Permanente anul XXV, nr. 1, ianuarie 2022

Țara este întâi a lui Dumnezeu și numai apoi a noastră 





IANUARIE 2022 


se 


ALECU BOGDAN-MIHAI - Camarazii 


ce gas Poeta i 


La sfârşitul fiecărui an, oamenii îşi fac planuri, îşi 
setează diferite obiective şi-şi fac diverse promisi- 
uni pentru anul ce are să urmeze. Pe scurt acestea 
sunt catalogate drept rezoluţii. Pentru noi, cei din 
grupul Camarazii planificarea acestor rezoluţii a 
început încă din luna noiembrie. 


Pe buzele tuturor se putea citi numele eroilor mar- 
tiri lonel Moţa şi Vasile Marin. Am început să ne 
organizăm pentru a ne deplasa într-un număr cât 
mai mare, pentru a reuşi să fim pentru prima data 
prezenţi ca şi grup în locul unde, acum 85 de ani 
eroii legionari cădeau eroic în faţa hoardelor comu- 
niste. Desigur, în anii precedenţi am fost reprezen- 
taţi printr-un membru al grupului care s-a deplasat 
în Spania sau am organizat local în oraşele de 
proveniență a membrilor parastase în memoria 
eroilor noştri. 


Anul acesta a fost diferit, deoarece alături de frații 
şi prietenii noştri din Fundaţia „Profesor George 
Manu” şi din grupul naţionalist din Basarabia 
„Faptă, nu vorbă” am reuşit să fim în jur de 20 de 
ersoane care am făcut deplasarea la Madrid. 
embrii din Sibiu, Cluj, Bucureşti, Oradea luau 
mul Madridului, purtând pe Hristos în suflet, la 
el cum şi grupul celor 8 legionari plecau la sfârşi- 
anului 1936 către Spania însângerată şi înge- 
uncheată de un război civil care împărţise țara în 
ouă tabere distincte, cea naționalistă şi cea comu- 
stă. 


> 


8 


= 


2. 5 


9 E 


dată aterizați în ziua de vineri 14.01.22 la 
adrid, ne-am deplasat în mod organizat către 
imitirul Martirilor din Paracuellos de Jarama, loc 
nde s-a desfăşurat unul din cele mai mari, dacă nu 
el mai mare genocid de pe întreaga durată a 


50 


piooaiotoi atat anod anata atei a0ai anod adai daca ada anod a0ai ada odata atata ada a0ai data a0ai dada dai add adi a0ai odata ant ada a0a add adi a0at ada add atata a0ai data ada 0000) 20000000 000) 20000000) 200000 200000) 2000000002) dada) 2000 00000) 2000000000) 20000 ada data data Ma0 adi odata 0a0a anda atai datata atat atat aiatata 
pi N . - - 





ANUL XXV- NR. | « | j 


CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 


i o a o ic caca N ci i i ii iti a ii a cl 


MAJADAHONDA 2022 


Comemorarea eroilor Ionel Moţa şi Vasile Marin 


- 


* 


Yi RPR 


războiului civil din Spania. În cele 7 gropi comune 
care alcătuiesc cimitirul odihnesc până la 10.000 
de suflete (cifrele variază în funcţie de surse). Cei 
care aveau să fie executaţi în acest loc pe durata 
războiului erau arestaţi pe criteriu politic. Marea 
lor majoritate fiind naționalişti sau clerici. Un alt 
aspect, care merită menţionat, este acela conform 
căruia niciunul din aceste persoane n-avea o 


zica ici iii ici eticii icter eri ie ie tierra iii taiere icrele ie iei etieriet ierte ii eriener ere ie iii tetiere ie iei ie ieriee e ii ici iei ter ieri iii iritat ele iei ie iei tet ieri ile iii etieeietierle iii ietietetieeiei ie ieietcieriee ete ie iei tetiere ieri ie iei iei etee ieri ie ie ieie 








20 PAGINI 
8 LEI 


ză 


sentință judecătorească sau vreo condamnare la 
detenție, cu atât mai mult la moarte. Printre vic- 
timele executate şi îngropate în cimitir se află şi 
Alejandro Salazar, liderul organizației de tineret al 
partidului La Falange. Alături de camarazii noştri 
am depus 5 trandafiri la crucea acestuia, simbol al 
Falangei şi am intonat imnul Cara al Sol. De 
asemenea am vizitat şi capela construită în anul 
1940 în cimitirul din Paracuellos, lăcaş ridicat în 
memoria celor executaţi, unde se organizează slu- 
jbe chiar şi în prezent. 


Din Paracuellos ne-am deplasat la aproximativ 100 
de kilometri de Madrid, în localitatea Labajos, 
unde şi-a găsit sfârşitul Onesimo Redondo. Acesta 
era unul din liderii mişcării naţionaliste din Spania, 
fiind fondatorul grupului de acţiune spaniol castil- 
ian. Avea să fie arestat de către forțele republicane, 
însă a fost eliberat de către forțele naționaliste 
odată cu începerea războiului. Odată eliberat, a 
organizat milițiile falangiste din oraşul Valladolid, 
participând activ la luptele din prima linie a fron- 
tului. În data de 24.07.1936, la vârsta de doar 31 de 
ani, avea să cadă eroic într-o ambuscadă a trupelor 
republicane în localitatea Labajos. Aici am fost 
însoțiți de un grup de acţiune naționalistă din Val- 
ladolid, care ne-au relatat în detaliu cele petrecute 
în acest loc în vara anului 1936, cât şi mai multe 
detalii din viața şi activitatea politică şi militară a 
lui Onesimo Redondo. 

După încheierea vizitei noastre în Labajos, ne-am 
întors în Madrid unde ne-am cazat şi am continuat 


continuare în pag. 2 


Ir GIGA 


i pe =: 


109080006%0l0l00a00a000000t01o0a000a004010090090808000190908080000101010190608060000000806000910091008080600%01008080800010010090808000190908080600000000808000001008080006%00010080806000010080808080000401008080800010090808080800000190808060019000808080640910080800%0%01008080808000401008080000401009080806080001019080800400819009080806%0010080806000809)0o0a080e0 


fe 


% 


2 PERMANENTE 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


MAJADAHONDA 2022 


discuţiile despre cele vizitate şi despre însemnă- 
tatea acestor simboluri de rezistenţă şi de sacrificiu 
din Războiul Civil Spaniol. 


Ziua de sâmbătă 15.01. a fost fără doar şi poate cea 
mai încărcată ca însemnătate simbolistică, cât şi 
încărcătură emoţională. Toate acestea deoarece în 
jurul orei Il am ajuns în Majadahonda, la monu- 
mentul ridicat în cinstea eroilor martiri legionari 
Ionel Moţa şi Vasile Marin. Ne aflam în locul unde 
în urmă cu 85 de ani eroii noştri apărau cu preţul 
vieții această localitate, obiectivul fiind unul sin- 
gur: oprirea cu orice preţ a înaintării inamicului 
comunist! Sângele românesc vărsat în acel loc n-a 
fost doar pentru apărarea poporului spaniol de peri- 
colul comunist, ci a fost în primul rând pentru 
însuşi Hristos, după cum spunea foarte clar Ionel 
Moţa într-o scrisoare adresată Căpitanului - „se 
trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos, se clăti- 
na aşezarea creştină a lumii, puteam noi să stăm 
nepăsători?!”. Din aceste cuvinte reiese în mod clar 
spiritul justiţiar al legionarilor, pregătiți să învingă 
sau să moară pentru Hristos. 

„Eu aşa am înţeles datoria vieții mele. Am iubit 
pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru 
EI!” - lonel Moţa 


La ora 12 a început oficierea serviciului religios, 
slujba fiind condusă de Preotul Marius Vişovan, 
urmată fiind de discursurile diferiților reprezentanți 
ai organizaţiilor prezente la comemorare, totul 
încheindu-se cu intonarea Cara al Sol, a Sfintei 
Tinereţi Legionare şi a apelului martirilor legionari. 
Un aspect care merită menţionat, este că la comem- 
orarea eroilor noştri au participat în jur de 200 de 
persoane, majoritatea lor covârşitoare fiind 
reprezentată de spanioli din La Falange, cât şi din 
alte grupuri. 

După încheierea comemorării, s-a servit masa de 
prânz alături de camarazii din La Falange la Hotel 
Majadahonda, loc unde începând cu ora 17 s-a des- 
făşurat şi conferința dedicată lui Moţa şi Marin. Pe 
lângă reprezentanţii spanioli şi ai Fundaţiei „Profe- 
sor George Manu”, a fost rostit prin vocea 
reprezentantului grupului Camarazii un discurs 
prin care s-a rememorat sacrificiul legionarilor, 
făcând trimitere şi la cazul celor 14 lideri falangişti 
arestați de către autorităţile spaniole pentru întreru- 
perea paşnică a unei manifestații separatiste orga- 
nizate la Madrid, în anul 2013. 


Asociacion en Defensa'del 


Fundacion Profesor Georg 


HOMENAJE 
MOTA y MARIN 


Sâbado, 15 enero 2022 | 
12 horas, Majadahonda 


Odată încheiată conferința, aveam să ne întoarcem 
la cazarea noastră din Madrid, epuizați fiind după o 
zi, după cum spuneam mai sus, plină de încărcătură 
emoțională. 


Ziua de duminică ne-am început-o în localitatea 
Coslada, unde alături de aprox. 340 de români am 
participat la Sfânta Liturghie. Pe lângă însemnă- 
tatea deosebită a slujbei, am rămas cu toţii profund 
impresionați de comunitatea românească, care a 
participat activ la slujbă şi care este extrem de 
unită. După încheierea slujbei religioase, ne-am 
deplasat la EI Valle de los Caidos, un monument 
ridicat la ordinul lui Francisco Franco, menirea 
acestuia fiind aceea de reconciliere a poporului 
care, atât pe timpul războiului civil, cât şi după 
acesta a rămas divizat. În cadrul ansamblului sunt 
îngropați soldaţi din tabăra naționalistă laolaltă cu 
cei din tabăra republicană. Multe structuri şi stat- 
uete din cadrul acestui monument sunt construite 
din fierul topit, atât de la tunurile armatei naţional- 
iste, cât şi de la cele republicane. Vedem astfel, mai 
multe elemente prin care Franco a încercat să ofere 
drept exemplu poporului pentru a obţine recon- 
cilierea cât mai rapid. Odată vizitată biserica şi 
întregul complex, aveam să ne întoarcem la cazare, 


pregătindu-ne de întoarcerea acasă, în ziua de luni. 


Astfel avea să se încheie periplul nostru în Spania. 
Cu uşurinţă vă pot spune că, în opinia mea, este de 
datoria fiecărui naționalist român să ajungă, cel 
puţin o dată în viață la monumentul de la Majada- 
honda. Nu doar pentru vizitarea frumosului monu- 
ment, cât pentru ceea ce reprezintă acesta. Monu- 
mentul este simbolul frăţiei veşnice dintre poporul 
român şi poporul spaniol. Sacrificiul lui lonel Moţa 
şi al lui Vasile Marin aveau să lege cele două 
popoare pe vecie, două popoare care în aparenţă 
sunt extrem de diferite, dar totuşi atât de similare. 
Ne uneşte istoria şi încercările la care am fost 
supuşi, amenințarea musulmană, cât şi pericolul 
comunist. Mai presus de toate ne leagă dragostea 
pentru Hristos Fiul şi pentru Dumnezeu Tatăl! 


Întreaga experienţă a fost extrem de bine primită de 
către toți membrii grupului nostru, astfel că, odată 
întorşi pe pământul românesc, ne-am promis ca în 
anul ce urmează să fim din nou prezenți în ianuar- 
ie la Majdahonda şi, de ce nu, mai mulţi decât am 
reuşit să fim în acest an! 


ALECU BOGDAN-MIHAI - Camarazii 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


PERMANENTE 3 


MAJADAHONDA 2022 


Conferinţa „Onoarea este drumul adevărului” 


CĂLIN GABOR, Spania 


Calde por Dios, Espafa y Rumania 
13.01.4937 - Majadahontia 


Bună seara, camarazi şi mulțumim pentru prezen- 
ţa în cadrul conferinței noastre. Aşa cum ştiţi, 
anul trecut nu am putut să o organizăm şi La 
Falange ne-a găzduit în cadrul seriei lor de confe- 
rințe Viernes Culturales unde am participat eu, 
Părintele Marius Vişovan şi Generalul Blas Pînar 
Guttierez. Anul acesta avem bucuria de a fi iarăşi 
împreună, o bucurie foarte mare pentru noi pentru 
că ne aflăm între prieteni şi camarazi. 


Mi se pare ciudat, şi să îmi iertați emoţiile, să nu 
îi văd în fața mea, pe scaunele din față, pe senio- 
rii noştri care au trecut la Domnul, cu siguranță 
vi-i amintiți pe Marcel Petrişor şi Dionisie Stoe- 
nescu; ei au avut mereu sufletul tânăr şi le-a plă- 
cut mereu să se găsească între tineri. Şi de aici de 
la pupitru va rog să transmitem salutul: Marcel 
Petrişor — PREZENT! Dionisie Stoenescu — PRE- 
ZENT! 


Tema pe care am ales-o pentru această conferință 
poate părea pleonastic: Onoarea este drumul 
adevărului. Dar dacă ne gândim şi privim în 
jurul nostru, vedem că astăzi se pretinde a apăra 
adevărul de pe poziţii corecte politic. Adevărul 
este adevăr şi trebuie spus cu toată responsabilita- 
tea, fiind dispus să accepţi toate consecinţele. 
Vreau să dau două exemple care merg pe linia tra- 
sată de Căpitan. Căpitanul spunea că trebuie 
urmat întotdeauna drumul onoarei: „Decât să 
învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând 
pe drumul onoarei”. Legat de cele două exem- 
ple, primul este acel al unui tânăr, al unui copil de 
15 ani care trăia în perioada în care cel mai peri- 
culos lucru în România era acela de a fi legionar. 
Acest copil decide să intre în Frățiile de Cruce, 
organizaţia de tineret a Mişcării Legionare, înfiin- 
țată de lonel Moţa şi o face exact în modul în care 
Ionel Moţa o cerea. Într-o dimineaţă se trezeşte 
devreme, merge şi se împărtăşeşte după ce cu o zi 
înainte se spovedise, apoi merge într-o pădure 
unde depune legământul de frate de cruce alături 
de camarazii săi mai mai. Se întoarce după amia- 
ză la internatul la care se afla şi unul dintre elevii 


mai mari îl vede şi se apropie de el şi îl întreabă 
unde fusese pentru că nu îl văzuse la ora mesei. 
Pentru un moment copilul se gândeşte să nu 
spună adevărul, dar şi-a dat seama că se spovedi- 
se şi împărtăşise şi că trebuia să fie la înălțimea 
jurământului pe cae tocmai îl depusese — să mear- 
gă întotdeauna pe drumul onoarei. Copilul alege 
să tacă şi primeşte câteva palme la care reacţio- 
nează colegii săi şi îi anunţă pe profesori. Doi ani 
mai târziu acest copil a fost condamnat la 25 de 
ani de muncă forțată. Pe toată durata detenţiei a 
fost un exemplu, atât pentru cei de vârsta lui, cât 
şi pentru cei mai mari. Niciodată nu a făcut niciun 
compromis. A ieşit din închisoare după 23 de ani 
şi a trăit în acelaşi fel. Se numea Virgil Maxim şi 
a fost unul din marile exemple de demnitate care 
au activat în Fundaţia Profesor George Manu 
înaintea mea şi de la care eu am avut multe de 


FIV Ș, 


Fo: 


Di, 
ESPANAINOJESIDELITO, 


învățat. 


Al doilea exemplu este al omului care a luat deci- 
zia de a-l pedepsi pe asasinul Căpitanului. Asasi- 
nul se numea Armand Călinescu şi era primul 
ministru al României. Cel despre care vă vorbesc 
era un om despre care poliţia nu ştia că aparţine 
Mişcării Legionare de aceea îşi asumă organiza- 
rea comandoului care urma să îl omoare pe Căli- 
nescu. Nu era cunoscut ca legionar pentru că 
intrase în Mişcare abia în timpul ultimei campanii 
electorale, a activat şi şi-a demonstrat calităţile în 
timpul ei. Toţi prietenii lui erau legionari vechi şi 
din cauza faptului că el nu se încadra alături de ei, 
îl considerau plin de mândrie. Multă vreme moar- 
tea Căpitanului a fost învăluită în incertitudine. 
Mai bine de un an a durat toată această situaţie. În 
acest timp, acest bărbat a trăit doar cu ideea că 
trebuie să îl răzbune — deşi răzbunare nu e terme- 
nul cel mai potrivit pentru că pedepsirea călăilor 
de către legionari nu este un act de răzbunare 
omenească. După ce asasinarea Căpitanului devi- 
ne certă, organizează o echipa de pedeapsă şi cere 
echipei ca după ce îl vor omori pe Armand Căli- 
nescu, să se preadea toţi. Ştiau că duşmanii nu vor 
avea milă, de aceea membrii echipei îi spun că 
acest om nu merită ca ei să se predea. Atunci şeful 
echipei le răspunde că da, acest om nu e demn de 
aşa ceva, dar noi suntem. Trebuiau să urmeze 
calea onoarei, calea adevărului pentru că ştiau de 
la Căpitan că Mişcarea Legionară nu vrea să 
schimbe un tiran cu un alt tiran, nu putea înlocui 
un asasin cu alți asasini. Nu era o răzbunare, era 
o pedeapsă. Acest om se numea Miti Dumitrescu 
şi se vorbeşte foarte puţin despre el, se vorbeşte 
puţin pentru că oamenii nu îndrăznesc să vor- 
bească de el, arătând ce martiriu a purtat acest 
om. 


De aceea am ales această temă, ca un tribut adus 
camarazilor noştri din cazul Blangquerna. Unul 
dintre puţinele lucruri pe care le putem face noi 
astăzi este să megem pe drumul onoarei şi al loia- 
lităţii. Încă de la început, de la referendumul pen- 
tru Constituţie, Falanga s-a pronunţat împotrivă şi 
au demonstrat că au dreptate. Asta s-a întâmplat 
cu ani în urmă şi s-a demonstrat că ceea ce ei au 
strigat la Blanquerna, era adevărat. 


[3 


VERO o 4) 





i PERMANENTE 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


MAJADAHONDA 2022 


ALEJANDRO MILLE, şeful național al SEU, Sindicato Espaăol Universitario 


Este o onoare să vorbesc în cadrul acestor confer- 
ințe închinate memoriei camarazilor Mota si 
Marin. Vreau, în primul rând, să mulţumesc Fun- 
daţiei Profesor Fundaţiei George Manu pentru că a 
făcut posibil acest eveniment şi fraţilor noştri din 
gruparea Camarazii, veniţi din România pentru a-i 
cinsti pe cei căzuţi şi pentru a se uni cu camarazii 
din La Falange, într-o zi de fraternitate, pomenire 
şi omagiu. 

Onoarea, loialitatea şi conştiinţa profundă în 
apărarea Civilizației nu înţelege nici de granițe, 
nici de bariere fizice de niciun fel. In urmă cu 85 
de ani, tovarăşii Mota şi Marin au traversat Europa 
pentru a-şi oferi ajutorul spaniolilor care luptau 
împotriva anti-Spaniei, împotriva răului absolut, 
cel mai mare care a umblat pe acest pământ. Mar- 
tiriul acestor doi viteji cavaleri ai Carpaţilor, a legat 
o prietenie nepieritoare între falangisti si legionari, 
care a fost pecetluită cu sângele lor. Ţările noastre 
au cunoscut comunismul, s-au luptat împotriva 
invaziilor musulmane şi au fost neînţelese de restul 
lumii şi mişcările noastre au fost întotdeauna unite 
printr-o istorie paralelă. Voi, camarazi români, l-aţi 
pierdut pe Cordreanu mult prea devreme, în plină 
desăvârşire a gândirii sale şi a forței sale politice. 
Noi l-am pierdut pe Jose Antonio chiar atunci cand 
strofele imnului nostru Cara al Sol începeau să se 
cristalizeze, „când soarele începea să răsară în 
Spania”. Şi asta, camarazi, ne aduce mai aproape 
unii de alţii. Ambele mişcări sunt apărătoare ferme 
ale credinţei creştine, coloane vertebrale ale moral- 
ităţii care cimentează naţiunile noastre, arhetipul 
de bază a ceea ce Giovanni Gentile a definit ca 
„Statul Etic”. 


Prin urmare, ne uneşte credinţa, dragostea pentru 
neamurile noastre, ne uneşte o conştiinţă profundă 
a justiţiei sociale şi ne uneşte Europa. Şi acesta este 
un moment bun să ne întrebăm: ce ar trebui să fie 
Europa? S-ar putea defini ce a reprezentat Europa 
şi popoarele ei pe tot parcursul istoriei: voință. 
Diferitele comunităţi istorice care s-au dezvoltat pe 
continentul nostru, au servit anumitor scopuri şi 
obiective clare şi definite, au simţit în sufletul lor 
transcendența şi obligaţia de a merge pe o cale în 
slujba celor mai înalte valori şi crezuri. Imperiul 
Roman sau Spaniolii au fost măreți pentru că au 
adăpostit în profunzimea convingerilor lor, misi- 
unea de a exporta în lume floarea civilizaţiei. Când 
Europa şi-a pierdut acel impuls de stăpțnire cultur- 
ală şi civilizaţională, s-a văzut căzută în cea mai 
jalnică şi nefericită servitute, aşa cum, din nenoro- 
cire, se întâmplă astăzi. 

Odată cu procesul revoluţionar francez din 1789, 
au triumfat ideile iluministe, ruptura relației sociale 


naturale dintre 
oameni, marcând 
începutul amurgului 
naţiunilor europene. 
Cangrena liberală, a 
corupt patriile 
Bătrânului  Conti- 
nent până când a 
reuşit să descom- 
pună cultura noastră 
şi felul nostru de a 
întelege lumea. În 
fața dispariției 
regimului feudal şi 
absolut, cu o oportu- 
nitate legitimă de a 
reinterpreta rolurile 
productive şi drep- 
turile oamenilor, o 
clică, burghezia, a 
ridicat poporul 
înfometat, dar nu 
împotriva foametei 
şi mizeriei, ci împotriva stâlpilor a civilizației care 
ne susținuse cultura de mai mult de 2000 de ani. Au 
ridicat omul la înălțimea altarelor şi prin introduc- 
erea votului, l-au făcut să creadă că se află în poz- 
iția lui Dumnezeu însuşi, l-au încântat tulburându- 
i judecata, inoculându-i în minte ideea că originea 
tuturor relelor erau credința şi Biserica, în timp ce 
liderii revoluționari şi acoliții lor, au strâns mari 
averi şi s-au impus ca o clasă dominantă în locul 
nobilimii, poziție pe care continuă să o ocupe şi 
astăzi. 

Atunci a dispărut Europa cea Mare, cea a oraşelor 
imperiale, cu temple şi palate grandioase, cu o 
morală şi un scop, pentru a fi înlocuită de Europa 
liberală, cea care incendiază şi profanează temple, 
jefuieşte palate, în care se prăbuşeşte ordinea şi 
pacea social sub secularismul masonic şi anticleri- 
cal. În faţa acestui pustiu, singurul lucru rămas val- 
abil este revendicarea acelor vechi valori morale 
care au dat strălucire istoriei noastre, printr-o 
gândire eminamente revoluționară în social şi în 
economic, pentru că am venit să distrugem com- 
plet ordinea creată şi înființată din 1789, în singu- 
rul mod prin care omul poate scapa de lanţurile 
care îl subjugă: lupta. A fi revoluționar înseamnă să 
formăm o familie şi să creştem şi educam copiii în 
valorile credinţei şi iubirii de Patrie, să apărăm şi să 
revendicăm drepturile fiecăruia dintre noi în toate 
segmentele vieții şi, mai presus de toate, să nu 
cedăm nici un milimetru în fața duşmanilor noştri. 


Revoluția noastră este alcătuită din elemente 
obiective împotriva unui materialism subiectiv. De 
partea noastră este 
Adevărul, ştiinţa şi 
bunul simț care l-a 
însoțit pe om de mii de 
ani. Pe partea opusă, 
un complot social- 
economic care 
urmăreşte să distrugă 
orice legătură natu- 
rală, pentru a preda 
definitiv vieţile 
ființelor umane mar- 
ilor capitaluri. Asistăm 
aşadar la încercarea de 
a închide ciclul care a 
început în Franţa cu 
Revoluţia,  înrobirea 
totală a omului prin 
confiscarea mijlocelor 
de trai, a patriei şi a 
credinţei. Deci haideţi 


si Disa. Expata y Wamantal 


15.01.1937 - Najadahanaa 


să fim vandeeni secolului XXI, hrănindu-ne cu 
gândirea filozofică şi morală a autorilor clasici, a 
Doctorilor Bisericii şi sintetizând toată filozofia 
tradițională şi revoluționară a ultimelor secole, ghi- 
dată prin ideile referenţilor noştri revoluționari ai 
secolului XX, fondatori de mişcări care au urmat 
continuitatea istorică actualizată a unei linii tepo- 
rale, întreruptă doar de triumful liberalismului, 
ceea ce nu este alta, decât linia temporală a civi- 
lizaţiei. 

Acea întrerupere liberală cuprinde astăzi două 
tipuri de organizaţii, fiecare cu rolul său. În primul 
rând, avem statele care gestionează situaţia, pre- 
cum SUA, care sunt cele care culeg roadele celor 
din al doilea rând, adică a organizaţiilor inter- 
naționale, precum UE, NATO şi ONU. Din acestea 
din urmă, cea care ne tiranizează cel mai direct este 
dezastruoasa Uniunea Europeană. Ar fi extrem de 
redundant să enumerăm încă o dată injuriile, aiure- 
ala şi nedreptatea acstui organism atât de perfid şi 
servil, vasal al intereselor extraeuropene. Prin 
urmare, în faţa boicotului sistematic al ţărilor din 
Europa Centrală asupra economiei productive 
spaniole, ocupaţia politică care ne împiedică să 
luăm decizii cu privire la politicile noastre de imi- 
grare, diplomatice şi geopolitice, absenţa totală a 
suveranității monetare, prin otrăvirea sistematică a 
popoarelor ţărilor membre, prin gen şi ideologia 
LGBT şi dizolvarea culturală prin invazia migra- 
toare, nu există jumătăți de măsură, nici soluții 
intermediare pentru a îmbunătăţi Uniunea. TRE- 
BUIE SĂ PLECI, şi până nu se dizolvă complet 
această entitate politică, nu se poate vorbi de o 
comunitate la nivel european care să ne avanta- 
jeaze pe toţi pentru a merita a fi înființată. 


Din păcate, nu suntem mulți cei care gândim aşa. 
Tocmai de accea trebuie întărite comunităţile mili- 
tante, cu activități tinzând spre fraternizarea între 
semenii de idei, să înflorească camaraderia, veriga 
vitală supremă, cu tot ce implică asta, dar desigur 
că nu am de gând să intru în detalii în acest 
moment. Unitatea este fundamentală când vine 
momentul să acţonezi. Această unitate duce la ier- 
arhie, care hrăneşte orice mişcare cu disciplina 
necesară ca ea să îşi îndeplineşte scopurile. Aşa că 
haideţi să fim serioşi şi disciplinați. 

Măreţia din istoria Europei se măsoară prin faptul 
că imperii care au crescut în căldura mantalei sale 
au înfrățit popoarele din cuprinsul lor, şi apoi, le-au 
înfrățit cu altele dincolo de limite din Capul Finis- 
terre. Camarazi români, Roma ne-a transformat 
familie şi Cordreanu, ne-a făcut frați. 


TRĂIASCĂ ROMÂNIA ȘI 
SPANIA!!! 


TRĂIASCĂ 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


PERMANENTE 5 


JADAHONDA 2022 


BOGDAN-MIHAI ALECU 


Stimaţi camarazi, bine v-am găsit la comemorarea 
anuală a eroilor legionari lon Moţa şi Vasile 
Marin. Acest moment este unul de o importanţă 
majora şi impact emoţional pentru toţi naționaliştii 
români, cu atât mai mult pentru cei care astăzi sun- 
tem prezenţi în locul, în care în urmă cu 85 de ani 
Moţa şi Marin mureau eroic pentru a apăra popo- 
rul spaniol şi credinţa creştină de hoardele comu- 
niste care distrugeau tot ce le stătea în cale. 


De asemenea aş dori să adresez sincere şi căldu- 
roase mulțumiri camarazilor spanioli din La 
Falange, care în mod constant sprijină acțiunile 
naționaliste şi continuă misiunea ce le-a fost încre- 
dințată de către Jose Antonio odată cu inființarea 
mişcării naţionaliste din Spania. 

Tema principală este reprezentată de calea adevă- 
rului, care este definită de şi prin onoare. Pentru a 
putea înțelege mai bine ce semnifică această idee, 
voi face o scurtă incursiune istorică de la plecarea 
echipei legionare către Spania şi până la sacrificiul 
eroilor legionari. 


Odată început războiul civil în Spania ecoul aces- 
tuia s-a răspândit într-un mod alarmant de rapid pe 
tot globul. De la militari până la civili luau drumul 
Spaniei, înrolându-se într-una din cele două tabere 
combatante. România n-a făcut excepție de la che- 
marea sfântă care-i îndemna pe cei curajoşi să se 
îndrepte spre coşmarul teatrului de război care 
devenise omniprezent în peninsula Iberică. Rega- 
tul României se afla într-o perioadă extrem de tul- 
bure, conflictele interne pentru putere ridicau gra- 
dul de risc al instabilității sociale într-un mod alar- 
mant. În tot acest haos politic şi social, Căpitanul 
Corneliu Zelea Codreanu încerca prin intermediul 
Mişcării Legionare să ofere românului de rând o 
alternativă politică şi socială, prin intermediul 
căruia să ofere societății româneşti cheia prin care 
să renască acest popor cu o istorie milenară. 

Unul din principiile de bază a Mişcării Legionare 
era religia Ortodoxă, implicit principiile creştine. 
Astfel, văzând atrocitățile care erau săvârşite de 
bandele internaţionaliste, legionarii n-au rămas 
indiferenți, încropind astfel, o echipă care să plece 
în Spania pentru a-şi oferi întregul sprijin cauzei 
naționaliste. Distrugerea lăcaşelor de cult, asasina- 
rea şi torturarea personalului monahal, batjocori- 
rea simbolurilor creştine şi pericolul răspândirii 
cancerului comunist au reprezentat principalele 
motive care i-au mânat pe cei 8 legionari către 
Spania. 

„Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos, 
puteam noi să stăm nepăsători?!” - spunea lon 
Moţa într-o scrisoare adresată Căpitanului. De aici 


vedem spiritul 
justițiar al legio- 
narului, pregătit 
să lase totul de- 
o parte pentru a- 
| apăra pe Hris- 
tos. Vasile 
Marin nu se afla 
pe lista inițială a 
legionarilor care 
trebuiau să 
plece spre Spa- 
nia. Acesta a 
făcut nişte sacri- 
ficii imense, 
vânzând mai 
multe bunuri 
personale şi 
familiale pentru 
a strânge suma 
necesară achită- 
rii unui bilet de 
vapor spre Spania. Dorinţa de luptă pentru a-l pro- 
teja pe Hristos şi implicit poporul spaniol era 
imensă, greu de reprodus în cuvinte. 


Caido por Dios, Espafa y Rumani 
13.01.1937 - Majadahonda 


Hristos reprezintă adevărul omenirii şi dovada 
clară a prezenţei divine, iar legionarii români ală- 
turi de naţionaliştii spanioli au ales calea onoarei, 
a luptei drepte pentru a apăra aşezarea lumii creş- 
tine. 


În data de 13.01.1937 cădeau eroic Ion Moţa şi 
Vasile Marin la Majadahonda pentru a preveni 
inamicul să înainteze. Momentele dinaintea morții 
acestora sunt descrise în detaliu de către Prințul 
Alecu Cantacuzino în cartea sa „Pentru Hristos” - 
reproducând cuvintele lui Moţa „suntem încer- 
cuiți, nu se predă nimeni, murim cu toţii împreu- 
nă!” 

Sacrificiul legionarilor n-a fost decisiv în soarta 
războiului civil, însă a oferit imboldul moral nece- 
sar trupelor pentru a rezista cu înverşunare în faţa 
duşmanului comunist, doi români morţi la mai 
bine de 3000 de km de casă pentru un ideal sfânt. 
Jertfa lor avea să lege pe vecie poporul român de 
poporul spaniol, două popoare creştine, încercate 
de-a lungul istoriei în mod constant de amenință- 
rile barbare şi musulmane. Dovada clară a frăției 
dintre cele două popoare se află chiar aici, prin 
monumentul ridicat de legionarii români pe 
pământul spaniol în cinstea lui Moţa şi a lui Marin, 
un monument pe care voi, camarazii noştri din La 
Falange Espanola îl vegheaţi şi-l grijiți, aducându- 
vă astfel recunoştinţa faţă de eroii noştri. 

După cum spuneam, trecutul ne-a prezentat o mul- 
țime de exemple prin care răul a încercat să dis- 
trugă şi să destabilizeze liniştea popoarelor. Însă 
de fiecare dată s-au ridicat din rândul poporului 
eroi demni de luptă şi sacrificiu pentru a apăra 
idealul nobil şi sfânt al popoarelor creştine. Iar 
prezentul ne oferă astfel de exemple demne de 
menționat şi admirat. 


Mă refer aici la exemplul celor 14 falangişti, care 
în 2013 au întrerupt un eveniment separatist orga- 
nizat în Madrid. Deşi aceştia n-au fost violenți, 
autorităţile spaniole au considerat impetuoasă 
arestarea acestora, ca ulterior aceştia să fie încar- 
ceraţi. Vedem astfel, cum calea cea dreaptă a iubi- 
rii de neam, de onorare a istoriei şi tradiţiei, de 
luptă pentru păstrarea intactă a națiunii şi poporu- 
lui spaniol sunt subminate de către autoritățile de 
stat. Patriotismul, curajul şi onoarea sunt demne 
de sancţiuni în Spania şi în România, în timp ce 
separatismul şi trădarea sunt premiate de către 
autorități. 


Normalitatea zilelor noastre este definită prin des- 
frâu, prin îndepărtarea de la valorile morale şi 
creştine ale Europei, prin crearea unei federaţii 
unite a Europei, distrugând astfel statele naţionale 
împreună cu tradiţiile şi obiceiurile care le defi- 
nesc. Se doreşte a se crea o identitate unitară pe 
plan continental, uniformizând popoarele. Se vrea 
eliminarea istoriei şi importanţa religiei din şcoli 
şi implicit din societate. Pe scurt se doreşte distru- 
gerea din temelie a continentului european. Ceea 
ce n-au reuşit hoardele barbare şi armatele musul- 
mane sau comunismul prin ideologia sa criminală, 
încearcă Uniunea Europeană prin măsurile pe care 
le adoptă. 


Vedem ce urmări are o astfel de politică, în Româ- 
nia există un aşa-numit „inut Secuiesc” care pri- 
meşte finanțare din partea Ungariei, un ținut în 
care populaţia românească este umilită şi submi- 
nată în mod constant, un ţinut unde de ziua naţio- 
nală a României, administraţia locala arborează 
drapelul negru, considerând o zi de doliu data de 
01.12.. Politicienii lipsiţi de curaj şi onoare tole- 
rează acest comportament sfidător doar pentru a-şi 
strânge capital politic, călcând în picioare sacrifi- 
ciul sutelor de mii de eroi care de-a lungul secole- 
lor s-au luptat pentru unirea tuturor provinciilor 
româneşti. 

În Spania vedem o sumedenie de teritorii autono- 
me, teritorii care amenință mai mult sau mai puțin 
cu secesiunea administrativă şi teritorială. Cele 
mai bune exemple sunt în Catalonia şi în Țara 
Bascilor, unde autonomia a devenit deja o norma- 
litate, iar visul independenţei tinde pentru ei să 
devină o realitate. 

Până să dăm vina pe alte organizaţii sau regimuri, 
trebuie sa fim sinceri cu noi, ca şi generaţie. Din 
păcate se găsesc din ce în ce mai puțini oameni 
dispuşi să lupte, să se sacrifice pentru ceva nobil, 
pentru un ideal sfânt. Principalul duşman a deve- 
nit indiferența şi comoditatea. De aceea, este de 
datoria noastră, a naţionaliştilor să-i aducem în 
faţă pe toţi eroii, care nu s-au speriat nici de numă- 
rul duşmanilor şi nici de armele acestora, pe lon 
Moţa şi pe Vasile Marin, care şi-au lăsat căldura 
caselor din patria strămoşească pentru noroiul 
tranşeelor unde moartea-i înconjura la fiecare pas. 
Au făcut această alegere deoarece ştiau, că acolo- 
l vor găsi pe Hristos, că Hristos va cobori în mij- 
locul lor şi-i va ghida spre biruință. Aceştia au 
murit bucuroşi, adăugându-şi numele pe lunga 
listă a eroilor neamului românesc, morţi pentru 
credință şi libertate. 


Astăzi este nevoie de eroismul şi oratoria faptei! 
Este nevoie de braţe puternice care să poarte stea- 
gurile biruitoare ale creştinilor şi ale naţiunilor cu 
frică de Dumnezeu. Este nevoie de oameni care să 
privească înainte spre viitor, având în gând fapte- 
le de aur scrise cu sânge de eroii noştri şi pe Hris- 
tos în suflet. Acest ideal l-au îmbrăţişat şi cei 14 
camarazi din La Falange, care n-au putut asista 
impasibili la o manifestaţie care încuraja separa- 
tismul şi instabilitatea națională a Spaniei! Ace- 
ştia au răspuns ferm şi paşnic acestei ameninţări. 
Ei sunt exemplul de eroi ai zilelor noastre, eroi 
care s-au ridicat şi au luptat, nu au plecat capul, cu 
speranţa ca totul să treacă. 


Asemeni eroilor şi înaintaşilor noştri, trebuie să 
nu asistăm impasibili în faţa acestor amenințări, 
să le urmăm exemplul şi să păşim cu onoare pe 
calea adevărului! 

Aşa să ne ajute Dumnezeu, Trăiască România, 
Trăiască Spania, Trăiască Europa Creştină şi a 
Naţiunilor! 





G PERMANENTE 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


Profeţiile lui Agatanghel în închisorile comuniste: 


adevăr sau legendă? 
- o posibilă dezlegare a eniomei din jurul acestui episod - 


BOGDAN MUNTEANU 


Cei care cunosc cartea de memorii a lui Virgil 
Maxim, „Imn pentru crucea purtată ”, au remar- 
cat cu siguranță fragmentul care se referă la o 
anumită carte care circula printre deţinuţii de la 
Aiud în anii 1945-46. E vorba de profețiile 
atribuite unui monah Agatanghel, originar din 
Rhodos, care ar fi fost redactate în Messina 
Siciliei în anul 1279. Acestea descriu, uneori 
foarte precis, o serie de evenimente istorice 
importante din Europa care s-au petrecut în sec- 
olele care au urmat: căderea Constantinopolului, 
Reforma, ascensiunea imperiului Rus, eliberarea 
grecilor de sub jugul otoman, sălbatice prigoane 
anticreştine (Revoluţia Franceză, comunismul), 
sau al Doilea Război Mondial. Printre altele, ea 
conţinea şi o profeție care se referă la spaţiul 
geografic dintre Carpaţi şi Dunăre, aşadar indu- 
bitabil la România, care a înflăcărat imaginaţia 
celor întemnițați în perioada 1941-64. In special 
în ceeea ce-i priveşte pe legionari, profeția în 
cauză le-a hrănit speranţele şi le-a dat putere să 
reziste. Aceasta pentru că ei s-au regăsit în ea, ca 
descriere, evocare a jertfelor şi promisiune a 
izbăvirii. 

Virgil Maxim face o descriere foarte detaliată a 
cărții, a referinței la deznodământul războiului 
mondial care tocmai se încheiase, dar mai ales a 
acelui fragment referitor la România şi la 
legionari: 


„<Agatanghel sau Sfârşitul omului. Proorocie 
pentru şapte sute de ani despre 
politiceştile treburi din Europa>, aşa se numea 
cartea care circula în anii aceia în închisoarea 
Aiud. Eram tot cu Anghel Papacioc în celulă când 
ne-a parvenit şi nouă. Domnul Trifan o citise şi i- 
o aducea lui Anghel. Această proorocie stârnise 
multe discuţii printre legionarii închişi. În pre- 
față, lon Popescul, primar din Ploieşci, spunea că 
a tradus-o la 1903 după o ediţie franceză tradusă 
la rândul ei în secolele XV-XVI după originalul 
grecesc. ” 


Fragmentul relevant este următorul: 


„Unele descoperiri erau mai încifrate şi se refer- 
eau la perioada renaşterii, prezentată ca un 
început de apocalips, timp în care oamenii se vor 
întoarce la slujirea antropocentristă, care avea să 
ducă la înălțarea raţiunii omeneşti ca obiect de 
adoraţie. Anul în care urma să se ajungă la acest 
stadiu de decădere era 1789, anul revoluţiei 
franceze. Se vorbea despre revoluțiile din 1830 şi 
1848, arătând descompunerea unor împărăţii, 
despre constituirea statelor naţionale în 1920 şi 
făcea o referire precisă cu privire la ţara noastră 
care mi-a rămas bine în memorie. Am verificat-o 
cu părintele Arsenie şi cu Popa Aurel din Decea, 
județul Alba: 


În vremea aceasta în țara aşezată pe Carpaţi 
până la Dunăre, Țara de la Gurile Dunării, 
numită şi Țara Lupului (poate de la steagul 
Dacilor, n.a.) va apare fiul omului încins cu sabie 
de Arhanghel, care va face o organizaţie numită 
Legheon. Membrii acestei organizaţii vor fi 
prigoniţi de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la 
răspântii de drumuri şi mulţi vor fugi peste hotare 
prigoniţi şi de <poporul duşman lui Dumnezeu>. 


În timpul acesta Țara Vulturului (Germania) va 
face un război cu Țara Ursului (URSS) şi în 
prima parte a războiului Vulturul va fi biruitor. 
Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta 
va primi ajutor de la o <Fiară de peste ape> şi 
Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărțită 
în patru (Berlinul). Şi în timp ce Ursul va înainta 


spre inima Vulturului, toate cetățile Ursului vor 
striga: <Pace! Pace! Pace!> Şi tot poporul aces- 
ta din țara de pe Carpaţi va cădea în grea robie 
şi mulți vor pieri. Dar Maica Domnului şi Sfântul 
Ioan vor aduna în Potire sângele lor şi se vor 
înfățișa cu el înaintea Tronului Fiului Său. Şi nu 
pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Ei, cei 
ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din tem- 
nițe. Şi după o vreme rana Vulturului se va vinde- 
ca. Dar ultima bătălie împotriva < lupilor îmbră- 
cați în piei de oaie> (comunisti democrați, n.a.) 
se va da în Tara Sciţilor 
(Basarabia-Ucraina?) şi 
atunci aceştia vor fi înfrânți 
şi va fi vai de tine <om de 
roşu>. Și după aceasta va 
porni de pe crestele acestei 
țări de pe Carpaţi o acțiune 
de reîncreştinare a tuturor 
neamurilor”. 


Virgil Maxim menționează că 
după eliberarea din 
închisoare a căutat această 
carte în numeroase biblioteci, 
fără s-o găsească. Părintele 
Arsenie Papacioc şi-a amintit 
de o asemenea carte cu litere 
chirilice, dar nici de aceea nu 
se mai ştia nimic, 


Adevăr sau fabulație? Iată 
întrebarea pe care şi-o pune 
cititorul cărții lui Virgil 
Maxim şi care, în epoca digi- 
tală în care trăim acum, poate 
fi tentat să caute pe cont pro- 
priu un posibil răspuns la un 
întreg complex de întrebări. 


Înainte de a le aborda, voi 
anticipa de pe acum răspun- 
sul final, despre care nu cred 
că dăunează  suspansului 
narațiunii de față ci, dim- 
potrivă, e menit mai degrabă 
să-l potenţeze. Răspunsul 
corect e situat undeva la mijloc: nici adevăr 
incontestabil, până în ultimul detaliu, dar nici fab- 
ulație. Termenul adecvat e mai degrabă cel de 
„legendă”. Care, după cum ştim, conţine întot- 
deauna un sâmbure de adevăr. El s-a aflat de fapt 
de multă vreme sub ochii noştri, care nu au fost 
însă capabili să-l vadă, fiind ațintiţi în permanență 
asupra clişeelor puternice imprimate în imaginația 
noastră de modul extrem de precis, nu rezumativ, 
în care Virgil Maxim zugrăveşte episodul cu pric- 
ina. Cât de semnificativ este acest sâmbure de 
adevăr, vor putea aprecia cititorii acestui text, 
după ce-l vor fi parcurs până la final. 


Dar să abordăm pe rând întrebările care se ridică 
în mod firesc în acest context. 


Există profețiile lui Agatanghel? 


La această întrebare răspunsul e unul afirmativ. O 
căutare pe internet, inclusiv în diferite biblioteci 
digitale, dă imediat rezultate pozitive: într-o serie 
de biblioteci din Grecia pot fi găsite în format dig- 
italizat numeroase exemplare manuscrise sau 
tipărite de-a lungul ultimelor două secole şi jumă- 
tate. Dealtfel textul a cunoscut o largă circulaţie la 
începutul secolului XIX, în contextul luptei de 
eliberare a poporului grec de sub ocupaţia 
otomană. Şi grecii au privit această profeție drept 
o sursă de îmbărbătare, menită să le ridice moralul 
şi să le întrețină speranţa într-un deznodământ 


[sta 


flojorie î dp precum dată [pomeni Fi ! 
îmonagisiuin crai îmăpiajă Bacinit. inna 
pane aa main â cinsti e 
anim Ann an chiira agonia cal aăr rv 
mă pro aa irabonoai. ft ÎndA mamvrinții: 1379 


fericit. În ceea ce priveşte versiunile în limba 
română, există câteva la Biblioteca Academiei, 
deşi nu în formă digitalizată şi unde niciuna din- 
tre ediţii nu corespunde cu detaliile date de Virgil 
Maxim privind anul publicării şi autorul traduc- 
erii sau editorul. Una din aceste ediţii, datată 
1892, provenită din colecţia Bibliotecii 
Academiei, poate fi găsită însă pe internet, la fel 
ca o altă ediţie în limba română, de data aceasta 
mai veche, datând de la 1818 şi tipărită cu litere 
chirilice. 


(2) 


cMoof: 


ua . 
drabărrta 


An dulaz 0379. 


[| popovia dpi pumrtadă Iepomonăy Aratâreia» î 

monaxsi iii rață imăgtatăi BaslaTe» inna 
anima aa mrucitiu AQintairti An anda maur di 
şi noacrpe 1279: nje Ym AS anna Ajimezil arad 
aceonațim e wăje «das îvăcra În wâja M'alo- 
aânta Anna 1555: CAY adr aa Adei Aia 
mpa ape năwt pna mapinrear uit În pomonăyYa â 
«ra, tă cpămăadă Cemeainr dată Îanuoa manta. 
Taamainade Au ARMS: 
maă ai ms rpevăena e [bg nt m m aamaninadea A 
ama feumarnteiiae GAY AÂT ud În mvnăjie: Aa 
ant a 1818+ 


Yatesa An Sk d= 


Conţine vreuna din variantele cunoscute ale lui 
»Agatanghel” elementele pe care le menţionează 
Virgil Maxim? 


Primul răspuns, care poate fi dat destul de rapid 
după lectura ediției din 1892, este: nu! Sau cel 
puţin textul nu conține detaliile în forma precisă 
sub care le evocă Virgil Maxim. Desigur, o 
asemenea concluzie nu poate fi mulțumitoare, 
pentru că premisa de la care trebuie pornit e aceea 
că Virgil Maxim nu a fabulat, căci el citează spre 
mărturie şi alte nume de foşti deținuți politici — 
Aurel Popa şi părintele Arsenie Papacioc — care 
fuseseră şi ei de față atunci când cartea cu pricina 
a circulat la Aiud (1945-46). 


Prima explicaţie posibilă (şi totodată facilă) a 
acestei neconcordanţe ar putea fi aceea a exis- 
tenței mai multor ediţii, unele fiind „trunchiate”, 
dar altele putând încă să conţină fragmente supli- 
mentare, care să includă şi amănuntele descrise de 
Virgil Maxim. 


Se pare însă că lucrurile nu stau aşa. O compara- 
ție cu ediţia din 1818 (cu litere chirilice) ne arată 
faptul că ele sunt practic identice. Chiar dacă lec- 
tura unui text scris cu litere chirilice poate fi 
anevoioasă pentru un nespecialist, având spre 
comparaţie un text de bază cu caractere latine, 


continuare în pag. 7 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


PROFEŢIILE LUI AGATANGHEL ÎN ÎNCHISO- 
RILE COMUNISTE: ADEVĂR SAU LEGENDĂ? 


verificarea coincidenţei celor două versiuni se 
face relativ uşor. Mai mult, în acest fel pot fi 
îndreptate câteva greşeli de tipar ale ediţiei 1892, 
care conţine pe alocuri litere greşite sau inversiu- 
ni de litere, făcând anumite fragmente mai puțin 
inteligibile (spun aceasta ca un aviz pentru cei 
interesaţi să citească textul integral din ediţia cu 
pricina, că s-ar putea să se poticnească în câteva 
locuri, dar oricum ele nu au o relevanță deosebită 
pentru chestiunea discutată aici). 


Comparaţia poate merge mai departe luând în 
considerare şi versiunile greceşti. Dar şi acestea 
conțin practic acelaşi text. Cel puţin dacă e vorba 
de cele pe care le-am cercetat, printre care o ver- 
siune tipărită din 1837 şi un manuscris din 1750 
(dar şi altele). 


In aceste condiții, investigația s-ar putea îndrepta 


ERIS MOS 


PROROCIA FERICITULUI IEROMONA 
AGATANGREL 


A MONAHICESCI: 


TiDI A MACDBIŢII VA 
LARA | ARELIII VAS] 
ăn n ul Păi 


Mc una Soilint 
aun! mântuire 


; aul 1239 la 
din =lânta Prapie ln 


si tipări duze 


i ora clu 
a anul 1515 în ndreptânda-se 
Wentară, să tipărit du pi sun an velă în nul 148 


147 a doua 


Molduivin. şi mau 


Ii 


[ print DORATi re capi Preturi 


IOAN MATFEEF 


RUSII 


pe, 
- 197 
RA 
* ACADEMIEI +] 
Somint 


. Păăseact Srhada Mananc 


înspre căutarea ediţiei de care aminteşte Virgil 
Maxim în mod specific. Însă apare o primă 
neconcordanță în ceea ce priveşte numele acelui 
„primar din Ploiesci”. Pe lista cu primarii acestui 
oraş nu apare deloc numele de „Ion Popescu(1)”. 
Primarii de la începutul secolului XX, de când se 
spune că ar data cartea, se numesc George G. 
Ionescu (1901-1905) şi Gheorge C. Dobrescu 
(1905-1907). O căutare online sub numele acestor 
autori nu dă rezultate, fapt poate de aşteptat, căci 
primarul cu pricina ar fi fost doar traducătorul şi 
prefaţatorul cărții, iar nu autorul ei. 


Prin urmare, cartea cu pricina e deocamdată de 
negăsit. Incât s-ar putea crede că enigma din jurul 
legendei ţesute în jurul profeției lui Agatanghel 
care a circulat în închisorile comuniste îşi aşteap- 
tă încă dezlegarea, până la eventuala apariție a 
acelei ediţii fantomatice la care s-a făcut referire. 


Şi totuşi, întâmplarea a făcut să recitesc între timp 
o altă scriere memorialistică, în care am dat iarăşi 
peste această menționare a lui Agatanghel. E 
vorba de cartea lui Octavian Voinea ,„ Masacrarea 
studenţimii române în închisorile de la Piteşti, 
Gherla şi Aiud”. Spre deosebire de Virgil Maxim, 
care face referire la o carte care circula în Aiud în 
anii 1945-46, Voinea se referă la perioada 1961- 
62, când putea fi vorba doar de o circulaţie pe cale 
orală, asemenea miilor de versuri create în 
închisori. Şi el aminteşte că sursa de bază ar fi o 
carte tradusă de un primar din Ploieşti, căruia nu 


i 1379 la Agnto- 


wruupute În tomâneșta s'a tițiiurit 


PERMANENTE 


îi dă numele, însă din 1906 (nu 1903, cum spune 
V. Maxim). 


lată fragmentul esențial: 


„Deţinuţii, fiind în marea lor majoritate oameni 
cu multă carte, cuprinzând toate disciplinele 
posibile, au interpretat şi fixat în timp şi spaţiu tot 
ce a scris acest călugăr. Au identificat în profeție 
pe marii eroi ai lumii moderne, până la zi. Cu 
imaginaţia in flăcări, deţinuţii au _ indentificat 
căderea a două mari imperii la sfârşitul primului 
război mondial. Prin afirmaţia ridicăriii lui 
„Anticrist” înțelegeau bolşevizarea Europei... 
Toate chinurilor îndurate la Piteşti, Gherla, 
Canal şi în alte locuri de supliciu, deţinuţii le-au 
găsit corespondent în această profeție. 


Profeţia vorbea că într-o ţară de la gurile Dunării 
se va ridica Arhanghelul Mihail. Eroii care îl vor 
urma vor fi zdrobiţi, aruncaţi în închisori şi nimi- 
ciți cu toții, până când puterea lor va fi distrusă 
de tot. 


Abia la sfârşit, când aceştia vor fi com- 
plet distruși, la rugăciunile Fecioarei 
Maria şi ale Primului Mucenic, Dum- 
nezeu îşi va întoarce faţa spre ei şi 
rămăşiţele lor vor fi salvate. Anticrist 
va cădea şi va începe o nouă istorie a 
omenirii. 

Deţinuţii se confundau pe ei înşişi cu 
echipa de sacrificiu a istoriei. S-au 
identificat cu ultima putere ce are con- 
tact direct cu Satana, ținându-i piept şi 
împotrivindu-i-se cu îndârjire. 


Convingerea oamenilor că despre ei 
este vorba în profeție constituia o ade- 
vărată forță ce dădea putere de rezis- 
tență deţinuţilor acestei închisori, 


ținându-le moralul ridicat. 


la SE 
Agatangelos numea pe oamenii ce vor 


umple închisorile lui Anticrist cu 
numele de „oamenii Arhanghelu- 


DEL) » 


lui”... 


Spre deosebire de Virgil Maxim, Octa- 
vian Voinea face mai mult o prezentare 
rezumativă, fără pretenţia de a reda for- 
mulări exacte. Între cele două relatări 
există evident numeroase elemente 
comune, cum ar fi menţionarea explic- 
ită a Arhanghelului Mihail (care însă 
nu apare nicăieri în textul cunoscut 
atribuit lui Agatanghel) dar şi evocarea 
Fecioarei Maria şi ale Sfântului loan, 
pe care Voinea îl numeşte „primul 
mucenic” şi care, după Virgil Maxim, 
adună în potire sângele martirilor. Abia din lec- 
tura paralelă a celor două fragmente înțelegem 
mai bine că nu e vorba de Sf. Apostol Ioan, cum 
s-ar putea înțelege la prima vedere citindu-l pe 
Virgil Maxim, ci de Sf. loan Botezătorul! 


Întorcându-ne la profeția lui Agatanghel, în capul 
al IX-lea apare următoarea formulare: „sângele 
cel cu multă durere şi mult scârbit a Vizantienilor 
îl va închega Maria şi loan cel mare şi întâiul 
mucenic, care este afierosit de la noi ucenicii. 
Acesta dă ajutorul”. Ei bine, pentru legionarii 
închişi acest fapt nu putea fi decât un semn prov- 
idenţial: Naşterea Sf. loan Botezătorul (24 iunie) 
coincide cu data înființării Legiunii Arhanghelul 
Mihail! 


Alăturarea izbăvitoare a Fecioarei Maria cu Sf. 
loan Botezătorul, care adună (încheagă) în potir 
sângele martirilor, este prin urmare un element 
comun care apare atât la Virgil Maxim şi Octa- 
vian Voinea, dar şi în textul atribuit lui 
Agatanghel, care se găsea în fața ochilor noştri de 
ani de zile! Numai că aceşti ochi, aţintiți în cu 
totul altă direcţie, nu au fost în stare să discearnă 
corect, de vreme ce scrierea originală nu conține 
evocări explicite ale „Arhanghelului Mihail” sau 
a unui război între urs şi vultur şi alte asemenea 
amănunte. 


Existența acestui element comun ne face să cre- 


dem că printre deținuții politici din închisorile 
româneşti a circulat - sub formă scrisă şi ulterior 
orală — exact acest text binecunoscut sub numele 
de „Profeţiile lui Agatanghel”. O cercetare mai 
amănunțită a sa, în special în ce priveşte ultimele 
două capete, va releva că există şi alte elemente 
care se intersectează cu relatarea lui Virgil 
Maxim. Faptul că ele se referă la România e con- 
firmat de localizarea geografică prin „glasul care 
vine dinspre munţi spre țărmurile Dunării”, iar 
„vizantienii” despre care se vorbeşte nu trebuie 
prin urmare interpretaţi în sens stric etnic, cu 
referire la greci, ci mai degrabă confesional. (Deşi 
teoretic şi bulgarii ar putea revendica o descriere 
similară a localizării geografice între munţi şi 
Dunăre precum şi apartenenţa la acelaşi creştin- 
ism bizantin, pentru ei amănuntele care urmează 
au însă mai puţină relevanţă.) 


Odată fixate reperele geografice, să mergem mai 
departe. Aceste elemente din „Agatanghel” evo- 
cate prin intermediul altor imagini şi de Virgil 
Maxim, precum „fiul omului” înarmat cu o sabie 
ascuţită, aflat în fruntea unei organizaţii (tablou în 
care Arhanghelul Mihail nu apare, decât cel mult 
simbolic, sub forma sabiei) sunt redate în textul 
original într-un limbaj criptic, presărate printre 
alte imagini profetice vagi. Dar deţinuţii legionari 
au remarcat imediat în tot acest mozaic destul de 
puţin inteligibil exact acele piese disparate care se 
potriveau cu concepția lor şi care, într-adevăr, 
prezintă nişte nuanţe şi coincidențe surprinză- 
toare. 


Formulările prezente în literatura memorialistică 
reprezintă prin urmare mai degrabă o tentativă de 
„decodare” a mesajului din „Agatanghel”, care 
reflectă înţelegerea lor a textului profetic, şi mai 
puţin o reproducere literală, fie ea şi memorată, a 
textului însuşi. Ele sunt mai mult o traducere într- 
o anumită cheie, anume cea pe care o deţineau 
legionarii, despre care au observat că ar putea 
deschide uşa încifrată a unor fragmente dintr-un 
text straniu. Şi despre care a venit momentul să 
spunem acum mai multe, înainte de a reveni cu o 
analiză mai amănunțită a problemei în discuţie. 
Aceasta pentru că ştiam de multă vreme — ceea ce 
deţinuţii politici nu aveau cum să ştie la vremea 
aceea — că textul atribuit acestui personaj fictiv 
Agatanghel e apocrif, el datând de fapt de la 
mijlocul secolului al XVIII-lea. Şi atunci ... mai 
are vreun sens să continuăm discuţia pe marginea 
lui? 


Da, o vom continua îndată, încercând să sesizăm 
acele coincidențe care ar fi putut atrage atenţia 
legionarilor din închisori, precum şi alte coinci- 
denţe cu personaje sau evenimente istorice ulte- 
rioare anului 1750, când este datat de specialişti. 
Dar mai întâi câte ceva despre corecta încadrare a 
acestui text. 


Sunt profeţiile lui Agatanghel autentice? De 
când datează ele şi cine este autorul real? 


Aşa cum am văzut mai devreme, răspunsul la 
prima întrebare este: nu! Nu e vorba nicidecum de 
un text din secolul XIII, toţi specialiştii ajungând 
la concluzia că el datează din jurul anului 1750. 
Cel care a pus textul în circulație, fiind consider- 
at unanim şi drept autor al său, e arhimandritul 
athonit (M-rea Iviron)  Theoklitos Polyeidis 
(1698-1759), care începând cu 1731 a fost trim- 
isul Patriarhiei Ecumenice în Germania. În versi- 
unile greceşti (chiar în cea românească de la 
1818) se menționează că textul inițial provine 
dintr-o carte publicată de un anume lakovos Pale- 
otis în anul 1555 la Milano. Numai că, în primul 
rând, această carte s-a dovedit a fi de negăsit. 
Prima ediţie tipărită a scrierii Agatanghel a fost 
scoasă la Viena în anul 1791, iar ediţiile în 
manuscris nu trec de anul 1750, adică din timpul 
vieţii lui Polyeidis. Acest element, alături de un 
altul legat de stilistica textului, pe care îl voi 
detalia în cele ce urmează, i-au făcut pe cercetă- 
tori să considere profeţiile atribuite lui 


continuare în pag. 8 





FI PERMANENTE 





PROFEŢIILE LUI AGATANGHEL ÎN ÎNCHISO- 
RILE COMUNISTE: ADEVĂR SAU LEGENDĂ? 


Agatanghel drept o creaţie a lui Theoklitos 
Polyeidis însuşi. Adică a celui care pretinde că a 
redescoperit şi pus în circulaţie acest text sub 
motivații politice, în esență fiind vorba de lupta 
de eliberare de sub stăpânirea otomană a 
popoarelor ortodoxe înrobite. 


Aspectele care duc la concluzia că profeţiile lui 
Agatanghel sunt o fabricaţie din secolul XVIII ţin 
de un anumit modus operandi care e destul de 
răspândit în literatura profetică apărută de-a lun- 
gul veacurilor erei creştine. Anume, ele sunt 
atribuite de regulă unui autor care ar fi trăit cu mai 
multe secole în urmă. Această tehnică, numită 
vaticinium ex eventu, e menită să confere credi- 
bilitate profeţiilor despre viitor (raportat la 
momentul punerii lor în circulație) pe baza veri- 
ficării foarte precise a celor „profeţite” despre tre- 
cut. Care evident că s-au împlinit punct cu punct, 
din moment ce redactarea lor e ulterioară eveni- 
mentelor realmente întâmplate. 


Astfel, John Nicolopoulos (1985) susține că, din 
punct de vedere stilistic, toate „profeţiile” care se 
referă la evenimente petrecute anterior anului 
1740 pot fi identificate prin detalii foarte precise, 
în schimb cele care se referă la viitorul propriu- 
zis sunt redactate într-un registru ambiguu şi 
încifrat, ele putând fi interpretate în multiple 
feluri. Coincidenţele cu anumite evenimente 
istorice ulterioare ar fi deci pur şi simplu fortuite. 
Istoria e plină de tirani, antihrişti, războaie, vio- 
lenţe, prigoane anticreştine, încât, până la urmă, 
anumite potriveli devin inevitabile. 


Un alt autor, Marios Hatzopoulos (2011) , spune 
următoarele: „Pe măsură ce Luther, Papa, Carol 
al V-lea, Petru cel Mare şi o serie de alții urcă pe 
scenă, autorul îşi propune să discute probleme 
politice într-o zonă geografică delimitată, în linii 
mari, de Occidentul catolic, Nordul protestant şi 
Orientul ortodox. In general, majoritatea refer- 
ințelor lui Polyeidis sunt în mod deliberat vagi şi 
ambigue, ceea ce face ca lucrarea să poată fi 
citită din mai multe puncte de vedere. Ceea ce 
este coerent este viziunea ortodoxă a autorului şi 
moralismul său naiv: cei drepți vor trece prin 
necazuri dureroase, dar în cele din urmă vor ieşi 
învingători. În cele din urmă, ereticii catolici vor 
fi mortificați, iar otomanii barbari vor fi învinşi 
de credinţa ortodoxă. ” 


Evenimentele care se încadrează la categoria 
„profeţii despre trecut” şi care pot fi identificate 
cu maximă precizie ar fi următoarele (numărul de 
pagină se referă la ediția românească din 1892, 
cea mai accesibilă în acest moment cititorului 
nespecialist): căderea Constantinopolului (p.6), 
Luther, Reforma şi Împăratul Carol V (p.8-9), 
Rusia lui Petru cel Mare şi a celor care i-au suc- 
cedat la tron până în 1740 (p.19) sau victoria 
Rusiei asupra Turciei în războiul din 1736-1739 
(p.29-30). 


Celelalte profeţii sunt formulate în termeni mult 
mai vagi. Dar, după cum vom vedea, cu puţină 
imaginație pot fi identificate în ele, chiar dacă pe 
fondul anumitor discordanţe mai mici sau mai 
mari (datorită faptului evident că profeţiile despre 
viitor sunt de bună seamă mai dificile decât cele 
despre trecut) o serie de personaje sau evenimente 
istorice precum Napoleon, Hitler, eliberarea gre- 
cilor de sub stăpânirea turcă, prigoane anticreştine 
ca Revoluţia Franceză sau comunismul, sau chiar 
Mişcarea Legionară. 


Voi continua aşadar firul expunerii de faţă care 
este centrată pe acest din urmă element, după care 
voi încerca să explic şi conexiunile cu celelalte 
identificări. 

Conţin profeţiile lui Agatanghel elemente care 
pot fi interpretate în modul în care au făcut-o 
deținuții politici în închisorile comuniste? 


Da, fără îndoială, aceste elemente există. Ele fac 
parte din capetele IX şi X şi sunt cele care ne fac 
să credem că cei din închisori au avut acces exact 
la textul standard din Agatanghel, cel aflat şi 
acum în fața noastră. Încât ediţia la care se face 
referire în scrierile memorialistice, chiar dacă e de 
negăsit, devine mai puţin importantă. 


lată fragmentele în cauză, cele relevante fiind 
subliniate, cu observaţiile proprii puse între 
paranteze. Numărul de pagină corespunde ediției 
româneşti din 1892, iar unele greşeli de tipar din 
aceasta sunt îndreptate în citatele de mai jos prin 
confruntare cu ediţia 1818. 


Capul LX 


(Începe cu Polonia, iar apoi la p.33-34 apare 
localizarea geografică a României) Audiam_un 
glas strălucit viind despre munți către țărmurile 
Dunărei aşa-zicând, un cinci şi cinci zeci este 
hotărât sfârşitul necazurilor. Adică al şaptelea nu 
veţi mai fi ticăloşi întorcându-vă la sânul neamu- 
lui, veți veni bucurându-vă. Și în urmă, de la 
cuiburile părintești, vă voi aduce la îndestulare. 
Necazul acel de trei ani aduce liniştire, către voi 
celor trecute întristări încetare. Cel ce va ocări 
capul nostru va găti mai înainte răutatea sa, dar 
căința nu va folosi. (Un anunţ vag de încetare a 
unor greutăți şi necazuri, fără o referire precisă. 
Datorită contextului fragmentelor următoare, 
legionarii întemnitaţi în 1945-46 ar fi putut 
deduce că e vorba de o încetare viitoare a şirului 
de prigoane la adresa lor, instituite de Carol al II- 
lea, Antonescu sau regimul semi-comunist de 
după 6 martie 1945.) 


Fiul omului, împreunează a cinci-zecilea şi unul 
cu trei zeci şi patru, şi vei vedea socoteala 
sfârşită. Să nu fie. Că sângele cel cu multă durere 
şi mult scârbit a _Vizantienilor_îl_va_închega 
Ingerul cu Maria şi loan cel mare şi întâiul 
mucenic, care este afierosit de la noi ucenicii. 
Acesta dă ajutorul. (Sf. loan Botezătorul, cu 
naşterea prăznuită pe 24 iunie, totodată şi ziua 
înființării Mişcării Legionare). 














Aşa, aşa, la înaltă treaptă se va sui credința 
părintelui (gr. ghennitoros, în sens de tată, nu de 
preot), va afanisi (nimici) ticăloşia de la Gali şi 
de la Sarmaţi. Cu înţelegere se va vedea la vârful 
îndestulărilor, şi cel pierdut se va afla, şi cel 
înstrăinat se va lua iarăşi înapoi. (O altă referire 
vagă şi încifrată la încetarea unor necazuri, care 
vor fi ele, căreia nu-i poate fi găsită o corespon- 
dență precisă. „Gali” ar putea fi o referire gener- 
ală la apuseni, iar „Sarmaţi” la ruşi. Interpretarea 
ar putea fi similară cu cea a primului paragraf.) 


Și după aceasta de zavistie ruşinându-se domnul 
(ighemon, stăpânitor) pliroforisit (convins, lămu- 
rit) rămâne. Se va bucura el întru Dumnezeu şi 
jertfe de mulțumire va aduce. Şi după aceasta cu 
pace rugăciune va da înaintea celor ce se tem de 
Dumnezeu, şi ca unul ce numai singur este isvorul 
bunătăţilor cu necontenire îi va sluji lui, că este 
bun că în veac este mila lui. Inima înfrântă şi 
smerită Dumnezeu o ascultă. (larăşi o profeție 
atât de generală, şi deci fără mare valoare, căci la 
un moment dat e imposibil să nu i se găsească o 
corespondenţă. Ea anunţă încheierea unei zavistii 
şi întoarcerea mulţumitoare către Domnul.) 


Și iată un fiu omenesc zăcea scârbit cu patru 
prunci, şi jale fiindu-i se tânguia. Turturica întris- 
tată, aproape cântă tânguirele proorocului, şi iată 
corbul soarelui cu aripile întinse zicea aşa. La 
trei-zeci şi patru în grabă se sfârşeşte. Fiul omu- 
lui, pe 51 cu 2 împreunează cu 34, şi apoi înțelege 
cele asupra ta, şi pentru ai tăi statornică fericire, 
carele cel între sfinţi sfânt ți-au adus. (larăşi o 
prevestire încifrată a sfârşitului necazurilor. O 
încercare de asociere cu legionarismul evidenți- 
ază nişte mici discordanţe, deşi numerele amintite 
nu sunt departe de adevăr. În familia lui Corneliu 
Codreanu au fost într-adevăr patru fraţi, dar şi 
două surori. El a murit în anul 1938, nu 1934. Iar 
51+2+34=87, dar regimul comunist a căzut în 
anul '89. Aceste asocieri par totuşi forțate, însă nu 















ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


e obligatoriu ca fiecare rând din profeție să aibă 
corespondent în realitate. Unele fragmente pot fi 
oare şi „de umplutură”, ca să camufleze printre 
ele vedeniile autentice?) 


Și iată fiul omului ca dintr-un adânc somn sculân- 
du-se au dat către cer mulțumire. Şi iată văd pre 
dânsul călare pre cal alb, şi sabie ascuţită în 
mâna sa având, merge înainte cu mulți bine orân- 
duiţi. (Legionarii din închisori nu puteau să nu-l 
recunoască aici pe Căpitan în fruntea organizaţiei 
sale. Sabia poate fi privită şi ca un simbol al 
Arhanghelului Mihail, care însă nu e menţionat 
explicit. Din textul grec se desprind şi alte nuanțe, 
care nu aveau cum să le fie cunoscute celor din 
închisori sau celor care se raportează doar la tra- 
ducerea în română. Astfel, în original apare 
cuvântul „katechonta” prin care este denumit 
purtătorul săbiei, termen care are şi o semnificație 
apocaliptică, el referindu-se la acele personaje 
istorice care se opun lucrării antihristice. În plus, 
cei mulţi şi bine orânduiți sunt amintiţi cu ter- 
menul „ghenneon”, adică „generaţie”, nuanţă care 
pare să fi scăpat traducerii în română. În mod 
întâmplător, el rimează cu termenul de „legheon”, 
pe care îl foloseşte Virgil Maxim. Probabil o pură 
coincidență, căci textul românesc nu face nicio 
aluzie la aşa ceva şi originalul grecesc cu sigu- 
ranţă nu a circulat în închisori, cu excepţia posi- 
bilă a faptului că acea carte fantomatică şi de 
negăsit să fi fost bilingvă.) 











































Și iată se deschide o uşă din două bucăţi şi iată îi 
urma turturica şi puii ei, şi numai cu o săltare au 
intrat la cele mai din lăuntru a grădinii şi iată 
cade _înaintea_ sfintei Icoane cei _râdicate şi 
mulţumeşte. (Aici legionarii aveau înaintea 
ochilor, fără îndoială, imaginea Căpitanului 
închindându-se icoanei Arhanghelului Mihail de 
la Văcăreşti.) 





Am auzit mare glas schimbat, care zicea. lată aşa 
se blagosloveşte omul carele se teme de Dum- 
nezeu. Muerea ta ca o vie rodită va înflori înain- 
tea casei tale. Fiii tăi ca nişte tinere odrasle de 
măslin împrejurul mesei tale. Tu fiul omului ai 
nădăjduit întru Dumnezeu şi nu te vei înşela, nici 
te vei ruşina în veac. Aşa să fie, şi aşa va fi. Amin. 
Necazul, tânguirea şi robirea aduc către tine 
fericite bătrâneţe, amin.(Un bine viitor, prevestit 
la modul general.) 


Probabil că aceste câteva elemente, risipite într- 
un context mai larg, dar relativ opac, pe fondul 
localizării geografice destul de evidente a teritori- 
ului țării noastre, i-au făcut pe legionarii întem- 
nițați să simtă că ei ar putea deţine, mai mult 
chiar, că ei înşişi ar putea fi chiar cheia decriptării 
ultimelor două capete ale profețiilor lui 
Agatanghel. 


























În capul al X-lea, ultimul din scrierea lui 
Agatanghel, cu siguranță că ei au identificat sim- 
boluri care descriu comunismul, dar şi înfrân- 
gerea sa finală şi triumful creştinismului. După 
cum se va vedea, spiritul acestei părți finale a tex- 
tului concordă cu descrierea lui Virgil Maxim, 
care se dovedeşte însă a fi mai mult o interpretare 
decât o reproducere fidelă. 


Capul X 


La crivăţ (nord) pe movilă înaltă, s-au arătat trei 
focuri. Și iată am văzut că între dânsele bătea 
tare războiu spre prăpădirea unui turburător. 
(Aici nu avem o localizare geografică precisă. 
Poate fi vorba de întreg continentul european, sit- 
uat la nordul bazinului mediteranean, iar conflic- 
tul ar putea fi Primul Război Mondial.) (...) 


Și iată un tânăr se apropia de inorog (simbol al 
binelui, al purității), vrând să-l răpească cu chi- 
tara, iar femeia cea goală au zis lui, acum nu încă 
nu este sfârşitul. lată isgonit din cântarea cocoşu- 
lui, te văd cu corabia plutind şi plutind te vei 
întoarce ticălos înapoi, cu mare grăbire te vei 
duce, şi ticălos vei fi, de ucidere, de morţi, de 










continuare în pag. 9 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


PROFEŢIILE LUI AGATANGHEL ÎN ÎNCHISO- 
RILE COMUNISTE: ADEVĂR SAU LEGENDĂ? 


întâmplări rele vei fi pricinuitor, şi în zadar tragi 
nădejde. Prăznuirea sâmbetei este împotriva 
Dumnezeeştii pravile. Tu de prăznuirea Ssâm- 
betelor eşti desfrânat nici vei putea să iai ceea ce 
tu a lua, până nu te vei face răsvrătitor prăznu- 
itorilor de sâmbete. (Aici aluzia destul de eviden- 
tă, cel puţin dacă aplicăm „cheia legionară” de 
decriptare, este la evreii comunişti din „cântarea 
cocoşului”, adică din răsărit, Rusia, care au fost 
izgnoniți — Lenin şi ai săi au fugit în 1907 la 
Helsinki şi apoi la Geneva — de unde au revenit în 
1917. Însă mijlocul de transport folosit nu a fost 
corabia, ci trenul, necunoscut însă atât la 1750, şi 
cu atât mai mult la 1279.) 


De vei împlini 35 de ani ai vârstei, te vei întoarce 
către Mine mai în scurt nenorocit, tânărule. Aşa, 
aşa, împărăţia aflătoriului stăpânitor conteneşte 
despre răii urmaşi moştenitori. Împăratul Ger- 
maniei la moştenire se aşează, dar se întoarce la 
ale sale limanuri, şi împărăţia Ivernicească să 
isbăveşte. (Aici ar putea fi descrisă înfrângerea 
Germaniei în Primul Război Mondial. Moştenirea 
ar semnifica dominaţia continentală, care iniţial a 
aparținut Germaniei, ea fiind însă nevoită să 
revină în graniţele sale inițiale. Cei care au prelu- 
at această moştenire sunt tot răi. O posibilă aluzie 
la Hitler, care ar mai putea fi descris şi în alte 
locuri, după cum vom vedea ceva mai încolo. 
Împărăţia Ivernicească e un termen deocamdată 
neidentificabil precis, decât prin apartenenţa la 
tabăra aliată, ostilă Germaniei. El ar putea sem- 
nifica această întreagă alianță.) (...) 


Și iată adunare îmbrăcată cu jalnice vestminte a 
vicleanului ocârmuitor a asfinţitului se cerceta, şi 
iată sabia ascuţită îngrozea pre cei ce primea 
prea sfântul marele nume al lui lisus cu fățărnicie 
de bune cuvinte, având necredința ascunsă sub 
masca de faptă bună cei foarte stricaţi oraşani de 
pentapoli, linguşitori şi înşelători îndărătnici. 
(Pentapolis — alianță din cinci oraşe, care, con- 
form Wikipedia, poate însemna tot o aluzie la 
poporul evreu: „In the biblical Holy Land, Gene- 
sis 14 describes the region where five cities — 
Sodom, Gomorrah, Zoara, Admah and Zeboim — 
united to resist the invasion of Chedorlaomer, and 
of which four were shortly after destroyed.” Aici 
ar putea fi o descriere criptică a holocaustului 
nazist împotriva evreilor.) 


Și iată îmi zicea mie: Fiul omului, vezi aceşti 
jefuitori lupi, aceşti nesăţioşi când se vor pedep- 
si înaintea gelatului a sâmbetei, şi înaintea celui 
încununat în iad preste fire cerber. Şi apoi să ştii 
fiul omului, cum că această fără de sfinţenie şi 
satanicească adunare a iadului, până a nu se 
sfârşi deplin al patrulea veac, spre împlinirea 
celui de trei-zeci, de la începutul lor, ca nişte 
jertfe scârbite şi ca nişte dobitoace junghiate fără 
milostivire se vor omori. (Virgil Maxim făcea şi el 
aluzie la lupii în piei de oaie, comuniştii, care vor 
fi în final pedepsiţi. Prin urmare, e limpede că în 
cheia deţinuţilor de la Aiud, acest fragment ar 
descrie comunismul, poate împreună cu sprijini- 
torii săi oculți, şi înfrângerea lor finală.) 

















Și împreună cu dânşii alt neam nou oare carele 
(oarecarele?) asemenea păgânesc va pierde pe 
pământ pomenirea, acea fără de sfinţenie diav- 
olească şcoală, pare oamenilor a fi cu fapte bune, 
iată de ce ceea ce săvârşit se va prăpădi. („Prăpă- 
di” e sinonim cu afanisi, care apare în textul din 
1818. Aplicând cheia de lectură a întemniţaților 
de la Aiud, acest fragment pare a descrie perioada 
postcomunistă. E vorba de un neam nou, tot 
necreştin, însă cu aparență de fapte bune. Ar fi 
vorba de democraţiile laice, care se revendică de 
la principiile Revoluţiei Franceze. Agatanghel 
anunță că şi această epocă va avea un sfârşit.) 


Atuncea_ adunare strălucită a sfintei pronii_ va 
străluci în lume. Şi mai întru Sfârşit a prăpădirii 
blestemaţilor nedrepţi şi răpitorilor lupi. Inălțaţi 











PERMANENTE Ş 


săraci numele Domnului şi Dumnezeului nostru. 
Cântaţi Împăratului celui mare al veacurilor 
slave. Veniţi, veniți, o neamul pravoslavnic bucu- 
rați-vă în psaltire şi în chitară cu tobe şi cu glas 
de trâmbiţe, cu țimbale bine răsunătoare, ascuţiţi 
țimbalele voastre, întindeți organele voastre, 
suflați în trâmbiţele voastre, şi în cimpoaiele 
voastre, întoarceți spre glasuri alăutele voastre, 
proftacsiți, dănțuiţi şi jocuri plăcute jucaţi cu 
bucurie înaintea Scaunului a marelui împărat 
Israil, carele hulele sâmbetitorilor cu multe sute 
de ani mai înainte au fost spurcat. Cântaţi şi voi 
aflătorii scârnavelor eresuri Domnului că este 
bun, că în veac este mila lui, amin. (Virgil Maxim 
vede aici, după izbăvirea de lupii cei răpitori, 
căderea comunismului şi a altor organizaţii 
oculte, o biruință finală a creştinismului, adică 
ceea cel el consideră a fi acea „acţiune de 
încreştinare a tuturor neamurilor”.) 


Fiul omului, iată sfârşitul vedeniei tale, care este 
îngerească descoperire păzită numai credin- 
cioşilor, acelora cari fără prihană au cinstit 
locaşul lui Dumnezeu. Mergi sluga lui Dumnezeu 
Agatanghele, şi scrie în table toate cu credință, şi 
le vădeşte toate celor urmaşi după tine, amin. 


Și iată mulțime mare de oaste din duhuri cereşti, 
ducea cu straşnice legături pre balaurul cel mare, 
şi l-au aruncat pre dânsul în tartarul cuptorului 
cel de foc, cântând pre pământ, şi în văzduh şi pre 
ape: sfinte Dumnezeule, lui numai i se cuvine, 
întreit sfânt Dumnezeu, slavă, putere şi împărăție 
în vecii vecilor, amin. (Acesta este finalul profeţi- 
ilor lui Agathanghel, care consfințeşte încă odată 
victoria asupra balaurului apocaliptic.) 


Ce se poate spune însă despre celelalte părți ale 
acestor profeţii? Importanța lor nu este nici ea de 
neglijat, pentru că, de vreme ce deţinuţii politici 
din acea vreme s-au regăsit pe ei înşişi în profeția 
lui Agatanghel, aveau nevoie şi de o confirmare 
privind autenticitatea altor enunţuri cuprinse în 
ea. Desigur, ei nu aveau cum să ştie că perfecta 
coincidență cu evenimentele anterioare lui 1740 
se datorează practicării unei vaticinium ex eventu, 
dar ce putem spune despre evenimentele ulte- 
rioare acestui an, a căror predicție s-a împlinit? 


Chiar dacă datează de la mijlocul secolului al 
XVIII-lea, conțin profețiile lui Agatanghel alte 
elemente care pot fi identificate cu evenimente 
istorice ulterioare? 


Cu toate că autorul lui Agatanghel e cu siguranță 
arhimandritul Theoklitos Polyeidis, rămâne 
deschisă întrebarea privind scopul acestei scrieri. 
Cel imediat pare a fi cu siguranță întărirea ideo- 
logică a taberei ortodoxe, greacă şi rusă, în lupta 
ei contra otomanilor. Profeţiile despre trecut par 
mai degrabă un ambalaj menit să confere o doză 
de credibilitate pentru mesajul adresat viitorului. 
Reprezintă acestea simple fantezii literare person- 
ale, sau redactarea şi punerea în circulație sub 
această formă a unei tradiţii orale athonite? Căci 
nu trebuie să uităm care este formaţia autorului, 
chiar dacă el a trăit vreme de decenii bune în Ger- 
mania şi Rusia. Şi, chiar dacă ar fi vorba de o 
tradiție orală athonită (ceea ce ar trebui dovedit cu 
alte documente, probabil foarte greu de găsit, 
dacă ele există, atunci doar în manuscrisele mănă- 
stirilor din Muntele Athos) nici acest lucru nu 
implică numaidecât infailibilitatea lor. În acest 
moment, nu putem da un răspuns la întrebare. 


Admiţând ipoteza că autorul real al lui 
Agatanghel ar fi dorit să transmită într-adevăr un 
mesaj profetic bazat pe asemenea surse, modul lui 
de operare nu prea putea fi altul decât cel pe care 
îl observăm. Adică miezul veritabil, care nu poate 
consta decât în anumite imagini şi elemente sim- 
bolice, nu are cum fi prezentat altfel decât împa- 
chetat sau camuflat fie printre elemente oricum 
valabile, ca acele „profeţii despre trecut” identifi- 
cate fără dubiu, fie printre o serie de formulări 
obscure, aluzii vagi, locuri comune şi generalități 
fără conţinut real. lar cei care au studiat cu atenţie 
textul, precum deţinuţii politici din România, au 


putut descoperi fără îndoială acele elemente sim- 
bolice care s-ar putea referi atât la ei, cât şi la alte 
evenimente sau personaje istorice ulterioare 
redactării documentului. Ceea ce i-ar conferi un 
anumit grad de credibilitate şi autenticitate. 
Desigur, această evaluare nu poate fi decât 
subiectivă şi nu poate fi cuantificată prin instru- 
mente ale cercetării ştiinţifice. Aceasta nu poate 
spune decât că astfel de concordanţe reprezintă 
simple coincidenţe şi nimic mai mult. Rămâne de 
apreciat dacă numărul şi forța descriptivă a sim- 
bolurilor decelabile printre multele platitudini nu 
denotă totuşi ceva mai mult decât un simplu 
rezultat al hazardului. 


Dacă pornim la drum cu intenţia de a căuta print- 
re rânduri acele imagini simbolice cu un conţinut 
mai substanțial, trebuie luat în considerare că 
acestea s-ar putea să se găsească răspândite, nu 
neapărat în acelaşi fragment coerent, şi că tran- 
scend contextul în care sunt prezentate. Ca exem- 
plu edificator s-ar putea aduce referirile la jertfa 
pe cruce a lui Hristos din Psalmul 21, „Dum- 
nezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, 
pentru ce m-ai părăsit? ” şi „Străpuns-au mâinile 
mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele 
mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. Împărțit- 
au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au 
aruncat sorți.” Contextul nu e altceva decât o 
rugăciune de pocăință a regelui David, iar pentru 
evrei acest psalm nu are niciun caracter mesianic. 
Şi totuşi, aceste versete s-au dovedit a avea şi o 
semnificaţie dincolo de cadrul strict în care apar. 
Doar practicând o asemenea abordare putem 
identifica şi în Agatanghel unele fragmente, risip- 
ite într-un context destul de vag şi de neinteligibil, 
cum sunt cele care par a se referi la România şi la 
legionari. 


Să vedem prin urmare şi alte asemenea locuri care 
ar putea transmite un mesaj fie direct, fie sub o 
formă simbolică, cu menţiunea că localizarea 
geografică sau etnică este făcută întotdeauna în 
mod explicit. 


Eliberarea Greciei de sub dominaţia otomană 


„Și precum se afla Israiltinescul norod, supus lui 
Navohodonosor, aşa va fi norodul acesta supus 
necredincioşilor  Agareni până la vremea 
hotărâtă, şi va rămânea robit subt jug până la al 
patrulea sută deplin.” (p.7) Acest fragment 
urmează celui care descrie cucerirea Con- 
stantinopolului de către turci, iar în pasajul urmă- 
tor autorul întăreşte localizarea, spunând că 
plânge „prăpădirea Vizantiei”. Mesajul din acest 
fragment ar fi acela că robia grecilor va dura patru 
sute de ani. În realitate a durat ceva mai puţin. 
Între 1821-29 a avut loc războiul de eliberare, în 
1829 s-a încheiat Tratatul de la Adrianopole iar în 
1832 Tratatul de la Constantinopol care stabilea 
graniţele finale şi instaurarea monarhiei. Până 
aici nu spune nimic de revenirea Con- 
stantinopolului, despre care se prooroceşte mai 
târziu, în alt loc, că va fi cucerit de către ruşi. 


Desigur, această viziune a eliberării Greciei poate 
fi considerată la o adică şi drept un soi de „self- 
fulfilling prophecy”, adică o profeție care con- 
tribuie ea însăşi la împlinirea ei. Ea exprimă 
năzuințe fireşti care, în cele din urmă, s-au 
împlinit printr-o luptă asiduă, pregătită mai întâi 
ideologic, la nivel militant. Iar combustibilul care 
a alimentat aceste năzuințe a conţinut printre 
altele şi scrieri precum profețiile lui Agatanghel. 
Care, în acest caz al grecilor, au contribuit ele 
însele la împlinirea lor. Aşa că aici am putea avea 
şi o explicaţie de altă natură a concordanţei cu 
realitatea ulterioară. 


Apostazia apusului şi prigoana împotriva creştin- 
ismului 


„O fudulă cetate! Adevărat te-ai văpsit în sânge 
de om. Împărații tăi varsă pârae de sânge prin 
mărturisirea celor drepți şi credincioşi lui Hristos 
(...) Dară neblândețele tale te-au făcut să te 


continuare în pag. 10 





10 


PROFEŢIILE LUI AGATANGHEL ÎN ÎNCHISO- 
RILE COMUNISTE: ADEVĂR SAU LEGENDĂ? 


răzvrăteşti, şi acum eşti nelegiuită şi jefuitoare de 
cele sfinte, şi pentru că asupra dreptății ai hulit, 
Dumnezeu pre tine te-au părăsit. Dumnezu te 
leapădă şi diavolul te stăpâneşte. EI este mândru 
şi mincinos, tu te-ai făcut prada lui. (...) Răsărit- 
ul se va smeri şi vei fi lui robită şi supusă. 
Răzvrătitorii tăi vor rade în capetele cele încu- 
nunate acalcanului (scutului) tău. (gr. Estemme- 
nas kefalas — capete încoronate, aspidas — scut, 
probabil în sens de protector, în versiunile 
româneşti e redat eronat „încunate” în loc de 
„încununate”. Expresia poate fi asociată cu 
uciderea regilor de către forţele anticreştine, care 
continuă şi în pasajul imediat următor.) Porfirile 
tale vor fi de dânşii rupte, coiful lepădat sub 
picioare, şi coroana ta acea de trei împărăţii (or. 
tiara) va fi călcată de către caii aceşti nebuni. 
Stăpânirea ta va înceta şi ungerea cea 
leviticească vei vedea-o schimbată şi va vedea 
lumea schimbarea ta, ai ascuns adevărul cel 
vecinic, şi cu minciuni l-ai văpsit. (Referirea e la 
instaurarea în apus a unei stăpâniri anticreştine şi 
antimonarhice.) 


Ai batjocorit sfințenia Mea, pre care o am înte- 
meiat la răsărit, te-ai prefăcut în cârciumă de 
pierzare şi peşteră tălharilor. Ai pus la înnoire 
credința oamenilor şi ai prădat Biserica Mea. 
Piatră peste piatră pre zidurile tale nu va 
rămânea, şi vei fi pustiită ca sfânta cetate a lui 
David. Răsăritul va străluci asupra ta. Tu prin foc 
vei fi cercată şi vei ajunge piatră în capul unghi- 
ului. ” (p.14-15) 


Acest fragment poate fi asociat, fără îndoială, cu 
ieşirea violentă a apusului din paradigma creştină, 
prin ororile Revoluţiei Franceze. Continuarea 
prevestită, adică strălucirea simbolică, victoria 
spirituală a răsăritului credincios asupra apusului 
decadent nu e un eveniment istoric care să se fi 
întâmplat încă, dar se încadrează în paradigma 
ortodoxă a autorului, după care aceasta se va 
impune în final, într-un orizont de timp eshato- 
logic. 


În acelaşi timp, Agatanghel e critic şi la adresa 
răsăritului. În continuare putem citi: ,, Vai, ticălo- 
sule răsărit, asemenea vei fi până la a opta sută, 
pentru că te văd tare silit şi vândut de către nepri- 
etenia cea latinească. ” (p.15), adică o trădare a 
răsăritului de către un apus ostil, după care 
referirea în rândurile care urmează e iarăşi la 
acesta, la suferinţele prin care va trece, până se va 
smeri, „râmul cel răzvrătitoriu”. 


Germania şi Hitler 


„Și iată vultur sbura spre a strica pre mâniosul 
leu Vandalicesc, pre tiranul Germaniei, pre 
groaza domnilor, pre nemilosul tigru, pre cel 
mândru luceafăr, pre duşmanul neamului ome- 
nesc. (Aluzie la Hitler, cum sugerau şi unele ziare 
greceşti din noiembrie 1939? Vulturul fiind aliaţii 
occidentali.) 


Și iată piatra cu trei unghiuri lepădată de către 
ziditori, s-au făcut în capul unghiului, birueşte, 
supune, Ssfarâmă, strică şi smereşte pe sălbaticul 
geotin (got) carele ca un obrasnic fugind îngroz- 
it, depărtat de casa sa, şi scârbit înstrăinat 
aleargă, cere ajutor de la varvari, prădat de oblă- 
duirele sale, picând din puteri ca un desnădăj- 
duit, în primejdii şi în necasuri îşi dă viața cerând 
să se ridice, dară cu toate aceste meşteşugeşte 
vicleşuguri spre păgubirea celui nou şi strălucit 
oştean, sau comandir al oștilor. Și măcar că el 
singur este pricina răutății însă nu este nevinde- 
cat. (Înfrângerea şi moartea lui Hitler, ale cărui 
decizii militare personale au fost de multe ori în 
răspărul sfaturilor generalilor săi.) 


Să trage de către vicleșug cel nou biruitoriu cu 
bună înţelepciune, proroceşte adecă primeşte sfat 
mueresc a curvei care după cea fără de lege 
nuntă în cea legiuită se leagă şi o sue pe dânsa la 
scaun şi scapă de primejdii mai înainte de a se 


PERMANENTE 


(PILONII MN RPR BARRA 


'En 1279, 
un moine grec 
avait predit... 


Athânes, 5 novembre. Les 
journaux athâniens reproduisent de 
larges extraits d'un livre de pro- 
phâties se rapportant aux &vene- 
ments actuels. Ce livre fut ecrit 
en 1279 ă Messine-de-Sicile par un 
moine grec, de Rhodes, nomme 
Agathangelos et il fut pendant de 
longues anntes un des livres de 
chevet des Hellenes. 

La raison en est qu Agathange- 
los avait prâdit la chute de Cons- 
tantinople. Agathangelos, au deu- 
xitme chapitre, s'crie : « Allema- 
gne, helas Allemagne je te vois en 
dissidence et haineuse. Un de tes 
fils, ayant le mâme sang que toi, 
retourne ă toi. N abhorre le culte 
catholique et devient chef des h6- 
rotiques, » 

Les interpretes n'ont aucune pei- 
ne ă voir en ce fils allemand « l'ex- 
cellent » Hitler, persecuteur achar- 
ne du catholicisme, 

Agathangelos dit encore ailleurs : 
= Les Allemands cherchent ă se 
liberer par la violence des traites 
anterieurs ». Et puis il ajoute plus 
loin : 

= Un aigle survole pour tuer le 
tyran de VAllemagne, le tigre, 
cruel demon, arrogant ennemi du 
genre humain. Et  voici  qu'une 
pierre triangulaire  vainc, ecrase, 
humilie le Goth monstrueux qui 
tout en tremblant courț et entre 
dans lenfer, en demandant ă 
grands cris du secours aux barba- 
res LI) 


PAVELE ERA VARA ASEZ ASA VERA Pe AGA Vs MEA East bel Ala etansa 


PRAVDA BN A EP A DAE pe ba pt 00 BDNE ea 0 bt 


PLANA PRON 13 0 E A 1 RAE PA NA 3 8 PARE 2 LEONE BA 8 0 PA AP PA LENEA VE 0 BV EV VP PA Da 0 FNT PA DEO a 


3 
E 
â 
3 
| 
2 
EI 
| 
| 
z 
2 
i 
i 
E 
E: 
Ei 
= 
E: 
Ei 
3 
Ei 
z 
z 
z 
3 
Ei 
a 
E; 
Ei 
: 
3 
|| 
3 
i 
i 
| 
Hi 
| 
i 
i 
Ei 
Bu 


coace fără de vreme. Se scoală Leul să întoarce la 
patrie, dar vai cu durere lasă trupul fără suflet, 
care mai înainte mai îngrozise lumea. Şi iată aşa 
contenesc slavele nenorocitului Leu, amin. ” (Posi- 
bilă aluzie vagă la nunta lui Hitler cu Eva Braun 
înaintea sinuciderii lor.) (p.18-19) 


„Am văzut pe acest Împărat la împlinirea a şapte- 
lea sutei, după numărul al patruzecilea, făcând 
învoieli cu Gallia. Şi iată văd că împăratul se face 
silitor (siluitor) pravililor, ocărâtor tractaturilor şi 
călcând tocmelele, se face pe sine stăpân între cei 
ce stăpânea, se face răpitor averilor străine şi 
îndemnatoriu la averea altuia, şi apoi în cele mai 
ales hotări ca un prea înalt stăpân şi ca un de sine- 
şi Stăpân adevărat, isprăveşte voința Împărăției 
Germaniei. Ticălosului Bavar îi dă coroana. Să 
grăbesc Galii cu oştire de curând strânsă şi cu 
multă mânie intră la Germania, dar o ticăloşi ce 
poate să fie, unde vă duce pre voi înalta cugetare a 
întinde biruinţa... ” (p.25) Unii interpreţi au văzut 
şi aici o descriere a lui Hitler (după cum s-a scris în 
presa greacă din noiembrie 1939), ca fiind acel 
împărat care a pornit la cuceriri încălcând tratatele 
(Versailles, Miinchen). Acest element s-ar potrivi, 
dar contextul general e altul. Se referă la o perioadă 
viitoare raportată la scrierea profeţiilor, după 1740, 
la un conducător german neidentificabil, în care 
sunt amestecate trăsături ale lui Bismarck, căruia 
într-adevăr 1-a fost declarat război de către Franța 
în 1870, cu altele care ar aparține mai degrabă lui 
Hitler. Acest fragment în sine nu este concludent, 
doar dacă se scot din contextul său anumite ele- 
mente convenabile. 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


Franţa şi Napoleon 


„Vezi împărăţiile cele mari cum se scoală asupra 
dogmii romaniceşti a apusului. Ele pre dânsa vor 
huli-o, şi să vor face duşmani sălbatici, vor alcătui 
rele pravile şi legi nouă vor aşeza. (iluminismul 
anticreştin). Și iată al treilea oareşcare stăpânitor 
de preste hotară s-au făcut Impărat şi să sue la cea 
întâi treaptă a norocului. (Napoleon) Și iată cel 
nou stăpânitor de preste hotară împărat, se face în 
grabă supărător, a austriaceştii femei, şi iată mai 
în scurt acesta o păgubeşte şi o supune pre dânsa, 
pentru că lui i s-a dat să pedepsească pre 
stăpânirea Austriei, şi iată silea tractaturile şi cu 
călcarea tractatelor se sileşte cu tiranie să apuce 
averea altuia. Dar o Gali, unde mergeţi: Impărat- 
ul cel nou, vă duce pe voi la căsăpie, şi voi ca nişte 
nemilostive jertfe, şi lupi leşinaţi în cei mai înalți 
munţi veţi lăsa viaţa şi se vor vedea părăsite 
lucrurile voastre. Socotiți mai vârtos, o ticăloşilor 
Gali. Bavarul se face Chesar şi cu coroana de 
dafin a marelui Carol se încununează, dar vai tân- 
guitoare pildă, la al treilea an sfârşeşte împreună 
cu viața şi împărăţia lui. ” (p.21-22) 


În acest fragment se pot găsi o serie de concordanţe 
cu persoana lui Napoleon, care a învins Austria, dar 
care în final şi-a dus ostaşii la moarte. Tot în 
perioada lui Napoleon a avut loc sfârşitul Sfântului 
Imperiu German. Există şi unele discordanţe: 
ultimul împărat, Franz II, care a domnit între 1792- 
1806, a rămas mai departe împărat austriac până la 
moartea sa în 1835. Nu era bavarez şi nu a murit 
după trei ani. 


Dezmembrarea Imperiului Austriac 


„O, Austrie, că din vremea strămoşilor tăi ai fost 
fericită, şi vei fi asemenea până la al şaptelea sută, 
dar vei vedea desbinarea noroadelor tale. Sporesc 
norocirile tale, dar la al patru-zeci-lea contenesc 
slavele tale. Văd slăbind mărimea ta desmă- 
dulărită sau desfăcută stăpânirea ta, ocărăte 
învoelile tale, şi lepădate poruncile tale, şi sfârşin- 
du-se clironomia (moştenirea) ta, numai la o 
femee. (...) Lumina ta se va lepăda, făclia ta se va 
stinge, şi vei rămânea la întuneric. ” (p.22) 


Concluzie 


Lecturând în paralel fragmentele din memoriile lui 
Virgil Maxim şi Octavian Voinea referitoare la cir- 
culația profeților lui Agatanghel în temniţa Aiudu- 
lui cu textul cunoscut al acestora (pe care îl 
cunoşteam de câțiva ani), putem afirma cu o mare 
doză de certitudine că sub ochii deținuților 
legionari s-a aflat exact această versiune, iar nu 
alta, care probabil nu va fi găsită niciodată, 
deoarece se pare că nu există. 


Ținând cont că acea scriere a circulat în anii 1945- 
46 şi că Virgil Maxim şi-a scris cartea o jumătate 
de secol mai târziu, discrepanțele dintre detaliile pe 
care le dă el şi textul original devin explicabile. 
Mai întâi prin distanţa foarte mare de timp, iar mai 
apoi printr-o memorie care a reprodus mai degrabă 
ecoul textului care a rămas imprimat în ea, şi mai 
puţin litera sa fidelă. 


Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, atunci „enig- 
ma” din jurul acestui episod din închisorile 
româneşti ar putea fi dezlegată. Prin mâinile dețin- 
uţilor din Aiud a trecut o scriere (ulterior memorată 
şi transmisă mai departe pe cale orală) care datează 
de fapt de la mijlocul secolului al XVIII-lea, şi care 
lasă deschisă întrebarea dacă e totuşi una profetică, 
izvorând. dintr-o tradiţie athonită, sau un simplu 
manifest politico-religios. Ceea ce e indiscutabil e 
faptul că în acest text pot fi interpretate evenimente 
sau personaje istorice care au apărut după scrierea 
sa, după cum anumite imagini simbolice ar fi putut 
să declanşeze la deţinuţii legionari sentimentul că 
ei ar deţine, sau că ar fi ei înşişi „cheia” care ar 
putea descifra o anumită parte a profeţiei lui 
Agatanghel. 


Notă: O versiune ceva mai detaliată a prezentului 
text, care conţine şi o serie de legături de unde 
pot fi descărcate scrierea discutată sau alte refer- 
ințe, poate fi citită pe internet la https://fomanu.ro 


BOGDAN MUNTEANU 





ANUL XXV, NR. |, IANUARIE 2022 


PERMANENTE 


De vorbă cu Mirel Stănescu (VII) 


Unul dintre seniorii rezistenței anticomuniste din 
România, membru activ al Fundaţiei „George 
Manu”, filiala Constanţa, domnul Mirel Stănescu 
este o prezență constantă în ultimele decenii la 
numeroase acţiuni de cinstire a memoriei martiri- 
lor neamului românesc, aducând de fiecare dată o 
mărturie sobră şi coerentă în spațiul public. L-am 
rugat pe domnul Stănescu să ne răspundă la câteva 
întrebări pentru a contura şi cititorilor noştri repe- 
rele biografiei domniei sale, relevante pentru isto- 
ria recentă şi învățămintele ei relevante pentru 
generaţia actuală. (M. V.) 


Rep: Care a fost regimul de detenţie în închisoarea 
de la Ocnele Mari? 


M.S.: Trecerea de la Cluj la Ocnele Mari a fost 
brutală, am resimţit-o până-n măduva oaselor. Dis- 
perați de noul regim carceral şi de halul în care 
ajunseserăm din pricina inaniţiei, am luat hotărârea 
să evadăm. Am făcut şi noi ce am crezut în 
condițiile acelea... 


Eram doar nişte adolescenţi chinuiți şi la vârsta 
aceea încă mai aveam naivitatea să credem că am 
fi putut evada împreună. La Ocnele Mari, par- 
doseala camerei în care eram închişi era din lemn, 
aşa că am scos două bucăţi mici din duşumeaua 
veche a celulei, cam vreo 20-25 de centimetri şi cu 
o coadă de lingură ne-am apucat să săpăm o groapă 
prin care intenționam să ne furişăm pe sub zidul 
închisorii şi pe sub gardul penitenciarului care se 
afla în imediata apropiere a camerei noastre şi să 
fugim; în apropiere se vedea un deal împădurit. 
Pentru nişte minori, planul ăsta fantastic părea per- 


fect realizabil, aşa că ne-am apucat de treabă, dar 
cu teamă şi cu precauții, întrucât supravegherea era 
drastică şi se mai făceau şi percheziţii, care erau 
întotdeauna neprevăzute. Ca şi la Jilava, aveam în 
cameră două tinete: una pentru apă, alta pentru 
necesităţi. Noi scoteam zilnic tinetele pe culoar în 
faţa uşii şi de aici le luau deţinuţii de drept comun; 
pe aceea pentru apă o umpleau, pe cealaltă o văr- 
sau într-o hazna, apoi pe ambele le readuceau în 
faţa uşii, asta era procedura. 


Acolo la Ocnele Mari şi nu numai, deţinuţii de 
drept comun condamnaţi în general pentru furt, 
tâlhării, crime, violuri, se bucurau de o grămadă de 
privilegii: puteau primi de acasă pachete, scrisoa- 
re, vorbitor, iar cei care erau însuraţi aveau dreptul 
să le vină soţia pentru o noapte să stea acolo cu ei 
într-o cameră conjugală. Mâncau mult mai bine ca 
noi, dar mai şi furau din mâncarea noastră, fiindcă 
mulți hoți lucrau la bucătărie. Alţii făceau diferite 
munci administrative. Am văzut în curtea închiso- 
rii deţinuţi de drept comun care jucau fotbal cu gar- 
dienii în timp ce noi eram permanent încuiaţi. 
Odată l-am întrebat şi eu pe un locotenent-major 
care din când în când mai accepta câte o discuţie cu 
noi: - Domnule Locotenent, este normal ca cei care 
au săvârşit furturi, violuri, tâlhării, unii recidiviş- 
ți, să beneficieze de atâtea privilegii şi înlesniri în 
comparaţie cu regimul extrem de sever aplicat 
nouă, deținuților politici, doar pentru simplul 
motiv că am gândit altfel decât restul? — Aştia au 
furat fructul din pom, mă banditule, dar voi ați 
vrut să tăiați copacu, numai că noi am fost vigi- 
lenți şi v-am oprit la timp”, mi-a răspuns, fără să 
stea deloc pe gânduri, fiindcă erau umpluţi cu ură 
la instructajele pe care le primeau la Securitate 
unde erau îndoctrinaţi şi li se băgau în cap şi tot 
soiul de lozinci de genul ăsta. 


Când se săpa la groapa aceea, unul sau mai mulți 
dintre noi stăteam în fața vizetei, ca să tăiem din 
câmpul vizual al gardienilor care ne supravegheau. 
Pământul rezultat îl puneam în tineta cu fecale, 
câte doi-trei pumni de pământ în fiecare zi, sperând 
şi rugându-ne să nu se prindă nimeni. Azi aşa, 
mâine aşa, groapa noastră ajunsese aproape de un 
metru. Asta până într-o zi, când ne-am lăsat duşi de 
val şi am turnat mai mult pământ decât de obicei în 
tineta cu excremente. Hoţii de la dreptul comun au 
cărat-o, au vărsat-o la hazna şi au observat că era 


Amintiri despre Aurel Vişovan (1) 


Anul acesta 2022 se împlinesc două decenii de la 
trecerea în veşnicie a tatălui meu, Aurel Vişovan 
(1926-2002). Pe lângă biografia sa obiectivă 
apărută în mai multe rânduri în paginile revistei 
noastre, există şi imaginea mea subiectivă, aşa 
cum l-am perceput eu, cu ochi de copil, şi cum am 
înțeles treptat dimensiunile luptei şi jertfei sale. 
Această reflectare duioasă a personalităţii sale am 
cuprins-o în prima mea lucrare, ,„„Mărturii ale 
rezistenţei anticomuniste din Maramureş” (2008) 
şi o oferim, cu unele completări, cititorilor noştri 
de azi. 


Semne de întrebare 


În primii ani de şcoală când ni s-au predat primele 
noțiuni de istorie sau poate ca urmare a unei lecturi 
din cartea de citire, m-am întors acasă şi am spus 
tatălui meu: „Tăticule, azi am învăţat despre lupta 
Partidului Comunist pentru popor, pentru munci- 
torii care erau asupriți... Şi pe timpul războiului 
comuniştii au luptat în toată ţara împotriva 
nemților, au aruncat în aer trenurile cu arme...” 
(văzusem eu şi un film pe tema asta ) 


Tata mi-a răspuns foarte calm: „Auzi Marius, eu 
am trăit pe vremea aceea, dar n-am cunoscut nici- 
un comunist. Printre profesorii şi cunoscuţii mei 
auzisem de unul sau de altul că ar fi țărănist, lib- 


eral sau legionar, dar n-am auzit de nimeni care să 
fi fost comunist.” N-am zis nimic dar am rămas pe 
gânduri... Oare care o fi adevărul? 


Mai târziu am aflat că Partidul Comunist nu avus- 
ese mai mult de câteva sute de membri, majoritatea 
de origine etnică straină, ceea ce la nivelul unei ţări 
ca România era egal cu zero. Însă după ocuparea 
țării de către sovietici, aparatul de propagandă, dis- 
punând de resurse nelimitate, a reuşit să inventeze 


o „tradiţie glorioasă” din nimic. 


O şcoală mai puţin obişnuită 


Nu mai ştiu exact momentul în care tata mi-a spus 
pentru prima dată că a fost în închisoare, dar ştiu că 
nu eram deloc şocat. Mi se părea probabil ca fiind 
ceva aparținând unui trecut îndepărtat şi fără legă- 
tură cu prezentul. Mă simţeam foarte liniştit ştiind 
că tatăl meu e un om foarte bun care n-ar fi putut 
face nimic rău cuiva; de altfel chiar și felul deschis 
în care mi-a spus-o arăta că nu îi era deloc ruşine 
cu trecutul său. Simţeam însă că era ceva deosebit 
şi eram mândru că mi se încredinţase această infor- 
maţie, pe care bineînţeles nu trebuia să o spun 
nimănui... 

Când aveam în jur de 10 ani, am surprins o con- 
versaţie între cele două bunici ale mele, care depă- 


II 


încă grea, pentru că rămăsese mult pământ lipit pe 
fundul tinetei. Bineînţeles că au chemat imediat 
gardienii şi le-au arătat ce au găsit. Urmările n-au 
întârziat deloc. 

Uşa celulei s-a deschis brusc, comandantul şi mai 
mullți gardieni au năvălit peste noi, ne-au 
numărat de câteva ori. Au adus şi tineta cu pământ. 
— Ce-i cu pământul ăsta, bă bandiţilor? De unde 
este? Unde aţi săpat?, zbierau ca apucaţii. Ne-au 
scos pe culoar, ne-au culcat cu faţa în jos şi au 
început să ne izbească cu cizmele. La percheziţie 
au găsit groapa şi au făcut crize de nervi. Acolo 
ascunsesem coada de lingură, pe care o ascuţisem 
frecând-o de ciment, un capac de la o conservă, un 
ac rudimentar făcut dintr-o sârmă şi nişte aţă, toate 
astea fiind obiecte interzise cu desăvârşire de regu- 
lament. Imediat au reparat pardoseala şi ne-au 
ameninţat că ne fac proces ca să mai primim încă 
o condamnare, pentru tentativă de evadare; dar 
până la urmă am rămas numai cu bătaia şi fără pro- 
ces fiindcă aşa ceva ar fi însemnat să recunoască 
faptul că nu au fost în stare să ne supravegheze 
bine, dovadă groapa de un metru săpată în celulă. 


După toate acestea, regimul carceral s-a înăsprit, 
percheziţiile au devenit mai dese, eram supraveg- 
heaţi mai atent — cu alte cuvinte, căzuserăm din lac 
în puț. Ne-a părut foarte rău după acul acela, 
fiindcă mulți învăţasem să coasem şi aveam nevoie 
de el ca să ne însăilăm zdrenţele sau pentru orice 
altceva. (Eu am avut o faţă de pernă pe care am 
purtat-o peste tot, ca pe o traistă - pe ea cususem cu 
aţă colorată un tricolor format din trei cercuri con- 
centrice iar în mijlocul lor îmi cususem inițialele). 
Lucrurile astea mărunte chiar dacă le făceam pe 
ascuns ne ajutau enorm moralul. 


O altă amintire tristă de la Ocnele Mari: pentru că 
eram înfometați, am uitat de orice frică şi, cuprinşi 
de disperare, am refuzat să mai primim mâncarea 
şi am blocat uşa cu paturile de fier din cameră. 
Imediat s-au alarmat toţi gardienii în frunte cu 
comandantul, au forțat uşa, ne-au culcat pe burtă 
ne înjurau şi ne loveau cu bastoanele. Atunci am 
declarat greva foamei şi am cerut să vină un 
procuror. Nu au ţinut cont de cerința noastră în 
schimb, pe capii revoltei Traian Bodea, Băgăian 
Gheorghe şi Covaci Emil i-au băgat în nişte 
carcere izolate aflate într-un turn vechi. Acolo au 
continuat greva foamei, dar au fost hrăniţi forțat 
printr-un furtun (Traian Bodea trăieşte în Beiuş - 
are cam 80 de ani - este profesor pensionar şi 
poate să confirme toate aceste grozăvii pe care le- 
am trăit). 


nau amintiri. Mama tatălui meu spunea celeilalte 
bunici folosind un limbaj cifrat, ca să nu înţeleg eu. 
„Când a fost Aurel la şcoala aceea...”, la care eu 
am sărit spunându-le cu mândrie: „Eu ştiu despre 
ce şcoală vorbiţi!” la care ele s-au privit întrebă- 
toare fără să ştie ce era în mintea mea: „Ştii? La 
care am răspuns hotărât: „Da, ştiu!” 


pagină realizată de 
Preot Prof. MARIUS VIŞOVAN 





12 


PERMANENTE 


DRUM DE FOC ȘI BIRUINȚĂ 


Ionel Moţa şi Vasile Marin - ultimul drum din Irun la Casa Verde (1) 


Anul 1936 a adus şi revoluţia din Spania. Scenele de 
teroare la care era supusă populaţia peninsulei, ajun- 
să sub conducerea comunistă, îngrozeau şi îndâr- 
jeau. Trupele generalului Franco, în lupte din ce în 
ce mai grele cu acelea mai numeroase în slujba şi 
comanda Moscovei, înaintau. Legionarii, cu inimile 
închircite de emoţii, urmăreau evenimentele, con- 
vinşi că, până la urmă, armatele tradiţiei creştine, 
moralei şi odinii vor birui pe cele ale satanei, întu- 
nericului şi urii. 

Eroismul de legendă al apărătorilor Alcazarului din 
Toledo, ca şi personalitatea colonelului Moscardo, 
era tema de discuţii nu numai între legionari. Se 
numărau paşii armatelor lui Franco care se apropiau 
de Toledo, să-l despresoare. Când s-a reuşit, un sen- 
timent de uşurare, ca după o victorie proprie, a înse- 
ninat fețele tuturor. Moţa, transfigurat, suferea chi- 
nurile morale de începuturi ale apostolilor lui Crist 
şi simțămintele care-i zbuciumau sufletul îl decid să 
plece şi să lupte în Spania unde se insulta Crucea şi 
se batjocorea credinţa. 


Căpitanul lipsea din Bucureşti. Era la Carmen 
Sylva. Până la întoarcerea lui, sute de legionari ade- 
raseră la planul lui Moţa şi cereau să-l însoțească. 
Vasile Marin, printre cei dintâi! 

La sosirea Căpitanului, Moţa a întâmpinat o nebă- 
nuită opunere din partea acestuia. Cu greutate şi 
după lungi discuţii, Căpitanul a cedat, îngăduind 
plecarea, dar numai a unei echipe restrânsă la şapte 
legionari, având drept scop predarea unei săbii de 
onoare generalului Moscardo. Sabia a fost aleasă să 
fe aceea cu care Generalul Cantacuzino făcuse răz- 
boiul. Participareaa eventuală a echipei la luptele de 
pe front a fost şi ea condiționată de Căpitan, care-i 
fixase un termen: „O lună”! 

Ion Moţa, Vasile Marin, ing. Clime, Bănică Dobre, 
Nicolae Totu, Alexandru Cantacuzino (nepot al 
generalului) şi preotul Dumitrescu-Borşa au fost cei 
aleşi să formeze echipa. Toţi erau comandanţi legio- 
nari. Moţa, Comandant al Bunei Vestiri. Generalul 
Cantacuzino, erou al Primului Război Mondial şi şef 
al Partidului Totul Pentru Țară, urma să-i însoțească. 
Personalitatea lor simboliza prezența Mişcării 
Legionare la luptele de eliberare şi regenerare a Spa- 
niei, întreprinsă de armatele generalului Franco şi 
bazată pe mişcarea naționalistă a „Falangei Spanio- 
le”, atât de înrudită în spiritualitate cu legionarismul 
românesc. 


În ziua de 25 noiembrie 1936 am condus la gară pe 
cei care plecau. Cu o zi înainte, Vasile Marin îmi 
lăsase ultimele dorinţe pe care le dorea împlinite în 
caz de moarte. 


Abia cu întoarcerea generalului Cantacuzino în țară 
şi după primirea scrisorilor lui Moţa şi Clime, a aflat 
Căpitanul dezastruoasele condiţii în care cei şapte 
fuseseră înscrişi în „Lercio”, adică în armata de şoc 
a generalului Franco, în contrazicere cu dispoziţiile 
date de el la plecarea echipei. 


Generalul Cantacuzino greşise permiţând înrolarea 
ca voluntari în „Tercio” şi pe toată durata războiului 
civil, în loc de înscrierea în rândul cadrelor de luptă 
ale „Falangei Spaniole” şi numai pe termen de o 


lună. Organele de recrutare ale armatei lui 
Franco nu şi-au dat seama de importanța 
simbolică a echipei legionare; ei aveau 
nevoie de cadre, iar generalul insistase prea 
puţin întru a le demonstra aceasta! Îngrijo- 
rat, Căpitanul decide plecarea mea în Spa- 
nia ca să îndrept cele greşite şi să aduc echi- 
pa la Bucureşti. A fost prea târziu! În noap- 
tea de 14 sau 15 ianuarie, pe la orele trei, 
sunt trezit de sunetul clopoţelului de la 
intrarea casei. Întrigat, era ora la care, de 
regulă, se făceau percheziţii şi arestări, des- 
chid. Intră Căpitanul întovărăşit de genera- 
lul Cantacuzino, prof. lon Zelea Codreanu 
(tatăl Căpitanului) şi col. Zăvoianu. Mi se 
comunică telegrama lui Clime care anunța 
moartea pe front a lui Moţa şi Marin. Urma 
să trezesc pe Nae Ionescu şi să ne întâlnim imediat 
la sediu. 


Mi-am revenit greu din lovitura cauzată de această 
veste. Nu o puteam încadra deloc în realitate! Cu trei 
zile mai înainte primisem prima scrisoare de pe 
front de la Vasile Marin, datată 26 decembrie şi 
acum nu mai era! 


În Spania 

Jumătate de oră mai târziu eram cu Nae Ionescu la 
sediu. Căpitanul, Generalul, profesorul Codreanu şi 
col. Zăvoianu ne aşteptau. Cele câteva ore de inten- 
să durere au fost îndeajuns ca să adâncească două 
brazde, până atunci aproape invizibile, în figura 
Căpitanului. Prin ele faţa-i căpătase oarecare aspri- 
me, desminţită, însă, de seninătatea unei priviri ce 
depăşea omenescul. 

Pierderea lui Moţa, cumnat şi prieten încă din stu- 
denţie şi singurul din Mişcare în măsură a-l înlocui, 
egalându-l în capacitate şi prestigiu, îl copleşise. Din 
acest moment, crucial pentru Legiune, întreaga vii- 
toare atitudine a Căpitanului în faţa vieţii şi a pro- 
blemelor ei, se va schimba. Deciziile şi atitudinile 
ulterioare care deseori au părut de neînțeles politi- 
cienilor de duzină, ca şi oamenilor străzii, devin 
clare şi conforme, privite sub noul unghi de vedere 
al necesității unei eventuale sacrificări pentru trium- 
ful ideii. 

În dimineața aceea Căpitanul ne trasează atitudinea 
pe care o credea necesar de luat în fața pierderii 
suferite şi dispune plecarea mea în Spania pentru 
aducerea morţilor şi repatrierea celor încă în viaţă. 
Prin aceasta el îndeplinea şi o dorință a lui Moţa, ca 
şi presimţirea lui Marin ca: „Eu voi fi acela care-i va 
aduce în țară”. (desigur, însă, altfel decât s-a întâm- 
plat). 

Generalul a cerut să mă însoţească, ca unul ce-şi 
crease legături de folosit în Spania. După scurtă gân- 
dire, Căpitanul a acceptat, condiționând însă hotărâ- 
rile ce vor fi de luat de acordul meu! Mai mult, a 
cerut ca toate rapoartele ce i se vor adresa să poarte 
şi semnătura mea. Prin aceasta, pentru prima dată, el 
arăta Generalului nemulțumirea pentru felul în care 
echipa legionară fusese înrolată. Generalul, discipli- 
nat, a acceptat, cerând ca această decizie să rămână 
secretă, circumscrisă în cunoaştere numai la cei pre- 
zenți. Înţelegându-i cu toți mândria, am promis şi 
într-adevăr secretul a fost păstrat până acum. 
Bineînţeles, şeful de fapt şi de drept al misiunii 
rămânea tot Generalul Cantacuzino. 


A doua grijă a Căpitanului, ca şi a celorlalți, a fost: 
„Banii!” O socoteală redusă la strict arată totuşi o 


ale Mişcării Legionare. Nae Ionescu sugerează: 
„Lansarea unei liste de subscripţie”, obligându-se a 
împlini el ceea ce ar mai lipsi. Nu a fost nevoie. Din 
prima zi subscrierile au întrecut cu de multe ori tre- 
buinţele noastre. Persoane cu totul necunoscute au 
venit la sediu, donând sume importante. (Colonel P., 
300.000 lei, industriaş G., 5.000 franci elveţieni etc). 


Formalităţile de trecere a graniţelor împlinite în 
aceeaşi zi, ne-a permis plecarea la două zile numai 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


după primirea telegramei lui Clime. Între timp, ţara, 
în fierbere, monopolizase eroismul lui Moţa şi 
Marin pentru românism. 


Deoarece Legiunea nu mai avea publicaţii proprii, 
toate fiind suspendate de cenzură, ziarul „Porunca 
Vremii” al lui Ilie Rădulescu, prin redactarea zi de zi 
a fiecărui pas al misiunii noastre şi a evenimentelor 
din Legiune, își măreşte tirajul la sute de mii de foi! 
Intre timp, presa de guvern şi opoziție se învăluie 
într-o diplomatică tăcere spre a nu supăra opinia 
publică, în pătimaşă uniformitate de simțăminte cu 
Mişcarea Legionară. Aceasta nu a împiedicat 
aceeaşi presă ca, de îndată ce Moţa şi Marin fusese- 
ră înmormântați şi opinia publică se mai domolise, 
să ceară condamnarea şi arestarea celor care lupta- 
seră în Spania, ca trădători, pe baza nu ştiu cărui 
articol din Codul Militar care pedepseşte pe ofiţerii 
români, luptători în armate străine! 


Până la Parisul de totdeauna, nimic deosebit. În 
drum, Generalul studiase hărți, presupusese linii de 
front, dând frâu liber imaginaţiei asupra felului şi 
locului unde vom găsi echipa legionară cu morții 
noştri. Laconismul telegramei lui Clime îndreptățea 
orice supoziţii, neconformate ulterior de realitate. 


Prevedeam greutăți în îndeplinirea misiunii. Ele s- 
au verificat îndată. Cea dintâi a fost trecerea rămăşi- 
țelor pământeşti ale lui Moţa şi Marin prin Franţa 
ostilă Spaniei lui Franco, ca şi tuturor naţionalisme- 
lor. În Paris, Generalul şi cu mine, amândoi în ţinu- 
tă de rigoare, el cu insignele glorioase de comandor 
al Legiunii de Onoare la butonieră, ne-am prezentat 
pentru soluţionarea unei audienţe la Preşedinţia 
Consiliului de Miniştri francez. Eram purtători ai 
unei scrisori de introducere din partea lui Nae lones- 
cu, prieten al primului ministru din acea vreme. 
Şeful de cabinet ne primeşte, ne ia scrisoarea, nume- 
le şi adresa hotelului, comunicându-ne că vom primi 
rezultatul în câteva ore. Răspunsul a venit telefonic, 
simplu şi categoric: din cauza convingerilor noastre 
politice, nu putem fi primiți! 

După îndemnul meu, am ieşit din impas prin părăsi- 
rea căilor oficiale, pentru a recurge la cea mai sim- 
plă: a comercialului! Ne adresăm unei întreprinderi 
de pompe funebre care, pentru o sumă destul de 
rotundă, s-a obligat să ne transporte morţii, în vagon 
special, până la granița germană, dacă îi predăm 
coşciugele pe teritoriul de frontieră francez. Indepli- 
nirea formalităţilor de rigoare pentru Franța rămâ- 
nea în sarcina întreprinderii, celelalte, în a noastră. 


Generalul nu se simţea bine: dureri constante, de 
scurtă durată, mereu în acelaşi loc, îl sâcâiau. La 
medic nu a voit să meargă, neținând seama de aver- 
tismentul unui cancer incipent care, la 7-8 luni după 
aceea, l-a răpus. 


Mulţumiți de uşurinţa cu care se rezolvase problema 
pe care o crezusem cea mai spinoasă, raportăm 
Căpitanului rezultatul şi în noaptea următoare, 
umedă şi friguroasă, sub ascuţişul unui vânt nordic, 
neprevestitor de bine, ne îmbarcăm în Cherbourg cu 
destinația Lisabona. (legătura feroviară între cele 
două ţări latine şi vecine nu mai funcţiona). 

Pentru economisirea fondurilor Legiunii, călăto- 
ream în clasa a II-a, repartizaţi într-o cabină pentru 
trei persoane. La intrarea în aceasta, bagajele necu- 
noscutului nostru tovarăş de drum odihneau pe patul 
respectiv. Generalul zăreşte o carte de vizită atârna- 
tă de un mâner al valizei şi citeşte numele proprieta- 
rului. Erau ale unui oarecare Gonzales din Barcelo- 
na. 

Cu ăsta nu stau în cabină! E un spion comunist tri- 
mis să ne urmărească, zise Generalul şi se repede în 
căutarea comandantului vasului. 

Cum şi ce a făcut, nu ştiu, dar după câteva minute 
bagajele lui Gonzales erau ridicate din cabina care 
ne rămâne numai nouă. 

De cum am ieşit în larg, valurile, ameţitoare în înăl- 
țime, au luat în primire carcasa vaporului. Din gol- 


continuare în pag. 13 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


IONEL MOȚA ŞI VASILE MARIN - 
ULTIMUL DRUM DIN IRUN LA CASA VERDE 


ful Gasconiei, cele douăzeciși două de mii de tone 
nu mai erau decât o jucărie a elementelor dezlănţui- 
te, din al căror dans am ieşit după patru zile, odată 
cu intrarea în apele liniştite ale radei portului Lisa- 
bona. 


În timpul drumului, în afară de echipajul vaporului, 
numai Generalul şi cu mine am mai fost de văzut, 
ceilalți, aciuiaţi prin cabine, îşi dospeau răul de 
mare. 

Pe chei ne-a aşteptat dl. Cămărăşescu, consilierul 
legaţiei, mai târziu, ministrul României la Roma. 
Venise, bineînţeles, nu în calitate oficială, ci din 
peietenie sau ceva rudenie cu Generalul. El ne con- 
duce şi la hotelul în care ne oprise camere. Dacă de 
numele hotelului nu-mi mai amintesc, nu-i voi uita 
nici stilul, nici distribuţia interioară, cu totul neobiş- 
nuită, rămasă aceeaşi de pe vremurile în care clădi- 
rea fusese un palat particular. 


Sosirea noastră, reperată de gazetari, aduce în presa 
locală fotografii şi date asupra misiunii noastre. 


Despre capitala portugheză, ce să povestesc? Cu 
toate că o merita, şi încă amănunțit, pentru noi, pur- 
tători ai unei dureroase misiuni şi grăbiţi de a ajun- 
ge la destinaţie, nu ne-a preocupat chiar prea mult. 
Şi totuşi, parcă revăd Lisabona, etajată în pantă, 
scăldată în soarele călduţ de primăvară timpurie, cu 
cerşetori în colț de stradă şi femei desculțe, purtân- 
du-şi coşurile cu mărfuri pe cap, exact ca la noi! 


Ne-au trebuit două zile pentru împlinirea formalită- 
ților obligatorii pentru intrarea în Spania. După o 
altă zi şi jumătate am ajuns la Salamanca, sediul 
comandamentului generalului Franco. În gară — 
minune — ne aşteptau ing. Clime şi Al. Cantacuzino, 
veniți de la Toledo, informaţi de sosirea noastră 
printr-o telegramă a Căpitanului. Ei ne-au povestit 
cele trăite de la plecarea Generalului în ţară, lupte, 
bucurii şi necazuri, ca şi despre marea durere cauza- 
tă de de pierderea lui Moţa şi Marin, doborâţi de 
acelaşi obuz în Majadahonda, explodat în buza 
tranşeului unde făceau de veghe spre sfârşitul zilei 
de continui atacuri respinse, ale roşiilor (13 ianua- 
ri€). 

Rămăşiţele celor doi, întovărăşite de restul echipei, 
fuseseră duse la Toledo şi îmbălsămate şi acum 
odihneau în capela Spitalului Militar, sub priveghe- 
rea preotului Dumitrescu-Borşa. Nicolae Totu, bol- 
nav, fusese internat în acelaşi spital. De Bănică 
Dobre, rănit pe front la 3 ianuarie şi dus la spital, nu 
se mai ştia nimic. El rămânea să fie căutat. 


La Salamanca Generalul ia contact cu persoanele 
oficiale pe care le-a crezut de folos pentru obţinerea 
permisului de trecere până la graniță a rămăşiţelor 
pământeşti ale celor doi martiri şi eliberarea din 
„Tercio” a celorlalți legionari. Nu a reuşit în ceea ce 
priveşte eliberarea legionarilor. Comandamentul, 
care nu înţelesese însemnătatea lui Moţa şi Marin, 
ca şi a celorlalți membri ai echipei, susținea îndepli- 
nirea angajamentului luat de a rămâne înrolați până 
la terminarea războiului civil. Intervenţia generalu- 
lui german, comandant al trupelor speciale din Spa- 
nia, către care aveam o scrisoare de recomandare, a 
făcut să triumfe punctul nostru de vedere şi legiona- 
rii au fost eliberați. Presa spaniolă şi în special zia- 
rul „Arriba” ne-au ajutat deasemenea, popularizând 
eroismul celor căzuţi şi amănunţind scopurile, ca şi 
însemnătatea echipei. Astfel că cererile ne-au fost 
satisfăcute; mai mult, un autoturism şi un camion 
militar ne-au fost puse la dispoziţie pentru termina- 
rea mai rapidă a misiunii noastre. Din Salamanca 
toţi cinci am plecat la Toledo, eram cinci, căci între 
timp, pe când, întovărăşit de Clime, treceam pe sub 
arcadele pieţei din Salamanca, zărim de departe o 
statură cunoscută de uriaş. Era Bănică Dobre, elibe- 
rat din spitalul militar Zamora şi aproape vindecat. 
Venise la Salamanca să se informeze la Statul Major 
de locul unde ar fi fost de găsit echipa legionară. 
Prin aceasta greul misiunii noastre era îndeplinit şi, 
în consecință, raportăm telegrafic Căpitanului. 


Pe vremea aceea cele două Spanii, trunchiate de 
frontul armatelor în fratricidă încleştare, se transfor- 
maseră în lagăre militare. Jumătatea încă sub domi- 
nație roşie îndura, în afară de distrugerile şi ororile 


PERMANENTE 


de pe front, teroarea acum mai bine 
cunoscută a oricărui regim comunist, cu 
arestări de zi şi de noapte, execuţii fără 
judecată, violuri, lagăre, confiscări de 
bunuri şi abuzuri de tot felul, cu atât mai 
dureroase, cu cât mai inutile. 


Oraşele eliberate de armatele victorioa- 
se ale generalului Franco erau maldăre 
de ruini, cu locuinţele jefuite, cadavre 
pe străzi, prin case, pivniţi şi chiar pe 
acoperişuri. Sânge, jaf, mizerie!. Cu 
sosirea naţionaliştilor, ordinea se resta- 
bilea, reîncepea curățirea şi munca con- 
structivă, persistând însă lipsurile, căci 
transporturile erau puţine şi destinate, în 
principal, cerinţelor militare. Populația, 
înţelegătoare, răbda calvarul în speranța 
unui viitor mai îndurător. 


Frumoasele drumuri, mai toate asfalta- 

te, podoaba Spaniei, erau sfârtecate de 

obuze, lungindu-se între şanțurile pline 

cu resturi părăsite de armatele roşii: 

tunuri, tancuri, arme de tot felul, foste 

mobile şi obiecte casnice ale locuitori- 

lor, aruncate în panică şi fugă pentru 

căutarea de noi adăposturi. Bisericile, 

ca şi mânăstirile, pustii. Slujitorii altare- 

lor, omorâţi; interioare cu statui ciuntite, 

icoane batjocorite, era tot ce mai lăsa în 

urmă armata celor lipsiți de credință şi 
Dumnezeu. 

Coincidență curioasă: în timp ce eu îmi 
îndeplineam misiunea comandată în Spania naționa- 
listă, dincolo, la Barcelona, în Spania roşie, singurul 
meu fiu, pe atunci în vârstă de 23 de ani şi pe care 
nu-l mai văzusem de când fusese de patru ani, 
ascundea şi trecea peste graniță persoane din cele 
urmărite de ura comunistă, eliberându-le paşapoarte 
româneşti, vizate de el, din stocul pe care-l primise 
în păstrare, cu sigiliile oficiale, de la fostul consul 
român, dar de naţionalitate spaniolă, fugit. Prins de 
comunişti, fiul meu a fost închis şi condamnat la 
moarte, dar reuşeşte să fugă în preziua execuţiei şi, 
ascuns în cala unui vapor, ajunge la Marsilia. Când 
ne-am revăzut, după ani, mi-a arătat scrisorile de 
mulțumire ale celor salvați de el şi articolele elo- 
gioase ce se publicaseră în presa spaniolă asupra 
activităţii lui. 

Ajunşi cu bine la Toledo, după primirea de către 
guvernator, suntem încartiruiţi la sediul Comanda- 
mentului Militar, un fost luxos hotel, cu scări monu- 
mentale, dar acum dărăpănat, văduvit de mobilier şi 
geamuri. Câteva paturi de campanie, aşezate ad-hoc 
în încăperi aproximativ locuibile, ne-am oploşit 
cum am putut. Am găsit pe părintele Dumitrescu în 
capelă, îngenunchiat, făcând rugăciuni la căpătâiul 
foştilor camarazi. In faţa celor două sicrie m-am 
simţit mic, ca nicicând până atunci. Îmi era ruşine că 
mai sunt când ei nu mai erau. 

În timp ce Generalul şi cu Clime erau plecaţi la 
Talavera de la Reina, spre a desăvârşi ultimile for- 
malități de eliberare a echipei din „Lercio”, eu şi 
Nicolae Totu vizitam muzeul lui Greco cu celebrele 
picturi rămase intacte, respectate până şi de comu- 
nişti. De aici m-am dus să văd şi eu ruinele Alcaza- 
rului, devenit simbol al eroismului spaniol. După 
îndărătnica rezistență de luni de zile a cadeților 
comandaţi de colonelul, acum general, Moscardo. 


Pe când de pe terasa platou a Alcazarului, priveam 
spre frontul comunist, vizibil la vreun kilometru şi 
jumătate, am fost luaţi drept țintă de aceştia. Câteva 
gloanţe ne-au piuit pe la urechi, în drumul lor spre 
zidurile din spate, obişnuite cu astfel de lovituri. M- 
am bucurat ca de o victorie de onoare ce mi se făcu- 
se şi m-am întors la comandament. 


A doua zi pe la zece de dimineaţă, în fața câtorva 
plutoane în front, a Guvernatorului militar şi a local- 
nicilor în trecere pe acolo, care se opriseră să pri- 
vească, ne-am îmbarcat morții în camion, luând dru- 
murile Spaniei spre țară. Treceam prin Avila, Valen- 
cia, Burgos, St. Sebastian până la Irun, ultimul oră- 
şel înainte de granița cu Franţa. Tot drumul, la intra- 
rea şi ieşirea din fiecare sat, cortegiul ne fusese oprit 
şi actele, cercetate. Drumul durase vreo trei zile, 
căci noaptea nu se putea circula. L-am făcut în 
camion, între Clime şi şoferul militar. 


Za n i fa 


Nu sa le 


13 


DIRECŢIUNEA GENE e (ha 


A. sei DUP 


pus 6 


73 


* Ed E] . 
nouă telegramă din Spania 
le neinsutlețite ale le- 
ionarilor Moţa şi Marin se 
atlă intr'o biserică din Toledo 
nimic despre soarta 


a trei legionari 


DI Za a azi | 


În Irun eu părăsesc echipa, trecând imediat la St. 
Jean de Louis, pe teritoriul francez, pentru a pregăti 
trecerea graniţei şi îmbarcarea lui Moţa şi Marin în 
vagonul mortuar care i-a dus până la granița belgia- 
nă. Am telegrafiat Căpitanului de reuşită şi am ple- 
cat cu ceilalți la Paris. 

O zi mai târziu, la 5 februarie 1937, părăsim şi Pari- 
sul, în drum spre ţară. La graniţa belgiană, vagonul 
mortuar, ajuns pe alt drum, a fost ataşat la trenul 
nostru pentru Berlin. Dis-de-dimineaţă treceam gra- 
nița germană. În gara oraşului Aachen (Aix la Cha- 
pelle) eram aşteptaţi de o companie a SS-ului, în 
front. Nepregătiţi pentru această primire, coborâm 
val-vârtej din tren şi ne încolonăm în faţa frontului 
german. Ofiţerul german şi Generalul nostru îşi dau 
recipre raportul şi, în sunetul fanfarei militare, trenul 
părăseşte domol gara. Primirea de la Aachen, aceea 
din Berlin s-au datorat generalului german din Sala- 
manca de care am vorbit şi care înştiințase oficiali- 
tățile germane de trecerea noastră. 


La Berlin, sicriele camarazilor, purtate de ofiţeri ai 
SS-ului, sunt coborâte din vagon şi depuse pe cata- 
falcul, din vreme pregătit, în sala de recepție a gării, 
unde au fost îngropate sub flori şi coroane trimise de 
organizațiile naţional-socialiste, ca şi de marile per- 
sonalități ale statului şi partidului german. Peste 
noapte am fost încartiruiți la hotelul Adlon, ca oas- 
peţi ai partidului național-socialist. Dimineaţă, cu 
acelaşi ceremonial de la sosire, sicriele sunt reîm- 
barcate, de astă dată într-un vagon german, frumos 
şi sobru pavoazat, ataşat la trenul direct pentru 
România. 


Prin Polonia am trecut noaptea, fără primiri oficiale, 
dar extrem de prieteneşti ale tuturor reprezentanților 
din gările respective. Polonii, ca şi germanii, ne-au 
refuzat plata transportului prin ţările lor, cum n-a 
făcut România. 

În dimineaţa de 9 februarie intram în gara de fron- 
tieră Grigore Ghica Vodă. Ne aştepta Căpitanul, cu 
mulțimea de legionari veniți din toată țara, soțiile 
celor căzuţi şi a mea. 

Facem front în fața Căpitanului şi Generalul îi dă 
cutremurătorul raport: 

„Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

Echipa legionarilor din Spania, compusă din doi 
morţi, doi bolnavi, un rănit şi doi sănătoşi, stau gata 
la ordine! 

Să trăieşti, Căpitane!” 

Misiunea Generalului şi a mea se terminase. 


VIRGIL IONESCU 
fragmente din textul Vasile Marin, 
Pământul Strămoşesc, iunie-nov. 1952 





14 


PERMANENTE 


DECEMVIRII (17) 


Se cere redeschiderea cazului Gheorghiade 


CEZARINA CONDURACHE 


În ultimele episoade ale serialului nostru am urmă- 
rit atacurile lui George Beza la adresa Căpitanului 
şi a Mişcării, am văzut cum au decurs întâlnirile lui 
Armand Călinescu cu Mihai Stelescu şi Beza şi ne- 
am ocupat de situaţia Cernăianu, o acuzaţie lansată 
de Stelescu şi continuată de Beza, prin care s-a 
încercat în mod repetat răspândirea ideii de colabo- 
rare a Mişcării cu Palatul, prin plasarea Căpitanu- 
lui sub protecția directă a Elenei Lupescu. 


Legionarii stau în continuare scut în jurul Căpi- 
tanului 


Trădarea lui Beza şi mediatizarea ei de către presa 
aservită camarilei, a stârnit un nou val de revoltă în 
rândul legionarilor care, ca de fiecare dată, con- 
damnă trădarea şi îşi reafirmă încrederea nestrămu- 
tată în Căpitan şi în biruinţa legionară. 

În publicaţia focşăneană „Braţul de Fier” din 9 
februarie 1936, învățătorul Constantin Caragaţă 
publica un îndemn „Către frații mei de luptă” în 
care aminteşte de trădarea lui Stelescu şi de planul 
adversarilor de a zdrobi unitatea legionară prin 
ademenire: 


Costantin Caragaţă, aprilie 1940 


Noi suntem singurul element de care duşmanul se 
poate folosi pentru distrugerea noastră. Și 
cum? Prin renunţarea la luptă, prin pierderea cre- 
dinței în victoria finală, prin slăbirea sfintei cama- 
raderii care ne leagă unul de altul şi în sfârşit prin 
trădare. Pe Stelescu nu l-a învins nici închisoarea, 
nici Tutova, nici Neamţul, ci ademenirea, mirajul 
măririi, pofta de câştig. 

În acelaşi număr din „Braţul de Fier” Nicolae Voi- 
nea reacționează împotriva atacurilor antilegionare 
din presa condusă de „şefii judeţeni ai partidelor 
iudeo-masonice” şi avertizează asupra consecinţe- 
lor viitoare. lată un fragment din articolul „Spre a 
se lua aminte”: 


Nu vom răspunde niciodată şi nimic prin scrisul 
nostru legionar acestor degeneraţi puşi în slujba 
exclusivă a iudeo masonilor. Și luda a vândut pe 
Domnul, însă cu prețul vânzării şi-a procurat la 
rându-i funie şi săpun. Totuşi celor ce-şi găsesc 
locul şi se complac în a ne împroşca de la aceste 
fițuici sau din alte locuri, le spune doar atât: Să ia 
aminte căci 


„Vom plăti noi tuturor/ ludeo-francmasonilor/ Şi 
vouă liberalilor/ Şi vouă ţărăniştilor/ Și tuturor 
partidelor/ Tălharilor, tălharilor/ Cine suntem şi 
ce putem/ Acei ce-n linişte azi tăcem/ Ei bine, vă 
vom arăta/ Când Căpitanul va striga/ Flăcăi vă 
cheamă patria/ Răspundeţi toți, răspundeți toți *. 

Și dacă nici asta nu îi mulţumeşte şi în hrubele lor 
drăceşti chibzuiesc ce vor face cu noi la cazul — cel 
mai nenorocit pentru ţară — când vor veni la pute- 
re, atunci să afle că: „Nici ziduri reci/ Nici temni- 
fe, nici sânge/ Nu-i vor putea opri din calea lor/ 
Căci noua viaţă nimeni nu o poate frânge/ Din fal- 
nicul ei marş biruitor. "** 


Ce-ar putea face cu noi decât ceea ce au mai încer- 
cat şi alții, adică ne vor aresta, ne vor bate, ne vor 
Schingiui? Asta-i prea puțin pentru adevărații 
legionari ai Arhanghelului Mihail, pentru „legio- 
narii sacrificiilor sfinte”, căci cu atât mai mult se 
vor ofeli în credința lor sfântă pentru dreptate şi 
adevăr. 


Aurul prin foc îşi capătă adevărata lui valoare. 
Ne vor omori?! Puțin ne pasă, am avut grijă să 
aranjăm din timp cine ne urmează pe fiecare dintre 
noi. Dar atunci va fi cu adevărat scrâşnirea dinţi- 
lor căci pe mormintele noastre va răsări din belşug 
floarea răzbunării şi a dreptăţii. 

„Vai de ei tâlhari păgâni/ Unul nu va scapa din 
mâini/ Vor fi trataţi că nişte câini ”. 

* fragment din cântecul legionar „Prigoana ”, cân- 
tec apărut în timpul prigoanei din 1933/1934 


** fragment din cântecul legionar „Cu fruntea 
sus” versuri de Virgil Rădulscu şi Traian Puiu, o 
traducere adaptată a celebrului lied al lui Horst 
Wessel, „Die fahne hoch”. 


Cuvintele lui Nicolae Voinea înmănunchiate la 
momentul 1936 într-un articol de revistă legionară 
de provincie cu tiraj mic şi distribuţie inexistentă 
erau profetice. Nicolae Voinea avea să fie asasinat 
trei ani mai târziu, în 21-22 septembrie 1939, în 
județul Putna. Floarea răzbunării şi a dreptăţii a 
fost ridicată de pe mormântul său de Comandantul 
Horia Sima, prin dobândirea biruinței legionare din 
septembrie 1940. După cum mărturiseşte în textul 
de mai sus, în urma lui s-au ridicat ca legionari fiii 
săi, Octavian şi lon Voinea, care vor da proba erois- 
mului şi a martiriului în temniţele comuniste, inclu- 
siv în iadul de la Piteşti. Am ținut să subliniez toate 
acestea că să înţelegeţi că legionarii nu scriau edi- 
toriale de propagandă pompieristică şi nu-şi dădeau 
cu părerea aflându-se în treabă. 

Sergiu Florescu, comandant legionar şi director al 
ziarului „România Creştină” face în martie 1936 un 
scurt bilanț al celor doi ani (împliniţi de Mişcare de 
la achitarea în procesul Gărzii de Fier din 1934) de 
mişelii comise de autorităţi împotriva legionarilor. 
Concluzia lui: „după doi ani de teroare şi uneltiri 
diavoleşti, duşmanii noştri nu au reuşit să arunce 
în corpul legionarilor decât 2 săgeți de foarte mică 
importanță ”. Este vorba de Stelescu şi Beza. (Tex- 
tele semnate de Florescu şi Caragaţă le puteți citi 
integral în continuarea acestui material.) 


Se cere redeschiderea cazului Gheorghiade 


Pe finalul anului 1935 ziarele relatau cu abundență 
ştiri despre moartea Titei Cristescu, fostă Miss 
România în 1926, fiica lui Gheorghe Cristescu Plă- 
pumarul, primul secretar general al PCR din 
România. Tita fusese otrăvită cu cianură de potasiu 
şi suspiciunea a căzut asupra unuia dintre amanții 
săi, magnatul imobiliar Liviu Ciulei (tatăl regizoru- 
lui Liviu Ciulei). In acest context, la data de 4 
februarie 1936 procurorul Niculescu, însoţit de 
judele instructor Tretinescu şi de un grefier se pre- 
zintă la domiciliul lui Cristian Leu pe care îl acuză 
de complicitate la asasinarea Titei Cristescu. Şi de 
aici povestea începe să se intersecteze cu subiectul 
nostru. Sursa informațiilor pe acest subiect este 
revista „România Creştină” din 5 aprilie 1936. 


Cristian Leu era doctor în chimie şi funcționar în 
Ministerul Apărării Naţionale, prieten cu o serie de 
personalități publice, între care se număra şi Liviu 
Ciulei şi, foarte important pentru noi, nu era legio- 
nar. În data de 10 februarie 1936 Cristian Leu 
depune o reclamaţie penală prin care îl acuză pe 
Luca Gheorghiade de tentativă de asasinat în cazul 
Codreanu şi cere redeschiderea cazului. În cuprin- 
sul ei relatează cum a fost vizitat şi acuzat de auto- 
rități, povesteşte despre legătură cu Gheorghiade, 
cere redeschiderea cazului încercării de otrăvire a 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


Căpitanului. 

Revenim la descinderea din 4 februarie în cadrul 
căreia, potrivit lui Leu: Domnul jude Tretinescu mi- 
a adus de la început acuzarea că eu am furnizat lui 
Liviu Ciulei cianura de potasiu pentru că am fur- 
nizat-o şi lui Luca Gheorghiade în vara lui 1934 
pentru suprimarea lui Corneliu Codreanu. 


Despre intenţiile lui Gheorghiade, mărturiseş- 
te: Timp de două luni de zile Luca Gheorghiade s- 
a interesat de cianură, de efectele ei, mi-a cerut 
cianură de potasiu, l-am încurajat în credinţa că îi 
voi da spre a afla în ce scop. Şi am aflat în adevăr 
scopul: asasinarea lui Corneliu Codreanu. Luca 
Gheorghiade mi-a arătat în repetate rânduri şi 
anumite nume de persoane importante care ar fi 
inspirat asasinatul. 


În ziua de 25 iulie 1934 urma să plece în Elveţia la 
congresul internațional de la Zurich. Era limpede 
după insistenţele lui Gheorghiade că dacă eu nu îi 
dau cianură, el îşi va procura singur cu uşurinţă, 
găsindu-se foarte uşor. Întrucât aflasem tot ce se 
putea în această crimă premeditată pentru aşa 
zisele interese de stat superioare, am trecut imediat 
la demascarea complotului. În acest scop m-am 
prezentat profesorului Nae lonescu căruia i-am 
dezvăluit absolut toate amănuntele. 

Am examinat şi posibilităţile de a-i da în loc de cia- 
nură o sare inofensivă cu un indicator oarecare de 
natură a înlesni demascarea. 


Ne-am convins însă că aceasta nu este cu puțință 
date fiind legăturile lui cu Gheorghiade. [...] Ante- 
rior demascării făcute prin profesorul Nae lonescu 
care a şi luat contact cu Corneliu Codreanu care se 
afla la Balcic, am pus la curent şi alte persoane. 
[...] Din ziare am aflat mai târziu despre descope- 
rirea fiolelor cu cianură şi despre toate amănunte- 
le cunoscute foarte sumar în ziar. Era cert că toată 
această descoperire s-a făcut după alarma dată de 
mine. Am cerut prin prof. Dan Rădulescu Cluj lui 
Corneliu Codreanu ca şi prin prof. Nae lonescu să 
se păstreze cea mai desăvârşită discreţie cu privire 
la numele meu. [...] Și în adevăr discreţia a fost 
absolută. Atât de perfectă, încât organele instruc- 
ției dela acea epocă nu au putut afla nimic. 


Cristian Leu acuză autorităţile de tăinuirea de 
informaţii, cerând socoteală pentru faptul că unde- 
va la dosarul din 1934 el apare ca furnizor al cia- 
nurii de potasiu şi cu toate astea nu a fost nicioda- 
tă cercetat în legătură cu o acuzaţie atât de gravă, 
complicitate la crimă cu premeditare. 


În vara anului 1934 este cert că organele instruc- 
fiunii au stabilit încercarea de asasinare premedi- 
tată contra lui Corneliu Codreanu. Instrucţia a fost 
făcută în faşă, dat fiind importanţa persoanelor în 
joc, persoanele indicate mie de Gheorghiade a fi 
inspiratorii asasinatului. 


Dacă deci în vara anului 1934 s-a confirmat că eu 
aş fi dat cianură de potasiu lui Gheorghiade, inter- 
vin nişte prezumțţii foarte suspecte cu privire la 
veracitatea afirmațiilor acestui Gheorghiade. Căci 
dacă în joc ar fi fost numai Gheoghiade şi Cristian 
Leu — adică eu — instrucția s-ar fi dus până la 
capăt. Pentru care motiv în august 1934 nu am fost 
cercetat? Pentru care motiv nu S-au făcut imediat 
descinderi şi confruntări? Pentru ce s-au înregis- 
trat şi s-au ținut sub tăcere fapte atât de grave? 
Cine era în spatele lui Gheorghiade? Pentru ce, pe 
baza afirmațiunilor nu ştiu căror persoane de la 
epoca din 1934, mi se aduc astăzi, 4 februarie 
1936, prejudicii morale de o gravitate excepționa- 
lă? 

În data de 30 martie 1936, în baza reclamaţiei 
penale depusă de Cristian Leu, 20 de legionari în 
frunte cu lonel Moţa cer arestarea imediată a lui 
Gheorghiade şi redeschiderea anchetei asupra ten- 
tativei de asasinat a Căpitanului. 

Subsemnaţii, considerând că destăinuirile cât şi 
dovezile puse la dispoziție de către dl Cristian Leu 
prin această reclamaţie sunt de o excepțională 
importanță, iar acuzaţiile făţişe ce i se aduc lui 
Luca Gheorghiade sunt de o incontestabilă gravi- 
tate, ne alăturăm la cererea de anchetă a domnului 
Cristian Leu şi cerem imediata arestare a lui Luca 
Gheorghiade spre a fi pe această cale obligat: 


1. Să spună cine sunt acele persoane care l-au 


continuare în pag. 15 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


DECEMVIRII 


determinat să asasineze pe Corneliu Codreanu. 
Unde locuiesc? 


2. Să arate prin ce mijloace a cumpărat pe ruda sa 
Mihai Stelescu? Câţi bani i-a plătit lui Stelescu? În 
ce împrejurări? În ce loc? Câţi bani i-a dat la tabă- 
ra de la Budachi şi câţi la Legiunea Sportivă? 

3. Să explice în ce împrejurări a fost numit în vara 
anului 1934 într-un înalt post la Direcţia Marinei 
din Ministerul Comunicaţiilor? 

4. Să precizeze de unde şi-a procurat cianura de 
potasiu (două sticluțe depuse la parchet) care a 
fost găsită la percheziția domiciliară ce i s-a făcut 
în vara anului 1934. 

Din demersul lui Cristian Leu şi al celor 20 de 
legionari nu s-a ales nimic. Instrucţia a ales să igno- 
re reclamaţia şi solicitarea redeschiderii cazului. 


Studenţimea legionară se pregăteşte de luptă 


În luna martie 1936 studenţimea legionară se pre- 
găteşte de lupta împotriva autorităţilor. In 1935, la 
Craiova, în cadrul Congresului, studenţii arseseră 
simbolic de la tribună ziarul lui Mihai Steles- 
cu, „Cruciada Românismului”. An după an congre- 


PERMANENTE 


sele studenţeşti deveniseră din ce în ce mai legio- 
nare. In 1936 ele vor deveni exclusiv legionare şi 
nu pentru că existau restricții de participare pentru 
non legionari, ci pentru că, în sfârşit, tinerimea uni- 
versitară, în majoritatea ei covârşitoare, forma 
torentul neamului care se canalizase pe făgaşul 
care avea să zguduie la Târgu Mureş întreaga clasă 
politică. 

Al XII-lea Congres studenţesc de la Craiova ne-a 
dat prilejul să admirăm noua orientare a tineretu- 
lui universitar al României întregite, de forța sa 
indiscutabilă şi precumpănitoare în conducerea 
statului naţional şi creştin [...] de mâine, altul 
decât cel clădit din mozaicul masonic şi din simpa- 
țiile capitaliste jidoveşti. E tineretul care, conştient, 
se oferă carne de tun în lupta pentru promovarea 
exclusivă a naţionalismului şi creştinismului. Un 
tineret legionar, plămăditor al unei apropiate 
Românii legionare. [...] 

Să sperăm că şi al XIII-lea Congres studenţesc de 
la Târgu Mureş va fi (cel puţin) la înălțimea celui 
din capitala Olteniei. Țara o cere! 

Hotărârile congresului mureşan al studențimii 
române trebuie să fie legionare. Neapărat legiona- 
re: tăcere, construcţie, jertfă. 


În aşteptarea acestui mare eveniment urăm din 
toată inima cuvântul cel bun: Cu Dumnezeu înain- 


15 


te pentru Credinţă, Neam şi Rege! „România Creş- 
tină” 5 aprilie 1936 

Astfel ajungem la Congresul de la Târgu Mureş, 
episod legendar în literatura legionară, capăt de 
acuzare în versiunea autorităţilor, prilej de lovire în 
Mişcarea Legionară din 1936 şi până astăzi. In 
numărul viitor vom vedea cum s-a organizat Con- 
gresul, care au fost peripețiile deplasării studenților 
la Târgu Mureş, „incidentul” din gara Sinaia, hotă- 
rârile Congresului şi pedepsele stabilite pentru tră- 
dători. 

Încheiem cu un citat din Gheorghe Furdui, preşe- 
dintele Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini 
Români, organizatorul Congresului de la Târgu 
Mureş. Chiar înainte de Congres Furdui dă cea mai 
corectă şi mai frumoasă definiţie a dreptăţii legio- 
nare. Dar jertfă legionară ridică pentru acest neam 
românesc şi o altă mare problemă: dreptatea legio- 
nară, adică răzbunarea morților şi a nedreptăţilor 
suferite de acest neam de la proprii lui fii. Senină- 
tatea cu care s-au jertfit atâția din mijlocul nostru 
înseamnă pentru noi porunca implacabilă de răz- 
bunare. „Jertta legionară”, Cuvântul Argeşului, 20 
martie 1936 


CEZARINA CONDURACHE 


Ofensiva mişeilor 


Toată lumea de bună credință, de la noi şi de aiurea, recunoaşte că Miş- 
carea Legionară, cunoscută la ora actuală sub denumirea de partidul 
„Totul pentru 'Țară”, este singura forță naționalistă, disciplinată şi eroică, 
care tinde — şi are toate şansele să-şi vadă visul realizat — la salvarea popo- 
rului român din ghiarele politicianismului. Numai ei, legionarii, au înțeles 
semnalul vremii. Numai ei au abandonat cu desăvârşire vorba (această 
armă scumpă tuturor celorlalte grupări politice) şi au îmbrăţişat munca 
constructivă (dragă întregii suflări româneşti, minus politicienilor leneşi şi 
hrăpăreți). 

Se împlinesc doi ani de când legionarii au câştigat marea bătălie: achita- 
rea la Consiliul de Război în procesul ce li s-a intentat de către oficialita- 
tea înstrăinată a României de azi. De atunci legionarii, în toată acţiunea 
lor, nu au ținut niciun discurs vorbit. Totuşi au ținut discursuri rezumate 
în muncă constructivă şi tăcere. De la un capăt la altul al Țării au construit 
biserici, mânăstiri, cămine, diguri, drumuri etc. Şi aceste discursuri — 
muncă s-au constatat la fața locului. Ele valorează mai mult decât milioa- 
ne de congrese şi discursuri verbale; lumea e sătulă de vorbe, vrea fapte. 
Toată lumea politică de la noi a intoxicat poporul cu vorbe; legionarii, 
însă, s-au manifestat prin fapte. 


Dar, vai!, putregaiul politicianist nu priveşte cu ochi buni ascensiunea 
„oamenilor de fapte”; îşi văd poziţiile pierdute şi nu le convine. Îşi dau 
seama aceşti exploatatori — în tovărăşie cu pleava galițiană, că Țara nu-i 
mai mistuie, iar pe ruinele partidelor lor, complet străine de interesele 
Neamului, se ridică falnic legionarismul. 


În faţa acestei situaţii, dezastruoase pentru ei, politicienii, indiferent de 
culoarea politică, au deschis ofensivă împotriva neinvincibilei forţe legio- 
nare. Toate mijloacele de care dispune oficialitatea şi Kahalul au fost sis- 
tematic întrebuințate contra legionarilor. Zadarnic însă, legionarii sunt 
prea puternici pentru a privi cu îngrijorare neputincioasele acţiuni crimi- 
nale ale acestor mişei. 

Dovadă: după doi ani de teroare şi uneltiri diavoleşti, duşmanii noştri nu 
au reuşit să arunce în corpul legionarilor decât 2 săgeți de foarte mică 
importanță: 

1. Trădarea mişelului Mihail Stelescu care a trecut în tabăra duşmană şi 
ne împroaşcă cu noroi, conştient că minte cu neruşinare în tot ce spune şi 


2. George Beza, care, abătându-se de la disciplina legionară, a fost pedep- 
sit şi, în loc să primească pedeapsa cu demnitate legionară, a scris un arti- 
col cât se poate de necuviincios contra D-lui General Cantacuzino-Grăni- 
cerul, şeful partidului „Totul pentru Țară”, fapt pentru care a fost eliminat 
definitiv din Legiune. 

lată, deci, la cât se reduce schelălăitul mişeilor, mânuitori de pene la o 
anumită presă, gras subvenţionată de forțe oculte (din Țară şi din străină- 
tate). Campania cu titluri de o şchioapă: „Lupte între legionari”, „Revol- 
ta Comandanţilor”, „Corneliu Codreanu e în conflict cu Generalul Canta- 
cuzino” etc., înseamnă încă o încercare, zadarnică, a ticăloşilor naționali 
şi internaţionali. Toate aceste zvârcoliri iudeo-franecmasonice, coalizate cu 
anumiți goi, gras plătiți, ne lasă indiferenți: avem ferma convingere că 
legionarii au devenit o forţă de neînvins! Uneltirile mişeilor, oricâţi şi 
oriunde s-ar găsi, se vor lovi de zidul de granit al disciplinei legionare. 
Aceasta, să se ştie! 


Sergiu Florescu 
România Creştină, 8 martie 1936 


Către camarazii mei de luptă 


Ne menţinem hotărâți pe poziţie. Lupta noastră este aspră, tăcută, dar sigură. 

Voi, camarazi, răspândiți pretutindeni, fiecare fiind o luminiță aprinsă în noaptea 
învierii neamului românesc, nu uitaţi că de pe culmea cea mai înaltă a răspunderii 
faţă de patrie, ne priveşte Căpitanul. EI ne-a aprins şi el ne supraveghează. Niciuna 
nu trebuie să se stingă. O luminiţă stinsă ne arată pe omul trădării. 

Gândiţi-vă că în fața Căpitanului, trădătorul nu mai are nicio posibilitate de reveni- 
re. Adversarului învins nu-i mai rămâne decât uneltirea vicleană ca să ne poată 
zdrobi. Şi aceasta, prin noi înşine. Noi suntem singurul element de care duşmanul 
se poate folosi pentru distrugerea noastră. Şi cum?... Prin renunțarea la luptă, prin 
pierderea credinţei în victoria finală, prin slăbirea sfintei camaraderii care ne leagă 
unul de altul şi, în sfârşit, prin trădare. 

În tabăra de la Carmen Sylva, Căpitanul spunea: „Nicio forţă din lume nu ne mai 
poate distruge”. Fiecare legionar stă neclintit ca o stâncă de piatră, pe care nici valu- 
rile cele mai puternice n-o va putea urni din loc. Vor trece peste noi arestări, schin- 
giuiri, asasinări, cenzură, stări de asediu, noi tot mai sus ne vom ridica, tot mai mult 
se va adânci în sufletul nostru credința legionară. Distrugerea noastră nu va veni 
decât de la noi, dacă va veni. Toţi legionarii din întreaga ţară suntem strânşi uniți 
într-un singur cerc. Până acum fiecare din noi eram întorşi cu faţa în afară de cerc, 
pentru a privi la duşman. Astăzi duşmanul nu ne mai interesează. Ne-am întors cu 
faţa înspre cerc, să ne privim unul pe altul. Să ne cunoaştem mai bine. Din exem- 
plul acesta, aşa de lămurit dat de Căpitanul, iată că trebuie să înţelegem: 


De azi înainte nu ne vom mai ocupa decât de noi înşine. Vom lăsa certurile, pole- 
micile, injuriile, expresiile grele pe seama celor obișnuiți cu ele. Mai mult, ne vom 
abține de la discuţii sterile. In ţara noastră, de la război încoace, se discută mereu. 
Se discută în parlament, la cafenea, în tren, în tramvai, la întruniri, pretutindeni. Dar 
numai atât. Căpitanul vrea tăcere şi muncă. Vorba ta, discuţia ta să nu fie decât 
rezultanta faptei. Altfel, e inutilă. Nu discuta chestiuni politice, financiare sau eco- 
nomice cu niciun politician. Taci. Căci tăcând, vei avea siguranţa de sută la sută că 
nu vei spune niciun neadevăr. 


Prigonitorii noştri, văzând că mijloacele de represiune nu mai au asupra noastră 
niciun efect, au schimbat tactica de luptă. Intrebuințează atacul ademenirii, discre- 
ditării comandanților noştri legionari. Nu simţiţi că tactica aceasta înceată, priete- 
noasă ne poate fi mai ucigătoare decât vârtejul luptei?... Pe Stelescu nu l-a învins 
nici închisoarea, nici Tutova, nici Neamţul, ci ademenirea, mirajul măririi, pofta de 
câştig. 

Fii atent, camarade. Dispreţuieşte pe omul care te laudă. Căci toate laudele lui au un 
scop precis: debarcarea ta de la datorie, renunțarea la luptă şi uitarea suferințelor 
tale. Te va invita la masă, la petreceri, va fi mai mult decât amabil cu tine în discu- 
ţii, îți va spune că iubeşte lupta ta, te va convinge că şi el este 99% naţionalist, c-a 
stat mai bine de 10 ori de vorbă cu Căpitanul, c-a făcut sacrificii pentru Mişcare, dar 
nu înţelege în felul acesta naționalismul, că sunt anumite lucruri care nu-i plac etc. 
Şi-ţi va înşira tot focul inimii lui, vei vedea mârşava lui intenţie de-aţi suci minţile, 
de-aţi nimici credinţa. Tu-l vei crede?... Şi vei da ascultare?... Priveşte-l bine în ochi 
şi-i vei cunoaşte numaidecât intenţia. Ascultă-l liniştit, lasă-l să vorbească, iar tu 
rămâi ca stânca în mijlocul valurilor. Ademenirea lui n-a prins. Valurile s-au sfărâ- 
mat. Stânca a rămas. 

Camarazi, suntem cu toţii pe drum. Pe drumul cuceririi României Legionare. Nu 
putem vedea altceva decât victoria, nu auzim altceva decât strigătul disperat al stră- 
moşilor din mormânturi, nu ascultăm decât de chemarea Căpitanului. Numai pe el 
îl cunoaştem, numai pe el îl ascultăm, numai pe el îl urmăm. 


Const. Caragaţă, învățător 
Braţul de Fier, Anul II, nr. 9, februarie 1936 





16 


PERMANENTE 


Atitudini din exil — Împotriva balaurului roşu 


Naţiunile Unite 


Libiate şi independenţă 
ilor popoarelor coloniale! 


să | | 


rezolvată problema 


dezarmării generale! 
ETA de N, 3. Frurgetam la cau de-ar IEaE aealiiira 


i Adder temperare i 0 A LU, 


hei | 


VENI ș 
ti 


MEA 
Up 


Spectacolul de la New York - Popoarele din Răsărit 
şi Naţiunile Unite - Viciul fundamental al instituţiei 
- Genocizii bolşevici, mentori ai omenirii - Naţiuni- 
le Unite clădite pe o minciună - Charta ONU, un 
petec de hârtie - Reforma instituţiei - Idealurile 
Naţiunilor Unite nu pot coexista cu specialiştii în 
masacre - Expulzarea Rusiei Sovietice 


Atenţia popoarelor s-a concentrat în aceste luni spre 
New York, sediul Naţiunilor Unite, unde se 
desfăşoară un spectacol unic în analele instituţiei: 
toate căpeteniile mari şi mici ale lumii şi-au dat 
întâlnire la a 15-a Adunare Generală pentru a-şi 
expune punctele de vedere în faţa acestui for, ofe- 
rind soluţii de uşurare a tensiunii internaționale. Dar 
în loc ca prin prezenţa şefilor de state dezbaterile 
Adunării să câştige în prestanţă şi seriozitate, reu- 
niunea a degenerat, prin intervenţiile grosolane ale 
lui Hruşciov, Castro şi alți şefi comunişti, într-o 
întrunire de mahala. O mulțime de gazetari, dezgu- 
staţi de spectacolul ce le-a fost dat să-l trăiască - 
Hruşciov dezlănţuit ca o brută, bătând cu pumnul în 
pupitru şi azvârlind potop de injurii la adresa pute- 
rilor occidentale- pentru a caracteriza atmosfera ce 
domneşte la ONU, în dările lor de seamă, au recurs 
la expresia de „circul mondial de la New York” 
(New York Times). 


De fapt, ceea ce se dezbate acum în sânul Naţiuni- 
lor Unite, nu este cutare sau cutare problemă înscri- 
să în agenda ei, ci însăşi soarta acestei instituții. 
Atacurile furioase ale lui Hruşciov, care urmăreşte 
să modifice structura ei, transformând-o într-un 
instrument al imperialismului sovietic, se izbesc de 
rezistența puterilor occidentale, şi în special de a 
Statelor Unite, care se luptă să o menţină în forma 
ei actuală şi să o consolideze. Şi unii şi alţii caută să 
câştige favoarea ţărilor recent emancipate din Asia 
şi Africa, de al căror vot depinde încotro va înclina 
balanţa. 


Popoarele din răsărit n-au niciun motiv să se bucu- 
re de existenţa Naţiunilor Unite şi nici de activitatea 
lor de până acum, după cum n-ar avea nici de ce să 
se întristeze dacă - Doamne fereşte - organizaţia ar 
fi lovită de o paralizie progresivă din cauza riva- 
lităţii crescânde dintre cele două blocuri. Popoarele 
din răsărit ştiu că nici din duelul Hruşciov-Ham- 
marskjSld nu poate să iasă nimic bun pentru soarta 
lor. După schimbul de invective va urma schimbul 
de surâsuri şi totul va începe de la capăt. 

În timp ce ONU deliberează, aceste popoare, năpăs- 
tuite de toată lumea, suferă cele mai groaznice chi- 
nuri, lâncezesc şi mor sub jugul bestial al tiraniei 
bolşevice, aşteptându-şi scăparea numai de la mila 
lui Dumnezeu. Ce-a făcut actualul Secretar al foru- 
lui internaţional de la New York - aplaudat de Occi- 
dentali - pentru a le uşura soarta? Sovietele au inter- 
venit în Ungaria, înăbuşind aspiraţia spre libertate a 
acestui popor, iar Organizaţia Naţiunilor Unite, sub 


conducerea d-lui Hammarsk6ld, n-a cre- 
zut de cuviință nici măcar să ia elementa- 
ra măsură impusă de împrejurări, şi anume 
să expulzeze din sânul ei pe reprezentanții 
regimului comunist de ocupaţie din 
această țară. Defuncta Societate a Naţiuni- 
lor s-a purtat mai brav: când Sovietele au 
atacat Finlanda, reacţia forului genevez a 
fost fulminantă. Delegații Moscovei, ai 
puterii agresoare, au fost obligați să-şi ia 
genţile şi să plece. 

Dealtminteri, popoarele în Europa răsări- 
teană nici nu sunt reprezentate în acest for. 
Acei ce oficial asistă la aceste dezbateri, în 
numele acestor popoare, un Gheorghiu- 
Dej, un Kadar, un Gomulka, dețin titluri 
uzurpate. Ei sunt miniştrii armatei sovieti- 
ce de ocupaţie. Şefii partidelor comuniste 
din aceste țări n-au nicio calitate să stea pe 
aceleaşi bănci cu guvernele legal consti- 
tuite din Occident, decât aceea pe care le- 
o împrumută forța străină. Organizaţia 
Naţiunilor Unite nu numai că n-a făcut niciun pas 
eficace pentru a impune respectul dreptului de auto- 
determinare în Europa răsăriteană - îndatorirea ei 
capitală - dar tolerează frauda politică, îngăduie ca 
guverne de ocupaţie să se bucure de onoruri inter- 
naționale şi să fie membre ale unui for cu ale cărui 
principii se găsesc în conflict. Popoarele din răsărit 
sunt absente din Naţiunile Unite, deoarece călăii nu 
pot reprezenta victimele. Naţiunile Unite au aban- 
donat aceste popoare bandelor de criminali ai 
Moscovei organizaţi în Stat. 


Cum se mai pot săvârşi în zilele noastre, când atâ- 
tea mijloace de cunoaştere a adevărului stau la 
dispoziţia opiniei publice, violări atât de grosolane 
ale legii internaţionale? Cum este posibil ca Charta 
Naţiunilor Unite să fie călcată în picioare tocmai de 
paznicii ei? Cum s-a ajuns la situaţia grotescă de 
astăzi, când tocmai puterile care au întocmit statu- 
tele asociației, care au pus-o pe picioare, care i-au 
dat viață şi şi-au luat angajamentul să vegheze la 
respectarea legilor ei fundamentale, să-şi bată joc 
de propria lor operă, transformând-o într-o pocitură 
a gândurilor şi idealurilor cu care au pornit pe dru- 
mul înfrățirii universale? 

Pentru a înţelege comportamentul vitreg al Naţiuni- 
lor Unite față de popoarele din răsărit, trebuie să ne 
întoarcem la originile acestei instituţii, trebuie să-i 
cercetăm primele ei aşezări, pentru că vicioasa ei 
funcționare nu se datoreşte unor circumstanţe trecă- 
toare, ci e de natură organică, zace adânc în fiinţa ei, 
în însăşi măruntaiele ei. 

Organizaţia Naţiunilor Unite a luat ființă la Confe- 
rința de la San Francisco, în Aprilie 1945. Chiar din 
momentul ce s-au pus bazele instituției, s-a călcat 
cu piciorul stâng. Copacul a fost rău plantat şi a cre- 
scut strâmb. În loc să se înalțe spre cer, monumen- 
tul umanităţii împăcate cu sine însăşi s-a târât prin 
toate văgăunile pământului, din compromis în com- 
promis. Pactul ei fundamental a fost violat chiar din 
momentul în care a fost semnat de întemeietori. Era 
un lucru elementar de observat, chiar de când s-a 
pus piatra fundamentală a instituţiei, că cu Rusia 
Sovietică ca membră fondatoare, nu puteau fi ocro- 
tite nici drepturile omului şi nici dreptul ginţilor. 
Cineva trebuia să fie sacrificat. Şi cum Rusia Sovie- 
tică continuă să figureze până astăzi printre mem- 
brii organizației de la New York, înseamnă că a avut 
să sufere partea cealaltă, înseamnă că de la înființa- 
rea instituției şi până astăzi principiile ONU au fost 
permanent maltratate prin prezenţa bolşevicilor în 
sânul ei. Organizaţia Naţiunilor Unite s-a menținut 
până astăzi numai graţie dublei vieți în care se com- 
place: o declaraţie de principii pe care nu o respectă 
nimeni şi o activitate care stă în flagrantă contra- 
dicție cu declaraţia de principii. 

„Idealurile” unui stat care a ridicat asasinatul la ran- 
gul de filosofie politică sunt incompatibile cu idea- 


ANUL XXV, NR. |, IANUARIE 2022 


lurile Naţiunilor Unite. Dar cum această ofensă nu 
părea suficientă pentru a compromite țelurile insti- 
tuției, Rusiei Sovietice i s-a rezervat un rol şi mai 
important. A fost acceptată printre statele chemate 
să servească de mentor celorlalte naţiuni şi, ca şa nu 
fie deranjate în „înalta şi nobila misiune”, a fost 
înzestrată şi cu dreptul de veto, pentru a putea 
bloca, la nevoie, orice hotărâre a Adunării Generale 
sau a Consiliului de Securitate, ce i s-ar părea că 
este „în contradicţie cu Charta Naţiunilor Unite”, 
drept de care bolşevicii au făcut uz în mod copios. 
Naţiunile Unite sunt clădite pe o minciună şi min- 
ciuna le devorează existența. Odată acceptată marea 
minciună în actul ei de naştere, celelalte minciuni, 
mai mărunte, celelalte transgresiuni ale Constituţiei 
ONU trebuiau să vină de la sine, ca o implicaţie a 
păcatului originar. Într-adevăr, dacă Rusia Sovie- 
tică, patroana celor mai mari crime din istoria ome- 
nirii, fusese proclamată membră fondatoare a insti- 
tuției şi înzestrată cu drept de preeminență în aface- 
rile ei, de ce n-ar fi fost acceptate mai târziu toate 
acele formaţiuni politice constituite după modelul 
ei, emanaţie din carnea şi sângele ei, regimuri de 
teroare, asasinat şi genocid? Dacă Belzebut este 
admis în Societatea Creştină, de ce s-ar face 
excepţie cu slugile lui credincioase? 


În actuala lor structură Naţiunile Unite reprezintă 
un pericol pentru pacea şi viaţa omenirii. Pentru că, 
sub masca unor idealuri sublime, ocroteşte crima şi 
pe criminali. Una este partea ce-o expune publicu- 
lui -nobilă, frumoasă şi generoasă- şi alta realitatea 
ce-o adăposteşte. Puterile occidentale, în cadrul 
instituţiei destinate să apere cauza micilor popoare, 
merg la tranzacții nedemne cu puterea care a supri- 
mat independenţa politică a unei mulţimi de popoa- 
re. Ce valoare mai poate reprezenta pentru puterile 
occidentale Charta Naţiunilor Unite decât aceea a 
unui petec de hârtie, când organizaţia, în decurs de 
15 ani de continue agresiuni din partea blocului 
comunist, n-a fost capabilă de niciun gest real de 
împotrivire? 

Este necesară o reformă a instituției. Dar numai o 
reformă care elimină răul din rădăcină poate salva 
existența Naţiunilor Unite. Orice modificare de sta- 
tute în competenţă sau organizaţie n-are nicio valo- 
are dacă nu e rezolvată problema capitală, dacă nu 
este întovărăşită de o reformă morală a instituţiei. În 
primul rând, marile puteri occidentale trebuie să-şi 
clarifice poziţia: sunt ele dispuse să-şi respecte obli- 
gațiile ce decurg din pactul fundamental? Odată 
această chestiune lămurită, trebuie să urmeze faza a 
doua: Rusia Sovietică trebuie somată să-şi retragă 
trupele de ocupaţie din Europa răsăriteană şi să 
acorde dreptul la auto-determinare popoarelor care 
astăzi se găsesc înlănţuite sub jugul imperialismului 
comunist. Dacă nu aplică în propria ei sferă princi- 
piile înscrise în pactul Naţiunilor Unite, Rusia 
Sovietică trebuie expulzată din organizaţie, sau, 
dacă acest lucru nu este posibil, instituţia trebuie 
reconstituită fără ea, numai din naţiuni libere, iubi- 
toare de pace şi respectuoase față de drepturile altor 
popoare. In faza a treia, trebuie să urmeze boicotul 
permanent şi sistematic, organizat de Naţiunile 
Unite, contra blocului comunist pentru a-l constrân- 
ge la capitulare. 


Naţiunile Unite se găsesc la o răscruce. Dacă nu iau 
măsurile necesare pentru a face să înceteze colonia- 
lismul bolşevic în Europa şi să se elibereze de 
tovărăşia compromițătoare cu gangul genocizilor, 
se acoperă definitiv de oprobriu, confirmându-se 
bănuiala că nu sunt decât o oficină în plus a conspi- 
rației comuniste, creată cu scopul de a canaliza 
nemulțumirile popoarelor şi nedumeririle opiniei 
publice şi de a servi ca paratrăznet pentru interese- 
le şi obiectivele comunismului mondial. Cu Hruş- 
ciov, Gheorghiu-Dej, Kadar şi alți monştri sangvi- 
nari nu se pot îndeplini idealurile Naţiunilor Unite. 
Dacă Organizaţia Naţiunilor Unite nu poate fi puri- 
ficată de miasmele care îi otrăvesc existenţa, atunci 
naţiunile care nu şi-au pierdut complet instinctul de 
conservare şi mai păstrează încă o fărâmă de dem- 
nitate umană, trebuie să urmeze calea indicată de 
generalul american Mark Clark: să părăsească insti- 
tuția. 


HORIA SIMA, Sentinela, Octombrie 1960 





ANUL XXV, NR. |, IANUARIE 2022 


PERMANENTE 


România şi sfârşitul Europei (51) 


Preot Prof. MARIUS VIŞOVAN 


Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de 
prestigiu, ministru de externe al României în 
perioada Statului Naţional-Legionar (1940- 1941) 
şi a Guvernului Naţional de la Viena (1944-1945). 
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” 
constituie un izvor documentar de excepţie. 


Am petrecut de astă dată doi ani în Danemar- 
ca (1945 -1947). În această perioadă am văzut 
cu sfâşietoare durere împlinindu-se consecinţa 
politicii pe care Titulescu a impus-o ţării (şi pe 
care eu am prevăzut-o sistematic în toate rapo- 
artele pe care le-am dat la ora aceea şefilor mei 
ierarhici şi toate întrevederile pe care le-am 
avut, inclusiv cu Regele Carol)... Am văzut 
România ştearsă din rândul statelor indepen- 
dente şi Neamul Românesc supus la un regim 


Decorarea Regelui Mihai cu Ordinul Victoriei Sovietice 


de dezagregare sufletească şi trupească, ame- 
ninţat să dispară. 


Acolo, în Copenhaga, am primit vestea decoră- 
rii regelui Mihai de către Mareşalul sovietic 
Tolbuhin şi cea a executării Mareşalului Anto- 
nescu. Acolo am aflat de manevrele ipocrite ale 
liderilor americani şi britanici Truman, Attlee 
şi Byrnes .... de alegerile falsificate, primite ca 
autentice de Puterile Apusene şi recunoaşterea 
guvernului Groza de către aceste Puteri... 
Acolo am ştiut de vânzarea definitivă a ţării 
noastre Imperiului Comunist, împreună cu 
alte zece ţări, ca preţ al unei mincinoase secu- 
rităţi, de către oamenii de stat occidentali ce nu 
erau şi probabil nu fuseseră niciodată stăpâni 
pe deciziile lor, tragice păpuşi ale Puterilor 
Oculte, fără învoirea cărora nu ar fi ajuns 
niciodată în locu- 
rile de comandă 
ce le ocupau. (pag. 
267) 


Războiul s-a termi- 
nat, dar peste 
România dezastrul 
cel mare abia înce- 
pe  - ocupaţia 
sovietică, cu cri- 
mele, violurile şi 
jaful sistematic 
care a urmat, lichi- 
darea rapidă a ins- 
tituțiilor statului 
român şi înlocuirea 
lor cu regimul 
comunist şi totul 
sub ochii şi cu 
acordul aliaţilor 
occidentali. Sturd- 
za remarca cu tris- 
teţe că toate sem- 
nalele pe care le-a 


PUŢINĂ DECENȚĂ, NU AR STRICA 


Noi” m-a dus cu gândul la o întâmplare dureroa- 
să din viața mea, la care distinsa intelectuală a 
fost părtaşă. 


În amplul proces al comunismului, proces încă 
mult aşteptat, va trebui să existe şi o judecată a 
comuniştilor, a celor cu funcţie în aparatul repre- 
Siy, care au instrumentalizat politica criminală şi 
atee de partid. In aşteptarea unui asemenea pro- 
ces — să nădăjduim că nu sine die —, reproducem 
un text de o mare actualitate (10 ianuarie 1990), 
chiar daca s-au împlinit mai bine de trei decenii 
de la pretinsa cădere a comunismului, când 
aceeaşi oameni ai regimului (activişti, securiști, 
turnători şi delatori) guvernează şi secătuiesc 
această țară, fie direct, fie prin urmaşii lor, dând 
lecții de morală luptătorilor anticomuniști şi pri- 
gonind o întreagă elită mărturisitoare. Acest caz 
emblematic al vicepreşedintelui Consiliului jude- 
fean Vâlcea din perioada comunistă, ing. Maria 
Ivănuş, se repetă astăzi prin alte figuri patibula- 
re ale ceea ce domnul Mircea Nicolau numea 
sugestiv stârpiturile morale ale națiunii române. 
Este vorba despre acele specimene de oamenii 
care, fără nicio ruşine şi cu un tupeu teribil, nu 
numai Că nu s-au pocăit, aşa cum ar fi fost firesc, 
ci continuă pe o linie a fariseismului religios şi a 
duplicităţii, mizând pe o amnezie profundă a 
neamului românesc (C.M.). 


Articolul D-nei Maria Ivănuş publicat în numărul 
6 din 29 decembrie 1989 al ziarului „Orizonturi 


În anul 1970, cu sprijinul unor inimoşi vâlceni, 
am înfiinţat în județul Vâlcea, filiala Automobilu- 
lui Clubului Român. După 4 ani de muncă, de 
pionierat, în pofida piedicilor şi a şicanelor făcu- 
te de cei din conducerea judeţului, am reuşit să 
pun pe roți această filială. 


Atitudinea mea de român, de a nu face rabat de la 
cinste, mi-a atras ura fostului secretar al comite- 
tului județean PCR, Creţu Ion, a şefului securită- 
ţii, maiorul Poiană şi a fostului vicepreşedinte 
Gheorghe Stoica. 


La începutul anului 1974 aceştia au început să 
pregătească terenul pentru înlocuirea mea. Ce mi 
se imputa; 


1. Nu eram membru de partid; 


2. În cei patru ani, în biroul filialei nu am pus 
niciodată tabloul bestiei schizofrenice. 


3. Eram în relaţii foarte bune cu turiştii români şi 
străini şi refuzasem colaborarea cu organele de 
securitate. 


4. M-am opus înlocuirii mecanicului filialei 
Tănăsoaia lon, pe motiv că era de religie adven- 
tistă. 


= 


E a 


Execuţia Mareşalului Antonescu 


transmis de -a lungul timpului (şi pe care diferi- 
tele autorități le-au ignorat) se împlinesc în mod 
tragic. 


Responsabilitatea cea mare porneşte de la Titules- 
cu, care a trădat conştient şi programatic, apoi 
celelalte guverne patronate de Carol al doilea 
până în septembrie 1940, apoi lipsa constantă de 
viziune şi jocul la două capete al lui Antonescu, 
toate fiind amplificate de aroganţa şi îngustimea 
incredibilă a politicii externe germane conduse de 
von Ribentropp, iar speranţele în ajutorul occi- 
dental (în care credeau politicienii partidelor isto- 
rice şi o bună parte a populaţiei naive) dovedindu- 
se deşarte. Şi nu e doar sfârşitul României, e 
sfârşitul unei importante părți din Europa căzute 
sub cizma bolşevică, după distrugerile deja mari 
ale războiului... 


La adunarea generală a filialei Automobilului 
Clubului Român Vâlcea din luna aprilie 1974, 
care s-a ținut în sala de şedinţe a Consiliului 
municipal Râmnicu Vâlcea şi la care au luat parte 
circa 100 de membri, s-a hotărât de către cei trei 
conducători ai judeţului, împreună cu ing. Maria 
Ivănuş, înlocuirea mea abuzivă cu un activist 
PCR, Rădulescu Grigore. În timpul acestei mas- 
carade, la întrebarea unui membru ACR, ing. 
Tohăneanu Florin de la TCH Lotru, de ce sunt 
schimbat, secretarul Creţu lon l-a apostrofat cu 
lozinca ceauşistă: „nu aveţi încredere în partid?”, 
ceea ce a dezlănţuit vociferări, nemulțumiri din 
partea multor membri, care au părăsit, scârbiţi, 
sala. 


După trecerea a 5 ani de la înlocuirea mea, acti- 
vistul Rădulescu Grigore, absolvent al Facultăţii 
Ştefan Gheorghiu, propus în acest post de ing. 
Maria Ivănuş, a fost condamnat la un an de închi- 
soare pentru furt din avutul asociaţiei. 


Din această cauză îi aduc aminte semnatarei arti- 
colului din 29 decembrie 1989 zicala: vorba e de 
argint, tăcerea e de aur. 

În aceste zile grele, mă întorc la noi, la gălăgia 
unora, la fericiţii noştri vânturători de vorbe — de 
vorbe care ne adorm. 


Iar acei intelectuali care au colaborat direct cu 
murdarul regim, astăzi ar trebui să tacă, nu să dea 
lecții de morală, puţină decenţă nu ar strica. 


CONSTANTIN-NICU MIHAI 





18 


DE LA CAPĂT, COPII 
- ANCHETE - 


IOAN DUNCA 


Modul de desfăşurare al anchetei era mult diferit 
față de cea îndurată în 1948. Atunci totul se făcea în 
mare grabă, cu chelfăneală, brutal, barbar, sălbatic. 
Cel puţin pentru unii. Cu grupul nostru aşa s-a pro- 
cedat. 

De data asta lucrurile s-au complicat. Grupul de 
anchetatori — trei vizibili — erau nevoiţi (sărmanii!) 
să aducă dovezi, probe indubitabile despre fapte 
care NU se petrecuseră.Aveau — bieții de ei — sarci- 
na ingrată de a încadra în legi penale, nişte fapte ine- 
xistente. Nu era uşor, căci acuzaţii refuzau cu încă- 
pățânare (cei mai mulți, după cum aveam să aflu la 
timpul cuvenit) să accepte că făcuseră ceea ce nu 
făcuseră. Dar soluții se găsesc totdeauna, iar genia- 
la găselniță nu era de a stabili fapte penale care nu 
se petrecuseră, ci de a interpreta. Treaba asta cu 
„interpretarea” a fost necazul nostru, dar şi al lor, 
căci nu era de colea să faci din nimic ceva. Ceva 
penal. 

Anchetatorul meu, It.major Bob Ioan, era tânăr şi 
încurcat — uneori —, în propriile afirmații. La prima 
„ciocnire” a afirmat ferm că nu doreşte decât ade- 
vărul. Bun! In acest caz e simplu — mi-am zis. 
Numai că nu era simplu deloc, atunci când s-a ajuns 
la interpretări. Ex: 

- În data... (precizată de ei, că le aveau notate şi eu 
nu-mi aminteam amănunte nesemnificative pentru 
mine) te-ai întâlnit cu... În ce scop? Ce aţi vorbi? Ce 
ați hotărât? 

- Nu-mi amintesc... 

- Imposibil! Trebuie să-ți aminteşti! 

- Nu rețin toate amănuntele vieţii mele, mai ales cele 
lipsite de orice semnificaţie... 

- Ba au semnificaţie. Cum să nu aibă? Totul are sem- 
nificație! 

- Pentru mine, nu. O întâlnire întâmplătoare cu cine- 
va, chiar fost deţinut politic, nu e mai mult decât o 
simplă întâmplare. Atât şi nimic mai mult. 

- Ba da. la gândeşte-te mai bine. Care a fost scopul? 
- Scop? Niciun scop. Întâmplare şi atât. 

- Nimic nu-i întâmplător! Filosofa aparent convins 
anchetatorul. 

Cam aşa decurgeau dialogurile ce păreau fără sfâr- 
şit, în biroul de anchetă. Dar astea erau cele banale, 
de rutină. Totul era consemnat în amănunt în proce- 
sele-verbale de interogatoriu, îngroşând dosarul şi 
Justificând activitatea, desigur gras stipendiată a 
anchetatoruilor. Bineînţeles, comparativ cu cetăţenii 
de rând ai „dreptei orânduiri”. 

După ce eram lăsat zile şi chiar săptămâni la rând 
să-mi scormonesc memoria (ceea ce, în treacăt fie 
spus, nu prea făceam), eram luat din nou. 

- EI, te-ai gândit? 

- Desigur. Tot timpul nu fac nimic altceva decât să 
mă gândesc. 

- Şi la ce concluzie ai ajuns? 

- La niciuna. Tot nu pricep de ce sunt aici. 

- Lasă poveştile! Atitudinea asta dârză nu te ajută cu 
nimic. Avem şi alte metode, să ştii! 

- Ştiu pe pielea mea. lar metodele la care faceţi refe- 
rință, întră în contradicţie cu afirmaţia dumneavoas- 
tră din prima zi când am fost adus aici. Atunci aţi 
afirmat că vreți numai adevărul. Adevărul este acela 
pe care vi-l spun eu. Dacă veţi recurge la „metode- 
le” despre care vorbiţi, nu veţi stabili adevărul. Bâta 
nu determină adevărul! Eu ştiu şi ştiţi şi d-voastră că 
limitele rezistenţei unui om torturat sunt relative. 
Unii rezistă mai mult, alții mai puțin. Când rezisten- 
ţa se frânge, omul spune orice ca să scape de chin. 
Dar în nici un caz, acesta nu-i adevărul, cel pe care 
susțineți că vreţi să-l stabiliți. 

Discursul acesta a fost probabil cel mai lung pe care 
l-am ţinut în perioada de anchetă. Mă tem că aceas- 
ta i-a confirmat părerea nerealistă, luată de nu ştiu 


PERMANENTE 


unde, că aş fi un individ dârz, căci a rămas privindu- 
mă cumva ciudat — aşa mi se părea — şi nu a mai 
insistat. lar eu nu m-am îndurat să nu profit de acest 
moment de derută — cred — al anchetatorului şi am 
continuat: 

- De altfel sunt convins că d-voastră sunteți cel puţin 
tot atât de convins ca şi mine, de nevinovăția mea. 
M-a privit lung. Mi s-a părut bizar faptul că nu m-a 
contrazis. A încheiat cam în grabă interogatoriul şi 
m-a trimis la domiciliul stabil: în celulă. 

Trebuie să recunosc cinstit că nu am fost maltratat. 
Ameninţat, da, dar atât. Am aflat ulterior că alţii au 
îndurat bumbăceli zdravene, cu urmări nefaste. Voi 
revenl. 

Una dintre metodele prin care încercau să obțină 
niscaiva declaraţii convenabile lor, era deruta în care 
încercau să te întroducă (aparent aiurea) sărind de la 
o idee la alta, ca şi revenirea insistentă, luni în şir, la 
aceeaşi temă dezbătută şi răsdezbătută, doar-doar 
vei cădea în capcana vreunei neconcordanţe. Dacă 
nu, totul era reluat la infinit. 

Treaba asta a durat nouă luni, petrecute între pereţii 
de beton ai celulei şi biroul anchetatorului. Excep- 
tând unica „„plimbare” de care am amintit şi când am 
primit un trifoi cu patru foi. Poate părea puţin, poate 
părea suportabil. Poate părea banal, oricui nu a tre- 
cut prin moara aceasta care te măcina lent, perseve- 
rent şi sigur. În funcție de „cheresteaua” fiecăruia. 
Nu pentru că aş fi nemaipomenit de deştept, am 
dedus de la început că nu contează ce ai făcut, dacă 
ai făcut sau nu ceva, ci că trebuie să facem puşcărie 
fiindcă aşa a decis nu ştiu cine. Dar nici aşa nu eram 
dispus să le ofer eu motivul pentru a ne înfunda 
legal, pe mine şi pe alţii — atunci nici nu ştiam cine 
sunt ceilalți — justificându-le fărădelegea. M-am 
apărat cum m-am priceput mai bine. Asta neînsem- 
nând că nu aş fi făcut şi greşeli. Căci am mai căzut 
în capcanele întinse din belşug în permanenţă şi cu 
abilitate (pentru ei era uşor şi simplu), dar nu le-am 
dat motive reale de a condamna sau de a mă con- 
damna. Cel puţin, aşa mi s-a părut. 

Din când în când rutina era întreruptă de câte o între- 
bare-surpriză, imposibil de prevăzut. Cu cât era mai 
absurdă, cu atât era mai dificil. 

Aproape de la început mi-am dat seama întrucâtva, 
apoi din ce în ce mai sigur, unde-i duce mintea şi ce 
ne clocesc. Adică baza pe care intenționau să-şi înte- 
meieze acuzaţiile. Niciodată înainte nu m-aş fi gân- 
dit că aceasta ar putea deveni temeiul acuzaților. 
Iată crima. Am descoperit — nu numai noi — că este 
mult mai avantajos să ne gospodărim bruma de 
avere şi îndeosebi alimentele primite de acasă — 
atunci când primeam —, în comun. Judicios gospo- 
dărite, ne ajutau şi pe noi şi pe cei care nu aveau de 
unde sau de la cine să primească aşa ceva, sau de la 
sosire — în principal la Târgşor — până reuşeau să 
intre în contact cu familia. Aşa că „minţile lumina- 
te” ale securității au botezat treaba asta de ajutor 
reciproc — absolut firească din punctul nostru de 
vedere —, „Familia Maramureşenilor”, ca denu- 
mire a unei organizaţii antistatale. Sub această denu- 
mire am fost judecaţi. Ar fi fost de râs, dacă nu ar fi 
atras după ea atâta necaz inutil şi crud. 

Acestea nefiind suficiente pentru un proces serios, 
faptele petrecându-se în detenție, au făcut tot ce le-a 
dat prin cap pentru a dovedi că ne-am continuat acti- 
vitatea antistatală şi după eliberarea din închisoare, 
pentru a întări acuzaţiile. Dar aici s-au lovit de un 
zid de negaţie. Dur şi categoric. Din nefericire nu 
unanim. Va trebui să revenim. 

Trebuia musai să demonstreze continuitatea activi- 
tății, iar pentru indeplinirea acestui deziderat — al lor 
— au găsit (prin ce metode?) colaboratori. 

De unul dintre aceştia m-am lovit, spre nedumrirea 
mea. De ce? Pentrucă — sincer — nu-mi aminteam 
acest personaj. 

Am fost întrebat ce relaţii am cu Țicală Ion, zis 
Nuţu. 

- Cine-i tipul? 

- Cum cine-i? Doar sunteți prieteni! 

Oricât mi-am bătut capul, nu mi-l aminteam. Nume- 
le este destul de frecvent prin zona Vişeu, iar dacă aş 
fi avut un prieten cu acest nume, mi l-aş fi amintit. 
Doar că între prietenii şi amicii mei, nu exista 
nimeni cu această identitate. 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


- Cum nu-l cunoaşteţi? Doar a participat la petrece- 
rea de la Dan Aurel, în data de?... 

- Nu a participat nimeni cu acest nume. Au fost cuta- 
re... cutare. Am înşirat numele celor care participa- 
seră la aşa zisa „petrecere”, o seară petrecută cu 
colegii de serviciui — unii cu prietenele lor —, devo- 
rând două lăzi cu bere şi două pâini negre a câte 2 
kg. greutate/bucată. Acesta a fost cheful subversiv la 
care se referea anchetatorul. Nu-mi făceam griji 
decât pentrucă nevinovaţii mei prieteni, trebuie că 
au avut necazuri cu securitatea. Aveam vârste apro- 
piate, preocupări comune: muzică, literatură. Pe 
care le consideram nevinovate în raport cu stăpâni- 
rea. M-am străduit să-mi feresc amicii de suspiciu- 
nea celor care, parcă se temeau şi de umbra lor. Oare 
de ce, de vreme ce se înstăpâniseră peste tot şi peste 
toţi? Iar la petrecerea aceea mai puțin decât modes- 
tă, cu siguranță nu participase nimeni purtător al 
numelui Ţicală Nuţu. In mod absolut cert. 

Într-o zi, dus în biroul unde eram anchetat, m-am 
văzut în faţa celor trei anchetatori care se ocupau de 
cazul nostru: It. major Bob, cpt. Şerba, şi parfuma- 
tul cpt. Misăilă. Acesta, fiind şeful, mă întrebă ami- 
cal ce mai fac. 

- Bine, am răspuns scurt. Cum era binele acela e altă 
poveste şi nici interlocutorii nu aveau timp pentru 
asemenea amănunte. Alta era treaba lor în acel ceas. 
- Cum stă treaba cu Țicală Ion zis Nuţu, domnule 
Dunca? Întrebă grangurul, cpt. Misăilă. 

- Cum am tot spus-o, nu-l ştiu pe acest tip, e un 
nume frecvent în zona Vişeu. lar dacă voi fi cunos- 
cut pe cineva cu acest nume, nu mi-l amintesc, ceea 
ce înseamnă că, în mod cert, nu am fost în niciun fel 
de relaţii cu el. 

- Dar el afirmă că vă cunoaşte foarte bine şi că sun- 
teți prieteni! 

- Nu am şi nu am avut niciodată un prieten cu acest 
nume. 

- Bineee!... 

După un scurt schimb de priviri între ei, Misăilă 
făcu un semn. Când s-a deschis uşa i-am văzut pe 
cei trei cu ochii aţintiți asupra mea, încordaţi — mi s- 
a părut — pândind reacția mea. A fost întrodus în 
încăpere un ins şi când l-am văzut, m-am luminat şi 
fără voie — dar şi fără reținere — am zâmbit. Mi-a 
aruncat doar o privire fugară, ca şi mine dealtfel, 
doar că el nu zâmbea. Deloc! Mi se părea că e spe- 
riat rău de tot, bietul de el. Imbrăcat sărăcăcios, cu 
cizme în picioare, părea mai degrabă hăituit, decât 
martor al acuzării. Inspira milă. 

Spaima lui era întru totul explicabilă: securitatea era 
o instituţie care trezea groază şi nu pe degeaba. 
Nimeni nu dorea să aibă relații intime cu ea, în afara 
delatorilor de profesie. 

- Ei? întrebă Misăilă, satisfăcut de zîmbetul meu: 
Gata! L-am prins! 

- ÎL ştiu. Acum mi-l amintesc. Ne-am cunoscut. Dar, 
de la cunoştinţă la prietenie e distanță mare. M-am 
lepădat fără ruşine de amărât. 

- Şi dumneavoastră? se adresă Misăilă celuilalt. 

- E Nelu Dunca şi-l cunosc foarte bine, se repezi 
Nuţu cu vitejie, debitându-şi conştiincios lecţia. 
M-am mulțumit să zâmbesc. Dar Misăilă şi ceilalți 
doi nu zâmbeau. 

Nuţu şi-a debitat declaraţia bine memorizată. Eu am 
negat punct cu punct, cerând confruntarea şi cu cei- 
lalţi participanți la „evenimentul” cu bere şi pâine 
neagră, transformat în reuniune antistatală şi anti- 


continuare în pag. 19 





ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


T George Valentin Sarry 


Cu durere în suflet, vă aduc la cunoştinţă plecarea 
dintre noi a lui George Sarry, legendă a închisorii 
politice comuniste din România bolşevizată. 


Descendent al unei familii binecunoscute în Con- 
stanța încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, 
George Valentin Sarry s-a născut în Constanţa la 
8 ianuarie 1928 şi făcea parte dintr-o familie greco- 
engleză, vestită în Constanţa anilor 1920-1930 ai 
secolului trecut. 


Printre membrii acestei familii s-au numărat 
oameni de vază, importanţi pentru cultura şi viața 
obştească a urbei tomitane: Constantin N. Sarry, 
fratele mai mare al tatălui său, era proprietarul 
celui mai longeviv ziar din oraş, „Dobrogea 
Jună ”, Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Indus- 
trie si cetățean de vază al comunitaţii. Şi alte rude 
erau la fel de active si implicate in viața oraşului 
precum Demostene Tranulis care construise faimo- 
sul 'Teatru-Cinematograf „Tranulis” pe la 1927, 
ulterior Fantasio. Un unchi al său, Ahile Sarry, dis- 
tins prin fapte de arme în primul război mondial, 
este omagiat în Constanţa printr-o stradă care îi 
poartă numele. 


Un alt strălucit membru al acestui neam, unchiul 
său dinspre tată, medicul Ahile Sarry, mobilizat pe 
frontul de est, avea să cadă prizonier, şi să cunoas- 
că grozăviile gulagului stalinist, ororile Siberiei, 
împreună cu mii de alți ofițeri români, trăind expe- 
riențe îngrozitoare care aveau să fie evocate în car- 
tea sa de larg răsunet, Pahod na Sibir, document 
cutremurător al unei opresiuni concepute de minţi 
diabolice. 

Însuşi George Sarry a cărei moarte o deplângem 
astăzi, făcea parte dintr-o familie numeroasă. A 
avut opt fraţi, buni cetăţeni, întreprinzători, repre- 
zentanți diplomatici, exponenţi ai clasei de mijloc 
interbelice constănțene, cu viziuni asupra dezvoltă- 


DE LA CAPĂT, COPII 


partid. Comunist, fireşte! 

În cele din urmă, Misăilă a dat ordin să se ia decla- 
raţie de la ambii şi să se consemneze. Ceea ce s-a 
făcut. Fiecare şi-a spus versiunea şi a semnat para- 
graf cu paragraf în dreptul propriei afirmaţii. In ce 
mă priveşte, negare totală. De fapt, adevărul curat. 
Apoi, bravul meu Nuţu Ticală a fost „eliberat” şi am 
rămas cu anchetatorul meu, It. major Bob loan. Care 
mi s-a adresat: 

- Tot dârz? Tot dârz? (De unde până unde „dârzenia” 
asta?) Aţi auzit ce spune şi tot vă încăpățânaţi să 
negaţi! 

- Bineînţeles că neg! Totul e cusut cu aţă albă şi 
amărâtul ăsta de Nuţu e pe jumătate mort de frică şi 
capabil să spună orice i se cere, numai să nu ajungă 
aici. Dar nu poate dovedi nimic din tot ce a debitat! 
M-a privit lung şi mi s-a părut îngândurat. Sunt con- 
vins acum — deşi nu am nici o dovadă — că în inte- 
riorul lui era convins că dreptatea este de partea 
mea, dar nu avea ce să facă: meseria-i meserie! A 
consemnat în procesul verbal exact ce i-am spus. 
După care am fost „condus” în celulă. 

Odată, când eram în biroul de anchetă, a intrat un tip 
solid şi bine îmbrăcat, făcându-l pe Bob să ţâşneas- 
că pe verticală în poziţie de drepți, ca aruncat de un 
resort nevăzut. M-am ridicat şi eu — politeţe instinc- 
tivă. Tipul mi-a aruncat o privire curioasă, adresân- 
dumi-se: 

- Ce mai faci Nelule? 

-? 

- Ce-i? Nu mă mai cunoşti? 

-? 

- Ai uitat că eu v-am arestat în 1948? 


- Poate pe ceilalți, eu am fost ridicat — mai precis m- 
am predat — mai târziu. Dar acum presupun că ştiu 


PERMANENTE 


rii oraşului. 

Războiul al doilea mondial şi urmările lui aveau să 
schimbe destinul familiei, supusă unei crunte per- 
secuţii. După instaurarea comunismului, prin anii 
1950, aproape toată familia Sarry era întemniţată, 
inclusiv femeile. În noiembrie 1949, însuşi George 
Sarry, la vârsta de 21 de ani, este răpit de agenţi ai 
regimului comunist în timp ce lucra ca mesager al 
Consulatului Britanic de la Constanţa. După ce 
trece prin inumane anchete şi torturi la Securitatea 
din Constanţa şi Malmezon Bucureşti, este con- 
damnat la 15 ani de închisoare şi 7 ani degradare 
civică. Este întemnițat la Jilava, minele de plumb 
de la Baia Sprie şi Cavnic, la Aiud şi Piteşti, fără 
nici o comunicare sau legătură cu familia. 

În timpul detenției, când a fost obligat să trăiască în 
situații limită, în acele condiții de mină, George 
Sarry a dat dovadă de compasiune, putere şi curaj, 
preluând adesea norma de muncă a colegilor mai în 
vârstă şi mai slabi pentru a-i proteja de pedepse 
suplimentare. 

După 11 ani de chinuri şi umilinţe, este eliberat la 
intervenția guvernului britanic, mama sa fiind 
englezoaică. S-a stabilit în cele din urmă în Cana- 
da la un frate al său. Timp de mai mulţi ani şi-a câş- 
tigat existența lucrând ca maşinist, abilităţile sale 
pline de resurse făcându-l foarte apreciat. Acolo a 
găsit oameni minunați şi o a doua patrie, unde şi-a 
întemeiat şi o frumoasă familie. Are două fete şi 
trei nepoate de care este foarte mândru. A ţinut per- 
manent legătura cu colegii de suferință şi a militat 
pentru demnitatea şi idealurile României. 


După înlăturarea regimului comunist din România 
a putut să revină în ţară, în anii 1992 şi 1994, să-şi 
revadă locurile natale şi să-şi reîntâlnească foşti 
colegi de suferinţă, în cadrul Asociaţiei Foştilor 
Deținuți Politici din Constanţa, ocazie cu care s-a 


cine sunteți. 

Mi-a căzut fisa şi nu spre optimism, dimpotrivă. Era 
comandantul cel mare — la propriu şi la figurat — 
Retezaru, nume sinistru de care se legau multe fără- 
delegi şi, — se spunea —, asasinate, unele montate pe 
frontieră, alte înscenate aiurea. Se spunea că le făcea 
cu mâna lui. Se spunea... Nu ştiu adevărul în acest 
sens, dar ştiu că era un bătăuş feroce. 

În 1948, trei săptămâni după ce-l masacrase pe 
Aurel Vişovan în bătăi indescriptibile, acesta avea 
încă tălpile zdrenţuite. 

lar acum stătea proțăpit în mijlocul încăperii, în 
vreme ce anchetatorul stătea „smirnă”, iar eu eva- 
luam forţa fizică a individului, cu gânduri deloc 
optimiste. Tipul se pare că a luat de bună atitudinea 
mea aparent nepăsătoare (când am învăţat să joc tea- 
tru?), invitându-mă să iau loc. M-am supus, cu 
teama mascată cât am putut mai convingător, ştiind 
că în poziţia „stat pe scaun” sunt dezavantajat, cel 
puţin pentru moment. 

Mi-am amintit fulgerător palma năpraznică pe care 
mi-a administrat-o agentul Borca în 1948, expediin- 
du-mă până în peretele din fundul celeilalte camere, 
lăsându-mi convingerea că, dacă nu s-ar fi opus 
peretele, aş fi traversat şi strada. Ce nu poate un 
expert în materie?!? 

Din fericire nu s-a întâmplat nimic de genul acesta. 
Huiduma voia doar să impresioneze şi recunosc, 
reuşea. Nu numai pe mine, ci şi pe nefericitu-i 
subaltern, care înțepenise în poziţia de drepți cu un 
zâmbet slugarnic — mi se părea — întipărit pe faţa-i 
speriată. Chiar făcea impresia că-i mai speriat decât 
mine! 

- Cum merge? Colaborează în anchetă? 

- Nu prea. Continuă să nege. 

- Păcat de tine Nelule — mă compătimi familiar 
namila. Mă, eu l-am anchetat şi pe tat-tu. Apropo, ce 
mai face? 


şi fotografiat în faţa clădirii fostei securităţi de pe 
strada Revoluţiei, unde a fost dezvelită o placă 
comemorativă. 


Suntem convinşi că George Valentin Sarry işi va 
găsi locul in cartea de istorie a României, că viaţa 
sa, lupta sa eroică pentru demascarea în faţa țărilor 
libere, civilizate, a „eliberatorului” sovietic care ne 
jefuia ţara după război, că cei 11 ani de jertfă şi 
suferință înduraţi în temniţele comuniste nu au fost 
în zadar. El va rămâne în galeria martirilor şi con- 
ştiinţelor exemplare, un mare model pentru neuita- 
re. Unanim respectat, va rămâne în memoria noas- 
tră, al celor care l-am cunoscut, ca un om nobil, 
generos, caracterizat prin corectitudine şi bunătate 
sufletească, care a purtat în inimă dorul ţării de 
obârşie. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace! 


MIREL STĂNESCU 


George a crezut în importanța învăţământului 
superior şi a ales să-şi doneze corpul ştiinţei pentru 
cercetare şi educaţie, pentru a-i ajuta pe alții. 
Volumul de memorii al lui George Sarry, „VIAŢA 
MEA amintiri din închisoare şi din libertate” a 
fost editat în Canada şi în limba română şi este dis- 
ponibil pe Internet. 


- Nu am de unde să ştiu, nu l-am mai întâlnit din 
1948. Ultima carte postală am primit-o de la Gher- 
la, acum câţiva ani. lar cum puşcăriile se mai schim- 
bă — ştiţi d-voastră —, i-am pierdut urma. Aşa că... 

- Măi Nelule — parcă eram amici de când lumea — 
taică-tu, o fi având convingerile lui — treaba lui! — 
concesionă amabil, dar nu se poate spune că ar fi 
fost avid de avere. Ce-i al lui, e al lui!... Păcat! Și 
păcat şi de tine că nu te-ai astâmpărat. Vezi unde ai 
ajuns din nou? Ce să-ţi fac eu dacă nu ţi-ai văzut de 
treabă? 

- Păi, mi-am văzut! am sărit ca ars, nu ştiu de ce, că 
muream de frică. Mă aşteptam la represalii imedia- 
te. Care, spre uşurarea mea, nu au venit. L-am păcă- 
lit şi pe acesta? Mă cam îndoiesc. Mai degrabă nu-i 
păsa. Dosarul era încheiat, sau pe aproape. 

- Mai gândeşte-te, Nelule, mai gândeşte-te. Noi ştim 
tot, avem toate dovezile şi atitudinea negativă nu 
poate decât să-ţi dăuneze. Eu te sfătuiesc spre bine- 
le tău. Ce crezi? Ceilalți au scuipat tot, şi laptele pe 
care l-au supt şi tu... Păcat de tine... Şi dus a fost. 
Am avut impresia, apropiată de certitudine, că nu 
numai eu am suflat uşurat, cât mai ales It. major, are 
era pierit, rău de tot! 

- Domnule Dunca, tot dârz, ot dârz? 

- Care dârz? l-am spus ceea ce vă spun şi d-voastră 
de nu mai ştiu câte luni — că le-am pierdut numărul 
— şi asta este realitatea, că n-am alta. 

A clătinat din cap gânditor, a mai ridicat umerii a 
nedumerire, m-a mai tratat cu o țigară — recunosc că 
făcea aceasta cu destulă regularitate —, apoi a apăsat 
pe butonul nevăzut, iar caraliul cu ochelarii orbi m- 
a preluat şi condus orbeşte — pentru mine — la domi- 
ciliul stabil. Mai mult sau mai puţin, vorbind de sta- 
bilitate. 


(va urma) 
IOAN DUNCA 





20 PERMANENTE 


Dreptul la Memorie: 


ANUL XXV, NR. Î, IANUARIE 2022 


Abonaţi-vă la revista „PERMANENIE” 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA “PERMANENŢE” 


"Tara este tutâi a lu! Dumaezeu și samal apoi a soastri 


Avem dreptul la memorie, la adevar, la istorie, 


Suntem „fanatici”! 


la demnitate. 


Avem obligaţia sa ducem mai 


e [-jef- lat: 


moştenirea primită de la seniorii pătimitori în 
temniţele carliste, antonesciene, comuniste... 


Revista „Permanenţe” face parte din această 


moştenire. 


Vă invităm să mergem înainte, impreună! 


Fundaţia Profesor George Manu şi Editura Evdokimos 
CL )YX['Z—i—'<T———— 


Dragi prieteni, Revista noastră, „Permanenţe ”, a intrat în 2022 în al 25- 
lea an de existență. Înființată în 1998 de supraviețuitorii temnițelor 
carliste, antonesciene şi comuniste, cu apariție lunară neîntreruptă, 
„Permanenţe ” a rămas singura revistă naţional-creştină care mai apare 
în România, în format fizic, în mod constant. Avem dreptul la memorie, la 
adevăr, la istorie, la demnitate. Avem obligaţia să ducem mai departe 
moştenirea primită de la seniorii pătimitori în temniţele carliste, antone- 
sciene, comuniste. 


Revista ,„, Permanenţe ” face parte din această moştenire. Costurile tot mai 
mari generate de tipărirea şi distribuirea unei reviste de acest fel au 
cauzat dispariția multor publicaţii de gen apărute după 1990. Şi noi ne 
confruntăm cu aceeaşi problemă, dar suntem hotărâți să continuăm. Pen- 
tru a face asta, avem nevoie şi de ajutorul vostru. 


Vă rog - pe toți cei care puteţi şi doriți - să ne sprijiniți, abonându-vă, 
reînnoind abonamentul pe care îl aveţi deja la revista „ Permanenţe ” sau 
făcând donații. Prețul abonamentului este de 100 lei/ an pentru abonaţii 
din România, respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaţii din străină- 
tate. 


Revista apare lunar şi se expediază prin poştă pe adresa abonaților. 


Contravaloarea abonamentului sau donațiile se pot achita prin man- 
dat poştal pe adresa: 


Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 — C.P. 14, 024280 
Bucureşti 


sau prin virament bancar pe coordonatele următoare: 


Fundaţia „Profesor George Manu”, 
Banca Transilvania, 

swift code: BTRLRO22XXX 

USD - IBAN: 
RO17BTRL04102205797941XX 
EUR - IBAN: 
RO80BTRL04104205797941XX 
LEI - IBAN: 
RO34B8TRL04101205797941XX 


Vă invit să mergem înainte, împreună! 


Cezarina Condurache, 
Preşedinte Fundaţia „Profesor George Manu” 





- Redacţia își păstrează distanța faţă de conţinutul articolelor; 
responsabilitatea revine exclusiv autorilor. 











PERMANENȚE 


ISSN 1453 — 9551 
Editor: Fundaţia Culturală „PROFESOR GEORGE MANU” 
Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32, 
024073, Sector 2; Bucureşti 
e-mail: fgmanu Q gmail.com 
Internet: http://www.fgmanu.ro 
tel. 021-252-20-41; 0746 548 305 
REDACTOR ŞEF: 
BOGDAN MUNTEANU 
REDACTORI: 
PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON 


CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE 


CORESPONDENȚŢI STRĂINĂTATE; 





CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU 
DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR 
ADMINISTRAȚIE — DIFUZARE: 
MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — C.P.14, 024280 București 


RELAŢII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAȚIEI: 
LUNI, MARTI, MIERCURI, JOI, VINERI: 14-18 


FUNDAȚIA “PROFESOR GEORGE MANU” 
1904-2022 


PREŞEDINŢI: ACTUALA CONDUCERE: 


f NICOLAE GOGA, 1994-1995 
PREŞEDINTE ONORIFIC: 


ELISABETA IONESCU 


f MIRCEA NICOLAU, 1995-2011 
f NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 


f GHEORGHE GHEORGHIU, 
2013-2015 


CONSILIER ONORIFIC: 
f VASILE AFILIE 


PREŞEDINTE: 
CEZARINA CONDURACHE