Rost anul VII, nr. 74, aprilie 2009

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 











părinte e otozai 


autoritateaifocului lăuntric! 





Revoluţia Florilor. Dacă nu azi, 
peste 20 de ani 
de Claudiu Târziu 
Ierarhia KGB a Bisericii Ruse 
de Pr. Savatie Baştovoi 


an VII e nr.74 e aprilie 2009 e 4 lei 





ÎPS Nicolae, Vaticanul 
şi bomba atomică 


de Dan Ciachir 
Istoria națională, pusă la zid 
de Paul Nistor 


www.rostonline.org 


Coperta I: Părintele Cleopa Ilie 


sumar 


EDITORIAL 

Revoluţia Florilor. Dacă nu azi, 

peste 20 de ani 

de Claudiu Târziu... caen ceea eeceeeee eee 3 


MARTORI Al VEACULUI 
Avertisment - despre o grafie 


Fapte, vorbe, gînduri...................uuuuuaeeeee 7 


ÎN DEZBATERE 
O nouă scrisoare deschisă 
aFOR.....neneeeneneeeeaea eee eee Şi 


Antihriştii şi unii episcopi, 
aliați contra ortodocşilor 
de Claudiu TÂTzĂU „suna 16 


Istoria, pusă la zid 
de:Paul NISTOR, assistant cana 18 


Relativizarea valorilor 
spirituale 
de Antonio Aroneasa......... nenea 21 


REPERE 
Din viața Părintelui Cleopa 
de Ion Furtună... mnaceeeeaaaeeeeaaaeeeaaeee 24 


Părintele Cleopa are autoritatea 
focului lăuntric 


numărul 74 e aprilie 2009 


VIA SACRA 
Pascalia 
de Constantin Mihai... nenea eaeeaeaacee 48 


O minune cu moaştele unor sfinți 
ai închisorilor 
de Alecsandra Corbu... 49 


DECANTĂRI 
Fenomenul Dan Puric 
de:Dan:Ciachiti ss soia aaa ca atatea 50 


MEMORIA 
Fîntîna lui George Racoveanu 
de Teodora ROȘCA... manance nea 51 


HISTORIA 
Vasile Lupu, protectorul Ortodoxiei 
de Ionel Alexandru Sersea......... cecen eeeeceaee 53 


CENTENAR NOICA 
Ethosul neutralității 
de Paul-Gabriel Sandu... nenea 58 


LA ROST 
Ierarhia KGB a Bisericii Ruse 
de Pr. Savatie BaştOvoi.......cmmacn unea 59 


Abuz de autoritate 
de Cont. univ. dr. Costică Neagu.........uaaeeee 60 


Preoți sindicalişti ajunşi în conducerea 





de Părintele Bartolomeu Anania............... 28 Arhiepiscopiei Craiova 

de Dan Carmen.......ncaennannnnnaneeeaaaeaaaaaaaaaa 63 
Treptele rugăciunii 
de Părintele Cleopa Ilie..........anccacaaaaaea 30 „Bizantinismul“ BOR şi lecţia istoriei 

de Emilia COTDU.......mnanaaaaaaaaaoraaoanaaaaaeeae 67 
POLITICA, LA DESCUSUT _ 
Scene din Estul Sălbatic ÎPS Nicolae, Vaticanul şi bomba atomică 
de Paul NISTOT......acanuenaacaeeenaneeeenaaeanaaeee 4 de: Dan:CIaChit sau cuanto capata 70 
România ca o pradă SEMNAL EDITORIAL 
de Viorel Patrichi..cacuanaannnaooaaannanaaa cei 44 Pentruinimă şi minte... TI 

OFERTA 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme locale de 
difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luați legătura cu directorul publicației, Claudiu Târziu, 

Ia telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostErostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociația ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TARZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.org 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Antonio ARONEASA 

Constantin MIHAI 
Marcel RĂDUT SELIŞTE 


COLABORATORI PE 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Emilia CORBU 
Gheorghe FEDOROVICI 
Pr. Arhim. Chesarie 
GHEORGHESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Cristi PANTELIMON 
Viorel PATRICHI 
George POPESCU GLOGOVEANU 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRACHINARU 


CORECTURĂ 
Nicu BUTNARU 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Supergraph SRL 


ABONAMENTE 
OP 23, CP 27 
Bucureşti 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în ţară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 


ROST 





Revoluţia Florilor. Dacă nu azi, 
peste 20 de ani 


Scurta revoltă de la Chişinău nu este nici măcar embrionul unei revoluții, 
darămite Revoluţia Florilor proclamată de cîțiva entuziaşti naivi. 
Evenimentele recente din capitala celui de-al doilea stat românesc 

au ceva dintr-o încăierare oarbă într-o piaţă de cartier. Praf, țipete şi 
cotonogeală fără noimă, încheiată brusc cu intervenţia tirzie şi abuzivă a 
sectoristului. La prima vedere, confuzie. Nu se ştie prea bine cine în ce 
tabără este, de Ia ce s-au luat şi ce urmăresc combatanții. Ochiul rămîne 
fixat pe ura năpraznică, sîngele şiroaie şi stricăciunile din jur. Pentru 
observatorul ceva mai atent însă, răbufnirea tinerilor basarabeni 
descoperă o realitate nu doar mult mai complexă, ci și mai tristă. 





Claudiu Târziu 





| ntii, revolta fraţilor basarabeni a smuls masca 


de paradă a comuniştilor. Astfel, lumea even- 
tual înşelată pînă acum a putut vedea chipul 
monstrului în toată hidoşenia sa. La un protest de 
stradă, comuniştii au răspuns aşa cum i-a învățat 
troica de coşmar Marx-Lenin-Stalin, cu diversi- 
une, minciună, brutalitate, crimă şi încălcând 
toate drepturile naturale ale persoanei - izvorite 
din libertatea dată de Dumnezeu omului de la fa- 
cerea sa. Regimul Voronin şi-a infiltrat agenții în 
rîndurile manifestanţilor, pentru a trece la provo- 
cări. Au fost devastate Preşedinţia şi Parlamentul, 
sub supravegherea milițienilor, şi, pentru ca să se 
poată arunca apoi vina asupra noastră, au fost 
puse pe clădirile oficiale drapelul românesc şi 
harta României Mari. Comuniştii aveau nevoie de 
imagini cu violența „manifestanților”, pentru a 
compromite şi reprima opoziţia, a pune România 
în dificultate şi a-şi legitima perpetuarea la putere. 
Imediat, maşina de propagandă, aşa veche şi 
hodorogită cum €, s-a pus în mişcare pentru a 
acuza România de complot şi a-i demasca pe 


protestatari drept „fascişti români”. Sub pretext 
că parează o lovitură de stat, Voronin a închis 
granițele, a tăiat legăturile la internet, a blocat 
rețelele de telefonie, a oprit emisia posturilor de 
televiziune independente, l-a expulzat pe amba- 
sadorul unui stat membru al UE, al României, a 
ridicat de pe stradă jurnalişti români (între care 
şi basarabeni) şi străini, a arestat 300 de oameni 
- cei mai mulți tineri, unii, elevi sau studenți, de 
pe băncile şcolilor sau din spitalele unde fuseseră 
viriţi după intervenţia „forțelor de ordine”. În 
beciurile poliției comuniste, arestaţii au fost 
snopiţi în bătaie pentru a se declara vinovaţi şi a 
„recunoaşte” implicarea României. Unii au sem- 
nat şi au scăpat cu viață, dar, îndată ce au fost eli- 
beraţi, au denunțat torturile. Alţii n-au cedat, ca 
Valeriu Boboc, şi au murit în temniță, sub lovi- 
turile milițienilor. 


kk 


În zadar susțin diverşi comentatori stîngişti 
de pe malurile Dimboviţei că Vladimir Voronin şi 
Partidul Comuniştilor (PC) nu sînt comuniști; că 
între retorica comunistă, pe care o practică, şi 
capitalismul sălbatic la care se dedau nu există 
altă legătură decît cea făcută de ipocrizie. O 
asemenea teză - vehiculată mai ales de cei care 
susțin că ideea comunistă e bună, dar a fost rău 
aplicată - este contrazisă de faptele Partidului 





anul VII e nr. 74 


ROST 


EDITORIAL 





Comuniștilor şi de cele ale lui Voronin însuşi. 
Evident că generalul de miliţie Voronin şi 
tovarăşii săi s-au îmbogățit pe măsură ce i-au înro- 
bit pe basarabeni, dar nu așa fac de obicei comu- 
niştii? 

„Analiştii“ cu nostalgii roşii încearcă să 
demonstreze că Voronin şi PC nu pot fi cu ade- 
vărat comuniști - cum nu va fi fost bunăoară nici 
Ceauşescu, din aceeaşi pricină -, pentru că sînt 
de un naționalism feroce. Sofismul se vădeşte fie 
şi la o răsfoire grăbită a istoriei recente. În plus, e 
limpede că Voronin şi ai săi nu cred o iotă din 
enormităţile pe care le debitează pe seama 
„moldovenismului”, dar au înţeles că numai 
jucînd cartea naționalismului pot sluji interesele 
Rusiei. Altminteri cum s-ar putea justifica exis- 
tența republicii artificiale dintre Prut şi Nistru 
într-o Europă în care zidul Berlinului a fost dărâ- 
mat de 20 de ani? 


kkk 


În al doilea rînd, “răzmerița copiilor” de la 
Chişinău a despuiat de orice iluzie opoziţia 
basarabeană. Pe cât de rapidă, vicleană şi veni- 
noasă a fost reacția puterii, pe atât de tardivă, 
nevolnică şi politicianistă s-a dovedit cea a opozi- 
ției. Cele trei partide din opoziţie care au acces în 
Parlament şi după frauda de proporţii din 5 apri- 
lie, Partidul Liberal-Democrat, Partidul Liberal şi 
Alianța Moldova Noastră, au încercat să foloseas- 
că revolta tinerilor pentru a negocia... renumăra- 
rea voturilor (operațiune inutilă, avînd în vedere 
sistemul de furt), nu repetarea alegerilor. Discu- 
țiile dintre liderii opoziţiei şi cei ai puterii au fost 
tranşate în favoarea ultimilor, deşi aparent 
aceştia au făcut o concesie acceptînd renumăra- 
rea voturilor. În cele din urmă, partidele de opo- 
ziție au anunţat că nu participă şi, deci, nu girează 
renumărarea voturilor, căci aceasta nu este con- 
cludentă în privinţa fraudării alegerilor. 

În viltoarea evenimentelor, s-au lămurit şi 
ultimii susținători oneşti dar creduli ai lui Iurie 
Roşca, liderul Partidului Popular Creştin Demo- 
crat - care se pretindea singurul partid anticomu- 
nist, pro-românesc şi pro-european autentic din 
Basarabia. Roşca i-a pus la zid, într-o conferință 


de presă, pe ceilalți lideri din opoziţie, consi- 
derînd că alegerile au fost corecte, iar măsurile 
luate de regimul Voronin după mişcările de 
stradă în 7 aprilie, juste. Singurul punct în care 
discursul său a fost diferit față de cel al lui 
Voronin se referă la implicarea unui stat străin: 
Roşca spune că e mîna Rusiei, care ar vrea să-l 
înlăture pe şeful comuniştilor de la Chişinău! De 
ce l-ar mazili Rusia pe un fidel, după ce La ajutat 
să se menţină opt ani la putere, Roşca nu mai 
explică. În tot cazul, s-a văzut acum că alianţa la 
guvernare a PPCD cu PC, din ultimii patru ani, nu 
a fost forţată de împrejurări şi doar pentru mo- 
ment, ci are resorturi mai puternice, manevrate 
chiar de la Kremlin. În urma alegerilor din 5 
aprilie, PPCD n-a mai trecut pragul electoral. 
Poate că, în disperarea de a-şi asigura majori- 
tatea, comuniştii au uitat de aliaţii lor, sau poate 
că iubesc şi ei trădarea, nu însă pe trădători. 
Dacă pe scena politică e dihonie, nici în so- 
cietatea civilă basarabeană nu e mai multă 
armonie. E şi ea dezbinată, mîncată de intrigi, 
mâînată de interese contrare şi, la urma urmei, la 
fel de neputincioasă. Ceea ce n-a împiedicat-o 
să-şi declare neîncrederea în opoziţia politică şi 
să alcătuiască mai multe fantomatice „fronturi de 
rezistență”, care însă n-au reuşit să transforme 
revolta în revoluţie. Cel puţin nu deocamdată. 


kk 


Occidentul s-a dovedit încă o dată orb față de 
un regim ilegitim și criminal. Fie din interes (în 
legătură cu Rusia), fie din incompetenţă, fie din 
nepăsare. Sau poate că dintr-o combinaţie din 
toate acestea. Raportul Comisiei OSCE, care a su- 
pravegheat alegerile din Basarabia, susținea că 
votul a fost dat în deplină legalitate. Nu a contat 
Că şi-au „exprimat” opţiunea de vot sute de mii de 
morți, nici că au fost înlocuite urne întregi, nici că 
românilor din Transnistria li s-a interzis să 
voteze, că basarabenii care studiază sau fac afa- 
ceri în România au fost opriţi la graniță înaintea 
alegerilor, că mass-media de stat s-au pretat la o 
deşănțată propagandă pro-comunistă etc. etc. 
Destul de târziu şi-a făcut auzită vocea baroneasa 
Emma Nicholson, membră a echipei de observa- 





anul VII e nr. 74 


EDITORIAL 








tori a OSCE, care a dezvăluit o parte dintre mane- 
vrele prin care a fost falsificat votul basarabe- 
nilor. 

În prima fază a evenimentelor de la 
Chişinău, UE, prin şeful diplomaţiei sale, Javier 
Solana, a condamnat manifestările violente din 
capitala Moldovei şi a cerut o soluţionare paşnică 
a conflictului. Dar atât UE, cât şi SUA au recunoscut 
drept valide alegerile din 5 aprilie. 

Occidentul, înspre care de atitea ori ni s-au 
îndreptat speranţele şi care tot de atitea ori ni le-a 
trădat, a tăcut în fața încălcării flagrante a drep- 
turilor omului, pe care altminteri se mai repede 
să le apere în Irak, Afganistan sau aiurea. 


ui 


România a tratat incidentele, în care erau 
victime cetăţeni ai săi şi etnici români fără cetăţe- 
nie română, destul de timorată. Cu grija de a nu 
supăra nici Rusia, nici UE, liderii politici de la 
Bucureşti au rămas mai întîi fără replică, apoi au 
uzat excesiv de diplomaţie. Solidaritatea palidă 
din stradă - în seara de 7 aprilie, câteva mii de ro- 
mâni au protestat în centrele mai multor mari 
oraşe - s-a tradus în plan politic în gesturi reţinu- 
te şi un discurs extrem de precaut. 

Nu dau lecţii de cum ar fi trebuit acţionat, 
dar mă gîndesc că altă atitudine ar fi avut 
Ungaria, Serbia sau Polonia, nu mai vorbesc de 
SUA, Germania sau Israel, dacă li s-ar fi întîmplat 
ce ni s-a întîmplat nouă. 


Ceva, ceva a mai reparat preşedintele Traian 
Băsescu, prin declaraţia sa din faţa Parlamen- 
tului, abia pe 13 aprilie. El a afirmat, în numele 
statului român, că nu va permite ca Prutul să se 
transforme într-o nouă cortină de fier, că Româ- 
nia va sprijini necondiționat în continuare inte- 
grarea Republicii Moldova în UE, că va cere jude- 
carea de către instanțele penale internaţionale a 
celor care au comandat şi executat represaliile de 
la Chişinău şi că legea cetățeniei române va fi 
modificată astfel încât să fie mai uşor obținută de 
toţi basarabenii (în ultimii opt ani, doar 4.000 de 
persoane din R. Moldova au primit cetățenia 
română). 

Ştim bine însă cât de lung e drumul de la 
declaraţii la fapte. Am irosit deja 20 de ani în care 
România putea să dea cetățenie tuturor basarabe- 
nilor care au solicitat-o (dacă nu mă înşel, peste 
un milion de oameni), să ajute societatea civilă 
din R. Moldova să devină o forță de luat în seamă, 
să predea convingător lecţia anticomunistă 
românilor de peste Prut (pe care nu ne-am în- 
suşit-o însă nici noi) şi, în fine, să înfăptuiască uni- 
tatea de facto cu Basarabia, printr-o inteligentă 
politică economică şi culturală. 

Un semn de speranță ar mai fi totuşi. Politica 
de burse pentru elevii şi studenţii basarabeni în 
România, chiar precară şi boicotată de către 
R. Moldova, a dat roade. Tinerii basarabeni res- 
ping, comunismul şi cer unirea cu România. Şi, 
pentru că au de partea lor timpul, în cele din 
urmă vor învinge. 





anul VII e nr. 74 


ROST 


MARTORI Al VEACULUI 





Avertisment 


Despre o grafie corectă 


na dintre cele mai nefericite măsuri luate 

oficial după 1989 este revenirea la 

scrierea cu âşi sunt. Raţiunile care au stat 
la baza ei, cînd nu au fost pur demagogice, au 
rămas mai degrabă nostalgic-sentimentale. 

Adevărul este că orice limbă vie are tendința 
firească spre simplificare şi regularizare, iar co- 
muniştii, înainte de a comite o agresiune ideolo- 
gică, legiferaseră evoluția obiectivă a limbii, or- 
donînd-o ortoepic şi ortografic. A fost unul dintre 
puţinele lucruri pozitive înfăptuite în perioada 
postbelică, în perfect acord cu principiul de bază 
care guvernează scrierea românească: cel fonetic 
(un sunet=o literă). 

Dacă ar fi să scriem etimologic (adică altfel 
decât citim, cum scriu francezii sau englezii), atun- 
ci, pe lângă â, ar trebui, să folosim (uneori chiar 
în unul şi acelaşi cuvînt) şi 6, scriind nu fintînă, 
nici fântână, ci fântâna (de la latinescul fontana), 
sau €, scriind nu vînt, nici vânt, ci vent (de a ati- 
nescul ventas) etc. Se ştie că pe vremuri numele 
unui celebru cotidian era grafiat etimologizant 
nucuă, ci cu € Adeverul(cf. lat. verum), iar publi- 
cul mai neinstruit, ignorând semnul ortografic 6 
(confundat cu €) şi obişnuit ca noi citim aşa cum 
scriem, se chinuia penibil să pronunţe... Adeve- 
rul! Cam aşa se întîmplă astăzi cu sînt, sîntem, pe 
care lumea se chinuieşte să le pronunţe sunt, sun- 
tem, conform ortografiei în vigoare, deşi pronun- 
țarea corecta a fost dintotdeauna cu î Dacă limba 
română ar proveni din latina clasică sau literară, 
şi dacă principiul scrierii noastre ar fi unul etimo- 
logic, atunci ar trebui să scriem cu i (sint). E însă 
dovedit ştiinţific că românescul sînt nu se trage 
din forma de indicativ sunt, ci din forma de con- 
junctiv sint, generalizată ca indicativ în latina po- 
pulară; prin urmare, aici etimologia însăşi ne tri- 
mite spre grafia cu î. Nenorocirea este că în ulti- 
mii ani, din tendinţa naturală spre unificare şi re- 
gularizare, mulți ajung, derutaţi de context, să 


grafieze sânt (ceea ce este complet greşit după 
toate normele)! În fine, dacă în unele cazuri 
(„camp“ din campus, „bătrân“ din veteranus 
etc.), scrierea cu â face mai transparentă etimolo- 
gia latinească a cuvîntului (argument de bază al 
„reformiştilor“ postdecembrişti), în alte cazuri o 
obscurizează, căci n-avem de ce să grafiem râpa 
sau râu (în loc de ripă, rîu) cînd în latină avem 
chiar £ ripa, rivus (Sau rius). Cum n-avem de ce să 
grafiem cu â bunăoară numele slave (Soljenițin, 
Elțîn etc.), în cazul cărora grafia Soljeniţân, Elţân 
este cel puţin stranie. 

E pe cât de simptomatic pe atât de ridicol că, 
după 1980, cei mai înfocaţi partizani ai întoarce- 
rii la vechea ortografie au fost tocmai comuniştii 
recondiționați, girați în mod complice de o Aca- 
demie dominată numeric de ingineri şi de impos- 
tori semianalfabeți, propulsaţi în tagma „nemuri- 
torilor“ pe vremea cînd patriotismul adevărat se 
plătea cu ani grei de închisoare. Mulți au crezut c- 
o să-şi spele în felul acesta vechile păcate, votînd 
o măsură care nu-i costa nimic. Zadarnic au prote- 
stat lingviştii profesionişti şi zadarnic au făcut 
frondă marile reviste culturale: măsura a fost 
adoptată şi impusă sistemului de învățământ, me- 
diei şi instituţiilor oficiale, iar rezultatul ei ime- 
diat, cum şi era de aşteptat, n-a fost deloc vreo în- 
viere a conştiinţei naţionale, ci un haos total în 
materie ortografică. 

Deşi conştienţi de caracterul neştiinţific şi 
producător de haos al ortografiei oficiale de 
azi, nu impunem colaboratorilor noştri o 
anume ortografie, ci publicăm textele conform 
sistemului ortografic adoptat de autorii respec- 
tivi, cu condiţia ca el să fie folosit neoscilant în 
unul şi acelaşi text. Sperăm însă că pînă la urmă 
probitatea stiințifică şi realismul vor triumfa 
asupra criteriilor extralingvistice, iar orto- 
grafia se va adapta și oficial stadiului actual al 
limbii române. 





anul VII e nr. 74 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





Fapte, vorbe, ginduri 


Campanie: 2 % pentru ROST 

Dragi prieteni ai revistei ROST, vă îndemnăm să 
sprijiniți o organizaţiei civică, nonprofit, negu- 
vernamentală, bazată pe voluntariat şi dedicată 
binelui public: Asociaţia „ROST*. Prin 
direționarea a 2 % din impozitul pe venit, pe 
care oricum îl plătiţi statului, către Asociaţia 
„ROST“. În fapt, cereţi ca o parte din impozitul 
plătit să fie cheltuit în favoarea unei organizații 
care face o lucrare ce vă reprezintă. 

După cum ştiţi, principala activitate a Asociaţiei 
„ROST“ este editarea revistei de față, dar a 
fost în prima linie şi în alte chestiuni care ţin de 
interesul general. Mulți ne-ați scris că vă place 
publicaţia noastră, iar o parte dintre dumneav- 
oastră v-aţi arătat ataşamentul față de ROST cu 
diferite prilejuri. Vă mulțumim. Anul acesta o 
puteți face din nou. 

E bine să ştiţi că editarea revistei ROST este rea- 
lizată prin efortul voluntar al unui grup de pre- 
oți, istorici, sociologi, medici, profesori, ziarişti, 
în covîrşitoarea lor majoritate tineri. Nimeni nu 
este plătit. Singura noastră răsplată este munca 
bine făcută şi bucuria de a vedea că dumneav- 
oastră, cititorii noştri, preţuiți această lucrare. Şi 
e normal să fie aşa, căci ROST nu este o 
afacere din care să cîştige cineva, ci un proiect 
cultural, menit unei resurecții morale şi spiri- 
tuale a românilor. 

Sprijiniți revista ROST, pentru a devenit mai 
bună, mai consistentă şi pentru a-şi putea păstra 
independenţa! Pentru a direcţiona 2% din 
impozit către Asociaţia „ROST“ - şi implicit 
către revista ROST - urmaţi etapele de mai jos. 
Notaţi datele de identificare ale organizaţiei 
noastre: 

Numele: Asociaţia „Rost“ 

Codul unic de identificare (codul fiscal): 
12495302 

Contul bancar în format IBAN: 
RO25BACX0000000107363250, deschis la 
Unicredit Țiriac Bank, Sucursala Orizont - 
Bucureşti. 


Dacă aveţi venituri de la un singur angajator (un 
loc de muncă şi un salariu), completaţi Cererea 
230, „Cerere privind destinatia sumei reprezen- 
tînd pîna la 2% din impozitul anual“ pe care o 
descărcaţi de pe site-ul asociaţiei noastre sau de 
pe site-ul Ministerului Finanţelor. La Capitolul B 
veţi trece datele Asociaţiei „ROST“ indicate 
mai sus. La rubrica „Suma“ treceţi suma 
reprezentînd 2% din impozitul pe care îl datorați 
pe venit. Dacă nu ştiţi suma, lăsați rubrica liberă, 
căci va fi completată de Administrația 
Financiară. 

Cereţi firmei/instituţiei unde sînteți angajaţi o 
copie după formularul 210 „Fişa Fiscală privind 
impozitul pe veniturile din salarii“. Anexaţi for- 
mularul la Cererea 230. 

Cele două documente se depun registratura 
Administraţiei Financiare sau se trimit prin 
poştă, cu scrisoare recomandată. 

Dacă anul trecut ați avut venituri din mai multe 
surse, utilizați Declaratia 200, „Declaratie spe- 
ciala privind veniturile realizate“ (o veţi primi 
acasă, prin poştă, de la Administraţia Financiară 
sau o puteți descărca de pe site-ul Ministerului 
Finanţelor ori de pe site-ul nostru). La Capitolul 
III, „Destinația sumei reprezentînd 2% din 
impozitul pe venitul anual datorat“, punctul 2, 
„Sponsorizare entitate nonprofit“ completaţi cu 
datele Asociaţiei „Rost“ indicate mai sus. La 
rubrica „Suma“ puneti echivalentul a 2% din 
impozitul pe venit datorat sau lasaţi liber, căci va 
completa Administraţia Financiară. Documentul 
se depune Ia registratura Administraţiei 
Financiare sau se trimite prin poştă, cu scrisoare 
recomandată. 

Important! Data pînă la care trebuie să depuneţi 
declaraţia pe venit este 15 mai 2009. 


În Parlamentul European nu ai 
voie să spui „doamnă“ 
Cum se ilustrează perfect zicala „țara arde şi 


baba se piaptănă“ în Parlamentul European: în 
timp ce criza face ravagii în Europa, o mînă de 





anul VII e nr. 74 


MARTORI Al VEACULUI 





ciudaţi au făcut noi reguli lingvistice „corecte 
politic“, pe care le-au impus printr-o directivă. Ei 
interzic folosirea termenilor doamnă şi 
domnişoară, sub pretextul că „pot ofensa per- 
soanele de sex feminin“. În plus, oficialii 
europeni înlocuiesc majoritatea termenilor care 
includ „man“ (barbat): sportsman (sportiv) 
devine athlete (atlet), stateman (om de stat) 
devine lider politic, sau man-made (creat de 
mana omului, manual) se transforma în sintetic 
sau artificial. Mai sînt interzise denumiri de pro- 
fesii precum fireman (pompier), air hostess 
(însoțitor de zbor), headmaster (director), 
policeman (politist), salesman (vanzator), 
manageress (directoare), cinema usherette 
(plasatoare) sau male nurse (infirmier). 


Un rabin nu suportă crucea papei 
Papa Benedict va face o vizită în Israel pe 12 
mai, prilej cu care ar trebui să viziteze şi Zidul 
Plingerii, cel mai venerat loc al iudaismului. 
Însă, în pregătirea venirii papei, rabinul Shmuel 
Rabinovitch i-a cerut Suveranului Pontif să nu 














poarte cruce la Zidul Plingerii. Wadie Abunassar, 
purtătorul de cuvînt ce are în grijă vizita Papei, a 
replicat că acesta nu va renunța la însemnul 
creştin. Papa loan Paul al II-lea a fost lasat să 
poarte crucea în timpul vizitei sale din anul 
2000 în Țara Sfintă. În 2007, Rabinovitch a 
interzis accesul unui grup de episcopi condus de 
arhiepiscopul Vienei, Christoph Schonborn, 
după ce aceştia au refuzat să îşi ascundă crucile. 
Rabinul a declarat atunci presei că crucile sînt 
simboluri care jignesc sentimentele evreilor. 
Incidentul s-a repetat în 2008, cînd unor prelați 
irlandezi catolici şi protestanți nu li s-a permis să 
viziteze Zidul, din acelaşi motiv. 


Epidemie de SIDA la Washington 
Societatea occidentală, „laică şi umanistă“, se 
află într-o stare de degradare alarmantă. O 
dovedeşte un studiu publicat recent de serviciile 
sanitare din Washington, potrivit căruia în acest 
oraş (600.000 de locuitori), considerat simbol al 
democraţiei mondiale, 3% din populaţia adultă 
este infectată cu virusul HIV. Pragul pentru 
declararea unei grave epidemii este de 1%. 
„Rata de infectare este mai mare decit în Africa 
de Vest“, a declarat Shannon L. Hader, director 
regional pentru HIV/SIDA. „Toate modurile de 
transmitere - prin relaţii sexuale homosexuale 
sau heterosexuale, în urma injectării de droguri 
- au crescut,“ mai spune Hader. Cei mai afectaţi 
sînt negrii şi adulții cu virste între 40 şi 49 de 
ani. Foarte grav este că, deşi trei din cinci per- 
soane infectate cunoşteau că sînt seropozitive, 
au continuat să aibă relaţii sexuale. 


Auschwitz, în faliment 

Muzeul fostului lagăr de exterminare Auschwitz- 
Birkenau, lagăr înființat în 1940 în Polonia de 
către Germania nazistă, a cerut să i se acorde de 
urgență fonduri internaţionale, pentru a putea 
îngriji şi menţine locul, amenințat de faliment. 
Suma necesară este de 120 de milioane de 
euro.Construite chiar de prizonieri, pe un teren 
foarte umed, barăcile de la Birkenau sînt afec- 
tate în mod special de mişcările tectonice peri- 
odice şi de infiltrarea apei, care slăbesc pereții şi 
fundaţia. Muzeul, care a fost înființat de guver- 





anul VII e nr. 74 


MARTORI Al VEACULUI 





nul polonez în iunie 1947, este vizitat anual de 
peste un milion de persoane venite din toată 
lumea. 


Torţionarul Pleșiţă a scăpat de 
pușcărie 

Nicolae Pleşiță a primit rezoluţia de neîncepere 
urmăririi penale de către Parchetul General în 
celebrul dosar „Europa Liberă“. Pleşiţă, fost şef 
al DIE, omul care l-a angajat pe Carlos Şacalul 
pentru a lichida oponenți ai regimului 
Ceauşescu şi care a pus la cale atentatul cu 
bombă de la sediul Europei Libere, în 1981, a 
scăpat de acuzaţiile de omor deosebit de grav, 
tentativă de omor deosebit de grav, vătămare 
corporală, lipsire de libertate în mod ilegal, 
răpire de persoane, fals în înscrisuri oficiale, uz 
de fals etc. Procurorul militar gen. Dan Voinea, 
care a instrumentat dosarul „Europa liberă“, 
afirmă că erau destule probe care atestau 
vinovăția lui Pleşiţă, dar dosarul a fost luat de la 
Parchetul militar şi dat Parchetului civil, după ce 
în cauză a apărut şi Tudor Postelnicu, care este 
civil. Iar la Parchetul civil rezoluția a venit 
repede şi pe furiş. În 2005, Pleşiţă a mai scăpat 
de o urmărire penală, după ce relatase la un 
post de televiziune cum îi tortura deținuții politi- 
ci, în fostul regim. Atunci, procurorii au consid- 
erat că propriile mărturisiri nu sînt probe con- 
cludente. Astăzi, Pleşiță (80 de ani) trăieşte, cu o 
pensie de 6500 lei (65 de milioane lei vechi), 
într-o casă din Curtea de Argeş, împreună cu fiul 
său. 


Opriţi Codurile! 

Mai multe organizaţii ale societăţii civile cer, de 
o lună încoace, retragerea din Parlament a 
noilor Coduri (Penal, Civil, de Procedură Penală 
şi de Procedură Civilă) şi supunerea lor dezba- 
terii publice, întrucât au sesizat mai multe 
prevederi contestabile. Codurile au fost promo- 
vate de guvern, fără consultarea cetățenilor, iar 
executivul intenţionează să-şi asume răspuderea 
pentru trecerea acestor legi extrem de impor- 
tante prin Parlament fără discuţii şi amenda- 
mente. Printre altele, Codul civil, de pildă, re- 
introduce cenzura în presă, sub amenințarea cu 


închiderea jurnalistului, suspendarea dreptului 
de semnătură, confiscarea documentelor şi 
mijloacelor de redactare sau tipărire etc. 
Organizațiile naţionale şi internaționale ale jur- 
naliştilor au protestat vehement față de noua 
lege, arătînd că încalcă dreptul la libertatea de 
exprimare. La rîndul său, Codul Penal conţine 
anumite prevederi prin care este descurajată 
lupta anticorupţie. 


91 de ani de la unirea cu 
Basarabia 












A / 


Fundaţia „George Manu“ a marcat împlinirea a 
91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria 
Mamă, sîmbătă, 28 martie 2000, în Amfiteatrul 
„Nicolae Iorga“ al Facultăţii de Istorie din 
Bucureşti, prin conferința „Drama Basarabiei“. 
În prezenţa unui public numeros, alcătuit în 
mare parte din tineri, au vorbit: profesorul 
Mircea Nicolau (94 de ani), preşedintele 
Fundaţiei „George Manu“, unul din liderii 
Rezistenței Naţionale Anticomuniste din perioa- 
da 1944-1948, deţinut politic timp de 22 de ani 
în temniţele comuniste; dr. Iosif Niculescu (94 
de ani), veteran al celui de-al doilea război mon- 
dial; lachim Petruşcă (Tighina) şi Serafim 
Ivanţoc (Tiraspol), luptători cu arma în mînă în 
războiul de rezistență antisovietică din 
Transnistria (1992); şi studentul Alexandru 





anul VII e nr. 74 


MARTORI Al VEACULUI 





Porumb. Dr. Niculescu a arătat, cu argumente, 
lipsa de temei a pretențiilor imperialismului rus- 
esc de civilizator al unei Europe care a constituit 
leagănul civilizaţiei creştine. DI Niculescu şi-a 
exprimat amărăciunea că, prin indiferența şi 
diletantismul cu care clasa politică interbelică a 
tratat Basarabia, se poate spune că nu am meri- 
tat darul făcut de Dumnezeu în 1918, prin 
revenirea Basarabiei la trupul Ţării. DI Iachim 
Petruşcă, luptător în gărzile de rezistență 
românească în războiul din Transnistria (1992), 
a vorbit despre drama cunoscută de el şi familia 
lui. Dl Petruşcă a fost arestat, deținut ilegal şi tor- 
turat de miliția sovietică din Tighina, iar ulterior 
abandonat, jumătate mort, într-o rampa de 
gunoi. Copiii i-au fost daţi afară din şcoli, familia 
rămasă pe drumuri, iar la Chişinău, unde s-a 
refugiat, a fost în continuare hăituit şi agresat în 
numeroase rînduri de către agenţii regimului 
separatist de la Tiraspol, uneori chiar cu sprijin- 
ul autorităților moldoveneşti. Mîna lungă a ser- 
viciului secret rusesc l-a ajuns şi în refugiul de la 
Bucureşti, motiv pentru care di Petruşcă s-a refu- 
giat la Bruxelles, unde Comisia Europeană a 
Drepturilor Omului i-a recunoscut calitatea de 
refugiat politic, precum şi faptul că este supus 
unui permanent pericol atât în Republica 
Moldova, cât şi în România. În 2007, odată cu 
eliberarea ultimilor detinuți politic din lotul 
Ilaşcu de la Tiraspol, dl Petruşcă a revenit in 
România. DI Serafim Ivanţoc, fratele lui Andrei 
Ivanţoc, deşi nu a fost arestat de milițienii lui 
Igor Smirnov, a fost nevoit şi el să se refugieze la 
Bucureşti. Dar şi aici a fost, în mai multe rînduri, 
ținta unor agresiuni ale echipelor de mercenari 
de peste Nistru. Comitetul Helsinki pentru 
Drepturile Omului de la Chişinău atestă că 
autoritățile moldoveneşti colaborează cu agenţii 
Tiraspolului în vederea lichidării patriotului 
român. Trist este că, în Romania, aceşti eroi şi 
familiile lor se lovesc de indiferența şi chiar cin- 
ismul autorităților româneşti. Deşi sînt cetăţeni 
români, ei trăiesc în condiţii inumane. 
Profesorul Mircea Nicolau a impresionat asisten- 
ta prin vitalitatea şi forța persuasivă a discursu- 
lui său, în care a făcut apel la trezirea conştiinţei 
româneşti. (I. D.) 


Partidul-matrioșcă 

devine din conservator 

socialist 

Partidul Conservator (PC) al lui Dan Voiculescu 
a năpirlit ideologic de cele mai multe ori. Ca o 
matrioşcă hilară, partidul Antenelor şi-a schim- 
bat de mai multe ori denumirea şi orientarea, de 
la sociakliberal la umanist, conservator, liberal şi 
acum socialist, fără nici o jenă. Patronul acestui 
partiduleţ care a încercat să se folosească de 
imaginea unor iluştri înaintaşi ca Titu Maiorescu 
sau Petre Carp, Voiculescu Dan, cunoscut de 
Securitate şi sub numele de cod Felix, n-a fost 
interesat de nimic altceva decât să-şi bage 
oamenii în Parlamentul național - de fiecare 
dată numai pe listele PSD - şi acum în 
Parlamentul European. Evident, nu de amorul 
artei, ci pentru ca de acolo să fie slujit „mai cu 
talent“. Dacă pentru asta a fost nevoie să boteze 
partidul în fel şi chip, a făcut-o. Să ne amintim că 
fiecare metamorfoză a partidului în ţară a fost 
urmată de demersuri în plan extern. Astfel, pe 
cînd se înființase sub denumirea de umanist, 
partidul Dan Voiculescu voia să se afilieze la o 
fantomatică Internaţională Umanistă - anticapi- 
talistă şi atee. Cîţiva ani mai tîrziu, PUR şi-a 
adăugat în coadă „social-liberal“. Dar social-lib- 
eralismul revendicat de Felix este un liberalism 
combinat cu intervenţia statului, adică „neoli- 
beralismul“ duşmănit de umaniști din întrega 
lume. Pe urmă, Voiculescu a vrut să adere la 
Partidul Popular European, pentru că este cel 
mai mare grup din Parlamentul European. PPE 
reuneşte partidele creştin-democrate şi conser- 
vatoare din Europa, drept pentru care Felix a 
ordonat ca PUR să devină crestin-democrat, 
schimbîndu-şi denumirea în Partidul 
Conservator (PC). Refuzat de PPE, PC s-a 
declarat iarăşi liberal şi a aderat la Liberalii 
Europeni (ALDE). PC a anunţat însă că se retrage 
din ALDE, după ce Felix şi-a impus oamenii pe 
lista de candidaţi la Parlamentul European pe 
listele PSD, şi va adera la PES (Partidul 
Socialiştilor Europeni). În fapt, PUR/PC a fost 
doar un SRL camuflat în partid şi aşa va rămâne 
pînă la sfărşitul zilelor sale, pe care i-l dorim cât 
mai grabnic. 





10 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 





O nouă scrisoare 
deschisă a F.O.R.* 


Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Președintele 


României, Parlament și Guvern 


Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, 


trecut mai bine de o săptămână de la 
A an Sfântului Sinod al BOR din 25-26 

februarie 2009, Sinod de la care poporul 
dreptcredincios român aştepta acel cuvânt pro- 
fetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să 
fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor 
care-şi văd din nou primejduite libertatea şi con- 
ştiinţa creştină prin impunerea actelor de identi- 
tate electronice cu cip în țara noastră. Timpul ce a 
trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a 
bănuielilor pe care le-a născut încă din primul 
moment textul comunicatului biroului de presă 
al Patriarhiei. 

Încă din ziua imediat următoare încheierii 
întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Orto- 
dox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din 
partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la 
problema paşapoartelor biometrice, dându-se 
publicității doar un simplu comunicat (nr. 21/26 
febr. 2009)! al Biroului de Presă al Patriarhiei. 
Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a 
fost „explicat“ într-un mod incalificabil de purtă- 
torul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru 
scandalurile provocate în mai multe rânduri prin 
declaraţiile sale „semi-oficiale“, unele dintre aces- 
tea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii 
Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei inco- 
recte informări a poporului ortodox privind ho- 
tărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un 
comunicat? prin care solicita punerea la dispozi- 
ţia credincioşilor a stenogramei integrale a dez- 
baterii sinodale. 


ajutor întru necazuri, nu avem. 
Doamne al puterilor, miluiește-ne pe noi! 


Întrucât au trecut zece zile de Ia solicitarea 
FOR. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea can- 
celariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă 
Ia lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) ur- 
mată de semnăturile ierarhilor, credem că este de 
datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii 
Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot res- 
pectul, considerăm că prin acest comunicat insi- 
dios se urmăreşte denigrarea în fața propriilor 
credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tutu- 
ror membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei 
rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma 
încredinţată lor de către Hristos spre păstorire. 

















* Făcută publică pe 9 martie. Nici Sf. Sinod, nici celelalte autorităţi n-au răspuns încă. 
Ihttp://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod._solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html 


2 http://www.forul.ro/ 





anul VII e nr. 74 


IN 


ÎN DEZBATERE 




















Cu adâncă durere în suflet ţinem să preci- 
zăm următoarele: 

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 
21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta 
biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântu- 
lui Sinod, emițând un text prolix şi evaziv, pricină 
de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, 
fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), 
în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt 
care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor 
Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 
februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde 
nu se regăseşte şi decizia „nr. 638“). Dacă totuşi 
documentul există, în virtutea transparenţei de 
care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, 
trebuie ca textul original al deciziei să fie dat ur- 
gent publicităţii, mai ales că în ultimii ani docu- 
mente de mare importanță au ajuns să vadă lumi- 
na tiparului într-o altă formă decât fuseseră for- 
mulate în plenul Sfântului Sinod. 

2. Numărul de înregistrare al deciziei invo- 
cate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de 
Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi 
Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este 
oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dum- 
nezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se de- 
monstra prin această „coincidență“ legătura exis- 


tentă între scrisoarea în cauză şi conținutul comu- 
nicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate 
scoate în evidență faptul că mare parte din afir- 
maţiile ce constituie fondul justificativ al comuni- 
catului au fost preluate fără nici o modificare 
(cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Minis- 
trul Administraţiei şi Internelor l-a dat la scrisoa- 
rea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost 
chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile repro- 
duse în comunicat nu ar fi cu totul false: 

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l 
face statul5, ci modalitatea prin care ni se asigură 
un drept fundamental consfințit de Constituţie - 
dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să 
ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posi- 
bilităților noastre materiale şi conştiinţei. A ne 
elibera paşaportul numai cu prețul respectării 
unor condiții pe care nu le putem accepta (renun- 
țarea a libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) 
înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe 
viitor celor care vor avea această conştiinţă drep- 
tul de a avea un paşaport. Extinderea acestui 
principiu şi la cartea de identitate, precum şi la 
celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau 
la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva 
unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra cre- 
dința, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite 


3 „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat Ia cerere pentru cei 
ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecții de 
conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;“ (fragment din răspunsul 


ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007) 





12 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





nici un drept; parafrazând comunicatul, au liber- 
tatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formu- 
la prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu 
este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâ- 
ne însă faptul că validarea acestui principiu anti- 
creştin este făcută printr-un comunicat pus pe 
seama Sfântului Sinod. 

b) Comisia Europeană este cu totul altceva 
decât Grupul de etică amintit în comunicati. Co- 
misia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale 
unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume 
punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în 
acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europea- 
nă nu interzice implanturile în scopuri nemedica- 
le, ci susține în mod ardent dezvoltarea 
tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind 
de la premisa (falsă) că tehnologia este neutrăs. 

Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-nu- 
mitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri 
nemedicale a implanturilor de informare şi 
comunicare constituie o potențială ameninţare la 
demnitatea umană şi societatea democratică“. În 
aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român 
primea în legislația proprie un cal troian prin pu- 
blicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Gu- 
vern nr. 35/2009 privind „dispozitivele medica- 
le“ implantabile active. 

De ce oare într-un comunicat care avea ca su- 
biect documentele electronice cu cip şi-a făcut apa- 
riția pe neaşteptate problema implantului cipului 
„în scop nemedical“? Cât de întâmplător este fap- 
tul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul 
„medical“ prin care se deschide posibilitatea 
legală a implantării cipurilor la om în România? 

Faptul că specialişti ai Ministerului de Inter- 
ne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al 


comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. 
Cererea de a se extinde prevederile „referitoare 
la cazuri de urgență (paşaport temporar) şi la ca- 
zuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, 
persoana nu doreşte paşaport electronic care 
include date biometrice“ este extrem de tehnică, 
fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul 
ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. 
Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât 
ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a 
primi pașapoarte fără cip, ceea ce este foarte 
posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese 
din titlul comunicatului, nu însă şi din conținut. 

Soluţia cu paşapoartele de urgență nu este 
decât o amăgire specifică metodelor de manipu- 
lare psihologică folosite pe plan mondial în pro- 
mulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită ex- 
cepţie lasă speranța că va exista posibilitatea ale- 
gerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată 
foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este 
şi o modalitate de a efectua presiune psihologică 
asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschi- 
să discriminării şi presiunilor psihologice. 

Faptul că argumentaţia comunicatului birou- 
lui de presă al Patriarhiei Române este ca şi dicta- 
tă de Ministerul de Interne ne produce o mare 
mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşi- 
rea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în 
care politicul, prin mijloacele-i specifice, are pute- 
rea de a se interpune între Sfântul Sinod şi popo- 
rul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resem- 
năm văzând că punctul de vedere al cezarului se 
substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Du- 
hul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi 
glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost fi- 
resc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toa- 


4 „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica 
în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru 
scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demni- 
tatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii ... a a fi folosite 


de către autoritățile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 


comunicatul nr. 21 /2007) 


44). (din 


5 A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, 
comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID“. După oficialii europeni, instru- 
mentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor 
de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege spe- 
cială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră față de tehnologie 
(19). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar 
periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://Awww.iot-visit- 
thefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf 





anul VII e nr. 74 


13 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





te celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici 
Ortodoxe? 

3. Constatăm că poziţia care transpare din 
comunicatul de presă amintit şi care este afirma- 
tă apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al 
Patriarhiei Române vine într-o evidentă contra- 
dicție cu: 

2) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Gre- 
ciei, care descria noile acte electronice ca pe o 
„amenințare de coşmar“ la adresa libertăţii per- 
sonale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circu- 
Iara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toți ie- 
rarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în ofici- 
osul Sfântului Sinod); 

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe 
din Creta din 22 martie 1993, în care actele de 
identitate electronice sunt numite „un nou gen 
de dosar... prin care regimul democratic este des- 
fiinţat şi conştiinţa naţională este anulată“; 

C) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din 
Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codifi- 
carea“ populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o 
pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mi- 
tropolitul Vladimir al Kievului şi de toți membrii 
Sfântului Sinod; 

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe 
Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păs- 
trarea şi utilizarea informaţiei despre viața priva- 
tă a persoanelor fără acordul acestora nu este 
permisă (art. 24)“; 

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe 
care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind 
actele de identitate electronice „să nu fie pusă în 
practică“; 

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului 
Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toți sta- 
reţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinții 
athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărtu- 
risirii credinței şi încrederea în proorociile desco- 
perite Sfinților de Mântuitorul „ne obligă să refu- 
zăm orice fel de act de identitate electronic cu cod 
numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii per- 
soanei şi conștiinței noastre creştine“ (documen- 
tele amintite la punctele a-f au fost depuse Ia re- 
gistratura Patriarhiei Române sub forma refera- 
tului nr. 1588/25.02.09 de către editura Preda- 
nia); 


8) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor 
mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor - 
666“a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 
22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. 
Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele 
Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul 
Munte Athos şi mulți alții). 

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asocia- 
ţii ortodoxe din România, care au depus în ulti- 
mele două luni mai multe memorii la cancelaria 
Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o 
foarte bogată bază de documentare; 

i) poziţia a peste o sută de mii de români 
care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scri- 
sori, formulare şi petiţii, respingerea acestei ten- 
tative de control şi îngrădire a libertăţii persoa- 
nei umane. 

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Orto- 
doxe au tratat teologic problema actelor de iden- 
titate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apo- 











14 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





calipsa Sfântului loan Evanghelistul şi profețiile 
Sfinților Părinți. 

De cea mai mare importanţă este şi comuni- 
catul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în 
urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în 
unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în 
care sistemul de identificare biometric inaugurat 
de actele de identitate electronice cu cip a fost ca- 
racterizat în termenii următori: „acest sistem de 
supraveghere e un atentat la libertatea şi intimi- 
tatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai 
de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi 
cum un duhovnic ar divulga secretul spovedani- 
ei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, 
dar cu drept de cetățenie în sistemul transparen- 
ței fără perdea. Biometria nu numai că nu o sanc- 
ționează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fi- 
ind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestra- 
tă cu suflet, inteligență şi libertate.“ 

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR 
(exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu 
Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi 
făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici 
un caz de „unanimitate“ la nivelul întregului Sinod) 
au putut semna o hotărâre care vine în contradicție 
cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se 
cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 
21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui 
Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutin- 
deni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. 
Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea 
Sa milostivire, vreme de pocăință. 

Totuşi, din toată această lucrare de manipu- 
lare a celor simpli şi de muşamalizare a unei ches- 
tiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o 
atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe 
alţii îi sminteşte, pe cei mai mulți dintre noi ne o- 
bligă la o poziţie clară. Este vorba despre declara- 
ţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, 
în care acesta afirmă că doreşte să se numere 
printre primii cetățeni români posesori ai unui 
paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm 
această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a 
ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria 
poziţie față de actele de identitate electronice, 
dar şi, pe viitor, față de alte provocări ale ateismu- 
lui contemporan. 


În acest context, credem că fiecare creştin 
ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, 
trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dum- 
nezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echi- 
voc față de aceste măsuri care atentează la identi- 
tatea sa de persoană liberă creată după chipul lui 
Dumnezeu. 

Prin această atitudine a noastră nu urmărim 
compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel 
crearea unor situaţii păgubitoare pentru toți, ci 
ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a 
mărturisi adevărul fără fanatism. 

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, 
noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne 
fie emise documente de identitate fără nici un fel 
de mecanisme electronice incorporate, şi prin 
aceasta ne afirmăm opțiunea de a nu accepta do- 
cumentele de identitate electronice cu cip, solici- 
tând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Ro- 
mâne şi autorităţile statului să acţioneze în conse- 
cință, respectându-ne alegerea, libertatea şi con- 
ştiinţa creştină. 

Discernământul duhovnicilor noştri, înde- 
lunga răbdare a poporului român în fața provocări- 
lor şi pacea sufletească pe care o simțim asumându- 
ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndem- 
nului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei 
din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhov- 
nicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin 
harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună“ 
până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, 
care drept învață cuvântul Adevărului Hristos. 

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica 
Domnului! 

Forul Ortodox Român 
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 


9 martie 2009 


Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă 

fără personalitate juridică, a fost fondat la 

29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanților 

a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, 

care au participat la Conferinţa Asociațiilor Laicatului 
Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii 
organizațiilor: Fundaţia „Stinţii Martiri Brâncoveni“, 
Asociaţia Pro Vita - Bucureşti, A.R.T.R.I, Asociaţia Christiana 
şi Asociaţia „ROSt“. 





anul VII e nr. 74 


15 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Antihriștii şi unii episcopi, 
aliaţi contra ortodocșilor 


Claudiu Târziu 
D) e cîteva luni, lumea noastră ortodoxă este 





frământată de problema paşapoartelor 

electronice. Cu mai multă sau mai puţină 
abilitate, o serie de organizații neguvernamentale, 
profesori universitari, specialişti în IT, cercetători 
străini, jurnalişti, scriitori, preoți profesori şi mon- 
ahi au adus numeroase argumente pentru respin- 
gerea acestor acte de identificare prin care statul 
încalcă drepturile civile şi lezează sensibilitatea 
religioasă a cetățenilor săi. De încălcarea drep- 
turilor civile este preocupat pînă şi Parlamentul 
European, care are în lucru un proiect de recoman- 
dare referitor şi la utilizarea tehnologiei RFID - uti- 
lizată pentru paşapoartele electronice. 

Numerele trecute ale acestei reviste conțin 
mai multe articole care, pe de o parte, arată 
modul în care s-a desfăşurat dezbaterea publică - 
din care nu lipsesc protestele de stradă şi strîn- 
gerea de semnături de la creştini pentru oprirea 
introducerii paşapoartelor electronice -, iar, pe 
de alta, prezintă sintetic argumentele pentru care 
orice om raţional, care ţine la libertatea şi la viața 
sa privată, trebuie să refuze aceste paşapoarte (ca 
şi cărţile de identitate ce vor intra în uz din anul 
2011), indiferent dacă este sau nu credincios. 

Însă, internetul este plin de site-uri şi bloguri 
care furnizează poate mai multe argumente, cu 
exemple din țările unde deja astfel de documente 
există. Nici un blog sau site ortodox nu a rămas 
insensibil la această problemă. Mai mult, sînt 
foarte multe site-uri sau bloguri ale unor oameni 
indiferenți religios sau atei care au sesizat perico- 
lul şi îşi manifestă opoziţia. Și mă refer la internet 
ca la un mediu în care libertatea de expresie este 
încă intactă. Deci, aceste paşapoarte nu constitu- 
ie o problemă a „habotnicilor ortodocşi“. 

Pentru oamenii oneşti, care au citit argu- 
mentele noastre, este limpede că opoziţia față de 
paşapoartele electronice este o opoziţie faţă de 
instaurarea unui stat de tip polițienesc, în care 


cetăţenii sînt trataţi ca potenţiali infractori. Că în 
asta există şi o puternică încărcătură teologică, ia- 
răşi e limpede. Şi nu pentru că în paşaport ar fi 
numărul 666, ci pentru că libertatea este un dar 
de la Dumnezeu (EI ne lasă să alegem întotdeau- 
na), iar cine vrea să răpească libertatea cuiva face 
lucrarea diavolului. 

Cu toate acestea, văd zilnic tot felul de jurna- 
lişti lipsiţi de orice brumă de cultură (nu mai vor- 
besc de cea teologică) şi de orice umbră de talent, 
care fac băşcălie de „habotnicii ortodocşi“ preo- 
cupaţi de paşapoartele electronice. 

Prin tot felul de manevre retorice, oamenii 
aceştia încearcă să trimită dezbaterea în derizoriu. 
Ştiu bine că argumentaţia noastră nu s-a redus la 
numărul fiarei. De asemenea, este imposibil să nu fi 
citit - dacă tot îi interesează subiectul - inclusiv 
despre intervenţiile Forului Ortodox Român pe 
lingă autorități, din care reiese clar că ştim ce este 
cipul şi cam ce conține (parte din informațiile care 
sînt ținute secrete). Mai mult, am explicat de ce nu 
admitem „soluția“ paşaportului temporar - care se 
dovedeşte a fi şi foarte greu de obţinut, în litera şi 
spiritul legii, dacă onorabilul ar avea curiozitatea să 
citească legea -, în pofida susținerii sale inclusiv de 
Patriarhie. Am spus şi că argumentul Ministerului 
de Interne precum că paşaportul e opțional este un 
sofism: dacă vreau să călătoresc în afara UE îmi tre- 
buie paşaport, iar dacă mi se refuză unul simplu mi 
se îngrădește dreptul Ia libera circulație. 

În paranteză mai remarc că statul român în- 
cearcă să împrumute 18 - 20 de miliarde de euro 
ca să nu dea faliment, în condiţiile în care avem 
deja o datorie externă de nouă miliarde de euro, 
dar îi trebuie tichie de mărgăritar - paşapoarte 
electronice, pentru care se mai cheltuie alte mili- 
arde de euro. Asta în plină criză şi în condiţiile în 
care România este printre primele state, alături 
de Germania şi Marea Britanie, în care se intro- 
duc paşapoartele electronice cu cip care includ 
date biometrice. 





16 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





Surpriza nu vine însă de la acea parte a socie- 
tății civile care şi-ar implanta şi miine un cip în cap, 
pe motiv că n-are ce ascunde, ci de la ierarhia noas- 
tră bisericească. Şi aici avem o problemă majoră. 

Patriarhia a răspuns tulburării din Biserică 
printr-un comunicat de presă care a stîrnit protes- 
tele laicatului organizat, cu atît mai mult cu cât ho- 
tărirea Sf. Sinod pe care o anunța astfel este în 
răspăr cu hotărârile celorlalte Biserici ortodoxe 
autocefale date în cazuri similare şi cu hotărîrea 
Sinodului Mitropolitan de Ia Cluj, pronunțată cu 
o săptămînă mai înainte. 

Acelaşi Iaicat, prin Forul Ortodox Român, a 
cerut explicaţii Patriarhiei, care tace şi azi. S-a pu- 
tut ca un post de televiziune comercial, ca B1'Tv, 
să organizeze un şir de emisiuni pe acest subiect, 
dar Trinitas TV şi restul trustului de presă al Bise- 
ricii, pe care, vrînd-nevrînd, îl sponsorizăm cu to- 
ţii, n-a catadicsit să facă măcar o discuţie, în care 
să le permită şi „habotnicilor“ să-şi expună punc- 
tul de vedere. Desigur, nu i-a dat voie „Stăpînul“ - 
ce odios sună acest cuvânt! 

Însă, este băgat la înaintare PS Calinic al 
Argeşului, ca pe vremea comunismului, cînd unii 
ierarhi erau folosiţi să convingă lumea de binefa- 
cerile regimului, în timp ce alți ierarhi erau scoşi 
din scaun şi/sau ucişi. 

În „Evenimentul Zilei“ din 19 martie a.c., PS 
Calinic a avut un hectar de ziar la dispoziție să 
conteste toate argumentele noastre. Şi a făcut-o 
ca un purtător de cuvînt al Miliției. Să fiu iertat 
pentru că nu-mi pot stăpîni idignarea în plin post, 
dar acest episcop fie a scris după dictare, fie a 
semnat un text fabricat de Ministerul de Interne, 
fie ignoră în chip jignitor, voind să transforme 
negrul în alb, toate demonstrațiile făcute pînă 
acum de opozanţii documentelor de identiate 
electronice. 

PS Calinic citează abundent din documente- 
le autorităţilor de stat şi nu face decit o referire 
duhovnicească, manipulatorie în context, şi prin 
aceea sugerează că noile sisteme de identificare a 
persoanelor sînt de la Dumnezeu. 

Argumentele Preasinfiţiei Sale sînt: 

- paşapoartele acestea încearcă să combată 
imigrația ilegală şi criminalitatea organizată 
(minciună sfruntată, căci s-a demonstrat: aceste 


documente nu numai că pot fi falsificate, dar in- 
formaţiile din ele pot fi citite de la distanță, ceea 
ce uşurează munca infractorilor); 

- paşaportul electronic cu date biometrice dă 
acces posesorului, fără viză, pe teritoriul SUA 
(chestiune tratată lămuritor de prof. Radu Carp 
într-un material postat pe Hotnews); 

- UE obligă România să introducă acest tip de 
paşaport (România o fi stat suveran? Polonia 
este, a dovedit-o, spulberînd la Curtea Europeană 
de Justiţie raportul cu caracter obligatoriu al UE); 

- nimeni nu este obligat să solicite paşapor- 
tul (ce vor mai spune ierarhii noştri în 2011, cînd 





PS Calinic Argatu 





ni se vor impune şi Cărţile de identitate electroni- 
ce cu cip); 

- cine nu vrea paşaport electronic îşi poate 
lua unul simplu, temporar (am mai demontat 
minciuna asta); 

- în UE se poate circula cu cartea de identita- 
te (corect, şi-atunci de ce ne obligă UE să ne facem 
pașapoarte electronice?); 

- dacă vrem să rămînem în UE trebuie să fim 
democrați, iar „democraţia presupune automat şi 
educaţie“ (ce-are patriarhia cu democrația?); 

- mai primejdios decit cipul din paşapoarte 
este telefonul mobil (o fi, n-o fi, dar un pericol 
nu-l exclude pe celălalt). 

Văzând aceste „argumente“ ale episcopului de 
Argeş, te întrebi dacă nu cumva are jumătate de 
normă la Guvern - câte două ceasuri la Ministerul de 
Interne şi două la Externe, zilnic. Sîntem în Postul 
Mare şi regret nespus că trebuie să dau glas unei 
bănuieli asupra unui ierarh al Bisericii din care fac 
parte, dar e de datoria mea de creştin-ortodox pînă 
la urmă să dezvălui manevrele de culise. Aş vrea să 
nu cred că PS Calinic s-a pretat la această manipu- 
lare ca urmare a faptului că i se judecă în instanță 
dosarul de turnător la Securitate. 





anul VII e nr. 74 


17 


ÎN DEZBATERE 





Identitate naţională versus identitate tehnologică sau 


Istoria, pusă la zid 


Paul Nistor 





cât şi mințile guvernanţilor noştri. Fiind 

nişte politicieni extrem de responsabili, 
PDL-iştii şi PSD-iştii au gândit o sumedenie de 
strategii serioase care să stopeze declinul şi să 
revigoreze rapid spaţiul economic românesc. 
Totuşi, nu atât alcătuirea chibzuită a bugetului, 
noul şi ambițiosul program de investiţii, înprumu- 
tul extern sau inginerii geniale de relaxare fiscală 
pot dinamiza o economie muribundă cât o găsel- 
niță ieşită proaspăt din laboratoarele Ministerului 
Educaţiei. Astfel, în scurt timp, se intenţionează 
crearea unui homo tehnologicus. Un om nou, a 
cărui identitate naţională va fi înlocuită, progre- 
sist, fireşte, cu o identitate tehnologică. 

Cum orice ministru îşi începe mandatul mâ- 
nat de idealuri nobile şi mărețe, chiar şi Ecaterina 
Andronescu s-a gândit să arate că nu va trece ne- 
observată în această perioadă în care am fost „fe- 
riciți“ cu revenirea PSD-ului la putere. În mod 
obligatoriu, mandatul ei ar trebui să echivaleze 
cu schimbarea, noutatea, modernizarea, ba chiar 
cu o revoluție în eficiența muncii de ministru. Şi 
cum aceste idei pot prinde contur doar în forme 
concrete, în cabinetul unu de la Ministerul Educa- 
ției a fost emanată o soluţie mirobolantă de rezol- 
vare a problemelor învățământului: tăierea ore- 
lor de curs. Elevii, încărcaţi cu suprasarcină inte- 
lectuală, ar urma să se elibereze de „balastul“ 
sumbru care îi împiedica la o evoluție normală: 
educaţia fizică (ce aducea sănătatea fizică şi men- 
tală) şi Istoria (care aducea sănătatea sufleteas- 
că). Scăpaţi de aceste două „rele“ cumplite, copiii 
noştri, în sfârşit, se pot transforma în sclavi feri- 
ciți. apatici, lipsiţi de tonus şi de conştiinţă. 

Trecând la tonul serios, recunoaştem faptul 
că elevii români sunt striviţi de o avalanşă de ore 
(şase-şapte zilnic), în timp ce copiii din Occident 
merg doar patru-cinci ore pe zi la şcoală. Apoi, 
liceenii români au până la 15 discipline, iar cei eu- 


C riza a lovit năpraznic atât economia țării, 


ropeni între şase şi nouă. La cei din Vest e încura- 
jată formarea de competenţe specifice unui anu- 
mit domeniu şi se preferă specializarea, pe când 
la noi predomină, încă, duhul enciclopedismului. 
Reducerea de ore care va fi decisă acum, de la 33- 
37 săptămânal la 30, probabil va fi urmată de o 
alta, într-un viitor apropiat, către 25, pentru a fi 
în ton cu Europa. Aceste schimbări sunt, probabil, 
de dorit, dar contează şi cum se fac, deoarece ar 
putea avea efecte negative. Dintre efectele bene- 
fice m-aş gândi la reducerea oboselii acumulate 
cotidian şi la avantajul de a avea un timp pentru 
lectură. Şi spun asta îngrijorat fiind de rezultatele 
unui studiu realizat la începutul lui 2008 care pla- 
sa România pe locul 36 din 45 de ţări şi regiuni 
europene, în funcţie de timpul alocat pentru citit. 

În rest, este evident că nu se mai poate pre- 
da, de-a valma, matematică, chimie, geografie, 
muzică, biologie,etc, din clasa I până într-a XII-a. 
Apoi, e necesară o specializare, din moment ce 
observăm cum, de la un deceniu Ia altul, rămâ- 


MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII 
ŞI TINERETULUI 








Liviu Lazăr 


Felicia Adăscăliței 


ISTORIE - XIL 


Manual pentru ciclul superior al liceului » toate filierele, profilurile şi specializările 


ao 








18 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





nem fără specialişti pe anumite domenii sau sun- 
tem incapabili să creăm suficiente condiţii pentru 
performanță în mai multe domenii. Cu toate a- 
cestea, trebuie cumpănit bine ce trebuie tăiat şi ce 
trebuie adăugat. Nu putem renunța la orele de 
limbă română şi de geografie doar pentru că am 
constatat descreşterea numărului de instalatori 
şi de zugravi. În mod clar, materiile trebuie îmbi- 
nate în grupuri mari, în funcţie de competențele 
care se doresc a fi create. Dar, la aceste trunchiuri 
cu specific trebuie adăugate acele discipline care 
au influență directă asupra sănătăţii fizice şi spiri- 
tuale a unui om. Revenind la ideile unei vechi 
dezbateri, spunem şi noi că e dezirabilă pregăti- 
rea unui om pentru viaţă şi realitate şi nu pentru 
o disciplină în sine. Este aberant să construim 
„maşini“ bipede eficiente, ignorând dimensiunile 
umană şi națională. Este grotesc să-i cerem unui 
copil să devină un matematician vizionar sau un 
electronist ingenios cu preţul înstrăinării de lim- 
ba română sau de valorile româneşti. În final, ne 
dorim să modelăm oameni cu abilităţi speciale 
dar şi cu conştiinţă şi nu doar Frankensteini rupţi 
de realitatea în care trăiesc. 

În lumina celor afirmate mai sus, echivalăm 
tentativa de a reduce orele de Istorie de Ia liceele 
tehnologice (deocamdată?!) cu un experiment in- 
conştient pe cobai umani. E drept, nici până acum 
firava oră de Istorie care exista săptămânal nu 
producea efecte extraordinare şi nu insufla 
vreun patriotism civic deosebit în rândurile celor 
ce erau meniţi „tehnologizării“. Dar, de bine de 
rău, îi menținea în contact cu o părticică din nu- 
cleul identitar românesc şi, tocmai la vârsta 
proaspetei maturizări, când se coace curiozitatea 
adolescenților pentru politica naţională, ora ace- 
ea le aducea înainte un profesor care le putea 
explica fenomenele mai importante, trecute dar 
cu efecte prezente, care definesc universul autoh- 
ton. Nefericita soluţie găsită pentru presupusa 
descongestionare a orarului este cu atât mai ten- 
tantă cu cât nici măcar acele specializări tehnice 
nu sunt încurajate şi sprijinite cu seriozitate de 
statul român. A da vina pe Istorie pentru slabele 
performanţe ale domeniilor din zona tehnologi- 
cului e o găselniță guvernamentală. În fond, 
omul nu trăieşte unilateral, ori cu spirit ori cu 


economie, ci are nevoie de o îmbinare armonioa- 
să între cele două. 

Încercând să sondăm interesul altor gener- 
aţii pentru disciplina aflată în dispută, putem 
afirma că elita politică a secolului XIX aprecia 
mult mai mult Istoria în comparaţie cu pseudo- 
elita secolului XXI. Atunci, această ştiinţă şi, toto- 
dată, materie de studiu în şcoli, era văzută ca o 
regină neîncoronată a educaţiei şi exista convin- 
gerea potrivit căreia din trecut veneau suficiente 
învățăminte pentru prezent. Cu aproape două se- 
cole în urmă, se conștientiza că un om care nu cu- 
noştea Istoria naţională era doar un personaj sus- 
pendat în vid, fără contur cultural şi spiritual, 
fără personalitate identitară. Poate că azi nu mai 
avem pretenția de a face din Istorie „cea dintâi 
carte a unei naţii. Întrânsa ea îşi vede trecutul, 
prezentul şi viitorul“ (Nicolae Bălcescu) sau de a 
o considera „adevărata povestire şi înfăţişare a 
întâmplărilor neamului nostru, icoana vieții tre- 
cute“( Mihail Kogălniceanu). Recunoaştem în 
aceste afirmaţii entuziasmul primordial din epo- 
ca romantismului şi a forjării naţiunii şi realizăm 
Că, în altă etapă, românii au nevoie de o Istorie 
mai modernă, mai puţin sentimentală, mai mult 
explicativă şi analitică. Totuşi, reactualizăm ideea 
importanţei studiului Istoriei, mai ales în mo- 
mentul în care „topirea“ naţiunilor într-o Europă 
unită ne poate găsi descoperiţi, fără a avea în in- 
terior un nucleu cultural bine definit al valorilor 
specific româneşti. 

Alături de limba română, de etnologie şi de 
subdiviziuni ale altor domenii, Istoria e cea care 
generează sentimentul identităţii naționale şi 
care dă, cu bune şi rele, culoare şi viață sufletului 
românesc. Dacă Istoria e înlăturată, se prăbuşeş- 
te un pilon a ființei noastre şi rămânem doar ce- 
tățeni universali, fără un reazem spiritual evi- 
dent. Mai mult, suntem de părere că identitatea 
românească nu poate şi nici nu trebuie să fie 
înlocuită cu o identitate europeană abstractă. De 
altfel, dispariția identității proprii nu duce nicide- 
cum, în mod automat, la umplerea imediată a vi- 
dului interior cu o identitate general-continen- 
tală. Fără istoria noastră am fi doar stafii rătăci- 
toare, roboți lipsiți de conştiinţă comunitară, 
atenți doar la necesităţile de bază ale instinctului 





anul VII e nr. 74 


19 


ÎN DEZBATERE 











uman. Omului profund îi trebuie, totuşi, ceva mai 
mult decât o casă şi un cont bancar alimentat pe- 
riodic. Iar în plan ideatic îi e necesară o aspirație 
mai înaltă decât şablonul lui libertate-egalitate- 
fraternitate. 

Şi, în definitiv, la ce foloseşte cunoaşterea 
trecutului? La nimic, ar spune mulți din generația 
nouă, care consideră că lumea a început cu ei şi că 
tot ceea ce ne vine din alte epoci, valori construi- 
te într-o altă dinamică a timpului şi a vieţii, după 
alte principii, nu se ridică la minunatele standar- 
de ale fast-food-ului şi televiziunii de divertis- 
ment. La nimic, ar zice şi cei dezinteresaţi, goliți 
de simțul comunităţii naţionale, care refuză un 
minim efort de gândire, dincolo de primitivismul 
egoismului personal. La aproape nimic, ar spune 
şi noii formatori ai mentalităților de lemn pseu- 
do-europene (pentru că nici măcar Europa nu i-a 
obligat să acţioneze aşa), care vizualizează pen- 
tru viitoarele decenii utopii cu un român super-ci- 
vilizat, dotat cu un acut simţ civic, fidel instituţii- 
lor continentale şi îndepărtat de „barbaria“ fon- 
dului autohton. 

Dar, la ce foloseşte totuşi Istoria pentru noi, 
ceilalți? În primul rând, la menţinerea solidarită- 
ţii sociale, la confirmarea acelui plebiscit de fieca- 
re zi al lui Renan, la păstrarea firelor nevăzute ale 
unității între cei 20-30 de milioane (câți om mai 
fi) de români. Apoi, la crearea unei identități na- 
ționale specifice, cu caracteristici distincte, care 





dă nota de originalitate a profilului cultural-spiri- 
tual românesc, în comparație cu alte naţiuni eu- 
ropene. În plus, se mai presupune că ar trebui să 
învăţăm din Istorie ceea ce suntem. Să conştienti- 
zăm cu mintea limpede suferinţele, gloria sau de- 
şertăciunile noastre, să ne ştim rădăcinile şi tot 
ceea ce clocoteşte în venele noastre, adus din acel 
trecut învolburat care ne-a plămădit. Să pricepem 
valorile interioare: un creştinism pentru care am 
mărturisit adânc în fiecare secol şi care ne 
apropie de Dumnezeu, o cultură mereu sincronă 
cu Occidentul, o umanitate caldă şi chibzuită care 
ne-a înfrânat de la prea multe excese. Şi multe 
altele se mai pot desprinde din Istorie: rostul unei 
bune vecinătăţi şi a înţelegerii între naţiuni, im- 
perativele responsabilităţi pentru clasa politică, 
sensul ridicării contra tiraniilor de orice fel. Deşi 
nu e uşor, trebuie să ne asumăm trecutul. Să îl în- 
țelegem şi să ni-l asumăm, pentru că el ne conferă 
acea demnitate de grup care ne permite să mer- 
gem înainte cu fruntea sus. 

Pledăm, aşadar, pentru găsirea unei căi care 
să evite accelerarea dezrădăcinării şi generaliza- 
rea sentimentului inutilității între români. Ple- 
dăm pentru întronarea firescului şi pentru re-an- 
corarea românilor în valorile naționale. Prefe- 
răm identitatea spirituală unei identități tehnolo- 
gice care, deşi ar putea să ne scoată din criza eco- 
nomică, la fel de bine ar putea să şteargă din min- 
tea noastră sensul destinului românesc. 





20 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 





Noul Cod penal şi 


Relativizarea 
valorilor spirituale 


Antonio Aroneasa 





răim cu toții într-o epocă post-industrială în 

care computerul este cel care reglementează 

cel mai mult relaţiile interumane. Distanţele 
fizice dispar cu „ajutorul“ computerului. Distanţa se 
anulează, iar comunicarea verbală şi cea vizuală nu 
mai constituie o problemă pentru cei care, din varii 
motive, sunt nevoiţi să fie despărțiți pentru un timp. 
Însă, chiar dacă înlesneşte comunicarea verbală şi 
cea vizuală, tehnica „post-modernă“ elimină altceva 
din structura ființei umane şi anume comunicarea 
spirituală, esenţială. „Superficialitatea“ este cu- 
vântul care descrie cel mai bine starea celor care 
aleg să comunice prin intermediul computerului 
sau să se lase modelaţi de acesta. Să nu mai vorbim 
de televiziune, care oferă mult mai vizibil cele mai 
clare mostre de relativizare a comunicării interu- 
mane şi de batjocorire a valorilor tradiționale, cele 
care au construit omul sănătos, omul moral, cel care 
poate fi model şi care se poate jertfi. 


Ce facem? 


Relativizarea valorilor spirituale creştine, 
într-o Europă construită pe principii creştine şi 
într-o Românie care se îndepărtează practic tot 
mai mult de spiritualitatea creştină, a început să 
prindă demult contur. Libertatea omului, dreptul 
de a cunoaşte adevărul şi de a-şi manifesta cre- 
dința pe care o mărturiseşte, dreptul de a-l iubi pe 
Dumnezeu fără a-şi ascunde această dragoste, i- 
au fost retezate omului, mai ales în secolul XX. Nu 
avem cum Să uităm istoria recentă, în care siste- 
mul comunist a interzis omului să se manifeste 
întrucât aceste manifestări ale ființei umane - re- 
ligia şi cultura, de altfel singurele care îl ridică pe 
om la un nivel de vieţuire care depăşeşte latura fi- 


zică, animalică - erau, în concepţia comuniştilor, 
împotriva noii orânduiri. Acum libertăţile omului 
sunt exagerate sau încălcate într-un mod mult 
mai subtil. Drepturile omului sunt folosite ca pa- 
ravan pentru distrugerea majorităţilor etnice sau 
religioase care sunt sensibile în primul rând la 
tradiţie (o tradiţie care le dă dreptul de altfel să se 
manifeste ca atare în prezent şi să spere într-un 
viitor în care îşi vor păstra verticalitatea morală 
în primul rând). Drepturile omului sunt folosite 
pentru promovarea unor minorităţi dubioase de 
natură sexuală sau religioasă, care prin însăşi 
practica lor aduc atingere majorităţii, fiind prin 
urmare anti-democratice. Într-un astfel de con- 
text, nu poţi fi decât debusolat. Şi în această debu- 
solare te întrebi cine îţi oferă libertatea pe care o 
vrei, unde găseşti adevărul, unde eşti sigur că afli 
dreptatea şi cine te poate lăsa să trăieşti o viață 
sigură? Pentru că toate aceste drepturi sunt încăl- 
cate în noua lume care se construieşte sub ochii 
noştri, rămâne să ne întrebăm ce facem. Ne ajus- 
tăm principiile, ne „îndreptăm“ credința după do- 
rinţele constructorilor „Noii Ordini Mondiale“ - 
în care este cât se poate de clar că tradiționalul 
creştinism nu este dorit -, sau mărturisim adevă- 
rul pe care îl cunoaştem de la Hristos încoace şi 
pentru care au mărturisit şi au murit ca martiri 
atâţia înaintaşi de-ai noştri? Dacă preferăm prima 
variantă, vom avea de câştigat în interiorul aces- 
tei ordini, ca nişte oameni „cuminţi“, ascultători, 
care nu vor să supere orânduirea politică. Dacă 
alegem să mărturisim, aceasta nu mai este deja o 
opţiune, ci răspunsul nostru la chemarea lui Hris- 
tos, întrucât EI este Cel care ne cheamă să mărtu- 
risim, iar noi nu facem altceva decât să răspun- 
dem cu dragoste la dragostea Lui. Sau, în caz con- 
trar, să „optăm“ pentru alinierea la ceea ce este 
politic corect şi la îndepărtarea de Dumnezeul 
Cel adevărat. 





anul VII e nr. 74 


21 


ROST 


ÎN DEZBATERE 








De la prostituție la incest 


Aprobat de către Guvern la 25 februarie a.c., 
noul Cod Penal a suferit multe modificări între 
care cele mai dezaprobatoare sunt neincrimina- 
rea incestului şi a prostituţiei. Acestea se întâm- 
plă la noi, în vreme ce ţări din Europa, ca Norve- 
gia sau Suedia, fac tot ce pot pentru a scoate pros- 
tituția în afara legii, iar noi o legalizăm. Aceste 
modificări din Codul Penal au fost anunțate de 
altfel ca un succes deplin al reformei noii guver- 
nări. De aici până la legalizarea prostituţiei mai 
este foarte puţin. Că (unii dintre) guvernanţii 
noştri sunt doritori de o astfel de lege, justificând- 
o prin nevoia de a asigura un mediu decent în ca- 
re să fie prestate astfel de „servicii“, nu este o 
noutate. Putem „să ne bucurăm“ oarecum că nu 
toți parlamentarii sunt de acord cu astfel de legi, 
din declaraţiile unora reieşind faptul că ţin seama 
de învățătura creştină, ceea ce s-a văzut şi la şe- 
dința Senatului referitoare la introducerea paşa- 
poartelor biometrice, unde s-a amânat luarea 
unei decizii. Oricum cei care se împotrivesc legi- 
lor anticreştine sunt puţini. Dureros este faptul că 
„opinia publică“ din România este în favoarea 
unei astfel de legi, ceea ce ar trebui să pună un 
mare semn de întrebare tuturor celor care sunt 
responsabili de starea duhovnicească a acestui 
neam. 





Dacă am plusat nefericit la avorturi, astfel 
încât suntem fruntaşi în Europa în privinţa ucide- 
rii pruncilor nenăscuţi, facem tot posibilul să le- 
galizăm desfrâul şi prin aceasta pervertirea tot 
mai accentuată a acestui neam. Faptul că suntem 
de acord cu astfel de legi izvorâte din raţiuni lipsi- 
te de conștiință, denotă starea deplorabilă în care 
am ajuns. Chiar dacă nu ne exprimăm verbal 
acest acord, tăcerea noastră este o confirmare a 
acestor principii necreştine. Dumnezeu nu vrea 
aşa ceva de la noi, iar noi nu mai vrem nimic de la 
El. Numai aşa se explică ignoranța, dorința de a 
legifera ceea ce ne va transforma, din toate punc- 
tele de vedere, într-un viitor nu prea îndepărtat 
în retardaţi. Acesta este de altfel prostul înţeles al 
libertăţii şi gustul sec al unei vieți trăite fără 
teama şi iubirea de Dumnezeu. 


Incestul este legalizat 


În discuţiile pe care le-am avut cu unii tineri 
pe tema acestei legalizări a incestului, am pornit 
de la explicarea ... termenului, întrucât nu ştiau 
despre ce este vorba. Cred că neştiința şi pe de 
altă parte ignoranţa sunt două dintre motivele tă- 
cerii populaţiei față de aceste modificări impor- 
tante în Codul penal. De fapt, interesul oamenilor 
este direcționat spre scandaluri ieftine, spre su- 
biecte care nu au de a face cu starea acestui neam, 
astfel încât senzaţionalul bate şi aici responsabili- 
tatea. Dacă nu este senzațional, dacă nu a murit 
nimeni, ori nu s-au încăierat prin Parlament, 
atunci nu prezintă niciun interes. 

Neamul nostru, cu toate că înaintaşii nu 
aveau atât de multe studii şi nu ştiau carte pre- 
cum ştim noi, avea sădită în firea lui teama de a 
săvârşi acest păcat şi numai cu gândul. Ei ştiau că 
acest păcat are consecințe grave, fără a cunoaşte 
medicină, sociologie, sau teologie înaltă. Ei aveau 
firea creştină în care cugetul ţinea la Poruncile 
Domnului şi ştiau că nu degeaba Mântuitorul a 
spus că desfrânarea se poate face şi numai cu gân- 
dul. Dar să îndrăzneşti să gândeşti la împreuna- 
rea cu rude apropiate, cu sora, cu mama, cu fiica! 
Se vede că aceste vremuri sunt apuse demult şi fi- 
rea neamului s-a pervertit atât încât unii pot gân- 
di cu seninătate că incestul este normal! Un parla- 





22 


anul VII e nr. 74 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





mentar considera dezincriminarea incestului „o 
scăpare“ a noului Cod penal. Oare cât de inconşti- 
ent trebuie să fii pentru a avea astfel de scăpări? 
Scăpare să fie şi dezincriminarea prostituţiei? Du- 
bioase scăpări de vreme ce ambele au un subiect 
comun şi anume pervertirea relaţiilor sexuale şi 
implicit a vieții şi a firii umane. 

Ca să vedem implicaţiie grave ale acestor fap- 
te cităm din declaraţia făcută de Vasile Astărăstoae, 
Preşedintele Colegiului Medicilor din România, 
pentru cotidianul „Gardianul“: „Personal, cred că a 
tolera, adică a nu pedepsi infracţiuni grave cum 
sunt prostituţia şi incestul, reprezintă o nouă 
formă de sclavie - cea sexuală -, în care femeia nu 
mai este o ființă umană, ci un obiect care poate fi 
vândut sau cumpărat. Putem spune chiar că 
mesajul pe care îl transmite viitorul Cod penal este 
acela că a-ţi vinde corpul este ceva firesc. Totodată, 
să nu uităm că sunt încălcate drepturile omului, 
care devine o marfă, în condiţiile în care legea per- 
mite tranzacționarea trupului femeii, fie că femeia 
se vinde singură sau prin intermediari. Cu alte 
cuvinte, ar însemna că traficul de carne vie să devi- 
nă legitim, legal şi moral, ceea ce nu înseamnă că 
acest lucru este şi normal să se întâmple.“ 

Pentru acelaşi cotidian, referitor la copiii 
asupra cărora s-a comis un abuz sexual, preşedin- 
tele CMR a spus că aceştia sunt extrem de sensi- 


bili în faţa bolilor, o problemă importantă fiind şi 
cea a gradelor de rudenie, întrucât tatăl poate fi 
bunicul propriului copil. Sunt convins că din 
legalizarea prostituţiei în primul rând statul 
poate scoate bani frumoşi şi această rațiune eco- 
nomică probabil că va sta şi la baza legalizării 
prostituţiei. Însă, într-o lume normală, legiutorul 
uman ar trebui să aibă în vedere preeminența 
legii morale dumnezeieşti, care este veşnică şi 
care se pliază perfect pe firea umană, nu înjosind- 
o aşa cum fac astfel de legi, ci înălțând-o la demni- 
tatea ei. „Scopul (nu) scuză mijloacele“ şi aşa cum 
declara premierul Emil Boc, acest principiu ma- 
chiavellic folosit cu succes în Evul Mediu de Inchi- 
ziție pentru a scoate prin tortură informaţiile do- 
rite nu trebuie să fie un laitmotiv de care statul să 
se folosească pentru a obţine bani în această peri- 
oadă de criză. De fapt se vede clar că această criză 
economică se corelează bine cu criza de 
conștiință, cu alungarea, de fapt, a lui Dumnezeu 
din inima omului. În mod sigur legalizarea prosti- 
tuției şi a incestului nu vor aduce lumină în viito- 
rul acestui popor, ci dimpotrivă, va întuneca şi 
mai mult perspectiva (optimistă ?) a însănătoşirii 
acestui neam. Toate acestea nu fac decât să întă- 
rească şi mai mult adevărul că ne aflăm într-o cri- 
ză morală şi spirituală profundă în care singura 
cale viabilă este revenirea la Dumnezeul nostru. 

















anul VII e nr. 74 


23 


ROST 


REPERE 





Din viaţa 


părintelui Cleopa 


Ion Furtună 





Ilie (Constantin pe numele său de botez) s- 

a născut în comuna Suliţa, judeţul 
Botoşani, la 10 aprilie 1912, din drept-credin- 
cioşii părinți Alexandru şi Ana Ilie. EI a fost cel de- 
al cincilea din cei zece copii ai familiei. Casa lor 
era ca o biserică. Părintele Cleopa povestea la 
bătrânețe: “Aveam o cameră toată numai cu 
icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar 
şi la miezul nopții ne sculam şi făceam rugăciu- 
ni”. Dar asta nu i-a ținut departe de biserica satu- 
lui şi de preotul slujitor. Alexandru şi Ana, dim- 
preună cu copiii lor, nu lipseau în nici o duminică 
de la biserică. 

Strămoşii tatălui său erau oieri originari din 
comuna Săliştea Sibiului, care, datorită persecu- 
țiilor religioase din secolul al XVIII-lea, au fost ne- 
voiţi să părăsească Ardealul şi să se strămute în 
Moldova. Din bătrâni se păstrează această aminti- 
re, că au trecut munţii în Moldova trei fraţi cu nu- 


V rednicul de pomenire arhimandrit Cleopa 











mele de familie Ilie. Unul dintre ei s-a stabilit în ju- 
deţul Botoşani, devenind strămoșul Părintelui 
Cleopa. Al doilea, de asemenea mare crescător de 
oi, s-a stabilit în comuna Pipirig - Neamţ, iar al 
treilea frate s-a făcut pustnic în Muntele Athos, 
unde a şi răposat. 

Alexandru Ilie, tatăl Părintelui Cleopa, năs- 
cut în Suliţa - Botoşani, s-a căsătorit, în anul 
1902, cu Ana Bercea, din satul vecin, Dracşani, 
împreună cu care a avut zece copii. Dintre aceştia, 
patru băieţi şi o fată au intrat în viața monahală. 
Mama părintelui Cleopa, rămânând văduvă în 
anul 1943, a fost adusă la mănăstire şi apoi tunsă 
în monahism la Agapia Veche în anul 1947, sub 
numele de Agafia, unde a şi răposat 20 de ani mai 
târziu. 


Minunea Maicii Domnului 


Pruncul Constantin a fost foarte bolnav de la 
naştere, iar după primele două luni a început să 
nu mai mănânce şi să plângă zi şi noapte. Temân- 
du-se că va muri, Ana s-a dus cu copilul la vestitul 
duhovnic Conon Gavrilescu de la Schitul Cozan- 
cea, care era un mare exorcist şi vindeca mulți 
bolnavi cu sfânta rugăciune. Ajungând la acesta, 
i-a spus necazul, iar părintele Conon i-a spus că 
trebuie să-l dăruiască Maicii Domnului, dacă vrea 
să trăiască. „Cum să-l dăruiesc Maicii Domnului?“ 
- a întrebat femeia mirată. „Iată cum“, a zis părin- 
tele. „Ia o lumânare şi un prosop, aşază pruncul 
înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică şi zi 
aşa: «Maica Domnului, îţi dăruiesc ţie copilul aces- 
ta care este bolnav! Fă ce ştii tu cu el!” 

Atunci, Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana 
Maicii Domnului, făcând trei metanii, şi, căzând 
în genunchi, a zis plângând: “Maica Domnului, îţi 
dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav 
şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el!” Şi l-a trecut de 
trei ori pe sub sfânta icoană. 





24 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 





De atunci pruncul Constantin s-a făcut sănă- 
tos. Aceasta a fost o adevărată minune a Maicii 
Domnului, iar din momentul acela Constantin nu 
a mai fost bolnav de moarte toată viaţa sa. 

Constantin a urmat scoala primară de şapte 
ani în satul natal, unde s-a remarcat prin . memo- 
ria cu totul deosebită pe care o moştenise de la 
mama sa. 

Pe urmă, timp de cinci ani de zile a făcut uce- 
nicie duhovnicească la Schimonahul Paisie Ola- 
ru, pustnic în Schitul Cozancea, în vreme ce păş- 
tea oile familiei sale, alături de alţi doi fraţi. 


Ispitele tinereții 


Părintele Celopa istorisea cu duioşie din is- 
pitirile tinereţii. Spunea că atunci când erau toți 
fraţii acasă, mama lor se îngrijea să-i însoare, ca 
să nu se ducă la mănăstire. Îi voia credincioşi, şi 
aşa îi crescuse, dar credea că e mai bine pentru ei 
să îşi întemeieze familii. Îi îdemna să meargă la 
joc în sat, sau le aducea fete frumoase Ia clacă, la 
depănuşat porumb şi Ia alte treburi, cu gândul că 
poate se însoară vreunul dintre ei. Ei nici la joc nu 
mergeau, nici cu fetele nu umblau. Şi văzând ma- 
ma lor că nu erau interesați de codane, plângea şi 
se amăra foarte mult. Însă fraţii Ilie, îndeosebi 
Constantin, foloseau prilejul pentru a le povesti 
fetelor din Vieţile Sfinţilor şi din alte cărți biseri- 
ceşti. Astfel, unele dintre ele au intrat în viața mo- 
nahală. După aceea s-au dus şi câțiva dintre fraţii 
Ilie la mănăstire. 

Gheorghe şi Vasile, frații mai mari ai lui 
Constantin, se pregăteau pentru viața de mănăs- 
tire încă de acasă: se sculau la miezul nopţii, fă- 
ceau Utrenia, citeau la Psaltire şi țineau post. Ei îl 
trezeau şi pe Constantin, căruia însă îi era necaz 
că-i strică somnul. Aşa o noapte, două, nouă, până 
când Constantin le-a spus că nu mai merge la mă- 
năstire şi să nu-l mai trezească. EI fusese convins 
de o soră a sa că poate fi bun creştin şi în lume. 
Într-o noapte însă, când mama sa şi-a terminat 
treburile târziu, aceasta a văzut pe trupul ador- 
mit al lui Constantin un câine mare, care îl lingea 
pe obraz. Atunci a strigat: “Vai, Vasile, vino repe- 
de că pe Costică îl mănâncă un câine!” Atunci 
Constantin s-a trezit şi a mai apucat să vadă doar 














coada câinelui, care dispărea. Vasile i-a spus: 
„Ăsta-i diavolul, care se bucură că nu mai mergi la 
mănăstire!” Din clipa aceea, fratele Constantin a 
revenit asupra hotărârii sale, fiind convins că 
trebuie să se călugărească, şi se scula noaptea la 
rugăciune ca să nu mai vină câinele. 


Călugărie 


În anul 1929, la începutul lui decembrie, 
Constantin şi Vasile au intrat în obştea Schitului 
Sihăstria, după trei zile de ispitire. Ei au ajuns la 
schit pe seară şi i-au spus părintelui econom, care 
i-a întâmpinat, că vor să se călugărească. Econo- 
mul s-a dus şi i-a spus bătrânului stareţ Ioanichie 
Moroi despre cei doi tineri. Iar stareţul i-a porun- 
cit: „Du-i la arhondaric, dă-le ceva de mâncare şi, 
începând de mâine dimineaţă, să stea trei zile şi 
trei nopți la poarta mănăstirii, să bată fiecare cu 
băţul în butucii de la poartă şi să zică neîncetat ru- 
găciunea «Doamne lisuse», fără să le daţi mânca- 
re până a treia zi. Dacă vor avea răbdare, îi pri- 
mim în mănăstire“. 

Economul s-a întors la fraţi şi i-a dus la 
arhondaric, unde s-au odihnit. La miezul nopţii 
au mers la Utrenie, iar a doua zi au fost duşi la 





anul VII e nr. 74 


25 


ROST 


REPERE 





poarta mănăstirii şi s-au rugat toată ziua, lovind 
cu beţele în trunchiul unui brad. Când loveau în 
butuc, ziceau şi rugăciunea „Doamne lisuse“. Că- 
lugării şi fraţii treceau pe lângă ei, dar nimeni 
nu-i întreba nimic. Seara s-a întors economul şi 
i-a întrebat: „Ei, fraţilor, a zis ceva copacul?“ „Nu!“ 
- au răspuns ei. „Nu-i este foame copacului?“ 
„Nu!“ - au zis ei. „lată, aşa trebuie să rabde călu- 
gărul în mănăstire! Mergeţi la arhondaric şi, după 
ce vă faceți pravila şi canonul, vă odihniți puțin. 
Apoi veniţi la Utrenie.“ 

Următoarele două zile au făcut la fel. A treia 
zi, seara, a venit stareţul Ioanichie Moroi în poar- 
ta mănăstirii, a binecuvântat pe cei doi frati, apoi 
i-a dus în biserică şi le-a spus să se închine la icoa- 
na făcătoare de minuni a Maicii Domnului. 
S-au spovedit, începând cu faptele din copilărie, şi 
au primit aghiasmă mare şi puțină hrană, iar a 
doua zi s-au împărtăşit cu Preacuratele Taine ale 
lui Hristos. 

La urmă, Vasile şi Constantin au fost trimiși 
de stareţ la oi, iar fratele lor Gheorghe, care era 
deja în schit, a păscut în continuare vitele. Timp 
de trei luni, n-au avut voie să se vadă şi să vor- 
bească unul cu altul. 

Până în anul 1935, Constantin a păscut oile 
Schitului Sihăstria, împreună cu alți frați. Apoi a 
fost luat în armată în oraşul Botoşani. S-a întors la 
schit în toamna anului 1936 şi a fost tuns în mona- 
hism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa. 
După aceasta, a făcut ascultare Ia oile schitului 
până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii 
Galaction Ilie şi Antonie Olaru. 

În iunie 1942, a fost numit locţiitor de egu- 
men la schit, întrucât starețul Ioanichie Moroi era 
bolnav. 

Pe 27 decembrie 1944, monahul Cleopa a 
fost hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 
hirotonit ieromonah de Episcopul Galaction Cor- 
dun. După această dată, părintele Cleopa a 
devenit oficial egumen al Schitului Sihăstria. 
În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 
60 de vieţuitori, a fost ridicat la rang de mănă- 
stire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost făcut 
arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim. 

În anul 1948, fiind urmărit de Securitate, Pă- 
rintele Cleopa s-a ascuns pentru şase luni în pă- 


durile din jurul Mănăstirii Sihăstria. În vara anu- 
lui următor, arhimandritul Cleopa Ilie este numit 
stareţ al Mănăstirii Slatina - Suceava şi se transfe- 
ră acolo cu 30 de călugări din obştea Mănăstirii 
Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Justinian. 
În locul său, la Sihăstria, a fost numit stareţ 
Protosinghelul loil Gheorghiu. La Mănăstirea Sla- 
tina întemeiază o obşte care a ajuns la peste 80 de 
vieţuitori. 

Până în primăvara anului 1952, Mănăstirea 
Slatina a înflorit mult, numărându-se printre 
cele mai organizate mănăstiri de la noi. 
Credincioşii veneau în sărbători să asculte sfin- 
tele slujbe şi predica Părintelui Cleopa, care 
mişca inimile tuturor. Astfel toate se desfăşurau 
în pace şi cu bună rânduială. Însă Părintele 
Cleopa spunea în taină ucenicilori săi: “Eu sunt 
numai cu trupul aici la Slatina, dar cu sufletul 
sunt tot acolo Ia Sihăstria, unde m-am călugărit şi 
am trăit atâția ani”. 

Însă, Securitatea s-a temut că aici se organi- 
zează un punct de rezistenţă anticomunistă, pen- 
tru că printre monahi şi frați se aflau şi unii care 
fuseseră în mişcarea legionară. Şi a pornit o an- 
chetă. Securiştii au năvălit noaptea în mănăstire, 
au cercetat şi amenințat pe stareţ şi pe cei mai de 
seamă de acolo. La urmă au reținut pe câţiva din- 
tre ei, în frunte cu Părintele Cleopa, leromonahul 
Arsenie Papacioc şi fratele Constantin Dumitres- 
Cu, pe care i-au dus la Fălticeni, unde i-au anchetat 
toată noaptea. Atunci i-au reproşat Părintelui 
Cleopa: “Dumneata sabotezi economia naţională 
şi spui că astăzi este Gheorghe, şi mâine Vasile şi 
este sărbătoare, iar oamenii pun ţapina jos şi nu 
mai lucrează!” 

Părintele Cleopa însă le răspundea: “Cum să 
nu spun că este sărbătoare, dacă este scrisă în ca- 
lendar de Sfânta Biserică?” La sfârşit i-au spus pă- 
rintelui să nu mai facă propagandă religioasă şi i- 
au dat drumul. 

Ajungând noaptea la mănăstire, Părintele 
Cleopa s-a spovedit la duhovnicul său şi, cu sfatul 
lui, s-a retras în taină, împreună cu Ieromonahul 
Arsenie Papacioc, în Munţii Stânişoarei şi în alte 
locuri necunoscute, până s-au liniştit tulburările 
de la Slatina. Unul altuia se spovedeau şi aveau 
Sfintele Taine cu ei, din care se împărtăşeau la 





26 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 




















două-trei săptămâni, ei nefiind împreună tot tim- 
pul. Au stat ascunși multă vreme în pădurile din 
preajma satelor Negrileasa şi Ostra, adăpostindu- 


pe lună de la un bun creştin, pe nume Straton. 
După mai bine de doi ani de viață pustnicească, 
Părintele Cleopa este readus în mănăstire, la 
porunca Patriarhului Justinian. 

În primăvara lui 1959, după ce regimul 
comunist a desființat, prin decret, numeroase 
mănăstiri şi a scos din monahism sute de călu- 
gări, între care se afla şi stareţul Mănăstirii Sihăs- 
tria, Protosinghelul Ioil Gheorghiu, Părintele Cle- 
opa s-a retras pentru a treia oară în Munţii Neamţ, 
unde s-a nevoit mai bine de cinci ani. 

În toamna anului 1964, după ce oficial au 
amnistiaţi toți deţinuţii politici şi când regimul a 
început să dea semne de deschidere, Părintele 
Cleopa, chemat stăruitor de obştea Sihăstriei, a 
revenit la mănăstirea sa de metanie, ca duhovnic 
al întregii obşti. De atunci a povăţuit fără întreru- 
pere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani, 
până la 2 decembrie 1998, când şi-a dat duhul în 
mâinile lui Hristos. 


Părintele Cleopa a fost un autodidact, care, 
după o vorbă a lui H.-R. Patapievici, care l-a cu- 
noscut, „citise toate cărțile pe care nimeni nu le-a 
citit“, pe lângă cele cunoscute de toată lumea. 
Cunoştea bine Sfânta Scriptură, precum şi o bună 
parte din scrierile Sfinților Părinti şi Sfintele Ca- 
noane ale Bisericii Ortodoxe. Aşa că, la îndemnul 
unor ierarhi şi teologi, a început să-şi scrie atât 
predicile proprii, cât şi unele cărti cu conţinut 
patristic, teologic şi moral. La aceasta a fost 
îndemnat în mod deosebit de Părintele Dumitru 
Stăniloae, cu care era foarte apropiat, şi de Mitro- 
politul Antonie al Ardealului, care îi era ucenic. 
Dintre volumele semnate de Părintele Cleopa 
amintim: Lumina şi faptele credinței (Mitropolia 
Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, 1999), Predici 
Ia praznice împărăteşti şi Ia sfinţi de peste an (Ed. 
Episcopiei Romanului, 1986 şi 1996), Valoarea 
sufletului (Galaţi, 1991, Bacău, 1994), Despre vise 
şi vedenii (Bucureşti - 1993, Bacău - 1994), Ne 
vorbeşte Părintele Cleopa ( 8 vol., Editura 
Episcopiei Romanului, 1995-1999), Minunile lui 
Dumnezeu din zidiri (Editura Episcopiei 
Romanului, 1996). 





anul VII e nr. 74 


27 


REPERE 





Părintele Cleopa are 
autoritatea focului lăuntric 


Părintele Bartolomeu Anania 





ărintele Cleopa este unul dintre foarte 
puţinii călugări cu o experiență duhovni- 
cească totală. 

Cînd l-am cunoscut eu, acum vreo treizeci de 
ani, într-un popas pe care-l făcusem la Sihăstria, 
blajinul avvă m-a petrecut o bună bucată de vre- 
me pe drumul de pământ de pe valea Secului, de- 
a lungul apei, povestindu-mi o seamă de întâm- 
plări din viaţa sa şi a obştii. Î ascultam şi-mi adu- 
ceam aminte de cazul unui medic care, trebuind 
să stea cîțiva ani la închisoare, pentru o oarecare 
vină, s-a apucat să înveţe acolo englezeşte după 
singura carte la îndemînă, Biblia. Redevenind li- 
ber, s-a prezentat în fața unei comisii pentru o ca- 
lificare în limba engleză, despre care credea că-i 
va folosi în profesie. Membrii comisiei au rămas 
înmărmuriți: insul ştia perfect englezeşte, dar 
vorbea limba lui Shakespeare! Povestind rar, 
dulce şi sfătos, Părintele Cleopa părea rămas în 
urmă cu vreo două sute de ani. El vorbea ca în 
vechile tipărituri de la Neamţ, în graiul Patericu- 
lui, al Pidalionului şi al Vieţilor Sfinților, aidoma 
lui Chesarie şi Damaschin, iar întimplările zilei 
căpătau o aură de vechime şi legendă, vecină cu 
literatura. 

Aveam să pricep, ceva mai tirziu, că-şi petre- 
cuse tinerețea păzind oile mănăstirii, în cea mai 
deplină ascultare de aspirant la călugărie, şi că-şi 
preţuia vremea citind cu nesaţ, zi şi noapte, nu 
numai Sfînta Scriptură, ci şi orice carte de slovă 
veche pe care o putea găsi în biblioteca chinoviei 
sau cumpăra de la vreun gospodar din Vinători, 
în schimbul oii de scăzămînt, scăpată de la lup. 
Precumpăneau scrierile sfinților părinţi ai Răsări- 
tului, cu adîncul lor de înțelepciune şi contempla- 
ție. Format în singurătatea unei asemenea acade- 


” Predoslovie la volumul Despre credința ortodoxă, de Arhim. Cleopa Ilie, Ed. Institutului Biblic, Bucureşti, 1981. 


mii, prieten cu turma şi cu Dumnezeu, novicele 
devenea de fapt, fără s-o ştie, omul unei singure 
cărți, cel mai puternic posesor al unui intelect 
nealterat de erudiție, fişiere şi aparate critice. 
Cînd a coborit în lume, printre vlădici şi universi- 
tari, Părintele Cleopa vădea întrînsul tot atita 
teologie cât într-o diplomă cu sigilii. 

Tot de la stînă ta luat soborul mănăstirii, 
într-o bună zi, să-l aducă devale şi să-l aşeze stareţ 
în locul celui bătrân. 

Alesul a cerut atâta îngăduință cît să is- 
prăvească o oaie de tuns şi să-şi schimbe opincile 
de cauciuc cu o pereche de bocanci. A stărețit cu 
mare iscusință, ani în şir, la o vreme cînd Sihăstria 
trecuse printr-o pulbere de sărăcie şi flăcări. Şi-a 
făcut ucenici buni şi i-a rînduit, după vrednicie şi 
trebuințe, să ducă mai departe trebile obştii, pînă 
în ziua de azi, cînd chinovia cunoaşte o înflorire 
gospodărească la măsura duhovniciilor de pisc. 














4 





Text preluat cu îngăduința autorului, căruia îi mulțumim. Titlul cu care apare aici este pus de redacția ROST. 





28 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 








Părintele Cleopa are vocaţia marilor însin- 
gurări şi, poate, cu Sfinţia Sa se încheie multisecu- 
Iara tradiţie a pustniciilor moldovene. Poartă în 
spate ani buni de retragere spirituală şi cunoaşte 
pe viu ce înseamnă să trăieşti în peşteră, să te hră- 
neşti cu bureți şi poame uscate, să te călăuzeşti 
iarna după urmele fiarelor şi să birui asprimea 
gerului cu dogoarea rugăciunii celei fără de opri- 
re. Aceasta însă nu l-a împiedecat să asculte de 
mai-marii săi, ierarhi ai Bisericii, care l-au îndato- 
rat să iasă la cîmp deschis şi să propovăduiască 
printre cei ce se poticnesc în credință. Vorbeşte 
bogat şi cercetează Scripturile cu o memorie lim- 
pede şi pururea fragedă. De atunci a mai citit încă 
multe cărți, pe slovă veche şi nouă, studii, manu- 
ale şi tratate de teologie, cunoaşte problemele 
creştinismului contemporan, graiul său s-a potri- 
vit limbajului curent, dar nu prin sărăcie, ci prin 
adaos. Propovăduirea la nivelul credincioşilor 
mireni, ca şi călătoria la Locurile Sfinte, în Grecia 
şi Muntele Athos, i-au sporit experiența pastorală 














şi s-ar părea că nu există o întrebare de credință 
la care să nu poată răspunde. Cheia însă nu e 
doar în cunoaştere, ca la cei mai mulți dintre teo- 
logi, ci mai ales în trăire. 

Cuvintul Părintelui Cleopa are autoritatea 
focului lăuntric. La chilia sa au venit lideri ai Miş- 
cării Ecumenice, căutînd limpeziri; părerile sale 
circulă în medii teologice europene. Inima i-a ră- 
mas însă în matca Bisericii străbune. Altfel, om ca 
toţi oamenii. 

Iată că Părintele Cleopa ne dăruieşte şi o car- 
te. Am citit-o şi am scris această predoslovie cu în- 
credințarea că autorul se află la acea virstă du- 
hovnicească la care laudele nu-l mai pot tulbura. 
Am scris-o pentru cititorii acestui catehism orto- 
dox, ca să ştie că fiece cuvînt din fiece pagină a 
fost nu numai gîndit ci şi trăit, că, după spusa A- 
postolului, putem avea mulți învăţători, dar nu 
mulți părinți. Fie ca prezenţa ei în miinile preoţi- 
lor şi credincioşilor noştri să aibă prețul izvorului 
şi bucuria roadelor. 





anul VII e nr. 74 


29 


REPERE 





Treptele rugăciunii 


Părintele Cleopa Ilie 





ugăciunea este maică şi împărăteasă 

peste toate faptele bune. Dar cum este ea 

maica tuturor faptelor bune? Că doar 
marele Apostol Pavel spune: Și acum rămân aces- 
tea trei: credința, nădejdea şi dragostea, iar mai 
mare decât toate este dragostea. Nu spune aşa? 

Deci iată că cea mai mare faptă bună nu-i ru- 
găciunea, după Sfinţii Părinţi, ci este dragostea. 
Dar de ce totuşi Sfinţii Părinţi au spus că rugăciu- 
nea este maică a tuturor faptelor bune? Pentru că 
ea aduce în sufletul nostru şi pe dragoste. Dragos- 
tea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu 
vin pe altă cale în sufletul nostru, decât pe calea 
rugăciunii! 

Bunăoară să spun: dacă ai supărat pe cineva 
sau te-a supărat cineva şi începi să-l pomeneşti la 
rugăciune, numai vezi că, de la o vreme, se ridică 
ura din mijloc. Prin rugăciune se taie vrajba şi în- 
dată îl câştigi pe acela şi îl aduci la înţelegere, la 
unire. De aceea spune Sfântul Maxim: Când vei 
vedea pe cineva că te urăște, sau te nedreptăţeş- 
te, tie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l 
pomenești la rugăciune. Dar să nu-l pomeneşti, 
să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici 
aşa: „Doamne, lisuse Hristoase, miluieşte-mă pe 
mine păcătosul şi pe fratele meu (cutare), că pen- 
tru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că 
fratele meu este oglinda mea şi el vede răutațile 
mele“. 

Aşa spune şi Sfântul loan Scărarul. „Să nu învi- 
nuieşti cumva pe fratele tău când te rogi pentru el, sau 
săi ceri pedeapsă“, cum îi pun unii în pomelnice la 
vrăjmaşi. Nu-i voie! Chiar dacă îi puneţi pe unii la vrăj- 
maşi, Biserica ştiţi cum se roagă? Biserica se roagă pen- 
tru vrăjmaşi să-i înțelepțească, să le ierte păcatele, să-i 
aducă la cunoștința adevărului, să-i facă blânzi şi să-i 
întoarcă cu bine. 

Aşa se roagă Biserica. Niciodată Biserica nu 
vrea Să facă rău la nimeni. Că Dumnezeu vrea ca 
toți oamenii să se mântuiască... Iar noi, când 
avem 0 supărare, ni se pare că cutare ne urăşte. 


*Extrase dintr-un lung interviu dat de părinte, după 1990. 


e e: 


Dar Biserica nu! Ea nu face deosebire. Ea se roagă 
deopotrivă pentru toți, ca să fie buni. 

De aceea, vorbind despre sfânta rugăciune, 
v-am spus că ea se numeşte maica tuturor fapte- 
lor bune, pentru că ea aduce în sufletul nostru pe 
cea mai mare faptă bună: dragostea de Dumne- 
zeu şi dragostea de aproapele. 

Auzi ce spune dumnezeiescul Părinte Maxim 
Mărturisitorul - care a fost „vârful teologiei“ şi 
„bilanţul teologiei ortodoxe“ în secolul VI - în Fi- 
localie şi în cartea numită Ambigua, o carte a lui 
cu care îl întrece în gândire şi pe Sfântul Dionisie 
Areopagitul, numit şi „Pasărea cerului“: Toate 
faptele bune ajută pe om să câștige dragostea de 
Dumnezeu, dar nici una ca rugăciunea. Că rugă- 
ciunea, de aceea se cheamă „maica faptelor bu- 
ne“, că ea, pe cea mai mare faptă bună o ajunge, 
pe dragoste. 

Toate faptele bune apropie pe om de Dum- 
nezeu, dar rugăciunea le uneşte. Este ca şi când ai 
face o uşă din tăblii, sau un dulap, şi vezi că se po- 
trivesc lucrurile trase la gealău, dar nu se lipesc 
până nu pui clei. Iar când ai pus clei le-ai făcut 
dintr-o bucată toate. Aşa este şi rugăciunea. 

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de 
Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un 
duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pa- 
vel: Cela ce se lipeşte de destrânată, un trup este 
cu ea... și cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este 
cu E. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni o- 
mul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii. 


Prima treaptă 


Dar când auzim noi de rugăciune, să nu cre- 
dem că toată rugăciunea noastră este rugăciune. 
Dacă eu zic cu limba rugăciunea, sau cu gura, iar 
mintea este pe dealuri, eu mă înşel pe mine când 
mă rog. Că Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu 
caută numai buzele şi limba, ci caută mintea şi 
inima. 

Rugăciunea pe care o facem cu gura şi cu 
buzele este bună într-o măsură, căci şi ea are te- 





30 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 





mei în Sfânta Scriptură. Când auzi pe Apostolul 
Pavel că spune aşa: Aduceţi Domnului roada bu- 
zelor voastre, arată rugăciunea gurii pe care o zi- 
cem; sau când auzi în Sfânta Scriptură că zice: Cu 
glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul 
meu către Domnul m-am rugat, se referă la rugă- 
ciunea limbii şi a glasului. Când auzi pe proorocul 
că zice: Și L-am înălțat pe EI cu limba mea, iarăşi 
de rugăciunea gurii vorbeşte; sau: Doamne, auzi 
rugăciunea mea și Strigarea mea Îa tine să vină, 
tot de rugăciunea buzelor vorbeşte. Sau: Auzi, 
Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vede- 
rea ruga mea, iarăşi de rugăciunea gurii vorbeşte 
şi aici Sfânta Scriptură. 

Dar să ştiţi că rugăciunea gurii, după învăță- 
tura dumnezeiescului părinte Grigore de Nissa, 
marele filosof şi fratele marelui Vasile, este gra- 
nița cea mai depărtată a rugăciunii, sau, ca Să în- 
țelegeți mai bine, ea este treapta cea mai de jos 
din scara rugăciunii. Ştii că atunci când te urci pe 
scară, pui piciorul pe cea dintâi treaptă. Dar, cât ai 
de suit! 

Or, scara rugăciunii în urcuşul ei nu are 
sfârşit. Rugăciunea, în creşterea ei, nu are mar- 
gine, pentru că ea se uneşte cu Dumnezeu. Şi pre- 
cum Dumnezeu, fiind nemărginit în sfinţenie 
prin înălțimea însuşirilor Sale, nu are sfârşit în 
bunătate şi în sfințenie, aşa şi rugăciunea, în 
creşterea ei duhovnicească, se înalță şi margine 
nu are! 

Şi nu numai rugăciunea este nemărginită, ci 
şi toate virtuțile care se nasc din Dumnezeu sunt 
nemărginite, tocmai de aceea, că se nasc din 
Dumnezeul nemărginit. Ori credința, ori nădej- 
dea, ori dragostea, ori mila, toate sunt nemărgini- 
te, pentru că ele se nasc dintr-un Dumnezeu care 
nu are margine în bunătate. 

Aşadar, când ne rugăm cu gura, să ştiţi că facem 
bine, căci cu aceasta începe a se învăța omul a se 
ruga. Cu gura începem să învăţăm întâi rugăciunile 
începătoare: „Împărate ceresc“, „Sfinte Dumnezeu- 
le“, „Preasfânta Treime“, „Tatăl nostru“, „Crezul“, 
„Psalmul 50*...;şi-i bine să le învăţăm pe de rost din 
cărți de rugăciune, din Ceaslov şi Psaltire. 

Noi citim rugăciuni cu gura - şi aşa se învață 
rugăciunile - ca şi cum ai fi în clasa întâi. O ia de 
la această rugăciune cu gura şi se ridică omul în 








rm e ici 
rugăciune, până când nu mai este rugăciune, 
până intră în vedere dumnezeiască. Acum, 
vorbind de rugăciune, vom vorbi despre treptele 
rugăciunii, aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinți. 





Treapta a doua 


Când ne rugăm cu limba, cu gura şi cu buze- 
le, suntem în treapta cea mai de jos a rugăciunii. 
Trebuie să trecem cu rugăciunea noastră de la 
limbă şi de la gură, la minte, pentru că sufletul 
nostru are două părți domnitoare, cum arată 
Sfântul loan Damaschin în Dogmatica: mintea şi 
inima. 

Mintea izvorăşte permanent gânduri. Creie- 
rul este unealta raţiunii, iar inima este unealta 
sentimentelor, a simţirilor celor duhovniceşti. Că 
unde simți întâi bucuria, scârba, frica? Nu în 
inimă? Vezi că simţirea sufletului se află în inimă? 

Deci, vreau să vă spun un lucru. Când ne ru- 
găm cu gura, ne aflăm la începutul rugăciunii. Iar, 
dacă eu zic o rugăciune cu gura: „Doamne, lisuse 
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mi- 
ne păcătosul“, sau „Tatăl nostru“, sau „Născătoare 
de Dumnezeu, Fecioară...!“ sau oricare şi, dacă o 
înțeleg şi cu mintea, ea atunci nu se mai cheamă 
rugăciunea gurii, ci trece în altă treaptă, şi anume 
la rugăciunea minții. 





anul VII e nr. 74 


31 


ROST 


REPERE 





Iar, dacă această rugăciune, pe care o zic cu 
gura şi o înțeleg cu mintea, o duc până la simțirea 
inimii - ea a devenit atunci rugăciunea inimii, 
altă treaptă mai înaltă. Deci, auzi ce spune Sfântul 
Apostol Pavel: Vreau mai bine să zici cinci cuvinte 
cu mintea în biserică, decât zece mii de cuvinte cu 
limba. Aţi auzit cu cât este mai înaltă rugăciunea 
minţii decât a limbii? Că preferă apostolul mai 
degrabă să zică cinci cuvinte cu mintea în biseri- 
Că, decât zece mii de cuvinte cu limba; fiindcă, a te 
ruga cu mintea, este rugăciune mult mai înaltă 
decât a limbii. 

Dar rugăciunea minţii este desăvârşită? Nu! 
Rugăciunea minţii de-abia o numesc dumnezeieş- 
tii Părinți jumătate de rugăciune, sau pasăre cu o 
aripă, sau rugăciune cu-n picior, că nici rugăciu- 
nea minții nu-i desăvârşită. Trebuie să ducem 
această rugăciune de la înțelegerea minții la sim- 
țirea inimii. 


Treapta a treia 


Când noi zicem o rugăciune cu limba şi o în- 
țelegem cu mintea şi o simţim cu inima, ea devine 
sferică, rotundă, în mișcarea sufletului nostru. 
Această rugăciune este mult mai desăvârşită şi se 
numeşte rugăciunea inimii. 

Dar o să mă întrebaţi: Rugăciunea inimii este 
cea mai înaltă? Nu! Sunt rugăciuni şi mai înalte 
decât a inimii. Dar Ia rugăciunea inimii, zice 
Sfântul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din 
zece mii. Iar la rugăciunea care-i mai sus decât a 
inimii, de abia ajunge unul din neam în neam, aşa 
de înaltă este rugăciunea care trece peste cea a 
inimii. Şi care sunt treptele mai sus de rugăciunea 
inimii? 


A patra treaptă 


Prima este rugăciunea numită De sine 
mișcătoare. De ce se cheamă așa? Când s-a întărit 
rugăciunea în inimă, adică „Doamne, lisuse Hris- 
toase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine 
păcătosul!“, de la o vreme inima se roagă fără să 
zică limba cuvinte. Este ceea ce spune la „Cânta- 
rea Cântărilor“, în Biblie: Eu dorm și inima mea 
veghează. Ştii cum este atunci rugăciunea noas- 


tră? Aşa cum ai întoarce un ceas şi apoi el merge 
singur. 

În această treaptă ajungi la ceea ce spune 
marele Apostol Pavel: Neîncetat vă rugați (| Tes. 
5,17). Ni s-ar părea că Apostolul Pavel zice aici 
ceva mai presus de puterea noastră. „Cum să mă 
rog neîncetat? Dar eu mănânc. Mă pot ruga când 
mănânc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Mă pot 
ruga?“ Te poți, dacă vrei! 

Omul care a ajuns la rugăciunea de sine miș- 
cătoare, oriunde ar fi, inima lui se roagă perma- 
nent. Dacă-i în avion, dacă-i în tren, dacă-i în fabri- 
că, dacă-i la gară, dacă-i pe drum, dacă doarme, 
inima lui se roagă neîncetat. Această rugăciune, 
când ajunge să fie „de sine mişcătoare“, toată via- 
ța omului este o rugăciune. Orice lucrează pe pă 
mânt, el tot timpul se roagă. 

Apostolii nimic n-au învățat mai presus de 
puterea noastră. Când a zis Apostolul Pavel: Neîa- 
cetat vă rugați, cel ce ajunge la „rugăciunea de 
sine mişcătoare“, împlineşte cuvântul lui. El dacă 
mănâncă, inima lui se roagă, când vorbeşte cu oa- 
menii, are în taină altă gură: gura cea de foc a Du- 
hului Sfânt din inima lui. Cu aceea vorbeşte cu 
Dumnezeu. Este „gura Duhului“, cum o numeşte 
Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a câştigat 
„rugăciunea de sine mişcătoare“, orice-ar face el, 








PE î - PT = ] 
-* y £ 3, Pa p- Sea = aia 














32 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 





inima lui se roagă. Aceasta este a patra treaptă a 
rugăciunii. 


A cincea treaptă 


Este şi o altă treaptă mai înaltă decât aceasta: 
rugăciunea cea văzătoare. Care este aceasta? Ai 
văzut pe Sfântul Antonie cel Mare? De-acolo, din 
muntele lui, din Tebaida, unde era el în Egipt, se 
ducea cu mintea la Sfântul Amonie, alt sihastru 
mare. Acela ieşise din viață şi sufletul lui era dus 
de îngeri la cer. Şi el a început a se închina. Şi l-au 
întrebat călugării: „Părinte, de ce te închini?“ Şi el 
a răspuns: „Fratele nostru Amonie, marele stâlp 
al cerului şi al pământului, se duce Ia cer şi m-am 
închinat sufletului lui“. 

Şi era mare distanța de la Sfântul Antonie pâ- 
nă la muntele lui Amonie, însă Antonie vedea su- 
fletul lui Amonie cum este ridicat de îngeri la ce- 
ruri când a ieşit din trup. Asta înseamnă oameni 
înainte-văzători sau cu minte înainte-văzătoare 
de Dumnezeu! 

Când ajunge omul să fie înainte-văzător de 
Dumnezeu, el are această rugăciune numită „vă- 
zătoare“. Deci, se suie cu mintea aşa de tare, că el 
vede aici unde suntem noi, câţi demoni sunt - că 
sunt mulți - şi câți îngeri sunt. Pe toți îi vede. Şi 
vede pe cel ce şi-a curăţit inima, vede şi gândurile; 
gândurile ce le gândeşte fiecare. Atât de curată 
devine mintea lui, că îţi spune ce gândeşti tu, ce 
gândeşte celălalt. La fiecare le ştie gândurile. Ai 
văzut la Mântuitorul: Știind gândurile cărturari- 
lor și ale fariseilor, a zis: Ce gândiţi rele în inimile 
voastre? Ce este mai uşor a zice? Ridică-te şi ia-ți 
patul tău şi umblă? Sau a zice: iartă-ţi-se păcatele? 
Se uita şi vedea gândurile lor. 

Deci, la măsura aceasta ajunge omul care are 
rugăciunea de sine văzătoare. Ştie gândurile la 
toți care sunt de față. Vede duhurile rele, vede în- 
gerii şi pe toți care se îngrijesc de mântuirea noas- 
tră aici. 


A şasea treaptă 


Dar este şi altă treaptă de rugăciune mai 
înaltă, a şasea: Rugăciunea în extaz sau în uimire. 
Prin aceasta, în vremea rugăciunii, omul se răpeş- 


te cu mintea la cer, faţa lui se face ca focul şi mâi- 
nile şi degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este 
pe pământ cu mintea, ci numai în cer. 


A şaptea treaptă 


Ultima rugăciune, mai înaltă decât cea în ex- 
taz, este: Rugăciunea cea duhovnicească. Aceasta 
este a şaptea. Rugăciunea duhovnicească nici nu 
se mai cheamă rugăciune. Ea, după toți dumneze- 
ieştii Părinți, se cheamă vedere duhovnicească şi 
Împărăție a cerului. La fel zice şi dumnezeiescul 
Părinte Isaac Sirul. 

Deci, rugăciunea duhovnicească este mai 
presus de hotarele rugăciunii. Ea este o fire cu 
Dumnezeu. Asta este ceea ce a văzut marele Apos- 
tol Pavel: Știu pe un om oarecare, care, aCum pais- 
prezece ani, s-a răpit până la al treilea cer şi a 
auzit acolo cuvinte, care nu este cu putință omu- 
lui a le grăi. În trup sau afară din trup, nu ştiu. 
Dumnezeu ştie! 

El nu ştia cum a fost. Că în rugăciunea aceas- 
ta duhovnicească mintea omului nu mai lucrează 
după a sa putere. Ci este luată de puterea Duhului 
Sfânt şi-i dusă în slăvile cereşti şi nu mai poate cu- 
geta ce vrea ea. Mintea omului este dusă la desco- 
periri mari în iad, în cer, unde vrea să-l ducă Du- 
hul sfânt. Şi omul acesta este în mari descoperiri 
şi când vine iar în aşezarea lui, nu ştie dacă a fost 
în trup sau în afară de trup, ca Apostolul Pavel. 

Aceasta este cea mai înaltă rugăciune, de ca- 
re spune dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul că „de 
abia se învredniceşte unul din neam în neam, de 
o descoperire ca aceasta“. Într-o generaţie abia 
dacă se găseşte unul. 


Nu stă în puterea omului să 
urce treptele acestea 


Pentru ce v-am spus despre aceste trepte ale 
rugăciunii? Ea are de toate trei trepte generale: 
Rugăciunea gurii, a minții și a inimii. lar celelalte 
trepte intermediare sunt legate între ele, ca nişte 
cuie la scară când te sui. Un rugător desăvârşit 
trece prin toate aceste trepte de rugăciune cu 
darul lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste 
trepte, nu este în puterea lui. A omului este 





anul VII e nr. 74 


33 


ROST 


REPERE 














numai voința. Să voiască, să se roage lui 
Dumnezeu cum poate, iar a se învrednici de rugă- 
ciuni ca acestea înalte, este numai o lucrare 
dumnezeiască, care depinde de darul lui 
Dumnezeu. 

Deci, în aceste rugăciuni trebuie să se 
unească mintea cu inima. Este o rugăciune a min- 
ţii în inimă şi este o rugăciune a inimii curată. Dar 
să ştiţi că mintea, pogorându-se în inimă, trece 
două vămi sau obstacole, ca să se unească cu ini- 
ma. Care sunt aceste vămi? Întâi este vama închi- 
puirii, a imaginaţiei şi a doua este vama raţiunii 
de la poarta inimii. 

Pogorându-se mintea spre inimă, ea întâl- 
neşte prima vamă, imaginaţia. Ai văzut că stai 
uneori la rugăciune şi apare în mintea ta te miri 
ce. O închipuire, ori cel ce te-a supărat, ori cel ce 
te-a smintit cu o patimă. Şi atunci, la vama imagi- 
naţiei sau a închipuirii, se opreşte mintea noastră 
în vremea rugăciunii, mergând spre inimă. 

Asta este prima staţie. Sfântul Nil Ascetul 
zice în Filocalie: Fericită este mintea aceea care a 
ajuns să se roage lui Hristos, tără imaginaţie, fără 
formă! Mintea Mântuitorului n-a avut imaginaţie, 
spun toți sfinții teologi. Pentru că EI era Noul 
Adam şi a venit să restaureze pe vechiul Adam, 
exact cum a fost în rai. 

Că şi Adam, când a fost creat de Dumnezeu 
în rai, nu avea imaginație, n-avea închipuire. Sa- 


tana a căzut din închipuire, că voia să se facă ase- 
menea cu Dumnezeu, cum zice la Isaia: „Tu ai spus 
în gândul tău: Mă voi sui deasupra norilor, peste 
munții cei de miazănoapte care sunt în ceruri, 
deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu și 
voi fi asemenea cu Cel Preaînalt.“ Şi numai Cât şi- 
a închipuit, l-a dat Dumnezeu pe Lucifer jos din 
cer, pentru că şi-a închipuit să fie asemenea cu EI, 
necunoscând că este zidire. Că Dumnezeu la fă- 
cut numai cu gândirea şi poate să-l surpe într-o 
clipeală. 

Aşa şi Adam, când a căzut, prin gândire a că- 
zut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca un 
Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Şi cum şi-a 
închipuit că va fi ca un Dumnezeu, a căzut prin 
imaginaţie din darurile date şi apoi a fost izgonit 
din rai. De aceea dumnezeieştii părinți numesc 
imaginaţia pod al demonilor. Nici un păcat nu 
trece de la minte la simţire (la inimă) dacă nu şi-l 
închipuie întâi omul cu mintea. 

Deci, în vremea rugăciunii n-ai voie să-ți în- 
chipui nimic. Nici imaginaţii sfinte, nici pe Hristos 
pe Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecăţii. Nimic. 
Că toate imaginaţiile sunt afară de inimă şi dacă 
rămâi să te închini la acestea, nu te închini lui 
Hristos. 

Mintea trebuie să se pogoare în inima, că ini- 
ma este cămara minții. Aceasta-i cămara de care 
spune Hristos: Tu, când te rogi, intră în cămara ta 
şi încuie ușa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns 
şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îți va răs- 
plăti ție Ia arătare. Voi credeţi căci cămara este 
cea din lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după 
literă. 

Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul 
altfel: Trei uși ai de încuiat când te rogi: ușa cea de 
lemn, pentru oameni; ușa buzelor, pentru cuvin- 
te ca să nu grăiești cu nimeni decât cu Dumnezeu; 
și uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu 
mintea în cămara inimii. Că inima este cămara 
minții. 

Auzi ce zice dumnezeiescul Părinte Isaac Si- 
rianul: Omule, pogoară-te cu mintea în cămara 
inimii tale şi atunci ai ajuns în cer. Că şi aceea este 
cămara cerului, a Împărăției cerului. Dar cine ne- 
a spus nouă că Împărăţia cerului este în inima 
noastră? Hristos. N-a spus EI: Împărăția cerului în- 





34 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 





lăuntrul vostru este? Deci, iată că noi avem Împă- 
răția cerului în inima noastră. Şi când ajungem cu 
mintea în inimă, am ajuns la Împărăţia cerurilor. 

Deci, pogorându-se mintea spre inimă în 
vremea rugăciunii, întâlneşte aceste două vămi: 
întâi vama imaginației şi pe urmă vama rațiunii, 
la poarta inimii. Un om înțelept într-o clipeală de 
vreme le trece. 

Legea cea mai scurtă a rugăciunii este să nu- 
ți închipui nimic când te rogi. Că imaginaţiile sunt 
de trei feluri: rele, bune şi sfinte. Să nu primeşti 
nici un fel de imaginaţie. Că dacă te opreşti la 
imaginație, nu poţi intra cu mintea în inimă în 
vremea rugăciunii. Iar aici la vama rațiunii, care-i 
la poarta inimii, întâmpină alte duhuri rele. Să vă 
dau aici o pildă ca să înțelegeți. 


Vama raţiunii 


La vama rațiunii o întâmpină pe mintea 
noastră teologii întunericului şi filosoții iadului 
şi-i dau minții rațiuni duhovniceşti. Mintea noas- 
tră, după mărturia Sfântului Vasile, are însuşirea 
să izvorască veşnic gânduri, bune sau rele. Şi nu-i 
de vină ce izvorăşte. Că ce turnăm întrânsa, moa- 
ra macină. Noi suntem cei ce hotărâm dacă dăm 
drumul la gânduri. 

Stai uneori la rugăciune, în genunchi sau în 
picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o laiţă, că te 
poți ruga şi culcat când eşti bolnav sau bătrân, 
cum zice Sfântul Grigore Sinaitul „Cel bătrân şi 
bolnav, poate sta culcat cu capul pe-o pernă, dacă 
nu poate sta în picioare, numai să se roage“. Dum- 
nezeu nu cere omului poziția trupului, ci a minții 
şi a inimii. În clipa rugăciunii, numai ce vezi că a- 
par nu cuvinte rele, ci din Scriptură, cum a ispitit 
pe Mântuitorul în muntele Carantaniei. Nu la is- 
pitit din Scriptură? Aruncă-Te jos, că scris este: În- 
gerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica 
pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatra picio- 
rul Tău. 

Ai văzut că rolul lor este să te ispitească din 
Scriptură? Aşa face şi cu mintea noastră, când 
vrea să se coboare în inimă la rugăciune. Şi la va- 
ma rațiunii, care-i la poarta inimii, de exemplu îți 
vin în minte aceste cuvinte: Ridicat-ai de la mare 
caii Tăi, tulburând ape multe. Sau: Lipsit-au de la 


mâncare oile, când nu vor fi boii lângă iesle. 

Ce este asta, că-i din Scriptură, nu? Cine sunt 
boii? Care sunt oile? Ce înțeles au astea? Şi îndată 
te duce cu mintea Ia tâlcuirea Sfântului Maxim: 
Boii raţionali - că-s mai mari boii decât oile - sunt 
Apostolii, episcopii şi preoții, Biserica povăţuitoa- 
re, ierarhia. Ce sunt oile? Biserica ascultătoare, 
poporul de jos. De câte ori nu a numit Hristos po- 
porul de jos oi? Oi cuvântătoare! 

Ce este ieslea din care se hrănesc şi boii şi 
oile? Biserica lui Hristos. Că şi Biserica povăţui- 
toare şi cea ascultătoare se hrănesc cu Preacura- 
tele Taine, cu învățăturile Sfinţilor Părinți, a Sfin- 
telor Scripturi celor vechi şi noi şi cu toate dog- 
mele, cu toate tâlcuirile Evangheliei. De unde toa- 
te astea? Din această iesle care este Biserica. 

Dar ce zice Duhul Sfânt aici? Lipsit-au de la 
mâncare oile, când nu vor fi boii lângă iesle. 
Adică o să lipsească poporul lui Hristos din Bise- 
rică, când n-or să fie păstorii lângă Biserică. Că 
boii, în chip rațional, sunt păstorii Bisericii. Şi iată 
ce raţiuni adevărate şi înalte, ne vin în vremea ru- 
găciunii! Dar vrăjmaşul nu se supără de asta, 
când vede că tu raţionezi. El se bucură. Bine că 
teologhiseşti, când te rogi! 

Fraţilor, n-au ce căuta astea în vremea rugă- 
ciunii! Sfântul loan Gura de Aur spune: „Tu, când 
te rogi, nu teologhisi, că eşti batjocorit de de- 
moni!“ Când te rogi trebuie să ai mintea înfrântă 
şi smerită, durerea inimii pentru păcate şi smere- 
nie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul min- 
ților raționale din cer şi de pe pământ. 

Deci, nu este voie, în vremea rugăciunii, nici 
să teologhiseşti. Pentru că a sta de vorbă cu nişte 
rațiuni duhovniceşti în vremea rugăciunii, chiar 
de-ar fi din Sfânta Scriptură, nu ne rugăm, ci teo- 
loghisim. Adică înseamnă să cugetăm ceva la cu- 
vintele Scripturii. Fiindcă această vamă a raţiunii 
este la poarta inimii, n-ai voie să vorbeşti în vre- 
mea rugăciunii nici un cuvânt din Scriptură. Ci, te 
coboară în inimă cu rugăciunea de-un singur 
gând. Adică gândind numai la numele Domnului 
nostru lisus Hristos. 

Deci cu această rațiune ne coborâm în inimă, 
zicând aşa: „Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui 
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (sau 
păcătoasa)“. Cu altă rațiune n-ai ce căuta. După 





anul VII e nr. 74 


35 


ROST 


REPERE 





cum v-am spus mai sus, la vama imaginaţiei, că 
nici o imaginaţie cât de sfântă ar fi, nu este în ini- 
mă ci afară de inimă şi trage mintea noastră din 
inimă afară. Aşa şi rațiunile acestea. 


La rugăciune, roagă-te, 
nu teologhisi! 


Că diavolul, numit teologul întunericului şi 
filosoful iadului, are scop să-i dea minţii noastre 
de teologhisit. Şi el îţi aduce la rugăciune toată 
Scriptura, dacă vrei - că el este teolog vechi - şi o 
ştie pe de rost. Numai să nu te rogi! El ştie că rugă- 
ciunea îl arde. 

De aceea îţi aduce texte şi de la Apostol şi din 
Evanghelie, din predicile pe care le-ai auzit în bi- 
serică, din cazanie. Tu stai la rugăciune iar dia- 
volul îţi aduce lucruri mari şi rațiuni duhovniceşti 
foarte înalte. Atunci, tu capeţi o trufie duhovni- 
cească: „De aceea îmi vin mie acum cuvintele as- 
tea aşa de înalte, că eu mă rog lui Dumnezeu!“ Și 
el râde cu gura până la urechi! Tu nu te rogi atun- 
ci, teologhiseşti. Mântuitorul îţi spune să te rogi: 
Voi nu vorbiţi multe ca fățarnicii, cărora li se pare 
că întru multe vorbe îi aude Dumnezeu! 


Hristos cere de la noi rugăciunea „monolo- 
ghie“, adică de-un singur cuvânt, de-un singur 
gând. Ai văzut canaaneanca? Mergea după Hris- 
tos şi striga cu câteva cuvinte: Iisuse, Fiul lui Da- 
vid, miluieşte-mă! şi Fiul lui David, miluieşte-mă! 
Dar striga din inimă. Ea nu s-a rugat mult, s-a ru- 
gat cu un singur cuvânt, dar îl zicea din inimă, pâ- 
nă a biruit bunătatea lui Dumnezeu să zică: 0! fe- 
meie, mare este credinţa ta! 

Aşa şi noi, în vremea rugăciunii, mai ales a 
rugăciunii inimii, când vrem să pogorâm mintea 
în inimă, aşa să ne rugăm, cu un singur gând. Că 
dacă părăseşti teologia asta în vremea rugăciunii, 
cu ajutorul lui Dumnezeu, îndată mintea intră în 
inimă. 

Cămara minţii este inima. Când auzi în 
Evanghelie Tu, când te rogi, intră în cămara ta, să 
ştii că-i vorba de intrarea minții în inimă. Pentru 
că acolo este Hristos de la Botez; acolo stă 
mireasa cu mirele şi se uneşte, adică sufletul nos- 
tru se uneşte cu Hristos în inimă. 

Deci, îndată ce mintea a intrat în inimă, ai un 
semn firesc. Începe ca un cui de foc şi se încălzeş- 
te inima de la centru. Apoi se încălzeşte toată, pe 
urmă pieptul, coloana vertebrală, tot corpul şi în- 

















anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 





cep a curge sudori cu mare putere, iar ochii încep 
a vărsa lacrimi calde de pocăință cu mare foc. 
Asta-i rugăciune de foc. 

Ce s-a întâmplat acolo? S-a întâlnit Mirele cu 
mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Această unire 
duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu. 
Este ceea ce spune Apostolul: Cela ce se lipește de 
desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de 
Domnul, un duh este cu EL. Această unire şi lipire de 
Dumnezeu în inimă, prin lisus Hristos, aduce mare 
dulceată duhovnicească şi mare căldură. 

Dar nu-i temelia lucrării, nici dulceaţa, nici 
căldura cea din inimă. Temelia lucrării este zdro- 
birea inimii, căința, durerea inimii pentru păcate 
şi lacrimile de pocăință care se varsă atunci. În 
starea aceasta sufletul nostru are atâta fericire, 
atâta uşurare, atâta căldură şi dulceaţă duhovni- 
cească, încât, după ce se trezeşte din starea aceas- 
ta de unire cu lisus Hristos în inimă, el nu poate 
spune trei cuvinte. 

Ce minute fericite, ce dulceaţă, ce bucurie a 
avut în inima Sa! Şi dacă în starea aceasta ar sta 
un lucrător al rugăciunii un ceas sau două - cu 
mintea pogorâtă în inimă, adică să se unească 
mintea cu inima - când s-ar trezi, o săptămână sau 
doua în inima lui nu mai poate intra nici un gând 
din lumea aceasta! Cerul inimii lui atât se curăţă, 
încât rămâne văzduhul inimii plin de lucrarea 
Duhului Sfânt. O inimă fericită care s-a adăpat cu 
lacrimi de pocăință şi cu mare dragoste din uni- 
rea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovnicească care 
nu se poate descrie cu limba! 

Deci, aceasta-i rugăciunea inimii, de care v- 
am spus mai sus, la care de abia se învredniceşte 
unul la zece mii! Aşa-i de înaltă. Iar de rugăciunea 
cea duhovnicească, de care v-am amintit în pri- 
mul cuvânt, de abia unul din neam în neam. 


Neștiinţa este orbirea 
sufletului 


O să mă întrebaţi: „Dar noi, părinte, ce fa- 
cem, majoritatea lumii, care nu ştim această teh- 
nică şi această filosofie de rugăciune înaltă? Noi 
ne pierdem?“ Nu! Dar fiindcă a venit cuvântul de- 
spre rugăciune, v-am arătat care este rugăciunea 
cea adevărată. Nu înseamnă că, dacă eu nu mă 








pe ds 
AF = a ] si 
rog, nici să nu spun Ia altul. Nici eu nu m-am rugat 
aşa, de când sunt! Dar nu înseamnă să nu ştim. Că 
neştiința este orbirea sufletului. 

Dar ştii ce face dracul mândriei şi al nesimţi- 
rii? Dacă noi avem o lacrimă la rugăciune, ştii ce 
zice? „Amu te-ai rugat straşnic!“ Ehei! Şi cât îi de 
acolo până la rugăciunea cea curată! Cât îi de de- 
parte cerul de pământ! V-am spus că rugăciunea 
în creşterea ei n-are limită. Pentru că se uneşte cu 
Dumnezeu. N-are margine. 

Aceea înseamnă rugăciune, cum zicea unul 
din Pateric: „Am poruncit minţii mele să se ridice 
trei zile în ceruri! Să nu se pogoare de acolo trei 
zile“. Aceia-i rugăciune! Sau cum s-a rugat un bă- 
trân din pustia scetică. Acesta, venind un frate la 
dânsul, l-a întrebat: 

- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face 
lumea? 

- Părinte, îi mare secetă; a răspuns fratele. 

-Da' de ce nu vă rugați? a zis bătrânul. 

- Ba ne rugăm, părinte! Au scos şi sfintele 
moaşte şi icoanele, au venit preoți, au făcut Sfân- 
tul Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune 
mare. Se roagă şi tot nu plouă! Dar bătrânul a zis: 

- Arătat este că nu vă rugați! Bătrânul ştia 
adevărata rugăciune. 

- Ba ne rugăm, părinte! stăruia fratele. 

- Fiule, dacă-i aşa, hai să ne rugăm oleacă! - 





anul VII e nr. 74 


37 


ROST 


REPERE 





ca să-i arate care-i adevărata rugăciune. A ridicat 
bătrânul mâinile în sus şi s-au făcut degetele lui ca 
zece făclii de foc şi faţa lui ca soarele. Şi nu le-a 
lăsat în jos timp de un ceas. Şi în timpul ăsta, cum 
era senin şi secetă, au venit nori, s-au îngroşat no- 
rii, au început tunete şi fulgere şi a plouat aşa de 
tare, în jurul lor şi-n tot Egiptul, încât a strigat fra- 
tele: - Părinte, părinte, coboară mâinile în jos că 
mă îneacă apa! Şi atunci părintele, când a coborât 
mâinile, i s-a făcut faţa lui iarăşi ca mai înainte. 

Ai auzit care-i adevărata rugăciune? Aşa, să 
ne rugăm şi noi! S-au rugat mii şi mii; şi preoți şi 
arhierei şi popor şi n-o plouat. Şi s-a rugat unul, 
dar s-a rugat cum trebuie. Într-un ceas a coborât 
şi ploaia, şi norii, şi toate. Cu această rugăciune, 
Ilie a descuiat cerul, care era încuiat de trei ani şi 
şase luni. Asta-i rugăciune în extaz sau în uimire. 

Şi aşa, când ne rugăm, să ştim că suntem de- 
parte de rugăciune, atâta vreme cât mintea noas- 
tră este la cele de jos şi-i necurată. Dar nu trebuie 
să deznădăjduim, pentru că Dumnezeu ştie nepu- 
tința noastră. Și de multe ori unul se roagă, săra- 
cul, amărât de vreun necaz şi nu are nici când zice 
în ceasul acela rugăciune din Ceaslov sau din 
Psaltire. Zice şi el ceva: „Doamne, miluieşte-mă! 
Doamne, iartă-mă!“ Dar zice din toată inima. 

Când mintea lui pătrunde în inimă, nici nu 
se mai poate ruga cu rugăciune lungă. Numai atâ- 
ta zice: „Miluieşte-mă, Doamne!“, sau „Mila mea!“, 
sau „Îndurarea mea!“, sau „Dumnezeul meu!“ 
Deci, când s-a coborât mintea în inimă sau a intrat 
în cămara inimii, atâta zice: „Lisuse al meu! lisuse 
al meu!“. Pentru că inima atunci se închide şi se 
deschide repede. Inima înghite pe isus şi lisus, 
inima! 

Atunci nu mai este timp de vorbă, că el stă în 
fața Mântuitorului şi se teme să zică cuvinte lungi, 
pentru că pierde atenţia. Că atenţia este puterea 
rugăciunii din faţa Mântuitorului. Şi atunci zice 
numai câte un cuvânt: „lisuse al meu!“. Dar în 
acel „lisuse al meu!“, atâtea lacrimi se varsă şi atâ- 
ta dragoste dumnezeiască, încât omul se face tot 
ca focul în vremea rugăciunii. 

De aceea, când ne rugăm să zicem cum pu- 
tem. Sfântul Macarie ştia că nu ştim să ne rugăm, 
dar ne dă un sfat: „Omule, eu ştiu că tu nu ştii să 
te rogi!“ — el ştia ce înseamnă rugăciunea, că era 


mare stâlp al Ortodoxiei - „dar îţi dau un sfat: 
Roagă-te cum poți tu! Dar roagă-te adeseori!“ Că 
din deasa rugăciune omul începe a se învăţa ru- 
găciunea adevărata. 

Iar Sfântul loan Scărarul zice: „Dar ce? Vom 
părăsi rugaciunea cea de cantitate?“ că rugăciu- 
nea de cantitate este cea pe care o facem multă, 
dar fără să fim cu mintea în inimă şi fără să fim cu 
privirea minții la Dumnezeu. „N-o părăsim!“. Că 
rugăciunea dintâi este pricina celei de a doua. 
Cantitatea naşte calitatea. 

Este o vorbă țărănească: „Exerciţiul face pre- 
mianți!“ Roagă-te mereu! Apostolul spune: Ruga- 
ți-vă neîncetat! Noi, rugându-ne aşa, neputincioşi 
şi răspândiţi, cum putem noi, Dumnezeu, văzând 
sufletul nostru că vrea să se roage cât de cât, îi dă 
câteva minute de rugăciune curată. 

Şi atunci el începe să se roage cu lacrimi, cu 
foc mare. Însă rugăciunea aceea, chiar dacă du- 
rează câteva minute, acele câteva minute de rugă- 
ciune cu mintea în inimă sunt mai puternice de- 
cât dacă ai sta o lună de zile în rugăciune, citind la 
Psaltire sau din Ceaslov. Aşa de mare putere are. 
Şi atunci, creştinul, gustând din dulceața rugăciu- 
nii celei curate, zice: „Ehei! asta-i rugăciune!“ Dar 
această gustare din rugăciunea curată, din rugă- 
ciunea harică, nu vine la cheremul nostru, când 
vrem noi. Vine când vrea Dumnezeu să miluiască 
sufletul nostru. 


Roagă-te cum poţi, 
dar roagă-te des 


Auzi ce spune Sfântul Isaac Sirianul? Semn al 
milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugăciune. 
Când vedem că ne cercetează Dumnezeu cu lacri- 
mi multe la rugăciune este semn că mila lui Dum- 
nezeu s-a atins de ochii tăi şi vrea, prin aceste a- 
crimi de pocăință şi de dragoste mare, să te cure- 
țe pe tine, să te lumineze, să te spele de păcate şi 
să-ți arate ție care-i adevărata rugăciune. 

Deci, noi suntem datori să ne rugăm cum 
ştim noi, cum putem, începând cu rugăciunile în- 
cepătoare: „Împărate ceresc“, „Sfinte Dumnezeu- 
le“, „Preasfântă Treime“, „Tatăl nostru“, „Crezul“ 
şi celelalte. Ne rugăm cum putem, dar să ne ru- 
găm adeseori. 





38 


anul VII e nr. 74 


REPERE 


ROST 





Că auzi ce spun Sfinții Părinţi? Sfântul 'Teo- 
fan Zăvorâtul, este o mărturie preaîndreptăţită să 
vă spună: Cela ce se roagă des, însăşi rugăciunea 
i se face lui cel mai mare dascăl al rugăciunii. În- 
săşi rugăciunea îl poate învăţa să se suie de la 
treptele cele mai de jos ale rugăciunii, până la 
treptele cele mai înalte şi până la extaz şi până la 
rugăciunea duhovnicească“. Deci rugăciunea îi 
învăţa pe sfinţi să se roage, pentru că ei totdeau- 
na se rugau. 

De aceea Apostolul spune: Nefncetat vă ru- 
ați! Adică, oricând. Eşti acasă, eşti pe drum, eşti 
în chilia ta, eşti la lucru, oriunde, tu înalță mintea 
către Dumnezeu. Şi zi cum poți, dar zi mereu! 
Orice rugăciune-i bună, dacă o zici cu frica lui 
Dumnezeu şi cu atenţie. 

Să nu căutăm noi trepte de rugăciune înaltă, 
că aceasta-i mândrie! Noi ne rugăm cum putem, 
iar Dumnezeu, văzând că sufletul se chinuieşte să 
se înveţe a se ruga, când ştie darul Lui, îl învredni- 
ceşte de momente de rugăciune curată. 

Şi atunci, acela caută însingurare, să fie nu- 
mai cu Dumnezeu. Cum spune dumnezeiescul 


x 








loan Scărarul: Cela ce pe dulceața rugăciunii o a 
aflat, pururea voiește să fie singur. Şi Sfântul 
Isaac Sirianul zice: Cela ce pe dulceaţa rugăciunii 
o a aflat, va fugi de gloate ca un asin sălbatic! El 
vrea să rămână în dulceaţa aceea şi în vorbirea cu 
Dumnezeu oricând. Şi vorbăria şi treburile şi alte- 
le îl sustrag de la rugaciune, dar lui îi pare rău. 

Este foarte greu să ajungă omul să se roage 
în aşa fel, ca să nu-l tragă înapoi zgomotul şi vede- 
rea multora şi auzirea despre atâtea lucruri. Ru- 
găciunea desăvârşită puțini oameni o dobândesc. 

Este o însingurare în sine, în inimă, şi o însin- 
gurare dinafară. Însingurarea dinafară: Eu mă 
duc în pădure şi stau într-un bordei, într-o colibă, 
undeva; într-o peştera, şi mă rog. Şi aceasta ajută 
mult rugăciunii. Dar dacă nu vei avea însingura- 
rea în sine, nu-ți ajută. Poţi să fii acolo şi să nălu- 
ceşti cu mintea toate oraşele şi tot Bucureştiul şi 
toate târgurile. Degeaba ai fugit cu trupul în pus- 
tie, căci cu mintea n-ai fugit în pustie. Ori, călugăr 
ce înseamnă? Spune Sfântul loan Scărarul: Cel ce 
stă cu mintea sa afară de lume şi deapururea se 
roagă lui Dumnezeu. Acela este călugăr! 








anul VII e nr. 74 


39 


REPERE 





Dumnezeu nu cere să ieşim noi numai cu tru- 
pul din lume şi să fugim în pădure; ci cu mintea să 
ieşim din lume. Aş putea să stau în zgomotul lu- 
mii, cum făcea Sfântul Teodosie, începătorul vie- 
ţii de obşte, dar îl vedeau rugându-se ca un stâlp 
de foc în mijlocul lumii. El avea la trapeză câte trei 
mii de săraci pe zi şi el le slujea la masă. Şi-l vedeai 
în mijlocul lumii, că în cea mai mare pustie, că era 
desăvârşit. El nu mai auzea şi nu mai privea la ce- 
le din lumea asta, ci numai la cele de sus. Dar a ce- 
lor desăvârşiți este aceasta. 

Iar noi, care avem nevoie să ne învăţăm ru- 
găciunea, avem nevoie de o însingurare în noi 
mai întâi. Te închizi între patru pereţi ai casei tale 
şi te poţi însingura. Ai închis uşa şi intri în cămara 
inimii. De abia acolo te poţi ascunde să te rogi lui 
Dumnezeu în ascuns. 

Sfântul Simeon Noul Teolog spune: Mintea 
nu se poate ascunde nicăieri între zidiri! Poţi să te 
duci tu şi-n pustie, poţi să te duci şi între stânci, 
poţi să te duci oriunde, nu o poți ascunde între 
zidiri. Cel mai adânc loc unde poţi ascunde min- 
tea de lume este cămara ei - inima! Numai în ini- 
mă o poţi ascunde, că acolo stă de vorbă cu lisus, 
cu Mirele Cuvântul, pe care Îl ai de la Botez. 

Acolo dacă o ascunzi, mintea trebuie să intre 
în inimă, mută, surdă şi oarbă. Să nu mai vorbeas- 
Că, să nu mai audă nimic şi să nu mai vadă nimic 
din lumea asta. Ci numai pe lisus să-L vadă şi să se 
lipească şi cu EI să se unească în Duhul Sfânt. Aco- 
lo în inimă, Mirele cu mireasa! Sufletele noastre 
sunt miresele lui Hristos cum spune Sfântul Apos- 
tol Pavel: V-am logodit pe voi mireasa unui Mire 
fără de moarte şi tare mi-e trică de voi să nu se po- 
ticnească inimile voastre, precum a Evei de sata- 
na. N-a spus mintea, ci inimile, că a ştiut că adevă- 
rata unire a sufletului nostru cu Hristos se face în 
inimă, nu în altă parte. 

Iar dacă noi ne rugăm cum putem, să ne ru- 
găm adesea, că harul este maică de obşte la fieca- 
re. Ai văzut o mamă bună cu copilul cel mic al ei? 
Dacă vede că nu ştie să meargă pe picioruşe, îl la- 
să oleacă să meargă şi el îndată cade jos şi începe 
a plânge că el îi cu picioarele plăpânde şi nu poa- 
te merge. Şi îndată mama îl ridică: „Stai, hai să te 
învăţ“. Şi-l ia de mână, îl mai duce oleacă, iar îl la- 
să. Ca să se înveţe a merge. Aşa face harul cu noi 














Le = ci = 
în vremea rugăciunii, când nu ştim să ne rugăm. 

Când vine harul la tine, simţi o rugăciune cu- 
rată; simţi o rugăciune a minţii, a inimii. Şi pe ur- 
mă, când te lasă Duhul Sfânt, din cauza mândriei 
şi a leneviei, iar cazi jos, iar mintea se duce Ia lu- 
me, la tulburare. Apoi iar te ridică, până ce te în- 
veți să mergi pe acest drum şi să te ţii pe picioare- 
le tale. Și aşa, văzând Dumnezeu că sufletul tău 
vrea să se roage, îl introduce încet-încet pe trepte- 
le rugăciunii. Şi când a învățat el să se roage, nu-i 
mai trebuie să-l ducă nimeni de mână. EI ştie că 
adevărata rugăciune o găseşte în inima sa, unin- 
du-se cu lisus Hristos. 

Deci se cade să ne rugăm cum putem. Uneori 
cu gura, alteori cu mintea, alteori cu inima, alte- 
ori mai presus de rugăciunea inimii. Cine se va în- 
vrednici de celelalte trepte ale rugăciunii, cum 
v-am spus - de sine mişcătoare, văzătoare, ru- 
găciunea în extaz, în uimire, până la rugăciunea 
cea duhovnicească - are mare dar de la Dumne- 
zeu; dar nu ştiu dacă din neamul nostru de azi 
ajunge cineva. Numai Dumnezeu ştie pe unul ca 
acela. Poate se găseşte undeva în vreo peşteră 
ascunsă, prin munţi pe undeva sau cine ştie, că 
numai Domnul ştie. Acela-i stâlp de foc! Acela, 
când se roagă, se face ca bătrânul din Pateric, 
stâlp de foc! 





40 


anul VII e nr. 74 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Politica externă după ureche sau 


Scene din Estul 


Sălbatic 


Paul Nistor 





clar, există un defazaj major al decenţei 

politice între Est şi Vest. Estul se face că 

pricepe, copie forma dar deturnează fon- 
dul. Mimează înțelegerea regulilor civilizate ale 
relaţiilor internaţionale dar, uneori chiar imediat 
după ce sunt semnate tratate, înțelegeri şi acor- 
duri, se gândeşte cum să folosească un text fără 
echivoc pentru meschinării mărunte. 

Departe de noi practicarea unei admiraţii ne- 
limitate față de Occident. Îi cunoaştem atât virtu- 
țile, cât şi slăbiciunile şi păstrăm un respect reţinut 
faţă de „ceilalţi“. Dar sunt detalii care pentru ei sunt 
„sacre“ şi cuvântul dat e o onoare internațională şi 
o responsabilitate față de proprii cetățeni. 

În Est, totul se relativizează. Promisiunile se 
pierd în timp, detaliile se pot schimba, regulile 
sunt interpretabile. Când e semnat un document 
internațional, putem fi siguri că în spatele acestu- 
ia mai există şi câteva strategii de deturnare a 
conţinutului. Afli că ai luptat pentru ceva şi, de 
fapt, primeşti o surpriză care nu mai seamănă de- 
loc cu ideea inițială. 

România e un Est occidentalizat şi, de aceea, 
se află pe undeva pe la mijlocul acestei scale a mi- 
metismului. Ea nici nu driblează totalmente trata- 
tele, dar nici nu le respectă cu sfințenie. E doar un 
actor internațional în marş, care ne face să spe- 
răm că vreodată va fi şi pe calea cea bună. Bucu- 
reştiul poate semna pentru baze americane la țăr- 
mul mării. Iniţial ni se spune cum ele vor fi utili- 
zate pentru apărarea şi extinderea democraţiei în 
lume, dar peste o vreme aflăm că sunt gazde pen- 
tru închisorile zburătoare ale CIA. Bucureştiul se 
zbate, apoi, pentru bogăţiile platoului continen- 
tal din Marea Neagră şi triumful de la Haga entu- 
ziasmează o naţiune întreagă. Abia mai târziu 
suntem informaţi, realist şi cinic, cu ce ne-am 


ales: cu un document internaţional care recu- 
noaşte încă o dată proprietatea ucraineană asu- 
pra insulei Şerpilor şi cu un contract umilitor, de 
care profită doar Sterling Resources. 

Mai la Est de noi, Ucraina ridică la rangul de 
mare artă tehnica minciunii internaţionale. Şi fo- 
loseşte un limbaj dublu față de România, un lim- 
baj de neacceptat pe scena europeană. În 1997, 
Kievul şi Bucureştiul cădeau de acord cu acel cele- 
bru tratat, promițând linişte, detensionarea rela- 
țiilor şi colaborare amicală în nordul Mării Negre. 
De fapt, Ucraina dorea să i se recunoască rapid 
frontierele foste sovietice şi, pentru aceasta, pro- 
mitea unele mici sacrificii (care au rămas doar 
pur teoretice). Guvernanţii români au sperat în 
politica „teritorii contra protecţie a minorității“, 




















anul VII e nr. 74 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





socotind (bine sau rău...) că e mai realist să conso- 
lidezi identitatea românească din Bucovina de 
Nord şi Sudul Basarabiei decât să vânezi iluzii de- 
spre graniţe pierdute. După ani, ne-am trezit însă 
cu o politică dură şi agresivă a Kievului la adresa 
românilor, cetăţeni ucraineni. Acele promisiuni 
frumoase din tratat, fireşte, erau interpretabile, 
şi nu puteau avea acoperire în practică. 

Acum, Kievul reia povestea, semn că nu a în- 
văţat nimic în 12 ani. Ucrainenii au fost de acord 
cu procesul de la Haga, angajându-se la respecta- 
rea verdictului final. Normal, şi-au rezervat drep- 
tul a isterii interne în legătură cu acest subiect, 
atât în ultimii ani cât şi după anunţarea deciziei 
Curţii Internaționale. Cum la ei politica externă e 
doar o prelungire exotică a nebuloasei politici in- 
terne, ministrul care a patronat „eşecul“ a deve- 
nitun paria iar România, în ochii lor, şi-a desăvâr- 
şit profilul de inamic perfid, care loveşte pe la 
spate mândrul stat ucrainean. 

Şi, culmea tupeului, după ce ucrainenii con- 
struiesc o rețea de spionaj la noi, după ce ne ex- 
pulzează gratuit diplomaţii, tot ei ne acuză că ali- 
mentăm tendinţele secesioniste din societatea 
lor. Astfel încât, deşi aproape două decenii s-a 
menţinut cu consecvență într-o politică grobiană 
de vecinătate, Kievul plusează cu aceeaşi bădăra- 
nie şi în prezent, la orice chestiune minoră care 
îi crează iluzia afectării orgoliului naţional. 

Vitali Kulik, director al Centrului de studii 
privind societatea civilă, din Kiev, şi-a dat cu păre- 
rea public pe seama acestor aberaţii, ducând mai 
departe absurditatea gândirii ucrainene. Pentru 
a sublinia inocența țării sale, el a scos în relief 
pretinsele intenţii răuvoitoare ale Bucureştiului, 
care şi-ar dori să denigreze pe ucraineni, cu ideea 
de spionaj, între țările NATO. Apoi, a scos din jo- 
benul său de iluzionist o explicaţie cu adevărat 
fantasmagorică: „toate acestea au legătură cu in- 
teresele economice din zona Dunării, România 
intenţionând să construiască mai multe porturi 
pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, care urmează 
să fie adâncit, în pofida standardelor de mediu 
stabilite la nivel internațional.“ Cine n-a văzut 
vreodată canalul Dunăre-Marea Neagră e liber să- 
şi imagineze că acolo se poate construi un port 
mare cât Rotterdamul... 


Conform standardelor lumii civilizate, aces- 
te detalii ne arată că statul ucrainean e încă în sta- 
diul politic al primitivismului agresiv. Lui îi este 
străină ideea de negociere internaţională, de bu- 
nă vecinătate şi înțelegere, de compromis pentru 
binele Europei. În plin secol XXI, Ucraina se mai 
crede o tânără republică, firavă dar cu apucături 
sovietice, care trebuie să-şi formuleze prin forță o 
identitate naţională distinctă şi respectată, în es- 
tul european. Încă mai crede că prin naționalism 
orgolios va dezvolta conştiinţa identitară a pro- 
priilor cetăţeni şi încă mai derulează o strategie 
falsă, de tip sovietic, în care permanentizarea 
unui pericol extern, artificial construit, poate 
conduce la unitatea internă. Kievul, aşadar, nu a 
învăţat lecţia Europei civilizate. EI îşi acuză veci- 
nii ( Polonia, România, Rusia) permanent, naşte 
conflicte ipotetice şi doreşte să obţină docilitate a 
propriilor cetățeni, nu derulând politici de bunăs- 
tare în interior, ci uzând de nelinişti internaționa- 
le şi, precum în Evul Mediu întunecat, de mitul 
străinului perfid. 

Pe acest bun vecin, Bucureştiul se angajează 
să-l sprijine pe drumul către NATO şi Europa uni- 
tă. Acestui barbar din Est, guvernanţii noştri îi 
declară o infinită înțelegere. Se vorbeşte, în mod 
absurd, despre valori comune, despre detalii 
care ne leagă, despre bună vecinătate. Noi sun- 
tem îngăduitori cu ei dar primim doar semne 
brutale de lipsă de respect şi permanente 
provocări agresive. Dacă România şi Bulgaria, cu 
păcatele lor cronice, au intrat totuşi în struc- 
turile euro-atlantice, acest tip de greşeală nu tre- 
buie continuată sinucigaş şi cu alte state din Est. 
Poate fi mai înțelept să nu încurajăm mitocănia 
şi furia în relaţiile internaționale, şi să ţinem în 
afara lumii civilizate țările care plutesc încă în 
primitivism politic sau care sunt în proximitatea 
etichetei de state eşuate. 

Fireşte, ne-am dori un vecin credibil la Est, cu 
care să putem colabora paşnic şi cu care să comu- 
nicăm în aceeaşi termeni ai decenţei europene. 
Dar mai degrabă rămânând fermi înaintea tupe- 
ului actualilor guvernanţi ucraineni vom permite 
societăţii vecine să-şi remodeleze clasa politică. 
Avem nevoie de o Ucraină democratică şi nu de 
una sovietică - un elefant puternic, dar furios şi 





42 


anul VII e nr. 74 


POLITICA, LA DESCUSUT 








imprevizibil, căruia îi face plăcere să dea iama prin 
vecinii mai mici, mai paşnici şi mai echilibraţi. 
Însă, e greşit să fie tolerate activități de spio- 
naj pe teritoriul românesc, tocmai din partea cui- 
va căruia îi acordăm ajutorul pentru intrarea în 
NATO. Şi, stupoare, tot ucrainenii s-au simţit jig- 
niţi, tot ei au fost nemulțumiți şi ne-au întors, 
„echitabil“, expulzarea de diplomaţi. În acest con- 
text, răcirea relaţiilor cu Ucraina nu e neapărat bi- 
nevenită, dar e necesară. Într-un fel, trebuie să le 
arătăm şi lor cum vestita teorie a păcii democrati- 
ce (dispariţia stărilor conflictuale între statele cu 
regimuri democratice) trebuie aplicată cu fran- 
cheţe şi nu doar utilizată retoric, pentru obţine- 
rea de favoruri nemeritate în plan internaţional. 
E destul că Bucureştiul s-a abținut cât a putut de 
mult înaintea actului inamical şi agresiv al săpării 





canalului Bâstroe. Nu avem cum să ne prefacem 
la infinit că ne învecinăm la nord şi est cu un 
amic generos şi altruist. Tocmai pentru a da o lec- 
ție europeană celor de la Kiev, guvernul român ar 
trebui să practice mai des mândria şi fermitatea 
corectă în relaţiile bilaterale. 

Şi cum viitorul e întotdeauna imprevizibil, 
ne întrebăm ce surprize mai pregăteşte Ucraina 
României în delimitarea concretă a platoului con- 
tinental, în alte chestiuni de frontieră, precum şi 
pe linia drepturilor minorităţilor. Şi spunem asta 
îngrijoraţi, deoarece, în ultimul timp, României i 
s-a construit, obsesiv, prin media ucrainiană, o 
imagine nemeritat de perfidă. Dacă şi Bucureştiul 
e vecinul care coace permanent conspirații estice, 
atunci Kievul, în iluzia sa, se poate autointitula 
democrație perfectă dar neînțeleasă de europeni. 





anul VII e nr. 74 


43 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centură 


România ca o pradă 





Viorel Patrichi 


are ce mai reprezintă statul pentru cei 
Q care fură de rup? Are rost să ne mai între- 

băm? Toţi am primit răspunsul de la un 
om de afaceri. „Statul este un pachet de legi care 
generează instituţii care trebuie să fie puternice. 
În momentul în care instituţiile statului sunt pu- 
ternice, atunci suspiciunea de fraudă, care pla- 
nează asupra tuturor şi a toate, începe să se es- 
tompeze. O instituție puternică spulberă suspiciu- 
nea. Istoria ne arată că rezerva de cadre a partide- 
lor nu este pregătită. Aşa că apelează în exterior. 
Lista de oameni ai lui Vântu în structurile publice 
are în jur de 150 de nume. Și nu e vorba de Liviu 
Mihaiu. Aţi uitat de Traian Ungureanu, Sever 
Voinescu, Cătălin Avramescu. Şi oameni pe care 
nu-i cunosc. Au lucrat în structuri private. Enun- 
țat de anumiţi domni, cuvântul «mogul» are cono- 
taţii negative, fără nici o legătură cu realitatea. Es- 
te un cuvânt ca oricare altul, care vrea să defi- 
nească un grup de ticăloşi. Eu mă consider un om 
de afaceri. Oamenii de afaceri pot încerca să-şi 
planteze oamenii în structuri-cheie ale statului. 
Nu am oameni în structurile statului. Pentru mi- 
ne ar fi mai uşor să cumpăr unul din structură, de- 
cât să-l plasez acolo, dacă aş vrea să fac astfel de 
lucruri... Dacă statul este incapabil să-şi protejeze 
resursele, este treaba statului. Omul de afaceri în- 
cearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să- lege. 
Întăriţi-vă statul!“, a recomandat Sorin Ovidiu 
Vântu. Aici ar trebui să intervină oamenii politici. 
Dacă am avea. Doar prin ei ne putem construi sta- 
tul şi, indirect, ţara. Altfel, eforturile oamenilor 
obişnuiţi - fie ei şi oameni de afaceri, „moguli“, 
„oligarhi“ - ar fi inutile, iar statul se prăbuşeşte în 





anomie fiindcă structurile mafiote parazitează 
sistemul. 

Actorul Dorel Vişan, un prisăcar pasionat, 
spunea recent că un stup bezmetic poate fi salvat 
extrem de greu. Spre deosebire de statul român 
actual, o familie de albine este un sistem perfect. 
Dacă ştiubeiul rămâne fără matcă (bez matki - în 
limba slavă), adică „bezmetic“, albinele lucră- 
toare îşi dezvoltă niște false ovare şi încep să de- 
pună ele însele ouă. Numai că ouăle lor nu sunt 
fecundate şi nu iese nimic din ele, iar stupul moa- 
re. Eu îi consider pe oamenii de afaceri oneşti tot 
un fel de albine lucrătoare, mai eficiente decât 
majoritatea. Ce ne facem atunci când „mogulii“ 
au o atitudine antinaţională? Dar atunci când po- 
liticianul ajuns la putere e dublat de un „oligarh“? 
Dinu Patriciu spune frecvent că statul este un 
prost administrator şi că trebuie privatizate re- 
sursele strategice. Nu întâmplător, Tăricelu a 
semnat contractul pentru a vinde pielea ursului 
de lângă Insula Şerpilor, înainte să aflăm sentința 
finală de la Haga. 


Ieșirea pe pajiște! 


Dar bine că a venit şi primăvara! Sub imperiul 
verbului „a ieşi“. lese iarba, ies gândacii pe pajişte, 
iese ursul din bârlog, ies urzicile. Ştevia! România 
avea peste 11 milioane de asistați în anul 2008, iar 
acum producţia de ştevie ar trebui să fie dublă. Un 
pensionar a ieşit şi el cu Biblioteca pentru Toţi pe 
trotuarul de la Doamna Ghica din Bucureşti. 
Pentru tinerii de azi, care se culturalizează prin 
Humanitas, pot spune că „bpt“ era cea mai accesi- 
bilă colecţie de carte. Cu doar zece lei, cumpărai un 
clasic din literatura universală sau din cea naţiona- 
lă. Bătrânul şi-a înşirat cărţile pe trotuar și aşteap- 
tă. „Le dau ieftin. Le am de la copii. Unele le-au 
primit ca premii la şcoală. Băiatul s-a dus în 
Australia, fata trăieşte în Canada. Mie nu-mi tre- 
buie, iar pensia nu-mi mai ajunge“, îmi explică 
omul. M-am răzgândit, nu mai cumpăr când aud. 





44 


anul VII e nr. 74 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





Ies vacile domnului. les şi politicienii pentru 
o nouă campanie electorală. Pentru Parlamentul 
European, fiindcă trebuie să trimitem şi acolo pe 
cei mai reprezentativi fii ai naţiei. Pe Elena Băses- 
cu şi pe Alina Mungiu-Pippidi. Nu, ori pe una, ori 
pe alta, că Alina Mungiu nu încape cu Elena tatei 
în tot Strasbourgu, că fata e tare-n tată. Dar şi cea- 
laltă-n clanţă şi guşă. Nu e om al muncii, cu dosar- 
beton. Cel mai frumos iese tot Prostănacu pe pa- 
jiştea de la Cotroceni, unde culege ghiocei în ca- 
litate de preşedinte al României. La anu şi la mulți 
ani, fireşte, îngână şi Adrian Năstase. 

Dar pe pajişte poți să faci multe alte lucruri. 
De exemplu, poți să paşti. Până atunci însă, Pros- 
tănacu simte că aliatul Marinelu îl trage pe sfoară. 
„Guvernează pe furiş. Acum zece ani, eram pur şi 
simplu cu pantalonii în vine în faţa Fondului Mo- 
netar Internaţional“. Deocamdată, Prostănacu zi- 
ce că Marinelu călăreşte Guvernul pe deşelate, 
pe-o bucă. „Dacă se va încerca încălecarea între- 
gului Guvern, inclusiv a părţii PSD, vă spun că 
PSD este foarte nărăvaş...“, amenință Prostănacu. 
„L-am ajutat să supravieţuiască, altfel nu mai era 
preşedintele partidului... măcar atâta bun-simț 
poate să aibă. Mircea Geoană o să rămână virgin 
dacă-şi va pune centura de castitate. O să facem 
tot ce se poate ca, fiind al doilea om în stat, să-i 
oferim o centură de castitate, să şi-o pună“, a 
spus Marinelu. Şi când a auzit că Prostănacu 
vrea pe pajişte la Cotroceni, Marinelu avea o 
jubilaţie de păianjen: „Ce intenţie nefericită 
are!“ Olandezu Zburător îi dăduse aripi la imagi- 
nație Prostănacului: „Nu vreau să-i dăm satis- 
facţie lui Traian Băsescu, să se excite el în 
Palatul Cotroceni că ne-a băgat la guvernare“. 
Olandezu Zburător e convins că Prostănacu îi va 
sfărâma capul cu dinţii actualului preşedinte. 
Aşa că Marinelu i-a recomandat „nărăvașului“ să 
nu se mai plimbe la munte „împreună cu dom- 
nul Vanghele, care îi creează inspirație pro- 
fundă, îl energizează şi-i pune centura de casti- 
tate“... Nu le-am dat o lună de miere şi au înce- 
put postul de fiere. Prostănacu nu ştie cum să 
iasă din cleşte, dar se consolează uşor: „Să 
câştigăm noi alegerile prezidenţiale şi să te ţii 
cazacioc în PSD. Ce-o să ne mai distrăm!“ Dar 
noi? Nărăvaşul va face ca turcii la Plevna. 








ep 


Poetu' Portofel și danful de 
pârci 

Când ţi-a dat Dinu Patriciu cu păcură pe ure- 
chi, în mod sigur ai toate speranţele să nu te mai 
mănânce rapănul de care suferă godacii şatrelor 
de prin Slobozia. Aşa se întâmplă şi cu Poetu' Por- 
tofel. După ce a spus pe steclă în emisiunea Feţele 
de la Cotidianu că „Boc e un bou, bă!“, acum îşi 
cere scuze în „Cotidianul“ de la... „bou“. După 
care adaugă o inepţie mai mare ca filologul uitat 
din el. „Printr-o ciudăţenie lingvistică, numele 
domnului Boc, pronunţat în limba turcă, ar echi- 
vala cu magiunul din hazna, pe când în germană, 
cu un «k» în coadă, domnul Boc n-ar conduce 
guverne, ci ar mârli capre pe valea Rinului, deoa- 
rece când zici Bock, zici țap“. Trec peste obsesia 
trivială de a râde gratuit de numele oamenilor 
sau de fizionomia lor, atunci când tarele morale 
ale personajelor nu justifică «stilistic» o aseme- 
nea atitudine. Poetu' Portofel nu ştie însă aspecte 
elementare ale limbii române. Țapul nu „mârleş- 
te“ capre, țapul pârceşte capre. Şi în mod sigur, 
berbecul mârleşte oi chiar şi prin ciulinii de la Slo- 
bozia. Regret că poetul Mircea Dinescu a fost 
omorât în ziua de 22 decembrie 1989, de când 
„se face şi el că lucrează“. Aşa se face că a invitat- 
o pe Elena Udrea la o paranghelie la Cetate, iar 





anul VII e nr. 74 


45 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





blonda era tare mândră cu iedul în brațe. Uitate 
erau înjurăturile neaoşe, scuipate prin strungă- 
reaţă. 


Dacul Floricel spiona și el 


Plutonierul şef Floricel Achim era registra- 
tor-şef la Biroul de documente clasificate de la Di- 
vizia 1 Infanterie „Dacica“. S-a gândit să facă şi el 
un ban. Agenţii ucraineni au spionat în România 
pentru Rusia, anunță Consiliul Suprem de Apăra- 
re de la Kiev. Conform presei de la Kiev, spionii 
ucraineni şi bulgarul Petăr Marinov Zikolov (sau 
Zikulov) au oferit informaţiile militare secrete 
din România unor structuri interesate din Fede- 
rația Rusă. Ministerul ucrainean de Externe „nu 
comentează situaţia“. Aceeaşi atitudine are şi şe- 
ful diplomaţiei de la Bucureşti. „Ministerul de Ex- 
terne nu se amestecă într-o chestiune în deru- 
lare“, a declarat Cristian Diaconescu. Consiliul 
Suprem de Apărare de la Kiev consideră că diplo- 
maţii ucraineni, expulzați din România, erau de 
fapt spioni ruşi, anunţă jurnalul „Cegodnia“. 
„Pentru noi, România nu are secrete deosebite, 
dar ruşii au un interes major în această direcție, 
mai ales din domeniul NATO, susține «sursa». Cu 
alte cuvinte, ucrainenii cunoşteau informaţiile 
NATO din România şi s-au gândit să le ofere şi ru- 
şilor. „Bucureştiul încearcă activ să discrediteze 
Ucraina în ochii Europei, obținând, parţial, bloca- 
rea lucrărilor la canalul Dunăre-Marea Neagră“. 
Este vorba de canalul Chilia-Bistroe. CSAT de la 
Kiev apreciază că, dacă românii îi vor putea con- 
vinge pe europeni şi pe cei de la NATO că diplo- 
maţii ucraineni au lucrat pentru Rusia, în viitorul 
apropiat se va proceda Ia fel cu ataşaţii militari 
ucraineni de la Bruxelles, Paris şi Berlin. Adevă- 
rul este că Ucraina nu s-a debarasat de „conserve- 
le“ SVR-GRU, oricâte pretenţii de suveranitate ar 
afişa. Deşi situaţia este foarte gravă, oficial, Bucu- 
reştiul tace. Mai mult, caută şi găseşte note opti- 
miste pe o relaţie care excelează prin tensiune. 
„Nu amestecăm interesele României și Ministerul 
de Externe într-o chestiune în derulare, sunt pro- 
ceduri care respectă... (probabil prevederile le- 
gale - n.n.), a precizat Cristian Diaconescu. El 
este convins şi susţine că are probe că relaţiile 


dintre România şi Ucraina ar fi „substanţiale şi 
pozitive în continuare“. „Este o relaţie bilaterală 
extrem de importantă pentru România. Pachetul 
de orientare pozitivă a acestor relaţii bilaterale 
este în continuare încurajator, inclusiv pentru Ro- 
mânia“, a adăugat Cristian Diaconescu în fața stu- 
denţilor de Ia Facultatea de Drept din Bucurteşti. 
După care a adăugat că „s-a consumat prea mult 
oxigen din relația cu Ucraina“. Reamintim că săp- 
tămâna trecută doi ataşaţi militari de la Ambasa- 
da Ucrainei de la Bucureşti au fost expulzați fiind- 
că au cumpărat informaţii secrete de la un spion 
bulgar în România. La fel de tăcută a fost şi 
Ambasada Ucrainei de la Bucureşti. „Ministerul 
de Externe al Ucrainei nu comentează această si- 
tuaţie. De regulă, asemenea întâmplări, aseme- 
nea activităţi nu se comentează de către factorii 
oficiali, doar se analizează în presă“, a afirmat 
ieri Vasilii Kirilici, şeful biroului de presă al MAE 
de la Kiev, citat de agenţia UNIAN. E a adăugat că 
asemenea incidente diplomatice nu sunt rare în 
practica internațională. 


Vinovăţia ucrainiană se 
vădește „pe surse“ 


«a. 


Ucrainenii au avut reacţii „pe surse“ în presa 
lor. Dacă nu ar fi fost adevărată acuza de spionaj, 
evident că oficialii de la Kiev ar fi sărit de un stân- 
jen. O fac, dar sub anonimat, prin contraatac ne- 
principial, de limbaj sovietic: „În relaţiile bilatera- 
le cu Ucraina, Bucureştiul foloseşte activ standar- 
de duble - pe de o parte, România, ca stat mem- 
bru al NATO şi UE. Demonstrează activ susţinerea 
direcției de integrare euroatlantică a Ucrainei, iar 
pe de altă parte, folosind instrumente cores- 
punzătoare ale UE şi NATO, se amestecă în trebu- 
rile interne ale Ucrainei, în particular în proble- 
ma politicii lingvistice din Ucraina, folosind prac- 
tica modelării unor pretexte artificiale în vederea 
acuzării statelor vecine - în speţă, a Ucrainei, 
unde există o comunitate română - că nu respec- 
tă drepturile minorităţilor naționale“, spune „o 
sursă diplomatică“ pentru ziarul „Ukrainska 
Pravda“. Inutil să mai amintim că minoritatea 
ucraineană din România este reprezentată auto- 
mat în Parlamentul de la Bucureşti, ceea ce nu se 





46 


anul VII e nr. 74 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





întâmplă cu minoritatea autohtonă română din 
Ucraina. În acelaşi ziar s-a anunţat că Radu Filip, 
ataşatul militar al României de la Kiev, şi lustini- 
an Focşa, secretarul II al Consulatului României 
din Cernăuţi, au fost expulzați pentru „prejudicii 
aduse securității“ statului vecin. Ucraina a moşte- 
nit de la URSS nu numai teritorii care nu i se cu- 
vin, dar şi apucăturile bolşevice: suspiciunea ex- 
cesivă, aroganța barbară, complexul de superio- 
ritate imperială, iar, mai nou, complexul moşteni- 
rii necuvenite. 

Cine a stârnit furnicarul din războiul umbre- 
lor? Publicaţia „Standart“ din Bulgaria anunță că 
agentul Petăr Marinov Zikolov era de un an în vi- 
zorul Direcţiei de Informaţii a armatei de la Sofia, 
dar la Bucureşti era urmărit din anul 2005. Ataşa- 
tul militar ucrainean Serghei Ilnițki de la Bucu- 
reşti primea informaţiile secrete de la Marinov Zi- 
kolov, care le lua de la subofițerul Achim Floricel. 
Avea Ucraina oficială interesul să spioneze țara 
noastră, dacă tot ar vrea să intre în NATO? Teore- 
tic, nu. Practic, da. Rusia spionează pe toată lu- 
mea şi pe ea însăşi. Avea tot interesul. De ce scan- 


dalul a izbucnit acum? Cine l-a developat? Greu 
[ i 





| 








de spus, dar e cert că s-a luat măsura divulgării 
acestui caz de spionaj chiar atunci când Cristian 
Diaconescu era la Moscova. Ar fi făcut-o Traian 
Băsescu în condiţiile în care, oricum, “cei 322“ îi 
reproşează de trei ani că el ar fi distrus relaţiile 
minunate cu Moscova, că din cauza lui primim ga- 
ze mai scumpe ( „Axa Washington-Londra-Bucu- 
reşti“, „Marea Neagră - lac rusesc“ etc.)? Greu de 
presupus. Traian Băsescu şi-a anulat vizita la Kiev 
înaintea izbucnirii acestui scandal, dar gestul 
poate fi explicat mai mult prin turnura politică 
turbulentă din ţara vecină. Pentru o ţară ca 
Ucraina, unde inflaţia a ajuns la 20,9%, iar preţu- 
rile cresc mereu, orice explozie sau implozie este 
posibilă. 

Floricel primea de la bulgarul Petăr Marinov 
Zikolov ridicola sumă de 800-1000 de dolari pen- 
tru trădare. El era în vizor de cinci ani, lucru con- 
firmat de MApN. Standart arată că Zikolov era a- 
gent al Serviciului Militar de Informaţii, spiona 
bazele din Bulgaria, dar şi românii l-au racolat. Şi 
atunci, l-am dat în gât din prostie, în loc să-l folo- 
sim? Plauzibil. Acelaşi spion este nepotul genera- 
lului Vassil Zikolov, şeful Direcţiei de Informaţii a 
Armatei bulgare din perioada 1967-1990. James 
Appathurai, purtătorul de cuvânt al NATO, a afir- 
mat că Alianța Nord-Atlantică „are toată încrede- 
rea în abilitatea autorităţilor române de a contro- 
la situația“. Să fie dezavuarea spionilor un eşec al 
activităţii SRI sau trebuiau nişte argumente pen- 
tru utilitatea serviciilor speciale în preajma dez- 
baterii legilor siguranţei naționale? Dificil de sus- 
ținut fiindcă Zikolov era sub lupă de multă vre- 
me. Consiliul Suprem de Apărare a României se 
reuneşte joi la Palatul Cotroceni. O afirmaţie şo- 
cantă a făcut ieri la Riga şi Mihail Saakaşvili, pre- 
şedintele Georgiei: invazia rusă din Georgia a în- 
ceput de pe teritoriul Ucrainei. Mai precis, navele 
de război de la Sevastopol, care formează Flota 
Mării Negre, au plecat din Crimeea spre frontiera 
cu Osetia de Sud cu şase zile înainte de invazia ru- 
să. „Preşedintele Ucrainei a încercat să le opreas- 
că prin decret prezidenţial, dar comandanții ruşi 
au ignorat avertismentul“, a spus Saakaşvili. Nu 
cunoaştem ce impact ar putea avea „operaţiunea 
Floricel-Zikolov“ asupra securităţii noastre naţio- 
nale. Urmaşii vor găsi răspunsul în arhive. 





anul VII e nr. 74 


47 


VIA SACRA 





ascalia 


Constantin Mihai 





fintele Sărbători Pascale reprezintă sărbă- 

toarea mântuirii, biruința puterilor noastre 

spirituale asupra suferinţei, înnobilarea ei 
prin înțelegerea şi trăirea ca o posibilitate unică 
de primenire, de prefacere interioară. 

Răstignirea este un fapt istoric ce imaginea- 
ză suferința acumulată, de proporții colosale, a o- 
menirii, țintuită pe cruce în ochii tuturor, acolo 
sus, la Locul Căpățânii, în văzul întregii lumii an- 
tice, care încercase cu obstinaţie să exludă sau să 
ignore problema suferinței. În fapt, aceasta con- 
stituie una dintre semnificaţiile morale majore 
ale creştinismului. 

Răstignirea a fost o înfrângere, frângerea 
trupului sub greutatea umană a durerii, dar ea a 
fost şi o victorie, aceea a sufletului desprins de 
trup, liber finalmente de a duce mântuirea până 
la cei pierduţi fără nădejde. La începutul oricărei 
biruinţe stă durerea, întrucât orice victorie trebu- 
ie să înceapă printr-o desprindere de propria per- 
soană. Aceasta este taina creaţiei pe care trebuie 
s-o luăm ca atare, fără a încerca să o înțelegem. 

Hristos trebuia să moară. Iuda a trădat! Ce s- 
ar fi întâmplat cu Scriptura dacă Iuda nu trăda? 
Ce ar fi devenit tăria de piatră a Bisericii dacă Pe- 
tru nu se lepăda? Iată întrebări pe care gândirea 
umană nu a încetat să le pună, în tentativa ei cir- 
cumscrisă, limitată de a dezlega o mare taină, 
prin consolarea că toți cei care au greşit sunt răs- 
cumpăraţi prin însăşi participarea la drama să- 
vârşită la Locul Calvarului, dramă care trebuia să 
aibă loc întrucât ea singură realiza făgăduinţa 
mântuirii. Hristos trebuia să moară pentru a în- 
via; El trebuia să sufere pentru a putea învinge. 
Hristos a înviat a treia zi, precum fusese anunțat. 
Victoria asupra morții nu s-a împlinit prin hazard 
sau prin surprindere. Martiriul lui Hristos consti- 
tuia o mărturie vie a legăturii în virtutea căreia 
Dumnezeu hotărâse mântuirea umană de păcat. 
Răstignirea este actul suprem prin care se răs- 
cumpăra putinţa mântuirii umane. Vestea Învie- 
rii care trebuia să umple lumea până la marginea 














ei, constituie pentru ființa umană o fericitoare 
nădejde. 

Bucuria Învierii nu reprezintă decât o făgă- 
duință pentru noi. Posibilitatea răscumpărării 
ne-a fost dată. Acum răscumpărarea stă în mâini- 
le noastre. Beneficiari ai unei dureri căreia i-am 
fost străini şi neînțelegători atunci, drumul răs- 
cumpărării de păcat ne este deschis acum prin re- 
trăirea, în sufletele noastre, a dramei crucificării. 
La capătul acestui drum al durerii se află lepăda- 
rea de sine, operaţie de curăţire a ființei noastre, 
dar şi de împlinire a suferinței. De aceea, lepăda- 
rea de noi înşine este lucrul cel mai greu de reali- 
zat, iubirea de sine fiind unul dintre păcatele care 
este cel mai adânc înrădăcinat şi care apasă 
enorm asupra noastră. lată de ce scoaterea aces- 
tui păcat necesită o acțiune dură de purificare, o 
operaţie de mare curaj şi de o aspră disciplină. 

Să ne rugăm ca Hristos să învie în sufletele 
noastre, prin ruperea noastră de legităţile materi- 
ale, prin aplecarea noastră asupra sâmburelui de 
viață vie care ne e spiritul, singurul real, singurul 
mântuitor, singurul în stare a depăși graniţele du- 
rerii şi a trece în ținuturile senine ale cumpănirii 
desăvârșite. Prezenţa noastră activă la această 
jertfă uşurează suferința umană, transfigurând-o. 
Hristos adevăratul Dumnezeu care a înviat din 
morţi călcând şi înfrângând moartea, nu a distrus 
numai porțile iadului, silindu-l să-şi verse morţii, 
dar a asigurat prin jertfa Lui învierea noastră. 





48 


anul VII e nr. 74 


VIA SACRA 


ROST 





O minune cu moaştele 
unor sfinți ai închisorilor 


Alecsandra Corbu 





oi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul 

Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „Noul 

Babel european şi prigoana împotriva creştini- 
lor“, susținută de ieroschimonahul Hrisostom Ma- 
nolescu şi scriitorul şi teologul Danion Vasile. Sala 
- de 500 de locuri - a fost arhiplină, mulți stând în 
picioare. S-a vorbit despre direcţiile în care 
Uniunea Europeană prigoneşte credința ortodoxă 
(cerând intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos, 
scoaterea orelor de religie din şcoli, promovarea 
ecumenismului prin controversata Chartă ecu- 
menică, adoptarea legislaţiei privitoare la drep- 
turile homosexualilor, dezincriminarea incestului, 
introducerea actelor biometrice cu microcip). Spre 
sfârşitul conferinței s-a făcut referire Ia cinstirea 
mărturisitorilor ortodocşi anticomuniști, modele 
de rezistență creştină pentru vremurile noastre. 

După conferință, credincioşii s-au putut în- 
china la moaştele unor mărturisitori ortodocşi 
din temnița Aiudului, aflate într-o răcliță adusă 
de Danion Vasile (au putut săruta o parte din cra- 
niul unui mărturisitor, dăruită de părintele Justin 
Pârvu. Sub această părticică se află şi părticele 
din moaştele altor patru mărturisitori, trei dintre 
acestea fiind primite de la Aiud de părintele Se- 
rafim de la Mănăstirea Căşiel). 

La 10-15 minute după ce mulţimea de credin- 
cioşi a început să se închine Ia sfintele moaşte, s- 
a întâmplat o minune: părintele Hrisostom, care 
ținea răclița în mână, a observat următoarele: 
„Înclinând puţin răclița, am simţit un lichid uleios 
curgându-mi pe degete. Concomitent am simţit o 
puternică mireasmă, ca mai apoi, privind la 
osemintele din răcliță, să constatat că deasupra 
moaştelor se afla o impresionantă cantitate de 
mir, circa două trei linguriţe. Surprins peste fire, 
le-am arătat credincioşilor racla cu mir. Unii din- 
tre cei care sărutaseră deja moaştele s-au întors 
uimiți, mărturisind că, cu puţin timp înainte, în 
raclă sfintele moaşte se aflau uscate. Pe dată creş- 


tinii s-au strâns în jurul răcliței, din care se vedea 
cum izvorăşte mirul. Mulţi dintre cei de faţă au fo- 
tografiat sau filmat racla cu mirul.“ 

Ca semn de mulțumire pentru milostivirea 
arătată de Dumnezeu prin sfinţii Săi, poporul a 
cerut să se facă o rugăciune către sfinții închiso- 
rilor. Părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului 
Mărturisitor Valeriu Gafencu şi Rugăciunea de 
proslăvire a noilor mărturisitori. În timp ce creş- 
tinii se rugau, din raclă, o dată cu înmulțirea mi- 
rului s-au răspândit valuri de mireasmă, fapt sim- 
țit de mulţi dintre cei de faţă, fără a se fi consultat 
între ei. Anunțăm pe cei sceptici că mirosul ema- 
nat de mirul osemintelor întrecea în intensitate şi 
mirosul mirului obişnuit de la pangare. Danion 
Vasile a spus: „Mi se pare că e mai mir decât mirul 
obişnuit, mirosul era de mir dar şi de altceva, mai 
profund...“ „E chiar greu de spus cum era miro- 
sul, era nepământesc. Nimic n-ar fi de ajuns pen- 
tru a descrie mirosul, e greu de exprimat în cuvin- 
te. Mireasma era îmbătătoare“, a spus o credin- 
Cioasă. 

Câteva zeci de credincioşi, rămaşi până după 
ora 23.00, când s-a terminat citirea acatistului, au 
ținut să întărească prin semnătură - pe liste făcu- 
te ad-hoc - cele petrecute. La sfârşit au venit să se 
închine la această slăvită minune doi părinți cu- 
noscuţi ai vremii noastre - ieroschimonahul Ioan 
de la Rarău şi părintele Mihail Popescu de la Piatra 
Neamţ, împreună cu un grup de credincioşi veniţi 
de la altă conferință. Ei au fost impresionați de 
cele întâmplate, închinându-se cu multă evlavie. 

Credem că această minune vine în sprijinul 
canonizării sfinților din închisori şi al rezistenței 
împotriva apostaziei şi desfrâului promovat de 
Uniunea Europeană, dovedindu-se un argument 
care spulberă îndoielile privitoare la sfințenia 
mărturisitorilor secolului XX. 

Se cuvine ca poporul drept-slăvitor, în 
frunte cu întâi-stătătorii Bisericii, să ia aminte la 
acest semn dumnezeiesc, sporind evlavia faţă de 
mărturisitorii ultimei prigoane. 





anul VII e nr. 74 


49 


DECANTĂRI 





Fenomenul Dan Puric: 


Dan Ciachir 
m scris despre Dan Puric, în urmă cu 
aproape doi ani, ca despre un apologet 
strălucit al Ortodoxiei. Fusesem cucerit de 
calitatea şi autenticitatea mărturisirii sale, adap- 
tată la mijloacele de expresie ale zilei: televiziu- 
nea şi ziarul. Măruturisirea sa era totodată şi măr- 
turisirea românităţii formulată cavalereşte şi fără 
floricelele retorice ale naționalismului electoral, 
conjunctural sau interesat. 

La începutul lunii mai 2008, Dan Puric şi-a 
adunat în volum o parte din conferințele, interviu- 
rile şi „cuvintele de folos“, dând cărții titlul Cine 
suntem. O meditaţie din cele zece capitole, „Sensul 
vieţii, al morţii şi al suferinței“ dă acolo măsura 
unui condei care-l evocă pe Mircea Vulcănescu, cel 
din Dimensiunea românească a existenţei. 

Autorul mi-a cerut atunci să spun câteva cu- 
vinte în sala teatrului din Lipscani, care s-a numit 
succesiv „Alhambra“ şi „Rapsodia“. Sala de şase- 
şapte sute de locuri era înțesată: mulți oameni şe- 
deau pe jos sau stăteau în picioare, lipiţi de pe- 
reţi. După zece minute de... cuvânt introductiv, a 
vorbit aproape două ore Dan Puric. l-am urmărit 
discursul şi mişcările cu o concentare de 
pocherist, atent la fiecare vorbă şi la fiecare gest 
sau clipire. M-am convins încă o dată de autentici- 
tatea lui. A urmat o întâlnire cu cititorii la Târgul 
de Carte din vara trecută. În împrejurări similare 
se strângeau pe la standuri, în medie, cu fotografi 
şi operatori, 25-30 de persoane. La Dan Puric s-au 
adunat de zece ori mai mult, deşi prezenţa sa la 
acel târg de carte nu fusese, cum se zice, „mediati- 
zată“. Au urmat alte întâlniri în numeroase oraşe 
din ţară. În decurs de o jumătate de an, Cine sun- 
tem a atins tirajul, ameţitor pentru aceste vre- 
muri, de 85000 de exemplare. 

Dan Puric este mai mult decât un intelectual, 
un actor binecunoscut, un apologet ortodox. Este 
un fenomen. Și mă grăbesc să adaug: unul spiritu- 
al. Esenţa lui constă în faptul că bucură oamenii. 
Propovăduieşte bucuria. Iar primele cuvinte rosti- 
te de Mântuitor după Înviere au fost: Bucuraţi-vă. 





Tema discursului său este un singură - faptul 
de a fi român. 

După atâta amar de băşcălie şi deznădejde, 
de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, 
pătrunzător şi adecvat, că nu este chiar o nenoro- 
cire să fii român. Dimpotrivă. Dan Puric este o 
alcătuire orfică - aceasta fiind opusul retoricii. 
Flautul său fermecat vine din adâncurile naţiei şi 
are afinități organice cu interogaţiile pe care şi le- 
au pus în acelaşi sens intelectualii interbelici. Nu- 
mai că el nu foloseşte semnul întrebării. Spre 
deosebire de cărturarii prezentului, Dan Puric 
aduce cu sine afirmaţia, lăsând dubiile şi aporiile 
pe seama belferilor. Recurge la memorie şi rea- 
minteşte că în trecutul nostru recent există gropi- 
le comune ale unor martiri pe care le opune gro- 
pii de la Glina, carnavalului şi măscărilor mediati- 
ce. Leagă naţia de Dumnezeu cât se poate de 
strâns şi nu vede în români indivizi, ci persoane. 

Este greu de clasificat în categorii culturale fe- 
nomenul Dan Puric. Şi aceasta deoarece Cultura nu 
mai există decât sub formă de „nișe“; tranşee obtu- 
rate care nu comunică nici între ele, nici cu oamenii, 
deveniți „ținte“ („targets“). Iar formele de cultură 
sunt „produse“, întocmai ca telefoanele mobile şi 
pasta de dinți. Dan Puric sfidează atomizarea zilelor 
noastre, şi, întocmai ca Biserica, potrivit învățăturii 
Sale, nu parcelează întregul în părți, ci şi-l asumă. Li 
se adresează românilor ca întreg, în felul în care un 
romancier sau un dramaturg mare nu scrie pentru 
„tinte“, „nișe“, ci trimite în lume cărți, nu „produse“. 
Dan Puric are curajul discursului ontologic. 

Rapsod al bucuriei, intelectual care se poate 
adresa unui mare număr de oameni, actor care 
adaugă ingredientele vocației în mesaj, ortodox 
îmbisericit mărturisitor... Fiecare dintre acestea şi 
toate a un loc. Mai multe vor stabili „analiştii“ fe- 
nomenului Dan Puric. Chiar dacă evaluările aces- 
tea nu i-ar interesa pe cei care, în număr tot mai 
mare, vor să-l asculte sau să-l vadă cât mai des. 
Vinul bun nu are nevoie de oenologi sau somelieri. 

Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o 
vorbă a lui Iorga: Vremea l-a scos în cale. 


“ Prefaţă la volumul Despre omul frumos, de Dan Puric (Bucureşti, 2009). 





50 


anul VII e nr. 74 


MEMORIA 





Fântâna lui 


George Racoveanu 


„Meritul lui Racoveanu acesta a fost ca teolog: în cinstirea tradiţiei, a Stintei Tradiţii şi a 
Tradiției Ortodoxe Răsăritene care are în centrul ei harul dumnezeiesc, lumina divină“ 





Teodora Roșca 

n urmă cu câţiva ani am vizitat satul 
] Crăgueşti, locul în care s-a născut, la 1900, 

George (Gheorge) Racoveanu-? 

Tocmai îmi terminasem dizertaţia despre 

„un teolog uitat“, cum l-am numit la acel moment. 
Într-o curte oamenii lucrau la o fântână. Şi erau 
atenți cum trebuie pusă piatra pentru ca fântâna 
să nu se surpe. Pe căldura aceea, eu mă gândeam 
deja la apa limpede din adâncul său. Peste ani, în- 
drăznesc să compar lucrarea lui Racoveanu cu 
acea fântână. Pentru că el tocmai asta a făcut în 
teologia românească: a căutat, atât prin nume- 
roasele sale articole la Cuvântuf, în special rubri- 
ca „Dumineca“, şi mai ales prin revista Predania 
(1937), să ajungă la apa cea vie a vechii tradiţii 
ortodoxe. Se poate spune pe drept cuvânt că aces- 
tei lucrări i se circumscrie in extensoo bună parte 
a publicisticii sale, inclusiv articole din exil publi- 
cate în revista pe care a înființat-o: Cuvântul în 
exil (1961-1967), sau în Îndreptar (1950-1953). 
De asemenea se adaugă Viaţa şi nevoinţele ferici- 
tului Paisie, Starețul stintelor monastiri Neamţul 
şi Secul (1935), carte pe care o redă teologiei con- 
temporane, Gravura în lemn la Mănăstirea 
Neamţul (1940), de o mare valoare artistică, isto- 
rică şi dogmatică, precum şi studiul Omenia şi 
Frumuseţea cea dintâi (1962), despre care Mircea 
Eliade spunea că este o iscusită hermeneutică a 





conceptului românesc de omenie, întrucât „prin 
asemenea contribuţii se pregăteşte ziua când se 
va putea scrie adevărata istorie a neamului şi 
culturii româneşti“4. Dar nu este de mirare că în 
perioada comunistă această lectură a foss interzi- 
să.5 

Eu nu l-am descoperit pe Racoveanu nici în 
Dicţionarul Teologilor Români, unde cred i-ar fi 
fost locul, nici în vreo istorie a Bisericii, ci mai în- 
tâi prin lecturile din Eliade. În acest sens, sub di- 
ferite aspecte, figura sa apare în Memorii/ 1907- 
1960 şi în volumul de articole Împotriva desnă- 


= ȘI RE 














1 Din conferința Pr. Prof. Constantin Galeriu, Cluj-Napoca, 6 iunie 2001. 
2 George Racoveanu provine dintr-o familie cu nouă copii, mama Ana şi tatăl Constantin (învățătorul satului) 


fiind originari din Racova (comuna Ilovăţ); din scrisoarea preotului Octavian Iliescu, com. Şişeşti (de care apar- 
ține şi Crăgueşti), 17 iunie 2001. 

3 În 1927 îi apare primul articol la Cuvântul, iar din 1930 numele său se regăseşte cu regularitate în toate etapele 
de existență ale acestuia: 1930-1934, 1938, 1940-1941. 

4 George Racoveanu, Omenia şi Frumuseţea cea dintâi (cu un cuvânt înainte de Mircea Eliade), Editura Cuvântul - 
Freising, 1962. 

5 Vezi Prof. Univ. Paul Caravia: Gândirea Interzisă (Scrieri cenzurate, România 1965-1989), Editura Enciclopedică, 


Bucureşti, p.418; Cuvântul fusese spre exemplu interzis deja din 1948, potrivit Publicaţii interzise până Ia 1 mai 
1948, Bucureşti, 1948. 





anul VII e nr. 74 51 


ROST 


MEMORIA 





dejdii. Publicistica exilului. De altfel Eliade con- 
semnează faptul că, în exil, George Racoveanu 
picta şi icoane. La acestea se adaugă mai multe 
evocări în monografia lui Mircea Vulcănescu: Nae 
Ionescu aşa cum l-am cunoscut, deoarece Raco- 
veanu „era cel mai intransigent apărător al lui 
Nae Ionescu în tot ce făcea“. Dintre oamenii de 
cultură şi teologii contemporani, părintelui loan 
ICă jr. i se datorează în mod special meritul de a fi 
reconsiderat rolul lui George Racoveanu în teolo- 
gia românească.7 

În lagărul de la Fichtenhein, parte a 
Buchenwaldului, în care George Racoveanu va 
ajunge în 1943/44 pentru legăturile sale cu Miş- 











So 








carea Legionară, el avea statutul de personalitate 
culturală „la care se apela când era vorba de cu- 
noştinţe teologice, când era vorba de cunoştinţe 
de istorie şi teologie în general“, fiind considerat 
„un om de înaltă spiritualitate“. În acelaşi timp, 
„avea un spirit de dreptate“ şi era un om plăcut, 
care „te privea în ochi atunci când vorbea“.8 

Revenind la Gravura în lemn la Mănăstirea 
Neamţul, din perspectiva unui pictor iconar, acest 
volum poate fi privit ca pagini de erminie post:bi- 
zantină, în analogie spre exemplu cu celebra 
Erminie a călugărului Dionisie din Furna. Autorul 
a tratat în amănunt această artă a gravurii şi din 
punct de vedere tehnic şi dogmatic, iconografic. 
„Din călugăr în călugăr, din meşter în ucenicul ca- 
re devine la rândul lui meşter, din generație în ge- 
nerație, se păstrează neştirbit canonul“; integrita- 
tea dar şi dinamica acestui canon originar, trans- 
pus fie în cuvânt, fie în arta ecleziastică în cazul 
de față, fiind firul roşu care marchează gândirea 
teologică a lui Racoveanu. 

În 1967, George Racoveanu a murit sărac, 
„exuberant şi totuşi senin, conştient de darurile 
şi posibilitățile lui şi totuşi bucurându-se de succe- 
sele altora, nedorindu-şi pentru sine decât să con- 
tinue ceea ce începuse: limpezirea şi adâncirea 
gândirii teologice romnâneşti, apărarea şi pro- 
movarea ideilor şi a idealurilor pe care le socotea 
că aparţin neamului întreg,“? 

În context, aceste câteva observaţii despre 
teologul George Racoveanu sunt doar aspecte 
care se adaugă definirii personalităţii eruditului 
Racoveanu, căruia i-au fost dedicate deja pagini 
reprezentative în această revistă. Semnificativ 
este faptul că la aproape un deceniu de la vizita în 
Crăgueşti, privind în jur, definitorie poate deveni 
sintagma: George Racoveanu - un teolog uitat... 
un teolog regăsit. 


6 După ce ultima dată în țară Eliade şi Racoveanu s-au întâlnit la înmormântarea lui Nae Ionescu, în 1940, după 
război cei doi reiau corespondenţa, iar în 1952 se vor reîntâlni la Paris. Referitor la acei ani, Eliade scrie despre 
George Racoveanu că „trăia într-un orăşel de lângă Munchen, pictând icoane şi uneori reuşind să le vândă“. In 


paralel, consemnează şi activitatea sa publicistică; în Mircea Eliade, Memorii/ 1907-1960, Editura Humanitas, 


Bucureşti, 1997, p.449-450. 


7 Ioan Ică jr. (prefață), Predania şi un Îndreptar ortodox, cu, de şi despre Nae Ionescu teolog, Editura Deisis, Sibiu, 


8 Din interviul cu Sebastian Mocanu, şef de cabinet al ministrului Traian Brăileanu (1940-1941). 
9 Mircea Eliade, Împotriva desnădejdii. Publicistica exilului, Editura Humanitas, Bucureşti, art. „La moartea lui 


George Racoveanu“, p.246. 





52 


anul VII e nr. 74 


HISTORIA 





Vasile Lupu, protectorul 


Ortodoxiei 


Ionel Alexandru Sersea 





Vasile Lupu s-a remarcat prin cultură, fiind 

păstrător al ideii imperiale bizantine şi 
totodată protector al spiritualităţii ortodoxe. A 
fost numit de către membrii Frăției Ortodoxe din 
Liov, „imaginea exactă a marelui Iustinian, împă- 
ratul de pioasă amintire“, iar de „cea mai lumina- 
tă minte a secolului al XVII-lea“ a fost descris ca 
fiind „domnitorul pe care nu-l încăpea Moldova, 
ca pe un om cu hire înaltă și împărătească, mai 
mult decît domnească“2. 

Marcus Bandini, un episcop catolic originar 
din Bosnia, contemporan cu Vasile Lupu, ni-l des- 
crie ca fiind „de o statură potrivită, cu fața oache- 
şă, cu sprâncenele negre, fruntea înaltă, nasul 
spre acvilin, buzele puțin întredeschise, mustața 
și barba neagră, cu o expresie severă şi o căutătu- 
ră încă mai severă a ochilor ...'3 

Grecii privindu-l, aveau impresia că au în fa- 
ţa lor un nou ctitor al imperiului bizantin. 

Păstrător al ideii imperiale bizantine, idee 
care a supravieţuit fatidicului an 1453, Vasile Lu- 
pu a inițiat o nouă deşteptare a vieţii din vechiul 
imperiu bizantin în care statul şi biserica erau re- 
prezentate de împărat şi patriarh, cei doi fiind 
consideraţi „stâlpi de susținere ai lumii bizanti- 
ne5. El a influențat pozitiv viaţa religioasă orto- 
doxă în limitele granițelor pontice ale fostului 
orbis bizantin. În acea epocă, turcii deţineau con- 
trolul asupra Asiei Mici şi Orientului Apropiat, iar 
țările române susțineau existența creştinismului 
în aceste teritorii.* Dintre toți domnitorii români 


D-: al Moldovei între 1634-1653, 


care au avut un rol important în susținerea creşti- 
nismului oriental ortodox, Vasile Lupu a jucat ro- 
lul cel mai activ în organizarea şi conducerea vie- 
ţii religioase din Orient, iar sfera lui de influență 
a cuprins şi partea de sud a Dunării, Anatolia şi 
Egiptul. Existenţa patriarhiilor ortodoxe orienta- 
le depindea de el, la fel şi patriarhii care le condu- 
ceau. Titlurile destinate altădată bazileilor (împă- 
raților bizantini) i-au fost oferite lui Vasile Lupu 
de către aceştia în semn de recunoştinţă, conside- 
rându- a fi „înlocuitorul preastinților împărați 
ortodocși“, „apărător al păcii peste tot pămân- 
tul“, „cel ce sprijină toate bisericile ortodoxe“, 
„un nou Ahile fără de care n-ar mai fi dăiniut la 
Patriarhie piatră peste piatră“ 

















1 Popescu N.Adrian, Pagini din scrisul meu, Ed.Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, 1998, p.225 
2 Miron Costin, Opere vol.I, Ed.Pentru Literatură, Bucureşti ,1984, p.127 
3 Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători, Ed.Eminescu, Bucureşti, 1981, p.158 


4ibidem, p.10, apud.op.cit., p.331 


5 Helene Ahrweiler, Ideologia politică a imperiului bizantin, Ed.Corint, Bucureşti, 2002, p.121 
6 A.Dobjanschi, V.Simeon, Arta în epoca lui Vasile Lupu, Ed.Meridiane, Bucureşti 1979, p.13 


7ibidem, p.12 





anul VII e nr. 74 


53 


ROST 


HISTORIA 





Patriarhia Constantinopolului trecea printr- 
o perioadă de criză, iar situaţia patriarhilor, şede- 
rea lor în scaunul patriarhal era dependentă şi de 
voinţa sultanilor care cereau dări. 

Perioada 1633-1654 a fost o perioadă de in- 
stabilitate, pe scaunul ecumenic şezând pe rand 
nouă patriarhi. Dintre aceştia, în perioada men- 
ționată, şapte au fost nevoiţi să plece din scaun 
sau să revină. Cei nouă patriarhi au fost: 


Chiril 1 1634-1635 
Chiril II 1635-1636 
Partenie Il 1648-1651 
Neofit III 1636-1637 
Chiril III 1651 

Chiril 1 1637-1638 
Ioanichie II 1651-1652 
Chiril II 1638-1639 
Atanasie III 1652 

Partenie | 1639-1644 
Paisie 1 1652-1653 
Partenie Il 1644-1646 
Ioanichie II 1653-1654 
Ioanichie II 1646-1648 
Paisie 1 1654-1655 


În 1640 situaţia financiară a Patriarhiei Ecu- 
menice era dezastruoasă. Nici patriarhul Chiril | 
Lucaris nu reuşise să salveze biserica, dimportivă, 
o împovărase cu datorii, la fel şi patriarhul Chiril 
al II-lea, care a părăsit scaunul ecumenic în 1639, 
fiind judecat şi închis de sultanul Murad al IV-lea 
(1622-1640), lucru care a determinat alegerea 
unui nou patriarh. Un lucru deosebit de impor- 
tant este faptul că între candidații la scaunul 
patriarhal ecumenic, alături de Porfirie al Niceei 
şi Partenie al Adrianopolului s-a aflat şi mitropo- 
litul Varlaam al Moldovei, susținut de domnitorul 
Vasile Lupu. 

La 1 iulie 1639, Partenie de Adrianopol a 
urcat în scaunul de patriarh ecumenic sub nume- 
le de Partenie 1. Cu acest patriarh Vasile Lupu a în- 
treţinut relații diplomatice, a corespondat în lim- 
ba greacă, limbă pe care o cunoştea foarte bine şi 
a cerut voie să intervină în rezolvarea probleme- 
lor interne ale Patriarhiei Ecumenice, iar Patriar- 


hia a acceptat condiţiile impuse de domnitorul 
moldovean. Una dintre aceste importante condi- 
ţii a fost controlul bugetului bisericii cu ajutorul 
unei comisii formate din patru episcopi aleşi anu- 
al de sinodul bisericii. În urma acceptării condiţii- 
lor impuse, Vasile Lupu a scos din vistieria Moldo- 
vei suma importantă de 2.000.000 de aspri, astfel 
plătind vechea datorie a Patriarhiei, plus alţi 
48.000 de aspri din datoria cea nouă, la care s-au 
mai adăugat şi alți 468.000 de aspri? 

În 1641, în semn de recunoştinţă, Patriarhia 
Ecumenică a dăruit Moldovei moaştele Sfintei Pa- 
rascheva, lucru atestat documentar de Actul Sino- 
dal semnat de patriarhul Partenie şi membrii si- 
nodului său. 

„Partenie cu mila lui Dumnezeu, Arhiepis- 
cop al Constantinopolei, Romei celei Nouă şi Pa- 
triarh ecumenic. 

E lucru vădit şi dovedit în Scriptura Veche şi 
în cea Nouă că, întru toate, Pronia dumnezeiască 
totdeauna are grija tuturor creaturilor, văzute şi 
nevăzute, ale celor de pe pământ, adică a celor 
din ceruri și cu dumnezeiasca ei putere de lucrare 
păstorește şi ține toate și fără dânsa nimic nu s-a 
făcut, iar cel ce cugetă şi plănuiește lucruri potriv- 
nice ei cade din harul lui Dumnezeu şi din ființa 
Celui ce le vede, precum trufașul acela şi mîndrul, 
Luceafărul ... Deoarece deci, pe când Marea Bise- 
rică a noastră petrecea în multă bunătate şi în 
pașnică stare şi fiind îndreptată apostoliceşte şi 
după canoane de către răposații patriarhii de de- 
mult, cel ce a fost pe vremuri dușmanul, urâtor al 
binelui şi rău întru toate ale adevărului, a pornit 
mare război şi tulburare împotriva ei așa încât să 
fie lipsită şi de toate multele ei bunuri şi să cadă 
în datorie foarte grea şi cu neputinţă de suferit 
din partea potrivnicilor şi dușmanilor ei, sub care 
au căzut asupră-l multe lucruri grozave şi pedep- 
se ce nu se pot îndura și fără măsură şi ar fi ajuns 
ea [a cea mai mare pustiire şi Ia pieirea desăvârşi- 
tă a creştinilor drept credincioși, căci noi nu mai 
puteam să ne împotrivim şi să ne apărăm de gro- 
zavele cereri care se făceau zilnic şi necontenit, 
împrumutării şi celelalte greutăți fiind 


8lon Irimia, Personalitatea religioasă a domnitorului Vasile Lupu, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 1942, nr.12, 


p.570 
9 A Dobjanschi, V.Simeon, op.cit. p.15 





54 


anul VII e nr. 74 


HISTORIA 


ROST 





nemăsurate şi de nesuferit, dar Dumnezeu cel 
prea Bun, Acela care voiește totdeauna mân- 
tuirea celor cucernici și mai ales păstrarea şi 
trăinicia Marii Biserici, a lucrat în inima prea 
strălucitului şi prea creștinului domn a toată 
Moldoviahia, domnul lo Vasile voievod, fiul 
sufletesc prea dorit şi iubit al Smereniei noastre, 
care mistuit de iubirea lui Dumnezeu, s-a mișcat 
încă de acasă și nu numai acum şi-a arătat neîn- 
demnat de nimeni bunătatea sa către Biserica 
Mare și de la dânsul am luat oarecare uşurare şi 
despovărare a datoriilor de nesuferit şi nenumă- 
rat, dar şi pe urmă făgăduieşte bucuros şi din toa- 
tă inima să ajute după puteri Marii Biserici şi Sme- 
reniei noastre şi să fie apărător şi ajutător în toa- 
fe și să afle gata a se împotrivi și a izgoni şi a pune 
pe fugă orice duşman şi potrivnic al Bisericii şi al 
nostru şi a respinge prin înțeleapta sa cârmuire 
nevoile ce ar veni şi supărările și cu totul să ne cu- 
reţe Biserica lui Hristos şi pe noi de datoria cea 
nesuferită și să nu lase pe nimeni a încălca hoţeş- 
te Biserica, precum toate se văd scrise după felul 
și numele lor în tomul sinodicesc ce s-a făcut. 
Pentru binefacerile şi făgăduițele tăcute de 
bunăvoia lui cu îndemnul lui Dumnezeu, ale prea 
strălucitului şi prea cucernicului domnului acelu- 





Rae = tă 





ia, Smerenia noastră şi împreună cu Sfântul Si- 
nod cel desăvârșit în jurul nostru, al prea sfinților 
arhierei, întru Duhul Sfânt, iubiţi fraţi ai noştri și 
conliturghisitori, al preacinstiților clerici, al prea- 
evlavioşilor preoți, al preadestoinicilor şi 
preanobililor fruntași şi al tuturor celorlalţi negă- 
sind nimic alta vrednic şi cuvincios pentru a mul- 
țumi celui preacucernic și întru toate prea orto- 
dox domnului, aceluia ca semn de mulțumire faţă 
de dânsul şi de stinţirea țării lui, decât că, din sfin- 
tele moaşte ale Marii Biserici a lui Hristos pe care 
O cârmuim am judecat şi am dat chibzuinţa tutu- 
ror, de obşte, care s-au învoit în această privinţă 
şi nu s-au împotrivit, adică: arhierei, clerici, pre- 
oți, fruntaşi mireni şi alți, a se da sfintele moaşte 
ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea No- 
uă, pe de o parte, cum s-a spus mai sus, pentru 
sfințirea şi binecuvântarea acelui loc al Bogdani- 
ei, iar pe de alta, pentru lauda şi mulțumita și sla- 
va binefăcătorului aceluia al Bisericii celei Mari, 
acel preastrălucit şi împodobit cu toată dreptatea 
şi tot adevărul, domn a toată Moldovlahia, care a 
arătat atâta grăbire şi gust de a înlătura greutățile 
Bisericii celei Mari şi ale Smereniei noastre și care 
şi de acum înainte a hotărât şi a făgăduit să o spri- 
jine şi s-o scape de primejdia amenințătoare a da- 


i 











anul VII e nr. 74 


55 


ROST 


HISTORIA 





toriilor de nesuferit şi să ne păzească în pace şi 
netulburaţi şi pe duşmanii şi potrivnicii şi prigo- 
nitorii noștri şi ai Bisericii ce s-au pornit în orice 
chip ar fi ca să tulbure şi să supere Biserica şi pe 
noi, să-i îndepărteze cu puterea şi ajutorul lui de 
domn; astfel s-a judecat şi s-a hotărât de tot Sfân- 
tul Sinod a se face cu acele sfinte moaşte ale Stin- 
tei Parascheva. 

Și pentru aceasta s-a făcut şi această SCrisoa- 
re sinodicească, patriarhicească de asigurare şi s- 
a aşternut în această condică a Sfintei Biserici a 
lui Hristos cârmuită de mine pentru arătarea tu- 
turor şi sârguința hotărârii și chibzuirii obşteşti. 
În luna mai, indictionarul al patrulea 1041. 

Partenie, cu mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop 
al Constantinopolei, Romei celei Nouă și Patriarh 
ecumenic. „0 

Primind sfintele moaşte, voievodul le-a 
aşezat cu mare cinstire în biserica Sfinţilor Trei 
Ierarhi din Iaşi, oraşul care devenise între timp 
un mic Constantinopol. Biserica a fost ctitorită de 
el, lucru atestat de textul pisaniei. 

„Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului și cu să- 
vârşirea Sfântului Duh, iată eu robul, Stăpânului 
Domnului Dumnezeu Mântuitorul nostrum lisus 
şi închinător al Treimii, lo Vasile Voievod cu mila 
lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei şi cu doam- 
na noastră Teodosia şi cu dăruiții de Dumnezeu 
copii, lon Voievod şi Maria şi Ruxandra am zidit 
această rugă în numele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasi- 
Ie, Grigorie și loan Gură de Aur. „|! 

În 1645, Vasile Lupu a corespondat şi cu ța- 
rul Rusiei, Mihail Fedorovici, căruia i-a cerut cu 
smerenie ajutor pentru Patriarhia ecumenică, 
înfățişând situația dramatică a bisericii constanti- 
nopolitane, aflată sub stăpânirea nemiloasă a 
turcilor. Prin ridicarea Patriarhiei de Constanti- 
nopol, Vasile Lupu a urmărit să restabilească în- 
treaga lume ortodoxă bazată pe demnitate, dar a 
fost înşelat în această privinţă de patriarhul Par- 
tenie. 

Pentru pedepsirea înaltului cleric care s-a 
dovedit a fi nevrednic, Vasile Lupu a plătit o sumă 


de 15.000 de taleri, iar vinovatul a fost spânzurat 
în Constantinopol în anul 1645, în faţa bisericii 
Sfânta Sofia.P 

Începând cu anul 1651, influența domni- 
torului în oraşul sfânt Constantinopol, oraşul 
care valora singur cât un imperiu, a scăzut, cres- 
când în schimb influența Angliei, care diplomatic 
i-a sprijinit pe Chiril al III-lea şi pe Paisie I, fost mi- 
tropolit de Larisa, să ocupe scaunul patriarhiei 
constantinopolitane. 

Vasile Lupu a întreținut relații diplomatice şi 
cu reprezentanți ai scaunului patriarhal din Ale- 
xandria. Prin abila sa diplomaţie, a reuşit să nu- 
mească pe mitropolitul Ioanichie de Bereea ca pa- 
triarh al Alexandriei în locul patriarhului Nichifor 1 
Klaronzaunos, trecut la cele veşnice. Apoi a mediat 
un conflict izbucnit încă din timpul patriarhului 
Nichifor 1 între Patriarhie şi călugării de la muntele 
Sinai, conduşi de arhiepiscopul Ioasaf, care avea şi 
funcţia de egumen al muntelui Sinai. În rezolvarea 
acestui conflict s-a adresat atât patriarhului ecu- 
menic, cât şi patriarhului Ierusalimului. 

La sfârşitul domniei lui Vasile Lupu, a venit 
în Moldova în drum spre Rusia şi patriarhul Ma- 
carie al II-lea al Antiohiei, iar întâlnirea lui cu Va- 











10 pr.Scarlat Porcescu, Sfânta Parascheva ocrotitoarea Moldovei, Ed.Casa Ortodoxă, Tesalonic,1991, pag.61-64 
1! Nicolae Iorga, Inscripții şi însemnări în bisericile Iaşului, Bucureşti, 1907, p.42 
12 Nicolae Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraților de răsărit, A.Ac.R-Tom XXXVI, Mem. Sectțiunea Istorie, 


1913, p.118 





56 


anul VII e nr. 74 


HISTORIA 























sile Lupu a fost relatată şi de arhidiaconul şi secre- 
tarul patriarhului Paul de Alep. 

Influența marelui domn asupra Patriarhiei 
Ierusalimului s-a manifestat şi în anul 16044, nu- 
mind pe egumenul grec Paisie stareţul mânăstirii 
Galata, patriarh al Ierusalimului în locul patriar- 
hului 'Teofan, decedat în 1644. Ridicarea noului 
ales la treapta arhieriei a avut loc la Iasi in fru- 
moasa biserica Trei Ierarhi. Aici, mitropolitul 
Varlaam al Moldovei şi ierarhii Grigorie al Larisei 
şi Lavrentie al Casandrei l-au sfinţit pe Paisie spre 
sfârşitul lunii martie în 1645. Egumenul Paisie 
avusese ca ascultare strângerea veniturilor de la 
mânăstirile moldovene închinate Patriarhiei Ie- 
rusalimului. Aceste venituri, plus ajutorul perso- 
nal al domnitorului, au susţinut o însemnată pe- 


Bibliografie 





rioadă de timp existența Patriarhiei lerusalimu- 
lui. Aceste venituri, plus ajutorul personal al 
domnitorului au susținut o însemnată perioadă 
de timp existența Patriarhiei Ierusalimului. 

Vasile Lupu a fost sprijinitor şi al vieții 
monastice din muntele Athos şi Meteora. Călu- 
gări plini de smerenie îi cereau ajutorul obligân- 
du-se să fie smeriţi rugători către Domnul pentru 
întreaga familie a generosului domnitor. Timp de 
aproape două decenii, ilustrul domnitor Vasile 
Lupu a reprezentat pentru bisericile ortodoxe ori- 
entale un protector, înscriind astfel o epocă lumi- 
noasă în istoria bisericii universale. A fost voievo- 
dul prin care Moldova a dăruit cu generozitate 
Orientului creştin speranța existenței şi a întreți- 
nut nestinsă candela spiritualității ortodoxe. 


* Ahrweiler, Helene, Ideologia politică a imperiului bizantin, Ed.Corint, Bucureşti, 2002 

* Costin, Miron, Opere'vol.l, Ed.Pentru Literatură, Bucureşti, 1984 

* Dobjanschi, Ana, Simeon Victor, Arta în epoca lui Vasile Lupu, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1979 

* lrimia, lon, Personalitatea religioasă a domnitorului Vasile Lupu, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr.12, 


1942 


 Jorga, Nicolae, Bizanț după Bizanţ, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 1972 

* dem, Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de răsărit, A.Ac.R. Tom XXXVI, 1913 

* Idem, Istoria românilor prin călători, Ed.Eminescu, Bucureşti, 1981 

* Popescu, N.Adrian, Pagini din scrisul meu, Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, 1998 

* Pr.Porcescu Scarlat, Sfânta Cuvioasă Parascheva ocrotitoarea Moldovei, Ed. Casa Ortodoxă, Tesalonic, 1991 





anul VII e nr. 74 


57 


CENTENAR NOICA 

















Ethosul neutralității 


„Stupiditatea de a vorbi de egalitate peste tot. Intelectul nivelator. Ethosul neutralității. 
Rațiunea a fost întunecată de „lumini“. E o rațiune mai adâncă în spriritul istoriei decât în 
spirit.“ (C. Noica, Jurnal de idei, Fragmentul 26, p. 230) 


Paul-Gabriel Sandu 





Facem din „ethosul neutralitații“ atitudinea 

prin excelență, care ne scuteşte să facem 
greşeli, să investim - riscând - sentimente, să cre- 
dem în noi mai degrabă decât în alţii. Ne limităm la 
a ne angaja în lupte lejere, ne aşezăm fotoliile în 
tranşee şi nu sperăm, din ele, decât că lupta va fi la 
un moment dat câştigată cumva de la sine, că noi 
vom trebui să dăm locul de acolo pe unul încă mai 
confortabil şi mai legitim. Nu credem în misiunea 
excepțională a unor indivizi, generalul - cu 
bogatele lui evantaiuri de determinaţii - nu ne 
fascinează, iar căile prin care am putea să ajungem 
la el suie leneşe spre un nicăieri unde toţi sunt pe 
aceeaşi treaptă. Spiritul astfel rafinat sfârşeşte prin 
a fi confiscat de bălării. Devenirea se prăbuşeşte, 
pierzându-și definitiv orientarea, în epoca minera- 
lului, acolo unde vibraţiile lui întru sunt abia pres- 
imţite. Individualul uman a pierdut definitiv „sorții 
fiinţei“, complăcându-se în neutralitatea - doar 
uneori purtătoare de sens - a maladiilor spiritului. 
Însă cu ce sens toate? Şi dacă „este ceva în noi mai 


N! exaltăm când vorbim despre egalitate. 


adânc decât noi înşine“, atunci trebuie să fie ceva 
în spirit mai adânc decât însuşi spiritul. Este Istoria 
sa, care se dă ca o desfăşurare-înfăşurare de sine, o 
cotrobăire neîncetată şi mistuitoare după un sine, 
ce trebuie să fie mai întâi recuperator pentru a 
putea fi recuperat. 

În cazul individualului, căutarea autentică 
nu poate fi decât cea a generalului, nu se poate fa- 
ce decat ieşind din neutralitate, şi numai supu- 
nându-ne pe noi înşine la ceea ce noi înşine nu 
credeam că suntem capabili de a face; este învesti- 
rea noastră de către noi înşine cu o încredere mai 
mare decât oferim altora, în virtutea unor exigen- 
țe adresate înainte de toate nouă înşine. 

A ieşi din logica propusă de ethosul neutrali- 
tății presupune simultan ieşirea din încremenire 
şi presimţirea deschiderii care transformă indivi- 
dualul uman într-un purtător al întregului. Numai 
în acest fel raţiunea, înțeleasă drept „conştiinţă a 
devenirii întru ființă“, este eliberată de sub apă- 
sarea întunericului egalitarismului fals şi sufici- 
ent, recuperând - deodată cu funcția de purtător 
prin excelență a lui „întru“ - acea „poteca [ce] nu- 
ți pre-există, dar care îţi este totuşi dată“. 





58 


anul VII e nr. 74 


LA ROST 





Ierarhia KGB 
a Bisericii Ruse 


Acuzaţiile de colaborare a ierarhilor ruşi cu poliția politică au un caracter oficial 


Alegerea noului patriarh pe scaunul Moscovei a stârnit un val de comentatori 

care au răscolit nu doar trecutul candidatului, ci și al altor colegi din Sfîntul Sinod. 
Rușii se arată nemulțumiți în special de colaborarea ierarhiei cu KGB. 

Pînă în momentul de față Patriarhia Moscovei nu a contrazis aceste acuzații. 


Pr. Savatie Baștovoi 





securitate ale statului sovietic a fost discu- 

tată la modul oficial în Sovietul Suprem al 
Federaţiei Ruse şi s-a păstrat într-un raport făcut în 
1992 de către deputatul poporului P. Ponomariov, 
preşedintele Comisiei pentru Situaţiile de Ur- 
gență de pe lîngă Prezidiumul Sovietului Suprem 
al Federaţiei Ruse. În raport Ponomariov îşi ex- 
primă îngrijorarea pentru colaborarea „neconsti- 
tuțională“ a ierarhilor cu structurile KGB. „Comi- 
sia atrage atenţia conducerii Bisericii Ortodoxe 
Ruse asupra folosirii neconstituţionale de către 
Comitetul Central al Partidului Comunist şi de că- 
tre Comitetul pentru Siguranța Statului (KGB) a o 
seamă de structuri bisericeşti în scopuri proprii 
prin racolare şi infiltrare a agenţilor KGB [...] Ca- 
racterul misiunilor îndeplinite de ei [ierahii- 
agenţi] dovedeşte că Departamentul numit nu 
este separat de stat şi că el s-a transformat într-un 
centru ascuns al KGB-ului în mijlocul credincioşi- 
lor“. 

În raportul său, Ponomariov numeşte cola- 
borarea ierarhilor cu structurile de securitate „un 
pericol grav“ pentru stat. „O atât de profundă in- 
filtrare a agenturii organelor de securitate în me- 
diile religioase prezintă un pericol grav pentru 
societate şi stat“. Deputatul chiar sugerează că lo- 
vitura de stat din 1991 s-a făcut şi cu vina ierarhi- 
lor-agenţi. De aceea se impune necesitatea „depo- 
litizării“ Bisericii prin renunțarea la colaborarea 
neconstituţională cu structurile de securitate ale 
statului. „Lustraţia agenturii bisericeşti ar putea fi 


C olaborarea unor ierarhi cu structurile de 


dură, poate chiar un act de duritate la adresa Bi- 
sericii care şi fără aceasta a suferit destul. Comisia 
consideră că este mai bine ca înşişi credincioşii să 
găsească o cale de a curăța Biserica de elementele 
infiltrate. Spre regret, conducerea Bisericii nici 
pînă acum nu a emis o opinie oficială în ce pri- 
veşte depolitizarea ei [...] Deoarece nu există o 
părere oficială a Bisericii în acest sens, Comisia 
recomandă introducerea în regulamentele ca- 
nonice şi civile a interdicţiei asupra colaborării 
ilicite a feţelor bisericeşti cu organele statului“. 

Raportul cuprinde şi poreclele conspirative 
ale mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse. 
Consultînd şi alte surse, a rezltat următoarea lis- 
tă, care, desigur, nu este una exhaustivă: « Pa- 
triarhul Alexei II - agent KGB „Drozdov“ 
* Mitropolitul Smolenskului şi al Kaliningradului 
Kiril (actualul patriarh) - agent KGB „Mihailov“ 
* Mitropolitul Voronejului Methodie - agent KGB 
„Pavel“ « Mitropolitul Kievului Filaret Denisenko 
(în prezent patriarh autodeclarat al Ucrainei) - 
agent KGB „Antonov“; « Mitropolitul Minskului 
Filaret - agent KGB „Ostrovski“; * Mitropolitul Ni- 
codim Rotov - agent KGB „Sviatoslav“; e Mitropo- 
litul Volocolamului şi Iurevului Pitirim - agent 
KGB „Abbat“; * Mitropolitul luvenalie Poiarcov - 
agent KGB „Adamant“; * Arhiepiscopul Kalugăi 
Climent - agent KGB „Iopaz“; * Arhiepiscopul Vil- 
nusului - agent KGB cu şase nume de cod: „Grigo- 
riev“, „Esaulenko“, „Cuzneţov“, „Nesterovici“, 
„Ognev“, „Potiomkin“. 

La sfîrşitul raportului Comisia îşi exprimă 
speranța că Biserica Ortodoxă Rusă va reuşi să-şi 
depăşească amara moştenire a trecutului. 





anul VII e nr. 74 


59 


ROST 


LA ROST 





Abuz de autoritate 


Conf. univ. dr. Costică Neagu 





anul trecut cu încă o lucrare „de mari dimensi- 

uni“. Se pare că există în zilele noastre ambiția 
de a-l „egala“ pe G. Călinescu, măcar şi numai 
prin dimensiunile fizice ale „operei“ propuse. 
Mediul academic românesc a asaltat acest 
„record absolut“ prin nume sonore din cultura 
română: Ion Rotaru - O istorie a literaturii româ- 
ne de Ia origini până în prezent (Ed. Dacoromână 
TDC, Bucureşti, 2006, 1334 pagini), Alex Ştefă- 
nescu - Istoria literaturii române contemporane 
1940-2000 (Ed. Maşina de Scris, Bucureşti, 
2005), lucrare în care se abordează istoria litera- 
turii dintr-o perioadă mai apropiată de zilele 
noastre, dar cu atât mai greu de descurcat ițele 
pentru că nu are perspectivă, iar valorile încă nu 
sunt aşezate. Pe de altă parte sunt încă multe 
detalii care nu pot fi spuse din cauză de... 
contemporaneitate! 

Şi G. Călinescu prezentase în Istoria... sa scri- 
itori contemporani, dar după ce demonstrase că 
poate face literatură adevărată (Cartea nunţii, 
Enigma Otiliei, Poezii); critică şi istorie literară 


[sa literaturii române s-a îmbogăţit 








(Viaţa lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai 
Eminescu, Viaţa lui Ion Creangă) şi chiar estetică 
(Principii de estetică), scrieri prin care îşi crease 
un piedestal respectat în unanimitate de contem- 
porani, chiar dacă printre ei se aflau Eugen Lovi- 
nescu, G. Ibrăileanu etc. 

G. Călinescu avea har atât în arta literară cât 
şi în critică, iar aprecierile sale despre scriitori şi 
opere sunt şi acum „memorate“ de profesori, stu- 
denți şi elevi pentru frumuseţea şi adevărul lor, cu 
toate că nimeni nu-i mai obligă astăzi să le repro- 
ducă, şcoala românească fiind destul de permi- 
sivă, generaţia tânără având la dispoziţie interne- 
tul ca mijloc de instruire. Un citat de G. Călinescu 
este şi acum un argument acceptat de toată lumea. 
Am citit acum aproape patru decenii, pe apucate şi 
„pe furiș“, Istoria lui Călinescu, pentru că era 
„arestată“ şi multe din cele spuse acolo le ştiu şi 
azi ad literam. Am consultat, la timpul apariţiei 
lor, lucrările pomenite mai sus, precum şi altele, şi 
am aflat multe opinii interesante, dar nu chiar 
memorabile. Prin aceasta nu vreau să spun că tot 
ce s-a scris după G. Călinescu, în domeniul istoriei 
literare, este inutil sau superfluu. Dimpotrivă. 

Deunăzi, am intrat în posesia Istoriei criti- 
ce... a dlui Nicolae Manolescu, „profesorul“ tutu- 
ror profesorilor de limba şi literatura română tre- 
cuți de 40 de ani, din România. După ce am citit 
mărturisirea de pe supracopertă, în care autorul 
ne previne că există „destule impurități“ şi în 
această Istorie, după ce am aflat că lucrarea nu e 
un „manual destinat instruirii“, am consultat-o ca 
pe un dicționar. Am vrut să ştiu şi eu câți scriitori 
vrânceni sunt tratați în acest op impresionant ca 
mărime, sau măcar câţi sunt amintiți. Am vrut să 
ştiu care este părerea domnului profesor despre 
Simion Mehedinţi (1868-1962), creatorul geogra- 
fiei române moderne, dar şi fostul director al 
Convorbirilor literare (1907-1923), autor al volu- 
mului de povestiri Oameni de Ia munte, al lucrării 
memorialistice „Premise şi concluzii la Terra“, al 
monografiei Titu Maiorescu, notițe biogratice 


IN. Manolescu - Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008. 





60 


anul VII e nr. 74 


LA ROST 


ROST 





(apărută în 1910 şi nu - cum scrie di profesor - în 
1905), autor, de asemenea, al studiului Optimis- 
mul lui Eminescu, al volumului de critică Primă- 
vara literară, director al publicaţiei „Buletinul 
Societății Române Regale de Geogratie“, al publi- 
caţiei „Duminica poporului“ (1914-1933) şi autor 
a peste 80 de conferințe la Universitatea Radio 
etc., personalitate de care mă ocup de aproape 20 
de ani şi din opera căruia am tipărit 18 titluri, în- 
tre care trei inedite. 

Simion Mehedinţi nefiind literat şi neavând 
„contribuţii importante“ în domeniul literaturii, 
i-am găsit numele doar la „Indice de nume“, dar 
iată ce am citit urmând trimiterii respective: „Al 
treilea biograf al său [= al lui Titu Maiorescu] (du- 
pă Simion Mehedinţi care în 1905 [sic!] doar a 
semnat o autobiografie redactată. cvasiintegral 
de Maiorescu însuşi...)2“, pentru ca la pagina 374 
a aceleeaşi lucrări să citesc altă afirmaţie a fel de 
„bine“ fundamentată ştiinţific: „...Dincolo de 
nevoia de a rememora unele lucruri (Când a scris 
prefetele Ia discursuri parlamentare sau când ia 
dictat Iui Simion Mehedinţi autobiografia, s-a 
folosit de notele zilnice), care face [sic!] din jur- 
nal un instrument'3. 

Citind aceste enormităţi, imaginaţia mea a 
luat-o razna. Mi l-am imaginat pe Simion - fiul lui 
Neculai Mehedinţi, dascăl la Biserica Mănăstirii 
lui Matei Basarab din Soveja, doctor în geografie 
la Leipzig, profesor universitar, membru cores- 
pondent al Academiei Române, om crescut la 
şcoala demnităţii, a oamenilor de la munte - în 
ipostaza de scrib umil, stând în fața lui Maiorescu 
şi așteptând să i se dicteze „autobiografia“. Cine 
credeți, domnule profesor Manolescu, că ar fi mai 
penibil într-o asemenea ipostază: profesorul sau 
fostul student? Dumneavoastră, care aţi scris o 
interesantă carte despre Titu Maiorescu, îl credeți 
în stare pe acesta de o asemenea josnicie, pe el 
care îşi urmărea cu atenţie pe foştii studenţi, bu- 
curându-se de fiecare succes al acestora, punân- 
du-i la diverse „încercări“, pentru a vedea cum lu- 
crează, urmând ca apoi să-i îndrume către profe- 


siile potrivite şi chiar în politică? Vă întreb acest 
lucru pentru că eu nu-l văd pe Simion Mehedinți 
acceptând o asemenea umilință. 

Cred că prin aceste afirmaţii riscante aţi 
adus un afront impardonabil unei personalităţi 
de prim rang a culturii române, savant polivalent 
şi model de demnitate. 

E un lucru cunoscut faptul că învățăceii şi co- 
laboratorii lui Titu Maiorescu şi-au sărbătorit cu 
alai mentorul Ia 50, 60 şi la 70 de ani de viaţă, do- 
vadă fiind Omagiile ocazionate de aceste aniver- 
sări. La fel de cunoscute sunt solicitările pe care i 
le-au adresat, pe rând, Duiliu Zamfirescu (la 
1890) şi Mihail Dragomirescu (la 1900) de a le 
da unele notițe pentru a-i alcătui o biografie, de- 
oarece nimeni n-ar fi îndrăznit să facă acest lucru 
fără aprobarea magistrului. Condițiile în care Me- 
hedinţi va fi primit o asemenea aprobare nu sunt 
cunoscute. În Memoriile acestuia - în curs de edi- 
tare la Editura Terra, Focşani - anul 1910 este 
foarte sărac, doar o singură însemnare: 12 febr., 
1910. „M-au năvălit multe de toate. Nu mai am 
vreme nici să notez lucrurile importante. Lunile 
acestea am fost ocupat cu pregătirea serbării dlui 
Maiorescu. Între alte multe lucruri plănuite, era şi 
o şedinţă festivă la Academie. Cei care s-au opus 
au fost 1. Bogdan şi |. Bianu!“ 

Este, de asemenea, de notorietate faptul că 
ipoteza unei lucrări doar semnate de Simion Me- 
hedinţi a fost lansată de Z. Ornea în articolul 
„Autobiografia lui Titu Maiorescu“ (România lite- 
rară, nr. 30, din 26 iulie 1984), ipoteză pe care o 
demontează cu o analiză pe text, tot profesorul 
universitar Gheorghiţă Geană, în articolul 
„Întâmpinări la o dublă expertiză“, în Viaţa 
Românească, 80, nr. 2, 1985, pp. 93-96. 

Mai precizăm faptul că însuşi Eugen Lovi- 
nescu, pe care aversiunea faţă de Simion Mehe- 
dinți l-a împiedicat să se aplece asupra operei sale 
literare Oameni de la munte, cu toate că-i recu- 
noştea o oarecare valoare, acelaşi Lovinescu care 
i-a reproşat lui Mehedinţi faptul că a acceptat di- 
rectoratul Convorbirilor cu toate că nu era critic 


2 N. Manolescu - Istoria critică a literaturii române... op. cit. p. 372; 


3 Ibidem, p. 374; 


4 Gheorghiţă Geană - „Imperativitatea modelelor“ (Postfaţă), în: S. Mehedinţi - Optimismul lui Eminescu, Goe- 
the şi Eminescu (text inedit), Titu Maiorescu (notițe biografice), Ed. Terra, Focşani, 2000, pp. 161-172; 





anul VII e nr. 74 


61 


ROST 


LA ROST 








literar (ci era „un rural prin naştere şi ideologie, 
cu pilonii estetici înfipți în literatura lui Ion 
Creangă şi în poeziile naţionaliste [ca şi cum na- 
ționalismul ar fi un cuvânt de ocară] ale lui Emi- 
nescu“5), nu a contestat autenticitatea lucrării Ti- 
tu Maiorescu(notițe biografice) „Este meritul ne- 
îndoios al lui S. Mehedinţi de a fi publicat, la îm- 
plinirea vârstei de 70 de ani, biografia lui Titu Ma- 
iorescu, punct de plecare al tuturor încercărilor 
de mai târziu (...), datele sunt riguros exacte, iar 
tonul păstrează o notă obiectivă. Deşi nu li se 
poate contesta autenticitatea, se pot totuşi face şi 
rezerve asupra luminii în care au fost aşezate“€. 
Deşi Simion Mehedinţi nu are nevoie de un 
apărător în faţa istoriei, noi, Asociaţia „Simion 
Mehedinţi“ Focşani, fiind astăzi în posesia jur- 
nalului pe care l-a ţinut din aprilie 1906 până 
aproape de plecarea în lumea umbrelor, am dori 
să facem câteva precizări şi în privinţa venirii lui 
Mehedinţi la direcţia Convorbirilor literare. „DI 
Maiorescu mi-a propus din nou să iau Convorbiri- 
lecu Floru, |. A. Rădulescu (Pogoneanu), Pangrati 
şi Litzica. Bogdan e prea oportunist (1 mai, 
1906); Eu i l-am propus pe Duiliu Zamfirescu. [P. 
P.] Negulescu zicea zilele trecute să iau eu răspun- 
derea Convorbirilor (1 oct. 1906); Peste toate as- 
tea [cursuri universitare şi manuale didactice], 
prietenii vor să-mi dea directoratul Convorbiri- 
lor? Unde e timpul şi puterea pentru toate astea! 
(10 oct. 1906); DI Maiorescu vrea cu orice preţ să 


Simion Mehedinţi 


iau eu Convorbirile (30 oct. 1906); Leri la 4,5, la 
Maiorescu. Repetă propunerea să iau direcția 
Convorbirilor (1 nov. 1906)“ etc. 

Putem înțelege din toate aceste însemnări că 
până la urmă directoratul Convorbirilor a fost 
pentru Mehedinţi o povară pe care Maiorescu i-a 
pus-o în spate, deoarece mentorul se temea de 
soarta revistei, evitându-l pe Mihail Dragomires- 
cu, poate şi datorită faptului că acesta îl dezamă- 
gise ca om. Acest lucru se va vedea din memorii. 
Mai trebuie amintit faptul că „bătrânii Junimii“ i- 
au dat lui Mehedinţi Convorbirile în proprietate, 
savantul donându-le Academiei Române în 1945. 
I s-a reproşat lui Mehedinţi că, în perioada direc- 
toratului său, Convorbirile a devenit o revistă şti- 
inţifică, îndepărtându-se de literatură, dar lucrul 
acesta era recunoscut chiar de Titu Maiorescu 
încă dinaintea venirii lui Mehedinţi la conduce- 
rea revistei. De altfel, după cum se va vedea din 
memoriile sale, Mehedinţi a acceptat preluarea 
Convorbirilor sub rezerva trecerii imediate a re- 
vistei „când se va găsi un literat“. 

Prin această notă de întâmpinare, am dorit, 
cu tot respectul cuvenit, stimate „Domnule Profe- 
sor“ Nicolae Manolescu, să contribuim şi noi la 
curățirea de „impurități“ a Istoriei dvs., pentru că 
„fiecare se cuvine să fie judecat după ce a reali- 
zat“, iar lucrarea dvs. să fie o dreaptă măsură a va- 
lorii „hărții poporului român“ şi nu un abuz de 
autoritate. 


5 Eugen Lovinescu - Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, Bucureşti, Ed. Casa Şcoalelor, 1943, p. 63; 


6 Ibidem, pp. 65-66. 





62 


anul VII e nr. 74 


LA ROST 





Preoţi sindicalişti ajunși 


în conducerea 


Arhiepiscopiei Craiovei 


ÎPS Irineu, cel în care s-au pus atitea speranţe cînd a venit la păstorirea Mitropoliei Olteniei, 


începe să ia decizii toarte discutabile. 


Un tînăr şi curajos mărturisitor din Episcopia Slatinei tace dezvăluiri complete. Iar PS 
Sebastian al Slatinei nu a i-a pus pumnul în gură, ceea ce ne face să-l respectăm şi mai mult 


pe vrednicul episcop. 


Publicăm în continuare un articol de Dan Camen, apărut inițial pe blogul său. (ROST) 


Dan Camen 


e ceva timp încoace îmi ajunseseră la ure- 
[) chi, fel de fel de informaţii cum că anumiţi 
preoți, care au deţinut funcţii cheie în înfi- 
inţarea sindicatului preoţesc „Păstorul cel bun“ 
din Craiova, ocupă acum funcţii de conducere în 
administraţia Arhiepiscopiei Craiovei. Am căutat 
şi eu mai mult, am întrebat, m-am mai informat. 
Am auzit de schimbările „majore“ care s-au petre- 
cut la nivelul administraţiei bisericeşti din Arhie- 
piscopia Craiovei sub ÎPS Irineu, Mitropolitul Ol 
teniei, însă le-am considerat până la urmă fireşti, 
oarecum, dat fiind faptul că fiecare „stăpân“ îşi a- 
duce cu el oamenii săi cu care va colabora. Mira- 
rea însă m-a cuprins atunci când am auzit că unii 
dintre „oamenii de încredere“, care urmau să o- 
cupe funcții înalte în administraţia bisericească 
în Arhiepiscopia Craiovei, erau nici mai mult, nici 
mai puțin decât membrii fondatori ai sindicatului 
preoților „Păstorul cel bun“. Ce să înţeleg? Am 
mai cercetat şi, de curând, am găsit un articol al 
dlui Dl. Dan Olteanu („ÎPS Irineu a «decapitat 
conducerea Arhiepiscopiei Craiova“, în săptămâ- 
nalul craiovean „Indiscret“, nr. 178, disponibil la 
adresa de internet http://www.indiscret.ro/- 

index.php?rubrica=2&id=6238&numar= 178). 
După informaţiile pe care le am, articolul în 
cauză este destul de bine făcut, adică surprinde 
starea de fapt a lucrurilor actuale în Arhiepisco- 
pia Craiovei, însă îi trebuie câteva observaţii, 
rectificări şi adăugiri, pe care am să le fac mai jos. 
În primul rând se poate vorbi clar de o cam- 





panie de „epurare“ a oricăror „urme teofanice“, 
începând cu realizările misionare ale fostului mi- 
tropolit şi până la oamenii de bază cu care ÎPS 
Teofan a colaborat şi a realizat ceea ce acum nu 
mai este şi nu se mai poate vedea cu ochii... 


Radio „Logos“ 


Autorul editorialului menţionează închide- 
rea radio-ului „Logos“ al Mitropoliei Olteniei, 
exact când acesta obținuse extinderea teritorială 
necesară difuzării emisiunilor în întreaga 
Oltenie şi când angajaţii căpătaseră o experiență 
în domeniu. Emisia acestui radio a fost redusă la 
două ore pe zi, fiind preluat, asumat, înglobat 
sau înghițit, spuneţi-i cum vreți, de către „trus- 
tul“ Trinitas al Patriarhiei. Motivul? Exact cum 
spune autorul, citându-l pe ÎPS Irineu: „Oricum, 
credincioşii au la dispoziţie Radio «Trinitas», 
radioul oficial al BOR, iar o asemenea cheltuială 
nu se justifică“. Ma mir însă de ce ceilalți ierarhi 
care au radiouri eparhiale nu gândesc aşa de 
dezinvolt şi economicos precum ÎPS Irineu. 
Primul semn de întrebare. 


Cetatea Creștină 


Un alt eveniment, aflat abia acum, a fost în- 
cetarea activităţii revistei eparhiale „Cetatea 
Creştină“, fondată de... ÎPS Teofan. Această revis- 
tă apărea lunar, însă, de ceva timp, nu am mai 
văzut-o deloc prin pangarele bisericilor, astfel că 
am simțit această „schimbare a dreptei celui prea- 





anul VII e nr. 74 


63 


LA ROST 





înalt“ mitropolit. Nu am crezut însă că a desfiin- 
țat-o. Care este justificarea mitropolitului, nu se 
ştie; probabil tot motivele economice că, deh, 
suntem în plină criză financiară. 


Centrul „Sf. Arhangheli Mihail 
şi Gavriil“ 


După cum probabil ştiţi marea majoritate a 
celor care eraţi ataşați de Maica Siluana, plecarea 
sa, împreună cu obştea, la Iaşi se datorează în 
general unor chestiuni de bucătărie internă, dar 
în mare parte diferențelor de concepție privind 
anumite aspecte ale laturii duhovniceşti disputa- 
te de maica Siluana cu noul mitropolit. Pe lângă 
acestea, imobilul în care funcționase Centrul a 
fost întrebuințat pentru alte scopuri „filantropi- 
ce“, urmând ca Centrul să fie mutat la mănăstirea 
Jitianu. Centrul fusese înființat de maica Siluana 
cu binecuvântarea ÎPS Teofan, imediat după ce 
fusese instalat mitropolit al Olteniei. A funcționat 
şapte ani în Craiova. Cu toate acestea, se pare că 
şi mănăstirea Jitianu trebuia să aibă altă rânduia- 
lă, potrivit concepţiei ÎPS Irineu. La acestea se 
mai adaugă legătura puternică, duhovnicească, 
dintre maica Siluana şi ÎPS Teofan. Aşa încât mai- 
ca, împreună cu obştea sa, a ajuns la Iaşi, unde a 
redeschis porţile Centrului „Sf. Arhangheli“. 
Acum, mănăstirea Jitianu este de călugări, aduşi 
din alte mănăstiri oltene. 


Asociaţia „Vasiliada“ 


Această asociaţie filantropică devenise, până 
Ia plecarea la Iaşi a ÎPS Teofan, una dintre cele 
mai importante asociaţii de acest gen a Bisericii 
Ortodoxe, prin numeroasele ei centre şi fonduri 
pe care le-a câştigat în urma unor campanii şi Co- 
lecte, care ajutorau oamenii aflați în nevoie. Unul 
dintre directorii asociaţiei a fost ani buni PS Nico- 
dim, ajuns acum episcop la Severin. Ei bine, se- 
diul principal al asociaţiei, care era în clădirea cu 
birouri ale Arhiepiscopiei, a fost mutat în imobi- 
lul unde activase Centrul „Sf. Arhangheli“, proas- 
pat renovat. Directorul asociaţiei, dl. Cristian Chi- 
riac, din motive pe care nu le cunosc încă, nu mai 
este consilier în cadrul Arhiepiscopiei, şi deja a 


ÎPS Teofan 





plecat în altă parte. Asociatia „Vasiliada“ din Cra- 
iova este opera ÎPS 'Teofan. 


Vechea gardă, epurată 


După desființarea tuturor acestor realizări 
misionar:pastorale ale ÎPS 'Teofan, au fost epuraţi 
colaboratorii săi. Dl. Dan Olteanu, autorul articolu- 
lui citat, menţionează câteva nume de părinți ce au 
fost scoşi pe tuşă de ÎPS Irineu în ianuarie, fără 
prea multe discuții. Dintre aceştia, amintesc pe 
părintele vicar administrativ Răzvan Tismonariu, 
părintele 'Teodor Ciontu (inspector bisericesc) şi 
părintele Ion Nicolae (consilier economic), care nu 
mai ocupă aceste funcţii. Părintele protoiereu 
Aurel Greere, din câte ştiu, a ajuns consilier admin- 
istrativ. Cert e ca Pr. Sever Negrescu şi-a depus 
demisia din funcţia de consilier cultural, înainte de 
a veni ÎPS Irineu mitropolit. Chiar sfinția sa, în 
secțiunea repartizată comentariilor articolului, 
explică împrejurările plecării sale şi temerile sale: 
„Articolul cuprinde o informaţie falsă în ceea ce 
mă priveşte: nu am fost demis din funcţia de con- 
silier cultural de către ÎPS Irineu, ci m-am retras, 
cererea (nr. 2500 din 27 mai 2008) fiindu-mi apro- 
bată de către ÎPS Teofan, pe atunci încă mitropolit 
al Olteniei şi mitropolit ales al Moldovei. Ce se 
ascundea, oare, în spatele aşa-zisului sindicat 
«Păstorul cel Bun»? Iată că preoții Dică şi Mocanu 





64 


anul VII e nr. 74 


LA ROST 


ROST 





(fondatori ai sindicatului mort înainte de a se 
naşte şi aprigi luptători împotriva sfintelor 
canoane şi a Statutului BOR) au fost deja răsplătiți. 
Cine urmează? State, Motorga, Toana?...“ 
Uitandu-mă la secţiunea de «Contact a site- 
ului Mitropoliei Olteniei observ că modificările pri- 
vind noii veniţi la conducere nu au fost făcute încă. 


Sindicaliştii din noua gardă 


Bomba cu explozie întârziată a constituit-o 
numirea noilor oameni în conducerea Arhiepis- 
copiei, unii dintre preoți fiind membri fondatori 
ai sindicatului „Păstorul cel Bun“. Dl Dan Olteanu 
afirmă: „Postul de consilier administrativ va fi 
ocupat de Gheorghe Zamfir, Viorel Dică va fi noul 
consilier economic, Doru Mălureanu va ocupa 
postul de consilier cultural, Adrian Stănulică va fi 
noul consilier social, Petre Mocanu va fi inspector 
bisericesc, iar Sorin Popescu va deveni secretar al 
Arhiepiscopiei Craiova“. Schimbările acestea au 
fost deja făcute în răstimpul trecut de la pblicarea 
articolului de către dl Olteanu. 

Dintre cei enumerați, figurile a doi preoţi se 
disting. Numele primului a apărut în toate ştirile 
privind scandalul înființării sindicatului preo- 
țesc, iar cel de-al doilea fiind cunoscut dinainte ca 
aparţinând sindicatului. Pr. Viorel Dică, secreta- 
rul sindicatului şi purtătorul de cuvânt al acestu- 
ia, a devenit consilier economic. Pr. Petre Mocanu 
este acum inspector bisericesc. 

O a doua bombă este numirea în postul de 
vicar administrativ şi paroh la biserica „Madona 
Dudu“ - o parohie foarte bogată şi căutată - a 
unui părinte ieromonah moldovean Mihail Bă- 
lan (hmm, interesant, al doilea semn de întreba- 
re) cu rang de arhimandrit (fost stareț al mănăsti- 
rii Râşca din Moldova), necunoscut până acum în 
Oltenia. De reținut că acesta a fost propus, cu ceva 
timp în urmă, spre hirotonie întru arhiereu ca 
episcop vicar al Arhiepiscopiei Tomisului, „însă 
«graţie» intervenţiei ÎPS Teofan Savu, Sinodul 
BOR a respins propunerea“ - spune Dl. Dan 
Olteanu. Sunt curios de ce candidatura lui nu a 
fost aprobata, pentru ca postul de episcop vicar la 
Tomis încă nu a fost repartizat altuia. O altă între- 
bare: de ce a plecat din Moldova tocmai la Tomis, 





ca mai apoi să ajungă, cu aceleaşi pretenţii epis- 
copale, în Oltenia? Este de mult cunoscut faptul că 
la Gorj s-ar putea înființa episcopie, iar titularul 
acesteia să fie PS Gurie. Dar să să aduci un 
ieromonah ce are gândurile sale îndreptate mai 
mult spre ranguri episcopale decât spre virtuțile 
monahiceşti, mi se arată a fi un lucru dubios. 

Consider că apariţia preoților sindicalişti în 
conducerea Arhiepiscopiei Craiovei constituie o 
abatere gravă de la canoanele Bisericii, deoarece 
acest sindicat a fost catalogat în comunicatul 
Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din 
28 mai 2009 (din care a făcut parte şi IPS Irineu, 
pe atunci arhiereu vicar) drept: „O formă de ma- 
nifestare străină de Duhul Evangheliei şi al ca- 
noanelor, aflată in contradicție cu prevederile 
Statutului BOR“. Dacă e să ne referim la persoa- 
nele ce au însuflețit acest sindicat, putem afirma, 
potrivit hotărârilor Sinodului Permanent al BOR 
din 6 iunie 2008 de la Mănăstirea Neamţ, că 
aceştia sunt „în afara duhului vieţii bisericeşti şi a 
disciplinei canonice şi statutare a Bisericii Orto- 
doxe Române“. Iar comunicatul Patriarhiei 
Române din 27 mai 2008 îi numeşte „ispitiți de 
duh de rătăcire, de dezbinare şi iesire din disci- 
plina şi comuniunea bisericească“. 

Sper să se ia o măsură în această chestiune. 

În final, mă întreb, alături de părintele Sever 
Negrescu: Ce se ascundea, oare, în spatele aşa-zi- 
sului sindicat „Păstorul cel Bun“? 

PS: 

La 2 martie a.c., Răzvan Vintilescu de la „Co- 
tidianul“, altfel un adversar al Bisericii, a publicat 
articolul intitulat „Lovitură de amvon: Irineu 
epurează garda lui Teofan de la Mitropolia 





a EI LEI 








anul VII e nr. 74 


65 


ROST 


LA ROST 





PS 


Olteniei“, în care, pe lângă cele spuse şi de Dan 
Olteanu şi Dan Camen, este inserată şi o de- 
claraţie a ÎPS Irineu: „Schimbările au fost făcute 
în baza unor regulamente de ordin interior. Pe 
acele posturi au venit oameni care sunt preocu- 
pați de alte probleme decât cei care au fost anga- 
jați acolo înainte. Noi avem cu totul alte legi. Nu 
poți întreba un general de ce îl schimbă din func- 
ție pe un soldat. Nu a avut nici o legătură cu fap- 
tul că acei oameni erau apropiaţi de Teofan, după 
cum s-a mai speculat“ şi „Noi nu am avut nimic cu 
oamenii. Atunci a fosto problemă cu acel sindicat 
în Sine, nu cu cei care lau creat. Aceștia S-au în- 
dreptat între timp“. 

În plus ÎPS Irineu furnizează o informaţie 
importantă. Autorul articolului scrie: „ÎPS Irineu 
continuă schimbările de la nivelul mitropoliei cu 
o decizie menită a elibera o serie de posturi ocu- 
pate de preoți în vârstă de peste 70 de ani, pentru 
a le face loc unora tineri. «Când am venit la mitro- 





asi sat pe 


ÎPS Irineu, Mitropolitul Oteniei 





polie, am găsit o hotărâre care prevedea că, 
începând cu vârsta de 65 de ani, preoții trebuie să 
se pregătească de pensionare, urmând ca până la 
vârsta de 70 de ani ei să fie monitorizaţi în acest 
sens. Numai că nimeni nu aplica această 
hotărâre, iar preoții tineri nu au unde să slujeas- 
Că, nu găsesc parohii pe care să le conducă», ada- 
ugă înaltul ierarh. 

Întrebat despre posibilitatea ca pensionarea 
obligatorie a preoţilor din funcţiile remunerate 
să fie extinsă la nivelul întregii țări, ÎPS Irineu a 
răspuns diplomatic: «Încercăm, încercăm. Se 
poartă discuţii, se caută soluții». O asemenea de- 
cizie este însă extrem de importantă pentru viața 
religioasă din România, deoarece aplicarea ei la 
nivel naţional ar presupune pensionarea multor 
preoți şi călugări ce deţin funcţii importante în ie- 
rarhia Bisericii Ortodoxe Române, unii dintre ei 
împărtăşind alte viziuni despre direcția BOR de- 
cât cea a patriarhului Daniel.“ 





66 


anul VII e nr. 74 


LA ROST 





„Bizantinismul“ BOR 
şi lecţia istoriei 


Emilia Corbu 





u ştiu dacă este o contagiune istorică 

incurabilă, dar, din ce în ce mai mult, înalți 

funcţionari ai Bisericii Ortodoxe Române 
au un comportament bizantin faţă de un Stat 
devenit pe zi ce trece mai barbar, adică păgân. 
Poate pare de necrezut, dar bizantinii au avut, în 
afara de câteva momente de glorie, lungi perioa- 
de dureros de umile de tratative cu barbarii, de 
păci plătite scump, de politici care se doreau di- 
plomatice şi subtile şi care în realitate erau jalni- 
ce şi fără scop. Toate acestea pentru ce? Pentru a 
nu purta un război demn pentru apărarea identi- 
tăţii sale şi a supuşilor săi. Credeau ei că o pace 
costă mai puţin decât un război. Însă, e dovedit is- 
toric că, în perioadele de acalmie răscumpărate 
greu, barbarii se întăreau şi în final se ajungea tot 
la un război de astă dată mult mai sângeros. Bar- 
barii au războiul scris în gene. 


kkk 


Cel mai dureros exemplu de compromis pe 
care Biserica noastră îl consimte de 19 ani este 
acela de a denunța comunismul anticreştin doar 
prin vorbe şi nu prin fapte, adică prin recunoaş- 
terea jertfei celor care au murit sau au suferit ani 
grei de închisoare în regimul comunist. Simpla 
înregistrare a acestora într-o carte nu este de 
ajuns, iar Martirologiul - arătat de câte ori se 
ridică problema - e doar o picătură de alin într- 
un ocean de durere. Ce-ar fi ca Sf. loan Valahul să 
fie trecut în Proloage dar să nu apară în calendar? 


Orice compromis se naşte şchiop, aşa că nu poate 
ajunge departe. Dacă interpretul la vioară Ladis- 
lau Csendes, aflat, prin jocul politic, în fruntea ar- 
hivelor celui mai criminal partid din istoria româ- 
nească! (ce combinație ironică!) ar fi dat o palmă 
unui vlădică, acesta, elegant, întorcea obrazul, 
pentru a oferi insului o lecţie creştină. Era în joc 
doar mântuirea personală. Dar dacă acela se 
obrăzniceşte şi loveşte în memoria a şase din cei 
care şi-au pierdut libertatea pentru Hristos (aşa 
cum s-a întâmplat prin interzicerea expoziţiei 
„Destine de martiri“, în care erau evocaţi pr. Arse- 
nie Boca, pr. Arsenie Papacioc, pr. Gheorghe Cal- 
ciu, pr. Daniil - Sandu Tudor, Valeriu Gafencu şi 
loan Ianolide), atunci nu mai stai să întocmeşti 
hârtiuţe de răspuns, ci ridici glas şi ceri socoteală. 
Nu s-a făcut acest lucru şi Csendes a mai făcut o 
gafă de proporţiile CNSAS-ului, lăsând fără răs- 
puns o adresă semnată de 54 de istorici?. Recu- 
nosc că poate nici eu nu cunosc 54 de muzicieni, 
dar nici nu mă cocoț în fruntea Operei Române. A 
şti care îţi este locul în lume şi a-ţi recunoaşte lim- 
itele este o chestiune de educaţie şi de bun simț 
elementar. 


Şi pe vremea hunilor era la fel 


Revenind la aşa zisa politică a Bisericii (ce 
impropriu sună!) față de Stat, trebuie să recu- 
nosc, cu tristețe, că singurele asemănări pe care le 
găsesc sunt undeva în secolul V d. Hr., prin anul 
466, când hunii şi-au făcut apariţia la Dunărea de 
Jos3 În regiune locuiau mai multe triburi, numite 
în documente popoare, şi care aveau tratate mil- 


1! Arhivele aflate la CNSAS aparţin de fapt Partidului Comunist Român, mai precis braţului înarmat al partidului 
care a fost Securitatea Comunistă. Locul lor ar trebui să fie la Arhivele Naţionale. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare 
partid şi-ar permite luxul unei instituţii proprii de administrare a arhivelor pe banii statului român. Mascarea 
lor sub perdeaua Securităţii este abuzivă. Securitatea Comunistă a avut sarcini şi obiective diferite de Serviciile 
de Securitate națională, absolut necesare într-un stat şi care trebuie să aibă, într-adevăr un regim special de 


arhivă. 


2 Până azi, 21 decembrie nu am primit nici un răspuns oficial la adresa nr.2700 din 21.10.2008 
S'Teritoriu care desemnează un spaţiu larg cuprins între Carpaţi şi Balcani, de-a lungul Dunării Inferioare. 





anul VII e nr. 74 


67 


ROST 


LA ROST 





itare cu cea mai mare putere militară a timpului, 
Imperiul Roman de Răsărit, sau Bizantin. 
Interesul hunilor era de a ocupa un teritoriu cât 
mai întins cu cât mai puţine pierderi militare, şi 
au acționat ca atare. Interesul romanilor era de a 
avea linişte la hotare şi atunci nu au acordat spri- 
jinul militar promis popoarelor de la Dunăre. 
Opţiunea trădării e întotdeauna fatală şi drept 
urmare a fost plătită scump. Odată instalaţi în 
regiune, hunii i-au atacat pe romani. Dar nu des- 
pre războaiele cu hunii vreau să vorbesc, ci des- 
pre un episod, minor în aparență, cu aşazzişii re- 
fugiaţi, adică nobili, persoane cu influență sau oa- 
meni simpli care au fugit în Imperiul Roman pen- 
tru a se salva. 

Deşi ei sunt menţionaţi lapidar, trebuie să fi 
fost foarte importanţi pentru huni de vreme ce 
Attila condiţionează pacea cu romanii de preda- 
rea lor. La un moment dat, Atilla avea o listă de 











17 nume. Ne-am fi aşteptat ca romanii să aibă mai 
multă demnitate şi să-i apere, ca pe aliați. Dimpo- 
trivă, nu doar că i-au predat, dar i-au transformat 
pe bieţii oamenii în mijloace de îmbunare a hanu- 
lui. Adică una dintre soliile romanilor Ia Attila de- 
buta cu predarea a cinci fugari. Ce se întâmpla cu 
aceşti oameni după ce erau predaţi hunilor? Refu- 


giații erau executaţi prin crucificare. Aşa s-a în- 
tâmplat inclusiv cu copiii Mama şi Atacam care 
erau neam de rege“. Prin urmare barbarii nu 
doar că ocupaseră un teritoriu care nu fusese al 
lor, dar atacau cu o cruzime rar întâlnită tot ce ar 
fi devenit repere ale unei istorii a locului. Aceşti i- 
deri locali, refugiaţi la romani, constituiau pentru 
huni un potenţial rival, iar readucerea lor în ţară 
şi crucificarea sub ochii poporului simbolizau 
consfințirea cuceririi. Dacă uciderea acestor oa- 
meni era pentru huni un imperativ politic, totuşi 
moartea lor prin crucificare sugerează o eventu- 
ală apartenenţă creştină a lor. Nu ştim. Dar cu- 
noaştem că în teritoriile lor de baştină hunii îi 
persecutau pe misionarii care se încumetau să 
predice în țara lor. 

Fireşte că romanii ar fi trebuit să găsească o 
cale pentru salvarea acestor suflete. Nu pentru că 
era o chestiune de civilizaţie, ci mai ales că hunii 
aveau obiceiul să ceară, pe motive diverse, toate 
acele persoane care intrau în conflict cu ei. Şi cum 
realitatea bate ficțiunea, în timp ce solia bizanti- 
nilor umbla cu predarea a cinci refugiați printr- 
un teritoriu aflat prin Transilvania, se întâlneşte 
cu o solie romană occidentală, destul de nume- 
roasă, care mergea tot la Attila, ca să negocieze o 
altă cerere de predare. Atilla pretinsese nici mai 
mult nici mai puţin decât să-i fie dat prefectul ro- 
man Silvanus, pe motiv că acesta ar fi furat nişte 
vase de aur care i s-ar fi cuvenit lui. Adică Attila 
era în stare să ceară şi luna de pe cer, de condam- 
nat erau doar cei care îi răspundeau. Oricum, s0- 
lia occidentalilor avea să îi explice hanului că pre- 
fectul a acţionat corect şi nu-i va fi predat. Vasele 
cu pricina nu-i pot aparţine, deoarece erau vase 
sfinte, dar că i se poate oferi un preț de răscumpă- 
rare de vreme ce au fost aduse dintr-un teritoriu 
cucerit de huni. 

Cu alte cuvinte cele două imperii romane au 
avut o politică oarecum diferită faţă de pretenții- 
le hunilor. Interesant este că barbarii au fost mai 
agresivi cu cei care s-au purtat mai blând cu ei, cu 
bizantinii. Morala povestioarei este că nu trebuie 
să negociem cu barbarii, nici măcar un vas, dară- 


4 Ambasadele lui Pricus, în Izvoarele Istoriei Românilor, vol. VIII, colecția Gh. Popa Lisseanu, Bucovina, 1936, p. 


82 
5 Ibidem, p. 93 





68 


anul VII e nr. 74 


LA ROST 








Biserica Bucur la 1900 








mi-te un om. Episodul în sine are şi un alt înțeles. 
Te întrebi cum e posibil ca ditamai hanul să fie 
preocupat de nişte blide, fie şi de aur. Uităm me- 
reu că şi barbarii au o cultură a lor. Iar hanul ştia 
că adevărata izbândă implică şi cucerirea sufle- 
telor noilor lui supuşi. Stăpânirea se voia a fi to- 
tală. Ori acele vase erau sfinte reprezentau ceva 
pentru sufletul poporului. 


Alte timpuri, alți barbari 


Prin laşitatea şi neimplicarea în recunoaşte- 
rea martirilor din timpul comunismului, unii 
funcţionari bisericeşti cumpără o linişte relativă 
şi temporară, în schimbul crucificării încă o dată, 
a unor oameni care, într-o țară cotropită de comu- 
nişti, s-au refugiat în Biserică, înnobilând-o cu 
jertfa lor. Nu e cazul ca noi, cei de azi, cuibăriți în 
fotolii calde să începem să judecăm, la o cafea, 
viaţa lor anterioară momentului când au hotărât 
să aleagă calea închisorilor pentru a transforma 
celula în chilie aprinsă de rugăciune. Nu avem 
6 Azi Niş în Serbia 
7 Ibidem, p. 85 





avut de ales între a trăda în libertate şi a muri în 
demnitate. Faptul că nu au trădat e semnul sfințe- 
niei lor. Dacă Biserica crede că, acceptând preten- 
țiile politicului, va fi liniştită, se înşeală. Atilla zile- 
lor noastre nu se mulţumeşte cu atât. După ce va 
îngropa şi orice urmă de memorie a demnităţii, 
se va năpusti şi asupra Bisericii, aşa cum odinioa- 
ră hunii treceau prin foc şi prin sabie toate cetăți- 
le bizantine. Iar solia imperială avea de povestit, 
rece, calm, ca o maşină: „Am ajuns la Naissus€ şi 
am găsit oraşul deşert de locuitori, fiindcă fusese 
dărâmat de duşmani; numai printre ruinele bise- 
ricilor se mai întâmpla să se găsească un bolnav. 
Puțin mai sus de râu, după ce am poposit într-un 
loc pustiit - căci toate locurile de lângă malurile 
apei erau pline de oasele celor ce căzuseră în lup- 
te - am întâlnit a doua zi pe Agintheus, coman- 
dantul armatei din Iliria şi care se găsea cu tabăra 
nu departe de Naissus şi de Ia care, din porunca 
împăratului, avem să primim nişte fugari... spre 
ai da Hunilor”. 





anul VII e nr. 74 


69 


ROST 


LA ROST 





ÎPS Nicolae, Vaticanul 
și bomba atomică 


Dan Ciachir 





consacrat numărul 11-12/ 2008 Mitropoli- 

tului Nicolae Corneanu al Banatului. Ur- 
mînd exemplul lui Caragiale care a ţinut să furni- 
zeze o amintire legată de „Republica“ instaurată 
pentru cîteva ceasuri, în 1870, la Ploieşti de Can- 
diano Popescu, semnalez publicaţiei respective 
cele rostite de ÎPS Nicolae, în 1962, cu prilejul ale- 
gerii ÎPS Sale ca mitropolit al Banatului: „Îmi vin 
în minte, bunăoară, cuvintele unui cardinal cu 
pretenţii de a deveni «urmaş al Sfintului Petru», 
că «de acum încolo trebuie ținută în mîna dreap- 
tă bomba atomică, iar în cea stingă Biblia». «Cre- 
dincioşi» de acest gen se mai găsesc încă în ţările 
supuse dominaţiei capitalului. Este limpede că o 
atare poziţie este străină învăţăturii creştine şi 
moralei evanghelice. Ea jigneşte şi îndurerează 
pe orice adevărat creştin.“ (Cf. „Biserica Ortodo- 
xă Română“, nr. 1-2/ 1962, p. 14) 


R-: literară „Vatra“ din Târgu-Mureş a 


"Cultura e finalitatea tuturor societăților” (E. Lovinescu) 


Vatra 


2008 Târgu Mureş 


http: atraro 11-12 - 


a 


Mitropolitul Nicolae Corneanu 





Cu un an înainte, în 1961, ÎPS Nicolae, ales 
episcop al Aradului, declara: „Cu osebire îmi vor 
sta la inimă frații cu care ne-am împreunat gîndu- 
rile şi simţirile în neuitatul 21 octombrie 1948. 
Unificarea Bisericii noastre strămoşeşti, de 12 ani 
şi mai bine, se cere prețuită ca un scump odor şi 
a pi adîncită.“ („Biserica Ortodoxă Româ- 

ă“, nr. 1-2/ 1961, p. 98). În aceeaşi revistă, la p. 
109, ÎPS Nicolae îl evoca pe episcopul Andrei Ma- 
geru, care avusese „fericirea să asiste şi să contri- 
buie la întregirea Bisericii noastre străbune, înre- 
gistrînd ştergerea treptată a urmelor despărțirii 
săvârşite prin silnicie acum 260 de ani în urmă.“ 

Următoarea afirmaţie a ÎPS Nicolae Cornea- 
nu provine din revista „Mitropolia Ardealului, 
nr. 1-3/ 1961, p. 16: „Ar putea vreun credincios să 
nu fie trup şi suflet alături de susţinătorii nobilei 
cauze a păcii al cărei stegar este măreaţa noastră 
vecină Uniunea Sovietică? Nu poate.“ 

Îndată după prăbuşirea regimului comunist 
din România, în anul 1990, în condiţii de liberta- 
te deplină a cuvîntului, ÎPS Corneanu a publicat o 
amplă culegere de studii şi articole întitulată Quo 
vadis? (Timişoara, 1990). Volumul se sfirşeşte cu 
un studiu de aproape o sută de pagini, intitulat 
Prezența Sfîntului Apostol Petru la Roma: adevăr 
sau legendă? (pp. 335-425), extrem de convingă- 
tor. Subscriem din toată inima la concluziile sale 
şi aşteptăm să facă acelaşi lucru catolii şi greco-ca- 
tolii, dat fiind marele prestigiu ecumenic de care 
se bucură autorul studiului. Iată ce susţine ÎPS Ni- 
colae Corneanu în finalul textului său: „Astfel 
stînd lucrurile, trebuie să concludem că, deşi afir- 
mată de o foarte veche tradiţie, prezenţa la Roma 
a Sfintului Apostol Petru stă sub semnul întrebă- 
rii. Procedînd cu obiectivitate, credem că n-o pu- 
tem afirma, după cum nici n-o negăm. Am îndrăz- 
ni totuşi să observăm că întreaga teorie a prima- 
tului papal şi tot ce ține de ea se întemeiază pe 
tradiții şi mărturisiri tără Suport taptic“. (S.n.) 





70 


anul VII e nr. 74 


SEMNAL EDITORIAL 


ROST 





Dora Mezdrea 





ze 


Nae Ionescu și discipolii săi 
în arhiva Securităţii 


Cercetător de 
mare finețe, cu o 
răbdare şi o hotă- 
rîre rarisime, Dora 
Mezdrea reuşeşte să 
ne suprindă mereu, 
la modul cel mai 
plăcut, prin apariţi- 
ile sale editoriale. 
De această dată, în 
urma unei investi- 
gaţii minuţioase fă- 
cută în arhiva fostei Securităţi, care a 
moştenit şi dosarele Siguranței interbelice, 
ne pune la dispoziţie tabloul unei poliției 
politice în acțiune - din anii '30 pînă în 1989 
- pe urmele unui “obiectiv” care şi mort e 
considerat periculos. Nae Ionescu este ur- 
mărit pentru că e bănuit de complot contra 
guvernului, a regelui, a regentului - care se 
întîmplă să fie şi Patriarh. Acuzaţiile sînt aber- 
ante, apoi retractate de acuzatori. Discipolii 
lui Nae Ionescu sînt urmăriţi şi ei pentru legă- 
turile lor cu Profesorul. Deocamdată, Dora 
Mezdrea a scos primele două volume de doc- 
umente, cel dedicat lui Nae Ionescu şi cel ded- 
icat lui Mircea Eliade (Ed. Mica Valahie, 
Bucureşti, 2008). Mai urmează şi altele. 





Nae lonescu 


Cornel Galben 





Personalităţile Bacăului 


Harnic şi tenace, jurnalistul şi editorul 
băcăuan Cornel Galben (fost, între altele, 
redactor şef la revistelor “Credinţa ortodoxă” 
şi “Glasul monahilor”), îşi continuă munca la 
dicționarul Personalitățile Bacăului, ajuns la 
volumul al treilea (vol. I, Ed. Corgal Press, 
Bacău, 2000; vol. II, idem, 2003). În acest 
volum, apărut la finele anului 2008, găsim 
nume grele, ca Vasile Alecsandri, George 
Bacovia şi Mircea Cancicov, alături de altele, 
cu 0 notorietate mai degrabă locală, dar nu 
mai puţin va- 
loroase, ca 
Ozana  Kal- 
muski (muzi- 
ciană), Gheor- 
ghe Chițimuş 
(un foarte 
bun poet) şi 
Radu Bogdan 
Ghelu (actor 
şi mare ani- 
mator  cultu- 
ral). Prin lu- 
crarea Sa, care 
va avea şi alte volume, Cornel Galben oferă 
consistență unei mărcii culturale a urbei, şi 
pune la dispoziţia cercetătorilor un excelent 
instrument de lucru. 


Corel Galben 


Personalităţile 
podului 





Răzvan Codrescu 





Rug aprins 








40 din cele 100 de sonete şi false sonete cuprinse în volumul acesta (Ed. 













sută de sonete Îi 
și false sonete |v 


EREI, 












suflet de trubadur medieval - care are o proiecţie mistică asupra dragostei pentru femei. 





Christiana) se regăsesc şi în cea dintii secţiune a volumului antologic al lui 
Răzvan Codrescu Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire (Ed. Christiana, 
Bucureşti, 2002). Poemele, scrise de-a lungul a 30 de ani, ne dezvăluie un alt 
Răzvan Codrescu, pe care abia îl puteam bănui îndărătul eseistului şi polemis- 
tului temut. Sensibil pînă la urlet, dedicat fără rest unei cauze donquijoteşti, 
încercat de demonii îndoielii, dar mereu vegheat de îngerii lui Dumnezeu, 
















anul VII e nr. 74 


7I 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Radu Carp, Dacian Graţian Gal, 
Sorin Mureșan, Radu Preda 





În căutarea binelui comun 


Cu subtitlul promiţător Pentru o viziune 
creştină a democraţiei românești, cartea 
(apărută la Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008) 
este scrisă din perspectiva a patru compe- 
tențe complementare: istorică, politologică, 
economică şi teologică. Autorii şi-au propus 
să treacă în revistă “posibilele valori pe care 








comunităţile de 
credință şi cele ci- 
vice le împărtă- 
şesc şi din promo- 
varea cărora am 
putea grăbi găsi- 
rea binelui nostru 
comun”. Prin bine- 
le comun autorii 
înţeleg “acel echili- 


RADU CARP « DACIAN GRAȚIAN GAL 
SORIN MUREŞAN + RADU PREDA 


În căutarea 








bru fundamental, încă i în România 
postcomunistă, dintre dorinţa fiecărei per- 
soane de a se împlini şi ordinea unei societăţi 
plurală în opţiuni şi solidară etic deopotrivă”. 


Ion Alexandru Mizgan 





Preasfinţitul Părinte Dr. 
loan Mihălţan 


Fiu duhov- ELODIA 
nicesc al PS loan EEE aaa eee 
Mihălţan, Epis- oa IS iN 
copul Oradei, Bi- DsllatălEaită i 
horului şi Săla- 
jului, părintele 
Ion Mizgan pub- 
lică o broşură de- 
spre viața aces- 
tui ierarh nu de 
mult mutat la 
Domnul. Părintele Mizgan i ial pe vlad 
ca Ioan drept un om al echilibrului, dedicat 
misiunii sale, neobosit, smerit şi săritor. 
Volumaşul conţine şi convorbiri cu Prea- 
sfințitul şi citeva fotografii. 





Ierom. Grigorie Sandu 





Vademecum creștin ortodox 


Părintele Grigorie 
Sandu ne pune la înde- 
mînă a doua ediţie, revă- 
zută şi adăugită (Ed. 
Christiana, Bucureşti, 
2009), a acestui îndru- 
mar creştin ortodox în 
care învăţăturile catehet- 
ice se împletesc cu cele 
apologetice, iar forța Tra- 
diției vine să potenţeze i 
trăirea în actualitate şi să ne ajute a căpăta dis- 
cernămîntul necesar pe calea tot mai anevo- 
ioasă a mântuirii. Scrisă de un monah care a fost 
medic înainte de intrarea în mănăstire, cartea 
nu ocoleşte nici un aspect al.vieţii cotidiene. 


leromonah Grigorie Sandu 


VADEMECUM 
CREȘTIN ORTODOX 


linim necesare 
îi Sfinților Părinţi 


loromonah Teofan Mada 


Dialogul Iubirii 








Părintele 
Teofan Mada 
este un monah 
tobă de carte, 
cu doctorat în 
teologie şi cu 
numeroase 
burse post-uni- 
versitare peste 
graniță, în ulti- 
mii zece ani. 
Cartea de faţă 
(Ed. Agnos, Sibiu, şi Sf Mănăstire Crasna, 
Prahova) face parte dintr-un ciclu de volume 
în care părintele ieromonah Teofan Mada se 
ocupă de marile probleme ale ortodoxiei. 
Părintele arată că iubirea lui Dumnezeu se 
relevă în dialogurile pe care le poartă 
Mîntuitorul cu oamenii. De pildă, cu femeia 
samarineană. “Apoi, dialogul iubitor ne va 
ajuta pe noi la dobindirea unei adevărate 
renaşteri duhovniceşti şi ne va elibera 
sufleteşte...” 


leromonah Teofan Mada 


Dialogul lubirii 

















72 


anul VII e nr. 74 


SEMNAL EDITORIAL 


ROST 








Răzvan Codrescu 





Ghid pascal 


A apărut, cu binecuvîntarea şi cuvîntul înainte al P. S$. Lucian Mic, 
Episcopul Caransebeşului, Ghidul pascal alcătuit de Răzvan Codrescu şi co- 
editat de Editura Christiana (Bucureşti) şi Editura Sf. Siluan (Mînăstirea 
Nera). Volumul, legat şi bogat ilustrat, are 190 de pagini şi 8 planşe color. 
Preţul unui exemplar este de 25 lei noi. Cartea poate fi procurată mai ales 
de la Librăria Sophia (Bucureşti, str. Bibescu Vodă 19, vizavi de Facultatea 
de Teologie) sau prin Societatea de Difuzare „Supergraph” (Str. Ion 











Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216; tel.: 021/3206119, fax: BETE e-mail: 


edituraQsophia.ro). 


Florin Mătrescu 





Holocaustul 
roşu 


Lucrarea monu- 
mentală a Dr. Florin 
Mătrescu se află la a 
treia ediţie (Ed. Irecson, Bucureşti, 2008), 
după ce primele două, tipărite în anii '90, au 
dispărut de pe piaţă suspect de repede. În 
această carte găsiți cifre, probe, mărturii 
despre crimele comunismului românesc şi 
internaţional. Autorul vorbeşte despre întin- 
derea flagelui pe glob, dimensiunea sa inu- 
mană şi despre implicarea Masoneriei în 
„experimentul comunist”. Două volume de 
cite 600 de pagini şi un al treilea, Addenda, 
de 150 de pagini, care ar putea constitui o 
piesă fundamentală într-un adevărat proces 
al comunismului. 


| vindecarea 


Pavel Chirilă 





Vindecarea 

O carte (apărută la Ed. Christiana, 
Bucureşti, 2009) care se constituie într-o ple- 
doarie pentru conceptul de medicină creştină, 
“pentru actul medical ca act eclesial” - precum 
spune autorul, prof. univ. dr. Pavel Chirilă. El 
arată lumii că medicina este o vocaţie sfintă şi 
nobilă, care nu poată fi împlinită decât dacă doc- 
torul îşi asumă nu numai tămăduriea trupului, 
ci dimpreună cu acesta şi 
a sufletului. În viziunea 
medicului profesor Pavel 
Chirilă, la căpătiiul bol 
navului trebui nu doar să 
prescrii tratamente, ci şi 
să te rogi, pentru că în 
seama doctorului stau 
mai puține decît în pu- 
terea lui Dumnezeu. 


PAVEL CHIRILĂ 


Dumitru Manolache 





Andrei, apostolul lupilor 


Editura Dacica din Bucureşti a scos a doua ediţie a cărţii Andrei, apostolul 
Andrei, lupilor, de Dumitru Manolache. Autorul face o prezentare exhaustivă asupra 


Apostolul lupilor be Eta 
„Celui dintîi chemat”, 


asupra peregrinărilor lui pe meleagurile dacilor, şi 


aduce dovezi că dacii au fost creştinaţi încă din primul secol. Religiozitatea 
adîncă a dacilor a făcut posibilă asimilarea rapidă a creştinismului. Însp, o parte din vechile ritualuri 
dacice s-au păstrat din neam în neam. Una din tradiţiile magice venite pe filieră dacică şi tolerate de 
Biserică este al doilea botez de la Copuzu din noaptea Învierii. 








anul VII e nr. 74 


75 


ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Adrian Alui Gheorghe Gabrile Stănescu 





Dumnezeu 


m-a salvat 

din Iad! „poate 
O altă carte de |. 

convorbiri (Ed. Cri- 

terion Publishing, 

Bucureşti, 2008), de această dată între 

publicistul Gabriel Stănescu şi fostul 

deținut politic Traian Popescu (Macă), 

despre “reeducarea” prin tortură de la 

Piteşti, Gherla şi Canalul Dunărea-Marea 

Neagră. Volumul conţine şi o bogată 

Addenda cu texte de Traian Popescu şi 

un set de fotografii pe hârtie specială. 


Părintele Iustin Pârvu: O viaţă 
de mărturisitor 


Adnan Aku Gheorghe 


Apărută la editura Asociaţiei 
Culturale Conta din Piatra Neamţ, 
cartea este rezultatul unui dialog 
dintre autor şi părintele Iustin purtat 


de-a lungul a multe nopți dintre anii = 
2005 - 2007, Secvenţial, acest dialog | 55 
a apărut în alte două volume: Părintele Iustin Pârvu 
și morala unei vieți câştigate şi Cu părintele Iustin 
pârvu despre moarte, jerttă şi iubire. De data aceasta, 
convorbirile sînt aşezate pe teme şi idei, plecînd de la 
biografia părintelui Iustin şi ajungînd la previziunile 
sfinției sale privind viitorul românilor. 











ȚARA 
LEGIUNEA 
CAPITANUL 





Mariana Conovici, Silvia Iliescu, Octavian Silivestru 





Tara, Legiunea, Căpitanul 


După 50 de ani în care istoria Mişcării Legionare a fost cea dictată de par- 


tidul comunist, adică duşmanul de moarte al naționaliștilor creştini, Editura 
(4=-] Humanitas şi Radio România oferă şi varianta “învinşilor”. O istorie orală a 
Mişcării Legionare, alcătuită din 92 de interviuri cu unii dintre cei mai cunoscuţi legionari 
supraviețuitori, consemnate de un grup de cercetători într-un interval de zece ani, 1993 - 2003. Sînt 
tratate toate momentele sensibile, aşa cum le-au perceput şi şi le-au amintit veteranii Legiunii. 











Andra Rotaru Flavia Teoc 








Într-un pat, sub cearșafu 
alb 


Sub un titlu insin- 
vant, tînăra poetesă 
Andra Rotaru face o 
călătorie lirică în pro- 
pria fiinţă, într-un 
mod nu numai pro- 
priu, ci surprinzător şi cu un real talent. “Ştiu 
că un astfel de volum nu s-a mai scris în lirica 


Kyrie Lex 





Un  roman-palim- 
psest despre istoria unor 
învinşi care au rămas pe 
loc, transformând înfrân- 
gerea în victorie, scris de 
poetesa Flavia Teoc şi apărut la Cartea Româ- 
nească. Despre această carte, Ovidiu Pecican 
scrie că este “un coridor între trecutul uitat şi 
prezentul imediat”. Între altele, cartea oferă 











de după 2000 Ştiu că Andra Rotaru reuşeşte 
să treacă peste prejudecățile legate de ce 
înseamnă poezie şi cum se face poezia” - 
scrie A. Urmanov în postfața cărţii apărută la 
Editura Vinea. 





un posibil răspuns despre ce făceau românii 
în Transilvania, pe cînd aceasta era un terito- 
riu rîvnit, cucerit şi recucerit, cu mare tribut 
de sînge, de către războinicii cumani, pecene- 
şi şi huni. 








74 


anul VII e nr. 74 


Abonaţi-vă la ROST! 


Avantaje: 

e Primiţi revista acasă 

e Nu pierdeţi nici un număr al acestei reviste de colecţie 
e Plătiţi mai puţin cu 25% decât la chioşc 

e Taxele poştale sunt suportate de redacţie 


Vă puteţi abona: 

e trimițând contravaloarea prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, adresa com- 
pletă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, Oficiul Poştal 23, 
Căsuţa Poşatală 27, sector 6, Bucureşti; 

l e achitând contravaloarea abonamentului în contul R025BACX0000000107363250, deschis ] 
] la Unicredit Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele Asociaţiei ROST, cod fiscal p 
12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați abonamentul la CP 27, | 
Oficiul Poştal 23, Bucureşti. ] 


| 
L 
Il Prețul în țară: 
[| 18lei-6luni 
| - 36 lei - un an 
| Prețul în străinătate: 
- 50 euro/ an în Europa 
L - 70 USD/ an pentru celelalte continente 
L 


În acest număr semnează: e Antonio Aroneasa - teolog, profesor, publicist e Savatie Baştovoi - 
ieromonah la Mănăstirea Noul Neamţ din Basarabia, publicist, ultima carte publicată: Audienţă Ia un 
demon mut (2009) e Dan Camen - licenţiat în Teologie, publicist e Dan Ciachir - scriitor, ultima carte 
publicată: File din cronica ortodoxă (2008) e Emilia Corbu - doctor în istorie, arheolog, ultima carte 
publicată: Sudul României în Evul Mediu timpuriu (2006) e Viorel Patrichi - jurnalist, ultima carte pu- 
blicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiţă (2001) e Teodora Roşca - 
doctor în Teologie Ortodoxă, pictor iconar, publicist e Constantin Mihai - doctor în Litere la 
Universitatea Michel de Montaigne, Bordeaux 3, asistent universitar, ultima carte publicată: Gilbert 
Durand. Les Metamorphoses de lanthropologie de IImaginaire (2009) e Costică Neagu - conf. univ. dr,, 
preşedintele Asociaţiei „Simion Mehedinţi” - Focşani e Paul Nistor - doctor în istorie, cercetător la 
Institudul „A.D. Xenopol” - Iaşi, autor al volumului Înfruntând vestul. PCR, România lui Dej şi politica 
americană de îngrădire a comunismului (2005) e Paul-Gabriel Sandu - student la Facultatea de 
Filosofie a Universităţii Bucureşti e Ionel Alexandru Sersea - licenţiat în Teologie Ortodoxă şi în 
Filosofie, doctorand în Istorie e Claudiu Târziu - jurnalist 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-—iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8-— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 -— noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia — 
epuizat 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 
lui Ştefan cel Mare — epuizat 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui Nicolae Iorga — epuizat 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc — epuizat 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu 
Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 
Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui Aron Cotruș 
Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 
Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui Paul Goma 
Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 
Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 
Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Părăian 
Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat Părintelui Calciu 
Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 
Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ion Gavrilă 
Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui Adrian Făgeţeanu 
Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 
Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinți 
Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelui Rafail Noica 
Nr. 47-48 — ianuarie-februarie 2007, 
dedicat Părintelui Benedict Ghiuş 
Nr. 49 — martie 2007, dedicat lui 
Ioan Ianolide — epuizat 
Nr. 50 — aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 
Nr. 51 — mai 2007, dedicat părintelui Nicodim 
Măndiță 








Centenarul nagterii um marin 
IP za VP sia 333 


| mm 


| _ROST | 















Cta Pta 








a. | 
parintert ss 


un adevâraţ 
purtator de Hiistoy 














dee ate | 
Loto 14 == | 
Debra 
Idiiee i - 
SE El ia ac = 
e 


Nr. 52 — iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 
Nr. 53-54 — iulie-august 2007, dedicat Părintelui Trifa 
Nr. 55 — septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 
Nr. 56 — octombrie 2007, dedicat Părintelui Sofian Boghiu 
Nr. 57 — noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 
Nr. 58 — decembrie 2007, dedicat lui 

Demostene Andronescu 
Nr. 59-60 — ianuarie-februarie 2008, dedicat Părintelui 

Ioanichie Bălan 

Nr. 61 — martie 2008, dedicat lui Dan Botta 
Nr. 62 — aprilie 2008, dedicat Maicii Mihaela Iordache 
Nr. 63 — mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 
Nr. 64 — iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 
Nr. 65 — iulie 2008, dedicat Părintelui Mina Dobzeu 
Nr. 66 — august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 


Nr. 67 — septembrie 2008, dedicat Părintelui 
Chesarie Gheorghescu 


Nr. 68 — octombrie 2008, dedicat Părintelui 
Marcu de la Sihăstria 
Nr. 69 — noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 
Nr. 70 — decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 
Nr. 71-72 — ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 
Nr. 73 — martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 

Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 
în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru informații sunați 
la tel: 0740.103.621 


DO 








EISAgAgE 760017