Rost anul V, nr. 53-54, iulie-august 2007

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 








Sau ri DC gr 


A treia republică Ortodoxia şi tendințele 

de Claudiu Târziu ecumenismului postmodern 
Intelectualii şi de Adrian Cherhaţ 
Dreapta Jocul de-a Războiul Rece 

de Mircea Platon de Paul Nistor 








an V e nr. 53-54 e iulie- august 2007 e 5 lei www.rostonline.org 


Coperta I: Părintele Iosif Trifa 


sumar 


EDITORIAL 
A treia republică 
de Claudiu Târziu... cecene ceeeneeeneeeaee 3 


MARTORI Al VEACULUI 
Fapte, vorbe, gînduri............................. 4 


ÎN DEZBATERE 
Cui îi este frică de Benedict al XVI-lea? 
de Alexandru Racu.....nnn nene enon e eeaeaenonoaeeaeae 10 


Intelectualii şi dreapta 
de Mircea Platon... ceeace ea eeaeeecae 15 


Distrugerea mediului - dramă 

şi jocuri politice 

de Mihail Albișteanu....... caen eaennaanaeneceneeee 17 
BISERICA ŞI SOCIETATEA 
Dumnezeu nu îi iubeşte pe toți Ia fel! 

de Emilia Corbu... nncenneanaenneaneaeeae 20 


O linie de dialog cu... homosexualii 
de Daniela MOga........cennceennneeentreennaaneee 25 


Reîmprospătarea predicii ortodoxe 


de Constantin Mihai... aaceeaeaaeeaeaaae 26 


Moleşeala Bisericii dinaintea 
provocărilor veacului 
de Prof. Dr. Adrian Botez... 28 


A fi sau a nu fi 
de Pr. Savatie Baştovoi........mmn anna 3] 


REPERE 
Ostaşul Domnului 


de Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu....... ceea 33 


Pr. losif 'Trifa - repere biografice 
de Adrian Cherhaţ........ cacao 36 


Biserica şi cultura mulțimii 
de Arhim. Iuliu SCTIDan... ceeace 40 
POLITICA, LA DESCUSUT 


Dictatorul Traian față cu „reacţiunea“ 
de Viorel Patrichi 42 


Jocul de-a Războiul Rece 
de Paul Nistor......... 








numărul 53 - 54 e iulie - august 2007 


Transnistria şi interesele 
marilor puteri ([) 
de Octavian Sergentu...... nn naeeeaeaae 52 


OMAGIU 
Jertfelnicul Ioan Alexandru 
de Pr. Radu Ilaş. nenecesar 56 


SENSURI 
Virtutea nădejdii şi sensul suferinței 


de Antonio Aroneasa.......n. nenea aaa 58 


Pe marginea sinuciderii 
de RAMONA SUCIU... eee eee 61 


HISTORIA 
Un popor asimilat: cumanii 
de Emilia COTDu.......mm nana 64 


AMINTIRI 
Dialoguri mute cu doi bolnavi 
de:G:D, ZEletiii:, se casei isa ada 70 


DECANTĂRI 
Anul Eliade 
de Constantin Mihai... caca 72 


Eminescu printre noi 
de ION Hurjuli. „n.n 74 


Ortodoxia şi tendințele ecumenismului 
postmodernist 
de Adrian Cherhaţ........ nareaza 76 


De la suferinţă la naşterea 
duhovnicească 
de Prof. Dr. Const. Miu... mec nee e nee ea ceacee 80 


Camera morții 
de Constantin N. Străchinaru........n anna: 82 


LA ROST 
Şarlatanismul în medicină (1) 
de Richard Constantinescu... 90 


Fundamentalismul umanist 
de Mihai Corciu....... neuen unea eee 92 


SEMNAL EDITORIAL 
Pentru inimă şi minte...............mmuuueeeee 94 


o... c.c.sccoceecoeoccseocoseocosescoceoeeooeocsseoeee 


Revista ROST poate fi procurată de Ia chioșcurile Rodipet SA sau: 

e În Bucureşti - de la librăriile „Vasiliada“ (Bd. I.C. Bratianu 12) şi 
„Sophia“ (Str. Bibescu Vodă nr. 24, lingă Facultatea de Teologie) 

e În Constanţa - de la librăria „Brâncovenească“ (Str. Vasile Lupu nr. 43) 
e În Galaţi — de la librăria „C. Negri“ (Strada Domnească 27) 

e În Suceava - de la librăria „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“ 


....c.c..cocoooconeoconoocoooooooooonecoooooooooooese 


OFERTĂ 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme 
locale de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luaţi legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, la 

telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostrostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 
Revistă națională editată de 
Asociaţia ROST 
DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 


tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.ro 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
Cristi PANTELIMON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Pr. Radu ILAŞ 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Mircea PLATON 
Marcel RĂDUŢ SELIŞTE 
Marina ROMAN 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRĂCHINARU, 
Nicolae STROESCU-STINIŞOARĂ 


COMUNICARE & PR 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
nicubutnaru?rostonline.ro 


DTP 
Omni Press & Design 
art?opd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacţiei. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 








A treia republică 


Schimbarea Constituţiei este inevitabilă, dacă vrem ca statul român să 
progreseze. Par să fi înțeles asta pînă şi politicienii noștri, după 17 ani 














N 
A ZI 


n sondaj de opinie recent al Biroului de 
U Cercetări Sociale! arată că 41% dintre ro- 

mâni sînt pentru o republică prezinden- 
țială. Doar 26% optează pentru republică parla- 
mentară şi 7% pentru monarhia constituțională. 
Noi ne-am regăsi între aceştia puţini, pentru care 
monarhia e o soluţie. Avînd în vedere lunga tradi- 
ție monarhică de la noi şi faptul că un rege are 
ceva mai multă legătură cu Dumnezeu şi cu ideea 
de conducător decît un preşedinte. Din păcate, 
varianta monarhiei constituționale este nu doar 
impopulară, dar şi greu de însuşit în cazul Româ- 
niei. Impopulară - ca efect al propagandei comu- 
niste, dar şi al domniei lui Carol al II-lea şi al dra- 
maticului moment 23 august 1944, pentru care 
este responsabil Mihai 1. Dificil de pus în practică 
- pentru că Regele Mihai I este foarte bătrân şi 
nici nu şi-a pregătit un urmaş credibil. 

Aşadar, pare-se că avem de ales doar între re- 
publica parlamentară şi cea prezidenţială. A treia 
republică - după cea comunistă şi cea „de tranzi- 
ție“ - cum au numit-o unii intelectuali. 

Parlamentarilor noştri li s-ar ierta multe pă- 
cate dacă ar fi în stare să adopte o Constituţie ca- 
re să nu poarte ampreta conjuncturalului. Adică, 
o lege fundamentală care să reglementeze viața 
statului şi peste o sută de ani, nu de una pro sau 
anti-Băsescu. 


Claudiu Târziu 





de bilbiieli şi războaie tratricide. Noua Constituţie trebuie să 
reformeze statul din temelii. Iar în acest proces avem de răspuns la o 
serie de întrebări, între care principale sînt: Ce formă de guvernămînt 
este mai bună pentru noi? Ce sistem de vot e mai eticient? Ce atribuții 
lise adaugă sau i se retrag instituțiilor care reprezintă Puterile în stat? 


Credem că o astfel de Constituţie ar trebui să 
prevadă întîi de toate: republică prezidenţială, 
parlament unicameral, sistem de vot uninominal. 

Actuala Constituţie conţine în ea germenele 
discordiei între preşedinte şi premier. Preşedin- 
tele, ales prin vot direct dar avind prea puţine 
atribuții, se va simţi mereu chemat să se amestece 
peste executiv. Prim-ministrul, neales de popor, 
dar avînd pîrghiile de conducere a statului, nu va 
accepta să i se dicteze de la Cotroceni, dacă are o 
minimă personalitate. 

Din această fundătură se iese numai prin 
modificarea legii fundamentale, în sensul insti- 
tuirii fie a unei republici parlamentare, în care 
şeful statului este ales de Parlament şi are rol sim- 
bolic, de reprezentare, fie a unei republici prezi- 
denţiale, în care preşedintele este şi şef al execu- 
tivului, ca în SUA. 

Parlamentul are însă o cotă de încredere re- 
dusă, sub cea a guvernului şi mult sub cea a 
preşedinţiei. Aşa încît şi credibilitatea preşedin- 
telui ar fi diminuată, prin alegerea lui de către 
legislativ. Mai mult, parlamentul ar exercita un 
control absolut nu numai asupra executivului, ci 
şi a preşedintelui, fapt care ne-ar putea face pri- 
zionierii incompetenţei şi bunului plac ale parla- 
mentarilor. Nu va mai exista un echilibru real şi 
necesar între Puteri. Nu va mai fi nimeni care să 
poată cenzura eventualele erori sau maşinațiuni 

continuare în pagina 9 


1 Sondajul a fost făcut la comanda Fundaţiei Societatea Civilă, pe un eşantion reprezentativ de 1.293 de 
persoane, cu o eroare de plus/minus 2,9%, între 21 şi 27 mai a.c. 

2 Este dezolantă ideea că „prințul“ Radu Duda ar fi un pretendent potrivit la tron. Idee vehiculată mai ales de 
PSD, în contextul suspendării din funcţie a lui Traian Băsescu, destul de uşor de înţeles de ce. 





anul V e nr. 53-54 





MARTORI Al VEACULUI 





Fapte, vorbe, ginduri 


Peste 50% dintre românce 
au făcut cel puţin un avort 

















Ne mirăm foarte de pedepsele lui Dumnezeu 
care se abat asupra noastră: caniculă, furtuni 
devastatoare, inundaţii, lideri politici netrebnici, 
ca şi cum n-am şti că am merita altele mult mai 
grele. Şi nu ne întrebăm cum de mai este răbdat 
de Domnul un popor care îşi măcelăreşte în 
masă pruncii nenăscuţi. Barometrul de Opinie 
Publică (BOP), pe tema „Viaţa în cuplu“, realizat 
în luna mai şi prezentat la 24 iulie a.c. de 
Fundaţia Soros, conţine cifre zguduitoare. 58% 
dintre femeile de peste 65 de ani recunosc că au 
făcut cel puţin un avort în viața lor. Proporția 
este la fel de mare şi în rîndul celor de 35-44 de 
ani, 57% dintre acestea spunînd că „au renunțat 
voluntar măcar o dată la sarcină“. 54% dintre 
româncele cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de 
ani au mers la medic în acelaşi scop, în timp ce 
procentul celor de 25-34 de ani depăşeşte o 
treime. Deşi cele mai tinere dintre românce 
preferă metodele contraceptive, fiecare a zecea 
femeie cu virste între 18 şi 24 de ani ajunge pe 
masa ginecologilor. Dintre respondentele care 
au făcut avort, 28% declară că au recurs la 
această metodă o singură dată, 32%, de două 
ori, în timp ce 30% dintre ele spun că au avut 
între trei şi cinci întreruperi de sarcină. Peste 
cinci avorturi au avut 12% dintre românce! 


Românii resping homosexualitatea 
Barometrul de Opinie Publică (BOP) al 
Fundaţiei Soros, prezentat în iulie, 
demonstrează că societatea românească 
respinge categoric homosexualitatea. La 


întrebarea „Credeţi că homosexualii trebuie 
acceptați ca orice altă persoană?“ 52% dintre 
români au răspuns negativ şi numai 34% pozitiv. 
Autorii studiului spun că intoleranța legată de 
homosexualitate este ridicată în aproape toate 
mediile sociale şi, mai mult, comparativ cu 
rezultatele unei cercetări de acum patru ani 
făcute de Institutul pentru Politici Publice, 
românii nu şi-au schimbat aproape deloc 
opiniile în acest răstimp. 77% dintre români 
spun că s-ar simţi „foarte deranjaţi“ sau „destul 
de mult deranjaţi“ dacă o persoană de acelaşi 
sex le-ar face avansuri, 56% - dacă ar afla că un 
apropiat este homosexual, 51% - dacă ar afla că 
medicul de familie este homosexual şi 45% - 
dacă ar avea un coleg homosexual la locul de 
muncă. 


Voronin îl bagă pe Hristos 
în partid 














Comunistul Vladimir Voronin, vremelnicul şi 
demnul de dispreţ şef al statului românesc de 
dincolo de Prut, s-a mai făcut de râs cu o 
declaraţie stupidă. EI a afirmat, la o întîlnire cu 
înalte feţe bisericeşti - în frunte cu ÎPS Vladimir, 
Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove - 
de la mănăstirea Condriţa, pe 10 iulie: „Între ide- 
ologia comunistă şi doctrina creştină sînt foarte 
multe asemănări şi, după părerea noastră, a 
comuniştilor, lisus Hristos a fost primul comu- 





anul V e nr. 53-54 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





nist“. În biserică s-a lăsat o linişte de mormînt, 
mitropolitul a zîmbit, unii preoți au făcut 
grimase de dezaprobare, dar nimeni nu a 
îndrăznit să spună vreun cuvânt. Cînd or fi la 
Judecată să vedem ce au de spus în apărarea lor 
aceşti clerici laşi. 


O nouă revistă creștină 

A apărut pe piață o nouă revistă creştină: 
„Lumea monahilor“ - sora mai vechii „Lumea 
credinței“. Se vrea o publicaţie scrisă de şi 
pentru călugări. Prezenţa grafică este plăcută, 
iar sumarul - promițător. În nr. 1 (julie 2007) 
semnează Arhim. Teofil Pâraian de la Sîmbăta 
de Sus, artistul Dan Puric, ierom. Clement - 
stareţul mănăstitii Stelea, dr. Pavel Chirilă, 
protos. Melchisedec - starețul mănăstirii Lupşa. 
Echipa redacțională se află sub coordonarea lui 
Răzvan Bucuroiu (director) şi a lui Cristian 
Curte (redactor şef). Îi dorim „Lumii monahilor“ 
să reuşească să se impună în peisajul publicistic 
şi să nu împărtășească soarta publicaţiei „Glasul 
monahilor“ - girată de avva Iustin Pârvu de la 
Petru Vodă -, care şi-a încetat apariţia subit, 
chiar în plină afirmare. 


Tinerii n-au încredere în politică 
Potrivit unui studiu dat publicității de Asociaţia 
Pro-Youth, „mulțumirea față de viața politică s-a 
menținut constantă în ultimii zece ani, iar în 
ultimul an a scăzut surprinzător aproape la 
jumătate“. Mai exact, doar 1,6% dintre tineri au 
încredere în partidele politice, 2,8% în guvern şi 
3% în Parlament. După ce de doi ani viața 
politică s-a redus numai la scandal, e explicabil. 
Grav este că, din această cauză, noua generație 
va respinge de-acum orice inițiativă politică, pe 
care o va considera o manifestare a mizeriei 
umane, chiar dacă ea va veni din partea unor 
oameni curați. Pro-Youth a precizat că a furnizat 
datele Ministerului Educaţiei, celui al Afacerilor 
Externe şi Preşedinţie, în speranța că „vor 
înțelege că sînt pe un drum greşit“. 


Revista „Argeș“ — 300! 

La mulţi ani, revista „Argeş“, ajunsă la numărul 
300! Redactorul-şef Jean Dumitraşcu precizează 
în editorialul său din numărul cu pricina (iunie 
2007): „Militantismul estetico-moral urmărit, 





programatic, de 
revista «Argeş» din 
toamna lui 2003 
încoace, nu înseamnă 
doar o prevalență a 
valorilor creştine şi 
morale, ci şi 
militantism pur şi 
simplu. Aşa am = 
declanşat multe -- 
«bătălii»... (..) Nu am = 
reuşit întodeauna. 
Paul Goma încă aşteaptă ca statul român să-şi 
repare greşeala săvârşită acum 30 de ani. 
Filarmonica Piteşti este, însă o realitate (care a 
fost înființată anul acesta, mai ales prin 
strădania revistei «Argeş» - n.red. ROST). Ca 
şi alte proiecte“. Le dorim colegilor noştri de la 
„Argeş“ multe izbînzi în continuare. 





tiul are filarmonii 
sândind c 














Apel pentru construirea 

unei biserici 

Părintele paroh Constantin Stroilescu, de la 
parohia Berivoieşti, din oraşul Fieni, judeţul 
Dîmboviţa, face un apel către toți credincioşii 
care pot ajuta la terminarea bisericii din 
localitate. Manopera se ridică la 150.000 lei 
(evident, noi), la care se adaugă 10-15 mc de 
lemn. Pentru donaţii, biserica are un cont 
deschis la BCR: RO 24 RNCB 0129 0092 6064 
0001, sucursala Fieni. Pentru mai multe detalii îi 
puteți scrie părintelui la adresa de mail: 
stroilescuconstOyahoo.com, ori îi puteţi 
telefona la 0723.951.890. 


Mitropolitul Bartolomeu 

apară Roșia 

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului i-a cerut 
ministrului Mediului, Attila Korodi, printr-o 
scrisoare adresată la 2 iulie a.c., să intervină 
pentru salvarea localității Roşia Montana. 
lerarhul ardelean atrage atenţia că se numără 
printre „cei care se luptă din răsputeri pentru 
apărarea unui foarte preţios patrimoniu istoric, 
cultural şi economic, precum şi al demnităţii 
noastre naţionale, nu doar ca membru al 
Sfintului Sinod care, alături de Academia 
Română şi de Bisericile Romano-Catolică, 
Unitariană şi Reformată din Ardeal, s-a 





anul V e nr. 53-54 





MARTORI Al VEACULUI 





pronunțat ferm împotriva proiectului «Roşia 
Montană Gold Corporation», dar şi în numele 
Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, 
Crişanei şi Maramureşului, al cărui preşedinte 
sînt şi sub jurisdicţia căruia se află peste patru 
milioane de cetățeni“. Și continuă: „Știm că 
Roşia Montană e amenințată de săracie, dar 
acum are de ales între a fi săracă şi a nu fi 
deloc“. Sperăm ca autorităţile să nu se prefacă a 
nu-i fi auzit glasul. 


Interzicerea comunismului 

Şase parlamentari PNL au propus interzicerea 
prin lege a organizaţiilor şi a simbolurilor 
comuniste, sub amenințarea pedepsei cu pînă la 
15 ani de închisoare. Proiectul de lege a primit 
aviz negativ din partea guvernului condus de 
premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu. Deşi 
Delegaţia Permanentă a PNL a adoptat o 
rezoluţie prin care cerea condamnarea 
comunismului şi adoptarea unor legi care să dea 
conţinut acestei condamnări. Proiectul prevede 
interzicerea oricărui grup „format din trei sau 
mai multe persoane, 
care îşi desfăşoară 
activitatea temporar 
sau permanent, în 
scopul promovării 
ideilor, concepţiilor sau 
doctrinelor comuniste 
şi incitarea la ură de 
clasă“. Noi nu prea 
sîntem pentru 
interziceri de felul ăsta, 
deşi sîntem anticomuniști fără rest. Nu de alta, 
dar democraţia ar trebui să aibă altfel de 
mijloace de protecţie contra totalitarismului, nu 
tot metode totalitare. Însă, de vreme ce 
organizaţiile şi simbolurile fasciste sînt interzise, 
pentru simetrie, s-ar cuveni şi interzicerea celor 
comuniste. Sau scoaterea de sub incidența legii a 
celor fasciste. 











Demisia forțată a decanului 

de la Teologie 

Decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pr. 
prof. Nicolae Necula, a demisionat din funcţie 
după izbucnirea unui scandal de fraudă. Presa a 
dezvăluit că fiul părintelui Necula a fost 














Lj > 
favorizat la examenul de licență, dat chiar la 
facutatea condusă de tatăl său. Iată ce a scris 
despre aceasta Dan Ciachir, un observator al 
fenomenului religios bine informat şi echilibrat, 
în articolul „Dezonarea părintelui Necula“ 
publicat în ziarul ZIUA: „Tînărul teolog Necula 
s-a prezentat recent la examenul de licență; la 
proba scrisă. Neputînd să pună pe hîrtie mai 
nimic, a trecut în biroul secretarului-şef al 
facultății, unde şi-a rescris teza, tratînd alt 
subiect. Unul dintre profesorii aflați în sală 
fotografiase însă lucrarea iniţială cu telefonul 
mobil, furnizînd astfel proba fraudei intelec- 
tuale. (...) Acum zece ani a fost fraudat examenul 
de admitere la aceasta facultate. Dezvăluirea a 
fost făcuă în coloanele ziarului ZIUA. În 
consecință, în şedinţa sa din 12 februarie 1998, 
una furtunoasă, Sfintul Sinod a demis 
conducerea de atunci a Facultăţii de Teologie din 
Bucureşti şi l-a numit decan interimar pe PS 
Damaschin Coravu. Dar măsurile nu s-au aplicat. 
Profesorii fraudatori au revenit pe uşa din dos la 
posturile lor; abia după câţiva ani echipa a fost 
înlocuită. Cu una cu nimic mai bună. După cum 
reiese şi din cele întîmplate. Iată de ce un 
intelectual de o valoare copleşitoare, 
părintele-profesor Sebastian-Barbu Bucur, nu 
are loc la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi 
predă la Constanţa. Din aceleaşi motive, un 
istoric distins, părintele-profesor Florin 
Șerbănescu, a părăsit cariera didactică şi se 
ocupă acum, cu rezultate strălucite, de 
patrimoniul bisericesc. Probabil că, din rațiuni 
asemănătoare, părintele-profesor Constantin 
Coman a demisionat din funcţia de prodecan. 
(...) La nici o altă facultate de teologie din ţară 
nu s-a întîmplat ce se întîmplă la aceea din 
Bucureşti. Unde profesorii conspiratori îi 





anul V e nr. 53-54 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





desconsideră pe ierarhii-monahi, dau telefoane 
întruna la Iaşi şi aşteaptă ani de zile să vină un 
patriarh - fost profesor - pe gustul şi măsura 
lor“. Adevărat şi curajos! Iar jurnalistul Florian 
Bichir afirmă în „Evenimentul Zilei“ că părintele 
Necula şi-a dat demisia, la o săptămînă după 
declanșarea scandalului, numai după ce i-a 
cerut-o însuşi Patriarhul. Cu aşa diriguitori ai 
învățămîntului teologic e clar de ce mulți popi 
noi ieşiţi pe bandă rulantă se comportă mai rău 
ca vătafii de moşii în parohii. Bate vînt de 
curăţenie? 


Patriarhul Teoctist 
și cartea „ecumenistă“ 








— 


Părintele Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe 
Române, este cunoscut pentru diplomaţia sa de 
esență țărănească - în care şiretenia şi aparenta 
nehotărîre îi permit să fie imprevizibil. Prea 
Fericitul nu pare un ecumenist convins, dar nici 
nu se pune de-a curmezişul curentului „ecu- 
menist“ care bîntuie Biserica noastră. L-a primit 
cu fast, ce-i drept după multe ezitări, pe Papa 
Ioan Paul al II-lea, se are bine cu Patriarhul 
Bartolomeu al Constantinopolului - ştiut ca un 
fervent „ecumenist“, acceptă ca BOR să facă 
parte din Consiliul Mondial al Bisericilor - 
structură „ecumenistă“. Pe de altă parte, este 
unul dintre ierarhii care încurajează 
conservatorismul în Biserică şi care îi sprijină pe 
clericii şi monahii care nu s-au îndepărtat de 
adevărata credință ortodoxă. O declaraţie 








recentă a Prea Fericitului este însă de natură să-i 
descumpănească pe cei care credeau că 
Patriarhul, din înţelepciune, semnalizează spre 
„ecumenism“, dar merge pe calea dreaptă. Mai 
precis, Patriarhul Teoctist s-a arătat surprins de 
afirmaţia Papei Benedict al XVI-lea cum că 
Biserica Romano-Catolică este singura Biserică 
adevărată, lăsată de lisus Hristos. Întiistătătorul 
BOR a mai spus că speră ca Biserica Catolică să 
revină asupra declaraţiilor „dure“, pentru a nu 
periclita relaţiile dintre cele două Biserici. „Am 
rămas de-a dreptul uimiţi de o asemenea 
declaraţie, care învrăjbeşte întreaga creştinătate. 
(..) O lume întreagă, occidentală - fie că sunt 
romano-catolici, protestanți, anglicani - sau noi 
ortodocşii, ne-am angajat, prin cei mai străluciți 
teologi, pentru a netezi calea de apropiere şi 
unitate sfântă“, a explicat Patriarhul Teoctist. 
Există mai multe posibile sensuri ale acestei 
luări de poziţie. Fie Părintele Teoctist n-a 
priceput că Papa Benedict al XVI aduce 
normalitatea prin declaraţia sa. Fie a fost rău 
sfătuit, mai ales că e înconjurat de o pleiadă de 
„ecumenişti“. Fie a găsit scuza perfectă pentru a 
întrerupe relaţiile „ecumeniste“. Timpul ne va 
arăta ce-a vrut să spună PF Teoctist. 


A aflat și președintele: 
învățămîntul e la pămînt 

După trei ani de mandat, preşedintele nostru s-a 
convins de două evidențe majore: ca regimul 
comunist a fost criminal şi că învățămîntul 
românesc este la pămînt. Pentru asta a avut 
nevoie de două comisii. Dacă o ţine tot aşa şi 
mai capătă un mandat de preşedinte, Traian 
Băsescu va reuşi să inventarieze, în zece ani, 
principalele probleme ale societăţii. Nu se ştie 
decă va mai avea timp şi pentru a „sugera“, 
„reclama“ sau [- 
„dicta“ măsuri. 
Recent, o comisie 
prezidenţială, 
avîndu- în frunte 
pe fostul ministru 
al învățămîntului 
Mircea Miclea - 
care nu a avut 
vreme să-şi 
probeze 








anul V e nr. 53-54 





MARTORI Al VEACULUI 





competenţa în post - s-a ocupat, vreo şase luni, 
de şcoala românească. Şi concluzia e previzibilă: 
învățămîntul românesc actual „este ineficient, 
nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate“. 
Raportul comisiei atrage atenția că actualul 
sistem „pune în pericol competitivitatea şi 
prosperitatea ţării“. Aşa, domne, iar noi am 
descoperit apa caldă şi mersul pe jos... Să ne 
oprim însă la cifrele Comisiei Miclea: 23,6% 
dintre elevi părăsesc sistemul de învățământ 
obligatoriu (față de 14,9% - media UE); 66,5% 
din populaţia României abia a absolvit liceul 
(faţă de 77,3% - media UE); doar 1,9% dintre 
adulți sunt angrenaţi în programe de educaţie 
permanentă (față de 10,8% - media UE). 
Raportul mai distruge un mit: rezultatele 
României la testele internaţionale sînt mult sub 
media europeană, iar rezultatele la olimpiadele 
internaționale nu reprezintă o caracteristică a 
sistemului, ci sunt performanţe strict 
individuale ale elevilor. Comisia a propus 
modificarea structurii învățămîntului. Nu intrăm 
în detalii, dar soluţiile găsite nu par a fi de pro- 
funzime. Dar la câte „reforme“ s-au făcut experi- 
mental în şcoala noastră, ce mai contează una? 


Minciuni pentru apărarea unui 
extremist 





Ziaristul Marius 
Cosmeanu de la 
„Cotidianul“ s-a 
făcut, în 24 iulie a.c., 
apăratorul lui Lâszl6 
TOk6s. Cât din 
convingere, cât din 
dorința de a 

h provoca dezbateri 
şi, prin asta, de a se „afirma“, nu ştim. Însă, îşi ia 
o măsură de protecţie, prevăzînd reacţiile ce vor 
urma, se autovictimizează încă din titlu: „Cum 
am am devenit cextremisb'“. Sigur, opiniile sînt 
la liber, dar încercarea de a prezenta negru 
drept alb se cheamă înşelătorie. Marius 
Cosmeanu ne spune că imaginea lui Lâszl6 
TOkes de ungur şovin, naționalist extremist şi 
revizionist este una falsă, fabricată în 
laboratoarele puterii politice de la Bucureşti, 
indiferent care a fost ea - înainte sau după '89 - 
şi difuzată cu ajutorul mass-media. În realitate, 











după părerea lui Cosmeanu, episcopul maghiar 
nu ar fi decât un opozant curajos al regimului 
Ceauşescu, care a scos lumea în stradă la 
Timişoara, în acel decembrie '89 de pomină (în 
subtext, îi sîntem îndatorați pentru revoluţie) şi 
care luptă pentru drepturile maghiarilor din 
Transilvania, cu aceeaşi îndreptățire cu care o 
fac, de pildă, patrioţii români de dincolo de Prut 
pentru drepturile românilor basarabeni. 
Jurnalistul de la „Cotidianul“ (poate că e 
important de ştiut că e româno-ungur) pretinde 
ca TOk6s nu e extremist, ci are doar curajul de a 
spune adevărul, de a rosti public „nemulțumirile 
acumulate de o mare parte a comunităţii 
mașhiare din Ardeal în urma celor aproape 90 
de ani de politici de asimilare şi discriminare de 
la Bucureşti“. Să le luăm pe rînd. Întâi, Tokes nu 
a scos pe nimeni în stradă. Dacă solidarizarea cu 
el a timişorenilor şi revolta lor a fost spontană, 
atunci „cazul Tokes“ a fost doar un pretext 
pentru protestul în stradă. Pentru cei mai tineri: 
românii aveau motive mai grave de revoltă sub 
Ceauşescu decît mutarea din oraş a unui cleric 
maghiar; de pildă, frigul din case, foametea 
îngrozitoare, teroarea poliţiei politice, 
inexistența libertății de expresie, abuzurile 
comise de vatafii de partid şi de stat, interdicția 
de a călători în occident etc. Doi, e o minciună că 
maghiarii din Transilvania au fost şi sînt supuşi 
unor politici de asimilare. Cosmeanu o ştie, 
măcar pentru că s-a născut şi a trăit în 
„secuime“. Să ne spună el cum au fost asimilați 
ungurii şi secuii din Odorheiul Secuiesc, de 
exemplu. Presa publică rareori abuzurile la care 
se dedau autorităţile locale din Harghita şi 
Covasna împotriva minorităţii româneşti de 
acolo. Dar faptele sînt cu mult mai grave şi mai 
numeroase. Trei, este nu numai de neacceptat, ci 
de-a dreptul ticăloasă comparaţia dintre 
pretențiile ungurilor asupra Transilvaniei şi 
lupta românilor pentru revenirea Basarabiei (R. 
Moldova) la trupul țării. O demonstrează toată 
istoria noastră. Patru, a pune semnul egal între 
TOk6s şi Ilie Ilaşcu este ca şi cum a-i considera că 
nu există nici o diferență între Miloşevici şi 
Maica Tereza. Aberant. O dovedesc faptele celor 
doi, ca şi cauzele pentru care luptă. Deşi, aşa 
cum îl ştim, Marius Cosmeanu pozează în 
jurnalist echidistant, lucid şi, desigur, european, 





anul V e nr. 53-54 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





pare-se că nu e nici el decât un radical îmbrăcat 
în costum de firmă şi cu discurs civilizat, ca şi 
Victor Orban, fostul premier al Ungariei şi 
susținător al lui TOk6s. Cosmeanu îl apăra pe 
TOk6s doar în aparenţă. În realitate, el apără 
nişte idei cam extremiste. Este trist că un ziar cu 
pretenţiile „Cotidianului“ - fondat de Ion Raţiu, 
descendent al memorandistului cu acelaşi nume 
- publică acest text ca editorial, recte ca punct 
de vedere al redacţiei. 


Cinstirea eroilor români din Cehia 
şi Slovacia 

La 14 iulie a.c., Prea Fericitul Părinte Patriarh 
Teoctist şi Prea Fericitului Părinte Chrystofor, 
Arhiepiscop Ortodox de Praga şi Mitropolit al 
Ținuturilor Cehiei şi Slovaciei, au pus piatra de 
temelie a bisericii cu hramul Sf. Mc. Valentin din 
localitatea Most (aproximativ 100 km de Praga), 
ce va fi ridicată în memoria celor 15.000 de 
soldați români care şi-au pierdut viața şi celor 
55.000 care au fost răniţi sau au fost daţi 
dispăruţi în luptele pentru eliberarea unor 
localităţi cehe şi slovace, în timpul celui de-al 
doilea război mondial, împlinindu-se astfel o 
mai veche dorinţă de cinstire a acestora. 


Prostest contra unui tricou 

cu Hitler 

Primarul Londrei, Ken Livingstone, s-a alăturat 
protestului unei asociații evreieşti împotriva 
comercializării unui tricou care l-ar glorifica pe 
Adolf Hitler. Tricoul îl înfăţişează pe dictatorul 
german alături de lista unor state europene care 
au fost aliate cu Berlinul sau ocupate de cel de al 
Treilea Reich, sub titlul de „Adolf Hitler - 
Turneul European“. „Nu este cazul sa fie vindute 
astfel de tricouri, care au menirea de a aduce 
bani exploatînd ororile nazismului, regim care a 
ucis milioane de oameni“, a declarat primarul, 


Editorial 


ticăloase ale legislativului. În fine, o republică 
parlamentară nu ar răspunde aşteptărilor româ- 
nilor, care preferă un conducător, care să-şi asu- 
me responsabilitatea. 

Pe de altă parte, unii comentatori politici 
avertizează Că, într-o republică prezidenţială, şe- 
ful statului poate aluneca rapid pe panta autorita- 


poreclit şi „Ken 
cel roşu“ după 
vederile sale 
politice stîngiste. 
Aşa, bun. Paiu 
dacă satira 
deranjează, 
atunci ce să mai 
spunem de 
propaganda 
pură? Să fie 
interzise şi tricourile cu simboluri 
israeliene, că jignesc sensibilitatea 
palestinienilor care trăiesc o tragedie 
fără sfîrşit, dar mai ales să fie scoase 

din magazine tricourile cu Che Guevara, 
simbolul criminalei „revoluții 
permanente“ comuniste, căreia i-au căzut 
victime sute de milioane de oameni. 





Polonia vrea o felie 

din „industria holocaustului“ 
Premierul Poloniei, Jaroslaw Kaczynski, 
consideră că şi țara sa are 

dreptul de a invoca problema holocaustului, 

ca şi evreii. El a declarat că Polonia 

a fost victimă a ocupaţiei naziste şi îşi poate 
folosi această calitate în negocierile cu 
Germania pe diferite probleme în UE. 

Deunăzi, prim-ministrul polonez 

nu s-a sfiit să compare Germania de azi cu 
Germania lui Hitler. Ne mirăm că evreii din toată 
lumea n-au sărit ca arşi să spună că ei 

au exclusivitate asupra holocaustului 

(şi, bineînțeles, asupra eventualelor 

câştiguri de pe urma „apelului 

la memoria colectivă“). Dar lasă că 

a sărit presa, care îi zugrăveşte în culori tot 

mai sumbre pe gemenii Kaczynski, conducătorii 
Poloniei. 


(urmare din pag. 3) 


rismului - dacă nu chiar pe cea a dictaturii - şi că 
vor fi încurajate stilul „învingătorul ia totul“ şi 
disputa guvern - parlament. 

Temeri nejustificate, dacă legea este clară şi 
prevede un echilibru între Puteri - inclusiv prin 
modalitatea de numire şi revocare a celor care le 
exercită. 





anul V e nr. 53-54 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





Cui îi este frică de 
Benedict al XVI-lea? 


Recentul document al Congregaţiei pentru Doctrina Credinței, 

asumat ca atare de către Papa Benedict al XVI-lea, în care se afirmă că 
deplinătatea revelaţiei se păstrează numai în Biserica Catolică, a stârnit 
valuri de nemulțumire și îngrijorare pentru viitoarea soartă 

a fenomenului ecumenist. Reacţiile din presa de la noi au fost 
preponderent adverse, situându-se pe aceeași linie cu poziția adoptată 


de către Consiliul Ecumenic al Bisericilor. 


Alexandru Racu 





sulmană, pe care, ce-i drept, Papa nu a 

prea reuşit să le susțină până la capăt, şi 
după atacul la adresa sectelor, iată că Benedict al 
XVI-lea se decide să pună în pericol şi „unitatea“ 
lumii creştine, stârnind panică în rândurile fa- 
nilor ecumenismului, care până nu demult s-au 
întrecut în a contrasta pedant şi bovaric noua ati- 
tudine open-mind a Vaticanului (de după Vatican 
II) cu habotnicia fanatică a călugărilor de la Sfân- 
tul Munte, a Patriarhului Alexei sau a unor părinţi 
duhovniceşti autohtoni. Reacţiile negative se 
împart în două categorii: fie îngrijorare, fie indig- 
nare ofensată. Cum îşi permite Papa să zică de- 
spre noi ortodocşii că nu suntem biserică depli- 
nă? - ar suna replica celor din a doua categorie. 
Foarte bine - răspundem -, la fel cum şi noi orto- 
docşii afirmăm, de aproape o mie de ani, acelaşi 
lucru despre Biserica Catolică. Mă refer aici la cei 
care nu ne-am lăsat angrenați în mecanismul 
„corectitudinii politice“ şi în fenomenul „integră- 
rii“ pe toate axele posibile, adică cei care ne asu- 
măm Ortodoxia în mod conştient şi responsabil, 
precum şi tragic, căci schisma este într-adevăr o 
realitate tragică, pe care nu putem decât să o re- 
gretăm. 

Dacă primul gen de reacţie este de înțeles 
pentru cei ataşaţi stilului lui loan Paul al II-lea, de- 
spre care s-a spus că a umplut stadioanele dar a 
golit bisericile - e vorba despre indivizi care îşi 


D) upă declaraţiile făcute despre religia mu- 


puneau speranța într-o pseudounificare dubioa- 
să a bisericilor -, cel de-al doilea gen de reacţie nu 
poate fi pus decât pe seama prostiei. Erorile 
catolicismului roman, printre care şi primatul 
papal nu au de ce să ne ofenseze. Pot doar să ne 
întristeze. Şi, evident, putem să nu fim de-acord 
cu ele. Ele nu reprezintă atacuri la persoană, ci 
doar greşeli cu privire la adevărul de credință. De 
altfel, nu sunt noi. La urma urmei libertatea de 
conştiinţă este garantată atât în România, cât şi în 
Italia şi fiecare este liber să creadă ce vrea, cu atât 
mai mult Papa. În plus, trebuie spus că documen- 
tul cu pricina, pe care l-am accesat pe site-ul Vati- 
canului, este cât se poate de elegant şi de civilizat, 
făcând referiri mai mult decât respectuoase la 
adresa creştinătăţii răsăritene, căreia i se atribuie 
statutul de venerabilă, Papa afirmând, de aseme- 
nea, că în interiorul Bisericii noastre există mân- 
tuire. Bineînţeles, nu datorită concesiei papale ne 
mântuim noi ortodocşii; nu despre asta este 
vorba. Vreau doar să subliniez faptul că Benedict 
al XVI-ea nici nu ne jigneşte, nici nu ne amenință 
cu focul cel veşnic. 


Un semn de normalitate 


Pentru moment, mă limitez la a spune că 
noua atitudine a Papei reprezintă un moment de 
respiro binevenit, după o lungă perioadă în care 
ecumenismul ajunsese să se confunde tot mai 
mult cu internalizarea de către Biserică a feno- 
menului New Age, a logicii post-moderniste, pre- 





10 


anul V e nr. 53-54 


ÎN DEZBATERE 





ROST 




















cum şi a unor mecanisme ideologice sufocante. 
Recuperarea coerenței premerge cu necesitate 
orice demers de recuperare a adevărului, şi evi- 
dent orice dialog autentic şi sincer. După cum 
afirma Sf. Fotie, în afara adevărului nu există iu- 
bire, iar faptul că doi oameni polemizează şi chiar 
se acuză reciproc nu înseamnă că nu se iubesc, 
atâta timp cât se raportează în mod continuu la 
adevăr, aşadar sunt sinceri în disputa lor, şi nu 
uită că acest adevăr este chiar iubirea. Dimpotri- 
vă, deseori aparenta prietenie şi frățietate poate 
să ascundă în fapt ipocrizia, laşitatea, interesul 
meschin, nepăsarea faţă de celălalt sau pur şi sim- 
plu superficialitatea generalizată. Nu poate exista 
reconciliere autentică în afara asumării depline a 
unei stări de fapt, iar dorita unificare a bisericilor 
nu poate ocoli dialogul teologic lucid, onest şi 
competent. Ridicarea reciprocă a anatemelor de 


către Paul al VI-lea şi Athenagoras în condiţiile în 
care diferențele dogmatice au rămas neschim- 
bate, a reprezentat fie un gest pur politic fie o 
dovadă de superticialitate aiuritoare, acreditând 
astfel ideea că acea anatemă s-a pronunțat nu 
pentru a indica ieşirea obiectivă din sfera adevă- 
rului, ci doar aşa, din aversiune personală. Dacă 
astfel ar fi stat lucrurile, logic, ar fi trebuit ca, ime- 
diat după ridicarea anatemei, să urmeze deplina 
comuniunel. N-a fost aşa. Nici nu se putea să fie, 
întrucât non-sensul unei comuniuni cu două cre- 
zuri era evident. Drept consecință, s-a mers mai 
departe pe ideea, deopotrivă ambiguă şi peri- 
culoasă, a unei comuniuni dincolo de adevăr, în 
afara adevărului sau chiar în ciuda adevărului. 
Cei doi au afirmat implicit că, timp de o mie de 
ani, atât în Apus cât şi în Răsărit, Biserica a fost 
compromisă nu numai în ceea ce priveşte conţin- 
utul învățăturii ei, ci şi în ceea ce priveşte sinceri- 
tatea raportării ei la adevăr, preocupându-se în 
primul rând de politică şi de rivalități lumeşti. 


O invitaţie la dialog 


Ridicarea anatemelor, urmată de prolife- 
rarea diverselor formule precum biserici surori, 
doi plămâni etc., nu a însemnat nicidecum regăsi- 
rea unităţii, căci aceasta nu se poate reflecta de- 
cât în unitatea adevărului, după cuvântul aposto- 
lului: „un singur Domn, o singură credință, un 
singur botez“ (Efeseni 4, 5). Mai degrabă, promo- 
torii acestui curent de gândire şi-au adus şi ei con- 
tribuţia, din interiorul structurilor ecleziale, la 
susținerea unei idei care reprezintă piatra de 
temelie a actualului haos spiritual cu care se con- 
fruntă lumea: anume că adevărul fie nu există, fie 
nu contează. 

Nu putem şti care sunt intenţile reale ale Pa- 
pei în ceea ce priveşte Biserica Ortodoxă şi cum 
anume vede dezvoltarea relaţiei dintre cele două 
Biserici pe viitor. Un lucru e cert: e mai puţin rău 
să greşeşti sincer în faţa lui Dumnezeu decât să 
faci abstracţie de EI în procesul gândirii sau să îţi 


1 O comuniune relativă putea să existe şi în condiţiile anatemei, în virtutea atât a identităţii creştine comune cât 
şi chiar a umanității comune. Anatema nu este o osândire a omului de către om, ci o osândire a ereziei de către 
însuşi Dumnezeu prin intermediul Bisericii. Ea este o chemare de revenire la adevăr nu un blestem inexorabil 
justificat de motive personale. Ea apare în mod implicit şi rămâne în mod implicit atâta timp cât erezia există. 
La fel, eventuala mântuire în afara Bisericii nu reprezintă o concesie pe care şi-o pot face reciproc papii şi 
patriarhii. Ea poate exista numai prin mila lui Dumnezeu dacă acesta iartă nu numai păcatul, aşa cum 
se întâmplă în cazul fiecărui om, ci şi erezia, aşa cum se întâmplă numai în cazul ereticilor. 





anul V e nr. 53-54 


IN 





ÎN DEZBATERE 








ii a) 
II înapiri  — III Di ] 
pepe. O Aaba + 00300 p 007 eee 9 ȘT e ee, sv 
) 4 


arogi libertatea de a gândi în afara Bisericii şi a 
tradiţiei, mai ales în calitate de cleric sau de 
teolog. În momentul în care o faci, morala bunu- 
lui simţ îţi cere să te declari liber cugetător şi nu 
reprezentantul autentic al unei confesiuni pe 
care este evident că nu o reprezinți. 

Mai privesc documentul cu pricina ca pe o in- 
vitaţie la dialog real, adresată acelui segment al 
Bisericii al cărui principal scop nu este tocarea 
diurnelor pe la diverse conferințe şi vânarea de 
burse pe teme ecumenice. Din acest motiv se prea 
poate ca noua atitudine a Papei să stârnească în- 
grijorare, întrucât pentru mulți ieşirea din limba 
de lemn şi angrenarea într-un altfel de dialog, nu 
doar complezent ci şi matur şi competent, ba, mai 
mult, polemic chiar, poate fi destul de dificilă. Mo- 
tiv pentru care Ortodoxia ar trebui să-şi mobilize- 
ze resursele teologice şi mă refer aici şi la „per- 
sonalul“ competent care şi-a luat licența la modul 
serios, pentru a face față unei polemici care se 
anunță redutabilă şi de care prea puţini sunt cei 
care s-au mai preocupat în ultimii ani. ÎI supectez 
pe Papă de onestitate. Poate să spună oricine ori- 
ce, perspectiva unei campanii prozelitiste cu ca- 
racter abuziv, precum cea din Transilvania seco- 
lului XVIII reprezintă mai mult decât o fabulaţie. 





La acest ceas al modernității târzii, când creştinii 
reprezintă pretutindeni în Europa o minoritate 
condamnată să înghită în tăcere orice gen de 
blasfemie şi să tolereze o întreagă gamă de legi 
nu doar anti-creştine, ci şi anti-bun simţ, înfrunta- 
rea nu se mai poate realiza decât prin mijloace 
paşnice aparținând exclusiv sferei dialogului. 
Mult mai plauzibilă ar fi putut fi strategia unui im- 
perialism papal deghizat sub masca falsei unități, 
folosindu-se deci de viclenie, nu de forță, sau pur 
şi simplu - ipoteză la care ader - o degradare ge- 
neralizată a creştinismului care să afecteze Vati- 
canul, o protestantizare a acestuia din urmă, care 
să se reverse apoi dincolo de frontierele Bisericii 
Catolice. Dar, după cum vedem, Papa vorbeşte pe 
faţă şi o face strâns ancorat în tradiția Bisericii Ro- 
mano-Catolice. Cine se teme aşadar de Benedict 
al XVI-lea!? Cei pentru care ecumenismul, sau hai 
să-i zicem un anume fel de ecumenism, reprezin- 
tă un mediu confortabil. Pentru mine personal, 
căruia contactul cu fenomenul îmi produce o sta- 
re de disconfort asemănătoare cu aceea pe care o 
resimt atunci când sunt inoportunat pe stradă de 
vreun neoprotestant militant, atitudinea Papei 
nu poate reprezenta decât o întoarcere la nor- 
malitate. 





12 


anul V e nr. 53-54 


ÎN DEZBATERE 








Intelectualii şi Dreapta 


William F. Buckley scria cândva că, dacă ar avea de ales între a ti condus de 
primii două mii de oameni din cartea de telefon a Bostonului sau de corpul 
profesoral de la Harvard, el i-ar alege pe primii. Mi-am amintit de această 
provocatoare judecată de când au început din nou, în România, discuțiile 


despre intelectuali. 


Mircea Platon 








ziție. Numai că, dacă în 1990 combăteau 

un populist preşedinte de stânga, astăzi 
combat întregul sistem de arendăşie parlamen- 
tară a României alături de un populist preşedinte 
de Dreapta. Pe fondul agresivităţii crescânde a 
politicii externe a lui Vladimir Putin, al corupției 
interne generalizate şi al ticăloşiei - din topor sau 
din stilet - unei mari părți a clasei politice, pre- 
zenţa şi orientarea în arena politică a „intelectua- 
lilor“ e de salutat. Din câte înțeleg, ceea ce încear- 
că aceşti „intelectuali“ e să-l ajute pe preşedintele 
Băsescu să creeze cadrele legal-instituţionale ale 
dezvoltării unei Românii normale. Şi „intelectua- 
lii“ cu pricina, şi adversarii lor, şi neoconserva- 
torii americani care oferă protecţie preşedintelui 
Băsescu şi inspiraţie „intelectualilor“, înțeleg 
acea normalitate ca fiind una de „dreapta“: anti- 
centralistă, bazată pe economie de piață, pe sub- 
sidiaritate, pe separaţia puterilor în stat, pe auto- 
nomia politico-economică a persoanei. 

În aceste condiții, elitismul „intelectual“ al 
grupului care îl susține pe preşedintele Băsescu e 
fie o eroare, fie o scăpare freudiană. Şi asta pen- 
tru că există o lungă tradiţie dreptaci-conserva- 
toare de critică a intelectualilor. De la Charles 
Maurras și Vilfredo Pareto la Thomas Molnar, 
Arnold Toynbee, William F. Buckley şi Tom Wolfe, 


C a şi în 1990, „intelectualii“ se află în opo- 


pretențiile de elită gnostică ale intelectualilor au 
fost dezumflate cu fineţe şi umor. Jules Monnerot 
definea intelectualii drept produsul unei „fomări 
accelerate a elitelor“ în urma căreia se obţin per- 
soane hipersensibile, dominate de afect, nişte 
„pseudo-raționalizatori auto-amăgiţi“ care suferă 
că nu le sunt recunoscute meritele în numele că- 
rora se consideră „îndreptăţiţi“ să pretindă diver- 
se lucruri (de la pacea în lume şi eradicarea HIV 
în Africa la eliminarea icoanelor din şcoli). După 
cum spunea Monnerot: „Dacă intelectualul ar 
avea inteligența de a înţelege ce e un intelectual, 
nu ar mai fi intelectual.“ 

În Apus, intelectualii sunt rezultatul apariţiei 
„statului rațional“, al ingineriei sociale, al statului 
care înțelege să reguleze până şi cele mai intime 
aspecte ale vieţii umane în numele utopiei. După 
cum scrie istoricul Marc Raeff în clasica sa lucrare 
The Well-Ordered Police State, după şocul produs 
de Reformă în secolul al şaisprezecelea asupra 
societăţii catolice, după decesul valorilor morale 
şi intelectuale care au susținut creştinătatea apu- 
seană, a fost nevoie ca statul să preia multe din 
funcţiile îndeplinite cândva de Biserică. Înainte 
de Reformă, statul era conservator, funcţia ui fi- 
ind aceea de a păstra rânduiala, de a garanta or- 
dinea tradiţională, starea de lucruri. După Re- 
formă, odată ce şi-a dezvoltat o birocraţie, statul 
a devenit, din conservator, prospector, a început 
să facă planuri de dezvoltare. Din garant al con- 
sensului moral-social, statul a început să fabrice şi 
să impună un consens moral-social. Însărcinaţi cu 
trasarea şi popularizarea acestor planuri au fost 
intelectualii. 

În Răsărit, mai întâi în Rusia lui Petru cel 
Mare şi apoi în Balcanii eliberaţi de sub turci, inte- 





anul V e nr. 53-54 


13 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





lectualii sunt rezultatul modernizării prin ukaz, 
al încercării de a occidentaliza societatea fără a o 
prăbuşi revoluţionar. Prins între modernizare şi 
subversiune, între dorinţa statului de a strica ve- 
chile (ne)orânduieli şi necesitatea de a ţine lucru- 
rile sub control, intelectualul e prin definiţie un 
agent „revoluționar cu voie de la poliţie“, un agi- 
tator în raport cu societatea şi un conformist în 
raport cu puterea (de stat sau consulară). In-te- 
lectualul trăieşte deci într-o simbioză dialectică 
cu statul pe care, în calitate de „bacil revoluţio- 
nar“ (apud Lenin, un intelectual), îl ajută să „pro- 
greseze“ spre o treaptă superioară prin celebra 
„critică constructivă“ (apud Iliescu, un alt intelec- 
tual). Intelectualii sunt ca păsările care ciugulesc 
resturile de mâncare de pe spinarea creponată şi 
dintre măselele hipopotamului/leviathanului 
care e statul modern. 

Termenul „intelectual“ a fost folosit pentru 
prima dată de Clemenceau care, în 1898, a publi- 
cat în ziarul „l'Aurore“ un „Manifest al intelectua- 
lilor“ în cazul Dreyfus. Cu acea ocazie, „intelec- 
tualitatea“ a căpătat nu numai un nume, ci şi un 
destin: acela de a semna petiţii publice. Scriitorul 
american Tom Wolfe spunea că un intelectual e 
cel care, în numele unei anumite competenţe aca- 
demice, vorbeşte în public despre lucruri la care 
nu se pricepe. La aceasta s-ar putea adăuga şi că 
intelectualul e cel care refuză să fie caracterizat 
prin altceva: prin faptul că e tată, creştin sau turc, 
bogat sau sărac, țăran sau inginer sau profesor 
universitar. „Intelectualul“ e versiunea imaculat 
tehnocratică a „cetățeanului indignat“, e şorțul pe 
care-l îmbraci în public atunci când te pretinzi 
echidistant-ştiințific, cu funcţia intelectivă neafec- 
tată de nimic funcţional-organic, de nimic din 
ceea ce implică o responsabilitate concretă: față 
de o familie, o parohie, un cartier, un oraş, un 
cont în bancă. Intelectualul e responsabil faţă de 
„opinia publică“ Ia fel cum mulahii sunt responsa- 
bili față de celebra „Arab street“. Existenţa inte- 
lectualului postulează existența „maselor“, a tur- 
mei care trebuie condusă, mulsă, tunsă şi frezată 
în numele unui adevăr superior. Intelectualii 
sunt aşadar pontifii unui zeu vacant, nişte preoți 
a căror liturghie nu slujeşte Ia „prefacerea“ daru- 
rilor, ci doar la comentarea lor, de unde şi tenta- 
ţia puritan-predicatoare, degradarea realității în 


discurs/apel/manifest. E oare cantonarea a ceea 
ce ar trebui să fie „Dreapta românească“ într-un 
discurs „intelectual“ o scăpare, o nostalgică 
întoarcere la goşismul civic al anilor "90, sau sem- 
nul că, după moda europeană, Dreapta noastră e 
de stânga? În ciuda filiaţiei neoconservatoare 
americane afişate, avem o dreaptă cu „intelectu- 
ali“ care sprijină un preşedinte „populist“ dar 
aplaudă scăderea demografică a României, cu 
spirite care iubesc „religia“ dar detestă parastase- 
le, cu milenarieni tehnocraţi, cu oameni 
„amorezaţi de popor“ dar care se vor ei înşişi elită 
şi, ca atare, refuză să se definească prin ceea ce i- 
ar face identificabili restului populaţiei. Sunt 
sigur că Gabriel Liiceanu ar avea mai multă priză 
la public dacă lar susține pe preşedintele 
Băsescu în calitate de director de editură, de pro- 
fesor universitar sau de tată decât în calitate de 
„intelectual“. 

Nu cred că Dreapta românească are vreo 
şansă atât timp cât, după ce a abandonat ideea 
naţională şi pe cea religioasă, se defineşte nu în 
termeni personalist-organici, ci în termeni „inte- 
lectuali“. În aceste condiţii, ceea ce rămâne din 
Dreapta românească e doar un descărnat libera- 
lism economic şi un legalism tehnocratic ale că- 
ror palori vor fi speculate de voioşii „bacili revo- 
luţionari“ ai stângii multicultural-ecologiste. 


Ce sunt intelectualii? 


Articolul meu” despre falsitatea poziţiei de 
„intelectual de dreapta“ a stârnit consternare. 
Cum adică să nu ne mai prețuim „intelectualii“? 
Dacă nu suntem „intelectuali“, „elite“ atunci nu 
ne rămâne decât să devenim „mârlănime“. Dacă 
nu „elita intelectuală“ să ne arate drumul, atunci 
cine? Ce anume vreau să pun în loc? Dacă nu dre- 
săm, păcălim şi luminăm noi masele în spiritul 
libertăţii, atunci cine să o facă? 

În sens propriu, intelectualii au apărut în 
1898, atunci când Clemenceau a folosit termenul 
pentru a-i desemna pe cei care semnau în publi- 
cația sa, „Aurora“, un apel în sprijinul căpitanului 
Dreyfus. Prin „intelectuali“, Clemenceau îi înţe- 
legea pe scriitori şi universitari amalgamați sub 
cupola agitaţiei publice pentru o cauză. Înainte 
de acest moment, existau artişti/scriitori - boemi 


” Prima parte a acestui text, intitulată „Dreapta împrejur“, a apărut de sine stătătoare în „Ziarul de Iaşi“ 


la 17 iunie a.c. 





14 


anul V e nr. 53-54 


ÎN DEZBATERE 











Clemenceau 





sau îmburgheziți, îmbogăţiți de artă pentru artă 
sau ruinați de artă cu tendință - şi profesori, spe- 
cialişti în diferite domenii, oameni a căror primă 
chemare era să transmită o tradiţie generaţiilor 
următoare. Intelectualul e deci un fel de catâr 
obţinut din împerecherea armăsarilor scriitori- 
ceşti de cursă scurtă, foiletonistă, cu asinii acade- 
mici, ducând în spinare desagii grei ai notelor de 
subsol pe parcursul a dense şi ponderoase to- 
muri. 

Ca atare, intelectualul e o struțocămilă, o hi- 
meră, o fiinţă care nu există decât în imaginaţie, 
de dragul poveştii sau al demonstraţiei. O dove- 
deşte şi faptul că nu există meseria de intelectual, 
că nu există sfinți ai intelectualilor aşa cum există 
sfinți ai pompierilor, scriitorilor sau tâmplarilor. 
Intelectualul nu e o meserie decât în cazul revo- 
luţionarului de profesie, care trăieşte din banii 
fundațiilor sau din sinecuri şi care nu e de dreap- 
ta, ci de stânga. De la comunistul Lenin, la socia- 
listul Hitler, revoluționarii de profesie au fost niş- 
te intelectuali trăind pe banii partidului sau ai 
partidei. 

A spune deci că suntem „intelectuali conser- 
vatori“ eun nonsens. Şi rămâne un nonsens chiar 
dacă mergem mai în adâncime cu istoria „intelec- 
tualilor“. În cazul în care alegem să neglijăm sem- 


nificantul şi să urmărim semnificatul, vom găsi că 
strămoşii intelectualilor, protointelectualii ca să 
zicem aşa, sunt, fără excepţie, oameni trăind în 
marginea templului, oameni care au abandonat 
sacrul în favoarea retoricii câştigătoare, a arguţiei 
mercenare: sofiştii antici, saltimbancii medievali, 
umaniştii renascentişti care tunau împotriva rele- 
lor Curiei dar linguşeau orice mărunt tiran local, 
şi filosofii secolului al XVIII-lea, specialiști în re- 
voluţie cu voie de Ia poliţie şi în adulat „despoţi 
luminați“. Thomas Morus era cât pe ce să devină 
intelectual, dar s-a răzgăndit şi s-a făcut sfânt, sau, 
mă rog, a fost martirizat de gâdele regelui Henric 
al VIII-lea, altminteri om luminat, autor de pole- 
mici teologice şi intelectual al vremii sale. 

A spune că eşti „de dreapta“ şi „intelectual“ 
înseamnă deci fie a declara că eşti de dreapta eco- 
nomică, adică adept al economiei de piață, şi atât, 
fără valorile personaliste asociate dreptei politi- 
ce, fie a nu spune nimic. Dar în primul caz, ca om 
care militează pentru valorile „pieţei libere“, nu 
poți să afirmi, precum Gabriel Liiceanu în timpul 
interviului cu Robert Turcescu, că nu admiţi să fii 
„coborât la nivelul“ presei deoarece nivelul pre- 
sei e o expresie a pieţei libere. 

A spune că reprezinţi „elita intelectuală a Ro- 
mâniei“ e şi mai stupefiant. Acest lucru ar putea 





anul V e nr. 53-54 


15 





ROST 


ÎN DEZBATERE 





însemna fie că reprezinţi elita intelectualilor Ro- 
mâniei, fie că reprezinţi elita României. Din mo- 
ment ce „intelectualii“ nu există, nu ai cum să re- 
prezinți elita a ceva ce nu există decât dacă, în 
condiţiile în care „intelectualitatea“ e un amestec 
dintre artişti şi universitari, eşti cel mai artist din- 
tre universitari şi cel mai universitar dintre ar- 
tişti. Deşi rar, lucrul nu e cu totul imposibil, după 
cum 0 dovedesc atât cei care, în virtutea talente- 
lor lor academice susţin plicticoase rubrici la ziar, 
cât şi cei care în urma vivacelor lor articole de 
opinie obţin catedre universitare. 

Mai există apoi posibilitatea să spui că eşti 
elita intelectuală a României în sensul că eşti elita 
conducătoare a României, că intelectualii sunt cei 
care trebuie să arate drumul, un fel de conştiinţă 
revoluționară marxistă, şi că deci elita intelectua- 
lă e elita conducătoare. Corect, dacă n-ar fi greşit. 
Elita României nu e alcătuită din intelectuali. 
Elita României e alcătuită din elitele tuturor cor- 
purilor profesionale, tuturor categoriilor sociale 
funcţionale: de Ia elita țărănimii la cea a mecani- 
cilor de locomotivă. Elita României e crema aces- 
tor elite. Intelectualii nu pot pretinde să fie elita 
României deoarece nu pot uzurpa dreptul celor- 
lalte elite. 

Dacă cea mai mare viclenie a dracului e să ne 
facă să credem că nu există, cea mai mare viclenie 


a „elitei intelectuale“ e să ne facă să credem că 
există. Ca orice grupare de oameni inteligenți, 
„intelectualii“ ştiu să preţuiască machiavelismul, 
de extracţie leostraussiană sau de şerbet balca- 
nic. În condiţiile în care profesorii universitari nu 
se bucură de fapt de nici o trecere în România 
pentru ceea ce se pricep să facă, în condiţiile în 
care scriitorii nu mai interesează pe nimeni pen- 
tru ceea ce se pricep să facă (probabil pentru că 
nu se pricep prea bine), ei s-au gândit să capteze 
atenţia tuturor pentru ceea ce nu se pricep să 
facă. Şi astfel au devenit intelectuali. 

„Intelectualul“ e deci valoarea de piață a 
unui artist sau universitar. Ca orice cotaţie bur- 
sieră, e dependentă de fluctuațiile climatului de 
opinie, de speculaţii şi escrocherii, şi nu întot- 
deauna are legătură cu valoare în sine a produsu- 
lui. Ca atare, intelectualul nostru „de dreapta“ 
(economică, nu politică, adică liberal, nu conser- 
vator) mai are o bizarerie: că deşi predică valorile 
individualismului nu se mişcă decât în grup com- 
pact, deşi luptă, corect, pentru votul uninominal, 
e un virtuoz al listei. Nu există intelectual, ci inte- 
lectuali. Sau Intelectual, generic. 

Ce îi trebuie României deci, prin ce putem în- 
locui „intelectualii“? Prin valori. Nu prin elita in- 
telectuală, ci prin elitele României, definite după 
criteriile pe care le-au folosit comuniştii ca să le 











identifice şi extermine. Nu înțeleg 
de ce un specialist la vorbitul în 
oglindă ar fi mai folositor României 
decât un bijutier priceput şi onest. 
Ne trebuie oameni care nu cad într-o 
rână dacă nu mărşăluiesc cot la cot 
cu alții. Ne trebuie oameni care pot 
sta pe propriile picioare, oameni 
autonomi economico-profesional. 
Oameni întregi. Oameni încercați, 
moral şi profesional. Ei există, nu tre- 
buie „creați“ prin inginerie socială 
sau luminaţi de la Bruxelles. Ei există, 
numai Că există într-o realitate sufo- 
cată şi de nominalismul intelectual, 
pentru care nimic din ce e real nu e 
adevărat, şi de realismul gros al 
îmbuibării parvenite, pentru care 
nimic din ce e adevărat nu e real. 
Trebuie doar să îngăduim realității să 
devina una cu adevărul. 











16 


anul V e nr. 53-54 


ÎN DEZBATERE 








Distrugerea mediului — 
dramă şi jocuri politice 


Mihail Albişteanu 





nu mai poate face față presiunii continue la 

care o supune omul. În condiţiile boom-ului 
demografic din ultimul secol, exploatarea resur- 
selor a luat proporţii colosale. Procedeele de ex- 
ploatare, dar mai ales consumul hidrocarburilor, 
necesar obţinerii de energie, în cantitate tot mai 
mare (nu doar ca urmare a creşterii demografice, 
ci şi în urma modernizării şi mondializării) au 
condus la emisii uriaşe de gaze cu efect de seră, 
pe bază de carbon, în atmosferă; ecranarea face 
ca planeta să se supraîncălzească. Energiile numi- 
te alternative (regenerante şi nepoluante) nu pot 
suplini nici pe departe consumul omenirii - une- 
le dintre ele necesită cheltuieli subsatanţiale, iar 
altele sunt prea nesigure pentru a asigura inves- 
tiţii şi folosire de lungă durată. Rămâne energia 
nucleară, dar aceasta are dezavantajul că, pe lân- 
gă deşeurile care necesită condiţii speciale de de- 
pozitare, poate produce catastrofe ecologice şi nu 
poate asigura necesităţile de transport. 

Trebuie deci să se caute soluţia energetică 
salvatoare. Problema este că, până la a o găsi, în 
loc de a reduce consumul, omenirea continuă să 
exploateze, să se distreze şi să consume cu nepă- 
sare. Dacă tot nu poţi schimba sursele de energie 
(care oricum, având în vedere şi consumul tot 
mai mare, nu ne vor mai ajunge în curând), ar fi 
de dorit să minimizezi consumul şi să creezi con- 
diţiile pentru reciclarea gazelor cu efect de seră. 
De milenii, planeta, aşa cum a gândit-o Creatorul 
său, are un sistem natural de apărare, care reci- 
clează bioxidul de carbon: plantele - şi este vorba 
mai ales de păduri. Acestea au fost însă folosite de 
omenire ca sursă de energie pentru încălzire, ca 
materie primă pentru construcţii, defrişările 
fiind practicate şi pentru extinderea suprafețelor 
locuite. Scăderea masei verzi se dovedeşte acum 


N 
] nultimii ani, planeta dă tot mai des semne că 


catastrofală pentru planetă, cu atât mai mult cu 
cât, deşi s-au inventat diverse materiale şi s-a tre- 
cut demult la obținerea energiei din hidrocar- 
buri, din varii motive, defrişările continuă în ritm 
alert. În principal distrugerea pădurii tropicale, a 
celei ecuatoriale (vezi dezastrul din pădurile 
Amazonului) au redus substanţial capacitatea 
plămânului verde al Terrei. 

Gravitatea situaţiei a dus la conştientizarea 
unor oameni, care, grupându-se în ONG-uri cu 
profil ecologic, precum „Greenpeace“, fac tot po- 
sibilul pentru a sesiza autorităţile de pericol, che- 
mând la acțiuni hotărâte împotriva marilor com- 
panii multinaționale responsabile de dezastru. 
De altfel, dacă mult timp s-au făcut că nu aud druj- 
bele din pădurile braziliene şi că nu văd micşora- 
rea continuă a banchizelor, marea spărtură din 
stratul de ozon din emisfera sudică, precum şi tot 
mai pronunțatele schimbări climatice i-au con- 
vins şi pe mai marii lumii că ceva trebuie făcut. 
Astfel s-a concretizat Protocolul de la Kyoto, (care 
însă, din păcate, nu a fost semnat şi de cei mai 
mari poluatori mondiali: Statele Unite ale Ame- 
ricii şi China), completat prin convorbirile de la 
Berlin din această vară. 

În ce priveşte România, nu este de ajuns că 
vecinii noştri ukraineni ne procopsesc cu radiații 
(de Ia etern fumegândul Cernobîl), fosfor şi cu 
minunatul canal Bistroe. Ne distrugem şi noi în- 
şine mediul. Dacă Ceauşescu ne fericise cu cimen- 
tul de la Bicaz şi crâncena poluare de la Copșa 
Mică, potentaţii actuali (mulți foşti securiști, tur- 
nători şi nomenclaturişti) au ca principală preo- 
cupare să taie pădurile pentru a astâmpăra foa- 
mea de cherestea a Orientului Mijlociu. În cea mai 
sinceră înfrățire, escroci români şi unguri au 
defrişat munţii din Bacău, Harghita şi Suceava. 
Nici recent împroprietăriții (fie că este vorba de 
simpli particulari, fie - din păcate - chiar de re- 
prezentanți ai Bisericii) nu se dau în lături de la a 





anul V e nr. 53-54 


17 





ROST 


ÎN DEZBATERE 











rade munți întregi. Dacă nu se mai poate legal, se 
găsesc alte metode: se taie în copaci, astfel încât 
aceştia să se usuce singuri şi să fie mai apoi dobo- 
râți legal; în plus, aceste tăieri au grijă sa lase go- 
luri în masa lemnoasă, astfel încât tot mai desele 
fenomene meteo extreme recente să facă ravagii 
în pădurea a cărei rezistență la vânt a fost în acest 
fel şubrezită. Nici marile oraşe nu stau mai bine: 
se cunoaşte recentul caz al parcului Bordei, sau al 
complexului „Palace“ din Iaşi. De altfel, în toate 
marile oraşe se distrug parcuri pentru a se con- 
strui parcări - numai pentru Bucureşti se vorbeş- 
te de un milion de copaci tăiaţi din 1990 încoace. 
Numărul mare de maşini îngreunează circulația 
şi lungile aşteptări la semafoare nu fac decât să 
mărească cantitatea noxelor emanate în atmos- 
feră (în mod curios, foarte mulți oameni au im- 
presia că noxele pleacă undeva în spaţiul cosmic; 
nu vor să înțeleagă că toate aceste substanţe im- 
proprii vieţii nu pleacă nicăieri, ci rămân în at- 
mosferă, pe care o încarcă şi o dereglează). 








MD i i 

Efectele sunt vizibile cu ochiul liber: în 
România, inundaţiile din vara anului 2005 erau 
„completate“ de canicula ucigaşă din Europa ves- 
tică; acum, în timp ce mare parte a Europei şi a 
Statelor Unite se usucă în temperaturile canicu- 
lare, Marea Britanie este înecată de ploi diluvie- 
ne. Prognoze dintre cele mai sinistre sunt arun- 
cate pe piaţa mediatică, mergând până la topirea 
calotelor, şi deşertificarea unei Europe mult 
redusă ca suprafață, după dispariţia unor largi te- 
ritorii sub apele crescute ale mării. La polul opus, 
alte scenarii prevăd o nouă glaciațiune, care ar 
afecta zonele cunoscute până nu demult ca tem- 
perate. Se vorbeşte şi de mase de emigranți „cli- 
matici“ şi de războaie pentru surse de energie şi 
mai ales pentru apă. La noi, se observă deja de- 
şertificarea unor zone tot mai mari din sudul şi 
estul țării, adâncirea pânzei de apă freatică, infes- 
tarea, colmatarea sau secarea fântânilor. 

Desigur, România a semnat documentul de 
Ia Kyoto (precum şi alte acorduri şi convenţii bila- 





18 


anul V e nr. 53-54 


ÎN DEZBATERE 





ROST 





terale, regionale şi internaţionale privind pro- 
tecția mediului), dar, în afară de a respecta volu- 
mul de noxe repartizat, ce altceva mai fac autori- 
tăţile române pentru a proteja natura? „Argu- 
mente“ de genul: „dacă nu fac alții mai mari, ce 
rost are să facem noi?“ mi se par extrem de păgu- 
boase. Nu va opri România singură încălzirea 
globală şi schimbarea climei, dar să nu uităm că 
şi alte guverne, mai ales în Europa, au pus la 
punct, în ultimii ani, programe de mediu 
serioase. Cu multă muncă, este drept, printr-un 
program de ecologizare judicios, bazat pe împă- 
duriri, România poate spera să-şi creeze, până nu 
este prea târziu, un microclimat, care să amâne 
inevitabilul, sau care să ne permită să aşteptăm 
apariția combustibilului nepoluant-minune. 
Evident, politicienii noştri nu au astfel de pre- 
ocupări, ci sunt mai interesaţi să construiască 
noi şi noi case de vacanță, dacă se poate, chiar în 
inima parcurilor naturale, pe care nu se sfiesc de 
altfel să le „retrocedeze“ Ia tot felul de neaveniţi 
şi impostori. Singurul care a luat atitudine pu- 
blică a fost preşedintele Băsescu, care a cerut 
demararea unui program de împădurire la nivel 
naţional. 

Am auzit şi teorii conform cărora nu trebuie 
să facem nimic pentru a schimba cursul eveni- 
mentelor, pentru că astfel am îndepărta Apoca- 
lipsa, intervenind în Planul divin. Ba sunt unii 
care ne cer să grăbim a doua Venire (nu vreau să 
mă gândesc că una dintre procedurile lor prefer- 
ate ar fi aceea de a da foc la vegetaţia uscată pe 
timp de caniculă). Problema este că aceşti aşa-zişi 
credincioşi tocmai asta nu înțeleg: că prin acțiu- 
nile sale, în încercarea sa voită sau nu de a „grăbi“ 
Sfârşitul, omul deja intervine în planul divin. Nu- 
mi amintesc să scrie undeva că lisus a cerut să-L 
„ajutăm“ cu Apocalipsa, tăind sau dând foc pădu- 
rilor sau aruncând în atmosferă tot felul de noxe. 
Din câte putem citi în Carte, EI se descurcă şi sin- 
gur cu ceea ce are de făcut, iar cât despre momen- 
tul acela, nu noi suntem în măsură să hotărâm. 
Aşa că hai să nu fim ipocriţi şi să arătăm cu dege- 
tul spre noi, ca vinovaţi de această situaţie şi ca 
viitori responsabili pentru încercarea de a o 
remedia. 

Sunt unii care deja o fac - pomeneam de or- 
ganizaţiile ecologiste. Din păcate, multe nu sunt 
dezinteresate, iar cristalizarea ideilor ecologiste 


într-o doctrină politică (vezi apariţia partidelor 
politice ecologiste) miroase şi mai puţin a apă de 
trandafiri. Aşa cum au remarcat de mult cercurile 
conservatoare, ecologismul (politic şi nu numai) 
este militant stângist. Practic, ideea de protecţie a 
mediului a fost confiscată de stânga politică şi 
ideologică şi împănată cu alte idei, servite la pa- 
chet: pacifismul, feminismul, protecţia minorită- 
ților. Ideea iniţială de protecție a mediului şi-a 
pierdut astfel puritatea şi scopul prim. Ecologia 
nu poate reprezenta apanajul doar a unei părți a 
spectrului politic, în speţă, al stângii şi nici nu 
poate fi deturnată spre alte idei, unele fără nici o 
legătură cu direcţia de bază. 

În România, activitatea ecologică este spo- 
radică, organizaţiile de acest tip lovindu-se de 
indiferența şi lipsa de civism a românului (spre a 
cita doar două exemple, câți români au venit pâ- 
nă acum să demonstreze în sprijinul parcului 
Bordei, sau câţi au intervenit anul trecut spre a 
opri ridicarea acelei construcții monstruoase, 
care a distrus un mic spaţiu verde lângă cate- 
drala catolică Sf. Iosif?). Iată însă o glumeață 
inițiativă politică: neştiind cum să-şi lege de for- 
maţiunea sa, culoarea verde, atât de dragă lui, 
Becali a reuşit să-l convingă pe deputatul inde- 
pendent Petre Lificiu (fost ministru al mediului 
în guvernul Năstase) să determine fuziunea par- 
tidului pe care acesta îl conduce - PER (Parti- 
dul Ecologist Român) cu PNG. Aşa va rezulta 
(se pare) o struţo-cămilă de dreapta-stânga: 
PNGecd. Curat constituţional. Dar asta nu va 
rezolva problemele de mediu din România. 
Protecţia naturii nu mai trebuie să fie apanajul 
unor ONG-uri sau ale unor formațiuni politice. 
Ea ar trebui integrată în viața noastră de zi cu zi. 
Şi asta nu se poate face decât prin educaţie, fie ea 
numită şi „ecologică“, educaţie care nu mai tre- 
buie lăsată doar la mâna a diferite ONG-uri 
(unele dintre ele de-a dreptul dubioase), ci tre- 
buie asumată de stat, prin programe guverna- 
mentale desfăşurate prin ministerul educaţiei, 
în cadrul învățământului organizat. 

În mod fericit, Biserica Ortodoxă Română a 
înţeles să înceapă să se implice. Recent, ÎPS 
Bartolomeu Anania a cerut guvernului să ia atitu- 
dine față de „crima ecologică“ de la Roşia Monta- 
na, arătând că această zonă, în condiţiile actuale, 
are de ales între „a fi săracă și a nu fi deloc“. 





anul V e nr. 53-54 


19 





ROST 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





Dumnezeu nu îi 
iubeşte pe toţi la fel! 


Emilia Corbu 





n efortul lor vizibil de a mima normalitatea, 

homosexualii plonjează în religie şi din fun- 

dul minţii lor au scos enormitatea că „Dum- 
nezeu îi iubeşte pe toţi la fel“. Să o creadă ei 
asta! Dumnezeu e ca un olar care face ce vrea cu 
vasul lui, e ca vântul care suflă unde pofteşte, e 
ca un Domn care dă unuia cinci talanți şi altuia 
trei şi, dacă vrea să scape un suflet ales, înşală şi 
la cântar. E un Dumnezeu zelos („cine nu e cu 
mine e împotriva mea“), răzbunător („A mea 
este răzbunarea“) şi care urăşte pe păcătos („pe 
cel păcătos şi necredincios îl urăşte inima Mea“). 
Un Dumnezeu protocolar care te dă afară de la 
masă dacă nu ai haină de nuntă, care judecă şi 
cere socoteală pentru ale sale („pui de năpârci 
ce sunteţi“!), care ţine cont de faptă nu doar de 
intenţie (a se vedea eşecul celor cinci fecioare 
nebune). 

Iar dacă stă la masă cu un păcătos, acela de- 
vine un alt om, se transformă. S-a mai întors Ma- 
tei la vamă sau Maria Egipteanca la îndeletnicirile 
ei? Aaaa, că plouă la fel pentru cel drept ca şi pen- 
tru cel necredincios şi că îi luminează același 
soare, este cu totul altceva. Asta ține de economia 
universului. Doar nu va distruge Dumnezeu fru- 
museţea creaţiei sale pentru nişte uscături de pă- 
cătoşi, mai ales că poarta mântuirii e deschisă 
non-stop oricui. Aşa că, cine crede că Dumnezeu e 
imparţial şi împarte egal iubirea nu este bine in- 
format. 

Dar ceea ce îl deosebeşte pe Dumnezeu de 
un zeu oarecare este, într-adevăr, nemăsurata lui 
iubire care se revarsă peste fiecare după măsura 
fiecăruia. Răbdarea cu care ne aşteaptă să ne în- 
toarcem din lumea deşartă, bucuria cu care ne în- 
tâmpină când ne vede de departe venind, veselia 
cu care întinde masă mare, discreţia cu care ne 
face bucurii, smerenia cu care coboară să ridice 


poverile noastre. Dar pentru toate acestea tre- 
buie să te întorci la EI. E musai! 

Aşa stând lucrurile, bieţii homosexuali sunt 
într-o mare confuzie teologică crezând că îi 
iubeşte cineva acolo sus. 

Nu doar sus, dar nici jos nu îi iubeşte nimeni 
şi „Marşul pentru normalitate“ mai mare din an 
în an şi toate sondajele dovedesc această intole- 
ranță a românilor pentru cererile homosexu- 
alilor care vor, nici mai mult, nici mai puţin, decât 
luna de pe cerul nostru şi soarele din zilele noas- 
tre tihnite. 


Războiul principiilor 


Şi aşa în societatea românească pasivă dar 
neliniştită se prefigurează un război. Şi deşi situa- 
ţia pare hilară, mai ales dacă vezi imaginile de la 
TV, totuşi miza este mare. Pe de o parte tradiția 
creştină românească - susținută activ de Biserica 
Ortodoxă, cu tot angrenajul ei văzut şi nevăzut, 
de o bună parte din români, care, deşi nu calcă 
pragul bisericii, când e vorba de moravuri au o 
conştiinţă vie, de personalități de marcă şi de ti- 
neri de viitor. 

În tabăra opusă o adunătură de câteva sute 
de oameni susținuți de nişte foruri internaţionale 
şi de fascinantul pitic numit presă. Deşi, la prima 
vedere, părțile ar părea inegale, totuşi la o analiză 
mai atentă vedem că, dacă tabăra tradiţiei nu va 
avea o bună strategie, riscă să piardă... 

Miza este renunțarea la o tradiţie veche de 
7.000 de ani (de la Sodoma şi Gomora) care îi 
plasează pe homosexuali în afara normalului. 
Tradiţia care este consemnată într-una din cărțile 
fundamentale ale umanității a fost preluată şi 
aplicată de toate culturile şi civilizațiile care s-au 
perindat de-a lungul timpului. Prin urmare, 
afirmaţiile unui ziarist că homofobia românilor 
se datorează cenzurii din anii de comunism şi 





20 


anul V e nr. 53-54 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 








sărăciei populaţiei este o crasă lipsă de docu- 
mentare. 

Cine crede că miza este acordarea dreptului 
de căsătorie între persoane de acelaşi sex se în- 
şală. Aceasta este doar una dintre consecinţele 
abolirii tradiţiei noastre. 


O tabără pitică 
și cu mână scurtă 


În tabăra homosexualilor e sărăcie mare şi 
de popor şi de idei. Numărul lor mic îi face vulne- 
rabili. Apoi, fiecare în parte, sunt oameni cu prob- 
leme de imagine. Încercând să ne convingă de 
normalitatea lor, televiziunile ne-au prezentat o 
grămadă de homosexuali. Toţi, dar toţi aveau de- 
fecte (prea oxigenați, prea impulsivi, bărbați prea 
firavi sau femei cu un vădit exces hormonal, voci 
prea ascuţite, alții cu prune-n gură). Cel mai trist 
este că toţi păreau vlăguiți sufleteşte cu ochi ca de 
peşte mort (vorba părintelui Paisie). Toţi aveau o 





viaţă de telenovelă şi păreau obsedaţi de partene- 
rul lor. Fireşte că aceşti oameni trebuie să aibă 
aceleaşi drepturi economice, politice, sociale ca şi 
noi, dar nu ne pot convinge că alegerea lor sexu- 
ală poate fi o alternativă de viață. 

În sprijinul lor stă însă presa, hotărâtă să-i 
bage pe români în Europa cu toate riscurile, chiar 
şi cu picioarele înainte. Şi mijloacele pe care le 
are sunt magice. În primul rând televiziunea, 
apoi o sumedenie de ziare şi în spatele lor o mul- 
țime de oameni specialişti în arta cuvântului. O 
forță, ai spune. Mare la scara noastră, dar pitică la 
scara universului şi aproape copil dacă o judeci la 
scara istoriei. Presa are vreo două sute de ani. Je- 
nant de puţin. Asta înseamnă că civilizațiile egip- 
teană, persană, hitită, romană, greacă etc. au trăit 
şi fără presă. Că oamenii au creat, au inventat, au 
lăsat scrieri nemuritoare şi fără presă. Că au fost 
imperii şi regate şi războaie şi fără presă. 

Presa uită că este copilul societăţii democra- 
tice şi că în afara democraţiei nu există presă. Ca 
dacă miine vine la putere un regim autoritar 
(Doamne păzeşte!) a patra putere în stat devine 
prima cântăreață a partidului (s-a mai întîmplat, 
nu negați!) asta la început, pentru că apoi se va 
numi 0 damă care calcă-n străchini (din bordelul 
în care a stat presa în anii comunismului, au ieşit 
monştri). 

În consecință presa are nevoie de democra- 
ție şi democraţia de popor. 

Forurile internaţionale la care presa face 
mereu trimitere sunt bune, dar toată lumea uită 
că puterea lor se opreşte la granițele României, 
care este stat suveran. Nimeni nu ne poate impu- 
ne ceea ce noi nu vrem. Dacă statele europene ac- 
ceptă alte lucruri asta e problema lor. Toleranța 
românilor e proverbială: „câte bordeie, atâtea 
obiceie“. 


O tabără de taină 


În tabăra celor care resping homosexuali- 
tatea se află o mulțime de oameni şi tocmai aici e 
o problemă. E greu să struneşti atâta mulțime. 
Unii consideră că trebuie să îşi manifeste deza- 
probarea în stradă, pentru că astea sunt vre- 
murile în care trăim, alţi preferă să se roage pen- 
tru normalizarea situaţiei, alții înjură direct, alţii 
aruncă cu ouă de la etaj. O mulțime eterogenă, 





anul V e nr. 53-54 


21 





ROST 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





din cele mai diverse straturi sociale, bogaţi şi să- 
raci, țărani şi intelectuali, tineri şi bătrâni. 

Cel mai bine conturat şi cel mai puternic este 
grupul Bisericii Ortodoxe. Chiar dacă pare şu- 
bredă, Biserica are o experienţă de 2000 de ani, a 
trecut prin organizări social-politice diferite, prin 
războaie, a rezistat sub stăpâniri străine, ideolo- 
gice sau confesionale. Cu toate astea a creat o cul- 
tură, a susținut civilizaţii, a fost reprezentată de 
oameni iluştri. Cei care confundă Biserica cu ie- 
rarhia văzută se înşală. În spatele ierarhilor stă o 
mulțime nevăzută de oameni, de sfinți, de îngeri. 
Forţa fiecăruia în parte este mai mare decât bă- 
nuim. Bătrânei aparent inofensivi pot să adune 
mulțimi după ei. Jăranii Bisericii sunt mari rugă- 
tori, intelectualii sunt buni vorbitori. Răspândiţi 
peste tot. Sunt oameni frumoşi. Toate sondajele 
arată că încrederea oamenilor în Biserică este 
„inexplicabil“ de mare. A te ridica împotriva Bise- 
ricii este o cauză pierdută. 


Tactici și strategii 


Războiul homosexualilor cu tradiţia este de 
dată recentă. Aparține doar epocii noastre. De-a 
lungul timpului, deşi existența lor este menţiona- 
tă documentar, nu au avut curajul să se mani- 
feste. Doar politica drepturilor minorităților i-a 
făcut să iasă din alcov în stradă. Doar că, în timp 
ce o minoritate rămâne întotdeauna o minoritate 
şi tocmai de aceea trebuie conservată şi sprijinită 
(de pildă minoritățile etnice) cine ne garantează 
nouă, că această minoritate de azi, nu va deveni 
miine o majoritate? Dacă nu avem un experi- 
ment istoric la care să ne raportăm (deşi acesta 
există în cazul cetății Sodoma) nu e cazul să trans- 
formăm vieţile noastre într-un experiment. 

Pătrunderea homosexualilor în sfera mino- 
rităților este o strategie perfidă, care riscă să com- 
promită părţile bune şi necesare pe care această 
politică le are şi graţie cărora comunități etnice şi 
culturale îşi păstrează valorile pe care le au de 
secole. 

Homosexualii nu sunt o minoritate, sunt 
doar puţini, ceea ce este cu totul altceva. 

O altă strategie a lor este mimarea normali- 
tății şi definirea greşită a acesteia. Adică se de- 
fineşte normalul ca fiind un om care munceşte, 
îşi vede de treabă, se distrează etc. Ori normalul e 


ceva mai mult decât atât. Normalul este să te în- 
scrii în limitele fizice, psihice şi intelectuale pe 
care fiecare om le are. Ceeace depăşeşte acest fi- 
resc al naturii noastre nu mai este normal. 

Dar lupta lor este continuă. Parada gay este 
doar un eveniment mare dintr-un şir de alte mul- 
te parade mici. De-a lungul întregului an ziarele şi 
televiziunile ne prezintă homosexuali „normali“. 
Dacă deschizi televizorul la şapte dimineaţa poți 
să vezi un adolescent care, în urma unor impul- 
suri sexuale, a constatat el, după capul lui, că e 
gay. şi părinţii, până la urmă, s-au împăcat cu si- 
tuaţia. Ca să vezi! Vară caniculară, deschizi televi- 
zorul la trei după-masă şi vezi o duduie blondă 
care povesteşte naţiunii cum ea, după mai multe 
experiențe cu bărbaţi (oare cunoştea pe vreunul 
din ei?), a ajuns la concluzia că e lesbiană. Adică 
vreau să zic că piticul luptă, pe toate fronturile. 
Atunci când vrei să obţii ceva, insistența este o 
tehnică. 

La paradă forțele de ordine au fost mult mai 
numeroase decât ale manifestanților, că doar 
sunt plătite din banii noştri, ai majorităţii. Presa a 
făcut exces de zel. Spectacolul a avut şi un ele- 
ment surpriză, un ansamblu de 20 de damblagii 
care atacă marşul normalităţii. Circul lumii, bre! 

Doar că şi în tabăra de taină se lucrează. Ni- 
meni nu ştie ce, cum şi când dar rezultatele sunt 
vizibile. Antipatia pentru homosexuali este în 
creştere. Din ceea ce se vede reiese că participan- 
ţii la marş sunt mai mulți, cantitatea de ouă arun- 
cată de la etaj mai mare, înjurăturile de pe margi- 
ne se țin lanţ. Şi procesul este de-abia la început. 
Şi asta nu este nici o surpriză. 

Dacă s-ar fi făcut un studiu de fezabilitate, 
adică de istorie, mentalitate şi religie, s-ar fi văzut 
că România este o ţară tradiționalistă până în mă- 
duva oaselor şi asta dintotdeauna. Că în capul ro- 
mânilor nu încăpea nici gândul de homosexual, 
nici măcar denumirile tradiționale nu le cunoş- 
teau. S-a făcut un sondaj pe stradă şi oamenii con- 
fundau cuvântul pederast cu cel de pedestraş. 
Dacă unor astfel de oameni le arăţi la televizor 
doi bărbaţi sărutându-se, există riscul real ca apa- 
ratul să fie aruncat în stradă. Piticul trebuie să se 
gândească bine cu ce companie lucrează. Iar „pe- 
destraşii“ ar trebui să îşi cam ia tălpăşița. Aici, nici 
chiar Dumnezeu nu îi iubeşte pe toți la fel. E drep- 
tul Lui, nu? 





22 


anul V e nr. 53-54 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 








O linie de dialog cu... 
homosexualii 


Daniela Moga 





şit la luptă cu o rugăciune pentru apărarea 
demnităţii persoanei umane si ocrotirea in- 
stituţiei sacre a familiei. Într-un „caz“ vechi de 
când lumea, cu o floare nu se face primăvara! Şi 
am în vedere faptul că pentru rezolvarea ui în- 
săşi Sfânta Treime - musafirii lui Lot - a trebuit să 
coboare în cetățile nepocăite, Sodoma şi Gomo- 
ra, ca să le ardă într-un crater grozav - actualul 
perimetru al Mării Moarte. E limpede că între cele 
o sută de forme de aberaţii erotice (grosso modo) 
condiţia homosexuală corupe ireversibil persoa- 
na. Puterea robiei (a dublului narcisist) rezidă în 
faptul că parodiază chipul Treimic din om prin 
care acesta se raportează la un altul ca persoană, 
prin oferirea unei iubiri jertfelnice şi dezintere- 
sate.1“ De altă părere, homofilii militanți, se con- 
sideră a fi excepţia care întăreşte regula - pentru 
că „relaţia lor reflectă adesea o iubire mai mare 
decât multe căsătorii.“ Uită şi ei, ca şi noi, că vin 
de la Dumnezeu şi că merg la Dumnezeu ca purtă- 
tori ai aceluiaşi chip divin! Musteşte Ortodoxia de 
frumuseţea relaţiei - de faptul că fiecare om are 
nevoie de altul. Şi nimeni n-o glorifică mai auten- 
tic ca părintele Stăniloaie: „Asta este singura 
noastră bucurie când fiecare om are nevoie de 
altul. Celălalt om îmi dă bucurie, nu lucrurile! Să 
ne facem această bucurie!“2 Dar cum?... Salvând 
unitatea interpersonală, chipul Treimic din noi! 
E clar că din perspectiva credinței, oricâte 
iluzii ne-am face, mai repede sau mai târziu ho- 
mosexualitatea atrage blestem. De la vlădică 
până la opincă principiul evanghelic „Slăviţi pe 
Dumnezeu în trupul vostru!“ (1 Cor. 6,20) este 


ÎL, aa treia „ediție“ a paradei gay, Biserica a ie- 


inexorabil! Pe acest temei, în vremuri de aur, Bi- 
serica blama fără rezerve homofilia, „când se îm- 
preună neştine cu fiece obraz parte bărbătească“. 
În unele pravile româneşti se revine chiar la pe- 
deapsa capitală din Vechiul Testament „pentru că 
sodomleanii nu se ceartă numai cu moartea, ce şi 
după moarte trupurile lor le bagă în foc de le 
ard.“ (glv.39, zac.) 

Trăim un timp apocaliptic, când drepturile 
omului au întors până şi neamul de la Carpaţi cu 
susul în jos? Bunăoară, în programul naţional 
„Educaţia pentru sănătate în şcoala româneas- 
că“, homosexualitatea (masculină sau feminină) 
e acceptată în sfera normalului, intră în categoria 
Aspecte particulare ale raportului sexual şi nu la 
perversiuni sexuale, aşa cum încă un număr 
mare de specialişti o cataloghează?5 E semn că în 
acest domeniu replica isterică nu ajută nimănui, 
nu duce decât la anxietate şi discriminare chiar 
dacă antipatia, repulsia şi dezgustul o motivează 
firesc. 

Cum reacţionau totuşi Părinţii? În omiliile 
de la Facere, Sfântul loan Gură de Aur tratează cel 
mai riguros acest păcat. În ospitalitatea sa exem- 
plară, Lot adăposteşte îngerii Sfintei Treimi, în 
timp ce era asaltat de o întreagă cetate de... ho- 
mosexuali. Faimosul dialog, cu împricinații a in- 
spirat Bisericii, de-a lungul vremii, pedagogia cea 
mai justă. Amenințat de gloata proscrisă, Lot îi în- 
tâmpină trăgând uşa după el cu următoarea re- 
plică: „Nicidecum, fraţilor, să nu faceţi răutatea 
aceasta!“ (îi numeşte „fraţi“). Altfel spus, pentru 
a-şi salva Musafirii - tezaurul de iubire şi frumos 
- Lot pledează pentru omenie şi bun-simţ, fiind 
gata să înduplece, să îmbuneze şi în final să ofere 
sacrificial puritatea feciorelnică a fiicelor sale. 
Esenţa retoricii Sf. loan Gură de Aur este una şi 


1 Dr. Irineu Pop Bistriţeanul, Homosexualitatea, în Curs de Bioetică, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, p. 71. 
2 Părintele Dumitru Stăniloaie, Delicata spiritualitate românească, înregistrări audio. 
3 Laurenţiu Dumitru, Hristos şi tinerii, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 77. 





anul V e nr. 53-54 


23 





BISERICA ȘI SOCIETATEA 











bună: comportamentul homosexual este patima 
de ocară a celor „care L-au părăsit pe Dumnezeu“, 
fiind mai rea decât desfrânarea - deoarece prin 
săvârşirea lui se distruge ireversibil ființa umană 
şi societatea, fiind „o boală de care aceştia nu se 
pot vindeca pentru că rana lor este nevindeca- 
bilă“. Ce vroia să spună Hrisostom şi cum s-au 
emancipat de acest context homosexualii de 
astăzi (în graba de-a se constitui legal ca grup mi- 
noritar)? Determinată sau nu genetic, Sfântul 
loan Gură de Aur vroia să spună explicit şi până 
la capătul lumii că activitatea homosexuală este 
totuşi pur voluntară: o pervertire voită a hetero- 
sexualităţii comune tuturor bărbaţilor. Carac- 
terul ei de orientare ireversibilă însă a mobilizat 
o seamă de cercuri liberale creştine în efortul de- 





a legitimiza un păcat - altfel „strigător la cer“. 
Chiar şi în lumea ortodoxă există o mare reţinere 
şi o confuzie generală într-o problemă în care 
complezențele atrag repejor peste noi ziua de 
apoi!i 

Într-o dezbatere pe această temă apărută în 
Dilema5 T. Baconski spune că „înainte de a con- 
damna viciul şi pentru a nu risca un demers fari- 
seic, Biserica ar trebui să deschidă o linie de dia- 
log cu cei împricinați“. Supunem atenţiei câteva 
puncte fierbinți dintr-un preludiu la un dialog 
„salvator“ - preluate din cursul de Bioetică al 
PS. Irineu Bistriţeanul - profesor de Teologie 
Morală la Facultatea de Teologie din Cluj. 

e Homofilia este o aberaţie lipsită de finali- 
tate, un eşec al instinctului de conservare a spe- 


4 Andrei Andreicuţ Mai putem trăi frumos?, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 74. 


5T. Baconski, Turn înclinat, nr. 16 iunie, 2006. 
PS. Irineu Bistriţeanul, idem. 





24 


anul V e nr. 53-54 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





ROST 





ciei umane. Loveşte în întocmirea naturală şi pe- 
riclitează perpetuarea speciei. Fără nici o valoare 
procreatoare, denaturează scopul şi funcțiunea 
firească a organelor trupeşti. Se pot găsi scuze 
unui infractor, unui toxicoman, dar mai puțin 
unui homosexual. Lăsată cu binecuvântare pen- 
tru perpetuarea speciei umane, pentru a genera 
viață, sexualitatea este «transfigurată» demonic 
de homosexuali. 

* Biserica trebuie să menţină clară distinc- 
ţia dintre actşi orientare, respectiv dintre stare şi 
viciul propriu-zis. Dacă este cauzată genetic sau 
de către mediu, ori mult mai probabil de amân- 
două la un loc, orientarea nu este nici un păcat, 
nici un rău. Mai ales atunci când persoanele bân- 
tuite încearcă să-şi schimbe orientarea sexuală, 
sau pur şi simplu continuă în lupta lor de a-şi păs- 
tra castitatea, ele au nevoie de sprijinul, sfatul şi 
dragostea Bisericii (episcopi, preoţi, laici). Din 
experiența pastorală s-a ajuns la convingerea că o 
proporție semnificativă de persoane cu orientare 
homosexuală pot deveni heterosexuali, „chiar 
dacă, în multe cazuri, sentimentele homoerotice 
şi fanteziile persistă“. 

* Ireversibilitatea orientării homoerotice 
nu justifică instituționalizarea ei „şi nici ridi- 
carea mariajelor de acest gen la gradul căsători- 
ilor autentice - acceptate de voința divină. Acest 
lucru nu justifică nici expunerea copiilor la un 
astfel de stil de viață, cu pretenţia că un copil 
poate creşte la fel de bine cu „două mămici“ sau 
„doi tătici“ ca şi cu părinţii săi biologici. Pro- 
blema nu este dacă un copil e mai bine să nu fie 
crescut de un cuplu homosexual decât de un sin- 
gur părinte sau un orfelinat. Adevărata pro- 
blemă se referă la natura actelor homoerotice şi 
efectul lor asupra celor implicați. În ciuda acestui 
fapt, Biserica Ortodoxă nu poate scuza mani- 
festările exterioare ale acestei orientări, chiar în 
cadrul unei relaţii stabile. 

e „Homosexualii trebuie să facă o alegere: 
fie să se abţină de la activitatea sexuală, fie - în 
virtutea refuzului lor - să se rupă de comuniunea 
deplină cu Trupul lui Hristos. Acest lucru înseam- 
nă că persoanele cu această orientare care îşi asu- 
mă crucea abstinenţei sexuale pot primi Sfânta 
Împărtăşanie ca oricare alt membru al Bisericii. 
De asemenea, nu există nici un impediment pen- 
tru cei ce vor să primească Taina Preoţiei. Din 


punct de vedere moral, un bărbat sau o femeie de 
orientare homosexuală care acceptă celibatul nu 
este cu nimic diferit de un heterosexual celib sau 
care se limitează la sfera căsătoriei. Dacă, totuşi, 
homosexualii aleg să se manifeste şi în exterior, 
ei se fac vinovaţi moral, ca şi cum ar persista în 
desfrânare sau adulter. Din punct de vedere pas- 
toral, cedarea lor în fața ispitei ar trebui tratată ca 
în cazul altor păcate sexuale: chemarea fermă la 
pocăință, dublată de asigurarea unei iertări pline 
de dragoste, atunci când există căință. 

Mai milos, Sfântul Ioan Postitorul, în Cano- 
nul 29, „socoteşte ca 3 ani să se excludă de la îm- 
părtăşanie unul ca acesta, plângând şi ajunând şi, 
spre seară, mâncând mâncăruri uscate şi 200 de 
metanii făcând. Iar dacă se dedă mai mult trân- 
dăviei, să împlinească 15 ani.“ 

e „Al slăvi pe Dumnezeu în trup“ înseam- 
nă a reduce activitatea sexuală genitală la 
unirea conjugală heterosexuală, în scopul per- 
petuării speciei umane. Dacă preotului i se 
aduce la cunoştinţă existența unui credincios 
care este activ homosexual şi refuză să se căi- 
ască şi să caute vindecarea - preotul va trebui, 
cu sfatul şi sprijinul episcopului, să-l excomu- 
nice temporar. 

e Comportamentul homoerotic este peni- 
bil, monstruos, ca unul care vatămă legea conser- 
vării speciei şi neagă principiile iubirii: alteritate, 
polaritate şi complementaritate. 

Trebuie să menționăm că SIDA a devenit epi- 
demică şi datorită homosexualității, prin homo- 
sexualii „bisexuali“ şi prin cei ce consumă dro- 
guri. 

* În egală măsură, Biserica trebuie să com- 
bată şi homofobia (teama de homosexuali). Ca 
toate ispitele şi păcatele, orientarea homosexua- 
lă poate fi vindecată şi viciul poate înceta cu aju- 
torul lui Dumnezeu. Când creştinii vătămați sunt 
gata să lupte şi când primesc răbdător compasiu- 
nea şi iubirea adevărată din partea familiei şi a 
prietenilor. 

Asemenea lui Lot în mijlocul împricinaţilor, 
Biserica nu trebuie să se dea bătută! 

„Nicidecum fraţilor să nu faceți răutatea 
aceasta!...“ 

În fond, ce altceva înseamnă să fii omenos 
dacă nu „să vorbeşti cu blândeţe unor astfel de 
oameni“? 





anul V e nr. 53-54 


25 





ROST 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





Reimprospătarea 
predicii ortodoxe 


Ceea ce defineşte teologia românească recentă este, între altele, 
incapacitatea ei de a gândi și de a expune problemele teologice în 
termeni actuali. Și chiar dacă în ultima vreme mișcarea de reînnoire 
religioasă a putut pătrunde şi în lumea arhiereilor prin anumite 
primeniri fericite, ea este departe de a atinge, altfel decât întâmplător şi 
periferic, facultățile noastre de teologie, deținătoarele oticiale ale 


ştiinţei dumnezeieşti. 


Constantin Mihai 





eşi viața religioasă a națiunii române, 
[) atât cât pleacă din inimile credincioşilor 

şi cât stă în mâinile preoţilor, este mult 
mai vie şi mai bogată, literatura teologică rămâne 
încă uscată, golită de sens şi de actualitate, ea 
pornind deocamdată aproape exclusiv din lu- 
mea facultăților de teologie, ale căror contacte 
directe cu comunitatea de iubire a Ecclesiei sunt 
incidentale. 

Prin urmare, atâta timp cât teologia româ- 
nească nu va putea fi formulată într-un limbaj 
mai actual, care să permită circulația valorilor re- 
ligioase ce dau profunzime unei culturi, vom ră- 
mâne tributari sintezelor etno-teologice riscante, 
pietismelor sau ecumenismelor facile. Singura 
soluție rămâne reinstituirea vechiului învăță- 
mânt enciclopedic, cu ierarhia validă a ştiinţelor 
în care studiul teologiei să urmeze epistemolo- 
giei clasice. Dacă acest lucru este dificil de reali- 
zat, atunci să se permită laicatului creştin compe- 
tent în problemele religioase să pătrundă în 
teologie. Cu siguranță, teologii au obligaţia de a 
superviza această imixtiune a laicatului creştin, 
dar de a nu-i izgoni din câmpul teologiei, aşa cum 
se întâmplă lucrurile în prezent, în Biserica Orto- 


doxă Română. Laicatul creştin poate aduce o 
prospeţime şi o noutate de formulare, pornind 
de la dimensiunea trăirii directe a valorilor religi- 
oase de care teologia de şcoală este, prin însăşi 
natura ei actuală, categoric incapabilă. 

O posibilitate de reîmprospătare a predicii 
ortodoxe, ținută de majoritatea preoților într-o 
notă festivist-triumfalistă, de cea mai pură speță 
bolşevică, este revenirea la modelul interbelic în 
care personalități ale laicatului creştin (cazul cel 
mai cunoscut este cel al lui Nae Ionescu), trăitoa- 
re ale valorilor creştine şi cunoscătoare ale prob- 
lemelor teologice ale Ortodoxiei, să ţină din când 
în când cuvântul omiletic. Pentru a se putea reali- 
za acest lucru, este nevoie ca oamenii Bisericii să- 
şi apropie în grădina teologiei pe aceşti intelectu- 
ali creştini a căror forță restauratoare în Ecclesia 
va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de 
făcut în această privință şi succesul său în viitor, 
în contextul provocărilor unei modernităţi a pro- 
testantismului raționalist şi a materialismului 
ateu comunist, va depinde de atragerea şi nu de 
respingerea competenţelor laicatului creştin. 

Actualitatea predicii ortodoxe trebuie să se 
centreze, din punctul de vedere al moralei creşti- 
ne, pe condamnarea fără echivoc a comunismu- 
lui care a distrus Biserica în secolul XX, o con- 
damnare fără nici un fel de jenă din partea auto- 
rității ecleziastice, a crimelor şi fărădelegilor 
acestui satanism instituţionalizat; pe cinstirea 
sfinților şi a martirilor români anticomuniști din 
temnițe şi din mişcarea de rezistență din munți, 





26 


anul V e nr. 53-54 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





ROST 





pe relevarea ideii lor de jertfă 
ca răscumpărare a tuturor pă- 
catelor națiunii. Să încetăm cu 
acele predici de preamărire a 
călăilor naţiunii române, cu 
acele predici căldicele de plon- 
jare în trecutul cât mai îndepăr- 
tat cu putință, pentru a fugi de 
istoria recentă punctată de cri- 
mele şi ororile comunismului. 
Preoţii români ar trebui să aibă 
mereu în vedere afirmaţiile 
Părintelui Iustin Pârvu, potri- 
vit cărora nerecunoașterea şi 
necinstirea memoriei martiri- 
lor și mucenicilor din temniţele 
comuniste atrag după sine pe- 
deapsa divină, sau opinia per- 
fect justificată a Părintelui Li- 
viu Brânzaş privind incompati- 
bilitatea dintre noţiunea de 
creştin şi cea de membru al par- 
tidului comunist. Astfel, predi- 
ca ortodoxă trebuie să cuprin- 
dă mereu acel cuvânt duhovni- 
cesc de sancţionare a comunis- 
mului şi a comuniștilor, indife- 
rent de haina sub care ei se ascund astăzi, pentru 
ca omiletica să fie cu adevărat continuarea cuvân- 
tului dumnezeiesc. 

O sursă fundamentală a predicii ortodoxe o 
constituie cărțile de slujbă. Uitarea şi chiar dispre- 
țuirea lor face ca predica de astăzi să fie vagă, sub 
raportul doctrinei, incoloră, sub raportul discursu- 
lui, şi anemică, în ceea ce priveşte influența. Cărțile 
de slujbă cuprind în interiorul lor Sfânta Scriptură 
şi Sfânta Tradiţie, deopotrivă. De altfel, întreaga 
exegeză şi dogmatică a Bisericii este inclusă în 
aceste cărți de slujbă. Prin urmare, cărțile de slujbă 
reprezintă suma theologiae orthodoxae. 

În cărțile sfinte se regăseşte o armonie depli- 
nă între Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, întru- 
cât textele liturgice care nu au fost scoase din 
Sfânta Scriptură provin din Sfânta Tradiţie. Lucra- 
rea Ecclesiei constă tocmai în această armonizare 
între Scriptură şi Predanie. Pe temeiul cărților 
sfinte se poate alcătui o adevărată teologie dog- 
matică şi pastorală. Printr-o predică bazată pe 
cărţile sfinte, credincioşii îşi vor putea lămuri ros- 





tul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în acelaşi 
timp, ascultători şi făcători ai cuvântului dumne- 
zeiesc. 

Predica îşi va putea păstra unitatea ei de doc- 
trină şi stil, înlăturându-se dezorganizarea predi- 
cii tematice de inspiraţie subiectivă, atât de discu- 
tabilă, şi deschizându-se, din nou, calea şi gustul 
pentru omilia patristică, predica clasică a Biseri- 
cii. În cărțile de slujbă găsim adevărata interpre- 
tare a Sfintei Scripturi, interpretarea Bisericii în- 
săşi, ceea ce înseamnă înlăturarea, din capul locu- 
de la dreapta credință. 

Reîmprospătarea predicii ortodoxe nu se 
poate realiza decât printr-o autentică mişcare de 
reînnoire religioasă, care să cuprindă, printre al- 
tele, şi primenirea unei părți importante a cleru- 
lui ortodox, încă redevabil unor reflexii pietiste 
ce vin din comunism, cu largul concurs al laica- 
tului creştin, trăitor al valorilor creştine şi pro- 
fund cunoscător al chestiunilor teologice ale 
Ortodoxiei. 





anul V e nr. 53-54 


27 





BISERICA ȘI SOCIETATEA 





Moleșeala Bisericii 
dinaintea provocărilor 


veacului 


Prof. dr. Adrian Botez 





ca pe un fapt teribil de amuzant, că turcii 

musulmani, budiştii chinezi şi locuitorii 
din Arhipelagul Samoa (Pacific) au făcut greva 
foamei pentru interzicerea, în lume, a filmului şi 
cărţii Codul lui Da Vinci, a lui Dan Brown - ajuns 
celebru pentru blasfemierea grosolană a lui lisus- 
Dumnezeu - după tipicul celor mai mari şi 
înverşunați duşmani ai creştinismului. În Coran, 
lisus este onorat (atât!), buddhiştii îl cunosc pe 
lisus din auzite (se zice... - onorabilul Sundar 
Singh, pe la 1906, dezminte, afirmând Revela- 
ția!), iar despre samoezi am vaga bănuială (şi re- 
miniscență istorico-geografico-etnografică) pre- 
cum că ar fi oleacă de canibali (s-ar părea că ei in- 
terpretează Cina cea de Taină cam ad litteram....). 

Dacă au ajuns musulmanii, duşmanii de 
moarte ai creştinismului, până acum vreun secol 
- şi canibalii din Samoa de Vest şi de Est, adică de 
la marginea Pacificului - să se întindă pe jos, ca 
ofrande în faţa morţii prin înfometare, decât să 
admită blasfemia asupra unui spirit terestru- 
solar superior - de ei doar bănuit şi nu împărtă- 
şit! - atunci Bisericile Creştine (şi cea Ortodoxă, 
în speță) au o gravă problemă: îşi fac intrarea nu 
în Uniunea Europeană, ci în Amurgul Civilizației 
- care, chiar dacă nu pomeneşte Constituţia UE - 
s-a întemeiat pe creştinism. 

Nordicii păgâni numesc acest Amurg al Zei- 
lor - Ragnarâkr, dar totul duhneşte atât de cum- 
plit, în această inerție a Bisericilor Creştine euro- 
pene - încât orice denumire sună mult prea ele- 
ganto-elegiaco-,interesant“, pentru o atât de 
imundă iresponsabilitate, prin lipsa totală de 


gențiile de presă anunțau la 23 mai 2006, 


reacţie firească. O fi şi asta o strategie „spiritua- 
lă“?! Poate - dar ea duce la dezastrul spiritului te- 
restru creştin, în lupta lui cu puterile extrem-agre- 
sive ale întunericului. Să te numeşti Biserică Creş- 
tină, şi să nu pui în discuţia sacerdoțiului şi a lai- 
catului intrarea unui întreg popor (creştinat de 
întâiul ales al lui Hristos, Sfântul Andrei!) într-o 
organizaţie suprastatală care-l neagă pe Hristos- 
Dumnezeu, prin: a - negarea temeliilor creştine 
ale civilizației europene; b - închinarea la Viţelul 
de Aur (cf. Max Weber, Etica protestantă: „Nu 
pierdeţi timpul cu rugăciunile, câştigaţi bani!“) şi 
că pierderea cvasi-totală a suveranităţii național 
statale şi delegarea cvasi-totală a acestei suvera- 
nități național-statale, a țărilor intrate în Uniune, 
către o gaşcă cel puţin dubioasă, cu „vizuina“ la 
Bruxelles-Strasbourg-Luxemburg - este, după 

















28 


anul V e nr. 53-54 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





ROST 





opinia mea, o atitudine cel puțin ciudată - ca să 
mă exprim cât pot de eufemistic. 

N-am auzit nici un comunicat, cât de scurt şi 
de formal, care să reflecte poziţia Patriarhiei Ro- 
mâne față de atât de importantul şi gravissimul 
eveniment al intrării României în UE - pe când, 
spre exemplu, în „cazul Tanacu“, de anul trecut, 
Sinodul s-a grăbit teribil să-l caterisească pe bietul 
greşitor din prea multă osârdie şi bunăvoință 
uman-creştină, preotul-călugăr Daniel Corogea- 
nu, lăsându-l pradă celor mai infecte insulte ale 
ziariştilor!, precum şi lepădându-se vinovat de el, 
abandonându-l brațului secular al legii umane, 
înainte de a cerceta dacă acesta e vinovat au ba, 
sau în ce fel va fi fiind acesta vinovat, dacă este... 

Nu mă mai miră nici o paradă a acestor in- 
fractori monstruoşi, homosexualii, pe sub nasul 
Papei de la Vatican, ori pe sub nasul Patriarhiei 
Române de la Bucureşti. A face, în buricul Bucu- 
reştilor, circul-paradă şi a cere, sfidător, „familii 
homosexuale“ - e şi propagandă, dar şi strigător 
la Cer, nu doar la legea umană. Ce pot învăţa în- 
fiaţii copii, din familiile „homo“ decât a-şi urma 
părinţii întru toate ale lor spurcăciuni? 

Sfinți Părinţi ai BOR, mai lăsaţi soboarele 
electorale şi ocupaţi-vă, rogu-vă, de adevăratele 
şi gravele probleme ale românilor creştini. Noi 
nu îndemnăm, Doamne fereşte!, Ia violență, dar 
la atitudine fermă şi responsabilă, da! 

De ce nu se implică, spre exemplu, BOR, 
cu mai multă tragere de inimă, în problema 
ASCOR-ului (Asociaţia Studenţilor Creştini Orto- 
docşi din România)? La Serbarea de la Putna, care 
marca de cinci ori centenarul înveşnicirii Sfântu- 
lui Ştefan, n-au fost prezenţi decât vreo 200 de ti- 
neri pelerini. Extrem de sufletişti şi activi, cu du- 
huri pure, gata de sfântă jertfire, aceşti 200 de 
tineri - dar, pentru o ţară care se laudă că ar mai 
avea vreo 20 de milioane de locuitori, nu e cam 
mic numărul lor? Şi cine răspunde moral, oare, 
de împuţinarea flăcării celor din ASCOR - care, în 
1990, număra câteva mii bune de membri? Bine- 
înțeles, o să replicați că Hristos n-a avut nevoie 


decât de 12 apostoli... şi 200 ar fi, deja, prea 
mulți. Da, dar asta acum 2.000 de ani, când cre- 
dința era cu totul alta (ca putere interioară de 
duh și vizionară), decât azi... lar Hristos credem 
că ar avea multe de spus, într-o discuţie, „tâte-a- 
tâte“, cu mai marii Bisericii de Duh, care prea des 
a devenit, în ultimii ani, doar Biserică de Zid, din 
betoane şi BCA-uri - Biserică pe care EI a înte- 
meiat-o atunci şi de-a pururea pe credință! 

Iată cum descrie halul de decădere/delăsare 
spirituală dinăuntrul BOR ieromonahul Agapit 
Chiliotul, în revista Rost, an II, nr. 20, 2004, p. 44 
(art. Ortodoxia, invadată de umanism): „De la o 
zi la alta, ortodoxia se «smereşte» alarmant, con- 
vertindu-şi generos rânduielile tradiționale după 
duhul înnoitor al vremii. De la tablourile reli- 
gioase cu pretenţii de icoane, crucifixuri cu le- 
duri, policandre electrificate, microfoane şi difu- 
zoare plasate printre sfinţi cu proporții de bucă- 
tari, până la corala academică combinată cu «con- 
tana» ori tânguirile romantic-lacrimogene ale 
«Oastei Domnului». Semne ale priorităţii omenes- 
cului, în luptă cu rânduielile Duhului Sfânt aflăm 
şi în predicile pufoase de la amvon, cât şi în pagi- 
nile unor publicaţii «ortodoxe». (...) Ce să înțele- 
gem din această paradă de sofisme duhovniceşti? 
Că ortodoxia contemporană şi-a pierdut într-atât 
vlaga, încât nici grai nu mai are? Că pentru a fi 
citit şi admirat, limbajul trebuie să-ţi fie neapărat 
«cult» şi elegant? Că smerenia trebuie să-ţi fie 
grațioasă, iar căința politicoasă?(...) Se propovă- 
duiesc «noi sfere de viaţă», o nouă Ortodoxie: 
ortodoxia fără Hristos, în care adevăratul stăpân 
va fi omul apostat, eretic, omul umanist-ecume- 
nist al viitorului-prezent“. 

Trebuie să mărturisesc că, în pelerinajele 
mele prin Sfântă Bucovina mea de baştină, am în- 
tâlnit, în ultimii ani, destui sărmani, dar uriași că- 
lugări de rând, care, cu credința lor fierbinte (cel 
puțin cât „bobul de muştar“ hristic) şi cu con- 
ştiinţa misiunii lor sfinte, ar putea, oricând, „să-i 
zică muntelui să se arunce în mare, iară el s-ar 
arunca“... Dar, în relaţiile B.O.R. cu puterea ceza- 


1 Ca să vă daţi seama în ce hal de năuceală atee a ajuns presa românească, dar şi mentalitatea fistichie a 
românilor, religioşi şi nereligioşi, în general (după ce au făcut sute de kilometri, din toate colțurile țării, până la 
Iaşi, să atingă moaştele Sfintei Paraschiva - şi au dormit afară, în frigul groaznic al acelei zile! - sărmanii şi 
aiuriţii de români acceptă „pilele Ia moaște“ - lăsându-i, slugarnic, pe politicienii băsescieni, bine dormiți şi 
hrăniți, în față... - la „atingere“...), în aceşti ultimi ani, vă atrag atenţia asupra începutului de discurs al unei jur- 
naliste de la Antena 3, la ştirile de la orele 18, în ziua de 14 septembrie 2006 - Sărbătoarea Sfintei Paraschiva, 
Ocrotitoarea Moldovei: „La ediţia de anul acesta a Sfintei Paraschiva...“ Ce să mai zici?... „No comment“... - cum 
se zice azi. Sau, mai pe româneşte: Să te cruceşti ca de arătare de diavol! 





anul V e nr. 53-54 


29 





ROST 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 














rică, ei, sărmanii şi amărâţii călugări sihăstriți, 
autojertfitori şi atotjertfitori, nu sunt chemaţi să 
zică nici o vorbă, ori să-şi exprime vreo părere. 
Sunt (zic asta ierarhii) „prea neînsemnaţi“, să-şi 
vadă de „trebile“ lor, acolo unde sunt, adică, în 
munţi. Doar unul Dumnezeu ştie, cu adevărat, 
cum € cu „însemnarea/însemnătatea“... Şi care şi 
unde ar trebui să fie „trebile“ celor „mari“ şi care 
şi unde ale celor „mici“. În definitiv, care este ma- 
reşi care este mic, cu-adevărat, în Împărăţia Dom- 
nului Dumnezeului nostru?! şi, bun-înțeles, nu- 
mai Dumnezeu ştie cum €, cu-adevărat, cu sfințe- 
nia. Eu numai în Judecata lui Dumnezeu am năde- 
jdea cea mare şi neclintită - pentru această lume, 
cât şi pentru cealaltă. Și voi bântui, totdeauna, cu 
mai mare bucurie duhovnicească bisericuţele 
schiturilor, sihăstriilor şi mânăstirilor satelor şi 
munţilor, decât făloşeniile de biserici şi catedrale 
„moderne“ ale oraşului. Nu e în intenţia mea, 


? 
Pi 
p 





Doamne fereşte, să nasc vrajbă între preoții de 
mir (unii dintre ei, de mare duh al sfințeniei şi cu 
mare îngrijorare şi durere în suflet, pentru soarta 
Ortodoxiei, a țării şi a oamenilor pământului! - 
dovadă unele articole curajoase, puține tare, apă- 
rute în câteva reviste... deznădăjduitor de puţi- 
ne... - articole semnate de preoți de mir) şi mo- 
nahi - că vrajba e, şi fără mine!? - ci doar să atrag 
atenţia, ca biet laic ce sunt, şi, deci, smerit mădu- 
Iar al Bisericii, asupra unor slăbiciuni ale slujito- 
rilor lui Hristos - slăbiciuni care, mai ales în aces- 
te condiții istorice tragice, nu-şi au locul şi timpul, 
sub nici un motiv! 

Sfinți Părinţi, cad în genunchi în fața Sfin- 
țiilor Voastre şi vă grăiesc din străfundul sufletu- 
lui, păcătosul de mine: nu e ceasul adormirii, ci al 
trezirii şi al veghii celei mai aspre, al rugăciunii- 
scară, ca în Grădina Ghetsemani - „cu sudori de 
sânge“, precum zice Sfântul Evanghelist Luca! 


2 A se vedea, iar şi iarăşi, acest atât de grăitor „caz Tanacu... 





30 


anul V e nr. 53-54 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 








A fisaua nu fi 


Odată cineva m-a invitat să văd un tilm despre avort. Filmul urma să 
fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a 
trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi 
tentaţi vreodată să tacă un avort. Eu nu m-am dus Ia acest film. 


Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de tilm. 


Pr. Savatie Baștovoi 





u mulți ani în urmă, stăteam la o bere cu 

cineva care tocmai îşi dusese iubita să fa- 

că un avort. Eram băieți de liceu şi lucrul 
acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisi- 
rea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi 
monstruozitatea unei operaţii chirurgicale fil- 
mate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna 
asudată a iubitei sale de 40 de kilograme, pe care 
el o ducea adormită şi palidă pe străduța întor- 
tocheată din spatele spitalului. Mâna aceea sub- 
țire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie 
legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta 
n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă 
această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o 
iubea mai mult decât orice pe lume. 

Vremea a trecut şi astăzi nu mai ştiu unde 
este tânărul acela, iar fata poate că nu-şi mai 
aminteşte decât arareori de această întâmplare 
din adolescență. 

Astăzi în orice oraş te izbeşti de panourile 
care îţi oferă servicii de obstetrică-ginecologie. În 
spatele acestor panouri, în hol, sunt întotdeauna 
câteva femei singure, altele însoţite de partene- 
rul lor, aşteptându-şi rândul la operaţie sau amor- 
țite şi palide, aşteptând să-şi revină după aneste- 
zic. Fiecare dintre ele are povestea ei, poveste 
despre care toată lumea încearcă să uite. 

Este curios cum într-o societate în care cultul 
dragostei şi al tinereței dezlănţuite se impune cu 
atâta putere, s-a creat, pe de altă parte, o adevăra- 
tă fobie în faţa naşterii, care este o urmare fi- 
rească şi inevitabilă a dragostei. Atunci când o tâ- 
nără află că a rămas însărcinată ea începe să aibă 
comportamentul unui om cuprins de cancer. 
Oameni care sacrifică câte 25-30 de ani din viață 


pentru a bate coridoarele şcolilor, cu toată amă- 
răciunea şi sărăcia pe care o presupune viaţa că- 
minelor studenţeşti, se îngrozesc dintr-odată în 
fața gândului de a „sacrifica“ doi ani pentru co-pi- 
lul lor care se naşte. Aceasta nu vorbeşte decât 
despre infantilitatea în care se adânceşte omeni- 
tatea de azi, când oameni de 30, 35 de ani umblă 
cu cursurile xeroxate sub braţ şi tremură de emo- 
ție la gândul dacă vor reuşi sau nu să copieze la 
examen. 

Am spus la început că nu am vrut să văd un 
film care îmi prezintă un avort pe viu. De multe 
decenii, Biserica, precum şi unele societăți filan- 
tropice şi medicale încearcă să convingă lumea 
de faptul că avortul este un omor. Totuşi oamenii 
sunt prea puţin sensibili la acest lucru. Ei zic că 
vor să-şi trăiască tinereţea, să-şi trăiască dragos- 
tea. Am auzit de nenumărate ori tineri care spun 
că apariţia unui copil ar duce la încetarea dragos- 
tei dintre ei, că grijile le-ar rutina viața. Tânărul 
care îşi dusese iubita la chiuretaj nici nu realizase 
CĂ tocmai comisese un omor, pentru că nici nu 
ştia ce înseamnă un avort, dar înțelesese că făcu- 
se un păcat împotriva dragostei, că o umilise şi o 
sacrificase ca pe un animal de carne pe cea pe 
care o iubea. EI îşi dăduse seama că cea pe care el 
o atingea cu atâta sfială fusese dusă să fie desfă- 
cută şi însângerată de mâinile unui chirurg 
impersonal şi rece. 

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că la Jude- 
cată oamenii nu vor fi întrebaţi de păcatele pe 
care le au făcut fiind biruiţi de fire: nici de beţie, 
nici de curvie, dar vor fi întrebaţi de ce nu au ară- 
tat dragoste. Şi prorocii au avut căderi - cum a 
fost David, care a violat, neputând rezista în fața 
frumuseţii Virsaviei -, dar şi le-au asumat. Nu a 
naşte un copil este păcat, ci a te folosi de o femeie 
pentru pofta ta. Dar poate că şi această plăcere 





anul V e nr. 53-54 


31 





ROST 


BISERICA ȘI SOCIETATEA 





devine păcat de moarte abia de atunci de când 
apare gândul de a opri zămislirea care o urmea- 
ză. Apostolul Pavel spunea că femeia se mântuieş- 
te prin naşterea de fii, dar astăzi credem că orici- 
ne îşi asumă să nască pe cel ce s-a zămislit în urma 
unei iubiri permise sau nepermise ar putea să se 
mântuiască de păcatul său. Oamenii avortează şi 
după aceea vin la biserică să-şi ia canon de 
ispăşire, neînțelegând că nu este un alt canon mai 
bun pentru păcatul trupesc decât acela pe care 
Însuşi Dumnezeu l-a rânduit, adică naşterea de 
fii, cu tot ce presupune ea. 

Izvorul vieții este Hristos. Nimic din ceea ce 
este nu s-a făcut fără EL. Sfântul Macarie Egiptea- 
nul vorbea în omiliile sale despre nemăsurata iu- 
bire a lui Dumnezeu față de făptura Sa. Anume că 
Dumnezeu, în puritatea şi atotputernicia Sa plină 
de lumină, nu se îngreţoşează niciodată de om, că 
EI trimite pe Duhul Său cel Sfânt chiar şi acolo 
unde doi desfrânaţi săvârşesc păcatul şi se atinge 
de trupurile lor pentru a da naştere unei noi vieți. 
Nimeni nu poate zămisli fără Duhul Sfânt. De ce 
unii oameni drepți nu pot avea copii şi de ce păcă- 
toşii zămislesc şi avortează? Nu ştim. Ştim numai 
că oricine se naşte pe lume se naşte de la Dumne- 
zeu şi pentru Dumnezeu. Oricine s-a opus lui 


Dumnezeu şi şi-a omorât copiii, pentru a-şi face o 
viață mai lipsită de griji, a ajuns mai devreme sau 
mai târziu să-şi ruineze viața. Acestea sunt famili- 
ile care divorțează, în care mor copiii în accidente 
sau înecaţi, aceştia sunt bătrânii pe care nu-i mai 
cercetează propriii copii. 

Lumea este fiecare om care trăieşte şi ea 
capătă sens doar în fața omului care o contemplă 
şi o împlineşte prin sine însuşi. Privit în adânci- 
me, privit cu dragoste, nu este nici un om care 
n-ar fi trebuit să se nască. Şi când zic asta mă gân- 
desc în primul rând la mine şi la tine. Şi cine oare 
a hotărât pentru noi dacă a trebuit să fim sau să 
nu fim în această lume? Încă de când eram copil 
mă surprindeam de multe ori că cercetez oameni 
necunoscuți, încercând să-i ghicesc cine sunt şi 
mai ales ce simt ei în inimile lor. Mă gândeam 
cum ar fi fost dacă ei nu ar fi fost pe lume, ce ar fi 
putut fi în locul acelei clipe în care eu i-am privit 
şi m-am gândit la ei? Până acum rămân la convin- 
gerea că fiecare om simte ceva profund în inima 
Sa şi ceea ce simte este, pentru el, cel mai impor- 
tant lucru, este ceea ce dă sens vieții lui. 

Oricine iubeşte trebuie să iubească până la 
capăt şi să-şi asume tot ceea ce îi scoate înainte 
dragostea. 




















32 


anul V e nr. 53-54 


REPERE 








Ostașul Domnului” 


Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu 





preot, care a încercat, pe toate căile, să 

contribuie la revigorarea sentimentului 
religios în viața credincioşilor ortodocşi din Ro- 
mânia Mare! Cât de mult i s-au contestat meritele 
şi câte patimi nu s-au dezlănţuit în jurul activității 
sale misionare, animate de cele mai bune inten- 
ţii! Şi ce bine ar fi dacă nu s-ar fi ajuns la dezlăn- 
țuirea acelor patimi, încheiate în mod de-a drep- 
tul tragic pentru Părintele Trifa! Ce bine era dacă 
iubirea şi buna înţelegere predicate de Mântuito- 
rul şi puse în practică, prin viața şi lucrarea du- 
hovnicească a Părintelui Iosif Trifa şi a „ostașilor“ 
săi, n-ar fi fost tulburată de ambiţii şi patimi ome- 
neşti mărunte şi trecătoare! (....) În toamna anului 
1907, deşi tatăl său îl îndemna să facă studii juri- 
dice, ca şi Avram Iancu, pentru a lupta apoi pen- 
tru obţinerea de drepturi pentru moți, totuşi, tâ- 
nărul Iosif îşi îndreaptă paşii spre Sibiu şi se în- 
scrie la Institutul Teologic. Aici s-a format sub în- 
drumarea cunoscuţilor profesori Eusebiu Roşca, 
Aurel Crăciunescu, Nicolae Bălan, Ioan Lupaş, Di- 
mitrie Comşa, Dimitrie Cunţan, precum şi a celor 
doi „moți“: Petru $pan din Lupşa şi Vasile Stan 
din Sohodol. Obţinând „absolutoriul teologic“ în 
1910, în acelaşi an a fost numit învăţător în Vidra 
de Sus (azi Avram Iancu), în aceeaşi zonă, satul 
marelui erou al Revoluţiei din 1848-1849. Tot 
acolo s-a căsătorit cu tânăra Iuliana Iancu, nepoa- 
tă de frate a lui Avram Iancu. La 12 şi 15 iulie 1911 
a fost hirotonit diacon şi preot de către mitropoli- 
tul loan Meţianu, pentru parohia Vidra de Sus. A 
păstorit acolo timp de zece ani, până în 1921. Dar 
durerile îl încearcă încă de acum. Dumnezeu i-a 
dăruit patru copii, dar i-a rămas în viața doar 
unul, Titus. şi, ca o încununare a suferințelor sale, 
a urmat moartea soției sale, la sfârşitul Primului 
Război Mondial, când a izbucnit o cunoscută epi- 
demie de „gripă spaniolă“. 


C ât de mult s-a discutat despre acest smerit 





Parintele Iosif nu s-a descurajat, ci, dimpo- 
trivă, suferinţele l-au întărit şi i-au dat noi puteri 
în slujirea Bisericii şi a neamului. În toamna anu- 
lui 1921, fostul său profesor, acum Mitropolitul Ar- 
dealului, Nicolae Bălan, l-a chemat Ia Sibiu şi la 
numit duhovnic la Institutul Teologic. N-a rămas 
aici decât în anul şcolar 1921-1922, pentru că, în 
1922, acelaşi mitropolit l-a numit redactor al ga- 
zetei religioase pentru popor „Lumina Satelor“, 
precum şi director al Orfelinatului Arhiepiscopiei 
din Sibiu. Era cel mai indicat pentru aceste doua 
misiuni, deoarece el colabora de mult la diferite 
periodice bisericeşti sau „laice“ din Ardeal, iar ca 
preot văduv, cu un copil orfan, înțelegea mai bine 
ca oricine suferinţele copiilor care trăiau în Orfe- 
linatul din strada „Dealului“ de azi. A redactat zia- 
rul „Lumina Satelor“ până în 1935. Concomitent, 
din 1930, i s-a încredinţat redactarea unui „supli- 
ment religios“ al acestuia, care a apărut începând 
cu 1930, sub titlul „Oastea Domnului“, ca organ 


“ Fragmente preluate din Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, 


p. 502-505. Titlul aparține redacției ROST. 





anul V e nr. 53-54 


33 





ROST 


REPERE 





de propagandă religioasă al Societăţii misionare 
ortodoxe cu acelaşi nume. 

Părintele Iosif Trifa a fost nu numai un iscu- 
sit gazetar - fireşte, cu articole scrise pentru cre- 
dincioşii țărani - ci, mai presus de toate, un neo- 
bosit şi entuziast misionar în cadrul cunoscutei 
mişcări „Oastea Domnului“. Aceasta a pornit la 
drum în 1923, cu binecuvântarea și sub îndruma- 
rea directă a Mitropolitului Ardealului, Nicolae 
Bălan, dar adevăratul ei animator şi îndrumător 
de fiecare zi a fost Iosif Trifa. Mişcarea religioasă 
„Oastea Domnului“ avea ca sfântă misiune o „re- 
generare sufletească a întregului neam româ- 
nesc“, aşa cum afirma însuşi Mitropolitul Nicolae 
Bălan în 1930. 

O asemenea mişcare misionară era absolut 
necesară după realizarea unităţii noastre de stat 
din 1918. Este lucru ştiut că întregirea neamului a 
adus schimbări şi în mentalitatea intelectualilor 
şi a credincioşilor țărani de până în 1918. În viaţa 
celor mai mulți intelectuali, de pildă, se manifes- 
ta un indiferentism religios total, chiar aversiune, 
față de Biserică, iar viața spirituală a multor cre- 
dincioşi țărani a început să fie tulburată de acţiu- 
nile prozelitiste ale unor secte religioase, de regu- 
lă îndrumate de „predicatori“ care trăiseră mult 
timp în America, unde fuseseră atraşi la alte culte. 
Unii muncitori erau atraşi de ideologia comu- 
nistă, propagată prin agenți veniți din Rusia sovi- 
etică. Viaţa religios-morală era perturbată însă şi 
de o serie de vicii: alcoolism, imoralitate, corup- 
ție, hoţie carierism politic şi multe altele. În faţa 
acestor scăderi ale societății româneşti postbelice 
- considerate de învățătura creştină ca „păcate“ 
-, Biserica, prin conducătorii şi slujitorii ei, n-a 
lucrat îndeajuns pentru „asanarea“ lor, pentru 
„însănătoşirea“ vieţii morale, pentru readucerea 
oamenilor la Hristos, pentru apropierea lor de 
Biserică. Acest lucru a încercat să-l facă mișcarea 
de înnoire spirituală care a fost „Oastea Domnu- 
lui“, iar Părintele Iosif Trifa a avut cuvântul hotă- 
râtor. Prin articolele sale simple, scrise pe înțele- 
sul tuturor, în cele două gazete populare pe care 
le redacta, „Lumina Satelor“, apoi „Oastea Dom- 
nului“, Părintele Trifa a înfierat cu vehemență 
cele trei mari păcate considerate de el că ar con- 
tribui la decăderea vieţii religios-morale româ- 
neşti: alcoolismul, înjurăturile şi fumatul (taba- 
gismul), cu tot cortegiul de alte păcate ce le înso- 


țesc. Şi, într-adevăr, prin munca stăruitoare şi en- 
tuziastă, Părintele Trifa a readus la Hristos, în 
decurs de numai câţiva ani, sute de mii de suflete 
rătăcite, de toate vârstele, din toate categoriile 
sociale: țărani, muncitori, intelectuali, militari, 
elevi şi studenți. Mulţi s-au întors de la diferite 
secte la Biserica-mamă, alții au abandonat pentru 
totdeauna păcatele cărora le-au căzut victimă şi 
au devenit oameni ai rugăciunii şi ai iubirii de se- 
meni, adevărați „ostaşi“ ai lui Hristos. „Oastea 
Domnului“, îndrumată de Mitropolitul Nicolae, 
s-a bucurat şi de sprijinul statornic al unor inte- 
lectuali de prestigiu, ca scriitorii Gala Galaction, 
Alexandru Lascarov-Moldovanu, Ion Grigorie 
Oprişan, arhimandritul Iuliu Scriban şi mulți alții. 

Aşa cum spuneam, Părintele Iosif Trifa a 
scris foarte mult. Pe lângă articolele din ziarele 
îndrumate de el, a publicat peste 30 de cărţi şi 
broşuri - aproape toate în mai multe ediţii -, cu 
tiraje de mii de exemplare din fiecare; câteva au 
apărut în tipografii particulare din Sibiu, altele în 
tipografia proprie a „Oastei Domnului“. Redăm 
doar câteva titluri din cărțile sale: Spre Canaan. 
Predică la vremea noastră (Arad, 1920, 80 p.), 
Evangheliile duminicilor de peste an și tâlcuirea 
lor(1925), 25 de poveşti puse în slujba Domnului 
(1925), Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 
(1926), Din pildele Mântuitorului (1927, ed. a 
IV-a, 1936), Pe urmele Mântuitorului. Însemnări 
din călătoria Ia Ierusalim (1927, ed. a II-a, 1928, 

îi ăi CX 











Mormântul părintelui Iosif Trifa 





34 


anul V e nr. 53-54 


REPERE 





ROST 





240 p.), Mai lângă Domnul meu, mai lângă EI 
(1928, ed. a III-a, 1934), Sodoma şi Gomora 
(1929), Trăim vremuri biblice (1929), Corabia lui 
Noe (1930), Oglinda inimii omului (1930), Duhul 
Sfânt (3 broşuri, 1932-1936), Cântaţi Domnului 
(1932), Ce este Oastea Domnului (ed. a V-a 1934, 
240 p.), Tâlcuirea Evangheliilor (1934, 128 p.), 
Sudalma (1935), Treizeci de povestiri (1936), 
Munca şi lenea văzute în lumina Evangheliei 
(1936), Fiul cel pierdut. Pilda din Evanghelie 
(1937), Biblia, Cartea Vieţii (1938), 600 de isto- 
rioare religioase (6 broşuri, 1930-1938) şi nume- 
roase altele. Unele din ele au fost reeditate după 
moartea sa, apoi şi după 1990. (...) 

Aşadar, Părintele Trifa a avut o contribuţie 
importantă în acţiunea de revigorare moral:spir- 
ituală a neamului nostru după 1918. Lăsa în urma 
sa 0 „oaste“ de 300.000 de oameni, care au venit 
la Hristos, care, la rândul lor, au constituit un fru- 
mos exemplu de viață morală pentru alţii, care au 
lucrat la contracararea acţiunilor prozelitiste sec- 
tare. Datorită Mitropolitului Nicolae Bălan, Sibiul 
a devenit o „cetate“ a culturii teologice ortodoxe, 
iar datorită „Oastei“, o cetate a unei vieți morale 
autentic creştine, care, începând cu 1931 şi până 
la instaurarea regimului comunist, găzduia Con- 
gresele anuale ale „Oastei Domnului“ în zilele de 
Rusalii. 

Dar roadele lucrării duhovniceşti desfăşura- 
te de Părintele Trifa au stârnit şi multe invidii, au 
produs neînțelegeri şi chiar dezbinare. Nu inten- 
ționăm să facem un scurt „istoric“ al acestora. 
Cert este că Părintele Iosif Trifa a ajuns la neînțe- 
legeri cu Mitropolitul Nicolae Bălan, voind să de- 
vină singurul conducător al „Oastei“, fără nici un 
drept de control din partea autorităţilor supe- 
rioare bisericeşti. Alte disensiuni s-au produs din 
cauza unei maşini de tipar, „performantă“ pentru 
perioada respectivă, botezată de Iosif Trifa „mi- 
reasa vântului“, pe care el o revendica exclusiv 
pentru „Oaste“, pe când Mitropolitul dorea să fie 
a Arhiepiscopiei şi să lucreze sub directa îndru- 
mare a conducerii Bisericii. Orgolios din fire, pre- 
otul Trifa n-a mai dat ascultarea cuvenită ierarhu- 
lui său, aşa încât, în noiembrie 1935, Consistoriul 
spiritual al Arhiepiscopiei Sibiului (instanța de 
judecată - n.n.) a decis caterisirea lui. Instanţele 
superioare de judecată ale Bisericii au menținut 
hotărârea luată. Supărat, Părintele Iosif a tipărit, 


în continuare, o nouă gazetă, „isus Biruitorul“. 
Mereu bolnav de plămâni, supus la opt operații, 
internat de mai multe ori în clinici particulare din 
Sibiu sau în stațiunea montană Davos din Elveţia, 
Părintele Iosif Trifa şi-a dat sufletul chinuit în 
mâna lui Dumnezeu, pe care Îl slujise cu atâta 
devotament, în dimineața zilei de 12 februarie 
1938. A fost îngropat în cimitirul orăşenesc din 
Sibiu, pe aleea principală, şi curând, locul său de 
veşnică odihnă a devenit un adevărat loc de pele- 
rinaj pentru ostaşii Mântuitorului lisus Hristos, 
Biruitorul morții. 

După el, „Oastea Domnului“ a fost condusă 
efectiv de Părintele Gheorghe Secaş din Sibiu, 
care a preluat şi conducerea celor două gazete; 
mişcarea a rămas sub îndrumarea directă a Bise- 
ricii, cu excepţia câtorva apropiaţi ai lui Iosif 
Trifa. În 1948, respectiva mişcare religioasă a fost 
interzisă. O parte din „ostaşii“ care au avut cura- 
jul să continue lucrarea duhovnicească a mişcării 
au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de deten- 
ție (Traian Dorz, Gheorghe Precupescu, Cornel 
Rusu, loan Capătă şi mulți alții). 

Abia în 1990, „Oastea“ şi-a reluat activitatea 
misionară, cu binecuvântarea Sfântului Sinod, 
care l-a delegat pe Episcopul Calinic de la Argeş şi 
pe Părintele Profesor Vasile Mihoc cu îndruma- 
rea ei directă. În acelaşi an, Sfântul Sinod a decis 
să fie anulată sentinţa de caterisire pronunțată în 
noiembrie 1935. 

„Oastea“, condusă odinioară de Iosif Trifa, 
desfăşoară de atunci încoace o frumoasă lucrare 
misionară. În Sibiu, ea are un sediu nou, modern, 
situat pe strada Darwin (care ar trebui să se nu- 
mească „losif Trifa“), o editură în care au apărut 
peste 70 de titluri de cărți teologice, publicația 
săptămânală „isus Biruitorul“ şi revista pentru 
tineret „Timotheos“. Adunările generale anuale 
au loc şi acum la Sibiu, la praznicul Rusaliilor, pre- 
cum şi în februarie; cu acest prilej, se fac rugăciu- 
ni de pomenire pentru odihna sufletului celui ce 
a fost animatorul neobosit al „Oastei Domnului“, 
Părintele Iosif Trifa. 


Bibliografie: 

Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul 
teologilor români 

Moise Velescu, Profetul vremilor noastre, 2 
vol., Sibiu, 1998-2000. 





anul V e nr. 53-54 


35 





ROST 


REPERE 





Preotul Iosif Trifa 


Repere biografice 


reotul Iosif Trifa s-a născut la 3 martie 
p 1888 în comuna Certege, judeţul (pe atun- 

ci) Turda, ca cel de-al patrulea - din cei 
şase - fiu al familiei Dumitru şi Ana Trifa. Pe linia 
descendenţei paterne, bunicul lui Iosif Trifa a fost 
unul din centurionii şi oamenii de încredere ai lui 
Avram Iancu. Între 1895 - 1889 Iosif Trifa urmea- 
ză şcoala primară în satul natal, apoi cursurile 
gimnaziale în Brad şi Beiuş. În 1907 se înscrie la 
Academia Teologică din Sibiu. În 1910, prin 
„Decret învățătoresc“, obţine titlul de învăţător la 
Scoala Poporală din comuna Vidra de Sus, proto- 
popiatul Câmpeni (învățământul românesc din 
Ardeal fiind confesional, preoţii, în cele mai 
multe sate, erau şi învăţători). În acelaşi an obţi- 
ne şi „Atestatul de Cualificaţiune“ pentru misiu- 
nea de preot. 

În anul şcolar 1910 - 1911 îşi începe activita- 
tea ca învățător în Vidra de Sus. Aici o cunoaşte 
pe Iuliana Iancu, nepoată dinspre frate a lui 
Avram lancu. Se căsătoresc în toamna lui 1912, 
Iosif Trifa fiind hirotonit preot, în acelaşi an, pe 
seama parohiei Vidra de Sus. 

Începe o intensă colaborare în presa vremii. 
Publică numeroase articole (cu precădere, mate- 
riale de opinie şi atitudine, focalizate pe factuali- 
tatea imediată a vieţii „moţilor“ între care trăieş- 
te), în diverse cotidiene, periodice, îndreptân- 
du-şi atenţia spre „durerile“ celuilalt, ale aproa- 
pelui contemporan. De altfel, principalele arti- 
cole din această perioadă (în speță, cele de anali- 
ză, atitudine, dar şi fapt divers, pamflet etc.) se 
vor organiza în conturarea rubricii „Din durerile 
moților“. Rubrică longevivă găzduită, de regulă, 
de „Dacia Traiana“ din Sibiu. Dintre publicaţiile la 
care colaborează, acum, amintim: „Telegraful Ro- 
mân“, „Revista Teologică“, „Foaia Poporului“ - Si- 
biu, „Renaşterea Română“ şi „Țara Noastră“ - 
Cluj, „Tribuna“ - Arad, „Românul“ - Iaşi, „Liberta- 
tea“ şi „Foaia Interesantă“ - Orăştie, „Foaia Diece- 
zană“ - Caransebeş, „Solidaritatea“, „Conserva- 


x 


torul“, „Viața națională“, „Epoca“ - Bucureşti. 


E şi momentul în care, pentru ajutorarea şi 
propăşirea (inclusiv socială) a „îndureraţilor 
moți“, înființează banca populară „Vidreana“. 

În 1912 i se naşte primul copil, pe care îl va 
pierde, în anul următor. Aceeaşi soartă o vor avea 
încă doi copii - din cei patru - ai familiei Trifa. În 
1918, în urma epidemiei de gripă spaniolă, moa- 
re şi Iuliana, soţia, rămânând doar cu Tit, singu- 
rul fiu, în vârstă de trei ani. 

În 1920 îi apare, la Arad, prima carte de me- 
ditaţii - Spre Canaan, în care detectăm atitudinea 
sa fermă împotriva „bolşevicismului“, perceput 
ca o primejdie uriaşă ce stă să se abată asupra 
lumii. 

Este chemat, în anul următor, de către loan 
Lupaş, celebrul profesor de istorie al Academiei 
Române, pentru a ocupa un post administrativ la 
Universitatea din Cluj. Totodată, Mitropolitul Ni- 
colae Bălan al Ardealului (fostul său profesor de 
la Academia Andreiană) îl invită, printr-o scrisoa- 
re, la Sibiu, pentru a-i încredința conceperea şi 
elaborarea unei publicaţii religioase poporale. 
Alege Sibiul. La jumătatea lui 1921 ajunge în ceta- 
tea lui Hermann. Este numit duhovnic al Acade- 
miei Teologice. 

La 1 ianuarie 1922 apare săptămânalul „Lu- 
mina Satelor“, avându-l ca „redactor responsabil“ 
pe preotul Iosif Trifa. 

Încă de la primul număr, foaia pentru popor 
îşi preciza politica editorială în termeni categori- 
ci şi precişi: „Pornim la drum şi vom rămânea sta- 
tornic cu mână slobodă şi gură neîngrădită. Mâna 
slobodă a dezveli ranele oriunde le-am simţi, pen- 
tru a turna untul de lemn al vindecării şi gura ne- 
îngrădită pentru a spune adevărul pe față şi a-i 
zice răului pe nume, oriunde l-am descoperi.“ 
(Preot Iosif Trifa - Răvașul politic, în „Lumina Sa- 
telor“, nr. 1 / 1922, p.2) 

Tot acum, odată cu apariţia foii, Mitropolitul 
Nicolae Bălan împărtăşeşte arhiereasca-i binecu- 
vântare lucrului de la „Lumina...“ „Luându-și lu- 
mină din lumina lui Hristos, Care luminează tutu- 





36 


anul V e nr. 53-54 


REPERE 





ROST 





ror, ea va turna în sufletele celor ce o vor citi cu 
luare aminte învățăturile credinței celei mântui- 
toare, povețele dragostei fără de care nici un lu- 
cru trainic nu se poate sălăşlui între oameni, şi 
nădejdea în tot binele pe care, prin munca şi silin- 
țele noastre, suntem datori să-l coborâm în alcă- 
tuirile vieţii dintre noi. 

Sfaturile şi îndrumările acestei gazete se vor 
potrivi cu trebuinţele zilelor noastre, ca să fie 
spre întărirea bunelor moravuri, spre povăţuire 
către împlinirea dorințelor cetăţeneşti, spre buna 
chivernisire a gospodăriei naționale, spre cum- 
păt şi cruțare în toate, spre călăuzirea tineretului, 
spre pacea şi buna înțelegere între toți fiii neamu- 
lui nostru românesc. 

Ea va fi scrisă cu dragoste pentru popor, de 
luminarea şi binele lui şi cu aceiaşi dragoste aş- 
teaptă să fie primită şi citită.“ (Mitropolitul Nico- 
lae Bălan - Binecuvântare arhierească, în „Lumi- 
na Satelor“, nr. 1 / 1922,p. 1) 

În 1923 apare Mişcarea spirituală „Oastea 
Domnului“, iniţiată de preotul Iosif Trifa în urma 
unei Chemări la o viaţă nouă în Hristos, publi- 
cată în primul număr al „Luminii Satelor“ pe anul 
1923. Organizaţia ajunge, în câţiva ani, să atingă 
cifre impresionante de membri, angajați activ în 
lupta împotriva sudalmei şi alcoolismului 
(principalele fronturi de luptă ale Mişcării). În 





1938, după mărturiile contemporane, organizația 
are 300.000 de membri, în țară şi dincolo de 
hotarele ei. 

Referitor la alegerea şi chemarea Părintelui 
Iosif la Sibiu pentru înalta misiune de a fi gaze- 
tarul îndrumător al maselor poporale, Mitropo- 
litul Nicolae Bălan avea să declare, într-o şedinţă 
a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei de la Alba- 
Iulia şi Sibiu, ținută la 19 mai 1930: „...Multă vre- 
me am căutat între preoții noştri un om care să 
mă înțeleagă. Mă felicit şi mulțumesc lui Dumne- 
zeu că am găsit în părintele Iosif Trifa omul de 
nădejde care mi-a înțeles intenţiile şi pe care-l so- 
cotesc unul din cei mai vrednici colaboratori ai 
mei. Îi mulţumesc din acest loc pentru acțiunea 
lui misionară pe care o dezvoltă la Lumina Sate- 
lor» şi în «Oastea Domnului», cu toată priceperea 
şi cu toată hărnicia. Mişcarea e bine iniţiată şi bi- 
ne condusă“ (text reprodus după Biserica şi școa- 
Ia, nr. 29 / 13 iulie 1930, p. 3). Iar, într-un Congres 
al „Oastei Domnului“, care a avut loc la Sibiu, în 
Duminica Rusaliilor lui 1932, același ÎPS Nicolae 
al Ardealului nuanța: „Era după Război. Dumne- 
zeu m-a chemat la scaunul Mitropoliei ardelene. 
M-am rugat să-mi împărtăşească darul Său ca să 
renasc la o viaţă nouă pe fiii neamului nostru. 
Atunci am luat hotărârea de a înființa aici o gaze- 
tă care să ducă cuvintele Scripturii şi să le împrăş- 
tie pe întreg cuprinsul acestei țări. Sub inspiraţia 
lui Dumnezeu, gândul meu s-a oprit la un smerit 
preot din munții Apuseni care, pe vremuri, când 
eram profesor, fusese elevul meu la seminar. Am 
trimis vorbă preotului Iosif din Vidra. A venit. Şi 
am pornit la lucru şi părintele Iosif, văzând cum 
creşte opera, creştea şi dânsul sufleteşte. Oastea 
Domnului e un curent de trezire în albia vieţii 
noastre“. 

Până în 1938, preotul Iosif Trifa publică 
aproape 40 titluri de carte de factură religioasă 
(originale şi prelucrări), tipărite într-un tiraj de 
peste un milion de exemplare. De asemenea, tipă- 
reşte peste 300.000 de exemplare de calendar - 
carte (aferente fiecărui an) şi mii de Biblii orto- 
doxe, rezervate, în special, publicului ţintă al foii, 
adică sătenilor. Mulţi dintre aceştia învaţă să ci- 
tească de pe textele puse la îndemână de publica- 
ţia şi tipăriturile sibiene. Săptămânalul „Lumina 
Satelor“ şi, din 1930, suplimentul acestuia - „Oas- 
tea Domnului“ - cunosc tiraje uimitoare, de ordi- 





anul V e nr. 53-54 


37 





ROST 


REPERE 





nul zecilor de mii de exemplare, însumând, în 
preajma lui 1935, 15 milioane de exemplare vân- 
dute. 

Amploarea „fenomenului Iosif Trifa“ (cum a 
fost denumit în epocă) stârneşte invidii şi ură din 
partea multor confraţi de slujire, ale căror intrigi 
atrag, în cele din urmă, caterisirea (în 1935) preo- 
tului Iosif Trifa. 

I se interzice publicarea săptămânalelor „Lu- 
mina Satelor“ şi „Oastea Domnului“. Preia, în 
1935, revista „Ostaşul Domnului“ de la Bucureşti. 
Scoate, în acelaşi an, o nouă revistă - „lisus Birui- 
torul“, suspendată după chiar primul număr. 
„lisus Biruitorul“ va reapărea, apoi, cu intermi- 
tențe, până la începutul lui 1937, când va fi sus- 
pendată definitiv. 

După trei luni apare, la Făgăraş, „Ecoul“. 
Printr-un „ordin de la Bucureşti“ îşi încetează, la 
scurt timp, şi această publicaţie, apariţia. Îi ur- 
mează gazeta „Alarma“ (Făgăraş), al cărei tiraj 
este confiscat înainte de apariție. „Glasul Dreptă- 
ţii“ - Sibiu (sfârşitul anului 1937) este ultima pub- 
licaţie preluată şi tipărită de gazetarul Iosif Trifa. 

La 12 februarie 1938, ca urmare a unei ope- 
rații pe cord (cea de-a opta), preotul Iosif Trifa 
trece la cele veşnice. 

În şedinţa sa din 28 septembrie 1990, Sfân- 
tul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române decide 
ridicarea caterisirii preotului Iosif Trifa. 

„Ţinând seama de propunerile PS Episcop 
Vicar Serafim - se arată în textul hotărârii - care 
a propus reabilitarea memoriei sale şi acordarea 
iertării de pedeapsa caterisirii; 

Având în vedere că încă în viaţă fiind, fostul 
preot Iosif Trifa şi-a cerut iertare atât de Ia ier- 
arhul său (Mitropolitul Nicolae Bălan), cât şi de la 
Sfântul Sinod; 

Luând în considerare activitatea lui merito- 
rie depusă în slujba Bisericii înainte de pedep- 
sirea sa; 

În urma discuţiilor purtate de Sfântul Sinod 
în plenul său, care a apreciat că abaterile fostului 
preot Iosif Trifa au fost de natură disciplinară şi 
nu doctrinară; 

La propunerea Comisiei pentru doctrină, 
viața religioasă şi pentru mănăstiri, Sfântul Sinod 
a hotărât: 


Aprobă reabilitarea memoriei preotului 
Iosif Trifa şi ridicarea pedepsei caterisirii ce i-a 
fost aplicată de către Consistoriul Eparhial Sibiu 
în februarie 1935. 

Trebuie spus că reabilitarea memoriei părin- 
telui Iosif Trifa şi ridicarea pedepsei caterisirii 
sale hotărâtă de către Consistoriul Eparhial din 
Sibiu în 1935 reprezintă un act de dreptate istori- 
că ce se face atât persoanei, cât şi mişcării de re- 
naştere spirituală pe care a generat-o“ (Vestitorul 
Ortodoxiei Româneşti, periodic al Patriarhiei Ro- 
mâne, an II, nr. 19-20 / 1990, p.6) 


Referinţe critice 


e „La Sibiu, pe lângă Mitropolia noastră or- 
todoxă lucrează de ani de zile cu multă râvnă un 
preot. Nu este un cuvânt de laudă dacă voi spune: 
cel mai harnic preot din țară. El este redactorul 
unei foi pentru popor care se împrăştie la săteni, 
o foaie pentru norodul cel mare al satelor. Are în 
ea fel de fel de ştiri folositoare. Dar mai ales are o 
parte pe care nici o altă publicaţie n-o are aşa de 
minunat şi de bogat tâlcuită: e partea creştinului. 
Foaia poartă numele «Lumina Satelor». Cine se va 
abona la ea este în câştig. (...) Dar preotul de Ia Si- 
biu mai are o sumedenie de cărţi din care se vede 
că darul lui Dumnezeu a fost din belşug revărsat 
peste inima acestui minunat slujitor al Lui. (...) Le 
recomandăm bucuros pe toate. 

Numele preotului e bine să fie pus la inimă 
ca 0 pildă rară de ucenic al Mântuitorului. Însem- 
naţi-l bucuroşi ca pe o descoperire: preotul Iosif 
Trifa.“ (Nicolae Iorga) 

e „Dincolo, în Ardeal, un preot apostol a che- 
mat şi cheamă sub flamura câtorva îndatoriri de 
bună voie pe toţi cei care vor să se distingă în via- 
ţa lor creştină mai mult decât media credincioşi- 
lor. Mişcarea părintelui Trifa este binevenită şi 
vrednică de toată stima noastră. (...) 

Viaţa noastră bisericească seamănă prea 
mult cu pâraiele care curg vara, când n-a mai 
plouat de multă vreme. Ne miră când vedem azi 
pe albia uscată acest torent ivit, nu ştim de unde. 
Să fim înţelegători! Sus, în Libanul cel Duhovni- 
cesc, Dumnezeu păstrează tainice izvoare pentru 
noi păcătoşii.“2 (Gala Galaction) 


1 Nicolae Iorga - preluat din Iisus Biruitorul, nr. 4 /1990, p. 5. 


2 Gala Galaction - în Iisus Biruitorul, nr. 4/1990, p. 5. 





38 


anul V e nr. 53-54 


REPERE 














A WE 
4 Vii = A : 
NP i 
ZA %.) 
> A. 4 





e „Pentru a avea însă un folos adevărat din 
cetit nu e destul să ai dorința, ci să ştii şi ce să ci- 
teşti. Pentru că nu tot ceea ce se pune în tipar în 
formă de carte sau gazetă este literă de Evanghe- 
lie. Şi gazetele şi cărțile sunt așa cum le fac cei 
care le scriu. Unele sunt bune, altele sunt rele, 
unele sunt pline de învățătură, altele nu-ți folos- 
esc la nimic, dimpotrivă, te pot îndruma pe cărări 
primejdioase. (...) Avem azi mai multe gazete po- 
porale bune pe care le cunoaştem cu toții; cea mai 
veche: «Foaia Poporului», apoi «Lumina Satelor» 
- Sibiu.“3 (Ion Agârbiceanu) 

e „...«Lumina Satelor»? Am cercetat-o întot- 
deauna cu bucurie şi plăcere. Nu ca cel care vrea 
să afle; ci doar ca cel cu ochiul critic. Impresia 
unei munci modeste, stăruitoare şi rodnice, de 
încreştinare nu s-a dezminţit niciodată. 

Acum «Lumina Satelor» a împlinit cinci ani 
de neîntreruptă apariţie. Ce a făcut ea în aceşti 
cinci ani se poate vedea uşor. Căci harnicul părin- 
te 1. Trifa, redactorul foii, a adunat în 12 cărți toa- 
tă şcoala sufletească a «Luminii Satelor». Le-am 
citit pe toate. Sunt cărţi bine şi potrivit tipărite, 





„Lai * ; i ZE 





împodobite cu frumoase chipuri religioase - e 
adevărat, unele prea de-a dreptul luate din 
aşa-numitele Erbaungsbiicher protestante; ele 
cuprind tâlcuiri din Vechiul Testament, istorioare 
morale, adânciri în Evanghelii şi viaţa Mân- 
tuitorului ş.a. Un scris care, în adevăr, poate să ră- 
mână; care nu se leagă de viaţa trecătoare a ziaru- 
lui, ci €, în cel mai propriu înțeles al cuvântului, o 
şcoală; şi încă, una căreia e imposibil să-i lipseas- 
că succesul şi roadele. 

Munca Părintelui Trifa este o pildă. 

M-a oprit însă mai ales broşura intitulată In- 
trați în Oastea Domnului. Oastea Domnului lisus 
este o asociație absolut nouă la noi; ai cărei mem- 
bri îşi iau obligaţia de a trăi creştineşte. Organiza- 
ţia este cu mult prea interesantă, ca idee; căci ea 
încearcă să soluţioneze problema căreia, în Apus 
- ba chiar şi la franciscanismul nostru - îi răs- 
pund terțiarii. 

Ea ar trebui urmărită mai îndeaproape şi 
sprijinită. Munca de încreştinare are destule lu- 
cruri de învăţat de la activitatea părintelui Trifa, 
de la «Lumina Satelor».“4 (Nae Ionescu) 


3 Ion Agârbiceanu - Ce să citim, în Cuvântul poporului, nr. 20 / 17 mai 1930, p. 2. 
4 Nae Ionescu - Cuvântul, an UI, nr. 671, 29 ianuarie 1927, p. 1. 





anul V e nr. 53-54 


39 





ROST 


REPERE 





Biserica 


şi cultura mulțimii 


Arhim. luliu Scriban 





na din tânguirile cele mai mari în ţara 

noastră, în ziua de azi, este că încă n-am 

izbutit să dăm poporului nostru ştiinţa 
de carte. Cu toate împrejurările grele, cu toată în- 
vățătura scăzută a slujitorilor Bisericii în veacu- 
rile trecute, cu toate stingheririle aduse Bisericii 
în veacul al XIX-lea, când ea a început a nu mai fi 
socotită aşezământ de viitor pentru ridicarea lu- 
minată a păturilor populare, Biserica nu a încetat 
afice a fost în trecut, ba încă a rămas până în ziua 
de azi singurul aşezământ care poate da ştiinţa de 
carte, până în cele mai îndepărtate colțuri ale 
țării. (...) 

Un asemenea scris sporeşte şi noi avem tot 
mai multe dovezi că el nu încetează a răzbi, chiar 
când nu se aude de el, şi că este fruntea scrisului 
care intră în mâna poporului. 

Noi avem în Țara Românească, de zece ani 
încheiați, un aşezământ care este o puternică do- 
vadă în această privinţă. Este vorba de aşa numi- 








. 











Elevul losif Trifa 


ta „Oastea Domnului“ de la Sibiu, care azi este 
răspândită peste tot cuprinsul țării noastre şi a 
trecut şi în Serbia. Ea este un aşezământ de mai 
multă înviorare creştinească, a răzbătut mai mult 
la sate şi azi a izbutit să aibă peste 70.000 de 
părtaşi. 

Nu voi vorbi despre alte amănunte ale întoc- 
mirii lui, fiindcă nu intră în raza cercetării noas- 
tre. Voi spune numai că, fiind aşezământ creşti- 
nesc, se împărtăşeşte şi el din trăsătura Bisericii, 
care este necesitatea cărții. În adevăr, şi „Oastea 
Domnului“, fiind aşezământ de răspândire a lu- 
crului ei duhovnicesc, are nevoie de carte. Pentru 
aceasta, şi-a înființat în Sibiu tipografie, în care 
numai maşinile costă peste 2.000.000 lei. Apoi, 
din aceste maşini au ieşit până acum zeci de 
scrieri, în zeci de mii de volume, din care toate la 
un loc sunt peste 500.000 bucăți. Afară de aceas- 
ta, ea mai tipăreşte două foi săptămânale: „Lumi- 
na Satelor“ şi „Oastea Domnului“, care ies în 
peste 10.000 de bucăți. 

Cititorii tuturor acestora, în cea mai mare 
parte, sunt sătenii. „Oastea Domnului“ are oame- 
nii ei, care umblă cu căruciorul din sat în sat şi 
răspândesc cărţi. Sunt vânzători din care unii au 
împrăștiat prin sate cărţi de sute de mii de lei. 

Este aceasta o lucrare culturală pentru răs- 
pândirea cititului? 

Acum să se mai ştie un lucru: aceste scrieri 
nu sunt vândute, iar apoi rămân neatinse de mâ- 
na nepăsătoare către citit a ţăranului. Nu, ci păr- 
taşii „Oştii Domnului“ sunt o arătare nouă în țara 
noastră. Ei sunt țăranii dornici de carte. Sunt 
prinşi de un dor de citit şi de a se lumina, cum 
până acum n-am avut pildă în ţara noastră. În 
această privință, putem vorbi, fără a umfla nimic, 
că, prin „Oastea Domnului“, a intrat în ţara noas- 
tră un suflet nou, din care răsare o țărănime 
nouă. 


“Din Biserica și problemele sociale, Tip. Cărţilor Bisericeşti, 1933, pag,149-164. 





40 


anul V e nr. 53-54 


REPERE 














La congresul „Oştii Domnului“ de anul trecut 
din Sibiu, au venit acolo ca la 2.000 de săteni din 
toată țara. Unii au venit pe jos de a sute de kilo- 
metri, numai din setea de a fi împreună cu fraţii 
lor şi a gusta frăția creştinească. 

Toţi aceştia ştiu azi a cânta cântări creştineşti 
şi sunt cum nu se poate mai iubitori de carte. Pâ- 
nă şi pe femei le vezi cu cartea în mână şi, după 
dânsele, copilele lor, care cresc în această atmos- 
feră de luminare sufletească. 

Se întâmplă cu oamenii aceştia lucru ciudat 
că ei, care în copilăria lor n-au putut fi dobândiţi 
sufleteşte să aibă poftă de învățătură, sunt prinşi 
de dorul acesta abia târziu, după ce au ajuns băr- 
baţi, iar unii au îmbătrânit. 

Înflăcăraţi de cuprinsul înălțător al scrierilor 
sfinte, doresc şi caută să învețe a citi măcar acum. 
Sunt preoți în felurite sate (Vasilescu din Sion, 
Prahova; Gafton din Rotari, Prahova; Petre Chiri- 
că din Iaşi, fost paroh în-tr-un sat din Vaslui), care 
mărturisesc despre oamenii care s-au apucat să 
învețe carte numai din dorul de a putea citi Sfân- 
ta Scriptură. 

Alături de Sfânta Scriptură, ei citesc azi şi 
toate celelalte scrieri ale „Oştii Domnului“. Pe fie- 
care săptămână ei au cele două ziare ale „Oştii“ şi 
se hrănesc sufleteşte cu ele. 

Apoi iată că, prin acest aşezământ, noi avem 
azi o nouă lucrare, plină de izbândă, pentru pă- 
trunderea cititului în popor. Nu a izbutit şcoala, 


dar izbutesc întocmirile Bisericii sau gusturile să- 
dite de ea. Nu înseamnă şi aceasta că Biserica este 
până azi organul cel mai însemnat pentru 
răspândirea ştiinţei de carte în popor şi în aceas- 
ta ea nu poate fi înlocuită prin nimic? 

Şi încă nu este „Oastea Domnului“ singurul 
organism care lucrează în felul acesta. Dacă e ade- 
vărat că ea este o întocmire mai puternică şi cu o 
răspândire mai largă, sunt însă şi altele, care şi 
ele lucrează cu oarecare izbândă. (...) 

Câte am înşirat noi, în cele de mai înainte, 
nu sunt singurele organe prin care Biserica îşi în- 
deplineşte această chemare a ei. Mai de a fiecare 
episcopie şi mitropolie se urmează cu măsuri, 
care duc ştiinţa de carte cât mai adânc în popor. 
Mai sunt de luat în seamă înjehebările neoficiale, 
cum este „Oastea Domnului“ şi altele ca ea, care 
îndeplinesc această chemare fără mijloacele bă- 
neşti ale oficialilor şi care izbutesc, cum nici pe 
departe nu izbutesc câte se trâmbițează şi se 
lucrează prin măsuri din cancelariile minis- 
terelor. 

Deci Biserica prin nimic n-a putut fi înlătu- 
rată din starea ei de aşezământ cultural de treap- 
ta întâia şi ea este, înainte de toate, organul cel 
mai vânjos pentru a învăţa pe toţi oamenii ştiinţa 
de carte. Şcoala, cât este ea de şcoală şi de ajutată, 
nu poate izbândi în aceeaşi măsură, pentru că nu 
se sprijină pe simţul adânc, zidit de veacuri, din 
inima sătenilor. 





anul V e nr. 53-54 


4 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centura Politicii 


Dictatorul Traian 
faţă cu „reacţiunea“ 


Viorel Patrichi 











e ce este Traian Băsescu un dictator furi- 
[) bund? Iată câteva motive: - pentru că a 

fost târât de cei 322 în fața electoratului 
şi mai ales pentru că a fost reconfirmat pe funcţie; 
- fiindcă se sfătuieşte cu Gabriel Liiceanu şi coace 
a treia Republică, iar pe Savonarola şi pe Analistu 
Neamului nu-i invită la Cotroceni; ei nu sunt in- 
telectuali rasaţi? Că spunea Savonarola pe sticlă: 
„Elena Udrea a stat pe canapeaua mea!“ Mă uitam 
lung la el şi mă întrebam cât de mult mă reprezin- 
tă el pă mine, mă! Iar dictatorul iar a zis că unii 
ziarişti nu fac nici cât o ceapă degerată, că trăiesc 
de pe urma axiomelor lansate de politicieni. Spre 
pildă, io! Io ştiu că în fiecare ziarist slab zace un 
politician stupid şi un scriitor ratat. Io însă nu voi 
fi considerat dictator niciodată... 

- nu-şi ţine gura atunci când află câte ceva 
despre afacerile noastre; 

- le cere procurorilor şi judecătorilor să-şi fa- 
că treaba; 

- a transmis către Parlament o scrisoare pri- 
vind organizarea unui referendum pentru votul 
uninominal, iar aleşii nu i-au răspuns de trei luni. 
(De ce s-ar sinchisi demnitarii să ne răspundă 
nouă, oamenilor obişnuiţi, atunci când vrem să 
ne aflăm dreptatea?) Deocamdată, supuşii Pros- 
tănacului oferă tot felul de variante pentru votul 
uninominal - poate nu se mai face legea! Traiane, 
cheamă-ne la referendum fiindcă nu se poate alt- 
fel! 


- nu promulgă legile populiste, fără funda- 
mentare economico-financiară; 

- susține că în România este secetă, în timp 
ce Motocicleanu stă în şubă; 

- conform sondajelor, este cel mai urât poli- 
tician, iar femeile din România - culmea! - tot pe el 
îl preferă, în loc să urmeze un fost manechin care 
prezenta chiloţi tetra la APACA. 

Şi ar mai fi un motiv pentru care Traian Bă- 
sescu este un dictator: nu-l acceptă pe cuscrul Vio- 
rel Hrebenciuc. Ca un Capulet acrit, Marinelu a 
spus apăsat că nu l-ar accepta pe „guzganul roza- 
liu“ ca rudă nici măcar prin alianță. În stilul carac- 
teristic, Hrebe a transmis că el nu se opune aces- 
tei relații dintre Elena şi Andrei. „Nici fiul meu nu 
se opune...“ 

Numai pentru că a îndrăznit să spere că va 
moşteni tronul Partidului Comunist, râvnind la 
mâna Zoiei, Petre Roman a fost trimis pachet cu 
bursă la Toulouse. Şi ce rău a ajuns! 


Capulet și Guzganu Rozaliu 


În timp ce Mircea Geoană le promitea pensi- 
onarilor că moare pentru ei „cu Guvernul de gât“, 
Bogdan Olteanu trecea rapid prin Camera Depu- 
taţilor legea PSD pentru mărirea pensiilor, dar şi 
legea care abilitează Executivul să conducă patria 
prin ordonanţe pe durata verii. Trocul se făcuse şi 
simularea a fost perfectă. Ce mai contează că în 
sală erau doar 13 deputaţi? Aleşii au tras cortina 
şi au plecat în vacanță. Meritau! Ei ne-au oferit o 
sesiune turbulentă şi au pus la grea încercare ner- 
vii românilor. „Cei 322* au spart Guvernul Alian- 
ței Dreptate şi Adevăr, l-au suspendat pe preşe- 
dintele ales şi l-au târât din nou în fața alegăto- 
rilor. Înfrângerea de la referendum nu i-a domolit 
şi au continuat combinaţiile în jurul unui guvern 





42 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





minoritar pentru împărțirea sinecurelor, „pentru 
ciolan“. În campania pentru referendum, Traian 
Băsescu a afirmat că marele aranjor, „sforarul“ 
acestor mişcări subterane este senatorul PSD 
Viorel Hrebenciuc, pe care l-a alintat cu metafora 
„guzganul rozaliu“. Într-adevăr, negociatorul lui 
Mircea Geoană a fost Hrebenciuc. Şi aici s-a dez- 
voltat o ironie de plajă, ca o parabolă de Shakes- 
peare în politica de pe Dâmboviţa: gura târgului 
dă zvon că băiatul domnului Hrebenciuc ar fi cu- 
cerit de mezina preşedintelui. 


Trimisul lui Dumnezeu 


După eşecul dialogului dintre preşedintele 
Traian Băsescu şi reprezentanţii partidelor poli- 
tice, majoritatea aleşilor au dezbătut moţiunea 
„Guvernul Tăriceanu trebuie să plece“, depusă 
de Partidul Democrat. Premierul Tăriceanu l-a 
acuzat pe preşedinte că este principalul vinovat 
de criza actuală, iar ministrul Nicolăescu a spus 
că „Traian Băsescu suferă de mai multe boli 
psihiatrice“. Iar dictatorul l-a dat în judecată pen- 
tru insultă, în loc să-i dea două perechi de palme. 
Concluzia liberalilor a fost că motoarele 
economiei duduie, iar Guvernul stăpâneşte situ- 
aţia. PSD, PC şi PRM nu au votat moţiunea, chiar 
dacă nu au dat semne că îl mai susțin pe Călin 
Popescu-Tăriceanu, ca la votul de re-învestire. 
Mircea Geoană a spus că PSD aşteaptă raportul 
Comisiei Europene şi abia atunci se va hotări ce 
va face. În concluzie, Executivul rămâne de 
neclintit. Călin Popescu-Tăriceanu a găsit expli- 
cația situaţiei din patrie: „Criza politică este 
determinată de un personaj care se crede trimi- 
sul lui Dumnezeu pe pământ şi care reprezintă 
începutul dictaturii. Acest personaj a dezechili- 
brat instituţiile statului şi a transformat instituţia 
prezidenţială într-un demolator, nu jucător. 
Niciodată nu mi-am dorit să fiu parte a unui sis- 
tem fragil, una din naţiunile unde continuitatea 
politică depinde de starea de spirit a unui per- 
sonaj ce se crede trimisul lui Dumnezeu pe 
pământ, uitând complet de ce am fost votaţi ca să 
conducem România. Eu sunt mândru de rezul- 
tatele guvernării. Eu nu îl reprezint pe Dumne- 
zeu, ceea ce ar fi o blasfemie, ci încerc să găsesc 
soluţii şi să lucrez în folosul cetăţenilor. Am 
servit țara şi cetăţenii cum am putut mai bine“. 


Punte sau capră? 


A venit momentul adevărului şi Corneliu Va- 
dim Tudor rupe trena: „Mircea Geoană nu-şi mai 
aparține, fiind o marionetă penibilă, care a mințit 
ce a minţit, a simulat ce a simulat, dar a venit un 
moment al adevărului când i-a căzut masca şi 
lumea l-a văzut în patru labe, stând la coadă, în şir 
indian, împreună cu Băsescu, ca să-l umple de res- 
pect pe marele licurici. Geoană a scos PSD de pe 
orbita firească. E treaba lor, dar să nu ne ia pe noi 
de fraieri!“ Aferim! 

Aflăm chiar din gura dumisale că Adrian 
Năstase va candida iarăşi la preşedinţia Româ- 
niei. Noi îi dorim sincer să înfrângă din nou. Mai 
ales că acum poate s-o invoce şi pe mătuşa Tama- 
ra, fiindcă moliile de la Curte au prestat elegant 
pentru cei care le-au băgat acolo... Fireşte că noi 
vrem, însă fireşte că Prostănacu a sărit ca fript: 
„Unele organizaţii fac regii în legătură cu întoar- 
cerea lui Adrian Năstase. Dar dosarele grele ale 
lui Adrian Năstase nici n-au fost încă scoase“. Să 
juri că tot Marinelu şi-a băgat coada... Şi nu e sin- 
gurul loc. Aflăm că Bogdan Olteanu a propus ca 
Adrian Cioroianu să candideze la preşedinţie din 
partea liberalilor. Dacă este adevărat că Adrian 
Cioroianu a intrat desculţ şi cu pantalonii în vine 
pe teritoriul Statelor Unite, atunci bine i-au făcut 
yankeii. le-te ce zice şeful diplomaţiei române: 

„România poate fi o punte între Uniunea 
Europeană şi NATO, pentru că România nu tre- 
buie să aleagă între cele două“, a spus Cioroianu. 
Cum Dumnezeu să fii punte între două realităţi 
din care faci parte? Poate capră... 


„Ori ţigănie, 
ori social-democrație!“ 


Zile toride şi anoste, în care politicienii dau 
semne de oboseală. Premierul Tăriceanu a plecat 
la Sinaia unde a declarat că „regretă şi-i pare rău“ 
pentru situația actuală din România şi a repetat 
că PSD nu va primi nici un post în Guvern. Oricât 
de „nervoși“ ar fi colegii lui Mircea Geoană. Iar 
acolo, la PSD, chiar există motive de nervozitate. 
Marian Vanghelie a cerut excluderea din partid a 
vicepreşedinţilor Vasile Dâncu şi Victor Ponta 
fiindcă ar fi „duplicitari“. Cuvânt greu pentru un 
lider PSD! La 14 iulie, chiar de ziua lui de naştere, 





anul V e nr. 53-54 


43 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Geoană s-a împăcat cu toate grupările. Până la 
următorul război care mocneşte. 

În toate partidele, şefii îşi amenință subalter- 
nii cu execuţia politică sumară şi chiar trec la 
fapte. Uneori din te miri ce. 

Lupta pentru putere în Partidu lu Mucles s-a 
mutat în Ferentari. „Olandezu“ Marean van Ghelle 
a cerut excluderea lui Vasile Dâncu şi a lui Victor 
Ponta. Supărat că Prostănacu îl foloseşte pe olan- 
dezu zburător pe post de berbec ciut, Dâncu i-a 
avertizat pe şefii dumisale „să aleagă între țigănie şi 
social-democraţie“. Eu cred că ei au optat demult! 

Un alt imbold în această vară năucă l-a cu- 
prins pe Emil Constantinescu: el i-a interzis lui 
Traian Băsescu să mai intre în Piaţa Universității. 
Iac-aşa! 


Poliţia politică 


13-15 iunie 1990 - zile nefaste, în care, la 
adăpostul minerilor, Ion Iliescu şi Petre Roman 
foloseau serviciile secrete contra adversarilor po- 
litici. În umbra lămpaşelor şi a târnăcoapelor, au 
fost maltrataţi şi chiar ucişi oameni, iar prestigiul 
României pe arena internaţională s-a prăbuşit. 
Preşedintele nu a fost suspendat, nici judecat 
pentru poliție politică. Vremea a trecut, iar suspi- 
ciunile că Securitatea s-a metamorfozat perfect şi 
că şi-a continuat acțiunile subterane nu au dis- 
părut din imaginaţia publică. Scenariul răpirii 
ziariştilor din Irak, deşi pleca din grădina sena- 
torului PSD Ion Vasile, s-a insinuat tot ca o diver- 
siune a serviciilor secrete. La comanda lui Traian 
Băsescu! Dispariţia lui Omar Hayssam şi a lui Mu- 
hammad Munaf avea să alimenteze şi mai mult 
suspiciunile. A urmat ancheta pe marginea biletu- 
lui pierdut de Florian Coldea, primul adjunct al 
directorului SRI George Maior. Nimeni nu l-a în- 
trebat pe Mircea Geoană cum a ajuns biletul Ia el. 
Pentagonul antiprezidenţial l-a acuzat tot pe 
preşedinte de poliție politică, fiindcă ar fi încer- 
cat să-i şantajeze pe venerabilii judecători de la 
Curtea Constituţională, desemnaţi acolo de Ion 
Iliescu. 

Prin urmare, de câte ori apare o situaţie deli- 
cată, ne întoarcem la gentlemenii suspiciunii. 
Chiar şi George Maior a recunoscut că aleşii au 
exercitat o mare presiune asupra SRI, în perioada 
referendumului. 


După ce aleşii din pentagonul antipreziden- 
țial şi-au tăiat craca, sondajele de opinie îl prezin- 
tă pe Marinelu numai cu vânt bun la pupa. A plătit 
sondajeleee! Chiar toate? Chiar au bocii atâția 
bani câţi ar putea să toace băieții de la „institu- 
tele“ de foraj? Dar ceilalți nu au bani? De ce nu 
umflă şi ei măcar un sondaj-acolo, să se verifice 
regula? 


„Lumea nu mă lasă 
să muncesc!“ 


După ce Alianţa DA a ajuns Ia tribunal pen- 
tru partaj, toată România bate spre portocaliu. La 
fel ca în savană, căldura mare amplifică şi agresi- 
vitatea politică. S-au dezbătut moţiuni simple, 
avansate de Partidul Democrat pentru agricul- 
tură şi sănătate. PD i-a arătat cu degetul pe vino- 
vați prin chiar denumirea moțiunilor: „Astăzi, cri- 
za din sănătate are nume propriu: Eugen Nico- 
lăescu“ şi, respectiv, „Ministrul Decebal Traian Re- 
meş, groparul agriculturii româneşti“. De 17 ani, 
numai gropari avem la Agricultură. Emil Boc a 
cerut revocarea celor doi demnitari. Conform 
Constituţiei, o moţiune simplă adoptată de majo- 
ritatea parlamentară nu-i obligă să-şi dea demi- 
sia. Oricum, cei doi miniştri nu aveau de ce se 
teme fiindcă PSD şi PRM nu au votat moţiunea 
PD, cu toate că nici aceste partide nu aprobă acti- 
vitatea Guvernului Tăriceanu. PSD a depus moţi- 
uni proprii contra aceloraşi miniştri şi a tot ame- 
nințat cu moţiunea de cenzură. Spaima de alegeri 
anticipate oferă însă argumente pentru susține- 
rea oricărui guvern. 

Prin urmare, apa trece, miniştrii rămân! De- 
cebal Traian Remeş ne asigură că nu va creşte pre- 
ţul la pâine, chiar dacă nu s-ar face nici un gram 
de grâu. Şi apoi, decât să dăm bani pe irigații, mai 
bine importăm din Ungaria! La rândul său, Eugen 
Nicolăescu i-a asigurat pe partenerii de la PSD că 
ar accepta până şi o reformă de tip Brânzan pen- 
tru bolnavii din România. Nu putem să nu men- 
ționăm reacţia ministrului Nicolăescu: „Lumea nu 
mă lasă să muncesc. Eu o să merg în Parlament să 
le explic rezultatele mele, care, fireşte, nu sunt 
tocmai la nivelul pe care cu toții l-am dori, dar mă- 
car am început reforma sistemului, şi-i voi ruga să 
mă lase să-mi fac treaba, pentru că politica doar 
zăpăceşte lumea şi ne face să ne pierdem timpul“. 





44 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





Sansa noastră este Chiuară 


La fel de dăştept este şi ministrul Tudor 
Chiuariu, care a trimis la Bruxelles o țidulă prin 
care cere să nu mai fie lăudaţi procurorii de la 
Departamentul Naţional Anticorupție, iar gândi- 
torii s-au conformat. 

Comisia Europeană a dat publicităţii Rapor- 
tul de monitorizare a eforturilor României în pro- 
cesul de integrare. Documentul apreciază că Exe- 
cutivul de la Bucureşti a bifat pe hârtie toate pro- 
gramele asumate. În realitate, până la concretiza- 
rea măsurilor, mai este cale lungă, consideră 
Franco Frattini, vicepreşedintele Comisiei Euro- 
pene. Nu avem capacitatea să combatem corupția 
la nivel înalt, sentințele se lasă prea multă vreme 
aşteptate. Mai mult, Monica Macovei a afirmat că 
Executivul de la Bucureşti ar fi intervenit pentru 
o variantă mai prietenoasă a raportului referitor 
la Justiţie. Nu ştim sau nu putem să preluăm fon- 
durile alocate pentru dezvoltare, astfel că Româ- 
nia, în loc să beneficieze de noul ei statut, trebuie 
să cotizeze în 2007 către Bruxelles cu peste un mi- 
liard de euro. Raportul avertizează că e posibil să 
pierdem un sfert din banii promişi pentru agri- 
cultură şi recomandă monitorizarea severă timp 
de încă doi ani. 

Dincolo de nota optimistă a raportului, pe 
lângă alte lipsuri, România concretă este bântuită 
de cea mai cumplită secetă. Preşedintele Băsescu 
l-a convocat la CSAT pe premierul Tăriceanu pen- 
tru a prezenta efectele crizei. În replică, şeful Gu- 
vernului a afirmat că nu este nici o criză în țară, că 











Franco Frattini 


situația se află sub control şi că preşedintele tot nu 
poate ajuta cu nimic. Care să fie motivul pentru 
care o realitate clară este percepută atât de diferit? 

Pentru că Motocicleanu a ajuns momâia 
Prostănacului, Partidu lu Mucles a trecut la mită 
electorală pe față, doar s-or mai îndrepta sonda- 
jele. Dublăm pensiile, dăm peste şase milioane 
subvenții la hectar, dăm şi despăgubiri de secetă 
pentru oamenii noştri de pe ogoarele patriei. De 
unde bani? Să caute Tăriceanu. 

După ce l-a trimis pe şeful Guvernului să îm- 
brace şuba şi cizmele de cauciuc pentru a constata 
efectele secetei din teritoriu, dictatorul a tăcut din 
nou. El coace însă la Cotroceni „a treia republică“, 
sprijinit de intelectuali aleşi pe sprânceană. Pre- 
mierul pare însă tot mai relaxat. Mai ales că a avut 
un ceas de taină cu Viorel Hrebenciuc. O garanţie 
în plus că PSD e speriat şi că a uitat de moţiunea 
de cenzură. Ce fel de relaţie să fie oare între PSD 
şi PNL? Vorbeam altădată despre bordel. 

Estimp, România zboară, nu merge! Agenţia 
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ne 
asigură că rata şomajului din țară este de numai 
4,1%. Trebuie verificat dacă nu cumva lau reacti- 
vat pe Emil Bobu. Ce vor fi fiind românii plecați 
în tuspatru zările, dacă nu şomeri? Pe ei Motoci- 
cleanu se gândeşte să-i pună la taxe, chiar dacă nu 
face nimic pentru ei. 


În căutarea 
„Schitului de ceară“ 


Privind cu ochii căscaţi la ce se întîmplă aie- 
vea în jurul nostru, ne putem întreba dacă Româ- 
nia este o țară bolnavă. Eu cred că nu şi am găsit 
cel mai bun argument: o carte. Cu ani în urmă, 
intenţionam să realizez o colecţie de reportaje 
despre români eminenți, indiferent de domeniu. 
Oameni, care, într-o perioadă sinistră, de prăbu- 
şire generală, realizează totuşi lucruri de excepție 
pentru dăinuirea noastră spirituală. Am umblat 
mult şi am adunat exemplare interesante, dar 
proiectul meu a rămas încă în sertar. 

Cu toate acestea, pentru a mine a fost o bucu- 
rie să văd că Iftimie Nesfântu a reuşit să publice la 
Editura Codex Aureus cartea Schitul de ceară. Este 
opera celui mai surprinzător autor de reportaje 
din presa contemporană, chiar dacă Savonarola 
premiază mereu şi mereu alte nume. Nimic din ce 





anul V e nr. 53-54 


45 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





este românesc, deci autentic profund, nu-i este 
străin lui Iftimie Nesfântu. Nu este doar un nou 
Calistrat Hogaş, îndrăgostit însă de Apuseni. Avem 
aici un reporter frenetic, febricitant, în cel mai fru- 
mos sens al cuvântului, care a bătut România toată 
cu piciorul. Nu există nici o temă gravă, pe care 
autorul cu nume exotic străvechi să n-o abordeze: 
exploatările de uraniu, orfelinatele, spitalele de 
nebuni, experiențe şi experimente psiho-sociale la 
limită. Aşa cum procedează şi în cadrul Dicţiona- 
rului Dârţu, autorul caută români de excepție şi-i 
pune în legătură cu noi, „ni-i destăinuie“. 

„M-am gândit de multe ori la ceea ce public 
ca fiind o lucrare comună şi a celui intervievat - 
personaj prezent explicit în texte - şi a mea. Şi în 
ultimă instanță, este mai puțin importantă pre- 
zența mea. Important este pe de o parte persona- 
jul intervievat, pe de altă parte, cititorul. Eu nu 
sunt decât un intermediar între cei doi, o Cale... 
Se întâmplă - mi se întâmplă - să fie şi altfel: eu - 
cel care scriu - pot fi «mediator» între mine şi ... 
«mine»! Și-atunci, ca într-o vrajă, se face mai 
multă lumină...“ 

Pentru bărbosul cel colbăit de drumuri, să 
caute „curpenul“ oamenilor şi gândurilor lor nu 
este doar o strategie de dialog. Titlul cărții porneş- 
te semnificativ de la nuvela mai puţin cunoscută a 
lui Vasile Voiculescu. Înainte să intre la Înalt Prea 
Sfinţitul Bartolomeu Anania pentru un interviu, 
el citise opera prelatului şi, nu întâmplător, opiniile 
lui despre literatura lui Voiculescu. Văzând că „bo- 
leşnița“ îi ucide prisaca, Profira săvârşeşte blasfe- 
mia care salvează creaţia: intră în altar, ia agheaz- 
mă în gură şi scuipă apoi în fiecare stup. Blestemul 
se dezleagă şi albinele revin la viață. Iar în fiecare 
stup, Profira va desluşi un schit miniatural din 
ceară. „Şi înlăuntrul chivotului, prin uşiţele date 
în lături, se zărea sprijinită pe un fir de picioruş o 
țintişoară luminoasă, pristolul pe care odihnea un 
potir, mic cât o scânteie, unde strălucea păstrat 
stropul de împărtăşanie scuipat de ea...“ 

Nu este România de astăzi aidoma prisăcii 
bolnave, din care trândăvia şi răutatea trebuie 
scoase cu orice preț? Iar jurnalistul o caută, prin 
sute de reportaje, pe... Profira. Că este vorba de- 
spre doctorul Găvănescu, sau despre doctorul 
Teodorescu, sau despre doctorul Şelaru, sau de- 
spre ÎPS Bartolomeu Anania, cititorul află mereu 
şi mereu că există români care trudesc şi veghea- 


ză în prisaca bolnavă. Oameni care citesc gându- 
rile altora sau cărți pe care nu le-au văzut nicio- 
dată, care îi „văd“ pe răufăcători peste dealuri şi 
munți, întregesc o colecţie de personaje fantas- 
tice, la limita dintre magie şi realitate banală, 
uneori deliberat ludică. Într-o asemenea lume, se 
pot transfera stări şi se transpun dezastre proprii 
spre viața altora. Autorul şi-a împodobit sugestiv 
reportajele cu fotografii realizate de doctorul 
Trestian Găvănescu, un mare pasionat, cu sigu- 
ranţă cel mai reprezentativ artist din domeniu. 


Și prostituatele lor! 


Senatorul american Tom Lantoş l-a catalogat 
pe fostul cancelar german Gerhard Schroeder 
„prostituată politică“ pentru că primeşte de la 
Vladimir Putin sume mari de bani. Lantoş a pre- 
cizat că în martie 2006, imediat după retragerea 
din postul de cancelar, Schroeder a devenit preşe- 
dintele societăţii North European Gas Pipeline 
Company, companie în cadrul căreia 51% din ac- 
țiuni sunt deținute de Gazprom. Lantoş şi-a per- 
mis în discursul său critici şi la adresa fostului 
preşedinte al Franţei Jacques Chirac. „Franţa nu 
apreciază suficient contribuţia SUA în elibera- 
rea Franței de către nazişti“, consideră Lantoş. El 
i-a recomandat lui Chirac să meargă în Norman- 
dia şi să se uite la rândurile nemărginite, cu cruci 
albe de marmoră şi cu stelele lui David, puse în 
memoria soldaţilor americani care şi-au dat viața 
pentru libertatea Franţei. Tom Lantoş s-a născut 
în Ungaria, în 1928, şi este singurul congressman 
care a trecut prin lagărele naziste. EI şi-a exprimat 
speranța că succesorii lui Chirac şi Schroeder - 
Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy - vor avea o ati- 
tudine pozitivă în relația cu SUA. Frank-Walter 
Steinmeier, ministrul Afacerilor Externe al 
Germaniei, a ripostat: „Iom Lantoş îl jigneşte nu 
numai pe fostul cancelar, dar în mare parte şi 
poporul german“. 


Kalman și agentura Rusiei 
de la Bucureşti 


În sfârşit, comuniștii din Basarabia au pier- 
dut alegerile locale. La Corjova, satul în care s-a 
născut Voronin, milițienii lui Smirnov au făcut 
ce-au vrut: nu le-au dat voie oamenilor să voteze. 





46 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





Prin urmare, ce fel de preşedinte este Voronin, 
care nu a putut merge nici la înmormântarea ma- 
mei din Corjova, fără aprobare de la Vladimir 
Putin? Primar al Chişinăului este acum Dorin 
Chirtoacă, un liberal de numai 29 de ani. Un tâ- 
năr format în România. 

Parlamentul European, reunit în sesiune la 
Strasbourg, a votat în unanimitate o moţiune 
asupra „Violării continue a drepturilor omului în 
Transnistria şi necesitatea unei mai mari impli- 
cări a Uniunii Europene în rezolvarea conflictului 
înghețat în această regiune a Republicii Moldo- 
va“. Proiectul de rezoluţie a Parlamentului Euro- 
pean a fost depus Ia inițiativa europarlamentar- 
ilor Partidului Democrat din România. În sfârşit, 
o atitudine normală, chiar dacă nu va avea con- 
secințe imediate asupra barbariei de pe Nistru. 
Dar să mergem mai departe. 

Kalman Mizsei, reprezentantul Uniunii Euro- 
pene pentru Basarabia, a declarat, pentru presa 
de la Bucureşti că solicitarea cetățeniei române 
de către cetăţenii moldoveni este un motiv de 
preocupare şi pentru Chişinău, dar şi pentru Bru- 
xelles, care vrea ca România să-şi reformuleze 
legea cetățeniei pentru a o face mai restrictivă. 
Astfel reprezentantul ungur al Uniunii Europene 
se raliază atacurilor antiromâneşti ale guvernu- 
lui comunist de la Chişinău al reprezentanţilor 
Moscovei. 

„Chişinăul nu ar vrea să vadă că cetăţenii 
moldoveni cer în masă cetățenia română pentru 
a ajunge în UE. Bruxellesul aşteaptă ca România 
să-şi reformuleze legea cetăţeniei într-un fel în 
care să restrângă bazele de acordare a cetățe- 
nici.“ Ungurul Mizsei nu ia în considerare sutele 
de mii de cetățenii acordate de Bulgaria, Ungaria 
şi Polonia. „România a avut uneori atitudinea de 
frate mai mare şi mai bogat față de Basarabia şi a 
privit-o uneori dispreţuitor, o atitudine căreia tre- 
buie să-i reziste, pentru a înlătura temerile 
Chişinăului“, a adăugat Miszei. Dragă tovarăşe 
Kalman Mizsei, cine i-a întrebat pe basarabeni 
atunci când li s-a luat cetăţenia română? Normal 
ar fi ca România să ducă reparația până la capăt: 
să acorde automat cetăţenia română tuturor ba- 
sarabenilor, indiferent de etnie şi fără să stea la 
coadă. La fel ca agentura Rusiei de la Bucureşti, 
Mizsei a solicitat ca România să semneze acordul 
asupra frontierelor şi tratatul de bază. 


Dacă tot veni vorba despre „agentura 
Rusiei de la Bucureşti“, au fost eliberaţi cei trei 
deţinuţi politici de la Tiraspol. Preşedintele 
Băsescu le-a acordat Steaua României, George 
Becali le-a oferit câte 50.000 de euro. Toate 
bune și frumoase, dar de ce nu a fost invitat şi 
Ilie Ilaşcu? Veteranul grupului l-a acuzat pe 
Victor Roncea că ar fi agentul Federaţiei Ruse şi 
că aşa se explică de ce nu a fost invitat. Lista cu 
invitaţii ar fi întocmit-o Victor Roncea cu 
Alexandru Leşco. În replică, Victor Roncea s-a 
înflăcărat şi mai mult şi a spus că Ilie Ilaşcu a 
furat banii oferiţi de George Becali şi, mai mult, 
este „un banal agent al Rusiei“. Fraţilor, dincolo 
de circul care murdăreşte ultima noastră idee 
frumoasă, hotărâţi-vă care din voi aţi fi agenți 
FSB sau GRU! 


Revine Războiul Rece! 


Pentru cine nu pricepe încă traiectoria 
Rusiei, care practică monopolul energetic de stat, 
iată că însuşi preşedintele Putin a explicat la Is- 
tanbul, cu ocazia summitului Organizaţiei Coope- 
rării Economice a Mării Negre: „Toată lumea ştie 
că Balcanii şi regiunea Mării Negre au fost o zonă 
de interes deosebit pentru noi. Rusia, cu posibili- 
tăţile sale tot mai mari, revine în această regiune, 
este un fapt evident“. Vladimir Putin a semnat 
apoi decretul de suspendare a participării Rusiei 
la Tratatul pentru Forţele Convenţionale în Euro- 
pa, fiindcă americanii s-au apropiat prea mult de 
frontierele imperiului. 

Decretul vizează „suspendarea aplicării de 
către Rusia a Tratatului pentru Forţele Convenţio- 
nale în Europa şi a acordurilor internaţionale ce 
decurg din acest tratat“, potrivit biroului de presă 
al Kremlinului. Decretul suspendă participarea 
Rusiei la Tratatul Forţelor Convenţionale în Euro- 
pa, care limitează numărul armamentelor grele 
desfăşurate între Atlantic şi Urali. 

Discuţiile Rusiei cu NATO s-au încheiat fără 
progrese. Un purtător de cuvânt al NATO a decla- 
rat în legătură cu suspendarea participării Rusiei 
[a tratat: „Dacă se confirmă, secretarul general re- 
gretă extrem de mult această decizie. Aliaţii con- 
sideră acest tratat un element foarte important în 
securitatea Europei“. 

Cine îşi face bagajul? 





anul V e nr. 53-54 


47 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Jocul 


de-a Războiul Rece 


De două decenii aproape uitasem de amenințările tăioase cu 
rachete, meteahnă dragă Moscovei în timpul Războiului Rece. 
Dar domnul Putin a privit puţin spre vremurile tinereților sale 
şi i s-a părut interesant să intre, măcar pentru cinci minute, în 
rolul unui secretar general al PCUS, lider absolut al Uniunii 


Paul Nistor 





Sovietice. 

um Rusia a căzut binişor în ierarhia mon- 
GQ dială de putere, de pe locul doi măcar 
spre poziţia a cincea, țarul postmodern de 
la Kremlin s-a decis să scoată din magazia cu ve- 
chituri o sperietoare comunistă: rachetele. Dacă 
Rusia a rămas într-o economie greoaie, iar de 
exportul modelului politic nici nu poate fi vorba, 
era timpul ca Europa asta năstruşnică (mai ales 
cea de Est) să-şi reamintească faptul că poate fi 
zdrobită dintr-o lovitură de măreaţa Rusie. 

În acest context, discuţiile strategice despre 
scutul antirachetă, plasat de americani în Europa, 
par a nu mai conteni. La început era doar o pro- 
blemă a aliaţilor, cu acceptul Cehiei şi Poloniei, 
apoi Rusia a pus-o în termeni de amenințare a 
intereselor ei (globale, nu?). După un timp, s-au 
trezit că au opinii şi oficialii UE şi, în final, o altă 
componentă a scutului pare să fie acceptată chiar 
şi pentru țările balcanice. Iată aşadar mai mulți 
actori prinşi într-o situaţie complicată, pe care Ru- 
sie preferă să o abordeze primitiv, ca pe vremea 
când speria Europa cu nesfârşitele ei divizii de 
tancuri şi cu incandescenta mânie proletară. 

Pentru România, această tensiune înseamnă 
permanentizarea unei constante istorice. Oricum 
Rusia ne amenințase (mai mult sau mai puţin 
voalat) datorită bazelor americane. Dacă vom 
avea şi componente ale scutului antirachetă pe 
teritoriul nostru, ne asigurăm că înfigem şi o 
cireaşă, cărnoasă şi roşie, în vârful tortului. Şi nu 


neapărat din mazochism. Aş spune mai degrabă 
din principialitate. Românii chiar ţin să întăreas- 
că limes-ul lumii civilizate în fața unei puteri care, 
prin poliţiştii şi soldaţii transnistreni şi prin 
comuniştii de la Chişinău, nu a înţeles decât să 
hărțuiască națiunea română şi după prăbuşirea 
URSS. 

Astăzi, datele concrete arată că America şi 
Europa se simt vizate de eventuale rachete ce pot 
veni de la est (Rusia, China) ori sud-est (Iran). 
Americanii au avut iniţiativa scutului antirachetă 
pentru propria securitate dar, curând, Germania 
şi Jap de Hoop Schaefer, secretarul general NATO, 
au cerut şi un sistem de protecţie pur european 
care să protejeze şi părţi ale bătrânului continent, 
neacoperite de iniţiativa americană. Astfel, la 
summitul NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008, 
sunt foarte mari şanse să se ia decizia construirii 
unui scut şi pentru România, Bulgaria, Grecia, 
Italia şi Turcia. 


Diplomaţia Rusiei se reduce 
la ameninţări 


După scenariile Războiului Rece, devenite 
clasice de acum, Rusia nu e de acord cu nimic şi 
reacţia cea mai previzibilă - amenințarea cu re- 
presalii catastrofale - e singura ce pare logică şi 
civilizată la Kremlin. În plus, în aceeaşi zi în care 
Putin tuna şi fulgera, era anunţată şi o victorie 
tehnologică (ca pe vremea Sputnik-ului): Rusia a 
testat cu succes o rachetă ce poate trece oricând 
de scutul american. Să arate că tot ce face Vestul e 





48 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 














inutil! Şi dacă nimeni nu garantează concret acest 
succes tehnologic, măcar să fie o veste cu rol de 
descurajare psihologică pentru europeni. 

Toată dezbaterea nu a căzut bine nici pentru 
tabăra occidentală. Vest-europenii, circumspecţi 
cu privire la manevrele de politică externă ale lui 
Bush şi ale neoconservatorilor care îl susțin, au 
uitat cine le e aliatul şi au tăcut mâlc la vociferă- 
rile Moscovei, dar au sărit să argumenteze contra 
americanilor. Mulţi au spus că scutul antirachetă 
nu e bun decât pentru a divide țările din NATO şi 
a adânci falia transatlantică. Alţii, au prins 
momentul oportun pentru a cere un sistem de 
protecție european, paralel cu cel american. 
Peste toate însă, Rusia este din nou menajată şi 
vest-europenii caută să-i satisfacă toate mofturile. 
Dintr-o dată, ei par să înțeleagă mai mult sensibi- 
lităţile şi interesele Moscovei şi mai puţin pe ale 
aliaților din Europa de Est (Polonia, Cehia, Româ- 
nia). Aparent, nimic nu pare să se fi schimbat în 
politica seculară a bătrânului continent... 

Isteria lui Putin în fața scutului antirachetă 
din Europa de Est se aseamană izbitor de mult cu 





Academia Militară, Moscova 


crizele liderilor sovietici (făcute în direct la con- 
ferințe internaţionale) care criticau programul 
preşedintelui Reagan, Inițiativa Apărării Strate- 
gice (Războiul Stelelor). La fel ca şi atunci, se vede 
clar că Rusia e depăşită de Occident în cursa teh- 
nologiilor militare. Singura posibilitate de a 
reacţiona e o lamentaţie jalnică („se loveşte în 
interesele Rusiei“), urmată de o amenințare peni- 
bilă în secolul XXI („Europa se va transforma din 
nou într-un butoi cu pulbere“). Răspunsul Mos- 
covei este total previzibil, în mai multe trepte. 
Pentru început, Vestul a fost anunțat că, deşi îşi 
proiectează propria securitate, loveşte de fapt, 
mişeleşte, în interesele Rusiei. Apoi, Europei i se 
promit represalii şi că rachetele ruseşti vor fi din 
nou orientate către spațiul democraţiilor libera- 
le. Țările gazdă ale scutului sunt amenințate indi- 
vidual. În final, ca un argument hilar pentru un 
tam-tam inutil, NATO e atenţionat că oricum nu 
are scuturi sigure pentru rachetele minune ale 
supretehnologizatei Rusii. Astfel, europenii (sau 
măcar est-europenii) mai reacționează puțin, nu 
cu teamă ci cu repulsie față de Marele Vecin. 





anul V e nr. 53-54 


49 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Deşi este evident că Rusia amenință cu un 
nou Război Rece doar pentru a-şi masca ne- 
putinţa, câteva concluzii clare se pot trage de aici. 
Mai întâi, se pare că Moscova continuă să mizeze 
pe confecţionarea unei alterităţi evidente față de 
spaţiul european. Noua identitate a Rusiei în sec 
XX nu diferă față de cea din secolele anterioare şi 
Kremlinul e decis să facă din colosul:stat un 
„altceva“ în comparaţie cu Occidentul. Rusia ţine 
mult să fie diferită chiar dacă asta înseamnă 
ostilizarea celei mai importante alianțe militare 
(NATO) şi ruperea de visul lui Petru cel Mare (ci- 
vilizarea, prin apropierea de modele euopene). 

Apoi, Moscova e decisă să joace în contin- 
uare pe cartea militară. Dacă nu are succese eco- 
nomice notabile, dacă politic şi cultural evoluţia e 
cam anemică, rachetele, aviația şi flota mai pot 
conserva, pentru un timp, acel nostalgic loc 2 
mondial. Ciudat, într-o lume pragmatică, Putin 
preferă să cadă poziție după poziţie în ierarhiile 
care contează cu adevărat, dar să aibă iluzia că se 
menține în proximitatea militară a hegemonului 
american. 

Noua izbucnire furioasă arată (pentru a câta 
oară?) că ruşii nu vor să uzeze de un comporta- 
ment decent în relația cu micii 
vecini şi, în mod total păgu- 
bos, consideră că amenințarea 
e un instrument perfect reco- 
mandat în diplomaţia secolu- 
lui XXI. Readucerea în discuție 
a sintagmei „butoiul cu pul- 
bere“ sugerează reactivarea 
discursului sovietic de acum 
30-40 de ani, discurs care 
pretindea că europenii se 
pregătesc de un război perfid, 
în timp ce Rusia era singura 
promotoare a păcii. În cadrul 
acestei strategii, nu este exclus 
să vedem cum Moscova va fi- 
nanța subteran mișcări paci- 
fiste în estul Europei, care să 
militeze zgomotos pentru 
dezarmare şi pentru evacua- 
rea bazelor americane. Mo- 
delul a fost deja testat în Vest, 
în anii '80 (e drept, cu mai 
puţin succes, datorită fermită- 





ţii lui Helmut Kohl, Margaret Thatcher şi Francois 
Mitterand). 


O nouă Cortină de Fier 


Aducerea din nou în discuţie a activării ra- 
chetelor cu rază medie de acţiune pare a sugera 
disponibilitatea Kremlinului de a crea o nouă 
Cortină de Fier, militarizată. Această nouă falie 
dintre Est şi Vest se va afla între Baltica şi Marea 
Neagră, la graniţele răsăritene ale Poloniei şi Ro- 
mâniei. Viziunea sumbră promovată de Rusia 
asupra viitorului Europei pare să facă din linia 
Baltica-Marea Neagră un fel de graniță asemănă- 
toare cu cea dintre fostele RFG şi RDG unde, pe 
vremuri, de o parte stătateau rachetele ameri- 
cane Cruise şi Tomahawk şi de cealaltă rachetele 
ruseşti SS-20. 

Dar, după cum spuneam, de data aceasta nu 
mai sunt doar doi actori (SUA şi URSS) implicaţi 
într-o problemă a rachetelor. Toate statele din 
zonă sunt obligate într-un fel sau altul, să-şi pre- 
cizeze poziția. Ucraina a ales să nu irite Rusia şi a 
refuzat prezența pe teritoriul ei a elementelor 
scutului american dar prin aceasta, vrând-ne- 








50 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 

















vrând, s-a postat dincolo de o eventuală linie de 
apărare europeană. Apoi, cel mai important actor 
ce s-ar putea implica activ e chiar U.E. Deocam- 
dată, Germania şi Franța încă trăiesc într-o admi- 
rație necontenită față de Moscova şi îi iartă orice 
derapaj politic. Dar, în scurt timp, europenii s-ar 
putea sătura de amenințările funeste ale veci- 
nilor brutali şi ar putea arăta Moscovei că Europa 
nu mai e un continent slab, ca pe vremea Răz- 
boiului Rece. Acum, Uniunea are, de una singură, 
puterea necesară de a înfrunta Rusia şi de a o 
cuminţi în ieşirile ei nervoase. Contează să existe 
doar voința politică în a amenda isteriile Mos- 
covei. 

În plus, violența Rusiei se constituie şi într-un 
test permanent pentru mult clamata unitate 
europeană. Vor abandona Berlinul şi Parisul dră- 
gălăşeniile tradiționale față de Moscova pentru a 
sprijini, în schimb, pe aliaţii est-europeni? Un 
prim semnal în acest sens a fost dat de Angela 
Merkel, care nu a mai mers pe linia fostului cance- 
lar german Schroeder, aflat în strânsă şi duioasă 
relaţie cu Vladimir Putin. Poate că acum e un bun 
prilej ca Europa Occidentală să îşi amintească că 
se află în aceeaşi construcţie politică cu o parte 
din Europa de Est. E drept că lipsa de unitate la 
nivel continental, veleităţile Franţei şi Germaniei 
de a conduce peste capul țărilor mai mici, dar şi 
războiul antiterorist global, i-au silit pe est-euro- 
peni să caute un protector eficient mai degrabă în 
Statele Unite decât în preţiosul Chirac şi aluneco- 
sul Schroeder. Dar testul oferit de furia dezlăn- 
țuită a Moscovei poate da ocazia, acum, unui Oc- 
cident înțelept, să-şi recâştige credibilitatea la 
Varşovia sau la Bucureşti. Sau din contra, fără 


afirmarea unei reale unităţi europene, oricând şi 
în orice condiţii, întreg edificiul să pară o con- 
strucție din vorbe goale. 


„Sfârşitul istoriei“ s-a sfârșit 


Chiar dacă puzderia de interese naționale e 
greu de armonizat în U.E,, ar fi cazul ca Vestul, în 
sfârşit, să înțeleagă temerile şi vulnerabilitățile 
Estului (integrat). Aceasta cu atât mai mult cu cât 
un articol din ultimul număr al prestigioasei 
„Foreign Affairs“ (iulie/august 2007) anunţa „În- 
toarcerea marilor puteri autoritare“. Nici mai 
mult nici mai puțin, acest articol considera (para- 
frazându-l pe Fukuyama) că „sfârşitul istoriei“ s-a 
sfârşit. Ne întoarcem la un ciclu vechi, în care libe- 
ral-democraţia nu mai e considerată etern victo- 
rioasă pe planeta noastră. Dacă în secolul XX 
democraţiile au învins, în trei războaie majore 
(primul mondial, al doilea mondial şi cel rece), 
imperiile autoritare, fascismul şi comunismul, 
acum totul se reia. Aparent nu ne găsim la un ca- 
păt de drum, în care liberalismul politic să se 
impună pe toate continentele. Regimurile autori- 
tare, încarnate în mari puteri (Rusia şi China) 
propun o variantă alternativă de organizare in- 
ternă şi externă. Înfrăţirea capitalismului primi- 
tiv cu oligarhia şi conducerile de mână forte ar 
contura noi tipuri de state dispuse să conteste 
activ supremaţia democraţiei liberale. 

În acest context, orice acţiune a diplomaţi- 
ilor europene, e un gest de opțiune. Nimeni nu 
poate cere marilor puteri occidentale să îşi strice 
deliberat relaţiile cu Moscova şi Beijingul, dar se 
poate solicita un efort de principialitate. În nu- 
mele idealului global al extinderii liberal-demo- 
craţiei, Vestul trebuie să îşi susțină micii aliați şi 
zonele care au aderat entuziast la principiile civi- 
lizaţiei occidentale. În acelaşi timp, chiar şi ele- 
ganții diplomaţi britanici, francezi sau germani, 
ar trebui să dea un semnal ferm de neacceptare a 
grosolăniilor militariste ale regimurilor autorita- 
re. Dacă acel optimism generos al omenirii de la 
începutul anilor 1990 (cu triumful democraţiei, 
sfârşitul ideologiilor şi „sfârşitul istoriei“) s-a în- 
cheiat, atunci e timpul să devenim mai vigilenţi la 
agitaţiile coloşilor nedemocratizați. Iar jocul de-a 
rachetele nu trebuie tolerat nici măcar în cuvinte 
pentru lumea secolului XXI. 





anul V e nr. 53-54 


51 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Transnistria şi 
interesele marilor 


puteri O 


Chestiunea transnistreană revine în actualitate. Aceasta se 
datorează faptului că Republica Moldova a devenit actor cheie 
într-un nou joc geopolitic. Extinderea trontierei geopolitice a UE şi 
NATO spre est i-a determinat pe ruşi să adopte o nouă strategie care 
să le asigure satisfacerea intereselor în spaţiul ex-sovietic, strategie 
constînd în principal în presiuni de ordin economic, militar și politic 
asupra mai multor state independendente, printre care se numără 


Octavian Sergentu 





R. Moldova. 
ronogeometria politică ne permite să dis- 

GQ tingem două tipuri de putere: distanțio- 
nală şi instituțională. Primul înfăptuieşte 
controlul spaţiului, este extensiv şi bazat pe acţi- 
une pe termen lung. Pe când, al doilea efectuează 
controlul timpului, este intensiv, bazat pe acțiune 
pe termen scurt. De obicei, în spaţiul post-sovie- 
tic, tipul instituțional a predominat în viața politi- 
că. Abia acum, prin anumite acţiuni ce ţin de „fe- 
nomenul“ transnistrean, de politica externă şi de 
integrarea europeană, s-a accentuat tipul de pute- 
re distanţional. Dar revine fulminant în viața 
noastră social-politică şi tipul instituțional. Ulti- 
ma mostră a acestuia o constituie noul plan de 
reglementare a diferendului transnistrean, con- 
siderat a fi creaţia lui Voronin şi a comuniştilor 
moldoveni. Dacă ne măsoară vulnerabilităţile şi 
slăbiciunile „țarul“ Putin, sau este o intoxicare ru- 
sească servită populaţiei prin intermediul puterii 
politice de la Chişinău, o vom afla în timp. 

Condamnarea adversarilor politici la inac- 
tivitate sau lipsă de proiect de către preşedin- 
tele Voronin este motivată prin declinul politic 
pe care îl înregistrează partidul comunist şi con- 
tinua descreştere a credibiltăţii acestei forma- 
țiuni. 


Iurie Roşca, liderul popularilor din R. Moldo- 
va, a calificat planul lui Voronin şi încercările lui 
de a rezolva criza transnistreană, în special cu 
ajutorul Rusiei, ca pe o revenire a Chişinăului pe 
orbita politică a Moscovei. 

În actualitate, puterea politică nu îşi mai 
poate exercita rolul pe verticală şi este lipsită de 
o rețetă fermecată care i-ar scoate din criza politi- 
Că. Aşa au apărut ruşii, generalul Iuri Zubacov şi 
tematica reglementării diferendului transnistre- 
an. Faptul că actuala formaţiune politică a lansat 
un proiect politic pe cazul transnistrean nu în- 
seamnă că acesta tebuie să fie luat deja ca model. 

Proiecte pentru rezolvarea crizei transnis- 
trene au existat cu duiumul în spaţiul public, dar 
fără efect. Numai planul Kozak a presupus des- 
fiinţarea statului R. Moldova. Liderul comunist 
acuză opoziţia că nu are o soluţie pentru diferen- 
dul transnistrean şi crede că prin noul plan de 
reglementare transnistreană, elaborat de „apos- 
tolii“ partidului său şi experţii străini, a dat o lovi- 
tură politică. Absolut fals! 

Un proiect politic este asumat dacă are viitor 
şi însumează niște obiective precise de satisface- 
re a necesităților populaţiei. Decât proiect gândit 
prost, mai bine deloc. Au trecut alegerile şi un 
mesaj adresat opiniei publice că te îngrijeşti de 
destinele statului, că produci reîntregirea nu mai 





52 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 








UCRAINA 






ROMANIA 








=] NEAGU 
are efectul scontat. Astăzi n nu mai merge „planifi- 
carea“ din timpul regimului sovietic. Pe de altă 
parte, de ce este nevoie de proiecte, planuri, sce- 
narii noi dacă nu există condiţii ca să fie imple- 
mentate? 

Doar să ne dăm în stambă şi să imităm un 
anume rol? 





Terenul minat al ordinii 
internaţionale 


Revigorarea unor atitudini ostile între Est şi 
Vest face jocul politic mai incitant şi mai intere- 
sant în privinţa reaşezării viitoarei ordini inter- 
naţionale. Putem vorbi despre reinventarea „răz- 
boiului rece“ în alt mod. Conferinţa de la Miin- 
chen a însemnat o nouă cotitură în relaţiile dintre 
Est şi Vest. La Miinchen, Putin a criticat în termeni 
extrem de duri Statele Unite, pe care le-a consid- 
erat „un factor de instabilitate în lume“. „Țarul“ 
de la Kremlin a afirmat că Washingtonul „a încăl- 
cat toate limitele posibile“ şi că foloseşte forța 
aproape necontrolat, în întreaga lume. 

Tensiunea pe continentul european este în 
creştere şi după ce Rusia a anunțat suspendarea 
Tratatului CFE, care limitează armamentul con- 
venţional pe continent. Moscova propune elabo- 
rarea unui nou tratat privind nivelul înarmării în 
Europa, sau modernizarea actualului Tratat al 
Forțelor Convenţionale în Europa (CFE). Mosco- 
va are o poziţie contradictorie privind dialogul 


cu NATO pe această temă. Unii experți deja pre- 
văd un scenariu de război rus prin izbucnirea 
unui conflict între Statele Unite şi Rusia în urmă- 
torii 10-15 ani. Limbajul războiului rece reînvie, 
iar experții militari ruşi încep să ţeasă scenarii 
terifiante despre un eventual conflict cu ameri- 
canii. În acest moment, războiul diplomatic între 
Londra şi Moscova se extinde şi asupra Uniunii 
Europene. Încă n-a fost exprimată o poziţie euro- 
peană unită. Scandalul politic şi diplomatic din- 
tre Marea Britanie şi Rusia pare să se deruleze pe 
mai multe planuri. Există unul al acuzelor reci- 
proce, altul al minimalizării efectelor acestei stări 
de tensiune fără precedent în istoria recentă a 
dialogului dintre Londra şi Moscova. În plus, po- 
trivit fostului secretar american al Apărării, 
William Perry, sistemul militar al Rusiei de de- 
tectare a lansării de rachete nucleare s-a deterio- 
rat, antrenând riscul unui „război nuclear nepre- 
văzut“. 


Occidentul, Rusia, Kosovo 
şi agenda ONU 


Diplomaţia rusă face apel la occidentali „să 
tragă concluziile bune“ din eşecul înregistrat în 
dosarul Kosovo şi „să nu limiteze în timp“ noile 
negocieri care vor fi angajate în cadrul Grupului 
de contact. Totodată, diplomaţia rusă a ținut să 
precizeze că suspendarea discuţiilor în Consiliul 
de Securitate al ONU asupra Kosovo nu înseamnă 
retragerea acestui dosar din competența ONU. 
Diplomaţia rusă susţine că decizia finală asupra 
statutului provinciei trebuie luată de Consiliul de 
Securitate pe baza unui acord între sârbi şi etnicii 
albanezi din Kosovo, adăugând ca numai un ver- 
dict al Consiliului poate fi legitim. SUA şi aliaţii 
lor europeni au eşuat în garantarea independen- 
ței Kosovo în cadrul ONU, ca urmare a amenință- 
rilor Rusiei cu blocarea prin veto a proiectului de 
rezoluţie. SUA şi Uniunea Europeană au bătut în 
retragere cu privire la viitorul statut al Kosovo şi 
vor să iniţieze noi negocieri între Belgrad şi Priş- 
tina. Serbia şi aliatul său rus au respins în mai 
multe rânduri proiectul de rezoluţie discutat la 
ONU, pe motiv că acesta promovează ideea inde- 
pendenţei pentru provincia sârbă cu majoritate 
albaneză, o perspectivă respinsă ferm de Bel- 
grad. Exemplul Kosovo nu reprezintă o analogie 





anul V e nr. 53-54 


53 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





adecvată pentru Transnistria. Rusia acționează 
diferit, dar foloseşte explicit cazul Kosovo ca pre- 
siune asupra comunității internaţionale. 


Nodul... transnistrean 


Între Chişinău şi Tiraspol, de la 1988 întot- 
deauna au existat disensiuni, iar diferendul 
nistrean n-a fost soluționat, nici o dată cu venirea 
comuniştilor, care s-au arătat din start exponenţi 
ai Moscovei în politica internă şi externă. Consi- 
lierii preşedintelui Putin la instaurarea comuniş- 
tilor în R. Moldova au fost printre primii care şi-au 
manifestat scepticismul privitor la ascensiunea 
filo-ruşilor în acest teritoriu. Fiind considerată că 
duce o politică duplicitară în raport cu Rusia, R. 
Moldova a fost dezavantajată în raport cu Trans- 
nistria, care era considerată, drept aliatul geo- 
strategic tradițional şi continuu fidel centrului 
său politic, Moscova. Chişinăul nu oferea credibi- 
litate în balanță cu Tiraspolul, iar propria creaţie, 
deocamdată trebuie să rămână intactă. Moscova 
a reuşit cu succes să creeze conflicte în spaţiul ex- 
sovietic, pe care le-a îngheţat, dar pe oricînd le 
poate dezgheţa. Din acest considerent, preşedin- 
tele rus Vladimir Putin a respins, la 22 iunie a.c., 
proiectul de acord cu privire la reglementarea 
conflictului transnitrean, prezentat de Voronin. 
Chiar dacă din septembrie anul trecut, când Chi- 
şinăul a început discuţiile secrete cu Moscova, în 
afara formatului oficial de negocieri (Republica 
Moldova, Transnistria, Rusia, OSCE, Ucraina, Uni- 
unea Europeană şi Statele Unite), consilierul pre- 
şedintelui Voronin pe probleme interne, Mark 
Tkaciuk, şi ministrul moldovean al Reintegrării, 
Vasile Şova, au făcut şapte vizite la Moscova. Tot 
atâtea vizite a avut şi generalul Iuri Zubakov, în 
Chişinău. Prin refuzul lui Putin de a sprijini acest 
proiect politic se subînţelege că Moscova vrea să 
testeze capacitatea şi volumul de cedare din par- 
tea Chişinăului. Cât şi până unde?! Strategia 
Rusiei dintotdeauna a fost totul sau nimic. Când 
va avea garanții certe că ne supunem cu ochii larg 
deschişi, ea va acţiona! 

Însăşi faptul că Moscova a adoptat o politică 
de dublu standard în raport cu celelalte republici 
post-sovietice, conferă rolul ei de putere regiona- 
lă cu tendinţe de superputere. Pe de altă parte, 
Vladimir Putin afirmă că Rusia nu este dispusă să 


ocupe un loc în spate când este vorba despre te- 
ritorii sensibile din vecinătatea sa. 

Statul românesc dintre Prut şi Nistru mai 
este supus unui război holotropic din partea Ru- 
siei, adică informaţional, economic, cultural, reli- 
gios, politic etc. Încă de la proclamarea indepen- 
denței. 

Dacă Moscova va accepta planul „comunist“, 
ne putem trezi că se vor produce cedări succesive 
din partea Chişinăului şi va avea loc o reorien- 
tare vizibilă spre polul estic, care va arăta dacă R. 
Moldova are şanse să fie un partener serios şi o 
voce independentă pe arena internaţională sau 
dacă este vizată de Rusia pentru a deveni “zonă 
de debuşeu“ şi de avanpost a politicii „neoimpe- 
riale“ ruseşti. 

În perioada când s-a destrămat URSS-ul, gu- 
vernul sovietic de la Moscova a elaborat un plan 
strategic bine determinat pentru republica noas- 
tră - crearea a încă doua formaţiuni cu orientare 
statală - Transnistria şi Găgăuzia. Dacă pentru 
cea de-a doua formaţiune Chişinăul a reuşit să 
găsească o formulă de coexistență, nu acelaşi lu- 
cru s-a întâmplat şi cu fantoma statală, care are 
nucleul acţional la Tiraspol. Datorită acestui plan 
Comratul deja pretinde tratament echitabil. 

În trecut, ca urmare a consecinţelor conflic- 
tului transnistrean, Chişinăul a fost nevoit să 
abdice de Ia traseul prooccidental, care i se ofe- 
rea, prin ex-secretarul de stat american G. Becker, 
şi să-şi îndrepte faţa spre Moscova, în urma vizitei 
lui Ruțkoi & K. Mai apoi din formatul de negocieri 
s-a desprins România, aşa că efectuarea acestuia 
trebuia să-l îndeplinească: Rusia, Ukraina, R. 
Moldova, Tiraspolul şi OSCE. S-a ajuns la formula 
5+2 prin includerea SUA şi UE. 


Securitatea naţională 
și calitatea statului 


În politica de stat se pune un accent major 
pe termenul de securitate naţională. Securitatea 
poate fi definită ca un „raport dinamic între ame- 
nințări şi capacităţi“, dar în care potenţialul mili- 
tar nu mai ocupă un loc central. Securitatea naţio- 
nală este bine definită pentru a controla condiți- 
ile interne şi externe, pentru ca opinia publică a 
unei anumite comunități să fie favorabilă pentru 
autonomia țării, pentru bunăstarea ei. 





54 


anul V e nr. 53-54 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





Azi aspectul economic este prioritar celui mi- 
litar, atunci când identificăm securitatea naţiona- 
lă. Amenințările şi vulnerabilităţile unui stat 
cuantifică capacitatea statului. Există amenințări 
explicite sau de teritorii (în spaţiul post-sovietic 
ar fi Transnistria, Oseţia, Abhazia). Uneori, ame- 
nințările pot afecta regimurile unor state sau pot 
aparea dintr-o direcționare ideologică. 

De aceea, fiecare guvern este obligat să eli- 
mine vulnerabilitățile şi amenințările care pla- 
nează asupra sa prin instrumentul politic, eco- 
nomic sau militar. Dar un guvern, prin politica sa 
internă, poate deveni el însuşi un pericol pentru 
securitatea națională. Întrucât forța militară nu 
mai poate face față noilor tipuri de amenințări 
(debilitatea economică a diverselor societăți, fun- 
damentalismul religios, migrațiile masive, atacu- 
rile teroriste, interesele de grup, crima organiza- 
tă etc.), securitatea trebuie să se bazeze pe redu- 
cerea amenințărilor. Un element cheie ce ţine de 
securitatea naţională constituie natura politicii 
externe a statului, prin cele trei stări: aliniere, 
nealiniere sau neutralitate. Dacă alinierea ca for- 
mulă poate fi formală (tratat politic, militar, eco- 
nomic) sau efectivă (dependenţa față de un anu- 
mit actor politic sau consorţiu de actori politici), 
nealinierea reprezintă starea de politică conjunc- 
turală. 

Interesul față de securitatea națională este 
legat de politica realistă, denumit simplu interes 
naţional. Există trei interese fundamentale ale 
statelor naţionale: protejarea populaţiei; menţi- 
nerea şi lărgirea relaţiilor cu alte state; conser- 
varea patrimoniului național. 

În afară de aceste componente, un alt obiec- 
tiv îl constituie prestigiul, ceea ce presupune mo- 














Igor Smirnov, şeful statului artificial Transnistria 


dul de coordonare şi aplicare a interesului națio- 
nal la nivel internaţional. Interesul naţional are o 
influență majoră asupra funcționării politicii 
externe a statelor. 

Lupta sau competiția între actorii scenei in- 
ternaţionale este inevitabilă, iar evitarea ocupă- 
rii exclusive a acesteia de către un stat (ori o coali- 
ție) determină alinierile (alianțele) care se pro- 
duc. Nu există, astăzi, un „guvern“ care să ordo- 
neze relaţiile dintre actorii arenei internaşionale, 
adică statele definite teritorial. În absenţa acestu- 
ia, statele se află într-o continuă luptă, utilizând 
nu rareori violența, pentru a-şi amplifica propria 
putere. Abilitatea de a-i face pe alții să întreprin- 
dă ceea ce nu vor este asociată, în paradigma pu- 
terii, cu posedarea de resurse. Aşa se explică fap- 
tul că planificatorii puterii statelor iau în conside- 
rare populaţia, resursele naturale, volumul eco- 
nomiei, forțele militare, stabilitatea politică, coe- 
ziunea naţională etc. Însumarea acestor resurse 
nu dă automat cantitatea de putere a unui actor 
din sfera internaţională. Există legături subtile în- 
tre aceste resurse şi capacitatea statelor de a asi- 
gura conversia lor în putere concretă, adică mă- 
surată în potenţialul de schimbare a comporta- 
mentului altor actori (fie prin utilizarea forței, fie 
prin amenințarea cu aceasta). Această capacitate 
de conversie este neapărat necesar să fie sesizată 
şi cuantificată în operaţia de predicţie pe arena 
internațională, precum şi-n stabilirea corectă a 
raporturilor de forțe dintre două sau mai multe 
state (coaliţii). 

Actorul scenei internaționale aplică pute- 
rea în relaţiile cu ceilalți în două feluri: primul 
este utilizarea puterii în mod direct, pentru a 
impune schimbarea comportamentului compe- 
titorului. Ceea ce înseamnă utilizarea forţei mili- 
tare, în principal, pentru a impune voința pro- 
prie asupra inamicului/competitorului, fapt 
care, în pofida glisajului către aspectul econo- 
mic al puterii (de la cel predominant militar), 
continuă să fie utilizat şi astăzi şi, probabil, mul- 
tă vreme în viitor. 

Cea de-a doua modalitate de aplicare a pute- 
rii este cea indirectă sau coptivă (a doua față a 
puterii), care utilizează atracţia culturală şi insti- 
tuțională a unui actor asupra celorlalți, în scopul 
schimbării comportamentului acestora din 
urmă. (va urma) 





anul V e nr. 53-54 


55 





OMAGIU 





Jertjelnicul 


loan Alexandru 


„Dumnezeu este atât de puternic, are însă 
O singură slăbiciune, anume că nu vrea 


să ne constrângă să venim la EI, pentru că ne iubeşte“. 





Pr. Radu Ilaș 


tea Topa Mică din Cluj, într-o familie de ță- 

rani, copilărind într-o atmosferă de respect 
pentru datini. A studiat la Cluj Liceul „G. Barițiu“, 
a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti 
(1968). A făcut studii postuniversitare în Germa- 
nia, având o preocupare deosebită pentru filozo- 
fie, teologie, filozofie clasică (greacă veche, ebrai- 
Că, istoria artei). A obţinut Doctoratul în Filologie 
(1973). 

A fost poetul creştin preocupat de aflarea 
leacului identității noastre cultural-spirituale, de 
elogierea spiritualităţii, statorniciei, durabilității 
şi civilizaţiei neamului românesc. A scris cu sufle- 
tul şi inima, cărțile sale fascinând cititorul prin ex- 
traordinara forță spirituală, prin dragostea de 
țară şi neam exprimată prin puterea cuvântului 
înzestrat. Nimeni şi nimic nu a atestat literar, ar- 
tistic, filosofic şi spiritual, atât de copleşitor, 
ținuturile patriei noastre unde logosul este de 
nelipsit. 

Printre tărâmurile care l-au fascinat pe loan 
Alexandru, un loc aparte la avut Maramureşul, 
cel de o parte şi de alta a Tisei, pe care l-a conside- 
rat „matcă a neamului românesc, ocean de har şi 
frumuseţe românească“ şi dovada unei „seminţii 
româneşti statornice, de la începuturile lumii, 
prin port şi rânduieli, căreia, prin bătaia bronzu- 
lui de clopot, îi răsună noblețea multimilenară a 
strămoşilor noştri“. 

Poetul creştin a văzut, trăit şi simțit acest te- 
ritoriu, în urma vizitelor efectuate în zonă, ca o 
sursă de românism, de unde „tot pleacă spre gân- 


$ -a născut la 25 decembrie 1941, în localita- 


(loan Alexandru) 











durile sufletului nostru oameni de seamă, inte- 
lectuali maramureşeni cu o vigoare şi încredere 
în destinul românilor cu totul aparte, care ştiu să 
preţuiască darul celor bune înainte de toate“. 
Plecând de la „chemarea lui Dumnezeu prin 
sunetul clopotelor“ şi parcurgând ritualul sărbă- 
torilor, al naşterii şi al morţii, legăturile românu- 
lui cu vietățile naturii, cu pământul, cu ploaia, cu 
fulgerul, cu focul, evocate din postura unui cu- 
noscător al logosului, pătruns până în măduva 
oaselor de acest logos intrat în istorie, Ioan Ale- 
xandru redă cititorului măreţia acelei trăiri lăun- 
trice care a făcut imposibilă clintirea noastră din 
Maramureş sau celelalte zone ale țării, din acest 
spaţiul românesc dăruit de Dumnezeu, în care ne- 
am născut creştini, deci buni, iubitori, omenoşi. 
Acesta a evidenţiat în lucrările, cuvântările 
sale că „poporul nostru s-a format în vălmăşagu- 
rile istoriei, având o istorie zbuciumată ce ne-a 





56 


anul V e nr. 53-54 


OMAGIU 





ROST 





întărit şi din care am ieşit teferi. Puţine popoare 
au avut parte de asemenea frământări venite din 
afară“. 

Lumina, culoarea, sunetul, mirosul, topite în 
cuvânt pe fiecare filă scrisă de jertfelnicul Ioan 
Alexandru ne răscolesc profund şi ne obligă să 
respectăm tradiţiile şi valoarea credințelor creş- 
tine amplificată de modul de viață românesc, ori- 
entat spre viață, lumină, dragoste, înțelegere şi 
iertare pentru aproapele nostru, convieţuire cu 
alte populaţii, toate acestea izvorâte din credința, 
invocată de poetul creştin, că „toţi suntem creaţia 
aceluiaşi Dumnezeu“. 

Luptător pentru neam, credință şi suflet cu o 
carismă nemaiîntâlnită, loan Alexandru susținea 
că „nimic nu este posibil fără jertfă şi iubire“. Ple- 
când de la acest crez, îl găsim pe jertfelnic în Par- 
lamentul României, ca Senator, în tren călător şi 
patriot spre Basarabia şi românii de dincolo de 
Tisa sau la cursuri ca profesor „teolog“. 

Nu a precupețit nici un efort pentru a-şi adu- 
ce contribuţia la promovarea spiritualității şi civi- 
lizaţiei româneşti, îndeosebi în zonele unde 
există români care, datorită conjuncturilor istori- 
ce nefericite, au rămas în afara în graniţelor geo- 
grafice ale ţării noastre dar nu şi în afara grani- 
țelor identitare ale patriei mamă. 

Pentru Ioan Alexandru dragostea faţă de po- 
porul român şi evidențele românității pe care 
le-a perceput în peregrinările sale, care nu au fost 
puţine, fapt demonstrat şi de Imnele închinate de 
aceasta fiecărei părți din România, l-au făcut să 
afirme şi să susţină cu orice împrejurare, susținut 
cu dovezi, că „poporul român are o fire a lui con- 
form căreia şi-a creat o spiritualitate şi o civiliza- 
ţie unice între celelalte neamuri. Suntem unul 





dintre cele mai statornice popoare. Originea 
noastră cea mai străveche ne găseşte tot aici, n- 
am venit, n-am descălecat de nicăieri“. 

Neobosit şi fără de tăgadă acesta a propovă- 
duit necontenit că dragostea de neam şi țară este 
sfântă şi îngăduită fără margini. (...), iar iubirea 
de Patrie înseamnă a te angaja la greul păstrării 
fiinţei morale spirituale a unei comunități (...)“. 

A fost înțeles foarte bine în arealul Maramu- 
reşean, unde, inclusiv în rândul românilor din ac- 
tualul teritoriu ucrainean, care au trebuit să su- 
porte diverse forme de asimilare, poetul creştin a 
aflat spiritualitatea şi etosul naţional manifestat 
prin port, tradiţii, credință şi limbă. Poate de 
aceea considera în scrierile sale că Maramureşul 
este cel mai bun loc pentru „a te reface sufleteşte, 
să iei puteri din adâncuri, să te încarci de slavă, 
durere şi bucurie“. 

Pentru loan Alexandru familia şi moşteni- 
torii acesteia, tradiţiile şi cultura, neamul şi pa- 
tria, au fost sfinte, au constituit modelele sale 
existenţiale, care dau consistenţă ființei naţio- 
nale. Acesta considera că „numai fiind ancorat în 
ființa unui neam şi loc, în istoria unei Patrii poți 
aduce roadă“, prin roadă înțelegându-se contri- 
buţia fiecăruia la perpetuarea şi promovarea 
unui civilizaţii străvechi, care a dat naştere con- 
tinuu la valori şi modele ce au fost adoptate şi de 
alte seminții datorită contribuţiei indubitabile a 
acestora la evoluţia şi îmbogățirea fondului cul- 
tural-spiritual universal. 

loan Alexandru rămâne o pagină deschisă, 
un subiect inepuizabil, prin prisma activității, a 
eforturilor realizate de acesta în slujba creştinătă- 
ţii şi spiritualităţii româneşti, asupra căruia vom 
mai zăbovi şi cu altă ocazie. 





anul V e nr. 53-54 





ROST 


SENSURI 





Virtutea nădejdii 
şi sensul suferinţei 


Antonio Aroneasa 





ca nvățătura creştină clasifică nădejdea în 
] Dumnezeu între virtuțile teologice, alături 
de credinţă şi de dragoste. Nădejdea ca vir- 
tute prin care noi ne punem întreaga viață sub 
oblăduirea Dumnezeului Celui viu, având încre- 
dere în EI şi în toate făgăduinţele Sale, este esen- 
țială. Nimeni nu poate vieţui în această lume fără 
lucrarea nădejdii în Dumnezeu şi nimeni nu 
poate aborda problema propriei sale suferințe, 
dar şi suferința altora în afara nădejdii. Dacă făgă- 
duinţele Domnului nu ar fi pline de sens, atunci 
nici nădejdea noastră în El nu ar mai avea cu ce să 
fie hrănită. Însă, „de mână“ cu credința, şi împli- 
nită în iubire, nădejdea ne duce în Împărăţia lui 
Dumnezeu, în Raiul Celui iubit cu încrederea că El 
va avea milă de noi şi ne va ierta păcatele săvâr- 
şite pe parcursul unei vieţi şi că va ţine seama de 
străduințele noastre, câte vor fi fost ele, de căderi- 
le şi de ridicările noastre de uneori. Nădejdea 
este o virtute extrem de importantă pentru mer- 
sul nostru prin istorie către Împărăţia lui Dumne- 
zeu. Dacă nu ar avea nădejde, probabil că majori- 
tatea oamenilor ar merita să se întrebe pentru ce 
viețuiesc, având în vedere că pentru aceştia viața 
nu a fost deloc darnică. Nădejdea, alături de cre- 
dință şi de dragoste, a fost virtutea care i-a ținut 
verticali în spiritualitatea şi moralitatea lor pe cei 
care au înfundat nevinovaţi temnițele comuniste 
şi au ispăşit, neînfrânți de cele mai crunte şi dia- 
bolice torturi, păcate pe care nu le-au săvârşit. 
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Noi întru 
toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără 
ieşire, dar nu deznădăjduiți“ (2 Cor. 4, 8) au fost 
pentru aceştia şi pentru toţi cei care şi-au pus nă- 
dejdea în Domnul, adevăratul scut de apărare şi 
în acelaşi timp hrană duhovnicească în faţa sufe- 
rințelor ucigătoare de fiinţă. Nădejdea în Dumne- 


zeu este o virtute fără margini, dar ea nu trebuie 
confundată cu încrederea în Dumnezeu afişată 
de cei care se scuză cu această „virtute“ pentru a 
săvârşi cât mai multe păcate - pentru că Dum- 
nezeu oricum iartă. Creştinul se încrede în 
Dumnezeu pentru că EI este Tatăl, Stăpânul şi 
Prietenul, care intră cu omul în orice stare s-ar 
afla acesta, pentru că Dumnezeu îl vrea pe fiecare 
dintre noi mântuit, iar nu pierdut. Părintele Sera- 
fim Popescu de la mănăstirea Sâmbăta că „Dum- 
nezeu nu are pe nimeni de pierdut“ - arătân- 
du-ne că nădejdea este tocmai virtutea care ne 
pune în legătură cu Dumnezeul, care ne vrea cu 
orice preț mântuiți. 


Încrederea în om 


„Mai bine e să te încrezi în Domnul decât să 
te încrezi în om“ (Ps 117, 8-9). Pe cât de firesc este 
să ne încredem în Dumnezeu ne întrebăm la fel 
de firesc, de cele mai multe ori, cât este de normal 
să ne punem încrederea în oameni? Sau dacă ne 
punem această nădejde în vreun semen, are ea 
vreo limită? Dacă Dumnezeu ne iubeşte cu „lipsă 
de măsură“ şi nădejdea în EI se cuvine să fie ne- 
mărginită, nădejdea în om are margini? Acestea 
sunt câteva dintre întrebările Ia care unii medi- 
tează cel puţin atunci când sunt încercaţi în rela- 
țiile cu semenii. Fără îndoială că încrederea şi nă- 
dejdea puse în oameni înlesnesc cu mult relațiile 
dintre aceştia. Însă există limite numai pentru 
simplul fapt că în om trebuie să te încrezi ca în om 
şi în Dumnezeu ca în Dumnezeu. Dacă El nu şi-a 
trădat şi nu îşi va trăda niciodată, cu nici un chip, 
iubirea față de om, datorită păcatului orice om 
poate trăda, poate să facă nădejdea pusă în elinu- 
tilă. Cel mai bun prieten, cea mai apropiată rudă 
te poate „ajuta“ oricând să crezi că nu este bine să 
nădăjduieşti în om sau cel mult să faci asta cu re- 





58 


anul V e nr. 53-54 


SENSURI 








chiar în veşnicie pot săpa prăpăstii de netrecut. 
Însă în măsura în care viaţa ne este apropiată tot 
mai mult de Dumnezeu înțelegem căderile, trădă- 
rile altora aşa cum suntem dispuşi oricând să le 
înțelegem, sau mai mult să le „scuzăm“ pe ale 
noastre. La fel de adevărat este însă că un creştin 
care crede cu toată ființa în Dumnezeu, care are 
nădejde în EI şi îl iubeşte nelimitat face tot ceea ce 
îi stă în putință să nu înşele aşteptările celor din 
jur, cu atât mai mult ale celor care îi iubesc. Sfinţii 
nu au trădat, Mântuitorul lisus Hristos nici atât, 
ba mai mult a fost trădat de cei pe care i-a iubit 
până la moarte. Acestea sunt idealurile realiza- 
bile spre care trebuie să tindem şi pe care să le ur- 
mărim cu toată ființa, cu toată sinceritatea fieca- 
re dintre noi. Dacă nu, vom trăda un părinte, un 
frate, un prieten sau în cele din urmă chiar şi pe 
EI... Şi nu merită. O viață în care iubirea şi încre- 
derea sunt doar vorbe în vânt este stearpă şi lip- 
sită de sens, înecată în suferințe prin care nimicul 
şi inutilitatea unei vieți trăite astfel devin singura 
„realitate“ insuportabilă şi care elimină orice 
sens al existenţei. 

Suferința umană este o realitate indiscuta- 
bilă pentru umanitatea din toate timpurile. Am 
putea spune că omul se trezeşte în istorie cu su-fe- 
rința alături, cu această realitate pe care dintot- 
deauna o simte, o trăieşte şi dintotdeauna se stră- 





duieşte să o elimine. Este cel mai firesc să vrei să 
elimini suferința pentru a trăi fericit, pentru ca 
bucuria existenței să nu mai fie tulburată de 
vreun rău. Omul, sistemele morale şi filosofice, 
religiile lumii au încercat să dea un răspuns satis- 
făcător prin care suferința să poată fi înțeleasă. 
Cât de mult s-a reuşit? Nu putem da un răspuns 
sigur pentru că ştim că unui om aflat în suferință, 
oricât de mult ai încerca să îi aduci o consolare nu 
vei putea, întrucât suferința nu poate fi alinată de 
consolările verbale. Care om suferind de o boală 
incurabilă nu s-ar bucura atunci când află că exis- 
tă pentru suferința lui un remediu? Asta este de 
fapt logica firii umane, stă în natura noastră să 
vrem să nu mai suferim. Cu toate acestea, proble- 
ma suferinței nu capătă astfel un răspuns satis- 
făcător, pentru că însăşi suferința noastră nu este 
rezolvată niciodată aici, pe pământ. 


Dumnezeul care suferă 
din iubire 


Acesta este cel mai deplin motiv de aleasă 
bucurie, motiv de nădejde într-o viață dincolo de 
moarte lipsită de suferințe: Dumnezeul care se 
pogoară cu noi în toate mizeriile vieţii umane. În 
aceasta constă, dacă putem spune aşa, răsturn- 
area şi uimirea provocate de învățătura creştină 
în lume. „Nebunia“ acestei învățături vine din 
aceea că Dumnezeu se face om pentru a izbăvi 
lumea de păcate, pentru a-i trata, dintr-o maximă 
apropiere, bolile provocate de păcat. De aceea 
pentru păgâni crucea este nebunie, după cum 
spune Sfântul Apostol Pavel, pentru că nici o re- 
ligie dinainte de Hristos nu a ridicat înțelegerea 
umană a dumnezeirii mai presus de rațiune. Şi 
atunci nu poți pricepe cum Dumnezeu Cel de ne- 
cuprins se face om, cum EI suferă bătăi şi bat- 
jocuri de la făptura Sa. Şi asta pentru a se face 
mântuire şi nădejde de mântuire celui pe care 
până la moarte şi dincolo de ea Ia iubit şi îl 
iubeşte, adică omului. Dar acesta este adevărul 
creştin: Dumnezeul nostru în acest fel a tratat 
suferința umană. În iubirea Sa față de fiii Săi S-a 
făcut ceea ce nu era, a venit lângă noi, S-a făcut ca 
noi pentru a cuprinde în iubirea Sa nemărginită 
suferința noastră. De aceea Sfântul loan Evanghe- 
listul afirmă, fără nici o rezervă, că „Dumnezeu 
este iubire“ întrucât iubirea Sa a fost dovedită. Ea 





anul V e nr. 53-54 


59 





ROST 


SENSURI 





IN 


ul 


| 


TOTI ŢI] 
PER ARI 





Dl 
, 


] 


Ul] 


ȘI 











as m Ea 
ae = 











este asemenea iubirii unui tată care se sacrifică 
pentru fiul său ca să-l scoată din suferință, merge 
şi în moarte cu el. Dumnezeu nu a privit de la dis- 
tanță suferința mizeră a omului, nonsensul unei 
existenţe care se sfârşeşte în moarte, ci a venit şi 
a suferit cu noi, a murit pentru noi. Fireşte, sufe- 
rința a adus Învierea cea din morţi şi cu aceasta 
suferința capătă în creştinism noi înțelesuri, iar o 
viață plină de suferință nu este lipsită de sens. 
Fără îndoială suferința este efectul păcatului, 
toate suferințele firii umane îşi au izvorul princi- 
pal în păcatul adamic. Însă odată cu Hristos sufe- 
rința este înţeleasă şi ca „metodă de pedagogie“ 
divină, prin care Dumnezeu îl izbăveşte pe om de 
toate relele sale. Aici intervine şi mai pregnant 
lucrarea nădejdii în Dumnezeu şi nu în om, care 
ne arată că Dumnezeu ne duce prin toate suferin- 
țele, prin toate greutăţile vieții spre mântuire, 
pentru că El asta vrea cu noi şi face aşa cu noi 
dacă vrem. Prin suferință omul găseşte calea 
izbăvitoare către fericirea veşnică. De aceea un 
creştin poate accepta întotdeauna suferința ca 
izbăvitoare. Se pare chiar că, în conformitate cu 
gravitatea păcatelor pe care le săvârşeşte umani- 
tatea suferința devine aproape unicul mod de 
mântuire. Este extraordinar cuvântul filosofului 
Soeren Kierkegaard, care spune că: „singură su- 


ferința formează pentru eternitate; căci eterni- 
tatea este în credință, iar credința în ascultare şi 
ascultarea este în suferință. Ascultarea nu este în 
afara suferinţei, credința nu este în afara ascul- 
tării, eternitatea nu este în afara credinței. În su- 
ferință ascultarea este ascultare, în ascultare cre- 
dința este credință, în credință eternitatea este 
eternitate“. De aceea în chip de neînțeles suferin- 
ţa poate deveni bucurie pentru un creştin, iar 
moartea care provoacă suferințe inimaginabile şi 
de nedorit poate deveni izvor de viaţă. De aceea 
atitudinea martirilor creştini care au mărturisit 
cu prețul vieții iubirea față de Hristos a fost una 
de bucurie în fața morții, de aceea nădejdea i-a fă- 
cut să creadă că, dincolo de moarte, îl vor întâlni 
pe Cel iubit, iar această atitudine a fost de neînțe- 
les pentru cei care priveau din tribune „specta- 
colul“. De aceea pentru creştin suferința şi moar- 
tea capătă un sens, pentru că ele au fost cuprinse 
şi depăşite în plinătatea iubirii lui Dumnezeu. 
Creştinul care percepe învățătura lui Hristos ca 
temelie a vieţii sale se va bucura în suferință, pen- 
tru că ştie, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, că 
ceea ce rămâne sunt „acestea trei: credința, nădej- 
dea şi dragostea; dar cea mai mare din ele este 
iubirea“ (1 Corinteni, 13, 13), pentru că „iubirea 
niciodată nu se trece“ (I Corinteni 13, 8). 





600 


anul V e nr. 53-54 


SENSURI 








Pe marginea sinuciderii 


„Vreau să pier în bezna şi în putregai,/ Ne-ncercat de slavă, 
crâncen și scârbit,/ Și să nu se ştie că mă dezmierdai/ $i 


că-n mine însuți, Tu vei fi trăit.“ 


Cuvintele psalmului arghezian îmi răsună şi acum în 
minte, privind spectacolul trist al lumii, în care domnește 
nesiguranța, disperarea și dezamăgirea, în care cu greu 
reușești să ajungi Ia echilibrul unei vieți cu adevărat 
plăcută lui Dumnezeu. Ne întrebăm, poate, de unde vine 


atâta disperare? 


Ramona Suciu 





ot ce e abundență în viciu, cu tot ce în- 

seamnă acesta (droguri, alcool, sex, îmbui- 

bare) provine dintr-un gol imens, care re- 
prezintă desacralizarea lumii, paradisul în destră- 
mare blagian, „moartea lui Dumnezeu“, propovă- 
duită de întreaga filosofie existenţialistă, care 
preamăreşte omul şi atât, nu omul în relaţia sa cu 
Dumnezeu. Aici este rana care sângerează încă. 

Întrebarea este: până când lăsăm această 
rană să sângereze fără să facem nimic? 

Atât timp cât suntem închişi în propriul ego, 
atotsuficient şi orgolios, nu vom reuşi nimic, şi 
trebuie să recunoaştem cauza răului, pentru a-l 
putea stârpi în mod real. 

Suicidul este, dacă se poate spune aşa, apo- 
geul disperării, punctul maxim în care putem 
ajunge să săvârşim un păcat împotriva“templului 
Duhului Sfânt“, atentând la darul sacru al vieții. 
Aşa cum nu ne-am ales momentul naşterii, în 
mod normal, nu avem dreptul de a dispune de un 
moment anume al sfârşitului nostru. Dumnezeu 
cunoaşte ceea ce noi nu putem vedea, El singur 
ştie ce e mai bine pentru a ajunge la desăvârşire, 
scopul pe care nu ar trebui să-l pierdem din 
vedere. 

Sub aspect etic, de-a lungul istoriei, suicidul 
a fost interpretat, fie ca laşitate în fața vieții, fie 
drept curaj în a depăşi dezonoarea şi umilința. 

Totuşi, în ciuda interpretărilor multiple, să 
nu uităm de instictul de conservare, instinct 
înscris în ființa omului. La acesta se referă Esop în 


A 


fabula „Bătrânul şi moartea“, în care apare imagi- 
nea bătrânului, care, sleit de puteri, ducea o 
povară de lemne. La un moment dat, apăsat de 
greutatea lemnelor, aruncă povara şi cheamă 
moartea. Când aceasta apăru şi întrebă de ce a 
fost chemată, bătrânul răspunse: „ca să-mi duci tu 
povara“. Fabula mărturiseşte o evidență: viața ne 
este dată spre a fi trăită. 


Filosofia suicidului 


Suicidul a existat din timpuri imemoriale, de 
când omul nu şi-a mai putut suporta viaţa, din 














anul V e nr. 53-54 


61 





SENSURI 

















diferite pricini mai mult sau mai puţin înte- 
meiate. Popoarele antice civilizate, precum grecii 
şi romanii, au avut atitudini contradictorii față de 
suicid. Era o vreme când bau condamnat, nead- 
miţând nici înmormântarea legală a sinucigaşu- 
lui. A urmat apoi o altă mentalitate, potrivit 
căreia suicidul era socotit act de eroism şi demni- 
tate. 

Pe plan filosofic, sinuciderea a fost combă- 
tută cu hotărâre de Platon şi Aristotel - care afir- 
ma: „A muri pentru a evita sărăcia, sau dragostea 
sau ceva dureros, nu este dovadă de curaj, ci mai 
mult de laşitate; este o slăbiciune a spiritului să 
eviți greutățile. Numai muritorii superficiali, ne- 
putând să suporte chinul, îşi ridică viața.“ 

Pe plan opus, stoicii, pornind de la idealul 
libertății de afirmare a omului ca ființă raţională, 
spun că atunci când nu-şi poate împlini acest 
ideal, va fi salvat de curajul sinuciderii. Această 
problematică a suicidului ca drept ontologic al 
omului e răspândită şi de filosofia existenţialistă. 
În Mitul lui Sisif, A.Camus spunea: „Nu există 
decât o singură problemă filosofică cu adevărat 








importantă: sinuciderea. A hotărî dacă viața me- 
rită să nu fie trăită, înseamnă a răspunde la pro- 
blema fundamentală a filosofiei...“ Şi timpurile 
de acum sunt favorabile unei astfel de mentali- 
tăţi, inducânduni-se Ia tot pasul idei de genul: „E 
viața mea, fac ce vreau cu ea!“ sau „E corpul meu, 
dispun de el după bunul plac!“ 

Într-adevăr, avem libertatea deplină de 
voință legată de propria viață, dar să nu uităm în- 
țelepciunea Sfântului Apostol Pavel: „Toate ne 
sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos“. Cu 
atât mai mult suicidul ar trebui să ne atragă 
atenţia, ca păcat ireversibil. În acest sens, ati- 
tudinea Bisericii este fermă, toți teologii punând 
fapta la stâlpul infamiei, după cuvintele Sf. Apos- 
tol Pavel: „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, 
iar dacă murim, pentru Domnul murim. Căci şi 
Hristos spre aceasta a murit şi a înviat şi a trăit, ca 
să domnească şi peste cei morţi şi peste cei vii“. 
(Romani 14, 7-9). 

Luând trup omenesc, Fiul lui Dumnezeu a 
sfinţit pe cruce firea noastră, deopotrivă sufletul 
şi trupul, deschizându-le perspectiva veşnică a 





62 


anul V e nr. 53-54 


SENSURI 





ROST 





comuniunii cu Dumnezeu. Aşadar, ne naștem cu 
trup firesc, dar menirea acestuia este aceea de a-l 
transforma în trup duhovnicesc. Drept urmare, 
suicidul este act al revoltei contra lui Dumnezeu 
ca şi Creator şi Răscumpărător. Socotindu-l ca o 
„totală lipsă de credință“. S. Bulgakov socoteşte 
suicidul ca blasfemie față de Dumnezeu, iar pe cel 
ce-şi ia viața ca pe un „descendent spiritual al lui 
Iuda trădătorul, respingându-l pe Dumnezeu şi 
fiind respins de Dumnezeu.“ 


Rugăciuni pentru sinucigași 


Nu putem să nu le acordăm însă acestor 
oropsiţi ai soiții posibilitatea unei apărări, şi 
aceasta vine tocmai din partea medicinei şi a psi- 
hologiei. Cercetătorii în domeniu au stabilit că 
suicidul se datorează unei „depresii majore re- 
curente“ şi unor „tulburări de stres posttrauma- 
tic“, cărora omul le devine victimă. Apar în orga- 
nism anumite impulsuri de autodistrugere, 
datorită unor procese chimice şi fiziopatologice. 
Comportamentul de autodistrugere existent în 
istoria unei familii a fost pus în evidență tot de 
cercetări ştiinţifice. S-a semnalat la veteranii răz- 
boiului din Vietnam apariţia unor traume psihice 
manifestate sub forma unor confuzii între senti- 
mentul respectului față de sine şi cel al mâniei şi 
— 














al vinovăţiei, în sensul că, neputându-şi manifes- 
ta mânia față de duşman, înăbușind-o în sine, îi 
devine țintă prin autodistrugere. Aceasta apare 
necontrolată, în sensul că „ucide doi oameni“: pe 
sine, fizic, iar pe celălalt, emoţional. Cauzele mo- 
rale, precum alcoolismul, consumul de droguri, 
abuzul sexual, creează de asemenea stări impul- 
sive de autodistrugere. Sociologia a demonstrat 
ca 91% din cazurile de tentative de suicid, provin 
din mediile haotice. La acestea se adaugă stările 
depresive produse de pierderea unor persoane 
dragi în intervale scurte de timp sau eşecuri sen- 
timentale, profesionale, care primesc un aer ca- 
tastrofal, pentru persoană, prinsă de multe ori în 
„pasă greşită“, ajunsă la surmenaj fizic şi psihic. 

Aşadar, suicidul este un act conştient de 
voinţă liberă, deoarece impulsurile depresive îi 
lezează libertatea şi responsabilitatea. Iar în 
această situaţie de dubiu, trebuie să învingă tot: 
deauna iubirea. Având în vedere faptul că Hristos 
înclină totdeauna spre păcătos, ar fi bine ca, neac- 
ceptând păcatul, să-l oferim totuşi pe păcătos 
milei lui Dumnezeu. 

Părintele profesor John Breck arată că „sinu- 
ciderea e o tragedie ce ne implică pe fiecare din 
noi ca mădulare ale unui singur Trup. Şi, într-o 
oarecare măsură, răspunderea ei cade asupra 
noastră, a tuturor... Poate a sosit vremea creeării 
unei slujbe liturgice care ar permite înmormân- 
tarea sinucigaşilor... ceva analog cu slujba de 
pocaință în cazul recăsătoririi celui divorțat.“ 
Astfel, îngrijirea pastorală se va concentra asupra 
vindecării celor rămaşi fără persoana iubită, 
evitând orice judecare sau condamnare. Dacă 
Dumnezeu poate înţelege factorii complecşi care 
determină sinuciderea, indiferent dacă în apa- 
rență aceasta este pentru noi „rațională“ sau nu, 
rolul nostru este să lăsăm victima în grija milosti- 
vă a lui Dumnezeu... aşa cum intuise, datorită 
personalităţii sale de excepție, scriitorul rus F.M. 
Dostoievski în Fraţii Karamazov: „...vai de sinuci- 
gaşi! Cred că nu pot fi suflete mai nenorocite 
decât ale lor. Zice-se că-i păcat să te rogi pentru 
odihna lor, dar în adâncul inimii mele cred totuşi 
că am putea să ne rugăm şi pentru ei. Iubirea nu 
poate fi prilej de supărare pentru Hristos. Toată 
viața m-am rugat în taină pentru ei, vă mărturi- 
sesc cinstit, cuvioşilor, şi acum încă nu uit să-i 
pomenesc în fiecare zi în rugăciunile mele.“ 





anul V e nr. 53-54 


63 





ROST 


HISTORIA 





Un popor asimilat: 


cumanii 


Deoarece, în ultimul timp tot mai mulți istorici acceptă un aport 
turanic Ia întemeierea Țării Româneștii, e interesant de aflat, pe 


Emilia Corbu 





scurt, cine au fost cumanii. 
acă răsfoieşti un manual de istorie me- 
[) dievală, la un capitol minuscul dedicat 
migraţiilor poţi citi în trei cuvinte cum 
resturi ale migratorilor s-au pierdut în masa ma- 
joritară, prin asimilare. Rămâi cu impresia că 
aceste popoare erau cumva nişte mase amorfe, 
fără cultură şi sub standardele epocii lor, motiv 
pentru care au pierit din istorie. Nimic mai fals. 
Iar cazul cumanilor este sugestiv în acest sens. 
Cumanii (sau Comanii) cum erau numiți în 
izvoarele latine erau un popor de origine turcă 
veche?, ramura occidentală a kimekilor. Diverse- 
le variante ale denumirii lor în rusă (polovţi), 
armeană (khartes) şi germană (valwen) s-ar tra- 
duce prin „popor galben, palid, luminos“. De 
undeva din stepele Mongoliei ei au înaintat până 
în zona lacului Aral de unde s-au întins până pe 
cursul inferior al Dunării. Ocupaţia lor principală 
era creşterea oilor, cailor, vacilor şi a cămilelor - 
pe care le-au aclimatizat până în stepa eurasiati- 
că. Din acest motiv practicau un nomadism ec- 
vestru, care însemna deplasarea pe areale întinse 
în căutare de noi păşuni. În urmă cu o mie de ani 
ocupau stepa Eurasiei, iar țara lor, numită Cuma- 
nia, se întindea până pe lanţul Carpaţilor, inclu- 
zând teritoriul statelor medievale de mai târziu 
Țara Românească şi Moldova, unde, începând din 
sec. XII, sunt menţionaţi frecvent. Mihail Siriacul 


relatează că la sfârşitul sec.XII cumanii erau sta- 
biliți la granița Imperiului Bizantin şi se alăturasă 
„poporului creştin“ de acolo. Centrul lor de greu- 
tate era în stepa de la nordul Dunării şi denu- 
mirea acesteia de „Stepa Cumanilor“ a rămas pâ- 
nă târziu în evul mediu. Limba cumană, azi dis- 
părută, era un fel de „limqua franga“ vorbită pe 
un spațiu imenst. 

Se pare că nu aveau o conducere unitară, ci 
mai mulți nobili şi regi care, în caz de război, se 
mobilizau rapid. Încet însă, se infiltrează şi în 
conflictele statelor din Europa, pentru ca apoi să 
devină nelipsiţi din confruntările ungurilor, bul- 
garilor, bizantinilor. În lupta de la Lebunion, pre- 
zența cumanilor a fost decisiva în distrugerea 
aproape totală a pecenegilor. 

Nomadismul ecvestru, azi aproape dispărut, 
era răspândit în lumea întreagă, cuprinzând re- 
giuni întregi. Poporul lor era estimat la un milion 
de oameni, destul de mult pentru acel timp. Vre- 
me de aproape două sute de ani, până la apariţia 
tătarilor, cumanii au fost cei care au controlat zo- 
na şi implicit au întârziat formarea unor state 
medievale româneşti. Dar nimic în lumea stepe- 
lor nu era stabil şi, în timp de cumanii își consu- 
mau forțele în Balcani, puterea lor în stepe scă- 
dea. De la răsărit s-a ivit un alt popor, nu foarte 
mare, dar sălbatic. Spre deosebire de turanici, a 
căror prezență se manifesta prin controlul mili- 
tar, dar care colaborau cu populaţiile autohtone, 


1 A se vedea şi articolul lui Neagu Djuvara pe net la www.itcnet.ro/history/arhive 
2 Diferiţi de turcii selgiucizi care vor forma Imperiul Otoman. 


3 Foarte multe date despre ei se pot găsi Ia Victor Spinei, Marile migrații din estul şi sud-estul Europei, Institutul 
european, 1999, p. 202-314; Petre, Diaconu, Les Coumanes au Bas-Danube, Ed. Academiei RSR, 1971, Victor 
Spinei, Generalități privind nomadismul ecvestru în extremitatea vestică a Eurasiei în sec. IX-XIII, Arheologia 


Moldovei, XXVII, 2004, p. 97-135; 
4 S-a păstrat un Codex Cumanicus. 





64 


anul V e nr. 53-54 


HISTORIA 





ROST 





mongolii vor produce o adevărată catastrofă de- 
mografică, economică şi socială până în centrul 
Europei. 

După ce cumanii au fost învinşi la Kalka, în 
1223, mongolii s-au revărsat spre Europa. Gravi- 
tatea confruntărilor a fost atât de mare, încât 
cumanii au cerut sprijin chiar şi duşmanilor lor 
tradiționali, ruşii, care, lăsând la o parte trecutul 
însângerat, s-au grăbit să îi ajute. După Kalka, uni- 
tatea de acțiune cumană nu a mai existat. Unii 
s-au refugiat în Crimeea, dar au fost robiți de 
tătari. Alţii s-au repliat la stânga Nistrului, pen- 
tru o vreme. Dar revenirea tătarilor în forță, după 
1236, i-a silit să plece de acolo, parte spre Caucaz, 
parte spre Peninsula Balcanică, iar altă parte în 
Ungaria. 

Trecerea în Bulgaria a 10.000 de cumani s-a 
produs prin forță. Deşi Țaratul Vlaho-Bulgar dato- 
ra cumanilor, de la care primiseră mereu sprijin, 
chiar existenţa sa, bulgarii nu i-au primit. Au tre- 
cut prin foc şi sabie totul până în Macedonia, 
unde s-au stabilit. Ulterior, au fost utilizaţi ca forță 
militară de către bizantini. 


Cumanii din Ungaria și 
puterea unui zvon“ 


Ungurii îi numeau pe cumani „kun“ sau „ku- 
nor“. 40.000 (fără femei şi copii) de cumani, con- 
duşi de regele Kuthen, au cerut regelui Ungariei, 
Bela al IV-lea, să îi primească în ţara lui. Acesta i-a 
primit cu bunăvoință, calculând potenţialul lor 
militar. Au fost creştinaţi în rit catolic şi naşul de 
botez al lui Kuthen a fost chiar regele maghiar. 
Convieţuirea lor alături de unguri a fost însă im- 
posibilă. În primul rând datorită faptului că 
aveau preocupări diferite. Ungurii încep să îi acu- 
ze pe cumani că vitele lor le distrug semănăturile 
şi recoltele, că le răpesc femeile, că autoritățile îi 
favorizează etc. După mai multe intervenții şi dis- 
cuţii, Dieta maghiară s-a întrunit şi a hotărât ca 
populaţia cumană să fie separată pe familii nobi- 
liare care, cu oamenii lor, să fie răspândite în 
toate provinciile Ungariei. Această decizie a fost 
respinsă de Cumani, care au refuzat să se despar- 


tă şi prin urmare s-au dus cu toții în ţinutul ne- 
locuit al Ungariei. Disensiunile au încetat, dar 
viaţa lor în pustie nu era prea fericită, de vreme 
de unii cumani ajunşi în sărăcie se angajează, pe 
mai nimic, la unguri. Când lucrurile păreau liniş- 
tite apar tătarii. Regele şi nobilimea maghiară 
s-au mobilizat greu. l-au chemat şi pe cumani, 
care au venit cu toții „Într-o inimă de pe unde se 
aflau“. S-a răspândit însă un zvon conform căruia 
cumanii ar trece de partea tătarilor. Zvonul s-a 
dovedit ulterior fals, dar consecinţele lui au fost 
catastrofale. În primul rând, regele Kuthen a fost 
arestat, ungurii s-au răsculat împotriva cumani- 
lor şi cum garda care urma să îl însoţească pe 
Kuthen la rege a intrat înarmată, garda cumană a 
ripostat cu săgeți. Deşi ungurii spun că nu au vrut 
să îl omoare, capul lui Kuthen a fost aruncat pe 
fereastră mulţimii răsculate. Când cumanii au 
auzit de asasinarea regelui lor au fost descum- 
păniţi, dar dacă au fost atacați de unguri au ripo- 
stat şi, trecând prin foc tot ce le ieşea în cale, au 
părăsit ungaria, trecând în Bulgaria. 


O bătălie de o zi și o stăpânire 
de 100 de ani 


Între timp tătarii înaintau spre inima Unga- 
riei, pe trei căi, într-un stil de luptă neconvenţio- 
nal, plin de capcane şi vicleşuguri. Maghiarimea 
se baza pe numărul mare. Bătălia de la Mohi, de 
pe râul Sajo a fost însă o nenorocire pentru toată 
Ungaria, pentru mai bine de o sută de ani. Chiar 
şi regele a fugit pe căi ocolite şi a plătit mult să fie 
găzduit la ducele Austriei (se va răzbuna mai târ- 
ziu când va reveni cu ajutor cuman). Nimic din 
tehnica de luptă europeană nu s-a putut aplica în 
lupta cu tătarii. Întâi, strategia lor de a fi apăraţi 
dintr-o parte de un râu s-a dovedit zero. Tătarii au 
trecut într-o singură noapte râul înnot şi i-au 
înconjurat. Apoi, ideea lor că există un început şi 
un sfârşit al luptei nu se aplica. Tătarii nu răspun- 
deau la ripostă, se retrăgeau, dar atacau când nu 
visai. În al treilea rând, ploaia de săgeți care în- 
tuneca cerul şi care venea de pretutindeni, speci- 
fică atacului arcaşilor nomazi, care trimiteau 


5 Cumanii robiţi au fost utilizaţi în războaie fiind trimişi să lupte înaintea tătarilor. În consecință comunitățile lor 


se pare că nu au avut şanse de supravieţuire. 


6 Facem trimitere direct la izvor: Magistrul Rogerius, Cântecul de jale privitor Ia distrugerea Ungariei de către 
tătari, Izvoarele Istoriei Românilor, vol. V-VI, Bucovina, 1935, colecția Gh. Popa-Lisseanu. 





anul V e nr. 53-54 


65 





HISTORIA 





săgeți din goana cailor, era imposibil de neutrali- 
zat. Şi altceva ce europenii nu ştiau era că răz- 
boiul era total. După ce au terminat cu oştirea, 
tătarii s-au năpustit asupra populaţiei civile, care 
a fost masacrată în masă. Erau ucişi pe drumuri, 
în biserici, în case, în păduri. Pustiul pe care l-au 
lăsat tătarii în Ungaria era de nedescris. 


Prezenţa cumanilor 
ar fi schimbat ceva? 


Cert este că unor războinici nomazi doar o 
cavalerie nomadă le putea răspunde, iar singurii 
care ştiau să lupte cu tătarii erau cumanii. Încă de 
la venirea lor în Europa cumanii au dovedit că 
luptau diferit de ceilalți. Atacurile lor aveau me- 
reu elementul surpriză, fie că atacau noaptea, fie 
din locuri de unde nu te aşteptai. De asemenea, 
stăpâneau tehnica învăluirii adversarilor, folo- 
seau locurile înguste, mlaștinile, simulau atacuri 
în alte zone, pentru ca apoi să atace din altă 
parte. Ca să nu mai spun că ploaia de săgeți pe 
care cumanii au abătut-o asupra cruciaților care 
atacaseră Imperiul Bizantin în 1204, a rămas de 
neuitat pentru francii care şi-au pierdut atunci pe 
„vestitul împărat Balduin“. Cumanii luptau de pe 
cai, în goană, ca unii care stăteau tot timpul pe 
cai, de acolo vorbeau, îşi mânau vitele, se odih- 
neau şi tot caii îi însoțeau în mormânt. 

Faptul că erau singurii care aveau şanse îm- 
potriva tătarilor o dovedeşte lupta din 1285, 
când atacul tătar asupra Ungariei a fost respins 
doar de cumani, rămaşi să lupte alături de regele 
Ladislau al IV-lea, abandonat de nobilimea 
maghiară. 

Între timp, Ungaria, contruntată cu o criză 
demografică, i-a reprimit pe cumanii care aici se 
vor stabili definitiv. 


. . 


Cumanii și vlahii — o prietenie 
pe vecie 


Aşa cum spuneam, Țările Române făceau 
parte din Cumania încă din secolul XII. Nu ştim 
dacă vlahii şi cumanii vor fi încheiat vreo alianță 
pecetluită după obiceiul cuman pentru a deveni 














Basarab 
fraţi de sânge”, însă remarcăm că între cele două 
populaţii nu sunt semnalate incidente, deşi, ca 
toți turanicii, cumanii erau instabili în alianțe. 
Aproape cu toate popoarele vecine cumanii au 
avut conflicte. Au bătut cnezatele ruseşti în mod 
sistematic şi constant, pe unguri de câte ori era 
nevoie, cu bizantinii de câte ori diplomaţia aces- 
tora slăbea. Pe vlahi însă niciodată (este drept că 
adunate laolaltă cnezatele şi voievodatele româ- 
neşti nu ar fi făcut față hoardelor cumane, în tim- 
pul lor de glorie), ba dimpotrivă, sunt menţion- 
ate împreună, în vecinătate sau luptând împotri- 
va unui duşman comun. Când cumanii au atacat 
Imperiul Bizantin şi au distrus printre altele şi 
cetatea de la Păcuiul lui Soare, vlahii din Balcani 
i-au condus prin cărările lăturalnice din munți. 
Atunci când vlahii şi bulgarii s-au răsculat îm- 
potriva stăpânirii bizantine, Petru şi Asan, vlahi, 
conducătorii răscoalei, s-au refugiat la nordul 
Dunării de unde au revenit cu ajutor cuman şi au 
înființat al doilea Țarat Vlaho-Bulgar. Şi de atunci 
sprijinul cuman acordat tânărului țarat nu a mai 
încetat. Când ungurii vor să atace Vidinul, trei 
căpetenii cumane din Oltenia le ţin calea. În 
1204, când cruciații atacă şi cuceresc Constanti- 
nopolul, împărțind provinciile Ioniță Caloian tri- 


7 Chiar şi cu conducătorii latini ai Constantinopolului, cumanii pretindeau să pecetluiască alianțele în felul lor, 
punând într-un pocal de vin şi apă ce urma să fie băut împreună, picături din sângele fiecăruia. De remarcat că 
frăţia de cruce pecetluită cu sânge, este menționată şi în basmele populare româneşti. 





66 


anul V e nr. 53-54 


HISTORIA 





ROST 





mite „grabnic soli în Cumania după ajutor“ şi 
aceştia răspund rapid cu 10.000 de turcomani 
aleşi, care vin cu toţii călări şi împreună cu oastea 
ridicată de Ioniță, luptând „ca turcii“, îi bat pe cru- 
ciați. 

Vlahii de la nordul Dunării sunt menționați 
alături de cumani, luptând împotriva ungurilor în 
Transilvania şi împotriva tătarilor, atunci când 
aceştia au apărut în Moldova. 

În 1224 pe Siret se înființează o Episcopie 
Catolică a Cumaniei destinată cumanilor creşti- 
naţi şi care se întindea teritorial în sudul Moldo- 
vei, nord-estul Munteniei şi sud-estul Transilva- 
niei9. În cadrul acesteia sunt menționați şi schis- 
maticii „precum şi pseudo-episcopii lor, termeni 
prin care catolicii îi desemnau pe ortodocşi şi 
preoţii lor. 

Deşi există voci care spun că, după dezastrul 
de la Kalka, cumanii din Țara Românească şi Mol- 
dova ar fi trecut în Ungaria, avem motiv să cre- 
dem că cei plecaţi în bejenie erau cumanii din ste- 
pele Eurasiei, care au fost aproape de zona atinsă 
direct de tătari. Astfel că la invazia mongolilor din 
1241, Episcopul cumanilor de pe Siret lupta îm- 
potriva tătarilor, alături de formațiunea condusă 
de Miselav, care grupa populaţia autohtonă. Cu- 
mania de pe viitorul teritoriu al Ţării Româneşti, 
continuă să apară în documente şi în 1247, după 
trecerea tătarilor. 

Diploma Ioaniților din 1247 ne lasă să în- 
țelegem că aceştia locuiau în zone separate, ceea 
ce era firesc. Actul menţionat pomeneşte cneza- 
tele lui loan şi Farcaş şi voievodatele lui Litovoi şi 
Seneslau, toate formaţiuni româneşti (sau ale 
olahilor, cum spune documentul) precum şi Cu- 
mania, aflată undeva prin Muntenia de azil. 
Poate nu întâmplător toponimul de Bărăgan este 
turanic, ca şi acela de korganil. 

Şi un fapt picant: femeile cumane erau fru- 
moase. Pe acest considerent prinţesele cumane 
se căsătoresc în familiile domnitoare din Bizanț 
8 Cronica Moreei, FHDR, IV, 1982, p. 167-171. 


până în Ungaria şi mai departe în dinastia de 
Anjou, şi din Balcani până în Rusia. Soţia lui 1o- 
nița Caloian era cumană. Prin aceste înrudiri, 
onorate cu daruri bogate de cai şi oi şi vite şi că- 
mile, hanii cumani cu tot cu oştile lor intră în cal- 
culele politice europene. 


A fost cuman Basarab 1? 


Domnitorul Basarab I, care a pus piatra de 
temelie la independenţa Țării Româneşti purta 
un nume cuman (toţi istoricii au căzut de acord în 
această privință), la fel ca şi tatăl său, Tokomer, 
fapt care presupune originea lui cumană. De alt- 
minteri, în acea vreme oştile cumane erau încă 
puternice şi puteau lupta împotriva tătarilor. Fi- 
reşte că doar cu alde Arslan, Baba, Burciu, Bala- 
ban, Tocsaba şi Talabă!2 nu poți face o ţară, dar se 
pot organiza cnezatele şi voievodatele existente, 
lipsite de coeziune şi forță militară. Dacă admi- 
tem însă originea cumană a lui Basarab |, ni se 
oferă însă o cu totul altă perspectivă şi constatăm 
Că s-ar rezolva o serie de probleme pentru care a 
curs multă cerneală şi s-au dus multe cotroverse. 
Care ar fi acestea? Următoarele: 

Legenda lui Negru Vodă - întemeietorul Ţă- 
rii Româneşti. Deşi acest personaj enigmatic a 
fost identificat de unii cu Basarab I, de alții cu To- 
komer, tatăl său, iar alţii l-au considerat o creaţie 
cărturărească de secol XVII, făcându-se o aso- 
ciere între nume şi blazonul cu corb atribuit ui, 
cert este că acest personaj a existat din simplul 
motiv că în mentalitatea medievală imaginația!4 
nu îşi avea locul, ca formă de expresie; nu puteai 
inventa un voievod a cărui statuie a stat în biseri- 
ca Sf. Nicolae Domnesc din Argeş până în sec. 
XIX. S-a spus, chiar de către istorici cu renume, că 
cognomenul de Negru s-ar fi tras de la faţa lui mai 
tuciurie. Noi considerăm însă că supranumele 
s-ar traduce prin „vodă din nord“, pentru că în 
epocă culoarea negru desemna punctul cardinal 


9 Dealtminteri tot acolo se află concentrate cele mai multe morminte turanice şi cele mai multe toponime 
cumane su sufixul „lui, sau „ui, Vaslui, Covurlui, Desnaţui etc. 


10 Diploma Cavalerilor Ioaniţi, DIR,I, C. Transilvania (1025-1250), Ed. Academiei RSR, 1951, p. 329-332. 
1 Denumire populară dată tumulilor din Câmpia Română şi care adăposteau mormintele turanice. 


2 Nume cumane. 


13 Pavel Chihaia în lucrarea sa în cinci volume „Oraşul medieval“ are multe trimiteri şi referiri la arta 
monumentală din timpul primilor cumani precum şi la literatura cronicărească a epocii. 


14 Imaginaţia este apanajul epocii moderne şi contemporane. 





anul V e nr. 53-54 


67 





HISTORIA 











Nord. Dacă admitem aceasta, atunci găsim expli- 
caţii şi pentru o altă legendă controversată, aceea 
a descălecatului. Călătorii medievali şi tradiția 
vorbesc despre o statuie a lui Negru-Vodă pusă în 
biserica ctitorită de el. Ceilalți Basarabi au doar 
pietre funerare. Însă, doar la cumani exista obi- 
ceiul punerii de statui de piatră pe mormintei5, 
ceea ce înseamnă că Negru Vodă a fost mai de- 
grabă Tokomer. 

Legenda descălecatului. Oricât ar fi înghe- 
suit istoricii români această tradiţie în orizontul 
valah este clar că nu încape. Nu poate fi legată de 
români. Atunci s-a încercat transformarea „descă- 
lecatului“ în „aşezare, întemeiere“. Până la urmă 
s-a renunțat şi legenda a fost aruncată în sfera 
creaţiilor cărturăreşti, fără un adevăr istoric, con- 


Da | “] i ji 











siderându-se că a fost copiată după alte cronici 
ale timpului. Tradiţia descălecatului apare şi la 
bulgari şi la unguri, care departe de a se dezice de 
ea, fac din ea un început de lume. Dacă admitem 
însă că Negru era un vodă, adică un conducător 
de oşti cuman, venit din nord să lupte împotriva 
tătarilor, atunci descălecatul se explică, dar se 
referă la o tradiţie a cumanilor şi nu a vlahilor, 
care erau deja pe loc, nu aveau de unde să vină, 
darămite să descalece. Însă, pentru un popor de 
călăreţi, „descălecatul“ era un eveniment sino- 
nim cu o întemeiere. 

Problema confesiunii catolice a primilor Ba- 
sarabi. Nimeni nu a putut găsi momentul şi nici 
rațiunea trecerii primilor Basarabi de la Ortodo- 
xie la catolicism, pentru ca apoi urmaşii lor să 


15 În spaţiul locuit de cumani s-au găsit peste o mie de „Kamena Baba“ adică statui de piatră reprezentând 


strămoşii. 





608 


anul V e nr. 53-54 


HISTORIA 





ROST 





revină la Ortodoxie şi s-a scris mult despre alta. 
Dacă admitem originea cumană a acestora se 
înțelege însă că erau catolici. Ajunşi domni într-o 
țară predominat ortodoxă aceştia şi-au schimbat 
cu timpul confesiunea respectând credința su- 
puşilor lor. 

Stăpânirea de către primii Basarabi a Basa- 
rabiei sau Buceagului. De ce Basarab I a mers să 
elibereze tocmai acele ţinuturi de sub tătari, 
cunoscute ca fiind, în vremurile lor, incluse în Cu- 
mania Neagră? Nu cumva că acela era domeniul 
clanului lor nobiliar, de unde vor fi plecat în Tran- 
silvania şi de acolo au coborât la sud de munți. 
Basarabia a fost considerată până târziu ca parte 
diferită de Țara Românească şi Moldova. 

Aşa-zisa suzeranitate a Ungariei asupra teri- 
toriilor de La est şi sud de Carpaţi. Unii o contestă, 
iar alţii o aprobă. Cert este că unele documente o 
menţionează. Noi credem că această suzeranitate 
s-a manifestat doar asupra teritoriilor locuite de 
cumani. Probabil că, după bătălia de la Kalka, din 
1223, cumanii din aceste teritorii, lipsiți de pute- 
rea conferită de centrul lor din stepă şi cunos- 
când pericolul tătar, încheie o alianţă cu singura 
putere militară aflată în vecinătate, care era Un- 
garia. Această relaţie, care va fi fost de vasalitate, 
nu-i implica şi pe vlahi, dovadă diploma din 1247, 
care arată un statut diferit al Cumaniei de la sud 
de Carpaţi față de Ungaria, în comparaţie cu rela- 
ţia avută de formațiunile vlahilor cu ungurii. Aşa 
s-ar explică de ce Papalitatea şi Ungaria au înfi- 
inţat episcopia cumană pe Siret, tocmai după 
1223. În consecinţă, era firesc ca tot un cuman să 
dezlege această dependență formală a regiunii 
prin bătălia de la Posada. 

Chiar şi un mit fundamental al literaturii 
române, balada meşterului Manole, în care apare 
Negru Vodă - ctitor al unei biserici creştine, pen- 
tru care se face un sacrificiu uman prin zidirea 
unei femei vii, poate să îşi găsească analogii în 
epocă. În plin ev mediu, în secolul XIII, când va fi 
trăit Tokomer, tatăl lui Basarab, identificat cu Ne- 
gru-Vodă, cumanii practicau sacrificii umane. 
Persoanele alese pentru sacrificiu proveneau din 
alte neamuri decât cumanii şi erau zidiţi de vii în 
mormintele războinicilor. $amanismul cuma- 
nilor, adoratori ai zeului Tangri şi ai focului, era 


viu încă în secolul XIV, chiar şi printre cumanii 
creştinaţi, fapt ce a determinat papalitatea să 
intre în forță, iar pe cumani să reacționeze bru- 
talI6. 

Pe scurt, un voievod cuman din Transilvania 
trece la sud de Carpaţi, cu sau fără aprobarea Co- 
roanei Maghiare, luptă împotriva tătarilor, reu- 
şeste să obțină acordul cnezilor şi voievozilor lo- 
cali şi cu toţii pun bazele Țării Româneşti. Cu tim- 
pul îşi recuperează domeniile din Buceag şi le 
alipeşte noii formaţiuni. Un scenariu verosimil 
pentru secolul XIII-XIV, păstrat în tradiţia orală şi 
consemnat în cronici mai târziu. 


Integrarea în societatea 
europeană 


Asimilarea cumanilor a trecut printr-o 
perioada de integrare diferită de la zonă la zonă. 
Un aport în asimilarea lor l-au avut creştinarea, 
dispersarea comunităților, numărul mic rămas în 
regiune, schimbarea modului de viaţă adică 
sedentarizarea. 

Deşi în Ungaria, regele Kuthen recoman- 
dase supuşilor săi să înveţe limba țării în care se 
aflau, totuşi ungurii au intervenit în forță pentru 
sedentarizarea cumanilor, interzicându-le să mai 
trăiască în corturi şi bărbaţilor. Pe teritoriul 
Ungariei au fost organizaţi într-un district sepa- 
rat cu autonomie administrativă şi juridică, 
menționat şi într-un document din 6 mai 1745 - 
emis în timpul Mariei Tereza. Datorită acestei 
autonomii, care se va sfârşi doar pe la 1848, ei au 
avut un nivel de viață mai ridicat decât restul 
iobagilor”. 

Pe teritoriul României, asimilarea lor s-a pro- 
dus mult mai repede. Deja prin secolul XVI tradi- 
ţia lor dispare. Amintirea lor persistă în nume de 
familie: Coman, Comăneşti, Comana, dar şi 
altele, şi o serie de toponime din Moldova (Te- 
cuci, Covurlui, Vaslui etc.), Muntenia (Bărăgan, 
Comana, Teleorman, Caracal, Haţeg, Cozia, Hu- 
rez), dar şi din Transilvania; precum şi multe cu- 
vinte (chior, duşman, huhurez, ursuz etc.) şi tra- 
diții culinare (preparatele la ceaun şi ciorba). 

Cine a spus că a fi războinic înseamnă şi în- 
vingător? Nimeni. 


16 Pal Engel, Regatyul Sf. Ştefan. Istoria Ungariei Medievale, editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 133-135. 


17 Mai multe date Ia http.adotbank.transindex.ro/html. 





anul V e nr. 53-54 


69 





AMINTIRI 





Dialoguri mute 
cu doi bolnavi 


În 1958, am devenit intern prin concurs. Timp de trei 
ani aveam Să fac şase stagii de câte șase luni în cele mai 
bune clinici din Bucureşti. În cea de cardiologie a 
Spitalului Caritas, condusă de profesorul C.C. Iliescu 
(„Tantinel“), am avut prilejul să îngrijesc, în 1959, trei 
artiști. 





C.D. Zeletin 





şi prieten. Îşi vedea şi-n spital de preocu- 
pările lui privitoare la cenestezie, prin 
care se înțelege perceperea şi influențarea prin 
voinţă a organelor interne, ce nu se simt în mod 
normal. Încerca prin tehnici yoga să-şi rărească 
ori să-şi accelereze bătăile inimii, fapt primejdios 
pentru angina lui pectorală, motiv al internării. 
Al doilea a fost gracilul poet şi muzicolog Andrei 
Tudor, autor al volumului de poezii Amor 1926 şi 
al unui studiu „George Enescu“. Întors dintr-o că- 
lătorie în Cehoslovacia cu simptomele a ceea ce 
s-a dovedit ulterior a fi neoplazie, a sfârşit în spi- 
tal. AL treilea, scriitorul Adrian Maniu. Veşnic in- 
trigat de tinereţea mea, mă privea cu ochi de un 
albastru lactescent şi cu un surâs îmbătrânit, slab 
şi tragic, de felină într-o savană devastată de foc. 
După externare, mi-a scris o lungă scrisoare şi 
ne-am mai întâlnit. Căuta la oameni de sus, avea 
discontinuități în ideaţie, nu intram în rezonanță 
şi bănuiam că nu mă place. Era un om uscat. 
Dar altceva vreau să spun. Cu vreo doi ani 
mai înainte, îmi efectuam stagiul de student în 
clinica de chirurgie a aceluiaşi spital. Într-o seară 


C el dintâi, pictorul George Catargi, îmi era 





s-a prezentat în serviciul de gardă un bărbat de 
vreo şaizeci de ani, tăcut, frumos, trupeş, ciudat 
prin nepotrivirea dintre vârtoşenia trupească şi 
dulcele surâs de copil. O privire vie îi orchestra 
dezinvoltura, mascându-i meteahna: era surd. 
Trecuse printr-o criză de angină pectorală ce pu- 
tea fi infarct miocardic. La anamneză, s-a reco- 
mandat: Petrescu, C., funcţionar. Eram cuprins de 
o nelinişte fără justificare, mai ales că se uita la 
mine ca şi când m-ar fi cunoscut de o mie de ani. 
Curiozitatea din priviri părea însă fără obiect, 
deoarece nu punea nici o întrebare: era mai cu- 
rând fantoma unei curiozităţi amuzante. Dialoga 
exclusiv cu ochii. Albastrul perfect al irisului avea 
o intensitate insuportabilă. 

Abia a doua zi, la vizita de dimineață, când 
profesorul Ion Juvara („Cuti“) 1-a întrebat: „Cum 





7 Camil Petrescu 





70 


anul V e nr. 53-54 


AMINTIRI 











ţi-ai petrecut restul nopții maestre?“, mi-am dat 
seama că bolnavul era Camil Petrescu... În plină 
glorie, structurile comuniste îl izolaseră printr-un 
prestigiu ambiguu, dar eficient. Tocmai îi citeam 
romanul Un om între oameni, care mi s-a părut 
mămăligos, impresia întorcându-se asupra lui ca 
un reproş, deoarece îi iubeam opera. Dar bătrâ- 
nul meu prieten, poetul Ion Buzdugan, îl adora. ÎL 
simțea ca pe propriul copil: în primul război mon- 
dial îl salvase scoțându-l de sub movila de pă- 
mânt unde-l îngropase de viu explozia unui obuz. 
Cu accentul lui basarabean, îi spunea „Cămil“, 
răzbea cu greu până la el, ca să-l roage să intervi- 
nă pentru procurarea, prin minister, a unui apa- 
rat de auz pentru nepotul Eugen... Camil Petrescu 
străbătuse spaţiul neliniştilor legate de afirmarea 
unui orgoliu patologic şi acum se afla în zona lui 
transcendentă. Consumase cele douăsprezece is- 
prăvi ale lui Herakles, plus cele nu ştiu câte ale lui 
Theseu, şi ilustra mai mult conceptul senin al fos- 
tului orgoliu. 

Într-o zi, poetul Virgil Carianopol mi-a atras 
atenţia că în aceeaşi clinică se află internat, scos 
din închisoare, Radu Gyr, sub numele de Radu 
Demetrescu, şi că vecinii de pat, securiști deghi- 
zați în bolnavi, îl supraveghează. Dar şi vizitato- 
rul special care eram era deghizat în halatul lui de 
student! A trebuit să iau bolnavii pe rând şi să le 
cercetez foaia de observaţie ca să ajung în mod fi- 
resc la patul poetului cu adevărat bolnav. L-am 
găsit întins pe pătura frumos trasă sub el, cu fața 





în sus, cu ochii fixaţi în tavan şi cu Noul Testa- 
mentsub mâinile încrucişate pe piept. Cu un pro- 
fil francamente hitit, completat în trăsăturile 
largi de rama neagră şi groasă a ochelarilor de 
miop, iradia o linişte dumnezeieşte instalată în 
trupul chinuit. Deţinut politic, dictatura de dreap- 
ta îl livrase dictaturii de stânga, cea mai aspră cu 
putință. În slalomul anamnestic, i-am strecurat 
numele lui Virgil Carianopol şi a înțeles instanta- 
neu totul. Urma să i se aplice o anumită proce- 
dură chirurgicală ce presupunea umplerea unei 
cavități sensibile cu o faşă pliată, lungă de câţiva 
metri. Momentul scoaterii acelei feşi era foarte 
dureros. Am venit să-l asist. A leşinat în braţele 
mele... Revenindu-şi, -am dus în salon şi-n mica 
agitație a reinstalării i-am şoptit: „As noapte 
mi-a intrat lisus în celulă“ - capoversul poeziei 
ce-mi parvenise în manuscris de la Dimitrie lov. 
Mi-a zâmbit scurt. 

Camil Petrescu şi Radu Gyr! Unul scos din 
beznă la tinereţe, altul coborât în beznă Ia tinere- 
țe. O glorie la suprafață, o glorie în subterană. 
Radu Gyr e singurul poet din literatura noastră 
condamnat la moarte pentru o poezie („Ridică-te, 
Gheorghe, ridică-te loane!“), ca-n Renaşterea ita- 
liană Niccolo Franco, osândit la spânzurătoare 
pentru o epigramă adresată papei Pius al IV-lea... 
Sinuozităţile lui Camil Petrescu lau ajutat să 
plutească, rectitudinea lui Radu Gyr la obligat să 
înoate. Unul să plutească în perfizii zefiri calzi, 
altul să înoate sub apa rece ca gheaţa... 





anul V e nr. 53-54 


7I 





ROST 


DECANTĂRI 





Anul Eliade 





Constantin Mihai 





xistă în cultura română recentă o domi- 

nantă contraproductivă - aceasta pentru a 

nu vorbi în termenii categorici, dar perfect 
justificabili ai prostului obicei ca dimensiune nor- 
mativă - a readucerii aminte, ce ţine fie de o cul- 
tură a parastasului, fie de una a festivului, supli- 
nind restituirea firească de lungă durată a unor 
momente esenţiale de istorie intelectuală. Dar 
chiar şi aşa, propensiunea spre amatorism şi im- 
provizaţie nu lipseşte - exceptând unele situaţii 
notabile -, în care tămâierea propagandistică şi 
autosuficența devin locuri comune ale unor de- 
mersuri patetice. 

Cazul cel mai elocvent cu putință este mar- 
carea centenarului Eliade care riscă să treacă ca o 
altă simplă aniversare culturală din lungul şir al 
festivismului românesc. Deşi suntem la jumăta- 
tea anului de la acest moment cultural sub care ar 
trebui să stea 2007, nu putem să nu remarcăm, cu 
o undă enormă de regret, inconsistența interven- 
țiilor prilejuite de acest moment. Dincolo de puţi- 
nele colocvii naționale şi în special internaţiona- 
le serioase dedicate operei şi vieţii lui Eliade sau 
de prezența unor numere firave din publicistica 
culturală consacrate centenarului Eliade, vedem 
o anumită jenă sau chiar o crasă indiferenţă de a 
întreprinde nişte lucruri pe termen lung pentru 
cinstirea memoriei lui Mircea Eliade. Suntem la o 
oarecare distanță de momentul de a avea un corp 
robust de specialişti români în materie de istoria 
religiilor, cu atât mai mult a unor specialişti în 
Mircea Eliade care să valorizeze moştenirea sa şi 
să dea măsura performanţei sale. Soarta istoriei 
religiilor în România va depinde hotărâtor de ca- 
pacitatea de a înființa astfel de catedre univer- 


sitare în care să lucreze tinerii cercetători români 
specializaţi într-o asemenea disciplină, în Occi- 
dent, care pot forma, la rândul lor, o şcoală solidă. 
Nu ne-am propus în textul de faţă să abor- 
dăm un aspect ştiinţific al operei eliadiene, ci să 
ne referim la o dimensiune mai puțin examinată, 
aceea a omului Eliade care îl dublează perma- 
nent pe savantul Eliade. Nu este vorba de vreun 
studiu psihanalitic care să ofere un diagnostic 
precis al profilului uman al istoricului religiilor, 
lucru, de altfel, greu de realizat, ci de un material 
care propune câteva consideraţii asupra omului 
Eliade, atât din perspectiva operei existente (Me- 
morii, Jurnale, Dialoguri ), cât şi a unor mărturii 
personale ale unor colegi ai săi de generaţie. 
Ceea ce caracterizează omenia lui Eliade 
este modestia sa, dublată de o simplitate, pe alo- 
curi deconcertantă, trăsături care s-au răsfrânt şi 
în planul comportamentului său academic. Apari- 
țiile publice ale tânărului Eliade Ia diverse confe- 
rințe, colocvii sau cursurile ținute la Universita- 
tea din Bucureşti, ca asistent al lui Nae Ionescu, 
precum şi prezența de mai târziu din Occident a 
savantului Eliade sunt marcate de aceste con- 
stante caracteriale majore, modestie şi simpli- 
tate. Codul său de conduită impunea o dimensi- 
une a generozității şi a altruismului, măsura no- 
bleței sale spirituale prin care se dăruia tuturor, 
cheltuind energii extraordinare, lucru pregnant 
vizibil în perioada exilului său anticomunist. 
Atunci Eliade a devenit motorul acțiunilor de păs- 
trare a tradiţiei culturale şi spirituale româneşti, 
prin crearea unor centre de cercetare, a unor re- 
viste culturale şi ştiinţifice, prin sprijinirea unor 
iniţiative semnificative pentru funcționarea efi- 
cientă a exilului anticomunist românesc. Con- 
ştient de darurile şi posibilităţile sale, şi totuşi 
bucurându-se de succesele altora, Eliade nu 
dorea pentru sine decât să continue ceea ce înce- 
puse: aprofundarea fenomenului religios, pre- 
cum şi apărarea şi promovarea ideilor sau a idea- 
lurilor pe care le socotea că aparţin neamului 
întreg. Astfel, Mircea Eliade se distingea nu numai 





72 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 








prin nenumărate virtuţi şi calități, ci şi printr-o 
concepţie cu totul personală a eleganței sufle- 
teşti. 

Alături de întreaga sa generaţie, Mircea 
Eliade găsise în Nae Ionescu un maestru şi un mo- 
del. Dar alături de alţi câţiva foarte puţini teologi 
Eliade descoperise în Profesorul de logică şi 
metafizică pe singurul laic care nu numai că înţe- 
lesese structura şi problemele Ortodoxiei româ- 
neşti, dar măsurase şi gravitatea crizei pe care o 
străbătea Biserica Ortodoxă Română. Eliade s-a 
integrat în ceea ce s-ar putea numi mişcarea de 
înnoire a gândirii religioase româneşti. 

Nu se va putea înțelege niciodată gestul per- 
fect uman de aderare a lui Eliade la principiile 
Mişcării Legionare dacă nu se pleacă în această 
analiză de la adecvarea de structură spirituală. 
Primatul spiritualului, al Predaniei sau al Sfintei 
Tradiţiei a Bisericii este fundamentul pe care s-a 
creat legionarismul şi care a consunat cu modul 
de gândire a unei întregi generaţii de intelectuali 
creştini, în frunte cu Nae Ionescu. Trebuie să fa- 
cem o distincţie clară între linia pe care se situa 
Mişcarea Legionară şi linia Bisericii Creştine. Li- 
nia Bisericii atinge perfecțiunea şi sublimul şi ea 
nu poate fi coborâtă pentru a explica faptele 
umane. Mişcarea Legionară tindea către o aseme- 
nea linie, se ridica spre ea atât cât îi permitea 
greutatea păcatelor şi condamnarea la care oa- 
menii au fost sortii prin păcatul originar. Rămâ- 





ne de văzut cât a putut această mișcare, prin efor- 
turile sale umane, de a se înălța spre linia 
Ecclesiei. 

Aceste principii fundamentale, după care 
Eliade s-a ghidat toată viața şi pe care nu le-a 
abandonat niciodată, au fost regăsite de istoricul 
religiilor în structura Mişcării Legionare. De alt- 
fel, valorile unei asemenea mişcări de revigorare 
creştină, unică în spaţiul european, potrivit lui 
Petre Ţuţea dar nu numai, fundate pe ideea de 
Tradiţie, Ecclesia (cu cele două consecinţe impor- 
tante: ideea de jertfă şi cultul eroilor), nu aveau 
cum să nu fie împărtășite de o generaţie precum 
cea a lui Eliade. Ceea ce trebuie să- fi atras pe 
Mircea Eliade la Mişcarea Legionară era acea sin- 
teză de românism şi spiritualitate care realiza exi- 
gența unui „mesianism“ specific românesc. 

Oare se putea Eliade desolidariza de aceste 
principii normative, nedesolidarizându-se de o 
întreagă generaţie care trecea prin furcile cau- 
dine ale Infernului, plecând de la asasinatele cri- 
minale ale lui Carol al II-lea împotriva colegilor 
generaţiei '27 şi nu numai, continuate de regimul 
antonescian şi duse la apogeu de comunism? Se 
putea Eliade desolidariza de jertfele generaţiei 
sale sau de suferinţele îndurate în temniță sau în 
exil? Şi oricât se străduiesc detractorii eliadieni să 
demonstreze printr-o logică a nefirescului, Mir- 
cea Eliade nu a renunțat până la moarte la aceste 
principii normative. Dacă este să ne referim la 
aspectul omului Eliade din această problemă, se 
pare de-a dreptul obsedantă pentru protestantis- 
mul raționalizant şi pentru materialismul bol 
şevic ateu, să avem mereu în vedere afirmaţia Pă- 
rintelui Iustin Pârvu potrivit căreia nerecunoaş- 
terea şi cinstirea jertfei martirilor şi mucenicilor 
români nu pot atrage decât pedeapsa divină. 

Omul Eliade, profund ataşat tradiţiei spiri- 
tuale, culturale şi identitare româneşti, constituie 
punctul necesar de plecare pentru înţelegerea 
unei biografii exemplare în care ființa şi opera 
constituie o unitate indestructibilă. Dacă în pri- 
vința descifrării operei eliadiene se cere maximă 
competență, în privința revelării dimensiunii 
umane a lui Eliade se cere un instrumentar bazat 
pe bună credință, bună măsură, toate subsumate 
unei empatii, la nivelul adecvării structurii spiri- 
tuale, ca modalitate sui generis de percepere a 
esenței umane. 





anul V e nr. 53-54 


75 





ROST 


DECANTĂRI 





Eminescu printre noi 


Am vorbit adesea despre Eminescu la Cenaclul „V. Voiculescu“ 
al UMF. „Grigore T. Popa“ Iaşi. Eminescu la Iaşi a tost şi este o 
permanență. Richard Constantinescu La căutat şi în „Însemnări 
ieşene“. Ediţia de faţă este prima cu acest subiect şi trebuie 


Ion Hurjui 





aplaudată. 
Pas = 

n prefața cărții Eminescu Ia „Însemnări ieşe- 
] ne“ - îngrijită de Richard Constantinescu -, 

Constantin Ciopraga precizează: „După o 
îndelungată apariţie la Iaşi, marea revistă „Viaţa 
românească“ se muta în 1933 la Bucureşti, unde i 
se asigurau condiţii de supraviețuire. Se repeta 
întocmai traseul mai vechilor „Convorbiri litera- 
re“! Din inițiativa profesorului Grigore T. Popa 
(de la Facultatea de Medicină), lua ființă - la un 
an de la strămutarea „Vieţii româneşti“ - asocia- 
ţia „Prietenii Universităţii“; sub patronajul aces- 
teia, se lansa la 1 ianuarie 1936 primul număr al 
revistei „Însemnări ieşene“. 

„Însemnări ieşene“ s-a numit aşa tocmai 
pentru a nu mai pleca din Iaşi. „Triumviratul di- 
rector“ a însemnat Mihail Sadoveanu, George 'To- 
pârceanu şi medicul, profesor la Institutul de 
Medicină din Iaşi atunci (institut ce-i poartă astăzi 
numele) Grigore T. Popa. Seria nouă a „Însemnă- 
rilor ieşene“, reluată (la propunerea lui Richard 
Constantinescu, în 2004) a dus mai departe o tra- 
diţie abandonată prea multă vreme, chiar dacă în 
prezent revista a încetat să mai apară. Perma- 
nența lui Eminescu este însă de subliniat. O arată 
şi faptul că Fundaţia „Dr. Constantin Teodores- 
cu“, în Colecţia „Biblioteca Bârladul“ publică 
această carte - ediţie îngrijită de Richard Con- 
stantinescu, şi el medic. 

Un sfert de veac de Ia trecerea la cele veşnice 
a lui Eminescu fusese marcat de apariţia cărții 
„Mihai Eminescu“ - colecţia „Români celebri“ 
(ediţia Gala Galaction, 1914), o jumătate de veac 
de la moartea Demiurgului era consemnată în nr. 
X din octombrie 1939 al revistei Însemnări ieșe- 
ne. George Călinescu ţinuse la 7 mai 1939, în 
Aula Universităţii din Iaşi, o conferință remarca- 


bilă axată pe ideea de geniu (conferință publicată 
în deschiderea volumului recenzat aici). Nu tre- 
buie uitat acel omagiu adus lui Mihai Eminescu, 
publicat la douăzeci de ani de la moartea poetu- 
lui, care a apărut în 1909 la Iaşi cu menţiunea 
„Eminescu comemorativ. Album artistic-literar“, 
întocmit de Octav Minar. 

Volumul de faţă e o culegere de articole se- 
lectate de Richard Constantinescu şi girată de 
academicianului Constantin Ciopraga. Citez: 
„Substanța rememorărilor grupate în 1939 în 
«Însemnări ieşene» şi a celor din seriile noi, face 
acum obiectul unei de mult aşteptate editări în 
volum. Colecţia «Biblioteca Bârladul» îndeplineş- 
te astfel un valoros act de cultură“. 

De remarcat densitatea articolelor, minuţia 
unora dintre ele, precum cel cuprinzând şedinţa 
de la Junimea în care Eminescu a citit „Sărmanul 
Dionis“. După citire şi discuții a urmat verdictul: 
„Se publică!“. Mai multe studii semnate de Nica- 
nor Rusu, între care „Coincidenţe: Eminescu şi 
Leopardi“ (asemănări considerate coincidenţe). 

„Eminescu la Însemnări ieşene“ cuprinde 
texte din cele trei perioade de apariţie a revistei: 
1936-1940, 1992-1993, 2004-2005. Pentru a mai 
atenua din aspectul heterogen, editorul a găsit 
inspirate titluri rubricilor pe care le utilizează bi- 
ne articulat şi cu vocaţie, ceea nu e o noutate în 
ceea ce-l priveşte pe Richard Constantinescu. 
Mihai Cimpoi scrie: „Eminescu: gândirea retroac- 
tivă. Arhetipuri, prototipuri, alter-egouri“. Artico- 
lul începe cu următoarea frază esenţială, spunem 
noi, pentru cunoaşterea poetului: „Parafrazân- 
du-l pe Young, am putea spune în chip decis că 
viața lui Eminescu este o poveste a autorealizării 
inconştientului.“ Notez şi o altă subliniere apar- 
ținând academicianului Mihai Cimpoi aceea că 
„pentru Eminescu, Shakespeare este întruchipa- 





74 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 








e | 


| 








luşeşte anumite aspecte privind exi- 
larea la centru a poetului, fapt 
remarcat de Veronica chiar în 1880, 
când Eminescu ajunsese redactor şef 
la „Timpul“. În 1882 poetul îi comu- 
nică iubitei sale: „Eu versuri nu mai 
scriu deloc“. Un tunel în care lumi- 
nile şi întunericul alternează aşa-mi 
pare viața lui Eminescu, ajuns la 
epuizare datorită polemicilor poli- 
tice din cauza unui timp ocupat în 
întregime în gruparea conserva- 
toare (era considerat între primii 
cinci din grupare respectivă). Iată ce 
spune Constantin Prâsnea în „Notă 
la «Articolele politice»“ chiar în 
prima frază: „Cu ocazia cele de-a 
cincizecea aniversări a morții lui 
Eminescu, unanimitatea presei ro- 
mâneşti s-a străduit să demonstreze 

actualitatea «Articolelor» lui poli- 

tice“. Actualitatea lor continuă şi as- 
tăzi aşa că nu e de mirare că s-au 
găsit denigratori ai poetului, nu şi a 








rea desăvârşită a «geniului natura“ înțelegând 
prin aceasta ceea ce spunea şi G. Călinescu: „în ca- 
zul geniului este o greşeală să despărțim biogra- 
fia de operă“. N. Georgescu, autorul cărții A doua 
viață a lui Eminescu (Bucureşti, 1994), publica în 
„Însemnări ieşene“: „Apocrife eminesciene - 
Eminescu altfel“, „Panait Istrati față cu Emines- 
cu“. De menţionat mai puţina cunoaştere a unui 
„pamflet antieminescian a lui Panait Istrati, din 
1924“. De o remarcabilă subtilitate este textul lui 
Theodor Codreanu „Eminescu şi martorul mut“. 
Citez „femeia (n.n. Veronica Micle) îi apare acum 
lui N. Georgescu în postura de «martor mub al 
anilor de martiriu eminescian“ (este vorba de 
anii în care Eminescu a suferit, bolnav fiind, şi 
când Veronica voia să-l convingă să părăsească 
Bucureştiul considerând că aducându- la Iaşi l-ar 
putea salva). „Până la 1883 Veronica a făcut tot ce 
i-a stat în putință să-l smulgă pe poet din Centru 
şi să-l atragă la Iaşi, gândind şi la o împlinire ma- 
trimonială a vieţii lor, dar şi a poetului care pără- 
sea poezia istovindu-se «inutil» într-o bătălie poli- 
tică fără sorți de izbândă.“ „Corespondenţa inedi- 
tă Eminescu-Veronica Micle“ (Polirom, 2000) des- 


operei sale - fapt de subliniat. Ion 
Nica, medic la Iaşi, avea să publice o carte despre 
boala lui Eminescu, neapreciată cum s-ar fi meri- 
tat. Ideea criticilor era că omul şi opera sunt 
lucruri diferite. Poate G. Călinescu avea dreptate 
când scria: „Eminescu a murit foarte tânăr. Acest 
lucru era necesar geniului său, după cum 
moartea în cvasi-uitare a lui Macedonski slujeşte 
definirea aceluia ca poet blestemat. Un Eminescu 
decedat de bătrâneţe şi de boală obişnuită ar 
dăuna operei sale.“ 

Cartea alcătuită de Richard Constantinescu 
se citeşte cu un interes crescând de la o pagină la 
alta, pentru densitatea ideilor autorilor ce au 
publicat la „Însemnări ieşene“. Mulţi alți scriitori, 
comentatori ai operei eminesciene ar trebui ci- 
taţi. Rămâne cititorului să-şi îmbogăţească viața 
recitind ceea ce face gloria „Însemnărilor ieşene“. 
Dar şi citirea articolelor noi merită toată atenția 
noastră. De aceea spun: „Eminescu la Însemnări 
jeșene“ este o carte care consacră un scriitor, pe 
Richard Constantinescu, îngrijitor al ediţiei. Nu 
trebuie uitată contribuţia Fundaţiei „Dr. Constan- 
tin Teodorescu“ şi nici îndemnul său pentru 
crearea unui „Centru Mihai Eminescu“ la Bârlad. 





anul V e nr. 53-54 


75 





ROST 


DECANTĂRI 





Ortodoxia şi tendinţele 


ecumenismului 
postmodernist 


Într-o societate Iaicizată şi secularizată în toate structurile ei este 
extrem de dificil ca persoana umană să păstreze sau să adopte 
integral o opțiune religioasă serioasă după care să-şi organizeze 
modul de viaţă. Omul dezrădăcinat din credința strămoşilor este pus 
în fața unei realităţi în care mai multe religii și contesiuni îi propun 
forme de cunoaștere a adevărului existenţial. Ecumenismul, mișcare 
inițiată în sec. XIX în mediile protestante pentru apropierea şi 
unificarea diverselor tradiţii creştine, încearcă tot mai mult acum să 


cuprindă şi celelalte religii păgâne, inducând ideea păguboasă că 
toate sunt egale ca valoare spirituală şi este posibilă o unificare 


generală într-o religie universală a omenirii. 


Adrian Cherhaţ 





ideea pacifistă de toleranţă şi compromis 

şi câştigă teren în peisajul multicultural al 
omenirii, există voci autorizate care atrag atenţia 
asupra unor schimbări esenţiale ce s-ar produce 
în mentalitatea religioasă prin adoptarea ires- 
ponsabilă a unei astfel de gândiri. O abordare or- 
todoxă a curentului ecumenist o întâlnim în car- 
tea părintelui Andrei Kuraev, Provocările ecume- 
nismului, apărută în limba rusă la Moscova în 
1998 şi în traducere românească la Editura 
„Sophia“ (Bucureşti, 2006). 

Părintele diacon Andrei Kuraev, cel mai im- 
portant şi mai autorizat reprezentant al Ortodo- 
xiei din Rusia contemporană, este profesor al In- 
stitutului Teologic Ortodox „Sfântul Tihon“, şeful 
catedrei de Teologie Fundamentală şi Apologeti- 
că şi colaborator ştiinţific principal al Facultății 
de Filosofie a Universităţii de Stat din Moscova. 
Părintele Andrei este, de asemenea, membru al 
consiliului de experți-consultanți pe probleme de 
libertatea conştiinţei din cadrul Comitetului Du- 
mei de Stat a Federaţiei Ruse pentru problemele 
organizaţiilor obşteşti şi grupărilor religioase. 


p entru că moda ecumenismului are la bază 


În 1984 a absolvit Facultatea de Filosofie a 
Universităţii din Moscova în cadrul secției de 
Istoria şi Teoria Ateismului Ştiinţific, devenind as- 
pirant al Institutului de Filosofie al Academiei de 
ştiinţe a URSS. Un an mai târziu, convertindu-se 
la Ortodoxie, s-a transferat la Academia Duhov- 
nicească din Moscova, stârnind uimirea şi deza- 
măgirea celor care îi prevesteau o strălucită carie- 
ră pe tărâmul ateismului. În 1988 a absolvit Semi- 
narul Duhovnicesc din Moscova, după care a stu- 
diat la Institutul Teologic din Bucureşti. După în- 
toarcerea din România a lucrat, între 1990 - 
1993, ca referent al patriarhului Alexie al Rusiei, 
timp în care a absolvit Academia Duhovnicească 
în 1992. În următorii patru ani este decan al Fa- 
cultăţii Filosofico-Teologice din cadrul Universită- 
ţii Ortodoxe Ruse „Sfântul loan Teologul“, remar- 
cându-se cu multă autoritate în peisajul apolo- 
geticii ortodoxe. În 1994 a devenit doctor în 
ştiinţe filosofice al Institutului de Filosofie din 
cadrul Academiei de Ştiinţe a Rusiei, iar în anul 
următor devine doctor în teologie al Academiei 
Duhovniceşti. În 1996 patriarhul Alexie i-a con- 
ferit în mod oficial titlul de profesor de teologie. 

Andrei Kuraev este autorul a numeroase 
cărți, studii, articole, conferinţe în care vorbeşte 





76 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 





despre specificul şi valoarea inconfundabilă a 
creştinismului ortodox. Pe lângă Provocările 
ecumenismului, au mai apărut în limba română 
de acelaşi prestigios autor Daruri și anateme: ce a 
adus creștinismul lumii, Editura „Sophia“, Bucu- 
reşti, 2004, Pecetea lui Antihrist, codurile de bare 
şi semnele vremurilor, Editura „Sophia“, Bucu- 
reşti, 2005, Filmul: restartare prin teologie, Editu- 
ra „Reîntregirea“, Alba-lulia, 2006. 


Un punct de vedere ortodox 


Ecumenismul este o formă de relaţie inter- 
confesională sau interreligioasă extrem de deli- 
cată din punct de vedere ortodox, fapt pentru 
care o abordare obiectivă se impune de la sine. 
Părintele Kuraev începe prin a enumera zece „vi- 
ziuni“ asupra ideii de ecumenism privită în as- 
pectele ei esenţiale, motivând în acelaşi timp şi 
punctul de vedere ortodox în ceea ce priveşte în- 
țelegerea lor. De asemenea, remarcă şi faptul că 
în numele unei „toleranțe“ nesăbuite şi a unei 
„păci“ mondiale cu orice preț - trâmbiţate de po- 
liticile actuale - se ajunge adeseori la o inter- 
pretare şi o înţelegere tendenţioasă şi absolut 
păguboasă a ecumenismului. 

Într-o lume creştină pluriconfesională este 
absolut necesar să adopţi o atitudine ecumenică, 


pentru că într-un fel sau altul trebuie să te ra- 
portezi şi la celălalt. Avantajele ecumenismului 
pentru creştinul ortodox ar cuprinde, în viziunea 
autorului, opt concepte, cum ar fi: colaborarea 
între confesiunile creştine în propovăduirea 
Evangheliei şi în combaterea păgânismului, o 
mai bună cunoaştere reciprocă, o oportunitate a 
celorlalte confesiuni de a cunoaşte Ortodoxia, 
ocazie pentru lumea ortodoxă de a împrumuta 
de Ia ceilalți o anumită experiență pozitivă pe 
plan ştiinţific, social, misionar, estetic. De aseme- 
nea, viziunea ecumenică ne ajută să înțelegem 
mai bine esenţialul învățăturii evanghelice, 
alungând spiritul concurenţial, ne îndeamnă la 
colaborarea cu ceilalți în vederea rezolvării unor 
probleme grave ale umanității, precum sărăcia, 
boala, poluarea, războaiele. Dialogul ecumenic 
ne arată că lumea creştină nu se limitează la con- 
fesiunea de care aparținem şi că sunt şi ații care 
cred diferit, iar Dumnezeu lucrează, într-un fel 
sau altul, şi în mijlocul lor. „Oricât de mult ne-am 
deosebi prin concepţii unii față de alţii, oricât de 
inacceptabilă mi s-ar părea credința unor oameni 
cu care mă întâlnesc, față de persoana acestora 
nu trebuie să am nici un fel de repulsie sau aver- 
siune“ (p. 30). 

Pentru aceste motive, spune autorul, creş- 
tinul ortodox este, pur şi simplu, obligat să fie 




















anul V e nr. 53-54 


77 





ROST 


DECANTĂRI 





ecumenist, cel puțin ca exercitare a dragostei 
evanghelice faţă de ceilalți, pentru că, în cele din 
urmă, „Evanghelia este mai importantă decât Ti- 
picul sau Pidalionul“ (p. 29). În acelaşi timp, pă- 
rintele Kuraev menţionează şi două viziuni nega- 
tive asupra a ceea ce numim ecumenism, răspân- 
dite şi accentuate tot mai mult în zilele noastre, 
pe care le tratează mai pe larg în carte şi cu care 
nici un ortodox nu poate fi de acord. Aceste două 
concepții ecumenice radicale pornesc din necu- 
noaşterea specificului creştinismului în general şi 
a confesiunilor creştine, în particular, determi- 
nată de o nepăsare şi o desconsiderare fățişă a 
credinței şi învățăturii lui Hristos. 


O eroare: toate religiile 
sunt egale 


Prima dintre ele susţine că toate confesiu- 
nile creştine, şi prin extensie toate religiile, sunt 
egale ca valoare spirituală, oricât de mult s-ar di- 
ferenţia între ele, harul divin lucrând în fiecare la 
aceeaşi intensitate, dar sub o altă formă. „De- 
osebirile existente între Ortodoxie, să zicem şi 
protestantism, nu ar prezenta importanță nici 
pentru mântuire şi nici pentru viața duhovni- 
cească. În consecinţă, trebuie să recunoaştem că 
toate comunităţile creştine, aparent divizate, nu 
sunt decât componente ale aceleiaşi Biserici ne- 
văzute, al cărei purtător de cuvânt, care îşi ia din 
ce în ce mai mult rolul în serios, este Consiliul 
Mondial al Bisericilor“ (p. 44-45). 

Această teză ecumenistă peremptorie, în 
ciuda indiscutabilei sale atractivităţi propagan- 
distice, este cât se poate de falsă şi amăgitoare. 
Hristos a întemeiat o singură Biserică cu o sin- 
gură învățătură şi un singur mod de viaţă creş- 
tină, privită în esența sa dincolo de diversele tra- 
diţii locale. Privind cursul istoriei bisericeşti, 
observăm că datorită pătimaşelor şi mărginitelor 
judecăţi omeneşti Biserica cea una s-a rupt şi 
creştinismul s-a diversificat, unele forme înde- 
părtându-se mult de trăirea şi de tradiția origi- 
nară. Mai întâi catolicismul s-a separat, aducând o 
serie de inovaţii în învăţătura şi viața creştină în 
spiritul lumesc al vremii, apoi nerezistând în 
această modalitate de a trăi credința, protes- 
tanţii, şi mai târziu neoprotestanții şi diversele 
denominațiuni, au renunțat la învățături şi prin- 


cipii fundamentale ale credinței creştine, produ- 
când un creştinism steril şi limitat. Singura confe- 
siune care a păstrat şi păstrează neschimbate 
învățătura şi canoanele Bisericii celei una în spiri- 
tul şi forma trăirii Sfinților Părinţi ai primelor opt 
veacuri este Ortodoxia răsăriteană, care poartă 
în sine conştiinţa unicității, sfințeniei, sobornici- 
tății şi apostolicității creştinismului primar. 

Toate aceste aspecte au contribuit sub- 
stanțial la viețuirea creştină în diversele confe- 
siuni, remarcându-se diferențe esenţiale în acest 
sens. Andrei Kuraev prezintă magistral deosebiri- 
le între răsăriteni şi apuseni sub aspectul trăirii 
adevărului creştin în capitolul „Ortodoxie şi Ca- 
tolicism în practica rugăciunii“, arătând şi de ce 
ortodocşii nu sunt de acord cu această egalizare 
confesională forţată. „Opoziția față de fuziunea 
ecumenistă nu poate fi explicată prin egoism na- 
țional, sete de putere sau ignoranță. Există o dife- 
rență reală în ceea ce priveşte experiența duhov- 
nicească a diverselor confesiuni şi religii, pe care 
gândirea teologică nu poate decât să o observe, 
să o reflecte, să-i discearnă semnificația. Nu-i poţi 
porunci rațiunii să nu ia în seamă ceea ce este de 
domeniul evidenţei (...) şi să nu reflecte asupra 
unei realități care prezintă o importanţă vitală 
pentru orice om. De aceea, chemarea de a vorbi de- 
spre ceea ce ne uneşte, nu despre ceea ce ne des- 
parte, nu poate da roade. Trebuie să vorbeşti de- 
spre ceea ce gândeşti, iar de gândit să gândeşti 
despre ceea ce există în realitate, nu despre ceea 
ce ai vrea să existe“ (p. 51-52). 


Altă eroare: toleranța extremă 


Al doilea mod negativ şi inacceptabil de a 
percepe ecumenismul este acea stare de spirit 
care nu-ți dă dreptul de a critica o formă sau alta 
de evlavie sau practică religioasă, chiar cu indica- 
țiază, în numele unei toleranțe moderne exagera- 
te. Andrei Kuraev dezvoltă această temă în capi- 
tolul intitulat sugestiv „Intoleranţa ca drept de a 
gândi“, unde îşi dovedeşte şi calităţile sale incon- 
testabile de apologet al Ortodoxiei. Contraargu- 
mentul central pe care-l aduce autorul este că 
pentru a fi un bun ecumenist sub toate aspectele 
trebuie să fii tu însuţi cu tot ce ai specific. „Ex- 
perienţa căreia i-am fost şi îi suntem părtaşi ne 





78 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 




















impune datoria de a-i fi fideli şi de a mărturisi 
despre ea, de a-i percepe şi a-i apăra unicitatea. În 
consecinţă, creştinul poate fi uneori şi «intole- 
ran“ (p.9). 

Nu toate confesiunile sunt egale, şi cu atât 
mai puţin toate religiile, fapt pentru care nu este 
posibilă o unificare a lor în forma actuală într-o 
religie sincretistă universală. A fi religios la mo- 
dul general „înseamnă a nu crede în nimic, ac- 
cepți doar că ceva, ceva este, restul nu te intere- 
sează“ (p. 53). „A fi creştin înseamnă a mărturisi 
nu numai nişte valori general-umane, ci mai cu 
seamă acele principii care diferențiază Evanghe- 
lia de alte forme ale gândirii şi practicii religioase. 
A observa diferența, a-i recunoaşte existența şi 
caracterul neîntâmplător este punctul de plecare 
către un mod de gândire care te va ajuta să înţele- 
gi mai bine atât propria ta credință, cât şi credința 
altuia“ (p. 59-60). 

În capitolul „Ecumenism sau război“ părin- 
tele Kuraev dovedeşte că nu ecumenismul acesta 
agresiv este garanţia păcii mondiale. Cei care 
promovează, în general, această idee sunt doar 
„băgători de seamă“ fără implicare în trăirea reli- 
gioasă şi nu se sfiesc a-i numi pe cei care nu sunt 
de acord cu ei intoleranți, fundamentaliști, fana- 
tici vinovaţi de toate neînțelegerile dintre oa- 
meni. „Învinuindu-i pe creştini de intoleranță, 
spiritele mărginite şi meschine din zilele noastre 
nu fac decât să-şi apere dreptul de a nu face un 
efort de gândire (...) Temându-se să fie el însuşi ca 
entitate umană şi prin aceasta să-şi asume riscul 
de a se diferenţia de lumea celor de altă credință, 
omul zilelor noastre îşi doreşte o singură liber- 





tate şi un singur drept: acela de a nu fi nimic“ (p. 
220-221). 

Unii dintre aceşti gânditori „progresiști“ şi 
„deschişi la minte“, mai ales din mediile culturale 
răsăritene, se autonumesc ecumeniști, manifes- 
tând un dispreț nedisimulat față de Ortodoxie. 
După ei ecumenismul se impune ca o necesitate 
pentru că Ortodoxia noastră este mult rămasă în 
urmă, ignorantă şi desuetă, ducând lipsă de o 
infuzie de creștinism modern occidental. Lor le 
răspunde Andrei Kuraev în capitolul „Strania 
iubire a filocatolicilor“, dovedind ignoranța tota- 
lă a acestora în ceea ce priveşte specificul celor 
două spiritualități creştine, cu toate diferențele 
fundamentale, care pentru ei nu contează, întru- 
cât nu şi-o asumă nici pe una, nici pe cealaltă. 
„Filocatolicii ruşi apreciază la catolici ceea ce 
mulți catolici ar vrea să lase deoparte, căutându- 
şi salvare în tradiția ortodoxă. Ciudată dragoste, 
nu? (p. 188). 


Mărturisește Ortodoxia! 


Concluzia lucrării o exprimă autorul în ulti- 
mul capitol, „Daţi-mi voie să fiu credincios“, tra- 
sând o poziţie ortodoxă fermă față de aceste inter- 
pretări eronate a ecumenismului actual. „Daţi-mi 
voie să rămân fidel propriei mele tradiții! Nu mă 
condamnați pentru că vreau să rămân eu însumi! 
Nu mă dispreţuiţi pentru că nu vreau să-mi schimb 
alegerea pe care am făcut-o cândva şi căreia sunt 
dator să-i rămân fidel“ (p.189). Creştinii ortodocşi 
nu pot accepta primatul papal şi purgatoriul doar 
de dragul unirii cu catolicii şi nu pot renunța la 
cruce şi la icoane doar de dragul împăcării cu 
protestanții. Învățătura lor este tradiţia creştinis- 
mului apostolic de la care nu se pot abate chiar 
dacă s-ar declanşa războaie mondiale din pricina 
aceasta. Manifestă respectul cuvenit faţă de credin- 
țele altora, fiindcă orice om e liber să creadă ce 
vrea, dar nimeni nu-i poate obliga să le considere 
şi adevărate, pentru că Hristos Mântuitorul a adus 
în lume o singură credință şi învățătură. „Pentru 
mine, ca om, apărarea Ortodoxiei este un drept 
inalienabil, pe care înțeleg să mi-l exercit chiar cu 
riscul de a mi se spune că sunt fascist sau că semăn 
vrajbă între religii. În calitate de creştin, pentru 
mine este mai mult decât un drept: este o datorie“, 
spune părintele Kuraev (p. 9). 





anul V e nr. 53-54 


79 





DECANTĂRI 





De la suferinţă la 
nașterea duhovnicească 


În poezia „Odă (în metru antic)“ 


Prof. Dr. Const. Miu 





inițiatic, de sorginte mistică, ale cărui etape 

sunt: moartea, suferința și renașterea Spiti- 
tuală. De observat în primele două versuri ale 
strofei întâi că nu e vorba de moartea naturală: 
„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;/ Pururi tâ- 
năr, înfăşurat în manta-mi“. Cheia înțelegerii 
acestui fragment, sub aspect teologic, o dă con- 
strucția verbală: „să-nvăț a muri“. Eroul liric se 
nevoieşte, învățând cum să moară omul cel vechi 
- cum spunea Sf. Ap. Pavel -, adică omul păcătos. 
Dar gestul acesta nu ar putea avea finalitate, dacă 
n-ar fi însoţit de un altul, detectabil în urmă- 
toarele două versuri ale aceleiaşi strofe: „Ochii 
mei năltam visători la steaua/ Singurătății.“ 
(s.n.). 

Partea mediană a poeziei dezvoltă o întrea- 
gă teologie a suferinței (strofele 2-4). Trecerea de 
la starea contemplativă la un alt modus vivendi 
este reliefată, la nivel gramatical, prin construcţia 
„când deodată“, spre a focaliza atenţia către su- 
ferința dureros de dulce. Această structură 0xi- 
moronică (evidenţiată de noi), precum şi o alta - 
voluptatea morţii - reliefează schimbarea dra- 
matică, dureroasă, petrecută în forul interior al 


SA 


AN 
] n „Odă (în metru antic)“ asistăm la un traseu 


lea-mi,/ Suferinţă tu, dureros de dulce.../ Pân-în 
fund băui voluptatea morţii/ Neîndurătoare.“ În 
cartea sa Victorie prin înfrângere, teologul Da- 
niel Cocar opinează care este rostul suferinţei: 
„Suferința este permisă de Dumnezeu în viața 
noastră, pentru maturizare în smerenie şi în 
sfințire...“1. 

Evocarea suferințelor chinuitoare ale celor 
doi eroi din mitologia antică (în strofa a treia) 














amplifică durerea mistuitoare ce a pus stăpânire 
pe noul Iov, cândva spirit contemplativ: „Jalnic 
ard de viu chinuit ca Nessus,/ Ori ca Hercul înve- 
ninat de haina-i;/ Focul meu a-l stinge nu pot cu 
toate/ Apele mării.“ Afirmația exprimată printr-o 
negaţie totală (din ultimele două versuri citate) 
punctează imposibilitatea de a se vindeca de 
morbul care a pus stăpânire pe cugetul şi simțirea 
suferindului. 

Primele două versuri ale strofei a patra ză- 
bovesc asupra stării de spirit a eroului liric: com- 


! Daniel Cocar, Victorie prin înfrângere, Editura Multimedia internaţional, Arad, 1999, p. 56. 





80 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 





bustia este totală şi relevă patima devoratoare 
pentru propriul vis. Elocvente, sub acest aspect, 
sunt reflexivele verbelor, ca şi posesivul al meu: 
„De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,/ Pe-al 
meu propriu rug mă topesc în flăcări.“ Întrebarea 
retorică din următoarele două versuri aug- 
mentează şi ea dramatismul situaţiei, intensi- 
ficând sentimentul suferinței: „Pot să mai renviu 
luminos din el ca/ Pasărea Phoenix?“. Să reținem 
că verbul la conjunctiv („să renviu“), cu acelaşi 
rol amplificativ, traduce dorința cenzurată de ne- 
siguranță; de aici şi chinul ucigător al eroului liric, 
simțindu-se condamnat să-şi suporte la nesfârşit 
noul mod de a fi. 

Să mai spunem că în partea mediană a aces- 
tei creații, eroul liric meditează la propriile sufe- 
rințe: „Orice încercare ce vine asupra noastră tre- 
buie să fie prilej de adâncă meditaţie (...) şi la pro- 
gresul nostru spiritual...“2 

Versurile ultimei strofe au iz de imprecație, 


în care ruga în melanj cu implorarea şi dorința de 


a muri liniştit (adică de a se naşte duhovniceşte) 
imprimă poeziei o notă tragică: „Piară-mi ochii 
turburători din cale,/ Vino iar în sân nepăsare 
tristă;/ Ca să pot muri liniştit, pe mine/ Mie redă- 
mă!“ În strofa aceasta, dramatismul este sugerat 
şi la nivelul registrului verbal; a se vedea cele trei 
imperative (piară, vino, redă-mă), precum şi la 
acela al punctuaţiei, semnul de exclamaţie mar- 
când grafic strigătul de disperare al celui ce do- 
reşte să-şi recapete liniştea contemplativă, pre- 
mergătoare desăvârşirii spirituale. 

Ideea fundamentală a „Odei (în metru 
antic)“ este aceea că „viaţa trece inevitabil prin 
proba încercărilor duhovniceşti, în vederea 
înaintării ei pe o treaptă superioară de desă- 
vârşire.“3 

Având un pronunțat ton confesiv, poezia 
aduce în prim plan metamorfozarea dramei eului 
într-una general-umană, a cunoaşterii sinelui 
prin suferință, încât confesiunea capătă dimensi- 
unile unei ode. 








A ULEI AA 





8 
£ 
F: 
& 
Ş 
3 








2 Pr. loan C. Teşu, Teologia necazurilor, asociaţia filantropică medicală creştină Christiana, Bucureşti, 1998, p. 98. 


3 Ibidem, p. 99. 





anul V e nr. 53-54 


8l 





ROST 


DECANTĂRI 





Camera morții 


Mărturia bucovineanului George Ungureanu 


Constantin N. Străchinaru 





e o vigoare asemănătoare munţilor şi pă- 
[) durilor între care a venit pe lume şi cu 

care s-a înfrățit în statornicie, înțelepciu- 
ne şi aspirație la transcendent, câmpulungeanul 
George Ungureanu a trecut, în seculara sa viață, 
prin spaimele, cumpenele şi împlinirile naționale 
din şi de după primul război mondial, s-a bucurat 
de perspectiva României de a redeveni o Dacie 
Felix şi s-a îndurerat martiric de premisele şi ur- 
mările nenorocite ale celei de a doua conflagrații 
mondiale datorate, pentru români, erorilor unui 
rege aventurier, trădător şi asasin, Carol al II-lea, 
cu liota sa de netrebnici. 

Istoria Românilor din răspântia unui secol 
alunecat în blestem este groaznică în a doua sa ju- 
mătate luată-n stăpânire de un regim infernal. Să 
treci bărbăteşte prin multele-i situații limită, să 
ajungi integru, la fel de ferm, analitic şi activ la 
capătul tunelului, intrând cu fruntea sus în acest 
clătinător început de secol şi de mileniu, este o rea- 
litate situabilă în fenomenologia spiritului în care 
George Ungureanu a crezut şi crede nelimitat. 

Felul său tonic de a fi, educaţia din casa mo- 
deştilor, credincioşilor şi neobosiţilor săi părinți 
i-au dat puterea să învingă moartea din prima sa 
sentință primită după luni şi luni de anchete 
kaghebiste şi să întâmpine senin comutarea ei în 
muncă silnică pe viață. Lecţia patimilor sale, a 
lanțurilor purtate la mâini şi picioare peste patru 
sute de zile uimeşte, revoltă, interoghează con- 
ştiinţe şi ne luminează prin verticalitatea caracte- 
rului şi optimismul cu care un om şi-a dus inițiatic 
crucea. O lecţie - sursă de istorie şi educaţie. 
Volumul Camera zero! stă mărturie. O carte de 
căpătâi prin încărcătura epopeică, filonul refle- 
xiv şi luminozitatea stilistică. 

Titlurile celor zece capitole: „Fii atent!“, „Fe- 
ricirea nefericiților“, „Ia loc şi fă-te comod!“, „Hai- 


ducul“, „Condamnat la moarte“, „Jilava“, „Muncă 
silnică pe viaţă“, „Aiud“, „Aiud în fabrică“, „În «di- 
bertate»“ sunt ele însele cheia înțelegerii adâncu- 
lui tulburătoarelor texte îndreptate spre lume şi 
viitor de acest „Român de meserie“, „Român prin 
vocaţie“, „Român absolut“ în exprimarea lui 
Petre Ţuţea. 

Asemenea înțeleptului citat şi foarte apropi- 
at prin suferință, George Ungureanu este şi el 
convins că dacă n-ar fi român, ar fi nimic şi că 
seva longevităţii sale stă în aceleaşi convingeri 
privind misiunea românilor în lume, etnicul fiind 
punct de plecare şi universalul punct de ajunge- 
re, ambele reflectându-se în omul religios, iubitor 
de Dumnezeu, semeni şi glie, singurul om adevă- 
rat (vezi Petre Ţuţea, Tratat de antropologie creş- 
tină, laşi, Ed. Timpul, şi Între Dumnezeu şi nea- 
mul meu, Fundaţia Anastasia, 1992) 


Preludiu 


Din motive economice (care i-au impus un 
spaţiu tipografic restrâns), George Ungureanu la- 
să memoriei afective copilăria sărăcuță, familia 
cu fraţi şi surori, viața liceanului sârguincios în- 
treţinut la studii de generosul şi pilduitorul profe- 
sor Ştefan Cantemir, stagiul militar, anii războiu- 
lui... şi intră lapidar în momentul dezarticulării is- 
toriei României şi a Românilor: „23 August. Ar- 
mistițiu. Ruşii înaintează pe pământul românesc. 
Primele dispariţii suspecte“... Nenorocitul 23 
august 19441... 

Lectorul, iubitor de adevăr, se îngându- 
rează... Şi gândurile devin completări necesare: 
jafuri, violuri, ucideri, iadul nelegiuirilor răstur- 
nat peste un popor pus la zid de aduşii de vân- 
turi şi ape şi de cozile de topor apărute larvar de 
sub periferia oraşelor şi satelor, gata să-şi 
chinuie părinţii şi pruncii pe mahorca uralie- 
nilor ajunşi în răspântia dintre ticăloşie, foame şi 
frică. 


1 George Ungureanu, Camera zero, Timişoara, Editura Mirton, 1998. 





82 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 





„Dispariţii suspecte“... trimit la hăituirea şi 
arestările la nesfârşit a legionarilor, adversarii de 
moarte ai comunismului şi, ulterior, a oricărui 
român acuzat pe drept sau pe nedrept de a fi avut 
vreo rudă sau prieten legionar etc. 

Numărul victimizaţilor în creştere. Holo- 
caustul roşu în desfăşurare. Precautul George Un- 
gureanu, solid format sufleteşte şi, ca statură, nu 
înalt să fie reperat de la distanță, nici scurt pentru 
a circula nevăzut, atent la fiece pas, simțind vân- 
turilor direcţia şi curenților încrucişarea, evită lo- 
cul natal, şi se aşează în zona Covasnei unde se şi 
căsătoreşte cu o preafrumoasă fată, pe lume 
venindu-i un fecioraş leit tatăl său. 

Omenia sa îi sporeşte sfera relațională, fapt 
detectat de poliția politică - insecuritatea româ- 
nilor, care-şi intensifică eforturile de a-l racola. 
Refuzul categoric şi motivat structural amplifică 
urmărirea şi teroarea. Hăituitul reduce convor- 
birile. Neîncrederea dintre cetățeni generalizează 
suspiciunea, măştile, duplicitatea, închiderea în 
sine. Perfidia iese la drumul mare. Minciuna devi- 
ne mod de manifestare. De peste tot îi vin sfaturi. 
Unele sincere, multe false. „... ladul s-a întins ca o 
pecingine peste o bună parte din omenire. Pârjol, 
cazne demonice, ură, moarte, foamete, nesigu- 
ranță... minciună şi lacrimi peste tot...“ Îngrijora- 
rea devine teroare. Are oroare de tot ce se întâm- 
plă în ţară. Circumstanţele locale îl obligă tactic 
să se-ntoarcă în locuri mai cunoscute, în spaţiul 
voievodal bucovinean. La munci de pădure. Doar 
la sfârşit de săptămână vine acasă lângă soția lui 
dragă şi copil. Un om de omenie îi anunță discret 
dosarul de la partid. „Peste tot ochiul diavolului 
mă supraveghează.“ În urechi îi sună mereu: „Fii 
atent!“ spus ca bună credință sau agitatoric. Prie- 
tenii din copilărie, şcoli, trecut îi devin duşmani. 
Excepţiile sunt rare. Capcanele securiste îşi mas- 
chează prezența, urmărind legături bizare cu lup- 
tătorii anticomuniști din munți. Memorabilă este 
imaginea bătrânului zărit la o stână „stând în ge- 
nunchi, cu mâinile ridicate pentru rugăciune. Un 
plăieş cu plete albe, îmbrăcat în ceoareci şi căma- 
şă curată, cu brațele şi ochii înălțaţi spre icoană, 
plângea...“ „Am rămas încremeniți: Ni s-a oprit o 
clipă respiraţia. Asistam pentru prima oară în 
viaţă la rugăciunea unui neam întreg, înălțată de 
unul din fiii lui. Istoria poporului nostru, cu toate 
încercările venite peste el, se concentra acolo în 


tăcerea nopții dintre poieni şi brazi....“ „Înalt era 
muntele, drepți şi statornici brazii. Sfâşietoare 
era durerea care cuprinsese un neam..., un 
tăvălug enorm se prăvălea peste bietul popor ro- 
mân“. 

Naratorul analitic staţionează meditativ pe 
evenimente şi pe stările sale interioare: „Sufletul 
meu nu era făcut pentru a împinge la carul timpu- 
lui străin, unde toate javrele cu inimă întunecată 
şi-au găsit loc, înghesuindu-se la rând să tragă fu- 
nia călăului.“ „Mama, sfânta mea mamă, mereu 
îmi spunea: «să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea în 
Dumnezeu, dacă vrei să fie alături de tine»“ 

Zvonurile că Occidentul european şi transat- 
lantic ne va salva erau în toi ca şi valurile masive 
de arestări, culminând cu cel din 15 mai 1948 şi-n 
continuare. Rele presimţiri. Tresăriri prin somn. 
Nervozităţi mute... Tablourile din şcoala copilă- 
riei cu înfricoşătoarea revoluţie bolşevică îi revin 
în memorie: „Se vedeau mulțimi de oameni mâ- 
nate cu biciul şi călcate-n picioare de caii asasini- 
lor roşii. Oamenii aruncaţi de vii în foc, femei gra- 
vide spintecate şi fete violate sub ochii părinților, 
preoți martirizaţi diabolic, biserici şi icoane 
arzând, trupuri de bărbaţi, femei, tineri, copii pe 
drumuri şi-n şanţuri. Tablouri sinistre. Imagini 
infernale...“ 


Arestarea și evadarea 


Sumbrele premoniții se adeveresc. La 5 
august 1949, scriitorul este arestat, de lângă so- 
crii pe care-i ajuta la muncile de toamnă. „Îmbră- 
cat uşor, mi-am luat o servietă cu ceva mâncare şi- 
am pornit pe drumul destrămării vieţii mele fa- 
miliale.“ „În urmă ţipete, plânsete, disperare... ca 
şi cum aş fi fost smuls dintre ei de o haită de lupi.“ 
Doi primari întâlniți pe drum spre Securitatea 
din Covasna îl sfătuiesc discret şi sincer să fugă de 
sub escortă pentru că e pe lista arestărilor imedi- 
ate. Alt om de treabă îi spune: „Fugi, fugi, fugi, că 
la securitatea din Covasna te vor omori!“. 

La prima gară şi primul tren spre Covasna, 
rămâne în ultimul vagon, de unde la prima staţie 
şi-n noapte, dispare în lanurile de porumb. 

Un român îl ia în car. Pădurea şi noaptea îl 
tăinuie. „Pline sunt pădurile de oameni nevino- 
vaţi; pline sunt casele de durere...“ S-aud nişte fe- 
mei în drum spre încă ogoarele lor. Din grădina 





anul V e nr. 53-54 


83 





ROST 


DECANTĂRI 














socrilor, va sta când într-un sat, când în altul bine 
ascuns, ba într-o groapă săpată anume, ba într-un 
pod cu perete camuflat, dar totdeauna la oameni 
asemenea lui, încât urzeala de potere nu l-a des- 
coperit. E la curent cu tot ce se întâmplă în partea 
locului şi-n ţară: realități dramatice pe sub şi pe 
deasupra puzderiei de zvonuri lansate de Securi- 
tate pentru a controla reacţia oamenilor mai ales 
în legătură cu luptătorii din munți, cu deținuții 
din închisori şi lagăre, dar şi cu de negăsitul Geor- 
ge Ungureanu care, la un moment iernatic potri- 
vit, este adus de soția lui la Câmpulung Moldove- 
nesc. Un alt adăpost şi mai tainic: „În această 
ascunzătoare, am stat din mai 1950 până în oc- 
tombrie 1955* când începură să se mai întoarcă 
din cei arestați de prin închisori şi de la Canalul 
morţii. 

Poveştile cu „vin americanii“ circulau când 
mai intens. când anemic, dar, pe nimeni nu durea 
agonia acestui neam... „Este o mare greşeală, 
remarcă evadatul, să se creadă că liniștea şi feri- 
cirea unui popor vine din afară. Popoarele, ca şi 
indivizii, poartă în ființa lor fericirea şi durerea. 

E căutat, ca şi în părțile Covasnei, zi şi noap- 
te. Nu e de găsit. Toate punțile spre el sunt tăiate. 


Ştiau de el doar mama, fratele Petru, şi un profe- 
sor universitar „bun român bucovinean“, un 
preot paroh la Catedrala din Câmpulung Moldo- 
venesc - „mare predicator al Bisericii Ortodoxe“, 
dar şi cel mai apropiat suflet „soția, Panseluţa“ 
(„urmărită pas cu pas, anchetată de atâtea ori, era 
în stare să sufere orice supliciu pentru mine... 
mamă, soţie, gospodină în lipsa mea de acasă“), 
până în vara anului 1955, când Securitatea a înce- 
put să-i întindă curse şi soției lui, printr-o profe- 
soară - „vampă învățată să-şi trăiască viaţa sodo- 
mic...“. „Peste sufletul meu s-a lăsat noaptea. Pes- 
te casa mea a căzut trăsnetul. Peste întreaga fami- 
lie: mamă, fraţi, surori a venit deznădejdea cu 
iadul după ea“... 

Ştiut este că durerile sufleteşti sunt mai greu 
de suportat decât cele fizice. Autorul cărții Came- 
ra zerourcă muntele abrupt al acestui calvar. Răz- 
bate prin pădurea cu fiare sălbatice şi oftează înă- 
buşit prin mlaştina deznădejdii: „Ani de viaţă de 
cârtiță, de animal hăituit zi şi noapte... curse şi 
ochi urmăritori, iscoditori peste tot. Când carul 
vieții supraîncărcat merge pe marginea pră- 
pastiei e suficient să se facă o mică greşeală pen- 
tru a se răsturna... Gândurile mele au intrat în 
haos..., haos vedeam în toate. Haos şi nimicnicie 
este zbuciumul vieții, când nu-ţi pui nădejdea în 
Dumnezeu.“ 

Şi se-ntoarce şi mai convins la Hristos. Nu-şi 
acuză soţia, atât de hărţuită de Securitate. Înţe- 
lege rostul vieţii şi detestă stricătorii ei. Loviturile 
îl sensibilizează. Îşi descoperă talentul scriitori- 
cesc: „Singur cu cerul înstelat deasupra „(vezi 
Kant: „Die gestirte Himmeliiber meine Haupte...“ 
- n.n) şi cu pământul plin de fiare sub el... L-am 
rugat pe Dumnezeu să nu mă lase singur.“ 

„În convingerea că nu va avea nimeni de 
suferit de pe urma mea, în toamna anului 1955, 
m-am predat Procuraturii din Câmpulung Mol- 
dovenesc...“ 


O hotărâre cu urmări fatale 


Cum Securitatea avea interesul să-i desco- 
pere toate legăturile bănuite, imaginate, dorite, 
I-a lăsat „liber“, prefăcându-se a-i înțelege izola- 
rea în care a stat ascuns la mama sa. „Biata mamă. 
Sfânta mea mamă! O văd şi azi cum stătea în ge- 
nunchi şi se ruga lui Dumnezeu să nu mă pără- 





84 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 





sească, să mă întărească în cuget ca să scap de 
starea sufletească ucigătoare.“ 

Părăsit de soţie, rămas doar cu copilul, mila 
fratelui Petru şi minunile pădurii din preajmă: 
frunze multicolore şi freamăt, covor de brânduşe, 
ciripit de păsări („prezenţa lui Dumnezeu în toate 
m-a adus pe linia de plutire“). Ajuns aici, a înce- 
put să aştearnă pe hârtie...“gânduri, stări, eveni- 
mente şi, timp de şase săptămâni, fără întreru- 
pere, scrie şapte caiete. 

În martie 1956, prin zăpezi spre noapte, 
face 17 km până la schitul Durău unde se 
cunoaşte şi se leagă frate de credință întru 
Hristos, neam şi preocupări scriitoriceşti cu 
starețul Daniil (Sandu Tudor) căruia îi măr- 
turiseşte durerile cumplite... Monahul îi reco- 
mandă ca izbăvire ruga isihastică „Doamne Iisus 
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe 
noi!“, fermitatea credinței, milostenia, asceza... 
„Domnule Ungureanu, fondul dumitale sufletesc 
este bun, ocupă-te de el. Roagă-L pe Dumnezeu 
să fie alături de dumneata. De azi înainte eşti pri- 
etenul meu.“ „Şi prieten i-am rămas până la capă- 
tul vieţii lui care a sfârşit în temnița Aiudului, în 
anul 1963... „Despre părintele Daniil ar fi multe 
de spus din cele destăinuite ca prieten, în nopțile 
petrecute în casa mea împreună“... „Om de cul- 
tură, bucovinean, călugărit din convingere, a 
fost arestat a doua oară ca şef de lot, împreună 
cu părintele Stăniloaie, Benedict Ghiuş, Braga 
Roman, lon Marin Sadoveanu, Alexandru 
Mironescu - tatăl şi fiul -, părintele Papacioc şi 
alții formând un lot de 18 persoane, numit 
«Rugul Aprins». În închisoare a făcut două 
acatiste, pe care unii dintre cei care au stat cu el 
le cunoşteau pe dinafară.“ 

Mărturisit, împărtăşit, ușurat sufleteşte 
se-ntoarce acasă cu lisus în inimă şi sfaturile 
părintelui Daniil-martirul. Îşi caută un serviciu. 
Din umbră, Securitatea îi deschide cale spre o plu- 
ralitate relaţională, urzeală de capcane. Intră 
merceolog la Administraţia cantinelor din Trustul 
Lemnului. Mereu pe drum este urmărit pas cu pas. 
Oamenii de încredere şi de omenie sunt tot mai 
rari. Mergând după aprovizionare prin ţară întâl- 
neşte o lume foarte diferită de-acum. Opoziția 
agricultorilor la cooperativizare (colhoz). Opo- 
ziția tactică, dar şi făţişă, a preoților şi credincio- 
şilor la descreştinare. Adversitatea intelectualilor 


de caracter la falsificarea culturii, istoriei, spiritu- 
alițății românilor etc. etc. 

În 1957, George Ungureanu se recăsătoreş- 
te, şi-n această condiție cunună un tânăr, fost de- 
ținut politic. Va afla, nu după mult timp că botezu- 
rile, cununiile, înmormântările erau urmărite ca 
fiind adunări, întâlniri legionare...! 


Rearestarea și condamnarea 
la moarte 


Din nou funeste presimțiri, neliniști, coşma- 
ruri. La 17 februarie 1958 este rearestat, lângă ca- 
să, şi la o oră înainte de miezul nopții. Pe lângă cu- 
nunia fostului „deținut legionar“ i se pun în sar- 
cină fapte neimaginabile: depozite de armament, 
planuri de aruncare în aer a unor instituții, reor- 
ganizarea legionarilor, intensificarea activităţilor 
luptătorilor din Carpaţii Bucovinei etc., etc. 

Martirajul are loc la Securitatea din Suceava. 
Schingiuirile nu-şi află corespondent verbal. An- 
chetat, în schimburi, peste patru sute de zile şi 
nopți, călăii umani acţionând în colectiv. Leşi- 
nuri, desfigurare, răni, sânge. Vaiuri neputincioa- 
se, oftaturi întrerupte, ochi tumefiați uscați de 
lacrimi. Tehnici criminale de import dar şi locale, 
sadism. Trăgători de limbă aduşi în celulă. Numai 
într-o singură noapte, anchetatul primise peste o 
sută de lovituri, apoi şi-a pierdut conştienţa şi ne- 
revenindu-şi a fost trimis la penitenciarul din Bo- 
toşani, pentru „refacere“. Aici, află, că la un vecin 
şi cumătru din Câmpulung a fost descoperit un 
depozit de armament. Se va întâlni cu acesta - şi 
el condamnat la moarte. Confruntările sunt dra- 
matice. Un gardian, riscându-şi libertatea şi viața, 
îi dă o mână de ajutor. Şi totul de la nechibzuința 
feciorului acelui cumătru care a început să poarte 
pistol, să se laude cu armamentul. Au fost arestaţi 
şi nu singuri. 

La un moment dat, după o grea anchetă, se 
trezeşte în celulă cu „un bărbat înalt, ars de soare 
şi geruri, cu privire de vultur, cu lanţuri la mâini 
şi picioare, îmbrăcat cu cămaşă lungă, ițari şi 
bundă miţoasă pe spate“... Musafirul cu ge- 
nunchere căzu în rugăciune îngânată. „ După 
vreo zece minute se ridică luminat la faţă.“ 
Dialog palpitant şi laconic. „Mă numesc Vasile 
Motrescu, sunt condamnat la moarte şi stau aici 
în aşteptarea ei.“ 





anul V e nr. 53-54 


8 





ROST 


DECANTĂRI 





„Aveam în fața mea un haiduc care a dat de 
furcă Securităţii mulți ani. Un haiduc în jurul că- 
ruia s-au creat legende, pe plaiurile Obcinilor Bu- 
covinei.“ Relatările îţi taie respirația şi trezesc is- 
toria la autenticitate. Închinându-se mereu: 
„— Da, îl simt pe Dumnezeu şi sunt liniştit, nu mi- 
e frică de moarte.“ 

Dintr-o încăpere apropiată se auzeau țipe- 
tele disperate ale mamei condamnatului la moar- 
te, şi ea schingiuită. 

George Ungureanu mai este anchetat şi pen- 
tru un manuscris, mai recent, privind colec- 
tivizarea şi martiriul țăranilor români. Îi este are- 
stat bunul frate Petre şi un cumnat. „Îndopat cu 
pastile“, ajunge la proces cu capul tulbure şi voin- 
ţa anulată. Face parte dintr-un lot de 36 de per- 
soane polarizate arbitrar pe o cauză construită de 
Securitate în marginea depozitului de armament, 
de care, de fapt nu ştia nimeni, feciorul de Ia casa 
şi podul cu pricina, descoperindu-l accidental. 

Lotul s-a numit ca fiind al lui Vasile Blănaru, 
de fapt, scriitorul Cezar Flamură, condamnat la 
moarte cu George Ungureanu, Alexandru Iones- 
cu, preot, Cristofor Dancu, profesor, Roman Uri- 
ciuc, tipograf şi stăpânul casei cu armament. 

„Îmi amintesc că, după pastilele dinaintea 
procesului, vedeam celula plină de scorpioni şi 
şerpi. Săream printre ei şi strigam îngrozit... 

În memorie îi sună mereu cuvintele lui 
Vasile Motrescu: „...mi-au rămas acasă, în seama 
nimănui, doi copilaşi, o fetiţă de zece ani şi un 
băieţel de opt ani...“ Iar memoria vizuală îi readu- 
ce vie imaginea bătrânului Gavrilă Mândrilă, 
adus la proces ca martor. Venea din istorie, venea 
din legende în straiele lui bucovinene. „Cu el pă- 
trundea în sală toată măreţia muntelui Rarău“: 
curajul, demnitatea, cinstea, înțelepciunea... La 
presiunea interogativă a procurorului de a-i con- 
firma pe Ungureni legionari, bătrânul (84 ani) 
plăieş răspunde: „Totul este minciună. Eu nu 
vreau, ca la anii pe care-i am, să mă încarc de pă- 
cate... Nu vreau să mor ca un ticălos... Dacă toţi 
cetăţenii țării noastre ar fi aşa cum sunt Ungu- 
renii iştea, n-ar fi nevoie de dumneavoastră aici. 
Sunt oameni cinstiți, curați la suflet, fără patimă 
împotriva cuiva. N-au făcut rău nimănui.“ Procu- 
rorul ordonă să fie dat afară. Scriitorul îi face 
portretul - simbol al neamului românesc, după 
care un pictor talentat ar putea eterniza şi plastic 


acest „haiduc“. Martorii aduşi de instanță, dar 
pregătiți de anchetatori, se dovedesc a fi netreb- 
nici acuzatori. Evreul Lang este o excepţie lumi- 
noasă, umană, memorabilă față de numeroşii 
securişti de aceeaşi naționalitate. 

De mare omenie şi curaj se dovedeşte a fi şi 
directorul penitenciarului din Botoşani, unde 
sunt depuşi cei cinci condamnaţi la moarte. EI le 
dă hârtie şi-i îndeamnă să scrie la toate instituţiile 
din sectoarele justiţie, administraţie, interne etc. 
dezvăluind netemeinicia sentințelor şi grozăviile 
anchetelor. „Maiorul Cimpoieşu era un om cu su- 
flet şi curaj.“ Tot cu suflet mare se va dovedi şi 
plutonierul Ucraineţ. Cazuri rare. Dar au fost, 
chiar în jumătatea de secol al terorii, ororii şi 
crimelor. 


Cu personalități de seamă în 
penitenciarele Jilava și Aiud 


După trei zile de drum chinuitor în vagonul 
- dubă (penitenciar itinerant), George Ungurea- 
nu ajunge în Jilava bătăilor cu parul. Canaliile, 
ofițeri şi gardieni, se iau la întrecere în cultivarea 
practică a sadismului. Fiinţe demonizante, „câini 
flămânzi“, „bestii nesătule“, „Toate scursurile so- 
cietăţii aduşi în funcţie de călăi“. 

Camera zero - camera morții, boltită la şap- 
te, opt metri sub pământ, cu un bec puternic, per- 
manent aprins în centru, sub care câteva paturi 
goale, schiloade, suprapuse pe cimentul hârbuit 
asemenea unui cavou călcat de vremi şi vremuri, 
de greul lacrimilor celor osândiți să nu-şi mai 
vadă părinții, să nu-şi mai sărute pruncii. 

În umezeala continuă şi aerul irespirabil, din 
când în când mai intră la-nghesuială câte-un alt 
condamnat la moarte, ca ziaristul Victor Valeriu 
Martinescu, pentru o carte de strategie anticomu- 
nistă apărută în Occident. „Domnilor, eu am 
ajuns la concluzia că cei cărora le place comunis- 
mul sunt bolnavi psihici... Şi cel ce poartă ger- 
menul acestei maladii e un pericol pentru soci- 
etate.“ (n.n) Memorabile şi adevărate cuvinte ca 
şi explicaţia, mai detaliată, ce le însoţeşte. 

Dar locatarii cavoului Camerei zero nu sunt 
lăsaţi în pace. Bătăile la grămadă şi individuale se 
țin lanţ; percheziţii corporale şi în încăpere, şica- 
ne, bătăi de joc etc. le fac puţinele zile de viață 
martirică şi mai infernale. „Atmosfera din Ca- 





86 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 





mera zero era supraîncărcată de nelinişti, incerti- 
tudine şi dureri. Se trăia numai în tensiune, exas- 
perare. Periodic venea şi ministrul de Interne 
neimpresionat de mutilările fizice şi psihice ale 
celor osândiţi. „Sute de mii de victime au trecut 
prin cruzimea acestor călăi... Cred că nici jungla 
nu are asemenea fiare“... şi totuşi, printre ei, un 
țigan - plutonier-major, un om cu suflet. Un om 
trimis parcă de Dumnezeu, să arate că mai sunt şi 
oameni nu numai bestii şi călăi“. George Ungu- 
reanu îşi motivează caracterizarea cu faptele 
foarte riscante ale acestui om. 

Într-o dimineaţă din vara anului 1960, după 
mai mult de patru sute de zile în lanţuri, Dumne- 
zeu a răspuns rugăciunilor acestor oameni de sub 
talpa iadului şi i-a scos din fiare, nu şi dintre fiare- 
le care fierbeau de nervi, pedeapsa capitală fiind 
comutată în muncă silnică pe viață. 

„Mă, bandiţilor, partidul vă dă viaţa... nu me- 
ritați aceasta... 

„Tăcuți, am trecut rând pe rând fiecare pe la 
nicovala fierarului care cu dalta, chei şi ciocan, 
ne-a scăpat de zecile de kilograme de fier ce pur- 
tasem a picioare şi mâini“... 


George Ungureanu ajunge alături, într-o ca- 
meră cu peste patruzeci de deţinuţi între care: 
Constantin Noica, Valeriu Anania, loan Ioanid, 
Acterian Arşavir şi alte personalități culturale. Se 
țineau conferințe din domenii de specialitate, co- 
nexe sau de cultură generală. Prelatul de mai 
târziu şi cuceritorul prin cuvânt Valeriu Anania 
prezintă lăcaşuri de cult - istoric şi spirit, menire 
şi eternitate; Arşavir Acterian face expuneri din 
opera, concepția şi viziunile prietenului său Mir- 
cea Eliade; scriitorul Vasile Blănaru-Flamură des- 
cifrează subtilităţile nepieritoare ale operei lui 
Shakespeare; Noica filosofează fenomene pe care 
naratorul George Ungureanu nu le comprimă în 
titluri, el, purtându-şi colegii de suferință prin mi- 
nunile mioritice din Carpaţii Bucovinei mutilate, 
şi oprindu-se sfătos prin satele ei. 

„În una din seri, a fost adus în cameră un de- 
ținut, înalt, frumos, cu o bocceluță sub braţ şi o 
batistă însângerată la gură.“ 

Este vorba de Ioan Ianolide, deţinut din 
1941, pe când era student la Drept, în Bucureşti, 
şi acum tuberculizat şi cu centrul echilibrului 
afectat de bătăile recentelor anchete. Avea nevoie 





ATI : 
ma 
i 1447 
| IŢI] HI 
70 7 






/ 
/ 
[NI 
BB! 
[| “ 


7] 
| 
: 





E, /( ; 
zi i / 
Pr 


ai 1 / [ 
E rail, 77 
7771 A /, 704770 
Au , iii 
/ imi 7 


ri 17| 
ii ul, 111 
7! / 
117] “IL 
7 Sl 117 7A7I, 
/ 111111] [ 


li 
7777 
III /] 
777704 , 

li 





| 
[| 
935, 

IL! Ț, 











anul V e nr. 53-54 


87 





DECANTĂRI 





de sprijin şi aer. „Ioan Ianolide de 38 de ani, din 
care mai mulți de jumătate petrecuţi în închiso- 
rile României, purta cu el două mari daruri date 
de Dumnezeu: frumuseţea sufletească şi fizică. Pe 
drumul puşcăriilor, cât am umblat eu, nu am 
întâlnit pe un altul cu suflet atât de frumos... Era 
un sfânt printre ceilalți“. Ianolide le-a spus că în 
ancheta de la Sighetul Marmaţiei „am fost bătut 
peste cap şi de atunci tremur şi nu-mi mai pot ţine 
echilibrul, dar nu sunt supărat pe nimeni, îi mul- 
țumesc lui Dumnezeu şi îl rog să mă ajute, să le 
pot îndura pe toate, până mă voi duce Ia priete- 
nul meu Valeriu Gafencu, mort la Tg. Ocna“... Na- 
ratorul se opreşte reflexiv asupra personalității 
martirizatului Gafencu: „Un tânăr extraordinar... 
A fost un adevărat sfânt. Credinţa, comportarea, 
gesturile lui, toate îl aşează în rândurile sfinților“. 
După un timp, revenindu-şi puţin „Ianolide, cu 
figura lui de Făt Frumos, cânta psalmi, degajat de 
orice frământare lăuntrică. A fost un exemplu de 
viață, ...viaţă înconjurată de nimb dumne- 
zeiesc“2. 

După vreo lună, George Ungureanu ajunge 
la Aiud, în penitenciarul unde, în preajmă, îl va 
auzi pe fratele său Petru „condamnat la şaispre- 
zece ani închisoare, în acelaşi proces cu mine... 
credea că sunt împuşcat: ... 

În această imensă închisoare îl va întâlni, se 
va împrieteni şi înfrăți cu savantul Alexandru Mi- 
ronescu: „Dumnezeu mi la scos în cale. Omul 
dorit, cu înfăţişare de intelectual, blând, retras, 
meditativ ca la rugăciune.“ Împreună îşi mărtu- 
risesc un prieten comun: Părintele Daniil (Sandu 
Tudor). „ Din această clipă eşti prietenul meu. Eu 
mă numesc Alexandru Mironescu, am fost profe- 
sor de fizică atomică la Academia Militară din 
Bucureşti. Am o condamnare de douăzeci de ani 
şi fac parte dintr-un lot cu părintele Daniil“. „Avea 
59 de ani. Un suflet mare, răbdător, binevoitor, 
bogat în cunoştinţe, profund credincios, caracter 
nobil, descendent din familia lui Mihai Viteazu“. 

De la camera „Secţiei“, cei doi prieteni ajung 
în acelaşi pat, celula 197, pe nord. Locatari dife- 
riți. Destine şi structuri diferite. Toţi interesanți. 
Cu excepţionala sa memorie, George Ungureanu 
îi portretizează - istoric şi psihosomatic. Enciclo- 
pedia Alexandru Mironescu devine operaţională. 





Exemplul său, fără reproş. Ia legătura, prin ziduri 
cu fratele său Petre, etajul inferior (1) în celula 
căruia se afla Nicu Gane, autorul cunoscutei cărți 
Trecute vieți de Doamne și Domnite. Nimeni nu 
are voie să se întindă în pat. Mişcarea în micul 
spaţiu liber, în colț cu vasele de apă şi WC, se face 
pe rând. Clipele dintre orele deşteptării - 5.00 di- 
mineaţa şi stingerii - 22.00 seara, trec greu. No- 
roc de savantul Marinescu a toate ştiutor şi vor- 
bitor numai de bine despre fiecare semen. Carac- 
teristică a marilor spirite trăitoare în Hristos. 

„În aceeaşi celulă în care a murit Nicu Gane a 
fost adus Ioan Ianolide... Pe la etajul unu, tot sub 
noi, a fost adus părintele Daniil, prietenul profe- 
sorului universitar Mironescu şi al meu“... Per- 
cheziţii severe. Se fac mutări de persoane. În locul 
lui Alexandru Mironescu e adus prinţul Alexan- 
dru Ghika, care avea spre 60 de ani. „Era comuni- 
cativ, glumeţ, prietenos, cu trecut bogat în eveni- 
mente, bun român. Om distins prin gest şi 
cuvânt“. A fost înlocuit cu un deținut, european 
prin formaţie şi călătorii de interes. Mutările, 
schimbările între deţinuţi aveau loc în mod calcu- 


2 Aceasta şi explică de ce revista ROST a dedicat numărul 8/2003 lui Valeriu Gafencu şi numărul 49/2007 lui 


Ioan Ianolide. 





88 


anul V e nr. 53-54 


DECANTĂRI 





ROST 





lat. Uneori, mai sunt anchetați de securiştii vână- 
tori de legionari liberi. Fiecare golindu-şi sacul 
vieţii, începe să povestească, omorând timpul. 
După imaginaţie. Subiecte variate. Se dezbat re- 
țete culinare, semnal al cruntei înfometări. Efec- 
tele anchetelor şi-arată colții. George Ungureanu 
ajunge în „spitalul“ închisorii Aiud. Aici îl cunoaş- 
te pe Nicolae Roşu, medicul Curţii Regale şi autor 
al romanului Orientări în veac. Credea naiv în 
„venirea americanilor“. Acest spital era, de fapt, 
al morții. 

În 1963 tot mai mulţi deţinuţi sunt scoşi la 
lucru în fabrica închisorii. George Ungureanu 
ajunge la tinichigerie cu scriitorul Ion Caraion, cu 
fraţii Morărescu - pictor şi violoncelist - mai 
mulți preoți ş.a. cu vieţi demne de reţinut. În fa- 
brică, unii realizează şi invenţii. 

Istoria se mişcă afară şi în penitenciare. În- 
cep presiunile abandonării trecutului, spălării 
creierelor, adoptării măştilor, duplicităţii. Fiecare 
trebuie să-şi facă „analiza vieţii“, public, la „club“. 
Nu-i o glumă! Tensiuni, suspiciuni, alterarea sfe- 
rei relaţionale. Unele analize sunt pasabile. Altele 
respinse şi urmate de izolări. Ale trepăduşilor şi 
firelor slabe sunt date exemplu. Caracterele se 
înțeleg din ochi. Inteligența trebuie pusă la trea- 
Dă, să ducă-n eroare călăii şi să salveze omul nea- 
fectându-i conştiinţa. „Analiza vieţii“ lui George 
Ungureanu e considerată de ofițerul politic 
„mulțumitoare“ şi de şeful închisorii, „colonelul“ 
Crăciun, „negativă“. 


„Eliberarea“din iad 


Iunie 1964. Se anunţă eliberarea. Totul ră- 
mâne baltă. Se dau de la magazie boccelele perso- 
nale, „certificatul de eliberare“ şi biletul de călă- 
torie. Emoţii. Iluzii. Îngrijorări ca în faţa necunos- 
cutului. „Am lăsat în urmă uşi cu lăcate şi zăvoare, 
porți ferecate. Reţele de sârmă ghimpată şi turele- 
le sentinelelor de pe ziduri cu puşti mitraliere. 
Am lăsat aerul îmbâcsit, mormintele fraţilor 
aruncați în pământ sub rânjetul diavolului care 
umbla prin celule cu moartea după el, secerând 
mii şi mii de vieți nevinovate. Am lăsat iadul cu 
porțile şi slujitorii lui şi am ieşit în lumea fanto- 
melor numai ochi şi urechi forând precum în 
adâncuri marine caracatițele în căutare de vic- 
time.“ 


La sfârşitul lui iulie 1964, ajunge acasă. Lo- 
cuința ocupată de străini. Mama de 90 de ani, cu 
ochii secaţi de plâns şi toate ale gospodăriei con- 
fiscate, îşi aştepta feciorii. „O, mamă, scumpă ma- 
mă, cât ai putut să înduri! Te văd, te aud, îmi apari 
în vis... îţi aud sfatul: «Roagă-te lui Dumnezeu să 
fie alături de tine, să-ți poţi reface viaţa!»“... Bătrâ- 
na mamă sărută pe fratele Petru, cel cu dinţii 
scoşi şi coloana vertebrală ruptă-n anchete. După 
două săptămâni aude şi glasul lui George şi mai 
aude că şi ginerele ei s-a întors pe targă, distrus în 
bătăi... Dramatică realitate! Cititorul Camerei 
zero observă uşor talentul autorului, hărăzit de 
Dumnezeu să ajute istoria să respecte adevărul şi 
generaţiile viitoare să înțeleagă aceste grozăvii. 
El aşază în oglinzi paralele viața de închisoare cu 
cea din „libertate“. Asemănările sunt evidente, 
numeroase: teroarea, foamea, lipsurile de tot fe- 
lul, dezumanizarea, opacitatea orizontului, muţe- 
nia oamenilor şi minciuna, duplicitatea devenită 
mod de a fi... „Din barca izbită de valurile ocea- 
nului în furtună, eram silit să vâslesc din răspu- 
teri să nu mă pierd“. Şi nu s-a pierdut, pentru că 
„nu L-am pierdut pe Dumnezeu“. Ostracizat, fără 
soţie şi casă, copilul cu nume schimbat şi prietenii 
ocolindu-l, fratele mutilat şi cumnatul paralizat, 
George Ungureanu, cu înțelepciune şi calm, şi-a 
refăcut sănătatea şi, pe cât posibil, gospodăria, 
şi-a înnoit sfera relaţională, bucurându-se de 
respectul şi dragostea celor care au avut şi au 
favoarea să cunoască acest om energic, îndrăgos- 
tit de viață, glie, demnitate, cultură şi mai ales de 
oamenii de caracter. Așa se şi explică faptul că la 
sărbătorirea celor 95 de ani, Biserica „Sf. Neculai“ 
din Câmpulung, Moldovenesc şi sala mare a 
restaurantului Bucovina, au fost neîncăpătoare 
pentru localnicii şi prietenii din ţară veniţi să-i 
ureze fericire şi să-i cânte „Mulţi ani trăiască!“. 
Sobor de preoți, foşti deţinuţi politici, profesori 
universitari, vârstnici şi tineri, scriitori şi ziarişti, 
dansatori în costume naţionale, atmosferă festivă 
şi modestia sărbătoritului, care trecea de la o 
masă la alta mulțumind tuturor şi mângâind 
copii pentru care a scris cu talent mai multe cărți. 

Lecţia vieţii fostului condamnat la moarte, 
care a făcut din martiriul său un test inițiatic al 
desăvârşirii în dragostea de Dumnezeu, neam şi 
țară este pilduitoare şi legiferează etic pentru ge- 
neraţiile care vin. 





anul V e nr. 53-54 


89 





LA ROST 





Șarlatanismul în medicină o 


Medicina de astăzi a devenit din artă, artizanat. „Erezia bioetică“ (H. 
Tristram Engelhardt jr, Fundamentele bioeticii creştine. Perspectiva 
ortodoxă, Deisis, 2005) este un fapt binecunoscut în lumea aceasta 
bântuită de neașezare. Medicina complementară „îi atrage pe oamenii 
care se simt lăsaţi în urmă de revoluţia ştiinţifică. În mod paradoxal, 
nostalgia acestora după vremurile când lucrurile păreau mai simple şi 
mai naturale concurează însă adesea cu un respect nemărturisit pentru 
ştiinţă“ (Robert Park, Ştiinţa Voodoo. Drumul de la prostie la fraudă, 
Humanitas, 2006). Speră unii că acest tip de medicină şi ştiinţa se vor 
orienta spre același punct comun... Pentru deconstrucția acestei speranțe 
pledez în acest serial început aici şi pentru o privire limpede asupra lumii 


medicale de azi şi din alte vremuri. 


Richard Constantinescu 


e câteva luni Parlamentul României a 
[) emis o lege care lasă liber acces formelor 

diverse de șarlatanism medical: legea nr. 
118/2007 privind organizarea şi funcționarea 
activităților şi practicilor de medicină comple- 
mentară/alternativă, ce trebuie să intre în vi- 
goare la 8 august a.c. Acestor impostori, care 
consideră activitatea lor ca medicină, ce de fapt 
e un tip de practică terapeutică, „Europa le-a 
închis uşa în nas iar noi le deschidem fereastra!“. 
(Dr. Larisa lonescu-Călineşti, O lege împotriva 
medicilor și a cetățeanului, Viaţa medicală, nr. 
25, 22 iun. 2007) Este extrem de surprinzătoare 
paleta terapiilor legalizate, mai ales cele din 
Anexă (din care oferim câteva exemple suges- 
tive): argiloterapie, feng, shui, yoga, astrologie 
medicală, cristaloterapie etc. Prin această lege 
orice absolvent al unei instituţii de învățământ 
superior, urmând un curs de scurtă durată (câte- 
va zile!!), poate deveni terapeut de medicină al- 
ternativă/complementară şi nici mai mult nici 
mai puţin Casa Naţională de Asigurări de Sănă- 
tate va deconta serviciile oferite de aceştia pa- 
cienţilor creduli. 

Parlamentarii medici şi-au exprimat opinia, 
la momentul discutării acestei legi. Redau mai jos 
fragmente din alocuţiunile acestora susținute în 
cadrul şedinţei Camerei Deputaţilor din 10 
aprilie 2007. 





Dr. Aurel Nechita spunea că „cel puţin după 
revoluţie, au practicat medicină tot felul de vin- 
decători, în special mulți veniţi de peste Prut şi de 
mai departe, din Răsărit. Au fost destule pro- 
bleme, de «vindecători», aşa-zişi, de fapt nişte șar- 
Iatani, care, pe sume mari de bani, «tratau» can- 
cere, tratau orice boală. Ţin minte: chiar în 
judeţul meu (Galaţi, n.r.) un fost grăjdar avea un 
sirop care era un panaceu şi era coadă Ia el şi, 
practic, toată lumea se «vindeca» cu siropul 
respectiv“. 

Privitor la decontarea serviciilor de către 
CNAS, deputatul Grigore Crăciunescu, medic, se 
declara împotrivă susținând că „se pot face foarte 
multe şarlatanii, se pot face foarte multe prostii, 
dacă vom deconta prin Casă toate procedurile de 
medicină complementară.“ 

Deputatul dr. Marian-Sorin Paveliu puncta în 
intervenţia sa: „Ce aprobăm noi? Aprobăm ca, a 
doua zi după apariţia în Monitorul Oficial, să fie 
decontată de Casă «terapia prin artă», «terapia cu 
câmpuri electromagnetice», «yoga», «feng shui», 
«ayurveda» ş.a.m.d. Dacă asta dorim noi să facem, 
asta vom face...“ 

Din păcate chiar asta au făcut. Spre satis- 
facţia cetei de vindecători care bântuie România 
şi în defavoarea sănătăţii populaţiei! 

Nu puţini sunt cei care pot susține, cu cazuri 
concrete, efectele dezastruoase pe care le produc 
aceşti șarlatani în rândul populaţiei. Dr. Victor 
Cojocaru, psihiatru la Ambulatoriul de speciali- 





90 


anul V e nr. 53-54 


LA ROST 





ROST 





tate al Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iaşi îmi spu- 
nea recent: „Eu am avut pacienţi daţi peste cap de 
bioenergeticieni, extrem de greu de vindecat, 
epilepsii developate de yoga, ca şi schizofrenii de 
altfel. Am cunoscut o stomatologă care şi-a negli- 
jat un evident cancer mamar şi s-a lăsat pe mâna 
bioterapeuţilor până când a murit de metastaze 
cerebrale“. 

Geneticianul Albert Jacquard observând ex- 
plozia aceasta de ocultism şi paranormal aten- 
ționa: „Transformarea cetățenilor într-o turmă de 
oi docilă este visul multor puteri. Sunt multe 
moduri de a obține acest lucru; intoxicarea lor cu 
paraştiințe poate fi extrem de eficace.“ 

Nu demult, invitat fiind de o doamnă doctor 
balneolog să particip la o întâlnire a unor co- 
legi de-ai domniei sale, aveam să mă trezesc 
dintr-odată într-o atmosferă orientală: o cameră 
pe a cărei pereţi tronau măşti africane, pe mobi- 
lierul colorat se observau vase din ceramică pic- 
tată cu reprezentări ale lui Buddha, porțelanuri 
extrem-orientale, piese de metal turceşti, narghi- 
ele, pe jos te împiedicai de numeroasele perne 
de formă cilindrică, cu ciucuri, lumina filtrată 
prin storuri din fibre naturale era completată de 
cea a lămpilor din hârtie de orez, cu becuri de 
putere mică. În semiîntunericul camerei te tre- 
zeai lins pe mână de unul din cei doi maidanezi 
ce viețuiau şi ei alături de proprietari. Privind, 
după perioada de acomodare a ochilor, am zărit 
siluetele unor personaje care fie meditau, fie 
mângâiau câinii sau diverse pietre „vindecă- 
toare“. M-am aşezat fără să întreb nimic şi am 
aflat că în jurul meu se găseau medici, profesori 
şi avocaţi care se iniţiau în tainele bioenergiei. 
Primul gând a fost să părăsesc acel loc, dar 
doamna doctor care mă invitase, parcă mi-a citit 
reacţia pe chip, şi m-a rugat să rămân să vizionez 
un film „extrem de instructiv“. Vreme de circa 
două ore aveam să asist la o serie de imagini care 
nu făceau altceva decât să-mi provoace o reacţie 
de revoltă: diverşi vizionari, mediumi, metafizi- 
cieni, bioenergeticieni apăreau pe ecran sus- 
ținând că fiecare din noi putem deveni bioener- 
geticieni şi că „secretul“ se află în noi, că para- 
normalul e în fiecare. Mi-am amintit de ce 
spunea un preot într-o conferință: „Trist este că 
intelectualitatea este foarte «prinsă»; dacă nu de 
yoga, de paranormal, paranormal - prostia 


prostiilor; Hristos vine, se întrupează normal, în 
chip de om, numai atât la Schimbarea Ia faţă îşi 
arată Slava sa, se întrupează normal, vieţuieşte 
normal, mănâncă normal, totul normal în afară 
de păcat; iar noi: paranormal!“. 

Dacă ar fi să apelăm la explicaţiile pe care ni 
le oferă dicționarul, șarlatan este acela care îşi 
atinge scopul profitând de naivitatea celorlalți, 
care înşeală cu bună credință. Poate şi mai intere- 
sant ar fi să precizăm că în limba italiană ciarla- 
tano îşi are originea în vb. ciarlare, ce însemnă a 
flecări, a trăncăni! 

Iată ce răspundea unei credincioase părin- 
tele Calistrat de la Mănăstirea Bârnova privitor 
la esenţa bioenergiei: „Dacă ați văzut, în Sfânta 
Scriptură, Hristos care era fără de păcat şi era 
Fiul lui Dumnezeu, prin atingerea cu mâna, prin 
atingerea de haina Lui, prin binecuvântare, prin 
atingerea cu tină la ochi, vindeca oameni. 
Hristos este primul care spune: «Cine dintre voi 
Mă vădeşte de păcat?» (loan, 8,46). Aceea este 
bioenergia pozitivă pe care Biserica Ortodoxă o 
admite, prin binecuvântarea oamenilor atunci 
când sunt bolnavi, prin punerea mâinilor de 
către preoţi: «pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi 
bine le va fi» (Marcu 16,18). Bioenergia de care 
se vorbeşte - la aceşti şarlatani -, ca să nu le 
spun altfel, care au doar cabinete de aburit 
proştii - şi la noi în România proşti sunt, 
exploatatori nu avem de-ajuns -, este de fapt 
sugestie. Şarlatanii strâng bani de la cei pe care îi 
pot manipula şi pe care îi «vindecă» prin su- 
gestie. Bioenergeticienii sunt oameni buni de 
papagalşi oameni cu tupeu, care găsesc proşti pe 
care să-i exploateze când portofelul este greu şi 
nu-l pot purta în buzunar şi sunt predispuşi peri- 
colului herniei de disc!“ 

Închei acest prim episod cu îndemnul savan- 
ților Georges Charpak şi Henri Broch, din lucra- 
rea Lecţii de vrăjitorie. Știința şi paranormalul 
(Humanitas, 2007): „Rațiunea poate fi un sfetnic 
bun, dar trebuie antrenată, aşa cum vă antrenați 
muşchii înaintea unei drumeții dificile. Învățaţi 
să nu vă lăsaţi păcăliți!“ 

Astfel că trebuie să apelăm la metodele fun- 
damentate ştiinţific şi la învățăturile Bisericii 
Ortodoxe pentru că oamenii nu trebuie lăsaţi „pe 
mâna șarlatanilor miopi ce profită de candoarea 
şi neştiinţa noastră.“ 





anul V e nr. 53-54 


91 





ROST 


LA ROST 





Fundamentalismul 


umanist 


Mihai Corciu 


rticolul „Patima bine temperată“ din „Co- 
 tidianul“ (20 iunie 2007, pag. 26) al dom- 

nului Cristian Pîrvulescu, exprimând pozi- 
ţia sa în privința falsei probleme sociale a prezen- 
ței icoanelor în spaţiul public, se doreşte a fi o ple- 
doarie pentru libertate şi echidistanță. Articolul 
aduce, însă, incidental, „lumină“ în mai multe 
probleme: identitatea de tip tradiţional a omului 
(religioasă) este disfuncţională în contextul soci- 
etăţii moderne, întrucât nu este inovativă („Furia 
identitară care tulbură începutul de mileniu nu 
inovează“), religia este fundamentalistă („conser- 
vatorism ... formule consacrate de istorie, de la 
forma laică a naţionalismului, la cea religioasă a 
fundamentalismului“) şi, mai specific, istoria 
creştină a României este cam retrogadă şi obscu- 
rantistă („...în România «profundă», cultul națiu- 
nii se împleteşte cu cel al sfinţilor. Iar amestecul 
devine exploziv.“). Autorul, după bine cunoscuta 

















schemă „hoţul strigă: «hoţul» - invocând liber- 
tatea exprimării opiniilor, exprimă de fapt ofensi- 
va directă a umanismului ateist împotriva culturii 
tradiționale creştine, care, întotdeauna, atunci 
cînd este autentică şi consecventă, este etichetată 
din perspectiva umanismului, în mod abuziv, ca 
fiind fundamentalism. Acest nou umanism care 
se exprimă din ce în ce mai agresiv, nu agreează 
adevărata religie, sugerînd, în mod subtil, în locul 
acesteia o religie „fără dinţi“, o religie culturală, 
cosmopolită, ştiinţifică etc... - oricum altfel, dar 
nu Adevărată. Religia este o patimă din perspecti- 
va umanismului („Poate fi temperată patima reli- 
gioasă...7“). 

O altă problemă asupra căreia primim 
lămuriri în cuprinsul acestui articol este evolu- 
ționismul. DI Cristian Pîrvulescu, cu referință la o 
emisiune de ştiri a postului public de televiziune 
în care s-au adus argumente împotriva teoriei 
evoluționiste, sugerează CNA-ului, nici mai mult, 
nici mai puţin decît sancţionarea postului pe 
motiv de încălcare a libertăţii! După ce, în preala- 
bil, domnia sa se declară susținătorul libertăţii şi 
al pluralismului educaţional („nici o alegere nu 
poate fi făcută dacă alternativele nu sunt egale“), 
exprimarea unilaterală a teoriei evoluționiste în 
învățămîntul românesc, prin eludarea teoriei 
creaţioniste, nu mai este o problemă de libertate 
şi pluralism! Ba mai mult: poziţia ştiinţifică crea- 
ționistă devine fundamentalism în viziunea dom- 
niei sale, întrucât „abordările private“ nu concor- 
dă, se pare, cu „identitatea ... sociologică fondată 
pe certitudini personale fundamentale şi indis- 
cutabile“, identitate ce pare să sugereze un veri- 
tabil sistem ideologic totalitar de inspiraţie uma- 
nistă în care normalitatea individului (inclusiv 
identitatea spirituală, opiniile, interpretările) 
este stabilită în funcţie de ordinea instituită. 

Referindu-ne strict la problema evoluționis- 
mului putem afirma: evoluționismul nu este o 
certitudine ştiinţifică, este cel mult o ipoteză de 





92 


anul V e nr. 53-54 


LA ROST 











lucru. Orice teorie ştiinţifică reclamă cu necesi- 
tate verificarea experimentală a acestei ipoteze 
de lucru, evoluționismul fiind actualmente susți- 
nut doar printr-o multitudine de argumente indi- 
recte şi discutabile; atât „fenomenul“ de apariție 
spontană a vieţii, cât şi „evoluţia“ ei nu au fost 
niciodată probate experimental sau măcar obser- 
vate. Invocarea „întimplării“ ca factor explicativ 
ştiinţific al evoluţionismului dovedeşte clar lipsa 
unei explicații consistente („Opponents of evolu- 
tion argue that only a divine intelligence, and not 
some comparatively random, undirected pro- 
cess, could have created the variety of the world's 
species“ - Evolution - X Religious Debate, En- 
carta 2005). Afirmarea agresivă şi sistematizată a 
evoluționismului, specifică modernităţii, nu este 
o garanție a adevărului şi obiectivităţii acestei 
poziţii. Nu mulțimea afirmațiilor sau consensul 
asupra unei idei demostrează adevărul/corecti- 
tudinea acesteia. Teoriile ştiinţifice nu sunt per- 
fecte, sunt doar perfectibile, iar oamenii de ştiin- 
ță se pot înşela. Instituţiile, chiar şi cele de factură 
academică, pot exprima poziţii partinice sau iner- 


țiale, ceea ce va produce rezultate ştiinţifice 
ideologizate. Poziţia creaționistă exprimă o poz- 
iţie ştiinţifică, în ciuda aversiunii nejustificate pe 
care o stirneşte evoluționiştilor: aşa cum 
evoluționismul pleacă de la ipoteza evoluţiei 
treptate a formelor de viață, încercînd să o justi- 
fice observaţional şi experimental (lucru nereal- 
izat pînă în prezent), creaţionismul pleacă de la 
ipoteza designului predefinit (toate formele de 
viață au apărut în acelaşi timp), analizînd ace- 
leaşi date observaţionale disponibile şi evoluţio- 
niştilor, dar din altă perspectivă. Din punct de 
vedere strict ştiinţific (exclusiv rațional) avem de 
a face cu două poziţii interpretative a căror con- 
fruntare nu se poate face decît pe tărîm experi- 
mental şi interpretativ. Nu putem înțelege şi nici 
aproba poziţia fundamentalistă a domnului 
Cristian Pirvulescu de interzicere a unei poziții 
interpretative ştiinţifice care, conform argumen- 
tației pluraliste a domniei sale ar trebui intro- 
dusă în programa şcolară, pentru ca, în spiritul 
echidistanței şi libertăţii, să fie prezentată alături 
de evoluţionism. 





anul V e nr. 53-54 


9% 





ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Sf. Filaret, Mitropolitul Moscovei 








Catehismul ortodox 


Catehismul ortodox al Sfintului Filaret, Mitropolitul Moscovei (1782 
- 1867), este considerată cea mai clară expunere a credinței ortodoxe din 
ultimii 200 de ani. Mărturie în acest sens sînt cele peste 120 de ediţii pe 
care le-a cunoscut în limba rusă din 1823 încoace, la care se adaugă alte 
ediţii în diverse limbi. Catehismul reprezintă în continuare, pentru mi- 
lioane de ortodocşi din toată lumea, o temelie sigură pentru cunoaşterea 


adevărurilor mântuitoare ale credinței. 


Editura Sophia (Bucureşti, 2007) ne bucură cu o versiune în limba 


română. 


+ 
AOL RLIRELII 
Catehismul Ortodox 
Sfântul Filaret 


Mitropolitul Moscovei 




















Dr. Irineu Pop Bistriţeanul 





CU HRISTOS 
PE CALEA VIEȚII 


vivritară Chujeană 


Cu Hristos pe calea 
vieţii 

Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei 
Clujului ne face un excurs în literatura 
de specialitate - dar mereu cu ochii pe 

ma Biblie -, pentru a arăta că: „Numai în 

Hristos î îşi găseşte omul raționalitatea, demnitatea şi liberatea, 
pentru că El este Rațiunea supremă. Iar viața, adevărul şi harul 
vin de la Tatăl prin Fiul, în Duhul Sfînt. În persoana lui Hristos 
Mîntuitorul i s-a deschis omului calea spre îndumnezeire. Însuşi 
Domnul este calea de la imanență la transcendență:. 

Volumul a apărut anul trecut la Editura „Presa Universitară 
Clujeană“. 











Ion Gherman 





„Pentru un alt mod 
de a trăi 


Despre această carte a colabora- 
torului nostru, apărută la Editura „Tra- 
diție“ (Bucureşti, 2007), academicianul 
Constantin Bălăceanu Stolnici scrie în i 
prefață: „Interesul şi pasiunea, pe care ştim ca domnul dr. doc. 
Ion Gherman, atunci cînd, cu câțiva ani în urmă, ca profesor la 
Universitatea noastră, le depunea în întocmirea cărților de 
specialitate, constatăm că le depune şi acum, cînd scrie o lucrare 
ca aceasta, în care denunțind grava degradare morală de astăzi, 
pledează pentru un mod de a trăi, în care recomandă să se 
respecte legile moralității şi ale bunei cuviințe“. 





. 
Dr. Irineu Pop Bistriţeanul 


Adrian Mureșan 


Hristos nu trage cu 
ochiul 






Subti- 
tlul cărții 
(Editura 
Limes, Cluj- 
Napoca, 
2006) 
dezvăluie 
mai mult 
subiectul ăi 
pe care îl tratează: „N. Steinhardt & 
Generaţia '27“. 

„Avînd ca scop să stabilească 
locul lui N. Steinhardt în contextul 
generaţiei «Criterion», cartea înre- 
gistrează, în lungi şi elocvente cita- 
te, tot ceea ce scriitorii acestei gru- 
pări au în comun, dar şi aspectele, 
deloc neglijabile, prin care ei se 
diferenţiază şi se individualizează. 
Ideea lui Adrian Mureşan, repetată 
de mai multe ori, este că opera lui 
N. Steinhardt, în întregul ei, dacă o 
citim cu atenţie, se dovedeşte a nu 
fi altceva decăt o «confesiune indi- 
rectă» şi că scriind despre alţii 
(despre Noica, Cioran, lonescu sau 
Eliade), criticul se raportează 
neîncetat la sine“ - crede prefața- 
torul, Gheorghe Perian. 







Adrian Mureșan 


HRISTOS 


RU pRRCEC Cuoriiiur 


solară = 











94 


anul V e nr. 53-54 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


x 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tâlc“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 
şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. 





În acest număr semnează: e Mihail Albişteanu - profesor, doctorand în istorie, publicist 
e Antonio Aroneasa - profesor de teologie, publicist e Adrian Botez - profesor doctor, ultima 
carte publicată: loan Slavici - pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textelor lui lon 
Creangă, Ion Luca Caragiale şi loan Slavici (2006) e Adrian Cherhaţ - teolog, profesor 
e Richard Constantinescu - medic, asistent universitar la Universitatea de Medicină şi 
Farmacie laşi e Emilia Corbu - doctor în istorie, arheolog, ultima carte publicată: Sudul 
României în Evul Mediu timpuriu (2006) e Ion Hurjui - medic, profesor consultant la U.M.F. 
„Gr. T. Popa“ Iaşi, scriitor, ultima carte publicată: Iubirea din strada a şaptea (2003) e Pr. Radu 
Ilaş - preot profesor în Bucureşti, publicist e Constantin Mihai - doctorand în litere, eseist. 
Ultimul volum publicat: La logique d'Hermes. Etudes sur L'Imaginaire (2006) e Constantin 
Miu - profesor doctor, publicist e Daniela Moga - licenţiată în Teologie şi Litere, masterdand 
în studii bizantinologice e Paul Nistor - doctor în istorie, cercetător la Institutul „A.D. 
Xenopol“ - Iaşi, autor al volumului Înfruntând vestul. PCR, România lui Dej şi politica ameri- 
cană de îngrădire a comunismului (2005) e Mircea Păcurariu - peot, profesor univ. dr. ultima 
carte publicată: Istoria Bisericii Ortodoxe Române (2006) e Viorel Patrichi - jurnalist, ultima 
carte publicată: Ochii și urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță (2001) 
e Mircea Platon - doctorand în istorie la Columbus University din Ohio - SUA, scriitor, ultima 
carte publicată: Ortodoxia pe litere. Îndreptar de fundamentalism literar (2006) e Alexandru 
Racu - master în Ştiinţe Politice, publicist e Constantin N. Străchinaru - scriitor, fost deținut 
politic timp de 14 ani, ultima carte publicată: Mihai Eminescu şi Gustavo Adolfo Becquer 
(2000) e Ramona Suciu - profesor de teologie e Claudiu Târziu - jurnalist e C.D. Zeletin - 
medic, scriitor, ultima carte publicată: Stefan Zeletin, contribuţii documentare (2002). 





Abonament 

Vă puteţi abona trimiţind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. 
R025BACX0000000107363250, deschis la HVB Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele 
Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați 
abonamentul la CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 lei (36 lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte 
continente. 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4-— iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 -— august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8 — octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 — noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 
lui Ștefan cel Mare — epuizat 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae Iorga — epuizat 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc — epuizat 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 
Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 
Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruș 
Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 
Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 
Paul Goma 
Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
Horia Bernea 
Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Ioan Alexandru 
Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Pârâianu 
Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 
Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 
Pan M. Vizirescu 
Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ton Gavrilă 





D)DBE 

alei studiati 

părintele Calciu EET 7 
un cruciat al secolului XX 


Transnistria 
(5 tara nimanui 


Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui 
Adrian Făgețeanu 

Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinți 

Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 — ianuarie-februarie 2007, dedicat 
Părintelui Benedict Ghiuș 

Nr. 49 — martie 2007, dedicat lui 
Ioan Ianolide 

Nr. 50 — aprilie 2007, dedicat lui 
Marcel Petrişor 

Nr. 51 — mai 2007, dedicat părintelui 
Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 — iunie 2007, dedicat 
Mitropolitului Bartolomeu 





Părintele Tustin 
un adevăr. 
purtător de Hitara! 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 

Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizați pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 
în cite exemplare şi adresa dvs. Pentru informaţii sunați 
la tel: 0740.103.621 





EISA4Z4zE 760017