Rost anul III, nr. 24, februarie 2005

la P J P LR ÎI e 


LU — _% 


cultural, politic, religios 








Ortodoxie 
şi integrare 


Prostie 
„antiromâneasca 


€ „din Ucrăllă 


UL dell: mesianic: 
Octavian Goga 


an III e nr. 24 e 2005 e 60 de pagini e 20.000 lei e www.romfest.org 





ie 
cu 


Coperta |: Octavian Goga 





AXEI) 


m Ortodoxie și integrare 
de Claudiu Târziu.............a2...3 


MLN NI Vas DL) 


= Fapte, vorbe, gînduri..............4 


DOSAR 
m Doi poeți mesianici: 
Octavian Goga și Aron Cotruţ 
de Răzvan Codrescu..............10 


= /Vlustul care fierbe 
de Octavian Goga.................16 


= Note bibliografice.................19 
PUS, LA DiSSUSUI 


za 


= “Prostia antiromânească 
din Ucraina 
de Alex luga............40ea+e0ee+.20 


= Masca lui lanus 
și mentalitatea “ 
second hand“ 
de Viorel Patrichi.................24 


= G.W. Bush - priorități și zvonuri 
la început de mandat 
de Mihail Albișteanu.............28 


(CEIA A LIJANR O MAINILE: 


m Pe urmele românilor 
din Balcani 
de Gheorghiță Ciocioi...........33 


numărul 24 e februarie 2005 


ESTUL 
= Turism și apocalipsă 
de Cristi Pantelimon.............35 
POZA Dă IRA NSGEDENITIA) 
m Deturnarea rostului 
de Antonio Aroneasa.............37 
ISAIA 


m Nume de martir: 
Teodor M. Popescu 
de Adrian Nicolae Petcu........38 
IAILTIERSEG.0) 
m Binecuvîntarea femeii 
de Corina Bistriceanu...........46 
EVIL DON] 


= A milui înseamnă a fi om 
de leromonah 
Sebastian Moroșanu.............49 


= Predicatori în Areopag 
de Pr. Savatie Bastovoi.........50 


Dieta 


= Note de lectură............ <<<... BA 


LL NOS 


= “Trianon”, 
un rebut cinematografic 
de Mihail Albișteanu.............56 


m Fără frică de Trianon... 
de Silviu 
B. Moldovan..........c ce eee ceeeeeee57 





Fondată 2002 


Revistă naţională editată de 
Asociaţia ROMFEST XXI 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 

rost&romfest.org 


DIRECTOR 
ADMINISTRATIV 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
romfest Oromfest.org 


REDACŢIA 
Mihail ALBIȘTEANU 
Cristi PANTELIMON 

Mircea PLATON 


COLABORATORI 
PERMANENŢI 
Corina BISTRICEANU 
Alexandru BOER 
Pr. Gheorghe CALCIU 
Răzvan CODRESCU 
George ENACHE 
Dumitru MANOLACHE 
Viorel PATRICHI 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel PETRIȘOR 
Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARĂ 
Varujan VOSGANIAN 


DESIGN & GRAFICĂ 
Omni Press & Design 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
C.P. 62, O.P. 66 — Bucureşti 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.romfest.org/rost 


Reproducerea unor articole apărute în revista Rost 
este permisă numai cu acordul scris al redacţiei. 
Rost este difuzată în ţară și în comunităţile 


româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


editorial 





E NA 


De-o vreme mă urmărește 
verdictul dat de un sfînt în viaţă: 
„Integrarea în UE înseamnă 
ieșirea din Ortodoxie“. Părintele 
călugăr are o autoritate incontes- 
tabilă. Și-a închinat viaţa crezului 
său pînă la temniță și nu s-a temut 
nici de mormînt. Dovedeşte zil- 
nic, printr-o jertfă de sine exem- 
plară, că este ceea ce predică. 
Zeci de mii de credincioși îi calcă 
anual pragul pentru a-i cere un 
cuvînt de folos. Este unul dintre 
puţinii mari duhovnici care ne-au 
mai rămas. 

Sentința sa m-a băgat într-o 
dilemă, aparent fără ieșire. Dacă 
sînt pentru integrare, trădez orto- 
doxia; dacă rămîn pe poziţii orto- 
doxe, optez pentru izolare (ceea 
ce poate însemna autodistrugere). 

Cred însă că dilema mea se 
datora unei judecăţi superficiale. 
Marele duhovnic se teme, cred, 
că ne vom descreştina din pricina 
lenii duhovnicești, a lipsei de 
trăire în ortodoxie, nu cedînd sub 
forța secularistă a UE. 

Și dacă așa stau lucrurile, 
soluţia stă la îndemîna noastră. 

Înainte de a o indica, trebuie 
să lămuresc contextul. 

La acest moment, UE încă 
nu s-a hotărît ce va fi: un nou 
imperiu sau o asociaţie de state- 
naţiuni. Balanța va fi înclinată în- 
tr-o parte sau în cealaltă în funcție 
de deznodămîntul unor eveni- 


rost nr. 24 


Claudiu Târziu 


Ortodoxie şi 
integrare 


mente, precum alegerile din 
Franța şi Marea Britanie — care 
şi-ar schimba discursul în UE 
dacă Dreapta ar accede la putere. 
Liderul Dreptei franceze, Nicolas 
Sarkozy, de pildă, a propus o lege 
prin care să fie schimbat carac- 
terul laic al statului. Dacă Franţa, 
stat ostentativ laic şi unul dintre 
motoarele UE, şi-ar reconsidera 
poziția faţă de Biserică, ar renaşte 
speranţa construirii unei Europe a 
naţiunilor, unite pe baze creştine. 

Pe de altă parte, integrarea 
României în UE este inevitabilă. 
Din două motive: UE are nevoie 
să-și lărgească piaţa de desfacere; 
România nu are puterea econo- 
mică de a rămîne neutră şi nici 
alternativă de aliniere. 

În fine, nu e de neglijat o altă 
realitate. Secularismul se răspîn- 
dește cu o viteză crescîndă în so- 
cietatea românească. Deja româ- 
nii manifestă un tot mai slab inte- 
res pentru viața religioasă. La un 
recent sondaj de opinie, doar 18 
la sută dintre români au declarat 
că participă săptămînal la slujbele 
religioase. Odată cu integrarea în 
UE, comportamentul areligios va 
fi mai pregnant. Bisericile noas- 
tre se vor goli ca acelea din Occi- 
dent. Cu atât mai mult cu cît insti- 
tuțiile europene, agresiv laice, 
vor face presiuni pentru impune- 
rea unei politici de secularizare. 
Să ne amintim de intervenţia ins- 


tituțiilor UE pentru ca mănăstirile 
de pe Muntele Athos să renunțe 
la o regulă de veacuri și să per- 
mită accesul femeilor. 

Aşadar, Biserica, de la Patri- 
arh la ultimul credincios, trece 
printr-o mare cumpănă. Integra- 
rea nu aduce secularismul, ci 
doar îl accelerează. Să fie izola- 
rea o soluţie pentru 1eşirea din 
criză? Nu. Singura soluţie este re- 
vigorarea Bisericii. Și aceasta în- 
cepe cu întărirea în credinţă a fie- 
căruia dintre noi. Presupune îna- 
inte de toate un efort personal. 
Însă, o mare răspundere cade pe 
umerii ierarhiei. BOR — şi acum 
mă refer la instituția administra- 
tivă — are datoria de a se dezmorţi, 
de a comunica mai bine, de a-și 
dinamiza activitatea de diaconie 
şi cea de apostolat şi, nu în ulti- 
mul rînd, de a-și face curăţenie în 
propria ogradă. Această ultimă 
afirmaţie o voi detalia altă dată, 
mărginindu-mă acum să observ 
că recentul scandal de corupție 
din sînul Bisericii grecești este o 
grea lovitură dată întregii lumi 
ortodoxe. O întîmplare asemănă- 
toare, la meridian românesc, mă 
tem că ar risipi turma. 

Revin, e timpul să înțelegem 
că salvarea nu ne va veni din afa- 
Tă, ci din interior. Și ca persoane, şi 
ca ţară, şi ca Biserică. Dacă vom 
trăi ortodoxia, nimic şi nimeni nu 
ne va putea scoate din ea. m 


Ap 
Fapte, 


Q Doi ani de rost. Revista 
vost împlinește doi ani de viaţă, 
socotind de la numărul 1 

(martie 2003), dedicat lui 

N. Steihardt. În decembrie 2002, 
Romfest XXI a scos un 
număr-pilot al revistei rost, 
închinat lui Petre "Ţuţea, spre a 
testa interesul cititorilor de presă 
pentru o publicaţie construită pe 
coordonatele tradiţiei creștine şi 
ale identităţii naționale. Impresia 
generală a fost favorabilă și 
ne-am încumetat să ne înhămăm 
la o acțiune culturală de durată. 
Inițial, redacția a fost asigurată de 
cîțiva oameni. Revista a evoluat 
de la număr la număr, iar în jurul 
ei s-au adunat pînă astăzi o seamă 
de colaboratori foarte valoroși. 
Numărul cititorilor a crescut încet 
dar constant, în pofida unei 
difuzări cu multe sincope și unei 
promovări firave cauzate de lipsa 
de fonduri. Avem încrederea că 
evoluţia va continua — și în sensul 
unei mai interesante și profunde 
alcătuiri editoriale și în cel 

al unei mai bune răspîndiri. 
Doamne-ajută! 


O Impozitele bagă 
popularitatea la apă. 
Bilbiielile în materie de taxe şi 
impozite au dus la scăderea 
popularității președintelui Traian 
Băsescu şi a guvernului impus 





martori ai veacului 


vorbe, ginduri 


de el. Și dacă Puterea va continua 
astfel, are toate şanse să repete 
experiența CDR. De data asta 
însă rolul de țap ispăşitor (altă 
dată asumat de PNŢCD) va fi 
jucat de PNL. Atenţie, liberali, 

că peste patru ani veți umbla cu 
căciula în mînă să fuzionați cu 
un partid parlamentar! 


O Mediocritate, 

nu meritocrație. Liberalii au 
consfințit prin vot ce puseseră la 
cale în culise mai demult: 

Călin Popescu Tăriceanu este 
preşedintele PNL, iar echipa sa 
deţine controlul partidului. 

Din păcate, trei din cei cinci 
vicepreşedinţi sînt controversați 
(ca să nu zicem mai mult), alde 
Puiu Hașotti, Teodor Meleşcanu, 
Dan Radu Ruşanu. În conducere 
au încăput un filfizon ca Adrian 
Cioroianu şi un carierist ca Mihai 
Răzvan Ungureanu, străin de 
PNL pînă cînd a fost numit 
ministru de Externe. Însă, n-a 
avut loc Varujan Vosganian, care 
a muncit pe brînci la programul 
de guvernare. E limpede de ce: 
băieții lui Tăriceanu nu-l înghit 
pe Vosganian, pentru că e cu un 
cap peste ei ca om politic și ca 
profesionist şi-i eclipsează. 


O Liber la partide 
comuniste. Curtea Europeană 
a Drepturilor Omului a obligat 
România să permită ființarea 
Partidului Comuniştilor 
(Nepecerişti). Curtea, sesizată 

de liderul PCN, Gheorghe 
Ungureanu, a constatat că statutul 
partidului, înaintat justiției pentru 
înregistrare, nu conţinea 
paragrafe care îndemnau la 
violență sau alte forme de 


încălcare a principiilor 
democratice. CEDO s-a declarat 
disponibilă de a lua în 
considerare experienţa istorică a 
României dinainte de 1989, dar 
pretinde că aceasta nu poate 
justifica interzicerea unor partide 
comuniste, care activează de 
altfel în mai multe ţări din 
Europa. Parcă n-am cunoaște 
obiceiurile comuniștilor: 

una spun/scriu și alta fac. Pe de 
altă parte, e sigur că CEDO n-ar 
fi la fel de îngăduitoare cu un 
partid fascist. Diferenţa stă în 
numărul de victime (comuniștii 
au ucis mai mulți oameni) şi în 
complicitatea occidentului cu 
sistemul comunist. 


0 O comemorare: epurarea 
presei. La 7 februarie s-au 
împlinit 60 de ani de la 
promulgarea „Legii pentru 
epurarea presei“. Aceasta 
prevedea, printre altele, 
suspendarea activității și 
interzicerea definitivă de a lucra 
în presă pentru acei ziariști, 
publiciști și colaboratori care 
„înainte de 23 august 1944 s-au 
pus în slujba hitlerismului sau a 
fascismului, au fost stipendați de 
către puterile Axei pentru 
propagandă în favoarea politicii 
lor, au îndemnat la acte de 
teroare, schingiuiri şi omoruri“. 
În 30 mai 1945 începea procesul 
ziariştilor „criminali de război şi 
vinovați de dezastrul țării“. 
Printre acuzaţi, uriași ai 
publicisticii românești interbelice: 
Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, 
Nichifor Crainic. Aceștia și mulți 
alții au fost judecați și 
condamnaţi — pe 4 iunie acelaşi 
an — pentru anticomunism Și 


rost nr. 24 


martori ai veacului 


pentru apartenenţa la sau simpatia 
pentru mișcarea legionară. 


O Transnistria, dată 
Ucrainei? Publicistul Petru 
Bogatu, de la ziarul FLUX 

(R. Moldova), crede că Vladimir 
Putin ar putea ceda Transnistria 
Ucrainei. Bogatu consideră că 
astfel Putin ar lovi două ţinte 
concomitent: ar împăca opinia 
publică din țara sa şi ar face un 
cadou omologului său ucrainean, 
sperînd să redreseze măcar parțial 
relațiile cu acesta. Editorialistul 
afirmă că Putin înţelege că nu 
mai poate alipi Transnistria 
Rusiei. „Intenţia lui Putin 
constituie o parte din planul lui 
Belkovski, a cărui aplicare este 
impusă de înfrîngerea suferită de 
ruși în Ucraina“, precizează 
Bogatu. În opinia lui, alipirea 
Transnistriei la Ucraina nu este 
convenabilă pentru Republica 
Moldova, deoarece nici un plan 
care ar legitima Transnistria 
măcar pentru o singură zi nu este 
bun. „lată de ce orice combinaţie 
ar inventa acum Putin cu 
Smirnov, e puțin probabil ca 
manevrele lor să fie sprijinite de 
SUA şi UE. Și nici lușcenko nu 
cred să muște momeala întinsă de 
Kremlin și Tiraspol“, 
concluzionează Petru Bogatu. 


O BOR ajută sinistraţii din 
Asia. Biserica Ortodoxă Română 
(BOR) a strîns de la credincioși și 
a donat 18,755 miliarde lei — 
peste 500.000 euro — pentru 
sprijinirea sinistraţilor din Asia de 
Sud-Est. Banii s-au strâns în cele 
24 de eparhii ale BOR, într-un 
cont special deschis de Crucea 
Roşie Română, pentru sprijinirea 
celor afectaţi de cutremurul şi 
revărsările de ape din Asia de 
Sud-Est. Prea Fericitul Părinte 
Teoctist, Patriarhul BOR, 


rost nr. 24 


a mulțumit, în numele Bisericii, 
tuturor credincioșilor care au 
răspuns apelului la ajutorare 
lansat de Patriarhia Română, 
precum şi ierarhilor şi preoților 
care au organizat astfel 

de colecte. 


O Primul cotidian ortodox. 
La 7 februarie a fost lansat la Iași 
primul ziar generalist redactat din 
perspectivă creștină, numit 
„Lumina“. Publicaţia este editată 
de Mitropolia Moldovei. Dan 
Zamfirescu, directorul editorial al 
cotidianului, a declarat: „În 
general, presa merge pe o 
abordare oarecum tabloidizantă, 
în sensul că se cultivă 
spectaculosul, ştirea şocantă. 
Părerea noastră este că viaţa unui 
om obișnuit nu este formată din 
evenimente şocante, ci din tot 
felul de întrebări la care vrea să 
afle răspunsul. Şi sperăm că noi 
vom reuşi să dăm aceste 
răspunsuri“. „Lumina“ a fost bine 
primit de ieşeni, aşa cum era de 
aşteptat. Se simte însă nevoia 

şi a unui cotidian național care să 
reflecte evenimentele prin prismă 
creştină. Un astfel de proiect 
există de câţiva ani, dar nu sînt 
fonduri pentru a-l susține. 


O Luptător chemat la 
Dumnezeu. În dimineața de 

18 februarie a.c., ne-a mai plecat 
la Domnul un mare prieten: loan 
Belciu. Născut la 2 iunie 1927, la 
Poduri — Bacău, loan Belciu s-a 
remarcat încă din adolescenţă ca 
un dîrz luptător pentru neam și 
cruce. Crescuse sub influența 
ideologică a preotului Constantin 
Crişan (întemnițat sub comuniști; 
autorul romanului Zbateri — 

o excelentă frescă a satului 
românesc interbelic —, pe care l-a 
semnat cu pseudonimul Toma 
Spătaru). Împărtăşind acelaşi crez 






sf 


naționalist și anticomunist cu 
Pr. Crişan, loan Belciu a fost 
închis pe motive politice pe cînd 
avea numai 19 ani. După un an, 
găsit nevinovat, a fost eliberat. 
Însă, stigmatul puşcăriei politice 
l-a urmărit pînă la prăbuşirea 
comunismului. A fost lăsat să 
urmeze o facultate — de ingineri 
constructori — doar fără frecvență, 
iar o vreme a avut domiciliul 
obligatoriu în Deltă. Soţia sa, 
Ana, i-a fost alături în toate, din 
vremea detenției (ea însăși fiind 
închisă un timp, cercetată pentru 
complicitate cu „infractorul“”) şi 
! | 


pînă la sfîrşit. În ultimul an, cînd 
loan Belciu a fost răpus la pat de 
boală, soția sa l-a îngrijit cu un 
devotament exemplar. După 
revoluţie, loan Belciu a pus 
umărul la reconstrucția Dreptei 
din România. A făcut parte din 
conducerea AFDPR Bacău și din 
cea a filialei Partidului „Pentru 
Patrie“. A girat cu numele său 
revista „Crezul nostru“, în al 
cărei Consiliul Director era, și 
filiala Bacău a Fundaţiei 
Culturale „Buna Vestire“. 
În ultimii ani, loan Belciu şi-a 
cheltuit generos energia şi 
priceperea pentru construirea, în 
Bacău, a unui impresionant 
monument închinat memoriei 
celor uciși de regimul comunist. 
Prin tenacitatea și dăruirea sa, 
loan Belciu i-a mobilizat şi pe 
alții. Pentru cei tineri, în care și-a 
pus nădejdea, a avut mereu un 

5 


5 


sf 


cuvînt de încurajare și un sfat de 
folos. Sîntem convinși că nu vom 
lipsi din rugăciunile lui nici 
de-acum înainte, cum nici el nu 
va lipsi din rugăciunile noastre. 
Dumnezeu să-l odihnească 

în pace! 


O Pînă şi trecutul îl 
trădează. „Academia 
Caţavencu“ a avut dreptate: 

C.V. Tudor îi plasa „fetițe“ lui 
Eugen Barbu. Verdictul a fost dat 
de către Consiliul Naţional pentru 
Studierea Arhivelor Securității 
(CNSAS), după verificarea 
dosarului de urmărire informativă 
a lui C.V. Tudor. Liderul PRM 
neagă că ar fi făcut pe codoșul. 
Iar subordonatul său pe linie de 
partid, Constantin Buchet, fost 
secretar al Colegiului CNSAS, 

se grăbise să-l disculpe, printr-un 
comunicat de presă difuzat, în 
numele CNSAS, după apariția 
articolului „C.V. Tudor i-a livrat 
fetiţe de 15 ani lui Eugen Barbu“ 
în „Academia Caţavencu“. 
Adevărata poziţie oficială a 
CNSAS a venit însă puţin mai 
tîrziu, după cercetările de rigoare. 
Și aceasta îl acuză pe Tudor. 
Urmarea: Buchet a demisionat 
din funcția de secretar al 
Colegiului CNSAS, iar 
„România Mare“ şi-a reluat 
atacurile virulente şi grețoase 

la adresa tripletei Dinescu — 
Pleșu — Patapievici, membri 

ai Colegiului. 


Q Preot catolic, colaborator 
al poliţiei politice. Jan Sokol, 
arhiepiscopul catolic de 
Bratislava-Trnava, figurează ca 
agent în dosarele fostei poliții 
politice cehoslovace (Stb). 

„Jan Sokol a fost înregistrat în 
dosarele Stb în 1972, în calitate 
de candidat la o cooperare 
secretă, fapt ce nu înseamnă 


neapărat o colaborare cu Stb, 
însă, din aprilie 1989, el figurează 
în aceleași documente în calitate 
de agent“, a declarat Michal 
Dzurjanin, purtătorul de cuvînt al 
Institutului Memoriei Naţionale 
(UPN), care administrează aceste 
documente. Dzurjanin a precizat 
că sînt foarte rare cazurile în care 
persoanele ale căror nume apar în 
dosarele Stb nu au colaborat în 
realitate cu poliţia politică. Jan 
Sokol a negat orice colaborare cu 
poliția comunistă şi crede că este 
vorba de o încercare „de a 
diminua încrederea în Biserica 
Catolică“. Arhiepiscopul nu este 
singurul prelat catolic care 
figurează în dosarele Stb, 

dar deocamdată numai numele 
său a fost dat publicității. 


O La mormîntul primului 
„ostaşi: . Pe 12 februarie s-au 
împlinit 67 de ani de la trecerea 
la cele veșnice a Părintelui losif 
Trifa, fondatorul asociației 
„Oastea Domnului“. Toţi 
„ostașii“ au mers la mormîntul 
său de la Sibiu pentru a-l 
comemora. „Noi, ostașii 
Domnului, sîntem veşnic 
recunoscători Tatălui Ceresc că 
S-a îndurat de poporul nostru şi 
l-a trimis între noi pe Părintele 
Iosif Trifa să ne îndrepte privirile, 
inimile şi paşii către Veșnicie““ — 
scrie în numărul pe februarie al 
publicaţiei „Dor de Veşnicie““. 


O Un alt holocaust uitat. 
Dresda, mare centru cultural și 
turistic, fără nici o importanță 
militară la sfîrșitul celui de-al 
doilea război mondial, a fost 
martirizat. În februarie 1945, 
Dresda era populată numai 

de femei, copii şi bătrîni, 
lipsiţi de apărare. În oraş şi în 
împreujurimi erau și 25.000 de 
prizonieri aliaţi. În aceste condiții, 


martori ai veacului 


fără noimă, în noaptea de 13 şi în 
dimineața de 14 februarie 1945 
Dresda a fost lovit de trei valuri 
succesive de bombardamente, cu 
bombe incendiare, ale aliaţilor 
anglo-americani, dirijate exclusiv 
împotriva populației civile. În 12 
ore de bombardament au murit 
între 120.000 şi 150.000 de civili 
germani, iar orașul a fost 
transformat într-o ruină. Acesta 
este genocid cu premeditare, este 
holocaust în adevăratul sens al 
cuvîntului, căci, din pricina 
bombelor incendiare, Dresda 

a ars neîntrerupt timp de o 
săptămînă. Foarte puţină lume își 
mai aduce aminte de această 
înfiorătoare crimă comisă de 
trupele anglo-americane. Cei 60 
de ani de la masacru au fost 
totuși marcați la 13 februarie a.c. 
printr-o manifestare la Dresda a 
cîtorva mii de oameni. Momentul 
a fost însă politizat în mod 
regretabil, fiindcă marea 
majoritate a manifestanților erau 
membri NPD, partid german de 
extremă-dreapta. Șeful grupului 
parlamentar NPD, Holger Apfel, 
a cerut „transformarea zilei de 

13 februarie în sărbătoare 
națională germană“. 


O Cruciadă împotriva 
clericilor corupți. Sfîntul 
Sinod al Bisericii Greciei 

a analizat recent noile informaţii 
despre posibile acte de corupție 
printre clericii greci. Înalţii ierarhi 
au ajuns la concluzia că apariția 
dovezilor referitoare la aceste 
cazuri reprezintă o serie de 
atacuri bine orchestrate împotriva 
Bisericii Greciei. Arhiepiscopul 
Hristodoulos al Atenei a cerut ca 
fiecare caz al clericilor acuzaţi de 
ilegalităţi să fie analizat separat și 
cît mai grabnic, pentru ca 
imaginea Bisericii să nu aibă de 
suferit. Primatul Greciei a 


rost nr. 24 


martori ai veacului 


precizat, într-o predică ţinută la 
Mănăstirea Pendeli, că va porni 
o cruciadă împotriva clericilor 
corupți, afirmînd că valul de 
acuzaţii contra Bisericii a fost 
însoțit de şantaj şi denigrare. 
Întrunirea Sinodului grec a fost 
cerută după ce s-a dezvăluit că 
Pantelimon, Mitropolitul de 
Atica, al doilea scaun 
mitropolitan al Greciei, ar fi 
traficant de droguri și desfrînat. 
Au fost făcute publice mai multe 
fotografii care-l surprind asupra 
faptului. Între timp, i s-a mai 
descoperit încă un dosar în care 
este acuzat de fraude fiscale 
săvîrşite la o mănăstire din 
mitropolia sa. Sinodul a hotărît ca 
Pantelimon să fie suspendat din 
funcţie pe o perioada de şase luni, 
pînă la elucidarea cazului. Suita 
dezvăluirilor din presa elenă a 
continuat cu Mitropolitul Teoclit, 
acuzat şi el de trafic de droguri. 
EI a fost cel care ar fi aranjat 
alegerea lui Irineu în scaunul 
patriarhal de la Ierusalim. Sursa 
acestor şocante dezvăluiri ar fi 
chiar unii membri ai Sinodului 
Bisericii Greciei. Din cauza 
acestor evenimente, la Atena se 
organizează marșuri și 
manifestații de protest. 
Mitropoliţii amintiți au mai avut 
parte de cercetări și anchete, dar 
de fiecare dată au fost achitaţi. 


O „Filocalia românească“ 
pe CD. În curînd, la Biblioteca 
teologică digitală va apărea 
CD-ul „Filocalia românească“ ce 
va conţine cele 12 volume, plus 
antologia de texte în două 
volume, a P.S. Calinic 
Botoşăneanul, Biblia în Filocalie, 
în format pdf. Pe CD veţi mai 
găsi software utilitar (150 Mb) 

şi un screensaver. Pentru 
amănunte consultaţi site-ul 
http://apologeticum.net sau 


rost nr. 24 


http:/Awww.angelfire.com/space2/ 
carti/. 


O Avem încredere în UE, că 
nu ştim ce e. România deține 
supremația în topul țărilor care au 
mare încredere în Uniunea 
Europeană (UE), relevă 
Eurobarometrul 62/2004 de 
Opinie Publică, care cuprinde şi 
un Raport Naţional pentru țara 
noastră. În ciuda cunoştinţelor 
limitate în ceea ce priveşte modul 
de funcționare a instituțiilor 
europene, 74% dintre românii 
intervievaţi şi-au exprimat 
încrederea în faptul că acestea 
vor contribui în mod eficient la 
combaterea sărăciei și a 
excluziunii sociale, precum și la 
lupta împotriva traficului de 
droguri și a crimei organizate şi 
la asigurarea securităţii pe 
continent. Astfel, în topul 
încrederii românilor, UE se 
clasează înaintea Armatei și după 
Biserică. În capul majorității 
românilor însă UE este egală cu 
„libertarea de mișcare 

a persoanelor şi prosperitatea 
economică“. Atit. Totuși, 46% 
dintre cei intervievaţi şi-au 
exprimat teama că aderarea se va 
materializa, mai cu seamă, prin 
taxe plătibile Uniunii. În privința 
identității pe care şi-o asumă 
odată cu integrarea în UE, 
barometrul relevă că numărul 
celor care sînt pentru identitatea 
naţională este egal cu a celor care 
optează pentru cea europeană 
sau pentru o mixtură național- 
europeană. Aşadar, tindem spre 
UE pentru a ne satisface burta. 
În rest, Dumnezeu cu mila! 


O Mesaje antiromâneşti în 
Spania. Măsurile guvernului 
spaniol pentru legalizarea şederii 
unor imigranți care au locuri de 
muncă în Spania nasc manifestări 


sf 


rasiste. Comunitatea de români 
din Logrono a fost recent ţinta 
unor mesaje rasiste și xenofobe 
înscrise pe zidurile unor clădiri. 
Și nu pentru prima oară. Poliţia 
nu crede că este vorba despre 
acţiuni ale unei bande de 
orientare nazistă, ci aparțin 
„mai degrabă unor huligani care 
acționează periodic și izolat“. 


QC Conservatorii britanici, 
„membri“ ai Ku Klux Klan. 
Partidul Conservator britanic 

a anunţat că, dacă va cîştiga 
alegerile, va retrage Marea 
Britanie din Convenţia Naţiunilor 
Unite pentru Refugiaţi, introdusă 





în 1951 şi le va interzice 
refugiaților să mai ceară adăpost 
la graniţa Marii Britanii. 
Reprezentanții Comisiei pentru 
Refugiați a Naţiunilor Unite 
(UNHCR) susțin că noua politică 
va slăbi întregul sistem 
internaţional de protecție a 
refugiaților. Această politică este 
promovată foarte puternic de 
liderul conservatorilor, Michael 
Howard. După primele declaraţii 
antiimigrație făcute de Howard, 
presa britanică i-a cercetat 
trecutul pînă la a șaptea spiță și 
a descoperit că tatăl său a venit 
ilegal în Anglia. lar Sion Simon, 
reprezentant al Partidului 
Laburist în Parlament, a apreciat 
că „politica lui Michael Howard 
nu este foarte departe de cea a 
controversatului Ku Klux Klan“. 
Trevor Philips, preşedintele 
Comisiei pentru Egalitatea 
Rasială, a declarat că Michael 
Howard nu a făcut decit să le 


sf 


deschidă rasiștilor niște uși prin 
intermediul cărora pot contribui 
la construirea acestei politici. Un 
Guvern alcătuit din conservatori 
va introduce o cotă anulă de 
refugiaţi „adevărați“, care vor fi 
primiţi în Anglia şi vor fi ocrotiți 
de UNHCR. După cum 
prevedeam în numărul trecut al 
revistei noastre, originile evreiești 
şi condiţia de fiu al unor 
imigranți (din România) 

nu l-au scăpat pe Howard 

de acuzaţii aberante. 


O Educaţie sexuală la 
grădiniță. Pe piața românească 
a cărții a apărut Sexul povestit 
celor mici, traducerea unui volum 
apărut în Spania şi editat în limba 
română în Republica Moldova. 
Ghidul era dedicat educaţiei date 
copiilor de grădiniță. Ministerul 
Educației și Cercetării a interzis 
însă cartea în grădinițe. Este de 
înțeles de ce. Cum se face sex şi 
ce sînt homosexualii? — sînt 
aspecte tratate în carte. Pentru 

a răspunde cît se poate de explicit 
la aceste întrebări, ghidul conţine 
şi fotografii şi desene sugestive. 
În ce hal de perversitate am 
ajuns, de ne gîndim să-i învăţăm 
pe copiii preşcolari astfel de 
lucruri? La ce le-or folosi? 


O Liderul Dreptei va fi noul 
preşedinte al Franţei. Un 
sondaj de opinie recent, dat 
publicităţii de „Le Figaro“, arată 
că noul președinte al Franței ar 
putea fi Nicolas Sarkozy, liderul 
Uniunii pentru o Mișcare 
Populară (UMP). Sarkozy, 
beneficiind de 24% din intențiile 
de vot, ar fi urmat de Francois 
Hollande (cu 23%), şeful 
Partidului Socialist, şi de actualul 
președinte Jacques Chirac (16%). 
Potrivit aceluiași sondaj, Sarkozy 
ar fi depășit în primul tur de 





scrutin, cu un credit de 26% din 
voturi, doar de fostul premier 
socialist Lionel Jospin, dar acesta 


ZI 


) 4 >: 

Şi Sa 
nu şi-a anunțat candidatura. În al 
doilea tur, Sarkozy şi pe Jospin și 
pe Hollande cu un scor electoral 
de 53 — 55%. Situaţia s-ar putea 
schimba însă pînă în 2007, cînd 
vor avea loc următoarele alegeri 
prezidențiale din Franţa. Dreapta 
franceză, închegată în UMP, dar 
Și cea europeană, îşi pune 
speranţele în Nicolas Sarkozy, 
despre care se crede că este cu 
adevărat un om de dreapta. Din 
acest punct de vedere, Chirac s-a 
dovedit doar un oportunist care 
s-a declarat de o orientare pe care 
a trădat-o de multe ori. Cu o 
Franţă condusă de UMP și de 
Sarkozy se reaprinde nădejdea 
construirii unei Europe a 
naţiunilor. 


Q Iranul, cîmp de bătaie 
americano-rus. În vreme ce 
SUA își îndreaptă tunurile spre 
Iran, Vladimir Putin se declară 
susținătorul acestuia. Putin a 
anunțat că intentionează să 
viziteze Iranul, declaraţie făcută 
la capătul unei întrevederi cu 
şeful Consiliului Naţional de 
Securitate din Iran, Hassan 
Rowhani, care s-a aflat în vizită 
la Kremlin. Declaraţia vine în 
contextul în care ministerul 
apărării de la Moscova a anunţat 
că vrea să vîndă Siriei rachete cu 
rază scurtă de acțiune. Rusia și 
Iranul au relații strânse încă din 
vremea Uniunii Sovietice. Cele 
două state cooperează în 


martori ai veacului 


domeniul nuclear de cel puţin 
zece ani. Rusia vinde tehnologie 
militară mai multor țări din 
regiune: China, India, Siria, Iran. 
Această atitutine a Rusiei de a 
sfida interesele americane în 
regiune are o explicaţie pur 
pragmatică — Moscova vinde 
arme pentru a-și întreține propriul 
complex militar. Dar mai există o 
explicaţie: după o serie de eșecuri 
pe plan intern și extern — atât 
destabilizarea situaţiei în 
Caucazul de Nord, cât şi 
schimbările din Ucraina și 
Georgia, bazele militare 
americane în Asia centrală — 
Rusia se simte mai mult sau mai 
puţin într-o stare de asediu. 
Psihologic, problema Iranului 
devine pentru Rusia o 
demonstrație că încă este o putere 
cu interese globale. Însă, atât 
Iranul cât și Siria sînt pe lista 
neagră a Statelor Unite. SUA 
susțin că Iranul ar încerca să 
producă, în secret, arme nucleare 
şi învinuiesc Siria că ar permite 
infiltrarea extremiştilor în Irak. 


Q Rusia se încruntă la 
Chişinău. Duma de Stat a 
Rusiei a adoptat o declarație prin 
care amenință Republica 
Moldova cu sancțiuni economice 
şi politice, în cazul în care 
Chișinăul nu pune capăt blocadei 
instituite, în august, 

împotriva republicii separatiste 
Transnistria. Camera Inferioară a 
parlamentului rus recomandă 
interzicerea importurilor de 
alcool și țigări din Republica 
Moldova, două sectoare 
importante pentru exporturile 
Chișinăului. Duma sugerează, de 
asemenea, introducerea unui 
sistem de vize pentru cetățenii 
moldoveni care doresc să vină în 
Rusia, precum şi suprimarea 
preţurilor preferenţiale de care 


rost nr. 24 


martori ai veacului 


beneficiază Chișinăul pentru 
importurile de energie rusă. 
Declaraţia deputaților ruși acuză 
Republica Moldova de 
„destabilizarea“ regiunii și că 
impiedică reglementarea 
conflictului. În 1992, în urma 
unui război civil, Transnistria 
şi-a autoproclamat independența, 
nefiind recunoscută oficial de nici 
un stat. Forţele ruse, care au pus 
capăt luptelor, nu au mai plecat 
de la „granița“ dintre Republica 
Moldova și republica 
secesionistă, în pofida 
angajamentelor în acest sens 
asumate de Moscova la summitul 
de la Istanbul al Organizației 
pentru Securitate și Cooperare în 
Europa (OSCE) din 1999. 


O Toţi oamenii... lui Pleşu. 
Echipa de consilieri a 
preşedintelui Traian Băsescu a 
fost completată de curînd cu un 
nume sonor al tinerei generații: 
Bogdan Tătaru-Cazaban. Acesta 
a devenit consilierul pentru culte 
al preşedintelui, la propunerea lui 
Andrei Pleşu. În vîrstă de 28 de 
ani, Bogdan Tătaru-Cazaban s-a 
născut la Focșani, este absolvent 
al Facultăţii de Filosofie a 
Universității București şi 
doctorand în istoria filosofiei. 
Cunoaşte limbile latină, greacă, 
franceză, engleză, italiană. 

A publicat, coordonat, tradus şi 
editat o serie de volume 
remarcabile de studii teologice, 
dar și un număr impresionant de 
articole în prestigioase publicaţii 
de specialitate din ţară și 
străinătate. Bogdan 
Tătaru-Cazaban se adaugă altor 
cîtorva personalități pe care 
Andrei Pleşu le-a adus în înalte 
poziţii oficiale: Mihai Răzvan 
Ungureanu (ministru de Externe), 
Teodor Baconski (secretar de stat 
la Externe), H.-R. Patapievici 


rost nr. 24 


(președintele Institutului 
Cultural Român). 


O Catedrala Neamului, încă 
îşi caută locul. Consiliul 
Naţional Bisericesc a acceptat 
propunerea Primăriei Generale a 
Capitalei, îmbrățișată și de Prea 
Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, 
de a schimba amplasamentul 
viitoarei Catedrale a Mîntuirii 
Neamului. Dacă nu se mai 
întîmplă nimic neprevăzut, 

PF Teoctist ar putea pune piatra 
de temelie a lăcașului în acest 

an pe Dealul Arsenalului, în 
spatele Palatului Parlamentului. 
Avantajul este că dealul 
Arsenalului e cel mai înalt loc din 
București, iar Catedrala va depăși 
cu mult Palatul Parlamentului, 
astfel încît va putea fi văzută de 
departe. Amplasamentul 
Catedralei Neamului a iscat 
numeroase controverse între 
Biserica Oroitodxă Română și 
Primăria Capitalei. Pînă acum, 
locul lăcașului sfînt a fost 
schimbat de cîteva ori. Prima 
locaţie a fost pe Bulevardul 
Decebal, vizavi de magazinul 
Junior. S-a propus apoi părculețul 
din faţa Magazinului Unirea, 

loc sfințit în acest scop de PF 
Teoctist împreună cu Papa loan 
Paul al II-lea. A urmat Parcul 
Carol, cel mai controversat loc 
ales pentru construcția catedralei. 
Așa că nu ne bucurăm prea tare 
de noua localizare. Presimțim că 
se vor găsi niscaiva voci ale 
„societăţii civile“, care să spună 
că nici acest loc nu e potrivit 
pentru Catedrală. 


Q Sărbătorirea creatorului 
şcolii de sociologie 
româneşti. Academia Română 
a marcat la 23 februarie, printr-o 
sesiune științifică desfășurată în 
Amfiteatrul „Eliade Rădulescu“, 


sf 


împlinirea a 125 de ani de la 
nașterea creatorului școlii 
sociologice româneşti Dimitrie 
Gusti (1850-1955). Personalitatea 
marelui sociolog, filosof şi etician 
român a fost evocată în luările de 
cuvînt ale vicepreşedintelui 
Academiei Române, prof. univ. 
dr. Gheorghe Vlăduţescu, prof. 
Cătălin Zamfir, membru 
corespondent al Academiei 
Române și prof. Ilie Bădescu. 
Vorbitorii au evidenţiat 
contribuţia lui Dimitrie Gusti la 
crearea şcolii sociologice 
românești postbelice, ca şi 
originalitatea și actualitatea 
sociologiei rurale în concepția şi 
practica şcolii sociologice a lui 
Dimitrie Gusti. Născut la aşi în 
anul 1880, Dimitrie Gusti a fost 
profesor universitar la București, 
academician și ministru al 
învățământului. Dimitrie Gusti a 
conceput sociologia ca o „știință 
a națiunii“. Promotor al studiului 
problemelor sau „chestiunilor 
sociale“: „chestiunea adunării“, 
„chestiunea rurală“, problema 
păcii şi a războiului, sărăcia, 
Gusti a înființat și condus 
Institutul Social Român 
(1921-1948), Consiliul Naţional 
de Cercetări ştiinţifice 
(1947-1948), precum și revistele 
„Arhiva pentru ştiinţa şi reforma 
socială“ (1919-1943) şi 
„Sociologie românească“ 
(1936-1944). Marele sociolog 
român a conceput ideea 
„muzeului sociologic“, pe 
temeiul căreia a fost realizat 
Muzeul Satului (1936), care 
astăzi îi poartă numele. Gusti a 
inițiat Legea serviciului social 
(1939) şi o nouă concepție de 
organizare a administrației locale 
a satului românesc. Totodată, sub 
conducerea sa a fost realizată în 
1938 şi 1943 „Enciclopedia 
României“ (patru volume). m 


dosar 


Răzvan Codrescu 


Doi poeți mesianici: 


Catalan GOAL: 
NPOD (ODER: 


I 


Trecut din religie în literatură 
şi cultivat cu precădere de poeţii 
romantici şi expresionişti, mesia- 
nismul se făcuse simțit şi în poe- 
zia românească a secolului al 
XIX-lea, de la Heliade și Bolinti- 
neanu la Eminescu şi Coşbuc, în 
strînsă legătură cu idealul „mîn- 
tuirii“ naționale, dar abia în se- 
colul XX avea să-și găsească la 
noi expresiile poetice culminante, 
cu doi poeți saturați de aspiraţiile 
istorice ale românismului transil- 
van. Desigur, apariția lor succe- 
sivă şi acuitatea cu care au fost 
receptaţi, nu doar în lumea lite- 
rară, ci în ansamblul comunității 
românești, au răspuns unui con- 
text istoric în afara căruia nu pot 
fi esenţial înțeleşi: vremea se 
copsese pentru descătușarea și 
afirmarea românităţii, era resimțit 
ca iminent kairos-ul neamului 
românesc, o dată ce katehon-ul 


care-l întîrziase atita își trăia cu 
evidență agonia. „La răscrucea 
imperiilor moarte“ (cu frumoasa 
formulă a altminteri obscurului 
Lucien Romier) românilor — și 
națiunilor obidite, în genere — le 
era dat un nou vis auroral, pe care 
aveau să-l şi trăiască intens mai 
ales între cele două războaie 
mondiale, adică în scurtul inter- 
regn dintre vechea și noua ordine 
imperialistă a lumii?. 

De regulă, mesianismul poe- 
tic nu mai păstrează din originile 
lui biblice decît ceea ce am putea 
numi scenariul mesianic, adese- 
ori doar vag raportat la un con- 
cept de providență3. Desacraliza- 
tă şi istoricizată, aspirația mesia- 
nică se preface în propensiune 
spre o reașezare (renovatio) a rîn- 
duielilor comunitare ale umanu- 
lui, fie pe canavaua „destinelor 
naționale“, fie pe aceea a utopii- 
lor globaliste, ca împlinire a unei 
năzuite „dreptăţi“ istorice; este 


vorba, în ultimă analiză, de un 
pariu meliorist al lumii cu ea în- 
săşi, dar şi de o izbăvire a indi- 
vidualului prin supraindividual, 
de o provocare a eu-lui spre un 
noi integrator, asumat mai degra- 
bă sentimental decît rațional, 
poate și ca o reacţie la excesele de 
individualism şi raționalism ale 
unei anumite modernităţi dizol- 
vante. Se creează astfel un fel de 
solidaritate mesianică pe care 
poetul se simte chemat s-o slu- 
jească în chip de profet, de 
„conştiinţă mai bună“ a cetăţii, de 
„logocentru“ al sufletului colec- 
tiv („„Sînt suflet din sufletul nea- 
mului meu..."*). 

Să vedem cum se întruchi- 
pează mesianismul poetic în dis- 
cursurile lirice atît de populare 
cîndva ale lui Octavian Goga și 
Aron Cotruș, în două ipostaze 
congenere, dar totuşi structural și 
temperamental diferențiate. Am 
scris cîndva un studiu mai lung 


! În Ardeal „vâna națională“ naţională a fost mereu mai vie și mai puternică, ţinută într-o tensionată „trezvie“ 
de lunga și dureroasa experiență a opresiunii străine. 


2 Nu s-a observat îndeajuns că, împărţită în două mari sfere de influenţă (cea a imperialismului american şi cea 


a imperialismului sovietic), lumea postbelică a readus sub tutelă națiunile mici, frângându-le visul de „neatârnare““ 
pe care și-l îngăduiseră o clipă. Și chiar dacă americanii au fost „stăpâni mai buni“ decât rușii (pe care astăzi au şi 
reușit să-i cam „scoată din cărți“), libertatea de autodeterminare a națiunilor mici n-a fost mai puţin suprimată. 

3 Paradigma mesianică implică următorii factori conjugaţi: Dumnezeu (sau un „absolut“ principial oarecare), Profetul 
(ce primeşte și vehiculează „revelația“), Misionarul („personajul colectiv“ — elită, clasă socială, generație, popor, 
rasă, umanitate — care, călăuzit și animat de verbul profetic, pregăteşte şi se pregăteşte, ca beneficiar predilect, 
pentru marele ceas al mântuirii), Mesia/Salvatorul (un „trimis“ sau un „ales“, în care se împlinesc apoteotic toate 
aşteptările) și fara Făgăduită (noua lume ideală, cu funcție de „paradis regăsit“ și de „plinătate finală“). Cu 
mesianismul biblic sîntem familiarizați prin tradiţia curentă. Mircea Eliade, în Mythes, reves et mysteres (cap. „Les 
mythes du monde moderne“), a arătat, între alţii, cum modelul mesianismului biblic se regăsește, desacralizat, în 
comunismul marxist şi în fascismul hitlerist. Despre mesianismul poetic nu știu să existe un studiu general, dar el 
a fost evidenţiat în legătură particulară cu mulți autori, mai ales romantici și neoromantici. La noi a fost discutat 
mai amănunţit doar în legătură cu O. Goga (studiul clasic este cel al lui D. Popovici: „Mesianismul poetic în opera 
lui Octavian Goga“, în rev. Luceafărul, serie novă, an II [1942], nr. 7-8). 


10 rost nr. 24 


dosar 


pe această temă (A4fitudiuni me- 
sianice în poezia românească); 
aici mă voi mărgini doar la a sta- 
bili cîteva repere, atrăgînd atenția 
asupra unei paralele ce depășește 
miza estetică şi angajează istoria 
mentalității românești din prima 
jumătate a secolului trecut, din 
care s-au hrănit marile curente 
tradiționaliste  (sămănătorism, 
gândirism, legionarism, cu pre- 
lungiri într-un anume „protocro- 
nism“ ulterior, viciat de vecinăta- 
tea nefericită a național-comunis- 
mului), dar și dreapta interbelică 
(mai organic legată de cultural 
decît de ideologic, ca și vechiul 
nostru conservatorism+). 


II 


Mesianismul liric pariază pe 
vechea funcție profetică a poe- 
zici, reînviată şi amplificată de 
„mitizarea“ romantică a poetului 
(întruchipare predilectă a „geniu- 
lui“ creator și deschizător de dru- 
muri). Anticul vates al lumii pă- 
gîne e redimensionat și prin mo- 
delul proorocesc al tradiţiei iu- 
deo-creștines. D. Popovici obser- 
va că încă din antichitate profetis- 
mul poeziei se realizase pe două 
linii: una să-i zicem esoterică, 
sustrasă planului socio-istoric 
(abstragerea de tip platonic), 
cealaltă să-i zicem exoterică, 


legată programatic de „contin- 
gent“ (cu originea cea mai înde- 
părtată la Hesiod, „care vedea în 
poezie un instrument de educare 
a poporului, pe care îl putea 
îndrepta către bine și fericire“6). 
Tot antichitatea clasică este cea 





care „ne-a transmis și imaginea 
poetului Tirteu, care stimula cu 
cînturile sale armatele în luptă“. 
Aceste două „linii profetice“ 
se reîntâlnesc, potenţate biblic, în 
lumea creştină?. Modernitatea, 
înclinată „congenital“ spre desa- 


4 Iată, atinsă în treacăt, o problemă interesantă, pe care nimeni n-a catadicsit s-o trateze în mod serios la noi: 
diferenţa calitativă dintre politica altoită preponderent pe baze culturale (de obicei înclinată spre dreapta) şi cea 
altoită preponderent pe baze ideologice (puternic înclinată spre stînga). 


S Iar uneori şi prin cel al liderului politic harismatic, eliberator și călăuzitor de noroade (cum s-au și visat uneori 
romanticii revoluționari, ca Victor Hugo, Adam Mickiewicz, Sandor Petâfi sau Heliade-Rădulescu la noi). Ce-i 
drept, o dată consumat momentul iluministo-romantic, poetul „se cumințește“ în ordinea istorică, păstrând cel mult 
poza de înainte-mergător spiritual al cetății. 


6 Art. cit., p. 196. Şi adaugă: „EI [Hesiod] este considerat de altfel drept creatorul imaginii poetului-profet, poetul 
care îndrumează societatea pe calea viitorului şi a fericirii“. 


7 În vechea tradiţie evreiască, esenţială înțelegerii creștinismului (dar și culturii adiacente acestuia), profetismul 
avusese rolul unei adevărate instituţii publice şi mai degrabă conjugase cele două aspecte: proorocul era deopotrivă 
un iniţiat al revelaţiei, dar și un învăţător critic al poporului chemat, în concreteţea rînduielilor lui de viață, să 
împlinească o istorie sfintă. Profetul sau proorocul biblic vesteşte, învaţă, judecă, ceartă și îmbărbătează deopotrivă 
— desigur nu în nume propriu, ci în numele lui Dumnezeu. Pentru evrei, Mesia însuși (nerecunoscut în Hristos) este 
un salvator în ordinea istorică (Al Doilea sau Noul David), așteptat pînă în ziua de azi, ca împlinire a destinului lui 
Israel (făgăduită din cer, dar de realizat pe pămînt, ca dominație universală a „poporului ales“). 


rost nr. 24 


m 
11 


cralizare sau secularizare, e un 
teren cît se poate de propice liniei 
exoterice, chiar dacă uneori mai 
păstrează, mai degrabă obscur şi 
inerţial, o raportare la providența 
divină („„Dumnezeul popoarelor“, 
„Crist-popolul“ etc.). Desprins de 
sacru şi de rigorile tradiţiei reli- 
gioase, pus în fața „religiozității 
fără religie“ sau a „transcendenţei 
goale“, profetismul devine, de re- 
gulă, previziune militantă a unui 
viitor mai bun, mesianismul devi- 
ne o afacere la scară umană înlă- 
untrul istoriei, oarecum mai 
aproape de sensibilitatea Legii 
Vechi decît de universalismul 
spiritual al Evangheliei. Ne place 
sau nu nouă, „naționaliștilor“, 
naționalismele moderne, ieșite 
mai toate din creuzetul sentimen- 
tal şi ideologic al secolului al 
XIX-lea, sînt c6pii mai mult sau 
mai puţin conștiente ale străve- 
chiului naționalism evreiesc — cu 
precizarea că aceasta nu le face 
neapărat nelegitime sau inauten- 
tice, mai ales atunci când se stră- 
duiesc să-şi asocieze o bază reli- 
gioasă, fie ca „tradiţie legitiman- 
tă“, fie ca „îndreptar de conștiin- 
ță“ sau „cenzură morală“. Și este 
un fapt că uncori, mai ales în a 
doua jumătate a secolului XIX și 
în prima jumătate a secolului XX, 
„mistica națională“ a produs fer- 
vori la fel de mari ca odinioară 
mistica religioasă, ba chiar pe 
alocuri s-a conjugat indefinit cu 
aceasta din urmă (cazul legiona- 
rismului românesc), într-o osmo- 
ză greu de analizat şi de judecats. 

Efervescenţa naţională este 
cea care conformează în adînc și 
discursurile lirice ale celor doi 


reprezentativi poeți ai Ardealului, 
inclusiv în dimensiunea lor me- 
sianică. Tradiţia religioasă — mai 
evident la Goga și mai puţin evi- 
dent la Cotruş — este implicită şi 
ea, dar rămîne în planul secund, 
dacă nu ca opțiune sufletească, în 
orice caz ca economie a discursu- 
lui. Forţa vie a cuvîntului revelat 
este oarecum suplinită estetic, cu 
aceeași năzuinţă de a atinge coar- 
dele cele mai tainice ale sufletu- 
lui, de a trezi energiile „lucră- 
toare“ (creatoare) şi de a consoli- 
da conștiința unităţii de destin a 
neamului. E însă de la sine înțeles 
că acest tip de miză și acest tip de 
discurs (care astăzi se poartă din 
ce în ce mai puţin, mai ales după 
ce la noi național-comunismul 
epocii ceaușiste l-a maimuțărit 
propagandistic, tîrîndu-l în deri- 
zoriu) angajează nu doar un risc 
de „luare în deșert“ a mesianis- 
mului religios şi a recuzitei bi- 
sericești, ci și un risc în ordinea 
estetică, prin imixtiunea valorilor 
extraestetice şi prin ispita grandi- 
locvenței. Eu nu mi-am propus 
însă aici să pun pe cîntar toți 
aceşti factori, spre a mă pronunța 
artisticeşte sau duhovnicește asu- 
pra celor doi poeţi (pe care măr- 
turisesc doar că-i iubesc nedis- 
CUIsiv şi-i recitesc cu emoție), ci 
doar să arăt, în mare, temeiurile 
pe care ei se circumscriu mesia- 
nismului poetic, fiecare cu nota 
sa specifică şi cu „crezul de gene- 
rație““ pe care l-a împărtăşit și ex- 
primat. Precizările de mai sus şi 
expunerea care urmează vor oferi 
fiecărui cititor interesat posibili- 
tatea de a trage singur o concluzie 
sau alta. 


dosar 


III 


Mesianismul poetic coagu- 
lează, de regulă, în jurul marilor 
evenimente istorice (revoluții, 
dezrobiri, segregări statale, răz- 
boaie cruciale etc.), fiind pandan- 
tul artistic al capitalului de spe- 
ranță şi de idealitate pe care-l 
implică orice mutație istorică în 
sufletele protagoniștilor, mai ales 
cînd ea este rezultatul unor lungi 
așteptări și acumulări psiho-so- 
ciale, marcate de jertfe şi drame 
individuale sau colective. Cel 
mai adesea, poezia mesianică re- 
flectă, mai mult sau mai puţin 
transfigurat, febra ce precede 
„şocurile““ deja iminente ale unui 
traseu istoric, sau pe cea imediat 
succesivă acestora (ce poate dura, 
în funcție de importanţa şi com- 
plexitatea evenimentului, de la 
cîțiva ani la cîteva decenii). Să ne 
păstrăm, exemplificativ, în aria 
poeziei românești. Dacă perso- 
nalitatea mesianică a lui Heliade- 
Rădulescu marcase epoca revo- 
luţionară de sincronism european 
a paşoptismului, iar cea a lui 
Eminescu epoca împlinirii şi 
definirii naționale succesive Uni- 
rii de la 1859, Goga — care consti- 
tuie în conștiința publică de la noi 
cazul „clasic“ de poet mesianic — 
este expresia lirică a atmosferei 
româno-ardelenești premergătoa- 
re lui | Decembrie 1918, adică 
actului de naştere a României 
Mari, deopotrivă eliberator, unifi- 
cator şi răscumpărător al unei 
lungi vitregii istorice. 

Mi se pare că două note carac- 
terizează cu pregnanță mesianis- 
mul poetic al răşinăreanului: pe 
de o parte, preocuparea exclusivă 


3 Desigur, din punctul de vedere al Bisericii creștine (şi mai ales al Ortodoxiei), orice naționalism, deşi firesc 
și legitim din punct de vedere „natural“ și istoric, este păscut de primejdia alunecării eretice — mai mult sau mai 
puţin conștiente — spre așa-numitul fi/etism, adică spre excesul interior de a echivala sau de a pune mai presus 
naționalul de religios, ba chiar de a-l substitui acestuia, în contextul pervers al unei mentalități tot mai secularizate. 
Mai explicit, Biserica suspectează tendința de a pune „absolutul“ naţional la concurenţă cu Absolutul divin, 
de a extrapola regimul sacrului în profan, de a jertfi mesianismului naţional (inevitabil circumscris 
în „deşertăciunea“ istoriei) mai mult decît mesianismului hristic (care transcende istoria în eshaton). 


II2 


rost nr. 24 


dosar 





de soarta Ardealului natal, de 
prezentul lui dureros (prin cumu- 
lul unui lung trecut de tristeți și 
nădejdi mocnite) şi de mântuirea 
care trebuie să vină (şi spre care 
totul converge cu mistică înfio- 
rare); şi, pe de altă parte, tonul 
patetic-elegiac, de dor ancestral, 
al acestei perpetue așteptări me- 
sianice. Călinescu îi găsește simi- 
litudini eminesciene și este de pă- 
rere că „Goga a intuit mai bine 
decit oricare geniul poetului Doi- 
nei şi a ştiut să-l continue cu ma- 
terie nouă. Și Eminescu și Goga 
cîntă un inefabil de origine meta- 
fizică, o jale nemotivată, de po- 
por străvechi, îmbătrînit în expe- 
riența crudă a vieţii, ajuns la bo- 
cetul ritual, transmis fără expli- 
carea sensului. De aceea, poezia 


lui Goga este greu de comentat, 
fiind cu mult deasupra goalelor 
cuvinte, de un farmec tot atît de 
straniu şi zguduitor“”. Memora- 
bilă şi desigur nu lipsită de temei, 
judecata lui Călinescu cred că 
totuși trebuie amendată în câteva 
puncte. Mai întîi că acest „inefa- 
bil de origine metafizică“, aceas- 
tă „jale“ ajunsă pînă la „bocetul 
ritual“, caracterizează toată pro- 
ducţia poetică reprezentativă a lui 
Goga, ceea ce nu e cazul cu 
Eminescu. Ar fi mai exact spus că 
Goga continuă, deliberat sau doar 
prin pură predispoziţie tempera- 
mentală, doar o anumită latură a 
complexei poezii eminesciene (şi 
poate nu cea mai reprezentativă). 
Apoi această „jale“ nu apare 
„metafizică“ şi „nemotivată“ de- 


Octavian Goga, în familie 


cît la o lectură estetică ideală, 
cum ar face-o un străin cu totul 
ignorant într-ale noastre. Călines- 
cu sesisează cu finețe perfor- 
manţa estetică a lui Goga, iar nu 
natura acestui „sentiment tragic“, 
care este, chiar în mărturisirea 
repetată a poetului, „istoric“ și 
„motivat“, dincolo de exacerba- 
rea lui lirică. 

E suficient să privim lucru- 
rile cu simplitate, căci Goga în- 
suși este un poet al simplităților 
sublime, așezat, ca și Coşbuc, în 
punctul de întîlnire dintre moşte- 
nirea clasică și moștenirea fol- 
clorică. În „Noi“ (poezie invocată 
în context de Călinescu), unde 
„numai în cinci strofe, cuvîntul 
lacrimă, alternat cu jale și plin- 
set, revine de unsprezece ori“10, 


9 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, ed. a II-a, 
Editura Minerva, Bucureşti, 1982, p. 610. 


10 lon Dodu Bălan, Octavian Goga, Editura Minerva, Bucureşti, 1971, p. 193. 


rost nr. 24 


13 


avem de-a face, pe linia „straniei 
convertiri a tendinței naționale în 
poezia pură“!!, cu un procedeu 
frecvent şi la Eminescu și prove- 
nit în modul cel mai direct din 
poezia populară: proiecția stărilor 
umane asupra naturii „compăti- 
mitoare“ (Goga însuși îşi „decon- 
spiră“, practic, procedeul: Jar 
codrii ce-nfrăţiți cu noi/ Își 
înfioară sînul/ Spun că din lacri- 
mi e-mpletit/ Și Oltul, biet, 
bătrinul...)!2. Fireşte, un aseme- 
nea procedeu banal (mai bine zis: 
banalizat) are nevoie de concur- 
sul unui mare talent ca să depă- 
şească în mod inanalizabil condi- 
ţia „locurilor comune“. Jalea 
aceas/ta „milenară“, materializată 
artistic în tînguirea domoală a 
întregii Firi, este tocmai o jale 


mesianică, amintind de acel 


necurmat suspin al Firii întregi 
după mîntuirea laolaltă cu omul 
(Romani 8, 22). Așteptarea me- 
sianică a făpturii lui Dumnezeu 





II G. Călinescu, op. cit., p. 609. 


se localizează obsesiv şi tînguitor 
în aşteptarea mesianică a Ardea- 
lului înstrăinat: La noi de jale 
povestesc/ A codrilor desișuri,/ Și 
jale duce Mureşul/ Și duc tustrele 
Crișuri... sau Domol purcede 
glas de schijă/ De la clopotnița 
din deal,/ Să povestească lumii 
jalea/ Înstrăinatului Ardeal. 
Jalea în care se traduce acest 
soi de mesianism provincial şi 
elegiac nu trebuie confundată cu 
vreo formă de pesimism istoric, 
nici văzută sub semnul tragismu- 
lui: nu poate fi pesimism sau tra- 
gedie adevărată acolo unde există 
nădejde vie de salvare; mesianis- 
mul autentic este prin el însuși 
incompatibil cu pesimismul tra- 
gic, oricare ar fi „accidentele de 
parcurs“. Creștină și folclorizantă 
în esenţa ei, poezia lui Goga ră- 
mâne, pînă la urmă, una a încre- 
derii şi a speranţei într-o mîntuire 
istorică nu doar posibilă, ci chiar 
iminentă (a cărei realizare, nici 


dosar 


două decenii mai tîrziu, i-a și 
conferit poetului aura de profet). 
Jalea are la Goga, estetic vorbind, 
mai degrabă o funcție sensibiliza- 
toare şi mobilizatoare, dozată 
atent, ca şi limbajul bisericesc, 
pentru a merge la inima confra- 
telui nădăjduitor, oricît de ele- 
mentară ar fi conștiința lui recep- 
toare (aceasta este și explicația 
enormului succes popular al 
poeziei lui Goga, mai ales în con- 
textul epocii respective). Aceeaşi 
artă a penetrării în suflet sau a 
„mergerii la inimă“ o vădește 
Goga și ca orator sau gazetar, 
prestaţia sa nefiind niciodată stră- 
ină de patosul propovăduitor. 
Cîntăreţul în versuri al „pătimirii 
noastre““este mereu în conjuncție 
cu oratorul subtil, cu acel „dema- 
gog academic“ pe care Călinescu 
îl intuise cu geloasă simpatie. 

D. Popovici (Joc. cit.) sta- 
bilea trei momente în actul poetic 
mesianic: a) critica societății con- 






4 


Ş 


gdan Onoţrei 


ji 


Fot 


12 La Eminescu, de pildă în „Doina“ sa: Țara își dezbracă sînul,/ Codrul, frate cu românul,/ De săcure se tot pleacă/ 
Și izvoarele îi seacă — / Sărac în țară săracă... 


14 


rost nr. 24 


dosar 


temporane, b) zugrăvirea soci- 
etăţii viitoare și c) chemarea și 
conducerea mulțimilor spre noua 
formă de viaţă. „Poezia lui Goga 
— observa criticul — aduce toate 
aceste trei momente, dar organi- 
zarea lor se face sub prevalența 
celui dintîi: mai presus de orice, 
ea este reținută în formele actuale 
ale vieţii sociale; de aici își derivă 
deopotrivă revolta şi durerea“. 
Jalea însăşi ţine de economia 
acestei prevalenţe critic-compăti- 
mitoare, prin care poetul se iden- 
tifică, sincronic şi diacronic, cu 
toată durerea comunitară: Sint o 
mustrare călctoare/ De pe tări- 
muri fără glas/ Și dintr-o lume 
care moare/ Sint strigcitul ce-a 
mai rămas.// Sint solul dragostei 
si-al urii,/ Un visător de biruinţi/ 
Ce port blesteme-n cerul gurii/ 
Drept moștenire din părinți. 
Trecutului „exemplar“, ma- 
iestuos și senin al viziunii roman- 
tice eminesciene Goga îi opune 
viziunea unui trecut brăzdat de 
suferinţe și greu de nedreptăţi, de- 
plînge acest handicap asupra pre- 
zentului şi conjură profetic „înfri- 
coşatul vifor al vremilor răzbu- 
nătoare“. „Noul Ierusalim“ biblic, 
„Santa Cetate“ a lui Heliade, 
devine la el — aluziv şi subversiv, 
mai mult decît simbolic — acea 
„altă țară“ a strămutării mesia- 
nice, din faimoasa invocaţie către 
Oltul personificat: Țărina trupu- 
rilor noastre/ S-o scurmi de unde 
ne-ngropară/ Și să-ţi aduni apele 
toate — / Să ne mutăm în altă ţară! 
Mult aşteptatul Mesia, călău- 
zitorul de miine spre marele vii- 
tor răscumpărător, crește firesc 
din suferința mută a neamului, 
precum acel „făt bălan“, „adum- 
brit de spice“, căruia i se dă să 
sugă în arșița apocaliptică a cîm- 
pului din „Clăcaşii“: Și sufletul 


15 „La groapa lui Şaguna“ (cf. Mustul care fierbe, Bucureşti, f. a., pp. 296-297). 


înviorat îmi spune/ Că fătul ăst al 
patimii amare/ Și-al dorului ce 
moare-n așteptare/ E solul sfint... 
înfricoșatul crainic,/ Izbăvitor 
durerilor străbune. // [...] EI, cel 
frumos și frate bun cu glia,/ Nou 
întrupatul suflet de Mesia,/ Va fi 
judetul ceasului de mine,/ Ce-ntr- 
un Zorit aprins de dimineată,/ Cu 
mina lui vitează, îndrăzneaţă,/ 
Zdrobi-va cartea legilor bătrine. 

„Un popor de ţărani clăcaşi 
călăuzit de preoții lui era 
Ardealul nostru de la patruzeci și 
opt“, scria Goga într-unul dintre 
articolele salel3. Și la fel și-l 
amintea el însuși din copilăria sa 
rurală, zugrăvindu-l ca atare în 
multe poezii. În zariștea patri- 
arhală a acestei lumi totuși neîm- 
păcate noul „suflet de Mesia“ se 
coace şi prinde chip ca într-un 
binecuvîntat pîntec comunitar, 
mai degrabă ca un rezultat natural 
al durerii acumulate decît ca un 
dar al proniei cerești. Nimeni nu 
se îndoiește de fatalitatea sau 
necesitatea ivirii lui, aşa cum nu 
te poți îndoi de o lege obiectivă a 
Firii. Apostolul (preotul satului), 
Dascălul (învățătorul) și Poetul 
însuși, refuzînd să-şi trădeze vreo 
clipă menirea exponențială, sînt 
vestitorii sau înainte-mergătorii 
lui, cei care fac drepte căile mîn- 
tuirii şi însufleţesc norodul întru 
aşteptarea „răzbunării sfinte“. 
Oricîtă calculată retorică ar fi în 
poezia sa deopotrivă mărturisi- 
toare şi subversivă, tensiunea și 
solidaritatea trăirii poetului în 
duhul comunitar nu poate fi pusă 
serios la îndoială, iar patosul său 
jertfelnic este de o sinceritate 
pură şi copleşitoare, ca şi cînd ha- 
rul se simte inefabil dincolo de 
cuvinte, anulând orice suspiciune 
de ieftină demagogie sau de sim- 
plu exerciţiu retoric. Celebra 


„Rugăciune“ (amplificare enor- 
mă şi harismatică a mărturisirii 
coşbuciene Sînt suflet din sufletul 
neamului meu/ Și-i cint bucuria 
si-amarul...) este, oricît n-ar mai 
corespunde sensibilităţii şi gus- 
turilor actuale, cea mai frumoasă 
poezie a dăruirii de sine din lite- 
ratura noastră: Alungă patimile 
mele,/ Pe veci strigarea lor o 


fringe,/ Și de durerea altor inimi/ 


Invață-mă pe mine-a plinge./ Nu 
rostul meu, de-a pururi pradă/ 
Ursitei maștere și rele,/ Ci jalea 
unei lumi, Părinte,/ Să plingă-n 
lacrimile mele. // [...] În suflet 
seamănă-mi furtună,/ Să-l simt în 
matca-i cum se zbate,/ Cum tot 
amarul se revarsă/ Pe strunele 
înfiorate;/ Și cum sub bolta lui 
aprinsă,/ În smalt de fulgere al- 
bastre,/ Încheagă-și glasul de ara- 
mă:/ Cîntarea pătimirii noastre. 

Mesianismul acesta elegiac 
ştie totuși cîteodată să se împre- 
une cu robuste tonuri militante, 
cu violente amenințări, imprecații 
şi blesteme, dar pe acestea Goga 
preferă să le lase mai ales pe 
seama scrisului său gazetăresc. 
Gazetăria poetului, căreia Căli- 
nescu îi recunoștea deosebitele 
merite estetice şi o vedea durabilă 
în timp (în ciuda „antisemitismu- 
lui“, care i se părea totuși „mo- 
derat'“), ni se înfățișează în multe 
privințe ca o prelungire pe ton 
schimbat a liricii sale. Aici, poe- 
tul născut „cu pumnii strînși“ 
ocolește sistematic tonul tîngui- 
tor şi nu se prea complace în su- 
gestia furiei mocnite: el izbuc- 
neşte adesea cu o violență vindi- 
cativă pe care nu i-ai fi bănuit-o 
ştiindu-l doar din opera poetică. 
Dar acest aspect al scrisului lui 
Goga merită un studiu aparte, pe 
care-l voi întreprinde, poate, cu 
un alt prilej. (va urma)! m 


14 Continuarea studiului de faţă va apărea într-un viitor număr dedicat lui Aron Cotruş. 


rost nr. 24 


15 


dosar 


Octavian Goga 


Vustulicarestierbe 


Sînt aspecte care nu se uită... 


La Chişinău, în primele zile de clocot după 
realipirea Basarabiei, era un haos cu adevărat 
pitoresc. Capitala Moldovei răpite, cu ulițele ei 
drepte și largi, forfotea de viaţa proaspătă într-un 
vîrtej zgomotos şi isteric. Se prăbușşise stăpînirea 
recentă, era măturată și nebunia bolșevică, care 
decapitase vechea ordine de drept, dar la adăpos- 
tul trupelor noastre nu se fixase încă în mod 
definitiv noul regim. Era o epocă de intermitenţă, 
plină de aventuri, de întrebări și de surprize. 
Potentaţii de ieri, căzuți pe brînci, nu mai ieșeau 
din casele lor, în vreme ce „Sfatul Ţării“, cu de- 
putaţii lui improvizaţi, în ședințe interminabile, 
punea lumea la cale. 

O atmosferă de noutate, o nelămurire vagă 
plutea împrejur, accentuată parcă la fiece pas de 
strălucirea ciudată din ochii trecătorilor, în care 
ardeau frigurile de morbidență slavă cu toate mis- 
terele lor. 

În ziua de Rusalii, mi-aduc aminte, tabloul 
mi s-a părut mai agitat ca oricînd. Stăteam în faţa 
catedralei cu un grup de noi-veniţi și ne uitam la 
marea de capete din jurul nostru. Pe bulevard tre- 
cea în arșița dogorîtoare un escadron de husari 
moldoveni, echipați cu uniforme rusești din vre- 
mea păcii, găsite în te miri ce depou descoperit 
atunci. Era „armata Basarabiei“, pusă sub coman- 
da unui domn marţial, care mi se spunea că e 
ministrul de război al provinciei dezrobite. O 
enormă muzică militară călare defila în frunte, în 
același costum decorativ, cîntînd Marsei/laisa. Pe 
urma acestui marş postum al ţarismului prăvălit, 
un regiment de infanterie românească închidea 
cortegiul cu soldații noștri mărunți și vioi, mi se 
pare din Mehedinţi. 

Era ieşirea din biserică şi în faţa noastră se 
strecurau, în toată mîndria lor reprezentativă, 
notabilitățile actuale ale ţării: miniștri, secretari 
generali, dignitarii zilei, fel de fel, o largă eflo- 
rescență, urcînd în automobilul cu sirena 
ascuţită... 

Deodată un murmur străbate mulțimea și în 
jurul monumentului lui Alexandru I, învelit în 
zdrenţe, pîlcuri de femei de mahala se agită cu 


16 


gesturi nervoase, cu stridente manifestații gutu- 
rale. Le strălucesc ochii sub broboadele negre, 
poporul se mișcă şi cîteva braţe împing o scară pe 
soclul statuii. O clamoare generală, strigăte, 
agitație... Vine poliția... 

— Ce e, leliţă? întreb pe o surată din dreapta 
mea, care striga şi ea pe moldovenește. 

— Ce să hie cocoane? — îmi răspunde dîrz 
vecina mea, vrem să descoperim pe ţarul. 

— De ce? 

— Pînă nu ne milostivim noi cu el, nici Dum- 
nezeu nu se milostiveşte cu noi și nu ne dă ploaie, 
— îmi replică cu toată hotărîrea moldoveanca fa- 
natizată. 

Cele văzute și auzite ne-au pus pe gînduri și 
pe mine şi pe tovarășii mei. Retraşi pe o bancă în 
parcul de peste drum, am rezumat culorile vii ale 
acestui tablou, am trecut în revistă toate 
înfățişările proaspetei alcătuiri de stat. Eram de 
acord cu toții că biata Basarabie se găsește într-o 
stare haotică, dar nu ne prea dam seama de ziua 
de mîine și nu prea pricepeam în ce chip şi de 
unde vor ieşi energiile de conducere ale zbuciu- 
matei provincii. 

Un profesor de la lași, cu zîmbetul lui 
obişnuit de filosof sceptic, ne-a dat formula 
situației: „Domnii mei, acum țara s-a făcut, mai 
trebuie şi oameni în ea şi atunci toate lucrurile 
sînt în perfectă ordine...“ 

— Fiţi pe pace, se nasc... — răspunse unul. E o 
veche axiomă în biologie: funcțiunea creează 
organul. 

— Bine, dar pîn-atunci? — am replicat îngrijo- 
rați trei deodată. 

Bătrînul doctor francez care era cu noi, venit 
în inspecţie sanitară la diviziile de peste Prut, a 
intervenit în discuţie cu admirabila lui bonomie 
galică. 

— Pîn-atunci e mustul care fierbe. Toate revo- 
luţiile, oricît de creatoare, au o perioadă de elabo- 
rare. Vă spune acest adevăr consacrat un om ai 
cărui înaintași au fost de patru ori pe baricade în 
ultima sută de ani. E mai lungă sau mai scurtă, 
după cum societatea a fost mai curînd ori mai 
tîrziu fecundată de ideea biruitoare. E, cu alte 
cuvinte, procesul normal de procreaţie, care tre- 


rost nr. 24 


dosar 


buie să-și facă cursul ca în toate domeniile vieții 
organice. 

— Ai dreptate, doctore, surîse profesorul. Ce 
te faci însă în vremea cînd procesul de procreaţie 
e abia la începutul lui și nu poți să-ţi dai seama 
care va fi rezultatul: un exemplar de elită ori un 
monstru?... 

— Aştepţi liniştit şi, mai ales, îngrijești pe bol- 
nav, făcu glumeţ înțeleptul breton. 

— Împrejurul nostru a început să roiască unda 
de pe stradă, lumea Chișinăului pestriță cu 
amestecul de neamuri şi de limbi, de la evreii din 
Polonia pînă la bulgarii de la Ismail, toată zgura 
asvîrlită de vitregia vremii pe pămîntul lui Ştefan 
cel Mare. Erau și diverşi mandarini ai fostei 
republici moldovenești care treceau din zece în 
zece pași, plimbîndu-și sub ochii noștri prezumția 
şi norocul... 

Conversaţia s-a oprit o clipă 
şi ne-a lăsat pe gînduri. Doctorul 
privea cu indulgență la trecători 
şi mișca din cap întorcîndu-se 
spre toţi cei de faţă: 

— Un lucru însă, d-lor, din 
experiența mea de medic. Toate 
chinurile facerii dor și, crede- 
ți-mă, sînt profund antipatice... 

Nu mai era nevoie nici de 
argumente, nici de răspuns, aici 
îi dădeam cu toţii dreptate. 


% 


Mustul care fierbe... 


De patru ani Ardealul liberat 
îl văd sub ochii mei în goana lui 
înfrigurată de viața nouă. Po- 
vestea e la fel şi la Tisa şi la 
Nistru. Şi nici istoria nu a venit 
cu avansul ei. Întii s-a făcut țara 
şi acum e pe cale să se facă soci- 
etatea care o conduce... 

În vinovata opresiune secu- 
lară a regimului unguresc, un 
popor despuiat zilnic, retranșat 
după izolarea sărăciei şi neştiin- 
ței lui, n-a avut nici vremea, nici 
putinţa să-şi închege o clasă diri- 
guitoare. Libertatea cu praznicul 
ei formidabil ne-a surprins peste 


rost nr. 24 


noapte. La masa ei ne-am așezat în pripă ca toți 
scăpaţii din pușcărie, cu o învechită foame şi fără 
străie de sărbătoare. 

Din clipa liberării însă, deodată cu fatalele 
noastre neajunsuri, s-au dezlănţuit într-o tumul- 
tuoasă năvală şi energiile acumulate în anii de 
inerție. Sîntem în plin proces de procreaţiune 
astăzi. Sub ochii noştri se face societatea, se 
recrutează statul-major al unei grabnice prefaceri 
sociale. Din ascunzișul satelor, unde în deplină 
conștiință a unei protestări naţionale se zbătea din 
vechime țărănimea noastră, singura pătură nor- 
mal constituită, un val vijelios de sănătate se 
ridică la suprafaţă şi apucă drumul oraşelor. Cen- 
trele străinismului de ieri sînt năpădite de acest 
asediu permanent. Un popor chemat la viață își 
afirmă drepturile cu îndrăzneală şi vivacitate, 
strîngînd ca cu o suflare de foc cercul împrejurul 





insulelor deplasate ale dominaţiunii de ieri. 
Pretutindeni pe ruinele alcătuirilor dărîmate e 
zbucium şi culoare, sînt pachete de nervi pe care 
le risipește cu profunziune ceata năvălitorilor 
robușşti ce au umplut arena cu strigătul lor... 

O, desigur, un scrupulor estetism nu este un 
agreabil tovarăș în aprecierea acestei vîltori. 
Doctorul de la Chișinău avea atîta drept să spună 
că chinurile facerii dor şi sînt antipatice. 
Societatea noastră conducătoare în truda ei de 
închegare are, firește, destule momente brutale și 
respingătoare. Valul e inform şi deasupra lui 
plutesc multe apariţii meschine. E atîta zgomot 
împrejur, e aventură uneori, e lăfăială parvenită 
pe alocuri, e rapacitate adesea şi o largă eclipsă a 
bunului simţ. Ca în casa nouă a unui îmbogățit în 
pripă care şi-a chemat la el rudele, sub acoperișul 
confecționat de curînd se întîlnesc figuri stîngace 
şi rudimentare. Odată și odată, observatorul de 
miine în opera lui de retrospecțiune, după ce va- 
lorile s-au clasat și procreaţia s-a înfăptuit, își va 
putea permite luxul să scrie pagini glumeţe de- 
spre goana contemporană cu care oaspeţii grăbiţi 
la banchetul vieţii noi de stat, se prezintă să pună 
stăpînire pe tacîmul lor. Sînt așa de sigur că o 
Justiţie tîrzie îi va ajunge cu verdictele ei, încît 
ironia iertătoare o putem anticipa de pe acum. 


Octavian Goga, văzut de Steriadi 


18 


dosar 


Deocamdată însă sîntem organismul în epoca 
de elaborare care cu tot plusul lui de sănătate, sau 
poate tocmai din acest motiv, trebuie urmărit cu 
îngrijire ca să nu dea greş. Această burghezie care 
se naşte astăzi în labirintul atîtor tranzacţii de con- 
ştiinţă, această faună agitată a libertăţii care și-a în- 
sușit acțiuni la bănci și opinii politice, trebuie ţinută 
în frîu, ca să nu apuce pe panta povîrnișului moral, 
scoțînd la iveală deodată cu triumful clipei și ger- 
menul fatal al disoluţiei. Aici e, poate, cel mai deli- 
cat punct din întregul proces de transformare febri- 
lă care se petrece sub privirile noastre. Criza mora- 
lă a societăţii ce se face acum în Ardeal explică 
atîtea și atîtea balansări de diferit ordin şi nu sînt 
excluse zguduiri apropiate pe urmele ei. 

Încolo, trecut odată momentul critic, selecțiu- 
nea liniştită va începe şi poporul nostru va apuca 
să primească binefacerile societăților constituite. 

Această zi însă e departe încă. 

Noi, cei de astăzi, n-o vom ajunge niciodată. 
Sîntem generaţia sacrificată, care nu poate avea 
altă consolare decît ideea că a făcut din jertfa ei 
puntea de trecere între trecut şi viitor. 

Fericiţi cei de mîine. Ei din mustul ce fierbe 
astăzi vor putea gusta vinul pur, după ce fermen- 
taţia a încetat, unde s-a limpezit şi drojdiile, vai, 
drojdiile s-au coborit la fund... m 





Octavian Goga, văzut de Jiquidi 


rost nr. 24 


dosar 


sf 


Note bibliografice 


1 aprilie 1881 — s-a născut Octavian Goga, la 
Rășinari, judeţul Sibiu, în famila preotului Iosif 
Goga. Mama sa era învățătoare. Bunicul său din- 
spre mamă, lon Bratu, era tot preot şi îl cunoscuse 
personal pe Eminescu, în 1868, cînd l-a și ajutat 
material pe poet. 


1892 — Octavian Goga intră în internatul liceului 
unguresc din Sibiu. 


14 mai 1893 — Goga scrie primele versuri dedi- 
cate românului. 


1898 — Apare prima poezie a lui Goga, semnată 


Octavian, în „Revista ilustrată“ (an. I, nr. 5-6, 
mai-iunie, p. 107). 


1899 — Goga trece la liceul românesc din Brașov. 
1900 — Octavian Goga își ia bacalaureatul. 


11 septembrie 1900 — Se înscrie student la Facul- 
tatea de litere și filozofie de la Universitatea din 
Budapesta. 


1 iulie 1902 — Apare la Budapesta revista 
„Luceafărul“, unde Goga își publică majoritatea 
poeziilor. 


1904 — Goga termină studiile universitare. 


1905 — Apar în „Luceafărul“ antologicele poezii 
Plugarii,  Lăutarul,  Dascălul, Rugăciune, 
Clăcașii. Apare volumul Poezii, la Budapesta, 
Institutul tipografic și de editură „Luceafărul“. 
Volumul cuprinde 48 de poezii şi pe copertă 
poartă anul 1906. 


24 decembrie 1905 — Moare losif Goga, tatăl 
poetului, care a fost probabil prototipul preotului 
din poezia Apostolul. 


1907 — Au loc răscoalele țărănești, care-i vor 
inspira lui Goga mai multe poezii, precum: Cain, 
O țară știu, Cosarul. 


1908 — Apare revista lui Octavian Goga „Tara 


ce 


noastră“. 


1909 — Apare volumul de versuri We cheamă pă- 
mintul, la Ed. „Minerva“, 1909. 


1912 — Goga e închis în temnița din Seghedin 
pentru îndrăznețele sale articole patriotice, în care 


rost nr. 24 


„scria răspicat despre mizeriile noastre interne și 
despre asupririle clasei feudale din Ungaria“. 
Acolo scrie poeziile Eu știu un basm şi Poetul. 


1913 — Apare volumul de versuri Din umbra 
zidurilor la Ed. „Minerva“. 


1914 — Apare în volum piesa Domnul Notar şi se 
Joacă pe scena Teatrului Naţional din București. 


1916 — Apare volumul Cintece fără țară, la Ed. C. 
Ştefea din Bucureşti. 


1919 — Goga e desemnat ministru al Instrucțiunii 
în guvernul de Uniune Naţională. 


1923 — E ales membru al Academiei. 
1924 — Goga obţine premiul naţional de poezie. 
1928 — Apare piesa Meșterul Manole. 


1928-1938 — Goga scrie foarte rar versuri, e 
absorbit de politică şi de gazetăria la zi. 


1937 — La 28 decembrie, după alegerile generale, 
în care Partidul Naţional-Creştin, condus de O. 
Goga, a obţinut puţin peste 9 procente, poetul este 
chemat de regele Carol al II-lea să formeze guver- 
nul. Regele ştia că era vremea naționaliștilor, pe 
de o parte, iar pe de alta, se temea de PNȚ, PNL, 
ca şi de legionari (care obținuseră 15% din 
voturi). Existînd posibilitatea ca mișcarea le- 
gionară să vină la putere, Carol al II-lea a prefe- 
rat să aducă la guvernare un partid pe care 
să-l manevreze ușor dar care să păstreze aparen- 
țele că țara e condusă de „naționaliști“. Guvernul 
Goga nu a rezistat decît pînă la 10 februarie 1938, 
cînd regele l-a demis şi şi-a instaurat dictatura 
personală. 


5 mai 1938 — Întors de la Cluj, la Castelul său de 
la Ciucea (Judeţul Cluj), poetul suferă un atac 
cerebral în urma căruia îi paralizează partea 
dreaptă a corpului. Peste două zile se stinge din 
viață la numai 58 de ani. În epocă au circulat 
zvonurile că ar fi murit de inimă rea, pentru că a 
fost destituit, sau că ar fi fost otrăvit. 


1939 — Apare volumul postum Din larg — poeme 
postume, la Editura Fundațiilor. m 


19 





„Prostie 








„Atunci când un popor 
suferă de febra naționalistă şi de 
ambiţii politice, când vrea să su- 
fere, trebuie acceptată şi apari- 
ţia, deasupra spiritului, a norilor 
şi a tulburărilor, trebuie accep- 
tate mici accese de îndobitocire: 
de pildă, la germanii de astăzi, 
ba prostia antifranceză, ba aceea 
antievreiască, ba aceea antipolo- 
neză, ba aceea creștin-romanti- 
că, ba aceea wagneriană, ba 
aceea teutonă, ba aceea prusa- 
Că... Şi cum se vor mai fi nu- 
mind toate aceste încețoșări ale 
spiritului german și ale condiției 
germane“. Maladia descrisă de 
Friedrich Nietzsche în Dincolo 
de bine și de rău a tulburat timp 
îndelungat conștiințele europe- 
ne şi este departe de a fi eradi- 
cată. Mai mult, la periferia bă- 
trânului continent, la naţiuni 
care abia acum îşi găsesc o iden- 
titate, ea se manifestă cu o forță 
care stârneşte îngrijorare. De 
aici nenumărate „prostii“ care 
izbucnesc în diverse zone din 
Europa de Est, multe avându-și 
originea în noul stat al Ucrainei. 

Printre altele, se aude că 
vajnicii urmași ai cazacilor au 
decis că pe teritoriul lor ar mai 
locui, alături de alte minorități, 
două naţionalităţi distincte: „ro- 
mânii“ și „moldovenii“. De ase- 
menea, cărțile de istorie din 
Ucraina vor consemna faptul că 
sudul Basarabiei şi nordul Bu- 
covinei au fost locuite din cele 


20 





mai vechi timpuri de slavi şi că 
aceste teritorii fac parte inte- 
grantă din patrimoniul naţiunii 
ucrainene. Evident, românii au 
resimţit acest lucru ca pe o nouă 
provocare din partea unui stat 
care, în ultimul timp, nu are 
ceva mai bun de făcut decât să 
ne irite cu orice prilej. Dincolo 
de combaterea acestor afirmaţii 
în sine, este necesară și înțelege- 
rea motivului pentru care con- 
ducerea de la Kiev se lansează 
în asemenea prostii antiro- 
mânești. 


Identitate 
şi intoleranţă 


Revenind la Nietzsche, 
acesta arăta că „ceea ce se nu- 
mește astăzi în Europa naţiune, 
în timp ce ca este, de fapt, mai 
degrabă o res facta decât nara, 
este în orice caz ceva aflat în 
devenire, ceva tânăr, fragil...“. 
„Făurirea“ unei naţiuni este un 
proces îndelungat și dificil care 
presupune două aspecte: o uni- 
formizare internă și o delimitare 
față de „celălalt“. În ambele si- 
tuaţii un rol deosebit îl joacă 
credințele și opiniile, factori 
analizați în mod strălucit de 
Gustave Le Bon, în Psihologia 
mulțimilor. Conform autorului, 
„există marile credințe perma- 
nente, care dăinuie timp de mai 
multe secole și pe care se înte- 
meiază o întreagă civilizație... 


olitica, la descusut 


Alex luga 


INOMANCASCAL 
INRU Cr al na 


cum sunt, în zilele noastre, prin- 
cipiu naționalităților, ideile de- 
mocratice și sociale. Pe de altă 
parte, opiniile momentane şi 
schimbătoare, provenite cel mai 
adesea din concepţiile generale, 
pe care fiecare epocă le vede 
apărând şi apoi pierind...“. Pen- 
tru Le Bon, credințele generale 
sunt fundamentale pentru exis- 
tența unui popor. Ele „stau în 
mod necesar la temelia civiliza- 
țuilor; ele imprimă o anumită 
orientare ideilor și doar ele pot 
inspira fidelitate oarbă și senti- 
mentul datoriei. Popoarele au 
simțit întotdeauna cât este de 
util să dobândești credinţe gene- 
rale și au înțeles instinctiv că 
dispariţia lor ar însemna pentru 
ele că ceasul decadenţei a so- 
sit... Pe bună dreptate, așadar, 
națiunile şi-au apărat întotdeau- 
na cu intoleranță convingerile. 
Extrem de criticabilă din punct 
de vedere filosofic, intoleranța 
reprezintă o virtute în viața na- 
țiunilor. Tocmai pentru a înte- 
meia sau menţine credințele ge- 
nerale““. De aceea, în constitui- 
rea unei identități naționale, 
procesul de individualizare 
poate căpăta accente de intole- 
ranţă, de respingere categorică a 
„celuilalt“, sau chiar se poate 
manifesta violent în funcţie de 
condiţiile istorice concrete. Un 
astfel de moment îl consemnăm 
la sfârşitul secolului al XIX-lea, 
când, aflate în căutarea identi- 


rost nr. 24 


olitica, la descusut 


tăţii, fără un orizont limpede al 
dar cu dorința de a fi mai prose 
decât vecinii, naţiunile europene 
au ridicat intoleranţa la rang de 
politică de stat. Strânsa legătură 
dintre stat și naţiune care se ma- 
nifestă în această perioadă a per- 
mis dezvoltarea conflictelor in- 
ternaționale şi a persecuțiilor 
împotriva așa-ziselor minorități 
naționale. Dacă politicienii sunt 
de vină sau naţiunile, acest lucru 
e greu de spus, deoarece la un 
momente dat cele două elemen- 
te se potenţează reciproc, trans- 
formându-se dintr-un bulgăre 
într-o avalanșă care va scăpa de 
sub control. Rivalităţile dintre 
națiunile europene se vor epuiza 
în două războaie mondiale care 
au sleit forțele bătrânului conti- 
nent, făcând loc ideii de unitate. 


RA A 


1 












Amuzat de frământările politi- 
cienilor din vremea sa, Nietz- 
sche profeţea: „Mulțumită în- 
străinării maladive pe care de- 
mența naționalistă a semănat-o 
şi continuă încă să o semene 
între popoarele Europei, mulțu- 
mită, de asemenea, politicie- 
nilor miopi şi iuți de mână, care 
se află astăzi deasupra datorită 
ei şi nici nu bănuiesc că politica 
de dezbinare pe care o practică 
ei nu poate fi necesarmente o 
politică interludială — mulțumită 
tuturor acestora şi a acelora ce 
nu pot fi încă spuse, se trec cu 
vederea sau se interpretează ero- 
nat, în mod arbitrar și mincinos, 
cele mai neechivoce semne prin 
care se exprimă faptul că Euro- 
pa vrea să devină una“. Azi, 
Uniunea Europeană este o reali- 
tate, iar litaniile naționaliste au 


5 2g 
APS Să 





iul AZ 


aţa 





It Aj 
| n, 
FL 


rost nr. 24 


- - 


pa 
ie dă 
7 Deh 


Luc 









be IP 


7 Si sei 
— 


sf 


fost schimbate cu cele care pro- 
clamă unitatea continentului și 
înfrățirea. Este iarăşi vorba de 
un discurs ideologic, care este 
departe de realitate. Diferenţele 
şi intoleranţa (în sensul arătat de 
Le Bon) nu au dispărut câtuşi de 
puţin din Europa, numai că se 
manifestă la o altă cotă și sunt 
altfel distribuite. Există teama 
bunăoară de străinul care vine 
să-ți ia locul de muncă, de cel 
care refuză tradiţiile locului. 
Însă, rivalitatea dintre naţiuni 
sub forma unor conflicte violen- 
te nu se mai manifestă, cu câte- 
va excepţii, decât în spaţii se- 
cundare, cum ar fi fotbalul 
bunăoară. Instituţiile statelor 
membre UE se feresc, prin orice 
mijloace, să pună în discuţie 
principiul unității. Naţionalis- 
mul este condamnat din start. 


JA RR CI 
&4 
pi eh A 











Dar acest lucru nu înseamnă că 
politicienii nu ţin seama de 
interesele comunității naționale 
care i-au votat. Oamenii politici 
joacă rolul de mediatori, între 
interesele particulare ale unei 
comunităţi și interesele genera- 
le, încercând să armonizeze di- 
vergenţele care apar permanent. 
Este, de altfel, marea provocare 
a Uniunii Europene: păstrarea 
echilibrului dintre diferență și 
unitate, între compromis şi fer- 
mitate, între toleranţă şi into- 
leranţă, fiecare avându-și rolul 
său în conturarea identității 
europene. Trecând la cazul 
ucrainean, se poate observa dis- 
tanța uriașă care există între 
realitățile europene şi cele din 
noul stat creat după prăbuşirea 
URSS. Aici națiunea încă se fă- 
ureşte, pe un teritoriu care i-a 
fost creat artificial de o putere 
politică dispărută între timp. De 
aceea, dincolo de Nistru există o 
preocupare intensă de a se crea 
cât mai repede un profil identi- 
tar „naţiunii“ ucrainene şi de a 
se justifica teritoriul pe care 
autoritățile de la Kiev îl stă- 
pânesc. Din păcate, acest lucru 
se face cu ignorarea drepturilor 
cetățenilor care nu fac parte din 
națiunea ucraineană și cu falsifi- 
carea adevărului istoric. La în- 
ceputul secolului al XXI-lea, se 
manifestă în această parte din 
Europa un naționalism gregar şi 
primitiv, copie proastă a naţio- 
nalismelor din secolul al XIX- 
lea. Mai rău, acest naționalism 
este politică de stat, guvernanţii 
căutând să păstreze unitatea sta- 
tului prin cultivarea urii faţă de 
comunități infime, care nu pot 
în nici un fel să pună în discuţie 
unitatea Ucrainei. Ura este însă 
cel mai simplu mijloc de a face 
uitată foamea, lipsa de perfor- 
manţă economică, propria res- 


22 


ponsabilitate.  Recurgerea la 
sentimentele primare a fost şi va 
fi o armă puternică, însă nu pe 
termen lung. 


Moștenirea sovietică 


Situaţia existentă în Ucraina 
se datorează și moştenirii rusești 
(sovietice). Henry Kissinger 
arăta: „Paradoxul a fost trăsă- 
tura cea mai distinctivă a Rusiei. 
Mereu pe picior de război şi în 
expansiune în toate direcţiile, ea 
se considera cu toate acestea 
permanent ameninţată. Cu cât 
imperiul devenea mai multi- 
lingv, cu atât Rusia se simţea 
mai vulnerabilă. Pentru a-şi 
menţine autoritatea asupra lor și 
pentru a depăşi tensiunile dintre 
diferitele naționalități ale impe- 
riului, toţi conducătorii Rusiei 
au întreținut mitul unei amenin- 
țări imense, străine“. La acestea 
putem adăuga: permanenta pre- 
ocupare de redesenare a hărții 
etnice a imperiului, fapt valabil 
și în perioada sovietică, cu sco- 
pul de a fragmenta și dezbina di- 
versele comunități, justificarea, 
uneori prin falsuri grosolane, a 
„dreptului istoric“ al Rusiei 
(URSS) asupra fiecărui petic de 
pământ înglobat în imperiu, dis- 
prețul de mare putere față de ve- 
cinii mai slabi, fapt care a făcut ca 
Rusia (URSS) să încalce, de fie- 
care dată când interesele și opor- 
tunitățile istorice i-au cerut-o, 
tratatele și convențiile inter- 
naţionale. Toate aceste boli 
le-au moștenit și guvernanţii de 
la Kiev, elementele arătate mai 
sus fiind prezente în actuala 
politică a Ucrainei. În propagan- 
da Kievului, România a devenit 
marele inamic al independenţei 
Și integrității noului stat. Ridi- 
col, dar aşa este. E greu să te 
ridici împotriva Rusiei, mai ales 


olitica, la descusut 


că de acolo vin gazele naturale 
şi petrolul. Polonia nu intră în 
calcul, dat fiind legăturile istorice 
dintre această ţară şi zona Ru- 
teniei, în plus Polonia fiind le- 
gătura indirectă cu Germania, 
ale cărei interese în spațiul 
ucrainean sunt mari. Și atunci, 
rămâne România față de care 
Ucraina se comportă cu dispre- 
țul cu care ne obișnuise Imperiul 
Rus şi apoi URSS, reluând teme 
vechi, care speram că vor dispă- 
rea. Şi înainte de 1990 se căuta a 
se face distincţie între „români“ 
ŞI „moldoveni“, şi înainte de 
1990 se explica vizitatorului 
Cetăţii Albe că fortificația a fost 
ridicată de cneazul slav Alexan- 
dru cel Bun! Noi ca români ne 
enervăm din cauza acestor abe- 
rații şi căutăm să le demontăm 
ştiinţific, uitând că unui ucrai- 
nean de rând puţin îi pasă de 
acest lucru. Ceea ce trebuie să 
ne îngrijoreze mai mult este fap- 
tul că aceste lucruri nu aparțin 
unor persoane oarecare, ci sunt 
ridicate la rangul unei politici de 
stat, ale cărei victime sunt ro- 
mânii din Ucraina. Nu cu argu- 
mente istorice, la care am re- 
nunţat în 1996, îi putem salva, ci 
cu cererea ca Ucraina să respec- 
te legislația europeană în mate- 
rie de drepturi ale minorităților. 
În acest moment graniţa dintre 
cele două state este, cu excepția 
platoului continental al Mării 
Negre, recunoscută oficial. Prin 
urmare, nu există nici un pericol 
pentru Ucraina ca să-i fie pusă 
în discuţie stăpânirea asupra su- 
dului Basarabiei. Azi, nu mai 
există ideea dreptului primului 
venit. Chiar dacă, la modul 
absurd din punct de vedere is- 
toric, ucrainenii (popor extrem 
de recent) ar fi fost primii în su- 
dul Basarabiei și în nordul Bu- 
covinei, faptul că românii sunt 


rost nr. 24 


olitica, la descusut 


atestați în acest spaţiu de secole 
le conferă toate drepturile de 
care trebuie să se bucure orice 
minoritate din Europa. Prin ur- 
mare, nu există nici un argu- 
ment istoric care să justifice te- 
roarea la care sunt supuși ro- 
mânii din Ucraina. 

Prin acţiunile sale față de 
români și România, guvernanţii 
de la Kiev caută să atingă mai 
multe scopuri: 

— inventarea unui dușman 
extern care să menţină coeziu- 
nea statului ucrainean 

— utilizarea situației româ- 
nilor din Ucraina ca instrument 
de şantaj şi diversiune în chesti- 
unea platoului continental 

— toate provocările (inclusiv 
canalul Bâstroe) sunt realizate 
cu scopul de se asigura Ucrainei 
o poziție dominantă la gurile 
Dunării, de care în viitor Europa 
şi Rusia să țină seama, în detri- 
mentul României. 

Kievul nu este hotărât încă 
încotro să o apuce. Se contu- 
rează totuși posibilitatea apro- 
pierii treptate de UE. În aceste 
condiții, Ucraina va trebui să 
respecte toate criteriile pe care 
Bruxelles-ul le impune. Însă 
până atunci va mai trece mult 
timp. Însă, cel puţin o perioadă, 
politica brutală a Kievului față 
de România va mai continua. O 
impune situaţia obiectivă a sta- 
diului primar în care se află na- 
țiunea ucraineană, dar și intere- 
sul politicienilor ucraineni, care 
profită la maximum de starea de 
echivoc în care se află țara lor. 
Dacă România este angajată 
ferm pe drumul integrării euro- 
pene, trebuind să respecte o se- 
rie de impuneri, Ucraina încă se 
mai joacă, precum o candidată 
la măritiș, când cu Europa, când 
cu Rusia. Profitând de interesul 
europenilor (în special al germa- 


rost nr. 24 


SS aia. Vi A Pa Sa: 
nilor şi polonezilor), ca Ucraina 
să vină către Europa, acest stat 
îşi permite să provoace Româ- 
nia, convinsă de lipsa de reacţie 
a autorităţilor de la Bruxelles, şi, 
cel puţin până în acest moment, 
a avut dreptate. 


Vina noastră 


Din acest moment, trebuie 
să lăsăm acuzele la adresa 
Ucrainei şi să ne îndreptăm pri- 
virea către noi. Cum se face că 
am ajuns în stadiul de a accepta 
orice? De unde sentimentul ge- 
neral de neputinţă și slăbiciune? 
De ce să condamnăm Ucraina că 
vorbeşte de „români“ și „mol- 
doveni“? Oare nu există două 
state, România şi Republica 
Moldova? Oare nu la Chișinău 
se vorbeşte de existenţa unei na- 
țiuni „moldovenești“? Oare nu 
mulți dintre locuitorii de dinco- 
lo de Prut se consideră „„moldo- 
veni“? Ucraina nu face altceva 
decât să profite de o situaţie de 
care românii sunt vinovaţi, lucru 
firesc pentru un stat care își ur- 








A o: Bogdan Onofrți 


% i fn 
mărește interesele. Ce-ar 
face autoritățile de la Kiev dacă 
toți românii din Ucraina s-ar 
proclama ca atare: „români“ și 
nu moldoveni? 

Ucraina știe să exploateze 
foarte bine sentimentul de teamă 
pe care îl generează (fie ca pute- 
re, fie ca spaţiu de instabilitate). 
Am insistat pe afirmaţiile lui Le 
Bon despre intoleranţă ca factor 
pozitiv în viaţa unei națiuni şi pe 
mecanismul complex de nego- 
ciere în cadrele Uniunii Euro- 
pene, tocmai pentru a sublinia 
că a sta permanent în genunchi, 
confundarea slăbiciunii cu tole- 
ranţa, poate avea consecințe fa- 
tale pentru România și națiunea 
română. Va fi posibil vreodată 
cu adevărat ca în cadrele UE să 
ştim să ne apărăm interesele, 
evident cu respectarea principi- 
ului echilibrului general? Vom 
şti să fim intoleranți la modul 
pozitiv? Denunţând abuzurile 
făcute de vecinii noștri de la ră- 
sărit cu toată fermitatea, trebuie 
în același timp să avem în vede- 
re propria noastră condiție. m 


mai 


23 


cf 
Masca lui 


olitica, la descusut 





Viorel Patrichi 


lanus 


şi mentalitatea 
„second hand“ 


Schimbarea schimbării schimbărilor i-a năucit 
pe mulți români care încă mai cred sincer în minuni. 
Este normal: cei mai mulți alegători chiar doreau 
altceva, mai ales că destui mai visează să dea alţii cu 
mătura în locul lor. Rămâne excelentă ideea introdu- 
cerii impozitului unic de 16%, însoțită de contramă- 
sura necesară: incriminarea evaziunii fiscale drept 
crimă economică, sancționată cu 25 de ani de puș- 
cărie. Desigur, în funcție de nivelul găinăriei. Să ve- 
dem cine cu cine aplică legea. 


„Adriene, nici nu știi...! 


Traian Băsescu a avut gura aurită mai de fiecare 
dată. Cum a zis el aşa s-a și întâmplat: „îl bat pe 
Adrian Năstase“ și l-a umilit cu țâpuritura „„Adriene, 
nici nu ştii cât de mic începi să fii! „românii nu-i 
mai votează pe hoți“ și așa a fost; liberalii şi pediștii 
vor face guvern şi au făcut cu ajutorul PUR-iştilor 
„mai mult sau mai puțin oneşti“ şi cu Uniunea De- 
mocrată a Maghiarilor din România, o formaţiune 
care nu e înregistrată conform legii ca partid politic, 
dar care este inevitabilă ca destinul; Partidul Social- 
Democrat trebuie să se modernizeze, dar fără Adrian 
Năstase și Ion Iliescu; Camera Deputaţilor şi Senatul 
trebuie conduse de reprezentanţii celor care au făcut 
guvernul și se va adeveri; trecerea de la lupta cu co- 
rupția la răfuiala cu corupții lor. 


Capul plecat... 


Proverbele românilor, la fel ca banii, evocă o 
anume istorie a spiritualităţii lor, nu numai a culturii 
materiale. De exemplu, în cronica lui Grigore Ure- 
che nu găsești zicale de felul: „Fă-te frate cu dracu” 
până treci puntea“, „Merge şi așa“, „Ară, nu zboară“. 
Cum să-l imaginezi pe Ştefan cel Mare spunând 
„Capul plecat sabia nu-l taie“? Începând cu epoca lui 
Miron Costin, a lui Constantin Cantacuzino şi a lui 


24 


Ion Neculce, se schimbă ceva în spritualitatea noas- 
tră. Turcii, levantinii? Cam pe-atunci încep să apară 
ziceri „lăștepte“, pe care, sigur, nici nu le-ar fi pri- 
ceput luptătorii lui Decebal: „Fuga e ruşinoasă, dar e 
sănătoasă“, „Fugi, călcâie, că te cac“, „O mână spală 
pe alta și amândouă obrazul“, „Ai, nai - dai!“, 
„„Obrazul subţire cu cheltuială se ţine“, „Așa-i româ- 
nu”, „Treabă făcută de român“ și multe, prea multe 
altele. 

Suntem o naţiune veche, oricum, mai veche 
decât termenul „națiune“, dar ceva s-a prăbuşit în 
spiritualitatea românilor. Comunismul a perfectat 
opera imperialilor din cele patru vânturi. Evident, nu 
este o scuză pentru transformarea gravă a menta- 
lităţii noastre, dar alogeni de tot felul au indus și in- 
duc sentimentul că am fi un popor inferior, o popu- 
laţie de „mioritici“, „mămăliga care nu explodează“ 
etc. Dacă îi repeți mereu unui copil că este idiot, el 
chiar devine idiot. 

Romanii lui Traian i-au respectat pe daci pentru 
spiritualitatea lor. Faptul este evident dacă vom 
observa atent ce profiluri frumoase şi puternice a 
surprins Apolodor din Damasc pe Columna lui Tra- 
ian. Dacă se cultivă constant disprețul faţă de un po- 
por, considerat „tolerat“ pe pământul lui, după cum 
indica acel sinistru „Unio trium nationum“, foarte 
greu vor reuși elitele spirituale să-l readucă la dem- 
nitatea lui originară. lar când operaţiunea durează 
sute de ani, rezultatul este dezastruos. Desconsidera- 
rea naţiunii din care pretinzi că faci parte este o gân- 
dire de tip „second hand“. 


Să mutăm capitala la Budapesta! 


O gândire de tip „second hand“ induce haos şi 
în viaţa politică. Au apărut tot felul de „creatori de 
opinie“, care încearcă să ne impună că am fi o na- 
țiune „second hand“. Este o nouă generație de bru- 
cani, chiar dacă telecomanda nu mai este la 


rost nr. 24 


olitica, la descusut 





Moscova. Să mergem cu Diogene în căutarea ro- 
mânilor care ne conduc. 

Pornind de la premisa că nu există guvernare 
ideală, să vedem petele care pot să ne aducă bezna. 
Mark6 Bela a cerut portofolii şi la cazanele Iadului, 
şi la poarta Raiului. „Vreți şi posturi în conducerea 
Serviciului Român de Informaţii?“ a fost întrebat de 
ziarişti. „De ce să nu cerem dacă ni se dau?“ a răs- 
puns cu toată candoarea Bella al cincilea. Premierul 
Călin Popescu-Tăriceanu a declarat imediat că „ele- 
mentul etnic nu este relevant“ și le-a oferit ungurilor 
posturi de prefecți și de subprefecți. Au și apărut 
bancuri cu prefectul ungur, trimis în Oltenia, care nu 
ştie o iotă românește, nu găsește portarul la sediu, 
nici cheile de la birou, nici secretara, şi sfârşeşte prin 
a se obişnui cu zaibărul și-i înjură pe cei de la 
UDMR fiindcă îl sâcâie cu telefoanele. 

Bancuri. Dar dacă trecem dincolo de aceste 
reacții superficiale? Ce efecte va avea în timp 
gândirea de tip Tăriceanu? Să ne explicăm. Dacă 
etnia conducătorilor nu este relevantă, înseamnă că 
nu trebuie să cârtim când ne vor conduce ne- 
românii la noi acasă. La ce mai serveşte noțiunea 
de majoritate în jocul democratic? Cum se poate 
vedea și în actuala Constituţie pentru care s-a orga- 
nizat un referendum deturnat și falsificat de 
cozmâncii lui Adrian Năstase. Orice străin poate 
candida şi poate conduce România. Dacă nu 
accepţi, eşti xenofob sau nebun. Te trimit confrații 
după rudotel. Ungaria a intrat în Uniunea Euro- 
peană, dar o asemenea inepție nu ar accepta nicio- 
dată. Dovada cea mai bună este că românii din Un- 
garia nu au nici drepturi elementare, chiar dacă ei 
sunt autohtoni acolo. 

Am reproșat totdeauna oficialilor români că nu 
le-au amintit de fiecare dată partenerilor de la Bu- 
dapesta despre conaţionalii noștri din Ungaria, atun- 
ci când guvernanţii unguri solicită noi înlesniri pen- 
tru maghiarii din România. Dacă guvernanţii noştri 
uită să dea o replică atât de simplă, trag concluzia că 
cei care conduc România nu sunt români. Dar, evi- 
dent, ar fi... nerelevant. 

Cu prilejul vizitei la Budapesta, domnul Tări- 
ceanu a convenit cu premierul Ferenc Gyurcsany să 
țină anual câte o şedinţă comună a celor două guver- 
ne. Eu aş merge mai departe. Să formăm o federație 
România-Ungaria, mutăm capitala la Budapesta şi 
vom respecta drepturile minorităţilor în conformitate 
cu legislația europeană. Cum procedează francezii şi 
germanii. Numai aşa am putea stinge litigiul istoric 
din perspectiva ungurilor... 


rost nr. 24 


sf 


Marea Neagră, 
eterna și unica prietenă 


Fără să-l întrebe nimeni, Traian Băsescu a 
anunţat că va susţine axa Washington-Londra-Bucu- 
rești. Şi, ca orice marinar, şi-a declarat slăbiciunea 
pentru Marea Neagră, zonă de care doar americanii 
s-ar interesa. Vânt bun din pupa! Să nuanțăm însă 
puţin declaraţia președintelui. Este esenţial partene- 
riatul cu Statele Unite pentru România? Este. Este 
importantă colaborarea cu Marea Britanie pentru 
țara noastră? Este. Dar cred că ar fi fatal să-i uităm 
pe cei mai importanţi parteneri ai noştri: Germania şi 
Franţa, „motorul Uniunii Europene“. Cu acești par- 
teneri trebuie să ne sincronizăm în primul rând, 
fiindcă Marea Britanie manifestă tendinţe centrifuge 
în construcția europeană, după cum arată și atitu- 
dinea sa faţă de invadarea Irakului. Germania şi 
Franţa acordă cele mai multe fonduri pentru ade- 
rarea României la Uniunea Europeană, iar nu Ame- 
rica sau Marea Britanie, care ne-a vândut pe bani 
grei două fregate ieşite din uz. În Germania şi în 
Franţa trebuie să ne formăm cu predilecție şi tinerii 
specialişti. Este adevărat că Uniunea Europeană încă 
nu are o politică externă unitară, ceea ce o prezintă 
mai puţin credibilă pe arena internațională. Asta ar fi 
și singura scuză a lui Traian Băsescu pentru prima 
eroare monumentală. 

Preşedintele a atacat contractul de fortificare a 
frontierelor cu firma germană EADS, dar şi contrac- 
tul cu societatea americană Bechtel pentru construc- 
ţia autostrăzii Borș-Braşov. Este foarte corect fiindcă 
Adrian Năstase a atribuit acele contracte fără lici- 
tație. Prin urmare, putem presupune orice... comi- 
sion. Dar cărările Domnului încurcate rămân. J.D. 
Crouch, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, 
remarca meritele guvernării Năstase, ceea ce l-a iri- 
tat pe Călin Popescu-Tăriceanu. A doua zi, George 
W. Bush l-a desemnat pe domnul Crouch pe funcția 
de adjunct al consilierului pe probleme de securitate 
naţională. 


La toartă cu Voronin 


Preşedintele nostru a făcut prima vizită la Chi- 
șinău, ceea ce, trebuie să recunosc, m-a impresionat. 
Este aberant să tratăm Basarabia ca pe Burkina Faso, 
așa cum a făcut lon Iliescu. Traian Băsescu a accep- 
tat să reia dialogul cu Vladimir Voronin, i-a promis 
tot sprijinul în plină campanie electorală. Chiar dacă 
pare bizar să-l susții pe comunistul Voronin după 

(2) 


25 


sf 


inepțiile pe care le-a afirmat despre România ani la 
rând. 

Traian Băsescu a mers însă mai departe cu ple- 
doaria. „Nu vom permite nimănui să mai șantajeze 
Moldova (sic) cu energia electrică“, a declarat el. 
Cine șantajează Basarabia? Evident, Rusia, prin in- 
termediul regimului mafiot de la Tiraspol. Este pri- 
mul preşedinte care se stropșeşte public spre Mosco- 
va. Nu este rău, dar pe ce bază? A plecat la Kiev, la 
învestirea lui Viktor luşcenko în funcția de preşe- 
dinte. Traian Băsescu a spus că vrea o Ucraină puter- 
nică și stabilă. Așa voia și Emil Constantinescu, și 
Ion Iliescu. Ucraina pofieşte însă o Românie slabă. 
După ce s-a întors de la Londra, Traian Băsescu i-a 
dat telefon lui Vladimir Voronin și i-a povestit ce a 
făcut prin Perfidul Albion. Dar cum se purtase Voro- 
nin cu o zi înainte? S-a dus la Taraclia și a ținut o cu- 
vântare despre „cultura bulgară care strălucește în 
Republica Moldova“. În schimb, „minoritatea ro- 
mână canibală a vrut să distrugă Republica Moldova 
în anul 1990“. Ce putea înţelege un milițian când 
România i-a întins o mână? Cum să-i acorzi credit 
politic şi moral lui Voronin contra lui Iurie Roșca? 


Un Negru de Purcari 
pentru Traian Băsescu 


Vladimir Voronin i-a oferit lui Traian Băsescu 
11000 de sticle cu vin pentru vinoteca de la Cotro- 
ceni. Este un act de bunăvoință, care cade straniu 
după ce preşedintele de la Chişinău îi insultase din 
nou pe români. 

Campania electorală se încinge tot mai mult 
dincolo de Prut. Rușii au trimis numeroși specialiști 
pentru a-l sprijini pe Serafim Urechean, primarul 
Chişinăului și lider al Blocului Moldova Democrată, 
susținut de Kremlin. Gleb Pavlovski, unul din con- 
silierii politici ai lui Vladimir Putin, a declarat că 
Rusia imperială trebuie să se refacă în hotarele Uniu- 
nii Sovietice. În acest scop, Rusia trebuie să-şi ino- 
culeze oameni în organizaţii neguvernamentale și în 
partidele parlamentare din „vecinătatea apropiată“. 
Vladimir Belkovski, un alt consilier al lui Putin, 
declară din nou că Basarabia trebuie să se unească cu 
România. 

Iurie Roșca, liderul Partidului Popular Creștin 
Democrat, a preluat deschis inițiativa revoluției 
oranj la Chișinău. Atât Vladimir Voronin, cât şi Sera- 
fim Urechean se tem că ar putea fi măturați de miș- 
carea condusă de Iurie Roșca și Vlad Cubreacov. 
Dick Morris, cunoscutul strateg american pentru 


26 


olitica, la descusut 





campanii electorale de răsunet, a supervizat propa- 
ganda pentru alegerea lui Bill Clinton şi a lui Boris 
Elţin în 1996. Morris a anunţat că îl va susține pe 
Iurie Roşca pentru alegerile de la 6 martie. El a spus 
că regimul lui Voronin va frauda alegerile. 2004 a 
fost anul libertăţii pentru Ucraina, iar 2005 va fi anul 
libertăţii pentru Republica Moldova, a declarat Dick 
Morris. 

Bruce Jackson, fost ofiţer de informaţii din ar- 
mata americană, susținut de miliardarul George 
Sârâs, se află și el în Basarabia. Agenția France 
Press arată că Soros şi David Jvania au cheltuit peste 
150 de milioane de dolari pentru finanțarea revo- 
luţiei oranj de la Kiev. 


Discursul lui Condi pe bolovan 


Chiar dacă nu avem dovezi, am reușit să irităm 
Berlinul, Parisul şi Moscova. În doi timpi și trei tâm- 
penii. Dacă va mai proceda așa, Traian Băsescu riscă 
să rămână singur pe axa Cotroceni-Lizeanu-Toboc, 
cu Emil Boc, fiindcă nu ne putem lua la trântă cu 
marile puteri. De altfel, Condoleezza Rice, ne averti- 
za ulterior că România trebuie să acţioneze pe axa 
Washington-Bruxelles-Moscova. Ştie ea de ce, 
fiindcă este specializată în problematica spațiului 
slav. 

Ca să înțelegem mai bine importanţa pe care o 
acordă America Rusiei să evocăm un moment emo- 
ționant. După ce a obținut un nou mandat la Casa 
Albă, George W. Bush a invitat-o pe Condoleezza 
Rice la ferma lui din Texas. Au ieșit cu jeep-ul prin 
pustiu și apoi au făcut câțiva paşi. Condi s-a cocoţat 
pe un bolovan și 1-a ţinut preşedintelui un discurs 
despre... Rusia. Nu se ştie ce-a spus. 


Invitaţie la Kremlin 


Nu a cântat cocoșul a treia oară, că președintele 
nostru a înțeles că axa duce în altă parte. Vladimir 
Putin l-a primit o oră pe Traian Băsescu la Kremlin, 
la umbra statuilor lui Petru cel Mare și a Ecaterinei a 
Il-a. Era ziua Sfântului Valentin. Chiar dacă nici 
Cupidon nu poate face mai mult pentru apropierea 
celor două popoare, preşedintele României şi-a pro- 
pus să intre cu spărgătorul de gheaţă la Kremlin. Axa 
Washington-Londra-București trece şi pe la Mosco- 
va. Traian Băsescu i-a propus președintelui rus par- 
ticiparea României la tratativele pentru pacificarea 
Transnistriei, tratative derulate până acum între 
OSCE, Moscova, Kiev, Chişinău și Tiraspol. Re- 


rost nr. 24 


olitica, la descusut 





amintim că România a fost exclusă din formatul 
iniţial de negocieri în 1993, la cererea Rusiei. Aveam 
25 de ofițeri care participau la misiunile de suprave- 
ghere. A fost suficient un incident armat pentru a eli- 
mina România. 

Traian Băsescu a îndrăznit să-i sugereze țarului 
să înțeleagă importanța României în rezolvarea con- 
flictului de pe Nistru. El a precizat că România este 
interesată în menţinerea securității pe Nistru, la fel ca 
Ucraina. 

„Noi suntem conștienți de interesele Rusiei în 
zonă și în același timp, dorim să ne manifestăm ca o 
țară cu interese în zonă...“, a spus Traian Băsescu. 

După declaraţia făcută la întoarcerea pe aero- 
portul „Henri Coandă“, putem deduce că Traian Bă- 
sescu a fost refuzat de fostul general KGB. Președin- 
tele României a ținut să precizeze că respectă intere- 
sele Federaţiei Ruse în zonă, dar a afirmat răspicat că 
şi România este interesată în rezolvarea acestui con- 
flict îngheţat. O premieră absolută: este primul lider 
român care pune deschis această problemă la 
Kremlin. Vladimir Putin, deținător al centurii negre 
de judo cu zece DANI, l-a ascultat pe Traian Băses- 
cu, fără să lase vreo fibră facială să-i tresară. „Rusia 
își va retrage arsenalul din Transnistria. În ultimii 
ani, noi am oprit declinul relațiilor noastre. Am sem- 
nat tratatul de prietenie în 2003, iar schimburile co- 
merciale au crescut“, a spus țarul. Punct! Președin- 
tele României nu a abordat chestiunea Tezaurului 
rămas la Moscova fiindcă, spunea el, aceasta este o 
problemă a istoricilor. 

Traian Băsescu, însoţit de numeroși oameni de 
afaceri, s-a întâlnit la 15 februarie cu Mihail Frad- 
kov, premierul Federaţiei Ruse. Pentru România, ră- 
mâne extrem de preocupant marele deficit al balan- 
ței de schimburi economice. Mai precis, România 
exportă anual în Rusia mărfuri de aproximativ o sută 
de milioane de dolari și importă din Rusia în valoare 
de aproximativ un miliard de dolari pe an. Din cauza 
complexelor noastre istorice, dar şi din cauza com- 
plexelor imperiale ale Rusiei, țara noastră a pierdut o 
piaţă imensă, unde acționează cele mai mari com- 
panii ale lumii. De aceea, Traian Băsescu aprecia că 
am irosit 15 ani pe această relaţie. Afaceriștii ruși sau 
români rămân obsedaţi de cucerirea pieţei europene. 
În plus, unii oameni de afaceri din România nu dau 
dovadă de seriozitate. Astfel, ARO Câmpulung a 
primit banii în avans din Rusia pentru 3000 de şa- 
siuri, dar a livrat doar 150. Uzina de alumină de la 
Oradea a fost preluată de un rus și alumina este pro- 
dusul cel mai valoros exportat de România spre 


rost nr. 24 


sf 


Rusia. Un turc a cumpărat uzina „Arctic“ Găești și 
frigiderele ocupă locul al doilea pe lista exporturilor 
noastre în Rusia. Se pregătește un acord de licență 
pentru fabricarea armelor în România și pentru vân- 
zarea lor pe terţe pieţe. Putem presupune că este 
vorba de disputatele pistoale-mitralieră AKM — 
Kalașnikov. 

Ruşii s-au arătat interesați de preluarea Termo- 
centralei Mintia de la Deva, a rețelelor de gaz, câte 
au mai rămas neînstrăinate și vor să finalizeze reac- 
toarele nucleare 3 şi 4 de la Centrala Cernavodă. 
Dacă vor veni e1 acolo, mulți își vor aminti fără să 
vrea de Cernobâl... 

Sigur, în preajma lui Vladimir Putin există sufi- 
cienți berbeci care nu pricep importanţa strategică a 
României pentru un viitor al relațiilor Rusiei cu 
Ucraina. Kremlinul încă nu pricepe că litigiile Rusiei 
cu Ucraina se regăsesc în litigiile României cu 
Ucraina, ca într-o oglindă. 

„Ostentaţiunile cu împărăţiile cele mari sunt 
bune?“, întreba Mihai Eminescu. Şi tot el dă un 
răspuns valabil și azi pentru o ţară ca România. „Nu, 
zicem noi, pentru că împărații (...) ei se ceartă, ei se- 
mpacă, iară noi, ținând parte când unuia, când altuia, 
ne discredităm când la unul, când la altul şi când ar 
fi pe împăcate, sunt în stare să ne privească ca pe un 
obiect de compensație“. („Timpul“, 25 martie, 
1880). 


Eminescu este cadavrul nostru 
99 
din debara“ 


Dar de ce să-l mai citim pe Mihai Eminescu, 
dacă tot îl avem pe Horia Roman Patapievici? 
Invitat la o emisiune televizată, micul Diogene a 
spus că „România are o cultură de tip second 
hand“. Nu m-a mirat. Îi citisem cărțile în care să- 
vârşea adevărate blasfemii la adresa națiunii ro- 
mâne. Chiar am făcut efortul să-l văd pe Patapie- 
vici cum urinează pe Decebal, pe Ștefan cel Mare, 
pe lonel I. C. Brătianu, pe lon Antonescu... Despre 
Eminescu? lată ce scria domnul Patapievici în 
„Flacăra“ lui Arion în 2003: „Eminescu este cada- 
vrul nostru din debara, de care trebuie să ne deba- 
rasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană“. 
Nu este de mirare că în manualele de gimnaziu au 
rămas doar poeziile „Lacul“ și „Freamăt de codru“. 
L-au ascultat autorii de manuale, aşa cum asculta 
A. Toma de Silviu Brucan. 

În 1980, un ziarist român l-a întrebat pe Sal- 
vador Dalli „de ce are România o cultură minoră“. 

E 


27 


sf 


Maestrul era uluit. „O țară care i-a dat pe Eminescu, 
pe Enescu, Brâncuși, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, 
pe Emil Cioran nu are o cultură minoră. Ce oferă 
astăzi Franţa, Germania, chiar Spania în domeniul 
culturii? Nu, România nu are o cultură minoră“, a 
răspuns Dalli. 

Un om care susține că avem „o cultură de tip 
second hand“ a fost numit în funcția de director al 
Institutului Cultural Român. Sfinte Sisoe, ce muscă! 
lată oameni care induc mentalitatea de tip second 
hand în toate domeniile, de la cultură până la politi- 
ca externă. 


„Ingerul păzitor 
pentru România“ 


Este limpede că România nu are o strategie a 
relaţiilor cu spaţiul ex-sovietic, așa cum nu are o 
strategie de politică externă în general. Nimeni nu 
s-a gândit să-i convoace pe experții în acest spațiu, 
să-i ţină la Snagov sau la Scroviştea o lună, două, 
nouă și apoi să-i întrebe ce studiu au elaborat ei în 
acest sens pentru România. Fiindcă, vrem noi nu 
vrem, Rusia este principalul partener economic al 
Uniunii Europene. Cele mai mari investiții din 
Rusia aparțin Germaniei, Italiei, Marii Britanii şi 
Franţei. În efortul de neutralizare economico-mili- 
tară a Rusiei, America prețuiește mai mult 
Ucraina, decât România. NATO a trecut dincolo de 
Nistru fără să băgăm de seamă. Adevărata țintă a 
ofensivei americane este Asia Centrală, cu resurse- 
le ei fabuloase. Acolo vor fi confruntările viitoare. 
Sperăm că vor fi paşnice, că vor rămâne doar în 
sfera economicului. 

În acest context geopolitic foarte complex, di- 
plomaţia României este făcută la plesneală. Dacă 
facem erori, dăm vina pe Uniunea Europeană, pe 
NATO sau pe America. Traian Băsescu a afirmat 
că nu trebuia să se ajungă la Tribunalul de la Haga 
în litigiul cu Ucraina. L-am admirat pentru dina- 
mismul lui, pentru consecvenţa lui, dar portretul pe 
care i l-am profilat începe să tremure. Ce ar putea 
să mai facă România cu un vecin cum este 
Ucraina? Noi acționăm numai la comanda gândi- 
torilor de la Washington sau de la Bruxelles. Atât, 
fiindcă avem o gândire second hand chiar şi în 
politica externă. 

Nu este întâmplător. Sfătuitorul de taină al pre- 
şedintelui este Andrei Pleșu, un om de reală cultură, 
un elitist. Mai recent, se ocupă de îngeri. Discuta 
într-o seară pe sticlă cu H.-R. Patapievici şi-i explica 


28 


olitica, la descusut 





acestui discipol al lui Heideger cum stă treaba cu 
îngerul păzitor din umbra omului. „Nu credeţi că 
Uniunea Europeană ar putea fi îngerul păzitor pentru 
România?“ l-a întrebat ca o mirare domnul Pata- 
pievici pe domnul Pleşu. 

Pe când era ministru de Externe, Andrei Pleşu se 
considera un fel de învins al sistemului vechi. Ei 
aveau puterea și securiştii ronțăiau. „L-am chemat la 
Bucureşti pe ambasadorul nostru de la Belgrad şi el 
a refuzat să vină, domnule. E posibil? Eu — ministrul 
— trimit secretara să-mi cumpere o brânzoaică și ea 
refuză, domnule! E posibil?“ Eu cred că este și, din 
păcate, se vede în declaraţiile de politichie externă 
ale lui Traian Băsescu. 

Andrei Pleşu s-a uitat la Patapievici ca la o brân- 
zoaică refuzată. „Uniunea Europeană - îngerul păzi- 
tor al României... Nici chiar așa...“. 


Urmașii lui Maniu — popularii! 


Mentalitatea „de tip second hand“ a inundat toa- 
tă viaţa noastră politică, încât stai și te întrebi ce mai 
vor aceşti politicieni de la noi, alegătorii simpli de pe 
stradă. Nu întâmplător, Adrian Năstase s-a dus la 
Washington înaintea alegerilor. Preşedintele George 
W. Bush a spus: Mister Nastas must be elected. Şi 
n-a fost! Tocmai pentru că suferea de „mentalitatea 
second hand“: a vrut să arate că este iubit de mări- 
mile lumii. Nu i-a folosit lui Adrian Năstase nici 
vizita la Moscova. 

Şi ca o ultimă ilustrare a „mentalități de tip se- 
cond hand“, induse atent în România, am reţinut 
transformarea Partidului Naţional țărănesc Creştin 
Democrat în ... Partid Popular Creştin Democrat. Vin 
ajutoare din partea Partidului Popular European, ne 
sprijină Partidul Popular European - o iluzie care îi 
va costa enorm pe urmaşii mucenicilor de la Gherla, 
Aiud, Periprava, Râmnicu Sărat... După cum se 
observă, trebuia să dispară cuvântul „naţional“ din 
denumirea vechiului partid. Fiindcă trebuie să dis- 
pară naţiunile, să le transformăm în... popoare, să 
facem un sat mondial. 

O propunere similară a făcut şi Valeriu Stoica în 
ce priveşte denumirea Partidului Naţional Liberal. 
Oare ce-ar spune luliu Maniu, Corneliu Coposu şi 
toți martirii țărăniştilor dacă l-ar auzi pe Gheorghe 
Ciuhandu? Nu denumirea cea veche este cauza 
căderii ţărăniștilor. Aceeași boală a formelor fără 
fond, pe care am numit-o „mentalitate de tip second 
hand“. La sugestia involuntară a unui urmaș al lui 
Diogene. m 


rost nr. 24 


olitica, la descusut 


SL, BUS = [Orioritziei 











ŞI Zvonuri 





sf 


Mihail Albişteanu 








la Îneaoule clo inenelzie 





George W. Bush a aratat destul de clar 
că în acest al doilea mandat de 
președinte al SUA este decis să-și 
continue politica războiului preventiv. 


Declaraţiile de luptă contra terorismului 
internaţional camuflează un război pentru 
resurse. Desigur, atacurile asupra Afganistanului 
şi Irakului s-au finalizat și cu îndepărtarea unor 
regimuri totalitare. Totuşi, potenţialul terorist nu 
a fost neutralizat. Astăzi există o mare 
probabilitate ca SUA să treacă la atacarea 
Iranului. Acest stat e următorul în „axa răului“. 
Libia este cruţată deocamdată. Dar de ce nu 
urmează Siria, Coreea de Nord sau Cuba? 


Atât în discursul de învesti- 
tură, cât şi în cel anual privind 
starea națiunii, Bush a arătat că 
prioritatea sa o constituie lupta 
împotriva terorismului. Hotărâ- 
rea de a merge pe acest drum este 
evidentă. De altfel, a câştigat 
confruntarea electorală cu John 
Kerry nu datorită ideilor și argu- 
mentaţiei, ci datorită atitudinii și 
prestaţiei, faptului că se arăta 
convins de ceea ce susținea, mai 
mult decât contracandidatul său. 
Întrebaţi fiind cine a câştigat dez- 
baterile televizate, mulți ameri- 
cani au spus: „Kerry“; însă, între- 
baţi cu cine vor vota, au spus: „cu 
Bush“. Fireştii mirări a reporteru- 
lui i-a răspuns un analist: „, Zhey 
believe he believes. Bush a apă- 
rut mai hotărât şi cu asta i-a cuce- 
rit pe americani, mai ales pe cei 
din sud și din vestul mijlociu, 


rost nr. 24 


care constituie majoritatea acelui 
W.A.S.P. neoprotestant american. 
Acest electorat este tradițional re- 
publican și pentru el a contat și 
discursul tradiționalist, legat de 
morala creştină (între altele, fap- 
tul că Bush s-a pronunţat împotri- 
va căsătoriilor homosexuale), dar 
şi faptul că preşedintele se înscria 
pe linia politică republicană, des- 
chisă de Ronald Reagan și conti- 
nuată de George Bush sr., de afir- 
mare răspicată a orgoliului și pu- 
terii americane. Este vorba de un 
electorat profund afectat şi lezat 
de evenimentele de la 11 septem- 
brie 2001. Astfel, deşi harta ma- 
jorităţilor electorale părea să ara- 
te, vorba unui cunoscut de al 
meu, că „pe Bush l-au votat indi- 
enii şi bizonii“, preşedintele 
american en titre a obținut un nou 
mandat la Casa Albă. 


Sunt însă și unii americani 
care susțin nu numai că Bush nu 
este credibil, dar și că nu prea știe 
ce face. Oameni politici demo- 
crați, cântăreți și actori sunt de 
această părere. Unul dintre aceş- 
tia este americanul Michael Moo- 
re, regizor al filmului „Fahrenheit 
9/11“ (între noi fie vorba, cred că 
actorii Hollywood-ului s-au rostit 
împotriva lui Bush după ce au 
văzut acest film şi bănuind că, așa 
cum s-a și întâmplat, preşedintele 
va fi nominalizat la „Zmeura de 
aur“, pentru cel mai prost actor al 
anului). Principala acuză o repre- 
zintă faptul că invazia asupra Ira- 
kului, desfășurată fără mandat 
O.N.U., a reprezentat o gravă 
eroare, pentru că administraţia 
americană nu a reuşit să demon- 
streze că această țară deţinea în 
mod semnificativ arme de dis- 
trugere în masă sau programe de 
dezvoltare a acestora. Nu a fost 
demonstrată în mod clar nici 
existența unor legături între regi- 
mul lui Saddam Hussein și re- 
țeaua teroristă „Al-Qaeda“. Ridi- 
că întrebări, de asemenea, faptul 
că serviciile secrete americane nu 
au putut preveni atentatele de la 
11 septembrie (fară ca mai apoi 
să se audă de demiteri spectacu- 
loase în rândurile acestora), ca și 
legăturile dintre aceste servicii și 
Osama bin Laden, în timpul răz- 
boiului civil din Afganistan și a 
implicării sovietice în această 
țară, legăturile lui Bush cu 

3) 


29 


sf 


familia miliardarului saudit, fap- 
tul că dacă Saddam Hussein a 
fost prins, bin Laden este încă de 
negăsit şi însăși atitudinea preşe- 
dintelui american — așa cum o 
arată filmul lui Moore — când i se 
aduc, pe rând, veştile despre cele 
două atentate de la World Trade 
Center (preşedintele, aflat în 
mijlocul unor copii, a fost total 
lipsit de reacție, timp de zeci de 
minute; se pare însă că a hotărât 
să compenseze ulterior, în Afga- 
nistan și Irak). 

Nimeni nu poate nega dreptul 
unui stat de a se apăra în fața agre- 
siunii. Tragedia de la 11 septem- 
brie a mișcat întreaga lume și 
majoritatea statelor, în primul rînd 
aliații din N.A.T.O. ai S.U.A., au 
sprijinit, material sau moral, 
războiul împotriva terorismului, 
declarat de administrația ameri- 
cană. Puţine voci s-au pronunțat 
împotriva invaziei din Afganistan 
(toamna 2001), dar cu totul alta a 
fost situația în martie 2003, cînd 
Irakul a fost cel invadat. Dovezile 
privind legăturile Bagdadului cu 
„Al-Qaeda“ ca şi cele privind 
armele irakiene de distrugere în 
masă ce au fost aduse în fața 
Consiliului de Securitate al 
O.N.U. nu au fost suficient de 
convingătoare pentru ca acesta să 
aprobe invazia. Şi atunci — şi în 
această chestiune responsabili- 
tatea S.U.A. este covârşitoare — 
administraţia americană a decis să 
atace fără mandat internaţional. 
Astfel, dacă Bush senior a reușit 
să-și asigure, în 1991, sprijinul 
comunității internaționale, în 
aceeaşi problematică, fiul nu s-a 
dovedit la fel de capabil. Se naște, 
desigur întrebarea: până unde 
poate să meargă dreptul unui stat 
de a se apăra, mai ales când aceas- 
tă apărare este preventivă, concre- 
tizată prin acţiuni ofensive, duse 
la mare depărtare de teritoriul 


30 


naţional? Poate trece peste decizia 
O.N.U.? Nu înseamnă aceasta di- 
minuarea rolului acestui orga- 
nism, sau chiar să-i demonstrezi 
inutilitatea? Și, procedând astfel, 
cum mai poți păstra limita, nefi- 
ind nimeni altcineva care să o tra- 
seze? Cum mai poți preveni trans- 
formarea unui drept într-un abuz, 
a unui act de apărare într-unul de 
agresiune? 


Axa răului 


Drept este că „axa răului“ re- 
prezintă o realitate, chiar dacă 
statele care o formează creează 
între ele mai puţine legături decât 
lasă denumirea să se înțeleagă. Şi 
iarăși este adevărat că lumea ar fi 
mai sigură şi mai dreaptă dacă 
toate statele lumii ar fi democrații 
şi dacă nu ar exista regimuri dic- 
tatoriale, iar noi, românii, putem 
spune cel mai bine asta. Tot ade- 
vărat este că multe state vest- 
europene, membri N.A.T.O. (în 
special Franța şi Germania), pen- 
tru care puterea americană s-a 
constituit într-o umbrelă protec- 
toare în timpul „Războiului 
rece“, i-au lăsat baltă pe ameri- 
cani în Irak. Şi totuși o intervenție 
armată fără acordul O.N.U. re- 
prezintă un act periculos. A fost 
oarecum trecută cu vederea, ca o 
eroare a unui parcurs altfel bun. 
Deși lumea uită repede, trebuie 
spus că nu este un precedent re- 
gretabil, ci o recidivă: în martie 
1999, în timpul administrației de- 
mocratului Bill Clinton, 
N.A.T.O. a bombardat Yugosla- 
via, de asemenea fără mandat 
O.N.U. iar vecinii acestei țări, în- 
tre care şi România, au facilitat 
agresiunea. Este drept că și în 
acest caz aveam de a face tot cu 
un regim nedemocratic şi abuziv. 
Nu cred însă că poţi face o lume 
mai sigură înlăturând un abuz 


olitica, la descusut 





printr-un altul. Din câte ştiu, de- 
mocraţia ne învață că legea tre- 
buie respectată și că nimeni nu își 
poate face singur dreptate. Este 
valabil și la nivel de stat. 


Urmează Iranul, 
se pregătește 
Coreea de Nord? 


Acum, alegerile din Irak au 
avut loc, dar situația este departe 
de a fi stabilizată. Însă adminis- 
trația Bush pomenește deja de 
Iran ca despre o ţară susținătoare 
a terorismului internațional, pe- 
riculoasă mai ales pentru că dez- 
voltă în secret un program militar 
nuclear, ceea ce Teheranul a ne- 
gat oficial, în mod vehement, pâ- 
nă de curând. Va urma la rând Ira- 
nul? Este o întrebare ce nu poate 
fi ocolită. Trecînd peste alte două 
întrebări: „de ce trebuie să ur- 
meze cineva?“ şi: „intervenţia va 
avea loc tot fără mandat 
O.N.U.7, ne-am putea totuși 
opri la: „de ce lranul?*. Există 
alte câteva state pe numita „axă a 
răului“. Înţelegem că Libia a re- 
venit la sentimente mai bune (şi 
companiile petroliere americane 
au revenit în Libia...), Sudanul și 
Zimbabwe sunt subdezvoltate, 
deci mai puţin periculoase, și pu- 
tem bănui că lui Castro „tronul“ 
i-a fost garantat pe viaţă de către 
americani, în fața lui Hrușciov, în 
timpul „crizei rachetelor“ din 
Cuba. Vom admite și că Iranul 
este mai puternic decît Siria. Mai 
rămâne însă un stat — Coreea de 
Nord, mai periculos, zicem noi, 
decît Iranul. De ce, pentru intere- 
sul american în lupta antitero- 
ristă, Phenianul nu are prioritate 
față de Teheran? Întrebarea era 
valabilă şi în 2003, apropo de 
Irak, pentru că scandalul nuclear 
nord-coreean a (re)izbucnit în 
octombrie 2002, când oficiali 


rost nr. 24 


olitica, la descusut 


americani au declarat că nord- 
coreenii dezvoltă un program 
nuclear secret, încălcând înțele- 
gerea cu Washington-ul, din 1994 
(atunci regimul comunist coreean 
a fost de acord să îngheţe progra- 
mul, în schimbul unor avantaje 
economice). Desigur, nu sunt do- 
vedite legături ale Phenianului cu 
„Al-Qaeda“, dar regimul își tra- 
tează cetățenii cu mult mai dur 
decât cel iranian pe ai săi, iar 
amenințarea nucleară este mult 
mai palpabilă și vizează Coreea 
de Sud şi Japonia, aliaţi asiatici ai 
S.U.A. În septembrie 2004, cu 
ocazia aniversării a 56 de ani de 
la constituirea statului, în provin- 
cia nordică Yanggang, la granița 
cu China, într-o regiune muntoa- 
să, slab populată, a avut loc o 
mare deflagrație, de origine necu- 
noscută, care a produs un uriaș 
nor de fum, în diametru de peste 
trei kilometri şi un crater vizibil 
din satelit. De asemenea, potrivit 
serviciilor de informaţii ameri- 
cane, Phenianul a realizat rachete 
cu o rază de acţiune de cca 4000 
de km, dezvoltate din programul 
rachetelor „Taepodong“, cu rază 
de acțiune de 2000 km, lansate 
pentru prima oară în 1998, dea- 
supra Japoniei. Recent, autorită- 
țile comuniste au recunoscut că 
deţin armament nuclear (pe care 
îl pot „exporta“ și altor doritori 
antiamericani). 

Deci, nu ar fi mai logică o 
acțiune americană care să vizeze 
regimul comunist al Coreeei de 
Nord, mai periculos, înaintea ce- 
lui islamist iranian? Sau să ne 
gândim mai bine că, spre deose- 
bire de Irak și Iran, Coreea de 
Nord nu are bogate rezerve de pe- 
trol? Sau la faptul că regimul co- 
munist de la Phenian nu are inte- 
resul şi încă nici capacitățile de 
transport necesare pentru a lovi 
Israelul, aliat al S.U.A. din Orien- 


rost nr. 24 





tul apropiat, pe când Teheranul 
da? De altfel, probabilitatea ca is- 
raelienii să distrugă instalațiile 
nucleare iraniene, așa cum au 
procedat în Irak, în 1981, este tot 
mai mare. 


Marea Britanie 
nu mai are chef 
de război 


„Adevărul“ din 18 ianuarie 
2005 arăta că jurnalistul Seymour 
Hersh, cel care a dezvăluit lumii 
abuzurile comise la închisoarea 
irakiană Abu Ghraib a publicat în 
revista „The New Yorker“ o an- 
chetă, prin care arăta, pe baza 
mărturiilor unor oficiali ameri- 
cani, militari şi din serviciile se- 
crete, citați sub acoperirea anoni- 
matului, că S.U.A. se pregătesc 
să invadeze Iranul, țară conside- 
rată „următoarea țintă strategică“ 
în războiul antiterorist. Potrivit 
lui Hersh, comandouri ale Penta- 
gonului ar acționa în Iran la ordi- 
nele directe ale preşedintelui 


sf 


american, încă din vara trecută, 
pentru a descoperi, pe baza infor- 
maţiilor date de fizicieni pakista- 
nezi, care ar fi colaborat cu Tehe- 
ranul în domeniul nuclear, loca- 
țiile instalaţiilor nucleare subte- 
rane iraniene. Spre deosebire de 
C.L.A., ale cărei acțiuni trebuie 
aprobate expres de comisiile de 
specialitate ale Congresului, Pen- 
tagonul nu trebuie să dea raportul 
forului legislativ american, misi- 
unile sale de strângere de infor- 
maţii fiind, potrivit legislaţiei 
americane, mai puţin riguros su- 
pravegheate. Bineînţeles, Casa 
Albă a dezmințit informaţiile lui 
Hersh. Totuși, discursul de înves- 
titură al lui G.W. Bush, pentru al 
doilea mandat prezidenţial, deşi a 
avut ca temă centrală „răspândi- 
rea libertăţii în lume“, i-a îngrijo- 
rat pe mulți analişti. Asta pentru 
că, în numele luptei împotriva 
„tiraniei“, preşedintele american 
şi-a luat dreptul de a-și atinge 
prin orice mijloace, obiectivul de 
a proteja America, de la acțiuni 





31 





diplomatice şi până la „schim- 
barea de regim“ în țările consi- 
derate ostile. Joseph Cirincione, 
specialist în probleme de dezar- 
mare al Fundaţiei Carnegie, invi- 
tă, după acest discurs, comunita- 
tea internațională, „să ia în serios 
zvonurile despre o acţiune mili- 
tară împotriva Iranului“. La rân- 
dul său, Robin Cook, fost minis- 
tru de Externe al cabinetului 
Blair, a criticat dur discursul pre- 
şedintelui Bush și politica ameri- 
cană în Irak, pe care o consideră 
un eşec total. De altfel, se pare că 
cel mai fidel aliat al Washington- 
ului, Marea Britanie, dă semne că 
nu are de gînd să mai urmeze 
politica Casei Albe în Orientul 
Mijlociu, zonă în care britanicii 
au fost înlocuiţi, din punct de ve- 
dere economic și politic, după 
1945, de către americani. Actua- 
lul șef al diplomaţiei britanice, 
Jack Straw, ar fi realizat, conform 
publicaţiei britanice „Sunday 
Times“ un dosar de 200 de pa- 
gini, cu argumente împotriva par- 
ticipării Marii Britanii la o even- 
tuală acțiune militară împotriva 
Iranului şi pentru găsirea unei 
„soluții negociate“ la problema 
nucleară iraniană, pe baza pro- 
punerilor anglo-franco-germane. 
De asemenea, Straw pledează 
pentru „garantarea dreptului Ira- 
nului de a folosi tehnologia nu- 
cleară în scopuri civile“. Publi- 
caţia britanică susține că dosarul, 
intitulat „Programul Nuclear al 
Iranului“ a fost prezentat discret 
în Camera Comunelor, în ajunul 
ceremoniei de învestitură a preşe- 
dintelui american, existând teme- 
rea că ar putea provoca tensiuni 
între Washington și Londra. 

Între timp, însă, Pentagonul 
şi administrația Bush își urmează 
planurile. După ce ziarul 
„Washington Post“ a dezvăluit, 
la 23 ianuarie, existența, în 


32 


cadrul Agenţiei de Informaţii a 
Pentagonului (DIA), a unei 
unități secrete de colectare a 
datelor, autorizată să desfășoare 
operaţiuni clandestine de sus- 
ținere a misiunilor antiteroriste 
din întreaga lume, creată încă în 
2002, un responsabil din cadrul 
Departamentului american al 
Apărării a confirmat și el crearea 
SSB (Divizia de Sprijin Stra- 
tegic). Informaţia a fost confir- 
mată, indirect, şi de purtătorul de 
cuvânt al Pentagonului, Lawren- 
ce DiRita. Congresul american 
nu era la curent şi în special con- 
gresmenii democrați s-au arătat 
nemulțumiți. Pe de altă parte, pe 
lângă organizare, nici tehnica nu 
este lăsată la voia întâmplării: în 
timp ce internauţii aniversează 
35 de ani de internet, giganții in- 
formaticii (Microsoft Corp., 
Yahoo Inc. și America Online 
Inc.) încearcă să reconceapă re- 
țeaua, astfel încât cei care trimit 
e-mailuri să poată fi identificați, 
iar marina a fost dotată cu cea 
mai rapidă navă militară din 
lume (,„X-Craft Sea Fighter“), 
care poate acționa în ape puţin 
adînci, printre mine plutitoare 
sau mici ambarcaţiuni pilotate de 
teroriști sinucigași, lansând din 
mers, ambarcaţiuni cu echipe 
operaţionale SEAL. 


S.U.A. va ataca 
Iranul? 


Îmi amintesc că, în toamna 
anului 2001, în timpul invaziei 
din Afganistan, oficialii ameri- 
cani au repetat până la obstinație 
că S.U.A. nu vor ataca Irakul. şi 
l-au atacat — în 2003. De aseme- 
nea, așa cum poate aţi remarcat, 
şi în România se foloseşte această 
tactică psihologică. Dacă vă tre- 
ziţi că, din senin, în toată mass- 
media, diverși responsabili încep 


olitica, la descusut 


să repete, des, deși nimeni nu i-a 
întrebat, că în următoarea perioa- 
dă nu se vor scumpi benzina, pâi- 
nea, carnea, sau alt produs „de 
bază“, puteți fi siguri că urmează 
o scumpire, de mult preconizată. 
Ideea este următoarea: dacă ceva 
„nu este“ sau nu se va întâmpla, 
nu vorbeşti despre acel ceva și 
gata; dacă spui permanent că „nu 
există“, sau că „nu se va întâm- 
pla“, faci de fapt ca acel lucru să 
existe. Important este să creezi 
dezbaterea. Subconștientul nu 
înregistrează negația, dar prinde 
foarte bine esenţa ideii. Scopul 
este acela ca, atunci când ceva 
care nu urma să se întâmple, se 
întâmplă totuși, nimeni să nu se 
mire, pentru că toţi erau de mult 
obișnuiți cu ideea a „ceea ce nu 
trebuia să se întâmple“. Discuţii, 
controverse, legate de ideea 
amestecului american în Iran, în 
vederea schimbării de regim au 
apărut. Media a lansat ipoteza că 
astfel de acțiuni ar fi posibile în 
viitorul apropiat, iar administrația 
americană a început deja să nege. 
Sper că e doar o situație de con- 
junctură şi că nu vom auzi prea 
des, în următoarea perioadă, că 
„Statele Unite nu vor ataca 
Iranul“... 

Sigur că ne dorim cu toţii o 
lume a democraţiilor, dar con- 
tează, zic eu, şi modalitățile prin 
care democrația este instaurată. 
Ar fi păcat ca instaurarea 
democraţiei autentice, în state cu 
regimuri totalitare, să aducă, 
măcar pe departe, cu modalităţile 
şi Justificările staliniste de instau- 
rare a „democraţiilor populare“. 
Ne amintim că trupele sovietice 
au plecat deseori să „elibereze“ 
popoarele opresate de „teroarea 
albă“ a burgheziei poloneze, fin- 
landeze, românești etc. culmea, la 
cererea expresă a bieților „opre- 
sați“. mi 


rost nr. 24 


cealaltă Românie 


Pe urmele 


sf 


Gheorghiţă Ciocioi 


românilor din 


Cândva, un teolog 
mărturisea că starea lui 
duhovnicească lasă de 
dorit la Paris, dar în 
Balcani se simte în largul său. 
Balcanii — atât de huliţii Balcani! 
Balcanii — ce rezistă încă prin zeci 
de mii de biserici ortodoxe, 
asemenea unor făclii străfulgerate 
de harul dumnezeiesc la Sfânta 
Liturghie. Balcanii — gravitând în 
jurul Sfântului Munte, Para Maicii 
Domnului, locul în care monahii 
priveghează, închinându-se 
Dumnezeului Celui Adevărat, de 
Care se leapădă astăzi o Europă tot 
mai păgână! Balcanii — copilul 
orfan al Bizanțului, a cărui istorie 
zbuciumată ne mai dă fiori şi astăzi. 





Priveşti în jur: la Mănăstirea Rila, vechiul turn 
poartă ca o pecete stema Moldovei; catapeteasma 
bisericii aceleași mănăstiri are încrustate două ste- 
me îngemănate — ale Valahiei și Moldovei. De la 
Sofia, în drum spre Vraţa, la Mănăstirea Kremikov- 
ski, se află portretul votiv al domnitorului valah Ra- 
du cel Mare, alături de cele ale soţiei şi copiilor săi. 
Aici, doi dintre fiii săi se odihnesc întru Domnul. 
Voievodul valah avea să mai construiască pe Valea 
Timocului, în scurta lui domnie (1495-1508), încă 
10 mănăstiri, aflate astăzi aproape în ruină. Despre 
faimosul târg al Dii-ului (Vidin) şi despre „statul 
independent“ timocean, recunoscut de însuși împă- 
ratul Napoleon din interese politice, s-a vorbit în 
Oltenia multă vreme. Lucrurile cumpărate de la 
„Dii“ s-au păstrat în casele românilor până când ge- 
neraţiile mai recente au început să le scoată afară, 
spunând că sunt „de pe vremea lui Pazvante Chio- 
ru“. Legendarul personaj, pomenit adesea, era, de 
fapt, fiul unor români timoceni trecuţi la credința 


rost nr. 24 


musulmană din motive „de afaceri“. Osman Paz- 
vantoglu (Pazvante Chioru) ajunge paşă al Vidi- 
nului după ce își dovedeşte mai întâi loialitatea față 
de imperiul turcesc în câteva bătălii, în care îşi pier- 
de un ochi. În anul 1801, Paşa Pazvantoglu jefuieşte 
împreună cu mercenarii săi, oraşul Craiova, ajun- 
gând chiar până în părţile sudice ale Moldovei, după 
care se va întoarce cu prăzi bogate în statul său „in- 
dependent“, nu înainte însă de a solicita domnitoru- 
lui fanariot Constantin Ipsilanti, tot în acel an, un 
episcop ortodox român pentru „statul“ său... 


Evlavia bulgarilor 
pentru Sf. Calinic de la Cernica 


Mănăstirea Kapinovo, de lângă orășelul Sf. 
Elena, din Bulgaria, îl are trecut în pomelnicul 
egumenilor săi pe Stoica Vladislavov, cel ce avea să 
ajungă episcop al Vraţei. Cum Vraţa deranja „prez- 
nestrovia“ lui Pazvante Chioru, aflată în plină ex- 
pansiune, episcopul este nevoit să se refugieze în 
nordul Dunării, stabilindu-se în cele din urmă la Bu- 
cureşti. Osman Pazvantoglu, „trădat“ de francezi 
(care aveau nevoie de Turcia, din pricina războiului 
cu Rusia), moare la 31 ianuarie 1807, se pare otrăvit 


Foto: Bogdan Onofrei 





33 


sf 


de medicul evreu al orașului, „agent secret“, în sluj- 
ba sultanului. Episcopul Sofronie de Vraţa (Stoica 
Vladislavov -— fostul egumen al mănăstirii Kapi- 
novo) desfăşoară o activitate culturală deosebită la 
București, fiind socotit creatorul limbii bulgare mo- 
derne, limbă în care scrie şi traduce din limbile 
greacă şi slavonă. Primul roman autobiografic al li- 
teraturii bulgare este Viaţa și pătimirile păcătosului 
Sofronie. Se mută la Hristos după ce petrece mai 
mulți ani în Mănăstirea Mărcuţa, în anul 1813. 
Acesta este anul în care Sfântul Calinic de la Cer- 
nica este hirotonit preot, după ce în anul 1808 epis- 
copul din sudul Dunării îl hirotonise ierodiacon. 
Așa se face că mulți bulgari, cinstind pe Sfântul So- 
fronie de Vraţa, arată o evlavie deosebită și către 
Sfântul Calinic. 


Mănăstirea Bacikovo, ctitorie 
gruzino-română 


Mănăstirea cea mai îndrăgită, în egală măsură, 
de ortodocșii gruzini, bulgari şi greci este Mă- 
năstirea Bacikovo din sudul Bulgariei. Mănăstirea 
ar trebui să prezinte interes mai mare și în ortodoxia 
românească, înaintașii noștri numărându-se, se pare, 
printre ctitori. 

Așezată la sud de Plovdiv (30 de km), la mă- 
năstire se ajunge trecând prin orășelul Asenoverad, 
considerat „polul Ortodoxiei“, într-o Bulgarie vitre- 
gită de vremuri. Asenov-gradul are peste 40 de bise- 
ICI şi paraclise, iar în zece dintre acestea se slujește 
zilnic Sfânta Liturghie. Cu cei 40.000 de locuitori ai 
săi, orașul se află cu mult înaintea Sofiei și a Plov- 
divului în ceea ce privește viața duhovnicească. 
Mulţi pun aceasta pe seama icoanei făcătoare de 
minuni a Maicii Domnului de la Bacikovo, cu care 
se fac de câteva ori pe an procesiuni de la mănăstire 
până la bisericile din oraș. Icoana este o donație 
gruzină din secolul al XIII-lea. Pisania de pe icoană 
datează din anul 1311, iar începutul ei, scris în limba 
gruzină, pe ferecătură, glăsuieşte astfel: „Fereca- 
tu-s-a această sfântă icoană a Preasfintei Născătoare 
de Dumnezeu, în Petrikon, de către doi fraţi din pro- 
vincia Tao (Gruzia), fii lui Ignatic...“. Cum unei 
mănăstiri gruzine (vezi Ivironul) nu-i stă bine cu o 
icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni de- 
cât la poartă — icoana Maicii Domnului de la Baci- 
kovo, oriunde a fost așezată, nu a vrut să rămână de- 
cât la intrarea în biserică, în pronaos. Coada peleri- 
nilor în fața sfintei icoane se întinde dincolo de prid- 
vor, chiar și în zilele obișnuite. 


34 


cealaltă Românie 


Mănăstirea Bacikovo, a doua ca importanță din 
Bulgaria, datează din anul 1083 şi este ctitoria ge- 
neralului bizantin de origine georgiană Grigorie 
Bakuriani. Fiind vorba de mănăstirea comandantu- 
lui oștirii imperiale, aceasta primeşte moşii întinse, 
până în apropierea Salonicului. Odată cu extinderea 
țaratului bulgar în Rodopi (1344), mănăstirea Baci- 
kovo adaugă alături de cei 50 de monahi georgieni 
şi monahi de neam bulgar. În nartexul paraclisului 
funerar, lângă portretele ctitorilor georgieni (gen. 
Grigorie Bakuriani și fratele său Apasie), este pictat 
acum și țarul bulgar Ivan Alexandru. Aici s-a retras 
marele patriarh Eftimie, din capitala țaratului româ- 
no-bulgar Veliko Târnovo, după căderea acesteia în 
mâinile turcilor. Mănăstirea este distrusă de către 
turci în secolul al XVI-lea împreună cu alte 218 de 
biserici și 33 de mănăstiri din zonă. Din vechea cti- 
torie s-a mai păstrat doar paraclisul amintit mai sus. 
În 1601 se reconstruiește trapeza mănăstirii, iar în 
1604 biserica mare, a Adormirii Maicii Domnului. 
În anul 1643 biserica şi trapeza sunt pictate de meş- 
teri iscusiți. Portretele votive ale noilor ctitori 
dezvăluie două personaje enigmatice, identificate 
de unii cercetători ca fiind Banul Gheorghe Craio- 
vescu şi fiul său Constantin. „Expulzat“ din Valahia, 
acesta pribegește la sud de Dunăre, unde deținea 
mari proprietăţi. Chiar şi picturile filosofilor antici 
din trapeză, realizate în manierea celor din mănăsti- 
rile moldovene, tot în aceiaşi perioadă, par a con- 
duce la concluzia că este vorba de doi ctitori nord- 
dunăreni, care au tocmit pictori cunoscuţi mai di- 
nainte. Biserica Sfântul Nicolae este ridicată în 
perioada renașterii bulgare, în anul 1837, şi este pic- 
tată de către renumitul pictor Zaharia Zografu. 


„» Moldova“ din Rodopi 


În apropierea mănăstirii se află un sat cu un 
nume surprinzător: Moldova. Numele satului a fost 
împrumutat de la Mănăstirea „Sfânta Parascheva de 
la Moldova“, aflată în apropiere, distrusă în mai 
multe rânduri de către turci. Mai sus de „Moldova“ 
se află satul Gornoslav, unde slujește părintele Iva- 
lin Slavov, născut în România, la Isaccea. Părintele 
mai liturghiseşte și în satul Dolnoslav, ce are doar 
40 de suflete. Liturghia se ţine mai des la Gornoslav, 
fiind considerat un sat mai mare, deşi nu are decât 
70 de locuitori. Părintele Ivalin ar dori să mijloceas- 
că venirea unor monahi din România în mănăstirile 
părăsite din Bulgaria. „Ar fi o mână de ajutor, iar 
plata ar fi de la Dumnezeu“. m 


rost nr. 24 


esențial 





sf 


Cristi Pantelimon 


Turisin Şi 
= [oo ss) |ioszi 





Cutremurul din Asia a avut proporții 
apocaliptice. Normal, specialiștii se 
referă numai la cauzele geo-fizice, 

la modalităţile care ar fi putut conduce 


la prevenirea dezastrului, la sporirea vigilenței pe 
viitor, la consecinţele economice asupra ariei 
afectate (diminuarea interesului turistic pentru 
zonă) etc. Nimeni însă nu-și pune probleme reale 
cu privire la destinul acelor morți care se aflau 
acolo pentru a se „distra“. Nimeni nu întreabă 

ce căutau de fapt acolo miile de occidentali? 


Să fim bine înţeleşi. Faptul 
că au murit atâtea mii de oa- 
meni, indiferent de pe ce conti- 
nent s-ar trage, este o jale plane- 
tară. Dar e cu atât mai dramatic 
să constaţi că planeta noastră a 
devenit un loc de distracţie ci- 
nic, care te ucide când te aștepți 
mai puţin. Căci miile de occi- 
dentali de pe coastele însorite 
ale Oceanului Indian nu aveau 
ce să caute (nu aveau nici o 
treabă acolo!) la ora aceea în pe- 
rimetrul dezastrului. Nu erau 
geologi, nici oceanologi, nici 
pur şi simplu turişti în genul 
personajelor lui Jules Verne. 
Erau doar niște consumatori ai 
turismului globalizat la scară 
planetară, victimele ubei creații 
artificiale ale unui sistem eco- 
nomic mondial, care i-a trimis, 
iată, la o moarte cumplită. Căci 
dacă ar fi fost oameni de știință 
ar fi devenit eroi. Dacă ar fi fost 
turiști „puri“ ar fi fost reţinuţi ca 


rost nr. 24 


niște victime nevinovate ale ur- 
giei naturii, dar, din nefericire 
pentru ei, au fost doar niște tu- 
rişti de circumstanță, aduși cu 
miile de condiţiile „paradisiace“ 
ale comerțului cu distracții (en- 
tertainment) la nivel mondial. În 
aceste condiţii, ei sunt anonimii 


morți ai unui sistem criminal, 
carnea de tun a comerțului cu 
iluzii pe scară planetară. Local- 
nicii au cu totul alt statut. Dar, 
din păcate, şi ei au fost, probabil 
mulți oricum, prinși în aceeași 
cușcă de fier a capitalismului 
modern. Și destinul lor atât de 








dur a fost, din nefericire, macu- 
lat de aceeași cușcă nemiloasă și 
rece. Ei erau „gazdele“ acelor 
mii de oameni rătăciţi de nevoia 
chinuitoare de distracție (unde 
intră, de-a valma, relaxarea pură 
şi simplă, goală de conţinut, un 
fel de uitare de sine animalică, 
consumul de alcool, drogurile, 
prostituția, nomadismul sexual 
generalizat, traiul „exotic“, con- 
sumul de aceeași factură — bău- 
turi, fructe, chiar simplul fapt al 
„consumului“ razelor de soare 
în plină iarnă — la ei acasă, occi- 
dentalii aveau frig şi zăpadă, 
acolo se lăfăiau la soare — chiar 
acest fapt este împotriva naturii, 
deşi oamenii nu percep lucrul 
acesta). Ce ușor poate fi distrus 
un astfel de Paradis artificial! 
De fapt, un mare bazar plin de 
păcate, în care mânia lui Dum- 
nezeu se poate manifesta ori- 
când și sub orice formă, chiar 
sub forma unui val ucigaș. Dar, 
ne putem întreba, vor învăţa oa- 
menii ceva pe viitor din această 
experiență? Răspunsul este nu, 
evident. Căci toți au interes ca 
tragedia să fie uitată cât mai 
repede, pentru ca bancnotele să 
înceapă din nou să foșnească în 





acele locuri, ameţitor. lar moar- 
tea, în chipul ei cel mai direct cu 
putință, cel mai uman și mai 
clar, va fi alungată de pe acele 
meleaguri cu ajutorul unor lea- 
curi artificiale, sisteme de alar- 
mare preventivă, diguri etc. Ca 
și cum nu ar fi suficient un 
semn, ca și cum zecile de mii de 
morți nu ar destule jertfe pe al- 
tarul impur al comerțului cu tu- 
rism. Unde vor să ajungă oa- 
menii? Ce dovezi le mai trebuie 
că nu sunt pe calea cea bună? 
De ce va trebui să mai vină un 
val, care să „păcălească“ toate 
sistemele de alarmare ale viito- 
rului și să mai ucidă încă odată 
clienții acelui Paradis mincinos? 
E clar că omul zilelor noastre re- 
fuză să mai gândească profund 
la destinul său autentic. Măsu- 
rile pe care le ia nu sunt decât 
nişte paleative care să-i permită 
să conviețuiască mai departe cu 
boala, nicidecum nişte măsuri 
de salvarea a umanităţii din el, a 
omenescului din el și din lume. 

Nu demult, cineva îmi po- 
vestea o experiență „exotică“ 
trăită într-un hotel situat într-un 
astfel de Paradis îndoielnic. Pis- 
cina hotelului în care stătea avea 


esenţial 


niște conducte enorme, transpa- 
rente, prin care „turistul“ înota 
în prezența unor rechini cruzi, 
ce se roteau ca niște corbi acva- 
tici pe lângă respectiva conduc- 
tă. Era ceea ce se cheamă un 
episod aducător de „senzaţii 
tari“, ceva care te făcea să 
„simţi adrenalina“. Normal, tu- 
ristul occidental era foarte bine 
protejat de acele conducte. Re- 
chinul nu avea cum să ajungă la 
el, chiar dacă cei doi se vedeau 
şi erau atât de aproape, în apă, 
unul de celălalt. Acest joc ab- 
surd costa o avere, camera de 
hotel se ridica la câteva mii de 
dolari pe noapte. Ei bine, imagi- 
nați-vă un accident stupid, dar 
perfect posibil: la un moment 
dat, conducta protectoare se ru- 
pe, iar turistul încape între făl- 
cile prădătorului acvatic. Oare 
cine achită nota de plată a aces- 
tei distracții păgâne, extrasă par- 
că din scenele cu lupte de gla- 
diatori? Căci, trebuie să spunem 
că aceste oaze paradisiace sunt 
doar nişte locuri de făcut bani, 
iar turistul devorat trebuie să 
plătească toate nopțile în care a 
stat acolo, cu tot cu „consuma- 
ţia“ pe care a făcut-o, chiar da- 
că, finalmente, el a fost cel... 
consumat! 


P.S. Astăzi, la ceva timp 
după dezastru, același spirit co- 
mercial bântuie zona, de data 
aceasta cu pretextul „redresării“ 
ei. Ca să accentueze impresia de 
penibil, marile centre financiare 
ale lumii au ajuns să organizeze 
meciuri de fotbal în contul îne- 
caţilor! Și, în felul ăsta, o neno- 
rocire care ar fi trebuit să ne chi- 
nuie memoria multă vreme de 
aici încolo, este „înecată“ de 
apele tulburi ale viitoarelor inte- 
rese turistice ce se refac acum 
pe spinarea VIP-urilor. m 


rost nr. 24 


orția de transcedență 





sf 


Antonio Aroneasa 


Deturnarea rostului 


Este știut că omul trăiește 
având înaintea sa 
idealurile pe care și le 
construiește și pe care 
urmărește să le împlinească. Fiecare 
persoană își fixează anumite 
idealuri, realizabile într-un timp 
mai lung sau mai scurt în decursul 
vieţii. Prezentul în care trăiește 
omul include totodată trecutul 

ca amintire, dar, într-un mod activ 
include și viitorul ca dorință de 
realizare, de înaintare 

pe anumite planuri. 





Fie că este vorba de latura materială, econo- 
mică, fie de cea spirituală a vieţii, omul își constru- 
ieşte de fiecare dată viitorul în prezent. Societatea 
contemporană — și în mod special cea occidentală — 
încearcă să ne traseze noi idealuri în viață, învă- 
țându-ne că fericirea este de găsit totuşi, aici pe 
pământ. Și se pare că aşa cum merg lucrurile, ni se 
spune că fericirea se trăieşte numai pe pământ, pen- 
tru că aici este viaţa, singura viaţă. Și dacă aşa este, 
atunci scopul este dobândirea fericirii aici. Este clar 
că nu toţi pot fi la fel de fericiți şi acesta nu este 
decât un accident al naturii. Însă, printr-o raportare 
foarte simplă la creștinism, putem vedea cum toate 
făpturile umane au șanse egale la mântuire şi nu 
există favorizați sau defavorizați în fața lui Dum- 
nezeu, așa cum sunt în fața lumii. 

Redirecționarea greşită a omului către cu totul 
alte scopuri decât cele de natură spirituală, ţine de o 
deturnare a sensului firesc, real al vieţii. Înainte de a 
fi trup, omul este făptură spirituală și această latură 
a fiinţei sale îl diferențiază și îl ridică cu mult dea- 
supra celorlalte vieţuitoare. Dumnezeu ne-a arătat 
dintotdeauna că în viață şi prin ea trebuie să urmă- 
rim ca principal scop mântuirea. Aceasta presupune 
o dezvoltare a fiinţei umane, o înaintare continuă în 
comuniunea cu Dumnezeu. Prin relația cu EI omul 
își îmbunătăţeşte viața, deoarece încercarea de a fi 
mai bun îl ajută să fie în mod real mai bun. 


Intre a fi şi a avea 


Gândul şi dorinţa de a fi mai bun îl ajută pe om 
să și înfăptuiască binele. Și această luptă cu răul 
pentru a face binele arată că omul este şi o făptură 
morală, iar „morala este trecerea de la nivelul lui a 


fi la nivelul lui a fi bine şi a fi bine nu este cantita- 


tivă, ci calitativă. Însă, atunci când toate calităţile 
sunt abordate drept cantități şi când ele sunt aprecia- 
te în funcţie de bani, nu mai rămâne loc şi pentru 
morală“!. În aceasta constă una dintre deosebirile 
clare între om și animal și anume în faptul că omul 
caută binele în adâncul său, mai ales prin conștiința 
morală care este instanța dumnezeiască din făptura 
umană. Sensul vieţuirii umane depășește chiar și 
etapa lui a fi bine, întrucât aceasta se desăvârşește, 
aşa cum spune și Sfântul Maxim Mărturisitorul în a 


fi bine în veșnicie. 


Deturnarea de sens are loc în momentul în care 
omul este îndemnat să își însuşească tot mai multe 
lucruri, să se atașeze cât mai mult de materie pentru 
a deveni rob acesteia. Se trece de la veşnicia lui a fi 
la limitarea lui a avea şi astfel omul trăieşte în iluzia 
că este un mic suveran peste ceea ce este „al lui“. 
Nu se gândește nici o clipă că trecerea prin moarte 
îl va dezlipi pentru totdeauna de ceea ce are și se va 
trezi în fața măreției dumnezeiești cu ceea ce este! 
Ce altceva decât o deturnare de sens este iluzia că a 
avea 0 casă, o mașină, cât mai mulți bani, îţi vor 
aduce fericire şi împlinire? Or, aşa ceva ni se oferă: 
nu trăire în duhul creștin, nu viețuire morală, nu 
mântuire, ci o sclavie, autentică sclavie faţă de ceea 
ce posezi tu însuți! Oare se conturează un viitor în 
care omul, asemenea sclavilor din vechime, va lucra 
o viață întreagă pentru a își plăti datoriile pe care le 
are? Un scop măreț într-o viaţă plină de liniște? 
Nicidecum. Creștinului nu îi rămâne decât să re- 
nunţe la lume, nu fugind din ea, ci dezicându-se de 
tot ceea ce este rău în ea. Acesta este de fapt şi unul 
dintre înțelesurile cuvintelor Mântuitorului Hristos: 
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se le- 
pede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie“ 
(Marcu 8, 34). Iar cel care urmează lui Hristos va fi 
veşnic în bunătate, bucurându-se de faptul că este 
fericit într-adevăr în Dumnezeu. m 


1 Georgios Mantzariadis — Globalizare şi universalitate, Bucureşti, Editura Bizantină, 2002, p. 13 


rost nr. 24 


37 


sf 


historia 


Adrian Nicolae Petcu 


Nume de martir: 


Taovelor II. Povaseu 








Începînd cu acest număr al revistei 
vost, publicăm scurte biografii ale unor 
exemplari trăitori ortodocși români, 
victime ale comunismului. 


Ei vor figura într-un volum numit „Martiri 
pentru Hristos din România în timpul regimului 
comunist“. Lucrarea, elaborată de o comisie 
condusă de PS Ciprian Cîmpineanul, episcop 
vicar patriarhal, este finanțată de 

Fundaţia „Sf. Gerhard“ din Germania. 

La „Martirologiu“ se lucrează din noiembrie 
2002, cartea urmînd să apară anul acesta. 


Teodor M. Popescu s-a năs- 
cut la 9 iunie 1893, din părinți 
agricultori, în satul Boteni, comu- 
na Conţești, judeţul Dâmboviţa. 
Între 1900-1905, a făcut şcoala 
primară în comuna natală, iar 
între 1905-1913 Seminarul Cen- 
tral din Bucureşti. În 1919 a obţi- 
nut licenţa în Teologie, iar în 
1922 a devenit doctor în Teologie 
la Atena (aici între 1921-1922 
este interpret la Legația Româ- 
nă). A urmat cursuri de speciali- 
zare la Facultatea de Litere şi Fi- 
lozofie a Universităţii din Leipzig 
(1922-1923), la Facultatea de 


Teologie Protestantă din Paris, la 
Institutul Catolic din aceeași ca- 
pitală şi la „Ecole pratique des 
Hautes Etudes, Section des sci- 
ences religicuses“ de la Sorbona 
(1923-1925)1. A satisfăcut servi- 
ciul militar în timpul Războiului 
de Reîntregire, fiind încorporat în 
1916, urmând cursurile Școlii 
Militare de Infanterie din Boto- 
şani între 1916-1917 şi unde de- 
vine sublocotenent, iar între 
1917-1918 a fost pe front?. 

A profesat fără întrerupere la 
catedra de Istorie Bisericească 
Universală, între 1 aprilie 1927 şi 


15 noiembrie 1948 la Facultatea 
de Teologie, apoi la Institutul Te- 
ologic de grad universitar din Bu- 
cureşti, între 15 noiembrie 1948 
şi | martie 1959, ridicând nivelul 
cursurilor la o mare strălucire. A 
suplinit catedra de Patrologie și 
Istoria Dogmelor între 1 octom- 
brie 1928 — 1 noiembrie 1938, iar 
în anul universitar 1947-1948 pe 
cea de Istoria Bisericii Româneă. 
Între 6 septembrie 1942-14 oc- 
tombrie 1944, a îndeplinit funcția 
de decan al Facultăţii de Teologie 
din București. 

Ca teolog şi profesor de isto- 
rie bisericească a luat poziție față 
de problemele cu care se con- 
frunta Biserica Ortodoxă, din Ro- 
mânia, dar şi cea din Rusia sovi- 
etică. Astfel s-a evidențiat prin 
susținerea unor conferințe, cu ar- 
gumente solide, care aducea so- 
luţii la problemele vremii, înce- 
pând cu „Misiunea creştină a sta- 
tului“ ținută la 8 martie 19345, 
continuând cu cel de deschidere 
al anului universitar de la Facul- 
tatea de Teologie, la 4 noiembrie 
1940, intitulat „Ce reprezintă azi 
Biserica Ortodoxă?“ şi, tot la 


1 Prezentare biografică şi bibliografică selectivă a profesorilor Facultăţii de Teologie și Institutului Teologic 
Universitar din București de-a lungul existenței sale de o sută de ani, în „Studii Teologice“, an XXXIV (1982), 
nr. 1-2, p. 47; Biblioteca Sf. Sinod al BOR, ms. III 116, Ing. Vasile M. Popescu, 7eodor M. Popescu, 
patriot, teolog, istoric, profesor şi pedagog. Viaţa și opera, Bucureşti, 1984, f. 166 (în continuare, Viaţa...). 


2 Ibidem, f. 48-52, 167. 


3 Istoricul catedrelor și disciplinelor de studiu la Facultatea de Teologie și Institutul Teologic din București, 
1881-1981, în „Studii Teologice“, an XXXIII (1981), nr. 7-10, p. 531. 


4 Ibidem; Prezentare..., loc. cit. De menţionat că Profesorul Popescu nu a fost hirotonit ca preot, faţă de cum 
găsim în Paul Caravia coord., Biserica întemnițată. România 1944-1939, INST, București, 1998, p. 357, 
la fel și în ediţia în limba engleză, București, 1999, p. 323. 


5 Publicat în volumul „Probleme actuale în Biserică şi Stat. Conferinţe ținute la Fundaţia «Dalles» — 25 ianuarie — 
26 martie 1934 sub auspiciile Consiliului Central Bisericesc“, Tipografia Cărților Bisericeşti, 1935, p. 103-142. 


6 Publicat într-o formă extinsă în revista centrală BOR, an LIX (1941), nr. 1-2, p. 10-39. 


38 rost nr. 24 


historia 





sala Dalles, „Vitalitatea Bisericii 
Ortodoxe“, în 1942, toate cu ca- 
racter anticomunist, antiateu. 
Profesorul Popescu și-a con- 
tinuat activitatea sa de apologet al 
Bisericii Ortodoxe şi prin publi- 
carea unor studii bine alcătuite, 
menite să descopere cititorilor 
adevărata situaţie a Bisericii creș- 
tine din Rusia, cât şi pericolul co- 
munist care putea să afecteze res- 
tul civilizației europene. Cel mai 
important studiu de acest fel este 
„Anticreștinismul comunist“, unde 
dezbate în mod sistematic și cu 
dovezi, diferitele probleme cu 
care se confrunta Biserica Rusă 
sub orânduirea impusă de Lenin 
(ateismul ideologiei comuniste, 


persecuția împotriva Bisericii, 
propaganda antireligioasă). 

Din dispoziţia Patriarhului 
Nicodim şi cu acordul mareșalu- 
lui lon Antonescu, în zilele de 16- 
17 iulie 1943, profesorul T. M. 
Popescu, în calitate de decan al 
Facultăţii de Teologie, este trimis 
într-o delegație formată din pro- 
fesorii Nichifor Crainic şi lacob 
Lazăr, în frunte cu mitropolitul 
Visarion Puiu (şeful Misiunii Or- 
todoxe din Transnistria), pentru a 
fi martor la deshumările de la 
Winnitza (vestul Ucrainei), care 
revelau metodele poliției NKVD 
de a pedepsi pe „duşmanii popo- 
rului“%. Întors în ţară, strânge in- 
formaţii, pe lângă cele luate de la 


sf 


autoritățile germane din Ucraina 
şi publică o dare de seamă despre 
cele văzute!0. Tot privitor la feno- 
menul Winnitza, același profesor 
redactează un articol, care este 
însă refuzat pentru publicare de 
către ziarul „Universul“. 

Venirea comuniștilor la pu- 
tere, printre altele, aducea și 
transformări în învăţământul teo- 
logic. Profesorul Teodor M. Po- 
pescu ca vechi reprezentant al ge- 
neraţiei intelectuale teologice de- 
ranja noul sistem politic şi, potri- 
vit mentalității comuniste, trebuia 
anchetat și arestat, pentru a nu 
mai încuraja reprezentanţii Bise- 
ricii la rezistenţă, mai ales că, du- 
pă 1950, era supravegheat, între- 
bat asupra activităţii sale şi che- 
mat frecvent la Securitate!?. 


Anchetat 
de Securitate 


La 30 ianuarie 1959, el avea 
să fie chemat la Securitate şi inte- 
rogat asupra activităţii sale, pu- 
nându-se accent pe următoarele 
acuzații: „critica politicii regimu- 
lui comunist; [că] profesorii şi 
studenții Institutului de Teologie 
fac politică legionară; că el orga- 
nizează ajutor legionar împreună 
cu alt profesor din Institut 


7 „Ortodoxia“, vol. 1, Bucureşti, 1942, p. 125-177 (conferință ţinută la 19 martie 1942). 


8 Publicat în BOR, an LX (1942), nr. 1-4, p. 13-50. O parte din acest studiu a făcut obiectul unei prelegeri 
ținută la Facultatea de Teologie din București, în noiembrie 1941. O altă parte s-a publicat în revista „Gândirea“, 
an XXI (1942), nr. 1, p. 22-29, sub titlul „De la Nero la Stalin“. 


9 Viaţa..., f. 223. Vezi adresa nr. 773 din 9 iulie 1943 trimisă de Patriarhul Nicodim către IPS Visarion Puiu în care 
se spune, conform adresei nr. 6566 din 8 iulie 1943 a Legaţiei germane „s-au descoperit urmele unor noi mari crime 
bolșevice“ și, ca atare, să fie prezentă o delegaţie reprezentativă a BOR, aleși fiind profesorii mai sus menționați, 
via Berlin, între 12-20 iulie 1943. La întoarcere să scrie o dare de seamă (ANIC, fond Visarion Puiu, dosar 13, f. 
86). Vezi membrii delegaţiei și în „Informaţia Zilei“, an III, nr. 548, din 17 iulie 1943. La Gheorghe I. Drăgulin, 
Prof. dr. Teodor M. Popescu — eminent istoric bisericesc ortodox și consecvent caracter creștin, în „Ortodoxia“, an 
XLVII (1995), nr. 3-4, p. 96 — se susține legătura profesorului cu Winnitza și Katyn. Aceeași situație se regăsește la 
Adrian N. Popescu, în studiul introductiv al cărţii T. M. Popescu, Meditaţii teologice, Editura Sfintei Arhiepiscopii 
a Bucureștilor, 1997, p. 11 — afirmă că profesorul a fost la Katyn (la fel şi în studiile din BOR, an CXI(1993), 
nr. 4-6, p. 85, „Glasul Bisericii“, an LI (1995), nr. 1-5, p. 100-105 şi în vol. „Pagini din scrisul meu“, 
Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, 1998, p. 97). 


10 Viaţa... f. 223; Masacrul bolşevic de la Winnitza văzut de delegatţiile bisericești străine, 
la rubrica Cronica Externă în BOR, an LXI (1943), nr. 7-9, p. 437-448. 


1 Piaţa..., £. 223; AMI, fond Penal, dosar 39.238, vol. 1, £. 37-54. 


12 Viaţa... f. 175. 


rost nr. 24 


39 


sf 


(diaconul Nicolae Balca); că Ins- 
titutul de Teologie are prea multe 
catedre şi prea mulți profesori și 
că numărul trebuie redus; că Ins- 
titutul Teologic constituie o pro- 
blemă care trebuie rezolvată; și i 
s-a cerut să colaboreze pentru 
aceasta cu Securitatea“!5. El a 
respins acuzaţiile și cererea de a 
deveni informator al Securității, 
dovadă că în noaptea de 4/5 mar- 
tie 1959 este arestatI4. A urmat o 
percheziție domiciliară minuţioa- 
să care a durat întreaga noapte, 
fiindu-i confiscate cărți şi reviste 
de specialitate, în diferite limbi 
străine, manuscrise, articole, co- 
respondenţă!s. 

În tot timpul anchetei, profe- 
sorul universitar Teodor M. Popes- 
cu a fost bătut, torturat, amenințat 
cu moartea, și tratat cu bestialitate. 
Anchetatorii, în frunte cu căpita- 
nul “Teodoru Ion, l-au interogat 
asupra multor capete de acuzare: 
„) activitate legionară; 2) acțiune 
intensă contra clasei muncitoare și 
a mișcării revoluționare, dușman 
al poporului; 3) grave calomnii la 


adresa Uniunii Sovietice, cu pri- 
vire la religie şi instigator la război 
contra URSS; 4) instigator al po- 
porului la acțiuni războinice, prin 
intermediul Bisericii şi al preo- 
ților; 5) sprijinitor al fascismului 
în viața politică a țării; 6) că a ţinut 
în public, la sala Dalles și în fața 
studenților următoarele conferin- 
țe: a) Anticreştinismul comunist, 
în 1941; b) De la Neron la Stalin, 
în anul 1942; c) Misiunea creştină 
a statului; d) Actualitatea creștinis- 
mului, în 1947; 7) prin lucrările de 
la punctul 6) ar fi indicat guver- 
nelor să ia măsuri împotriva clasei 
muncitoare și înăbușirea mișcării 
revoluționare din România şi a 
sprijinit fascismul; 8) că este cre- 
dincios (din punct de vedere reli- 
gios) şi fanatic, deci este criminal; 
9) că, fiind credincios şi teolog, 
este ignorant; 10) Cazul Winnitza, 
în 194316, 


Acuzat 
de „legionarism“ 


Discutând acuzele care i s-au 
adus profesorului, sesizăm că de 


historia 


fapt erau nefondate. Astfel, acti- 
vitatea legionară de care a fost în- 
vinuit nu are nici un temei, de- 
oarece el chiar s-a opus Mişcării 
legionare, care influenţase o mare 
parte a studenților teologi în anii 
'30, atitudine demonstrată în două 
articole din revista studenţilor 
teologi „Raze de lumină“17, cât şi 
în conflictul care se iscase la gre- 
va studenţilor din 8-9 mai 193818. 
De fapt, acuzaţia de activitate le- 
gionară sau de legionar a fost per- 
manentă în timpul anchetei, deoa- 
rece anchetatorul îl apostrofa cu: 
„Eşti legionar pentru că ești te- 
olog și fiind teolog ești antico- 
munist, iar a fi anticomunist în- 
seamnă a fi legionar (subl. 
n.)"19. Anchetatorul îl acuza că 
este legionar și pe motiv că în pri- 
ma perioadă a guvernării legiona- 
re fusese numit decan al Facultăţii 
în care profesa, de către ministrul 
Traian Brăileanu, deşi el refuzase 
această funcție datorită dezavuării 
Mișcării legionare, dar și a opo- 
ziției studenților teologi de aceas- 
tă orientare politică?0. 


13 Ibidem, f. 176. Din dosar penal pe care Securitatea întocmit profesorului, nu reiese această anchetă. 


14 AMI, fond Penal, dosar 39.238, vol. 1, f. 2-3; Viaţa... f. 176. Detalii despre arestarea, anchetarea 
şi condamnarea profesorului nostru a se vedea în Profesorul Teodor M. Popescu și regimul comunist, în „CNSAS, 


Arhivele Securităţii, vol. 1, p. 80-96. 


15 AMJ, dosar citat, vol. 1, f. 4; Viaţa..., £. 177 — „Dimineaţa, când s-a luminat de ziuă, oamenii Securităţii au 
încărcat într-un camion tot ce au confiscat şi au plecat să nu-i vadă vecinii“. Este de menţionat faptul că o parte 
din publicaţiile luate în urma percheziţiei au fost arse, după consumarea procesului și a recursului, conform 
procesului verbal din 29 septembrie 1959. Potrivit procesului verbal de percheziție, acestea au fost: „1) 
Unsprezece file scrise cu cerneală în limbă străină; 2) trei reviste «Gândirea» cu diferite articole scrise de Nichifor 
Crainic; 3) treizeci reviste «Gândirea» cu diferite articole scrise de Nichifor Crainic, Radu Gyr, ete; 4) un volum 
intitulat «Biserica şi mișcarea legionară»; 5) una broșură intitulată «Memoriu lui V.I. Brătianu prezentat CC al 
PNL»; 6) şaizeci cărţi şi reviste diferite cu caracter interzis; una carte intitulată «Prăbuşirea socialismului 
bolșevic» (AMJ, dosar citat, vol. 4, £. 14). 


16 Viaţa..., £. 178-179. 


17 Sub teroarea ignoranței (răspuns public unui avertisment anonim), an Ul, nr. 4, 1931, p. 250-254 şi Educaţia în 
Facultate, an V(1933), nr. 5, p. 319-324; Viaţa..., f. 169. 


18 Viaţa... £. 168-169, 227. 
19 Ibidem, f. 228. 


20 Viaţa..., £. 227-228. În ancheta din 11 martie 1959 profesorul spunea: „Numirea mea în calitate de decan are 
următoarea explicaţie: Facultatea de Teologie nu avea profesori legionari. Ministrul a luat informații de la 
personalul vechi al ministerului, despre un profesor distins, cu autoritate. Pe acest considerent am fost numit decan 
şi această funcție am deținut-o timp de două săptămâni, după care am fost destituit pentru faptul că nu eram agreat 
de studenții teologi legionari“. Referitor la publicaţiile legionare găsite la percheziție, profesorul a spus că 
„materialele pe care le-am avut, le-am păstrat pentru documentarea mea ca profesor de teologie, deci în scop de 
informaţie“ (AMI, dosar citat, vol. 1, f. 9v-10v). Despre atmosfera legionară din Facultatea de Teologie vezi în 
Nichifor Crainic, Zile albe, zile negre. Memorii, vol. 1, ed. îngr. de Nedic Lemnaru, București, 1991, p. 284-285. 


40 


rost nr. 24 


historia 


Acţiunea intensă contra cla- 
sei muncitoare cât şi calomnia 
adusă Uniunii Sovietice sunt alte 
acuze care nu aveau nici un spri- 
Jin, deoarece ca teolog și istoric, 
în discursuri şi studii bine docu- 
mentate, a făcut cunoscut citito- 
rilor români prigoana care se abă- 
tuse asupra Bisericii Ruse, ca in- 
stituție și casă a credincioșilor, de 
desființare a unor valori ruseşti și 
chiar europene, vorbind de situa- 
ţia numai din perioada lui Stalin?!. 
Era considerat „duşman al popo- 
rului“, deși prin discursurile sale 
sau prin cele publicate nu adusese 
atingere așa-zisei „mișcări munci- 
torești şi revoluționare“. 

Prima conferință pentru care 
profesorul a fost învinuit, „Misiu- 
nea creştină a statului“, a fost ţi- 
nută în 1934 și dezbate rolul sta- 
tului faţă de Biserică din antichi- 
tate până în perioada interbelică, 
arătând că partidele politice nu ţin 
seamă de problemele acestei insti- 
tuţii22. Alte lucrări de care a fost 
acuzat în anchetă sunt „Anticrești- 
nismul comunist“, „De la Neron la 
Stalin“ — unde profesorul Popescu 


tratează problema Bisericii sub 
regimul comunist din Rusia — și 
„Actualitatea creştinismului“. Ul- 
timul este un articol publicat în 
1947, unde autorul discută proble- 
ma materialismului care punea tot 
mai mult stăpânire pe societatea 
românească de după război, fără 
referințe la „fericirea comunis- 
tă“23. Acuze i s-au mai adus și 
pentru conferințele „Vitalitatea 
Bisericii Ortodoxe“ și „Ce re- 
prezintă azi Biserica Ortodoxă?“, 
unde se arăta cum autorităţile 
sovietice  prigoneau Biserica 
Rusă24. 

Ultima acuzaţie legată de acti- 
vitatea sa profesională și de con- 
vingerea sa anticomunistă a fost 
legată de cazul Winnitza. Profeso- 
rul, după ce fusese martor la des- 
humări în localitatea ucraineană, a 
scris o dare de seamă și un articol, 
ultimul nefiind publicat?5. Alte 
acuzaţii, care nu erau legate de 
activitatea profesională sunt cele 
de imoralitate?6; imposibilitatea 
U.R.S.S. — ului de a lansa sateliți 
— de fapt o simplă discuţie pe 
marginea unui articol din „Scân- 


sf 





Foto: Bogdan Onofrei 


teia“, din perioada 20-27 febru- 
arie 1959 când se afla la Curtea 
de Argeș la cursurile de îndru- 
mări misionare ale preoților, la 
relațiile cu Petre Guciujna, Cons- 
tantin Noica, Nichifor Crainic şi 
Ion Gh. Savin, abia ieșit din închi- 
soare în 1958, pentru că iniţiase o 
chetă pentru ajutoarea financiară a 
acestuia din urmă?. Tot în timpul 


21 De remarcat este faptul că între 8-18 iulie 1948 profesorul Popescu a fost la Moscova, într-o delegaţie condusă de 
Patriarhul Justinian, cu ocazia aniversării a 500 de ani de autocefalie a Bisericii Ruse și a Consfătuirii 
panortodoxe, unde în data de 9 iulie a prezentat un referat ( 'attitude du Vatican ă l'egard de l'Orthodoxie durant 
les 30 derniers annees), bine primit de asistenţă, ştiindu-se, evident, cine este și ce făcuse Profesorul Teodor M. 
Popescu anterior acestui eveniment (Viaţa..., f. 171, 236. Vezi şi „Glasul Bisericii“, an VII (1948), nr. 7-8, p. 45, 
unde se enunță membrii delegației, mai puţin profesorul Popescu, însă prezentat cu comunicarea amintită în 
„Actes de la conference des chefs et des representants des eglises orthodoxes autocephales reunis ă Moscou ă 
'ocasion de la celebration soleunelle des fâtes du 500*me anniversaire de Pautocephalie de Peglise orthodoxe 
Russe“, Moscou, 1950, p. 223-291). Cu această ocazie, profesorul Popescu publică şi un articol referitor la 
autocefalia Bisericii Ruse, cu privire strictă la momentul din secolul XV, în BOR, LXVI (1948), nr. 5-8, p. 301-316. 

2 „Nu poate fi condus fără criterii religioase și morale statul unui popor creștin (subl. aut.) (...) căci ar fi 

aproape zadarnic ca Biserica să înveţe poporul dogme și precepte creştine, dacă statul le-ar ignora sau le-ar 
încălca“ (vezi în „Probleme actuale în Biserică și Stat“, p. 141). 

23 „Păstorul Ortodox“, revista Societăţii „Frăția“, an XXVII (1947), nr. 1-12, Piteşti, p. 15-20. Pe coperta revistei este 
scris „Aprobat de cenzura militară a presei nr. 2115 din 30 noiembrie 1944“. In procesele verbale interogatorii 
prezente în dosarul penal nu există această acuzaţie, ci doar în ultimele acte de la anchetă, unde i se aduc 
învinuirile, premergătoare procesului; Viaţa..., f. 224. 

24 AMI, dosar citat, vol. 1, £. lv, 13, 18v. 


25 Ibidem, f. 13v-14, 19; Viaţa..., £. 223. Acest manuscris inedit a se vedea în Adrian Nicolae Petcu, Morţii de la 
Winntza, în CNSAS, „Arhivele Securităţii“, vol. 1, Bucureşti, Editura Pro Historia, 2002, p. 203-218. 

26 Viaţa..., f. 225-226a — fusese denunţat că pe timpul studenţiei de la Atena, profesorul trăise cu gazda cu care, 
apoi, s-a căsătorit şi cu care a venit în țară — fără nici un temei, deoarece soţia lui Sofia Popescu, fostă Ionescu și 
văduvă era o veche prietenă din copilărie. De aceea, profesorul Popescu nu a fost hirotonit ca preot. 


27 Ibidem, f. 57, 229; AM], dosar citat, vol. 1, f. 16-16v, 27-33. 


rost nr. 24 


41 


sf 


anchetei a fost acuzat că este cre- 
dincios, făcându-i-se proces de 
credință?, fiind chiar intimidat?. 


Meditaţii pentru 
ofiţerul anchetator 


De remarcat este faptul că, în 
timpul anchetei, profesorul Po- 
pescu a acordat meditații ofiţeru- 
lui anchetator, Teodoru Ion, potri- 
vit biografului său: „Acesta [an- 
chetatorul — n.n.] ajunsese cu în- 
văţătura de carte, deci cu cultura 
lui, în clasa I din ciclul mediu, la 
învățământul seral și trebuia să se 
pregătească pentru examenul de 
sfârșit de an, care se apropia, însă 
el avea mari greutăți îndeosebi la 
istoria veche, la limba franceză și 
la limba latină, materii la care era 
slab de tot și în care nu se putea 
descurca. L-a întrebat pe Teodor 
M. Popescu ce studii are şi când a 
aflat l-a obligat să-l mediteze la 
cele trei obiecte școlare. Acuzatul 
întemnițat, «ignorantuly, ca să 
nu-și agraveze şi mai mult si- 
tuaţia în care se afla, i-a dat lui 
Ion Teodoru explicațiile și cunoș- 
tințele necesare, cu competența 
superioară pe care o avea, deși 
puterea de înţelegere a elevului 


era foarte slabă“30. La 25 martie 
1959 i s-a pus în vedere „Ordo- 
nanța de punere sub învinuire“ 
pentru activitatea anticomunistă 
din perioada 1934 — 23 august 
19445!, iar la 29 aprilie procesul- 
verbal de închidere a anchetei 
penale, unde Teodor M. Popescu 
era „învinuit de săvârșirea infrac- 
țiunii de crimă de activitate inten- 
să împotriva clasei muncitoare, 
prevăzută și pedepsită de art. 193, 
alineatul] 2, C[odul] P[enal]32. 


Un simulacru 
de proces 


Procesul s-a desfășurat la 2 
iunie 1959, într-o aripă a Palatu- 
lui de Justiţie din Bucureşti. Ins- 
tanţa şi-a însușit concluziile de 
învinuire ale anchetatorului, in- 
culpatul fiind acuzat de activi- 
tatea de înainte de 1944 și, prin 
urmare, nu s-a mai ţinut nici o 
dezbatere. Avocatului apărării, 
Radu Soare, nu i s-a permis să 
consulte dosarul, deoarece era 
considerat secret, el luând cunoş- 
tință de acuzații la enunţarea 
capetelor de acuzare. Şedinţa de 
Judecată s-a rezumat la citirea ac- 
tului de acuzare de către procu- 


historia 


ror, la apărarea inculpatului de 
către avocat (căruia i s-a permis 
să vorbească cinci minute), la un 
scurt cuvânt al inculpatului (un 
minut, timp în care a putut să spu- 
nă că timpul alocat nu este nece- 
sar apărării sale33). 1 s-a refuzat 
aducerea martorilor în instanță. 

Astfel, profesorul Teodor M. 
Popescu era condamnat prin Sen- 
tința nr. 118, la 2 iunie 1959, de 
către Tribunalul Militar al Regiu- 
nii a II-a Militare la 15 (cinci- 
sprezece) ani detențiune grea 
pentru crima prevăzută și pedep- 
sită de art. 193/1, al. 4, Codul 
Penal din schimbare de calificare 
conform art. 292 Codul Justiţiei 
Militare, din crima prevăzută și 
pedepsită de art. 193/1, al. 2, Cod 
Penal“. Se dispunea confiscarea 
totală a averii personale şi era 
obligat la plata sumei de 400 de 
lei cheltuieli de judecată35. 

La 13 iunie 1959, profesorul 
Popescu, deținut la penitenciarul 
Jilava, a cerut recurs motivând 
„necesitatea absolută şi legală: 1) 
de a se cita martori; 2) [a] produ- 
ce dovezi scrise şi tipărituri în 
sprijinul apărării mele, în legătu- 
ră cu obiectul procesului şi cu 
acuzațiile ce mi se aduc; 3) nepu- 


28 „Anchetatorul, spune biograful, i-a cerut să răspundă la întrebarea: «Pe ce se bazează credinţa ta?» Teodor 
Popescu i-a răspuns scurt cu un motiv logic și rațional şi cu un motiv teologic religios moral (pe care nu le-a redat 
în însemnările sale). Ofiţerul anchetator l-a întrerupt brusc și a ripostat: «Păcat că se zice că ești om învăţat, pentru 
că dacă crezi în Dumnezeu, ești tot aşa de ignorant ca orice om simplu care crede în Dumnezeu», adăogând apoi: 
«Știința a dovedit că nu există Dumnezeu, nici suflet. Religia este o minciună, o născocire a popilor, 
pentru a amăgi și exploata poporul, ca niște înşelători și escroci“ (Viaţa..., f. 230-231). 


29 „L-a ameninţat cu «tortura din care n-ai să mai ieşi om», spune biograful profesorului, cu o pedeapsă pe care 
«Să o ispășşească cu moartea în închisoare», dată fiind vârsta lui înaintată, că «ai noroc tăticule, că n-o să mai 
ai timp să faci în închisoare toți anii la care ai să fii condamnat, pentru că ești bătrân şi ai să mori în 
închisoare» (subl. aut.)* (Ibidem, f. 228). Evidenţiem aici faptul că, multe din acuzaţiile care i s-au adus au fost 
respinse şi că, abia după ce fost supus la torturi inimaginabile, a semnat ilizibil procesele verbale de interogatorii 


(Viata..., £. 233-234). 
30 Ibidem, f. 232-233. 
31 AM], dosar citat, vol. 1, f 17. 
3 Ibidem, f. 36, 35. 


33 Ibidem, f. 131-131v; Viaţa... f. 234-237. 


34 Ibidem, f. 238. Martorii doriţi de profesor erau preotul profesor Petre Vintilescu şi Constantin Bercuş, 
fostul secretar al Facultăţii de Teologie. 


35 AMJ, dosar citat, vol. 1, f. 135-137; Viaţa..., f. 240-246. Prin schimbarea alineatului 2 cu 4, din acelaşi articol, 


infracțiunea era acum de „complice“. 


42 


rost nr. 24 


historia 


tința de a mă apăra la prima jude- 
care, neluând până atunci contact 
cu avocatul și nedându-mi-se 
timp şi posibilitate ca să mă apăr 
şi personal, sub motiv că m-a 
apărat avocatul““36. Cu toate aces- 
tea, prin minuta Deciziei nr. 374, 
din 13 iulie 1959, Tribunalul 
Suprem al RPR, Colegiul Militar, 
respingea recursul solicitat de 
Teodor M. Popescu37. 

Arestarea și condamnarea 
profesorului Teodor M. Popescu 
au ajuns la cunoştinţa Bisericilor 
Ortodoxe naționale și a Facultă- 
ților de Teologie din tot spaţiul or- 
todox. Vestea arestării sale a fost 
dusă în Grecia de Pr. Prof. Ștefan 
Tzankov de la Sofia, creînd mare 
impresie, mai ales în cercurile 
grecești. Astfel, la conferința pan- 
ortodoxă ţinută în Rodos, în 1963, 
ierarhia greacă a întrebat de pro- 
fesorul Popescu, însă aceasta a ră- 
mas fără răspuns din partea dele- 
gaţiei Bisericii Ortodoxe Româ- 
ne38. În rândul ierarhiei ortodoxe 
române se vorbea despre aresta- 
rea profesorului ca fiind datorită 
„unor meditații religioase pe care 
le ţinea preoților la teologie și pe 
care le distribuia apoi preoților, ca 
material omiletic, pentru predici, 
bătute la mașină. Că celelalte pro- 
bleme erau uitate, dar că aceasta a 
născut ancheta“3%. După detenția 
de la Jilava, profesorul Popescu a 





Foto: Bogdan Onofrei 


fost transferat la penitenciarul 
Aiud și internat la 23 octombrie 
195940, unde avea să stea până la 
eliberare. Aici s-a întâlnit cu alți 
preoți închiși pentru credință cum 
au fost Bartolomeu Ananiat! sau 
Grigore BăbuşP. 





36 AMI, dosar citat, vol. 1, f. 155-155v. 


37 Ibidem, f. 165, 167-169; Viaţa..., £. 251-252. 


38 Ibidem, f. 252-253. 


Trecut 
prin „reeducare“ 


În timpul detenţiei, profeso- 
rul Popescu „le-a vorbit celor din 
celula lui despre toate câte învă- 
țase în munca lui de la ţară, în 


39 ACNSAS, fond Informativ, dosar 701, vol. 1, f. 304. Este vorba de o parte din meditaţiile teologice publicate în 
anul 1997 la Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, la rugămintea Pr. Arhim. Grigore Băbuș, multă vreme acestea 
păstrându-se inedite în Biblioteca Sf. Sinod al BOR. Despre activitatea sa de îndrumare a studenţilor teologi și a 
preoților, profesorul a fost întrebat în timpul anchetei, fiind acuzat de „mare influenţă asupra popilor“ 


(Viata..., £. 228). 


40 Ibidem, f. 254; AMI, fond Penal, dosar citat, vol. 3, f. 1, 30. 


41 Tată cum povestește Bartolomeu Anania întâlnirea cu profesorul Popescu în penitenciarul Aiud: „11 iunie 1962, pe 
etajul patru al celularului de la Aiud. Din ţeava caloriferului se aud semnale Morse care cer recepționarea unui 
mesaj. Scot pietricica ascunsă-n tocul bocancului şi confirm prezenţa. Mesajul: «Domnul Profesor Teodor M. 
Popescu, de pe etajul doi, îi transmite părintelui Anania urarea: La mulţi ani!» — «Mulţumesc, mulțumesc...» 
răspund emoţionat, cu ochii umezi“ (Cuvânt despre autor la Teodor M. Popescu, Biserica și cultura, București, 
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, 1996, p. 5). 


42 Mărturia directă a Pr. Arhim. Grigore Băbuş. 


rost nr. 24 


43 


sf 


satul natal, despre ce văzuse și 
învățase în şcolile înalte prin care 
trecuse în ţară şi străinătate, de- 
spre ce văzuse mai bun la alte po- 
poare, dar mai ales le-a vorbit de- 
spre Dumnezeu, Biserică și cre- 
dință, lămurindu-i asupra multor 
lucruri confuze din mintea oame- 
nilor din mulțimea anonimă, pe 
care nu le putuse lămuri alții cu 
mai puţină știință şi disciplină 
spirituală“. Şi aici era acuzat de 
legionarism în timpul reeducă- 
rilor pe care avea să le suporte, 
rămânând ferm în credinţa în care 
se născuse și pe care o propovă- 
duise“4. 

A avut de înfruntat sănătatea 
precară, după cum ne încredin- 
țează şi biograful său: „De câteva 
ori, în închisoarea din Aiud, din 
cauza slăbiciunii trupeşti, în timp 
ce stătea în picioare, după ca- 
nonul impus de călăii săi, Teodor 
M. Popescu şi-a pierdut cunoştin- 
ţa şi s-a prăbuşit. A fost luat pe 
braţe de ceilalți întemnițați și așe- 
zat pe pat, dar observat de tem- 
niceri a fost dus de fiecare dată la 
carceră“45. 

Potrivit biografului său: „Te- 
odor M. Popescu începuse să se 
pregătească sufletește pentru 


43 Viaţa..., f. 255-256. 


sfârșitul său. Alți deţinuţi se stin- 
sese înaintea lui, astfel că el nu-și 
mai făcea iluzia să mai supravie- 
țuiască mult timp. Mai întâi a 
făcut ceea ce creştinește putea să 
facă în temniţă: a postit tot postul 
Paștelui din 1962, de la prima 
până la ultima zi, 40 de zile hră- 
nindu-se numai cu pâine şi apă şi 
îşi făcea regulat rugăciunile cele 
de dimineaţă şi de seară, cu cre- 
dința și cu evlavia, care nu-l slă- 
biseră cu nimic, ba dimpotrivă, îi 
erau și mai cu temei sprijin şi 
speranță. Și Dumnezeu nu l-a 
părăsit“4%. La 15 ianuarie 1963, 
profesorul Teodor M. Popescu a 
fost eliberat din penitenciarul 
Aiud, în urma decretului de 
grațiere 5/196347. 

După eliberare, profesorul 
Teodor M. Popescu era „privit ca 
un ciumat“ de unii din mediul 
teologic. Pentru mulţi profesorul 
era de nerecunoscut, după trata- 
mentul care i se aplicase în puș- 
cărie: „Se vede după faţă că este 
suferind, fiind foarte slab şi opin- 
tindu-se mult pentru a munci“. 
De altfel, mărturisea unui preot 
că doreşte „să se interneze într-un 
sanatoriu pentru a-și face analize 
și reface sănătatea zdruncina- 


historia 


tă“48. Conform certificatului me- 
dical, eliberat de infirmeria peni- 
tenciarului Aiud la 30 martie 
1959, profesorul suferea de „scle- 
roză cardio-vasculară și hiperten- 
siune arterială“, iar potrivit bio- 
grafului său ajunsese „o umbră 
de om, abia mergând din cauza 
flebitei şi a epuizării. 


Adăpostit de 
Patriarhul Justinian 


Apreciat de patriarhul Justi- 
nian şi episcopi, fiind considerat 
de altfel „o bibliotecă ambulantă, 
fiind foarte bine pregătit în mate- 
rie de istorie bisericească“, și 
pentru a-și îmbunătăți situația 
materială, de la 1 aprilie 1965, 
fără recunoaşterea Departamen- 
tului Cultelor, va fi angajat ca 
inspector în Administrația Patri- 
arhală, Biroul Relaţii Externe, 
pentru întocmirea unor studii și 
traduceri, apoi, din 1966, la Tipo- 
grafia Cărților Bisericești, unde a 
diortosit cărți de cult, alături de 
Ion V. Georgescu. De altfel, în 
1968 va face parte din comisia 
condusă de preotul lon Gagiu 
pentru pregătirea noii ediţii a 
Bibliei50. 


44 „După proces şi condamnare, în timpul întemnițării în închisoarea Aiud, ofițerul politic al închisorii, care îl 
interoga periodic, ca să ajungă la credință pornea de la legionarism: «Eşti legionar? Ești fanatic? Ești 
credincios?" (Ibidem, f. 239). De remarcat este faptul că, la internarea sa la Aiud, în dosarul de penitenciar, la 
rubrica apartenenţa politică la data arestării, cât și în trecut este scris „Legionar“ (AMJ, dosar citat, vol. 3, f. 1-1v). 


45 Viaţa..., £. 256. Despre pedepsele la care a fost supus în închisoare nu deţinem decât o mărturie documentară din 
dosarul său de penitenciar: „In ziua de 22.11.1961 ora 12 deţinutu[l] Popescu Teodor din secţia a II-a, cam[era] 
92, cond[amnat] 15 ani pentru I[nlstigaţie a comis următoarele: Deţinutu[l] mai sus menţionat a fost găsit 
confecționând la un ac dintr-un cui, pentru acest fapt propun a fi pedepsit cu 3 zile Izolare. Pedeapsa începe 
la 13-XII-961, ora 8; expiră 16-XII-961, ora 8, Supraveghetor serg Sas Panfil“ (AMI, dosar citat, vol. 3, f. 5). 


4 Viaţa... f. 259. 


47 Ibidem, f. 259-260; AMI, dosar citat, vol. 3, f. 4. 
48 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 2, f. 29, 32. 
49 AMI, dosar citat, vol. 3, f. 21; Viața..., £. 260. 


50 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 2, f. 6, 15, 18, 24, 36. Conform informatorului „Nicolau“, profesorul 
Popescu „scrie la revistele bisericeşti. Se spune că multe articole îi sunt indicate de patriarh; le scrie din 
însărcinarea lui. Nu are drept la pensie în mod legal, dar patriarhul îi dă, se spune, 1000 lei lunar, găsind formula 
«în contul pensiei» (Ibidem, f. 32). Iniţial a cântat la biserica Sf. Maria Patriarhul Miron, până când 
„împuternicitul cultelor a ridicat problema ca el, Teodor Popescu, [care] cântă la strana bisericii, unde preoții îl 
plătesc cu sume neînregistrate, i-a interzis să mai cânte la acea biserică sau la altele din București“ (Ibidem, vol. 1, 
£. 118). Ulterior, va participa la slujbe doar în calitate de credincios, bunăoară cum fecventa biserica Sf. Nicolae 


44 


rost nr. 24 


historia 





Contribuţii importante aduse 
de profesorul Popescu în cerceta- 
rea teologică, din punct de vedere 
istoric, sunt alcătuirea, în 1964, 
a unui bine documentat material 
privitor la data Paștilor şi care 
a fost primit cu satisfacție de 
către Consiliul Ecumenic al Bise- 
ricilor sau participarea în comisia 
pentru dialogul cu Biserica Ve- 
chilor Catolici. Totodată, marele 
profesor a mai scris 321 de medi- 
taţii teologice şi 327 de pre- 
dici (195 duminicale și 132 la 
praznice), numai în perioada 
1964-197051. 

Profesorul Popescu şi-a dorit 
foarte mult revizuirea procesului 
său, deoarece considera că acesta 


a fost nedrept: „Pentru unele gre- 
şeli ce-am făcut şi mi le-am recu- 
noscut a trebuit să fac 1spăşirea 
cuvenită. [...] Dar n-am să uit ni- 
ciodată felul civilizat şi delicat, 
cum am fost anchetat și tratat, în 
tot timpul de organele respective; 
și pentru asta mulțumesc lui 
Dumnezeu și mă rog pentru sănă- 
tatea tuturor care m-au cercetat, 
care m-au judecat“. Într-o altă 
împrejurare, profesorul spunea că 
„procesul său a fost o bătaie de 
Joc; că nu i s-a dat dreptul să se 
apere şi că vina era articolele ce 
le scrisese înainte de 1944 [...]; 
că era învinuit că difuzează predi- 
ci dactilografiate la preoți etc.“. 
Prin urmare, considera că proce- 
sul său trebuie rejudecat, pentru 
a-şi redobândi jumătatea de casă 
ce i s-a confiscat la condam- 
nares?. 

Aflat la odihnă la mănăstirea 
Sinaia, profesorul Popescu spu- 
nea că atunci „când a fost închis a 
suferit foarte mult; [că] a fost tor- 
turat groaznic, dar a rezistat și nu 
şi-a negat credința“53. Profesorul 
Victor Brătulescu spunea despre 
Teodor M. Popescu: „Am rămas 
cu impresia că a fost bătut rău, cu 
ocazia cercetărilor, când a fost 
arestat. De la Iorga nu avem un 
mai mare istoric ca el'54. 

Sfârşitul vieţii sale avea să se 
întrezărească cu ultima încercare 
a Securităţii de a-l lichida fizic pe 
marele profesor de Teologie. Po- 


sf 


trivit biografului său, „Teodor M. 
Popescu a plecat, la 14 februarie 
1972, de la biroul său de la Pa- 
triarhic, la ora 12. I s-a pierdut ur- 
ma după plecare. Mai târziu, du- 
pă ce își revenise din urmările 
atentatului, a declarat soţiei sale 
că după ce a plecat de la birou și 
a ieşit din incinta Patriarhiei a 
fost luat în primire de doi agenți 
ai securității și dus undeva, pri- 
zonier — nu s-a putut desluși unde 
anume —, ţinut până s-a înserat 
bine, pe vremea aceea mohorâtă, 
apoi adus, sub vălul protector al 
întunericului, la locul atentatului, 
în boschetul de pe Şos. Giuleşti, 
unde a fost lovit cu sălbăticie“. 
Plin de nori și sânge a fost găsit 
de portarul Institutului Pasteur, 
de unde spre dimineaţă a fost in- 
ternat la Spitalul Colțea. Aici 
avea să fie găsit de soția sa. 

După ceva timp, a fost exter- 
nat, profesorul refăcându-se tru- 
peşte și sufletește. La 12 aprilie 
chiar a cântat „Îngerul a strigat“, 
axionul de Paşti, ca o iluminare a 
sufletului său. 

Cu toate că în parte se refă- 
cuse, el chiar dorind să se întoar- 
că la lucru, începând cu martie 
1973 „a refuzat complet să mai 
mănânce“. La puțin timp, a fost 
internat la spitalul Gheorghe Ma- 
rinescu, pentru o săptămână. 

La 4 aprilie 1973, într-o zi de 
luni, „titanul teologie românești“ 
era chemat la Domnul55. m 


Buzeşti: „sursa a observat, în câteva duminici, pe T. M. Popescu la slujba religioasă de la biserica Sf. Nicolae 
Buzești. A vorbit la sfârșit cu preoții, în special cu Ciocan. A stat destul de retras și rezervat mai în fundul bisericii. 
A donat 5 lei la contribuţiile pentru biserică“ (Ibidem, vol. 2, f. 32). 


SI Piaţa..., £. 274. 


52 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 2, f. 15, 33. Despre tratamentul care i s-a administrat în anchetă 
şi în puşcărie, profesorul Popescu nu a ezitat să afirme chiar ofițerului de securitate care l-a vizitat la domiciliu, 
la 15 iulie 1969: „In condamnarea şi anchetarea sa au fost folosite metode incorecte: bătaia, injuriile, 
Jignirile etc., şi deși el a recunoscut că a scris articole împotriva comunismului, n-a putut să recunoască 
faptul că a fost legionar, cum i-au imputat anchetatorii, el fiind unul din cei care s-au ridicat 
împotriva legionarismului“ (Ibidem, vol. 3, f. 19). 


53 Ibidem, f. 20. 
54 Ibidem, f. 18. 
55 Viaţa..., £. 281-285. 


rost nr. 24 


45 





alter ego 


Corina Bistriceanu 





BINECUVantarea 


formali 
Măicuţa şi maștera 


La români, maternitatea este starea cea mai 
preţuită a femeii. Scopul căsătoriei este de a avea 
urmași, „ca să nu li se facă aruncare că numai de- 
geaba s-au născut și au trăit în lumea aceasta, 
după cum prea adeseori se întâmplă că li se face 
celor ce rămân necăsătoriți.“ (Simion Florea Ma- 
rian, Nunta la români, Ed. Grai şi Suflet — Cultura 
națională, București, 1995). „Dorul româncei“ 
este de a fi binecuvântată cu g/oată, căci „mulţi- 
mea copiilor, averea românului“. Cel mai greu 
blestem, este, evident, pentru româncă, să rămână 
stearpă vreme îndelungată sau pentru totdeauna, 
caz în care bărbatul are dreptul de a o mustra, nu- 
mind-o stârpitură şi chiar de a se lepăda de ea. 

Când, în sfârşit, purcede grea, femeia se află 
în „starea binecuvântată“ sau în „starea darului“. 
Ea îşi are divinităţile protectoare, dintre care cea 
mai importantă este Maica Precistă, ipostaza creş- 
tină a Zeiţei Mame primordiale, a cărei oficiantă 
este moașa, cea mai bătrână femeie din neamul 
bărbatului, care asistă mama înainte, în timpul și 
după naștere. În timpurile mai noi, moașa nu mai 
era neapărat rubedenia soțului, ci orice femeie pri- 
cepută din sat. Rolul său era crucial în lupta împo- 
triva divinităților adverse, care pot cășuna răul 
mamei sau al pruncului. Zburătorul este spiritul 
rău care intră noapte, în formă de şarpe sau de fla- 
cără, pe coșul casei pentru a chinui nu numai fe- 
tele mari, dar și femeile îngreunate şi a le face să 
piardă copilul. Samca sau Avestiţa, aripa Sata- 
nei, este, după credinţa românilor bucovineni, mai 
ales, cel mai rău și mai periculos dintre toate du- 
hurile necurate. Ea are 19 sau 24 de nume și poar- 
tă în sine tot atâtea răutăți. Ea se arată copiilor 
mici, dar mai ales femeilor însărcinate și mai cu 
seamă atunci când acestea se află pe patul nașterii. 
Influența răutăciosului spirit asupra lor asupra 
este profund malefică, uneori ireversibilă: „nu nu- 
mai că le înspăimântă, ci totodată le și frământă, 
le torturează și le sminteşte, așa că cele mai multe 
dintre dânsele sau mor îndată, mai înainte de ce ar 


46 


fi apucat a naște, sau rămân pentru totdeauna schi- 
monosite şi neputincioase.“ (Simion Florea Ma- 
rian, Nașterea la români, Ed Grai şi Suflet — Cul- 
tura naţională, București, 1995, p. 23) Pentru a le 
feri pe viitoarele mame de asemenea stricăciuni, 
moașa descântă și face farmece, iar femeia trebuie 
să se supună cu sfinţenie autorităţii ei. 

Naşterea decurge tot sub atenta supraveghere 
a moașei. O altă serie de descântece are ca rost 
ușurarea durerilor facerii şi grăbirea nașterii. Ime- 
diat după ce femeia a hă/ăduit, moaşa ridică nou 
născutul, îl cuprinde în mâini, îi taie buricul și îi 
face primele urări. După ce îl spală cu apă rece 
și-l învelește, îl aşază pentru o clipă jos, de regulă 
sub masă (ritual ce amintește de naşterea pe pă- 
mânt și de atributele materne ale acestuia). Abia 
apoi se ocupă de nepoată, pe care o spală şi o ali- 
mentează numai cu lichide. 

Țărăncile românce, oricât ar fi de bogate și 
oricât de mulți copii ar avea, nu îşi tocmesc doică 
sau mamoă, decât dacă nu îşi poate alăpta singură 
copiii. Există credința conform căreia, dacă su- 
garul nu suge întâiul lapte de la mama care l-a 
născut, va atârna de imbucătura altuia. De obicei, 
fiecare femeie își creşte copiii, pe care îi ţine pe 
lângă ea, oricât ar fi de prinsă cu treburile gospo- 
dăriei sau ale câmpului: „De face de mâncare pen- 
tru bărbatul său sau pentru lucrători, de caută de 
vite, de păsări sau de alte animale domestice, de 
lucră la cânepă sau ţese pânză (...), pe scurt, de-ar 
fi orişicât de învăluită sau necăjită, ea nicicând nu 
uită de copilul său, ci amuș, amuș așeargă la dân- 
sul... lar dacă se duce în câmp, la prășit sau la 
secerat, la adunat fân sau la cules cânepă, ea nu-și 
lasă copilul de ţâţă acasă, ci-l ia, totdeauna, cu 
sine şi ajungând la starea locului, îndată îi caută o 
tufă sau îi face o colibuţă de buruiene, îl pune 
acolo la umbră și se dă apoi la lucru și lucră din 
toate răsputerile.“ (Simion Florea Marian, op. cit., 
p. 195) Duioşia cu care își cresc copiii ni se reve- 
lează în cântecele de leagăn și în cuvintele de 
dezmierdare pe care femeile le inventează: Bua, 
bua, puiul mamii, Haida, nani, palicaş sau Haida 


rost nr. 24 


alter ego 


liuliu, băiețel, dragul mamei mâţăţel. De aseme- 
nea, mamele cunosc o mulţime de jocuri cu care 
ştiu să-i scoată pe copii din supărare sau plicti- 
seală, să-i facă să fie ageri şi veseli. Odată mari, 
aceștia îşi recunosc mamele ca pe izvorul de alint 
şi mângâiere al copilăriei şi le dezmiardă, la rân- 
dul lor. 

Puterea cea mai de seamă a femeii constă, 
mai ales în cea de a doua parte a vieţii, în respec- 
tul pe care şi-l câștigă din partea copiilor. Statutul 
ei de gospodină este completat de acela de mamă 
cu copii vrednici şi voinici. Atât de important este 
rolul matern în viața românilor, încât cel mai greu 
blestem este cel de mamă. (...Blăstămul de mu- 
mă/E rău ca ghiara de ciumă.) De asemenea, lipsa 
mamei este o pierdere irecuperabilă. Mamele vi- 
trege, numite maștere, sunt personajele malefice 
ale poveştilor universului nostru sătesc. Ele ur- 
zesc pieirea copiilor străini sau cel puţin alunga- 
rea lor de acasă. Printr-o minunată răsturnare a 
destinului, în cele mai multe istorisiri, aceștia, 
asumându-și destinul de orfani, se bucură de pro- 


Foto: Bogdan Onofrei 


rost nr. 24 





tecția mamei primordiale, a mamelor cosmice 
(Muma Soarelui, Muma Vântului) sau a sfintelor 
zile ale săptămânii, divinități feminine, la rândul 
lor. 


Sărbătorile femeilor 


Există, în calendarul popular românesc, două 
momente a căror celebrare este oficiată de femei. 
Una dintre ele se referă la un vechi cult al divi- 
nității lycomorfe, protectoare a lupilor, care este 
celebrată în zilele de Filipi, ţinute toamna (noiem- 
brie, când începe împerecherea lupilor) sau iarna, 
la sfârşitul lunii ianuarie și începutul lui februarie 
când ia sfârşit perioada de împerechere). Această 
sărbătoare poate fi formată din una sau mai multe 
zile, după câţi Filipi ţine nevasta respectivă. 
Tânăra nevastă primea moștenire, la căsătorie, de 
la soacră sau de la mamă, un anumit număr de 
Filipi, al căror cult trebuia să îl respecte în zilele 
cu pricina. Filipii sunt, probabil, urmașii romanu- 
lui Lupercus, ai cărui oficianţi, lupercii, aveau pu- 








terea de a fertiliza femeile lovindu-le cu bucăţi de 
piele ale ţapului sacrificat. Legătura între femeie 
şi lup poate fi surprinzătoare, căci, în general, cul- 
tul  divinităţilor lycomorfe aparținea clasei 
vânătorilor sau războinicilor. Originea acestui cult 
se regăsește, după Eliade, în paleolitic, când cetele 
de bărbaţi cunoșteau ritualul prin care puteau 
împrumuta din ferocitatea de vânător al temutelor 
carnasiere. Cum de regăsim acest cult printre 
femei? Veriga de legătură trebuie căutată în sim- 
bolistica lunară. Lupii sunt animale influențate de 
astrul nopții. În mitologia nordică, astrele vor fi 
devorate de cei trei lupi divini: luna va fi înghițită 
de Hati, soarele de Skoll iar Odin, zeul suprem, va 
sfârşi sfâşiat de Fenrir. Atunci, în Ragnarâk, în- 
treaga lume va pieri în întuneric până la cea de a 
doua naştere a cosmosului înnoit, purificat. La ro- 
mâni, în perioada de celebrare a Filipilor, care se 
suprapune sezonului de împerechere a lupilor, lu- 
poaicele caută pe lângă gospodării tăciuni aprinși 
pe care să-i înghită. Femeile trebuie să păzească 
cu mare luare-aminte focul şi jarul din vatră pen- 
tru a nu îngădui înmulţirea exagerată a fiarelor și 
pentru a împrumuta din fertilitatea lupoaicelor. 

O altă zi importantă pentru femei este la Sfân- 
tul Ion, de 7 ianuarie, când se sărbătorește lordă- 
nitul sau Ziua femeilor (V. Ion Ghinoiu, Obiceiuri 
populare de peste an. Dicţionar, Ed. Fundaţiei cul- 
turale române, 1997). O petrecere cu proporții or- 
giastice, ce amintește de ospeţele bacantelor lui 
Dionysos, se dezlănțuie pe ulițele satului. Femeile 
își vită, în această zi, de rușinea de care vorbea 
Cantemir de a mânca sau bea în public și, amețite 
de aburii licorii dionisiace, cântă și chiuie, pe- 
depsind bărbaţii pe care îi întâlnesc în cale cu 
bătaia sau cu azvârlirea în apă. Singura posibilitate 
pe care o mai găsesc aceștia de a scăpa de răzbu- 
narea menadelor este răscumpărarea plătită în 
vedre de vin. O asemenea beție ritualică feminină 
poate însemna dovada moștenirii cultului zeului 
trac al viţei-de-vie în societatea noastră țărănească. 

În afară de aceste două date, în calendarul 
popular se mai găsesc destule sărbători ţinute cu 
precădere de femei, din care cele mai importante 
sunt închinate morţilor. Vom vorbi în altă parte 
despre ele. Încondeiatul ouălelor de Paşte este o 
altă activitatea tipic feminină, ce leagă feminitatea 
de reprezentările zeiței pasăre. (Pentru amănunte 
în ceea ce priveşte cultul Marii Zeiţe în formă de 
pasăre, vezi lon Ghinoiu, Lumea de aici, Lumea 
de dincolo) În cele ce urmează, amintim numai di- 


48 


alter ego 


vinitățile temporale întruchipate de zilele săptă- 
mânii, dintre care cele mai importante sunt zilele 
de joi, cele de vineri și serile de marți. Joile 
pomenite sau oprite sunt cele nouă zile de joi ce 
urmează Paștelui, ţinute drept nelucrătoare, „dar 
slobode pentru distracţie şi joc“. Divinitatea cen- 
trală a cultului Joilor pomenite este Joimăriţa, 
identificată inițial cu o zeitate protectoare a mor- 
ților, care supraveghea rugurile funebre aprinse în 
Joia dinaintea Paștelui pentru cinstirea moșilor și 
strămoşilor. (lon Ghinoiu, op. cit., p. 100-101) 
Mai recent, însă, ea este cea care judecă şi pedep- 
seşte lenea femeilor și fetelor care nu au terminat 
de tors toate fuioarele până în noaptea de Joi- 
Mari. Joimăriţa este închipuită fie sub forma unei 
flăcări care iese din munţi în fiecare joi seara, pen- 
tru a le pedepsi pe cele care nu-i respectă cea- 
surile, fie în chipul unei bătrâne „gârbovite şi afu- 
mată la faţă, dar pripită ca o babă iute de picior, cu 
un hârb plin de jar în mână“ (Tudor Pamfile, Mi- 
tologie românească, p. 98) care descinde doar o 
dată pe an în gospodăriile „nevestelor tinere și 
tândăloase“, pentru a le pârli degetele și unghiile. 

Marţi-seara sau Marţolea (care, pentru că 
bântuie satele în noaptea dintre marţi și miercuri 
mai este numită şi Sfânta Miercuri) este personifi- 
carea celei de-a doua zi a săptămânii, care, ca zi 
nefastă, trebuie ținută cu interdicții de muncă. Fe- 
meile sau fetele care sunt surprinse de această ba- 
borniță răutăcioasă lucrând, sunt pedepsite crunt. 
Înţelepciunea populară a scornit, totuşi, câteva 
tertipuri de a o înșela, astfel că femeile Părbate, 
adică harnice din calea-afară sau cele care nu au 
avut timp să-şi termine lucrul să nu fie oprite din 
treabă. 

Sfânta Vineri, în sfârșit, se bucură, din partea 
românilor, de cea mai mare cinste, după ziua de 
duminică. „Vinerea e o vădană; nu-i bine de tors, 
nici de-mpletit, nici de lăut, nici de tăiat unghiile. 
Cine-ncearcă, o pate“, mărturiseşte o nevastă din 
sudul Moldovei, citată de Tudor Pamfile. Pe de 
altă parte, însă, tot Sfânta Vineri este cea care pe- 
depsește nevestele din cale-afară de leneșe, trans- 
formându-le în nevăstuici sau alte lighioane. Din- 
colo de interdicțiile de muncă, aceste sărbători ale 
săptămânii aveau, probabil, şi rolul de a impune 
un ritm colectiv muncilor gospodărești, de a sta- 
bili termene până la care diferitele sarcini ale gos- 
podinelor (torsul lânii și al cânepii, spălatul rufe- 
lor și lăutul celor din casă, curățirea locuinţei) tre- 
buiau să fie încheiate. m 


rost nr. 24 


cuvîntul monahului 


Lumea de azi gîndeşte că e 
mai de folos să cumperi diferite 
mâncăruri și pastile pentru cîini și 
pisici decît să dai milostenie celor 
nevoiaşi. O pisică o poţi mîngiia, 
un cîine te apără de hoţi, dar ce 
poate face un nevoiaș? Nici nu la- 
tră, nici casa n-o păzeşte! Cu o pi- 
sică poți vorbi fără să-ți reproșeze 
ceva, dar cu un om flămînd și gol 
ce să faci, dacă e mai prejos decît 
pisicile şi cîinii?! Nici haine 
luxoase nu are pe el, nu e în pas 
cu moda, cum să te apropii de un 
astfel de om, cînd vei fi acuzat de 
prieteni și în plus te mai poți 
„molipsi“ de ceva? Cum să-i dai 
celui sărac o bucată de piine sau 
un pahar cu apă cînd animalul 
iubit n-a mîncat nimic de o jumă- 
tate de oră? Să fii milostiv nu e la 
modă! Moda a dictat altceva — să 
fii „înţelept“. Însă lumea uită de 
cuvintele sfinților, care au avut 
adevărata înțelepciune, iar nu în- 
țelepciunea deşartă a acestei 
lumi. Unul din ceata acestor sfinți 
este şi marele loan Gură de Aur, 
iar cuvintele lui cu adevărat sînt o 
comoară pentru noi. Voim să fim 
înţelepţi? Să luăm aminte ce spu- 
ne sfîntul: „Milostenia ne face în- 
țelepți. Pentru că a milui înseam- 
nă a fi om! Dacă nu eşti milostiv, 
ai încetat de a fi om! Pentru ce te 
minunezi cînd spun că a milui 
înseamnă a fi om?“ (Ai vrea să 
spun după unii înţelepţi a acestei 


rost nr. 24 


sf 


Ieromonah Sebastian Moroşanu 


A milui înseamnă a fi om 


„Mare și cinstit lucru este omul 

milostiv“ (Prov. 20, 6). La sfîrşitul 

secolului XX, aceste cuvinte ale Sfintei 

Scripturi, în auzul tinerilor care au 
urechile tot timpul ocupate de căști, ar suna 
asemănător cu poveștile populare, ai căror eroi 
aveau milă faţă de diferite jivine. 


lumi că „omul este animal fără 
pene“? Atunci se înțelege de ce 
unii ţin mai tare la jivine decit la 
semeni!) 

Unii ar reproşa că pot trăi şi 
fără milostenie, însă ei uită că 
„dacă desfiinţezi milostenia toate 
se duc şi pier. Milostenia nu ne 
lasă să cădem acolo unde a căzut 
bogatul cel nemilostiv. Te temi să 
nu-ți cheltuiești averile dacă dai 
milostenie? Dă milostenie și 
atunci nu se vor cheltui! Mai 
mult, nu numai că nu se cheltu- 
iesc, dar le vei primi înapoi cu 
mai mult adaos. Ți se vor adăuga 
şi averile cele din ceruri! Căci 
„Unde este comoara omului, aco- 
lo e şi inima lui“ (Matei, 6, 21). 

Prin aceste cuvinte, Hristos 
îți spune: Dar chiar dacă averea ta 
nu-i mîncată de molii și nu-i fu- 
rată nici de furi, paguba ta e foar- 
te mare: ești pironit de cele de 
Jos, schimbi libertatea cu robia, 
pierzi averile cerești, nu mai poți 
gîndi la cele înalte ci totdeauna 
bani, dobînzi și afaceri înrobitoa- 
re. Poate fi oare o ticăloșie mai 
mare? 

Un om ca acesta este într-o 
stare mai rea decît un rob, își 
pune pe umeri cea mai cumplită 
tiranie, își vinde cel mai mare bun 
al său: noblețea de om și liberta- 
tea. Orice ți-ar spune cineva nu 
poţi auzi nimic din cele ce-ţi sînt 
de folos, pentru că mintea ţi-e 


pironită de bani. Ca pe un cîine 
legat de mormînt ca să-l păzeas- 
că, tirania averilor te ţine legat 
mai cumplit decît lanţul, latri la 
toți care se apropie. Un singur 
gînd te stăpîneşte necontenit: să 
păstrezi pentru alţii cele adunate. 
Poate fi, oare, o mai mare tică- 
loşie? 

Care din voi ar putea spune 
împreună cu lov: „Am plîns pe 
orice neputincios şi am suspinat 
cînd am văzut om în nevoie“. Da- 
că noi ne-am asumat dreptul de a 
trage concluzii despre oameni 
numai după exteriorul lor, nu- 
mindu-i numai din pricina sără- 
ciei viermi, nesocotindu-le lăun- 
tricul, atunci cine sîntem noi, cei 
al căror lăuntric este putregai? Cu 
regret iarăși ne vom întoarce la 
acele jivine drăguţe, numite „„pri- 
etenii oamenilor“, fiindcă oame- 
nii ne sînt „duşmani“ și nu e atît 
de plăcut să vorbeşti despre ei. 

Aţi observat cu cîtă pompă 
sînt înmormîntate unele jivine, 
cîte lacrimi sînt vărsate, cîte ten- 
tative de sinucidere şi cîtă nepă- 
sare față de moartea unui om, mai 
ales dacă e un nevoiaș? 

Gîndindu-ne dar la toate 
acestea, să ne ducem noi înșine la 
şcoala milosteniei și să ducem și 
pe copiii şi cunoscuţii noștri. 
Înainte de alte lucruri omul tre- 
buie să înveţe să miluiască. Pen- 
tru că a milui înseamnă a fi om! m 


49 


sf 


cuvîntul monahului 


Pr. Savatie Baştovoi 


Adevărata atitudine a Bisericii Ortodoxe față de cultura profană 


Ppexclieertoii În Area pag) 





determină să fie selectiv. 








Omul este muritor. lar asta îl 


Necorespunderea dintre mulțimea 
izvoarelor de informare existente 


şi scurtimea timpului pe care îl are la îndemînă îl 
obligă pe om să renunțe la unele în favoarea 
altora. Dar, chiar dacă am presupune o infinitate 
de timpuri după care omul ar trebui, în cele din 
urmă, să moară, selectivitatea, care poate nu ar 
mai părea atît de stringentă în privinţa cantităţii, 


s-ar cere, totuși, în cazul calității. 


Aceasta însă în măsura în care întreaga viață 
pămîntească a omului este privită ca un urcuș con- 
tinuu, potrivit credinţei ortodoxe, spre desăvîrșirea 
eshatologică, în condiţiile unui univers restabilit. 
Acest „spirit selectiv“ despre care vorbim (numit de 
Sf. Părinți „dreaptă judecată“) este el însuşi o stare 
suficient de avansată a omului întru desăvârşire, 
deoarece deja presupune o experiență prealabilă a 
unei relații corecte și armonioase cu Dumnezeu, 
prin îndeplinirea poruncilor Lui, pentru care omul 
se face primitor al darului „cunoașterii binelui şi 
răului“. Acest dar nu poate fi însuşit împotriva voii 
lui Dumnezeu (Facere 3, 5). Totuşi, omul, ca „chip 
şi asemănare a lui Dumnezeu“ întrunește în chip 
firesc, într-o stare latentă, cunoașterea binelui şi 
răului, care străfulgerează, cel puţin haotic, orice 
activitate a sa. De aceea, scîntei a acestei cunoașteri 
se pot desprinde chiar şi din tradiţiile culturilor 
păgîne, care nu sînt decît încă o dovadă a desă- 
vîrşirii Creatorului ce se citește pînă și din exem- 
plarele cele mai puţin perfecte ale făpturilor Sale, 
deși aceștia au abandonat voit Sursa desăvârşirii lor. 
Identificarea acestor mostre de adevăr în tradițiile 
păgîne, spre a le transcende, transformîndu-le în 
preludii stîngace ale mesajului hristic, este un act de 
iubire, pe care ni l-a şi arătat Sf. Apostol Pavel în 
predica sa din Areopag. 

Creștinismul nu a respins, ci a folosit în predi- 
ca sa tot ce s-a putut din culturile păgîne, mai ales 
din cea elină şi romană. Mitologia acestor popoare 


s-a transformat în sursă de simboluri cu conținut 
creştin, ceea ce se vede foarte bine din arta cata- 
combelor. În general, toată teologia ortodoxă s-a 
zidit pe terminologia filosofiei păgîne eline, iar 
autori precum Platon şi Aristotel erau văzuți ca niște 
pregătitori ai propăvăduirii mesajului creștin, 
netezind mințile pentru a primi vestea despre viața 
de dincolo, despre virtuţi şi imperfecțiuni, despre o 
răsplată viitoare: fericire pentru cei virtuoși (care la 
Platon erau filosofii) şi chinuri pentru cei leneși. 
Pentru aceasta ei erau reprezentați în frescele bi- 
sericeşti, cum se păstrează şi pînă azi în Soborul 
Vasilui Blajenii din Kremlin și în alte părți. 

„Teologia trebuie să aibă expresie universală. 
Nu este doar un simplu accident faptul că Dum- 
nezeu a plasat Părinţii Bisericii într-un context gre- 
cesc; nevoia de claritate în filosofie și de profun- 
zime în gnoză i-au obligat pe aceştia să purifice şi să 
sacralizeze limbajul filosofilor şi al misticilor, pen- 
tru a conferi mesajului creştin, care include tradiția 
iudaică, dar o depășește, caracterul său atotcuprin- 
zător şi universal““|. 

Areopagul în care a propovăduit apostolul Pa- 
vel nu s-a surpat, ci doar a căpătat alte forme, poate 
mai subtile. Crezînd că „şi-a îngropat idolii“ la în- 
demnul lui Nietzsche, lumea în care trăim și-a ridi- 
cat alții în loc, făcîndu-se pe sine obiect de închi- 
nare. Societatea contemporană, care nu se mai în- 
chină ploii şi soarelui — stiihiilor naturale, se închină 
în schimb altor stihii — culturale. Ea se hrănește din 


! Vladimir Lossky, „Introducere în teologia ortodoxă“, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, pg. 36. 


50 


rost nr. 24 


cuvîntul monahului 


operele şi personajele-literare-himeră care i-au asal- 
tat vocabularul și sistemele valorice, personaje și 
opere pe care se sprijină popoare întregi, ca un 
pămînt pe balenele străvechi. 

Termeni ca „apolinic şi dionisiac“2, „complexul 
Oedip'3, sau expresii precum: „îs mefistofelic“4, 
atitudine rimbaldianăS ș. a., codifică limbajul soci- 
etăţii moderne și mai ales postmoderne (ca perioadă 
culturală) într-un mod artificial. Pentru a se face 
înțeles şi pentru a putea înțelege, omului nu îi mai 
este suficientă cunoașterea limbajului curent, ci are 
nevoie și de cunoașterea acestor simboluri şi 
„parole“, care nu sînt decît un metalimbaj, care 
devine accesibil doar inițiaţilor. Faptul se resimte 
puternic mai ales în operele poeţilor postmoderniști, 
unde livrescul eclipsează și sufocă realitatea, iar 
citatele şi calambururile care împresoară textul — 
intertextualitatea — devine un criteriu de valoare. 

Aceeași situație era și în Atena din perioada 
Apostolului Pavel, frînturi din piesele de teatru și 
poemele vremii erau pe buzele tuturor. Apostolul 
Pavel le foloseşte în predica sa. Şi în acest sens 
putem vorbi de „intertextualism“ la apostolul Pavel, 
în sensul atribuit de estetica postmodernistă. De 
exemplu: „„Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“ 
(| Cor. 15, 33), este o frază din comedia lui Me- 
nandr, iar atunci cînd îi mustră pe cretani: „cretanii 
sînt pururea mincinoși, fiare rele, pîntece leneşe“ 
(Tit 1, 12) Apostolul o face cu cuvintele poetului 
Epimenide. În vestita predică din areopag, Pavel 
citează din poetul grec Aratos din Soloi. De fapt, 
acesta era un manual de astronomie în versuri. El 
începea cu imnul lui Zeus, din care Apostolul a fo- 
losit un vers, pentru ca, reieșind din el, să dea o con- 
cepţie corectă despre Dumnezeu: „căci al Lui neam 
sîntem“ (Fapte 17, 28%. 

Noi trăim în mijlocul altarelor unor idoli subtili, 
cărora le jertfim întreaga noastră conștiință, întreaga 
libertate — cultura cu formele ei. „În fiecare scorbură 


sf 


e aşezat un zeu“, după cum scria cu adevărat regre- 
tatul Stănescu”. Ca şi atunci, Dumnezeul nostru lisus 
Hristos este un „Dumnezeu necunoscut“, pe Care 
trebuie să-L facem cunoscut. Căci, ca şi atunci, 
„toţi... nu-şi petrec timpul decît spunînd și auzind 
ceva nou“ (Fapte 17, 21). Şi, de aceea noi, „stînd în 
mijlocul areopagului“ culturii universale ar trebui să 
știm a zice, precum a zis apostolul Pavel elinilor, 
popor de homosexuali: „Bărbaţi... în toate vă văd că 
sînteți foarte evlavioşi, căci străbătînd cetatea voas- 
tră (istoria culturii universale) și privind locurile 
voastre de închinare (operele și personajele cele- 
bre), am aflat și un altar pe care era scris: «Dumne- 
zeului necunoscuby. Deci, pe Cel pe Care voi, necu- 
noscîndu-L, îl cinstiți, pe Acela îl vestesc eu vouă“ 
(Fapte 17, 22-23). 

Ortodoxiei îi este străin spiritul inchizițiilor. Şi 
poate aici este începutul deosebiri dintre Ortodoxie 
şi romano-catolicism. Ortodoxia nu se teme să afle 
lucruri compromițătoare despre sine, de aceea nu 
interzice credincioșilor săi să cerceteze chiar și iz- 
voarele ostile ei. Deoarece, (şi iată un exemplu de 
adevăr fără voie, aparţinînd lui Leonardo Da Vinci), 
„cu cît cunoşti mai mult, cu atît iubeşti mai mult“. 
Pînă și scrierile păgîne pot fi o sursă de binecu- 
vîntare a unicului Dumnezeu, pentru cel care caută 
această binecuvîntare. Să ne aducem aminte de vră- 
Jitorul Varlaam, care, fiind plătit să blesteme popo- 
rul lui Israel, în loc să-l blesteme l-a binecuvîntat 
(numeri 22-23; Iosua 13, 22; 24, 10). În același 
mod, orice operă de origine păgînă, cu caracter evi- 
dent anticreştin, poate fi transformată în sursă de 
binecuvîntare. Mai în glumă, mai în serios, creștinul 
trebuie să știe cum să oblige dracii ca să-L slavoslo- 
vească pe Dumnezeu. În acest sens, tradiţia ortodo- 
xă ne povestește anecdote captivante din viețile 
Sfinților, cum ar fi cazul Sf. loan al Novgorudului 
care a zburat pe drac pînă la Ierusalim, ca să se în- 
chine la mormîntul Domnului şi altele ca aceasta. 


2 Friedrich Nietzsche în „Naşterea tragediei eline““ şi alte scrieri. 


3 Concept introdus de Sigmund Freud, care presupune manifestarea instinctelor sexuale ale băiatului faţă de mama sa 
și, respectiv, ale fetiţei față de tată, avînd ca prototip pe Oedip din tragediile lui Sofocle. Teoria lui Freud despre 


libido şi vise a fost preluată de diverşi artişti şi scriitori. 


4 Eugen Ionesco în „„Cîntăreaţa cheală““. 


5 Atitudine rimbaldiană, adică revoluţionar sinucigașă. Rimbauld, poet simbolist francez de la sfîrșitul sec. trecut, a 
promovat masochismul ca sursă de inspiraţie artistică: „Poetul se aseamănă cu cel ce își cultivă bube pe făptură“ 
(Vezi Hugo Friedrich, „Structura liricii moderne“). Faptul se cultivă și la nivel comportamental, de libertinaj, prin 
excese şi perversiuni sexuale (în cazul dat homosexualitate cu alt simbolist, Verlaine), beţii şi droguri. La 19 ani 
poetul își încheie activitatea literară, făcîndu-se traficant de sclavi undeva prin Africa. Moare la 36 de ani după 
amputarea piciorului în care a fost împușcat de „iubitul“ său Verlaine, într-un acces de gelozie. 


6 Enaxenneitumii Murrpuiumr Bazyrunp (Caan), „Ilagen, nprzgannerit anicrur“, Tim V, pg. 126-128. 


7 Nichita Stănescu, „11 Elegii“, Elegia a doua. 


rost nr. 24 


51 


Foarte mulți, fără să fi citit măcar romane, cred 
că vor putea citi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aban- 
donarea romanelor nu trebuie făcută la poruncă, 
deoarece nu există o astfel de poruncă, ci din con- 
vingere. Într-un cuvînt, trebuie să citim atâtea ro- 
mane încît să ni se facă lehamite. „De ce se zice că 
chiar și slăvitul Moise, a cărui nume înaintea oame- 
nilor era foarte mare din cauza înţelepciunii lui, mai 
întâi şi-a antrenat mintea cu ştiinţele egiptene și pe 
urmă a purces la contemplarea Celui ce este. Dar 
asemenea lui în timpuri mai tîrzii despre înțeleptul 
Daniil se povesteşte că el în Babilon a învățat 
înțelepciunea haldeilor şi abia după aceea s-a atins 
de lecţiile Dumnezeiești“. 

Acest sfat a fost lăsat tinerilor nu de oricine, ci 
de un mare ascet şi învățător al Bisericii, Vasile cel 
Mare. lar despre Sf. Grigore Teologul se spune că 
„observînd că Apolinarie (ereticul) a scris multe 
cărți în versuri de diferite măsuri, și cu acestea 
izbutea să atragă pe mulți la erezie, ca om învăţat, a 
găsit cu cale să întrebuințeze timpul de linişte şi de 
răgaz... scriind acele bucăţi în versuri“. [...] „Mai 
degrabă să vedem, cum a eludat acest fericit bărbat 
acea lege strașnică a tiranului (lulian), după care nu 
era îngăduit creștinilor să se adape la izvorul științei 
profane? lată cum: A-nceput să alcătuiască el însuși 
versuri epice sau iambice şi elegiace, trimetrice sau 
şi alte forme și măsuri de versuri, obișnuite în 
tragedie sau în comedie, cultivînd toate stihurile, 
încît mai că n-a rămas nici o formă literară, care să 
nu se găsească în cărţile sale. Negreșit, el a folosit 
toate aceste forme literare în scopuri pioase, fie 
lăudînd virtuțile și curăţia trupească şi sufletească, 
fie alcătuind tratate teologice și rugăciuni scrise în 
versuri; apoi s-a ferit cu totul de obscenitățile şi fri- 
volităţile care se găsesc în miturile și povestirea 
minunilor zeilor păgîni, după cum se şi cădea; dar a 
izbutit să dea totuşi creştinilor învățături pline de 
înțelepciune, încît nu şi-a atins deloc scopul legea 
nebunească a împăratului necredincios, care privea 
cu ochi răi cultivarea creștinilor...'“. 

Sentimentele general umane este bine să le 
educăm şi prin lectura unor cărți laice cu mesaje 
corespunzătoare, ele fiind mai potrivite stării 
oricărui om încă neînduhovnicit. Ele au doza nece- 
sară de sentimentalitate prin care comunică sufletul 
încă ne-despătimit. Nu oricine poate citi dintr-o dată 


cuvîntul monahului 


şi fără daună scrierile Sfinților Părinţi, adică fără a 
se batjocori de către diavol prin luarea asupra sa a 
unor nevoinţe peste puteri, fie căzînd în mîndrie 
păguboasă, fie în deznădejde din cauză că nu poate 
împlini cele citite — în felul acesta mulţi își 
dezechilibrează nu numai viața personală, ci şi pe a 
celor din jur. 

Se știe că Sfinţii de la Optina recomandau mire- 
nilor să asculte muzică simfonică, în prima fază, 
pentru a-şi ascuţi sufletele. Numai omul care a 
dobîndit darul rugăciunii ştie de ce nu mai citește 
poezii și romane, ceilalți însă o fac fie din lene, fie 
din îngîmfare, socotindu-se mai avansați duhov- 
niceşte decît sînt într-adevăr. Este mai degrabă o 
formă de a-ți scuza propria incultură și lene, căci 
unii ca aceştia nu numai că nu citesc cărți laice, ci 
nici măcar pe cele bisericești, sub pretextul că „se 
roagă“. Cuvîntul acesta este bun pentru mireni, care, 
trăind în lume, se cuvine să se educe pe sine şi pe 
copiii lor, ca să nu fie prilej de sminteală și de potic- 
nire pentru cei slabi. lar dacă vor să fie doar 
rugători, să se călugărească, căci călugării cu 
adevărat nu mai au nevoie să citească din cărțile 
lumești, decît la nevoie, şi atunci pentru a folosi pe 
alții, în scopuri misionare, nu duhovnicești. 

„Pentru veacul acesta v-aș sfătui — scrie Sfîntul 
Vasile cel Mare, adresîndu-se tinerilor — să vă ago- 
nisiți călăuzire, nelăsînd, cum zice proverbul, nici o 
piatră nemișcată, numai dacă aceasta vă va aduce 
vreun folos“. Pietrele la care se referă Sfintul sînt, 
desigur, științele și artele lumești, care „creează o 
privelişte deloc necuviincioasă“ pentru sufletul care 
se împodobește cu ele, fiind „precum frunzele pen- 
tru pomul cu roadă, iar roada este adevărul, Carele 
este Hristos, pe Care trebuie să-l avem în inimile 
noastre întîi de toate“”. 

Desigur, mesajul creștin nu are nevoie să fie 
completat, deoarece el exprimă plinătatea, totuşi el 
are nevoie să fie explicat şi transmis. În acest sens 
operele multor autori laici și păgîni exprimă exem- 
plar drama despărțirii omului de Dumnezeu. Ele 
sînt acea „căutare a sufletului de a se odihni întru 
EI“, după cum scria Fericitul Augustin chiar la 
începutul „Confesiunilor“ sale. Cei mai mulți dintre 
oameni se află anume în această stare primitivă de 
căutare. De aceea, cunoașterea reperelor de care se 
conduc în căutarea lor ne va uşura comunicarea cu 


8 Viaţa Sf. Grigorie Teologul alcătuită de preotul Grigorie (sec. VIII), în Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvintări teologice, 


Ed. Herald, Bucureşti, paginile 43 și 19 


9 În „Către tineri, despre cum să ne folosim de scrierile păgine“, BieTunwre Yvnp u ywuremi I[epkBH IV Bea B Tpex 


max, 37. MOTII, MiekBa 1995, pg. 174-175. 


52 


rost nr. 24 


cuvîntul monahului 


ei. „Hristos e ușa“ (loan 10, 9) şi cine va intra prin 
EI se va mîntui. Cei care încă mai sînt fascinaţi de 
operele artiştilor se aseamănă cu pruncii care își 
întind mâinile spre clanţa acestei uși și nu o ajung. 
Căci oamenii copleșiți de artă au psihologia copilu- 
lui care cere şi plînge anume după cana care s-a stri- 
cat, refuzînd să primească alta nouă. Atunci cînd 
vrem să înlocuim cana stricată cu una nouă, noi tre- 
buie să începem de la a-i explica copilului de ce 
cana nouă seamănă cu cea veche, iar mai apoi să-i 
arătăm prioritățile ei, ca în cele din urmă să-l 
convingem că, de fapt, cana veche a fost una foarte 
rea şi urîtă şi că cea nouă este mult mai bună, iar el 
primeşte „bravo“ că a înțeles. Tot așa, noi trebuie să 
înlocuim cultura, care, deşi are multe lucruri bune, 
totuși este impregnată de elemente păgîne și primi- 
tive, prin învățătura supremă a lui Hristos. Noi tre- 
buie să demonstrăm un lucru atît de banal: că a 
crede mai ușor lui Dante sau Eminescu decît lui 
Hristos nu presupune o distincție intelectuală 
deosebită. 

Pentru aceasta, anume în condiţiile societății 
culturalizate de azi, cînd anumite șabloane culturale 
au eclipsat orizontul adevăratei spiritualități, de cele 
mai multe ori este ineficient a recurge la terminolo- 
gia şi simbolistica biblică, deoarece ea sau nu este 
cunoscută pur şi simplu, sau, ceea ce este și mai rău, 
a suportat de pe urma propagandei ateiste şi eretice 
deformări catastrofale. De aceea, pentru a ne face 
înțeleși, după două mii de ani de creştinism, cînd 
pare că toți stau cu el pe buze, încît avem şi partide 
politice creștin-democrate, predicatorul ortodox tre- 
buie să recurgă la metodele apologeţilor din primele 
veacuri care predicau între păgîni. Din acest punct 
de vedere, e cu efect cînd un creștin poate repeta 
mai des replica apostolului Pavel din Areopag: „pre- 
cum a zis unul din poeţii voştri“ (Fapte 17, 28). 

Fără îndoială, la vremea Apostolului Pavel și 
chiar a Sfintului Vasile cel Mare, care sfătuia fără 
nici O reţinere ca tinerii să citească scrierile poeților 
păsîni spre folosul propriu, literatura laică încă nu 
se umpluse de sutele de mii de opere, lipsite de orice 
valoare, pe care le avem azi. Nu în zadar Sf. Teofan 
Zăvoritul, care a trăit în secolul trecut, la întrebarea 
unei femei dacă se pot citi scrierile laice, a răspuns: 
„Printre dinți îți spun, abia auzit, că, totuși, se poate. 
Dar nu prea mult şi nu fără discreţie; nu vă 
îmbălegați căpşorul vostru curat“!0. Sigur că marele 
cărturar ierarh și ascet Teofan cunoștea prea bine 


scrierile Sf. Vasile şi vederile lor în privinţa citirii 
scrierilor laice nu se contrazic. Pur şi simplu, cei doi 
ierarhi se refereau la două feluri de literatură laică, 
cea greacă, din perioada Sf. Vasile şi romanele ief- 
tine franțuzeşti care începuseră să fie foarte la modă 
în Rusia de la sfârșitul secolului trecut. 

La urma urmei, dacă ateiștii, pentru a lupta cu 
Biserica, citeau cărțile Sfinților Părinţi, de ce 
ortodocșii, pentru a convinge ateiştii şi ereticii, n-ar 
avea voie să citească din cărţile acestora? Aceia 
urmăreau să facă rău, noi urmărim să facem bine. 
Dumnezeu să ne ajute! 

Cu atît mai mult că lupta cu ateismul pare să se 
fi sfârşit. Mult mai periculoasă şi mai grea e lupta cu 
politeismul, cu mulțimea demonilor cărora [i s-a dat 
voie să năvălească în lumea şi în viaţa noastră. 


„O, nu te tăia la mină sau la picior, 
din greșeală sau dinadins. 

De îndată vor pune în rană un zeu, 
ca peste tot, ca pretutindeni, 

vor așeza acolo un zeu 

ca să ne închinăm lui, pentru că el 
apără tot ceea ce se desparte de sine. 
Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde ochiul, 
pentru că vor aduce şi-ţi vor așeza 

în orbită un zeu 

și el va sta acolo, împietrit, iar noi 
ne vom mişca sufletele slăvindu-l... 
și chiar și tu îți vei urni sufletul 
slăvindu-l ca pe străini |. m 


7 


d, 
2) 
H- 
= 
=] 
= 
(=) 
[=| 
[i] 
u= 

[=] 
=] 
B 
g 
=) 
[23] 





10 Cg. Dean Bare'pruik. „UT Take AyXIBHAA XIHE HI Kak Ha Hee Hacrpurreca“. Miekea 1914. Pg. 86. 


1! Nichita Stănescu, „11 Elegii“, Elegia a doua. 


rost nr. 24 


53 


decantări 


Note de lectură 


1. Doina Rusști, 

Omuleţul roșu 
(București, Ed. Vremea, 2004, 
320 pagini) 


În Reflecţii asupra romanu- 
lui (1938), Albert Thibaudet vor- 
bea de trei tipuri de roman: roma- 
nul activ, care „izolează şi deru- 
lează un episod semnificativ“ 
dintr-o canava mai largă; roma- 
nul pasiv, a cărui unitate e „unita- 
tea existenței umane pe care o po- 
vestește“; și romanul brut, roma- 
nul frescă socială, care surprinde 
o epocă. Romanul de debut al 
Doinei Ruști, intenţionat ca „ro- 
man pasiv“, impresionează mai 
ales ca roman „brut“. Încă din 
primele paragrafe spiritul de ob- 
servaţie covârșeşte epicul și per- 
sonajul principal devine nu Laura 
losa, ci societatea românească, 
surprinsă aici în culori care vari- 
ază de la păstoasa picanterie fla- 
mandă la fragilitatea prăfoasă de 
insectar. Câţi dintre tinerii români 
de astăzi — intelectuali au ba — nu 
se vor recunoaște în aceste rân- 
duri de început: „Când a început 
legătura asta tocmai credeam că 
am ajuns la capătul puterilor. Mi 
se prăbușise lumea, nu mai știu 
dacă ţi-am spus, mi se părea că 
nu mai am nimic de pierdut, că în 
fine am ajuns la fundul sacului și 
de-aici nu mă mai așteaptă decât 
nenorociri peste nenorociri şi ră- 
coarea înjurăturilor. Toată vara 
am încercat să-mi găsesc un loc 
de muncă, nu pe măsură, dar mă- 
car suportabil, ceva unde să-mi 
potolesc cât de cât mintea, deși 
cam peste tot e la fel, în institute, 
la muzee, în redacţiile revistelor, 


D4 


în edituri, în fine, la Academie 
sau în teatru, peste tot e muncă de 
funcționar; te scoli, alergi să 
prinzi condica, şeful, să fii cât 
mai devreme ca să pleci repede 
de-acolo. Pe urmă, birouri, cafe- 
le, discuţii otrăvite & inutile, bâr- 
fe, nemulțumiri, sărăcie și peste 
toate castronul comun de impos- 
tură.“ Din fericire, Doina Ruși e 
un scriitor prea inteligent pentru 
ca acest debut să facă loc unui 
roman în care adie cu asupra de 
măsură „răcoarea înjurăturilor“, 
mizerabilismul, sau existențialis- 
mul vomei de cămin studenţesc 
postmodern. Deși incorporează 
artificii tehnice postmoderne — 
romanul ne e prezentat ca un jur- 
nal ţinut pe internet, împreună cu 
forumul de discuţii adiacent care 
completează, amplifică, corectea- 
ză sau critică „în direct“ paginile 
protagonistei, făcând astfel inutil 
exercițiul hermeneutic ulterior al 
unui critic din afara cărții —, ro- 
manul e esenţial unul modern. Si- 
multaneitatea, ubicuitatea, omo- 
genul, ciberneticul sunt numai un 
flirt. Autoarea e dăruită de fapt 
distanţei, melancoliei și categori- 
ilor „tari“. Astfel, deşi narațiunea 
postmodernă de dragoste e uni- 
sexă şi instantanee, Doina Rușşti/ 
Laura losa cultivă un romantism 
al distanțelor care se cer cucerite, 
al așteptări, al dorinţei de evada- 
re uneori erotic înfrânte. O con- 
vorbire telefonică, un mesaj de 
email de la „el“ (Andrei Scarlat) 
devin prilejuri de visare de modă 
veche, de lume veche și întreagă. 
Poveştile de dragoste ale roma- 
nului — prin ale căror nervuri curg 
otrăvurile și farmecele obosite ale 


României contemporane — sunt 
un prilej de refacere fie și mo- 
mentan-virtuală a normalității. 
Dincolo de reculegerea ro- 
mantică însă — cu momente de 
îmbisericire convingător  reali- 
zate, fără îngroșări de catacombă 
— ceea ce dă farmec paginilor 
acestui roman e ironia. De la Grig 
Bivolaru la Gabriel Liiceanu, la 
feluritele „Lolite“ care aglome- 
rează viaţa cultural-politică ro- 
mânească, spiritul critic, ludic și 
ironic al Doinei Rușşti ne oferă 
pagini de eseistic deliciu. Că 
intuiţia psihologică și ochiul ei de 
moralist sunt caleidoscopice, des- 
coperim și din faptul că Doina 
Rusști știe a lovi cu precizie și în 
metehnele de dincolo de granițele 
României. lată de exemplu por- 
tretul unei americance, Emma 
Rewin: „Era o femeie fără vârstă, 
genul ăla cu pielea feții bine în- 
tinsă și care pare nemachiată, îm- 
brăcată modest, cu taioare croite 
ca lumea, unele înflorate, altele 
uni, dar toate lipsite de personali- 
tate, nişte țoale de papiţoaică de- 
ghizată, care vrea să spună sus și 
tare că e o persoană decentă. Pe 
faţa ei şi în uitătura acuzatoare eu 
vedeam toate semnele neputinței; 
probabil crescuse într-o familie 
de oameni simpli, nu văzuse, în 
tot cazul, o carte decât târziu, pe 
la colegiu. Nu e vorba aici de 
cantitatea de lectură, ci de edu- 
cația prin ea. În general, omul 
care n-a citit literatură, oricât de 
multe ar fi învăţat de la televizor 
ori de la alții, are o privire aler- 
tată, capabilă să exprime repede 
nemulțumirea meschină ori nai- 
vitatea dăunătoare. E lipsit de stil, 


rost nr. 24 


decantări 


neprelucrat. Emma, în mod evi- 
dent, nu primise nici o educaţie, 
în afară de cea pe care i-o dăduse 
societatea: să nu spună negru, ci 
de culoare, să nu-și exprime păre- 
rile în public, să nu absolutizeze, 
să nu poarte bijuterii care atrag 
atenţia, să nu mănânce seara, să 
facă totdeauna caz de principiile 
morale și religioase, să nu-i înjure 
pe evrei, să meargă la sala de 
gimnastică, să dovedească per- 
manent grija față de propria per- 
soană ș.a.m.d.“ Avem aici unul 
din cele mai devastator de con- 
cise portrete ale conformismului 
şi găunoşeniei corectitudinii poli- 
tice americane (aş fi curios să văd 
cum prinde Doina Rusşti bătrânele 
țoape eurosocialiste). Nu pot 
decât să salut nașterea acestui tip 
de realism care, dacă s-ar multi- 
plica la nivelul unei întregi ge- 
neraţii, ne-ar permite să ieşim din 
marasm. 


2. Români 
pe meridiane 


Din cauză că tot întâlnesc fi- 
guri de români în pagini memori- 
alistice englezeşti sau americane, 
m-am hotărât să le prind într-un 
insectar cu gândul că poate vor 
folosi istoricilor români. 

a) În Queen of the Head- 
hunters (Singapore, Oxford Uni- 
versity  Press,1990), Sylvia 
Brooke, soția ultimului Rajah 
englez al Sarawak-ului — în 
insulele malaieziene — vorbeşte 
despre logodna industriașului 
Max Auschnitt cu una din cele 
trei fiice ale ei: „Se născuseră la 
interval de doi ani una de cealal- 
tă, şi s-au măritat în aceeaşi ordi- 
ne. Mai întâi Leonora în 1933, 
apoi Elizabeth în 1935, şi Valerie 
în 1937. Leonora s-a logodit mai 
întâi cu un senator român pe 
nume Max Ausnit, care era acţio- 


rost nr. 24 


nar majoritar la jumătate de duzi- 
nă de oţelării și director al Com- 
paniei Austriece a Căilor Ferate 
de la Viena, și Dumnezeu ştie al 
câtor alte companii. Ausnit i-a 
dăruit Leonorei un inel de logod- 
nă cu un diamant cât stânca 
Gibraltarului, pe care ea era prea 
ruşinoasă ca să-l poarte. Oricum, 
nu era destul de mare ca să con- 
chidă logodna de vreme ce, întor- 
cându-se la Londra de la Sara- 
wak, Leonora l-a întâlnit pe Lor- 
dul Inchcape de care s-a şi îndră- 
gostit. EI era Președinte al P. & 
O., văduv, cu patru copii mici. 
Leonora a rupt logodna cu Ausnit 
și apoi a devenit contesa Inch- 
cape. În total am avut, de la trei 
fete, opt gineri, şi o colecție mai 
variată ar fi greu de găsit. În afară 
de lord, au mai fost un lider de 
orchestră, un campion la trântă, 
un importator de fructe spaniol, 
un om de afaceri scoțian, doi 
colonei americani şi, în sfârşit, un 
texan.“ După cum se vede, chiar 
și în acest context pestriţ, farme- 
cul est-european al lui Auschnitt 
nu a răzbit în fața eleganței vădu- 
ve a lordului. 

b) În „Weekly Telegraph“ (nr. 
706, 2-8 februarie 2005) citim în 
necrologul lui Sir William Dea- 
kin: „Sir William Deakin, istoric 
și unul din fondatorii Colegiului 
St. Anthony de la Oxford, a murit 
în vârstă de 91 de ani. El a condus 
prima misiune militară britanică 
la cartierul general al lui Tito, 
jucând astfel un rol decisiv, chiar 
dacă controversat, în decizia lui 
Churchill de a-i abandona pe Cet- 
nicii Monarhiști ai lui Drazha Mi- 
hailovici în favoarea partizanilor 
comuniști.“ Parașutat în zona 
munţilor Durmitor în timpul în- 
fruntării dintre cei 120.000 de sol- 
daţi ai Axei şi cei 20.000 de luptă- 
tori ai lui Tito, Deakin a reușit să 
domolească suspiciunea lui Tito, 


sf 


care se temea că misiunea britani- 
că va trăda mișcările sale monar- 
hiștilor lui Mihailovici. Deakin, 
„care ignora faptul că Tito era se- 
cretarul general al partidului co- 
munist, și că între partizani şi ger- 
mani existau contacte la nivel 
înalt, a fost impresionat de «prag- 
matismub» lui Tito.“ Întors la 
Londra, Deakin reușește să-l con- 
vingă pe Churchill că „liderul par- 
tizanilor nu are nici un plan sau 
intenţie de imediată revoluție so- 
cială. Obiectivul primordial e re- 
construcția lugoslaviei și partiza- 
nii sunt conştienţi că o acțiune re- 
voluționară ar slăbi mortal ţara.“ 
În urma acestor asigurări, Chur- 
chill alege să-l abandoneze pe 
Mihailovici și să-i sprijine pe lup- 
tătorii lui Tito. După război, Dea- 
kin devine însărcinatul cu afaceri 
al Marii Britanii la Belgrad, cali- 
tate în care asistă neputincios la 
politica de comunizare dusă de 
Tito. Deakin, născut în 3 iulie 
1913, s-a căsătorit prima dată, în 
1935, cu Margaret Beatson Bell, 
cu care a avut doi fii. În 1943 s-a 
căsătorit cu Livia Stela (Pussy) 
Nasta, din București. Evelyn 
Waugh, el însuși membru al misi- 
unii secrete britanice din lugosla- 
via, calitate în care a protestat îm- 
potriva abandonării lugoslaviei pe 
mâinile comuniștilor, nu a pus 
niciodată la îndoială sinceritatea și 
eroismul prietenului său în ceea ce 
priveşte chestiunea iugoslavă. Din 
jurnalul său aflăm că, în 1946, 
Deakin era „full of guilt about 
Tito“, iar din scrisorile lui Waugh 
aflăm că, în 1954, Deakin „nu se 
poate decide dacă să fie mândru 
sau rușinat de colaborarea sa cu 
Tito.“ Waugh mai notează în jur- 
nal și că, în data de 22 decembrie 
1944, s-a întâlnit cu Deakin și că 
nevasta sa e „embarasingly named 
„Pussy” dar că e simpatică. Oare 
cine e Pussy Nasta? m 


55 


sf 





la rost 


Mihail Albişteanu 





p Ulf noa, Un iaoure 











În dezbaterea care a urmat difuzării peliculei, 
toți invitaţii români ai lui Marius Tucă (profesorul 
Florin Constantiniu, lon Cristoiu, Emil Hurezeanu 
şi Cristian Tudor Popescu) au exprimat, mai mult 
sau mai puțin nuanţat și politicos, părerea că filmul 
este o tâmpenie sforăitoare (în sensul că poate face 
să sforăie, în scurt timp, orice telespectator, fie el 
român sau maghiar). Totuși, oamenii au încercat să 
dezbată filmul şi au adus și argumente istorice pen- 
tru a combate unele idei exagerate ce transpr din el. 
Invitații maghiari (regizorul Koltay Gabor și 
istoricul Raffay Erno) au apărat filmul și mesajul 
care a stat la baza lui, fără a se angaja însă într-un 
dialog real și argumentat. Cel care a realizat ce se 
întâmplă a fost Cristian Tudor Popescu. EI a sesizat 
că cei doi nu veniseră nici să discute filmul și nici să 
se adreseze altora în afară de etnicii maghiari din 
România. Probabil că acestor domni de „„modă 
veche“ [i se părea că este prea multă armonie între 
români şi unguri în Transilvania. Și cum nu puteau 
agita apele exclusiv prin simpla expunere a acestui 
film deosebit de plicticos, s-au gândit că pot da 
amploare evenimentului, prezentând tinerilor 
unguri din România filmul, ca pe unul interzis, mai 
ales de către autorităţile române. Dacă scopul a fost 
acela de a stârni zâzanie, mă tem că el a fost parțial 


56 


Anunţat cu mare tam-tam de 

„Antena 1“, filmul „Trianon“, 

al regizorului ungur Koltay Gabor, 

s-a dovedit dezamagitor. Singura 
așteptare a publicului care a fost împlinită este 
caracterul iredentist al mesajului. Ne aşteptam 
însă ca un demers de asemenea factură să aibă în 
spate o muncă și o realizare pe măsură, care să 
susțină ideea. Când colo, ne-am găsit în faţa unui 
film de o încropeală artistică evidentă, de un gust 
cel puţin îndoielnic și nul din punct de vedere 
documentar. Producţia aceasta nu spune nimănui 
nimic, un film liricoid, nostalgic și plîngăreţ. 


Simaineltos rile 


atins. Cred, totuși, că acești doi 
domni îi consideră pe ungurii din 
România deosebit de naivi și nein- 
formaţi, dacă îşi închipuie că vor fi 
clătinați în convingeri de acest 
regretabil rebut cinematografic, 
sau că nu vor înțelege adevăratele 
intenţii care au stat în spatele reali- 
zării lui. Gabor şi Erno duc o cam- 
panie de agitare a spiritelor naţio- 
naliste maghiare în care filmul 
„Trianon“ este doar un mijloc. Ei 
au lansat de curînd şi o carte, inti- 
tulată Dreptatea lui Albert Wass, 
prin care încearcă reabilitarea unui 
criminal de război. 


Ungurii au fost mereu minoritari 
în Transilvania 


Nu este adevărat că realizatorii filmului au dorit 
doar să atragă atenția asupra dramei prin care a tre- 
cut poporul ungar ca urmare a Trianon-ului, vizând 
în special soarta minorităților maghiare din 
România, Slovacia sau Serbia, care au suferit un 
proces de reducere numerică, mai ales în perioada 
comunistă (dacă tot vorbim de „genocid paşnic“, 
sunt curios cum am putea denumi ceea ce s-a întâm- 
plat comunităţii românești din Ungaria?). Numai de 
asta nu s-au ocupat, ci au bătut moneda pe „nedrep- 
tatea“ făcută Ungariei la Trianon. 

Putem înţelege (şi) durerea poporului maghiar 
de a se vedea rupt în mai multe state, dar asta a fost 
soarta cuceritorilor maghiari medievali: să fie pre- 
cum o pojghiță subțire de unt, pe o felie mult prea 
întinsă de pâine. De altfel, niciodată ungurii nu au 
fost în stare să domine singuri, numeric și etnic 
vorbind, Transilvania. De aceea i-au colonizat pe 
saşi şi pe secui, încercând același lucru prin teutoni 
și ioaniți. De aceea, Transilvania nu a fost niciodată 
parte integrantă a unui regat maghiar independent, 
bucurându-se permanent de autonomie în cadrul 
acestuia. Niciodată Transilvania nu a simțit că 


rost nr. 24 


la rost 


formează același trup cu teritoriile ungurești. 
Nobilimea transilvană s-a împotrivit cu arma în 
mână încercărilor Vienei de a alipi Principatul la te- 
ritoriile ungare deja aflate în posesia ei. Opoziția 
Bathori-lor față de planurile de cucerire ale împăra- 
tului Rudolf al II-lea, la sfârșitul secolului al XVI- 
lea, și răscoala lui Francisc al II-lea Râk6czi (1703- 
1711) contra imperialilor sunt doar două exemple. 
Acest lucru a devenit și mai evident în timpul re- 
voluţiei europene de la 1848-1849. Iar în perioada 
dualistă, austro-ungară, doar existența Curţii impe- 
riale vieneze a putut să rețină Transilvania în cadrul 
„regatului ungar“ (împăratul Franz Joseph fiind din 
1867 şi rege al Ungariei). 

Din păcate pentru ei, deși trebuie să li se 
recunoască meritele în urbanizarea Transilvaniei, 
ungurii nu beneficiază, nici în Transilvania, nici în 
Voievodina, nici în Ucraina subcarpatică sau în 
Slovacia sudică de avantajul numeric sau de cel 
istoric al primului venit. Românii și slavii (atât cei 
de apus, cât şi cei sudici) au ocupat regiunile 
menționate cu mult înainte de sosirea ungurilor în 
Pannonia. Oricât de mult ar îndrăgi-o unii istorici 
unguri, teoria „terrei deserta“ este doar o poveste. O 
fi fost valabilă, într-o oarecare măsură, pe teritorii 


reduse, ce aveau condiţii geo-climaterice mai grele, 
cum poate s-a întâmplat în Secuime, pe versatul 
vestic al Carpaţilor Orientali. 

Vorbind însă de durerea maghiarilor de după 
Trianon, e musai ca măcar să amintim de tragedia 
de dinainte de Traianon trăită de popoarele aflate 
vreme îndelungată sub dominaţia ungară, între care 
s-au aflat şi românii transilvăneni. 

În ceea ce privește problema minorităţii ungare 
din România, evident că nimeni (în afară de câțiva 
extremiști) nu doreşte altceva decât protejarea și 
propăşirea sa (şi sperăm că și românii minoritari din 
secuime vor fi protejaţi, iar nu alungaţi din zonă). 
Nici nu poate fi altfel cursul viitor al evenimentelor, 
mai ales dacă dorim să ne integrăm într-o Europă a 
națiunilor şi a naționalităților, care să ilustreze for- 
mula „unitate în diversitate“, în special prin 
păstrarea şi promovarea etnicității şi a specificului 
național. 

„Trianon“ este cu adevărat un film-şoc. El 
„şochează“ prin metodele anacronice și puerile 
folosite de unii dintre vecinii noştri maghiari, la 
început de secol XXI, în sprijinul unor idei 
revanșarde, prost disimulate sub o retorică senti- 
mentalistă ieftină. m 


Silviu B. Moldovan 


Fără frică de Trianon... 


Un fapt insolit (având în vedere evoluțiile din 
ultimii ani) s-a consumat prin difuzarea, de către 
Antena 1, a filmului documentar Trianon. Ideea 
s-a dovedit bună căci, aşa cum au evidenţiat unii 
publicişti, prin contactul direct, publicul românesc 
s-a putut (în sfârşit, am adăuga noi) convinge că 
revizionismul maghiar nu este nici pe departe 
invenţia unor pretinși extremiști români. În plus, 
dezbaterea difuzată imediat după film, a ocazionat 
o bine meritată punere la punct a regizorului 
maghiar, de către unele personalități românești 
aflate cu totul în afara eventualelor bănuieli de 
extremism. La toate acestea, se adaugă și poziția 
impecabilă a ministrului Culturii din România, 
doamna Mona Muscă, de natură să consacre (să 
sperăm) un nou tip de a face politică în România 
postdecembristă. 

De fapt, nu este vorba tocmai despre un docu- 
mentar, ci mai mult despre o antologie literară, ba- 
zată pe ideea pretinsei nedreptăţi istorice făcute 


rost nr. 24 


Ungariei la Conferinţa păcii din 1919-1920. Tonul 
sumbru şi, pe alocuri, plângăreţ, a fost accentuat 
de neprezentarea unor probe documentare valide 
în favoarea tezelor revizioniste, precum şi de falsi- 
ficarea, într-un mod extrem de grosolan, a realită- 
ților româneşti de după '89. Ca o calitate a sa, e de 
remarcat că filmul nu este antisemit (cum, poate, 
era de aşteptat). În schimb, prin prezentarea ma- 
sivă şi fără nici o rezervă critică a literaturii revan- 
șarde, realizatorii şi-au asumat un alt rasism, nu 
mai puţin dezonorant. Unul care cataloghează na- 
țiunile vecine „buruieni“ numai bune de plivit în 
(ipotetica) năvală victorioasă a armatei maghiare. 
În plus, impresia dezagreabilă a fost întărită de 
intonaţia extrem de dură a tuturor actorilor (?) care 
au recitat poeziile și de propensiunea exagerată a 
scenaristului pentru fragmente revanșarde și vin- 
dicative, în dauna unora care să glorifice, într-un 
mod mai spiritualizat, calităţile şi valorile maghia- 
rimii. Acesta este un aspect demn de reținut, prin 
5 


57 


prisma comparației cu modul în care recită, de 
regulă, actorii români poeziile istorice sau patrio- 
tice. Un mod mult mai puţin agresiv. Una este, 
totuşi, să ameninţi cu distrugerea „buruienilor“, şi 
alta să glorifici victoria de la Rovine a „falnic, 
armiei române“. Cred că putem redescoperi, în 
acest aspect uitat de ani buni, un motiv real de 
mândrie naţională: românii sunt îndeobște un 
popor tolerant, care şi-au știut valoriza tocmai prin 
aceasta superioritatea spirituală faţă de unii agre- 
sori externi. 

Dacă ar fi fost realizat în anii '90, când 
Ungaria era considerată (nu fără temei) un fel de 
campion al Europei de Est, şi destule cercuri occi- 
dentale aveau, în disputele ei cu statele succesorale 
ale Austro-Ungariei, o atitudine clar părtinitoare, 
filmul ar fi avut, neîndoios, un succes mai mare. În 
ultimii ani, însă, ţara vecină a pierdut foarte mult 
din ascendentul ei, câștigat în perioada 1988-1998. 
Succesul reformelor economice într-un număr mai 
mare de țări est-europene, ca și ascensiunea lor po- 
litică, au plasat Ungaria într-un relativ anonimat. 
Punctul culminant al acestor evoluţii l-a constituit, 
într-un fel, eşecul legii referitoarea la „legitimaţiile 
de maghiar“, respinsă de Uniunea Europeană ca 
discriminatorie şi contestată cu succes de România 
într-un proces internaţional. Cazul României este, 
de altfel, cel mai spectaculos: în anii '90, între Un- 
garia şi România se căsca o prăpastie din ce în ce 
mai mare (evident, în favoarea celei dintâi). La ora 
actuală, acest raport nu mai este de actualitate. Un- 
garia este, încă (și va mai fi câţiva ani) înaintea 
României, dar avansul a scăzut simțitor și continuă 
să scadă. În acest context, şi complexele de inferi- 


Foto: Bogdan Onofrei 





58 


la rost 


oritate ale politicienilor români încep să se dimi- 
nueze, după cum o dovedeşte și reacția doamnei 
Muscă. Aceasta ar fi stârnit, cu puţini ani în urmă, 
o furtună de proteste în presa din România, care ar 
fi căutat fel de fel de scuze în favoarea regizorului 
filmului, argumentându-le, de regulă, prin faptul 
că Ungaria este mai avansată economic și mai 
aproape de N.A.T.0O. O parte a guvernului Tăricea- 
nu pare a-şi fi asumat, ca obiectiv, lecuirea româ- 
nilor de complexele naţionale pe care le-au acu- 
mulat. Obiectivul este însă extrem de greu de reali- 
zat, aş spune aproape imposibil. 

Evoluţia favorabilă României este confirmată, 
de altfel, chiar de faptul că, deși realizat cu ajutorul 
unei subvenţii guvernamentale, difuzarea filmului 
Trianon a fost oprită atât la televiziunea națională 
din Ungaria, cât și la Duna (Dunărea) T.V., canal 
al cărui public-ţintă îl constituie minoritarii ma- 
ghiari din ţările vecine. 

Paradoxal deci, nu derivele şovine ale unor 
maghiari din Ungaria sau România ar putea consti- 
tui principalul nostru motiv de îngrijorare, ci pro- 
priile noastre derive de aceeași natură. De câțiva 
ani, românii lasă impresia unei stranii transfor- 
mări, prin atracția, cel puţin aparentă, pe care o 
manifestă față de o variantă originală a visului im- 
perial. Umilinţele de până acum par să-şi găsească 
o ciudată compensație prin umilirea altor națiuni, 
considerate, probabil, inferioare. Un exemplu, stu- 
pefiant şi demoralizant în același timp, este ura 
inexplicabilă cu care mass-media din România 
tratează națiunea irakiană în ansamblul ei, în dis- 
prețul principiului ascultării ambelor părți (numai 
catalogarea irakienilor ca „buruieni“ n-am auzit-o, 
încă, la televiziunile din 
România). Un stadiu pe care 
ungurii, așa imperfecți cum 
sunt, l-au depășit totuși, de 
ceva timp. De altfel, în fața 
opoziției, atât populare, cât şi 
parlamentare, Ungaria și-a 
retras, în luna decembrie, tru- 
pele din Irak. În lumea de azi, 
România pare singura ţară în 
care nu se manifestă aproape 
deloc probleme de conștiință 
în faţa catastrofei politice şi 
umanitare din Irak. 

Să nu ne temem, deci, de 
Trianon. Nu mai mult decât 
este cazul. m 


rost nr. 24 








Romfest XXI 


organizația românilor de pretutindeni 


PREȘEDINTE DE ONOARE 
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa 


PREȘEDINTELE SENATULUI 
Marcel Petrişor 


PREȘEDINTE 
Claudiu Târziu 


VICEPREȘEDINȚI 
Mihail Albişteanu 
Răzvan Codrescu 


SECRETAR GENERAL 
Nicu Butnaru 
e-mail: romfest 2romfest.org 
tel.: 0723.504.807 


Filiale 


BACĂU 
Mihai Moisă 
e-mail: bacau 2romfest.org 
tel.: 0234. 511.609 


BRAȘOV 
Antonio Aroneasa 
e-mail: brasov Qromfest.org 
tel: 0726.329.098 


BUCUREȘTI 
George Strungă 
e-mail: bucuresti 2romfest.org 
tel: 0722.293.221 


CONSTANȚA 
Marcel Bouroş 
e-mail: constanta Gromfest.org 
tel.: 0744.664.431 


GALAŢI 
Cătălin Maghiar 
e-mail: galati &romfest.org 
tel.: 0721.412.360 


IAŞI 
Mihail Albişteanu 
e-mail: iasi 2romfest.org 
tel.: 0740 132 215 


PRAHOVA 
Dan Nicodim 
e-mail: prahova 2romfest.org 
tel.: 0244.514.337 


TIMIȘ 
Alin Mihăiuţi 
e-mail: timis Qromfest.org 
tel.: 0722.690.067 


Reprezentanţi 
teritoriali 


BIHOR 
Virgil Colţoiu 
e-mail: bihor romfest.org 
tel.: 0744.839.024 / 0726.339.049 


CLUJ 
Cristian Berce 


e-mail: cluj Gromfest.org 
tel.: 0744.399.582 


COVASNA 
Dan Tănasă 
e-mail: covasna 2romfest.org 
tel.: 0744.822.581 


HARGHITA 
Ștefan Jitaru 
e-mail: harghita Qromfest.org 
tel.: 0742.065.332 


SATU MARE 
Marius Baloş 
e-mail: satumare Qromfest.org 
tel.: 0742.279.277 








Radu Gyr 


Dei as 


/ ş 
LTL 
7) , „A E 


"a 
DD 


Pr. Arsenie Boca 








Cei care doresc să-și completeze colecția 
publicației sos? pot trimite contravaloarea 
revistei (15.000 lei/ex. — numerele 1-9, și 12, 
22.500 lei/ex. — numerele duble 10-11 și 14-15, 
20.000 lei/ex. — numerele 16, 17, 18, 19, 20 şi 23, 
40.000 lei/ex. — numărul dublu 21-22), prin 
mandat poștal, pe numele: Târziu Claudiu 
Richard, CP 62, OP 66, București. 
Precizați pe mandatul poștal ce număr al 
revistei doriți, în câte exemplare și adresa dvs. 
Pentru informații sunați la tel.: 0740.103.621 


Avoneianuo Fost 


cultural, politic, religios 


Lt: Till: 


Do ae 


Abonamentele se fac trimiţînd un mandat poștal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă şi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, 
CP 62, OP 66, București. 

Preţul unui abonament: O 6 luni: 120.000 lei O 12 luni: 240.000 lei. 

Pentru abonaţii din Europa abonamentul este de 25 Euro, iar pentru cei de pe 
celelalte continente, 35 USD pe an. Taxele poştale sunt incluse în preţ. 


Fundatia Sfinții Martiri) Brâncoveni 





Marea jertfă a Brâncovenilor ne-a inspirat în lucrarea începută sub forma unei fundaţii 
creștin-ortodoxe care poartă numele acestor ultimi martiri voievodali ai neamului românesc. 
Librăria Brâncovenească s-a impus încet, dar sigur, aducând în atenţia credincioşilor cele mai 
folositoare cărți de spiritualitate creștin-ortodoxă la cele mai mici preţuri din oraș, îmbogăţindu-se 
şi cu un mic sector de artizanat, pentru cultivarea dragostei față de tradiția populară românească. 
S-a demarat cea mai importantă lucrare, cea educațională, elaborându-se proiectul unei 

școli confesionale creștin-ortodoxe. În perspectivă avem crearea unui Colegiu ÎN Eul)! 

„Sfinţii Martiri Brâncoveni“, care să includă şi o „Grădiniţă brâncovenească“. O şcoală creștină, 
cu dascăli — fii duhovnicești ai Bisericii, cu manuale care să respecte programa de învățământ, 
dar și tradiția milenară a creștinismului și neamului românesc. O școală care să facă și educație, 
foto aluat Mo eu ui (oa (că 

Se impune ca o firească reacție de apărare şi de provocare a creativităţii credincioșilor Bisericii, 
care în domeniul educaţiei s-ar putea manifesta cel mai complet în cadrul unei solide rețele de şcoli 
confesionale, la toate nivelele, de la grădiniţă la liceu. Să ne amintim doar că Sfântul Martir şi 
Voievod Constantin Brâncoveanu a fost întemeietorul primei universități creștin-ortodoxe în ţările 
Române — Academia Sf. Sava din București, iar primele universități din Europa au apărut în 
Constantinopolul Imperiului Bizantin, şi nu în Occident, cum se mai crede încă pe la noi. 


Pentru realizarea acestui proiect educaţional apelăm la sprijinul tuturor credincioșilor români din 
țară Sau de peste hotare, căci avem certitudinea că orice efort va fi binecuvântat de Dumnezeu 
și va da roadă îmbelşugată. 


Constanţa, Str. Vasile Lupu nr. 43, cod poștal 900614 
Tel.: 0241/665.354; 0241/639.481 int. 110; 
Fax: 0241/665.069; mobil: 0721.358.399 
e-mail: fundatia _smbQyahoo.com