măreție Mircea Geoană: „Nu ştim câți sun- 
tem, în primul rând!“ Aşa este, cum să te descurci 
cu atâţia tâmplari? Dar dacă tot ţi-ai dat cu tesla 
de-atâtea ori, cum îţi mai faci iluzii că-l vei bate pe 
teslarul Băsescu? Tot Marinelu este vinovat, ca 
altădată Coposu: „Băsescu îţi laudă tatăl, ca apoi 
să te înjure de mamă“, constata cu amărăciune 
Ion Iliescu. Eu cred că se poate şi mai rău. Cum să 
spui, dom" preşedinte, că Tataie este „edecul cel 
bătrân care-l manipulează pe Geoană ca să mai 
facă o mineriadă, acum, la bătrâneţe“? 

Este un impostor moral, un duşman al de- 
mocraţiei! Vrea să instaureze dictatura, ca Luka- 
şenko în Belarus. „Când l-am dus de mână printre 
oameni în campania electorală şi am spus el este 
Călin Popescu-Tăriceanu, el va fi prim-ministru, 
atunci nu eram Lukaşenko?“, a întrebat retoric 
Traian cu adâncă urmă de regret tovărăşesc. Până 
la urmă, târziu de tot, Călin a început să priceapă 
că ar fi un dezastru pentru liberali să-l scape din 
nou pe Marinelu spre popor: ar pierde alegerile 
pentru Parlamentul European, ar fi învins la refe- 
rendum şi nu ar mai vedea intrarea în Parlament. 
Fiindcă, de departe, dinspre Pipera, buciumă 


Sfântu Gheorghe Pâinea-lui-Dumnezeu... „Băă, 
uite, bă, ce scrie în Constituţie!“ şi începe să ci- 
tească de jurai că aşa scrie acolo: „Preşedintele 
României trebuie s-o primească la Cotroceni pe 
Nadia Comăneci, să se întreţină cu Ilie Năstase şi 
să facă fotografii cu Ion Țiriac şi cu autoarea lui 
Harry Potter. Să ne lase pe noi în pace să furăm. 
Asta trebuie să facă, bă, preşedintele României.“ 
Este cea mai simplă şi mai directă caracterizare a 
momentului politic absurd prin care trece țara 
noastră acum. 

În concluzie, eu, alegătorul turmentat, nu-i 
cer premierului să-l iubească pe preşedinte şi nici 
invers. Vreau însă acea minimă comunicare, 
fiindcă ei trebuie să apere interesele naţionale. 
Pe suspiciune nu se poate construi nimic. Este 
normal ca şeful Guvernului să-l informeze pe pre- 
şedinte şi invers, să formeze echipă împreună. 
Altfel, nu au ce căuta acolo. De aceea, iarăşi revin: 
marea şansă a acestei alianțe a fost irosită de 
Călin Popescu-Tăriceanu, care a refuzat alegerile 
anticipate pentru a elimina toate „soluţiile imo- 
rale“ şi pentru a conduce eficient România. Pro- 
paganda cu întoarcerea lui Ceauşescu este o inep- 
ție astăzi. Românii nu mai pot fi prostiţi, iar scan- 
dalul din jurul Marinelului sporeşte popularita- 
tea. Pe gratis. Doar atât. 


S-a supărat Putin! 


Un alt motiv pentru care Mihai Răzvan 
Ungureanu putea fi concediat, chiar dacă regre- 
tam oricum, era şi blocajul creat la consulatul Ro- 
mâniei de la Chişinău. Încă mai există indivizi în 
administraţia noastră, care consideră că trebuie 
neglijat procesul de acordare a cetăţeniei români- 
lor din Basarabia şi din nordul Bucovinei. Vedem 
cu stupoare că unii patroni aduc în ţară chinezi 
sau afgani care să muncească pentru ei. Bulgaria 
a acordat automat cetățenia bulgară tuturor gă- 
găuzilor din Basarabia, fără nici o întârziere. Noi 
punem birocraţia pe Prut, alături de noua cortină 
de fier şi de stupizenia lui Vladimir Voronin, care 
se teme să nu rămână singur în ţărişoara lui, Re- 
publica Molotov. Scandalul a ajuns la Cotroceni şi 
Marinelu a plecat glonț la Chişinău. Primirea a 
fostemoţionantă. Traian Băsescu este primul pre- 
şedinte care vorbeşte deschis despre reîntregirea 
naţională şi nu cred că se gândeşte la voturi. Aşa 





anul V e nr. 49 


25 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 














Y, 

* da 

simte. S-a dus la Bruxelles şi a vorbit în faţa Parla- 
mentului European despre dreptul românilor de 
peste Prut să revină în Europa, alături de noi. Şi 
este normal să pună problema aşa. „Înţeleg 
demersul preşedintelui român pentru Republica 
Moldova, dar nu cred că putem să ne lărgim până 
nu consolidăm Uniunea Europeană“, a răspuns 
Hans-Gert Poettering, preşedintele Parlamentu- 
lui European. Şi ce dacă Poettering a replicat? 
Cineva trebuie să le vorbească mereu occidentali- 
lor despre drepturile noastre istorice şi este cu 
atât mai bine că o face preşedintele. 

A sărbătorit Unirea lui Cuza la Iaşi, la Focşani 
şi le-a spus românilor - în glumă - să sece Prutul 
„dintr-o sorbire“. Eu cred că un asemenea om ar fi 
trecut de la glumă la faptă în 1991, dacă ar fi avut 
funcţia de preşedinte atunci. Iar acum se trezesc 
unii care îl acuză că vrea să stârnească Rusia. „Nu 
suntun duşman al Rusiei, dar România nu are un 
preşedinte slugă“, avea să le răspundă Marinelu, 
în acelaşi stil atipic. A vorbit iar despre tendința 
Kremlinului de a folosi resursele energetice drept 
pârghii pentru şantaj politic. Vai, se supără Putin, 
ce ne facem?! 

Preşedintele Rusiei a declarat, în cadrul în- 
trevederii cu Rene van der Linden, preşedintele 
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, că 
hotărârea CEDO privind cazul „grupului Ilaşcu“ 
este o decizie „pur politică“, având scopul de a 
discredita imaginea Rusiei pe arena politică inter- 
naţională. În cadrul întrevederii dintre reprezen- 
tanții APCE şi autorităţile Federaţiei Ruse, au fost 
criticaţi, de asemenea, membrii Consiliului de 
Apărare a Drepturilor Omului din Federaţia Rusă. 
Oficialii europeni au avertizat că recentele legi 
adoptate de autorităţile de la Kremlin, limitează 
dezvoltarea democraţiei şi a societăţii civile. Ca 





răspuns, Vladimir Putin a acuzat Curtea Europea- 
nă a Drepturilor Omului că, în spatele deciziilor 
acesteia, stau „interesele politice“. Drept exem- 
plu, Putin a adus cazul grupului Ilaşcu, în care, po- 
trivit lui, Rusia nu a fost implicată. „Decizia CEDO 
a fost una pur politică şi care a discreditat siste- 
mul judiciar internaţional“. Ilie Ilaşcu este primul 
român care a învins Rusia la CEDO. Chiar dacă 
Moscova nu respectă decizia Curţii, se vede acum 
în toată lumea cine este agresorul de pe Nistru. 

Amintim că în urma hotărârii CEDO din 8 
iulie 2004, Rusia trebuia să-i elibereze pe mem- 
brii grupului Ilaşcu, deținuți în Transnistria, ime- 
diat şi necondiţionat. Decizia, care urma a fi exe- 
cutată într-un termen de trei luni, nu a fost înde- 
plinită nici până în ziua de azi. 

Atunci, de ce trebuiue să ne mai temem că se 
supără Putin? Plătim oricum cel mai scump gaz 
din Europa din cauza băieților deştepţi de la Bu- 
cureşti. Pe care, de asemenea, nu trebuie să-i 
atingem c-o floare! 


Sicriu tip UE 


În timp ce aleşii nu ştiu cum să se mai apere 
de procurori, se pierd din vedere treptele inte- 
grării. Cu asemenea indivizi la guvernare, vom 
avea justificări pentru tot felul de năzdrăvănii pe 
seama Uniunii Europene. Aşa vrea UE! Vrei să 
pleci cu oile la munte sau în Delta Dunării? Nu se 
poate. De ce? Aşa vrea UE! Vrei să duci vaca la pă- 
şune peste Dunăre? Da, dar cu bacul, n-o laşi să 
plece singură. Numai că în Lunca Dunării vacile 
circulă libere, porcii - la fel. De mii de ani. Vrei să 
faci ţuică numai pentru tine? Da, dar te costă acci- 
zele mai mult decât marfa, mai mult decât munca 
şi toate materialele folosite. De ce? Aşa vrea UE! 
Bieţii ţărani sunt fugăriţi prin obor de jandarmi 
fiindcă ei, aleşii noştri, se gândesc la sănătatea 
noastră şi ne îndeamnă să mâncăm ouă cu gălbe- 
nuş transparent şi lapte bine degresat. De ce? Aşa 
vrea UE. Sicriul nu se mai face aşa! Nuuuu! Tre- 
buie sicriu tip UE! Mortul să stea la capelă! Ia daţi 
banul aici la băieţii din mafia cimitirelor şi de la 
pompele funebre, de la hipermarketuri! 

Un fariseism comunist, de tip nou, se reinsta- 
lează la noi, cu justificare legală de la Bruxelles. 
Foarte mulți români nu vor mai vrea o asemenea 
Europă unită în detrimentul lor. 





26 


anul V e nr. 49 


INTERVIU 








Despre nazism, comunism 


și masonerie 


Dialog cu dr. Florin Mătrescu, autorul cărţii Holocaustul Roşu 


familie de luptători anticomuniști. Perso- 

nalitate puternică, în timpul regimului 
comunist, Florin Mătrescu avea să intre în con- 
flict cu directorul Spitalului Municipal Bucureşti, 
socrul lui Sorin Oprescu (actualul senator PSD). 
Atunci a hotărât să plece în Germania Federală, 
unde avea să fie medic peste 20 de ani. Acolo a 
continuat să dezavueze dictatura comunistă din 
România. Prin eforturi deosebite şi pe banii lui. A 
contribuit la organizarea rezistenței anticomu- 
niste din Germania, iar după căderea sistemului 
bolşevic, s-a întors în ţară. Încă mai avea iluzii. A 
tradus Constituţia Germaniei Federale şi a oferit-o 
spre studiu şi aplicare conducătorilor Convenţiei 
Democrate. Inutil fiindcă toţi cei 15.000 de spe- 


[) octorul Florin Mătrescu provine dintr-o 





Dr. Florin Mătrescu 


cialişti ştiau ce aveau de făcut. Ulterior, şi-a oferit 
serviciile ca doctor cu practică într-o lume cu 
mari performanțe în domeniu. Confraţii l-au 
primit cu suspiciune. 

În paralel, doctorul Florin Mătrescu a rămas 
un observator atent al fenomenelor politice con- 
temporane. Cartea Holocaustul roşu este rezulta- 
tul acestor cercetări personale, care, prin sagaci- 
tatea lor, neconvenţională astăzi, îl marchează pe 
oricare cititor. La 7 septembrie 2006, Florin Mă- 
trescu, împreună cu alți intelectuali români, a 
realizat la Cluj un autentic proces al comunismu- 
lui. Acţiune care, din nefericire, nu s-a bucurat de 
atenţia cuvenită din partea presei şi a prietenilor 
lui Vladimir Tismăneanu, inchizitorul „epocii de 
aur“. N-a înțeles atunci că „tot noi“ trebuie să 
facem rechizitoriul „holocaustului roşu“... 

- Domnule doctor Florin Mătrescu, ați reali- 

zat o carte fundamentală pentru înțelege- 
rea istoriei moderne şi contemporane a 
României, a Europei şi chiar a lumii. De ce 
i-ai spus Holocaustul roşu? 

- Întrebarea este legitimă, pentru că această 
sintagmă îmi aparține, fără lipsă de modestie. Nu 
a fost aşa de greu să găsesc această sintagmă. Nu 
cred că este rezultatul căutării mele, cât al faptu- 
lui că am avut curajul să folosesc acest termen 
care era rezervat în exclusivitate „holocaustului 
negru“ sau „holocaustului nazist“ şi de aici para- 
lela cu ceea ce au făcut comuniștii mi s-a părut 
absolut firească. Aproape nu-mi vine să cred că 
sunt primul care m-am gândit la această sintag- 
mă. N-a fost o chestiune de inovaţie, cât mai mult 
o problemă de curaj. Fiindcă în lumea vestică - 
mă refer în special la Germania - se spun atât de 
multe lucruri despre tragedia nazismului şi de- 
spre holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu 
are curajul să vorbească despre cealaltă tragedie 
care i-a urmat nazismului. 





anul V e nr. 49 


27 





ROST 


INTERVIU 





Complexul vinovăţiei 


- De ce? 

- Pentru că în Germania, complexul vinovă- 
ției se cultivă într-un fel. Un autor celebru şi un 
om de mare corectitudine - este vorba de Nor- 
man Finkelstein - a avut curajul chiar să scrie o 
carte despre Industria holocaustului - reflecţii cu 
privire la exploatarea suferinței evreilor. Există 
cercuri care, din această tragedie a poporului 
evreu, au făcut un obiect aducător de bani. Vă re- 
amintesc că, în afară de Procesul de Ia Niirenberg, 
care a fost în principal un proces împotriva popo- 
rului german - vinovat de holocaustul negru -, s-au 
adăugat despăgubirile date nu numai evreilor 
care au suferit direct, dar şi generaţiilor care au 
urmat şi care însumează deja circa 180 de mili- 
arde de euro. Bani plătiţi de-a lungul timpului. 
Când ai în urmă un asemenea trecut istoric tragic, 
aducător de bani şi dacă îţi întăreşte şi poziția în 
societate, este firesc să-ți aperi cu dinţii această 
lume ciudată a holocaustului. Ba chiar s-a deviat 
mai mult şi s-a spus că, dacă cineva ar îndrăzni să 
compare holocaustul cu altă tragedie din istoria 
omenirii, înseamnă că relativizează un soclu de 
care n-ai voie să te-atingi. Rezultă de-aici o anu- 
mită teamă pentru istoricii de mare faimă care au 
încercat să compare cele două tragedii. Există 
chiar un caz celebru al unui mare istoric german 
actual, Helmuth von Mollte, care spune că n-ar fi 
existat fascismul fără primejdia comunismului. 
Că fascismul a fost o contrareacție la comu- 
nizarea Europei. 

- Este justificată o asemenea percepție? 

- Este oricând de discutat, cu argumente pro 
şi contra. Este foarte greu de spus dacă este în în- 
tregime adevărată şi cred că aici e cheia proble- 
mei. Fără îndoială că Mollte are în parte dreptate, 
dar nu sunt istoric şi nici contemporan cu cele 
două tragedii şi, deci, nu ştiu dacă chiar aşa a fost. 
În orice caz, este evidentă asemănarea dintre 
doctrinele fascismului şi comunismului şi mai 
ales menţinerea acestor regimuri la putere printr- 
un aparat de teroare, cu o componentă specifică 
fascismului. Hitler, spre deosebire de Stalin, a dus 
la început o politică economică benefică pentru 
Germania. A rezolvat problema celor şapte mili- 
oane de şomeri, a restabilit puţin demnitatea 
poporului german, foarte umilit prin Pacea de la 


Versailles, a creat locuri de muncă, a făcut auto- 
străzi, o maşină pentru popor - Volkswagen etc. 
Manipularea mulțimii prin doctrină, alături de 
acoperirea monstruozității - mă refer la lagăre, la 
Auschwitz şi celelalte - i-au creat o oarecare pop- 
ularitate legitimă. Ce popularitate aveau Lenin 
sau Stalin care au provocat o întreagă tragedie? 


Dumnezeu și propaganda 


- Totuşi, există astăzi ruşi care-i fac din nou 
statuie lui Stalin, pe care îl văd ca pe un 
erou al Uniunii Sovietice. Că el ar fi salvat 
Uniunea Sovietică de Ia dispariţie, că dacă 
n-ar [i tost el, Hitler ar îi reușit să distrugă 
URSS. Există şi o asemenea percepție în 
Răsărit. 

- Teza aceasta are şi ea un dram de legitimi- 
tate. Numai că este şi aici o imensă manipulare. 
Să vedem legitimitatea. Stalin a ştiut să mobilize- 
ze poporul rus într-un mod foarte abil, în acea 
parte a războiului când nemții au ajuns la porţile 
Moscovei. Este vorba de acel act de trădare, deci- 
sivă pentru război, când armata germană era 
gata să prindă ca într-o pungă zeci de divizii sovie- 
tice, dar printr-un avertisment de la Orchestra Roşie 
din Elveţia, sovieticii au fost preveniţi, au început 
atacurile de artilerie mai devreme şi aşa au evitat 
o catastrofă militară de proporţii, care probabil 
ar fi deschis întreaga Rusie armatei germane. Au 
fost deci erori militare, dar şi imense greşeli poli- 
tice, care nu se datorează Wermachtului, cât apa- 
ratului de propagandă al SS. Şi anume politica ra- 
sială, de discriminare a oamenilor şi de tratare a 
ruşilor ca popor inferior, ca neoameni, deşi sunt 
rasă nordică, la fel ca germanii. Sunt înrudiți. 

- Este interesant că germanii de astăzi ar 
avea suficiente motive să vorbească despre 
„holocausutul roşu“, dar totuşi n-o fac. 

- Aşa e. Prin urmare, au fost greşeli militare, 
au fost erori politice îngrozitoare față de poporul 
rus. Iar Stalin şi-a tras de partea lui, printr-un dis- 
curs demagogic, Biserica. E cunoscută demon- 
strația făcută cu trei mii de preoţi devotați KGB- 
ului, care s-au rugat la Dumnezeu, în Piaţa Roşie, 
pentru Matuşka Rossia. Ideea că Stalin apără Ru- 
sia, că are de partea lui pe Dumnezeu şi Biserica 
pravoslavnică, a fost un factor de propagandă 
foarte important. 





28 


anul V e nr. 49 


INTERVIU 





ROST 





- Deci, în afară de această efervescenţă a fer- 
mentului național rus în faţa agresiunii germane, 
imperiul sovietic avea o experienţă tragică de pe 
urma lui Stalin. Pe de altă parte, masele reacțio- 
nează identic la victorie sau la înfrângere. Deşi ţa- 
ra era distrusă, chiar dacă 38.000 de militari de 
elită fuseseră căsăpiți de Stalin înainte de război, 
deşi economia era la pământ, URSS a supravieţuit 
numai cu infuzie de capital şi tehnologie occiden- 
tală. Cel mai mare transfer venea din America. 


America, o ţară de stânga 


- Dece credeți că, dintre cele două rele, ame- 
ricanii, care făceau comerț și cu URSS, şi cu 
Germania nazistă, au optat în final pentru 
ciuma roşie? 

- Întrebarea nu este aşa de simplă. În primul 
rând, nu este cunoscută o atitudine de dreapta a 
Statelor Unite în secolul XX. America a făcut per- 
manent caz de democraţie şi s-a pretins ţara cu 
cel mai democratic regim din lume, chiar dacă un 
asemenea statut de obârşie a democraţiei aparţi- 
ne Angliei. America nu a avut niciodată o încli- 
nație spre ceea ce noi numim „centru-dreapta“. Şi 
mai ales către o doctrină creştină. Nu putem de- 
fini nici acum curentele politice din SUA. Ştim că 





există două partide care alternează la putere, dar 
mi-ar fi greu să încadrez politica dusă de republi- 
cani sau de democrați într-un curent politic sau 
doctrină. Ceea ce este sigur - democraţii au fost 
aşezaţi mai la stânga decât republicanii. Atunci, 
avem dintr-odată o ţară care, la apariţia comunis- 
mului în Europa, n-a reacţionat cum ar fi trebuit 
să reacționeze o ţară creştină. America este un 
stat în care Biserica este secularizată, unde religia 
nu se predă în şcoli, unde se depune jurământ 
masonic de multe ori, dar nu se jură pe Biblie. 
Prin urmare, americanii nu au avut imediat o 
reacţie de respingere a comunismului. 

În al doilea rând, destule cercuri americane 
au susţinut financiar comunismul. Începând cu 
Troțki şi Lenin. Prin urmare, a fost colaborare, nu 
s-a cultivat repulsia față de comunism. Imediat 
după Revoluţia din Octombrie, Rockefeller avea 
exploatări petroliere în Caucaz. Avea bancă în 
centrul Moscovei, existau schimburi comerciale 
şi de tehnologii. Numai pentru opinia publică so- 
vietică America a fost prezentată ca un adversar 
al comunismului. În realitate, între cele două răz- 
boaie mondiale, a existat o colaborare perfectă 
între URSS şi SUA. Aproape 20 de ani. S-a adăugat 
apoi un pretext, un alibi extraordinar pentru 
americani: ajutându-i pe sovietici, s-au opus fas- 
cismului. Acest alibi le-a favorizat să continue aju- 
torul masiv pentru URSS, carte trebuia să se men- 
țină pe linia de plutire. Cum a ajuns un sistem fali- 
mentar la o asemena forță militară? Nu doar prin- 
tr-un buget militar uriaş. Existau apoi 17 oraşe 
din seria „X“, care au adus prizonieri germani din 
toate oraşele Germaniei cucerite. Toată inteli- 
ghenţia germană era adusă după invazia sovieti- 
că în aceste oraşe cu circuit închis, cu unele con- 
diții de viață chiar foarte bune. Aşa au ajuns sovi- 
eticii la o tehnică militară, care să-i concureze pe 
americani. 

Mare parte din tehnologia nucleară au furat: 
0. Este un adevăr axiomatic. Toţi erau agenţi 
KGB. Au fost cercuri de stânga din SUA, care pu- 
teau ceda din convingere. Demonstrate sunt mul- 
te, cum a fost procesul soţilor Rosenberg, con- 
damnaţi la moarte pentru tehnologia furată, 
fiindcă aveau resentimente faţă de America. Se 
adaugă fizicienii germani, confiscaţi după război. 
Există documente că americanii acordau ajutoare 
URSS în domeniul nuclear, chiar şi ulterior. 





anul V e nr. 49 


29 





ROST 


INTERVIU 





Jurământul masonic 


- Aţi vorbit de jurământul masonic în soci- 
etatea americană. La ce vă referiţi? 

- La un lucru foarte simplu. Nu exista Ame- 
rica fără masoni. Este statul masonic exemplar. În 
nici un alt stat din lume lojile masonice nu exer- 
cită o influență mai mare în tot ce se numeşte 
viață politică, economică, financiară, socială. În 
călătoriile mele prin toată lumea, nu am văzut nici 
un oraş care, în centrul localităţii, să aibă temple 
masonice de rit scoţian, etalate precum cate- 
dralele în Europa creştină. Am văzut la intrarea în 
oraşul Sedona din Arizona, pe o placă de lemn, 
ziua şi locul unde au loc întrunirile lojii. Este de 
notorietate. Un stat care se pretinde creştin are 
peste 400 de religii şi culte. Vicepreşedintele Dick 
Cheney a fost fotografiat când depunea jurămân- 
tul: avea cele două coloane masonice ale templu- 
lui lui Solomon în spate. 

- Mai este valabil astăzi jurământul masonic, 
de care vorbeşte Nicolae Paulescu, ritualul 
cu țapul pe care ciracul, legat la ochi şi în 
patru labe, trebuie să-l sărute sub coadă? 

- Fără îndoială. Mulţi americani obişnuiţi 
cred că țara lor este creştină, dar ei ştiu că trebuie 
să facă şi compromisuri ca să promoveze într-o 
funcţie. Trebuie să ai un anumit loc în ierarhia 
masonică, altfel nu poţi promova în Statele Unite. 
Acasă, americanul poate să fie un bun tată de fa- 
milie, să-şi dorească să aibă copii, să-şi crească fa- 
milia conform moralei creştine. Există deci o 
duplicitate pe care noi am trăit-o în comunism. 

- O asemenea duplicitate a început să se ex- 

porte și în România după 1990. 

- Exact. Nu este o acuză la adresa poporului 
american, un conglomerat de naţiuni, unde pu- 
tem găsi orice stare de fapt, ca în orice țară. Cu si- 
guranță însă politica americană se face la nivelul 
lojilor. Într-un interviu, Dan Lăzărescu spunea că 
nu poporul american îşi alege preşedintele, ci lo- 
jile din Washington şi Baltimore. Procesul electo- 
ral nu are nimic de-a face cu democraţia. Aşa cum 
George Bush şi John Kerry au făcut parte din loja 
„Oasele şi Craniul“. Democraţia este un joc pen- 
tru mulțime. În realitate, hotărârea aparține loji- 
lor. Ce se întâmplă cu pax americana nu are nici o 
legătură cu ce crede poprul american despre po- 
litică. Am fost în America de şase ori. Am înțeles 


că pe Coasta Atlanticului este ingerința lojilor de 
stânga sau a Marelui Orient. Coasta Pacificului e 
controlată de masoneria de dreapta, are tot o 
politică străină poporului american, pe care-l gă- 
sim în oraşele mici, în ferme, acolo unde oamenii 
nu sunt contaminați de politică. 


Cupola Ocultei 


- Nu este falsă disjuncția masonerie de 

dreapta - masonerie de stânga? 

- În parte, da. Între ei, există, prin definiţie şi 
prin regulamente, o armonie, cuvânt auzit frec- 
vent în televizor, un semnal care arată că în subte- 
ran noi ne înțelegem şi putem discuta orice temă 
din politica lumii. Concurența apare numai atun- 
ci când vine vorba de aria de acţiune şi influență, 
de teritoriu. Deci o adevărată luptă între ei apare 
numai când se creează grupuri de interese. În 
subsol, acolo unde se întâlnesc cei de gradul 35 
de Rit Scoţian sau Marele Orient, este o concor- 
danță totală. De fapt, la masa dintre cele două or- 
dine care guvernează lumea, are loc o împărţire a 
teritoriului. O să spuneți că este o fabulaţie; e 
dreptul dumneavoastră. 

- În perioada interbelică, S-au realizat studii 

care arată că Loja B'nai B'rith de la New 
York ar ti capacul universal pentru toate 
aceste jocuri, cu aparenţă de stânga sau de 
dreapta. Care este adevărul? 

- Este o afirmaţie incorectă că B'nai B'rith ar 
fi vârful ierarhiei. Noi ştim ceva despre ierarhia 
masonică mondială după apariţia descrierii pira- 
midei masonice a unui individ, John Todd, care a 
fost mason de gradul 33 şi a făcut parte din Tribu- 
nalul Rotschild - o grupare de 13 - forul suprem 
al masoneriei mondiale. E a atras atenţia că pe 
dolarul american se află treptele piramidei maso- 
nice, care deţin puterea mondială supremă. Cam 
două treimi din această piramidă o formează aşa 
numiții iluminaţi: ei deţin puterea efectivă a ma- 
soneriei mondiale - cam 5.000 de persoane. Esti- 
mări relative din literatura de specialitate. B'nai 
B'rith este ordin exclusiv kazar. Nu are nici o legă- 
tură cu evreii. Kazarii sunt o populaţie turcică, 
trecută la mozaism în secolele VIII-IX, cam 
500.000 de persoane în lume, B'nai B'rith se înca- 
drează în treptele superioare ale masoneriei a lui 
Todd, deci nu se află în vârful piramidei. A doua 





30 


anul V e nr. 49 


INTERVIU 





ROST 





menţiune: există însă structuri masonice în care 
kazarii au o reprezentare prevalentă, dar nu 
avem Spaţiu aici. La întrebarea cât de puternic 
este ordinul kazar în structura masoneriei mon- 
diale, răspunsul este: covârşitor. 

- Aşadar, masoneria este implicată în toate 
procesele politice mondiale, inclusiv în 
construirea comunismului, a epocii de aur. 
Nu e atribuim prea multe masonilor? 

- Este un lucru pe care l-am aflat destul de 
târziu. Sloganul era că tancurile ruseşti - rareori 
spuneam „tancurile sovietice“ - ne-au adus co- 
munismul. 

- Țăranul român a venit în contact direct cu 
mujicul rus, care avea mitralieră, prăda, 
viola. El nu ştia cum arată un NKVD-ist. În 
schimb, același țăran român, contrar pro- 
pagandei comuniste, a rămas cu O imagine 
rezonabilă, chiar frumoasă, despre solda- 
tul german, care plătea fiecare găină, fie- 
care litru de vin. 

- Sistemul nazist a fost un epifenomen, doar 
de câţiva ani. Actele de cruzime au fost opera 
unui număr redus de germani. Pe când sistemul 
sovietic şi doctrina bolşevică, cu Ilia Erenburg - 
un ucigaş cu sânge rece prin instigare la crimă - 
au creat un soldat bolşevic reeducat, cu o morală 
de luptă îngrozitoare. A ucide făcea parte din doc- 
trina de ocupant a soldatului sovietic. Pe când ar- 
mata germană a venit ca parteneră în România. 
Când un neamț apărea în tramvai, cei din jur 
aveau senzaţia de securitate. Şi când intra solda- 
tul sovietic, săreau pe geamuri, ascundeau femei- 
le, ţuica era răsturnată în şanţ. Se confruntau 
două civilizaţii două armate. 

- Cartea Holocaustul Roşu demonstrează că 
sistemul comunist este un experiment de 
distrugere socială. De ce? 

- Nici un sistem politic nu se poate edifica 
fără o bază materială. Idei politice, de transfor- 
mare revoluționară, au avut şi alţii în istoria lu- 
mii. Pentru a trasnforma o ideologie în dorința 
de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politică 
de la altcineva, trebuie mulți bani şi forță materi- 
ală. Când am văzut ce se întâmplă în lumea ves- 
tică, m-am întrebat imediat: Cine a finanțat comu- 
nismul? Pentru că eu, organizând demonstraţii 
anticomuniste cu doar câteva zeci de oameni, ini- 
țial, făcând un sediu al Congresului Mondial Ro- 


mânesc şi al Naţiunilor Captive, plătind chiria 
pentru acea cameră, organizând ziua naţiunilor 
captive pe banii mei şi o conferință de presă la 
care nu venea nimeni şi văzând cât mă costă, nor- 
mal că mi-am pus întrebarea firească: dacă noi, 
pentru o eficiență atât de redusă, depunem efor- 
turi financiare atât de mari, oare ce-a însemnat să 
organizezi revoluţia bolşevică? 

Troțki n-a venit cu o gentuță în Europa, ci a 
traversat Atlanticul însoțit de circa 500 de cama- 
razi, care de fapt erau ostaşi de elită, instruiți pe 
un teren oferit de Rockfeller. Astfel încât, 
dintr-un idealist cum părea Troțki - pentru că 
idealistul poate avea toate culorile - am văzut 
dintr-odată o persoană pragmatică, pregătită 
pentru a face revoluţie, cu o mică armată lângă 
el. S-au adăugat ulterior finanțarea americană 
pentru statul sovietic, fondurile alocate pentru 
partidele comuniste. În Germania, la un mo- 
ment dat, fonduri ale Bisericii Evanghelice erau 
deturnate către sandiniştii din Nicaragua. Dintr- 
o discuţie la televizor a rezultat că bietul con- 
tribuabil german îşi vedea donațiile făcute pen- 
tru Biserică mergând spre o mişcare de gherilă 
comunistă. Aşa s-a închegat mecanismul explică- 
rii punerii pe scenă a comunismului, menţinerea 
lui ca sistem şi mai ales extensia lui, printr-o fi- 
nanțare care ţine de anumite cercuri financiare. 
Încercând să eşalonăm cronologic expansiunea 
acestui monstru, m-am lămurit că revoluţia 
bolşevică nu este o mişcare spontană, într-o situ- 
aţie specială - o armată ţaristă vlăguită de răz- 
boi, mujicul rus sătul de sărăcie şi de război - a 
existat un factor subiectiv, au fost agitatorii care 
au dat scânteia, au ştiut unde să acţioneze pen- 
tru a face revoluţie. 


Doctrina și ingineria socială 


- Din cartea dumneavoastră rezultă clar că 
de experimentul comunist tot masonii se 
fac vinovaţi şi tot ei L-au distrus, pe princi- 
piul „Eu te-am făcut, eu te omor!“ Este aici 
o anume continuitate? 

- Fără îndoială! Asta pentru că a intervenit 
altceva. Este continuitate, dar cu alte mijloace. 
Mai întâi afirmaţia că nu există doctrină masoni- 
că de dreapta. Chiar lojile de Rit Scoţian din care 
fac parte familiile regale din Europa sau Ritul Sco- 





anul V e nr. 49 


31 





ROST 


INTERVIU 





țian din America, mult mai de dreapta decât Ma- 
rele Orient. 

- Nu este tot o iluzie întreținută? Am întâlnit 
masoni români care pretind că fac parte 
din loja de dreapta „Bujor Sion“... 

- Nu, nu este o iluzie. Este în parte şi un act 
de manipulare. Eu trebuie să demonstrez alegă- 
torului că am ceva cu dreapta sau că sunt opus 
stângii măcar. Altfel, cum s-ar întâmpla că în loji 
masonice de dreapta au intrat o mulțime de ofi- 
eri de securitate? Prin urmare, este un joc politic. 

Experimentul comunist are legătură cu ide- 
ologia masoneriei, care este atee şi internaționa- 
listă. Deci nu are cum să fie de dreapta. 

- Dacă parcurgem toate etapele, de la Revo- 
luția Franceză până la construcția euro- 
peană actuală, care este scopul politic dis- 
cret al masoneriei? 

- Nici nu mai este discret pentru cei care ci- 
tesc. Am făcut comunismul fiindcă este foarte 
apropiat de ideologia masoneriei, care tinde spre 
un guvern mondial şi un stat masonic unic. Iar 
paşii către acest stat masonic unic sunt acum Sta- 
tele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Euro- 
pei. lar ce va urma este un guvern mondial cu de- 
pendenţă politică socialistă sau comunistă, con- 
form ritualurilor masonice. Prin urmare ne în- 
dreptăm spre un guvern mondial, care nu va avea 
alături Biserica, în calitate de sfătuitor. Ne îndrep- 
tăm către un stat care tinde către distrugerea na- 
țiunilor, a familiei şi a religiei. Se doreşte concen- 
trarea puterii într-un singur centru Sau în câteva 
centre de putere. De aceea, internaţionaliştii, 
mondialiștii, globaliştii nu sunt în nici un caz de 
dreapta. Ei doar mimează un joc al dreptei. Pro- 
blema vizează doar concentrarea puterii. 


Consumismul 


- În această luptă teribilă pentru putere, 
care mai este adversarul redutabil al maso- 
neriei? 

- Naționalismul. 

Mai întâi trebuie însă precizat că sucomba- 
rea imperiului comunist a fost un act deliberat şi 
calculat. Sistemul nu mai funcţiona, îşi făcuse de- 
ja datoria. Una dintre misiuni era să menţină o 
mare parte a Globului într-o stare de subdezvolta- 
re, de dictatură, provocând erodarea statului 


naţional. Să ne imaginăm că, dacă ţări mici, ca 
Singapore sau Coreea de Sud, au devenit con- 
curenţi comerciali puternici pe piața mondială, 
ce-ar fi fost țări cu tradiţie ca România, Polonia 
sau China, ce concurență uriaşă ar fi creat aceste 
state pentru cei vreo 5.000 de indivizi care vor să 
țină în mâini puterea lumii? Dacă aceste state ar fi 
beneficiat de un regim democratic? Experimentul 
comunist de inginerie socială a ţinut în mare 
parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, 
care au distrus destine individuale, dar care au 
anihilat şi economiile naționale. Prin tratate com- 
erciale subterane, bogăţiile acestor țări au fost spo- 
liate. Ne aflăm într-o țară de unde s-au defrişat 
pădurile, s-au furat resursele de uraniu şi de alte 
rezerve strategice. Scenariul este valabil pentru 
toate statele ex-comuniste. În acest timp, lumea 
occidcentală a progresat. Nivelul de bunăstare a 
crescut. Concomitent, statul masonic bine organi- 
zat are grijă să satisfacă nişte nevoi elementare 
ale omului obişnuit. Asta este deosebirea colos- 
ală între Europa Occidentală şi țările post-comu- 
niste. Aşa s-a ajuns ca nivelul de viață al omului 
mediu din vest să fie cu mult superior faţă de 
condițiile de viață ale individului din spaţiul 
comunist. 

- Să înțelegem că se pregăteşte un imperiu 
mult mai subtil, mai pervers decât comu- 
nismul, un imperiu al consumismului? 

- Un imperiu mondial, iar consumismul şi 

datoria - trăitul „înainte“ pe cărți de credit - a te 














32 


anul V e nr. 49 


INTERVIU 





ROST 





face dator, a te împovăra până la sfârşitul vieţii 
pentru casă, pentru maşină, pentru studiile copi- 
ilor - pe de o parte, este singura şansă a oame- 
nilor tineri, pe de altă parte îi împovărează tot 
restul vieții cu rate lunare şi vor avea foarte puţin 
spaţiu de respiraţie. Iar dobânzile de la leasing, 
de la credite, care sunt uriaşe, în comparaţie cu 
averile acumulate, nu fac decât să-i îndatoreze pe 
tineri. Anumite drepturi ale omului se reduc şi 
mai mult. În comunism, îmi era frică să văd dacă 
nu s-a oprit maşina neagră a Securității în fața ca- 
sei, ca să-l aresteze pe tata, pe bunicul sau pe un 
vecin. Maşina neagră dispare acum. Cei care vor- 
besc limbajul politic corect sau care se comportă 
politic corect vor fi oamenii viitorului, pe care 
mondialiştii se sprijină. Este o variantă a lui 
homo sovieticus. 


Strategia 


- De ce mondializarea este percepută de 
unii observatori drept marea revanșă, ulti- 
ma, faţă de toate naţiunile lumii? 

- Fără îndoială că este o percepţie corectă. 

Aşa cum masoneria a contribuit şi la făurirea sta- 
tului român. Dar atunci ne aflam în momentul în 
care se lucra la erodarea imperiilor, a regatelor şi 
trebuiau stimulate statele naţionale. Deci accep- 
tarea statelor naţionale era un pas fiindcă duşma- 
nul numărul unu al masonilor atunci erau impe- 
riile. În acel context, România şi-a dobândit inde- 
pendenbța naţională. După ce-am terminat im- 
periile, am ajuns la faza în care avem în faţă naţi- 
unile. Întâi monarhiile, pe care, dacă nu le-am ter- 
minat, le distrugem din interior prin compromi- 
terea familiilor regale. Prințesa Diana a fost trans- 
formată, dintr-o posibilă purtătoare a coroanei 
regale britanice, într-o femeie de proastă calitate. 
În familiile regale din Suedia, Danemarca, Nor- 
vegia, au pătruns prin căsătorii - probabil dirijate 
- componenți ce nu fac cinste acestor familii. Cu- 
vântul „regalitate“ nu mai trezeşte respect total şi 
supunere față de oameni dați de Dumnezeu pen- 
tru conducerea naţiunii. Monarhia devine un 
duşman de bază, dar din ea n-a rămas mare lucru. 
Să nu uităm că şeful de la London City, care este 
mare mason, merge înainte, iar regina Elisabeta a 
I-a vine după el. Prin urmare, regii rămaşi au pute- 
re consultativă, drepturile lor s-au redus foarte 


mult. Regele Spaniei colaborează mult cu prim-mi- 
nistrul, are discuţii private, dar hotărârile guver- 
nului socialist nu se luau de acord cu regele. Socia- 
liştii fac tot ce li se spune de la lojile superioare. 

De aceea, şi regelui Mihai, care face şi el parte 
din Ritul Scoţian, nu i s-a dat dreptul să rămână în 
România. Am convingerea că aşa a fost. Când s-au 
adunat un milion de oameni în faţa lui, putea să 
rămână în România. Dar se hotărâse să nu mai fie 
regalitate. După distrugerea monarhiilor, se ani- 
hilează naţiunile. Acesta este procesul la nivel 
macroscopic. La scară microscopică, instituţiile 
care ne sunt adversare şi care trebuie să dispară 
sunt Biserica, Armata şi Familia. Această erodare 
continuă arată planul foarte clar al unei instituții 
ce nu are a face cu morala noastră creştină. 


Aurul lumii 


- Există în Vechiul Testament un dicton stra- 
niu: „Voi veți înghiți aurul lumii!“ Nici o 
națiune nu are înscris ceva similar în 
cartea ei fundamentală. Unde merge aurul 
lumii moderne? 

- La ora actuală, nu se mai poate răspunde 
simplu, nici cunoscătorii nu pot spune unde este 
trezorierul principal. Ca să evaluăm unde se con- 
centrează banii, vă spun un lucru. Dorind să fac o 
excursie în Statele Unite, am cerut bani de la 
bancă în dolari. De fiecare dată, primeam banc- 
note noi. Toţi turiştii germani, care pleacă peste 
Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circulă în 
întreaga lume. Cum să tipăreşti atâţia dolari noi? 
Trebuie să ai acoperire. Nici o ţară din lume nu 
are însă acoperire în aur, platină sau acţiuni ban- 
care pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, 
emisiunea de dolari costă doar hârtia, cerneala şi 
manopera. Nu mai are nici o acoperire. Şi atunci, 
cum răspundem la întrebarea unde este depozit: 
ul bancar al lumii? Înainte se făcea trimiterea la 
depozitul de lingouri din aur al Băncii Naţionale. 
Astăzi, vedem nişte virgule care se mută în com- 
puter. Am trăit în Germania un episod interesant. 
Fără să dau detalii, o anumită firmă avea o datorie 
foarte mare şi era în pericol de faliment. Printr-un 
simplu joc cu mouseul, datoria s-a transformat 
dintr-o sumă fabuloasă într-una ridicolă, a unei 
familii obişnuite. Deci se joacă cum vor ei cu 
bunăstarea unei țări. Am devenit tributari cărților 





anul V e nr. 49 


33 





ROST 


INTERVIU 





de credit şi manipulării financiare prin bancă. 
Banul ca atare îl folosim pentru cumpărături mă- 
runte. Se dau deja pensii pe carduri şi în Ro- 
mânia. 

- Înseamnă că nu trebuia să aruncăm cărțile 
de marxism, în care se scria că banii vor 
dispărea, națiunile vor dispărea... 

— Sigur că da, se lucrează deja. Se vor im- 
planta cipuri sub piele şi vom arăta în faţa citito- 
rului electronic şi vom beneficia de cumpărături 
în toate magazinele. Fără bani. Cartea de credit 
este o etapă intermediară. După cum numerele 
recente de înmatriculare ale maşinilor sunt ur- 
mărite prin satelit. Nu sunt poveşti. 


Masoneria și democraţia 


- Unde este salvarea, domnule doctor? 

- Trebuie o precizare. Ca să ajungi la etapa în 
care te dizolvi în creuzetul globalizării, trebuie să 
fi trecut prin etapa democraţiei. Democraţia este 
asociată de români cu noţiunea de bunăstare. Ei 
nu vor doar să-şi expună liber opiniile, fără să 
scoată cineva pistolul pe masă. Democraţia pre- 
supune, chiar în regulile fixate de masonerie, o 
realizare cât de cât a individului. De ce? Un mason 





care conduce un trust internaţional - şi ei le con- 
duc în totalitate - nu-şi poate permite să aibă sa- 
lariaţi nişte incapabili. Noţiunea de concentrare a 
puterii şi de acumulare a banilor se leagă de com- 
petența subordonaţilor. Un şef de firmă este 
foarte important - cazul Kruppului. Ultimul des- 
cendent al trustului era un homosexual şi voia să 
transforme Insula Capri într-un paradis al homo- 
sexualilor. Nu a trezit rezonanțe favorabile în 
familie. N-a fost dezmoştenit, a primit o rentă via- 
geră, dar n-a rămas conducător. Kruppul s-a des- 
fiinţat şi a devenit societate pe acțiuni. Preluată 
de masoni, fără îndoială. Prin urmare, democra- 
ţia în lumea vestică a însemnat competență, efi- 
ciență. Societatea a produs bani şi a permis un 
nivel de viață. Din considerente de calcul politic, 
nu din considerente creştine, masonii vorbesc 
frecvent de linişte socială. Ca să le tihnească pro- 
cesul lent de cucerire a lumii, nu e nevoie de 
demonstrații în stradă. 

- Nu au învățat asta de la marxiști? 

- Posibil. Rezultanta a fost însă un nivel de 
trai ridicat. 

- Ceauşescu a fost mason? 

- Aşa zic unii. Eu nu ştiu nimic concret. Se 
zice că era în masoneria albastră, care nici măcar 
nu este structură masonică. Este o orga- 
nizaţie pentru prostirea proştilor, care 
şi aşa sunt proşti. Masoneria albastră 
acordă trei grade: este vorba de oameni 
care plătesc cotizaţie la masonerie, le 
satisfac vanităţile că au intrat şi ei într-o 
organizaţie secretă, care conduce lu- 
mea, de care au auzit şi ei de la a şaptea 
mână. În realitate, nu au nici un fel de 
acces la operaţiunile de împărțire a pro- 
fitului. 


Secretă, nu „discretă“ 


- Se alimentează deja discret ilu- 
zia că numai intrând în masone- 
rie poți să ai parte de afaceri mă- 
noase, de carieră strălucită, nu- 
mai aşa poți să ai acces Ia funcții 
în Stat, chiar la recunoaşterea 
valorii artistice a operei... 

- În parte, este valabil. Pare de ne- 

crezut, dar eu, care sunt un om foarte 





34 


anul V e nr. 49 


INTERVIU 





ROST 





obişnuit, am primit invitaţia să fac parte din loja 
Paneuropa, în care se afla Otto de Habsburg, 
ultimul urmaş al dinastiei. Am refuzat şi am fost 
admonestat într-o situaţie îngrozitoare de un ma- 
son din New York. Cum de mi-am permis să 
refuz?! Mi-a cerut chiar şi scrisoarea înapoi. l-am 
restituit-o. Am refuzat de patru ori să fac infor- 
mări pentru Securitate pentru a putea pleca în 
străinătate, tot aşa am refuzat şi intrarea în maso- 
nerie. Fiindcă o consider la fel de pernicioasă. 
Dacă noi, românii, dorim să ne însuşim democra- 
ţia, să construim un stat democratic, o facem în 
speranța să ne putem exprima opiniile, să nu mai 
vedem monstruozităţile de nedreptate socială de 
astăzi, să avem un nivel de trai comparabil cu al 
statelor occidentale. Dar pentru asta nu trebuie 
plătit tributul de a trece de Ia calitatea de mem- 
bru de partid comunist la membru de lojă. Fiind- 
că asta echivalează cu trădarea sistemului nostru 
de educaţie, a credinţei noastre în Dumnezeu. Ar 
însemna să subordonăm interesele prin loja care 
îşi zice naţională unor loji internaționale. Nu pot 
ca intelectual să accept formularea masonică a 
laboratoarelor de idei. Întrunirile din loji se nu- 
mesc „laboratoare de idei“. Sorin Roşca Stănescu 
îşi pune ca motto la editorial „Unele idei, înainte 
de a deveni evenimente, sunt pregătite în labora- 
toare“. Un cuvânt care nu e ales întâmplător. 

Şi-atunci te-ntrebi ce rost mai au partidele? 
Din moment ce, părăsind Parlamentul, Gu- 
vernul, Biserica, Tribunalul, Banca Naţională, ne 
întâlnim în lojă, unde se iau realele hotărâri? 
Dacă optăm pentru 0 societate democratică 
deschisă, cu egalitate, fraternitate, cu libertate, 
atunci de ce vă ascundeţi, domnule? De ce vă 
faceți adunările în locuri inaccesibile publicului? 
De ce nu se iau notițe, în afară de protocoalele 
încheieate, pe care nu le vede nimeni? În New 
Mexic, la Santa Fe, am văzut un centru masonic, 
unde scria mare „Accesibil publicului între orele 
cutare şi cutare“. De trei ori, am fost acolo în 
intervalul orar indicat: tot timpul era închis. 
Omul obişnuit, când vede afişul, chiar crede că 
se poate intra acolo, dar nu-l interesează proble- 
ma pentru că are alte griji. Iar Marele Orient din 
Franța face şi spectacole de vizionare. Îşi permite 
uneori să arate că ar fi deschişi publicului şi se 
consideră societate discretă, iar nu secretă. Este 
0 cacealma. 


În concluzie, eu zic să nu mai vorbim despre 
democraţie, îi lăsăm în plata Domnului, desfiin- 
țăm partidele politice, îi lăsăm să tipărească do- 
Lari cu ce vor, hotărâți împărțirea țărilor, demolați 
biserici, faceţi ce vreţi! 


Pionul 


- Din cartea dumneavoastră rezultă că 
George Soros are un rol deosebit în con- 
struirea societăților dceschise. De ce-l pre- 
ocupă un asemenea obietiv? 

- În momentul de faţă, îl consider pe Soros 
principalul pion al jocurilor financiare mondiale. 
Este un om care aduce un folos uriaş pentru 
masonerie. 

- Este un altruist? 

- Aşa zice el. Eu nu cred. El oferă o capcană 
foarte atractivă: bursele Soros. Foarte mulți 
tineri străluciți din țările ex-comuniste, în- 
cătuşaţi de neociocoimea roşie, nu au nici o 
şansă de promovare. Trebuie să plece. Puţine 
firme îi caută. Şi atunci agenţii lui Soros le fac 
această ofertă, care presupune, între altele, com- 
pletarea unui formular. Trebuie să răspundă la 
întrebări privind atitudinea faţă de Biserică, de 
familie, monarhie, față de principiile morale. 
Numai o parte sunt apoi racolați ca bursieri şi 
dintre aceştia aproape toţi intră în mecanismul 
masoneriei mondiale. Iniţial, în lojile de tineret, 
apoi li se dau funcții tot mai mari. Despre Mihai 
Răzvan Ungureanu, ministrul de Externe, tot 
Iaşiul spune că este mason, că a beneficiat de 
numeroase burse de care nu au beneficiat alți 
tineri. Ei trec din burse-n burse, iar copiii noştri 
sunt proşti! 

- Nu aţi primit nici un avertisment elegant 

din partea discreților lumii? 

- N-am primit, probabil pentru că nu mă 
consideră o persoană atât de importantă, încât să 
strice glonțul pe mine. Iar eu nu sunt un veleitar. 
Pot cugeta şi asta am făcut toată viaţa şi am avut 
curajul s-o fac în scris. Nimeni nu-mi poate lua 
dreptul de a spune adevărul şi de a mă oferi țării 
mele pentru un guvern care ar avea realmente 
nevoie de sfaturile mele. Mai ales în domeniul sa- 
nitar, pentru învățământul medical superior, dar 
niciodată încolonat în organizaţiile lor. 

A consemnat Viorel Patrichi 





anul V e nr. 49 


35 





INTERVIU 





Părintele Ioan Iovan de la Recea: 
Impărtăşania înseamnă 
câştigarea Impărăţiei 
lui Dumnezeu 


m fost de multe ori la Mănăstirea Recea - 
 acest veritabil tezaur al spiritualităţii orto- 

doxe şi a celei româneşti autentice, şi de 
fiecare dată am fost foarte impresionat de toate 
cele văzute şi auzite în acest loc sfânt. Am văzut 
roadele lui Dumnezeu de pe urma unei osteneli 
îndelungate a obştii (mănăstirea s-a fondat în 
1991), sub ascultarea Părintelui loan Iovan, du- 
hovnicul obştii, şi a maicii stareţe Cristina Chi- 
chernea - două personalităţi care au marcat 
acest loc străvechi românesc al Transilvaniei şi 
important centru de pelerinaj. 

De fiecare dată când ajung acolo găsesc o 
sărbătoare a întregii suflări româneşti transilva- 
ne. În duhovniceasca lavră a spiritualităţii noas- 
tre dreptmăritoare, am stat de vorbă cu Preacu- 
viosul Părinte loan Iovan - originar din părțile Bi- 
horului, care a suferit martiriul închisorilor co- 
muniste, despre Euharistie şi Mântuire. 

- Este perceput Hristos ca fiind „ieri, azi şi în 
veci Acelaşi“ în lumea de astăzi, în condiţi- 
ile secularizării la care, din păcate, suntem 
cu toții părtași, într-o mai mică Sau mai 
mare măsură? 

- Hristos este Același, noi însă nu. Trebuie să 
ne apropiem mai mult de EI, în sensul real, euha- 
ristic, prin învățătura Bisericii, prin Sfintele Taine 
şi prin trăirea creştinească în sânul familiei şi pes- 
te tot acolo unde locuim şi ne desfăşurăm activi- 
tatea, să simțim că trăieşte în noi Dumnezeu. La 
toate acestea se poate ajunge cu ajutorul catehi- 
zării de care suntem încă foarte mulți, lipsiți. 

- Ce credeţi că înţeleg oamenii de astăzi prin 
noțiunea de Euharistie și cum vedeți ra- 
portarea lor Ia acest termen teologic care 
reflectă o realitate duhovnicească foarte 
mare? 


- Mai întâi trebuie explicat termenul Euha- 
ristie, pentru a înțelege şi conştientiza credincio- 
şii importanţa termenului şi a faptului pe care el 
îl conţine, care este ceva obligatoriu şi indispen- 
sabil mântuirii. 

- Mai vedeţi, astăzi, o raportare personală şi 
autentică a credincioşilor la Sfânta Euha- 
ristie, cu alte cuvinte Ia Sfânta Liturghie ca 
fiind „Taina tainelor“? 

- În 1986, cu prilejul vizitei sale în România, 

Patriarhul Ierusalimului - Diodor, după partici- 








36 


anul V e nr. 49 


INTERVIU 





ROST 





parea sa la mai multe Sfinte Liturghii, a spus că 
este impresionat de numărul mare de credincioşi 
participanţi, dar că este foarte trist pentru faptul 
că a văzut foarte puţini s-au nu a văzut nici un cre- 
dincios care să se împărtăşească!... Nu este voie să 
existe Liturghie tără Împărtășanie! Mie nu mi-a 
lipsit Liturghia şi împărtăşania nici chiar în puş- 
cărie, unde am cusut pe partea din spate a maieu- 
lui Sfântul Antimis, vinul îl aducea un medic într- 
o sticluță de apă tonică, pâinea şi apa o reţineam 
din hrana şi din alimentele primite şi aşa mai de- 
parte. Găsirea unei explicaţii la toată această si- 
tuaţie ne duce cu gândul la existența tainei lui 
Dumnezeu. Astăzi încă nu prea ştim cum să ne ra- 
portăm la Sfânta Împărtășanie, dar suntem în 
drum spre, căci Împărtăşania înseamnă câştiga- 
rea Împărăției lui Dumnezeu de aici, cu alte cu- 
vinte este vorba de îndumnezeirea prin har, care 
se face încă din această viață. 

- În altă ordine de idei, care vedeți a ti ter- 
menul corect de abordare a acestei proble- 
me: acela de deasă împărtășanie, rară îm- 
părtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire 
sau fără, ori continuă împărtășanie? Care 
este, cu alte cuvinte, poziția Sfinţilor Pă- 
rinți cu privire a această problemă? 

- Răspunsul meu este: Continuă Împărtășa- 
nie, iar cât priveşte vrednicia, noi preoții sfărâ- 
măm Sfintele Sfintelor, după cum citim în rugă- 
ciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se 
sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce 
se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă şi 
niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtă- 
şesc îi sfințeşte“ - argument pentru continua îm- 
părtășanie. În ce priveşte vrednicia, aceasta este 
un dar de la Dumnezeu şi nicidecum meritul nos- 
tru. Motivele invocării nevredniciei, cu canoa- 
nele, să ştiţi că sunt din lipsă de dragoste şi să se 
mai ştie că Liturghierul, care cuprinde rugăciu- 
nile de taină speciale pe care le citesc preoții, tre- 
buie să fie concrete, vii, personale, iar nu doar 
teoretice şi abstracte în idei. 

- Care este diferenţa de curente, de opinii 
sau de abordare referitor la practica îm- 
părtășirii credincioșilor Ia slavi, români și 
greci şi de ce asistăm la evidenţierea aces- 
tor deosebiri de abordare a aceluiași feno- 
men, dacă pot să mă exprim cu aceste 
cuvinte? 


- Este o greşeală de preţuire a lui Hristos, că 
dacă îL iubeşti cu adevărat nu te cramponezi în 
aceste deosebiri, din moment ce este vorba de 
unul şi același lucru, în fond de același text litur- 
gic - cu acelaşi continut!... Este dureros că există 
aceste deosebiri şi, drept urmare, să ne străduim 
ca acolo unde ne aflăm noi să fie desființate, de- 
oarece nu este mai importantă tâlcuirea lingvis- 
tică şi cea tipiconală decât receptarea Harului 
Divin. 

- Este lumea bisericească pe deplin con- 
ştientă de valoarea şi supremaţia acestei 
Sfinte Taine, care nu abordează o simplă 
practică liturgică ci pe ea se sprijină, de 
fapt, toată viața noastră eclesiologică, sote- 
riologică şi îndeosebi cea eshatologică? 

- Este corigentă din păcate, de la A la Z, de la 

Ortodoxie la Catolicism. 

- Avem noi, astăzi, bine structurată şi articu- 
Iată o teologie a Stintelor Taine şi, în spe- 
cial, a Sfintei Liturghii? 

- Din nefericire lipseşte evlavia cu privire la 
trăirea în Hristos, permanentă, şi numai Bunul 
Dumnezeu poate remedia lucrul acesta. 

- Din punct de vedere moral - duhovnicesc, 
cum ne raportăm la Sfânta şi Dumnezeias- 
ca Împărtășanie, în condițiile în care, la 
momentul potrivit din cadrul Sfintei Litur- 
ghii se împărtăşesc foarte puţini oameni, 
gândindu-mă, aici, la situaţia de la noi din 
țară? 

-Ar trebui să ne raportăm printr-o durere 
adâncă şi prin începutul unei râvne a mântuirii ce 
are în centrul ei tocmai pe Cel care ne mântuie. 
Dacă El este Centrul, atunci haideţi să mergem cu 
toții la EI! La Dumnezeu nici un lucru nu este cu 
neputinţă. Ferice de cel care, indiferent ce vârstă 
şi în ce rost al vieţii se află, se întoarce la trăirea 
cu Hristos, fiindcă prin aceasta el se face apostol 
şi pentru alţii. Pentru a scoate asemenea apostoli 
trebuie să ajungem Ia sacrificiul apostolic şi mi- 
sionar de reunire a Bisericilor şi de revenire la 
trăirea primilor apostoli, astfel încât, Sfânta Eu- 
haristie trebuie să fie şi temeiul unităţii creştine a 
reunirii Bisericilor, a mişcării ecumenice auten- 
tice, încununată fiind de strădania îndumnezeirii 
de pe pământ către cer. 

- Cine ar trebui să-și asume vina Sau responl- 

sabilitatea pentru abordarea de multe ori 





anul V e nr. 49 


37 





ROST 


INTERVIU 











superticială a acestei probleme fundamen- 
tale a spiritualității noastre? 

- Să nu căutăm vinovați, ci să mergem încre- 
zători cu convingerea că Dumnezeu ne poate ier- 
ta de păcatul delăsării duhovniceşti şi rugân- 
du-ne ca El să ne ia de mână, ca prin potir să ajun- 
gem acolo unde am fost, în paradis. Aşadar, Hris- 
tos prin Euharistie ne reîntoarce la El, unde dato- 
rită comuniunii euharistice vom ajunge la comu- 
niunea - cea veşnică - cu El. 

- Credeţi că lucrările de învățătură ortodo- 

XxĂ, „catehismele“ noastre prezintă corect 
lucrurile în această privință sau sunt 
destul de scolastice? 

- Suntem chemaţi să scoatem scolasticul de 
aici! Toată învățătura catehetică are o comoară de 
izvoare, mult folositoare, cu toate că unele au fost 
schimbate în conținutul lor şi care astfel nu au 
făcut altceva decât să servească modernismului 
ispititor. În general, Catehismele sunt foarte bu- 








ne, dar şi în ele se strecoară, uneori, păreri 
subiective. 

- Este nevoie deo recatehizare a credincioşi- 

lor noștri cu privire la această problemă a 
Bisericii și nu numai? 

- Repet, numai Providența Divină va face 
lumină în privința cursului creştinismului nostru, 
care nu se poate concepe decât urcând din nou 
spre culmile desăvârşirii. 

- Sunteţi optimist cu privire la aceasta 

chestiune? 

- Da, bineînţeles, nu cred, ci sunt convins că 
Dumnezeu, Care a creat Biserica şi pe om, cu 
promisiunea că pe Aceasta „Nici porţile iadului nu 
o vor birui“, nu va întârzia această renaştere pâ- 
nă la sfârşit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Bi- 
serica cea Vie“ se va reface Ierusalimul pămân- 
tesc şi abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când 
va fi „un cer nou şi un pământ nou“. 

Interviu realizat de Stelian Gomboş 





38 


anul V e nr. 49 


DEZLEGĂRI 








Lepădarea de sine 


Întotdeauna preocuparea noastră centrală a fost de a ne elibera de 
aspectele negative ale personalității, păstrând doar valorile permanente. 
Ne despărțim, însă, cu greu de acele conţinuturi care au devenit cu timpul 
bunuri permanente dar nu mai dau de mult expresia aspirațiilor care ne 
frământă, ci a valorilor noastre zilnice. Nu ne despărțim uşor de bunurile 
care au ajuns să ni se pară perene, dar trebuie să înțelegem că nu ele 
reprezintă torțele de prim plan care sălășluiesc în noi. 


Pr. Radu Ilaș 





părțire de ceea ce reprezintă un fel al nos- 

tru de a fi, care devine depăşit în cursul 
timpului, lăsând să apară ceea ce este frumos şi 
autentic. 

Aceste consideraţii, precum şi cele ce vor ur- 
ma, le aştern pe hârtie ca o reacţie firească Ia ulti- 
mele articole de presă, care au invadat câmpul 
mediatic, referitoare la efectele negative ale inte- 
grării europene asupra spiritelor şi gândirii unor 
aşa-zişi reprezentanți ai minorităţilor naţionale 
din ţara noastră. Aceştia, mânați probabil de inte- 
rese personale şi nu colective, se manifestă prin 
declaraţii incendiare privind „lipsa“ drepturilor 
minoritarilor pe care îi reprezintă şi „nevoia de 
autonomie ca unică soluție pentru problemele 
existente“, care vizează tensionarea relaţiilor la 
nivelul comunităţii şi astfel, chiar interesul de 
conviețuire paşnică a celor de aceeaşi seminție. 

Sunt chiar discuţii privitoare la proiecte le- 
gislative în acest sens, care au generat imediat 
afecte negative în rândul politicienilor, pe fondul 
neadevărurilor invocate, deoarece la nivelul co- 
munităţii problemele expuse nu sunt „vitale“, iar 
arealul românesc a fost şi este un exemplu al con- 
vieţuirii. 

Aceşti „lideri“ trebuie să realizeze că cel mai 
greu este să învăţăm să trăim laolaltă şi nu să dez- 
binăm; este mai greu să construieşti decât să dis- 
trugi. 

Esenţială pentru înțelegere, pentru liniştea 
sufletească a fiecăruia, este lepădarea de sine, 
care însă este un proces dificil. 


şadar, lepădarea de sine reprezintă o des- 


Prin prisma învățăturilor creştine consider 
că greutatea vine de acolo că omul trebuie să iasă 
din sinea sa cu necesitate. EI nu este unitate desă- 
vârşită în sine, el trebuie să se deşarte pe sine 
spre altul şi alții, iar a te deşerta înseamnă fragili- 
tate, a-ţi cunoaşte alcătuirea firavă, de trestie în 
puterea vântului, a aduce spre vedere lăuntruri- 
le, a deveni față spre vederea tuturor, a ieşi spre 
ceilalți cu orice risc, a te decide şi acționa pentru 
existența comunitară. 

Astfel s-ar împlini un rost ce ne scapă celor 
mai mulți, acela de mântuire şi adeverire al unui 
sens înalt al istoriei fiecăruia şi colective, al con- 
vieţuirii. 

Cel mai greu învăţăm, cum am mai spus, să 
fim împreună şi să vieţuim ca şi cum nu am fi sin- 
guri, să putem fi liberi viețuind laolaltă, dezidera- 
te care nu sunt însă posibile fără lepădarea de 
sine, fără abandonarea eului agresiv care pustieş- 
te tot ce este înjur, fără puntea de jertfă aruncată 
spre celălalt. 

Viaţa comunitară cere o jertfă care, de cele 
mai multe ori, în mod eronat, convenim să vizeze 
bunuri materiale, de altfel efemere, exterioare, 
pe care, de bine, de rău, le putem înlocui (vezi in- 
teresele personale ale unor lideri ai minorităţilor 
naţionale). 

Jertfa (lepădarea) de sine, jertfa vie, este mai 
grea, pentru că se cere continuu, în fiecare clipă, 
mereu să-l respecţi pe apropiatul tău, să nu îi în- 
grădeşti acestuia dreptul de exprimare liberă a 
propriului sistem de valori, astfel încât, prin com- 
portamente/sentimente mutuale, să se poată in- 
staura armonia relaţiilor interumane, un climat 
de înţelegere bazat pe adevăr, dreptate şi 





anul V e nr. 49 


39 





ROST 


DEZLEGĂRI 





altruism, valori morale indispensabile unei co- 
muniuni spirituale orientată de valori creştine. 

Putem vorbi în acest moment de ascultare, 
de început de întrebare stârnită de celălalt, de ac- 
tivități consensuale, în care jertfeşti de dragul 
celui de lângă tine, iar prin recunoaşterea lui îl 
faci să ştie în lăuntrurile firii lui că există un sens, 
că s-a produs o ruptură ce poate lămuri adevărul 
şi alunga frica şi îndoiala. Din această cauză, în 
cunoaşterea adevărată pornim mereu de Ia altul, 
de la celălalt, de dragul celuilalt. 

Ispita în acest caz este reprezentată de ten- 
dința unei pseudo-lepădări de sine, o falsă 
ieşire spre celălalt, prin afişarea unui fals 
dinamism participativ la soarta semenilor 
într-o comunitate utopică, frumoasă la supra- 
față dar falsă, ce maschează trăsături egoiste 
care, odată descoperite, pot determina compă- 
timire (în cel mai fericit caz) sau îndepărtarea 
celor apropiaţi, pierderea sistemelor de reper, 
ologind spiritul, credinţa, speranța de mai bine, 
de evoluție. 

Aşadar, deşertăciunea de sine pentru altul, 
adevărată, bazată pe valori spirituale profunde, 
este singura care poate contribui la crearea unei 


comunități reale de oameni, aşa cum sunt ei, in- 
diferent de origine, etnie sau apartenenţă Ia di- 
verse cercuri de interese, dincolo de ideologii şi 
norme artificial create în scopuri obscure care 
contravin valorilor creştine. Toate cele ce ne în- 
conjoară sau cele deja realizate conlucrează spre 
înfăptuirea acestui ideal, fie că vorbim de realități 
actuale sau de adevăruri trecute, care fac parte 
din istorie şi reflectă activităţile unor oameni 
care au înțeles necesitatea lepădării de sine. 

Spre această înfăptuire, trebuie să tindem cu 
toate eforturile, astfel încât să transformăm ide- 
alul într-o realitate palpabilă care aduce plusuri 
în viața noastă de zi cu zi, apropiere față de Dum- 
nezeu şi un trai comun lipsit de frici, bănuieli şi 
acuze, care nu fac altceva decât să ne macine su- 
fetele. 

Sper ca cele menţionate să ajungă şi la ure- 
chile celor care, uitând ce este important pentru 
ființa umană, au deviat de la normele şi valorile 
impuse de traiul în comun, de la învățătura creş- 
tină, orientându-se spre interese financiare sau 
care au ca finalitate aspecte de ordin financiar, că 
doar nu degeaba s-a perpetuat zicala „banul este 
ochiul necuratului“. 











Foto: Bogdan Onofrei 





40 


anul V e nr. 49 


HISTORIA 





ROST 





Povara unui Patriarh 


30 de ani de la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Justinian Marina 





Adrian Cherhaţ 


după 1944 a pus Biserica Ortodoxă Română 

în faţa unei situaţii fără precedent care adu- 
cea în discuţie chiar problema existenței ei insti- 
tuționale. Era pentru prima dată în istoria ei când 
Biserica din România a fost nevoită să se confrun- 
te cu politica ideologică materialist-dialectică a 
unui stat republican ateu, care urmărea anihi- 
larea totală a oricărei forme de manifestare reli- 
gioasă în societate. În această situaţie delicată, cel 
căruia i-a revenit responsabilitatea clarificării ati- 
tudinii Bisericii Ortodoxe Române față de statul 
comunist a fost Patriarhul Justinian Marina, ales 
în înalta funcţie la 6 iunie 1948. Începea o perioa- 
dă nouă de mare încercare în viața zbuciumată a 
Ortodoxiei româneşti. 


] nstaurarea regimului comunist în România 


Ascensiunea 


Justinian Marina, numit de către unii în mod 
denigrator „patriarhul roşu“, era originar din lo- 
calitatea Suieşti (Vâlcea), născut la 22 februarie 
1901, pe numele de botez Ioan. A absolvit Se- 
minarul Teologic din Râmnicu-Vâlcea în 1923, 
după care a fost învățător în satul Olteanca 
(Vâlcea), apoi în Băbeni (Vâlcea). În octombrie 
1924 a fost hirotonit preot pentru parohia Bă- 
beni, fiind în paralel şi învățător până în 1930. 
Între timp, urmează şi Facultatea de Teologie din 
Bucureşti, fiind licenţiat în 1929. 

În 1932 a fost detaşat ca preot la catedrala 
din Râmnic, primind şi sarcina de director al Se- 
minarului Teologic (1932 - 1933), iar în septem- 
brie 1933 a fost transferat la biserica Sf. Gheor- 
ghe din Râmnicu-Vâlcea până în 1945. La 30 iulie 
1945 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 
l-a ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei şi 
Sucevei cu titulatura „Vasluianul“, fiind tuns în 
monahism cu numele de Justinian. În această cali- 
tate a organizat în acea zonă a țării asistența 


socială necesară după război. În august 1947 Mi- 
tropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei este for- 
țat să se retragă din scaun şi Justinian devine 
locţiitor, apoi titular în fruntea celei de-a doua Mi- 
tropolii a Bisericii Ortodoxe Române (noiembrie 
1947). În urma decesului bătrânului Patriarh Ni- 
codim Munteanu la 27 februarie 1948, Mitropoli- 
tul Justinian devine locţiitor de Patriarh, iar la 24 
mai 1948 a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor, 
Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii 
Ortodoxe Române, înscăunat la 6 iunie 1948. 

Având în faţă experienţa rusă, care a adoptat 
o politică de cooperare a Bisericii cu statul sovie- 
tic, noul Patriarh s-a pronunţat la început pentru 
o adaptare a Bisericii Ortodoxe Române la „u- 
mea nouă“ adusă de regimul comunist. Care a 
fost rolul asumat de Biserică în noul context so- 
cial-politic, dacă acesta a fost îndreptăţit şi dacă 
Justinian a fost într-adevăr „patriarhul roşu“ sunt 
principalele probleme pe care le vom aborda în 
expunerea de față. Doar îmbinarea vorbelor cu 
faptele ne permit să înțelegem cine a fost şi ce a 
urmărit de fapt Patriarhul Justinian. Evident nu 
se poate aprecia la justa dimensiune modul în 
care a înțeles Biserica să se comporte faţă de sta- 
tul comunist, dacă nu avem în vedere şi ce a cerut 
acesta Bisericii Ortodoxe Române. 


Relaţia cu Gheorghiu-Dej 


Poziţia ideologiei comuniste față de „chestiu- 
nea religioasă“ era clar afirmată în fiecare discurs 
sau expunere sistematică. Principiile marxiste 
erau limpezi în această privință, iar logica mate- 
rialistă contura limpede filosofia regimurilor co- 
muniste față de om şi viață. Doctrina comunistă se 
pretindea construită pe fundamentele ştiinţei, 
proclamându-se ca adevărata cunoaştere, ce insti- 
tuie o lume reală din punct de vedere ontologic, 
iar religia, „opiu al popoarelor“, nu are ce să caute 
într-o lume pe care revoluţia o trezeşte la realitate, 
trebuind să fie arsă de tot. (Georg Lukacs). 





anul V e nr. 49 


41 





ROST 


HISTORIA 





Oferind viziuni radical diferite asupra vieții, 
statul comunist şi Biserica se excludeau reciproc 
din punct de vedere ideologic. Realitatea istorică 
a cunoscut însă multiple nuanțe, încât politica 
statală alegea de cele mai multe ori o tactică de 
subversiune a instituţiei ecleziastice, urmărindu- 
se anexarea acesteia intereselor partidului comu- 
nist cu solicitarea expresă de a sprijini orice de- 
mers al acestuia. Eliminarea totală a acestei „min- 
ciuni retrograde“ din conştiinţa poporului era 
imposibilă din cauza ataşamentului profund al 
maselor la Biserica strămoşească. 

De aceea, la conducerea Bisericii erau recru- 
tate, de obicei, persoane de încredere, neduşmă- 
noase față de regim, iar opozanți de orice fel 
erau nevoiţi să se retragă. Justinian Marina era 
unul dintre cei „de încredere“, socotiți fideli regi- 
mului, deşi trecutul său era unul reacționar, aşa 
cum reiese din fişa sa informativă personală ela- 
borată de Securitate pe când era Mitropolit al 
Moldovei la 29 martie 1948: „Justinian Marina, 
desemnat cu conducerea treburilor Patriarhiei în 
calitate de locotenent de Patriarh (...) este indicat 
ca având o atitudine antidemocratică şi ca slujitor 
al elementelor reacționare, național-țărăniste şi 
legionare, cu care a stat în permanent contact. 
Din informaţii recente rezultă că s-a încadrat şi 
activează intens pe linie democratică, fiind cotat 
în prezent ca singurul element dintre înalții ie- 
rarhi ai Bisericii Ortodoxe, care se bucură de în- 
crederea actualului regim“ (Cristina Păiuşan şi 
Radu Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română şi 
regimul comunist, vol. |, p. 77). 

Această încredere de care se bucura Jus- 
tinian Marina s-a datorat şi unei întâmplări prov- 
idenţiale, amintită într-un discurs de Mitropolitul 
Clujului, Î.P.S. Bartolomeu Anania, fost colabora- 
tor apropiat al Patriarhului. În vara lui 1944, când 
forțele politice din România pregăteau înlătu- 
rarea dictaturii lui lon Antonescu, s-a pus Ia cale 
de către un grup de ţărănişti evadarea din lagărul 
de la Târgu-Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, 
şeful partidului comunist, pentru a participa la 
actul de la 23 august 1944. Maşina cu care era 
transportat în clandestinitate fugarul a avut o 
defecţiune lângă oraşul Râmnicu-Vâlcea şi până 
la remedierea ei, evadatul a fost adăpostit la preo- 
tul loan Marina, membru activ al Partidului Na- 
țional Țărănesc „Acesta l-a primit şi nu l-a denun- 


țat, dar şi-a propus să exploateze la sânge această 
ascendență morală; şi a exploatat-o“ (Bartolo- 
meu Anania, Atitudini, p. 9 - 13). 

Evident, nu s-a gândit nimeni atunci că lide- 
rul comunist va ajunge cel mai puternic om din 
România şi că preotul loan Marina va deveni Pa- 
triarh, însă relaţiile ulterioare dintre Justinian şi 
Gheorghe Gheorghiu-Dej vor fi marcate de aceas- 
tă primă întâlnire, pe care Mitropolitul Bartolo- 
meu o numeşte „cheia pe care Dumnezeu a arun- 
cat-o din cer“ Bisericii româneşti şi viitorului Pa- 
triarh, pe atunci preot văduv, militant în partidul 
lui Iuliu Maniu. De această oportunitate Justinian 
a profitat din plin, reuşind să păstreze indepen- 
denţa Bisericii, pe cât era posibil, în faţa statului 
ateu şi să negocieze cu acesta orice conjunctură 
în favoarea ei. 


O politică de rezistență 
pe termen lung 


Sprijinul acordat acţiunilor statului este cel 
mai contestabil aspect al activității Patriarhului 
Justinian şi, de fapt, singura formă de colaborare 
care interesa statul. Prin pastorale şi discursuri 
afirma acordul Bisericii cu abolirea Monarhiei, 
noua Constituţie, colectivizarea agriculturii, în- 
demnând preoţii şi credincioşii să sprijine chiar 
realizarea lor. La prima vedere cele menţionate 
reprezentau motive temeinice, în opinia unora, 
pentru a acuza Biserica Ortodoxă Română de co- 
laboraţionism obedient cu puterea comunistă. 
Însă cercetarea atentă a documentelor fostei Se- 
curități arată distanţa, uneori enormă, care există 
între ceea ce este prezentat în lucrările oficiale şi 
confruntarea surdă care s-a manifestat, nu de 
puține ori, între Patriarh şi autoritățile statului. 
Justinian a conceput o strategie de supravieţuire 
a Bisericii, conturată tot mai bine cu fiecare docu- 
ment nou publicat. 

Considerând probabil că Biserica nu dis- 
pune de mijloace pentru a se opune în mod des- 
chis statului comunist, Justinian a adoptat politi- 
ca paradoxală a manifestării unui ataşament de- 
clarativ, zgomotos şi fals entuziast față de valorile 
comuniste, care i-a făcut pe liderii regimului să 
creadă că în privinţa Bisericii lucrurile sunt pe fă- 
gaşul cel bun. Această încredere i-a permis Pa- 
triarhului să dispună de o marjă de manevră de 





42 


anul V e nr. 49 


HISTORIA 





ROST 





care va încerca să se folosească la maximum, spe- 
culând toate oportunitățile lăsate de lipsurile sis- 
temului şi a legislaţiei comuniste. 

Conştient că regimul comunist va fi de dura- 
tă, Justinian elabora astfel o strategie de rezisten- 
ță pe termen lung, urmând logica relaţiilor dintre 
Biserică şi stat existente dintotdeauna în lumea 
răsăriteană. „Strategia pe termen scurt, spunea 
el, presupune confruntare cu un duşman inegal 
şi, eventual, martiri. E posibil acest lucru. Sunt câ- 
teva exemple în Bulgaria şi alte exemple în Rusia, 
dar eu vreau ca pe durata acestei stăpâniri preoții 
mei să nu fie în puşcărie, ci în bisericile lor, să facă 
Liturghie, pe cât este posibil“. (Atitudini, p. 14) 

Pe de o parte a pretins în fața autorităţilor 
statului libertatea Bisericii de a se organiza şi mai 
cu seamă libertatea credinciosului de a-şi mani- 
festa credința, iar pe de altă parte a oferit tot ceea 
ce se putea oferi până unde învățătura de credin- 
ță putea fi atinsă: lupta pentru pace, pentru re- 
colte bogate, pentru o viaţă mai bună, laude prin 
revistele bisericeşti, etc. „Le place foarte mult să-i 
lăudăm; o să-i lăudăm, nu asta este problema“, 
spunea Patriarhul Justinian, care însă nu a anga- 
jat Biserica sub nici o formă în lupta de clasă a 
partidului, care „contravine principiului iubirii 
creştine“. 

Toată politica lui a fost de a-i convinge pe li- 
derii comunişti să-şi dea seama că Biserica, prin 
simpla ei existență, reprezintă o forță, şi în primul 
rând o forță morală. Chiar notele informative ale 
Securității mărturiseau că: „Regimul mai are ne- 
voie de Biserică, în fruntea căreia stă el. Este con- 
ştient că în spatele său stau 12.000.000 de credin- 
cioşi, pe când partidul numără câteva mii de «der- 
bedei» fără importanță. Din această conştiinţă iz- 
vorăsc forța Patriarhului şi curajul său de a înfrun- 
ta regimul în orice chestiune“ (George Enache, Or- 
todoxie şi putere politică în România, p. 92). 


Ocrotitorul preoților 
„reacţionari“ 


În această situaţie, Justinian a fost şi un apă- 
rător al preoților prigoniți de regimul comunist, 
aşa cum reiese din numeroasele note informati- 
ve. Se certa deschis cu inspectorii de la Culte, ba- 
zându-se şi pe relaţiile personale pe care le avea 
cu cei din conducerea partidului. A dat dovadă de 


mare curaj îndepărtând din conducerea Bisericii 
preoţi ataşaţi regimului şi luându-și colaboratori 
dintre preoții şi teologii urmăriți pentru atitudi- 
ne vădit anticomunistă, precum Benedict Ghiuş, 
Bartolomeu Anania, Gheorghe Vintilescu şi alții 
toți „preoți şi funcţionari net reacţionari“ (B.O.R. 
şi regimul comunist, vol. |, p. 186-187). Sub dis- 
creta sa oblăduire se desfăşurau şi întâlnirile de 
la mănăstirea Antim, cunoscute sub numele de 
„Rugul Aprins“, unde preoți, scriitori şi oameni 
de cultură, precum Sandu Tudor, Alexandru Miro- 
nescu, Vasile Voiculescu, Benedict Ghiuş, inițiau o 
rezistență spirituală şi culturală la regimul comu- 
nist ateu. 

În politica sa de rezistență, Patriarhul Jus- 
tinian şi-a atras de partea sa mai ales ierarhii din 
Sinod socotiți de regim drept „reacționari“: Mitro- 
politul Nicolae Bălan al Ardealului, Mitropolitul 
Sebastian Rusan al Moldovei, episcopul Nicolae 
Popovici al Oradiei, episcopul Nicolae Colan al 
Clujului, pe care îi sprijinea total în fața autori- 
tăților, reuşind să păstreze multă vreme coeziu- 
nea Sinodului. A rămas celebru sfatul dat de elin- 
cisivului episcop Nicolae Popovici, care critica di- 
rect regimul şi căruia i-a zis încercând să-i salveze 
situaţia: „Ascultă de ei, dar fă ce ştii, aşa cum fac 
eu“. Acesta a fost principiul de bază al politicii lui 
Justinian în relaţia sa cu statul comunist prin care 
a reuşit menţinerea activă a Bisericii într-o socie- 
tate care promova ateismul şi materialismul. 

În acest climat de hărțuire permanentă şi 
prin această strategie pe termen lung, Patriarhul 
Justinian a reuşit să asigure Bisericii o anumită 
stabilitate, elaborând Statutul de organizare şi 
funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române şi o se- 
rie de regulamente care priveau toate aspectele 
vieții bisericeşti. Era pentru prima dată când Bi- 
serica avea un set complet de reguli care-i întărea 
autonomia față de stat, lucru irealizabil în perioa- 
da interbelică din cauza politicianismului extrem 
de influent în corpul ecleziastic. Folosindu-se de 
legislaţia comunistă şi mărindu-şi atribuţiile, 
Patriarhul Justinian a încercat să împiedice pe cât 
era posibil amestecul statului în numirea ierarhi- 
lor şi a funcţionarilor Bisericii, aşa cum se întâm- 
pla de multe ori în regimul anterior. 

Învățământul teologic a cunoscut 0 dezvol- 
tare calitativă deosebită prin directa sa purtare 
de grijă, dorind ca preoții săi să fie bine pregătiți 





anul V e nr. 49 


43 





ROST 


HISTORIA 





în confruntarea ideologică cu regimul. Chiar da- 
că numărul şcolilor teologice a fost limitat, ajun- 
gându-se la două Institute de grad universitar 
(Bucureşti şi Sibiu), precum şi şase Seminarii (Bu- 
cureşti, Craiova, Cluj-Napoca, Buzău, Caransebeş 
şi mănăstirea Neamţ), Patriarhul a fost preocupat 
ca ele să aibă profesori bine pregătiţi, recunoscuţi 
pe plan mondial, o bază materială solidă, manua- 
le bine editate şi publicaţii de prestigiu, socotite 
de teologul John Meyendorff cele mai bune care 
se editează în spaţiul ortodox aflat sub ocupaţie 
comunistă (Ortodoxie și putere politică... p. 109). 


Prima pedeapsă 


Viaţa monahală a fost unul dintre domeniile 
care l-au preocupat îndeaproape pe Justinian, în- 
trucât ştia că monahismul a fost dintotdeauna 
forţa vitală a Bisericii. Prin eforturile sale a cres- 
cut numărul mănăstirilor şi a monahilor în plin 
regim comunist, dar se constată şi ridicarea nive- 
lului de pregătire a acestora în urma absolvirii 
şcolilor monahale şi chiar a facultăţilor de teolo- 
gie. Din nefericire, regimul cuprins de îngrijorare 
a dat o cruntă lovitură monahismului românesc 
prin Decretul 410 din 1959, prin care se desfiin- 
țau multe mănăstiri şi se reducea drastic numărul 
monahilor. Tot ce a putut face Patriarhul Jus- 
tinian a fost să întârzie cu un an aplicarea decre- 
tului, înființând ateliere artistice şi meşteşugăreşti 
în cadrul mănăstirilor, unde călugării munceau în 
folosul statului. A fost foarte afectat de decizia 
autorităților în privința monahismului şi pentru 
că a avut curajul să protesteze vehement împo- 
triva acestui decret abuziv a fost trimis cu domici- 
liul forțat la schitul Dragoslavele timp de şase luni. 
Era prima măsură luată direct împotriva Patriar- 
hului de către comunişti, care însemna începutul 
slăbirii rezistenţei făţişe a Bisericii faţă de statul 
represiv (Rev. „Memoria“, nr. 2-3/2006, p. 163). 


Desființarea 
Bisericii Greco-Catolice 


Un capitol delicat din activitatea de Patriarh 
a lui Justinian a fost revenirea greco-catolicilor din 
Transilvania la Ortodoxie în 1948. Un mare rol în 
acest act la avut statul comunist care printr-un 
decret a desființat Biserica Română Unită cu 





Roma din motive exclusiv politice. Deşi unii l-au 
acuzat că a contribuit direct la „sugrumarea“ aces- 
tei Biserici, Justinian n-a avut nici un rol în acest 
act de anihilare, Biserica Unită urmând să fie ori- 
cum desființată, aşa cum s-a întâmplat cu doi ani 
înainte şi în Polonia şi în Ucraina. Era un plan al 
regimului comunist ce trebuia îndeplinit în toate 
țările bolşevizate, dar Ia fel de adevărat este că Pa- 
triarhul Justinian vedea în această acţiune o opor- 
tunitate unică de a realiza reîntregirea Bisericii 
strămoşeşti, negând actele reprobabile şi umili- 
toare pentru românii ardeleni din 1698 - 1701. 
Reîntregirea bisericească făcea parte din 
programul său pastoral anunţat chiar în ziua in- 
stalării sale ca Patriarh, la 6 iunie 1948: „Mai am 
şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe ace- 
lea mi se cade să le aduc“. Orice Patriarh ortodox 
în locul său, conştient de misiunea şi de răspun- 
derile lui, ar fi făcut la fel, mai ales că încercări de 
unire între cele două Biserici au existat şi înainte 
de acest moment. Prima încercare concretă în 
acest sens s-a făcut la 1798, pornită din inițiativa 
unor protopopi ortodocşi şi uniţi, dar fără rezul- 





44 


anul V e nr. 49 


HISTORIA 





ROST 





tat. După realizarea României Mari, în 1919 câţiva 
fruntaşi ai românilor ardeleni, ortodocşi şi uniţi, 
i-au propus Mitropolitului unit al Blajului Vasile 
Suciu să devină Mitropolitul ortodox al tuturor 
românilor din Transilvania, realizând şi unitatea 
bisericească, dar acesta a refuzat fiind influențat 
şi pe linie politică. Încercările au continuat în pe- 
rioada interbelică şi la 27 februarie 1939 a avut 
loc o mare adunare românească la Alba-Iulia în 
prezența Mitropoliţilor Nicolae Bălan de la Sibiu 
şi Alexandru Nicolescu de Ia Blaj, când s-a hotărât 
să se înceapă tratativele în vederea reunificării 
celor două Biserici româneşti, dar izbucnirea răz- 
boiului a zădărnicit totul. 

Cunoscând aceste antecedente, Patriarhul 
Justinian şi-a dorit cu orice preţ revenirea la Orto- 
doxie a românilor uniţi, conştient fiind de impor- 
tanța acestui act din punctul de vedere al Bisericii 
Ortodoxe Române. De aceea a insistat mult pe 
lângă ierarhii greco-catolici arestaţi de autorități 
să facă acest pas pregătit îndelung, propunându-i 
episcopului Iuliu Hossu să devină chiar Mitropo- 
lit al Moldovei, cu perspectiva de a ajunge Pa- 
triarh al Bisericii Ortodoxe Române. Refuzul lor a 
adus întristare Patriarhului, iar pentru ei a des- 
chis calea martiriului liber asumat. 

Despre acest act de reîntregire a Bisericii, cu 
directa implicare a statului comunist, Patriarhul 
mărturisea în testamentul său: „Cu genunchii ple- 
cați, mulțumesc atotputernicului Dumnezeu că 
mi-a dăruit înţelepciune şi putere să înfăptuiesc 
unirea sufletească a tuturor românilor prin aduc- 
erea fraţilor greco-catolici, în anul 1948, în sânul 
Bisericii Mame, sub bolta Ortodoxiei româneşti. 
Las moştenire urmaşilor mei o Biserică româ- 
nească unificată şi mă rog lui Dumnezeu fierbinte 
să le lumineze continuu pe căpeteniile ei, ca 
strâns unite să lucreze fără preget pentru întări- 
rea şi înflorirea Bisericii Ortodoxe Române reîn- 
tregite“ (Atitudini, p. 34). 

O realizare de neînchipuit reuşită de Patriar- 
hul Justinian în plin regim comunist a fost prima 
canonizare a unor sfinți români în 1955, acțiune 
pregătită cu 5-6 ani înainte. N-a făcut-o din orgo- 
liu, ci la îndemnul duhovnicului său Cleopa Ilie, 
care la o spovedanie i-a zis: „În calitate de şef de 
Biserică, să te îngrijeşti ca sfinţii din neamul tău 
să capete cinstirea ce li se cuvine, că asta face par- 
te din datoria unui ierarh“. Astfel au fost cinstiţi 


de atunci în rândul sfinţilor Sf. Ierarh Calinic de 
la Cernica, episcopul Râmnicului în sec. XIX (11 
aprilie), St. Ierarhi Mărturisitori Ilie lorest şi Sava 
Brancovici, Mitropoliţii Ardealului în sec. XVII 
(24 aprilie), Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, 
episcopul Timişoarei în sec. XVII (15 septembrie) 
şi Sf. Mărturisitori ai Transilvaniei Cuvioşii Visa- 
rion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Mucenicul Ni- 
colae Oprea Miclăuș din Săliştea Sibiului, trăitori 
în sec. XVIII (21 octombrie). „Ca să-i aduni pe toți 
şefii Ortodoxiei la Bucureşti şi să faci, pentru trei 
sau patru zile, Bucureştiul unei ţări comuniste ca- 
pitala Ortodoxiei universale, cred că este o faptă 
demnă de reținut“, mărturisea despre acest mo- 
ment Mitropolitul Bartolomeu al Clujului 
(Atitudini, p. 39). 


Izolat în scaunul patriarhal 


Rezistența făţişă a Bisericii Ortodoxe Româ- 
ne față de statul comunist a slăbit considerabil în 
jurul lui 1960, când se instaurează şi în corpul 
eclezial o acceptare resemnată a regimului care 
nu dădea semne de prăbuşire. Destinderea relati- 
vă ce a urmat a contribuit şi ea la dispariţia con- 
fruntărilor ample, mai ales că Patriarhul nu mai 
avea lângă el „stâlpii de sprijin“ Nicolae Popovici, 
Nicolae Bălan şi Sebastian Rusan, care au trecut la 
cele veşnice, iar în Sinod au venit ierarhi mai ata- 
şați regimului ca Valerian Zaharia şi Justin Moi- 
sescu. Lipsit de mijloace cu care să facă presiuni 
asupra puterii ca altădată, Justinian a fost păstrat 
în scaunul patriarhal, rămânând acelaşi adminis- 
trator priceput, protector al învățământului şi 
purtător de grijă pentru toți preoții. Tot lui i se da- 
torează acum reuşita „ieşirii în lume“ a Bisericii 
Ortodoxe Române, după congresul de la Delhi, 
care a avut un impact deosebit în toate cercurile 
internaționale, contribuind astfel din plin la ridi- 
carea prestigiului Bisericii pe care o conducea. 

După o păstorire zbuciumată, Patriarhul Jus- 
tinian a trecut la cele veşnice la 26 martie 1977, 
lăsând în urmă o moştenire la care toți reprezen- 
tanții Bisericii Ortodoxe Române se vor raporta 
într-un fel sau altul. A fost înmormântat la biseri- 
ca Radu-Vodă din Bucureşti, pe care a izbutit s-o 
salveze prin mari eforturi de urgia comunistă. Se 
pare că o contribuţie importantă la decesul său a 
avut-o întâlnirea cu Nicolae Ceauşescu, care-i ce- 





anul V e nr. 49 


45 





HISTORIA 








RE mă 


TRE i 


N Ci” 


: Bogdan Onofrei 


0 





rea imperios acordul la demolarea bisericii Enei 
din Bucureşti, provocându-i o durere sufletească 
imensă. 

Ceea ce i s-ar putea reproşa Patriarhului Jus- 
tinian în privința activității şi atitudinii sale ar fi 
modul deliberat în care a acceptat şi susținut ceea 
ce înfăptuiau comuniştii în alte domenii ale socie- 
tății româneşti. Dar, în acelaşi timp, trebuie recu- 
noscut faptul că al treilea Patriarh al României a 
fost o personalitate complexă, care şi-a iubit Bise- 
rica pe care a păstorit-o, încercând să o apere 
printr-o politică de echilibru. Acceptând să facă 
unele lucruri pe care le considera de mai mică 
importanță, cum ar fi pastoralele mobilizatoare, 
în care oricum nu credea nimeni, el spera să câş- 
tige în altă parte, în chestiunile esenţiale ale vieții 
bisericeşti. 

Justinian ştia că menirea unei Biserici nu 
este să lupte cu statul sau cu o orânduire nedreap- 
tă, cum a fost comunismul, căci „nu este stăpânire 
decât de la Dumnezeu, iar cele ce sunt, de la Dum- 
nezeu sunt rânduite“ (Romani 13, 1). Scopul Bise- 
ricii este mântuirea credincioşilor săi, aceasta 
fiind singura luptă îndreptăţită să o ducă cu arme 
spirituale, indiferent de orânduirea lumească. Pa- 
triarhul Justinian a făcut eforturi imense în acest 








sens pentru a ţine Biserica la suprafață, astfel în- 
cât locaşurile de cult să nu fie închise, Liturghia să 
se săvârşească, oamenii să fie botezați, cununaţi 
şi înmormântați creştineşte. Toate acestea într-o 
țară comunistă în care Biserica a fost singura in- 
stituție care propovăduia o altă învățătură decât 
cea materialist-dialectică a statului represiv. 

Au trecut 30 de ani de la trecerea Ia cele veş- 
nice a Patriarhului Justinian şi figura lui continuă 
să rămână în centrul atenției în ceea ce priveşte 
Biserica Ortodoxă Română. Fie că este numit „pa- 
triarhul roşu“, acuzat că a aservit Biserica regi- 
mului comunist, fie că este considerat „patriarhul 
salvator“, elogiat că a apărat Biserica în fața bol- 
şevismului, Justinian a condus destinul Ortodo- 
xiei româneşti în cea mai grea perioadă din isto- 
ria ei. Despre modul în care a făcut acest lucru vor 
exista discuţii multă vreme de acum încolo, însă 
înainte de a-l judeca ar fi bine să ne întrebăm cât se 
poate de serios dacă ar fi fost în favoarea Bisericii 
şi în spiritul ei să se opună deschis comuniștilor 
fără compromisuri şi ce ar fi realizat prin aceasta. 
Povara sa a fost imensă în acele vremuri tulburi şi 
Dumnezeu este singurul care-l poate judeca pen- 
tru felul în care a înțeles să menţină Biserica Orto- 
doxă Română în mijlocul imperiului roşu. 





46 


anul V e nr. 49 


HISTORIA 








În căutarea Bisericii 


pierdute « 


George Enache 


lături de cei care, din convingere sau de 
 nevoie, au lăudat relaţiile stat-biserică din 

Vechiul Regat, au existat, după cum am 
arătat deja, şi numeroşi critici, mulți, mai ales ie- 
rarhi, plătind uneori destul de scump atitudinea 
lor. Dintre aceştia se distanțează un număr de 
personalităţi, ecleziastice şi mirene, care reorien- 
tează treptat discursul despre biserică de la as- 
pecte concrete, precum asigurarea de fonduri, la 
regândirea întregii viziuni privind rostul şi rolul 
bisericii în societatea românească. Urmând su- 
gestii venite din câmpul gândirii reacționare fran- 
ceze şi mai târziu din a noilor curente antiliberale 
ce se dezvoltă în spaţiul european, mai ales în Im- 
periul German şi Austro-Ungaria, dar şi reflecţiile 
dezvoltate în mediul catolic şi protestant referi- 
toare la rolul social al creştinismului, aceşti autori 
pregătesc schimbarea de paradigmă care se va 
produce după primul război mondial. 





„Patriarhul“ naţionalismului 
românesc 


Din această serie nu poate lipsi cu nici un 
chip numele lui Mihai Eminescu, devenit, pentru 
toate generaţiile următoare, etalonul gândirii re- 
acţionare. Ştefan Zeletin se referea Ia el în ter- 
menii următori: „Spiritul reprezentativ, care a de- 
săvârşit la noi ideea naționalistă, este poetul 
Mihai Eminescu. Membru al Junimii, dar bătând 
căile sale proprii pe alături de dogmele magiştri- 
lor, el prezintă naționalismul cu toate multiplele 
sale trăsături: istoric, romantic, pesimist, senti- 


1 Ştefan Zeletin, op. cit., p. 227- 228. 


mental, iubitor de neam, religios, streinofob. 
Toate aceste trăsături alcătuiesc, după cum lesne 
se poate vedea, un tot sufletesc: starea sufleteas- 
că de jale pentru trecutul naţional curat, distrus 
pentru totdeauna de noii stăpânitori. Îndeosebi, 
ceea ce iese la iveală în noua formă a reacţiunii, 
e ura împotriva străinilor: a aventurierilor poli- 
tici, care după Junimea au creat noul regim politic, 
apar de astă dată ca niște elemente de origine 
străină, care n-au priceput geniul neamului nostru, 
şi de aceea i-au distrus vechile aşezăminte, i-au neso- 
cotit vechile datini“!. Eminescu nu a construit un 
sistem ideologic complet structurat, iar multe 
dintre ideile sale au rămas la un stadiu incipient 
de exprimare, latenţele discursului eminescian 
fiind valorificate în cele mai variate sensuri. Sub 
influenţa ui se va stabili o legătură strânsă între 
naționalism şi ortodoxie, aceasta din urmă fiind 
asociată astfel cu toate virtuțile dar şi păcatele vi- 
ziunii naţionaliste eminesciene (spiritul anti- 
semit). 

Ideile despre religie şi biserică ale lui Emi- 
nescu nu sunt nici acum studiate în mod satisfăcă- 
tor. Ceea ce se vehiculează până în prezent sunt 
interpretări care forțează adesea textele subscri- 
se de poet, vehiculându-se de fapt opinii perso- 
nale, care sunt ascunse sub autoritatea „patriar- 
hului“ pentru a avea un plus de influență. Se poa- 
te vedea acest lucru din viziunile perfect contra- 
dictorii care s-au construit pornindu-se de la ace- 
leaşi texte. Pe de-o parte, cei care fac din ortodo- 
xie fundamentul sufletului naţional românesc, îl 
consideră pe Eminescu un ortodox desăvârşit, 


ne. Pe de altă parte, autori catolici au afirmat in- 


2 Despre intrarea creştinismului în asociere cu atitudinile reacționare, apoi cu „noua dreaptă“ şi antisemitismul în 
spațiul european vezi Hanah Arendt, Originile totalitarismului, tr. de lon Dur şi Mircea Ivănescu, Bucureşti, 
1994, 56, 68, 139 - 146, care discută atitudinea catolicilor francezi faţă de afacerea Dreyfuss, dar şi situaţii din 
spațiul german, insistând pe cazul lui Stoecker, capelanul Curţii de la Berlin din anii '80 ai secolului XIX şi pe 
fenomenul social-creştin din Imperiul Austro-Ungar, reprezentat de Karl Lueger. 





anul V e nr. 49 


47 





ROST 


HISTORIA 





fluența pe care ar fi avut-o asupra poetului națio- 
nal spiritualitatea Bisericii Romei5. Sunt forțări 
într-un sens sau altul a spuselor poetului. Artico- 
lele dedicate de Eminescu chestiunilor religioase 
nu sunt foarte multe, fiind dominate de chestiu- 
nea relaţiilor dintre religie şi puterea politică şi a 
raporturilor dintre religie şi identitatea naţiona- 
lă. El constată că românii au identificat religia cu 
naționalitatea, religie înțeleasă ca „lege a neamu- 
lui românesc“: „popor ce veacuri de-a rândul a 
luptat pentru lege, românii au identificat religia 
cu naționalitatea şi-i socotesc străini pe toţi cei ce 
nu sunt de legea neamului românesc, străini şi 
chiar mai puțin curați, mai prejos de noi“î. De 
aceea, greco-catolicii care, dincolo de faptul că au 
recunoscut autoritatea papei, au păstrat vechea 
lege, „deşi buni catolici, cei mai mulți dintre preo- 
ţii români uniți sunt încă şi mai buni români“. 
Această religie este un dat, care nu poate fi schim- 
bată după cum bate vântul, Eminescu respingând 
astfel diversele forme de convertire. 


Ademenirile ortodoxiei ruse 
şi ofensiva catolică 


De asemenea, relația dintre politic şi religie 
e ceva cât se poate de firesc, fiecare stat promo- 
vându-şi propriile interese în domeniul religios. 
Astfel, Imperiul Habsburgic, apoi Austro-Ungar, 
s-a folosit intens de catolicism pentru a-şi promo- 
va interesele în zona Europei de Est. Nu altfel face 
Imperiul Rus cu ortodoxia. România la rândul ei 
trebuie să-şi ducă propria politică religioasă, care 
să ţină seama de interesele naţiunii. Două pole- 
mici sunt demne de menţionat în acest sens. Una 
priveşte chestiunea numărului mare de icoane 
provenite din Rusia, care pentru unii o vedeau ca 
o expresie a unei tendințe de expansiune ruseas- 
că. Eminescu arată că situaţia se datorează numai 
inexistenței unei industrii de icoane românească, 
că nu are nimic politic această stare, că, deşi peri- 
colul rus este real, „cauzele care ar putea slăbi si- 


guranța statului sunt de cu totul altă natură: sunt 
economice şi sociale. Dacă vom continua ca în 
trecut, a nu realiza nici o reformă pentru ridica- 
rea claselor muncitoare, dacă prin măsuri înțe- 
lepte nu vom îmbunătăți starea ţăranului, ci-l 
vom lăsa să vegeteze în mizeria actuală, dacă nu 
se va introduce o echitate mai mare în relaţiunile 
lui de muncă, se poate întâmpla ca efecte exteri- 
oare să aibă oarecare influență asupra celor ne- 
mulțumiți. Dar printr-o stare economică şi de cul- 
tură mai dezvoltată şi având bunul trai necesar, 
desigur că încercări exterioare de a-i ademeni 
prin icoane şi portrete n-ar avea nici un succes“5. 
A doua polemică este generată de intenţia creării 
unei mitropolii romano-catolice la Bucureşti. 
Eminescu se ridică împotriva acestui lucru, de- 
oarece consideră că a fost o decizie lipsită de tact, 
într-o situaţie politică complicată. Poetul invocă 
rivalitatea dintre Hohenzollerni şi Habsburgi şi 
fenomenul „Kulturkampf“ din Germania drept 
cadru pentru înființarea acestei mitropolii, care 
are un dublu scop: răspândirea catolicismului în 
România şi Balcani de care să profite Imperiul 
Austro-Ungar şi punerea într-o situaţie delicată a 
lui Carol 1 de Hohenzollern, de confesiune roma- 
no-catolică (în virtutea faptului că provenea din 
sudul Germaniei, catolic, Hohenzollernii prusaci 
fiind protestanţi)6. Acest articol arată în subtext 
şi ce înțelege Eminescu prin toleranță şi care sunt 
limitele ei. Pentru el, faptul că regele Carol şi ur- 
maşul Ferdinand sunt catolici nu este un impedi- 
ment, deoarece ei au menţinut acest lucru în spa- 
țiul privat şi au respectat rânduielile țării. Dar un 
gest de prozelitism, care să încerce să schimbe 
realităţile religioase din România, trebuie combă- 
tut cu toată vigoarea. Tot aici, Eminescu critică 
pretențiile Ungariei care se prezintă drept un in- 
termediar între Orient şi Occident. Pentru poet, 
acest rol nu îl pot avea decât românii: „Noi, popo- 
rul latin de confesiune ortodoxă, suntem în reali- 
tate elementul menit a încheia lanțul dintre apus 
şi răsărit; aceasta o simțim noi înşine, se simte în 


3 Vezi lucrarea lui I.M. Raşcu, Eminescu şi catolicismul, Bucureşti, 1935. Personalitatea lui I.M. Raşcu şi opera sa 
sunt analizate de pr. lonuţ Strejac în 1.M. Rașcu (1890-1971). Repere bio-bibliografice, în „Pro Memoria. Revistă 


de istorie ecleziastică“, nr. 3/2004, p. 190-197. 


4 „Înființarea unei mitropolii...“ în Mihai Eminescu, Ortodoxia, antologie de Fabian Anton, Editura Eikon, 


Cluj-Napoca, 2003, p. 28 
5 Iariconarii, în ibidem, p. 57. 
6 „Înfiinţarea unei mitropolii...“ în ibidem, p. 26-36. 





48 


anul V e nr. 49 


HISTORIA 





ROST 








ză E Be = Dee . 


mare parte de opinia publică europeană, aceasta 
o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de 
mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Ori- 
cât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în 
timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de 
legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi 
de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident 
şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, 
vrăjmaşii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniţi şi tot 
atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut“7. 
România trebuie prin urmare să-şi cultive 
identitatea ortodoxă, din valoarea politică a re- 
ligiei izvorând şi utilitatea instituţiei ecleziastice. 
Biserica trebuie sprijinită, măcar din aceste con- 
siderente, dacă nu din motive mai înalte. 





Rolul identitar al Bisericii 


Articolul „Liber-cugetător, libera-cugetare“ 
este o ocazie pentru poet de a arăta valoarea mo- 
rală a religiei şi de a da o nouă lovitură eternilor 
inamici liberali. Eminescu vede un autentic „liber 
cugetător“ în „cel care are opinii teoretice, bună- 
oară în domeniul cosmogoniei, de altă natură 


7 Ibidem, p. 36 
3 Ibidem, p. 96-100. 





decât cele prezentate în Biblie, dar acestea nu au 
nici o legătură cu convingerile şi adevărurile mo- 
rale, cum este în cazul religiei. Prin urmare, nu se 
poate vorbi de o religie a liber-cugetătorilor, fapt 
care este o contradicție. Religia are un rost moral 
care se păstrează intact, chiar dacă unele concep- 
ţii de ordin teoretic ale sale sunt puse sub semnul 
întrebării. Prin urmare, „nu cugetarea liberă, ci 
absoluta lipsă de cugetare“ poate justifica opune- 
rea „toleranței noastre recunoscute intoleranța 
greoaie şi ignorantă a unor instincte de neorân- 
duială şi de barbarie spirituală şi morală [...] noi, 
puindu-ne pe terenul de drept şi istoric, ne vom 
exprima părerea de bine că ni s-a dat ocazia de-a 
constata din nou cu cine avem a face. Biserica ră- 
săriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoa- 
rea elementului latin de lângă Dunăre [... ] Cine- 
o combate pe ea şi ritualele ei poate fi cosmopo- 
lit, socialist, nihilist, republican universal şi orice 
i-o veni în minte dar numai român nu e“. 

Prin urmare, alături de afirmarea hotărâtă a 
rolului identitar al Bisericii Ortodoxe în istoria 
românilor, este prezentă şi credința în valoarea 
morală a religiei. Eminescu a prețuit religia, 
având lecturi solide, alături de creştinism, din fi- 
lozofia orientală şi mitologia nordică, elemente 
pe care le-a topit în creaţia sa poetică. Spiritul său 
înclinat spre idealizarea trecutului îl făcea să pri- 
vească cu oarecare dispreț realităţile religioase 
contemporane, fiind, după cum am văzut, destul 
de critic la adresa clerului. În opera sa poetică re- 
găsim mai multe încercări de regăsire a unei spiri- 
tualități înalte, moştenire lăsată nouă de stră- 
moşii noştri daci. Zeii dacici sau înțeleptul trăitor 
în grotele munților devin personaje centrale ale 
unei căutări a rădăcinilor dacice ale poporului ro- 
mân, îndeosebi pe tărâm spiritual, care va cu- 
noaşte o excepțională vogă în perioada interbe- 
lică. Remarcabilă din acest punct de vedere este 
poezia Rugăciunea unui dac, în care este sugerat 
spiritul monoteist şi afinităţile cu creştinismul pe 
care le-ar fi avut religia dacilor. 


Pe urmele lui Eminescu 


Dezvoltarea dimensiunii spiritualiste a moş- 
tenirii eminesciene se va produce mai ales după 





anul V e nr. 49 


49 





ROST 


HISTORIA 








primul război mondial. Până atunci urmaşii săi 
spirituali vor reţine antisemitismul poetului (alt 
subiect care trebuie reevaluat) şi rolul naţional al 
religiei. Cele două direcţii sunt bine reprezentate 
de A.C. Cuza şi Nicolae Iorga, care fac tranziţia de 
la naționalismul de secol XIX Ia spiritul „totali- 
tar“ al veacului XX. A.C. Cuza”, „patriarhul“ anti- 
semitismului românesc, îşi va extinde prejudecă- 
țile rasiale şi în domeniul religiei. „Creştinul“ 
pentru profesorul ieşean este cel care se opune 
„jidovului“, denumind mai mult o realitate rasia- 
lă decât una confesională. Tributar gândirii rasis- 
te şi antisemite europene, A.C. Cuza se inspiră 
masiv din autori precum Gobineau!0, Maurrasi! 
sau Lueger!?, construind o teorie a diferenţelor 
rasiale dintre evrei şi „arieni“ din care nu va lipsi 
şi unele tentativele timide de teoretizare a unui 
lisus arian!3, idee care a preocupat serios pe 
mulți autori europeni. Acest lucru arată clar limi- 
tele „ortodoxiei“ lui A.C. Cuza, pe care de altfel le 
va păstra nealterate pe durata lungii sale vieți. 


9 Despre A.C. Cuza vezi Cristian Sandache, Doctrina naţionalcreştină în România, Editura Paideea, Bucureşti, 


1993, passim. 


10 Despre Gobineau şi dezvoltarea „cultului rasei“ vezi Ernst Cassirer, Mitul statului, tr. de Mihaela Sadovschi, 


Ed. Institutul European, Iaşi, 2001, 279-306. 


11 Charles Maurras, întemeietorul Acţiunii Franceze şi teoreticianul „naţionalismului integral“, conform căruia 


adevărata Franţă este cea a regilor şi a preeminenţei catolicismului, totul pus în opoziție cu Franța republicană, 
supusă iudaizării şi presiunilor stângii. Prima era tradiţia adevărată a Franței, cealaltă, înnoire periculoasă 
adusă de revoluţie (Michel Winock, Secolul intelectualilor, tr. de Gh. Chiriţă, Ed. Cartier, Bucureşti - Chişinău, 
2001, p. 69-77). Tot aici trebuie amintit că intelectualii tradiționalişti francezi recuzau protestantismul, 
considerându-l un corp străin spiritului francez şi duşman unei viziuni organiciste asupra societății, situație 
care se va regăsi în spaţiul românesc în disputa ortodoxie - greco-catolicism privind adevărata identitate 
religioasă a românilor şi ideea religiei unice. Acţiunea Franceză şi Charles Maurras vor fi condamnaţi în 1926 
de papalitate. Erau acuzate nu opțiunile propriu-zis politice, ci „preceptele spirituale implicite, metapolitice, 
insidioase pe care le conțineau doctrinele lui Maurras: ateismul, agnosticismul,...păgânismul“ (ibidem, p. 187). 
Cardinalul Andrieu, simpatizant al mişcării, tocmai de aceea pus să o lovească, afirma: „catolici din calcul nu 
din convingere, oamenii care conduc Acţiunea franceză folosesc Biserica, sau cel puţin speră să o folosească; ei 
nu o slujesc, deoarece ei resping mesajul divin a cărui răspândire este misiunea Bisericii“ (apud ibidem). 
Maurras, deşi a considerat permanent că biserica este unul din stâlpii societăţii, a început să conteste 
Evangheliile, scrise de „patru evrei necunoscuţi“. Cu toate acestea simpatiile din rândurile clerului şi ale 
ierarhilor catolici au continuat să crească, la fel şi sprijinul lor. Winock arată că de mai multe ori papa a evitat 
să condamne mişcarea lui Maurras, dat fiind utilitatea ei pentru biserică, dar, accentuarea ideilor neconforme 
creştinismului, şi forța de atracţie a mişcării, care unea tot mai mulți catolici sub semnul acestor idei, l-a convins 
pe papa Pius al XI-lea să acţioneze în consecință, gestul său având deopotrivă semnificații spirituale şi politice. 
12 Despre Lueger şi social-creştinism vezi William M. Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectuală şi socială 
1848-1938, tr. de Magda Teodorescu, Iaşi, p. 68-78. 


15 Stabilirea raportului dintre contribuţia iudaică şi cea „ariană“ (greco-romană sau iraniană) la forjarea religiei 
creştine ține deopotrivă de cercetarea ştiinţifică riguroasă şi de ideologie, la mijloc aflându-se opiniile 
literaților şi filosofilor. În acest domeniu au fost lansate opinii pertinente dar şi ipoteze neverificate şi chiar 
discursuri grosiere. Una din disputele celebre din cultura europeană a fost cea privind limba pe care o vorbea 
Adam, Maurice Olender închinând o carte întreagă (Limbile paradisului. Arieni şi semiţi: un cuplu providential, 
tr. de Ion Doru Brana, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, 206 p.) acestei chestiuni ce pare azi ridicolă, dar care a 
avut implicaţii nebănuite. Asemănările izbitoare dintre creştinism şi mithraism au făcut pe unii autori să scrie o 
„istorie ariană“ a creştinismului, originându-l pe acesta în tradiţia iraniană (de exemplu Charles Autran, Mithra, 
Zoroastru şi istoria ariană a creştinismului, tr. de Tudor Reu, Robert Adam, Ed. Antet, f.1., 1995, 191 p.) 





50 anul V e nr. 49 


DECANTĂRI 








Nostalgii înviorătoare 


Fiindcă afară e un ger de crapă pietrele, şi tiindcă melancolia înstrăinării 
m-a tot vizitat în ultimele două luni, am simţit nevoia să mă trag 
aproape de prieteni. Și cum prietenii nu-mi sunt la îndemiînă, şi nici eu 
lor, m-am retras între paginile cărților unor oameni pe care fie îi cunosc, 
fie doar îi citesc cu drag. Oricum, de vreme ce noul an m-a prins troienit 
printre paginile cărților lor, se pare că așa îmi voi petrece tot restul 


anului, zăbovind peste scrieri prietene. 


„€ 


wi 





Mircea Platon 





1. Virgil Nemoianu, Străin prin Europa: Note 
de călătorie 1983-1992 (Bucureşti, Institutul Cul- 
tural Român, 2006, 234 pagini). Virgil Nemoianu 
în avatarul său american îmi aminteşte de Vladi- 
mir Nabokov. Nabokov a plecat din Rusia în 1918, 
la 19 ani. A stat la Berlin pînă în 1940, apoi a ple- 
cat în SUA, unde a stat pînă în 1959, cînd s-a în- 
tors în Europa. Cît timp a locuit la Berlin, el s-a 
simţit rus, a scris în ruseşte şi şi-a cultivat obsesiv 
limba rusă. Odată ajuns în America, a început să 
se simtă mai mult european decât rus, identitatea 
continentală devenindu-i mai clară la contactul 
cu atit de diferita civilizaţie americană. Un lucru 
asemănător pare a i se fi întîmplat şi lui Virgil Ne- 
moianu care, vizitînd ca american Europa, îşi re- 
găseşte febril o identitate europeană pe care, deşi 
o purtase cu el la modul livresc şi mitteleuropean 
toată viața, nu şi-o ştiuse atit de intensă. America- 
nitatea, europenitatea, catolicismul şi protestan- 
tismul, România balcanică şi România germani- 
zantă, Europa de Est şi Occidentul, toate aceste 
identități pulsează, evoluează şi se întrepătrund 
în substanța lui Virgil Nemoianu mai misterios şi 
mai palpitant decât subteranele Operei din Paris 
în vizunea lui Gaston Leroux. Deşi prezentată 
drept o carte de însemnări de călătorie, Străin 
prin Europa: Note de călătorie 1963-1992 se ci- 
teşte şi ca relatare a unor ani de „ucenicie“ - 


ucenicia Europei de Vest, pe care autorul ajunge 
să o facă deplin abia mult după evadarea din 
lagărul socialist -, şi ca voiaj picaresc- edificator, 
şi ca itinerar al căutării de sine, şi ca manual de 
tactică şi strategie anticomunistă (episoadele de 
lupte şi comploturi ideologice ocazionate de con- 
gresele de literatură comparată sunt un veritabil 
îndrumar al tînărului universitar ne-stîngist, şi n-ar 
fi rău dacă am avea mai multe asemenea planuri 
de campanie), şi ca pe un manual de a îmbătrâni 
înțelept şi vivace. Cele mai pregnante personaje 
ale acestei cărți sunt Europa şi autorul însuşi, care 
nu dispare niciodată îndărătul notaţiilor de 
cicerone artistic şi literar, ci ne priveşte din cele 
mai baroce unghiuri cu putință, dezvăluind un 
autor de o învigorantă autenticitate. Unul din me- 
ritele cărții e şi faptul că ne indică un mod de „in- 
tegrare“ în Europa: dezinhibat, critic, livresc şi 
pitoresc, lucid cu ceilalţi şi cu noi înşine. Străin 
prin Europa e O carte sinceră, în accepțiunea pe 
care o dădea Lionel Trilling acestui termen: o 
carte de actualizare a sinelui, a dezvălurii de sine, 
a încrederii şi convivialităţii. 

2. Dacă tot am vorbit de Europa, nimic nu e 
mai european decât Dante şi a sa Divină Comedie, 
al cărei „Infern“ e inspirat adus pre româneşte de 
Răzvan Codrescu (în Divina Comedie. Infernul, 
text bilingv, Bucureşti, Editura Christiana, 2006, 
528 pagini ilustrate cu xilografiile ediţiei veneție- 
ne din 1529). Într-unul din eseurile sale despre 
Dante, TS. Eliot nota că, pentru a-l înțelege pe 
marele florentin, nu trebuie să fim bine informați 
în privința filosofiei scolastice, ci să-i citim cu 
atenţie textele: „Ceea ce ne trebuie e nu informa- 
ție, ci cunoaştere: şi primul pas către cunoaştere e 
să recunoaştem diferența dintre formele sale de 





anul V e nr. 49 


51 





ROST 


DECANTĂRI 











2/08 

L So ai 
gîndire şi simţire şi cele ale noastre (...) Trebuie să 
învăţăm să acceptăm aceste forme: şi acceptarea 
lor e mai importantă decât orice altă formă de cre- 
dință. La un anumit moment Aproape că există 
un moment bine definit al acestei acceptări la 
care începe Viaţa Nouă“. Mergând pe firul acestei 
idei, cine putea accepta mai bine temeiurile dan- 
teşti decăt o inteligență canonică precum cea a lui 
Răzvan Codrescu? Om al tradiţiei, trăitor al pa- 
radoxului creştin, eseist al interstiţiului paterical 
şi al obliteraţilor istoriei, Răzvan Codrescu cu- 
noaşte mai bine decît mulţi valoarea contestatară 
a ascultării, energia ziditoare (Vita Nuova) pe 
care ţi-o oferă înrădăcinarea în înțelepciunile tre- 
cutului. Dacă în epoca interbelică se spunea că 
„intelectualii e fascişti“ (vezi eseul lui Mircea Elia- 
de), astăzi li se refuză însăşi calitatea de intelectu- 
ali tuturor celor bănuiți de „obediențe“ ortodoxe. 
Traducîndu-l pe Dante, Răzvan Codrescu confir- 
mă calitatea sa intelectuală şi indică tipul de ecu- 
menism pe care are a-l îmbrăţişa intelectualitatea 
noastră îmbisericită: ecumenismul valorilor au- 
tentice, al temeliilor creştinătăţii şi Europei în 
care tocmai ne-am integrat oficial. Dacă ar fi să 
apropii traducerea lui Răzvan Codrescu de una 
dintre cele precedente, aş spune că îmi aminteşte 
de cea a lui George Coşbuc prin suflu şi imagina- 
ție lexicală. Iată, de pildă, tălmăcirea fragmentu- 
lui inscripției de pe poarta Infernului: „Prin mine 
vii spre-a chinului cetate,/ prin mine vii spre veş- 








na 
nica jelire,/ prin mine vii spre cetele damnate.// 
Dreptatea-mi fu temei de izvodire:/ m-a făurit 
puterea ziditoare,/ supremul rost şi cea dintii 
iubire.// Pînă la mine lucruri trecătoare/ n-au fost 
defel, şi eu durez în veci:/ voi, ce intrați, nu mai 
sperați scăpare!“ În miinile lui Răzvan Codrescu, 
traducerea devine arta pierderii de sine pentru a 
se regăsi. E, în acest masiv op, cu versurile şi 
gravurile sale de veche extracţie, un îndemn la 
reculegere pe care nimeni nu-l poate refuza. Deşi 
probabil că mulţi îl vor ignora, în tumultul infer- 
nului second-hand în care trăim. 

După cum spunea Dragoş Cojocaru în învă- 
țata şi sensibila sa lucrare Natura în Divina Come- 
die. Studiu istoric și comparativ (Iaşi, Editura Uni- 
versităţii „ALI. Cuza“, 2005, 268 pagini), întoar- 
cerea la Dante e un semn al „nostalgiei omului 
trăitor într-un ambient din beton şi material plas- 
tic față de «paradisul pierdut» al naturii libere“. 
Dar mai e şi o confirmare a faptului că în absența 
unei întemeieri culturale de tip dantesc, „existen- 
ţa umană s-ar pomeni scufundată îndărăt în tene- 
brele viețuirii instinctuale, dacă nu chiar vegeta- 
tive“, după cum inspirat scrie acelaşi Dragoş 
Cojocaru. Probabil că nostalgia mea hibernală m- 
a îndreptat, magnetic, către cărți care reabilitează 
puterea ziditoare a nostalgiei, a căutării şi 
regăsirii matricei. Care matrice e, în cazul tuturor 
celor trei cărţi de mai sus, Europa creştină, tra- 
dițională, trează. 





52 


anul V e nr. 49 


DECANTĂRI 








Exorcizarea răului 





Constantin Mihai 


nalizând mai bine de 30 de ani socie- 
 tatea contemporană, acordând aten- 
99 ție în prezent crizei politicului, Michel 
Maffesoli abordează în această lucrare o proble- 
mă delicată care ţine de partea întunecată a lumii 
noastre: locul răului. Silențioasă sau zgomotoasă, 
revolta sa se face simțită. Pasivitate în raport cu 
lucrul, abstinenţă politică, retragere din viața so- 
cială, adunări festive şi muzicale şi alte forme de 
efervescenţă sunt tot atâtea simptome ale sale“. 
Profesor de sociologie la Sorbona şi director 
al CEAQ (Centre d'Etude sur PActuel et le Quo- 
tidien - Paris V) şi al (Centre de Recherche sur 
YImaginaire - MSH), proaspăt doctor honoris 
causa al Universităţii din Bucureşti, Michel Maffe- 
soli încearcă să deceleze, în lucrarea Partea Dia- 
volului. Tratat de subminare postmodernă, sim- 
bolistica răului, în contextul lui political corect- 
ness, unde agenda postmodernă evită un astfel 
de subiect delicat. Presupoziţia autorului, care 
anulează miza mutaţiei postmoderne, vizează po- 
sibilitatea de „a recunoaşte partea diavolului, de 
a şti să-i dai o bună întrebuințare pentru ca aceas- 
ta să nu intre în corpul social. Astfel, fără a-l cano- 
niza, dar şi fără a-l stigmatiza a priori, trebuie să 
admitem că anomicul este în pas cu timpul“. 
„Epistemologia răului“ care se fondează pe 
„logica contradictoriului“ (Lupasco) priveşte ra- 
portul unui aspect fondator: viața şi moartea 
sunt legate intrinsec. Reîntoarcerea în forță a rău- 
lui, adică „chipul obscur al naturii noastre“, impli- 
că depăşirea proiectului omului, realizat în totali- 
tate, o utopie comunistă care neagă existenţa ori- 
cărui sentiment al tragicului. Această epistemolo- 
gie a răului este „ştiinţa esoterică, la îndemâna 
unor iniţiaţi, descriind forțele profunde care 





animă individul şi viaţa societală, în ansamblul 
ei“. Este vorba de o „ştiinţă dionisiacă“, de o „cu- 
noaştere obişnuită“, de un „spirit natural“. Este 
vorba de o ştiinţă inutilă, de nuanță contempla- 
tivă care nu acționează asupra lumii, dar care ad- 
mite că „totul este bun“, potrivit formulei lui Fe- 
yerabend, chiar şi răul, păcatul şi contradictoriul. 
Trebuie să precizăm că există, de asemenea, o sta- 
re metafizică a ui „tot ceea ce este bun“, potrivit 
formulei lui Nae Ionescu, care se opune răului. 
Dimpotrivă, Michel Maffesoli vorbeşte de o „ştiinţă 
încorporată“ care nu se poate rezolva în sinteză 
sau în alte forme de uniformitate sau universa- 
lisme. Tensiunea fondatoare variază de la codaci- 
dentia oppositorum la docta ienorantia a lui 
Nicolaus Cusanus şi la contradictoriul lui Lupasco. 

Conştiinţa occidentală, uitând dialectica nu- 
anțată a gândirii greceşti privitoare la păcatul fac- 
tual, şi deci surmontabil, şi la profanarea structu- 














anul V e nr. 49 


53 





DECANTĂRI 

















rală şi ineluctabilă, se bazează pe separarea din- 
tre bine şi rău. Răul, acel privatio boni, conform 
gândirii augustiniene, se regăseşte în societatea 
postmodernă atomizată, relativistă, la nivelul 
„înţelepciunii populare“. Diavolul, „sub diversele 
sale avataruri cotidiene, prin intermediul expre- 
siilor sale“, are o existență reală. Michel Maffesoli 
remarcă faptul că anumite mituri se fundamen- 
tează în jurul paradigmei lui Hades. Descensus ad 
inferos este condiţia esenţială pentru orice iniție- 
re religioasă. Variaţiile asupra umbrei, în special 
„umbra lui Dionysos“, se răspândesc asupra tutu- 
ror modurilor de gândire şi trăire. Relativismul 
moral, sincretismul religios şi filosofic, hedonis- 
mul sunt consecințele unei saturaţii de valorile 
universale, opera raționalismului modern, an- 
goasant şi morbid. Relativismul valorilor este de- 
parte de individualism, specific tradiției occiden- 
tale şi de universalismul abstract. Fermentul 
creştin sau cel puţin religios pe care se sprijină 
tradiția occidentală este uitat în favoarea unui 


„tribalism“, a unui sincretism religios. Aceasta nu 
este decât o consecință firească a „politicilor cele 
mai sectare, a politicilor raţionaliste intolerante, 
comuniste care reperează în orice grup neinsti- 
tuțional manipularea mentală cu care ele însele 
sunt obişnuite“. Transmutarea răului devine evi- 
dentă în cazul unei transcendențe imanente, 
specifice religiozităţii postmoderne. 

„Această carte subliniază, în viziunea auto- 
rului, o tendință de fond a vieții postmoderne: le- 
gătura organică dintre bine şi rău, dintre tragic şi 
jubilație. Un paradox uimitor spune că acceptând 
răul, sub diversele sale modulaţii, se poate găsi o 
anumită bucurie de a trăi. Amor fati nietzschean 
devine o iubire a lumii pentru ceea ce este. O iubi- 
re a necesităţii, empiric trăită, pe care trebuie s-o 
utilizăm pentru a gândi“. Lucrarea de față consti- 
tuie un exercițiu de a ne exorciza propriul de- 
mon, de a ne regăsi ființa şi de a reveni la princi- 
piile esenţiale ale umanismului creştin, cu con- 
diţia de a şti să recunoaştem partea diavolului. 





54 


anul V e nr. 49 


DECANTĂRI 








A fisauanui 
în dialog cu îngerul 


Omul, ca încununare a creaţiei, ca sinteză a acesteia, cuprinde înlăuntrul său, 
mineralitate, animalitate, dar deopotrivă, treptele sublime ale ierarhiilor 
superioare. Cu alte cuvinte, spune Andrei Pleșu în Despre îngeri, că omul este un 
ansamblu simfonic din care nu se aude decât un paragrat. „Îngerul e arvuna celestă 
a acestei armonii. Prin el descoperim dintr-o dată întreaga noastră sonoritate, 
auzim partea încă neauzită a melodiei proprii.“ Dar câți ascultăm cu adevărat 


această melodie? 


Ramona Suciu 





diene în simpli termeni antitetici de genul 

noroc/ ghinion, sau să devenim depen- 
denţi față de multitudinea de talismane, amulete 
de tot soiul apărute pe piața inconsistenței noas- 
tre. Poate fi şi o problemă de limbaj, şi atunci e 
mai puțin gravă, dar adevărata dilemă e că aceas- 
tă neîncredere în Pronia divină, devine cumva 
fiinţială omului postmodern. 

Uităm de asemenea, puterea gândului, mai 
ales asociată cu cea a cuvântului. În virtutea aces- 
tei puteri, reflexia la înger îl face propriu persoa- 
nei noastre: prin înger, omul se descoperă ca inte- 
lect pur, iar prin om, îngerul aproximează „mires- 
mele senzitivităţii“ (A. Pleşu , op. cit.). Metafizicia- 
nul, teologul sau credinciosul care reflectează 
asupra problematicii îngerilor oferă, prin urma- 
re, intelectului o hrană speculativă pe măsura lui. 
Gândul la înger face ca îngerul să se nască în 
spaţiul gândirii, tot astfel cum gândul la om face 
ca omul să prindă contur în spaţiul existenței an- 
gelice. Omul devine înger şi îngerul devine om 
prin simplul fapt că se reflectă unul într-altul. 

Dacă îngerul e însuşi actul intelectual prin 
care el se prezintă conştiinţei mele, dacă îngerul 
e „înființat“ prin orientarea mea către el, atunci 
ce rămâne din existența lui autonomă, ce este în- 
gerul „în sine“? Întrebarea este superfluă. Sigur 
că îngerul nu e un fenomen al gândirii mele. Dar 
în „sinele“ lui nu e la îndemâna capacităţilor mele 


p referăm să catalogăm experiențele coti- 


de definire, şi aceasta e surpinsă şi în axioma lui 
Eriugena: „Cel care defineşte trebuie să fie mai 
cuprinzător decât obiectul definit“. Dacă poate 
cineva cu adevărat să definească îngerul „în 
sine“, ca de altfel şi omul „în sine“, Acesta este 
numai Creatorul lor şi al tuturora. Fiinţei create 
nu-i rămâne în acest caz decât să se declare mul 
țumită cu o cunoaştere limitată, nu cu ceea ce fiin- 
ţa îngerului poate fi „în sine“, ci cu ceea ce poate 
asimila firea sa cognitivă. Fiinţa creată nu poate 
recunoaşte îngerul decât în ceea ce are în comun 
cu el, adică în intelect. Intelectul omenesc e inte- 
lect angelic, adumbrit de trup. Intelect celest şi 
corporalitate terestră, omul e simultan în armo- 
nie şi în contradicţie cu lumea îngerilor. Deocam- 
dată, limitat de fizicalitate, intelectul uman e o fa- 
cultate condamnată la intermitență. Nu poate 
gândi asupra „văzutelor“ decât din imediata lor 
vecinătate şi nu poate gândi asupra „nevăzute- 
lor“ decât tot din unghiul celor văzute „în oglindă 
şi în ghicitură“, aşa cum o face credința. 


„Geamănul“ din cer 


S-a spus mereu că îngerii sunt „dublul“ ce- 
resc al omului. 

Şi aşa cum afirmă Andrei Pleşu, suntem înso- 
țiți mereu de modelul nostru, de „portretul“ nos- 
tru îmbunătățit. Şi suntem - sau ar fi bine să fim 
- într-un dialog permanent cu posibilul acestui 
portet. Pentru că lângă fiecare „este“, îngerul aşa- 
ză un „cum ar trebui să fie“. El conjugă neobosit, 





anul V e nr. 49 


55 





ROST 


DECANTĂRI 





la optativ, curgerea vieții noastre, aşa cum am 
face-o noi înşine dacă am fi în condiţia lui. Şi pen- 
tru a înțelege mai bine, în ce constă, dialogul om- 
înger, să privim fenomenul lumii îngerilor în lu- 
mina dogmaticii ortodoxe. 

Pe baza revelaţiei divine, Biserica învaţă că 
prin lumea spirituală se înțelege lumea îngerilor, 
în dubla lor ipostază: buni şi răi. 

Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu din nimic, 
prin înţelepciunea, dragostea şi voința Sa. În 
Sfânta Scriptură nu se menţionează precis actul 
creării îngerilor. Sfântul loan Gură de Aur explică 
absenţa din referatul biblic a precizărilor referi- 
toare la îngeri scriind că: „În cartea Facerea se ur- 
măreşte numai începutul istoric al lumii văzute şi 
actul stăpânirii ei. Cronologia faptelor expuse în 
Geneză urmează să pună în lumină personalita- 
tea Creatorului ei şi activitatea providenţială a 
Acestuia.“ Pe de altă parte, absenţa unei informa- 
ţii precise în cărțile lui Moise, în ce priveşte origi- 
nea îngerilor, este consecinţa faptului că autorul 
biblic se temea ca poporul să nu idolatrizeze aces- 
te făpturi. 

Îngerii sunt fiinţe imateriale, personale şi 
mărginite, dar superioare omului, atât în putere, 
cunoaştere, cât şi în virtute. Nu au nevoie de 
hrană, nu au gen şi nu sunt supuşi tentaţiilor: „La 
înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci 
sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer“ (Matei 
22,30). Însuşirea raţională a îngerilor buni este 

IN >= 

ao pr ESI 


* 












subliniată de Sf. Apostol Pavel: „Pentru ca înțelep- 
ciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se 
facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor 
şi stăpâniilor în ceruri.“ (Efeseni 3,10). 

Facultatea raţională a îngerilor este confir- 
mată de către Fiul lui Dumnezeu: „Să nu dispre- 
ţuiți pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: că în- 
gerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, 
Care este în ceruri.“ (Matei 18, 10) 

Însuşirea voliţională a îngerilor buni este 
precizată de psalmistul David: „Binecuvântaţi pe 
Domnul toţi îngerii lui, cei tari la virtute, care fa- 
ceți cuvântul Lui şi auziți glasul cuvintelor Lui.“ 
(Psalmul 102, 20) 

Însuşirea afectivă a naturii îngerilor este 
subliniată de cartea psalmilor, unde se remarcă 
acordul deplin între voinţa lui Dumnezeu şi mo- 
dul de a acţiona al îngerilor: „Lăudaţi-L pe EI toţi 
îngerii Lui, lăudaţi-L pe EI toate puterile Lui.“ 
(Psalmul 148,2). 


Cetele îngerești 


În legătură cu numărul lor, Sfinţii Părinți 
arată că numărul lor este foarte mare. Sf. loan 
Gură de Aur, preluând o expresie a lui Clement 
Alexandrinul, afirma că sunt „popoare infinite de 
puteri netrupeşti“. Ierarhia îngerilor buni nu este 
menţionată direct în Sfânta Scriptură; totuşi, în 
funcţie de însuşirile cu care au fost înzestrați de 
Dumnezeu prin creaţie şi de efortul personal de- 
pus în direcţia conlucrării cu harul divin, îngerii 
se diferenţiază între ei. Acest aspect permite îm- 
părțirea lor în mai multe categorii. În lucrarea De- 
spre ierarhia cerească, Sfântul Dionisie Areopagi- 
tul arată că îngerii se împart în trei triade sau cla- 
se, în funcţie de gradul de apropiere de Dumne- 
zeu: Triada 1: Scaunele, Heruvimii, Serafimii; 
Triada 2: Domniile, Stăpânirile, Puterile; Triada 
3: Începătoriile, Arhanghelii, Îngerii. 

Îngerii sunt cinstiţi de Biserică încă din 
epoca apostolică. Treptat, Biserica a oficializat un 
cult de venerare a îngerilor, concretizat în acatis- 
te, rugăciuni şi imnuri. De asemenea, Biserica a 
consacrat ziua de luni a fiecărei săptămâni pen- 
tru venerarea şi pomenirea îngerilor, precum şi 
zile de evocare a unuia sau mai multor îngeri. Mai 
mult, în semn de cinstire deosebită, o parte din- 
tre Bisericile locale au ca protectori spirituali pe 





anul V e nr. 49 


DECANTĂRI 





ROST 





îngerii amintiţi, iar onomastica creştină confirmă 
importanța deosebită pe care credincioşii o 
acordă acestora prin preluarea numelor lor ca 
nume de botez. Călugării sunt dovada vie de ve- 
nerare a îngerilor, prin faptul că preiau modelul 
acestora, alegând să ducă pe pământ o viață în- 
gerească, după cuvântul Mântuitorului că în viața 
de dincolo, nu se vor mai însura şi mărita, ci vor 
fi ca îngerii lui Dumnezeu în ceruri. 

În planul divin, toţi îngerii au fost gândiţi ca 
spirite bune. Momentul căderii acestora corespun- 
de cu cel al creării lor, gândul spiritelor rele situân- 
du-se pe o poziţie opusă gândului divin. Urmările 
acestei atitudini au fost: denaturarea discernămân- 
tului, scurtcircuitarea afectelor şi dirijarea voinţei 
spre rău. Păcatul îngerilor răi a constat în contro- 
versa cu Dumnezeu. Păcătuind în deplină cunoş- 
tinţă, decizia lor a dus la o condamnare irevoca- 
bilă. În Sfânta Scriptură se arată că îngerii răi au 
ispitit pe primul om (Facerea 3, 1-15) şi că există o 
împărăție a diavolului, după cum se exprimă 
Mântuitorul lisus Hristos. (Matei 12, 26). 


Îngerii răului 


Îngerii răi sunt fiinţe spirituale, personale - 
acest lucru îl reflectă însuşi numele lor: «Satan» 
(Matei 12, 26 ), «Belzebul» ( Matei 10, 25 ), «Ve- 
liar» (I Corinteni 6,15) - înzestrate cu libertate, 
rațiune, voinţă şi simţire. Rațiunea îngerilor răi 
este orientată spre săvârşirea faptelor rele. 
Voința lor este dirijată în direcţia săvârşirii con- 
stante a răului. Simţirea acestora e subordonată 
acțiunilor aflate în opoziţie cu voința lui Dumne- 
zeu. Gravitatea păcatului lor relevă două aspecte: 
ca fiinţe pur spirituale, le era mai uşor să nu păcă- 
tuiască, gândirea lor fiind intuitivă, nu discur- 
sivă; fiind lipsiţi de trup şi de tentaţiile carnale, 
păcatul lor este al voinţei, nu al afectelor. În ce 
priveşte numărul îngerilor răi, Sfânta Scriptură 
vorbeşte despre o împărăție a diavolilor : „Dacă 
satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar 
atunci cum va dăinui împărăţia lui.“ (Matei 
12,26). Mântuitorul arăta că există legiuni de 
diavoli. Din numirile cuprinse în textele biblice 
rezultă că numărul diavolilor este foarte mare: 
„draci“ (Matei 11, 18), „diavoli“ (Matei 4,1); „du- 
huri necurate“ (Matei 10, 1); „duhuri rele“ (Apo- 
calipsa 16, 14). Deosebirile între îngerii răi se da- 


torează gradului lor de participare la revolta 
împotriva lui Dumnezeu; ei se situează pe o treap- 
tă inferioară de existență, deosebită de cea pe 
care se găseau înainte de cădere. 

Ca urzitor al răului, diavolul este un agent al 
corupţiei şi provoacă pe oameni la păcat, spre a-i 
câştiga pentru împărăţia sa: „Potrivnicul vostru, 
diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe 
cine să înghită“ (1 Petru 5,8). El poate ispiti omul, 
dar nu-l poate constrânge să păcătuiască, nu 
poate trece peste voința omului, cu alte cuvinte. 
Maniera în care diavolul provoacă subiectul 
uman este de ordin psihologic. El acţionează asu- 
pra omului prin senzaţii şi reprezentări ori prin 
influențarea discernământului şi a fanteziei, cu 
scopul de a stimula confuzia, astfel ca o pseudova- 
loare să fie acceptată ca o valoare autentică. Dum- 
nezeu permite diavolului să exercite acțiuni co- 
ruptibile asupra omului. Scopul acestor acțiuni 
este de a fortifica voința subiectului uman în lup- 
ta împotriva răului şi de a releva disponibilitatea 
naturii umane în direcţia realizării în lume a 
binelui. 

În teologia musulmană există legenda po- 
trivit căreia o seamă de îngeri au devenit răi din 
invidie, pentru că omul a fost creat într-un mod 
privilegiat: trup şi suflare divină şi prin asta ar fi 
în potenţialitate superiori îngerilor. În ciuda aces- 
tei legende, nu putem afirma că ar exista superi- 
oritate în Împărăţia lui Dumnezeu, căci nu se 
pune problema acolo unde este o permanentă 
desăvârşire şi ajungerea treptată la adevărurile 
Dumnezeieşti. 

Însă, e adevărat că, pe lângă că sunt Duhuri 
slujitoare, îngerii au ca trăsătură definitorie ne- 
voia de a proteja creaţia lui Dumnezeu. Iar o pie- 
dică în calea protecţiei îngereşti, este exercițiul 
egolatru, obsesional al protecţiei de sine. Grija 
meschină de sine expune la trufie şi suficiență. 
Omul nu poate fi propriul său înger: „Nu vă îngri- 
joraţi de viaţa voastră (...) nici de trupul vostru 
(...). Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine» (Matei 6, 
25, 34). 

Faptul de a fi protejat stimulează consolida- 
rea propriei dimensiuni proectoare. Îngerul 
transmite omului pe care îl protejează misterul 
vocației protectoare, astfel încât protejatul învață 
să protejeze la rândul lui, își descoperă dimensi- 
unea angelică. 





anul V e nr. 49 


57 





ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Emilia Corbu 





Sudul României în Evul Mediu 
timpuriu 


Volumul (Ed. Muzeul Brăilei şi Ed. Istros, 
Brăila, 2006) este singura sinteză arheologică 
asupra sudului țării noastre în secolele VIII-XI. 
Cartea combină structura unei culturi arheolo- 
gice (aşezări, necropole, inventar etc.) cu proble- 
matica investigării acestei perioade istorice (fac- 
tori de influențare şi comunicare, caracter etno- 
cultural, viață spirituală) în încercarea de a fixa 
descoperirile arheologice în contextul istoric al 
perioadei. Volumul conţine un catalog şi un 
repertoriu al inventarului arheologic descoperit 
în peste 120 de situri de-a lungul a 50 de ani de 
săpături arheologice. 





EMILIA CORBU 


_ SUDUL ROMÂNIEI 
IN EVUL MEDIU TIMPURIU 
(SECOLELE VIII-XI) 
REPERE ARHEOLOGICE 














Dumitru Manolache 


lezaurul dacic 
de la Sinaia 


Lepentă sau atesăr cca ! 








Dumitru Manolache 





Tezaurul dacic de la Sinaia: 
legendă sau adevăr ocultat? 


Un tezaur dacic, câţiva martori, o decizie 
controversată, dezinformare şi ocultare - totul la 
curtea regelui Carol I. O istorie cutremurătoare, 
scoasă la lumină de un jurnalist tenace (Ed. 
Dacica, 2006), după doi ani de investigaţii. 
Personajul principal: arhiva regilor daci scrisă pe 
plăci de aur, descoperită la Sinaia în ultimul sfert 
de veac 19, copiată în plumb înainte de a dispărea 
şi ajunsă în laboratoarele Securităţii cu eticheta 
de „fals patriotic“, apoi ignorată de toată lumea. 
Până acum. 


Kevin MacDonald 





Influenţa evreilor în lume 


Cartea (Ed. Vicovia, Bacău, 2006) porneşte de Ia convingerea 
că situaţia curentă din Statele Unite este rezultatul unei desfăşurări 
teribile de influenţă şi putere evreiască. Autorul vorbeşte despre 
cum au reuşit evreii americani să menţină un sprijin incontestabil 
pentru Israel în ultimii 35 de ani, în ciuda faptului că statul evre- 
iesc a confiscat teritorii şi i-a reprimat brutal pe palestinieni. De 
asemenea, analizează cum, în aceeaşi perioadă, organizaţiile 
evreieşti din America ar fi impus o nouă ideologie planetară - a 
Holocaustului, pe baza căreia se reformează sisteme juridice, se 
reformulează drepturile omului şi se conduc state. 











58 


anul V e nr. 49 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tâlc“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 
şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. 





În acest număr semnează: e Pr. Savatie Baştovoi - protosinghel, Mănăsti- 
rea „Noul Neamţ“ - Basarabia, scriitor, ultima carte publicată: A iubi înseamnă a 
ierta (2006) e Adrian Cherhaţ - teolog, profesor e George Enache - istoric, lec- 
tor univ. dr. la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, a publicat cartea Orto- 
doxie și putere politică în România contemporană (2005) e Stelian Gomboş - 
doctorand în teologie, publicist e Pr. Radu Ilaş - preot slujitor la capela „Sf. Pa- 
rascheva“ a Spitalului Bagdasar din Bucureşti, profesor, publicist e Constantin 
Mihai - doctorand în litere, eseist. Ultimul volum publicat: La logique d'Hermes. 
Etudes sur L'Imaginaire (2006) e Viorel Patrichi - jurnalist, ultima carte publi- 
cată: Ochii și urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşită (2001) 
e Mircea Platon - doctorand în istorie la Columbus University din Ohio - SUA, 
scriitor, ultima carte publicată: Ortodoxia pe litere. Îndreptar de fundamenta- 
lism literar (2006) e Ramona Suciu - profesor, teolog e Claudiu Târziu - jurna- 
list e Marcel Răduţ Selişte - teolog, publicist. 


Abonament 

Vă puteţi abona trimiţind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. 
R025BACX0000000107363250, deschis la HVB Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele 
Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați 
abonamentul la CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 lei (36 lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte 
continente. 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 

Nicu Steindhardt 

Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 

Mihai Eminescu 

Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 

Nicolae Paulescu 

Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 

Nae Ionescu 

Nr. 8 -— octombrie 2003, dedicat lui 


Valeriu Gafencu 
= Nr. 9 — noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
, A SA oi Dumitru Stăniloae 
părintele u lau Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
-ruciat al secol Vasile Băncilă 
sas Nr, 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Centenarul naşterii unui martir: Nichifor Crainic 
virszz Vulszina3su Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
ă Mircea Vulcănescu 
ie ngridee isi Ne. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 


Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 

lui Ștefan cel Mare — epuizat 

Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 

Ernest Bernea 

Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 

Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 

Părintelui Arsenie Boca — epuizat 

Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 

Vasile Lovinescu 


Părintele Tustin 
„. Ui adevăraţ Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
purtător de Hristos Octavian Goga 


Constantin Noica aaa Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
| 7 re Părintelui Constantin Voicescu 


Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae Iorga — epuizat 

Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 

Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 

Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânza: 

Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruș 

Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 

Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 


; j Paul Goma 
„ema eee Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
E: Horia Bernea 
UE La: e Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Părintele ȘalRiit Ioan Alexandru 
” Nr. 37 — martie 2006, dedicat 


Părintelui Teofil Pârâianu 

Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 

Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 

Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 








——— Ton Gavrilă 

O E Ceicare doresc să-şi completeze colecția publicației Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 

== ROST pot trimite contravaloarea revistei ls ezita 

9 E n Adrian Făgeţeanu 

o ==. (3lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
—— Gabriel Constantinescu 

d === m Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 București. Ş Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 

7 => Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, Simion Mehedinţi 

A Zn îndite exemplare şi adresa dvs. Pentru informații sunați Nr: 30 E Meciuri 2006, N ocat 

D= — 1atel:0740.103.621 Nr. 47-78 — ianuarie-februarie 2007, dedicat 


Părintelui Benedict Ghiuș