Permanente anul XXVII, nr. 1, ianuarie 2024

Țara este întâi a lui Dumnezeu și numai apoi a noastră 


IANUARIE 2024 


se 


Cernăuţi, 25 Noemvrie 1036. 


Peste câteva minute vom fi trecut granița scum- 
pei noastre Românii, vom fi părăsit pământul 
românesc, în drum spre Spania, spre pământ 
străin. 

E oare cu adevărat străin pământul acesta al 
Spaniei spre care mergem azi cu atâta dragoste 
şi avânt, noi, legionarii cari totuşi iubim mai pre- 
sus de orice pământul nostru strămoşesc? 


nirea şi credinţa ei, prin cea mai cumplită pri- 

ejdie şi suferință, aceea a năvălirii sălbatice a 
omunismului diavolesc asupra lumii — astăzi 
atacul duşman fiind dezlănţuit pe front mondial 
(în toate ţările lumii deopotrivă), trebuie ca şi 
apărarea creştină să fie tot pe plan mondial 
(adică printr-o înţelegere de luptă între toate 
ţările împotriva comunismului). 


Iată, azi, când Dumnezeu a vrut să încerce ome- 
e 


În semnul acestei uniri a creştinătăţii pentru 
apărarea sfintei Cruci, plecăm astăzi spre 
pământul spaniol care nu mai este un pământ 
străin pentru noi, deoarece de soarta bătăliei 
care se desfăşoară acum acolo, va atârna mult 


piotaiotoi atat atata nada atai ada anod atai daca adi anod a0ai dai odata atata ada a0ai a0at a adi a0acai dai add ata ada data a0ata a0a ada add adi a0at lada 200 atata ada data odata o0ai adi data 0000 data data ata a0ai data a0ai Mata a0ai data a0ai00a) daca) data 0a0a 00 datat anda 00at atata 0a0a ada datata 0a0a ati odata na0a antet data nataa0at tataie 


ANUL XXVII- NR. | | j 


CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 


iz o ac cb i cc Nic i N lic ii ii 


Inţelesul plecării noastre în Spania 


însăşi fericirea ţării noastre. 


De va cădea Crucea la pământ în Spania, se vor 
clătina temeliile ei şi în România, iar comunis- 
mul, dacă ar fi biruitor azi acolo, se va năpusti 
mâine asupra noastră. 


De acea inima noastră nu stă străină în faţa 
durerii de azi a Spaniei. Ne e dragă soarta Spa- 
niei de astăzi, iar pământul ei, spre care mergem, 
nu e pentru inimile noastre un pământ străin. 
Căci NU POATE FI STRĂIN PENTRU NOI UN 
PĂMÂNT PE CARE SE HOTĂRĂȘTE ȘI 
SOARTA POPORULUI NOSTRU ROMÂ- 
NESC. 


De aceea, Români, trimiteţi cu toţii, împreună cu 
noi, o părticică a lumii voastre în Spania, să stea 
acolo de veghe pentru viitorul copiilor voştri şi 
pentru apărarea pământului nostru românesc. 
TRĂIASCĂ ROMÂNIA! 

TRĂIASCĂ LEGIUNEA ȘI CĂPITANUL! 


ION I. MOȚA 
Libertatea, 6 decembrie 1936 


zica ici icter ici iii eticii icter eri iei ie tierra iei ie taierea i iei ieeiet oricine arie i iii tea erei ie iei ie ieriee e ii ii triere ieri iii icrele ile i iei teeierie iei iii etierie ierie iii ietienetieeiei ie ieieteieriee iei ie iei tetiere ieri ie tei ie ietee eri i ie ie tei 


20 PAGINI 
10 LEI 


ză 


Se cerne foc şi pară din văzduh 
Şi'ncremenesc sub trăznete stejarii, 
În luptă cruntă-s prinşi legionarii, 
Pluteşte peste toate-al morţii duh, 
Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii. 


Trăznesc maşini din fund de iad scăpate, 
Pământu-i vâlvorat de”nflăcărări 
Şi păsări de oţel din vânătări 
Vuesc cu moartea greu îmbrăţişate. 


În şanţ veghează Moţa, serafim, 
Şi-aşteaptă al destinului mister. 
Răvaş trimite”'n ţară, cum să fim 
Viteazul fără seamăn, cavaler, 
Ca țara-atât de scumpă'n cari trăim, 
S'o facem soare lucitor pe cer. 


1. G DIMITRIU 


109080000%0l0l00a 00000000 lo0o080a00t01o0900900080001019080800401010109080800%0t0100008060009100010000800000010080808000100100908080001900080806000100000080000010080800%06000010080806%00010080808080000401008080800401009080808080000019080800001900080808064091908080000%0100800080800040100908000040100908000808004010190808004010194009080806000010080806000809)000a080e0 


fa 


% 


2 PERMANENTE 


ANUL XXVII, NR. Î, IANUARIE 2024 


AJADAHONDA 2024 


Comemorarea Moţa-Marin 2024 


Comemorarea s-a făcut anul acesta chiar în 13 
ianuarie, dată la care, în urmă cu 87 de ani Mişca- 
rea Legionară dădea marea sa jertfă românească în 
pământ spaniol. Şi anul acesta progresismul spaniol 
cu binecunoscuta-i vigilență a împânzit presa în 
zilele premergătoare comemorării cu numeroase 
articole de rea intenţie, în scopul de a descuraja pro- 
ducerea comemorării. Evident că nici intimidările, 
nici Legea Memoriei Democratice şi nici prezența 
Guardiei Civil nu ne pot opri, atâta timp cât come- 
morarea se efectuează pe un teren privat şi îi avem 
alături pe camarazii spanioli alături de care formăm 
un zid unitar. 


Vremea blândă şi însorită a binecuvântat adunarea 
celor câteva sute de spanioli şi români veniţi şi anul 
acesta pe platoul Monumentului de la Majadahon- 
da. Actul, prezentat de camaradul Călin Gabor, a 
început prin depunerea unui buchet de cinci tranda- 
firi roşii la baza Monumentului, în dreptul inscrip- 
ției. Depunerea a fost făcută de Manuel Andrino 
Lobo, şeful național al Falangei Spaniole, împreună 
cu Norberto Pico Sanabria, şeful național al Falan- 
gei Spaniole de las JONS. 


A urmat slujba parastasului oficiată, ca de fiecare 
dată, de Pr. Marius Vişovan, apoi luările de cuvânt: 
din partea Fundaţiei George Manu, Pr. Marius Vişo- 
van şi Călin Gabor, Gerneralul Blas Piiar Gutierrez 
şi Miguel Menendez Piiiar — preşedintele Asociaţiei 
de Custodiere a Monumentului. Vom spicui mai jos 
fragmente din discursurile rostite. 


„Cara al Sol” şi „Sfântă Tinerețe Legionară” au 
răsunat ca de fiecare dată în completarea discursu- 
rilor. Apelul morţilor a fost efectuat de Şeful Naţio- 
nal al Vieja Guardia, Segundo Ernesto Gomez Sân- 
chez. Prinoasele au fost împărţite, s-au făcut foto- 
grafii, s-au purtat discuții şi, ca de obicei, s-au sudat 
prietenii. 

După terminarea actului a urmat o masă comună 
între spanioli şi români, organizată anul acesta de 
camarazii de la Falangă. Şi pe această cale le mul- 
țumesc lui Manuel Andrino şi soţiei sale Maria pen- 
tru organizare şi pentru minunatul timp petrecut 
împreună. 


CEZARINA CONDURACHE 


Pr. Marius Vişovan: 


Dragi camarazi, în cartea lui Neculai Totu, „,Notas 
del frente espanol” citim descrierea detaliată a 
acelor momente eroice petrecute cu puţin înainte 
de 13 ianuarie 1936, nu departe de aici, având în 
centru figurile lui Moţa şi Marin: 

„Pornim din nou. Bubuiturile se aud din ce în ce 
mai aproape. Trecem pe lângă şoseaua Las Rozas. 
Acum tranșeele sunt goale şi pustii. Doar gropile 
de obuz şi rămăşiţele de cartuşe arată că pe aici a 
fost o luptă cruntă. [...] Inamicul ne-a văzut şi por- 
neşte un baraj de artilerie. Şrapnelele explodează 
sus, obuzele explodează jos, aruncând o ploaie de 


fier. 


Focul se întețea mereu. Veneau lovituri după lovi- 
turi, o grindină de obuze. [...] Obuzele trosneau, 
explozii răbufheau în jurul nostru, cutremurând 
pământul. Nori negrii de pământ şi fum sar în Sus. 
Numai credința în Dumnezeu ne mai poate da 
puteri de rezistenţă. [...] 


Aşa am intrat noi în Majadahonda. La intrare nu 
se vedeau decăt case dărâmate, mormane de moloz 
şi grinzi pe jumătate arse. Peste toate domnea un 
miros greu de cadavre. [...] 


Un sat pustiit de un cataclism. Printre case curg 
gloanţele cu nemiluita, căci frontul e pe marginea 
satului. [...] 


S-a lăsat frig şi burează a ploaie. Noi suntem 
leoarcă de sudoare. Trebuie să aşteptăm în ploaie 
până ni se găseşte loc de încartiruire. Frigul şi 
ploaia demoralizează mai tare decât lupta cea mai 
grozavă. Stăm în dosul unei case. [...] 

Pe lângă noi trec, duşi pe targă, răniți şi morţi. [...] 
Răniții gem şi cer apă. [...] 

Aici în Majadahonda au fost nişte lupte grozave. 
99, 

Mergem mai încolo să intrăm în tranșee, apoi sun- 
tem aduşi iar înapoi şi iar aşteptam. Sudoarea mi 
s-a făcut gheaţă în spate. Incep să tremur şi să am 
căldură. In fine, suntem duşi şi noi într-o casă. [...] 
Mie îmi vine rău de tot. Îi spun dlui Clime, care-i 
spune lui Ionel. Mă duc la doctor, care mă cerce- 
tează şi-mi dă bilet de intrare în spital imediat. Voi 
fi evacuat cu prima maşină ce va veni să evacueze 
răniții. Mă duc să-mi iau rămas bun de la toți. Ne 


sărutăm şi ne îmbrăţişăm. E ultima dată când i-am 
mai văzut în viață pe Moţa şi Marin. [...] 

Şi acum îi am întipăriți în minte aşa cum i-am 
văzut în clipa despărțirii, în seara de 11 lanuarie 
1937. [...] 


Ce fericiți suntem noi, camarazii lor, care am avut 
fericirea de a sta lângă ei, de a-i vedea în marile 
lor clipe. Noi nu suntem nimic. În fața marii lor 
jertfe, a calităţilor lor superioare, noi suntem atăt 
de mici. [...] 

Nici nu cutez să mă întreb dacă sunt eu vrednic să 
scriu despre ei. Oricât m-aş strădui, condeiul meu 
nedibaci nu-i va putea reda niciodată în adevărata 
lor lumină de credinţă şi eroism ”. 


Noi, generaţia actuală putem răspunde. Da! Necu- 
lai Totu a fost deasemenea demn de a vorbi, pentru 
că a fost el însuşi un martir al Mişcării Legionare 
doi ani mai târziu în România, alături de Alecu 
Cantacuzino, lon Banea, Gheorghe Clime şi Băni- 
că Dobre, camarazii săi de la Majadahonda. 
Împreună cu Moţa şi Marin strigăm — Trăiască 
Spania, Trăiască România! 

Ion Moţa şi Vasile Marin - PREZENT! 


Călin Gabor: 


Nu m-am văzut cu Pr. Marius înainte de a ajunge 
la comemorare, dar se pare că amândoi îl aveam 
în minte pe Neculai Totu. Eu, pentru că aşa cum s- 
a întâmplat în ultimii ani, primesc în zilele dinain- 
tea comemorării de la camarazi diverse articole 
publicate de ideologia roşie. Anul acesta se pare că 
suntem cea mai mare provocare a „Legii Minciu- 
nii Democratice”, apropos, o minciună rămâne 
minciună, chiar dacă se autonumeşte democratică. 
Sunt perfect de acord cu Pr. Marius, cartea lui 
Necului Totu, referindu-se la martiriul Moţa Marin 
este cea mai legitimă dintre toate, pentru că aşa 
cum a menționat, la scurtă vreme de la întoarcerea 
în România, au fost asasinați toți membrii supra- 
viețuitori ai echipei care luptase în Spania, de 
către guvernul condus de Regele Carol al II-lea. 

Asta înseamnă că Neculai Totu îşi scrie cartea 
„Însemnări de pe frontul spaniol”, şi cartea se 


continuare în pag. 3 


ANUL XXVII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 3 


MAJADAHONDA 2024 


publică, înainte ca războiul civil din Spania să ia 
sfârşit, fără ca el să îi cunoască finalul, fără ca să 
fie influențat de alți factori ulteriori ai victoriei. EI 
spune adevărul, asta este clar. 


Și în dimineaţa aceasta eu citeam un pragraf al 
cărții lui despre care mi-am amintit. Această Lege 
şi propagatorii ei spun că noi, prin ceea ce facem, 
lezăm memoria şi nu dăm respectul cuvenit victi- 
melor. Nu, noi suntem cei care onorăm victimele, 
pe toate victimele, cele făcute de Revoluţia Bolşe- 
vică, pe cele din Gulag, pe cele din toate lagărele 
de exterminare aflate în ţările comuniste, pe victi- 
mele de la Aravaca, de la Paracuellos, din toate 
locurile de martiriu ale războiului civil. Ei nu 
făceau represiune, ei torturau şi asasinau într-un 
stil diabolic. 


Neculai Totu povesteşte că atunci când ajung la 
Boadilla sunt efectiv loviți de un miros de putre- 
facție, văd casele distruse, şi încep să curețe case- 
le şi străzile de victime... Văd o capelă cu pereţii 
mânjiți de sângele şi de bucăţile de creier ale unui 
preot pe care îl descoperă acolo, imaginea lui îi 
zguduie, omul acela mort îi privea cu ochii neobiş- 
nuit de mari. Apropiindu-se, îngroziţi, şi-au dat 
seama că pleoapele îi fuseseră tăiate şi văzând 
nările arse recunosc în ele praful de puşcă, nasul 
preotului oferise comuniştilor un spectacol de arti- 
ficii. 

Efectiv pe frontispiciul acestui monument se 
găsesc cuvintele lui Ionel Moţa „se trăgea cu 
mitraliera în obrazul lui Hristos”. Mai mult, per- 
soanele erau umilite şi asasinate doar pentru cre- 
dința lor. O numesc „lovitură de stat”, referindu- 
se la „el alzamiento national” adică acea ridicare 
la luptă a Spaniei care nu voia să moară, care nu 
voia să se lase asasinată de comunişti. 


Aşa că aşa cum am văzut şi anul trecut, că apar 
ecouri în presă datorită actului nostru, ar fi bine să 
clarificăm. Acest act se celebrează din 1948 şi 
acest Monument s-a ridicat în 1970 din banii tutu- 
ror românilor care nu au vrut să se lase asasinați 
de regimul comunist şi care de aceea se găseau 
răspândiți în exil prin toată lumea. Au vrut să cum- 
pere acest teren şi o familie l-a donat, o familie 
care, la rândul ei, avusese victime făcute de bar- 
baria comunistă. Cu banii lor s-a ridicat acest 
monument, nu este un monument făcut de regimul 
Franco, ci de ei şi în memoria lor suntem prezenți 
aici. Mulţi spanioli prezenţi azi aici i-au cunoscut 
când erau în viaţă şi dau mărturie asupra corecti- 
tudinii lor morale. Atât am avut de spus. 


Blas Piiiar Gutierrez: 


Bună ziua tuturor, nu ştiam că voi ține astăzi un 
discurs, dar dacă mi se solicită nu pot refuza, pen- 
tru Că o făc, atât cu sufletul, cât şi cu mintea. 


În aceste momente suntem atacați din toate părți- 


le. Războiul nostru de eli- 
berare ştim că nu a fost doar un război spaniol, a 
fost o adevărată cruciadă, desigur că o cruciadă 
spaniolă, dar totodată universală. Şi asta se vede 
din faptul că de ambele părţi au existat mulţi com- 
batanți care nu erau spanioli, atât în tabăra naţio- 
nalistă, cât şi în tabăra roşie. În tabăra naţionalis- 
tă am beneficiat de ajutorul multor italieni, multor 
nemți care au colaborat şi au fost o parte funda- 
mentală a victoriei noastre. 


Dar au fost multe alte naţionalităţi încadrate în 
Legiunea Străină, care au luptat pentru Dumnezeu, 
pentru Spania şi pentru o Europa diferită de cea 
care se profila în acel moment. Dintre toți aceştia 
trebuie să îi scoatem în evidență pe combatanții 
români, nu pentru numărul lor, pentru că ei au fost 
puțini la număr, ci pentru nivelul de importanță şi 
pentru ceea ce au transmis nu numai Spaniei, ci şi 
lumii întregi. 

Aceşti combatanți veneau dintr-o țară cu care Spa- 
nia nu a avut prea multe contacte din punct de 
vedere istoric, aşa cum Ştiţi, nu ne-am intersectat 
nici ca aliaţi şi nici ca duşmani, dar cu care aveam 
o corespondenţă spirituală majoră, prin mişcarea 
numită Garda de Fier. Era o mişcare creştină, 
naționalistă, care se revendica de la valorile în 
care şi noi credeam. Din această mişcare a apărut 
inițiativa de a trimite pe cei mai buni oameni pe 
care îi avea să lupte în Spania pentru aceleaşi 
idealuri pentru care luptam şi noi. 


De aceea avem această comemorare, pentru că doi 
dintre aceşti combatanți români, în 13 ianuarie 
1937, şi-au dat viaţa pentru Dumnezeu, Spania şi 
România. Atât de departe de ţar lor şi de familiile 
lor, cu atâtea sacrificii, toate astea în mod natural 
nu le putem uita, asta este ceea ce comemorăm an 
după an şi continuăm şi vom continua să îi come- 
morăm în toți anii ce vor veni. Generozitatea lui 
Moţa şi Marin care şi-au dat viaţa aici în pămân- 
tul Majadahondei, în luptă, pentru a învinge duş- 
manul comun pe care îl aveam, conştienţi de miza 
care se juca atunci în Spania, asta nu se poate uita. 


Și în ziua în care vom uita ne vom face vinovaţi de 
această uitare. Aşa cum spunea Jose Antonio: cei 
care îi uită pe cei care şi-au dat viaţa pentru țară 
nu merită iertare şi niciun fel de consideraţie. Aşa- 
dar, iată-ne aici, în fața Monumentului, pe care îl 
vandalizează, pe care încearcă să îl dărâme, şi ne 
ameninţă cu asta spunându-ne că acționăm împo- 
triva Legii Memoriei Democratice. Ce mai Memo- 
rie Democratică au ei... a amintit mai devreme 
Călin cum îi tratau pe cei pe care îi asasinau şi în 
ce manieră îi torturau, atât vii, cât şi morţi. Şi ne 
vorbesc azi de Memoria Istorică şi de Memoria 
Democratică. Noi suntem cei care apărăm Memo- 
ria Democratică cu actele şi cu faptele noastre. 


Și în plus, să se ştie că idealurile pentru care au 
murit Moţa şi Marin şi miile de spanioli în acel 


război şi în acea cruciadă de eliberare naţională, 
sunt idealurile pentru care şi noi suntem dispuşi să 
murim. Să țină cont de asta şi să continue să ne 
atace. De aceea strigăm încă o dată: Moţa şi 
Marin — PREZENT! 


Miguel Menendez Piiar: 


Trebuie să adresez câteva cuvinte scurte de mulțu- 
mire în numele Asociaţiei de Custodiere a Monu- 
mentului Legionarilor Români de la Majadahon- 
da, mulțumire adresată Fundaţiei George Manu 
care de mulți ani păstrează vie acesta memorie 
despre care a vorbit Pr. Marius, la care s-a referit 
Călin în cuvintele sale emoţionante şi pe care le-a 
întărit Generalul Blas Pifar. Ideile se aşează şi se 
contruiesc peste ţărâna de la Majadahonda care 
poartă în ea sângele celor mai buni. [...] 


Mulţumim şi familiei despre care s-a vorbit ante- 
rior. care a donat terenul pentru monument, şi eu 
vreau, pentru că ştiu că între noi se află o persoa- 
nă din această familie, să oferim o serie de aplau- 
ze, pentru că mulțumită acestei familii, acest 
monument există. Arturo, mulțumim familiei tale, 
tatălui tău şi vouă tuturor. 


O altă chestiune, în afară mulțumirilor oferite, este 
legată de articolele care în ultimele zile au apărut 
în toate mediile de comunicare, invitând autorită- 
țile competente să interzică acest act. Bun, Legea 
Memoriei Democratice, cu toții ştim cum a fost 
făcută şi care îi e obiectivul, dărâmarea zidurilor 
şi monumentelor de pe întreg teritoriul nostru 
naţional, care au fost ridicate în memoria acestor 
eroi. Legea Memoriei Democratice atacă direct 
stâlpii fundamentali de rezistență ai civilizației 
noastre, ai identităţii noastre naţionale, aceiaşi 
stâlpi fundamentali de rezistenţă ai acelei Europe 
care a legat Spania de România prin sângele lui 
Ion Moţa şi Vasile Marin. 


Ascultând acum cuvintele Pr. Marius şi ale lui 
Călin, îmi aminteam acea scenă minunată în care 
Ion Moţa îl anunţă pe Căpitanul Codreanu că au 
hotărât să plece în Spania pentru a lupta pentru 
idealurile sfinte: Dumnezeu şi ţară. Căpitanul 
Codreanu, care era atunci în mijlocul luptei în care 
se află Mişcarea Legionară în România, a refuzat. 
Dar lon Moța l-a convins pe Căpitanul Codreanu, 
spunându-i ceea ce şi Căpitanul ştia, că lupta ce se 
dă în Spania este o lupta universală. 

Suntem aici pentru a apăra acea alianță hispano- 
română care a fost sigilată cu sângele lui lon Moţa 
şi Vasile Marin, şi nu există Lege a Memoriei Isto- 
rice, Lege a Memoriei Democratice, nu există poli- 
ție națională — cu siguranţă între noi avem câțiva 
sub acoperire — care să ne poată îngenunchea 
voința de nepătruns care ne face să aducem oma- 
giu lui lon Moţa şi Vasile Marin. 


Trăiască Spania! Trăiască România! 


i PERMANENTE 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


MAJADAHONDA 2024 


MAJADAHONDA 2024 — 87 de ani de la marea jertfă 


scurtă prezentare a acţiunilor comemorative 


CEZARINA CONDURACHE 


Fiecare început de an, | ianuarie, ne aduce atât bucuria de a sta în biserică la tre- 
cerea dintre ani, cât şi sărbătoarea civilă a trecerii calendaristice a timpului, 
petrecută de obicei cu familia şi prietenii, în aşteptarea slujbei Sfântului Vasile. 
Două bucurii care nu se exclud şi care sunt cu siguranță prezente în viaţa tutur- 
or celor ce citesc aceste rânduri. 


Cu 1 ianuarie începe însă şi Noul An Legionar care este de fiecare dată stropit 
cu sângele memoriei lui Ionel Moţa şi Vasile Marin, vărsat cu generozitate în 
tranşeea de la Majadahonda în 1937. Prima mare sărbătoare legionară din an a 
fost şi va fi întotdeauna legată de 13 ianuarie, de marea durere a pierderii atât de 
timpurii a lui Moţa şi Marin, de marea taină prin care jertfa lor conştientă a legat 
pentru veşnicie disponibilitatea ortodoxiei de catolicismului asediat de Satana, 
România, de Spania, Legiunea, de Falangă, martir spaniol, de martir român. 


Deşi au trecut 87 de ani, legătura este şi astăzi la fel de vie şi de valabilă, man- 
ifestându-se constant între generaţiile actuale ale Falangei şi Legiunii, care alcă- 
tuiesc un bloc unitar, atât la nivel instituţional, cât şi personal. Aici putem vedea 
la propriu marea taină a jertfei Moţa Marin: iubirea în formă sinceră şi contin- 
vă. 

Între 11 şi 13 ianuarie ne-am aflat în Spania, organizând alături de camarazii 
spanioli mai multe acţiuni comemorative: conferința adresată spaniolilor, traseul 
memoriei legionare în Spania, traseul memoriei martirajului spaniol şi, 
bineînţeles, actul central al activităţilor, comemorarea Moţa Marin la Monu- 
mentul legionar de la Majadahonda. O să le parcurgem pe rând, astfel încât citi- 
torul să poată lua parte la călătoria noastra măcar în această formă şi, de ce nu, 
motivându-l ca de aici înainte să îndrăznească a ne însoţi şi fizic pe meleagurile 
Spaniei. 


Conferinţa 


Conferinţa anuală pe care o organizăm în Spania în memoria Moţa Marin este 
deja o tradiţie binecunoscută. Anul acesta a purtat titlul „Ecourile sacrificiului 
Moţa Marin în sufletele legionare: Codreanu şi Moţa” şi s-a desfăşurat în cen- 
trul Madridului, la Espacio Ardemans, un modern şi spaţios centru de conferinţe 
aparținând camarazilor de la Falanga Spaniolă de las JONS. Ca să înțelegeți 
atmosfera, Ardemans este în acelaşi timp spaţiu de conferință, magazin cu pro- 
duse falangiste, bibliotecă, sediul de mişcare şi uniune de sindicat. Un colţişor 
al său include şi un mic bar în care se poate servi o cafea, ceai sau bere întregind 
atmosfera de camaraderie după o acţiune. 


Prezidiul conferinţei a fost alcătuit din Norberto Pico Sanabria, şeful naţional al 

Falangei Spaniole de las JONS, Manuel Andrino Lobo, şeful naţional al 
Falangei  Span- 
iole şi pr. Marius 
Vişovan, 
vicepreşedintele 
Fundaţiei Profe- 
sor George 
Manu. Alături de 
el trebuia să fie 
prezent şi un alt 
mare prieten al 
Fundaţei George 
Manu, Blas Piâar 
Gutierrez, avocat 
şi general de 
brigadă al 
Armatei  Span- 
iole, care din 
binecuvântate 
pricini nu a mai 
putut fi prezent, 
recuperând însă 
absenţa printr-un 
minunat discurs 
rostit la Monu- 
mentul Moţa 
Marin. 


Subiectul confer- 
inței a fost, aşa 
cum va puteți da 
seama şi din 
titlul, legat de 
puternica impre- 
sie care a zdrobit 
şi înfiorat sufle- 
tul legionar după 


ce asupra lui a picat teribila veste a morţii lui Ionel Moţa şi Vasile Marin. Bunii 
noştri prieteni şi camarazi Manuel Andrino şi Norberto Pico au folosit ocazia 
pentru a sublinia şi întări încă o dată legătura puternică între Spania şi România, 
Fundaţia George Manu şi Falanga Spaniolă. Cuvintele rostite în cadrul confer- 
inței se vor putea citi în numărul viitor al revistei. Conferinţa a avut în partea ei 
de final şi o serie de întrebări şi răspunsuri. Ne-a bucurat încă o dată interesul cu 
care publicul spaniol înțelege să îmbrăţişeze Mişcarea Legionară. Au urmat 
îndelungi discuţii camaradereşti şi o vizită specială în zona de birouri ale orga- 
nizaţiei Falangiste. 


Traseul memoriei legionare în Spania 


Nu doar Majadahonda poartă amprenta exilului legionar. În centrul Madridului, 
peste drum de cimitirul principal al oraşului, micuțul şi singuraticul Cimitir 
Almudena Civil ascunde zeci de morminte legionare şi româneşti. Inmormân- 
taţi în general în cripte comune, mari nume legionare stau aici mărturie a zecilor 
de ani de exil. Din păcate, marea majoritate nu mai au urmaşi, iar cei despre care 
ştim că au, par a fi căzuţi de-a valma cu ei în temniţele uitării familiale şi 
naționale. 

Familia princiară Sturzda, cu principele Mihail, principesa Zoe, prinţul Ilie 
Vlad, principele Constantin Bâzu Cantacuzino, prințesele Ghika şi Cantacuzino, 
prof. univ. lon Protopopescu, preşedintele Filateliei Române, Traian Popescu, 
ministrul Radu Ghenea, comandantul legionar al Bunei Vestiri, Gheorghe 
Costea, consulul general al României, George Demetrescu şi atâția alți mari 
români adormiți departe de ţară în aşteptarea căderii colosului sovietic, sunt 
astăzi numai nişte nume vechi săpate în piatră şi uitate de contemporaneitate. 


Ca în fiecare an, călătoria noastră în Spania are ca scop omagierea şi menţinerea 
lor în memoria legionară actuală. Mormintele sunt curățate, le aprindem can- 
dele, le aducem flori şi le îmbrățişăm crucea în bandă tricoloră. E puţin, e infim 
faţă de jertfa şi exemplul lor, pe multe morminte găsim resturile de la candelele 
noastre de anul trecut. „Te-au uitat pân” astăzi toate şi-ai tăi te-au uitat”, e ver- 
sul care pare să se potrivească cel mai bine mormintelor însingurate din Madrid. 
După turul tuturor mormintelor, ne grupăm la mormântul Sturdza (Mihai, Zoe, 
Ilie Vlad, Constantin Bâzu) unde are loc un parastas întru veşnica lor pomenire, 
se face apelul tuturor legionarilor căzuţi pe tărâm spaniol, se intonează Imnul 
Legionarului 

Căzut şi se 

împart ofrande. 


Traseul memo- 

riei martiraju- 

lui spaniol 

Martiriul prin 

care Spania a 

fost crucificată 

în timpul 

Războiului 

Civil este iden- 

tic cu cel pe care 

România l-a 

purtat în timpul prigoanei carlistă, antonesciană şi în timpul dictaturii comuniste. 
De aceea, pentru a înţelege şi mai bine necesitatea pe care a simţit-o Moţa de a 
lupta şi a opri comunismul şi cu propriul lui sânge, în Spania, suntem datori să 
cunoaştem atât martirii, cât şi locurile de rezistență şi martiraj ale Spaniei. Deşi 
timpul petrecut acolo este limitat, anual vizităm mai multe locuri în care aducem 
omagiu, rugăciune, ne regăsim cu prieteni vechi şi ne unim cu camarazii span- 
ioli pe care, deşi „căzuţi pentru Dumnezeu şi Spania” (formulă generală pentru 
martirii Războiului Civil), îi simţim sufleteşte ca pe martiri ai noştri. Voi face o 
sumară trecere în revistă a locurilor vizitate. 


Cimitirul San Isidro. Este locul în care, din 20 noiembrie 2023, se află mor- 
mântul lui Jose Antonio Primo de Rivera, şeful Falangei Spaniole, echivalentul 
spaniol al Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu — atât pe latura spirituală, cât şi 
organizaţională. Asasinat în 1936 de comuniştii republicani în temniţa de la Ali- 
cante, a fost deshumat anul trecut din Valle de los Caidos şi reînhumat, prin 
hotărârea actualului guvern neocomunist al Spaniei, condus de ticălosul Pedro 
Sânchez Perez-Castej6n, chiar de ziua sa. Am relatat în revistă la momentul 
respectiv, probabil vă amintiţi contextul. 


Ne-au însoțit actualul şef al Falangei, Manuel Andrino şi neobositul nostru 
camarad Fernando Martinez Garcia. Părintele Marius Vişovan a rostit o rugăci- 
une, iar Andrino, un discurs în care ne-a mulțumit pentru dragostea pe care o 
purtăm lui Jose Antonio. La ieşirea din cimitir, pe zidul care îl împrejmuieşte, se 
află unul din numeroasele locuri în care comuniştii au executat „la zid” 
numeroşi spanioli care [i s-au opus. Astăzi o cruce încastrată în zid, care nu mai 


continuare în pag. 5 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 5 


MAJADAHONDA 2024 


n i 


poartă nicio inscripție (din cauza blestematei Legi a  Memo- 
riei Democratice despre care am tot scris în anii trecuţi), stă martor mut al oro- 
rilor trecutului. 


San Isidro este unul dintre cimitirile cele mai vechi ale Madridului. Este toto- 
dată un cimitir monumental care găzduieşte numeroase opere arhitecturale şi 
mormintele mai multor aristocrați spanioli şi ale unor figuri celebre, cum ar fi 
dictatorul cubanez Fulgencio Batista sau politicianul croat Ante Pavelic, fonda- 
torul mişcării naționaliste Ustaşa. 


Cementerio de los Mârtires de Paracuellos. Acest cimitir memorial se află în 
vecinătatea Madridului, în zona aeroportului. Este un ansamblu care conţine o 
Biserică, 7 gropi comune uriaşe, numeroase monumente şi o impresionată alee 
a morţii, străjuită de pini vechi de peste 100 de ani. Pe scurt, în perioada 
octombrie-noiembrie 1936 peste 8000 de persoane, deţinute în temniţele din 
Madrid au fost aduse aici şi asasinate, apoi îndesate în grabă în gropi comune. 


Madridul se afla la acea vreme sub ocupaţie comunistă, cum frontul naționalist 
înainta pentru eliberarea Madridului, comuniştii au luat decizia eliminării rapi- 
de a inamicilor ideologici aflați în închisori, de teamă că aceştia vor fi eliberați 
la căderea Madridului şi vor întări rândurile celor care luptau împotriva lor. Erau 
aduşi noaptea în camioane acoperite, coborați din ele şi mitraliați pe aleea morţii 
de care vorbeam puţin mai sus. Aleea se păstrează în forma inițală, ca şi bătrânii 
pini ce o străjuiesc. 

Pentru a [i se pierde urma, pentru toți cei asasinați au fost întocmite hărți de 
transfer către diverse închisori din oraşele spaniole controlate de comunişti. Evi- 
dent, din cauza războiului confirmarea faptului că un deţinut a fost cu adevărat 
transferat într-un oraş aflat la sute de km distanță nu era posibilă, astfel că 
masacrele au rămas neştiute până la finele războiului. Cei asasinați aici erau atât 
clerici, cât şi laici, mulţi dintre ei falangişti. Identificarea lor a fost imposibilă în 
1939, gradul de descompunere fiind avansat, astfel că s-a luat decizia păstrării 
groilor comune în forma în care au fost găsite. O parte din cei asasinați aici au 
fost beatificați de Vatican. 


RN N 


Paracuellos este unul din locurile pe care le vizităm anual în Spania. Simili- 
tudinea lui cu Aiudul şi Râpa Robilor este uriaşă. Aici, de fiecare dată, ne oprim 
în fața crucii ridicate pe groapa comună în care a fost aruncat şi Alejandro 
Salazar, fostul şef al Sindicatului Universitar Spaniol, falangist exemplar şi loial 
până la moarte şefului său Jose Antonio Primo de Rivera. Nu plecăm niciodată 
din Paracuellos fără să punem o candelă şi buchetul clasic alcătuit din 5 
trandafiri roşii (simbolic pentru martirii falangişti) pentru Alejandro. 


În biserica din Paracuellos, îngrijită, ca întregul anamblu, de prietenul Jose Calle 
Benito (preşedintele Frăției care deţine şi administrează ansamblul), străjuieşte 
de câţiva ani icoana Maicii Domnului cu Sfinţii Închisorilor, ca semn de unitate 
în martiriu şi în conştiinţa urmaşilor martirilor din ambele țări şi de ambele con- 
fesiuni. 


Monumentul Sagrado Corazân de Jestis. În arealul Mănăstirii Cerro de los 
Angeles se află rămăşiţele Monumentul Sagrado Corazon de Jesus, pe care mil- 
ițienii republicani l-au mitraliat, apoi dinamitat în iulie 1936. Unul din locurile 
cele mai atacate de furia bolşevică, Cerro de los Angeles este pentru noi, 
românii, una din legăturile directe dintre războiul civil spaniol şi Mişcarea 
Legionară. În completarea acestui text puteţi citi un material mai detaliat despre 
aceasta. 


Am ajuns aici pentru prima dată în acest an, rămăşiţele vechiului Monument 
stau față în faţă cu Monumentul cel nou ridicat în timpul lui Franco. Ambele 
impunătoare şi cutremurătoare. Am stat în faţa vechiului Monument aproxima- 
tiv în locul în care, în urmă cu 88 ani, comuniştii înarmaţi cu mitraliere l-au exe- 
cutat simbolic pe Hristos... Senzaţia a fost foarte stranie. Câtă nebunie, ură şi 
pustiire a putut fi în acele suflete rătăcite!? 


Când am citit prima dată în „Testamentul” lui Moţa cuvintele „se trăgea cu 
mitraliera în obrazul lui Hristos”, nu am bănuit că ele exprimau o realitate şi nu 
o figură de stil, nici nu mi-am imaginat atunci că voi ajunge într-o zi în acel loc 
care l-a determinat pe el, marele şi eternul nostru Moţa, să plece spre marea jert- 
fă. Slavă Domnului pentru toate binefacerile pe care ni le-a dat şi ni le dă! 


Toledo este oraşul marii biruinţe a Alcazarului şi locul în care îşi odihneşte 
veşnicia Blas Piiiar Lopez. 


Impunătoarea fortăreață a Alcazarului din Toledo este a doua legătură directă 
a Mişcării Legionare cu războiul civil. Aici, o mână de naționalişti au rezistat 
unui asediu infernal de două luni în care comuniştii au atacat pe toate canalele 
posibile pentru a induce prăbuşirea şi predarea cetăţii. Fantasticul general 
Jose Moscard6 a reuşit aici imposibilul, având alături un grup de cadeți de la 
şcoala militară, 500 de civili (între care multe femei şi copii) şi câteva călugăriţe. 
Pentru a determina căderea Alcazarului, comuniştii l-au răpit pe fiul său, Luis, 
amenințând că îl vor asasina dacă Moscardo nu acceptă să predea fortăreaţa. 
Colonelul nu a cedat, iar fiul său a fost asasinat. 


La finele lui septembrie 1936 trupele naţionaliste conduse de generalul Varela 
(care ulterior va elibera şi Cerro de los Angeles) cucereşte Toledo din mâinile 
comuniştilor. La finalul asediului Moscardo predă lui Varela comanda fortăreței 
rostind următoarele cuvinte devenite ulterior emblematice pentru întreaga lume 
naționalistă: Generalul meu, fără incidente în Alcazar, vi-l predau distrus, dar 
cu onoarea intactă. 


Vestea eliberării Alcazarului şi toată povestea vitejiei şi loialității lui Moscardo 


+ impresionează Mişcarea Legionară care prin lon Moţa, decide formarea unei 


echipe conduse de Gen. Gheorghe Cantacuzino pentru a merge în Spania şi a 


/ oferi lui Moscardo, în semn de respect profund, sabia cu care Generalul Can- 


tacuzino luptase în Războiul de Independenţă, sabie care era făurită din oţel de 
Toledo. 


Astăzi, faimosul Alcazar a fost dezbrăcât de orice informaţie legată de Moscar- 
do şi de biruinţa naționalistă în fața republicanilor comunişti. Ca şi la noi şi în 
alte părţi, binele, dreptatea şi adevărul sunt ocultate de mantia corectitudinii 
politicilor progresiste care nu acceptă decât versiunile comuniste ale istoriei. 


Într-un impunător mausoleu din cimitirul vechi al oraşului, odihneşte Blas 
Pifiar Lopez, notar, scriitor, lider politic, a cărui viaţă se împleteşte din copilărie 
cu național-sindicalismul şi din anii tinereții timpurii cu Mişcarea Legionară. 
Falangist de la înființarea organizaţiei, om de bază al regimului Franco, ocupând 
multiple poziţii politice şi sociale, lider al partidului Fuerza Nueva, Blas Pifar a 
fost cel mai mare prieten al legionarilor din Spania, cel mai loial adept spaniol 
al Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu şi al comandantului Horia Sima. 


În cimitirul din Toledo ne-a însoțit unul dintre fii săi, bunul noştru prieten Blas 
Piar Gutierrez, avocat şi general de brigadă al Armatei Spaniole. Împreună am 
păşit cu emoție în mausoleul subteran al familiei. Am rostit o rugăciune pentru 
sufletul marelui Blas Piăar, am depus buchetul cu cei cinci trandafiri roşii şi am 
ascultat cu mare bucurie cuvintele pe care generalul ni le-a împărtăşit. 


Acesta a subliniat încă o dată marea afecțiune şi loialitate a tatălui sau față de 
Mişcarea Legionară. Incă din adolescență Blas Piăar a aflat despre Mişcare şi a 
văzut chipul Căpitanului; din acel moment l-a avut prezent fizic pe biroul său 


continuare în pag. 6 


G PERMANENTE 


ANUL XXVII, NR. Î, IANUARIE 2024 


MAJADAHONDA 2024 


alături de portretul lui Jose Antonio Primo de Rivera şi întotdeauna gravat în 
țesătura sufletului. A fost mereu prezent la Comemorarea Moţa Marin şi a însoţit 
comunitatea legionară din Spania în toate etapele parcurse. Mai mult, imnul par- 
tidului său Fuerza Nueva a fost scris pe melodia „Sfântă Tinerețe Legionară”. A 
scris numeroase articole şi cărți despre Mişcarea Legionară şi a transmis 
dragostea pentru ea atât fiilor săi, cât şi tinerilor care l-au urmat pe linie politică 
şi naționalistă. 


Camposanto de Aravaca Aflat în apropiere de Majadahonda, cimitirul din 
Aravaca este unul dintre locurile în care au fost împuşcaţi şi îngropaţi peste 800 
de spanioli. Aduşi în camioane din diverse închisori ale Madridului erau descăr- 
caţi, împuşcaţi la zid şi lăsăţi spre îngropare unicului gropar care deservea cim- 
itirul oraşului, aflat peste zid de Campostanto. Acesta a încercat să păstreze 
bucățele de materiale din hainele victimelor şi alte elemente de identificare, ast- 
fel încât, peste ani, familiile să îți poată regăsi rudele dispărute în masacrele 
comuniste. 


Camposanto de Aravaca este un cimitir privat în care se află doar gropile 
comune cu cele peste 800 de trupuri, dispuse pe laturile ansambului, de-a lun- 
gul zidurilor. Se păstrează o parte din zidul inițial care încă poartă urmele 
gloanțelor. In centru se află o Cruce monumentală încadrată de simbolurile 
Falangei Spaniole. Între asasinaţii de la Aravaca se evidențiază figura filosofu- 
lui Ramiro Ledesma Ramos, unul din fondatorii Falangei. 


În faţa monumentului central, am depus buchetul de cinci trandafiri roşii, am 
aprins o candelă, Pr Marius a rostit o rugăciune, iar Manuel Andrino a rostit 
câteva cuvinte, explicând istoria locului şi însemnătatea lui. 


Valle de los Caidos. Impunătorul complex monahalo-memorial care include 
Bazilica tăiată în stâncă şi străjuită de crucea înaltă (152.4 m), osuarele ce adă- 
postesc osemintele a peste 33000 de spanioli căzuţi, în ambele tabere, în timpul 
războiului civil, şcoala de muzică, casa de oaspeţi, biblioteca şi mănăstirea 
benedictină, nu mai are nevoie de prezentare în paginile revistei noastre, întrucât 
a fost pomenit de atâtea ori. 


Locul în care până de curând şi-au aflat odihna veşnică Francisco Franco şi Jose 
Antonio Primo de Rivera continuă să rămână spinul principal din coasta guver- 
nului pe care încearcă să îl smulgă cu Legea Memoriei Democratice. Dar Dum- 
nezeu e mare şi bătălia nu este încă terminată. 


Ca de fiecare dată, revenim în Valle de los Caidos cu aceeaşi bucurie. Este un 
loc al biruinţei, al luptei şi al rezistenţei continue. Aici, călugării conduşi de 


dragul nostru prieten Santiago Cantera fac zilnic rugăciuni pentru toți martirii 
războiului civil căzuţi pentru Dumnezeu şi Spania. Întâlnirea cu padre Santiago 
este de fiecare dată o veritabilă gură de oxigen, încă mai avem călugări 
deopotrivă luptători şi rugători. Suntem onoraţi de prietenia lui şi recunoscători 
pentru lupta pe care o duce zi de zi. 


Muzeul Division Azul. Situat în centrul Madridului, acest muzeu privat, înfi- 
ințat, finanțat şi susținut integral de Hermandad Nacional de la Division Azul şi 
de Fundaci6n Nacional de la Division Azul, este o comoară inestimabilă a isto- 
riei Celui de-al Doilea Război Mondial. Aflat astăzi la marginea legalităţii, este 
vizat direct de Legea Memoriei Democratice. 


Muzeul spune, prin miile de exponate şi prin vocea experților în colecţii mil- 
itare, Alfonso Ruiz de Castro şi Fernando Leta, povestea celor 50000 de volun- 
tari spanioli, în principal tineri intelectuali, care au luptat împotriva Rusiei pe 
frontul de est între 1941 şi 1945. Povestea lor vă este cunoscută din textele pub- 
licate în revista noastră de Călin Gabor. 


Elementele din muzeu sunt originale, donate de către foştii combatanți şi de 
familiilor lor sau cumpărate. În cadrul muzeului sunt organizate mai multe 
încăperi tematice de la cuiburile de mitralieră, la spitalul de campanie, de la 
aprovizionarea cu alimente, la evoluţia uniformelor utilizate în Rusia, de la ate- 
lierele de reparaţii, la tipurile de muniţie, de la bucătăria de campanie, la 
steagurile combatanţilor. O muncă titanică de restaurare a istoriei adevărate. 
Mulţumim camarazilor Divison Azul pentru minunata primire şi pentru trataţia 
de la finalul vizitei. 


Totodată, mulțumim şi dragelor noastre Carmen Cendan, Mercedes Abad, Eva 
Lobato Perez fără de care Spania noastră nu ar mai fi la fel! Deasemeni, cama- 
razilor Manuel Andrino, Norberto Pico, Fernando Martinez, Blas Piăar, Jose 
Calle care susţin necondiţionat acțiunile şi legitimitatea Fundaţiei noastre şi ne 
onorează de atâta ani cu prietenia lor. Nu în ultimul rând, mulțumesc cama- 
razilor români care au făcut anul acesta deplasarea în Spania şi au rezistat eroic 
unui program, pe cât de semnificativ, pe atât de istovitor. O mulțumire specială 
lui Marius Andriescu şi băieţilor de la SEU care şi anul acesta au igienizat şi 
vopsit monumentul. 


Să ne ajute Dumnezeu să putem merge în continuare pe urmele lăsate de 
prezenţa lui Moţa şi Marin pe tărâm şi în suflet spaniol! 


Ionel Moţa şi Vasile Marin — PREZENT! 
jArriba Espaiia! Trăiască România! 


CEZARINA CONDURACHE 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 7 


SE TRĂGEA CU MITRALIERA ÎN OBRAZUL LUI HRISTOS! 


CEZARINA CONDURACHE 


Cei mai mulți dintre voi îşi amintesc cuvintele lui 
Moţa: „se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hris- 
tos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam 
noi să stăm nepăsători? Nu e o mare binefacere 
sufletească pentru viaţa viitoare, să fi căzut în apă- 
rarea lui Hristos?”, adresate familiei în scrisoarea 
prin care le explica şi îi ruga să îi înțeleagă decizia 
plecării şi a jertfei. 

Aceste cuvinte nu sunt o figură de stil din niciun 
punct de vedere. Printre nenumăratele masacre, 
blasfemii şi ticăloşii pe care republicanii comunişti 
le-au săvârşit în Spania, implementând cu succes 
metodele bolşevice, s-a numărat şi mitralierea unei 
statui a lui Iisus Hristos. Cuvintele lui Moţa dădeau 
glas unei realități cutremurătoare a războiului civil 
spaniol, realitate cu care luase contact înainte de 
plecarea în Spania. 


Ne întoarcem în timp, vara lui 1936, Madridul se 
află sub stăpânirea comuniştilor. În zona Getafe din 
Madrid se află Mănăstirea Cerro de los Angeles cu 
Monumentul Naţional Sagrado Corazon de Jesus 
(Sfânta Inimă a lui lisus), construit în vârful unui 
deal (cerro = deal). Acest monument impresionant 
fusese ridicat în 1919 şi avea o înălțime de 28 m (9 
m soclu şi 19 m statuia Mântuitorului). Statuia în 


sine îi deranja pe comunişti, fiind vizibilă de la 
depărtare, totodată poziția Mănăstirii era una strate- 
gică, putând fi folosită ca bază de atac asupra naţio- 
naliştilor care încercau să se apropie pentru elibera- 
rea oraşului. 


În 23 iulie 1936 comuniştii atacă Mănăstirea, încer- 


când să o ocupe. La acea dată călugărițele carmeli- 
te şi preoţii mănăstirii fuseseră deja evacuați. 
Rămăseseră mai mulți tineri pentru a o supraveghea 
şi a o apăra. Comuniştii vor să profaneze statuia, 5 
tineri încearcă să îi oprească, aşezându-se cu piep- 
turile goale în fața giganticei statui. Sunt împuşcaţi 
pe loc. Aceşti tineri se numeau: Fidel Barrio, 21 ani, 
organizația Juventud Obrera Cristiana; Pedro Justo, 
32 ani, organizaţia Juventud Obrera Cristiana; 
Vicente de Pablo 21 ani, organizaţia Juventud 
Obrera Catolica; Elias Requejo, 19 ani Juventud 
Obrera Catolica, Blas Ciaretta, 40 ani. După termi- 
narea războiului trupurile lor au fost recuperate şi 
astăzi se odihnesc în sanctuarul Mănăstirii, cei 5 
aflându-se şi în proces de beatificare. 


După data de 23 iulie comuniştii ocupă tot ansam- 
blul din Cerro de los Angeles. In 28 iulie un pluton 
de milițienii (denumire folosită de republicanii 
comunişti) au organizat o „execuţie” a Mântuitoru- 


lui, trăgând cu mitralierele în el, încercând să nime- 
rească fără succes inima lui lisus (evidenţiată în 
cadrul sculpturii). Execuţia a fost gândită ca formă 
de propagandă de către autoritățile republicane. 
Miliţienii au venit de la Madrid în Cerro de los 
Angeles însoțiți de o echipă cinematografică pentru 
a imortaliza execuția simbolică a lui Hristos. 


Echipa de filmare aparținea British Paramount 
News. Materialul finit durează 7 secunde şi a fost 
difuzat în emisunea de ştiri a British Paramount 
News în data de 18 august 1936 (este disponibil şi 
acum pe youtube sub numele de „EI fantasma de la 
libertad”). Celebra fotografie a milițienilor care 
mitraliază statuia a fost realizată de reporterul Para- 
mount. Imaginea a fost publicată mai întâi în Daily 
Mail cu subtitlul „Războiul împotriva religiei al 
spaniolilor roşii”. Fotografia a fost apoi folosită de 
Frontul Popular care a propagat-o în toată presa 
controlată, cu subtitlul „dispariţia unui obstacol”. 
Imaginea s-a răspândit cu viteză uimitoare pe tot 
globul. Cine sunt „actorii” din această imagine nu 
ştim, dar dacă o privim cu atenție, în partea dreaptă 
a ei, vedem cum o milițiană, deci o comunistă, pri- 
veşte toată scenă cu interes şi mâinile în şolduri... 


Trebuie să înțelegem că deşi fotografia a fost făcu- 
tă în scop propagandistic, cei de acolo au avut 
intenția reală de a batjocori şi distruge monumentul. 
Câteva zile mai târziu au încercat să dărâme statuia 
pe care o înconjuraseră cu un cablu uriaş de oţel tras 
de un tractor. Statuia nu s-a mişcat din loc, cablul s- 
a rupt după câteva încercări. Atunci au găsit soluția 
cea mai sigură: dinamita. În 7 august 1936, cu dina- 
mita adusă pentru acest scop de minerii asturieni, 
Monumentul a fost aruncat în aer. După măreața 
realizare, milițienii au răsuflat uşuraţi rostind „în 
sfârşit, a căzut bărbosul!”. Cu toate astea, inima lui 
lisus nu a fost atinsă şi nici sfărâmată, bucata de 
piatră care o conţine se află şi astăzi, întreagă, în 
Mănăstire. Intre statuile de la baza Monumentului, 
absolut intactă a rămas statuia Fecioarei Maria — 
martoră încă o dată la execuţia fiului ei... 


După distrugerea monumentului, milițienii victo- 
rioşi s-au fotografiat suiți pe soclu, pe locul unde 
până atunci se aflase statuia Mântuitorului, iar pri- 
măria Getafe condusă desigur de comunişti, a decis 
schimbarea numelui din Cerro de los Angeles în El 
Cerro Rojo (Dealul Ingerilor, în Dealul Roşu). 


La 6 noiembrie 1936 trupele naţionaliste conduse 
de Generalul Varela eliberează zona Mănăstirii, 
prima Liturghie se săvârşeste la 9 noiembrie, iar 
după terminarea războiului, la 18 iulie 1939 se pune 
piatra de temelie al noului Monument, identic cu 
cel vechi, aşezat în vecinătatea lui. Din vechiul 
monument se păstrează multe statui de pe soclu, 
parțial afectate, şi capul mitraliat al lui lisus (rămas 
un bloc de piatră lipsit de trăsături), aşezat pe locul 
vechii statui. Pe întreaga suprafaţă a soclului se văd 
şi astăzi urmele gloanţelor. 


Asta este povestea nebuniei milițienilor şi a biruin- 
ței lui lisus. Să revenim acum la partea în care Miş- 
carea Legionară s-a intersectat cu această poveste. 


Legionarii au urmărit mereu situația din Spania. 
După instaurarea celei de-a Doua Republici Spa- 
niole (1931) prezenţa comunistă şi pretenţia ei aca- 
paratoare şi reeducatoare se face simțită, nu numai 
în peninsula Iberică, ci şi în toată Europa. Articole 
de presă se propagă prin marile agenții internaţio- 
nale de ştiri şi ajung şi în ziarele de la noi. 

În ziarul „Calendarul” din 2 februarie 1933, lon 
Banea nota în articolul „Focul din apus”: În țara de 
peste munţii Pirinei s-a aprins focul distrugător al 
revoltei. Oraşele în care mândrii cavaleri spanioli 
purtau dragostea şi cântecele lor pline de senti- 
mentalism, astăzi anarhiştii îşi găsesc teren viu de 
experimentare a bombelor de marcă moscovită şi a 
făcănitului de revolver. Locaşurile de închinăciune 
sunt azvârlite în aer şi date pradă flăcărilor, ca 
nemaifiind folositoare în noua orientare de viaţă... 
Anarhiştii bine înarmaţi şi în continuu alimentaţi de 


continuare în pag. 8 


FI PERMANENTE 


SE TRĂGEA CU MITRALIERA ÎN OBRAZUL LUI HRISTOS! 


na 
9 Motan 
PAIE pa 
PR ina 
pa Pate 
"a mas 
ie he 


CORAZEN MARTIRIAL DE |ESUCRISTIA, 


focul bolşevic de la răsărit au reuşit printr-o pro- 
pagandă continuă şi perseverentă să pătrundă 
printre muncitori şi chiar în masele ţărăneşti, răs- 
culându-le... O legitimă îngrijorare ne cuprinde 
stabilind această situaţie internaţională şi unele 
întrebări se impun. Va rezista această Europă 
bătrână flancată de duşmani? Fascismul — o nouă 
formă de viață şi de orientare — care stă la mijloc 
ca un monument de splendoare al ordinei, al mun- 
cii pozitive şi al realităților, împreună cu mişcările 
naționaliste din alte țări, va fi în stare să stingă şi 


să nimicească focul 
comunist? 


-465- 


În rândurile legionarilor 
Ion Banca şi lonel Moţa 
manifestă un interes 
constant, pe măsură ce 
situaţia escaladează şi 
începe războiul civil, 
ambii încep să publice 
în presa de dreapta sau 
în ziarele legionare 
diverse articole închina- 
te situaţiei din Spania. 
„Libertatea”, revista de 
la Orăştie a Pr. loan 
Moţa şi a fiului său 
Ionel  Moţa, publică 
număr de număr ştiri 
despre parcursul războ- 
iului civil, astfel încât 
legionarii află constant 
toate grozăviile petrecu- 
te pe tărâm spaniol. In 
numărul din 20 septem- 
brie 1936 „„Libertatea” 
publică textul „Cel mai 
ticălos pluton de execu- 
ție”: 

Pluton de execuţie se 
chemă la vreme de răz- 
boi  mănunchiul de 
ostaşi care împușcă pe 
un trădător osândit la 
moarte. 


Zilele trecute, comuni- 
ştii, încă stăpâni în 
Madrid, au făcut un ase- 
menea pluton de execu- 
ție şi s-au dus la o mare 
statuie (monument) al 
Domnului lisus Hristos, 
care se mai afla nedără- 
mată pe o piață a 
Madridului. Și s-au aşe- 
zat în fața marelui 
monument de piatră al 
lui lisus şi au luat puşca la ochi împuşcând pe... tră- 
dătorul lisus, până ce a sărit în ţăndări tot chipul de 
piatră al Mântuitorului! Au vrut prin aceasta comu- 
niştii să arate că Domnul Hristos este un trădător 
al poporului care nenoroceşte poporul prin învăţă- 
tura lui şi care trebuie ucis din sufletele creştinilor, 
ca şi din icoanele şi statuile văzute cu ochi trupeşti. 


Chipul acesta când plutonul de execuţie împuşcă pe 
Domnul Iisus a fost publicat zilele acestea în ziarul 
„ Universul” după o fotografie. Îl vom publica şi 
noi. 


Biet popor spaniol, ce blestem a căzut pe capul tău, 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


pustiind astfel sufletul tău? 


Într-adevăr, „Universul” — ziarul cu cea mai largă 
răspândire în România interbelică — publicase în 
data de 12 septembrie 1936, pe prima pagină, 
imaginea milițienilor mitraliind monumentul, înso- 
țită de comentariul „O scenă îngrozitoare în 
Madrid: comuniştii trag cu puştile ca să dărâme 
vestita statuie a lui lisus din piaţa Cerro de los 
Angeles”. 


În revista „Flori de Crin”, Anul V, Nr. 7-10, 1936, 
sub titlul „Distrugătorii de biserici. Observaţii pe 
marginea celor ce se întâmplă în Spania”, Banea 
scria: 


Pe deasupra sângelui de frate, care curge din bel- 
şug acolo, din pricina anarhiei comuniste, care a 
otrăvit acest neam, înregistrăm acum fapte pe care 
nici cele mai inchiziționale şi păgâne vremuri nu le- 
au cunoscut vreodată. Numai geniul negru al lui 
satan, reprezentat aici prin jidovimea bolşevizată, 
poate scorni asemenea lucruri. Cadavre de călu- 
gări şi călugărițe, scoase din liniştea odihnitoare a 
mormintelor lor, pentru ca să fie batjocorite. Preoți, 
călugări şi episcopi împuşcaţi, spânzurați şi omo- 
râți în cele mai grozave chinuri. Oameni care nu au 
altă vină, decât a nu simpatiza bestiile roşii — sunt 
scoşi din temnițe — stropiți cu benzină şi aprinşi de 
vii ca făcliile. Ard şi se dărâmă cu ură şi cu furie 
drăcească Mănăstirile şi Bisericile. 


Se distruge cu iudaică ticăloşie crucea şi orice 
umbră de credinţă. Și culmea acestor profanări, 
care revoltă până la sânge, stă în strigătoarea la 
cer mârşăvie de a face din altarul unei sfinte Cate- 
drale, closet! 


Acesta este, sumar, aspectul hidos, pe care-l prezin- 
tă revoluția bolşevică din Spania, a cărui stâlp de 
susținere este aşa zisul „guvern legal” din Madrid! 


Vă daţi seama ce mare a fost impactul acestor ştiri 
de pe frontul spaniol şi a infamei imagini, în rându- 
rile legionare. Această imagine, alături de povestea 
incredibilă (dar adevărată) a rezistenţei Alcazarului, 
sunt elementele care îl determină pe lon Moţa să 
plece în Spania pentru a da marea jertfă, lui i se ală- 
tură Vasile Marin, Neculai Totu, Gheorghe Clime, 
Bănică Dobre, Alexandru Cantacuzino, Gen. Ghe- 
orghe Cantacuzno şi Pr. Dumitrescu Borşa. 


În 22 noiembrie Moţa redactează mai multe scrisori 
pe care i le lasă prof. Nae Ionescu, cu rugămintea de 
a fi predate destinatarilor, în cazul morţii sale. În 
scrisoarea adresată părinţilor găsim aceste cuvinte 
atât de cunoscute fiecărui legionar „Se trăgea cu 
mitralieră în obrazul lui Hristos”. Moţa le-a scris 
având în minte imaginea Monumentului din Cerro 
de los Angeles. In 24 noiembrie, cu această imagi- 
ne în gând, pornea spre Spania de unde avea să se 
întoarcă biruitor şi nemuritor în inimile legionarilor 
şi ale falangiştilor! 


CEZARINA CONDURACHE 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 


„» Varianta oficială” — ediţia 2024 


BOGDAN MUNTEANU 


Ne obişnuisem cu termenul încă dinainte de 1989, 
când trăiam sub conducerea unui partid unic, a 
cărui ideologie era unica acceptată, şi în care „ade- 
vărul” unic se propovăduia exclusiv în mass-media 
„oficială” — căci alta nu exista. Exasperaţi de 
deceniile suportate sub jugul tiraniei comuniste, 
românii au ieşit în stradă în primul rând pentru /ib- 
ertate: „vom muri şi vom fi liberi!”. Ei s-au ridicat 
aşadar în primul rând nu „pentru pătule, nu pentru 
pogoane, ci pentru văzduhul liber de mâine” — cum 
inspirat scria şi anticipa poetul închisorilor comu- 
niste, Radu Gyr, în răspărul „variantei oficiale” de 
ieri, dar şi de azi. Aceasta pentru că libertatea şi 
adevărul, elemente cu un caracter profund person- 
al nu se supun canoanelor ideologice ale corectitu- 
dinii politice, indiferent de epocă. 


Din păcate tendinţa ultimelor decenii, care înce- 
puseră cu adierea unui vânt de libertate şi cu mari 
speranţe puse la debutul lor, a fost aceea de a stran- 
gula puţin câte puţin aceste elemente de primăvară 
sufletească, tendință care s-a accentuat masiv cu 
deosebire în ultimii ani. 


Desigur, în epoca în care informația practic a 
explodat pe toate canalele digitale, ea nu mai poate 
fi ţinută sub obroc ca pe vremea dictaturii comu- 
niste de tip clasic. Dar ea poate fi dirijată, filtrată, 
manipulată, şi asta tocmai în numele „adevărului”, 
„obiectivităţii” şi al celorlalte atribute care pretind 
a aparţine în întregul lor exclusiv „narațiunii ofi- 
ciale”. De care, iată, nu am scăpat nici în după cea 
trecut aproape un sfert din secolul 21, iar în ultimii 
ani o simţim parcă mai apăsat ca niciodată. 


Acum nu mai avem, ce-i drept, parte de o mass- 
media unică, de partid şi de stat. Există însă o 
mulțime de medii private, dar perfect aliniate, pe 
lângă care au mai apărut în ultima vreme faimoşii 
„fact-checkeri”, care pe româneşte s-ar traduce 
„verificatori de fapte”. Aparent independenţi şi ei, 
dar numai aparent ... Căci ar trebui „verificat” în 
cazul fiecăruia dintre ei pe statele cui de plată se 
găseşte, căror ONG-uri este afiliat etc, pentru că 
vechiul proverb „interesul poartă fesul” nu se 
dezminte nici măcar în epoca digitalizării infor- 
mației. Aşadar, tendința de a impune un „adevăr 
unic” a rămas, ba chiar s-a amplificat în ultima 
vreme, deşi acum vreo treizeci de ani credeam, 
poate cu o doză de naivitate, că a dispărut pentru 
totdeauna. 


O scurtă frază dintr-un articol al unui astfel de fact- 
checker mi-a atras însă atenţia şi o consider simp- 


tomatică. Iat-o: „Nu e esențial ca cetăţenii 
să creadă cele mai trăsnite teorii conspir- 
aționale, e suficient să dezvolte o reticență 
față de «varianta oficială». ” Nu dau aici 
numele autorului şi sursa, pentru că nu 
sunt atât de esenţiale pe cât este mesajul 
veritabil al acestui tip de gândire, scăpat 
probabil în mod involuntar printre rânduri. 
E suficient să menționez că referirea 
specifică era la feluritele teorii care circulă 
pe internet în jurul recentei pademii 
COVID şi a vaccinurilor aferente. 


Ce se desprinde aşadar din aceste câteva 
cuvinte, care de felul lor conțin mult mai 
mult adevăr decât şi-ar fi închipuit autorul 
lor? 


În primul rând o descriere a rolului „presei 
aliniate” şi a „fact-checkerilor”: acesta ar 
fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o 
propagandă în susținerea necondiționată a 
„variantei oficiale”! Şi asta indiferent de 
conţinutul ei de adevăr: termenii de „ade- 
vărat” şi „oficial” sunt considerați practic 
ca fiind sinonimi. 


E adevărat că în contextul informaţiei care 

practic nu mai poate fi îngrădită, în medi- 
ile digitale circulă şi o mulțime de „teorii conspir- 
aționiste”, exagerări şi deformări ale unor fapte şi 
realități, informaţii manipulatorii sau pur şi simplu 
false, faimoasele „fake news”. Mulţi le cred, 
căzând în plasă din lipsă de discernământ, sau pur 
şi simplu pentru că se potrivesc sau le confirmă 
propriile opinii, crescute şi formate anterior prin 
consumul aceluiaşi gen de informaţie, adesea 
dubioasă. Până aici, nimic de obiectat. Adevărul să 
iasă la lumină, oricum ar arăta el! 


Numai că misiunea acestor luptători ai tastaturii 
sau ai microfonului nu se limitează la a combate 
trăznăile născute din minţi care frizează patolog- 
icul, ci continuă prin a împiedica omul care gân- 
deşte cu propriul cap de a „dezvolta o reticenţă”, 
fie cât de mică, față de „varianta oficială”. Adică nu 
e bine nici măcar să o pui în discuţie, să ridici 
semne de întrebare sau suspiciuni la adresa „ade- 
vărului” acesteia. 


Asta mi se pare grav şi de neacceptat! 


„Varianta oficială” despre originea virusului 
SARS-CoV-2 nici nu mai ştim care este la ora actu- 
ală, căci de vreo patru ani încoace a suferit o serie 
de metamorfoze: ba că s-a transmis la om prin 
lilieci, ba prin pangolin. Numai o singură variantă 
e fundamental exclusă, în naraţiunea oficială, 
desigur: aceea că originea virusului este în labora- 
torul de la Wuhan, el fiind creat prin manipulări de 
laborator de tip „gain of function” pentru a-i spori 
potențialul de răspândire. Aceasta, cu toate că un 
om care gândeşte cu adevărat liber nu are cum să 
excludă nici această posibilitate. Dovezi definitive 
pentru ea nu avem încă, dar indiciile se înmulţesc. 
lar dacă într-o bună zi această teorie se va dovedi a 
fi cea mai aproape de adevăr, tot nu vom şti dacă 
„scăparea” virusului din laborator a fost una acci- 
dentală sau deliberată. Iar pentru ultima din ele, cea 
mai gravă de altfel, nu ar exista la o adică decât cel 
mult tot un indiciu: anume că oricând se poate veni 
cu acel „alibi”, practic imposibil de demontat, că 
scăparea din laborator a fost totuşi un accident 
nefericit. 


„Varianta oficială” despre „siguranţa şi eficienţa” 
vaccinurilor anti-covid începe şi ea să se clatine tot 
mai mult. Intâmplător sau nu, mulți le-au contestat 
de la bun început, aducând chiar argumente, poate 
false, în sprijinul a ceea ce totuşi se conturează a fi 
tot mai mult drept un adevăr. Despre „eficienţă” 
cred că ne-am lămurit cu toţii: câți vaccinați nu au 


9 


contractat la scurt timp după aceea infecția împotri- 
va căreia teoretic trebuiau să fie protejaţi? In spiri- 
tul obiectivităţii trebuie spus totuşi şi faptul că 
această vaccinare masivă împotriva variantei orig- 
inale a virusului, care era mult mai periculoasă (să 
ne gândim numai la câte personalități publice au 
plecat dintre noi în urma contractării acestui virus!) 
ar fi putut duce la apariția unor variante mai 
benigne, dar cu putere de răspândire mai mare. E 
vorba de mecanismul numit „immune escape”- 
evadare imunitară, care ocoleşte anticorpii exis- 
tenţi, dar care nu mai constituie o problemă gravă 
pentru majoritatea oamenilor. 


Pe de altă parte, timpul extrem de redus avut la dis- 
poziţie şi dorinţa unui profit cât mai grabnic şi cât 
mai substanţial nu au permis parcurgerea etapelor 
prin care orice vaccin normal ar trebui să treacă, 
încât s-au făcut practic experimente pe viu, pe 
seama a miliarde de oameni. lar abia la această 
scară au început să se facă vizibile efectele 
nedorite. Fireşte, AVC-uri şi infarcturi au existat 
dintoteauna, iar într-un caz individual e extrem de 
greu a face o legătură cauzală între vaccin şi deces. 
Dar per total, la scara întregii societăţi, a început să 
devină vizibil un „exces de mortalitate”, nemaiîn- 
tâlnit în anii anteriori vaccinării, şi care corelează 
cu aceasta. Da, corelaţia nu implică numaidecât şi 
cauzalitate, dar cercetători de nivel înalt, din Ger- 
mania sau Anglia, au început să analizeze ştiinţific 
fenomenul şi să ridice întrebări, formulând ipoteze 
plauzibile, pe care datele statistice par să le con- 
firme. Acesta este un domeniul în care „fact-check- 
er-ii” şi „varianta oficială” nu au de ce să îşi bage 
nasul fără a avea competențele de rigoare, căci e 
vorba eminamente de progresul ştiinţei, care îşi 
adaptează încontinuu teoriile la datele existente. 
Nu există încă un răspuns definitiv la această 
chestiune, dar şi aici e simptomatic faptul că aceia 
care nu ar trebui să se amestece, nefiind specialişti 
în statistică sau epidemiologie, totuşi o fac, trăgând 
spuza pe turta lor şi încercând să impună o naraţi- 
une care poate fi oricum, numai „una anume” să nu 
fie... chiar dacă cel mai probabil tocmai aceea care 
e decretată a fi tabu e cea mai aproape de adevăr. 


O altă „variantă oficială”, o dogmă cu iz ştiinţific, 
e aceea a încălzirii globale cauzate de nivelul cres- 
cut de CO2 în atmosferă produs în special prin 
arderea combustibililor fosili. In realitate, proble- 
ma e încă una controversată la nivelul oamenilor de 
ştiinţă, complexitatea ei împiedicând o stabilire 
precisă a gradului în care efectul de seră produs de 
un gaz cu o concentrație infimă (efect care în sine 
nu poate fi negat) îl are asupra încălzirii globale, 
care iarăşi este o realitate incontestabilă. Numai că 
oamenii de ştiinţă care nu agreează la „varianta ofi- 
cială” sunt tot mai cenzurați şi marginalizați, lipsiţi 
de finanţări, încât ni se propovăduieşte un pretins 
cvasi-consens la acest nivel, care însă e departe de 
a fi aşa. Scopul şi strategia acestei instrumentalizări 
a ştiinţei e unul similar cu ce s-a întâmplat în tim- 
pul pandemiei COVID: acela de a lua o serie de 
măsuri sociale impopulare, liberticide, de esență 
socialist-comunistă, fiind practic o revenire pe uşa 
din dos a unei ideologii atee pe care o crezusem 
aruncată la lada de gunoi a istoriei. Insă nu degea- 
ba trăim acum în epoca reciclării deşeurilor ... 


De „variante oficiale” nu e scutită, evident, nici 
istoria. Dar istoria adevărată nu e cea care se 
impune de sus, prin astfel de naraţiuni oarecum 
forţate. Nici de către regimul comunist anterior lui 
1989, care a încercat instrumentalizarea unor per- 
sonalități istorice ale românilor în folos propriu, 
dar nici de curentele dizolvante care s-au manifes- 
tat mai cu seamă după începutul mileniului trei, 
pentru care asemenea figuri trebuie prezentate 
exclusiv prin cadrele strâmte ale corectitudinii 
politice neo-marxiste. Dacă în primul deceniu de 
libertate postdecembristă s-a încercat recuperarea 
unor simboluri precum Radu Gyr, Mircea Vulcă- 
nescu, lon Gavrilă Ogoranu şi alții asemenea lor, în 
„varianta oficială” care a fost impusă în ultima 
vreme ei au redevenit fie „criminali de război”, fie 
„extremişti”. In tot cazul, demni doar de pus la 


continuare în pag. 10 


10 


PERMANENTE 


ANUL XX VII, NR. |, IANUARIE 2024 


Steagul roşu 


Steagul cel roş al bolcevicilor a fost arborat dăunăzi în capitala Moldovei 


de către tovarășii doctorului Ghelerter. 


Acest steag roş este duşmanul tricolorului nostru, care încheagă în cutele-i 


rilor apusului, pripăşită pe pământul acesta, merg bieţii Români zăpăciţi, 
care judecă probleme înalte fără să aibă baza culturală trebuincioasă. 


Merg istericii şi criminalii născuţi care cred să distrugă o întreagă ordine 
socială şi o întreagă viaţă naţională cu gloanţe de revolver. 


Ura o veţi găsi aici şi numai ura! 


Aşa fiind, orice om cinstit, orice iubitor de pământul ţării lui şi de neamul 


blânde durerea şi speranţa unui neam întreg. Trecutul şi prezentul nostru se 


înfăţişează prin singurul steag tricolor. 


ZC.C. 


Steagul cel roş, simbolul sângelui vărsat din ură, neagă trecutul, ameninţă 
prezentul şi tăgăduieşte viitorului dreptul de a fi. EI este o provocare şi o 


insultă. 


Subt el nu merg muncitorii Români cinstiți, disciplinaţi, reprezentând inte- 
rese fireşti şi o tendinţă spre civilizaţie. Merg jidanii, merge pleava neamu- 


lui trebuie să recunoască firesc strigătul „Jos sdreanţa roşie”. 


Primul articol redactat de Corneliu Zelea Codreanu a fost publicat de 
muncitorul anticomunist Constantin Pancu, liderul organizaţiei Garda 
Conştiinţei Naţionale, în ziarul său .„Conştiinţa” de la Iaşi, în numărul 
din 29.12.1919. 


„VARIANTA OFICIALĂ” — EDIŢIA 2024 


index. Adică nicio diferenţă faţă de receptarea lor 
pe vremea regimurilor comuniste dinainte de 1989, 
inclusiv cel autoconsiderat cu caracater „naţional”. 


Filosoful interbelic Vasile Băncilă scria urmă- 
toarele: 


„Fiecare eveniment istoric de seamă îşi are legen- 
da sa. Şi această legendă devine ea însăşi un 
fenomen istoric. Devine o forță, care determină 
mai departe evoluţia poporului. Societeatea — 
poporul — creată de istorie îşi creează la rându-i, 
în Chip spontan, propria istorie, aceea în care se 
doreşte, prin care ia conştiinţă de ea însăşi şi care- 
i catehizează sensul evoluţiei ulterioare. În acest 
fel, istoria aceasta de legendă e conştiinţa soci- 
etății, funcţia ei spirituală creată în chip natural, 
aşa cum e funcția conştiinţei în individ. Există prin 
urmare două istorii, cea reală, care e chestiune de 
ştiinţă pură, şi cea creată de spontaneitatea 
socială. Aceasta din urmă se judecă după valori 
etice, pragmatice şi estetice, nu după adevărul în 
sine, nu după ştiinţa propriu-zisă. De obicei, cei ce 
fac istorie confundă aceste două feluri de istorie 
ori exclud unul din ele, pe câtă vreme ideal ar fi să 
se țină seama de individualitatea fiecăreia, valori- 
ficându-se fiecare în domeniul ei. Ştiinţa nu trebuie 
să atace practica, când aceasta e morală ori nu e 
periculoasă, după cum practica nu trebuie să 
împiedice înflorirea ştiinţei adevărate. Ceea ce, în 
realitate, nu se respectă ”. 


Nu se respectă nici în ziua de azi. Figuri simbolice 
ale istoriei românilor, capabile să nască legende şi 
să devină repere pentru sufletul acestui neam, sunt 
iarăşi prigonite, post-mortem, şi puse la index. 
Numele lor se doreşte a fi şters din conştiinţa pub- 
lică, supus unei damnatio memoriae. „Vina” lor e 
mai degrabă una generică, a unei orientări „nesănă- 
toase”, anume de a fi adepți ai naţionalismului 
românesc creştin din epoca interbelică (legionar 
sau de altă factură, căci nici nelegionarii nu sunt 
scutiți aici de acelaşi tratament). lar acest naţional- 
ism este considerat a fi „antisemit” — deși în cazul 
unor figuri concrete, ca cele amintite aici, nu li se 
poate imputa nicio faptă blamabilă. Tema a fost 
discutată cu alte ocazii, încât nu mai insist aici cu 
amănunte. 


Numele lui Mircea Vulcănescu dat unor instituții 
de învăţământ este şters, bustul său se încearcă 


(fără succes până acum) a fi eliminat din spațiul 
public. La fel numele de străzi, dat după Vulcănes- 
cu sau Radu Gyr. 


Comemorările în memoria deţinuţilor politici, 
chiar şi cele organizate sub egida Bisericii Orto- 
doxe spre pomenirea celor consideraţi a fi „sfinţi ai 
închisorilor comuniste” sunt şi ele luate în vizorul 
celor care doresc cu orice preţ ca varianta „lor” să 
fie considerată cea „oficială”. 


Nici memoria rezistenţei anticomuniste nu e scutită 
de cenzură. 


Placa memorială pusă pe peretele unui hol al liceu- 
lui „Dragoş Vodă” din Sighetu-Marmaţiei în cin- 
stea grupului de elevi conduşi de tânărul lor profe- 
sor Aurel Vişovan e ţinta unor repetate presiuni 
menite să o scoată din orizontul public. Profesorii 
de azi, elevii şi părinţii lor nu trebuie să ştie cine au 
fost şi ce au făcut generaţiile înaintaşilor de acum 
câteva decenii. Sau dacă da, numai „varianta ofi- 
cială”, desigur, iar cea adevărată, care catehizează 
sufletele românilor cu sensibilitate pentru propria 
istorie şi identitate. 


Nici conferinţe ţinute în şcoli pe tema rezistenței 
anticomuniste nu sunt exceptate de grila procus- 
tiană a naraţiunii oficiale. Astfel, Inspectoratul 
Şcolar Bucureşti a trimis o adresă prin care se 
interzicea o întâlnire a elevilor unui liceu din Cap- 
itală cu doamna Zoe Rădulescu, născută în 
închisoare, fiica luptătorului anticomunist Gogu 
Puiu, căzut în luptă cu trupele de Securitate. Dat 
fiind că această manifestare a fost organizată de 
asociaţii cu nume incorecte politic, ca „Gogu Puiu 
şi Haiducii Dobrogei” şi „lon Gavrilă Ogoranu”, 
ambele cu rezonanță legionară (deşi rezistența anti- 
comunistă românească a fost una singură, 
neputând fi împărțită pe seama diferitelor orientări, 
căci pe toți i-a unit dragostea de neam şi spiritul 
anticomunist), autoritățile s-au sesizat, sau au fost 
sesizate, şi au recurs la un gest arbitrar de cenzură. 


„Varianta oficială” este că ar fi urmat să aibă loc 
promovarea unor „activități şi mesaje specifice 
ideologiei de extremă dreaptă”, iar formularea din 
alt loc invocă „mesaje sau acțiuni cu caracter 
extremist”. 


Ei bine, tocmai acest „extremism”, nedefinit ca 
atare, fiind o etichetă negativă, o ştampilă pusă 
după bunul plac şi după propriul interes al unora, 
este unul din termenii cheie, de natură exclusiv 
propagandistică, a naraţiunii oficiale de azi. 


„Extremism” e ceea ce considerăm noi a fi aşa, s- 
ar rezuma pe scurt folosirea acestei etichete de 
către promotorii ei. Căci „extremismul” are la o 
adică şi conotaţii de natură penală, putând pune în 
pericol ordinea publică şi constituțională. Dar evi- 
dent că aici nu poate fi vorba de aşa ceva. Incât 
prevederile legale invocate în sprijinul unei interz- 
iceri a liberei exprimări (manifestările urmau să 
aibă loc, ca adesea în trecut dealtfel, în urma prim- 
irii acordului părinților) au fost mai degrabă de 
genul că în şcoli „sunt interzise manifestările şi 
propaganda de natură politică precum şi 
prozelitismul religios”. Iar activităţile incluse arbi- 
trar sub această terminologie au fost considerate a 
fi de natură „a excede curricula şcolară şi care pot 
genera confuzii şi/sau contradicții în raport cu 
aceasta”. 


Pe scurt, curricula şcolară e considerată a fi „vari- 
anta oficială”, „vulgata”, depozitara adevărului 
unic, ducând astfel în derizoriu sloganul de „şcoala 
altfel”, sub egida căruia sunt organizate felurite 
manifestări de către diverse asociaţii, tocmai pen- 
tru a prezenta şi puncte de vedere complementare 
curriculei şcolare. Şi pe care nimeni nu le-a interzis 
— până acum. 


Această trecere în revistă a unor fapte şi atitudini 
simptomatice pentru ceea ce înseamnă „varianta 
oficială” în versiunea ei cea mai recentă, sunt de 
natură să ne îngrijoreze. Nu numai România, ci 
întreaga lume se îndreaptă cu paşi mici, dar 
apăsaţi, spre o nouă formă de totalitarism, care de 
fapt e moştenitor al celui comunist. Şi azi, ca şi 
atunci, „extremiştii” adevărați sunt cei care 
lansează această etichetă urbi et orbi, iar „carac- 
terul ideologic” e cel care îi marchează în primul 
rând pe cei pentru care propria ideologie e mai pre- 
sus de realităţi, de adevăratele valori morale şi 
chiar mai presus decât Dumnezeu. 


lată de ce evocarea şi păstrarea vie a memoriei 
acelor figuri istorice care s-au opus în trecut totali- 
tarismului comunist este un demers esențial pentru 
păstrarea verticalității noastre morale, ca indivizi şi 
ca neam. Pentru ei, Dumnezeu era mai presus de 
toate. Doar dacă ne vom însuşi în mod viu această 
atitudine vom reuşi să dăinuim şi să ne păstrăm 
fiinţa, în răspărul acestor vremuri aspre şi tulburi 
prin care ne e dat să trecem. 


BOGDAN MUNTEANU 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 


Il 


Victorii româneşti, victorii legionare (5) 


Evoluţia de aproape un secol a Mişcării 
Legionare s-a împletit până la identificare cu 
existenţa neamului românesc, cu mersul lui în 
istorie, fiind expresia cea mai profundă a 
frământărilor sale, a luptei lui pentru 
supraviețuire demnă, a transformării lui lăun- 
trice, a dorului său de Absolut. Un secol de 
suferinţe şi jertfe imense, unele sublime, care 
merită dezgropate şi cunoscute, care dovedesc 
vitejia şi tăria românească şi care sporesc 
comuniunea Neamului cu Dumnezeu. 


Dar drumul legionar al neamului românesc este 
un drum al Biruinței, al Biruinţei obținute prin 
focul luptei cu tine însuţi ( în educaţia legionară 
„intră un om şi iese un erou”) pentru ca apoi 
eroul să înfrunte duşmanii ţării, din interior şi 
din exterior, 


Începând cu victoriile individuale ale Căpitanu- 
lui (unele de mare forță simbolică) în luptele 
complet inegale din perioada pre-legionară 
(1919-1927), românii înrolați sub steagul 
Arhanghelului au învins în numeroase confrun- 
tări prin forța Spiritului legionar, prin capaci- 
tatea lui de a mobiliza şi orienta energiile 
naționale. Unele victorii au avut doar o 
amploare locală, dar au iradiat prin eroismul lor 
luminos, altele, mai târziu, au avut anvergură 
naţională şi ecou internațional. In perioada 
1937 -1945 Mişcarea Legionară a fost o forță de 
primă mărime pe care nimeni nu o putea igno- 
ra, iar în rezistenţa împotriva comunismului ( în 
țară şi exil) a fost de departe oştirea cea mai 
numeroasă, mai organizată şi mai consecventă. 


Preot prof. MARIUS VIŞOVAN 


Plecarea în Franţa la studii 


După ce, la 13 Septembrie 1925, am pus împreună 
piatra fundamentală la cămin şi după ce zidurile se 
ridicaseră la 1 metru, iar mişcării (naţionaliste, 
n.n.) îi dădusem tot ce putusem la vârsta mea, m- 
am gândit că ar fi nimerit să mă reîntorc în străină- 
tate, pentru a-mi desăvârşi studiile. Mai ales că nici 
sănătatea nu-mi era într-o stare prea fericită în 
urma grelelor încercări prin care trecusem. M-a 
împins la această hotărâre şi faptul că, în părerile 
mele asupra organizării şi luptei, mă simţeam cam 
izolat. Îmi spuneam: e posibil ca să fiu greşit şi e 
mult mai bine, să nu împiedic o linie care se poate 
dovedi totuşi bună. Mai cu seamă că, în ultimul 
timp, Liga căpătase forţe noi prin unirea cu „Acţi- 
unea Românească”, de sub conducerea profesoru- 
lui Cătuneanu, în care era un frumos număr de int- 
electuali de valoare din Ardeal, în frunte cu Valer 
Pop şi preotul Titus Mălai şi prin unirea cu „Fascia 
Naţională”, o mişcare mai mică, dar sănătoasă. 
Scăderile nevinovate ale conducerii, poate se vor 
remedia acum prin prezenţa atâtor oameni de elită, 
printre care erau: avocatul nostru, Paul Iliescu din 
Bucureşti, cu un însemnat grup de intelectuali, 
Generalul Macridescu cu alt grup de elită din 
Focşani şi distinsul profesor de Sociologie, Traian 
Brăileanu de la Universitatea din Cernăuţi, vechi 
naționalist, precum şi ilustrul profesor pedagog, 
Ion Găvănescul de la Universitatea din Iaşi, care nu 
se înregimentase până acum în mişcare, deşi 
propovăduise o viaţă întreagă şi el, de la catedra de 
Pedagogie, ideea naţională. Nu mai vorbesc că la 
Bucureşti strălucea şi lumina mişcarea naţională 
savantul profesor de Fiziologie, Nicolae Paulescu, 
cunoscător neîntrecut al manoperelor iudeo- 
masoneriei. La aceste figuri, care înnobilau miş- 
carea şi-i dădeau un prestigiu neîntrecut, se mai 
adăuga şi sprijinul prețios al „Libertăţii”, cea mai 
răspândită şi mai bine apreciată foaie populară din 


România, redactată de 
părintele Moţa. 


Moţa, care fusese elimi- 
nat de la Universitatea 
din Cluj şi care abia era 
în anul II, s-a hotărât să 
meargă şi el pentru a-şi 
termina studiile. Ne-am 
înțeles să mergem 
amândoi în Franţa, într- 
un oraş mai mic. Am 
ales Grenoble. Eu 
aveam din cadourile de 
nuntă şi din vânzarea 
broşurii „Scrisori stu- 
dențeşti din închisoare”, 
60.000 lei; Moţa avea 
ajutor de acasă, lunar. 
După ce am fost pe 
acasă pe la părinţi, ne- 
am luat rămas bun de la 
profesorul Cuza şi de la 
camarazi. Ne-am dus la 
schit, la Rarău, să ne 
închinăm şi am plecat. 
Întâi, eu cu soția şi după 
două săptămâni, Moța. 
După o călătorie lungă prin Cehoslovacia şi Ger- 
mania, după o întrerupere de câteva zile la Berlin şi 
la Jena, am intrat în Franţa şi am poposit la Stras- 
bourg. Ceea ce m-a impresionat peste măsură, a 
fost faptul de a vedea acest oraş, în contra tuturor 
aşteptărilor mele, transformat într-un adevărat 
cuibar de infecție jidănească. Coborându-mă din 
tren, aşteptam să-mi apară în faţă tipul rase galice, 
care a luminat cu vitejia ei neegalată veacurile isto- 
riei. Mi-a apărut însă, tipul coroiat şi ahtiat după 
câştig al jidanului care mă trăgea de mânecă să 
intru, fie în prăvălie la el, fie în restaurant. Majori- 
tatea restaurantelor de pe strada gării erau jidăneşti. 
În Franţa jidanilor asimilați, toate erau cuşer. Am 
intrat din restaurant în restaurant, pentru ca să găs- 
esc unul creştin. În fiecare însă, găseam tăbliță 
scrisă în idiş: „Restaurant cuşer”. Cu mare greutate 
în sfârşit am găsit unul francez, unde am luat masa. 
Între jidanii din Târgul-Cucului şi cei din Stras- 
bourg n-am găsit nici o deosebire; aceeaşi figură, 
aceleaşi maniere, acelaşi jargon, aceiaşi ochi 
satanici în care citeai şi descopereai, sub privirea 
curtenitoare, pofta de a te jefui. După încă o noapte 
de drum am sosit dimineaţa, în Grenoble. Ce min- 
une mi s-a deschis înaintea ochilor! Ce privelişte! 
Un oraş aşezat din negura vremii la poalele Alpilor. 
O stâncă uriaşe înaintată spre mijlocul oraşului ca 
şi cum ar fi voit să-l taie în două. Sură, aspră şi 
cutezătoare, se înălța deasupra caselor, care, deşi 
cu etaje multe, rămâneau pe lângă ea nişte biete 
cămăruţe de furnici. 


Franţa decăzută şi Franţa eternă 


Mai departe, dar tot lângă oraş, un alt munte plin de 
vechi întărituri şi tranşee, de parapete, era transfor- 
mat într-un imens fort. În fund de tot, peste acestea, 
alb ca onoarea, străluceşte de zăpadă, iarna şi vara, 
masivul impunător al Alpilor. Minunat de cele ce 
vedeam şi mergând ca într-o cetate fermecată din 
poveşti, îmi spuneam: acesta este oraşul vitejiei. 
Inaintând mai departe, m-am încredinţat că nu mă 
înşelasem, pentru că, oprindu-mă în faţa unei sta- 
tui, am citit: “Bayard, chevalier sans peur et sans 
reproche”. Un mare viteaz de epopee din secolul al 
XV-lea, care după o viaţă întreagă de bătălii, 
bătrân, murea rănit în luptă, ținându-şi în mână 
sabia al cărei mâner se transformase în cruce şi de 
la care primea bătrânul viteaz, acum în ceasul 
morții, cea din urmă binecuvântare. Ne-am luat o 
cameră cu chirie în Grenoble vechi. Există şi 
Grenoble nou, modern. Mi-a plăcut mai mult cel 


Corneliu Codreanu la studii în Franţa în 1925-1927. 
Cu soţia lui, în camera lor din Pinet d'Uriage (Grenoble) 


vechi. 


În curând a sosit şi Moţa. Ne-am înscris la Univer- 
sitate. EI, la licenţă, eu, la doctoratul economic. Am 
început audierea cursurilor din anul I şi anul al II- 
lea. Dar nu înțelegeam mai nimic. Erau primele 
lecţii. Nu puteam desprinde decât cuvinte izolate. 
Continuând audierea cu stăruință, aproape de Cră- 
ciun, am început să înţeleg binişor prelegerile. La 
doctorat nu eram decât 8 studenţi. De aceea cur- 
surile aveau un caracter familiar de strânsă legătură 
între student şi profesor. Profesorii, foarte buni, ei 
făceau numai profesorat, nu şi deputăţie. Masa o 
pregătea soţia mea pentru mine şi pentru Moţa. 


Am început să fac, în zilele de sărbătoare, mici 
excursii în jurul oraşului. Mă impresionau ruinele 
castelelor şi turnurilor vechi. Oare cine vor fi locuit 
aici pe vremuri! Vor fi fiind uitaţi de toată lumea. 
Să mă duc să le fac vizită. Intram pe sub ruine şi 
stăteam acolo câte o oră, în linişte netulburată, de 
vorbă cu morţii. Într-o margine a oraşului am viz- 
itat o bisericuţă străveche din secolul al IV-lea, 
Sfântul Laurenţiu şi spre marea mea uimire, am 
găsit pe plafonul acesteia de culoare albastră, peste 
50 zvastici aurite. 


În oraş, pe Prefectură, Palatul de Justiţie şi alte 
instituţii era steaua masonică. Simbol al stăpânirii 
absolute a acestei hidre jidăneşti peste Franţa. De 
aceea mă retrăsesem în vechiul Grenoble, acolo 
unde erau bisericile şi crucile lor, înnegrite de vre- 
muri şi uitare. Refuzam cinematografele moderne, 
teatrele şi cafenelele, găsindu-mi loc de petrecere 
pe sub rămăşiţele de ziduri, pe unde bănuiam că a 
trăit Bayard. Mă afundam în trecut şi acolo, spre 
marea mea mulțumire sufletească, trăiam în Franța 
istorică, în Franţa creştină, în Franţa naționalistă. 
Nu în Franţa iudeo-masonică, atee şi cosmopolită. 
În Franţa lui Bayard! Nu în Franţa lui Leon Blum! 
„Piaţa, “Marche des puces”, cum îi spuneau 
Francezii, era plină de jidani, de unde îşi trăgea şi 
numele. De altfel însăşi Universitatea era copleşită 
de ei. Numai din România îşi făceau studiile aici 
60 de studenţi jidani, pe lângă cei cinci studenți 
români. Am vizitat şi vechea mânăstire, “Grande 
Chartreuse”, din care, cei 1.000 de călugări fus- 
eseră alungaţi de statul ateu. Pe diferitele icoane 
am văzut urmele pietrelor cu care mulțimea, în tim- 
pul revoluției, bătuse pe Dumnezeu. 


De la un timp, au început să vină peste noi grijile 
materiale. Banii mei se cam apropiau de sfârşit. 
Din ţară nu mai speram să mai vină, iar cât primea 


continuare în pag. 12 


12 


PERMANENTE 


Fericitul loan Suciu despre jertfa lui 
Ion Moţa şi Vasile Marin 


„În Cruce, Moţa şi Marin au întâlnit sufletul Spaniei, au simţit pulsul latinității. 
Când toţi tinerii acestei țări vor rosti cuvintele celui căzut. „Cum se poate să tole- 
răm batjocorirea lui Hristos?”, când vom şti simţi ca o insultă adusă feţei țării şi 
inimii noastre, orice glonţ de mitralieră ce loveşte faţa lui Hristos oriunde, când 
vom şti înălța postulat al vieţii noastre cuvintele ultimei scrisori a lui Moţa adresa- 
tă părinţilor: „omul a fost născut pentru a se apropia de Dumnezeu prin fapte- 
le vieţii sale” atunci Tinerimea Nouă a pământului României va fi nervul păstrător 
al vieții şi civilizației creştine.” (ortografia şi sublinierile aparţin textului original, 


n.n.) 


revista Tinerimea Nouă, Blaj, martie 1937 


VICTORII ROMÂNEŞTI, 
VICTORII LEGIONARE 


Moţa nu putea să ne ajungă pentru toți trei, cu toată 
economia severă pe care o făceam. Am stat multă 
vreme şi ne-am gândit în ce mod am putea să ne 
câştigăm un ban, fără a ne periclita frecventarea 
regulată a cursurilor. Dându-ne seama că în Franța 
sunt apreciate şi bine plătite cusăturile de mână, ne- 
am hotărât să învăţăm de la soția mea a lucra cusă- 
turi naţionale româneşti, pe care apoi să încercăm a 
le vinde. În câteva săptămâni meseria a fost 
învățată. În timpul liber lucram la cusături, pe care 
apoi le expuneam în vitrina unui magazin. Se vin- 
deau şi cu puţinul ce câştigam, adăugam la ce 
primea Moţa şi ne întreţineam o viaţă foarte mod- 
estă. 


Alegeri generale în țară 


În preajma Paştilor, ziarele din ţară, pe care le 
primeam regulat şi scrisorile, mi-au adus vestea 
căderii liberalilor şi venirii la guvern a Generalului 
Averescu. Noile alegeri generale urmau să aibă loc 
pe la jumătatea lunii Mai. Liga intra pentru prima 
dată într-o mare luptă. Mi-am zis: — Trebuie să plec 
în țară, să iau parte la luptă şi apoi să mă reîntore 
la studii. Am scris profesorului Cuza, rugându-l să- 
mi trimită bani de drum. Neprimind nici un 
răspuns, am scris la Focşani D-lui Hristache 
Solomon, care mi-a trimis zece mii de lei, din cari, 
o parte, am lăsat soției mele, iar cu alta am plecat 
spre țară. Am ajuns la Bucureşti pe la începutul lui 
Mai şi în plină luptă electorală. M-am prezentat 
profesorului Cuza, care nu s-a bucurat prea tare de 
prezenţa mea, spunându-mi că nu era nevoie să mă 
deplasez, căci mişcarea poate merge bine şi fără 
mine. M-a durut puţin, dar nu m-am supărat. Într-o 
organizație nu încape supărarea la o observaţie a 
şefului. Ea poate fi dreaptă, ea poate fi nedreaptă, 
dar supărarea nu încape; acesta e principiul care 
trebuie să călăuzească pe un om într-o organizaţie. 


Am plecat în judeţul Dorohoi ca să dau concurs 
profesorului Șumuleanu. De acolo am trecut şi în 
alte judeţe. La Câmpulung, la laşi, la Brăila etc. 
Intre timp, în urma unei scrisori a profesorului 
Paulescu şi a intervenţiei Generalului Macridescu, 
m-am hotărât să candidez la Focşani. lată-mă deci 
în cea mai dezgustătoare şi mai nedorită situaţie: 
mergând să cerşesc voturi pentru mine. Unde! În 
mijlocul mulţimii, care, tocmai în momentul în 
care ar fi trebuit să fie stăpânită de cele mai sfinte 
sentimente, fiind vorba de ţară şi de viitorul ei, e 
buimăcită de băutura oferită din belşug de către 
agenţii electorali şi stăpânită de patimile 
dezlănțuite de duhul rău al politicienilor. Se 
coboară, în aceste momente, peste viaţa liniştită şi 
curată a satelor, valurile pline de infecţie ale politi- 
cianismului. În ţara întreagă se întinde iadul. Din 
acest iad iese conducerea pentru un an, doi, trei sau 
patru, a unei țări. Din ce noian de păcate scoate 
democraţia, „sfânta” democraţie, conducerea unei 
țări. 


Farsa amară a „democraţiei” interbelice 


Am ajuns la Focşani. Acolo era încă stare de asediu 
din timpul botezului de la Ciorăşti. Pentru ca să 
poţi pleca în propagandă electorală îţi trebuia bilet 
de liberă petrecere, eliberat de comandantul garmni- 
zoanei. M-am prezentat şi l-am luat. Pe la ora 10 
dimineaţa, însoțit de Domnul Hristache Solomon şi 
alții, am plecat în două automobile. Dar la 500 m. 
de marginea oraşului am găsit drumul oprit de două 
căruţe puse de-a curmezişul şoselei. Lângă ele câţi- 
va jandarmi. Am oprit. Jandarmii s-au apropiat şi 
ne-au spus că nu avem voie să trecem. Eu le-am 
scos ordinul generalului şi li l-a arătat. Ei l-au citit 
şi apoi ne-au spus:— Totuşi nu aveţi voie. Am dat 
ordin celor ce mă însoțeau să dea căruțele la o 
parte. După o mică busculadă, drumul s-a eliberat. 
Maşinile au pornit încet înainte. Jandarmii, retraşi 
câțiva metri de şosea, s-au aşezat în trăgători şi au 
început să tragă focuri. Eu am spus: — Mergeţi 
înainte, căci trag în vânt. Un glonte a izbit în aripa 
maşinii. Un altul lângă noi. Ne-am continuat dru- 
mul. Două gloanțe însă ne-au oprit în loc. Unul a 
spart rezervorul de benzină şi altul un cauciuc. De 
mers înainte, cu neputinţă. Am coborât din maşină 
şi ne-am întors înapoi pe jos. 

Ne-am dus la Generalul care ne dăduse biletul de 
liberă circulaţie. I-am povestit cele întâmplate, de 
față fiind şi Generalul Macridescu. Ne-a răspuns: — 
Sunteţi liberi să mergeţi. Eu nu am dat ordin să vă 
oprească. Poate, autorităţile administrative. Am 
plecat la Prefectură cu Generalul Macridescu. Pre- 
fect era Niţulescu, un om ursuz şi brutal. Foarte lin- 
iştiți, am intrat în cabinetul lui. Generalul 
Macridescu a povestit cele întâmplate. Prefectul 
însă, chiar din primele momente, ne-a tratat în mod 
necivilizat. A început să ne țină de la înălțime un 
discurs interminabil: — Domnilor, interesele supe- 
rioare ale Statului, cer... — Sunt legi; noi suntem în 
cadrul legilor. Avem dreptul, încearcă să explice 
Generalul Macridescu. Dar prefectul continuă: — 
Tara cere în aceste momente grele... Din nou 
încearcă Generalul Macridescu să explice. Prefec- 
tul autoritar: — Voința ţării este... — Ascultă, Dom- 
nule Prefect, văd că D-ta nu vrei să înţelegi de 
vorbă bună, îi spun eu enervat. Plec mâine 
dimineaţă în propagandă şi dacă jandarmii vor 
trage din nou în mine, vin aici în cabinet şi trag eu 
şi în D-ta. Fără să mai aştept vreun răspuns, întorc 
spatele şi plec, lăsându-i pe ceilalți acolo. După 
câteva ore, sunt invitat la Consiliul de Război. Mă 
duc. Un Comisar regal îmi ia interogatoriul. Declar 
în scris exact ce a fost. Sunt arestat. Spun: — Bine, 
Domnilor, celui care trage în mine nu-i faceți 
nimic, iar pe mine, care numai spun că trag, mă 
arestați! lată-mă din nou, într-o cameră de 
închisoare, în cazarma unui regiment. După 3 zile, 
sunt chemat la general. Un ofițer mă conduce în 
cabinet: — Domnule Codreanu, D-ta trebuie să 
părăseşti oraşul Focşani. — Domnule General, sunt 
candidat aici. Şi ceea ce îmi cereţi Dvs. e contra 
legii. Desigur, că nu mă voi opune măsurii, căci nu 
pot, dar vă rog să-mi dați ordinul Dv. în scris. — Nu 
pot da în scris. Atunci voi pleca la Bucureşti, pen- 
tru ca să mă plâng împotriva Dvs. Generalul mă 


ANUL XXVII, NR. Î, IANUARIE 2024 


eliberează, cerându-mi cuvântul de onoare că voi 
pleca cu primul tren. 


O victorie românească dă speranţe de viitor 


Cu primul tren am şi plecat la Bucureşti. A doua zi, 
m-am prezentat Ministrului de Interne, dl. Octa- 
vian Goga, care m-a primit bine. l-am povestit cele 
ce am păţit şi am cerut să mi se facă dreptate. Mi-a 
spus că va trimite un inspector administrativ să 
cerceteze cazul, dar să vin a doua zi. Am venit a 
doua zi. M-a amânat pe a treia. Zilele treceau şi mai 
rămăsese puţine până la alegeri. In sfârşit, a patra zi 
am plecat. lar am luat bilet de la general şi iar am 
pornit cu maşinile. Nu mai erau decât două zile 
până la alegeri. Am ajuns în primul sat. Erau câțiva 
oameni adunați, cum stau de obicei în preajma 
alegerilor, însă speriați de teroarea care se exercita. 
Vin jandarmii:— Aveţi voie să vorbiți cu oamenii, 
dar numai un minut. Aşa am primit ordin! Vorbim 
un minut şi plecăm mai departe. La fel în toate 
satele, câte un minut. Vai de dreptatea şi legalitatea 
din ţara aceasta! Imi dai drept de vot, mă chemi la 
vot, dacă nu vin, mă condamni la amendă, iar dacă 
vin, mă snopeşti în bătăi. Politicienii români, 
indiferent dacă sunt liberali, averescani sau naţion- 
al-țărănişti, nu sunt decât o ceată de tirani, care la 
adăpostul: „legalităţii”, „libertăţii”, „drepturilor 
omului”, calcă fără ruşine şi fără teamă, în 
picioarele lor, o ţară, cu toate legile, cu toate lib- 
ertățile şi cu toate drepturile ei. Oare pe viitor ce 
cale ne va rămâne de apucat? 

În ziua de alegeri, delegaţii noştri au fost bătuți, 
umpluţi de sânge şi opriți de a ajunge la sălile de 
votare: sate întregi nu s-au putut prezenta. Rezul- 
tatul: Am căzut. Deşi în oraş bătusem toate par- 
tidele. — Nu-i nimic, mi-am zis. O reuşită mi-ar fi 
stricat planurile de a-mi continua studiile. Peste 
două zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe 
întreaga ţară. Liga avusese 120.000 voturi şi intrase 
în Parlament cu 10 deputaţi: profesor Cuza, la Iaşi; 
profesor Găvănescul, la Iaşi; profesor Şumuleanu, 
la Dorohoi; tatăl meu, la Rădăuţi; Paul Iliescu, la 
Câmpulung; profesor Cârlan, la Suceava; Dr. Har- 
alamb Vasiliu, la Botoşani; Valer Pop, la Satu 
Mare; ing. Mişu Florescu, la Piatra-Neamţ, luniu 
Leca, la Bacău. 


Se alesese în adevăr, un buchet de oameni de elită 
care făceau cinste mişcării naționale şi către care 
lumea se uita cu o nețărmuită dragoste şi cu vii 
nădejdi. Cele 120.000 voturi reprezentau tot ce era 
mai bun şi mai curat în poporul român. Alegătorii 
străbătuseră prin toate amenințările, prin toate ade- 
menirile, peste toate obstacolele până la secţiile de 
votare. Dar mulți au fost acei care n-au putut stră- 
bate. Mai mulţi decât cei care au străbătut. Cel 
puţin încă 120.000 de voturi au fost, fie oprite, fie 
furate din urne. 

Am plecat înapoi în Franța, mulțumit de rezultat, 
dar urmărit mereu de o întrebare: — Cum se va 
putea învinge, dacă toate guvernele vor face 
alegeri la fel, întrebuințând corupția, furtul şi forța 
statului în contra voinţei populare? 


(Corneliu Zelea Codreanu, „Pentru legionari”) 


ANUL XXVII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 


Centenar Nicolae Călinescu 


Nicolae Călinescu s-a născut în 18 ianuarie 1924, în 
comuna Pleniţa/ Dolj. Părinţii săi, Janeta şi Ştefan 
au fost țărani olteni cu dragoste de ţară şi cu dârză 
credinţă în Dumnezeu. Nicolae a urmat şcoala pri- 
mară în Pleniţa, apoi a plecat la Craiova unde s-a 
înscris la Liceul Militar D.A. Sturdza. În cadrul 
liceului va afla despre existența Mişcării Legionare, 
înscriindu-se în Frăţiile de Cruce. Implicarea copii- 
lor în direcţia trasată de Mişcare nu a fost pe placul 
conducerii Liceului. Nicolae Călinescu — hotarât să 
nu se abată nicio clipă de la drumul ales — va fi 
mutat disciplinar la Liceul Militar din Timişoara. 


În ianuarie 1941 are loc „rebeliunea”, în fapt o lovi- 
tură de stat prin care Generalul Antonescu a elimi- 
nat Mişcarea Legionară de la conducerea statului. 


1937, elev la Liceul Militar Craiova 


Asemeni altor mii de elevi, fraţi de cruce, Nicolae 
Călinescu va fi urmărit şi arestat de regimul Anto- 
nescu. Prins la Târgu Mureş în octombrie 1941, va 
fi condamnat de Tribunalul Militar Timişoara la 14 
ani muncă silnică pentru „crimă de activitate sub- 
versivă”. Execută doi ani de detenție la Vaslui, 
Piteşti şi Alba lulia până în 1943 când, va fi scos din 
temniță şi trimis să lupte pe front a-şi câştiga „rea- 
bilitarea”. Plecarea pe front a fost forţată, iar despre 
„reabilitare”... copilul arestat la nici 17 ani nu gre- 
şise cu nimic în faţa lui Dumnezeu şi nici a neamu- 
lui său. 


1943, după venirea de la Alba Iulia 


Nicolae Călinescu ajunge în „batalioanele de reabi- 
litare” de la Sărata. Acestea erau adevarate „bata- 
lioane de exterminare” în care regimul Antonescu 
înrola cu forța pe deținuții politici legionari cu sco- 
pul declarat de a fi lichidați. La Sărata instrucţia era 
sumară, echipamentul de război lipsea cu desăvâr- 
şire, iar legionarii erau trimişi în prima linie a fron- 
tului cu ordinul de a fi utilizaţi în cele mai pericu- 
loase acţiuni. 


În timpul luptelor din Crimeea, Călinescu este luat 
prizonier şi dus într-un lagăr din Tiraspol, urmând a 
lua calea Siberiei. Reuşeşte să evadeze din lagăr şi 
porneşte spre țară, pe jos. Cu greu ajunge la Craio- 
va unde se prezintă imediat la Regimentul 26 Rovi- 
ne pentru a-şi servi ţara din dragoste, nu pentru 
„reabilitare”. Porneşte iar la război, luptând pentru 
eliberarea Ardealului. După ce este rănit grav în 
munții Tatra, va fi lăsat la vatră. 


Revenit acasă îşi reia activităţile, pe de o parte reu- 
şeşte să termine volumul de versuri „Poeme pentru 
fraţii mei”, publicat în 1946, iar pe de alta, se ata- 
şează luptei de organizare a Rezistenței Armate 


SI 


1964, prima poză de buletin după eliberare 


Anticomuniste din Oltenia. În 1947 ofiţerul legio- 
nar Marin Ţucă revine în Craiova pentru a crea un 
grup de rezistență. Nicolae Călinescu se implică 
alături de Marin Țucă, fostul său coleg de liceu 
militar şi de Frăţie. Grupul a început să procure 
armament, să recruteze numeroşi membri şi se 
organiza în vederea unei acțiuni armate pe raza 
pădurii Perişor (aflată la S-V de Craiova). Din păca- 
te grupul a fost descoperit de autorități şi membrii 
arestaţi, între ei, Țucă şi Călinescu. 


Pe 1 decembrie 1948, Nicolae este condamnat de 
Tribunalul Militar Craiova la 3 ani şi 6 luni închi- 
soare corecțională pentru delictul de „uneltire 
împotriva orânduirii sociale”. Totodată i se reacti- 
vează integral pedeapsa anterioară de 14 ani muncă 
silnică, primită din partea regimului Antonescu 
(deşi executase deja 2 ani din ea, iar pentru restul 
pedepsei se „reabilitase” în batalioanele Săratei), 
astfel încât Nicolae Călinescu se alege cu o pedeap- 
să totală de 18 ani detenţie. Din penitenciarul Cra- 
iova va fi trimis la Piteşti unde va cunoaşte calvarul 
reeducării. Bătut, umilit, înfometat, terorizat, Nico- 
lae Călinescu rămâne de neclintit în faţa propriei 
conştiinţe. După gravele torturi la care a fost supus, 
va pierde definitiv vederea ochiului stâng. După 
iadul Piteştiului este trimis la Canal unde va lucra în 
lagărele de exterminare Peninsula, Capul Midia şi 
Constanţa. Periplul carceral va continua apoi în 
Jilava, Gherla, înapoi la Craiova, Aiud. In 1963 este 
trimis în lagărul de la Periprava, de unde se va eli- 
bera în 8 mai 1964, odată cu decretul general de 
grațiere a deţinutilor politici. 

După eliberare reuşeşte cu greu să se angajeze ca 
traducător la Işalniţa. La ieşirea din temniţă cunoş- 
tea la perfecţie limbile: germană, engleză, franceză 
şi italiană. Va învăţa în anii următori şi portugheza, 
turca şi bulgara. Reuşeşte să termine liceul şi apoi 
urmează cursurile facultăţii de Filologie din Craio- 
va. Se va angaja ca documentarist la Biblioteca 
Universității din Craiova până în 1972 când va fi 
dat afară în urma unor „sesizări”. Ulterior a lucrat la 
Institutul de cercetari agronomice până la pensiona- 
re. În 1967 se va căsători cu Vio- 
rica Stănuleţiu, inginer chimist, 
şi ea fostă deţinută politic timp 
de 6 ani pentru apartenență la 
Mişcarea Legionară. Căsătoria 
lor va fi binecuvântată cu doi 
copii: Dinu şi Alina. 

După 1989 se află în prima linie 
a foştilor deţinuţi poiltici care 
încercau să scoată adevarul din 
temniţele uitării impuse de bol- 
şevici. Va publica „Preambul la 
camera de tortură” şi va colabo- 
ra intens la nou apăruta revistă 
„Gazeta de Vest”. În august 1992 
Nicolae Călinescu a plecat 
împreună cu fiul său Dinu şi cu 
Ion Gavrilă Ogoranu în Munţii 
Făgăraş încercând să refacă tra- 
seele rezistenței anticomuniste. 
Moartea loveşte natural, dar 
năpraznic, Nicolae Călinescu 
alunecă şi cade într-o prăpastie 


13 


Sinuciderea interzisă 


de Nicolae Călinescu 


Eli, eli, lama sabahtani! Tuturor celor care au 
trecut prin infernul de la Piteşti, şi mai ales lui 
Cornel Pop, care pentru mine a rămas o 
figură luminoasă de mucenic. Inchinare! 


Aşteptam zadarnic un gest salvator 
un pluton de execuţie, 

o cameră de gazare, 

un călău cu barda. 
Cerul nu se îndura. 
Cândva, undeva, demult 
se întâmplau minuni. 
Acum a rămas veşnica, 
atotputernica: 

tortura, 

tortura, 

tortura! 


Ehei! 

Ştiinţa a făcut progrese uriaşe. 
Priveşte cu dispreţ, 

spre Katyn, 

spre Auschwitz, 

spre Dresda şi Hiroshima. 

E noapte, 

în jurul puşcăriei 

galopează 

cavalerii apocalipsului. 


Trece un tren spre Curtea de Argeş. 
La Trivale latră un câine. 

Pe priciul cu rogojini 

cu miros de puroi, de sânge, de fecale 
ne prefacem că dormim 

cu mâinile deasupra păturii. 
Sinuciderea interzisă! 

Plumbul topit al tăcerii 

circula în fiecare fibră. 

Dincolo de marginile lumii, 

unde îngerii au aripile frânte 

se îmbrăţişează şi plâng fără lacrimi, 
împietreşte timpul. 


pierzându-şi viaţa. Era 10 august 1992... 


După neaşteptata sa plecare, lupta şi activitatea îi va 
fi dusă mai departe de neobosita sa soţie, de cama- 
razii de crez şi suferință şi de copii. Prietenii de la 
„Gazeta de Vest” îi vor publica în 1994 cartea „Sis- 
teme şi procese de Brainwashing în România 
Comunistă”. Numele lui Nicolae Călinescu stă 
încrustat ca mărturie a biruinţei pe Troiţa ridicată de 
Fundaţia Profesor George Manu în memoria foşti- 
lor deţinuţi politici olteni la Craiova. 


Nicolae Călinescu — PREZENT! 
Dumnezeu să-l numere cu sfinţii săi! 


CEZARINA CONDURACHE 


1981, cu soția, Viorica, şi copiii, Alina şi Dinu 


14 


PERMANENTE 


Universul concentraţionar românesc 


„Incălcarea demnităţii şi umilirea fără margini a 
unei nații sunt şi vor fi arse în veci cu fierul roşu” 


Istoria contemporană a României pluteşte într-o 
nebuloasă de date, contradicții, imprecizii şi omi- 
siuni grave. Încercările de a înfăţişa evenimentele 
s-au dezvoltat sub zodia pasiunilor declanşate, a 
intereselor exclusiviste, a propagandei fără reti- 
cenţă, a urii şi intoleranţei. 


Oportunismul, mass-media dirijată, orgolii, pre- 
siunea ideilor impuse, autoritatea cuvântului tipă- 
rit, comoditatea intelectuală, automatismul for- 
mulelor instituționalizate, întărite prin pompă 
academică şi educaţie politică au concurat la tri- 
umful unor expuneri partizane, străine de esența 
vie a faptelor. 


Pe măsură ce înaintăm în timp, confuzia creşte, 
clarificările aşteptate nu survin. Esenţialul scapă 
printre degete, sau este evitat cu grijă. Fără deli- 
mitarea conceptelor operative şi a unui cadru de 
referință limpede, suntem condamnaţi să rătăcim 
prin păienjenişul timpului. 

Este absolut necesar să se prezinte conturul clar al 
unor capitole importante de istorie românească, 
neviciată de optica unor publicişti intoxicați ideo- 
logic: 

- frontul subteran de luptă împotriva dictaturilor; 
- rezistența anticomunistă şi lupta armată; 

- universul concentraţionar românesc; 

- poezie orală, expresie a sensibilităţii înlănțuite; 
- procesele de brain-washing în România comu- 
nistă; 

- deportările, dislocările de populaţie, marginali- 
zarea; 


- industria urii, terorii şi minciunii etc; 


Un ultim avertisment: atât timp cât se trece sub 
tăcere participarea masivă a legionarilor la lupta 
pentru libertate şi supravieţuire a poporului 
român, care întrece în aport de sacrificii, suferin- 
ță şi sânge toate categoriile participante la un loc, 
condamnă la fals şi descalifică iremediabil orice 
expunere. 


Universul concentraționar este o realitate obse- 
dantă a secolului nostru. El nu constituie un 
domeniu străin, separat de contextul viu al socie- 
tății, de sistemul politic instituţionalizat. 


Lucrări care să-i studieze funcționarea globală 
sunt puţine. O sociologie concentraţionară care să 
fundamenteze ca o disciplină ştiinţifică aparte, 
este încă în faşă. 


Lumea concentraţionară este formată din reţeaua 
închisorilor şi complexul câmpurilor de internare, 
lagăre de muncă forțată, terenuri şi zone de izola- 
re, institute de psihiatrie şi experienţe umane. 


Scopul este anihilarea adversarilor declarați, 
bănuiți ori posibili, exterminarea grupărilor poli- 
tice ostile şi a categoriilor sociale indezirabile. 


Lenin, în 1918, exprima lapidar programul con- 
centraționar: „Suspecţii să fie închişi într-un lagăr 
de concentarre în afara oraşului, în care să dom- 
nească o teroare masivă şi fără milă”. 


Primele forme concentraționare apar în Africa de 
Sud, după războiul anglo-bur de la începutul 
secolului, ca să se extindă ca o pecingine în 
întreaga lume. Forme aberante vom întâlni în 
Germania în timpul ultimului război, în U.R.S.S. 
după revoluție. Nici America nu va fi scutită de 
manifestări concentraţionare. Tratamentul aplicat 
populaţiei de origine japoneză în U.S.A. în timpul 
războiului confirmă tradiția clasică a fenomenu- 
lui. 

Lucrarea masivă a lui Soljeniţîn, „Gulag”, în care 


ni se înfăţişează tragedia sacrificării a 50 de 
milioane de sovietici este numai un capitol în 
istoria subiectului. 


O incursiune în dimensiunea românească a uni- 
versului concentraţionar este plină de dificultăţi şi 
riscuri. Nu dispunem de intrumentarul necesar 
pentru elaborarea unei lucrări de proporţii. Acce- 
sul la arhivele de specialitate, atâtea câte au mai 
rămas, nu este permis. Documentele cele mai 
importante, compromițătoare pentru comunism, 
se pare că au fost distruse. Cele rămase în urmă, 
care au fost confecționate pentru a produce con- 
fuzii şi derută, vor trebui supuse, atunci când va fi 
posibil, unui examen critic sever. 


Singurul suport documentar, deocamdată, este 
memoria supravieţuitorilor, aceste enciclopedii 
vii ale celei mai crâncene perioade din istoria 
noastră. 


Când încerc să fac această scurtă prezentare, am 
în minte afirmaţia făcută de Hannach Arendt: 
„Experienţa concentraţioanră este incomunicabi- 
lă, ea este un fel de irealitate, chiar pentru supra- 
vieţuitori”. 


Oricât de imperfectă şi lacunară ar fi această scur- 
tă incursiune de ansamblu, ea merită asumarea 
riscului. 


Bilet pentru Siberia: Dus!... 


Prezența românilor în Gulag nu se limitează la 
hotarele statului naţional. În perioada de ocupaţie 
a Basarabiei, 1940/1941, sovieticii au desfăşurat 
un program masiv de deportări şi dislocări de 
populație. Din Turkestan şi până în Kamciatka, în 
lagărele de muncă din taiga şi din tundră, în mine- 
le de mercur şi de plumb, în exploatările carboni- 
fere de dincolo de cercul polar., întâlnim nume- 
roase contingente de basarabeni. Numărul lor s-a 
îngroşat după august 1944. Înapoia formulei de 
pedepsire a celor care au colaborat cu ocupanţii 
germani şi români, s-a aplicat un program bine 
gândit de decapitare a intelectualităţii, de risipire 
a elementului românesc în dimensitatea slavă de 
depopulare a provinciei pentru a face loc elemen- 
tului rusofon. Mulţi au fost racolaţi de pe terito- 
riul statului român. Vânătoarea de basarabeni, de 
ruşi albi şi de naționalişti români s-a făcut cu spri- 
jinul şi colaborarea aparatului de stat al timpului, 
înspăimântat de spectrul comunismului vindica- 
tiv, purtat pe steagurile armatelor învingătoare. 


Într-o atmosferă de coşmar, trenuri lungi cu 
vagoane zăvorâte, încărcate la refuz cu etnici ger- 
mani, unde erau înghesuiți de-a valma femei şi 
bărbaţi, au luat drumul Rusiei, de unde puţini s-au 
întors. Am ascultat mărturisiri impresionante ale 
prizonierilor români, care au fost condamnaţi 
pentru organizarea unor acțiuni revendicative în 
lagărele din Rusia şi care au fost trimişi la muncă 
forțată în zona arctică. Acolo, unde o bucată de 
pâine însemna viaţă, solidaritatea românească s-a 
manifestat din plin. În lupta de supravieţuire în 
condiții neînchipuit de aspre, basarabenii întâlniți 
n-au uitat că sunt români şi au întins, ori de câte 
ori au putut, o mână de ajutor pentru frații lor din 
țară, au fost solidari în suferință. 


Gulagul valah 


Universul concentraționar românesc nu este o 
invenţie a regimului comunist, instaurat la condu- 
cere după 6 martie 1945, ca o consecinţă directă a 
împărțirii planetei în sfere de influență către 
învingătorii în cel de-al doilea război mondial. 
Într-o formă de proporţii limitate a existat şi mai 
înainte, ca o armă a puterii în lupta cu competito- 
rii potențiali. Comuniştii vor fi cei care îi vor da 
amploare, îl vor transforma într-un sector impor- 


ANUL XX VII, NR. |, IANUARIE 2024 


Nicolae Călinescu, 1944 


tant al vieţii sociale, cu funcționalitate complexă, 
în procesele de inginerie socială. Experiența de 
decenii din U.R.S.S. va furniza o învăţătură utilă 
antreprenorilor gulagului valah, le va oferi un 
model funcţional şi reţete testate de lucru. 


Stabilirea numărului celor care au fost înapoia 
gratiilor, a celor care au petrecut o parte a vieţii în 
țarcurile împrejmuite cu trei rânduri de sârmă 
ghimpată ridică dificultăți considerabile. Vor tre- 
bui ani şi ani de zile de eforturi sistematice şi cer- 
cetări minuțioase pentru a stabili cifra condamna- 
ților la moarte, a celor executaţi sumar şi soarta 
celor ridicaţi de acasă de dubele Securităţii şi nu 
s-au mai întors, de a descoperi mormintele fără 
cruci şi gropile comune. 


Prin universul concentraţionar românesc au trecut 
aproximativ 2.000.000 de oameni, numărul celor 
morți se estimează la 200.000. 


Rigoarea regimului aplicat s-a deosebit de la o 
categorie socială la alta, de la o grupare politică la 
alta. A fost în funcţie de rolul, poziţia şi atitudinea 
persoanei implicate, de obiectivele afişate sau 
ascunse ale opresorilor. 


După un debut scurt în 1933/1934 — preludiul 
liberalilor — universul concentraționar se va insta- 
la crescendo, odată cu dictatura regală din 1938 şi 
va dura până în 1964. Prin desfiinţarea ultimului 
lagăr de muncă pentru internați, Periprava (1964), 
România intra într-o nouă fază, a unei concentra- 
ționări generalizate şi instrumentată de artizanii 
comunismului autohton. În acelaşi timp țara este 
un uriaş laborator de cobai unde se aplica cu suc- 
ces un brain-washing de masă. 


Dacă urmărim diagrama sinuoasă a factorilor 
numerici, ne sare în ochi apariţia unor maxime 
decanale 1938, 1948, 1958 şi perioade de intensă 
activitate cu faze de relaxare. 


În istoria universului concentraţionar românesc 
distingem mai multe epoci diferenţiate, atât cro- 
nologic, cât şi prin amploarea numerică şi tehni- 
cile de lucru: 


- 1933/1934 — preludiul liberalilor; 
- 1938/1940 — gulagul regal; 


- 1941/1944 — universul concentraţioar românesc 
în Europa hitleristă; 


- 1944/1945 — după întoarcerea armelor, nimic 
nou! 


- 1945/1948 — comuniştii pregătesc terenul; 


- 1948/1964 — epoca de glorie a universului con- 
centraționar românesc; 


- 1964/1989 — noua strategie. 


(va urma) 
NICOLAE CĂLINESCU 


Gazeta de Vest, serie nouă nr. 3/67, Noiembrie 
1991 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 


Pentru o istorie culturală. 
Societatea „Prietenii Ştiinţei” 


Vasile Băncilă 


GEORGE POPESCU GLOGOVEANU 


Vasile Băncilă (1597 - 1979) 


O perlă a gândirii filosofico-teologice, un aristro- 
crat al trăirii valorilor creştine şi un mare pedagog a 
cărui pedagogie devenită vocație şi ruptă din trun- 
chiul metafizicii a fost profesorul Vasile Băncilă. 
Deşi făcuse studii înalte la Paris, totuşi îi mărturisea 
lui Nae Ionescu că nu a citit suficient pentru a se 
considera om de cultură şi pentru a deţine toate tai- 
nele înțelepciunii, dar Mentorul său, ilustru Profe- 
sor de logică şi metafizică i-a răspuns că atât cât ştie 
este de ajuns. Nae Ionescu îl descoperise bine, cu 
flerul său de mare învățător. Modestia şi smerenia 
socratică a lui Băncilă îl îndemna să afirme că ştie 
că nu ştie nimic. 

Rari au fost oamenii mari care au scris şi au vorbit 
despre alți oameni mari, dar au fost unii dintre ace- 
ştia care au scris cu patos, cu cucernicie şi cu com- 
petenţă. Unul dintre aceştia a fost profesorul şi gân- 
ditorul Vasile Băncilă. EI a făcut parte dintr-o fami- 
lie care a dat culturii şi gândirii româneşti trei titani. 
Vasile Băncilă a fost filosof, dar şi un erudit. El a 
terminat Facultatea de Litere şi Filosofie cu men- 
țiunea Magna cum laude, iar examenul de capacita- 
te pentru promovarea în învățământ l-a luat aproa- 
pe cu nota 10 (9,94). A scris mult, eseuri, studii, 
programe pentru învățământ, articole etc. A fost 
membru al grupării Gândirea. 


Originar din Brăila, asemenea lui Nae Ionescu şi 
Panait Istrati, Vasile Băncilă era tot atât de apropiat 
de Lucian Blaga despre care a scris şi a vorbit ca 
nimeni altul şi cu care a întreţinut o îndelungată 
corespondență. Pe Vasile Băncilă îl apropia de filo- 
soful ardelean ethosul românesc din care se inspirau 
ambii gândirişti şi pe care Blaga a încercat să-şi 
construiască sistemul său filosofic. 

Se pare că nu a favorizat pe unul în dauna celuilalt 
pentru că şi despre Nae Ionescu, Vasile Băncilă a 
scris pagini tulburătoare şi de o mare adâncime şi 
efect. Probabil că în Lucian Blaga întrezărea o vână 
românească specifică ardelenilor, mai adâncă decât 
la Nae Ionescu, care îl făcea să-l ţină în raza sa de 
acţiune. Se poate că era vorba şi de o filiație de 
natură ontică, căci, după unul dintre părinți, şi Vasi- 
le Băncilă era ardelean. Şi apoi despre Blaga avea 
mai mult ce scrie, Vasile Băncilă, încă din tinereţe, 


căutând să-și construiască un sistem filosofic, lucru 
de care Nae lonescu avea serioase rezerve. 


În orice caz, Vasile Băncilă a făcut legătura sufle- 
tească între aceşti doi coloşi ai culturii române, Nae 
lonescu şi Lucian Blaga, apropiind cele două pro- 
vincii româneşti nu numai din punct de vedere isto- 
rico-politic, ci şi din punct de vedere cultural şi spi- 
ritual. Vasile Băncilă îl considera pe Lucian Blaga o 
mare energie românească, nativă, autentică, leagăn 
al românismului, provincia de baştină a dacilor 
liberi, seva sau ţara de peste munți pe care a păs- 
trat-o şi a conservat-o aproape două mii de ani, cu 
toată tragedia ocupaţiilor străine de care a avut 
parte. Lucian Blaga, impresionat peste măsură de 
ataşamentul lui Băncilă față de el, l-a răsplătit 
cuvintele: „tu eşti unul dintre cei doi-trei mari 
eseişti al noştri. Într-o zi, ne vei băga în buzunar”. 
Şi într-adevăr, Băncilă, cu studii temeinice în ţară şi 
în străinătate, plus o experiență bogată în învăță- 
mânt şi în publicistică, nu l-a dezis deloc pe com- 
patriotul său. 

Apropierea lui Vasile Băncilă de Blaga nu a fost 
deloc întâmplătoare. Ea are multe motive şi semni- 
ficații deosebite, căci ei vibrau ca două sunete de la 
aceeaşi coardă. lată şi unele explicaţii: după unul 
dintre părinți, Băncilă îşi avea şi el origine în ţara 
Ardealului. El nu se simţea atras de această regiune 
numai din punct de vedere biologic, ci şi sufleteşte, 
căci tatăl era originar din Săcelele Braşovului. Vasi- 
le Băncilă publică pentru lămuriri Semnificația 
Ardealului. 

Lumea de astăzi nu îşi dă seama şi nu apreciază la 
justa ei valoare ce forță sufletească aveau oamenii 
deceniilor de după primul război mondial, ce pute- 
re acumulată în fiinţa lor sute de ani de împilări, pri- 
vaţiuni şi ostracizări de la popoarele străine, care 
năvăliseră peste noi şi deveniseră stăpâne peste țara 
şi drepturile noastre milenare, iar noi, cei care îndu- 
rasem atâta amar de ani nedreptăţile lor, clocoteam 
ca un vulcan, de la mic la mare, pentru a ne afirma, 
pentru a ne revărsa în afară tot clocotul ce zăcea în 
fiinţa noastră. 


Cutremurat de atâta puritate a gândului exprimat, 
încălzit sufleteşte şi extaziat în ființa mea de tânăr 
idealist, sorbeam cu nesaţ mărgăritarele ce curgeau 
din gura acestui vrăjitor al cuvântului care dorea să 
tămăduiască de ignoranță şi neştiință lumea de 
atunci, ca dintr-un adânc, ca dintr-un izvor de apă 
fermecată, ca dintr-o cascadă. Vasile Băncilă poza 
ca un mag al ideilor, ca un apostol fără sutană. EI îl 
făcea cunoscut lumii pe un alt mare mag al ideilor, 
Lucian Blaga care dorea să aducă o nouă lumină a 
aceluiaşi adevăr creştin şi românesc, îngemănând 
poezia cu filosofia. 

ara, cultura şi politica se găseau la răscruce de 
vânturi. O nouă aşezare a ideilor era necesară. În 
Ardeal era Blaga, în Vechiul Regat era Nae lones- 
cu. Băncilă îi iubea pe amândoi deopotrivă şi voia 
să-i servească şi să-i facă cunoscuţi lumii, să-i aşeze 
în fruntea ideilor şi orientărilor. Dar el era tot aşa de 
mare ca şi ei, tot atât de bogat sufleteşte. Deşi atât 
Blaga, cât şi Nae Ionescu aveau ucenici, vocea, 
ideile şi adâncimea lui Băncilă îl făceau mai autori- 
zat. EI s-a impus ca fiu al adevărului, fără ocolişuri, 
fără politicianisme, fără întortochieri de cuvinte şi 
fără sofisme. 


Băncilă era un om al adevărului integru. Era iubit şi 
respectat deopotrivă de Biserică, universitari, scrii- 
tori şi ziarişti. Modestia lui impunea; era o modestie 
creştină, sinceră pe care nu o puteai respinge, igno- 
ra. Problemele pe care le trata în cărți, în conferin- 
țe, în articole de revistă, incitau, erau provocatoare, 
vitale, cerând o rezolvare urgentă. 


Nu l-au atacat şi contrazis nici duşmanii (pentru că 


15 


nu prea avea), nici criticii (pentru că nu aveau moti- 
ve). L-a ocolit chiar şi dictatura lui Carol al II-lea şi 
nu s-a atins de vederile lui naţionaliste. Ba mai 
mult, nu a fost niciodată arestat ca Nae Ionescu sau 
Mircea Eliade. Băncilă a fost chiar profesor la clasa 
prinţului Mihai. 

Duhul şi Adevărul care îl serveau şi îl învăluiau, l- 
au apărat de toate nimicniciile vremii. De aceea a 
avut foarte mulți prieteni şi admiratori care l-au sti- 
mat şi i-au apreciat problemele pe care le aborda. 


Una dintre aceste probleme a fost aceea a cosmicis- 
mului românesc, sub forma sa de ontologie care, la 
Blaga, făcea parte din metafizica sa. Acest cosmi- 
cism nu avea nuanţe de cosmologie naturalistă sau 
materialistă, ci era încadrat într-o metafizică creşti- 
nă pe care îşi punea pecetea revărsările de lumină 
sofianică ale înțelepciunii divine, simbolizată prin 
spaţiul Sfintei Sofia de la Constantinopol. 

O altă problemă viza ideea etnicităţii româneşti din 
care s-a născut naționalismul său. Altă chestiune se 
referea la metafizica spațiului din care s-a născut 
ideea spaţiului mioritic la Blaga şi, în fine, metafi- 
zica spațiului şi a apelor din care s-a născut metafi- 
zica Bărăganului şi a Olteniei de Nord la Băncilă — 
pe care a vizitat-o cu un grup de elevi şi de care a 
rămas profund impresionat. Această idee e comună 
şi lui Blaga, şi lui Băncilă. 

De aceea Lucian Blaga aşeza ştiinţa, cultura şi des- 
tinul omului românesc nu în limitele fiziologiei, ale 
naturalismului, ci în perspectiva metafizicii. Vasile 
Băncilă intuia aceste salturi ale lui Blaga şi căuta să 
i le sublimeze, să-l încurajeze pe acest drum, să 1 le 
interpreteze la justa lor valoare, căci şi Blaga văzu- 
se şi simţise în el pe unul dintre marii scormonitori 
ai adâncurilor cugetării şi simţirii româneşti. Des- 
pre Blaga au mai scris şi alţii, precum: Sextil Puş- 
cariu, Emil Cioran, Septimiu Bucur, Bazil Muntea- 
nu, lon Chinezu, dar parcă niciunul ca Vasile Băn- 
cilă, aşa de profund şi frumos. 

La ora când Vasile Băncilă ţinea conferinţa la „Prie- 
tenii Ştiinţei” despre Momentul românesc actual şi 
opera lui Blaga, filosoful ardelean era cunoscut în 
toată ţara şi graţie cărților sale publicate una după 
alta, cu prolificitatea care îl caracteriza pe Mircea 
Eliade. 


Momentul românesc actual pe care îl evocă Bănci- 
lă era un moment spiritual de mare intensitate, iar 
opera lui Blaga era o lucrare de amplă respiraţie, 
deschizând noi perspective. Nu trebuie să trecem cu 
vederea nici faptul că acestei prezențe româneşti în 
orizontul spiritual al lumii i se adaugă una care con- 
firmă apariția magistrală a lui Blaga în cultura 
română, şi de ce nu europeană. 

Această încununare nu este alta decât alegerea sa ca 
bard, sub cupola Academiei Române, fapt susținut 
chiar de Suveranul de atunci al țării împotriva opo- 
ziției lui lorga. Acest fapt dovedea că spiritul şi 
energiile româneşti erau preeminente. 

Cât despre Băncilă, el rămâne intelectualul-model 
al României eterne, naționalist, creştin-ortodox, tra- 
diționalist de cea mai pură factură şi nu, în ultimul 
rând, un om adevărat. Nu este de prisos să amintim 
că Vasile Băncilă a fost o perioadă de timp director 
al Şcolii Normale din Brăila, unde a dobândit o 
importantă experiență pedagogică, ulterior funcţio- 
nând ca profesor de filosofie la liceul Mihai Vitea- 
zul din Bucureşti. 


Conferinţa lui Vasile Băncilă de la „Prietenii Ştiin- 
ței” era un moment unic în istoria spirituală, înglo- 
bând cultura, arta, viața religioasă a naţiunii, îndeo- 
sebi a tineretului din timpul României moderne de 
după primul război mondial. 

Învățământul lui Nae Ionescu şi opera lui Lucian 
Blaga îşi vedeau roadele împlinite. Nae lonescu îşi 
încheiase la Universitatea din Bucureşti toată pleia- 
da de probleme pe care le prezentase nu numai stu- 
denților săi, ci şi publicului doric de a-l asculta. 
Nae lonescu ținuse profundul curs de metafizică şi 
cel de logica colectivelor, Blaga continua opera sa 
de diplomat în capitalele europene. Publicase o 
parte din trilogiile sale. 


Multitudinea de reviste umpluse spațiul publicistic, 
în special Cuvântul, Calendarul, Gândirea, Univer- 
sul literar, Vestitorii, Iconar. Secolum, Însemnări 


continuare în pag. 16 


16 


PENTRU O ISTORIE CULTURALĂ. 
SOCIETATEA „PRIETENII ŞTIINŢEI” 
VASILE BĂNCILĂ 


sociologice, Logos, Rânduiala, Predania şi multe 
altele, săpând adânc în câmpul românesc şi reali- 
zând transformarea conştiinţei de la materialismul, 
pozitivismul şi iluminismul apusean către o viziune 
spiritualistă, existențialistă, trăiristă şi ortodoxă. 
Vitrinele librăriilor erau pline de cărți care respirau 
o altă viziune a lumii, opera lui Blaga era gustată cu 
nesaţ, cărțile noilor ucenici ai lui Nae Ionescu şi 
Lucian Blaga erau prezente. O nouă viață culturală 
şi spirituală pulsa. Cultura importată era pe patul 
morții. 

Conferinţa lui Vasile Băncilă era o confirmare a 
acestor lucruri. Este interesant faptul că toată opera 
filosofică blagiană e structurată pe idei şi probleme 
precise, împărţite în trilogii: trilogia cunoaşterii, 
trilogia culturii, trilogia valorilor, trilogia cosmolo- 
gică, trilogia istorică, care dau impresia unui sistem 
de gândire bine închegat, deşi toate aceste trilogii 
sunt constituite din eseuri care îl definesc ca pe unul 
dintre marii noştri eseişti. Şi pe bună dreptate căci 
eseul nu este altceva decât episodul care face legă- 
tura dintre ştiinţă şi filosofie. Blaga nu scrie întâm- 
plător şi nu scrie despre orice. 


Se constată în scrisul blagian responsabilitatea 
cuvântului aşternut pe hârtie. El nu narează. EI ofi- 
ciază. El nu descrie o problemă, ci o adânceşte. El 
nu face filosofie pe înţelesul tuturor. La el ca şi la 
Băncilă, totul e aproape metafizicizat. Şi acolo unde 
pare a fi biologie, totul este transfigurat prin înțele- 
suri metafizice. De aceea, opera sa este operă de 
profunzime, operă care vizează valorile eterne ale 
existenței, sub diferite forme. 

Nimeni nu l-a înţeles şi nu l-a desluşit mai bine pe 
Blaga decât Băncilă, căci şi acesta din urmă, 
comentatorul, tălmicitorul îşi trage seva din aceleaşi 
adâncimi şi taine. Ambii filosofi erau învăluiţi de 
aceleaşi mistere care se multiplicau mereu ca ocea- 
nele cu apa mărilor şi a fluviilor. Aşa erau ei, viaţa 


PERMANENTE 


şi gândirea lor, două mistere. Vâna metafizică a lui 
Băncilă era tot de adâncă ca şi a lui Blaga. Este o 
filiație unică. Este o fatalitate. Rar s-a întâlnit în cul- 
tura română o osmoză, o suplinire, am putea spune, 
aşa de perfectă. Atunci când Vasile Băncilă comen- 
tează, parcă gândeşte şi scrie Lucian Blaga. E un 
caz specific. Ca profunzime analitică, Băncilă este 
tot atât de pătrunzător ca şi Blaga. Ambii sunt meta- 
fizicizaţi până şi în pedagogie. 

Metafizicismul lui Băncilă provine din structura sa, 
căci el trăieşte cu capul în transcendentul cerului 
său ortodox şi cu picioarele adânc înfipte în ontolo- 
gia şi cosmologia pământului românesc, aproape ca 
nimeni altul. Apa şi pământul Bărăganului i-au 
inoculat în suflet viziunea metafizică a acestui cos- 
micism românesc, iar Blaga este în osmoză cu el. A 
spune că Blaga a creat fără Băncilă înseamnă a afir- 
ma că Goethe a creat Faust fără concursul lui Schil- 
ler. 


Revenind la problema atât de vitală a etnicismului 
românesc, sub forma patriculară a apriorismului 
etnic la Blaga, putem spune că ea este o chestiune 
organică care a subzistat din totdeauna în subcon- 
ştientul său. Blaga s-a născut cu acest tezaur, etnici- 
tatea, pe care a cultivat-o apoi, prin cercetarea fol- 
clorului românesc. Dar plămada exista, o avea din 
copilărie, din mediul în care şi-a trăit această 
perioadă a vieţii, educaţia şi folclorul. Chiar dacă 
din motive politice sau de conjunctură ar fi vrut să 
scape de această avere, nu putea. Fa se fixase preg- 
nant în structura sa şi l-a urmărit în toată viaţa, în 
opera sa. Este matricea stilistică de care vorbeşte în 
trilogia culturii. Poate şi aceasta îi alimenta patho- 
sul său pentru valorile naţionale. La Blaga, totul se 
năştea din acest secol românesc, precum firul de 
iarbă sau mătasea porumbului; cultura, credinţa şi 
chiar civilizaţia românească îşi aveau sursele aici. 


Blaga purta cu el un destin, destinul culturii româ- 
neşti. Din această plămadă a construit metafizica sa. 
De aceea, destinul său ca om sau creator de valori, 
se împleteşte aşa de minunat cu destinul neamului 
românesc. La Blaga, etnicitatea este ceva organic, 
nu este ceva rațional, cerebral; ea ţine de fibra lui 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


morfologică. Etnicitatea a devenit o țesătură ontolo- 
gică care l-a structurat organic şi s-a implementat în 
opera sa, precum în structura propriului său copil. 
Acest zăcământ a constituit fenomenul originar 
care l-a făcut unic în toată istoria culturii româneşti. 
Un lucru minunat este faptul că peste acest aluat 
ontologic s-a revărsat aurora cosmicismului, acea 
viziune sofianică care conferă frumuseţe şi rodnicie 
spaţiului mioritic. 

Este un lucru greu de ghicit cum de Vasile Băncilă, 
atât în panoplia exemplară a operelor şi a gândirii 
lui Blaga, intitulată Lucian Blaga, energie româ- 
nească, cât şi în alte prezentări ale filosofului de la 
Lancrăm, se împleteşte armonios cu viziunea bla- 
giană, prin frumuseţea descriptivă, puterea de 
pătrundere în taina gândului celui prezentat şi 
comentat. 


Această osmoză, această suplinire, şi de ce nu intui- 
re a tot ceea ce Blaga a scris şi a gândit, dovedeşte 
faptul că este posibilă taina unirii a două suflete şi 
cugete într-o singură viziune şi structură sufleteas- 
că. În plus, Vasile Băncilă, în calitate de comentator 
al lui Blaga, se ridică la aceeaşi înălțime a geniali- 
tății atinse de prietenul său, filosoful ardelean. 
Deşi Băncilă nu avea darurile creaţiei poetice cu 
care era dotat Blaga, totuşi țesătura de culori şi 
imagini în care îmbrăca minunatul său studiu des- 
pre Blaga, precum şi alte lucrări ale sale despre 
prietenul său ardelean, toate sunt dovada unui mare 
înzestrat cu aceste comori şi taine lirice. 


Conferinţa lui Blaga despre momentul actual şi 
opera lui Blaga, ţinută la Craiova, la 16 februarie 
1938, în cadrul Societăţii „Prietenii Ştiinţei”, a venit 
cu puţin timp înainte de instaurarea dictaturii rega- 
le a lui Carol al II-lea şi a camarilei sale nefaste pen- 
tru destinul României moderme. Dictatura regală 
despotică şi criminală l-a menajat pe marele gândi- 
tor şi profesor Vasile Băncilă, deşi el era cunoscut 
ca apologet al etnicismului şi naţionalismului, fie 
pentru faptul că era profesor al clasei prințului 
Mihai, fie, mai degrabă, pentru faptul că această 
dictatură regală nu s-a atins de niciun membru al 
grupării Gândirea. 


Presiunile constante ale Institutului „Elie Wiesel” asupra Colegiului Naţional 
„Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei pentru înlăturarea plăcii memoriale 
amplasate pe un coridor al liceului, la 21 februarie 2022, în cinstea elevilor şi pro- 
fesorilor instituţiei, victime ale persecuției comuniste (ucişi sau întemnitaţi, între 
1948 şi 1964) au cunoscut la începutul anului 2024 o tensionare fără precedent. 


Creşte presiunea la Sighet 


Reclamaţiile de până acum (nu le ştiu numărul, dar de un an şi jumătate Alexandru 
Florian tot bombardează Sighetul cu ele, atât la liceu, cât şi la primărie) se axau pe 
invocarea apartenenței la Mişcarea Legionară a celor înscrişi pe placă şi, de aici, 
interzicerea omagierii lor, conform legii 217 /2015, dar autorităţile sighetene nu au 
dat curs solicitării EW, considerând dovezile aduse insuficiente sau neconcludente. 
Xe Ultima reclamaţie vine însă cu „argumente” în plus destinate să agraveze situaţia şi 
în si. 33 4 | să crească presiunea asupra liceului, afirmându-se că la această placă memorială au 
DÂNCU (nor în PNDR loc „comemorări” (a se înţelege cu „caracter legionar”) şi că omagierea „fraţilor de 
eă (Piaţ. MURE ORE RIȚI 33 cruce” din 1948, prin această placă, ar da naştere şi la alte manifestări în cadrul 
ANDREICA GHEORGtag SOVAN liceului (speculaţii complet false, dar care insinuează că în liceu au loc activităţi ile- 
1 BOGp pr CRORGHe i gale şi cauza ar fi placa!?). 
A CODREA PETRU 
COMAN ȘTEFAN 
DEAC ȘTEFAN 
DUNCAJOAN BARA 
HOTEA IOAN 


Argumentele din reclamaţie (care par a fi însuşite pe nemestecate de către forurile 

ALEXANDR! m învățământului românesc de la Bucureşti - minister şi Baia Mare - inspectorat) ating 

pe DAN stu | cote hilare când focalizează atacul pe persoana mea afirmând „preotul Marius Vişo- 

IL pa ROHCD fsiree tt + van a inițiat amplasarea plăcii pentru eroizarea tatălui său Aurel Vişovan” (termenul 

intari N LA „e IUSCO GAVRILĂ în „eroizare” e foarte drag lui Florian şi vrea să sugereze prezentarea falsă ca erou a 

MAN NISTOR. d eu Ii da ALE XANDI cuiva care nu este), care Aurel Vişovan a înființat Frăția de Cruce din liceu în 1948 

4 AMARIŞVICIOR: a LEI VASILE: + II (corect 1946) şi aici apar 4 semne de exclamare, ca să se înțeleagă că e grav de tot! 
Lilea NAND VIS MINICĂ ŞTEFAN SA i sasea A 

Ni, Ă a REA IVAN „ NAGHI DAN ALEXANDRU Şi tirul contra mea continuă, se menționează că am fost recent in Spania pentru 

RATE. ct aie comemorarea lui Moţa şi Marin (care e legătura cu placa de la Sighet??). Concluzia 

PORSA IOAN ÎNGRIL deteal lui Florian (şi rostogolită pe care ierarhică în Jos) e clară: „preotul Marius Vişovan 

RAD CONSTANTIN REDNIC GHEORGE este un promotor al memoriei legionare (cei de la liceu trebuie să înțeleagă de aici 

“ORIŢIU LOAN Rp ȘOFRON GRIGORE că placa trebuie dată jos, altfel fac jocul lui Vişovan, care - e deja clar pentru toata 

lumea - e foarte periculos...). Aşteptăm evoluţia evenimentelor în zilele următoare 

şi pregătim reacția societăţii civile sighetene. Deşi eu nu sunt oficial iniţiatorul 

plăcii, mi-am declarat disponibilitatea la dialog cu autoritățile, în mod special cu 


 SOFRON MIHAL > ŞTEFAN ALEXANDRU. 
TIVADAR VASILE SULICI PETRU 

inspectorul şcolar general al judeţului Maramureş, pentru a risipi informaţiile false 

şi speculaţiile. 


VIRAG IOAN omărt n detenu-! VLAD AUREL 
=“ VLADIUTID, a VLAD MIHAI 
) NA a . în SS 


ş i preotprot. MARIUS VIŞOVAN 
Sâ DS Sighet, 3.02.2024 


Agentia FIRULIE TU SIGRE 


Februarie 2023 Update 15.02. La închiderea ediţiei placa e la locul ei şi nu avem cunoştinţă de 


iniţierea vreunui demers contrar din partea autorităţilor sighetene, şcolare sau 
municipale. 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


PERMANENTE 


Cu Gheorghe Andreica în celulă, la Sighet (7) 


Cu o voință neobosită de a scoate la lumină 
teroarea şi crimele comunismului din România, 
în toată amploarea şi grozăvia lor, camaradul 
maramureşean, stabilit la Constanţa, Gheorghe 
Andreica (1931-2010) şi-a consacrat ultimele 
două decenii din viață adunării şi publicării de 
mărturii directe, necenzurate şi necosmetizate, 
de la supraviețuitorii infernului temniţelor şi 
lagărelor celui mai barbar regim din istoria țării 
noastre. Probabil cea mai cunoscută dintre 
lucrările sale, cartea „Cu ghiozdanul la închi- 
soare” relatează pe larg atmosfera din primul an 
de detenţie (1948-1949), la Sighet (cea mai 
mare parte) dar şi la Cluj (perioada procesului) 
şi apoi Jilava (trierea spre locurile de executare 
a pedepselor), constituind un document de 
valoare, unic în bună măsură ( ceilalţi memo- 
rialişti maramureşeni referindu-se doar tangen- 
țial la această primă perioadă). Oferim cititori- 
lor aceste fragmente prin care, alături de Ghe- 
orghe Andreica ne “furişăm” şi noi în închisoa- 
rea din Sighet, în acele prime luni de detenţie... 


(Preot prof. Marius Vişovan) 


„„- S-a terminat cu mâncarea adusă de acasă. De 
azi intraţi în raţie, spuse bătrânul gardian Grigore 
Tivadar, consăteanul şi prietenul lui Petrică Ulici. 
M-am trezit dimineaţa cu o foame cumplită. Am 
numărat 35 de bătăi ale clopoțţelului de la parterul 
închisorii, care anunța distribuirea terciului de 
dimineaţă. De jos, de la parter, venea un miros des- 
fătător de mămăligă caldă. Era mirosul terciului, 
care se distribuia mai întâi deţinuţilor de drept 
comun. Gata. Soseşte bunătatea de terci. De abia 
aşteptam ca să-i simt gustul. Mirosul l-am simțit. 
Era ca-n basme... Aştept eu cât aştept la uşă, până 
când hârşâitul hârdaielor cu terci a încetat pe cori- 
doare. Apoi s-a trecut la alt program cu deţinuţii de 
drept comun. Ceva e în neregulă! Am bătut la uşă 
insistent, până când s-a prezentat gardianul.- 
Domnule gardian, mie nu mi-au dat de mâncare. - 
Știu. Dar n-aţi fost trecuţi în porţie pentru dimi- 
neaţă. Cred că veți fi trecuţi de la amiază încolo... 
Ce era să fac? M-am întins pe cerga mea împături- 
tă în patru, având sub cap celelalte bulendre. 
Aşteptam să treacă timpul. Dar timpul trecea gro- 
zav de încet. Atât de încet, încât la un moment dat 
am avut impresia că stă pe loc. Am aţipit şi am 
visat că mănânc. M-am trezit înghițind în sec şi iar 
am ațipit. Aşa a trecut timpul, chinuitor de greu, 
până am auzit din nou glasul dulce al clopoţelului 
ce anunţa că se distribuie masa. M-am postat iarăşi 
lângă oblon, şi iarăşi hârdăul cu mâncare s-a oprit 
cu un etaj mai jos. Din nou am bătut la uşă. Acelaşi 
răspuns. Ce naiba au de gând ăştia? Când a fost 
seara - acelaşi pocinog... 


În curând a venit stingerea şi apoi o noapte fără 


După prigoană. Scrisoare pentru Anul Nou 
1935, către legionarii din întreaga țară 


Camarazi, 


A trecut cel mai greu an; cel mai greu pe care l-am întâlnit noi în lupta 
noastră; cel mai greu pe care poate de sute de ani l-a întâlnit tineretul 


românesc. 


Bilanţul: 18.000 de arestări, cu 18.000 de case călcate de barbari şi 
umplute de sânge nevinovat: 300 de bolnavi în închisori, 16 morţi şi 3 


înmormântați de vii, sub pământ. 


Camarazi, 


somn. Îmi era peste putință să închid ochii, obsedat 
de foame. Totuşi târziu, într-o vreme am adormit. 
Până dimineața am visat numai mâncăruri. Şi nu 
orice fel de mâncăruri, ci numai din acelea pe care 
le refuzam mamei mele, făcându-i atâtea zile frip- 
te...Dimineaţa n-am avut nici cea mai mică senza- 
ție de foame. M-am mirat. Foamea cumplită de ieri 
a fost doar o criză din cauza neobişnuinței. Mult 
mai târziu, un medic mi-a explicat că organismul 
începe să consume din propriile rezerve, şi atunci - 
pentru un scurt timp - dispare senzaţia foamei. Am 
făcut un salt brusc, ridicându-mă în picioare, dar 
m-am îmbătat de cap şi am căzut leşinat la podea. 
Toţi au păţit la fel... M-am ridicat din nou în picioa- 
re, încet-încet, şi tot astfel am început să mă plimb 
prin cameră. Incepeam să judec matur, deşi nu-mi 
stătea deloc bine. Mi-am zis atunci: Pe om - fizic - 
îl distruge foamea. Adică lipsa proteinelor şi a 
celorlalte elemente strict necesare organismului. 
Dar psihic se distruge el însuşi, din cauză că nu 
ştie să renunțe la ele. 


Am început să renunţ la mâncare din propria mea 
dorință, mi-am adus aminte că rugăciunea către 
Dumnezeu e o forță ce poate învinge senzaţia foa- 
mei. Raționamentul a fost bun. Cum am început să 
mă rog, am şi început să prind tărie, simțindu-mă 
stăpân pe propriile instincte... Dar auzul ciuberelor 
tot mai apropiat de etajul nostru m-a smuls din 
cugetări, iar rafalele mirosului de terci mi-au alun- 
gat gândurile demne, şi din nou spectrul foamei a 
pus stăpânire pe mine. Fără comanda creierului, 
paşii s-au îndreptat spre uşă şi stăm gata în aştep- 
tare, ca să primesc primul terci din puşcărie. 
Numai că, din nou, sublimul zgomot al ciuberelor 
a încetat, trecându-se la alt program... 


Iarăşi am bătut la uşă nervos, gata să mă iau la 
ceartă cu gardianul. A venit tot bătrânul gardian 
Grigore Tivadar, care, deschizând uşa, mi-a expli- 
cat că încă tot n-am fost trecuţi în rație. Gardianul 
mi-a spus doar atât, şi cu capul plecat a închis uşa. 
Parcă mai voia să-mi spună ceva, dar nu îndrăznea. 
Îi era frică... Văzând că nu-i nimic de făcut, m-am 
întins pe răbduia mea cergă, cuprins din toate 
direcţiile de o foame cumplită. Cam cât poate 
cuprinde o haită de lupi în miezul iernii. 


Foamea, artificial introdusă în puşcăriile comunis- 
te, nu se asemăna deloc cu senzaţia obişnuită a foa- 
mei, când vine ceasul prânzului sau al cinei. În 
puşcărie foamea e introdusă sistematic, ştiinţific, 
după o procedură anume. Foamea se simte nu doar 
cu stomacul care macină în gol. Ea se simte cu 
toate celulele corpului. Cu carnea ce a mai rămas, 
cu oasele subţiate, cu pielea, cu unghiile şi chiar cu 
părul de pe cap. Toate se zbat, toate urlă de foame. 
Foamea produce modificări psihice. Omul devine 
irascibil, nervos, nesuferit, gata de harţă cu seme- 
nul său. Din darnicul de odinioară ajunge un egoist 
feroce. Obsesia mâncării face ravagii în conştiințe- 
le oamenilor. Impotriva acestei racile, noi, deţinu- 
ţii, am luptat din greu. Norocul nostru a fost rugă- 


17 


ciunea şi credința în Dumnezeu, altfel ne-am fi 
prăbuşit până la unul, cu tot avantajul tinereţii de 
care dispuneam din plin. 


Pe vremea aceea n-am reuşit să intuiesc că teroarea 
foamei era dirijată şi studiată dintr-un centru ocult. 
De acolo se urmăreau pas cu pas, bucată cu buca- 
tă, minut cu minut, efectele. Nu ştiam ce înseamnă 
„șocul proteinelor”, n-am auzit despre „şocul vita- 
minelor”. N-aveam noţiunea „şocul mâncării 
abundente”. Toate aceste „şocuri” le vom simţi pe 
pielea noastră şi tot nu vom ajunge - de la început 
- să înțelegem rosturile lor. Experiențele făcute de 
comunişti pe pielea noastră vom ajunge să le înţe- 
legem târziu de tot, peste ani şi zeci de ani... 


Înfometarea oamenilor este o tactică specific 
comunistă. Se face după un calcul diabolic. E tac- 
tica de îndobitocire totală. Mişelul îl înfometează 
pe om, reducându-l la zero. Reducându-l la nive- 
lul unui porc ce guiță în aşteptarea lăturilor. Când 
le primeşte, n-are altă grijă decât aceea de a-şi 
introduce râtul în ele şi de a urca cu picioarele 
dinainte în troacă. Foamea produce o diminuare 
apreciabilă a personalității umane, până la nivelul 
unui animal fără rațiune. Infometatul se simte pitic, 
iar pe mişel îl vede ca pe un uriaş cu drepturi depli- 
ne asupra sa. Aşa se explică psihoza oamenilor de 
rând, care, după ce au fost reduşi la zero de către 
nemernicii care au avut puterea în stat, mulțumesc 
cu toată convingerea asupritorilor pentru o coajă de 
pâine pe care o primesc peste raţia de înfometare. 


În închisori nu prea au stat oameni de rând, ci 
numai elita. Chiar dacă au fost ţărani sau munci- 
tori, aceştia tot din elită au făcut parte. Chiar şi 
această elită, mai tare sau mai slabă în lungul ei şir 
de caractere, a suferit această senzaţie. Eu însumi 
am gustat complexul aprecierii tiranilor şi subapre- 
cierii în faţa lor a propriei mele persoane. Acesta 
este un fenomen obiectiv al vieţii sociale pe care 
sociologii nu-l scot în evidenţă deşi ar trebui să o 
facă. II cunosc în schimb - și se folosesc de el din 
plin - mişeii, respectiv comuniştii care ne-au adus 
în această stare.” 

(Gheorghe Andreica, „Cu ghiozdanul la închisoa- 
re” 


Astăzi călit ne este sufletul şi, în pragul anului nou 1935, suntem gata 
a intra din nou în lupte cu o hotărîre şi o vitejie necunoscută vreodată. 


Anul care vine este un an de noroc pentru noi. Mişcarea legionară va 


lua aspect de avalanşe şi va repurta victorii triumfale. 


Vouă tuturora, camarazi, cari ați suferit şi cari, după atâtea, ați rămas 


1935. 


neclintiți în credinţă, neîndoiți în faţa valului de calomnii şi de insulte, 
vă trimit urarea mea de fericire, de bucurie şi de izbândă pentru anul 


Inchinaţi-vă pentru cei morţi care veghează asupra noastră şi veghiaţi 
asupra celor trei cari mor sub pământ. 


Înainte, dragi legionari! Fiţi mândri de tot ce-a fost în anul acesta greu 
şi păşiţi cu o nesfârşită încredere în anul care vine. 


În sfârşit, s-au scurs toate; şi fierul din Garda noastră dupăce a trecut 


prin focul acesta şi apoi prin apa celei mai infame trădări, care abia 
mai târziu se va cunoaşte, s'a transformat în oţel călit. 


1 Ianuarie 1935 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


18 


DE LA CAPĂT, COPII 
- Transfer - 


ION DUNCA 


Dorul de ducă — oriunde — era amestecat. Pe de o 
parte gândul absurd că oriunde există o şansă, nu 
neapărat de mai bine — poate —, dar de ceva, even- 
tual, mai puţin rău. O speranță. Cam nerealistă în 
sistem. În acelaşi mod speram şi la Târgşor, că la 
Canal ne va fi mai puțin rău şi a urmat un alt infern, 
de o altă factură, dar nu mai puţin rău. Cu anumite 
excepții. Care? Le-am relatat cum m-am priceput 
mai înainte. Pe de altă parte, aluzia anchetatorului 
meu privitor la posibilitatea reluării lucrărilor la 
Canal, mă îngrijora, ştiind ce distracţii erau prin 
astfel de spaţii de „muncă”. Cei aproape trei ani 
petrecuţi acolo, mă convinseseră. S-ar putea să nu 
fie Canalul destinaţia, fie orice, numai să nu seme- 
ne cu... 


Era iarnă afurisită în nordul țării, când, în cele din 
urmă ne-am dat seama că plecăm. Unde? Nu con- 
tează. Să plecăm. Gata! Am decis! Noi? 


Am fost vârâţi într-o dubă-vagon CFR, mult mai 
arătoasă pe dinafară comparativ cu cele cunoscute 
de noi în alte vremuri (alte?), dar cu nimic mai con- 
fortabilă. Tot dubă era. Ghinionul meu, am nimerit 
într-o cuşcă de trei persoane, unde am fost înghe- 
suiți nouă, dacă nu mă înşel. Nu-i greu de imagi- 
nat gradul de disconfort, că de confort... 

Ceea ce-mi amintesc din noaptea aceea este că nu 
am dormit decât pe furate — nişte aţipeli acolo —, 
minute furate în poziţii contorsionate, din care te 
trezeai mai obosit, năuc şi cu o unică dorinţă: să se 
termine odată. Am fost tot timpul pe un singur 
picior, schimbându-l din când în când, cu grave 
dificultăți. Ca întotdeauna,mi s-au umflat glesnele, 
cu durerile adiacente şi toate mizeriile decurgând 
din ele. Una din acele nopți ce par fără sfârşit şi 
înfiorător de chinuitoare. Desigur, orice are un sfâr- 
şit, care naşte la rândul său un început. Treabă rela- 
tivă pe care o las pe seama filosofilor. Deocamda- 
tă, peste chinurile voiajului, domina o unică între- 
bare: unde? 


Aveam să aflăm. 

- De la capăt, copii! ar fi exclamat hiperbolicul 
Şerif, iar noi l-am fi întrebat parşiv: 

- De la care capăt, Şerifule? 


Dimineaţa am fost debarcați din duba-tren şi 
îmbarcaţi într-o dubă elegantă pe dinafară, care 
semăna cu un furgon de transportat pâine, dar 
numai pe dinafară. Altă înghesuială tracasantă, alt 
drum — pe care de data asta nu-l zăream —, geamu- 
rile văzute în exterior nu existau, interiorul era mai 
rău ca o cuşcă de hingheri. Oare unde ne duc? 


Nimic din afară nu pătrundea în interior, nu aveam 
nici un indiciu, oricât de mărunt. Bănuiam că sun- 
tem în Bucureşti, sau pe undeva pe aproape. 
Oprire. Înjurături scrâşnite în şoaptă, caralii ţigă- 
noşi, totul evoca o scenă petrecută cu mai mult de 
zece ani în urmă. Se repetă istoria? Uneori, cu cer- 
titudine, da! 

Aceeaşi alee în pantă flancată de arbori piperniciți, 
la capătul căreia aceeaşi poartă crenelată, pe fron- 
tonul căreia era aceeași „firmă”: 


- FORTUL NR.13 JILAVA - 


Aceiaşi gardieni excesiv bronzaţi şi probabil ace- 
leaşi sudalme, acelaşi „pas-alergător” şi aceleaşi 
bâte utilizate cu pricepere şi îndemânare îndelung 
exersată. Nimic nou la Jilava! 


Ba era ceva nou. În dreapta un morman de bagaje. 
Ale cui? Peste ele trona unul alb, pe care era scris 
vizibil: AL. O. TEODOREANU şi dedesubt: PAS- 
TOREL. 

Cu toată situaţia, am izbucnit în râs: în sfârşit, a 
reuşit! 

De ani de zile, glumele, anecdotele şi îndeosebi 
epigramele lui circulau în toată țara, nu se ştie cum, 
dar cu o viteză de răspândire uluitoare, într-un sis- 


PERMANENTE 


tem atât de ferecat, fără ca cineva să le precizeze 
obârşia, deşi toată lumea o cam ştia. Ce stârnea 
mirare era faptul că autorul nu o încasase, ceea ce 
i s-ar fi cuvenit, din punctul de vedere al stăpânilor, 
care erau foarte sensibili când îndrăznea cineva să- 
i ia peste picior sau să-l ironizeze. Acum era evi- 
dent, o încasase. Noi ştiam multe din anecdotele, 
glumele şi mai ales epigramele absolut strălucite, 
atât din punct de vedere literar, cât şi gradul de 
inteligentă ce stătea la temelia lor. Nu aş putea 
spune că eram fericiți de previzibilul deznodământ, 
nici faptul că Păstorel — pe care nu ni-l puteam 
imagina decât tânăr — era prin Jilava. 

Am înţeles că scenariul nu se modificase cu nicio 
iotă şi ne-am aşteptat la celebra percheziţie la pie- 
lea goală, umilitoare şi brutală cât se poate. Am 
suportat-o, indignaţi şi revoltați, întrebându-ne: nu 
s-au săturat de porcăria asta? Nu se plictisiseră? 
Repetau cu conştiinciozitate acelaşi ritual, aceeaşi 
mizerie, aceleaşi umiliri, parcă fără să se plicti- 
sească. Cum era posibil? Nu ştiu! 

La pielea goală. Ochi reci de peşte. Ordine scurte. 


- Casă gura! Casă curul! Ridică-ţi boaşele! Scoate 
limba! (Dacă erai norocos, nu erai scuipat). Apoi, 
mizerele noastre boarfe, puricate cu o minuţie 
explicabilă doar prin faptul că acesta era unul din 
amănuntele prin care trebuia să fii tracasat — reu- 
şind totdeauna — căutând nu se ştie ce obiecte inter- 
zise, pe care bandiții le ascundeau cu intenţia clară 
de a destabiliza orânduirea socialistă (în principal 
ace de fabricaţie proprie), devenind pretexte pentru 
sancțiuni indescriptibile. Intr-un cuvânt, JILAVA. 
Grămadă de deținuți. Am fost împărțiți în două 
camere de la capătul aceleiaşi secții unde mai stă- 
tuserăm cu mult timp în urmă. Amestecaţi cu necu- 
noscuţi. Prudenţă. Până vezi în ce ape se scaldă 
vecinul. 


Habar nu aveam noi atunci, ce onoare deosebită ni 
se rezervase (?) — din întâmplare. Ne-am încrucişat 
în Fort cu Lotul Intelectualilor, măturat de regim 
spre a le fi pildă rebelilor posibili din rândul inte- 
lectualităţii băştinaşe. Care, în general, trădase cu 
dezinvoltură tot ceea ce crezuseră (?) sau măcar 
proclamaseră în scris. Plăteau sărmanii naivitate de 
a crede că regimul apreciază — măcar de formă — 
intelectualii. Nu ştiam atunci nimic — cu excepția 
lui Păstorel — despre Noica, Steinhrdt şi alte vârfuri 
ale intelectualităţii, care treceau atunci — ca şi noi — 
neimportanți, prin purgatoriul Jilavei, în drum spre 
alte destinaţii, pentrtu unii dintre ei fatale. Acolo se 
amestecau, fără nicio ordine şi fără discernământ, 
brutalizaţi în aceeaşi măsură, elite şi... alții. Cum 
eram noi. 


Era un mic grup venit din Codlea. Printre ei, un 
preot cu înfăţişare de haiduc, din Moieciul de Jos, 
Bran. Părintele loan purta o mustață fioroasă, care 
a stârnit jegul din sufletul unui caraliu ţigan, umi- 
lindu-l prin încercarea de a-i smulge fir cu fir, din 
podoaba rămasă după ce i-au ras barba impresio- 
nantă de care fusese mândru cândva, conf. regula- 
mentului. A rămas cu mustața permisă de regula- 
ment, pe care se străduia acum să i-o zmulgă fir cu 
fir — împotriva aceloraş regulamente —, un ţigan sli- 
nos din personalul închisorii Jilava. Aşa l-am 
cunoscut pe părintele Ioan Giurgi din Moieciul de 
Jos, omul delicat şi pur,căzut sărmanul într-o altă 
lume decât cea ştiută. 


Atunci ne-am cunoscut, împrietenit şi am rămas 
aşa câţiva ani. În suflet pentru totdeauna. Fără a ne 
gândi o clipă măcar că d-lui era preot ortodox şi eu 
fiu de preot român-unit. Ne tachinam, eu spunân- 
du-i că ar fi un popă haiduc, iar d-lui mă gratula cu 
titulatura de „prunc de popă afurisit”. (Eu, nu 
popa)! 

Încăperea unde eram, nu avea nimic înafară de 
ziduri şi ciment.Ne-am oploşit care pe unde a 
putut, încercând un pic de odihnă. Greu de realizat, 
căci în Jilava nu se putea vorbi de linişte. Acolo, de 
la „deşteptare” la „stingere” se urla încontinuu, 
zbieretele şi sudalmele răpăiau ca grindina. Făcea 
parte cu certitudine din metodele de tracasare, cu 
certe reuşite, îndeosebi în cazul novicilor, la prima 
experiență de acest fel. Din nefericire, pentru cei 
mai în vârstă şi ultima. Se pare că cei trecuţi de 60 
de ani urmau să fie duşi la închisoarea din Boto- 
şani, unde mulţi au rămas definitiv. Moara de măci- 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


i AP 


îi 


A 
AT 


1 
e. 
nat vieţi funcționa din plin, mai ales în cazul celor 
trecuţi de 50-60 de ani. 
Ne-am considerat norocoşi când, după mai puţin 
de 24 de ore, am fost scoşi din nou şi perchiziţio- 
naţi din nou după tipicul Jilavei, descris mai sus. 
Repetat cu râvnă şi pasiune. Cum de nu se plicti- 
seau bruneţii aceştia de această treabă, nu voi putea 
să-mi explic niciodată. 
Iar dubă auto, iar dubă vagon, mai puţin înghesuiți, 
deci o idee mai confortabil. Ne-am tot târât spre 
sud. Debarcaţi din dubă şi îmbarcaţi în camioane, 
am văzut de la distanţă şi în fugă pe o firmă cu 


neon — noutate absolută pentru noi — denumirea 
gării: GALAȚI. Era noapte şi firma era luminată. 


Închisoare tipic orientală, greoaie şi insalubră, dar 
ni s-a părut că avea un regim mai blând (după Jila- 
va?) şi hrana mai substanţială. Acolo am făcut 
cunoştinţă cu turtoiul, un fel de pâine de mălai, 
coaptă în tăviță. Ni s-a părut grozavă şi gustoasă 
Şi... Avea coajă multă şi ne plăcea. 

Dacă atunci ni s-a părut că această puşcărie avea un 
regim mai blând, ne înşelam: totul era riguros pla- 
nificat. Trebuia să fim apți de muncă, deci se impu- 
nea să fim cât de cât refăcuţi. Nu de dragul nostru, 
ci pentru eficiență şi randament în producţie. Ca 
nişte animale de povară. 

După aproximativ două săptămâni, din nou la 
drum. Îmbarcaţi în camioane deschise, ghemuiţi 
incomod pe amărâtele nostre bagaje, cu sentinelele 
de rigoare rezemate de cabinele vehiculelor, am 
străbătut o câmpie anostă şi încă ruginită de iarna 
care abia trecuse şi primăvara care încă nu venise. 
În portul Brăila, am fost urcați pe un vas fluvial de 
pasageri, cu zbaturi, desprins parcă din filmele cu 
pirați de pe Mississippi. 

Gâfâind şi oftând, vaporaşul de opintea spre desti- 
naţia lui, ca un tren personal care opreşte prin toate 
haltele, acesta oprindu-se prin toate portuleţele 
danubiene, debarcându-şi şi îmbarcându-şi pasage- 
rii, cu nelipsitele lor sarsanale. Noi, redeveniţi ado- 
lescenţi, ne distram trăgând cu coada ochiului, fie 
la pasagerii din jumătatea din dreapta a „salonu- 
lui”, fie furând prin geamuri imaginea unei mări de 
cafea cu lapte, prin care ne bălăceam. Intrebându- 
ne, cum ştiu navigatorii să-şi găsească traseul 
corect prin care să se deplaseze în melasa asta!?! 
Două pipiţe din „partea civilă” şi-au focalizat pri- 
virile pe Fănică Deac, jocul durând până când cele 
două au debarcat undeva, cu priviri elocvente pro- 
miţând ceva, cândva... Spre hazul nostru, al celor 
cotropiți de invidie. 

A sosit în sfârşit momentul când nava noastră mis- 
sissippiană a acostat la un fel de debarcader. Părea 
improvizat, dar afişa cu mândrie o firmă: PIATRA 
FRECAȚEI. Ce-o mai fi şi asta? Ear evident, 
port! 

Am fost trecuți peste Dunărea Veche cu un bac 
manevrat manual, încolonaţi în indestructibila for- 
maţie „pe cinci” şi hai la drum. 

Cale lungă, acum nu mai ştiu câţi kilometri. Ştiu că 
am mers pe culme de dig mult-mult ni se părea, 
după reacţia oaselor noastre trudite şi a muşchilor 
slăbiţi. Amintindu-mi chinul urcării, altădată, de la 
Poarta Albă la Coasta Galeş şi consolându-mă. 
Atunci a fost mult mai rău, cel puţin acum mergem 
pe orizontală. 


ANUL XX VII, NR. Î, IANUARIE 2024 


Seniorii noştri, centenari şi nonagenari 


PERMANENTE 19 


De ziua lui Eminescu 


Providența dumnezeiască ne oferă, în anul de 
grație 2024, bucuria şi privilegiul să mai avem 
printre noi mărturisitori ai idealului creştin şi 
național, pătimitori în închisori dar şi lumină- 
tori ai societăţii, oameni de mare caracter, repe- 
re obligatorii ale reconstrucției morale a națiu- 
nii române (ne referim în special în acest arti- 
col la cei legaţi, direct sau indirect, de Mişcarea 
Legionară, dar ne exprimăm respectul pentru 
toți românii care mai sunt în viață şi care au dat 
mărturie de jertfă în rezistența anticomunistă). 
După ce imensa majoritate a generaţiei lor a 
plecat deja spre veşnicie, cei rămaşi - puţini dar 
luminoşi - sunt ultima noastră legătură cu un 
trecut eroic care ne legitimează în fața lui Dum- 
nezeu şi a istoriei. 


Sunt seniori la vârste venerabile, mulți din ei au 
depăşit 90 de ani, unii chiar şi 100 de ani. Care 
este rolul lor acum în planul lui Dumnezeu pen- 
tru neamul românesc? Fără îndoială supravie- 
ţuirea lor până azi are şi o explicaţie evidentă, 
aceea de a mai putea oferi tinerelor generaţii 
informaţii cu valoare istorică şi morală din 
experienţa lor personală, de a da românilor de 
azi şansa unei întâlniri directe cu eroii luptei 
anticomuniste. 


Dar mai există, în opinia mea, şi o altă explica- 
ție. Pentru ca oameni cu tinereţea şi sănătatea 
distruse în închisori, supuşi la foame, frig şi 
torturi ani de zile (plus şicanele şi privaţiunile 
de după aceea) să ajungă să trăiască mai mult 
decât majoritatea celor liberi cu o viaţă norma- 
lă, aceasta nu se poate explica decât prin asis- 
tența directă a lui Dumnezeu, printr-un har cu 
totul special. Prin viaţa lungă şi împlinită a 
seniorilor noştri, Domnul ne aminteşte că 
numai El este Atotputernic! Numai El este Stă- 
pânul vieţii şi al morţii! Avertizare serioasă 
pentru toţi tiranii şi torționarii care s-au amăgit 


Dreptul la Memorie: 
Abonaţi-vă 


crezând că au în mână destinul omului şi al 
națiunilor..., dar şi reconfortantă consolare şi 
încurajare pentru cei care se încred în Dumne- 
zeu şi devin instrumente ale lucrării Sale, după 
cuvintele psalmistului David: „Domnul este 
Păstorul meu şi nu voi duce lipsă de nimic” 
(Ps.22) şi ale apostolului Pavel: „Dumnezeu 
toate le îndreptează spre binele celor care-L 
iubesc” (Romani 8,28). 


Cei mai cunoscuţi dintre seniorii noştri venera- 
bili (care au împlinit deja 90 ani înainte de | 
ianuarie 2024), în ordine cronologică sunt (în 
paranteze domiciliul actual şi anul naşterii): 


Alexandru Fota (Craiova, 1922), Elisabeta 
Ionescu (Bucureşti, 1923), Viorica Pop Sântion 
(Cluj, 1924), Melania Riţiu (Bucureşti, 1925), 
Vasile Bizău (Franţa, 1925), Eugenia Indreica 
Damian (Târnăveni/Mureş,1925), preot Petru 
Dărăscu (Bucureşti, 1926), Demostene Andro- 
nescu (Bucureşti, 1927), Petre Grigore Anasta- 
sis (SUA, 1927), Vasile Jacques Iamandi 
(Bucureşti, 1928), Maria Indreica Baciu 
(Bacău, 1928), Teodor Petromanianț (Austra- 
lia, 1928), Nistor Man (Tg. Mureş, 1929), loan 
Pop Arvinte (Timişoara, 1931), Petru Codrea 
(Sighet, 1931), loan Dunca (Vişeu de 
Sus/Maramureş, 1932), Aurel Vlad (SUA, 
1933), Gheorghe Bărcan (SUA, 1933), plus 
câțiva camarazi din exil despre care nu avem 
confirmări recente. 


Să le dea Domnul sănătate, iar nouă bucuria şi 
responsabilitatea de a le continua lupta, în 
comuniune cu camarazii deja ajunşi în Legiu- 
nea cerească, cu toți martirii şi eroii neamului 
românesc! 


Preot prof. MARIUS VIŞOVAN 


Suntem „fanatici”! 


Avem obligaţia 


Nicolae Grăniceru 


Floare albastră 

câmp de lună 

geruită într-o vână 
răsărită-n calea noastră 


te-ai pitit la o fereastră 
nime să te ştie-n lume 
nime să nu-ți puie nume 
şopot răsturnat în glastră 


unde-i curgerea măiastră 
în deşertăciunea lumii 
zâmbetul scăpat furtunii 
luminând a ta fereastră 


floare albastră 
câmp de lună 
steaua ce pereche-ți 
sună 

cerul când îl naşti 
în glastră. 


Avem dreptul la memorie, la adevăr, la istorie, 
la demnitate. 


să ducem mai departe 


la revista 
„PERMANENȚE” 


moştenirea primită de la seniorii pătimitori în 
temniţele carliste, antonesciene, comuniste... 


Revista „Permanenţe” face parte din această 
moştenire. 


Vă invităm să mergem inainte, impreună! 


Fundaţia Profesor George Manu şi Editura Evdokimos 


Dragi prieteni, Revista noastră, ,„,Permanenţe ”, a intrat în 2024 în al 27- 
lea an de existență. Înființată în 1998 de supraviețuitorii temniţelor 
carliste, antonesciene şi comuniste, cu apariție lunară neîntreruptă, ,, Per- 
manenţe” a rămas singura revistă naţional-creştină care mai apare în 
România, în format fizic, în mod constant. Avem dreptul la memorie, la 
adevăr, la istorie, la demnitate. Avem obligaţia să ducem mai departe 
moştenirea primită de la seniorii pătimitori în temnițele carliste, antone- 
sciene, comuniste. 


Revista ,„,Permanenţe ” face parte din această moştenire. Costurile tot mai 
mari generate de tipărirea şi distribuirea unei reviste de acest fel au 
cauzat dispariția multor publicaţii de gen apărute după 1990. Şi noi ne 
confruntăm cu aceeaşi problemă, dar suntem hotărâți să continuăm. Pen- 
tru a face asta, avem nevoie şi de ajutorul vostru. 

Vă rog - pe toţi cei care puteți şi doriţi - să ne sprijiniți, abonându-vă, 
reînnoind abonamentul pe care îl aveți deja la revista „Permanenţe ” sau 
făcând donații. Preţul abonamentului este de 150 lei/ an pentru abonaţii 
din România, respectiv 60 euro/ 70 dolari/ an pentru abonaţii din străină- 
tate. 


Revista apare lunar şi se expediază prin poştă pe adresa abonaților. 


Contravaloarea abonamentului sau donațiile se pot achita prin mandat 
poştal pe adresa: 


Militaru Carmen Daniela, Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32, 
024073, Bucureşti 


sau prin virament bancar pe coordonatele următoare: 
Fundaţia „Profesor George Manu”, 

Banca Transilvania, 

swift code: BIRLRO22XXX 

USD - IBAN: 

RO17BTRL04102205797941XX 

EUR - IBAN: 

RO80BTRL04104205797941XX 

LEI - IBAN: 

RO34B8TRL04101205797941XX 


Vă invit să mergem înainte, împreună! 
Cezarina Condurache, 
Preşedinte Fundaţia „Profesor George Manu” 


20 


PERMANENTE 


ANUL XXVII, NR. Î, IANUARIE 2024 


Atitudini din exil — Împotriva balaurului roşu 


Creştinătatea apuseană şi comunismul 


Continuând dezbaterea asupra crizei ce bântuie în Occident, punându-l în 
permanentă stare de inferioritate față de comunism, trebuie să pătrundem mai 
adânc pentru a cunoaşte cauzele ei. Partidele, responsabile de aceste dezastre 
continue, reflectă în fond structura societăţii. Societatea apuseană, privită 
global, produce, în câmpul politic, această speţă de conducători timorați şi 
lipsiţi de viziune. 

Principiul care a creat societatea apuseană şi i-a asigurat progresul şi 
splendoarea ei, chiar şi în domeniul vieţii materiale, a fost creştinismul. Câtă 
vreme acest principiu a fost viu, a hrănit cu seva lui toate încheieturile vieţii 
sociale. In domeniul politic a constituit un fel de pavăză protectoare contra 
tuturor primejdiilor care, în decursul veacurilor, i-au ameninţat existența. 
Structura creştină a societăţii a rezistat invaziilor barbare şi apoi expansiunii 
arabe şi turceşti. 


În fața pericolului comunist, constatăm cu uimire şi durere că componenta de 
bază a lumii apusene, creştinismul, nu-şi afirmă sau nu-şi manifestă cu 
suficientă tărie atitudinea. Nu se observă în niciun stat din aria occidentală 
acea mobilizare spirituală masivă contra comunismului, cu consecinţe 
inevitabile şi în domeniul politic. Un popor iluminat de o mare credință dă 
naştere la partide de aceeaşi orientare şi impune conducătorilor unei ţări să ia 
măsuri pentru stăvilirea pericolului din răsărit. 


Omul creştin, spre deosebire de restul pământenilor, se distinge prin două 
caracteristici: 


- Viaţa lui este ancorată în lumea de dincolo şi străduinţa lui supremă este să 
obţină premiul cel mare la capătul acestei vieţi, mântuirea sufletului. 


- În istorie, în participarea individului la viaţa unei naţiuni, este înzestrat cu 
un simţ ascuţit al viitorului. Creştinismul nu vede numai realitățile actuale, ci 
are şi darul nepreţuit de a prevedea desfăşurarea evenimentelor. Pulsul lui 
mintal e diferit de al celorlalți oameni, tocmai pentru că e aşezat pe axa 
pământ-cer. El e mereu atent la cursul istoriei, la ceea ce se întâmplă în 
cadrul națiunii lui şi al întregii omeniri, pentru a defini atitudinea şi a 
influența politica ţării lui. Un creştin e responsabil şi de ceea ce se va 
întâmpla mâine cu neamul său, cu comunitatea naţională din care face parte. 
Cine fuge de această răspundere şi se ascunde în prezent, evident că nu mai 
e creştin. 


În sfera culturii şi civilizației occidentale, elementul creştin nu funcționează 
cum trebuie, nu-şi exercită uriaşele resurse de care dispune. Creştini 
nominali sunt mulți, dar extrem de puţini aceia care se azvârle în luptă pentru 
biruinţa lui Cristos. Această delăsare provine din faptul că au pierdut 
contactul cu Eternitatea. Fără viziunea lumii de dincolo, nu poţi să ai nici 
justa viziune a istoriei. Una o condiționează pe cealaltă. Cine crede în 
Cristos, trebuie să sară în apărarea Lui. Cum a făcut Moţa când a plecat în 
Spania să lupte, „pentru că se trăgea cu mitraliera în fața lui Cristos“. 


Există zel religios în Occident, fără îndoială. Dar acest zel nu merge până la 
ultimele lui consecinţe. Dacă luăm Decalogul, poruncile sunt respectate mai 
mult sau mai puţin, afară de cea dintâi: „Să iubeşti de Domnul Dumnezeul 
tău...“, căreia nu i se dă însemnătatea cuvenită. E o formulă care se rosteşte 
cu buzele, dar nu se urmează în faptă. Cristos este lovit, umilit, batjocorit şi 
răstignit dincolo de cortina de fier, iar credincioşii Lui, prigoniţi şi ucişi, fără 
ca această pustiire să provoace revoltă în creştinii apuseni. În mod normal şi 
aşa cum cere întâia poruncă din Decalog, care trece înaintea tuturor, 
creştinătatea apuseană ar trebui să ceară socoteală prigonitorilor Bisericii de 
ofensele aduse lui Cristos. Creştinătatea liberă dispune de mijloacele şi 
puterea ca să tragă la răspundere pe răufăcători şi nu ca în era primilor 
creştini, când aceştia nu aveau alt drum decât al martiriului, căci niciun stat 
nu-i ocrotea. 


Ori ce constatăm acum? Nu numai că creştinătatea liberă nu e dispusă să-şi 
asume răspunderile ce emană explicit din Decalog, dar ajută pe atei ca să-şi 
consolideze puterea şi să-şi desăvârşească planul de exterminare a Bisericii 
din spaţiul răsăritean. De aproape o jumătate de secol asistăm la acest târg 
odios al statelor creştine din occident cu statele care se închină anticristului. 
Căci, să nu ne înşelăm. Comunismul nu e o invazie de barbari, nu e un 
imperialism de stil clasic, nu este expresia unei revolte sociale, cum spune 
doctrina lor, ci o protecţie istorică a puterilor răului. Pentru întâia oară, 
Lucifer a izbutit să domine o parte din pământ, unde şi-a creat un stat „după 
chipul şi asemănarea lui“. Ura cu care urmăreşte să descreştineze popoarele 
şi ferocitatea metodelor întrebuințate nu au altă explicaţie. 

Occidentul nu ignoră grozăviile ce se întâmplă dincolo de cortina de fier, căci 
nenumărate rapoarte şi mărturii au ajuns în lumea liberă, dar la ora acțiunii 
preferă să treacă peste ele şi să caute compromisuri cu tiranii, invocând fel şi 


- Redacţia își păstrează distanţa față de conținutul articolelor; 


responsabilitatea revine exclusiv autorilor. 


fel de interese şi pretexte. În modul acesta, creştinii apuseni nu numai că 
nu iubesc pe Domnul Dumnezeu „din toată inima lor, din tot cugetul lor şi 
din tot sufletul lor“, dar cad în păcatul de a servi la doi stăpâni, lui Cristos 
şi lui Mamona. 


Ce poate ieşi din această duplicitate în sfera credinței este uşor de 
prevăzut. Imperiul comunist, lăcaşul anticristului, s-a întărit cu ajutorul 
Apusului şi s-a acordat răgazul necesar ca să devină o primejdie mortală 
pentru întreaga lume. Astăzi se vaită toţi de pericolul unui război nuclear, 
dar cine a lăsat ca Rusia Sovietică să-şi construiască acest arsenal 
monstruos? lată cum ignorarea poruncii Divine a dus la această situație- 
limită, când orice confruntare între Vest şi Est poate sfârşi într-un 
holocaust planetar. 


Continuând acest proces de degradare a omului creştin, de desprindere a 
lui de Capul Bisericii, care e Cristos, nu se poate ajunge decât la dispariția 
Occidentului şi înglobarea lui în imperiul mondial al comunismului, unde 
va trona fără rival anticristul. Atunci vor vedea creştinii din lumea liberă 
că n-au făcut nicio afacere când au abandonat în voia sorții lor pe creştinii 
răsăriteni, că politica lor „realistă“ nu constituie o garanţie şi o pavăză a 
propriei securităţi ci, dimpotrivă, e numai o etapă pe drumul propriei lor 
nimiciri. 

Salvarea nu mai e posibilă decât printr-o renaştere a conştiinţei creştine a 
lumii apusene, al cărei prim obiectiv trebuie să fie fixarea clară a 
graniţelor dintre cele două lumi, peste care comunismul să nu mai poată 
trece. 


HORIA SIMA, 
Ţara şi Exilul, an XIX, 1982-83 


PERMANENȚE 


ISSN 1453 — 9551 

Editor: Fundaţia Culturală „PROFESOR GEORGE MANU” 
Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32, 
024073, Sector 2; Bucureşti 
e-mail: fgmanu Q gmail.com 
Internet: http://www.fgmanu.ro 
tel. 0746 548 305 
REDACTOR ŞEF: 
BOGDAN MUNTEANU 
REDACTORI: 

PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON 


CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE 


CORESPONDENȚŢI STRĂINĂTATE; 


CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU 
DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR 
ADMINISTRAȚIE — DIFUZARE: 
MILITARU CARMEN DANIELA 
Str. Austrului Nr. 12, B1.3, Sc. C, Ap. 32, 
024073, București 


FUNDAȚIA “PROFESOR GEORGE MANU” 
1904-2023 


PREŞEDINŢI: ACTUALA CONDUCERE: 


f NICOLAE GOGA, 1994-1995 
PREŞEDINTE ONORIFIC: 


f MIRCEA NICOLAU, 1995-2011 ELISABETA IONESCU 


f NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 


f GHEORGHE GHEORGHIU, 
2013-2015 


CONSILIER ONORIFIC: 
f VASILE AFILIE 


PREŞEDINTE: 
CEZARINA CONDURACHE