Rost anul IX, nr. 97, martie 2011

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 








d 'F PE Mureșai ji 


îijurisitor şi erou 





Ortodoxie şi legionarism. 
De la stînga la dreapta 
de Claudiu Târziu 
Pornografia, un pericol 
pentru România 
de Alina Ioana Dida 


an IX e nr.97 e martie 2011 e 5 lei e 3€ 








ș + 








Pr. Andrew Philips: „Criza de azi e 

o consecință a păcatelor noastre“ 
de Mihail Băcăuanu 

Permanenţe româneşti 

în Carpaţii Nordici 


de Alexandru Boboc-Cojocaru 


www.rostonline.org 


Coperta I: Părintele Florea Mureșanu, 
fotografie din dosarul de penitenciar 





Sumar ro 
EDITORIAL Poliţia cuvintelor 
Ortodoxie şi legionarism. de Alina Ioana Dida... eee. 65 
De la stînga la dreapta Despre Omul frumos 
de Claudiu Târziu... eee 3 deConstantin Mihai... eee 72 
MARTORI AI VEACULUI CEALALTĂ ROMÂNIE 
Idei, vorbe, fapte ...................... 10  Permanenţe româneşti 
2% pentru Asociația Rost .............. „4 în Carpaţii Nordici 
Pornografia, un pericol de Alexandru Boboc-Cojocaru ..........., 75 
pentru România Transnistria, sub lupa americanilor? 
de Alina loana Dida... eee, 13 CePaulNiStor „nea eeaeeeaeeee 80 
REPERE DAROȘI tu 
Teologul şi cărturarul martir Sfârșitul lumii şi mișcările oculte 
Florea Mureşanu de Pr. prof. dr. Mihai Valică .............. 83 
de Pr. cont univ. dr. Dorel Man........... 19  Unact politic îndr eptat împotriva 
În amintirea unui apostol Statului Bomâa 
de Dr Ioan Bilet „nau a 24 de leromonah Eftimie Mitra .............. 88 
Părintele Florea Mureşanu în dosarele Controverse cristologice 
Securității de Prot Dr. Const. Miu... 94 
de Ierom. Grigorie Benea ................ 28  Ceirămaşi 
INTERVIU de Mihail Albişteanu ..........„..... 100 
Pr. Andrew Philips: „Criza de azi IN MEMORIAM 
e o consecință a păcatelor noastre“ La moartea unui frate de cruce, 
Interviu realizat de Mihail Băcăuanu ...... 44 Corneliu Suliman 

> de Petru C. Baciu... eee. 102 
DEGANT ARI „ _____ Doliula Schitul românesc 
Gioran şi schimbarea la faţă a României Prodromu ............... 103 
de Alexandru Mălureanu ................. 54 Pr. Petroniu Tănase: „Suntem datori cu 
De unde ne poate veni salvarea cinstea şi cu respectul unii față de alții“ 
de Constantin N. Străchinaru ............, 61  Aconsemnat Stelian Gomboş ........... 104 

OFERTĂ 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme locale 
de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision atractiv. 
Pentru detalii, luaţi legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, 

Ia telefon 0740.103.621 ori pe e-mail revistarostegmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociația ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TARZIU 
tel.: 0740.103.621 
revistarostOgmail.com 


SENIOR EDITORI 
Răzvan CODRESCU 
Paul GHIŢIU 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Pr. Antonio ARONEASA 
Constantin MIHAI 
Pr. Marcel RĂDUȚ SELIŞTE 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Mihail BĂCĂUANU 
Flori BĂLĂNESCU 
Adrian CHERHAŢ 
Chesarie GHEORGHESCU 
George Popescu GLOGOVEANU 
Paul S. GRIGORIU 
Const. MIU 
Viorel PATRICHI 
Teodora ROŞCA 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRACHINARU 


CORECTURĂ 
Nicu BUTNARU 


EDIȚIE INTERNET 
www.rostonline.org 
Ionuţ TRANDAFIRESCU 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
DotUpii ED oaati 


focupriahibcichnetro Bacu dr Letea me 30 





DIFUZARE & ABONAMENTE 
Asociaţia ROST 
tel.: 0740.103.621 


ISSN 
1583-6312 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacţiei. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





ROST 





Ortodoxie și legionarism. 
De la stinga la dreapta 


Episodul de Ia Petru Vodă în care un grup de maici i-a cîntat părintelui 
Iustin Pârvu un imn legionar de ziua sa! a declanșat o nouă dezbatere 
despre raportul dintre Biserică şi Mișcarea Legionară. Stîngiștii au 
găsit pretextul ca, prin generalizare, să încerce compromiterea ortodo- 
xiei şi să incrimineze sentimentul național. Anumiți oameni declarați 
de dreapta au folosit prilejul pentru a se delimita de legionarism de pe 
poziții creştine. În efortul lor, dreptacii se întîlnesc cu stîngiștii, cînd 
susțin că Biserica este ideologizată și, prin urmare, trebuie curățată de 
legionarism. Concluziile sînt greșite, pentru că premizele sînt false. 








Claudiu Târziu 





acuzația unui domn, Marco Maximilian 

Katz - altminteri amestecat în afaceri cu iz 
penal -, lider al unui fantomatic Centru pentru 
Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, 
precum că într-o mănăstire ortodoxă se face pro- 
pagandă legionară şi că asta e un act de antisemi- 
tism. Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Iaşiului, 
în subordinea canonică a căreia se află mănăstir- 
ile Petru Vodă şi Paltin, au fost somate să ia mă- 
suri. Pe bună dreptate, Patriarhia a arătat că 
Arhiepiscopia Iaşiului are autonomie şi e singura 
îndreptăţită să se pronunţe. Arhiepiscopia Iaşiu- 


C îţiva jurnalişti şi publicişti au susținut 





lui a dat un răspuns duhovnicesc, dar, spre ne- 
mulțumirea pârâşilor, n-a promis vreo anchetă dis- 
ciplinară2. Nu era cazul. Întîmplarea s-a petrecut 
într-un cadru privat, deci nu a fost montată pen- 
tru a propaga un crez politic, şi numai prin indis- 
creţia unui participant a devenit publică. Mai 
limpede, nu s-a cîntat „Sfintă tinereţe legionară” 
în biserică, după Sfinta Liturghie, şi nici în vreun 
marş al măicuţelor asupra Capitalei. 


PP 
Părintele Iustin Pârvu slujind 





1 Pe 10 februarie, Arhimandritul Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă (jud. Neamţ), a împlinit 92 de ani. În 
tinerețea sa venerabilul duhovnic a fost legionar, motiv pentru care, de altfel, a suferit 17 ani de închisoare, sub 
regimul comunist. Măicuţele de la Mănăstirea Paltin - ctitorie tot a bătrânului duhovnic, aflată în apropierea 
Mănăstirii Petru Vodă - au vrut să-i facă o bucurie părintelui Iustin şi i-au cîntat, în chilia sa, printre altele, şi 
Stîntă tinereţe legionară. La scurt timp, unul dintre participanți, stupid sau provocator, a postat înregistrarea 
video a momentului pe internet, ceea ce a stîrnit un scandal mediatic. 

2 „Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), 
este acela de a cunoaște, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac 
parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, 
să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice - indiferent de natura acestora - în 
cadrul unităților bisericeşti (parohii sau mănăstiri)” - din comunicatul de presă difuzat pe Agerpres, la 22 febr. 


a. c. (Sublinierile mele, ca peste tot în note - C.T.) 





anul IX e nr. 97 





ROST 


EDITORIAL 








on Sthtia pr EN | 





Deschiderea cursurilor la Universitatea Bucureşti 

cu slujba religioasă, în guvernarea legionară 

Atitudinea ierarhiei bisericeşti i-a aţiţat pe 
adversarii BOR din afara şi dinlăuntrul său, care 
au revenit cu noi acuzaţii: Biserica este infestată 
de legionari, care i-au şi imprimat un fundamen- 
talism etnico-religios condamnabil. Cu alte 
cuvinte, dacă eşti ortodox autentic, respingi ecu- 
menismul sincretist, nu tolerezi păcatul (de 
exemplu, nu închizi ochii la propaganda homo- 
sexualității), protestezi împotriva iniţiativelor 
guvernului pentru instituirea controlului absolut 


asupra persoanei, prin încălcarea drepturilor şi 
libertăților sale fireşti (în cazul actelor de identi- 
tate biometrice) şi te mai pune păcatul să-ţi iu- 
beşti şi neamul, atunci eşti legionar. Adică fascist 
sau, dacă vreți mai elaborat, antisemit, eugenist, 
progromist, terorist şi, în ultimă instanță, ne- 
creştin. Aici, criticii de stînga ai Bisericii se întil- 
nesc cu unii de dreaptat. 

Soluţia care se impune în subtext este ca Bi- 
serica să se curăţe de legionari şi să se vindece de 
fundamentalism. 

Primo: legionarii sau filo-legionarii nu sînt 
majoritari în Biserică, aşa cum s-ar putea înţele- 
ge, şi nici măcar prea vizibili. De altfel, sînt cunos- 
cuţi şi alți duhovnici foşti legionari, bunăoară 
părintele Arsenie Papacioc şi părintele Adrian 
Făgeţeanu, ca să-i numesc doar pe cei mai mari, 
care n-au fost niciodată surprinşi în vreo mani- 
festare legionară, de vreo şapte decenii încoace. 
Dar aceştia sînt într-adevăr fundamentalişti: nu 
se abat o iotă de la Scriptură şi de la Tradiţia 
creştin-ortodoxă. 

Dacă legionarii ar fi majoritari în Biserică, 
am auzi mai des vorbindu-se despre ei, ar fi putut 
imprima o atitudine generală, în speță funda- 
mentalistă, Bisericii, şi probabil că ar fi fost 
reprezentaţi în Parlament. Aşa, puţini şi cuminţi 
cum sînt, sînt invocaţi drept bau-bau de adver- 
sarii Bisericii sau pentru răfuieli în Biserică. 


3 De pildă: „Ce s-a întimplat recent la mănăstirea lui Iustin Pârvu nu este şi nu trebuie interpretat ca un «incident». 
Aniversarea cu parfum legionar a călugărului este doar expresia cea mai stridentă a unui fundamentalismm ce carac- 
terizează o parte deloc de neglijat a clerului şi a laicilor practicanți din BOR. [...] După ce L-a «girat» de două ori, patri- 
arhul nu ar fi fost, aşadar, consecvent cu sine însuşi dacă l-ar fi apostrofat acum pe bătrînul fost legionar şi fost dețin- 
ut politic în închisorile comuniste. În al doilea rînd, o atitudine tranşantă ar fi prezentat riscul de a stîrni «sminteală» 
în Biserică. Patriarhul îşi cunoaşte foarte bine «turma». Ştie că nu sînt puțini cei care ar fi în stare să cânte din toți 
rărunchii «Sfintă tinereţe legionară», pe care astfel i-ar putea pierde. [...] Fundamentalismul nu va dispărea însă din 
BOR odată cu foştii legionari. Ca o boală ruşinoasă, acesta s-a trasmis deja la mulți din tînăra generaţie. Asta poate şi 
pentru că BOR a condamnat masoneria, în perioada interbelică, dar niciodată legionarismul” - Mirela Corlățan, 
„Oaza verde de Ia Petru Vodă”, Evenimentul zilei, 23 febr. 2011. Sau mai subtila aserţiune a sociologului Mirel Bănică: 
„A existat o legătură între Biserica Ortodoxă şi Mişcarea Legionară? Răspunsul e unanim şi simplu: da, a existat în 
anii '30. [...] Marea problemă nu este gradul de colaborare dintre Mişcarea Legionară şi BOR. Marea problemă este 
memoria acestei colaborări. Ce a mai rămas din ea după 70 de ani, pentru că memoria lucrează foarte selectiv şi are 
tendința de a uita părțile negre şi de a le scoate la suprafață pe cele luminoase” - Mirel Bănică, în dialog cu Vlad Mi- 
xich, pe site-ul Hotnews.ro, 22 febr. 2011, http://ww.hotnews.ro/stiri-esential-8328108-sociologul-mirelbanica.htm 

4 În subsolul textului intitulat “Un articol al domnului Gheorghe Fedorovici”, publicat de d-l Alexandru Racu pe 
blogul său, d-l Mircea Platon scrie: “Deci ML poate fi înțeleasă, dar nu poate fi asumată, ca şi concept, nici măcar 
ca «etapă depăşită astăzi, dar valabilă atunci». Nu era valabilă nici atunci, era o fundătură, pentru că înhăma 
Ortodoxia la elanurile fasciste ale epocii.” (http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-dom- 
nului-gheorghe-fedorovici/, la 1 mart. 2011) D-l Alexandru Racu are deja o serie de articole şi de intervenții la 
rubricile de comentarii pe blogul meu şi al d-lui Răzvan Codrescu care îi marchează obsesia pentru delimitarea 
de legionarism, cînd de pe poziţii creştine, cînd e pe poziţii antifasciste. 





4 anul [X e nr. 97 


EDITORIAL 





ROST 





Desigur, există şi unele lucruri „stranii şi des- 
cumpănitoare”5 care se petrec la Petru Vodă, în 
ultimii ani, şi care trebuie analizate şi rezolvate, 
dar ele nu pot fi extrapolate, fără nici un temei, la 
nivelul întregii ortodoxii româneşti şi nici măcar 
la cel al întregii obşti din Munţii Neamțului. 

Secundo: nu numai (filo-)legionarii sînt fun- 
damentaliști, în sensul trăirii fundamentelor or- 
todoxiei. Cunoaştem cu toţii o mulțime de exem- 
ple de mireni, monahi îmbunătățiți şi preoți ves- 
tiți - fie ei călugări sau parohi - care dau dovadă 
de un bun fundamentalism. 

Tertio: istoricii de mare calibru care s-au ocu- 
pat de Mişcarea Legionară nu au căzut de acord 
asupra caracterului ei fascist. Ar fi oțios să mă 
apuc să lămuresc eu chestiunea, în cîteva rînduri. 
Cert este că între legionarism şi fascism sau 
nazism (asimilat fascismului) există o diferență 
fundamentală: credința în Dumnezeu. Fascismul 
este bazat pe mistica statului, nazismul - pe mis- 
tica rasei, iar legionarismul pe creștinism. 

O altă deosebire foarte importantă, care 


izvorăşte din prima: anticomunismul legionar, 
care era motivat nu doar politic şi patriotic, ci şi 
teologic. Fascismul şi nazismul au sorginte şi 
ambiţii socialiste (începînd cu viziunea secular- 
istă şi pînă la naţionalizări şi controlul absolut al 
statului asupra persoanei), pe cînd legionarismul 
a fost o mişcare de tip conservator, adică de 
dreapta, cultivînd şi apărînd primatul spiritual, 
principiul monarhic, ideea naţională, tradiţia, 
familia, proprietatea (fără de care nu există liber- 
tate - spunea Petre Ţuţea). Nu degeaba în această 
mişcare au intrat şi o pleiadă de aristocrați şi 
moşieri, alături de spuma intelectualității vremii, 
mulțime de studenți, ţărani şi muncitori. 

Legat de caracterul creştin şi conservator al 
legionarismului, ajungem şi la ce-i doare mai 
mult pe criticii de dreapta. Aceştia atacă legiona- 
rismul la esență şi susţin că nu există nici o com- 
patibilitate între creştinism şi legionarism*. 
Drept care Biserica trebuie să se lepede de 
legionarii creştini, dacă aceştia nu s-au dezis de 
Legiune”, şi să condamne Mişcarea Legionară - 


5 După cum observă d-l Răzvan Codrescu într-un comentariu pe blogul meu: „Oamenii Bisericii, şi mai ales mon- 
ahii, pot privi mai favorabil sau mai defavorabil o doctrină sau o ideologie politică, dar de aici pînă Ia a şi-o 
asuma la paritate cu religia şi a deveni purtătorii ei de stindard e un salt deconcertant, de o sminteală vecină cu 
erezia. Oricâte părţi bune ar fi avut Mişcarea Legionară în contraponderea relelor prin care e judecată cu 
precădere, şi oricât s-ar fi prevalat ea însăşi, teoretic şi practic, de relaţia cu Biserica, legionarismul rămîne o 
afacere omenească şi conjuncturală, ba una care aparține organic altui ceas istoric. Ea poate constitui, ca orice 
lecţie a istoriei, cu bunele şi cu relele ei, o experiență referenţială pentru o nouă dreaptă creştină românească, 
dar nu mai poate fi reiterată ca atare (căci istoria - ne place sau nu ne place - are o dinamică contextuală care 
nu îngăduie repetiții şi încremeniri în proiect») şi cu atit mai mult nu poate să fie absolutizată religios, ca doc- 
trină şi mijloc de mîntuire. ( a articolul „Un răspuns la scandalul «fasciştii de la Mănăstirea Petru Vodă»”, 
http;//c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html, din 21 febr. a. c.). 

6 “Păcatul obştii de la Petru Vodă este acela de a crede că legionarismul şi creştinismul sînt compatibile. Păcatul ier- 
arhiei B. O. R., al Sfintului Sinod mai precis, este acela de a considera că întîmplarea de la mănăstirea nemțeană 
poate fi expediată ca o simplă chestiune de jurisdicție, ca o neregulă locală” - scrie absolventul de Teologie Gh. 
Fedorovici pe blogul său. Şi mai departe este de acord cu Mirela Corlăţan: “Prin urmare, o Biserică care a con- 
damnat francmasoneria datorită ostilităţii ei faţă de creştinism şi față de adevărul omului nu poate să pretindă că 
nu este deopotrivă responsabilă în legătură cu o mişcare care se foloseşte de creştinism în ostilitatea ei față de alte 
religii (mozaică, în cazul legionarismului) şi faţă de adevărul omului” - Gheoghe Fedorovici, în „Legionarism şi 
ortodoxie: cîteva observaţii legate de reacţiile produse de intonarea unor imnuri legionare într-o mănăstire orto- 
doxă din România”, pe blogul său, http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/02/ legionarism-si-orto- 
doxie-citeva.html, la 27 febr. 2011). D-l Fedorovici deformează intenționat adevărul: antisemitismul legionarilor, 
aşa după cum reiese din scrierile şi faptele lor, n-a fost nici religios, nici rasial - ceea ce ar însemna că a fost unul de 
structură, care ar fi rămas pînă azi la supraviețuitorii Mişcării Legionare sau simpatizanții ei -, ci unul social - deter- 
minat de dominaţia economică şi politică a evreilor în statul român -, deci unul conjunctural şi care nu se mai justi- 
fică o dată cu schimbarea contextului. Iar acest tip de antisemitism nu era condamnabil în epocă aşa cum este azi. 

7 “În acest sens, dacă evoluţia de la legionar Ia sfint este posibilă şi de dorit (lucru care trebuie repetat în mod 


insistent), dar cu condiția pocăinței reale, canonizarea legionarismului este aberantă” - Alexandru Racu, în 

“Un articol al domnului Gheorghe Fedorovici”, pe blogul său: http://alexandruracu.wordpress.com/ 
2011/03/01/un-articol-al-domnului-gheorghe-fedorovici/, la 1 mart. a. c. Aberantă este şi afirmaţia că a cerut 
cineva canonizarea legionarismului. Sînt grupuri de credincioşi care solicită canonizarea unor persoane consid- 
erate sfinte, ca Valeriu Gafencu, Ilie Imbrescu, Ilie Lăcătuşu, care au fost legionari, dar mai presus de asta au fost 


creştini autentici. 





anul IX e nr. 97 5 





ROST EDITORIAL 











E “ - = ej : $ 


a 


i A da SĂ j 
Procesiune legionară către cimitirul din Predeal, unde au fost îngropați liderii Mișcării ucişi de Carol 11. 1940 











chiar dacă e „moartă şi îngropată” -, din carenu face ceva în acest sens, căci de ce s-ar debarasa de 
mai poate fi recuperat nimic. Locul astfel lăsat legionari, dacă nu s-a scuturat de comunişti?! 

liber ar putea fi ocupat de autenticii conserva- Aşadar, acum legionarilor li se neagă şi fibra 
toril0. Cei trei preopinenţi ai mei (care erau doi: creştină. După ce „reeducatorii” din anii '50, de la 
d-l Mircea Platon) se îndoiesc însă că Sinodul va Piteşti, de la Gherla şi din alte temnițe comuniste, 


83 Apud Gh. Fedorovici, ibidem. 


9 “Ca orice păcat, episodul legionar nu poate fi încheiat decit de şi în Biserică. El nu este încheiat pentru că zace 
încă în păcat. Şi nici nu poate fi încheiat de o ierarhie care doar îl administrează, nu îl şi trăieşte pe Hristos. 
Hristos s-a făcut asemenea nouă în toate afară de păcat pentru a ne scoate din păcat cu toate ale noastre. De 
aceea, dacă pot exista, şi chiar există numeroși legionari creștinați, nu pot exista creștini legionari decât în 
măsura în care există o confuzie extremă în legătură cu semnificaţia celor doi termeni. Aşa cum o icoană 
mincinoasă nu poate fi restaurată, tot astfel nu e nimic de recuperat din Mișcarea Legionară” - Gh. Fedorovici, 
ibidem. 

10 «Nu incitarea la rebeliune legionară este problema, ci faptul că legionarismul faultează constant orice articulare 
teologico-politică creştin ortodoxă în spatiul românesc” - scrie Al. Racu, răspunzînd unui comentator 
(http;//alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-gheorghe-fedorovici/). Iar d-l 
Fedorovici, în altă parte, spune că Răzvan Codrescu şi Claudiu Târziu “nu vor reuşi să recupereze legionaris- 
mul, dar vor compromite conservatorismul”. 


1! “Din punctul meu de vedere, nu e de mirare că o ierarhie a Bisericii Ortodoxe Române care a refuzat să-și clari- 
fice legăturile (câte au fost) şi complicităţile (câte au fost) cu regimul comunist, refuză să trateze cu seriozitate, 
adică din punct de vedere dogmatic şi canonic, tentativele de a instrumentaliza legionar Ortodoxia. Astăzi, 
problema legăturii B.0. R. cu «legionarii» e problema legăturii B. O. R. cu comuniştii” - Mircea Platon, în 
„Primăvară, aburi şi «gloanţe», pe http;//cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/, la 1 mart. 2011) 





6 anul IX e nr. 97 


EDITORIAL 





ROST 





au încercat să-L scoată pe Hristos din sufletele 
legionarilor prin tortură, acum noii „educatori” 
ai naţiei afirmă că Hristos nici n-a fost vreodată în 
sufletele legionarilor! 

Dacă mergem la scrierile considerate doc- 
trinare ale Legiunii, semnate ce C. Z. Codreanu, |. 
Moţa, |. Banea, Gh. Istrate, am zice că Mișcarea a 
fost una creştină!? . La fel, dacă parcurgem scrier- 
ile unor minţi strălucite martore ale fenomenu- 
lui, iar unele implicate în el: Nae Ionescu, Petre 
Tuţea, Mircea Eliade, N. Steinhardt. Al. Paleologu, 
Gheorghe Racoveanu, pr. Ilie Imbrescu şi încă 
mulți alții!3. 

Mi se va replica probabil că în teorie legiona- 
rii erau creştini, dar cu practica stăteau mai rău. 
Ba poate mi se va spune şi că legionarii au deve- 
nit cu adevărat creştini numai în pușcăriile comu- 
niste. 

Avem însă şi aici o abundentă literatură ştiin- 
țifică şi memorialistică din care reiese că legiona- 
rii frecventau slujbele religioase, că îşi ajutau 
aproapele prin tabere de muncă organizate spe- 
cial pentru construirea de case nevoiaşilor, can- 


tine şi cămine sociale, poduri etc., că la Mişcare au 
aderat foarte mulți preoți şi călugări ş. a. Faptul că 
din cei 2.200 de preoţi ortodocşi închişi de comu- 
nişti - cifră documentată pînă în prezent - 
covîrşitoarea majoritate erau legionari trebuie să 
ne spună ceva despre creştinismul Mişcării. 
Numărul de față al revistei ROST îi este dedicat 
părintelui Florea Mureşanu, ucis în temniță de 
comunişti, după ce a ridicat un schit fără apro- 
bare. A fost legionar şi nu s-a dezis de Mișcare 
pînă în ultima clipă. Nu e o excepție. O fi el creş- 
tin, în opinia d-lor Racu şi Fedorovici? Or fi creş- 
tini alți martiri ortodocşi din timpul comunismu- 
lui, ca maica Mihaela Iordache sau Valeriu Ga- 
fencu, legionari pînă la moarte şi ei, şi considerați 
sfinți încă fiind în viață? Or mai fi creştini marii 
noştri duhovnici Adrian Făgețeanu, Arsenie Pa- 
pacioc, Iustin Pârvu, Constantin Voicescu, Gheor- 
ghe Calciu, care niciodată nu s-au „pocăit” de tre- 
cutul legionar? Mai au ei vreo şansă la mîntuire, 
sau numai noii „conservatori”? 

Oare nu cumva pușcăriile comuniste s-au 
umplut de mucenici şi de sfinţi pentru că aceştia 


12 Iată, de pildă, mărturisirea de credință făcută de Ionel Moţa chiar la naşterea Legiunii: „De la icoană şi altar am 
pornit, apoi am rătăcit o bucată de vreme purtați de valurile omeneşti şi n-am ajuns la nici un mal, cu toată 
curăţenia impulsurilor noastre... Acum, cu sufletul greu, răzlețiți, sfirtecaţi, ne strîngem la adăpost, la singura 
căldură şi alinare, tărie şi reconfortare a noastră, aducătoare de puteri, la picioarele lui lisus, în pragul 
orbitoarei străluciri a cerului - la icoană... Noi nu facem, şi n-am făcut o singură zi în viața noastră, politică... 
Noi avem o religie, noi sîntem robii unei credințe. În focul ei ne consumăm, şi în întregime stăpîniţi de ea, o slu- 
jim pînă la ultima putere” - Ion 1. Moța, în articolul „La icoană”, din revista Pămintul strămoșesc, an |, nr, 1, din 
1 aug. 1927. Sau: începuturile Mişcării povestite de Corneliu Z. Codreanu. „Patru linii brăzdează mica noastră 
viață iniţială: 1. Credinţa în Dumnezeu. Toţi credem în Dumnezeu. Cu cât eram mai încercuiți şi mai singuri, cu 
atât preocupările noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu... Aceasta ne dădea o tărie invicibilă şi o senină- 
tate luminoasă în fața tuturor loviturilor” - C. Z. Codreanu, Pentru legionari, Ed. Scara, 1999, p. 234) Sau: „În 
locul necredinţei şi ateismului masonic, care tinde să înstăpînească domnia iudaismului, negând pe Dumnezeu 
şi religia Lui, ridicând Ia locul de slavă Natura şi drept manifestare a credinței dumnezeieşti oribila ţopăială din 
hrubele masonice, generația legionară vine cu credința în Dumnezeu, ca cea dintii şi cea mai puternică idee de 
bază” - Ion Banea, Rînduri către generația noastră, 1935. 


15 În timp ce toate revoluțiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un 
om, revoluţia legionară are drept țintă supremă mîntuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu 
Dumnezeu” - Mircea Eliade, în „De ce cred în biruinţa legionară”, ziarul Buna Vestire din 17 dec. 1937. 
“Legionarismul e mistic-creştin. [...] Legionarismul se salvează prin creştinismul stăpînitor înlăuntrul lui. Adică 
legionarul nu se simte bine decât în umbra bisericilor şi a troițelor. [...] Legiunea a fost singura mişcare de revig- 
orare creştină şi naţională din acest veac, din România” - Petre Ţuţea, în Jurnal cu Petre Ținţea, Radu Preda, 
Humanitas, 1992, pp. 105 şi 108. “Activitatea şcolii lui Codreanu, însemniînd o însănătoşire a sufletului tinere- 
tului, era totodată un ajutor imens dat Bisericii. [...] Faptul că bisericile erau pline de tinerețe legionară este 
grăitor. E de mirare neînţelegerea întâlnită Ia înalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe. Dar preoții de mir şi călugarii 
au simţit de unde le vine ajutorul. Şi au îmbrățişat, cu riscuri, străduința lui Corneliu Codreanu” - Ilie 
Imbrescu, Ucenicul harului divin, Apostrofa unui teolog. Biserica şi Mișcarea legionară, Bucureşti, Editura 
Cartea Românească, 1940. Vezi şi: Mișcarea Legionară şi Biserica. Omenia şi frumuseţea cea dintii, de Gh. 
Racoveanu, reed. Ed. Samizdat, 2005, Creștinismul Mișcării Legionare, de Flor Strejnicu, Ed. Imagio, Sibiu, 
2000, şi Jurnalul fericirii, de N. Steinhardt, Ed. Dacia, 1991. 





anul IX e nr. 97 7 





ROST 


EDITORIAL 





fuseseră pregătiți pentru suferinţă şi jertfă în 
cuiburile Mişcării?14 Ce altă grupare politică a mai 
dat atita cantitate de jertfă? O jertfă asumatăţ5. 

Că legionarii au şi greşit, e sigur, dar ce 
lucrare omenească este fără de greşeală? Măcar ei 
şi-au ispăşit erorile şi vărsările de sînge. 

D- Al. Racu afirmă că, dacă îi judecăm cu 
măsura Bibliei, singura valabilă acum ca şi în 
urmă cu 70 sau cu 700 de ani, legionarii ies prost. 
Poate că da, dar asta nu înseamnă că nu au fost 
creştini. Chiar şi atunci cînd au recurs la violență 
extremă, pentru că au făcut-o considerîndu-se 
într-un război sau în legitimă apărare, au vrut să 
apere ființa neamului şi au ripostat la terorismul 
de stat. Din acest punct de vedere, teologul 
Gheorghe Racoveanu şi Mitropolitul Athanasie 
Mironescu ne spun că Biserica îi iartă pe cei 
„necuraţi cu mîinile”, care ucid în război sau în 
legitimă apărare!6. Şi dacă n-ar fi aşa, am avea o 
istorie de criminali şi de domnitori daţi anatemei, 
în frunte cu Ştefan cel Mare şi Sfint. 

Este interesant cum unii dreptaci îi admiră 
pe luptătorii din rezistența armată anticomunistă 
din munți din anii'50 - majoritatea legionari - şi 


cum în acelaşi timp îi condamnă pe legionarii 
care au scos pistoalele împotriva autorităţilor 
care îi ucideau fără vină şi fără judecată, doar 
pentru a-i opri să ajungă la guvernare în anii '30. 

Ajuns aici, trebuie să remarc o nouă asemă- 
nare între stingişti şi aceşti pretinşi „conserva- 
tori”: dubla măsură. În vreme ce primii pot justi- 
fica la nesfirşit crimele comunismului, dar n-au 
nici o înțelegere pentru accidentele sîngeroase la 
care au fost împinşi legionarii!”, ultimii con- 
damnă şi ei asasinatele legionare ignorînd cu 
bună ştiinţă faptul că acestea au fost provocate de 
uciderile sistematice la care au fost supuşi de 
„democraţii” liberali şi ţărănişti aflaţi la putere - 
cărora evident le găsesc scuze. Pentru stîngişti co- 
munismul e o idee bună, dar aplicată greşit. Pen- 
tru „conservatori”, țărăniştii şi liberalii sînt repre- 
zentanţii tradiţiei naţionale şi creştine de la care 
ar trebui să se revendice o nouă dreaptă. Şi din 
acest punct de vedere, devine oarecum logic fap- 
tul că se străduiesc să pună legionarismul pe ace- 
Iaşi plan cu comunismul. 

Aceasta este găselniţa de ultimă oră a dom- 
nilor care se consideră singurii conservatori ade- 


14 Apropo, d-nii Fedorovici şi Racu, care nesocotesc martirajul legionarilor, încep să se apropie de viziunea d-lui 


aceea sacrificiul legionarilor este neromânesc și necreştinesc. D-l Pleşu îşi motivează părerea: n-a văzut nici un 
preot să protesteze împotriva dărimării bisericii. Nici măcar pe părintele Gheorghe Calciu, care făcuse 16 ani de 
închisoare, în care a trecut şi prin „reeducarea” de la Piteşti, şi totuşi a avut curajul să se ridice împotriva regimu- 
lui şi să mai facă încă 5 ani de temniță. Cazul Calciu a produs multă emoție în epocă, dar probabil că d-lui Pleşu 
nu i-a spus nimic... pentru că eroul era legionar. („Andrei Pleşu despre «gândirea de meci» a românilor”, pe 
Hotnews.ro, 26 febr. a. c. http;//life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-8342358-andrei-plesu-despre-gandirea-meci- 
romanilor-rapidisti-stelisti-basescisti-pontisti-antonescisti-lumea-noastra-arata-stadion-fara-arbitri.htm) 

15 „Cînd am terminat de citit evangheliile, am înţeles că stau aici în închisoare din voia lui Dumnezeu: că, deşi n- 
am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepsește pentru păcatele mele şi-mi pune la încercare credința mea. 
M-am liniştit. A căzut liniştea asupra zbuciumului meu din suflet, cum se lasă seara liniştită la ţară peste zbuciu- 
mul, zvârcolirile şi încordările lumii” - C. Z. Codreanu, Însemnări de Ia Jilava, p. 48. Este doar un exemplu, pe care 
îl am acum la îndemînă, dar în memorialistica legionară sînt zeci, dacă nu sute de astfel de dovezi că legionarii s-au 
jertfit conştienţi de păcatele lor, ba mai mult, şi-au asumat şi partea de vină pentru păcatele neamului. 

16 „Biserica ecumenică, paznică a poruncilor din Evanghelie, dar şi singura deţinătoare a «adevărului lucrurilor», 
nu priveşte în acelaşi chip păcatul uciderii; ci felurit. Căci, iată, dacă un ins singuratec a ucis, fără voie ori în 
legitima lui apărare, Biserica îl opreşte de la împărtăşanie vreme de 10 ani de zile, ca ucigaș. Pe cei care ucid 
însă - cu bună știință - pentru salvarea comunității de destin, pentru salvarea naţiei lor, aceeaşi Biserică ecu- 
menică îi opreşte de la împărtăşanie vreme de 3 ani, ca pe nişte necurați cu miinile” - Gheorghe Racoveanu, 
Mișcarea Legionară şi Biserica. Omenia şi frumuseţea cea dintii, reed. Ed. Samizdat, 2005. Şi: „Sînt unele cazuri 
extraordinare în care datorii mai înalte fac a fi iertat a ucide pe altul. Aceste cazuri sînt următoarele: dreptul la 
legitimă apărare şi uciderea într-un război de apărare” - Athanasie Mironescu, Mitropolit-Primat al României, 
membru al Academiei, Manual de Teologie Morală, Bucureşti 1895, la capitolul II, secțiunea a treia, intitulat 
„Păcatele împotriva datoriei omului de a îngriji pentru trupul şi sănătatea aproapelui. Omoru/”. 

17 Cronica unor violenţe politice. Violenţele guvernului și violențele legionare, de Nicolae Roşca, Editura Mişcării 
Legionare, Madrid, 1991. O statistică pe două coloane a violenţelor din cele două părți, din care se poate vedea 
că asasinarea cîtorva demnitari români a fost riposta legionară după ani întregi de prigoane în România inter- 
belică: sute de legionari ucişi, mii de legionari maltrataţi şi arestaţi, partidele lor politice scoase în afara legii 


fără nici un motiv. 





anul IX e nr. 97 


EDITORIAL 




















P -x 





văraţi, delimitarea de legionarism prin asemui- 
rea lui cu comunismul. La fel cum oamenii de stîn- 
ga spun că regimul comunist al lui Ceauşescu a 
fost fascism. Deci, prin deturnarea adevărului. 

În sfârşit, se mai întâlnesc într-un punct stân- 
giştii şi dreptacii despre care am tot făcut vorbire: 
îi presupun (filo-, cripto-, neo-)legionari pe toți 
cei ce încearcă să fie obiectivi faţă de legionar- 
isml8, 

Aşa încît mie unuia conservatorismul aces- 





Coloane de legionari țărani mărşăluind în 1940 
tor dreptaci îmi pare că aduce foarte mult cu cel 
al „conservatorilor” lui Dan Voiculescu. 

Închei, asigurîndu-vă că acest articol nu are 
o miză ideologică sau partinică. Nu cred în posi- 
bilitatea repetării fenomenului legionar. Dar cred 
în nevoia de a restaura adevărul - pe care alt- 
minteri preopinenţii „conservatori” susțin că-l 
slujesc cu orice preţ, dar în fapt îl amputează pen- 
tru a încăpea în tiparul prejudecăţilor şi al fricilor 
lor de dată recentă. 


18 Curios, tocmai ei, „conservatorii” care ricanează în faţa „conspiraţionismului” filolegionarilor, dau dovadă de 
scenarită cronică: bunăoară, ne acuză pe noi, cei de la ROST, că recuperăm legionarii pentru a-i pune “în slujba 
unor interese politice actuale care nu au nimic de a face cu un autentic conservatorism românesc” (adică a 
intereselor PDL, Fundaţia Creştin-Democrată a lui Teodor Baconsky, VI. Tismăneanu, H.-R. Patapievici - organi- 
zații şi persoane pe care nu o dată le-am criticat). Şi ce am cîştiga noi sau pedeliştii? Am compromite conserva- 
torismul. Chiar dacă PDL n-are nici un interes în asta, iar noi ne-am asumat public conservatorismul pe cînd d- 
nii Fedorovici şi Racu nici nu ştiau bine să deosebească stînga de dreapta, partidul lui Voiculescu se numea încă 
Umanist, iar PD(L) era în Internaționala Socialistă. 





anul IX e nr. 97 9 





MARTORI Al VEACULUI 





Idei, vorbe, 


... x 


Foștii deţinuţi politici sprijină 
Biserica împotriva terorismului 
ideologic 

Comunicat: „Federaţia Română a Foștilor 
Deținuți Politici Luptători Anticomunişti ia act 
cu îngrijorare de presiunile fără precedent 
care s-au făcut la adresa Bisericii Ortodoxe 
Române în vederea smulgerii unei reacții de 
condamnare a unor aspecte ale istoriei noa- 
stre naţionale legate de Mişcarea Legionară. 
Considerăm că atât atitudinea Patriarhiei, cât 
şi cea a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care 
pentru moment au evitat a se conforma aces- 
tor presiuni, constituie expresia curată a 
conştiinţei celor care, prin voia lui Dumnezeu, 
cârmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe 
Române. Facem pe această cale un apel la dem- 
nitate şi la statornicie din partea păstorilor 
noştri, asigurându-i că numai astfel trupul 
Bisericii - ierarhi, clerici, monahi şi laici - va 
rămâne unit întru adevărul credinţei. 
Precizăm că legionarii s-au raportat în perma- 
nență la valorile creştine şi că au fost mereu 
conştienţi de faptul că unele din gesturile lor 
de autojustiție (atunci când justiţia română, 
subordonată altor interese decât cele ale drep- 
tăţii, închidea ochii în faţa unor fărădelegi 
strigătoare la cer comise împotriva legionari- 
lor) se constituie în păcate din punct de vedere 
creştin. Ele au fost asumate ca atare, indivi- 
dual, de cei care le-au comis. Aceştia au plătit 
pentru ele cu viața lor. 

Asemenea evenimente tragice pentru toată 
lumea nu s-au mai petrecut însă de peste 
şaptezeci de ani încoace. E un timp suficient de 
lung pentru a înţelege că accentul luptei 
legionare şi-a găsit definitiv locul doar pe 
planul spiritual. Scara de valori pe care acest 
curent naţional-creştin a promovat-o dintot- 
deauna este aceasta: pe primul plan se află 
Dumnezeu şi credinţa creştină, abia apoi 
urmează interesele naţionale şi la urmă intere- 








Constantin Iulian, preşedintele FREDPLA 


sele individuale. Nu s-a făcut niciodată confuzia 
filetistă a amestecării primelor două planuri. 
Ceea ce s-a pretins din partea întâistătătorilor 
Bisericii Ortodoxe Române a fost con- 
damnarea de facto a principiilor directoare 
amintite mai înainte şi implicit şi a suferinței şi 
muceniciei creştine a legionarilor din 
închisori, care nu poate fi desprinsă de matca 
în care aceşti oameni s-au format. De peste 
şaptezeci de ani încoace legionarii s-au situat 
în avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe 
plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin 
închisorile comuniste, depunem mărturie pen- 
tru atâtea jertfe curate aduse de tineretul 
român la Piteşti, Aiud, Gherla şi în celelalte 
temnițe, jertfe prin care au mărturisit întot- 
deauna adevărul creştin şi credința lor în 
Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. 
E semnificativ faptul că torționarii comunişti 
desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu 
o apartenență politică explicită, ci chiar pe 
unii mistici şi trăitori creştini care doar au 
avut tangenţă cu fenomenul legionar, fără a fi 
implicaţi direct: Părintele Arsenie Boca, Sandu 
Tudor, Dinu Pillat şi alții. 

În vremurile de prigoană comunistă, orice 
creştin incomod regimului risca să primească 
eticheta de „legionar“ şi să fie condamnat la 





10 


anul IX e nr. 97 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





ani grei de închisoare. Nici Biserica din afara 
închisorilor nu a fost cu adevărat în libertate, 
fiind obligată la compromisuri şi la o pactizare 
silită cu regimul totalitar. Se pare că şi în ziua 
de azi orice creştin incomod riscă să primească 
aceeaşi etichetă de „legionar“, cu toate falsele 
ei conotaţii negative binecunoscute. Nădăjdu- 
im că vremurile sub care am trăit şi am suferit 
noi au apus pentru totdeauna şi că societatea 
democratică de astăzi va şti să-şi respecte cu 
adevărat principiile de la care se revendică: 
libertatea de opinie şi libertatea credinţei. 
Aceasta implicând şi independenţa Bisericii 
faţă de orice fel de instanţe exterioare valo- 
rilor şi credinței ei. Să ne ajute Dumnezeu pe 
toţi să le mărturisim împreună, până la ca- 
păt!”. Semnează: Constantin Iulian, preşedin- 
te, şi Gheorghe Jijie, secretar al Federaţiei 
Române a Foştilor Deținuți Politici Luptători 
Anticomunişti. 


Răspunsul duhovnicesc al 
IPS Teofan în cazul 
„fasciștii de la Petru Vodă“ 














Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului a 
dezaprobat, printr-un comunicat de presă 
remis marți AGERPRES, acţiunea măicuțelor 
Mănăstirii „Adormirii Maicii Domnului“ - Paltin 
de a interpreta cântece legionare la serbarea 
zilei de naştere a părintelui Iustin Pârvu, 
starețul Mănăstirii Petru Vodă. „Mandatul 
primit de Biserică de la întemeietorul ei, 
Domnul nostru lisus Hristos (Matei 28, 19-20; 
Marcu 16, 15), este acela de a cunoaște, a trăi 
și a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, 
misiunea clerului şi a celor care fac parte din 
cinul monahal este aceea de a pune în lucrare 
această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, 





așadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri 
menite a promova ideologii politice - indife- 
rent de natura acestora - în cadrul unităților 
bisericești (parohii sau mănăstiri), se arată în 
comunicatul de presă al Arhiepiscopiei 
Iaşiului. [Sublinierile red. ROST] Arhiepiscopia 
a adresat şi un îndemn stăruitor către preoții 
de parohie şi viețuitorii sfintelor mănăstiri din 
Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiu- 
nii încredințate lor de Dumnezeu şi să se 
abţină de la orice atitudine care poate provoca 
dezbinare sau dezbateri străine de duhul 
Evangheliei. Reacţia Arhiepiscopiei Iaşiului 
vine în urma postării pe internet, pe siteul 
youtube, a două filme scurte în care măicuțele 
Mănăstirii „Adormirii Maicii Domnului“ - Paltin 
intonau cântece legionare. Evenimentele erau 
de la ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu 
din 9 februarie 2009 şi 2011. (AGERPRES) 


Matrioștele României 

O mamă are doi băieți. I-a crescut mai mult sin- 
gură. Unul a murit intoxicat cu... etnobotanice. 
Ca să nu-l piardă şi pe celălalt, l-a legat cu 
lanţuri, să nu mai iasă din casă pentru a-şi 
procura otrava. Aşa a ajuns România din cauza 
politicienilor, indiferent de culoare. Această 
parabolă, oferită generos de realitatea cotidi- 
ană sumbră, reflectă perfect efectele legislaţiei 
votate cu inconştiență contra interesului 
naţional. Tragic este că parabola se poate 
extrapola asupra oricărui domeniu vital pen- 
tru România: industrie, transporturi, agricul- 
tură, învățământ, sănătate, apărare, securitate 
naţională în sens larg. Am ajuns într-o situație 
extrem de gravă: politicienii în război contra 
naţiunii. La fel ca în perioada interbelică. Nu 
este nicio alternativă. Poţi să votezi pe cine 
vrei, obţii o găoace goală ca o matrioşcă, una 
care îţi rânjeşte cinic fiindcă ai investit suflet, 
speranţă în ea, ai votat-o, sperând că va 
îndrepta ceva din răul făcut şi ea face tot ce-i 
trece prin coaşcă. Ajunsă sus, secătura uită 
cine a votat-o. Poate că are dreptate: şi-a 
cumpărat voturile cu țoşca de la prostimea pe 
care a promis s-o reprezinte. Eu am votat cu 
PDL, dar nu mi-aş fi imaginat că bocii vor pro- 





anul IX e nr. 97 


IN 





ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





ceda ca Adrian Năstase, care mergea cu 
Bivolaru la tribunal să-l vadă judecătorul şi să 
plece ochii în fața stăpânului. Bocii au sărit să-i 
apere pe Riţi-Piţi, pe Păsat şi pe alţi escroci, la 
fel ca batracienii din Partidu lu Mucles. Chiar 
dacă Traian Băsescu a venit la ei şi a insistat să 
nu voteze pentru evitarea cercetării penale, 
măcar pentru a obţine un raport favorabil la 
Comisia Europeană. Deşi ţara are nevoie de o 
justiție normală, nu UE. Dar, fie... Au votat cum 
i-a tăiat interesul personal, cu frisoane pentru 
propria urmărire. Ce să faci cu ei? Nu au suflu, 
nu au consistență şi preferă să pesedizeze PDL. 
Este limpede că nu făceau două cepe degerate 
şi îi irită acum. Şi atunci l-am auzit pe Marinelu 
dând pe gură un paradox de zile mari: „ÎL iu- 
besc pe premierul Boc, dar îl urăsc pe preşe- 
dintele partidului”. Poate fi semnalul pentru 
înlocuire. Cu instinct de maidanez şi atât (s-a 
văzut ce a făcut la Transporturi...), Radu Ber- 
ceanu îl vede pe Vasile Blaga în locul lui Emil 
Boc. Da, Vasile Blaga putea fi ceea ce ne iluzio- 
nam unii de pe margini că ar putea deveni. A 
pierdut trenul, cel puţin din două motive: 
eschiva lui pe timpul circului făcut de poliţişti 
la Cotroceni, preferând să meargă la un sim- 
pozion prin Bistriţa, când Bucureştiul fierbea; 
scandalul vămilor, care trimite unde seismice 
şi spre el. Mai ales după ce a declarat că el l-a 
pus pe Mărginean în vârf şi că are încredere în 
nevinovăția lui şi acum când probele devin 
evidente. Şi eu credeam într-o vreme că Vasile 
Blaga este o alternativă credibilă după Traian 
Băsescu. Să lămurească aceste două aspecte şi 
apoi poate candida la preşedinţia partidului, 
cu aceeaşi credibilitate de dur invulnerabil. 
Mai încet pe scări cu Blonda Norvegiană sau cu 
moftangii de genul Cristian Preda! Pe de altă 
parte, nu cred că este morală sacrificarea lui 
Emil Boc pe altarul crizei economice. Omul a 
preluat o sarcină uriaşă, pe care domnul 
Stolojan a ocolit-o. Toate măsurile antipopu- 
lare nu le-a luat la comandă străină sau pentru 
propria căpătuială. Dacă partidul se dezice de 
el, ar fi monstruos. Să demonstreze ce? Că aşa 
devine mai curat şi mai uscat? Nu, PDL trebuie 


să-şi asume tot ce a făcut. Şi oamenii vor 
hotări... (Viorel Patrichi) 


Un an de la săvîrşirea lui 

Gabriel Constantinescu 

Se împlineşte un an de la trecerea în eternitate 
a veteranului de război şi a fostului deținut 
politic Gabriel-Iacob Constantinescu (1921- 
2010), întemeietorul şi directorul revistei sibi- 
ene Puncte cardinale (1991-2010). Slujba de 
pomenire va acea loc sîmbătă 5 martie 2011, 
ora 13.30, la Cimitirul din Dumbravă. Familia 
îi aşteaptă cu drag pe toţi cei ce vor să-i fie ală- 
turi cu acest prilej comemorativ. 

Reamintim că revista Puncte cardinale, care şi- 
a încetat apariţia după 20 de ani, poate fi con- 
sultată încă pe internet (www.punctecardi- 
nale.ro), unde sunt postate selectiv numerele 
din primăvara lui 2006 pînă în toamna lui 
2010. Tot acolo se găsesc informaţii despre 
redactorii şi colaboratorii revistei (inclusiv 
lista bibliografică a cărților publicate de regre- 
tatul Gabriel Constantinescu). (R.C.) 


Șantaj rusesc pe faţă! 

Un ambasador reprezintă interesele preşedin- 
telui, chiar şi atunci când se duce la closet. 
Altfel, nu trebuie cheltuiţi banii statului pe el 
ca să stea în vilegiatură. De aceea, nu cred că 
Valeri Kuzmin calcă în străchini la fiecare pas, 
că vorbeşte gura fără el. E limpede că trebuie 
să aibă acordul, dacă nu chiar ordinul 
preşedintelui Dmitri Medvedev şi al premieru- 
lui Vladimir Putin să facă asemenea afirmații, 
[a limita comportamentului diplomatic. 
Recent, ambasadorul Kuzmin le-a cerut 
deschis celor din conducerea de la Chişinău 
„Să facă unele concesii față de Rusia”, dacă vor 
gaze mai ieftine. După care a dat exemplul 
Ucrainei. Fără să precizeze ce concesii ar mai 
pofti Kremlinul, după ce deţine controlul abso- 
lut al afacerilor din R. Moldova: „A fost prelun- 
git acordul privind arendarea bazei pentru 
Flota Mării Negre, a explicat diplomatul rus. 
Iar acel acord prevede un anumit mecanism de 
compensaţii. Datorită acestui lucru, de fapt, 
prețul gazului pentru Ucraina a ajuns mai 





12 


anul IX e nr. 97 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





ieftin“. Evident că Ucraina nu a fost şantajată 
cu preţul gazului, sugerează diplomatul rus. 
Kievul doar a semnat un acord prin care se 
obligă să găzduiască Flota Mării Negre în 
Crimeea, până în 2042, poate sine die. Cine 
ştie ce va mai fi pe-atunci? Şi în cadrul 
aceluiași document, s-a introdus şi referirea la 
prețul gazului. Sigur că nu e şantaj! Raţiona- 
mentul este simplu. Mutatis mutandis, să vină 
şi Chişinăul cu un proiect de acord, care să 
ateste că trupele ruseşti pot rămâne pe Nistru 
vreo 50 de ani pe dai boj. Că vă dăm noi gaze 
ieftine pe urmă. Fiind vorba de proiecte 
politice atât de importante, eu nu pot deci să 
cred că Valeri Kuzmin şi-a dat cu părerea ca 
baba Rada. Şi pentru ca lucrurile să se lege şi 
să priceapă măcar Marian Lupu, oleacă prezi- 
dent al republicii, Ghennadi Onişcenko, sani- 
tarul şef al Rusiei, anunță că vinul şi coniacul 
iar au probleme de compoziţie. (V. Patrichi) 


București-Chișinău — 

axa dosarelor de la CEDO 

Pe 27 ianuarie, Adunarea Parlamentară a 
Consiliului Europei a audiat un raport în care 
se constată că Rusia este liderul absolut la 
numărul de plângeri depuse la CEDO - 40.300. 
Spre comparaţie: cetăţenii care au trimis 
Turcia pe locul al doilea în Europa au transmis 
la CEDO 15.206 plângeri, iar România, care 
intră acum în troica liderilor, are la CEDO 
11.950 de plângeri. Nu este departe de 
România cu această performanță tristă nici R. 
Moldova. Doar suntem tot români, “mai mult 
sau mai puţin oneşti”. 





Rusia este campioană absolută la călcarea 
dreptăţii în picioare. Pe locul al doilea, vine 
Turcia. Ambele țări se remarcă prin violență la 
nivel social, la nivelul raporturilor dintre stat 
şi populaţie, la nivelul relaţiilor dintre lumea 
politică, lumea afacerilor şi presă. 

Cine mișcă este anihilat. 

Dacă raportăm însă numărul de dosare trimise 
la CEDO la numărul de locuitori, atunci 
România este cea care deţine locul fruntaş. 
Urmată tot de R. Moldova. Şi atunci chiar tre- 
buie să ne supărăm atunci când ni se spune că 
avem 0 Justiţie lamentabilă? Şi de ce ar trebui 
să plătească toată populaţia despăgubirile 
hotărâte de CEDO? Dacă judecătorul, 
procurorul şi polițistul ar deveni realmente 
răspunzători şi material pentru actul de 
justiţie pe ansamblu, sigur că aceste state nu ar 
mai avea atâtea dosare la Strasbourg. Ar 
scădea şi corupția din acest sistem. (V.P,) 


S-a stins Rodion, 

fiul părintelui Galeriu 

Încă o veste tristă la capăt de iarnă: după o 
lungă suferință (anul trecut, o vreme, a fost 
chiar în comă) ne-a părăsit, la numai 64 de 
ani, şi Rodion Galeriu, fiul părintelui 
Constantin Galeriu şi tatăl părintelui Cristian 
Galeriu (urmaş întru slujire al bunicului său la 
Biserica „Sf. Silvestru”). Rodion Galeriu, medic 
cu larg orizont cultural şi religios, a fost cel 
care s-a implicat cel mai mult, după 1989, în 
ctitorirea şi funcționarea Editurii Harisma, pre- 
cum şi cel care s-a ocupat cu precădere de 
editarea sau reeditarea postumă a scrierilor 
părintelui Constantin Galeriu (context în care 
am şi avut bucuria să-l cunosc mai 
îndeaproape, numărîndu-mă printre colabora- 
tori). Îl revăzusem pentru ultima oară în toam- 
na trecută, la Simpozionul închinat părintelui 
Constantin Galeriu şi desfăşurat la Facultatea 
de Teologie din Bucureşti: era slăbit şi n-a 
putut rezista pînă la sfirşitul lucrărilor, dar s-a 
străduit şi cu ultimele puteri să-şi onoreze mi- 
siunea de a cinsti memoria ilustrului său 
părinte. Dumnezeu să-l odihnească şi să aducă 
mîngiiere familiei îndurerate. (R. C.) 





anul IX e nr. 97 


13 





MARTORI Al VEACULUI 





27% pentru 
Asociaţia „Rost' 


ragi prieteni ai revistei ROST, vă în- 
[) demnăm să sprijiniți o organizaţiei civică, 

nonprofit, neguvernamentală, bazată pe 
voluntariat şi dedicată binelui public: Asociaţia 
„Rost“. Prin direționarea a 2% din impozitul pe 
venit, pe care oricum îl plătiţi statului, către 
Asociaţia „Rost“. În fapt, cereţi ca o parte din 
impozitul plătit să fie cheltuit în favoarea unei 
organizaţii care face o lucrare ce vă reprezintă. 

După cum ştiţi, principala activitate a 
Asociaţiei “Rost” este editarea revistei de faţă, dar 
a fost în prima linie şi în alte chestiuni care ţin de 
interesul general (organizarea laicatului ortodox 
sub egida Forului Ortodox Român, apărarea şi 
promovarea familiei, recunoaşterea sfinților din 
închisorile comuniste, îmbisericirea tineratului, 
dezvăluirea adevărului asupra unor episoade de 
istorie recentă etc.). Mulţi ne-aţi scris că vă place 
publicaţia noastră, iar o parte dintre dumnea- 
voastră v-aţi arătat ataşamentul față de asociaţia 
şi revista ROST cu diferite prilejuri. Vă mulțu- 
mim. Anul acesta o puteţi face din nou. 

E bine să ştiţi că editarea revistei ROST 
este realizată prin efortul voluntar al unui grup 
de preoți, istorici, sociologi, medici, profesori, 
ziarişti, în covârşitoarea lor majoritate tineri. 
Nimeni nu este plătit. Singura noastră răsplată 
este munca bine făcută şi bucuria de a vedea că 
dumneavoastră, cititorii noştri, prețuiţi această 
lucrare. Şi e normal să fie aşa, căci ROST nu 
este o afacere din care să cîştige cineva, ci un pro- 
iect cultural, menit unei resurecții morale şi spiri- 
tuale a românilor. 

Sprijiniți revista ROST, pentru a devenit 
mai bună, mai consistentă şi pentru a-şi putea 
păstra independenţa! 

Pentru a direcționa 2% din impozit către 
Asociaţia „Rost“ - şi implicit către revista ROST 
- urmați etapele de mai jos. 

Notaţi datele de identificare ale organizaţiei 
noastre: 


Numele: Asociaţia „Rost“ 

Codul unic de identificare (codul fiscal): 
12495302 

Contul bancar în format IBAN: 

RO25 BACX 0000 0001 0736 3250, 
deschis la Unicredit Țiriac Bank, 
Sucursala Orizont - Bucureşti. 

Dacă aveţi venituri de la un singur angajator 
(un loc de muncă şi un salariu), completaţi Cere- 
rea 230, „Cerere privind destinaţia sumei repre- 
zentînd pînă la 2% din impozitul anual“ pe care o 
descărcaţi de pe site-ul Ministerului Finanţelor. La 
Capitolul B veţi trece datele Asociaţiei „Rost“ indi- 
cate mai sus. La rubrica „Suma“ treceţi suma re- 
prezentînd 2% din impozitul pe care îl datoraţi pe 
venit. Dacă nu ştiţi suma, lăsaţi rubrica liberă, 
căci va fi completată de Administrația Financiară. 

Cereți firmei/instituţiei unde sînteți angajaţi 
o copie după formularul 210 „Fişa Fiscală privind 
impozitul pe veniturile din salarii“. Anexaţi for- 
mularul la Cererea 230. 

Cele două documente se depun la registratura 
Administraţiei Financiare sau se trimit prin 
poştă, cu scrisoare recomandată. 

Dacă anul trecut ați avut venituri din mai 
multe surse, utilizaţi Declaraţia 200, „Declaraţie 
specială privind veniturile realizate“ (o veţi primi 
acasă, prin poştă, de la Administraţia Financiară 
sau o puteți descărca de pe site-ul Ministerului 
Finanţelor). La Capitolul III, „Destinația sumei 
reprezentînd 2% din impozitul pe venitul anual 
datorat“, punctul 2, „Sponsorizare entitate non- 
profit“ completaţi cu datele Asociaţiei “Rost” indi- 
cate mai sus. La rubrica „Suma“ puneţi echivalen- 
tul a 2% din impozitul pe venit datorat sau lasaţi 
liber, căci va completa Administrația Financiară. 
Documentul se depune la registratura Adminis- 
traţiei Financiare sau se trimite prin poştă, cu 
scrisoare recomandată. 

Important! Data pînă la care trebuie să de- 
puneţi declaraţia pe venit este 15 mai 2011. 





14 


anul IX e nr. 97 


MARTORI Al VEACULUI 








d. 





Dă i alia 





Pornografia, un pericol 
pentru România 


Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului şi Asociația 
Studenţilor din Universitatea Bucureşti au organizat joi 24 febr, 
ora 18.00, în Aula Magna a Universității Bucureşti, Facultatea de 
Drept, conferința cu tema „Pornogratia, un pericol real pentru 
prezentul și viitorul României“. Manifestarea a fost determinată, 
potrivit organizatorilor, de rezultatele recente din diverse 
domenii ale ştiinţelor exacte, care demonstrează că pornografia 
conduce Ia divorţ, la boală mentală și organică, constituie un 
atentat la demnitatea temeii și pune în risc siguranța persoanei. 


Alina loana Dida 





cistul Iulian Capsali, vicepreşedinte al Asocia- 

ției “Rost” şi secretar general al Forului Orto- 
dox Român - au vorbit prof. univ. dr. Adrian Res- 
tian, membru al Academiei de Științe Medicale, 
prof. univ. dr. Ilie Bădescu, directorul Institutului 
de Sociologie al Academiei Române, prof. univ. 
dr. Pavel Chirilă, doctor în ştiinţe medicale, dr. 
ing. Iulian Nicolae, şi autorul cărții Pornografia, 
maladia secolului XXI, biotizicianul şi teologul 
Virgiliu Gheorghe. 


Ț: conferinţă - moderată de regizorul şi publi- 


Iulian Capsali a pornit dezbaterea de la 
cartea lui Virgiliu Gheorghe, care semnalează un 
pericol ce atentează la viitorul şi sănătatea aces- 
tui neam, şi nu numai. În SUA dependența de sex, 
entitate patologică definită de medici la sfârşitul 
secolului XX, produce circa 20 de milioane vic- 
time pe an, mai mult decât alcoolismul şi adicția 
la droguri, luate împreună. Pornografia, ca exten- 
sie finală a erotismului, a invadat toate aspectele 
vieţii omului modern, inclusiv cultura; ea se ba- 
zează pe transformarea femeii, dintr-o persoană, 
într-o jucărie sexuală. Imaginile pornografice, 
aflate pretutindeni în mijloacele de informare ce 
se pretind “generaliste” (presă, televiziuni, pano- 





anul [X e nr. 97 


15 





ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





uri publicitare şi site-uri), au cel mai nociv efect 
asupra copiilor şi adolescenților, iar explicaţia o 
aflăm în biologie. În creierul omenesc există neu- 
roni numiți în oglindă, care îl fac pe om să imite 
(la nivel mental) tot ceea ce vede; ei sunt activaţi 
atunci când omul percepe o anumită imagine. 
Scoarța cerebrală (neocortexul), specifică omu- 
lui, ce ne controlează comportamentul într-un 
mediu variabil şi de multe ori ostil, are nevoie de 
ani de zile pentru a ajunge la dezvoltare com- 
pletă, de aceea cei imaturi biologic sunt cei mai 
expuşi riscului de a ajunge dependenţi; cartea lui 
V. Gheorghe porneşte de la studii ce demon- 
strează acest lucru. 

Dr. Adrian Restian, autorul prefeţei cărții, a 
salutat faptul că parlamentul respinsese cu o zi în 
urmă proiectul de legiferare a prostituţiei şi a vor- 
bit despre “necunoscutele societăţii în care 
trăim” - societate numită postmodernă în lipsa 
unui termen mai bun - cu alte principii de func- 
ționare față de cea în care au trăit bunicii noştri; 
ea are ca racile secularizarea (în plan moral) şi 
revoluţia sexuală (în plan antropologic). 
Revoluţia sexuală a fost favorizată de trei factori: 

m de cel puţin 30 de ani, bolile venerice (nu- 
mite azi infecţii cu transmitere sexuală, ITS) pot fi 
tratate şi vindecate (cu excepția SIDA, ce este încă 
o boală cronică, care poate fi stăpânită ani de zile); 

m sarcinile pot fi prevenite, ceea ce a stimulat 
actele sexuale în afara familiei; 

m mijloacele tehnologice noi au permis dez- 
voltarea pornografiei, ca factor de întreținere a 
revoluţiei sexuale. 

Dr. Restian a dat ca exemplu filmele porno- 
grafice, de patru ori mai numeroase decât cele 
„nu totdeauna artistice“, pe o piaţă mondială de 
miliarde de dolari. 

90% din informaţiile pe care le primeşte 
creierul sosesc prin intermediul vederii şi jumă- 
tate din activitatea lui este consacrată prelucrării 
semnalelor vizuale. Sub influența televiziunii şi a 
internetului, unde “libertatea de opinie” nu mai 
ține cont de criterii morale, omul a ajuns să aibă 
o “trăire de gradul doi”; el este expus unor ima- 
gini periculoase, ce “îi arată lucruri care până 
atunci nu existau pentru el”, care îl fac “să-şi ducă 
viața” mai mult în afara familiei. Dr. Restian ne-a 


vorbit de neuroştiințe şi de descoperirile 
“decadei creierului”, 1990-2000. 

Creierul are trei componente: 

m arhaic (reptilian), ce reglează funcţiile 
organelor interne şi asigură nevoile primare; 

m afectiv sau emoțional, în care un loc 
important îl ocupă nucleul amigdalian; 

m ncocortexul. 

La nivelele inferioare ale creierului trebuie 
căutate slăbiciunile omului, iar la cele superioare 
- performanţele morale şi spirituale. Compor- 
tamentul omului ar trebui să fie rezultatul inter- 
secţiei dintre tendințele instinctive şi cele raţio- 
nale. Primele două componente ale creierului iau 
de obicei deciziile înainte ca noi să fim conştienţi 
de ele; în plus, creierul omului dispune de un sis- 
tem de recompensă-pedeapsă, care susține com- 
portamentele ce produc satisfacție şi le evită pe 
cele ce produc insatisfacţie. Mediatorul acestui 
sistem este dopamina, implicată în dependențele 
de orice fel. Formațiunile vulnerabile din creier 
sunt exploatate de cei ce promovează pornogra- 
fia. Nucleul amigdalian (creierul emoțional) 
primeşte pe un drum mult mai scurt informaţiile 
de la organele de simţ, pe care le evaluează din 
punct de vedere afectiv ca fiind plăcute/neplă- 
cute, şi elaborează rapid o decizie pe care o trimite 
[a lobul frontal, înainte ca noi să fim conştienţi de 
acest lucru. Lobul frontal lucrează cu valori etice 
şi morale şi are posibilitatea de a bloca această 
decizie, atunci când ea se opune normelor 
învăţate/acceptate de om. Aşa se explică de ce 
putem trăi într-o societate civilizată având for- 
maţiuni nervoase ce presupun acte automate şi 
inconştiente. Copilul nu are maturizate structu- 
rile deontice şi morale; expunerea lui la imagini 
ce “rămân” să stimuleze doar creierul emoţional 
produce rapid dependenţă, care va favoriza com- 
portamentul infracţional ca adolescent, dar, mai 
ales, îi va afecta formarea lui ca om. Dr Restian a 
pus accentul pe materialul ştiinţific pe care se 
bazează cartea lui Virgiliu Gheorghe - cercetări 
ale biologilor, psihologilor şi sociologilor, majori- 
tatea efectuate în SUA. 

Dr. Pavel Chirilă a vorbit despre legea porno- 
grafiei, aflată în dezbatere la comisiile parlamen- 
tare. Primul aspect observat este cel formal: 





16 


anul IX e nr. 97 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





pornografia “este interzisă cu excepţia activități- 
lor artistice, ştiinţifice, educative şi de informa- 
re”. Formularea echivalează cu a spune că furtul e 
interzis, “cu excepția parlamentarilor, guvernan- 
ților şi senatorilor”. Materialele pentru “educația 
pentru sănătate”, elaborate deja de ministerul 
învățământului, conțin predominant informații 
despre sex şi sunt destinate copiilor sub 12 ani. 
Pornografia produce o patologie medicală (boli 
venerice şi psihice), o patologie socială (divor- 
țuri, violență, perversiuni sexuale) şi o patologie 
spirituală; este un păcat ce duce la scăderea 
stimei de sine, deprimare şi deznădejde. 

Prof. Ilie Bădescu a vorbit despre pornogra- 
fie ca fenomen ce produce o patologie totală. Ni- 
mic nu scapă efectelor sale, iar maladia afectează 
însuşi chipul divin în om. Dacă volumele ante- 
rioare ale lui Virgiliu Gheorghe, despre efectele 
televiziunii asupra minţii umane, vorbeau despre 
triumful statului magic asupra smeritei cugetări, 
cartea de faţă este un triumf al cugetării alarmate 
şi responsabile. Studiile savanților americani ara- 
tă seriozitatea cu care lumea ştiinţifică reacțio- 
nează la fenomenul, dezagregant în plan social, 











al pornografiei. Cartea Pornografia, maladia sec- 
olului XXI este o sinteză a condiţiei omului în 
societatea postmodernă, dominată de invenţii 
folosite în mod satanist. 47% din familiile ameri- 
cane strigă că pornografia este o problemă în 
casa lor, familia secularizată, rămasă singură în 
lumea dominată de imagini obscene (televiziune 
şi internet), nu mai poate găsi un refugiu decât în 
biserică. În televiziune nu trăim virtual, ci murim; 
este “moartea de-a doua”, a sufletului. 

Dr. Restian a subliniat că, lăsându-ne manip- 
ulați de imagini, ne manifestăm ca şi cum nu am 
avea neocortex. Astfel este anulată relaţia cu 
Dumnezeu; prin ocolirea mecanismelor de self 
control este blocată memoria ontologică, relația 
cu depozitul spiritual al lumii, ceea ce face ca 
dependenţa de sex să fie cea mai cumplită. În 
SUA, 25% din totalul accesărilor pe internet sunt 
pentru siteuri pornografice. În această ecologie 
organizaţională de proporţii cumplite, instituțiile 
statului trebuie să se întoarcă spre familie şi copil 
şi să-şi amintească de Dumnezeu. 

Iulian Nicolae a participat la dezbatere ca 
prieten al autorului; demnitatea sa de deputat 
PSD a fost trecută sub tăcere de organizatori, ca 
secretul lui Pollichinelle. Doctrina statului social 
pretinde că variabilele strategice ale echilibrului 
societății omeneşti sunt femeia şi copilul, dar în 
Europa nu avem voie să vorbim despre creşti- 
nism. Agenda Uniunii Europene, apărută de cu- 
rând şi destinată elevilor, agendă din care lipseau 
sărbătorile creştine, este revelatoare ca atitudine 
a unor demnitari; Constituția Uniunii nu menţio- 
nează creştinismul ca matcă a Europei. 

Citind cartea, Iulian Nicolae a făcut mai mul: 
te asocieri. Omenirea se confruntă cu provocări 
ce vor schimba civilizația actuală: securitatea sta- 
telor, schimbările climatice şi inegalitatea socială. 
Creşterea populaţiei cu 97 milioane de oame- 
ni/an reprezintă un pericol prin consumul pe 
care îl va antrena, în primul rând de energie. 6 
din primele 10 megalopolisuri ale lumii se află în 
Asia. Prin cifra de afaceri, deja de 57 miliarde de 
dolari, pornografia va fi folosită ca un catalizator 
economic. Limbajul şi imaginile obscene atacă 
generaţia tânără, nevinovată pentru că e manipu- 
lată. Deşi pare că nu mai există soluții, noi avem 





anul IX e nr. 97 


17 





ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





şansa să trăim într-o ţară ortodoxă şi să avem o 
Biserică la care să ne întoarcem. Cartea poate fi 
folosită de cei implicaţi în procesul legislativ. Ar fi 
mai uşor dacă le-am da-o “citită” celor din comisia 
de resort, invitându-i la o dezbatere. Discuţiile 
din guvern şi parlament se poartă cu prioritate în 
jurul bugetului, iar formularea “armonizarea cu 
legislaţia europeană” face ca multe texte de lege 
să fie votate “pe nemestecate”. 

„Nu există legi care să mă facă să o respect pe 
soţia mea sau să îmi iubesc copiii”, a spus dr. Res- 
tian, „importantă e răspunderea morală pe care 
ţi-o dă religia şi Biserica e singura care mai face 
ceva în acest domeniu“. 

În opinia prof. Bădescu legile scrise au multă 
putere; cele strâmbe au un efect stricăcios pentru 
că împiedică acţiunile oamenilor de bine. Legile 
strâmbe impun răul ca pe un criteriu moral; ele 
realizează o răsturnare diavolească a ierarhiei 
valorilor, pentru că răul devine legitim prin votul 
parlamentului. 

Virgiliu Gheorghe a fost copleşit de interesul 
stârnit de cartea sa. A dat o serie de amănunte şi 
explicaţii despre procesele fiziologice implicate 
în modificările de comportament (obsesiv şi 
compulsiv) ale dependenţei de sex. Problema 
este că nu există opţiune în condiţiile în care se 
vorbeşte mult despre dreptul la opţiune. În 
decursul secolului XX, revoluţia bolşevică a fost 
cea care a comunitarizat bunurile, iar cea sexuală 
- trupurile. Educaţia sexuală, atât cea predată în 
şcolile din vest, cât şi cea promovată în media, ne- 
au făcut să percepem altfel sexul decât bunicii 
noştri; teoriile popularizate de ele se dovedesc 
false şi nocive pentru viaţa omului, după cum 
reiese dintr-o serie de studii detaliate în carte. 
Familiile rezistă datorită factorului afectiv, criza 
majoră constă în lipsa afecțiunii. 

Iulian Capsali a citit un memoriu adresat 
Senatului şi Comisiei pentru Cultură şi Artă, sem- 
nat de 35 organizaţii ale societăţii civile, ce soli- 
cită modificarea legii în spiritul Constituţiei 
României. 

Sala a trimis prezidiului mai multe întrebări, 
axate pe următoarele teme. 

m Ce pot face persoanele dependente de 
sex? 


Vindecarea spirituală e cea mai sigură meto- 
dă. Actul terapeutic este eclezial; este nevoie de 
efortul combinat al duhovnicului, medicului şi 
psihologului. Problema este că psihologia, aşa 
cum a fost elaborată în ultimii o sută de ani, a scos 
oamenii din Biserică. E foarte greu să găseşti 
medici şi psihologi creştini. Încă din anii 1970 
perversiunile sexuale (exhibiționismul, voyeuris- 
mul şi homosexualitatea) au fost eliminate din 
rândul tulburărilor psihice, mai întâi în SUA şi 
apoi şi în Europa. Deşi medicina a evoluat foarte 
mult, starea de sănătate a populației s-a degradat, 
astfel încât o persoană de 60 ani are cel puţin 
patru boli cronice. Suntem mai bolnavi din cauza 
stilului defectuos de viaţă, care a ajuns cel mai 
răspândit factor patogen. 

m Cum ne putem face auziţi de oamenii 
politici? 

Există texte de lege elaborate intenţionat 
pentru a promova interesele unor “industrii”. Im- 
portant este ca cei implicați să nu poată cumpăra 
“bunăvoința” oamenilor politici români. Este o 
luptă individuală (a demnitarului şi a fiecărui 
“consumator” de produse nocive) şi răspunderea 
aparține fiecăruia în parte, atât în faţa societăţii, 
cât şi a lui Dumnezeu. 

m Care sunt efectele benetice ale porno- 
grafiei? 

Criminalitatea sexuală a crescut în țările 
care au legiferat-o. Studiile făcute în Australia au 
demonstrat că legalizarea pornografiei a crescut 
rata violurilor cu 250 %; în zonele unde s-au dez- 
voltat “afaceri” de profil infracționalitatea s-a mă- 
rit cu 500 %. 

m Cum pot fi teriţi copiii de pornogratie fără 
a-i priva de libertatea alegerii? 

Copiii nu au discernământ; nu au criterii 
care să le permită alegerea. Aşa cum le este limi- 
tat accesul la alte lucruri nocive, aşa trebuie 
acționat şi aici, începând cu măsurile de bun-simţ. 
În primul rand, părinţii trebuie să fie modele pen- 
tru copii - modele de viață sănătoasă. 

O copie a întrebărilor din sală va fi ataşată 
memoriului, pentru a le arăta oamenilor politici 
că problema pornografiei este reală, iar efectele 
ei nocive sunt prezente şi îngrijorează societatea 
românească. 





18 


anul IX e nr. 97 


REPERE 








Teologul şi cărturarul 
martir Florea Mureşanu 


Pr. conf. univ. dr. Dorel Man 





murile care au cerut jertfe Bisericii Or- 

todoxe. Anul acesta se împlinesc 50 de ani 
de când a trecut în Împărăţia lui Dumnezeu (4 
ianuarie 1961). Prin slujitorii ei, Biserica a dus 
Crucea lui Hristos şi în Gulagul românesc din tim- 
pul regimului ateo-stalinist-comunist, unde au 
fost exterminați cei mai vrednici oameni din 
fruntea poporului nostru. 

Este de datoria noastră să nu-i uităm pe cei 
ce s-au dovedit a fi eroi şi mucenici, să-i punem în 
evidență şi să arătăm şi celor de alte confesiuni că 
nu numai ei au suferit ci, dimpotrivă şi jertfele 
Bisericii noastre Ortodoxe au fost cu prisosință. 

„Pe cei care au murit în închisori trebuie să-i 
ştim pe toți şi de ei va trebui să ne aducem amin- 
te”1. Prin aceasta vom lăsa urmaşilor noştri icoa- 
na vie a unuia dintre cei foarte mulţi, care au 
suferit pentru Neam şi pentru Biserică în anii 
negri de teroare. 

Dintr-o diabolică pornire împotriva celor ce 
aduceau slavă lui Dumnezeu şi nu dictatorilor, 
pentru a anula sentimentele şi manifestările reli- 
gioase ale poporului român drept-credincios, cei 
de la cârma țării au dispus anchetarea şi întem- 
nițarea imediată a tuturor celor ce s-au opus 
noului regim totalitar. 

Într-adevăr, numărul preoţilor şi al clericilor 
ortodocşi care au pătimit şi au murit în închisori 
este foarte mare. „Cine subapreciază jertfele şi 
rolul pe care l:a avut şi îl are Biserica Ortodoxă în 
țara noastră se acoperă de ruşine. Clerici şi mi- 
reni, oameni învăţaţi şi oameni simpli, înalți 
ofițeri şi savanţi cu plete albe precum şi tineri 
inocenți care au fost fiii Bisericii noastre, şi-au dat 


p rotopopul Dr. Florea Mureşanu a trăit vre- 











a e +4 
Fotografie din dosarul de penitenciar P695/5 


viața pe rugul uriaş al ateismului şi al comunis- 
mului”?. 

Florea Mureşanu, născut la 8 iulie 1907, în 
satul Ciubanca, județul Someş, a fost unul dintre 
“spiritele luminate ale Clujului de odinioară. 
Slujitor de primă mână, dascăl iscusit, predicator 
avântat, misionar neobosit, omul acela masiv, cu 
un Suflet gingaş adăpostit într-o statură puter- 
Nică, era şi un purtător de cultură umanistă în cel 
mai cuprinzător sens al cuvântului; în biblioteca 
sa personală puteau fi văzute nu numai cele vreo 
zece volume din opera Sfântului loan Hrisostom, 
într-o ediţie de limbă franceză, dar şi operele 
marilor clasici ai literaturii naționale şi univer- 
sale”3. 

A studiat la Dej (Liceul Andrei Mureşanu), la 
Cluj (Academia Teologică Ortodoxă şi Facultatea 
de Filosofie şi Litere), la Cernăuţi, Strasbourg, 
Berlin (studii de specializare), iar în anul 1948 a 


! Pr.loan Bârdaș, La universităţile din Aiud cu Părintele Anania, în “Telegraful Român”, Sibiu, 1995, Nr. 3-4, p. 3. 
2 Iustinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, O pagină de istorie, în vol. Grai şi Suflet Românesc, 
Colecţia mărturisitorii de după gratii 1, ediţie îngrijită de Pr. lect. drd. Dorel Man, Editura Arhidiecezana, Cluj, 


1997, p.7. 


3 Bartolomeu Anania, Cuvânt înainte, Grai şi suflet românesc, Editura Arhidiecezana, 1997, p. 23. 





anul IX e nr. 97 


19 





ROST 


REPERE 





obţinut titlul de Doctor în Teologie la Facultatea 
de Teologie din Bucureşti. 

A colaborat la revistele “Renaşterea”, „Viaţa 
ilustrată“ de la Eparhia Clujului, „Tribuna Ardea- 
lului“, în anii de ocupaţie (1940 - 1945), unde a 
fost redactor cultural. De asemenea a fost mem- 
bru în Societatea Scriitorilor din România, filiala 
Cluj şi în colectivul Catedrei de Filosofie de la 
Universitatea „Victor Babeş“ Cluj. 


Activitatea bisericească 


Preţuit în mod deosebit de episcopul Nicolae 
Ivan, a fost hirotonit preot a 8 iulie 1932, pentru 
parohia Râşca de Sus, protopopiatul Huedin, 
județul Cluj, o modestă şi izolată parohie din 
apropierea Munţilor Apuseni. Astfel, tânărul 
preot, cu studii serioase în străinătate a dat do- 
vadă de ascultare şi a înțeles nevoile Bisericii din 
acele timpuri. 

La scurt timp, la 1 ianuarie 1934, a fost pro- 
movat preot la Catedrala episcopală şi catehet la 
şcolile din Cluj. Aici s-a impus prin propovăduirea 
Cuvântului lui Dumnezeu, despre care afirma că: 
“Rămâne acelaşi azi, mâine şi întotdeauna; izvor 
de viaţă, stâncă de reazim, balsam răcoritor în 
dogoreala suferințelor şi singurul care dă rost nu 
numai vieții de aici, ci şi morții, căci a muri pentru 
Hristos, pentru Evanghelia Lui nu este pagubă, ci 
un câştig”A. 

De asemenea, a participat la acţiunile de sal- 
vare a multor evrei, în special tineri, de la exter- 
minare, din lagărele naziste. 

La 1 martie 1946 a fost numit la conducerea 
Protopopiatului Ortodox din Cluj şi a Parohiei 
Centrale Cluj, cu hramul “Sfinta Treime”, hirotonit 
şi instalat de Prea Sfinţitul Episcop Nicolae Colan. 

Ca protopop a străbătut şi cercetat cele 31 de 
parohii din protopopiat, consemnând date 
monografice despre fiecare parohie şi biserică, 
precum şi datele biografice ale parohului din 
acea vreme, în cartea: Biserici şi preoți din pro- 
topopiatul ortodox român al Clujului, realizând, 
astfel, un instantaneu, care are menirea să salve- 


ze cel puţin chipul unor biserici din lemn şi 
amintirea lor. 

Prin activitatea sa de protopop şi de preot 
ales s-a făcut cunoscut, apreciat şi cercetat de 
creştinii clujeni. 

De asemenea, este important faptul că în ca- 
litatea lui de protopop al Clujului a fost alături de 
studenţimea clujeană atunci când „problema 
naţională era prioritară, mai ales în acel mai- 
iunie 1946, când studenţii au dat dovadă de un 
patriotism matur şi demn“5. 

Protopopul Florea Mureşanu l-a sprijinit pe 
Victor Papilian şi cenaclul său literar, punând la 
dispoziție casa parohială din str. Bisericii Ortodo- 
xe nr. 10, unde locuia. La şedinţele cenaclului par- 
ticipau personalități ale elitei culturale clujene: 
Lucian Blaga, Victor Papilian, Valeriu Anania, lon 
Luca, Zorica Laţcu, Valentin Raus, Ionel Bolboacă, 
|. Cârja-Făgădaru, Victor Ilieşiu, Iosif Maienţan, C. 
Munteanu şi alții. 

Valeriu Anania, participant la şedinţele cena- 
clului din locuința protopopului prof. dr. Florea 
Mureşanu, îi prezintă acestuia portretul astfel: 
“Om aşezat, blajin şi harnic, foarte iscusit şi cult”, 
apoi casa: “Avea o bibliotecă bogată, din care nu 
lipseau nici cele curente, de erudiție, prin care 
opera completă, în franțuzeşte, a lui loan Hri- 
sostom” şi activitatea: “îşi puse numele pe o fru- 
moasă ediţie a Cazaniei lui Varlaam, dar treburile 
parohiei, multe şi conştiincios împlinite, îi descu- 
rajau proiecte viitoare, de editor, pe care şi le-ar fi 
văzut date în jurul unor pietre de temelie ale 
vechii noastre culturi”e. 

Anul 1950, când persecuțiile roşii şi întune- 
ricul comunist erau în floare, a adus anchete sata- 
nice asupra părintelui Florea, care a fost închis iar 
apoi dus la Canal, în anul 1952. 

După eliberarea sa din prima arestare, a fost 
forțat să părăsească Clujul şi astfel, în primăvara 
anului 1953, a preluat parohia vacantă Suciu de 
Sus, jud. Maramureş. 

Ca jertfă de mulțumire, aici, după scurt timp, 
s-a decis să ridice un altar Domnului, o mănăstire, 
care va rămâne pe veci legată de numele său. 


4 Florea Mureşanu, Grai şi suflet românesc, Editura Arhidiecezana, 1997, p. 23. 
5 Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinşi, Ediţia a I-a, Bucureşti, 1995, p. 133. 


6 Valeriu Anania, op. cit, p.133. 





20 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





Lucrările sale au început în 1954 şi s-au încheiat în 
1957. Ctitoria s-a realizat prin ostenelile sale şi ale 
credincioşilor suceni, ca un mic schit format 
dintr-o bisericuță din lemn şi două chilii, în poiana 
din cătunul Breaza al parohiei Suciu de Sus. 

Peste săptămână, marele dascăl şi preot 
locuia aici, practicând rugăciunea, meditaţia şi 
studiul, deoarece casa parohială era ocupată de 
activiştii colectivizării forțate a comunei. 

Cu toată comportarea ireproşabilă a părin- 
telui față de aceşti „furioşi“ conducători locali, la 
o săptămână după serbarea hramului din anul 
1958, în noaptea de 11/12 iunie, Securitatea de la 
regiune şi cea din zonă au sosit la Breaza şi lau 
arestat pe părintele Florea. 

Mai întâi, umilințe şi batjocuri, apoi, i-au pus 
în spate doi saci plini cu cărți şi aşa lau biciuit 
spre culmea Brezei, pe jos prin pădure spre a-l 
duce în localitatea Boiereni, unde îl aştepta duba 
securității în zorii zilei, iar de acolo la Tg. Lăpuş şi 
Baia Mare. 

Procesul s-a desfăşurat rapid, la Satu Mare, 
încheiat cu sentința de 25 de ani de muncă sil- 
nică, fiind învinuit de spionaj, subminarea autori- 
tăţii de stat, sabotarea colectivizării comunei şi 
altele. 

În temniţa din Aiud îi îmbărbăta pe deţinuţii 
mai bătrâni, dar mai ales pe cei mai tineri, care 
aveau şansa salvării împărțind hrana cu ei şi le 
spunea: “când ţi se pare că nu mai ai nici un rost, 
iubeşte-L, pe Dumnezeu, iubeşte-ţi neamul şi fă 
numai ceea ce îţi poruncește această iubire. Pen- 
tru rest nu te tulbura. Istoria stătătoare numai pe 
această temelie se zideşte””. 

Mănăstirea ctitorită de Părintele Florea a 
fost transformată - datorită grijii partidului şi 
statului comunist, dar mai ales organelor sinis- 
trei Securităţi - în grajd pentru oi, iar apoi, tot din 
grija aceloraşi factori, incendiată. 

Pe acest loc, în 1988, după 30 de ani de la 
arestarea fostului ei ctitor, Protosinghelul Gavriil 
Burzo, paroh în Suciu de Sus şi fost ucenic al 
Părintelui Florea Mureşanu, a îndemnat pe eno- 
riaşul Pop Nicolae să ridice o troiță pe locul fostei 
mănăstiri. 


7 Florea Mureşanu, op. cit., p.18. 


Sucenii, „oameni blânzi şi ospitalieri, drepți 
şi neiertători când era vorba de apărarea gliei 
străbune“8 şi a credinței strămoşeşti, la Rusaliile 
din anul 1989 au fost prezenţi în jurul troiței la 
Slujba de sfințire a țarinei, moment din care s-a 
născut ideea de reconstrucţie a mănăstirii. 

Astfel, cu binecuvântarea PS. Justinian, Epis- 
copul Maramureşului şi Sătmarului, în anul 1990, 
s-a sfinţit locul şi piatra de temelie pentru noua 
mănăstire. 











Imagine de la un pelerinaj la schitul Orata, 
raion Câmpulung Moldovenesc 


Obştea mănăstirii a luat ființă în 1994 
printr-un grup de maici, având drept stareță pe 
maica Teoctista Fugulin, iar din 1998 stăreția 
mănăstirii este încredințată maicii Țineghe 
Antonia, având ca duhovnic pe acelaşi paroh cti- 
tor, arhimandritul Gavriil Burzo. 

Slujba de sfințire a fost săvârşită de PS. 
Dr.h.c. Justinian Chira, Episcopul Maramureşului 
şi Sătmarului şi Arhiereul Iustin Hodea, Episcop 
vicar la Sărbătoarea Sfintei Treimi (hramul 
mănăstirii) din 19 iunie 2000. 


Activitatea de teolog 
şi cărturar 


Pe lângă misiunea de slujitor al altarului, pr. 
prof. dr. Florea Mureşanu a îndeplinit şi funcții 
didactice: de catehet, profesor de educaţie reli- 
gios-morală, asistent onorar, iar apoi profesor su- 
plinitor la Catedra de Teologie practică şi Catedra 
de Istorie de la Academia Teologică din Cluj. 

Activitatea de preot-cărturar, cu preocupă- 
rile sale publicistice, s-a manifestat prin elabo- 
rarea următoarelor lucrări: 


8 Nelu Pop, Suciu de Sus, Vatră românească milenară, Editura Proema, Baia Mare, 1997, p.4. 





anul IX e nr. 97 


21 





REPERE 





1. Carte de religie ortodoxă, pentru cele pa- 
tru clase de şcoli primare apărute în anii 1941- 
1942, iar în 1943, în a 3-a ediţie, manuale menite 
să crească pe cei mici în credința ortodoxă. 

2. Întâia carte de învățătură. Pentru tinere- 
tul român de Lege răsăriteană şi pentru tot româ- 
nul iubitor de Hristos, Editura Episcopiei Orto- 
doxe Române, Cluj, 1943, 238 p., “o carte pentru 
buna îndrumare duhovnicească a tineretului nos- 
tru, ce cuprinde părțile de căpetenie din istoria 
Bisericii Universale şi naţionale”, cum spunea 
însuşi autorul; lucrare care a fost alcătuită, cum 
menţionează presa vremii, de “peana măiestrită 
a părintelui Florea Mureşanu, care desfăşoară o 
activitate bogată în slujba Bisericii Ortodoxe din 
Ardealul înstrăinat“. 

3. Biserica din Deal, sau vechea biserică 
ortodoxă română din Cluj şi slujitorii ei, Cluj, 
1942, 206 p., a fost şi este “o carte de o execuţie 
excelentă, o monografie de cea mai netăgăduită 
valoare şi una dintre cele mai autentice con- 
tribuţii la istoria Bisericii noastre”10. Această 
monografie prezintă cea mai veche biserică 
românească din Cluj, strada Bisericii Ortodoxe 
nr.10, având hramul “Sfânta Treime”. 

4. Catedrala în colecţia „Veniţi de luaţi lu- 
mină“, nr. 11, Cluj, 1943, 62 p., este un scurt istoric 
ilustrat al Catedralei din Cluj, apărut cu ocazia 
împlinirii unui deceniu de la sfinţirea acesteia. 

5. Cazania lui Varlaam, 1043-1943, Prezen- 
tare în imagini, Cluj, Editura „ERAN“, 1944, 246 p. 
Este teza de doctorat în teologie, susținută la 
Facultatea de Teologie din Bucureşti, la 6 noiem- 
brie 1948. Această lucrare prezintă existența şi 
răspândirea Cazaniei lui Varlaam timp de 300 de 
ani în Ardeal. “Cu iscusința şi răbdarea cărturaru- 
lui împătimit de meşteşugul său, părintele Florea 
Mureşanu - spunea Episcopul Nicolae Colan în 
Predoslovia cărții - e vrednic de recunoştinţă şi 
lauda întregii obşti româneşti, fiindcă oricine va 
ispiti cu luare aminte împodobitele pagini ale 
acestei cărți, îşi va spori încuviințata mândrie 
creştinească şi națională”. 


9 Telegraful Român, Sibiu, 1943, nr. 46, p. 2. 
10 Revista Teologică, Sibiu, 1942, p. 114. 

11 Revista Teologică, Sibiu, 1943, p. 52 a. 

12 Revista Teologică, Sibiu, 1942, p. 114. 








Părintele Florea şi cele două maici de Ia Schitul din Breaza 
primind vizita călugărilor de la Mănăstirea Rohia. 
La dreapta părintelui Florea se găseşte părintele Iustinian 
Chira, viitorul Arhiepiscop al Maramureşului 
6. Mitropolitul Andrei Șaguna. Predici, cu un 
studiu introductiv, Cluj, 1945, 219 p. Cartea redă 
predicile la sărbătorile de peste an ale marelui 
Mitropolit Andrei Şaguna, iar în Studiul introduc- 
tiv este prezentată activitatea omiletică în 
Transilvania de la Coresi până la Şaguna. Privită 
în ansamblu, lucrarea scoate în evidenţă pasi- 
unea de cercetător a autorului, care “este cu ade- 
vărat un îndrăgostit al cercetărilor, a tot ce este 
românesc şi pe înţeles obştesc şi scoate lucruri 
minunate de sub spuza trecutului nostru”!l. 

7. Biserici şi preoți din protopopiatul Orto- 
dox român al Clujului, Tipografia Naţională, Cluj, 
1946, 72 p. Această carte este o mică istorie amă- 
nunțită şi documentată a protopopiatului, cu po- 
menirea numelor preoților şi celor mai apropiaţi 
ostenitori ai Bisericii: cantori, crâsnici, epitropi. 

8. Vieţile Sf. Antonie cel Mare, Macarie Egip- 
teanul și Efrem Sirul, în Colecţia. „Cărţile Vieţii“ 
nr. 10, Cluj, 1941, Tipografia Eparhială, 32 p. Car- 
tea oferă câteva pagini deosebite din vieţile sfin- 
ților Bisericii noastre, în „graiul potrivit genului, 
stil limpede şi o cuceritoare căldură a frazei“12. 

9. Grai şi suflet românesc, Editura Arhidiece- 
zana Cluj, 1997, 384 p., volum apărut postum 
(ediţie îngrijită de Pr. Lect. Drd. Dorel Man). 
Această carte scoate în evidență faptul că prin 
scrisul lui, ca o mireasmă de tămâie, a militat 





22 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





toată viaţă pentru o trăire intensă în Hristos, pen- 
tru o adâncă schimbare moral-spirituală, la care - 
ca şi cei de atunci - suntem chemați şi noi cei de 
azi, fiecare în parte fiind responsabili de starea 
lui duhovnicească. 

Considerăm publicarea acestui volum ca un 
act reparatoriu, ca un semn de recunoştinţă pen- 
tru profesorul de Teologie de la fosta Academie 
Teologică din Cluj, cu care se deschide în anul 
1997, Colecţia Mărturisitorii de după gratii, în 
Editura Arhidiecezana Cluj. 

Tot în semn de profundă preţuire, scoatem la 
lumină, cu binecuvântarea ÎPS. Bartolomeu 
Anania, Arhiepiscopul Clujului, a doua ediţie a volu- 
mului Pr. Prof. Dr. Florea Mureşanu, Întâia Carte de 
Învățătură pentru tineretul român de lege răsă- 
riteană şi pentru tot românul iubitor de Hristos, în 
Editura “Renaşterea”, Cluj-Napoca, 2001, 237 p. 
Cartea “se adresează cu aceeaşi dragoste întregului 
nostru tineret şi tuturor celor ce iubesc legea lui 
Hristos şi Biserica Lui” (Pr. Florea Mureşanu, 
Cuvânt înainte, la edița princeps, p. HD). 

Prin alcătuirea sa sufletească, Florea Mure- 
şanu s-a remarcat ca un preot şi profesor cu mare 
vocaţie. Cu nelimitată credință şi jertfelnicie a 
slujit Biserica, potrivindu-şi viața după învățătu- 
ra Sf. Evanghelii, ţinând cu sfințenie la rân- 
duielile Bisericii strămoşeşti. 

Am poposit asupra vieţii şi operei acestui 
martir ortodox al neamului românesc din 
Transilvania, pentru că aici, mai mult ca oriunde, 
în România, prea mare caz fac unii, care susțin cu 
orice ocazie, că numai ei au avut de suferit în tim- 
pul regimului comunist. Se uită sau se evită, voit, 
să se afirme că toţi au avut de suferit, unii mai 
mult, alții mai puţin, indiferent că au fost orto- 
docşi, greco-catolici, catolici sau protestanți. 

Au fost o serie de conjuncturi nefavorabile 
tuturor şi nu religia ortodoxă este vinovată, din 
contră, rolul ei în păstrarea ființei noastre ca 
neam este binecunoscut şi reţinut de istorie. 
„Însă, în ceea ce s-a petrecut cu implementarea 
catolicismului la noi a fost cineva de vină şi cine a 
avut de profitat de acele fapte istorice? În tot 


cazul nu ortodocşii. Catolicismul a fost implantat 
la noi de forțe externe, forțe ostile poporului 
român. Ca să se forțeze grăbirea introducerii 
catolicismului în Ardeal, clerul ortodox dar şi 
mulți enoriaşi au fost condamnați la mulţi ani de 
închisoare şi în acelaşi timp sute de biserici şi 
mânăstiri au fost rase de pe faţa pământului. Prin 
urmare catolicismul a fost introdus la noi peste 
oasele ortodocşilor şi peste ruinele locurilor 
sfinte. Şi ortodocşii n-au fost niciodată despăgu- 
biţi, nici reabilitați pentru tot cât au suferit”15. 

Teologul cărturar Florea Mureşanu spunea: 
“Catolicul tot aşa crede ca mine ortodoxul: într- 
un Dumnezeu, unul în ființă şi întreit în per- 
soane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acelaşi lisus este 
Mântuitorul şi al meu, al ortodoxului, ca şi al cato- 
licului. În El nădăjduim deopotrivă. Ca şi în orto- 
doxie, aceleaşi Sfinte Taine, visterii ale harurilor 
isbăvitoare, le găsim neîmpuţinate, şi în catoli- 
cism. 

Mergând în sus pe râurile de viaţă ale celor 
două Biserici, ajungem la stânca, lisus, din care 
izvorăsc amândouă. 

Cursul lor s-a despărțit spre a putea uda cât 
mai mult din pământul cel însetoşat al acestei lumi. 

Iubirea nefățarnică nu poate să se potic- 
nească de anumite deosebiri, legate de fire, nu de 
cele mai presus de fire. 

Catolicismul este podoaba Apusului, după 
cum Ortodoxia este tezaurul Răsăritului. 

Dacă cineva ar distruge tot ce poartă pecetea 
catolicismului în Apus, Apusul ar rămâne fără 
istorie, un pustiu, o Sahară. Iar Răsăritul fără 
ortodoxie ar fi un pământ sterp. (...) Pe un lucru 
însă pun apăsul: Numai cei curați cu inima pot 
vedea pe Dumnezeu şi - adaug - minunata lui 
lucrare pe care o savârşteşte şi în Biserica de 
Apus. lar inima o poți spăla să fie curată numai cu 
apa limpede cu lacrima iubirii frăţeşti. 

Iubite frate catolic şi iubitul meu frate orto- 
dox, iubiți-vă unul pe altul - căci aşa numai vă va 
cunoaşte lumea că sunteți ai lui Hristos. Puneţi 
această temelie noului an, noului veac, şi noului 
om. 


13 Prof. Dr. Onufrie Vinţeler, Recenzie, la vol. Grai și suflet românesc, în „Adevărul de Cluj“, pag. 7, Artă-cultură, 


din 19 febr. 1977. 
14 Florea Mureşanu, op. cit. p. 248. 





anul IX e nr. 97 


23 





ROST 


REPERE 





În amintirea unui 


apostol 


Dr. loan Buteanu 





fă în deceniile trecute, în cursul cam- 

paniei comuniste-staliniste de exter- 
minare a valorilor neamului, se desprinde cohor- 
ta de preoţi şi monahi care au plătit cu viaţa cura- 
jul de a sta în fruntea poporului chinuit, care re- 
zista tăcut şi răbdător, dar dârz, în fața ofensivei 
de implantare a ateismului în țară, cu credinţă în 
Dumnezeu şi nădejdea izbăvirii. Mulţi clerici au 
pierit, dar şi mai mulţi au rămas, îndrumând cu 
înțelepciunea poporului, pe calea credinței, 
dragostei şi nădejdii, în izbăvirea înfăptuită în 
zilele din sfârşitul lui decembrie 1989. 

Dintre aceşti martiri jertfiți, vreau să readuc 
în memoria celor ce l-au cunoscut şi să-i creionez 
în puţine şi sărace cuvinte personalitatea unuia 
dintre dascălii mei din tinerețe, care, alături de 
protosinghelul Justinian Chira (azi Arhiepiscopul 
Justinian Maramureşanul), fostul stareţ al Mănăs- 
tirii Rohia, mi-a modelat simţirea spirituală, 
îndrumându-mi paşii pe potecile strâmte, dar cât 
de pline de bucurii, ale credinței ortodoxe. Este 
vorba de preotul dr. Florea Mureşanu, fost pro- 
topop ortodox al Clujului, care a păstorit în paro- 
hia Suciul de Sus, Maramureş, de unde şi-a înce- 
put apoi calvarul sfârşit în moarte de mucenic în 
temniță la Aiud. 

În primăvara anului 1953, în frumoasa c0- 
mună Suciul de Sus din Țara Lăpuşului, de la 
poalele Tibleşului, rămasă temporar fără păstor 
sufletesc, în preajma Sf. Paşti, a venit pentru a-şi 
lua sarcina de păstor şi duhovnic, părintele Flo- 
rea Mureşanu, trimis de vrednicul de pomenire 
episcop Nicolae Colan, viitorul mitropolit al Ar- 
dealului, pe atunci chiriarh al Clujului. La acea 
dată părintele Florea Mureşanu era intrat în al 


D in mulțimea semenilor noştri căzuţi jert- 


* „Renaşterea”, Nr. 9, Serie nouă, septembrie 1990, p. 5. 


şaselea deceniu al vieţii sale, ca preot, patriot şi 
om de cultură. Primise darul vieții, prin anii 
începutului de veac, în satul Ciubanca, jud. 
Someş, parcurse toate treptele învățăturii, 
trecând prin Liceul „Andrei Mureşanu”, din Dej, 
Academia Teologică din Cluj şi făcuse apoi strălu- 
cite studii doctorale Ia Paris, Berlin, Cernăuţi, iar 
la Bucureşti şi-a luat titlul de doctor în teologie. 

Diktatul de la Viena îl găseşte protopop al 
Clujului şi activând şi ca om de cultură română. A 
condus câţiva ani rubrica „Grai şi suflet româ- 
nesc” din revista „Tribuna Ardealului”, cu deose- 
bită importanță pentru păstrarea şi valorificarea 
tradițiilor culturale şi spirituale româneşti. Ală- 
turi de soţia sa, poeta Eugenia Mureşanu, a făcut 
o operă culturală fecundă după cum se poate 
vedea din publicaţiile vremii. 

Ca preot protopop şi-a primejduit situaţia şi 
viața sub stăpânirea hortystă, prin acţiuni ca sal- 
varea multor evrei de la exterminarea din lagăre 
naziste, eliberând certificate de botez creştin fic- 
tive şi nefăcând nici o presiune de convertire asu- 
pra celor salvaţi, după cum mărturisesc rabinii 
evrei contemporani, în scrieri ulterioare despre 
acele zile, ca cea a medicului evreu Oliver Lusting 
în Jurnal Însângerat, apărut în 1987. În această 
activitate a fost însoţit cu aceleaşi riscuri şi de 
protopopul greco-catolic al Clujului, Dr. Vasile 
Aştilean, viitorul episcop Visarion al Aradului. 

După instalarea comunismului la cârma 
țării, în împrejurările ştiute, părintele Florea 
Mureşanu şi soţia sa au fost obiectul unei anchete 
chinuitoare din care totuşi a fost salvat prin Pro- 
nia Divină, fiind rezervat pentru viitorul sacrifi- 
ciu mucenicesc trecând prin suferințele de la ca- 
nal şi Aiud. 

Noul ogor primit spre lucrare după întoar- 
cerea de la canal, Parohia Suciul de Sus, de către 





24 


anul IX e nr. 97 


REPERE 














Părintele era atunci plin de spini şi buruieni, dar 
sfinția sa s-a apucat cu multă vigoare de lucru 
spre a-l face roditor. Primul lucru întreprins a fost 
rânduiala în sfântul locaş prin curățire şi înfru- 
museţare, explicând enoriaşilor că în biserică ne 
întâlnim în chip real cu însuşi Mântuitorul 
prezent pe Sf. Altar în chip euharistic. Prin pute- 
rea cuvântului său predicat cu tărie şi har, reuşea 
să aducă auditoriului înţelegerea lucrurilor celor 
tainice ale Domnului. Poseda o putere deosebită 
de actualizare, făcându-ne pe toţi ascultătorii, să 
ne simțim alături de mulțimile ce-l urmau pe 
Domnul prin Galileea şi martori ai minunilor 
Sale. Cucerea auditoriul şi prin impresionanta sa 
făptură cu barbă patriarhală şi pletele de-abia 
argintate la tâmple, cu glasul când tunător, când 
de o cuceritoare blândețe, cu privirea senină une- 
ori, alteori fulgerând asupra păcatului. A militat 
prin cuvântările sale pentru o trăire intensă în 
Hristos, pentru lepădarea de formalism şi schim- 
barea vieţii. Avea mare evlavie pentru Sf. Taină a 
Pocăinţei şi Împărtăşirii şi a adus mulţi indife- 
renţi religioşi sub patrafir, care s-au lipsit zeci de 
ani de Sf. Taine. 

În puţine luni, credincioşii din Suciul de Sus 
şi-au dat seama că păstorul lor este un om 


Fotografie de Ia parastasul lui Ionel Moţa şi Vasile Marin, ținut în Gara Cluj cu ocazia trecerii sicrielor Ia venirea lor din Spania. 


deosebit şi că vrea o viață creştină de fond şi nu 
de formă. 

A combătut cu tărie beţia şi alte patimi pen- 
tru care nu avea nici o înţelegere şi a reuşit să pro- 
ducă o drastică reducere a alcoolismului şi a 
urmărilor ui, ceea ce i-a constituit un cap de 
acuzare la viitorul proces, ca sabotor al comerțu- 
lui socialist. A combătut şi petrecerile necuviin- 
cioase, învățându-ne o mulțime de cântece reli- 
gioase, potrivite atât în biserică cât şi la lucrul 
câmpului şi la şezătorile din lungile seri de iarnă. 
Ura lenea şi delăsarea atât în gospodării, cât şi în 
treburile obşteşti, astfel că în câteva rânduri a 
condus şi efectuat lucrări de reparare a dru- 
murilor comunale şi a podurilor dărâmate, 
lucrări de igienizare a localităţii pe care conduc- 
erea nu reuşea să le facă pentru că nu dădeau 
exemplu sătenilor, ci numai ordine. Şi aceasta i s- 
a pus în seamă ca un delict de subminare a auto- 
rităţii de stat. În timpul verii, părintele reuşea să 
salveze bruma de recoltă a „colectivului” prin du- 
cerea oamenilor la secerat, direct de Ia biserică, 
după ce se făceau rugăciuni de dezlegare. Culmea 
a fost că la procesul intentat a fost învinuit de sa- 
botarea muncii în C.A.P. prin îndemnarea oame- 
nilor de a nu participa. 





anul IX e nr. 97 


25 





ROST 


REPERE 





Mă întorc în timp pentru a spune că la 
venirea din Cluj spre noua sa turmă cuvântă- 
toare, părintele Florea, a poposit, de praznicul 
Bunei Vestiri a anului 1953, la mănăstirea Rohia, 
unde a oficiat Sf. Liturghie, alături de Starețul 
Justinian, iar la sfârşit a predicat poporului par- 
ticipant despre „Virtuţile Maicii Domnului”. Prea 
Cuvioşia Sa Arhim. Serafim Man, azi pensionar, 
îşi aminteşte acea zi, marcat de emoție, cu aceste 
cuvinte: „Eram tânăr frate în mănăstire şi ucenic 
al părintelui Justinian şi dornic de învățătură de 
la cei mai bătrâni şi simt şi acum fiorul sfânt ce m- 
a cuprins şi m-a zguduit până în adâncul sufletu- 
lui ascultând predica părintelui Florea, prin care 
ne zugrăvea sublimul dăruirii Maicii Domnului, 
care, spăimântată de spusele Arhanghelului, a ex- 
clamat totuşi: «Iată roaba ta, fie mie după cuvân- 
tul Tăw». De altfel, prin felul său de adresare reu- 
şea să ne captiveze şi să ne emoțţioneze profund. 
Părintele Florea iubea mult mănăstirea noastră şi 
poposea adesea la noi. Ne-a ajutat mult în lucră- 
rile pe care le făceam, adunând ajutoare şi lu- 
crând el însuşi, alături de noi, sfătuindu-ne prin 
cuvinte de adevărat avva, ne îndruma să nu pără- 
sim rugăciunea şi cântarea nici în biserică, nici în 
chilie şi nici la ascultări, căci acestea alungă pe 
diavol în afara hotarelor mănăstirii. A dorit şi 
dânsul să îmbrace la noi chipul monahal, exis- 
tând şi azi la arhivă cererea sa în acest sens, dar 
vitregia vremurilor i-a zădărnicit acest vis”. 

În cei cinci ani de păstorire în Suciul de Sus a 
organizat multe pelerinaje nu numai la Rohia şi 
Ia Nicula, ci şi la vechile mănăstiri voievodale din 
Moldova şi Oltenia, unde era cunoscut şi aşteptat 
cu drag, ca un adevărat învăţător şi dascăl ce era. 
Nefiind în sat casă parohială, cea existentă fiind 
confiscată de stăpânire în mod samavolnic, 
părintele şi-a zidit o căsuţă cu paraclis în cătunul 
Breaza, la 8 km distanță de centrul satului, unde 
se retrăgea pentru rugăciune, studiu şi meditaţie, 
loc pe care-l voia în viitor schit de sine stătător. În 
scurt timp, acest loc a devenit obiectul unor nu- 
meroase pelerinaje, dar şi al supravegherii per- 
manente a Securităţii. Se spune că acest schit era 
urmare a unei făgăduințe făcută Domnului de 
părintele Florea în timpul de la canal şi a crun- 
telor anchete, pentru a fi salvat. 


Eu, ca elev şi apoi student medicinist la Cluj, 
venit în vacanțe, m-am apropiat cu sfială şi apoi 
cu nețărmurită sete de lumină şi învățătură, de el, 
căci mă atrăgea, descoperindu-mi sensuri nebă- 
nuite ale vieţii. Mulţumesc şi azi Domnului că mi- 
a oferit prilejul de a fi în tinereţe în preajma aces- 
tui om sfânt, care, alături de stareţul Justinian, 
mi-a marcat rostul ulterior al vieții. 

Ataşamentul satului şi în special al tineretu- 
lui, față de părintele Florea a zădărnicit planul de 
îndoctrinare ateistă a ideologilor locali şi de la 
regiune, care în nebunia lor îl credeau realizabil 
şi în consecință, au plănuit anihilarea activității 
părintelui Florea. 

În noaptea de 12/13 iunie 1958, în ascuns, o 
patrulă securistă l-a ridicat de la schitul din 
Breaza, şi dezbrăcat, în umilințe şi batjocuri, 
punându-i un sac greu cu prețioasele lui cărți în 
spate, ca oarecând lui Iisus, Crucea, l-au trecut 
dealul pe jos până în satul Boiereni, pentru a 
evita satul Suciul de Sus, de frica sătenilor, l-au 
îmbarcat într-o dubă şi l-au pornit pe drumul 
dureros al pătimirii, care se va încheia, după chi- 
nuri nenumărate prin odioasele locuri de exter- 
minare, în temnița din Aiud, unde şi-a dat sufletul 
în mâna Stăpânului său la vârsta de 54 de ani. 

După câteva luni de la ridicarea sa, se spune 
că nu chiar întâmplător, schitul de la Breaza a luat 
foc şi s-a mistuit cu tot ce era în el (cărți, veşminte, 
icoane etc.). Mâini credincioase au aşezat aici o 
cruce spre amintire şi închinare. 

Preotul Gavril Burzo, transferat paroh în 
Suciul de Sus şi fiu al satului, ucenic al părintelui, 
prin 1958 elev seminarist în anul IV de studiu a 
fost ridicat şi el împreună cu bunicul său, țăranul 
fruntaş loan Chindriş al Bizoaiei, şi crâsnicul bi- 
sericii, Gavril Ciceu, pentru vina de a se interesa 
de soarta părintelui şi a scrie la Episcopie că nu 
este vinovat şi că nimeni nu ştia în sat despre 
arestarea sa. 

Procesul intentat pentru învinuirile menţio- 
nate mai sus, la care s-a adăugat şi clasica gogo- 
riță a acestui soi de procese - spionajul - s-a des- 
făşurat la Satu-Mare, fiind implicaţi alături de 
părintele şi cei trei, arestaţi ulterior. S-au găsit şi 
martori mincinoşi, localnici (procedeu probat şi 
verificat încă din Sinedriul lui Caiafa). Înscenarea 





26 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





perfectă, la care indiferent de dezbateri, sentința 
era cunoscută, s-a soldat cu 25 ani de muncă sil- 
nică pentru părintele Florea, câte 6 ani pentru 
Ioan Chindriș şi nepotul său elevul Gavril Burzo 
şi 4 ani pentru Gavril Ciceu. 

În timpul detenţiei preotul Florea Mureşanu, 
conştient că acţionează în spiritul crezului său 
creştin, îmbărbătând pe fraţii săi de suferință şi îm- 
păcat cu soarta, poate mulțumind Domnului pen- 
tru cununa de mucenic ce i se pregătea, a conside- 
rat potrivit să-şi cedeze mizera raţie de pâine ce o 
primea unora mai tineri, pentru care salvarea era 
mai de aşteptat, sacrificându-şi astfel viața pentru 
fraţi. Scăzuse în greutate într-atât, încât la moarte 
mai cântărea doar 45 de kg, dintr-un munte de om 
cum fusese. Pentru o faptă asemănătoare petre- 
cută într-un lagăr de exterminare nazist, un preot 
romano-catolic a fost canonizat ca sfânt. 

Menţionez că în urmă cu câţiva ani, la ve- 
nirea în sat a părintelui Burzo, cu tot riscul din 
timpul dictaturii, a refăcut o capelă pe locul schi- 
tului ars, reluând pelerinajul de Praznicul Sfintei 
Treimi (a doua zi de Rusalii), hram instituit de 
părintele Florea. În anul 1990 am poposit aici la 
acelaşi Praznic, dar de data aceasta cu fruntea sus 
în libertate şi demnitate, unde s-a săvârşit 


Dumnezeiasca Liturghie de un sobor de şapte 
preoți, în frunte cu protopopul Lăpuşului Ioan 
Ciceu şi în prezența a aproximativ 600 de credin- 
cioşi. În cuvântările rostite s-au evocat personali- 
tatea şi pătimirile părintelui Florea Mureşanu. S-a 
propus ca osemintele mucenicului să fie strămu- 
tate din cimitirul închisorii Aiud lângă ctitoria din 
Breaza, pe care atât de mult şi-a dorit-o. 

Rog pe toţi acei ce vor citi aceste rânduri să 
mă ierte pentru eventualele lacune, iar dacă pot 
completa cu alte date luminoase imaginea aces- 
tui preot martir, s-o facă, pentru ca eroii şi muce- 
nicii acelui timp negru de prigoană să fie cunos- 
cuți. Rog de asemenea pe bunul Mântuitor Iisus 
să-i răsplătească jertfa şi suferințele sale pe care 
le-a făcut pentru slava lui Dumnezeu, a Sfintei 
Biserici şi pentru restaurarea demnității umane. 
Ca mine cu siguranță se roagă toţi cei care l-au 
cunoscut, stimat şi s-au împărtăşit din învăţătura 
sa, aşteptând revederea în lăcaşurile cele cereşti, 
după cum glăsuieşte şi cântecul pe care cu 
dragoste lam învăţat cu Sfinţia sa: „Ne vom 
revedea odată/ Sus în Țara Zorilor/ Unde 
Domnul îşi va duce/ La viață-al Său popor/... Ne 
vom revedea odată/ Sus în ceruri când vom fi,/ Şi 
de-acolo niciodată/ Nu ne vom mai despărți”. 








i 3” 


> 








Imagine de Ia o adunare a Oastei Domnului, ținută în ilegalitate sub pretextul unei nunți. Comuna Suciu de Sus, 1957. 





anul [X e nr. 97 


27 





ROST 


REPERE 





Părintele 


Florea Mureşanu în 
dosarele Securităţii 


Ieromonarh Grigorie Benea 


osarele Securităţii - această „cutie a 
D=: lăsată ca moştenire a celei mai 

întunecate perioade din istoria poporului 
român - constituie un adevărat univers demonic. 
Cel ce intră în acest univers fără a lua în seamă la 
acest lucru este expus unor imense pericole, care 
pot să-i clatine înseşi temeliile sale spirituale, 
duhovniceşti. 

Minciuna, falsul, calomnia, dezinformarea, 
manipularea, ura, violența, căutarea şi exploata- 
rea oricărei slăbiciuni pentru a distruge moral şi 
fizic orice opoziţie - fie ea reală sau închipuită - 
şi încă multe altele, sunt toate legi după care se 
guverna acest univers. De aceea, în mâinile rău- 
voitorilor sau ale celor lipsiți de discernământ, 
aceste dosare pot constitui o armă letală. Din 


aa 
Y S 











Fotogratie din dosarul părintelui Florea, cu părintele Ioan Iovan 
predicând mulțimilor adunate la Mănăstirea Vladimireşti 


păcate, în zilele noastre, dosarele Securității au 
devenit de cele mai multe ori ultima lovitură, 
lovitura de dincolo de mormânt, pe care comu- 
nismul o dă societăţii româneşti. 

Cu toate acestea, folosite cu discernământ şi 
cu o cunoaştere a realităților ce au stat la baza lor, 
dosarele pot constitui o unealtă utilă pentru a ur- 
mări traseele marcate de jertfă şi suferință ale 
unor mari personalități, pentru a descoperi dife- 
rite documente preţioase sau pentru a înțelege 
mai bine mecanismele folosite de Securitate în 
lucrarea ei de distrugere a sufletelor şi a societății 
româneşti. 

La fel stau lucrurile şi cu dosarul Părintelui 
Florea Mureşanu, personalitate marcantă a lumii 
bisericeşti şi culturale interbelice, protopop orto- 
dox al Clujului, profesor la Academia Teologică 
din Cluj, arestat în două rânduri şi mort în 
închisoarea de la Aiud. Am avut prilejul de a cer- 
ceta acest dosar, rămas până de curând necunos- 
cut şi inaccesibil, în toamna anului 20091. 
Compus de fapt din două dosare diferite, unul de 
urmărire informativă şi unul penal?, el aruncă o 
lumină - cum am spus, prin prismă negativă - 
asupra întregii vieți a părintelui Florea, însă cu 
precădere asupra perioadei de după înstăpânirea 
comunismului în România. Astfel, cu ajutorul 
acestor dosare se pot limpezi şi întregi anumite 
puncte neclare sau necunoscute din biografia lui 
şi mai ales se poate contura lupta sa anticomu- 


1 După ştiinţa mea, am fost cel dintâi (cercetător) care a avut posibilitatea de a studia acest dosar după înregis- 


trarea sa în arhiva CNSAS. 


2 Dosarul de urmărire informativă 1235975 se compune din două volume, unul de 357 file şi altul de 9 file. 
Dosarul penal P 695 cuprinde şase volume, dintre care cel mai substanţial este primul, de 657 file. Dosarul 
penal cuprinde şi dosarele individuale ale lui Burzo Gavril, Chindriş loan şi Ciceu Gavril, arestaţi la puţin timp 
după părintele şi condamnaţi împreună cu el, deoarece scriseseră un memoriu în care cereau eliberarea părin- 


telui. 





28 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





nistă, ce a dus în cele din urmă la arestarea şi 
moartea sa martirică din închisoarea de la Aiud. 
Precizăm încă de la început că vom încerca să 
scoatem în evidență doar elementele pozitive, de 
folos sufletesc, din dosare, lăsând la o parte pe 
cele negative, pe baza acestui fapt, că dosarele 
Securității sunt un univers al minciunii, al calom- 
niei, al trădării şi manipulării. 

Pornind de la informaţiile aflate în dosar, 
care încep încă din perioada interbelică, de prin 
1933, cu diferite note ale Siguranței, viața părin- 
telui Florea Mureşanu poate fi împărțită în câteva 
mari perioade: 1. perioada interbelică; 2. perioa- 
da ocupaţiei hortiste a Ardealului de Nord; 3. pe- 
rioada de după venirea la putere a comuniştilor 
(1945-46) şi până la prima sa arestare din 1952; 
4. eliberarea (1953), mutarea în satul Suciu de 
Sus şi activitatea sa acolo până la a doua arestare 
din 1958, şi 5. arestarea, procesul şi ultima 
detenţie a părintelui, culminată cu moartea sa 
din 1963. Vom încerca să analizăm fiecare din 
aceste perioade în parte. 


1. Perioada interbelică 


Primele referințe despre părintele Florea, 
Securitatea şi le va extrage din dosarele Siguran- 
ței interbelice. Majoritatea acestor prime note, de 
altfel destul de puţine la număr şi disparate, se 
referă la legăturile părintelui cu Mişcarea Legio- 
nară. În privinţa lor, părintele va fi anchetat luni 
în şir după arestarea din 1958, însă declaraţiile 
de la interogatorii trebuie privite cu multă cir- 
cumspecţie, deoarece au fost date sigur sub pre- 
siune sau tortură. 

În vara anului 1932, la scurtă vreme după 
căsătoria sa, părintele Florea Mureşanu este hiro- 
tonit preot şi trimis în parohia Râşca de Sus, 
judeţul Cluj, în munţii Apuseni. Va rămâne acolo 
până în anul 1934. Din această perioadă, mai pre- 


cis din 19 martie 1933, datează o notă a Sigu- 
ranței despre o scrisoare adresată lui Corneliu 
Zelea Codreanu, în care „un preot din ținutul 
moţilor, anume Florea Mureşanu, cere instrucțiu- 
ni şi învoire de la şeful Gărzii de Fier pentru a 
organiza în regiunea moţilor o mişcare, deoarece 
populaţia e pregătită şi aşteaptă numai învoirea 
şefului Gărzii de Fier.” (1235975/1, 83) Nu se cu- 
noaşte un eventual răspuns al lui Codreanu. În 
acelaşi an părintele face eforturi pentru constru- 
irea unei şcoli în cătunul Dealul Negru, care făcea 
parte din parohia sa. „În vara şi toamna anului 
1935, declară el într-un interogatoriu de anche- 
tă, „eu am insistat foarte mult pe lângă Prefectura 
din Cluj să construiască o şcoală în cătunul Dealul 
Negru, însă neprimind un răspuns favorabil, m- 
am hotărât să mă adresez şefilor mişcării legio- 
nare din Cluj şi să cer crearea unei tabere de 
muncă pentru construirea acelei şcoli. [...] Tabăra 
a luat ființă în vara anului 1934 şi a durat până 
prin octombrie 1934, când am terminat şcoala.” 
(P695/1, 37-38) Despre această tabără de muncă 
de la Dealul Negru avea să se creeze chiar şi un 
cântec legionar. 

În acelaşi an, părintele este mutat la Cate- 
drala Ortodoxă din Cluj. Aici va începe o amplă 
activitate publicistică, activitate documentată şi 
de dosarele Siguranţei, respectiv ale Securității 
mai târziu. Astfel, în primăvara anului 1934, la ce- 
rerea comandanților legionari lon Banea şi Emil 
Şiancu, părintele Florea face demersuri pentru 
înființarea la Cluj a unui săptămânal numit 
„Glasul strămoşesc”, pe care îl va conduce ca 
redactor şef până în anul 1935. Va continua să 
colaboreze apoi regulat la această revistă până în 
1938, publicând „mai multe articole în care îmbi- 
nam religia cu ideile legionare, atacam comunis- 
mul şi proslăveam naţionalismul."4(id., 41) 
Câteva astfel de articole vor fi găsite de securiști 
în arhiva personală a părintelui, constituind ca- 


3 Pentru a reduce numărul notelor de subsol, dăm în paranteză, pentru fiecare citat, cota dosarului şi numărul 
volumului, aşa cum se găsesc ele în arhiva CNSAS (Consiliul Naţional de Studiu al Arhivelor Securității), urmată 
de numărul filei la care se găseşte citatul. Respectiv: „1235975/1, 83” înseamnă dosarul cu numărul 1235975, 


vol. 1, £. 83. 


4'Tonul declaraţiilor de la interogatorii, luate cu siguranță sub presiune, nu face altceva decât să reflecte limbajul 
de lemn al securiştilor şi obsesia lor pentru a aplica oriunde etichete cât mai incriminatorii, ca: „legionar”, 
„duşmănos”, „naționalist” etc. Există zeci de declaraţii de anchetă, luate de Ia diferiți martori, care au un limbaj 
şi expresii identice, ceea ce dovedeşte că au fost scrise sub dictare şi semnate cu forţa. 





anul IX e nr. 97 


29 





ROST 


REPERE 





pete de acuzare împotriva lui. Tot despre activita- 
tea sa publicistică scrie şi informatorul Cantemir, 
într-o notă din 11 mai 1955: „Membru al Mişcării 
Legionare şi ziarist de seamă a fost şi preotul din 
Cluj Florea Mureşanuu, care pe lângă faptul că a 
fost colaborator continuu al gazetei „Glasul 
Strămoşesc”, organ al mişcării din Ardeal, [...] a 
mai colaborat şi la organul ideologic din Cluj, 
„Revista mea”. Pr. Florea Mureşanu a fost şi omul 
de legătură între legionari şi actualul episcop de 
Cluj, Colan. Datorită acestei legături, episcopul 
Colan a oficiat prohodul din piaţa Gării Cluj la 
aducerea în țară din Spania a cadavrelor Moța- 
Marin în feb. 1937.” (1235975/1, 152) 

Alte note din această perioadă ni-l prezintă 
pe părintele luând parte la diverse conferințe 
susținute de membri marcanți ai intelectualității 
interbelice, ca Nae Ionescu, Radu Gyr, Mihail Poli- 
hroniade, Ionel Moţas şi alții. 

Este necesar în acest punct să ne oprim puțin 
asupra legionarismului părintelui Florea. Deşi 
din dosare nu reiese concret că ar fi fost membru 
propriu-zis al Mişcării, simpatiile lui legionare 
sunt evidente. Este însă vorba de acea simpatie 
caracteristică unei mari părţi a intelectualităţii şi 
elitei române interbelice, inclusiv bisericeşti, 
care izvora dintr-un patriotism înflăcărat şi care 
vedea în Mişcarea Legionară „0 mişcare de revi- 
gorare creştină şi națională în România”, „singura 
mişcare de dreapta teologal fondată.” Credem 
aşadar că nu este atât vorba de o afiliere progra- 
matică la legionarism, cât de o adeziune izvorâtă 
din firea entuziastă şi idealistă a părintelui şi din 
înflăcăratul său patriotism. De altfel, soţia lui, 
Eugenia, apare în majoritatea notelor ca fiind 
mai dedicată cauzei legionare: „Convingerea mea 
este că mai activă era soţia preotului Mureşan 
decât el, pentru că de câte ori venea vreun 
legionar pe la ei, mai mult ea discuta.” (P695/1, 
133) 

De asemenea, într-o declaraţie dată în 
detenţie în 1946, părintele se distanţa de orice 
excese de natură antisemită: „Nu mi-am apropiat 


niciodată, nici nu am consimţit cu şovinismul, cu 
rasismul sau pogromurile antisemite... Nu se va 
putea ridica împotriva mea niciodată vreun 
ungur sau evreu care să-mi reamintească un sin- 
gur gest prin care eu aş fi manifestat convingeri 
antiumane. În schimb eu pot numi fapte, pe care 
cu riscul vieţii personale le-am făcut în favorul 
altora, străini mie şi de neam şi de credinţa reli- 
gioasă. [...] În mai 1944, când au început pogro- 
murile fasciste împotriva evreilor la Cluj, am 
evacuat la Iclod 6 copii evrei cu o evreică. Con- 
form ordinelor Gestapoului, dacă eram prins sau 
pârât aş fi fost executat imediat.” (1235975/1, 
113, 116-117) 


2. Perioada ocupaţiei hortiste 


După cedarea Ardealului de Nord în anul 
1940, părintele hotărăşte să rămână pe mai 
departe în Clujul ocupat, urmărind - după cum 
frumos arată o notă a Securității din 18.01.1958 - 
„menţinerea moralului elementului românesc 
rămas sub stăpânirea Ungariei hortiste.” (id., 1) 
Relaţia sa cu autoritățile ungare, părintele o 
descrie astfel: 

„Întrebare: Ai fost persecutat în timpul ocu- 
pației maghiare? 

Răspuns: Da, am fost urmărit imediat după 
ce Clujul a ajuns sub ocupaţie hortistă, era să fiu 
arestat pentru sentimentele mele naționaliste 
româneşti. 

Î. De către cine ai fost protejat în timpul ocu- 
pației maghiare? 

R: La intervenţia preotului Laurențiu Curea, 
episcopul [reformat] Vasarhely mi-a dat o scrisoa- 
re de recomandare către autorităţile maghiare, 
care m-a ajutat să nu fiu arestat.” (P695/1, 48) 

În această perioadă părintele îşi va continua 
liniile de activitate de dinainte, ducând mai ales o 
susținută luptă pro-românească şi anti-comunistă 
în presa vremii. Este redactor la ziarul „Tribuna 
Ardealului”, colaborator al revistelor „Viaţa ilus- 
trată”, „Viaţa creştină” şi altele, publicând articole 


5 De Ionel Moţa părintele a fost foarte apropiat, invitându-l să-i fie naș fiului său (Moţa nu a mai apucat datorită 
morţii sale din Spania). De asemenea, părintele a găzduit-o pe fiica lui Moţa în timpul şederii ei pentru studii la 





Cluj. 

6 petre Ţuţea, apud. Constantin Mihai, Mircea Eliade şi Mişcarea Legionară, în ROST, an VI, nr. 61/martie 2008, p. 
39. 

30 anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





anti-sovietice, în care numeşte comunismul 
„hiara roşie din Apocalips”, iar pe comunişti- 
„Slugi ale Satanei şi sclavi ai lui Stalin”, care 
„dărâmă superbele catedrale de pe întinsul fostei 
Rusii pravoslavnice sau le transformă în cine- 
matografe, cabarete sau magazii.” (id., 61) Inutil 
să spunem că toate aceste articole au fost alte 
capete de acuzare la adresa părintelui. 

O notă a Siguranţei din 1945 îl suspectează 
pe părintele a fi omul de legătură dintre legio- 
narii fugițiîn Germania şi cei rămaşi în țară, iar 
casa sa - sediul legionarilor din Ardealul de Nord. 
Deşi această notă nu se confirmă, părintele a spri- 
jinit şi adăpostit într-adevăr în casa sa diverşi 
transfugi, printre care şi legionari. Un astfel de 
caz este cel al studentei Sultana (Titi) Gâţă, tri- 
misă în primăvara anului 1943 în Germania pen- 
tru a lua legătura cu legionarii aflaţi la Weimar. În 
drumul său ea se opreşte şi în casa părintelui 
Florea. La întoarcere, fiind prinsă de poliţia 
ungară, îi cere printr-o scrisoare părintelui aju- 
torul. În ciuda tuturor eforturilor, acesta nu 
reuşeşte să o elibereze”. 

După eliberarea Ardealului de Nord, părin- 
tele a adăpostit o serie de luptători anti-comu- 
nişti paraşutaţi în România. Din acest motiv, în 
primăvara anului 1945 este arestat şi reţinut 
vreme de două luni. 


3. Perioada comunistă 


Odată cu înstăpânirea comunismului în 
România va începe adevărata cruce pentru părin- 
tele Florea. Deşi în această perioadă activitatea sa 
este fragmentată în două de prima detenţie 
(1952-1953) şi de mutarea de la Cluj la Suciu de 
Sus, totuşi el îşi va urma în tot acest timp cu multă 
consecvență atitudinea. Se poate astfel vorbi 
despre câteva linii mari de activitate a sa: a. atitu- 
dinea anti-comunistă şi predicile „duşmănoase”, 
b. legăturile cu Oastea Domnului, c. legăturile cu 
Mănăstirea Vladimireşti şi d. pelerinajele la 
mănăstiri. Un capitol aparte îl constituie, după 
mutarea la Suciu, întemeierea schitului de maici 
de la Breaza. Aceste linii de activitate au fost şi 
cele care au stârnit interesul securiştilor față de 


părintele şi care au dus, până la urmă, la ares- 
tarea sa. De altfel, trebuie subliniat, pe securiști 
nu i-a interesat atât implicarea legionară ante- 
rioară a părintelui, cât faptul că el şi-a continuat 
atitudinea anti-comunistă, uneori vehement, şi 
după 1946. 

Pe baza dosarelor, contextul general poate fi 
rezumat astfel: După terminarea primului Război 
Mondial, părintele rămâne la Cluj. În toamna 
anului 1946 este numit protopop al oraşului, con- 
tinuându-şi totodată activitatea didactică la 
Academia Teologică din Cluj. În 1948 este numit 
preot la „Biserica din Deal”. Securitatea se va 
interesa de el încă de la bun început, însă primele 
note au un caracter disparat. Urmărirea părin- 
telui prezintă un vârf în anul 1949, într-o 
perioadă de înăsprire a regimului. În urma unui 
ordin din 15.01.1949, în care se cere „culegerea 
de material împotriva preoților”, Securitatea 
„dispune de urgenţă culegerea de declaraţii com- 
promițătoare împotriva protopopului Florea 
Mureşanu.” (1235975/1, 295-296) Ca rezultat 
apar mai multe note despre legăturile sale legio- 
nare din perioada interbelică, motiv pentru care 
părintele este luat sistematic în vizorul Securită- 
ţii. În anul 1950, pe 25 mai, soţia părintelui este 
arestată şi condamnată la doi ani de închisoare, 
„pentru legăturile cu ambasada americană.” 

Activitatea securiştilor împotriva părintelui 
va culmina cu arestarea sa din 1952, care este 
însă complet neacoperită în dosare. Părintele a 
fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru 
delapidare de fonduri publice, însă nu există 
absolut nici o informaţie care să explice această 
acuzaţie şi nici procesul ce a dus la condamnarea 
lui. Din unele note reiese însă, indirect, că şi 
această arestare a avut la bază tot motive „reac- 
ționare”. Astfel, într-o adresă a Securității Cluj din 
30.09.1952, citim: „În ziua de 4 sept. 1952 a fost 
judecat şi condamnat la 5 ani închisoare [...], cu 
care ocazie grupul mistic organizat de el s-a 
destrămat.” (id., 280) Este dus la Canal, de unde 
va fi eliberat în iunie 1953, „probabil în baza unui 
decret de amnistiere”. O singură notă informa- 
tivă face referire la această perioadă de detenţie: 
„Preotul Florea Mureşanu, care s-a întors de 


7Mai târziu, Titi Gâță avea să moară torturată cu sălbăticie în timpul anchetelor de Ia Securitate. 





anul IX e nr. 97 


31 





ROST 


REPERE 








> su! | / 








„Aspecte de Ia ceremonii religioase organizate de Mureșan Florian în Suciu de Sus, cu ocazia cărora a tăcut agitație şi propagandă 
împotriva regimului democrat popular şi a măsurilor luate de guvern şi partid“ - Descriere toto din dosarul de urmărire 


curând din colonia de muncă Valea Albă, primeş- 
te vizite foarte multe, mai ales intelectuali din 
Cluj şi din provincie. Unora le expune viața dusă 
de el în timpul celor doi ani de deţinere. Astfel, 
fostului Prof. Univ. Tarnavschi i-a povestit viața 
de negre privaţiuni pe care le-a îndurat, inclusiv 
bătăi, muncă forțată de 18 ore la zi, la care se 
adaugă un proces lent de înfometare. Tot lui i-a 
spus că nu paznicii, ci brigadierii puşi dintre 
deținuți sunt adevărații ticăloşi care omoară 
oamenii prin muncă şi schingiuiri de tot felul” 
(id., 168) S-ar putea ca aceasta să fie o referire la 
reeducaţii de la Piteşti, care în acea perioadă fu- 
seseră mutaţi la Canal pentru a continua şi acolo 
reeducarea. 

După eliberare, părintele face demersuri 
pentru a rămâne la Cluj, însă toate cererile sale 
sunt respinse. În septembrie 1953 este mutat în 
comuna Suciu de Sus de lângă Târgu Lăpuş. 
Urmărirea sa continuă, iar notele tot mai consis- 
tente şi acuzatoare împotriva lui fac ca, la 9 mar- 
tie 1956, să-i fie deschis dosar individual de ur- 
mărire. În baza dosarului începe o muncă susţi- 
nută, organizată şi sistematică, de colectare de in- 
formaţii incriminatoare la adresa lui, prin recru- 
tare şi dirijare de informatori, urmărire, inter- 
ceptarea corespondenţei şi altele. Din această 
perioadă avem cele mai multe date şi note despre 
părintele. Materialele strânse vor duce la aresta- 
rea lui din 26 iunie 1958 şi la condamnarea sa. 


Arestarea are loc în perioada marilor tulburări ce 
au însoţit colectivizarea, motiv pentru care unul 
din punctele de acuzare va fi şi sabotarea colec- 
tivizării. 

Ne vom opri acum, pe rând, asupra princi- 
palelor linii de activitate pentru care părintele a 
fost perceput ca duşman al regimului şi con- 
damnat. 

a. Atitudinea anti-comunistă. Predicile „duş- 
mănoase” 

La puţin timp după instaurarea comunismu- 
lui, părintele Florea se înscrie în nounființatul 
Sindicat preoţesc, organ creat de comunişti pen- 
tru propagandă în rândul clerului. Aparent un 
compromis, fapta părintelui este explicată de 
notele de la dosare. Astfel, la 07.09.1948 informa- 
torul Doru notează: „[Păr. Florea] activează la 
Sindicat, şi pe față pare a fi foarte bun democrat, 
în fond însă este un reacţionar.” (id., 247) Câteva 
luni mai târziu informatorul Argus arată şi el: 
„Preotul Florea Mureşanu continuă să facă propa- 
gandă printre preoți, îndemnându-i să nu 
activeze pe cale sindicală, deoarece - cum spune 
el - vor veni timpuri când cei cu astfel de activi- 
tate vor fi traşi la răspundere.” (id., 250) Tot la fel, 
în vara anului 1949, într-o discuţie purtată la el 
acasă cu Lucian Blaga şi loan Lupaș, părintele 
mărturiseşte că „urmează nişte cursuri de inițiere 
de ideologie marxist-leninistă, împreună cu 120 
preoţi din Ardeal, unde se discută şi dezbat pro- 





32 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





bleme Ia care el rămâne neinfluenţat.” (id., 236) 
În acea perioadă, locuinţa părintelui era 
folosită ca loc de întâlnire pentru intelectualii cei 
mai de seamă ai vremii, lucru relevat şi de notele 
Securităţii: „În locuinţa preotului Mureşan, paroh al 
Bisericii Ortodoxe de pe str. Biserica Ortodoxă 10, 
se țin adunări clandestine cu caracter subversiv. 
Participă intelectuali bărbaţi şi femei şi în special 
acei cu sentimente anti-democratice.” (id., 242) 
Paroh al „Bisericii din Deal”, părintele va 
încerca să formeze o comunitate duhovnicească 
cât mai vie, prin slujirea Sfintelor Taine şi mai 
ales prin dese predici şi cuvântări. O atenţie deo- 
sebită a acordat-o tinerilor, cu care făcea cateheze 
ori de câte ori îi era cu putință. Astfel, într-o pe- 
rioadă când atât sentimentul religios, cât şi cel na- 
țional, erau amenințate de propaganda ateist-co- 
munistă, părintele Florea încerca să ţină vii cre- 
dința şi dragostea de neam în rândul credincio- 
şilor săi. Bineînţeles, activitatea sa duhovni- 
cească era percepută de securiști tot ca o formă 
de rezistență anti-comunistă (ceea ce, de altfel, şi 
era). „Sunt convins,” arată un informator, „Că la 
nici o biserică din Cluj nu se face atâta propa- 
gandă religioasă cu slujbe zilnice de câteva ore 
dimineața şi seara la fel. Afară de asta, duminica, 
miercurea şi vinerea face şcoală biblică cu credin- 
cioşii, unde le vorbeşte câte şi mai câte, numai 
despre instruirea socialismului nu. Sâmbăta şi 
duminica are şcoală cu elevii. Când religia era un 
obiect în şcoală dânsul nu o preda, şi acum ţine 
aşa mult la predarea religiei.” (id., 193) Iar într-o 
declaraţie (din păcate a unui preot!) citim: „Este 
considerat din partea preoţimii ca cel mai bun 
misionar, în sensul că face adevărat apostolat, se 
ocupă mai mult ca oricare preot din localitate şi 
din raion de biserică; deşi prin ordine superioare 
au fost desființate toate asociaţiile cu caracter 
religios, dânsul nu vrea să înțeleagă acest lucru, 
din contră, face mai mult decât i se cere: liturghie 
zilnică cu predică, vecernie cu predică, acatist cu 
predică, aranjează concerte religioase pentru a 
putea face o propagandă cu reuşită mai bună. [...] 
Este natural că toate cele menționate mai sus au 
un substrat politic reacționar şi duşmănos PMR şi 
regimului de democraţie populară. Pentru a 
exploata buna credință a credincioşilor naivi a 


început o reparaţie radicală Ia biserică, introdu- 
cerea gazului, tencuit, şi acum se lucrează la pic- 
tura bisericii. În scaunul de mărturisire are o 
ocazie foarte bună de a face propagandă duşma- 
nă regimului. Biserica lui este neîncăpătoare pen- 
tru mulțimea mare a cercetătorilor [!], asociația 
„Oastea Domnului” este în floare zi de zi. Peste 
tot unde are ocazia condamnă regimul de azi şi 
spune: durerea voastră este şi a mea, soţia mea 
este ridicată de aproape doi ani, băiatul meu a 
fost dat afară din şcoală, acesta-i raiul comunist 
de azi” (id., 190) 

Apar, de asemenea, dese referiri la predicile 
cu caracter „duşmănos” ale părintelui. Cităm 
doar una: „Duminica ţine şedinţe cu copiii din 
stradă şi din alte străzi pe care îi învață să nu 
creadă ce le spune la şcoală, pentru că acestea 
sunt minciuni. Într-una din dumineci a fost auzit 
când spunea la copii că există două legi: una, cea 
făcută de Dumnezeu şi una, cea pe care o fac co- 
muniştii. A spus că pe prima trebuie s-o asculte, 
iar pe a doua să n-o respecte.” (id., 283) 

Pentru curajul şi dreptatea sa părintele era 
foarte iubit de credincioşi, în jurul său formându- 
se o adevărată familie. „Mare noroc avem de el” 
mărturiseşte un fiu duhovnicesc unui informa- 
tor. „Când mergem la biserică aşa ne încurajează 
să avem credinţă în Dumnezeu şi răbdare, căci 
toate vor trece. Dumnezeu îl apără, căci numai 
aşa înțelegem curajul lui şi de ce nu-l arestează 
pentru vorbele lui.” (id., 202) 

Însă dintr-un referat al Securităţii din acea 
perioadă se poate vedea cât de periculos era 
socotit de fapt părintele: „Florea Mureşanu, în ca- 
litatea lui de preot, ţine în fiecare sâmbătă şi vi- 
nerea şi în special duminica predici în Biserică, 
prin care îndeamnă poporul la rezistenţă, să nu 
se supună măsurilor luate de Guvern. În discuţii 
cu dublu înţeles, spune credincioşilor că comu- 
niştii vor să vândă țara Rusiei, producând adese- 
ori în biserică plânsete. În zilele de vineri seara 
ține şedinţe spirituale [!] şi datorită faptului că la 
aceste slujbe se duc credincioşi fanatici, el îi 
îndeamnă să ducă o luptă dârză şi cu ceilalţi cre- 
dincioşi, pentru a-i îndemna să nu se înscrie în 
Partidul Comunist şi să frecventeze regulat bise- 
rica. [...] În concluzie, este calificat ca un element 





anul IX e nr. 97 


33 





ROST 


REPERE 





periculos în viața socială, duşmanul de moarte al 
regimului de democraţie populară. [...] Am orga- 
nizat în anturajul lui informatori care ne va ţine 
[sic!] la curent cu toată activitatea lui.” (id., 245) 
Un astfel de prilej de a infiltra un informator 
Securitatea îl găseşte la plecarea cântărețului 
Bisericii din Deal. „Serviciul Cadrelor are 
intenţia de a face propuneri de numire a unui 
cântăreţ devotat regimului democratic, pentru a 
sparge cetatea reacționară din str. Bisericii 
Ortodoxe. [...] Singura soluţie pentru a se putea 
pătrunde câtuşi de puţin acolo ar fi să se 
exploateze plecarea acestui cântăreţ, care este 
omul de încredere al lui Mureşan, şi numirea 
unui om care să poată observa ce se petrece 
acolo.” (id., 222) 

Până la urmă, securiştii reuşesc să „destrame 
grupul mistic” format de părintele Florea, prin 
arestarea sa din 1952. La revenirea din detenţie, 
nu-i va mai fi îngăduit să rămână la Cluj, tocmai 
pentru a i se restrânge influența şi pentru a nu-i 
da prilej să-şi reia lucrarea duhovnicească. Va păs- 
tra însă mereu legături cu foştii săi fii duhovni- 
ceşti, pe care îi va vizita adesea. 

Ajuns în noua parohie, la Suciu de Sus, unde 
este mutat în 1953, părintele îşi va continua 
neabătut lucrarea de păstorire a sufletelor, încer- 
când să formeze şi aici o familie duhovnicească 
asemenea celei de la Cluj. Prin slujbe, prin predi- 
ci, însă mai ales prin seriozitatea şi virtuțile sale, 
părintele şi-i va apropia tot mai mult pe „suceni”, 
care erau foşti credincioşi greco-catolici. Într-o 
notă de la începuturile activităţii sale în Suciu, 
din 30 octombrie 1953, citim: „El nu vine să 
meargă în comuna noastră până când nu va aran- 
ja ca în fiecare casă să aibă Biblie sau Testament 
Nou, că aceea îi hrana sufletului şi morală, ca să 
nu stea oamenii duminica la Cooperativă, să bea, 
să înjure, ci să şadă acasă şi să deschidă 
Testamentul sau Biblia. Oricâte l-am întrebat şi 
am discutat, a vorbit numai de Dumnezeu şi a zis 
că în fiecare zi face slujbă.” (id., 164) 


Un informator mai „versat”, Mitică Alexa (al 
cărui socru era credincios din Suciu), va vedea în 
tactul pastoral al părintelui o adevărată „metodo- 
logie” de studiere şi recrutare de „prieteni”: „La 
prima vedere, îţi vorbeşte foarte blând şi mai 
mult în termeni bisericeşti şi cu rezervă, după ce 
te împrieteneşti cu el caută să te apropie 
sufleteşte, folosind tot cuvintele bisericeşti. Apoi 
studiază rudele pe care le ai, familia - în fond ve- 
deri politice şi trecutul -, apoi te pune să povesteşti 
din viaţa sau trecutul tău. Când este convins de 
felul cum se prezintă situaţia, începe a povesti şi 
el, iar modul de a prezenta situaţia este caracte- 
ristic felului său oratoric tip bisericesc. Prin felul 
său de a vorbi liber cu omul nu dă impresia că te 
studiază şi nici că se ascunde, însă un om dibaci 
poate afla intenţia lui.” (id., 149) 

În orice caz, în scurt timp părintele va câştiga 
dragostea şi devotamentul credincioşilor săi. 
Influenţa lui în comună se face vizibilă şi în ape- 
lurile pe care le face pentru diverse lucrări pu- 
blice, la care credincioşii răspund cu mai multă 
râvnă decât la aceleaşi cereri venite din partea 
autorităţilor locale: „Se constată că are o influență 
foarte mare în sat. Sfatul Popular a dat sarcina să 
se facă un pod, preotul a mobilizat prin biserică 
oamenii, în scopul acesta a pus în joc persoana sa 
şi a spus că dacă vreţi să mă aveți, atunci veniţi cu 
mine, şi într-o zi S-a şi făcut podul.” (id., 79) 

Deşi trecut prin detenţie, părintele nu-şi va 
revizui atitudinea anti-comunistă, ba dimpotrivă, 
chiar îşi va înăspri tonul împotriva nedreptăţilor 
regimului. Notele în această privință abundă, 
multe dintre ele provenind de la Mitică Alexa, dar 
şi de la alți informatori, printre care şi preoţi din 
satele vecine.Trebuie spus că mai ales aceste note 
au stat la baza procesului părintelui. Rezistenţa sa 
anti-comunistă mergea mai ales pe linie duhovni- 
cească, fiind motivată de lupta împotriva cre- 
dinței dusă de comunişti. Astfel, într-o predică din 
primăvara anului 1958, părintele spune: „Vedeţi 
voi, vin unii cu cizme în Sat, care spun că nu există 


8 Ar trebui menţionat aici că părintele a avut mereu o atitudine deschisă faţă de greco-catolici. De pildă, într-o 
declaraţie a unui martor la anchetă citim: „Mureşan Florea arăta că greco-catolici vor fi prigoniți şi că va trebui 
să treacă la ortodocşi. Ştiu că participa la redactarea ziarului religios Viaţa creştină condus de preotul Chindriş, 
în care se propaga ideea împăcării cultului ortodox cu cultul greco-catolic.” (P695/1, 133) Iar la un schimb de 
corespondență între părintele Florea şi un preot greco-catolic, securiştii adnotează: „Se deduce din aceste 
scrisori că reacţiunea greco-catolică lucrează cu reacţiunea ortodoxă.” (1235975/1, 228) 





34 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





Dumnezeu şi forţează oamenii să lucreze dumini- 
ca şi în zile de sărbători. În loc să facă acest lucru, 
mai bine şi-ar lua o cizmă în cap şi nu ar forța 
oamenii să lucreze în zilele de sărbători şi nu ar 
spune că nu există Dumnezeu.” (id., 339) Iar 
altundeva: „În predică a căutat să spună că în tre- 
cut fiecare domnitor a zidit câte o biserică când 
câştiga un război. Dar acum nu se face nimic şi de 
aceea fiara necurată şi balaurul roşu a luat țara şi 
Dumnezeu a întors față de către noi. Apoi a spus 
că numai Dumnezeu prin rugăciuni ne va putea 
salva de la pieirea la care astăzi este supusă 
omenirea şi balaurul roşu îşi ridică mai tare 
capul. [...] L-am întrebat despre cuvântarea sa din 
biserică, dacă nu i-a fost frică, este puţin cam 
riscată. Mi-a spus că conştiinţa naţională a oame- 
nilor trebuie ținută trează prin biserică şi că 
oamenii trebuie să ştie că a fost o Basarabie şi o 
Bucovină şi că este a noastră.” (id., 64) Când, în 
timpul anchetei, părintelui i se vor pune înainte 
aceste predici, el îşi va asuma „vina”: „Desigur că 
prin aceasta eu am luat în derâdere şi am discre- 
ditat activişti de partid în faţa cetăţenilor din 














Schitul „Sfânta Treime“ de Ia Breaza. 
Fotografia atașată cererii prin care părintele Florea 
solicita Episcopiei Cluj legalizarea schitului. 


Suciu de Sus. Asemenea manifestări am mai avut 
şi cu alte ocazii şi ele au la bază ideologia ce am 
primit-o şi mi-am însuşit-o în mişcarea legionară 
[...], precum şi nemulțumirile faţă de regim 
privind religia şi unele greşeli ce se petreceau şi 
pe care le comentam în mod nefavorabil.” 
(P695/1, 47) 

O notă interesantă, care rezumă rezistența 
anti-comunistă a părintelui, dar şi realismul său, 
este dată de inf. Mitică Alexa. Acesta fusese instru- 
it de Securitate să-l provoace pe părintele, 
spunându-i că vrea să întemeieze o organizație 
subversivă. Iată nota: „După serviciul religios a 
ținut o predică, crâmpeie mai importante sunt: 
Face legătura între suferințele lui Iisus Hristos şi 
modul în care este persecutat poporul de către 
comunişti şi spune: Voi sunteți mințiți şi batjo- 
coriți, sunteți umiliți și vi se spun toate minciu- 
nile de fariseii și cărturarii zilelor noastre, vă 
mint şi vă exploatează. Vă aduc în sat giulgi să vă 
faceți cămaşă şi postav să vă faceţi pantaloni, dar 
mai bine aţi umbla cu cămașa ruptă pe spate şi să 
vi se spună adevărul şi să nu vă mintă. Am obser- 
vat că toți oamenii din biserică au fost de acord cu 
ceea ce a spus popa [...]. 

În sfârşit a venit masa. Fiindcă nu serveşte 
ţuică, l-am tratat cu un pahar cu vin tare, pentru 
a-i putea face poftă de vorbă. Am spus eu: 

- Părinte, mi-a plăcut felul în care aţi pus 
problema în predica pe care aţi ţinut-o. 

Spune el: 

- Am spus-o din suflet, pentru că acest orop- 
sit de popor este minţit cu atâta neruşinare, încât 
nici cea mai grozavă perioadă din istoria 
românească nu a cunoscut aşa teroare [...]. Eu am 
simpatizat şi simpatizez mişcarea legionară, deşi 
aceasta este acum ceva irealizabil, nu am fost doc- 
trinar. Mişcarea legionară a fost condusă de un 
căpitan cu mâna de fier, avea la bază națiunea şi 
pe Dumnezeu. [...] Comuniştii n-au nici națiunea, 
nici pe Dumnezeu. 

Zic eu: ei cred în marxism. 

- O ideologie decadentă care nu are la bază 
nimic; cine nu crede în Dumnezeu nu are viaţă pe 
pământ. 

- Părinte vreau să-ți destăinuiesc ceva, mă 
bazez pe dumneata, ca pe un prieten bun şi mai 





anul IX e nr. 97 


35 





ROST 


REPERE 





ales ca pe un preot desăvârşit, dumneavoastră să- 
mi daţi sfatul şi eventual să mă ajutaţi. Am poves- 
tit toată situația cu organizaţia subversivă. A 
ascultat-o cu multă atenție şi apoi mi-a spus: este 
inutil să crezi că este posibil ca printr-o organiza- 
ție subversivă să schimbi situaţia acestor oropsiţi 
de români. A fost chiar aici în Suciu o asemenea 
organizaţie şi care a fost rezultatul? Zeci de ani de 
închisoare. A fost în Ungaria răscoală cu tot 
poporul, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat, 
morţi, oameni închişi şi mizerie. Aşa cum comu- 
niştii nu pot zdrobi Biserica şi credința, nici o 
organizaţie subversivă în Suciu sau Lăpuş nu 
poate distruge comunismul. Sfatul meu este să nu 
te ocupi cu aşa ceva, mai ales că eşti tânăr şi ai 
copii. Eu nu lupt printr-o organizaţie subversivă, 
lupt deschis, lupt cu Dumnezeu [alături], aici în 
acest sat este cuvântul meu primul şi apoi al celor 
de la partid, pot veni ei să zică orice, eu dacă spun 
numai o jumătate de cuvânt, pot face în Suciu 
orice vreau.” (1235975/1, 57-59) 

În fine, trebuie spus că, deşi părintele se 
manifesta împotriva nedreptăţilor regimului, el 
nu îi îndemna pe oameni la revoltă sau răzvră- 
tire, ci spre o atitudine de prudență, conform 
principiului de a „da Cezarului ceea ce este al 
Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui 
Dumnezeu.” (Lc. 20, 25) Aceasta se poate observa 
din mai multe note: „Într-o altă predică ţinută în 
primăvara aceasta, când Sfatul Popular a solicitat 
să comunice credincioşilor să predea cota de 
carne, după ce a comunicat, a afirmat: vedeţi voi, 
trebuie să ascultați şi de conducerea actuală, deşi 
nu este bună, fiindcă deși este bună sau rea, 
aceasta este de la Dumnezeu.” (id., 85) 

b. Legăturile cu Oastea Domnului 

Un alt motiv pentru care părintele a fost 
receptat ca duşman al regimului a fost activitatea 
sa din cadrul Oastei Domnului. Primele sale legă- 
turi cu Oastea datează încă din perioada interbe- 
lică, însă adevărata activitate părintele şi-o înce- 
pe în 1946, continuând-o apoi fără oprire până la 
arestarea din 1958. În prima perioadă, cea de la 
Cluj, părintele va forma la Biserica din Deal o pu- 
ternică comunitate ostăşească, despre care avem 
câteva note în dosarele Securităţii. Se remarcă 
încă de atunci atitudinea sănătoasă a părintelui 


în ceea ce priveşte Oastea Domnului, aceea de a 
încuraja râvna credincioşilor ostaşi, canalizând-o 
însă în sens corect şi păstrând-o sub acoperişul şi 
îndrumarea Bisericii. „Raportez următoarele,” 
scrie slt. Islai către plt. maj. Czakkel. „Şedinţa a 
fost ţinută de grupul Oastea Domnului, predica a 
fost ţinută de preotul ortodox Florea Mureşanu 
[...], care a amintit că el a umblat prin jud. Someş, 
prin mai multe comune unde a stat de vorbă cu 
baptiști, penticostalişti şi iehovişti. A spus că aces- 
te secte merg, pe o cale greşită, mai ales penti- 
costaliştii, care se roagă la Dumnezeu în mai 
multe limbi într-un timp. Şi sau [sic!] depărtat de 
Sfânta Biserică dar noi nu ne părăsim de biserica 
Ortodoxă. Sau cântat mai multe cântece. La sfâr- 
şit sau rugat, prin care au cerut ajutorul Dom- 
nului şi să trăiască Cultul Ortodox.” (id., 256) 

O serie de informaţii importante referitoare 
Ia legăturile sale cu conducătorii Oastei Domnu- 
lui, şi mai ales cu Traian Dorz, provin din decla- 
rațiile de la anchetă ale părintelui: „M-am întâlnit 
cu Traian Dorz pe la sfârşitul anului 1947 sau 
1948. [...] M-a întrebat cum se desfăşoară activi- 
tatea membrilor asociaţiei din Cluj, dacă sunt 
activi şi dacă ţinem adunări, la care eu i-am spus 
că am început în 1946 să ţin adunări în Biserica 
din Deal şi la început veneau foarte puţini, 6-10 
persoane, iar după aceea numărul lor a crescut în 
mod considerabil, ajungând la 100-150 de per- 
soane. l-am mai spus că membrii asociaţiei sunt 
activi, iau cuvântul în adunări şi respectă dog- 
mele. El mi-a dat îndrumarea ca ei să-şi desfă- 
şoare în continuare adunările în biserică şi pe cât 
posibil să fie menţinuţi sub controlul şi îndru- 
marea mea, după care ne-am despărțit. Apoi, eu 
am urmat indicaţiile lui Dorz Traian, continuând 
activitatea şi după interzicerea acestei asociaţii.” 
(P695/1,81) 

După eliberarea sa din prima detenţie, pă- 
rintele Florea îşi va continua lucrarea duhovni- 
cească în cadrul Oastei Domnului. Mutat în Suciu, 
el ia legăturile cu ostașii din sat şi devine con- 
ducătorul lor. Până la arestarea din 1958 va par- 
ticipa la mai multe adunări ostăşeşti, atât în Suciu 
cât şi în satele vecine, propovăduind cuvântul lui 
Dumnezeu, tâlcuind Scripturile şi îndemnându-i 
pe oameni la o viață cât mai aproape de Biserică. 





36 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





Părintele vedea în Oastea Domnului un bun 
mijloc de misiune în rândul laicilor şi mai ales al 
tinerilor. Deoarece în 1948 Oastea Domnului fu- 
sese scoasă în afara legii, adunările erau organi- 
zate sub pretextul unor nunți, botezuri sau şeză- 
tori. Despre aceste adunări părintele va fi intero- 
gat săptămâni în şir, în cele mai mici detalii. În 
declaraţiile sale va încerca mereu să ia asupră-și 
vina de a-i fi „instigat” pe oameni. Acest lucru, cât 
şi limbajul tipic securistic - în care se repetă până 
la refuz expresii ca „asociaţie ilegală”, „interzisă” 
etc. -, poate fi văzut din următoarea declaraţie: 
„Din inițiativă proprie am aderat şi am activat în 
cadrul acestei asociaţii ilegale, având un impor- 
tant rol în organizarea unor adunări ilegale, 
nunți şi botezuri ale membrilor acestei asociaţii 
interzise şi fiind un element apropiat, prin con- 
vingeri şi activitate, de conducătorii pe ţară ai 
acestei asociaţii ilegale, ca Dorz Traian şi Pop Ale- 
xandru. [...] Prin această asociaţie ilegală, eu am 
văzut un mijloc potrivit pentru atragerea cetățe- 
nilor şi a tineretului la o viață cât mai mistică, 
pentru a-i sustrage de Ia viaţa culturală organiza- 
tă de regim şi de la viața politică şi m-am folosit 
de ea în acest sens, până la data când am fost are- 
stat.” (id., 87) 

Părintele va continua şi legăturile sale cu 
conducătorii Oastei Domnului, anume cu Traian 
Dorz şi Pop Alexandru. Acesta din urmă va devia 
mai târziu pe linia sectară a Oastei!0, în ciuda sfa- 
turilor părintelui. Astfel, într-o scrisoare păstrată 
la dosar, Pop Alexandru spune: „Mă rog Domnu- 
lui neîncetat să vă răsplătească din plin pentru 
toate poveţele şi sfaturile ce ni le-aţi dat la timp şi 
cari pentru mine au fost de un real folos.” Între- 


bat de securiști, părintele explică: „Pop Alexan- 
dru şi-a desfăşurat mult timp activitatea în cadrul 
grupei Oastei Domnului ce frecventa Biserica din 
Deal, unde eu serveam ca preot, şi acolo am 
dezbătut la adunări multe probleme privind dog- 
mele acestei asociaţii şi activitatea ei, printre 
altele sfătuindu-l ca membrii asociaţiei să-şi 
desfăşoare adunările şi să-şi facă programul pe 
cât posibil în biserici, lucru cu care el a fost de 
acord.” (id., 86) Iar despre Traian Dorz avem ur- 
mătoarea declaraţie, din care se vede şi lupta pe 
care acesta a dus-o pentru legalizarea Oastei: „În 
primăvara anului 1958 m-am întâlnit cu Dorz 
Traian în fața catedralei din Cluj şi cu acea ocazie 
mi-a comunicat că toate tratativele pe care le-a 
dus cu Patriarhia şi cu Departamentul Cultelor au 
eşuat, întrucât Patriarhia nu este de acord cu 
punctele lor de vedere privind funcționarea 
legală a Oastei Domnului şi de aceea va trebui de 
acum înainte să fim foarte atenți, să nu mai ţinem 
nici un fel de adunări deschise.” (id., 82-83) 

c. Legăturile cu Mănăstirea Vladimireşti 

Un aspect interesant şi inedit din viața părin- 
telui Florea îl constituie legătura sa cu Mănăstirea 
Vladimireşti. Fenomenul de la Vladimireşti, care 
stârneşte până azi controverse, îşi aşteaptă încă 
un cercetător obiectiv şi competent!!. În orice 
caz, părintele Florea a avut legături foarte strânse 
cu mănăstirea, lucru dovedit din plin şi de dosa- 
rele Securităţii. Mergând pe firul declaraţiilor de 
la anchetă ale părintelui, cât şi pe unele note in- 
formative, vom încerca să rezumăm aceste legă- 
turi. 

În perioada 1942-1946, Silviu Iovan (viitorul 
părinte Ioan) l-a avut ca profesor la Academia 


9 Aceste expresii, cât şi altele ca „sustragerea oamenilor de Ia viaţa culturală şi politică organizată de regim”, se 
găsesc identic în toate declaraţiile, atât ale părintelui cât şi ale celorlalți martori. Aceasta ne dă o imagine foarte 
sugestivă despre modul în care au fost luate declaraţiile. E demn de remarcat că acest ton se găseşte cu 
precădere la un singur anchetator, maj. C. G., schimbându-se complet odată cu schimbarea anchetatorului. 


10. Dorz, Traian, Hristos - mărturia mea, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005. 


11 Nu este aici locul pentru o analiză a fenomenului.Vom spune însă că, în ciuda certelor devieri de mai târziu, 
acesta a avut, mai ales în prima fază, şi aspecte pozitive. Nu poate fi trecută cu vederea vehementa luptă anti- 
comunistă, faptul că - în plină persecuție ateist-bolşevică - mănăstirea atrăgea săptămânal mii de credincioşi, 
că era cea mai puternică obşte monahală din ţară, din care făceau parte şi personalități marcante, precum 
cunoscuta poetă Teodosia Zorica Laţcu sau maica Mihaela Iordache, moartă martiric în închisoarea de la 
Miercurea Ciuc. Într-adevăr, nu se poate trece nici peste marea cantitate de jerttă pe care au dat-o părintele 
loan Iovan şi multe dintre maici în închisorile comuniste, toate lucruri care dovedesc că, cel puţin în parte, 


frumos la Gherla!, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2008. 





anul LX e nr. 97 37 





ROST 


REPERE 





Teologică din Cluj pe părintele Florea, timp în 
care între cei doi s-a legat o strânsă prietenie, ba- 
zată pe respect reciproc, ce va continua întreaga 
viață. Ajuns apoi duhovnic al Mănăstirii Vladimi- 
reşti, părintele Ioan Iovan îi face o vizită părin- 
telui Florea în anul 1950, invitându-l la mănă- 
stire. Pentru prima dată părintele Florea ajunge 
acolo în iunie 1950, rămânând câteva zile. Se lea- 
gă de mănăstire, astfel că în perioada următoare 
vor urma mai multe vizite. Pe lângă Maica Vero- 
nica, se împrieteneşte cu diferite maici, printre 
care şi Maica Teodosia Laţcu şi Maica Mihaela 
Iordache. În toamna anului 1950 petrece trei 
săptămâni la mănăstire, participând la slujbe şi 
ținând predici. 

În toamna anului 1953, proaspăt eliberat 
din închisoare, va merge la mănăstire împreună 
cu soţia sa, cei doi hotărând de comun acord să se 
despartă pentru ca părintele Florea să poată ră- 
mâne la Vladimireşti. „Eu cu mare bucurie am 
fost de acord cu aceasta,” mărturiseşte la anchetă 
părintele, „şi am făcut imediat cerere către Epis- 
copia din Galaţi ca să fiu primit ca duhovnic, însă 
cererea mi-a fost respinsă şi astfel am fost nevoit 
să mă reîntorc acasă, rămânând însă foarte ataşat 
mişcării mistice ce luase naştere la Vladimireşti şi 
fiind hotărât să ajung până la urmă preot acolo.” 
(id., 109) Pentru a putea dovedi că este monah, 
va face o cerere de închinoviere la Mănăstirea 
Rohia. În ianuarie 1954, îmbolnăvindu-se părin- 
tele Ioan, părintele Florea este chemat la Vladimi- 
reşti pentru a-l suplini. Ajuns acolo trimite o nouă 
cerere, de astă dată Episcopului Antim al Buzău- 
lui, pentru a fi primit ca duhovnic. Se loveşte însă 
din nou de refuz, astfel că în martie 1954 este 
nevoit să se întoarcă la Suciu. Rămâne însă legat 
de mănăstire şi îşi ia chiar sarcina de a răspândi 
„lucrarea de la Vladimireşti”, adică - în limbaj 
securistic - „metodele de activitate de acolo, care 
erau menite [...] să cuprindă mase cât mai mari, 
care să fie educate în spiritul de sacrificiu şi de 
fanatism mistic, în spirit naționalist şi anti-ateu, 
deci împotriva ideologiei comuniste.” (id., 111) În 


acest sens îl duce la Vladimireşti pe starețul de 
atunci al mănăstirii Rohia, părintele Iustinian 
Chira. 

În februarie 1955 are loc o nouă vizită la 
mănăstire. Părintele Ioan tocmai compusese me- 
moriul său către Sfântul Sinod, „un fel de rechi- 
zitoriu împotriva episcopilor, în care îi acuza că 
au vândut Biserica şi pe sine comuniștilor.” (id. 
112) Părintele Florea va contribui la redactarea şi 
răspândirea memoriului, ducând el însuşi exem- 
plarul pentru Episcopul Nicolae Colan din Cluj. 
După arestarea Părintelui loan Iovan şi risipirea 
mănăstirii, Părintele Florea rămâne unul dintre 
puținii - dacă nu chiar singurul - clerici care sus- 
ține şi sprijină obştea de la Vladimireşti. Întrebat 
de securişti despre rolul său în obşte, el va răs- 
punde: „Întrucât am fost la mănăstirea Vladimi- 
reşti unde am oficiat Liturghii, afirmându-mă ca 
un duhovnic al personalului de acolo, şi ţinând 
cont că am fost profesor la universitate numitului 
Iovan Silviu, eu eram privit de elementele 
duşmănoase regimului de acolo ca un părinte 
sufletesc, şi de altfel în scrisorile ce mi le-au trim- 
is de multe ori m-au numit Părintele nostrul5şi 
mai ales după închiderea mănăstirii, multe din 
fostele călugărițe de acolo îmi cereau verbal şi 
prin scrisori sprijin moral, îndrumări, sfaturi şi 
cuvinte de încurajare, considerându-mă un ade- 
vărat conducător moral al lor. Eu în acest sens 
le-am satisfăcut cerinţele, încurajându-le pentru 
a-şi menține poziţia fanatică faţă de organele de 
stat.” (id., 112-113) La poziţia sa de conducător 
moral a contribuit şi o scrisoare pe care părintele 
Ioan a izbutit să o trimită din închisoare, prin 
care îl numea pe părintele Florea duhovnic al 
maicilor până la ieşirea sa din închisoare. 

După arestarea părintelui loan şi a unora 
dintre maici, părintele Florea va face un gest miş- 
cător, traducând o scurtă scriere a Sf. loan Gură 
de Aur - o adevărată perlă patristică - intitulată 
„Către episcopii, preoţii şi diaconii aruncați în 
temniță pentru evlavia lor.” Va multiplica această 
scriere şi va căuta să o răspândească printre 


12 La anchetă, securiştii se vor interesa anume asupra legăturilor dintre părintele şi aceste maici. La percheziţia de 
la arestare, părintelui îi vor fi găsite mai multe poezii ale Zoricăi Laţcu, unele cu conținut vădit anti-comunist. 
De asemenea, mai multe note informative vorbesc despre prietenia dintre el şi Maica Mihaela Iordache. 


13 În dosarul părintelui se păstrează mai multe scrisori de La diferite maici de la Vladimireşti, printre care şi două 
scrisori de la Maica Veronica. În ele se simte un ton foarte afectuos şi filial. 





38 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 














maicile risipite, încercând chiar să o facă să ajun- 
gă în închisoare la părintele Ioan şi la celelalte 
maici. Bineînţeles, scrisoarea - prezentă la dosar 
- va constitui în ochii securiştilor o adevărată 
„circulară”, prin care se urmărea „fanatizarea ele- 
mentelor ce eventual vor fi arestate şi trezirea 
urii contra organelor represive ale statului demo- 
crat popular” (id., 98) Pe lângă această scrisoare, 
părintele a căutat să sprijine obştea risipită pe 
orice altă cale: „În discuţiile ce le-am purtat i-am 
părtinit, am căutat să popularizez exemplul lor ca 
demn de urmat şi am acuzat organele de stat că în 
mod nedrept i-au arestat, numai pentru credința 
lor, căutând să creez nemulțumiri şi rezistență.” 
(id., 113) 

O foarte interesantă notă informativă din 
închisoare, dată la 17 aprilie 1955, surprinde ex- 
celent legăturile dintre părintele Florea şi Mănăs- 
tirea Vladimireşti. Vorbeşte părintele Ioan Iovan: 
„Preotul Mureşanu este un mare naţionalist, un 
luptător hotărât şi curajos; cu toate că a fost şi el 
închis cca. 1 an jumătate în închisoare, nu s-a spe- 











riat şi nici nu s-a schimbat, ba din contră, a ieşit 


mai întărit. A fost singurul preot de acord cu acţi- 
unea noastră, a celor de la Vladimireşti, şi ne-a 
încurajat; mai târziu a luat şi el parte la acțiunea 
noastră. O lună şi jumătate cât am fost eu bolnav, 
m-a înlocuit la slujbele de la biserica mănăstirii. 
Predicile sale la Vladimireşti au fost tot atât de 
hotărâte şi de curajoase ca şi ale mele; pentru 
aceasta s-a pus în conflict cu arhiereii noştri, cu 
care a avut discuţii şi pe care i-a înfruntat. Noi, cei 
de la Vladimireşti, ne hotărâsem să-l aducem la 
Vladimireşti; în intenţia lui era să se călugăreas- 
Că, cu asentimentul soţiei sale. Preotul Mureşanu 
este ardelean; are stofă de conducător, mi-a fost 
profesor, îl cunosc bine. Ca şi preotul Mureşanu, 
soţia sa este o înfocată naționalistă. Înaintea soţu- 
lui a fost şi ea arestată şi trimisă la canal, a ieşit 
din închisoare mai întărită. [...] Preotul Mureşanu 
mi-a dat materialul necesar la întocmirea memo- 
riului în legătură cu canalul, cu morţii de acolo 
care se înmormântau fără preoți, mi-a povestit 
despre ororile de la canal; de altfel, preotul 





anul [X e nr. 97 


39 





ROST 


REPERE 





Mureşanu a fost de acord cu memoriul în totali- 
tatea lui. [...] După eliberarea din închisoare, preo- 
tului Mureşanu nu i s-a mai dat parohie în Cluj, 
fiind naţionalist înfocat şi cu priză serioasă în 
massa românilor de acolo, a fost îndepărtat 
dându-i-se o parohie Ia ţară.” (1235975/1, 153-154) 

d. Pelerinajele la mănăstiri 

Printre acuzaţiile aduse părintelui a fost şi 
aceea că, în perioada cât a slujit la Suciu, a făcut 
împreună cu credincioşii mai multe pelerinaje la 
mănăstiri, urmărind - evident! - „să contracare- 
ze colectivizarea agriculturii prin sustragerea oa- 
menilor de la muncile agricole,” cât şi să pregă- 
tească terenul pentru întemeierea unui „schit ile- 
ga”. Cel puţin această a doua acuzaţie e adevăra- 
tă, cum vom vedea îndată. O descriere a pelerina- 
jelor sale se păstrează la dosar, sub forma unei 
scrisori - cu data de 6 aprilie 1958 - pe care pă- 
rintele Florea a adresat-o episcopului Nicolae Co- 
lan, căutând să-l convingă de necesitatea înte- 
meierii schitului din Breaza. Iată câteva fragmen- 
te: „Din toamna anului 1953 şi până în toamna 
anului 1957 am făcut 15 pelerinaje pe la mănă- 
stiri cu grupuri de credincioşi din Suciu de Sus, 
variind între 10 şi 400. Unii dintre ei au avut 
prilejul să viziteze cele mai importante vetre mă- 
năstireşti din ţară, de la Putna la Curtea de Argeş 
şi de la Moiseii Maramureşului şi Bixadul Oaşului 
la Cernica Sfântului Calinic. Credincioşii şi-au ple- 
cat genunchii în faţa sfintelor moaşte ale tuturor 
sfinţilor din țară, afară de Sf. Grigorie Decapoli- 
tul, singurul care-i mai aşteaptă. [Pelerinajele] 
le-au pus inima în contact direct cu comoara su- 
fletului străbun ce arde neadormit în vetrele sfin- 
telor mănăstiri şi le-a trezit nostalgia după vetrele 
mănăstirilor transilvane arse de pizmaşi, dar a 
căror amintire mai fumegă în legendele locale şi 
în toponimii.” (id., 279) 

e. Întemeierea schitului de Ia Breaza 

În timpul primei sale detenţii la Canal părin- 
tele hotărăşte ca, după eliberare, să întemeieze 
un schit cu viaţă de obşte. Ajuns la Suciu, va găsi 
prilejul potrivit pentru a-şi împlini hotărârea. 
Astfel, încă din primele note informative de după 
eliberarea sa pot fi văzute demersurile pe care le- 
a făcut pentru aceasta. Mai întâi găseşte la Suciu, 
într-un cătun aflat la ieşirea din sat, numit Brea- 


za, un loc potrivit pentru mănăstire. Se îndreaptă 
apoi spre Mănăstirea Vladimireşti, cerând aju- 
torul Părintelui loan Iovan şi al Maicii Veronica. 
În timpul vizitelor la mănăstire din anii 1953- 
1954 se sfătuieşte cu cei doi în privința înteme- 
ierii schitului, deoarece dorea ca noul aşezământ 
să fie în duhul şi după modelul Mănăstirii de la 
Vladimireşti. Pe lângă îndrumări şi încurajări, 
părintele Florea va primi şi un însemnat ajutor 
material. În anul 1954, sub înrâurirea lui, două 
tinere din Suciu - Pop Ludovica şi Marchiş loana 
- hotărăsc să îmbrăţişeze viața călugărească, 
închinoviindu-se la Vladimireşti. Gândul părin- 
telui era ca ele să se formeze acolo în viața mona- 
hală, urmând ca apoi să se întoarcă la Breaza pen- 
tru a forma noua obşte. Acest gând nu s-a mai 
împlinit datorită desființării mănăstirii în 1955. 
Cele două surori s-au întors la Suciu ca vieţui- 
toare de mănăstire, în schitul din Breaza, rămâ- 
nând astfel în ciuda presiunilor organelor de stat, 
care le acuzau de port ilegal de uniformă. 

În toamna anului 1954, părintele cumpără 
un pământ la Breaza şi material de construcție. În 
acelaşi timp, prin cuvântările sale, dar şi prin 
pelerinajele la mănăstiri, el îi va pregăti pe cre- 
dincioşi pentru întemeierea schitului. De aceea, 
atunci când, în mai 1955, face apel în rândul săte- 
nilor pentru a ajuta la construcţie, mulți vor 
răspunde cu entuziasm. Lucrările au început la 13 
mai şi au durat până la 13 iunie - exact o lună! -, 
timp în care schitul a fost înălțat. „În afara muncii 
fizice,” va declara părintele la anchetă, „zilnic, 
dimineața, la amiază şi seara făceam rugăciunea 
în comun, le citeam din diferite cărți mistice şi 
cântam în comun cântări ale Oastei Domnului. 
Prin aceste metode de propagandă mistică am 
reuşit să mobilizez un număr atât de însemnat de 
oameni.” (id., 91) 

În perioada ce a urmat, mai mulți săteni au 
făcut o serie de donaţii - mai ales loturi de pă- 
mânt - față de schit. O familie şi-a donat întreaga 
avere. Actele de donaţie, păstrate la dosar, au fost 
compuse de părintele Florea după modelul vechi- 
lor danii mănăstireşti şi sunt de o mare frumuse- 
țe. Bineînţeles, securiştii au reuşit să găsească şi 
în ele aluzii de împotrivire faţă de regim. Aceste 
acte de donaţie, împreună cu cererea de apro- 





40 


anul IX e nr. 97 


REPERE 





ROST 





bare a schitului, părintele le va trimite Episcopiei 
din Cluj în primăvara anului 1958. Pentru a-şi 
motiva hotărârea întemeierii schitului - pentru 
care nu avea nici aprobare legală şi nici încuvi- 
ințarea episcopului - el va pune noul aşezământ 
sub semnul împlinirii a zece ani de la reîntregirea 
Bisericii ardelene, prin revenirea greco-catolici- 
lor la Ortodoxie. Acest schit nu făcea altceva de- 
cât să întărească unitatea bisericească, mai ales 
într-o fostă parohie greco-catolică, motiv pentru 
care părintele a intitulat noul aşezământ „Schitul 
Reîntregirii”. Spicuim dintr-un act de donaţie: 
„Noi, mai jos subscrişii, din parohia Suciul de Sus, 
foşti greco-catolici, acum reveniți la legea strămo- 
şească creştină ortodoxă, întru cinstea jubileului 
de 10 ani de la Reîntregirea bisericească a româ- 
nilor din Transilvania, donăm Sfintei Episcopii a 
Clujului din pământurile noastre [...]. Această 
donaţie să fie socotită ca o pecete stătătoare a 
istoricului act al reîntregirii, încredințați fiind că 
întărirea şi nezdruncinata ei dăinuire are 
neapărată trebuință de Mănăstirile şi schiturile 
de care sufletul românilor din Transilvania a fost 
văduvit prin dărâmarea şi arderea celor peste 
150 de mănăstiri şi schituri la anul 1762 de către 
puterea imperialismului habsburgic, vrăjmaş 
poporului.” (id., 270) 

Există, de asemenea, şi un act de donaţie 
semnat de părintele Florea, prin care dona între- 
gul schit Episcopiei din Cluj. Scrie el: „Tatăl, Fiul şi 
Duhul Sfânt, Treimea cea întru tot sfântă şi pre- 
amărită, să facă din acest schit vatră de lumină şi 
de mântuire pentru neamul meu românesc aşe- 
zat în aceste părţi ale Țibleşului, milostivindu-se 
şi spre mine păcătosul cu dar de mântuire. Pri- 
meşte, Doamne, jertfa ce s-a adus. Căci Tu, Doam- 
ne, ne-ai dat această țară frumoasă, pe care Maica 
Fiului Tău şi Mântuitorului nostru şi-a ales-o să-i 
fie Grădină. Ție să cuvine să Ţi-o închinăm şi Ţie 
să-Ţi ridicăm altare în toate văile ei fermecător de 
frumoase. Şi fă Doamne ca să răsară iar pe pla- 
iurile Transilvaniei schiturile şi mănăstirile care i- 
au fost odinioară podoabă, iar neamului cetăți de 
apărare şi mântuire a sufletului. Dezbinarea le-a 
dărâmat. Acum suntem iarăşi una. Cheamă-le la 
viață, Părinte Atotputernice şi Bun.” (id., 275) 

În ciuda tuturor eforturilor, cererea de lega- 


lizare a schitului a rămas fără răspuns. Cu cunos- 
cuta sa perseverență, părintele nu s-a lăsat abă- 
tut. A încercat chiar o altă soluţie, aceea de a dona 
schitul mănăstirii Arad-Gai, care urma să-l folo- 
sească drept casă de odihnă. Oricum, în a doua zi 
de Rusaliia anului 1958, la 11 iunie, de sărbătoa- 
rea Sfintei Treimi, părintele va sfinți schitul fără 
să fi primit un răspuns de la episcopie, în pre- 
zența a peste 2000 de credincioşi, „promițând ce- 
lor prezenţi că în anul acesta va face sfințire de 
mănăstire chiar cu episcopul, în ciuda tuturor.” 
(1235975/1, 90) Nu va mai apuca însă, pentru că 
la două săptămâni va fi arestat. 

De altfel, trebuie spus că întreaga afacere cu 
întemeierea schitului a fost ceea ce i-a iritat pe 
securişti cel mai mult. Nu se putea ca în plină 
perioadă de colectivizare a agriculturii, un sat 
întreg să lucreze pentru întemeierea unui „locaş 
de misticism” şi să doneze terenuri unui „duşman 
al regimului de democraţie populară.” Mereu şi 
mereu revin acuzaţiile că i-a sustras pe oameni de 
la muncă-,membri GAC”, „membri de întovără- 
şire” - şi că a căutat să-şi facă o gospodărie cât 
mai întinsă, „aducând daune şi greutăţi muncii de 
colectivizare a agriculturii.” (P695/1, 94) 

De aceea, credem că tocmai întemeierea 
acestui schit a pecetluit soarta părintelui Florea. 


4. Arestarea. Memoriul 
sătenilor. Procesul, 
condamnarea și moartea 
părintelui 


Conform datelor aflate în dosare, arestarea 
părintelui a avut loc în seara zilei de 26 iunie 
1958, la orele 22.00. Primele interogatorii, la Se- 
curitatea din Baia Mare, au început chiar a doua 
zi, ancheta durând 11 luni de zile. În sat, aresta- 
rea părintelui a pricinuit o mare tulburare. Cir- 
culau multe zvonuri, printre care şi faptul că 
părintele fusese dus la Episcopie la Cluj, pentru a 
fi mutat în altă parohie. Astfel apare între săteni 
gândul de a trimite un memoriu Episcopiei, în 
care să ceară retrimiterea părintelui în parohie. 
Până la urmă, sarcina redactării memoriului a 
căzut asupra unui tânăr seminarist, în vârstă de 





anul IX e nr. 97 


41 





REPERE 











19 ani, Gavril Burzo, ucenic apropiat al părin- 
telui, care se afla în vacanță în Suciu. În seara zilei 
de 17 august 1958, după vecernie, în casa lui loan 
Chindriş (bunicul lui Burzo) s-au strâns mai mulți 
săteni şi, sub îndrumarea lor, tânărul a scris 
memoriul. Vestea s-a răspândit şi mai mulţi cre- 
dincioşi au trecut pe la casa lui Chindriş pentru a-l 
semna. Apoi s-au format trei echipe de câte doi 
oameni care au mers prin sat pentru a strânge 
semnături. În total, 454 de săteni au semnat 
memoriul, arătând de câtă dragoste şi respect se 
bucura părintele între suceni. 

În memoriu, după ce îşi arată mai întâi bucu- 
ria pentru trecerea lor la Ortodoxie, credincioşii 
îşi exprimă mulțumirea faţă de prezența părin- 
telui Florea între ei: „Tot atât de mulțumitori sun- 
tem şi faţă de conducerea bisericească că ne-a tri- 
mis aici pe preotul Florea Mureşanuu, prin a cărui 
cultură, hărnicie şi jerttă am ajuns să înțelegem 
superioritatea credinței noastre ortodoxe.” Apoi, 
sătenii încearcă să dovedească nevinovăția părin- 
telui, amenințând chiar că, în cazul în care cer- 
erea lor nu va fi ascultată, vor trece cu toţii la sec- 
tari: „Timp de 5 ani cât a stat în mijlocul nostru, 
noi nu l-am fi putut considera că ar fi contra stă- 





Mănăstirea Bârsana 


pânirii noastre, ci din contră a participat cu 
poporul la orice sarcină propusă de organele 
locale, aceasta întărind-o de mai multe ori în 
predici prin cuvintele Sfintei Scripturi: Daţi 
Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al 
lui Dumnezeu. [...] Noi nu ştim cauza eveni- 
mentelor petrecute cu Sfinția lui, găsindu-l nevi- 
novat în toate. De aceea cu onoare vă rugăm să 
ne eliberați pe Părintele Florea Mureşanu, tri- 
mițându-l din nou în parohia noastră ca să ne păs- 
torească mai departe; că dacă nu, noi, după cum 
de bună voie am trecut la credința strămoşească 
ortodoxă, aşa, de bună voie vom trece cu toţii la 
pocăiţi.” (id., 358-359) 

Bineînțeles, memoriul nu a putut rămâne 
fără consecinţe. În ziua de 23 septembrie, Gavril 
Burzo, Gavrilă Ciceu (paracliserul bisericii din 
sat) şi loan Chindriş au fost arestaţi. loan 
Chindriş nici măcar nu fusese prezent în timpul 
redactării memoriului. Cei trei vor fi judecaţi şi 
condamnaţi împreună cu părintele, ancheta lor 
desfășurându-se după aceleaşi tipare ca şi a lui. 
De pildă, dacă primele declaraţii ale lui Gavril 
Burzo au un caracter mai firesc, odată cu intrarea 
în acţiune a anchetatorului C. G. tonul se schimbă 





42 


anul [X e nr. 97 


REPERE 





ROST 





radical. Într-o clasică mostră de logică securistă, 
auto-incriminarea lui Gavril Burzo sună cam aşa: 
„Prin acest memoriu, în mod nejust şi nedrept i- 
am luat apărarea arestatului Mureşan Florian, 
susținând că ar fi nevinovat, cerând eliberarea lui 
şi astfel implicit calomniind organele care lau 
arestat.” (id., 341) Comentariile sunt de prisos. 

Procesul - bineînțeles o parodie - a avut loc 
în data de 8 aprilie 1959, iar sentința a fost pro- 
nunțată pe 17 aprilie. Părintele a fost condamnat 
la 20 de ani de muncă silnică pentru „crima de 
uneltire contra ordinei sociale prin agitație”. 
Pentru aceeaşi vină, Burzo Gavril a fost con- 
damnat la 6 anii, Ciceu Gavrilă la 4 ani, iar 
Chindriş loan la 3 ani de închisoare (cf. id., 504). 

Din păcate, despre viaţa în detenţie a părin- 
telui nu ştim mai nimic. Dosarul lui de peniten- 
ciar (P695/5) cuprinde doar 15 file. În cursul anu- 
lui 1959, părintele a trecut prin închisorile de la 
Baia Mare, Satu Mare, Cluj şi Gherla, ajungând în 
acelaşi an la Aiud, unde a şi murit câţiva ani mai 
târziu. Un lucru important care se clarifică din 
dosar este data morţii părintelui: aceasta este 4 
ianuarie 1963, iar nu 1961 cum se credea până 
acum. Aceasta este limpede dovedit de mai multe 
documente din cadrul dosarului, precum certifi- 
catul de deces (f. 5), referatul medical (f. 4) şi pro- 
cesul verbal de înhumare (£. 2). În referatul medi- 
cal se arată că părintele se îmbolnăvise din luna 
ianuarie 1962 de ciroză hepatică, fiind internat la 
spitalul penitenciarului în martie 1962. S-a pro- 
pus inclusiv o operaţie, însă starea lui de slăbire 
nu a permis aceasta. Tratamentul (?) nu a dat 
roade şi, „în dimineaţa zilei de 04.01.1963, starea 
generală se prăbuşeşte fulgerător şi se sucombă 
Ia orele 08.00”. Părintele avea 55 de ani. 


Concluzie 


Întreaga viață a părintelui Florea s-a desfăşu- 
rat pe două coordonate esenţiale: pe de o parte 
cea a dragostei față de Dumnezeu şi față de valo- 


rile creştine, şi pe de alta cea a dragostei față de 
neamul său românesc. De aici a luat naştere ati- 
tudinea sa anti-comunistă, deoarece el percepea 
comunismul ca pe o ameninţare directă la adresa 
celor două valori care însuflețeau viața sa. Aceas- 
tă atitudine nu avea atât un substrat politici5, cât 
unul teologic şi spiritual. El se împotrivea unei 
ideologii militant atee, care urmărea să dezrădă- 
cineze credința în Dumnezeu din sufletul omului 
şi să distrugă bazele societăţii tradițional-creştine 
româneşti. Acest lucru poate fi văzut şi din chiar 
ultima declarație dată de părintele la anchetă: „În 
concluzie: față de pericolul pe care-l prezenta!€ 
mişcarea muncitorească internaţională şi comu- 
nismul față de Biserică şi religie, o bună parte din 
activitatea mea mi-am închinat-o luptei împotriva 
ideologiei comuniste, a mişcării comuniste şi 
muncitoreşti internaționale din România, deoa- 
rece aceasta era convingerea mea.” (P695/1, 121) 
Astfel, aşa-numita „activitate duşmănoasă” pe 
care Securiştii i-o imputau părintelui că o desfă- 
şura „sub masca” religiei, nu era propriu-zis „sub 
masca”, ci în numele religiei, în numele credinţei 
în Dumnezeu. Prin sine, prin însăşi firea ei, cred- 
ința în Dumnezeu se împotriveşte comunismului 
(Şi invers). 

Atitudinea şi lupta anti-comunistă a părintelui 
pot fi urmărite încă din primii ani ai vieții sale, din 
timpul perioadei interbelice, ele continuând cu 
consecvență şi perseverenţă şi după înstăpânirea 
comunismului în România. Din dosarele Secu- 
rităţii reiese că pentru această atitudine a sa, părin- 
tele a fost urmărit, prigonit, îndepărtat din zonele 
de influență ale societăţii şi până la urmă arestat. 
Această atitudine a sa a dus, în cele din urmă, la 
moartea sa martirică din închisoarea de la Aiud, la 
4 ianuarie 1963. De aceea considerăm că părintele 
Florea Mureşanu poate fi socotit fără şovăială 
drept un mărturisitor al dreptei credinţei în 
Hristos împotriva materialismului ateu comunist 
şi un erou al neamului românesc. 

Veşnică să-i fie pomenirea! 


14 După eliberare, Gavril Burzo va îmbrăţişa viața monahală şi va ajunge preot chiar în satul natal. În anul 1990 
va face demersurile pentru redeschiderea Schitului „Sfintei Treimi” de la Breaza, devenindu-i - până azi - 


duhovnic. 


15 Deşi, în treacăt fie spus, politica nu ar trebui demonizată şi exclusă atât de dualist din sfera de preocupări a 
creştinului. Un creştin, şi prin urmare şi un preot, poate şi chiar trebuie să facă politică. Politica lui Hristos. 
16 Aici, securiştii au tăiat, scriind deasupra „eu am apreciat că-l prezenta”. 





anul IX e nr. 97 


43 





INTERVIU 





Pr. Andrew Philips: 


„Criza de azi e o consecinţă 
a păcatelor noastre“ 


- Părinte Andrew Philips, cât de conştienţi 
sunt creştinii de azi despre faptul că „aparțin altei 
lumi” (aşa cum aţi spus într-un interviu pe care ni 
Laţi acordat în primăvara anului 2009)? De ce nu 
ne „Împotrivim păcatului până la sânge” (ct. 
Evrei 12, 4)? 

- Suntem în lume, dar „nu din lume” (cf. 
loan 15, 19), iar această afirmaţie conţine o 
aparentă contradicţie, o tensiune, dar tensiunile 
pot întotdeauna fi constructive. Criza de azi - în 
greacă, criză înseamnă judecată - reprezintă 
consecința faptului că oamenii nu-şi mai dau sea- 
ma că nu aparțin lumii. Mulţi nu sunt câtuşi de 
puțin conştienţi de acest fapt; văd doar un destin 
pământesc pentru umanitate. Conform lor, me- 
nirea noastră este de a deveni îngrăşământ natu- 
ral, pentru că un destin pământesc se sfârşeşte 
mereu în moarte. Ei consideră că această iluzie 
drăcească de a ne imagina că suntem „din lume” 
le face viața mai uşoară, pentru că înseamnă ab- 
solvirea de orice responsabilitate în faţa 
Eternităţii, în faţa lui Dumnezeu. Asta înseamnă 
fuga de realitate. 

A rezista, a te împotrivi păcatului este dificil, 
deoarece Împărăţia Cerului se ia numai prin efor- 
turi mari (cf. Matei 11, 12). Şi ce este Biserica, la 
urma urmei? Este singura „Mişcare de Rezistență” 
adevărată din lume, singurul „Front al Salvării”. 
Mi-aduc aminte de Revoluţia din 1989, când aţi 
avut un „Front al Salvării Naţionale”, condus de 
Petre Roman. Ştiam că nu va reuşi, că nu veți face 
decât să treceţi de Ia o tiranie (comunismul) la 
alta, a Mamonei, pentru că nu a reprezentat ade- 
văratul Front al Salvării Naţionale. Adevăratul şi 
singurul vostru Front al Salvării Naţionale este 
Biserica Ortodoxă Română. Dar rezistența (în 
fața păcatului, n.n.) este dificilă, pentru că sun- 
tem leneşi. Mult mai uşor este să te dai cu valul, să 
mergi cu lumea, decât să te opui ispitelor şi deşer- 














tăciunilor ei. Dar fiţi avertizați, această cale este 
sinucidere spirituală. În Vest, e evident. 

- Care este legătura dintre diticultățile finan- 
ciare şi judecata lui Dumnezeu. Cum adică prin 


II) 


„Criză” înțelegem „judecată”, cum spuneţi? 

- "Toate necazurile omului îşi au originea în 
păcatele sale. Dacă n-ar fi fost păcatul, omul s-ar fi 
aflat şi-acum în Rai. Putem folosi sintagme lungi 
ca „necazuri financiare” dar, de fapt, se defineşte 
printr-un singur cuvânt, mult mai simplu, „lăco- 
mie”. Ideea este că tot ce facem, are urmări. Pu- 
tem trăi ani de zile cu iluzii, putem acumula dato- 
rii în timp, dar mai devreme sau mai târziu, o pă- 
țim. Toate acțiunile umane au un efect. Dacă mo- 
tivul acţiunii va fi unul păcătos, rezultatul va fi 
întotdeauna păcătos. Dar deseori consecinţele 
sunt mult mai grave decât acţiunea în sine. De 





44 


anul IX e nr. 97 


INTERVIU 





ROST 





exemplu, o fată iresponsabilă rămâne însărcinată 
de un băiat iresponsabil. Consecințele durează o 
viață, pentru generaţii întregi, „pînă la a treia 
generaţie”, cum scrie în Cartea Leşirii. Iar con- 
secințele păcatului sunt numite „judecăţi”. „Ne 
confruntăm cu o criză financiară” spun politi- 
cienii. Ce vor, de fapt, să spună, deşi mulți nu au 
sinceritatea să recunoască, este că „suntem jude- 
cați de urmările păcatelor noastre”. 


Indiferenţa marchează agonia 
sufletului 


- Care ar trebui să fie atitudinea unui credin- 
cios față de păcat? Și, la urma urmei, ce înțelegem 
prin păcat? 

- Păcat este tot ce ne separă, ne distanțează şi 
înstrăinează de Dumnezeu, de finalul nostru 
inevitabil, pentru că vom sta în fața Lui la Jude- 
cata de Apoi. De ce să negăm inevitabilul, refu- 
zând să ne pregătim ca atare? Pregătirea pentru 
Judecată este împotrivirea față de păcat, acum. 
Dacă n-o vom face, vom experimenta prezența în 
fața Dumnezeului etern ca un foc aprins, nu ca pe 
o căldură a dragostei. 

- Este indiferența, sub toate aspectele sale, 
păcat? 

- Indiferenţa este o boală a sufletului, boala 
Bisericii din Laodiceea, care apare când sufletele 
noastre sunt pe moarte. Odată ce ne contaminea- 
ză sufletele, mai este doar un pas până la împotri- 
virea faţă de Dumnezeu. De ce? Pentru că indifer- 
ența reprezintă un gol, un vacuum, iar satana 
întotdeauna umple golurile. Este imposibil să 
existe gol spiritual, mereu el va fi umplut, fie cu 
energie negativă, fie cu energie spirituală. Ale- 
gerea ne aparţine. 

- Care ar fi, în cateva simple cuvinte, măsura 
potrivită pentru împiedicarea păcatului? Să tie 
frica de moarte, trica de Dumnezeu, cunoașterea 
Scripturii? 

- Prima măsură care împiedică păcatul este 
mai degrabă conştiinţă că Dumnezeu este, decât 
că Dumnezeu există. Până când nu avem con- 
ştiinţa existenței lui Dumnezeu, precum o mică 
flacără ce arde în sufletul nostru, nu putem avea 
conştiinţa nemuririi sufletului şi a destinului său. 


Din aceasta se naşte conştiinţa păcatului, a mi- 
zeriei spirituale, a nevoii de rugăciune şi pocăință, 
a morţii, a chemării omului, a Judecăţii şi rasplă- 
ţii. Numai când avem conştiinţa lui Dumnezeu 
poate exista în noi teama de EI, frica de Judecată 
şi dorința de a trăi o viață bisericească, cunos- 
când şi înțelegând Scriptura şi Părinții. 


„Occidentalizarea înseamnă 
distrugerea vieţii spirituale!“ 


- Care este esența creştinătăţii? De ce am 
crede? În România, astăzi, multe voci susțin că 
Biserica are un rol prea mare în societate, că sunt 
mult prea multe biserici comparativ cu numărul 
de spitale şi şcoli, că nu ai neapărat nevoie de 
religie, doctrină, de nici un fel pentru a te feri de 
crimă şi imoralitate. Ce să le spunem? 

- Avem credință pentru că Dumnezeu este 
Cel care stă la baza universului. Nu credem că 
există, ştim că există, EL este experiența noastră 
zilnică. Esenţa creştinătăţii este de a ne apropia 
mai mult de El. 

În prezent, România urmează un val de occi- 
dentalizare, care a început cu căderea comunis- 
mului şi a crescut odată cu integrarea României 
în UE. Există astăzi un efort conştient, concentrat 
din partea Bruxellesului, în sine o colonie a Wa- 
shingtonului, pentru occidentalizarea României. 
Şi ce înseamnă „occidentalizare” în acest context? 
Simplu: a face captivi spiritual, a seculariza. Iar 
asta înseamnă distrugerea vieţii spirituale, toată 
conştientizarea realității spirituale, a celeilalte 
lumi, întregul concept de Biserică şi mântuire 
veşnică. Aşadar, crează iluzia între blegii secu- 
larişti, care sunt manipulați de Vest, că nu mai 
avem nevoie de Biserică, e o pierdere de bani, că 
ne trebuie spitale, şcoli, asistență socială, noi 
şosele, totul pentru viața trupului şi o minte fără 
Dumnezeu. 

Poate că România ar necesita mai multe 
dintr-acestea, dar ele nu vor salva România şi ro- 
mânii de la moartea spirituală. Asta numai Bise- 
rica o poate face. Există o Românie aici, pe pă- 
mânt, dar există una, de asemenea, în cer - alcă- 
tuită din toți acei români, ţărani şi voievozi care s- 
au făcut plăcuţi înaintea Domnului. Aceea este 





anul IX e nr. 97 


45 





ROST 


INTERVIU 





România care are valoare veşnică şi care trebuie 
să ne inspire, la care să ne raportăm, nu o Româ- 
nie lipsită de caracter, occidentalizată, care va 
arăta şi se va comporta ca oricare altă ţară răpită 
spiritual, cu clădirile ei de sticlă şi beton, cultura 
hidoasă, golită atât de frumusețe spirituală cât şi 
morală. 

- Un alt aspect bine remarcat este că ni s-a di- 
minuat credința și că acest proces evoluează pe zi 
ce trece. Ce ne-a omorât credința, părinte? Pro- 
gresul? Bunăstarea? Propaganda? 

- Ce ne omoară credinţa este continua im- 
portanță pe care o acordăm lumii. Aşa cum Sf. Ap. 
Ioan spune că lumea zace în păcate, iar stăpânul 
lumii este diavolul. Ori, când ne atașăm de lume, 
pierdem din credință. 

- Fiindcă am pomenit de Scriptură, împărtă- 
şiți-ne trei pasaje scripturistice pe care le îndră- 
giți în special. De exemplu, avem proaspăt în 
memorie ce s-a întâmplat cu Domnul nostru după 
ispitirea din Carantania. După plecarea diavolu- 
lui, nebiruitor, Dumnezeu i-a trimis îngeri să-I slu- 
jească, drept cunună (Matei 4, 11). Sau când 
Apostolii, în drum spre Emaus, nu L-au recunos- 
cut deși Îl vedeau și le vorbea (Luca 24, 13-22). 
Desigur ce a scris Sf Ap. şi Ev. loan le întrece pe 
toate, fiind, poate, cea mai frumoasă parte din 
toată Scriptura. Dar numiţi doar câteva care v-au 
plăcut. 

- Această sarcină este, desigur, imposibilă! 
Tot ce pot face cu o întrebare ca asta este să 
numesc trei pasaje care-mi vin acum în minte. 

Întâi, vreau să precizez că iubesc în mod 
deosebit Evanghelia Sf. Ioan. Vreau s-o învăţ pe 
de rost. Deci prima citare este versetul de Ia în- 
ceput pe care-l citim în noaptea de Paşti, a 
Învierii: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era 
la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta 
era întru început la Dumnezevw”. Aceste cuvinte 
înseamnă mult pentru mine. 

Apoi, ar fi versul de la Matei 6, 33: „Căutaţi 
mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui 
şi toate acestea se vor adăuga vouă”. 

La urmă, cuvintele Apostolului Pavel din 
prima Epistolă către Corinteni 1, 25: „Pentru că 
fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni 
nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea 


lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumne- 
zeu, mai puternică decât tăria oamenilor”. De 
fapt, tot capitolul îmi este foarte drag, mai ales 
versetele 22 şi 23: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar 
elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim 
pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; 
pentru neamuri, nebunie”. 


Puterea cuvântului 


- Într-adevăr o întrebare diticilă, părinte, 
mulțumesc pentru răspuns. Ne bucură să ştim că 
mai sunt şi alții care iubesc în mod deosebit 
cuvintele St Ap. şi Ev. loan. Pentru că aţi adus 
vorba, vă rugăm să ne spuneţi ceva despre pu- 
terea cuvântului. Dumnezeu a făcut lumea numai 
cu gândul, Adam a pus nume naturii şi ani- 
melelor, iar acestea îl ascultau, răspunzând 
chemării lui. Mântuitorul a vindecat numai prin 
cuvânt... Cât de puternic este cuvântul? 

- Domnul Hristos, a doua Persoană a Sfintei 
Treimi, este Cuvântul şi Înţelepciunea lui Dum- 
nezeu „prin Care toate s-au făcut”, aşa cum măr- 
turisim în Crez. 

Omul este creat după chipul şi asemănarea 
lui Dumnezeu. Deşi avem trup de animal, un 
lucru ne deosebeşte de animale, faptul că avem 
suflet nemuritor, de vreme ce Dumnezeu a suflat 
Duhul Său asupra noastră... Această suflare a Du- 
hului ne-a înzestrat cu suflet nemuritor şi putinţa 
de a vorbi. Nici un animal nu poate vorbi, cele 
mai dezvoltate pot doar să imite omul, cum e ca- 
zul cimpanzeilor care pot „maimuțări” ființele 
umane, papagalilor, care pot repeta cuvinte ome- 
neşti, sau câinilor, care pot semăna psihic cu stă- 
pânii lor şi chiar să le dăruiască afecţiune. Dar 
asta e imitare, nu inteligență, care este o facultate 
a sufletului. 

Aşadar, vorbirea este un semn cum că sun- 
tem asemenea lui Dumnezeu, iar cuvântul ome- 
nesc este foarte puternic. Aţi auzit de zicala „sti- 
loul e mai puternic decât sabia” - deci orice vorbă 
aşternută pe hârtie este foarte puternică, dum- 
nezeiască. Pe de altă parte, chiar şi cu vorba, 
omul poate distruge. Cel mai mare duşman al 
nostru este limba, spun Părinţii. Şi totuşi, avem 
un loan Gură-de-Aur şi un Nicolae Velimirovici, 





46 


anul IX e nr. 97 


INTERVIU 





ROST 





Gură-de-Aur al sârbilor. E-adevărat, cuvintele ros- 
tite de oamenii răi rănesc şi produc rău, dar în 
timp ele sunt uitate, pe când spusele oamenilor 
buni fac înconjurul lumii, fiind traduse şi repeta- 
te de milenii. Asta deoarece cuvântul omului este 
o reflexie a Cuvântului lui Dumnezeu. Cu sigu- 
ranță, cel mai mare exemplu în acest sens sunt cu- 
vintele Fiului lui Dumnezeu, care au fost traduse 
în aproximativ 2000 de limbi, în aproape 2000 
de ani. 

- În Sfânta Scriptură găsim răspunsuri la 
multe probleme despre: credință, familie, soci- 
etate etc. Însă dacă aş fi cinic aş spune că multe 
căderi importante au avut loc tocmai în acest 
spaţiu creştin. Încotro se îndreaptă societatea 
noastră, părinte? Ritmul devine din ce în ce mai 
insuportabil. Muzica e infectată cu versuri sata- 
nice şi imorale, televiziunea impulsionează spre 
rău, la şcoală copiii învaţă să facă sex şi să se 
drogheze... Ce poate face un creștin adevărat în 
aceste circumstanţe? 

- Lumea se reîntoarce la păgânismul prime- 
lor trei secole, pe care lau combătut Sfinţii Pă- 
rinți. Ce putem face? Să ne rugăm! A ne ruga în- 


seamnă a vorbi cu Dumnezeu, este un act supra- 
natural. Fiecare secundă în care ne rugăm e o 
secundă în plus dedicată eternității şi nu lumii 
acesteia, ceea ce este peste natură nu în natura 
căzută. Se zice „spune-mi ce citeşti, ca să-ți spun 
cine eşti”. Vorbim noi cu Hristos, cu Maica Dom- 
nului, cu Sfinţii şi Îngerii, sau vorbim cu televi- 
zorul? 

Să nu deznădăjduim. În diverse momente 
ale istoriei, Apocalipsa a fost foarte aproape, în 
alte momente s-a îndepărtat. În prezent, se află 
într-un stadiu de înaintare accelerată, dar asta nu 
trebuie să dureze. O putem întoarce. E-adevărat 
că ne aflăm într-un tren care se îndreaptă rapid 
spre terminus, spre sfârşitul lumii. Dar, ştiţi, 
trenurile se mai şi strică, pot fi oprite şi pot merge 
în marşarier. Nimic nu e inevitabil cu trenul ăsta. 
Depinde de noi. 

S-avem încredere în Pronia divină. Numai 
Dumnezeu poate face bine din rău. Aşadar, nu 
credeți profețiile sumbre şi cinismul celor ce şi-au 
pierdut credinţa, pentru că şi-au pierdut de- 
asemenea şi speranţa. Şi tocmai pentru că şi-au 
pierdut speranța şi-au pierdut şi dragostea. 








anul LX e nr. 97 


47 





ROST 


INTERVIU 





Avem un singur dușman: 
diavolul 


- Părinte, ne putem mulțumi sau justitica lipsa 
de rezistenţă pe ideea că nu putem face nimic? 

- Fiecare rugăciune, fiecare post, fiecare par- 
ticipare la slujbă, fiecare spovedanie, fiecare Îm- 
părtăşanie reprezintă un act de rezistență în fața 
lumescului şi a piramidei ei inversate de valori. 
Totul e-n mâna Domnului. Nu sunt în asentimen- 
tul celor care acuză alte rase sau grupuri de con- 
spirație. Nu există decât un singur conspirator 
împotriva noastră: diavolul. 

Da, în anumite momente, diavolul foloseşte 
diverşi oameni, grupuri şi ideologii contra noas- 
tră. Spre exemplu, la un moment dat, comuniştii 
au fost cei pe care i-a manipulat şi folosit împotri- 
va noastră, în timp ce astăzi, nu mai are vreme de 
comunism; este irelevant pentru cauza lui. Azi, 
are ajutoare mult mai eficiente. Din nefericire, 
mulți acceptă aceşti noi duşmani în casele lor, în 
timp ce n-ar fi acceptat niciodată comunismul. 
Toţi duşmanii noştri sunt, de fapt, victime ale 
satanei, care au renunțat la libertatea dăruită de 
Dumnezeu pentru a deveni robii diavolului. Toţi 
aceşti oamnei sofisticaţi, „educaţi”, care cred că 
ştiu totul şi că vor salva omenirea cu tehnologia 
lor, sunt victime slabe, marionete ale diavolului. 

- Părinte, o curiozitate: cât de des spovediţi şi 
împărtășiți în Anglia? 

- Încurajez spovedania şi Împărtăşania regu- 
lat. Recomand o dată pe lună, dar de multe ori oa- 
menii vin mai rar. Când trăieşti într-o ţară orto- 
doxă prin tradiţie, poate nu vă împărtăşiți aşa 
des, însă în țările occidentale, adevărate deşer- 
turi spirituale, trebuie să participi activ la viața 
Bisericii ca să poţi supraviețui spiritual. De aseme- 
nea, cred în pregătirea cu atenţie înaintea Cumi- 
necării, care trebuie însoțită de post, rugăciune, 
citirea Evangheliilor, Epistolelor şi a vieților 
sfinților. Viaţa noastră duhovnicească este un cerc 
virtuos: avem nevoie de Harul divin din Sfintele 
Taine, dar trebuie să depunem eforturi pentru a 
lua parte regulat Ia aceste Taine. Împlinind aceste 
condiţii, vom căpăta râvna pentru pocăință şi do- 
rința de a ne împărtăşi şi mai des. 

Dar, să fiu bine înțeles, nu ajunge doar rugă- 


ciunea. Dacă suntem sinceri în rugăciune, trebuie 
să şi acționăm în concordanță. Aşa cum Sf. Ap. Ia- 
cob spune, „credința fără fapte, moartă este” (cf 
Iacob, 2, 17). Un suflet viu, acţionează. Întâi se 
roagă, apoi acționează. Un suflet mort, n-are nici 
credință, nici fapte. Iar un suflet pe moarte, dar 
care încă nu a murit, poate cădea cu uşurinţă într- 
un pietism pasiv, un fel de fatalism. Asta nu e o 
atitudine ortodoxă. De exemplu, mulți spun doar 
că Dumnezeu este milostiv. Desigur, e adevărat, 
dar EL este de asemenea şi Drept Judecător. Părin- 
ţii spun că atunci când ne gândim la păcatele alto- 
ra, ar trebui să ni-l imaginăm pe Dumnezeu milos- 
tiv, dar când ne gândim la ale noastre, să ni-l ima- 
ginăm ca Drept Judecător şi să ne cutremurăm. 
Cum ne mântuim? Prin rugăciune şi Împărtăşa- 
nic, dar întotdeauna acestea trebuie însoţite de 
implicare. Citiţi la Matei, capitolul 25, cum tre- 
buie să-i îmbrăcăm pe cei goi, să adăpostim pe cei 
străini, să hrănim pe cei flămânzi, să vizităm bol- 
navii şi pe cei din închisoare. Toate se referă atât 
la sensul literar, cât şi la cel spiritual, adică la cei 
goi spiritual, la cei înfometați spiritual, la cei străi- 
ni spiritual şi la cei bolnavi şi captivi spiritual. Şi 
sunt încă şi mai multe exemple. 

Un suflet viu porneşte şi împlineşte aceste 
lucruri. Priviţi la Sf. loan de Kronstadt. A ridicat 
aşezăminte, a ajutat alcoolici, a strâns prostituate 
de pe străzi, oferindu-le un loc sănătos de muncă, 
şi, deci, un venit. Sf. Nicolae a făcut la fel, Sf. Vasile 
cel Mare, la fel. Credinţa ortodoxă este una acti- 
vă, nu pasivă. Cred că multe probleme ale Euro- 
pei de Est vin din faptul că regimul comunist nu i- 
a îngăduit nici o implicare în social. Iar acum, 
această pasivitate a devenit firească. Noi nu sun- 
tem protestanți şi nu trebuie să cădem în extrema 
opusă a activismului social, numai acţiune, fără 
rugăciune. Pasivism. Activism. Toate isnrurile 
sunt dăunătoare. Ortodoxia nu este un is. A fi 
activ social nu este o ideologie pentru noi, nu 
este un scop în sine, ci doar urmarea faptului că 
avem credință, că ținem poruncile: iubeşte-L pe 
Dumnezeu şi iubeşte-ți aproapele! 

- Cum să înțelegem fragmentul din rugăci- 
unea din cadrul Liturghiei, înainte de Împărtăşa- 
nie: „Nu voi spune vrăjmașilor taina Ta, nici 
sărutare îți voi da ca Iuda...” 





48 


anul IX e nr. 97 


INTERVIU 





ROST 





4, 


- „A spune vrăjmaşilor Taina Ta” înseamnă a 
fiun trădător al lui Hristos, în loc să ne spovedim 
Lui. „Sărutul lui Iuda” înseamnă sărutul unui 
ipocrit. Iar păcatul a devenit instituționalizat în 
zilele noastre, lucru foarte trist. Trebuie să inter- 
pretăm aceste cuvinte ca pe o avertizare. Suntem 
gata să-l fim credincioşi, să-L mărturisim? Dacă 
nu, sincer, ar trebui să ne fie ruşine că ne numim 
ortodocşi şi degeaba ne mai împărtăşim. 

- Putem considera păcatul un act de trădare 
față de Dumnezeu? 

-Da, păcatul este un act de necredinţă, de tră- 
dare a Împăraţiei lui Dumnezeu. Dar nu trebuie 
să deznădăjduim, pocăinţa este mereu posibilă. 
Dumnezeu ne primeşte înapoi. 


Autoservirea și încurajarea 
egoismului 


- Se pare că oamenii sunt interesați numai 
cum să consume şi să stăpânească mai mult. Lu- 
mea este egoistă. Chiar şi pe acest tărâm bine- 
cuvântat al României, observăm un dezinteres 
crescând faţă de religie. Oamenii, când au ne- 
cazuri, mai degrabă tind să-l înjure pe Dumnezeu, 
decât să se întoarcă Ia El. Să tie pentru că Dum- 
nezeu nu ne îndeplineşte cererile egoiste? 

- Întregul sistem vestic de consum se bazează 
pe egoism: „Mă iubesc doar pe mine însumi”. 
Aceasta crează inimi împietrite, capabile doar de 
iubire de sine. Sistemul occidental, pe care Ro- 
mânia se pliază acum, e în întregime bazat pe 
sine. Ce înseamnă consumerismul? Auto-absolvi- 
re-de-păcate, auto-măgulire, iubire de sine. 
Deoarece cultura modernă este egoistă, este dis- 
tructivă față de orice colectiv, familie, națiune, şi 
desigur, faţă de Biserică - pentru că toate se opun 
individualismului. Ca şi țările vestice, România 
urmează acum un curs auto-distructiv, sinucidere 
spirituală, deci şi culturală. 

- Bunăstarea adusă de tehnologie te poate 
face fericit într-un fel, dar nenatural, fiindcă te 
împinge spre egoism. Luptându-te pentru propri- 
ul interes, pentru propria reuşită, uiţi de cei din 
jur, în timp ce necazul te ţine într-o stare de 
veghe. Când eşti necăjit, îl vezi şi pe celălalt de 
lângă tine când e necăjit, dar când îți merge bine 


nu-l mai vezi. Omul aleargă după plăcere, dar 
totul este o iluzie. La un moment dat te plictiseşti 
de atâta alergătură și vrei altceva (altă plăcere 
deşartă). De ce nu ne găsim fericirea/împlinirea 
în lucrurile care produc plăcere? 

- Da, sunt de acord. Consumerismul este pur 
egoism. Totul a început prin conceptul american 
de „autoservire”. Cum rămâne cu „servitul” celor- 
lalți? 

Astăzi, văd tineri care trăiesc într-o lume an- 
tisocială a lor, cu MP3-uri, cu laptopuri, cu Face- 
book, cu MySpace, asta personalizată, aia perso- 
nalizată. Sunt izolaţi față de alții, faţă de realitate, 
într-o lume virtuală, centrată pe sine. Al meu, al 
meu, al meu. Eu, eu, eu. Mie, mie, mie. 

Insatisfacţia se datorează faptului că aceste 
lucruri aducătoare de plăcere funcționează doar 
pe termen scurt. Ele satisfac trupul, simţurile şi 
mintea doar pentru o perioadă scurtă, dar nu pot 
face nimic pentru suflet, care numai el singur este 
nemuritor. Miezul societăţii moderne e axat pe 
furnizarea acestor plăceri pe termen scurt, de 
moment, pentru că este lipsit de suflet şi e muri- 
tor, efemer. 

- Găsesc interesant, fascinant chiar, câte 
lucruri poți învăța prin interacțiunea cu ani- 
malele şi natura. Când plantezi o sămânță și o 
îngrijeşti să răsară, când hrăneşti animalele pri- 
mind drept recunoștință blândețea și afecțiunea 
lor; florile, păsările, e ca şi cum „cineva” încearcă 
să ne trimită/înveţe un mesaj. Nu credeți? În timp 
ce o societate eminamente tehnologizată, refuză 
într-un fel această lecţie. 

- Cine a plantat Edenul „în Est”? Dumnezeu. 
Ne amintim că Dumnezeu „se plimba prin Gră- 
dină în răcoarea zilei”. Deci fiecare îngrijire de 
creaţia lui Dumnezeu este, de fapt, o imitare a lui 
Dumnezeu, Tatăl cel iubitor. Omul ar face bine să 
gândească despre el că este mai degrabă un gră- 
dinar decât un tehnolog. Şi tehnologia este o 
imitare a lui Dumnezeu, dar imperfectă, defec- 
tuoasă, întotdeauna are un dezavantaj, un efect 
secundar. De ce? Pentru că Dumnezeu e bun, dar 
omul e păcătos, iar păcatul afectează şi se 
răspândeşte în tot ce face, crează, atinge. 

Îmi aduce aminte când americanii au ajuns 
pe lună, primul lor proiect a fost să instaleze 





anul IX e nr. 97 


49 





ROST 


INTERVIU 





rachete acolo. De ce? La fel şi cu spaţiul, atât ame- 
ricanii, cât şi sovieticii au avut proiecte pentru 
„sateliți ucigaşi”, pentru „războiul stelelor”. 
Imediat cum ajunge undeva, omul face probleme. 

În zilele noastre, oamenii încep să revină la 
ideea de „protejare a naturii” de propria-i tehno- 
logie. Dar chiar şi aşa, dacă privim atent, şi asta e 
dăunător, pentru că încearcă să protejeze mediul 
tot prin tehnologie. Spre exemplu, mi s-a spus că 
maşinile electrice sunt foarte periculoase, nu nu- 
mai pentru că, desigur, trebuie să se alimenteze 
de la o sursă electrică, dar şi pentru că nu pot fi re- 
ciclate, bateriile lor fiind foarte dăunătoare me- 
diului. 

În general, acest ecologism nu este decât o 
venerare neopăgână a naturii. Cuvintele „mediu 
înconjurător” este total greşit, necreştinesc, pen- 
tru că este centrat pe om, pentru că vorbeşte doar 
de ce „înconjoară omul”. O mişcare ecologistă 


creştină ar vorbi despre îngrijirea „creaţiei lui 
Dumnezeu” nu despre „mediul înconjurător al 
omului”. Şi cu asta ne întoarcem la imaginea 
omului ca grădinar, în Grădina Domnului. Până 
nu vom face acest lucru, Dumnezeu nu va mai 
„păşi” niciodată printre noi. 


Efemeritate sau eternitate 


- Un mare teolog român, Dumitru Stăniloae, 
a spus că omul e împins spre patimi de frica 
morții, dar paradoxal, în starea de după plăcerea 
aceasta trecătoare, el simte tocmai mirosul mor- 
ţii, morții spirituale, desigur. 

- Ne temem de moarte fiindcă este un proces 
nefiresc pentru noi. Dumnezeu nu ne-a creat 
pentru moarte, ci pentru viață; El e numit Cre- 
atorul, Dătătorul de viață. Moartea a venit în 











lume prin păcatul lui Adam (Romani 6, 23). To- 


FIA 2 ă i] 
pe SE du i] ARE 








50 


anul IX e nr. 97 


INTERVIU 





ROST 





tuşi, până nu acceptăm realitatea căderii noastre, 
starea noastră păcătoasă, nu ne putem pocăi. Şi 
fără pocăință nu putem scăpa de moarte. Fugim 
de ea, prin afirmarea cărnii păcătoase, dar apoi 
ne dăm seama că aceasta este muritoare. Ne 
îmbogățim material, dar nu găsim nici o fericire 
în materie, ba chiar regretăm trecutul, când nu 
eram bogați. 

- Nu putem dormi din cauza grijilor pămân- 
tești, dar taptul că nu ne mântuim nu ne îngrijore- 
ază aşa de mult. Dar acum, indiferent de cât are, 
omul caută să adune și mai mult. Unde-i este 
comoara, acolo îţi este şi inima (Luca 12, 34)? 

- Ca oricare altă minciună, păcatul este un 
cerc vicios, ca un drog, o dependență. Odată ce 
pornim, vrem să continuăm. Putem întrerupe 
acest obicei numai prin căință, printr-o viaţă 
nouă, consacrată raiului. Cuvântul grec pentru 
pocăință este „metanoia”, care înseamnă „0 shim- 
bare a minții”. Şi asta este ce trebuie să facem, să 
ne schimbăm mintea, să întoarcem spatele păca- 
tului şi să ne întoarcem la casa Tatălui nostru. 

- Am vorbit despre Scriptură şi despre pre- 
zent, să vorbim un pic de viitor. Omenirea a fost 
dintotdeauna interesată de cunoașterea viitoru- 
lui, de zilele din urmă... Acum, oamenii vorbesc 
numai despre asta, conspirații, sfârşitul lumii, 
otrăvuri şi altele asemenea. Câteodată am im- 
presia că ştim mai multe despre Apocalipsă decât 
Însuşi Dumnezeu, dar mai nimic despre Înviere. 
Ce impact poate avea această vedere îngustă şi 
negativistă asupra sufletelor noastre? Ce aduce 
sfârșitul, cum îl putem întârzia şi care ar fi ati- 
tudinea corectă pentru acest subiect? 

- Nu recomand nimănui să citească Apocalip- 
sa, singura carte profetică a Noului Testament. Să 
ne concentrăm pe cele patru Evanghelii, pe 
Epistole şi Psalmi. Poate fi chiar periculos să citim 
Apocalipsa; sufletul tău trebuie să fie pregătit 
pentru asta. Toată această preocupare cu sfârşitul 
lumii poate fi negativă, cu pseudo-profeţiile, mor- 
biditatea şi deznădejdea sa. Cum ai spus, Învierea 
e cea cu adevărat importantă. 

Nu sfârșitul lumii ar trebui să ne preocupe, ci 
sfârşitul nostru, adică moartea şi judecata noas- 
tră. Hristos ne-a chemat să ne mântuim pe noi 
înşine. Nu suntem noi salvatorii lumii, El e singu- 


rul Salvator al lumii. Numai mântuindu-ne pe noi, 
putem ajuta efectiv şi pe alţii. 

Toate speculaţiile despre sfârşit sunt zadar- 
nice. Mântuitorul Însuşi spune că numai Tatăl ştie 
când vine sfârşitul (Matei 24, 36). Deci, dacă vreo 
ființă umană pretinde că ştie când va veni sfârşi- 
tul, este doar mândrie, aroganță, minciună, ilu- 
zie, deoarece susţine că ştie mai multe decât 
Dumnezeu. 

Putem amâna prin pocăință. Fiecare act spi- 
ritual înseamnă o prelungire cu încă o secundă a 
lumii, timp în plus pentru pocăință. Sfârşitul va 
veni atunci când nu va mai exista nici o faptă spi- 
rituală, cu alte cuvinte când lumea va fi moartă 
spiritual, ca pe vremea lui Noe. 

Atitudinea firească este să ne preocupăm de 
propria moarte şi mântuire. N-ar trebuie să ne 
îngrijorăm prea tare, ştiind că Dumnezeu este 
dragoste. Dacă nu vom gândi aşa, ne va cuprinde 
deznădejdea. 


Mereu atenţi la realitate 


- Totuși, părinte, trebuie să-i informăm pe cei 
din jur despre ce se petrece, pentru că după atâția 
ani de îndoctrinare comunistă, suntem supuși 
alteia, la fel de nocivă. Oamenii obișnuiți nu ştiu 
asta pentru că în media nu se spune, iar mulți nu 
au acces Îa internet, sau la o sursă de intormaţii 
credibilă. Cred că este necesar să informăm 
aproapele pentru ca acesta să ia cea mai bună 
decizie, în cunoştinţă de cauză. 

- Desigur că trebuie să fim conştienţi de ce se 
întâmplă în jurul nostru şi să spunem şi altora. 
Este absolut vital pentru că astăzi lumea este 
manipulată de forțele întunericului. Trebuie să 
creem o conştiinţă ortodoxă, o ortodoxie conşti- 
entă. „Iată, vă trimit în mijlocul lupilor; fiţi, aşa- 
dar, înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” 
(Matei 10, 16). Încă o dată, repet, nu suntem din 
lume, dar trăim în lume. Asta nu înseamnă că 
trăim într-un ghetou, trăim în realitate şi trebuie 
să ştim ce atitudine să avem în faţa realităţii. Asta 
înseamnă să fim „întelepţi ca şerpii”. Pe de altă 
parte, trebuie să ne străduim să ne menţinem 
„curaţi”, altfel spus „blânzi ca porumbeii”. Trebu- 
ie să ne păstrăm integritatea, dar trebuie, de ase- 





anul IX e nr. 97 


51 





ROST 


INTERVIU 





menea, să cunoaștem natura firii umane şi duş 
manii activi din lumea ce ne înconjoară. Dacă nu 
cunoaştem tactica dușmanului, cum vom rezista? 

Astăzi, toată lumea încearcă să ne îndoctri- 
neze, să ne spele creierul, iar acest lucru a fost 
mult mai rău pe timpul comuniştilor. Că aceştia s- 
au înşelat, este evident. Totuşi, lumea vestică este 
mult mai subtilă, iar ideologia sa, al ei „Sex in the 
city” este mult mai periculoasă. Comuniştii au fost 
neandertali. Cine mai foloseşte astăzi ciocanul şi 
secera? Acum avem maşini asistate de calculator şi 
tractoare ghidate prin satelit. Deci, Vestul, inclusiv 
UE, este foarte sofisticat şi din această cauză pro- 
paganda lor este mai puternică decât cea a 
naziștilor. Doctrina lumii occidentale este o formă 
de exaltare a păcatului. Spune: „Hai, fă-o, dacă te 
vei simți bine!”. Când realizăm consecinţele, este 
deja prea târziu, suntem deja dependenţi. Dacă 
UE ar face un târg, oferindu-ne o sumă conside- 
rabilă de bani pentru a ne vinde sufletele, am zice 
nu. Dar trebuie să ştim natura târgului, uneori 
poate fi neutru spiritual, atunci şi numai atunci, 
putem accepta. 

Trebuie să fim vigilenți, ne îndreptăm spre 
sfârşit. Evident, cu fiecare secundă care trece, 
suntem mai aproape, dar asta nu trebuie să de- 
vină o obsesie. 

- Vorbind despre vederi înguste şi gândire 
protestantă, am întâlnit clerici sau monahi res- 
pectabili care clasitică totul după standarde defi- 
nite de ei, care fac din regulă scop. Nu vorbesc 
despre interpretări dogmatice personale, mă 
refer la faptul că gândesc după tipare şi litere (lit- 
era omoară, Duhul eliberează - II Corinteni 3, 6). 
Care este granița dintre literă şi duh, cum spune 
Sf Ap. Pavel în Epistola sa? 

- Nu trebuie să fim ca fariseii, care fac idoli 
din reguli (să nu vindeci sâmbăta, altfel spus, să 
nu faci bine sâmbăta). Dacă sufletele noastre sunt 
vii spiritual, atunci vom şti ce să facem. Trebuie să 
ne întrebăm mereu în ce constă binele cel mai 
mare: urmarea în literă sau în duh? Desigur, de 
cele mai multe ori coincid, dar nu întotdeauna. 
Fiecare suflet are nevoie de doza potrivită de 
medicament spiritual, la timpul cuvenit. 

De exemplu, vă pot spune despre o tânără, 
foarte zeloasă, dar nu după discernământ, care 


postea excesiv, mândrindu-se cu asta. A ajuns la 
mine foarte bolnavă trupeşte. l-am dat un canon 
să nu postească Postul Paştilor decât în Săptă- 
mâna Mare. Într-adevăr, i-am recomandat să 
mânănce cât poate, pentru a-şi restabili sănă- 
tatea. Pentru asta voi da răspuns în Ziua Jude- 
căţii. Mai târziu mi-a telefonat medicul ei de fami- 
lie şi mi-a mulțumit, zicând că „am salvat-o”, pen- 
tru că se îmbolnăvise foarte grav. Deci care a fost 
binele cel mai mare? 


Despre naţiune. 
Diversitate în unitate 


- Părinte, în final, aș vrea să vorbiţi despre 
semnificația națiunii, nu politic, ci după contextul 
desprins din Facere. De ce sunt așa de multe nați- 
uni? Au ele un rol istoric? Contează trecutul unui 
neam, recunoştinţa faţă de strămoși? Vor fi naţiu- 
nile judecate? 

- Dumnezeu a împrăştiat oamenii pe întreg 
pământul, după dărâmarea turnului Babel. Deci, 
multe limbi şi neamuri au apărut atunci. Unitatea 
unei nații nu stă în construirea unui turn Babel la 
Bruxelles sau Washington, ci în Duhul Sfânt de la 
Rusalii. Aceasta este unitatea spirituală ce permi- 
te diversitatea, în timp ce actuala unitate impusă 
politic, globalismul nu are alt scop decât de a dis- 
truge diversitatea şi a ne nivela pe toți. 

Trebuie să ne iubim țara în care a rânduit 
Dumnezeu să ne naştem, fiindcă Dumnezeu i-a 
dat frumuseţea naturii şi a permis frumuseţii 
făcute de om să apară. Această dragoste se chea- 
mă patriotism, care diferă readical de naţiona- 
lism. Patriotismul înseamnă iubirea propriei țări, 
nu a statului sau guvernului, deci a politicii. Mai 
mult, patriotismul presupune şi iubirea altor țări, 
fiind şi acestea create de Dumnezeu. Cine iubeşte 
frumuseţile pe care Dumnezeu le-a lăsat în țara 
sa, ştie să aprecieze şi frumusețile pe care Dumne- 
zeu le-a dat altor țări. Ori naționalismul n-are 
nimic de-a face cu Dumnezeu, totul se rezumă la 
mândrie statală şi ură faţă de alte neamuri. Aces- 
ta este un păcat, aşa cum am putut vedea că a fost 
şi nazismul. 

Fiecare națiunue are rolul ei în lume, în isto- 
rie, pe care îl vom înțelege desluşit la sfârşitul vre- 





52 


anul IX e nr. 97 


INTERVIU 





ROST 





Manastirea 
Dragomirna - Suceava 
murilor, aşa cum vom afla şi reuşita sau nereuşita 
împlinirii acestui scop, a voii lui Dumnezeu în 
istorie, dacă a rămas fidelă moştenirii bune a tre- 
cutului, celor mai bune împliniri ale strămoşilor. 
Fiecare ţară are un înger păzitor şi fiecare țară, 
prin cetățenii săi, va fi judecată la sfârşit. 

- Vorbiţi-ne de trecutul Angliei, despre sfinţii 
englezi... 

- Întâi, nu putem separa Anglia de celelalte 
ţări vest-europene. Prin vest-europene vreau să 
spun toate acele țări care au trecut prin Evul 
Mediu, iar mai apoi prin mediul catolic şi protes- 
tant modern. În acest sens spiritual, Europa de 
Vest include, de exemplu, Ungaria şi Polonia. 

Toate țările vestice trăiesc într-un stadiu de 
uitare, în țara nepăsării, cum spune psalmistul. 
Acesta este tărâmul dezrădăcinării și deci, al neli- 
niştirii. Cei care-şi uită trecutul, copilăria, părinții, 
strămoşii, sunt cei care trăiesc într-o stare de iste- 
rie. Iar în ce priveşte Europa de Vest, ne putem 
întreba ce ştie ea despre sfinţii săi, despre stră- 
moşii îndepărtați care au trăit pentru Hristos? 
Aproape nimic. Europa de Vest şi-a îngropat tre- 
cutul, trăind dezrădăcinat, în aer. Dar va veni 
ziua, şi acum a sosit, când Europei i se va aminti 
de trecutul ei şi atunci va avea posibilitatea 
alegerii, să se întoarcă precum un fiu rătăcitor ce 
este, ori să renunțe complet la creştinismul său. 

În cazul Angliei, mai ales, de asemenea şi-a 
părăsit sfinţii, de 1000 de ani, când a părăsit 
comuniunea cu Biserica Ortodoxă Universală. 





Sfinții Angliei sunt tot aici, numai că sunt igno- 
rați, dispreţuiţi, batjocuriţi de aproape toată 
Anglia modernă, şi nu uitaţi că „Anglia modernă” 
are aproape 1000 de ani. 

Decât să vorbesc despre sfinţii Angliei, mai 
degrabă v-aş prezenta un singur exemplu. Acum 
trei luni m-am aflat într-o biserică străveche din 
Anglia, într-un loc numit Dorchester. Moaştele 
sfântului local, Sf. Birinus, care a trăit în secolul 
VII, sunt îngropate sub podeaua bisericii (iată 
cum dezonorează protestanții sfinţii). Nimeni 
nu ştie exact unde anume se află îngropat, dar 
noaptea, localnicii îl pot auzi pe sfânt ieşind din 
mormânt şi mergând prin biserică. Și aşa este, 
sfinții nu ne părăsesc, noi îi părăsim. Dumnezeu 
nu ne părăseşte, noi Îl părăsim. Tâlcuiesc 
această întâmplare cu Sf. Birinus ca fiind de 
pază, patrulând, ca alți sfinți ai Angliei, încă 
rugându-se pentru moştenirea sa, pentru mica 
turmă de ortodocşi care a mai rămas pe aceste 
meleaguri. 

- Părinte, vă mulțumesc pentru aceste gân- 
duri frumoase şi vă transmit urări de bine din 
România! 

- Dumnezeu să binecuvâteze ţinutul româ- 
nesc. Vă rog să vă amintiţi şi de mine, păcătosul, 
în rugăciunile voastre, în fața candelelor din bise- 
ricile şi mănăstirile voastre, astfel încât Dumne- 
zeu să aibă milă de mine şi de noi toţi, cei de aici. 


Interviu realizat de Mihail Băcăuanu 





anul LX e nr. 97 


53 





ROST 


DECANTĂRI 





Cioran şi schimbarea 
la faţă a României 


Alexandru Mălureanu 





de discuţii cu privire la evoluţia culturii ro- 
mâne moderne, a exprimat o atitudine radi- 
cală, antitradițională, denunțând condiţia de in- 
ferioritate în care se află cultura română. Această 
atitudine este reflectată în cartea Schimbarea Ia 
faţă a României, în care propune transformarea, 
„Schimbarea firii” României, după modelul 
„Schimbării la Faţă” a Mântuitorului Hristos. 
Problema pe care o urmăreşte acest studiu 
constă în analizarea stării duhovniceşti a lui 
Cioran, atunci când avansează propunerile şi 
soluţiile cu privire la schimbarea României. Este 
onest autorul, când face „radiografia” poporului 
român, când „îl diagnostichează”, dar mai ales, 
când îi prescrie „tratamentul”? Nu cumva, din pri- 
cina „pasiunii şi orgoliului”, cade în desuetudine, 
în ispitele fanatismului (ataşament excesiv, păti- 
maş pentru o idee, dublat de intoleranță) sau în 


E mil Cioran, vrând să se încadreze în cercul 











ateism? Dacă Emil Cioran a căzut în vreuna dintre 
aceste extreme, atunci soluţiile propuse de el mai 
sunt valabile? Răspunsul la această problemă are 
o relevanță deosebită în raport cu lucrarea 
Schimbarea Ia faţă a României, întrucât conținu- 
tul acestei cărți este construit prin apelări foarte 
dese la termeni, idei şi doctrine ale credinţei orto- 
doxe, folosindu-se un limbaj religios. Pentru a 
afla răspunsul, vom iniția o cercetare detaliată a 
părerilor şi convingerilor lui Cioran cu privire la 
religie în general şi la credința ortodoxă în spe- 
cial, urmărind cu prioritate cartea Schimbarea la 
față a României, dar şi alte lucrări precum: 
Demiurgul cel rău, Tratat de descompunere, Pe 
culmile disperării, Istorie şi utopie, Silogismele 
amărăciunii, Amurgul gândurilor. 


„Disponibilitatea“ religioasă 
a lui Cioran 


Aşadar, vom urmări dacă Emil Cioran, în 
demersul său de a propune soluţii pentru trans- 
formarea României, a folosit un limbaj religios, 
din convingeri spirituale sau ca metodă denigra- 
toare la adresa credinţei „orientale” (din convin- 
geri atee). Dacă se demonstrează că a doua ipo- 
teză este veridică, atunci autorul a fost onest, 
obiectiv? Mai sunt viabile soluţiile propuse? 

Putem afla astfel, dacă Cioran a fost un ade- 
vărat credincios, un „reformator” sau un ateu, 
dacă a fost obiectiv când a propus Schimbarea la 
față a României şi dacă aceasta este cu adevărat 
relevantă şi actuală. 

Problema stării duhovniceşti a lui Cioran 
este o problemă importantă în cartea „Schimba- 
rea la față a României”, care la rândul ei este o 
lucrare fundamentală pentru cultura română, 
prin aceea că reprezintă un punct de vedere radi- 
cal şi coerent, cu privire la evoluţia şi afirmarea 
culturală ale României. 





54 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 








Concepţiile lui Cioran, 
între lege și fărădelege? 


Cioran denumeşte lucrarea sa, Schimbarea 
Ia față a României, inspirat fiind de sărbătoarea 
creştină „Schimbarea la Faţă” a Mântuitorului 
lisus Hristos, prăznuită pe 6 august. Cu ajutorul 
metaforei, Cioran încearcă crearea unei „asemă- 
nări” între România şi lisus Hristos. Cu ocazia 
praznicului Schimbării la Faţă, lisus a luat cu Sine 
pe Apostolii: Petru, Iacov şi Ioan şi S-a schimbat la 
Faţă înaintea lor, Faţa Lui strălucind ca soarele, 
iar veşmintele Lui făcându-se albe ca lumina. Ast- 
fel, lisus a demonstrat ucenicilor că este şi Fiul lui 
Dumnezeu, arătându-le firea Sa divină, din care 
iradiau energiile necreate. Mântuitorul a vorbit 
cu cei doi Moise şi Ilie, care vestiseră acest eveni- 
ment. În acest context, Apostolul Petru, mai cura- 
jos din fire, a spus: „Doamne, bine este să fim noi 
aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una 
şi lui Moise una şi lui Ilie una”. Dar în acest timp, 
„un nor luminos i-a umbrit pe ei” şi au auzit: 
„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am 
binevoit, pe Acesta ascultaţi-L!”. Auzind ucenicii 
glasul lui Dumnezeu Tatăl, Care garanta pentru 
Mesia, „au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimân- 
tat foarte”. Iisus le-a spus să nu povestească 
nimănui ceea ce au văzut, până când va învia din 
morți! De aici putem observa că apostolii au fost 
conştienţi de cele întâmplate şi le-au putut relata 
după Învierea lui lisus. 

Plecând de la acest episod biblic, Cioran vede 
o asemănare între România şi lisus. El propune ca 
România să-şi schimbe firea, mentalitatea, pre- 
cum lisus Hristos şi-a „schimbat Faţa”, revelând 
ucenicilor că nu este doar om, ci şi Dumnezeu. 

În capitolul „Tragedia culturilor mici”, 
Cioran crede că fiecare cultură minoră trebuie să- 
şi împlinească menirea, prin raportare la cul- 
turile mari, prin a căuat să se afirme, această do- 


STI 


rință de afirmare fiind privită ca promisiune 
mesianică.? Prin mesianism, Cioran înţelege 
împlinirea unei misiuni prin sacrificiu (mesia- 
nism spiritual), printr-o atitudine profetică, prin 
conştientizarea rolului deosebit al unui popor în 
destinele omenirii. Prin această concepție, Cio- 
ran demonstrează patriotism, dorind desăvâr- 
şirea neamului, dar poate părea idealist, nu de- 
parte de sectanţii din „Noul Ierusalim”, care con- 
sideră România ca fiind „noul pământ al făgă- 
duinţei”. 

Pentru împlinirea mesianismului românesc, 
Cioran propune României, modelul Rusiei, care, 
prin revoluţie, a reuşit să se fixeze în centrul isto- 
riei, chiar dacă iniţial a avut ca „impediment” (ca 
şi noi...) tradiţia bizantinăs, fondul oriental. Ruşii 
au avut şi au încă visul reînvierii Constantinopo- 
lului, ca nou centru al lumii. Deşi Moscova se con- 
sideră „a treia Romă”, totuşi ruşii trăiesc cu acest 
ideal eshatologic. Cioran observă faptul că occi- 
dentalii, care sunt romano-catolici şi protestanți, 
nu au sentimentul eshatologic, nu-l concep „în 
sensul creştin al unei rezolvări finale pe un plan 
transcendent, ci pe un plan imanent”. 4 

Românii au nevoie de un profetism naţional, 
care să vizeze viitorul împlinirii naţionale. 
Cioran se crede un profet care prezice menirea 
poporului român, considerând că „tot ce nu e 
profeție în România, e un atentat împotriva Ro- 
mâniei'5. Profeţia eshatologică presupune vesti- 
rea (prevestirea) şi posibilitatea unei salvări, a 
unei mântuiri, de aceea, Cioran, „în setea demiur- 
gică” şi în „pasiunea pentru România”, propune 
salvarea culturii române din anonimat. 

Făcând referire la Vladimir Soloviov, care 
afirma: „Naţiunile nu sunt ceea ce gândesc ele, ci 
ceea ce cugetă Dumnezeu despre ele în veşnicie”, 
Cioran observă că nu e vorba de o predestinare, 
ci că „în fața lui Dumnezeu, naţiunile nu pot fi sal- 
vate, decât în măsura în care ÎL realizează” 


1 „Sfânta Scriptură“, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997, p. 1118. 
2 Emil CIORAN, „Schimbarea Ia faţă a României”, Editura Humanitas, 1990, p. 5. 


5 Emil CIORAN, op. cit. p. 9. 
4 Ibidem, p. 10. 
5 Ibidem, p. 24. 
6 Ibidem, p. 16. 
7 Ibidem, p. 21. 





anul IX e nr. 97 


55 





ROST 


DECANTĂRI 





Aşadar, salvarea noastră este prin afirmare, prin 
împlinire, prin desăvârşire în timp, în istorie. 

În capitolul „Adamismul românesc”, Cioran 
aproape că se roagă: „Doamne!”, dar în „Amurgul 
gândurilor” amenință: „Fă, Doamne, ce mai poţi 
până nu-ţi trântesc oasele mele în cap. 8 Cioran 
deplânge lipsa renașterii țării. Autorul şi-ar dori 
să fie un „demiurg” care să aibă o singură obse- 
sie: „plăsmuirea țării”. EI îşi doreşte diferenţierea 
de acel Demiurg rău, care poate fi caracterizat 
prin „doliul ironiei”9, Dumnezeu fiind „căderea 
perpendiculară peste spaima noastră”10.Din 
acest cadru primordial nu putea lipsi Adam, dar 
nu cel din paradis, ci acela căzut. Cultura 
românească este comparată cu Adam, care a rea- 
lizat consecințele păcatului neascultării, abia 
după ce a fost scos din rai. Cultura română este 
adamitică, stare de care putem fi conştienţi 
numai când ne deşteptăm din „somnul istoriei”. 
De aceea se recomandă ca fiecare să fie „dum- 
nezeul” istoriei, fiecare să se implice în misiunea 
profetică românească. Dacă Adam regreta pa- 
radisul pierdut, noi „n-avem nimic înapoi, pentru 
a avea regrete”, că adamismul românesc pre- 
supune lipsa concretului în trecut şi afirmarea 
fiecărei probleme, ca „pentru întâia oară”. 
Adamismul este o doctrină gnostică, din primele 
veacuri ale creştinismului, ai cărei adepți, pentru 
a recâștiga puritatea originară, umblau goi, 
proclamând întoarcerea la condiţiile de viață ale 
lui Adam!?. Cioran afirma că „toți reedităm des- 
tinul lui Adam”, dar în comparaţie cu Adam, care 
avea ce regreta, noi nu avem altceva decât dato- 
ria construirii temeliei României şi dezvoltării, 
afirmării ei. 

Cioran acuză absența dramatismului în 
trăirea destinului românesc, lipsa deznădăjduirii, 
întrucât prin mesianism înţelege lupta şi sufe- 
rința pentru realizarea unei idei!3, ceea ce la noi 


ar lipsi. Dar, mă întreb, care popor a mai suferit 
cât a suferit poporul român, unde mai putem 
vedea atâta dramatism în trecutul istoriei, când 
au fost oameni mai încrezători, mai plini de năde- 
jde în Dumnezeu, decât bătrânii noştri? Strămoşii 
noştri au apărat „sărăcia şi nevoile şi neamul”, ei 
au apărat identitatea naţională, sufletul româ- 
nesc. Decât să cadă în deznădejde, românii s-au 
mulțumit cu voia lui Dumnezeu, au fost convinşi 
că aşa cum rânduieşte Dumnezeu e bine. Mesia- 
nismul românesc s-a manifestat prin durere, sufe- 
rință, sacrificiu, toate acestea, pentru apărarea 
„trupului şi a sufletului” țării. 

Încă de la formarea poporului român, jertfa 
pentru libertate, credință şi demnitate s-a putut 
observa prin martiriul sfinților români din pri- 
mele veacuri creştine, dar şi prin sacrificiul româ- 
nilor din Ardeal şi a tinerilor ucişi în închisorile 
comuniste, în procesul de „reeducare” şi nu nu- 
mai. Toţi aceştia şi mulți alții au demonstrat că au 
trăit şi au murit pentru apărarea identității naţio- 
nale şi pentru credința creştină. Deci, Cioran se 
avântă în speculații puerile, relativizând lucrurile 
esenţiale, pe a căror bază a evoluat poporul ro- 
mân. Tertulian afirma că sângele creştinilor este 
sămânța creştinismului. Aşa pot afirma şi eu că 
sângele înaintaşilor noştri, vărsat pentru Româ- 
nia, este sămânţa din care ne-am născut noi. 

Referitor la comparaţia culturii româneşti cu 
Adam, Cioran subliniază existența unui păcat 
originar al României, de a cărui existență depind 
toate „golurile psihologice şi istorice”14. Acest pă- 
cat originar este definit ca „un viciu substanţial”, 
ca „lipsa unui dinamism primordial”. Precum 
acest păcat se transmite urmaşilor în mod habi- 
tual, tot aşa şi viciul substanţial al poporului 
român se transmite din generaţie în generaţie. 

Cioran inventariază „golurile psihologice şi 
istorice” ale românilor şi constată faptul că româ- 


3 Idem, „Amurgul gândurilor”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 43. 
9 Emil CIORAN, „Demiurgul cel rău”, traducere din franceză de Irina Bădescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 


1996, p. 11. 


10 1dem, Tratat de descompunere”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 18. 


1! Idem, „Schimbarea Ia faţă a României”, p. 32. 

12 http://www.dexonline.ro 

13 Emil CIORAN, „Schimbarea Ia faţă a României”, p. 32. 
14 1idem, p. 37. 





56 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 








4 


A! 
Fi + 








- E - PR pi 
nii sunt „păcătoşi”. Ei au păcătuit prin: resemnare, 
dezmăț, autodispreţ, doliu permanent, scep- 
ticism, lipsa curajului de afirmare, timiditate, lipsa 
autocriticii, orientarea spre Orient, pietate, umi- 
lință, bunătate. După această „spovedanie pu- 
blică”, Cioran dă şi un canon de îndreptare: „șansa 
mântuirii” este „gustul devenirii”, „saltul istoric”, 
modelarea mesianismului spre soteriologie.!5 

Cu un duhovnic precum Cioran e greu să nu 
te „mântuieşti”. Totuşi, aceste aşa-zise „păcate” 
ale poporului român nu denotă decât smerenie şi 
încredere în Dumnezeu. În legătură cu soluția 
(epitimia) propusă, Cioran susţine că, dacă pro- 
blema misiunii noastre nu va deveni „0 doctrină 
de mântuire, suntem pierduţi, adică ne vom 
pierde în noi înşine”. 16 

Deznădejdea şi lipsa credinţei puternice se 
pare că sunt păcatele capitale ale lui Cioran. 

În lucrarea „Pe culmile disperării“, Cioran 
afirmă: „creaţia e o salvare temporară din ghea- 
rele morţii”!7, căci „orice experiență religioasă 
începe acolo unde sfârşeşte domnia demiurgu- 


15 Emil CIORAN, op. cit, p. 40. 
16 Ibidem, p. 45. 








lui”, unde este denunţat şi negat.18 Starea spiritu- 
ală a lui Cioran este schimbătoare. EI afirmă: 
„Sunt bine dispus: Dumnezeu e bun, sunt posac: 
Dumnezeu e rău, sunt indiferent: Dumnezeu e 
neutru. Stările mele îi conferă atribute corespun- 
zătoare”.19 Necredinţa l-a deznădăjduit, l-a făcut 
să spună că Dumnezeu este „şomaj al spiritului în 
lipsa neliniştii”.20 

Afirmând că „nici un popor mare nu 
moşteneşte o religie şi o acceptă ca atare” şi că 
„un popor trebuie să-şi adapteze o religie la 
forma lui de viață, până a o face creaţie naţio- 
nală” 2! Cioran nu ţine cont de faptul că românii 
s-au născut şi au crescut creştin-ortodocşi, că sunt 
statornici şi nu se joacă cu religiozitatea, adap- 
tând-o în funcţie de interesele politice, cum au 
făcut „marile” popoare. Românii sunt „fii moşten- 
itori” ai credinței creştine, nu fii adoptați, sunt 
păstrătorii şi transmițătorii tainei creştine. 
Pentru Cioran, taina „e un cuvânt pe care-l 
folosim ca să-i înşelăm pe ceilalți, ca să-i facem să 
creadă că suntem mai profunzi decât ei”.22 


17 Idem, „Pe culmile disperării”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 12. 
18 Idem, „Demiurgul cel rău”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 13. 
19 Idem, „Tratat de descompunere”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 206. 


20 Ibidem, p. 18. 
21 Idem, „Schimbarea Ia faţă a României”, p. 47. 


22 1dem, „Silogismele amărăciunii”, traducere din franceză de Nicolae Bârna, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, 


p. 13 





anul IX e nr. 97 


57 





ROST 


DECANTĂRI 





Tocmai din neînțelegerea tainei credinței creş- 
tine, Cioran cade în deznădejde şi necredință. 

Cioran consideră că „unui om care crede în 
Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce ni- 
mic”.25 Dar un adevărat creştin trăieşte perma- 
nent „tensiunea” eshatologică, aşteptarea arden- 
tă a venirii Domnului, raţionalizându-şi exis- 
tența, prin simţirea că moartea nu este un sfârşit, 
ci un început. Dacă religia creştină ar propovădui 
o lipsă a evenimentelor viitoare, atunci ar însem- 
na complacere, dar creştinismul cere tocmai va- 
lorificarea prezentului pentru desăvârşirea în 
viitor. Se urmăreşte astfel transfigurarea, îndum- 
nezeirea omului, nu plafonarea lui, ci o continuă 
transformare, sfințire. Deşi Cioran afirmă că ob- 
sesia veşniciei îl scoate pe om din viață, totuşi 
convingerea creştină este că omul trăieşte „aici şi 
acum”. 

Problema ortodoxiei în concepția lui E. 
Cioran este una care ne poate ajuta să tragem 
concluziile acestui demers. Cioran susține lipsa 
dinamicităţii ortodoxiei, pe care totuşi o vede ca 
fiind naţională. Făcând referire la Eminescu, care 
spunea că de am fi fost catolici eram mult mai 
departe, Cioran afirmă: „Poate nu mai eram”.24 
Deşi afirmă că „defectele de evoluţie ale Româ- 
niei nu sunt de natură religioasă”, „nu ortodoxia 
e de vină, ci noi”, totuşi ortodoxiei îi prevede un 
viitor sumbru: „De mult şi-a pierdut din căldură şi 
dacă azi e domoală, mâine va fi neutră sau 
rece” 25 Mă întreb, cum de totuşi ortodoxia iese 
mereu învingătoare din „războaiele” purtate cu 
„duşmanii” ei, rămânând vie şi actuală? „Orto- 
doxia trăieşte în ritmul crucificator şi pascal. 
Ortodoxia, această pasăre Phoenix a creştinismu- 
lui, uimeşte prin capacitatea de a renaşte din pro- 
pria cenuşă. Dincolo de sângele martirilor se 
vede Jertfa Crucii, iar dincolo de aceasta, Miraco- 
lul Învierii” 26 


23 Idem, „Schimbarea Ia faţă a României”, p. 48. 
24 Ibidem, p. 49. 
25 Ibidem, p. 50. 


Cred că Cioran a avut anumite depresii şi 
oscilaţii sufleteşti când a scris Schimbarea Ia faţă 
a României. Dacă uneori afirmă că un popor 
indiscret, precum cel român, nu poate crede în 
Dumnezeu, alteori afirmă: „În România sunt 
mulți oameni care cred în Dumnezeu”. 27 El vede 
adevărata religiozitate ca fiind una fanatică, 
războinică, profetică şi intolerantă, dacă s-ar 
putea, ca în timpul Inchiziției. Dar românii au 
ştiut întotdeauna să fie creştini autentici, nu 
clone, iubind pacea şi libertatea. Noi ne-am năs- 
cut şi am crescut într-un mediu coordonat de va- 
lorile creştine, ştiind că dreapta credință (orto- 
doxia) presupune iubirea vrăjmaşilor şi smere- 
nia. Cioran nu înţelege aceasta şi continuă: „Cine 
nu încearcă să-şi biruie semenii, apoi pe 
Dumnezeu... acela renunţă fie din înțelepciune, 
fie din neputinţă, la propriul destin”.28 Deşi 
Evanghelia vesteşte pacea şi iubirea, Cioran o 
consideră o „carte agresivă, una dintre cele mai 
veninoase”,2? iar pentru faptul că Evanghelia a 
împăcat creatura cu Creatorul este considerată „0 
greşeală de neiertat a creştinismului”. 30 

Ceea ce-l nemulțumeşte cel mai mult pe Emil 
Cioran este „orientarea spre Orient”, fondul ori- 
ental, bizantin al românilor. Pentru că a plecat de 
la această prejudecată, preluată cu siguranță din 
Occident, Cioran nu a cercetat întâi în profunz- 
ime ortodoxia, deşi era fiu de preot. Astfel, în loc 
să vadă realitatea din credința ortodoxă, culorile 
vii în care sunt pictate bisericile, simbolizând 
transfigurarea din moarte la viață şi de pe pă- 
mânt la cer, el vede totul în „cenuşiul picturii bi- 
zantine”. În loc să observe că poporul român, în 
decursul istoriei, aflat în suferinţe şi nevoi, a stat 
în genunchi în fața lui Dumnezeu, aceasta fiind o 
demnitate, el vede „un destin de ţară îngenunchi- 
ată”. În loc să remarce că pe când românii îşi zi- 
deau biserici şi mănăstiri, alte popoare nu aveau 


26 peter E. GILLQUIST, „Cum am devenit ortodox?”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, p. 13. 


27 Emil CIORAN, op. cit, p. 50. 


2 Idem, „Istorie şi utopie”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 127. 


29 Idem, „Silogismele amărăciunii”, p. 13. 
30 Ibidem, p. 87. 





58 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 











Emil Cioran, 

împreună cu 

Simon Bou6 
preocupări duhovniceşti, el afirmă că „cel mai 
mare chin pe capul românului ar fi construirea 
unei catedrale”. Deşi astăzi bisericile din nordul 
Moldovei sunt considerate minuni ale ortodoxiei, 
în Grădina Maicii Domnului (România), Cioran 
le considera bisericuțe triste şi mici, improvizații 
de credință”.32 Sincer, decât catedralele imense 
din Occident, care sunt mereu goale şi inspiră un 
sentiment de izolare şi distanță între om şi 
Dumnezeu, prefer bisericuţele şi mănăstirile 
româneşti, care sunt pline în duminici şi sărbă- 
tori, transmițând relaţia dintre Dumnezeu şi 
oameni prin frumuseţea cultului ortodox şi prin 
trăirea liturgică. Ortodoxia se caracterizează prin 
discreţie şi smerenie, şi, în plus, în lucrurile mici 
se văd oamenii mari. 

Cioran e revoltat că „moartea a fost inte- 
grată în ordinea firească şi a fost primită cu 
duioşie şi fără dramatism”, românul simţindu- 
se prea la el acasă între viață şi moarte. El repro- 
şează oarecum românilor că nu au stat nicio- 
dată prea departe de Dumnezeu35. Dar românii 
au avut mereu discernământ, au ştiut să aleagă 
valorile şi să se dedice lor, chiar cu preţul vieţii, 
dobândind, prin moarte, viața veşnică. Româ- 











nul se raportează la veşnicie, nu la lucrurile 
trecătoare. 

Cioran propune o Românie în delir, un ero- 
ism revoluționar, care să înlăture fondul oriental, 
împropriind formele occidentale şi transfor- 
mând Bucureştiul în noul Constantinopol. 

Dar aici putem observa cum se contrazice 
singur. Dacă înlăturăm fondul oriental (aici 
putem considera că ar dori şi renunțarea Ia cre- 
dința ortodoxă, „cenuşie”, „cu bisericuțe mici” 
etc.) cum mai putem transforma, „schimba la față” 
Bucureştiul în noul Constantinopol? Constantino- 
polul era chiar inima tradiţiei bizantine, ortodoxe. 
Cred că românii ar fi datori nu numai să păstreze 
tradiția ortodoxă, dar şi să o aprofundeze, până 
la apogeu, până la mântuire. 

Deşi Cioran afirmă că „Dumnezeu n-a 
devenit actual decât prin Hristos”,54 totuşi în alt 
loc spune: „Suntem vreunul capabil să înțelegem 
forța care i-a mânat pe cavaleri în cruciade să 
moară sub zidurile cetăților orientale, pentru a 
dezrobi mormântul unui om, presupus Dum- 
nezeu?"35 Neîncrederea în divinitatea Mântuito- 
rului este exprimată şi cu alte ocazii: „Conştiința 
a făcut din animal om şi din om demon, dar ea n-a 


31 Lucru afirmat de Papa loan Paul al II-lea cu ocazia vizitei în România. 


32 Emil CIORAN, „Schimbarea Ia faţă a României”, p. 55. 
33 Ibidem, p. 57. 
34 Ibidem, p. 62. 
35 Ibidem, p. 65. 





anul IX e nr. 97 


59 





ROST 


DECANTĂRI 





făcut încă din nimeni un Dumnezeu, în ciuda 
lumii care se mândreşte de a fi omorât unul pe 
cruce”.36 Lui Cioran îi este mai uşor să-l privească 
pe Iisus ca pe „un dictator” 37, decât ca pe un 
Dumnezeu întrupat. De la lipsa credinței puter- 
nice vedem ce uşor se poate aluneca în erezie sau 
ateism: „Dumnezeu e neantul suprem”38, „nean- 
tul în ipostaza de consolator”39, „dacă aş crede în 
Dumnezeu, înfumurarea mea nu ar avea margi- 
ni”, „Dumnezeu € o halucinație sonoră”40, iar „ni- 
hilismul este forma de limită a bunăvoinței” 41 
Cioran nu conştientizează faptul că un ateu, ne- 
gând divinitatea, nu face altceva decât să afirme 
că Dumnezeu există. 


Necesităţile sunt actuale 
şi relevante, dar mijloacele 
sunt greșite 


Prin urmare putem afirma că în luciditatea 
sa excesivă, Cioran „s-a schimbat la față”, dar nu 
în mod pozitiv, ci dând dovadă de inconsistenţă, 
incoerență şi fărădelege când foloseşte inter- 
pretarea teologico-religioasă, ajungând chiar la 
adevărate blasfemii. 

Deşi probabil şi-a dorit propunerea unor 
soluţii reale, Cioran nu a fost onest în „radiogra- 
fierea” poporului român. Din pricina pasiunii şi 
orgoliului a căzut în desuetudine, în fanatism reli- 
gios, în erezii şi chiar în ateism, punând la 
îndoială divinitatea lui Hristos. 

Spuneam mai sus că Cioran a folosit în car- 
tea Schimbarea la faţă a României un limbaj reli- 
gios. De ce oare? Am putut sesiza că nu din con- 
vingeri spirituale, ci mai degrabă ca metodă de- 
nigratoare la adresa credinţei orientale, ortodo- 
xe, din convingeri atee. 

De multe ori, cititorul este tentat să-l venereze 
pe Cioran, pentru inspiraţia şi iluminarea neome- 
nească, de moment, dar după doar câteva paragra- 
fe se poate convinge de convingerile sale greşite. 


36 Idem, „Pe culmile disperării”, p. 186. 
37 Idem, „Tratat de descompunere”, p. 122. 
38 Idem, „Silogismele amărăciunii”, p. 66. 


Pot afirma că Emil Cioran este tipul românu- 
lui născut creştin, dar care nu a reuşit sau poate 
nu a vrut să înțeleagă rolul, rostul, menirea cre- 
dinței ortodoxe, frumuseţea şi discreția ei. 

Cioran indentifică exact necesităţile români- 
tăţii: de transformare, afirmare, schimbare la față 
a țării. Dar mijloacele pe care le propune nu 
sunt... ortodoxe (intoleranță, revoluţie, război, fa- 
natism). El propune împroprierea formelor occi- 
dentale şi înlăturarea fondului oriental. Însă, 
românii nu pot abandona un crez bimilenar, pen- 
tru o viziune nebunească; noi trebuie să valori- 
ficăm fondul naţional, creştin-ortodox, cu râvnă, 
dragoste, credință, nădejde şi smerenie, ținând 
seama de îndemnul Mântuitorului, „cel ce se 
mândreşte se va smeri, iar cel ce se smereşte se va 
înălța”. 

Statornicirea în tradiţie trebuie să conlu- 
creze cu dinamismul modernităţii, pentru 
împlinirea profeţiei mesianice a României : 
„Schimbarea la față”, prin mijloace mai ortodoxe. 


Bibliografie: 

e „Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune 
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997. 

e CIORAN, Emil, „Schimbarea Ia faţă a României”, Editura 
Humanitas, 1990. 

e Idem, „Amurgul gândurilor”, Editura Humanitas, 
Bucureşti, 1991. 

e Idem, „Demiurgul cel rău”, traducere din franceză de Irina 
Bădescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996. 

e Idem, „Tratat de descompunere”, Editura Humanitas, 
Bucureşti, 1992. 

e Idem, „Pe culmile disperării”, Editura Humanitas, 
Bucureşti, 1993. 

e Idem, „Silogismele amărăciunii”, traducere din franceză de 
Nicolae Bârna, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002. 

e Idem, „Istorie şi utopie”, Editura Humanitas, Bucureşti, 
2002. 

e http:/Awww.dexonline.ro 

e GILLQUIST, Peter E., „Cum am devenit ortodox?” Editura 
Reîntregirea, Alba Iulia, 2006. 


39 Idem, „Amurgul gândurilor”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 157. 


40 1dem, „Silogismele amărăciunii”, p. 82. 
41 jdem, „Amurgul gândurilor”, p. 194. 





60 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 








De unde ne poate veni 


salvarea 


Constantin N. Străchinaru 





precepte şi exemple morale cu cel mai min- 

unat grad de implicare în evoluţia ei spre 
Umanitate. Ignorarea, răstălmăcirea, încălcarea 
lor a dus la decăderea, şi chiar dispariţia, atâtor 
cetăţi, popoare, imperii. 

Unde-s biblicele Sodoma, Gomora, Adma, 
Țeboim şi Ţoar, din fertila câmpie Sidim? Au fost 
înecate de apele pedepsitoare, sărate şi sulfuroa- 
se ale sudului Mării Moarte. Unde:s troienii, carta- 
ginezii... nesătui de extinderi şi supuneri? Unde-s 
strălucitoarele imperii babilonian, persan, egip- 
tean, grecesc, roman, arab, otoman, habsburgic, 
dar, cele coloniale şi, mai recent, abatorialul 
imperiu sovietic? 

Aceste doar câteva exemple, din atâtea, sunt 
permanente şi mustrătoare semnale de alarmă în 
centrul şi la orizontul incert al omenirii. Profeții 
trimit cauzal la fărădelegile destrăbălării, pruncu- 
ciderii, homosexualității, pedofiliei, injustiției, 
corupției, îmbuibării, orgoliilor etc. etc. toate ilus- 
trând încălcarea codului etic universal. Marii 
oameni de ştiinţe, filosofie, arte, au confirmat, 
prin caracterul lor şi al operei, că logica explica- 
tivă a represaliilor divine nu este o alternativă a 
laşității ignorante. 


E xperiența ontică a lumii cristalizează în 


Virtute-înţelepciune 


De-acum sunt aproape 2500 de ani de când 
iubitorul şi făuritorul de sofie, nemuritorul şi 
înaintemergătorul Socrate (470-399 î.Ch.), răb- 
dător şi senin, ca şi-n clipele părăsirii nedrepte a 
acestei lumi a contrastelor, modest la port şi foar- 
te luminos în nefrumuseţea sa fizică, fost sculptor 
în tinerețe şi devenit sculptor de suflete în Atena, 
a prevenit omenirea prin ilustrarea preceptelor 
morale, afirmând preeminența şi eternitatea 





spiritului, imperativul salvării: virtutea, conecta- 
rea voinței umane la voinţa divină. 

Oracolul din Delphos îl declarase cel mai 
mare ințelept. Atenienii îl ştiau şi ca cel mai virtu- 
os om. Prin maieutica sa proverbială, Socrate, în 
dialogurile cu discipolii, de fapt cu popoarele şi 
viitorul, a adus la nivelul de înţelegere al oricărui 
om, conceptele morale fundamentale şi impera- 
tivul însuşirii lor până la redobândirea primei 
naturi - imagine a virtuții, a binelui şi frumosului 
- kalokagathia - sedii ale adevărului și justiției. 

Despovărarea sinelui divin de sinele alu- 
vionar se face, socratic, prin: cunoaște-te pe tine 
însuți = gnothi seauton, înscris pe frontispiciul 
templului apolonian din Delphos, întâlnit în 
Mahabharata sub forma: „Adma jnanam param 
jnanam” [ „cunoaşterea de sine este cunoaşterea 
supremă”] (cca. 1800 î.Ch), dar şi la Hermes 
Trismegistul, autorul de cărţi iniţiatice, devenit 
zeu şi rămas patron al Medicinei, în completi- 
tudinea: „Cunoaşte-te pe tine însuți şi vei cunoaş- 
te universul şi zeii”. (Tablele smaragdinice) 

Caracterul preceptului, din crezul socratic, 
este pragmatic şi are funcţia khatarsisului aris- 
totelic, de proces purificator, foc mântuitor, ca 
lumina taborică văzută şi nevăzută, în care lisus 





anul IX e nr. 97 


61 





ROST 


DECANTĂRI 





S-a arătat Sfinţilor Apostoli Petru şi loan. Prin 
această jertfelnică eliberare de păcatele sufo- 
cante, omul se apropie de transcendent, de divin- 
ul la care Socrate îşi raportează confirmativ 
judecăţile interpretative, adeverind eternitatea 
spiritului şi identificarea lui a ști cu a fi virtuos 
(vz. Dg. Socrate-Harmides). 


Între tradiţie şi modernism 


Epistemologia socratică şi cea creştină 
operează cu valori universal valabile, prin care 
omul se poate regăsi, recupera, redeveni imagine 
a capodoperei lui Dumnezeu: homo res sacra ho- 
mini (Seneca). Aceste valori leagă trecutul de 
viitor, dând vieţii adevăratul ei rost: armonia. 
Tradiţia le atestă justeţea prin transmiterea lor 
pilduitoare de la o generaţie la alta. Cultura lumii 
se edifică pe cultura morală şi, împreună, detestă 
modernismul bicisnic, debusolant, utilitarist, 
mercantil, desacralizant, desfigurativ, imitativ, 
superficial, cosmopolit.... 

În viziune socratică, tradiţia este stratul 
nutritiv şi luminător al oricăror schimbări capa- 
bile să devină ele însele tradiție, recte conserva- 
torism în marș. Pentru spiritualiştii lumii, tradiția 
este axa care polarizează progresul, în accepţia 
etică a termenului, redând destinului uman sen- 
sul său ascendent care-l protejează de efemer si 
anonimat. „În edificarea noii societăţi, scrie Pla- 
ton, nu ne vom călăuzi decât de legea străbună” 
(Republica). Logicianul Anton Dumitriu îl confir- 
mă: “Realizarea în conştiinţa individului a aparte- 
nenței virtuoase la un neam şi glie, a faptului că 
eşti integrat în istorie şi prin aceasta într-un des- 
tin, îţi dă noblețea care a fost onorată în toate tim- 
purile şi la toate popoarele.” (Terra mirabilis, în 
Contemporanul, Nr. 1265) Şi ca cineva să nu 
creadă că tradiţia (=valorile eterne) se opune 
noului, autorul monumentalei Istorii a logicii, 
conchide: „Trecutul este viitorul” (ibidem), adică 
tradiția modelează etic viitorul. 


Criza morală din România 


Românii au uitat că „Legea morală loveşte 
când e lovită”? (dharma eva hato hanti - vz. Ma- 


habharata, după codul juridico-etic al mitologicu- 
lui hindus Manu). Sigur, da! de vreme ce, la două 
decenii de la evenimentele din Decembrie 
(1989), manipularea informaţională, corupția 
generalizată în competiție cu minciuna oficializa- 
tă, tergiversarea intrării în normalitate, alterarea 
tranziţiei, pervertirea gândirii şi simțirii româ- 
neşti într-un dramatic rotatio per loco = regres 
spiritual şi material, conspirația tăcerii asupra 
trecutului istoric şi cultural, asupra tradiției, 
sfinților, martirilor, eroilor, creatorilor naţionali, 
aştern pe lumina viitorului neguri ce-l fac incert, 
îndoielnic, opac. Lumea se mișcă larvar în păien- 
jenişul promisiunilor fără acoperire. 

Dar tulburarea apelor „vânzoleala asta 
haotică a lumii actuale” (Petre Ţuţea, în intervi- 
uri), explicată prin tatonările tranziţiei”, ne spo- 
reşte curiozitatea moralmente îndatorată față de 
acest popor atât de chinuit şi mutilat o jumătate 
de secol bolşevic, să vedem că de fapt criza mora- 
lă a generat dezechilibre în toate compartimen- 
tele societății: economic, politic, juridic, didactic, 
religios, familial, sanitar... 

Încălcarea ierarhiei valorilor e răsfrântă în 
ansamblul vieţii româneşti, văduvită parcă de 
virtute şi luciditate. Împlinirea idealurilor clama- 
te infrățit pe baricadele „joscomunismului!”, 
(Dec. 1989) întârzie să se arate la nivelul Româ- 
niei de azi. 

Suntem pentru îmbogățirea cinstită a 
fiecărui român încât să uluim continentul. 
Constatăm însă că în timp ce mulți, foarte mulţi 
au somnul segmentat din cauza grijii zilei de 
mâine, a sănătăţii şi a creşterii copiilor, unii îşi ri- 
dică peste noapte castele, palate, cetăți cu grădini 
suspendate, bazine de înot, ziduri cu contrafor- 
turi, maşini de zi şi de seară, avioane, yachturi, 
fac concedii pe scumpele plajele ale lumii, 
cumpără colecţii de artă şi îşi cresc conturile în 
bănci străine, obțin jilțuri în parlament şi în mi- 
nistere, dovedesc indiferenţă față de cei ajunşi în 
situaţia să-şi abandoneze copiii, soțiile, străbunii, 
neamul şi țara. lată vinovaţii pentru starea de azi 
a poporului român - un popor rărit şi îmbol- 
năvit, cu tineri plecând pe alte continente, cu mi- 
lioane de prunci ucişi, cu bătrâni sleiți, atenţi la 
pomana de partid şi de stat. Şi nu toţi sunt bos- 





62 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 





chetari, subpodari, canalişti, cerşetori! Cei mai 
mulți, după chipul si portul păstrat cu grijă ani şi 
ani, par a fi fost funcţionari, profesori, muncitori, 
țărani care şi-au părăsit satele vlăguite de jugul 
comunist, suferinzi în tăcere, îngrijorați, cu 
privirile cernite spre un orizont ce nu se mai 
luminează. Te ia mila şi îngândurarea întrebă- 
toare. Răspunsul cinic, zvonul parşiv, dinspre su- 
prapuşi, îşi face loc: „Se ieftinesc produsele ali- 
mentare, se măresc pensiile, salariile, îndemniza- 
țiile pentru copii, facilităţi pentru elevi şi stu- 
denţi” etc, etc. Odată lansat, zvonul perfid circulă. 
Prinde aripi. Se amplifică. Şi ca să nu-i fie 
descoperită bătaia de joc staționează pe tema 
corupţiei la înțelegerea şi cunoştinţa oricui: „Au 
fost arestaţi 13 poliţisti..., un judecător, doi avo- 
caţi, a fost dat afară ministrul Administraţiei si 
Internelor, au fost prinşi doctori luând mită, 
două profesoare făcând sex cu elevii, nişte li- 
ceence acuzate de pruncucidere; un comisar de 
poliție s-a sinucis, un îmbogățit peste noapte a 
sărit de pe propria vilă”... Tămâieri, ca oamenii 
copleşiţi de necazuri şi rele să stea cuminţi, să fie 
supuşi, adică prostiţi, manipulați, înşelaţi, hoţii 
strigând „Prindeți hoţii!” şi golind mai departe 
vistieria țării. 

Resemnarea, apatia, disperarea izgonesc 
alternativa zâmbetului celor înşelaţi, dând în 
vileag incipitul aforistic al Ecleziastului: „Haveil 
havulim hacoil haveil” (ebr.) = „Vanitas vanita- 
tum, omnia vanitas!” (lat.). 

Perspective firave. Declin comportamental 
nervos. Criminalitate sporită. Sinucideri frecven- 
te. Dezmăţ dezlănţuit. Pendulare între preju- 
decăţi şi confuzii. Între laşitate şi netrebnicie. 
Incertitudini. Frustrări. Imprevizibil. Acţiunea 
inducerii semntimentului culpabilității bolşevice 
la întregul popor, dosind pe autorii holocaustului 
roşu. Sechelele comunismului uralian continuă 
să tulbure apele, să încurce iţele, în aşa fel încât 
trecerea la normalitate să bată pasul pe loc. 

Coloanele vertebrale de gelatină, foştii 
prezenți, etc. din aproape toată mass-media nu 
mai încap de Biserica Ortodoxă, de „Mama Nea- 
mului Românesc” (Eminescu), din centrul istoriei 
noastre naţionale, dar le slăbeşte glasul până la 
muțenie când e vorba de pătura politicianistă, de 


cozile de topor, de injustiția protectoare a corup- 
ției, de foştii prezenți. 

Când tânărul, frumosul şi energicul Alcibia- 
de îi confiază lui Socrate că vrea să intre în viața 
publică, înțeleptul îi îndreaptă cugetul şi voința 
spre consolidarea caracterului şi aprofundarea 
instrucției, cerințe pe care inteligentul june le 
acceptă, distingând în conştiinţa sa între politica- 
ştiinţă şi artă a conducerii bunului mers al cetății 
şi politicianismul compromițător prin venalitate 
şi ignoranță. 

Iau în considerare „bărbaţii de stat”, oame- 
nii „politici” de azi adevărul din dialogul Socrate- 
Alcibiade? N-au probat! Dar justiţia nefuncţională 
încă? Sunt două decenii de când promite că se 
dezleagă la ochi, că-şi face ordine în casă, că 
devine Justiţie. Dosare amânate sine die. Oameni 
purtați pe drumuri până la îmbolnăvire. Sentințe 
măsluite. Dosare slab instrumentate. Piese dis- 
părând din dosare. Subiectivism în hotărâri, 
superficialitate, rea intenţie, malversarea ade- 
vărului, ocolirea lui, decizii strâmbe, înnebunind 
căutătorii de dreptate, unii sinucigându-se cu 
actele doveditoare în mână, cerându-şi dreptul 
funciar lăsat la cheremul unor primari, foşti şi 
rămaşi încălcători de lege. Apucături totalitare. 
Amestecul politicului în justiție. Ca o „vox cla- 
mantis in deserto” sună preceptul milenar: „Fiat 
justitia, pereat mundus!'. Nedreptatea continuă 
să terorizeze oamenii, neținând seama că orice 
teroare naşte oroare. 26 iunie este Ziua Interna- 
țională a Naţiunilor Unite în sprijinul Victimelor 
Torturii. În documentele ONU şi-n Convenţia 
împotriva Torturii, art. se face referire şi la tortu- 
ra „mentală”, psihică, exercitată de persoane 
interesate, unele în calitate oficială, care încalcă 
dreptul şi dreptatea celor ce onest şi le caută. 

Cum se simt atâţia procurori, judecători, in- 
stanțe de judecată citind imnul lui Orpheu închi- 
nat Justiţiei: „Tu veşnic nepărtinitoare, scut al 
dreptăţii omeneşti”; sau cel dedicat Legii: „Ca ni- 
meni alta întăreşti ocârmuirea celor vii / Prin ho- 
tărâri nespus de drepte ce nu se schimbă nicio- 
dată.”? 

Oamenii confruntă ce îndură cu ce văd şi 
aud, compară, selectează, concluzionează, adop- 
tă atitudini tot mai retractile, distanțând teama 





anul IX e nr. 97 


63 





DECANTĂRI 














de a nu se trezi iarăşi într-o altă Fermă a ani- 
malelor (Orwell), într-o altă cetate totalitară ca 
cea din celebra carte 1984 a aceluiaşi scriitor bri- 
tanic. Totalitarismul deghizat, alimentat de setea 
nesăbuită de putere şi îmbogăţire. Românii mani- 
festă, deocamdată, precauţia, ca singur sfetnic. Nu 
întâmplător Socrate şi Platon, înainte de a discuta 
problematica statală, o dezbat pe cea a caracteru- 
lui uman, a conceptelor, preceptelor, categoriilor 
morale. Imperativul înţelepciunii socratice este 
indubitabilul Gnothi seauton! Fără comentarii! 
Un iz de spital traversează corupta societate 
românească. Alterarea raporturilor conducători - 
conduşi, părinți - copii, funcţionari - plătitori de 
taxe, medici - pacienţi, profesori - elevi/studenți, 
patroni - angajați în muncă, generația matură - 
generația tânără; mersul anapoda spre Europa şi 
viitor trimit inevitabil la întrebarea: încotro? 


Răspunsul 


Înapoi la Hristos! La legea morală! La tradiţia 
în măsură să modeleze socratic viitorul alert, 
integrându-şi-l adecvat, ziditor. Întoarcerea la 
adevăratele criterii ale ierarhiei valorilor, prin 
promovarea elitelor, adică a oamenilor compe- 
tenţi care dovedesc caracter şi eficiență, în toate 
articulațiile statului, consolidarea familiei, a 








şcolii româneşti, admiterea la catedră a celor 
sănătoşi psiho-somatic, pasionaţi de profesie, de 
studiul permanent, şi dezavuarea nechemaţilor 
care cer. scoaterea icoanelor şi religiei din şcoli, a 
comprimării orarului la învățarea computerului 
şi a limbilor moderne, de altfel, absolut necesare, 
dar nu singure!, a tratării reducţioniste a 
voievozilor, a marilor scriitori, a contribuţiilor 
româneşti la cultura şi ştiinţa universală etc. 

Ieşirea din infernul comunist s-a dovedit a fi 
ea însăşi un infern. Să-i punem capăt! Să-i facem 
loc demnității naţionale, educaţiei permanente, 
creativităţii, competiţiei, iniţiativei, societizării 
relaţiilor (nu socializării!), prin tonifierea 
conştiinţei civice, juridice, religioase, culturale... 
Singurele criterii de rămânere într-o funcţie să fie 
competența, moralitatea şi eficiența şi nu că 
legea i-a garantat scaunul pe un număr de ani. 

Aducându-ne acasă mamele şi copiii, să 
trăim analitic, responsabil, pasional Imnul 
Naţional. Dumnezeu ne-a dat o ţară şi resurse 
cerebrale jinduite de mulţi neromâni. Datoria 
noastră să se reflecte, înainte de orice, în 
înflorirea noastră şi a gliei străbune. Conexiunea 
virtute - înțelepciune va conduce sigur la uni- 
tatea şi afirmarea noastră în lume. Geniile acestui 
spaţiu binecuvântat ne veghează. Frecventarea 
lor este un imperativ. 





64 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 








Poliţia cuvintelor 


Reeditarea, în SUA, a Aventurilor lui Huckleberry Finn, de Mark 
Twain, a produs o serie de critici din partea celor care denunță 
modificarea textului original: cuvântul negru (nigger), considerat 
înjositor, a tost eliminat din text. Asupra romanului au mai fost 
operate și alte modificări, toate în scopul de a obține aprobarea 
ca acest autor clasic să tie reintrodus în programa de studiu. 

Dar istoria cenzurii în SUA pe motive de „corectitudine politică“ 


este mult mai veche şi îmbracă forme aberante. 


Alina loana Dida 





University şi istoric în ştiinţele educaţiei. 

A lucrat în Departamentul Federal pentru 
Educaţie în timpul administraţiei lui George H.W. 
Bush şi a făcut parte din comisia federală de eva- 
luare a competenţelor elevilor americani în tim- 
pul administraţiei lui Bill Clinton. 

Cartea lui Diane Ravitch Poliţia cuvintelor - 
cum restricționează grupurile de presiune pro- 
grama şcolară (The Language Police - How 
Pressure Groups Restrict What Students Learn), 
reeditată în 2004, descrie codurile de cenzură 
prin care trebuie să treacă orice manual sau ope- 
ră literară, predate în şcolile publice americane. 
Autoarea face un istoric al cenzurii, apărută ca 
reacție a editurilor la acțiunea grupurilor de pre- 
siune, atât de la dreapta, cât şi de la stânga spec- 
trului politic. Cenzura este aplicată fie înainte de 
publicarea unei cărți, fie după, prin interzicerea 
ei în biblioteca şcolii sau ca subiect la ore. 

Indiferent de orientare, grupurile de pre- 
siune pretind că elevii trebuie feriţi de cuvinte 
sau de idei ce fac referire la modele “greșite” de 
viață. Nici o organizație nu pare să realizeze că 
şcoala se află în competiţie, în a capta atenția 
elevilor, cu mijloacele media, mult mai puternice. 

Dintre grupurile de stânga, foarte active în 
campaniile de modificare a manualelor sau de 
interzicere a unor cărţi sunt cele feministe şi cele 
liberale. Încă din 1950, Aventurile lui Huckel 
berry Finn sunt ținta lor predilectă. De-a lungul 
timpului, părinți de culoare din şcoli diverse au 


[) iane Ravitch este profesor la New York 


cerut ca romanul să fie interzis din cauza limbaju- 
lui insensibil și ofensator şi de multe ori au obţin- 
ut acest lucru. În apărarea lui Twain s-au pronun- 
țat scriitori, critici literari şi profesionişti din edu- 
caţie, printre care autoarea afro-americană Jo- 
celyn Chadwick-Joshua. În 1998, ea a scris cartea 
The Jim Dilemma: Reading Race in Huckelberry 
Finn (Dilema produsă de sclavul Jim - problema 
rasială în Huckelberry Finn), în care argu- 
mentează de ce romanul ar trebui studiat în şcoli 
fără a fi politizat. 

Cenzura de stânga a fost dirijată de Council 
on Interracial Books for Children (CIBC), consili- 
ul pentru cărți interrasiale pentru copii, înființat 
în 1966 la New York şi dispărut ca organizaţie în 
1990. CIBC a redactat ghidurile, folosite de 
aproape 40 de ani, în identificarea în cărțile pen- 
tru copii a rasismului, sexismului, a altor “isme” 
şi a conţinutului tendenţios în general; conform 
regulilor stabilite de consiliu, în cărțile scrise cu 
scop educaţional este interzisă folosirea anumi- 
tor cuvinte sau expresii, prezentarea anumitor 
activităţi omeneşti sau realități sociale, iar ilus- 
traţiile trebuie să respecte şi ele un anumit cod. 

Scopul inițial al Consiliului a fost de a-i încu- 
raja pe editori să promoveze povestiri mai real- 
iste şi să respecte adevărul istoric despre mino- 
ritățile etnice şi problemele sociale ale femeilor. 
în contextul politic american al anilor 1960, CIBC 
s-a radicalizat rapid şi a trecut de Ia incluziunea 
socială la prezumția rasială şi de la căutarea 
armoniei între rase la o retorică supărată despre 
colonialism şi despre “asasinarea educaţională” a 
minorităților. La începutul anilor 1970, CIBC a 





anul IX e nr. 97 


65 





DECANTĂRI 





cerut eliminarea din bibliotecile americane a 
cărţilor considerate “anti-umane”, rasiste şi sex- 
iste. Cărțile pentru copii modelează minți şi CIBC 
a dus o campanie de lobby în rândul biblioteca- 
rilor şi al profesorilor, care a durat aproape 20 de 
ani, în care a încercat să-i convingă fie să renunţe 
la titlurile “fendențioase” (“biased” books), fie să 
le eticheteze corespunzător. 

Printre titlurile atacate de CIBC s-au aflat 
Coliba unchiului Tom, Charlie şi fabrica de cioco- 
Iată, Mary Poppins şi cărţile cu Dr. Dolittle. În 
ceea ce priveşte ultimul titlu, editorul american al 
seriei a fost de acord cu faptul că prezintă nişte 
stereotipuri la adresa africanilor;, el a “curățat” 
cartea de textele şi ilustrațiile considerate jigni- 
toare la adresa lor, astfel încât versiunea origi- 
nală a cărții nu se mai găseşte acum nici în bi- 
blioteci, nici în librării. 

CIBC a atacat poveştile pentru copii pentru 
că promovează “stereotipuri, distorsiuni şi anti- 
umanism”. Scufița Roșie, Cenușăreasa, Jack şi 
vrejul de fasole, Albă-ca-Zăpada, Frumoasa și Bes- 
tia, Prinţesa şi bobul de mazăreşi Hensel şi Gretel 
sunt sexiste întrucât le portretizează pe femei ca 
fiind: prințese sau fete sărace ce încearcă să 
ajungă prințese, zâne ce sunt naşe, zâne bune, 
vrăjitoare rele, surori geloase, mame vitrege sau 
neveste rele. Femeile “bune” sunt prezentate ca 
fiind frumoase, iar cele “rele” ca fiind urâte. Băr- 
baţii sunt puternici şi curajoşi, iar femeile au rolul 
“tradițional” de neajutorate. De obicei, perso- 
najele din poveşti devin, din sărace, foarte bogate, 
dar, după cum afirma CIBC, nimeni nu s-a întrebat 
vreodată “care sunt cauzele socio-economice ale 
condiţiei lor sociale”; nimeni nu a vorbit despre 
necesitatea unei “acțiuni colective” pentru a le 
scăpa de nedreptate. În viziunea CIBC, poveştile 
pentru copii nu sunt doar pline de stereotipuri 
sexiste, ci şi de materialism, elitism, etnocentrism 
şi rasism. 


Ghidul cenzorilor 


În 1975, CIBC a redactat un material despre 
cărţile pentru copii apărute în acel an, pe care le- 
a trecut printr-o grilă proprie pentru a le “mă- 
sura” conținutul rasist, sexist, elitist, materialist, 





Diane Ravitch 


conformist, individualist sau cu reterinţe peiora- 
tive la adresa bătrânilor, Consiliul a stabilit dacă 
autorii se opuneau acestor valori sau le erau indi- 
ferente, dacă textele “construiau o imagine pozi- 
tivă a femeilor/minorităților” sau “o imagine ne- 
gativă” a lor; dacă “inspirau acțiunea versus opre- 
siunea” sau dacă erau “autentic culturale”. Numai 
membrii grupurilor specifice au fost invitați să 
recenzeze cărţile: negrii s-au ocupat de cărțile 
scrise despre ei, la fel hispanicii ş.a.m.d. Doar 
câteva titluri apărute atunci au mai fost reeditate. 
O serie de autori americani au protestat față 
de acţiunea CIBC. Nat Hentoff a avertizat că grila 
de stabilire a conţinutului tendenţios şi presiu- 
nile pentru limbajul politic corect vor îngrădi [i- 
bertatea de expresie. Presiunile CIBC de a elimi- 
na unele cărți din şcoli şi de a le clasa pe celelalte 
în funcţie de conţinutul lor politic produceau o 
atmosferă în care “imaginaţia creatoare, atât a 
scriitorului, cât şi a copilului, trebuie să se 
ascundă pentru a supravieţui”, mai afirma scri- 
itorul, iar ofensiva la adresa “individualismului” 
era antitetică literaturii şi imaginaţiei literare. 





66 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 





CIBC a devenit mai eficient când a început să 
colaboreze cu organizaţiile feministe; spre deose- 
bire de Consiliu, ele aveau filiale în fiecare stat 
american. Grupurile feministe au făcut presiuni 
şi au acționat în instanțe pentru eliminarea lim- 
bajului sexist din cărți. Ele au cerut ca în fiecare 
carte proporţia femei/bărbaţi să fie de 50/50 %; 
au studiat ilustrațiile pentru a vedea câte femei şi 
câți bărbaţi sunt reprezentaţi; au notat dacă 
femeile se află în roluri active sau pasive; au făcut 
o listă cu ocupațiile şi au insistat ca femeile să 
apară într-un număr egal pe profesiuni, de ase- 
menea, au cerut eliminarea ilustraţiilor în care 
femeile fac prăjituri, cos sau au alte treburi cas- 
nice. 

Privind retrospectiv, acţiunile CIBC nu au 
avut un impact semnificativ asupra editării de 
cărți pentru copii în general; publicul larg nici nu 
a aflat prea multe despre războiul Consiliu - edi- 
turi plus autori în viață. 

În schimb, după acum arată Diane Ravitch 
mai departe în cartea ei, consiliul a schimbat fun- 
damental manualele şi lista de lecturi/autori obli- 
gatorii în şcoli. Editurile de manuale şi auxiliare 
nu au riscat să fie acţionate în judecată pentru 
texte cotate de CIBC drept rasiste, sexiste sau ten- 
denţioase la adresa bătrânilor, handicapaţilor 
sau a oricăror altor grupuri. Încă din anii 1970, 
ele şi-au elaborat ghiduri interne pentru evitarea 
conţinutului tendenţios în cărți şi au angajat ex- 
perţi în domeniu. 

Prin adoptarea ghidurilor interne, editurile 
au acceptat cenzura, impusă atât de stânga corec- 
titudinii politice, cât şi de dreapta religioasă. 
Editurilor le-a fost mai uşor să excludă subiectele 
considerate tendenţioase de grupurile de pre- 
siune, decât să intre într-o controversă publică, 
care să le stigmatizeze produsele şi să le facă să 
piardă contractele pentru manuale. Companiile 
trebuie să investească milioane de dolari pentru 
fiecare serie de manuale şi este important să câş- 
tige contractele din statele mari, California şi 
Texas, care le asigură desfacerea şi în alte vreo 20 
de state. Acest lucru le conferă departamentelor 
pentru educaţie şi grupurilor de presiune din 
aceste două state americane o importanță covâr- 
şitoare. În general, companiile au acceptat mai 


uşor presiunile venite de la stânga, pentru că di- 
rectorii lor proveneau din aceeaşi lume cos- 
mopolită şi aveau vederi politice comune. 
Ravitch îşi aminteşte cum a cunoscut cenzu- 
ra de dreapta, ca liceană în Texas, la mijlocul 
anilor *50. Fiind de serviciu la bibliotecă, a con- 
statat că existau şi cărți ce nu puteau fi împrumu- 
tate şi i s-a explicat că fuseseră scoase din circu- 
Iaţie. Cărţile erau despre Uniunea Sovietică şi 
Rusia. Era perioada în care grupările de dreapta 
din SUA combăteau orice expansiune a puterii 
federale, pe care o considerau sinonimă cu regi- 
mul politic socialist, ca treaptă în instalarea unei 
societăți de tip sovietic. Organizaţia Minute Wo- 
men se opunea comunismului, sistemului de 
sănătate centralizat şi integrării rasiale, precum 
şi cărților ce tratau despre aşa ceva, pe care le 
vedea drept instrumente ale propagandei pentru 
socialismul ce voia să se insinueze în şcolile pu- 
blice (creeping socialism). În consiliul şcolii erau 
şi membri ai acestei organizații, ei au respins 
manualele de geografie şi economie ce fuseseră 
aprobate de către statul Texas şi au interzis ca 
elevilor să li se vorbească despre ONU, de exem- 
plu. Manualul de geografie a fost acceptat după 
câțiva ani, revizuit şi “curăţat” de frazele în care 
se spunea că statele lumii trebuie să găsească 
soluţii comune la problemele globale şi că ONU 
ar putea ajuta la instituirea unui climat de pace. 


Puţină istorie 


Bătălia pentru orientarea politică a ma- 
nualelor are o istorie veche. După Războiul de Se- 
cesiune, timp de aproape 50 de ani, elevii din 
statele din nord au învățat după manuale de isto- 
rie diferite de manualele celor din sud. După 
primul război mondial, manualele au început să 
fie atacate de societăţile patriotice şi de cele 
etnice. Veteranii le acuzau că sunt antiamericane 
pentru că nu inspiră dragostea de patrie, iar orga- 
nizaţiile entice solicitau ca şi eroii lor să fie 
menționați în ele. 

În anii '30, sub influența amenințării răz- 
boiului din Europa şi Asia, criticile organizaţiilor 
patriotice s-au îndreptat spre profesorii de stânga 
din şcoli şi universităţi, ce contribuiau la for- 





anul IX e nr. 97 


67 





ROST 


DECANTĂRI 





marea unui filon comunist în SUA. În 1938, Ca- 
mera Reprezentanţilor a aprobat înființarea Co- 
mitetului pentru Activităţi Antiamericane, pentru 
a investiga activitățile subversive, fasciste sau 
comuniste. A urmat un val de procese, dezbateri 
publice şi de “liste negre” ale cărților interzise în 
şcoli, redactate de diferite organizații; cele mai 
multe controverse au produs manualele şi cărțile 
de biologie, literatură, istorie şi de ştiinţe sociale. 

Campania împotriva celor acuzați de sim- 
patii comuniste s-a prelungit în timpul războiului 
rece, până spre sfârşitul anilor 60, când ideologii 
de stânga au început să fie criticaţi pentru că pro- 
movează educația sexuală şi promiscuitatea în 
şcoli. Grupurile de dreapta au presat şcolile să 
renunţe la cărţile considerate imorale sau contro- 
versate. Ei au atacat textele ce predau umanismul 
secular, pe care îl considerau o religie de tip new 
age, ce ignora învățăturile biblice şi ocolea pre- 
ceptele morale. Dacă nu mai predăm religia creş- 
tină în şcoli, atunci nici umanismul secular nu tre- 
buie predat, pretindeau criticii de dreapta; dacă 
acceptăm să-l predăm, atunci şi religia creştină 
are dreptul la acelaşi număr de ore. 

Cenzura a făcut ca autorii clasici să fie elimi- 
naţi din şcoli şi înlocuiți cu cei care ştiu să scrie 
manuale “fără tendință”, nu au o operă literară şi 
nu vor fi niciodată citiţi în afara industriei de pro- 
fil. Introducerea unor consideraţii politice în 
interpretarea evenimentelor istorice face ca 
toate frazele să fie identice, să nu prezinte nici un 
punct de vedere, niciodată, şi să sufere de un con- 
formism ce duce la dezinteresul elevilor. 

Ravitch face un apel pentru desființarea 
poliției cuvintelor, întrucât scopul acesteia nu 
este atât interzicerea unor cuvinte controversate, 
cât de a-i împiedica pe oameni să aibă gânduri 
controversate. Cenzura s-a instalat treptat, într- 
un context favorabil larg, în care instructorii pen- 
tru diversitate şi teama de procese i-au obişnuit 
pe elevi şi profesori să folosească numai anumite 
cuvinte şi să abordeze doar anumite subiecte; 
într-o atmosferă în care reeducarea politică are o 
oarecare valoare socială, şcolile au ajuns să fie în 
linia întâi în construirea unei noi lumi. Profesori- 
lor trebuie să li se acorde creditul cuvenit: ei ştiu 
cel mai bine ce poate înţelege un copil şi ce trebu- 


ie să citească pentru a-şi forma discernământul. 

Cartea are două anexe, alcătuite de Ravitch 
după o adevărată muncă de detectiv, rapoartele 
asupra textelor supuse comisiilor de evaluare din 
edituri şi din agenţiile de stat intră sub incidența 
drepturilor de autor, iar autoarea a avut acces la 
o parte dintre ele prin natura profesiei. 

Prima anexă este o listă de cuvinte, expresii, 
stereotipuri şi subiecte interzise în manuale şi 
auxiliare, ce se întinde pe 35 pagini. 


Cuvinte interzise 


Redăm o parte dintre expresiile şi cuvintele 
eliminate din limbajul public: 

- Adam şi Eva: înlocuit cu Eva și Adam pentru 
a demonstra că bărbaţii nu au întâietate asupra 
femeilor, 

- Dependent: interzis; înlocuit cu persoană 
cu o dependență de droguri 

- Alcoolic: interzis; înlocuit cu persoană cu 
alcoolism 

- America/americani: va fi folosit cu grijă 
pentru că sugerează “şovinism geografic” atunci 
când nu se referă la toţi oamenii din America de 
Nord, America de Sud sau America Centrală; este 
de preferat formula poporul din Statele Unite 

- Politica americană, economia americană: 
va fi înlocuit cu politica SUA, economia SUA 

- Om obișnuit: interzis ca fiind sexist; va fi 
înlocuit cu persoană obișnuită 

- Bestie: interzis ca fiind jignitor atunci când 
se referă la o persoană 

- Defect din naştere: interzis ca fiind jignitor; 
va fi înlocuit cu persoană cu o dizabilitate con- 
genitală 

- Negru/negri: interzis să fie folosit ca sub- 
stantiv. Analog alb/albi. 

- Băieți: va fi folosit doar pentru persoanele 
sub 13 ani 

- Frăţie: interzis ca fiind sexist; va fi înlocuit 
cu uniune, comunitate. Analog fraternitate. 

- Businessman, businesswoman: interzis ca 
fiind sexist; va fi înlocuit cu business person 

- Cameraman: interzis ca fiind sexist; va fi 
înlocuit cu operator de cameră, technician de 
cameră 





68 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 





- Casandra: sexist; va fi înlocuit cu pesimist 

- Congressman: sexist; va fi înlocuit cu mem- 
bru al Congresului, reprezentant 

- Cover girl: sexist; va fi înlocuit cu model 

- Nebun: jignitor; va fi înlocuit cu personană 
cu o dizabilitate emoţională sau cu o tulburare 
mentală 

- Omul de Cro-Magnon: sexist; va fi înlocuit 
cu poporul de Cro-Magnon 

- Cult: interzis ca fiind etnocentric atunci 
când se referă la un grup religios 

- Diform: jignitor, va fi înlocuit cu persoană 
cu o dizabilitate fizică 

- Diavol: interzis 

-Diabetic: va fi înlocuit cu persoană cu diabet 

- Dezavantajat: interzis; va fi înlocuit cu 
referirea la resursele sau drepturile care sunt ab- 
sente în condiţiile de viață ale individu- 
lui/grupului respectiv 

- Dogmă: etnocentric; va fi înlocuit cu doc- 
trină, credință 

- Pitic: jignitor; va fi înlocuit cu persoană de 
statură mică 

- Orient/oriental: eurocentric, atunci când 
vorbim despre geografia lumii; să ne referim în 
mod specific la continentul/regiunea respectivă. 
Analog occident/occidental. 

- Bătrân: va fi înlocuit cu persoană în vârstă 

- Eschimos: nu este autentic; va fi înlocuit cu 
inuit sau poporul nativ al Arcticii 

- Etnic: nu va fi folosit ca substantiv 

- Exotic: nu va fi folosit cu referire Ia asiaticii 
din SUA 

- Extremist: interzis ca fiind etnocentric; va fi 
înlocuit cu credincios, adept, aderent la. Analog 
fanatic. 

- Sexul frumos: sexist; va fi înlocuit cu femei 
sau feminin 

- Gras: va fi înlocuit cu greu, obez 

- Gentleman's agreement: interzis; va fi 
înlocuit cu înţelegere formală 

- Fată: va fi folosit doar pentru persoanele 
sub 16 ani. Fete: doar pentru persoanele sub 13 
ani. Fetele: interzis ca fiind sexist 

- Dumnezeu: interzis 

- Iarbă: interzis pentru că poate avea o cono- 
tație negativă sau “murdară” 


- Ţigan: va fi înlocuit cu Rom/Romani sau 
Roma/Romanies 

- Handicap, handicapat, persoană handicap- 
ată: jignitor; va fi înlocuit cu dizabilitate, per- 
soană cu O dizabilitate 

- EL: sexist; va fi înlocuit cu: el sau ea; ei 

- Hispano-american: va fi folosit cu grijă pen- 
tru că unele persoane pot obiecta că termenul 
sugerează o moştenire culturală europeană; va fi 
specificată naționalitatea 

- Homeless: va fi înlocuit cu persoană care 
este homeless, persoană care nu are casă 

- Homosexual; interzis; va fi înlocuit cu per- 
soană, copil 

- Colibe: etnocentric; va fi înlocuit cu case mici 

- Nelegitim: interzis; de obicei nu este nece- 
sar să menţionezi circumstanţele în care s-a năs- 
cut o persoană 

- Analfabet: interzis; specificaţi că o persoană 
nu poate citi, nu poate scrie sau amândouă 

- Junglă: interzis; va fi înlocuit cu pădure 
tropicală, savană 

- Lady: interzis ca fiind sexist 

- Şchiop: jignitor, va fi înlocuit cu persoană 
care foloseşte un baston 

- Numele de domnişoară: va fi înlocuit cu 
numele de Ia naştere 

- Man, mankind, men: interzis ca fiind sexist; 
va fi înlocuit cu humankind, the human race, 
humanity, persons, people, figures, women and 
men. Analog orice cuvinte ce conțin man. 

- Bărbăţie: interzis ca fiind sexist; va fi 
înlocuit cu vârstă adultă, maturitate 

- Bărbătesc: interzis 

- Master copy: sexist; va fi înlocuit cu primary 
copy. Analog orice cuvânt ce conţine master. 

- Orientul Apropiat: interzis ca eurocentric; 
va fi înlocuit cu Asia de Sud-Vest, poate fi accep- 
tat, totuşi, ca o referință istorică 

- Grup minoritar: jignitor când se face 
referire la diferențele culturale 

- Minoritate: va fi înlocuit cu grup sub- 
reprezentat istoric sau membru al acestui grup 

- Maica Rusia: sexist; va fi înlocuit cu Rusia, 
țară vastă a recoltelor bogate 

- Nativ: interzis când se referă la un nativ 
american, interzis ca substantiv 





anul IX e nr. 97 


69 





ROST 


DECANTĂRI 





- Nevoiaş: va fi înlocuit cu persoană aflată în 
nevoie 

- Lumea Nouă: interzis, atunci când nu este 
vorba de ficțiune 

- Normal: jignitor; va fi înlocuit cu persoană 
fără dizabilităţi 

- Bătrân: interzis ca adjectiv, atunci când 
implică neajutorarea, dependența, sau alte 
aspecte negative 

- Ombudsman: sexist; va fi înlocuit cu 
ombuds 

- Păgân: etnocentric, atunci când nu se referă 
la religie: va fi înlocuit cu necredincios 

- One-man show: sexist; va fi înlocuit cu spec- 
tacol solo 

- Corect politic: va fi folosit cu atenţie; “în 
general va fi folosit pentru a îndepărta din dis- 
cuţie sau a face abstracţie de un subiect ce implică 
echitatea sau corectitudinea” 

- Satana: interzis 

- Sectă: etnocentric, atunci când se referă la 
un grup religios; trebuie separat de o religie 
anume 

- Cornet de îngheţată: face referire la o anu- 
mită regiune; va fi înlocuit cu înghețată aromată, 
analog cupă de înghețată 

- Om de zăpadă: va fi înlocuit cu persoană de 
zăpadă 

- Lumea a Treia: interzis ca fiind etnocentric 

- Război tribal: etnocentric; va fi înlocuit cu 
conflicte între popoare diferite 

- Antiamerican: interzis 

- Subdezvoltat: interzis ca etnocentric, atunci 
când se referă la alte țări 

- Sexul slab: sexist; va fi înlocuit cu femei 

- Yacht: interzis ca fiind elitist 

- Yes-man: interzis ca fiind sexist 


Expresii care trebuie evitate 
în manuale 


În continuare, iată ce expresii sunt interzise 
în manualele şcolare: 

- Înlocuiţi pronumele masculine €// lui cu 
pronumele la plural e;/lor. 

- Nu trataţi femeile ca pe un bagaj al soţilor 
lor. De ex, nu spuneţi: Pionierii s-au îndreptat 


spre vest, luându-și cu ei soțiile şi copiii, ci spuneţi 
Familiile de pionieri s-au îndreptat spre vest. 

- Nu spuneți Femeilor Îi s-a permis să voteze 
după primul război mondial, ci Femeile şi-au 
câştigat dreptul de a vota după primul război 
mondial. 

- Folosiţi nume proprii de origine europeană 
alături de nume de origine hispanică, africană 
sau asiatică. 

- Nu comparaţi oamenii cu animalele: de ex, 
nu spuneți ochi de vultur. 

- Referirile exclusive la contribuţia iudeo- 
creştină în literatură şi artă sunt etnocentrice. 

- Trataţi toate religiile cu acelaşi respect. 

- Nu faceţi portrete negative sau înjositoare 
ale nici unui grup. 

Nu folosiţi următoarele expresii: 

- Fetele/femeile nu pot sau nu ar trebui să... 

- Ea se poartă ca o doamnă. 

- Ea gândeşte ca un bărbat. 

- El se poartă ca o femeie. 

- El a reacţionat ca un bărbat. 

- A fost un act bărbătesc de curaj. 

- Puternic ca un bărbat. 

Stereotipuri ce trebuie evitate în ilustrații şi 
texte: 

- Mame sau femei ce poartă şorțuri. 

- Mame ce gătesc sau cos în timp ce taţii citesc 
ziarul. 

- Mame ce dau cu aspiratorul, gătesc, spală 
rufe sau fac cumpărături. 

- Mama îl conduce pe tata până la poartă. 

- Femei ce-şi găsesc fericirea doar în căsăto- 
rie sau maternitate. 

- Femei ce sunt profesoare, mame, asistente 
sau secretare. 

- Femeile portretizate ca find drăguțe, fra- 
gile, delicate, neajutorate. 

- Femei arătate mai mult în postura de mame 
sau soții. 

- Bărbaţi ce cîştigă mai mult decât o femeie. 

- Bărbaţi ce rezolvă probleme de viaţă. 

- Bărbaţi ce sunt conducători capabili. 

- Bărbaţi ce sunt mai raționali decât femeile. 

- Bărbaţi mai înalți decât femeile. 

- Băieți ce fac sport. 

- Femei ce stau aşezate. 





70 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 





- Fete îmbrăcate în rochii. 

- Femei mai preocupate de familie decât de 
carieră. 

- Bărbaţi caree sunt puternici, aspri, compe- 
titivi. 

- Bărbaţi furioşi. 

- Bărbaţi care sunt încrezători în ei înşişi, in- 
teresați de a se realiza şi orientați spre carieră. 

- Băieți ca fiind autonomi, independenți sau 
singuratici. 


Cărţi recomandate pentru o 
minte sănătoasă 


Anexa a doua este o listă de lecturi supli- 
mentare, recomandate de un grup de lucru con- 
dus de autoare pentru elevii din clasele III-X. De 
foarte mulți ani, aceste titluri nu sunt studiate în 
şcolile publice, iar Diane Ravitch le sugerează 
părinţilor, profesorilor şi elevilor să afle ceva 
despre literatura clasică care i-a inspirat pe înain- 
taşii lor. Am selectat câte patru titluri pentru 
fiecare clasă: 

Clasa a III: 

* Poveşti de Hans Christian Andersen (de 
ex, Crăiasa Zăpezii, Fetița cu chibrituri, Rățușca 
cea Urâtă, Lebedele sălbatice) 

* Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi 

* Poeme de Emily Dickinson 

* Povești de Charles Perrault (de ex, Mota- 
nul încălțat, Cenuşăreasa, Scutița Roşie, Fru- 
moasa din pădurea adormită) 

Clasa IV: 

* Fabule de Esop 

* Povești de Fraţii Grimm 

* Cântecul lui Hiawatha de H.W Longtellow 

* Poveşti americane de Mary Pope Osborne 

Clasa V: 

* Omie și una de nopti 

* Cântece patriotice americane 

* Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain 

* Bambi de Felix Salten 

Clasa VI: 

* Fiicele Dr. March de L.M. Alcott 

* Robin Hood de Paul Creswick 

* Mitologia Greciei Antice 

* Heidi de Johanna Spyri 

















Clasa VII: 


* Povestiri după piesele lui Shakespeare de 
Beverly Birch 

* Dacă de Rudyard Kipling 

* Legendele Regelui Arthur 

* Douăzeci de mii de leghe sub mări de Jules 
Verne 

Clasa VIII: 

* Povestiri de Bret Harte 

* Prizonierul din Zenda de Anthony Hope 

* Noide Charles Lindbergh 

* Chemarea sălbăticiei de Jack London 

Clasa IX: 

* Vânătorul de cerbi de James Fenimore 
Cooper 

* David Copperfield de Charles Dickens 

* Minunata lume nouă de Aldous Huxley 

* Ivanhoe de Sir Walter Scott 

Clasa X: 

* Mândrie şi prejudecată de Jane Austen 

* Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas 

* Robinson Crusoe de Daniel Defoe 

* Despre democraţie în America de Alexis 
de Tocqueville 





anul IX e nr. 97 


7I 





DECANTĂRI 





Despre Omul frumos 


Constantin Mihai 





A ntro lume decerebrată, în care actul de comuni- 
care şi-a pierdut din valenţele sale originare, 
din substanţa sa primordială, apariția unui in- 

telectual de talia lui Dan Puric în spaţiul public este 

una atipică, pe alocuri, provocatoare şi deranjantă 
pentru mainstream -ul oficial. Tipul său de mesaj, 
unul restaurator de sens atât în ordine intelectu- 
ală, cât mai ales privința mentalității, este perceput 
fie în sens distorsionat, fie în sens exaltat, în 
funcţie de apetența şi disponibilitatea receptorului 
față de un asemenea context comunicativ. 
Perspectiva autorului este nu numai una 
comunitară, în măsura în care actul său de comu- 
nicare vizează articulațiile unei naţiuni în forma 


sa majoră, comunitatea ca unitate indisolubilă a 
unui popor, dar mai ales una care atinge comuni- 
unea de suflete, în măsura în care comunitatea 
umană este reperabilă în interiorul comunității 
de iubire, Biserica, unde se produce acest act de 
comuniune. De fapt, Dan Puric restituie dimensi- 
unea exemplară a actului de comunicare, prin 
revalorizarea aspectului comunial, în varianta sa 
sacră, a comunicării. De aceea, comunicarea sa 
este una totală, ci nu una fragmentară, disolutivă, 
el optând pentru construcţie, şi nu pentru 
destructurare, aşa cum se întâmplă în discursul 
postmodern. 

Adoptând această perspectivă, Dan Puric se 
repoziționează în interiorul elitei intelectuale 
autentice, a acelui tip care a înțeles să nu abdice 


Dan Puric în piesa „Don Quijote” 














72 


anul IX e nr. 97 


DECANTĂRI 





ROST 





de la vocaţia sa primă, aceea de a mărturisi ade- 
vărul, de a- rosti cu orice preț, calitate care defi- 
neşte plenar un intelectual. Spre deosebire de 
elita intelectuală actuală care a abdicat de la 
această calitate fundamentală, grevată pe prin- 
cipiul său fondator, cel al mărturisiri, Dan Puric 
revine la tradiţia intelectuală a elitei interbelice, a 
acelei elite mărturisitoare a Adevărului, în interi- 
orul Predaniei sau al Tradiţiei Bisericii, singurul 
îndreptar sau unitate de măsură a unei dezvoltări 
fireşti. Calitatea de intelectual mărturisitor a lui 
Dan Puric îi conferă putere, dinamism şi prestan- 
ță pentru a rosti adevăruri incomode, înscriindu- 
se pe aceeaşi linie culturală cu Mircea Platon, 
Ovidiu Hurduzeu, autorii substanţialei lucrări 
despre A Treia Forţă. România profundă. 

Dedicată unuia dintre Părinţii mărturisitori 
ai Bisericii, Părintele Justin Pârvu, “voievodul Or- 
todoxiei româneşti, grupa sangvină nepătată a 
poporului român”, lucrarea lui Dan Puric, Despre 
Omul Frumos (Bucureşti, Editura DP, 2009, 
175p.) este una capitală, mai ales prin miza sa: 
restituirea istoriei noastre recente, recuperarea 
unei lumi a normalităţii, eleganței, nobleței, al- 
truismului, curajului, demnităţii de care se leagă 
procesul de primenire a spaţiului românesc. Fără 
a fi o lucrare cu scop academic şi istoriografic, ea 
vine să umple un gol în istoria noastră recentă, 
prin apelul la unul din fenomenele esenţiale ale 
României moderne: fenomenul martirajului. În 
fond, aceasta este miza discursului auctorial şi 
tema centrală în jurul căreia se construieşte în- 
treaga pledoarie. 

Se tot vorbeşte după decembrie 1989 de 
lipsa unor modele, a unor repere care să ne scoa- 
tă din acest haos organizat sistematic, să ne rupă 
de această atmosferă destructurantă, anomică şi 
imundă. Apariţia relativ recentă a lui Dan Puric în 
spaţiul public vine să infirme această lamentaţie 
continuuă, propunându-ne singurele noastre 
bilete de identitate atât in faţa istoriei, cât şi a lui 
Dumnezeu: Sfinții martiri din închisorile comu- 
niste, acei oameni aparținând elitei mărturisi- 
toare interbelice, cei care, prin jertfa lor, s-au 
opus unei domnii a răului - instaurată în Româ- 
nia cu tancurile sovietice după 23 august 1944 -, 
mărturisind credința în valorile neamului româ- 


nesc şi în Hristos. 

Omul frumos, acest profil al superbiei şi 
excelenţei fizice, morale, intelectuale şi spiri- 
tuale, este reperabil, identificabil de Dan Puric, în 
chipurile acestor sfinți martiri, mărturisitori din 
universul recluzionar comunist, fie el temnița 
bolsevică, fie el domiciul obligatoriu. Că s-au nu- 
mit martiri sau partizani - dacă ne raportăm la 
cei care au luptat în Mişcarea Naţională de Rezis- 
tență armată anticomunistă din munţi, un fe- 
nomen unic în contextul istoric sud-est european 
atât prin amploarea duratei (1946-1962), cât şi 
prin implicaţia sa majoră în fenomenul rezis- 
tenţei anticomuniste -, toţi aceştia sunt eroii pe 
care s-a fundat România modernă, oazele noastre 
de autenticitate şi normalitate românească. 

A vorbi cu curaj despre aceste modele într-o 
lume schimonosită, urâţită, ignară şi ticăloşită în 
atâtea rele, este un act de demnitate pe care Dan 
Puric şi-l asumă, un act pe care ar trebui să-l facem 
fiecare dintre noi, mărturisind Adevărul. Redes- 
coperirea Omului frumos, a martirului pentru 
cauza lui Hristos şi a poporului român, cel care a 
trecut prin experimentele teribile de reeducare 
de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Periprava, Noua 
Culme, Jilava, Miercurea Ciuc, Cavnic, Peninsula 
etc, presupune redescoperirea bucuriei de a trăi 
în armonie comunitară şi în comuniune cu seme- 
nii tăi şi cu Dumnezeu. Prin aceştia, ne restaurăm 
profilul românesc amputat de comunism, năde- 
jdea şi credința în Dumnezeu, racordându-ne 
firesc la un mod veritabil de vieţuire. 

Miza cărții lui Dan Puric este centrată, de 
asemenea, şi pe raportul dintre identitate şi 
memorie, în măsura în care restituirea memoriei 
colective, a trezirii conştiinţei semenilor noştri 
din imensa noapte a uitării, a amneziei în care 
comunismul criminal şi ateu a scufundat-o, re- 
configurează profilul identitar. Argumentul auto- 
rului este elocvent în acest sens: “România este o 
țară neodihnită. Lipsa de răgaz istoric şi-a spus 
cuvântul. Oboseala de a fi român a devenit indife- 
rentă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi, în mod 
difuz, ca o ruşine. Uşor jenaţi de românitatea 
noastră, ne strecurăm prin lumea modernă, ca şi 
cum am purta o haină veche. Deplinătatea de a fi 
român, ca model interbelic al acestui neam, pare 





anul IX e nr. 97 


75 





ROST 


DECANTĂRI 





o statuie distrusă barbar de vitejii contemporani, 
încălecaţi pe caii iuți ai lipsei de conştiinţă. Pro- 
cesul de naţionalizare a identității româneşti s-a 
făcut la început sub şenilele de tanc comuniste, 
astăzi, prin răpiri de suflete, la cântecele de sire- 
nă ale unei lumi fără contur. Mi-am făcut, cum am 
putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le 
sirenelor: - Minţiţi! A fi român este o frumuseţe a 
lumii” (p.10). 

Tema discursului identitar, o temă mai veche 
în cultura română, confiscată abuziv şi ideolo- 
gizată de comunism, este esenţială acum în 
iconomia procesului restitutiv al memoriei colec- 
tive. Spre deosebire de diatriba lui Emil Cioran 
din Schimbarea Ia față a României, diatribă justi- 
ficabilă prin complexul unei lipse de virtuţi dom- 
inante la poporul român - o temă recurentă în 
studiile de psihologie colectivă ale intelectual 
ităţii interbelice -, Dan Puric se plasează în regis- 
trul lui Mircea Vulcănescu, cel al revalorizării firii 
româneşti, a manifestării sale plenare, dar cu 
luciditate, naturalețe, fără patetisme şi exaltări 
patriotarde, în interiorul universului de credință 
creştină. 

Structurată în jurul unor capitole impor- 
tante: „Ortodoxia în arta românească”, „O privire 
asupra spiritului răsăritean”, „Despre omul fru- 
mos”, „Moştenirea privirii”, „Sfântul”, „Basmul 
din Carpaţi”, „Ce Făt-Frumos blestemat”, precum 
şi a unor interviuri acordate la televiziune, radio 
şi în presă în ultimii ani, lucrarea lui Dan Puric 
este presărată de adevărate comori sapienţiale 
româneşti, de întâmplări amuzante, de un umor 
specific matricei stilistice ţărăneşti, coordonate 
evenimenţiale care marchează punctări semni- 
ficative ale profilului omului frumos, în contextul 
angoasant al terorii comuniste de stat. Nu lipsesc 
nici referințele esenţiale din clasicii elitei mărtur- 
isitoare interbelice (de la Nae Ionescu, Mircea 
Vulcănescu, Radu Gyr până la mărturisitorii ge- 
neraţiei de la 1948: Aspazia Oțel Petrescu, Pr. Justin 
Pârvu, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa), din pa- 
tristica răsăriteană (de la Pr. Dumitru Stăniloae, 
Pr. Dumitru Bejan la Pavel Florenski ş.a.), referin- 
țe care susţin întregul eşafodaj discursiv auctorial. 

Este o reală provocare să vorbeşti astăzi des- 
pre Omul frumos, într-o lume a urâtului, o lume 


care se urâţeşte şi se schimonoseşte, permanent. 
Frumosul rămâne o simplă amintire „este ultimul 
strigăt de salvare, ultima redută de salvare a 
umanității, în lupta cu oceanul de neomenesc 
care vine; este ultimul suspin hristic pentru o 
lume aflată în cădere definitivă. De fapt, cel mai 
important, lucrul cel mai important, în epoca pe 
care o trăim, este să avem capacitatea să recu- 
noaştem Omul Frumos. Omul frumos nu mai este 
la modă. La modă este omul util, omul eficient” 
(p.113). Acest profil antropologic în contrapunct 
cu cel al omului utilitarist, materialist, pe linia 
preconizată de John Stuart Mill, are acea înainte- 
vedere, specifică frumosului hristic care vede 
urâtul, răul, camuflat în banal, având sentimen- 
tul primejdiei. 

Omul Frumos poate fi considerat expresia a 
ceea ce Lucian Blaga numea diferenţiala divină, 
în sensul întrupării tuturor calităților care țin de 
profilul său antropologic: naturalețe, delicateţe, 
sensibilitate, generozitate, nobleţe, demnitate, 
curaj, virtuţi ale frumosului hristic. O frumusețe 
fizică, imprimată pe un chip frumos, transpare şi 
în suflet, conferindu-i acea frumusețe interioară, 
spirituală, duhovnicească. O astfel de frumuseţe 
este încarnată de Omul frumos, în ipostaza mar- 
tirului, mărturisitorului, partizanului, eroii Ro- 
mâniei moderne. Ei constituie modele indenia- 
bile ale unei lumi normale, trăind în orizontul lui 
Hristos, o lume care se mişca între aici și dincolo, 
o lume la care trebuie să revenim. Aceşti martiri 
[etimonul grec martus, -marturos = martor, prin 
extensie, mărturisitor] rămân singurele noastre 
repere de igienizare şi de primenire, prin care ne 
recâştigăm libertatea deplină de a trai conform 
îndreptarului creştin, demnitatea ontologic de a 
fi noi înşine şi, mai presus de toate, normalitatea 
pierdută ca urmare a domniei devastatoare 
comuniste. lată de ce volumul lui Dan Puric, 
Despre Omul frumos, una dintre cele mai fru- 
moase cărți din cultura română din ultimul timp, 
este unul major prin miza sa şi prin urgenţa rea- 
lizării sale. Opera de mărturisire a Omului frumos 
rămâne opera individuală de reviriment la care 
sperăm să ajungem cu toţii, pentru a ne putea 
înscrie în orizontul frumuseții absolute, având 
modelul suprem al martirului român modern. 





74 


anul IX e nr. 97 


CEALALTĂ ROMÂNIE 








Permanenţe româneşti 
în Carpaţii Nordici 


Carpaţii Nordici, din Bucovina până în îndepărtata Moravie, păstrează 
încă urme ale civilizației pastorale, specitică dacilor liberi și transmisă 
urmașilor acestora, care au suferit diferite influenţe de-a lungul timpu- 
lui, funcție de populațiile migratoare ce s-au perindat pe aceste 
meleaguri. Fenomenul transhumanței, dar şi migrațiile periodice ale 
populației româneşti din Maramureş și Moldova spre această zonă au 
reîmprospătat, periodic, caracterul specific, pastoral, al culturii 


tradiționale a zonei. 


Alexandru Boboc-Cojocaru 





zaţii de tip tradiţional formează cinci 

grupe de populaţii, cu origini şi identități 
controversate, care au suferit o puternică influ- 
ență slavă, mai ales la nivelul limbii vorbite, în 
decursul istoriei. Acestea sunt: huţulii, boikii, 
lemkii, goralii şi valahii moravieni. Toate aceste 
populaţii păstrează încă dovezi ale unui trecut 
comun cu populaţia indigenă, mai mult sau mai 
puţin romanizată, a spaţiului carpato-danubiano- 
pontic. Deosebirile în ceea ce priveşte fiziono- 
mia, spiritualitatea, portul, obiceiurile, tradiţiile 
sau arhitectura, față de masa slavă în care viețui- 
esc, sunt frapante. 

Aria locuită de aceste populaţii cuprinde zo- 
na munţilor Carpaţi, de pe teritoriile Ucrainei, 
Poloniei şi Slovaciei precum şi nord-vestul județu- 
lui Suceava şi nordul județului Maramureş, în ţa- 
ra noastră. Un argument în plus în sprijinul ipo- 
tezei că, în fața presiunii valurilor de migratori, 
elementul autohton s-a retras în aria montană 
pentru a-şi prezerva identitatea şi modul de 
viață. 

Numele acestor populaţii sunt de fapt pore- 
cle pe care şi le-au dat unii altora şi care, în timp, 
s-au transformat în supranume. Ţinutul huţul în- 
cepe din Bucovina noastră (nord-vestul județului 
Suceava), cuprinde părți din regiunea Cernăuţi, 
între localitatea Putila şi râul Ceremuş, ajunge 


stăzi, principalii exponenţi ai acestei civili- 








Huţuli în port popular 


apoi în Huţulscina, din sudul regiunii Ivano- 
Frankivsk (Ucraina), terminându-se la Dilove. 
Boikivscina (țara boikilor) este cuprinsă în sud- 
vestul regiunii Lvov, în nord-vestul regiunii 
Ivano-Frankivsk, întinzându-se şi în sud-estul 
Poloniei şi nord-estul Slovaciei. Lemkivscina 
(țara lemkilor) se întinde de-o parte şi de alta a 
frontierei polono-slovace, între localităţile Sanok 





anul IX e nr. 97 


75 





ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





- Nowy Sacz din Polonia şi Presov din Slovacia. 
Țara goralilor se află Ia vest de cea a lemkilor, 
spre graniţa cu Cehia. 

Istoria a consemnat în întregul spaţiu al Car- 
paților Nordici, pe tot cuprinsul perioadei medie- 
vale, atestări începând cu secolul X până spre se- 
colul XVIII, mişcări ale populaţiei româneşti. 
Aceste colonizări ale păstorilor valahi, cum erau 
numiţi în documentele epocii, au dus la înte- 
meierea a peste 500 de aşezări, atestate istoric. 
Suprapunerea acestor elemente de populaţie din 
Maramureş şi Moldova peste vechea civilizație 
autohtonă a zonei a făcut ca elementul indigen să 
reziste şi să dăinuie în timp. Mulţi cercetători au 
remarcat, încă din secolul XIX, particularitățile 
care disting aceste populații, deşi slavizate la ni- 
vel lingvistic, de restul masei slave în mijlocul că- 
reia trăiesc. 

Zona cea mai îndepărtată în care păstorii va- 
lahi şi-au lăsat amprenta culturală este Moravia, 
mai precis aşa-numita Valahie Moravă (Valaşsko 
în limba cehă), regiune situată în Cehia, în extre- 
mitatea estică a Moraviei, în apropierea graniței 
cu Slovacia. Numele de Valahia era în trecut apli- 
cat tuturor ținuturilor muntoase din Moravia şi 
Silezia. Abia în secolul al XIX-lea înțelesul terme- 
nului a fost restrâns la zona etno-culturală din ex- 
tremitatea estică a Moraviei. Dialectul tradițional 
al zonei, tot mai rar auzit astăzi, e o mixtură de 
elemente cehe şi slovace, dar conţine şi un fond 
de cuvinte distinct, de origine română, în legătu- 
ră cu economia pastorală. Folclorul, costumele 
populare şi cultura pastorală tradiţională 
amintesc de fondul cultural românesc. 


„Dreptul valah“ 
Sau privilegiile românilor 
în Polonia 


Civilizaţia pastorală, element care diferenţi- 
ază clar segmentul de populaţie românească de 
cel slav, şi-a pus amprenta de neşters asupra în- 
tregii zone a Carpaţilor Nordici. Asupra studierii 
ei şi-au îndreptat preocupările istorici şi arheolo- 
gi din România, Ucraina, Polonia, Cehia, Slovacia 
şi alte țări. Dacă disputele româno-ucrainiene pot 
fi suspectate de politizarea subiectului de un ob- 


servator din afara zonei, studiile cercetătorilor 
polonezi pot fi luate drept referinţă în domeniu. 
Astfel, istoricul polonez Marcin Wyrostek 
aminteşte în studiul său “Familia Dragoş în Polo- 
nia” că Dragoş a creat episcopia de Halici, dorind 
să facă un principat între Maramureş, Moldova 
nordică şi Polonia meridională. Tot el scrie că Şte- 
fan din Maramureş, fiul lui Sas Vodă, a sosit în Po- 
lonia pe la 1340, cu o mică armată, obținând di- 
plome şi privilegii considerabile. Arheologul Ta- 
deusz Sulimirski concluzionează, în studiile sale, 
în baza dovezilor strânse de pe teren, că toate 
aceste populaţii care practică o economie pasto- 
rală în tot arealul Carpaţilor Nordici au o origine 
dacică şi nu slavă. Augustin Maciey, membru co- 
respondent al Academiei Poloneze de Ştiinţe a su- 
bliniat în repetate rânduri că în zona de sud a Po- 
loniei, ca şi în regiunea moravă Valaşsko, sunt 
atât de multe sate întemeiate de români încât 
acest lucru nu mai este astăzi o curiozitate. Au- 
gustin Maciey a cercetat şi dreptul valah care a 
funcționat în aşezările întemeiate de românii 
ajunşi în zonele montane ale Poloniei de astăzi. 
Potrivit acestuia, emigrările valahilor către aceste 
zone au început pe la 1334, din Transilvania, 
când principele Vladislav de Oppelin, căsăto- 
rindu-se cu Elisabeta, fiica domnitorului Basarab 
Vodă al Țării Româneşti, a avut patru fiice care au 
fost măritate cu nobili polonezi. Pe vremea aces- 
tui principe se întemeiază cele mai multe sate ro- 
mâneşti în Polonia. Locuitorilor satelor înființate 
de ei li se recunoaşte un episcop propriu în per- 
soana călugărului ortodox Chiril Românul. Pe la 
sfârşitul veacului al XV-lea, documentele amin- 
tesc numele a încă cinci voievozi români refugiaţi 
în Polonia: Ştefan al Sapineţului, Nan şi Pascu ai 
Sanokului, Dângă din Stupinţa şi Giurgiu al Sam- 
borului. Cei mai mulți au plecat din Ardeal din ca- 
uza condițiilor grele de acolo, dar şi pentru faptul 
că românii erau luptători de elită, fideli polone- 
zilor. La sosirea în Polonia, ei primeau titlul de 
cneaz, şapte lanuri de pământ (mensura vala- 
Chias), iar oamenii de rând, câte 30-40 de hec- 
tare, fiind scutiţi de dări (censuri), pentru 24 de 
ani, având dreptul să se mute oricând de pe o 
moşie pe alta, numai conform dreptului valah, 
Jus valachicum. În virtutea acestui drept, cnezii 





76 


anul IX e nr. 97 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





ROST 





puteau ţine pe lanurile lor două crâşme, mori, 
pive, prisăci sau pescării, erau liberi să-şi vândă 
pământurile sau să le dăruiască, pentru toate 
acestea fiind datori să meargă la război cu cal, arc 
şi săgeți. Supuşii cneazului trebuiau să-i munceas- 
că acestuia şase zile pe an, să-i dea la sfârşitul anu- 
lui cam o treime din censul cuvenit regilor Polo- 
niei. De Crăciun şi de Paşti dădeau un prinos 
numit colindă. În Polonia, românii erau de ne- 
atins. Aveau dreptul de a se judeca singuri, cnea- 
zul şi scaunul de judecată al batrânilor fiind sin- 
gurele foruri juridice. În fața oricăror acuzări, ro- 
mânii spuneau: “Duceţi-mă la domnul meu, fiind- 
că eu posed dreptul valah”! De asemenea, mulţi 
domnitori ai Țărilor Române au luat calea exilu- 
lui în Polonia înființând acolo mici curți locale. 
Un exemplu concludent în acest sens l-a constituit 
descoperirea, în criptele mănăstirii Lawriv, în 
Ucraina, la 20 de kilometri de granița cu Polonia, 
în plină ţară a boikilor, a osemintelor a doi dom- 
nitori români din secolul XVII: Ştefan Petriceicu 
al Moldovei şi Constantin Basarab al Ţării 
Româneşti. 


Huţulii, „dacii slavizaţi“ 


În ceea ce priveşte exodul invers, spre Țările 
Române, al populațiilor autohtone de păstori, 
parțial slavizate, din arealul Carpaţilor Nordici, 
cel mai concludent exemplu îl reprezintă pătrun- 
derea huțulilor în Bucovina. Huţulii s-au retras în 
nordul Bucovinei, venind ca fugari din Galiţia, 
din cauza birurilor, a greutății şi duratei îndepli- 
nirii serviciului militar, a cauzelor economice 
(obligaţiile țărănimii aservite erau mai mici în 
Moldova, unde ea fusese şi mai repede eliberată 
juridic), religioase (tendința de catolicizare de 
către stapânirea poloneză, apoi habsburgică). 

La 1786, Bucovina a fost integrată Galiției, 
moment în care procesul imigrării huțulilor spre 
zonele muntoase s-a accentuat. Diferiţi de ruteni, 
venind din Carpaţii Galiției în nordul Moldovei, 
ei s-au infiltrat sporadic fie ca păstori, fie ca zilieri 
pe pământurile mănăstirilor. Primii huţuli sunt 
menţionaţi în izvoarele de cancelarie domnească 
după asediul Vienei (1683). Imigrarea lor a fost 
favorizată de desființarea graniței moldo-polone 


între 1691-1699, când polonezii au ocupat ţinu- 
turile nordice ale Moldovei. În secolul al XVIII 
lea, Constantin Mavrocordat a acordat unele în- 
lesniri huțulilor. Din Carpaţii Nordici, huțulii au 
imigrat spre Moldova pe valea Ceremuşului pâna 
la Vinniţa şi lateral pe valea Putilei, până în bazi- 
nele Sucevei, Moldovei şi Bistriţei Aurii, de-a lun- 
gul cumpenei apelor, stabilindu-se într-o serie de 
localităţi. Despre prezenţa lor pe pământul româ- 
nesc, un istoric important al Bucovinei, lon Nis- 
tor, scria: „Patria huţanilor trebuie căutată în 
Munţii Pocuţiei, de unde apoi ei se Lăţiră şi asupra 
Munţilor Bucovinei. Aceştia adăposteau o popu- 
laţie română foarte rară... Astfel, ei se strecurară 
peste hotar, azi unul, mâine altul, până ce numă- 
rul lor spori la câteva mii de familii...“ 

Datarea precisă a exodului din Galiţia Orien- 
tală a strămoşilor huțulilor de azi este dificil de 
realizat, datorită caracterului său mixt şi aleato- 
riu, dar şi greutăţii cu care am putea ilustra azi o 
demarcare etnică precisă a frontierelor vechilor 
state ale Europei medievale. Expediţiile militare 
din arealul galiţian ale domnilor moldoveni 
(Ştefan cel Mare sau urmaşii săi - Bogdan III, Pe- 
tru Rareş, loan Vodă) ar fi dus şi la o colonizare cu 
populaţie de origine ruteană în Moldova. Această 
colonizare este probabilă şi datorită administră- 
rii temporare a Pocuţiei de către aceiaşi domni 
moldoveni, garanție a împrumutului de 3.000 de 
ruble de argint pe care regatul polon era dator 
să-l întoarcă vistieriei moldovene. 

Ambiguitatea etnică este perpetuată şi de 
primele documente scrise ale vremii, care fie nu- 
mai întăreau anumite proprietăţi, fie atestau 
doar nemulțumirea locuitorilor regiunii privind 
dările excesive impuse de stăpânii locurilor, fără 
să detalieze un specific etnic local. Este însă sigu- 
ră existența unei vieţi de obşte incipientă în are- 
alul de azi al huțulilor din Bucovina. Abia după 
ocuparea acestei provincii de către austrieci noua 
administraţie începe să ofere date precise, fiind 
atestate istoric şi primele sosiri masive ale huțu- 
lilor în zonă. Anumite hărţi, studiile antropologi- 
ce, demografice şi recensămintele vremii confir- 
mă că aceştia au fost lăsaţi de austrieci să ocupe 
valea Bistriţei Aurii, văile superioare ale râurilor 
Moldoviţa, Suceava şi Moldova. Aici şi în nordul 





anul IX e nr. 97 


77 





ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





Maramureşului îi găsim majoritari şi în zilele 
noastre. În nord-vestul Bucovinei şi în Maramu- 
reş, nou-veniţii au găsit teritorii întinse, împădu- 
rite şi nelocuite de români. În consecință, „au luat 
cât au putut“. Astăzi, în satele de huţuli se vor- 
beşte de modul simplu în care primele familii sta- 
bileau suprafața de pădure pe care puneau stă- 
pânire: cercul pe care îl putea străbate şi închide 
un călăreț într-o singură zi. 

Majoritatea cercetătorilor au concluzionat 
că huţulii, deşi se aseamănă cu rutenii la vorbă, se 
deosebesc de aceştia prin fizionomie, religie, au 
în limbă o anumită bogăţie de elemente roma- 


———— 











nice, iar prin port, tradiţii şi obiceiuri se 
aseamănă mult cu românii. La fel şi prin instru- 
mentele muzicale. Preţuiesc calul şi au, ca şi 
românii de la munte, o industrie casnică foarte 
bogată şi diversificată. Numele lor, multă vreme 
explicat în mod diferit, ar veni de la termenul de 
huţan, „huțkatese“, cu sensul de săltăreț, legănat, 
nume inițial dat cailor, extins apoi şi utilizat peio- 
rativ şi pentru populație, după opinia istoricului 
Mihai Iacobescu. 

În prezent, arealul geografic de cea mai ma- 
re răspândire a huțulilor se plasează în trei raioa- 
ne din Ucraina , pe cursul Tisei Albe şi celei Negre 
(Zacarpatia) , pe valea Prutului şi a Ceremuşului 
Negru (Ivano Frankivsk ) şi de-a lungul cursului 


Ceremuşului Alb (regiunea Cernăuţi), de aseme- 
nea în nord-vestul jumătăţii sudice a Bucovinei is- 
torice, ceea ce în mare corespunde cu judeţul Su- 
ceava de astăzi. Se poate astfel concluziona că hu- 
țulii se pot împărţi, după localizarea geografică, 
în transcarpatici, galiţieni şi bucovineni. 

În decursul timpului unele teorii i-au consi- 
derat pe huţuli daci slavizaţi, altele au presupus 
că sunt slavi veniți în zona Bucovinei şi Maramu- 
reşului încă înainte de secolul al VIII-lea. Chiar 
dacă diferenţele de opinii în privința originii lor 
încă persistă, cu trimiteri la daci, slavi, cumani, 
mongoli, uzi etc., huțulii aparțin din punct de 
vedere lingvistic grupului rutenilor/rusinilor. 
Limba huţulă este vorbită în România în partea 
de vest a Bucovinei şi Maramureş, precum şi în 
părțile muntoase din Ucraina, Slovacia şi Polonia. 
Deşi seamănă cu limba ucraineană, ea prezintă şi 
diferențe notabile. 

În ultimii ani, datorita politicii minorităților 
aplicată de statul român, predarea limbii ucraine- 
ne în localităţile unde trăiesc comunităţi impor- 
tante de huţuli a devenit obligatorie. Consecința 
directă este o modificare a dialectului huțul în- 
spre limba ucraineană oficială în cadrul unor co- 
munități care întotdeauna s-au considerat distinc- 
te de comunitatea ucraineană. Dacă nu se fac ra- 
pid eforturi de recuperare a cuvintelor limbii hu- 
țule, vorbită fluent în prezent doar de persoane 
în vârstă, următoarea generaţie de huţuli din Bu- 
covina va fi asimilată de către ucrainenii din Ro- 
mânia, iar tradiţiile lingvistice ale zonei se vor 
pierde. 

Cu securea, puşca şi baltagul, aproape com- 
plet izolaţi, rupți de civilizaţie, huţulii şi-au câşti- 
gat pe merit faima de oameni ai pădurii, sălbatici, 
needucați, dar mândri şi orgolioşi din fire, un fel 
de amerindieni europeni, creatori ai unei rase de 
cai cu calităţi remarcabile, astăzi ca şi atunci la fel 
de expuşi riscului de a-şi pierde tradițiile. Dintre 
un ucrainean, un rutean şi un român, indiferent 
de asemănări, huţulul a fost omul liber al pădurii, 
proscrisul, braconierul, solomonarul şi până 
recent puţini au contestat etosul acestui neam. 

Unul dintre ei, Marcel de Serres, contra- 
zicând faima lor de hoţi şi tâlhari de vite, afirma 
în 1814 despre acest popor al muntelui: „Huţulii 





78 


anul IX e nr. 97 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





ROST 





locuiesc în Munţii Galiției, nu urmează nici o reli- 
gie, dar se deosebesc prin bunăvoință şi dra- 
gostea lor de pace; toate încercările făcute până 
astăzi de a-i civiliza n-au dat roade.” 

Merită amintită aici şi mărturia lui Mihai 
Eminescu: „Huţulii duc o viață de pasere pri- 
beagă, originală şi liberă. Românii le pricep limba 
lor fără s-o poată vorbi, şi ei pricep pe cea româ- 
nă. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe țăra- 
nul român de baştină cum ascultă cu atenţie la 
ceea ce-i spune oaspetele său, când se scoboară la 
câmpie. Şi acest oaspete vine poate din munţii 
Tatrei, de cine ştie unde, şi pricepe româneşte, 
fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această 
simpatie abia explicabilă s-ar putea deduce că 
aceşti huţuli sunt «daci slavizaţi», pe când ro- 
mânii care-i pricep fără să le vorbească limba 
sunt «daci romanizați». Acest trib este puțin 
numeros, mărunt la stat şi vioi.“ 


Un popor vechi ca munţii, 
pe cale de dispariţie 


Interesul multinațional pentru regiunea 
nordică a Carpaţilor, manifestat de generaţii de 
istorici, antropologi şi lingviști români, 
ucraineni, polonezi, austrieci, francezi sau ger- 
mani, poate fi explicaţia pentru numeroasele 
teorii ce gravitează în jurul originilor acestui mic 
popor de munte. Diferenţele de opinii manifes- 
tate de-a lungul timpului cu privire la descinde- 
rea din civilizațiile celtice vechi sau slavizarea 
unor triburi de uzi, cumani sau mongoli adâncesc 
controversele studiilor asupra etniei huţule, în- 
tinsă astăzi, alături de rudele lor alpine (boikii, 
lemkii şi goralii, fiecare cu origini la fel de intere- 
sante) pe teritoriul a patru țări vecine: Ucraina, 
Polonia, Slovacia şi România. Etimologia cuvân- 
tului „huţul“ sau „huțan“ nu este nici ea sigură: 
„cel care se leagănă“, „cel care umblă cu pușca 
prin pădure“ (după cercetările sociologilor Paul 
H. Stahl şi Paul Petrescu) sau „nomad, migrator“ 
- o derivare lingvistică firească pentru cei care 
susțin descinderea huțulilor din neamul turcic al 
uzilor. Inexacte sunt şi datele demografice. Nere- 
cunoscuţi ca etnie, la recensământul din anul 
2002 huţulii au avut două opțiuni: să se declare 


fie ucraineni, fie români. Este posibil ca 17.000 de 
suflete să fie cifra cea mai apropiată de realitate. 
Limba huţulă, fără alfabet scris, este unică, dife- 
rită de ucraineană şi de dialectul rutean, cu influ- 
ențe poloneze şi împrumuturi româneşti vechi, 
mai ales pentru inventarul pastoral: stepyn 
(stăpân), cobân (cioban), vâtax (vătaf), bryndza 
(brânza de oi frământată), zyntyca (jintiţă). În zi- 
lele noastre, aceasta este pe cale de dispariţie, pe 
teritoriul românesc fiind vorbită din ce în ce mai 
puțin de tineri şi supusă schimbărilor provenite 
din limbile română şi ucraineană, ultima fiind 
studiată în şcoală ca limbă straină de majoritatea 
elevilor huţuli. Este probabil ca noua generație 
de tineri să înveţe un dialect mult modificat, în 
pericol de a fi confundat în curând cu limba ucra- 
ineană. Astăzi, noțiunea de huţul este atât de dilu- 
ată, încât certitudinea de a fi român pare a fi fun- 
damentală pentru comunitatea care trăieşte pe 
cursul superior al râurilor Moldovița, Suceava, 
Moldova şi Bistrița Aurie. Orice încercare de dia- 
log începe şi se termină simplu: „Suntem o corci- 
tură“ - apreciere contradictorie, opusă profilului 
cunoscut al unui om de munte cum este huțulul. 
Este posibil să asistăm şi la un ireversibil proces 
istoric de asimilare, după cum sugerează şi Mihail 
Sadoveanu în “Ţara de dincolo de negură”: „Noi, 
huțanii, am fost aşezaţi în munţii aceştia de cătră 
Domnul Dumnezeu dintru începutul lumii. Şi tot 
ne-au cuprins şi ne-au ros neamurile străine, iar 
noi ne-am tras tot cătră locuri singuratice şi slobo- 
de. Aşa eu, văzând că pier şi mă înăbuş, m-am suit 
pe Căliman, mai aproape de Dumnezeu. Ş-aici am 
să mor. Iar după ce-oi muri, băieţii şi fetele mele 
s-or amesteca cu noroadele.” 

„Cât despre istoricii români şi ucraineni din 
Bucovina ultimului secol - spune Ion 
Drăguşanul, în “Huţanii de pe valea Moldovei” - 
aceştia şi-i dispută cu atâta încrâncenare încât i-ai 
putea suspecta că sunt pur şi simplu fascinaţi de 
acest neam de munteni vrednici şi de o fru- 
musețe care aminteşte de cea a munţilor. 
Interesul acesta exagerat al istorico-politicienilor 
nu contează nici cât praful de pe tobă în ochii 
huțanilor, care au convingerea că neamul lor s-a 
născut odată cu munţii şi că numai munții, nu şi 
neamurile lumii, au dreptul să-i revendice...“. 





anul IX e nr. 97 


79 





ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





Transnistria, 
sub lupa americanilor? 


Paul Nistor 





După aproape două decenii de ciudăţenii po- 
litice la graniţa de Est, unde am avut de toate - un 
război, o etapă de guvernare comunistă, o pră- 
buşire economică şi socială de amploare şi o 
aneantinzare culturală, am ajuns să considerăm 
drept normală toată starea de anormalitate pe 
care o traversează Republica Moldova. Pe lângă 
toate acestea, principala cangrenă a zonei - 
Transnistria - a fost trecută şi ea dintr-o situație 
îngrijorătoare de conflict cald într-o ecuaţie des 
întâlnită între granițele fostei U.R.S.S. - conflictul 
înghețat. Şi, dacă în prima decadă de după răz- 
boiul din 1992, Rusia a mimat dorinţa de a parti- 
cipa activ la rezolvarea problemei transnistrene, 
după 2004 lucrurile au luat-o pe un drum sinuos 
care nu ducea nicăieri. 

Mai precis, prin „Angajamentul de la Istan- 
bul” din 1999, Moscova promitea retragerea tru- 
pelor şi a aramamentului din Transnistria - 
40.000 tone de arme în depozitele din Colbasna 
şi Tiraspol. Jumătate din aceste arme au fost dis- 
truse sau transportate în Rusia până în 2004, dar 
de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Moscova a 
pretins că programul era prea costisitor şi nu şi-l 
putea permite deşi 0.S.C.E. a pus la dispoziţie 5.5 
milioane dolari pentru terminarea operaţiunilor. 
Lucrurile s-au complicat şi mai mult din 2006, de 
când datează ultima întâlnire oficială a oragnis- 
mului „2+5” (Republica Moldova, Transnistria + 
Ucraina, Rusia şi 0.S.C.E) menită a ţine cât de cât 
se puteau inflama repede. Într-un asemenea con- 
text, după cinci ani în care parcă se aşternuse ui- 
tarea peste gravitatea problemelor din Transnis- 
tria, suntem luaţi prin suprindere de o propunere 
americană care pune curajos degetul pe rana des- 
chisă a Europei de Est. Şi asta într-o vreme în care 
Rusia devine din ce în ce mai intransigentă, refu- 


zând orice soluţie de rezolvare a blocajelor din 
aria de influenţă, fiind dispusă chiar la conflict 
deschis (Georgia) sau la şantaj politic (Moldova), 
doar pentru a-şi conserva poziţiile de forță Ia pe- 
riferia fostului imperiu. 

Pe un asemenea fundal politic, a apărut în 
2011 pe masa de lucru a Comitetului de Relaţii 
Externe din Senatul Statelor Unite un document 
deosebit de important pentru spaţiul nord-pon- 
tic, document intitulat: „Va încheia Rusia ultimul 
conflict îngheţat al Europei de Est?”. Raportul ex- 
primă interesul direct al senatorului american Ri- 
chard Lugar, membru al Comitetului de Relaţii 
Externe al Senatului, pentru subiectul în cauză, 
iar textul indică o investigaţie şi o documentare 
amănunțită a staff-ului senatorului în Republica 
Moldova. Documentul, deschis de o scrisoare de 
intenţie, este structurat în mai multe părți: In- 
troducere, Istoric, Interesele S.U.A., Transnistria 
și Rusia, Forțele Convenţionale în Europa, Tra- 
ficul cu uraniu, arme si persoane, Negocierile 
„2+5”, Sprijinirea guvernului pro-occidental al 
Moldovei şi Recomandări. Printr-o iniţiativă 
aproape nesperată şi neaşteptată, senatorul Lu- 
gar face un apel către decidenţii politicii externe 
americane, în ideea că a sosit momentul unei acți- 
uni diplomatice pentru a forța Rusia să abando- 
neze politica de forță în „vecinătatea apropiată”. 
Din motive necunoscute încă, Republica Moldova 
poate primi un ajutor deosebit, care să mişte ceva 
în situația împietrită a găurii negre numită 
Transnistria. 

Istoricul făcut de senatorul Lugar plasează 
Republica Moldova într-o lungă tendință de inte- 
rese anexioniste, unde mongolii, turcii, românii 
şi ruşii au reuşit să-şi impună dominaţia, în diferi- 
te etape, asupra acestui teritoriu. Deşi românii 
sunt trecuți la „şi alții...” există totuşi două, trei 
precizări în tot documentul care punctează omo- 
genitatea etnică şi de limbă între români şi mol- 
doveni. Oricum, analiza senatorului Lugar nu in- 





80 


anul IX e nr. 97 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





ROST 





troduce deloc în ecuație România şi vorbeşte de 
recuperarea spaţiului Moldovei doar prin prisma 
intereselor americane şi prin recent afişatele sen- 
timente pro-occidentale ale Alianţei pentru 
Integrare Europeană. 

Legătura dintre Transnistria şi Rusia este apoi 
devoalată încă de pevremea Republicii Sovietice 
Socialiste Autonome Moldoveneşti, înființată ca 
diversiune în 1924, şi a celor cei 300.000 de etnici 
ruşi aduşi după cel de-Al Doilea Război Mondial. 
Radiografia făcută societăţii transnistrene e una 
rece şi dură: o comunitate politizată, cu ataşament 
față de Moscova şi cu sentimente sovietice, fără soci- 
etate civilă, fără respect faţă de libertatea presei şi 
drepturile omului, unde grafia chirilică şi discursul 
liderilor separatiști indică destul de clar falia care îi 
desparte de zona controlată de Chişinău. 

Pericolele care vin spre Europa, dinspre 
Transnistria, sunt împărțite în două: militare (de- 
pozite de muniţie sovietică şi trupe ruse care nu 











sunt deloc echidistante) şi cele legate de un per- 
manent trafic ilegal (uraniu, droguri, arme, per- 
soane) care se scurge prin această cangrenă im- 
posibil de administrat de către Europa. Diferite 
exporturi „murdare”, pornite de acolo, precum şi 
loturi de lansatoare de rachete şi cantităţi de ura- 
niu 238, care pot intra în componența bombelor 
atomice, au început să îngrijoreze chiar şi S.U.A. 
Există şi un pericol geopolitic pentru 
Europa... După intrarea României în N.A.T.0., 
Igor Smirnoff se făcea util invitând Rusia să des- 
făşoare în Transnistria rachete Iskander şi cerea 
ca, în numele „Înţelegerii de la Tashkent”, Trans- 
nistria să păstreze armele de pe teritoriul ei ca 


prezumtivă moştenitoare a Uniunii Sovietice. 
Deşi Moscova a declinat aceste oferte, e clar totuşi 
că ea priveşte fâşia îngustă a Transnistriei ca pe 
un loc optim unde poate instala un „cordon sani- 
tar” în faţa expansiunii N.A.T.0. 

După o perioadă de suspendare a negocieri- 
lor „2+5” şi de blocaj generalizat, când totul pă- 
rea să rămână definitivat într-o amorțire ambigu- 
uă, pe termen lung, ceva a început să se mişte. 
Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele 
francez Sarkozy au impus problema Transnistriei 
pe agenda de discuţii cu preşedintele rus Medve- 
dev şi au insistat pentru înființarea unor noi co- 
mitete care să caute soluţii de rezolvare a conflic- 
tul îngheţat de la extremitatea estică a Republicii 
Moldova. Mai mult, înfrângerea comuniştilor în 
alegerile din 2009 şi impunerea unui guvern pro- 
occidental (opinia senatorului american) au adus 
speranţe de normalizare într-un spaţiu întunecat. 
Moldova şi-ar fi afirmat ambițiile clare de ataşare 
la U.E. iar guvernul a început să pună pe picioare 
instituţii şi să ofere exemple de respect pentru so- 
cietatea civilă şi mass-media liberă. Senatorul 
pare încurajat de aceste schimbări şi consideră că 
un sprijin american mai consistent ar fi binevenit 
pentru Chişinău, pentru a definitiva plasarea 
țării pe un drum pro-european. Evident, au fost 
sesizate şi imixtiunile Moscovei care, din contră, 
vorbea de agravarea situaţiei politice instabile 
din Moldova, datorită numeroaselor scrutinuri 
electorale (plus referendum) şi a imposibilității 
alegerii unui preşedinte de aproape 2 ani. 

La finalul documentului, senatorul Lugar 
înaintează câteva propuneri: 

e Inițiativă diplomatică pentru redeschide- 
rea discuţiilor referitoare la Transnistria, în ideea 
că este încă necesară implicarea SUA în proble- 
mele de securitate europeană. 

e Propuneri de transformare a corpului de 
menținere a păcii într-o forță civilă internaţion- 
ală, pusă sub comanda UE, OSCE sau a Consiliului 
NATO-Rusia. 

e Fonduri şi noi aranjamente pentru retra- 
gerea armamentului rusesc din Transnistria. Re- 
tragerea trupelor ruse din Transnistria. 

e Sensibilizarea Rusiei, în direcţia înțelege- 
rii importanței stingerii conflictelor înghețate, 





anul IX e nr. 97 


8l 





ROST 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





pentru buna funcţionare a viitoarei cooperări 
NATO-Rusia. 

e Ridicarea restricțiilor de comerț ale SUA în 
direcția Republicii Moldova şi stimularea comer- 
țului bilateral. 

e Discuţii pentru lansarea unui parteneriat 
SUA-Republica Moldova, început prin asistență 
tehnică oferită actualului guvern moldovean în 
domenii precum reforma instituţională şi dez- 
voltarea economică. 

Analiza noastră asupra acestui text poate în- 
cepe cu cuvintele „este prea frumos ca să fie ade- 
vărat”. Cum în toată istoria au fost extrem de rare 
momentele în care o mare putere, interesată sau 
dezinteresată, a sprijinit pe români, ne întrebăm 
acum ce a determinat această subită şi specială 
atenţie îndreptată de senatorul Lugar către Re- 
publica Moldova? Motivul invocate de el: salvarea 
din ghearele Rusiei a unui teritoriu condus de un 
guvern ce îşi afirmă valenţele occidentale, e 
aproape necredibil. În această parte a Europei, 
nimeni nu propune un parteneriat strategic pen- 
tru o țară microscopică, fără valoare strategică 
specială, doar dintr-un impuls de generozitate. 

Tocmai datorită acestor considerente, ne în- 
trebăm: e acolo mâna Bucureştiului, e poate acţi- 
unea altor capitale europene care vor să sperie 
Rusia cu vergeaua americană sau e un prim semn 
că unii politicieni de peste ocean doresc reve- 
nirea SUA la o politică de fermitate? Cum pe sena- 
torul Lugar nu-l putem bănui de lipsă de profesi- 
onalism, iar lunga sa experiență în planul politicii 
externe ne îndeamnă să-l luăm în serios, ar 
rămâne următoarea variantă: bătrânul senator, 
fost chiar preşedinte al Comitetului de Relaţii Ex- 
terne al Senatului în timpul Războiului Rece, a ră- 
mas cu „bune” deprinderi antiruseşti dintr-o lu- 
me bipolară şi îşi spune că Rusia e la fel de impul: 
sivă şi trebuie stopată, chiar dacă vremurile 
multipolare de azi reclamă cooperarea Washing- 
tonului cu alte centre de putere. 

Totuşi, documentul conţine destule semne 
de naivitate politică, făcute ori deliberat, pentru 
a convinge Congresul Statelor Unite, ori din ne- 
pricepere, de către staff-ul senatorului. De exem- 
plu, pretinsa grabă şi eficienţă a Angelei Merkel şi 
a lui Nicholas Sarkozy în a presa Rusia pe o pro- 


blemă care ne îndoim că este de o importanță ca- 
pitală pentru interesele Berlinului şi Parisului. 
Sau declararea guvernului de la Chișinău întru 
totul pro-european şi cu dorință maximă de 
apropiere de UE, în condiţiile în care, în Partidul 
Democrat al lui Marian Lupu simpatiile ruseşti şi 
comuniste încă sunt la mare modă. 

Dar poate că Senatul Statelor Unite este în- 
grijorat de celebrul „Parteneriat Estic”, lansat de 
UE pentru statele care s-au desprins din fosta 
URSS. lar America vede deja instalată o influență 
politică europeană masivă, concurențială, în 
Asia centrală, în Caucaz şi la nordul Mării Negre. 
Din punctul nostru de vedere, Parteneriatul Estic 
se află doar în faza de succes pe hârtie şi, cel mult, 
reprezintă o bună glumă europeană care demon- 
strează încă o dată ineficiența Bruxelles-ului în a 
iniţia şi finaliza acţiuni de politică externă dinco- 
lo de granițele Uniunii. 

Trăgând linie, chiar nu înţelegem interesul 
american într-o zonă aproape uitată de toată lu- 
mea. Nu trebuie să ne mințim pe noi înşine şi să 
repetăm după senatorul Lugar, că Statele Unite ar 
putea avea interese comerciale în Moldova sau că 
ar fi deranjate de cei 1500 de soldați ruşi de pe 
linia Nistrului. De aceea, singura explicaţie decen- 
tă care ar rămâne în picioare, ar fi aceea că acţiu- 
nea e menită să apere flancul est-european al 
NATO, într-o regiune unde armata americană ar 
putea desfăşura pe viitor sisteme de apărare mai 
complexe. Într-o asemenea perspectivă, poate, 
Statele Unite ar redesena sfera de influenţă loca- 
lă, încercând să reducă presiunile ruseşti din veci- 
nătatea României. 

Altfel, ne îndoim că OSCE, UE, Consiliul Eu- 
ropei sau cancelariile marilor puteri europene ar 
trepida de nerăbdare să occidentalizeze o zonă 
cunoscută ca frontieră tensionată între civilizații 
şi ar dori să irite o Rusie care dă noi semne de 
dezmorţire. Mai ales acum, când epoca „revoluţii- 
lor portocalii”, demonstrate ca fiind doar pe ju- 
mătate eficiente, a trecut. 

Sau, cine ştie, poate că semnalul tras în direc- 
ţia Transnistriei este un prim gest al republicanilor 
americani de revenire în forță, ca implicare directă 
în securitatea europeană. Dacă ar fi aşa, am simți 
cu adevărat că trăim un început de epocă nouă. 





82 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 








Sfârşitul lumii 
şi mişcările oculte 


Pr. prof. dr. Mihai Valică 





ema legată de sfârşitul lumii în anul 2012 

este o temă actuală, care tulbură minţile şi 

inimile celor mai puțin pregătiți sau puțin 
mai naivi dintre credincioşi. Este o temă lansată 
de unele cercuri oculte din România şi din străi- 
nătate, foarte mediatizată, prin care, plecându-se 
de la anumite profeții mayaşe şi de la unele pre- 
tenții ştiinţifice, se „profețeşte“ întâlnirea umani- 
tăţii cu aşa-numita celulă fotonică, ce va avea un 
impact devastator, cu tot felul de consecinţe foar- 
te greu de suportat de către om, iar doar cei care 
au capacităţi paranormale vor supraviețui. 

Cu alte cuvinte, soluţia pentru ca impactul 
cu celula fotonică să nu ne pună în pericol exis- 
tența ar fi - potrivit acestei concepții - ca toți să 
devenim oculți şi paranormali. Este o întreagă 
provocare, iar expunerea este una absolut schi- 
zofrenică, întrucât se pun pe acelaşi plan Vedele 
tibetane şi alte aberaţii sincretiste cu Biblia! 


Transformarea omului religios 
în om teosofic și ocult 


Prin „profeţiile“ alarmante şi tendenţioase 
se urmăreşte o proliferare a preocupărilor oculte 
mondialiste şi transformarea omului religios 
creştin în om antroposofic şi teosofic, adică în om 
ocult, în locul omului hristic. 

Se folosesc coroborarea forțată a unor ele- 
mente prezentate ca fiind ştiinţifice, dar ele fiind 
de fapt scientiste. Argumentaţia scientistă despre 
sfârşitul lumii i se dă o valoare ştiinţifică, dar în 


fond este vorba de o ideologie oculto-scientolo- 
gică, care nu are legătură cu ştiinţa sau cu cerceta- 
rea şi absolut nimic cu revelaţia divină creştină. 

Scientismul este o ideologie care se foloseşte 
de datele ştiinţifice pentru slujirea unui scop ide- 
ologic; este ideologia care parazitează cercetarea 
ştiinţifică şi se foloseşte de datele ei pentru a 
acredita o anumită temă de interes pseudoreli- 
gios, cum ar fi sfârşitul lumii în 2012. În această 
concepţie avem elemente venite din monism, din 
panteism, din scientism - o îmbinare de elemente 
care nu pot coexista. Sunt doar nişte elemente 
disparate, puse într-un sincretism, care nu fac alt- 
ceva decât să incite sau să tulbure, şi să transmită 
panică şi teamă nejustificată?. 


Care ar fi răspunsul Bisericii 
Ortodoxe? 


„Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, 
nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“3, 
ne încredinţează însuşi Iisus Hristos. Revelația di- 
vină ne transmite că noi, creştinii, trebuie să de- 
venim „lumină a lumii“4 prin lumina lui Hristos5 





1 Vezi pe larg Gheorghe-Cristian Popa, Părerea Bisericii despre sfârşitul lumii, în ziarul Lumina, 13 Noiembrie 


2010 
2 Ibidem. 
3 Matei 24, 36. 
4 Matei 5, 14. 


5 Ioan 8, 12: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 





anul IX e nr. 97 


83 





ROST 


LA ROST 





şi nicidecum să ne luminăm cu celula fotonică a 
ocultiştilor. 

Biserica vorbeşte despre judecata particula- 
ră - când fiecare va răspunde pentru faptele sale 
- şi despre judecata universală - când vom da so- 
coteală şi ca neam, când vom răspunde pentru is- 
toria la care am fost părtaşi în timpul vieții, pen- 
tru „umărul“ ce l-am pus ca acest neam să meargă 
spre înviere. 

Biserica, după ființa sa, este un Organism şi 
un Corp numit „Trupul lui Hristos“, care include 
Națiunea, dar nu se indentifică cu ea, ci cu Împă- 
răţia lui Dumnezeu, “căci nu avem aici cetate stă- 
tătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare“. 

Nu este întâmplător faptul că ne naştem 
într-o anumită familie, că aparţinem unui anumit 
neam. Dumnezeu a sădit fiecărui neam o misi- 
une, ne-a hotărât o evoluţie în istorie şi un rost în 
contextul general al voii Lui. Fiecare neam este 
responsabil de trecut şi dator să pregătească ca- 
lea pentru urmaşi prin lumina lui Hristos, care lu- 
minează tuturor. 

Scopul Bisericii este de a transforma națiile 
în Poporul lui Dumnezeu. În acest sens este che- 
mat creştinul să activeze şi să-şi dezvolte mai de- 
parte cultura naţională şi conştiinţa de sine a 
unei naţiiă- 


Dileme recente 
şi delimitări eclesiale faţă 
de politică şi masonerie 


În ultiima vreme sunt multe asemănări între 
politică şi masonerie sau alte organizaţii oculte, 
încât există dilema dacă politica a devenit maso- 
nică, deci nedemocrată sau masoneria s-a politi- 
zat excesiv? 

Biserica nu trebuie să susțină un anume sis- 
tem politic sau ideologic, ci trebuie privită ca mij- 
loc de tămăduire şi reper moral în societate. 

Biserica nu condamnă politica în sine sau 
asocierea oamenilor în diferite organizaţii sau 


6'Vezi 1 Corinteni 12, 12-14. 
7 Evrei 15, 14. 


cluburi, ci numai politicianismul, demagogia, se- 
cretomania, hoţia şi minciuna. Politica şi societa- 
tea ocultă devin nocive când luptă împotriva lui 
Dumnezeu şi a omului sau acaparează bunuri ma- 
teriale în folosul grupării respective. Devalidarea 
economică şi sărăcirea României recente sunt ur- 
mările duplicitare şi coabitarea trădătoare şi ne- 
fericită a politicului cu organizaţiile ocultei mon- 
diale în ultimii 20 de ani, în numele democa- 
raţiei. Cu alte cuvinte, ceea ce se decide în secret 
Ia lojă sau club, se oficializează „democratic“ la 
partide sau în parlamente! 


Omului hristic, între 
comuniunea Bisericii și social 


Creştinismul ca doctrină şi sistem „de viață 
din belşug“? este net superior oricărei doctrine 
politice, masonice sau sociale. Biserica poate fi 
privită în acest sens ca o alternativă concretă şi si- 
gură pentru bunăstarea pământească, stabilitate 
economică şi mântuirea lumii şi îndumnezeirea 
omului prin Iisus Hristos. 

Biserica respectă autonomia legitimă a ordi- 
nii democratice şi nu-şi atribuie calitatea de a im- 
pune o soluție instituţională sau constituţională, 
ci are chemarea de a-şi exercita funcţia profetică 
şi moralizatoare, atunci când se petrec derapaje 
politice, ideologice sau economice. 

Biserica nu este un partid religios, cu care se 
poate cădea la învoială în schimbul unor promisi- 
uni materiale. Biserica este a lui lisus Hristos, Tru- 
pul tainic, viu şi activ în lume şi în istorie. De ace- 
ea trebuie să fie metapolitica, profetică şi filantro- 
pică şi să vegheze la spiritualizarea actului politic, 
administrativ, economic şi social şi nu să le gireze 
sau să se dilueze în acestea. Creştinismul nu se 
epuizează în politică, nici într-un proiect al orga- 
nizării societăţii umane!0. 

Nimănui nu-i este îngăduit să fericească pe 
alții cu de-a sila, în numele unor principii reli- 
giose, programe sociale, politice sau secrete. 


8 Vezi pe larg pr. prof. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George 
Popescu, Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007, pp. 165-166. 


9 loan 10, 10. 





84 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





Biserica trebuie să ia atitudine împotriva in- 
dividualismului modern, atomizat şi democratic, 
împotriva totalitarismului contemporan, autori- 
tar şi tiranic, care substituie adevăratei comuni- 
tăți de dragoste, a Bisericii lui Hristos, chipul apo- 
caliptic al Leviatanului!!. 

Rolul Bisericii nu este de a se opune politicii, 
ci are chemarea de a mărturisi revelaţia divină şi 
de a sancţiona moral abaterile unei politici abu- 
zive, „spiritualizând“ asttel politica şi nu politi- 

















zând Biserica. Prin „a spiritualiza politica“ se înţe- 
lege că Biserica şi slujitorii ei au datoria morală 
de a arăta politicienilor, cu orice risc, care sunt 
exigenţele şi principiile moralei creştine nece- 
sare a fi respectate în viaţa şi activitatea poli- 
ticăl2. Aceasta înseamnă a face politica „posibilă“, 
adică suportabilă13. 

Biserica nu ajută numai la găsirea unor solu- 
ţii, ci face cu putinţă trăirea în chip omenesc a si- 
tuaţiilor de suferință, în aşa fel încât în mijlocul 
lor omul să nu se piardă şi să nu-şi uite demnita- 
tea şi chemarea, ba deopotrivă omul să-şi păs- 
treze morala vieţii, dinamica vieţii, impulsul şi 
mişcarea concretă pentru a ieşi cu speranță din 
necaz şi suferință, într-o deplină libertate a per- 
soanei dar în relaţie ecclesială sau comunitară. În 
această comuniune şi conclucrare, centrală este 
persoana, nu distanța existenţială a realităţii indi- 
viduale sau sociale a „celuilalt“. 

Când oamenii îşi închipuie că deţin secretul 
unei organizări sociale perfecte, cred că pot folosi 
şi orice mijloc - chiar şi violenţa şi minciuna, ho- 
ţia sau devalidarea unei naţii - pentru a o realiza. 
Politica sau ocultismul devin atunci o „religie lu- 
mească“, având iluzia că va construi raiul pe pă- 
mânt. Nici o societate politică sau secretă avân- 
du-şi propria autonomie şi propriile legi nu va pu- 
tea fi confundată cu Împărăţia lui Dumnezeul“. 


Rolul omului hristic 


Credinciosul hristic trebuie să fie prezent în 
centrele unde se elaborează orientările viitoru- 
lui, pentru a fi promovate cât mai urgent principi- 
ile evanghelice de adevăr, dreptate, libertate, bu- 
curie şi pace în Duhul Sfânt, principii ce prefigu- 
rează Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ pre- 


10 Vezi Luca 12, 13-14: “Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Iar EI a zis: Omule, cine M-a 


pus pe Mine judecător sau împărțitor între voi?“. 
1 lov 41, 1-34. 


12 Pentru raportul ortodox dintre Biserică şi politică, cf, între altele, Costion Nicolescu, Teologul în cetate. 
Părintele Stăniloae şi aria politicii, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003 (cu ample citate din publicistica Părintelui 
Stăniloae de dinainte de 1945). Pentru o abordare mai recentă, cf Radu Preda, Biserica în Stat. O invitaţie Ia 


dezbatere, Ed. Scripta, Bucureşti, 1999. 


15 Vezi pr. prof. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, 
Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007, pp. 165-173. 

14 Vezi pr. prof. de. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, 
Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007, pp. 165-170. 





anul IX e nr. 97 


8 





ROST 


LA ROST 





cum şi în cer!5, însă trebuie să evite categoric ori- 
ce colaborare cu politica sau cu organizaţiile 
oculte potrivnice lui Dumnezeu!6, pentru ca să 
poată deveni „lumina lumii şi sarea pământu- 
lui“!, după chipul şi „starea bărbatului de- 
săvârşit la măsura vârstei deplinătăţii lui 
Hristos“18, adică omul hristic. 

Aceste țeluri creştine trebuie să reintre în cir- 
cuitul valorilor umane ţinând cont de libertetea 
fiecăruia, de comunitatea de iubire şi de străda- 
nia firească a omului după fericirea terestră în 
comun, în drumul lui spre veşnicie. 

Creştinul, pentru a evita eşecul, trădarea chi- 
pului adevărat al omului, drama pământească de 
a fi silit să trăiască rupt între două lumi, trebuie 
să se lepede de chipul modern al acestei lumi, 
să-L mărturisească pe Hristos şi Evanghelia Lui şi 
să rămână un membru activ al Bisericii!9. 

Lepădarea de chipul acestei lumi nu înseam- 
nă fuga de lume, nici militantismul indivizilor în 
lupta contra altor indivizi, sau împotriva struc- 
turilor care menţin nedreptatea socială, ci reprez- 
intă urmarea lui Hristos, poate înseamna o alter- 
nativă pentru cei care doresc să cunoască pe Hris- 
tos şi înseamnă că „fiii luminii sunt mai înţelepţi 
decât fiii acestui veac“20. 

Vindecarea sau revitalizarea corpului social 
trebuie să se facă în Duhul şi în numele lui Hristos, 
adică paşnic, prin exemplul personal şi comuni- 
tar, creştinul să fie „sarea pământului“ şi „lumina 
lumii“21, şi orice faptă bună, pe care o săvârşeşte, 


să o facă din dragoste pentru Dumnezeu şi aproa- 
pele, ţinând cont de libertatea persoanei. 

Este contradictoriu să vorbim de „etică so- 
cială“ obiectiv aplicabilă, din moment ce eveni- 
mentul comuniunii se judecă exclusiv în cadrul li- 
bertăţii personale. Când se impun în mod con- 
venţional sau cu forța modele în afara persoanei, 
sau când dorim „să creăm de sus“ o comuniune 
cu programe definite şi cu legi strict economice 
sau raţionale, cu reguli ireale de libertate şi de 
justiţie, sau de orice altă „valoare“ obiectivă, 
mutilăm însăşi viața şi îi chinuim pe oameni22. 


Concluzii 


Activitatea fasonatorilor, a îndrumătorilor 
de gândire şi a instructorilor noii ere oculte con- 
tribue atât la „liniştirea, şi „letargia“ în care s-au 
afundat societăţile occidentale?3, cât şi la „dis- 
trugerea creativă“, pentru impunerea Noii Ere a 
Vărsătorului. 

Toţi cei care urmăresc „noua“ eră mondialis- 
tă cu spirit analitic şi critic constată că instructorii 
formatori contemporani - fie „militanţi“, fie fo- 
losiţi fără să conştientizeze scopul activității, pun 
în lucrare, la toate nivelurile societății, mai ales 
următoarele maşinațiuni: 

e Neutralizează omul „vechi“ şi fac să dispa- 
ră experiența şi cuceririle a mii de ani, interve- 
nind „ameliorativ“ în fiecare sector al vieții lui, fă- 
cându-l astfel pe om să-şi piardă - treptat şi fără 


15 Vezi Romani 14, 17; Matei 5, 1-7, 29; Matei 6, 33; 1 Petru 3, 14. 


16 În acest sens Sf. Sinod al BOR a condamnat plenar masoneria în 11 martie 1937. Vezi „Studiu Asupra 
Francmasoneriei“ de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului“, Cronica internă B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4 Martie 


- Aprilie“ Istorie, Manual Pentru Cls. a-X a“ ed. Corint. 


17 Matei 5, 13-14. 


18 Efeseni4, 13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinței şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatu- 


lui desăvârşit 


19 Vezi pr. prof. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, 
Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007, pp. 165-176. 


20 Luca 16., 8. 
21 Matei 5, 13-16. 


22 Vezi pr. prof. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, 
Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007, pp. 169-174. 

25 Noua ordine mondială în informatică. Ură împotriva gândirii, Denis Duclos, sociolog şi director de cercetare la 
National Centre for Scientific Research, ziarul «Kiriakatiki Elefterotypia», (Le Monde Diplomatique), 21. 02. 
1999, p. 38 ş. u. Şi: «Essai de psychologie contemporaine, E. Un nouvel age de Ia personnalite», Le Debat, 


Marcel Gkose, iunie 1998. 





86 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 








să-şi dea seama - convingerile sale, precum şi ca- 
pacitatea personală de gândire, de judecată, de 
punere în valoare, de ierarhizare şi de hotărâre. 

e Distrug omul „vechi“, idealizând „noul“ 
model, omul căzut, „ființa umană“, adică omul ca- 
re ignoră faptul că i-a fost neutralizată voinţa, de- 
oarece i-a fost înlocuită artificial cu patimi „fără li- 
mite“ în viața lui morală, sexuală, familială, cul- 
turală, religioasă etc. 

e Construiesc omul „nou“, „îndrumând“ lu- 
mea „bună“ cu „noi“ tendinţe din cele desco- 
perite „ştiinţific“, „pentru binele lui“. ÎI îndrumă 
cum să se îmbrace, cum să se distreze, pe cine să 
admire, pe cine să imite, ce să cumpere, ce să mă- 
nânce, ce să cânte, ce să citească, ce să creadă şi ce 
să adore, cum să gândească, cum să facă gimnas- 
tică, cum să facă dragoste, cum să se comporte cu 
cum „să-şi controleze visele“, dar şi cum să moară 
şi cum Să dispună de corpul său. 

e Povăţuiesc spre fatalism (dispariţia libertă- 
ţii şi a voinței), inițiind lumea în ocultism (ames- 
tecând adeseori în el şi creştinismul), în religiile 
orientale şi ale Noii Ere (karma, spiritism, călătorii 
în vieţile anterioare), în astrologie etc. Se ştie că, 
„Dogma reîncarnării va fi unul dintre principalii 
factori determinanţi ai Noii Religii Mondiale.“24 


ES Sas al 





e Instaurează subcultura Noii Ere: cheamă la 
emisiuni „serioase“ persoane cu „puteri“, „tera- 
peuţi“, „văzători“, astrologi etc. dar nu vorbesc 
despre furtuna generalizată a consumului de dro- 
guri, a erotismului pervers, a vrăjitoriei şi satano- 
latriei etc. 

e Legalizează, indirect, toate ereziile, sectele 
şi noile religii care au „profeţit“ venirea unei Noi 
Ere, unei Lumi Noi etc., acceptând şi ei înşişi Noua 
Eră a Vărsătorului ca un fenomen natural ire- 
versibil. 

Aşadar, mişcări creştine şi necreştine, orga- 
nizaţii internaţionale, naţionale oculte, secrete 
sau discrete încearcă să reconstitue - fie şi 
numai în cadrul socialului - unitatea universului 
spart de iscodirea modernă şi să instituie un Ar- 
hitect-colectivitate, în locul Dumnezeului Crea- 
tor, Tată şi Mântuitor, să instituie transcendența 
naturală a socialului şi a ocultismului față de in- 
divid în rolul transcendenţei absolute a Divi- 
nităţii; toate aceste încercări Biserica nu le poate 
privi decât ca pe o formă de neo-păgânism dusă 
până la satanism. O astfel de „fericire pămân- 
tescă laolaltă“ oferă nălucirea unei false aştep- 
tări paradisiace, adică un „rai trist“, fără 
Dumnezeu?5,, în care adevăratul dumnezeu este 
Antihrist. 


24'Texe Marrs, Book of New Age Cults and Religions, în greacă la editura «Stereoma», Ignatia 108, p. 243. 


25 Vezi pe larg pr. prof. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George 
Popescu, Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007, pp. 165-176. 





anul IX e nr. 97 


87 





ROST 


LA ROST 





Concordatul României cu Vaticanul 


Un act politic 
indreptat impotriva 
Statului Român 


Concordatele sunt acte diplomatice ale Statului Vatican încheiate 
cu diferite guverne ale ţărilor pe teritoriul cărora există credin- 
cioşi catolici. La prima vedere, acestea au scopul doar de a-i pro- 
teja pe credincioșii catolici care viețuiesc pe teritoriul țărilor 
respective. În realitate, concordatele urmăresc influenţa cultu- 
rală, politică, economică a cultului catolic şi a riturilor acestuia pe 
teritoriul acestor ţări, având drept țintă prozelitismul Bisericii 


Romano-Catolice. 


leromonah Eftimie Mitra 





mano-Catolică încă din Evul Mediu, cu 

Franța, Portugalia (1857, 1886), Prusia 
(1821), Bavaria (1871), Spania (1851, 1855, 
1904), Elveţia (1828, 1845, 1888), Austria, Rusia, 
etc. Dintre toate acestea, cel cu Rusia nu a fost pus 
în aplicare, rămânând în vigoare legile ţării. Du- 
pă primul război mondial, cele mai importante 
Concordate au fost încheiate cu Polonia (1925), 
Lituania (1927), Germania (1933). Concordatul 
semnat cu Italia datează din 1929, când s-a creat 
şi noul stat al Cetăţii Vaticanului. 

Acest act diplomatic este redactat de canoni- 
ci romano-catolici desemnaţi de papă. Guvernele 
semnatare aduc eventuale obiecţii şi/sau propu- 
neri. Chiar dacă în conţinutul concordatului apar 
modificări, ele sunt minore şi nu schimbă cu ni- 
mic fondul problemei. Se foloseşte un limbaj su- 
plu. Capitolele necontroversate au o exprimare 
directă şi precisă, în timp ce capitolele care ar pu- 
tea stârni reacţii şi nemulțumiri din partea guver- 
nelor semnatare sunt constituite din ambiguități 


C oncordatele au fost folosite de Biserica Ro- 


şi echivoc. Astfel de articole, în aparență limpezi, 
clare şi favorabile guvernului respectiv sunt con- 
diţionate de trimiteri la doctrine canonico-juri- 
dice catolice care, interpretate în funcţie de aces- 
te trimiteri, exprimă tocmai contrariul. Deoarece 
multe dintre guverne nu au studiat amănunțit 
aceste trimiteri condiționale sau termeni conju- 
gaţi echivoc înainte de a semna asemenea acte di- 
plomatice, s-au dovedit ulterior a fi “păcălite“. Vă- 
zându-se induse în eroare, unele guverne au de- 
nunţat concordatul, iar altele au cedat în fața abi- 
lităţilor verbale ale reprezentanţilor desemnați 
de papă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Concorda- 
tului cu România. 


Cine a câștigat 
din Concordatul cu România 


Concordatul cu România a fost semnat la 10 
mai 1927 de către Vasile Goldiș (ministru de Ex- 
terne) şi Iuliu Maniu (prim-ministru), ambii gre- 
co-catolici, sub presiunile regelui Ferdinand al 
României, care nu dorea să strice relaţiile cu Occi- 
dentul şi, în mod special, cu Vaticanul. Discuţiile 





88 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





despre Concordat au început în 1921, la propune- 
rea Vaticanului, în timpul guvernării Averescu, 
tratativele fiind secrete. Opinia publică din 
România a aflat de acesta doar în 1928, prin de- 
nunțarea în paginile ziarului “Telegraful Român“ 
din Sibiu. Marea majoritate a intelectualilor ro- 
mâni îşi dau seama că, în forma în care a fost sem- 
nat Concordatul, s-a produs o mare greşeală poli- 
tico-diplomatică a reprezentanților Statului Ro- 
mân. Protestele, discuţiile tensionate, dezbaterile 
pe această temă etc. apar tot mai mult şi, în ciuda 
acestora şi a nemulțumirilor exprimate de ierar- 
hia ortodoxă, în anul următor, 1929, Parlamentul 
României aprobă încheierea actului diplomatic, 
fără a face un studiu amănunțit asupra sa. 

După demascarea Concordatului în paginile 
“Telegrafului Român“, Nicolae Titulescu, încer- 
când să reducă din “pagube“, cere Vaticanului 
mai multe declaraţii interpretativel, în special 
acolo unde formulările ambigue şi trimiterile la 
codexul romano-catolic păgubesc Statul Român 
şi nedreptățesc celelalte culte existente la acea 
dată în țară. Într-o telegramă trimisă de N. Titules- 
cu către Guvernul României, la 11 octombrie 
1928, el spune că monseniorul Angelo Marie Dol- 
ci, demnitar al cancelariei papale, i-a comunicat 
confidenţial să renunţe la a mai cere explicații 
“căci este vorba de o rezistență personală a pa- 
pei“. La propunerea regelui Ferdinand, lucrurile 
au rămas în umbra tăcerii. 

În anii următori semnării Concordatului, 
mai multe organizaţii laice din România solicită 
anularea acestui act, însă fără nici un rezultat. 

În 16 aprilie 1932, un grup de 27 de deputaţi 
cer denunțarea şi anularea Concordatului cu Ro- 
mânia. Atât Casa Regală din România, cât şi gu- 
vernul “se spală pe mâini“ prin explicaţii penibile 
şi puerile, concluzionând că situaţia nu e de com- 
petenţa lor. 

În cele din urmă, Concordatul este denunțat 
şi anulat de guvernul comunist al lui Petru Groza, 
care a întâmpinat o mare opoziţie din partea ie- 
rarhiei greco-catolice din Ardeal. Acesta este şi 


unul dintre principalele motive pentru care toți 
ierarhii uniți din Ardeal au fost arestați de către 
regimul comunist. Trist este că denunțarea Con- 
cordatului au făcut-o comuniștii şi nu marii noştri 
oameni politici care, în momente de grea încerca- 
re pentru țară, s-au folosit de sentimentul naţio- 
nal al cetățenilor României pentru a-şi câştiga 
capital electoral. 

Concordatul a influențat mult întocmirea 
Legii Cultelor, avantajând Biserica Romei şi deza- 
vantajând. Biserica Ortodoxă. Printre altele, se 
pretindea ca Biserica greco-catolicilor, consider- 
ată pînă atunci, prin prevederile Constituţiei, Bi- 
serică românească, să fie înglobată în cea Roma- 
no-Catolică şi organizată în condiţiile Codicelui 
de drept canonic al Vaticanului. De asemenea, se 
cere ca Fondul de studii şi Fondul religios, admi- 
nistrate până atunci de Stat, să fie predate Biseri- 
cii Romano-Catolice. Prin prevederile Codicelui 
de drept canonic, proprietar al tuturor bunurilor 
deţinute de Biserica Catolică este papa, ca şef su- 
prem şi discreţionar al acesteia. Un articol cu to- 
tul special al noului proiect de Concordat este cel 
prin care se prevede ca episcopii, clerul şi chiar 
credincioşii Bisericii Catolice de pe teritoriul Sta- 
tului Român să poată comunica direct cu Vatica- 
nul, fără nici un fel de control din partea autori- 
tății civile, nu numai în probleme de credinţă şi 
organizare, ci în orice “afaceri bisericeşti“, formu- 
lă extrem de elastică ce deschide drum liber ori- 
cărei acţiuni extrabisericeşti. Tot în Concordat es- 
te prevăzut dreptul persoanelor de altă naționali- 
tate şi neavând cetăţenie română să poată avea 
acces şi drept de a activa în cadrul instituţiilor Bi- 
sericii Romei de pe teritoriul României, fară ca 
Statul Român sa aibă drept de control asupra lor. 
Nici un Concordat încheiat cu vreo altă țară nu 
impunea Statului respectiv această renunțare la 
control, comunicarea clerului cu Vaticanul fă- 
cîndu-se numai prin mijlocirea Ministerului de 
Externe.2 

Legea generală a cultelor a fost dezbătută şi 
votată la un an după semnarea la Vatican a Con- 


1 Este vorba de mai multe puncte din concordat. A se vedea şi adresa ministerului de externe nr. 48.524 din 20 


iulie 1928 emisă de N. Titulescu monseniorului Dolci. 


2 Vezi tratatul pe această temă al jurnaliştilor Carol Hârşan şi Georgiana Arsene publicat în Absurdul interconfe- 


sional, editura Vicovia, 2009; 





anul IX e nr. 97 


89 





ROST 


LA ROST 





cordatului. În martie 1928, ministrul cultelor, 
Alexandru Lepădatu, a prezentat în fața Sena- 
tului României proiectul de lege a cultelor, care a 
stârnit multe reacţii şi dispute, fiind redactat ast- 
fel încât să nu încalce articolele din Concordat. În 
felul acesta, noua lege a cultelor favoriza foarte 
mult cultul catolic (greco şi romano) din Româ- 
nia. În senat au luat cuvântul Nicolae Bălan, mi- 
tropolitul Sibiului, PS Roman Ciorogariu din Ora- 
dea şi PS Grigore Comşa de la Arad, combătând 
punctele controversate din Concordat, care influ- 
ențau negativ legea respectivă. În ciuda tuturor 
intervențiilor ierarhilor ortodocşi, guvernul libe- 
ral a votat Legea Cultelor, fără a face nici cea mai 
mică modificare. 

Legea Cultelor din 1928 acorda implicit 
dreptul Bisericii Romei, deşi era minoritară în Ro- 
mânia, de a avea autonomie. În felul acesta, Vati- 
canul devenea stat în stat. Catolicismul a avut în- 
totdeauna un caracter militant şi ofensiv, combă- 
tând chiar şi libertatea conştiinţei şi principiul 
egalei îndreptățiri, ambele fiind principii elemen- 
tare în constituția statelor moderne (a se vedea şi 
Lazăr Iacob, Regimul cultelor în România între- 
gită, 1931, pag. 21 ş.u.). 

Unul din luptătorii împotriva felului în care a 
fost redactată Legea Cultelor a fost şi istoricul Şte- 
fan Meteş care spunea: „Împotriva uzanțelor in- 
ternaţionale cele mai elementare, subordonând 
principiul menţinerii neştirbite a suveranităţii in- 
terne, unor considerațiuni de oportunism lipsit 
de temeiul adevărat, guvernul român a crezut a fi 
în drepturile sale legitime încercând a adopta şi a 
pune în concordanță dispoziţiunile cuprinse în 
legea cultelor cu textul convenţiunii încheiate an- 
terior cu Vaticanul, impunând în felul acesta țării 
întregi, respectarea voinței şi intereselor unei 
organizaţii eclesiastice din afară de frontierele 
României...“ (Şt. Meteş, „Viaţa Bisericii Ortodoxe 
Române din Transilvania între anii 1919-1939“, 
Sibiu, 1940). 


Legătura dintre catolicism 
și iredentism 


Contextul istoric al iniţiativei Vaticanului de 
a semna un Concordat cu România arată necesi- 


tatea Romei papale de a creea front comun cu in- 
teresele iredentiste maghiare. După ce, prin Tra- 
tatul de la Trianon, Ardealul intră în posesia 
Statului Român, papa pierde din influența poli- 
tică şi economică ce o avea în perioada ocupaţiei 
austro ungare. În acest caz, catolicismul devine o 
minoritate, deoarece Bisericii Ortodoxe i se recu- 
noaşte dreptul de Biserică dominantă şi naţio- 
nală. Singura posibilitate de a recâștiga din influ- 
ența avută în Ardeal era o înțelegere pe plan 
diplomatic. 





Mitropolitul Nicolae Bălan 
O dată cu suveranitatea României asupra Ar- 
dealului, toate bunurile fostului Stat Ungar trec în 
proprietatea Statului Român, care urmează să le 
administreze după legi proprii. Deoarece în peri- 
oada ocupaţiei austro-ungare papa nu avea drept 
de proprietate, ci doar de uzufruct (drept de folo- 
sință), aceste bunuri intră în posesia Statului Ro- 
mân. În Ardeal, populaţia de naţionalitate ro- 
mână era majoritară, iar maghiarii rămân doar 
cei mai numeroşi dintre minorități. Astfel, Bise- 
rica Romano - Catolică îşi vede amenințată per- 
spectiva dominației şi a răspândirii catolicismului. 
Elementele şovine din Ungaria, cât şi co- 
naţionalii lor din Ardeal (care se simt loviți în or- 
goliu deoarece sunt minoritari) susțin interesele 
catolicismului în România (în special în Ardeal) 
şi, astfel, ia naştere o conjugare a intereselor Bise- 





90 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





ricii Romano - Catolice şi a celor maghiaro - şo- 
vine. Vrednică de amintit, în acest sens, este şi 
mărturia papei Pius XI în anul 1926 care, în faţa a 
câtorva mii de pelerini maghiari spunea: “Am vă- 
zut totdeauna în mulţii pelerini unguri cari au 
fost aici, pe fiii țării Mariei Tereza, pe fiii regelui 
Ştefan cel Sfânt, pe urmaşii sfântului Emeric şi pe 
nepoţii regelui Ladislau cel Sfânt... Binecuvântez 
pe toți acei tineri, cari în importanta epocă a re- 
deşteptării, în scumpii ani ai înnoirii sufleteşti se 
grupează în jurul acestui steag, pentru ca să ducă 
la biruinţă conştiinţa națională şi adevărata reli- 
giozitate şi să facă Ungaria din nou mare şi feri- 
cită (Legea Românească, nr. 22, p. 193-194, anul 
1935). 

În acelaşi an, la Budapesta, baronul Dr. A. 
Vecsey, mâna dreaptă a episcopului catolic de Al- 
ba-lulia sub “jurisdicția“ căruia funcționa şi Sta- 
tusul Catolic Ardelean, făcea următoarele afir- 
maţii: “România a răpit mult pământ unguresc. 
Statul Român se teme de Biserica Catolică... Ave- 
rile bisericeşti le-a confiscat deja. Se teme de fie- 
care ungur, dar mai ales de ungurii catolici, deoa- 
rece simte prin instinct că catolicismul este spriji- 
nul cel mai puternic al maghiarimei“ (Ibidem). 

Pentru ca aceste interese să fie întărite de 
elemente româneşti din Ardeal, papalitatea se fo- 
loseşte şi de încorporarea Bisericii Greco-Cato- 
lice în sfera de interese a Bisericii Romano-Ca- 
tolice, cu atât mai mult cu cât credincioşii greco- 
catolici la acea data numărau aproape jumătate 
din catolicii din Romania. Aceasta s-a înfăptuit 
prin conlucrarea tacită a ierarhilor greco-catolici, 
fără a face cunoscute credincioşilor uniți intere- 
sele ascunse. Ei ştiau doar de includerea lor în 
marea familie a Bisericii Romei, nestiind că sunt 
părtaşi la slăbirea suveranităţii naţionale a 
României. 

Fostul deputat Ştefan Meteş, în 1924, când 
discuţiile pe tema Concordatului încă erau tăinu- 
ite, făcea publică afirmaţia unui lider catolic ma- 
ghiar, care, adresându-se unor confraţi, spunea: 
“Nu fiți îngrijoraţi căci noi suntem oameni cu ex- 
periență şi diplomați... Norocul nostru e faptul că 
la Bucureşti nimeni nu e lămurit asupra rostului 
Bisericii Catolice, iar cuvântul românilor arde- 
leni nu e prea luat în seamă, între guvern şi opo- 


ziție nu e nici o înţelegere, ci duşmănie feroce. 
Unii se ocupă cu întărirea materială a partidului, 
iar ceilalți vor răsturnarea Guvernului. Chestii, 
fie chiar naţionale, nu sunt, care să-i poată uni pe 
aceştia, şi e spre binele nostru... Am intervenit la 
Papa, ca atunci când problema catolicilor va mai 
fi acută, nunțiul papal să înceapă tratativele cu 
Guvernul român pentru Concordat, şi faptul 
acesta, va uşura situația noastră foarte mult. 
Unde mai puneţi că «fraţii» români uniţi ne dau 
tot sprijinul prin arhiereii lor, ca Biserica noastră 
să nu fie înfrântă, căci aceasta ar însemna şi mic- 
şorarea rostului lor în Statul Român. Rezervăm 
cel mai puternic argument, dacă împrejurările şi 
oamenii amintiți nu ne vor putea ajuta cum 
dorim. Nu uitaţi că trăim într-o ţară orientală, un- 
de banul are puterea supremă. Noi vom jertfi da- 
că trebuie zeci de milioane, pentru a salva situaţia 
materială şi culturală a Bisericii noastre, care e 
însăşi mântuirea poporului maghiar de aici şi pot 
să vă asigur, că izbânda noastră va fi deplină“ (Le- 
gea Românească, nr. 30, p. 7, anul 1924). 

Succesul cel mai de seamă al coaliției dintre 
Biserica Romei şi Budapesta îl constitue actul di- 
plomatic care poartă numele de Concordat. Prin 
acest act, Biserica Romei are mai multe drepturi 
şi facilități în România decât a avut în Ungaria. 
Dacă regii unguri îi ofereau papei doar dreptul de 
folosință asupra domeniilor, prin Concordatul cu 
România, Vaticanul devine proprietar peste mii 
de hectare de păduri, păşuni, clădiri, case parohi- 
ale, biserici etc. în Ardeal, pe care astăzi le reven- 
dică. În plus, şcolile catolice sunt finanţate de Sta- 
tul Român, majoritar ortodox. Aceste instituţii de 
învățământ au fost un important factor de propa- 
gare a catolicismului în România. Asupra lor, Sta- 
tul Român nu mai avea nici un drept. 

Prin semnarea Concordatului cu Vaticanul, 
„Biserica Catolică de orice rit din România“ de- 
vine proprietară a unor teritorii şi imobile din 
Transilvania şi Bucovina, fără ca Statul Român să 
aibă dreptul de a controla sau verifica acțiunile şi 
activităţile membrilor ei. Astfel, în perioada ce a 
urmat mulți preoți, călugări şi călugărițe din or- 
dinele religioase catolice au desfăşurat o intensă 
activitate de spionaj în defavoarea Statului Ro- 
mân (vezi Onisifor Ghibu, Acţiunea catolicismu- 





anul IX e nr. 97 


91 





ROST 


LA ROST 





lui unguresc şi a St. Scaun în România întregită, 
Cluj 1934). 


Amenințarea Vaticanului 
şi „bizantinismul“ românesc 


Şantajul şi falsul sunt instrumente des folo- 
site de diplomaţii Vaticanului atunci când lu- 
crurile nu merg conform planurilor lor. Aşa a fost 
şi în cazul Concordatului cu România. 

Nichifor Crainic, care realizase traducerea 
din română în franceză între reprezentanţii celor 
două părți semnatare, Regele Ferdinand al Româ- 
niei (reprezentat de Vasile Goldiş, în calitate de 
ministru de Externe) şi Vaticanul reprezentat de 
monseniorul Angelo M. Dolci, relatează momente 
care au avut loc tocmai în cabinetul ministrului. 

“Tratativele pentru încheierea Concordatu- 
lui durau de şapte ani. Guvernele noastre nu 
aveau curajul sa pună piciorul în prag faţă de pre- 
tenţiile exorbitante ale Vaticanului. Proiectul de 
Concordat asigură papei în România o autoritate 
suprastatală şi, în anumite cazuri, dreptul de pro- 
prietate în ţară în mod absurd. Din această pri- 
cină, guvernele noastre, cu o laşitate rău mascată, 





Regele Ferdinand 





amânau încheierea din an în an. Vasile Goldiş de- 
clarase public că mai bine îşi taie mâna decât să 
semneze asemenea Concordat. 

La ultima audienţă imperioasă a monsenio- 
rului Dolci, nunțiul papal, eu am servit ca inter- 
pret. Goldiş nu ştia franțuzeşte. Monseniorul 
Dolci avea un defect caraghios: o incontinență na- 
zală. Cu cât se înfuria, cu atât nasul îi curgea mai 
abundent. Câteodată, în focul gesticulaţiei, uită 
să mai folosească batista şi lacrimile nazale şiro- 
iau pe sutana diplomatică, o elegie ciudată că pa- 
pa nu intră mai repede în posesiunile româneşti. 
Goldiş era intimidat. Monseniorul cerea dictato- 
rial să îi fixeze data semnării. Ministrul, care nu 
voia, îngăima echivocuri. Atunci, printre şiroaie, 
au izbucnit, groteşti, invectivele milenare îm- 
potriva ortodoxiei: 

- Ipocriţilor, perverşilor, bizantinilor, eretici- 
lor, în curând veţi semna, în curând! 

Eram în România într-un cabinet ministerial! 

Când nunțiul papal s-a ridicat în furii şi a lu- 
at-o spre ieşire s-a produs un tablou fantastic al 
demnităţii de stat: ministrul alergând după 
monsenior, trăgându-l de pulpana să nu plece: 
«Monseniore, monseniore!» Iar eu alergând după 
ministru să îl sustrag din situaţia ridiculă. Nu l-a 
putut opri. Dus a fost! 

«Veţi semna curând»... monseniorul Dolci 
ştia ce spune. 

Regele Ferdinand nu era încă în agonie, dar 
greu bolnav. Era catolic şi, botezându-şi copiii în 
legea țării“, papa îl oprise de la împărtăşanie. Ca- 
tolicii cu acces în palat i-au terorizat suferința cu 
bestialitate sacră, amenințându-l cu focul iadului 
dacă nu obţine graţia potirului. Iar graţia nu se 
poate căpăta decât printr-un târg: să încheie 
Concordatul! 

Într-o zi Vasile Goldiş era profund deprimat. 
Venea de la rege. I-a mărturisit cum era terorizat 
de catolici. Era credincios şi îngrozit de moarte. 
Luându-i mâinile, l-a implorat plângând să mear- 
gă la Roma să semneze Concordatul, ca regele să 
poată primi împărtăşania şi să moară în pace. 


3 Amănunte despre spionajul fețelor bisericeşti catolice, vezi şi la O. Ghibu Politica religioasă şi minoritară a 
României, Cluj, 1940, şi Ordinul franciscanilor conventuriali «minoriţii» din Transilvania, vol. HI, Bucureşti 


1937. 


4 Conform Constituţiei României regele trebuia să îşi boteze copiii în Biserica Ortodoxă. 





92 


anul [X e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





Toată luna mai 1927, Goldiş a stăruit la Vatican, 
neizbutind să schimbe o iotă în plus din textul im- 
pus“ (Fragment din memoriile lui Nichifor Crai- 
nic apărut în Tribuna, Cluj, 19 iulie 1990, pg,6, 
preluat din Zile albe, Zile negre, vol 2). 

Este clar, dar şi dureros în acelaşi timp: Con- 
cordatul cu România s-a semnat printr-un şantaj 
mizerabil, un şantaj care a afectat pe vecie vi- 
itorul cultelor în România, care a creeat şi creează 
încă multe probleme legate de patrimoniu. 

Astăzi, Concordatul este denunțat şi, teore- 
tic, nu este pus în practică, dar multe dintre punc- 
tele urmărite sunt reactualizate prin legi şi ordo- 
nanţe date de guvernele de după 1989. Princi- 
palii susținători ai acestor interese au fost ace- 
leaşi partide care au susţinut şi ratificarea Con- 
cordatului în perioada interbelică. 

În mod special, legile cu referire Ia proprie- 
tăți şi alte favoruri pe care Biserica Romei le-a ob- 
ținut în perioada interbelică, folosindu-se de Con- 
cordat şi Statusul Romano-Catolic din Ardeal, au 
fost date de guvernele conduse de PNȚ şi PNL. 

Partidele sus-menţionate fac parte din ICD 
(Internaționala Creştin-Democrată) condusă de 
oameni influenți din jurul papei. De aici apare şi 
extensia CD, “Creştin - Democrat“ avută de PNŢ- 
CD şi PNL-CD în primii ani după căderea comunis- 
mului în România, dar, pentru că tot mai mulți au 
sesizat acest lucru, de la denumirea celor două 
partide s-a eliminat extensia CD, rămânând în 
forma simplă în care este şi astăzi. Un alt partid 
sub influența Vaticanului este PD (Partidul Demo- 
crat), care face parte din PPE (Partidul Popular 
European). ICD şi PPE au susţinut din umbră, şi 
uneori fățiş, propaganda catolică în România de 
după 1989, prin partidele aflate Ia guvernare. Tot 
datorate influenței ICD şi PPE în ţara noastră sunt 
şi vizitele în România a papilor loan Paul al II-lea 
şi a lui Benedict al XVI-lea (în aşteptare). 

Nu întâmplător, alături de ICD şi PPE este de 
asemenea principalul partid al minorității ma- 
ghiare din România, care susține necontenit ar- 
gumente juridice şi neglijează contextul istoric 
prin care, în perioada ocupaţiei Imperiului Hab- 
sburgic, Biserica Romei a pus stăpânire în Ardeal 
pe multe dintre proprietăţile pe care astăzi le 
revendică. Iată, deci, de ce Biserica Greco-Ca- 


tolică şi unii “domni“ politicieni catolici şi “neca- 
tolici“ susțin varianta în care să se țină seama 
doar de Cărţile Funciare. Astfel, senatorul UDMR, 
Eckstein Kovacs Peter, unul dintre „necatolici“, în 
şedinţa din 27 septembrie 2004, spunea: “Există 
şi a existat regim de carte funciară în Transilvania 
şi Bucovina, dar acest regim de carte funciară a 
funcţionat atât pentru ortodocşi, cât şi pentru 
greco-catolici. Eu nu fac parte din nici una dintre 
aceste confesiuni, din cauza aceasta nu-mi permit 
să spun că acest normativ nu face altceva decât să 
reitereze practic un principiu constituțional care 
este supremaţia legii, pe de altă parte, să pună în 
concordanţă un act normativ din 1990 înainte ca 
noi să ratificăm Convenţia europeană, cu situația 
actuală. (rev. „Flacăra“, nr. 40, 1 oct 2004, pg. 3). 
Dar, în perioada ocupaţiei austro-ungare, foarte 
rare erau cazurile în care ortodocşii puteau să se 
înscrie ca proprietari în Cartea Funciară. În legea 
proprietăţii, cea care avantajează cultul catolic şi 
minoritatea maghiară din Ardeal, se specifică 
doar imobilele pe care cultul respectiv le-a pier- 
dut în 1948, dar care au fost luate, în marea lor 
parte, prin abuz, şantaj, şi impunere silită, când 
Ardealul era sub ocupaţie străină. Cu toate aces- 
tea imobilele donate de boierii şi domnitorii 
români din Moldova şi Bucovina mănăstirilor şi 
bisericilor ortodoxe încă nu au fost retrocedate. 

P baza acestui Concordat, se plâng catolicii şi 
maghiarii, victimizându-se şi strigând în gura 
mare că nu au drepturi şi că în România se simt 
discriminați. Concordatul le-a dat drepturi pe ca- 
re azi le revendică atât în plan economic, cât şi în 
plan social, religios, cultural etc. 


Bibliografie: 

e Dr. Iacob Lazăr, “Cultul Catolic în România - Concordatul 
cu Vaticanul“, Oradea, Tipografia diecezană, 1953; 

e IPS Bartolomeu Valeriu Anania, “Pro memoria - Acțiunea 
catolicismului în România interbelică“, Bucureşti, Ed. IBM- 
BOR, 1993; 

e Silviu Dragomir, “Nedreptățirea elementului ortodox în 
Ardeal“, Bucureşti, 1930; 

e Av. Tudor Popescu, “Concordatul cu papa“, Bucureşti, 
1927; 

e IPS Nicolae Bălan, “Biserica împotriva concordatului“, 
Sibiu, Tipografia arhidiecezană, 1929; 





anul IX e nr. 97 


9% 





LA ROST 











Controverse 
cristologice 


Trecem mai jos în revistă o serie de controverse iscate în jurul perioade 
necunoscute din viața Mântuitorului nostru, lisus Hristos, pentru a 
arăta cât îi preocupă şi pe cei care nu cred în EI ca în Fiul lui Dumnezeu. 
Scrierile pe care le vom aminti, ca şi scenariile pe acre acestea le susțin, 
trebuie cunoscute de creştini, pentru a ti combătute. (Rost) 


Prof. Dr. Const. MIU 





Ț: Biblie nu există nici o relatare despre viața 


lui lisus între 12 şi 30 de ani. Acest interval 

l-am denumit în alt studiu perioada blancă a 
vieții lui lisus, deoarece nu avem informaţii 
despre adolescența celui care avea să devină 
Mântuitorul lumii, ca şi despre formaţia Sa spiri- 
tuală. În câteva capitole din Evangheliile după 
Matei si după Luca sunt prezentate succint eveni- 
mentele semnificative din viața lui lisus: aceste 
narațiuni din copilărie prezintă genealogia lui 
lisus, o serie de evenimente, precum Buna Ves- 
tire, venirea magilor din răsărit, spre a se închina 
celui ales, fuga în Egipt, unde familia a rămas 
până la moartea lui Irod, şi întoarcerea la Naza- 


ret, arătarea în templul din Ierusalim. După aces- 
te evenimente, viaţa lui lisus este învăluită în mis- 
ter, până la începutul misiunii Sale. 


lisus, în scrieri budiste 


În anul 1894, Nicolas Notovitci, doctor şi jur- 
nalist rus a publicat o carte intitulată Viața necu- 
noscută a lui lisus Hristos (ediţia în limba română 
a apărut în 2011, la Editura Solaris print, Bucu- 
reşti). El a scris această carte în urma unei călă- 
torii în Afganistanul de azi, în India şi Tibet. Ajun- 
gând la mănăstirea Himis, în Ladak, în munţii Hi- 
malaya, Marele Lama i-a arătat două volume 
vechi, legate în piele, în care se relata despre via- 
ţa lui Issa, cum era cunoscut pe acele meleaguri 





94 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





lisus. Documentele aduse din India în Nepal şi 
apoi în Tibet au fost scrise, în original, în limba 
pali, limba religioasă a budiştilor. Copiile de la Hi- 
mis fuseseră traduse în tibetană. Biografia lui Issa 
era alcătuită din 244 de versete, în 14 capitole. 

Prima noutate pe care o găsim în cartea lui 
Nicolas Novtovici se referă la Moise - în ma- 
nuscrisele tibetane având numele de Mossa. În 
Exodul Vechiului Testament (cap. 2), aflăm că 
Moise, născut de o sclavă evreică, a fost găsit pe 
apa Nilului de fiica faraonului, după ce mama na- 
turală îl abandonase (Exodul, 2:1-10). În manu- 
scrisul de la mănăstirea Himis, Moise este fiul fa- 
raonului: „Acest faraon avea doi fii, cel mic pur- 
tând numele de Mossa, israeliți l-au învățat felu- 
rite ştiinţe.“ (Nicolas Notovici, Viaţa necunoscută 
a lui lisus Christos, ediţia citată, p.83). 

Pe lângă evenimentele deja cunoscute din 
Evanghelii cu privire la viața lui Iisus, cartea 
aduce în plus relatări cu privire la anii despre 
care Evangheliile nu pomenesc nimic. Astfel, se 
arată cum în cel de-al treisprezecelea an al lui 
Issa, primul din anii săi „pierduţi“, era vremea 
când un israelit ar trebui să se căsătorească. Potri- 
vit manuscrisului pe care l-a publicat Notovici, el 
a părăsit în taină casa tatălui sau, a plecat din Ie- 
rusalim şi a călătorit spre răsărit cu o caravană de 
negustori, pentru a se perfecționa în Cuvântul Di- 
vin şi spre a studia legile marelui Budha (cf. N. No- 
tovici, Viaţa Sfântului Issa..., IV. 10-13, în ed. cit., 
p. 89). Issa avea 14 ani atunci când a trecut prin 
Sind, o regiune situată în sud-estul Pakistan-ului 
de astăzi, în valea inferioară a fluviului Ind, şi s-a 
stabilit printre arieni. Faima acestuia s-a răspân- 
dit „în nordul regiunii Sindh“ (cf. ed. cit., p. 90), şi 
el a fost rugat de către jainişti („cei care se închin- 
au zeului Djaine“ - p. 90 - n. n.) să stea cu ei. 
Ajuns la Juggernaut (în provincia Orsis - n. n.), a 
fost primit cu bucurie de către preoții brahmani 
care l-au învăţat să citească şi să înțeleagă Vedele, 
să tămăduiască şi să exorcizeze. Issa a petrecut şa- 
se ani studiind şi învățându-i şi pe alţii la Jugger- 
naut, Rajagriha, Benares, şi alte oraşe sfinte, du- 
pă care a fost implicat într-un conflict cu brah- 
manii şi kshatriya-şii, respectiv castele preoților 
şi războinicilor, prin faptul că a predat scrierile 
sfinte castelor inferioare, vaisya-şii (casta fermie- 


rilor şi a negustorilor) şi sudra-şi (casta muncito- 
rilor şi a țăranilor). Decât să se supună viziunilor 
limitate ale brahmanilor, Issa a preferat să 
predice împotriva lor: „Nu slujiţi idolii (...); nu as- 
cultaţi învățăturile Vedelor, în care adevărul este 
răstălmăcit...* (Viaţa Sfântului Issa..., V. 26, în ed. 
cit., p. 93). Cunoscând limba Pali, dreptul Issa a 
abordat studiul manuscriselor sacre ale Sutrelor, 
iar „Şase ani mai târziu, Issa, pe care Buda îl ale- 
sese să îi răspândească Cuvântul Sfânt, putea să 
explice perfect înțelesul manuscriselor sacre.“ 
(Viaţa Sfântului Issa..., VI: 4, în ed. cit., p. 94). A 
părăsit apoi Himalaya şi a călătorit spre vest pre- 
dicând, în drumul său, împotriva idolatriei 
(„..Jlepădaţi-vă de idolii voştri şi nu săvârşiţi ritu- 
aluri care vă despart de Tatăl vostru [...] nu idolii 
vor fi distruşi prin mânia Sa, ci aceia care i-au cre- 
at; inima le va fi mistuită de focul veşnic...“ (Viaţa 
Sfântului Issa..., VI: 15; VIL: 10, în ed. cit., p. 9, 
97), întorcându-se în cele din urma în Palestina, 
la vârsta de 29 de ani. De aici încolo povestea este 
bine cunoscută, fiind aidoma cu cea relatată de 
evanghelişti: e vorba de pizmuirea lui lisus, ares- 
tarea Sa, patimile îndurate, crucificarea şi Învie- 
rea Sa. 

Găsim, de asemenea, îndemnul lui Issa ca 
oamenii să ducă o viaţă neprihănită: „Nu luaţi ce 
apaiține altora [...] Nu înşelaţi pe nimeni, pentru 
a nu fi înşelaţi la rândul vostru, încercați să vă în- 
dreptați înainte de ultima judecată [...] Nu vă lă- 
sați pradă depravării, deoarece este o încălcare a 
poruncilor dumnezeieşti. Veţi fi mântuiţi pentru 
totdeauna nu doar prin curățirea voastră, ci şi 
prin îndrumarea altora...“ (Viaţa Sfântului Issa..., 
VII: 15-18, în ed. cit., p. 98-99). Îndemnurile aces- 
tea amintesc de Predica lui Iisus de pe Munte, 
consemnată de Sfântul evanghelist Matei (cf. Sf. 
Evanghelie după Matei, 5: 21-48; 6: 1-34; 7: 1-11). 

O altă noutate o constituie pledoaria lui Issa 
pentru femeie. Iată pasajele care formează un 
adevărat imn de slavă al femeii, în ipostaza soţiei 
sau a mamei, în ceea ce priveşte rolul şi locul 
acesteia în colectivitate. „Respectaţi femeia, deoa- 
rece ea este mama universului şi întreg adevărul 
creaţiei divine sălăşluiesc în ea.“ [...] ; „După 
Dumnezeu, gândurile voastre cele mai bune ar 
trebui să aparţină femeilor şi soțiilor; femeia fiind 





anul IX e nr. 97 


9% 





ROST 


LA ROST 





pentru voi templul sfânt în care veți găsi cel mai 
uşor fericirea perfectă.“ [...] „Nu o supuneţi umi- 
lințelor, fiindcă altfel vă veți umili pe voi înşivă şi 
vă veţi pierde iubirea, faţă de care nimic nu există 
aici pe pământ.“ „Protejaţi-vă soţia, pentru ca ea 
săvă poată proteja pe voi şi pe familia voastră: tot 
ce veţi face pentru mama voastră, soţia voastră, 
fie pentru o văduvă, ori pentru o altă femeie afla- 
tă la ananghie, veţi fi plăcut pentru Dumnezeu.“ 
(Viaţa Sfântului Issa..., XII:10; 18, 20-21, în ed. cit., 








p.113, 114). Această pledoarie ar putea veni în 
sprijinul adepților „tezei“ cărții lui Dan Brown, 
Codul lui da Vinci, unde se acreditează ideea exis- 
tenței unei idile între Iisus şi Maria Magdalena, 
cei doi având chiar un urmaş - o fată, iar după 
mulți ani mama şi fiica ar fi ajuns pe meleagurile 
din sudul Franţei. În Noul Testament, faţă de 
unele manuscrise apocrife de la Marea Moartă, 
unde se face apologia feminităţii, nu găsim ase- 
menea pasaje. lisus a avut discuţii cu multe femei, 
când era cu discipolii săi şi era chemat să ajute 
sau să vindece. Spre pildă, în Sf. Evanghelie după 
Matei, are o discuţie cu o femeie cananeană, a că- 
rei fiică era posedată de către demoni, iar la 


rugămintea discipolilor, aceasta este ajutată de 
Mesia (cf. Matei, 15:28). Mai mult chiar, deşi fe- 
meia bolnavă de 12 ani se atinge de straiele lui 
lisus fără încuviințarea acestuia, aceasta se vinde- 
Că, pentru că i-a fost credința puternică: „Iar EL i-a 
zis: Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace 
şi fii sănătoasă de boala ta.» (Marcu, 5:34; Luca, 8: 
48). În St. Evanghelie după loan, lisus iartă 
femeia adulterină şi îi spune acesteia să nu mai 
păcătuiască (cf. loan, 8: 4-11). 

În Prefaţa cărții sale, Notovitci precizează că 
arhiepiscopul de Kiew, Monseniorul Platon „a 
considerat că descoperirea mea era de o mare im- 
portanță, dar a încercat din răsputeri să mă de- 
consilieze în publicarea memoriilor, declarând că 
ar fi împotriva propriilor mele interese să fac 
acest lucru.“ Un an mai târziu, autorul a prezen- 
tat manuscrisul unui cardinal apreciat de Sfântul 
Părinte de la Vatican, însă acesta l-a avertizat că 
publicarea unei astfel de cărți îi va atrage 
numeroşi duşmani. Abilul cardinal i-a sugerat că 
în schimbul unei sume de bani consistente, ar tre- 
bui să renunţe la acest demers: „Dacă aveţi ne- 
voie de bani, pot obține o compensație pentru 
aceste notițe, suficient cât să vă remunereze pen- 
tru pierderea de timp şi pentru cheltuieli.“ (p. 9- 
10). Acelaşi refuz categoric l-a primit la Paris şi 
din partea cardinalului Rotelli: „Biserica (...) 
suferă profund din cauza acestui nou curent de 
idei ateiste, iar dumneavoastră nu aţi face decât 
să furnizaţi material nou calomniatorilor şi 
detractorilor doctrinei evanghelice.“ (p. 10). 

Ediţiile franceze ale acestei cărți precizează 
că în anul 1925, conducând o expediţie în Asia 
Centrală, Nicolas Roerich, pictor rus, poet, arhe- 
olog, mistic şi filosof, a vizitat Himis-ul. EI a publi- 
cat ulterior scrieri pe care le descoperise la mănă- 
stire, iar traducerea sa era asemănătoare celei a 
lui Notovici. EI a relatat de asemenea că a dat în 
călătoria lui de multe alte documente, atât scrise 
cât şi orale, legate de şederea lui Issa în Orient. În 
anul 1930, fără a avea vreo cunoştinţă despre le- 
gendele legate de Issa sau de cartea lui Notovici, 
unei talentate pianiste, cunoscută în acea vreme 
- Elisabeth Caspari - i s-au arătat trei cărți de că- 
tre bibliotecarul de la Himis, care i-a mărturisit: 
„Aceste cărți spun că lisus al vostru a fost aici“. Nu 





9% 


anul [X e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





ştim dacă traducerea făcută de Nicolas Roerich s- 
a concretizat într-o carte tipărită sau a rămas în 
manuscris, după cum nici dacă, într-o variantă 
sau alta, ar putea fi într-o bibliotecă publică. De 
asemenea, nu se precizează dacă mărturia pianis- 
tei Elisabeth Caspari a fost consemnată în vreo 
publicaţie sau vreun alt document scris şi nici da- 
că ea există cu adevărat, fiind păstrată. Cu sigu- 
ranță, cele două aşa-zis mărturii despre descope- 
rirea făcută de Nicolas Notovitci au menirea de a 
da credibilitate acesteia. Dacă acest autor pretins 
descoperitor al acelor manuscrise care ar lămuri 
enigma anilor pierduţi din viața pământească a 
lui lisus ar fi dat cărții sale o turnură de policier, 
aşa cum a procedat Dan Brown, cu siguranță car- 
tea sa ar fi avut un impact la fel de covârşitor ca şi 
romanul Codul lui da Vinci. 

Mai mult, în ediţiile franceze, de care amin- 
team, se precizează că manuscrisele cu pricina ar 
fi dispărut de la mănăstirea Himis. Cine să fi avut 
interes să le facă dispărute? Desigur, suspiciunea 
planează asupra Vaticanului. Însă este deranjant 
pentru cei de acolo faptul - dacă e să luăm de bu- 
nă descoperirea lui Notovici - că lisus ar fi negat 
Vedele sau ar fi îndemnat la prețuirea femeii? Sau 
că Moise ar fi fost chiar fiul faraonului? În cazul 
lui Moise, acest amănunt biografic ar trebui să bu- 
cure pe Sfântul Părinte, pentru că în manuscrisul 
cu pricina, acest profet a îmbrățişat credința isra- 
eliților: „...israeliții au refuzat să-şi lepede Dum- 
nezeul lor, pentru a slăvi zeii făcuţi de mâini ome- 
neşti, cei care erau zeii egiptenilor. Mossa credea 
în Dumnezeul lor indivizibil...“ (Viata Sfântului 
Issa...AIL: 9-10). 


lisus, în Coran 


Ar trebui să ne amintim că şi în Coran sunt o 
sumedenie de pasaje care vorbesc despre persoa- 
na lui Iisus şi unele din faptele sale. [Coranul a 
fost scris pe la 610 d. H., la mult timp după Evan- 
gheliile Noului Testament. Evanghelia după Mar- 
cu se estimează că ar fi fost scrisă între 65 - 75, 
adică la 35 - 45 ani de la data ipotetică a morţii lui 
lisus; Evanghelia după Matei (” 80 e.n.) se consi- 
deră că a fost scrisă de către un evreu, care cunoş- 
tea foarte bine Vechiul Testament şi a vrut să lege 


profeţiile din cartea sfântă de faptele lui Iisus, iar 
Evanghelia după Luca (90 e.n.) se consideră că 
a fost scrisă de către un roman, care a vrut să pro- 
povăduiască doctrina lui lisus maselor. Practic, 
această evanghelie a „pavat drumul“ creştinismu- 
lui pentru a fi acceptat în Imperiul Roman.] 

În 'Traducerea sensurilor Coranului în limba 
română (ediţia a V-a, Editura Islam, Bucureşti, 
2006), am găsit mai multe fragmente, dintre care 
amintim pe cele considerate de noi revelatoare 
pentru demersul nostru analitic: 

isus a fost trimis de Allah, întru Duhul Sfânt, 
spre a face cunoscută lumii voința lui Dumnezeu. 
(SURAT AL-BAQARA, 2 :87 ; SURAT AL-MAIDA, 5 : 
110-117). 

Allah a permis naşterea miraculoasă a lui 
Ioan Botezătorul, pentru ca acesta să fie Înainte- 
mergătorul lui lisus. (SURAT ALIMRAN, 3 : 33- 
41). 

Allah încuviințează ca Fecioara Maria să fie 
mama lui lisus. (SURAT ALIMRAN, 3 : 42-45 ; 
SURAT MARYAM, 19 : 12-22). 

lisus a fost fără păcat (SURAT ALIMRAN, 3 : 
46), a fost crucificat şi ridicat la cer de însuşi 
Allah. (SURAT ALIMRAN, 3:55). 

Allah i-a permis lui lisus să fie urmat de dis- 
cipoli/ ucenici, spre a propovădui Evanghelia, iar 
celor cărora le urmează le-a hărăzit milostenia. 
(SURAT AL-HADID, 57 :27). 

Allah îl vrea pe lisus Lumina lumii, prin 
Evaghelia pe care o propovăduieşte acesteia. 
(SURAT AL-MATDA, 5 : 46). 

Allah îl învaţă pe Iisus Scriptura.( SURAT 
ALIMRAN, 3 : 48). 

Dintre minunile săvârşite de către lisus, în 
SURAT AL-MATIDA, 5 : 112-115, apare o referire 
clară la episodul hrănirii mulțimii (episod relatat 
şi în Evangheliile după Matei (15 : 33-38), Marcu 
(6: 38-42), loan (6: 2-12). Iată fragmentul din Co- 
ran: „O, lisus, fiu al Marie, poate, oare, Domnul 
Tău să ne coboare o masă servită din cer? EI le-a 
zis: «Fiţi cu frică de Allah, dacă sunteţi credin- 
cioşi!». Ei au zis: «Voim să mâncăm din ea, ca să se 
liniştească inimile noastre şi ca să ştim că tu ne-ai 
spus nouă numai adevărul şi să fim întru aceasta 
printre martori.» Atunci, a zis lisus, fiul Mariei: «O, 
Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă 





anul IX e nr. 97 


97 





ROST 


LA ROST 





servită din cer, ca să ne fie nouă sărbătoare - pen- 
tru cel dintâi şi pentru cel din urmă dintre noi - 
şi semn de la Tine! Şi blagosloveşte-ne pe noi cu 
cele de ospăț, căci Tu eşti Cel mai bun dintre cei 
care hrănesc! Şi i-a răspuns Allah: «O voi cobori 
vouă, dar pe acela care nu va crede, nici după 
aceasta, îl voi osândi cu un chin cu care nu voi 
mai pedepsi pe nimeni din toate lumile».“ (cf. Tra- 
ducerea sensurilor CORANULUI CEL SFÂNT în 
limba română, ediția a V-a, Editura Islam, 
Bucureşti, 2006, p. 68.) 

Nu împărtăşim opinia că Iisus ar fi trimisul 
lui Allah şi nici faptul că ar fi un profet de mai 
mică importanță în raport cu Mahomed. Respec- 
tăm însă credința musulmană, mai cu seamă că în 
Coran se recunoaşte sacralitatea lui lisus. 

Am adus în discuţie aceste aspecte consem- 
nate în Coran despre Iisus, spre a se înțelege că 
prezența Lui în scrierile diferitelor religii (la ma- 
homedani şi tibetani) este un aspect ce relevă im- 
portanța acestui ultim Profet pentru omenire. Nu 
împărtăşim „teza“ lui Notovici cu privire la „recu- 
perarea“ adolescenţei lui Iisus, pentru motivul că 
e puţin credibil ca un copil de 12 ani să ajungă 
tocmai pe meleaguri indiene, iar apoi în Tibet, fie 
şi însoţind o caravană de negustori. Şi chiar dacă 
ar fi aşa, nu putem face vreo conexiune între ceea 
ce ştim despre doctrina sa din Biblie şi formaţia 
Sa spirituală de influenţă tibetană. 


lisus, presupus „ucenic“ 
al „călugărilor geţi“ 


În perioada blancă din viaţa lui lisus, s-a mai 
emis ipoteza că acesta şi-ar fi desăvârşit viaţa spi- 
rituală la „şcoala preoţilor“ esenieni. Iată, mai 
întâi, câteva aspecte în legătură cu locaţia unde se 
presupune că ar fi sălăşluit comunitatea preoților 
esenieni. Regiunea Qumran-ului se întinde între 
țărmul Marii Moarte şi muchia falezei abrupte 
care limitează perspectiva. Se pot distinge aici 
trei etaje, despărțite de pante mai mult sau mai 
puţin povârnite. Dacă pornim de la nivelul cel 
mai de jos, pe unde trecea drumul antic, de la 
Sodoma la Ierihon, putem observa plaja de 
marnă, cu o mare concentrare de sare (marna pe- 
ninsulei Lisan), se prelungeşte în pantă foarte 


lină, sub nivelul mării. Ea se lărgeşte spre nord, 
unde se continuă lin, prin câmpia Ierihonului. 
Spre sud, ea se îngustează, spre a se sfârşi la Ras 
Feshkha, la cinci km de Qumran. În dreptul ru- 
inelor de la Qumran, lățimea ei este de aproape 








Nahal Hever€ 
Bar Kokhba's caves 


MOAB 
[ 4 Masada” 








4, | 





doi km. Ea urcă lin, până la pantele primei terase. 
Rămăşița unui străvechi nivel al Marii Moarte, 
terasa e înclinată, în mod foarte uniform, astfel 
încât se poate circula aici fără dificultate. Între 
această terasă şi plaja pe care o domină, pantele 
sunt abrupte, dar adânc brăzdate de rigole care 
coboară dinspre masiv, fiind săpate în decursul 
secolelor în marna moale. Chiar de la primele să- 
pături arheologice a fost destul de uşor să se reali- 
zeze drumul actual. Puțin mai înspre sud de 
ruine, terasa este tăiată de Wadi Qumran, o râpă 
aunui torent sezonier, care iese dintr-o crăpătură 
a masivului. Cascada pe care o formează uneori 
apa acestui „wadi“ (în română: vad), deosebit de 
puternică, a măturat totul în calea ei şi a îndepăr- 
tat roca dură până la nivelul de bază. Terasa calca- 
roasă se ridică deasupra celei precedente cu ceva 
mai mult de 150 m. Este mărginită de un banc de 
rocă foarte dură, crestată în mari blocuri masive, 
cu pereţi aproape verticali. Între ele, pante de 
grohotiş foarte abrupte lasă să se scurgă apele 
ploilor, rare, dar uneori vijelioase. Destul de nu- 
meroasele grote de aici, săpate în pereţii stân- 
cilor, dovedesc un fost climat ploios, contempo- 





98 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





ran cu glaciaţiile din Europa şi, prin urmare, cu 
mult anterior vremurilor biblice. Regiunea 
Qumranului nu este, desigur, o grădină a 
Edenului. Ea însă oferă câteva avantaje naturale 
celui ce doreşte să se stabilească în deşert, şi 
anume : 

-Un climat ceva mai blând şi, mai ales, un aer 
mai plăcut de respirat decât cel de pe țărmul 
Mării Moarte; cei 50 m diferenţă de nivel con- 
tează mai mult decât ne-am putea imagina, pen- 
tru aceasta; 

- Locul este aprovizionat cu apă dulce, este 
adevărat, puţină, dar intermitentă, încât există 
posibilitatea creării de rezerve; 

- Prezintă condiţiile pentru o bună apărare, 
datorita râpelor destul de abrupte, care izolează 
aproape complet promontoriul pe care este aşe- 
zată, la o oră de mers de la Qumran spre Sodoma, 
prezența unor izvoare, sălcii, dar abundente, per- 
mite irigarea unei plantaţii de palmieri. Iată mo- 
tivele care au determinat aşezarea în acest loc a 
esenienilor, comunitate din sânul căreia provin 
faimoasele manuscrise descoperite în 1947. 

Alexandru Doboş, în cartea sa Dacia - izvorul 
neamurilor (Editura Obiectiv, Craiova, 2006), 
aduce câteva argumente care susțin opinia că 
lisus ar avea sorginte eseniană: „Hipolit (scriitor 
ecleziastic, care a trăit prin anii 170-230 d. Cr), în 
lucrarea sa intitulată Respingerea tuturor erezi- 
ilor, relieta viaţa plină de evlavie, iubire pentru 
semeni, dar şi de cumpătare, dusă de essenieni 
(...) Subliniază (...) problema celibatului, (...) tot el 
adaugă că nu s-a înregistrat vreun caz de essenian 
căsătorit (...) Hipolit menţionează că cel primit 
printre essenieni trebuia să-şi vândă averea, iar 
banii obținuți să-i predea essenienilor, pentru a fi 
împărțiți şi consumaţi de către ei, egal.“ (p. 77-78). 

După cum se poate vedea din citatul repro- 
dus mai sus, trăsăturile specifice esenienilor sunt 
recognoscibile în persoana lui Iisus, inclusiv celi- 
batul şi îndemnul adresat tânărului bogat de a-şi 
vinde averea şi de a-L urma (cf. Marcu, 10:21). 

Alexandru Doboş în cartea amintită, vorbeş- 
te pe larg de faptul că essenienii ar fi de fapt vechi 
terapeuți geto-daci, iar „luptătorii essenieni = lup- 
tători daci“. Ei „surâdeau în timpul torturilor 
cumplite şi îşi băteau joc de călăi, căci, după cum 


afirmau cu temei, pe ei îi aştepta Viaţa veşnică...“ 
(op. cit., p.75). 

Flavius Josepus asemăna pe esenieni cu 
„organizația“ călugărilor geto-daci, considerând 
că aceasta era mai bine cunoscută, ceea ce 
dovedeşte vechimea şi seriozitatea acestei „insti- 
tuții“ a călugărilor amintiți. Numele acestor călu- 
gări era la geții din dreapta Dunării cristai (să fie 
doar simplă asemănare fonică între „cristai“ şi 
„creştini“?!), iar la cei din stânga Dunării pleistai. 

Vasile Pârvan punea ctistaiîn legătură cu ktis- 
tis - „fondator“ în limba greacă (oare nu au fost 
„fondatori“ ai noii religii primii creştini, în frunte 
cu apostolii?!) - şi pleistai cu polistis - fondator de 
cetăți. Învățătura iniţiaţilor geţi se referea, ca şi la 
orfici, la pythagoreici, precum şi la druizi, la 
cunoaşterea unei lumi divine, de care omul s-a 
rupt, concentrându-şi atenţia numai asupra lumii 
fizice. Orice iniţiere era precedată de probe de 
admitere, în măsură să certifice că neofitul putea 
să facă faţă practicilor de inițiere ce urmau, fără să- 
şi rişte sănătatea sau să aibă accese de nebunie. Se 
ştie că orice iniţiere are două faze: pregătirea şi ilu- 
minarea (trezirea). Din relatările anticilor asupra 
călugărilor geți (cf. Alexandru Doboş, op. cit.), 
reiese că pregătirea nu se făcea prin serbări orgias- 
tice sau consum de droguri care să rupă legătura 
cu lumea reală, ci prin purificări, asceză şi viață 
neprihănită, departe de lume şi de preocupările ei. 
Prin aceste pregătiri se dezvoltau calitățile spiritu- 
lui, partea eternă, divină a omului, astfel încât să 
poată domina partea din om legată de lumea fiz- 
ică/ reală. Se spune că spiritul nu a pierdut legătu- 
ra cu sacrul, căruia îi aparţine, dar că aceasta o face 
doar în starea de somn şi, la trezire, omul nu mai 
ştie nimic, fiindcă nu s-a înregistrat în memoria fiz- 
icului. Iluminarea (trezirea) spiritului se produce 
atunci când neofitul a realizat o legătură con- 
ştientă cu sacrul şi astfel are dovada existenţei ace- 
lei lumi, printr-o experienţa trăită. Ei bine, aşa cum 
preciza Alexandru Doboş, ca să fie primit în rândul 
esenienilor, neofitul trebuia să aibă parte de unele 
privaţiuni, să fie supus la unele încercări de natură 
fizică şi fiziologică, iar cele 40 de zile petrecute de 
lisus în pustiu (cf. Luca, 4: 1-2) sunt tot o formă a 
privaţiunilor şi ispitirilor la care era supus neofitul 
ce aspira să intre în „casta“ eseniană. 





anul IX e nr. 97 


99 





ROST 


LA ROST 





Cei rămași 


Încetul cu încetul, plecăm cu toţii. Noi, tineri sau bătrâni, cei care 
aparținem altor timpuri. Şi odată cu noi, România, care va dispărea de 
pe hartă. La propriu. De ce spun „noi”? Pentru că aici nu este vorba de 
vârstă. Este vorba despre toţi cei care nu avem în viață doar interese şi 
scopuri personale şi familiale, ci suntem animați şi de deziderate mai 
largi şi, aş zice eu, mai generoase, care au în vedere ţara, neamul. 


Mihail Albișteanu 





e greu vor să iasă aceste cuvinte şi să se aş 
tearnă pe foaie... Țară, neam, locuri comu- 
ne altădată, acum stau ascunse în un- 
gherele gândului, ncîndrăznind să se arate la față, 
de frica acelei corectitudini politice atotputernice, 
ce domneşte astăzi. Cei care mai credem în ele, 
aparţinem, 





cu siguranță, unei epoci revolute. 
n E 








E DS, 
Astăzi este corect să fii liber cugetător, nu creştin, 
homo universalis, nu naţionalist, modern şi dezin- 
hibat, nu un tradiţionalist vetust - aşa cum suntem 
consideraţi noi. Suntem priviţi cu curiozitate şi 
abia toleraţi, deşi suntem din ce în ce mai puțini, o 
specie pe cale de dispariţie, unică în felul său, pe 
care nu numai că nu o protejează nimeni, ci mulți 
îi doresc cu stăruință extincţia. Şi îi grăbesc această 
moarte, nici măcar cu dorința arzătoare a obținerii 
trofeului, aşa cum ai vâna elefanți pentru fildeş, ci 
pur şi simplu din profundă ură. Nu suportă aceşti 
domni să respire acelaşi aer cu noi şi vor să ne vadă 
cât mai repede plecaţi. Să nu-i mai deranjăm cu 
amintirile noastre neghioabe, cu istoria noastră, 





care a fost odată şi a părinţilor lor. Ei vor să uite, să 
nu mai ştie de trecut. Iar noi, pentru că existăm, le 
reamintim. „Muriţi odată!”, scrâşnesc printre dinți. 
„Lăsaţi-ne cu credinţele voastre, cu părerile de care 
nimeni nu are nevoie, duceţi-vă!”. Pur şi simplu nu 
mai au răbdare să plecăm de Ia sine, pe cale natu- 
rală. Durează prea mult. Și atunci ne împing afară 
- din cultură, din învăţământ, din societate, din 
viața însăşi. 

Pleacă unul după altul, în tăcere, foştii deți- 
nuți politici, se duc marii ierarhi şi duhovnici, - 
oamenii de cultură ai altor timpuri. Rămânem 
încă noi, bieți epigoni, să ne legănăm în iluzia 
amintirilor lor şi să primim în faţă înjurăturile 
scuipate printre dinţi ale „oamenilor timpului”. 
Aceştia nu ne doresc şi nu au nevoie nici de Ro- 
mânia, care pentru ei este doar un teritoriu de ex- 
ploatat economic şi cultural; un loc unde întâm- 
plător, şi destul de nenorocos, s-au născut. Ei nu 
au 0 „Românie a lor”, sunt „cetăţeni ai lumii”, 
având doar identitatea egoului şi a banului. Ei 
sunt majoritatea. Liderii lor politici (Şi vectori eco- 
no-mici totodată) sunt cei care umplu (la propriu 
şi la figurat) ecranele, care hăhăiesc grobian în 
fața camerelor de luat vederi, care-şi învârt şme- 
chereşte micuţii ochişori porcini, protejaţi de 
ochelari, care îşi piaptănă sportiv lunga pleată is- 
torică, care urlă ca descreieraţii la balcoane sau 
behăie în tribune, psihopaţi, corupți, nebuni, cău- 
tători de cadavre, partizani ai unor interese eco- 
nomice şi politice străine, agramați, inculți, hidos 
de proşti. În spatele lor, şobolanii care au strâns 
agoniseală, aşteaptă cuminţi să le vină rândul la 
marele salt înainte, timp în care îi sponsorizează 
pe cei din linia întâi, sperând în cât mai grabnica, 
binemeritată recompensă. 





100 


anul IX e nr. 97 


LA ROST 





ROST 





Mai sunt şi alţii, mai tineri, care nu se pricep 
nici la politică, nici la economie (adică nu se pricep 
să-i înlocuiască pe cei care deja ocupă poziţii în 
aceste domenii, pe care oricum nu le înțeleg nici 
ei). Aceştia au infestat ceea ce altădată reprezenta 
domeniul artistic. Băieţei cu fiţe şi cu creierul 
neted şi fete care la 25 de ani sunt deja trecute ocu- 
pă spaţiul media zilnic, aruncând în eter cu nonşa- 
lanţă tone de aberaţii şi prostie. Mai mult decât cei 
din categoriile celelalte, ei reprezintă modelele 
tinerilor în formare - nu au învățat, nu muncesc, 
au bani, haine, maşini, călătoresc... Ce-şi poate dori 
mai mult un tânăr al prezentului, format la şcoala 
internetului şi a televizorului (poate că poţi căuta 
pe „Google” despre ceapă şi usturoi, dar mă îndoi- 
esc că te va învăţa cineva acolo bunul simţ şi buna 
creştere). 

Sunt aceştia, cu toții, vinovaţi? Cu siguranță, 
dar eu nu cred că vina lor este chiar atât de mare, 
căci cel puțin unora dintre ei li se pot aplica exce- 
lent cuvintele Mântuitorului: „Lartă-i, Doamne, că 
nu ştiu ce fac”. Sunt însă alţii, cu mult mai vinovaţi, 
căci ei ştiu foarte bine ce fac. Aceştia sunt cei care 
din incompetență economică şi politică, prea urâţi 
sau prea bătrâni ca să mai fie VIP-uri, îşi creează o 
carieră în cultură, sau se ascund prin sinoade. Ei 
sunt cei care dau girul, reprezintă supervizorii şi 
sunt cei care au pus pe picioare, ascultând voci din 
„afară” o adevărată cenzură în cultura 
românească. Ei nu fac mai mult decât să strâmbe 
scârbiți din nas, când văd ceea ce se întâmplă în 
societate şi nu pronunță mai mult decât con- 
damnări lipsite de substanță şi urmări. În schimb 
sunt foarte vocali atunci vine vorba de a înfiera 
(„democratic”, cum altfel?) păreri nu noi, dar 
diferite de directivele pe care le primesc din exteri- 
or şi care au devenit în capetele lor uşor confuze 
adevărate principii imuabile de viață. Un exemplu 
destul de recent şi elocvent este cazul emisiunii 
„Profesioniştii” de la TVR. Cu vehemenţa anilor 
'50 intelectuali de frunte (cam îngustă frunte, ce-i 
drept) au spălat pe jos cu Eugenia Vodă pentru că 
nu l'a lovit peste gură, în emisiune, pe Ion Cristoiu, 
astfel încât acesta să-şi înghită păcătoasele şi 
incorectele politic păreri personale. Aceşti intelec- 
tuali, care nu au dorința şi curajul de a forma, prin 
păreri pertinente şi curajos şi corect susținute, un 


curent de opinie care să redea standarde fireşti 
societății româneşti şi să răstoarne la loc scara 
inversată a valorilor, au instituit în schimb o crun- 
tă dictatură culturală, ce are la bază delictul de 
opinie. Prin activitatea lor pocită, ei sunt unii din- 
tre principalii vinovați pentru situaţia în care a 
ajuns astăzi statul. Prostul gust, ticăloşia şi incom- 
petența guvernează România şi pentru că aceşti 
domni şi doamne au susținut, cu autoimpuşi (dar 
corect politic) ochelari de cal, ce i-au împiedicat să 
vadă întregul, adevăruri parțiale şi chiar minciuni 
flagrante şi pentru că au refuzat să întoarcă capul 
către locul de unde se auzeau strigătele de ajutor 
din societate. Fi continuă să meargă înainte, apos- 
toli ai ideilor altora, izbind cu capul în orice 
depăşeşte cadrul lor optic îngust şi le pare astfelun 
obstacol. Ei au dat şi continuă să-şi dea girul soci- 
etății bolnave în care trăim. 

Cât despre ceilalți? Supraviețuitorii trecutului 
s-au dus, pe rând, iar cei care mai trăiesc sunt priviți 
cu o aparentă venerație, ca nişte relicve neînţelese 
ale unui trecut care a existat se pare doar în 
poveştile unor cărți prăfuite, relicve şi acestea, căci, 
la ce, Doamne, iartă-mă, ne mai trebuie mediile 
astea pline de microbi, când ne putem lua toată 
informaţia, curat, de pe net? Tinerii a căror gene- 
rație a făcut revoluţia şi cei care i-au urmat sunt fie 
plecaţi în străinătate, încă din anii '90, fie atât de 
dezamăgiți încât nu mai vor să ştie nimic în afară de 
problemele personale, fie, puţini, cei ca noi, care 
am refuzat să ne predăm, nu atât pentru că sper- 
anța era ceea ce ne susținea, ci mai ales din frondă 
şi din datoria față de cei care au plecat în ăştia 20 de 
ani (şi nu pot să nu amintesc aici trecerea la 
Domnul a celui supranumit „Leul Ardealului”, ÎPS 
Bartolomeu Anania). După ce ultimul dintre aceşti 
oameni de altădată se va fi dus, vom rămâne doar 
noi să le păstrăm amintirea. Este puţin probabil să 
ne putem schimba şi asta îi deranjează pe domnii şi 
doamnele de care vorbeam la început. Le este ciudă 
că existăm şi ne-ar vrea plecaţi, undeva departe, 
măcar peste graniță. Domnilor, viitori tovarăşi, nu 
cred că aveţi de ce vă teme; aveţi societatea pe care 
v-aţi dorit-o, după chipul şi sufletul vostru, profund 
„dizabilitat”. Lumea e a voastră. Noi nu cerem decât 
dreptul de a trece în pace. Aveţi această minimă 
decență şi lăsaţi-ne. 





anul IX e nr. 97 


101 





ROST 


IN MEMORIAM 





La moartea 
unui frate de cruce, 
Corneliu Suliman 


Petru C. Baciu 





țelor comuniste. Se sting rând pe rând ca- 

marazii noştri, cu care, aici pe pământ, am 
legat clipe fără de moarte, sorbind ca pe o ru- 
găciune pătimirea şi durerea atâtor răstigniri. 

La 12 februarie 2011, împlinind eterna che- 
mare a cerului, s-a stins din viaţa pământească 
Corneliu Suliman, fost secretar general al Par- 
tidului Pentru Patrie. Gălățeanul, a fost un luptă- 
tor de mare dăruire. Lovit de o boală necruțătoa- 
re, Corneliu s-a stins convins că faptele sale - bi- 
neplăcute lui în Dumnezeu şi făcute în duhul stră- 
bunilor, a iubirii de neam şi slujirea aproapelui - 
nu vor fi uitate odată cu moartea sa. 

EL a slujit un ideal măreț şi luminos unic care 
duce la frumuseți eterne: Edenul. 

Anii tinereții sale au ars ca o flacără, ducând 
mai departe peste vremi un crez naţional şi 
creştin. 

Cu această credință slujită fără calcule şi te- 
meri omeneşti, Corneliu a ajuns la capătul dru- 
mului pe care l-a avut de străbătut aici pe pământ, 
se sfârşeşte liniştit şi pleacă la cer înmulţind nu- 
mărul drepţilor acestui neam. 

L-am întâlnit pentru prima dată la Capul Mi- 
dia - Betonaj, în anul 1952, lagăr de osândă şi ex- 
terminare. Aici ispăşeau pedepse grele mulţi 
tineri, elevi căzuţi cu diferite organizaţii antico- 
muniste, şi, întâlnindu-i pe legionari, au solicitat să 
intre în rândurile lor. Printre mulți tineri de ispra- 
vă lam cunoscut pe Corneliu Suliman, elev din 
regiunea Galaţi, dornic de a ne cunoaşte pe noi, 
legionarii, şi a devenit Frate de Cruce. Avea 17 ani. 

I-am vorbit despre Legiune, țelul şi drumul 
greu şi aspru pe care va trebui să-l parcurgă. Nu s- 


$ e sting rând pe rând supraviețuitorii temni- 


a îndoit de puterile sale şi am trecut la treabă. Zi 
de zi lucrarea noastră se desfăşura după Îndrep- 
tarul F.D.C. al lui Gh. Istrate. Am parcurs pas cu 
pas toate legile îndreptarului, am făcut şedinţe. 
După perioada de pregătire, i-am luat legământul 
şi din acel moment Corneliu a intrat în rândurile 
Fraţilor de Cruce, dându-i numărul cu care am 
fost şi eu încadrat ca frate de Cruce, în Unitatea C, 
Grupul 47 Ştefan Vodă-Bacău. 

După un timp, ne-am despărțit. Am avut dru- 
muri şi situaţii diferite, cu încercări necunoscute, 
dar înarmați cu puteri sufleteşti, pentru bătălii 
viitoare. 

Pe drumul pe care Corneliu şi l-a ales, a rămas 
curajos şi neclintit. Au urmat sacrificii mari, cu ani 
lungi şi grei de temniță, cu momente de Ia tragic şi 
urgie, până la momente înalte, dumnezeieşti. 

Dezvălui acum devoțiunea mea pentru el şi 
pentru faptele lui. 

Printre multe altele fapte mărețe, în liber- 
tate, Corneliu a contribuit la înființarea Partidu- 
lui Pentru Patrie, având funcţia de secretar gene- 
ral şi a dat cel mai mare ajutor material la 
construirea sediului central din Bucureşti. El şi-a 
împlinit cu prisosinţă şi dragoste legământul de 
Frate de Cruce, depus în lagărul de la Capul - 
Midia - Betonaj. 

Moartea, stăpâna vieţii noastre pământeşti, 
îl smulge din vremelnicie, trecându-l în veşnicie. 
Aici Dumnezeu i-a încununat viața cu faptele şi 
crezul legionar - de care Corneliu nu s-a dezis. 

Mi-a fost „ucenic” vrednic. 

Dragă Corneliu, tăcutele tale dureri, faptele 
tale şi grelele suferinţe vor fi hotărâtoare Ia cea- 
sul marei judecăți. Ne vom revedea! Dormi în 
pace, iubit camarad şi veşnică să-ţi fie pome- 
nirea. 





102 


anul IX e nr. 97 


IN MEMORIAM 

















Doliu la Schitul 
românesc Prodromu 


egumen al Schitului românesc Prodromu 
din Sfintul Munte Athos, s-a mutat la cele 
veşnice pe 22 februarie 2011, în jurul orei 16.00. 
Născut în anul 23 octombrie 1914 (Fărcaşa- 
Neamţ), s-a călugărit de tînăr în lavra Neamţului 
(22 septembrie 1942), iar peste câţiva ani a fost 
chemat la Mănăstirea Antim din Bucureşti (unde s- 
a apropiat de mişcarea spirituală a Rugului 
Aprins). În Capitală a absolvit Facultatea de 'Teolo- 
gie Ortodoxă şi a urmat şi cursuri de Matematică şi 
Filosofie. În anul 1947 a fost hirotonit ieromonah 
pe seama Catedralei Patriarhale din Bucureşti şi 
apoi trimis profesor la Seminarul Monahal de la 
Mănăstirea Neamţ, la catedra de Omiletică, Catehe- 
tică şi Pedagogie. În anul 1952, ka urmat pe Arhi- 
mandritul Cleopa Ilie, numit stareț la Mănăstirea 


p ărintele Arhimandrit Petroniu Tănase, fostul 


Slatina (judeţul Suceava), unde au format o adevă- 
rată Academie Duhovnicească, recunoscută în 
acea vreme. Hărţuielile la care i-a supus regimul co- 
munist l-au determinat să plece de la Slatina în 
anul 1959. Cinci ani mai târziu, a ajuns în obştea 
Mănăstirii Sihăstria, unde a viețuit până în anul 
1978, când şi-a îndreptat paşii spre Schitul Româ- 
nesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos. După în- 
că şapte ani, a fost ales egumen de părinții de la 
Prodromu, pentru alesele sale virtuți de monah 
înțelept, harnic şi rugător. De puţină vreme se 
retrăsese din stăreție, iar nou egumen al Schitului 
a fost ales Părintele Atanasie Floroiu. 

La naşterea în Cer a părintelui Petroniu, PF 
Patriarh Daniel a transmis un mesaj, din care ci- 
tăm: “Părintele Petroniu rămâne în conştiinţa Bi- 
sericii noastre ca un monah statornic, un egumen 





anul IX e nr. 97 


103 


Foto: George Crăsnean 





ROST 


IN MEMORIAM 





înțelept şi iscusit mânuitor al condeiului. Cărțile 
sale Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie Ro- 
mânească, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Bine eşti 
cuvântat, Doamne, Ușile pocăinţei sunt preţioase 
comori ale spiritualității româneşti în care părin- 
tele Petroniu a adunat cu multă râvnă în suflet te- 
zaur de trăire şi simţire ortodoxă românească, lu- 
mină şi sfântă nevoință. Preţuind în chip deosebit 


ogorul Domnului pe tărâm duhovnicesc şi căr- 
turăresc, precum şi bogata sa activitate gospodă- 
rească, înălțăm stăruitoare rugăciune către Hris- 
tos Domnul Cel Înviat din morţi să odihnească 
sufletul său în lumina cea neînserată a Împărăției 
Cerurilor, unde drepții ca luminătorii strălucesc, 
să mângâie obştea Schitului Prodromu şi pe toți 
cei care lau cunoscut şi prețuit. Veșnica lui 


minunata lucrare a părintelui Petroniu Tănase în pomenire din neam în neam/ 
Avva Petroniu: 


„Suntem datori cu cinstea şi cu 


respectul unii față de alţii 


Dumnezeu de am ajuns - pentru a şaptea oară 

- în Sfântul Munte, unde am vizitat, bineînţe- 
les, şi Schitul românesc Prodromu. Citim în Istoria 
Mânăstirilor Athonite, alcătuită în 10 tomuri de Iri- 
narh Schimonahul (1845-1920) şi păstrată cu evla- 
vie printre cele 200 de manuscrise şi 5000 de volu- 
me tipărite din biblioteca Schitului Prodromu, 
această minunată istorisire: „Pe la anul 1337, 
cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinai- 
tul - care-şi avea chilia deasupra Marii Lavre, pe 
dealul ce se numeşte Palama -, povesteşte că într- 
o noapte, ieşind din chilie şi stând la rugăciune, a 
văzut în partea dinspre răsărit, la locul ce se nu- 
meşte Vigla, o doamnă şezând pe un tron precum 
cele împărăteşti, înconjurată fiind de îngeri şi de 
sfinți care tămâiau împrejur, cântând şi închinân- 
du-se împărătesei a toate - adică Maicii Domnului, 
Ocrotitoarea Sfântului Munte Athos. Şi întrebând 
cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie, stareţul său, ce 
va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica 
Domnului doreşte ca în timpurile mai de pe urmă 
să se ridice în acele părți un locaş dumnezeiesc 
spre slava Sfinţiei Sale”. Este tocmai locul pe care 
avea să se ridice mai târziu Schitul românesc 
Prodromu, în a cărui parte de apus, lângă clopot- 


IE că, deşi nevrednic fiind, m-a învrednicit 


* CC 


nița de 23 de metri, se află un paraclis închinat 
Adormirii Maicii Domnului, care veghează, aşadar, 
intrarea principală în această oază a spiritualităţii 
româneşti, păstorită de peste un sfert de veac de 
Părintele Arhimandrit Petroniu Tănase, cu care m- 
am bucurat şi folosit mult să stau de vorbă față 
către faţă. Sfinţia Sa ne-a vorbit, între altele, despre 
osândirea aproapelui, „care este mare păcat”. 
Retras fiind din lume, dar nu departe de oameni şi 
de preocupările lor spirituale, monahul athonit ne 
învață că trăirea unei vieţi conforme cu Evanghelia 
nu este doar efort, doar asceză, ci este şi mângâiere 
dumnezeiască. În drumul lui duhovnicesc, credin- 
ciosul este ajutat de îngerul păzitor şi de sfinți. 
Starețul nonagenar al Schitului Prodromu ne mai 
vorbeşte în cele de mai jos şi despre cinstea cea 
mare pe care Dumnezeu a făcut-o omului când ka 
chemat la existența fericită alături de EI, în 
veşnicie. 

- Preacuvioase Părinte Stareţ Petroniu, ce 
înseamnă a nu judeca pe celălalt? 

- Sfinţii Părinţi, Biserica în totalitatea ei, con- 
sideră mare păcat judecarea altuia. Uite, în Postul 
Mare, la slujbe se zice rugăciunea Sfântului Efrem 
Sirul şi se rosteşte în tot timpul Postului Mare, în 
afară de sâmbăta şi duminica. Se rosteşte de câte 


* Unul dintre ultimile „interviuri” date de părintele Petroniu, reprodus aici din revista Puncte cardinale, an XX, 


nr. 10/238, octombrie 2010, p.9. 





104 


anul IX e nr. 97 


IN MEMORIAM 





ROST 














Avva Petroniu în viziunea lui Nane Crăsnean 


8-9 ori şi se spune în Tipic ca preotul să o ros- 
tească cu mâinile ridicate şi cu metanii şi închină- 
ciuni. Această rugăciune se încheie cu cuvintele: 
„Dăruieşte-mi, Doamne, să-mi văd păcatele mele 
şi să nu osândesc pe fratele meu”. Te-ai aştepta ca, 
atunci când te rogi cu aşa mare stăruință, să te pă- 
zească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite pă- 
catele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care 
noi le socotim a fi mai mari şi mai rele, dar Sfân- 
tul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dă- 
ruieşte-mi să văd păcatele mele şi să nu osândesc 
pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare 
păcat. Sfinţii Părinți spun că se face o mare gre- 
şeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu 
te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta 
după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta şi nu 
avem nici un drept să facem aşa. Acest drept nu îl 
are decât Cel Care l-a făcut pe om, Dumnezeu. 
Doar EI are dreptul să îl judece pe om, iar noi, ju- 
decând pe aproapele, împietăm asupra dreptului 
lui Dumnezeu, Care este Judecătorul cel drept. 
Fiecare om este făcut după chipul lui Dumnezeu, 
fiecare om este o entitate unică în viața omenirii, 
de la începutul până la sfârşitul lumii. Niciodată 


nu 0 să fie doi oameni aceiaşi. Oamenii nu pot fa- 
ce lucruri identice. De exemplu, eu recunosc un 
tablou de Grigorescu sau de Tonitza după anu- 
mite trăsături, după stilul personal... 

Suntem datori cu cinstea şi cu respectul unii 
față de alţii. Omul este mărginit. Dumnezeu este 
Fiinţă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este 
infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu 
repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, 
oglindind în ființa ei ceva din strălucirea şi infini- 
tatea dumnezeiască. De aceea Sfinţii Părinți spu- 
neau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. 
Tocmai de aceea în cinstirea sfintelor icoane nu 
cinstim lemnul şi culoarea, ci pe cel reprezentat. 
Tot aşa, întâlnind omul, care este chipul lui Dum- 
nezeu, cinstea dată omului se ridică la Creatorul 
lui. De aceea suntem datori cu cinstea şi cu res- 
pectul unii față de alţii şi nu avem nici un drept să 
judecăm pe aproapele. 

- Dar atunci când ești într-o pozitie de con- 
ducere şi ai subalterni care greşesc uneori, ce ati- 
tudine trebuie să ai? 

-Judecata înseamnă să îl condamni pe om, să 
îl osândeşti. Dacă atragi atenţia cu respect şi cuvi- 
inţă, părinteşte şi cu îndemn, asta nu înseamnă 
judecată, ci trebuință, necesitate şi firesc: să îl 
iubeşti pe om şi să-l lămureşti că a greşit. 

- La vârsta şi la experienţa pe care le aveți, ce 
mesaj aţi transmite tinerilor din ziua de astăzi? 

- Nu se pune problema așa... Nu am nici un 
mesaj, pentru că nu am nici o calitate să fac asta. 
Ne sfătuim şi, dacă mai vin pe aici şi întreabă 
fraţii, le spunem că trebuie să avem în vedere un 
lucru: ne-a făcut Dumnezeu marea cinste de a ne 
crea după chipul Lui, fiinţe cugetătoare, fiinţe no- 
bile, şi ne-a hărăzit fericirii veşnice. Trebuie să ne 
străduim - e interesul nostru! - să moştenim feri- 
cirea dăruită de Dumnezeu. Dacă în viața aceasta 
ne străduim să avem o familie liniştită, o locuință, 
condiţii de trai şi sănătate, ajungem să spunem că 
suntem fericiţi în această viață. Dar mă întreb: 
este oare fericirea deplină? Nu-i deloc! În viaţa 
noastră vin boala, necazurile, inevitabil vine şi 
moartea... Şi aşa, toată fericirea pământească ia 
sfârşit. Dacă pentru starea aceasta de câţiva ani, 
scurta viață pe pământ, noi dăm toată grija noas- 
tră şi ne străduim aşa de mult, pentru fericirea 





anul IX e nr. 97 


105 





ROST 


IN MEMORIAM 





veşnică noi nu facem nimic? Căci ştim că Dum- 
nezeu a rânduit ca, după încheierea vieţii pe pă- 
mânt, să înceapă veşnicia. Iar veşnicia poate să 
fie fericită sau nefericită, după cum am făcut-o 
noi înşine. Fiecare va merge cu bagajul lui sufle- 
tesc. Sf. Nicodim Aghioritul spunea: „Dumnezeu 
mi-a rânduit împărăția veşnică, iar eu trebuie să 
mă pregătesc pentru ea, în toată vremea vieţii”. 
Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, 
unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? 

Sfinţii erau foarte grijulii: permanent se gân- 
deau la dobândirea împărăției veşnice, iar grija 
aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sf. 
Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, 
iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, pă- 
rinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea 
ce am putut, dar ştiu eu că voi ajunge la Dum- 
nezeu?”, se întreba avva Pimen. Diavolii îl ispi- 
teau pe Sf. Sisoe cel Mare, zicându-i: „Ai scăpat de 
noi!”. Dar el le spunea: „Încă nu am scăpat, ci abia 


când voi ajunge în rai”. Să-i ascultăm şi pe Sfinții 
Părinţi, care ne încredințează: „Puţină osteneală 
şi veşnică odihnă!”. Asta le-aş spune eu tinerilor: 
Să vă gândiţi cu tot dinadinsul la fericirea veşni- 
că! Există două situații - tertium non datur. ori 
viața veşnică pentru cei care au împlinit porun- 
cile lui Dumnezeu, ori osânda veşnică pentru cei 
care nu au trăit după voia lui Dumnezeu, ci au fă- 
cut voia vrăjmaşului. Pe aceştia o să-i aştepte dia- 
volul, după cuvântul: „Duceţi-vă de la Mine, ble- 
stemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit dia- 
volului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41). Fiecare va 
merge, după această viaţă, cu tot ceea ce a agoni- 
sit în această viaţă, cu bagajul lui sufletesc, de 
cugetare, de simţire şi de fapte. 

- Vă mulțumim foarte mult, Preacuvioase 
Părinte Stareţ, pentru toată dragostea și calda 
înţelegere! 

A consemnat 
Stelian Gomboș 











E 
* 
It) 
FI 
Se 
Ş 
Ş 
SI 
Led 





106 


anul IX e nr. 97 


Abonaţi-vă la ROST! 


Avantaje: 
e Primiţi revista acasă e Nu pierdeţi nici un număr al acestei reviste de colecţie 
e Taxele poştale sunt suportate de redacție 


Vă puteți abona: 

e trimițând contravaloarea prin mandat poştal (în care specificaţi citeț numele, adresa com- ] 
pletă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, Oficiul Poştal 23, p 
i Căsuţa Poşatală 27, sector 6, Bucureşti; ' 
e achitând contravaloarea abonamentului în contul R025BACX0000000107363250, deschis 

| Ia Unicredit Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele Asociaţiei ROST, cod fiscal 
1 12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitaţi abonamentul la CP 27, Î 


] Oficiul Poştal 23, Bucureşti. ] 
: Preţul în țară şi în Rep. Moldova: Prețul în străinătate: : 
I - 24 lei - 6 luni -50 euro/ an în Europa i 
I - 48 lei - un an - 70 USD/ an pentru celelalte continente ] 
EL În În n a a a a a a a a a a E a a a a a a a a să 


În acest număr semnează: e Mihail Albişteanu - profesor de istorie, doctorand, publicist e Petru C. 
Baciu - fost deținut politic timp de 16 sub regimul comunist, memorialist şi poet al închisorilor, ultima 
carte publicată: Răstigniri ascunse. Mărturii (vol. 2, Ed. Fundaţiei Buna Vestire, 2009) e Mihail 
Băcăuanu - teolog, publicist, fondator şi webmaster al unor site-uri pe internet pentru apărarea şi pro- 
movarea ortodoxiei e Grigorie Benea - ieromonah la Mănăstirea Nicula, doctorand în Teologie la 
Salonic (Grecia) e Alexandru Boboc-Cojocaru - doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea 
„Alexandru loan Cuza” - Iaşi e Ioan Buteanu - medic Tg. Lăpuş jud. Maramureş e Alina Ioana Dida - 
medic, traducător, a tradus Revoluţia franceză, de Albert Soboul e Stelian Gomboş - doctorand în 
Teologie, publicist, autor al volumului Smerite încercări şi începuturi (Agnos, 2009) e Paul Nistor - doc- 
tor în Istorie, cercetător la Institutul „A.D. Xenopol” - Iaşi, autor al volumului Înfruntând vestul. PCR, 
România lui Dej şi politica americană de îngrădire a comunismului (2005) e Dorel Man - preot conf. 
univ. dr., Facultatea de Teologie Ortodoxă - Cluj-Napoca e Alexandru Mălureanu - masterand al 
Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucuresti şi student la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice - 
SNSPA e Constantin Mihai - prof. dr. în Litere, publicist, ultima carte publicată: Biserica și elitele intelec- 
tuale interbelice (ediţia a II-a, laşi, Institutul European, 2010) e Const. Miu - profesor, doctor în Litere, 
publicist e Eftimie Mitra - ieromonah la schitul Huta (Beiuş - Bihor), publicist e Constantin N. 
Străchinaru - scriitor, fost deținut politic timp de 14 ani, ultima carte publicată: Mihai Eminescu şi 
Gustavo Adolto Becquer (2000) e Claudiu Târziu - jurnalist e Mihai Valică - preot, doctor în Teologie, 
profesor, publicist 


Cei care doresc să-și completeze colecția publicaţiei ROST pot trimite contravaloarea 
revistei (3 lei/exemplar), prin mandat poștal, pe numele: 


Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 


Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, în cîte exemplare și adresa dvs. 


Pentru informaţii sunaţi la tel.: 0740.103.621 


Nr. 1 - martie 2003, dedicat lui Nicu Steindhardt 
Nr. 2 - aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 - mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4 - iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5 - iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 - august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 - septembrie 2003, dedicat lui Nae Ionescu 
Nr. 8 - octombrie 2003, dedicat lui Valeriu Gafencu 


Nr. 9 - noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 


Nr. 10-11 - decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 

Nr. 12 - februarie 2004, dedicat lui Nichifor Crainic 

Nr. 13 - martie 2004, dedicat lui Mircea Vulcănescu 

Nr. 14-15 - aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Nr. 16 - iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia - epuizat 
Nr. 17 - iulie 2004, dedicat lui Ştefan cel Mare - epuizat 
Nr. 18 - august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

Nr. 19 - septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 
Nr. 20 - octombrie 2004, dedicat Părintelui Arsenie Boca 


Nr. 21-22 - noiembrie-decembrie 2004, dedicat Părintelui 
Constantin Galeriu 


Nr. 23 - ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 
Nr. 24 - februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 


Nr. 25-26 - martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 


Nr. 27 - mai 2005, dedicat lui Nicolae Iorga - epuizat 


Nr. 28 - iunie 2005, dedicat Părintelui Arsenie Papacioc - 
epuizat 


Nr. 29 - le 005, dedicat Părintelui Zosim Oancea - 
al 
Nr. 30 - august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu - 
epuizat 


Nr. 31 - septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaş 
Nr. 32 - octombrie 2005, dedicat lui Aron Cotruş 


Nr. 35 - noiembrie 2005, dedicat Părintelui 
Iustin Pârvu 


Nr. 34 - decembrie 2005, dedicat lui Paul Goma 

Nr. 35 - ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 - februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 - martie 2006, dedicat Părintelui Teofil Părăian 
Nr. 38 - aprilie 2006, dedicat Părintelui Calciu 

Nr. 39 - mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41 - iunie-iulie 2006, dedicat lui lon Gavrilă 

Nr. 42-43 - august-septembrie 2006, dedicat 
Părintelui Adrian Făgețeanu 

Nr. 44 - octombrie 2006, dedicat lui 

Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 - noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 
Nr. 46 - decembrie 2006, dedicat Părintelui Rafail Noica 


Nr. 47-48 - ianuarie-februarie 2007, dedicat 
Părintelui Benedict Ghiuş 











| 











E IS4B485 "60017 


Nr. 49 - martie 2007, dedicat luiloan Ianolide 

Nr. 50 - aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 - mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiță 
Nr. 52 - iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 
Nr. 53-54 - iulie-august 2007, dedicat Părintelui Trifa 


Ne. 55 - septembrie 2007, dedicat lui 

Alexandru Mironescu 

Nr. 56 - octombrie 2007, dedicat 

Părintelui Sofian Boghiu 

Nr. 57 - noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 


Nr. 58 - decembrie 2007, dedicat lui 
Demostene Andronescu 


Nr. 59-60 - ianuarie-februarie 2008, dedicat 
Părintelui Ioanichie Bălan 


Ne. 61 - martie 2008, dedicat lui Dan Botta 

Nr. 62 - aprilie 2008, dedicat Maicii Mihaela Iordache 
Ne. 63 - mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 
Nr. 64 - iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 

Nr. 65 - iulie 2008, dedicat Părintelui Mina Dobzeu 

Ne. 66 - august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 


Nr. 67 - septembrie 2008, dedicat 
Părintelui Chesarie Gheorghescu 


Nr. 68 - octombrie 2008, dedicat Părintelui Marcu 
de la Sihăstria 


N. 69 - noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 
Nr. 70 - decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 


Nr. 71-72 - ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 


Nr. 73 - martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 
Nr. 74 - aprilie 2009, dedicat Părintelui Cleopa 


Nr. 75-76 - mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 


Nr. 77 - iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 
Nr. 78 - august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 
Nr. 79 - septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 


Nr. 80-81 - octombrie-noiembrie 2009, dedicat 
părintelui Roman Braga 


Nr. 82 - decembrie 2009, dedicat lui ]. V. lamandi 


Nr. 83-84 - ianuarie-februarie 2010, dedicat 
părintelui Vasile Vasilachi 


Nr. 85 - martie 2010, dedicat lui Silviu Dragomir 
Nr. 86 - aprilie 2010, dedicat lui Nicu Naum 

Nr. 87 - mai 2010, dedicat Olgăi Greceanu 

Nr. 88 - iunie 2010, dedicat Pricipesei Ileana 

Nr. 89 - iulie 2010, dedicat lui Nicolae Mărgineanu 
Nr. 90 - august 2010, dedicat lui Gheorghe I. Brătianu 
Nr. 91-92 - septembrie-octombrie 2010, dedicat lui 
Al. Ciorănescu 

Nr. 93 - noiembrie 2010, dedicat lui Dumitru Oniga 
Nr. 94 - decembrie 2010, dedicat părintelui 
Constantin Sârbu 


Ne. 95-96 - ianuarie-februarie 2011, dedicat lui 
AL. Busuioceanu