Rost anul V, nr. 55, septembrie 2007

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 














Biserica, la răscruce 


Ce-a mai rămas de apărat? 
de Claudiu Târziu de Mircea Platon 
Petre Ţuţea: „Istoria e făcută Cine, cum şi de ce ne-a furat 
de Aleşi“ Biserica? 
de Cassian Maria Spiridon de Alexandru Racu 


an V e nr. 55 e septembrie 2007 e 3 lei www.rostonline.org 


Coperta I: Alexandru Mironescu, în tinereţe 


sumar 


EDITORIAL 
Biserica, la răscruce 
de Claudiu Târziu... cecene aceea ceeeneeeneeeeaee 3 


MARTORI Al VEACULUI 
Fapte, vorbe, gînduri............................. 4 


ÎN DEZBATERE 
Vara Patriarhului 
de Cristi Pantelimon... nana aan 10 


Cine, cum şi de ce 
ne-a furat Biserica? 
de Alexandru Racu... nene enca e eeaenenenoaeeaeae 12 


REPERE 
Alexandru Mironescu - repere 
biobibliografice ...............muuuueeennnereaaeene 16 


Cuvânt la moartea lui 
AL. Mironescu 
de Arhim. Benedict Ghiuş.... acneea 18 


Cuvânt înainte la 
„Poeme filocalice“ 
de Bartolomeu Valeriu Anania ...........eaee 19 


Savanți şi mărturisitori 
creştini 
de Răzvan COdrescu.........ncnnce nana 21 


DIALOG 

Dialog cu filosoful Petre Ţuţea: „Istoria 
e făcută de Aleşi“ 

de Cassian Maria Spiridon... aaeeeacee 28 


numărul 55 e septembrie 2007 


POLITICA, LA DESCUSUT 
Hercule şi Edecu 
de Viorel PatriChi...... «cecene ceeace eceuecezeee 33 


Secuii lui Băsescu 
de Mihail Albișteanu.........c nana nenea 37 


Transnistria şi interesele 
marilor puteri (II) 
de Octavian Sergentu........ nun nnnnan nana 40 


SENSURI 

Sinuciderea - act de nesăbuință 

şi disperare 

de Prof. Adrian Cherhaţ...... nana 43 


Icoana, model al Împărăției lui 
Dumnezeu 
de Ramona SUCIU... aeenaeaeae aaa eee 45 


HISTORIA 
Poveste despre vlahi 
de Emilia COTDU. „mn. 47 


DECANTĂRI 

Tânărul Dan C. Mihăilescu 

şi subversiunea selenară 

de Mircea Platon... meet 52 


LA ROST 

Jocul riscant al unui istoric 
„neo-comunist“ 

de Vladimir Christian... nene nceaeaeee ea 54 


Ce-a mai rămas de apărat? 
de Mircea Platon... anna 57 


o... .c.c.sccocoeecoeoccseocoseocosescoceoeeoooocoseoeee 


Revista ROST poate fi procurată de la chioşcurile Rodipet SA sau: 

e În Bucureşti - de la librăriile „Vasiliada“ (Bd. L.C. Bratianu 12) şi 
„Sophia“ (Str. Bibescu Vodă nr. 24, lingă Facultatea de Teologie) 

e În Constanţa - de la librăria „Brâncovenească“ (Str. Vasile Lupu nr. 43) 
e În Galaţi - de la librăria „C. Negri“ (Strada Domnească 27) 

e În Suceava - de la librăria „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“ 


....s...cocoeoecseoccseocossoconeecocecoooecoseoeoese 


OFERTĂ 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme 
locale de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luaţi legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, la 

telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostrostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociaţia ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.org 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
Cristi PANTELIMON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Pr. Radu ILAŞ 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Mircea PLATON 
Marcel RĂDUȚ SELIŞTE 
Marina ROMAN 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRACHINARU 
Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARĂ 


COMUNICARE & PR 
Nicu BUTNARU 


DIP 
Omni Press & Design 
art?opd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în țară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 








Biserica, la răscruce 


Alegerea unui nou patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este un 
moment crucial din două motive. Primul: toată lumea aşteaptă 
desprinderea categorică a instituţiei de umbrele trecutului recent. 

Al doilea: de noul Întiistătător va depinde în bună măsură direcţia 

de mers a Bisericii şi, îndrăznesc să spun, unitatea ei. 

Rezultatul alegerilor din 12 septembrie ne va arăta dacă am fructiticat 


sau am ratat acest moment. 














N 
E 


Este evident că Biserica are nevoie de schim- 
bare. Patriarhatul PF Teoctist, neaşteptat de lung, 
ar putea fi caracterizat, paradoxal, cu un cuvînt 
aparent dur, dar onest: provizorat. Din perspecti- 
va modului în care PF Teoctist a înțeles să con- 
ducă Biserica. În provizorat nu se fac reforme 
spectaculoase şi nu se apasă pe acceleraţie, ci 
totul este ținut pe linia de plutire, în ritmul şi pe 
direcția moştenite. 

PF Teoctist i-au fost străine gesturile ferme, 
limpezirea situaţiilor confuze, deschiderea unor 
drumuri noi. În locul acţiunii, a preferat aştepta- 
rea. Şi s-a înconjurat de oameni cărora le era 
comod să aştepte: să fie uitate compromisurile 
din comunism, Să se aşeze societatea fără aju- 
torul Bisericii, să se primenească Biserica în mod 
natural şi să înceteze provizoratul prin moartea 
de bătrânețe a patriarhului. 

Odată cu trecerea la cele veşnice a PF 
Teoctist, teoretic provizoratul a încetat. Şi 
oricine ar veni patriarh este silit să răscumpere, 
fie şi în parte, vremea aşteptării prea puţin rodi- 
toare, prin acțiuni energice. De la schimbarea 
calitativă a funcţionărimii ecleziale şi la a- 
doptarea unei transparenţe fireşti şi decomplex- 
ate în relaţiile cu presa, pînă la tranşarea chestiu- 


Claudiu Târziu 





nii ecumenice, la reorganizarea eparhiilor (este 
nevoie de mai multe episcopii şi mitropolii, pen- 
tru ca ierarhul locului să-şi poată cu adevărat 
păstori turma) şi la mai buna cumpănire a terme- 
nilor privind raporturile dintre puterea spiritu- 
ală şi puterea seculară. „Reforma“ care se cere nu 
vizează nici aggiornamento, nici transformarea 
Bisericii în departament social al guvernului sau 
în SRL. 

Or, la un asemenea demers nu se poate anga- 
ja decât un ierarh nemanevrabil şi neşantajabil, 
un om credibil, cu autoritate, motivat şi mai ales 
capabil de iubire. Un călugăr autentic, nu un tuns 
în monahism peste noapte pentru a îmbrăca 
haina episcopală. În nici un caz, unul amenințat 
de cedările sub comunism, sau unul cu agendă 
politică ocultă. 

Din păcate, alegerea patriarhului stă deja 
sub semnul suspiciunii. Prea mulți dintre electori 
sînt oameni politici controversaţi, afacerişti 
dubioşi, masoni cunoscuţi şi foşti colaboratori ai 
Securităţii. Ei reprezintă diverse grupuri de 
interese, dar nu şi interesul Bisericii, adică al 
credincioşilor. De ce şi cum s-a ajuns aici e de pri- 
sos să discutăm. Fapt este că aceşti alegători nu 
pot fi schimbaţi înainte de 12 septembrie. Ne 
rămîne speranţa: fie că nu sînt majoritari, fie că 
Dumnezeu nu vrea să ne certe printr-un patriarh 
nevrednic şi le va lumina conştiințele. 


PS: Un grup de credincioși a cerut public, 

Ia sfirşitul lunii august, ÎPS Bartolomeu Anania 
să accepte candidatura sa la 

demnitatea de Patriarh, în interesul Bisericii. 





anul V e nr. 55 





MARTORI Al VEACULUI 





Fapte, vorbe, ginduri 


Moartea unui Patriarh 

Pe 30 iulie a.c., la ora 17.00, a trecut la cele 
veşnice Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 
Prea Fericitul Părinte Teoctist. Internat de 
urgență, Întiistătătorul Bisericii noastre a suferit 
o intervenţie chirurgicală la prostată pe 30 iulie, 
dimineața, dar după ieşirea din operaţie a făcut 
stop cardiac. Născut pe 7 februarie 1915, în satul 
Tocileni, judeţul Botoşani, Toader Arăpaşu a 
intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei, din 


A 





județul natal, în 1928. A urmat Seminarul 
Teologic de la Cernica şi a fost tuns în monahism 
[a 6 august 1935, la Mănăstirea Bistriţa - Neamţ, 
primind numele de Teoctist. Pe 4 ianuarie 1937, 
a fost hirotonit ierodiacon, a absolvit Facultatea 
de Teologie, iar din anul 1948, a ocupat postul 
de vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi 
Bucovinei. Pe 28 februarie 1950, a fost ales de 
către Sfîntul Sinod episcop-vicar al Patriarhiei, 
cu titlul de Botoşăneanul, apoi, la 28 iulie 1962, 
Episcop al Aradului, şi la 9 noiembrie 1986, 
Patriarh. A fost un Patriarh echilibrat şi a reuşit 
să ţină în mînă tensiunile dintre principalele 
curente, „ecumenist“ şi „antiecumenist“, din 











Biserică. Decesul Patriarhului a declanşat, în 
mod inevitabil, lupta pentru putere în sînul 
Bisericii. ÎPS Daniel al Moldovei, care este şi 
locţiitor de Patriarh, beneficiază de cea mai 
multă susținere în Sinod, Colegiul Electoral 
Bisericesc şi mediile politice şi de media. De 
aceea, alegerea sa în demnitatea de Patriarh 
pare mai mult o formalitate. Dar venirea ÎPS 
Sale în Dealul Mitropoliei ar putea dinamita din 
interior Biserica, fiind cunoscută orientarea sa 
„ecumenistă“ rigidă. 

Lupta pentru Patriarhie 

Mutarea la Domnul a Patriarhului Teoctist a 
declanşat o dezbatere publică interesantă 
despre Biserica Ortodoxă şi rolul ei astăzi, în 
noul context politic, social şi cultural. 

Ca mai mereu cînd se discută subiecte despre 
Biserică, se bate câmpii într-o veselie şi se pro- 
nunță toţi ignoranţii şi neaveniţii. Ici-colo se stre- 
coară şi opinii pertinente. În ziare şi la tv, multe 
confuzii, inexactităţi, acuzaţii voalate sau directe 
şi cîrteli cât încape. Că Biserica nu se implică 
social (i se reproşează asta de parcă ajutorul 
social ar fi menirea ei principală; şi oricum ceea 
ce face cu adevărat Biserică pentru nevoiaşi nu 
este cunoscut de indignaţii de serviciu nici în 
propoiție de 10%), că Patriarhul Teoctist a dări- 
mat biserici (aberant; unul dintre comentatori 
susține enormitatea că defunctul şef al BOR şi-ar 
fi dat acordul pentru demolarea catedralei patri- 
arhale, de către Ceauşescu, cînd de fapt PF 
Teoctist s-a opus şi a şi salvat biserica), că 
Biserica trebuie să fie transparentă cu banii şi 
averile sale... Tot felul de pete în soare şi de 
găselniţe pe lingă interesul public, dar motivate 
populist: „poporul vrea să afle“. Mă rog, în atiția 
ani de slobozenie de expresie, în care BOR este 
atacată sistematic, ne-am cam obişnuit cu astfel 
de derapaje. Păpuşarii nu-şi dau seama însă că 
pe adevărații credincioşi n-o să-i clintească nici o 
iotă din credinţa lor cu astfel de manevre. Cît 
despre ceilalţi - dacă îi îngăduie Dumnezeu con- 
tra Bisericii, noi n-avem de cât să ne rugăm pen- 





anul V e nr. 55 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 














Ma Ap i 3 
Mitropolitul Daniel 
tru ei. Mai incitant ni se pare felul în care a 
început lupta pentru tronul patriarhal. Uzual, 
prin mass-media. Jurnaliştii noştri lasă impresia 
că deja totul e stabilit, concurenții ştiuţi şi 
câştigătorul - clar. Din relatarile de presă rezultă 
Că sînt siguri doi candidaţi: ÎPS Daniel al 
Moldovei şi ÎPS Teofan al Olteniei. Se fac specu- 
laţii pe marginea susținerii de care dispun din 
partea clericilor şi a mirenilor care alcătuiesc 
Adunarea Naţională Bisericească. Mesajul gene- 
ral este: ÎPS Daniel va fi noul Patriarh. Iacată, 
IPS Sa deţine locotenenţa patriarhală - deci 
supervizează organizarea alegerilor -, are de 
partea sa cutuma istorică (patru din cei cinci 
patriarhi ai României au venit de pe tronul mi- 
tropolitan al Moldovei), este şeful celei mai mari 
şi bogate Mitropolii, este destul de tînăr ca să 
putem miza pe o „domnie“ lungă, deci pe conti- 
nuitate, este sprijinit politic (a fost foarte apropi- 
at de PSD, iar acum, că s-au schimbat vremurile, 
este prietenul PNL), este sprijinit şi de unii inte- 
lectuali cu vizibilitate, are o relaţie bună cu o 
parte a presei şi ceva realizări ca mitropolit (de 
pildă, trustul de presa „Trinitas“, prin care îşi 
propaşă ideile şi opțiunile ecumeniste în 
aproape toată țara). Contează prea puţin, în 
ochii unora, faptul că e de un „ecumenism“ care 
aduce a new-age-ism, drept pentru care îi 
prigoneşte pe „habotnicii“ tradiționalisti de prin 
mănăstirile moldave. Nici nu importă că în anu- 


mite cercuri se ştie că e mason de grad înalt (păi 
nu se chinuie unii masoni de prin presă să ne 
explice că masoneria nu este deloc incompati- 
bilă cu creştinismul, în ciuda a ceea ce spune 
încă Biserica?). În fine, nu ne-om împiedeca 
acum de suspiciunile cu parfum de credibilitate 
privind afacerile sale cu banii Bisericii. 
Important este că e un „element“ de nădejde, cu 
porniri reformatoare (doar în '90 a fost 
preşedintele Grupului de reflecţie pentru 
înnoirea Bisericii - care şi-a încetat activitatea 
după ce el a fost făcut mitropolit în regim de 
urgență). Este candidatul perfect pentru cei care 
vor ca BOR să devină o biserică „soft“. Adică de 
una căreia să-i scadă influenţa în societate şi 
care îşi va transforma mănăstirile în muzee şi 
„viața“ în sforării politice. După model occiden- 
tal. Contracandidatul ÎPS Daniel ar fi învinsul 
perfect: ÎPS Teofan - crescut de Patriarhul 
Teoctist, rivnitor la rugăciune - cum zic cei care 
îl cunosc bine -, cultivat, blind ca un miel şi de 
aceea numai bun de jertfit. Dacă, printr-o minu- 
ne, ar ajunge Patriarh, ÎPS Teofan n-ar fi decât un 
prizonier al „aparatului“ de ierarhi, consilieri, 
inspectori şi băgători de seamă din palatul patri- 


A LR 






ÎPS Teofan 


arhal. Cum este şi în calitate de mitropolit, la 
Craiova. E prea moale ca să se impună. Dar 
oricum n-are şanse reale de reuşită. Nu are nici 
banii, nici susţinerea din partea intelighenției, 
nici experienţa, nici influenţa politică, nici spri- 
jinul în Sinod de care se bucură ÎPS Daniel. Ne 
îndoim că ÎPS Teofan va fi candidatul „tradiţio- 
naliştilor“, cu atât mai mult cu cât imaginea sa de 





anul V e nr. 55 





MARTORI Al VEACULUI 





antiecumenist şi de om al 'Tradiţiei este falsă. În 
realitate, ÎPS Teofan fiind cât se poate de implicat 
în contactul şi dialogul cu celelalte culte, atât ca 
vicar patriarhal, cât şi ca mitropolit. 


Masonii din presă 

vor să-și aleagă Patriarh 

„Fraţii“ masoni au intrat în fibrilaţie, scot capul, 
aparent haotic, pe unde nu te-aştepți. Vor să 
pună, cu orice preţ, pe scaunul patriarhal al BOR 
un ierarh mason. Oamenii prestează pe unde 
apucă: în ziarele care îi găzduiesc, pe blogurile 
personale, în emisiuni tv. Tămiierea unui Daniel 
al Moldovei merge în paralel cu atacul abject 
contra ÎPS Bartolomeu al Clujului. Apartenența 
la masonerie e minimalizată, cînd nu se spune 
de-a dreptul: masoneria e bună, iar con- 
damnarea masoneriei de către Biserică, din anii 
'30, nu mai e de actualitate (în viziunea lor, nici 
canoanele Sfintelor Sinoade Ecumenice nu mai 
sînt de actualitate). Ştiţi unde am mai auzit noi 
asta? La ÎPS Daniel, la o întrunire cu preoții din 
subordine. Pe de altă parte, ÎPS Bartolomeu este 
numit „fascist“, „exponent al extremei-drepte“ şi 
„0 ruşine a Bisericii“ pe motiv că, pe cînd era 
adolescent a aderat la organizaţia de elevi a 
mişcării legionare, „Frăția de Cruce“. Cu alte 
cuvinte, e mai grav să fi fost, ca elev, într-o orga- 
nizaţie care e blamată astăzi, chiar dacă acea 
organizaţie ţine de istorie, decât să fii membru al 
altei organizaţii, care încă trage sfori în politica 
naţională şi internațională, după reguli şi cu 
metode anticreştine şi antiromâneşti. Logica 
asta e specifică băieților cu şorțulețe: încearcă să 
ne prostească pe față. Pînă aici, nimic surprinză- 
tor. Cu adevărat mirabil este tupeul unui ins 
care se vrea vârf de lance în acest război pentru 
dărîmarea ÎPS Bartolomeu. Omul nostru îşi zice 
ziarist, deşi nu a făcut niciodată meseria asta 
cum se cade, iar în târg se ştie de mult că este 
spion şi mason. Ba, cînd se îmbată - că le trage 
la măsea grozav - se şi laudă cu „fraţii“ lui. 
Individul, lipsit de orice urmă de caracter, 
unsuros şi găunos, tună şi fulgeră împotriva ÎPS 
Bartolomeu şi a mişcării legionare. Dar nu suflă 
un cuvinţel despre cum, ani în şir, a făcut pe 
legionarul şi a păpat banii unor legionari din 
exil, care au văzut în el, naivii, speranța, „un nou 
Căpitan“. L-au purtat, ca pe sfintele moaşte, pe 


la diverse reuniuni ale lor, i-au dat diverse „mi- 
siuni“, iar el, estimp, alimenta serviciile secrete 
cu informaţii despre „reînvierea mişcării legio- 
nare“ — în cea mai mare parte inventate, ca să-şi 
justifice arginţii pe care îi primea. Acum, cînd 
legionarii mai bogaţi au trecut la cele veşnice şi 
cînd cei rămaşi, copleşiţi de slăbiciunile vîrstei 
înaintate, au abandonat orice activitate (inclusiv 
editarea celei mai vechi publicaţii româneşti din 
exil), băiatul s-a întors în țară. Lucrează pentru 
un fost securist, care are trust de presă. Unde 
altundeva? Şi face spume pe un blog, pe teme 
care îi sînt familiare (servicii secrete, legionari), 
dar şi pe unele de care e complet străin 
(Biserica). Nu-i dăm numele, pentru că nu vrem 
să-l facem vedetă, nici să-i creştem traficul pe 
blogul lui mincinos. Însă, dacă va continua cu 
mizeriile, vom fi nevoiţi să povestim cîteva 
episoade foarte interesante în care a jucat rolul 
principal. Cu documente pe masă, desigur. Nu de 
alta, dar s-ar putea să-l creadă cineva pe trăznitul 
ăsta şi e păcat că murdăria lui să atingă oameni 
de valoare şi de caracter. Aşa că vom arăta câtă 
credibilitate are. 


Părintele Teoctist 

îi încurcă și mort 

„Cotidianul“ a comis o gafă de proporţii: a dat ca 
„bombă“ de presă un subiect răsuflat, care însă 
lezează, în perioada de doliu, memoria fericitu- 
lui întru adormire Patriarh Teoctist. Documentul 
pe care ziarul pretinde că l-a obţinut în exclusivi- 
tate de la Arhivele Naţionale (probabil via Dorin 
Dobrincu (foto), actualul 
director al acestora) este un 
raport în care loan 
Cumpănaşu, fost şef al 
Cultelor în vremea comu- 
nismului, colportează, între 
altele, informaţii provenind 
din dosarul de urmărire a Patriarhului Teoctist 
de la Securitate: că ar fi participat la rebeliunea 
legionară şi că ar fi fost homosexual. Publicarea 
acestui document, fără explicarea contextului şi 
a manierei în care se făceau astfel de rapoarte, 
precum şi fără ca jurnaliştii să ceară punctul de 
vedere al Bisericii, miroase a manipulare. 
Pare-se că adversarii Bisericii Ortodoxe, în gene- 
ral, şi al răposatului Patriarh, în special, au con- 











anul V e nr. 55 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





siderat că tonul folosit în presă, în ultima vreme, 
în legătură cu instituţia şi cu omul nu a fost sufi- 
cient de critic. Şi atunci au aruncat pe piaţă o 
gogoriță demontată de mult ca fiind o făcătură. 
Să reamintim că prin anii 2000-2001, doi tineri 
istorici, Dorin Dobrincu şi Gabriel Catalan, au 
publicat nişte delațiuni scoase din arhivele Secu- 
rității, în care Patriarhul era acuzat de legiona- 
rism şi homosexualism. Ulterior s-a dovedit că 
documentele cu princina fuseseră prost inter- 
pretate, că erau doar declaraţii date sub anchetă, 
lipsite de orice credibilitate şi mai ales fără legă- 
tură cu realitatea. Ştim bine cum Securitatea te 
putea face să spui că ţi-ai omorât părinţii, deşi ei 
erau vii. De pildă, într-unul din documente se 
afirma că Părintele Teoctist participase la van- 
dalizarea unei sinagogi din Bucureşti, în timpul 
„rebeliunii legionare“, însă „denunțătorul“ 
pretindea că a fost devastată o sinagogă care nu 
mai exista de mult în anul 1941. Interesant este 
că aceste hirtii au fost văzute şi de alţi istorici, 
care nu le-au luat în seamă, pentru că nu sînt 
credibile. La fel a fost văzut şi ignorat de istorici 
profesionişti şi „dosarul de cadre“ publicat de 
„Cotidianul“ - dosar alcătuit pe baza informaţi- 
ilor false ale Securităţii. De data aceasta, 
Dobrincu îşi face jocurile cu mâna altuia. Ne 
întristează să vedem în „Cotidianul“, la care 
aveam pretenţii, o asemenea manevră. Cu atât 
mai mult cu cît un ziar fondat de un anticomu- 
nist, Ion Raţiu, a ajuns să dea credit unei hirtii 
scrise pe colţul mesei de un politruc comunist. 
Istoricii cunosc faptul că în anii comunismului 
era folosită ca element de şantaj etichetarea şi că 
cele mai dure etichetări, care te puteau trimite 
repede în puşcărie, erau cele de „legionar“ şi 
„homosexual“. Nu era nevoie de dovezi. O ştiu şi 
Dobrincu, şi Catalan, dar o practică fără com- 
plexe. Poate pentru că în acest caz e vorba de un 
ierarh ortodox, iar ei sînt de alte confesiuni: 
primul - evanghelist, iar al doilea - catolic. 


Nu știm să punem mîna pe bani 
România a cotizat, în primele şase luni după 
aderare, la bugetul Uniunii Europene cu 535 de 
milioane de euro şi a încasat doar 330 de milioa- 
ne din banii europeni, potrivit datelor 
Ministerului Economiei şi Finanţelor. Din cele 
1,9 miliarde de euro a care ţara noastră avea 


acces în primul an după aderare, nu au fost 
absorbiți decât a şasea parte. Motivul: lipsa de 
proiecte eligibile. Cu alte cuvinte, sîntem încă 
incompetenţi la capitolul atragere de finanțare 
nerambursabilă. Totuşi, banii rămîn la dispoziţia 
României, alături de cotele aferente anilor 2008, 
2009 şi 2010, încă trei ani. Dar tare ne temem că 
nu ne-om lumina pînă atunci şi că vom fi buni 
doar de plată. 


Cînd va plăti Iliescu pentru 
mineriada din 13-15 iunie? 
La mai bine de 17 RI 
ani de la eveni- 
mente, în august 
a.c., a fost făcut 
public rechizito- 
riul mineriadei 
din 13-15 iunie 
1990, care îl indi- 
că pe Ion Iliescu 
drept principalul responsabil pentru decizia de 
reprimare a manifestanţilor. Procurorii i-au tri- 
mis în judecată pe generalii Mihai Chiţac (fost 
ministru de Interne), Gheorghe Andriţa (adjunc- 
tul lui Chiţac) şi Dumitru Costea, precum şi pe 
colonelul Vasile Constantin. Partea din dosar 
privitoare la Ion Iliescu este încă în lucru la o 
altă secţie penală. Procurorii consideră ca planul 
de acţiune a fost elaborat din dispoziţia lui Ion 
Iliescu, care, în calitate de preşedinte ales, a 
ordonat intervenţia militară, cu muniţie de 
război, TAB-uri şi alte forțe, împotriva de- 
monstranţilor, depăşindu-şi atribuţiile legale. 
Evident, Iliescu neagă acuzaţiile. Credeţi că va fi 
şi el trimis în judecată? 





Antihriștii se iau 

de „Tatăl nostru“ 

Asociaţia „Solidaritatea pentru libertatea de 
conștiință“ (SLC) a cerut, printr-o scrisoare 
deschisă, Societății Române de Radiodifuziune 
(SRR), să nu mai difuzeze rugăciunea „Tatăl nos- 
tru“ la începutul şi la sfîrşitul programelor de pe 
posturile de radio. „Acest lucru încalcă neutrali- 
tatea confesională a statului şi acreditează ideea 
că România este un stat religios, în care nu 
există o separare dintre stat şi biserică“, pre- 
cizează SLC. Antihriştii abuzează de bunătatea 





anul V e nr. 55 





ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





Domnului. Pînă într-o zi, cînd i-o trăzni, să fie 
pildă pentru toţi prigonitorii Săi. 


Ungurii întind coarda 

Reprezentanţii Forumului Civic al Românilor 
(FCR) din Covasna şi Harghita au protestat faţă 
de adoptarea de către guvern şi Comisia 
Naţională de Heraldică a noii steme a judeţului 
Covasna, aproape identică cu aceea din vremea 
fostului Imperiu Austro-Ungar. Cu un guvern 
alcătuit din liberali şi udemeriști, nu e de mirare 
că se întîmplă astfel de lucruri. După o săp- 
tămînă, a mai venit o palmă pe obrazul 
românilor: autorităţile judeţului Covasna au 
instalat la intrarea în localitatea Chichiş, aflată 
la granița cu judeţul Braşov, un panou de mari 
dimensiuni pe care stă scris în mai multe limbi 
„Tinutul Secuiesc“. Panoul vrea să semnalizeze 
că ai intrat într-o altă țară. Comunitatea româ- 
nească a judeţului s-a declarat şocată de această 
manifestare şovină a UDMR - căci acest partid 
deţine controlul politic al autorităţilor - şi a 











SA Ka 

ț SA |l5 
cerut insistent, dar fără efect, intervenţia statu- 
lui român în zonă. Lucrurile pot fi îndreptate, 
aducînd un partid românesc la putere. Care? 


Foamete în Basarabia 

Seceta cumplită a lovit şi Basarabia, iar mica şi 
debusolata republică a lui Voronin se luptă 
acum cu foametea. Cu ochii deopotrivă spre 
Rusia și UE. Seceta a redus la zero recolta de 
fructe, legume şi grâne. În disperare de cauză, 
guvernul comunist de la Chişinău promite un 
sistem de irigaţii care va intra în funcţiune în 
anul... 2012. Ajutoarele, care au început să vină 
din Occident şi din Rusia, vor fi distribuite direct 
administraţiilor locale, fără intermediari. 
Autorităţile au calculat necesarul de produse: 





350.000 tone de grîu, 89.000 tone de cartofi, 
85.000 tone de produse lactate. 


Gărzile extremiste maghiare 
La Budapesta, moşită de partidul de extrema 
dreaptă Jobbik şi sprijinită de „conservatorii“ de 
la FIDESZ, s-a născut „Garda Ungară“ - formaţi- 
une paramilitară, cu scopul declarat de a se 
„opune unei 
eventuale 
agresiuni din 
partea 
României sau 
a Slovaciei“. 
Mai degrabă, 
această 
declaraţie ar trebui citită aşa: „Garda“ va ataca 
România şi Slovacia, pentru recuperarea terito- 
riilor pierdute de Ungaria prin pacea de la 
Versailles. Organizaţia Magyar Garda, condusă 
de Gabor Vona, preşedintele partidului Jobbik, a 
fost înregistrată la tribunal în luna iunie 2007. 
„Gardiştii“ au uniforme negre asemănătoare cu 
cele ale SS şi vor fi pregătiţi militar. Karpat-haza 
Nemzetorseg (Garda naţională a Patriei-Carpaţi) 
este o altă organizaţie, înființată în Ungaria în 
luna februarie a.c., care are deja peste o mie de 
membri. Conform preşedintelui acestei organi- 
zaţii, Dr. Lajos Papp, obiectivele sînt „apărarea 
vieţii maghiarilor, a pămîntului, tradiţiilor şi cul- 
turii din Patria-Carpaţi“. Membrii gărzii 
naţionale poartă ca uniformă veste albe cu o 
cruce dublă şi susțin că nu folosesc arme. 








Călăul studenţilor din '56, 

pus sub acuzare? 

Institutul de Investigare a Crimelor 
Comunismului din România a depus o sesizare 
la Parchet împotriva colonelului Gheorghe 
Enoiu, pe care îl acuză de crime împotriva uma- 
nităţii. Cercetătorii care i-au investigat trecutul 
susțin că „Măcelarul de la Interne“, aşa cum era 
cunoscut Enoiu, e încă protejat de oameni din 
actuala putere. Dosarul său de cadre este ţinut 
sub cheie în Arhiva Ministerului de Interne. În 
aceste condiţii, e greu de sperat că va fi trimis în 
judecată. Cu un probatoriu de peste 100 de pa- 
gini, ataşat sesizării, cu o listă cu 70 de victime 
ale lui Enoiu, completată de mărturii, IICCR cere 





anul V e nr. 55 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





pedepsirea torționarului şi decăderea sa din 
gradele militare. Enoiu primeşte astăzi o pensie 
de 23 de milioane de lei, în vreme ce victimele 
sale care au supravieţuit torturilor Ia care le-a 
supus şi anilor de puşcărie, îşi duc zilele cu veni- 
turi de mizerie. „Anchetele conduse de 
Gheorghe Enoiu se desfăşurau prin utilizarea 
celor mai crude şi brutale tratamente: izolarea şi 
înfometarea, bătaia la tălpi şi pe capre, la testi- 
cule, bătaia cu sacul de nisip, precum şi alte 
metode de tortură specifice perioadei: manejul, 
cuierul etc.“, precizează reprezentanţii IICCR. 
Enoiu a condus şi ancheta studenților arestaţi în 
toamna anului 1956, pentru că voiau să se soli- 
darizeze cu revoluția din Ungaria. Printre ei, scri- 
itorii Paul Goma şi Marcel Petrişor (preşedintele 
Senatului ROST). 


Ziarul Vaticanului 

critică filmul lui Mungiu 

Ziarul oficial al Vaticanului, „Osservatore 
Romano“, a criticat în termeni duri filmul lui 
Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile“, 
cîştigător al premiului Palme d'Or în acest an, la 
Cannes, pe care l-a calificat drept o operă „sor- 


e 4 = 





didă“, care tratează fetuşii „ca pe un obiect arun- 
cat la pubelă“ şi nu ca pe o ființă umană. „Filmul, 
sordid şi redundant, este construit pentru a afișa 
pe ecran, la capătul a aproape două ore de 
monotonie, un făt, sau mai bine spus un copil în 
vârstă de cinci luni, expus pe pardoseala unei 
săli de baie“, scrie „Osservatore Romano“ (26 
aug. 2007). Filmul lui Cristian Mungiu, lansat şi 
pe marile ecrane din Italia, prezintă într-o 
manieră uneori crudă povestea unui avort clan- 
destin în România, în perioada comunistă. „De 
vreme ce recurgerea excesivă la scene de sex a 


epuizat potenţialul de atracţie, demnitatea spec- 
tatorului primeşte o nouă lovitura sub centură, 
cu acest film recompensat cu Palme d'Or: Un 
semnal dramatic al întoarcerii la barbarismul, 
individual sau colectiv, al conştiinţei noastre“, 
scrie jurnalul Vaticanului. 


Crimele naziștilor ruși 

În Rusia, ultranaţionaliştii au trecut de la faza 
amenințărilor la cea a execuțiilor. Pe site-urile 
lor circulă înregistrări zguduitoare. De pildă, în 
una doi bărbaţi îngroziți, legați cu sfoară şi 
bandă adezivă, îngenunchează sub un steag 
nazist, într-o pădure. „Am fost arestaţi de 
Partidul Naţional-Socialist“, spun cei doi. La 
scurt timp, unul este decapitat de către un 
bărbat mascat care strigă: „Glorie Rusiei!“. 
Apoi, celălalt este împuşcat în cap. Filmarea 
execuţiei se încheie cu cei doi călăi, în uniforme 
militare şi cu cagule negre, imitînd salutul 
nazist. Nota care însoţeşte filmarea anunță lupta 
armată împotriva „coloniştilor negri şi a celor 
care îi sprijină în guvernul rus“ şi cerea 
expulzarea din Rusia a tuturor asiaticilor şi a 
persoanelor din Caucaz. 


Un sfint, despre rănile sufletești 
ale Europei 

Tinăra editură bucureşteană „Predania“ 

(tel. 0747.499.930), condusă de Ionuţ Gurgu, 

a scos recent pe piață o carte care promite 

să aibă mare impact: Prin fereastra temniţei, 

de Sf. Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei 

şi Jicei. Volumul a fost scris de episcopul sîrb 

în lagărul Dachau (Germania), unde fusese 
închis de nazişti. Vlădica Nicolae, om cu trei 
doctorate obținute în Apus şi sfint contemporan, 
arată unde va ajunge omenirea fără 

Dumnezeu. Nicolae 
Velimirovici critică 
Biserica Romano Ca- 
tolică, pe ai cărei pre- 
oţi îi consideră vino- 
vați pentru căderea 
Occidentului în mre- 
jele diavolului. Vom 
reveni cu o largă 
recenzie a acestei 
cărţi de excepție. 








SFÂNTUL NICOLAE 
VELIMIROVICI 


EPISCOPUL OHRIDEI ŞI JICEI 


PRIN FEREASTRA 
TEMNITEI 


Îevle. 











anul V e nr. 55 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





Vara Patriarhului 


Mulţi oameni se întreabă, mirați, cum de se plasează Biserica fruntaşă 
în topul instituţiilor noastre Ia capitolul încredere a populației, deși 
„e lucru dovedit” că preoții sunt corupți, că ierarhii sunt atinşi de 
flagelul simoniei, că, în fine, mulți dintre ei vor ti fost colaboratori 
ocazionali sau permanenți ai Securității etc. Răspunsul meu e simplu: 
Biserica se bucură de cea mai mare încredere din partea populației 
pentru că ea este instituţia care are în administrare mântuirea şi 


(poate şi mai important!) moartea. 


Cristi Pantelimon 


stăzi, când ideea însăşi de mântuire este 
An sub semnul întrebării de patosul se- 

cularizant al lumii înconjurătoare, rămâ- 
ne, totuşi, un eveniment din viața omului care nu 
poate fi „atribuit“ nici unei alte instituții şi, de 
aceea, nu poate fi prins în nici o categorie bine 
definită de probleme lumeşti: este evenimentul 
morții. Teama de moarte, teama de necunoscutul 
ei, teama filosofică de moarte, dacă se preferă, 
teama omului simplu, dar şi teama celui mai com- 
plicat reprezentant al elitei culturale trec cu nece- 
sitate prin Biserică. România încă nu a născut 
acea categorie de indiferență umană totală (care, 
din păcate, este prezentă în Occident) față de 
moarte. Încă nu suntem atât de departe de cele 
sfinte încât să nu ne aducem aminte că moartea 
nu e de Ia noi şi că, dacă în viață „facem ce vrem“, 
moartea ne este trimisă de undeva, pasă-mi-te de 
la Dumnezeu. 

Indiferentismul religios încă nu e aici, la noi, 
vecin cu nepăsarea de moarte, ca la alte popoare 
mai „civilizate“. Probabil vom ajunge şi noi, dacă 
lucrurile nu vor fi stopate, să ne tratăm morţii cu 
instrumentar medical şi-atât, să îi îngropăm prin 
intermediul firmelor de pompe funebre, să nu ne 
mai amintim de ei imediat ce se duc (cum se 








întâmplă acum în Occident, când, după dispariţia 
fizică a cuiva, cei rămaşi în viață nu mai pome- 
nesc nimic de defunct, ca şi cum acesta nu ar fi 
trăit niciodată!). 

lată cum descrie celebrul etolog Konrad 
Lorenz comportamentul omului modern, dornic 
de a evita neplăcerile pricinuite de imaginea 
morții: „Strădania anumitor grupuri culturale de 
a evita cu orice preţ orice doliu şi jelire duce la 
consecinţe bizare şi stranii în privința modului de 
a reacționa la moartea celor dragi. La mari părți 
ale populaţiei nord-americane, moartea e refu- 
lată în sens freudian, nemaivorbindu-se de cel 
răposat, care dispare astfel deodată, fără să mai 
fie pomenit, ceea ce ar fi considerat ca o lipsă de 
tact, iar toată lumea se comportă ca şi când el nu 
ar fi existat niciodată“. 

Dacă Occidentul refulează moartea ca pe un 
eveniment deranjant şi fără sens, la noi moartea 
este încă teritoriul viu în care se joacă vanităţile 
momentului. Cea mai tristă moarte, de dată 
recentă, din Biserica noastră ortodoxă, moartea 
Patriarhului Teoctist, a fost un prilej de a arăta 
lumii ce jalnic stă elita românească la capitolul 
smerenie sufletească. Şi a mai fost un prilej de a 
verifica forța Bisericii de a sta dreaptă şi 
cumpănită, frumoasă aş spune (întocmai ca 
înfăţişarea albă a fostului Patriarh) în fața 
aceluiaşi eveniment trist. 

Întocmai ca acei dintre compatrioţii noştri 
care folosesc durerea altora pentru a-şi croi un 
avantaj, când, bunăoară, o maşină a Salvării îşi 
croieşte drum prin intersecțiile aglomerate şi 


1 Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 48. 





10 


anul V e nr. 55 


ÎN DEZBATERE 








este imediat „vânată“ de un şir de „corbi“ ai trafi- 
cului, la fel, evenimentul acesta trist, când 
bătrânul Patriarh al țării a închis ochii pentru tot- 
deauna, este folosit de unii şi de alţii pentru a vi- 
triola, pentru a face bilanţuri contabile, pentru a 
acuza, pentru a se proiecta pe sine în lumina grea 
a doliului național, pentru a nu tăcea pur şi sim- 
plu. Sufletelor măcinate de orgolii le este greu să 
tacă atunci când pleacă un suflet mare din lume. 
Acesta din urmă, măsură a micimii lor, face ca 
etalonul dumnezeiesc al binelui şi răului să fie 
plasat mai sus. Căci cerul se îmbogăţeşte atunci 
când un sfânt sau un om drept pleacă de aici 
acolo. Aşa ceva nu poate fi îndurat de micimile 
sufleteşti de aici. Şi-atunci, traficanţii de diplome 
şi de calificative morale scot capul şi scuipă în 
dreapta şi-n stânga, întind rulete, trasează linii 
directoare, joacă piesa enoriaşului interesat de 
vlădică, se indignează de slabele calități culturale 
ale prelaţilor şi, vai, de colaborarea acestora din 
urmă cu Securitatea şi cu „organele“, proslăvesc 
catolicismul pur şi militant, fără a uita să-şi decli- 
ne originile moldave blânde, molcome, chezăşie, 
vezi-bine, a unui ortodoxism pur-sânge. 

Moartea Patriarhului a fost speculată, cum 
era de aşteptat, de mijloacele de comunicare în 
masă. Astfel, din motiv de doliu, ea s-a transfor- 
mat în eveniment mediatic (să ne amintim că la 
moartea Papei loan Paul al II-lea apăruseră suve- 
niruri cu chipul marelui defunct, semn de meta- 
morfozare turistică a trecerii la cele veşnice). În 
acelaşi timp, apropiatele alegeri ale noului 
Patriarh au devenit prilej de a regândi, strategic, 
traseul Bisericii noastre. Încotro va merge Orto- 
doxia noastră? E nevoie de reformă în Biserică? 
Ce facem cu „tradiţionalismul“ apăsat al Ortodo- 
xiei, nu cumva trebuie el lăsat în urmă, pentru un 
binevenit agiornamento în contextul schimbării 
de la vârf? 

Toate aceste întrebări riscă să aducă viața 
Bisericii sub spectrul unei campanii electorale 
oarecare, cu partide, grupuri de presiune şi 
interese, modernişti şi tradiționalişti aruncând 
argumente „ideologice“ unii împotriva celorlalți. 
În realitate, Biserica NU este în campanie electo- 
rală şi nu poate fi, pentru că nu este partid politic. 
Ea nu poate fi nici tradiționalistă, nici mo- 
dernistă, sau, mai precis, dacă e să fie într-o pozi- 
ție față de dinamica lumii, aceea nu poate fi decât 


un tradiționalism bine întemeiat, căci Biserica 
este Tradiţie, propria ei tradiţie, dar şi tradiția 
bună a lumii vechi. Biserica nu are a asculta aici 
glasul aşa-zisei opinii publice, care cere schimbări 
sau reforme în sânul ei, pentru că Biserica nu 
ascultă de opinia publică, ci de Scripturi. Nu nu- 
mai că nu trebuie să caute grațiile opiniei publice, 
ci, dimpotrivă, ea ar fi chemată să conducă aceas- 
tă opinie publică - şi abia aici se poate vădi forța 
sau, dimpotrivă, slăbiciunea ei de moment. Cre- 
dem că Biserica noastră este astăzi mai tare decât 
la începutul anilor '90, mai matură, mai sigură de 
menirea ei şi nu va ceda tentaţiilor de a se aşeza, 
comod, în grațiile aşa-zisei opinii publice. 
Replica Bisericii la moartea Patriarhului a 
fost de o înălțime celestă. Glasul prelaţilor, trist, 
anunța că acuzele la adresa medicilor care au 
riscat intervenţia chirurgicală nu intră în atribuţi- 
ile Bisericii şi că aceasta va fi de acord cu concluzi- 












ied ii Patriarh Teoctist 
ile Colegiului Naţional al Medicilor. Ar fi o prea 
slabă consolare ca acum, după deces, să se con- 
state că medicii sunt cei vinovaţi şi să fie traşi la 
răspundere. Şi ar fi o dovadă de trufie să nu 
admitem că Dumnezeu însuşi a vrut ca această 
vară incendiară, blestemată aproape, în care 
canicula a ucis zeci de bătrâni, să-l ia la el, ca semn 
de maximă pedeapsă la adresa noastră, pe 
bătrânul din fruntea Bisericii Ortodoxe Române. 
Doamne, iartă-i pe români! 





anul V e nr. 55 


IN 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





Cine, cum şi de ce 
ne-a furat Biserica? 


Dincolo de fastul ceremonial impresionant ce a umplut micile ecrane 
în ultimele zile, trecerea Ia cele veșnice a Părintelui Patriarh Teoctist 
s-a dovedit a ti încă un prilej de manifestare a şubrezimii interne a 
Bisericii noastre, doborâtă încă odată la pământ de loviturile presei. 
Un colos cu picioare de lut, cum spunea cineva, splendoare liturgică şi 
haos administrativ, o puternică prezenţă în inimile oamenilor și un 
real ataşament popular suprapuse pe o manieră nefericită 


de a se situa în cetate. 


Alexandru Racu 





matoare - ce vin din partea unor forma- 

tori de opinie care se văd pe ei înşişi, chi- 
purile, drept adevăratele elite bisericeşti laice, 
autorizaţi să-i ia pe ierarhi de urechi în numele 
credincioşilor -, nu-mi produc decât un senti- 
ment de compasiune amestecată cu dezgust. În 
mod evident nu împărtăşesc idealurile republi- 
cano-protestante ale lui Cristian Tudor Popescu, 
care afirmă sus şi tare că Patriarhul este al tutur- 
or românilor, deci şi al lui inclusiv, cu toate că în 
mod normal unele din scrierile sale sunt pasibile 
de anatemizare pe motiv de blasfemie. Posed 
însă capacitatea de a recunoaşte calitățile unei 
persoane căreia nu-i împărtăşesc ideile. În conse- 
cință l-am respectat şi-l respect pe C.T. Popescu 
pentru onestitatea sa intelectuală şi mai ales pen- 
tru coerenţa logică de care dă dovadă de fiecare 
dată, admirabilă de altfel în brutalitatea ei. Se ştie 
că CTP-ul când te prinde te sfâşie, şi pe bună drep- 
tate, în seara de 2 august, la Realitatea TV, victimă 
i-a căzut şi reprezentantul biroului de presă al Pa- 
triarhiei, părintele Constantin Stoica. Solicitân- 
du-i-se, într-un mod întru totul legitim, să justifice 
decizia Sfântului Sinod de a nu comunica opiniei 
publice numele reprezentanţilor laicatului în 
Colegiul Electoral Bisericesc, decât cu acordul 
acestora din urmă, decizie comunicată Clubului 
Român de Presă prin fax de la Patriarhie cu câte- 


[) iletantismele de presă cu pretenții refor- 


va ore înainte, părintele Stoica s-a împleticit în 
explicaţii, repetând obsesiv formula „lăsaţi-ne să 
ne înmormântăm Patriarhul“. CTP a insistat şi a 
întrebat făţiş: „De ce se ascund electorii?“ Părin- 
tele a răspuns că Sinodul nu ascunde nimic şi că 
lista numelor va fi comunicată după înmormân- 
tare. Însă CTP a pus degetul pe rană indicând fap- 
tul că în comunicatul Sfântului Sinod scrie, îl citez 
pe CTP, „că informaţiile nu se vor afla decât la 
apocalipsă“, demonstrându-i astfel părintelui că 
se află în contradicţie cu Sfântul Sinod, sub a că- 
rui autoritate se află. În plus, CTP a subliniat şi as- 
pectul conform căruia în nici unul din cele două 
comunicate Sinodul n-a cerut un răgaz pentru a 
se ocupa de înmormântare, formula fiind utiliza- 
tă în mod politicianist de către părintele Stoica 
abia atunci când s-a văzut încolţit. 

În consecință, soluţia părintelui pentru a ieşi 
din încurcătură era una singură: să recunoască 
trimiterea comunicatului cu pricina ca fiind o 
eroare, asta în cazul în care nu venea de la bun 
început cu un motiv valid pentru a nu comunica 
numele electorilor. Bineînţeles, îmi pot imagina 
cât de greu e să fii în situația părintelui Stoica, 
anume să fii scos la înaintare cu scopul de a argu- 
menta ceva imposibil de argumentat. Însă părin- 
tele a mai avut în plus şi marea inspirație ca în 
final să sară la gâtul presei acuzând-o de neprofe- 
sionalism, rea voință etc., într-un moment când 
întâmplător presa chiar îşi făcea datoria în mod 
cinstit. Asta în condițiile în care acelaşi birou de 





12 


anul V e nr. 55 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





presă n-a suflat o vorbă atunci când mass-media 
arunca în Biserică cu lături la modul cel mai exe- 
crabil şi mai lipsit de profesionalism cu putință (a 
se vedea cazul Tanacu ). 


De ce se ascund electorii 


Dincolo de prestaţia penibilă si cu totul 
dăunătoare imaginii Bisericii, întrebarea legitimă 
pe care ne-o punem şi noi este pentru ce se as- 
cund electorii !? Sunt agenţi KGB sub acoperire, 
sunt mame silite să se prostitueze în ascuns pen- 
tru a-şi hrăni copiii, ce, Doamne iartă-mă, sunt !? 
Hristos a zis : „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întot- 
deauna am învățat în sinagogă şi în templu şi 
nimic n-am vorbit în ascuns“ (loan - 18, 20), iar 
noi ne trezim acum cu un fel de cabală, de ma- 
sonerie! În mod normal, o asemenea funcţie şi 
responsabilitate, aceea de membru în Colegiul 
Electoral Bisericesc nu poate reprezenta decât o 
onoare, eventual o sminteală ca prilej de mân- 
drie, nicidecum un motiv de tăinuire, de parcă 
electorii n-ar participa la alegerea Patriarhului 
BOR, ci S-ar înhăita mai degrabă la nu ştiu ce 
îmbârligătură şobolănească. Cine ştie, poate că 


din prea multă smerenie se ascund electorii ! E 
drept că am auzit din surse neoficiale şi varianta 
potrivit căreia lista completă nu a fost comuni- 
cată cu scopul de a-i feri pe unii electori de presiu- 
ni politice pe linie de partid, argument nefolosit 
însă de părintele Stoica. Utilizarea lui ar fi indicat 
clar că pe listele colegiului au ajuns nişte indivizi 
dubioşi prin însăşi labilitatea lor. Şi tind totuşi să 
nu cred în scenarii fantastice, de gen amenințări 
cu moartea ş.a.m.d. 

Văzând însă unele dintre numele care au 
ajuns la presă, înclin să cred că nu identitatea 
acestora se vrea a fi protejată, ci mai degrabă re- 
putaţia celor care i-au pus în funcţie. Ca simplu 
credincios de rând al Bisericii, care consider că 
nu sunt totuşi chiar paralel cu subiectul, am făcut 
ochii cât cepele atunci când am citit o parte din 
lista cu numele electorilor, lista abundând în 
nume de tot felul de actuali şi foşti primari, pre- 
fecți ş.a.m.d. de pe la PSD, PNL, PD etc. Și m-am 
întrebat: unde sunt laicii Bisericii ? Pe mulți din- 
tre oamenii prezenţi pe listă nu-i cunosc, deci nu 
e cazul să-i judec. Însă faptul că nu-i cunosc, sau 
dacă-i cunosc, îi cunosc pe cei mai mulți dintre ei, 
cu câteva mici excepții, din circumstanțe pur 














anul V e nr. 55 


13 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





politice, spune deja multe. Şi mă întreb unde este 
pe lista aceea domnul Bogdan Tătaru-Cazaban pe 
care îl văd aproape în fiecare duminică la Litur- 
ghie la Mănăstirea Radu Vodă, unde este maes- 
trul Sorin Dumitrescu, care s-a implicat atât de 
mult în viața Bisericii mai ales în anii '90, unde 
este Dan Puric despre care am auzit ca predică în 
biserici cu binecuvântare de la episcop, unde 
sunt Teodor Baconsky, Răzvan Codrescu, Adrian 
Lemeni, Dan Ciachir, sau poate chiar persoane 
ceva mai tinere cum ar fi spre exemplu Danion 
Vasile, care cu binecuvântare arhierească a publi- 
cat până acum numeroase volume la editura 
Sophia şi, de ce nu?, chiar directorul acestei revis- 
te la care scriu, revistă care de ceva timp a devenit 
un reper în dezbaterea publică ce are ca temă Bi- 
serica. Am dat doar câteva nume care mi-au venit 
rapid în minte, de oameni care poate că n-or fi cu 
toții icoane vii şi față de care se vor găsi probabil 
unele obiecţii, dar care cu siguranță sunt mult 
mai avizaţi să participe la alegerea Patriarhului 
decât sunt varietățile de baroni locali de varii co- 
loraturi politice. În plus aceşti oameni sunt elita 


laică legitimată a Bisericii, prin faptul că sunt 
oameni din mijlocul nostru, îi vedem la slujbe în 
mijlocul mulțimii, şi în ciuda unor funcții înalte 
pe care le deţin unii dintre ei, sunt oameni care 
nu vin cu girofarul după ei la Biserică, de Sfânta 
Marie, de Înviere, nunţi, botezuri şi înmormân- 
tări, nu ne înghesuie cu SPP.-işti, şi nu ne umilesc 
băgându-se în față să sărute mâna regretatului 
Patriarh atunci când noi stăm ore în şir cu capul 
în soare. Sunt oameni de-ai noştri, cu alte cuvinte. 


Disputa dintre elite 


În zilele înmormântării Întiistătătorului 
BOR, în timp ce masa de credincioşi, cea care re- 
prezintă cu adevărat Biserica vie, se îngrămădea 
pe Dealul Patriarhiei aşteptând ore în şir cu stoi- 
cism Să-i sărute pentru ultima oară mâna Patri- 
arhului, pe micile ecrane, fel de fel de formatori 
de opinie, care mai de care mai urechişti se erijau 
în postura de avocaţi ai credincioşilor. Potrivit 
formatorilor de opinie cu pricina, sinodalii le-ar fi 
furat Biserica credincioşilor amanetând-o unor 











potentați politici. Şi cu mici 
excepţii aveau dreptate, 
atunci când subliniau situația 
aberantă în care frâiele 
decizionale în Biserică revin 
unor oameni care nu prea 
participă la viața ei, mai mult 
se mai şi ascund unii dintre 
ei. Însă nu văd cu ce drept se 
erijează în postura de avocaţi 
ai credincioşilor formatorii 
de opinie cu pricina, nişte in- 
divizi care au treabă cu Bise- 
rica tot la fel de mult ca politi- 
cienii, dacă nu chiar mai 
puţin. Două elite laice îşi dis- 
pută legitimitatea interven- 
ției în Biserică, din dispută 
lipsind paradoxal tocmai eli- 
ta laică a Bisericii, aşa numi- 
tul laicat. Cristian Tudor Po- 
pescu, pentru care Biserica 
este un departament de mo- 
ralitate publică menit să in- 
tervină cu frica de focul cel 











Biserica din Dealul Mitropoliei 


veşnic acolo unde frica de 





14 


anul V e nr. 55 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





închisoare nu reuşeşte de una singură să pună 
stavilă furturilor, tâlhăriilor şi violurilor, declară 
sus şi tare, alături de maestrul de ceremonii 
Tatulici, că Patriarhul este Patriarhul tuturor 
românilor, inclusiv al lor, este deci „Patriarhul 
României“. 

Să precizăm aşadar că Statul România nu are 
Patriarh, are doar şef de stat ales în mod demo- 
cratic. Patriarhul nu este Patriarhul României, ci 
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Autocefale din Ro- 
mânia, adică nu este Patriarhul tuturor români- 
lor - aşa cum preşedintele Băsescu se declară în 
mod ritos preşedintele tuturor românilor -, ci Pa- 
triarhul tuturor ortodocșilor din România. Iar 
canoanele Bisericii ne învață că învrednicirea de 
statutul de ortodox, ba mai mult de cel de laic 
activ în viaţa Bisericii, presupune ceva mai mult 
decât simpla apartenență dată de botez. Biserica 
nu este o instituție a statului român. Ea a făcut 
parte cândva, în vremuri bizantine, din construc- 
tul teologico-politic stat-biserică, în condiţiile în 
care statul era reprezentat de un monarh creştin 
care domnea „din mila lui Dumnezeu“, nu ca ur- 
mare a votului popular. 

De unde deci i se trage Bisericii această pro- 
blemă, anume faptul că e sustrasă credincioşilor 
şi clerului, mic şi înalt, de către tot felul de liber 
cugetători, mai mult sau mai puţin declaraţi ? 
Fără să vreau să umbresc amintirea Patriarhului 
trecut la cele veşnice, susțin că i se trage de la 
„mântuirea neamului“ şi de la „catedrala mântui- 
rii neamului“, edificiu pe care altminteri îl consi- 
der şi eu necesar. Dar dacă vrem să subliniem axa 
creştin-ortodoxă a evoluţiei istorice a poporului 
român, îi putem spune foarte bine catedrala Sfân- 
tul Apostol Andrei, nu e cazul să umblăm cu con- 
cepte teologice dubioase. Şi trebuie repetat încă 
odată că neamul nu se mântuieşte, se mântuiesc 
persoanele, nu de capul lor ca protestanții, ci în 
comuniunea Bisericii. Însă din neamul românesc, 
din care facem parte cu toți, CTP, Teoctist, Adrian 
Mutu, Tatulici, Laura Andreşan, Băsescu, Becali, 
Vadim, părintele Galeriu etc., „unii vor merge la 
viața veşnică, iar alții la osânda veşnică“ ( Matei - 
25,46). Consecința negativă practică a conceptu- 
lui de mântuire a neamului, este faptul că nu mai 
putem evita democraţia în Biserică. Democraţia 
proastă, care în mod paradoxal subminează ade- 
vărata natură democratică a Bisericii. Mai exact 


neamul, prin reprezentanții săi, fie aleşi, fie auto- 
proclamaţi, ca în cazul formatorilor de opinie, gă- 
seşte şi el cu cuviință să se ocupe de „mântuirea 
Bisericii“. 

În esență avem de-a face cu incapacitatea 
Bisericii de-a face faţă provocărilor unei societăți 
secularizate, în care creştinii sunt obligați să-şi 
asume statutul dificil de minoritari, iar Biserica 
trebuie să părăsească ceremoniile oficiale şi lim- 
ba de lemn pentru a se anagaja într-o pastoraţie 
dificilă dar autentică. Biserica preferă însă să 
defileze țanţoş sub sloganul: „noi toți ne-am năs- 
cut creştini acum 2000 de ani“, dându-le astfel 
apă la moară atât politicienilor cât şi reprezen- 
taților mass-media, să vină să se ocupe de proble- 
mele ei, ale Bisericii neamului, atunci când aceas- 
ta din urmă se împleticeşte în mod jenant. Un pa- 
seism falimentar, la umbra căruia secularismul 
pătrunde tot mai adânc în societatea româneas- 
Că, mutilând-o. O mână moartă, iresponsabilă, pe 
care nu se poate merge la nesfârşit. Mai devreme 
sau mai târziu trezirea trebuie să vină, iar Biseri- 
ca va fi nevoită să recunoască că în realitate ea nu 
stă la aceeaşi masă cu politicienii şi presa, aceştia 
din urmă necunoscând-o şi disprețuind-o deopo- 
trivă. Bineînțeles că legătura Bisericii cu poporul 
român reprezintă o realitate incontestabilă pen- 
tru care nu putem decât să-i mulțumim lui Dum- 
nezeu, dar ea nu trebuie filtrată prin intermediul 
instituţiilor unui stat laic şi nepocăit, cu atât mai 
puţin prin intermediul unor ziarişti la fel de 
nepocăiți şi pe deasupra şi completamente inculți 
în materie de Ortodoxie. În plus e cazul să ne 
păstrăm realismul vizavi de gradul real de în- 
creştinare a societăţii româneşti. Nu propun mo- 
delul francez, nici nu ştiu ce segregare gnostico- 
milenaristă. Dar trebuie să fim conştienţi de fap- 
tul că „Duhul adevărului lumea nu-l poate primi, 
pentru că nu-l vede şi nu-l cunoaşte“ (loan - 
14,17), iar în esență Biserica s-a ascuns şi va con- 
tinua să se ascundă în catacomba din inima 
Babilonului, chiar dacă aparent acesta este în 
proporție de 90 şi nu ştiu cât la sută „creştin“. Însă 
în mod paradoxal, de acolo şi numai de acolo ea 
îşi poate pune în act lucrarea sfințitoare şi trans- 
figuratoare atât a omului cât şi a istoriei. Nu ne 
rămâne decât să sperăm că odată cu noul 
Patriarh, această abordare deopotrivă realistă şi 
demnă va avea câştig de cauză. 





anul V e nr. 55 


15 





ROST 


REPERE 





ALEXANDRU MIRONESCU 


(1903-1973) 


Motto: „Generaţiile dinaintea noastră [...] parcă au ştiut să ducă mai 
bine barca și, mai tirziu, au ştiut să avizeze Ia soluţiile, omeneşte 
vorbind, cele mai realiste, mai onorabile. Noi ne-am descumpănit, 
pierzînd pînă şi simțul conservării. [...] Nu putem izbuti imitînd, 
maimuțărind Occidentul, chiar dacă investim operaţia cu atribute 
superioare. Pe linia aceasta nu vom face decât lucruri de mîna a doua. 
[...] Rădăcinile şi izvorul unei expresii autentice, originale, puternice, 
majore, universale se află numai în contigurația noastră creştină, în 4 
fructificarea acestei dimensiuni a Omului din noi. [...] Nu există cultură PR 
decit înlăuntrul unei viziuni religioase a lumii”. (Alexandru Mironescu). 


Repere biografice 


1903: Se naşte la Tecuci, în 10 iulie, Alexan- 
dru, primul dintre cei patru fii ai colonelului Victor 
Mironescu şi ai Elenei Mironescu (n. Budişteanu). 

1922-26: Alexandru Mironescu urmează 
cursurile de Fizică şi Chimie ale Facultăţii de 
Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, obţinînd licența, 
apoi doctoratul în Filosofie. 

1926-29: Studii ştiinţifice aprofundate la 
Paris. În 1929 susține, la Sorbona, teza Sur /ac- 
tion des organomagnesiens sur le furturol et 
Tether pyromucidique şi obţine titlul de „Docteur 
bs Sciences Physiques“. Întors în ţară, devine asis- 
tent universitar la Catedra de Chimie organică a 
Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti. 

1931: se căsătoreşte, la 15 aprilie, cu Maria 
Constantin, cu care va avea doi copii: Ileana şi 
Şerban. 

1934: Îi apare studiul Spiritul ştiinţific (ed. a 
I-a: 1938). 

1935: Îi apare romanul Oamenii nimănui, 
prefațat de Panait Istrati. Spre sfirşitul anului, 
este ales membru corespondent al Academiei de 
Ştiinţe din Bucureşti. 

1939; i apare romanul Destrămare (menţio- 
nat de G. Călinescu, doi ani mai târziu, în Istoria 
literaturii române...). Colaborează la Revista 
Fundațiilor Regale. 

1941-42: Conferinţe pe teme filosofice la Ra- 
dio Bucureşti şi Fundaţia Culturală „Regele Carol“. 











1943: Participă, alături de Sandu Tudor, Paul 
Sterian, Benedict Ghiuş ş. a., la întrunirea spiritu- 
ală organizată la Cernăuţi de Mitropolitul Tit 
Simedrea (şi considerată astăzi nucleul originar 
al „Rugului Aprins“). 

1945: Îi apare studiul Limitele cunoașterii 
ştiinţifice. 

1946; Îi apare monografia Claude Bernard. 

1947: Îi apare eseul filosofic Certitudine şi 
adevăr. 

1948: Cel mai bun prieten al său, poetul 
Sandu Tudor, se călugăreşte la Mănăstirea Antim, 
sub numele de Agaton. 

1949; Este înlăturat, din motive politice, de 
la Universitate, devenind simplu profesor de 
liceu. Ia parte cu regularitate la activităţile grupă- 
rii spirituale a „Rugului Aprins“ şi se retrage ade- 
sea la Cernica. 

1958-63: Este arestat, la 14 iulie 1958, împre- 
ună cu fiul său, cu Sandu Tudor (devenit între 
timp ieroschimonahul Daniil de la Rarău) şi cu 
alți membri ai „Rugului Aprins“. Sub acuzaţia de 
activitate subversivă, este condamnat la 20 de 
ani de închisoare, din care va face peste 5 ani, 
fiind eliberat, cu sănătatea zdruncinată, în 
noiembrie 1963. 

1964: Încheie romanul Ziduri între vii şi 
volumul de meditații spirituale Floarea de foc, dar 
nu va mai putea publica nimic până la moarte. 

1966: Încheie şi romanul Serile singurătăţii 
iar în perioada următoare îşi va definitiva şi eseul 





16 


anul V e nr. 55 





REPERE 





ROST 





de teologie a istoriei (Kair6s), precum şi Poemele 
filocalice, pe care le considera culminaţia scrisu- 
lui său (Ştefan Todiraşcu, prieten apropiat, le va 
însoţi cu cîteva comentarii încă inedite). 


prietenii (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Benedict 
Ghiuş, Petre Manoliu etc.), dar contractînd şi cite- 
va noi (loan Alexandru, Spiru Vergulescu, Andrei 
Paleolog ş. a.). 

1973: Moare de cancer, la 20 ianuarie. 
Slujba de înmormîntare a fost ţinută de 
Părintele Benedict Ghiuş şi a fost urmată de o 
memorabilă cuvîntare (cf volumul omagial 
Alexandru Mironescu. Centenarul nașterii: 
1903-2003. Mărturii despre gînditor şi operă 
adunate şi publicate de Ileana Mironescu Sandu, 
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 92- 
93), din care cităm ca încheiere: „Omul de 
știință, profesorul fascinant, gînditorul cu vast 
orizont de cultură, de fineţe, de informaţie, scri- 
itorul consacrat care a fost Al. Mironescu, a fost 
totodată şi un profund credincios, un credincios 
practicant şi un mărturisitor puternic - şi întot- 
deauna substanțial - al credinţei noastre. [...] Al. 
Mironescu a iubit credința autentică, a cunos- 
cut-o, a trăit-o şi a mărturisit-o fără emtază, dim- 
potrivă, „cu simplitate şi cu normalitate“, cum îi 
plăcea lui să spună, aşa cum vorbim despre 
lucrurile dragi şi de maximă seriozitate ale vieții 
noastre de oameni. [..] Despre toată credința 
aceasta a lui vor mărturisi, la vremea lor, ma- 
nuscrisele care au rămas de Ia el“. 


Repere bibliografice 


m Spiritul științific, Editura Casei Şcoalelor, f. 
1. [Bucureşti], 1934 (ed. a Il-a: 1938). 

m Oamenii nimănui Lroman, cu o prefaţă de 
Panait Istrati], Bucureşti, f. a. [1935]. 

m Destrămare. Roman, Editura Fundaţiei 
pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II“, 
Bucureşti, 1939. 

m Limitele cunoașterii ştiinţifice. Contribuţia 
științelor experimentale la problema epistemo- 
logică, Editura Fundațiilor Regale, Bucureşti, 
1945 (reed. în 1992 şi 1994, la Editura Harisma 
din Bucureşti, ediţie îngrijită de Rodica Galeriu, 
cu o prefață de Părintele Galeriu şi Ion Andrei 
Dorobanţu). 


m Claude Bernard |monografie], Fundaţia 
Regele Mihai 1, Bucureşti, 1946. 

m Certitudine şi adevăr, Editura Casa Şcoale- 
lor, Bucureşti, f. a. [1947] (reed. în 1994, la Editu- 
ra Harisma din Bucureşti, ediţie îngrijită de Rodi- 
ca Galeriu, cu o prefață de Părintele Galeriu şi Ion 
Andrei Dorobanțu). 

= Ziduri între vii. O poveste care nu e un 
roman, un roman care nu e o poveste, Editura 
R.A.I., Bucureşti, 1995. 

m Serile singurătăţii | roman], cu o prefață de 
Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Editura C.B.C., 
Bucureşti, 1996. 

m Kairos. Eseu despre teologia istoriei, 
Editura Anastasia, Bucureşti, 1996. 

m Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului 
Aprins, cu un cuvânt înainte de Virgil Cândea, 
ediție îngrijită de Răzvan Codrescu, Editura 
Anastasia, Bucureşti, 1998. 

m Docendo discitur. Înveţi, învățînd pe alții 
[eseuri], Editura Ex Ponto, Constanţa, 1999. 

m Poeme filocalice, cu un cuvânt înainte de Î. 
P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul 
Vadului, Feleacului şi Clujului, şi cu un cuvînt edi- 
torial de P.S. Nifon Mihăiţă, Episcopul Sloboziei şi 
Călăraşilor, Editura Episcopiei Sloboziei şi 
Călăraşilor, 1999. 

m „Întâlnirea cu Părintele loan [Kulighin]“, 
în vol. Cuviosul loan cel Străin (Din arhiva 
Rugului Aprins), ed. Gh. Vasilescu, Editura 
Anastasia, Bucureşti, 1999, pp. 105-114. 

m Floarea de foc (Mărturisiri), cu un cuvînt 
înainte de Mihai Şora, ed. îngrijită de Lis Karian, 
Editura Elion, Bucureşti, 2001. 

m Valea lui Iosafat, cu o prefață de Ileana 
Mironescu, cu „Rîndurile evocatoare“ ale lui 
Mihail Constantineanu şi cu desene de Mircea 
Mironescu şi Dragoş Morărescu, Editura 
Eminescu, Bucureşti, 2001. 

m Ruth. Coborâți la prima? (Teatru), cu o 
prefață de Valeriu Râpeanu, Editura Elion, Bucu- 
reşti, 2003. 


Notă: N-am reţinut aici lucrările de ştiinţă aplicată, 
manualele ştiinţifice, broşurile, traducerile sau 
titlurile din periodice (care sînt destul de numeroase). 
Au rămas deocamdată nepublicate doar paginile de 
Jurnal, studiul nedefinitivat Structura atomului. 
Experienţe şi revelații şi - cu câteva excepții - paginile 
de publicistică din perioada interbelică. (R. C.) 





anul V e nr. 55 


17 





ROST 


REPERE 





Cuvint la moartea 
lui Al. Mironescu 





Arhim. Benedict Ghiuş 


un cald şi îndurerat omagiu de rugăciune 
şi de înaltă stimă pentru Al. Mironescu, la 
ceasul acesta al plecării lui dintre noi. 

Omul de ştiinţă, profesorul fascinant, gîndi- 
torul cu vast orizont de cultură, de fineţe, de 
informaţie, scriitorul consacrat carea a fost Al. 
Mironescu a fost totodată şi un profund credin- 
cios, un credincios practicant şi un mărturisitor 
puternic şi întotdeauna substanţial al credinţei 
noastre. 

Şi a fostun paradox al vieţi lui că acest gîndi- 
tor veşnic atit de independent, atât de nou şi de 
imprevizibil, a ţinut dinadins în materie de cre- 
dință să se ştie, necontenit, pe cele mai exacte, pe 
cele mai autentice, pe cele mai riguroase poziții 
ale credinței dintotdeauna. 

AL. Mironescu a iubit credința autentică, a 
cunoscut-o, a trăit-o şi a mărturisit-o fără emfază, 
dimpotrivă „cu simplitate şi cu normalitate“ cum 
îi plăcea lui să spună, aşa cum vor- 
bim despre lucrurile dragi şi de 
maximă seriozitate ale vieţii noas- 
tre de oameni. Nu mai spunem că 
AL. Mironescu era şi un ecumenist 
lucid şi convins. 

Despre toată credința aceasta a 
lui vor mărturisi, la vremea lor, 
manuscrisele rămase de la el. 

Credința aceasta îl făcea să 
spună că omul e ca un Dumnezeu, 
creat în mijlocul lumii, un transfi- 
gurator şi deschizător de drum, 
către Deplina Plenitudine a Vieţii. 

Credinţa lui iarăşi îl sfătuia să 
facă apel la serviciile Bisericii, de-a- 
tîtea ori în viața lui şi mai ales de-a 
lungul cancerului acesta cumplit, 
suferință care s-a încheiat totuşi 
atât de lin. 


B iserica noastră strămoşească ține să aducă 









Şi tot credința lui de asemenea era aceea 
care dădea cuvintelor lui din ultimul timp aceste 
acente de Socrate creştin cînd spunea: „Cînd va 
veni sfirşitul, eu nu voi dispărea. Voi avea alte 
relații cu voi, cu copiii, cu lucrurile acestea, cu 
oamenii, dar nu voi dispărea, voi dăinui“. 

Pentru el, ca pentru toţi creştinii, moartea 
nu e o stingere în nefință, moartea e o naştere 
pentru o altă ordine de existență, pentru viaţa în 
toată pelnitudinea ei, unde drepții strălucesc ca 
soarele, după cuvîntul Mîntuitorului. 

Din această perspectivă, în numele Sfintei 
noastre Biserici, rugăm pe tatăl nostru să dea pu- 
tere familiei să facă faţă creştineşte unui ceas greu. 

Personal, mulțumesc bunului Dumnezeu că 
mi-a fost dat să cunosc în viața mea un om de o 
esenţă atit de rară pe suprafața pămîntului ca el! 

Cei ce l-am prețuit să ne rugăm pentru el, 
Dumnezeu să îl ierte şi să-l odihnească în lumea 
drepţilor. 


2 ianuarie 1973 





Alexandru Mironescu în 1929, la susținerea doctoratului 





18 


anul V e nr. 55 


REPERE 








Cuvint înainte la 
„Poeme filocalice““ 


Bartolomeu Valeriu Anania 





Îi: carte de amintiri literare îmi exprimam 


părerea că V. Voiculescu a fost, pînă la urmă, 

singurul beneficiar al începutului de iniţiere 
isihastă pe care l-a reprezentat, în anii '50, mişca- 
rea duhovnicească a Rugului Aprins!. Mă refe- 
ream, desigur, la profunda sa trăire lăuntrică, al 
cărei rod s-a vădit în marea lui poezie din ultimul 
deceniu de viață. Părerea a rămas oarecum 
aceeaşi și în contextul unui „Cuvânt înainte“ la 
opera poetică a lui Daniil Sandu Tudor, operă 
căreia nu întotdeauna sau în mod necesar i-am 
găsit corespondențe intime cu substratul isihast. 

Iată însă că, mai nou, sînt obligat să mă 
corectez (şi o fac cu imensă bucurie); am în față un 
voluminos manuscris dactilografiat: Alexandru 
Mironescu, Poeme filocalice, trimis în ţară, se- 
parat, de către cei doi copii ai săi, Ileana şi Șerban 
Mironescu, stabiliţi de multă vreme în Elveţia. 

Pe Alexandru Mironescu (căruia prietenii 
apropiați îi spuneau Codin) l-am pomenit de mai 
multe ori în memoriile şi notările mele, dar făp- 
tura sa mi se descoperă, năpraznic, şi într-o altă 
lumină. 

Profesor universitar de chimie, el ne era 
cunoscut - nouă, celor din generaţia pe atunci ti- 
nără - ca autor al unei cărți de mare ţinută inte- 
lectuală şi, în subliminal, duhovnicească. Limitele 
cunoașterii ştiinţifice, o adevărată prolegomenă 
la implicaţiile lui spirituale de mai tîrziu. De ase- 
menea, se ştia că publicase şi două romane, Oa- 
menii nimănui, Bucureşti, 1937, şi Destrămare, 
Bucureşti, 1939. În „rest“, omul rugăciunii cu can- 
delă şi lumînare, cărturarul admirabil, interlocu- 
torul delicat şi ferm, îndrăgostitul de muzică şi 
poezie (l-am evocat oareunde recitînd din 














[i 

Eminescu şi Baudelaire), observatorul fin şi nu 
lipsit de umor, colegul generos şi prietenul total 
(îmi amintesc că, la Aiud, intersectîndu-ne pentru 
numai cîteva secunde într-o pauză de muncă 
brută, a izbutit să-mi şoptească, cu ochii înecaţi de 
bucurie, că Voiculescu părăsise puşcăria, grațiat 
printr-un decret special), amfitrionul care, alături 
de soţia sa, îşi adumbrea locuinţa sub lumina ste- 
jarului din Mamvri. 

N-am ştiut şi n-am bănuit niciodată că Ale- 
xandru Mironescu scria şi poezii. Nu-mi amintesc 
să fi auzit aşa ceva de la un Vasile Voiculescu sau 
Daniil Sandu Tudor. Nici Andr6 Scrima - care 
oricum îi era foarte apropiat - nu pomeneşte 
nimic despre un Mironescu poet. Se pare că aceas- 
ta era o taină a lui, pe care, probabil, nu i-o 
cunoşteau decit intimii casnici. 

Faţa-n față cu manuscrisul, tulburător mi se 
pare citatul care precede titlul însuşi al cărții: „Ţie 


* Alexandru Mironescu, Poeme filocalice, Ed. Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, 1999, p. 5-8. 
1 Rotonda plopilor aprinşi, ed. 1, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1983, p. 241; ed. a I-a; Bucureşti, Ed. Florile 


Dalbe, 1995, p. 217. 


2 Monahul Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Bucureşti, Ed. Anastasia, 1997. 





anul V e nr. 55 


19 





REPERE 














aducem de toate“, cuvinte liturgice care se cu- 
prind în rostirea preotului la poaducere (ridicînd, 
cu miinile încrucişate, Discul şi Potirul, îi aduce 
lui Dumnezeu Jertfa cea fără de sînge, euharis- 
tică). Aşadar, Mironescu îşi pune poemele sub 
semnul Cinei celei de Taină, în universul lăntric al 
celui ce-şi rînduieşte cuvintele în slujba Cuvîntu- 
lui. Dacă, într-adevăr, Mironescu a făcut din lucra- 
rea sa poetică o taină, faptul, acum, se explică. 
Explicaţia vine însă şi din altă parte. Există 
motive să cred că în perioada activității Rugului 
Aprins (deci şi a amintirilor mele), adică înainte 
de 1958, anul în care a fost arestat, Mironescu nu 
scria poezie. După 1964, cînd s-a eliberat din 
închisoare, Părintele Daniil murise, Voiculescu 
murise, Scrima era de mult în străinătate, iar eu 
l-am văzut, mai mult în treacăt, o singură dată. 
Poemele din manuscris sînt rînduite în ordine 
cronologică (ceea ce nu a împiedecat şi gruparea 
lor în mai multe cicluri). Ca şi prietenul său 
Voiculescu, autorul nostru obişnuia să-şi dateze 
poeziile, deseori indicînd şi locul sau împreju- 
rarea în care le-a scris. E de observat că prima 
poeziei datată este „Libertate“, Aiud 1962 (într-o 
vreme de restriște), precedată de alte şaisprezece 
care nu poartă sub ele nici un fel de indicație 
asupra timpului sau locului. E mai mult decît 
probabil că aceste prime şaptesprezece poeme au 
fost „scrise“ (desigur, pe creier) şi memorate în 
închisoare, unde Mironescu îşi va fi descoperit şi 


Alexandru Mironescu îi împreună cu Said Tudor (stânga) şi i Părintele. Ghiuș la întâlnirea duhovnicească de la Cernăuţi ( 1943) 





vocaţia lirică, o vocaţie care îl va năpădi şi pose- 
da, după aceea, vreme de şapte ani şi jumătate. 

Manunscrisul sugerează o pauză de vreo trei 
ani. Prima poezie de după cea datată 1962 poartă 
data de 8 iunie 1965, deci la vremea cînd autorul 
era liber. Din clipa aceea el a intrat într-o teribilă 
fervoare lirică, scriind câte trei-patru poezii pe 
săptămînă, şi chiar două într-o singură zi, aşa cum 
făcuse (şi iarăşi trebuie să mă întorc la prietenul 
- şi, poate, modelul său - Voiculescu, cel de la 
vremea Sonetelor închipuite...). La capătul aces- 
tei vaste experienţe - de-o potrivă duhovniceşti 
şi literare - se iveşte, iată, o operă autentică în 
întreaga ei superbă desfăşurare. 

Fireşte, ediția de față e doar un început. 
Postumitatea lui Codin va avea nevoie de o ediție 
critică a Poemelor filocalice, care să-i ofere citi- 
torului lecturi negreşelnice şi exegetului texte 
compacte. E limpede că, încă de acum, nume ca V. 
Voiculescu, Daniil Sandu Tudor, Paul Sterian şi Al. 
Mironescu alcătuiesc nucleul a ceea ce se va 
numi, sînt sigur, Poezia Rugului Aprins, o poezie 
din care vor putea fi reținute versuri ca acestea: , 
De-atuncea somn n-am mai avut,/ lar geana nu s- 
a mai lipit de geană, / Omule în drum spre Om!/ 
De-atunci un dor nebun de zbor spre înălțimi,/ 
Spre crestele scăldate în lumină/ Mă-ncearcă, zi şi 
noapte, ne-ntrerupt...“ 

Dorul poetului se va fi împlinit, acolo, sus, în 
cearcănul lui Dumnezeu. 





20 


anul V e nr. 55 


REPERE 








Savanţi și 


mărturisitori creştini 


În predania Părintelui Galeriu 





Răzvan Codrescu 





I. Religie și ştiinţă 


Raportul dintre religie şi ştiinţă, cu înţele- 
gerea lui corectă şi cu consecinţele lui multiple, a 
fostunul dintre leit-motivele predaniei Părintelui 
Galeriu. Chiar dacă la 80 de ani mai visa să 
învețe... chimie, nu era la sfinţia sa, cum poate 
unii ar fi tentaţi să creadă, reflexul unei deosebite 
curiozităţi sau al vreunei nelinişti gnoseologice 
(căci adevărata credință - pe care părintele o res- 
pira plenar - hrăneşte şi echilibrează spiritul din- 
colo de meandrele cunoaşterii omeneşti), ci o 
necesitate catehetică realist conştientizată şi 
asumată, atât în contextul mai general al pozitivis- 
mului mentalități moderne, cât şi în cel particu- 
lar al „terorismului ideologic“ impus a noi (Şi în 
tot lagărul comunist) de ateismul şi materialis- 
mul radical al marxism-leninismului. Mai aderent 
sufleteşte, prin însuşi tipul de sensibilitate pe 
care-l reprezenta prin formaţie şi profesie, era 
părintele Ia relaţia complexă a religiei cu univer- 
sul literaturii şi artelor, dar şi în acest caz prima 
tot imperativul catehetic, iar nu problema este- 
tică în sine. 

Preot de parohie urbană (întâi la „Sf. Vasile“ 
din Ploieşti, apoi - din 1973 - la „Sf. Silvestru“ 
din Bucureşti, biserică destul de centrală şi frec- 
ventată de multă „lume bună“), dar şi profesor de 
teologie cu mare aplecare spre apologetică (do- 
meniu aflat, din păcate, în mare suferință în învă- 
țămîntul teologic românesc de după al doilea răz- 
boi mondial), Părintele Galeriu a fost pus în situ- 


aţia de a predica unei asistenţe adeseori de o exi- 
gență superioară, cu pregătire şi preocupări (sau 
măcar pretenții) intelectuale, în sînul căreia tine- 
rii (elevi, studenți, oameni la început de carieră) 
au constituit un segment important, pe care pă- 
rintele L-a avut atent în vedere, ca temei al unui 
viitor mai bun, în care n-a încetat nici o clipă să 
creadă, în pofida tuturor vitregiilor istoriei. 
Predica sa s-a conformat în mare măsură acestui 
public preponderent tînăr şi preponderent in- 
telectual, prins adeseori, cu sau fără voie, în cap- 
cana divergenţelor moderne dintre cultura laică 
şi cea religioasă, dintre cunoaştere şi credință, 
dintre adevărul „oficial“ şi trăirea „intimă“, din- 
tre pragmatismul civilizației tehnico-ştiințifice şi 
reperele moral-spirituale ale tradiției. 

Meritul părintelui este nu numai acela de a fi 
pus decenii de-a rîndul (şi în momente cînd cei 
mai mulţi evitau să o facă) problema principială a 
raportului dintre religie şi ştiinţă, sau dintre cre- 
ativitatea omului (făcut „după chipul şi asemăna- 
rea“ Creatorului) şi creaţia divină, eliminînd sis- 
tematic prejudecățile de incompatibilitate sau an- 
tagonism, ci şi acela de a fi convocat efectiv ştiin- 
țele şi artele să se reveleze conştiinţei contempo- 
rane ca niște co-mărturisitoare ale Adevărului 
suprem, răsfrânt specific în adevărurile lor parti- 
culare. Pentru a izbuti în acest îndrăzneţ demers, 
părintele, apelînd deopotrivă la bibliografia orto- 
doxă şi occidentală, a desfăşurat un amplu efort 
de informare a zi, şi-a însuşit cu răbdare şi răs- 
pundere esența limbajului propriu diferitelor şti- 
inţe sau arte, încît adeseori ascultătorul era sur- 
prins de precizia unei referințe sau de subtilitatea 
unui detaliu, mai ales că din gura popilor noştri 
rar se întîmplă să auzi altceva decât litera bătă- 
torită a predaniei. Transfigurate de harul şi auto- 
ritatea morală a părintelui, nu numai simplele 
aluzii, dar şi dezvoltările mai ample se integrau 





anul V e nr. 55 


21 





REPERE 





organic în predică, se subsumau firesc priorită- 
ților duhului, nu păreau niciodată pretențioase 
sau distonante (cum se întîmplă în cazul altora): 
ele creşteau parcă de la sine pe vrejul credinţei, 
se hrăneau din sevele ei, se îmbrăcau în aceeaşi 
lumină de sus, se smereau aceleiaşi Raţiuni Su- 
preme. Luînd cazul excursului ştiinţific, nu ţi se 
părea deloc nepotrivit să auzi consecutiv din 
gura părintelui un citat din Sf. loan Gură de Aur şi 
unul din Jacques Monod, sau să măsori propri- 
etatea unui termen teologic cu cea a unui termen 
ştiinţific (entropie-deşertăciune, finalism-ordine 
divină etc.). În felul acesta, ştiinţele deveneau, 
fără a i se forța statutul, vehicule convergente 
spre Absolut, depăşindu-și relativitatea în Duhul 
Adevărului, imanența formală în esențialitatea 
transcendentă, orgoliul luciferic în jubilaţie cu- 
minecătoare. Ceea ce părintele ţinea să demons- 
treze cu predilecție, ocolind abil detaliile futile, 
era că între ştiinţa omenească şi revelaţia divină 
nu există conflict real sau raport de excluziune, ci 
că totul se subsumează spiritului şi se strălumi- 
nează în Dumnezeu, a Cărui taină este însă ome- 
neşte inepuizabilă. 

Plecat în căutarea Llămuririi, omul nu face 
decât să-şi folosească talantul conştiinţei şi să dea 
curs la elanul „chipului“ spre „asemănare“, smin- 
tindu-se numai dacă - şi atunci cînd - îşi pierde 
farul originar al credinței şi predispoziția ge- 
nuină a iubirii, ajungînd să confunde duhurile, 
sau cele trei lumini despre care părintelui îi 
plăcea atât de des să vorbească (astrală, intelectu- 
ală, divină). Altfel spus, numai atunci cînd ia ade- 
vărul ca pe o afacere pe cont propriu, uitînd - sau 
ignorînd deliberat - „nodul divin care leagă lu- 
crurile“. 

Părintele avea o mare pricepere de a şi-i lua 
martori (câteodată nesperaţi) chiar pe cei mai 
iluştri dintre înşişi oamenii de ştiinţă mai vechi 
sau mai noi (începînd cu un R. Bacon sau cu un 
Newton), iar aceasta îi sporea conjunctural per- 
suasivitatea, mai ales în ochii celor mai puţin 





Părintele Galeriu 


dedaţi cu teologia, dar crescuţi în cultul intelectu- 
al al savanților moderni. Şi era mîndru şi bucuros 
ca un copil că printre astfel de savanţi referențiali 
(Planck, Cl. Bernard, Einstein, Heisenberg, H. 
Poincar6, Frankl etc.), exemplari şi prin ştiinţă, şi 
prin credință, se numără şi o seamă de români, 
circumscrişi bisericeşte Ortodoxiei şi nu prea 
îndepărtați în timp (deci încă perfect concordanți 
cu problemele şi provocările actualității). 

Asupra a două personalități cultural-ştiinți- 
fice româneşti obişnuia să revină cu predilecție, 
mai ales după 1990 (cînd - şi prin contribuţia 
sfinţiei sale - acestea reîncepuseră să ocupe locul 
ce li se cuvine în conştiinţa noastră publică): 
Nicolae C. Paulescu (1869-1931) şi Alexandru 
Mironescu (1903-1973). 


II. Cazul Nicolae C. Paulescu 


L-am întîlnit şi l-am auzit vorbind cu patos 
despre doctorul Paulescu, în fața unei asistențe 
pestriţe (de oameni nu întotdeauna „duşi la biser- 
ică“), dar reuşind să cucerească la fel ca de la 
amvon, la A XIV-a Conferință Naţională de Fizio- 
logie (Bucureşti, 29-31 mai 1997), dar o făcuse şi 
a mai făcut-o în nenumărate rînduri (cam pînă 
prin 2001, cînd boala la răpus înainte de a-l 
omorî), iar o parte din consideraţiile sale au fost 


1 Pentru aspectele generale ale „Dialogului Ştiinţă-Religie Ia Părintele Galeriu“, cf. eseul d-lui ing. Costea 
Munteanu din broşura omagială Părintele Galeriu astăzi. Conștiinţe în slujirea cu iubire a Adevărului, Editura 


Harisma, Bucureşti, 2006, pp. 9-18. 


2 Organizată sub egida Societăţii Române de Ştiinţe Fiziologice şi a Catedrei de Fiziologie „Nicolae C. Paulescu“ de 
la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, comitetul de organizare avîndu- în frunte 
pe regretatul prof. dr. Radu Cârmaciu, şeful catedrei respective. La Editura Universitară „Carol Davila“ a apărut 
pe atunci şi o broşură cu programul şi rezumatele conferinţelor. 

3 Mi s-a relatat că în 2003, pe patul de spital, cu puţin înaintea morii, mai avea totuşi puterea şi disponibilitatea 
să vorbească avîntat, cu medicul care-l îngrijea, despre „marele Paulescu... 





22 


anul V e nr. 55 


REPERE 





ROST 





puse şi pe hîrtie, văzînd lumina tiparului, pe 8 
septembrie 2001, în pagina creştină săptămânală 
- „Calea, Adevărul şi Viaţa“ - a cotidianului Ziuat 
(ce apărea sub egida Fundaţiei Anastasia5). 

Pe Paulescu îl preţuia şi-l dădea drept pildă 
nu doar pentru opera în sine (tratatele medicale, 
articolele de specialitate, cursurile universitare şi 
performanţele de laborator), ci şi pentru exem- 
plaritatea vieţii lui creştine (îl impresiona, 
bunăoară, faptul că, deşi ocupat pînă peste cap, 
acceptase să fie epitrop al parohiei de care apar- 
ținea - Sf. Mina din Bucureşti - şi-şi onorase func- 
ţia cu toată seriozitatea care-l caracteriza). Alţii 
doar afirmă un ideal: Paulescu a şi întruchipat 
„în viul vieţii“. Trăise în castitate şi arsese numai 
pentru adevăr, iar dragostea de Dumnezeu se 
împletise constant în viaţa lui cu dragostea față 
de semeni. De altfel, iubirea era pentru el alfa şi 
omega existenţei, iar admirabila armonie a în- 
tregii creaţii, analizată cu minuţie la toate nive- 
lele, o vedea în principiul dumnezeiesc al iubirii: 
„Prin urmare, legea supremă care conduce soci- 
etăţile naturale, la oameni şi la animale, este 
Iubirea“. Părintele Galeriu comentează, specu- 
lînd în registru simbolic: „Cu certitudine, atunci 
trebuie spus ca în această viziune a iubirii, a 
înțelegerii vieţii, însăşi marea lui descoperire în 
slujirea cu iubire a omului - descoperirea insuli- 
nei (1921) - a fost rod al concepției şi muncii lui 
în universul iubirii, întrucît acest hormon 
«reglează metabolismul glucidelor, ca şi al lipide- 
lor, protidelor şi mineralelor din organism», deci 
restaurează ordinea, armonia în structurile vieții, 
astfel că în întregime existența noastră se con- 
duce, din adînc, de lumina iubirii“. 

Pornind atât de la ideile şi faptele savantului, 
cât şi de la memorabila caracterizare pe care i-o 


făcuse Nicolae Iorga în iunie 1931, în necrologul 
din Neamul Românesc („Un învăţat: D-rul Pau- 
lescu“ - text inclus, câţiva ani mai târziu, în volu- 
mul al treilea din Oameni cari au fos, Părintele 
Galeriu nu ezită să vadă în viața şi activitatea doc- 
torului Paulescu o întruchipare sui generis a pa- 
radigmei marianice: „Paulescu a trăit în lumina 
de taină a Preacuratei, menită a fi, deopotrivă, Fe- 
cioară şi Mamă; astfel spus, menită a uni, în sim- 
bioză de har, castitatea şi maternitatea. În casti- 
tatea pură a spiritului vezi adevărul, iar în iubirea 
maternă iubeşti lucrarea şi rodul adevărului, 
cum iubeşte mama jertfelnic pruncul. În acest 
sens, revelaţia divină pune în lumină paradigma 
tainică a Preacuratei în opera mîntuirii. Fiul lui 
Dumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfint, «Duhul 
Adevărului», şi din Fecioara. Ea a fost pregătită ca 
«vas ales». Patriarhul Filotei al Constantinopo- 
lului tîlcuind cuvîntul Pildelor lui Solomon: <înțe- 
lepciunea şi-a zidit casa...» (9, 1), arată pe Maica 
Domnului drept «casă a înțelepciunii lui 
Dumnezeuw»...“. Şi, oarecum surprinzător (dar re- 
levant pentru erudiţia sa diversă şi generoasă), 
părintele îşi ia drept sprijin livresc „inspiratul 
cuget“ al lui... Ion Heliade-Rădulescu: „Mesia, sau 
Logosul, prin natura Sa, avea să fie rodul Sfîntului 
Duh, care, peste tot în Evanghelii, în Epistolele 
Apostolilor, în cărțile Părinților Bisericii, e slăvit 
şi înțeles ca Duhul Adevărului... Deci rațiunea 
este rodul Duhului Adevărului. Dar unde e con- 
ceput Logosul de către Duhul Adevărului? În sînul 
unei Fecioare...“ (cit. din Souvenirs et impres- 
sions d'un proscrit, Paris, 1850, p. 23, indicaţia 
aparţine chiar părintelui). Şi conchide: „De aceea, 
în înţelesul adînc al descoperirii dumnezeieşti, 
nu te poţi realiza, împlini ca om de ştiinţă, ca 
filosof, deci iubitor de înțelepciune, ca artist şi în 


4 „Paulescu - «cel mai mare interpret ştiinţific al Divinităţii»“ (formula din titlu este a vrednicului de pomenire 
arhiereu Nicolae Mladin, la rîndul său un mare admirator al savantului). 

5 La Editura Anastasia (întemeiată de maestrul Sorin Dumitrescu şi condusă pe atunci de teologul Teodor 
Baconsky), apăruse, spre sfârşitul lui 1995, şi prima reeditare postdecembristă a unei cărți a profesorului 
Paulescu: Instincte sociale. Patimi şi conflicte. Remedii morale (text îngrijit, introducere, repere bio-bibli- 


ografice, note şi comentarii de Răzvan Codrescu), urmată în 1999 de Noţiunile de „Suflet“ şi „Dumnezeu“ în 
fiziologie (sub aceeaşi îngrijire) - ambele din ciclul „Fiziologie filosofică“. Pentru viaţa şi opera adevăratului 
descoperitor al insulinei, cf. şi crestomaţia Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Știința mărturisitoare, pe care am 
alcătuit-o şi publicat-o în 2002 Ia Editura Christiana. 

6 Cîteva spicuiri: “... a trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfint“ ; “Cine l-ar fi văzut, discret, rece, tăcut, nu şi-ar fi 
dat seama de opera pe care acest om o avea în urma sa. A trebuit ca moartea să dezlege pe prietenii cei mai de 
aproape, pe ucenicii cei mai credincioşi, ca revelația să se producă şi să se cunoască numărul şi însemnătatea 
descoperirilor lui“; “Într-o vreme cînd faima precede munca şi valorile adevărate sînt respinse de obrăznicia 
care se îndeasă, viața şi moartea acestui om de merit sînt un îndemn şi o învăţătură pentru tineretul care tre- 
buie să reziste gloriei repede făcute“. 





anul V e nr. 55 23 





ROST 


REPERE 





orice alt act creator decât în duhul acesta al 
Preacuratei, hărăzită a fi, cum s-a rostit mai sus, 
deopotrivă Fecioară şi Maică. Nicolae C. Paulescu, 
nu numai că aduce, prin gîndirea şi opera lui, un 
omagiu Maicii Domnului, ci însăşi viața lui, în 
întregul ei, a fost un omagiu adus Maicii Domnu- 
lui, prin care se revelează, în simbioză pil- 
duitoare, castitatea şi maternitatea“. 

Din opera teoretică a celui ce năzuise să pre- 
facă „medicina în sacerdoțiu“, Părintele Galeriu 
accentuează, cum era de aşteptat, asupra celor 
trei cursuri universitare adunate în 1905, la 
apogeul polemicilor sale antidarwiniste, în volu- 
mul Noţiunile de „Suflet“ și „Dumnezeu“ în fizio- 
logie. Dumnezeu este „Cauza primă“ a tot ce 
există, iar sufletul - care este tot de la Dumnezeu 
- acționează drept „cauză secundă“, conformînd 
şi ghidînd lăuntric ființa creată (este, zice autorul, 
„agent al finalităţii vitale“). Paulescu nu se 
mulţumeşte să combată evoluționismul darwin- 
ist (lesne atacabil chiar şi pe teren strict ştiinţific), 
ci construieşte, cu raționamente de o logică strîn- 
să, un model creaţionist și finalist coherent, con- 
venabil deopotrivă ştiinţei şi religiei. „Tema fun- 
damentală a gîndirii lui, ca profesor de fiziologie, 
a fost finalitatea“, iar prin aceasta apare ca un 
demn contemporan mai tînăr al lui Claude 
Bernard şi ca un îndrăzneț precursor al unei 
întregi linii de gîndire din secolul XX (sînt citați 
Merleau-Ponty, Jean Lacroix, Jacques Monod, 
John C. Eccless - părintele avînd grijă, strategic, 
să-şi aleagă cu precădere în sprijin laureați ai Pre- 
miului Nobel, distincție de care doctorul Paulescu 
fusese atit de pe nedrept văduvit). Le hazard et la 
necesită îi este o sursă îndeosebi familiară 
(văzînd în gîndirea lui Monod dezvoltarea ulte- 
rioară a intuițiilor paulesciene): „mesajul esenţial 
al ştiintei moderne“ decelează, în ontologia viu- 
lui, „trei priorităţi care conferă identitate acestei 
ordini a realului şi o deosebesc de restul univer- 
sului: a) teleonomie (fiinţele vii sînt înzestrate cu 
un proiect pe care îl reprezintă în structurile [...] 
şi îl realizează prin performanțele lor); b) morfo- 


geneză autonomă (fiinţele vii sînt maşini chimice 
care se construiesc pe ele însele potrivit unui 
determinism autonom, riguros, implicînd o «li- 
bertate» cvasitotală față de agenți sau condiţii ex- 
terioare); c) reproducere invariantă (fiinţele vii 
sînt maşini care se reproduc în mod invariant)“. 
Va să zică, „aşa cum spusese Paulescu, stejarul 
rămîne stejar, bobul de grîu rămîne bob de grîu, 
mieluşelul rămîne mieluşel. Încă şi mai profund 
exclamase Psalmistul: «Hotar ai pus pe care nu-l 
vor trece...» (Psalm 103, 10)“. 

Apologetic şi catehetic, punctul nodal e aces- 
ta: „lar în final, pe această cale științifică, Nicolae 
Paulescu ajunge la mărturia lui Dumnezeu. [...] 
«Demonstrația existenţei unei cauze primare a 
vieţii, nematerială, unică şi înțeleaptă, acesta este 
termenul sublim la care ne conduce fiziologia. 
Această cauză primară este Dumnezew», procla- 
ma Paulescu în fața studenților săi uimiţi şi fer- 
mecaţi...“ (cum uimiţi şi fermecați erau şi audi- 
torii părintelui, urmărindu-l în harismaticele sale 
excursuri culturale, însoţite de gesturi largi şi 
modulații retorice ale vocii, pentru mulți rămase 
unice şi de neiutat). 


III. Cazul Alexandru 
Mironescu 


Chiar dacă nu la fel de aureolat ca descope- 
ritorul insulinei, profesorul Alexandru „Codin“ 
Mironescu” rămîne un reper în filosofia ştiinţei la 
români, ca şi în posibila bună întîlnire între spiri- 
tul ştiinţific, spiritul artistic şi spiritul religios. 
Savant şi scriitor, figură proeminentă a grupării 
spirituale a „Rugului Aprins“ de la Mănăstirea 
Antim din Bucureşti, om de cultură, dar şi de dis- 
cretă şi profundă duhovnicitate, el a îmbinat cer- 
cetarea cu credința şi scrisul cu rugăciunea, 
impunîndu-se încă din perioada interbelică, atât 
ca teoretician al cunoaşterii ştiințifices, cât şi ca 
romancier”. Părintele Andrei Scrima îl caracteri- 
za la rîndul său cu căldură în Timpul Rugului 
Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană 


7 Licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti (1926), doctor în Ştiinţe Fizice Ia Paris (1929), apoi profesor uni- 


versitar de chimie organică. 


3 Spiritul ştiinţific (1938), Limitele cunoașterii ştiinţifice (1945 - cartea sa cea mai solidă), Claude Bernard (1946), 
Certitudine şi adevăr (1947). Mai tîrziu a scris Structura atomului. Experienţe şi revelații (lucrare, din câte ştiu, 


rămasă pînă astăzi în manuscris). 


9 Oamenii nimănui (1935, roman prefațat de Panait Istrati), Destrămare (1939, roman consemnat de G. Călinescu 
în Istoria... sa din 1941: “... un volum de agreabile amintiri din copilărie, scrise cu uşurinţă şi spirit...“). 





24 


anul V e nr. 55 


REPERE 





ROST 











(Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, mai ales pp. 
142-143); profesorul Mironescu a ars în flacăra 
vie a spiritualității de la Antim, dar a împărtăşit şi 
mucenicia multora dintre cei trecuţi pe acolo (în 
timpul războiului, dar şi cîţiva ani buni după 
aceea)!0; refuzînd orice compromis cu regimul 
comunist, a fost condamnat, în 1958, la 20 de ani 
de închisoare, din care a efectuat 5, eliberîndu-se 
cu sănătatea grav şubrezită. Zece ani mai tîrziu, la 
înmormîntarea sa, Părintele Benedict Ghiuş 
(unul dintre prietenii cei mai apropiați ai răposa- 








E 
tului) spunea: „Al. Mironescu a iubit credința au- 
tentică, a cunoscut-o, a trăit-o şi a mărturisit-o 
fără emfază, «cu simplitate şi normalitate», cum îi 
plăcea lui însuşi să spună [...]. Despre toată cre- 
dința aceasta a lui vor mărturisi, la vremea lor, 
manuscrisele care au rămas de la el“. Și într-ade- 
văr, de la Alexandru Mironescu a rămas o însem- 
nată operă postumă!!, însumînd eseuri, dialo- 
guri, mărturisiri şi scrieri literare (de valoare mai 


mult mistică decăt estetică, un loc aparte îl ocupă 
Poemele filocalice, considerate de autorul însuşi 





10 Principalul animator al grupării, poetul Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu), devenit ieroschimonahul Daniil 
de la Rarău, a şi murit în închisoare, la Aiud, prin noiembrie 1962. 


1! Esenţialul se găseşte în volumele (înşirate aici după cronologia apariţiei): Ziduri între vii. O poveste care nu e 
un roman, un roman care nu e o poveste (Editura R.A.I., Bucureşti, 1995), Serile singurătăţii (Editura C.B.C., 
Bucureşti, 1996, cu prefaţă de acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga - viitoarea monahie Benedicta), Kair6s. Eseu 
despre teologia istoriei (Editura Anastasia, Bucureşti, 1996), Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins 
(Editura Anastasia, Bucureşti, 1998, cu un cuvînt înainte de acad. Virgil Cândea - volum pe care am avut şansa 
şi bucuria să-l îngrijesc şi să-l „botez“ editorial), Poeme filocalice (Editura Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, 
1999, cu un cuvânt înainte de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, la rîndul său remarcabil poet), Floarea de foc 
(Editura Elion, Bucureşti, 2001, cu un cuvînt înainte de Mihai Şora) - toate editate mai cu seamă prin eforturile 
d-nei Ileana Mironescu Sandu, fiica autorului, stabilită în Elveţia. În manuscris îşi aşteaptă încă editarea (fie şi 
selectivă) 19 caiete de Jurnal (de o mare importanță documentară pentru cine va scrie cindva o istorie a 
„Rugului Aprins“). Pentru mai multe informaţii despre viața şi opera profesorului Mironescu, cf. volumul colec- 
tiv omagial Alexandru Mironescu. Centenarul naşterii: 1903-2003 (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, 
incluzând şi material fotografic), pentru care s-au zbătut mult regretatul Virgil Cândea şi Fănuş Băileşteanu. 





anul V e nr. 55 


25 





REPERE 











a fi lamura creaţiei sale şi pe care am avut prilejul 
să constat că Părintele Galeriu nu le ignora, deşi 
pe atunci încă nu se editaseră). 

Părintele Galeriu nu numai că-l preţuia pe 
Alexandru Mironescu (ca om de ştiinţă creştin şi 
ca fost deţinut politic anticomunist!2), dar a înțe- 
les să pună umărul, la începutul anilor *90, la 
relansarea sa publică; sub egida Editurii Harisma 
au fost reeditate - în premieră după 1989 - două 
dintre cărţile profesorului, pe care părintele a gă- 
sit şi vremea să le prefațeze (în colaborare cu Ion 
Andrei Dorobanţu): Certitudine şi adevăr (1992) 
şi Limitele cunoașterii ştiinţifice. Contribuţia 
științelor experimentale la problema epistemo- 
logică (1994). Intenţia - care, din păcate, nu s-a 
putut realiza ca atare - fusese aceea de a se 
(re)edita la Harisma întreaga operă mironescia- 


SARE, Ani 
| + e su Mar NY i 
nă. Rămîne însă semnificativ faptul că atenţia pă- 
rintelui a mers prioritar spre sintezele de filo- 
sofia ştiinţei. 

Ceea ce părintele a ținut să pună în evidență 
cu precădere (cum obişnuia, cînd venea vorba, şi 
în predicile sale) a fost, înainte de orice alte deta- 
lii, atitudinea faţă de cunoaştere şi creaţie a unui 
adevărat savant creştin, chemat să reprezinte o 
pildă şi un model pentru noile generații. „Cu- 
noaşterea omului nu e o socoteală de ici pînă colo 
şi de azi pînă miine. Ea implică angajamente pu- 
ternice şi răspunderi înfricoşătoare“, afirma Mi- 
ronescu. Şi părintele glosează: „Cunoaşterea 
aceasta a lumii înconjurătoare, cât şi a noastră 
înşine, este chiar mai mult decît o simplă «şansă» 
oferită nouă de a lua parte la un grandios proiect 
cosmic, este o rațiune de a fi, a omului ca o con- 


12 Oare câţi mai ştiu astăzi că şi Părintele Galeriu a făcut mai bine de un an de temniţă sub comunişti? 





26 


anul V e nr. 55 


REPERE 





ROST 





ştiinţă a lumii“. Mironescu era de părere că „în 
niciun alt domeniu al activității, mai mult decât în 
acela al ştiinţei, omul, lucrând, nu s-a simțit mai 
aproape de puterea de creaţie a lui Dumnezeu“, 
dar părintele ştie bine că e loc şi de multă smin- 
teală, slăbiciunea putîndu-l rătăci pe cel neaşezat 
spiritual: „Căci el poate să cadă în păcatul trufiei 
şi, neîngăduit, ca un intrus luciferic, să considere 
că el la rîndul său se poate substitui Creatorului“. 
Pentru a lămuri deplin lucrurile din punct de ve- 
dere creştin, se face un mic excurs biblic (Facerea 
2, 16-17; loan 17, 3) şi patristic (Sf. loan Damas- 
chin), arătîndu-se că avertizarea originară de a 
nu mînca din „pomul cunoștinței binelui şi rău- 
lui“ nu viza interzicerea sau îngrădirea cunoaş- 
terii, ci doar prevenea asupra posibilelor ei smin- 
teli („Dumnezeu a vrut tocmai să-l prevină pe om 
de sfişierea lăuntrică între bine şi rău, de fructul 
otrăvit al răului care înseamnă păcat, adică des- 
părțire de Dumnezeu, stricăciune, moarte“). Cum 
observa şi Mironescu, laicizarea ştiinţei este o 
tendință stupidă şi un corolar al smintelilor po- 
tenţiale ale spiritului cunoscător. Poziţia cu ade- 
vărat creştină a fost surprinsă şi formulată me- 
morabil de Shakespeare în Hamlet: There are 
more things in heaven and earth, Horatio, than 
are dreams of in your philosophy („Tainele ceru- 
lui şi-ale pămîntului, Horatio, sînt mult mai multe 
decât închipuie filosofia ta“), sau de un Leonardo 
da Vinci („Iată că din marea cunoaştere se naște 
marea smerenie“), ca să răminem în sistemul de 
referință cultural. Mironescu nu numai că neagă 
argumentat presupusa incompatibilitate între 
credință şi cunoaştere (inclusiv ştiinţifică), dar îşi 
exprimă admirabil convingerea că fără o credință 
în genere, pe deplin definită şi asumată, orice 
cunoaştere este oarbă sau inconsistentă!3, creşti- 
neşte vorbind, „dacă nu suflă peste ele darurile 
Duhului“, toate ştiinţele „rămîn semne moarte“ 
(sau, cum spunea Kepler, ne tot jucăm cu sim- 
boluri, uitînd pînă la urmă că nu este vorba decât 
de un joc...). 

În prefața mai amplă la Limitele cunoașterii 
ştiinţifice, părintele consideră că, după lunga 
modă pustiitoare a pozitivismului, două sînt rea- 
lităţile pe care trebuie să le reafirmăm astăzi cu 


precădere: că „spiritul se află dincolo de materie 
şi stă la baza ei“ şi că „dincolo de spirit este cealal- 
tă lume, lumea divină, a originilor, a informaţiei, 
a proiectelor“ (Sophia divină necreată, în ter- 
meni mai teologizanți). Gîndirea lui Alexandru 
Mironescu (ca şi cea a lui Nicolae C. Paulescu 
odinioară, dar cu mai mult aparat teoretic şi într- 
un limbaj mai apropiat de cel al momentului actu- 
al) a fost conformată de aceste două adevăruri 
fundamentale, iar pertinenţa şi actualitatea ei se 
văd şi din aceea că foarte mulți filosofi şi oameni 
de ştiinţă de după el au îmbrățişat şi adîncit con- 
cepţii asemănătoare (de data aceasta sînt invo- 
cați, între alţii, Roger Sperry, Lyall Watson, Heinz 
Pagels, Niels Bohr şi Victor Weisskopf - care, prin 
1975, a conferenţiat şi la Bucureşti despre 
„Limitele şi frontierele ştiinţei“). 

„Cartea lui Alexandru Mironescu - 
conchide părintele - este o formidabilă ple- 
doarie nu doar pentru utilitatea efortului de a 
gîndi, ci şi pentru bucuria pe care o poate aduce 
în minte şi suflet acest act care este indispensabil 
în apropierea noastră de înțelegerea actului 
Creaţiei şi, implicit, a rostului şi rolului ființării 
noastre pe fața Pămîntului. [...] Într-un secol în 
care fie s-a vorbit despre incompatibilitatea 
ştiință-religie (extinzînd-o pînă la incompatibili- 
tatea cu credința chiar), fie s-au produs scrieri 
(semi)docte în intenția de a descoperi sursele 
«ştiinţifice» ale textului biblic, în Limitele 
cunoaşterii... întîlnim o adevărată comuniune 
ştiință-religie, în care credinţa (prin intermediul 
Revelaţiei) vine să lumineze cunoaşterea noas- 
tră, care în fond este una singură, după cum unul 
singur este Dumnezeu, indiferent de numele pe 
care [H dăm“. 

Poate că niciodată Ortodoxia nu s-a rostit 
mai clar asupra acestor raporturi delicate, iar 
dacă într-un viitor indefinit ştiinţa se va apropia 
tot mai mult de credință, atunci poate vom fi mai 
recunoscători decât sîntem astăzi față de cei care 
nu s-au îndoit nici o clipă că marile adevăruri au 
loc deplin în limba şi în duhul nostru, ca un dar 
profetic şi răscumpărător de vremuri, care s-ar 
cuveni să ne înduplece la îndrăzneala de a fi mai 
mult decât sîntem... 


13 „... nu e posibil a gîndi [corect] şi deci a descoperi adevărul dacă nu avem o credinţă. Viziunea aceea organică, 
unitară, articulată, nu este de fapt decât universul unei credințe. Nu putem pune în mişcare resorturile noastre 
spirituale dacă nu avem o credință; nu o obsesie care e o sclavie, ci o credinţă care e prilejul unei fertilizări. 





anul V e nr. 55 


27 





ROST 


DIALOG 





Dialog cu filosoful PETRE ŢUȚŢEA: 


„Istoria e făcută de Aleși“ 


La începutul anilor '70, când L-am cunoscut pe filosoful Petre Ţuţea, 
eram student la Politehnica bucureşteană şi trecventam, ca proaspăt 
aspirant la gloria literară, restaurantul Uniunii Scriitorilor din casa 
lui Sadoveanu, de pe Calea Victoriei. Aici, în una din după-amieze, 

un bătrân înalt și falnic, cu, încă de pe atunci, o chelie glorioasă, 

a intrat perorând despre Sofocle şi încercarea rudelor lui de a-l lua sub 
tutelă, pe motiv că-i iresponsabil, senil şi trebuie îngrijit ca atare; 
drept răspuns la intențiile rudelor, Poetul a participat la concursul 
dramatic din Atena acelui timp cu piesa „Antigona“. 

Astfel, cum spunea Ţuţea (v-aţi dat seama că el era): „La 90 de ani le-a 
tras o «Antigona»!“, râzând încântat şi aşteptând, cum îi era obiceiul, 


susținerea şi aprobarea auditoriului. 


Cassian Maria Spiridon 


m mai avut şansa, de câteva ori, să-i stau în 
A mei E drept, pe atunci nu realizam di- 

mensiunile reale ale gânditorului, şi aceasta 
mai ales din lipsa posibilităţilor de cunoaştere a vie- 
ţii, operei şi poziţiei sale în cadrul glorioasei gene- 
rații din care a făcut parte, a lui Mircea Eliade, Emil 
Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Con- 
stantin Noica... Repartiția de la terminarea facultă- 
ţii, undeva în nordul Moldovei, a întrerupt, practic 
total, legătura cu filosoful creştin Petre Ţuţea. 

A venit decembrie 1989, odată cu el liberta- 
tea atât așteptată şi sperată, şi iată, visul din ado- 
lescență, de a scoate o revistă, s-a materializat. 

La începutul lui ianuarie 1990, lansam la Iaşi 
săptămânalul „Timpul“, ce-şi propunea a contin- 
ua linia „Timpului“ eminescian. Din al treilea nu- 
măr, apărut tot în ianuarie '90, am început publi- 
carea în serial al primului volum Problemele sau 
cartea întrebărilor din Omul - Tratat de antropo- 
logie creştină al marelui gânditor Petre Ţuţea. Am 
continuat să public, în serial, din acest volum, 
până în octombrie 1991, când am plecat de la 
revista „Limpul“ (unde intrasem în conflict cu 
„sponsorii“) la revista „Cronica“. 

Ultima oară când am vorbit cu Petre Ţuţea 
acesta se afla la aşezământul Christiana. Am dis- 





cutat ultimele detalii privind editarea Tratatului 
de antropologie creştină. L-am întrebat despre 
Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu; nu mai avea vi- 
goarea şi forța spiritului pe care atât de mult le ad- 
miram, îşi pierduse vlaga, deja era mai mult în 
cer decât aici, cu noi. l-am promis atunci - era la 
sfârşitul lui mai'91 - că voi face tot posibilul ca, în 
timp util, să aibă în mână acest prim volum 
tipărit. N-a fost să fie. Greutățile financiare şi de 
altă natură m-au împiedicat. Între timp au apărut 
câteva cărți semnate de filosof, cuprinzând părți 
din operă, mai puțin semnificative pentru marele 
gânditor creştin care era. Abia în 1993 am publi- 
cat primul volum din Omul. Tratat de antropolo- 
pie creştină- Problemele sau cartea întrebărilor. 
Au urmat şi celelalte volume, ca, în 2004, să-l edi- 
tez integral. 

Sper că de acolo, de Sus, cum îi plăcea lui să 
spună, să îmi acorde clemență, pentru că motive 
în afara voinței mele m-au împiedicat să public 
primul volum din Tratat, în timpul vieţii sale. 


Umbra palidă 
a lui Petre Tuţea 
Interviul pe care îl propun în continuare 


l-am realizat în toamna anului 1990, în garso- 
niera filosofului, aflată Ia etajul 8 al unui bloc bu- 





28 


anul V e nr. 55 


DIALOG 





ROST 





cureştean, pe strada Şipotului. Era un spațiu aus- 
ter, cu un pat mare în dreapta, cum intrai în încă- 
pere. La capătul patului era o ladă pentru aşter- 
nuturi, iar la perete un raft plin de cărți, în princi- 
pal în limba germană. În fața patului era o masă 
înconjurată de câteva scaune, iar în stânga încă- 
perii un alt raft cu câteva polițe, Ia fel de plin cu 
cărți vechi. Nu eram prima oară prezent în garso- 
niera filosofului. De această dată aveam la mine 
un reportofon. Petre Ţuţea era, ca întotdeauna, 
pregătit pentru un dialog - care nu putea fi decât 
un adevărat banchet platonician. Eram însoțit în 
austera garsonieră, când am făcut înregistrarea, 
între alţii, şi de Titus Ceia. 

La ultima întâlnire cu filosoful, la patul de 
spital, eram împreună cu Marcel Petrişor, scriitor 
şi fost deţinut politic - aveam reportofon, dar, 
cum am precizat, Petre Ţuţea era o palidă umbră 
a celui pe care l-am cunoscut în anii “70 şi care era 
încă atât de plin de forță spirituală doar cu câteva 
luni în urmă, când înregistram acest dialog. 


Tovarășul Stalin i-a dizolvat 
sufletește și i-a ucis biologic 


- Ce credeţi, domnule Ţuţea, despre econo- 
mia de piaţă? 








- Asta e o vorbă pur şi simplu. Păi ce, poate 
să existe economie fără piață? Până acum n-a fost 
piaţă? Lăsând gluma deoparte, într-o economie 
contează cel mai mult întreprinzătorul. La oraş, 
întreprinzătorul - la ţară, gospodarul! Lozinca li- 
beralilor moderni e că statul e un prost gospodar. 
Pentru asta însă nu există decât un singur reme- 
diu: triumful interesului privat. O liberalizare a 
economiei! După dumneavoastră, care ar fi cea 
mai puternică cetate economică în ziua de azi? Vă 
spun eu: liberala Americă! Din punctul acesta de 
vedere, europenii sunt, pardon de cuvânt, nişte 
băşinoşi. 

- Nu credeți, totuși, că Germania, după ce 

s-a reunificat, a dobândit o mare şansă? 

- Deocamdată nu arată. Aceasta, deoarece 
germanii nu au vocaţie politică. Sunt doar nişte 
buni gospodari şi asta nu ajunge. Nici alţi euro- 
peni nu au şanse mai mari. Să luăm, de pildă, 
francezii care s-au democratizat total. Ei bine, de- 
mocraţia totală este cimitir istoric. Europa poate 
azi exporta idei tehnice, ştiinţă, politic însă, zero. 

- În urmă cu ani aţi prezentat comuniștilor 

un proiect de reforme economice... 

- Nici nu mi-au răspuns. N-aveau ei ce discu- 
ta cu un om pe care-l ştiau de dreapta. Eu am fost 
totdeauna de părere că singurul mijloc de a ridica 


Petre Ţuţea 





anul V e nr. 55 


29 





ROST 


DIALOG 





omul din cele patru labe antropoidale în care a 
căzut este Dreapta. Chiar extrema dreaptă. Indo- 
lenţilor, bâte pe spinare până fac băşici. La figu- 
rat, bineînțeles, deşi n-ar strica nici la propriu. Ru- 
şii ar fi putut avea o şansă prin extrema dreaptă. 
Dar ruşii nu au vocaţie istorică. Au doar vocaţia 
de cireadă. 

Ruşii au făcut în schimb bolşevismul. Zic unii 
că lar fi făcut evreii, dar, întreb eu, de ce nu l-au 
făcut evreii la francezi? Sau la germani, că Marx 
era german. Nu l-au făcut pentru că ăştia, măcar, 
nu sunt cirezi! Bolşevismul a putut prinde la un 
popor agrar, nu la orăşeni. Şi de fapt, socialismul 
ar merge la citadini! La un popor de țărani, însă, 
a dat-o în bară. 

Ca să vă spun drept, are mare importanță şi 
un alt lucru: fondul rasial. Socialismul „prinde“ 
pe un fond rasial imbecil. Cultură inexistentă, 
cirezi rurale, plus un fond rasial imbecil, şi iată că 
socialismul devine doctrină şi se îndreaptă spre 
faliment. S-a început cu o minciună: li s-a spus 
oamenilor că li se dă pământ, după asta au fost 
beliţi şi li s-a luat pământul înapoi. 

- Unii şi-au pierdut şi viețile... 

- Să tot fie vreo 15 milioane, numai în Rusia. 
Tovarăşul Stalin i-a dizolvat sufleteşte şi i-a ucis 
biologic. Din punct de vedere românesc, căci eu 
gândesc româneşte, asta a fost pentru noi o ade- 
vărată binefacere, să mă ierte Dumnezeu! 


În belșugul de acolo nu poate 
apărea o gândire teologică 


- Gândind românește, ce credeţi, va mai fi o 
Românie Mare? 

- Păi este aproape mare. Ce-i mai lipseşte? 
Doar Bucovina şi Basarabia. Numai că nu prea 
depinde de noi problema Basarabiei, că acolo e 
căpcăunul rusesc. Cât mai €... Când mă gândesc: 
dacă nu i se întindea Rusiei mâna de către evreii 
americani, acum se puteau întâmpla multe 
lucruri importante în lume. Era o vorbă: să ne fe- 
rească Dumnezeu de triumful Americii şi al Ru- 
siei, şi au triumfat amândouă. Acum se înțeleg de 
minune. 

Pe noi ruşii ne urăsc. Ei ne consideră, Hruş- 
ciov a şi declarat-o, „o insulă latină care izolează 
slavii de nord de slavii de sud“. Şi nu mai e 
nimeni care să ne ajute. Statele Unite nici nu s-au 


născut, sunt un munte care stă pe loc. Asta din 
cauza raselor care există acolo. Americanii fac 
haosul planetar, ei gândesc negustoreşte. 

- Dacă americanii n-ar gândi negustoreşte, 

ci, să zicem, teologic, ce s-ar întâmpla? 

- Ar muta Sfântul Scaun de la Roma la Wa- 
shington. Ar crea unitatea creştină. Dar în bel- 
şugul de acolo nu poate apărea o gândire teolo- 
gică. N-au vocaţie, ci îl invocă pe Dumnezeu să le 
binecuvânteze prăvăliile. Numai că se întâmplă 
un fenomen ciudat: un german, un francez, un 
orice care ajunge în America se americanizează. 
Ţin minte că am fost odată, la Moscova, în conflict 
cu un american. În salonul lui Gafencu. l-am făcut 
o impresie detestabilă americanului acela. 

Tragedia omului de azi e că americanii dic- 
tează. Dictează economic, vamal, naval, aerian. 
Doar atât că nu exercită cum ar trebui stăpânirea 
lumii, decât la casele de bani. N-au orgoliu politic. 
Nenorocirea este că americanii sunt foarte puter- 
nici şi nu se poate deocamdată ca lumea să le 
scape de sub control. Sunt cei mai bine înarmați; 
ruşii nu pot duce cursa înarmării cu americanii, 
cu surprizele lor tehnice. 























30 


anul V e nr. 55 


DIALOG 





ROST 





- Și totuși americanii i-au menajat pe ruși 

într-un moment destul de important. 

- Asta îi va costa. De altfel, după cum ştii, au 
dispărut ei şi romanii... Istoria nu iartă, ameri- 
canii vor îmbătrâni şi ei. Eu când eram tânăr, am 
scris o prostie: că marile puteri au murit. N-au 
murit încă, dar e inevitabil. Cu progresul tehnic 
însă, astăzi, s-ar putea ajunge la situaţii hilare: 
dacă Elveţia, de pildă, ar avea superioritate 
tehnică militară, i-ar putea cere o capitulare 
URSS-ului. La asta ar putea duce concentrările de 
energii imense în spaţii mici. Repet, însă, orice 
democraţie este un cimitir istoric. 


Cât aş fi de aristocrat în 
gândire, politic sunt democrat 


- Să înțelegem că noi ne facem intrarea în- 

tr-un cimitir istoric? 

- Noi n-avem nici măcar democraţie. Un cimi- 
tir istoric presupune un trecut de viață care să fie 
îngropat. Noi am jucat în Evul Mediu un rol foarte 
important. Principatele, şi Muntenia şi Moldova, 
ba chiar şi Transilvania, s-au bătut separat cu 
Imperiul Otoman într-un mod glorios. Când 
Ungaria era făcută paşalâc, noi îi băteam pe turci. 

- Pentru Că veni vorba de Ungaria, se agită 

în ultima vreme ideea că Ungaria este un 
pericol. Dumneavoastră ce credeţi? 

- Pentru cine? Pentru România?! Ştiţi ceva, 
eu nu mor de râs, că nu sunt cardiac. lar dacă fac 
gălăgie dânşii, fac aşa, ca o tobă pe care o baţi, dar 
nu spune nimic. 

- Şi totuşi, de mai multe luni se perpetuează 

o stare de tensiune. 

- Păi, nu sunt ei de vină. Vinovaţi sunt măga- 
rii de la Bucureşti care nu ştiu să facă ordine. La 
posibilităţile noastre, s-ar putea face ordine la 
Târgu Mureş şi în secuime în trei ore. Cu scuze! 
Dar cine să facă uz de forţa de ordine a românilor 
dacă românii sunt conduşi de nişte nevolnici? 
Aici nu e vorba de legi, ci de oameni. 

Să ştiţi un lucru: eu, cât aş fi de aristocrat în 
gândire, politic sunt democrat. Masa e absolută: 
fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar 
toți proştii ăştia împreună sunt un principiu 
istoric. Cineva, îmi pare că Aldous Huxley, a spus: 
„Un singur lucru mi se pare sublim. Nu un specta- 
col cosmic, care nu-mi spune nimic prin materia- 


litatea lui, ci o mulțime desfăşurată revoluţionar 
în acţiune“. Dar revoluţia n-o face mulțimea. Ea 
joacă doar rolul apei în vas: îl umple, nu dă forma 
vasului. 

- Domnule Ţuţea, care ar ti, după dumnea- 
voastră, cea mai ilustră tigură istorică a 
secolului al XVIII-lea? 

- Napoleon. Un om care a refăcut ordinea 
naturală punând parul pe haimanalele de pe uli- 
ță. El face adevărata istorie a Revoluţiei Franceze. 
Când a fost întrebat Napoleon cum îşi explică 
intrarea armatelor sale în Țările de Jos, ca pe 
bulevard, în timp ce regii Franței se opinteau la 
ele zadarnic, dânsul a răspuns: „N-au intrat arma- 
tele Franţei, ci ideile revoluţionare de pe drapel!“. 
Începuse o nouă filosofie a Istoriei! 


Social-democraţia este 
anticamera comunismului 


- Credeţi că ideea comunismului ar fi avut 

vreo şansă dacă încăpea pe alte mâini? 

- Care mâini pot transforma o eroare în ade- 
văr? Cel mult, dacă încăpea pe alte mâini, se ter- 
mina mai repede cu comunismul. Sigur! 

- Ce părere aveţi dumneavoastră despre So- 

cial-:democraţie? 

- Social-democraţia e anticamera comunis- 
mului. Comuniştii nu sunt decât moştenitorii 
social-democraţiei. Pentru atitudinea mea față de 
social-democraţie s-a găsit un motiv în plus să fiu 
bătut la fund când eram în închisoare. 

Dacă veni vorba, hai să vă povestesc ceva: 
odată, un codoş de acesta, cum mişunau printre 
torționarii noştri, s-a dus la comandantul închiso- 
rii şi l-a rugat să-i dea voie să vină pe la mine ca să 
mă asculte vorbind. „Păi bine, măi boule, ce înțe- 
legi tu din ce vorbeşte acela?“, l-a întrebat coman- 
dantul. „Nimic, dar le vorbeşte grozav!“, a răs- 
puns individul. 

La anchetă m-au întrebat: „E adevărat că ai 
lăudat social-democraţia?“. Iar eu le-am răspuns: 
„E laptele bătut al comunismului“. Ştiţi ce vor so- 
cial-democraţii? Să facă şi bine, dacă se poate, dar 
să nu facă cum trebuie. Numai că, dacă prin so- 
cial-democraţie s-a intrat în comunism, nu se poa- 
te ieşi din comunism tot pe-acolo. E ca o uşă care 
se poate deschide numai dintr-o parte, social- 
democraţii nu au forță activă de luptă. 





anul V e nr. 55 


31 





ROST 


DIALOG 





N-au guvernat Germania social-democraţii? 
Drept care „au făcut pe ei“. Acum cea mai bună 
doctrină politică ar putea fi cea liberală. Liberalii 
clasici, care organizează societatea pe personali- 
tatea umană. 

- Şi care credeţi că este sistemul social cel 

mai bun? 

- Cel care pleacă de la respectul măştii de 
om; democraţia. Democraţia obligă, prin însăşi 
ordinea ei ideologică, idiotul să stea alături de 
geniu şi să-i poată zice: „Ce mai faci, frate?“. Par- 
tea proastă este că oamenii de excepție pot ajun- 
ge captivi în cirezile democratice. Ce decide masa 
are un caracter absolut, deoarece prin masă se 
exprimă specia. Prin individ se exprimă person- 
alitatea. Numai că, uneori, un individ ajunge să 


influenţeze foarte mult asupra maselor. Aceştia 
sunt Aleşii. Istoria este făcută de Aleşi. Paradoxul 
societății umane este că mulțimea îi produce pe 
conducători, iar aceştia o conduc. 

- Domnule Ţuţea, nu credeţi că acum po- 
porul român trăieşte, după 45 de ani de 
comunisin, O renaştere națională? 

- N-am ieşit încă din comunism. N-am ieşit 

încă din această invenţie năucă. 


Francmasoneria 


- Ce-aţi putea să ne spuneţi dumneavoastră 
despre trancmasonerie? 

- S-a născut în Evul Mediu ca o reacțiune 

împotriva tiraniei de atunci. Pe parcurs au luat-o 








ALLIED ORGANIZATIONS 


A 





2 Potmeuneti 





în stăpânire evreii. Au 
transformat-o în unealtă 
de stăpânire iudaică. Ini- 
țial, nimeni nu putea de- 
veni, să zicem, Cavaler de 
Rose-Croix dacă era evreu. 
Ulterior, s-a putut orice. 
Asta a fost de fapt, - uite, 
aici fac poate un păcat şi 
sunt totuşi fecior de popă, 
dar o spun - fructul nepu- 
tinței creştinismului tole- 
rant până la refuz. Argen- 
toianu a fost odată între- 
bat de nişte tineri: „Sân- 
teți francmason, domnule 
ministru?“ La care le-a răs- 
puns: „Fugi bă, de-aici. Am 
fost, e un fleac“. Francma- 
soneria doreşte puterea, 
cu lozinci democratice. 
Nu sunt religioşi. Au o sin- 
gură religie: propria lor 
doctrină. Pe duşmani îi 
anulează social. Au o struc- 
tură supranaţională. Deci, 
sunt antinaturali. Toţi cei 
care aspiră la unitatea 
speciei om anulează prin- 
cipiul competiţiei între 
popoare. Anulează însăşi 
principiul civilizației mo- 
derne, născute prin luptă. 











32 


anul V e nr. 55 


POLITICA, LA DESCUSUT 








Vedere de pe Centura Politicii 


Hercule şi Edecu 





Viorel Patrichi 





a cuptorului în care se perpelea Ion Ilies- 

cu, alături de întregul popor! Prin luna 
mai, când se punea întrebarea „Care pe care? 
Traian Băsescu acordase un interviu revistei „Po- 
litique Internationale“ din Franța. Acolo a pictat 
pe Tataie în fel şi chip: un bolşevic vinovat de 
crimele din 1989 şi din 1990. Era deja prea mult. 
Dacă loveşti pe politicianul român chiar în 
moştenirea lui istorică e ca şi cum i-ai spune unui 
scriitor că n-a mai citit o carte de două decenii. 
Şi-a pus Tataie mâna pe condei şi l-a trăsnit în sti- 
lul „Anti-Duhring“. Că doar el a fost „lustrat încă 
din copilărie“. Pentru indignarea sinceră a Edecu- 
lui, să recitim această mostră unică în politichia 
noastră: 

„România nu poate fi considerată un soi de 
«grajdurile lui Augias» în materie de corupție şi 
nici dumneavoastră nu sunteţi Hercule, chemat 
să le curețe. Pentru asta ar trebui să fiți un exem- 
plu de moralitate şi de cinste, de onoare. Nu este 
cazul. Probabil că vă închipuiți că acuzele care vi 
se aduc, şi care privesc grave acte de corupție, vor 
fi uitate de români dacă asmuţiți o procuratură 
aservită dumneavoastră şi transformată într-un 
fel de nouă poliţie politică, cu un comportament 
abuziv, în disprețul legilor ţării şi al Constituţiei, 
asupra adversarilor politici. Vă înşelaţi: proble- 
mele dumneavoastră cu justiţia, abuzurile dum- 
neavoastră dubioase, care privesc şi spălarea de 
bani, şi falsul şi uzul de fals, încălcările sistema- 
tice ale Constituţiei nu vor fi uitate. Nu puteți da 
la infinit lecţii altora, nu puteți poza mereu în in- 
coruptibil, în luptătorul cu sistemul ticăloşit, câtă 
vreme ați contribuit şi contribuiţi din plin la tică- 


C um poate politica să tulbure pacea adâncă 


loşirea lui. Vă reamintesc, în acest context, ați fost 
suspendat din funcţia de şef al statului pentru 
reale, şi nu inventate, încălcări ale Constituţiei, şi 
nu, cum fals prezentaţi lucrurile în interviu, pen- 
tru că ați condamnat comunismul, ați deschis 
dosarele securităţii şi aţi început lupta împotriva 
corupţiei. Nu vă puteţi ascunde în spatele avizu- 
lui consultativ al Curţii Constituţionale, pe care 
fals îl prezentaţi drept un verdict de achitare. 
Curtea Constituţională nu v-a judecat şi nici nu 
v-a achitat... ştiţi la fel de bine ca şi cetățenii aces- 
tei țări că gestul dumneavoastră de a condamna 
comunismul este ipocrit şi oportunist, că scopul 
exclusiv este acela de a atrage electoratul antico- 
munist şi revanşard în tabăra dumneavoastră. 
Rezultatul unor astfel de acte nu este altul decât 
adâncirea conflictelor din societate. (...) Lupta 
împotriva corupției nu a început cu dumneavoas- 
tră. Dumneavoastră ați transformat-o în specta- 
col, în show de televiziune. Mai mult, în numele 
luptei împotriva corupției, ați acceptat încălcarea 
de către procuratură şi serviciile secrete a unor 
drepturi şi libertăți fundamentale, garantate de 
Constituţie, pe care o încălcaţi, la rândul dumnea- 
voastră, cu o consecvență demnă de o cauză mai 
bună. Cât despre dosarele fostei securități, ele au 
fost accesibile încă din anul 2000. Deocamdată, 
în afară de manipularea unor date din aceste do- 
sare, nu s-a întâmplat nimic deosebit. (...) Faptul 
că la referendum românii care s-au prezentat la 
urne nu au votat destituirea dumneavoastră nu 
înseamnă că faptele care vi se reproşează nu au 
existat. La 19 mai 2007 românii nu v-au mandatat 
să vă răzbunaţi pe aceia care au fost împotriva 
dumneavoastră sau să distrugeţi sistemul politic 
românesc sub pretextul reformării lui.“ 


Subterana 


Cum stătea la Neptun şi medita la a treia Re- 
publică a lui Pleşu & Patapievici, Marinelu a sărit 
ca ars. A răsfoit cartea cu îngeri, a aruncat filo- 





anul V e nr. 55 


33 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 











Traian Băsescu 


zofia lui Liiceanu şi trilogia lui Cărtărescu, necăjit 
că nicăieri nu scria cine naiba era Augias. Să fi fost 
un nou consilier de la Palatul Victoria din pleiada 
lui Finkelstein? Sau să fie unul din sfătuitorii lui 
Tony Blair, cumpărat de Prostănacu? Adriana 
Săftoiu, această enciclopedie de la Erevan, nu 
mai era alături să-l sfătuiască, iar pe Elvis la 
mazilit chiar el. Blonda norvegiană a lipsit la 
lecţia despre Hercule şi normal că nu ştia nimic. 
Până la urmă, tot Maria la salvat: i-a adus mitolo- 
gia greacă de la Răzvan Teodorescu şi l-a lămurit. 
S-a dumirit de tot: era clar, lui Tataie i-a jucat 
feste grele tot propria subterană. De ce „grajduri- 
le lui Augias*? Nu putea scrie mai degrabă „casele 
lui Adrian Năstase“? Sau mai bine „geanta şi țoşca 
lui Miki şpagă“? Vechii greci avertizau că nu tre- 
buie să te joci cu miturile ca să nu-i mânii pe zei. 
Povestea spune că regele Euristeu al Micenei 
se temea grozav de Hercule sau Heracles. Zeița 
Hera i-a poruncit lui Euristeu să-i dea lui Hercule, 
sclavul lui, să facă 12 munci imposibile pentru a-l 
pierde. Printre altele, Hercule trebuia să rânească 
grajdurile lui Augias, regele Elidei. Acolo erau trei 
mii de boi şi nimeni nu mai curățase grajdurile. 
Hercule a scos boii pe câmp, a dat cu ghioaga în 
pereți şi a făcut două borţi mari. În dreptul fiecă- 
rei borţi, a săpat şanţuri adânci, prin care a abătut 
cele două râuri - Alfeu şi Peneu. Șuvoiul a spălat 
bălegarul, iar grajdul a rămas curat. Până seara, 
Hercule a reparat pereții şi a abătut râurile la loc 
în albiile lor. Acum, ce este „borta“? Păi, borta 








este hăul provocat în economia națională de Par- 
tidu lu Mucles timp de 17 ani. Cine să fie cei trei 
mii de boi? N-aş vrea să adâncesc mai mult... 


Suba lui Motocicleanu 


Iar boii bătrâni, dacă au muncit toată viața, 
de ce să le mai dai ogrinji la bătrâneţe? şi-au trăit 
traiul, şi-au mâncat mălaiul! Ba să le dăm fiindcă 
democraţia înseamnă un bou - un vot! Bine, dar 
Augias nu mai are nimic în pătul. Să fie sănătos! ÎI 
lăsăm să-şi rupă gâtul cu tot cu Guvern, iar noi 
vom lua voturile. Aşa se explică de ce supuşii Ede- 
cului s-au dat de ceasul morţii ca să scoată legea 
pentru mărirea pensiilor, acum, iar nu în anul 
2000, când se aflau la putere. Marinelu striga la 
Augias-Motocicleanu, cel care umbla în şubă şi în 
ciubote de cauciuc: Este caniculă, băăă! Aveţi apă 
să curăţ grajdurile? A fost suficient pentru ca toți 
să-l arate cu degetul. Uite că nu vrea să mărească 
pensiile! Cum de unde apă? Mutăm Rinul prin 
Bucureşti, că acolo plouă! Aşa a ieşit legea pensi- 
ilor, prin declaraţii politice şi fără să se indice 
sursa finanțării. 


„Năstase nu poate fi 
parașutat!“ 


Până la urmă, Vasile Dâncu a demisionat din 
funcţia de vicepreşedinte al PSD. Era printre 
puţinii politicieni lucizi de-acolo, prin care par- 





34 


anul V e nr. 55 


POLITICA, LA DESCUSUT 








tidul se putea reforma. A rămas Olandezu Zbură- 
tor, ela învins! Estimp, Împăratu-de-Mătase, a fost 
spălat la CC de către moliile lui Tataie: nimeni nu 
are dreptul să-l întrebe despre Mătuşa Tamara, 
fără avizul Parlamentului sau al preşedintelui! 
Aşa că acum iese la interval: pune tunurile pe 
meterezele blogului şi trage după Prostănacu, cel 
refugiat la Marele Licurici, după care anunță că va 
candida la Preşedinţia României. Va înfrânge din 
nou! Auzind că Ady se ridică iar, Prostănacu i-a 
avertizat pe suporteri că nepotul mătuşii Tamara 
are alte dosare grele, care dau să sară din sertare. 
şi atunci vine torpila Împăratului-de-Mătase: 
„Geoană ştie ceva despre alte eventuale dosare, 
dar asta ar însemna, practic, complicitate în uti- 
lizarea lor politică, informaţiile neputând veni 
decât de la Daniel Morar sau Traian Băsescu“. şi 
intervine apoi Tataie împăciuitor: „Năstase are 
dreptate. Nu trebuie să lăsăm pe nimeni afară. 
Este loc pentru toată lumea“. Iată de ce România 
este asemenea grajdurilor lui Augias! Prostănacu 
s-a supărat rău şi i-a mai dat o copită plăvanului: 
„Ca să poți să fii într-o echipă de conducere, nu 
poţi fi paraşutat, ai nevoie să te propună cineva, 
să te aleagă cineva. Domnul Năstase nu a candi- 
dat, nu a fost propus şi nu are cum să vină în 
echipa de conducere altfel decât prin mecanis- 
mul votului democratic din partid“. 

Toate ca toate, dar Ady recomandă, fără să-l 
roage Prostănacu, un cincinal de coabitare 
voioasă cu liberalii la conducerea României, 
după model german. Fireşte, omul nu realizează 
că vin alegerile şi nu-i mai salvează nici Mătuşa 

— 











Adrian Năstase 








Tamara. Până atunci, Prostănacu a cerut bani de 
la obraz pentru primarii din Partidu lu Mucles! Şi 
Motocicleanu s-a executat. 


Strategii și ţărani 
cu oale sub presiune 


Traian Băsescu are la CSAT un proiect pen- 
tru strategia națională de securitate, din care 
lipseşte seceta ca factor de risc. Ministrul Varujan 
Vosganian a elaborat şi el o strategie de politică 
energetică, tot un proiect, unde nu se spune mai 
nimic despre marea provocare globală: schim- 
barea dramatică a climatului. În schimb, strategia 
lui Vosganian le recomandă țăranilor „oale sub 
presiune“ şi propune „diseminarea de pliante“ 
prin toate satele patriei. România este o ţară- 
cheie şi pentru Carta europeană a energiei 
privind construirea unor alternative la resursele 
ruseşti, însă multe proiecte ne ocolesc. Mai ales 
că unele state din Uniunea Europeană preferă 
cooperarea directă cu Gazprom şi cu alte com- 
panii ruseşti. Vladimir Putin a vizitat toate statele 
vecine, dar evită România. Oficial, Ambasada 
rusă de la Bucureşti ne reproşează că nu avem 
„un proiect concret“ pentru ca liderul de la 
Kremlin să vină aici. Noi plătim oricum cel mai 
mare preţ de pe continent la gazele naturale, 
chiar dacă avem şi resurse proprii. 


Urmăriţi de Secu 


A reapărut Roxana Iordache. Nu-l mai plân- 
ge pe Senioru. ÎL atacă pe Traian Băsescu. Un arti- 
col de-al ei poartă inteligentissimul titlu „Cetăţe- 
nia română pentru basarabeni, o aberaţie“. Tot 
înainte, Roxana! 

Iar când George Becali nu-i acasă, Guzganu 
Rozaliu sare pe masă. Tot vorbind el cu Dan An- 
dronic pe blog, Guzganu Rozaliu face o afirmaţie 
delicioasă: „Vreau să vă fac o declaraţie şocantă 
pe care nu o veți putea contrazice cu nici o dova- 
dă. Eu, Hrebenciuc, sunt unul din cei mai curaţi 
politicieni. De 18 ani, nimeni nu a putut demon- 
stra contrariul. Îmi pare rău pentru voi, dar voi 
rămâne în continuare o nucă tare. În altă ordine 
de idei, nu vi se pare ciudat faptul că principalii 
mei detractori sunt fostul preşedinte Constanti- 
nescu şi Băsescu?“ Nu se sfieşte să spună că are în- 





anul V e nr. 55 


35 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





tâlniri de taină cu ministrul Cristian David-Troacă 
în grădina lui George Becali. „De întâlnire ştiu 
doar cei care mă urmăreau, dar nu aveau acces în 
curte. Trebuia să ne întâlnim la Select, dar acolo 
erau Boc şi Blaga. Indivizii s-au deconspirat. De 
întâlnirea mea cu David de la Jiji nu ştie nici ... 
Gigi“. 


Papagali în UE 


Credeam că vom scăpa de supuşii regelui 
Cioabă după ce vom intra în Uniunea Europeană, 
să mănâncă şi gura lor bunătăţile dupe la Londra, 
dupe la Paris. Nu, vin şi cei din Serbia la noi, ca... 
refugiaţi politici! Cea mai mare cucerire de care 
merită să ne crucim este însă alta: după o jumă- 
tate de an de la aderare, România a cotizat la 
bugetul UE cu 535 de milioane de euro şi a luat 
doar 330 de milioane de euro din banii europeni. 
Aşa arată Ministerul Economiei şi Finanţelor. 
Încep să devin eurosceptic, adică exact ce eram, şi 
nu-i bine... Cel puţin, Roberto Florez Garcia, un as 
al contraspionajului spaniol, membru de nădejde 
în UE, a turnat la Moscova secrete militare şi a 
luat 200 000 de dolari. Slab! Noi avem băieţi tari, 
nu ca el. 

Până la urmă, tot americanii au flerul comer- 
cial cel mai dezvoltat: ei oferă arme Israelului în va- 
loare de 30 de miliarde de dolari şi 20 de miliarde 
pentru Arabia Saudită şi Egipt. În acelaşi scop. 





Toader a plecat, 
Teoctist rămâne 


S-a ridicat dintre noi un spirit rar: Prea Feri- 
citul Teoctist, Patriarhul României. Ce priveghi au 
mai organizat făcătorii de imagine şi politicienii, 
care mai ieri îl înjurau. EI a fost legionar, a cola- 
borat cu Securitatea, a acceptat dărâmarea biseri- 
cilor pe timpul lui Ceauşescu! Nimic nu se spunea 
pozitiv despre dăruirea acestui om de excepție. Îi 
scriau numele cu literă mică, la fel ca lui Nicolae 
Ceauşescu! 

Nu puteau greşi ei, cât putea acest bătrân să 
ierte. Indivizi care l-au purtat cu dosarul Catedra- 
lei pentru Mântuirea Neamului de la Ana la Caia- 
fa. F-au oferit terenul din fața Magazinului Unirea. 
Acolo, împreună cu Papa Ioan Paul al Ilea, a 
sfinţit o cruce care indică locul viitoarei Catedra- 
le. Ion Iliescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu şi 
Călin Popescu Tăriceanu au călcat în picioare o 
cutumă sacră şi l-au trimis din nou la plimbare pe 
bătrân. I-au oferit terenul din spatele Casei 
Poporului, care era însă revendicat. În băşcălie. 
Cum pot fi calificați aceşti domni? 

Am fost în preajma Patriarhului o singură 
dată, când mi-a acordat un interviu pentru „Ro- 
mânia liberă“. „Crezi mata că Băcanu va publica 
ce voi spune eu?“ Emana o linişte stranie, pe care 
nu am mai întâlnit-o, iar eu chiar nu eram un 
bigot. 














anul V e nr. 55 


POLITICA, LA DESCUSUT 








Secuii lui Băsescu 





Mihail Albişteanu 


putea sta liniştit o vară întregă. Declaraţiile 

sale de la Covasna au ridicat din nou în aer 
clasa politică românească. EI este criticat acum 
pentru că a spus că micii etnici maghiari ar trebui 
să înveţe limba română ca pe o limbă străină. 
Ce-i drept, nimeni nu pare să fi înțeles ce a vrut să 
zică şeful statului, dar politicienii din partidele 
fostului aşa-numit „patrulater negru“ şi-au 
amintit de alianța din perioada referendumului 
din mai şi au sărit din nou la gulerul prezidenţial, 
amenințând cu o nouă suspendare, pe motiv de - 
evident - încălcare a Constituţiei. În plus, PRM, 
PSD, PC şi PNL îl acuză pe Traian Băsescu că acţi- 
unea sa, pe care o consideră „negândită“, sau 
chiar de-a dreptul „prostească“, are motivaţie 
electorală. Foarte posibil, dar poate că nu este 
totuşi singura motivaţie. Şi poate că năduful 
comun al aliaţilor învinşi la referendum se poate 
explica mai ales prin aceea că simt în acțiunea 
Cotrocenilor o lovitură de revanşă pentru sus- 
pendarea din aprilie. Practic, această „simplă“ 
declaraţie aplică un şoc puternic guvernului, 
punând în opoziţie PNL şi UDMR. Liberalii, acu- 
zați deja că au făcut jocul Ungariei în privința 
Fundaţiei „Gojdu“ şi că îi ţin pe unguri la 
guvernare, preferându-i PD-ştilor, nu puteau 
scăpa ocazia de a se alătura aliaților mai „naţio- 
nalişti“ din campania referendumului, încercând 
să recupereze punctele scăpate preşedintelui în 
gunoiul de la Glina. Asta însă îi opune UDMR, 
care, paradoxal, nu poate să nu sprijine poziţia 
lui Traian Băsescu, chiar dacă liderii formaţiunii 
i-au reproşat ironic acestuia că „a descoperit apa 
minerală“, sau că negociază în secret cu reprezen- 
tanții Uniunii Civice Maghiare. Ei nu pot însă 
exprima - aşa cum a făcut Dan Voiculescu - teme- 
rea că Băsescu urmăreşte să se răzbune pe UDMR 
pentru „trădarea“ de la referendum şi să formeze 
un alt partid maghiar, concurent, pentru ca 
UDMR să nu mai intre în Parlament (deja disensi- 


E ra absolut clar că preşedintele Băsescu nu 














17 Sa = 
unile între partida lui Marko Bela şi cea a lui 
Lăszl6 T6k6s sunt de notorietate şi s-au confirmat 
şi prin negocierile eşuate de la Târgu Mureş). 
Astfel, la vot, comunitatea maghiară ar fi ruptă 
între cele două partide, care riscă, ambele, să 
rămână în afara Parlamentului, ceea ce ar face ca 
ungurii să fie reprezentaţi în forul legislativ doar 
în grupul minorităților naționale. Situaţia impli- 
că însă puternice riscuri, pentru că, neputând să 
se exprime în Parlament, prin mijloace politice, 
democratice, comunitatea maghiară ar putea 
cădea sub influența extremiştilor, apelând la 
mijloace de exprimare „neconvenţionale“. Poate 
însă că Traian Băsescu, dorind să scoată comuni- 
tatea maghiară de sub influenţa actualilor ei li- 
deri, urmăreşte să înlocuiască această influență 
printr-o relaţie personală a maghiarimii cu 








anul V e nr. 55 


37 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





preşedintele - să nu trecem prea repede peste 
imaginea lui Traian Băsescu cald salutat de secui. 

Ar fi un pariu interesant: dacă partidele 
maghiare nu intră în Parlament la alegerile din 
2008 şi Băsescu mai obţine un mandat la Cotro- 
ceni, comunitatea maghiară ar putea fi reprezen- 
tată pe plan politic în principal datorită unei 
eventuale relaţii personale cu preşedintele. Dacă 
aşa vor evolua lucrurile, ce se va întâmpla însă 
după ce Traian Băsescu va părăsi funcţia? Va reuşi 
el între timp să producă dizolvarea conceptului 
de partid organizat pe criterii etnice, suficient de 
mult încât să vedem dispărând UDMR şi pe politi- 
cienii maghiari împărțiți pe la partidele „româ- 
neşti“, în funcţie de orientarea doctrinară a 
fiecăruia? Cred că ar fi un rezultat dezirabil, chiar 
dacă motivaţia demersului prezidenţial este, aşa 
cum adversarii săi politici afirmă, una strict elec- 
torală. 

Şi aici putem să ne întrebăm asupra unei alte 
posibile motivații a acţiunii Cotrocenilor. Este 
drept că, prin actualele declaraţii, Traian Băsescu 
dă o nouă lovitură de imagine. Din nou se vorbeş- 
te despre el şi despre ceea ce a spus. Desigur, totul 
poate rămâne la acest nivel, căci, în buna tradiţie 
a politicii româneşti postdecembriste, a declara 
nu înseamnă şi că vei face ceva din ceea ce ai 
promis, cu atât mai mult cu cât învățământul nu 
intră în responsabilitatea preşedinţiei, ci a guver- 
nului - nu Băsescu are puterea să pună în practică 
modul în care copiii de etnie ungară vor învăţa 
limba română. 

Dar dacă Băsescu, pe lângă inevitabila moti- 
vaţie electorală, are şi o alta, mai profundă? Dacă 
vede, în această privinţă, lucrurile mai clar decât 
alții? Pentru prima dată - zic eu - un om politic 
român pare să-şi dea seama că ar fi bine să acţio- 
nezi astfel încât să nu transformi maghiarimea 
din România într-un bloc monolit. Poate nu în- 
tâmplător el a deschis dialogul cu secuii. Obiş- 
nuim să-i vedem pe secui ca fiind unguri, uitând 
Că, până la cucerirea austriacă, lunga lor tradiție 
de luptă pentru autonomie s-a manifestat nu 
împotriva românilor, ci împotriva regilor 
Ungariei şi - mai târziu - a principilor unguri ai 
Transilvaniei. Deşi, evident, ei se simt mult mai 
apropiaţi de unguri decât de români (şi las aici la 
o parte excepţiile istorice ale colaborării lor cu 
unii domni moldoveni sau munteni - vezi Mihai 


Viteazul), este o întrebare dacă, în condițiile unei 
ipotetice (şi nedorite de noi) alipiri a Transilva- 
nici la Ungaria, secuii nu ar milita la fel de ardent 
pentru autonomia lor. Eu cred că Băsescu a înțe- 
les un lucru care scapă majorității politicienilor 
români: dacă vrei ca maghiarii să nu încerce să 
plece, luând cu ei şi teritoriul în care locuiesc, tre- 
buie să-i atragi, nu să-i îndepărtezi. Să-i acuzi per- 
manent de separatism şi să-i laşi cu drumurile 
pline de gropi, nu reprezintă, în opinia mea, o 
modalitate de a-i face loiali României. Trebuie 
ajuns la o înţelegere, care să nu însemne nea- 
parat autoguvernare şi poate că aşa vom reuşi să 
salvăm şi comunitatea românească din Har-Cov, 
ajunsă să fie discriminată în propria țară. 

Atunci când le reproşăm ungurilor că nu 
învață limba română, haide să ne aducem aminte 
de Basarabia şi Bucovina rusificate forțat. De ce 
să-i obligăm să ne înveţe limba, nu ar fi mai bine 
să-i atragem, arătându-le avantajele? Şi dacă ei 
chiar refuză să o învețe, foarte bine, vor fi primii 
care vor avea de suferit. Ar trebui să fie primii in- 
teresați să înveţe limba română. Li se mai repro- 
şează şi că, orice am face pentru ei şi oricâte drep- 
turi le-am da, ei tot de Ungaria vor dori să apar- 
țină. Dar, să nu fim ipocriți, şi să ne întrebăm dacă 
nu este normal de fapt să fie aşa. Oare dacă unei 
ipotetice comunităţi de români din Samarkand i 
s-ar propune ca de mâine oraşul în care ei ar 
reprezenta o infimă minoritate să devină parte a 
României, nu ar accepta bucuroasă? Întotdeauna 
maghiarii din România vor fi mai bucuroşi să 
aparţină de Ungaria, dar nu le putem imputa asta. 
Important este ca prin atitudinea sa, statul ro- 
mân să nu le accentueze acest deziderat, îndem- 
nându-i să devină neloiali şi să treacă de la visare 
la acţiune. A fi loial cuiva nu înseamnă întotdeau- 
na că îl iubeşti: uneori este chiar dimpotrivă. 

Băsescu nu a spus degeaba că a refuza inte- 
grarea maghiarilor în societate înseamnă antiro- 
mânism, pentru că astfel nu faci altceva decât să 
le accentuezi dorința de a se desprinde de Româ- 
nia. Am auzit reluându-se cu această ocazie nenu- 
mărate vechi prostii. Două dintre ele revin cu asi- 
duitate. În primul rând se face o comparaţie total 
nefericită între situaţia maghiarilor din Transil- 
vania şi cea a imigranților care sosesc în statele 
vest-europene (maghrebieni, kurzi, turci etc.) sau 
a mexicanilor, etc. care invadează SUA. Să ne lă- 





38 


anul V e nr. 55 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





























murim: una este să vii ca algerian în Franţa, sau 
ca mexican în Statele Unite - este normal să te 
adaptezi (inclusiv lingvistic) realităţii de cultură 
şi civilizaţie în care soseşti şi în care doreşti să te 
integrezi, şi cu totul altceva înseamnă să repre- 
zinţi o comunitate care (Ca şi cea germană, din 
păcate aproape dispărută) trăieşte aici de sute de 
ani şi a avut un rol important în evoluţia civiliza- 
țională a acestei părţi de actuală Românie. Situ- 
aţia nu este comparabilă. Al doilea clişeu (legat 
de primul) spune: dacă nu le convine (maghia- 
rilor) situaţia, să plece! Zău? Asta să le spunem şi 
românilor din Bucovina şi sudul Basarabiei? 
Dacă tot vrem să găsim termeni de comparaţie 
pentru situaţia din Transilvania, hai să ne uităm 
mai bine la răsărit: ar fi normal ca palestinienii 
(care trăiesc acolo de sute de ani) să fie alungaţi 
din Israel? 


e E = ai 
Băieți pe cai, la întîlnirea celor o mie de fete secui la Șimleul Ciucului 


Folosind această argumentaţie, nu uit nici o 
clipă că extremiști maghiari din România şi din 
Ungaria desfăşoară acțiuni care vizează dezmem- 
brarea statului român, însă lucrurile nu trebuie 
amestecate. De aceea spun: nu mă interesează 
motivele acţiunii pornite de Băsescu în Secuime. 
Mă interesează cu mult mai mult consecinţele 
acesteia. Şi eu cred că aşa trebuie să procedeze 
şeful statului român: să-i atragă pe secui şi pe 
unguri, să-i facă să simtă că au suficiente motive 
să nu considere alipirea la Ungaria mai mult 
decât un simplu vis. 

Iar cât despre faptul că zic unii că Băsescu 
face toate astea doar din egoism electoral, păi aşa 
s-a spus şi despre salubrizarea de la Glina. Şi ce 
mă interesează pe mine, ca cetăţean al României, 
că Băsescu creşte în sondaje, sau că a dispărut 
gunoiul? 





anul V e nr. 55 


39 





POLITICA, LA DESCUSUT 





Transnistria şi 
interesele marilor 


puteri UD 


Chestiunea transnistreană revine în actualitate. Aceasta se 
datorează faptului că Republica Moldova a devenit actor cheie 
într-un nou joc geopolitic. Extinderea trontierei geopolitice a UE şi 
NATO spre est i-a determinat pe ruşi să adopte o nouă strategie care 
să le asigure satisfacerea intereselor în spaţiul ex-sovietic, strategie 
constînd în principal în presiuni de ordin economic, militar și politic 
asupra mai multor state independendente, printre care se numără 


R. Moldova. 


Octavian Sergentu 





Nevoia de strategie pentru 
politica externă 


R. Moldova se identifică drept un stat euro- 
pean. Aceasta este datorită istoriei sale, poziţiei 
sale geografice, apartenenţei la tradiția culturală 
a civilizaţiei româneşti şi europene, a componen- 
tei demografice, posibilităților economice legate 
de țările Europei. Dificultaţile exprimării sale 
geopolitice intervin ca urmare a faptului că nu a 
ieşit din zona de influență a proiectelor euroasia- 
tice şi nu şi-a găsit nici loc în arealul spaţiului 
european. 

În continuare, politica externă a R. Moldova 
este condiționată de balansarea între interesele 
Rusiei şi cele ale Occidentului, care o pune de 
nenumărate ori în situaţii delicate. 

Prioritățile geopolitice ale Chişinăului deri- 
vă din următarele aspecte: 

a) Renaşterea identității europene. Integra- 
rea în structurile europene şi euroatlantice, creş- 
terea potenţialului economic şi politic în scopul 
accelerării integrării în aceste organisme, partici- 
parea în structurile de securitate europeană, 
reevaluarea relaţiei cu NATO şi tendința de asigu- 
rare a securităţii şi protecţiei patrimoniului 


naţional prin accederea în instituţiile Alianţei 
Nord Atlantice. Conform actualei strategii, R. 
Moldova participă numai în cadrul programului 
NATO „Parteneriatul pentru pace“ şi are un Plan 
Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) 
Republica Moldova - NATO. Integrarea în struc- 
turile europene trebuie să fie urmată de transce- 

















40 


anul V e nr. 55 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





derea în spaţiul cultural european, unde investiţi- 
ile economice din Apus ar fi succedate de in- 
vestiţii culturale şi informaţionale româneşti şi 
europene; 

b) Politica de neutralitate. Ca să fie realizate 
cu mai multă eficacitate, interesele naţionale, R. 
Moldova trebuia să pună în practică o strategie de 
„neutralitate activă“, promovând un statut 
asemănător Suediei în relaţiile acesteia cu struc- 
turile de securitate europeană. 

Mesajul lui Voronin - potrivit căruia „în 
Moldova nu trebuie să rămână oameni în unifor- 
mă militară. Niciodată nu vom renunţa la neutra- 
litatea constituționala a statului nostru“ şi relația 
cu NATO trebuie să se rezume Ia o colaborare sub 
aspect civil - este în totalitate fals. 

Lipsa de proiect accentuat în G.U.A.M, absen- 
ţa vocii sale în cadrul patrulaterului statelor care 
formează opoziţia în cadrul Comunităţii Statelor 
Independente şi în fața Rusiei relevă certe ten- 
dințe de modificare a cursului politic actual al 
R.Moldova. Este sesizabilă o apropiere mai accen- 
tuată de Moscova. 

R. Moldova trebuie să-şi asume anumite va- 
lori politice, nu poate rămâne cu un picior în est 
şi celălalt în vest. Ori îmbrăţişează Vestul, ori cade 
în braţele Estului. 

Vestul presupune mai întâi de toate dez- 
voltarea unui parteneriat strategic cu SUA şi UE, 
care vor susține financiar şi politic R. Moldova 
doar când se vor încredința de sinceritatea şi 
loialitatea acesteia. Investiţiile masive dinspre 
apus trebuie să se bazeze pe o logică. Partene- 
riatul strategic cu SUA trebuie să devină prioritar 
în politica externă a Chişinăului. 

Dacă alege Estul, independența politică a 
Chişinăului devine istorie, schimbîndu-se în de- 
pendenţă economico-politică față de Moscova via 
Tiraspol. 

Spaţiul ex-sovietic îşi reaşează şi reevaluează 
interesele prioritare şi principiale referitor la 
noile realități geopolitice apărute. Continuă ba- 
lansarea actorilor politici precum Ucraina şi R. 
Moldova, care inițial se prezentau ca cei mai fideli 
promotori al spiritului occidental în regiune (Şi li 
s-au oferit „uşi largi deschise“ de către vestici) iar 
astăzi se plasează tot mai pregnant la polul eura- 
sismului, care marşează spre vectorul de influ- 
enţă rus. 


Mă întreb dacă R. Moldova are nevoie de o 
strategie de politica externă şi pe conflictul 
transnistrean pentru următorii zece ani. 

O politică ofensivă, de iniţiativă, este tot mai 
greu de condus după planuri prealabile, într-o 
lume ca aceasta de astăzi când absolut totul este 
mişcare. Cum va fi lumea peste doi ani cu noi li- 
deri la Washington, la Moscova şi o nouă Comisie 
la Bruxelles? Dar la Chişinău? 

Ce putem proiecta când cei trei vectori care 
ne orientează politica externă pot avea o evoluţie 
greu de prevăzut? Eu cred că se poate proiecta 
ecuaţia Integrării în UE şi NATO. Chiar dacă poli- 
tica externă se manifestă tot mai mult ca reacție 
rapidă şi contra măsură, e tot mai conjuncturală, 
iar marele proiect european e tot mai greu de 
asumat în lumea noastră postmodernă euro- 
peană. Prin canalizarea energiilor creatoare ale 
cetăţenilor noştri putem chema Europa spre noi. 
Este nevoie de voință, luciditate şi continuarea 
parcursului asumat politic. 


Polul american 
şi idealul proiectului 


O strategie a politicii externe se constituie şi 
pe bază predicţională. Planificatorii de politică 
externă studiază de pe acum pe unii candidaţi la 
funţia de şef al celui mai puternic stat de pe 
mapamond, cum este SUA. Spre exemplu, Barack 
Obama si Mitt Romney, candidaţi cu şanse reale la 
obţinerea nominalizării democrate, respectiv 
republicane în cursa prezidenţială, şi-au prezen- 
tat obiectivele de politica externă. 

Obama îşi prezintă proiectele de politică 
externă sub titlul „Reînnoirea statutului de lider 
al Americii“, insistând asupra faptului că epoca 
de hegemonie americană nu s-a încheiat încă. 
După Irak, americanii ar putea fi tentaţi să se con- 
centreze pe ceea ce se întâmplă în interiorul țării 
şi să dorească o mai mică implicare a SUA Ia nivel 
internaţional: aceasta ar constitui o greşeală, 
susține Obama. 

Acesta crede, asemeni majorităţii predeceso- 
rilor săi, în rolul mesianic al Statelor Unite în 
lume, în destinul „celui mai democratic stat“ de a 
conduce lumea. „Irebuie să conducem lumea 
prin faptă şi prin exemplu“, scrie democratul. De 
asemenea, candidatul este susținătorul ideii de 





anul V e nr. 55 


41 





POLITICA, LA DESCUSUT 














Mitt Romney 


securitate colectivă la nivel mondial: „Securitatea 
şi bunăstarea fiecărui american depind de securi- 
tatea şi bunăstarea celor care trăiesc dincolo de 
graniţele noastre“. În politica externă, Obama se 
inspiră din gândirea foştilor preşedinţi democrați 
Franklin D. Roosevelt, Harry Truman şi John F. 
Kennedy. 

Mitt Romney, candidatul republican, care se 
află pe locul doi în opţiunile republicanilor pen- 
tru preşedinţie, în urma fostului primar newyor- 
kez Rudolf Giuliani, se axează în politica externă 
pe principiul „Să ne ridicăm la nivelul unei noi 
generații de provocări globale“. 

Romney consideră că niciodată în istoria 
americană nu a existat o divizare mai mare a cla- 
sei politice în ce priveşte politica externă, diviza- 
re ce trebuie depăşită. Politicienii americani ar 
trebui să înveţe de la „generaţia de aur“ din tim- 
pul şi de după cel de-Al Doilea Război Mondial. 
Mitt Romney îl evocă drept model pe Ronald 
Reagan. 


În loc de concluzii 


Soluționarea conflictului transnistrean ține 
în exclusivitate de competenţa şi interesele de 
termen lung ale R. Moldova. În joc este pusă inde- 
pendenţa R. Moldova şi vectorul geopolitic. 

Independența reală a unui stat se bazează pe 
trei aspecte primordiale: 1. Capacitatea de a face 
față amenințărilor externe şi de a rezolva proble- 





mele politice interne; 2. Elaborarea şi aplicarea 
politicii externe conform intereselor naţionale; 
3. A face parte benevol din alianțe strategice cu 
alte state pentru asigurarea securităţii naționale. 

Şansele de reîntregire ale Republicii Mol 
dova devin de Ia o zi la alta tot mai mici. „Singura 
soluţie verosimilă de rezolvare a conflictului 
transnistrean este decuplarea provizorie a Trans- 
nistriei de restul statului pentru a putea fi admi- 
nistrată de o organizaţie internaţională“, sunt de 
părere comentatori şi experți politici, care aduc o 
serie de argumente, apreciind că preluarea con- 
trolului efectiv asupra Transnistriei ar fi posibilă 
doar în cazul unei intervenţii în forță a 
Washingtonului. Lucru puțin probabil, deoarece 
Occidentul nu vrea o ciocnire directă cu Moscova. 
Scenarii care au la bază modelul cipriot, kosovar, 
belgian, Tirolul de sud etc. sunt până în prezent 
dezbătute de corpul de experți. 

Între timp a apărut planul Voronin, care se 
pare că ţinteşte doar asigurarea intereselor eco- 
nomice ale unor grupuri de interese, nu perspec- 
tiva de reîntregire a statului moldav. Acest plan 
nu răspunde chemării de-a explica cum vor fi 
asigurate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în 
regiunea unde domină un regim criminal. Dar 
aceasta este o altă întrebare... 

Planurile vin şi pleacă... Nevoia de transfor- 
mare sistemică a R.Moldova într-un stat cu voca- 
ție şi percepție euroatlantică trebuie să constituie 
idealul suprem şi de coeziune a cetățenilor. 





42 


anul V e nr. 55 


SENSURI 








Sinuciderea - act de 
nesăbuinţă şi disperare 


Prof. Adrian Cherhaţ 





pre deosebire de animalele necuvântă- 
toare, care se călăuzesc după nevoile şi 
instinctele lor, omul este înzestrat cu minte, 
sentimente şi voință liberă prin care poate să-şi 
depăşească necesitatea biologică şi să lucreze ca 
persoană stăpână asupra sa însăşi şi asupra vieții 
sale. Astfel, el este în măsură să cunoască şi să se 
integreze în rostul şi sensul suprem alvieții sau să 
refuze această cunoaştere şi să-şi trăiască viața 
după cum doreşte. Faptul că omul îşi poate deter- 
mina viața în mod liber sau chiar să şi-o sfârşeas- 
că în mod voit, îi conferă o imensă responsabili- 
tate în raport cu existența însăşi. 
În decursul istoriei omenirii au existat per- 
manent persoane care au ales să-şi sfârşească via- 
ţa în virtutea acestei libertăţi din diverse cauze 


sau motive mai mult sau mai puţin determinante. 
Astfel, de la concepte filosofice suicidale elabo- 
rate cu mare migală (gen exemplul lui Socrate sau 
cazul Kirilov, din romanul dostoievskian Demo- 
nii), trecând prin dezamăgiri de tot felul datorită 
dificultăților vieţii şi până la sinucideri patolo- 
gice datorate unor boli psihice, societatea umană 
a fost confruntată constant cu asemenea situații 
în care omul alege moartea în locul vieţii. 

Din punctul de vedere al spiritualităţii creşti- 
ne, sinuciderea este, evident, un mare păcat, cel 
mai mare şi mai grav din câte pot exista, căci dacă 
în cazul celorlalte păcate există întotdeauna posi- 
bilitatea întoarcerii şi a refacerii vieţii, datorită 
milei lui Dumnezeu şi a capacităţii omului de 
schimbare, în cazul sinuciderii această posibili- 
tate nu mai există. Gravitatea acestui păcat stă 
tocmai în faptul că sinucigaşul renunță de bună- 








voie tocmai la şansa pocăinței 
şi, spre nefericirea lui, la iu- 
birea lui Dumnezeu care stă la 
baza existenţei. De aceea, sinu- 
ciderea nu intră în nici o cate- 
gorie de păcate pentru că nu 
poate fi clasificată sau com- 
parată cu nimic din câte este 
omul în stare să facă. 
Sinuciderea este sfidarea 
cea mai grosolană pe care omul 
o aduce lui Dumnezeu şi sensu- 
lui creator al existenţei. Viaţa 
este darul cel mai de preț pe 
care Stăpânul universului l-a 
făcut omului din cea mai pro- 
fundă iubire, pentru ca acesta 
să se poată bucura plenar şi să 
atingă fericirea supremă a veş- 
niciei. A respinge un dar, care 
ni s-a făcut cu dragoste spre bi- 
nele nostru, este cea mai mare 
umilință la care îl supunem pe 








anul V e nr. 55 


43 





ROST 


SENSURI 





dăruitor şi semnul supremei răutăţi. A prefera 
moartea şi consecințele sale în locul vieții şi a 
bucuriilor sale, chiar dacă acestea vin uneori cu 
greu, este nu numai o imensă nesăbuință din 
partea unui om cu judecată, dar şi trăsătura pro- 
fundă a nefericirii şi a eşecului. 

Sinucigaşul prin actul său nefericit i se sub- 
stituie lui Dumnezeu şi se crede el stăpânul vieții 
şi al morții, delimitându-se total de condiţia sa în 
raport cu existenţa (Kirilov). Acesta este păcatul 
împotriva Duhului Sfânt despre care Hristos a 
spus că nu se va ierta nici în veacul acesta nici în 
cel viitor (Matei 12, 32), tocmai pentru faptul că 
nu mai există pocăință, producând revoltă împo- 
triva lui Dumnezeu cu puternice antecedente de- 
monice. De aceea moartea sinucigaşilor este cea 
mai tristă dintre toate morţile posibile, neputând 
fi egalată nici măcar de marile genociduri crimi- 
nale şi catastrofe ale umanităţii. 

Tratatul de morală creştină al profesorului 
grec Georgios Mantzaridis prezintă sinuciderea 
ca cel mai josnic act al naturii umane, care dove- 
deşte „egoism şi meschinărie“, în opoziţie cu 
jertfa de sine, semn de iubire supremă care înno- 
bilează firea. Actul suicidal are, însă, şi diverse 
cauze sociale cu implicații majore, determinând o 
largă responsabilizare morală a tuturor mem- 
brilor comunităţii. „Când omul se înstrăinează de 
Dumnezeu şi de semenii lui, se înstrăinează de 
viață şi de sensul ei. Dar astfel devine prizonierul 
propriului ego şi poate ajunge până Ia sinucide- 
re... În general, coeticientul sinuciderilor pre- 
meditate este foarte mic. În covârșitoarea lor 
majoritate, sinuciderile sau încercările nereușite 
de sinucidere se datorează unor stări psihice rele 
pasagere sau unor impasuri şi urmăresc să trans- 
mită prin dramatismul lor implorarea ajutorului 
și a sprijinului. De aceea, de regulă, lasă deschise 
toate posibilităţile acordării de ajutor din partea 
celorlalți“ (G. Mantzaridis, Morala creştină, p. 
496). 

Dar cele mai grele consecinţe sinuciderea le 
are la nivelul spiritual al persoanei. „Ca faptă a 
deznădejdii sinuciderea dovedeşte şi necredință. 
Punându-și capăt vieții, omul neagă lui Dumne- 
zeu însuşirea de Domn şi manifestă necredinţă 
față de iubirea Lui şi purtarea Lui de grijă. Creş- 
tinul adevărat crede că Dumnezeu îi poartă de 
grijă şi că nu îngăduie să fie ispitit mai mult decât 


poate. Nu doar că îl poate izbăvi din orice rău 
venit asupra Sa, dar îl poate şi ajuta să îl înfrunte 
pe acesta pentru folosul său real şi veşnic“ 
(Ibidem, p. 497). 

De aceea, Biserica Ortodoxă, dincolo de 
orice insensibilitate şi prejudecată, nu poate să- 
vârşi slujba înmormântării pentru sinucigaşi, cu 
excepţia celor bolnavi psihic, dintr-un motiv de 
logică a credinţei: la înmormântare noi ne rugăm 
pentru „robul lui Dumnezeu adormit în dreapta 
credință şi în nădejdea învierii“, iar sinucigaşul 
prin gestul său tocmai a renunțat la această cali- 
tate, devenind rob al deznădejdii, care nu moare, 
nicidecum, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, 
el însuşi respingând astfel înmormântarea 
creştinească. 

Mintea şi inima omenească sunt universuri 
tainice în care se ascund posibilități şi puteri ne- 
bănuite. Uneori, datorită poverilor vieţii, în ele se 
declanşează mişcări uriaşe ale forțelor iraționale, 
care-l fac pe om capabil de orice faptă necugetată 
a cărei urmări nu mai pot fi reparate. Îndemnul 
Mântuitorului Hristos şi a Sfinţilor Părinţi spre 
rugăciune neîncetată trebuie receptat ca o tera- 
pie eficientă de curăţire a minții şi a inimii, a uni- 
rii celor două şi a stăpânirii lor prin voinţa rațio- 
nală pusă în slujba iubirii lui Dumnezeu, pentru 
ca cele două să nu fie deturnate de Ia rostul lor şi 
S-0 ia razna. 

Părintele Timothei Kilifis spune că viaţa este 
o „junglă“, care implică o luptă continuă cu 
greutăţile şi ispitele de tot felul, iar datoria omu- 
lui este de a lupta. „Cei care spun că sinuciderea 
este o dovadă de curaj, cred că sunt oameni ne- 
buni... Curaj însemnă să te lupţi din toate puterile 
cu realitatea deosebit de împovărătoare din jur. 
De altfel, numai astfel se formează personalitatea 
omului. Restul este vorbă în vânt. Atunci când nu 
este rezultatul unei boli psihice, sinuciderea este 
cea mai mare dovadă de lașitate... Tinerii sunt 
construiți pentru eroism, nu pentru autodistru- 
gere şi sinucidere. Tânărul normal luptă până la 
capăt şi, fără îndoială, el va triumfa. Marile greu- 
tăți şi furtuni arată cine sunt marii oameni. Și nu 
uitaţi că în mijlocul celei mai cumplite furtuni, 
căpitan alături de voi în corabia vieții, poate fi 
atotputernicul Hristos. Cu un asemenea echipaj 
nu veţi ajunge niciodată a sinucidere“ (T. Kilitis, 
Tinerețe curată, tinerețe frumoasă, p. 112-113). 





44 


anul V e nr. 55 


SENSURI 








Icoana, model al 
Impărăţiei lui Dumnezeu 


De ce să ne opunem Ei? 


Este cunoscut faptul că încă din cele mai vechi timpuri a apărut 
iconografia creștină dezvoltată mai întâi în catacombe sub formă 
simbolică. Cea mai frecvent întâlnită este imaginea femeii în rugăciune, 
„Oranta“, ea reprezentând singura atitudine adevărată a sufletului 
omenesc. Nu ajunge să ai rugăciunea, trebuie să devii, să fii rugăciune, 
să te zideșşti în chip de rugăciune, să transformi lumea în templu de 
adorare a lui Dumnezeu, după cuvintele psalmistului: „Toată sutlarea 


să laude pe Domnul“ (PS.150, 6). 


Ramona Suciu 





i atunci de ce nu ne întrebăm: de unde atâta 
înverşunare împotriva icoanelor? Are a- 
ceasta vreo justificare? 

O imagine ce reprezintă frumosul, perfecţi- 
unea şi mai mult decât atât, Divinitatea Însăşi, e 
respinsă pe criteriul că jigneşte privirile ateilor, 
în schimb pe mine, ca şi creştin ortodox, nu ar tre- 
bui să mă indigneze imaginea şi prezenţa patimii, 
a păcatului, pretutindeni? 

Cum ar putea icoana să dăuneze, bunăoară, 
sufletelor curate ale copiilor? De unde provine 
oare atâta violenţă în rândul acestora? Asta nu se 
vrea a fi înlăturată din mijlocul lor? 

Adevăratul pericol pentru aceştia ar fi icoa- 
nele? Poate nu se remarcă, dar ai noştri tineri 
sunt într-o criză provocată de lipsa modelelor şi, 
de ce nu?, chiar a Modelului Însuşi, Care a zis: „Eu 
sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.“ Cum altfel ar putea 
găsi Calea, dacă nu ar avea modelul, reprezen- 
tarea, icoana? 

Dar în egoismul lor, ei ignoră acest fapt, ur- 
mându-şi doar interesele meschine. Printre mul: 
tiplele tertipuri josnice la care apelează e şi acela 
că icoanele şi-ar pierde din sfințenie, dacă ar fi 
aşezate oriunde, inclusiv în sălile de clasă... De 
unde le vin, totuşi, ideile astea? Nu-şi dau seama 





MP 






îi Mapăetusid 








RA 
IP /4 
că sfinţenia nu e ceva ce se poate lua „cu mâna“, 
e o putere harică ce desăvârşeşte pe cei care cred, 
căci nimic nu îi este refuzat celui care crede. Dacă 
ar fi adevărată această teorie, să ne mai întrebăm 
atunci câtă sfințenie mai putem găsi în lăcaşurile 
de închinăciune, în biserici, unde fiecare vine cu 
păcatele sale? 

Într-adevăr, valorile lumii în care trăim sunt 
inversate, însă noi nu trebuie să uităm de curajul 
martirilor care şi-au dat viața pentru Hristos, şi să 
facem auzit şi glasul Bisericii, să luptăm pentru 
această atitudine dreaptă, pentru ca păcatul celor 
care luptă împotriva icoanelor să nu fie al igno- 
ranței, ci mai grav, al bunei ştiinţe, asumându-și 
totala resonsabilitate pentru acesta. 








anul V e nr. 55 


45 





ROST 


SENSURI 





Puţini ştiu faptul că „icoana“ înseamnă 
„chip“ şi Fiul lui Dumnezeu a luat chip omenesc 
asemnea nouă şi, după cum este firesc a avea 
mereu în fața ochilor imaginea celor dragi. 
Chipul Mântuitorului, al Maicii Sale, al Sfinţilor 
au umplut tot mai mult pereţii locaşurilor de în- 
chinăciune, mai ales după ce creştinismul devine 
religie liberă. La aceste chipuri s-au adăugat şi sce- 
ne biblice, oferind în felul acestora celor neştiu- 
tori de carte posibilitatea de a înțelege prin sim- 
pla privire întreaga istorie a mântuirii lor. Punte 
între vizibil şi invizibil, simbolizatul e prezent în 
simbolul său. Ceea ce Biblia ne spune printr-un 
cuvânt, icoana ne vesteşte prin culoare şi ne face 
prezent. Puțin din pulberea acestei lumi, o plan- 
şă, câteva culori, câteva linii şi se naşte frumuse- 
țea. În toată măreţia, icoana este vederea lucru- 
rilor care nu se văd, îndeplinind şi o funcţie ha- 
rică, sufletul credinciosului intrând în comuni- 
une cu Dumnezeu. Sunt oglinzile spre cer ale su- 
fletului. 

De aceea sunt cinstite nu ca materie (cum 
erau idolii păgâni), ci ca şi comuniune cu Chipul 
pe care ÎL reprezintă. Să nu uităm că omul îşi 
imaginează lumea, îşi imaginează propria reali- 
tate, se imaginează pe sine. Şi asta pentru că nu 
putem avea relaţii personale cu o idee. Iar omul 
are nevoie de reprezentări harice ale Divinităţii. 
Mulţimile se duceau odinioară în pustie ca să con- 
temple Sfinţii asceți, să-şi graveze în memorie 
vederea puterii spiritului asupra materiei. Oame- 
nii se înapoiau cu desene stângace, prototipuri de 
icoane pentru a-şi reaminti tot timpul măreţia la 
care poate omul să ajungă, întruchipare a celei 
mai reale biruinţe asupra răului. 

Însă, chiar din primele secole creştine s-au 
ivit învățături greşite ce opreau cultul icoanelor, 
sub pretextul că cinstirea acestora ar însemna 
idolatrie. În secolul al V-lea a apărut marea erezie 
a lui Eutihie, susținând că firea dumnezeiască a 
Mântuitorului a absorbit pe cea omenească, 
oprind astfel cinstirea icoanelor, ce reprezintă 
chipul divin-uman al Mântuitorului. 

Aceste învățături greşite, erezii, pregătesc 
apariţia, în secolul al VIII-lea, a ereziei consem- 
nată în istorie ca iconoclasm, ce-şi propunea dis- 
trugerea icoanelor. Această puternică mişcare a 
durat aproape un secol, a fost iniţiată de împă- 
rați, şi pusă în practică cu sprijinul lor militar şi 


politic, manifestat sub formă de violență de mare 
cruzime. Atitudinea lor era îndreptată nu numai 
împotriva cinstirii icoanelor, ci şi a moaştelor, a 
sfinţilor, şi chiar a Maicii Domnului. Era îndrep- 
tată în acelaşi timp şi împotriva monahismului, 
care în mod deosebit susținea cultul icoanelor. 
Au fost vremuri de grea persecuție: clericii care 
posedau icoane erau depuşi din treaptă, călugării 
şi laicii erau anatemizaţi ca adversari ai lui Dum- 
nezeu, pictorii de icoane erau îngropați de vii. 
Călugării erau alungați din mănăstiri şi obligați 
să se căsătorească. Mănăstirile au fost transfor- 
mate în cazărmi sau hanuri. Proprietăţile le-au 
fost vândute, iar moaştele şi manuscrisele au fost 
arse. Chiar şi demnitarii de stat care nu dis- 
trugeau icoanele au fost exilați, umiliți în public, 
orbiți, ucişi... Operele de artă religioasă au fost 
distruse. Pereţii bisericilor au fost împodobiţi cu 
chipul împăratului sau cu picturi inspirate din 
natură. Acestă dureroasă situaţie a durat până în 
anul 842, când împărăteasa Teodora a Bizanțului 
a convocat al VII-lea Sinod Ecumenic, care a resta- 
bilit cultul icoanelor, anatemizând pe iconoclaşti. 
Sinodul a mai hotărât ca prima duminica din 
Postul Paştelui să poarte denumirea de „Dumini- 
ca Ortodoxiei“, reamintind astfel mereu triumful 
dreptei credințe asupra ereticilor. 

Să ne rămână aşadar ca învățătură faptele 
din istoria bisericească, mai ales când vedem cu 
câtă vehemență se luptă, din nou, împotriva icoa- 
nelor. Să nu refuzăm de bună:voie, accesul spre 
Împărăţia lui Dumnezeu. 

Neoprotestanţii impută creştinilor faptul că, 
venerând, de pildă, crucea, am cinsti lemnul 
supliciului, si implicit, întreaga suferință a Mântu- 
itorului. Însă noi venerăm în aceasta semnul bi- 
ruinţei Vieţii asupra Morţii, cuprinzând în braţele 
ei lumea întreagă, sfărmând porţile iadului. 

Iar icoana să ne fie un semn, pe care, de 
acum înainte, să nu-l mai ignorăm, şi anume că 
fiecare în parte e icoana Chipului divin, aseme- 
nea mlădiţelor din via cerească. Numai atunci am 
putea învinge răul, când, privind spre Celălalt, 
vom vedea icoana lui Hristos, după cuvintele Sa- 
le: „Cel ce a făcut un bine celor mai mici ai Mei, 
Mie mi-a făcut“. 

Celor care încă au îndoieli le recomand cu căl- 
dură să privească măcar o dată în viață ochii 
Mântuitorului din icoana cu Grădina Ghetsemani... 





46 


anul V e nr. 55 


HISTORIA 








Poveste despre vlahi 


„Neamul vlahilor este cu totul necredincios şi spurcat, 
neavând credinţa dreaptă nici față de Dumnezeu, nici față de împărat, 
nici față de rudă sau de prieten, ci umblă pe toţi să-i înşele şi minte 


straşnic şi fură mult“! 


Grele şi nedrepte vorbe a aruncat Kekaumenos în vântul istoriei 

acum 0 mie de ani. Nu ne propunem să facem aici apologia vlahilor şi a 
bunelor lor maniere deși o discuţie totuși ar merita deschisă, ci mai 
degrabă dorim să vedem cum a ajuns un feudal bizantin din Elada 

să scrie a sfârșitul secolului XI despre vlahi și mai ales să atlăm cine 


erau aceștia. 


Emilia Corbu 


u este cazul să povestim cine a fost Kekau- 
N menos. Au făcut-o alții înaintea noastră. 
Poate nu credeţi dar şi acum o mie de ani 
existau oameni, la fel ca unii occidentali de azi, 


care apreciau popoarele în funcţie de experiențe- 
le lor personale. Şi Kekaumenos avea un cuscru... 





Niculiţă Delphinas — 
un protospătar nehotărât 


Niculiță din Larrisa nu avea o dregătorie im- 
portantă dar era un om bogat, stapân pe un do- 
meniu mare, cu multe slugi şi oameni care la o 
adică formau chiar o mică armată. Pe atunci, în 
Elada trăiau mulți vlahi nemulțumiți de măsurile 
de creştere a impozitelor aplicate de împăratul 
Constantin al X-lea Ducas ( 1059-1067). Şi vlahii 
se pregăteau de răscoală. Aşa că Niculiţă s-a dus la 
Constantinopol şi i-a şoptit suveranului: „Bunule 
stăpân, o răscoală o să aibă loc în Elada şi, dacă 
porunceşti, îţi voi înfățişa cum are să porneas- 
că“2. Deşi ne-am fi aşteptat ca bunul împărat să 
fie interesat de informaţie, totuşi „Acela i-a po- 
runcit să tacă“ şi deşi a mai pierdut o lună prin 
oraş, Niculiţă nu a mai reuşit să intre la împărat. 
Întors acasă a trimis o scrisoare la care nu i s-a 
răspuns. Văzând dezinteresul împăratului a stat 


şi a chibzuit bine. Răscoala oricum va izbucni şi 
vlahii îi vor spulbera agoniseala, ba chiar vor 
avea de suferit şi frații lui. Să se opună răscoalei 
nu era sigur de sprijinul împăratului. Aşa că 
Niculiță a luat o hotărâre mare: să se pună în frun- 
tea răscoalei pentru a o controla. 

A luat legătura cu căpeteniile vlahilor şi au 
început nişte negocieri în stil bizantin. Adică Ni- 








Foto: Emilia Corbu 








Bust de nobil roman. 
Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanța 


1 Kekaumenos, Diatribă împotriva vlahilor. Insemnări despre obiceiurile, caracterul, originea şi istoria lor, FHDR, 


II, Ed. Academiei RSR,1975, p.43, par.9 
2 Ibidem, p.27. 





anul V e nr. 55 


47 





ROST 


HISTORIA 





culiță i-a îndemnat la pace, arătându-le pericolele 
unei răscoale în acel moment, vlahii s-au lamen- 
tat că sunt dările prea mari. S-au aşezat cu toţii la 
masă şi după prânz, Niculiţă se afla deja în frun- 
tea vlahilor, care aveau şi ei socoteala lor. Dacă se 
răscoală, Niculiță se va opune, dacă îl omoară, nu 
folosesc nimic. A început răscoala, au cucerit 
două cetăți, au început negocierile cu împăratul 
care, de la bun început, a zis că e de acord cu toate 
cererile lor. Drept zălog le-a trimis jurământul lui 
şi o icoană. Deşi vlahii au cerut să continue răs- 
coala, Niculiţă s-a opus şi luând cu sine pe căpe- 
teniile vlahilor şi Larissenilor, adică pe Slovata 
Carmalakes şi pe Teodor Scribon Petastos, a ple- 
cat la Constantinopol pentru a încheia negocie- 
rile. Au pierdut patru luni pe acolo, timp în care 
s-au plimbat prin oraş ca nişte învingători, după 
care au fost arestați şi Niculiţă a fost exilat în pro- 
vincia Armenikon, în închisoarea „de marmoră“. 
De acolo începe să scrie cuscrului Kekaumenos şi 
de aici începe povestea pe care fiul acestui cuscru 
o aşterne pe hârtie spre ştiinţă neamului său. 


Ce faci când ai 
un răzvrătit în familie? 


În realitate Kekaumenos, un nobil bizantin 
de veche spiță, prudent şi conştient că toată sigu- 
ranța lor stă într-o relaţie bună cu împăratul, a 
realizat că „aventura“ lui Niculiţă aruncă o pată 
asupra întregii familii. Aşa că, a scris o poveste 
credibilă asupra intenţiilor onorabile ale acestu- 
ia. În realitate Niculiţă nu a fost nici primul şi nici 
ultimul dregător care s-a aliat cu răsculații. Zece 
ani mai târziu vestarhul Nestor se afla în fruntea 
răscoalei oraşelor paristrienes. Prin urmare 
această formulă de a controla o răscoală şi în ace- 
laşi timp de a păstra relaţiile bune cu împăratul, 
era o strategie a nobilimii provinciale de a trece 
prin evenimente cu minimum de pierderi. 

Şi nobilul transformat peste noapte în 
cronicar aruncă întreaga vină asupra vlahilor, 
acuzându-i de cele arătate mai sus. Sunt trei cape- 
te de acuzare: necredinţă față de împărat, necre- 
dință față de Dumnezeu şi vicii de caracter 
(înşelătoria, minciuna şi hoţia). 


3 Mihail Attaliates, Istoria, FHDR, III, cap.7, p.73. 
4 Kekaumenos, op. cit.,cap.9, p.41. 


5 Laonic Chalcocondil, FHDR, IV,1982, 310, 35B, p.453. 


În tot răul este și un bine 


Pentru ca vorbele lui să nu pară goale a 
încercat să le argumenteze şi, ca orice intelectual 
care se respectă, plonjează în istorie. Ca să arate 
că vlahii sunt necredincioşi împăratului, ce argu- 
ment credeți că aduce? Nici mai mult, nici mai 
puțin, decât originea lor. Ne-am fi aşteptat la o 
origine tracică. Greşit! Kekaumenos afirmă sus şi 
tare că vlahii se trag din dacii conduşi de Decebal 
şi răzleţiți de cucerirea romană în toate părțile: 

„Loviţi cu război de împăratul Traian şi în- 
frânți deplin, au fost supuşi de acesta, iar regele 
lor numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt 
într-o suliță în mijlocul oraşului romeilor. Căci 
aceştia sunt aşa numiții daci zişi şi besi4“. 

Prin urmare vlahii din Balcani se trag tot de 
la nordul Dunării. Cu alte cuvinte toți vlahii şi cei 
de la nordul cât şi de la sudul Dunării, au aceeaşi 
origine daco-romană. Faptul că la aproape o mie 
de ani de la epopeea lui Decebal, vlahii îl păstrau 
în memoria colectivă este un fapt extraordinar. 
De unde ştia acest bizantin amănunte atât de pre- 
cise despre istoria vlahilor? Probabil de la bu- 
nicul său, Niculiţă cel Bătrân, care a fost numit de 
împărat conducător peste vlahii din Elada. Acest 
argument pe care Kekaumenos îl aduce în favoa- 
rea necredinţei vlahilor față de împărat, mai 
arate încă un lucru. Că vlahii, fără şcoli sau struc- 
turi politice, reuşiseră să îşi transmită timp de o 
mie de ani istoria. 

Originea comună a vlahilor de pe ambele 
maluri ale Dunării este menţionată şi de un croni- 
car din sec. XV, Laonic Chalcocondil care spune: 
„cum şi neamul care locuieşte din Dacia până în 
Pind şi care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc 
şi unii şi ceilalți. Şi n-aş putea să explic şi să spun 
care din aceştia la care au venit“5. Aşadar Kekau- 
menos ne face un serviciu imens spunându-ne că 
vlahii de la sudul Dunării se trag tot de la Nordul 
Dunării, din Dacia. 

În realitate, însă, vlahii şi-au arătat de mai 
multe ori credința față de statul roman atât prin 
faptul că se înrolau în armata bizantină, cât şi 
prin participarea directă la diverse bătălii. Atunci 
când latinii au cucerit Constantinopolul în timpul 





48 


anul V e nr. 55 


HISTORIA 





ROST 











0 


i pet ice BI) 
E Schitul Sf. Andrei - Muntele Athi 





[SOL IRI IA PR 20 "DP ICC A TRE 07 RI 37 ad) As 





, SARI 
DANI DE a pie (a 





ul, atât cât a putut, a fost vlahul Ioniţă Caloian, 
conducătorul vlahilor şi bulgarilor. Aliat cu cuma- 
nii, şi împrumutând felul de luptă al turcilor, i-au 
bătut pe franci şi l-au omorât pe „vestitul împărat 
Baldouin“6. Spune cronica franceză: „Şi când a 
auzit şi a aflat şi a fost informat de faptul că 
francii au pus stăpânire pe Oraş şi că au încoronat 
şi împărat, au luat cetăţile, au împărțit ținuturile 
întregii Romanii, atunci €l a trimis îndată, grab- 
nic, soli în Cumania, după ajutor. Au venit 10000 
de oameni, toți cumani aleşi împreună cu turco- 
mani aleşi, au venit cu toţii călare... A adunat şi 
poporul din toată ţara stăpânită de el, a adunat 
oaste mare şi vitează şi a început o luptă crâncenă 
împotriva francilor“. 

Credinţa față de un Imperiu decăzut, împo- 
triva căruia de multe ori se răsculaseră, nu se 
poate explica decât prin apartenența culturală. 
Vlahii participaseră prin romanitatea lor a cul- 
tura bizantină, erau integrați acesteia şi vedeau 


6 Cronica Moreei, FHDR, IV, p.165. 
7 Ibidem, 1, p.165. 


cruciadei a IV-a din 1204, cel care a apărat imperi- 


în Imperiu o România, o continuare legitimă a 
Imperiului Romanilor. 

Ioniţă Caloian este cel care a adus-o cu mare 
alai pe Sf. Parachiva (aflată acum la Iaşi), de la 
Epivat la Târnovo unde se afla capitala țaratului 
vlaho-bulgar, unde Sfânta a stat 160 de ani, pen- 
tru că orice s-ar spune vlahii erau credincioşi. 


Şi alţii spun despre 
credinţa vlahilor 


Tradiţia spune despre biserica Vlaherne, în 
care se încoronau împărații, că fost ridicată de o 
comunitate de vlahi veniţi de la nordul Dunării. 

Primele ştiri despre vlahi le aflăm dintr-un 
document din secolul VIII, păstrat la Mănăstirea 
Kutlumus din muntele Athos. 

În secolul XI un decret al împăratului Alexios 
I Comnenul îi alunga pe vlahi din Muntele Athos 
pe motiv că stricau rânduiala din sfintele mănă- 
stiri. Dacă însă cercetezi cauzele tulburărilor pro- 





anul V e nr. 55 


49 








ROST 


HISTORIA 











Foto: Emilia Corbu 











Inscripţie cu caractere greceşti de pe un ulcior de la Capidava (jud. Constanţa). Sec. X. 


vocate de ei afli de fapt că datorită relațiilor bune 
pe care le aveau cu monahii au fost goniţi din 
Athos şi unii călugări chiar i-au urmat „căci părin- 
ţii de la Athos nu mai puteau uita binefacerile 
vlahilor: bucuriile şi întâlnirile, laptele, brânze- 
turile şi lâna, ospețele, schimburile de servicii şi 
afacerile cu ei, adică între vlahi şi monahi, apoi 
beţiile diavoleşti care au apărut până la urmă. In- 
trase diavolul în inimile vlahilor deoarece aveau 
cu dânşii şi femeile lor, îmbrăcate în straie bărbă- 
teşti ca păstorii; păşteau turmele, slujeau mănăs- 
tirilor... făceau şi pâine în paraclisele mănăstirilor 
şi erau, să zic aşa, iobagii şi slujitorii îndrăgiți ai 
monahilor“8. Cea mai gravă acuzaţie a fost însă 
aceea că, „Vlahii au ca păstori femeile lor? Or era 
cunoscută restricția impusă femeilor de a nu 
intra în Sf. Munte. Așa că cele 300 de familii de 
vlahi au fost gonite din Athos. Dar mai spune do- 
cumentul că „numărul vlahilor a putut fi cunos- 
cut, dar al monahilor era cu neputinţă de aflat şi 
de spus, căci părea o mulțime fără sfârşit!0“. 
Cum 300 de familii nu puteau hrăni o mul 
țime fără sfârşit, vedem şi motivul neînțelege- 
rilor dintre monahi. Interesant este că documen- 
tul descrie o relație frățească între monahi şi 
mireni, relaţie pe care o reîntâlnim în tot evul 
3 Vlahi la Athos, FHDR, IV, Bucureşti, 1982, p.51 
9 Ibidem, p.51 
10 Ibidem, p.52. 


Sunt menționate inițialele Maicii Domnului şi numele de Petre. 


mediu românesc şi chiar şi astăzi. Această situaţie 
avea o bază oarecum legală deoarece din alt do- 
cument, un decret al împăratului Alexios 1 
Comnenul (1081-1118) aflăm că Marea Lavră 
avea vlahi dependenți de mănăstire, dar care 
erau liberi în deplasările lor, care nu plăteau dări 
statului, ci dădeau mănăstirii pentru plata anuală 
a păşunatuluil!. 

În secolul XI vlahii aveau o episcopie separată, 
ceea ce denotă numărul mare şi importanța lor??. 


Lumea bizantină 
avea multă diplomaţie... 


Cât despre viciile de caracter ale vlahilor, 
Kekaumenos evită câteva amănunte. Chiar în 
povestea spusă de el, Niculiţă a fost cel care i-a tră- 
dat pe vlahi prin faptul că le-a oprit răscoala chiar 
în momentul de glorie, fără a se profita în nici un 
fel de izbânzi. 

Şi apoi chiar atitudinea împăratului care le 
promisese satisfacerea revendicărilor şi chiar le 
trimisese o icoană, ca apoi să se dezică de tot. 
Niculiță a trădat, împăratul a minţit, Kekaumenos 
calomniază. Asta era societatea bizantină, aşa 
ajunsese Imperiul Romanilor. Asemenea oameni 


11 Un decret al împăratului Alexios I, FHDR, IV, Bucureşti, 1982, p.29. 
12 Ştiri referitoare Ia organizarea bisericească a vlahilor balcanici, FHDR, IV, 1982, p.25. 





50 


anul V e nr. 55 


HISTORIA 





ROST 





o reprezentau. Nu ştim cât de mincinoşi şi hoţi 
erau vlahii, dar într-o societate unde chiar împă- 
ratul minte, te aştepţi la orice. Căpeteniile răs- 
coalei au fost lăsate patru luni în libertate tocmai 
pentru ca participanții la răscoală să se împrăştie 
şi nu ca Să îi vadă lumea ca învingători, cum cre- 
deau ei. Să mai spunem cât de perfide erau unele 
acțiuni ale bizantinilor faţă de popoarele „bar- 
bare“. Nu este locul aici. Dar trebuie să spunem că 
Kekaumenos îşi îndemna urmașii să aibă față de 
vlahi următoarea atitudine „prefă-te şi tu că le 
eşti prieten“. Or când un părinte îşi îndeamnă 
copii la o atitudine duplicitară față de alții, îl în- 
deamnă la minciună de fapt, ascunsă sub masca 
diplomaţiei. Şi lumea bizantină avea multă diplo- 
maţie. 

Dar nici o absolvire din principiu nu se 
poate face pentru că noi nu avem scrisă încă, o 
istorie a mentalității româneşti. Nu este exclus ca 
vlahii, în anumite situaţii, şi nu toți, să fi mințit 
sau să fi furat. Nu ştim. Însă cu toţii ştim Că în tim- 
pul comunismului românii au şi mințit, au şi 
furat. Dar aceste păcate au fost, oarecum, expli- 
cate prin sistemul care te obliga uneori la aseme- 
nea lucruri. Probabil şi celelalte popoare ex-co- 


atunci când vlahii se răsculau în Elada, nevestele 
lor erau plecate cu turmele în Munţii Balcani, 
departe de o eventuală represiune împotriva 
familiilor răsculaților. 


În loc de concluzii 


Multe s-ar mai putea spune despre vlahi, dar 
ne rezumăm doar la a sublinia faptul că în secolul 
XI documentele îi menţionează pe vlahii de la 
sudul Dunării ca pe un popor deja format, cu o 
istorie şi obiceiuri pe care le păstrează de secole 
în cadrul unui imperiu multi-etnic. Un popor 
ortodox bine integrat culturii bizantine. 

Este interesant faptul că larissenii, ceilalți 
participanți la răscoală, nu sunt nominalizați 
etnic. Să fi fost greci? Nu ştim. Dar această dis- 
tincţie denotă faptul că vlahii se considerau dife- 
riți de ceilalți şi erau priviți ca atare, iar compor- 
tamentul lor dovedeşte o conștiință etnică. 

Trebuie să mai menționăm că aproape nici 
un popor trăitor în imperiu sau în afara lui nu a 
scăpat de limba veninoasă a cronicarilor bizan- 
tinil3, dar aceste aprecieri trebuie analizate 
mereu în context. 





muniste au procedat a 
la fel. Noi credem că 
minciuna şi hoţia unui 
popor este altceva 
decât minciuna şi 
hoţia unui individ, 
deşi ambele au la bază 
acelaşi impuls: su- 
pravieţuirea. Aseme- 
nea fapte nu pot fi 
scuzabile dar pot fi 
explicate. Prin urmare 
bănuim anumite defi- 
ciențe ale sistemului 
bizantin, dealtfel des- 
tul de funcţional, care 
să-i fi împiedicat pe 
vlahi să îşi dezvolte 
economia lor tradițio- 
nală bazată pe tranhu- 
manță, însă destul 
de organizată. Astfel, 


il 


E d 





% 


Hi. 


p 


a 


„ Ruine romane | | 








13 Eustathios al 'Thesalonicului vorbea despre „forţa și trufia sârbească 


Xa 


sau despre „acel rău cu numeroase feţe, 


cum sunt alamanii ( =germanii, n.n.) popor apăsător, armată grozavă, oameni care își ascund răutatea“ FHDR, 


III, p.179, cap.10) 





anul V e nr. 55 


51 





ROST 


DECANTĂRI 





Tânărul Dan C. Mihăilescu 
şi subversiunea selenară 


— iai 


Mircea Platon 





Perspective eminesciene e cartea de debut a 
lui Dan C. Mihăilescu (născut în 1953). Scrisă în- 
tre 1978 şi 1980, publicată în 1982, lucrarea a fost 
abundent recenzată şi a primit premiul Uniunii 
Scriitorilor, pentru debut, şi premiul CC al UTC. 
Reeditată acum (ediţie revăzută şi ne-adăugită, 
Humanitas, 2006), pentru publicul Dan C.ului 
catodic, Perspective eminesciene îi va surprinde 
poate pe mulţi, deşi nu mi se pare o lucrare excen- 
trică în raport cu activitatea post-comunistă a lui 
Dan C. Mihăilescu. Numai „împielițarea“ - ca să 
zic aşa, contaminat de noicismul autorului - e 
academică, duhul cărţii fiind, gnostic, în continuă 
încercare de eliberare speculativ-eseistică. 

Când un scriitor e preocupat mai mult de ca- 
racterul decât de prozodia unei opere literare, 
asta înseamnă că e mai mult eseist decât critic li- 
terar. Dan C. Mihăilescu e un critic foarte bun, dar 
e un eseist strălucit pentru că e un moralist al lite- 
raturii. E moralist nu în sensul didactic-puritan, ci 
în sensul că e un observator de caractere. Scrisul 
său se poate cristaliza, precum în această carte, în 
enunțuri imponderabil academice, dar propriu 
firii sale e scrisul în timp, e istoria, desfăşurarea, 
devenirea, spectacolul. Şi spunând acest lucru nu 
neg latura isihastă a temperamentului său - şi 
cine o poate nega după o întreagă carte dedicată 
unei lecturi isihaste a poeziei eminesciene? -, ci 
doar afirm ceea ce cred a fi dinamica fundamen- 
tal ne-ariană, ne-sociniană, ne-unitariană, a anga- 
jării literare a lui Dan C. Mihăilescu. În măsura în 
care e artă, literatura e, pentru Dan C. Mihăilescu, 
viață. Şi tocmai de aceea nu e el moralizator. Dacă 
ar fi adeptul artei pentru artă, poate că ar fi mo- 


ralizator. Dar Dan C. Mihăilescu nu face acest 
lucru, şi cine îl acuză de pudibonderie din pricina 
scepticismului său faţă de mizerabilismul „egofic- 
țional“ greşeşte. Ceea ce respinge Dan C. Mihăi- 
lescu în literatura cu pricina nu e faptul că e imo- 
rală, ci că nu e artă, ci ideologie, program. E artă 
moralizantă pe invers: a- sau imoralitatea ca mo- 
rală. Neinteresant! Fără legătură cu viața, aşa 
cum se întâmplă oricărui monism şi oricărei spe- 
cializări. 

În anii '90, în vreme ce critica noastră lite- 
rară ducea încă bătăliile politice şi ideologice ale 
deceniilor precedente, Dan C. Mihăilescu a salvat 
arta ecumenismului literar de profunzime (pe 
care acum îl practică temeinic Daniel Cristea-Ena- 
che şi mereu autentic Bogdan Creţu). Dar acest 
lucru a fost posibil tocmai în virtutea plasării lui 
Dan C. Mihăilescu pe poziţiile unei epistemologii 
literare de extracție filocalică, favorizând, iară nu 
negând, percepţia literaturii ca întrupare. În aces- 
te condiţii nici nu e de mirare că acei critici pozi- 
tivişti sau ideologizanţi, precum Al. Piru, Mihai 
Drăgan sau Ion Bogdan-Lefter, au socotit cartea 
drepto bizarerie „iniţiatică“. Tot ceea ce ieşea din- 
tre limitele ideologiei de partid, chiar şi reali- 
tatea, era inadmisibil. Că Perspective eminesci- 
ene manifestă anumite stângăcii ale debutului, e 
de la sine înţeles şi iertat. Da, uneori, citind-o 
mi-am spus că, asemenea unor lucrări precum 
Creangă şi creanga de aur a lui Vasile Lovinescu, 
Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail 
Sadoveanu a lui Alexandru Paleologu, cartea lui 
Dan C. Mihăilescu suferă pe alocuri de un exces 
de coerență. Uneori sensul e mai degrabă inven- 
tat decât descoperit şi aparține mai mult exegetu- 
lui decât textului. Luxurianţa speculativă a Per- 
spectivelor eminesciene poate părea suspectă spi- 
ritelor mai pragmatice şi e cu siguranță non-aca- 
demică - în lumea academică regula e să ai o idee 
pe tratat, nu zece idei pe pagină. Dar această ex- 
pandare hermeneutică nu e lipsită de substanță, 





52 


anul V e nr. 55 


DECANTĂRI 











chiar dacă uneori nu e substanță eminesciană, ci 
de altă extracţie (Heidegger, Eliade, Noica, loan 
Alexandru sunt doar câteva influențe mărturisite 
sau detectate de la bun început). Dar nu există 
nici o îndoială că această carte e despre Emines- 
cu, citit temeinic şi în variante, citit cu patimă. 
Paginile despre „Luceafărul“, despre „Sărmanul 
Dionis“, despre „Fiind băiet păduri cutreieram“, 
scăpărările teologice iscate de ciocnirea textelor 
lui Eminescu de cele ale lui Nicodim Aghioritul 
sau Antim Ivireanul, sunt (erau) lucruri de înte- 
meietoare noutate. Lucruri atât de proaspete am 
mai citit în ultimele decenii - nu, nu în clişeistic 
demitizantul număr al Dilemei avându-l ca ţintă 
pe Eminescu - doar la Cristian Bădiliță cu al său 
eseu despre „«L.uceafărul», poem (anti)luciferic?“ 
(Văzutele şi nevăzutele, Curtea Veche, 2004). 

Nu pot să închei fără o nota că Perspective 
eminesciene este o carte nocturnă. Este singura 
carte nocturnă a lui Dan C. Mihăilescu: şi ca su- 
biect, şi ca teleologie arhetipală, a „poeticii sele- 
nare“. Citând fulguraţiile lui Maurice Blanchot 





despre noapte: „Dans [4 nuit tout a dis- 
paru. C'est la premiere nuit (...) Mais 
quand tout a disparu dans Ia nuit «tout 
a disparu» apparait. C'est I'autre nuit. 
La nuit est apparition du 'tout a dis- 
paru”, îmi revin în memorie anii '80. 
Nopțile „epocii de aur“ a cărei străluci- 
re redusese totul la beznă. Nopțile fără 
curent electric, fără căldură şi fără 
apă, când, închişi în cavernele de be- 
ton ale cartierelor noastre de blocuri, 
românii retrăiau epoca de piatră şi re- 
inventau mitul, inițierea arhetipală la 
lumina focului, a lumânării. Vocile în- 
depărtate şi bruiate ale Europei Libe- 
re, prinse la un radio cu baterii, poveş- 
tile şi protestele tatei, toate zvonurile 
de împotrivire deveneau, datorită în- 
tunericului placentar în care răsunau, 
mai intense. Nu ştiam, dar era un întu- 
neric de sfârşit şi de început, de moar- 
te pentru a renaşte. Ceauşescu ne în- 
trerupea lumina, dar cel care dispărea 
era el şi România lui, în vreme ce noi, 
în întuneric, ne inițiam într-un mod de 
viaţă în „afara“ sistemului. Conştiente 
probabil de potenţialul subversiv al 
întunericului, dictaturile civilizate ale postmo- 
dernităţii au grijă să ne ilumineze în permanență 
cu neoane, care dau o lumină cadaverică perfectă 
pentru implementarea ingineriilor sociale. Neo- 
nul şi televiziunea veghează la sterilizarea cu- 
noaşterii selenare şi a subversiunii isihaste. 

„Niciodată nu am fost aşa de fericit ca atunci, 
între 1978 şi 1980, proaspăt însurat, cu un copil 
de un an, scriind numai noaptea, fumând Carpaţi 
fără filtru şi invadându-mă cu tone de cafea, lu- 
crând la o masă din hol, cu ochii fixaţi pe un pere- 
te fisurat la cutremur şi acoperit vag cu un poster 
eminescian (clasica fotografie din tinerețe), osci- 
lând între nocturna spălare de scutece şi o lectură 
din Filocalie“, scrie Dan C. Mihăilescu. Poate că 
această fericire de „ungher“ a începuturilor nu 
era decât o formă de profetism tineresc, o presim- 
țire a sfârşitului comunismului gestând în noap- 
tea care se aşternea. Această carte a unui debut 
remarcabil se bucură de o reeditare inspirată, 
promițându-ne noi bucurii din partea maturului 
eseist de astăzi. 


te 311 | = 


CT TUT TREI NET aa | 





anul V e nr. 55 


53 





LA ROST 





Jocul riscant al unui 
Istoric „neo-comunist“ 


Vladimir Christian 





angajat al Institutului de Istorie „Nicolae 

Iorga“ din Bucureşti, care în ultimii doi ani 
„a avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasă“, 
ca să folosim termenii unui articol din Cotidianul 
dedicat patriarhului Iustin Moisescu. Cunoscut 
înainte pentru studiile sale controversate referi- 
toare la viața religioasă din România din perioa- 
da comunistă şi pentru colaborarea la revista 
„22“, Cristian Vasile a devenit unul dintre actorii 
importanţi ai „Comisiei prezidenţiale pentru 
analiza dictaturii comuniste din România“ 
(prima „Comisie Tismăneanu“), în prezent 
ocupând funcţia de secretar al „Comisiei prezi- 
denţiale pentru analiza dictaturii comuniste din 
România“ (a doua „Comisie Tismăneanu“). 

Ca membru al primei comisii Cristian Vasile 
a fost unul din semnatarii capitolului dedicat 
Cultelor din cunoscutul raport care urmează să 
fie în cele din urmă publicat la Editura Huma- 
nitas. Aşa cum a arătat într-un articol din „Ziua“, 
din 14 martie 2007, cunoscutul publicist Dan Cia- 
chir, pasajele subscrise de Cristian Vasile sunt les- 
ne recognoscibile deoarece domnia sa nu face alt- 
ceva decât să preia în raport paragrafe întregi din 
propria carte intitulată „Biserica Ortodoxă Ro- 
mână în primul deceniu comunist“ publicată în 
2005. 

După cum se ştie, chiar în perioada activită- 
ţii „Comisiei Tismăneanu 1“, s-a făcut caz de nece- 
sitatea imperioasă a accesului nemijlocit la docu- 
mente din Arhivele SRI sau din Arhivele Naţiona- 
le. În mod firesc s-a pus întrebarea ce au studiat în 
plus aceşti istorici dacă în capitolul dedicat cul- 
telor din Raport o proporţie foarte mare este tri- 
butară lucrării mai vechi a d-lui Cristian Vasile, in- 
formaţiile noi putându-se număra pe degetele de 
la o mână. În acest caz, autorul capitolului a invo- 
cat numărul redus de pagini pe care l-a avut la dis- 


C ristian Vasile este un tânăr cercetător, 





poziție, dar acest lucru nu explică totuşi de ce 
multe pagini din capitolul dedicat Cultelor nu 
sunt decât preluări fragmentare, adesea fără lo- 
gică, din cartea amintită. 

Patriarhia Română a iniţiat elaborarea unui 
document cu caracter intern care să analizeze 
conţinutul capitolului dedicat cultelor din rapor- 
tul Tismăneanu. A rezultat un document de nu 
mai puțin 53 de pagini în care experții desemnaţi 
au arătat deopotrivă greşelile de informare şi uti- 





Istoricul Cristian Vasile 


lizarea în mod tendenţios a documentelor isto- 
rice. Miza ideologică a capitolului nu este alta de- 
cât atacul la persoana răposatului patriarh Teoc- 
tist care este scos, nici mai mult, nici mai puţin, 
decât ca principalul vinovat de toate nenorocirile 
în viața religioasă din România din 1945 până as- 
tăzi. În acest scop, numeroase date extrem de im- 
portante au fost omise, elemente obscure au fost 
scoase în relief şi s-a interpretat în mod tenden- 
țios documente cum ar fi, spre exemplu, memori- 
ile cardinalului greco-catolic Iuliu Hossu. Conclu- 





54 


anul V e nr. 55 


LA ROST 





ROST 





zia acestui „contra-raport“ este că avem de-a face 
nu cu o operă ştiinţifică onestă, ci cu un produs 
ideologic. Asemenea abordări erau curente 
înainte de 1989, când lucrările şi manualele de 
istorie contemporană românească exagerau în 
mod grosolan rolul jucat de partidul comunist în 
viața societăţii româneşti şi minimizau cu bună 
ştiinţă rolul jucat de partidele istorice, de diverse- 
le categorii sociale şi grupări religioase. Asemă- 
narea de metodă dintre studiul lui Cristian Vasile 
şi operele istoricilor comunişti ar putea sugera 
un posibil caracter „neo-comunist“ al gândirii 
acestui tânăr istoric. 

Cum am spus, sunt foarte puține elemente 
de noutate în capitolul amintit, rezultate nemi- 
jlocit din cercetarea comisiei. Unul dintre acestea 
este pretinsa colaborare cu Securitatea a Patriar- 
hului Justin Moisescu, afirmaţiile cuprinse în ra- 
port fiind reiterate zilele acestea într-un articol 
din Cotidianul. 

O primă chestiune care trebuie spusă este de 
ordin istoric, anume presupusa legătură între 
„colaboraţionsimul“ lui Justin Moisescu şi acce- 
derea lui în scaunul patriarhal. Este vorba de 
„ascensiunea sa spectaculoasă“ din postul de pro- 
fesor a Institutul Teologic din Bucureşti la treap- 
ta de Arhiepiscop al Sibiului. Nu vedem ce este 
spectaculos aici deoarce, şi înainte de 1944, şi în 
perioada comunistă, şi după 1990, au existat ast- 
fel de cazuri. Amintim aici în ordine numele lui 
Irineu Mihălcescu, Nicolae Mladin şi Laurenţiu 
Streza. Apoi, se sugerează faptul că Justin Moises- 
cu ar fi fost şantajabil în virtutea legăturilor sale 
trecute cu Mişcarea Legionară. Or, Justin Moises- 
cu se numără printre teologii cel mai puţin impli- 
caţi în activitatea Mişcării Legionare. Iată doar 
câteva elemente care pun în discuţie inferențele 
lui Cristian Vasile, care nu au nici o dovadă palpa- 
bilă că ascensiunea lui Justin Moisescu în scaunul 
de la Sibiu se datorează condiţiei sale de informa- 
tor. Lucrul acesta nu era câtuşi de puţin o condiție 
pentru a accede în trepte episcopale, Cristian Va- 
sile nefăcând altceva decât să sugereze în mod 
abuziv că toţi ierarhii din perioada comunistă au 
ajuns în funcţii în urma colaborării cu Securita- 
tea. 

Lucrurile sunt mult mai simple. Conform 
Legii cultelor din 1948, orice persoană cu funcții 
de conducere a oricărui cult din România depu- 


nea un jurământ prin care era datoare să nu în- 
treprindă nimic împotriva ordinii democratice şi 
mai mult decât atât să aibă grijă ca nici unul din 
subordonații săi să nu participe la acțiuni îndrep- 
tate împotriva ordinei comuniste. Dacă acest 
jurământ ar fi considerat o infracțiune, toți şefii 
religioşi care au activat înainte de 1989, de la 
toate cultele, ar trebui să fie inculpaţi. Printre 
altele Cristian Vasile s-a plâns că a putut doar citi 
dosarul de la SRI fără a avea voie să facă însem- 
nări sau copii după el. Dumnealui nu ştie că nu 
este vorba de un abuz al SRI, ci de respectarea 
întru totul a „Legii de organizare şi de funcțio- 
nare a Serviciului Român de Informaţii“. 

După cum se ştie, au existat numeroase dis- 
pute privind accesul publicului larg - între care 
se înscriu şi istoricii — la documentele din arhiva 
fostei Securităţi. Conform „Legii privind accesul 
la propriul dosar şi deconspirarea securității ca 
poliție politică“, publicată în Monitorul Oficial 
din 9 decembrie 1999, singura instituţie abilitată 
să facă deconspirări conform unor proceduri 
foarte precise şi să pună la dispoziţia cercetăto- 
rilor acreditaţi date şi informații la activitatea 
Securităţii este CNSAS. CNSAS solicită date şi 
informaţii de la SRI pe baza unor proceduri clare, 
astfel încât să se evite publicarea unor date care 
să vizeze siguranța naţională. În art. 20 se spun 
următoarele: 

Alin 1. „Colegiul Consiliului primeşte în ges- 
tiune toate documentele privitoare la exercitarea 
drepturilor prevăzute de prezenta Lege, deţinute 
de organele de Scuritate, cu excepţia celor care 
privesc siguranța naţională. (...) 

Alin 3. Serviciul Român de Informaţii, Minis- 
terul de Interne, Ministerul Apărării Naţionale, 
Arhivele Naţionale şi oricare altă instituţie pu- 
blică sau privată, precum şi persoanele fizice, 
care dețin asemenea documente, sunt obligate să 
asigure acest drept de acces şi să le predea de 
îndată Colegiului Consiliului. (...) 

Alin 6. Stabilirea în concret a dosarelor care 
privesc siguranţa națională prevăzute la alin. 1 se 
va face de comun acord de Consiliu împreună cu 
instituțiile deținătoare. În caz de divergență, ho- 
tărârea va fi adoptată de Consiliul Suprem de 
Apărare a țării.“ 

Prin urmare, CNSAS este singura instituţie 
abilitată să solicite date referitoare la persoane 





anul V e nr. 55 


55 





ROST 


LA ROST 





care au colaborat cu Securitatea ca poliție politică 
şi să le facă publice. În acest caz, conform art. 6 
din Legea 187 spune foarte clar: „Dispoziţiile arti- 
colului 45, alin. 2, din Legea nr. 14/1992 privind 
organizarea şi funcţionarea Serviciului Român 
de Informaţii precum şi ale art. 20, alin. 2 şi ale 
art. 22 cu referire la anexa nr. 6 din Legea Arhi- 
velor Naţionale nr. 16/1996 nu sunt aplicabile 
dosarelor la care se referă art. 1 şi datelor solici- 
tate în temeiul art. 2 din prezenta Lege (187), 
care nu pot fi considerate că privesc siguranța 
naţională a României“. 














Cristian Vasile, ca să fie în perfectă legalitate, 
trebuia să solicite CNSAS date şi informaţii referi- 
toare la persoana fostului patriarh Justin Moises- 
cu, deoarece doar CNSAS pe baza art. 6 putea să 
provoace declasificarea eventualului dosar păs- 
trat în arhiva SRI. Nu putea să facă acest lucru în 
calitate de petiţionar îndreptăţit, deoarece 
CNSAS poate să facă deconspirări numai referitor 
la persoane care ocupă sau candidează la o dem- 
nitate sau funcţie în prezent, nefăcând asemenea 
deconspirări pentru persoane decedate. Singura 
opțiune pentru a avea acces la date despre patri- 
arhul Justin Moisescu era în calitate de cercetător 
acreditat conform Legii 187. Numai dacă dosarul 
lui Justin Moiesescu se afla în arhiva CNSAS şi era 
dat spre cercetare, Cristian Vasile putea să pu- 


blice date din cuprinsul lui. Situaţia, aşa cum o 
prezintă domnia sa, este mai gravă şi îl face pasi- 
bil de încălcarea mai multor legi. 

Dosarul Justin Moisescu, dacă există în Arhi- 
va SRI, este clasificat şi poate fi consultat numai 
în condiţiile prevăzute în Legea 14 din 24 febru- 
arie 1992 care, în art. 45, spune: „Documentele 
interne de orice fel ale serviciului român de infor- 
maţii au carcater de secret de stat, se păstrează în 
arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu 
aprobarea directorului în condiţiile Legii. Docu- 
mentele, date şi informaţiile SRI pot deveni pu- 
blice numai de trecerea unei perioade de 40 de 
ani de la arhivare. SRI preia spre conservare şi 
spre folosință fondurile de arhivă ce privesc sigu- 
ranța naţională ale fostelor organe de informații 
cu competența pe teritoriul României. Fondurile 
de arhivă ale fostului departament al Securității 
Statului, ce privesc siguranța naţională nu pot 
deveni publice decât după trecerea unei perioade 
de 40 de ani de la adoptarea prezentei Legi. 

În Legea nr. 182 din aprilie 2002 privind 
protecţia informaţiilor clasificate, la art. 28 se 
spun următoarele: 

Alin 1. „Accesul la informaţii secrete de stat 
este permis numai în baza unei autorizaţii scrise 
eliberate de conducătorul persoanei juridice care 
deține astfel de informaţii după o notificare pre- 
alabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informa- 
țiilor Secrete de Stat 

Alin. 2. Autorizaţia se eliberează pe niveluri 
de secretizare prevăzute la art. 15, lit. f, în urma 
verificărilor efectuate cu acordul scris al persoa- 
nei în cauză asupra acesteia. Persoanele juridice, 
cu excepția celor prevăzute Ia art. 25, alin. 2 şi 3, 
notifică Oficiului Registrului Naţional al Infor- 
maţiilor Secrete de Stat eliberarea autorizaţiei de 
acces.“ 

Cu alte cuvinte, Cristian Vasile, pentru a ve- 
dea dosarul lui Justin Mosescu la SRI trebuia să 
obţină o asemenea autorizaţie, iar documentarea 
trebuia să aibă exclusiv un caracter intern, infor- 
maţiile aflate nefiind destinate publicării decât 
după 40 de ani, conform Legii. Dezvăluirea de 
Cristian Vasile a datelor publicate în Raport şi în 
ziarul Cotidianul î face pasibil să intre sub inci- 
denţa art. 169 din Codul Penal al României. 

Iată câteva chestiuni la care d-l Cristian 
Vasile ar trebui să dea un răspuns. 





56 


anul V e nr. 55 


LA ROST 








Ce-a mai rămas de apărat? 


Mircea Platon 





[i celebră lucrare din 1922 intitulată 


Mesure de Ia France, Drieu la Rochelle scria că 
nu mai există conservatori din cauză că nu 
mai există nimic de conservat: „Religia, familia, 
aristocrația, toate vechile întrupări ale principiu- 
lui autorităţii sunt praf şi pulbere“. Dacă un colec- 
ționar de vinuri sau de timbre poate trăi şi fără 
colecţia sa, pe care o transcende, dacă detractorii 
„păşunismului“ au conace la ţară şi arhitecții mo- 
dernişti locuiesc în case boiereşti cu verandă, 
conservatorul nu include, ci e inclus de lumea pe 
care o apără, e parte a realității mai degrabă de- 
cât manager al ei. Conservatorismul e mai mult o 
atitudine decât o ideologie, e adică născut din 
întâlnirea cu ceilalți şi din locuirea în lume şi nu 
din ambiția de a raţionaliza raporturile interu- 
mane şi a planifica ştiinţific existenţa. Nefiind 
aşadar în nici un fel detaşaţi 
de lumea pe care o apărau, 
conservatorii de care vor- 
bea Drieu par a fi dispărut 
odată cu lumea sacrificată 
în tranşeele primului război 
mondial, odată cu ultimul 
atac al cavaleriei uşoare, cu 
arta filigranului şi cu bătăile 
cu flori la şosea. Tot atunci, 
la începutul anilor '20, dis- 
părea şi în România ultima 
facțiune care mai rezistase 
din vechiul Partid Conser- 
vator. Agitata istorie po- 
litică a României interbelice 
poate fi citită şi ca o criză a 
unui sistem politic din care 
absenta o componentă con- 
servatoare serioasă, care să 
exprime starea socio-profe- 
sională şi culturală a Ro- 
mâniei. 
Situaţia României in- 
terbelice pare a se repeta şi 


acum, cu partide lipsite de consistență electoral- 
umană, gravitând isteric în jurul unui pol de cen- 
tru stânga al cărui alternativă conservatoare 
lipseşte. Şi asta în ciuda existenței unor nebu- 
loase de energie intelectuală conservator-liberta- 
riană care preferă însă volatilitatea gnostică în- 
trupării politice. Urgența ar fi cu atât mai mare cu 
cât integrarea României în Uniunea Europeană 
nu va face decât să sporească deficitul de autono- 
mie al României. Cu o Uniune Europeană care a 
declarat că România are prea mulţi țărani şi că 
aceştia ar trebui reduşi cam cu 50% - operațiune 
în curs de înfăptuire prin transformarea țăranilor 
noştri în proletari occidentali -, cu o Uniune Eu- 
ropeană care s-a angajat să pompeze până în 
2013 30 de miliarde de euro în România, bani 
care vor ajunge în cea mai mare parte la struc- 
turile birocratic-mafiote şi de inginerie socială, cu 
o populaţie în scădere şi cu un număr din ce în ce 











anul V e nr. 55 


57 





ROST 


LA ROST 





mai mare de imigranţi, România are toate şanse- 
le să devină, dintr-un stat naţional, un kolhoz 
agricol-industrial european fără identitate, fără 
memorie şi deci fără libertate. În aceste condiţii, 
în care stânga ne fură şi dreapta se/ne evaporă, în 
aceste condiţii de diminuare rapidă a prezenţei 
noastre demografice şi a „greutăţii“ noastre cul- 
turale, o mișcare conservatoare se impune. Dar 
ce mai pot conserva conservatorii? 

Samuel Francis, un vechi conservator ameri- 
can, scria că, din confruntările cu stânga, dreapta 
actuală a învățat că „nu luptăm pentru a conserva 
ceva, luptăm pentru a răsturna ceva“. Lupta pen- 
tru a conserva un mod de viață tradiţional (pre- 
cum cel al țăranilor ameninţaţi de industrializare 
sau de marile concernuri alimentare), identitatea 
naţională sau cultura locală, e deci şi lupta împo- 





Drieu la Rochelle 








triva instituțiilor şi ideologiilor care caută să le ra- 
dă. De fapt, e important să reținem că, acum, 
Stânga e cea interesată în păstrarea stării de fapt 
actuale, nu Dreapta. Simbioza stângismului aca- 
demic şi social cu capitalismul corporat, alianța 
dintre corectitudinea politică şi globalismul eco- 
nomic e cea care dă apă la moara sistemului actu- 
al. Imigranții, de exemplu, convin şi Stângii mul 
ticulturale ahtiate după „hibriditate“, şi marilor 
corporații care caută mână de lucru ieftină şi 
servilă. Dacă Stânga e „conservatoare“, Dreptei 
nu i-ar rămâne aşadar decât să devină „revoluţio- 
nară“. Dar „revoluţia conservatoare“ - admițând 
că nu eşuează în dinamica tradiţiei sindicalizate 
pentru uz tehnocratic, în combinaţia de rasism şi 
tehnologie predicată cândva de Ernst Jinger - nu 
e numai a elanurilor subversive, precum ecolo- 
gismul anarhic. 

Stânga s-a străduit întotdeauna să pună 
mâna pe instituţiile statului, pe şcoli, pe econo- 


mie, pe „sistem“ într-un cuvânt, din cauză că, în 
viziunea stângii, sistemul e cel care modelează 
omul. În viziunea stângii, omul nu e nici bun, nici 
rău, e infinit elastic şi modelabil prin ştiinţa infi- 
nit perfectibilă. Omul progresează odată cu ştiin- 
ţa, şi prin ea. În măsura în care avansează ştiinţa 
avansează şi omul, cu condiţia ca societatea să de- 
vină mai ştiinţifică. Ingineria socială, adică rearti- 
cularea societăţii după modelul raţional al unei 
utopii care nu ţine seama de tradiţii, realități şi 
precedente, ci doar de estimări ale experţilor, am- 
biţionează producerea de oameni noi pentru o 
societate nouă. Stânga crede că omul e aşa cum e 
datorită societăţii, nu datorită naturii sale intrin- 
seci: că, de exemplu, hoţii există datorită faptului 
că există proprietate privată a cărei abolire ar 
duce automat la dispariția hoţiei. Stânga încearcă 
întotdeauna să pună mâna pe sistem pentru ca 
prin sistem să reformeze omul. Sistemul occiden- 
tal actual e deci convenabil stângii liberale din 
cauză că poate fi folosit pentru crearea a ceea ce 
ei cred a fiun om nou: fără identitate, sau cu mul: 
tiple identități naționale, sexuale, religioase. Un 
om hibrid. 

În aceste condiţii, ceea ce are de conservat 
mişcarea conservatoare e tocmai definiția omu- 
lui, înțelesul naturii umane, calea firii restaurate. 
Conservatorismul e o afirmare a prezenței şi, ca 
atare, nu poate fi nici spiritualist, nici materialist, 
ci personalist. Stânga liberală vrea să pună mâna 
pe sistem ca să creeze un om după chipul şi ase- 
mănarea sistemului, un om perfect adaptabil şi 
interşanjabil. Conservatorii trebuie să apere 
omul pentru a articula o societate după chipul şi 
asemănarea omului, fără ambiţii tehnocratice şi 
fără a robotiza omul de dragul producţiei, fără a 
distruge criteriile discernerii binelui de rău de 
dragul egalităţii, fără a distruge familia ca „or- 
dine naturală permanentă în care înfloreşte fiin- 
ţa umană“ (Susan Orr) de dragul experimentelor 
sexuale, fără a pretinde că suntem zei dar că sin- 
gurul zeu e nimicul. În aceste condiții, conserva- 
tori sunt cei care rezistă oricărei întreprinderi şi 
oricărui set de valori care tind la abolirea omului, 
de la corporatismul de stat la cel anonim. Ce mai 
putem conserva? Taina persoanei umane, acea 
realitate, „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“, 
necuantificabilă şi imposibil de vândut sau cum- 
părat. Şi o lume la dimensiuni umane. 





58 


anul V e nr. 55 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tâlc“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„4 pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 
şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. 


În acest număr semnează: e Mihail Albişteanu - profesor, doctorand în istorie, publicist 
e Adrian Cherhaţ - teolog, profesor e Răzvan Codrescu - scriitor, ultima carte publicată: 
Gâlceava dracului cu lumea. Mic tratat de demonologie aplicată (2005) e Emilia Corbu - doc- 
tor în istorie, arheolog, ultima carte publicată: Sudul României în Evul Mediu timpuriu (2006) 
e Cristi Pantelimon - sociolog, conf. univ. dr. la Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti e Viorel 
Patrichi- jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul 
Nicolae Pleşiţă (2001) e Mircea Platon - doctorand în istorie la Columbus University din Ohio 
- SUA, scriitor, ultima carte publicată: Ortodoxia pe litere. Îndreptar de fundamentalism lite- 
rar (2006) e Alexandru Racu - master în Ştiinţe Politice, publicist e Octavian Sergentu - pu- 
blicist, master în Ştiinţe Politice e Cassian Maria Spiridon - scriitor, membru al conducerii 
Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei „Convorbiri literare“, ultima carte 
publicată: Petre Ţuţea între filozotie şi teologie (2004) e Ramona Suciu - profesor de teologie 
e Claudiu Târziu - jurnalist 


Abonament 

Vă puteţi abona trimițind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitind contravaloarea abonamentului în contul nr. 
RO25BACX0000000107363250, deschis la HVB Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele 
Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați 
abonamentul la CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 lei (36 lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte 
continente. 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4-— iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8 — octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 -— noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 
lui Ștefan cel Mare — epuizat 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae Iorga — epuizat 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc — epuizat 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 
Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 
Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruș 
Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 
Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 
Paul Goma 
Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
Horia Bernea 
Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Ioan Alexandru 
Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Pârâianu 
Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 
Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 
Pan M. Vizirescu 
Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ton Gavrilă 
Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui Adrian Făgețeanu 








DIDBE 

i DTD ORI) 

părintele Calciu PET 7 
un cruciat al secolului XX 


Transnistria 
(5 tara nimanui 


Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinți 

Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 — ianuarie-februarie 2007, dedicat 
Părintelui Benedict Ghiuș 

Nr. 49 — martie 2007, dedicat lui 
Ioan Ianolide 

Nr. 50 — aprilie 2007, dedicat lui 
Marcel Petrişor 

Nr. 51 — mai 2007, dedicat părintelui 
Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 — iunie 2007, dedicat 
Mitropolitului Bartolomeu 

Nr. 53-54 — iulie-august 2007, dedicat 
Părintelui Trifa 





Părintele Tustin 
un adevăr. 
purtător de Ale 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 

Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizați pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 
în cite exemplare şi adresa dvs. Pentru informaţii sunați 
la tel: 0740.103.621 





EISA4Z4ZE 760017